Tehnium/1998/9806i

07-30» 
































/ \ \i/ y i , d 

Av tn 


Fiz. ALEXANDRU MARCULESCU 


■ ^ e place sau nu, trebuie să 
recunoaştem că, în ultimii ani, averti- 
zoarele antifurt au căpătat şi la noi o 
răspândire accelerată şi se pare că intere¬ 
sul pentru astfel de dispozitive esjte încă 
departe de a începe să scadă. In mod 
greşit, totuşi, se acreditează ideea unei 
condiţionări univoce între actul de averti¬ 
zare în sine şi delictul de furt. Observăm 
acest lucru chiar din limbajul curent, care 
desemnează adeseori avertizorul drept un 
„antifurt" pur şi simplu, cu toate că el a fost 
(poate) conceput pentru a semnaliza (şi) 
alte evenimente, eventual chiar mai 
păgubitoare ori mai periculoase decât fur¬ 
tul (să ne gândim, de pildă, la consecinţele 
ce ie-ar putea avea pătrunderea unor per¬ 
soane neavizate în locuri care conţin gaze 
toxice, amestecuri de gaze explozive, 
instalaţii sub înaltă tensiune, surse radiac- 
tive etc.). 

Pentru cititorul obişnuit, fireşte, aspectul 
antifurt al avertizorului este cel mai tentant, 
poate chiar singurul criteriu avut în vedere 
la achiziţionarea sau la realizarea unui dis¬ 
pozitiv de avertizare. Aceasta nu exclude 
însă posibilitatea de a folosi ulterior monta¬ 
jul şi în alte scopuri, mai ales dacă, prin 
concepţia sa, el se pretează la o 
funcţionare multivalentă, cu eventuale mici 
modificări sau reglaje uşor de efectuat. 

Tocmai un astfel de exemplu propun în 
cele ce urmează cititorilor interesaţi; vor fi 
menţionate doar trei variante constructive 
de bază, dar cu nenumărate alte posibile 
combinaţii şi adaptări la situaţii concrete în 


/"UN 

IO ( + s) 


Fig 2 Amplasare componente 


care „evenimentul” supravegheat constă 
în: deschiderea/închiderea unei uşi (porti¬ 
ere, ferestre, capote etc.); ruperea unui fir; 
răsturnarea, deplasarea, deformarea sau 
spargerea unui obiect; producerea unor 
oscilaţii sau trepidaţii etc. Cu mici modi¬ 
ficări doar aparent mai „delicate” (intro¬ 
ducerea unor traductori specifici), montajul 
poate fi făcut să reacţioneze şi la alţi stim- 
uli, cum ar fi variaţiile de temperatură, 
umiditate, tensiune electrică sau mecanică 
(elastică), intensitate sonoră, grad de ilu- 


(apartament), dar şi ca avertizor auto. Am 
mai ţinut cont, însă, şi de eventualele 
situaţii cu exploatare mai pretenţioasă - 
avertizor de magazin, local, firmă, sediu 
etc., când se impune, pentru mai multă 
siguranţă, alimentarea dublă (reţea-acu- - 
mulator), cu comutarea automată pe sursa 
independentă în cazul unor întreruperi 
accidentale ale tensiunii de reţea. 

Montajul se compune practic din trei 
blocuri, şi anume: sursa de alimentare, 
avertizorul sonor propriu-zis şi blocul de 
comandă. 

Sursa de alimentare poate consta, după 
cum spuneam, dintr-un redresor bine fil¬ 
trat, cu tensiunea de 10-14 V şi curentul 
admis de minimum 0,5 A (transformator 
220 V/7-10 V, punte redresoare de 1 A şi 
condensator de filtrare de cel puţin 5 000 mF) 
sau un acumulator auto de 12 V în bună 
stare, eventual în sistem „tampon” cu 
redresorul. Consumul montajului în starea 
de veghe este redus, de circa 0,1-0,2 mA. 

Avertizorul sonor propriu-zis îl poate 


22nF 0(iuF r- 

HHh 

L_y 


[ 8CJ.07B BCI07B 


470 ff rin 

6 .. 


“I W c. 

TlL r« 


minare etc constitui o sonerie „clasică” sau modernă 
Concret (oricum, un model care funcţionează sigur 
este vorba cu un nivel sonor adecvat la tensiunea 
despre un menţionată) sau, mai bine - prin faptul că 

avertizor este mai stridentă, mai stresantă, mai 
sonor care se enervantă, deci mai eficientă - o sirenă 
alimentează multitonală „de salvare” sau „de poliţie", 
de la o tensi- imitată, desigur, la o scară redusă de put- 

une continuă ere 0*3 W) şi realizată cu componente 

U bine filtrată electronice uzuale. In acest ultim caz, 

s i’ n u neapărat putem împărţi avertizorul în două sub- 

stabilizată cu blocuri, respectiv generatorul propriu-zis 

valoarea ’ no- 016 semna l Ş* amplificatorul audio de put- 

minală de 12 ere - Primul se poate realiza în orice vari- 

V dar care antă, inclusiv clasica sirenă cu tranzis- 

ooate fi Dla- toare, la care am optat în exemplul de faţă. 

5 sată practic în Al doilea, însă, recomand să fie conceput 

1 plaja 10-14 V P e baza unu ' integrat performant, consa¬ 
cră a afecta crat, căruia i se cer aici o bună fiabilitate, 

buna func- putere de ieşire cât mai mare la tensiuni 

tionare a mon- ] oase de alimentare, sensibilitate mare la 

talului La intrare. Personal am oTdţinut rezultate 

alegerea foarte bune cu combinaţia hibrid din figura 
acestui dome- unde sirena „de poliţie” este realizată 
niu am avut în cu componente discrete (tranzistoarele 

vedere fi- T1-T4 şi piesele aferente), iar amplifica- 

rpcto ârnmii- toru l audio cu circuitul integrat 

[atonii auto TBA641B11. Amplificatorul nu necesită 

uzual (de 12 reglaje, eventual doar mici retuşări la valo- 

V) căci mon- r 'le condensatoarelor Cg şi C-j q. iar tonal- 

taiul se pre- iîatea, timbrul şi ritmul sirenei se pot ajus¬ 
tează la fel de ta în Plaje largi P rin alegerea adecvată a 

bine ca averti- rezistenţelor R?, R 3 . R 5 , R 7 şi R 8 . în jurul 

ynr riP Inr.nintă valorilor indicate. 


Fig.3 Desen de cablaj 


alegerea 
acestui dome¬ 
niu am avut în 
vedere, fi¬ 
reşte, acumu¬ 
latorul auto 
uzual (de 12 
V), căci mon¬ 
tajul se pre¬ 
tează la fel de 
bine ca averti¬ 
zor de locuinţă 


(Continuare în pag. 6) 






PASIUNE Şl ÎNDEMÂNARE 



pentru 


COMPACT 


Stinghiile limitatoare (5) şi (6) şi cele două agăţătoare cu 
piatbandă îngropată în areptul gurilor de fixare (4). 


Dimensiune (mm) Material (grosime în mm) 
730 x 180 Lemn de brad (gros. 18) 
Lemn de brad (gros. 18) 
Lemn de brad (gros. 18) 
Lemn de brad (gros. 18) 
Lemn de brad (18 x 1.8) 
Lemn de brad (18 x 18) 
Lemn de fag (0 6) 
Piatbandă (gros. 1) ' 


Poz. Nr. Denumire 

1. 2 Pereţi laterali 

2. 2 Pereţi despărţitori 649x 160 

3. 2 Plăci de fund 426 x 180 

4. 2 Plăci de agăţare 130 x 50 

5. 2 Stinghii limitatoare 694 

6 . 4 Stinghii limitatoare 644 

7. 62 Stinghii secţiune rotundă 440 

8 . 2 Platbande din metal 10x60 


ompact-discurile, cunoscute 
şi sub numele de 
CD-uri, au înlocuit vechile 
discuri, ocupând primul Ipc în inima 
iubitorilor de muzică. Insă, dacă 

K tru discurile clasice există tot 
de cutii şi etajere cu rafturi de 
cele mai diverse forme şi dimensi¬ 
uni, nu la fel se întâmplă deocam¬ 
dată şi în ceea ce priveşte CD-urile. 
De aceea, vă propunem un raft în 
care să se poată păstra până la 90 
de CD-uri şi, pe deasupra, simplu de 
construit. 


Câte două stinghii cu secţiune 
rotundă formează baza pentru trei 
compartimente destinate CD-urilor. 
Pentru ca toate găurile din cei doi 
pereţi interiori şi pereţii laterali să se 
suprapună perfect, puteţi folosi 
următoarea metodă de lucru: pe unul 
din pereţii interiori trasaţi câte o linie 
ajutătoare, paralel cu muchia pe 
lungime, la o distanţă de aceasta de 40 
mm în partea din spate şi de 20 mm în 
partea din faţă. Pe aceste linii marcaţi 
toate degajările pentru stinghiile cu 
secţiune rotundă. Axele găurilor vor 
avea o distanţă de 22 mm între ele. 
Dacă începeţi pe linia ajutătoare din 
spate, la 16 mm de muchia inferioară, 
după ce veţi marca toate centrele, veţi 
ajunge la 18 mm de muchia supe¬ 
rioară. La fel veţi trasa centrele găurilor 
şi pe linia ajutătoare din faţă, începând 
la o distanţă de 20 mm de muchia de 
jos şi terminând la 14 mm de muchia 
de sus. în acest fel, CD-urile vor sta 
uşor înclinate, fiind imposibil să 
alunece singure afară. 

Unul din pereţii exteriori şi ambii 
pereţi despărţitori se suprapun perfect 
şi se strâng cu două menghine de 
mână (cu liniile ajutătoare pe partea 
superioară şi peretele exterior în cea 
inferioară). Se dau găurile 
pe centrele trasate, 
folosindu-se o maşină 
de găurit pe stativ şi cu 
limitarea cursei burghiu¬ 
lui. După aceea, unul din 
pereţii despărţitori se 
foloseşte ca şablon pentru 
găurirea (tot fără să se 
străpungă complet) a celui 
de-al doilea perete lateral. 

Totuşi, introducerea stinghi¬ 
ilor rotunde în degajările 
nestrăpunse ale pereţilor la¬ 
terali va fi destul de 
anevoioasă. 

în cele din 
urmă, compo¬ 
nentele suportu¬ 
lui pentru CD-uri 
se prind una de 
alta în dibluri şi 
se încleiază. Nu 
uitaţi să intro¬ 
duceţi stinghiile 
limitatoare şi 
agăţătoarele. Lu¬ 
crarea este termi¬ 
nată după şle¬ 
fuire şi lăcuire. 








O BAIE INCAPATOARE 


DULAP CU RAFTURI 
C 3LŢAJR Şl MASCĂ 

_SPĂLĂTOR_ 


schiţa de construcţie). Apoi se trece la 
fixarea celui de-al doilea perete lateral. 
Munca vă va fi mult uşurată dacă veţi 
folosi şuruburi pentru lemn şi o maşină 
de găurit de mană cu turaţie reglabilă şi 
rotire spre stânga şi spre dreapta. Astfel 
de scule au în trusa lor de utilizare şi dis¬ 
pozitive speciale pentru prinderea 
şuruburilor. 

CcFŞul de rufe, care ulterior va putea 
bascula din dulapul de perete, se con¬ 
fecţionează din plăci de placaj şi de 
esenţă tare perforate. Pentru ca să nu 
cadă complet în exterior, el trebuie fixat 
lateral cu două lănţişoare scurte, prinse 
de marginea coşului şi de peretele din 
spate al dulapului-colţar. 

Să ne îndreptăm acum atenţia spre 
construirea dulăpiorului de sub spălător. 
Se începe cu fixarea în şuruburi a 
plăcilor de etajeră de peretele lateral şi 
din spate. Apoi, cele două uşi se vor 
monta cu ajutorul unor balamale. 
Dulăpiorul început se împinge sub chiu¬ 
vetă şi se măsoară forma celor două dis- 
tanţiere, ale căror părţi superioare tre¬ 
buie să sprijine chiuveta. Aceste dis- 
tanţiere se fixează prin încleiere de 
partea superioară a dulăpiorului, acest 
fel de montare fiind, dp cele mai multe 
ori, suficient. 

Pentru construirea treptei extractabile, 
începeţi prin fixarea părţilor componente 
ale acesteia. Pentru aceasta, cele mai 
indicate sunt cleiul şi şuruburile pentru 
lemn cu diametru progresiv. în plus, se 
montează prin încleiere stinghiile de ran- 
forsare. Urmează două bucăţi din lemn 
masiv, care vor îndeplini rolul de „tălpici" 
şi pe care va aluneca uşor treapta 
extractabilă. 

Nu este neapărat necesar şă fixaţi 
mânere pentru capacul frontal ai coşului 
de rufe sau uşiţele dulăpiorului de sub 
chiuvetă: este mai simplu să practicaţi 


ând n-o ai, ai fi fericit să ai una, 
fie ea cât mai mică; când o ai, 
aproape întotdeauna ţi se pare 
prea mică: aceasta este filozofia 
camerei de baie. 

Când întreaga familie îşi face de lucru 
în baie, de cele mai multe ori lipsesc 
suprafeţe suficiente de depozitare, pen¬ 
tru că fiecare membru al familiei are 
nevoie de propriul lui colţişor în care 
să-şi adăpostească ustensilele de baie, 
reşpectiv de cosmetică. 

In astfel de cazuri, dulapul cu rafturi 
colţar este de mare ajutor. Cu puţină 
iniţiativă, el poate fi adaptat la spaţiul 
existent şi construit de unul singur, cu un 
efort relativ redus. întrucât dulapul nu 
trebuie să se sprijine de podea, fiind fixat 
cu dibluri în perete, nu este prea dificil să 
identificăm colţul cel mai indicat pentru 
amplasarea lui. Nu trebuie însă pierdut 
din vedere faptul că, pe lângă că este 
utilă, această piesă de mobilier poate 
avea un rol cât se poate de decorativ. 
Dacă pe ea se vor aşeza, în funcţie de 
luminozitatea din încăpere, şi unele 
plante, s-ar putea să devină o adevărată 
plăcere pentru ochi. 

Cea mai importantă componentă a 
dulapului-colţar suspendat o reprezintă 
coşul de rufe rabatabil. în acest mod, 
rufele murdare vor dispărea fără pro¬ 
bleme din faţa ochilor până la 


următoarea folosire a maşinii de spălat. 

în orice cameră de baie se vor 
descoperi fără greutate mai multe spaţii 
nefolosite, care constituie adevărate 
invitaţii pentru a fi utilizate (de exemplu, 
cel de sub spălător). De cele mai multe 
ori, acolo se poate amplasa un dulăpior 
făcut cu mâna proprie. Acesta poate fi 
prevăzut cu o treaptă culisantă, care să 
permită şi celor mai mici membri ai fa¬ 
miliei să-şi poată face igiena zilnică. 

Pentru început, orientaţi-vă în funcţie 
de lista de materiale. Apoi proiectaţi 
toate suprafeţele necesare, pe care le 
veţi decupa din scândură de tâmplărie 
sau placaj. Şi mai simplu va fi dacă veţi 
solicita serviciile unui atelier specializat, 
care să vă confecţioneze toate ele¬ 
mentele de construcţie de care aveţi 
nevoie. După ce aveţi totul pregătit, apli¬ 
caţi pe toate suprafeţele de tăiere vi¬ 
zibile bandă sintetică specială, de 
culoare albă. Aceasta are proprietăţi 
termoadezive şi se poate aplica lesne cu 
fierul de călcat. Marginile muchiilor pot fi 
apoi netezite uşor cu ajutorul unei coli de 
hârtie abrazivă fină. 

Pentru montaj vă recomandăm şă 
folosiţi şuruburi şi clei pentru lemn. în 
primul rând, plăcile pătrate de fund se 
fixează pe unul din pereţii laterali. Aveţi 
în vedere să fi trasat anterior poziţiile 
corecte pentru plăcile intermediare (vezi 











AN5ICH' 


Spiegel- 

rohmţn 

âufgektebt 


-Sptegel ■’ 
900* 900 


AusschniH 
f. Siphon. 


