N.Filipescu — Pentru România Mare — cuvântări din războiu 1914-1916 (1925)

pes A ela Se 


PREFAȚA. 
DE 
MateiB. . 
Cantacuzino 


=. 
3 
PENTRU ROMÂNIA - MARE 4} 


| 
— CUVINTARI DIN RAZBOIU — |} 
1914—1916 | 


CU O PREFAŢĂ DE 


MATEI B. CANTACUZINO 


$ 


Biblioteca „EPOPEEA NEAMULUI“ 
= 1925 => 


În Biblioteca politică „EPOPEEA NEAMULUI“ 


a D-lui N. Baboeanu 
Au apărut: 


„Pentru România Mare“ de Take Ionescu, 
(Cuvintäri din Războiu). 


„Amintiri“ de Take lonescu. 


„Pentru România Mare“ de N. Filipescu. 
(Cuvintari din Räzboiu). 


„Pentru Intregirea Neamului“ de N. lorga, 
(Cuvîntări din Razboiu). 


România politică, 
socială şi economică de N. Baboeanu 
Crimele Războiului 


In preparafie : 


„Presa în vremea Epopeei“ 
„Icoane şi figuri Aer pa, au 
din vremea Epopeei“ 


Ces Ce ART ce ca Tig) Soman azi fr As Lemus 


/ 
mn: er DATES Pade ADS tt 9 A ce tat CLF A pe HAUTE a aie 


PS ae VIG encart le 


> , 7 Ee . - & 
Clea er fase Pe ce caf de. f & Var doce a od aa oral 


Che inte À DNA D cret 22) Cor." PA CU Ve da, 
ie Fă 


Lo an ete le 4 pe ter ete 
zi EE Des: €? fre dace a a cP vo: fos eee tse Z a 
‘4 


—. Pen eA Le e + j rc Ae te ted a oe ra go ta Se 


Pi 
CEB pee ey Ca a ceai: perce macar Cape d oa 20 Ct a 


Bgl: de Peles Date pp col rie Mal 7, 
a Leer (LD LEIS Bee zace ve EE tis Zr SUV BOE 
pete PA se eo Le Carina pie ke BG ANG cos 
on Pm WO ee Tex at ee) ecm) ENT Are Dad, 
Cele Coie ta ee ee whey, 
We pesé za ara a fleet die He fae 17 igs 
Ce-a 7. PA ee : 9 
a Lae Yee Ae AM! “ete mal e pe Aa ci Ata ta 


car 


aa OEI Dama e PP a a dn aa 
poe 4 Dp ell ia (Bag PAU, Me 


ot a (cie tea Aga 3 3 
c- Dont ee Tai „a ee 
ce tt i La Z y yo ef A Ces fa 2 at Ce en 
~ Geto peels JE Pe CR Pb DEN ep gs TN ibe 


+ 2 ra Er ct ee aa. 
HART a A mea) ace sel aa 
2c pesta, pie e pap me ee me pe (dei, 
LA er £ ‘ 


PREFAŢĂ 


Cu ocaziunea unui banchet oferit în 
1910 la Brăila spre sărbătorirea lui Nicu 
Filipescu, am rostit următoarele cuvinte : 
„hkomân de baştină în toată puterea cuvân- 
ului, care nu are nici o fudulie perso- 
nală dar are toate fuduliile neamului său ; 
care a păsiral adânci rădăcini în pămân- 
tul strdmosese si legături sufleteşti. intime 
şi blânde cu muncitorii acestui pământ ; 
român din părțile acestea de ses, cdruia 
nu-i place să privească fara şi oamenii 
din înălțimea cam abstraclä şi egoistă a 
unui vârf de munle; căruia îi place să 
vadă fara mai aproape de om şi de 
munca lui şi eu dragostea omului înainte 
de toate... Parcă'l văd când vine să'şi 
fa inspirafiunile sale în colțul său de fară. 
In Zori de zi se uild cu privirea lui, veci- 

1 


4 


nic nemulțumită, căulând tot mai departe: 
se uită spre nemärginilul orizont si 
asteaptd un răsărit de soare pentru nea- 
mul său. Si din văpaia trandafirie a dimi- 
nefei, în care se topesc si amintirile tre- 
cutului şi durerile prezenlului şi nădejdiile 
viitorului, se ridică un glas care spune : 
nu semăânați ura, căci ura -e distrugd- 
loare : îndreplați relele timpurilor, dar 
lăsaţi va-primenirea vremurilor să se facă 
fără ca firea românului să fie atinsă, şi 
în pace şi cu frăție, pentru ca atunci 
când va veni furtuna, toți fiii acestei [ări 
să stea braf lângă braf pentru a apăra 
ogorul muncit de părinții lor... Și atunci 
acest român se închină la pământul strd- 
mosesc spunând : fie, scuinpă fară, pu- 
ferea mea de muncă si puterea mea de 
iubire 1“. 

Amintese aici aceste cuvinte, pentru că 
sacol că ele zugrăvesc nota înalt idealistă, 
mistică şi tot odată profund omenească 
şi generoasă, care distingea patriotismul 
şi conservatismul lui Nicu Filipescu, şi 
fără de care opera lui nu poale să fie 
pricepulă în rostul ei covârșitor si ade- 


5 


vărat şi în raza, atât de luminoasă gi de 
caldă, care a rămas şi va rămâne din ea. 
In sufletul său a strălucit, cu o intensi- 
tate mai puternică decât în acel al ori 
cărui din conlimporanii săi, soarele româ- 
nesc, şi în sbuciumul luptei de rezistență 
pe care a dus'o, în chip câle olatà atal 
de aprig, în contra elementelor protivnice 
cari stăteau în calea ndzuinfelor sale, — 
în agitafiunile pe cari le suscila şi le 
întreținea, si cari, în judecata superfi- 
cială a politicianilor, erau privite ca tră- 
sălura caracteristicä a firei sale, — ideia 
conducătoare a fost pretutindeni si tot- 
deauna o jertfă a ambifiunilor sale perso- 
nale, si o însuflefire de o rară putere 
comunicativd de pătrundere si de îmbăr- 
bdtare, în îndreplarea fuluror energiilor 
spre felul înalt si statornic pe carel 
urmărea. 

Un astfel de luptător trebuia neapărat 
să rămână, în viața noasiră politică, mai 
mult un element de rezistență si de opo- 
zifiune. Si totuşi, atâi de puternică era 
influența cuvântului său, încât ea a fosi 
hotărâtoare în evenimentele principale prin 


6 


cari fara a trecut în timpul viefei sale, 
şi în special în avântul care a determinat 
războiul pentru întregirea neamului, El 
na avut vremea decât să întrezărească, 
prin întunecimea suferințelor. de moarte 
ale fărei şi ale sale, răsăritul de soare 
„pe care'l aslepta. Si, cine ştie, poate că 
patriotismul său nu i-ar fi îngăduit sé 
privească, fără o prea mare suferință, 
spectacolul micimei de suflet care a în- 
tunecat şi continuă a întuneca realizarea 
celui mai scump ideal, 


Cei cari lau cunoscut, îi blagoslovesc: 


memoria cu o nespusd emofiune; iar în 
amintirea {drei numele său rămâne ca al 


celui mai iubit dintre apărătorii neamului. * 


MATEI B. CANTACUZINO 


Cuvântare rostită la 23 Octombrie 1914, 
cu prilejul unei manifestații cetăţeneşti 
ce i s'a făcut acasă, 


Domnilor, 


Nam nici o putere ca să vă împlinesc 
dorinţele, 

Pot numai să unesc voința mea cu a 
d-tra, dacă tara si d-tră aveţi o voinţă. 

Dorinţa mea e să intrăm în acţiune, in- 
diferent de timp si de împrejurările de pe 
câmpul de război. 

Si să vă spun de ce: 

Am tot aşteptat ca, măcar acum, să se 
deà drepturi Românilor din Ungaria. / 

Totul a fost zadarnic. 4 

Dupa räzboi, dacä Austro-Ungaria va esi 
învingătoare, Românii de peste munţi vor 
îi distrusi. 

Austria nu s'a ferit să desläntuiascä răz- 


8 


boiul european, ca să strivească iredentis- 
mul sârbesc. 

Austria — de-ar fi mâine învingătoare 
— va zdrobi pe Ardeleni prin un regim de 
desnationalizare. lar Regatul Roman va 
trebui ori să se supue, ori să declare război. 

Deci, ori sugrumarea, cu propriile noastre 
mâini, a fraților noştri, ori război. 

Eu prefer războiul şi, mai bine de cât 
războiul peste un an, doi, singuri fata de 
Austro-Ungaria, preter războiul acum, ală- 
luri de Franţa, de Rusia si de Anglia, cu 
toate perspectivele de a ne împlini idealul 
naţional. 

Vă tăgăduesc să împărtăşesc acest mod 
d'a vedeà acelora: ce mi sau arătat parti- 
zanii unei politici de acţiune si cari par 
a nu mai vroi să se lase amagiti. 


La solemnitatea sfințirii drapelului 
„Ligei Ardelene“, la 1 Decembrie 1914. 


Astăzi pentru prima oară Sau strâns la- 
olaltă românii din ţinutul României. inde- 
pendente, cu acei de peste hotare, sub fal- 
fâirile aceluias drapel. 

Acest fapt este atât de neînchipuit şi mare 
încât glasul îmi amufeste. 

Este faptul care dorim să se îndepli- 
neascä cât mai curând si doresc să ve- 
dem acest steag falfaind pe valurile Tisei, 
dincolo de Sătmar şi în cuprinsul noului 
Regat al României-Mari. 


La întrunirea dela „Dacia“ a »Actiunii 
Nationale“ la 16 Noembrie 1914. 


° 


Nu e nici timpul, nici nevoe ca să vă 
lin un discurs, 

Două vorbe numai ca să rezum situația 
până astăzi, : 

Acum două luni, Ruşii erau învingători 
la Lemberg şi Austriacii învinşi de către 
Sârbi. 

Atunci armata noastră nu a dat lovitura 
de grație Austriei, Acum Austriacii sunt în 
Belgrad si suntem blocaţi aproape cu totul. 

Acum două luni noi eram în olensivă, 
azi suntem în defensivă. Astăzi trebue. să 
ne apărăm ca să scăpăm din cercul de. 
ler ce ne strânge, şi în curând se poale 
să nu mai ne putem mișcă pentru reali- 
zarea visurilor noastre. 

Dacă lucrurile vor merge Lol aşa, căci . 
nu am voit să le impiedicäm, să știți că 


iby 


peste inca doua luni nu este imposibil ca 
să vie să ni se spună că e prea lârziu, 
că nu vom putea aveă nimic, si să ne mul- 
tumim că ne pulem apără independența. si 
regatul. 

Trebue însă să recunosc, — si recunosc, 
că se poate să avem noroc. 

Se poate ca unitatea noăstră naţională 
să se facă für noi si contra voinței noa- 
stre. 

Se poate. 

Dar unitatea neamului nu trebue să o 
lăsăm norocului. 

Popoarele cari vor să trăiască, nu aş- 
leaptă totul dela întâmplare, 

Idealul românesc trebue îndeplinit la si- 
gur, nu la noroc, (Aplauze. Sala întreuyä 
se ridică gi izbuenesle in ovaliuni). 


Cuvântare rostită la întrunirea dela 
„Dacia“ a ,Actiunii Naţionale“ la 23 
Noembrie 1914. 


Acum vre-o două luni, mai mulți din 
d-y. m’au întâmpinat în gara de Nord. 

Azi pot să vă desvelese, că înainte dea 
porni spre București, mi se spuseseră unele 
lucruri pe cari nu le pot destăinui acum si 
cari nVau îmbiat atunci să vă spun: 

„Aveţi toată încrederea. Guvernul îşi va 
face datoria”. 

Cred că am contribuit întru câtva prin 
acele cuvinte, a linişti spiritele. 

Dar cele ce mi sau spus, nu sau împlinit 
Aceasta si este una din explicaţiile prezen- 
fiei mele aci. (Aplauze). 

Nu acuz, dar constat că unii sau folosit 
de liniștea la care am contribuit, ca azi să 
asmută contra noastră poliţia şi calomnia. 
(Aplauze). 


13 


Si totuşi, în interesul cauzei, voi lăsă ca- 
lomniile {Ari răspuns. Mă voiu mărgini a 
vă spune: „lată toată acțiunea de care sun- 
tem învinuiți. Ea se rezumă în aceste căteva 
cuvinte despre situaţia externă. Cuvinte, nu 
traze. In cuvintele cele mai simple, voiu face 
apel numai la judecata rece, interzicându- 
mi orice artificiu de vorbire şi alungând 
orice sentimentalitate”. (Aplauze). 

Tati’ cum mi se infätiseazä situaţia noa- 
stră externă, demonstrată în cea mai simplă 
forma a unei teoreme : 

Victoria Franţei, Angliei şi Rusiei insem- 
nează îndeplinirea idealului nostru natio- 
nal, (aplauze prelungite), unirea cu 4 jum. 
milioane de Români şi anexarea a 6 mili- 
oane de locuitori, dacă punem în socoteală 
si anclavele de altă naţionalitate. (Aplauze). 

Din contră, victoria Austro-Ungariei a- 
lături (o regretam) de Germania, insem- 
nează — fiind chiar dacă România ar stă 
neutră — îngroparea idealului nostru, des- 
naţionalizarea Românilor din Austro-Unga- 
ria si pierderea Regatului român. 

Despre această independenţă, Imperiul o- 
toman ne e pildă cum cucerirea economică 
şi vasalitatea politică au putut merge până 


14 


acolo, in cât Germania si poată declară 
război în numele "Turciei si fără voia ei. 
(Aplauze ). 

lar pretentiunile Austro-Ungariei din ul- 
timatul ei către Serbia, dovedese cum. în- 
lelege ea independenţa statelor mici şi la 
ce ne pulem asleplà, când ar fi victori- 
oasä. 

Dacă acestea sunt adevărate, pot afirma, 
cred, că nici: unul din statele beligerante 
nu are mai mult de câștigat, nici mai mult 
de pierdut, ca România în războiul actual, 

Totuși, unii mai cred că am putea moi 
singuri printre puierile interesate să ră- 
mânem. in. expectativä. 

Fi bine, să știe, că, dacă Tripla Inţe- 
legere iese victorioasă, fără noi, vor merită 
să fie luaţi cu pietrele. 

Dacă Germania si Austro-Ungaria ar esi 
biruitoare, — fără să fi aruncat şi noi 
spada în cumpănă — acei ce socotesc că-și 
vor putea lăudă prevederea, să ştie că în- 
zecită le va fi răspunderea fata de nenoro- 
vor apäsà asupra ţării. (Aplauze). 

Nu putem dar fi simpli spectatori, nepă- 
sălori încotro .sboarä victoria. 
Va trebui să intrăm în război -si dacă 


cirile ce 


15 


va trebui, nu mai rămâne decât o întrebare: 
Când ? 

Eu zic: cu cât mai repede, cu atât mai 
bine. (Aplauze prelungite). 


Dacă războiul nu poale fi înlăturat, nu 
contra zorirei, 


i 


vid nici un argument in 
dar văd multe contra zăbavei. 

Nu că războiul curoptan se va 
mâine. Soarta războaelor se 
Franţa a lost în- 


sfârşi 
hotăreşte ina 
nte de încheierea păcii. 
vinsă la Sedan, când nu 'se 


jumătate din campanie. Azi, 
rusă sau 


împlinise nici 
înainle de pace, 
o mare victorie franceză poate 
face concursul nostru inutil, 

Tot aşa, o mare victorie 
poate fi fatală. Ea ar constitui o primejdie, 
si: sau nu ne-am mai mişcă de loc şi ar 
triumfà inactiunea definitivă, sau ne-ar fi 
lat să constatăm în modul cel mai crud, 
că e mai uşor să ajutaţi victoria, decât 
“o întorci din drum, după ce ai fost învins. 

Şi mai cred, că nu ne îndeamnă la zăbavă 
cei trei sute de mii de Români din Ardeal, 
ce luptă pentru Ungaria, si cei două sute 
de mii ce vor fi ridicaţi la 1 Ianuarie. 

In tranșeele din Galiţia, visurile neamu- 
lui trebue să fie uneori turburate de gândul 


germană ne 


că se va împlini poate spusa unui bărbat 
politie român: 

„Transilvania färä Transilvăneni”. 

