Revista Cinema/1990 — 1998/016-CINEMA-anul-XVI-nr-3-1978

Ò 


»cI 
i 
60 
o 
D 
4 
= 
o 
G 
v 


ancheta 
revistei „Cinema“: 
criticii discută 
stagiunea 
cinematografică 


Am făcut 20 de filme. 
Numărul e impresionant. 
Dar calitatea? 


colegilor noștri din întreaga presă, de la cotidiene și săptăminale, din Capitală 
si din țară, de la publicaţii, televiziune, radio. 

O asemenea confruntare de idei sperăm să aprofundeze, într-un mod util, 
problemele — mari și mici —ale creației cinematografice. Sperăm că această 
«privire din toate unghiurile» sau, în e caz, din cit mai multe unghiuri 
cu putință, să inoculeze dezbaterii noastre acel spor de eficiență și obiecti- 

Pentru a da acestei analize o perspectivă cit mai largă și, în primul rînd, vitate pe care numai efortul colectiv îl poate adu 
pentru a înțelege creația cinematografică nu numai din punctul de vedere al |. - Unii dintre coleali! nostri emit ludec&ti d re. Cu foarte multe 
profesionistului, ci și din punctul de vedere al spectatorului, revista a publicat, dintre redacția se află în plin acord, în deplină consonanta. Impor- 
sistematic, o «cronică a beneficiarului» menită să ne arate nouă. și, bine tant nu ni se pare însă de a face aici disocieride detaliu, ci de a pune in- 
înțeles, cineaştilor noștri, cum se văd filmele noastre de către cei pentru care fața cineaștilor noștri o judecată critică «de ansamblu». Duritatea unor jude- 
se fac. Cum le văd și cum le judecă. căți trebuie să fie — credem noi — nu un motiv de iritare sau de căutare a 

În acest număr ne propunem o nouă extindere. O stagiune cinematogra- unor circumstanțe atenuante, ci un prilej de scrutare și autoscrutare mai 
fică care — așa cum spuneam la început — a fost analizată de redacția «Cine- puțin miloasă Mai severă. 
ma», deci de o singură echipă de critici, să fie în continuare supusă judecății 


Ca și în toate celelalte stagiuni, dar poate cu precădere în această stagiune, 
pentru că nicicind în arta noastră, ca și în întreaga viață a țării, nu s-a pus 
cu mai multă fermitate imperativul calității, revista noastră și-a dat osteneala 
să reflecte producția noastră cinematografică, și nu numai să o reflecte, dar 
să o și an eze cu obiectivitate și să caute să descifreze, în particularitatea 
fiecărui film, direcții cu un caracter general. 


participanţilor 
ordinea alfabetică) 


Lista filmelor puse în discuție 
(în ordinea apariției pe ecrane) 


Povestea dragostei 

Tuf& de Veneţia 
Accident 

Cuibul salamandrelor 
Misterul lui Herodot 
Oaspeți de seară 

Gloria nu cîntă 
Buzduganul cu trei peceti 
Marele singuratic 

larna bobocilor 


Cronicile moderate 


simptomul 
calității modeste 


Cercetind cu aparatele de control acea 
zonă pe care toți o recunoaștem drept vita- 
lă, anume filmul de actualitate în cinemato 
graful nostru, observăm că numărul bătăi- 
lor de puls e satisfăcător: larba verde de 
acasă — un zvicnet: Marele singuratic — 
încă un zvicnet; Trepte pe cer — vena 
«bate»; Cuibul salamandrelor — singele 
circulă; Regăsire — cordul «pompează» 
în ritm egal; larna bobocilor, Tută de 
Veneția, Misterul lui Herodot, Fair play, 
Gloria nu cîntă (de ce nu?) 一 activitate 
cantitativ normală (în ultimele luni) a orga- 
nismului. De ce totuși organismul nu are 
forță, de ce chipul lui e palid si cam «tras»? 

S-ar putea spune că, in definitiv, ceea ce 
tace ca omul din stal (inclusiv criticul) să 
bată destul de des talpa prin pulberea apre- 
cierilor și calificativelor moderate (dacă nu 
aspre), atunci cind e vorba să dea un ver- 
dict asupra unui film de actualitate (și parcă 
niciodată ca în ultima vreme nu au apărut 
mai multe cronici moderate, într-un consens 
cvasitotal 一 împrejurare simptomatică nu 
pentru critică, ci pentru starea operelor 
aflate în discuţie), ceea ce 一 zic 一 se 
așează între film si spectator «bruind» sau 
anulind dialogul lor, este coeficientul scăzut 
de recunoaștere. Dorinţa recunoașterii 
în opera de artă a «vieții aşa cum este ea» 
e elementară doar în termenii care o expri- 
mă, nu Însă și în substanță. Ceea ce solicită 
în momentul de față spectatorul filmelor 
noastre de actualitate, criteriul precumpă- 
nitor de care se leagă sau se dezleagă as- 
teptarile si dezamăgirile, multumirile și ne- 
multumirile lui, ține de acest impuls, dus 
pină la obsesie, de a identifica și a se iden- 
tifica, de a recunoaște, a se recunoaşte, 
de a putea spune la vederea unei bucătării 
sau a unui om, a unui troleibuz sau a unei 
despărțiri, a unui urlet sau a unei șoapte 
de dragoste, a unui pachet de unt cumpă- 
rat într-o Alimentară sau a unui gol lăun- 
tric 一 «da, așa estel». Nu e cazul acum a 
ne întreba cit ține de estetică si cit de via- 
8 一 această reacţie. Se ştie însă că, de 
obicei, se caută insistent, pină la disperare. 
ceea ce nu se găsește sau se găseşte rar 
Din acest punct de vedere, reacția specta. 
torului nostru vizavi de filmul de actuali- 
tate, reacția pomenită mai Inainte, prin care 
sint eludate o sumă întreagă de alte criterii 


2 


Regăsire 

Mama 

Fair Play 

larba verde de acasă 
Împuşcături sub clar de lună 
Riul care urcă muntele 
Acţiunea Autobuzul 
Cintarea României 

Trepte pe cer 

Profetul, aurul și ardelenii 


Aurel Bădescu, de /a «Contemporanul» 

Călin Căliman, de /a «Contemporanul» 

Constantin Colhon, de /a «Tribuna» şi 
Radio Cluj-Napoca 

Radu Georgescu, de la «Săptămina» 

Manuela Gheorghiu, de /a Institutul de 
Istoria artei al Academiei de ştiinţe social- 
politice 

Ana Halasz, de /a «A Hét» 

Smaranda Jelescu, de /a Televiziune 


Nicolae Mateescu, de la «Luceafărul» 

Magda Mihăilescu, de la «informația 
Bucureştiului» 

Ştefan Oprea, de la «Cronica» din laş: 

Horia Pătrașcu, de la «Flacăra» 

Natalia Stancu, de /a «Scinteia» 

Călin Stănculescu, de /a «Scinteia tine- 
retului» 


D.I. Suchianu, de /a «România literară» 


de apreciere, în favoarea celui de recunoas 
tere sau nerecunoaștere socotit esentia! 
în acceptarea sau nu a peliculei apare justi- 
ficată. Sigur, acesta e un mod necesar 
de analizare a unui film, nu însă si sufi- 
cient. Din păcate însă, bătălia se duce încă 
doar pe acest teritoriu — și ceea ce ar trebui 
să fie un punct de pornire este abia unul 
de sosire, nici acela atins întotdeauna 
Izbinzile unui film de actualitate romă- 
mânesc se măsoară deocamdată, de regulă, 
prin cit reușește el să fie plauzibil,să re- 
constituie fie şi în parte «viata așa cum 
este ea», atunci cind această capacitate, 
în fond elementară, de «mimesis» s-ar 
cuveni să fie ceva normal, iar nu o perfor- 
manţă. 

Satisfactia publicului rămine astfel, fie 
şi involuntar, conservată într-un stadiu 
de copilărie (si nu e vina lui) care nu cu- 
noaște bucurie mai mare decit aceea de a 
constata că maşina de pompieri, jucărie 
primită în dar, este aidoma mașinilor ade- 
vărate văzute vreodată pe stradă. Dacă si 
cum funcţionează «jucăria» aproape că nu 
mai contează, deși abia acestea sint între- 
bările serioase. Cred că efortul cel mai 
mare la care este solicitat ochiul spectato- 
rului (dar un efort necreator, ce nu ar trebui 
să intre în obligaţiile sale) este, în prezent, 
acela de separare (In contact cu un film 
de actualitate) a materiei care construiește 
o imagine în concordanţă cu realitatea, de 
materia care, cu sau fără voie, construiește 
o iluzie a realității, «o suprarealitate». Ceea 
ce moderează dintr-o dată aprecierile asu- 
pra unul film de acest gen, ceea ce Îl «trage» 
brusc in jos, în zona lui așa și așa, în peri- 
metrul unde bunele intenții şi bunele rea- 
lizări nu mai constituie decit un procent 
cărula trebuie să i se adauge altul, de ne- 
realizări, pentru ca socoteala să fie corectă 
și să dea «sută la sută», este această siste- 
matică alunecare in «suprarealitate» ori 
în pseudorealitate, într-o imagine a ei falsă, 
încilcită, petrecută la nivelurile principale: 
epic, caracterologic, conflictual. Se pot, 
de altfel, identifica ușor citeva din sursele 
principale şi cele mai frecvente care stau 
la originea fenomenului: investirea coinci- 
dentei, adică, în fond, a Intimplătorului, 
cu funcție motrice și cu neverosimila capa- 
citate de imixtiune in ceea ce este legic 
(vezi, de pildă, epicul din Regăsire sau 
Trepte pe cer); credința că împrejurarea 
excepțională, accidentală, este mai revela- 
toare in materie de psihologii şi caractere 
(Cuibul salamandrelo»), lucru posibil, 
într-adevăr, însă departe de a constitui o 
regulă; preeminenta mijloacelor de tratare 
a substanţei asupra substanţei însăși pină 
la anemierea sau schimbarea culorii ei 
(îndeosebi în comedii). 


Convietuirea aceasta în cadru, pe acelasi 
metru de peliculă, în același film. a unei 
realități şi a ceea ce numeam suprarealitate 
mi se pare generatoare prin excelentă 
a mediocrității. Există în limbajul artelor 
plastice un termen: «pentimento». Se fo- 
loseste atunci cînd, cu trecerea timpului, 
prin învechirea vopselelor sau printr-o cer- 
cetare specială sub o pictură pot fi desco- 
perite liniile altui desen, altor obiecte, altor 
personaje. Ca si cum pictorul, după ce le-a 
conturat inițial pe acestea din urmă s-ar fi 
răzgindit, s-ar fi căit («pentimento»), aster- 
nind apoi peste ele cealaltă pictură, cu cele- 
lalte obiecte şi personaje. Oare ce îi face 
pe regizorii filmelor de actualitate să se 
căiască, Să se răzgindească? 


Aurel BĂDESCU 


Există, totuşi, 
motive de încredere 


în filmul 
de actualitate 


Cred în filmul românesc de actualitate. 
Alirmatia poate părea multora riscantă si 
«fără acoperire» din moment ce vorbim 
mereu, și nu vom conteni să vorbim despre 
îndatoririle încă neimplinite ale filmului 
românesc față de realitățile cotidiene ale 
tării, față de viață în general. Afirmația 
poate părea multora riscantă din moment 
ce avem Incă foarte puține filme cu adevă- 
rat reprezentative despre prezent, contem- 
porane în substanţa lor, prin personajele 
lor, prin ideile lor, prin conflictele lor, prin 
modalitățile de realizare artistică și nu 
numai prin peisajele lor cu blocuri sau prin 
filele de calendar aduse cu promptitudine 
«la zi».. 


Dincolo de argumentele afective 一 care. 
ştiu, pot fi transformate cu ușurință în con- 
traargumente 一 există realități si certi- 
dini peste care nu e bine să trecem în fugă. 
Există, de pildă, «argumente istorice» (deși, 
firește, nu ele sint cele mai importante 
într-o discuţie despre filmul de actualitate 
purtată azi, dar țin la «lecţia» lor): debutul 
cinematografiei noastre noi a coincis cu 
Răsună valea, filmul lui Paul Călinescu 
Privim astăzi cu superioară Ingăduinţă spre 
acest mesaj «de demult», ba chiar cu cite 
un zimbet nelalocul lui (fapt, totuşi, la locul 
lui din moment ce nu numai timpul artistic 


ci şi actualitatea erau altele atunci); filmul 
are, însă, o calitate neostenită, care-i asi- 
gură, de fapt, durata reală: incerca să prindă 
si prindea pulsul țării la acel orizont al dez- 
voltării istorice și iată, azi, păstrăm prin 
el reflexul unui timp. Este mult aceasta, e 
puțin? În ceea ce mă priveşte, cred că este 
mult şi sint convins că multe din peliculele 
«pierdute» ale anilor care au urmat s-au 
pierdut tocmai pentru că actualitatea n-a 
fost decit ade formă». 


Dar să revenim la actualitate. Cred în 
filmul românesc de actualitate indeosebi 
din anul (relativ apropiat) în care au fost 
prezentate în premieră: Cursa de Mircea 
Daneliuc, lustrate cu flori de cimp de 
Andrei Blaier și Filip cel bun de Dan Pita. 
N-as vrea să se inteleaga (si voi încerca 
să mă explic) că pină atunci filmul românesc 
de actualitate n-a oferit certitudini. N-aş 
vrea să se înțeleagă (și voi încerca să mă 
explic) că de atunci filmul românesc de 
actualitate n-a mai oferit certitudini. Dar 
în acel an, prefigurat parcă de anii imediat 
precedenţi, am simțit pentru prima dată 
că filmul de actualitate a devenit o preocu- 
pare programatică a realizatorilor și pro- 
ducătorilor. Am simțit că filmul de actua- 
litate poate deveni ceea ce trebuie de fapt 
să fie, «coloana vertebrală» a cinemato- 
tografiei noastre. Pînă atunci, preocuparea 
mi s-a părut sporadică si oarecum întim- 
plătoare, oricum discontinuă. Cele trei filme 
amintite, valoroase în parte (și, de altfel, 
foarte diferite între ele, atit ca temă, cit si 
ca modalităţi de expresie) au, cred, o va- 
loare demonstrativă, chiar mai mare privite, 
impreună. Pur şi simplu, pentru că au 
vădit o concepție superioară asupra filmu- 
lui de actualitate și a ponderii acestuia în 
ansamblul productiei. 


Nu pot fi scoase din discuție nicicum 
felurite alte «motive de incredere» acumu- 
late pe parcursul anilor. Realismul lucid, 
investigația analitică, acuzat politică, din- 
tr-un film al devenirii noastre socialiste 
ca Puterea și Adevărul de Titus Popovici 
si Manole Marcus... Tinuta psihologică a 
filmelor Malvinei Ursianu de la Gioconda 
fără suris la Trecătoarele iubiri... Simţul 
realităţii dovedit de Andrei Blaier încă de la 
Diminetile unui băiat cuminte și Apoi 
s-a născut legenda... Sensibilitatea con- 
temporană a unui film ca Mere roșii al lui 
Alexandru Tatos... Starea poetică din larba 
verde de acasă de Stere Gulea... Despre 
toate acestea s-ar putea vorbi pe larg ca 
sı despre alte contribuții la edificarea fil- 
mului românesc de actualitate. Dar despre 
acestea s-a mai vorbit si se va mai vorbi. 
Prefer să mă opresc la alte trei filme, pe 


«Este cunoscută 
preocuparea permanentă 
a partidului 


pentru 
desfăşurarea activității 
politico-educative 
de formare 
a omului nou, 
pentru 
afirmarea literaturii, 
a artelor, 

a culturii noi 
revoluționare — 
factori importanți 
în educarea maselor, 
care au menirea 
de a reda, 
în limbajul lor 
specific, 
viața, preocupările, 
dorințele 
şi visele 
poporului nostru.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


care noi criticii le-am cam uitat şi pe care 
tinerii spectatori hu le-au văzut niciodată 
Trei filme controversate la vremea lor — 
si poate, controversabile în continuare 
dar asta rămine de demonstrat — discutate 
atunci (si tot discutabile astăzi), dar cu 
merite sigure în investigarea actualității: 
Meandre de Mircea Săucan (cred că nici 
unui cinefil adevărat n-ar trebui să-i lip- 
sească din palmares acest film, dar citi 
oare l-au văzut?), Reconstituirea lui Lu- 
cian Pintilie și Un film cu o fată fermecă- 
toare de Lucian Bratu. Lecţia de realism 
a acestor filme (realism filozofic, realism 
metaforic, realism poetic) nu trebuie negli- 
jată, chiar dacă — repet — punctele de ve- 
dere sint si pot fi foarte diferite in aprecie- 
rea de ansamblu a celor trei creaţii. 


Existind atitea amotive de încredere», 
de unde, atunci, senzația de nemulțumire 
care însoțește totuși evoluția filmului ro- 
mânesc de actualitate? Îndeosebi pentru 
că multe dintre filmele care-și propun să 
vorbească despre prezent — şi sint tot 
mai multe! 一 o fac încă stingaci, schema- 
tic, irelevant. De partea acestora înclină 
incă balanța. A fost o vreme (nu a incepu- 
turilor!) cînd filmele realităților actuale tin- 
teau doar zone periferice ale realității. 
Universul tematic al filmelor de actualitate 
s-a consolidat: inspirația autorilor pornește 
mult mai des de la realităţi specifice, nu se 
mai opreşte la porţile uzinelor (prin aceasta 
intelegind, generic, ambianță contempo- 
rană In substanța el), ci îmbrățișează oa- 
menii de azi, gindul și fapta contemporană. 
Miza filmului de actualitate continuă să 
rămină mică prea adesea. Miza politică, 
miza filozofică, miza umană, miza conflic- 
tuală, miza etică, miza artistică... Aceasta 
chiar în cazul celor mai reușite creații. 
larba verde de acasă, de pildă, cel mai bun 
film de actualitate din ultima perioadă, este 
un excelent «film de stări», de sentimente, 
este foarte bine că avem un astfel de film. 


Dar întreb: sentimentul nu domină cumva 
timpul? lar starea (stare-stări) nu se 
îintiinește oare, poate involuntar, cu a sta- 
stare? La acesta mă gindesc: «starea», 
în acest sens, nu poate fi o miză a prezentu- 
lui, a unui prezent dinamic prin definitie. 


Dar am destule motive — zic — să cred 
în filmul de actualitate. Unul dintre moti- 
ve, dincolo de toate, ar fi acela că numai 
prin filmul de actualitate se poate consolida 
și poate convinge o școală cinematoaraficà 


Călin CĂLIMAN 


Rămin, totuși, 


optimist 


Între o inauigență molesitoare şi o seve- 
ritate decapantă e de preferat a doua, fără 
a se căuta neapărat vreun Moţoc printre 
regizorii şi scenariștii noștri. Am consi- 
derat dinainte si în cei şapte ani de cind 
scriu (rostesc) cronică de film că, dat fiind 
stadiul în care se află alte cinematografii, 
este pernicios să inchidem ochiul cu care 
privim (sau, din păcate, doar citim) despre 
acestea si să ne uităm cu celălalt la a noas- 
trà satistăcuţi, dacă nu chiar extaziaţi, cum 
face un prea bine ştiut critic, care desco- 
peră în mai toate filmele noastre ceva ori- 
ginal 一 cea mai rară dintre păsările care 
filflie azi în toate artele, din lumea toată. 

Deci, dacă e să stabilim o cotă calitativă 
filmului nostru, nu o vom putea face cu 
folos decit raportindu-l necontenit la tot 
ce au dat mai valoros cinematografiite lu- 
mii. N-am să pedalez pe această idee. Se 
ştie prea bine, ea este fundamentală, în 
toate relaţiile noastre competitive. 

Referitor la filmul românesc din ultimul 
an şi jumătate,am să spun citeva cuvinte 
doar despre două dintre problemele care-și 
așteaptă rezolvarea. Mai întîi e neconcordan- 
ta, ruptura, dintre profesionalismul (care 
nu trebuie să mai fie prilej de uimire), în 
unele cazuri marele talent al regizorilor, 
operatorilor, actorilor — pe de o parte — 
şi valoarea artistică, ideatică, etc. a scena- 
riilor 一 pe de alta Un schematism, de fapt 
un tezism acuzat caracterizează filmul nos- 
tru de actualitate (dar nu numai), de ieri 
şi de azi. Şi mă preocupă mai ales filmul de 
actualitate, căci cred cu tărie că prin el 
şi cu el în primul rind, se va putea realiza 
o şcoală românească admirabilă, un nucleu 
durabil al acesteia, dacă vreţi. Ceea ce 
lipsește scenariilor este deschiderea spre 
universalitate. Aproape niciuna din marile 
întrebări ale acestei lumi nu e oe găsit in 
filmele noastre, de parcă am trăi pe alt 
continent, pe altă planetă. O problematică 
limitată, suprafață mică de desfăşurare a 
ideii, subiecte din care este exclus fiorul 
tragic, personaje mult prea specifice — fără 
o circumscriere a acestora într-o sferă mai 
amplă, capabilă să intereseze o umanitate 
mai cuprinzătoare. Filmul, ca și teatrul, ca 
și celelalte arte majore, nu este reprezen- 
tatie folclorică, nici mijloc de colportai 
turistico-etnogratic. El are, ca muzica Si 
ca pictura, un limbaj universal — imaginile 


in mişcare — în interiorul cărula trebuie 
să se cuprindă și idei general umane. Să 
vorbim despre noi în așa fel incit să inte- 
resăm, prin ceea ce avem comun cu lumea, 
intreaga lume. E necesară o artă poetică 
a dubiului fecund (în sens brechtian), din 
care să nu lipsească ironia superioară. 

Dacă avem în vedere numai finalitatea 
povestirii, atunci filme ca ilustrate cu fiori 
de cimp, Zile fierbinţi, Regăsire (asemă- 
nător cutărui film indian sau unuia recent 
japonez) sint foarte bune. Dacă ne-am 
hotărit să facem filme necesare, destinate 
numai acestui moment, atunci Serenadă 
pentru etajul XII, larna (dar și Toamna) 
bobocilor ori Ultimele zile ale verii sint 
perfecte din punctul de vedere propus. 
In stirșit, dacă vrem să facem filme numai 
pentru spectatorul nostru, atunci să pre- 
miem toate aceste titluri şi să ne declarăm 
geniali, cum am făcut cu fotbalul, dar să 
nu sperăm într-o calificare internațională 
de mare anvergură. i 


Şi pentru că am pomenit spectatorul, 
publicul, trec la a doua problemă care îl 
privește direct. | se acordă acestuia un 
credit nelimitat. «Marele nostru spectator», 
«marele nostru judecător», [i spun, yoind 
să-l flateze, regizori mediocri și critici co- 
mozi, cind de fapt marele şi unicul judecă- 
tor este doar timpul. La o privire mai atentă, 
această flaterie reprezintă o contradicție 
internă, nu numai o dubioasă justificare. 
Cea mai mare parte a filmelor noastre, nu 
numai de actualitate, păcătulesc printr-un 
pronunțat exces de expresivitate, ceea ce 
este pentru un estetician (Michel Dufresne) 
«unul dintre pericolele care pindesc arta». 
E cazul cu Marele singuratic, Buzduganul 
cu trei peceți și altele. Vreau să spun că 
conflictul, atita cit este și cum este, se re- 
zolvă şi mesajul se transmite aproape În- 
totdeauna explicit prin dialog și nu prin 
destăşurarea acțiunii. Nimic nu trebuie să 
rămină neclarificat, nimic să nu fie cumva 
interpretat altfel, decit cum trebuie. Nimic 
din misterul omului, din necuprinsul său 
nu rămine nedeslusit Or, relația film-pu- 
blic interesează nu prin ct dă acesta (In- 
casări, număr pentru statistici personale 
şi oficiale), ci prin ce și cum primește el 
de la cutare sau cutare film. Nu interesează 
în primul rind cu ce rămine cinematografia 
de la el, ci cu ce rămine el de la aceasta. 

Nu o spun de dragul unei încheieri în roz, 
dar am realmente incredere şi merg pe mina 
unor Dan Piţa, Mircea Veroiu, Mircea Da- 
neliuc, Al. Tatos şi Stere Gulea, dar şi pe 
a mai abătrinului» Andrei Blaier (cel din 
Prin cenușa imperiului). Ochiul cu care 
privesc filmul românesc nu e extaziat, nu 
e nici satistâcut, dar e optimist, datorită 


«Noi pornim permanent 
de la necesitatea 
realizării 
unui umanism nou, 
revoluționar, 
în care omul 
să se poată 
afirma plenar 
în strînsă legătură 
cu societatea, 
cu colectivitatea 
din care face parte. 
Numai așa, 
fiecare om, 
fiecare personalitate, 
îşi poate pune mai bine 
în valoare 
capacitatea, talentul, 


energia și forța creatoare, 


se poate afirma 
în viața colectivităţi, 
a întregii noastre 
națiuni.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


noii generaţii căreia îi doresc să fie foarte 
severă în primul rind cu ea însăși. E cazul 
ca din 20—25 de filme pe an să putem numi 
foarte bune 5 


Constantin COLHON 


Cînd bratara meseriei 


nu e de aur 


De la 1 ianuarie 1977 şi pină la data la 
care cuvintele aici prezente imi picură din 
stilou melancolia, ca paşii ezitanfi ai unor 
bătrini minulescieni In ploaie şi intristate 
ca un suflet de plumb bacovian, s-au urmă- 
rit unul pe altul pe ecrane 20 (douăzeci de 
filme). 

Cineftilii au o memorie magnetică, de cal- 
culator electronic. În benzile prin ale căror 
perforati intră și se stochează în magazia 
de memorie a creierelor lor premiere după 
premiere, se petrece o operaţie programa- 
tă: filmele sint decantate, deosebite, cintă- 
rite, comparate şi unele dintre ele sint aran- 
jate automat Intr-un loc unde se umblă mai 
des, fiindcă ne place să ne amintim de ele, 
iar celelalte sint trimise tot automat, în 
podul prăfuit al vechiturilor și inutilităților 
şi al obiectelor de ocazie pe care ai dat 
banii degeaba, crezind că ai făcut o afacere 
cu eternitatea: adică în podul în care cine- 
filul ştie că nu va umbla niciodată și unde 
nici măcar un picior de pompier, profesio- 
nist sau voluntar, nu va călca vreodată, 
fiindcă acolo nu e depozitat — nici un fel 
de material inflamabil. Ce găsesc, deci, 
cinefilii în depozitul lor de memorie, acolo 
unde amintirile afective sint oarecum mai 
pipăibile? La capătul perioadei de care 
vorbeam (deci, 1 ianuarie 1977 — mijlocul 
lui februarie 1978) mai intii Cintarea Româ- 
niei, plasat pe un loc deosebit, datorită 
facturii sale de spectacol în spectacol, 
film bine făcut și cu evidentă multă dragos- 
te. Urmează Protetul, aurul şi ardelenii, 
și el la un loc de cinste, și el bine făcut, cu 
pasiune, cu inteligență, cu umor şi cu... 
succes, mare succes la public şi nu numai 
la public, dar şi la cei care a căror menire 
în viață şi-o cred a fi căutarea nodului in 
papură. Găsim tot aici şi Mama, foarte 
bine făcut, şi larna bobocilor, făcut cinstit 
si tarba verde de acasă, film nu atit de 
bine făcut, avind şi greşeli destule, dar care 
greşeli le privim cu căldură (mai ales că nu 


(Continuare jn pag. 4) 


3 


Criticii discută 


stagiunea cinematografică 


(Urmare din pag 3) 


erau ale regizorului) și le privim cu emotie 
si intelegere, fiindcă sînt ale unui film cu 
care a debutat pe marele ecran un regizor 
de mare talent. 

lată, am numit cinci filme din cele două- 
zeci și poate că nici ordinatorul meu nu 
funcționează prea bine, ori că nu l-am pro- 
gramat cu destulă luciditate si obiectivitate, 
ori că a început să se «umanizeze», adică 
să greşească si el din dragoste pentru filmul 
românesc, lăudind mai mult decit ar fi fost 
necesar... 

Rămin oricum alte 15 obiecte, sau pro- 
duse dacă vreți, sau în unele cazuri chiar 
subproduse. Stau laolaltă în acel pod al 
păianjenilor, ascunzindu-se într-un ungher 
peste care s-a întins o aripă neagră, protec- 
toare de întuneric; mediocritatea, primejdia 
aceea hidă, viscoasă si caldă in care unii 
s-au aruncat si se vor mai arunca cu capul 
Inainte, ca în iazul de la marginea satului 
şi de la marginea copilăriei lor, cind erau 
puri și minunați in nevinovăția și ingenuita- 
tea lor copilăroasă, cind sufletele lor nu 
erau încă intinate de colbul «ideii» că nu 
meseria e brățară de aur, ci mediocritatea, 
aliaj ieftin, poleit pe dinafară cu declaraţii 
siropoase despre «viitorul film la care se 
gindește», aliaj forjat cu bătăi de pumni 
vajnici în piepturi firoscoase... Meseria e 
brățară de aur? Vai, ce greșală: mediocri- 
tatea e de aur, ea aduce mai repede milionul 
(de spectatori) la casă si tantiemele acasă. 
lată: Tufă de Veneţia a înregistrat într-un 
an și o lună 1044676 de spectatori, dar la 
Tănase Scatiu — două serii — într-un an 
şi trei luni s-au rupt 2092524 de bilete, 
adică s-au numărat 1 046 264 de spectatori — 
deci tot cam atitia cit la Tută... Ordinatorul, 
oricum, poate furniza exemple la nestirşit. 
Atunci, de unde ideea că meseria e brățară 
de aur? Adevărul este însă că nu intot- 
deauna mediocritatea e de aur, și nu orice 
spectator este gata să ia orice rebut drept 
aur. Dar nu-i nimic, îşi zic (ştiind ei ce-și 
zic) stricătorii de proverbe. Dacă nu l-am 
dus pe ăsta, mai sint destui fraieri. 

Un lucru uită ce-i ce-și dau arama pe faţă, 
sperind că le va fi cumpărată ca un lingou 
de aur pur cu care ar fi ieșit îngemănat 
dintr-un Eldorado natal: exemplul celor 
care s-au învățat minte e contagios si se 
propagă în proporție de masă un milion 
vrei pe filmul dumitale, tovarase, într-un an 
de zile? Noi iţi dăm cinci milioane (de spec- 
tatori) pe el, dar nu ne insela: să fie aur 
curat. Nu imitație. 


Radu GEORGESCU 


Tratarea minoră 


a temelor majore 


Cu opt premiere mai puțin decit scrie pe 
hirtie (căci dacă vorbim despre o producție 
anuală de 25 de filme atunci cind calcului 
trebuie făcut de la 1 ianuarie pină la 31 de- 
cembrie 1977), și cu parte dintre regizorii 
de prima mină absenţi de pe ecrane, nue 
de mirare că stagiunea trecută ni se înfăţi- 
şează asa, adică fără strălucire. Lipsesc 
virfurile, lipsesc operele de referință pentru 
o ipotetică istorie a filmului românesc. 
Pare de necrezut și totuși, iată, dintre 17 
titluri tot cernind neghina de griu, In sită 
nu mai rămine decit larba verde de acasă, 


și, cu unele rezerve, super-show-ul pentru 
copii, Mama. Nu visam o insiruire de capo- 
dopere, dar nici nu puteam bănui siragul 
de rateuri şi o masă amorfă de filme caldute 
care au dominat anul cinematografic. O 
cinematografie ajunsă la nivelul la care pe 
bună dreptate pretindem a ne afla nu are 
dreptul moral să prezinte publicului produ- 
se ca Fair Play. Înseamnă o lovitură dată 
sub centură culturii cinematografice de 
masă. Cred, de asemenea, că după dovezile 
de maturitate artistică şi politică oferite în 
abordarea actualităţii și a filmelor inspirate 
din ilegalitate, după Puterea și Adevărul 
şi Mere roșii, după Duminică la ora 6 
si Zidul, pelicule ca Regăsire și Oaspeți 
de seară ne aruncă Inapoi cu cel puţin un 
deceniu, dacă nu chiar două, din punct de 
vedere al esteticii cinematografice. 

S-a vorbit mult în ultima vreme nu întot- 
deauna cu detașarea cuvenită, despre apor- 
tul diferitelor generații în evoluția filmului 
nostru. Filmografia anului trecut reflectă 
o îngrijorătoare tendință comună unor 
cineasti cu vechi state de serviciu si citorva 
dintre noii veniţi: facilitatea. Ea se vadeste: 
1) în preferința spre genuri minore, rezolva- 
te la linia minimei rezistențe, fără preocupa- 
rea de a depăși limitele inerente ale formulei 
date, deopotrivă prin îmbogățirea ei sub 
raportul încărcăturii umane si sub acela al 
unei stilistici novatoare; 2) în abordarea 
pripită a unor teme sau idei majore. Astfel 
un regizor de talia lui Mircea Mureșan sem- 
nează Împușcături sub clar de lună, 
iar Mircea Moldovan depune armele ex に 
gentei In larna bobocilor, un cineast de 
prestigiul lui Mircea Drăgan nu vizează alt- 
ceva decit succesul instantaneu în Cuibul 
salamandrelor, un maestru al ecranizărilor 
ca lulian Mihu acceptă să «pună în conser- 
vă» cu toptanul, pagini întregi din romanul 
Marele singuratic, iar Constantin Vaeni se 
lansează temerar într-un mastodontic re- 
make al epocii lui Mihai Viteazul, fără să fi 
găsit în prealabil o formulă «cinematogra- 
fică» pentru ambițiosul pariu al Buzduga- 
nului cu trei peceți Şi lista ar putea con- 
tinua cu lon Popescu Gopo care a trecut 

din nou, la mică distanţă, e drept, dara tre- 

cut pe lingă un film mare, cu Cristiana Ni- 
colae care în Riul care urcă muntele... 
n-a prea urcat... 

Graba, sfinta grabă, iată ce strică multe 
din filmele noastre care intră în producție 
cu decupaje făcute de mintuială, (cum s-a 
putut constata de către Comisia de scenarii 
recent înființată pe lingă ACIN), cu idei 
insuficient decantate, insuficient trecute 
prin filtrul personalității creatoare a autori- 
lor respectivi. Există în lume mari regizori 
ca Alain Resnais, Tarkovski, Fellini, Anto- 
nioni, Bergman care fac film doar o dată 
la citiva ani, pentru că procesul chinuitor 
al gestatiei artistice nu poate fi inghesuit 
în parametrii unei bande rulante. Or cineas- 
tii noştri lucrează împinşi din urmă de con- 
tracte. În cinematografia română, sistemul 
contractual care a impulsionat fără îndoială 
producţia într-o anumită perioadă, tinde 
actualmente să devină o capcană a cărei 
primă victimă este calitatea artistică a fil- 
melor. Vina o poartă în egală măsură Casele 
de filme, prin politica de scenarii orientată 
nu totdeauna după principiul calităţii, ci 
după acela al oportunității temei. Direc- 
torii Caselor de filme prezenţi în vară la 
Festivalul de la Costineşti au avut prilejul 
să asculte atunci, exprimate direct, fără 
menajament, părerile marelui public. Cind 
critica si spectatorii sint în consens, în- 
seamnă că într-adevăr undeva o rotiță se 


învirte în gol. Sperăm să nu fie pentru mult 
timp. 

Stagiunea '77 nu a fost strălucită. Seismul 
a creat desigur circumstanțe atenuante, 
deși chiar şi fără acea convulsie nebu- 
nească a măruntaielor pămintului situația 
producţiei noastre ar fi rămas aceeași. 
Cu diferenta desigur, ca printre noi i-am fi 
avut in continuare pe cei tragic dispăruți 
pe care Premiile acordate de juriul ACIN 
ja începutul acestui an au uitat să-i omagie- 
ze post-mortem, cum s-ar fi cuvenit: Eliza 
Petrăchescu, Toma Caragiu, Alexandru 
Ivasiuc, Alexandru Bocanet. 


Manuela GHEORGHIU 


După părerea mea, 


tot scenariile... 


Obișnuiesc de mai multă vreme, ca făcind 
bilanţul unui an cinematografic, să compar 
nereuşita unor filme cu constantele certe 
ale culturii româneşti: pictura, teatrul, lite- 
ratura. Există însă si filme, și încă nu pu- 
line, de la Viaţa nu iartă, Moara cu noroc, 
Pădurea spinzuraților, Reconstituirea, 
Puterea și Adevărul, Actorul și sălba- 
ticii, Drum în penumbră, Tănase Scatiu, 
Prin cenușa imperiului, care au devenit 
şi rămin etaloane pentru oricare film ro- 
manesc. Și ori de cite ori sint nevoită să 
tac apel la aceste constante îmi dau seama 
că «e ceva» — nu cu Marincea, ci cu filme- 
le anului. 

Regretatul Kovacs György avea o vorbă: 
un actor bun mai joacă și prost — un actor 
prost mai joacă și bine... Un eşec eclatant, 
un rateu de anvergură rezultat dintr-o ten- 
tatie, dintr-o eroare de anvergură, este mult 
mai promițător, decit un pseudo-succes 
mediu, ceva sigur, sobru şi cuminte, care 
nu supără pe nimeni — dar arta mare «su- 
pără», răscoleşte, te confruntă cu tine în- 
suti. În tot anul 1977 n-a intrat pe ecrane un 
film românesc care să-ți provoace o noapte 
de nesomn. Imaginea — frumoasă, ca de 
obicei, profesionismul, cu unele excepții, 
este profesionism; regizorii, care sint cu- 
noscuţi ca oameni talentati。nu şi-au trădat 
talentul, cei cunoscuți fără de talent nu și-au 
trădat lipsa de talent; dintre debuturi, cel 
al lui Stere Gulea trădează o mare sensibi- 
litate dublată de luciditate, spirit de obser- 
vatie şi bun simţ. 

Singurul film de excepție al anului a fost 
Mama Elisabetei Bostan, dar și în acest 
caz mă întreb dacă nu e conflictul prea firav 


pentru toată suprastructura filmică bogată - 


şi ingenioasă? Ar fi nedrept să-i pretind 
autoarei unui film muzical fermecător, să fi 
tăcut o tragedie cruntă; nu despre asta e 
vorba. Dar intriga filmului este cam ane- 
mică chiar si pentru o feerie și, ceea ce este 
mai semnificativ, această mare reuşită o- 
glindeste fără voie o tendinţă a întregului 
an cinematografic și anume tendința de a 
escamota conflictele, de a se menţine pe 
linia unui echilibru caldut. 

În acest context, «filmul de acțiune» a 
avut cele mai multe șanse: Osinda lui Nico- 
laescu se distinge prin profesionalism, 

mpușcăturile... lui Mureşan prin atmosfe- 
ră, Cuibul salamandrelor de Mircea Dră- 
gan, printr-un spectaculos de strictă con- 
temporaneitate, cel al lui Gheorghe Turcu, 
Oaspeți de seară,printr-o distribuţie ine- 
dită. 

Cel mai deficitar 一 ca de altfel în fiecare 
an de la un timp încoace — rămine filmul 
de actualitate. O anumită reușită reprezintă 
larba verde... care nu-și impune o temă 
mare, pe care să n-o poată realiza, ci doar 
o atitudine umană şi artistică, de profundă 
sinceritate cu care reușește să meargă 
pină la capăt. Din păcate, filmul nu a apărut 
captivant pentru marele public. 

Tot sinceritate si căldură umană întîlnim 
si în Regăsire sau Trepte pe cer. Dar 
soluţia siropoasă din cel dintii anulează 
logica povestirii: dacă nu vrei să dai mamei 


adevărate înapoi copilul, de ce-i tulburi echi- 
librul sufletesc, ei si fetitei căreia îi spun 
că este un copil abandonat şi adoptat? 
lar în ce-l priveşte pe ce! de al doilea. desi 
dezaprob profund campania repetată a re- 
vistei «Săptămina» de a-l detăima pe Andrei 
Blaier ca plagiator, Îi găsesc totuşi lui 
Blaier «o vină» mult mai profundă. El păcă- 
tuieste prin ceea ce se cheamă «du déjà vu»; 
conflictul interior al femeii carieriste care 
și-a părăsit iubitul, considerindu-| dintr-un 
motiv sau altul mai prejos decit ea, a apă- 
rut prima dată la un grad mult mai mare de 
profunzime în Gioconda fără suris. lar 
dacă nu poţi să arăţi și, mai ales, să spui 
ceva nou, ceva inedit, atunci profesiona- 
lismul impecabil devine scop în sine. 
Deci, ne ciocnim iară — a cita oară? — 
de problema scenariului. Atita timp cit 
dezideratul caselor de filme este un scenariu 
care stirnește cit mai puține probleme, e 
firesc ca să se-nghesuie la ușile lor scena- 
ristii dispuși să creeze cit mai puține pro- 
bleme producătorilor si să lipsească toc- 
mai cei cu harul născut pentru film, adică 
scriitorii cu vocația conflictelor profunde 
și esenţiale, scriitori ca Eugen Barbu, 
D.R. Popescu si alții. Ce filme superbe, ce 
replici vizionare s-ar putea face din «Groa- 
pa», din «Principele», din «Vinătoarea re- 
gală» sau din «Cei doi din dreptul Tebei» 


Ana HALASZ 


Să ridicam stacheta 


filmului mediu! 