Lochpiolte^ 


Poflstuck 


'Schornier 


Dulăpior sub lavoar 


SCHNiTT C-C 


Denumire 


Dimensiuni 


Material 


Pereţi laterali 2 
Placă 1 

Placă fund infer 1 
Placă fund med. 1 
Perete spate 1 
Placă extractab. 1 
Laterale extract. 3 
Distanţier ■ 1 

Distanţier variab. 2 
Uşi dulăpior 2 
Placă front. extr. 1 
Tălpici 2 


600x350x13 

624x350x13 

624x337x13 

624x300x13 

624x400x13 

610x330x13 

317x177x13 

450x120x13 

250x120x13 

400x323x16 

648x190x16 

317x40x20 


Piacaj/scândură 
Placaj/scândură 
Placaj/scândură 
Piacaj'/scândură 
Piacaj/scândură 
Piacaj/scândură 
Placaj/scândură 
Placaj/scândură 
Placaj/scândură 
Piacaj/scândură 
Placaj/scândură 
Fag sau brad 


degajări cu un burghiu de lemn cu 0 20 
mm, în care să poată intra degetele. 

Acum urmează lăcuirea suprafeţelor de 
lemn. Utilizaţi culorile dv. preferate, dar 
puteţi ţine cont şi de modelul faianţei sau al 
gresiei, folosind culori care să creeze un 
contrast plăcut cu acestea. Un efect plăcut 
veţi obţine dacă veţi vopsi plăcile etajerelor 
în altă culoare decât pereţii laterali şi 
muchiile vizibile. 

Aceleaşi combinaţii de culori pot fi 
folosite şi pentru capacul coşului de rufe şi 
uşiţele dulăpiorului de sub chiuvetă. 

Vă recomandăm să aplicaţi două straturi 
de lac cu răşină sintetică. în comerţ îl veţi 
găsi fie cu luciu puternic, fie cu mătuire 
mătăsoasă. Pe lângă faptul că are uscare 
rapidă, acesta asigură şi o protecţie 
îndelungată a suprafeţelor lemnoase. 
Pentru că nu trebuie uitat că, în baie, există 
uneori umiditate sau umezeală excesivă. 


M a i 
sunt ne¬ 
cesare: 3 
p e r e c h i 
balamale, 
2 închiză- 
t o a r e 
magne¬ 
tice, bandă 
adezivă 
pentru mu¬ 
chii, şu- 
ruburi, clei, 
grund pen¬ 
tru lemn, 


Dulap colţar suspendat 


Perete lateral 1 
Perete lateral 1 
Etajere 5 

Placă de fund 1 
Parte laterală 1 
Capac 1 

Placă rabatabilă 1 
Placă măsuţă 1 
Laterale Coş rufe 2 
Placă spate coş 1 
Stinghii coş rufe 4 


1800x350x13 

1800x263x13 

350x250x13 

337x250x13 

581x350x13 

581x350x13 

371x240x13 

750x263x19 

500x244 

500x317 

487x20x20 


Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj/scândură 

Placaj perforat 

Esenţă tare (alb) 

Stinghii triunghi 












(Urmare din pag 2) 

O posibilă variantă de amplasare a 
pieselor (cu vederea dinspre partea cu 
piese sau fata „plantată" a plăcuţei) este 
sugerată în figura 2, iarîn figura 3 este indi¬ 
cată configuraţia corespunzătoare a 
conexiunilor (vedere dinspre faţa „pla¬ 
cată”). 

Blocul de comandă este însă adevăratul 
„creier" al montajului, tocmai de aceea 
l-am şi lăsat la urmă, pentru a-l trata cu 
atenţia cuvenită. în astfel de montaje se 
folosesc frecvent relee electromagnetice, 
dar eu nu le mai recomand - chiar dacă 
acum pot fi procurate mult mai uşor - din 
motive bine cunoscute. Am preferat 
folosirea unui comutator static, respectiv a 
unui tiristor foarte sensibil şi robust, din 
seria KY202, care este, desigur, „supradi¬ 
mensionat” pentru aplicaţia de faţă, dar cu 
atât mai bine, căci nu ridică probleme de 
disipaţie sau siguranţă la funcţionare 
îndelungată, chiar în absenţa unui radiator 
termic. 

Varianta 1 

Prima variantă propusă (figura 4) poate 
să vi se pară - chiar aşa este! - exagerat de 
simplă. Nu uitaţi, însă, „non multa, sed 
multum” (parafrazând, mult în puţine... 
componente). Căci, într-adevăr, montajul 
acesta de bază poate oferi, cu modificări 
neînsemnate, foarte multe variante 
opţionale de funcţionare, în funcţie de 
imaginaţia constructorului, dar şi de 
situaţia concretă dată (dorită, impusă). 


în afara încăperii păzite, vom lăsa 
anclanşat circuitul de temporizare (Ci-P, 
plus rezistenţele de limitare R-|, R 2 ), prin 
închiderea contactelor kg (comutator bas¬ 
culant amplasat pe cutia aparatului, la fel 
ca întrerupătorul de alimentare I). Mai pre¬ 
cis, la părăsirea încăperii de către toate 
persoanele avizate, înainte de deschiderea 
uşii (deci a lui k-j) va fi închis întrerupătorul 
kg (setarea temporizării), apoi şi k 2 , provi¬ 
zoriu, pentru a bloca alarma, lăsandu-ne 
timp nelimitat de pregătire a ieşirii. între¬ 
rupătorul k 2 , de „dezamorsare”, normal 
deschis, trebuie să fie amplasat în interior, 
într-un loc uşor (rapid) accesibil şi din 
afară, imediat după deschiderea uşii, dar 
totuşi bine mascat sau greu de „ghicit” de 
către persoanele nedo r ite. Continuând 
ideea de mai sus, când ne-am decis să 
deschidem uşa, vom face-o pe îndelete, 
dar înainte de a o reînchide pe dinafară, va 
trebui să deschidem din nou întrerupătorul 
ko (între momentul deschiderii lui k 2 şi cel 
afînchiderii uşii beneficiem de întârzierea 
prestabilită x, după depăşirea căreia averti¬ 
zarea sonoră intră în acţiune, nemaiputând 
fi oprită decât din întrerupătorul de ali¬ 
mentare I). 

Invers, la sosirea în incinta păzită, per¬ 
soana avizată va deschide 

rapid uşa, după care - în .... 

cadrul aceluiaşi interval x gcgc 
prestabilit - va trebui să * “ « 

închidă întrerupătorul k 2 , în « 

caz contrar avertizarea sonoră «jr * 
intrând în acţiune. In funcţie de * 


I 

Sp 


curentul de menţinere al acestuia (Rg), 
torul beta al tranzistoarelor Tp (Rc, eve 
al şi R 4 ) şi Ti (R 3 ). 

Principiul de funcţionare este ; 
extrem de simplu: cu k-ţ sau k 2 ( 
ambele) închise, tranzistorul Ti con ' 

T 2 este blocat graţie divizorului R 
deci tiristorui Th este blocat şi aver 
AS se află în repaus, practic fără consum. 
La deschiderea contactelor k^ şi k 2 , cu kg 
deschis, tranzistorul T-j se blochează 
instantaneu, T 2 intră în conducţie, polarizat 
prin Rg, tiristc jI amorsează şi avertizorul 
sonor întră în luncţiune. Dacă, însă, kg se 
află închis - atunci când ultimul dintre k-t şi 
k 2 se deschide, blocarea lui Ti - deci 
implicit amorsarea tiristorului şi pornirea 
alarmei - beneficiează de un interval de 
întârziere x, datorat în cea mai bună parte 
descărcării lui Ci pe rezistenţa derivaţiei 

(P+R 2 )- 

Rezistenţa de menţinere Rg (împreună 
cu condensatorul C 3 ) asigură 
automenţinerea nelimitată a avertizării, o 
dată pornită, indiferent de manevrarea 
ulterioară a lui k-j, k 2 sau kg. 

Pentru a obţine un consum cât mai 
redus de curent în starea de veghe (când 
Ti conduce), avem tot interesul să folosim 





Desen de amplasare a componentelor 


WKBBM . n 


Aşa cum este reprezentată în figura 4, 
prima variantă are drept scop acţionarea 
avertizorului sonor AS pe o durată nelimi¬ 
tată, începând din momentul deschiderii 
„nedorite” a contactelor de supraveghere, 
ki, normal închise (cu kp şi kg deschise), 
respectiv acţionarea nelimitata, dar cu o 
întârziere prestabilită de pornire a lui AS, 
de la momentul deschiderii lui ki (cu k 2 
deschis şi kg închis). 

Practic, problema se pune astfel: în uşa 
care permite accesul spre incinta păzită 
avem instalate contactele de „suprave¬ 
ghere” ki, normal închise, care se deschid 
şi se închid ferm o dată cu 
deschiderea/închiderea uşii. La 
deschiderea uşii de către o persoană nea¬ 
vizată, ar fi de dorit ca sirena să intre 
instantaneu în acţiune - şi chiar aşa se şi 
întâmplă, dacă rămân deschise contactele 
k 2 şi kg. Numai că şi noi, proprietarii, dorim 
să putem intra în voie, fără a fi sancţionaţi 
sonor, dar mai ales fără a deranja mereu 
vecinii. Aşa că în perioadele când ne aflăm 


Flg, 8 

configuraţia locului, abilitatea noastră şi 
dibăcia deghizării lui k 2 , intervalul de 
întârziere x poate fi stabilit orientativ între 2 
s şi 4 s, preferabil cât mai scurt. 

Atunci când ne aflăm însă în interiorul 
incintei păzite, temporizarea nu numai că 
nu ne interesează, ci este chiar contraindi¬ 
cată. Vom păstra, deci, contactele kg 
deschise (anularea temporizării) şi, evi¬ 
dent, k 2 deschise (veghe). Atenţie, totuşi: 
ne putem trezi uneori cu pornirea sirenei 
„din senin”, de pildă ca urmare a unei 
rafale puternice de vânt ce forţează uşa 
sau - Doamne fereşte! - a unui cutremur. 
Prin blocuri se mai joacă adesea copii, mai 
dă cu T-ul femeia de serviciu, aşa că anu¬ 
larea temporizării este, totuşi, discutabilă 
(dar „liniştitoare" pe timp de noapte). 

Revenind la schema blocului de 
comandă, se cade să menţionez că ea 
ridică unele probleme de reglaj, în sensul 
că valorile unor rezistenţe pot necesita 
corecţii semnificative faţă de cele indicate, 
în funcţie de sensibilitatea de poartă a 
exemplarului de tiristor folosit (R 7 şi R 5 ), 


Fig, 6 Vedere dinspre lipituri 

pentru Ti şi T 2 exemplare cu factorul beta 
suficient de mare (peste 400-500), astfel 
încât să putem asigura funcţionarea garan¬ 
tată cu valori Rg de cel puţin 200-300 k& 
şi, respectiv, cu valori Rc de peste 120-150 
kQ. Fireşte, este de preferat şi un exemplar 
de tiristor foarte sensibil, având curentul de 
amorsare fermă pe poartă sub 10 mA. 

In cazul unor distanţe prea mari între 
montaj şi contactele de comandă, ori în 
situaţia unor locuri de amplasare puternic 
„parazitate” radioelecfric, este posibil să se 
ridice problema ecranării conductoarelor 
de legătură sau chiar a măririi curentului în 
starea de repaus (normal sub 0,15-0,2 
mA). Se poate, eventual, tatona şi valoarea 
lui C 2 . 

O variantă de amplasare a pieselor (faţa 
plantată) este indicată în figura 5, iar 
schema de interconexiune (faţa placată) 
corespunzătoare în figura 6 . 

Varianta 2 

Situaţia concretă existentă (dorită) vă 
poate impune, de pildă, să renunţaţi com¬ 
plet la temporizare. Nu pentru că ar exista 












riscul să o bănuiască răufăcătorii (ei ştiu de 
mult timp procedeele uzuale, dar nu le este 
totuşi uşor să depisteze comutatorul de 
dezamorsare kg, mai ales când durata 
ntârzierii este insuficientă pentru 
deschiderea uşii, pătrunderea în incintă şi 
reînchiderea uşii). O astfel de opţiune asi¬ 
gură reacţia promptă a avertizorului, 
permiţând intervenţia imediată (de exem¬ 
plu, tendinţa de răsturnare sau tentativa de 
ridicare a unui bagaj într-o cameră de 
hotel, în tren, pe peron etc.). Totodată, 
schema blocului de comandă se simplifică 
eliminarea elementelor kg, R-|, Rg, P 
:•). în schimb, pentru a permite accesul 
prietarului la locui/obiectul păzit, este 
esar să se plaseze la exterior dispozi- 
ul de comandă a contactelor kg într-un 
loc cât mai discret şi printr-un procedeu cât 
mai greu de descifrat. 

Să presupunem, de exemplu, că obiec¬ 
tul păzit este un geamantan cu conţinut 
preţios, având în interior alarma, iar con-' 
tactele de supraveghere fiind fixate în 
suport (microîntrerupător cu pârghie, 
lamele elastice etc.). Contactele kg se vor 
afla tot în interior, comanda de închidere a 
lor putând însă fi dată din exterior, de pildă 
prin apăsarea discretă a unei zone ştiute 


, şurub fals, 
nit, buton), prin 
j introducerea unei 

^ Le-B cheiţe cu „cifru” 

03 sau a unei cartele 

iooouF_ care să prezinte 

contact electric 
între două puncte 
ştiute (ce vor veni 
în contact cu kg), 
prin extragerea dis¬ 
cretă a unei cartele 
izolatoare (care le 
menţinea pe kg 
forţat . deschise)! 
prin înşurubarea 
neglijentă a unui 
buton măsluit, prin 
lipirea unui mic 
magnet - aflat prin¬ 
tre cheile din breloc 

_ 0 +U=i 2 V ■ de 0 zonă SUb 

cio-mv> care ştim noi că se 

- află un reed mag¬ 
netic etc. 

Locul păzit poate 
fi şi o incintă, procedându-se la fel la 
pătrundere (înainte de a deschide uşa, se 
închide ko). Situaţia pare ceva mai compli¬ 
cată la părăsirea incintei, dispozitivul de 
comandă a lui kg, aflându-se la exterior. 
Vom fi nevoiţi să oprim întâi alimentarea 
din I, după care vom proceda astfel: 
deschidem uşa (k-j); închidem provizoriu 
pe kg; pornim din nou alimentarea (închi¬ 
dem 1 ); închidem uşa pe dinafară şi, în fine, 
redeschidem pe kg. 

Varianta 3 

Este posibil ca în locul contactelor de 
supraveghere k-|, normal închise, să ne 
convină uneori mai mult contacte normal 
deschise, care să se închidă la 
deschiderea uşii şi vice-versa (în genul 
întrerupătoarelor instalate în uşa de la 
frigider sau în portierele autoturismelor, 
pentru iluminare interioară la deschiderea 
uşii). în montaj, amplasarea noilor contacte 
ki se poate face în circuitul bază-colector 
al tranzistorului Tg, aşa cum se arată în 
figura 7, urmând a se analiza diversele 
opţiuni posibile privind dezamorsarea şi 
anularea temporizării. De exemplu, aşa 
cum au fost figurate, contactele kg (normal 
deschise, întrerupător plasat îrr interior) şi 


k 2 (contacte tot normai deschise, dar gen 
buton cu revenire, plasat la exterior) 
permit: 

- pornirea instantanee a avertizării la 
deschiderea uşii (cu kg, kg’- deschise); 

- dezamorsarea avertizorului pe o durată 
nelimitată (prin închiderea lui kg înainte de 
deschiderea uşii); 

- dezamorsarea temporizată a averti¬ 
zorului (prin apăsarea scurtă a lui kg 
înainte de deschiderea uşii), după care, 
dacă se doreşte dezamorsarea nelimitată, 
sejnchide imediat kg. 