Să mergem dar... Insă se pune întreba- 
rea; Dacă mergem la Nord ce facem la 
Sud ? Să căutăm să ne înțelegem cu Bul- 
garii. Numai să nu fie pentru noi pretext 
de tărăgăneală şi, pentru ei, prilej d'a luă 
rolul de arbitrii. 


E mai bine cu Bulgarii, dar se poate şi. 
’ 5 


contra Bulgarilor. (Aplauze). 

Dacă Bulgarii ar esi din neutralitate sau 
dacă ar alacă pe Sârbi, cu atât mai mult 
am aveă datoria să intervenim. 

Nu putem lăsă pe Sârbi să fie striviti 
şi nu putem lăsă ca drumul prin Serbia să 
ni se închidă, 

Ar fi cea din urmă laşitate să permitem 
Sdrobirea armatei sârbeşti, când sângele ei 
contribue azi la desrobirea Ardealului, pe 
când noi stăm nepăsători. (Aplauze prelun- 
gite). 

Ar fi cea mai mare greşală, dacă am 
permite, prin ocuparea Serbiei de către 
Austria, închiderea drumului prin Serbia 
şi Salonic, care e azi singura noastră ar- 
teră de comunicaţie cu restul lumii. 


Aprovizionările noastre pentru armată și 
pentru comerţ vor fi tăiate de marea linie 
ce se va deschide prin Serbia şi care va 
legă Asia Mică de marea de Nord. 

Germania va îndestulă cu munifiuni Tur- 
cia si Bulgaria. Turcia si Bulgaria vor tri- 
mite în Germania produsele lor agricole. 

In loc si împresurăm noi pe alții, cei- 
lalti ne vor impresurà. (Aplauze). 

Atunci bilanţul nostru dela începutul răz- 
boiului până azi se va complectă ast£el : 

Am înarmat dejà pe Turci si am aprovi- 
zionat pe Germani. Prin întârzierea actiu- 
nei noastre câtevă sute de mii de Români 
din Ardeal au fost duşi în foc, la luptă, în 
contra cauzei nationale, Acum suntem pe 
cale d’a lăsă trei sute de mii de Sârbi să 
fie scoşi din luptă si să se tacă întăriri 
în “Transilvania. Ne mai rămâne să des- 
chidem vrăjmaşilor drumul dela Constan- 
tinopol la Berlin şi nouă să ne inchidem 
orice esire spre Europa şi spre mare. 

Si toate acestea când, totuşi, războiul e 
inevitabil. 

Aceasta e sinucidere, nu lupta pe care 


o vroim. 


18 
Să o ştie cei mai timorati parlizani ai 
păcei : Azi nu mai poate fi vorba de pace. 
Azi e de ales între acţiune si sinucidere. 
(Aplauze prelungite). 


La: banchetul dat de „Asociaţia g-rală 
a Presei române“ deputatului belgian 
Georges Lorand la „Boulevard“, în ziua 
de 28 Decembrie 1914. 


Am ţinut să vă zicem „la revedere”, în 
ajun de a ne despărți, în ajunul realizării 
aspirațiilor noastre legitime. 

D-ta ai jucat rolul unui ambasador ofi- 
cios al patriei d-tale nenorocite pe lângă 
opinia publică românească, reinoind călă- 
toria lui Thiers, in 1870. 

Nu cunose rol mai frumos decât acela 
pe care Pa jucat marele Thiers in timpul 
călătoriei sale de-alungul Europei, Dar com- 
paralia este mai in fayoarea d-y., pentru 
că în 1870 Franţa nu eră fara vină, cum e 
Belgia astăzi. Apoi Thiers a bătut la porți 
închise. D-ta ai fost primit eu braţele des- 
chise. 

Celor învinşi le rămâne totdeauna spe- 

2 


ran{a. Plecând din România, vei putea duce 
cu d-la, chiar şi de aici, speranța, care dacă 
n'a luminat încă în zilele acestea de iarnă, 
ya lumină cu siguranță întâia zi a pri- 
măverii (aplauze). 

Spune compatriotilor d-ale că românii 
vor fi exacli la întâlnire. (Aplauze. frene- 
lice 


lar în tocul bătăliei, când soldaţii nostri 
se vor aruncă la asalt, se va auzi nu numai 
slrigătul „Prăiască Romania” ci şi acela 
de „Prăiască Belgia”. (Aplauze si aclama- 
(iuni). 


Cuvântare rostită la banchetul dat de 
„Sindicatul Ziariştilor“ şi de „Liga Cultu- 
rală“ publicistului englez Scotus Viator 
la 12 Ianuarie 1915. 


Cu plăcere mă asociez la cuvintele rostile 
in onoarea d-lui Watson, amicul nostru de 
astăzi. şi, mai cu seamă, prietenul nostu 
de eri şi în onoarea acelora cari Sau aso- 
ciat cauzei. dreple à neamului românesc. 

Inainte, Europa nu încercă să r zolve 
principiul naționalităților, de leama siguran- 
lei si linistei ei, 

Astăzi lucrurile Sau schimbat, Va trebui 
să se proceadă la rezolvarea acestei mari 
probleme. 

Oricum ar fi, din evenimentele de azi 
principiul naționalităților nu va putea de- 
cat să facă noui cuceriri. 

Si în fata acestei evoluliuni fireşti şi fa- 
lale, se opune un singur popor, pe baza 


unui principiu care e mai mult o stidare la 
adresa civilizaţiei. 

Acest principiu, care este ideea de stat 
maghiar, se bazează pe cea mai sălbatică o- 
presiune. 

Dar ce ideie poate fi aceia în care nu se 
vorbeşte decât de brutalitate ? 

Opresiunea aceasta nu se bazează măcar 
pe fortä. In Ungaria o minoritate terori- 
zează o imensă majoritate. 

Vedeţi ce se petrece acum? Ca in, Lohen- 
grin”, vitejii maghiari se ascund după căs- 
cile armatelor de bavarezi, pentru a zdrobi 
nefericila şi viteaza Serbie (aplauze frene- 
tice). 

Europa de maine nu va mai putea ad- 
mite principiul agresiunei, adică unitatea 
de stat a Ungariei. Cu această ţară, ultim 
refugiu al nedreptatirei popoarelor, nu va 
mai putea rămâne. 

Cand vorbim de Anglia, vorbim de tara 
libertatilor de ori ce fel. Ea a dat indepen- 
denta Irlandezilor si a intrat in lupta pen- 
tru mica Belgie, ale cărei drepturi îi fuse- 
sera Calcate in picioare. | 

De cealaltă parte, e Ungaria. Ce ar răs- 
punde Anglia emisarilor Unguri ? 


23 


Sau că nedreptatile din Ungaria vor dis- 
pare, sau că Anglia va deveni ungurească. 

Când vorbim de principii de libertate, 
gândurile noastre merg la Gladstone. Când 
vorbim de opresiune, ne putem referi la 
Tisza; 

Ei bine, eu închin, cu deplină încredere 
in Anglia lui Gladstone, (Vii și călduroase 
aplauze). 


Cuvântare rostită la întrunirea dela 


„Dacia“ a „Ligii Culturale“ la 15 Februa- 
rie 1915. 


In urma unui discurs ca acela al d-lui 
Goga, care à răpit toate inimile, în fata 
unei sali convinse până la entuziasm, din 


ë 


LATE 


ar întreruperi ca aceea , Bocrii să 


sune mobilizarea”, care rezumă mai bine ca 


toate vorbirile gândurilor noastre, e impo- 


sibil Wa mai încercă să va fac o demonstra- . 


(iune, 

Vroiam să discul solutiunile celor de altă 
părere ca noi. (Aplauze). 

Ce folos când sunleţi atât de convinşi ? 

Să ne mărginim la politica noastră. 

Să ne strangem cu toţii, dela cel mai 
mare la cel mai mic (aplauze), dela rege 
la ultimul ţăran, (aplauze prelungite). în- 
‘dreptandu-ne spre unire prin unanimitate, 
in jurul singurei politice spre care inima 


ne îndreaptă, pe 
dictează si pe care o impun împrejurările 
întricoşale prin cari trecem. (Aplauze pre- 
lungite). 

Ce ne spun aceste împrejurări cărora 
trebue să ne supunem ? 

Cronicarul zice că trasnete si fulgere e- 
rau în cer când în Scaun Sa urcat Serban- 
Vodă Cantacuzino. 

Eri o prevestire, 

Când pe Tron sa urcat regele Ferdinand, 


Europa eră zguduită de cel mai infricosal 


război. din e sunt pomenite de istorie. 
Ih si aceasta o proorocire dece va li dom- 
nia de azi, 
In vremurile furlunouse în cari train, 
nu cerem dela această Domnie nici bogăția 
şi înflorirea din timpul lui Petru Rares. 


nici iscusința diplomatică a lui Constantin 
Brâncoveanu. Naşteptăm dela Regele nos- 
tru să dea la lumină pravile înțelepte, ori 
să fie ctitor de biserici ca Matei Basarab. 
Ursila lui e să ne ded vitejia. COvafiuni 
jurlunoase), i 
"Se vede că aşa a lost scris să fie si de 
aceea îi zicem : 


„Eşti trimisul lui Dumnezeu ca să împli- 
nesli visul unui neam. 

„Vei fi cel mai mare voevod al Taärei, 
împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Vi- 
teazul : „Donm al întreg Ardealului, al Fä- 
rei Româneşti, şi al Moldovei” şi aducând 
pe deasupra strălucirea purpurei regale. 
Sau, răpus în cel mai suprem -avânt de 
vitejie al neamului, vei fi totuşi sfintit ca 
erou naţional. 

„De nu va fi nici una nici alla, grozav 
mă tem că nici pral nu se va alege de 
Țară si de Dinastie”. 

„De aceia mărirea ce ţi-o uräm, Sire, 


„Să te încoronezi în Alba-lulia, sau să 
mori pe câmpia dela Turda” ! (Aplauze şi 
aclamatiuni entuziaste). 


Cuvântare rostită la întrunirea dela 
Brăila a „Acţiunei Nationale“, la 8 Martie 
1915. 


Campania ce am pornit în toată tara, nu 
e o operă inutilă. 

Este dejà un mare lucru dobândit ca să 
se ştie — şi noi am contribuit la aceasta 
— că nici o altă politică ca a noastră nu e 
cu putinţă, fiindcă tara şi-a spus limpede 
voinţa. 

Apoi e ulil ca guvernul să simţă că räs- 
punderea ce are de luat o împarte cu loată 
fara, afarä de o mică minoritate, 

A reduce cât mai mult această minorilate, 
e ținta expunerilor ce vrem să facem in 
toate colțurile {arei. 

D-lor, Sa vorbit de neutralitate. Neutra- 
litatea e, prin definitie, o neghiobie în împre- 
jurări ca cele de azi. Neutralitatea e atitu- 
dinea unei ţări care şi-a împlinit unitatea 


28 


națională, care nu mai are nimic de reven- 
dicat şi care, prin neutralitate, voesle nu- 


mai să păstreze. 


Azi, prin neutralitate nu pulem nici cas 


ligă, nici păstră (aplauze). 

O pace dictată de Unguri si de alialii 
lor biruitori, va fi urmată de desnationali- 
zarea Românilor din Ardeal. 

Orbe acela care nu yede aceasta $i care 
crede că în Transilvaniasya mai fi cee azi. 
Aceasta se mărluriseşte chiar de vrăjmaşii 


nostri. 


à 


Până acum trei, palru luni, ni se 
dela Berlin şi dela Viena, că nu vom pierde 
nimic si ni Sa fapgäduil chiar că se vor 
face concesii Românilor din Ungaria. 

Nu numai că nu sa fâcul nici o conce- 
Sie, dar urmările au lost acestea: O infele- 
gere s'a ivit între Berlin şi Pesta, trecând 
peste Viena. Sa dat mână liberă, în Aus: 


tro-Ungaria, d-lor Tisza si Burian. In fine,, 


armatele austro-germane au invadat Tran- 


silvania. 


Aşi vreă ştiu, care e omul atât de măr- 
ginil, care: ar mai putea pretinde că, după 
război, se vor face Românilor concesiuni 


ce nici nu se tăgăduese inainte. 


Es 


D-lor, in vremuri de desnădejde si când 
nici nu se puteau prevede prefacerile fun- 
damentale ce vor schimbă harta Europei, 
mai multi sau gândil, pentru rezolyirea 
cestiunii naționalităților, la o solutiune ce 
se numeà Gross-Oesterreich, Austria-Mare. 

Se eredea că se va puted înlocui Dualis- 
mul prin o confederalie, care va da tuturor 
naționalităților egală indreplätire sub con- 
ducerea Austriei, 

Azi, această idee a murit, dar sia. dal la 
iveală alla, care Sar puleă numi (rross- 
Ungarn, Ungaria-Mare. Aceasta, în loc de 
egală indreptatire, ar da egală asuprire na- 
lionalitatilor sub hegemonia maghiară. (4- 
plauze). : 

Eu nu vreau ca cu mâinile mele să pui 
o singură cărămidă la acest edificiu al Un- 
garici-Mari, care va fi mausoleul sub care 
vor dormi somnul de veci aproape cinci 
milioane de Români. (Aplauze entuziaste). 

La aceasta lucrează neutralitatea. 

De aceea, mai nimeni nu îndrăzneşte s’o 
sustie Talis. 

Acum unii ne spun ca să ne dăm de par- 
tea Germaniei si să luăm Basarabia. 

Ziua în care yom Ind Basarabia prin 


30 


război, va trebui să o sărbătorim îmbrăcând 
haine de doliu şi să plângem Ardealul pier- 
dut pe vecie, 

Aud pe unii zicând, că se va mai iv 0 
ocazie pentru Transilvania. Alții, ne mân- 
gâie cu speranța ocaziilor cari se ivesc la 
un secol odată, 

Nici la un secol! Ardealul va fi perdut 
pe vecie. (Aplauze). 

In ziua când între Rusia şi noi va fi o 
Alsacie-Lorenă, va trebui să cersim ajuto- 
vul fără condiţii al Austro-Ungariei, 

Nici nu va fi alianţă, cum am avut până 
aci, Nici măcar înteodare, ci robie. 

Robire aci; peire dincolo de Carpaţi. 

lată unde ne duce politica fricii. (Apluuze 
entuziaste). 

Să ne strângem, dar, în jurul singurei 
politice posibile, Si aceasta, fără soväire 
si [iri zăbavă. Mai ales fara zăbavă. 

Permileti-mi o comparaţie. Să presupu- 
nem un capitalist care speculează nişte ti- 
tluri de bursa. 

Acţiunile Sau ridicat şi noi am fost de 
părere că e cuminte ca el să se multumeas- 
că cu un câştig potrivit si să vândă. 

El însă le-a păstrat si, fiindcă acţiunile 


31 


mau scăzut, el ne poate zice: „Vedeţi că 
am avut dreptate să aştept”. Să nu uile 
însă, că puted să o păţească. [ar astep- 
tând, încă se poate să îndure o catastroală 
Cursurile se pot präbusi intro clipă si de 
unde azi erai milionar, mâine eşti ruinat. 

Dejă am suterit o pagubă. 

Prin Noembrie, se puted zice că nu mai 
eră o armată austro-ungară. Azi există o 
armată austro-ungară, 

Si, cât pentru mine, prevăd că biata Tran- 
silvănie va deveni un sângeros teatru de 
operațiuni. 

Să ne temem si de mai rau. 

De aceea, să nu mai aşteptăm. 

Cerem d-lui prim-ministru să ordone for- 
matiunea de luptă si trompetul să sune a- 
saltul. (Aplauze prelungite). 


Cuvântare rostită la întrunirea dela laşi 
a „ligii Culturale“, la 15 Martie 1915. 


D-lor, sunteți mulţi si, judecând după a- 
plauzele d-voastră, sunteţi convinși, 

In orice altă împrejurare, asi trebui să 
vă aduc laudele obişnuite. Nu aşteptaţi însă 
aceasta dela mine, 

Celor veniţi de curiozitate ori de pelre- 
cere, le spui: cäulali aceste distracții aiurea 
căci, slavă Domnului, petrecerile nu lipsese 
chiar în momentele grave prin cari trecem. 

Fiţi bineveniţi Loti cei ce vali strâns aci 
spre a vă întări credința si a vă oțel sufle- 
tele spre a împlini porunea strămoşilor! 
(Apluuze). 

