Ion Protopopescu — Catehism legionar — colectia Biblioteca Verde 1976

BIBLIOTECA VERDE 
Nr. 23 


ION PROTOPOPESCU 


CATEHISM LEGIONAR 
Cu un Cuvânt înainte de Constantin Papanace 


EDITURA "ARMATOLII,, 
CETATEA ETERNA 
1976 

















BIBLIOTECA VERDE 


Nr. 23 


Ion Protopopeacu 


CATEHISM LEGIONAR 


Cu un Cuvânt înainte de Constantin Papanace 


Editura "Armatolii" 
Cetatea Eternă 

1976 



CUVÂNT ÎNAINTE 


Printre manuscrisele rămase de la mult regretatul Prof. 
Ing. Ion Protopopescu,s 1 a gfisit şi acest "CATEHISM LEGIONAR" 
pe care îl reproducem în broşura de faţa. In volumul său 
"IDEALUL" (eseuri şi articole, editat la Madrid în anul 1962 
de "Colecţia Dacoromania"),nu se găseşte publicat acest "Ca¬ 
tehism". Nu ştim daca este inedit, sau a aparut în vreo alta 
publicaţie. Oricum, ţinând seama de valoarea deosebita ce o 
prezintă acest studiu, atât pe plan teoretic cât şi pe cel 
practic-educativ, am găsit necesar sa-1 punem la dispoziţia 
camarazilor noştri, precum şi a acelora care vor sa se do¬ 
cumenteze mai temeinic asupra sistemului de educaţie legio¬ 
nara. 

După cum se va putea constata din cetirea paginilor ce 
urmează, Profesorul Ion Protopopescu a reuşit sa faca o ad¬ 
mirabila sinteza prin sistematizarea şi interpretarea orga¬ 
nica a preceptelor referitoare la ţinuta legionara , formu¬ 
late de Căpitan în diferitele etape din evoluţia Mişcării 
Legionare şi publicate rând pe rând în scrierile sale (Căr¬ 
ticica şefului de cuib, Circulari, Pentru legionari, etc.). 

0 valoare deosebita capata acest "Catehism Legionar"prin 
faptul ca autorul nu s'a mărginit numai la o sistematica in¬ 
serare a principiilor de educaţie legionară cu sensul lor 
spiritual intrinsec (apodictic), dar a ţinut la fiecare pas 
sa le confrunte cu educaţia inspirata de o concepţie mate¬ 
rialista a vieţii, ce şi-a găsit expresia cea mai cinică în 
aşa zisul "materialism istoric" sau "marxism" care a generat 
monstruozitatea "bolşevica", întruchiparea "Anticristului" pe 
acest pământ. 

Trebuie remarcat ca, pentru combaterea, sau mai bine zis 
demontarea acestei doctrine prezentata în mod fals ca ştiin¬ 
ţifica, Profesorul Protopopescu recurge la argumente din do¬ 
meniul matematicii, în care el era un specialist, spre a do¬ 
vedi falsitatea premizelor care stau la baza acestei doctri¬ 
ne materialiste. Prin acest gen de argumentare se înlătură 



4 


neajunsurile pe care le prezintă dialectica cu silogismele ei, 
unde argumentarea poate mult mai uşor degenera în sarbâdfi şi 
derutantă sofisticărie. Profesorul Protopopescu, prin exemple¬ 
le din domeniul matematicii la care recurge în acest studiu, 
demonstrează fără echivoc adevărul, prevenind asemenea deru- 
tări. 

Dat fiind natura sintetică a acestui "Catehism legionar" , 
nu găsim necesar să ne oprim la analiza fiecărei probleme în 
parte, pusă în discuţie de autor. Ne vom mărgini numai să su¬ 
bliniem atenţia deosebită pe care - cum era şi firesc - Pro¬ 
fesorul Protopopescu o acordă factorului moral ce străbate ca 
un fir roşu întreaga doctrină legionară. Scrie el în această 
privinţă : 

"In directă legătură cu ţinuta (legionară) şi marcând în 
mod deosebit un resort de viaţă interioară,este morali - 
t a t e a . Acest criteriu, în înţelegerea legionară, nu în¬ 
seamnă numai respectarea unui anume cod convenţional în ca¬ 
re fundamentul este mai mult discreţia decât realitatea. A- 
ceasta ar înclina spre făţărnicie. înţelesul legionar al aces¬ 
tui criteriu este trăirea permanentă în stare de moralitate.Le¬ 
gionarul are camarazi şi camarade. Legionarul iubeşte pe cama¬ 
razi şi pe camarade fără promiscuitate şi fără ascunzişuri de 
gândire. Ei sunt fraţii şi surorile sale. Şi după cum pe fraţi 
şi pe surori nu-i îndemni şi nu-i laşi să cadă în păcat, tot a- 
şa legionarul, în afară de moralitatea lui personală, ţine să 
afirme, prin relaţiile pe care şi le alege, această trăsătură 
de ţinută. 

Imoralitatea sau amoralitatea nu se lăţesc decât in măsura 

în care oamenii morali acopăr aceste păcate ...”, pag. 38 (su¬ 
blinierea autorului). 

Trebuie remarcat că Profesorul Ion Protopopescu nu s'a măr¬ 
ginit numai să sublinieze teoretic acest caracter esenţial al 
unei adevărate ţinute legionare . Consecvent cu cele scrise, el 
a reacţionat cu toată rigurozitatea şi în mod practic, atunci 
când acest principiu de bază al ţinutei legionare a fost neso¬ 
cotit tocmai de acela care avea menirea să supravegheze la a- 
plicarea lui. 

Cum se poate deduce şi din textul reprodus, acest"Catehism 
legionar" a fost scris înainte de a se cunoaşte "Dosarul ruşi¬ 


5 


nii", în care este implicat - cum se ştie - fostul "Coman¬ 
dant" Horia Sima. Când Profesorul Ion Protopopescu a luat cu¬ 
noştinţă de "imoralitatea" acestuia, la repudiat cu o energie 
plină de amărăciune şi desgust, convins fiind că, aşa cum am 
văzut mai sus că formulase în "Catehism", "Imoralitatea sau a- 
moralitatea nu se lăţesc decât în măsura în care oamenii mo¬ 
rali acopăr aceste păcate ... ." 

Desigur n'a fost uşor pentru Profesorul Protopopescu să ia 
această implacabilă hotărîre, dat fiind legăturile de strânsă 
prietenie pe care le avea cu "eroul" amintit mai sus, dovedit 
acum o "căzătură morală", cum îl definea dânsul.Dar conştiinţa 
lui de legionar adevărat îi dicta această "implacabilă ţinută 
legionară" preconizată de Căpitan. Este o lecţie pe care o dă 
nu numai "pripăşiţilor" din Mişcarea Legionară, care anturează 
pe păcătos, dar şi pentru acei "vechi legionari" care au pre¬ 
tenţia să dea "lecţii de legionarism". Dar aceştia au decăzut 
atât de mult încât nu numai că n*au înţeles valoarea etică a 
ţinutei legionare manifestată de Profesorul Protopopescu, ei 
s'au înrăit încă atât de mult încât, atunci când el a murit la 
Madrid, au avut o purtare neomenească,purtare care îi descali¬ 
fică în mod iremediabil. Despre această faptă însă,nedemnă,vom 
scrie cu alt prilej. 

Acum, publicând acest "CATEHISM LEGIONAR",gândul nostru se 
îndreaptă în primul rând spre camarazii desţăraţi în acest e- 
xil ce pare fără sfârşit. Am vrut să punem la dispoziţie un în¬ 
dreptar care să le permită, prin vorbă şi mai ales prin faptă, 
adică prin ţinuta lor legionară , propăvâduită de Căpitan,difu¬ 
zarea în lume a înaltei spiritualităţi a MIŞCĂRII LEGIONARE,a- 
tât de denigrată de înverşunaţii şi incorecţii ei duşmani. 

In partea a Il-a a acestei broşuri, reproducem o comunica¬ 
re a Profesorului Ion Protopopescu, făcută la lo Mai 1957 9 re¬ 
feritor la " Problemele de viitor în România" . 

După cum se va putea vedea din paginile ce urmează, el vi¬ 
ne să complecteze amplificând studiul său publicat cu 5 ani 
înainte (în anul 1952) sub un titlu asemănător : " Probleme de 
mâine în România ". 

Pornind de la o concepţie realistă, Prof. Protopopescu ţi¬ 
ne să se precizeze dintr*un început că problemele de viitor in 
România, v în ansamblul lor cultural, politic, social şi econo- 













6 


mic nu urmează să capete în discuţiile noastre o soluţie 
tehnică , cfici ar fi o naivitate a crede cfi, odatfi întorşi 
acasă, vom putea înnoda firele acolo unde erau ele în 1944. 

Prin această prizmă realistă,el analizează o serie în¬ 
treagă de probleme esenţiale din diferite domenii, care se 
vor pune statului şî^poporului român,când va scutura el în¬ 
suşi jugul impus de cei fără Dumnezeu. 

Profesorul Protopopescu îşi termină comunicarea cu o 
notă plină de melancolie şi cu presimţiri abia reţinute. 
Decepţiile pe care le-a avut, el şi soţia sa, D-na Ileana, 
o luptătoare legionară exemplară, explică această tristeţe. 
Dar aceste amărăciuni nu l-au împiedicat să reflecteze a- 
dânc asupra problemelor de bază a Mişcării Legionare şi să 
le aştearnă pe hârtie, cu speranţa că vor fi de folos Miş¬ 
cării Legionare care, mai devreme sau mai târziu, va birui 
dacă va merge pe linia de foc trasată de Căpitan şi toţi 
martirii noştri. 

Tot aici reproducem şi un scurt " Memoriu pentru solida» 
ritatea românească" în exil. 


Aprilie 1976 


Constantin Papanace 


Partea I 


CATEHISM LEGIONAR 









Viziunea vieţii 


ş i a lumii 


In mod obişnuit se înţelege prin politică "arta 
de a conduce pe oameni ". Această definiţie echivalează cu re¬ 
ducerea oamenilor la valoarea de turmă. Asta e menirea cioba¬ 
nului la oi, nu a conducătorilor de popoare. 

Politica trebuie să fie realizarea unei vi ziuni a lumii. 

In acest înţeles, politica nu mai este rostul unei clici sau 
a unei pături de oameni legaţi intre ei prin interese de clan, 
fie că aceste interese sunt de ordin material ori, chiar,spi¬ 
ritual. 

Aşa privită,problema politicului trebuie să intereseze pe 
toţi cei ce pot să realizeze o astfel de viziune a lumii şi 
pot să ia o atitudine în faţa marilor probleme ale vieţii. 

XXX 


Evul mediu a fost stăpânit de M viziunea creştina " a unei 
lumi pe care păgânismul decadent o descompuse în aşa măsură 
încât zadarnic îşi căuta o ieşire din marasmul ei de vieţuire. 

Din această viziune creştină a vieţii s*a născut civili¬ 
zaţia pe care o trăim noi astăzi. 

Când creştinismul a devenit o putere dominantă ,când lupta 
religioasă nu a mai fost una de afirmare a viziunii pe care o 
iniţiase şi pe care o promovase, în ambianţa creştină,au luat 
naştere alte probleme, noi viziuni. 

Unele din aceste atitudini nici măcar nu constituiau o vi- 







10 


ziune a lumii, ci mai curând se puteau caracteriza prin lipsa 
de viziune , aşa cum a fost celebra atitudine a lui "laişşez 
faire, laissez passer " (a Fiziocraţilor). 

Când astfel de atitudini au făcut ca mulţi dintre creştini 
să fie doar simple numere statistice în registrele de bote¬ 
zuri, şi-a făcut apariţia o nouă viziune a vieţii şi a lumii, 
viziunea socialista , o viziune mai mult anticreştină decât o 
viziune egalitară şi uniformizantă cum se pretindea să fie. 

Evanghelia dragostei şi a bunătăţii cată să fie înlocuită 
cu evanghelia urii şi a revoltei împotriva Dumnezeului creş¬ 
tin al omenirii. Cum această viziune pornea de la materie şi 
rămânea în materie, ea satisfăcea şi mulţămea pe toţi cei ca¬ 
re nu erau capabili să realizeze o viziune superioară .pe toţi 
cei care, rătăciţi într'o lume fără ideal,îşi căutau propriul 
lor ideal acolo unde nu era nici unul. 

Zămislită acum un secol, a văzut lumina vieţuirii cu şapte 
decenii mai târziu, pentru ca în treizeci de ani de "realiza¬ 
re” - nici măcar o generaţie! - să se vădească inoperantă 
chiar pe propria-i linie de trăire. 

Era în aceasta fatalitatea legată de o viziune minoră şi 
inferioară. Această viziune materialistă nu putea să dea nici 
un fel de satisfacţie năzuinţelor superioare de viaţă legată 
de spirit şi spiritualitate. Era o nouă "revoltă a îngerilor” 
pusă la cale, nu de Lucifer, ci de Karl Marx şi tovarăşii săi. 

Speculată politiceşte împotriva adversarilor politici,ea 
a constituit o amarnică dezamăgire pentru cei a căror trăire 
depăşea, ori căuta să depăşească măruntele socoteli de partid 
în goana nebună după putere. 

Liberalismul politic şi economic crease un ideal de viaţă 
din avuţie şi îmbogăţire . Socialismul pauperizant şi nivela¬ 
tor, ridicându-se împotriva celor înstăriţi, nu mai putea a- 
vea alt ideal decât acapararea puterii . 0 formă fariseică a 
aceluiaşi ideal materialist, căci puterea necontrolata şi ne - 
controlabilă a comunismului dă conducătorilor mai multă şi mai 
puternică avuţie decât toate averile capitaliste.Ea naşte cel 
mai înspăimântător imperialism. 

In aceste condiţii au luat naştere revoluţiile naţionalis ¬ 
te care, dacă nu s'au rezemat în toate cazurile pe viziunea 
creştină, s'au ridicat împotriva viziunii anticreştine a co¬ 


li 


munismului internaţional şi cosmopolit. 

Astfel, înainte chiar ca comunismul să-şi poată verifica 
puterea lui de polarizare a maselor, revoluţiile naţionaliste 
au înfăptuit unitatea naţională a neamurilor. Constituind un 
act politic, creare statelor naţionale nu a putut totuşi con¬ 
stitui o viziune a lumii căci lipsea în acest act finalitatea 
indispensabilă oricărei viziuni înalte . 

Amestecul de neamuri în marginile aceloraşi hotare era 
sâmburele viitoarelor destrămări naţionale. 

Izbucnirea revoluţiei comuniste în statul alcătuit din 
” 47 naţionalităţi şi 2 grupe de naţionalităţi şi un grup de 

" alte naţionalităţi "" 1) a produs cutremurarea din care s'au 
născut marile revoluţii ale lumii în imediata vecinătate a co¬ 
losului comunist ameninţător. 

Având drept ideal ridicarea spirituală a neamurilor, ca 
mijloc de îndreptare a nedreptăţilor materiale,aceste revolu¬ 
ţii au polarizat imensa majoritate a maselor şi a intelectua¬ 
lilor. 

Intre ele, revoluţia legionară reprezintă forma cea mai 
evoluată, căci ea este o revoluţie spirituală bazată pe vi¬ 
ziunea creştină . 

Departe de a încerca să niveleze pe oameni după calapodul 
comunist şi să amalgameze neamurile creând din "Pământ" un nou 
"Turn a lui Babei", legionarismul cată să ridice 
fiinţa omenească la înţelegerea minunată a rostului divin pe 
care omul îl are în viaţa lui pământească. 

In loc de a crea păduri din sămânţă de pădureţ, concepţia 
revoluţionară legionară cată să altoiască pe fiecare suflet 
virtuţile care vor face din ins un erou. 

Un erou al vieţii superioare, fiecare cu darurile pe care 
i le-a hărăzit Dumnezeu. 

Un erou a cărui conştiinţă sâ-1 împingă mereu mai sus, spre 
mai bine, spre perfecţuinea dumnezeiască a cărui icoană con¬ 
stituie, pentru noi, vieţuirea pe pământ a Mântuitorului nos- 
^tru Iisus Hristos. 

1) Johann von Leers, Republica sovietelor, o primejdie mondia¬ 
la. Ed. românească,pag. 119. (După recensământul din 1931 al 
URSS-ului) 






























12 


Aceasta este viziune vieţii şi a lumii pe care o îmbrăţişea¬ 
ză şi pentru care luptă Legiunea. 

XXX 

Oamenii nu pot realiza multe "viziuni" ale lumii şi ale vie¬ 
ţii. De altfel, oamenii al căror gând să poată realiza o astfel 
de viziune sunt ei înşişi destul de rari. Sunt marii profeţi ai 
omenirii, marii iniţiaţi, creatori de religie.Gânditorii de sis¬ 
teme - în înţelesul superior al noţiunii de politică - sunt tot 
atât de rari pentru că se confundă aproape totdeauna cu cei din¬ 
tâi. 

De aceea, "viziunile” pe care le pot avea oamenii despre via¬ 
ţă şi lume sunt foarte puţine. De două mii de ani lumea albă,c㬠
reia îi place să-şi spună "civilizată",realizează viziunea creş¬ 
tină care numără azi aproape jumătate din populaţia întregii 
planete. 

Numai în ultimul veac, oameni cu orizontul limitat şi cres¬ 
cuţi în ura împotriva creştinilor, pe care îi consideră ca ere¬ 
tici ai religiei lor iudaice, deci i u d e i i, au încercat să 
realizeze o nouă viziune a lumii, viziunea materialistă a socia¬ 
lismului sau a comunismului. 