în fine, voi maf menţiona doar o mică 
modificare la această ultimă variantă, şi 
anume situaţia în care butonul kg’ este 
nedorit la exterior (greu de mascat, expus 
la umezeală etc.) şi se preferă introdu¬ 
cerea unor contacte kg’ tot normal 
deschise şi cu revenire, dar plasate în inte¬ 
rior. Comanda de închidere a lor trebuie 
însă dată'din exterior, prin unul din pro¬ 
cedeele menţionate la varianta prece¬ 
dentă. Aici se poate ivi o problemă de 
incertitudine în ceea ce priveşte închiderea 
efectivă a contactelor kg’, de exemplu 
când ele reprezintă un releu magnetic, iar 
comanda de închidere se dă prin 
apropierea unui magnet de zona respec¬ 
tivă, pentru un timp scurt. Mult mai bine 
ne-am simţi (căci âm avea certitudinea 
dezamorsării temporizate), dacă la 
închiderea efectivă a lui kg’ s-ar emite un 
semnal auxiliar de „confirmare”. Este toc¬ 
mai ceea ce vă sugerează modificarea din 
figura 8, unde închiderea lui kg’ setează 
temporizarea (încarcă pe C-| prin D şi R-j), 
dar totodată aprinde LED-ul verde, prin 
rezistenţa de limitare R. Dioda D a fost 
introdusă pentru a nu permite descărcarea 
rapidă a lui Ci prin Ri, R şi LED, după 
redeschiderea iui kg’. P% uşa unui 
apartament este mai incomod de montat 
un LED, dar la bordul unui autoturism 
avem unde-l ascunde privirilor indiscrete, 
numai noi ştiind unde şi când să tragem cu 
ochiul.Ar mai fi foarte multe de spus despre 
acest montaj simplu, dar spaţiul nu ne per¬ 
mite. Ca idee, doar, amintesc celor intere¬ 
saţi că este foarte uşor de introdus o a 
doua temporizare (oprire automată a aver¬ 
tizării, după un timp prestabilit), atunci 
când contactele îndeplinesc o anumită 
cerinţă impusă. 


RADIORECEPTOR REFLEX 



Folosind două tranzistoare cu siliciu de mică putere, cu factor mare de -r._Ljţ_lizl—_1 

amplificare, radioreceptorul din figură, deşi foarte simplu, are o bună [ 10 p f c J I fj ri'W k / 

selectivitate şi o mare sensibilitate. f -4- ] 22 nF-L || L21 i Iii / 

Schema este de tip reflex, adică tranzistorul Ti este mai întâi amplifica- 111 L12 "—~| Ţr 2 U !■>■' Tc6 T 

tor de radiofrecvenţa, apoi, după ce semnalul a fost reamplificat de Tg şi S 1 i m r ,8k T L 1LŢJ |ioo 

detectat de dioda D, componenta de audiofrecvenţă este preamplificata de i ru7k —- “j pF 

Ti şi amplificată în final de Tg. 7 j T Vp\ 

Circuitul de intrare (Tri) constă dintr-o carcasă tip mosor, cu 7 şanţuri Vy 1,1 V ti ■--f-4 J 

late de 2-2,5 Iţim, dispuse ia distanţa de 2 mm, plasat pe o bară de ferită /p\ _-r 

| plată (55x14x4 mm). - - HrL) . v 

Pentru gama undelor medii, între frecvenţele de 525 kHz şi 1605 kHz Tr1 2 xbcio 8 cs 0-1 

1187-570 m), înfăşurarea Li i conţine 126 de spire, dispuse în 7 secţiuni 22nF Ti c 

(18 spire pe secţiune) din gonductor CuEm şi cu un strat de mătase sau ---J—— 

| bumbac de 0 0,08 mm. înfăşurarea Li o, compusă din 6-8 spire din 

acelaşi conductor, este. bobinată peste parcea centrală a lui Li i. ' _ 

Transformato’rurTrg se va realiza pe un tor de ferită cu dimensiunile de 
7x4x2 mm sau miez miniâţffră'de tip oală, bobinând ou acelaşi conductor 75 de spire pentru Lgi şi 60 de spire pentru Lgg. Pentru 
prevenirea oscilaţiilor parazite determinate de cuplaje inductive, transformatorul se va ecrana şi lega la masa montajului. 

Pentru recepţia gamei undelor lungi, între frecvenţele 150 kHz şi 285 kHz (1050-2000 m), înfăşurarea Li i conţine 7 secţiuni 
a câte 30 spire fiecare, înfăşurarea Ljg conţine 10-20 spire, bobinate peste partea centrală a iui Li i, din conductor CuEm şi cu 
un strat de mătase'sau bumbac de 0.0,08 mm. 

Tr 2 conţine 1'20-de spire pentru înfăşurarea Lgi şi 80 de spire pentru Lgg din acelaşi conductor. In cazul acroşajelor 
(fluierături), se vor.inversa capetele înfăşurărilor Li g sau Lgi 


■ 








PROPORŢIONAL DIGITALA 

Ing. SORIN PIŞCAŢI 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 

DECODIFICAI ORUL 


R eferitor la ansamblul receptor- 
decodificator, se va trata mai întâi 
decodificatorul. Aceasta întrucât 
asamblarea decodificatorului este mai 
uşoară decât cea a receptorului, compo¬ 
nentele sale fiind mai puţin „aglomerate” 
pe plăcuţa de montaj decât cele ale recep¬ 
torului. 

Decodificatorul este . în esenţă un 
numărător în inel cuplat la un etaj de sin¬ 
cronizare destinat „recunoaşterii” sem¬ 
nalului lung (de sincronizare) care separă 
fiecare tren de impulsuri primite de la 
emiţător prin intermediul receptorului. 
Etajele de comandă ale decodificatorului 
sunt legate în lanţ, în urma etajului de sin¬ 
cronizare. Una din caracteristicile princi¬ 
pale ale acestui tip de circuit este de a fi 
compatibil cu emiţătoare care posedă un 
număr de căi (comenzi) superior decodifi¬ 
catorului. Astfel, un decodificator cu trei căi 
poate să funcţioneze bine cu emiţătoare cu 
4, 5 sau 6 căi. în acest caz, comenzile' 
suplimentare sunt pur şi simplu ignorate. 
Partea cinstitului care permite obţinerea 
acestui rezultat este etajul de sincronizare, 
graţie unei constante de timp bine determi¬ 
nate. Constanta de timp aleasă pentru 
acest montaj permite recepţia a cei puţin 
două impulsuri peste număr, fără eroare 
asupra reciclării contorului. Primele două 
tranzistoare (fig. 5), T-j şi T 2 , constituie 
amplificatorui-limitator de amplitudine a 
semnalului provenind de la receptor. 


Tranzistorul Ti, care este polarizat în clasă 
A, este în stare de conducţie şi tensiunea 
colectorului său este puternic negativă, 
blocând astfel tranzistorul T 2 . Impulsurile 
negative corespunzătoare întreruperii 
undei purtătoare blochează pe ^ şi 
deblochează (pentru scurt timp) tranzis¬ 
torul T 2 . Tranzistorul Ţ 3 din lanţul de con¬ 
ducţie se blochează datorită rezistenţei R 5 
de 10 kD care leagă baza la emitor. împre¬ 
ună cu capacitatea de 15 nF, rezistenţa R 5 
constituie un circuit discriminator, 
permiţând lui T 3 să devină conducător de 
fiecare dată când colectorul lui T 2 devine 
pozitiv. Această stare de conducţie 
durează până când condensatorul C-| s-a 
descărcat prin tranzistorul T 3 şi rezistenţa 
R 5 . Astfel T 3 devine rapid conducător la 
începutul fiecărui imp.uis de informaţie sau 
de sincronizare, iar colectorul său, legat 
galvanic la lanţul de conducţie, cade prac¬ 
tic în zero. . 

Pentru a înţelege funcţionarea părţii cir¬ 
cuitului care constituie contorul 
(numărătorul în inel), este necesară 
descrierea unui etaj şi a modului în care 
acesta funcţionează. Vom examina primul 
etaj, constituit în jurui tranzistoarelor Tg şi 
Ty. Se constată că baza lui Tg este legată 
la colectorul lui T 7 şi viceversa şi că, în 
mod normal, ansamblul este blocat. O ca¬ 
racteristică a acestei dispuneri a celor 
două tranzistoare este aceea că, atunci 
când un semnal este aplicat pe baza 
unuia, intră amândouă în conducţie. Etajul 


precedent este cuplat la baza tranzistorului 
T 7 prin intermediu! capacităţii Cg (de 0,015 
pF). Când pe cealaltă armătura a acestei 
capacităţi tensiunea creşte suficient de 
rapid, rezultă de aici semnaiul de conducţie 
pentru ansamblul Tg-T 7 . 

Revenind la tranzistorul de declanşare 
T 3 , baza acestuia este polarizată astfel 
încât colectorul său (şi întreg lanţul de 
transmisie) este în 1 (tensiune pozitivă. 
Impulsurile care acţionează asupra lui T 3 
au o durată de 0,3-0,4 ms, dar circuitul din î 
baza tranzistorului T 3 limitează timpul de 
conducţie al acestuia la circa 0,1 ms pentru 
fiecare impuls, durată în care tensiunea 
aplicată lanţului de conducţie scade puter¬ 
nic, întrerupându-se astfel funcţionarea 
(conducţia) oricărui etaj. Pentru ca 
numărătorul să funcţioneze corect, capa- ; 
cităţile de cuplare ce leagă etajele succe- - 
sive (15 nF) trebuie să aibă o valoare care ; 
să poată concentra o sarcină electrică sufi- ; 
cientă în timpul scurtei perioade de întreru¬ 
pere a tensiunii ( 0,1 ms) care alimentează 
ianţul de conducţie; curentul din această 
sarcină constituie semnalul de punere în 
funcţiune a etajului următor, după scurta 
întrerupere a alimentării lanţului de con¬ 
ducţie. 

Când un etaj funcţionează, el provoacă 
o scădere de tensiune de până la 0,7 V în j 
alimentarea lanţului de conducţie, ceea ce 
împiedică funcţionarea simultană a unui alt 
etaj. Când seria de impulsuri ajunge la 
decodificator, etajele intră în acţiune unul 
după altul. Acest proces se repetă până la 
ultimul etaj al decodificatorului. 

Inima sistemului este etajul de sin¬ 
cronizare, compus din tra.nzistoarele T 4 şi 
Tg. Cu toate că este identic cu 
următoarele, el primeşte semnalul de 
comandă al intrării în funcţiune direct de la 
lanţul de conducţie. Attinci când ultimul etaj 
al numărătorului încetează să funcţioneze, 
tensiunea aplicată lanţului de conducţie 
urcă brusc la circa 3,7 V, ceea ce indică 
faptul că nici un etaj nu mai conduce. Din 
acest moment, curentul care trece prin 
rezistenţa de 2,2 kQ şi diodă începe să 
încarce condensatorul C 4 (de 6,8 uF). 









LA CEREREA CITITORILOR 




LlStĂ DE PiESE PENtR^U DECODIFICATOR 


R 1 = 100 k£2 
R 2 ; R 3 = 47 kQ 

R 4 ; R9; R-ii; R13; R15; Ri?; R i9i % = 3.3 ko 

R 1Ch R 12Î R 14Î R 16î R 18i R 20 = 4 - 7 k£2 

Toate rezistoarele sunt chimice şi au puterea de 0,25 W. Cele de puteri mai 
mari sunt dificil de montat pe circuitul receptorului. 

Condensatoare 

Ct = 0,0047 jiF (multistrat); C 2 ; C 3 = 47 pF (tantal) 

C 4 = 6,8 pF (tantal); C 5 = 0,01 pF (multistrat) 

Ce... C-jQ = 0,015pF (tantal sau multistrat) 

Observaţie. Nu se vor utiliza sub nici un motiv condensatoare ceramice, din 
cauza variaţiei prea mari (pentru această aplicaţie) a capacităţii lor cu temperatura. 

Tranzistoare 

Ti... T 3 = BC171B; BC172 sau BC173 (P = 150... 250) 

T 7 ’. T 9 ; T-n; T 13 ; T 15 ; T 17 = BC170 
Tgî T 8 ; T 10 ; T 12 ; T 14 ; T 16 = BG250 


1N4148 


Măsurând tensiunea la bornele acestui 
condensator, se constată că tensiunea 
aplicată lanţului de conducţie rămâne la o 
valoare scăzută, de 0,3-0,4 V, în perioada 
de conducţie a etajelor numărătorului. 
Când şi ultimul etaj al acestuia se 
blochează, tensiunea urcă până la 1 V, 
moment în care etajul de sincronizare intră 
în acţiune; tensiunea liniei de conducţie în 
această perioadă creşte continuu până la 
circa 4 V, dar recade la 0,7 V imediat ce 
etajul de sincronizare intră în acţiune. 
Timpul necesar este de. aproximativ 4,5 
ms. De menţionat că impulsul de sin¬ 
cronizare generat de emiţător şi 
recepţionat de radioreceptor este mai lung, 
şi anume de 7-8 ms. Acest impuls de sin¬ 
cronizare desparte trenurile de informaţii. 
Etajul de sincronizare este, deci, în 
funcţiune până la sfârşitul impulsului de 
sincronizare şi oprit la sosirea primului 
impuls de comandă. Dacă sunt impulsuri 
utile (de comandă) supranumerice, 
ajungându-se astfel în situaţia ca ultimul 
etaj al numărătorului să înceteze a mai 
funcţiona, tensiunea aplicată lanţului de 
conducţie va urca în mod normal la 3,7 V, 
dar va deveni practic nulă timp de 0,1 ms, 
până la sfârşitul ultimului impuls supranu- 
merar. Aceasta nu va modifica practic va¬ 


loarea sarcinii ca- [“ " .. 

pacităţii de 6,8 pF 
din circuitul de sin¬ 
cronizare, cu atât 
mai puţin cu cât 
impulsurile supranu¬ 
merice se pre¬ 
lungesc dincolo de 
cele 4,5 ms nece¬ 
sare pentru intrarea 
în funcţiune a etaju¬ 
lui de sincronizare. 

Aceasta explică de 
ce un decodificator 
cu două canale 
(comenzi) este com¬ 
patibil cu un 
emiţător cu 3-4 
canale. 

Să examinăm ce 
se întâmplă în caz 
contrar. Presu¬ 
punem că avem un 
emiţător cu două 
canale (căi) şi un 
receptor cu patru 
canale. Atunci când 
primul tren de.impui- 
suri, este trimis, 
primele două etaje 
funcţionează nor¬ 
mal, dar al treilea 
este acţionat de 
impulsul de sincronizare. Acest etaj con¬ 
ducând pe toată durata impulsului de sin¬ 
cronizare, etajul de sincronizare nu mai 
intră în funcţiune şi când primul impuls de 
informaţie este din nou trimis,-etajul al 
treilea încetează să mai funcţioneze şi 
numai al patrulea este cel care transmite 
prima informaţie. Din acest moment nu mai 
este loc pentru a doua informaţie (impuls 
de comandă) şi ea este pierdută înainte ca 
etajul de sincronizare să intre în acţiune. 
Este evident că decodificatorul nu poate să 
funcţioneze corect. 

în concluzie, numărul de canale (co¬ 
menzi) al emiţătorului trebuie să fie egal cu 
numărul de canale al codificatorului părţii de 
recepţie sau superior cu maximum două. 

Construcţia decodificatorului 

Numărul de căi ce pot fi dispuse pe 
decodificator este limitat de cel ales pentru 
emiţător. E bine deci să decidem de la 
început, în cazul în care nu este vorba de 
şase căi (comenzi), maniera de procedură, 

.1 


Fig.6 ___ 

deoarece va fi greu să se demonteze ulte¬ 
rior ansamblul de recepţie şi să se modifice 
cablarea. Cel mai bine este să realizaţi 
placa de circuit imprimat pentru numărul 
maxim (de comenzi) pe care-l doriţi, chit că 
veţi completa ulterior etajele numărătorului. 
Costul fiecărui etaj suplimentar fiind mic, 
este recomandabilă instalarea tuturor eta¬ 
jelor decodificatorului, cu excepţia conden¬ 
satorului de 15 nF, care cuplează ultimul 
etaj al contorului, ce va fi utilizat în viitor, 
făcându-se astfel inoperantă această 
ultimă parte a circuitului. în acest fel va fi 
necesară adăugarea unei singure compo¬ 
nente pentru creşterea numărului de căi 
ale decodificatorului. 