La un sumar bilanţ, anul 1977 iese «vitre- 
git» din pricina filmelor anterioare din 
1976 — bune şi foarte bune, care au ridicat 
stacheta pretențiilor noastre. Şi iese vitre- 
git, pentru că ne-am dezobisnuit din fericire 
să «căutăm cu luminarea» filmele intere- 
sante, filmele care stirnesc opinii pro şi 
contra, adică acele filme care ne dau sen- 
timentul certitudinii faţă de ceea ce numim, 
încă timid, încă cu aproximaţie, «școala 
românească de cinema». Cum sperăm ca 
această spunere să devină fermă, condiția 
pentru aceasta, printre altele, este si exi- 
genta pretențiilor noastre. A fi aspru cu 
obiectul interesului tău înseamnă să-l iei 
în serios. Or, peliculele anului '77, după 
opinia noastră cu două excepții, Buzdu- 
ganul cu trei peceti și larba verde de 
acasă s-au limitat în a continua o consec- 
ventă dezbatere tematică, în registrul dra- 
matic, sau mai exact spus melodramatic 
(Regăsire) sau în registrul comic de care 
avem atita nevoie, dar nu oricum 一 Sere- 
nadă la etajul XII, Fair Play excelind în 
minimă rezistență — mai aproape de inten- 
ţii fiind larna bobocilor, comedie amabilă, 
chiar tandră. Spicuim filmele reprezenta- 
tive în bine şi rău 一 făcînd mărturisirea că 
am văzut fără excepţie întreaga producție 
a anului, iar această spicuire nu Înseamnă 
decit că pe celelalte, o spunem cinstit și 
cu ruşine, căci sintem «in specialitate», 
le-am uitat cu desăvirșire. 

Dar nu e deloc adevărat că o cinemato- 
grafie complexă, stăpină pe sine, trebuie 
să străbată tot registrul valoric, de la sub- 
producţie la capodoperă. Cum capodopera 
se lasă așteptată, să eliminăm şi subpro- 
ductia。 pentru că, dimpotrivă, ridicarea cît 
mai sus a stachetei filmului mediu pregă- 
teşte apariţia capodoperei. O selecție făcută 
cu responsabilitate la casele de filme se 
impune. Bunăoară, ni se pare că acele 
«filmuleţe comice» în absența adevăratei 
comedii atit de necesare, obligatorii într-o 
țară cu atita simț al umorului lucid si inte- 
ligent, nu trebuiau, pur şi simplu, să apară. 
Ele prezintă pericolul pervertirii gustului 
publicului, dar aceasta este o discuție gravă, 
amplă, care depășește intenţiile noastre 
de acum. 

Este iarăși păcat că, avind citeva reușite 
certe in ecranizări care indică un drum 
sigur de urmat — proza românească se re- 


levă a fi deosebit de cinematografică — 
să plecăm nemulțumiți, de la Marele sin- 
guratic, unde nu l-am recunoscut deloc 
pe Marin Preda, cu toate că în chip straniu 
se auzeau aproape toat€ vorbele cărții lui, 
dar nici un sunet dinspre spirit — cu atit 
mai mult cu cit regizorul, prin notorietatea 
lui, prezenta garanții serioase. 

Interesantă ni s-a părut discuţia propusă 
de Eugen Mandric şi Constantin Vaeni în 
Buzduganul cu trei peceti. Interesantă, 
inteligentă, acută, dar din păcate nesusti- 
nută de un ritm cinematografic adecvat, 
ceea ce i-a dat pe alocuri un aer greoi, de 
dizertatie. 

Totusi fn 1977 am avut un debut cinema- 
tografic cu adevărat interesant, Stere Gu- 
lea,care reușește In larba verde de acasă 
să rămină simplu, cald si adevărat, într-un 
stil numai al lui, condiţia ideală care nu- 
meşte un film adevărat. După opinia noas- 
tră, un an cinematografic se justifica pe 
sine dacă are un debut solid, spectaculos 
prin... lipsa totală de spectaculozitate cău- 
tată (păcatul nostru vechi). Este o etapă 
cistigata In cursa atit de complicată a cuce- 
rirli simplităţii. Stere Gulea știe sa poves- 
tească, sensurile poveștii lui sint limpezi, 
poezia lui are surdină. Există în acest film 
o «curgere firească», admirabilă. Filmul are 
şi scăderi, nu «inerente debutului» pentru 
că nimic nu semăna aici cu un debut, deci 
mai grave, care țin de personalitatea regi- 
zorului. La timpul cuvenit, critica le-a numit 


Smaranda JELESCU 


Nu învăţăm îndeajuns 


nici din succese, 
dar nici din eşecuri 


În cinematografia noastră, diietantismul 
a făcut loc profesionalităţii, ceea ce in- 
seamnă că avem regizori capabili «să-și 
scoată filmele la mal», că avem nevoie de 
filme româneşti și iată, avem si posibilita- 
tea să le facem. 

Maturitatea unei cinematografii înseamnă 
însă altceva decit anii care au trecut de la 
realizarea primului nostru film, altceva decit 
numărul de filme pe care le facem, sau 
gradul de profesionalitate al regizorilor; 
maturitatea nu poate fi judecată nici măcar 
după reuşitele de pină acum, pentru ca 
cine poate spune dacă ele au fost multe 
sau puține? Ceea ce binevoitorilor li se 
poate părea mult, și in orice caz suficient, 
altora li se pare puțin, şi ce judecată de 
valoare este aceea care face apel la bună- 
voinţă? 

În fapt, deși a avut reusitele sale de netă- 
găduit, filmul nostru nu a făcut ceea ce 
îndeobște se numește «școală» — nivel 
de la care incepe să se discute despre ma- 
turitatea unei cinematogratii. De pildă, fil- 
mele noastre din ultimii ani închinate răz- 
boiului nu ne-au apropiat mai mult de in- 
telegerea unora din cele mai dramatice 
momente ale istoriei contemporane, decit 
au făcut-o la vremea lor filmele lui Liviu 
Ciulei: Valurile Dunării sau Pădurea 
spinzuraților: deşi amindouă au fost eve- 
nimente artistice, nimeni nu pare a fi in- 
vățat din ele măcar condiţiile minime de 
adevăr ale unul film despre război. Am ales, 
desigur, un exemplu la întimplare, și dacă 
Liviu Ciulei nu a făcut emuli, asta nu in- 
semna neapărat că nu avem școală de film. 
Atunci însă cind majoritatea reușitelor fil- 
mului nostru au avut aceeași soartă, atunci 
cind fiecare nou film ambitioneaza să ia 
istoria de la inceput și atunci cind nici din 
eşecuri nu învăţăm, ele avind, cel mai ade- 
sea, aceleași cauze, trebuie să recunoaș- 
tem că filmul nostru Incă nu ştie ce vrea, 
că nu ştim să iubim indeajuns ceea ce 
merită iubit şi nu ştim să negam eficient 
ceea ce ne supără. Aceasta înseamnă că 
angajarea politică a filmului nostru nu este 
dublată și de o angajare artistică pe măsu- 


ra ei şi că, Intr-un cuvint, de foarte multe 
ori «filmăm ca să ne amuzăm»... 

Ce vrea totuşi cinematografia noastră? 
Desigur, casele de filme vor şi actualitate 
dar şi istorie, vor şi comedie, si aventură, 
si filme pentru copii şi tineret. Nu e nimic 
rău în asta, In afara faptului că a-ţi rezuma 
pretenţiile doar la diversitate si la ţinuta 
ideologică este foarte puţin. Cred că a trece 
cu vederea calitatea artistică a filmelor 
noastre nu este un act politic, după cum nu 
este un act politic acela de a compromite 
idei și teme de cea mai mare importanţă. 

Avem, de exemplu, filme de actualitate 
care au ştiut să se apropie firesc de viața 
noastră de toate zilele — Insuși acest firesc 
fiind emotionant 一 precum Cursa, Filip 
cel bun, Ilustrate cu flori de cimp sau 
larba verde de acasă; cel mai adesea 
insă, zisele filme de actualitate nu sint 
decit povești care pot să se intimple oricind 
şi oriunde 一 precum Singurătatea tiori- 
lor să zicem, ca să numesc un titlu la în- 
timplare care, cu toată pretinsa lui anga- 
iare în cotidian, a rămas de fapt in antica- 
mera actualității 一 adică acolo unde pro- 
blemele vin şi se duc fără să lase urme. 
Asemenea superficiale alianțe cu realita- 
tea, alianțe care nu vin din convingere, care 
nu sint profesiune de credinţă a regizoru- 
lui, au puţine şanse de reuşită şi sfirşesc 
prin a compromite însăși ideea de actua- 
litate. 

Orientarea cinematografiei noastre mi 
se pare a fi, la ora actuală, problema cea 
mai importantă: un efort concertat, simfo- 
nic, de descoperire a realității, care să dea 
sentimentul unei orchestre bine acordate, 
şi nu o întrecere între soliști care îşi cîntă 
partitura atit cit îi țin puterile, fiecare din 
ei sperind că sunetele pe care le scoate 
vor acoperi glasul celorlalți. Maestri care 
dau lecţii tuturor şi nu învaţă de la nimeni 
(nici măcar de la ei înșiși!), copiii minune 
care vin cu sentimentul că ei sint primii 
care vor spune adevărul, toți aceştia au 
de fapt o singură grijă: propriul nume, fil- 
mele pe care le fac interesindu-i mai puțin: 
să fie orice, dar să fie de succes, gindesc 
unii — mentalitate care, trebuie să recu- 
noaştem, nu seamănă nici pe departe a 
platformă estetică şi ideologică. 

O cinematografie matură are prejudecăți, 
și încă prejudecăţi solide; un pas peste 
aceste prejudecăţi trebuie resimţit ca o 
victorie şi nu ca un gest la indemina oricui; 
o cinematografie matură mai are desigur 
si scenariști cistigati cu totul pentru aceas- 
tă profesiune și nu amatori, sau scriitori 
care colaborează ascunzindu-și un oare- 
care sentiment de jenă că îşi trădează vo- 
catia: mai are oameni care știu ce este 
acela un dialog şi nu admit că un profesor 
universitar gindeste si vorbeşte ca un zar- 
zavagiu sau invers, iar atunci cind se 
întimplă așa ceva, ştiu să atragă atenția 
asupra însemnătăţii faptului; în sfirşit, dar 
nu în ultimul rind, o cinematografie matură 
nu urmărește «marea lovitură» cu crispare, 
cu complexul marilor idei şi al montărilor 
spectaculoase, ci are «sentimentul pro- 
priei istorii», are acea liniște de fluviu care 
curge imperturbabil, are curajul să-şi pri- 
vească malurile fără teama de a le descoperi 
prea aproape unul de celălalt... 

Nicolae MATEESCU 


Unde e meditaţia 


asupra timpului prezent? 


Dacă in sport minutele sau centimetrii 
cuceriti fărimă cu fărimă dau certitudinea 
«saltului», a Imbunătățirii recordurilor 一 
cum se spune, în cinematografie inaintarea 
pe indelete in zonele maximei angajări 
se transformă Intr-o stare de continuă as 
teptare a «marelui zbor», a revirimentului 
a cotiturii, a felului de a privi si înțelege 
«actualitatea», adică ziua de azi. Pentru că, 


dacă unele dintre filmele noastre din ultima 
vreme sint, fără îndoială, pe o altă scară 
valorică decit cele de acum citiva anii 
dacă negrul nu mai este chiar atit de negru 
si nici albul fără prihană si griji, cu alte 
cuvinte, dacă jocul schemelor a pierdui 
teren, sentimentul marii distanțe dintre 
ceea ce am lăsat In urmă si ceea ce am 
cucerit intirzie să se instaleze. Una dintre 
cauzele care ar trebui să nu ne dea pace 
ar fi, după părerea mea, lipsa Indrăznelii 
de a inlocui intimplarea cu ideea, de a nu 
substitui întimplarea ideii, de a descoperi 
pe acestea din urmă sub invelisul acciden- 
telor. Ceea ce am convenit să numim ac- 
tualitate» nu este suma unor fragmente ale 
acestei actualități, fragmente cu care se 
poate indeletnici un film sau altul, conform 
unui «plan tematic», cl o stare de spiril 
decantată la capătul unor trăiri ce nu po! 
fi de o zi sau o lună. 

lată de ce în filmele noastre există «crim- 
peie de realitate», unele autentice, unele 
emoționante, există «infruntări semnifica- 
tive, veridice», dar nu există acel suflu 
capabil să ne restituie fiecăruia puterea 
de a medita asupra condiției noastre de 
oameni ai acestui pămint, ai acestui timp, 
cu rosturile şi întrebările lui. lată de ce, în 
prea multe filme, viața este asimilată con- 
flictului, mai mult decit atit, unii autori 
trăiesc cu obsesia conflictului pe care II 
reduc la relația individ-alt individ, foarte 
rar la «un om față in față cu el însuși». 
Mulţi dintre eroii noştri, chiar cei din unele 
filme meritorii, cum au fost Mere roșii. 
Uitimele zile ale verii, luptă cu rutina 
unui coleg de muncă, a unui președinte 
de sindicat și, pe scara ierarhiilor si a. 
curajului, cu inerția directorului adjunct 
(niciodată cu cel plin) şi a unui funcționar 
de la minister. Piedicile vin totdeauna din 
afară inclusiv în povestirile cinematogra- 
fice cu miză psihologică deosebită ca Re- 
găsirea; ele duc acțiunea mai departe 
propriile examene de conștiință sint insă, 
din păcate, o zonă nu indeajuns de filmo- 
genică pentru unii autori. Există încă o 
neincredere aducătoare de plumb în aripile 
artei cinematografice 一 față de misterul, 
de posibila exemplaritate a fiecărei existen- 
te umane desferecate sub ochii aparatu- 
lui de filmat. A o înlătura inseamnă, în fapt, 
a înțelege mai acut însăsi menirea cinema- 


tografului. 
Magda MIHĂILESCU 


Între bunișor și prost 


Fără ezitare, afirm că producția cinema- 
tografică a anului 1977 este interioară ace- 
leia din anii precedenţi. Dacă nu mai de- 
parte de 1976 se găsiseră, intr-un an, cinci 
lilme bune, care să poată figura într-un 
palmares (şi mă gindesc la Tănase Scatiu, 
Prin cenușa imperiului, Osinda, Dincolo 
de pod şi Mere roșii), juriul care va judeca 
producţia anului 1977 se va afla în dificul- 
tate. El se va putea opri doar la un film isto- 
ric și politic intitulat Buzduganul cu trei 
pecefi de Constantin Vaeni si la un frumos 
film_de actualitate, larba verde de acasă 
de Stere Gulea. După care li va fi greu să 
decidă dacă Marele singuratic de lulian 
Mihu sau Riul care urcă muntele de 
Cristiana Nicolae sint dominate de calități 
sau de defecte și dacă pot sau nu pot să 
ție ridicate deasupra nivelului mediu. Din 
păcate, nu mai putem desprinde alte titlur: 
din masa uniformă (voisem să spun in- 
formă) a celor 20 de filme vizionate din 
ianuarie '77 pină azi. Sigur că ierarhizăr: 
se pot face, căci nimeni n-ar acorda aceeaşi 
notă unor rebuturi absolute, ca Serenada 
pentru etajul XII de Carol Corfanta sau 
Fair-Play de A. Donciu-Satmari și unor 
filme «pasabile», ca Regăsire de Ştefan 
Traian Roman, Acţiunea Autobuzul de 
Virgil Calotescu sau Accident de Sergiu 


Nicolaescu. Dar aceste ierarhizări, dacă 
ne-am apuca să le facem, nu ne-ar ingadui 
să părăsim nici o clipă zona medie in care 
filmele nu pot primi calificative decit intre 
bunisor si prost. Celor mai multe am îi 
nevoiți să le acordăm dubiosul calificativ 
«merge». 

Dacă am face o simplă listă a regizorilor 
care au semnat filme în 1977, am putea 
constata că-i putem împărți în trei categorii 
distincte: debutanţi, consacrați şi regizori 
«care trebuiau să confirme». Dintre debu- 
tanti, doar Stere Gulea s-a impus printr-un 
film (larba verde de acasă) care ne in- 
drept&ateste să-l privim cu toată Increderea. 
Dinu Tănase (Trei zile și trei nopți) a 
demonstrat reale calități de portretist si 
iscusință In crearea atmosferei de epocă. 
Dar încă nu are temperatura Inaltă a inspi- 
ratiei. Petre Bokor (Tută de Veneţia) 
se lasă dominat de calitățile literare ale 
scenariului, iar Carol Corfanta (Serenada 
pentru etajul XI!) nu are incă personali- 
tate. 

O contribuție modestă au adus la pro-, 
ductia anului 1977 regizorii noștri consa- 
crați. Mircea Mureșan ((impușcături sub 
clar de lună) a fost departe de tinuta lui 
artistică obişnuită; lulian Mihu (Marele 
singuratic) nu s-a putut sustrage tiraniei 
cuvintului, pentru a impune supremaţia 
imaginii; Mircea Drăgan (Cuibul salaman- 
drelor) a rămas si de astă dată la un ton 
minor pe care-l forțează fără rezultat; Gopo 
(Povestea dragostei) simplifică și go- 
leste de substanță o splendidă poveste a 
lui Creangă, inventind debordant, în stilu-i 
caracteristic, întimplări fanteziste cam lip- 
site de unitate şi logică. Doar Elisabeta 
Bostan (Mama), Sergiu Nicolaescu (Acci- 
dent) și Virgil Calotescu (Acţiunea Auto- 
buzul) iși menţin nivelul cu care ne-au 
obișnuit. 

Dintre regizorii care «trebuiau să confir- 
me», singur Constantin Vaeni şi-a depășit 
datele anterioare, făcind pași mari spre o 
maturitate artistică certă. Cristiana Nicolae 
se află şi ea In progres, mai puțin Insă decit 
ne-am fi aşteptat după promitatorul ei de- 
but. Mircea Moldovan face paşi mari inapoi, 
de la Vifornita la larna bobocilor, film 
în care el, regizorul, nu poate controla vo- 
lubilitatea comică a unor interpreți. În 
sfirşit, Ştefan Traian Roman urmează o 
linie cam monotonă din care nu putem 
desprinde sensul vreunei evoluţii. 

Am convingerea că, dacă producţia anu- 
lui '77 nu a avut, in ansamblu, o valoare 
ridicată şi nici nu a fost marcată de virfuri 
prea inalte, care să-i dea un relief mai va- 
riat, asta se datoreste și faptului că unii 
dintre cei mai buni regizori ai noștri nu au 
semnat nimic în acest an. li am în vedere 
pe Manole Marcus, Malvina Urșianu, Dan 
Pita, Mircea Veroiu, Mircea Daneliuc, Ale- 
xandru Tatos. 

Va înlătura anul 1978 acest neajuns esen- 


? 
ge Ştefan OPREA 


Patru filme dintr-un an. 


E mult? E puțin? 


Dacă numeric producţia filmelor noastre 
din anul care a trecut, poate satisface, in 
genere — nu acelaşi lucru se poate spune 
despre calitatea acestor filme. Personal, 
fată de anul anterior, consider că filmele 
anului 1977 nu au atins, în totalitatea lor, 
saltul calitativ vizibil pe care l-a însemnat 
anul 1976 față de anul 1975. Deşi, trebuie să 
recunoaştem, din punct de vedere tematic, 
producţia anului trecut a fost ceva mai 
ambițioasă. 

Se remarcă, totuși, citeva pelicule. Ma- 
rele singuratic, filmul lui lulian Mihu, 
realizat după romanul lui Marin Preda, de 


(Continuare în pag 6) 


Toată lumea e de acord: avem actori uw’ Si unu'. 


Spectatorii şi criticii 
îi iubesc și-i stimează fără rezerve. 
Dar actorii — mari, 
iubiți şi mult așteptați pe ecrane — | 
au nevoie şi de personaje profunde, 
complexe, adevărate, adică bine scrise 


Criticii discută 
stagiunea cinematografică 


Un musieal 
de mare succes 
al stagiunii: 


îs Mama 


(Urmare din paz, 5) 

pildă, desi a creat dispute, iar discuţiile 
purtate jn jurul său au fost destul de con- 
tradictorii, şi, mai ales, nu întotdeauna la 
obiect, este, cred, unul dintre acele filme 
pe care o viitoare Istorie a cinematogra- 
fiei naționale nu il va putea ocoli cu niciun 
chip. 

Buzduganul cu trei peceţi, filmul lui 
Constantin Vaeni, după scenariul lui Eugen 
Mandric, de asemenea, reprezintă un cert 
succes în domeniul filmului istoric, fiind 
poate una dintre cele mai valoroase peli- 
cule ce compun mult disputata «epopee 
cinematografică naţională», chiar dacă nu 
a avut același succes la public ca altele, 
mai spectaculoase dar substanţial sub 
nivelul artistic ai «Buzduganului...» O co- 
medie reuşită 一 de fapt o continuare a 
unei alte comedii reușite: larna bobocilor 
(scenariul Petre Sălcudeanu, regia Mircea 
Moldovan). Şi un foarte promițător debut: 
larba verde de acasă în regia tinărului 
Stere Gulea, după un scenariu realizat în 
comun cu Sorin Titel, pornind de la un 
roman al acestuia din urmă. 

Este mult?! Este puţin?! 

Horia PĂTRAȘCU 


Nu numai a arăta, 
a demonstra 


ci și 


Un cistig remarcabil al cinematografiei 
noastre în ultima vreme imi pare acela 
de a fi produs filme ce merită popularizarea 
tăcută de Direcţia difuzării. Filme la care 
nu regreți că ai intrat; filme pe care le re- 
comanzi cu conștiința Impăcată chiar si 
rudelor și prietenilor apropiați. Sint reali- 
zări mai închegate, mai unitare, mai coe- 
rente, mai subtile, mai bine gradate sub 
unghiul situaţiilor, al reacțiilor de detaliu, 
mai bine gindite sub raportul dialogului, 
din ce în ce mai firesc, jucate din ce in ce 
mai interesant, divers, spectaculos filmate 

incontestabil că e bine că aceste filme 
nu dezamăgesc, ci satisfac, că pot îi ur- 
mărite. Dar nu e bine că nu putem spune 
despre ele: aceste opere trebuie în chip 
imperios, văzute, căutate, luate cu asalt 
Filmele româneşti nu constituie încă in 
chip obiectiv, în universul spectatorului 
român, o necesitate. Un fenomen artistic 
contemporan care să susțină în chip major 
viața noastră spirituală, care să foreze în 
universul problematic al actualitatii cu acea 
forță de pătrundere, cu acea prospețime 
care duce la descoperirea «apei vii», a hra- 
nei sufleteşti a unei naţiuni Inclestate într-o 
mare prefacere revoluționară. Ele nu sint 
la înălțimea unei mari arte care să desco- 
pere şi să releve — nu să ilustreze. Să răs- 
colească, să implice, să mobilizeze — nu 
doar «să pledeze» şi «să Inrlurească». 

Pentru a ajunge aici 一 cinematografia 
noastră trebuie, fără îndoială, să facă 
citeva salturi pe cit de mari si spectaculoase 
pe atit de riscante. lar cele două mari Inăl- 
timi de la care se cer intreprinse aceste 
imperioase acte de curaj și zboruri sint: 
o nouă relație cu viața şi o nouă concepție 
asupra acestor relaţii cu realitățile noastre, 
cu problemele majore, dramatice si eroice — 
implicit generatoare de sens și optimism, 
ale României socialiste şi în același timp 
o ppo relație a creatorilor cu propria lor 
artă. 

lată, de pildă, problema scenariilor; avem 
încă atitia veleitari tenace, scenariști im- 
provizaţi care ajung și consacraţi 一 incit 


6 


cineva (casele de filme) ar trebui să-si 
asume misiunea lui Hercule în slujba lui 
Augias. 

Avem nevoie de scenarii cu probleme — 
scrise de condeie ce pot fi considerate ale 
unor scriitori. Consacrati sau debutanţi, 
creatori ale căror lucrări să ateste un «ochi 
de linx», o viziune personală, calități ce 
implică şi originalitatea scriiturii. Se im- 
pune să examinăm mai atent şi să stimulăm 
o contribuţie de substanță a maeștrilor 
prozei româneşti la viața filmului. Să obser- 
văm, de pildă că, atunci cind un mare 
scriitor improvizează un scenariu după o 
operă epică admirabil structurată, e! este 
pentru cinematografie cel mult un ada 
tor; că atunci cind un altul propune un sce- 
nariu care nu-l reprezinta,el este, In această 
ipostază, un simplu prestator de servicii 

O modificare de perspectivă la fel de ne- 
cesară este cea a regizorilor. Şi nu mă 
gindesc la renunţarea, atit de imperioasă, 
la cei care au dat rebuturi, ci la consecventa 
artistică, seriozitatea, dirzenia și mai ales 
personalitatea și pasiunea celor talentaţi, 
excepțional. 

lată, de pildă, s-a afirmat, cum bine ştim, 
o generaţie foarte valoroasă de tineri regi- 
zori: Mircea Daneliuc, Mircea Veroiu, Dan 
Pita, Constantin Vaeni, Mircea Moldovan. 
Cristiana Nicolae etc. Unii au coborit chiar 
după primul, dacă nu după al doilea sau 
al treilea film 一 stacheta exigentei. Şi-au 
schimbat genul de film cultivat, obiectul, 
adresa investigației, modalitățile. Experien- 
ta posibilă şi necesară — desigur. Totuşi 
in perspectiva valorilor atinse nu înţelegi 
de ce Vaeni, după Zidul a abordat filmul 
istoric, de ce Pita a făcut un western, de ce 
Moldovan a făcut Pintea, ș.a.? 

Voi încheia cu citeva întrebări retorice. 
Nu pare ciudat cit de greu este să caracte- 
rizezi un regizor român de film sub semnul 
unei atitudini specifice față de realitate şi 
mai ales al continuității unor preocupări 
de creaţie, al unor obsesii tematice ideatice, 
de limbaj? Nu este îngrijorător că majori- 
tatea filmelor noastre sint totuşi într-atit 
de mică măsură opere de autor — nepur- 
tind marca viziunii particulare, originale 
ale regizorilor? Nu este îngrijorător, chiar 
la tineri regizori de prestigiu, rolul pe care-l! 
joacă imaginea elaborată, rafinată, frumoasă 
etc., etc. totuşi insuficient de pregnant 
investită cu vigoare metaforică? 

«Pentru a deveni cu adevărat regizor, iși 
spunea sieşi un mare realizator de filme 一 
trebuie la un moment dat să uiţi camera, 
să jncetezi a iubi obiectele si să te legi de 
probleme. Adică de oameni.» 


Natalia STANCU 


Curajul tinerilor 


de a refuza 
scenarii mediocre 


Obiectivul profesional major al cineaști- 
lor noștri, menţinerea unui ritm de produc- 
ție anuală de 25 de titluri nu implică numai 
un deziderat cantitativ. Nu atit cantitatea 
subintelege calitatea, cit stadiul actual al 
dezvoltării cinematografiei noastre care a 
demonstrat In repetate rinduri că are su 
ficiente forțe artistice în toate comparti- 
mentele realizării unui film, pentru a crea 
opere de înaltă ținută estetică. 

În afara unui muzical de calitate 
Mama — semnat de Elisabeta Bostan, film 
ce propune o viziune originală concreti- 
zată la inalte cote profesionale asupra 
unui basm clasic și în afara unui film-debut 
larba verde de acasă, în regia lui Stere 
Gulea, peliculă ce impune prin autenti- 
citatea şi forța evocării unui subiect inspi- 
rat de actualitate, celelalte titluri ale anului 
cinematografic 1977 au excelat doar prin 
bunele intenții, nefinalizate insă la incan- 
Sa artistică necesară unei adevărate 
valori. 

Mai mult, au căpătat dreptul ieşirii în 
public pelicule de valoare îndoielnică, afla- 
te cu mult sub nivelul mediu — nivel care, 
în treacăt fie spus, nici n-ar trebui acceptat 
Afirmind aceasta, mă gindesc la Fair-Play, 
Tută de Veneţia și Misterul lui Herodot, 
titluri aflate la o enormă distanță de ceea 
ce așteaptă iubitorii filmului românesc de 
de la creatorii lui, regizori, scenariști, pro- 
ducători. 

Pentru ca numărului de filme să-i cores- 
pundă calitatea posibilităților reale ale crea- 
torilor, cred că este necesar mai mult curaj 
din partea producătorilor în promovarea 
unor cineaști tineri, a unor regizori capabili 
să reediteze. un moment de referință în 
cronica debutanțţilor, comparabil! cu acela 


inregistrat cu ani In urmă de Dan Pita si 
Mircea Veroiu. 

Acelorasi regizori și colegilor lor cu mai 
multă experiență le mai dorim curajul retu- 
zului în fața unor scenarii mediocre, care 
numai prin natura tematicii nu şi prin cali- 
tate, îşi cuceresc nejustificat intrarea in 
producţie! Menajarea mediocritatii şi elu- 
darea superticialităţii prin diverse etichete 
care doar sună frumos poate costa mai 
mult decit ratarea unui film, anularea şan- 
sei pentru realizarea unui film cu adevărat 
valoros. 

Actualitatea inteleasa temeinic impune 
prin Insăşi complexitatea ei, un coeficient 
de calitate operelor ce o abordează, ne- 
devenind prin aceasta însă o conditie sine 
qua non a valorii 


Călin STĂNCULESCU 


Regres nu înseamnă 


numai a da înapoi, 
ci și a sta pe loc 


Bilanţ. Progres? Regres? Şi una şi alla. 
Căci dacă cuvintul «inainte» înseamnă pro- 
gres, regres nu este numai cind dai Inapoi, 
dar mai ales cind stai pe loc. Datul Inapoi 
nu e o problemă Înseamnă că nu maie 
nimic de făcut. Pe cind statul pe loc Inseam- 
na că am fi putut merge înainte și n-am 
făcut-o. 

Autorii de filme româneşti pe anul acesta 
au marcat evidente progrese cu privire la 
originalitatea problemelor dezbătute. 

lată, de pildă, savuroasa comedie a unui 
debutant de mare viitor (viitor tragic, oprit 
în cutremurul din idele lui martie): Alexan 
dru Bocăne!. Însuşi titlul filmului său este 
o originala supunere la una din regulile 
esteticii dramaturgice: păcălirea spectato- 
rului pentru a-i da prilejul unei ulterioare 
dezinșelări: Gloria nu cintă. 

Amestec de problemă veselă si problemă 
tragică, găsim tot în acest film unde un bari- 
ton, din motive de beție personală, îşi pier- 
duse vocea şi folosea benzi de sunet din 
trecutul său glorios, multumindu-se să 
tacă mişcările corporale aferente. 

Originală şi profundă este multipla temă 
din larba verde de acasă, a doi cineaşti 
debutanţi: Sorin Titel (scenariul) şi Stere 
Gulea (regia). Povestea produce si de astă 
dată o serie de artistice nedumeriri succesi- 
ve, explodind apoi într-o «dezinșelare» in- 
teresantă. Problema, nobila problemă este 
aci că ambiția de a «ajunge» în viață e nobilă 
şi înaltă nu atunci cind ajungi la situații 
strălucitoare, ci cind, din umbră, faci feri- 
ciţi pe multi, foarte mulți oameni. Mai ales 
pe act è de abia incearcă să inteleagă, 
adică pe cei tineri. 

In ordinea comediei, scriitorul Petre Săl- 
cudeanu și regizorul Mircea Moldovan în- 
cearca m lama bobocilor să impingă 
umorul plină la limitele sale ultime, fără să 
cadă in farsă şi bufonerie, ci mentinindu-se 
la o caricaturizare de tip avertisment, de 


tip S.O.S. Parcă spunindu-ne Atentiune! 
Dacă nu luăm măsuri, s-ar putea ca lucru- 
rile să ajungă în halul ăsta. N-am ajuns 
incă, dar să arătăm că s-ar putea. În ordinea 
dialogului, specialitate de care ducem de 
obicei mare lipsă, filmele scrise de Sălcu- 
deanu au totdeauna o mare savoare ling- 
vistică. Oamenii lui vorbesc o limbă gustoa- 
să ca un fruct. 

O factură originală a avut filmul lui lulian 
Mihu, tras din admirabilul roman al lui 
Marin Preda: Marele singuratic. Film poe- 
tic, unde, la fel ca în romanul original, 
personajul este o idee care umblă. În dru- 
mul ei intiinewte un alt personaj, feminin, 
care gindește la fel ca celălalt, dar prin cu 
totul alte ginduri, ambele feluri de gindire 
confluind în același gind de dragoste. Gă- 
sim în această poveste si un patetic tablou 
al atracției duble, una către oraş, care se- 
duce caracterul modem al personajului, 
dar şi una către sat, care cheamă prin valo- 
rile sale de frumuseţe, de poezie, de im- 
păcare. 

Spuneam că una din principalele reguli 
ale codului estetic este acea fecundare a 
vechiului cu noul, înnoire adusă de actua- 
litate, de acel accent pus de «momentul 
istoric». Asta e valabil și la filmele zise 
«istorice», care trebuie să conţină, şi ele, 
actualitatea proprie trecutului lor. Asta 
obligă pe autorul de filme istorice să res- 
pecte autenticitatea, istoricitatea faptelor. 
Treabă dificilă, în care cineaştii români 
au reuşit de trei ori în ultimul timp. O dată 
compunind un westem în care găsim unele 
fapte istorice neglijate de făcătorii uzinelor 
de western americane sau italiene (Prote- 
tul, aurul şi ardelenii). 

A doua încercare de istorism reușit 一 
istorie contemporană — a fost introduce- 
rea într-o poveste de petrol african, a con- 
tributiei româneşti, prin invenţia unui pro- 
cedeu salvator în cazurile de incendiu de 
sonde (cu sau fără sabotaj inamic). Este 
admirabilul Cuib al salamandrelor de 
loan Grigorescu și Mircea Drăgan. 

lar al treilea succes de întregire istorică 
a fost filmul lui Eugen Mandric şi Constan- 
tin Vaeni, Buzduganul cu trei peceţi. 
Filmul reintegrează în epopeea lui Mihai 
Viteazul o trăsătură neglijată (chiar și de 
unii istorici) și anume calltatlie de profund 
ginditor politic si diplomatic ale acestui 
voievod, precum si actualitatea ideii unirii 
în acei secol 16—17, idee foarte deosebită 
de aceea din veacul al XIX—XX-lea, dar 
poate de o anvergură europeană mai vastă, 
mai profundă. Aceste lucrări reies din iscu- 
sitele dialoguri pe care Eugen Mandric, 
scenaristul,le pune între Mihai şi o seamă 
de diplomați perfizi si unși cu toate alifiile. 
În ordinea esteticii cinematografice, a pro- 
duce dramă dintr-o Insirare lungă de con- 
vorbiri, a fost de asemenea o performanţă. 

Ar mai fi și numeroase alte succese de 
detaliu, succese privind cutare sau cutare 
altă latură a artei cinematografice, dar, 
din păcate, dacă e vorba de cerințele fun- 
damentale ale esteticii filmului, am conti- 
nuat să stăm pe loc 


D.I. SUCHIANU 


。 Gustul 
și culoarea 


fericirii 


i Nu e ciudat că tinerii noştri 
| Need Pe pameni 5 
ilme! ep: ecrani- 

INOT XA zari ale unor istorii din tim- 
puri trecute, în poveşti des- 
pre război, de curind chiar 
cu cow-boys şi atit de rar 
în tiime cu subiect contemporan? Se fac 
ele mai greu aceste filme? Cineva spunea 
că e mai lesne să faci credibil un personaj 
din epoca lui Ștefan cel Mare, despre care 
nici un spectator nu ştie exact cum a fost, 
decit un personaj dintr-un film de actuali- 
tate, care suportă oricind comparaţia cu 
vecinul de bloc. Eroii filmelor de actualitate 
sint mai puțin convingători poate şi pentru 
că vin gata istovifi dintr-o luptă continuă 
cu şabloanele, cu schemele. E o luptă pe 
viață şi pe moarte, ca a lui Făt-Frumos cu 
balaurul. Ar îi desigur plin de interes stu- 
diul unor sociologi care ne-ar putea spune 
de ce, cind și cum a Inceput această luptă 
și, mai ales, de ce nu la odată sfirșit? Unul 
din motive ar putea fi numărul limitat de 
scenariști. Un film istoric (bun) poate fi 
scris de un scenarist (bun) pe baza unei 
documentări de arhivă şi de bibliotecă. 
Dar un bun fiim de actualitate? Un fiim 
despre construcțiile socialismului, despre 
problemele deloc simple sau schematice 
ale acestei construcţii? Simpla documen- 
tare — chiar la fața locului — e oare sufi- 
cientă? 

Nu știu cum va arăta filmui Gustul și 
culoarea fericirii, dar premizele de la 
care a pornit Casa de filme 1 indică o do- 
rință a apropierii de... sursă. Att despre 
scenaristul cit și despre regizorul acestui 
fiim se poate spune, cu indrept&tire. că sint 
dintre aceia care privesc «dinlăuntrul» pro- 
blemelor, Intr-o zonă în care avem nevoie 
de mai mult adevăr, de simplitate, de direc- 
tete și firesc. 


Dirigintele de șantier, în viață şi în film 


Gheorghe Manole, scenanstul: «Am 
trăit pe şantiere cam tot atit cit trăieşte un 
contabil ia biroul său. Uneori mă gindesc 
că așa cum unii îşi pun apărători pentru 
coate, eu, noi — pentru că sint destui ca 
mine care nu se pot astimpăra — ar trebui 
să inventăm o reţetă pentru pingele (de 
fapt am inventat-o, dar despre asta, cu 
altă ocazie). l-am povestit unui prieten o 
istorie petrecută pe coclaurile mele si 
ăsta, devorat de un vierme mai periculos 
decit șantierul, m-a pus s-o scriu şi să i-o 
dau lui. Așa a ajuns dirigintele de şantier 
Grigore Romcescu în paginile «României 
literare», O bucăţică de istorie, pentru că 
ea are, în total, prea multe pagini pentru a 
putea apare intr-o revistă. A citit-o regizoa- 
rea Felicia Cernăianu și incendiul s-a ex- 
tins. «Scrie un scenariu de film!... Scrie 
exact așa cum ai trăit»... Si am scris! 


Nu există două fericiri la tel 


Într-o primă variantă scenariul s-a numit: 
telex Buftea 


Numărătoare inversă 


@@@ Cornel Constantiniu ride, cîntă si... 
dansează în filmul Casei 1, Melodii, me- 
lodii (scenariul şi regia Francisc Muntea- 
nu), alături de Margareta Pislaru, Stela 
Popescu, Jean Constantin, Aurel Giuru- 
mia, Draga Olteanu. l-a trebuit absolven- 
tului de artă teatrală și cinematografică — 
promoția "69 一 un lung ocol prin muzica 
ușoară, pentru a ajunge, în sfirsit, pe ma- 
rele ecran. 999 Echipa Viad Țepeș (Ca- 
sa 5) a primit pe platoul de la Buftea vizita 
unei echipe de la Televiziunea italiană. 
Ştefan Sileanu (VIlad Țepeș), Alexandru 
Repan (Mahomed), Ernest Maftei (Minzilă), 
Doru Năstase (regizor), Mircea Mohor (sce- 
narist), Nicolae Stoicescu (consilier isto- 
ric al filmuluijau dat interviuri pentru tele- 
spectatorii italieni, dornici de a afla mai 
repede adevărul despre personalitatea 
domnitorului român, de prea multe ori răs- 
tălmăcită în filme de suspens negru. 
929 Şi-a reinceput numărătoarea inversă, 
pregătind filmările pentru sfirşitul lunii mai. 
o echipă care a avut o întrerupere de 


Biografia unui inginer 
care a trăit pe șantiere 
cam cît trăiește 

un contabil 

la biroul său 


«Fiecare are o Acropolă». Metafora pă- 
duri de coloane care impinzește un şan- 
tier de construcții, Acropola din romanul 
lui Gheorghe Manole, i-a sunat familiar 
regizoarei care din 1969, de la absolvirea 
LA.T.C.-ului, lucrează la studioul de filme 
documentare «Alexandru Sahian. «Acești 
oameni», «Tinerii», wNobletea unei mese- 
rii», «in fiecare zi», «Primarul din Valea 
Mare» sint titluri dintr-o filmografie In care 
primul lung-metraj artistic inseamnă nu 
atit un debut, cit o permanenţă: preocupa- 
rea de a investiga realitatea contemporană. 

