Zahu Pana (ed.) — Poezii din inchisori — 1982

Culegere 

de 


NCHISORI 

ZAHU PANA 


www.dacoromanica.ro 


O 



















Poezii din închisori 


www.dacoromanica.ro 


Coperta: Vlaicu lonescu 


The Romanian Voice Incorporated 


ISBN-0-919871-00-3 


Printed and bound in Canada by Webcom Limited 


www.dacoromanica.ro 


POEZII DIN ÎNCHISORI 

Culegere de Zahu Pană 


Cu un cuvânt introductiv de Vintilă Horia 


1 

Editura “Cuvântul Românesc” 

1982 


www.dacoromanica.ro 


CQNTRA NATURAM 


Până şi Tătarii au avut o justificare. Toate cruzimile din istoria de până acum 
şi-au avut o justificare, pentrucă s’au desfăşurat, într’un fel sau într’altul, aşa 
cum e logic să se desfăşoare ceea ce poeţii au numit “împlinirile din veac'\ Qmul 
e făcut ca să sfârtece pe om. Ridicăm sfinte lăcaşuri, sculptăm miracole în mar¬ 
moră sau în cuvânt şi, gând în gând cu Făcătorul, întingem în misterele lumii. 
Totul se trage dintr’o ordine de mântuire şi dintr’o dezordine de păcat, una 
împletindu-se cu cealaltă în curgerea neiertătoare a spaţiului-timp. Luminile 
din Noul Testament vin după răzbunările din cel Vechiu, însă amândouă ne 
înfrăţesc în paradoxul uman şi ne dau chip de bine şi de rău. Homo sum . . . 
Nimic din ce e omenesc nu-mi e deci străin. Pe marginea acestei teribile dualităţi 
au întârziat filosofii şi poeţii de când omul e om şi tot astfel vom întârzia asupra 
lor până la sfârşitul lumii. Tot ce face parte din istorie, credea un filosof italian, 
îşi are un rost în acest lung proces de desvăluire, care, probabil, nu va fi niciodată 
desvăluit cu totul şi nici cum trebuie. Deşi nu din natură ci înfruntaţi cu ea, cum 
gândea alt mare vraciu contemporan, oul e un fel de oglindă a lumii şi aceasta o 
oglindire a omului. E un fel de armonie cosmică, dela care, cu toate relele şi 
aparentele contraziceri, nu ne-am abătut niciodată, nici măcar atunci când cădeau 
sub săbii pruncii din Ierusalim. 

pintr o odată echilibrul s’a rupt şi istoria a devenit o desvăluire contra 
naturam. Niciunul din cuvintele, gesturile şi faptele întâmplate în lume dela 1917 
încoace nu-şi are justificare, nici cele care ar părea concepute şi realizate întru 
îmbunătăţirea soartei omeneşti, pentrucă, trecute toate prin acelaş întuneric in¬ 
tenţional, s’au rezolvat întru nimicire, înjosire şi falsificare. Foamea a fost 
numită îndestulare, războiul pace, minciuna adevăr, injustiţia dreptate, bezna 
strălucire. Poporul rus a fost prădat în fundul celor mai secrete ascunzişuri iar, 
după 1945, toate popoarele din răsărit au cunoscut aceeaşi soartă. Ce să mai 
spunem despre noi ? Ni s’a luat, în primul rând, numele, în al doilea rând limba. 
Am devenit republică socialistă, iar graiul românesc a fost în aşa fel schimonosit 
încât lumea nu mai ştie să vorbească româneşte, ci se înţelege pe o limbă 
schingiuită, dirijată şi obligată a fi astfel de toate mijloacele de comunicaţie de 
care dispune azi un Stat modern. După gramatică a urmat trecutul. Exist^, e 
adevărat, istorici oneşti care au ştiut să treacă peste piedici, şi au scris cum au 
putut istoria neamului românesc, dela Daci până unde a fost posibil, însă în 
momentul în care evenimentele au început să se întâlnească cu originile an- 
tinaturei care a pus stăpânire pe noi, minciuna n’a mai putut fi evitată. Clasa 
muncitoare, sub conducerea partidului comunist, a făcut România de o sută de 
ani încoace. Ce este clasa muncitoare ? Ştim, dela Ernst Junger, că “muncitorii” 
sunt astăzi toţi cei care facem treabă pe pământ, toţi cei care mânuim in¬ 
strumente de producţie, o mistrie sau un pian, o maşină de scris sau o maşină de 
secerat, un târnăcop sau un echer. împărţirea pe clase nu mai are niciun sens 
într’un secol luminat de descoperiri care au anulat, până la ultimul negru sub 
unghie, gândirea materialist-dialectieă, contrazicere în termeni, aşa cum a 


V 

www.dacoromanica.ro 


definit-o Berdiaev. Din resturile animice ale marxismului s’au întrupat acele 
focale care, sub suzeranitatea sovietică au pus mâna pe putere în biata Europă 
răsăriteană. Din spaimă nu se poate face miere. împotriva principiilor celor mai 
elementare ale religiei, ale eticei, ale politicei, ale economiei, ale drepturilor 
omului, ale fizicei, ale astronomiei şi ale agriculturii însăşi, popoarele din Est au 
fost închise în lagărul contra-n^turii. 

Au fost închişi poeţii şi deci lanurile n’au mai dat rod. 

E un lucru care nu s*a mai întâmplat.fJiciodată pâinea cea de toate zilele 
n’a stat în acelaş rând cu poesia. fJimic nu mai e deci de mirare şi, pe această 
linie, au fost posibile nelegiuri, ca Piteştiul sau ca moartea de foame a ţării 
celei mai bogate din Europa. Dincolo de graiu totul e posibil. Dostoievski spunea 
că dincolo de alungarea lui Dumnezeu totul devine cu putinţă, chiar şi crima 
cea mai neomenească. Raskolnicov a ucis pentrucă n’a mai crezut. Iar demonii lui 
Verhovenski nu puteau să se nască decât stricători de limbă, fiind limba ceea ce 
mai mult ne face asemenea ţelui care ne-a creat, Qe 1 care a pus Cuvântul 
începutul tuturor începuturilor. Moartea lui Dumnezeu a însemnat moartea 
graiului, deci moartea omului. In acest cadru mai mult sau mai puţin silogistic, 
s’a putut întâmpla schimonosirea poporului român, ca şi a tuturor popoarelor 
trecute prin moartea lui Dumnezeu: ducerea lor către marile abatoare ale istoriei. 
Acum câţiva ani, îmi scria un tânăr cărturar fugit din Tară, nu se putuse 
niciodată hotărî să rămână în Qccident pentrucă tot spera să fie mai bine, până în 
ziua în care a înţeles că partidul comunist şi oamenii lui făceau tot ce le stătea în 
putinţă ca lucrurile să meargă tot mai rău, că doctrina în sine, ca şi aplicarea ei, 
fuseseră gândite ş\ plănui te, iar apoi aplicate, ca popoarele să cadă din rău în mai 
rău. ţa scriitor ce sunt, îmi dau seama că, dintre toate păcatele care se înscriu în 
analele vieţii comuniste, cel mai mare e cel comis împotriva poeţilor, adică a celor 
care, mânuind Cuvântul, mai mult ne apropie de ceea într adevăr suntem. Pieirea 
limbii înseamnă pieirea popoarelor. 

Aş fi vrut să scriu cu lacrimi aceste rânduri, pentru ca tot cu lacrimi să fie 
cetite, împreună cu poemele ce urmează. Pentrucă acest volum de versuri culese 
de pe ogorul însângerat al închisorilor româneşti dau socoteală de realitatea cea 
mai cumplită pe care fiinţa omenească a trăit-o vreodată. Nu am de gând să le 
comentez în vreun fel, ci numai în primul rând, să sărut mâna celor care le-au 
scris, ca un fiu smerit, ca un urmaş nedumerit, ca un ucenic supus, cu inima 
încălzită d e această paternă, însă cu carnea sufletului ruptă de lupii disperării, 
ţum a fost posibil ? C um e încă posibil ? Mă gândesc, mai ales, la flichifor Crainic 
şi la Radu Gyr, poeţii exilului din închisori, creatorii unui nou gen în trista 
istorie a ftomâniei, pentrucă istorie a literaturii n’a mai existat după 1945 ? sau 
numai pe margine, în exilul din Ap us sau în întunerecul din botniţele Ştatului 
comunist: o poesie epică, cea a baladelor, inspirată de un trecut de care 
poeţii închişi aveau nevoe ca sa poată rezista în chinurile de tot felul la care au 
fost supuşi în subteranele materialismului, readucând în actualitate haiduci răz¬ 
bunători, mituri din timpul descălecării, codane din cronici, consolări adânci din 
care ne e făcut, în acelaş timp, trecutul şi viitorul; şi o poeise lirică, ale cărei 
mpdele sunt, poate, şi astfel vor rămâne pentru totdeauna, versurile din 
“Flămând’ T , pântecul potirului^ sau “Foamea* 1 , împreună cu altele, cântân^ 
dorul <Je acasă, lipsa de libertate, credinţa, îngemănarea cu trecutul, fiu e vorba 
de o clasificare şi nici de o apropiere critică. ce bun ? Cetitorul acestor 
comori de înţelepciune atât de autentice şi de direct concepute în strâns contact 
cu realitatea cea mai crâncenă încât par uneori scoase din străfundurile cele mai 
chinuite şi mai geniale ale poesiei populare, “Mioriţe^ fără sfârşit şi strigături 

vi 

www.dacoromanica.ro 


din hora cea mai teribilă a destinului, cetitorul va şti să le iubească şi să şi le 
însuşească dincolo de orice criteriu propriu zis literar. Nu e aici nici urmă de 
literatură, ci numai o lungă trăire dominată de suferinţă; de cea mai nejustificată 
suferinţă. 0 punere la încercare. Popoarele au fost puse la încercare. Poate cele 
mai nevinovate, poate că cele destinate unui viitor meritat. Demonii din contra 
naturam s'au năpustit asupra noastră. Ne-au schingiuit, ne-au umilit, ne-au 
înfometat, ne-au stricat limba, ne-au băgat poeţii în închisoare, au muşcat din 
trupul Tării, însă din toată această ţintuire pe Cruce a ţâşnit sângele sfânt care a 
făcut posibilă poesia din acest nou Graal. 


Vintilă HORIA 
Madrid, Septembrie, 1982 


vil 

www.dacoromanica.ro 


CTITORII 


1 


www.dacoromanica.ro 


RADU G Y R 


3 

www.dacoromanica.ro 


M E T A N I E 


Doamne, fă din umilinţă 
pod de aur, pod înalt. 

Şi din laerimă, velinţă, 
ea pe-un pat adăne şi eald . 


Din lovirile nedrepte, 
faguri faeă-sc şi vin . 

Din înfrângeri, scări şi trepte ; 
din eăderi, ureuş alpin . 

Din otrava pusă’n eană, 
fă miresme ee nu pier. 

Şi din fieeare rană, 
o cădelniţă spre eer . 

Şi din orişice dezastru 
sau crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru 
şi dă zâmbet înţelept . 


5 

www.dacoromanica.ro 


P T IJ L 


Nu scuip pc’nfrângerile melc ! 
Cc-ain adorai uu ştiu să ard 
şi nu ridic în vânt obiele 
iu locul ruptului stindard . 


l)c funia spânzurătorii 
dezastrele nu mi le-agăţ 
şi nici mândria din victorii 
n’o pun spcrictoarc’n băl 

Cu-acelcaşi zâmbete’nţclcptc 
îmi port şi lanţuri şi cununi 
urcând spre soare clare trepte 
sau coborând printre lurtuni . 

Şi merg pe-aeelaş ţărm ce suie, 
la braţ eu prieteni sau vrăjmaşi, 
de-o fi să-mi bată trupu’n cuie 
sau să-ini presare crini sub paşi 


6 

www.dacoromanica.ro 


I N 1) K M N 


. A L II I’ T A 


Nu dor nici luptele pierdute, 
nici rănile din piept nu dor, 
cum dor acele braţe slute 
care să lupte nu mai vor . 


Cât inima în piept îţi cântă 
ec’nseaimiă’n luptă-uu hraţ răpus ? 
Ce-ţi pasă’n colb de-o spadă frântă 
când te ridici e’un steag mai sus ? 


înfrânt nu eşti atunci când sângeri, 
nici ochii când în lacrimi ţi-s . 
Adevăratele înfrângeri, 
sunt renunţările la vis . 


7 

www.dacoromanica.ro 


A N T 1 T E Z E 


N ai desimcrda, de u’ai şti să blestemi; 
surâd numai acei care suspină. 

\ r /.i ii ai zâmbi, de n’ar fi fost să gemi, 
de ii ai li plâns, n’ai duee’n oehi lumină 

Şi dacă singur rana nu-ţi legai, 
eu mâna ta n’ai unge răni străine. 

N’ai jindui după un colţ de rai 
de n’ai purta nu strop de iad în tine. 

Căci nu te’nalţi în slăvi până nu cazi 
eu fruntea grea, în pulberea amară. 

Şi daeă’nvii în cântecul de azi, 
e c’ai murit în lacrima dc-ascară. 