Cu toate scăderile trăirii creştine şi cu toată mulţimea ce¬ 
lor cu instincte josnice sau animalice, acesta viziune materia¬ 
listă nu s'a putut împământeni decât în statul cel mai pestriţ 
ca populaţie şi cel mai înapoiat ca spiritualitate, în Rusia ţa¬ 
ristă. 

Finalitatea acestei viziuni este îndobitocirea oamenilor,ni¬ 
velarea tuturor şi amalgamarea popoarelor într'un internaţiona¬ 
lism care tăgăduieşte orice menire specifică a neamurilor. 

La înălţimea acestei finalităţi este şi fundamentul filozo¬ 
fic al viziunii: " Materialismul istoric şi materialismul dialec ¬ 
tic ". 

Marii şi tulburătoarei întrebări: "Pentru ce trăim?" comunis¬ 
mul dă un răspuns care ne coboară în rândul dobitoacelor: "Pâi¬ 
nea" . 


x 


X 


X 


13 * 


Materialism dialectic 


" Adevărul nu poate fi niciodată abstract.adevărul nu poa ¬ 

te fi decât concret " (Karl Marx), este o enunţare pe cât de 
arbitrară pe atât de absurdă. Această gândire de bază a mate¬ 
rialismului dialectic dă " adevărului " o nuanţă de " relativ " , 
atât de categorică, încât îi nimiceşte toate caracterele in¬ 
trinseci. 

Un fapt sau un lucru constituie un adevăr atâta vreme cât 
el poate fi înţeles şi gândit cu aparatul nostru de percepere 
şi exprimare, totdeauna la fel. Un adevăr este acelaşi pentru 
oricine şi oriunde . Sămânţa încolţeşte şi naşte o plantă şi 
pentru un om civilizat şi cult, ca şi pentru un sălbatic sau 
un primitiv. Faptul nu constituie mai puţin un adevăr dacă 
eschimosul din gheţurile polare nu-1 poate realiza cu expe¬ 
rienţa lui, acolo. Transpus într'un climat normal, pro¬ 
pice pentru germinaţii, eschimosul va trebui să constate ade¬ 
vărul care este concret , dar care pentru condiţiile polare e- 
ra abstract . 

Ceea ce este un lucru pentru anume categorii de oameni r㬠
mâne o abstracţiune pentru o alta şi adevărul persistă totuşi 
să fie adevăr. 

Noţiune de "infinit mic" este desigur o abstracţie pentru 
mintea multor intelectuali. Totuşi nu este un adevăr mai puţin 
tangibil pentru un matematician care îl poate "integra" în 
valori foarte precise obţinând astfel din mărimea infinit mi¬ 
că a unui trapez,redus la una din baze, suprafaţa limitată de 
o curbă. Şi totuşi, "infinitul mic" este un adevăr şi o ab¬ 
stracţie în acelaşi timp. Este atât de mult abstracţie încât 
uneori e socotit o simplă ficţiune a minţii noastre şi mulţi 
găsesc o inadevertenţâ în însăşi denumirea de "infinit mic". 
Şi cu toate acestea, acest 'infinit mic?'este adevărul de bază 
a întregii discipline matematice numită "Calcul diferenţial". 

Rezultatele calculului diferenţial sunt atât de concrete 
încât este cu neputinţă a crede că ele pot rezulta dintrb sim¬ 
plă ficţiune, dintr'o abstracţiune. Iată deci că adevărul "in¬ 
finitul mic" poate fi socotit abstract sau concret după pute¬ 
rea de pătrundere, de înţelegere a minţii care ia contact cu eL 

















Simbolul V2 reprezintă numărul care, ridicat la patrat, 
dă pe 2. Făcând operaţia aritmetică de extragerea rădăcinii, 
niciodată nu vom putea determina - prin această operaţie - 
numărul care, ridicat la patrat, să dea pe 2. Deci V2 rămâne 
un simbol, deci o abstracţie, în sistemul nostru aritmetic de 
reprezentare a mărimilor. Şi totuşi V2 este extrem de concret. 
Dacă construim un patrat cu latura 1, diagonala acelui patrat 
- care este cât se poate de concretă - reprezintă tocmai pe V5. 

Iată prin urmare că adevărul existenţial al lui V2 poate 
fi o abstracţie sau un concret după sistemul de reprezentare. 
Aritmetic e o abstracţie, geometric un concret. La fel cu ce¬ 
lebrul număr 7T= 3,141592 .Aritmetic este o abstracţie 

căci nu poate fi reprezentat în nici un fel altul, decât prin 
yr. Geometric este un concret brutal, căci reprezintă raportul 
dintre lungimea cercului şi diametrul său. 

In concluzie, a da adevărului această caracteristică de 
concret , ca o condiţie esenţială şi intrinsecă de existenţă, 
este arbitrar şi, cum am văzut din analiza de mai sus, absurd. 

Dacă depăşim domeniul atât de material al matematicilor pen¬ 
tru a ne ridica în d£meniul_de_viaia vom simţi şi mai tare absur- 
dul enunţării principiului de bază al materialismului dialectic. 

Pentru simţurile, foarte limitate, ale omului nu există su¬ 
nete sub 16 vibraţiuni pe secundă şi nici peste 3o.ooo. Şi to¬ 
tuşi sunt gâze minuscule, ca albinele şi furnicile, care simt 
foarte concret abstracţiunile simţurilor omeneşti. Tot aşa cum 
placa fotografică poate înregistra,ca foarte concret, abstrac¬ 
ţiunea luminii negre. 

Şi sunetele pe care nu le auzim şi lumina pe care nu o ve¬ 
dem sunt abstracţiuni şi totuşi adevăruri. 

Dacă restrângem fenomenele de viaţă la om, aceeaşi consta¬ 
tare se impune cu privire la adevărurile abstracte. 

Fiinţa omenească este sediul a două grupe de fenomene. Fe¬ 
nomene de ordin fizic, biologice, şi fenomene de or¬ 
din psihic, sufleteşti. 

Nimeni - afară de nebuni - nu a încercat să îndrăznească 
a tăgădui existenţa acestor din urmă.Ele constituesc esenţa şi 
oarecum simbolul umanităţii .Cine ar putea preciza concretul 


15 


acelor simţuri sufleteşti care depăşesc chiar înţelegerea noas¬ 
tră? 

S' a putut tăgădui nemurirea sufletului,nu însă existenţa lui. 
S'a putut tăgădui Dumnezeu, dar nimeni nu a încetat a crede . 
Căci a crede înseamnă a accepta drept realitate ceea ce ne pre¬ 
zintă simţurile noastre din lumea exterioară nouă. Puterea de a 
crede, ca şi telepatia, sunt adevăruri care rămân simple abstrao 
ţiuni pentru cei care nu le-au trăit,nu le-au încercat. Şi sunt 
adevăruri certe şi concrete pentru cei simpli şi primitivi, ca¬ 
re le-au încercat şi trăit. 

Miracolul , ca simplă urmare a rugăciunii st e pentru 
cei ce-1 tăgăduiesc o abstracţiune şi uneori chiar o aberaţiune. 
Pentru cei ce l-au constatat, este un adevăr concret, chiar'da¬ 
că acest adevăr constatat nu poate căpăta nici o explicaţie fi ¬ 
ziologică . Existenţa unui fenomen nu poate fi tăgăduită şi nici 
neglijată dacă posibilităţile actuale ale noastre nu-i pot da o 
explicaţie pe linia cauzalităţii curente. 

Toate adevărurile ce depăşesc limita noastră de înţelegere 
nu pot fi decât abstracte. Şi cu atât mai abstracte cu cât pute¬ 
rea de intuire este mai redusă. Căci sunt adevăruri gândite , a- 
dică deduse pe cale logică, şi adevăruri intuite , adică simţite 
prin acel imponderabil sufletesc care constituie darul special 
al alcătuirilor oemneşti. 

A tăgădui existenţa acestor adevăruri în numele unui princi¬ 
piu enunţat arbitrar că "adevărul nu poate fi niciodată abstract" 
este a înlătura jumătatea cea mai bună a trăirii noastre. Căci 
întreaga civilizaţie a lumii este urmarea trăirii spirituale a 
omului şi nu a trăirii lui materiale . 

Principiul materialismului dialectic,care cată să fie premi- 
za desvoltărilor ulterioare materialiste,poate ademeni numai - 
de altfel pentru asta a şi fost enunţat - minţile de structură 
minoră, pentru care imediatul este mai esenţial decât 
însăşi finalitatea. 

Această concepţie duce la trăirea improvizată a vieţii. Ea 
implică cotituri neaşteptate şi neprevăzute, cu acele zdrun¬ 
cinături care dau comoţiile sociale şi zdruncină armonia socia¬ 
lă. Ori, numai minţile superficiale pot admite că în imensa şi 
admirabila armonie cosmică doar vieţuirea omului poate fi lipsită 
de armonie. Armonia cosmică în care este cuprinsă şi neînsemnata 




















16 


:7î"Ta a “ r Sdevar P- care încercăm 

De altfel^ leglle semnul finalităţii, 
altiel însuşi materialismul istoric nu se noate 

Principiului etern al finalităţii Mai ° P° ate sustrage 
■=*« n implica, ri 1 ;, "r,™ »«•«**>* »• 

“*“ i * a "“~« i«c« . 1 0 " '.LT'T î “- 

« r T .a r „j ^zirzzir ^ 1 ■*- 

«i»Lr a ;* ““*«* iiaalit.ti 

c.«i, a. 51 «j» ia « t<8 , dui .;; tlu J 

=^HRrâ~r£ 

ta bg Ş1 nu forţată.11 e â SIŞR - 

JVcceptând o finalitate, în mod necesar trebuie acceptată i- 
deea unui adevăr preexistenţiai „ 

tem dar r*rr preexi f en * lal , P® «are se poate să nu-1 cunoaş- 
tem dar către care ne îndreptăm. Acest adevăr preexistenţii ca¬ 
re determina condiţiunile vieţii constituie acea "viziune" a lu- 
".ii şi a vieţii pe care dorim să o realizăm. 

£nalîtat Sta diferentfl dintre “i** şi legionarism. 

~ comunistă este materialistă , deci, dacă ea vrea 

să reprezinte o viziune a vieţii şi a lumii, reprezintă unaTl 

noră, inferioară, animalică. Această viziune reduce pe om, cum 

spune Leonardo da Vinci, la rolul de canal de la gură la closet 

la <- C \ aCeaStfi Vl2iUne Sa ~ 9i POatS J ustifi ‘ a dreptul ei 

viaţă, trebuie să se sprijine pe suporturi filozofice false 
ca cele enunţate mai înainte. ’ 

stracT^’T întâi> ^ tăgadu i aac a existenţa adevărurilor ab- 
stracte, adică a adevărurilor religioasa, . baza vieţuirii spi _ 

1) Maximalişţii-revoluţionari.în frunte cu Marx Lenin qt.iin 

P «Iţii orc «u susţinut sa atât* vre^cât !S y i,S' 1 ‘T° V 
riali anului istoric, soci.tats. sa SS4S’ ^^“r wîZ 


17 


rituale superioare - şi în al doilea rând,să tăgăduiască inllien- 
ţa acestei vieţuiri spirituale asupra destinului omenirii. 

In comunism, totul " porneşte de la -aterie şi rămâne în ea” . 

Comunismul propovăduieşte religia urii şi se bizuie pe arbi¬ 
trarul dictaturii . Şi, pentru ca acest arbitrar să fie şi mai o- 
dios, dictatura nu este a celor aleşi , ci trebuie să fie dicta - 
tura proletară , adică a celor mai puţin indicaţi să poată reali¬ 
za o "viziune" a vieţii şi a lumii. 

In opoziţie totală cu această concepţie,legionarismul îmbr㬠
ţişează una din cele mai minunate viziuni a vieţii şi a lumii, 
viziune creştină . Legionarismul nu poate concepe şi nu admite 
că viaţa se poate trăi improvizat . Viaţa legionară se încadrea¬ 
ză în disciplina creştină de trăire, a cărei finalitate este 
" învierea " cu " .judecata de apoi ". 

Această viziune a lumii şi a vieţii duce la perfectibilita¬ 
tea fiinţei omeneşti, ridică pe om la o concepţie de trăire ca¬ 
re pune în valoare tot ce divinitatea a sădit mai bun şi mai 
frumos în acest element al creaţiei. 

Şi pentru că o "viziune" nu se enunţă numai, ci se trăieşte, 
legionarismul lui Comeliu Zelea Codreanu, Căpitanul Legiunii, 
este o trăire legionară . 

Aceasta este deosebirea esenţială, principială şi de fapt, 
între toate concepţiile politice curente şi legionarism. 

Legionarismul nu enunţă "viziune" sa, ci o realizează prin 
" trăire legionară ", în comunităţi legionare, aşa cum creştinis¬ 
mul primelor timpuri a realizat "viziunea creştină" prin trăi¬ 
rea creştină" în "comunităţile creştine". 

In acest înţeles, a spus Căpitanul: " Legiune este o scoală 
şi o oaste" . 


XXX 

Celalt mare principiu de baza al comunismului - temelia doc¬ 
trinei materialismului istoric - " nu conştiinţa omului deter ¬ 
mină condiţiunile existenţei sale,ci aceste condiţiuni ale exis - 


zaţie socialista, nu mai e nevoie de revoluţie, evoluţia ducând 
fatal - ca o finalitate - la aceasta. 



























18 


tenţei îi determina conştiinţa ", cată sub această formulă gene¬ 
rică să ascundă cea mai grosolană viziune a lumii.Căci,în fond, 
această enunţare are un singur înţeles şi anume: întreaga vie¬ 
ţuire a omenirii stă sub semnul materiei , singura care hotăr㺬 
te destinul omenirii. Contradicţia cu ceeace vădeşte istoria 
este atât de vizibila încât nu ar mai trebui nici o discuţie. 

Tăgăduirea atât de categorică a influenţei spiritului asu¬ 
pra destinului omenesc est de un ridicol pueril pentru orice om 
care se gândeşte că aproape două miliarde de suflete cred 
altfel. De altmintrelea nici măcar cele 17o de milioane de lo¬ 
cuitori ai URSS-ului nu au renunţat la credinţa lor creştină,ca¬ 
re este spiritualitat e.Desigur,3 milioane de mem¬ 
bri ai partidului comunist din Rusia, şi poate încă pe atât în 
restul lumii, pot arbora ateismul , dar aceasta încă nu înseamnă 
că ei sunt convinşi de adevărul principiului enunţat şi că t㬠
găduiesc "influenţa spiritului". 

Nu numai că URSS a îngăduit din nou fiinţarea bisericii creş¬ 
tine, nu numai că jidovii, promotori ai comunismului, nu au re¬ 
nunţat niciodată la religia lor,dar înşişi comuniştii militanţi 
fac uz de propagandă şi de doctrină filozofică pentru om,»» i or . 
Ori, ce înseamnă propaganda şi doctrina filozofică, pe care o 
enunţă, decât mărturisirea indirecta a influenţei spiritualului 
asupra destinului omului şi al omenirii? Căci, dacă spiritualul 
nu poate influenţa destinul omenirii şi dacă orice act de con¬ 
ştiinţă al omului este determinat exclusiv de condiţia lui e- 
conomicâ, orice doctrină şi orice propagandă sunt iluzorii şi, 
in acest caz, nu rămâne decât să aşteptăm ca "soarta" să-şi îm¬ 
plinească ciclul ei, pe care nimic nu-1 poate schimba. 

De altmintrelea acest punct de vedere s'a impus cu atâta ne¬ 
cesitate încât a constituit motivul pentru care minimaliştii Şfeu 
despărţire maximalişti, refuzând şi refulând ideea revoluţiei 
şi aşteptând ca evoluţia să-şi împlinească mersul.Evident că a- 
ceastă atitudine a evoluţioniştilor, dictată de nevoia de a e- 
vita o contradicţie atât de flagrantă,nu a îndepărtat întru ni¬ 
mic şi nu a atenuat eroarea grosolană a materialismului istoric. 

Ceea ce a constituit permanent elementul diferenţial, carac¬ 
teristica fundamentală a fiinţei omeneşti,a fost tocmai aceas¬ 


19 


tă trăire spirituală care a determinat în toate timpurile isto¬ 
rice sensul evoluţiei omeneşti. Iar civilizaţia pe care o trăim 
noi astăzi poartă, întreagă, pecetea spiritualităţii creştine. 

Desigur, condiţia materială va putea determina in suflete¬ 
le slabe reacţiuni deosebite. Dar nu judecata care variază cu 
digestia ne interesează,când este vorba de destinul omenirii.Nu 
vom tăgădui că foarte mulţi trăiesc prin şi pentru burtă. Dar 
iarăşi, nu putem să nu constatăm că destinul omenirii a fost în¬ 
drumat de alţii decât de aceştia sau de teoreticienii lor, ma- 
terialişti istorici ori dialectici. 

Omenirea a trăit şi continuă să trăiască sub imperiul spi¬ 
ritualităţii marilor iniţiaţi ,care nicicând nu au promovat alt¬ 
ceva decât trăirea spirituală a omului.Faptul că excrescenţe so¬ 
ciale au putut împinge o parte a omenirii spre materialism nu 
vădeşte de loc nici lipsa de spiritualitate a trăirii şi nici 
necesitatea imperioasă a materialismului. 

Singura concluzie care se poate trage din aceste împrejurări 
este aceea că, în acele timpuri şi în acele locuri realizarea vi¬ 
ziunii vieţii şi lumii a încetat de a ma fi activă. 


x 


x 


X 


Realizarea viziunii legionare 


0 viziune a lumii şi a vieţii nu înseamnă numai enunţarea u- 
nui anume punct de vedere. Şi, mai departe, o asemenea viziune 
nu înseamnă nici numai acceptarea unui anume sens 
viaţă cu o anume finalitate a ei. 0 astfel 
de acceptare trebuie să implice neapărat identificarea în măsu¬ 
ră cât mai mare a întregii vieţuiri cu acea viziune. 