D-lor, precum Ruşii au testamentul lui 
Petru-cel-Mare, agi avem şi noi testamentul 
lui Mihai-Vileazul. (Aplauze frenetice). 

Dela unitatea națională sub Mihai, tree 
260 de ani până la Unirea Principatelor si 


280 de ani până ce Unirea să împlineşte, 
in forma ei desăvârşită: Independenta si 
Regatul. 

De atunci şi până azi, abiă 34 de anil... 

Trei secole dar, ca să se zămiseuscă slatul 
român al Principalelor-Unile. Abid vre-o 
rei decenii însă până la noul popas, de 
unde va esi, credem, unitatea neamului. 
Prea putin ! 

Cum ne-am pregătit de ziua mare a ro- 
mânismului, în această din urmă fază a 
isloriei noastre, îngăduiți-mi à o spune. 

Generaţia eroică isi rezumase programul 
in cele palru punele dela Divanul ad-hoc, 
din cari cel mai de seamă eră Unirea Prin- 
cipalelor. i 

Nu păşese însă şi pe al cincilea : uni- 
ulea naţională, 

Si bine a tăcut. Ar fi comis o imprudenă, 
căci vrăjmăşiile ce ar fi desteplal, ar fi 
ului compromile lotul. 

Apoi, ar fi întreprins o muncă peste pu- 
erile ei. 


Sunt generaţii -cari—ca arborii cari în- 


run an imbelsugal dau fructele a trei 
ani si sleiese rodirea anilor următori — au 


34 


trăit si au împlinit aspiratiunile mai multor 
generații. 

Generaţia eroică trăise şi izbândise cât 
lrei generaţii. Mai departe orice näzuintä 
i-ar fi părut o aventură, Deci, dupä Unire 
si Independenţă, ea isi împlinise chemarea. 

După ca a urmat o generație cuminte, 
care şi-a mărginit aspirafiunile la aceasta: 
Consolidarea internă a Statului român. 

Atunci se întemeiază „Liga pentru unitalea 
culturală a tuturor Românilor”, care zice: 
„A venit vremea să pregătim unitatea na- 
țională”. 

Dela primele manitestări mai lămurile 
ale Ligei, lumea sa alarmat. 

Am avut cinstea — şi altă cinste mat 
mare mam avut — să fiu membru în comi- 
telul Ligei, pe vremea procesului Memoran- 
dului si tin minte cum eram trataţi de dez- 


metici de către reprezentanţii generaţiei — 


cuminte. 
De atunci sunt abiă 20 şi ceva de ani. 
Timp scurt pentru cei ce ştiu că o în- 
viere naţională este rodul unor opinteli se- 
culare, iar numai aparent efectul unei in- 
vârtituri diplomatice abile. (Aplauze). 
Timp scurt pentru a creà o conştiinţă 


36 


netedă a nouilor noastre țeluri, un program 
national clar, energii de oțel si putere de 
sacrificiu, 

Timp scurt mai ales spre a forma, pentru 
îndeplinirea: unei opere de uriaşi, o tine- 
rime rău pregătită de niște împrejurări ne- 
prielnice, Această tinerime îşi avea rädäci- 
cinile în epoca de oboseală care a urmat 
după îndeplinirea operii generaţiei eroice. 

Din această tinerime sau ridicat multi 
oameni cu mintea bine înzestrată, dar cu 
inima înstrăinală în şcolile apusului sau 
oameni nărăviți cu şcoala dela noi, care 
nu e şcoala marilor jerite pentru neam. 

In această şcoală, studiul dezinteresat a 
fost nimicit de sistemul napoleonian, im- 
pins mai departe ca ori-unde aiurea, ‘Ti- 
tlurile universitare au ajuns valori, ca titluri 
de bursă, si şcolile noastre sau prefacul în 
fabrici de postulanti. 

Dela ac 


ceştia să ceri sacrificii pentru îm- 
plinirea idealului nostru ? 

Si ne mai mirăm că sunt atât de mulţi, 
‘ari nu pricep nimic din evenimentele de 
azi |... (Vii aplauze). 

Avem români, cari isi dau acest nume, 
cari sunt cetățeni români şi sunt chiar năs- 
3 


36 


cufi pe pământul românesc, dar nau su- 
flet de români. 3 

Ce ştiu ei despre Transilvania ? De is- 
toria ei, nici o boabă. Unii au fost până la 
Braşov... in excursiune, Alţii cunose gara 
din Arad și cea din Cluj, pe unde trec cele 
două trenuri spre Paris. Idealul naţional 
îl pleacă disciplinei de partid. Sibiul ori 
Blajul îl văd prin prisma perspectivei unei 
prefecturi. 

Dintre aceștia au răsărit apostolii cura- 
joşi ai prudentii, secii ce-şi acoperă nuli- 
tatea cu aere grave de diplomaţi, alături 
de simbriasii legatiunilor străine. (Aplauze). 

Azi toți ticälosii îşi rasfata ignominia. 
Spionii se prind la vorbă şi discută idealul 
naţional. Eu cunosc două feluri de ticälosi: 
ticälosii fara argumente, modesti si resem- 
nati, si licalosii cu argumente, cu mult mai 
nesuteriţi. Aceștia au descoperit azi Dar- 
danelele (Aplauze). 

Dacă norocul ne va ajută, vijelia, care 
ne va duce la victorie, va desrădăcină ste- 
jari cu mândră coroană, dar cu rădăcini 
putrede si va spulberă toată pleava şi tot 
gunoiul. (Vii aplauze). 7 

Pana atunci ticälosii prospereazä. Ei ne 


37 


dau privelistea unei vieti sociale desfranate, 
framantate de dorul câstigului si al pe- 
trecerilor. i 

Petrolistul vrea să exporteze benzină, a- 
dică munitiune pentru vräjmas. Agricullo- 
rul vrea să exporteze grâu, când fiecare 
chili însemnează poate un vräjmas mai 
mult si un fiu sau un frate mai puţin. Ac- 
tionarul Băncii Naţionale cere statului do- 
bândă chiar în aurul ce acesta i-l împru- 
mutat. Tuturora le trebue bani ca să pe- 
treacă. Teatrele sunt pline, cinematografele 
ticsite. Aci, un măscăriciu îți cântă cuplete 
imbecile stârnind entuziasmul cu /nträm 
sau nu intrăm. La o serbare în folosul u- 
nui cere sportiv din Bucuresti se plătea 
120 lei loja şi locuri nu se mai găseau. 

In vremea aceasta Românii din Transil- 
vania mor dé foame. Refugiații ardeleni 
dorm prin tulisurile şoselei Kisselef. 

Asa se înfăţişează, la noi, la veillée des 
armes, priveghiul dinainte de război. 

Acestora să le ceri jertfe! Aceştia să 
primească de bună voie războiul ? Da, raz- 
boiul eu toate ororile lui, războiul cu potop 
de foc, cu mormane de morţi, atât de înalte 
în cât împedică vederea, în duhoarea ca- 


davrelor in descompunere, în lumina in- 
cendiilor pustiitoare! (Aplauze. prelungite). 

Acesta este, nu o ascundem, preţul idea- 
lului national. 

Acest ideal se rezumă, azi, în tot Ardealul 
cu Bucovina. 

Alteeva, sau chiar mai mult, nu vrem. 


Sunt unii cari ne vorbesc azi de Basara- 


bia. Vorbesc azi; dar de ce nu vorbeau până 
azi ? 

Aşi vrea să ştiu ce operă de propagandă, 
ce operă culturală, ce sacrificii au tăcut 
pentru Basarabia, scumpă desigur şi ca i- 
nimilor noastre ? 

Numai de când sa pornit revendicarea 
Transilvaniei, sa agitat chestia Basarabiei. 

Basarabia în pizma Transilvaniei | 

Biată Basarabie ! 

Dar să comparăm Transilvania cu Ba- 
sarabia ? 

Intro parte 46.000 de kilometrii pătraţi; 
intr’alta 115.000. 

Intro parte 1.800.000 de români; în- 
tr'alta 5.000.000, împreună cu Bucovina. 

Dar iertati-mä că cobor chestiunea la agi 
socoteli de bäcänie. 

Ce este Regatul român, fără Ardealul ? 


39 


© absurditate geogratică. O fâşie de pa- 
mânt întortochiată şi frântă în semicerc. 
Arătaţi această figură schiloadă unui copil 
de şapte ani şi intrebati-l ce lipseşte Ro- 
mâniei ? El, cu mâna lui agiamie, va trage 
linia ce împlineşte cercul, (Aplauze). 

Jertati-mi pedantismul, dar ştiţi că cer- 
cul e figura care, la o circumferenfä mai 
mică, are suprafafa mai mare. 

Noi avem granița cea mai mare fafa de 
teritoriul cel mai mic. 

Milităreşte, nu se poate mai rău. 

Apoi, partea noastră e numai stramtoa- 
rea dintre coama Carpaţilor şi marea Nea- 
gră, drumul de trecere a migraliunilor po- 
poarelor. 

De aci, toate durerile din trecut. 

Asa dar, absurdilate geografică, de o 
parte si fatalilatea istorică de alta. (A- 


plauze). 

La graniţele actuale, suntem o țară fara 
viitor. 

Spre a ne împlini aci rolul european, 
ne trebue bastionul ce domină această po- 
ziţiune, 

De aceea, atintim către cetatea naturală 
a Ardealului, către Acropola românismului. 


Ac e centrul, aci inima românismului. 
Aci, întrun palat fermecat, zidit ca în po- 
veşti, in vreuna din pesterile Carpaţilor, 
Sa adăpostil conștiința de neam. Din a- 
cești munți fâsnese isvoarele râurilor noas- 
tre ce cară, spre sesul dunărean, în undele 
lor, suspinurile tratilor, De aci, Sincai si 
Petru Maior ne-au trimes mărturiile obâr- 
şiei noastre latine. De aci au roit dascălii 
neamului, spre a trezi conştiinţa naționulă 
în vremurile de uitare de sine. 

Secati izvoarele, nimiciti pe frati, ajutând 
victoria ungurească, şi nu se va mai zice: 
„Românul nu piere!” : 


De aceea vrem Ardealul si nimic all, 

De aceea pot rezumă tot ce vam spus, 
rostind şi repetând acest singur cuvânt: 

Ardealul ! Ardealul ! pers ! (Lungi și 
jrenelice aplauze). 


Cuvântare rostită la întrunirea dela 
Craiova a ,,Actiunei Nationale“ la 25 


Martie 1915. 


Aseară eram hotărât a nu veni la Craiova. 

Aveam două motive: o uşoară indispozi- 
ție; apoi un moliv de ordin politic, de care 
voiu putea vorbi altădată, 

Destul să vă spui că molivul politic is- 
vorà din preocuparea da trece mai repede 
dela vorbe la fapte. (Vii aplauze). 

Pe când, dar, aseară mă pregäleam să vă 
trimit © depeşă de scuze, am primit o de- 
peşă dela Craiova, care îmi relata cele pe- 
trecute la o consfätuire. 

In numele d-lui Marghiloman se caulă să 

justifice o polilică ce, pare-se, are nevoie 
de explicatiuni şi apoi ni se declară război. 

Obstacolul e totdeauna un imbold şi pra- 
ful de puşcă o atractiune. 


42 
Aceasta numai n'a hotaril să viu la Cra- 
iova, si numai ea să fac act de prezenţă. 
Dar permiteti-mi şi mie o scurtă expli- 
catie: 

In luna Septembrie, d-l Marghiloman 
mi-a facut o propunere pe care am rela- 
tat-o în ambele noastre comitete din Bucu- 
resli. 

Dacă asi fi spus un singur cuvânt: da, 
eram de şapte luni în războiu alături de 
Unguri. 

De aci o deosebire de păreri. Părerea 
mea mam manifestat-o prin stratageme de 
culise ci am esit în largul lumei si am 
avut curajul, pe care destid să-l aibă alţii, 
d'a face apel la opinia publică. (Aplauze 
jrenetice). 


Această opinie publică e singura care, 


dela începutul războiului european, a vă- 
zut clar si ma şovăil. 

Instinetul ei a fost mai sigur decât toate 
chibzuelile celor inchipuiti. 

In chestia de neam, care ne frământă, 
nu se cere ştiinţă. Trebue ştiinţă ca să alcă- 
tuesti un buget; trebue ştiinţă ca să rezolvi 
o chestie de drept. Ca să pricepi näzuintele 


43 


neamului, trebue numai © inimă roma- 
nească. (Vii și frenetice aplauze). 

aceea pun de zece ori mai mult pret 
pe capul unui cioban din Rucăr decât pi 
capul unui procopsit, cu mintea sofisticată 
şi cu frizură şi fumuri de diplomat. (A- 
plauze). 

aceea vă cerem nu numai să ne ascul- 
taţi ci să și fäptuili. 

Vă cerem ca să vă spuneți răspicat vo- 
inta, 

N’am venit la Craiova să sun destepta- 
rea ci ca d-voastră să ne cântafi: „La arme”! 
(Aplauze frenetice). 


Cuvântare rostită la Clubul conservator 
din Bucureşti, la 10 Iunie 1915, cu pri- 
lejul proclamării lui N. Filipescu ca pre- 
şedinte al clubului. 


D-lor, vă mulțumesc de cinstea ce mi- 
ali tăcut însăreindu-mă să secundez, di- 
rijând activitatea clubului, acţiunea d-lui 
Lahovary în împrejurările grele de azi. (A- 
plauze). 


Vă multumese si de manifestatia la care 
vali dedat alegându-mă presedinte. 

Cusururile mele au şi o parte bund, a- 
ceea Wa nu da loc la echivocuri si este cel 
putin © persoană care nu va ave nici o 
îndoială despre înţelesul alegerii mele. (A- 
plauze prelungite). | 

Acea persoană ne mai putând servi unele 
interese decât tăcând scandal în jarul ei, 
nu-i pot înlesni jocul si, dintr’un sentiment 
de decenfä, nu mă voiu ocupă de ea în niste 


45 


împrejurări ce deşteaptă alte preocupări. 
(Aplauze), 

In aceste împrejurări externe cu, partizan 
al acfiunei, sunt plin de admiraţie pentru 
neutralisti, * 

Aceştia, mai ales dacă îi compari cu par- 
lizanii în feorie ai războiului, sunt logici si 
sliu ce vor. 

Iki însă vor un lucru rău si sunt intim 
de putin numeroşi. 

In adevăr, toată lumea simte, că neutra- 
litatea până in capăt Sar traduce prin o 
calastrofä externă şi internă, 

Deci, imensa majoritate a țării e pentru 
acţiune. (Aplauze). 

Atunci nu mai pricep aşteptarea. 

Pricep să aştepţi dacă e să te hotärästi 
numai întru cât sar ivi o ocaziune favora- 
bilă sau nu. Când însă esti hot&rit, când 
nu poţi să nu fii hotărât, când n'ai încotro, 
când ai pierdut ocazii lavorabile pe care 
nu le vei mai găsi, este o imprudentä să 
aştepţi totul dela noroc cu ri: 


ul ca viclo- 
iile ori infrangerile aliaţilor să tacă intra- 
rea noastra în acţiune mai puţin utilă ori 
primejdioasă. (Aplauze prelungite). 
Ultimul motiv de amânare, invocat de gu- 


46 


vern, e chesliunea negocierilor diplomatice. 

De nouă luni de zile stăruim ca să se 
zorească tranşarea chestiunei diplomatice. 
De atunci trebuia : să spunem franc ce 
vroim, Si au trecut lunile fara să mişcăm 
până ce, acum vre-o două luni, am fost 
traznifi afland aceste veşti: Italia a iscälit 
România nici ma incepul (ratärile. 

Era mai leal şi era mai uşor înainte, Era 
mai uşor să smulgi ceva dela Sârbi când 
Dardanelele erau deschise si Serbia nu de- 
linea singura noastră linie de comunicaţie 
cu Europa. | 

Era mai uşor să obţii ceva dela aliaţi, 
câtă, vreme nu se glia încolro va apucă 
Italia. lar dacă Ruşii nu sufereau întrân- 
gerile din Galiţia, sar fi putut trece si peste 
noi. 

lar aceste greşeli, guvernul le întoarce 
în contra noastră si cere să lim contra răz- 
boiului, ca să-şi repare greşelile. (Aplauze 
prelungite). 

l-am acordat un nou răgaz de două luni, 
ca să negocieze cu deplinul nostru concurs. 

Nu putem însă sacrifică totul si la infinit 
pentru aceasta. 