8 


www.dacoromanica.ro 


C R K Z l! L 


Puneţi-mi lanţuri si cătuşe 
să sune scrâşnetul hain 
şl mii de lacăte la usc, 
eu tot eeiaee-am fost rămân . 

Surpaţi asupra- mi munţi şi ape 
puteţi chiar să mă spânzuraţi . 

Cu grele, negre târnăcoape, 
credinţa iui mi-o sfărâmaţi . 

Târâţi-mă de vreţi sul) şanţuri 
şi tngropnţi-inl trupul stins. 

Ku sorb ea Făt - Frumos, din lanţuri 
puteri adânci de neînvins . 

Puteţi să năpustiţi lot Iadul 
ea să mă frângă pâiuCu miez. 

Ku stau în viscole ea hradul 
şi tare, tare ea un crez . 


9 

www.dacoromanica.ro 


1 I) K N T I T A T IC 


ICşli Doamne bun, cu pământean şi rău ! 
în dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă, 
dar după răni, sunt chip din chipul Tău 
de par dospit din cer, iiu din argilă . 


Nu Ţi-ain râvnit nici razele subţiri, 
nici tălpile străpunse de piroane, 
dar Tu mă faci părtaş la răstigniri 
să-Ţi lot îngân osânda la icoane . 


Sfinţit de cruci pe care nu le-am vrut 
şi de’nvieri pe care nu le-aş cere, 
nu ştiu, Tu le cobori la minc’ii lut, 
sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere ? 

Cu nceerşită slavă Tu mă’nearei 
şi’n cuie când sfinţenia mă frânge, 
oftând mă uit la rănile prea largi 
şi-Ţi cresc alături, sânge după sânge . . . 


www.dacoromanica.ro 


I N F I R M I T A 


Năpraznie luceşti în azur, că ne doare 
privirea Je crtineeiiu-ţi soare, 
iar ochii orbiţi de limiina-Ţi grozavă, 
iui văd emu îi fulgeri din slavă. 

Sublim lămaiezi printre stele eu Duhul 
si umpli de-arome văzduhul, 
ei numai bicisnice, nările noastre, 
nu-Ţi fură aroma din astre. 

Cumplit ne-au surzit paşii Tăi, care tună, 
călcâiul peste noi prin geniină ; 
şi-ureeliea de lut, culegând veşnicie, 
nti poale-adevărul să-l ştie . 

Flămând e de Tine şi fruntea şi braţul, 
le-ar prinde eu plasa, eu laţul, 
le-ar soarbe întreg din milenii şi spaţii 
bclcgii din noi, însetaţii. 

Urechea iTaude şi ochiul nu vede, 
ne-ai dat numai râvna ee crede ! 

De ee nu ne ptti în sehiloadele trude 
şi vlaga ee vede şi-aude ? 

11 

www.dacoromanica.ro 


11 R C U Ş 


Ades îmi frige-un jărăgai 
adâncul cărnii’nficrbâiiiatc 
şi-aş tot sui pe brânci, pc coate, 
urcuş, întoarcerii în rai. 

l’oate-am lăsat acolo sus 
bucăţi din aripile mele, 
de mi se face dor de stele 
şi m’aş tot duce, drum nedus. 

Poale-am uitat aeolo’n cer 
cenuşa feţei de-altădată, 
sau poate vocea mea schimbată 
mă cheamă undeva’n eter. 

Ca de-o mireasmă mă îmbăl 
la glasul meu din alte ere 
şi pentru-o clipă prind putere 
să urc în ceruri îndărăt. 

0 clipă sui şi iar mă fac 
cădere moale şi afundă. 

Urcuşul meu a fost secundă 
iar carnea mea rămâne veac. 

Atât de dulce ştiu să cad 
şi-atât de greu mă’nalţ în sfere, 
că rădăcina mea în cer e, 
iar fructul meu se coace’ ii iad . 

12 

www.dacoromanica.ro 


VOI N’AŢI FOST CU NOI ÎN CELULE 


Voi n’aţi fost cu noi in celule 
să ştiţi ce e viaţa de bezne, 
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, 
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle, 
strivit de cătuşe la glezne . 

Voi n’aţi plâns în palme, fierbinte, 
străpunşi de cuţitul trădării. 

Sub cer fără stele, în drum spre morminte, 
voi n’aţi dus povara durerilor sfinte 
spre slava şi binele ţârii . 

în cântec cu noi laolaltă 
trecând printre umbre pereţii, 
voi n’aţi cunoscut frumuseţea înaltă 
cum dorul irumpe, cum inima saltă 
gonind după harfele vieţii . 


13 

www.dacoromanica.ro 


Ce-i munca de braţe plăpânde, 
ce-i jugul, ce i rânjet de monstru, 
cum scârţâie osul când frigul pătrunde, 
ce-i foamea, ce-i setea, voi n’aveţi de unde 
să spuneţi aproapelui vostru . 

Voi nu ştiţi în crunta’nchisoare 
cum minte speranţa şi visul, 
când uşile grele se’nehid în zâvoare, 
şi’n teamă de groaznica lui încleştare 
pe sine se vinde învinsul . 

Aţi stat la ospeţe’ncărcate 

gonind după fast şi orgoliu, 

nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate, 

nici candelă-aprinsă şi nici libertate, 

doar ghimpii imensului doliu . 

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi 
că pumnul e singura faimă. 

Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi, 
când noi eu obraji ea pământul şi vineţi, 
gustăm din osândă şi spaimă. 

Când porţile sparge-se-or toate 
şi morţii vor prinde să urle, 
când lanţuri şi ziduri cădca-vor sfărinale, 
voi nu ştiţi ce’iiseamnă’nvierca din moarte, 
căci n’ali fost eu noi în celule . 

14 

www.dacoromanica.ro 


L A 15 U N T l! K A N N I 


Aşa trec în fuga lor, Radule, Radule, anii, 
ea ieri culegeam toi văzduhul pe spade fierbinţi 
şi ială-ne azi, potoliţi întru răni şi strădanii, 
uneheşi înţelepţi, pe obraji eu surâsuri cuminţi. 

Ca ieri, muşcam lacomi din Iunie ea dintr’o gutuie, 
ea ieri, ascundeam eureubcie sub şepci de şcolari ; 
iar azi măsurăm tot egal şi ee e şi ee iui e, 
căci zborul şi pralul Ic-ain pus pe-aeelaş cântar . 

15 

www.dacoromanica.ro 


|)e mull am închis şi suspinul şi lacrima’ii ladă, 
de mult, nu mai fraugcm genunchi pe eâle s’au dus, 
iar daeă’n ferestre mai vin umbre vechi să uc vadă, 
ne află zâmbind, împăcaţi în solemnul apus . 

Azi nu ne mândrim eu victorii cândva adunate 
ei doar eu durerea în care am fiert şi-am şezut . 

Şi dacă azi, inima noastră se’mpaeă’nlru toate, 
e numai eă ştim, eă vieţii i-am dat toi ee a vrut . 

Nimic n’am oprit pentru noi din prea dulcea risipa ; 
ne-am dat, cum din prag dam colindelor mere şi nuci 
Plutind străvezii şi albaştri ea fumul de pipă, 
ne înălţăm potoliţi, peste noi cei de alunei . 

Iar azi, de’nţelegem ee ieri n’ain pulul înţelege, 
iertând lot ee ieri n’a ştiut să ne ierte pe noi, 
adânc mulţumim şi cununii de roze pribege 
şi cheagului negru de sânge, rămas printre foi . 

Ah, cât e de bine să uiţi şi răni vechi şi strădanii, 
uncheşi înţelepţi, altădată atât de fierbinţi, 
aşa trec în fuga lor, Radule, Radule, anii, 
şi-i bine să strângem pe buze surâsuri cuminţi . 


www.dacoroil4inica.ro 


NOI NU AM AVUT TINEREŢE 


Noi nu am avut tinereţe 
să spumege viaţa în eupe ! 

Priveam cum din erengi pădureţe 
un fruct de otravă se rupe . 

Niei lauri, niei mirt şi niei roze, 
n’au vrut pentru noi să’nflorească. 
Tot cerul de sus r de moloz c, 
luceafărul tânăr, de iaseă . 

Noi nu am avut licidclbcrguri 
eu blonde iubiri diafane. 

Pe elare şi verzi ieeberguri 
noi nu am plutit pe oceane . 

Cu lavaliere boeme 

noi n’am stat sub harfele lunii. 

Pe noi nu nc-au nins crizanteme, 
niei vişinii nopţii, niei prunii. 

La balul luminii’n caretă, 
noi n’am stat pe celeste terase. 
Scriam doar pe inimi eu cretă : 
un spin, încă trei, încă şase . 

17 


www.dacoromanica.ro 


Noi n’um cules aur din soare 
ei’n roşii amurguri zbătute, 
am strâns stropi de sânge’u ureioare 
prelins de pe cruci nevăzute. 

Cântam, era plânsct poemul ! 
Zâmbeam, eurgeau lacrimi pe feţe . 
Râdcain şi’n surâs sta blestemul, 
noi nu am avut tinereţe . 

Mereu şchiopătând prin dezastre, 
mereu eu osânda pe frunte, 
credeam că tot spini sunt şi’n astre ( 
în lună, lot temniţe crunte. 

Ce vânt secetos şi fierbinte 
ne-a smuls orice aripi răzleţe ? 
Căzuţi în genunchi pe morminte, 
noi nu am avut tinereţe . 

Şi-adună azi zdrenţele anii 
şi visul ciubotele sparte 
şi’n pod auzim cliiţoranii 
eum petece rod mai departe . . . 

Bătrâni, eu obrazul de ceaţă, 
eu paşi năclăiţi în tristeţe, 
prin moartc-am trecut nu prin viaţă, 
noi nu am avut tinereţe . . . 


18 

www.dacoromanica.ro 


LACRIMI 


Gonit Jiu raiul lui, pe semne, 
uii înger trist ni le-a adus, 
menirea lor în noi să’nsemne 
eă’n lut mai zaee-un strop de sus. 

Spălăm eu laerimi răni şi spade, 
sfinţim eu laerimi un sărut, 
din laerimi ridieăm areade, 
pe unde viata ue-a durul» 

Zvârlim în ele pietre grele 
şi seoatem saei de aur, grei, 
topim un pumn de spini în ele 
şi facem scări de funigei. 

Prin laerimi punem pod genunii» 
din laerimi înviem mereu, 
şi împletind diu laerimi funii 
ne priponim de Dumnezeu. 


19 

www.dacoromanica.ro 


JIND 


Uneori, noaptea, dintre ziduri severe 
fur prin poarta de fier ferecată, 
o zdreanţă de stradă sau eâ(c-o muere 
eu gura mal roşie ea o muşcată. 

Un liaimanalâc pe clici, până’» zori. 
Ah ! 0 bcţie’nlr’o crâşmă uitată; 
şi dragostea ridicată de subţiori 
muşcată şi îmbrăţişată. 

Scara, sub mâna ce vrea să alinte, 
pâinea de orz şi târâtă 
puternică, neagră, fierbinte, 
svâcncşlc viu, ca o ţâţă . . . 

Dar nu ! Celula asta murdară 
mă strânge de gât, mă sugrumă. 
Noapte, sorbi-ţi-aş drojdia-amară 
şi carnea ta rece, dc spumă. 

Aş trage o duşeă pe beregată 
de libertate şi de lumină 
ea un traseău earc’mbală, 
ea o prăştină . . . 

Năuc, prin vizetă oebiul urmăreşte 
ea din străfundul unei gropi, 
cum domnişoara lună scânceşte 
siluită de plopi. 


20 

www.dacoromanica.ro 


F O A M E A 


Lacului a gemul îu fiinţa-mi întreagă . 
Paznicul zăvoarele a tras 
şi în celulă am rămas 
Eu şi Foamea slăbăuoagă, 

0 văd ea prin vis, ca prin ceaţă, 
cum se despoaie fără ruşine 
şi ţopăie cu buricul la mine 
şi singuri stăm faţă în faţă. 

Aş strivi-o eu pumnul ca pe-o lârfă 
nălucă de oase şi piele: 
dar degetele nu-s ale mele 
şi braţul mi-i moale, de cârpă. 

21 


www.dacoromanica.ro 


Muceda tcrci-măinăligu, 
vedcnie’ii vis a fost parcă, 
în blid şi în lingura bcarcă 
vor dinţii din nou să se’nfigă. 

l-aş linge peretelui galbenul lapte 
eu aspru mea limbă, de mâţă . . 
Pernele astea de urdă m’aţâlă 
şi stelele-afară’s ea perele coapte ! 

Aş ronţăi moloz în unghere 
aş suge un colţ de saltea . . . 
Deseliide-te sobă, ea o cişmea 
gâlgâitoare de miere. 


Deee nu se face aşa, o lumină, 
să văd eă’n uşa celulei răsare 
Maica Domnului, e’o strachină mare 
eu lapte şi azimă plină . . . 

Doamne, cum s’or ospăta alţii, 
morman de oase şi pâine. 

Ah! Zodia mea de fiai’ă, de câine, 
cum mi-au dospit-o sfinţii, înalţii ! 