Componentele (fig. 6 ) fiind dispuse în 
circuit foarte aproape una de alta, con¬ 
strucţia necesită mai multă grijă decât în 
cazul emiţătorului, 

Letconul trebuie să aibă în mod obliga¬ 
toriu vârful fin, de cel mult 3 mm şi o putere 
de circa 30 W; puterea optimă este de 18- 
20 W. Toate componentele vor fi montate 
pe placa circuitului imprimat; este foarte 
important ca aceste componente să nu fie 
prea depărtate de piacă, deoarece în inte¬ 
riorul aceleiaşi carcase, decodificatorului îi 
este suprapus receptorul şi înălţimea cutiei 
este limitată. Tranzistoarele se vor monta 
cât mai aproape de placă, dar ,cu grijă ca 
acestea să nu se deterioreze in timpul 
lipirii. Înălţimea lor nu trebuie să o 
depăşească pe aceea a capacităţilor de 
47 pF. Componentele se vor plasa pe cir¬ 
cuit începând cu rezistoarele, apoi tranzis¬ 
toarele şi la sfârşit condensatoarele. 
Condensatorul de 0,0047 pF va fi montat 
ultimul, deasupra rezistoruiui de 10 k£l 

în figura 7 este prezentată, în mărime 
naturală, plăcuţa^ circuitului imprimat ai 
decodificatorului. în figura 8 este prezen¬ 
tată o variantă majorată; în acest caz 
realizarea construcţiei este mai uşoară, 
piesele fiind mai puţinînghesuite. 

Viitorul articol va fi consacrat receptoru¬ 
lui şi reglajelor fine ale întregii aparaturi de 
telecomandă. 

e 



PENTRU AUT0M0B1L1ŞT1 


DE MĂŞURME A EnufeQjT&Ţli 
_ DE FRÂNARE _ 

E ficacitatea frânelor unui vehicul 
poate fi determinată simplu 
măsurând timpul necesar pentru 
aducerea maşinii în stare de repaus 
pornind de la o viteză cunoscută. 

Deceleraţia în m/s 2 este dată de ecuaţia: 
a = -V/t 

în care V este viteza maximă, exprimată 
în metri pe secundă, iar t este timpul nece¬ 
sar pentru aducerea vehiculului în stare 
de repaus, exprimat în secunde. Rezultatul 
poate fi convertit în g, prin împărţire la 32. 

Pe o suprafaţă de rulare plană şi pe un 
timp uscat, o maşină ale cărei pneuri şi 
frână sunt în stare bună va fi capabilă să 
realizeze o deceieraţie mai mare de 0,5 g. 

Pentru a măsura această mărime, se 
construieşte un montaj care este pus în 
funcţie de un întrerupător cu inerţie atunci 
când începe frânarea şi este stopat în 
momentul când vehiculul se opreşte. Dar, 
pentru a obţine un rezultat al decelerării 
(frânării) conform formulei de mai sus, tim¬ 
pul de funcţionare al dispozitivului va trebui 
convertit şi pus în evidenţă de un instru¬ 
ment de măsură. Cu alte cuvinte, trebuie 
găsită o cantitate măsurabilă direct pro¬ 
porţională cu deceleraţia. Dacă vom con¬ 
sidera, de exemplu, o deceieraţie plecând 
de la o viteză de 50 km/h în raport cu tim¬ 
pul necesar pentru aducerea vehiculului în 
stare de repaus, rezultă o curbă de tip 
hiperbolă, timpul pentru oprire crescând în 
funcţie de scăderea puterii de frânare. 

Dacă un condensator încărcat este 
descărcat pe o rezistenţă, tensiunea la bor¬ 
nele lui va scădea exponenţial în funcţie de 
timp. Alegând o constantă de timp diferită 
pentru porţiuni diferite ale curbei de 
descărcare, se obţine o aproximare destul 
de bună a hiperbolei care ne interesează. 

Presupunând că dispozitivul (conden- 



Fig.3 



i t t u c ( v> 


ohm 


mm 


Rezistoare: 

:Ri = 10 kQ 
Ro = 47 k£î 
Rq = 150 kfi 
R 4 = 560 kQ 

Diode: 

Di = Zenner 5V1 
DpD 3 = 1N4148 
Da = BAI 27, BA221 
D 5 = Zenner 2V7 

Tranzistoare: 

Ti = BC177, BC178 
Tp = BC107, BC171 


Circuite ii 

■El-S 

A 1 =° 


R5T47 kn 
Rg = 100kQ 
R7 = 100 k£2 
Ro = 100 kî2 
Rg = 15 + 10 kiQ 


jrate: 

MMC4011 



7 8 9 10 11 
DURATAtsf— 


12 13 H 


Fig.1 


Instrument de măsură: 

Microampermetru de 100 pA 


satorul) se descarcă în 
cursul perioadei de 
frânare, tensiunea care 
rămâne la bornele lui la 
expirarea timpului consi¬ 
derat va fi aproape direct 
proporţională cu decele- 
rarea. Acest lucru este 
ilustrat în figura 1 , iar 
schema circuitului pentru 
măsurarea eficacităţii de 
frânare este prezentată în 
figura 2 . Când butonul de 
repunere în starea iniţială 
(k 2 ) este apăsat, ieşirile 
circuitelor basculante 
Pl/P 2 şi P 3 /P 4 trec în 
starea „jos”, iar Ci este 


încărcat la aproximativ 5(1 V prin inter¬ 
mediul lui Ti, în timp ce T 2 este blocat. 
Maşina este condusă pe o şosea plană, cu 
viteza de 50 km/h. Atunci când se 
frânează, întrerupătorul cu inerţie ki 
comută şi declanşează cele două circuite 
basculante, care-l blochează pe Ti şi 
provoacă intrarea în conducţie a tranzis¬ 
torului T 2 . Condensatorul Ci se descarcă 
până când vehiculul se opreşte, iar între¬ 
rupătorul cu inerţie rebasculează în celălalt - 
sens. Bascula P 3 /P 4 este adusă în starea 
iniţială şi tranzistorul T 2 se blochează. 
Datorită celor două diode conectate în 
serie cu Pi şi R 3 , Ci se mai descarcă, 
până la 1,2 V, cu o constantă de timp de 
aproximativ 2 s. Sub această valoare a ten¬ 
siunii, D 2 şi D 3 nu mai conduc, iar con¬ 
stanta de timp creşte până la circa 7 s. în 
cursul perioadei care se întinde de la 1,4 
secunde la circa 14 secunde şi care cores¬ 
punde unui ordin de frânare mergând de la 
1 la 0,1 g, curba de descărcare a conden¬ 
satorului reprezintă cu aproximaţie o hiper¬ 
bolă, iar tensiunea de la bornele lui Ci este 
proporţională cu deceleraţia. Această ten¬ 
siune poate fi măsurată cu ajutorul unui 
voltmetru clasic. întrerupătorul cu inerţie 
poate fi un comutator miniatură cu levier şi 
greutate (B) sau cu mercur (A), ca în figura 
3, sau oricare alt_sistem care să 
funcţioneze de fiecare dată când vehiculul 
frânează. 

Pentru etalonarea circuitului, P 2 este 
adus în poziţie mediană, întrerupătorul cu 
inerţie este închis manual, iar Pj este ajus¬ 
tat pentru a atinge 2,75 secunde, ceea ce 
corespunde unui rezultat de 0,5 g (1,25 V). 
Procesul este reluat şi P 2 este reglat astfel 
ca în 13,75 secunde să se obţină o valoare 
de 0,1 g. 

Acest dispozitiv, uşor de construit, poate 
fi folosit şi la determinarea eficacităţii de 
frânare a carturilor. 







Ing. STELIAN SION 


M ajoritatea posesorilor de autotu¬ 
risme doresc să-şi instaleze amplifi¬ 
catoare ca să asculte muzica de la radio 
sau casetofon. Cum amplificatoarele din 
comerţ sunt scumpe şi cum mulţi auto- 
mobilişti sunt pasionaţi ai construcţiilor şi 
montajelor electronice, aceştia pot să şi 
le realizeze singuri. 

Amplificatoarele se pot construi cu 
tranzistoare sau cu circuite integrate care 
au apărut pe piaţă. Multe magazine au de 
vânzare aceste circuite, urmând ca acei 
care doresc să realizeze amplificatoarele 
să ştie cum să le branşeze şi să existe 
legăturile la terminalele circuitelor amplifi¬ 
catoare de putere. 

Amplificatoarele se alimentează de la 
acumulatorul maşinii, deci sunt special 
construite pentru 12 V. Trebuie să speci¬ 
ficăm că circuitele prezentate în conti¬ 
nuare sunt de la firma Thomson-SGS din 
Franţa. 

Un amplificator stereo (fig. 1) poate fi 
făcut cu circuitul TDA7365, care poate 
debita pe două difuzoare de 4 Q o putere 
de 2x8 W. Se folosesc piese puţine - două 
rezistoare şi câteva condensatoare - iar 


trecerea în lucru şi scoaterea din lucru se 
fac prin contactul STAND-BY. Când se 
realizează un amplificator cu acest circuit, 
trebuie avută grijă să se respecte 
conectarea corectă. După ce a fost con¬ 
struit, amplificatorul funcţionează imediat. 
Dar nu se vor face probe fără ca circuitul 
să fie montat pe un radiator. 

Un alt tip de circuit care se poate ali¬ 
menta de la un acumulator este 
TDA737Q, cu echivalentul TDA7375. 
Acest circuit poate alimenta patru sau trei 
difuzoare instalate într-un automobil. Se 
instalează două difuzoare în faţă şi două 
difuzoare în spate, dreapta-stânga. 
Circuitul are patru intrări pentru patru 
semnale provenite de la casetofon, dar 
atunci când casetofonul are numai două 
ieşiri, deci un semnal stereo, se pot lega 
împreună intrările dreapta faţă-spate şi 
intrările stânga faţă-spate. Se poate face 
şi altă alegere, după dorinţă. Dacă este 
construit cu TDA7370, amplificatorul 
furnizează 20 W pe un difuzor de 4 fl, iar 
dacă se montează TDA7375, puterea 
creşte cu 5 W. 

Modul de conectare pentru patru difu¬ 



TDA 7370 - CLIP DETECTOR 


zoare este prezentat în figura 2. Există şi 
posibilitatea ca un difuzor să fie conectat 
între două ieşiri (conectare în punte), 
când două intrări se leâgă între ele ca în 
figura 3. 

Pentru a fi şi mai bine urmărite 
legăturile la terminalele acestor circuite 
amplificatoare, în figura 4 este dată cap¬ 
sula, cu dispunerea terminalelor pentru 
TDA7370. 

Este obligatoriu ca circuitul să fie mon¬ 
tat pe un radiator. Se recomandă să se 
utilizeze condensatoare care să lucreze 
la cel puţin 25 V. 

Pentru aceste circuite se poate desena 
un cablaj imprimat, dar se poate folosi şi 
un cablaj cu fire de interconexiuni, 
fiindcă, oricum, nu apare pericolul 
oscilaţiilor. 




Fig.4 




















iBNCi TX 


aaa J|g ăsurarea undelor staţionare este 
inj||| o operaţie care dă informaţii 
Ivi asupra adaptării impedânţelor 
între un emiţător şi o antenă. Raportul de 
unde staţionare se notează cu S şi se 
exprimă prin relaţia S = Z c /Zş(Z c - impe- 
danţa caracteristică a liniei de măsurare, 
egală cu a emiţătorului, iar Z s - impedanţa 
de sarcină, a antenei). Valoarea lui S 
depinde în mod direct de raportul dintre 
amplitudinea undei reflectate şi cea a 
undei directe. 

Unda directă este unda care se propagă 
de la generator (emiţător) spre sarcină 
(consumator). - 

Unda reflectată este unda care, după 
reflectare pe sarcină, se propagă de la 
aceasta spre generator. 

Coeficientul de reflexie 

amplitudinea undei reflectate 

p _ ——— 

amplitudinea undei directe 
este în interdependenţă cu S prin relaţia 


Un dispozitiv practic pentru măsurarea 
lui S este prezentat în figurile 1 şi 2. Este 
vorba despre o linie de măsurare (fig. 1) 
constituită dintr-un cablaj imprimat, ale 
cărui cote trebuie riguros respectate. 

Schema electrică a reflectometrului este 
prezentată în figura 2. Prin două borne de 
ieşire coaxiale (mufe BNC de tip „mamă”), 
ansamblul se branşează între ieşirea 
emiţătorului şi extremitatea cablului de 
antenă. 

Diferenţele de potenţial induse sunt 
redresate cu diodele D-| şi D 2 , filtrate şi 
aplicate unui gaivanometru (100* pA), a 
cărui sensibilitate poate fi reglată cu 
potenţiometrul de 25 kQ. 

Când refiectometrul este pus între 
emiţător şi o antenă cu aceeaşi impedanţă, 
ideal este ca toată energia să fie disipată 
de aceasta din urmă. 

Presupunem că instrumentul de măsură 


(100 pA) are scala gradată de la 0 la 10. 
Citirea undei directe va fi la gradaţia 10, iar 
a ceiei reflectate ia 0, ceea ce este ideal. 

Raportul undelor staţionare se va 
deduce din-indicaţiile instrumentului astfel: 

0,5 <= 1,171 

1 <= 1 , 2/1 

2 <= 1,5/1 

3 <= 1,8/1 

4 <= 2,3/1 

5 <=3/1 

6 <= 4/1 

7 <=6/1 

8 <=9/1 

9 <= 10/1 

Frecvenţa de lucru a reflectometrului 
este până ia 250 MHz. Montajul se intro¬ 
duce într-o cutie metalică cu dimensiunile 
de 125 x 55 x 55 mm şi se centrează per¬ 
fect în raport cu cele 6 feţe interioare. Pe 
panoul frontal se montează instrumentul 
de măsură, întrerupătorul bipolar şi 
potenţiometrul liniar. 

Pe panourile laterale se montează 
mufele „mamă” BNC. 


















ey reţea» ftC dubiu T 

Ing. MIHAI GEORGE CODÂRNAI, Y030Zii 


de bună calitate, respectiv TL081, permite 
obţinerea unui semnai a cărui frecvenţă, 
fixată prin R1, R2, R3, CI, C2 şi C3, să 
depăşească 40... 50 kHz. Cu vaioriie com¬ 
ponentelor din schemă, frecvenţa de 
oscilaţie este de aproximativ 1 kHz. La 
această frecvenţă pot fi utilizate şi amplifi¬ 
catoare operaţionale cu performanţe mai 
slabe, de exemplu, (3A741N). 