Dar guvernul, care ne învinueşte prin 
conversații particulare, uită că noi nu cerem 
de cât realizarea angajamentelor ce a luat 
faţă de Europa întreagă. 

O personalitate de seamă, membru în 
partidul liberal, a fost trimisă la începutul 
iernei trecute, în misiune în Franţa. Acea 
persoană, pe care sunt gata a o numi, a 
primit la plecare instructiuni dela palru mi- 
niştrii, cari i-au spus: „Spune, in numele 
nostru, la Paris, că în Februarie Romania 
va intra în război”, 

Acestea se petreceau prin Decembrie. şi 
acum, in Lunie, guvernul se deşteaptă cu 
chestiunea diplomatică încă nerezolvată şi 
îşi reneagă angajamentele. (Aplauze prelun- 
gite). 

Si unii dintre noi au fost amägifi tot aga. 
Nu mă plâng de aceasta. Mă plang că, fiind 
înșelat, am înşelat (fie chiar de bună cre- 
dinfä) pe alţii. 

Cu aceasta nu mă voiu împăcă. 

Ca preşedinte al Clubului, voiu stärui în 
politica de acţiune, care va scăpă 'ce se mai 
poate din diseredilul cu care ne-am acope- 
rit chiar pe lângă puterile amice, 


48 


lar dacă nu vom reuși imediat, eu per- 
sonal (iar nu ca preşedinte al clubului) mi 
voiu ispăşi greşeala şi voiu plăti vina ne- 
ertata d'a fi fost un amägitor. (Aplauze 
prelungile si entuziaste. Aclamaţiuni). 


Cuvântare rostită la Clubul conservator 
din Bucureşti, la 24 lunie 1915. 


Domnilor, 


Nu vam convocat pentru o chestie per- 
sonală. 

Cel mult se poate zice că e o persoană 
în contra unei cauze. 

Această cauză e cea mai sfântă pe care 
a cunoscut-o neamul nostru. 

Dela întemeierea Principatelor si până 
azi, nici o generaţie nu sa aflat în fata unor 
împrejurări mai märete. 

De aceia, această generaţie, de va fi la 
înălțimea marei sale datorii, va fi cea mai 
lăudată de cronica neamului, ori altfel vom 
fi generaţia blestemată de nepoţii si de strä- 
nepoţii noștri. (Aplauze). 

Astiel, vă facem un singur apel: un apel 
la datorie. (Vii aplauze). 

Să nu mai auzim, în momentul jertfelor 


= IN 
supreme, pomenindu-se de disciplină de 
partid si de consideratiuni nepotrivite pen- 
tru imprejurari ca cele de azi. 

De altfel, de vă veţi face datoria bărbă- 
leşte, veţi aveă şi unitatea de partid în mij- 
locul aclamatiunilor {ärei şi într'o clipă par- 
tidul nostru se va înălţă spre culmile mă- 
reliei. (Aplauze frenelice). 

Noi suntem hotäriti a curma repede, fie 
chiar cu sabia, un echivoc ce se prelun- 
geste prin o lipsă de demnitate. (Aplauze 
Jurtunoase). 

Sus inimile, domnilor conservatori ! (A- 
plauze). 


Cuvântare rostită la meetingul dela 
„Dacia“ la 28 lunie 1915. 


Faţă de criticile ce ni sau adus, simt ne- 
voia de a justifică politica noastră, nu nu- 
mai ca singura politică națională posibilă, 
dar gi ca cea mai cuminte si cea mai pru- 
denta, 

D-lor, sunt mai bine de trei veacuri 
de când am cucerit pentru ultima dată Ar- 
dealul. De atunci, mai întâi în mod nedeslu- 
sit, apoi tot mai clar, fiecare român a trăit 
cu speranța că odată vom reface unitatea 
naţională. Aşteptam numai ocazia. 

Eră să ne vie un om de geniu, capabil 
de a înrâuri Europa, cum a făcut-o Ca- 
vour, ca să provoace ocazia ? Ori, aşteptam 
ca mai curând ori mai târziu să se ivească 
dela sine ocazia ? Nu ştiu, dar în fiecare 
suflet românesc zăcea credința că odată se 
va ivi momentul cel mare, că, de nu-l vom 

4 


52 


„Vedeă noi, îl vor vedeă copiii sau nepoţii 
‘no stri. Si atunci, ne având alt merit decât de 
a fi stat la pândă, nu ne rämâneà decât 
să prindem ocazia ce ne-o va trimite noro- 
cul. $i iată, că norocul ne-a ales pe noi. 
Austria intră în războiu. O coaliție o înipre- 
soară. Războiul e dus în numele principiu- 
lui naționalităților. Pentru fiecare neam din 
Austro-Ungaria luptă un vecin. Rusia pen- 
tru cehi și ruteni, Serbia pentru sârbi, I- 
lalia pentru italieni. Singuri românii din 
Ungaria sunt duşi în foc şi puşi în prima 
linie din cauza noastră, a României, care 
însă, cum a zis Goga, pelrece şi nu vrea să 
știe deci. lar dacă amintim aceasta, ni se 
spune că vrem război numai de dragul lor. 
Ei da, îl vrem. Războiul se face pentru in- 
cident de graniţă, pentru ofensă adusă u- 
nui ambasador, 

In cazul de fata trebue să vrem răz- 
boiul, cu toate riscurile lui, până la ultima 
centimă, până la ultimul om, până la ultima 
picătură de sânge. Altminteri e peirea nea- 
mului, e ruşinea pentru acest Regat cu în- 
dalorire față de frati. lar mâine va fi, 
locul războiului naţiunilor, lupta fratricidx 
şi aci, in tara, războiul civil. 


Da, d-lor. Lupta fratricidä. Dacă pierdem 
această ocazie, sa stârșit cu unitatea naţio- 
nală. Nu mai rămâne Ardelenilor decât să 
ia pe Mangra de sel, să devină toţi rene- 
gati şi să ne spună: „Am pătimit de pe 
urma voastră. N’ati voit să sliti de noi. Nu 
vă mai cunoaştem.” 

Jar în ţară vom aveă una din acele ră- 
fueli, de cari mă cutremur. 

Când am cerut intrarea în acţiune a Ro- 
mâniei, când am zis: „Acum e momentul, 
altădată va fi poate prea târziu”, ni sa 
spus de unii: „Şi noi vrem, ca şi voi, impli- 
nirea aceluiaşi ideal naţional, dar să mai 
aşteptăm. Mai târziu va fi mai bine”. Azi, 
în urma unei victorii austro-germane asu- 
pra rușilor, ni se zice: „Vedeţi că am fost 
prevăzători şi bine am facut că mam in- 
trat în războiu” ? 

Dacă asemenea prevederi sar îndeplini, 
să nu crează reprezentanţii politicei ger- 
mano-file că vor fi lăudaţi pentru meritul 
prevederii. Şi să nu se uite, că am pierdut 
momentul când detileurile Carpaţilor erau 
libere iar astăzi sunt întărite, Şi să nu ni se 
spună de lipsă de munifiuni, căci avem tot 
atâtea munitiuni câte am avut la început. 


54 


Acestea sunt urmärile pentru tot ce am 
facut. Dar iată ce am făcut: noi am înar- 
mat si aprovizionat cu munitiuni Dardane- 
lele. Noi am trimes sute de mii de români 
din ultimele contingente in foc, si lupte in 
contra românismului. Asteptau recrutii ho- 
tărîrea României. Dar România i-a părăsit 
si în fafa soțiilor cu lacrimile în ochi, o- 
fiterii unguri pälmuiau pe ,,Valahii putu- 
roși” şi-i trimiteau în foc totdeauna in linia 
l-a. Lozinca este: „Să piară Valahii”. 

Astiel, din cauza noastră, putrezese oa- 
sele a sute de mii de români pe câmpiile 
Galiției. 

Acestea sunt efectele. 

Această politică nu este cea a prudentii, 
ci a lasitatii. 


= 


La intrunirea dela 7 Septembrie 1915 
dela „Boulevard“. 


Vroiam să vă vorbesc de corupţia străină 
care se întinde la noi, cu complicitatea şi a- 
jutorul statului, şi să propun unele măsuri. 
Uzând cum se cuvine de legea poştală de 
exploatare şi de convenţia internațională 
poştală, sar fi sfârşit cu propaganda prin 
presă şi cu cumpărarea ziarelor. Agi fi ce- 
rut retragerea exequatorului vice-consulului 
german la Bacău, dovedit că subvenţionează 
presa ostilă färei. Și sar fi propus multe 
altele. 

Dar, de câteva zile, «situaţia externă a 
căpătat o gravitate care trece cu mult peste 
aceste preocupări. 5 

Din ocazie in ocazie pierduta, politica 
ce sa făcut în cercurile noastre a ajuns la 
faliment. 


56 


Dar în loc să se depue bilanțul si să 
avizăm, se perseverează în eroare. 

Suntem duși la prăpăstie tot în numele 
idealului naţional. 

Acest ideal naţional îmi aduce aminte 
milioanele doamnei Humbert. 

Europa întreagă a lost amăgilă cu aceste 
milioane, cari ar fi existând intr’o anume 
ladă de fier. Când sa deschis lada de fier, 
Sa văzut că eră goală si că la mijloc eră o 
vastă excrocherie, à 

In momentul când ne lăsăm a fi incer- 
cuiti, ni se vorbeşte încă de ideal national. 

Gluma trece peste marginile îngăduite, 

Suntem amenințați de învăluire ca să fim 
sugrumati. 

Suntem de fapt în război cu Austro-Ger- 
mania, Dar războiul e de o natură specială. 

La sfarsitul secolului al 18-lea se praclică 
un fel de război al cărui teoretician a fost 
generalul Henric von Bolow. Acesta a seriso 
carte despre războiul fără luptă si fara 
vărsare de sânge, Această strategie tinteà 
să opereze pe planuri si în dosul inamicu- 
lui, să-l încercuiască, să-i taie liniile de co- 
municatie şi să-i ia magaziile, silindu-l să 
ceară graţie. 


57 


Acelaş război puţin glorios se duce con- 
tra noastră. 

Când vom fi inyaluiti 
Severin şi dela Severin la Balcic, va trebui 


dela Dorohoi la 


să ne supunem. 

Vom vedeà atunci un popor întreg, cu 
armata sa, tăcut prizonier. Pas de mai tă 
atunci politică naţională! Se răspândesc o 
sumă de neadevăruri spre a sprijini politica 
supunerii şi a lasitäfil. 

Se vorbeşte de un milion de germani. 


Neadevăr patent. 

Nu sunt în contra Serbiei mai mult de 
300.000 oameni şi pretind că nu sunt nici 
atât. Pe frontul rusese se află toate tru- 
pele ce erau până aci. Nu sa regăsit urma 


numai a trei divizii. Si e o copilărie sa 


întreprinzi o ofensivă în contra României 


şi a Serbiei cu mai puţin de 1.200.000 o: 


meni, Am convingerea că dacă ne-am face 
datoria, atacul în contra Serbiei nu Sar mai 
produce şi am scăpă de primejdia ce ne 
ameninţă. 

El nu va aveă loc decât fiindcă am fä- 
gaduil că nu vom mișcă. 

Am auzit zicAndu-ne, că am merge dacă 


58 


aliaţii ar debarcà în Balcani 400.000 de oa- 
meni. D- Take Ionescu cel dintâi mi-a spus 
că ar trebui să sugerăm Quadruplei Inţe- 
legeri să aducă o sută sau 9 sută cincizeci 
de mii de oameni. 

Eu i-am spus: „Să 0 facem, dar să wo 
vorbim”. Când guvernul va auzi de aceasla, 
el, după sistemul lui de ipocrizie, care ne-a 
atras disprețul lumii, va cere 400.000 de oa- 
meni, cât nu se poate aduce. 

Sa nemerit că tocmai 400.000 sau cerut. 

Dar trebue să fii un triplu imbecil ca să 
propui aga ceva, 

Linia ferata unică, ce există prin Serbia, e 
o linie cu debit foarte mic si e o stupiditate 
să ceri ca cu această linie să se transporte 
si să se ravitalieze 400.000 oameni, plus 
armala grecească, şi să se deservească ar- 
mata română si armata sârbească. D-lor 
trebue să se stârşească odată cu politica 
nedemnităţei şi a lagitäfei | 

Suntem in ultimul stadiu când se mai 
poate alege: Ori facem politică naţională 
şi atunci trebue să ne facem datoria ime- 
diat; ori politică germanotilă francä. 

Piindea această din urmă politică însem- 


59 


nează jertfirea tuturor aspiraliunilor nea- 
mului, să cerem imediat: mobilizarea, (A- 
plauze prelungite). 

Si să cheltuim toată energia ce e în noi 
ca să impunem ceiace datoria ne poruuceste! 
(Lungi si sgomoloase aplauze). 


Cuvântare rostită la inaugurarea clubu- 
lui „Federaţiei unioniste“ la 7 Octombrie 


1915. 


Domnilor, 


Având a vă face o expunere a silualiunii, 
voesce, inainte de toate, să invedcrez gravita- 
tea împrejurărilor. Si tot ce pot speră dela 
expunerea ce voiu face, e să înfig în mintile 
a cal mai multi români credința exactă 
despre gravitatea orei prezente si să tre- 
zese la ei spiritul de jertfä, pentru a-și face 
cu toţii datoria, măcar la ora cea din urmă. 
E abiă o lună de zile de când am spus: ,,A- 
cum un an Ungurii făceau la Budapesta 
tranșee in.contra noastră. Acum facem noi 
transee la Predeal. Iată drumul ce am stră- 
bătut.” Dar ce drum am facut de o lună in- 
coace | Inamicul şi-a întins liniile dela Pre- 
deal la Severin şi acum vreă să ne invälue 
până la Balcic. Mâine vom fi luaţi în cleşte. 


61 


O coaliţie balcanică, ce se putea constitui 
în tolosul nostru, s'a încheiat contra noas- 
tra, eu complicitalea si ajutorul nostru. 
De dezastrul la care am ajuns, e răspun- 
zător guvernul și. noi, pentru tot timpul cât 
l-am ajutat. Dar avem si o slabă desvinovă- 
lire: cine war fi acordat un răgaz, două, 
trei, zece, ca, cu toţii laolaltă, întrun gând 


şi întrun suflet, să pornim ? 

De când însă d-l Brătianu a scăpat si 
ocazia inträrei Italiei în război, mi-am dat 
seama că nu e nimic de tăcut cu guvernul 
actual. 

Fiindcă sunt persoane cari — fie de bună 
credinţă, fie că caută un pretext — aruncă 
vina pe noi, zicând că tăcerea noastră a 
interpretat-o ca efect al unei înţelegeri cu 
guvernul, împlinese o datorie declinând sus 
si tare orice solidaritate cu politica guver- 
nului. Adaug numai, că dacă, chiar la ulti- 
mul moment, guvernul Sar hotări la acte, 
am trece cu vederea toate greşelile sale. Li- 
berali de orice menajament, suntem datori a 
desteptà tara si a-i face cunoscut in ce 
mod se jertfese cele mai sfinte interese ale 
ei, în nişte împrejurări cu cari nu ne vom 
mai întâlni. Voiu cercetă azi două chestiuni 


62 


Pregätirea de război, cu privire în special 


la munitiuni, si atitudinea noastră în politica . 


externă. 


Chestiunea munițiilor. 


Voiu discută chestiunea munițiilor cum Sa 
discutat în toate statele beligerante. In tä- 
rile unde nu există un control real, sau înlă- 
turat miniştrii cari nau comis nici a ze- 
cea parte din greșelile comise la noi și sau 
pus voiniceste capăt räläcirilor. - 

Când a isbucnit războiul european, aveam 
de fiecare tun mai multe munitiuni decât 
Franţa, Anglia sau Rusia. 

In anii 1911, 912 şi 913, d-nii generali 
Argetoianu si Hârjeu si cu mine am intreit 
stocul munițiilor noastre. Aveam cene tre- 
bue ca să intrăm în război. Totuşi ar fi 
lost util să se mai sporească munifiunile şi 
eră indispensabil să asigurăm reinoirea slo- 
cului. 

Afirm că întotdeauna am avut, cum am 
pulea aveă şi acum, această posibilitate. De 
la venirea d-lui Brătianu la ministerul de 
război si până la isbucnirea conflagratiunei 
actuale, sau oprit comenzile. Pomenindu-i 
de acestea, am aflat dela d-sa că dacă nu 


63 


Sau mai tăcut comenzi, în schimb sa sporit 
productiunea Arsenalului. Să cercetäm a- 
ceastă chestiune. 