22 


www.dacoromanica.ro 


CONVOI 


Rupţi şi slabi şi ciuruiţi dc ploaie 
vineţi în amurgul citadin, 
z om ăi iii sub ura de venin, 
ferecaţi în lanţuri şi noroaie . 

Strâmbi în lanţ, de burniţă, de foame, 
ducem boarfa noastră’nlr’o boccea, 
prin oraşul care nu ne vrea, 
beat de aburi calzi şi de reclame . 

Dinapoi mânaţi ea pe-o eireadă, 
suduiţi de paznici fumurii, 
despuiem din ochi tutungerii, 
brutării, femei, întreaga stradă. 

Târgul fuge însă Ia o parte, 
case şi lumini se dau’napoi 
să n’alingă haita de strigoi 
care vin zăngănitori de moarte . 

Şi drumeţii eu priviri grăbite, 
mai grăbiţi din calea noastră pier, 
să n’audă vuetul de fier, 
nici să vadă foamea din orbite , 

Do ar aici, pe coasta noastră stângă, 
Preeista în lacrimi şi-a culcat 
palidu-i obraz înlăcrimat 
zăbovind o clipă să ne plângă . 

23 

www.dacoromanica.ro 


TĂCEM 


D IN GURA 


Din tot, ne-a mai rămas aicvc, 
acest zid grav, aceste dreve 
Crunt ferecaţi în piatra dură, 
cu pumnii strânşi, tăcem din gură. 

Tăcem, parc’am tăcea de veacuri 
ea nişte funduri vechi de lacuri. 
Şi ferecaţi în hezna sură, 
de inii de ani, tăcem din gură. 

24 

www.dacoromanica.ro 


Kt; ziduri, lanţuri, temnicerii. 
n °l* numai cremenea tăcerii. 

Ki, biciuri eu bătăi şi ură , 
noi, uriaş îngheţ pe gură. 

Deasupra vremii şi genunii, 
tăcem ea spinii şi tăciunii. 

Tăcem ea lama de custură, 
tăcem mereu, tăcem din gură. 

Ne linge frigul pe ciolane, 
ei, foame, cuie şi ciocane 
şi orice zl e-o muşcătură. 

Scrâşnind din dinţi, tăcem din gură . 

Tăcem ea lacătul pe uşe, 
tăcem ea focul sub ccnuşc, 
tăcem. . . dar noaptea sub celule, 
vuiesc torente nesătule . 

lin zgomot bubuie departe, 
se darmă parcă ziduri sparte 
şi parcă lanţuri cad în zgură . 

Noi aşteptăm, tăcem din gură . 


25 

www.dacoromanica.ro 


O A M K A 


Parcă de veacuri, parcă de cinci ani 
n’am mai prânzit, n’am mai şezut Ia cină. 
Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, 

am suge fier, am roade bolovani, 
am hăpăi moloz şi rogojină. 

în foamea noastră vâjâie păduri, 
se cască mări, se surpă munţi din coame, 
în foamea noastră vâjâie păduri, 
şi parcă din străbuni sau din scripturi, 
dela’neeputul lumii ne c foame . 

Ziua pândim cu nările în vânt 
năluca unui abur de mâncare. 

Ziua pândim cu nările în vânt, 

poate din cer, din iad, sau din mormânt, 

or să ne-arunee resturi ca la fiare . 


în bezna nopţii ne visăm strigoi, 
eă ne-ospătăm din eâte-un boit fierbinte, 
în bezna nopţii ne visăm strigoi, 
dar numai moartea rupe bălei din noi, 
ca singură înfulecă morminte . 


26 

www.dacoromanica.ro 


NU ŞTIU CUM VA VI ZIUA ACEIA 


Nu ştiu cum va fi ziua aceia, 
vor trece peste lume crunte roţi - 
ca tunelul eu greii lui saboţi - 
sau poate-o ardc’n cer Cassiopeia, 
nu ştiu cum va fi ziua aceia, 
dar vom pleca pe rând, toţi, toţi . . . 

Nu ştiu cum va fi clipa pentru unii, 
s’or agata de prag cu braţ flămând ? 
Alţii, voind să plece mai curând 
şi beţi de ţuiea tare a furtunii, 
nu ştiu cum va fi clipa pentru unii, 
dar vom pleca eu toţii, rând pe rând . . . 

Şi dc-or pleca şi cei ce iTor s’aduue 
pe frunte riiciun spin aurifer, 
cu toţii ştim - la porţile de ger - 
că veşnieia-i lot ce ne rămâne 
şi nu rămân doar cele care pier . 

Toţi vom pleca, dar nimeni nu va spune 

că iTa avut în el un strop de cer 

şi toţi vom duce’u noi câte-o minune . . . 

27 

www.dacoromanica.ro 


M O R M AN T O L CAPIT ANULUI 


De -aicMiuiuic , vremea se măsoară 
eu iruduicfle tale oseminte, 
si veacul care curge peste ţară 
începe din cenuşa ta fierbinte . 

Mergi printre noi eu sfânta-li moarte vie, 
ne tămâiezi eu inarca la tăcere , . . 
Mormântul tău e numai înviere, 
prin tine luminăm de veşnicie . 

Prin tine bem, setoşi, din Mântuire, 
prin tine doar, nc-ani curăţit de zgură . . . 
Izvor ne eşti şi cină şi zidire 
şi patrafir şi cuminecătură . . . 

Kşli azima pe care’u plâns o cere 
inima noastră pururea flămândă . 

Kşli drumul nostru către zări de miere, 
eşti perna pentru tâmpla fiimegândă . . . 

28 

www.dacoromanica.ro 


Kşti ruga Ţării pentru biruinţă, 
mistria noastră’n aur ferecata, 
dalta de foc înfiptă în credinţă . . . 
Mormântul tău e viaţa noastră toată . 


Venim lângă ţărâna la iubită, 
şi umbra ta, prin smirnă şi balade, 
ne-aiiitge eu plutirea ei sfinţită 
şi se prcschmbă’n torţe şi în spade. 

Cu duhul tău - mireasmă de grădină - 
ne miruiin, sub zâmbet de icoane. 
Culegem din mormântul tău lumină 
şi ne spălăm obrajii de prigoane . 

Luăm nu pumn de lut din groapa sfântă 
şi-l punem pe vechi răni de închisoare ; 
şi rănile din noi tresar şi cântă, 
se fae medalii şi zâmbesc în soare . . . 

Dar de-or veni, cândva, eu paşi uşarniei 
la groapa la, mişeii şi viclenii, 
şi se vor batc’n piept eu pumni făţarnici 
slăvind lumina sfintelor vedenii, 

Mormântul tău, gemând, să se ridice 
şi duhul tău, ţâşnind din veşnicie, 
într’un năpraznie fulger să despice 
pângăritoarea lor nimicnicie ! 


29 

www.dacoromanica.ro 


JUDECATA DIN URMĂ 


Prigonit ca o fiară prin smârcuri imunde, 
cu găuri în tâmple - orbitclc-afundc - 
rupt ca un steag, cotropit de gangrenă, 
sfâşiat de bice ca furu’n arenă, 
în lanţuri, eu gloanţe ee carnea îmi scurmă 
aşa voi sosi la ... judecata din Urmă ! 

Alb, vei străluci sub zăpezi boreale, 

Eu, vânăt de durere voi sta înainte. 

Rece vei fi sub varul gloriei Talc, 
cu ca durerea fi-voi fierbinte . 

Şi glasul din genuni va răsuna deodată : 

- Hai omule, vorbeşte, e Marea ta Judecată . 

Atunci voi urca pe înaltele trepte 
şi’ngenuneliind sub abside 
eu zâmbet de sânge pe buze livide, 
îţi voi răspunde eu trupul inert : 

- Pentru toate rănile mele nedrepte, 
eu. Doamne, Te iert . . . 

30 

www.dacoromanica.ro 


MORŢII 


Pe sub fcrcastiă trec sicrie 
eu trupuri reci de camarazi; 
trecură ieri, trecură azi, 
numărul lor eine-1 mai ştie ? 

Căruţul tras de un ocnaş 
pe drumul plopilor îl duce; 
im sunt 11 iei prapuri şi nici cruce 
şi nicio vamă prin oraş. 

Nici o logodnică nu plânge 
în urma mortului uitat, 
ei din văzduliu'uvolburat 
o pană galbenă se frânge. 


Noi stăm la geam, privim îu zare 
cum fâlfâie aripa morţii 
şi nc’ntrcbăm : pe mâine, care 
o să atingă zarul sorţii ? 

31 

www.dacoromanica.ro 


IMN MORŢI L O R 


Morminte dragi, lumină vie, 
sporile’ntr’ima an de an , 
noi v’auziin curgând sub glie, 
ca un şuvoi suhpămânlean ! 

Aţi luminat cu jertfe sfinte 
pământul, până’n temelii, 
căci arde ţara de morminte, 
cum arde cerul de făclii . 

Aseunsc’n lut, ea o comoară, 
morminte vechi, morminte noi, 
de vi se pierde urma’ii tară, 
vă regăsim mereu în noi ! 

De vi s’au smuls şi flori şi cruce 
şi dacă locul, nu vi-l ştim, 
tot gândul noslru’ii el v’aduee, 
îngenuncheri de heruvim . 

Morţi sfinţi în temuiţi şi prigoane. 
Morţi stinţi în lupte şi furtuni, 
noi am făcut din voi icoane, 
şi vă purtăm pe frunţi cununi . 

Nu plângem lacrimă de sânge, 
ei ne mândrim eu-atâţi eroi. 

Nu ! Neamul nostru nu vă plânge, 
ei se cuminecă prin voi . 


32 

www.dacoromanica.ro 


C I M I T I R II L 


I) K Ţ I N II Ţ I L O R 


Alături Jc temniţă, pe-o rână, pe-o eoastă, 
eiinitirul nostru taee, adastă, 
aşteaptă sierie sărace 
eu număr de smoală seris pe eapaee . . . 

Cimitir fără iarbă, doar huma 

ocolii ea o molimă neagră de ciumă, 

cimitir fără poveste 

unde uu’ugcnuiichcază neveste, 

unde mame nu plâng, 

unde nu s’aud lacrimi de tâne . 

Crucile strâmbe şi şchioape 
vrură să fugă, să scape, 
dar numai o clipă rebele 
- parcă somate de sentinele - 
au stat . . . s’au supus, 
au ridicat mâinile iu sus . . . 


www.dacorornanica.ro 


IJilc, gardianul le pune în tiare 
peiUru îneercare de evadare ! 

Câl este ziua de lungă, 

vântul le numără’n dunga : 

cinei, zeee, treizeei, toate la fel. 

Toţi deţinuţii prezenţi la apel, 

toţi aliniaţi pe tăpşan 

ea la inspeeţia domnului Prim - Gardian . 

Câl este seară şi umbră, 
cimitirul tainelor umblă. 

Câl este noaptea dc’nallă, 
cimitirul tainelor tresaltă. 

Când luna iese pe coame , 
crucilor parcă le e foame, 
şi în gropi de nămol, osândiţii, 
flămânzii, lihniţii, tradiţii, 
eu braţele’ntinse spre lună 
cer pâine caldă şi bună . . . 

Când stelele ead fumegânde, 

erucile’s haite flămânde 

şi gropile şoptesc între ele în şoapte : 

- Hei, mâine sau poimâine noapte, 
poale-or sosi să serâşneaseă’n noroi 
şi cinei sule treizeci şi doi 
sau opt sute şapte *) . . . 


*) 532 Numărul de încarcerare al lui Radu Gyr 

S07 Numărul de încarcerare al Prinţului Al. (ihica . 

34 

www.dacoromanica.ro 


SUNT DOAMNE COPT PENTRU CULES 


Sunt Doamne copt pentru eu Ies, 
nu eă-iui sunt anii grea recoltă 
clar mi-cste sufletul o boltă 
de erengi eu fruelul tot mai des . . 

Sunt Doamne eopl pentru cules ! 

Sunt numai fruclc şi balsam, 
eu eât adun pe trup rugină, 
eu-atât mi-i sufletul grădină 
şi fruete’n el, e ram de ram. 

Sunt mimai fructe şi balsam ! 

Cu lacrimi sufletul mi-L speli 
ea să adun în fruct dulceaţă 
să nu găseşti îu el nici ceaţă, 
nici viermi amari, nici îndoieli . . . 

Cu lacrimi sufletul mi-E speli ! 

Şii dacă pică tot mai des 
din mine eâle-o creangă frântă, 
îu vârfuri sus, grădina cântă 
şi-aşteaptă m arele cules. 

Sunt Doamne copt pentru cules ! 

35 

www.dacoromanica.ro 


VIZITA 


încremenise vântul ostenit 

ca un arcuş pe o vioară spartă. . . . 

Azi noapte-un înger mi-a bătut la poartă, 
cu glasul stins, cu pasul obosit. 

Nu ştiu dacă venea din paradis 
sau numai de pe-o cruce pământeană 
dar m’a privit cu ochii ca de rană 
şi tremura de frig când i-am deschis. 