Felicia Cernăianu nu vrea să dea inter- 

viuri, din principiu, dar nu poate refuza o 
" discuţie cu producătorul delegat. 

— Despre ce e vorba în film? 

— Despre gustul şi culoarea fericirii. 

— «Numai» despre asta? 

ー Nu shoga! 

— Intr-un fel orice tilm vorbeşte des- 
pre acest lucru... 

— bepinde cum o face. «Nu există două 
fericiri la fel. Depinde de om». E replica 
unuia din personajele filmului. 

— Care ar fi, atunci, gustul și culoarea 
fericirii? 

— «Gustul pentru o idee dreaptă. Uneori 
seamănă cu chinina. Dar ce te-ai face fără 
chinină cind te scutură frigurile ?» Sperăm 
ca lucrul acesta să reiasă din tot filmul și 
nu numai din această replică. 

— Ce-și mai propune filmul? 

— Să nu dea răspuns la «toate» întrebă- 
rile, să nu rezolve chiar «toate» problemele 
actualități, care în viață se modifică de la 
o zi la alta... 


Despre roluri, ocolind subiectul 


O tesatorie dintr-un orăşel se extinde, 
modernizindu-se. Pentru construirea halei 
noi (care a făcut ca cifrele de investiţi să 
sară de la zeci de mii, la milioane de lei) 
e angajat un diriginte de șantier care va 
lucra, din partea beneficiarului, cu construc- 
torul și cu antreprenorul. Hala cea nouă 
nu reprezintă însă un simplu adaos. O de- 
cizie capătă o altă gravitate, o greșală are 
o altă pondere atunci cind sint raportate 
la un ansamblu mai mare. Cum e şi firesc, 
oamenii se adaptează din mers... Noul an- 
gajat, inginerul Romcescu (In film, actorul 
Mitică Popescu) pare un tip degaiat, 
ironic pină la obrăznicie, uneori chiar su- 
perticial. De fapt, e un foarte bun meseriaș, 
sigur pe el, intransigent, refuzind orice 
compromis. Poate că nu întotdeauna iși 
găsește cele mai potrivite metode pentru 
a-și susține metodele. Lemnea, secretarul 
organizaţiei de partid (interpretat de Nae 
Gh. Mazilu) li spune pe bună dreptate: 
«Nu dai cu parul ca să dovedesti că geamul 
e casant». Mitică Popescu care a interpre- 
tat pină acum aproape 10 roluri în film, dar 
toate secuhdare sau de compoziţie, se află 
la primul rol principal, primul apropiat de 
virsta şi datele lui reale. «E un rol greu 
pentru că trebuie să pară simplu», 

Principalul adversar al dirigintelui este 
şeful biroului de investiții, Vasile Ciorbaru 


aproape un an de zile: Nea Mărin miliar- 
dar (Casa 4; scenariul: Vintilă Corbul, 
Eugen Burada, Amza Pellea; regia: Ser- 
giu Nicolaescu). 999 Ecaterina Teodo- 
roiu (Casa 1; scenariul: Mihai Opriș, Va- 
sile Chiriţă; regia: Dinu Cocea) a Inceput 
filmările. Primul tur de manivelă s-a tras 
la Tirgu-diu în zilele cu viscol, care viscol, 
oricum, fusese prevăzut în scenariu. 
Dintr-o distribuție numeroasă retinem, 
alături de Stela Furcovici (rolul titular) pe 
Emanoil Petrut, lon Caramitru, Mihai Mere- 
uță, llarion Ciobanu, Constantin Bărbu- 
tescu, lon Lupu, Cornel Coman, Elena 
Sereda, Ovidiu Schumacher. 999 O echipă 
restrinsă de la Braţele Afroditei (Casa 5). 
scenariul loan Grigorescu, regia Mircea 
Drăgan, imaginea Alexandru David, se pre- 
gătește de plecare în Maroc, pentru definiti- 
varea condițiilor de coproducție și pentru 
prospecții. 990 S-au terminat filmările la 
Nuntă bătrină (Casa 4). Scenariul lon și 
Alexandru Brad, regia Virgil Calotescu. 
920 Trecut cu brio de vizionarea la două 
benzi, filmul Înainte de tăcere (scenariul 
şi regia Alexa Visarion) a intrat în faza de 
montaj-sonorizare. Se poartă discuţii a- 
prinse cu Casa 1 pentru... muzică. Regizorul 
nu vrea să introducă ilustrație muzicală 
in coloana sonoră, în timp ce producătoru- 
lui acest lucru i se pare de neconcepul. 


Prima (si singura cuminte) dintre diminetile unui foarte 
incomod diriginte de șantier (Mitică Popescu și Vasile Cosma) 


(interpretat de Vasile Cosma) un persona; 
ascuns, disimulat, care se dezvăluie trep- 
tat, căpătind pină la stirșitul filmului trăsă- 
turi de pamflet E funcţionarul imb&trinit 
înainte de vreme, depăşit de sarcinile de 
muncă tot mai complexe. Îmbrăţişind ideile 
sefilor ierarhici fără nici o nuantare în func- 
tie de situaţiile concrete şi fără nici o con- 
vingere, invocind cu orice prilej «experien- 
ta» îndelungată (de fapt, anii în care s-a 
strecurat ca un cameleon, atent doar la 
direcţia din care bătea vintul) e convins că 


totul «se poate aranja». Deși cei care l-au | 


cunoscut în tinerețe spun că atunci nu era 
asa Si cind unul dintre el este directorul, 
nu ne ma miram cum a rezistat Ciorbaru 
atita timp. În rolul directorului: Dorel Vişan. 
O ingineră şetă pasionata de meserie, 
deschisă oricărui dialog, o femeie care 
după un eşec în viața de familie nu disperă, 
nu dramatizează și are curajul să se in- 
drăgostească de... diriginte, pe care-l cu- 
noaşte foarte puţin şi cu care nu este In- 
totdeauna de acord. Acesta e rolul pe care-l. 
interpretează Cornelia Gheorghiu, al trei- 
lea în filmografia ei (primul a fost cel din 
«Întoarcerea lui Magellan»). Încearcă să-mi 
explice de ce e mai emoționată aici decit 
pe scena Teatrului Naţional din laşi, unde 
joacă de mai bine de 10 ani. «La o filmare 
trebuie să prinzi din zbor clipa aceea, unică, 
care poate apărea abia într-o dublă». 


Într-o zi, într-un birou 


La primul tur de manivelă s-au tras pu- 
ține duble. Era Intr-o zi de la Inceputul lunii 
februarie, Intr-un birou din corpul adminis- 
trativ al Studioului de la Buftea, unde 
Mircea Ribinschi 一 scenogratul filmu- 
lui 一 amenajase un decor de birou, Intr-un 
birou adevărat. S-au filmat, în acea primă 
zi, 60 metri utili. Nicolae Codrescu, unul 
dintre cei mai exigenfi şi mai experimentați 
directori de film, părea multumit. Producti- 
vitatea nu este ultimul dintre examenele 
pe care le are de trecut un aebutant la But- 
tea. Felicia Cernăianu știe acest lucru de la 
filmele la care a lucrat ca regizor-secund: 


Va fi sau nu muzică... înainte de tăcere? 
@@@ Rolul compozitorului Franz Liszt din 
Vis de ianuarie (Casa 5, scenariul Anda 
Boldur, regia Nicolae Opritescu) va fi inter- 
pretat de Marcel lureș, student I.A.T.C., 
iar în rolul Dafinei (tinăra moldoveancă 
de care se indragosteste Liszt)va apărea 
Gabriela Cuc, studentă la institutul de teatru 
din Tg. Mureş. În alte roluri: Gelu Niţu, Gelu 
Colceag, Horaţiu Mălăele, Corado Negrea- 
nu, Mihai Pălădescu, Teofil Viicu, Rodica 
Tăpălagă, Tamara Buciuceanu, Liviu Ro- 
zorea. 999 Peste 200 de roluri, două serii, 
peliculă Eastman-color. Termen de pre- 
dare a copiei standard: decembrie 1978. 
Discuţii aprinse pentru deviz, valorificarea 
potențialului tuturor teatrelor din țară, coa- 
dă de actori la probe în Buftea, mari Inchi- 
rieri de mobilier şi costume, teancuri de 
fotografii de epocă, prospecții în tot Bucu- 
reștiul, ce altceva să mai adăugăm pentru 
a sugera cit de cit perioada de pregătire 
a filmului loanide, producţie de mare 
anvergură, un adevărat act temerar al Ca- 
sei 4. Scenariul Eugen Barbu, regia Dan 
Pita. Despre distribuție nu se ştie deocam- 
dată nimic. Zvonuri, ipoteze... Un singur 
lucru e cert. Nu s-a văzut demult un sce- 
nariu cu roluri atit de generoase, de inci- 


tante. 
i R. PANAIT 


«Zidul» şi «Buzduganul cu trei peceli». 
E adevărat că se poate bizul pe o echipă 
straşnică regizorii secunzi Edith Mandel 
si lorgu Ghinghidis; şefii de productie 
Sigismund Kiein și Viorica Dincă; Li- 
gia Cortan, secretară de platou; inginerul 
Bogdan Cavadia și asistentul Eugen 
Zaharia, la sunet; Gabriela Nasta, la 
montaj. lar echipa de imagine a lui lon 
Marinescu, formată din: Marian lordache, 
Marian Caraivan, Florin Drăghici, Călin 
Constantin (maestru de lumină) şi Vio- 
lota Marinescu (machiaj) s-a sudat de 
mult, încă de la «Mama» şi «larna boboci- 
lor». S-a filmat, deci, în acea primă zi, o 
şedinţă care, ca mizanscenă, nu e lucru 
uşor. Nu e plictisitor să-i vezi pe oameni 
stind, fumind şi discutind? Și, totuşi, există 
filme foarte bune care nu sint altceva decit 
o şedinţă de la Inceput pină la sflrsit. 
Depinde de ceea ce se discută... 


Adevăratul acord 


Există o intrebare la care un producător 
delegat trebuie să răspundă la orice oră 
din zi şi din noapte: pentru ce pledează fil- 
mul? Se poate spune că Gustul și culoarea 
tericirii va vorbi despre necesitatea acelui 
Inalt nivel de specializare, pe măsura pro- 
gresului tehnic; despre curajul inițiativei; 
despre fermitatea cu care trebuie respec- 
tată legea, despre obligația de a refuza 
portita prin care ți se arată că legea ar putea 
ți ocolită, chiar dacă directorul ti demon- 
strează că al face-o în interesul fabricii 
şi chiar dacă pentru asta riști să te iei cu 
toată lumea în răspăr. Este, de fapt, o ple- 
doarie pentru participarea conștientă și 
responsabilă, pentru ceea ce Brecht nu- 
mea «adevăratul acord»: 

«Mulţi spun da, fără ca aceasta să Insem- 
ne un acord Pe alții nu-i întreabă nimeni, 
iar mulți sint de acord cu lucruri false 
Deci, este important Inainte de toate să 
deprindem adevăratul acord», 

Roxana PANĂ 

Fotografii de Ştefan CIUREA 


Greselile de proiectare nu se plătesc 
din capitolul «neprevăzute» 
(Mitică Popescu 
şi Cornelia Gheorghiu) 


scriitorii 
i filmul 


a Eugen E 
„Divinul critic“ şi 


E IIAN 


@ O cinematografie de prestigiu 
trebuie construită pornind de la 
valori culturale consolidate 

O Pentru mine George Călinescu 
e «divinul critic» 

人 @ Ioanide e un tip de Renaștere, 
dar idealurile lui abia 

în zilele noastre se pot realiza 

@ Un scenariu 

e altceva decît un roman; 

am încercat nu o copie 

a cărților lui Călinescu, 

ci un scenariu în spiritul lui 

@ Scriu o poveste pentru 

un film de dragoste. 

Dar regizorii noştri 

parcă au uitat cum se iubește 


| — Felicitări, stimate Eugen 

Barbu, pentru prestigiosul 

inema premiu internațional Her- 

der primit recent şi totoda- 

tă pentru intrarea în pro- 

ductie a scenariului reali- 

zat de dumneavoastră du- 

pă «Scrinul negru» și «Bietul loanide» 

de George Călinescu. Un scriitor de ta- 

lia dumneavoastră este pentru cinema- 

togratie o adevărată mină de aur. Doar 
că de ce atit de rar exploatată? 

— Nu din vina mea, credeți-mă. Eu am 
tost intotdeauna un vajnic scenarist De 
mulți ani zac în birourile caselor de filme 
citeva scenarii la care țin foarte mult. În- 
trebati-va colegii, de ce cu atita intirziere 
i-au dat drumul lui «loanide», ca să nu mai 
vorbesc de celelalte asupra cărora pluteşte 
încă misterul. Sint, desigur, rațiuni de plan 
tematic, obiective mai urgente. Doar că 
o cinematografie de prestigiu trebuie con 
struită pornind de la o cultură existentă, 
de la valori consolidate. 

— Este pentru întiia oară cind nu mai 
apela la universul cărților proprii pen- 
tru a-l converti la imagine, prima dată 
că pătrundeți în teritorii spirituale ve- 
cine. 

— Călinescu mi-e tot atit de familiar 
ca propria operă. Este autorul pe care 
l-am recitit cel mai mult 一 cred că nu există 
pagină tipărită sau inedită, care să-mi fi 
rămas necunoscută. După Eminescu ll con- 
sider figura cea mai proeminentă a litera- 
turii noastre. Prin cultura lui extraordinară, 
prin talentul lui scriitoricesc, vădit atit in 
romane cit si in paginile de critică. De n-ar 
exista decit «istoria literaturii» şi tot as 
putea spune că n-am mai avut de la fiul 


De cite ori am avut prilejul, 
mi-am exprimat uimirea față 
de putina energie pe care re 
gizorii și scenariștii noştri 
o dăruiesc neliniștilor și înăl- 
țimilor tinereţii. Un om foarte 
simpatic, victima unei ne- 
veste cicălitoare şi a «bombardamentului 
informaţional», îmi mărturisea că a fost 
foarte emoționat aflind de succesul de care 
se bucură în lume o oarecare parodie la 
adresa nemuritoarei capodopere a lui 
Shakespeare, «Romeo și Julieta». Drama- 
turgul, fie-i gloria ușoară, credea că a depă- 
şit geniul modestului Shakespeare intro- 
ducindu-ne într-o lume, crezind el, mul! 
mai realistă. lată în ce constă realismul 
şleampăt și mediocru al acestei parodii pe 
care mulți producători occidentali se in- 
ghesuie s-o ecranizeze. Că, de fapt, susține 
nefericitul si naivul dramaturg: Romeo si 
Julieta nu s-au iubit, că toată patima lor 
n-a fost decit un schimb de servicii reci- 
proce că, de fapt, nici unul din ei n-a plătit 
cu viața iubirea si că, dimpotrivă, s-au căsă- 
torit și s-au plictisit. 

E la îndemina oricărui spirit mediocru a 
detrona mituri dintre cele mai apropiate 
sufletului nostru; cutezanta de a discredita 
legenda iubirii între Romeo și Julieta mi 


Inoteştilor o personalitate de importanta 
lui în literele românești. E autorul pe care, 
dacă aş trăi o sută de ani, de o sută de oi 
l-aş reciti fără să mă plictisesc, și de fi 

care dată as avea ceva de învățat. Eu | 
numesc «divinul critic», cunoaşteţi. 

— O atare pasiune, convertită în film, 
promite enorm. Așadar, v-aţi oprit la 
«Bietul loanide» și la «Scrinui negru». 

— M-a interesat loanide ca un tip de 
Renaștere, om de vastă cultură ca si Că- 
linescu, dar cu o educaţie burgheză, care 
are de făcut față unei revoluţii ce-i contestă 
clasa din care provine. Am căutat să grupez 
uriașul material literar al celor două cărți 一 
circa 1 600 de pagini 一 în jurul dramei lui 
loanide: pierderea copiilor, căsnicia destră- 
mată şi permanentele lui escapade amo- 
roase. A fost extrem de dificil si este, in 
continuare, vorbind din punct de vedere 
al regizorului care n-a găsit pină la ora 
actuală, după vreo doi ani de căutări 
interpretul lui loanide. Apropo, nu ne da! 
o sugestie? 

— Contorm statutului 一 nescris 一 al 
criticului care nu are dreptul să se 
amestece în treburile interne ale crea- 
torului (ci doar săi «execute» ulterior) 
mă abțin Doresc să-mi spuneți dacă 
ați operat asupra lui loani anumite 
transteruri, nu de ordin strict epic, cit 
de viziune asupra personajului. 

— Împreună cu Dan Pita l-am interpretat 
pe loanide ca pe un estet, un amator de 
frumos. N-am vrut să insistăm pe latura 
strict fizică a amorurilor lui (numeroase în 
carte), ci l-am considerat un artist ce pri- 
vește femeia cu emoția cu care admiră 
coloana unui templu. Numeroasele lui idile 
le-am concentrat în persoana lui Caty Ză 


noagă, dar am investit-o si cu trăsăturile 
celorlalte, care semănau dar se si diferen 
tau, astfel incit intregeau concepția lui 
loanide despre iubire. 

— Reductia la numitorul comun a 
functionat și asupra personajelor mas- 
culine? 

— Fără nici o prejudecată, vă asigur, o 
reductie dictată doar de necesităţi de eco- 
nomie. Cei doi profesori universitari, de 
pildă, completind o anume imagine, sau 
personajul ce amintea de Zambaccian si 
celălalt armean sint concentrați intr-un 
singur personaj. Vă inchipuii că din cele 
350 de personaje literare, cinematogratul 
nu suportă decit opt-nouă de prim-plan. 
Multe vor traversa doar cadrul, asigurind 
"cel 一 foarte important pentru autentici- 
latea filmului 一 plan doi. 

— În privinţa unghiului temporal a! 
acțiunii, păstraţi aceeași largă deschi- 
dere? 

— Desfasuram acțiunea pe două decenii 
istorice cu mici flash-uri retrospective, 
strict necesare. O epocă dificilă pe care o 
traversează zbuciumatul loanide, pină la 
adeziunea lui la idealul @5munist. Ideal de 
construcție căruia doar societatea nouă 
i-a asigurat transformarea în realitate. Nu 
există categorie de intelectual pe care so- 
cietatea noastră să-l fi pus mai activ la 
muncă, decit constructorul, arhitectul. Pla- 
nurile cindva utopice ale lui loanide, ce visa 
edificii grandioase, ca în arhitectura antică, 
e materializat după revoluție in amfiteatre 
grandioase, palate de sport, case de cul- 
tură. Este epoca noilor constructori care 
înalță clădiri generoase, monumentale, cu 
sentimentul armoniei cum se ridicau cind- 
va (amintește Călinescu) zidurile Tebei 
în sunetele de hartă ale poeților. loanide 
traversează existența lui intimă agitată, de- 
pasindu-si dramele şi ajungind la acea pace 
interioară pe care ţi-o dă munca, satisfac- 
ta celui care clădeşte ceva mai presus de 
sine. idealurile lui loanide au avut în anii 
noştri șansa de a se realiza. E senzaţional, 
spectaculos cit se construiește la noi. 
Mi s-a intimplat nu demult ceva care m-a 
tulburat: aveam de scris comentariul unui 
documentar în care imagini de arhivă ale 
vechilor cartiere Tei si Pantelimon alternau 
cu construcții moderne de 16 etaje înălțate 
pe locurile de odinioară Adevărate palate 
contrastind cu vechile case mizere foind 
de găini și copii famelici. Contrastul era 
atit de elocvent, incit imaginile se puteau 
lipsi de cuvintele mele. Nu e colosal? 

— La «loanide» aţi pornit de la ideea 
transpunerii fidele ori a adaptării libere 
după cărțile lui Călinescu? 

— Ştiam de la inceput că un scenariu 
e altceva decit un roman. De aceea nici 
n-am încercat o copie a romanelor, ci un 
scenariu jn spiritul lui Călinescu. Am păs- 
irat, cum vă spuneam, prin masivă reductie, 
personajele importante ale cărților, dialo- 
gurile decisive (aproape toate). M-am stră- 
duit mai ales să nu se piardă umorul lui 
Călinescu. Un singur exemplu: scena în 
care la postul de poliție sint anchetate 
citeva figuri din vechea aristocrație, care 
Iaceau comerț la Talcioc. Prin reducerea 
lor doar la citiva, hazul situaţiei a sport 
A fost greu, vă repet, dar nu imposibil 

— Din scurta istorie a ecranizărilo: 


filmele poetului 


Romeo, Julieta si setea de absolut 


Prea multe povești intortocheate。 


prea multe divergențe cărunte 


între bărbaţi și femei încărunțite, 


şi prea puțină iubire 


simplă, sănătoasă şi curată 


se pare un păcat de neiertat. Cinematog! 
tia şi-a făcut un titlu de glorie în reactua 
lizarea și materializarea acestui simbol a! 
iubirii eterne, așa cum au făcut-o de altfel 
si muzicienii cei mai iluștri. Aş mai vrea să 
leg indignarea mea de neliniştile şi proble- 
mele cinematografiei noastre. În filmele 
noastre, amorul a devenit apanajul celor 
c-un picior în groapă. Prea multe povesti 

Iortocheate, prea multe divergente cà- 
tunte intre bărbaţi carunti şi femei cărunte, 


prea multă idealizare a infidelitatii şi prea 
puţină iubire simplă, sănătoasă și curată. 

Încercarea de a parodia realitatea, de a-i 
dezvălui numai laturile ei vulnerabile e la 
indemina oricui. Contradicţiile, nemultu- 
mirile nu împiedică nevoia omului de abso- 
lut si de desăvirşire. Ca să înțelegem cit 
de complicate sint relațiile umane, o femeie 
mi-a devenit străină în clipa în care eu vor- 
bindu-i despre galaxii și miliardele de ani 
lumină, a căzut într-o tristă şi sinceră plic- 


după cărțile dumneavoastră şi a cola- 
borării cu cinematografiaavei regizori 
la care ați mai apela cu încredere? 

— De bună seamă. Mihu lulian, de exem- 
plu, e un mare regizor la care țin mult, 
dar nu știu ce s-a întimplat cu el, s-a cam 
pierdut pe drum: s-a lăsat antrenat in 
fleacuri, nu i-au reușit nici ambițiile mai 
mari. Îmi pare rău pentru el, dar sint convins 
că, dacă aș reuşi să stăm impreună două 
săptămini, l-aș scutura serios și am putea 
încerca ceva îndrăzneţ. Am lucrat foarte, 
foarte bine cu Dan Piţa; m-ar tenta mult o 
colaborare cu Mircea Veroiu. Cu Gheorghe 
Vitanidis care a reuşit cel mai bun film 
după cărțile mele, «Facerea lumii», începu- 
sem un scenariu interesant «Treptele mă- 
rii». Cu trei personaje: un bărbat de 50 de 
ani, obosit si dezamăgit; o femeie singură: 
o doctorita de 40 de ani și o fată de 20 de 
ani care pleacă la mare, iarna, ca să uite 
o deceptie sentimentală. Cei trei se Intil- 
nesc într-un decor trist, de mare în post- 
sezon, cu restaurante inchise, năpădite 
de paianjeni, bowling-uri ce nu functionea- 
ză, cu bolnavi ce vin să se trateze la sana- 
toriu. Între sezoane e și timpul constructo- 
rilor, al proiectantilor și al zidarilor ce se 
vor retrage după ce-și vor îndeplini mi- 
siunea, lăsind litoralul frumos, gata de 
primirea oaspeţilor. Bărbatul şi femeia ră- 
min împreună, fata revine la logodnic, po- 
vestea se termină cu bine, dar ambianța e 
tristă ca Intr-o nuvelă de Kerouak. Un film 
de dragoste și prietenie; atit de rar vedem 
scene de dragoste autentice în cinemato- 
graful românesc. Oare regizorii noștri au 
uitat cum se iubește? 

— Ce s-a intimplat cu frumosul pro- 
iect? 

— Cred că redactorii s-au speriat, ei se 
cam sperie de cuvinte, au devenit prea pru- 
denți, nu mai aprobă decit ceea ce nu le 
dă dureri de cap, subiectele minore ce nu 
duc departe în artă. Apoi sint prea multe 
moase. Fiecare iși are ideea ei despre ce 
ar trebui să fie viitorul film. Pină la un punct 
e firesc, pentru că zece oameni chiar de 
gust, de cultură nu se pot întilni în aceleaşi 
păreri, aceasta e de fapt drama artei colec- 
tive care e filmul și drama artei așa cum se 
face ea acum ia noi, la casele de producție. 
Dar nu numai producătorul ar trebui să 
înveţe să rişte, ci şi regizorul. Sau cel puţin 
să i se dea voie să riște, să i se acorde În- 
credere. Cu această încredere politică şi 
artistică, doamne ce filme de adevărată 
actualitate s-ar putea face! Numai eu aș 
pleca de la zeci de fapte pe care le știu ori 
le citesc în ziare. În «Scinteia» putem critica 
birocratismul, parazitismul, pe cei ce se 
îmbogățesc din diverse afaceri. Dar un 
film despre bişniţari, de pildă, de ce ar fi 
socotit needucativ? Oare exemplarul cu 
semn minus e mai puțin pilduitor decit 
«mai mult ca perfectul» în care nu crede 
nimeni? Ce importanță ar avea asemenea 
filme pentru o anume mentalitate, stare de 
spirit foarte periculosă pentru unii tineri! 

— E o problemă serioasă pe care 
v-am ruga să o discutaţi. Dacă acum 
ziu, poate cu o viitoare ocazie, sti- 
mate Eugen Barbu. Dar ne promiteti? 
vă mulțumim. 


Convorbire realizată de Alice MĂNOIU 


tiseală. Succesul de care s-a bucurat filmul 
Un bărbat și o femeie are explicații foarte 
adinci, el a reușit să amintească oamenilor 
nevoia lor de absolut şi de perfecțiune. 

După convingerea mea, Hamlet cel obse- 
dat de adevăr este cel mai tînăr dintre noi. 
Dacă aș fi fost regizor, ceea ce sper că nu 
se va intimpla, m-aș dedica nelinistllor 
tinereții. Aş fi fericit dacă romanul meu 
«O singură noapte eternă» ar fi ecranizat. 
Ştiu din experienţă că tot ce este realist 
și adevărat trezește suspiciuni din partea 
specialiștilor. Am scris şi un scenariu 
despre fotbal, «A fost odată o extremă 
dreaptă», dar a fost respins cu energie și 
i-a fost preferat un alt scenariu. 

Care erau defectele scenariului meu: 

— conflictul este foarte realist 

— dialogul este foarte natural 

— sint prea multe personaje pozitive 

— personajele negative sînt prea nemilos 
biciuite. 

Celălalt scenariu, acceptat de casa de 
filme al cărei număr n-are importanţă, 
avea meritul de a fi fost nefiresc și tras de 
păr. Cu modestie mi-am dat seama cit de 
inteleapta a fost hotărirea casei de filme 
al cărei număr, din pudoare, nu vreau să-l 


pronunt. 
Teodor MAZILU 


Geo Saizescu reintră in cir 

cuitul comediei contempora 

ne cu aplomb, fără crisparea 
pe care ţi-o dă o lungă absen 

tă de pe terenul specific 
Specific, pentru că Geo Sai- 
zescu a fost o vreme un har- 
nic stimulator de filme pentru televiziune, 
apoi un insufletit dascăl de viitori regizori, 
dar el este, trebuie să rămină, înainte de 
toate, autor de comedie contemporană. 
Pentru marele ecran si pentru marele public. 
Dăruit şi atestat ca atare, într-un domeniu 
ce reclamă nu numai inventivitate şi fler al 
hazului la zi, dar în primul rind, în al doilea 
şi al treilea rind, rigoare. Măsură. Autocon- 
trol sever pentru a nu cădea nici în exage- 
rarea ce vulgarizează intenția comică, nici 
în modestia stearpă ce o anulează. Ceea ce 
nu e cazul lui Eu, tu și Ovidiu. Litigii de 
producţie, de stii de muncă între două uzine 
ce depind una de alta 一 devin pretextele < 


inema 


Doinei Levința nu-s doar «ultime strigăte» 
vestimentare azviriite la intimplare pe ma 

nechine, ci boabe de fantezie şi haz gindite 

să completeze un tip, o ambianţă. În sfirsit. 
imaginea (lon Marinescu) nu mai înregis 

trează din stal acțiunea, ci o comenteazs 
insufieţit, în dialoguri de prim-planuri amu 

zante, detalii de lumină si atmosferă bine 
valorificate în ansamblul comic. Sau liric. 
cind e cazul. ŞI e destul de des cazul, dată 
ind predilectia autorilor (trei la număr: 
AL Struteanu, Beno Meirovici, Geo Sai- 
zescu + ideea: Bogdan C&us) pentru fru- 
moasele sentimente. Devenite şi mai fru- 
moase atunci cind principiile — vezi prin- 
cipialitatea 一 le patronează. 

EI (Florin Piersic) director, ea (Violeta 
Andrei) ingineră la una din uzinele în dis 
pută; urmează o asiduă și bătăioasă cores- 
pondenţă pe note muzicale sau nemuzicale 
(el n-are timp sau vocaţie) pînă cind buclu 
casa Întimplare îi face să se Indrăgosteascii 


Un regizor care nu-și abandonează 


vocaţia: 


mice, directe (direct vine și de la director, 
director plin, în sfirşit, nu doar adjunct 
cum se obișnuia, satirizat de o brigadă 
de amatori în ale fepllor constructivi). Lor 
li se alătură cu grație citeva melodii, cind 
mai dulci, cind mai amare, citeva dansuri 
intotdeauna antrenante, citeva scheciuri 
în cunoscuta tradiție a satirei și umorului 
tévé. Sau nétévé, dar umor terapeutic vizavi 
de un director ce-și implinește pianul tor- 
mal, netinind seama de ansamblul produc- 
tiv pe ramură, de un inspector ce-şi face 
terenul în funcție de reumatismele consoar- 
tei sau un umor pur şi simplu în cazul res- 
ponsabilului de club poliinzestrat. Come- 
dia e susținută vioi pe toate vocile sale, 
ceea ce nu se prea întimplă la autorii fără 
experiență. Replicile sint servite cu vioi- 
ciune de actori degajati ce nu mai sint obli- 
gati să ingroa*e subtirimea hazului cu gri- 
mase excesive care să ţină loc de poante. 
Decorul (Aurelian lonescu) nu e nici el 
străin de o anume intenţie parodică — vezi 
formele geometrizate ce sugerează, cam 
abstract, munții de span pe care-l declan 
şează prometeul constănţean; costumele 


prezenţe românești 


Uimire in Elveţia 


«lndelungata noastră absență din 
proiecţiile cinefililor elvețieni — ne de 
clară Eugen Mandric, directorul Casei 
de filme Trei, prezent la o Săptămină 
a filmului românesc în țara cantoane- 
lor 一 crease oarecum impresia că sin- 
tem o cinematografie debutantă. Drept 
urmare, nu exagerez cu nimic cind spun 
că cineaștii elvețieni, publicul larg spec- 
tator au fost uimiti de nivelul actual al 
cinematografiei noastre. De o căldu- 
roasă primire s-a bucurat Războiul 
de independență, realizarea din 1912 
a regizorului Grigore Brezeanu, care a 
suscitat vii discuții despre începuturile 
filmului românesc. Puterea și Adevă- 
rul de Manole Marcus, Zidul de Con- 
stantin Vaeni, Ilustrate cu flori de 
cimp şi Prin Cenușa imperiului de 
Andrei Blaier, au fost apreciate drept 
filme de circulaţie internațională, de 
ridicat nivel artistic. În mod special a 
fost remarcată calitatea interpretilor 
Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, 
Amza Pellea, Draga Olteanu-Matei, re- 
gretatul Lazăr Vrabie. tinărul Gabriel 
Oseciuc. Au plăcut actorii, a plăcut ca- 
litatea imaginii lui Nicu Stan, losit 
Demian și Dinu Tănase. Presa şi radioul 
au fost prompte în informaţii. Din rindul 
publicațiilor de mare tiraj, semnalez 
articolele apărute în Tribune de Ge- 
nève, Tribune de Lausanne, 24 heu- 
res de Lausanne». 


Admiratie in india 


Saizeci de lung metraje, produse in 
20 de țări ale lumii, printre care şi Roma- 
nia, au intrat în programul Festivalului 


comedia de actualitate 


la prima vedere şi fără drept de apel, ur 
mind ca litigiul să se transforme în caldi 
(e doar sezon estival) pledoarie pentru cri 
tica eficace şi în afara producției, chiar si 
pentru cei atinsi de săgeata lui Cupidon 
Totul e bine cind se termină cu tradiționala 
demisie a femeii, gata să-şi urmeze alesul 
(tot director, deci ajunge unul per familie) 
cu toate că gestul ei presupune a lăsa baltă 
Intereseie unei uzine din Capitală, ca să se 
multumească cu bărbatul visurilor de pe 
litoral. Subiect nu din cale-atară de original, 
dar cu trimiteri care ar fi putut deveni 
originale dacă scenariul şi-ar fi centrat 
tirul satiric spre citeva redute rezistente, 
ca: orgoliul bărbatului (aici cam lipsit 
de vigoare), dilema femeii indragostte 
pusă ia grea incercare de principialnatea 
extraproductivă sau, inventivitatea inspec- 
torului ce-și face terenul la mare. Bune 
pretexte pentru verva interpretilor și teh- 
nica regizorală. Nu atit de ingenioase ca 
in alte filme ale lui Saizescu (pe scenariul 
lui lon Băieşu de la Astă seară dansăm in 
familie, regizorul şi colaboratorii lui se 
miscaseră mai cu folos), dar plăcute. Re- 


peste hotare 


de la Madras (India), constituind o tre- 
cere în revistă a celor mai reprezentative 
filme produse pe diferite meridiane in 
ultimii trei ani. Dumitru Fernoagă, 
directorul Casei de filme Cinci, parti- 
cipant la acest festival în calitate de 
invitat, ne spune: «Cinematograful ro- 
mânesc a fost reprezentat la Madras 
prin Osinda şi Ilustrate cu flori de 
cimp. Selecţia românească s-a bucurat 
de o frumoasă primire, iar în discuțiile 
avute cu critici și cineaşti indieni și 
străini a fost remarcată creșterea cali- 
tativă a producției noastre de filme. 
lată ce scria, spre exemplu, ziarul 
«Screen»: «Filmul lui Sergiu Nicolaescu 
este printre cele mai izbutite din prima 
săptămină a festivalului. Povestea sa 
este relatată mai degrabă prin interme- 
diul ers umane și al caracterelor, 
dec prin simboluri sau scheme poe- 
tice. nda este un fiim de acțiune cu 
puternice calități artistice, traduse in 
virtuți plastice și semnificații morale». 


Marele Premiu al publicului 


Printre cele 15 pelicule selectionate 
din 11 țări, spre a fi prezentate la a opta 
ediție a Festivalului cintilniri interna- 
tionale ale cinematografiei tinere» de la 
Bruxelles, s-a aflat si filmul românesc 
Zidul de Constantin Vaeni. El a fost 
îndelung aplaudat şi a obținut Marele 
Premiu al publicului, decernat direct 
de către spectatori, prin buletine de vot 
secrete. În afara concursului, la acest 
festival a mai fost proiectat filmul fus- 
trate cu flori de cimp de Andrei 
Biaier, care a produs la rindul său o 
bună impresie asupra publicului și spe- 
cialistilor. 


Coralia POPESCU 


confortante. Nu numai pentru agreabilul 
sejur marin exploatat cinematografic, ci mai 
ales pentru siguranța pe care ţi-o dă do- 
zajul de care vorbeam între acid și dulcisor 
(uneori chiar dulceag în scenele de dra- 
goste), între plăcut şi util, între alb foarte 
proaspăt şi alb ceva mai sifonat doar atit 
cit să se poată curăți rapid ca să fie repus 
impecabil In funcțiune. interpreții s-au su- 
pus acestei măsuri a lucrurilor și au evoluat 
grațios și cuminte pe textele date. Florin 
Piersic cu binecunoscuta-i jovialitate și 
sportivitate simpatică, Sebastian Papaiani 
(un ziarist în căutare de teme moralizatoare) 
cu o nuanţă de gravitate ce-i diversitică 
uşor genul, Dem. Rădulescu (inspectorul) 
citind pedant din clasici, Ileana Stana lo- 
nescu (soția inspectorului) secondindu-l 
cu fidelitate «in misie», Jean Constantin 
cu arhicunoscuta prooenslune spre umorul 
exouc-pitoresc (aici li vine de minune fracul 
Huzionistului-hipnotizator ce se descurcă 
«provizor» și pe post de responsabil sindi- 
cal cu tuncții multiple). El asigură partea 
cea mai savuroasă a comediei cu fistic, 
lar amatorilor de haz neutilitar (recte fără 
adresă expresă) evoluția sa poate părea o 
desfătare. Am lăsat la urmă surpriza sta- 
giunl Violeta Andrei Intr-o postură pe cit 
de inedită față de ceea ce a făcut ea plină 
acum, pe atit de izbutită, susținind cu nerv 
si farmec o partitură ba liric-șăgalnică, ba 
intrenant-ironică. Muzica lui Temistocle 
Popa agrementează acțiunea și melodii ca 
«Cine eşti tu?» 一 pe frumoasele versuri ale 
Flaviei Buret 一 sau «Ce bine e la mare! 
Cind eşti în deplasare!» (cite resurse de 


vervă și causticitate ascunde autoarea tex- 
tului) asigură filmului o unitate stilistică 
binevenită Intr-un scenariu mozaicat. 

l-aş reproşa lui Geo Saizescu o anume 
comoditate în privința distribuţiei (cu ex 
ceptia fericită de care vorbeam, Violeta 
Andrei, în rest a mers prea la sigur, cu efec- 
te prea cunoscute) și o anume slăbire a 
inventivității sale în materie de gag cinema- 
tografic. l-aş mulțumi însă că nu și-a uitat 
vocatia-prim&: comedia de actualitate si 
nu și-a strămutat armele spre teritorii ne- 
cunoscute (de el). Perseverenta talentului 
intr-o direcţie din cele mai dificile e semn 
de răspundere. ŞI de maturitate. 


Alice MĂNOIU 


Scenariul: Alexandru Struteanu, Beno Meirovici. 
Geo Saizescu, după o idee de Bogdan Câus. Regia: 
Geo Saizescu. imaginea: /on Marinescu, Mu- 
zica: Temistocle Popa. Versuri: Flavia gore/ 
Decoruri de: Aureliu Ionescu. Costumele: Doina 
Levința. Sunetut: Cavadia. Montajul: 
Margareta Anescu. Cornel Patrichi 
Cu: Florin Piersic, Violeta Andrei, Sebastian Pa- 
paiani, Dem Rădulescu, Ileana Stana lonescu, Jean 
Constantin, Vasilica Tastaman, Rodica Popescu, 
Dana Dogaru, Adriana Gădălean, Aurel Giurumia, 
Geo Saizescu, Ninela Gusti, Ștefan Mihăllescu- 
Brăila, Cosma Braşoveanu, Aurel Cioranu, Paula 
Chiuaru, Rodica Mandache, Cristina Ştefănescu si 
Amza Pellea, Draga Olteanu-Matei, Octavian Co- 
tescu, Coca Andronescu, Ana Szeles, Nucu Påu- 
nescu. 

Producție a Casei de fiime 2 Director: Eugen 
Mandric. Film realizat in studiourile Centrului de 
Productie cinematografica «Bucuresti». 


Timotei URSU 


Fără flori şi fanfare, 
= dar cu sute de mii de spectatori 


nului mister feminin, incarnat în filmul său 
de un janus feminin, o eroină cu dublă 
identitate fizică, cind eterică,cind distantă, 


Initiat cu opt ani în urmă, 
de către cotidianul «Politika» 
ca un cadou făcut locui- 


torilor Belgradului, Festivalul După mulți ani, cind voluptuos carnală și egal de agresivă 
Festivalurilor, poreclit pe と é に în dăruire sau în refuz. Simptomatic este 
scurt FEST, reuneşte anual, filmele marilor cineaști, că nici Resnais, nici Bufiuel nu-şi separă 


universurile de insertia politicului. În Pro- 


necompetliliv, într-o paradă fără flori si F . o . .. 
fanfare, dar cu sute de mii de spectatori, fără a renunța la rechizitoriul lumii lor, vidență, fluxul memoriei readuce în prezent 
Invingatoarele marilor competiții naţionale > atmosfera lagărelor de exterminare naziste, 


şi internaționale, precum și acele filme care, ă să î adă Si ă ă în timp ce la Buñuel, narațiunea e perma- 
dintr-un motiv sau altul, au acaparat atenţia lasă să se intrev adă ȘI o rază de speranță nent punctată de cite un atentat cu bombe, 


opiniei publice. Numărul biletelor vindute de cite o acțiune teroristă care umple brusc 
aici atinge cifre incredibile, de invidiat ecranul de fum si tipete. 