Când a venit d-l Brătianu la putere, la 
31 Dec. 1913, d-sa a găsit: 

1. O cerere de a se da de lucru Arsena- 
lului. 

2. Proecte pentru mărirea producției Ar- 
senalului. 

Cererea de lucru sa făcut prin raportul 
Arsenalului No. 11510 din 9 Dec. 1913 către 
M. R. Acest raport zice, că până la Ia- 
nuarie 1914 cea mai mare parte din %0- 
menzi vor fi terminate, rămânând foarte 
putin de lucru. Astfel că vom fi nevoiți să 
concediem mai mult de jumătate din numä- 
rul lucrătorilor, iar în cursul lunei Ianuarie 
va trebui să concediem jumătate din cei ră- 
masi. 

Se repetă si se accentuează acelaș lucru 
prin raportul No. 1442, din 19 Febr. 1914. 
Extrag din acest raport următoarele: 

„Am onoare a raportă, că cea mai mare 
parte din comenzi terminându-se, am fost 
nevoiţi să concediem în serii o parte din 
lucrători, urmând ca peste 15 zile să se 


64 


mai concedieze şi alții, cari au fost anunţaţi 
prealabil.” | 

Ca să ştiţi ce urmare sa dat acestor ra- 
porturi, citez darea de seamă anuală a Ar- 
senalului pe anul 1914. 

In ea se zice, că până la 30 Tunie sa lu- 
erat foarte puţin, ne având alte comenzi de 
cât acelea de reparatiuni la armături, pro- 
cum si alte mici comenzi si reparatiuni 
de diterite materiale, obiecte, ete. „Din a- 
ceastă cauză, am fost nevoiţi a concediă si 
lucrătorii, D 


şi Arsenalul, cu No. 11510 din 
9 Dec. 1913, alăturat în copie, a raportat 


liei Arse- 
nalului şi a secretarului general, cerând co- 
menzi, lolusi nu Sa luat nici o măsură. 
Revenirile cu rapoartele No. 14301 si 14422 
din 17 Febr, 1914, au fost iarăşi fara re- 


si adus cazul la cunoştinţa diree 


zultat. „Pe lângă cele arătate mai sus, mai 
întâmpinăm noui greutăţi, din cauza eve- 
nimentelor externe, în aprovizionarea mate- 
rialelor, lucru ce sar fi evitat iarăşi dacă 
comenzile sar fi dat din vreme”. 

lată toală activitatea Arsenalului in tot 
anul 1914, în ajunul si în timpul războiului 
european, activitate cu care se laudă d:1 
prim-ministru, In ce priveşte cererile de 


65 


mărire ale Arsenalului spre a se spori pro- 
ductiunea lui, cereri înaintate încă din 1913, 
allă-se că ele sau incuviintat tocmai la 29 
Tulie 1915, acordându-se niște credite prin 
“jurnalul Consiliului de miniştrii, No. 1187. 

Să trecem acum la chestiunea munițiilor 
comandate, 

Am zis că la isbucnirea războiului „eu- 
ropean, şi ași putea zice chiar la 1 lanuarie 
1914, aveam un stoc de proectile de artile- 
rie mai mare ca în Franţa, Anglia sau Ru- 
sia. EL trebuiă încă sporit, mai ales după 
experiența războiului european. Inca dela 
începutul lui, Sept. 1914, la bătălia dela 
Marna, s'a văzul ce mare consumaţie de 
munitiuni de artilerie se face. Ei bine, lao 
întrunire publică ţinută in lunie 1915, am 
spus: „Navem, azi, un proiectil mai mult 
ca la 1 Ianuarie 1914.” Azi pot zice că am 
sporit stocul nostru eu abiă 99/5, Lală lot ce 
am facut într'un an si nouă luni. De mar fi 
decât atât, şi ar fi mai mult decât trebue 
ca să se osândească un guvern. Un fapt 
ca aceasta nu co greşeală, e o crimă,—şi de 
crimă acuz guvernul. 

Nu cred să tiu desmintit. Dar de mi 
Sar da cumva o desminfire, cer să lac proba 


afirmatiunilor mele înaintea unei comisiuni 
aleasă esclusiv de guvern. 

Până la isbucnirea războiului, d-l Bră- 
tianu se ocupă numai de colegiul unic şi 
de expropriere, chestiuni mult mai impor 
tante pentru ministrul de război decât a- 
părarea țărei. Dar după izbucnirea războ- 


iului european, aceiaş nepăsare criminală 


ar päreà de necrezut. Si totuşi asà e. 


Nepăsare, incapacitate, necinste. 


Cum Sa ajuns la un asa rezultat de- 
zastros, lucrul e secundar fati de faptul în 


sine, deciziv şi brutal. Totuşi, voiu cercetà si . 


procedeurile cari au produs rezultatele ce 
constatăm azi, căci ele desvelesc nepăsarea, 
incapacitatea si mecinstea, Cine se duce la 
Ministerul de război, — şi oricine poate 
face experiență — ca să vorbească de o 
chestiune de afmament sau de munitiuni, 
capătă acest răspuns: „Aceste chestiuni 
statul Român nu le tratează în România ci 
în străinătate si mai ales la Paris, la hotel 
Regina”. 

Intr’adevar, cei doi techniciani mai de 
seamă ai armatei noastre, d-l general Ghe- 


67 

nea, inspectorul-general al stabilimentelor 
de artilerie, si d-l colonel Rudeanu, direc- 
torul armamentului, lipseau din fara, pri- 


„mul de vre-o 8 luni, cel de-al doilea de 
"vre-o 6 luni. 


D general Ghenea a fost trimes în Ita- 
lia, pentru nişte comenzi cari nau sosit 
şi nu vor sosi niciodată. Pentru prima oară 
se vede un general trimes în permanenţă 
în străinătate pentru controlul comenzilor. 
De patru luni guvernul italian ne-a și spus 
că nu ne va mai da nimic. Atunci ce rost 
a avut trimiterea d-lui general Ghenea in 
străinătate ? Nefiind util acolo, a fost tri- 
mes numai ca să nu fie aci, să nu afle ni- 
mic. 

D-1 colonel Rudeanu e trimes de 6 luni 
la Paris, ca să se ocupe de niște munitiuni 
din cari numai o intimă parte va veni vreo- 
dată. Toate aceste sunt deja foarte curi- 
oase. Mai curios e însă modul cum proce- 
dează guvernul nostru cu comenzile. El 
transmite unui reprezentant al său în străi- 
nătate, ordine da provocă oferta, apoi da 
tărăgăni dacă oferta e favorabilă. Târziu de 
tot el ordonă de a refuză ori de à iscăli. 
Foate expedientele de tärägänire au de scop 

5 


Lee rh 
de a face pe furnizor să priceapä. Dupä 
cum pricepe, se refuză ori se iscäleste. Ca 
pildă, se povestesc tribulatiunile unei oferte 
de bombe. 

La 6 Ianuarie o casă italiană face o pro- 
punere de bombe pentru aeroplane şi de 
torpile terestre. Casa pare foarte serioasă. 
E cunoscută ca atare. Reprezentantul ei e 
prezentat de ministrul Italiei la Bucureşti. 
Din punct de vedere al utilitäfei, statul-ma- 
jor face un raport favorabil. Din punct de 
vedere technic, d-l general Coandă referă 
de asemenea favorabil. 

Casa propune să facă experiențe la noi 
în ţară. Ea cere însă să i se plătească cos- 
tul experienţelor, cam 5—6 mii lei. Ministe- 
rul refuză aceste propuneri, cerând ca expe- 
rienfele să se facă în mod gratuit în Italia. 
Casa italiană primeşte. 

In Februarie se numeşte o comisiune ca 
să asiste la experienţe. Se fac toate pregă- 
tirile si comisiunea noastră e poftită in I- 
talia, la experiențele ce aveau a se face. 
Comisia refuză, cerând să fie poftita în mod 
oficial, de, guvernul italian. Acesta, ne a- 
vând nici un fel de amestec în această afa- 
cere, răspunde că nu are calitatea ca să pot- 


69 


teasca comisia: românească la niste expe- 
rienfe de ordin privat. In Martie, văzând 
că nu se ajunge la nici un rezultat, casa 
italiană propune să se suprime experien- 
tele, ministerul de război având dreptul să 
refuze tot ce nu e conform cu caetul de. 
sarcini. 

Propunerea e respinsă, ministerul de- 
clarând că nu poate face nimic fără ex- 
perienfe prealabile. Totuşi, se dă dela di- 
recția armamentului, inginerului - italian, 
scrisoare către comisia românească din I- 
talia, ca să facă experienţe. In Maiu, se 
pun la cale experienţele, dar Italia e in a- 
jun de a intră în război şi opreşte de aci 
înainte orice export de bombe. In Iunie 
se fac noi propuneri, ca experiențele să se 
facă in Bucuresti si bombele lucrate în ţară 
cu spesele de experienţe ale furnizorului. 
Se admite în principiu şi mai trec trei luni 
până la începutul lui Septembrie, când, după 
8 luni, ministerul răspunde că chestiunea 
nu-l interesează. In felul acesta se rezolvă 
toate chestiunile la M. R. De toate acestea 
acuz pe d-l Brătianu, cu toate că ştiu că 
nu calcă pe la Ministerul de război. Dar 
ştiu ce ştie si ce fac agenţii săi -personali. 


70 


Guvernul a voit să înfiinţeze la noi o fa- 
brică de puşti. ,L'Indépendance roumaine” 
din 11 Noembrie 1914, serie că se va in- 
stală în curând la Bucureşti o fabrică de 
puşti. ; 

$i aci neseriozitate. Au fost, e drept, pro- 
puneri ce meritau a fi luate în seamă. Dar 
după un an constatăm că nici nu Sa început 
ceva în această direcţie si nici nu se mai 
pomenește de așă ceva. A mai fost vorba 
să înființeze o fabrică de cartuşe. Casele 
franceze ultraserioase: Saint-Chamond si 
Delaunay-Belleville, au propus încă din luna 
Februarie înființarea unei cartuşerii în Ro- 
mânia, cartuserie care mai întâi trebuiă 
să predeă o cantitate mare de cartuşe pe 
140 franci mia. Casele acestea au fost, pen- 
tru motive diverse, purtate cu vorba atâta 
timp, în cât au cedat statului francez insta- 
lările lor, cari lucrează și azi pentru el. La 


22 Martie o casă italiană face propuneri pen-, 


tru înființarea în țară a unei cartuşerii pe 
prețul de 160 de franci mia de cartușe. 


Fabrica trebuia să fie pusă în funcţiune, 


după 5 (cinci) luni. Reprezentantul casei 
italiene pleacă în Italia; angajează trata- 
livele, regulează chestiunea masinelor, ob- 


{ine permisia de export. El primeşte dela 
seful misiunei române din Paris o tele- 
gramă, prin care îşi anunţă trecerea prin 
Italia şi-i cere să-l aştepte la Milano. Trec 
o săptămână, două, trei, seful misiunei uită 
să treacă prin Milano. Să se observe că 
principala noastră pretentiune, eră ca fa- 


‘ brica să functioneze cât mai repede. Casa 


italiană ne mai pricepând nimic, timete la 
Bucureşti pe reprezentantul ei, care găseşte 
aci pe colonelul Rudeanu, în ziua chiar 
când plecă din nou la Paris. Ei sunt de 
acord şi col. Rudeanu roagă pe reprezen- 
lantul casei italiene să-l aștepte zece zile, 
când va fi întors din Paris. Tree o lună, 
tree două. Nici o ştire. In Iulie, directorul 
unei mari bănci din Bucureşti, ducându- 
se la Paris, cere col. Rudeanu un răspuns 
„categoric. Răspunsul este că afacerea nu 
merge destul de repede. 

Se cere ca fabrica să fie gata la 1 lanua- 
rie şi in loc de amenda obişnuită de 2 ori 
3 la miie de fiecare zi de întârziere, se pre- 
tinde o amendă de 100/,. Casa italiană re- 
fuzä, zicând: „Ce fel de pungäsie ar trebui 
să fie oferta mea, ca să pot riscă 10 la sută 
din “totalul sumei ce aveam de încasat şi 


72 


care constitue tot beneficiul nostru”? Să se 
observe că, dacă primea oferta dela început, 
fabrica ar fi început să funcţioneze in Sep- 
„tembrie, nu în Ianuarie. 

Concluzia acestei afaceri, e că acum de 
curând ministerul a iscălit un contract cu 
o altă casă pe preţul de 180 franci mia de 
cartuşe. Cu 40 franci mai scump ca Saint 
Chamond. La 300 milioane de cartuşe, dife- 
renfa reprezintă o pagubă pentru stat de. 
12 milioane. Dar ceemaigrav, e că -aface- 
rea sa injghebat neserios şi că la Ianuarie 
nu vom aveă fabrică. Trebuie să märturisim 
că sa făcut si un lucru bun. S’a făcut în 
Franţa si o mică comandă de proectile de 
artilerie, din nenorocire mult prea mică. De 
la această comandă rezultă aproape exclu- 
siv micul spor de 9%/, de care am vorbit 
la munifiuni. 

Dar şi aci constatăm aceleași tărăgăneli, ; 
uneori interesate, alte ori efect al neglijen- 
tei, cari au drept urmare că toate furniturile 
sau plătit prea scump, căpătându-se prea: 
târziu. Ni sau oferit aceste proectile pe 
65 lei bucata. S'au pierdut săptămâni cu 
discufiunea prețului. Acesta s'a urcat la 70 
lei si, după noui discutiuni, sa făcut co- 


73 


manda pe 80 lei. Procedeurile noastre EN > 
atât de stranii, mergând până a refuză mu a 


nitiuni asupra cärora ni se primiserä toate 
conditiunile, dar cari nu placeau pentru alte 
motive, încât un ministru dintr'o fara be- 
ligerantă a spus: „De sigur că România nu 
va intră. în război, când văd că reluză mu- 
nifiile ce i se oferă.” La o furniturä de pro- 
ectile tratată in ţară, toate condifiunile noas- 
tre erau primite. Nu mai erau dar motive 
de tratative şi de tărăgănare. Ne având 
încotro, se făcu învoiala. Pentru a scăpă 
totuşi de nişte munitiuni ce satisfaceau toate 
cerinţele noastre dar cari nu plăceau, sa 
găsit acest mijloc: Sa luat angajamentul 
ca statul român să ceară ministerului de 
război francez autorizaţia, care e obl'gatorie, 
pentru săvârşirea comenzei. Reprezentantul 
nostru a spus că a cerut-o, dar guvernul 
francez nu vreă să dea autorizaţie. Lucrul 
Sa lămurit însă altfel: o scrisoare, isvorită 
din ministerul de război trancez, dovedeşte 
că niciodată nu sa făcut acea cerere. Aşi 
puteă să înşir ore întregi fapte ca cele ce 
am desvelit. Dosarul meu ¢ încă plin si mai 
e o faţă a chestiunei care e mult mai gravă. 


74 
Am vroit azi să dau numai câteva pilde, ca 
să ilustrez sistemul. 

Prin nepäsare, incapacitale si necinste, 
cele mai grave interese ale tärei sunt jert- 
tite. 

Când un guvern, în 2 ani de existență sau 
14 luni dela isbucnirea războiului european, 
a dat tristele rezultate ce cunoaştem in 
chestia munițiilor, el e osândit si däinuirea 
lui constilue o primejdie. 


Chestiunea externă. 