Un ins care concepe că viaţa trebuie trăită moral o 
face cu necesitatea imperioasă a propriei vieţuiri morale. Alt¬ 
fel, viziune lui nu este o viziune, ci o simplă farsă. Viziunea 
adevărată a lui nu este moralitatea, ci oportunitatea. Tot aşa 











2o 


de bine poate susţine orice idee la preţ in bursa ideologica,iar 
el să trăiască improvizat, ceea ce-i convine in acel moment. 

A stfel de atitudini nu real i zează o viziune a vier ii s i a 

lumii . -*- 

A realiza o viziune a vieţii înseamnă a nu pierde niciodată 
din vedere imalitatea acelei viziuni. 

Tot aşa, o viziune a vieţii nu înseamnă reguli de viaţă, li¬ 
nele religii au făcut acest lucru şi au prescris, ca mozaismul 
şi mahomedanismul, reguli de igienă individuală şi socială. 

0 viziune a vieţii implică înţelesul superior al rostului 
vieţii ce ni s'a dat, deci o finalitate. 

Creştinismul realizează în acest sens o adevărată viziune. 
Finalitatea viziunii creştine este, cum am spus-o mai înainte, 
învierea şi judecata de apoi. 

Realizarea viziunii creştine înseamnă pregătirea pentru a- 
ceastă finalitate. 

. Deci > 0 traire care vrea să realizeze o viziune a vieţii va 
avea în considerare nu imediatul, ci finalita- 

tea. 

A trăi imediatul este a trăi viaţa, improvizat şi marginal 
cu toate urmările fatale ale acestui oportunism. 

Este drept că viaţa de toate zilele, în viaţa profesională, 
pe linie materială, meşteşugarii trebuie să trăiască imediatul , 
adică clipa în care lucrează. Altfel, piesa pe care o lucrează 
ar fi cu siguranţa greşită.Şeful de echipă însă nu trăieşte mo¬ 
mentul, ci trăieşte ziua întreagă, căci seara el trebuie să 
strângă şi să predea mai departe, în fabricaţie, piesele pe ca¬ 
re echipa lui le-a confecţionat. Şeful de atelier trăieşte o 
săptămână, poate două înainte, căci el va trebui la capătul a- 
celui termen să predea un anume lucru hotărît de programul şefu¬ 
lui de fabricaţie, care trăieşte înainte întregul termen de li¬ 
vrare a comenzii. Directorul tehnic va trăi înainte un an repre¬ 
zentând programul exerciţiului bugetar, iar directorul general 
va trebui să trăiască poate un lustru sau un deceniu,din nevoia 
de a prevedea întreaga evoluţie a industriei pe care o conduce. 

Pe linia materială desigur că se poate şi este necesar să 
se trăiască imediatul, cu acele prelungiri pe care fatal le im- 
plică însărcinarea fiecăruia. 

Cu cât răspunderea e mai generală, cu atât imediatul se pre¬ 


21 


lungeşte în timp. Insă niciodată el nu elimină o anume finalita¬ 
te. Căci şi meşteşugarul şi şeful de echipă, până sus la direc¬ 
torul general au în vedere finalitatea piesei, comenzii, fabri¬ 
caţiei, industriei. 

Cu atât mai puţin deci, este îngăduit a pierde din vedere 
finalitatea în rostul trăirii vieţii dincolo de profesia care ne 
hrăneşte, în vieţuirea colectivă, în familie, în societate, în 
neam, în omenire şi în sensul superior al înţelegerii vieţii ce 
ne-a fost dată. 

Căci nu este suficient să trăim ceea ce înţelegem, ci tre¬ 
buie să ne străduim să înţelegem ceea ce trăim . 

Deci, a realiza o viziune a vieţii înseamnă a trăi în des㬠
vârşită armonie cu concepţia acelei viziuni, nu în respectul şi 
grija imediatului, ci cu grija permanentă a finalităţii. 

Fără această preocupare nu vom reuşi să realizăm viziunea 
lumii, ci doar să o acceptăm, temându-ne de ea sau respectând-o. 

De bună seamă, un ora care se teme de lege şi o respectă este 
un cetăţean onorabil. Nu este însă de ajuns. 

Marea majoritate a oamenilor admiră şi respectă eroismul . 
Cultul eroilor face parte din manifestările solemne şi colecti¬ 
ve. Desigur, este o atitudine împotriva căreia nu se poate spu¬ 
ne nimic. Dar nu e de ajuns. 

La ce va folosi această proslăvire a eroilor dacă,în actele 
noastre, noi înşine nu vom da dovada de eroism. 

Cultul eroilor nu este un tribut de re¬ 
cunoştinţă pentru eroi, ci o şcoală de eroism 
pentru urmaşii lor. Ar fi o datorie prea uşor plătită, dacă ne¬ 
am mulţămi cu acest cult, şi ar fi o inadvertenţă din cele mai 
dureroase, dacă pe mormintele eroilor noştri noi ne-am ridica 
într'o vieţuire laşă şi perfidă. 

Dincolo de respectul eroilor, dincolo de cultul lor, se ce¬ 
re realizarea eroismului pe care îl proslăvim la zi¬ 
le mari. Numai trăind pe linia de realizări, vom îndeplini ceea 
ce am "visat” în viziunea noastră despre viaţă şi lume. 

Când, jurând pe legea Moţa-Marin, elitele legionare au ho¬ 
tărît să trăiască în sărăcie, nimeni n'a înţeles că legionarul 
trebuie, în mod necesar, să umble cu haina ruptă în coate, ci 
că în realizarea "viziunii legionare" să lupte din toate puterile 










22 


împotriva ispitei ademenitoare a bogăţiei şi a îmbuib㬠
rii. Numai astfel se poate realiza acea minunată idee a jertfei 
de sine, care stă la baza concepţiei legionare. 

Eroismul legionar şi jertfa de sine legionară nu au fost şi nu 
sunt simple enunţări etice şi creştine, ele sunt elemente de 
trăire legionară pe care legionarii le-au realizat în trăirea 
lor în cuib. 

De bună seamă, nu este o trăire uşoară, care se impune de 
sine. Tocmai din această pricină e nevoie de trăire în “ comuni ¬ 
tate legionară " aşa cum primii creştini au trăit în comunitatea 
creştină. 

Eroismul în faţa vieţii - cum am mai spus-o în altă parte - 
este cu mult rai greu decât eroismul în faţa morţii . 

XXX 

Oamenii nu trăiesc laolaltă în legături întâmplătoare. Ei 
se grupează în acele entităţi de sânge şi credinţă care alc㬠
tuiesc neamurile. Din cele mai vechi timpuri şi până azi, oame¬ 
nii au trăit şi au respectat sângele şi credinţa. De la familie 
la trib, de la trib la cetate,de la cetate la naţiune, extinde¬ 
rea s'a făcut pe măsură ce numărul celor de un sânge şi de o 
credinţă s'a mărit. Şi dacă va fi ca, odată, întreg pământul 
să fie stăpânit numai de o singură entitate, va fi de acel neam 
care va fi ştiut să-şi păstreze mai curate,mai neîntinate, sân¬ 
gele şi credinţa. 

Fiecărui neam i s'a hărăzit o menire,o finali¬ 
tate a vieţuirii lui. Neamul care nu se va pătrunde de 
viziune vieţuirii sale şi nu o va realiza întru finalitatea 
ce i-a fost menită, va dispare aşa cum dispar din pajişte toate 
acele flori care an de an sunt cosite înainte de a li se coace 
sămânţa. Ele trăiesc numai atâta vreme cât puterea rădăcinii din 
pământ mai poate da noi vlăstare. Gând această putere s'a isto¬ 
vit şi nu a fost înlocuită cu o plantă nouă,din sămânţă tânără , 
viaţa ei a încetat. 

Neamurile trăiesc din puterea trecutului , din vlaga prezen ¬ 
tului şi din împrospătarea viitorului . 

Dacă se rupe legătura dintre aceste trei verigi ale vieţui- 


23 


rii se rupe însăşi viaţa. De aceea, între tradiţia voevodală 
a utrănoşilor, între luni.o eroica de azi a celor ce trăiesc in 
cultul acestei tradiţii şi între creşterea tinerelor generaţii 
mi trebuie sB se piardă nici o clipă legătură. 

Aşa cur. creştinismul s'a înfăptuit prin realizarea "Cuvân¬ 
tului" Mântuitorului, legionarismul trebuie s8 se înfăptuiască 
r-ri realizarea cuvântului Căpitanului. 

Nu este legionar cel ce a stat neclintit în afara vârteju¬ 
lui de destr.aţ şi ticăloşie,el va putea doar să devină un bun le¬ 
gionar. Şi asta numai atunci, când la curăţenia lui sufletească 
va adăuga hotărîrea nestrămutată de a realiza viziunea legiona¬ 
ră în întregul ei. . 

Faptul de a cunoaşte cuvântul Căpitanului şi de a-* a mira 

vădeşte numai bunacredinţă şi conştiinciozitatea cuiva.Dar aceas¬ 
ta nu este de ajuns pentru a fi bun legionar. Un bun legionar 
-e va strădui zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă să realize¬ 
ze orice act al vieţii lui, învăţătura legionară. 

’ îaţă de viaţa de toate zilele,în raport cu vieţuirea curen¬ 
ta a oamenilor, vieţuirea legionară, cu viziunea legionară, es¬ 
te o revoluţie . Ori, o revoluţie nu înseamnă o atitudine criti¬ 
că. O revoluţie înseamnă înlŞturarea unui sistem şi înlocuirea 
lui cu altul. 

Nu schimbarea înăuntru a aceloraşi concepte, ci schimbarea 
conceptelor însăşi şi substituirea de noi concepte în locul ce- 

lor vechi. 

Din această pricină, trăirea legionară este eroică, trebuie 
să fie eroică. Ea pretinde ruperea de o trăire care e bolnăvi¬ 
cioasă, pentru a realiza trăirea cea nouă, trăirea sănătoasă. ^ 

Untn. naoat sfârşit , trăirea legionară trebuie realizată in 
"co:.unităţi legionare", în duhul "viziunii legionare"^. 

Ruperea de trăirea bolnăvicioasă de până acum nu înseamnă m 
mod necesar ; :rca te cei ce nu sunt legionari. 

Legiunea este " o oaste " , dar este şi " o şcoală . 

Este o şcoală pentru cei ce s'au alăturat ideii legionare. 
Este o şcoală pentru tineretul încă neorientat şi care nu se 
găseşte întinat de nici unul din păcatele lumii vechi. Cu acest 





















2* 


tineret crescut în viziunea legionară se va realiza revoluţia 
spirituală legionară. Dar, în acelaşi timp, Legiunea este o şcoa¬ 
lă şi pentru acei oameni de treabă ce fără a fi legionari sunt 
în stare să devină. 

Nu trebuie să uităm că dragostea , care stă la baza ideii le¬ 
gionare, ne cere să iubim pe oameni. 

Ca să-i putem iubi, trebuie sâ-i cunoaştem. Ne vom strădui 
deci, să cunoaştem pe cei de un sânge şi de o credinţă, căci ei 
sunt plămadă din acelaşi aluat cu noi şi pot fi mâine tot atât 
de buni ca noi. 

Nimeni însă. nu se aruncă în apă, când nu ştie să înoate.Deci 
nu oricine îşi poate lua răspunderea de a păşi limitele comuni¬ 
tăţii legionare pentru a se amesteca între ceilalţi.După cum a- 
pa râurilor, care se varsă necontenit în mare nu reuşeşte nici¬ 
odată să îndulcească apa mării - cum spune Căpitanul - ci dim¬ 
potrivă şi apa dulce devine sărată, tot aşa se poate ca cei mai 
slabi dintre noi să lunece dincolo de trăirea legionară şi să se 
piardă. 

De aceea, prieteniile alese dintre nelegionari trebuiesc cu 
băgare de seamă controlate. De aceea, orice legionar trebuie să 
ştie că există un minimum de condiţiuni de la care ideea legio¬ 
nară nu se poate abate, fără a compromite cu desăvârşire reali¬ 
zarea viziunii legionare. 

Este un catehism pe care orice legionar trebuie să-l aibă 
permanent în minte şi în suflet, pentru a nu se lăsa păcălit de 
idei sofistice, care caută să ne abată de la linia noastră de 
trăire. 

Când Căpitanul a înfiinţat prima "Familie legionară", i s'a 
pus în mod naiv, sau perfid - ceea ce este totuna de prime jdios- 
întrebarea dacă această familie legionară nu înseamnă comunism. 
Căpitanul a răspuns lămurit: " N u ." Comunismul îr.brăţişează pe 
cei umili "din ură pentru cei ce au. ia? noi din d r a g o s t e 

pentru cei ce nu au". 

" Comunismul porneşte do la materie ş: rămâne în ec,leg 1ona - 
ri._r~.q2 porneşte dc la ideea creştină şi se ridică cu ea ". 

Iată deci, că dincolo de aparenţe trebuie să avem permanent 
î:i vedere robiiu 1 care ne îndea ;nă, care ne îmboldeşte la o a— 
nume acţiune. Acest mobil , acest resort interior, care determi¬ 
nă actele vieţii noastre, trebuie să fie totdeauna şi necondi¬ 


25 


ţionat un criteriu de viaţă legionară. 

Deci, când cineva întreprinde o acţiune, când ia o atitudi¬ 
ne, trebuie să ne întrebăm,în primul rând,care este mobilul ca¬ 
re îl determină la acea atitudine, la acea acţiune. 

Căpitanul lămurea odată că, pentru ca o acţiune să fie în¬ 
treprinsă de un legionar, " ea trebuie să fie plăcută lui Dumne ¬ 
zeu, să fie folositoare neamului, să nu dăuneze Legi unii şi în 
cele din urmă şi celui ce o face ". 

Iată scara de ierarhizare a criteriilor legionare.Iată ceea 
ce distinge categoric o acţiune legionară de acţiunea oricărui 
politician, de acţiunea unui comunist. 

Numai cu această grijă permanentă de rostul şi înţelesul fie¬ 
cărui act, se poate realiza o viziune. 

Numai cu grija permanentă de a nu pierde din vedere crite¬ 
riile legionare,vom realiza " viziunea legionară ". 


















26 


Criterii de Viaţă legionară 


Prin caracterul ei de revoluţie spirituală,Mişcarea tinde im¬ 
plicit la schimbarea criteriilor de viaţă. 

Măreţia vieţuirii omului stă nu în existenţa sa biologi¬ 
că - adevărată minune de creaţie - cât în interpretarea pe ca- 
re el o dă acestei vieţuiri. Privind viaţa - intuind-o şi gân- 
dind-o în acelaşi timp - omul alege din multiplele ei înfăţi¬ 
şări pe una. Această alegere implică criterii . După aceste 
criterii trebuie judecată atitudinea de viaţă şi deci omul. 

Nu trebuie însă să ne înşelăm.O atitudine înseamnă unul din 
felurile în care omul poate răspunde marilor probleme ale vie¬ 
ţii. Dar atitudinea, ca atare, poate fi irelevantă dacă nu cu¬ 
noaştem resorturile intime care o determină,dacă nu cunoaştem de¬ 
ci criteriile . (Aşa scriam, acum câtva timp în urmă, unor cama¬ 
razi care îmi puseseră o întrebare în legătură cu trăirea legio¬ 
nară. ) 

Măreţia vieţuirii legionare stă în măreţia interpretării pe 
care legionarul o dă acestei vieţuiri. Căpitanul a spus foarte 
lămurit, când a definit "Ţelul Neamului", care este interpre¬ 
tarea vieţii pe care o trăim: ÎNVIEREA. Aceasta este 
finalitatea viziunii creştine a vieţii şi în această viziune,cu 
această finalitate, trăieşte legionarul. 

Din această pricină, revoluţia legionară este o re¬ 
voluţie spirituală . 

Revoluţionând structura sufletească a omului care,depărtân- 
du-se de creştinism, a decăzut în materialism şi prin aceasta 
în egoism, vom ridica din nou umanitatea spre culmile ei de 
strălucire. Ori aceasta nu se poate face decât în credinţa nes¬ 
trămutată, că întreaga noastră viaţă pe pământ nu este decât 
pregătirea pentru viaţa cealaltă. 

Cum şcoala primară este pregătirea, prin ştiinţa de a scrie 
şi a socoti, către şcolile mai înalte care ne vor da alte mul- 
ţâmiri, mai mari şi mai adânci decât cunoaşterea alfabetului şi 
a tablei de înmulţire, tot aşa viaţa pe pământ este îndrumarea 


2 ? 


spre o perfecţiune cât mai desăvârşită a fiinţei noastre ome¬ 
neşti. 

Luându-ne lo întrecere cu noi î:iş:ne , şi nu cu vecinul,vom 
fi zi de zi mai buni, mai perfecţi întru suprema finalitate ca¬ 
re este judecata de apoi. 

Un om "mai bun", un om "mai drept",un om "mai perfect" va 
îndrepta toate relele de care suferă astăzi omenirea, fără a 
implica nici una din lozincile de ură ale comunismului care nu 
crede în nimic decât în materie. 

Iată primul criteriu al unui bun legionar: c r e d i n - 
ţa în Dumnezeu . Credinţa î:i Cuvântul Mântuitoru ¬ 
lui si strădania de a-1 împlini . 