(anul acesta 400 000) atestind interesul, 
Filme politice, dar în altă chele 


chiar pasiunea pentru film, a unei mase de i ~ - 
Un pretext abil 
Subiectele politice exprimate direct sau 


spectatori din ce în ce mai avizaţi, înzestrați 
cu o solidă cultură cinematografică, forma- s > に = 
tă In parte datorită si prin intermediul s i \ — pentru a evoca măiestria in formule esopiene, continuă să fie la modă. 
acestui festival care este în acelaşi timp A N 7 a doi mari balerini Chiar și Ingmar Bergman, specializat de un 
o tribună de întilnire a realizatorilor şi zia- k : deceniu încoace jn disecarea cuplului con- 
riștilor lugoslavi cu cei mai străluciți cineasti S, i /Cotitura jugal, a tentat o reintrare spectaculoasă 一 
ai lumii. IS 1 de Herbert Ross。 din păcate nu tocmai reușită, dar cine poate 
x cu Ann Bancroft respecta continuu stacheta capodoperei, 
F F x și apoi un Bergman mai putin Implinit 
şi Shirley Mac Laine) ramine oricum un film interesant de văzut. 
Evocind Germania mizeră a anilor '30, cind 
un mic caporal pe nume Hitler iși începea 
modest ascensiunea, Bergman vrea să 
demonstreze, în Oul șarpelui, drama unei 
familii ce cade victimă sinistrelor experien- 
te făcute pe oameni vii de către un medic 
fanatic — existența unei mentalități naziste 
avant la lettre. S-a vorbit mult pe ecranele 
Fest-ului, direct sau indirect, despre Hitler 
şi nazism, despre Hitler și neo-fascism, 
de la Julia lui Fred Zinnemann cu Jane 
Fonda și Vanessa Redgrave, după un ro- 
man autobiografic al scriitoarei Lillian Hell- 
man la Portret de grup cu femeie, rea- 
lizat de iugoslavul Aleksandr Petrovic după 


Parabolele lui Resnais, Buñuel, 
Bergman 

が 1 

Mai intii m-am bucurat să văd la loc de 
cinste, în programul oficia! (în paralel s-au 
desfăsurat simultan alte opt, alcătuite te- 
matic) titluri deja cunoscute publicului ro 
mânesc: Dantelăreasa, Piesă netermina 
tă pentru o pianină mecanică, Rocky si 
titluri care urmează a-i fi înfățișate în curind: 
ultimul Scorsese — New York-New York, 
un super-muzical cu Liza Minnelli şi Robert 
de Niro, Jocul cu mărul al Verei Hitilova 
sau Omar Gatiato al algerianului Merzak 
Allonache. Apoi m-am bucurat să constat 
că fată de alte ediții trecute, pentru intiia 


romanul omonim al lui Heinrich Böll. În 

general, insă, cheia tratării e simţitor dife- 

`. EA E: j p j é rita faţă de deceniul trecut, să spunem. 
SIA | 6 マ Ls Locul acuzatiei grave tinde să-l ia ironia 

dia 5 necruțătoare, poate pentru că aṣa cum scrie 


Marx, cind istoria se repetă, ea îmbracă 
hainele unei farse. Ironic este Ettore Scola 
atunci cind evocă perioada fascismului 
într-un film ca O zi specială cu Sophia 
Loren și Marcello Mastroianni. Ironic este, 
mai ales, francezul Jean Jacques Annaud 
în admirabila comedie amară Negri și albi 
în color. produs sub pavilionul Coastei de 
Fildeş. Diatribă necruțătoare la adresa co- 
lonialismului francez, acest film a cărui 
acțiune se petrece la Inceputul primului 
război mondial într-o minusculă colonie 
din Africa unde spiritul naționalist sovin 
declanșează un mini-război ridicol între 
cei $ase-$apte francezi și doi-trei nemti 
rezidenți în zonă,care își vor sluji patriile 
prin intermediul bietilor africani, înrolați 
cu japca, a primit pe drept cuvint, în Statele 
Unite,Oscarul pentru cea mai bună peliculă 
străină a anului. 


a pamfletul politic i $ dă i ai 
peniru o melodram Dr : EOT] 
| 〆 în «lumea bună» z 4, ` à say Un mare, foarte mare procent de filme 
ý «(Tăxiul . vidlet 3 i , 6 prezentate la FEST au demonstrat reveni- 
Pa a j SS i 
h 


á "de Yves Boisset, rea In forță a marelui spectacol, a cei 
- ー n tografului de tip carbaxin, care chiar dac 

ウ arlotte Rampling A A me dă fiori pe parcurs (vezi fioroasa gorilă 

și Philippe Noiret) 2 ) - d: N heni $ din remake-ul King-Kong) ofera un cathar- 

ss x . … = sis garantat. Dacă mult asteptata monogra- 

fie Valentino a lui Ken Russell, cu un star 

ca Rudolf Noureev în rolul super-starului 

Hollywoodului a deceptionat, dacă Yves 

Boisset a trădat viguroasele lui pamflete 

politice pentru o banală melodramă, Taxiul 

violet, în care peisajele Irlandei şi umorul 

lui Fred Astaire nu pot salva ansamblul, 

un succes neașteptat a avut Cotitura 

(Turning Point) americanului Herbert Ross. 


tă a dorinței, ultimul Luis Buñuel care, 
la aproape optzeci de ani, despărțit de lumea 
înconjurătoare prin perdeaua necruțătoare 
a unel totale surdități, meditează nostalgic, 
nu fără o anumită autoironie, asupra eter- 


nu este însă numai o parabolă senină a 
ireversibilei decadente fizice, ci şi a irever 
sibilei dezagregări a unei clase căreia i-a 
sosit ceasul. 

O parabolă este și Această obscură tin- 


dată, la capătul maratonului de imagini, 
n-am rămas cu impresia apăsătoare pină 
la obsesie a unei lumi măcinate de porniri 
sordide, sfisiate de ură și violență sălba- 
tică, anihilată de absurd si teroare. Pentru 
prima dată, după mulți ani, fără să fi renun- 
tat la caracterul lor violent analitic şi inchi- 


zitoriu, filmele marilor cineasti ai lumii を 3 Ann B ft şi Shirley Mac Lai a- 
lasă să pătrundă o undă de lumină, o rază Cind istoria se repetă, CU Ann pe pôst 0 0 balerina rivale 
de speranță sau măcar de senină Impă- ea îmbracă hainele filmul este, de fapt, un pretext abil orches- 
care cu legile firii, ca în acel extraordinar z unei farse trat pentru a aduce în prim plan arta uluitoa- 
eseu al lui Alain Resnais, Providența, i に の やこ re a doi mari balerini ai epocii noastre: 
închinat morții ca o etapă firească în ciclul ps {0 zi specială 2 Mihail Barișnikov și Leslie Brown, al căror 


existenței umane. După o lungă, foarte as aice. 2 ttore Scola, 
îndelungată tăcere, Alain Resnais fsi reia VAR i z 33 たれ de E Troiei eee ar prarain 
と z ta, | 。 cu Sophia Loren) 


cu această capodoperă (turnată în limba Annie Hall, satiră destul de anostă la 
engleză) locul de leader al cinematografului adresa erotismului in artă, că filmele scrise 
francez contemporan. Într-un castel izolat si regizate de el sint pe cit de anoste pe 
de lume, un scriitor bătrin şi bolnav își cit de irezistibil este el ca actor în filmele 
așteaptă cu filozofie moartea, luptindu-se altora. 

cu durerea și amintirile, în timp ce fantezia În sfirşit, România a fost prezentă la 
lui rămasă veşnic tînără se amuză să imple- FEST cu Mama al Elisabetei Bostan, pre- 
tească, într-un complicat hie imaginar, zentat în cadrul paradei filmului pentru 
existența copiilor, a fostei soții şi a unei tineret, cu participarea subsemnatei la un 
foste iubite. Lungi travellinguri tăcute pe pasionant simpozion internațional organi- 
sub bolți de crengi întretaie ca un leit- zat sub egida UNESCO pe tema «Filmul 
motiv acțiunea sugerind cu impresionantă şi istoria». 

simplitate reîntoarcerea omului, prin moar- 
te, în regnul vegetal si mineral. Providenţă 


Manuela GHEORGHIU 


sondaj 
în cineunivers 


Cine examinează repertoriul 
cinematografic al ultimelor 
luni poate constata că o ini- 
țiativă mai veche este astăzi 
ceva mai insistent tradusa 
în viață: alături de premierele 
(mai mult sau mai puţin) la 
zi, pe ecran apar și filme care au rulat la 
noi cu zece, cincisprezece sau mai mult 
ani în urmă şi care pot fi astfel cunoscute 
şi de generațiile mai tinere sau (eventual) 
revăzute de cei care le apreciaseră cindva. 
Nu e cazul şi nu e locul să analizăm aici în 
ce măsură aceste reluări au la bază o selec- 
ție valorică riguroasă, In ce măsură ele se 
realizează după un plan bine gindit ori sint, 
poate, rodul întimplării. Chiar în ipoteza 
cea mai puţin favorabilă, prezența constantă 
a unor asemenea reluări constituie, indiscu- 
tabil, un act de cultură, în măsura în care 
ne este clar că nu există cultură în afara 
memoriei, că numai inserarea într-un con- 
tinuum, raportarea la puncte de referință 
esalonate în timp si în spațiu poate da re- 
ceptării unei creații artistice dimensiuni 
spirituale autentice. 


La ordinea zilei: relu 


Ceea ce se petrece la nol nu este un fe- 
nomen izolat, ci se regăseşte uneori 一 
trebuie s-o recunoaștem — în proporții 
mult mai ample în mai toate rețelele de difu- 
zare din lume. Chiar şi în țările în care piaţa 
cinematografică este dominată exclusiv de 
legea concurenţei, în care principalul cri- 
teriu de programare | constituie căutarea 
profitului, preocuparea pentru reluări este, 
evident, la ordinea zilei. Şi aceasta nu pen- 
tru că proprietarii de săli de cinematograf 
ar urmări nu ştiu ce obiective culturale ele- 
vate ci pentru că publicul cere asemenea 
filme şi le frecventează cu asiduitate nu 
numai In cinematografele de artă ci si în 
sălile de largă difuzare comercială, Asistăm 
astfel la inceputurile unei schimbări radi- 
cale în optica recepționării spectacolului 
cinematografic. 

Maledictiunea care apăsa asupra filmu- 
lui încă de la originile sale cind nu reuşise 
încă să se desprindă de servitutile specta- 
colului de bilci, repede văzut, repede uitat, 
repede înlocuit cu altul mal nou este pe 
punctul să se risipească ca o consecință 
a ridicării nivelului cultural și a exigentei 
publicului spectator. Asa cum nu putem 
concepe ca un iubitor de literatură să se 
mulțumească numai cu apariţiile din ultimul 
an sau un iubitor de pictură numai cu pin- 
zele expuse la ultima expoziţie, nici specta- 
torul cinematografic nu mai acceptă redu- 
cerea la o actualitate derizorie, anti-istorică 
şi deci, anti-cuiturală. 

Desigur, reluările care acaparează azi 
multe ecrane cinematografice, nu sint toate 
a același fel şi nu urmăresc aceeaşi fina- 

ate, 

Există, în primul rind, reluările propriu- 
zise — în general filme care, cu ocazia pri- 
mei lor cariere (premieră plus programarea 
în continuare sau la foarte scurt interval 
de timp în cinematografele de categoria a 
Il-a sau a lil-a) nu şi-au epuizat toate virtua- 
litățile, fie din cauza scoaterii lor de pe 
ecrane prea devreme, fie din cauza primei 
lor programări într-un sezon neprielnic 
sau în alte condiții nefavorabile. Tot în 
această categorie se înscriu si filmele care 
capătă ulterior un plus de atractivitate din 
cauză că regizorii, actorii sau tema au do 
bindit între timp o notorietate pe care n-o 
aveau la prima vizionare. Aşa s-a intimpla! 
de pildă, cu Bergman după succesul Fra- 
gilor sălbatici, cind toate filmele sale 
anterioare, dintre care multe proiectate 
în anonimat, au fost readuse cu mare succes 
pe ecrane. Așa se întimplă In ultimii doi 
an! în Franţa cu opera lul Dino Risi, de exem- 
plu, descoperit de critica și de publicul 
francez după treizeci de ani de carieră. 
De asemenea, în condiţiile în care televi- 
ziunea — cea mai mare distribuitoare de 
filme — readuce în atenția milioanelor de 
spectatori filme şi actori din urmă cu 10—15 
ani, apare posibilitatea unei noi cariere 
pentru creaţii altminteri necunoscute tine- 
relor generații său parțial uitate de gene- 
rațiile mai vechi. 


Repere culturale 


Alte filme 一 şi ele sint cele mai intere- 
sante, cel puțin din punctul de vedere al 
criteriilor estetice — se Inscriu în ceea ce 
începe să devină un fel de repertoriu per- 
manent al cinematografiei. E vorba de filme 
pe care 一 la modul ideal 一 orice cinefil 
trebuie să le fi văzut, filme care constituie 
nu numai culmi artistice, ci şi pietre de 
hotar în dezvoltarea artei cinematografice 


Inema 


Cu fața la clasici 


Tănase Scatiu 

este o operă recentă, 

dar ea a intrat de la premieră 
în patrimoniul nostru clasic 


Nu există cultură în afara memoriei, 
Să ne amintim, așadar, 

marile filme neonorate la vremea | 
Și chiar pe cele onorate! 


Prezența acestor filme în cinemateca 
imaginara a autenticilor iubitori de artă 
duce în discuție, tot mai insistent în ultima 
vreme, conceptul de «clasicitate» cinema 
tografic&. Prin analogie cu alte arte am 
putea atribui acestui concept două int 
lesuri diferite. Pe de o parte, sint clasice 
acele filme caracterizate printr-un mod 
de a structura organic narațiunea cinema- 
tografică în funcție de un motiv central în 
jurul căruia se asamblează peripetiile si 
personajele laterale, caracterizate printr-o 
rigoare logică a înlănțuirii imaginilor vizuale 
și sonore, prin construirea unor eroi cu 
valoare arhetipală, prin evitarea amestecă 
rii genurilor. În acest sens, John Ford si 
Visconti sint nişte mari clasici, după cum 
un exemplu tipic de film clasic este cele- 
brul western «High Noon» (Amiaza mare) 
al lui Fred Zinnemann, în care sint respec- 
tate cu strictețe si cele trei unități arist 


Un Buñuel clasic 
din care țișnesc mereu 
în elesuri contemporane 

f (Viridiana) 


telice (intre altele, durata reală a povestirii 
este egală cu durata filmului). 


De la «Potemkin» la «Moara cu noroc» 


Într-un alt sens, pot fi considerate !ilme 
clasice, acele opere care se Inscriu ca ja- 
loane esențiale în istoria cinematografiei 
și care, în același timp, se pretează la noi 
şi noi «lecturi» de către succesivele gene- 
rații de spectatori, filme care constituie, 
mereu şi mereu, surse de delectare proas- 
pătă, de imbog&tire a orizontului artistic. 
Desigur, într-un asemenea domeniu e foar- 
te dificil şi frizează chiar sacrilegiul, orice 
încercare de a stabili clasamente, criterii 
de promovare și de respingere. E totuși 
interesant că de-a lungul anilor, s-a realizat 
un anume consens universal asupra unor 
filme considerate aproape unanim drept 
tondul de aur al cinematografiei. Cele mai 


vestite anchete realizate printre criticii şi 
istoricii de film cu privire la «cele mai bune 
zece filme ale tuturor timpurilor», cea de 
la Expoziţia Mondială din Bruxelles în 1958 
si cele publicate în «Cahiers du Cinema» 
(dec. 1958), «Sight and Sound (1962 și 
1972), «Avant-scâne-Cincma» (1978) pre- 
cum şi cele organizate în S.U.A. si Japonia 
au ajuns toate, la o listă care cuprinde, în 
primul rind, Crucișătorul Potemkin si 
Ivan cel Groaznic ale lui Serghei Eisen- 
stein, Intoleranță şi Nașterea unei na- 
tiuni ale lui D.W. Griffith, luzia cea mare 
si Regula jocului ale lui Jean Renoir, 
Goana după aur și Timpuri noi ale lui 
Charlie Chaplin, Cetăţeanul Kane al lui 
Orson Welles, Rapacitate al lui Erich 
von Stroheim, Aurora și Ultimul om ale 
lui F.W. Murnau, Vampirul din Dissel- 
dorf al lui Fritz Lang, Patimile loanei 
d'Arc și Ordet ale lui Carl Dreyer, Opt si 
jumătate și Amarcord ale lui Federico 
Fellini, Aventura lui Michelangelo Anto- 
nioni, Povestirile lunii palide de K. Mizo- 
guchi, Fragii sălbatici și Persona de Ing- 
mar Bergman, Hoţii de biciclete de Vitto- 
rio De Sica, Pămintul se cutremură 
de Luchino Visconti. În aceeași categorie 
a «celor mal bune dintre cele mai bune» au 
pa fost incluse: Nanouk de Flaherty, 
Pa ーー roșie, Shanghai Express 
gerul albastru ale lui Joseph von 
ile retea Strigăte = şoapte de Ingmar 
Bergman, — Odiseea spațiului de 
Stanley Kubrick, “La Dolce Vita de F. Felli- 
ni, Contesa desculță de J. Mankievicz, 
Diligența, Fructele miniei și Denunţă- 
torul de John Ford, High Noon de Zinne- 
mann, Mama de Pudovkin, Johnny Guitar 
de Nicolas Ray, Lola Montez de Max 
Ophuls, Simfonia Tapt là de Stroheim 
Umberto D de De S eo Rashomon de 
Kurosawa, Viridiana și Ingerul extermi- 
nator de Buñuel, Senso, Rocco și frații 
săi și Moarte la Veneţia de Visconti. 
Andrei Rubliov de Tarkovski, aproape 
toată opera lui Chaplin, Buster Keaton, 
Fraţii Marx, multe din filmele cu Stan și 
Bran, opere ale lui Hitchcock, Donskoi, 
Hawks, Forman, Woody Allen, Wajda. 
lancso 一 în total 50—60 de filme. 
Într-o clasificare care ar fi a noastră 
n-am putea uita, desigur, nici filmele clasice 
ale cinematografiei române, de la Războiul 
pentru Independenţă la O noapte turtu- 
noasă şi Moara cu noroc, și de la Pădu- 
rea spinzuraților la Tănase Scatiu. 
Dincolo de aceste filme, sint autori a 
căror întreagă operă a devenit clasică, 
cum sînt, printre cei mai vechi, Charles 
Chaplin, Erich von Stroheim, Jean Renoir 
sau printre contemporani, Ingmar Bergman, 
Federico Fellini, Luchino Visconti. Ca şi 
despre opus-urile lui Mozart si Beethoven, 
despre nici un film al acestor cineaști 
(dincolo de inevitabilele diferențe de va- 
loare) nu s-ar putea spune că este indife- 
rent (În paranteză fie spus, indignarea 
care a cuprins pe unii cinefili la citirea unei 
note dintr-un săptăminai de cultură, în care 
«Rocco» al lui Visconti era considerat 
«scos de la naftalină» nu ni se pare justifi- 
cată. Pentru cine ştie să citească atent, 
ironia, tipic bucureșteană, era evidentă). 
Dar importantă este nu stabilirea liste- 
lor, ci programarea filmelor. Există, desigur, 
şi anumite dificultăţi, să le spunem organi- 
zatorice, legate de necesitatea unor inertii, 
vechi de decenii. Rămine deschisă intre- 
barea, dacă asemenea filme trebuie pro- 
gramate impreună, cu celelalte «curente» 
sau Într-un cadru diferit, pe baza unui plan 
special, menit să asigure accesul fiecărei 
generații la marile valori ale artei cinema- 
tografice. Rămin si alte probleme. Indiscu- 
tabil este însă faptul că la nivelul actual al 
publicului, cunoașterea și cultivarea clast- 
cilor este o necesitate de onoare. 


H. DONA 


Ren e Dat aaa n E 


Succesul de public! Nimic 

nu irită mai mult critica de 

specialitate, de  ultraspecia- 

itate, cum ar fi critica de la «Cahiers 

du cinéma», sucombate tocmai din 
roarea (sau poate din incapacitatea) 

de a crea o punte Intre grupul lor elitar 

si un public inapt să exulte în tata lui Go- 
dard, Resnais si Bresson. Deși în tiraje 
liputane, prin prestigiul colaboratorilor 
lor, deveniți, unii din ei, intre timp, realiza- 
torii — realizatori de prim rang 一 ai pro- 
priilor lor teorii, aceste «Caiete» au avut 
şi au, chiar sub forma congelată a colec- 
iilor, un cuvint greu de spus în ierarhiza- 
iea valorilor cinematografice internatio- 
nale. Preferintele insistente, ba chiar fa- 
natice, ale redacției pentru anumiţi autori 
au creat nu numai socluri, dar și mituri. 
Exclusivismul criticilor, transformat într-un 
adevărat teorism estetic, a exacerbat sno- 
bismul cinematografic în general şi pe cel 
galic în special. Ele, «Caietele», au creat 
mode «de cerc» și repulsii tot de «cercul 
vostru strimt». Una din aceste repulsii se 
numește Lelouch, considerat de redacție 
un fel de «idiot al satului», (...adar nu e nici 
o ruşine să fii prost» 一 zice comentatorul 
cu eleganța specifică acestui tip de spa- 
dasin). Pe acest tip orice ține de Lelouch 
ll oripilează. ÎI oripilează declarațiile lui 
Lelouch, «simplicitatea» lui Lelouch, aro- 
ganta lui Lelouch de a se considera «un 
primitiv care fotogratiază cu candoare via- 
ta», în timp ce el, Lelouch, nu e, de fapt, 
decit «un estet fără minte, gata oricind 
să inlocuiască o emoție adevărată cu un 


rea redacției cu privire la 

din «Un bărbat...» în care se citează la 

de celebra iocutiune a lui Giacometti (po- 
vestea cu Rembrandt şi clinele, afirmaţie 
de toţi cunoscută, cu acel incendiu din care 
ar trebui scos nu tabloul celebru, ci patru- 
pedul). Cu delicatețea marilor seniori, «Ca- 
ietelew se întreabă cum e cu putință ca o 
asemenea «aluzie la cultură» să fi ajuns 
într-un fiim de Lelouch. Cine i-a sugerat-o? 
De unde a importat-o? Si dacă a importat-o, 
de ce-a ținut cu orice preț s-o intercaleze 
(vai, ce ruptură de stii!) în acea siropoasă 
poveste? 

Adevărul este că nu numai în critica 
franceză, dar in special acolo, succesul 
atit de vast si de imprevizibi Inregistrat 
de «Un bărbat și o temeie»,după incunu- 
narea lui cu Palme d'Or, la Cannes, a stirnit 
o adevărată bătălie ă la Hernani. Succesul 
acesta a fost șocul unui deceniu cinema- 
tografic. Or, aşa cum se ştie, dezlănţuirile 
pătimaşe se produc nu in acalmie, ci în 
stare de şoc. 

Obiectul imediat al dezbaterii a fost 
persoana lui Lelouch, un anonim de 29 de 
ani care se foia prin studiouri și prin ante- 
camerele producătorilor, propunind mereu 
idei şi turnind, între timp, în scopuri ali- 
mentare. «scopitones», filme de acompa- 
niament pentru tonomateie cu discuri, dar 


` S-ar putea ca unii să aiba 
| dreptate: filmul realizat după 
povestirea lui Sukein «Des- 
pre Agrippina Ignatieva Ve- 
selova» nu fie ceea ce 
şi-a dorit marele regizor dis- 
părut. Să nu aibă cruzimea 
vulcanică a «Căiinei roșii», patetismul ei 
dur şi tandru, măsura aceea de aur între 
năpraznica nevole de fericire și imposi- 
bilitatea de a o realiza, inzestrarea pentru 
fericire a omului și iată 一 dintr-un motiv 
sau altul 一 eșuarea lui; corabie zdrobită 
cind tocmai e gata să atingă țărmul. Fata- 
litate? Va fi fost și asta în alchimia sublimă, 
dar numai ca instrument pe care-și cîntă 
artistul neliniștea. Întrebările. Răspunsu- 
rile şi mai nelinlstitoare de genul: poți 
trăi singur? Greu, dureros, dar şi mai greu 
sj mai dureros să accepţi o singurătate in 


dar 


singurătatea in doi. 


Valorificarea 
superioară 
a nostalgiilor 


uite-l pe incolorul bălat de mingii săltind 
dintr-o dată alături de cine? De Orson 
Welles «personai»! (filmul său a fost pre- 
miat «ex aequo» cu Faistati), uite-l printre 
campioni, apoi printre mecena şi uite-l 
pe Lelouch «omul zilei, omul săptăminii, 
omul anului», omul deceniului și uite fosta 
victimă a Indiferentel devenind victima suc- 
cesului. (Michel Cournot), și iată conspira- 
tia tăcerii transformindu-se, de la o zi la 
alta, în «conspirația tapajului». La drept vor- 
bind, regizorul nu era la primul său film 
de lung-metraj, în acel mai 1966, cind mul- 
țimea prietenilor și admiratorilor N purtau 
pe umeri pe Croazeta Cannes-ului, ca pe 
Invingătorii marilor meciuri ale secolului. 
Mai inainte semnase două filme («Le propre 
de l'homme» 一 1960 si «Une fille et de 
tusils» — 1963), dar aceste pelicule trecu- 
seră neb&gate în seamă, spre dezolarea 
unui grup de amici care avea să devină, 
după fulminantul succes, «banda lui Le- 
touch», admiratorii lui frenetici, colabora- 
torii lui devotați, recunoscătorii lui prote- 
jati, pentru că, spre deosebire de alți no- 
rocoși loviți brusc în clipa sansei de tot 
telul de amnezii, Lelouch nu şi-a uitat nici 
inceputurile, nici companioni şi puținii 
producători (pentru că, între timp, bine- 
Ințeles, a devenit și producător) se pot 
mindri nu cu ajutorul filantropic, ci cu în- 
crederea acordată unor tineri «talentaţi, 
dar fără şansă». Dealtiei, Lelouch e cel 
mai îndreptăţit să nu creadă în «lipsa de 
şansă». De aici poate şi titlul 一 unul din 
titlurile 一 noului său film. Un alt bărbat, 
o altă 

Filmul este ceea ce se cheamă în limba- 
jul de specialitate, un remake, adică relua- 
rea, refacerea peste ani a unui succes care 
a lăsat în inimile spectatorilor urme de tan- 
drețe, prin urmare și nostalgii La maturi- 
tate,oamenii se intorc Intotdeauna spre eroii 
adolescenţei lor, la senectute、ei se întorc cu 
si mai mare duiosie spre eroii virstei lor de 
mijloc. Cu flerul său demn de invidie și cu 
spiritul său practic, în multe privințe exem- 
plar, industria cinematografică în general si 
industria cinematografică hollywoodiană în 
special «a preluat» rapid aceste suspine şi a 
valorificat cu multă pricepere şi resursele lo- 
cale ale nostalgiei si deşeurile ei, iar uneori 
chiar și rebuturile. Din păcate, regula orică- 
ru: remake este — cu foarte rare. cu raricsi- 
me excepții — uezamăgirea. In 1ata noii ver- 
siuni automat și aproape jn unanimitate, 
spectatorii se simt decepționaţi. Această 


doi — suna răspunsul acestei ultime nuvele 
publicate de Suksin. lată, aici In această 
«povestire cinematografică» scrisă de ceho- 
vianul, dostoievskianul, regizorul cel mai 
interesant alături de Tarkovski, al cinema- 
tografului sovietic contemporan. pe mesa- 
gera tulburatorului monolog sukşinian. Ea 
se numește Veselova — de la veselie, bucu- 
rie, şi e într-adevăr ființa cea mai inzestrata 
pentru viață. Generoasă, plăcută, tandră, 
ințelegătoare, inteligentă. Dar e prea de 
multă vreme singură, iși crește copilul 
jo la virsta critică și grile o umbresc. 

oiosia dispare alungată de răspundere. 
Vitka e acum un adolescent dificil, ursuz 
și crud citeodat ぇ . Probabil ca reacție la 
cruzimea unui tată care i-a părăsit. Într-o 
zi scoate cu andreaua ochiul porcului din 
vecini. Vecini cumsecade, familie fericită: 
mamă, tată, copii. Ba chiar şi porc pe lingă 


ま 


ticoasă... M-a părăsit. Dar tot eu am tras 


deceptie nu este atit o judecată estetică, cit 
un fapt psihologic. O dată cu scurgerea 
timpului, un film își schimbă greutatea spe- 
citică. O anumită lipsă de consonanță cu 
publicul său îl poate zvirii în uitare cu mul! 
mai repede decit ar merita-o sau, dimpo- 
trivă! — o simpatie deosebită trezită la mo- 
mentul oportun îl fixează «veșnic» în baga- 
jul sentimental al unei generații, îl fixează 
— poetizindu-!, impodobindu-l cu o anu- 
mită aură produsă de induiosarea omului 
fată de circumstanțele propriului său trecut. 

Cistigător al marelui loz pentru a doua 
oară, Lelouch scapă printre degetele aces- 
tei legi. Legea decepției. Reluind vechiul, 
dar nu foarte vechiul său succes «Un 
bărbat şi o femeie», cu toate că unii critici, 
după ce au tăcut profeții sumbre acum fac 
grimase și reproşuri, Lelouch nu numai că 
nu produce dezamăgirea legată parcă, cum 
ziceam, ca un blestem de soarta remake- 
ului, dar produce chiar unul din acele suc- 
cese care, fără să île săpate in lespedea de 
marmoră a istoriei cinematogratiei, aduc 
contemporanilor o tandră bucurie. Meca- 
nismul psihologic funcționează astiet pu- 
blicul nu are senzația că s-ar reintiini cu 
un bărbat, «ait bărbat» care s-a travestit 
jn Trintignant, adică m quadragenarul ace- 
la fermecător, misterios, tandru care fugea 
în noaptea triumfului său de la Monte Carlo 
la Paris. Publicul nu are nici senzaţia că se 
reintiinește cu o femeie care doreşte să 
imite pe inimitabila Anouk Aimee. Senza- 
tia este că, peste ani, revezi nu personajele 
stiute, ci pe tinerii bunici ai acestor perso- 
naje. Pariul antidecepţiei (acest pariu a 
tost făcut la «propriu»: în seara succesului 
de la Cannes,Lelouch «a jurat» că va reface 
acest film în alt context) pariul, zic, a fost 
cistigat și ciștigat pe drept, pentru că 
transpunerea este şi plină de gingășie 
(o ging&sie «excesivă» pentru specialiștii 
care-i repr necontenit că «face co- 
mert cu bune sentimente»), este și inteli- 
gentă 一 vorba lui Jean-Louis Comolli: 
«Lelouch vrea cu atita incrincenare să ne 
demonstreze că e nul, incit e cazul să ne 
Intrebăm dacă este într-adevăr chiar atit 
de prost». 

Părăsind limbajul confratilor de la wCaie- 
te», este cazul să constatăm că regizorul n-a 
uitat niciunul din motivele care au contri- 
buit la reușita vechiului său film. Frumoasa 
văduvă a rămas tot văduvă şi tot de o fru- 
museţe «specială», bărbatul căruia i-a mu- 
rit nevasta a rămas la fel de închis în el si 
de «bărbat», copiii sint tot copil şi sint tot 
la o pensiune, el vine, ca în filmul prece- 
dent, simbăta să-şi ia fiul, ea vine, ca în 
filmul precedent, simb&ta să-şi ia fiica, 
drumurile lor se incrucişează ca acum 
citiva ani și tot ca acum cițiva ani ea pierde, 
nu trenul de Paris, ci de astădată diligența, 
iar el, tot ca atunci, acceptă rugămintea 
directoarei pensiunii şi o ia cu el, firește,nu 
într-o maşină sport, într-o Ferrari, dacă-mi 
mai aduc bine aminte, ci într-un fei de că- 
ruță tip-western, pentru că Lelouch 一 și 


casă cum se cuvine unei gospodării nor- 
male. Şi Vitka scoate ochiul porcului cu 
andreaua. De ce? — nu pricepe unchiul 
chemat în grabă de mama speriată. — Din 
nebăgare de seamă, taie băiatul orice pun- 
te. Fratele Agrippinei, unchiul lui Vitka, 
e un om simplu. El nu întelege altceva decit 
că în casă se simte nevoia unui bărbat 
care să-l stăpinească pe tinăr. Să facă 
ordine în relația, cam boemă, mamă-fiu. 
Unchiul cunoaște un contabil de treabă. 
Om serios, s-a lăsat de băutură, şi-a cum- 
părat mobilă. Scena petitului sub privirile 
ironice ale puștiului e genială. Regizorii — 
Gherman Lavrov şi Stanislav Liubsin (ulti- 
mul fiind și interpretul contabilului) au 
reuşit citeva momente de cap de operă. 
Izvorul Suksin i-a adăpat generos. Restul 
l-au făcut indeosebi trei mari actori pe nume 
Lidia Fedoseeva Suksina 一 matricea Ideală 
a femeii vitale, explozive in viziunea lui 
Sukşin 一 Mihai Ulianov (unchiul) şi acest 
uimitor Liubsin (contabilul). Figură de tir- 
covnic arțăgos și stingaci, ridicol, cu ser- 
vieta lui din care scoate de fiecare dată 
meticulos, la fiecare prinz al Agrippinei, 


„sampanie. Şampanie, aceeași marcă şi con- 


serva de fasole, pe care femeia le va aşterne 
domol, pe masă, priveghind prinzul oaspe- 
telui ce plescăie decent, schimbind cu 
gazda trei fraze despre vreme. Cind va 


„crede el că a devenit mai «de-al casei» — 


în realitate nimeni nu-l agrează,deși cu toţii 
işi dau osteneala — va incepe să dea sfa- 
turi de viaţă lui Vitka. Cum se trăieşte prac- 
tic. Eficient. Băiatul are nevoie de căldură 
iar el li face calcule. Contabilui e total 
afon. Dar știe, după ureche, cum trebuie 
cintat. Mai ales muzica de fanfară. Îi pune 
pe băiat să-i zdrăngăne la ghitară un marș 


triumfal. Vitka îi joacă o farsă «ginsacului» 


cum l-a poreclit (in sunetele triumtale, con- 
tabilul va aluneca pe o scindură plantată 
acolo, în calea lui, de Vitka cel imposibil.) 
«Nevastă-mea Imi zicea ciocănitoare plic- 


aici intervine ineditul: păstrind aproape 
intactă trai adică scheletul povestirii, 
schimbă toată musculatura, toate culorile. 

În primul rind schimbă peisajul. Străzile 
ploioase ale Parisului au devenit ulițele 
prafoase ale unui tirgusor în vestul sălbatic, 
plaja cu vestigii turistice a devenit un loc 
sălbatic, o cimpie nestirșită, cu iarba arsă, 
cu înfățișare patriarhală în care nu există, 
bineinteles, bistro-ul acela intim în care ei 
doi şi copii lor luau prima masă. ȘI aici se 
mănincă, și aici e dejunul festiv, dejunul 
complice de duminică — dar mincarea se 
aduce în coșulețe de paie și se fierbe in- 
tr-un fel de ceaun pe pirostrii. Deci, în 
primul rind, se schimbă peisajul care cistiga 


toloasele. Îmi trecusem din timp frigiderul 
şi televizorul pe numele meu; uite acum 
mi-am luat şi o servantă de 96 de ruble. 
N-am altă plăcere decit să mă întorc acasă 
şi să tot stau să o privesc. O splendoare 
de lustru... Ştii, Agrippina Ignatieva, eu 
ciștig 120 de ruble. Fără rețineri. Dacă ne 
chibzuim bine o să fim fericiți. Îţi garantez». 
Femela Iși dă, biata, osteneala să ințeleagă 
fericirea de filozof al riglei de calcul. Ba 
chiar Incearcă, în disperarea ei de a nu 
rămine singură, să accepte să bea bruder- 
schaft cu_«ginsacul», la insistențele lui 
stingace. Treacă de la ea paharul penibil. 
Bruderschaftul acesta e alt moment anto- 
logic. Scenă de actori, desigur. Dar dea- 
supra ei plutește duhul lui Cehov și al lui 
Dostoievski intrunite în acest strașnic Suk- 
şin. Antologia ridicolului tragic. Fintina 
de adevăr 一 amestec de apă cu mil ce nu 
potoleşte setea. Ci doar nevoia noastră 
de a ne afla cum sintem, Arta aceasta, ca 
laserul, pătrunde dincolo de fața văzută 
a lumii, spre es complicatei noastre 
fragile alcătuin. Zvircolire sublimă şi ridi- 
cotă în căutarea fericirii. Moment de cinema 
clasic și totodată modern prin cruzimea 
realismului psihologic. Foarte rusesc prin 
marea lui compasiune care-l face atit de 
uman. De fertil in cercetare. Montaj minu- 
tios, în cadre lungi de analiză deloc «tăcu- 
tă», ci spontan aplicată la obiectul numit 
omul. Omul cu.toate ale lui. Filmul nu e 
Suksin decit pe alocuri. Dar spiritul lui 
i-a călăuzit paşii. 


Alice MĂNOIU 


Producție a studiourilor Mostiim. Regia: Gher- 
man Lavrov, Stanislav Liubşin. imaginea: !. Avdeev, 
V. Fridhin. Muzica: /. Butke. Cu: Lidia Fedoseeva- 
Şuasina, Stanislav Liubsin, Mihail Ulianov, Ivan 
Rijov, Volodia Naumenko, Oleg Novikov. Marele 
premiu la Festivalul de la Mannheim 1977. 


în insolit, un insolit plin de șarm, un sarm 
«retro», liindcă avem de-a face cu o lume 
plasată, nici mai muit nici ma puțin, cu 
exact 100 de ani în urmă, plasată la Inceput 
într-o Franţă a emigranților, oameni umili — 
printre care și ea şi fermecătorul soț, foto- 
graf de meserie, meserie rară, 2 a 
extravagantă a epocii. Ea care în « に 
bat şi o femeie» «tăcea cinema» — cum se 
spune — adică era script-giri, aici face 
fotografii unor cow-boys care nu vor să-şi 
scoată pălăria, dar vor neapărat ca funda- 
lul pozei să reprezinte Parisul. 