Spre a aveă pretext in politica externă de 
a nu intra în acţiune, guvernul ne-a defäi- 
mat în afară, läfind în toală Europa cre- 
dinfa că n'avem munitiuni, Măcar dacă a- 
ceastă calomnie l-ar fi îndemnat să-şi facă 
în modul fie chiar cel mai modest datoria 
in ce priveşte pregătirea de război. Dar 
activitatea guvernului cu privire la muni- 
liuni a fost dezastroasă. Si tot atât de inca- 
pabil sa arătat guvernul şi în chesliunea ex- 
lerna. Pornit dela ideia că trebue să meargă 
alături de Germania, d-l Brătianu sa raliat 
fara convingere la politica cealaltă. Soväel- 
nic în convingeri, bățos în negociatiuni, din 


75 à 
apucătură despotic’, nereuşind Ja timp din — 
această pricină nici o negociere, pierzând 
toate ocaziunile, am ajuns să fim chiar la 
noi şi să nu mai aşteptăm împlinirea vi- 
sului nostru decât dela noroc. Acum un an, 
Europa aveă ochii pe noi, ca să dăm noi 
lovitura decizivă. Azi am abdicat chiar dela 
rolul nostru aci, în politica balcanică. Ce 
a fost această politică balcanică, e ceva de 
necrezut. In loc să sprijinim pe aliaţii nos- 
tri de eri si de mâine, pe Sârbi si pe Greci, 
ne-am dat în toate împrejurările de partea 
Bulgariei. Două fapte, încă necunoscute, 'a- 
gravează şi mai mult atiludinea noastră. 
Primul fapt e, că tratatul care leagă Bul- 
garia de Germania, e încheiat încă dela în- 
cepulul războiului: şi anume din prima ju- 
mătate a lunei August. D-l Beldiman, minis- 
trul nostru la Berlin, are cunoştinţă de a- 
ceasta si a informat guvernul nostru de 
existența acestei convenţiuni. Cu toate aces- 
tea, in orice împrejurare, am susţinut pe 
Bulgari în contra Sârbilor si Greeilor. Si 
totuşi, întotdeauna au fost contra lor. Tn 
ajunul războiului european, avusesem câte- 
va incidente la granița cu Bulgaria. Atunci 
guvernul nostru a întrebat pe cel din Bel- 


4 


grad daca ’si va îndeplini obligatiunile pen- 


tru apărarea tratatului de București. Ep 


al răspuns că da. Dar când, după câteva 
zile, a izbucnit războiul european, ni s'a 
pus din Belgrad aceias întrebare, iar noi 
am răspuns că nu se poate comptă pe noi 
căci împrejurările sau schimbat; ceva mai 
mult, Berlinul a fost autorizat să comunice 
aceasta la Sofia şi să instiinfeze pe Bulga- 
ria, că, din partea noastră, au mână liberă 
în contra sârbilor, Cine a tăcut politica mu- 
nifiunilor, pe care am expus-0, e capabil 
să facă si aga politică externă. Când, iarna 
trecută, sârbii erau expuşi a fi zdrobiţi de 
austriaci, Sa susținut la noi că, în propriul 
nostru interes, trebuiă să intervenim în fa- 
voarea sârbilor. Ce nam fost în stare să 
facem noi, se hotăriră să tacă Grecii. Ei 
ne-au cerut în cele din urmă numai (şi au 


cerut-o, în numele lor, reprezentanţii în Bu- 


curesti ai Triplei Intelegeri) ca să facem cu- 
noseut la Sofia ci vom interveni dacă bul- 
garii vor atacă pe Greci. Fusesem însărci- 
nat, împreună cu d-l dr. Istrati, a cere d-lui 
Brătianu să făgăduiască demersul diploma- 
tic, la Sofia, ce ni se cereă. D-l Brătianu ne-a 
spus că. nu guvernul elen ci Tripla Intele- 


77 


gere ne cere aceasta, vroind să ne târască 
şi pe noi şi pe greci în acţiune. 

Astfel, d-l Brătianu pretinde, că prin refu- 
mul nostru scăpăm pe Greci de pretenţiile 
unei intervenţii pe cari ei n’o doresc. Ulte- 
rior, cele două memorii ale lui Venizelos 
cätre regele Greciei, ne-au dovedit cä lucru- 
rile nu Sau petrecut astfel. 

D-1 Venizelos spune in memoriul său din 
17 Tanuarie 1915: 

„Maiestatea Voastră a luat cunoștință de 
răspunsul guvernului român la propunerea 
noastră priviloare la o acţiune comună în 
favoarea Serbiei. Acest răspuns semnifică, 
cred, că România ne va refuză orice coope- 
rare militară, dacă nu participă şi Bulga- 
ria.” Să nu se zică că d-l Venizelos na 
avut aprobarea regelui şi a fost nevoit să 
se retragă. D-1 Venizelos din cauza nvas- 
tri a căzut. Noi Vam răsturnat de două 
ori. Incă o ispravă inteligentă a guvernu- 
lui nostru! In orice caz, nimenea nu cerea, 
ca să intervenim fără garanţia tuturor fac- 
torilor constitutionali. Dar ce e mult mai 
grav, e că, spre a câştigă prietenia iluzorie 
a Bulgarilor, sta comunicat şi la Sofia de- 
mersul facut pe lângă noi și refuzul nos- 


78 


‘tru. Știm ce caz mare faced guvernul de 
felul cum câstigasem prietenia Bulgarilor. 
:. Asemenea procedeuri nu sunt permise 
nici când ai scuză succesului. Noi însă ne- 
am “acoperit de desconsiderare, ca să în- 
registrăm numai insuccese, 
Vă mărturisesc că, cunoscând unele 
lucruri de cari nu pot vorbi, ştiind ca- 
“ul ce se face de angajamentele de o- 
noare, auzind cu uimire invocându-se u- 
nele probe scrise, adesea am avut să ro- 
sese in fata străinilor. Să se sfârseascä o- 
dată cu o politică înșelătoare şi nedemna: 
Destul cu politica de culise! Tara are drep- 
tul să știe unde merge si să pretindă cla- 
ritatea si probitatea în politica noastră 
externă. 
Dar să revenim la politica noastră bal- 
"eanică. Noi, cari alături de statele balca- 
nice suntem statul cel mai puternic şi cel 
mai dezinteresat în chestiunile teritoriale de 
la sudul Dunărei, noi avem de jucat primul 
“rol în faza orientală a conflictului european: 
“Noi putem servi cauza Quadruplei Infele- 
"eri şi a noastră, fie chiar numai printr’o 
“acliva acţiune dip'omat'că, Puteam strânge 
“intrun mănunchiu şi în folosul nostru, toate 


re AS 


forţele balcanice, minus Bulgaria, care însă 
ar fi fost paralizată. In loc de aceasta, am 
distrus toate forţele ce ne puteau veni în 
ajutor: Serbia jertiită, Grecia descurajata 
in toate näzuintele ei de a merge aläturi de 
noi, Bulgaria căpătând din parte-ne mână 
liberă spre a face o politică inspirată îna- 
inte de toate de temerea unei Românii-Mari. 
Si totuşi, am mai putea salvă acum, la “al- 
timul moment, situaţia în Serbia şi Grecia. 

După ce am scăpat o ocazie, cum. nici 
nam visat, de ocupare a Ardealului şi de 
intervenire glorioasă în conflictul european 
cu un minim de sacrificii, acum am ajuns să 
fim ameninţaţi la noi. 

Acum aşteptăm totul dela pronia cereas_ 
că. Orice ocazie ne-ar rezervă ea, am Su- 
ferit pagube ireparabile. Trei sute de mii 
de Ardeleni, încă nerecrutati până acum opt 
luni, sunt pierduţi pentru noi. Ne vom în- 
tâlmi încă si cu ei poate, pe câmpul de 
luptă, în tabăra vräjmase. Pagubă irepa- 
rabilă! Trecätorile Carpaţilor, eri libere, 
sunt astăzi întărite. Peste ele va trebui 
să ne deschidem drum cu jertte omenești. 
De aceste jertfe nici un noroc nu ne vă. 


80 


scăpă. La aripa noastră stângă armata sar- 
bească ce aşteaptă să ia ofensiva cu noi, 
va fi, dacă o permitem, înlocuită cu armata 
duşmană, când Serbia va fi zdrobită. A- 
tunci lupta îşi va îndoi forţele, când con- 
juncțiunea cu armata germană îi va da mu- 
nifiuni din belşug. Iar mijloacele noastre 
de aprovizionare vor fi tăiate. 

S’a zis că vom fi încercuţi. E mai drept 
să zicem că ne-am încercuit singuri. 

Norocul ne-a dat ocazii. Netrebnicia noa- 
stra le-a nimicit. Fiecare săptămână, fie- 
care zi înseamnă o nouă pagubă. 

Acum cincisprezece zile un cuvânt alnos- 
tru putea încă să schimbe fafa lucrurilor în 
Balcani. Acum, numai bärbäfia noastră ne 
poate scăpă. Nimie nu mai putem aşteptă de 
la politica de până azi, care a îngrămădit 
toate greşelile şi ne-a dus la ultimul grad 
al desconsiderărei față de ambele grupări 
de puleri. 

Nici un guvern germanofil, cu înfățișarea 
lui respingătoare, n’ar fi putut să ne aducă 
unde ne-a adus guvernul actual în numele 
idealului national. Am deschis un larg cre- 
dit guvernului. Luni de zile i-am dat un 


concurs absolut, în schimbul unor făgădu- 
eli. ce nu: sau împlinit. y 

l-am votat starea de asediu în schimbul 
-— e drept — cuvântului de: onoare ce am 
cerut primului-ministru, şi pe care ‘ni l'a 
dat, că nu va întrebuință această sarmă 
decât în război şi niciodată în contra po- 
liticei noastre. I-am făcut cinstea de a crede 
că acest cuvânt e o garantie. 

Creditul ce, într'o dorință de armonie 
internă, am acordat guvernului, ne-a încăr- 
cat cu o grea răspundere. 

Cu convingerile ce avem, ar fi din par- 
te-ne o trădare de neam dacă am prelungi 
o stare de lucruri ce ne-ar duce la prăpas- 
tie. 

sara să-şi spue limpede voința şi să nu 
se încreadă decât în o politică ale cărei 
țeluri să fie proclamate la lumina zilei. 

Guvernul ne-a făcut făgădueli. Azi îi ce- 
rem, în modul cel mai riguros, să le ţie. 
Ori îşi tine angajamentele, ori să plece! 
De un an de zile se tin concentrate unele 
trupe în cari, din inacfiune, se stinge orice 
entuziasm. Aceasta e cea mai primejdioasă 
pregătire de război. Noi spunem limpede: 
La război, ori acasă! Tara nu mai poate 


fi dusă cu minciuni. Un guvern fatis ostil 
idealului naţional e mai puţin primejdios ca 
un guvern ce-și învălue telurile, ca să ne 
tie în amortealä. Cel dintâi revoltă, cel de- 
al doilea ne adoarme. Deşteaptă-te, ro- 
mâne | 


La întrunirea „Federaţiei unioniste“ 
dela Brăila, la 18 Octombrie 1915. 


N. Filipescu aminteşte drumul ce-am par- 
curs dela ultima întrunire la Brăila până 
azi. 

Au fost momente când, prin un simplu 
marş militar, ajungeam la Buda-Pesta. A- 
colo dictam pacea Europei. Destinele lu- 
mei au fost, un moment, în mâinile noas- 
tre. 

Acum suntem ameninţaţi la noi acasă. Se- 
colele pândeau o clipă: aceia când putea 
spulberă stâlpii blestemati dela vama Pre- 
deal. Azi bariera sa întărit cu tranșee si 
cu tunuri. 

Și brâul de învăluire se întinde de jur 
împrejur, peste Serbia respinsă şi despăr- 
lit’ de noi, până la Marea Neagră. 

lată unde am ajuns. 

Dacă am fi fost în război, un general 

6 


84 


isis) 


care, prin inactiune, ar fi fost adus in aşa 
situaţie, ar fi fost trimis in consiliu de raz- 
boi. 

E cazul lui Bazaine in Franţa. E cazul 
d-lui Brătianu la noi. 


intä încă salvatoare — atunci e catastrofa 
cca mare. 

" Atunci e pentru noi ruina - financiară, 
după chelluelile zadarnice ce-am facut si 
Si nu numai prin inactiune am ajuns aci. este sfâsierea intestină. Ardealul maghia- 
rizat si perdut pe veci. 


După ce am pierdut toate ocaziunile, am 
România înghesuită între o Ungarie pu- 


fäptuil după interesul si porunca vrăjma- 
şilor noştri. (Aplauze). 

Greciei, care ne propunea să intrăm în 
răboi aläluri de ea, îi răspundeam: „Nu ne 
mişcăim, Fiţi prudenti, nu vă miscati nici 


voi” ! 


ternică şi o Bulgarie mare. 1 
Ni se vorbeă de pericolul slav. In contra 
Rusiei nu putem nimic. Dar unde putem, 
creăm noi o Bulgarie mare. 
i A cui e vina? O ştiţi. Dar şi noi suntem 
vinovaţi. Intro dorinţă de unire, am ‘fost 
prea răbdători cu guvernul si ati fost prea 
toleranti cu trădătorii. (Vii aplauze). 
Trădători ? Ce lipsă de eleganță da rosti 
acest cuvânt. Părea o lipsă de simţ critic 


In schimb, Bulgarilor, cari vroiau să a- 
tace pe Sârbi, le ziceam: „Aveţi mână li- 
beră” | 

Sârbilor, de cari ne leagă un tratat scris, 
le răspundeam aceasta miselie: „Imprejură- 
rile s'au schimbat, tractatul nu mai e decât 
un petic de hârtie”. 

Și poporului nostru, care se zice că e in- 
teligent, i se spune că această politică se. 
tace în numele idealului naţional |... (A- 
plauze). 

Dacă o minune nu ne scapă — dar a- 
ceastă minune poate fi voința voastră, vo-. 


şi o lipsă de gust literar de a veni cu în- 
vinuire de trădare. } 

Si totuși, îndată ce trădarea a avut cău- 
tare, sa umplut fara de trădători. 

Să-i lăsăm pe cei mari, prea bine cunos- 
cufi. 

Aci, în Brăila, după marea întrunire din 
primăvara trecută, am avut un banchet, 
Acolo sau rostit de unii oralori discursuri 
iredentiste dintre cele mai înflăcărate. 


Unii dintre aceşti oratori erau functio- 
nari la Banca Agricolă. 

“Toţi aceștia, când au fost amenințați de 
bancă, sau prefăcut în maghiarofili. 

Ei nu erau nişte nenorociti peritori de 
foame si totuşi, pentru o sută delei pe lună. 
au vândut Ardealul. (Aplauze). 

Dar de aceasta sunteți si d-trà vinovaţi. 
Ati refuzat să le intindenti mana? Le-ati 
întors spatele? I-aţi tralat ca pe nişte ciu- 
mati? 

Prea adese-ori nu. S'a uzat față de ei de 
o toleranță care e o lasitate. 

Toleranta e un minimum de libertate, si 
una se deosibeste de alta prin aceia că li- 
bertatea e o opinie, iar toleranta e un semn 
de civilizaţie. 

Impotriva celor ce se ridică însă în con- 
tra neamului, toleranța nu e permisă. (A- 
plauze). 

In numele sfintei tolerante, vă spun: ,,Po- 
por, zdrobeste pe cei ce ifi stau in cale. 
Implineşte-ţi ursita! Peirea sau mântuirea 
stă în mâinile tale. Voeste, si vei putea! 
(Vit si frenetice ovafiuni). 


Cuvantare rostită la meetingul dela 
laşi al „Federaţiei Unioniste“, la 1 Noem- 
brie 1915. 


Sa afirmat că eu aşi fi declarat că ce- 
dez Moldova în locul Ardealului. E o infa- 
mie, căreia îi dau cea mai categorică des- 
mintire. (Aplauze). 

In 1859, Napoleon al Hl-lea adresă ur- 
mătorul apel poporului italian : 

„Providența partineste uneori popoa- 
rele, dându-le prilejuri de mărire; dar a- 
ceasta sub conditiunea ca să ştie să se fo- 
losească de ele. Folositi-vä, dar, de noro- 
cul ce vi sa häräzit !” 

Victor Emanuel fäcând apoi o călătorie 
la Paris, un istoric seric: „El eră primit pre- 
futindeni ca suveranul unui mic regat, care 
stiuse să ia o mare hotärire”. 

Acest lucru, la prima vedere atât de in- 
semnat, de a şti să iei o hotărire, este oare 


pees Sala PE : 
el semnul ce distinge popoarele alese ? 

Da, când el infaptueste poruncile din 
mormânt ale generatiilor ce s’au stins cu 
visul lor neimplinit, când el se fierbe în 
durerile fraţilor subjugati şi când sa ză- 
mislit în exallatiunea unor aspiratiuni sfinte 
ce poruncese toate jertfele, (Vii aplauze). 

Atunci, hotărîrea luată e rezultatul tutu- 
vor virtuților unui neam mare. 

Când socoteala însă inlocueste voința vi- 
rilă, atunei se pierd cauzele cele mai mari. 