în ochii lui de straniu Dumnezeu, 
o boală grea părea că se răsfrânge; 
şi m’a privit cu ochii plini de sânge 
şi toată noaptea-a plâns la pieptul meu. 

în zorii zilei nu l-am mai găsit 
şi urme roşii se pierdeau la poartă! 
Departe’n cer, pe o vioară spartă 
vântul cădea ca un arcuş rănit . 

36 

www.dacoromanica.ro 


I 1 S U S ÎN CKLULA 


Azi noapte lisus mi-a intrat în celulă. 
0, ee trist şi ee’nalt părea Crist! 

Luna venea Jupă Kl, în celulă 
şi-L făcea mai înalt şi mai trist . 

Mâinile Lui, păreau crini pe morminte, 
ochii adânci ea nişte păduri. 

Luna-L batea eu argint pe vestminte 
argintându-l pe mâini vechi spărturi . 

Uimit am sărit de sub pătura sură : 

- De unde vii Doamne, din ee veac ? 
lisus a dus lin un deget la gură 
şi mi-a făcut semn ea să tac . 


37 

www.dacoromanica.ro 


S'a aşezat lângă mine pe rogojină: 

- Pune-Mi pe răni mâna ta ! 

Pe glezne-avea urine de euie şi rugină 
parcă purtase lanţuri cândva . 

Oftând şi-a întins trudi ic I e oase 
pe rogojina mea eu libărci. 

Plina lumina dar zăbrelele groase, 
lungeau pe zăpada Lui, vărgi . 

Părea celula munte, părea căpăţână 
şi mişunau păduchi şi guzgani. 

Am simţii euin îmi cade capul pe mână 
şi-am adormit o mie de ani . . . 

Când m’am deşteptat din afunda genună, 
miroseau paiele a trandafiri. 

Eram în celulă şi era lună, 
numai lisus nu era nieăiri . . . 

Am întins braţele, nimeni, tăcere. 

Am întrebat zidul: niciun răspuns ! 

Doar razele reci, ascuţite’n unghere, 
cu suliţa lor m’au străpuns . . . 

- Unde eşti Doamne ? Am urlat la zăbrele . 
Din lună venea fum de căţui . . . 

M’am pipăit. . . şi pe mâinile mele, 
am găsit urmele cuielor Lui . 


38 

www.dacoromanica.ro 


PLIMBAREA ÎN CERC 


Din moartea noastră’nchisâ în milenii 
ne scot în curtea hâdă gardienii , 

Cu ochii goi şi plini de suferinţă, 
ne învârtim într’o circomferinţă. 

Călcăm absenţi, mecanice cadenţe 
făcând maneju-acestei penitenţe, 
reglementar, sub cerul ca o zdreanţă, 
toţi, unul după altul la distanţă. 

Cu mâini de mort, cu feţe de mumie, 
strigoi în uniforma pământie, 
în geometria cercului tăcerii, 
tăcem, cum ne ordonă temnicerii . 


39 

www.dacoromanica.ro 


Ce veşted pare’n ziua incoloră 
văzduhul jumătăţilor de oră, 
ce mic e basmul lumii şi ce slut e, 
când paşii dau ocol în trei minute . 

Cum universu’ntreg încape’n bliduri, 
în micul nostru cosmos dintre ziduri, 
şi cum măsura vremii n’o mai bate 
decât în rostul pâinii’nîulecate , 

azi nu ne pasă dacă mai tresaltă 
destinul nostru searbăd ca o baltă, 
cum nu ne pasă dacă-i luni sau miercuri, 
domesticiţi, geometricelor cercuri . 

Ieri, ne sugeau aducerile-aminte ; 
azi nu ne pasă ce-a fost înainte . . . 

Cu ochii grei şi supţi de suferinţă, 
ne’iripleticim într’o circomferinţă . 


40 

www.dacoromanica.ro 


SCRÂNCIOBUL 


Hei, scrânciobul din bâlciul năzdrăvan, 
întâiul zbor al visurilor noastre ; 
văzduliu-1 cumpăram c'un gologan, 
ca pe un pumn de-agrişc-albaslre. 

C’un ban plăteam şi aripă şi zbor, 
zvârliţi în sus pe-o scândură subţire. 

0 duşeă de azur ameţitor 
şi cerul se făcea nemărginire . 


în vârful giiclci-un smoc de infinit; 
în pumn, un sfârc de veşnicie pura ( 
în nări, parfumul zării aurit 
şi piersica genunilor în gură . 


41 

www.dacoromanica.ro 


Pluta copii! Şi pentru un ereiţar 
călătoream eu scrânciobul minune . 

(lata copii ! Kă-ţi vânt plăpând ştrengar, 
tu scrâneiohule, du-ne’n soare, du-ne ! 

De-atunei strivim năluci la orice pas 
şi şchiopătăm printre inoinâi postume, 
dar vezi, un scrânciob tot ne-a mai rămas 
ea să ne smulgă bietei noastre hume . 

Unde e bâlciul ? Nu’ntreha nimic ! 
Copilul unde-i ? Nu-1 trezi din ceaţă ! 

Ilai domnule, un pic să le ridic 
eu scrânciobul, o clipă peste viaţă . 

Sui domnule aici şi hai de bea 
din cer, neant, genune, veşnicie. 

Te las să furi o coacăză de stea, 
le las să furi azur în pălărie . 

Sui domnule, să simţi eă ţi-au crescut 
pe umeri, aripi de lumină moale. 

Ai timp destul să le întorci în Iul, 
ai timp să cazi din zborul dumilalc . 

Şl plata domnule ! Dar nu pe-un gologan 
un strop de sânge scrânciobul îţi cere, 
căci fiecare zbor ncpăinâiilcan 
îl cumperi doar eu sânge şi eu fiere . 

42 


www.dacoromanica.ro 


DENIE 


Şi primăvara parcă era alia, 
curgea şi luna altfel pe zăplaz . . . 
Pe-alunei nu ne cioplise’» slanei, eu dalta, 
meşterul timp, nici frunte niei obraz . 

N’aveam lăiate’n cremene niei fala, 
nici lacrima, niei frunza eu cununi . 

Mai mirosea a sineură şi viaţa 
şi inimile noastre, a căpşuni . 

Pe-atunei purta şi vântul flori îu chică 
şi cântecul pe frunte, prour nou 
şi’n fiecare cuib de rândunică, 
pui de lieruvi, ţâşneau dm orice ou. 

Căzuţi din cer ori coborând din lună, 
ne aşteptau eaişii îu pridvor ; 
mergeam eu ei la denii, împreună, 
şi nc’ncliinani ea ramurile lor . 

lisus venea eu rouă în potire, 
priveam adânc în ochii Lui adânci, 
şi înyiam în orice răstignire, 
când surâdeam pe crucile dc-alunci . . . 

43 

www.dacoromanica.ro 


TOAMNĂ 


Plopi mai limpezi decât ghiaţa 
şi-an tras spadele afară. 
Spune-mi bună dimineaţa 
inimă, trezită iară. 

Frunze reci pe ramuri ciunte 
mă privesc eu ochi rotunzi. 
Bună dimineaţa frunte, 
care spinii ţi-i ascunzi . 

Parcă eeru’nlreft de fum e, 
strada numai mângâieri. 

Bună dimineaţa lume 
care m’ai lovit şi ieri . 

Pareă-o pasăre înfrântă 
a ţipat în pumnul strâns. 

Bună dimineaţa sfântă 
bucurie, de-a fi plâns ! 


44 

www.dacoromanica.ro 


Spre zări de muri virginităţi 
îşi umflă viaţa-aripile. 

Tu, vânlule’n nisip i le 
dărâmi : ridieule bucăţi . 

Cum ard în flăeări de duh sfânt 
eredinţele, revoltele. 

Ce hâde sunt reeoltele: 
gunoaie, zdrenţe şi pământ . . . 

Spre maluri, albe pânze merg 
dispreţuind falezele, 
dar spintecând amiezele, 
se sparg naiv de-un ieeberg . . 

Ah, suliţa de cavaler 
vor plânge-o toate morile 
şi’n vânt spânzuraturile 
erese pentru cei căzuţi din cer 

45 

www.dacoromanica.ro 


OFRANDA 


Din rănile şi’nfrîngerile noastre 
întindem punte noilor destine 
o punte de mărgean peste dezastre, 
s’o uree paşii lumii eare vine. 

Cu orişiearc rană eare doare, 
din orice răzvrătire mai adăneă, 
am pus o za pe piepturi viitoare 
şi-o spadă grea în mâini ee nu sunt încă. 

Iar daeă-am plâns, din laerima măiastră 
va ereşte-o mângâiere de mătase 
pe eare mâine unii au s’o lase 
la alte frunţi ee erese din fruntea noastră. 

Iar daeă’n noaptea smârcului şi-a roatei 
închidem lanţuri, inimă şi rană, 
din dăruirea noastră subterană 
va creşte pâine pentru foamea gloatei. 

46 

www.dacoromanica.ro 


SCRISORI NESCRIS 


Viaţa noastră-ascuiulc adese 
înlr’un biet colţ de paradis, 
scrisori ce iui ne-au fost trimese 
de-o mână care nu le-a scris. 

Nu ştim pe foi ee-am vrea să fie 
ee cânt de dragoste nescris, 
dar mâna care nu ne scrie, 
o legănam mereu în vis . 

Şi frazele ee n’o să vină 
prin amintiri, mai scumpe ni-s 
iar mâna ce ne-a dat lumină 
în piept, ni-e floare de cais . 

Şi tot aşa, prin porţi deschise 
pândim eu’n dor nicicând ucis : 
scrisori ee nu ne-au fost trimise 
de-o mână care nu Ie-a scris . 


47 

www.dacoromanica.ro 


LA UN ŢĂRM DE MARE 


De mii de ani, tu parcă dormi în mine, 
deşi îmi arzi aeum înlăia dată, 
ţărm nou, ţărm veelii, eu tresăriri virgine, 
eu taine dintr’o lume scufundată . 

0, ţărm, unde mă tulbur de \edenii 
şi unde freamăt ca’nlr’o rugăciune, 
te port mister, în sînge, de milenii, 
ea umbra lunii scrisă pe genune . 

Mi-a mai cântat prin somn această mare 
şi tu ţărm nou, foşneai şi mai’iiaintc 
în mine, cel din bezne seculare 
de care trupul nu-şi aduee-aminte , 

De cală vreme te cunosc eu pasul 
ea’n vis ml-aprinzi părelnice icoane, 
de te măsor eu era sau eu ceasul 
prin negurile mele subterane , 


48 

www.dacoromanica.ro 


In paşii mei de astăzi, poate altul, 

din veaeul lui, în veaeul meu se’ntoaree, 

cum într’uii val ee sfărâmă cobaltul 

alt val străvechi, întors din larg se sparge 

Sau poate altul plânse pe faleze 
în alt mileniu, sul) aceleaşi stele, 
iar gândul lui, se scoală să viseze 
în gândul meu şi’n visurile mele. 

Cum un străbun sub fruntea mea învie, 
sau tot eu eel apus în vechi destine, 
din moartea mea mă’ntore şi din vecie, 
eu cântce nou şi nou destin la tine . 

Nu ştiu, dar sinii pe roca ta marină 
o, ţărm pierdut şi regăsit prin ere, 
cum seeolii pe umeri noi se-anină 
ea nişte alge prinse de galere . 

Suind solemne scări marmoreene 
îşi cântă marea verdea ei foşnire, 
îtigcnunchial sub aslrc dobrogene, 
sunt numai taină şi nemărginire . 


49 

www.dacoromanica.ro 


CREANGA DE AIJR 


Demult nu-mi stă frunză pe lemnele seci . . . 
Demult sucit uri le mele uscate 
scot gheare din noduri şi gheare din cioate, 
cerşind parcă milă cotitei poteci . 

Demult spânzur umbre, demult sun a vreasc . 
Dar, uneori, noaptea, când vântul se roagă, 
când luna îmi mişcă năluca oloagă 
din crengi desnădejdea spre ceruri mi-o case 

Sub coajă aud tresăriri ce mă dor 
şi-o lacrimă caldă mă frige*!! tulpină, 
urcând ciuntiturilor srânibe lumină 
şi’n vechi putregaiuri cutremur uşor . 

Atunci luna suie adânci moliciuni 

iar vântu’ngciiuiiclic’n trifoi şi'n ţinlaur. 

Din miiie-alunci creşte o creangă de aur, 
arzând printre frânte şi reci uscăciuni * 


50 

www.dacoromanica.ro 


O creangă de aur sc-aprinde, lâr/iu, 
la ceasul când paşi nn cutează să treacă, 
şi creanga dc-asupra potecii se pleacă, 
la ceasul când ochii im văd şi nu ştiu . 

Crâmpeie de fulgere mugurii par 
şi fiece frunză o flacără pare 
şi creanga de foc zbuciumată chemare, 
zbârlită podoabă pe trunchiul amar. 

in noapte svârlită din trupul meu sec, 
zadarnic aşteaptă, zadarnic strălucc 
la ceasul când pofte cărarea n’aducc, 
când ochiul adoarme şi paşii nu trec . . . 