Montajul este uşor de realizat, iar o pro¬ 
punere de cablaj este prezentată în figurile 



IM 

1 


\. 6 „ 


^Ji 

TLQ81 

5 

Ri " 

R2 

. 1 - 1 ,. 

lOk 

jj 

1 LI-r 1 

lOk 

t II 

II 

F R3 

A l[ c 2 

zţz i5nF 


C6 C7 
0,iuF lOOuF/ifiV 


I 1 xf 



fsikHz 

Umin=2,5V*f 


Fig. 2 Vedere dinspre lipituri 



|___ Fig. 1 

Deosebit de simplu şi uşor de pus în fi 
funcţiune, un oscilator cu reţea RC dublu T z 
prezintă avantajul că nu necesită elemente p 
neliniare pentru obţinerea unei forme sinu- F 
soidale la ieşirea sa. Montajul propus (figu- d 

ra 1 ) conţine un singur amplificator s 

operaţional şi câteva componente pasive. ic 

Reţeaua selectivă este compusă din jt 
rezistoarele R-j, R 2 , R 3 şi condensatoarele n 
C-|, C 2 şi C 3 . Selectivitatea ei este foarte n 
înaltă şi ea se află pe scara frecvenţei la d 
valoarea g 

f 0 = 1 /(2tcRC) , f; 

unde R=R-|=R 2 = 2 R 3 şi C=C-\=C^= t< 

=0,5 C 3 . La această frecvenţă, teoretic, F 
atenuarea unei astfel de reţele (atacată în c 
tensiune şi citită tot în tensiune) este s 
infinită. Practic, însă, atenuarea nu 
depăşeşte decât în mod excepţional 50 dB o 
şi aceasta numai în cazul selecţionării C 
componentelor în limite de toleranţă foarte a 
restrânse, sub 1%. Defazajul semnalului ti 
citit la ieşirea reţelei, la fq, este de 180°. t< 

Din cele arătate anterior se deduce că s 
pentru a obţine o oscilaţie întreţinută, con- n 
form condiţiei Barkhausen, ri 

Aâ>1 C 

(unde A este coeficientul complex al u 
amplificării, iar j} este coeficientul complex n 
de atenuare a reţelei selective), este nece- s 
sar ca reacţia selectivă să fie aplicată unui d 

amplificator pe intrarea inversoare, iar a 
câştigul în tensiune al acestuia să c 
depăşească puţin atenuarea introdusă de n 
elementele reţelei. n 

Revenind la schema din figura 1, cele c 
şase elemente ce constituie reacţia selec- 0 
tivă sunt conectate în structură dublu T c 

între ieşirea şi intrarea inversoare a ampli¬ 


ficatorului operaţional TL081. Reacţia po¬ 
zitivă este asigurată de R 4 şi 

potenţiometruj; semireglabil PSR-). 

Rezistoarele R-? şi Rg, împreună cu con¬ 
densatorul Cq, formează un divizor de ten-- 
siune cu filtraj, ce menţine.'poterifialul stat- - 
ic de ieşire al amplificatoruluimperaţippaLţă 
jumătate din valoarea tensîuruMcF^alL- 
mentare. La rândul ei, tensiunea ţfe' ali¬ 
mentare este filtrată suplimentar de grupul 
de condensatoare Cg şi C 7 . Separarea 
galvanică de la ieşirea operaţionalului este 
făcută de condensatorul C 4 , prin rezis¬ 
toarele R 5 şi Rg. Suplimentar, rezistorul . 
R 5 mai are rolul de a evita funcţionarea la 
curenţi mari a amplificatorului, în caz de 
scurtcircuitare a ieşirii montajului. 

Dezavantajul major al unui astfel de""- 
oscilator este faptul că frecvenţa este fixă. 
Obţinerea unui semnal cu frecvenţă vari¬ 
abilă presupune modificarea simultană a 
trei valori de comţsonente, fie a, rezis- 
toarelor R-|, R 2 şi R 3 , fie a conden¬ 
satoarelor C-j, C 2 şi C 3 , in condiţiile în care 
relaţia dintre mărimile lor trebuie să 
rămână riguros aceeaşi, Ri=R 2 = 2 R 3 şt 
Ci = C 2 = 0,5 C 3 , lucru, de altfel, greu de 
realizat. Datorită selectivităţii ridicate a 
releţei RC dublu T, forma de undă sinu¬ 
soidală a semnalului la ieşire are un grad 
destul de mic de distorsiuni (sub 5%), iar 
amplitudinea maximă este, teoretic, egală 
cu jumătate din valoarea tensiunii de ali¬ 
mentare. Totuşi, deoarece excursia tensiu¬ 
nii de ieşire a'unui amplificator operaţional 
clasic nu ajunge la limitele teoretice (de la 
0 V la +12 V, în cazul nostru), acesta va fi 
cu 2 V până lâ 4 V mai mică. 

Utilizarea unui amplificator operaţional 


2 şi 3. Singurul reglaj al montajului se face 
la punerea în funcţiune. Se va acţiona 
asupra potenţiometrului semireglabil PR-|, 
pâ nă câ n d-va. apărea semnalul alternativ la 
iest e pica.ee ? ep.ezmta cor 
pfdrTfsdt-dîntre-gradul de distorsiuni şi si¬ 
guranţa amorsării rea se va ajusta aproape 
de pragul de oscilaţie, în vecinătatea 
căruia gradul de distorsiuni ale semnalului 
este mic, dar la care şi amorsarea trebuie 
să fie sigură. Stabilitatea amplitudinii sem¬ 
nalului este dată, în cea mai mare parte, de 
stabilitatea tensiunii de alimentare. 
Valoarea tensiunii de alimentare nu este 
critică, circuitul •funcţionând fără probleme 
între 6 V şi 24 V. 

O menţiune specială în privinţa 
^selecţionării componentelor din reţeaua 
RC dublu T: o Sortare riguroasă a rezis- 
toarelor şi condensatoarelor acestei reţele, 
în toleranţe reduse, va conduce la 
obţinerea unei forme sinusoidale la ieşire, 
cu distorsiuni mici. Celelalte componente 
pasive nu necesită o alegere într-o tole¬ 
ranţă mai mică de 5%, dar nu mai mare de 
10%. Sarcina oscilatorului este recoman¬ 
dabil să fie mai mare de 10 kQ, pentru a 
putea beneficia de cel puţin 75% din tensi¬ 
unea de ieşire. La o tensiune de alimenta¬ 
re de 12 V, amplitudinea semnalului, cu 
ieşirea în gol, poate atinge 4 V. 

Fiind de gabarit şi consum reduse, mon¬ 
tajul poate fi Utilizat ca un accesoriu porta¬ 
bil folosit în depanarea echipamentelor de 
joasă frecvenţă, ca generator de semnal 
modulator de control pentru o staţie de 
emisie-recepţie, ca generator de vobulaţie 
MA-MF, inclus într-o punte de. măsurare în 
curent alternativ etc. 


m 









TEHNICĂ Şi PROFIT 


^,¥ĂHOSTEGIE 


.si. 


GALVANOPLASTIE 

in§. chim. CONSTANTIN POPOVICI 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 

' 

Curăţirea perfectă a obiectului este 
cea dintâi condiţie în galvanizare şi ea 
se obţine trecând toate obiectele de gal- 
vanizat printr-o serie întreagă de operaţii 
sistematice de curăţire. 

în primul rând, spălaţi obiectul cu ben¬ 
zină sau tetraclorură de carbon ca să 
îndepărtaţi orice urmă de grăsime. Un 
amestec în părţi egale din aceşti doi sol¬ 
venţi este mai activ şi practic neinflama¬ 
bil. Dacă obiectul de galvanizat a fost 
lăcuit, lacui trebuie înlăturat complet cu 
un dizolvant de lacuri. O spălare finală 
cu apă caldă şi săpun, în care s-a 
adăugat puţină sodă, va îndepărta 
ultimele urme de ulei sau grăsime. 

Obiectul astfel curăţat va fi clătit întâi cu 
apă caldă şi apoi cu apă rece, ca să fie 
îndepărtat tot săpunul. Apoi, dacă obiec¬ 
tul este din fier sau din oţel, orice urmă 
de rugină trebuie îndepărtată afundân- 
du-l într-o baie de acid sulfuric. Această 
baie se prepară dintr-o parte acid sulfu¬ 
ric şi zece părţi apă. Atenţie, nu turnaţi 
apa în acid, ci acidul în apă, încetul cu 
încetul. Obiectul din fier trebuie afundat 
de mai multe ori, clătindu-l şi frecându-l 
cu peria după fiecare afundare..Pentru 
îndepărtarea straturilor groase de oxizi 
de pe alamă şi aramă este necesar 
tratamentul următor: obiectul trebuie 
afundat repede în soluţie, scos şi spălat 
întâi cu apă caldă şi apoi cu apă rece. 

A treia fază a curăţirii este lustruirea 
suprafeţei obiectului, ca să fie perfect 
netedă. Glaspapirul este suficient în 
majoritatea cazurilor. Folosiţi abrazive 
din ce în ce mai fine, până când 
suprafaţa capătă lustrul dorit. Importanţa 
lustruirii este uşor de înţeles dacă vom 
spune că obiectul nichelat va avea lus¬ 
trul pe care am ştiut să i-l dăm înainte de 
galvanizare. 

După ce suprafaţa obiectului a fost 
lustruită perfect, stratul de grăsime 
depus în timpul lustruirii trebuie 
îndepărtat. Aceasta se face cel mai bine 
prin electrocurăţire (fig. 2), 

unde: 

1 - sursa de curent; 2 - reostat cu cursor; 

3 - cuvă soluţie; 4 - plumb sau fier; 5 - 
vergele cupru; 6 - obiectul de curăţat. 

Soluţia de curăţire variază după natu¬ 
ra metalului din care este făcut obiectul. 

Pentru fier sau oţel, dizolvaţi 500 g de 
carbonat de sodiu şi 250 g de săpun de 
rufe în 4,5 litri de apă. Pentru alamă şi 
aliaje asemănătoare, dizolvaţi 120 g de 
carbonat de sodiu, 125 g de săpun, 60 g 



de fosfat trisodic şi 15 g de sodă caus¬ 
tică în 4,5 litri de apă. Pentru obiecte de 
aluminiu sau zinc, dizolvaţi 90 g de car¬ 
bonat de sodiu şi 90 g de bicarbonat de 
sodiu în 4,5 litri de apă. Toate soluţiile 
trebuie întrebuinţate cât mai calde cu 
putinţă. 

După ce aţi ales soluţia cea mai 
potrivită, obiectul trebuie suspendat pe 
una dintre vergele, reostatul reglat până 
când se dezvoltă cel mai mare volum de 
gaz de pe obiectul suspendat. Schimbaţi 
sensul curentului de câteva ori după 
câteva secunde. Obiectul trebuie ţinut în 
această soluţie doar câteva minute. 
Dacă el are lipituri, timpul de curăţire tre¬ 
buie scurtat ca să împiedicăm 
dizolvarea acestora. Scoateţi obiectul şi 
spălaţi-l apoi cu apă caldă şi rece. Dacă, 
după spălare, apa are tendinţa să adere 
pe suprafaţa obiectului în picături în loc 
să se scurgă perfect, curăţirea este 
incompletă, in acest caz curăţaţi obiectul 
cu piatră ponce mojarată fin. Apoi, după 
spălare, repetaţi operaţia de curăţire 
electrică şi, după ce obiectul a fost com¬ 
plet curăţat, spălaţi-l ca înainte. 

Obiectul este acum gata pentru galva¬ 
nizare. Dacă soluţia de introdus în baie 
nu este gata, obiectul trebuie ţinut sus¬ 


pendat în apă curată. Astfel prevenim 
oxidarea şi acumularea murdăriei, 
ambele dăunătoare galvanizării. 

Soluţia de nichelare se poate obţine 
dizolvând 360 g de sulfat de nichel, 120 
g de clorură de nichel şi 60 g de acid 
boric în 4,5 litri de apă. Folosiţi ca anozi 
vergele de nichel pur. Potriviţi reostatul 
până când voltmetrul arată 5 V. După 
câteva minute, reajustaţi reostatul fără 
să deschideţi comutatorul până când se 
citeşte la voltmetru mai puţin de 2 V. 
Lăsaţi curentul ? să circule 40 de minute 
dacă doriţi un. strat de metal gros şi 
numai 15 minute dacă doriţi un strat mai 
subţire. 

Schema instalaţiei pentru depunerea 
nichelului este dată în figura 3, unde: 1 - 
sursa de curent; 2 - voltmetru; 3 - între¬ 
rupător; 4 - reostat cu cursor; 5 - anod 
din nichel pur; 6 - catod; 7 - ampermetru. 

Obiectul nichelat trebuie spălat din 
nou, uscat şi lustruit cu o roată de poli¬ 
zor moale. 

O metodă simplă de electrogalva- 
nizare 

Metoda descrisă este pe cât de 
simplă, pe atât de practică. Vom avea 
nevoie numai de o baterie de 4,5 V şi de 
o pensulă din fire metalice foarte fine. 

Obişnuit, în electrogalvanizare se 
înmoaie obiectul în întregime în baie, 
cheltuind multă energie electrică; în 
această metodă se descompune numai 
o cantitate redusă de soluţie, necesară 
pentru acoperirea obiectului. 

Ca de obicei, obiectul va fi în prealabil 
curăţat de toate impurităţile şi în special 
de grăsimi. După aceea, cu o pensulă 
făcută din fire subţiri de cupru, nichel 
etc., după felul băii întrebuinţate, legată 
la polul pozitiv (+) al pilei şi înmuiată în 
soluţia care dă ionii respectivi, pensulăm 
obiectul pe care dorim să-l acoperim, 
până când va prinde grosimea dorită de 
metal aderent. 

De exemplu, pentru cuprare vom 
întrebuinţa o pensulă din fire cât mai 
subţiri de cupru şi o soluţie de sulfat de 
cupru. După 3-4 minute de pensulare, 
obiectul va fi acoperit cu un strat destul 
de gros de cupru. Pentru nichelare vom 
întrebuinţa fire de nichel şi o soluţie de 
sulfat de nichel. 

Orice metal se poate nichela 

Preparăm un amestec fin din sub¬ 
stanţele următoare: 25 părţi sulfat de 
nichel-amoniu, 15 părţi sulfat de nichel, 
10 părţi tartrat de sodiu, 10 părţi clorură 
de zinc, 5 părţi ţipirig (clorură de amo¬ 
niu), 3 părţi sare de bucătărie, 20 părţi 
cretă pulverizată şi 10 părţi cupru meta¬ 
lic pulbere. în momentul întrebuinţării, 
amestecul este frecat cu puţină apă şi 
metalul ce trebuie nichelat este frecat 
apoi cu pasta obţinută. Se formează la 
suprafaţa metalului o frumoasă pătură 
subţire de nichel. 

Reţete şi condiţii de nichelare pe 
instalaţia din figura 3 

Pentru acoperirea rapidă cu un strat 
de nichel de până la 0,1 mm, cea mai 
indicată este folosirea reţetei din tabelul 
1 . 

Calităţile acestui electrolit sunt: 
deosebita simplitate a compoziţiei, sta¬ 
bilitatea pH-ului şi calitatea superioară a 
straturilor de acoperire de nichel. El 






prezintă însă o capacitate de dispersie 
redusă, care permite utilizarea sa numai 
pentru acoperirea obiectelor având o 
formă simplă. 

Pentru băile fără agitare se pot între¬ 
buinţa reţetele din tabelul 2. 

Pentru nichelare cu luciu fără a avea 
nevoie de o polisare ulterioară se uti¬ 
lizează un electrolit cu compoziţia din 
tabelul 3. 

Prepararea acidului disulfoftalic 

Se prepară prin sulfonarea naftalinei 
cu acid sulfuric. Se cântăresc, într-un 
pahar de porţelan, trei părţi în greutate 
de acid sulfuric cu greutatea specifică 
1,84 g/l, se încălzeşte până la 60°C şi se 
adaugă în doze mici (amestecându-se 
continuu) naftalină uscată, luată în canti¬ 
tate de o parte greutate în raport cu 
acidul sulfuric. Fiecare doză de naftalină 
este introdusă numai după ce doza 
precedentă s-a transformat într-o masă 
densă de culoare roşie. 

Introducerea naftalinei trebuie efectu¬ 
ată în 35-40 de minute, după care tem¬ 
peratura masei de reacţie este adusă 
până la 160-165°C timp de 15-20 minute 
şi şe menţine la această temperatură 
timp. de 10 ore, amestecându-se contin¬ 
uu. După terminarea reacţiei, masa 
solidificată este diluată cu o cantitate 
mică de apă şi se neutralizează cu sodă 
caustică. 