Chiar si d-l Brătianu pare a vroi ceva, 
şi el pomeneşte uneori de ideal naţional. 

Mult asi da să am mărturisirea intima 
a d-lui Brătianu despre ce este, pentru el, 
»ldealul national”, 

El trebue să-şi facă o socoteală cam de 
telul acesta : „Ardealul nu eo afacere tocmai 
rea. Transilvänenii vor exportă prin Brăila 
şi Constanţa. Valoarea terenurilor va spori 
în porturile noastre, In general, valoarea 
pământului egalizAndu-se se va mări. Bän- 
cile ce fac operaţiuni de comision de ce- 
reale, ca Banca Românească, isi vor întinde 
operațiunile. In Transilvania, sunt mine de 
cărbuni si de fier; de aci ocazii de ataceri 
cointeresate. Dacă pol aveă toate acestea, 


chilipir, sunt gata să constitui Ardealu 
acţiuni”. (Aplauze). 

Când un om a vroit, în primele zile ale 
războiului, să ne aducă alături de nemți, Fe 
apoi a început să pre[uiascä Ardealul a 
consideratiuni de telul acesta, să nu ne mi- 
răm că a pierdut atâlea ocazii, 

Unitatea unui neam se face cu suflet de 
viteaz, nu cu inimă de cämätar. (Vi -a- 

uze). QE 

i dă a ne mire dar toate soväelile. ae 
Mortun ziceă mai deunăzi: „Nu SUM, nici 
germanotil, nici rusofil, sunt on: hu 

Fi bine, nu. Esti român numai cu numele 
şi cu cetăţenia, când nu eşti azi nici ger- 
mano-fil, nici franco-fil. A 

Eu, ca român, sunt azi şi pentru pre 
ju -ările actuale, şi franco-lil si ruso-fil şi 

sârbo-til. (Aplauze). 

Sunt sArbo-fil si din cinste. O convenție 
scrisă ne leagă de Serbia. 

Când sa iscălit pacea dela Bucuresti, ple- 
nipotentiarii greci, sârbi şi romani propu- 
seseră ca armatele să continue să ocupe a 
vitoriile bulgărești până ce, prin marea 50- 
branie, se va consfinti tratatul de pace, 

S’a propus însă, apoi, o modalitate mai 


80 


dulce. Armatele aliate să se retragă, dar să 
se încheie un tratat de alianţă între Romä- 
nia, Serbia si Grecia, pentru apărarea, în 
contra Bulgariei, a tratatului de Bucureşti. 

Tratatul Sa iscälit. 

Spre ruşinea noastră, nişte oameni fără 
onoare au renegat iscălitura țării. 

Dacă un Bethmann-Holweg a putut vorbi 
cu dispreţ de un tratat ca de un petec. de 
hârtie, el se bizuià cel putin pe tunurile 
sale. : 

O țară mică are însă o datorie de pru- 
dență de a protesă respectul dreptului şi 
al tratatelor, ) 

Ni se va zice însă, că nici Grecia nu Sha 
respectat tratatul. N 

Mai înlâi, aceasta nu-i face cinste şi pre- 
supui că pe viitor nimeni, nici măcar Ger- 
manii, nu vor mai pune temei pe iscălitura 
Grecici. (Aplauze), 

Dar cel putin Grecii tot au făcut ceva. 
Au tăcut un demers pe lângă noi, ca, tm- 
„preună, să ne ţinem angajamentele. Noi 
am refuzat. Apoi grecii ajută pe cât se 
poate pe sârbi, făcând trupelor debarcate 
da Salonic toate înlesnirile. Guvernul nos- 


91 


tru, din polrivă, lasă să se înțeleagă că 
sar împotrivi ajutorului Rusilor. 

E în stare să facă si aceasta. 

In Septembrie 1914, guvernul nostru a 
iscälit cu Rusia o conventiune, în care se 
pomeneşte de desmembrarea Austro-Unga- 
riei. 

Azi, el e în stare să meargă alături de 
Austro-Ungaria în contra Rusiei, 

EI a luat bani dela Englezi si arme dela 


. Francezi, angajându-se măcar la atât: că nu 


le va intrebuinta în contra lor, şi azi pome- 
neste să ajute cu ele pe Germani în con- 
tra aliaţilor. 

El a trimis emisari în Franţa, ca să spuie 
“că, la cutare dala, vom intră în război si a 
fägäduit, în cele di nurmä, cä va intrà odatä 
cu Italia. 

A înşelat Europa întreagă, si uneori îmi 
este ruşine când mă aflu faţă de străini. 

Dar ruşinea ca ruşinea. Întru atât s'a 
tocit însă în noi orice sentiment, încât să 
nu ne mai miște nici martiriul transilvă- 
nenilor ? 

Nu cunose nimic mai jalnic decât cal- 
varul fraţilor noştri. 


Nici soarta Belgiei nu se poate comparà 
cu a lor. 

Admirabilii Belgieni cel putin luptă con- 
(ra dușmanilor lor, conduşi de un rege vred- 
nic care, după veacuri şi veacuri, încă va 
ti cinstit ca eroul ce sa agăţat până la ul- 
lima sutlare de ultimul petie de pământ 
al patriei sale. (Aplauze). 

Ardelenii luptă contra liberalorilor lor, 
duşi în toc în prima linie de o stăpânire 
care a dat lozinca: „Valahii să piară” ! A- 
poi Belgienii au măcar mângâierea milei 
și admiraţiei universale. Ardelenii mau nici 
atât, din cauza disprefului ce-l inspiräm tu- 
turora, noi, cei din regat. Dar, după mobili- 
zare, Sau început noile recrutări din Tran- 
silvania. \ 

Noi am spus-o la timp : la data cutare si 
în data cutare se vor chemă încă atâtea con- 
tingente. 4 

Și Sau mai ridicat aproape trei sute 
de mii de români, duși la moarte, în Gali- 
fia, de Unguri, cu ajutorul dela noi al 
călăului transilvănenilor. 

Dar socotitorul fără suflet dela noi zice 
că nu face sentimentalism. 


93 


Lui îi merge bine, la căldură, şi la furni- 
luri. (Aplauze). 

Dupăce sa recrutat tot ce se putea ri- 
dică, sau luat bătrânii şi răniții ca cäräusi, 
cari aduce armatei ungare aprovizionările: 
stoarse tot dela Români. Şi când n’a mai 
fost ce să se recruteze, preoții şi babele 
au fost puşi în lanţuri și aruncaţi în inchi- 
sorile din Ungaria. 

Mai deunăzi, în Sibiu, preoţi şi femei au 
fost puşi în lanţuri şi scoşi pe stradă, inten- 
ționat noaptea, la eşirea teatrului, si, pe 
când erau duşi la închisoare, ungurii și 
saşii dela teatru i-au scuipat în obraz. 

Cel ce ne povestea aceasta înlrun cere 
intim, eră d-l Goga. Eladăogă: „Acum aştept: 
ca mama să fie aruncată în închisoare din: 
cauza mea, iar eu voiu părăsi această țară, 
unde credeam să găsesco patrie”. (Aplauze). 

In mijlocul chinurilor si al desnädejdii, 
tratii noştri se mai agaţă de o ultimă iluzie, 
Englezii şi Francezii debarcă la Salonic, 
iar Ruşii au strâns o armată mare în Ba- 
sarabia. ; 

Aci e ultima lor rază de speranţă. (A- 
plauze). 


94 


lar fiinfa fara suflet din capul guvernu- 
lui, le zice: „Nici noi nu vă dezrobim, nici 
altora nu vom îngădui să vă dezrobeascä. 
Să pieriti până la cel din urmă |” 
Noi însă vom spune aliaților ce vor veni: 
„Fiți bine veniţi, fraţilor si salvatori ai fra- 
tilor ! Și noi vom merge alături de voi !” 
(Vii şi frenetice aplauze). 


Cuvântare rostită la Senat, cu prilejul 
discuţiei răspunsului la Mesajul Tronului, 
la 4 Decembrie 1915. 


D-lor senatori, cu accente lirico-desperate, 
d-l Procopiu a lăudat frumusețile regimu- 
lui parlamentar aşă cum îl practicam de 
un an şi jumătate. 

Eu îi voiu opune un singur fapt: dintre 
loale țările parlamentare—lără a exceplă 
chiar Turcia — România singură este in- 
zestrată cu un guvern, care, dela începutul 
războiului, a socotit că mare nici o comu-- 
nicare de făcut Parlamentului. 

Pentru d-l Procopiu este un moliv mai 
mult ca să aducă laude băncei ministe- 
riale. Cu cât îi se comunică mai putin, cu 
atât laudă mai mult. 4 

Nu însă toţi sunt de această părere si 
sunt multi de părerea contrară. 

Fără a intra în discutiunea controversei 


SAME gl 

d-lui Procopiu despre opiniunea publică şi 
despre încrederea țării în guvern, voiu in- 
vocă în favoarea noastră mărturii din sânul 
chiar al majorității si mă sprijin pe o 
părere, după mine mai autorizată ca aceia 
„a d-lui Procopiu, aceia a preşedintelui eo- 
misiunei Adresei, care, întrun articol senza- 
fional, ne-a spus că suntem astăzi în si- 
tuaţia de a nu mai putea „conciliă apärares 
intereselor supreme ale Statului cu functio- 
narea normală a Parlamentului”, 

Foarte grav. Avem să alegem între apă- 
rarea intereselor supreme ale Statului si in- 
stitutiunile noastre parlamentare, Ori păs- 
tram institutiunile si alunei să renuntam la 
indeplinirea aspiratiunilor noastre, sau, de 
vrem si realizim aspiratiunile noastre, 
trebue sa jerttim inslitufiunile parlamen- 
tare, d 

Chestiunea merită o cercetare mai de a- 
proape şi de aceia, de acum, anunț o inter- 
pelare asupra situaţiei guvernului fata de 
Parlament. 

Dar, ori cum ar fi, condamnaţi la un sis- 
tem de guvernämant incompatibil cu insti- 
tuliunile parlamentare, si ne alegem cel 
putin cu partea cea bună a mutismului 


97 


guvernului, aceia că putem cercela, aan 
abstractiune de dânsul, situațiunea generală 
tără să coborîm discutiunea la nivelul bän- 
cei ministeriale. 

D-lor, sunt diferile războaie. Sunt, de 
pildă, -ăzboaiele de cucerire, sau războaiele 
de echilibru. 

Și unele şi altele sunt in genere pornite 
mai mult dintr'un gând de câştig, decât 
dint’o datorie. Acestor räzhoaiclise poate 
aplică formula, de care azi se cam abu- 
zează: „Maximum de câştig, minimum de 
riscuri”, 

Dar sunt si războaiele naţionale, impuse 
de datoria către neam. Dela acestea, po- 
poarele cu vlagă nu se pot sustrage sub 
nici un pretext. Aci istoria, iar nu calculele, 
ne arată drumul şi pe acest drum găsim 0 
călăuză sigură, care ne poate conduce cu 
pildele ei admirabile; aceasta e Italia din 
vremea războaielor purtate pentru unita- 
tea ei. 

La 1854, Cavour seria: „Fiindcă Pro- 
videnta a vroit ca, singur în Italia, Piemon- 
tul să tie liber şi independent, Piemontul 
trebue să se folosească de libertatea gsi in- 


98 


dependenţa sa, spre a scăpă nenorocita I- 
talie”. 

Noi, românii din Regal, singuri printre 
fraţii subjugali suntem liberi şi indepen- 
denti. Statul român independent, în sânul 
neamului asuprit, are o dalorie către acest 
neam gi această datorie îi e dictată nu de 
calcule, ci de misiunea sa istorică. (A- 
plauze). , 

Piemontul, micul Piemont, care la 1848 
n’avea nici 5 milioane de locuitori, faţă de 
Austria, care eră mai mare decât astăzi, 
Piemontul a purtat patru războaie pen- 
tru unitatea Italiei: de două ori învins, la 
Custozza şi Novara, el se aruncă în aven- 
tura din Crimeea, pentru a câștigă în Eu- 
ropa sprijinul cu care să triumfe în cele 
din urmă la Solferino. 

Aceasta e linia de purtare ce se impune 
unui stat care înțelege să-şi împlinească ur- 
sita. Acesta eră rolul indicat României. (A- 
plauze). 

De am fi urmat pilda lui Cavour, de am 
fi avut, — ceeace e mai greu — un Ca- 
vour in locul cancelarului nostru obosit, in 
locul Metternichului din palatul Sturza, am 


fi dezläntuit noi în contra Austriei războiul 
european de care aveam nevoe. 

Dar măcar atunci când Austria era în- 
colțită de patru din cele mai mari slale 
din Europa, datoria noastră era, ca dela în- 
ceput, fără şovăială, fra diplomatic, fara 
abilităţi, să alacăm Austria. 

Si se nemerise ca tocmai această atitu- 
dine să fie şi cea mai înţeleaptă, cea mai 
‘prudenta, cea mai ferită de riscuri, 

La bătălia dela Marna, Imperiul Britanic 
nu putuse să trimită decât 120 de mii oa- 
meni pe frontul de pe Continent, numai 
120 de mii cari, totuşi, au fost decizivi. 

Dar inchipuiti-vä, că ar mai fi fost o re- 
zervă de 500.000 de oameni. Destid pe un 
militar să afirme, că dacă aliații ar fi avut 
pe frontul occidental o rezervă de 500.000 
de oameni, trupe proaspete la bătălia dela 
Marna, nu sar fi curățat solul francez de 
inyaziunea germană. Ei bine, această armată 
există. Eră armata română. Dar ea se aflà 
pe alt front, într'o situaţie mult mai bună, 
unde aveà libertatea de manevră şi © po- 
zitie strategică, care îndoiă valoarea acestei 
armate de o jumătate de milion. Ea aveă 
drum liber fără fortificatiunile de astăzi, 

7 


| 
| 
| 


ale OO 
fara împotrivirea nimănui spre a ajunge 
în inima Ungariei si a da lovitura de gra- 
ție armatei austriace bătute şi demoralizate. 
Schimbam noi fata războiului. 

D-lor, astfel, şi cu cele mai mici riscuri, 
nu numai ne împlineam datoria către neam, 
dar împlineam si o mare misiune eu- 
ropeanä. Eram noi salvatorii Europei. Im- 
prejurärile vitregi ale istoriei noastre nu 
ne-au prea îngăduit să ne ridicăm la un. 
rol european. Eu nu cunosc în trecut decât: 
o singură epocă in care ni sa îngăduit 
să jucăm! un asemenea rol şi, apoi, mai cu- 
nose ocazia de azi. In trecut a fost epoca 
războaielor pentru apărarea crestinätätei. 
Pe aceasta o simbolizează Stefan-cel-Mare 
când trimite principilor creştini acea ves- 
tită scrisoare, al cărei cuprins arată, tot asa 
de bine ca şi data ce poartă, distanţa din- 
tre el şi noi. Stefan-cel-Mare nu scrià ca 
să dosească dela datorie: „Maximum de câş- 
tig, minimum de riscuri”, şi nu rezolvă cu 
formule de bancher chestiunile mari ale 
neamului. El seria: ,Necredinciosu Turc 
Vrea să coprindä această poartă a cresti- 
nătății ce întâmpină în tara noastră. Şi dacă 
această poartă ar fi pierdută de mine, toată 


101 


creştinătatea ar fi ameninţată. Noi, din a- 
ceastă parte, fägäduim pe credința noas- 
Stra crestineasca, să stăm cu capul nostru 
şi să luptăm până la moarte pentru cresti- 
nătate”, 

Cel d’al doilea moment, eră cel de 
acum un an, când puteam căpătă nu nu- 
mai sporire teritorială ci şi strălucire fără 
seamăn. Puteam fi nu numai o fara mare ci 
şi un popor mare, cu măreție peste mărire 
si cu un titlu neperitor la recunostiinta Eu- 
ropei. (Aplauze pe băncile minoritäfei). 

Această ocaziune unică am pierdut-o și 
cu dânsa nu ne vom mai întâlni. Dar in- 
sensibili unei chemări atât de înalte, am 
dosit chiar dela cea mai strictă dalorie către 
fraţii nostri de sânge. 

D-lor membrii ai majorităţei, aduceti-va 
aminte de o pagină recentă a istoriei parti- 
dului liberal. Acum 20 de ani afi agitat 
cestiunea transilvăneană. Tristul sfârşit al 
acelei agitatii a făcut pe mulţi să se indo- 
iască de sinceritatea conducătorilor acelei 
agitatiuni. Acum aveţi prilejul să vă dati 
inima pe fata. 