Cum ziceam, această schimbare în spa- 
tiu și timp nu schimbă psihologic structura 
vechii poveşti. Găsim şi aici flash-back- 


| «Cică era odată o babă s-un 
Lat resp re de i 
sui an aba de nouă- 
NEMA zeci, şi amindoi bătrinii a- 
j cestia erau albi ca iarna si 
posomoriţi ca vremea cea 
rea, din pricină că n-aveau 
copii. ŞI, doamne! tare mai erau doriți să 
aibă măcar unul, căci cit era ziulica şi 
noaptea de mare, sedeau singuri-singurei 
cuc, şi le țiuia urechile de urit ce le era. 
Ş-apoi pe lingă toate acestea, nici vreo 
scotală mare nu era de dinşii: un bordei 
ca vai de el, nişte toale rupte, asternute pe 
lăiți și atita era tot. Ba de la o vreme in- 
coace, urftul îi minca şi mai tare, căci 
țipenie de om nu le deschidera ușa; parcă 
erau bolnavi de ciumă, sărmaniil» Şi astfel 
se hotărăsc ei să infleze om sau șarpe, 
«in sfirsit orice altă jivină (etimologic: 
ființă vie) a fi» și să-şi aducă «sanchi 
copil de suflet». Jivina se vadeste insă 
năzdrăvană: după atitia care încercase și, 
conform draconicei condiții, își pierduse 
capul neizbutind, el face să răsară, într-o 
singură noapte, «un pod de aur pardosit 
cu pietre scumpe şi fel de fel de copaci 
pe de o parte şi alta, și în copaci să cinte 
tot felul de păsări care nu se mai află pe 
lumea asta», de la bordeiul mosneagului 
«care acum nu mai era bordei» şi pină la 
palatul impăratului. Conform tăgăduielii, 
monarhul îi dă, așadar, porcului, căci un 
porc era «jivina», jumătate din împărăție şi 
fata de soție. Aceasta atit fiindcă era, de 
bună seamă, un jucător plin de fair-play, 
dar şi pentru că «împăratul, cit era de Impă- 
rat, le dăduse acum toate pe una, și nici 
măcar aceea nu era bună: frical» 


i Le 


urile primei iubiri, găsim aici pină si scena 
tandră a stersului pe cap, numai că aici 
nu mai e Ea care spală părul lui, cu gesturi 
materne, ci El care o șterge cu prosopul. 
Planul filmului rămine deci acelaşi, dar 
se schimbă fatadele. se schimbă deco- 
ratia şi mai ales se schimbă locatarii Locul 
lui Jean Louis Trintignant, alergător de 
curse, actor cu trăsături fine, cu priviri 
romantice, cu întortocheli ușor sofisticate, 
cu surisuri intelectuale, e ocupat de un 
James Caan, de profesiune veterinar, un 
veterinar cu trăsături tipice de om al vestu- 
lui, un bărbat cu comportament frust, dar 
dincolo de asprimea neșietuită se vede 
un suflet de copil mare, fiindcă așa cum ar 
zice doamna Alice — directoarea pensiunii 
de copii, care pe vremuri nu părea să fi 
fost chiar institutoare: «după ce am cu- 
noscut atitia bărbați nu mi-e greu deloc să 
mă ocup de copii». Anouk Aimée e inlo- 
cuit& dacă o asemenea actriță poate fi 
înlocuită vreodată 一 dar iată că şi aici in- 
tervine intuiţia regizorului care, tocmai pen- 
tru a sublinia că locul acestei misterioase 
actrițe este unic, aduce un tip feminin total 
diferit. O aduce pe Genevieve Bujold, cu 
mutrișoara ei trasă, Incercănată,de copi- 
liţă scăpată de la orfelinat, o aduce — decla- 
ră regizorul — «pentru curajul ei». Într-ade- 
văr, nimic din majestatea enigmatică a ce- 
lebrei precedente. Tinăra actriță are cura- 
jul să joace nemachiată, necoatată, ba chiar 
despieptănată, ciutulită cu un aer de auten- 
tică şi dureroasă neglijență (o femeie de 
condiția ei nu prea găseşte timp să se uite 
în oglindă). Fetița asta îmbrăcată prost, 
chiar atunci cind lui, amorezat fiind «de o 
pariziană», lui i se pare că rochia ei trebuie 
să fie neapărat «din Franţa», acest fulg 
de pănădie care vorbeşte americaneste 
graseind cu drăgălășenie, această fetiş- 


cană întru nimic asemănătoare cu imaginea 
tradițională a starului, este, cred eu, la 
această oră, una dintre cele mai mari 
actrițe ale lumii. 

Actorii au, deci, un rol remarcabil in 
ciştig. Secretul remake-ului stă însă, după 
mine, în următorul truc: lăsind totul intact 
pe dinăuntru, regizorul schimbă totul pe 
dinafară. Asta face că, deşi «revedem», 
revederea se petrece în afara oricărei sen- 
zaţii edu déjà vu». Această prospețime nu 
s-a putut obține, firește, doar din detalii 
sau din simpla schimbare de peisaj. Secre- 
tul lui Lelouch este că a vrut — şi a reuşit — 
să înlocuiască un univers printr-un alt 
univers. Filmul nu transplantează intimis- 
mul poveștilor de dragoste «à la trancaise» 
într-un decor «d l'américaine». Reluindu-şi 
subiectul, Lelouch reușește să-l dea nu 
numai o alură americană, ci «o dimensiune 
americană» (billardul jucat călare, cursele 
crescătoriior de vite cu pancarda: «Jimmy 
dacă nu ciștigi să nu te-ntorci acasă», cultul 
«dolarului», prima lecţie de la grădiniță pe 
tema «primii 50 dolari sint cei mai greu de 


cistigat.» efc.). 


Aţi recunoscut, desigur, inceputul «Po- 
veşti porcului» de lon Creangă 一 și nu 
de «protocronism», ci numai de puțină 
agerime e nevole spre a recunoaste airi 
povestirea ce se desfăşoară in deliciosul 
film Jucăria, cu Pierre Richard in rolul 
titular. 

lată așadar, mutatis mutandis, ce se 
întimplă aici. Cică era odată un băiat de 
vreo şapte-opt ani, dulce ca primăvara, dar 
amărit ca vremea cea rea. Şedea singur- 
singurel, avea tot felul de drăcovenii auto- 
mate, cite putuse mintea omenească născo- 
“ci, o odale plină de trenuri și avioane elec- 
trice, de jocuri mecanice din acelea la care 
alți copii de virsta lui nu se joacă decit 
în săli publice și aglomerate 一 şi-i tiuia 
urechile de urit ce-i era. E drept că, pe 
lingă toate acestea, era mare scofală de 
dinsul: putred de bogat, ședea într-o casă 
cit un palat, prin ale cărui cămări se plimba 
cu automobilul, dar uritui I minca şi mai 
tare, căci, în afară de puzderia de slujitori, 
mai serbezi şi mai țepeni decit roboții lui 
de jucărie, nici tipenie de OM nu-i deschi- 
dea ușa; parcă era bolnav de ciumă, săr- 
manul. 

Şi atunci copilul nostru, un răsfățat si 
jumătate, nu-i vorbă, are un capriciu: din 
toate minunile unui mare magazin plin 
de Jucării (magazin al lul taică-său) el isi 
alege «ca să-i fie sanchi» cadou, o jivină, 
o ființă vie, un OM, care se afla intimpla- 
tor acolo. 

Jivina 一 un gazetar, angajat al unei 
gazete tot a lui taică-său 一 jumătate ului, 
jumătate timorat de consecințele unui re- 
tuz, n-are încotro şi acceptă. «Maria» se 
livrează acasă, băiatul deschide lada în 


Asta nu împiedică — așa cum ziceam — 
ca cea mai mare parte a specialiștilor pa- 
rizieni să primească filmul cu maximă 
acreală Să-i intelegem și pe ei. Priveliştea 
unui om care ciștigă a doua oară eventul 
e greu de suportat. Pentru ca Lelouch să 
redevină In ochii bransei sale dacă nu 
«inteligent» (cum era pe vremea primelor 
două filme fără succes),cel puţin simpatic 
(cum era pe vremea tineretel sale famelice) 
i-ar trebui un infarct Sperăm însă din 
toată inima ca el să nu vadă cardiologi decit 
la cozile de la casa de bilete. 

Toate cele de mai sus sint spuse de un 
spectator care e departe de a îi un fanatic 
al lui Lelouch şi care nici măcar nu se 
cheamă «un admiratom al său. Dealtte! 
ideea ca «mai sint și cineasti fericiți» nu 

rea are nevoie de asttei de suporteri. 
n plus, ar fi extrem de simplificator, dacă 
am vedea anti-lelouchismul doar ca un 
reflex al invidiei de breaslă. Refuzul lui 
Lelouch poate exista independent de ideea 
oricărei rivalități şi în afara oricărei Idiosin- 
crazii la adresa unui prea mare (deci sus- 
pect) succes de public. Anti-lelouchismul 
are o bază estetică şi morală. Poate chiar 
mai mult. Romantismul șa-ba-da-ba-dist 
al autorului, mult prea insistenta lui foto- 
genizare a existenţei, eforturile lui de anti- 
septizare a realității, de eliminare a tot 
ceea ce nu este în conformitate cu o anu- 
mită imagine de bucolism în stil design 
sint de natură să irite spectatorul care 
așteaptă ca ecranul să reflecte durerile 
lumii fără atitea anesteziante și deodorante. 
Semnatara preferă «autorii duri», lar Le- 
louch e un «autor gentil», unul dintre cei 
mai gentili cineaşti ai anilor noştri. Această 
diferență de umoare, de paletă, de tonus 
artistic şi, în ultimă instanţă, «de viziune» 
ne poate duce la multe consideraţii, dar 
în nici un caz nu ne poate arunca în dilema 
pro sau contra Leiouch. Lelouch există. 
Lelouch are publicul, marele lui public. 
Firește că nu Lelouch a inventat «tandre- 
tea» în film, dar el este unul dintre puţinii 
care au ajutat-o să supraviețuiască printre 
rapturi, printre hold-up-uri. În definitiv, 
dect să furnizezi pistoale pentru diferite 
ganguri este infinit mai onorabil să procuri 
flori, chiar dacă ele sint de un plastic rafi- 
nat, capabil să imite perfect suavitatea pe- 
talelor. Să dăm, deci, lui Lelouch ceea ce 
e a lui Lelouch. Fiindcă, în definitiv, aneste- 
zistul nu este numai cel care te adoarme 
înainte de operaţie, ci şi cel care te trezeşte, 


«după». 
Ecaterina OPROIU 


Coproducţie lranco-americană. Regia si sce- 


nariut: Claude Lelouch. imaginea: Jacques Le- 
françois. Muzica: Francis Lai. Cu: James Caan, 
Geneviève Bujold, Francis Huster, Susan Tyrrel, 
Jennifer Warren, Jean-François Remi, Simon Eine. 
Jacques Villeret, Dominique Barouh, Jacques Hige- 
lin, George Flaherty, Scot! Walker, Rossie Harris, 
Linda Lee Lyons. 


care e ambalat «cadoul» şi Incepe să se 
joace cu el. Dar lată că noua lui jucărie 
incepe să nu mai semene cu celelalte. 
Era, pasămite, o jucărie năzdrăvană, căci, 
într-unul din jocurile pe care le joacă, 
omul cutează ce n-a cutezat vreodată ni- 
meni din oștirea de slujitori aflată în jurul 
băiatului îşi depășește rolul pasiv, de 
marionetă, de robot perfecționat şi 一 stu- 
poarel 一 cutează să-l înfrunte, ba chiar il 
închide pe băiat într-un dulap. Dar cind so- 
sește însuși tatăl său, împăratul, atras de 
tipetele băiatului, acesta din urmă nu nu- 
mai că nu-l plrăște pe OM, ci i se alătură, 
«face echipă» cu el, arătind că ei doi «se 
jucau», E primul pas. Ceilalţi urmează şi, 
pe măsură ce băiatul se apropie de OM, 
pe măsură ce omul, cu firescul, cu puterea 
de seducţie specifice acestei rase, care 
băiatului îi era aproape necunoscută, îi 
arată cite ceva şi mereu mai multe din po- 
sibilitățile dialogului, ale apropierii, ale 
prieteniei, atunci, e drept nu într-o sin- 
pură noapte, dar foarte curind, răsare ca 
prin farmec podul acela de aur pardosit 
cu pietre scumpe și fel de fel de copaci... 
si cu tot felul de păsări, pod aruncat pină 
la împărăția oamenilor de la propriul palat 
al băiatului, care, însă, nici el «acum nu 


stop cadru pe: 


ȘI 0 

Încă astăzi, după atitia ani de la conver- 
tirea operatorului Claude Lelouch la me- 
seria de regizor, incă astăzi unii colegi 
din cinematografie imi reproşează că 
mi-a plăcut și că am lăudat «Un bărbat 
si o femeie», pe care ei îl socotesc un tilm 
«mieros», «melodramatic», «mincinos», 
«mălăeț», ca să nu citez decit adjectivele 
care incep cu litera «my. 

Îmi amintesc foarte bine că una 
coordonatele psiho-sociale care a de 
minat succesul acestui film a fost dorul 
de sentimente nesofisticate, de drame 
care se pot depăşi, de sugerarea posibi- 
Iitatii fericirii. O stare similară a însoţit 
și adeziunea publicului la «Love story», 
mai intii la carte şi apoi la filmul cu acelaşi 
nume, deși acesta din urmă mi se pare 
mult inferior pe plan estetic față de «Un 
bărbat si o temelie». 

Există in prima operă a lui Lelouch o 
evidentă vibrație a vieţii, o convingătoare 
gradatie a naşterii şi evoluției iubirii dintre 
doi oameni (excursia cu vaporul, conver- 
satia jn stil cine-verite de la restaurant), 
pe fondul rememorărilor (cu totul deose- 
bită acea sambă a dragoste! care explo- 
deaza în moarte), etape reflectate jn ce- 
turi, în ape, in parbrizuri ude de ploaie, 
dar, mai ales, in oglinzile paralele ale 
suturilor sufleteşti, cu o incontestabilă 
virtuozitate a imaginii, cu simțul atmosfe- 
rei, cu euforii de culoare. 

Mai e şi muzica (uşoară?) care insoteste 
cu blindețe și uneori cu acuitate, eveni- 
mentele, exterioare sau interioare, tra 
formind zarva vieţii în semnificație si sen- 
timent. (O partitură superioară celeia des- 
pre care vorbim se desfășoară, fără în- 
doială, in originalitatea «Umbrelelor din 
Cherbourg»). 

Nu, nu am crezut niciodată că «Un băr- 
bat şi o femeie» reprezintă o capodoperă 
sau că «rețeta» filmului include și «rețeta 
fericirii». 

Dar cred că nu sintem nici prea îngădui- 
tori, nici prea duioşi, nici prea naivi, dacă 
socotim această primă ofertă regizorală 
a lui Lelouch ca pe un «moment cinema» 
tografic» şi am fi, dimpotrivă, mult prea 
răi şi prea invidioși, dacă am confunda 
oportunitatea lui cu oportunismul, 


Nina CASSIAN 


mai era palat», nu mai era, pesemne, decit 
un biet bordei vrednic de silă, devreme ce 
incruntatul și blazatul băiat, care, între 
limp, învățase, pe nesimţite, să zimbească, 
să ridă, să se bucure cu adevărat de bucu- 
riile acestei lumi, îl părăseşte spre a se 
arunca în braţele «jucăriei», sub ochii In- 
groziţi ai împăratului care «cit era de îm- 
părat, le dăduse acum toate pe una, și 
nici măcar aceea nu era bună: frica 

E un basm admirabila comedie a lui 
Francis Veber, un basm cu Impărați auto- 
crati moderni, care, fără a reteza capete, 
olosesc alte mijloace de represiune, la fel 
de ucigătoare, dar şi cu un fiu de Impărat, 
un Făt Frumos, un Prislea în mina căruia 
palowul opțiunii fulgeră pe cit de dulce, pe 
atit de neechivoc. 


Radu ALBALA 


Producţie a studiourilor franceze. Regia și 
scenariul: Francis Veber, imaginea: Etienne 
ere i pieri coral rege sl 

し 3 ice Gr uos 
François, Susy Dyson, Charles Girard, Miche! 
Aumont, Daniel Ceccaldi 


pe ecrane 
r 


Ploaie cu s 


| | Ce poate fi mai plăcut dectt 
un weekend F cavin adop 

tat in toate limbile peniru 

mema promisiunea tihnei de la stir- 

| situl săptăminii 一 petrecut 
la țară, acolo unde iarba e 

verde, cerul albastru și aerul 

proaspăt? Ce poate fi mai plăcut într-o zi 
toridă de vară decit un weekend în jurul 
unei mese cimpeneşti, după o săptămină 
de lucru si de ședințe, în birouri poluate 
de fumul tigarilor si de țiriitul telefoanelor? 
Așa gindeste probabil tinăra secretară, 
care foarte grijulie pentru sănătatea direc- 
torului ei, îl invită împreună cu familia, la 
ai ei, la țară. Da, un asemenea weekend ar 
putea fi benefic pentru orice muritor de 
rind, dar — întotdeauna există un dar — 
nu pentru director învățat într-atita cu se- 
dintele, cu fumul lor de țigară, cu costumul 
de culoare închisă si cu cravata lipită de 
guler, incit nu se poate desprinde de aceste 
obiceiuri cu nici un preț. Pentru acest 
om-a-$edintelor nevroza începe, desigur 
paradoxal pentru orice alt muritor, tocmai 
cind e scos la iarbă verde. Nevroza începe 
cu prima gură de aer ozonat introdus in 
plăminii lui imbicsiti și crește o dată cu 
priveliștea foamei sănătoase și fără com- 
plexe a comesenilor, o dată cu dorinta 
lor de a petrece. Pentru că directorul nu 
poate minca, deoarece este la regim, iar 
de băut nici nu poate fi vorba; în schimb, 
el ia multe și diverse pastile din tot felul 
de cutiute numai de el stiute. Nevroza Cre$- 


La picnic, 
în haine de gală... 


te și o dată cu ea îl cuprinde o plicti-.„-ală 
cumplită, în fața a ceea ce el consideră 
lipsă de activitate, adică în fața forfotei 
pregătirilor de plăcinte si ficăței; o durere 
de cap atroce îl face incapabil de orice 
participare la veselia generală in afară de 
grimasa prin care spune amabil: «Nu vă 
deranjati»! Dar gazdele se deranjează să-i 
arate viața lor și să-l imbie la tot felul de 
bunătăți. lar el nu are decit gindul reintoar- 
cerii spre luminile orașului. Așa iese din 
scenă (adică de pe ecran) directorul, gonit 
deo ploaie cu soare și inspăimintat de noroi. 
O dată cu plecarea sa, filmul se termină, 
căci ce rost ar mai avea petrecerea provoca- 
tă de măruntele speranțe puse de gazde în 
sosirea sa, pentru un fiu, o fiică sau chiar 
pentru un butoi de ţuică? Autorul nu ne 
lasă să credem că aerul pur purifică de la 
sine pe cei ce îl respiră 24 de ore din 24... 
O dată cu plecarea sa, filmul se termină, 
pentru că directorul, deși nu rostește mai 
mult de două-trei replici, deși este o pre- 
zenţă cam absentă, era singurul care dădea 
sens acestui weekend. 

Filmul regizorului maghiar Ferenc Andrâs 
este o satiră scrişnită si suierat& printre 
dinţi, colorată insă cu multe momente de 
haz inocent, o satiră fără reticente la adresa 
unor obiceiuri, răspindite în viața citadină, 
făcind totodată un amical apel la viața Im- 
părțită cu măsură între muncă și odihnă, 
între efort si creație, spre cistigul spiritual 
al fiecăruia. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor ungare. Regia: Ferenc 
András. Scenariul: Ferenc András, Geza Beremenyi, 
Akos Kertész. Imaginea: Lajos Koltai. Muzica: 
György Kovacs. Cu: Sarlai Imre, Szabe Lajo: 

Pásztor Erzsi, Biro Zoltán, Fesus Mária, Analo 
Constantin 


14 


reluări 


Basmul lui Dickens 
Nicholas Nickleby 


Schema conflictuală a basmului func- 
ționează aidoma la Dickens: de o parte 
«binele» (de pildă Nicholas Nickleby), 
de alta «răul» (de pildă Ralph Nickleby); 
de asemenea regula «binelui» victorios, 
de la care, totuși, excepţiile nu lipsesc 
(bunăoară Prăvălia cu antichități); 
şi tot ca în basm incompatibilitatea «bi- 
nelui» cu «răul» e definitivă şi absolută. 
Aproape in același timp Dostoievski de- 
monstra caducitatea psihologică a unei 
astfel de clasificări categorice a umanu 
lui. Comparaison n'est pas raison, 
însă, Sociologic vorbind, «binele» este 
îndeobşte văzut alături de mizeria socia- 
lă, iar «răul» de prisosul social —aureolă 
romantică a realismului dickensian 
iar uneori «binele» poate fi asociat 
burghezilor filantropi de genul fraților 
Cheeryble. Cariera cinematografică a 
literaturii lui Dickens s-a bizuit în exclu- 
sivitate pe structura de basm a operelor 
ei, a celor mai importante,dacă nu chiar 
a tuturor, o structură aptă In egală 
măsură să ofere o imagine realistă a 
mecanismului social şi să sugereze idi- 
lic, ambele satisfacind confortabil pofta 
de lacrimi şi pofta de zimbet a specta- 
torului sentimental. Lupta lui Făt-Fru- 
mos-Nicholas cu Zmeul-Ralph si a celor 
două tabere în cap cu Sfinta-vineri- 
Cheeryble şi Balaurul-Squeers pare că 
se poartă între două principii morale, în 
realitate avind o țintă cit se poate de 
pragmatică: emanciparea socială pen 
tru unii, întărirea dictaturii sociale pen- 
tru alții. Se intelege că tot hazul unui 
film după Dickens stă în narațiune. Cu 
cit e mai fidelă dramaturgia filmului fată 
de textul romanesc cu atit efectul la spec- 
tator este mai mare. intr-un asemenea 
caz, imaginea, dacă nu e epică nu ne 
spune nimic. Proza lui Dickens nu e 
«deschisă», nu lasă nici o şansă celui 
care vrea s-o interpreteze dincolo de 
propria-i literă, ca atare ecranizarea et 
compromite într-un fel arta filmului 
reducind-o la un simplu act de tradu 
cere. În plus,ecranizarea literaturii aces 
tui scriitor este o operație extrem de 
facilă, nu ridică nici o problemă specială 
în afară de aceea a distribuției. Si 
trebuie să recunoaştem că ecranizările 
englezești sint sub aspectul distribu 
tiei impecabile. Căci Nicholas Nic- 
kleby, cel de pe marele ecran ca și 
cel din serialul de televiziune, este in 
primul rînd, în singurul rind, o operă de 
interpretare actoricească. Dar, ca film- 
film, nu prea intră în discuţie, fiindcă 
limbajul său rămine tot timpul un limbaj 
literar. De altfel intre școala engleză de 
ecranizări si aceea italiană diferența e că 
unii traduc literatura, e adevărat irepro- 
şabil, pe cind ceilalți încearcă, şi uneori 
reuşesc, să facă filme... 

Laurenţiu ULICI 


Un tilm de: A. Cavalcanti. Cu: Cedric Hard 
wicke, Derek Bond, Sally Ann Howes, Mary 
Merral!, Sybil Thondike, Vera Pearce, Cathleen 
Nosbitt, Athene Seyler, Cecil Ramage 一 pre 
ductie britanică. 


Sandokan, 
tigrul Malaeziei 


Spectatorul dornic să trăiască o aven- 
tură romantică în plin secol XIX, spec- 
tatorul îmbiat să răsfoiască un album cu 
imagini în mişcare, albumul naturii lu- 
xuriante sau al soarelui orbitor din în- 
depărtata mare a Chinei, spectatorul 
amator să privească giuvaeruri statuare, 
spectatorul cu spirit justitiar apt să se 
bucure de actele de bravură ale pirați- 
lor — aici niște haiduci ai mărilor care 
luau prada de la colonizatori pentru a o 
înapoia băștinașilor, spectatorul ade- 
menit de parfumul molatic al unei iubiri 
imposibile — acest spectator, dacă este 
insă și îngăduitor cu naivităţile, scheme- 
le și licenţele (nu neapărat poetice) ale 
celor 3 400 metri de peliculă, va găsi în 
Sandokan.. filmul potrivit. 


Coproducție a studiourilor din Italia, Frania. 
RF.G. Un film de Sergio Solima. Cu: Kabir 
Bedi, Philippe Leroy, Carole André. 


Judecătorul 
din Bodrum 


Într-o țară care abia in deceniul trei- 
patru din secolul XX pasea pe drumul 


Zilele filmului din R. F. Germania 


Insul faţă în faţă cu societatea 


Manifestarea ne-a prilejuit intilnirea 
cu patru regizori din mult discutatu! 
va! al filmului vest-german. Patru filme 
cu acțiunea distanțată în timp de la 
începutul secolului pină în prezent si 
într-un registru trecînd de la comedie 
la dramă, tratează de fapt o aceeași 
temă: raportul dintre culpa individuală 
şi culpa societății. 

Uif Miehe a ales povestirea dramatică 
a lui John Gitickstadt — pușcăria- 
şul urmărit cu ferocitate de câtre avul': 
săi concetateni si după ce și-a ispăst 
pedeapsa, nelăsindu-i nici o şansă să-si 
cîştige existența, împingindu-l către un 
alt delict sau obligindu-l atunci la incepu! 
de secol să emigreze in Lumea Nouă 
Vedem In el un frate de suferință al 
eroului lui Elia Kazan din «America- 
America», care preSimtim nu va fi scutit 
de noi deceptii o dată ajuns pe pămîntul 
de dincolo de Atlantic. O cronică socială 
sobră, făcind implicit rechizitoriul ine- 
galitatilor generatoare de nedreptate si 
suferință. După trei sferturi de veac, In 
alt context Lina Braake reface dia- 
logul individ-societate. Regizorul Bern 
hardt Sinkel adoptă farsa ca mijloc de 
răzbunare și totodată de reabilitare 
morală a unei bătrine aruncată și ea în 
afara societății prin înşelătoria unui 
consorțiu bancar. Tandrete pentru cei 


sala de cinema 


maturii 


Filmul bun — românesc sau de alu- 
rea 一 are în cinematografele noastre 
un spectator foarte bun. Şi avizat. Nu e 
vorba despre anecdotica formula cum 


că la fotbal și la film se pricep toţi, ci de 


faptul că filmul este o artă îndrăgită si 
mai este de asemenea respectată. De 
faptul că porţile Cinematecii — loc al 
«inițiațilom» au devenit demult nefnca- 


pătoare pentru iubitorii filmului care le 
asaltează. Că revista «Cinema» găzduie- 
şte permanent pagini ale spectatorului 


care răspunde prompt imperativului de 
a nu fi numai spectator, devenind a- 
dică analist exigent, formulind judecăţi 
de valoare extrem de interesante şi 
pertinente. 

Numai că într-o sală de cinema 
deschisă copiilor 一 peste cinci ani 
neinsoțiți 一 și maturilor pină la virstnici, 


există uneori şi o categorie de imaturi — 


ca să-i numim elegant. Dacă spectato- 
rul mediu, tipic, pe care-l caută soclolo- 


gia este greu de particularizat, acest 
spectator — imatur, i-am spus — poate 


fi detectat Incă de cum pătrunzi în 


sală poartă mai departe după ce s-a 


așezat pe scaun, pe timp de iarnă căciu- 
la, fularul și paltonul (si slavă domnului 
avem săli bine încălzite) iar în anotimpuri 
ceva mai calde o cămașă ce nu mai 
„acoperă decit o porțiune infimă a şalelor 


Măsind pieptul la liberă vedere ca semn de 


modernizării şi laicizării inițiate de pre- 
sedintele Ataturk, într-o ţară in care 
pină atunci femeile nu aveau dreptul 
să-şi arate chipul pe stradă, numirea 
unei foarte tinere şi foarte frumoase 
femei chiar în funcţia de judecător, nu 
poate fi acceptată cu uşurinţă. Cu atit 
mai puțin cu cit întimplarea are loc 
Intr-o localitate încă infeudat& tradi- 
tiilor învechite şi mai ales supusă bunu- 
lui plac al unei familii de latifundiari, 
obişnuiţi să ignore legea. Dar femeia în 
robă are, ca o adevărată zeiţă împărți- 
toare de dreptate, ochii legaţi chiar și 
în fața propriilor sentimente. Melodra 
mă pitorească, cu accente de critică 
socială pe eternul motiv al luptei dintre 
dragoste și datorie. 


Producţie a studiourilor din Turcia. Un tiim 
de Safa Önal. Cu: Türkan Soray, Kadir inanir 


Îți dăruiesc 
un trandafir 


Saint-Exupery spunea că împărătia 
lacrimilor este necunoscută; am putea 
să adăugăm că și Impărăția risului rā- 
mine tot atit de necunoscută. Comedia, 
generată de peripetiile de inimă albastră 
ale unor tomnatici donjuani şi de cele 
ale unui tinar cu chip de donjuan si 
vocaţie de familist (interpret un popular 
cintaret vest-german de muzică ușoară), 


virstnici, ironie pentru cei ce cred că nu 
vor îmbătrini niciodată. O viață pier- 
dută, în regia lui Ottokar Runze, este 
un fals film poliţist. Din clipa în care bà- 
nuiala anchetatorului a căzut pe un gră- 
dinar, el nu mai urmărește să stringă 
probe, ci să obțină destăinuirea. Anche- 
tatorul construieşte cu singe rece o 
serie de capcane In calea celui bănuit, 
care sfirseste bineinteles prin a cădea 
Intr-una din ele. Dar mărturisirea, astfel 
provocată, este adevărată? Dilema ră- 
mine şi după ce ghilotina a căzut, căci 
niciodată nu poți şti între cel ce acuză 
cu tot dinadinsul şi un potențial culpabil, 
cine este mai vinovat. Un alt proces al 
constilntelor la scara istoriei deschide 
Pietonul in regia lui Maximilian 
Schell. Tinereţea unui mare potentat 
financiar și politic, tinereţe care nu a fost 
străină de războiul hitlerist este jude- 
cată prin prisma prezentului de genera- 
tiile celor tineri. Filmul incearcă să sta- 
bilească acest delicat determinism de 
la cauză la efect, căutind să stabilească 
cit depinde vinovăția unui ins de ancora 
unui anume timp și a unui anume loc. 
Patru filme, patru regizori care ne-au 
supus in diferite stiluri preocupările 
grave ale unei cinematografii. 


Simona DARIE 


barb&tie desigur precoce. Acest perso- 
naj nu circulă la cinematograf neinsoțit 
(deși din nefericire trece cu mult peste 
virsta frumoasă şi candidă de cinci ani) 
ci numai în grup de minimum două 
persoane cind puterea, sigur, crește. 
lar cînd sala se cutundă în întuneric, 
atunci anonimatul beznei îi triplează 
curajul 

Ei bine, odată cu venirea întunericului, 
acest persona] și categorie Incepe să se 
facă auzit în paralele și peste banda so- 
noră a filmului. Începe să «se amuze», 
Adică Incepe să tropăie, să fluiere, să 
vocifereze. Că asta se Intimplă la tiime 
ca «Zorro», «Scaramouche», sau cu 
diferiți agenți secreti unde ecranul pro- 
pune de obicei atita gălăgie si vinzo- 
leală incit taie calea oricărei alte manl- 
festări n-ar fi foarte grav, dar acești 
indivizi «se amuză» și la filme unde au 
nimerit din întimplare, adică unde în 
starea lor bolnăvicioasă nu aveau ce 
căuta: «Nunta de piatră» sau «Andrei 
Rubliov» sau «Dantelăreasa». 

Zic «stare bolnăvicloasă» căci o re- 
actie atit de stranie ca hohote, urlete, 
guitaturl sau pur și simplu nechezaturi 
la stimuli vizual! și auditivi extrem de 
calmi, indică fără echivoc o stare psihică 
deficientă 

Trebuie să fie o suferință grea această 
boală pentru cei care o poartă asupra 
capului lor firav Incă de Imaturi. Dar 
pentru cei care o suportă alături, pentru 
spectatorul de care vorbeam la Inceput, 
este cu siguranță o mare durere. 


Paul SILVESTRU 


o comedie poticnită în birfa răutăcioasă 
a cumetrelor contrastind cu aspectul 
pasniculul orășel de la poalele Alpilor 
tirolezi 一 o astfel de comedie poale 
provoca unora risul în cascadă şi altora 
un căscat de plictis. Într-adevăr, impa- 
ratia risului este tot atit de necunoscută 
ca împărăţia lacrimilor. A. D. 


Producție a studiourilor din R.F.G. Un film 
de Kurt Nachmann. Cu: Roy Black, Georg 
Thomalla, Heidi Hansen. 


Simburii de viși 


Copiii se joacă de-a v-aţi ascunselea, 
de-a prinselea, de-a hoţii şi vardiștii... 
Uneori se joacă «de-a războiul». Dar 
cînd în jurul copiilor roşii adevăraţi se 
luptă cu albi adevărați, acest război în 
război devine patetic. Pentru că jocul 
copiilor este periculos, pentru că gre- 
nadele nu sint imaginare, ci chiar fiar 
care va exploda și va ucide, pentru că 
mamele, frații sau taţii acestor copii 
care se joacă sint haituiti fiind bolșevici. 
Acești copii care s-au jucat cu grenade, 
nu şi-au uitat frații, mamele sau taţii 
căzuţi atunci; în numele lor au construit 
o tară nouă, în care copiii nu s-au mai 
Jucat cu grenada... P.S 


Un tilm de: /gor Voznesenhi. Cu: Dima Za- 
mulin, Sereja Teghin, Maia Bulgakova, Viktor 
Proskurin, Valeri Smolizkov 一 produciie a 
U.R.S.S. 


clubul criticii 


De la dialog 
la monolo 


Ar fi loc, desigur, pentru exclamatii 
sau cel puțin pentru ace! amestec de 
mirare şi încintare cu care, în filmul 
Cum să furi un milion, Peter O'Toole 
constata că bumerangul său reușește 
într-adevăr să zboare în jurul comorii 
rivnite, revenindu-i incredibil şi cuminte 
jn mină: — It works!? 


În a treia lună de existență săptămi- 
nală a Clubului criticii, am depășit faza 
pariului cistigat Impotriva scepticismu 
lui, despre care scriam în numărul trecut 
al revistei, sintem în momentul cind 
audiența reuniunilor noastre întrece aṣ- 
teptările initiatorilor. Dar, dacă ar fi să 
scoatem vreo exclamaţie, nu aceasta ar 
fi cauza, pentru că aproape totdeauna 
întrunirile desfășurate sub egida Secţiei 
de critică a Asociaţiei cineaştilor, atitea 
cite au fost, s-au bucurat de o partici- 
pare pe cit de numeroasă pe atit de re- 
prezentativă. Exclamatia ar izbucni efec- 
tiv din imaginea nouă a unui fel de zbor 
rotativ care incepe să se producă, ne- 
văzut dar auzit, în incinta clubului nos- 
tru. Este mișcarea ideii care capătă 
contur, precizie și nuanţe, din schimbul 
de replici, atunci cind pășim ferm, dar 
fără să tropăim, pe prima treaptă a civi- 
lizaţiei intelectuale, care este aceea a 
dialogului. Sigur, noi am intrat demult 
de tot in această istorie, din vremuri 
imemoriale, prin inaintasi, dar jn ceea 
ce privește istoria imediată a obștii 
noastre concrete (nu mă refer neapărat 
la criticii de film, ci m-aș incumeta să 
mă gindesc la diverse întruniri ale cineas- 
tilor in genere), ea a fost mai degrabă 
(am zis mai degrabă, nu întotdeauna) 
o preistorie care pe alocuri se perpe- 
tuează. Este preistoria numită brutal, 
dar cu un termen intrat in tradiție, a dia- 
logului de surzi, preistoria seriei de mo- 
nologuri intempestive în care vorbitorii 
nu fac altceva decit să incerce a se con- 
vinge definitiv pe ei înşişi cltă dreptate 
au, mai ales cu argumentele tonului 
ridicat, ale lipsei de măsură în etalarea 
rezultatelor proprii, ale refuzului criticii 
— pentru că, în ceea ce priveşte auto- 
critica, ea există In această fază numai 

declaraţiile de principiu. 


«Dacă e o critică, 
normal că o resping» 


Ea, autocritica (propriu-zisă, nefiind 
vorba de cenuşa-n cap, nici de reflexul 
mecanic sau forțat al unei neintelegeri) 
este parte integrantă a criticii şi mani- 
festarea ei lucidă marchează poate în- 
suşi momentul de salt, cind vocaţia 
critică se vadeste autentică, iar spiritul 
critic are cistig de cauză în fața preju- 
decăților: atunci cind argumentul accep- 
tă contra-argumentul, atunci cind in- 
trăm fn dialog si în altă eventualitate 
decit de a ne afirma pre-eminența, 
atunci cind pe lingă comunicarea unei 
impresii tutelare ne lăsăm tentaţi mai 
ales de șansa unei analize. Atunci per- 
soana noastră Incepe — nu să nu ne 


mai intereseze, dar să accepte ideea 
elementară de coexistență, în perspec- 
tiva unui cistig superior. 

Aceasta presupune şi atestă existen- 
ta unui climat ideologic si moral supe- 
rior — care este tocmai acela solicitat 
astăzi la nivel național — dar și a unui 
micro-climat care să-i semene. Aceasta 
presupune și atestă buna credință si 
aceeași civilizaţie a dialogului din par- 
tea conlocutorului. Pentru ca atunci 
cind propui o premiză a discuţiei să nu 
ți se răspundă cu un proces de inten- 
ție. Pentru ca atunci cind conlocutorul 
descoperă că ideea pe care ai lansat-o 
este relativă sau discutabilă, să nu o 
considere prin aceasta și condamnabilă. 
Pentru a nu răspunde la critică prin 
şicane, din convingerea secretă (măr- 
turisită totuși cu seninătate, mai mult 
sau mai puțin serios, de un regizor 
asisderea, la una dintre întiinirile noas 
tre), că singura reacție normală a unui 
creator ar îi de a respinge critica («dacă 
e o critică, normal că o resping») și de 
a aprecia inteligența și talentul critici- 
lor numai prin prisma laudelor. 


Animozităţile si iluz 
clubului «omogen» 


Că un salt e posibil să se producă in 
spiritul nostru critic (nu numai în Sec- 
tia de critică) o dovedește intilnirea 
noastră cu operatorii, prima categorie 
de cineasti care, aşa cum observa un 
vorbitor uimit, reproşează criticilor toc- 
mai... laudele! A fost, totodată, prima 
sedinţă în care criticii înşişi s-au anga- 
jat într-o critică a criticii, prin observa 
tiile aplicate si chiar sistematice ale lui 
Laurențiu Ulici, B.T. Ripeanu, D.I. 
Suchianu, Sergiu Selian și, conclu- 
ziv, Ecaterina Oproiu, prima şedinţă 
în care am ascultat mărturia unui artist 
de elevată ținută intelectuală — opera- 
torul Florin Mihăilescu — care, după 
cum povestea vorbitorul, a încercat el 
insusi să scrie o cronică a imaginii 
intelegind bine, cu acest prilej, condiția 
criticului, imposibilitatea de a scrie des 
pre imagine separat de filmul ca intreg. 
Au mai luat cuvintul Călin Căliman, 
amfitrion ad-interim, George Cornea, 
losif Demian, Nicu Stan, Radu Cim- 
poneriu, Al. Stark, Eugenia Vodă — 
studentă la |.A.T.C., Stere Gulea, Ste- 
fan Horvath. 

Deși ar fi loc de exclamatii, nu incer- 
căm această senzație explozivă. Obiec- 
tivele pentru care Clubul criticii a fost 
inițiat nu sint acestea, minimale. Întrucit 
nimic nu se pierde, totul se transformă — 
nici scepticismul nu a dispărut printr-un 
pariu cistigat, ci s-a prefăcut in senti- 
mente mai bune sau mai rele. O, dar am 
putea accepta oare, precum marile ce- 
nacluri ale istoriei noastre, ca o fatală 
dar distinsă servitute, pină şi animozi- 
tățile, durabile sau trecătoare, iscate 
prin reflex? De ce nu? Care cerc artis- 
tic şi-a făcut un titlu pur de glorie prin 
aceea că ar fi fost «omogen»? Fiintind 
durabil, depășind intolerantele, mobili- 
zind constructiv dar si selectiv un inte- 
res cit mai larg, important este că la 
ordinea de zi a acestui club «al criticii» 
se află, ardente, in toată obiectivitatea 
lor neiertătoare: vocaţia și etica, obiec 
tivele și instrumentatia criticii de film 
românești. 