Pentru obţinerea straturilor de 
acoperire de protecţie-decorative de 
culoare neagră, păstrându-se luciul me¬ 
talic, se. utilizează electrolîţi de nichelare 
neagră. Aceşti electrolîţi se caracte¬ 
rizează; prin introducerea sărurilor de 
zinc în calitate de coloranţi. La 
depunerea nichelului negru se reco¬ 
mandă folosirea unui substrat de cupru 
sau de nichel, iar grosimea acoperirii cu 
nichel negru se limitează la circa 0,5 
microni. 

Pentru nichelare, obiectul este 
menţinut în baie 20-30 de minute, 
folosind anozi de nichel şi grafit. 

Un alt electrolit, folosit pentru 
depunerea rapidă a nichelului negru cu 
un substrat de nichel de culoare 
deschisă în acelaşi electrolit, are com¬ 
poziţia şi regimul de lucru ca în tabelul 4. 

La depunerea nichelului de culoare 
deschisă, densitatea de curent se 
măreşte timp de 10-12 minute de la 0,02 
la 0,2 A/dm 2 . 

Depunerea de nichel negru se face 
timp de 3-5 minute, ridicându-se brusc 
densitatea de curent până la 1,0-1,3 
A/dm 2 . 

Pentru menţinerea luciului nichelului 
negru, obiectele se acoperă cu lac incolor. 

Nichelarea aluminiului 

Aluminiul, înainte de a fi nichelat, se 
decapează într-o soluţie de 10% NaOH 
(sodă” caustică) timp de 20-60 secunde, 
apoi se spală într-un curent de apă şi se 
activează în acid azotic, spălându-se din 
nou. 

După această pregătire, obiectul se 
încarcă în baia de electrolit cu com¬ 
poziţia din tabelul 5. 

Obiectele se menţin în baie până la 
începutul unei degajări puternice de 
gaze, apoi se spală cu grijă în apă şi se 
introduc într-un electrolit de nichel cu 
compoziţia din ţabelul 6. 



Aciditatea are o foarte mare impor¬ 
tanţă la nichelare 

La o aciditate mare a electrodului se 
depune o cantitate mai mică de nichel, 
iar la o aciditate mai mică se formează în 
soluţie hidroxid de nichel (Ni(OH) 2 ), care 
cauzează exfolierea şi fragilitatea 
depozitului. Aciditatea trebuie măsurată 
zilnic. 

TABELUL 1 


Aciditatea se corectează astfel: 

- dacă ea este foarte mare, se adaugă 
carbonat de nichel (NiCOg), 
amestecând puternic. Cantitatea de 
nichel nu trebuie să fie mai mare de 0,05 
g/l. După 5-10 minute de la adăugare se 
verifică din nou aciditatea. Se poate, de 
asemenea, adăuga o soluţie de hidroxid 
de sodiu (NaOH) 3%; - 

- dacă aciditatea electrolituluî este 
foarte mică se adaugă o soluţie de 3% 
H 2 SO 4 pur, în cantitate de maximum 
0,05 g/l. Se amestecă electrolituî şi se 
verifică aciditatea. 

Defecte de funcţionare şi 

îndepărtarea lor 

1. Depozite rugoase, grosolane, punc¬ 
tate apar datorită prezenţei în baie a par¬ 
ticulelor străine, a nămolului anodic, pra¬ 
fului etc. în acest caz trebuie filtrat elec- 
trolitul. * 

2. Dezlipirea, fisurarea şi fragilizarea 
depozitelor pot proveni din: o proastă 
pregătire a suprafeţei înainte de 
depunere, o temperatură scăzută a elec¬ 
trodului şi prezenţa impurităţilor în elec¬ 
trolit. Trebuie îmbunătăţită pregătirea 
suprafeţei înainte de depunere şi să se 
corecteze compoziţia electrolituluî. 

3. Depozitul de nichel este cenuşiu, 
sfărâmicios pe colţuri şi pe porţiunile 
ieşite în relief ale obiectului. Se 
datoreşte unei densităţi ridicate de 
curent şi unei temperaturi scăzute. 
Procesul trebuie reglat. 

4. Depozitul are culoare gălbuie, mai 
ales la aciditate mică. Trebuie mărită 
aciditatea electrolituluî. , 

(Continuare în nr. viitor) 


N 1 SO 4 -7H 2 0 .........350-400 g/l 

H 3 SO 3 ..............50 g/l 

Temperatura electrolitului.....40-50°C 

Derfsitatea de curent.3-5 A/dm 2 

Aciditate (pH)...3-5 

Anozi insolubili din plumb (Pb) 


TABELUL 2' 

1 . Sulfat de nichel (NiS0 4 -7H 2 0).70-100 g/î 

Clorură de sodiu (NaCi).....15-20 g/3 

Acid bone (H 3 BO 3 )...15-20 g/l 

pH..5,3 

Temperatura de lucru........20-30°C 

Densitatea de curent (D k ).„.,...0,5-2 A/dm 2 

2. NiS0 4 -7H 2 0......140 g/l 

MgS0 4 ?H 2 0.30 g/l 

Na 2 SQ 4 10H 2 O.....50 g/l _ 

H 3 BO 3 ......... 20 g/l 

NaCI.........5 g/l 

pH ...........5,4-5 ,8 

Temperatura de lucru.....20-30°C 

Du..... 1 A/dm 2 

3. Sare dublă de nichel (NiS0 4 {NH 4 ) 2 S0 4 -6H 2 0.75 g/l 

Clorură de amoniu (NH 4 Ci).......15 g/i 

H f0 3 ..........ISg/l 

Temperatura d© lucru........20-30°C 

D k ...........0,3-0 ,8 mm 2 


m 



























NiS0 4 -7H 2 0.,180-200 g/l 

H 3 BO 3 ......25-30 g/l 

Fluorură de sodiu (NaF).5-6 g/l 

NaCI.5-15 g/l 

Acid disuifoftaiic (CigHgfSOgH)^...3,5 g/l 

pH.....5,4-6 

Temperatura de lucru.........25-30°C ' 

D k ...0,8-1 A/dm 2 

Tensiune...2-3 V 


Sare dublă de nichel (NiS 04 (NH 4 ) 2 SC> 4 - 6 H 2 0 )...60 g/l 

Sulfat de zinc (ZnSO^HoO)... .................... J,5 g/3 

Sulfocianură de sodiu (NaCNS) 

sau sulfocianură de amoniu (NH 4 CNS).........15 g/l 

Temperatura de lucru...............19-20°C 

D k .......0,1 A/dm 2 

pH.......5,2-5,5 

Sare dublă de nichel.............................................45 g/l 

Sulfat de nichel........;.75 g/l 

Sulfat de zinc.................................................40 g/l 

Sulfocianură de amoniu........ 15 g/1 

Acid boric. .15 g/l 

Temperatura de lucru....45-65°C 

pH.............4,5-5,5 


Clorură de nichel (NiCI 2 -6H 2 0)...,225 g/i 

Acid clorhidric (HCI).....100 g/l 


Sulfat de nichel...120 g/l 

Sulfat de sodiu.........195 g/l 

Amoniac (concentraţie 25%).........7,5 g/l 

Acid boric.....7,5 g/l 

pH.......5,7-6 

Temperatura de lucru.;.18-20°C 

Densitatea de curent (D k )... r .2 A/dm 2 


Trusă pentru cusuT"’"] 

în desenul din dreapta vedeţi un modei practic de j 
trusă pentru cusut, pe care se pot păstra în ordine unei- I 
tele şi aţa necesară. Ea poate fi aşezată oricând la j 
îndemâna celui care coase, având avantajul că fiecare j 
obiect poate fi luat separat fără a căuta şi fără a deran- ) 
ja pe celelalte. Când nu e folosită, trusa stă acoperită cu j 
o pungă de polietilenă. 

Materialele de bază sunt toate din lemn, plus câteva 
şuruburi sau pastă adezivă (prenandez, lipinol, j 
aracetin) şi vopsea de ulei. Bila din vârf (pentru păstrat j 
ace) se capitonează cu burete din material plastic şi se | 
acoperă cu material textil, legat la bază cu şnur. 

Prelucrare şi montare. Dimensionaţi şi tăiaţi piesele ; 
din lemn potrivit formelor şi cotelor din desen, j 
Fasonarea pieselor verticale o puteţi face după desene | 
sau - mai simplu - puteţi folosi bucăţi cilindrice având j 
diametrele specificate. Tijele pentru fixarea mosorelelor j 
şi a papiotelor de aţă le introduceţi prin încastrare puţin j 
forţată în orificii unse cu material adeziv. Piesele axului j 
vertical le montaţi tot prin încastrare, dar în aşa fel încât j 
să fie mobile în locaşurile lor (pentru a le roti lesne cu ■ 
mâna). Semisferele (picioarele) suportului le veţi monta j 
fie prin lipire, fie cu mici şuruburi pentru lemn. Piesa din I 
vârful trusei poate avea, desigur, şi altă formă (cubică, j 
paralelipipedică...). Trusa terminată o veţi vopsi în una 
sau două culori de ulei sau duco ori cu lac pentru bici- j 
cletă. 


I COLORAREA 
METALELOR 

Colorarea metalelor pe cale chi¬ 
mică este o operaţie simplă, dar care 
poate da diverselor aparate constru¬ 
ite de noi un aspect deosebit de 
atrăgător. 

Colorarea oricărui metal începe 
prin curăţarea suprafeţei lui mai întâi 
cu un cuţit sau cu o perie de sârmă şi 
apoi cu şmirghel fin. Urmează degresarea 
piesei, adică înlăturarea tuturor urmelor de 
grăsime, care se face introducând piesa în 
n benzină. în timpul acestei operaţii se va 
ţine geamul deschis şi nu se va aprinde 
vreun foc, fiind pericol de explozie şi 
incendiu. 

O ultimă curăţire a piesei se face intro- 
ducâgd-o pentru câteva secunde, până la 
un minut, într-o soluţie slabă de acid 
clorhidric. Apoi piesa se spală bine cu apă, 
se usucă şi, în continuare, veţi avea grijă 
să nu o mai atingeţi cu degetele, deoarece 
o veţi gresa din nou. 

Piesele din cupru se pot colora în 
diverse culori, începând de la galben până 
la negru. Colorarea se face introducând 
piesa într-o soluţie de suifură de sodiu. 
Nuanţele între galben şi negru se'obţin 
variind concentraţia soluţiei (adică folosind 
o cantitate mai mare sau mai mică de sul¬ 
fura de sodiu) şi timpul de menţinere a pie- 
rJ sei în soluţie. 

Piesele din oţel se colorează în albastru 
~j închis fierbându-le într-o soluţie concen¬ 
trată de bisulfat de sodiu, la care se 
adaugă puţin acetat de plumb. 

J Piesele din aluminiu le puteţi colora 
numai după ce le-aţi mătuit suprafaţa, 
_. introducându-le câteva minute într-o 
soluţie slabă de hidroxid de sodiu (sodă 
caustică). După ce soda caustică a 
acţionat asupra aluminiului, piesa se spală 
de câteva ori în apă caldă, apoi se colo¬ 
rează cufundând-o într-o soluţie de col¬ 
orant de anilină dizolvat în apă. 

Pentru protejarea suprafeţelor metalice 
după colorare, se întinde cu un tampon de 
vată o soluţie de şelac incolor sau lac. 







































BAZA m TIME 

Ing. ŞERBAN CIUCESCU 



CI 

$1 
B —, fV 

TRIC 

u 

- Rser ' 

T 

- DSCH 

OUÎ w 

- THRES , 

S 

- CON 1 

i 


K1 

: cs ci ✓p. j 


Schema electronică de mai sus poate 
fi necesară celor care vor să-şi utileze 
minilaboratorul personal cu scopul de a 
testa diverse montaje electronice ce 
necesită existenţa unei baze de timp. 

Ca exemplu, în construirea uhui ceas 
electronic cu afişa}, putem înlocui cuarţul 
din componenţa schemei respective, cu 
schema bazei de timp prezentate. 

în electronică avem adesea nevoie de 
o frecvenţă dereferinţă, numită „bază de 
timp". Numeroase aparate electronice 
posedă o astfel de frecvenţă. 
Calculatoarele, de exemplu, sunt dotate 
cu un cuarţ destinat să genereze o 
frecvenţă ce va da ritmul de desfăşurare 
a operaţiilor, numită „frecvenţa de 
ceas”. Chiar şi televizoareje au nevoie 
de frecvenţe de referinţă. în acest caz, 
baleierea ecranului de c^tre un spot 
luminos este comandată prin intermediul 
a două baze de timp: una cu rolul de a 
baleia ecranul orizontal, formând liniile, 
iar cealaltă de baleiaj vertical, pentru a 
se reuşi astfel formarea imaginii, be 
asemenea, ceasurile electronice, pe 
care majoritatea dintre noi le purtăm la 
mână, au propria lor bază de timp (sub 
formă de cuart). 

Baza de timp este un montaj electro¬ 
nic capabil să livreze, plecând de la o 
tensiune de alimentare continuă, o tensi- 
i une alternativă la care este posibil să se 
fixeze o anumită frecvenţă. Dacă cuarţul 
este frecvent utilizat datorită stabilităţii 
frecvenţei generate, este posibil, totuşi, 
să se realizeze baze de timp şi cu aju¬ 
torul unor componente mult mai simple. 
Una din structurile cele mai simple pen¬ 
tru fabricarea unei bâze de timp este 
asocierea unui condensator şi a unei 
rezistenţe. Despre aceste lucruri vom 
vorbi în continuare. 

Să amintim că un condensator este un 
element comparabil cu o minibaterie. 


Atunci când îi este aplicat un curent, ei 
se va încărca cu o viteză ce este în 
funcţie de intensitatea curentului. Aici 
rezistenţa va avea rolul său: va permite 
„calibrarea" unui curent plecând de la o 
anumită tensiune - cea de la bornele 
unei baterii, de exemplu, 

Pentru o tensiune dată, dacă valoarea 
rezistenţei este mare, curentul apiicat 
condensatorului va fi destul de redus în 
intensitate. Condensatorul se va 
încărca, deci, lent. Dimpotrivă, dacă 
rezistenţa va avea o valoare mică, con¬ 
densatorul se va încărca rapid. Această 
operaţie este reversibilă. O dată ce con¬ 
densatorul a fost încărcat, bateria (tensi¬ 
unea de alimentare) va fi înlocuită cu un 
scurtcircuit, ceea ce va duce la 
descărcarea condensatorului într-un 
timp egal cu cel necesar pentru 
încărcarea lui. 

Dacă vom măsura timpul de încărcare 
şi descărcare a condensatorului, vom 
observa că, pentru un condensator aso¬ 
ciat cu o rezistenţă, timpul de încărcare 
şi descărcare poate fi considerat drept 
timp de referinţă. în electronică, această 
durată este numită constantă de timp. 
Până acum nu am vorbit decât de 
încărcare şi descărcare; fără nici o inter¬ 
venţie la nivelul tensiunii aplicate rezis¬ 
tenţei, condensatorul se încarcă sau se 
descarcă, apoi evoluţia tensiunii la bor¬ 
nele sale încetează. 

Pentru a realiza o bază de timp este 


Rp * 2,2 kfl 
R 3 =470n 
P 1 = 47 m 
Ki = comutator 
C-ţ = 10 pF/12 V 


necesar un dispozitiv electronic capabil 
să descarce condensatorul atunci când 
acesta este încărcat şi invers. Astfel 
vom obţine o tensiune alternativă a cărei 
frecvenţă este legată direct de valoarea 
constantei de timp fixate prin asocierea 
rezistenţă/condensator. Montajul devine 
astfel o bază de timp. 

Un circuit integrat este capabil să 
asigure funcţiile prezentate mai sus. 
Este vorba de circuitul integrat NE555. 
Una din intrările sale, notată cu 6, 
măsoară în permanenţă tensiunea 
prezentă la condensator. Dacă această 
tensiune este inferioară unei treimi din 
tensiunea de alimentare a montajului. 
NE555 va trece la modul de încărcare şi 
va aplica, prin intermediul unei rezis¬ 
tenţe, un ^curent de încărcare conden¬ 
satorului. în momentul în care tensiunea 
atinge două treimi din valoarea tensiunii 
de alimentare, circuitul integrat va trece 
la modul de descărcare şi astfel va duce 
la reducerea tensiunii pe condensator 
până la valoarea precedentă de o 
treime. 