în zori, luna fuge pe vântul vâlvoi 
şi creanga de aur vremelnic aprinsă, 
de paşi neştiută, de ochi necuprinsă, 
se trage, e’un geamăt, în trunchi, înapoi . 

Şi iar nu-mi stă frunză pe lemne le seci 
şi iar sueiturile mele uscate 
scot gheare din noduri şi gheare din cioate, 
cerşind parcă milă cotitei poteci. 

Şi paşii trec ziua şi ochii soeot : 

- ar fi să tăiem cimilitura schiloadă . . . 

Iar eu sun a vreasc şi nu-i nimeni să vadă : 
Ce creangă de aur scot noaptea din ciot ! 


51 


www.dacoromanica.ro 


An U X ORKM 


Ani fost cândva o cclină-amândoi 
şi amândoi, un singur conifer. 

Ne-au smuls vântoase vânturi, crunte ploi, 
azi alte crengi cresc dincolo dc noi, 
dar rădăcinilc-au rămas în ccr . 

Şi strânşi în miezu-aceleiaş făpturi, 
o seoică-am fost, pc un ocean amar. 

Un val nc-a spart dc colţii stâncii, duri, 
dar lacrima ţâşnită din spărturi 
nc-a reunit într’un mărgăritar . 

52 

www.dacoromanica.ro 


INSCRIPŢIE PE 0. UŞE 


Sfinţită fie pâine şi fiertură 
şi vinul de pe masa mea, sfinţit, 
de pleci în zori eu zâmbetul pe gură, 
ori de te-opreşti plângând în asfinţit . 

In patul meu, găseşti o pernă sfântă 
şi tu eel ee porneşti ţărm nou s’atingi, 
şi tu eel ee te’ntorei eu spada frântă, 
de sub cetăţi unde n’a fost să’nvingi . 

Cu-aeeleaşi scoarţe vă gătesc culcuşul 
pe-aceiaşi masă, blide la un Ioc, 
să vă’nfrăţese căderea eu urcuşul 
şi lacrima, eu clipa de noroc . . . 

53 


www.dacoromanica.ro 


INSCRIPŢIE 


PE O FEREASTRA 


Flămând de lume, nesătul de eer , 
fereastră grea, stau ecasuri lângă tine, 
eu braţe’ntinse eătre tot ee vine, 
eu oeliii’n lacrimi, eătre câte pier . 

In zori, când le deschizi spre infinit, 
fereastră, parcă aripi ţi-ai deschide 
şi pareă-ai vrea să zbori spre ţări toride, 
ducându-mă, pe aripi răstignit . 


Iar în amurg, când joacă depărtări 
în geamul tău însângerat de soare, 
ea aripi mari ce n’au putut să zboare, 
tc’nchizi rănită, peste renunţări . 


54 

www.dacoromanica.ro 


BLESTEMUL MIMULUI 


Aiudulc, Aiudulc, 
temniţă cruntă, 
fîi-tc /.ălndule 
piatră niărunlă. 

Focul mănânce-te 
că nu ic saluri. 
Mereu vrei scâncete 
şi hei oftaturi. 

55 


www.dacoromanica.ro 


Vântul destramă-te 
că nu-ţi ajunge 
- şi’n marca-ţi foamete 
mereu vrei sânge. 

Apele faeă-le 
ape ea ele, 
laerimi din lacăte 
plâns de zăbrele .. 

(■rindina'iuloaic-tc 
spelc-tc ploaie, 
lanţuri şi geamăte 
să ţi le’nmoaie . 

Aiudule, Aiudulc 
fiară năucă, 
face-te-ai erudule 
scrum şi nălucă. 


56 

www.dacoromanica.ro 


CAVALCADA 


în freamăt lung de mare trapăt 
pe armăsari de-aramă grea, 
gonind s’ajungă pân’la capăt 
înalţi, cu pumnul pe plăsea, 
atâţia trec şi râd cum şchioapăt 
în urma lor, pe gloaba mea. 

în urma lor pe gloaba mea ! 

Galopul lor, înghite poşte, 
potcoava sfarmă cremenea, 
sau scoală smârcuri să mă’mproşte 
cu smoala-i putredă şi rea, 
căci m’au lăsat la zeci de poşte 
în urma lor, pe gloaba mea. 

în urma lor, pe gloaba mea ! 

57 

www.dacoromanica.ro 


Nu-i poticneşte’n drum nici sete 
nici răni nu-şi spală la cişmea ■, 
nici munţii nu le stau perete. 

Eu cad în fiece vâlcea, 
las zdrenţe’n fiece scaete, 
julit mă urc pe gloaba mea. 

în urma lor, pe gloaba mea ! 

Şi cum merg cetele buimace 
spre nicăieri, spre nimenea, 
se’nfundă goana în băltoace 
şi cade primul frînt din şea. 

Pe lângă şanţu’n care zace 
eu trec la pas cu gloaba mea 

’naintea lor pe gloaba mea ! 

Şi rând pe rând încep să cadă 
le sună zaua tinichea, 
eu n’am nici zale şi nici spadă 
dar cred într’un crâmpei de stea 
şi’n timp ce corbii vin să-i roadă 
tărâş mă urc pe gloaba mea 

’naintea lor, pe gloaba mea ! 


58 

www.dacoromanica.ro 


MOŢUL 


Curg zdrenţele eu plouiu, eu o jule, 
peste ciotuncle ee-mi ies prin piele - 
năluca meu durată strâmb sub ţoale, 
din răşchituri se trage şi obiele. 

De când tot stuu şi-aştept pe uspre pluiuri 
un vis olog şi o dreptute ciungă, 
îmi par toţi munţii osândite raiuri, 
eu îngeri ee mu scuipă şi m’alungă» 


De veaeuri îmi tot pun în sue oftatul 
şi toamna plec Iu vale prin vâlcele, 

să-l întâlnesc pc Domnul!inpăratul 
să-i ud opineile eu laerimile mele. 

Tu nu ştii Doamne, eum îu piept mă frige 
aprins ca un ciubăr de jirăgaie, 
din ee adîneuri vin azi să mă strige 
pădurile gemând sub fierăstraie. 

De când tot merg cerşind din poartă’n poartă, 
de când tot mor în temniţa turbată, 
lung pârjind din negură şi soartă, 
mi-aud troznind ciolanele pe roată. 

59 

www.dacoromanica.ro 


C Â N T EC DE JALE 


Din Rarău la Detunata 
geme Ţara, plânge gloata. 
Din Orhei la Feldioara 
geine gloata, plânge Ţara. 
Din Codrii Cosminului 
la Crueea Macin ului, 
din obcina bradului 
la zănoaga vadului 
Spurcăciunea Iadului, 
pacostele caznele, 
beznele năprazuclc, 
molimele venetice 
eu harapnice şi bice. 

Că pe toate căile 
au pătruns potăile, 
şi pe toate uşile 
au intrat căpuşilc 
ea să-şi umile guşile, 
muştele şi ploşniţele 
s’au umflat cât coşniţcic . 

60 

www.dacoromanica.ro 


Vin de-a lungul şi dc-a laiul 
din Rarău la Retezatul, 
viu ca raia şi buhaiul, 
ca năduful şi oftatul, 
ca o inie de păcate, 
ca o ciumă ce s’abate 
peste vetre, peste sale, 
din cetate în eetale. 

Pe ceafa săraculu i 
bubele dalaeului. 

P e pragul ceardacului 

ghiarele ortacului. 

Pe sângele veacului 

tontoroiul dracului. 

Şi aşa de când ne spurcă, 
ducem guşterii îu cârcă, 
noaptea-i dinte de năpârcă 
somnu-i rug şi luua-i hârcă 
ziua scade toi mai mică, 
apele s’ascuud de frică, 
lacrimile nu mai pică, 
iarba nu se mai ridică, 
doar cucută şi urzică. 


Mâinile dacă se roagă 
vine lanţul şi le leagă. 
Limba dacă vrea să spuie, 
uite-o lintuilâ’n cuie ! 


61 

www.dacoromanica.ro 


Pasul dacă vrea să’nfrunte, 
viu cătuşele mai crunte . 

Iar răscoala dacă ninge, 
uite clici, uite belciuge 1 
Râde foamea la fereastră, 
stă robia’n casa noastră, 
iar în faţa porţii, gata 
să-ţi înşfacc beregata 
joacă temniţa, turbata, 
sârba temnicerilor 
în noaptea durerilor . 

Toţi bingberii şi codoşii 
joacă hora târfei roşii. 


Alelei groparule, 
lotrule, tâlhăriile, 
pune mâna pe lopată, 
sapă groapă, lată, lată, 
să îneapă jalea toată. 

Fă-ne loe de’ngropăeiune 
printre oasele străbune, 
pune-nc’n mormânt cu toţii 
şi părinţii şi nepoţii, 
şi să'nalţi peste morminte 
munţi de cremene fierbinte 
peste fiu, peste părinte, 
inima să nu mai ştie 
de prăpăd şi de robie, 
bieţii ochi să nu mai vadă 
fiarele, dând ghes la pradă, 


62 

www.dacoromanica.ro 


urechea să iui audă 
de bejenia zăludă, 
nici de vaelul de trudă, 
nici de hohotul de Iudă 
peste ţara carc-asudă 
ruptă’n dinţi de haita crudă . 


63 

www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC DE 


LKAGAN 


Dormi copilul mamii, nani, nani, 
a plecai şi ultimul lăstun. 

Ruginiră plopii şi tnfanii 
şi din temniţa cc-i surpă anii, 
nu s’a mai întors tăticul hun . 

Dormi copilul mamii, toamna plânge 
dezgolindu-şi umărul rănit. 

Cade frunza, cade şi se frânge, 
orice frunză-i lacrimă de sânge 
şi tăticul nu a mai venit . 


64 

www.dacoromanica.ro 


Nuni, nani, mâini de crin plăpânde, 
la fereastra păsări plâng şi ploi. 
Lupii beznelor rânjesc la pânde, 
Ţara-i toată temniţe flămânde 
şi tălicu-i dus de lângă noi. 

Nani, nani, tata nu mai vine, 
maica stă eu sufletul răpus. 

Cine să-ţi mai spuie basmul, cine 
să-ţi sărute pleoapele senine ? 
Maica plânge şi tălieu-i dus. 


L>au svariit în temniţă duşmanii 
pentru sfânta-i lege din străbuni. 
Or să-i ningă peste tâmple anii, 
să creşti mare, puiul mâinii, nani, 
Neamul şi părinţii să-ţi răzbuni. 


65 

www.dacoromanica.ro 


POVESTE 


Am avut un copil şi-o nevastă 
acum o sută, o mie de ani . 

Auziţi păianjeni ? Auziţi şobolani ? 

Am avut un copil şi-o nevastă. 

Când a fost fericirea aceia 
cu chipuri pământeşti diafane ? 
înnecuri, sfârşituri de lumi, uragane, 
mi-au smuls din viaţă odrasla, femeia . 

Au trecut o sută cinci sute de ani, 
s’au surpat munţii şi-au crescut bozii. 
Rare ori ca dinamita fac explozii, 
amintirile-ascunse prin bolovani . 

66 


www.dacoromanica.ro 


Şi în'tăcerea lor scurt detunată 
un chip îmi zâmbeşte şi coase. 

Din pat, două mâini mici, somnoroase, 
întinse, parcă mă fulgeră : „-Tată!" 

Aicea nu-mi spune nimeni pe nume. 

Trec sutele de ani la’ntâmplare. 

Aicea sunt : mă, ăla, un oarecare, 
apoi cad iarăşi în bezne postume. 

Dar ce-i ? S-a rupt cerul? E mort Dumnezeu ? 
Şi suntem numai trei dintre toate ? 

Viaţa-i de scrum şi am rămas în cetate 
doar noi : veşnicia, celula şi eu ! . . . 

De-aş zări măcar o frântură de stea ! 

Ce fiară-i veşnicia, ce fiară ! 

I-aş cere să-mi dea un capăt de sfoară 
şi de milenii să mă spânzur cu ea . 


67 

www.dacoromanica.ro 


BASM 


A fost odată 

în basm, în baladă, 

o fată mică dc ccr, dc zăpadă 

şi-un lată trudit, un bici lată, 

cu umbre în ladă, 

cu tămpla dc cântec brumată . . . 

A fost odată, 

o fată şi-un tată . . . 

Fetiţa scria litere mari şi încete 
şi tatăl venea seara, în buzunar 
cu portocale şi comete, 
să le răstoarne pe abecedar, 
sau să le încurce printre caiete. 

A fost o fată cu slove domoalc 
şi-un lată cu stele şi portocale . . 

68 


www.dacoromanica.ro 


A fost odată, a fost odată . . . 

Fetiţa a rămas dcpartc’n poveşti 

eu mâini de ieoauă curată 

şi eu zăpada ei luminată 

de ochii mari şi cereşti, 

iar tatăl a murit de alunei nu odată 

ei de o sută, de o mie de ori.. 

De o mie de ori tras pe roată, 
spânzurat de o mie de sfori, 
de o mie de ori pus pe cruee, 
de-o mie de ori perpelit în dogori, 
de-o mie de ori, de-o mie de ori ! . . . 

De mult, cu mâinile ei de petală, 
fetita nil se mal duce la şcoală . . . 