Valerian SAVA 


profesiune 
de credinţă 


= profesionalismul} 
ID | ee”! 


filmul românesc şi creatorii săi 


Specialitatea lui: 


Tăcut şi reflexiv, aducind 

in casele de filme şi pe 

platourile de la Buftea 

NEMA ceva din atmosfera se- 

| cretă a teatrelor în care 

şi-a Început cariera, A- 

lexandru Tatos a avut, 

cred, încă de la primul contact cu diecii 
si pristavii noștri întru slujirea divinului 
cetățean Lumiere, convingerea că poate 
tace ceva doar in măsura în care are 
mereu vie în minte experiența căpătată 
în teatru si mai ales cele două sfinte 
legi ale Thaliei: grija pentru viața mul- 
tiplă a textului și munca tenace cu acto- 
rul. Spre aceasta îl jndemnau atit ob- 
servarea atentă a succeselor unui Ciu- 
lei sau Pintilie — regizori de teatru, 
care au adus în cinematografia noastră 
momente de stenică revelație 一 cit si 
nevoia de a spune ceva, cu onestitate 
si îndelungată chibzuire asupra forțelor 
proprii. Mai puțin bătăios decit Pita, 
Veroiu, Daneliuc sau Vaeni, Tatos face 
totusi parte din «valul» acestora, s-a 


bălut şi se bate si el pe baricadele de 
mucava ale Buftei, dar îl insingureaza 
poate tocmai constringerile pe care și 
le impune, ocuparea deliberată a unei 
poziţii secunde, dilematice si enigmati- 
ce, izvorită sigur din convingerile căpă- 
tate în teatru. Primele texte pe care le-a 
descifrat cinematografic au fost in se- 
rialul Un august în flăcări și cei care-şi 
mai amintesc de cele 6 episoade meste- 
rite împreună cu Dan Pita, au reținut, 
cred, sobrietatea calmă a povestirii, 
reținerea de la spectaculosul factice 
spre care i-ar fi putut îndemna urmări- 
rea unui succes de tip comercial, mai 
ales că aveau la îndemină «pozitivi» şi 
«negativi» inarmati pină-n dinţi, omoruri 
in munți şi Împuşcături aproape la fie- 
care replică. Echilibrată, repet, gindită 
pentru actori şi condusă cu discreţie, 
pelicula a avut succes, dar numai cei 
care-l cunoșteau foarte bine pe Tatos 
au intrezarit inaderenta temperamentală 
a regizorului la astfel de subiecte, ne- 
voia lui de a spune ceva despre oameni 


La un regizor de film, mai mult 
decit la oricare alt creator, observarea 
şi asimilarea imagistică sint esențiale 
Nu este o problemă de durată numai- 
decit, deci nu neapărat un studiu pre- 
lungit anume în timp, ci unul intensiv, 
Altfel nu s-ar explica Zero de con- 
duite și Atalanta lui Vigo. De aici și 
ideea că profesionalismul este nece- 
sar, dar nu esenţial nici în cinemato- 
grafie. În orice caz, nu el dă măsura 
valorii unui regizor 

Influența imaginii, presiunea și fas- 
cinatia pe care o exercită ea asupra 
creatorului de film asupra memoriei 
sale, evident mai permeabilă in această 
direcție, explică desigur şi modalita- 
tea de reflex creator îndrumată spre 
o preferință a imaginii in raport cu 
celelalte senzaţii. Orice viciere a aces- 
tei primordialitati duce, implicit, la 
o degradare a creatorului și a creației 
saie. iteleg prin pregnantă imagistică, 
totodată, și o operaţie de selecție şi 
de sesizare a esenței, nu o recepție 
mecanică. Aceasta se face prin sen- 
sibilitate si gindire. De aceea profe- 
sionalismul e de plan secund 

Din acest raport cu realitatea şi 
experiența, creatorul îşi formează ob- 


oamenii obișnuiți 


obișnuiți, care se duc şi vin de la servi- 
ciu, trecind eventual pe la piaţă şi cum- 
parind citeva mere, visind pe bicicletă, 
uitind resoul în priză si reflectind la 
«măreţia» unui mic tiran administrativ, 
cu vilă și automobil proprietate perso- 
nală, căruia îl și spune în față ceea ce 
gindeste despre el, luptind pentru a 
face bine unor oameni ajunşi pe patul 
de spital, gindindu-se la ce-o să facă 
dacă-și pierde piinea 一 fiindcă asta 
urmărește «şeful», să-l dea afară 一 
refuzind ciubucul, căpătuiala, tranzacţia 
măruntă și tot ceea ce l-ar întina, pro- 
pulsat continuu de nevoia de a face 
bine, de a fi om de omenie și așa mai 
departe, erou fără statuie, anti-erou 
dacă vreţi, care vrea să respecte nu 
numai jurămintul hippocratic, ci şi pe 
acela de om, care ştie ce-i viața fiindcă 
ştie ce-i moartea, cu care se luptă zil- 
nic, fiindcă-i medic într-un spital ne- 
însemnat din provincie și «intunecata 
doamnă» |! chinuie ori de cite ori el 
apucă bisturiul și-l manevrează în rana 
proaspătă ca o floare de singe. În Mere 
roșii — fiindcă acesta e filmul despre 
care vorbim — Tatos realizează cu mij- 
loace simple în aparență o discretă 
meditație asupra vieții și morții, ceea ce 
s-a mai spus, la apariția filmului pe 
ecrane, dar şi un act remarcabil de 
atestare artistică a ceea ce am numi, 
cu un termen poate impropriu, aparte- 
nenta realului la realitate. Frumuseţea 
acestui film rezultă, cred, din faptul 
că realul conținut aparține realităţii, 
ceea ce nu-i o tautologie, fiindcă o 
meteahnă mai veche a filmului nostru 
de actualitate este tocmai senzaţia difi- 
cilă de realism străin de realitate, pe 
care o lasă ori de cite ori schematismul 
și oficiosul îşi fac apariția. Tatos mora- 
lizează discret, shakespearizează şi nu 
schillerizează, ca să folosesc una dintre 
disjunctille estetice fundamentale ale 
lui Kari Marx, lasă viața să-şi conțină 
toate contrariile, fără a «opera» dificul- 
tos in vederea extragerii cantitativiste 
a moralei subiectului dat. Încununarea 
acestui film cu Marele Premiu al «Cin- 
tării României» reprezintă atit o recu- 
noastere a calităților regizorale și ale 
textului (scenariul lon Băieşu), cit si 
o re-afirmare a unei concepții estetice 
caracteristice artei revoluționare. 

Acum, Tatos are într-un stadiu de 
producţie avansat un nou film, tot de 
actualitate, o dramă a înstrăinării iscată 
dintr-un miraj al tinereții, a cărei eroină 
își descoperă, după un periplu occiden- 
tal, adevărata casă si adevărații prie- 
teni. Discretia tratării regizorale, simpli- 
tatea povestirii în care actorii sint invi- 
taţi să-şi afirme plenar calitățile, vor 
face din acest film, al cărui scenariu 
este scris tot de aprigul «ride-trist» 
lon Băieșu, un succes pe măsura cerin- 
telor generosului nostru public. Mulţi 
vor fi felicitaţi, mulți vor fi comparați 
cu actori celebri de aiurea, dar meritul 
principal va fi al discretului Tatos, al 
sensibilei si elevatei sale distincţii ar- 
tistice. 


Marcel PĂRUȘ 


sesia sa cinematografică. Ea trebuie să 
corespundă structurii imagistic-filo- 
zofice a temelor dezbătute,prealabilă 
creației. Acest lucru este mai simplu 
cu cit experienţa este mai mare, deoa- 
rece atunci obsesia cuprinde un spa- 
tiu mai larg. În caz contrar, cu tot pro- 
fesionalismul regizoral, măiestria ima- 
ginii, jocul actorilor, opera va fi limi- 
tată. Acest lucru l-a înțeles Zavattini 
pentru De Sica. Greta Garbo n-a putut 
ridica valoarea estetică a filmelor în 
care a jucat, cu tot talentul şi farmecul 
ei. Muncitorul din Hoţii de biciclete, 
copiii din Sciuscia, Umberto D au 
fost mai eficienţi. Datorită regizorului. 

Teoretic se recunoaște și la nol 
acest lucru (altfel am fi, cinematogra- 
fic, inculți!), dar în practică un regizor 
valorează mai puțin decit un scenarist 
şi acesta mai puțin decit oricare scri- 
itor. O consecinţă a formaţiei necine- 
matografice a majorității celor ce com- 
pun casele de filme. 

Este momentul — în această etapă 
a primatului calității — să reconside- 
răm cu seriozitate unele idei teoretice 
care ar putea stimula in momentul 
actual unele schimbări necesare. 


lulian MIHU 


Margarita Terehova, un rol dublu 
lui Tarkovski: «Un superb, 


un mare film» susține Claude Mauriac, la Paris 


filmele 
vremii noastre 
ーー 


NN 
Forta 


constiintei antifasciste 


-…-%Dramatic。 suspensul e demn de 
Hitchcock» — susţine critica, după vi- 
zionarea luliei。 ultimul film al lui Fred 
Zinnemann, autorul Omului pentru o 
eternitate. Suspensul e luat direct din 
viață, inventat de ea, de viața Lillianei 
Heliman, celebra dramaturgă america- 
nă, autoarea Vulpilor, a Strugurelui 
în soare. În 1937, deja celebră, ea pri- 
mește la Paris un mesaj din partea unei 
tinere, Julia, pe care n-o mai văzuse 
de multă vreme. Julia (adevăratul nume 
nu va fi relevat niciodată) aparține Inal- 
tei burghezii new-york-eze. Mesajul ei 
sună cu atit mai straniu: rupind cu me- 
diul ei social, fata s-a dedicat luptei 
antifasciste și ea li cere scriitoarei să 
îndeplinească un act extrem de riscant 
dar nu mai puțin necesar; să ducă la 
Berlin, clandestin, o mare sumă de bani, 
vitală pentru rezistența antihitieristă. 
Riscul e enorm dat fiind că celebra 
scriitoare e și evreică. Totuși, fermecată 
de Julia (în film, rolul e deţinut de Va- 
nessa Redgrave), de vitalitatea şi inte- 
Iigenta ei, Lillian Hellman (Jane Fonda) 
urcă in trenul de Berlin, cu banii la ea, 
Intr-un vagon unde în nici o clipă nu 
poate st dacă cei din jur îi sint prieteni 
ori dușmani. Acesta-i suspensul dra- 
matic. Suspensul moral e mult mai 
adinc: această călătorie devine un drum 
spre o nouă conştiinţă a eroinei. Credin- 
ta antifascistă a Juliei se transferă 一 
odată cu farmecul ei — mesagerei care 
descoperă realitatea Germaniei naziste 
cu acel dezgust fundamental care cere 
imperios un nou ideal, o nouă in&ltare, 
venită din adincurile necesităţii de a fi 
şi de a rămine om: 

«Acest film — declară Zinnemann, 
om, azi, la 70 de ani, născut la Viena, 
dar plecat de acolo în anii '20—'30 — 
nu e operă de propagandă, cu asta au 
fost de acord şi Jane Fonda şi Vanessa 
Redgrave şi eu, ci un document uman... 
Tot ce trăiește Julia, în film, după asaltul 
hoardelor fasciste, eu am văzut de tinăr 
şi a rămas intiparit in mine... Naziștii 
au ars la Paris primul meu film, turnat 


Reflecţii la o...Oglindă 


Rareori, critica pariziană de specia- 
litate a primit cu asemenea unanimitate 
de elogii, un film, ca în cazul Oglinzii 
lui Tarkovski. impresionantă nu e insă 
cantitatea vorbelor frumoase ci calita- 
tea entuziasmului critic. Judecătorii par 
cu totul biruiti de forța operei. Biruiţi, 
ei se exprimă în termeni deloc de spe- 
cialitate, ci de la suflet la suflet, tocmai 
dumnealor, criticii francezi, celebri pen- 
tru sarcasmul, răceala şi, dragă doamne, 
antisentimentalismul lor. Judecati «pe 
viu»: «Frumos că nu se poate descrie». 
«Trebuie să mergi la acest film ca spre 
adevăr, cu sufletul deschis» (cotidianul 
religios «La Croix»...). «Un superb, un 
mare film. Vă las ca să mă duc să-l 
văd Incă odată» (Claude Mauriac). «Ase- 
menea film fascinează pină la hipnoză». 
«Lecţia «Oglinzii» ne loveşte drept în 
inimă», «O operă poetică a cărei fru- 
musete fulgurantă are ceva etern, pri- 
mordial». 

In fața acestui val de superlative 一 
declarațiile lui Tarkovski în ziarul «Le 
Monde» emoționează prin stăpinirea de 
sine, prin bun gust, prin echilibrul dintre 
inspirație şi melancolie. El explică sim- 
plu sugerind tot timpul implicaţii esen- 
tiale, greu de dezlegat: 

«Subiectul filmului meu este un bărbat 
allat la răscrucea femeilor și copiilor. 


înainte de război, în Mexic, sRevoltatii 
din Alvarado». Cred că fascismul poate 
renaşte uşor In societățile moderne, 
instabile, de-o mare insecuritate eco- 
nomică. lată de ce şi azi sint Impotriva 
lui. Dar pentru a face publicul de cinema 
să gindească la marile probleme, tre- 
bule să-i dai şi o poveste care să-l 
atragă. Am avut o plăcere deosebită 
lucrind la Julia căci o admir pe Lilliane 
Heliman, dar tot asa aș fi lucrat și dacă 
povestea ar li fost imaginară»... 

Nu, povestea n-a fost imaginară — 


Jane Fonda (în rolul scriitoarei Lillian Hellman) și Jaso 
(în rolul scriitorului Dashiell Hammet) într-un film, . 
pune nici o barieră între biografie şi invenţie 


Filmul, document al epocii 


El nu este desăvirșit nici ca sot, nici ca 
tată... El este povestitorul din afara 
ecranului. Legăturile sint rupte si el 
încearcă să le reinnoade, să-şi găsească 
echilibrul moral dar nu izbutește. El 
trăieşte cu speranța că-și va plăti aceas- 
tă datorie de dragoste dar de această 
datorie nimeni nu-l poate ierta... Femeile 
vor să salveze în noi copilul lor, tocmai 
atunci cind noi, bărbații, sintem deja 
bătrini. Oglinda nu e un titlu ocazional. 
Povestitorul îşi vede soția ca o conti- 
nuare a mamei salc,pentru că femeile 
seamănă mamelor si erorile se repetă 一 
ca un efect ciudat. Repetitia este o lege, 
experiența nu se transmite mecanic şi 
fiecare trebuie s-o trăiască. Natura în 
filmul meu nu e o problemă de stil, ci 
de adevăr. Mama — în timp ce tata era 
în război — ne ducea la ţară, în fiecare 
primăvară. Ea Işi făcea astfel o datorie 
şi de atunci eu asociez natura de mama 
mea... Orice muncă artistică se bizuie 
pe memorie. Artistul trăiește ca un «pa- 
razit» al copilăriei sale, ca o insectă 
pe un copac. După aceea, ei cheltuiește 
ce-a adunat, devine adult, vine maturi- 
zarea, apoi stirșitul.» 

Întrebat ce dorință deosebită ar avea 
la Paris, regizorul sovietic a răspuns: 
«Am rugat să mi se inlesnească o Inti- 
nire cu Robert Bresson. N-avem nimic 
In comun dar este unul dintre cei mai 
buni regizori din ciți cunosc. Vreau să-l 
văd, să-i privesc fața, să-l aud cum vor- 
beste. N-am nimic anume să-l întreb, 
chipul lui mi-ar ajunge. L-am invidiat 
dintotdeauna pentru cit de puţin se 
agită... Niciodată nu s-a atins în cinema 
un asemenea grad de ascetism... Mi 
se pare că am inteles foarte bine ce vrea 
să spună». 

Ca într-o altă «oglindă» — orice iubi- 
tor de Tarkovski va intelege foarte bine 
ce-a vrut să spună artistul dezvăluin- 
du-ne fascinația sa in faţa lui Bresson. 


un episod din viaţa Lilllanei Hellman, 
neincius in film dar capabil a-i fi epilog, 
dovedește forța patetică a influenței 
Juliei, peste timp: în 1952, dramaturga 
este chemată impreună cu prietenul ei, 
nu mai puţin celebrul scriitor Dashiell 
Hammet (autorul «Şoimului maltez» 一 
interpretat, în filmul lui Zinnemann, de 
Jason Robards) In fața comisiei pentru 
activități antiamericane; || se cere «să 
colaboreze» şi să denunțe antifascistii 
pe care i-au cunoscut. Amindoi vor 
refuza. 


care nu 
fixind însă precis gra- 


nița dintre fascism şi om 


Robards 


Sophia Loren: «Oamenii s-an săturat 
de erotism și violență» 


carnet 


de lucru 


@ In această lună incepe, în Italia, turna- 
rea scenariului lui Bernardo Bertoluci in- 
titulat Luna. Rolul principal a fost scris 
pentru Liv Uliman. Regizorul n-a mai lu- 
crat nimic de la 1900. 


@ Lui Alain Delon, doi producători ame- 
ricani i-au propus să refacă cuplul său cu 
Charles Bronson, atit de inspirat în Adieu 
l'ami Într-un flim istoric! Delon ar urma să 
fie Maximilian (arhiducele-impărat!) într-un 
conflict mexican, în care Bronson l-ar juca 
pe Juarez, cel care a instaurat Republica 
în 1867. Titiuk imperiul. 


@ In numărul trecut, s-a scris despre ra- 
vagiile prostituţiei, printre minori, în Statele 
Unite. Louis Malle s-a Intors în Franţa cu 
un film In acest sens, lucrat peste ocean, 
timp de un an. Povestea unei prostituate 
în virstă de 11 ani. Interpreta, vie si natu- 
rală 一 Brook Shields. 


@ Un proiect «pe muchie de cuţit» cele 
10 porunci tratate comic. Richard Balducci 
vede deja şi actorii: cei cinci muzicieni ai 
grupului Martin Circus, toți debutanţi în 
ale filmului, dar nu și în ale păcatelor. 


9 Cei mai internaţional film al lui "78 pare 
a fi coproductia americano-vest-germană: 
Cineva vrea să omoare marii bucătari 
ai Europel Între Paris, Londra, Venetia 
şi München, cu natura, cultura (vorba lui 
Mazilu!) și restaurantele lor, o intrigă cri- 
minală foarte leagă trei frantuzi 一 Jean 
Rochefort, Jean Pierre Casel, Philippe Noi- 
ret, o angio-franceza — Jacqueline Bisset 
şi-un american 一 Georges Segal. Să ve- 
dem ce mincare de pește va ieşi de aici. 


© Doi cintăreți populari, veseli amici, 
credincioşi mai presus de toate artei lor, 
vor fi şi Diplomaţi fără voie, exact aşa 
cum le zice scenariul lui Ivan Stadniuc, 
filmat de Aleksei Miciurin la studiourile 
din Kiev. 


Jean Rochefort, Jean-Pierre Cassel, 
Philippe Noiret foarte veseli, deși 
filmul lor pretinde macabru (şi, spe 
răm, parodic) că C 


cronica 
nostimă 


Societatea internațională (formată 
exclusiv din bărbaţi) a Admiratorilor 
a consacrat-o pe Sophia Loren «cea 
mai agreabilă femeie din lume». (O 
declarație serioasă a actriței: «Cred că 
ne vom intoarce la filmele de caracter, 
cu personaje a căror evoluţie psiho- 
logică va fi urmărită cu interes. Oamenii 
s-au plictisit de erotism si violentay.) 


Societatea internatională (formată 
exclusiv din femei) a Admiratoarelor l-a 
consacrat pe Sylvester Stallone 
Rocky! — drept cel mai «agreabil 
bărbat din lume». 


Indicatie de regie a lui Max Ophüls 
către operatorul de mare talent care a 
fost Christian Matras (recent decedat): 
«Stilul imaginii la Rondul as vrea să lie 
acesta...» si i-a pus muzica valsului 
ce urma să fie leit-motivul filmului! 


La mare preț, în S.U.A., vindute pe 
sub mină, la bursa neagră — video 
casete, 920 dolari bucata, ma 'og 
frumos, care-ţi permit să studiezi si să 
contempli radiografiile autopsiilor lui 
Elvis Presley! Cum îi zicea filmului âla? 
O lume... o lume... o! lume, lume 


cronica 
literară 


Pasiunea 
unui mare scriitor 
din secolul trecut 


«...Mulţumită dumneavoastră, domnule, 
am cunoscut un sentiment nobil, puternic, 
atit de puternic că nu l-am putut niciodată 
nega, răminind însă incatusata, simțind 
cum pămintul se cufundă sub paşii mei...» 
Aceasta e scrisoarea pe care Jan Neruda — 
cel mai de seamă poet și prozator al Ceho- 
slovaciei, în a doua jumătate a secolului 
XIX — n-a primit-o de la femeia iubită, 
scriitoarea Karolina Svetla, în care el ve- 
dea un talent extraordinar. Femeia intele- 
gea astfel să pună capăt unei pasiuni a 
cărei implinire ar fi dat naștere unui scandal 
de nesuportat în lumea burgheză a Pragăi. 
Căsătorită cu un venerabil profesor, Karo- 
lina se va supune 一 jn pofida propriei crea- 
ţii străbătute de un arzător suflu anticon- 
formist 一 convențiilor sociale și nu va urma 
un poet revoluționar ca Neruda, mai tinar 
decit ea cu patru ani... Jan Neruda găsise 
în ea salvarea, la capătul unei disperări 
cum nu sint două în viața unui poet: volu- 
mul său de debut 一 «Flori de cimitir» 一 
fusese condamnat de cei mai buni prieteni 
ai săi, oameni cu care altfel impărtășea 
aceleași elanuri patriotice și revoluționare. 
În asemenea situaţii — zic toate cărțile 
bune — un bărbat trebuie să aibă norocul 


artă 
i politică 


Cineastii italieni 
si violenta crizei sociale 


Face parte din cea mai strictă educație 
estetică, să știm ce gindesc artiștii, ci- 
neaștii, despre viaţa «polis»-ului, a cetății 
lor, în momentele ei de răscruce. Mai ales 
cind acești cineaști sint italieni, oameni 
care au făcut din cinema o exemplară — 
unică prin forța ei artistică — dezbatere 
a politicului şi a marilor nelinişti contem 
porane. Mai ales cind Italia 一 la începutul 
acestui an — prezenta chipul uneia dintre 
cele mai angoasate țări de pe continentul 
nostru, depășind imaginea celor mai sar- 
castice «paradisuri»: în ianuarie 1978, 
se numărau — doar pentru ultimele şase 
luni —98 de atentate, 63 de sedii ale unor 
partide politice devastate de bombe, 246 
de magazine distruse, 21 de închisori și 
cazărmi atacate de bande organizate. Cri- 
ma și răpirea se constituiseră într-o in- 
dustrie îndeajuns de înfloritoare, dacă ne 
gindim că poliția nu izbutise să prindă 
nici un asasin şi nici un gangster. Din 
1960, se numărau 360 de răpiri, sumele 
pentru răscumpărări atingind un total 
de 132 miliarde de lire. Toate acestea pe 
fondul unei crize economice și sociale 
de-o amploare extraordinară; doar 33%, 
din populație avea o activitate normală, 
regulată, — în regiunea Neapole 25", si 
chiar mai puţin. Din cei 200 000 de studenți 
absolvenți în septembrie 1977, niciunul 
nu a găsit de lucru. În fața acestei situa- 
ţii — care depășește chiar avertismentele 
cele mai severe ale filmelor unor Rosi 
sau Petri — merită să știm ce gindeau 
artiștii şi regizorii italieni de frunte, per- 
sonalități care demult s-au impus prin 
puterea lor de reflecţie asupra socialului, 
prin obsesia chestiunilor morale în ope- 
rele lor, prin responsabilitatea față de 
individ. Filmul, desigur, e o lume, dar lu- 
mea nu e doar un film... lată ce gindeau 
la începutul lui ianuarie 1978, înaintea for- 
mării ultimului cabinet Andreotti, despre 
Italia lor. 


de-a găsi sufletul unei femei. Jan Neruda 
o intilneste pe această Karolina Svetla, 
se indrăgoseşte de ea, crezind puternic in 
talentul ei, indemnind-o să scrie — cores- 
pondenta dintre ei e de o înaltă calitate 
morală, literară, afectivă. Ea stă la baza til- 
mului Poveste de dragoste și onoare 
al cunoscutului regizor cehoslovac Otokar 
Vavra, avind în rolurile principale doi actori 
de mare valoare: tinărul Jiri Bartoska si 


O întreagă epocă 

în acest sărut 

dintr-o 

Poveste de dragoste 

şi onoare, 

în Praga secolului XIX 


Michelangelo Antonioni: «Ceea ce 
mă îngrijorează este faptul că fiecare se 
obisnuieste cu violenţa, trăieşte ca si 
cum n-ar avea'loc în fiecare zi evenimente 
de-o gravitate extremă.» 

Monica Vitti: «Nu se mai știe exact 
ce se petrece, decit că violenţa este peste 
tot... Am fost din intimplare martoră — 
în plină stradă — la asasinarea unui tinăr 
comunist. A fost îngrozitor. Cred că vio- 
lenta vine dintr-o acțiune concertată, din- 
tr-o strategie politică. Cineva are interes 
ca italienilor să le fie frică.» 

Alţii sint și mai concreti in acuzatii 
şi-n definirea cauzelor: 


Bojidara Turzonovova. Sint bune speranțe 
că forța acestor artiști va descoperi în su- 
biectul clasic-acel punct de foc care sca- 
pără ori de cite ori spiritul patetic, hotărît 
să schimbe omul din temeliile sale, se lo- 
veste de materia dură, mohorită, cum nu se 
poate mai cenușie, a unei societăți împie- 
trite în convenții si conformisme conserva- 
toare. 


soluție în jat și crimă; mă gindesc mai ales 
la tinerii lumpenproletari și șomeri care 
n-au multe speranțe să iasă la suprafaţă.» 

Gian Maria Volonte: «Problema care 
se pune este cui îi folosește azi această 
violență. După părerea mea, ea e profita- 
bilă marilor potentati, intereselor lor eco- 
nomice. Ceea ce se petrece azi la Roma, 
Milano, Torino este o manipulare desti- 
nată să ne facă frică. În ce mă priveşte, 
nu mă voi clinti. Nu trebuie să-ţi fie frică. 
Am primit zeci de ameninţări cu moartea. 
Nu țin seamă de ele». 

Ne va scuza cineva de estetism dacă 


Film si viață în secolul al XX-lea: la cinci zile după ce am văzut la TV, 

O afacere de lux a lui Rosi, care analiza artistic «ficțiunea» asasinării 

unor magistrați la Roma — această știre fără de ficțiune din «Scin- 
teia», la 15 februarie 1978... 


っ 人 


ŞI O ŞTIRE DE ULTIMĂ ORĂ: 
AL TREILEA MAGISTRAT ASASINAT LA ROMA 


ROMA. — Marţi dimineața a 
fost ucis, în plină stradă, magistra- 
tul italian Riccardo Palma 一 anun- 
ță agenţiile de presă, precizind tă 
este cel de-al treilea caz de asasi- 
hare a unui magistrat, incepind din 
unie 1976, in Italia. 

„Asasinatul s-a desi 


mobil a blo 


Dino Risi: «Cred că la originea acestei 
violenţe se găsește șomajul din lumeatine- 
retului. Tinerii sint manevrati de consortii 
industriale italiene şi internaţionale care 
încearcă — prin dezordine — să ruineze 
micile întreprinderi». 


Elio Petri: «Nimic mai grav decit fas- 
cinatia pe care violența pare-se că o exer- 
sează asupra unor oameni prinși într-o 
existență banală, care nu văd apariţia 
schimbărilor promise şi care găsesc o 


În mai puţin de o oră, atentatul 
a fost revendicat, telefonic, de o 
grupare teroristă, „apropiată — 
precizează agenţia — de gruparea 


vă vom mărturisi că am citit aceste puncte 
de vedere foarte acute cu gindul la filmele 
politice italiene care, cu siguranță, vor 
tisni din această criză? Căci criză — fie 
și de la greci — vine de la «crisis» care 
înseamnă «judecată». 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


În filmul sovietic Roman de serviciu apare o actriță foarte solicitată 
în ultimii ani, Alisa Freindlich 


Se filmeaz 


@ Adela n-a cinat incă va fi o 
parodie polițistă — afirmă realizatorul 
ei Oldrich Lipski 一 (cunoscut in toată 
lumea cu o altă comedie-parodie a sa 
Joe Limonadă). Filmul la care lucrează 
acum se petrece la Praga, dar eroul lui 
este un «superman» faimos, Nick Car- 
ter, celebrul detectiv de roman foileton. 
Problema pe care detectivul trebuie s-o 
rezolve este ce se întimplă cu Adela 
care nu și-a luat încă cina. Dar autorul 
filmului păstrează secretul acestui 
mister pină la premieră. 

© Azimut '47 se filmează in decor 
natural, în Mongolia, în cadrul unei 
coproductii ceho-mongole、 Regizorii 
sint ivo Toman din partea Cehoslova- 
ciei și Naidamagin Naidamva din partea 
Mongoliei. Oechipă de geologi cehi 
aflată în prospectări işi desfășoară acti- 
vitatea cu deplin succes (acesta este 
faptul rea!),dar ei cunosc și o serie de 
aventuri palpitante în regiuni rar călcate 
de picior de om (acesta este adaosul 
ficţiunii pe marginea relatărilor membri- 
lor expediției). Este vorba deci de un 
film de aventuri în care vor apare actori 
din ambele tări. 

@ Prima dragoste este filmul la 
care lucrează în prezent Dino Risi dar, 
după cum precizează ei, «povestea pe 
care o transpun acum nu va fi în nici un 
caz love-story-stă, nu kil fi după formula 
comerciala de care*s- abuzat pină la 
bagatelizare». Nu va fi, sigur, un alt 
«Love Story» (al citelea?), pentru că 
ştim ce optică are Risi în privința cine- 
matografului şi a destinaţiei lui artistico- 
sociale. În Prima dragoste vor apărca 
ca interpreți principali Ornella Muti si 
Ugo Tognazzi. 


© Noua peliculă la care lucrează în 


prezent regizorul francez François 
Truffaut are un titlu straniu: Camera 
verde, o poveste despre nişte tineri 
care se intorc de pe frontul primului 
război mondial (în Jules et Jim al său, 
războiul era devastator pentru prietenia 
unor tineri). De astă dată, eroii filmului 
său sint marcați de măcelul din primul 
război mondial şi, o dată întorși acasă, 
cu fiecare zi ce trece, ei află de alți si 
alți oameni din jurul lor, pe care războiul 
i-a sacrificat. În era verde, 
Francois Truffaut deține şi unul din 
rolurile principale, lar ca interpretă te- 
minină apare Nathalie Baye. 

După o lungă absenţă de pe pla- 
tourile de filmare, realizatorul recent 
programatului fiim pe micul nostru 
ecran, Romeo şi Julieta, regizorul 
italian Renato Castellani, se aventu- 
rează într-un fiim polițist. El și-a propus 
să reconstituie — la comanda televi- 
ziunii italiene — furtul celebrei Mona 
Lisa de la muzeul Louvre din Paris. 
Deocamdată Castellani este ocupat cu 
descurcarea itelor afacerii pentru a-şi 
putea desăvirși scenariul. 

© Şi incă un fiim dinamic, polițist, 
la care lucrează altă pasăre rară pe 
platourile de filmare, regizorul suedez 
Arne Mattsson, autorul neuitatului N-au 
dansat decit o vară. Filmul lui se va 
chema Duminica neagră și ceea ce se 
ştie pină acum este doar că va fi o 
coproducție iugoslavo-suedeză şi că 
în rolul principal va apare Helmut Griem. 


@ Într-o localitate pitorească 一 
Durango din Mexic — in decoruri natu- 
rale şi în condiţii aproape de pionierat, 
spun reporterii, işi desfăşoară filmările 
Intr-un ritm susținut Jack Nicholson. 
Pelicula cu care debutează ca regizor 
se cheamă Drumul spre Sud. Cum era 
de aşteptat, filmările au atras ziarişti şi 
curiosi la Durango, nu atit pentru Dru- 
mul..., cit pentru Nicholson care se 
bucură de o popularitate greu de descris. 
(Într-un recent sondaj al unei reviste 
de specialitate din SUA, el se afla pe 
locul doi, ca popularitate, înaintea lui 
Robert Redford şi în urma lui Al. Pacino), 
Nicholson în postură de regizor se 


înscrie într-un curent semnalat insistent 


In ultima vreme, care îi determină pe 
mulți actori cu faimă să treacă in spa- 
tele camerei de luat vederi. 

© A! doilea actor (şi nu un oarecare) 
sosit pe platourile de filmare ca regizor 
este Sidney Poitier, al cărui debut este 
consemnat concomitent cu cel al lui 
Nicholson. Filmul, Un fragment de 
acțiune, Îl va avea pe Poitier și ca 
interpret principal, alături de el apărind 
Bill Crosby. Deci Poitier regizor, Poitier 
actor şi cu asta n-am spus încă totul, 
pentru că Poitier apare și în calitate de 
co-scenarist. Într-un recent articol con- 
sacrat marelui actor american, se 
afirmă că rareori un interpret imprimă 
atmosferei unui film, atmosferei 
platoului şi colaborării cu restul 
distribuției, o tensiune att de mare şi o 
prezenţă atit de inspiratoare cum o face 
Sidney Poitier. El mărturisea gazetaru- 
lui cu care a stat de vorbă că s-a decis 
să tacă regie «nu pentru că mă cred 
mai deștept, dar am convingerea că 
ştiu şi eu ceva, am și eu ceva de spus și 


s-ar putea să o fac mai bine decit alții 
cu pretenții, cu care am avut ocazia să 
lucrez». 

© Ai treilea actor-regizor din acest 
val (neinitiat de nimeni, dar contagios, 
pe cit se pare) este Burt Reynolds. 
Filmul său intitulat Sfirșitul 1 are și ca 
interpret (în scenaristică nu s-a aventu- 
rat Incă) lar partenerele sale sint Joanne 
Woodward şi Myrna Loy. 

© Ai patrulea, dar nu ultimul, actor 
regizor, va fi Kojak, adică Insusi Telly 
Savalas in postură de cineast complet: 
regizor, interpret și scenarist al filmu- 
lui MATI. 

© Ultimul, deocamdată, dintre acto- 
rii atraşi de regie este Warren Beaty 
(care de altfel a mai tăcut pină acum 
diverse tentative pe acest teren) și 
care apare acum ca regizor și interpret 
al filmului Cerul nu poate aștepta. 
Îi are ca parteneri pe julie Christie si 
pe James Mason. 

e Drama schillerian& «Wallen- 
stein» devine film de televiziune în regia 
lui Franz Peter Wirth care lucrează în 
studiourile de la MGnchen. In rolul lui 
Wallenstein apare actorul Rolf Boysen. 

@ Într-o coproducție franco-polo- 
„nă, regizorul Wojciech Has transferă 
pe ecran basmul Măgarul care cîntă 
ia liră. Filmările se desfășoară în stu- 
diourile poloneze și franceze. 

e Adaptarea liberă după Faust de 
Goethe Tei dacă adăugăm că adaptarea 
este făcută pentru condiţiile unui musi- 
cal, atunci ea trebuie să fie într-adevăr 


` «foarte liberă» și se va chema Mefisto- 


tei) işi încheie curind filmările la Pine- 
wood din Londra. Regizorul este ameri- 
can, Tom O'Horgan, lar rolul principa! 
şi, bineinteles、 mefistofelic îl deține 
actorul englez Christopher Lee. 

© Un remake foarte așteptat este 


Somnul cel mare după Raymond 
Chandler. Adaptarea și regia o sem- 
nează Michaei Winner, iar distribuția 
anunțată este faimoasă: Robert 
Mitchum, Sarah Miles, Joan Collins, 
Oliver Reed, James Stewart și Incă 
mulți alții. De precizat că filmările au 
loc tot la Pinewood, la Londra. 

© Trei actori polonezi în filme cehe. 


Este vorba de Barbara Bryiska, aflată 
In prezent pe platourile de la Barrandov 
pentru filmul Un american liniștit la 
Praga, în care ea deține principalul 
rol feminin, și de Jan Michulsky care 
impreună cu Jiri Klima vor apare în 
filmul ale cărui turnări au inceput tot 
pe platourile de lingă Praga, în regia lui 
dana Balik. Filmul se cheamă Oglin- 


Din lumea filmului 


© S-au implinit patru sute de ani 
de la naşterea lul Rubens și în afară de 
multiplele expoziții, conferințe şi: sărbă- 
toriri ale marelui pictor, regizorul bel- 
gian Roland Verhavert i-a dedicat şi 


de la o ureche la alta 


Diogene și debuturile 


N First Artists va produce in 1978, 
Agatha, un film despre viața celebrei 
romanciere engleze Agatha Christie. 
Filmul, regizat de Michael Apted, va 
avea în distribuție pe Dustin Hoffman, 
Vanessa Redgrave și Julie Christie. All 
right. BI Marile companii aeriene TWA, 
KLIM, SWISSAIR, AIR FRANCE și 
LUFTHANSA proiectează filme la bor- 
dul jeturilor ce traversează Atlanticul 
pentru a-și distra pasagerii. Chestiunea 
cea mai complicată pentru «cinemato- 
graful în aer», cum ll spun americanii, 
este selecția filmelor, care trebuie să 
satisfacă următoarele exigente: să nu 
şocheze pe nimeni, să nu fie prea crude 
sau prea sălbatice, fără erotism, fără 
rasism, fără politică, fără probleme mo- 
rale şi... să placă la toată lumea. Dacă 
ne gindim la filmele ce se produc «pe 
pămint», atunci, într-adevăr, sint cam 
«in aer». W Presa italiană semnalează 
cu ingrijorare că 20 staţii de televiziune 
particulare ce operează In zona Romei 
au difuzat filme pornografice, dintre 
care 8 interzise tinerilor sub 18 ani şi 7 
interzise copiilor sub 13 ani. Cazul a 
stirnit o vie reacție, iar procurorul ge- 
nera! din Milano i-a convocat pe res- 
ponsabilii stațiilor tv. Proprietarii de 
săli, afectaţi de concurenţă, vociferează 


şi ei. Un oarecare din Vercelli, localitate 
din preajma Romei, se asociază protes- 
tului cu justificarea că la cinema... 
măcar e intuneric! Ma comme è posi- 
bile? W Publicaţia engleză «Films and 
Filming» acordă anual premii de onoare. 
În 1977, două premii au atras atenția. 
Este vorba de Tinto Brass, care a fost 
premiat «pentru cel mai detestabil film 
al anului» (Salon Kitty) și Claude 
Chabrol pentru «filmul care a deceptio- 
nat cel mai mult» (O sindrofie de piä- 
cere). După asemenea «premii», crea- 
torii de film vor prinde curaj. W Celebrul 
cinematograf de 6 000 de locuri, Radio 
City Music Hall din New-York, urmează 
să-și închidă porţile la 12 aprilie 1978, 
lăsind pe drumuri cei 450 salariaţi, fără 
a socoti muzicienii orchestrei şi pe fai- 
moşii «Rockettes». Alton G. Marshall, 
preşedinte la Rockefeller Center, de 
care aparține sala, justifică măsura prin 
deficitul cinematogratului din ultimii 5 
ani. O dată cu Radio City moare epoca 
cinematografului gigant. î' m sorry. 
N Albert R. Brocolii, producătorul se- 
riei James Bond, intenționează să reali- 
zeze următorul film în iunie 1978, la 
Paris, avind ca titular pe același invici- 
bi! si seducător Roger Moore. Totul 
depinde dacă francezii vor fi în stare să 


Liz Taylor, astăzi o Cleopatra cu 


accent Manhattan, nu mai face filme, 
face propagandă pentru reţete prac- 


tice de uz casnic 


un film care se cheamă chiar Rubens. 
Filmul pentru televiziune 一 datorită 
proporțiilor 一 a devenit serial; 5 episoa- 
de a cite o oră. O versiune contrasă 
va fi prezentata m curind şi pe marele 
ecran. Scenariul a fost scris de un repu- 
tat om de litere belgian, Hugo Claus, şi 
are o structură contormă datelor isto- 
rice: tinerețea lui Rubens la Anvers (pe 
atunci ocupat de spanioli si bintult de 
ciumă), anii de ucenicie în atelierul lui 
Otto Venius, apoi plecarea în Italia şi 
indelunga ședere la Mantua, intiinirea 
si prietenia cu Caravaggio. În sfirşit, 
întoarcerea, la 1608, la Anvers, unde 
geniul său artistic avea să se desfăşoa- 
re în toată plenitudinea. Urmează o 
seamă de misiuni diplomatice, apoi o 
destul de lungă ședere la curtea pari- 
ziană a Mariei de Medicis, călătoriile in 
Spania şi Anglia si căsătoria cu Helena 
Fourment alături de care a cunoscut o 
viață fericită si fertilă creației sale. 
(Rubens a murit în 1640). Filmul este o 
parcurgere a biografiei, dar și a 
traseului creației sale picturale. În rolul 
lui Rubens apare actorul flamand Johan 
Leysen, iar cel al Helenei Fourment a 
fost Incredintat unei tinere Ingrid De 
Vos, ambii actori din Anvers. Regizorul 
filmului declara la recenta premieră de 
la Bruxelles: «Nu este deloc un film 


construiască, într-un timp record, un 
platou enorm de filmare de 10000 m.p. 
Nu, nu-i greșală: un platou de un hectar. 
Studiourile pariziene nu privesc cu ochi 
buni această afacere. Socoteala e sim- 
piä: din 1958 și pină în 1976 numărul 
platourilor au scăzut de la 46 la 15, iar 
cele care au rămas, totalizind 10 021 m.p. 
sint folosite în proporție de 49,3%. Paris, 
Tour Eiffel, James Bond, șa va. E Eco- 
nomie de energie la Walt Disney. Card 
Walker, președintele executiv al socie- 
tății, a luat măsura ca toate deşeurile ce 
se acumulează In Disneyland, circa 
30 tone pe zi, să fie arse şi transformate 
În gaz domestic. Cind deșeurile vor 
atinge cantitatea de 100 tone pe zi, 
necesarul de energie va fi redus cu 12%. 
În lumea copiilor, feeria ascunde lucidi- 
tate și calcul. WM Hollywoodul își Im- 
prospătează garnitura de regizori. În 
1977, studiourile americane au investit 
100 milioane de dolari In regizori tineri 
avind virsta Intre 27 şi 40 ani. Citiva 
dintre ei au devenit capete de afiş: 
George Lukas (Războiul stelelor), Mar- 
tin Scorsese (New-York, New-York), 
Francis Ford Coppola (Nasu). Un per- 
sonaj important de la Universal intrebat 
fiind care este virsta la care trebuie să 
se lanseze un tinăr, a comparat debutul 
cu căsătoria și l-a citat pe Diogene: 
«dacă ești prea tinăr, e prea devreme, 
lar dacă ești prea bătrin, e prea tirziu». 
De acord. 