în sfârşit, integratul NE555 prezintă la 
ieşirea pinului 3 o tensiune apropiată de 
tensiunea de alimentare atunci când se 
află în modul încărcare şi aproape de 

zero în modul descărcare. Această 
ieşire va da o tensiune alternativă a 
cărei frecvenţă este legată direct de va¬ 
loarea constantei de timp. 

în practică va fi nevoie de două rezis¬ 
tenţe care sunt utilizate pentru 
încărcarea şi descărcarea conden¬ 
satorului. Acestea vor fi calculate în 
funcţie de celelalte elemente ale monta- 
jului. 

Frecvenţa dată de circtiitul integrat 
NE555 poate fi calculată cu formula: 

F = 1,44/ (Ra + 2Rb) C 

unde: 

F = frecvenţa, exprimată în Hz; 

Ra, Rb = valorile rezistenţelor, în 
ohmi; 

C = valoarea condensatorului, în 
farazi. 

Micul montaj propus este echipat cu 
un comutator care va permite cuplarea 
unui condensator de valoare mare sau a 
unuia de valoare mică şi, de'asemenea, 
cu un potenţiometru. Se va constata 
uşor că în momentul modificării unuia 
dintre parametri, prin acţionarea comu¬ 
tatorului K-j sau a potenţiometrului P-|, 
frecvenţa dată de circuitul integrat 
NE555 va fi diferită. Această stare este 
pusă în evidenţă prin aprinderea unui 
LED (D-|) pentru frecvenţele joase şi cu 
ajutorul unui difuzor, pentru frecvenţele 
înalte. Cele două elemente sunt legate 
direct ia ieşirea integratuluHME555. 

Dioda LED şi condensatorul cu va¬ 
loare mare sunt polarizate. 


c 2 = 100 p.F/ 1 2 V 
C 3 = 100 nF 
Ca = 22 nF/12 V 
CI = NE555 
Di = LED 

Dît = difuzor 8 ... 50 £! 





1 W RECUPERĂRI, REFOLOSIRI 


: _ ■ i ft. 

mm. TELEWIZOR alb «negru 


m 


MONITOR 


5 


Fig. 3 

Televizoarele de fabricaţie recentă, de 
regulă, sunt echipate cu intrare video la 
care se poate aplica un semnal furnizat de 
un calculator, casetoscop sau dispozitiv 
pentru jocuri electronice. Se preferă 
folosirea semnalului video şi nu a celui de 
FIF/UIF, care, suportând mai multe prelu¬ 
crări electronice, oferă o imagine de cali¬ 
tate mai slabă. Majoritatea televizoarelor 
nu sunt izoiate galvanic de tensiunea de 
reţea, ele nefiind prevăzute cu transforma¬ 
tor de reţea şi masa lor fiind legată direct la 
220 V. 

Pentru a suprima orice pericol de elec- 
troculare, se impune fie renunţarea la 
acest tip de televizor, fie înzestrarea lui cu 
pn transformator de reţea. 

Deoarece există o multitudine de 
scheme, în cele ce urmează ne vom limita 
la modul cum poate fi echipat un televizor 
alb-negru cu intrare şi ieşire video şi mai 
puţin Ia modificările care se vor face la 
aparatul dv. 

Pentru aceasta este necesar a întrerupe 
legătura între demodulatorul video, pe de o 
parte, şi amplificatorul video, pe de altă 
parte. Legătura este uşor de găsit; la 
majoritatea schemelor, semnalul în acest 
loc este în general de ordinul a 2-3 V vârf- 
vârf. De cele mai multe ori, această 
operaţie afectează în egală măsură 
reglajul automat al amplificării (RAA) şi sin¬ 
cronizarea. 

Dacă, după cum se observă în figura 1 


nu trebuie să depăşească 3 Vvv (atenuată 
dacă este nevoie cu P 4 ). Pe baza lui T 1 , 
semnalul video nu va depăşi 6 Vvv. 
Tensiunea de alimentare a lui Ti poate fi 
preluată direct de ia televizor. 

Circuitul video de intrare, din acest mon¬ 
taj, este extrem de simplu şi suficient pen¬ 
tru majoritatea monitoarelor tv. El reduce 
nivelul semnalului video la o valoare con¬ 
venabilă, reglabilă cu ajutorul lui P 3 şi 
adaugă o componentă continuă de 
potenţial cerută de televizor. Tensiunea de 
decalaj, reglabilă cu ajutorul lui P^, sta¬ 
bileşte cu dioda de limitare nivelul impul¬ 
surilor de sincronizare. Aici, valoarea 
maximă a acestei tensiuni continue este de 
12 V. 

Caracteristicile pe care trebuie să le 
îndeplinească un adevărat amplificator 
video universal sunt: 

* itnpedanţă de intrare reglabilă la 75 
ohmi; 

* semnaiul de intrare inferior sau superi¬ 
or valorii de 1 Vvv; 

* componentă continuă şi componentă 
alternativă variabile; 

* amplitudinea semnalului de ieşire 
(eventual inversat) până la 8 Vvv; 

* etaj de ieşire adaptabil diferitelor ampli¬ 
ficatoare video. 

Aceste caracteristici sunt îndeplinite de 
montajul din figura 2 (pag. 24). Punerea în 
paralel a lui P-j şi R-j* dă o impedanţă de 
intrare de circa 75 ohmi şi de 100 ohmi 
(când K-ţ este deschis). P-j permite ate¬ 
nuarea semnalelor de amplitudine foarte 
mari. Semnalele de intrare foarte slabe 
sunt amplificate de T-j şi T 2 , câştig care 
poate fi ajustat cu ajutorul lui P 2 . 

Nivelul de ieşire ma&im al acestui etaj 
este de circa 8 Vvv. Asociat cu D 2 , P 3 


(pag. 24), RAA-ul este legat la demodula¬ 
tor (DEM) printr-o conexiune separată A*, 
totul este bine; dacă, din contră, conexi¬ 
unea demodulatorului este comună cu 
RAA şi amplificatorul video şi se doreşte în 
continuare utilizarea televizorului şi pentru 
recepţie, se înlocuieşte legătura între RAA, 
pe de o parte, şi etajele de FIF/UIF şi FI, pe 
de altă parte (A*) printr-un dispozitiv de 
corecţie manuală (B*), format dintr-un 
rezistor şi potenţiometrul P-j. Această mo¬ 
dificare nu este necesară pentru televi¬ 
zoarele alb-negru vechi. 

După cum se observă din figura 1 , etajul 
de ieşire video se reduce la um tranzistor 
de videofrecvenţă (T-j) montat cu colec¬ 
torul comun, a cărui bază este polarizată 
prin componenta continuă a semnalului 
video. Amplitudinea semnalului de ieşire 


permite corijarea nivelului de tensiune con¬ 
tinuă a semnalului de ieşire. în funcţie de 
tipul tranzistorului şi de conexiunile sta¬ 
bilite, T 3 are rolul de circuit tampon sau 
inversor. în locul tranzistoarelor specificate 
în schemă se pot folosi şi perechile 
BC171/BC179, BC414/BC415 etc. Pentru 
a uşura construcţia montajului, în figura 3 
se prezintă circuitul imprimat şi plantarea 
componentelor. 

Transformarea televizoarelor alb-negru 
cu circuite integrate în monitoare tv este 
puţin mai dificilă, în sensul că montajul de 
mai sus trebuie cuplat la un separator care 
să furnizeze atât semnalul de video¬ 
frecvenţă, cât şi impulsurile de sincronizare 
pentru circuitele de- baleiaj pe verticală şi 
orizontală. 







V ă prezentăm câteva procedee efi¬ 
ciente şi economice pentru a vă 
repara singuri scaune, fotolii sau 
canapele, înlocuind mai vechea tapiţerie 
cu arcuri şi iarbă de mare prin materiale 
mai simple, uşor de procurat şi lucru lesne 
de/ealizat în propria gospodărie. 

în cele trei desene de sus, notate cu 
cifra 1 , vedeţi modul de a consoHda stinghi¬ 
ile de lemn care au prins „joc”. în loc de a 
le fixa cu şuruburi, introduceţi dopuri cilin¬ 
drice din lemn, bine unse cu aracetin. ca în 
desene: a) per^aţj cu un burghiu de un 
diametru adecvat-dopului; b) ungeţi interi¬ 
orul orificiului cu aracetin, apoi introduceţi 
dopurile, forţat, prin batere cu ciocanul: c) 
strângeţi bine, timp de 24 de ore, părţile 
astfel consolidate cu ajutorul, unei „insta¬ 
laţii” improvizate, până obţineţi o bună 
uscare şi fixare. 

în desenele din mijlocul figurii, notate cu 
2 , observaţi (în dreapta) cum trebuie să 
realizaţi o reţea de chingi (speciale de 
tapiţerie) pe rama de lemn a fotoliului sau a 
canapelei. Capetele (îndoite) ale chingilor 
le veţi fixa, folosind cuie, ca în desenul de 
detaliu din mijlocul rândului. Peste aceste 
reţele elastice aşezaţi perne cu feţe lucrate 
din stofă de mobilă, umplute cu material 
plastic buretos gros de 40-80 mm. 

în sfârşit, în desenele de jos ale figurii 
vedeţi cum trebuie să lucraţi pentru a 
obţine scaune (cu sau fără spătar) care au 
placa de şezut şi eventual spătarul lucrat 
din împletitură (manuală) realizată fie cu 
sfoară groasă de 4 mm sau şnur decorativ 
de tapiţerie, fie Cu fir de material plastic 
(gută) gros de 2 mm. Desenele A şi B vă 
oferă două modele diferite de împletire a 
firului. 

Toate aceste reparaţii ( de fapt refaceri) 
sunt rezistente la solicitărilejnecanice si au 
un aspect plăcut. 


REPARAREA SCAU? iiLOR 


RAŞCHETATOR PENTRU FINISAJ 


Scula foarte simplă şi eficientă propusă aici are menirea să 
folosească lamele de ras uzate pentru a raşcheta (răzui) 
suprafeţele unor scânduri, spre a le finisa netezimea, după 
ce au fost, mai înainte, date la rindea pentru degroşare. 

Materialele necesare sunt: o bandă de tablă groasă de 1 
mm, lungă de 230 mm şi lată de 40 mm; o altă bucată, din 
aceeaşi tablă, cu dimensiunile de 35x40 mm; o lamă de ras 
uzată; 5 mici şuruburi cu piuliţe. 

îndoiţi tabla cea mai lungă la distanţa de 35 mm de la unul 
din capete, aşa cum observaţi în partea de sus a figurii, 
fasonând mânerul sculei în formă 
de L. Cu ajutorul unui burghiu, 
daţi apoi orificii coaxiale, atât în 
partea îndoită a acestui mâner, 
cât şi în plăcuţele de sprijin (piesa 
din mijlocul figurii). Montaţi lama 
de ras între aceste două piese cu ţM 

ajutorul şuruburilor (din care trei -4 llfî 

trec prin orificiile existente în ţi?®/ -■ 

lamă, iar două sunt situate dea- W®/ 
supra acesteia, pentru a mări ^ 
rezistenţa). Folosiţi unealta aşa J&A 

cum vedeţi în figura următoare. 

Pentru a ,nu se rupe prematur, fX 

tăişul lamei va ieşi în afara celor w 

două piese de rezistenţă cu 
numai 1,5-2 mm. După ce se 
uzează pe o parte, lama se ^ 

întoarce cu celălalt cuţit. Folosiţi 
acest raşchetator mai ales la lemn 
de esenţăjnoale (plop, tei, brad). 


Figura alăturată vă prezintă practic modul în care un 
aspirator obişnuit de praf, de orice tip, poate fi folosit pen¬ 
tru a aspira substanţe lichide neinflamabile fie risipite pe 
jos, fie dintr-un bazin aflat la nivelul solului ori puţin mai 
jos, dintr-un lac, râu etc. 

Vasul colector este o canistră din metal sau material 
plastic la care montaţi un tub (din acelaşi material) lung 
până la fundul recipientului. Etanşaţi cu sfoară şi prenan- 
dez sau lipinol legătura dintre tub şi peretele canistrei. La 
gură acestui tub conectaţi un furtun oarecare, terminat cu 
una din piesele mici de absorbţie (interschimbabile) ale 
aspiratorului. La gura normală a canistrei veţi ataşa 
capătul obişnuit al furtunului aspiratorului, înfăşurat cu un 
manşon din cauciuc subţire (luat de la o cameră uzată de 
bicicletă sau autoturism) pentru etanşare. Aveţi grijă să nu 
folosiţi mai mult de 80% din capacitatea canistrei, spre a 
evita ca lichidul să pătrundă în aspirator. 











PRACTIC, UTIL 


REAZEM-POZATOR 

PENTRU PENSULET 


International 70 
Revistă pentru constructorii amatori 
Fondată în anul 1970 
Seri© nouă, Nr. 307-308 
Iunie 1998 

Editor 

Presa Naţională SA 
Piaţa Presei Libere Nr. 1 , Bucureşti 

Redactor şef: 

tng. loan Voicu 


' W$k entru a trasa linii drepte (simple 
mpHF sau paralele) pe laturile oricărui 
*■ material plan cu suprafaţă mai 
mare (carton, placaj, scândură, tablă, 
material plastic, geam etc.), în vederea 
ajustării lui, folosiţi scula simplă pe care 
o vedeţi în figura de mai sus. Ea constă 
dintr-un şurub de oţel fixat într-un mic 
dreptunghi de scândură. Pasul capului 
marcator (deci înălţimea liniei trasate) 
poate fi reglat milimetric cu o şurubel¬ 
niţă. Drept riglă de ghidaj este folosită 
marginea tăbliei mesei pe care se 
aşază materialul ce trebuie trasat. 


Redactori: 

Horia Aramă 
Ing. Şerban Ciucescu 


Control ştiinţific şi tehnic 

Ing. Mihai-George Codârnai 
Ing. Emil Marian 
Fiz. Alexandru Mărculescu 
Ing. Cristian Ivanciovici 


e multe ori, la vopsitul cu pensula, 
apar două neajunsuri: aceasta se 
”’’ ,v ^ ' supraîncarcă de vopsea (şi picură 
sau dă un strat prea gros) şi pătează locul 
unde este lăsată temporar în repaus, con¬ 
sumând inutil. Toate acestea pot fi evitate 
confecţionând (şi adaptând apoi 4a orice 
cutie de vopsea) dispozitivul simplu pe 
care-l vedeţi în figura alăturată. El constă 
din două piese tăiate (cu foarfecele pentru 
■ metale) din tablă groasă de 0,15-0,20 mm 
(recuperată din cutii de ambalaje ale unor 
conserve) şi fasonate potrivit formelor din 
cele două desene cu detalii. Pentru fixarea 
lor pe cutie mai aveţi nevoie de un cui şi p 
şaibă (pe care o lipiţi de cui cu cositor,- aşa 
cum vedeţi în desenul de ansamblu), plus 
un şurub mobil acţionat cu o cheie de tip 
fluture. Cuiul poate , fi coborât treptat în 
cutie pe măsură ce nivelul vopselii scade, 
astfel încât numai vârful pensulei absoarbe 
vopseaua. 


Corespondenţi în străinătate 
C. Popescu - S.U.A 
S. Lozneanu - israel 
G. Rotman - Germania 
. Turuţă & V. Rusu - Republica Moidova 
G. Bonihady - Ungaria 

Redacţia: Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Casa Presei, Corp C, etaj 1, 
camera 119-122-Telefon: 223-15-30, 
interior: 1186 sau 1444 
Telefon direct: 2223226, 2221916 


Corespondenţă 

Revista TEHNIUM 
Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Căsuţa Poştală 68, bucureşti - 33 

Secretariat: Viorica Mocanu 
Telefon: 223-15-30/1186 


... din figură le puteţi face din orice 
sârmă groasă de 4 mm, eventual izolată 
cu material plastic (cablu electric). Ele 
servesc pentru a ţine la îndemână ghemul 
cu lână sau cu aţă al unei persoane care 
croşetează sau împleteşte. Acest dispozi¬ 
tiv simplu şi util poate fi un cadou intere¬ 
sant şi practic de oferit unei doamne. 