Am arătat în altă parte ridicolul acelora care tăgăduiesc 
pe Dumnezeu şi sărăcia de duh a celor ce nu pot crede. Noi îi 
compătimim şi adăugăm că nu vor putea fi niciodată buni legio¬ 
nari. Acest criteriu, al credinţei în Dumnezeu, este cel din¬ 
tâi şi el ne desparte total de cei ce nu pot crede,oricare ar 
fi aparenţa celorlalte fapte ale lor. Vor putea fi oameni de 
ispravă, îi vom preţui ca atare, dar nu vom putea niciodată 
spune că sunt perfecţi legionari. Viziunea vieţii legionare 
implică în mod necesar această finalitate, prin realizarea c㬠
reia numai, vom realiza revoluţia şi biruinţa legionară. Ori¬ 
cât de frumoase ar fi vorbele, oricât de eroice faptele, ori¬ 
cât de măreţe intenţiile, lipsa de credinţă în Dumnezeu emas- 
culeazâ sufletul. Se zice că şi iadul ar fi pavat cu intenţii 
bune. 

A crede în Dumnezeu, prin simpla mărturisire a Lui,nu es¬ 
te însă de ajuns. A crede în Dumnezeu nu este totuna cu frica 
de pedeapsă sau nădejde de răsplată. A crede m Dumnezeu în¬ 
seamnă a realiza Cuvântul Domnului 
întru ridicarea neamurilor. Numai când 
trăirea noastră îmbracă formele şi realizează învăţăturile 
Mântuitorului, numai atunci suntem creştini. Altfel suntem in 
marginea creştinismului. 

Numai când această credinţă în Dumnezeu ne duce la cunoaş¬ 
terea Cuvântului Său şi la împlinirea învăţăturilor Sale,măr¬ 
turisirea lui Dumnezeu este într*adevăr criteriu de credinţă 
Şi, în consecinţă, criteriu de legionarism. 















28 


După cum Mântuitorul este alfa şi omega,începutul şi sfâr¬ 
şitul, tot aşa s*ar putea spune, că această credinţă în Dumne¬ 
zeu este primul şi ultimul criteriu de viaţă. 

Dar, pentru rosturile pământeşti ale omului, pentru lămu¬ 
rirea întocmai a primului criteriu,este nevoie de precizat şi 
alte forme de manifestare ale vieţii cu criteriile lor aferen¬ 
te. 

Este drept că din primul decurg şi celelalte. 

XXX 


Decurgând din învăţătura creştină şi fiind pe linia reali¬ 
zării omului "mai bun", a omului "mai drept", una din înfăţi¬ 
şările legionarismului şi una din cele dintâi trăsături ale 
lui este dragostea . Legionarul nu urăşte , legionarul 
iubeşte . El din dragoste pentru oameni lucrează aşa cum o face. 

Legionarismul vrea dezlegarea problemei iudaice, n u din 
ură de rasă împotriva jidovilor, ci din dragoste de dreptate 
pentru cei împilaţi de ei. Dacă alt neam decât al nostru ar fi 
ameninţat ca şi noi de primejdia jidovească,legionarii ar ma¬ 
nifesta aceeaşi îngrijorare, acelaşi antisemitism.Şi dacă alt 
neam decât jidovii ar face ce fac ei, noi nu am fi antisemiţi 
şi am fi împotriva acelui neam care împilează pe altele şi în 
deosebi care ne împilează pe noi. 

Odată, întorcându-se Căpitanul din Moldova, trenul cu ca¬ 
re călătorea s*a înzăpezit în apropiere de Râmnicul-Sărat şi 
au trebuit să rămână în câmp aproape o zi. Legionarii care îl 
întovărăşeau s'au dus pe jos, prin viscol,şi au adus dintr'un 
sat apropiat alimente. Ţăranii au dat legionarilor mult mai 
mult decât le-ar fi trebuit pentru o masă.La reîntoarcere C㬠
pitanul a dat ordin să se împartă mâncare la toţi cei din va¬ 
gon. Cum între călători erau şi câţiva jidani, legionarii au 
întrebat pe Căpitan: " si lor ?". - "Da", a răspuns scurt Căpi¬ 
tanul, care, în viaţa lui, nu a avut de-a face, nu a stat de 
vorbă cu un jidan. 


29 


De buna seama, aceasta dragoste de oameni şi purtarea C㬠
pitanului, în numele acestui principiu creştin, nu poate jus¬ 
tifica cu nimic acele legaturi interesatele afaceri şi cu a- 
tât mai puţin acele legaturi criminale ale politicienilor ca¬ 
re au îasat prada întregul nostru neam pe mâinile jidovilor . 
Dintr'un principiu atât de curat şi de frumos nu se poate fa¬ 
ce, prin interpretare machiavelica,o justificare a ticăloşii¬ 
lor şi a tâlhăriilor trădătorilor de neam. 

Capacitatea de dragoste a unui om de¬ 
termina puterea lui de polarizare. Un om care poate iubi va 
strânge totdeauna în jurul lui pe alţii care poate au multa 
nevoie de aceasta dragoste. Şi, "unde-s doi puterea creşte şi 
duşmanul nu sporeşte". 

Dragostea adevarata nu e capabila de nedreptate.Şi aceas¬ 
ta este un lucru esenţial pentru îndreptarea tuturor relelor. 
Gândiţi-va la judecata lui Solomon şi la atitudinea mamei ca- 
re-şi iubea copilul. 

Este de prisos sa arătăm ca dragostea nu e totuna cu sia- 
biciunea sau cu patima. 

Dragostea de oameni trebuie sa pornească din dragostea de 
dreptate, căci numai atunci dragostea noastre nu va f 1 pătima¬ 
şa sau oarba. "Dragostea nu se bucura de nedreptate, ci se bu¬ 
cura de adevar", spune apostolul Pavel. "Dragostea este un e- 
lement de cunoaştere", a spus filozoful Nae Ionescu.Iar Prof. 
Dr. N. Paulescu ne învăţă ca "legea suprema care conduce so¬ 
cietăţile la oameni şi la animale este iubirea". 

Cine n u din dragoste face un bine, îl face interesat. 
Şi cine nu-1 face din dragoste, nu poate fi legionar.Din u - 
r ă lucrează comuniştii, nu noi. 

XXX 


Fiecare ins îndeplineşte în societate un rol so¬ 
cial. De la umilul măturător până la cel mai înalt dregător , 
fiecare are de împlinit o datorie,fiecare este o rotiţă în i- 
mensul mecanism al vieţii colective. Dacă o singură rotiţă na 
funcţionează cum trebuie, întregul mecanism merge rău. v>i cum 








3o 


acest mecanism este alcătuit în vederea bunei stări a tuturor, 
dacă el nu va funcţiona cum trebuie, buna stare a tuturor se 
va resimţi şi va suferi. 

Iată deci o condiţiune esenţială ca, într'o societate or¬ 
ganizata, fiecare să—şi facă datoria sa cat mai bine cu putin¬ 
ţă. La gradul de civilizaţie în care a ajuns societatea mo¬ 
dernă, fiecare treabă e făcută de un om de meserie .de un spe ¬ 
cialist . 

In vremurile patriarhale,când nevoile de viaţă curentă e- 
rau mai puţine jşi mult mai simple,rolul specialistului era şi 
el foarte redus. Azi putem spune că celula socială a vieţii 
colective este specialistu l.Aproape pentru fieca¬ 
re nevoie, s'a creat o profesie. Astfel,întreaga viaţă colec¬ 
tivă se găseşte condusă, realizată de specialişti. In aceste 
condiţii, realizarea unei bune,unei normale vieţuiri este în¬ 
credinţată şi depinde de specialiştii profesiunilor. Din pri¬ 
cina adancii specializări, fiecare profesie rămâne în afara 
câmpului de pricepere a altei profesiuni. Specialistul este 
stăpânul absolut al profesiei sale. 

Orice putere insă implică răspundere. Această mare putere 
ce-i revine specialistului implică şi o mare răspundere. 

Când cineva merge la doctor şi-şi încredinţează viaţa sa 
ştiinţei lui medicale, o face în baza încrederii totale ce o 
are în priceperea şi etica lui profesională . Dacă priceperea 
specialistului poate suferi scăderi - după darurile fiecăru¬ 
ia “ etica profesională trebuie să rămână totdeauna neîntina¬ 
tă de nici o bănuială, de nici o umbră de îndoială. 

:Ctica profesională este reflexul conştiinţei profesionis¬ 
tului în exercitarea profesiei lui.lârâ această conştiinţa nu 
este posibilă realizarea nici unei viziuni.Căci conştiinţa es¬ 
te scrutarea neîngăduitoare a mobilelor care hotărăsc o acţiune. 

In viaţa legionară, care tinde la revo2uţionaroa spiritua¬ 
lă a actualei trăiri, conştiinţa nu poate şovăi, etica profe¬ 
sională nu poate avea nici un fel de scădere. 

Etica profesională a legionarului va oglindi conştiinţa sa 
şi prin asta, hotărîrea lui neînfrânată de a birui. 

La deschiderea comerţului legionar, Căpitanul spunea : am 
dat bătălia eroismului şi am biruit în lupte, în prigoane, în 


31 


închisori şi în lagăre; am dat bătălia muncii şi am biruit în 
tabere şi în şantiere. Acum dăm bătălia corectitudinii şi vom 

birui şi în ea. 

Această corectitudine nu este altceva decât etica profe¬ 
sională de care an vorbit. 

Specialistul legionar nu este profitorul profesiei sale. 
El nu face din profesia pe care a îmbrăţişat-o, oricât ar fi 
de specialist, un obiect de speculă. El se consideră sclavul 
menirii sale profesionale . Strălucirea sa profesională nu are 
ca ţel îmbogăţirea sau specularea, ci ridicarea renumelui şi 
reputaţiei profesiei pe care o serveşte. Numai cu slujitori 
călăuziţi de etica profesională,o profesiune îşi capătă renu¬ 
me şi lumea are încredere în ea.Numai cu judecători călăuziţi 
de etica profesională, lumea are încredere în justiţie. 

Când un ziarist va fi călăuzit de etica profesională, lu¬ 
mea va avea încredere în cuvântul său şi în profesia sa de zia¬ 
rist. Atunci toţi vor fi siguri că în dosul unei acţiuni prin 
presă nu se ascunde nici un şantaj, nici un interes meschin 
de ordin politic sau de ordin personal.Presa îşi va face ast¬ 
fel datoria de educatoare şi îndrumătoare a opiniei publice. 

Şi acelaşi lucru pentru profesori, pentru medici, pentru 
funcţionari ş.a.m.d. . 

Căci, etica profesională merge dincolo de îndatoririle mo¬ 
mentului, ea caută finalitatea acţiunii. 

Pentru a ne da seama de prăbuşirea morală în care societa¬ 
tea de azi a căzut, cercetaţi şi număraţi câţi demnitari îşi 
dau demisia din postul ce ocupă,atunci când nu sunt la înălţimea 
obligaţiilor ce li se cer.Dimpotrivă,fiecare se luptă din răs¬ 
puteri şi cu mijloacele cele mai nedemne,cele mai amorale,da¬ 
că nu de-a dreptul imorale, ca să-şi păstreze funcţia pe care 
nu o merită.Gândiţi—vă numai la cazul destul de recent al mi¬ 
nistrului inginer Tudor Ionescu şi,subsecvent, al tovarăşului 
său de ministeriat de la justiţie, care a dat un ucaz de amnis¬ 
tie ruşinos, pentru a-1 salva pe cel dintâi de rigorile legii. 

Desigur, un ministru de justiţie,chiar dacă e comunist şi 
îl cheamă Pâtrâşcanu,nu poate da un decret de amnistie,căci a- 
cest act trebuie să fie guvernat de etica profesională, care 
nu poate îngădui ca prerogativele ministeriale să se exercite 















32 


altfel decât în cea mai bună şi mai desăvârşită corectitudine . 
Iată deci un mare criteriu de viaţă legionară : etica 
profesionala. 


XXX 


0 revoluţie se realizează prin luptă.0 luptă implică lup¬ 
tători. Un luptător învinge sau e învins. Orice luptător con¬ 
ştient ştie aceasta şi totuşi nu fuge de luptă.El face .jertfa 
de sine , care este necesară pentru biruinţa pe care o urmăreş¬ 
te. 

Puterea de jertfă este deci esenţială pen¬ 
tru un luptător. Nu trebuie nici o clipă însă să uităm că un 
bun luptător poate fi dincolo sau dincoace de baricade. Deci 
puterea de jertfă fiind un atribut al luptătorului,nu este spe¬ 
cific legionară. Putere de jertfă pot avea şi comuniştii în 
calitatea lor de luptători.Prin urmare,pentru ca această tr㬠
sătură să constituie o caracteristică legionră, este important 
să ştim, în prealabil, mobilul care animeazâ pe luptător şi 
deci, în care scop se face jertfa de sine. 

Puterea de jertfă poate fi animată numai de spiritul de 
aventură - Allain Gerbault, care a trecut singur într* o bar¬ 
că Atlanticul - sau de o credinţă - martirii creştini au mu¬ 
rit, lapidaţi sau crucificaţi, pentru mărturisirea credinţei 
lor. 

Se poate ca cineva să aibă o credinţă,dar nu şi puterea de 
a se jertfi pentru ea.Galileo Galilei credea că "e pur si muo- 
ve", dar nu a suit rugul pentru credinţa lui. 

Puterea de .jertfă, pentru a fi sublimă, trebuie să slujeas ¬ 

că un ideal înalt, o viziune mare . Altfel, vom crea mercenari. 
Iar dintre aceştia se recrutează trădătorii. 

Prin urmare, pe această linie, criteriul nostru se enunţă 
astfel : putere de .jertfă legionară . 

Această putere de jertfă legionară implică cunoaşterea în¬ 
văţăturii legionare,pentru a nu cădea în greşeală,pentru a nu 
putea fi ademenită de duşmanii noştri, care vor căuta să ex¬ 
ploateze acest minunat dar.Nu uitaţi că şi azi sunt legionari 


33 


care dau cotizaţii şi merg de-a dreptul la Siguranţă numai din 
această pricină. Nu valorează mai puţin jertfa pe care ei o 
fac, dar aduce mai puţin serviciu şi face mai mult rău.Şi as¬ 
ta numai din pricina unuia singur care nu mai este pe linia de 
credinţă legionară. 


XXX 


De aici rezultă nevoia neapărată de a lega puterea de jer¬ 
tfă de un alt criteriu de viaţă legionară, de cred inţa 
legionară . 

Credinţa legionară poate fi privită sub două aspecte deo¬ 
sebite. Sub acel al cunoaşterii învăţăturii legionare,adică a 
doctrinei care stă la baza revoluţiei legionare şi sub acela 
al devotamentului neşovăitor pentru cauza legionară. 

Amândouă la un loc, formează legionarul desăvârşit. 

Se poate însă întâmpla ca nu amândouă aceste înfăţişări să 
fie la aceeaşi înălţime. Se poate ca cineva să cunoască per¬ 
fect doctrina şi totuşi în toiul luptei să şovăie.După cum se 
poate ca altul să creadă neclintit in soarta biruitoare şi in 
menirea dumnezeiască a legionarismului fără ca totuşi să poa¬ 
tă adânci, în tot înţelesul ei, doctrina. Aceştia sunt bunii 
luptători, ceilalţi pot fi buni educatori. Amândoi sunt totu¬ 
na de trebuitori şi unii trebuie să complecteze pe ceilalţi. 

Şi,pentru că însuşirea de luptător se câştigă mai greu,du¬ 
pă cum şi pentru a nu duce lupta pe căi străine idealului le¬ 
gionar, bunul luptător va trebui să caute să se adâncească şi 
el în doctrină. 

Cunoaşterea ei este prima datorie de conştiinţă a oricărui 
om care luptă. Nu este îngăduit nimănui să nu ştie pentru ce 
luptă, căci atunci lupta lui nu mai constituie o viziune. 

Un bun luptător, care nu cunoaşte în adâncime doctrina, 
poate fi repede înşelat de duşman. 

Nu rare ori, în aceşti trişti ani de încercare comunistă, 
li s'a spus legionarilor : 

- Educaţie în cuib faceţi voi, 

- Educaţie în celulă fac comuniştii; 

- Tabere de muncă aţi făcut voi. 















54 


- Tabere fac şi ei; 

- Vă preocupaţi de tineri voi, 

- Se preocupa şi ei; 

- Trăiţi în comunitate legionară, 

- Trăiesc în comunitate comunistă; 

- Sunt animaţi, ca şi voi, de o mistică; 

- Sunt buni luptători, ca şi voi. 

- Deci, care este deosebirea între voi şi ei? 

Naivă sau perfida manieră de a pune problema . 

Noi întrebăm: forma defineşte fondul? 

Metoda lor chiar dacă ar fi identică cu a noastră şi încă 
nu poate ascunde ceea ce este esenţial. 

y^are este viziunea vieţii si a lumii la comunişti şi la 

legionari ? Iată unde se văd diferenţele. 

^are s unt criteriile lor de viată?Care este credinţa lor . 

doctrina lor, si care a noastră ? 

Mai poate fi confuzie? 

Comuniştii, în ce-i priveşte pe ei, nu fac această confu¬ 
zie. Ei ştiu prea bine că nu au duşmani mai de temut decât pe 
legionari. 

E cu putinţă oare ca noi să facem această greşeală? E cu 
putinţă să nu ne dăm seama că ei servesc puterile întunericu¬ 
lui şi sunt m slujba Satanei? Iată ce trebuie să adâncească 
bine legionarul. 

Căci, încă odată, legionarul nu enunţă principii politice, 
nu constituie o simplă metodă politică, el este o revoluţie 
spirituală.Şi, o revoluţie - şi încă una spirituală - nu se 
poate realiza decât atunci când cei care o militează, cunosc 
bine drumul ce au de făcut. 

De aceea, să nu ne lăsăm impresionaţi nici de disputa: de¬ 
mocraţie ori reacţionarism. Căci revoluţia legionară depăşeş¬ 
te această dispută, care aparţine cercurilor şi lumii în care 
primează economicul, adică materia. 