Constantin PIVNICERU 


didactic. Este un film despre pictorul 
Rubens, despre situaţiile şi conilictele 
„ce au apărut in biografia sa de om si 
artist.» 

@ intilnire de tipul 3 este ultimul 


film al tinărului regizor american Steven 
Spielberg (o  super-superproducție, 
ceea ce face ca despre el să se afirme 
că ar fi un nou Cecil B. de Mille al Holly- 
woodului). Filmul a stirnit o enormă 
vilvă şi încasări pe măsură, fiind cum se 
spune, o altă ameninţare pentru recor- 
dul celebrului film de acum 40 de ani, 
Pe aripile vintului. Spielberg, potrivit 
biografilor lui (pentru că,deși nu are 
decit 30 de ani şi 4 filme,iși are biogratii 
şi analiştii lui) este un cineast total. 
Crescut la şcoala filmului şi numai a 
filmului, e! poate descrie pe loc, cu lux 
de amănunte, oricare din scenele semni- 
ficative si antologice din oricare film 
important de ieri sau de astăzi. Prea 
puțin cunoscutor în literatură și în alte 
arte, el işi hrăneşte fantezia și creația 
numai din film şi din istoria lui (ceea ce 
se simte — remarcă totuși chiar analiștii 
binevoitori). El nu ezită să-l paratra- 
zeze pe Hitchcock sau pe un alt maestru 
al filmului, dar işi păstrează Intotdeauna 
personalitatea şi tuşa proprie. Întilnire 
de tipul 3 traduce în film o obsesie a 
realizatorului încă din copilărie: subiec- 
tele stiintifico-fantastice. De astă dată 
“este vorba de contactul pămintenilor 
cu ființe extraterestre. Filmul este con- 
struit pe trei momente: timpul 1 — un 
tinăr american obișnuit este trimis să 
cerceteze o defectiune survenită pe o 
rețea de inaltă tensiune şi dă cu ochii, 
uluit, de o farfurie zburătoare. Familia 
si prietenii nu-l cred și îl suspectează 
că a înnebunit. Timpul 2 一 omul îsi dă 
seama că este obsedat de o imagine 
care I} comandă să vină la o întiinire 
despre care nu ştie nimic. Între timp, 
un copil de patru ani este răpit de nişte 
omuleţi albaştri. Timpul 3 一 cu toate 
avertismentele date, eroul ia contact cu 
aceşti omuleți albaștri și extratereștri. Si 
aceasta este intiinirea de tip 3. 
Critica internațională recunoaște 
realizatorului o stăpinire desăvirsită a 
tehnicii și efectelor speciale, dar nu 
trece peste naivitatea povestirii, peste 
rudimentul conflictual pe care-l iolo- 
seste autorul. Este, spune unul din cri- 
tici, un fel de Disneyland al fantasticu- 
lui. Întrebat dacă nu îşi propune să facă 
şi un film despre viața de fiecare zi, 
Spielberg a mărturisit că va incepe foar- 
te curind un alt scenariu elaborat de el 
intitulat După școală în care va fi vorba 
de niște tineri între 8 și 14 ani: «Vreau 
să-l filmez în 28 de zile 一 spune el 一 
şi trebuie să recunosc că m-a indemnat 
la acest film fascinația pe care a exerci- 
tat-o asupra mea interpretul de 4 ani 
pe care l-am avut în Întiinire... (Gary 
Guttey care în film este răpit de omuletii 
pozei — n.n). După o vizionare cu 
intilnire... mai mult biiguind el mi-a 
spus: «A fost bine, dar mi-ai tăiat cele 
mai bune replici!» 


Giulio Tincu 
Pasiune și exigență 


S-a stins sfios, așa cum a trăit. 

Acest mare și pasionat artist, do- 
tat cu un talent excepţional și cu un 
extrem de sigur simț al frumosului, a 
lucrat, cu abnegatie și dăruire, la 
peste patruzeci de filme. Numele și 
creația lui sint legate, practic, de isto- 
ria cinematografului românesc din ul- 
timii ani. 

Giulio Tincu a fost nu numai un 
artist de o mare sensibilitate, dar şi 
un profesionist extrem de exigent. 
Exigent în primul rind cu el însuşi ca 
să poată, apoi, fi exigent cu colabora- 
torii, de la care cerea ceea ce-și cerea 
mai ales sieşi: o muncă neistovită 
conștient că şi cea mai generoasă 
idee de film, viziunea cea mai indr&z- 
neaţă și originală a unui cineast, se 


= mm 


か 


Py 


ーー アラ ーー マー・ eye 


Între două reportaje-foto, pe glob, 
Candice Bergen a acceptat să revină 
pe platouri, dar nu în America, ci în 
Italia, ca să joace sub conducerea 
unei foarte cotate regizoare: Lina 
W erthmiller 


Un 
artist 
autentic 


istovesc lute dacă nu sint dublate de 
conştiinciozitate profesională. lar 

opera colectivă care se numeşte film, 
Giulio Tincu ştia foarte bine ce im- 
portanță are scenografia de care de- 
pinde, in mare măsură, atmostera 
Foarte inventiv, s-a luptat mereu pen- 
tru ca lemnul, pinza sau culoarea sa 
întregească, adaptindu-i-se, mul 
du-se după ea, viziunea realizatoru- 
lui. Ca orice artist autentic, Giulio 
Tincu a fost un chinuit, un perma- 
nent nemulțumit în căutarea sa dea 
face «mai mult, mai bine», chiar 
atunci cind toţi cei din jur îl fel 


tau — cu periative — pentru cite 
o reuşită. C ce altora le apărea ca 
o izbindă, lui îi lăsa o umbră de me- 


lancolie: el singur știa cum ar fi vrut 
de fapt, filmul, ce profunzimi, 
altele decit se vedeau acum, la pro- 
jectia finală, ar fi trebuit să aibă ideile 
lui de decor, adică de atmosferă 

A plecat definitiv dintre noi omul 
sfios, de o delicateţe şi distincţie 
rare. A plecat in plină putere crea- 
toare, artistul pasionat şi chinuit de 
arta sa. A plecat, dar în inimile noas 
tre, ale celor care 
am muncit alături 
veșnic prezent 


Elisabeta BOSTAN 


document 


Constantin Ivanovici 
Cineast de la 14 ani 


Răstoiesc din nou, acum cind Con- 
stantin Ivanovici nu mai este printre noi, 
Memoriile sale. Memoriile pe care a ezi- 
tat atitia ani de zile să ni le incredinteze 
Timiditate si modestie la cei care peste 
60 de ani a slujit cu abnegatie cauza ci- 
nematogratului În genere şi pe a celui 
românesc In special? Neincrederea ce- 
lui care nu știa dacă cuvintul scris va 
păstra ceva din farmecul și harul său 
de povestitor? Ori poate sentimentul 
acela de prezență cotinuă în actuali- 
tate, pe care-l impunea Constantin 
Ivanovici şi atunci cind la Buftea explica 
vizitatorilor ce înseamnă industria cine- 
matogratică românească și atunci cind 
la ACIN își exprima fără reticente punc- 
tul de vedere despre cele mai noi pro- 
ducții cinematogratice, și atunci cind 
In discuțiile cu istoricii de cinema re- 
Invia evenimentele trecutului pentru a 
ne face astăzi să le înțelegem mai bine 
Poate toate acestea la un loc. dar şi 


carte 
de 
vizită, 


cinema- 
tografic 


Cristu Poluxis 
înoartaa căprioarei 


Cind ne 
giem în pl 
un fir de etern 
sau o insu 
pustie dar unde o minu 
cel drag, viu, muncind 
find mereu, pe cel care ne-a lăsat, dindu-ne 
convingerea că noi sintem cei goliți di 
şi de toate, nu el, cel care s-a dus cu p 
plinul dintr-o ini 
mai impel 
nuite doar 


2va drag. n fu- 
d să afiam acolo 
de care să ne agáļám, 
o ştim irevocabil 
e ni l-a păstrat pe 
iubind și scăpă- 


neseria si li | 
pentru care făcea filmele 
ut unul dintr 
cinematogratiei noa 
m ine în istoria filmului r 


al, va rå- 
mânesc: un film 


să existe undeva 
s un fir ci o 


t nevinova 
| acela de ete 


altceva, explică reținerea cu care a dat 
aceste interesante pagini de memoria- 
listică: conștiința lucidă a nonagenaru- 
lui ce venea din epoca pionieratului 
cinematograflei româneşti In fabulos: 
relatărilor sale: demonstrator cinema- 
tografic la 13 ani și realizator de iiime 
de actualități la 14, prezent 一 în 1913 一 
jn studiourile pariziene, fn epoca «fil- 
mului de artă», în 1919 — în cele italiene, 
pe vremea marilor dive ale cinemato- 
grafuiui peninsular, în 1922 一 la New 
York, în vremea prohibitiei în 1924 一 
Ia amurgul studiourilor Svenska, pre- 
zent mereu, în viața cinematografică de 
la Paris, de la Berlin, de la Praga, mar- 
tor şi participant la primele jurnale cine- 
matografice de actualități, acei «jurnal 
Venus» al lui Gheorghe lonescu, dar 
și la incercarea de a se realiza un film 
al Independenței, cu un an Inaintea celui 
pe care Il vor realiza (în 1912) Leon 
Popescu şi Grigore Brezeanu, demon- 
strator al cinematogratului vorbitor Gau- 
mont, şi al cineplasticonului, în anii 
1910—11, dar şi direct legat de implan- 
tarea sonorului în sălile cinematografu- 
lui românesc la sfirsitul deceniului al 
treilea. Filmindu-l In 1917 pe generalul 
Berthelot pe front. sau pe Constantin 
Rakovski la laşi, mai tirziu pe Badoglio 
sau pe Saliapin la București, reporter 
acreditat al jurnalului «Paramount» pen- 
tru România, ori operator pe cont pro- 
priu In Statele Unite, In Suedia, în Da- 
nemarca, In Polonia, preşedinte al Uniu- 
nii caselor de filme din România si con- 
silier tehnic al «Oficiului Național Cine- 
matogratic», operator al Jurnalului cine- 
matografic militar în anii 1949—1951. 
lată doar clteva din reperele aproape 
incredibile ale acestei vieți dăruite cine- 
matografului. Intreprinzător, dinamic, în 
permanentă mişcare, producător şi dis- 
tribuitor de filme, realizator, operator 
şi regizor, tilmind evenimentul și Inte- 
legind evenimentele ce au marcat isto- 
ria cinematografului pe parcursul a 
mai bine de o jumătate de secol 

«Mi-am văzut îndeplinite visurile — 
notează fn incheierea memoriilor sale 
Constantin Ivanovici 一 visurile pentru 
care am luptat, de creare a une! verita- 
bile industrii cinematografice româneşti 
slujitorilor ei le doresc prosperitate $ 
succes din toată inima» 


B.T. RTfPEANU 


Împărăteasa Farah 
jnminind lui 
Cristu Poluxis 


pentru filmul 


MNS 


«Delfinul de aur», 
la Teheran, în 1971, 


Mogrtea căprioarei 


Vi 

Doctor în filozofie și în satiră 
(Valeria Gagealov si Marian Hudac 
în «Doctor în filozofie» de Nușic) 


PE N 


«Treptele iubirii» de la Shakespeare 
a Cehov 


«Prezentatorul»: un rol pentru 
care este nevoie de farmecul unui 
actor ca Dem Rădulescu 


O teledemonstrafie a talentului, 
șlefuit ani de-a rindul cu inteligență 
(Silvia Dumitrescu-Timică) 


Album de familie 


Inspre sfirsitul lunii tre- 
cute am văzut o tele-emi- 
siune cum m-aș bucura 
să văd cit mai multe. Era, 
dacă nu mă insel, într-o 
simbătă după amiază, la 
ora rezervată clubului ti- 
neretului, ne-am pomenit pentru o oră 
scoși din obisnuintele rutiniere (ale 
noastre şi, totuşi, ale emisiunii acesteia, 
ale altor destule emisiuni încă prea 
rigide) printre actorii unui teatru tinăr 
cum nu avem multe în țară, Teatrul din 
Piatra Neamţ. Ne-a bucurat faptul în 
sine (pe mulți dintre protagoniști îi 
știam din spectacole cu adevărat me- 
morabile ale teatrului cu binemeritat 
renume), dar mai mult chiar decit aceas- 
tă 一 să-i zicem 一 reintilnire cu actorii 
prieteni, ne-a bucurat intilnirea cu gin- 
durile lor, şi preocupările lor, şi neca- 
zurile lor, cu chipul lor de «dincolo de 
scenă». Cu alte cuvinte ne-au bucurat 
oamenii care alcătuiesc astăzi, la Pia- 
tra, echipa de tineri pe care multe co- 
lective teatrale din țară (dar de ce numai 
teatrale?) o pot, sigur, invidia. Nu s-a 
întîmplat nimic extraordinar In respecti- 
va emisiune. Protagoniștii ne priveau 
In ochi, atit, dar nu ne lăsau să le scă- 
păm nici o privire. Şi-au trecut unul 
altuia, simplu, ștafeta tinereții. Altceva 
nu s-a mai intimplat. Cineva vorbea des- 
pre rolurile sale, altcineva despre cole- 
gul său mai tinăr, cineva cinta despre «e 
prea frumos la mine-n suflet, e prea tir- 
ziu la tine-n gind», cineva purta în el 
nostalgia Alba luliei, cineva isi amintea 
in hohot «bilba» aceea de zile mari, 
altcineva devenea pe nesimţite personaj 
de teatru, cineva vorbea despre cei 
17 copii al lor, altcineva dădea glas 
rezonant chitarei, cineva amintea de cei 
care-au plecat din Piatra, altcineva de 
cei care-au venit, şi așa mai departe, 
si aşa mai departe, pină la refrenul nu 
tocmai fără adresă cu «frați de-ai mei 
din Capitală, vă sfidez si vă acuz, dacă 
nu veniți cu mine la cules de cucuruz»... 
Ar trebui rostite, aici, ştiu, numele tutu- 
rora. Dar n-o voi face pentru a nu sări 
vreunul. Ar fi o greșală de neiertat. 
Pentru că dincolo de toți si toate, din- 
colo de ginduri, de vers şi de cint, din- 
colo de numele realizatorilor Inscrise 
pe generic, am simţit ceva mult mai 
important în această emisiune tinără a 
clubului tinereţii: am simţit (nu din vorbe, 
ci prin faptă) magnetul acela care face 
dintr-un colectiv în care oamenii — 
ca-n viață — vin și pleacă, în care 
oamenii 一 ca-n viață — sint atit de dife- 
riti prin datele lor, o echipă incon- 
ftundabilă. Am simţit 一 lărgind cadrul 
discuţiei 一 forța tinereții ca stare de 
spirit. 
Şi nu știu dacă se cuvine să spun 
ce-am mai simțit, dar îmi venea să iau 
trenul şi să plec la Piatra... 


Călin CĂLIMAN 


Rond 


e «Albumul duminical», prin natura 
lucrurilor, este fără Indoiala una din 
cele mai vizionate emisiuni. Sumarul 
emisiunii aproximativ invariabil Incepe 
insă a avea aerul unei rețete 一 de 
prăjitură, e adevărat — care, repetată 
cu prea multă stricteţe, tinde să instaleze 
deopotrivă mica obişnuință și mica sa- 
tietate. Variaţiile intervenite în ultima 
vreme, ca de pildă, «instantaneele» lui 
Aristide Buhoiu nu depășesc stadiul 
unei gromisiuni orgolioase onorate mo- 
dest. În schimb, o apariție extrem de plă- 
cută 一 artistic — cìntărețul de muzică 
uşoară Gil Dobrică, rar văzut pînă acum. 

e Tot duminică, emisiunea «Floarea 
din grădină» ne propune cite un set de 
voci şi speranțe în domeniul muzicii 
populare, cu care ne mai intilnim o 
vreme in etapele următoare, după care 
unele dispar iar altele se «moditică» in- 
trind în circuitul ansamblurilor mai pu- 
tin exigente. Încit o emisiune bună si 
plină de cele mai bune intenții rămine, 
fatal, constrinsă a lansa nişte voci curate 
fără a părea că stie prea bine incotro o 
face. 


@ Douăpersonalităţi în domeniularte- 
lor plastice, două nume de rezonanță 
ale artei contemporane: lon Vlasiu şi 
lon Jalea au fost prezenți în această 
lună pe micul ecran prin intermediul 
unor filme-confesiune în care protago- 
niştii au excelat prin simplitate, sinceri- 
tate si dramatism sobru. 

@ «Ora tineretului» programată tot 
joia, precum o mai veche seară a tinere- 
retului din urmă cu citiva ani buni (pre- 
zentată atunci cu aplomb de Mariana 
Mihut și Val. Plătăreanu) are, spre deo- 
sebire de această «amintire» Si de 
actualul ei titlu, un suflu destul de greoi 
lăsind impresia unei opinteli neintre- 
rupte. O masă rotundă cu trei studenți 
(din lași, Craiova, Timișoara) s-a re- 
marcat doar prin extraordinara cumin- 
tenie a ideilor. În final, în tonul aceleiaşi 
căutări pe care o sugerase — involun- 
tar — emisiunea, autorii au «incercat să 
ne spună» la revedere, formulă care a 
demonstrat, brusc, că şi politetea are 
umor. 


Tia SERBANESCU 


Cind vedeta 
e clarinetul 


Printre serialele de diferite genuri 
ce Își trăiesc cu demnitate existenţa, 
polarizind atenția telespectatorilor în 
jurul lor, a mai apărut unul în premieră. 
Nu intilnim în el nici povești de dra- 
goste, nici cai sau femei frumoase, ci... 
instrumente muzicale. «Bucuriile mu- 
zicii» transmit o adevărată bucurie pen- 
tru orice categorie de public. Este vorba 
de «Viaţa instrumentelor muzicale ale 
lumii», serial în 13 episoade realizat de 
Televiziunea din Katowice, distins cu 
două premii la Festivalul internațional 
de la Praga, serial in care se fac auzite 
o mie de instrumente și pseudoinstru- 
mente muzicale, expuse în 23 de muzee 
europene. Autor și comentator al emi- 
siunii un cunoscut muzicolog Janusz 
Cegiella. 

Programarea acestui serial amintește 
de timpul cind vizionam celebrul şi 
apreciatul ciclu Bernstein. Fireşte, sint 
două lucruri total diferite, dar ambele 
au acea mare și unică calitate: se vor- 
beşte (putin) pe înțelesul tuturor 
despre muzică, profanilor li se deschid 
ochii asupra comorilor muzicale. În 
general, la «Bucuriile muzicii» se vor- 
bește mult despre muzică, uneori con- 
vingător, alteori în termeni mult prea 
seci pentru a atrage atenţia celui care 
duminică dimineaţa se află mulțumit la 
odihnă. «Viaţa instrumentelor» este rea- 
lizată în termeni atractivi, am putea spu- 
ne chiar «comerciali», se folosesc zeci 
de trucuri ale imaginii pentru ca emi- 
siunea să fie antrenantă. Cel ce o con- 
duce, Janusz Cegiello, fără să aibă 
chipul lui Alain Delon, are în schimb 
mult farmec și personalitate, este con- 
vingător în tot ceea ce spune așa cum 
era și Bernstein cind poposea săptă- 
minal pe micul ecran. O programare 
bizară face Insă ca «Viaţa instrumente- 
lor» să nu fie programată săptăminal, ci 
o duminică da, una ...ba. Se pierde ast- 
fel din păcate continuitatea serialului. 
Fireşte că nu pledăm ca «Bucuriile 
muzicii» noastre să fie ocupate doar de 
acest serial, dar poate se putea găsi 
pentru «Viaţa instrumentelom un alt 
spațiu de emisie în așa fel încit să fie 
transmis săptămină de săptămină. 

Oricum, ținem să atragem atenţia in 
mod deosebit asupra acestui serial de 
excepție, unde se îmbină exemplar «uti- 
lul şi plăcutul», un serial de, la care 
oricine are de învăţat cite ceve, fără să 
aibă senzația că i se predă o lecție. 


lleana LUCACIU 


filme pe micul ecran 


© Tănase Scatiu (Dan Piţa, 1976). 
Cimp ideal, această lume a fosnetului 
de dantelă imaculată și a opincii afun- 
date în glod, a berlinelor, a lecţiilor de 
engleză la iarbă verde şi a lui «Noi 
vrem pămint!», cimp ideal de acţiune 一 
zic 一 pentru Dan Pita, această lume 
extrasă de scenariul lui Mihnea Gheor- 
ghiu din proza lui Duiliu Zamfirescu. 
Este loc aici pentru destăşurarea exactă 
şi in acelaşi timp fastuoasă a excelentu- 
lui simț de a nara și portretiza cinema- 
tografic, de a crea atmosferă şi a sugera 
caractere, pe care Il are regizorul. Si 
mai este loc (ce loc!) pentru un Victor 
Rebenciuc «intins» ca o fringhie gata 


să se rupă, un Victor Rebenciuc în stare 
a tăia răsuflarea oricui. Un film inteli- 
gent, nu odată remarcabil. 


@ Padre Padrone (Paolo si Vittorio 
Taviani, 1977). Descoperirea și intelege- 
rea lumii prin teamă, singurătate și 
violență. Apoi prin cuvint si inteligenţă. 
Sinteză: revolta lucidă. Admirabilă peli- 
culă, cinematograf pur singe, idei excep- 
tional orchestrate vizual, o elaborare 
filmică atit de minuțioasă încit «nebu- 
nia», sfişierea spre care bate mereu 
din aripă opera nu este — paradoxal — 
atinsă. O creaţie atit de densă, incit nu 
poate trece peste ea însăși, peste pro- 
pria-i, consistentă greutate. Un eveni- 
ment. 


e Dictatorul (Charles Chaplin, 1940). 


Capodoperă la vederea căreia zimbetul 
poate Ingheta pe buze. Un Chaplin 
feroce satiric, drapind comicul In gro- 
tesc. Creaţie ieșită, din păcate, ca nici o 
alta, din viaţă, din beznele istoriei. 
Ficțiune întrecută categoric de realitate. 


e Ciciul «Mari filme western». Va- 
tea focului (Vincent Mc Eveety, 1968 一 
cu James Stewart); Texas (William 
Wyler, 1940 一 cu Gary Cooper); Dallas 
(Stuart Heissler, 1950 — tot cu Gary 
Cooper); San Antonio (David Butler, 
1948 — cu Errol Flynn); Stinca diavolu- 
lui (Anthony Mann, 1950 — cu Robert 
Taylor); Marea de iarbă (Elia Kazan, 
1946 — cu Spencer Tracy şi Katharine 
Hepburn); Virginia Citty (Michael Cur- 
tiz, 1940 一 din nou cu Errol Flynn); 
Urmărirea (Anthony Mann, 1953 — 
iarăși cu James Stewart); El Dorado 
(Howard Hawks, 1967 — cu John Wayne) 
„„Admirabil curs exemplificat de 一 
cum să-i zic? 一 westernologie. Fiecare 
proiecție nu constituie altceva decit 
declanşarea unuia dintre cele mai teri- 
bile reflexe vizuale create vreodată de 
cinematograf publicului său. Ochiul min- 
glie In fugă profilul ce inspiră incredere 
al lui Gary Cooper, se agaţă pentru o 
clipă cu plăcere de mustăcioara dulcelui 
Errol Flynn, mai dă roată şi pe deasupra 
altor figuri, dar nu aici zăboveşte privi- 
rea, nu aceste variabile le caută ea, 
odată ce a fost pronunțat cuvintul 
«western», ci constantele, «fixurile» ne- 
pieritoare, evocate de magica vorbă. 
Paradoxal, un western este mai asimi- 
lat ca atare, este 一 în definitiv 一 mal 
bun, mai aproape de ideal, cu cit expune 
mai multe clisee, cu cit se sprijină mai 
insistent pe acele structuri vizuale de 
acțiune şi de reacţie a personajelor, 
care, inițial, au constituit legile de fier 
ale genului, iar apoi, rapid, au devenit 
grandioasele, strălucitele sale locuri 
comune. Din retortele marilor, adevă- 
ratelor westernuri nu se pot naşte decit 
oameni, împrejurări și lucruri în eternă 
repetare, deci previzibile: justițiarul; fi- 
delul secundant al justițiarului; amorul 
brun sau bălai al justitiarului: banda 
adversarului;  şeritul; patronul sa- 
loon-ului; betivul simpatic al saloon-ului 
— lată citeva din tipurile esențiale. Re- 
pararea unor daune morale sau ma- 
teriale — iată sursa cea mai frecventă 
de conflict, la a cărei rezolvare se purce- 
de fără ocolişuri. Ura sau dragostea 
sint nenuanțate, în forme extreme si cu 
deciansare fulgerătoare. Psihologiile 
«sănătoase», fără abisuri (westernurile 
aşa-numite psihologice nu sint, in- 
deobște, expresia unor ciștiguri în pro- 
funzime, ci în «mascarea» liniarității 
funciare). Deznodămintul pozitiv e siste- 
matic rezultatul precumpănitor al unui 
instinct de conservare superior celui 
al adversarului. Şi, In sfirşit, marele, 
fundamentalul clișeu: orăşelul, acea 
construcție cu aură mitologică incluzind 
unitățile de bază (strada principală, 
saloon-ul, biroul șerifului, închisoarea) 
în afara cărora mai nici o operă a genu- 
lui nu poate fi imaginată. Westernurile, 
aceste filme cu diligente, cai şi (cind e 
cazul) partide de poker, reprezintă, în 
fond, elogiul puterii locului comun şi 
demonstrația necesităţii lui, din cind în 
cind, în orice viată cinstită de cinefil. 


@ Orteu in intern (Sidney Lumet, 
1960). Tennesse Williams solid, bine 
«pus în pagină». Ecranizarea, precum 
piesa, merge direct şi scurt la psiho- 
logii, răminind întru totul fidelă unor 
canoane mai generale ale acestui gen 
de opere ale cinematografului american, 
în care nuanțele nu sint doar folosite, ci 
și apăsat subliniate, îngroşate, iar atmo- 
sfera «montată» ca un decor, din zeci de 
«trucuri» asamblate aproape la vedere. 
Unul din cele mai bune (dacă nu cumva 
cel mai bun) dintre rolurile unui Marlon 
Brando cu adevărat actor aici, într-o 
compoziţie pe cit de minuțioasă pe 
atit de expresivă. 


Aurei BĂDESCU 


un ciclu nou 


Oscar-ul, 
idealul cineastului 
si sufletul comerțului 


Există în lumea largă cine- 

matografe de arhivă ce pre- 

zintă filme la întimplare: este 

stadiul de început, cind orice 

nouă achiziție este arătată 

cu mindrie publicului. Există 

apoi şi stilul descriptiv: sub 
titlul «vă prezentăm...» sint înfățișate filmele 
unui regizor, unui actor, o selecţie din pro- 
ductia unei cinematografll naţionale etc. 
Dar asemenea formule nu pot mulțumi o 
arhivă exigentă. Prin aceste prime stadii 
a trecut de altfel şi Cinemateca bucu- 
reşteană şi, chiar dacă «medalioanele» 
sau «profilurile» își mai găsesc locul în 
programele noastre, am încercat să le 
gindim mai în profunzime. Asa au apărut 
ciclurile tematice («Problemele tineretului 
oglindite în filmul românesc», «Cinemato- 
graful și arhitectura», «Să vorbim despre 
eroism, curaj, spirit de aventură» — în mod 
intenţionat am dat exemple din cele mai 
diferite) care grupau filmele în funcţie de 
subiect, de temă, de mesaj. Un asemenea 
program este în primul rind mai elaborat, 
e! avind rolul de a dirija atenția spectatoru- 
lui spre un anumit aspect al operei de artă, 
ajutindu-| pe acesta să vadă filmul dintr-un 
unghi mai puțin obișnuit, să caute instinc- 
tiv de ce anume film este introdus In acest 
program. În fond, este una din menirile 
unui cinematograf de arhivă: crearea unui 
public activ, conştient de actul receptării. 

De aici a pornit şi ideea unei reexaminări 
a listei falmosilor purtători de premii Oscar. 
Adunind, pe măsura posibilităţilor, filme 
premiate în fiecare ediție — deci din 1927 
incoace 一 precizind ce componentă a 
operei a fost distinsă cu prestigiosul pre 
miu, înfățişăm abonaților noștri și judecății 
lor un ciclu intitulat «Premiile Oscar — 
între mit și realitate». 

Mitul sau mai exact idealul: Aceste 
premii se acordă, spune regulamentul Aca- 
demiei Artelor și Științelor cinematografice 
din S.U.A. exclusiv pentru calitate artis- 
tică, neținind seama de popularitate sau 


Cel mai * 
teribil 
cetățean 
din 

istoria 
filmului: 
Cetăţeanul 
Kane 
(Orson 
Welles 


box-office, în scopul ridicării prestigiului 
artei cinematografice, al progresului pro- 
ductiel sub toate aspectele sale. 
Realitatea: o bună parte din premii sint 
justificate, și mai ales cele acordate în 
perioada antebelică. Oscar-urile primite, 
jn 1927, de Aurora lui F.W. Murnau — pen- 
tru imagine 一 strălucită performanță de 
«cinematograf subiectiv» (tramvaiul, res- 
taurantul, oraşul corupt, mlaştina), în 1930, 
de Nimic nou pe frontul de Vest pentru 
regie (Lewis Milestone) și declarat «cel 
mai bun film al anului», premiul lui Charles 
Laughton pentru inegalata performanță ac- 
toricească în Viața particulară a lui Hen- 
ric al Vili-lea, sint pe deplin meritate și 
orice recomandare în plus este de prisos.. 
Ca şi Denunţătorul lui John Ford (1935), 


Extravagantul Mr. Deeds (1936) de Frank 
Capra, Fructele miniei (1940) de John 
Ford — premiate pentru regie, ele au intrat 
he în tezaurul cinematografiei mọn- 
diale. 

Cum se explică atunci socotirea filmului 
Grand Hotel (discutabil sub toate aspec- 
tele creației — inclusiv al interpretării, 
unde figurează nume de prestigiu) drept 
«cel mai bun» — în 1932? Gustul melodra- 
mei, atit de pronunţat la americanii epocii 一 
acelaşi care îi aducea lui Robert Donat 
în 1939 premiul pentru interpretare mascu- 
lină în Adio, domnule Chips este unul 
din motivele posibile. 

Inexplicabilă și de neiertat este Insă si- 
tuatia premiilor acordate în 1940. A distinge 
Cetăţeanul Kane numai pentru scenariu, 
cind de la D.W. Griffith încoace America 
nu mai Inovase nimic In materie de limbaj 
cinematografic, cind imaginea filmului, sem- 
nată de Gregg Toland este ea însăși o lecție 
de măiestrie şi inovaţie 一 să fie numai o 
orbire In fața geniului lui Orson Welles 
ori spaima de nou? 

Asupra unor asemenea «gafe» (aș inclu- 
de aici și Mrs. Minniver 一 1942, melo- 
dramă cu sirop şi lacrimi de glicerină din 
care reții doar ce imagine deformată despre 
războiul din Europa în acea vreme exista 
peste ocean) îi invităm pe spectatorii nostri 
să reflecte, 

In perioada postbelică, dar mai ales in 
ultimii ani, se manifestă un alt fenomen: 
campionii 一 filmele ce culeg cite șase 
Oscar-uri sau și mai multe. Uritul şi fru- 
mosul (Vincente Minnelli 一 1952), De 
aici în eternitate (Fred Zinnemann, 1953), 
Pe chei (Elia Kazan, 1954) fac parte din 
această categorie și onorează juriul pentru 
opțiunile făcute prin realismul lor, prin 
faptul că încearcă să arate și alte fețe ale 
Americii decit cele larg acreditate, în culori 
şi cu lustru. La fel În arsita nopții (Norman 
Jewison 一 1967) şi Cow-boy-ul de la 
miezul nopții (John Schlesinger-1969) 一 
filme în care mălestria artistică se imple- 
teste cu setea pentru demnitatea umană. 
Cum rămine însă cu marile musicaluri din 
ciclul «Oscar»? Semnatara acestor rin- 
duri este o ferventă admiratoare a genului 
dar una este să acorzi Oscar-uri (chiar si 
nouă) unui West Side Story (Robert 
Wise-1961) si cu totul altceva să distingi 
cu titlul de cel mai bun film al anului 1965 — 
Sunetul muzicii (de același Robert Wise), 
fiim total comercial, ba în plus și cu pre- 
tentii antifasciste! Să fie oare o simplă 
coincidenţă faptul că de vreo 14 ani incoace 
colectionarul de Oscar-uri se întimplă să fie 
şi camplonul încasărilor din acel an? Nu 
cumva juriul s-a lăsat influențat de box- 
office? Au fost ele într-adevăr cele mai 
bune filme americane în anii respectivi? 
E greu, desigur, să ne pronunțăm, necu- 
noscind toată producția respectivă,dar am 
dori foarte mult ca şi spectatorul să-și 
pună aceste întrebări, să compare, să ju- 
dece, din cite informaţii dispune, să-şi 
tragă singur concluziile. Mai ales conciu- 
zia: Chiar și un mit ca Oscar-ul poate fi 
repus în discuţie? De ce nu? 


Aura PURAN 


secvenţa lunii 


Un personaj numit 
Kane 


Cind poarta imensă a domeniului 
Xanadu se Inchide, pe ea se află o tă- 
blită care reprezintă, poate, cheia, ade- 
vărata descoperire în căutarea căreia 
se lansează filmul: «No tresspasing» 
(Intrarea interzisă). Nu întimplător ca- 
mera, de-a lungul filmului, nu utilizează 
unghiuri subiective, nu înregistrează 
faptele așa cum sint văzute de unul sau 
de altul dintre personaje. Nu întimplător 
prim-planurile sint rare. Pentru că in- 
cercarea de a regăsi timpul subiectiv 
al lui Kane eșuează. Pentru că ritmul 
său interior nu poate fi ghicit din afară, 
din întimplările relatate de cei din jur. 
De aceea tot ceea ce ne oferă imagi- 
nea 一 În abundența de cadre cu joc 
în profunzimea cimpului — sint relații: 
relațiile lui Kane cu cei apropiați, cu 
societatea, cu spațiul real. Pulsatiile 
interne vitale ale spiritului lui Kane, 
aflate într-un ritm unic, nu pot fi atinse. 
În lunga sa ascensiune socială şi po- 
litică, el, omul, 'rămine un domeniu 
interzis celorlalți. Inspirat, se pare, de 
figura miliardarului Hearst cu implicaţii 
politice în societatea americană, filmul 
concentrează atmosfera de nesiguranță, 
de ambiguitate, de lipsă de încredere 
a epocii contemporane. Se prevăd, in 
nuce, temele marilor filme de mai tir- 
ziu: imposibilitatea sau refuzul comu- 
nicării. Accesul interzis! 


Liliana NEGREANU 


În cadrul unui vast ciclu pe carei va inaugura curînd Cinemateca, «Film 
și literatură», vom putea revedea alături de marile ecranizări universale, 
opere de prestigiu ale şcolii de film româneşti: Moara cu noroc (Victor Iliu), 
raților (Liviu Ciulei). Am extras această fotogramă din 


Pădurea spi 


Nunta de piatră (Dan Piţa si Mircea Veroiu) 


Pastorală _ 
despre varză 


cu Sir Olivier 
și Greta Garbo 


Doi mari actori iși defi- 
nesc figura, își definesc 

misiunea. 
Doi mari actori au apărut 
în ultima stagiune a Cine- 
matecii: Laurence Olivier 
si Greta Garbo. Isprăvile 
lor le poate oricine găsi Insirate în 
dicționare. Uneori împodobite cu fel 
de fel de substantive, adiective şi ad- 
verbe ca (citez): «Distincția și eleganța 
atitudinii scenice, ca și dictia rafinată, 
ireproşabilă, ori pregnanta resurselor 
dramatice... etc., etc.» Pentru un Lau- 
rence Olivier am găsit însă alt mod de 
a-l descrie și defini. Director și înteme- 
ietor de teatru, regizor, interpret, acest 
actor, Intr-o bună zi, ne-a arătat ce In- 
seamnă cuvintul actor. Se numește 
așa un om care nu vrea, nu admite să 
vorbească decit pe textul altuia. Asta nu 
e neputinţă, ci mesaj. Actorul, adevă- 
ratul actor, nu admite să deschidă gura 
decit ca să spună ceva excepțional de 
frumos, de adinc, de adevărat. El este 
purtătorul de cuvint al tuturor geniilor 
care au spus şi scris lucruri răscolitoa- 
re, lucruri nemuritoare. Actorul se va 
mărgini să le facă însă mai frumoase 
decit le făcuse autorul. Atita vreme cit 
nu e mesager, actorul se limitează la 
vorbe banale, de conversaţie curentă. 
Laurence Olivier ne oferă o scenă de 
felul acesta. Ne-o povesteşte străluci- 
tul scriitor, actor, regizor, scenarist, 


producător: Garson Kanin. Fuseseră 
cu toţii invitați la Cukor în somptuoasa 
sa locuință din Beverly Hills. Kanm 
sta de vorbă cu Vivien Leigh care fier- 
bea, tuna și fulgera, pentru că Laurence 
Olivier (citez): «impreună cu Greta Gar- 
bo puteau fi văzuţi, de departe, plim- 
bindu-se în imensul parc. El — vorbea, 
ea — asculta. Pe urmă vorbea ea. El 
făcu un gest larg. Ea întrebă. El răs- 
punse, cu gesturi expresive. Ca o scenă 
de film mut. Pînă la urmă, soția Vivien 
Leigh îl sili să-i spună despre ce au 
vorbit. El se supuse: «Am început prin 
a umbla. Ea a spus: ce grădină frumoa- 
să! Atunci eu am/raspuns: Da, e o fru- 
moasă grădină! Apoi ea: 一 avem și în 
Suedia grădini. El — da, îmi închipui 
că aveți. Ea — aveţi desigur şi dumnea- 
voastră, în Anglia, grădini frumoase. 
El 一 da, avem in Anglia o mulțime de 
grădini. Ea — în grădinile din Suedia 
avem şi arbori fructi feri. Meri, El 一 şi 
în Anglia avem meri. Ea 一 dar fragi? 
El — da, excelente. Ea 一 dar porto- 
cale? El — nu, portocali n-avem, dar 
piersici, da. Ea — și noi, în Suedia. El — 
a, mă bucur. Dar verze aveţi? Ea — da, 
dar nu în parcuri, ci în grădini de zarza- 
vat. El 一 da, înţeleg diferenţa... Şi con- 
versatia s-a terminat cu un ultim schimb 
de păreri: Ea — e o frumoasă grădină. 
El 一 aveţi dreptate, e o grădină fru- 
moasă... Si conversaţia se sfirși cu vor- 
bele Vivienei Leigh: Hai acasă! Nu cred 
o vorbă din toată povestea ta. — M-ar 
mira să mă crezi. 

Noi însă credem. Repet: adevaratul 
actor, pretiosul mesager al tuturor fru- 
musetilor pe care le culege de la alții 
apoi, infrumusetindu-le încă, le transmi- 
te altor alții 一 adevăratul actor asta 
tace. Cind nu are messianica ocazie 
să o facă, tace. Cu sau fără cuvinte. 
Cuvinte ca cele rostite de cei doi mari 
actori: Laurence Olivier și Greta Garbo. 