Difuzare 

Telefon: 223-15-30/1196 


MULTIPLĂ 


Abonamente: 
la orice oficiu poştal 

De regulă, cheile fixe sunt lucrate / sau holender, bulon etc. de I (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române) 
pentru piuliţe de două dimensiuni. în y /dimensiune mare (20-38 mm) cât şi 
desenul alăturat vedeţi cum puteţi yy pentru alte trei piuliţe hexagonale sau 
confecţiona singuri, cu dalta y / pătrate mai mici (10,12, 14 mm). în 
şi ciocanui, din tablă f centrul acestei chei puteţi da încă un 

groasă de 3-4 mm, nişte P"'® | orificiu, pentru un şurub cu cap pătrat 

chei fixe care să poată fi de mrn - 

folosite atât pentru O piuliţă m m mm mmmm . : . 

■gm t— 7||SS| Dintr-o borcane cu conserve ori pentru 

H \ platbandă scos capacul metalic al unor butelii 

jTJP ^ an f de oţel (de cu apă minerală, ulei- alimentar etc. 

'25 j i j ■ ' preferat Prelucraţi oţelul după indicaţiile 

5 1 1 | inoxidabil) clare din desenul alăturat. Lama o 

H* Ă Ţ g h/) cu dimen- veţi ascuţi la polizor de jur împreju- 

1 ULX , i Ssî - I w LJiiIsiunile de rul tăişului (indicat prin linie dublă). 

Q H " 5 * ^ ,şj* II 12 5 0x40 Mânerul îl puteţi face din lemn de 

Ş» 1 -“r*- I m m , stejar sau fag ori din material plas- 

j— “ f 1 | groasă de tic. îl fixaţi pe lamă cu ajutorul a trei 

-J rp -*- 1,5 mm, nituri de aluminiu. Păstraţi cuţitul 

bb puteţi realiza un cuţit de formă spe- (uns cu vaselină) într-o teacă de 

pJ cială, eficient la tăiat pâine, aii- piele sau de material plastic. El con- 

O mente, curăţat legume, despicat şi stituie o bună unealtă de luat în 

Zj Q» curăţat peşte etc. Totodată el poate excursii, unde-şi poate afia multe 

L ,i servi şi ca deschizător de cutii sau întrebuinţări. 


Colaborări cu redacţiile din străinătate 
Amaterske Radio (Cehia), Elektor & Funk 
Amateur (Germania), Horizonty Technike 
(Polonia), Le Haut Parleur (Franţa], 
Modelist Constructor & Radio (Rusia), 
Radio-Televizia Electronika (Bulgaria), 
Radiotechnika (Ungaria), Radio Rivista 
(Italia), Tehnike Novine (Iugoslavia) 

Grafica Mariana Stejereanu 

DTP Irina Geambaşu, Georgeta 

Haralambie, Nadia Mihăilă 

Editorul şi redacţia îşi declină~orice responsabili¬ 
tate în privinţa opiniilor, recomandărilor şi 
soluţiilor formulate în revistă, gceasta revenind 
integral autorilor. 

Volumul XXVIII, Nr. 307,308, ISSN 1224-5925 

© Toate drepturile rezervate 
Reproducerea este cu desăvârşire 
interzisă în absenţa aprobării scrise 
prealabile a editorului. 

Tiparul Romprint SA 










PRACTIC, UTIL 



„BLOCADA" AUTO 


O sugestie pe cat de simplu de rea¬ 
lizat pe atât de eficientă pentru asigu¬ 
rarea autoturismului: în tija pedalei de 
frână se practică o străpungere (un orifi¬ 
ciu) astfel încât un lacăt - cât mai sofisti¬ 
cat - să poată bloca utilizarea pedalei. 


TRUSĂ 


DE LAME 


F otografia de mai sus vă prezintă o 
instalaţie pentru joacă în aer liber 
dotată cu mai multe aparate: turn, 
leagăn, bară pentru gimnastică, scară de 
frânghie, funie pentru căţărat etc. O puteţi 
construi în întregime din lemn ieftin, adică 
trunchiuri de arbori decojiţi (sau chiar lăsaţi 
în scoarţa lor naturală). Acestora le veţi 
adăuga şuruburi, cuie, inele sau cârlige cu 
şurub (pentru agăţat frânghiile). 

Acoperişul poate fi din plăci ondulate de 


material plastic sau azbociment, şiţă, 
trestie etc. Faceţi montarea cu grijă, 
deoarece întreaga structură este supusă la 
eforturi mari atunci când e folosită de mai 
mulţi copii deodată. îmbinaţi trunchiurile 
prin încastrare la capete şi consolidaţi cu 
şuruburi groase şi cuie de 15-18 cm. 

Vopsiţi toate piesele din lemn decojit cu 
Palux sau culori alchidice vii, frumos asor¬ 
tate. 


După ce au fost uzate pentru ras, lamele de 
bărbierit pot constitui încă unelte foarte bune 
pentru tăiat hârtie, cartoane subţiri, materiale 
plastice, pentru ascuţit creioane, raşchetat pete 
de vopsea sau cerneală, ras urme de tuş de pe 
hârtia de calc sau cretată etc. Pentru a avea la 
îndemână un set de lame (ce pot fi folosite câte 
una sau câte două-trei deodată), vă propunem 
să construiţi o trusă simplă, portabilă, alcătuită 
din 5-10 bucăţi, aşa cum vedeţi în figura 
alăturată. Carcasa (cutia) trusei o puteţi lucra din 
două plăcuţe de tablă groasă de 0,15-0,20 mm 
(luată de la o cutie de conserve), între care intro¬ 
duceţi o mică piesă de placaj, de lăţimea nece¬ 
sară (aşa cum vedeţi la capătul din dreapta al 
desenului). Fixarea capacelor carcasei o faceţi 
cu ajutorul a două mici nituri de aluminiu. Lamele 
suprapuse le reuniţi (mobil, desigur) printr-un 
şurub cu piuliţă hexagonală. Această unealtă 
poate fi folosită eventual şi ca leră pentru diferite 
reglaje fine la un automobil. Ţineţi seama că 
lama are grosimea de 0,1 mm. 


m ATENŢIA 
COLABORATORILOR 

Revista este deschisă oricărui cititor, 1 
singurul criteriu pentru publicare fiind fl 
calitatea articolului. (j 

Colaboratorii sunt rugaţi să ne trimită j 
materialele numai dactilografiate, I 
însoţite de indicaţii bibliografic© corn- 1 
plete (autor a'Iu editură ai etc) - | 
ilustraţii corespunzătoare (desen în tuş 1 
negai, şî dacă s© poate fotografii de i 
ansamblu sau detaîii). jj 

Pentru ca autorii să-şi primească ! 
drepturile băneşti integrale, colaborările J 
vor fi însoţite de adm s şi t<lîefc>n I 

Manuscrisele nepublicate nu se resti¬ 
tuie. j] 

Răspunderea enî - s, f 
soiuiiiie şi r ecp i idărit. 1 ! 1 

revine integral autorilor reop e' r | 


COMPLEX PENTRU JOACĂ 


BUFET DE BUCĂTĂRIE 


în funcţie de spaţiul 
disponibil, pe unul din 
pereţii bucătăriei se poate 
realiza un dulăpior-vitrină 
deosebit de util. Aici îşi vor 
găsi loc obiectele folosite 
zilnic: ceşti, pahare, capace 
de vase, ustensile diverse. 

Construcţia se realizează 
din lemn sau pal laminat. 
Dimensiunile din desenul 
alăturat sunt orientative. în 
cazul realizării din scân¬ 
dură, se recomandă fie 
vopsirea, fie aplicarea de 
baiţ şi lac. 


m 


























CONFORT CASNIC 


■K 

din 15 în 15 cm. 

3. La extremităţile inferioare, montaţi (cu 
şuruburi) câte o bucată de scândură 
groasă de 2 mm, cu dimensiunile laturilor 
stabilite în funcţie de mărimea ghivecelor. 

4. Introduceţi apoi între ele baghetele 
subţiri, orizontale, şi fixaţi-le cu şuruburi 
pentru lemn sau prin lipire cu aracetin. 

5. Părţile care vor sta în pământul din 
ghivece vor fi acoperite cu un strat de 
smoală topită sau nitrolac, apoi introduse 
în pungi din material plastic (pentru a le feri 
de putrezire prematură). 

6. Instalaţi spalierul terminat în ghivece 


T r~ n frumos spalier - lucrat din 
; : baghete de lemn cilindrice (sau 

vâ-SF chiar cu secţiune pătrată), cu 
dimensiunea 10 mm (cele orizontale) şi de 
25-30 mm (cele verticale) - vă permite să 
realizaţi o agreabilă zonă verde înflorită 
într-o încăpere sau o loggie, într-un balcon, 
pe verandă. Aici veţi putea planta zorele, 
iederă, fasole telegraf, viţă de vie etc. 
Imaginile alăturate vă arată cum trebuie să 
construiţi spalierul. 

1. Tăiaţi baghetele la dimensiunile indi¬ 
cate în schema de montaj. 

2. Perforaţi-le pe cele trei verticale exact 


mari din material plastic sau din ceramică, 
aşa cum vedeţi în fotografie. 

7. Umpleţi ghivecele cu sol nutritiv. 
Semănaţi sau transplantaţi răsaduri de 
plante. Udaţi-le potrivit necesităţii speciilor 
folosite. 

8. Deasupra solului din ghivece, 
aşterneţi un strat subţire de pietriş de râu. 
Acesta va întârzia evaporarea apei din sol 
şi va da întregului un aspect plăcut. 


I sau cu ajutorul unor coliere de tablă groasă 

_____I şi şuruburi cu piuliţe. Procedaţi la fel cu 

| ' I cele patru ţevi verticale. Vopsiţi toate aces- 

I___ 1 te piese metalice mai întâi cu deruginol 

P e un balcon sau în camera de zi ( sau vopsea cu miniu de plumb) şi apoi cu 
puteţi realiza o mică „grădină două straturi succesive de vopsea duco 
botanică" cu 15-18 specii diferite de sau din aceea pentru biciclete, 
flori şi plante decorative (sau unele După aceasta, desenaţi (cu ajutorul unui 
verdeţuri şi legume alimentare ca: mărar, compas) pe bucata de placaj cercuri având 
pătrunjel, tarhon, salată, ridichi de lună diametrul adecvat mărimii ghivecelor pe 
etc.) instalate pe un suport special constru- care le veţi folosi şi decupaţi-le cu ferăstrăul 
it, care ocupă un spaţiu redus, aşa cum d e traforaj. Aşezaţi suportul într-un loc 
vedeţi în figură. ^ , luminos şi udaţi plantele zilnic, dar cu mo- 

Materiale: bare de fier ,n forma de L; deraţi tarâ a ca eri , )ără a 

stropi tm P re i ur - ^te de preferat ca fiecare 

mm o bucata de placa gros de 10 mm .. r . “ J . . , r .„ ___ 

deruginol sau vopsea cu miniu de plumb; 9 l™ec sa , fle ln ' r0 ? us f 31 *'"tr-un 
vopsea duco. protector (suport de ghiveci) din material 

Prelucrare şi montare. Stabiliţi singur plastic, ce se poate procura din comerţ, 
dimensiunile suportului în funcţie de locul Variantă. In locul cadrului metalic puteţi 
în care îl veţi instala. Din bare de fier tăiate folosi o parte de formă asemănătoare pe 

cu bomfaierul, alcătuiţi dreptunghiul de la care o recuperaţi de la o veche masă cu 

baza suportului. Asamblaţi-le prin sudură tăblia uzată. 

















CONFORT CASNIC 


i 



entru a favoriza dezvoltarea efi¬ 
cientă a unor legume şi spre a le 
Lll feri fructele de putrezire pre¬ 
matură e necesar ca plantele lor să aibă 
la dispoziţie suporturi, fie pentru 
„căţărat”, fie spre a sprijini greutatea 
fructelor. 

în figurile 1 şi 2 observaţi suporturi 
provizorii, extrem de simplu de făcut de 
mână din sârmă groasă de 4 mm. Ele 
sunt utile la cultivarea tomatelor, 
vinetelor, ardeilor, gogoşarilor, dovle¬ 
ceilor etc. 

După recoltare, strângeţi aceste 
suporturi, curăţaţi-le, undeţi-le cu 
vaselină tehnică sau ulei mineral şi 
păstraţi-le într-un loc uscat (magazie, 
pod...) până la vara următoare. 



Plantele reacţionează în mod distinct la 
diferite culori, putându-se vorbi chiar de 
preferinţe bine definite. O experienţă efec¬ 
tuată pe un teren cultivat cu castraveţi şi 
acoperit cu prelate de culori variate a 
demonstrat, de pildă, că roşul stimulează 
creşterea rapidă a plantelor, ducând impli¬ 
cit la un spor de recoltă. Prelata de culoare 
bleu a ajutat la acumularea în frunzele de 
castraveţi a unei cantităţi sporite de vitami¬ 
na C. 



EHB5H131 1 Wm f . 7 

_ 


D acă doriţi să amenajaţi o mică grădină decorativă pe varanda unei case sau 
într-o loggie de apartament, aveţi nevoie de unele piese de mobilier cu 
calităţi funcţional-estetice specifice: spaliere, jardiniere, etajere de colţ etc. 
Materialul de bază al pieselor îl pot constitui barele de fier-beton sau baghetele din 
lemn masiv. 

în figura de mai sus vedeţi câteva modele uşor de realizat, unde: 1 = spalier din 
bare de fier, lăcuit cu vopsea neagră pentru biciclete (sau un lac pe care-l preparaţi 
singuri, dizolvând smoală (bitum) în petrol lampant); se aplică prin pensulare; 2 = 
etajeră dreaptă din acelaşi material; 3 = etajeră suport pentru încălţăminte;.4 = jar¬ 
dinieră rotundă; 5 = jardinieră cu trei poliţe; 6 = port-plante în formă de trepied; 7 = 
etajeră dreaptă cu trei trepte; 8 = coş metalic port-ghiveci cu plantă. t 
Dimenziunile mobilelor urmează să le stabiliţi singuri, în funcţie de spaţiul în care 
le veţi instala. Diametrul barelor de fier va fi de 6 mm, iar latura şipcilor din lemn de 
25-30 mm. Montarea pieselor de fier o veţi face prin sudură electrică, în timp ce 
şipcile din lemn vor fi încastrate, lipite cu aracetin şi consolidate cu mici şuruburi 
pentru lemn. Vopsiţi, în final, toate piesele din lemn fie cu nitrolac incolor, fie cu o 
vopsea alchidică. 




'^j|‘n imaginea alăturată observaţi un 
|| model de jardinieră estetică şi eco- 
m nomică, special construită ca să fie 
fixată direct pe zidul exterior al casei sau 
pe balcon ori în loggia apartamentului 
din blocul de locuinţe. 

Poate fi lucrată din baghete sau ţevi 
din material plastic ori din lemn tratat cu 
o substanţă care-i împiedică putrezirea 
prematură (nitrolac, Palux, vopsea 
alchidică etc.). 

Piesa poate fi construită simplu - fie 
prin lipire cu prenandez, fie prin fixare cu 
şuruburi - la orice dimensiune doriţi. 
Astfel, sporiţi aspectul plăcut al locului 
unde o instalaţi (chiar un zid vechi, cu o 
parte din tencuială căzută). 

Este ideală îndeosebi pentru culti¬ 
varea plantelor agăţătoare, cu sau fără 
flori, ori pentru a planta viţă de vie sau 
unele legume: fasole, mazăre, cas¬ 
traveţi, roşii etc.