Concepţia legionară nu priveşte omenire ca pe o simplă 
masă producătoare şi consumatoare.Legionarismul priveşte omul 
şi societatea omenească ca scop în sine. 

Nu standardul de viaţă, în înţelesul curent,ci stadiul de 
înălţare spirituală a omului interesează în primul rând. 

Un om "mai bun", un om "mai drept", un om "mai perfect" va 


55 


şti, cum a spus Căpitanul, să facă şi legi bune, să dea şi o 
organizaţie mai bună societăţii omeneşti. 

Dar până nu vom reuşi să creştem acest ora-erou, o- 
rice lege, orice metodă, orice principiu au exact aceeaşi va¬ 
loare ca insul care le enunţă, care le face, sau care 
le aplică. 

In acest înţeles, credinţa legionară înseamnă şi mi¬ 
sionarism legionar. 


XXX 


Ca urmare firescă a misionarismului legionar, un nou cri¬ 
teriu de viaţă legionară este ţinuta . 

Respingem pretenţiunea, de oriunde ar veni ea,că legiona¬ 
rul este, sau trebuie să fie un semizeu.Legionarul este un om, 
o fiinţă a lui Dumnezeu, care se supune şi ascultă de Cuvântul 
Domnului năzuind să—1 împlinească. Nu este un semizeu, dar nu 
se complace, iarăşi, nici în atitudinea de ascet, căci legio¬ 
narismul nu e o sectă religioasă. 

Legionarul este un luptător şi în această postură trăieş¬ 
te şi activează între oameni. 

In împlinirea misiunii sale legionare, el înţelege să ai¬ 
bă o ţinută care să—1 deosebească de ceilalţi. Această 
ţinută este şi trebuie să fie la înălţimea viziunii pe care o 
are despre viaţă şi despre lume. 

Luând viaţa în serios, el nu poate fi un măscărici. 

Fiind un om care iubeşte pe semenii săi,nu se izolează in 
turnuri de fildeş. 

Căpitanul a atras adeseori luarea aminte asupra ţinutei le¬ 
gionare, a ţinutei exterioare, ca prezentare,şi a ţinutei in¬ 
terioare, ca atitudine de viaţă în societate, ca purtare în 

lume. 

Ţinuta legionară este sobră şi demnă, dar nu 
înlătură voioşia şi bunăvoinţa. 

Sobrietatea legionară nu este o virtute ostentativă. Nici 
0 virtute adevărată nu aruncă praf în ochii oamenilor.Sobrie¬ 
tatea legionară este îngemănată cu demnitatea le¬ 
gionară. Sobrietatea lui îl va opri de la toate acele exuberan- 











36 


:~ C ° are fa ° fericirea chefliilor şi de la toate ma¬ 
nifestările pronoerafice care fac deliciul măscăricilor 
In toate împrejurările, legionarul se poarta demn 
Intr o^lume care nu are nimic sfânt, pentru care toate pot fi 
luate in deşert, demnitatea legionara trebuie să fie o ripos¬ 
ta, o mustrare şi o şcoală, ţinuta legionară va fi demna *n 
faţa prietenilor ca şi a duşmanilor. El ştie sa jertfească o- 
nce afara de demnitate. Căci demnitatea lui este o n o a - 
r e a lui. Destul a trebuit, acest neam obidit,să sufere pal¬ 
me de la oricine a vrut să i le dea.Legionarul, în demnitatea 
lui legionară,.nu vrea să le mai primească.Legionarul trebuie 
s fie demn m toate împrejurările,pentru ca purtarea lui în¬ 
tre ceilalţi oameni să fie ca o solemnitate a înălţării ome- 
neşti către viziunea legionară. 

Ţinuta legionara trebuie să fie deci în desăvârşită con¬ 
cordanţă cu crezul legionar. Pentru a evidenţia aceasta şi ca 
o consemnare pentru istoricul Mişcării legionare,voi nara, în 
cele ce urmează, un episod care vădeşte lămurit importanţa ţi¬ 
nutei şi rezultatele ei. 

In 1941 fusese trimisă din Germania dna N. cu misiune spe¬ 
cială pe lângă Asistenţa sociala româneasca. Sosita în Bucu¬ 
reşti, dnele de la Asistenţă, în frunte cu Maria General An- 
tonesc, au socotit de primă datorie să o informeze, aşa cum 
credeau ele, despre legiune şi legionari. Era doar coşmarul 
cel mai înfricoşător al casei Antonescu, Mişcarea legionară. 

Comunişti, trădători, ticăloşi de la Horia Sima până la 

u timul borfaş". Aceştia eram noi; aşa ne-a cunoscut, din spu¬ 
se, dna N. . * 

La Asistenţa însă, ea lucra zilnic şi foarte de aproape cu 
r. vidiu Cornşa. Lucrurile mergeau pe cea mai bună cale -i 
dna N. era foarte mulţumită de conlucrare. Tntr'una din zile 
după organizarea unei trebi migăloase şi delicate, dna N. în¬ 
cântată de modul de lucru al doctorului, îi spuse cu mulţămi- 
re cu mare obidă: "ce oameni admirabili sunteţi dv. Rom⬠
nii. E o plăcere conlucrarea cu dv.. Inteligenţi, vioi,îndem¬ 
natei, devotaţi. Păcat că trebuie să suferiţi de această du- 
reroasă racilă caro vă macină neamul". - «De care?" a între- 
lat dr. lomşa. - "Legionarismul acesta infect, care cană nea¬ 
mul din temelie". Pără a face nici o apărare Mişcării,înţelc- 


37 


gând că dna N. fusese sensibilizată din anumite cercuri şi de¬ 
ci orice pledoarie ar fi poate inoperantă faţă de ticăloşia cu 
care i se înfăţişează lucrurile, de vreme ce vorbea aşa, i-a 
răspuns doar: "dnă, fiindcă nu vreau în nici un fel să abuzez 
de buna dv. credinţă, ţin să vă spun că şi eu sunt legionar". 

- "Ist das moglich?" ("E oare cu putinţă?") s’a mirat dna N. 

Nici o altă explicaţie nu a urmat, însă dr. Comşa a con¬ 
tinuat să-şi facă treaba ca mai înainte şi dna N. să-l apre¬ 
cieze tot mai mult. 

Dna N. frecventa cu plăcere familia unui simpatizant le¬ 
gionar, Ing.P. . Acesta îşi făcuse studiile în Germania şi a- 
vea multe legături cu Germanii. Când relaţiile au devenit mai 
amicale, într'o seară, adresându-se, cu mulţâmiri pentru ospi¬ 
talitate, dnei şi dlui P., dna N. a început iarăşi: "ce oa¬ 
meni admirabili sunteţi dv. Românii . Păcat . etc." 

Fără a se lăsa tras în vreo discuţie contradictorie,dl P. 
a răspuns şi el ca şi dr. Comşa, - "dna N., îmi pare rău că 
trebuie să vă fac o neplăcere, dar să ştiţi c'ă şi eu sunt le¬ 
gionar". - "Sie auch?" ("Şi dv.?") a fost răspunsul dnei N., 
care a relatat apoi întâmplarea cu dr. Comşa. 

Peste câteva luni, dna N. a trebuit să suporte o naştere 
foarte grea. Dna M.B. de la Asistenţă, una din secondantele 
dnei N., a fost tot timpul lângă ea. Nu numai cu îngrijirile 
de specialitate cât mai ales cu grija sufletească. După îns㬠
nătoşire, dna N., mulţămind pentru tot ce Românca făcuse pen¬ 
tru dânsa, i-a spus: "Mamă sau soră să-mi fi fost,nu te-ai fi 
putut purta mai frumos, cu mai mult devotament.Ce ai făcut dta 
este admirabil, de neînchipuit".Dna M.B. a răspuns scurt: "nu 
mi-am făcut, dnă, decât datoria pe care mi-o cere disciplina 
mea, credinţa mea". - "Ce disciplină,care credinţă?" a între¬ 
bat cu oarecare aprehensiune dna N.. - "Credinţa mea legiona¬ 
ră, dnă". De data aceasta dna N. nu a mai avut nici o rezervă. 
- "Aii, canaliile acelea! Ce mi-au spus ele de legionari!" 

Din ziua aceea, ministrul consilier german Pf. era infor¬ 
mat de dna N. asupra realităţilor.Rezultatul a fost că d. mi- 
nistru-consilier Pf. şi dna N. au fost declaraţi indezirabili 
de către mareşalul Antonescu şi trimişi peste graniţă,în Ger¬ 
mania. 

In concluzie, ţinem să faceţi dv. o paralelă între ţinuta 




legionară a celor trei şi intre lipsa de ţinută a acelor tre¬ 
păduşi nechemaţi, care, în numele Legiunii, toceau,în acelaşi 
an, treptele Legaţiei germane, cu solicitări imunde, adresate 
baronului von Killinger. 

Ne gândim cu emoţie la sufletul drului Ovidiu Comşa şi mul- 
ţămim, cu simpatie, pentru ţinuta lor Ing. P. şi dnei M.B. . 

Ţinuta legionară trebuie să fie deci aşa fel, încât să se 
nască zicala: "Se poartă frumos ca un legionar", întocmai cum 
spunea Căpitanul despre omul corect. 

XXX 


In directă legătură cu ţinuta, şi marcând în mod deosebit un 
resort de viaţă interioară, este moralitatea. 

Acest criteriu, în înţelegerea legionară, nu înseamnă numai 
respectarea unui anume cod convenţional în care fundamen¬ 
tul este mai mult discreţia decât moralitatea. Aceasta ar în¬ 
clina spre făţărnicie. înţelesul legionar al acestui criteriu 
este trăirea permanentă în stare de moralitate. 

Legionarul are camarazi şi camarade.Legionarul îşi iubeş¬ 
te pe camarazi şi pe camarade fără promiscuitate şi fără as¬ 
cunzişuri de gândire. Ei sunt fraţii şi surorile sale. Şi du¬ 
pă cum pe fraţi şi pe surori nu-i îndemni şi nu-i laşi să ca¬ 
dă în păcat, tot aşa legionarul, în afară de moralitatea lui 
personală, ţine să afirme prin relaţiile pe care şi le alege 
această trăsătură de ţinută. 

Imoralitatea sau amoralitatea nu se lăţesc decât în măsu¬ 

ra în care oamenii morali acopăr aceste păcate . 

Desigur, nu trebuie confundată atitudinea morală cu atitu¬ 
dinea de moralist . Aceasta din urmă miroase a reclamă şi une¬ 
ori chiar a farsă. Moralistul de multe ori e un simplu bâr¬ 
fi t o r , pe când omul moral este un om superior pe linia de 
trăire colectivă. 

Moralitatea se raportă la o serie întreagă de domenii de 
viaţă. Un om moral trebuie să fie corect în toate raporturile 
lui cu oamenii, trebuie să fie cinstit şi mai cu seamă cinstit 
sufleteşte. Amintiţi-vă de cazul lui N. Iorga şi comerţul le¬ 
gionar şi de circulara dată, cu acest prilej» de Căpitan. 


39 


Necinstea sufletească se apropie de venalitate şi este so¬ 
ră cu trădarea. 

Morala legionară nu acceptă subtilităţi.Nu există două mo¬ 
rale: una pentru cei slabi şi alta pentru cei tari. Nu există 
o morală a indivizilor şi o morală a colectivităţilor,aşa cum 
deseori se enunţă. Popoarele, ca şi inşii,trebuie să fie tot¬ 
una pe linia morală. Dacă nu este îngăduit ca un om să împile¬ 
ze pe alt om, tot aşa nu e îngăduit ca un popor să exploateze 
sau să împileze alt popor. 

Morala legionară este morala creştină. Din morala creşti¬ 
nă îşi trage esenţa viaţa legionară. 

XXX 


" Mai bine toţi pe un drum greşit decât împărţiţi în grupu ¬ 

leţe pe zeci de drumuri ", a spus odată Căpitanul. 

In acestă unitate, în această solidaritate stă forţa unei 
colectivităţi. Şi, o forţă nedivizatâ este puternică chiar da¬ 
că nu e pe drumul ei. 

Pentru a realiza această unitate se cere discipli- 
n ă . 

Iată încă un criteriu de viaţă legionară. 

Disciplina este baza ierarhiei , şi ierarhia este condiţia 
armoniei , a întregii armonii, până la minunata armonie cosmi¬ 
că în care ne încadrăm şi noi oamenii, cu trăirea noastră. 

Disciplina, departe de a inferioriza pe om,îl înalţă. C㬠
ci, disciplina interioară este acea admirabilă ca¬ 
litate de a ordona gândurile, preocupările, acţiunile. Disci¬ 
plina este prin aceasta izvorul puterii de muncă, al forţei de 
organizare, al forţei creatoare. Un om cu disciplină interioa¬ 
ră este totdeauna un om creator şi, invers, un om fără disci¬ 
plină interioară este un "zmeu fără coadă",un zbuciumat. Ori¬ 
ce alte calităţi ar avea, rămân neroditoare. 

Ca un reflex al disciplinei interioare este disciplina 
exterioară • 

Toţi oamenii cu disciplină interioară au şi disciplină ex¬ 
terioară. 

Disciplina nu trebuie însă confundată cu pedante- 










4o 


r i a oamenilor meticuloşi şi sâcâitori.Aceasta nu este dis¬ 
ciplină, ci manie. 

Iar disciplina exterioară nu este totuna cu disciplina 
formală, militărească, care,în fond, este mai mult un 
fel de automatizare. 

Disciplina nu este impusă, ea este acceptată ca o necesi¬ 
tate. Aşa cum literele sunt necesare scrierii cuvântului, iar 
cuvintele necesare exprimării gândirii. 

Disciplina legionară nu este pasivă. Ea nu acordă şefului 
numai încredere , ceea ce, în ultimă analiză, e o manieră ele¬ 
gantă de a compromite. Disciplina legionară este activă. Ea 
dăruieşte şefului întregul devotament . Prin acesta, ori de 
câte ori se simte nevoia, se stabileşte o nouă ierarhie. 

Un om disciplinat se cunoaşte de la primele vorbe.In dis¬ 
cuţii el nu caută să aibă neapărat dreptate, 
să convingă. El expune un punct de vedere .El ştie că prin dis¬ 
cuţii omul cu greu poate fi convins, cel mult poate fi cons¬ 
trâns. Convingerea este un proces interior intelectual care se 
petrece în forurile cele mai intime ale fiinţei omeneşti. Ori 
acest proces interior,şi atât de intim, cere răgazul liniştii 
şi nu poate fi determinat prin simpla stringenţă logică.De a- 
ceea, un om disciplinat nici nu va folosi pentru dreptatea ca¬ 
uzei lui asemenea metode. Ca atare, un om disciplinat ascultă, 
ştie să asculte şi răspunde numai ceea ce este relevant pentru 
cauză. 

Un om disciplinat acceptă cu uşurinţă ierarhia f㬠
ră de care nu se poate concepe armonia. 

Ierarhia nu înseamnă neapărat eşalonarea valorilor.Ea în¬ 
seamnă mai de grabă repartiţia răspunderilor .De aceea, un şef 
legionar nu va face niciodată caz de gradul sau de funştia sa. 
Iar un subaltern legionar îşi va servi totdeauna cu devotament 
şeful pe care îl are. 

Legionarul'trebuie să ştie că sunt oameni dotaţi să poată 
conduce pe alţii. Unii să conducă un cuib,alţii o familie,al¬ 
ţii o organizaţie şi alţii - foarte puţini - un popor în¬ 
treg. Acest dar de a conduce nu poate fi înlocuit cu altele. 
Nu oricine poate polariza în jurul său entuziasmul şi devota¬ 
mentul maselor. Iar cel care poate să o facă,şi o face în nu¬ 
mele unei înalte viziuni de viaţă, este uns de Dumnezeu, 


41 


"Căpitan". Astfel, fără această condiţie,puterea de po¬ 
larizare rămâne stearpă, ajută doar, pe cel ce o are, să-şi 
creeze, din entuziasmul maselor, trambulina salturilor sale 
personale. Un astfel de om este lipsit de disciplină şi nici 
nu o va putea impune altora.Căci, orice strădanie care râvneş¬ 
te altceva decât armonia unităţii îşi arată repede 
linia egoistă. 

Acolo unde nu este armonie înseamnă că disciplina e în de¬ 
fect şi că ierarhia nu e respectată. Toţi acei zbuciumaţi care, 
în numele iniţiativei pe care trebuie să o aibă legionarul,se 
agită în stânga şi în dreapta pentru a-şi pune în valoare o i- 
dce sunt nedisciplinaţi . Când un legionar are de propus ceva, 
o face şefilor săi pe cale ierarhică.Numai aşa el este disci¬ 
plinat, căci numai aşa evită nedumiririle şi nu dă şansă duş¬ 
manilor să se introducă între noi. 

XXX 


Nu toţi legionarii pot răspunde, în mod egal şi perfect, 
criteriilor de viaţă legionară pe care le-am enunţat. Fiecare 
însă e dator să se străduiască a o face.După modul cum legio¬ 
narul va răspunde mai bine la mai multe criterii, va fi şi el 
cotat în marea familie a Mişcării. Iar în întrebuinţarea care 
i se dă, se va ţine seama de cele mai bune ale lui trăsături. 
Căci fiecare om poate fi bun la ceva. Dacă există o singură 
scânteie de bine, din ea, cu grijă, se poate aprinde un foc. 
Şi la lumina şi căldura acestui foc se pot lumina minţi şi se 
£ot căli suflete. 

Dar dacă unui legionar îi lipsesc cu desăvârşire însuşiri¬ 
le cerute de unul din aceste criterii, să ştie că nu poate, 
sub nici o formă, să minimalizeze sau să bagatelizeze acele 
însuşiri. Căci, toate sunt esenţiale pentru un legionar. 