D.I. SUCHIANU 


xul Garbo şi Sir Olivier-Hamlet în dialog prin parc 


F 


Primul film al unui regizoi 
poate ti 一 nu rareori 一 o 
simplă intimplare. Al doilea 
aduce, de obicei, confirma- 
rea sau deceptia. Mă feresc 
să afirm însă că ar fi o regu 
lă, pentru că mă feresc de 
asemenea «reglementări» ale afirmării ar 
tistului. Este doar o constatare întărită in 
răstimpuri de viața filmului. Asteptam aşa- 
dar cu emoție al doilea film al lui Mircea 
Daneliuc, film apărut după un indelungat 
travaliu (motiv In plus de sporire a emotiei 


ema 


dimbovițean cu parăzile pentru vulg, gran- 
gurii cu cerşetorii — unii luptind pentru 
putere, ceilalți pentru existența cotidiană 
Era epoca Bucureştiului contrastelor, ora- 
sul «de la po Orientului unde tout est 
pris à la h ex — sau cum traducea 
cineva aceasta «unde totul se ia la mişto», 
cum suna motto-ul lui Mateiu Caragiale la 
«Craii de Curtea-Veche. O lume colorată 
și exuberantă 一 în aparența ei, dincolo de 
al cărei spectacol începea adevărata dra- 
mă, aceea a inegalităţi și inechitatii. 

O epocă şi o lume pe care tinărul Mircea 


Filmul unui cineast de excepție 


noastre), un film a cărui acţiune este pla 
sată în ajunul celui de al doilea război 
mondial, o epocă zbuciumată, răvășită de 
convulsii interne, agravate de presiuni 
externe, o epocă de rupturi sociale, cind 
urbea noastră iși arbora poate cu indrep- 
tățire, poate cu deşertăciune apelatia de 
«Micul Paris», cind Calea Victoriel era ca 
în Cezar Petrescu, iar mahalaua ca in 
G. M. Zamfirescu, cind un ziar avea și 
trăia de pe urma unei rubrici de senzaţie, 
deținătorul acestei rubrici zicindu-şi cu 
vanitate «reporter de senzaţional». Este 
epoca Bucureștiului In care alternau luxul 
şi mizeria, clădirile impunătoare cu cocioa- 
bele, garden-party-urile pentru high-life-ul 


Daneliuc, oricum, n-avea cum să le cu- 
noască, pentru că nu se născuse. Şi to- 
tusi el coboară aproape patru decenii si 
deschide dosarul unei perioade în care nu 
prea mulți artisti s-au încumetat să in- 
vestigheze. Daneliuc preia un scenariu 
care încearcă să panorameze, să desfacă 
stratificările, să descrie lumea noastră da 
atunci — pe cei care coborau şi pe cei 
care pr o altă structură socială. 
Scenaristul a incercat totodată să descrie 
sau mai degrabă să Inscrie pe acest pano- 
ramic, odiseea unei conștiințe în căutare 
de sine, acesta fiind privit ca un destin 
semnificativ. Este vorba de un tinăr re- 
porter care pornește să-și descopere și 


a unsprezecea literă 
din alfabet şi a 


pta dintre consoane. 


KEATON, zuster 


actor 


"pînă şi 
un surfs 
e la fel 
de tăcut 
ca şi 


CINTIND 
IN 
PLOAF 


(fila) 


KOVACS, Andras 
regizor, 
LABIRINTUL (film) 


KORDA, Alexander, 
imitații grotești Sandor, Zoltan, etc. 


din plastic sau HOTUL DIN BAGDAD 
celuloid. (film) 


să-si împlinească o vocaţie, aceea de ga- 
zelar, şi descoperă o lume, iar pină la 
urmă propria-i conştiinţă. Drumul lui își 
schimbă sensul, în timp ce destinul lui ca- 
pătă semnificaţie, devine revelator. 

In scenariu (Beno Meirovici) există poate 
prea multe trimiteri, în timp ce investigarea 
rămine de prea multe ori doar la suprafată 
(caracterizarea, cum s-ar spune, rămîne 
la costumul personajului). Această factură 
a textului scenariului a atras o destul de 
evidentă categorisire maniheistă a lumi: 
invocate, de parcă nici scenaristul n-ar fi 
cunoscut-o îndeaproape. 

Regizorul însă, In echipă cu un opera- 
tor care are predilectia regiei de imagini 一 
Florin Mihăilescu — şi care nu se multu- 
meste să fotografieze un decor cu actori 
în el, nu s-a prea intimidat de toate capca- 
nele mai mult sau mai puţin involuntare 
care l-ar fi putut cantona într-un schema- 
lism şi de situaţii şi de tipuri. Un simt 
deosebit al naraţiunii prin imagine, o ști- 
ințtă a tensionării momentelor, o privire în 
idincimea cadrului dublată de o preocu- 
pare pentru contribuţia pe care fie ce ele- 
ment al lui o poate avea în compunerea 
atmosferei, un adevărat simţ al ineditului: 
cinematografic şi de depistare a acelor 
amănunte care încarcă momentul şi de 
dramatism şi de suspens — toate aceste 
elemente care definesc talentul unui ade- 
vărat regizor, Mircea Daneliuc le dove- 
deste cu prisosință. Timpul şi faptul narat 
găsesc la el dozajul potrivit. Nici o scenă 
nu durează o clipă mai mult decit are ne- 
voie să comunice şi nici o scenă nu in- 
carcă esafodajul dramatic cu o greutate 
inutilă. 

Mircea Daneliuc s-a străduit în acest 
film să imprime o dinamică capabilă să 
confere credibilitate chiar și unor secvențe 
în care observaţia şi consemnarea rămi- 
neau mai la suprafață. Ediţie specială 
este din acest punct de vedere dovada 
unei deosebite inzestrări artistice și, pe de 
altă parte, a unui devotament exemplar al 
regizorului pentru arta filmului. 

N-am pomenit încă o altă dimensiune a 
regizorului Mircea Daneliuc: priceperea lui 
aproape incomparabilă în a-şi alcătui dis- 
tributia. Într-adevăr, să intiinesti o distri- 
butie cu nume mari actoriceşti, cum ar fi 
cel al lui Mircea Albulescu dar și cu alte 
nume pe care le întiineşti mai rar sau deloc 
pe ecran — cum este cazul lui Zaharia 
Volbea, (excelent în rolul comisarului) — 
o distribuţie ca aceasta în care actorii să 
fie de neinlocult în respectivele roluri este 
un lucru, iarăși, destul de rar întiinit în 
lilmul nostru. 

În altă ordine de idei, dar în aceeasi 
ordine a distribuţiei, este de semnalat cu 
toate onorurile Ştefan Iordache 一 inteli 
gent, dezinvolt, mereu amintind de focul 
ce-l arde pe dinăuntru în acest personaj 
de gazetar treaz dar și visător, un erou 
fără panaș și un romantic fără desuetudi- 
ne. Ştefan lordache este in această sta- 
giune actorul, marele actor care vine. Si 
cred că o cinematografie conştientă de 
valorile ei va trebui să fie conştientă de 
existența lui Ştefan lordache. Şi-apoi tre- 
bule să mă refer la o altă surprinzătoare 


KAPOOR, Raj 
vagabond optimist. 


KENT 
(tigare) 


apariţie în acest film, loana Crăciunescu. 
intr-un personaj care îmbină candoarea 
si cutezanta, puritatea și tenacitatea. În 
lelul ei, o altă Domnişoară Nastasia. loana 
Crăciunescu nu cred că s-a abătut de 
prea multe ori pe platourile de filmare 
dect poate din curiozitate profesională. 
Apariţia şi evoluția ei în acest film dove- 
desc existența unei actrițe de care iarăşi 
cinematografia noastră trebuie să fie con- 
stientă că o are şi că prin ea poate ridica 
valoarea exprimării noastre artistice. 

Spre deosebire de alte voci, aș afirma 
despre Mircea Daneliuc în ipostază de 
actor, că este şi el o apariţie surprinză- 
toare, un fel de Trintignant care face si 
regia filmului în care joacă şi care o face 
așa cum încercam să arăt mai sus. 

Din punct de vedere al cadrului propriu. 
zis (evit să Inscriu aceasta în ideea de 
scenografie), se cuvine să spunem că 
Bucureştiul pe care credeam că-l cunoaş- 
tem este încă surprinzător cu ajutorul pri- 
virii celor care au făcut acest film, că el 
păstrează ceva din acel trecut de care 
wea nevoie povestirea de mai sus dar si 
capătă ceva prin distanța pe care reali- 
ioril au știut s-o pună tocmai pentru a 
scoate În evidenţă vremea care s-a scurs, 

In filmele bune muzica trebuie să treacă 
neobservată. Pentru că atunci cind este 
prea prezentă, ea rămine în afară. La fil- 
mul de care ne ocupăm, muzica are imen- 
sa calitate de a se topi In atmosferă, de a 
face corp comun cu tot ce se intimpla şi 
se spune, cu tot ce se simte și resimte. 
Aş spune chiar că are valoare de text, de 
replică şi de indicație dramatică. 

Ediţie specială, în concluzie, 1l confir- 
mă pe Mircea Daneliuc ca regizor, un re- 
gizor de o factură aparte, care vede na- 
rațiunea destinată ecranului prin acele ele- 
mente care fac să prevaleze argumentul 
cinematografic, un regizor care simte în 
adincime, în volum cadrul cinematografic, 
pentru care între prim-plan și planul doi 
al filmului există o condiţionare vitală. În 
acelaşi timp, toate aceste argumente fa- 
forabile regizorului fac parcă în mod pa- 
radoxal să lasă în evidență şi mai puter- 
nic slăbiciunile scenaristice. De aceea vor- 
bind despre noul film al lui Daneliuc, nu 
poate fi evitată menționarea unei metehne 
mai vechi a filmului nostru, prima redută 
pe care va trebui s-o cucerească lupta 
pentru o nouă calitate în film: scenariul. 
Victoriile regizorilor noștri vor rămine efe- 
mere atita vreme cit ei vor trebui să mi- 
meze ceea ce de fapt trebuie spus în mod 
răspicat şi, bineînţeles, cu elevare artistică. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Scenariul: Beno Melrovici, Mircea Daneliuc. Re- 
gia: Mircea Daneliuc. Imaginea: Florin Mihailescu. 
Muzica: Lucian Meţianu. Decoruri: arh. Florin 
Gabres. Costume: Dimitrie Sbierea, arh. Adriana 
Păun. Montajut: Julia Vincenz. Coloana sonoră: 
Horea Murgu. 
Cu: Ştefan iordache, loana Crăciunescu, Costel 
Constantin, Mircea Albulescu, Paul Lavric, Mircea 
Zaharia_Volbea, Constantin Dinulescu 


ion Bucheru. Film realizat In studiourile Centrului 
de producție cinematografică «Bucureşti». 


KAWALEROWICZ, 
Jerzi 
regizor 


KNOK-OUT 
(fără comentarii) 


ze cu 
ături ı 


KRAMER, Stanley. 
O LUME NEBUNA, 
NEBUNA, 
NEBUNA. 

(fila) 


e KUERIK, Stanley 
PORTOCALA MECANICA 
în ODISEIA SPATIALA 


cronica animației 


In Furtuna regăsim intacte multe 
dintre datele inițiale ale unei formule 
artistice pentru care lon Truică a optat 
încă de la «ecranizarea» povestirii lui 
Andersen despre fetița cu chibrituri 
(Carnaval): renunţarea la aportul cu- 
vîntului, stilizarea severă a figurilor, 
a decorului și a mişcării, pină la a crea 
senzația unei continue translații de um- 
bre prelungi care rezumă narațiunea. 
cu toate sensurile si sugestiile ei. 

Un scurt insert introductiv, în noul 
film, ne anunţă totuși explicit noua 
ecuaţie în care regăsim vechile ele- 
mente: «Astăzi reînvie umbrele amin- 
tirii, cu faptele de durere si inltare ale 
lui Horia, ale lui Cloșca și ale lui Cri- 
șan». Evident, grafica povesteşte altmin 
teri decit epic, povesteşte metaforic si 
fantast, dar povesteşte in fine în ade- 
vărate secvenţe de film, distinct articu- 
late, cu o impresionantă vervă a in- 
venţiei scenaristice: secvența muncilor 
la care erau supuși țăranii pe pămint 
si sub pămint, secvența steagurilor 
sfișiate din cămășile albe, secvența 
asaltării castelelor nobiliare, cu păsă- 
rile şi animalele care fug din blazoanele 
sfărimate, vinate de săgețile răscula- 
tilor ș.a.m.d. Ca Intotdeauna în filmele 
lui lon Truică, muzica și coloana so- 
noră compensează ceea ce cuvintele 
unui comentariu lapidar şi prompt ar 
avea să implineasca in viața metafore- 
lor filmului: tinguirea surdă a doinei 
însoțește ondularea liniei plaiului de 
pe care se adună, valuri, motii, păsările 
din blazoanele sfărimate prind glas spe- 
riat, roata execuției naște, în pendularea 
ei, dăngăt de clopot. 


T şi Decebal 


Cel mai frapant element în filmele de 
animaţie ale lui Adrian Petringenaru 
(reamintim Bizanț după Bizanţ) este 
mișcarea. Un adevărat salt la antipozi 
față de producția noastră curentă, care 
se bizuie mai ales pe calitățile plasticii 
și cultivă nemiscarea, atunci cind nu 
etalează farmecul naiv al mișcării cla- 
sice, mai mult sau mai puțin disneyene. 
E în primul rind, ca sugestie, o mișcare 
în spaţiu și nu una într-un singur plan 
— mişcarea pe cit de solemnă pe atit 
de energică a unor figuri umane care 
intră în posesia spațiului ce le aparține. 
O privire suveran-circulară însoțește 
această mișcare, o privire care ne fixea- 
ză stăruitor de pe piedestalul istoriei, 
implicindu-ne în același timp într-un 
ritual-spectacol. infruntarea dintre daci 
și romani, dintre Decebal si Traian este 
evocată de Adrian Petringenaru tocmai 
în această latură a întiinirii străbunilor. 
Desenul lui Radu Costinescu fixează 
limpede contururi statuare, culorile fi- 
gurilor şi tentele decorurilor se vor 
transparente, epurate de semnele tre- 
cătoare ale timpului și locului, muzica 
lui H. Maiorovici este și ea «spaţială», 
efectele de orgă evocind rezonanţa bu- 
ciumului. O depășire mai decisă a ilus- 
trativului, printr-un plus de invenţie 
scenaristică, In elaborarea metaforică 
a discursului plastic, ar fi de dorit, după 
această demonstrație a vocației, de 
maximă ambiţie, de o riguroasă ţinută 
profesională In toate compartimentele. 


Valerian SAVA 


Un om cu idei 


Lucrind împreună cu o colegă la un 
documentar, am aflat că ea a descoperit 
la IPRS-Băneasa un meșter iubit, res- 
pectat si stimat de șeful lui, de ingineri, 
directori, într-un cuvint, de toți. Cind 
trebuie făcut ceva la o mașină, ceva ce 
nimeni nu poate face meșterul. Dacă e 
nevoie de o instalație «cu schepsis», 
haideţi la meșter! Stă într-un colț de 
atelier, la o masă, desenează, gîndeşte, 
bombăne, aleargă, incearcă, se supără, 
se bucură, se frămintă și... face! Cred 
că nu există o apreciere mai mare pentru 
un om al tehnicii decit aceea pe care o 
exprimă toți din jurul lui: un om cu idei. 
Din păcate, documentarul nostru nu a 
fost despre acest om. 

Altul însă va fil Va fi neapărat. Avem 
nevoie de oameni cu idei şi de docu- 
mentare despre oameni cu idei. 


Alexandru STARK 


cartea de film 


Editura Meridiane 


0 inteleapta si 
cumpănită cercetare 


O carte de tot interesul ne ofera Romu 
lus Rusan: La început n-a fost cu- 
vintul (Editura Meridiane, 1977; 
redactor: Viorica Matei; tiraj 9 400 ex.). 
Ca și în cazul altor autori, avem de a 
face cu o carte care, într-un fel, s-a 
alcătuit ca si singură, de-a lungul 
anilor, fiindcă sumarul ei îl consti- 
tuie tabletele publicate periodic în presă 
de autor, strinse și grupate acum, după 
citeva idei directoare, între coperţile 
unui volum. Operatie facilă la prima 
vedere, însă cit se poate de serioasă în 
fond. Fiindcă, sigur, oricine isi poate 
reuni rindurile publicate aiurea, dar nu 
întotdeauna rezultatul îl constituie, cu 
adevărat, o carte. O asemenea alcă- 
tuire editorială, ivită din însumarea unor 
producţii tipărite în varii împrejurări și 
perioade de timp, este, în fond, un pariu 
pe care autorul îl face cu sine însuși, pe 
propria răspundere. Dacă imaginea este 
alta decit a alăturării mecanice a unor 
texte disparate, dacă materia capătă 
consistenţa unui întreg, dacă în acest 
întreg pot fi descifrate o sumă de idei 
generale şi constant cultivate asupra 
cinematografului, dacă propoziţiile și 
opiniile își răspund unele altora, comu- 
nicind între ele dincolo de anii care se- 
pară scrierea lor — atunci cartea este cu 


telex Sahia 


Aripi românești 


09 Atenti, cum le stă în lire, docu- 
mentariștii n-au putut trece cu obişnuin- 
ta firească a programului de lucru peste 
luna martie, lună începută sub auspi- 
ciile delicatelor sărbători închinate fe- 
meli. Regizorul Al. Drăgulescu, împreu- 
nă cu operatorul Mihai Todea, reali- 
zează la Lugoj filmul Ana Lugojana, 
dedicindu-l femeilor care continuă tra- 
ditiile de hărnicie si grație, înscriindu-se 
activ pe coordonatele prezentului. Fo- 
losind ca pretext căutarea prototipului 
din cintecul despre Ana Lugojana, fil- 
mul este de fapt un omagiu adus fe- 


Anul XVI (183) ・ 
Bucureşti 


martie 1978 


Redactor 


Ecaterina Oproiu 


Trei din filmele românești ale acestei 
primăveri au ca interpreți principali pe 
cei trei actori de pe coperta noastră: 
Florin Piersic în «Eu, tu si Ovidiu» 
(de Geo Saizescu), Stefan Iordache 
în «Ediție specială» (de Mircea Dane- 
liuc) și Adina Popescu în «Minia» 
(de Mircea Veroiu). 


adevărat carte, ea merita să se inchege, 
iar autorul a cistigat pariul. Romulus 
Rusan face parte dintre cei, nu foarte 
mulţi, care au cistigat Ceea ce frapea- 
ză este chipul în care o neostenită curio- 
zitate pentru cinematograf și o mare 
dragoste pentru film sint supravegheate 
şi temperate de o remarcabilă luciditate, 
de o niciodată alterată voinţă de obiec- 
tivitate. Nimic nu este luat de bun sau 
de rău, nimic acceptat sau respins fără 
a fi în prealabil cercetat minuţios pe 
toate laturile, desfăcut cu cea mai mare 
seriozitate în părțile componente și, 
odată descifrat mecanismul interior, 
asamblat fără greș la loc. Este în această 
mefienta apriorică față de tot ceea ce se 
oferă simţurilor (cu atit mai mult in 
cazul a ceea ce se oferă atit de înșelă- 
toarei perceptii care se dovedește a fi 
văzul), este in această perpetuă ven- 
ficare a impresiilor prin judecată, în a- 
ceastă broderie minuțioasă de argu- 
mente ce ține a justifica adeziunea sau 
respingerea unei fotograme, unei sec- 
vente, unui film chiar atunci cind nici 
n-ar fi nevoie de justificare, într-atit 
apare vizibil semnul capodoperei sau al 
nulității, este în această incapatinare 
analitică, în această oroare de simplă 
impresie, în această cultivare sistema- 
tica a metodei, ceva din structura de 
ardelean a autorului. Ar însemna să ne 
fnselam însă dacă nu am vedea aici în 
primul rind—și dincolo de orice 
particularitate temperamentală — sem- 
nul unei inteligente superioare, cultiva- 
te, în acțiune prudentă dar nu sceptică. 
O inteligență în concepția căreia gran- 
doarea cinematogratului Incepe acolo 
unde el nu mai povestește viața ci o 
gindeste, iar mizeria lul acolo unde ideile 
sint leneșe. Obsesia fertilă a acestor 
pagini este de a discerne și a ierarhiza 
valorile în primul rind prin ceea ce izbu- 
tesc sau ratează ele în efortul de a con- 
stitui, ca cinematograf, o specificitate 
artistică. Poziţie cumva surprinzătoare 
(dar tocmai de aceea recontortantă), 
dacă observăm că, In genere, curiozi- 
tatea scriitorului nostru nu se apropie 
de film (atunci cind o face) ca de o 
formă autonomă si specifică de expre- 
sie, ci ca de o derivație vizuală a litera- 


turii. 
Romulus Rusan se înfățișează ca un 


«degustător» de filme pe al cărui verdict 
se poate conta, Scrisul său elegant, cu 
volute de eseu, apare ca o inteleapta si 
cumpănită cercetare secretă în urma 
căreia ni se comunică precis nu doar 
anul recoltei, ci și caracteristicile esen- 
tiale ale buchetului licorii, chiar dacă 
(riscurile meseriei) papilele gustative 
tresar uneori revoltate, jignite în sensi- 
bilitatea lor. Aș putea spune despre La 
început n-a fost cuvintul că e o carte 
foarte bună. Prefer să spun ceva care 
mi se pare mai mult și mai exact că 
este o carte care merilă să fie citită. 


Aurel BĂDESCU 


meilor acestor locuri de baladă. ee 
Spiritul analitic al regizorului Al. Sirbu 
se concentrează acum asupra unui film 
intitulat Desenele scriitorilor. Noul 
său documentar va pune în relief o 
latură inedită a personalității lui Emi- 
nescu, Arghezi, Rebreanu, lorga, Dela- 
vrancea, V.I. Popa și alţii, prin desenele 
ce însoțesc relevant manuscrisele. În 
migăloasa dar pasionanta muncă de 
căutare, prin sutele de mape, sint an- 
trenati operatorul Grigore Corpăcescu 
si directorul Muzeului literaturii române 
Al. Oprea, consultantul filmului. eee 
Un spectaculos film despre istoria avia- 
tiei româneşti realizează regizorul Al. 
Gaspar şi operatorul Romeo Chiriac 
după scenariul Aripi românești scris 
de Romulus Zaharia. Conceput in trei 
părți, intitulate «La porţile de stele si 
vis», «Cind brațele mi-s aripi amindouă» 


Coperta I 


Foto: Emanuel TÂNJALA 


/ CINEMA, 
P 


Prezentarea artisticã: 
Anamaria Smigelschi 


NICULAE N. MARINESCU 


Cînd un operator 
scrie o carte 


Ce face un om minat de nobila dorin- 
tă de a împărtăși confratilor 一 și nu 
numai acestora — experiența unor ani 
de viață și de muncă, refiectiile sale 
asupra meseriei pe care aimbratisat-o? 
El scrie o carte, asumindu-şi toate riscu- 
rile implicate de această dificilă şi deli- 
cată întreprindere. Uneori şi riscurile 

„ materiale, asa cum a făcut operatorul 
Nicolae N. Marinescu, publicind în 1973, 
la Editura Litera, primul volum (numit 
cu modestie «tascicol») al cărții intitu- 
late «Probleme A 7» sau «Probleme ale 
celei de-a 7-a arte». Şi mai modest, de 
data aceasta în formă rotaprintată, a 
apărut la sfirșitul anului cfascicolul Il». 

La ce reflectează un operator? În 
primul rind, fireşte, la probleme tehnice. 
Dar nu numai atit. Primul volum cuprin- 
dea, pe lingă capitole dedicate funcţiei 
lumină, funcţiei mișcare, funcţiei culoa- 
re în imaginea cinematografică, şi preo- 
cupări în care interesul pentru tehnică 
se impletea cu cel pentru estetică 一 
«Peliculă-film-operă-imagine» 一 sau 
pentru istoria cinematografului 一 «Neo- 
realism» sau «Momentul 1925 în cinema- 
tografia sovietică». Mai puţin heteroclit 
în compoziție, volumul al doilea este 
aproape in întregime dedicat unei pro- 
bleme estetice majore: timpul și spațiul 
în film. Autorul o tratează în vădită cu- 
nostinta de cauză și, chiar dacă pe 
alocuri devine prolix, chiar dacă acordă 
pe alocuri un spațiu exagerat prezentă- 
rii teoriilor unor mari filozofi si esteti- 
cieni, efortul său de a lămuri cum stau 
practic lucrurile atunci cind se face un 
fiim 一 prevalează și merită toată lauda. 

Un capitol aparte, adresat tehnicieni- 
lor profesioniști, este cel consacrat 
problemelor ecranului lat, în care N.N. 
Marinescu propune un nou sistem, me- 
nit să eludeze incovenientele existente 
şi astăzi în tehnica realizării imaginii 
«scope». Din păcate, proiectul său, 
propus încă din 1975, nu a intrat încă 
în faza de experiment, singura în stare 
să-i certifice valoarea. 

Am reproşa autorului frecventa alu- 
necare în digresiuni autobiografice,pre- 
cum şi pasajele de dialog argotic, ne- 
justificate. Ne permitem să-i recoman- 
dăm ca atare o mai mare rigoare în stă- 
pinirea materialului. Acest lucru se 
învaţă scriind, şi N.N. Marinescu, ope- 
rator la studioul «Alexandru Sahia», 
trebuie să scrie în continuare. El are 
ceva de spus nouă, profesioniştilor si 
iubitorilor de cinema, ştie să o facă 
într-un stil alert și accesibil, si acesta 


t ialul. 
gabor esa Aura PURAN 


si «Mi-e trupul tot o aripă de zbor», 
filmul foloseşte material iconografic de 
epocă, precum și filme de arhivă si 
imagini contemporane. El marchează 
indrăzneala și dăruirea celor care s-au 
numit Vuia, Vlaicu, Coandă în afirma- 
rea aviației mondiale, epoca modernă 
a aviaţiei, cind România s-a afirmat 
ca o puternică școală. cu piloți de pres- 
tigiv mondial, cum ar fi Papană, cel 
care a avut onoarea de a inaugura în 
1945 aeroportul din Miami şi, în sfirșit, 
amploarea aviației contemporane. 999 
lon Bostan 一 scenarist, regizor și ope- 
rator 一 inaugurează cu filmul Sfera 
lui Pitagora ciclul «Omul si universul». 
O expunere cinematogratică în care se 
îmbină desene, fotografii, planșe, cu 
elemente trucate și filmări speciale, 
realizate cu concursul operatorului Li 
viu Georgescu Viorel BINDEA 


iata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 


sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 一 telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
Ioana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» 一 Bucureşti 


e. 


Semnind acest film ca regi- 
zor alături de Andrei Blaier — 
co-autor și gazdă în ale regiei 
care dă prioritate pe generic 
debutantului — losit Demian 
introduce o nouă categorie 
in vocabularul nostru de spe- 
cialitate: filmul de operator. El a fost pre- 
cedat pe această cale de Dinu Tănase 
(Trei zile și trei nopți) și George Cornea 
(Patima), dar de-abia acum Incercările izo- 
late se constituie Intr-o suită, iar categoria 
pomenită se impune ca atare. De-abia acum 
putem constata că, de la o tentativă la alta, 
indiferent de factura sau gradul lor de reu- 
şită, apar surprinzătoare trăsături de unire, 
puncte de coincidență neașteptate, simili- 
tudini de viziune mai omogene chiar decit 
ale unor grupări mai bogate de filme care 
au promis în răstimpuri să constituie direc- 
ţii tematice sau stilistice, curente sau wva- 
luri» în cinematografia noastră Experienţa 
este de semnalat, pentru că ea pare să pro- 
pună elemente inedite, dacă nu direct pen 
tru ecuația marelui film românesc de mline 
cel puțin pentru rețeta lui curentă. 

Ca și filmele lui Dinu Tănase și George 
Cornea, dar net detașate de ele prin nivelu! 
elocinței, Urgia are ca nucleu dramatic 
momentul istoric al ultimului război, mai 
precis urmările acestuia — şi mai precis, 
reverberatille sale în conştiinţa si ființa 
supravietuitorllor definitiv marcați de supre- 
mul flagel. În acest reflex tematic similar 
ghicim lesne nevoia inițială a operatorului — 
artist al imaginii depărtat prin definitie de 
tehnicile narative, oricum mai puţin ciștigat 
de complicațiile şi subtilitățile epice 一 de 
a afla din capul locului un solid punct de 
sprijin scenaristic, un fapt dramatic capital, 
în jurul căruia să-şi ordoneze sul generis 
demonstrația imaginilor. Este tocmai ceea 
ce a oferit filmului de fată proza patetică a 
lui FI.N. Năstase, prin volumul său de debut 
«Din viaţă pentru viață», în speță povestirile 
«Urgia» şi «Dincolo de viață» care evocă 
viguros şi laconic destinele tragice ale unor 
țărani moldoveni sub spectrul războiului. 

losit Demian si Andrei Blaier, ca şi Dinu 
Tănase și George Cornea la vremea lor. 
par a fi avut curajul care a lipsit altora de 
a aborda frontal texte literare incomode 
şi aparent «necinematografice», cu un sen- 
timent încă necunoscut In cinematografia 
noastră. Este sentimentul izvorit din con- 
vingerea că faptele de viaţă din proza cea 
mai frustă, lipsită de prejudecata etipicu- 
lui», proza în care destinele umane sint 
supuse celui mai Inalt voltaj tragic, consti- 
tuie osatura ideală a unui film. Osatură 
pe care se poate înălța, suverană și liberă, 
imagistica filmului, cu toate ale sale, egal 
de importante, de la ecleraj la chipul acto- 
rilor, de la unghiulație la decor, decupajul 
şi montajul y compris. 

Povestirile originare ofereau, evident, o 
multitudine de opțiuni cineaștilor, din care 
nu lipsea varianta unei epici tradiţionale, 
bine temperate si liniwtitor aliniate după 
formulele cunoscute. josif Demian şi An- 
drei Blaier au ales insă formula mai puțin 
frecventată a unui film-anchetă, a unui 
film-eseu despre un activist de partid din 
zilele noastre care incearcă să descopere 
cum a fost cu putință ca un țăran să stea 
ascuns într-un beci, ani sau poate decenii 
în șir, în timp de pace, fără alt motiv aparent 
decit șocul provocat de suferințele şi oro 
rile războiului. Epica tradițională este in- 
locuită cu un montaj paralel, decalat în 


în premieră 


Un 

film 

al 
epopeii 
naționale 


timp: în planul prezentului — convorbirile 
activistului cu localnicii din zilele noastre, 
In planul trecutului 一 ilustrarea amintirilor 
şi confesiunilor lor. Obiectivul autorilor 
nu este Insă de a recompune fază cu fază 
desfăşurarea unui proces psihic, nici de 
a lumina nuanțele unei «situații-limită» 
cazul respectiv situindu-se dincolo de orice 
limită. Filmul juxtapune cu franchete ipos- 
tazele disparate ale unui destin care depă- 
șește cu mult normalitatea — tablourile 
animate ale nefericirii unui om impins bru- 
tal, de o istorie pe cit de crudă pe atit de 


Dincolo de limita «tipicului» 


(Gheorghe Cozorici) 


limpede, In zona bizarului şi patologiculu: 

Este zona în care se situau şi «Piticu» 
din Trei zile.. și unele personaje din Pati- 
ma, deşi a le numi «personaje» nu e tocmai 
propriu. Pentru că autorii nu insistă în de- 
mersul de a descoperi relativa coerență 
din vorbele unui om cu minţile rătăcite, 
nu vor să ne inoculeze ideea ambiguă că 
trecerea de la o stare la alta ar fi incertă, 
cu atit mai puţin încearcă să reconstituie 
datele unei personalităţi mai mult sau mai 
puțin omogene (aici trebuie să facem trim 
terea la o anumită proză modernă care + 
renunțat nu numai la «analiza psihologică». 
dar şi la noțiunile de «personaj» sau «ca 
racterw tip secolul XIX). Dimpotrivă, ceea 
ce-i preocupă pe autori în planul, să zicem 
epic, al acțiunii prezente, este de a etala 
starea de anormalitate a victimei războiu- 
lui, de a preciza fișa clinică a bolnavului 
mutat din beci in spital. De asemenea. in 
evocarea Circumstantelor alienării inte- 
resează nu ati mecanismul intim al aces- 
teia, intr-un caz individual, cit contextul 
istoric prezentat global, puternicul con- 
trast dintre cele dot planuri: pacea şi 
războiul, trecutul şi prezentul. 


Cei doi tineri (Mihai si Ştefan, care pleaca 
pe front — de unde unul nu se mai întoarce, 
iar celălalt revine înjumătăţit), virtuale per- 
sonaje-cheie pentru a Intelege resorturile 
șocului suferit de tatăl rămas fără fiu si 
fără ginere, trec fugitiv prin cadru și dis- 
par — primul lăsindu-ne vag doar amintirea 
figurii, al doilea fiind memorat dintr-un 
cadru emblematic de pace, pe cind — aflat | 
încă pe propriile picioare 一 îşi fugărea | 
logodnica într-un peisaj îndepărtat de pri- 
măvară. Nici o «scenă de neuitat» între tată 
şi fiu, doar replici din mers, cel mult aluzive 
(— Vedeţi-vă voi de ale voastre, nu vă mai 
gindiţi la război!), nimic din viața de familie 
care să fixeze intimitatea acelui «univers 
pierdut». Evident, această compoziţie elip- 
tică este chiar lacunară, dar nu fără un anu- 
me sens, pentru că ea trimite la aceeași 
circumstanţă atroce a războiului, după care 
nimic n-a mai putut fi reconstituit cum-a 
fost, amnezia intrind mai firesc în ordinea 
lucrurilor decit duioasa amintire. 

Doar figurile feminine Intirzie mai mult 
în fața aparatului 一 în primul rind mama 
(Catrina), și acum e momentul să inscriem 
primul nume actoricesc: Luiza Orosz. Dar 
şi femeile apar în Urgia nu atit ca perso- 
naje, cit ca figuri statuare, măști ale durerii 
construite ca atare prin machiajul în ma- 
nieră expresionistă, mărturii mute ale isto- 
riei trăite. Luiza Orosz propune astfel figura 
antologică a unei alte Vitoria Lipan care, 
neavind pe seama cui și cum să-l răzbune 
pe bărbatul «dement», coborit singur sub 
pămint, păstrează incredibil această taină 
terifiantă, cu Intreaga tărie sublimă a pro 
totipului mioritic. Alături de această mască 
a vieţii stinse fără veste este masca nunții 
care n-a avut loc: Dana Dogaru (Rodica) — 
ingenuă uimită a unui timp fără ingenuităti 
Sau — pentru a trece de la osatura ostenta 
tiv şi programatic sumară a filmului la ima- 
gistica sa metaforică — fata nenuntită este, 
cum zice maică-sa, ca ziua fierbinte de 
vară jn care a dat buzna zăpada, precum 
in superbul cadru din film in care eroina 
e pe malul apei şi, după ritualul Ofeliei, se 
desparte de lume în cămașă albă. 

Aijungind la imagistică, intrăm în altă 
zonă a narațiunii şi chiar a stilului acestui 
film, într-o poveste a sugestiilor delicate, 
dar cu ample iluminări în sens omenesc 
istoric. Observăm mai întii că un element 


O altă Vitoria Lipan 
(Luiza Orosz) 


instalat cu depline drepturi în ecuaţia filmu 
lui românesc, pe calea «filmului de opera 
tor», devine acela al speciticului regiona! 
Artist al luminii și culorii, operatorul nu 
poate să nu prețuiască, în toată strălucirea 
relietului său, culoarea locală. După Bana- 
tul din Patima si Ardealul din Trei zite..., 
Tara de sus a Moldovei, Bucovina, este 
aceea care dă chip viu pe ecran lumii ro- 
mâneşti din cele trei zări ale Carpaţilor 
Zarea pe care o vedem în Urgia nu ar 
insă în ea albastrul de Voroneţ. Cerul lu 
losif Demian și Andrei Blaier (imaginea 
Gheorghe Voicu) e incolor. O radiaţie uria 
șă pulsează în locul cerului știut, mereu 
egală cu sine Insasi inundind tot spaţiul, 
epurind atmosfera de nori, figurind seceta, 
instrăinind chipurile oamenilor de ei înşişi 
prin umbrele dure pe care nu le-au avut 
niciodată, desfiintind pe nesimţite reperele 
locului, ştergind amintirea trecutului și 
odată cu ea senzația timpului trăit. Sub 
această uriașă radiaţie oarbă a imaginii, 
care a inlocuit seninul albastru și norii 
lungi pe șesuri, a apărut la începutul 
povesti noastre, venind incet dar neierta- 


tor, dintr-o lungă uitare, locomotiva neagră 
care i-a dus pe flăcăi pe front Atunci — 
pentru că imagistica filmului nu e numai 
plastică, ci şi muzicală 一 s-au stins si 
glasurile și sunetele stiute de la șezători 
plecată cu ostașii nu s-a mai auzit nici 
trompeta, care ieri, în zi de sărbătoaru, 
cinta neintrecuta bătută moldovenească 
şi-i tăcea pe flăcăi să se încingă în joc, bă- 
tătorind în ritm dacic paiele presărate in 
drum peste noroiul sărăciei. A rămas numai 
zvonul Îndepărtat de scripcă sau ţiteră, 
care îi intimpină la intoarcere pe mutilati 
în gara pustie (muzica lui Adrian Enescu 
ne îndreptățește să afirmăm că avem acum 
şi o școală de compozitori pentru film). 
Meta-povestea filmului continuă, în ima- 
gistica sa, cu cei lăsați la vatră, care şi-au 
păstrat portul și mersul mindru — numai 
chipurile l se schimbau, sub malefica ra- 
diatie a cerului înstrăinat 一 pină cind au 
incărcat ce-au putut în căruțe și-au trecut, 
convoaie, apele rlurilor, direct prin vad, 
cu vechea deprindere pe care moldovenii 
o au de la Dragoș (acțiunea povestirilor lui 
FIN. Năstase se petrece chiar la apa Mol- 
dovei), şi de pe cind fugeau spre păduri 
din calea cotropitorilor, spre poienile roșii 
nu prin florile din pajiște, ci prin singele 
vărsat de năvălitori. 

Frazele de montaj ale filmului lui losif 
Demian şi Andrei Blaier sint uneori sinco- 
pate, ele nu au respirația regulată a secven- 
telor din filmul epic şi 一 contrar aşteptă- 
rilor — autorii nu mizează prea mult nici 
pe estetismul studiat al cadrelor statice. 
Filmul nu este deci nici «cursiv», nici în 
înțelesul tradiționali «frumos». Unele Inca- 
draturi ne rețin atenția prin expresivitatea 
lor intrinsecă, de mare intensitate drama- 
tică (amurgurile singerii) sau In linia pito- 
rescului tradițional stilizat (interioarele şi 
exterioarele caselor țărănești), altele par 
să cultive, dimpotrivă, fotogenia derizoriu- 
lui, a sordidului, a uritului (ca în ascunză- 
toarea subterană a lui Victor, ca In con- 
voiul refugiaților, dar și în unele ambiante 
sau fizionomil contemporane). Încărcătura 
de sensuri transpare nu de puţine ori cu 
dificultate, printre hiatusuri de construc- 
ție, cu oarecare aproximaţie a dramaturgiei 
şi interpretării, cu lipsă de măsură si de 
fluentă Unde este atunci sursa, care ar 
fi explicaţia acelui joc secund, mai pur și 
mai înalt de sensuri prin care filmul, în 
secvențele şi cadrele sale de mare rafina- 
ment şi puternică forță sugestivă, ni se im- 
pune totuși cu titlu de excepție? 

Este accesul mai direct pe care autorii, 
dăruiţi cu talent și generoasă vocaţie, nu 
aflat spre trăirile umane grave, spre tipo- 
logia autentică a spaţiului nostru care nu 
apare sub titlu de curiozitate, ci ca titlu 一 
cap de afiş, accesul direct spre datele fun- 
damentale, tragice, ale unei experiențe isto- 
rice văzută ca epopee națională anonimă, 
adică a tuturor, vibrind şi în prezent, în 
noi insine. Este acel «izvor», putind fi şi 
un riu coborit din munţi pe care, în sfirsit, 
în pomenita secvență a refugiaților, îi ve- 
dem pe eroii unui film românesc trecindu-! 
direct prin vad. 


Valerian SAVA 


Adrian Enescu. Decorurile: arh. Ștefan Antonescu. 
Costumele: Lydia Luludis. Montajul: Maria Neagu. 
Sunetul: Andrei Coler. 

Cu: Gheorghe Cozorici, Nicolae Praida, Dana Do- 
garu, ica Matache, Costel Constantinescu, Jean 
Sândulescu, Dan Condurache, Mihai Cafriţa, Gelu 
Birău, lon Muscă. Cintă: Sofia Vicoveanca. 


O producție a Casei 
Corneliu Leu. Fim realizat in studiourile Centrului 
de producție cinematografică «București». 


Nr. 3 


Anul XVI (183) 


Revistă a Consiliului 


Culturii si Educație! Socialiste 
Bucuresti-martie 1978