Dar seara când plouă mărunt 
şi frunza tremură goală, 
din fundul temniţei emul, 
din moartea lui fără fund, 
strigoiul tatei se scoală . . . 

Din iad, de sub piatra grozavă, 

din smoală, din lavă, 

peste munţi de păduri şi otravă, 

peste cetăţi şi genuni, 

strigoiul, tatei se’ntoarce’napoi în minuni ! 


Se’ntoarce cu paşii de sânge 
din lava-i răsfiartă. 


69 

www.dacoromanica.ro 


şi- aleargă pe uliţa moartă 
şi’ntreabă cu sânge, 
din poartă’n poartă, 
din uşe’n uşe, 
din scrum în cenuşe : 
unde-i fetiţa de-atunci ? 

Unde-i tăticul de-atunci ? 

Şi întrebarea cumplită 
se face muget de stânci 
şi catapeteazmă trăznită 
şi cutremur şi dinamită . 
.Sparge-tc lacăte ! 

Zidule pleacă-te ! 

Temniţă crapă-te ! 

Acolo departe’n poveşti, 
fetiţa mică de şcoală, 
cu obrazul lipit de fereşti, 
cu ochi mari şi cereşti, 
aşteaptă o cometă şi-o portocală 


70 

www.dacoromanica.ro 


O, BRAD FRUMOS 


O, brad frumos, ce sfânt parcai 
în altă sărbătoare. 

Mă văd copil cu păr bălai 
şi ochii de cicoare. 

Revăd un scump şi drag cămin 
şi chipul mamei sfinte, 
imagini de Crăciun senin 
mi-apar şi azi în minte. 


71 

www.dacoromanica.ro 


Un brad cu daruri şi lumini 
în amintiri s’arată. 
în vis zâmbeşte ea un erin 
copilul de-altădată. 
întregul cer era deschis 
deasupra frunţii mele. 

Azi strâng doar pulbere de vis 
şi numai scrum din stele. 

Copil bălai, Crăciun şi brad 
s’au stins în alte zile. 

Azi numai lacrimile cad, 
pe’ngălbenile Iile . . . 

Azi numai vine Moş Crăciun 
cu barba-i jucăuşe, 
ci doar tristeţile mi-adun 
să-mi plîngă lângă uşe , , . 

în bezna temniţei mă frâng 
sub grele lespezi mute, 
şi’mpovărat de doruri plâng 
pe amintiri pierdute . 

Omătul spulberat de vănt 
se eerne prin zăbrele 
şi-mi pare temniţa mormânt 
al tinereţii mele . . . 


72 

www.dacoromanica.ro 


COLINI) 


A venit şi-aici Crăciunul 
luminându-nc surghiunul. 
Cade alba nea 
peste viaţa mea, 
peste suflet ninge. 

Cade albă nea 
peste viaţa mea, 
eare-aiei se stinge . 


Lumea’n cântec se deşteaptă 
pe Mesia îl aşteaptă. 
Zâmbete cereşti 
intră pe fereşti 
vin în orice casă. 

Şi în orice gând 
arde tremurând 
eâte-o stea sfioasă. 


73 

www.dacoromanica.ro 


Tremură albastre stele, 
peste lacrimile mele. 
Dumnezeu de sus 
în inimi ne-a pus 
numai laerimi grele. 
Dumnezeu de sus 
în inimi ne-a pus 
pâlpâiri de stele . . . 

Numai temniţa posaeă 
a’mpietrit sub promoroaeă. 
Stăm în bezna grea, 
pentru noi nu-i stea, 
eeml nu s’aprinde. 

Pentru osândiţi, 
îugeyii grăbiţi 
nu aduc colinde . 

0, lisuse împărate, 
iartă lacrimi şi păcate. 
Vin* să’ncliizi uşor 
rănile ce dor, 
visul ni-l descuie. 

Noi te-om aştepta, 
căci pe Crucea Ta 

stăm bătuţi în cuie. 


Maica Domnului Curată, 
Ad’o veste minunată. 


74 

www.dacoromanica.ro 


îuforeşle’n prag 
zâmbetul tău drag 
ea o zi cu soare. 

Zâmbetul tău drag 
îl aşteaptă’n prag, 
cei din închisoare. 

Peste fericiri apuse, 
tinde mila Ta, lisuse. 

Cei din închisori 
T eaşteaptă’n zori, 
pieptul lor suspină. 

Cei din închisori 
Te aşteaptă’n zori, 
să le-aduci lumină. 

Steaua prinde să lucească 
p e s (e i e s 1 e a ’ i n p ă r ă l e a s e ă 
şi din nou trei magi, 
varsă din desagi 
aur şi tămâie, 
îngerii de sus 
magilor le-au pus 
Cerul sub călcâie . 


75 

www.dacoromanica.ro 


ARBORII 


In brazi, în paltini, în stejari, 
eu am părinţi şi fraţi şi neamuri. 
Nu frunze tremură pe ramuri, 
ei numai ochi adânci şi mari. 

Toţi dacii dclu rădăcina 
ard în molizi, sub largi cununi. 
Pe cer, cu vârfuri de goruni, 
scriu uricarii, eu lumină. 


www.dacoromanica.ro 


in frasin, ca’nlr’un vechi altar, 
slujeşte finea un vlădică 
în creanga dârză se ridică 
o mână aspră de plugar . 

Iobagii cresc din răzvrătire 
în fagi, alături de plăicşi. 

Câte-un bunic, câlc-un uiiclicş, 
aud în orice plop subţire . 

Zugravi dc vis ori octoiii 
şoptesc prin scorburi către scară, 
lângă poeţi care’nălţară 
din flăcări lacrimă dc stih . . . 

Şi eu lot una cu străbunii 
în cel dc mâine, cel dc azi, 
voi murmura în ulmi şi brazi, 
cu toate foşnetele lunii . 


77 

www.dacoromanica.ro 


J N E PI I 


Suntem jnepii, mergem înainte 
la’nălţimi de foe deasupra stepii; 
ne zdrelim de euie şi de ţinte 
şi’ridâriiţi, eu gliiarele, eu ţepii, 
ne’mbulzim pe lespedea fierbinte, 
mergem înainte, suntem jnepii . 

Strâmbi, chirciţi, târâş pe brunei, pe coastă, 
trebuie să biruim genuna. 

Nu ne temem câte râpi ne-adastă 
n’auzim euiu mormăie furtuna, 
ştim atât, eă mergem sus pe creastă, 
suntem jnepii şi urcăm într’una . 

78 

www.dacoromanica.ro 


Râd de’mplilieila noastră Curmă 
brazi trufaşi cu vârful lung dc fiere, 
râsul lor, năvala nu ne curmă 
şi muşcăm din rocă eu putere 
şi-i lăsăm pe povârniş în urmă, 
suntem jucpii, mergem în tăcere. 

Daeă’n calea noastră sar şuvoaie 
le sorbim eu sete neînfrântă. 

De nc’mproaşcă roca cu pietroaie 
răzvrătirea ei mai mult ne-avântă . 
Totul ne’nlărâlu nu ne’ndoaie, 
suntem jucpii şi trăim din trântă . 

Poate înspre culmea eu mari focuri 
trecem peste sânge şi morminte. 
Poate ne vom sfâşia de blocuri 
nu-i nimic, călcăm pc oseminte. 

Sus ne-aşteaptă vulturii, în ciocuri 
eu cununa spaţiilor sfinte . 


79 

www.dacoromanica.ro 


DON Q IJ 1 J O T E 


Mi-oi râcâi cu grije rugina dc pe za 

şi’n pod găsi-voi spartă o chivără, in’auzi ? 

I-oi drege buza ştirbă la loc, din mucava, 
şi o voi ţinc’n braţe, timp lung, eu ochii uzi. 

Mi-oi aseuţi de-o piatră, eu gându’n lume, lancea 
şi-o noapte aştepla-voi în friguri zorii, când, 
mi-oi săruta mârţoaga, pios, pe bolu-i blând, 
şi voi porni alături eu soarele din Mancha . 

Iu urmă Sancho Pauza, îşi va certa mereu, 
proptindu-şi în călcâie, măgarul său cuminte. 

Va da din cap prostimea : - Este nebun ! Dar eu, 
voi merge numai cântec şi numai vis ’nainte ! 


Hei, cine-o să mai aibe vestmânt medieval 
mai scump ea zaua-mi ştearsă eu grijc de rugină 
Ca Rosinanta, nimeni ii'o să mai aibe cal, 
şi niciuii vis, ea visu-mi, să ardă de lumină . . . 


80 

www.dacoromanica.ro 


Şi totuşi, huiduită-mi va fi armura’n drum 
şi nimeni, cavalerul cel blând nu-l va’nţelege, 
cât e de lrisl în urma castelelor de fum, 
însângerat de pietre şi vânăt de ciomege . 


inseloşat, hangiul nu-mi va întinde cana, 
iar aripile morii, nii-or rupe carnea, dar, 
m-o duce scutierul călare pe măgar 
şi voi porni în lume să-mi aflu castelana . . . 

Iar când s’o rupe lancea bucăţi, în arătări, 
şi-o face idealul, din mine, carne vie, 
aluneca cavalerul, să moară, o să vie, 
eu trupul către vatră şi gândul către zări , , , 

întors să mor alături de-o veche lumânare, 
voi au/i pe Sancho plângând şi pe preot : 

- Cum a putut să’neapâ un vis atât de mare 
în trupul ăsta firav şi slab.de Don Quijote . 

Mi-oi năluci aluneca, că am. învins toţi zmeii, 
că sunt biruitorul întregului pământ, 
îmi va închide ochii, blând, mâna Oulciucii 
şi voi muri departe de morile de vânt . . . 


www.dacoromanica.ro 


ÎNTOARCEREA LUI ULYSE 


în fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple 
dar dorm de mult sub zidurile Troii. 
Mesenii râd şi cupa mea se umple, 
voi beţi cu morţii şi cinstiţi strigoii. 

Eu am rămas sub zidurile Troii ! 

Eu am rămas sub zidurile Troii 
şi cu tovarăşii mei morţi, în fundul mării 
se rumenesc berbecii graşi şi boii, 
zadarnic în miresmele frigării . 

Eu am rămas sub zidurile Troii, 
sau putrezesc sub alge cu vâslaşii, 
întors acasă cum se’ntorc strigoii 
acelora ce nu mai vin cu paşii. 


82 

www.dacoromanica.ro 


Mă pipăiţi pe umeri, pe vestminte, 
încredinţaţi că m’am întors ’napoi ? 

Dar eu sunt numai sute de morminte 
în leşul care umblă printre voi . 

îmi povestiţi de temple, de pilaştri, 
despre noi zei, ce’n lipsa mea crescură ? 
Eu vă băzmesc de morţii mei albaştri 
rămaşi înTroia, sau pe mări de zgură . 

Uleiuri cu adânc miros de floare 
sângele Troii de pe răni nu-mi spală, 
căci dincolo de orice scăldătoare, 
port morţii mei, pe mine, tencuială. 

în cinstea mea chemaţi aezi la cină 
ca să mă cânte ca pe toţi eroii, 
dar numai umbra mea cu voi închină, 
voi beţi la masă numai cu strigoii. 

Eu am rămas sub zidurile Troii ! 


Iar când pc sânul alb al l’enelopii 
pun fruntea în afund culcuş fierbinte, 
eu sângerez în lupte cu ciclopii 
ori rătăcesc pe mări de oseminte . 

Cu dornice săruturi ne’ ntrerupte 
muierea îmi desmiardă la’nlâmlare, 
pe piept, pe braţe, rănile din lupte 
crezând eă urma lor un mă mai doare, 


83 

www.dacoromanica.ro 


ciur cu sunt tot, o rană nevăzută 
şi răni sunt ochii ăştia slinşii, goii, 
femeia mea, ori morţii mă sărută 
veniţi în pat de sub cenuşa Troii ? 

M’arunc din nou în valuri cu năcrii, 
din nou mă hal în scuturi cu strigoii, 
alunec dintre coapsele muierii 
şi mă’ngrop iar sub zidurile Troii . . 

Hu am rămas sub zidurile Troii ! 


84 

www.dacoromanica.ro 


î N T O A R C E R E A DIN C R II C I A D A 


Trist sună cornul sfintei cruciade 
iar noi betegi si jalnici seniori, 
uc’mplclicim în platoşe scliiloadc 
sub vechi armuri, cârpite strâmb cu sfori, 
baroni şi prinţi, ee-au fulgerat în spade 
Ierusalimul altor aurori . 

Cu trupul plin de răni ee se usucă 
amar şi greu ne clătinam în fier. 

Caii au murit ? Şi câţi mai pot să ducă 
o ţandără de chivără de cer ? 

Pe-o umbră de mârţoagă, o nălucă, 
pe-uu ciob de scut, un ciot de cavaler ! 

" Când am plecat de mult în Cruciadă, 
mai ştii Bertrand ? Eram numai lumini; 
tot burgul sta pe ziduri să ne vadă, 
ne trocnea eu roze şi eu crini, 
iar noi, pe armăsarii de zăpadă, 
treceam printre vasali şi palatini . 