Un om care nu poate crede în Dumnezeu, dar care are multe 
alte însuşiri, să ştie că nu poate lua în deşert acest crite¬ 
riu şi nv-şi poate bate joc de cei ce cred,ori care ar fi în- 
demânăr"'e lui sofistice. Un astfel de ora nu-şi va găsi loc 
















42 


printre legionari. Şi ceea ce am spus pentru primul criteriu 
se aplică la toate celelalte. 

Deci, pentru trăirea legionară se cere îndeplinirea,în li¬ 
mitele celor mai bune sforţări, a tuturor criteriilor de via¬ 
ţă. Nici unul nu este secundar şi deci, nici unul nu este de 
nesocotit. 


x 


X 


X 


Metode şi procedee 


Criteriile de viaţă legionară sunt constantele trăirii 
legionare . 

Oriunde şi oricând ele sunt valabile şi indispensabile 
pentru realizarea viziunii legionare . Pentru că ele consti- 
tuiesc principiile de viaţă, liniile călăuzitoare ale vieţii 
aşa cum o concepem noi, aşa cum ne-a învăţat Căpitanul. 

Ele alcătuiesc îndreptarul şi ţelul revoluţiei legionare. 
La ele nu putem renunţa fără a renunţa la însăşi concepţia 

legionară . Deci ele nu pot fi nici neglijate şi nici modifica¬ 
te fără a atinge însăşi esenţa legionarismului. 

Alături de ele şi potrivit împrejurărilor atât de variate, 
în care legionarul trebuie să lupte, sunt metodele şi proce ¬ 
deele . Ele sunt soluţiuni de moment, adecuate împrejurărilor. 

0 metodă, sau un procedeu poate fi modificat. Poate fi 
modificat potrivit cu atitudinea duşmanului,cu atacul său sau 
apărarea noastră. 

Desigur că o violenţă de gest sau de limbaj,datorită tem¬ 
peramentului mai sângeros al cuiva şi provocată de o violenţă 
a duşmanului, nu înseamnă de loc că violenţa este principiul 
nostru de acţiune. Căpitanul spunea în asemenea împrejurări: 
" Je că lac? Muşchetari !" 

După împrejurări se poate însă ca necesităţile de luptă 
să impună o atitudine. Lucrul acesta însă îl apreciază şi îl 
Judecă cel ce este răspunzător de lupta politică, deci Coman- 


43 




dantul Legiunii.Legionarii au totdeauna ca îndreptar criterii ¬ 
le dc virţă legionară , pentru că în general nu le incumbă lor 
latura politicului. îndatorirea lor este educaţia 
şi trăirea legionară. Strategia şi tactica politică îi dep㬠
şeşte şi nu intră în atribuţiile lor. 

Revoluţia legionară nu este o revoluţie politică, ea este 
o revoluţie spirituală şi pentru ea trebuie să militeze mase¬ 
le legionare. Grija politicului rămâne în seama celui care co¬ 
mandă, după informaţiile şi ştiinţele ce are şi, potrivit cu 
sugestiile, pe care înţelege să le ceară de la sfatul său le¬ 
gionar, va hotărî, în fiecare caz în parte,ce atitudine poli¬ 
tică adoptă Legiunea. 

In trăirea lor legionară şi în luptele pe care trebuie să 
le ducă, legionarii nu pot recurge,din proprie iniţiativă, la 
metode sau procedee care să contrazică criteriile de viaţă pe 
care le-am enunţat. Este o greşeală şi constituie o vină îm¬ 
potriva credinţei legionare abaterea de la ele. 

Când un fapt politic a avut loc, "legionarul se informea¬ 
ză", spune Căpitanul în prima lui "Circulară", căci dacă duş ¬ 
manul so agită aceasta interesează pe legionari . Dar dacă co¬ 
mandantul nu a dat nici o dispoziţie, legionarul nu va mani¬ 
festa public nici o atitudine în numele Mişcării. Va aştepta. 

Această aşteptare nu este o aşteptare pasivă. Legionarul 
se informează şi schimbă păreri cu camarazii lui, care îl pot 
informa sau îi pot interpreta mai exact sensul faptelor petre¬ 
cute şi eventual pregătirile ce sunt de făcut. 

A nu manifesta public o atitudine nu înseamnă a nu gândi, 
a nu medita şi a nu interpreta. Legionarul nu este un mameluc 
mânat din spate de "politruc".El este un element activ, a c㬠
rui energie potenţială e gata să se desfăşoare,pe linia legio¬ 
nară, atunci când este nevoie, atunci când primeşte ordin. 

De bună seamă, legionarul discută cu oamenii străini de 
Legiune, rămânând permanent pe linia lui de credinţă. Dar el 
nu arborează atitudini personale împotriva atitudinii Mişc㬠
rii sau atunci când Mişcarea nu a luat nici o atitudine. Căci 
nu trebuie uitat nici o singură clipă că trăirea legionară se 
face în "comunitatea legionară" şi pe linia legionară. Adică, 
disc ’ pi : nă v : şcolaritate . 

Abilităţile politice împrumutate de la metodele politi- 
















44 


ce curente sunt străine de sufletul legionar. Legionarul nu 
este un '‘şmecher” şi Căpitanul a repudiat categoric asemenea 
procedee. 


x 


x 


X 


*5 


încheiere 


Acest " catehism legionar " nu are pretenţia să fi epuizat 
întreg materialul. Şi nici să fi pus la punct toate probleme¬ 
le legionare. 

In vremurile turburi pe care le trăim,nu numai pentru Le¬ 
giune, ci şi pentru Neam şi Ţară,am dorit să dăm acest îndru¬ 
mar. 

Dacă materia nu a fost epuizată, nu înseamnă că cele cu¬ 
prinse în aceste pagini au o valoare mai mică. 

Nu valoarea lucrării în sine, ci valoarea ideilor ne in¬ 
teresează. 

In toiul luptei, în groaza necunoscutului şi mai cu seamă 
în atitudinea pasivă a celor mai mulţi,care nu caută salvarea 
în propria lor forţă şi, mai cu seamă, în propria lor credin¬ 
ţă, ci într'un război, care ne poate duce în altă robie, am 
crezut că este o datorie esenţială această trezire la realita ¬ 
te a tuturor sufletelor ce gândesc şi simt româneşte. 






jt&tfcft i/n,«l£n eX eq bvyJyif Xiwnrtv al 

«-*■*£• dX•'•:» Bo Br. , Jjo <s '. ai id ’ ■ IcfrJ 

-ttfbsiî» ’XOX Bj'i ;'I ‘ ffj f IV.Hi • *•: , j Bţ-' •.'i "•■ ti hc 

ra; finido": 1 ju a.t &oub &f&oq & r - 






Partea II 


UN MEMORIU 


pentru solidaritatea românească 



49 


PRO MEMORIA 


Refugiul românesc activ, luptător pe linia de eliberare a 
Ţării şi de descătuşare de sub politica comunistă a Soviete¬ 
lor, se găseşte reprezentat prin un număr de grupări şi o se¬ 
rie de personalităţi politice şi culturale. 

Astfel cristalizat, el duce lupta conform doctrinelor po¬ 
litice pe care le militează, potrivit temperamentelor şi în 
legătură cu formaţia profesională şi intelectuală a fiecăruia. 

Eforturile onorabile pe care le face astfel,nu sunt totu¬ 
şi suficiente pentru eficacitatea internaţională a politicii 
pe care o duce lumea liberă. 

In faţa primejdiei, tot mai ameninţătoare a celeilalte lu¬ 
mi, a celei comuniste, conducătorii politici occidentali pre¬ 
conizează o solidarizare cât mai desăvârşit închegată a tutu¬ 
ror celor care, conştienţi de gravitatea momentului de faţă, 
vor să contribuie la eliberarea de sub teamă şi de sub tira¬ 
nie a omenirii. Acţiunea dusă pe această linie s'a concretizat 
în diverse formaţiuni şi blocuri de popoare hotărîte să lupte 
solidar, în cazul unei agresiuni,şi să preseze asupra Uniunii 
Sovietice pentru a se ajunge la un aranjament de pace. 

Aceeaşi unitate şi aceeaşi solidaritate o pretind naţiuni¬ 
le capabile de a organiza şi realiza o astfel de acţiune şi 
de la refugiile popoarelor care se vor eliberate de sub jugul 
comunist. Orice divizare înăuntru a acestor refugii este spe¬ 
culată de comunişti,şi mai cu seamă de criptocomunişti,şi in¬ 
terpretată, în duh machiavelic, ca o dovadă că neamurile care 
nu au beneficiat încă de o adevărată democraţie nu sunt una¬ 
nime în a respinge eliberarea democratică realizată de elibe¬ 
ratorii roşii. Toată propaganda Kremlinului şi toate obiecţiu- 


5o 


nile ruseşti se întemeiază pe această tristă situaţie. Propu¬ 
nerile de alegeri libere ale Sovietelor îşi au ca substrat 
gândul că vor realiza majorităţi ca cele din Noembrie 1946, 
în România. 

Pentru a înlătura astfel de obiecţiuni din partea diplo¬ 
maţiei ruseşti se cere şi refugiaţilor unitate în 
lupta lor. Numai in felul acesta, în adunările forurilor in¬ 
ternaţionale , se va putea face opoziţie pretenţiunilor comu¬ 
niste de a-şi crea zone de influenţă pe teritoriile ţărilor 
azi subjugate. 

Până acum, toţi refugiaţii au făcut acest efort de înţe¬ 
legere şi s'au prezentat în faţa ţărilor hotărîte la lupta 
de eliberare uniţi, înraănunchiaţi într'o unică expresie na¬ 
ţională. 

Singur refugiul românesc nu a reuşit să facă această do¬ 
vadă de solidarizare. Din această pricină el este unicul din¬ 
tre toate, care nu se bucură de o recunoaştere valabilă, de 
o solicitudine încurajatoare şi de un sprijin efectiv în lup¬ 
ta sa 

In afară de unice şi, am spune,neînsemnate excepţii,gru¬ 
pările şi personalităţile româneşti din diaspora sunt toate 
de acord în gândul că lupta de azi se duce numai pentru eli¬ 
berarea ţării şi nu întru consolidarea unor poziţii persona¬ 
le în vederea unei viitoare politici la reîntoarcerea în ţa¬ 
ră. 

In aceste condiţiuni şi pentru a nu compromite interese¬ 
le supreme ale patriei prin înstrăinarea bunelor voinţe care 
încă nu ne-au părăsit, în scopul de a trezi luarea aminte a- 
supra poporului român care nu s'a făcut niciodată vinovat de 
a-şi fi trădat propriile idealuri de umanitate şi de civiliza¬ 
ţie, îndreptăm astăzi acest apel către toate grupările şi 
personalităţile româneşti conştiente de datoria lor. 

Nu tăgăduirii că fiecare a depus cele mai bune eforturi ale 
sale în devotamentul pentru ţară şi în lupta pentru neamul c㬠
ruia aparţinem. Insă azi se cere mai mult. Ni se cere aceas¬ 
tă solidarizare ca o condiţie esenţială pentru ca străduin¬ 
ţele noastre să nu rămână sterile, pentru ca ele să nu apară 
ca simple manifestări sporadice,ca resturi izolate de erois: 
personal ori de desesperare. 

Nu este vorba de o contopire, nu este vorba de renunţare 


51 


la idealurile pe care fiecare le nutrim şi pe care le mărtu¬ 
risim ca finalităţi ale crezului nostru în lupta pentru 
b i n e , ci este vorba de o solidarizare în unica finalita¬ 
te, inexorabilă azi, eliberarea patriei. 

Această solidarizare nu implică o amalgamare care ar e- 
mascula virilitatea luptătorilor, nici o încadrare mercenară 
într'o nouă organizaţie care ar dezorienta conştiinţele, ci 
numai manifestarea de voinţă de a ne ajuta în sforţările pe 
care la facem în loc de a ne concura în solicitări individu¬ 
ale faţă de cei care ne pot ajuta şi pe care intervenţiile 
disparate, contradictorii ori partizane i-au obosit. 

Acest act de solidarizare, credem că s'ar putea realiza 
într'o Federală a tuturor forţelor azi existente şi 
luptătoare. Fiecare grupare şi fiecare personalitate îşi va 
păstra domeniul în care eficienţa sa este optimi însă în loc de a 
prezenta acţiunea ca o ispravă personală să o prezentăm soli¬ 
dar ca o contribuţie particulară în consensul general al lup¬ 
tei noastre de izbăvire a Neamului. In locul anonimatului 
gregar al grupelor vor apărea numele cu răspundere a celor ce 
prin capacitatea lor vor pune probleme şi le vor dezbate cu 
competenţă. Aşa se va şti cu cine să se stea de vorbă şi cine 
poartă răspunderile angajamentelor luate. 

Duşmmii noştri nu ne cruţă şi duşmăniile lor sunt mari. 
Cu unii dintre ei nu ne putem încumeta de a deschide lupta 
făţiş acum, nici chiar uniţi. Dar să nu le dăm noi prilejul 
de n ne nimici mai repede şi mai sigur, distrugându-ne pe 
rând, fiecare grup în parte, utilizând pe unii împotriva ce¬ 
lorlalţi. 

Dacă duşmanii se folosesc împotriva noastră de ceea ce ne 
separă, noi să ne solidarizăm pe ceea ce ne uneşte,pe icoana 
sfântă a Patriei. 

Această "Federală" ar lăsa iniţiativa locală a fiecărei 
grupări atât cât ea ar fi cea nai indicată să întreprindă 
acţiunea şi cât eficienţa ei ar fi mai bună. 

Constatăm că în unele regiuni s'au realizat asemenea so¬ 
lidarizări cu refugiile altor naţiuni. Ne întrebăm cu durere, 
ue ce oare, ce s'a putut realiza cu străinii să nu poată rea- 
liza Românii între ei? Noi credem totuşi că, dacă depăşim un 


52 


anume complex de superioritate şi renunţam la anume primate, 
azi inactuale, în respectul reciproc, pe care oamenii civi¬ 
lizaţi şi-l datoresc, vom reuşi cu multă uşurinţă să reali¬ 
zăm şi această solidaritate românească. 

Elementele documentare ale luptei noastre şi-ar găsi a- 
dăpost într'un Buletin unic, care ar fi scos într*o limbă 
(sau mai multe) de circulaţie mondială. îngrijirea lui ar fi 
încredinţată unor personalităţi culturale şi luptătoare de 
mâna întâi, asupra cărora nu e greu de căzut de acord căci 
- încă odată - nu e vorba să ridicăm un drapel nou,ci să ve¬ 
nim fiecare sub faldurile drapelului nostru naţional. 

In locul răfuielilor mărunte cu cei animaţi de ambiţiuni 
meschine sau neînţelegători ai imperativului categoric al 
clipei de faţă, noi să ne unim sforţările ajuntându-ne şi nu 
luptându-ne pentru o întâietate efemeră şi, ca atare, inope¬ 
rantă. 

In această "Federală" nu von prezenta o singură faţă a 
darurilor noastre, cea specifică unei grupări, ci ansamblul 
întreg de daruri ale Românului, cu care Dumnezeu a hărăzit 
Neamul nostru. Aşa von putea fi adevăraţi reprezentanţi au¬ 
tentici ai fraţilor noştri, azi crucificaţi, şi vom putea să 
ne facem datoria cu eficienţa pe care o avem încă. 

Conducerea "Federalei" ar fi încredinţată unui consiliu 
de delegaţi federali ai grupărilor care se federează şi din 
personalităţile pe care aceştia le vor alege pentru editarea 
Buletinului. Consiliul ar prezenta şi s'ar prezenta, la ne¬ 
voie, cu doleanţele româneşti în faţa forurilor chemate a lua 
hotărîri privitoare la ţara şi neamul nostru. Aceşti consi¬ 
lieri, cunoscători ai problemelor,cu care grupările lor au un 
contact mai intim, vor fi în măsură de a alege şi mijloacele 
cele mai eficace. 

Politica dc posibilităţi,care nc stau la îndemână,nu es¬ 
te acoperită pe toate domeniile tocmai din pricina lipse: de 
contact între grupuri şi a lipsei de circulaţie ainformaţiu- 
riilor. Consiliul de delegaţi ar suplini această carenţă şi ar 
potenţa acţiunea noastră. 

Acest consiliu nu ar avea nici un rol de i;: ' ntiirne 
gospodărirea grupărilor, rolul său n e f i i n i acela de 
autoritate supremă peste grupările şi personalităţile federa- 


55 


te, ci numai acela de coordonare a demersurilor ce trebuiesc 
întreprinse, şi de urmărire a intervenţiilor făcute. El ar 
constitui antenele întregului refugiu luptător pentru cauza 
românească. 

Aceşti consilieri ar fi în acelaşi timp informatorii gru¬ 
părilor lor şi, prin lămuririle ce le-ar aduce, ar împiedi¬ 
ca atacurile şi polemicile, de multe ori nedrepte, aproape 
totdeauna inoportune, care azi cu uşurinţă au loc de la un 
grup la altul, oferind un spectacol dureros acelora care ne 
observă. 

Frezenţa personalităţilor în această federală nu implică 
ataşarea lor la nici o politică de grupe,ci numai potenţie- 
rea contribuţiei lor, ridicată astfel la rangul de naţională. 

Suntem încredinţaţi că nimeni nu se va simţi personal 
dăunat, dacă naţia românească va fi reprezentată prin cele 
mai autentice valori şi prin cei mai activi luptători în cau¬ 
za care ne este atât de scumpă: eliberarea şi deci 
salvarea Ţării. 


, 

i'l '♦•.'■ ' ' • :V14|0 f :•' ; V-.fc ' t‘?r.y ,i-i\ ■ foOt* ' ^ .; 

I&ifejrtrb ^i|i 4V #i.4tî , 

. 