Dar să vă împrospătez niţel amintirile. 


La 25 Septembrie 1894 d-l Sturza pronunţă. - 


un vestit discurs în sala Orfeu. 

El descrie situaţia nenorocită a Români- 
lor din Transilvania. Arată îndatoririle Re- 
gatului roman fafa de ci, vestejeşte sistemul 
electoral nedrept, regimul şcolar simplu in- 
strument de maghiarizare, prigonirile in 
contra sefilor partidului national, procesele 
de presă si condamnarile suferite si in- 
cheie cu această întrebare: „Se naşte în- 
trebarea: în asemenea circumstanțe ce tre- 
bue să facem ? Această întrebare e în gura 
tuturor, In tot cazul, nu putem să lă- 
sim pe frafii nostri de dincolo să piară, 
fara să ridicăm glasul nostru. Nu pu- 
tem să nu ridicăm şi noi glasul nostru 
când ei strigă: „Ne strivesc! Ne desfiin- 
țează Maghiarii”, 

„Despre ce eră vorba ? Ni se cereă o in- 
tervenfie. Ce fel de intervenţie? E interven- 
tia amicală, discretă, care, dacă nu reuşeşte, 
nu merge mai departe. O asemenea inter- 
ventie nu putea să nu se facă si Sa făcut. 
Dar nu aceasta se cereă guvernului nostru, 
ci o intervenţie cominatorie, care nu ince- 
tează decât dacă te-a dus la rezultat. Dar te 


ick 1 © © © tă 
puted duce şi la conflict si cu aceasta nu se 


învoise guvernul. 


Eram singuri fafa in fata cu poste 
garia. Europa era liniştită si dornică de 
pace. Astfel, ni se cereă să vorbim, cand cu- 
vântul nostru: răspicat putea fi o provoca- 
tiune nu numai la adresa Austro-Ungariei, 
ci şi la adresa Europei. Guvernul ae je 
să pornească o așa interventiune şi ae 
seful partidului liberal si amicii d-lui de 
copiu, cari azi predică pacea, au ue 
guvernul de „trădare de ţară si de neam : 
Si fiindcă ati vorbit azi de pace, trebue să 
vă spun că înţelegere nu € posibilă decât 
asupra unei politici. Pacea pe care 0 vrem 
noi,—si privim ca 0 glumă înțelegerea asu- 
pra unei persoane care face o altă po LU di 

Atunci, dar, ni se cerea să vorbim, Azi, 
când a sunat ceasul revendicărilor noas- 
tre, ne cereti să tăcem. 

. Vafi schimbat, şi d-v. nu ne Pip aduce 
aceeaşi. acuzare. Noi pe atunci MO Dear 
Pe când guvernul nostru era acuzat de ne 
dare, eu, d-l Grädisteanu, dt DATA 
alții conlucram cu d-y., cu Grigore Bra- 
tianu, cu Ureche, cu Gogu Cantacuzino. ‘eh 

Pe atunci era vorba de simple prigoniti 


104 


electorale, de procese de presä, de manuale 
școlare. Azi, în adevăr, se sugrumă neamul 
nostru peste Carpaţi si ne cerefi tăcere. 
Tacefi d-v., dacă vă rabdă inima! Taceti, 
dacă nu vă rusinati să fiti aşa de muţi după 
ce ati fost aşă de vorbareti. 

Pedeapsa d-y. e täcerea d-y. Veţi auzi zi- 
cându-se că disciplina de partid ucide în 
d-y. orice credinţă. 

Ne-a lăudat d-l Procopiu disciplina d-v. 
de partid. Eu vam nici un tel de admira- 
fiune pentru disciplină. Gäsese că sunt a- 
tâtea alte lucruri vrednice de admiraţie. 
Mai ales n’am nici o admiraţie pentru 
un oarecare fel de disciplină, Cilaritate) 
care, rezemată pe interes, înăbuşe nu nu- 
Mat orice convingeri, dar şi orice as- 
piratiuni. Si disciplinei d-v. apăsătoare şi 
interesate, opui cu mândrie dezinteresata şi 
admirabila noastră nedisciplină. 

Astfel, plecati sub disciplină, limbutii de 
altă dată nu mai îndrăznesc să spue 
o vorbă, când se pun in lanțuri Românii 
din Transilvania. (Aplauze). 

O voce. — Este cumintenie. 

D- N. Gr. Filipescu. — Este cumintenie. 
Dar de ce nu erati cuminţi altădată, şi ne 


. 


105 


impingeafi fără rost la conflict? Dar de ce 
ne fäceati pe noi trădători ? 

Eu nu acuz guvernul de trădare, îl a- 
cuz de altele, şi-mi răzbun pe d-v. când 
vă provoc la o protestare în favoarea frafi- 
lor, iar d-v. sunteţi condamnaţi la täcere. 
Ascultati, dar, în tăcere si cu capetele ple- 
cate, d-v., cari, acum 20 de ani vă revoltați 
pentru mai puţin, ascultați ce se petrece 
azi în Transilvania: 

Satele sunt pustii. Bărbaţii sunt la răz- 
boi, Ei au fost recrutaţi peste regulă si 
peste rand, altfel ca ungurii. Bătrânii si 
infirmii, ce nu erau buni de combatanti, au 
fost luaţi ca cäräusi. Femeile au fost duse 
la sapä de transee. Este depopulatia siste- 
matică. Vitele lipsese si ele; nu mai are 
cine să îngrijească de ele. Deaceea, cele ce 
n’au fost rechizitionate sau vândut. Foa- 
metea şi-a facut aparifiunea pe alocurea. 
Băncile româneşti sunt sleite. S'au ridicat 
cu sila şi banii lor și depozitele particu- 
lare, pentru împrumulurile de război ale 
statului. Cu bani românești, cu sânge ro- 
mânesc se duce războiul contra cauzei ro- 
mânesti. (Aplauze). 

600.000 de români, (intro proporție pe 


care no găsim la celelalte naţionalităţi), 
600.000 de români au fost luaţi la război. 
La început, la mobilizare, 300.000 cari sau 
complectat cu zecimi de mii de rezervisti 
din România, cari sau dus, după îndem- 
nuri guvernamentale, după sfaturile d-lui 
Slere şi ale altora, să moară pentru cauza 
vräjmasilor lor. Apoi alti 300 de mii 
Sau ridicat ulterior prin diferite recrutări, 
Aceştia ar ti fost ai nostri, dacă ştiam să 
ne îndeplinim datoria la timp. 

Toţi aceştia au fost băgaţi în foe cu lo- 
zinca: „Să piară Valahii” | Recrutati în mod 
RARES ei sunt întotdeauna puşi în pri- 
ma linie de foc. 

Sunt regimente, cari au căpătat din 
cauza aceasta nume caracteristice. Asa, re- 
gimentul 23 din Sibiu se numeşte „Sturm- 
regiment”, adică. regimentul de asalt. Asttel, 

războiul pentru românii din Transilvania 
nu este atât lupta cu vräjmasul, cât este 
exterminarea poruncită de cârmuilorii lor. 
(Aplauze). 

Dar, d-lor, sar fi putut ca tot să mai 
seape câțiva români transilvăneni. Se mai 
găseau prin sate preoţi, cari scăpau de re- 
crutare, câţiva intelectuali bătrâni. 


ua 0 Sep 


Ei bine, aceştia au fost arestaţi, puşi in 
lanţuri si trantiti la închisoare. In Buco- 
vina, aceleaşi sălbăticii. Să vă citesc, ca 
simplă mostră, un act care se atlă în origi- 
nal la Academia Română. 

„Se atrage atenfiunea populaţiei asupra 
Ic lucru, cu observarea că comandanții 
militari au primit cel mai strict ordin să 
execute imediat şi pe loc pe oricare sar 
face chiar si numai suspect de tradare, sau 
de orice actiune dusmänoasä fatä de stat”. 

„Vatra Dornei, la 13 Septemvrie 1914. 
Dela guyernatorul imperial al färei Buco- 


ae MERAN”. 

Si a funcţionat spânzurătoarea şi sau 
spânzurat o mulțime de români in curtea 
palatului tribunalului din Cernăuţi. 

D-lor, credeam că nici o oroare, după 
cele ce am auzit de un an şi jumătate, nu 
ne mai poate impresionă. id 

Ei bine, cele săvârșite în contra români- 
lor sunt fără pildă. In Serbia, în Belgia, 
ororile erau puse la cale de vräjmasi în 
contra vrăjmaşilor. In ținuturile româneşti 
ororile sau comis în contra cetățenilor 
aceleiași patrii. D-lor, este cevă mai mizera- 


UE 


bil decal prigonirile şi ororile Ungurilor 
este indiferența şi ticăloşia noastră (A- 
plauze pe băncile minoritäfei). 

Spuneţi măcar acum un cuvânt de protes- 
lare, ca să se simtă că clocoleşte ceva aci 
în România si nu veţi permite tot călăilor 
fratilor noştri! (Aplauze pe băncile minori- 
ritätei). 


D-lor, indiferenfa d-v. isi are izvorul în 


conceptiunea, pe: care ne-o facem noi, des- 


pre rolul nostru în războiul actual. Vă vor- 
beam adineauri de războiul național, în 
deosebire de alte feluri de războaie. 


Dar mai este un soiu de război, de care 


nam vorbit, este războiul colonial. Ca a- 
tare priveşte guvernul acesta războiul nos 
tru eventual. 

Caracteristica războiului colonial este că; 
acest război se porneşte mai mult în ve-- 
derea dobândirei bogățiilor solului de cur 
cerit, decât al populaţiei indigene. 

Inainte d’a se porni un asemenea război, 


se trimit comisiuni de studiu, cari vin cu 


rapoarte, si dacă afacerea pare bănoasă Si 
dacä nu sunt prea multe riscuri, se hota-- 
răşte campania. 


De pildă, în Ardeal, sar putea trece, im 


109. 


raport ca isvoare de venituri: minele de 


cărbuni dela Petroşani, cele de aur dela: 
Zlatna, sau apele minerale dela Borszek. 
Dar dacă populatiunea indigenă s'a prăpă- 
dit, aceasta nu importă. Mai rămân Saşii, 
Svabii si Săcuii, care vor puted pune în ex-. 
ploatare aceste bogății. 

De mult cunoaştem formula: ,,Transilva- 
nia färä transilvăneni”. Aceasta pare a îi 
soluțiunea noastră de azi. Ce se va alege: 
cu fara locuită odinioară de Transilväneni ? 
Sortii, din ce în ce mai scăzuţi, ai norocului 
nostru, vor hotäri. 

Cât pentru transilvăneni, soarta pe care 
le-am creat-o, o cunoaştem dejă. Dar tot vor 
mai rămâne destui, ca să fie cine să ne bles- 
teme. Cu‘ toţii merităm blestemul lor; d-v., 
cei dela guvern, pentru faptele d-v., iar noi 
pentru că yam tolerat. (Aplauze prelungite 
pe băncile minoritdfei). 


Cuvântare rostită la inaugurarea Clu- 
‘bului partidului conservator din Craiova, 


la 24 Aprilie 1916. 


„Vă cer ertare da fi visat pentru Româ- 
nia o ursită prea măreaţă”. Aceste cuvinte 
nu sunt ale unui român, ci ale d-lui Clé 
menceau. 

Numai vinovalii dela noi caută să tăgă- 
duiască, că au tost momente când, fără ris- 
curi, puteam jucă un rol european hotări- 

„tor şi să ne facem unitatea națională. 

Dar să lăsăm trecutul si să cercetăm ce 
se mai poate astăzi scăpă. Politica guver- 
nului se poate, — cred, — rezumă în a- 
ceste cuvinte: „Să inseläm pe toată lumea si 
să intrăm în război după victorie și înainte 
de pace”. 

Socotese că chiar dacă şiretlicul ar reuşi, 
ar fi cea mai primejdioasă politică. 

Să vă spun în câteva cuvinte pentru ce. 


Am o credinţă nesträmulalä in victoria fi- 


nală a Quadruplei Intelegeri. 

‘Nu cred însă că va fi o victorie zdrobi- 
toare. Quadrupla nici nu are nevoe de asà 
victorie. Aliaţii nu sunt stapaniti de idei de 
cucerire. 

Ei vor, mai presus de toate, garanţiile 
unei păci trainice şi consfintirea unor prin- 
cipii de echitate internațională. 

Ei cer satisfactie pentru Belgia, Serbia. 
Franţa va cere Alsacia si Lorena (putin lu- 
cru). Italia, foarte putin peste ce-i ofereà 
Austro-Ungaria de bună voe. Rusia, folo- 
sinta Strâmtorilor. 

Când Germania, nu zdrobită ci convinsă 
de neputinta biruintei, va vroi pacea, ea o va 
putea obţine cam în asemenea condițiuni. 

Atunci România, chiar intrată în război 
înainte de încheierea păcei, va interveni ca 
să ceară bucata cea mai mare. 

Dacă asupra acestor pretentiuni ar fi să 
se rupă negocierile, e cineva sigur că ou- 
terile ar mai cheltui miliarde şi ar jertii , 
sute de mii de oameni pentru Ardeal ? 


Cuvântare rostită în sala Eforiei, cu 


ocazia fuziunei partidelor conservatoare, 
în ziua de 22 Maiu 1916. 


Toastul cel dintâi nu trebue să fie astăzi 
tradiționalul prim toast ce se ridică la 0- 
rice masă de români. 

Imprejurarea care ne-a strâns azi, ne im- 
pune, ca o chestiune de tact, să stăm cât 
mai departe de orice oficialitate. 

Inchin, dar, primul pahar, acelora pe cari, 
îi sărbătorim azi, şi printre aceştia, este 
unul despre care se poate zice: „En le frap- 
pant, on le designe”. Ë 

Acesta, — Paţi ghicit — este d- Take 
Jonescu. (Aplauze prelungite), 

Dacă, din prima zi a conflictului euro- 
pean, el nu ar fi luat atitudinea pe care a 


adoptat-o, cine ştie unde Sar află azi Ro- 
imânia |... 


De aceea între noi sa stabilit o legătură 


113 


solidă şi am constatat o dorință generală 
ca toate câte între noi s'au legat, legate să 
fie pe vecii vecilor. 

Aşa fiind, si abstracţie făcând numai de 
chestiuni de comilet, prea mărunte ca să fi 
avut vreme Wa ne fi ocupat de ele, vă pot 
anunţă că fuziunea între noi e un fapt în- 
deplinit. (Aplauze prelungite, ovafiuni). 

De acord asupra cestiunilor externe şi 
interne ce sunt la ordinea zilei, ne-am legat 
să le rezolvăm împreună, fie la putere, fie 
în opoziţie. (Aplauze prelungite). 

Rog pe acei ce nu fac parte din cele 
două grupuri conservaloare, să mă ierte că 
m'am folosit de împrejurarea de azi spre 
a da publicitätei acest eveniment. 

Asi fi vroit să ridice paharul meu şi în 
sănătatea contelui Czernin, căruia îi dato- 
rim această serbare. 

M’asi teme însă ca ironia toastului să nu 
aibă aparenţa de necaz, si n’avem cuvânt 
de necaz când avem încredere în victorie, 

Am încredere desăvârşită în victoria mi- 
litară a Aliaților. (Aplauze prelungite). 

Repet, (ca să nu mi se falsifice gândirea) 
că am cea mai desăvârşită încredere în vic- 
toria militară, Dar vreau să spui că chiar 


114 


dacă ofensiva aliaţilor mar reuşi, tot a lor 
ar fi izbânda. 

In cazul acesta ei ar organizà defensiva 
şi ar răpune pe adversari prin cel mai 
strasnic blocus. ~ 

Detensiva are întotdeauna nevoe de mai 
puţini oameni, şi prisosul lar rezervă neu- 
trilor, cari mar voi să participe la blocus. 

Succesul va fi sigur al aliaţilor, în vreme 
ce noi am fi tariti în contra lor si siliți a 
jucă numai rolul, putin profitabil şi putin 
glorios, de jandarmi ai blocusului. 

Nevoind a primi acest rol, dăm de aci 
semnalul unei noui acțiuni, care va îndrumă 
politica noastră externă spre înplinirea cu 
mândrie a aspiratiunilor noastre. (Aplauze 
prelungite).