Cetatea scânteia în mii de feţe 
ne aşternea covor de borungic 
sub strălucirea zalelor semeţe. 

- îţi mai aduci aminte Alberie ? 

Cu fruntea’n cer, cu spada’n tinereţe, 
îneonvoiam vecia ea pc-un spic ! . . . 

85 

www.dacoromanica.ro 


Iar soarele hulea medalioane 
pe scuturi şi pe platoşe, minuni . 
Mulţimile vuiau, iar din balcoane 
madonele eu mâini de rugăciuni, 
ne surâdcau prin lacrimi, ea’n icoane, 
şi ne-aruneau în suliţe euiiuni . . . 

Acum ne’napoiem o hâdă ceată 
pe piept eu eâte-o urmă de blazon; 
eu coiful spart, eu faţa sfâşiată, 
sub zdreanţă unui colţ de Con fa Ion, 
strigoi de cruciaţi ee altădată 
au strălucit în zale de baron . 

Acum povara’nloareerii ne frânge, 
pe cai ologi, sub zale care curg. 
Convoiul de fantome parcă plânge 
seurgându-se spre vechiul nostru burg, 
pe când nebiruit şi plin de sânge, 
Ierusalimul seapără’n amurg . 

0 clipă doar şi porţile de-aramă- 
sub care n’a fost dat să biruim- 
se fac de foe, şi’n urmă se destramă, 
lopindu-se sub cerul lor sublim. 

Şi tot mai jalnic, cornul trist ne cheamă 
lot mai departe de Ierusalim . . . 


86 

www.dacoromanica.ro 


* Go tfried, Gotfried, de ce 11 c înspăimântă 
o rană’n piept şi-un ciot de seul beteag, 
când îneă’n noi, Ierusalimul eânlă 
şi mai purtăm prăjina unui steag 
şi când nohleţea’ntreagă-i neînfrântă 
în sângele rămas pe zale elieag ? 


Iar daeă-a fost armura să se spargă 
de ee suspini, nevolnic scutier ? 
Adună-mi Irtipu’n platoşa prea largă, 
din spada mea dă-mi ciotul de mâner 
şi fă-mi pentru întoarcere o largă 
din crengi cereşti şi verzi de palmier . 


Presară-mi-o eu crini şi roze toată 
de dulcea lor mireasmă să mă’mbăl 
ea’ii burgul fermecat de altădată 
când ne'ngropau sub floare de omăt, 
şi-aşa întins pe targa’nmircsinală, 
purlaţi-mă spre ţară îndărăt . 

Astăzi păşim eu platoşe schiloadc 
şi ne’neureăm în zdrenţe prin furtuni, 
dar mâine’n burgul nostru eu arcade 
madonele eu mâini de rugăciuni, 
zâmbind în cinstea altor cruciade, 
ne-or împleti mai fragede cununi . 


87 

www.dacoromanica.ro 


Iar cei carc-au căzut pe metereze, 
în piept eu-aeele crunte sfâşieri, 
o veşnicie n’or să sângereze, 

cândva uita-vor marile dureri 
şi braţele s’or ridica mai treze, 
sfinţite’» mirul rănilor de ieri. 

Iar mâine burgu’ntreg o să se scoale 
în cântece de calfe şi fierari, 
săllâud vor dănţui pe nicovale 
săbii mai lungi şi platoşe mai tari, 
in focuri se vor făuri noi zale 
şi noi potcoave pentru armăsari . 

Şi iarăşi străbătând albastre spaţii 
peste doi ani sau poate peste trei, 
eu suliţclc’nfiplc’u constelaţii, 
eu platoşele evului în şei, 

ţi-or sta în faţa porţii Cruciaţii, 
Ierusalime, care nu ne vrei . 

Şi vor veni mai mulţi din soare-apune 
şi cei de ieri şi cei ee azi nu-i ştim. 
pe vechile morminte or să tune 
noi eavaleri eu chip de Heruvim 
şi ei sau alţii, lot te vor supune, 
Strălueilorule Ierusalim . 


88 

www.dacoromanica.ro 


VIEŢAŞII 


Demult, demult, la început de osândă 
mai întreba de noi la poarta de-afară, 
câte-o nălucă de mamă plăpândă 
sau eâte-o nevastă amară, amară. 

Un an, doi, trei, patru, din lumea cealaltă 
ne mai sosea câtc-un răvaş mirosind a grădini , 
Apoi tăcerea crescu peste noi lot mai’nallă 
ca bozia peste mini . 

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată 
şi umbra celeilalte vieţi, 
căzu de pe noi măcinată 
ea tencuiala de pe pereţi. 

Iar noi nc-am desprins de pe timp ea o zgură 

Afară părinţii bătrâni, 

poate de ani şi de ani se făeură 

pâine, zumzet, fântâni. 

89 


www.dacoromanica.ro 



Nevestele noastre or avea laerimi tot mai puţine 
şi’n păr mai multe zăpezi înţelepte. 

Vor fi’nvăţat să nu mai suspine 
şi să nu mai aştepte . 

Feciorii noştri vor fi ereseut mai departe, 
mai străini, mai departe de noi, 
or fi purces în oraşe străine la carte, 
de n’or fi pierit undeva în război* 

Iar fiicele noastre eu boiuri de floare 
vor fi purces mircsc’n căleşti, 
alături de miri rupţi din soare 
ea nişte prinţi din poveşti. 

Şi-aeolo’n cămine albastre vor coase 
cu mâna subţire şi moale 
- plecate sub lampă, madone duioase - 
scutece albe ca nişte petale. 

Pentru odrasle bălaie ea spicul 
care vor râde mâinc’n iatac, 
departe de moarte şi de bunicul 
pierdut fără urme, în piatră, în veac. 


90 

www.dacoromanica.ro 


R F D I CĂ - T E G II E O R C II E 


RIDICĂ -TE IOANE 


Nu pentru-o lopată ilc rumenă pâine, 
nu pentru pătulc, nu pentru pogoane, 
ei pentru văzduhul tău liber de mâine, 
ridică-le Gheorghe, ridieă-te Ioane ! 

Pentru sângele neamului tău eurs prin şanţuri, 
pentru eânlceul tău ţintuit în piroane, 
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri, 
ridieă-te Gheorghe, ridieă-te Ioane ! 


91 


www.dacoromanica.ro 


Nu pentru mânia scrâşnită’» măsele, 
ei ea s’aduni chiuind pc tăpşane 
o claie de cer şi-o căciulă dc stele, 
ridieă-te Cheorghe, ridică-tc Ioane ! 


Aşa, ea să hei libertatea din ciuturi 
şi’n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane 
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, 
ridieă-te Cheorghe, ridieă-te Ioane ! 


Aşa, ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte, 
pc praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, 
pe toate ce slobole-ţi ies înainte, 
ridică-tc Gheorghe, ridică-tc Ioane ! 

Ridică-tc Gheorghe pc lanţuri şi funii ! 
Ridieă-lc Ioane pc sfinte ciolane! 

Şi sus, ea lumina din urma furtunii, 
ridică-te Gheorghe, ridică-tc Ioane ! . . . 


92 

www.dacoromanica.ro 


ZILE 


Marţi, Miercuri, Sâmbătă, Luni, 
zile neutre, fără de formă, 
ca o ceaţă enormă 
peste genuni. 

Bună dimineaţa, celulă, 
noapte bună, zăbrele, 
sparge-v’aş ca un dulău în măsele, 
rupe-te-aş cu dinţii, celulă ! 

Stau în timpul groaznic de gol, 
bătut de vânturi toride, 

cu tălpile’n veacuri lichide, 
ca’n ocean un atol. 

Temniţă, temniţă, turbată căţea, 
cum joci în somnul meu paparuda! 

Viaţa, viaţa de-afară, zăluda, 
cum ţi-ar da foc inima mea ! 

Marţi, Miercuri, Vineri... Ce zi e oare ? 
Săptămâna e-o namilă moartă, 
insula mea nu-i pe nicio hartă, 
lunile mele nu trec prin calendare. . . 

Luni, Miercuri, Joi...Duceţi-vă dracului, 
zile’mpuţite, zile stătute ! 

Cin' să vă urmeze negrele sute, 
de-aici, din gura veacului ? 

93 

www.dacoromanica.ro 


B A L A I) A C O I) R U MJ I F A K A II A I I) U C 


Ca dc dincolo de lume 
vine plin de colb, 
faţa dârză, mâna’n şold, 
arinăsani’ii spume. 

Fruutea-i creşte mai înaltă 
braţul tot mai crunt, 
stânci, păduri, furtuni îi sunt 
intime, laolaltă. 

Ard amieze sub sprâncene 
şi pe chip semeţ 
sărutări dc băltăreţ 
şi dc nopţi codrcnc. 

Iii călcâie când îşi strânge 
murgul năzdrăvan, 
parc-arlianglici pământean 
sau vreun cneaz de sânge. 

94 

www.dacoromanica.ro 


Flinta îşi îndreaptă ţeava 
să privească sus: 
ochi de vultur nesupus 
care’nfrunlă slava. 


Ipingca bogată poartă, 

cioareci şi tuslugi. 

Amanţi şi străji şi slugi 
înlemnesc în poartă. 

De când sunt nu mai văzură 
curţile domneşti 
izbucnită din poveşti 
astfel de făptură . 

Arătarea din baladă 
sare jos din şc a : 

-Undc-i Vodă Caragca ? 
laneu vrea să-l vadă . 

Toţi bulbucă ochi de broaşte, 
turcii cresc în fes : 

-Cine eşti boier ales, 
cine te cunoaşte ? 

-De la Vodă la Agie 
grecii toţi mă ştiu . 

De la Olt ţi pân’la Jiu 
Codru’ntreg mă ştie ! 


95 

www.dacoromanica.ro 



Parcă trăsnetul despică 
străji şi arnăiili, 
cât sunt la picior de iuţi 
şi cc’nalţi în chică. 

Faraonii şi buzaţii 
schiaună prin curţi; 
lungi la mâini, la fapte scurţi, 
gâfâic gealaţii. 

Se’mbrâuccsc în poticnire 
turcii în şalvari. 

Cetele de palicari 
cliiţăic subţire. 

Fuge straje, fuge agă 
lepădând papuci, 
că haiduc între haiduci 
sparge curtca’ntrcagă. 

-lancu ! Freamătă cerdacul. 
Prinşi de tremurici, 
pehlivani şi măscărici, 
vin de-a berbeleacul. 


•lancu ! Scări, odăi, iatacuri, 
ziiur/.ăic la fel. 

Singur lancu, numai el, 
ealcă-adânc pe veacuri . 

96 

www.dacoromanica.ro 


Parcă vine din jugaştri, 
diiitr’un pisc strălnm, 
unde ouăle îşi pun 
vulturii siliaştri. 

lntră’n eurte şi le face 
semn, să tacă toţi : 

-Nu sunt căpitan de hoţi, 
cârtiţe buimace. 

Broaşte’n fuste, slugi fricoase, 
n’am venit să prad, 
nici să vă trimit la iad 
putredele oase. 

Hai, lingăi surpaţi din şale 
duceţi-mă sus. 

Vorbe bune am de spus 
azi Mărici-Sale. . . 

Cine să-i răsară’n faţă 
cruntului boier 
care-şi reazimă de cer 
umăr şi sâncaţă ? 

Cin’să meargă să-l prosterne 
la Măria-Sa, 
când şi Vodă pe sofa 
dârdâie’ntre perne ? 


97 

www.dacoromanica.ro 


Prind din coate să sc’ndcmnc 
şi-l privesc mereu : 

Ba e Făt-Frumos, ba zmeu, 
ba e Strâmbă-Lcmnc . . . 

-Cuvioase cioclovine 
eu sfieli dc sfinţi, 
luaţi-vă’ndrăzneala’n dinţi 
şi nădragii’n vine. 


Nimeni nu-i să se desfacă 
din cinstitul stol, 
să-i dau flintă şi pistol 
şi hanger şi teacă ? 

Din pridvor atunci 1-îinbic 
un moşneag senin, 
scris dc-un meşter bizantin 
pe-o icoană vie. 

-Adă la Vlădica’ncoacc 
sculele de drac 
şi pe Vodă-am să-l împac, 
dacă vii eu pace. 

laneu-şi scutură pe-o treaptă 
armele dc fier : 

-Iacă lege de hanger, 
iacă flintă dreaptă. 


98 

www.dacoromanica.ro 


Am venii să vi dau seamă 
n’am venii să ecr . . . 

Alb, ca vişiuu’n Prier, 

Sfânlif n prag îl cheamă. 

Mire-se arnăuţime 
slugi şi logofeţi 
Sfântu-oflează din năme li 
şi din limpezime. 

- Vino cu Vlădica suc 
poeăil haiduc . . . 

Intre perne şi ciubuc, 

Vodă e şi nu c . 

Namila eu ochi de soare 
intră. Calcă drept. 

Domnu-1 numai nod în piept, 
perne şi sudoare. 

Când mai faee-un pas, doar unul, 
toţi boierii sloi. 

Vodă,între perne moi, 
galben ca tutunul. 

Mâinc’n zori, când va cădea 
latul unei funii, 
vor jeli pe urina mea 
ulmii şi gorunii. 