/ 

( 










I 


57 


Problemele de viitor în România, în ansamblul lor cultural, 
politic, social şi economic, nu urmează să capete,în discuţiile 
noastre, o soluţie tehnică. Aici, departe de ţară şi de ceea ce 
între timp s'a petrecut acolo, este o imposibilitate să putem 
stabili m amănunte soluţiunile problemelor ce se vor pune. Pe 
de altă parte, a crede că odată întorşi acasă vom putea înnoda 
firele acolo unde ele s'au rupt în 1944 ar fi o naivitate, după 
cum, a socoti că e de prisos să ne agită prematur, înainte de a 
vedea adâncimile prăpastiei în care ţara şi oamenii au fost îm¬ 
brânciţi, ar fi o nare vinovăţie. Ar însemna să ne lăsăm sur¬ 
prinşi de evenimente şi să improvizăm. 

Scriam, cu alt prilej, că nevoia de a face o restituţie e 
clară, dar că se va putea face o "restitutio in integrum" e în¬ 
doielnic. Unele lucruri vor trebui luate de la capăt, altele vor 
trebui adaptate noilor împrejurări ce între timp se vor fi ivit. 
Viaţa nu a încremenit acolo unde am lăsat-o când am fugit de 
urgia roşie. 0 nouă mentalitate se va fi născut,în acest inter¬ 
regn cortunist, din experienţa de viaţă făcută. Un fel inedit de 
a pune problemele şi de a judeca erorile va fi apărut în gândi¬ 
rea românească. Antagonismul de poziţii dintre cei deposedaţi şi 
ravna de a-şi păstra poziţiile cucerite a celor parveniţi nu con¬ 
stituie o punere în ecuaţie a problemmei. Problema nu este un 
proces intre două categorii, ci este una de aşezare naţională a 
intereselor neamului românesc, căci toată această aşezare a fost 
răvăşită de dominaţia, îndoit de duşmănoasă, a Ruşilor.Ruşii au 
f ost totdeauna duşmanul nostru natural, căci noi le-am stat în 
oale şi pe planul extinderii pan-slave a lui Petru-cel-Mare şi 
Pe planul ideologiei lor comuniste de azi. Zşecul suferit de co- 


58 


—jLSK.-rcrjf - “■ «- 

1956, au hotarît‘definitiv llT^TT^^ în 

-• ** - nea^^” ‘ V8Cinll0r 

ei gaopolitic T^TJl ° ~ prezi "«*>^ în spaţiul 
civiii; atia ‘ occi ^ = ; a r: * 

buie privita problema româneasca de viitor şi de catr ,^ 

noştri din ap US şi de către oamenii no^ lllllT 

cât 2 r 8ta 1U “ ina ’ V ° m în —5i noi acum sa descifram pe 
cat ne sta cu putinţa, aceste probleme. ^ 

»° U d r c P t u 1 la viaţa a unui popor e consfinţit 

neas a"* 5 ! 1 eX1Stenta Sa ’ (caci nu se P°ate concepe putere ome- 

neasca rndreptaţita sa dispună de viaţa ori de noartea’unui JT). 

civilizaţie lLh ? ' ^ C ° nditionat8 ^contribuţia lui în 
wvxlxaaţxe.Daca un popor nu este creator în civilizaţie el pie - 

de Z ta ler 7 Planta anUa15 ’ daCS nu f ™^‘ 8 - Această lege 

de viaţă şi de moarte trebuie să nP fia n 

• ^ * uuie sa ne **© permanent prezent» 

mxnte °and e vorba de a hotărî în numele neamului. Acesta e -ri- 
p ^ lnordlal °n care trebuie să câtarim soluţiile. 

nonenuT ®* “ 86 PUn i@S ’ unele ’ din confruntarea cu fe- 

n*i TLlTZ ^ * ° arUi ° bladuire * ara fi neamul trăiesc de 
D . 6 de «“ deceniu, altele, din revizuirea vechiului s^ste- 

politic care a condus destinele noastre până în 1939 

Cum am menţionat de la început, nu este vorba sa dar acu - 
luţii tehnice, ci numai s a fixam cadrul în care,la vremea sa 
specialiştii vor stabili amănuntele acestor soluţiuni. Oeea ce 
VOT, xncerca aici va constitui un program, fin sa relev, pentru 
precizarea ideilor, c8 nu soluţiunile tehnice au căşunat’inad 

ZÎT' p ' T 1 *-" tr,lt p8 ”“ în 1959 ' 01 

rul căruia au fost date. Orice soluţie îmbrăcă un progra- d«- 
nainte fixat. Daca, potrivit ideologiei din caro porneşte, pro¬ 
gramul nu e judicios stabilit,soluţiile nu vor putea fi „ lc ! 
le optime. 

Desigur, acest program al nostru va constitui o pri-a apro- 

“ f 91 98 «• - « iu zi. 

* insa mai puţin adevărat c3 pentru a-1 face operant. 


59 


noi avem datoria de a-1 preciza, a-1 studia şi a-1 documenta. 

XXX 


In grupul de probleme care ni se pun, noi socotim de prima 
importanţa problema culturala. De felul cum e rezolvată, de ju¬ 
diciozitatea soluţiei ei atârnă - în mare măsură - judiciozi¬ 
tatea soluţiunii celorlalte, dacă nu vrem să repetăm greşeala de 
la începuturile noastre statale, când am adoptat,fără alte cri¬ 
terii, cea mai modernă "Constituţie", care însă> nu era de loc 
adecuată moravurilor noastre. 0 sănătoasă îndrumare culturală va 
fi chezăşia unei potrivite îndrumări politice,sociale şi econo¬ 
mice. 

Pentru că parte din problemele culturale au intrat în preo¬ 
cupările temelor anterioare, nouă ne rămâne să ne ocupăm,în ce¬ 
le ce urmează, de problemele culturale din domeniul ştiinţific. 

Ţinem să relevăm de la început că socotim o mare eroare con¬ 
siderarea acestor probleme numai sub aspectul lor materialist. 
Ar fi să decădem din prerogativele umane. Omul, pe lângă siste¬ 
mul vegetativ al plantelor, pe lângă cel locomotor şi senzorial 
al animalelor are în plus un dar care îl face creator. Omul se 
bucură de o spiritualitate, care îl distinge de restul creaţiei, 
şi prin care el e singurul creator de cultură.Nu putem face ab¬ 
stracţie de aceasta fără a nu cădea în erezii ştiinţifice ca a- 
ceea - care mai persistă în minţile semidocte - a transformis- 
mului. Ea poate fi apanajul culturii ştiinţifice comuniste,spre 
hazul şi batjocura ţăranului român care, cu bunul lui simţ, a 
răspuns la expoziţia ambulantă de propagandă: "o fi adevărat la 
ei că omul se trage din maimuţă, la noi l-a făcut Dumnezeu din 
lut şi l-a suflat viaţă din Duhul Lui". 

Ca să se poată susţine o asemenea teorie a fost nevoie de e- 
nunţarea unor principii-legi, pe care cu toţii le-am învăţat la 
ştiinţele Naturale în liceu şi le-am repetat papagaliceşte cu 
sau fără rost. Astfel, am rămas convinşi de legea că "funcţia 
srează organul". E oare nevoie să insistăm asupra acestei abe- 

ratli? Aşi Pierde prea mult timp citând şi alte asemenea pozne 
din domeniul altor discipline. 


6o 


Doctrina marxista socoate o Iernă fundamentală,de n e tăg㬠
duit, afirmaţia că "adevărul nu poate fi abstract, el nu poate 
fi decât concret". Dar această enunţare nu are alt rost decât de 
a dărâma, cu o singură frază, pe Dumnezeu. Iar celălalt princi¬ 
piu al materialismului dialectic: "nu conştiinţa omului determi¬ 
nă condiţiile existenţei sale, ci condiţiile acestei existenţe 
determină starea sa de conştiinţă" tăgăduieşte total rostul spi¬ 
ritului în destinele omenirii. 

Ori cât am fi de partizani ai libertăţii de gândire şi ex¬ 
primare, nu poate fi îngăduit ca în cărţile de şcoală, când co- 
pilul îngurgitează fără a asimila, să se treacă asemenea păreri 
care nu constituiesc un adevăr ştiinţific,ci pure speculaţii pe 
care o minte fragedă le acceptă fără discernământ. Iată deci o 
problemă fundamentală de viitor : controlul sever al premizelor 
care sunt puse la baza învăţământului .Astăzi.când speculaţii de 
tot soiul îşi fac loc în publicistica mai mult sau mai puţin 
culturală, este o datorie imperioasă de a nu îngădui în cărţile 
de şcoală decât adevăruri riguros controlate,căci altfel riscăm 
să întreţinem ambianţa prielnică ideilor antispirituale cum e 
comunismul şi cum vor mai fi alte succedanee ale lui. 

Pe lângă aceste probleme iscate din concepţia materialistă 
a vieţii, se ridică probleme născute din o pseudotradiţie, din 
rutina culturală. 

In lipsa de alte criterii, s'a apreciat starea de' cultura¬ 
lizare a neamului prin numărul de diplomaţi pe care îi dau anu¬ 
al şcolile noastre. Criteriul este incomplect şi ca atare ire- 
levant. In schimb acest miraj al diplomei a dat naştere mi¬ 
tului diplomei. Nu vreau să minimalizez eforturile lăudabi¬ 
le depuse de elevi şi de profesori, dar diploma nu poate consti- 
tui finalitatea acestor eforturi. In chip firesc, ea este numai 
prima etapă pentru pregătirea celei de a doua, care o urmează, 
şi care constituie etapa de creaţie profesională.Ori,acest "fi¬ 
resc" dispăruse în învăţământul nostru. Elevi şi profesori nu 
erau preocupaţi de dificultăţile profesionale,ci numai de greu¬ 
tatea de a obţine diploma, pentru că diploma avea greutate în 
viaţă. Ea deschidea diplomatului toate porţile. Calificativul 
diplomei asigura întreaga carieră în corpurile constituite. Lu¬ 
crul se petrecea,fără excepţie, în cadrul ofiţeresc şi în cel 


61 


al corpului tehnic ingineresc. Astfel, pregătirea intelectuală 
pe care o dă instrucţia academică se frânge la mijlocul drumu¬ 
lui, înainte de a se realiza. Mitul diplomei se substituia ori-, 
cărei alte năzuinţe creatoare. Profesia devine o postură mino¬ 
ră, de aceea însuşi profesorul o părăseşte pentru cultul erudi¬ 
ţiei şi al ştiinţifismului. Celebritatea lui nu se mai măsoară 
prin îndemânare^ profesională, ci prin erudiţia pe care o des¬ 
făşoară. Studentul este astfel pregătit nu pentru profesia ce 
va îmbrăţişa, ci pentru a deveni, la rândul său, profesor ori, 
faute de mieux, funcţionar. Summum pentru un diplomat calificat 
nu mai este creaţia, ci să fie un om bine informat. Este clar că 
în asemenea condiţiuni nu putem crea o cultură proprie, ci r㬠
mânem simpli agricultori pe ogoarele altor culturi. 

Dacă numărul de ani ai învăţământului, sau programul ana¬ 
litic se pot schimba printr'un singur articol de lege,mitul di¬ 
plomei, cultivat generaţii de-a rândul, cere un efort de dura¬ 
tă. Pentru a-1 scoate din mintea studentului, trebuie scos din 
practica profesorului, şi pentru asta ar trebui să fi avut el 
însuşi o altă formaţie. E, cum se vede, un cerc vicios. 

Am studiat în amănunt această problemă şi am schiţat şi so¬ 
luţia ei în lucrarea mea "Probleme de mâine în România"publi¬ 
cată în 1952. 

Pentru a ne asigura dreptul la viaţă ca naţiune,trebuie să 
fim creatori *n civilizaţie,iar pentru aceasta trebuie să abolim 
"mitul diplomei", care este pragul în faţa căruia azi ne oprim 
fără a putea păşi mai departe, în câmpul de creaţie. 

Fără îndoială, o bună informaţie este condiţia esenţială a 
unei soluţii optime. Insă nu este un bun specialist cel care 
poate descrie toate metodele de a face un lucru, ci cel care 
ştie să-l facă bine într'un fel. Fără această condiţie ne men¬ 
ţinem în simple generalităţi valabile pentru vulgarizarea cu¬ 
noştinţelor, nu însă pentru creaţie. 

Aceste două mari probleme de cultură cuprind în ele o sumă 
de altele care se rezolvă de sine, odată rezolvate aceste de 
principiu. 

0 importantă problema de cultură pe care se pare că tot mai 
mult o uităm şi asupra căreia vă rog să meditaţi, este cultura 

religioasă co se cuvine să o dăm neamului. 


XXX 




Timpul nu ne îngăduie să insistă- şi de aceea trecem la pro- 
blene de ordin politic ale viitorului. 

In acest dor.eniu vă rog,de la început,că facem un "distin- 
Guo" între ideologie politică şi tehnică politică.Confuzia f㬠
cută prea adeseori între cele două noţiuni ne obligă la aceas- 
ta. D V . ştiţi că s'a opus şi se continuă să se opună "democra¬ 
ţia", "naţionalismului".Ori,democraţia este o "tehnică" poli¬ 
tică, nu tâgăduim, o tehnică echitabilă pentru a conduce desti¬ 
nul popoarelor, pe câtă vreme "naţionalismul" este o ideologie 
politică aşa cum este comunismul.Democraţia se poate opune to¬ 
talitarismului, dictaturii ori corporatismului, nu naţionalis¬ 
mului. 'ioţionalisaul adevărat este democratic, nu are tendinţe 
imperialiste, nu urmăreşte extinderea domeniului naţional în 
suprafaţă, în dauna vecinilor, ci în sus pe linia de creaţie 
a gemului naţional şi ca atare se realizează perfect prin teh¬ 
nica democrata. Antagonismul creat artificial între naţionalism 
şi tehnica democrată nu a făcut decât să ajute celeilalte ide¬ 
ologii, comun imului, căruia nu i se mai opune astfel nici o 
rezistenţă ideologică. 0 idee nu poate fi distrusă decât prin- 
tr'o altă idee, ea nu poate fi distrusă cu pumnul,fie el demo¬ 
cratic, fie dictatorial. Naţionalismul reprezintă astăzi sin¬ 
gura ideologie care poate fi opusă cu eficacitate în lupta con¬ 
tra comunismului. Distrugerea naţionalismului înseamnă emascu¬ 
larea naţiilor de virilitatea şi de geniul lor, ceea ce este e- 
chivalent cu distrugerea, fapt ce nu este nimănui îngăduit.Da¬ 
toria noastră este de a înlătura acest echivoc creat prin opu- 
nerea unei tehnice unei ideologii. 

In lumina acestei idei şi pe linia democrata a naţionalis- 
mului nostru, prima problemă de viitor asupra căreia ne oprim 
este "separaţia puterilor în stat". Această separaţie a puteri¬ 
lor, ^concepută nu numai ca o diviziune a muncii,ci ca o garan¬ 
ţie împotriva abuzului şi nedreptăţii,a degenerat chiar în co¬ 
lo mai geloase democraţii ale apusului. De pildă, în Franţa 
legislativul, adică parlamentul, impietează până la anihilare 
asupra executivului şi chiar a juridicului. De aici instabili¬ 
tatea executivului cu schimbările de guverne semestriale. In 
regimurile dictatoriale, ca în Rusia, executivul execută până 
la decapitare şi legislativul şi juridicul. Desigur, din con- 


63 


fruntareo tehnicelor azi în vigoare şi prin revizuirea legisla¬ 
ţiei noastre, în special a pactului fundamental,vor trebui bi¬ 
ne delimitate atribuţiunile. De bună seamă, controlul ce trebuie 
exercitat permanent asupjra executivului nu poate nici să-l ani¬ 
hileze, nici să-i lase frâul liber. In primul caz vom cădea în 
boala demagogiei, în al doilea vom luneca uşor m tiranie. In 
această problemă domnii jurişti au primul cuvânt şi totodată 
datoria de a studia chestiunea. Noi numai o semnalăm ca pe una 
care a căşunat destule neajunsuri evoluţiei normale a neamului 
nostru. 

0 a doua problemă în ordinea politică,o problemă extrem de 
gingaşă, este " delegarea puterii ". In regim democratic puterea 
se exercită de naţiune prin delegare. Tehnica acestei delegări 
de putere o determină legea electorală. Exercitarea dreptului 
de participare la această operaţie de delegare este atribuită 
cetăţenilor prin sufragiu universal,în chip egal,direct şi se¬ 
cret, şi în cele mai multe părţi este acordat şi femeilor.Asu¬ 
pra condiţiei de egalitate a votului se mai manifestă unele re¬ 
zerve pe cuvântul că votul unui intelectual este egal cu cel al 
unui analfabet şi ignar în treburile publice. Cum e greu să se 
facă discriminări, şi mai cu seamă prin abolirea acestui drept 
la unele categorii - cum ar fi d.p. neştiutorii de carte ori 
cei ce nu sunt în câmpul de muncă - unii s'au gândit la votul 
plural. Desigur că şi această soluţie e delicată, cu toate că 
în vechea noastră constituţie exista votul dublu pentru cei ca¬ 
re, având o anumită vârstă, votau şi la Cameră şi la Senat. 

In' concepţia noastră, un parlament nu trebuie să fie in mod 
necesar numai expresia partidelor, ci şi a factorilor de pro¬ 
ducţie naţională. In chipul acesta, Camera ar putea fi compusă 
din candidaţi politici aleşi prin vot universal,egal,direct şi 
secret, şi din aleşi ai corpurilor constituite, ( agricultori, 
industriaşi, comercianţi, profesori de toate categoriile, in¬ 
gineri, arhitecţi, magistraţi, ofiţeri, cler, etc.) aleşi prin 
vot iarăşi egal, direct şi secret.Prin fixarea numărului de vo¬ 
tanţi pentru alegerea unui delegat s'ar atenua în bună măsură 
discrepanţa manifestată mai înainte. 

Pe lângă această problemă de principiu se ridică alta de 
modalitate. In delegarea puterii sunt câştigate două principii. 




acel al propcrţionalităţii şi acel al reprezentării minorit㬠
ţii. Ori, în unele tehnice de alegeri aceste principii se bat 
cap în cap. De pilda în alegerile pe scrutine unipersonale se 
întâmpla ca majoritatea de voturi şi majoritatea de scaune să 
nu coincidă, (cum s'a întâmplat în ultimele alegeri generale în 
Anglia). Cele doufi principii se pot împăca perfect în cazul a- 
legerilor cu listă unică pe ţară. Insă, în acest caz alegătorul 
nu mai deleagă o persoană bine cunoscută, ca în scrutinul uni¬ 
personal, ci un partid. Râul ce decurge este că intră în parla¬ 
ment o clientela politica şi nu totdeauna oameni calificaţi.In¬ 
tre aceste sisteme se seriază legile în care se votează pe scru¬ 
tine de circumscripţie cu număr valabil de candidaţi, cum era 
şi la noi votul pe judeţe. Scrutinul unipersonal are totuşi a- 
vantajul că face în acelaşi timp şi educaţia civică a alegăto¬ 
rului, fapt de mare importanţă în exercitarea acestui act ce¬ 
tăţenesc. 

In legiuirea noastră era o mare lacună în ce priveşte aceas¬ 
tă delegare de putere. Ea se făcea în alb. Delegarea nu avea 
nimic programatic în ea, aşa cum are în Anglia. Acest lucru va 
trebui remediat în viitoarea legiuire. 

Tot în ordinea politică, strâns legată de problema socială, 
este aşezarea impozitelor. Ideal, impozitele ar trebui să re¬ 
prezinte contravaloarea serviciilor publice colective prestate 
de stat cetăţenilor. Este de neadmis ca cetăţeanul din Pârliţii- 
de-jos să plătească impozite pentru serviciile de siguranţă şi 
circulaţie din Bucureşti. Şi totuşi, această distincţie au se 
face astăzi. De asemenea, trebuie să se renunţe la erezia că 
impozitele indirecte sunt injuste. Ele sunt aproape totdeauna 
echitabile. Sunt domenii în care impozitele indirecte sunt sin¬ 
gura soluţie. In directă legătura cu aşezarea impozitelor este 
problema bugetară. De multe ori la noi bugetul a căpătat solu¬ 
ţii de expedient tocmai din pricină că aşezarea impozitelor se 
putea face inechitabil. (Gândiţi-vă la celebrele curbe Tîaret 
ori Lalcscu). 

XXX 

Problemele de ordin social reprezintă un domeniu în care 
totul este revizuit, începând de la structurare* 1 socială a na¬ 


ţie: .)ână la igiena medicală şi socială.Intre pătura ţărăneas¬ 
că c agricultirului mic şi mijlociu şi între pătura suprapusă 
a clase' intelectuale est/c un gol primejdios,pe care, după cum 
ştiţi, l-au ocupat clemente alogene total străine de năzuinţe¬ 
le şi idealurile neamului. Clasa mijlocie românească se reduce 
la această pătură de mahalagii în care eşuează elementele pe¬ 
riferice ale funţionarismului şi evadaţii ambiţioşi dar nedo- 
‘tnţi ai păturii ţărăneşti. Lipsa acestei pături mijlocii se fa¬ 
ce simţită într'o îngrijorătoare repartiţie a populaţiei în câm¬ 
pul de muncă. 

In România, la o populaţie de 61,2 locuitori pe kmp. avem 
o desime de 81,59 agricultori/kmp. agrar. Cifrele acestea vor¬ 
besc de sine dacă vă gândiţi la faptul că din venitul unui kmp. 
trebuie să trăiască 81 de suflete. Pentru a aprecia totuşi şi 


comparativ 

aceste date, iată care este situaţia în alte 

din Europa: 




Ţara 

Pop./kmp. 

agricultori/kmp. 

a?:rar 

Danemarca 

83,7 

33,97 

3 ha./loo 

Austria 

82 

44,51 

2,25 

Germania 

138,5 

*7,63 

2 ,lo 

Polonia 

8 o,2 

6 o 

1,67 

U.R.S.S. (statistica din 1926) 

84,9 

1,17 

Bulgaria 


89,62 

1,11 


După cum se vede, numai U.R.S.S. şi Bulgaria stau în urma 
noastră. 

Această stare de lucruri a dus la fărâmiţarea,până la pul¬ 
verizare, a proprietăţii agrare, la pauperizarea păturii ţăr㬠
neşti şi ne ameninţă cu proletarizarea agricultorului. Aveam 
(în 1957) aproape 2,5 milioane de gospodării cu mai puţin de 
5 ha., între care 75o*°°o gospodării cu 5—5 * l.loo.ooo cu 
1-5 ha. şi Glo.ooo gospodării cu mai puţin de un hectar. Măsu¬ 
rile ce se impun sunt clare. Trebuie oprită fărâmiţarea mai de¬ 
parte a proprietăţii, crearea lotului de familie minimal şi in¬ 
divizibil, şi apoi reîntregirea loturilor mici până la lotul de 
familie. Pentru aceasta trebuieşte scos din câmpul agricol şi 
trecut în câmpul industrial, în meserii şi în negoţ surplusul 




de braţe co rezultă. Tn felul acesta se va înlătura sărăcirea 
pană la sapă de lenn a ţăranului şi se va promova crearea cla¬ 
sei mijlocii naţionale. 

De asemenea, de importanţă capitală este problema socială 
a natalităţii, a mortalităţii şi,legată de ea, a mortalităţii 
infantile. Prima vizează, în special,populaţia urbană,cea din 
urmă populaţia rurală. Coeficentul de familie în România este 
de 4,4, ceea ce reprezintă pe ţară o medie de numai 2,4 copii 
de familie. După statistica din 1937 naşterile se cifrau la 
suflete, decesele la 377*812, cu un excedent natural 
de 223.49o, din care în primul an de vârstă mureau lo6.87o co¬ 
pii. Problema e îngrijorătoare şi trebuie studiată.Ca termen 
de comparaţie menţionăm că în 1955 mortalitatea în Statele U- 
nite era de 9,3 la mie, în timp ce în România ea se ridica la 
19»3 la mie. 

Una din cauzele acestei stări de lucruri este lipsa de a- 
sistenţă medicală, lipsa care era aproape totală la sate şi 
care constituie pentru noi o adevărată problemă socială. Lip¬ 
sesc ambulatorii, lipsesc dispensare, lipsesc medici. S*a dat 
mai de mult alarma asupra acestei situaţiuni, însă nu s'a dat 
încă soluţia. Problema a fost considerată cu atâta desinteres 
meat Statisticile oficiale nu dau nici numărul de paturi de 
care dispun spitalele - afară de Aşezămintele Eforiei Spita¬ 
lelor Civile: 3578 în 1937 - nici numărul de medici, şi nici 
repartiţia lor pe populaţie. Asistenţa socială avea un buget 
în 1935 de 15»51 lei/cap de locuitor, din care lo,18 lei erau 
contribuţie particulară, 4,2o contribuţia Statului, iar restul 
(o,93 lei) contribuţia comunelor şi a judeţelor. 

In aceste condiţiuni nu este de mirare că bolile sociale 
făceau ravagii. In fiecare an numărul sifiliticilor creştea 
cu 4o.ooo de noui îmbolnăviţi, (un total de 196.99o), al tu- 
berculoşilor cu peste 52.000, (118.2o5), al pelagroşilor cu 
peste 21.ooo, (73.656), iar paludismul inscria numai în 1937 în¬ 
că 229.244 bolnavi noui declaraţi. 

Domnii medici au o datorie încărcată de grele responsabi¬ 
lităţi faţă de viitorul neamului şi în raport cu această sta¬ 
re de lucruri. 


XXX 


67 


Problemele economice sunt multe şi spinoase,ca într'un re¬ 
gim în care producătorul nu are putere politică, iar potenta¬ 
ţii politici nu sunt călăuziţi de idealul de a face bine,ci de 
ambiţia de a-şi face situaţie, de a se căpătui pe spatele ce¬ 
lor ce muncesc. Dacă uneori s*au deschis discuţii de princi¬ 
piu, ele nu s'au făcut într'un spirit ştiinţific de stabilire 
a adevărului, ci într'unul partizan de apărare a poziţiilor 
deja câştigate sau eventual a unora de cucerit.într'un astfel 
de spirit s'a dus şi discuţia "Stat agrar sau stat industri¬ 
al?", de care m'am ocupat pe larg în lucrarea deja citată.Con¬ 
cluziile la care am ajuns din documentarea problemei constitu¬ 
ie o soluţie şi pentru chestiunea structurării sociale şi pen¬ 
tru echilibrarea economică, atât de precară după primul răz¬ 
boi mondial. 

In principiu nu se poate concepe existenţa,în cadrul ace- 
leeaşi comunităţi, a două categorii de preţuri:unul la valuta 
internaţională - cum erau preţurile industriale - şi altul 
la o valută interioară, arbitrară, consecinţă a unei politice 
autarhice - cum erau preţurile produselor agricole, în medie 
cu 4o# mai mici ca cele mondiale, aplicate industriei. 

Desechilibrul rezultat din această politică economică a 
fost dezastruos şi pentru stat şi pentru pătura noastră produ¬ 
cătoare. Agricultorul care, pe lângă alimentaţia întregii ţ㬠
ri, furniza şi jumătate din comerţul nostru exterior era frus¬ 
trat nu numai de câştigul lui normal,ci şi de parte din capi¬ 
tal prin denivelarea de preţuri de care am vorbit.In felul a- 
cesta el nu putea aduce de la oraş nimic în schimbul bunuri¬ 
lor pe care el le da. Era astfel constrâns la o viaţă autarhi¬ 
că, această soluţie a desperării,soluţie in extremis când fe¬ 
nomenul natural de circulaţie a bunurilor nu mai poate a- 
vea loc . 

Această problemă de bază trebuie onest şi curajos rezolva¬ 
tă, dacă dorim echilibrarea vieţii economice şi deci evitarea 
crizelor de care am pătimit atât de mult între cele două răz¬ 
boaie mondiale. 

Un al doilea principiu fundamental de care trebuie să ţi¬ 
nem socoteală in problemele noastre economice şi în soluţio¬ 
narea lor constă in a nu îngădui îmbogăţirea unei clase în 


68 


dauna alteia şi cu atât mai puţin în dauna economiei naţiona¬ 
le. In studiul neu, pe care l-ar. menţionat, ca şi m studiile 
"Industria casnică" şi "ScViimbul unicursal" an discutat aceas¬ 
tă problemă şi am arătat consecinţele nefaste ce au decurs. 
Fenomenele pe care le—an analizat nu trebuie să se mai repete 
în viitoarea noastră economie. 

0 grija permanentă a diriguitorilor trebuie să fie crearea 
de debuşeuri de muncă, atat pentru cei ce urmează săi ie scoş_ 
din câmpul agricol cât şi pentru cei ce rămân în el şi care au 
un disponibil de aproape o sută de zile— lucrătoare.In studiul 
"Stat agrar sau*stat industrial?" am examinat această proble¬ 
mă în întregul ei. Nu se poate concepe refuzul de a da de lu¬ 
cru celor ce vor să muncească şi cu atat mai puţin de a răpi 
sau de a interzice domenii de lucru in dauna unei clase şi m 
favorul alteia. Problema "Industriei casnice" este un dureros 
episod în viaţa noastră economică, aşa cum am arătat lămurit 
în studiul pe care l-am publicat. 

Cu acest rezumativ referat nu socotesc că am epuizat pro¬ 
blemele noastre de mâine. 

După răvăşala din ţară se impune refacerea gospodăriei 
noastre în întregul ei.Din pârjolul care a bântuit România va 
trebui să salvăm ceea ce a mai rămas sănătos,să înlăturăm ce¬ 
ea ce nu mai este de folosit şi să ne reclădim sufletele, ţa¬ 
ra şi instituţiile. 

Obosiţi de o politică ce nu concretizează nimic spre ţară 
şi dezamăgiţi de o aşteptare care se prelungeşte peste terme¬ 
nele sperate, am văzut în această preocupare o întoarcere,m㬠
car în gând, spre rânduielile de acolo ca-e vor trebui sdhr - 
bato, spre lipsurile caro vor trebui împîi: ite. 


Io Mai 1957, Madrid. 


NOTE 


BIO¬ 


BIBLIOGRAFICE 


7o 


ii O b g b iografice : 

IOU PR0T0P0PE3CU 

HSscut: 19 Septembrie 189o la Iaşi, România. 

Inginer, procesor la Şcoala Politehnica din Timişoara. 

Religia: creştină ortodoxă. 

Naţionalitatea: română. 

Părinţii: Grigore şi Maria Răileanu. 

Refugiat: Franţa, Italia şi Spania (Madrid). 

Date biografice : 

Inciner diplomat al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din 
Bucureşti. 

191S - 1925 : inginer la C.F.R. şi la C.A.M. 

1^24 - 1944 : profesor la Şcoala Politehnică din Timişoara. 
1940 - 1941 : Ministru al Lucrărilor Publice şi al Comunica¬ 
ţiilor. 

1946 (Mai) : condamnat la moarte, în lipsă, de guvernul din 
Tară. 

1944 - 1948 : luptă ca rezistent în România. 

1948 (Februarie) : se refugiază clandestin din România. 
Căpitan de rezervă al Armatei Romane; ia parte la Campaniile: 
din 1915, 1916 şi din 1942 contra Rusiei Sovietice, trimis pe 
front de Gen. Antonescu (schimbat la altă armă, ca şi C. Gre- 
ceanu, fost ministru plenipotenţiar la Berlin al guvernului 
naţional legionar, şi care nu s'a nai întors, căzut pe front). 
Cavaler al ordinului "Coroana României" şi ofiţer al ordinu¬ 
lui "Coroana României cu Spade şi Fanglică de Virtute Milita¬ 
ră". 

Lucrări t -- 1 l : _:—• c ..— : 

Curs de Topografie, 1932. 

Curs de Materiale de Construcţiuni, 1924. 

Curs de Construcţiuni, 1925* 

Curs de Căi ferate, 1926. 

Buprainalterarea ş : oupralărgirea în curbe, 1939. 

Curs de Statica Construcţiilor şi Beton armat, 1941• 






71 


Problema locuinţelor ieftine» 194*. • 

Problema locuinţelor şi urbanistica, 1W- 

Ca. 4o de articole în publicaţiile române din exil. 

Probleme de mâine în România, volum roneotypat în Eu. "Cartea 
Pribegiei", Buenos'Aires'(Argentina) 1952, 191 P^G- • 

Decedat la Madrid în 16 Ianuarie 1966. 

Cauza: hemoragie internă. 


73 


Cuprinsul 


pag. 

Cuvânt înainte . 

Partea I - Catehism legionar 

Viziunea vieţii şi a lunii . 9 

Materialism dialectic . 13 

Realizarea viziunii legionare .... 

Criterii de Viaţă legionară . 

Metode şi procedee . 

încheiere . 

Partea II - Un memoriu pentru solidaritatea 

românească. ^9 

Probleme de viitor în România . 55 

Notă bio- bibliografică . 
















I 



Colecţia "BIBLIOTECA VERDE" 

Director: C. PAPANACE 
25o87 Salo (Provincia Breşe ia) Italia 


Au apărut : 


1 VERIANUS 

2 Constantin PAPANACE 

n 11 

» 11 

11 11 

11 n 

11 n 

11 11 

n 11 

Ion I. MOŢA 


11 Constantin PAPANACE 

12 " •• 

15 » r " 

14 ” »' 

15 " 

16 " " 

17 Nae IONESCU 

18 Constantin PAPANACE 

19 »• H 

20 Constantin PAPANACE 

21 »• 


22 Gheorghe RACOVEANU 
25 Ion PROTOPOPESCU 


5 

4 

5 

6 

7 

8 
9 


Concepţia de viaţă şi stilul de luptă le¬ 
gionar. 

PRO BAICANIA. Considerations sur 1*union 
balcanique et la solution des problemes 
litigieux de ce secteur europeen. 

La persecution des minorites Aroumaines 
(Valatjues) dans Ies Pays Balcaniques. Le 
Probleme Macedonien. 

MIHAI EMINESCU ungare precursor al Le¬ 
gionari sinului românesc, ed. II. 

Destinul unei generaţii. 

Orientări pentru legionari. 

Justice pour Ies Aroumains (Valaques). 
Martiri legionari. 

Orientări politice în primul exil (1939- 
194o). 

Corespondenţa cu Serviciul Mondial(1934- 
1956). 

Identitatea unor nume patronimice la Ita¬ 
lieni şi Aromâni. 

L'origine et la conscience naţionale des 
Aroumains. (La terreur grecque en Mace- 
doine.) 

Le droit d'asile politique et le probleme 
des minorites ethniques opprimees. 

Spre o democraţie social-creştină.(Orien¬ 
tări pentru Legionari.) 

La genesi ed il raartirio del Movimento 
Legionario Romeno.) 

Colecţia "Orientări pentru Legionari” 
Voi. I. 

Fenomenul Legionar. 

Despre Căpitan, Nicadori şi Decemviri. 

Colecţia "Orientări pentru Legionari" 
Voi. II. 

Colecţia "Orientări pentru Legionari" 
Voi. III. 

îndreptar legionar în Exil. 

Mişcarea Legionară şi Biserica. 

Catehism Legionar. 










WHWV iil