99 

www.dacoromanica.ro 


însă marii ochi curaţi 
- dimineţi senine - 
dincolo dc cruntul laţ 
ain să-i duc în mine . . . 


O 


Poarta, dis-dc-diinincaţă 
înapoi s’a tras. 

S’a sculat la rumen ceas 
gloata lârgoveaţă. 

Curţile domneşti sunt pline 
de smerit popor. 

Pildă vie tuturor 
ştreangul se cuvine. 

Nici cinstita boierime 
nu se eade dar 
să nu-1 vadă pe tâlhar 
sus, la înălţime. 

Vin boierii eâtă iarbă 
şi-şi fac loc să stea 
cât mai sus eu vreo giubea 
cât mai jos cu-o barbă. 


100 

www.dacoromanica.ro 


Parul carc-aşteaplă vamă 
e şi cl de rang, 
cuci pofteşte doar în ştreang 
un haiduc dc scamă. 

Du-lc-vino, grecoteii 
saltă ncrăbdări. 
oaspeţi mari, pufnind pe nări, 
sub turbane, beii. 

Când haiducul din călcâie 
creşte până’ti pod, 
parc lancu voievod, 

Vodă o inomâic. 

Doar Vlădica blând surâde, 
Domnului dând ghics 
ca să-şi dreagă grai nedres, 
spart pe buze hâde. 

-Tu eşti, lanculc Jieiie, 
tu, haiduc hain ? 

-Eu, Măria Ta şi vin 
din păduri oltene . 

Dar iiu-s lotru de' răscruce, 
ci, pe sub gorun, 
ani luptat ca să-mi răzbun 
Ne ainul pus pe cruce. 


101 

www.dacoromanica.ro 


Vodă tremură şi’ngaimă : 
-Ba te .ştiu lulh ar, 
mi-ai ucis un Câre-Serdar, 
mi-ai fost jaf şi spaimă . 


-De-am prad al eu mâna toată 
printre fagi şi eerbi, 
fosl-a pentru robi şi şerbi, 
pentru biata gloată. 

Daeă lama eu prăsele 
a cârnit vr’un grec, 
o făcui c a să-mi înec 
jalea ţării melc. 

însă dacă azi las flintă, 
codrii lungi şi laţi, 
c că taica şi trei fraţi 
urii lale-s ţintă. 

N’ai răzbit să’nvingi haiducul, 
dar mi-i frungi pc ei. 

Lasă-i. Mie dă-mi ce vrei, 
ştreangul sau butucul. 

Minunaţi-vă giubelc 
şi voi bărbi de-oniăl ! 

Făt de crivăţ e, sau făt 
zămislit dc iele ? 


102 


www.dacoromanica.ro 


Doamne cşli (Vlădica spune) 
os de voievozi 
şi cşli slobod să slobozi 
întru iertăciune. 

larlă-l, eă şi-a pus de-o parte 
seule şi nărav . . . 
Vodă’ngheată râs gângav 
pc-un obraz de moarte. 

Scuipă printre dinţi cuvinte 
-Sâmbătă în zori, 
leşu-i ciugulit de ciori 
ţi-l fac dar, Părinte. . . 


O 


Ţes păicujcnii’n ungher 
harfe de mălasă. 
Lăcrămânddeparle’n cer 
eâle-o stea se lasă. 

Dale-o rază şi nu prea 
printr’un ochi dc bârnă. 
Lacătul la uşa grea 
cinei ocalc-atâmă. 


103 

www.dacoromanica.ro 


Lanţul cu turbări de lup, 
pc sub piatra bolţii, 
când în suflet, când în trup 
îşi înfige colţii. 

Cc glas dulce şi adânc 
şoarecii îi strânge ? 

Şi din ziduri de ce plâng 
pic ături de sânge ? 

Umbrele ce taină spun ? 
Cin-le ţine hangul ? 

Cântă lancu în ajun 
dc-a-I răpune ştreangul. 

Nu e apă în ulcior 
ca să-i stingă spuza 
dc urzică sau dc dor 
carc-i arde buza. 

Nu c vânt măcar un fir 
ca să bată’n dungă 
şi cu fragedul lui mir 
fruntea să i-o ungă. 

Şi nu-i niciun pui de stea, 
agăţat de dreve, 
să-l culcagă’n pumni să-l bea, 
ca’n păduri aieve . . . 


104 


www.dacoromanica.ro 


-Codrule fură haiduc, 
sul) minunea lunii, 
calea ta n’o mai apuc 
să-ţi slujesc gorunii. 

Neamule fără noroc, 
pururi în furtună, 
flinta mea eu plumhi de foc 
nu te mai răzbună. 

Nu mi-e frică de călău, 
nici dc ştreang n’am teamă, 
dar în piept mă frige rău 
codrul cc mă cheamă. 

Şi mai ain un vechi alean : 
doi ochi mari dc fală. 
Lunecau în ir’ un rădvan, 
peste Olt, odată. . . 

Erau verzi, erau adânci, 
şi-au pierit aiurea. 

Şi în vis îi port de-aluuci, 
ochii şi pădurea. 

Soarele pc curţi aruucâ 
coşuri cu cireşi. 

Darabane fără greş 
sună la poruncă. 


105 

www.dacoromanica.ro 


Vodă! Ce necaz l-afumă, 
ee omizi îl rod ? 

Curge-o şoaptă prin norod 
Ciumă, Vodă Ciumă ! 

Sade’ n jilţu-i ea pe eue, 
ca pe ghimpi de spin. 
între perne şi venin 
Vodă e şi nu e. 

Lacomi de petreceri rare, 
lângă Domn semeţi, 

Agă, străji şi logofeţi 
frig de aşteptare. 


Dar ee crăngi de lămâiţe 
şi de meri domneşti 
înflorcse pe la fereşti, 
erăngi sau jupâniţe ? 

Că la geam eând se adună 
albe sfiiciuni, 
parcă ning de sus cununi 
fragede de lună. 

Frăgezime tinereţe, 
cum de mai surâzi, 
eând stă lănci între gâzi 
tuciurii la feţe ? 


106 

www.dacoromanica.ro 


Frăgezime de fecioară 
cum mai legeni crăngi, 
când stă Iancu între spăngi, 
pregătit să moară ? 


Caldă lacrimă dc fată 
cum nu cazi pe braţ, 
când stă Iancu lângă laţ 

stanca neplecată ? 


Şi tu Iancule jiene 
moartea cum o’nfrunţi ? 

Ca un cerb pe vârf de munţi 
surâzând sub gene. 

Ce-ai zărit la geam haiduce, 
ce ochi mari şi verzi P 
Cât ai da să nu-i mai pierzi 
şi’n păduri i-ai duce . . . 

Parcă’s ochi de nestemată, 
măi haiduc codrean. 

Lunecau într’un rădvan, 
peste Olt, odată . . . 

-Hei, nu-mi pasă, cioară slută 
faraon urât, 

că-mi pui ştreangul tău dc gât 
când eu sunt lăută. 


107 

www.dacoromanica.ro 


Baragladină, nu-mi pasă 
funia că-mi legi, 
când eu sunt ciorchini întregi, 
dulce tămâioasă. 

Nici de corbi nu-mi pasă foarte, 
ticălos ţigan, 
când văd ochii din rădvan 
că-mi zâmbesc la moarte . . . 

Gâzii, goi ca spurcăciunea. 

Iancu, falnic nuc. 

- Codrule fără haiduc, 
duce-ţi-aş minunea. 

Sună-a moarte darabana 
gâzii-1 smulg din loc. 

-Neamule fără noroc, 
duce-ţi-aş icoana. 

Gloatele de ce suspină ? 

Ştreang de ce tresari ? 

Unde-s ochii verzi şi mari, 
puşi în geam lumină ? 

Când s’au smuls - smaragde sfinte 
din fereastra lor, 
ca să-i ardă în pridvor, 
Domnului’nainte? 


108 

www.dacoromanica.ro 


Jupâniţă, creangă albă, 
ochii tăi senini 
la Măria-Sa’i închini, 
cum închini o jalbă. 

Buzele-ţi nu spun nimica, 
numai ochii cer. 

Alb, ca vişinu’n Prier, 
lângă ochi, Vlădica : 

-Pune-ţi Doamne, mila’n faptă. 
Pravila din moşi, 
dacă stai şi o descoşi, 
tare-i înţeleaptă. 

Că ea cere slobozire 
din osândă grea, 
fată de boier de-1 vrea 
pe tâlhar de mire. 

Azi, din curtea Ta se-alege 
crinul prea curat, 
de osândă şi păcat 
lotrul să-l deslege. . . 

Vodă’ngaimă : - Tu, Sultană, 
în genunchi îmi stai ? 

Ochii plâng şi’ntregul rai 
pâlpâie pe-o geană. 


109 

www.dacoromanica.ro 


-Vrei de mire lotrul mare ? 
Vrei din ştreang să-l scot ? 
Ochii plâng şi raiul tot 
cere’n ei iertare. 

Şi, deodată, gloata, cade 
în genunchi,tunând : 

- 0, Măria-Ta, fii blând, 
iartă şi sloboade ! 

Geme Vodă, geme Agă, 
logofeţii tac. 

Se cruceşte în cerdac 
boierimea’nlreagă. 

Domnul dă porunci. Şi geme. 
Gâzii sar’napoi. 

Arnăuţi în fuste noi 
bombăne blesteiţie. 1 

Gloata’n vuiet se ridică. 
Peste ea, domol, 
scrie cruci de aur gol 
mâna de Vlădică. 

Numai ochii dc-altădată, 
ochii din rădvan, 
râd acum haiduc oltean, 
cu lumina toată. 


110 


www.dacoromanica.ro 


Roibii se împlântă 
codrului afund. 

Surugiul cântă, 
frunzele-i răspund. 

Hei, frânghie cruntă, 
spânzură-ţi alţi furi. . . 
Albul drum de nuntă 
zboară prin păduri. 

Butca sau mireasma 
leagănă pe miri 
sub catapeteasma 
crengilor subţiri ? 

Merg sfinţiţi de veacul 
codrilor bătrâni. 

Râde’n zări conacul, 
aşteptând stăpâni. 

Cât e stejărişul 
de înalt în svon, 
smirnă-i tot frunzişul, 
pomii toţi amvon. 

Cât de lung drumeagul 
pentru roibi şi roţi, 
patrafir tot fagul, 
steme ulii toţi . . . 


111 

www.dacoromanica.ro 


Unde duci cu tine, 
mire năzdrăvan, 
dimineţi senine, 
ochii din rădvan ? 

Unde duci Jiene, 
tras de telegari, 
zării dunărene, 
ochii verzi şi mari ? 

Uite-i cum se lasă 
mai adânci, mai grei, 
lumea neculeasă 
s’o culegi din ei. 

Uite-i cum se pleacă 
- hoţule’ntre hoţi - 
cerul cc-i îneacă 
să li-1 furi de poţi . . . 

Surugiul mână 
frunzele nu tac. 

Taina ta ce’ngână, 
murmur de copac ? 

Duce butca’n fugă 
mirii nunţii verzi. 
Creangă ca o rugă, 
mustri sau desmierzi ? 


112 


www.dacoromanica.ro 


Duce butca’n goană 
mirii albei nunţi. 

Frunză ca o rană, 
sângeri sau te’ncrunţi ? 

Iancu, când ascultă, 
când n’ar vrea deloc, 
creanga tot mai multă, 
frunza grea de foc . 

Ca să nu le-audă 
spune şoapte el 
(stropi de geană udă 
pe-un ceresc inel ) : 

•Alba mea mireasă 
fragedul meu rai, 
cupa-ar vrea pe masă 
umbra ta să-i dai. 

De mireasma-ţi lină 
crinii toţi sunt beţi. 
Ifestia se’nclină 
mlădieri s’o’nveţi. 

Iar şi iar îl cheamă 
paltin şi gorun, 

Iancului i-e teamă 
parcă de ce spun . 


113 


www.dacoromanica.ro 


Ca să nu-i audă 
cântă’n şoaptă el 
(stropi de geană udă 
pe-un ceresc inel) : 

-Toată unda apei 
pasul tău l-ar vrea. 
Tremurarea pleoapei 
ţi-o îngână-o stea. 

Nuferii îţi. fură 
umerii rotunzi, 
verde iezătură 
ochii tăi afunzi . . . 

Iar şi iar îl strigă 
ulmul nimănui, 
lancului i-e frică 
de chemarea lui . 

Ca să nu-1 audă, 
plânge’n şoaptă el 
(stropi de geană udă 
pe-un ceresc inel) : 

- Lunecai odată, 
peste Olt, în vis. 

Tu erai sau toată 
floarea de cais ? 


114 


www.dacoromanica.ro 


Cu ce dulci omături 
îngerii te-au scris ? 

Azi îmi arzi alături, 
dar îmi pari tot vis . . . 

Iar şi iar, oriunde, 
teiul face semn. 
lancu nu răspunde 
la grozav îndemn . 

Ca să nu-i audă 
glasul cenuşiu, 
suduie cu ciudă : 

- Mână, surugiu . . . 

Iar şi iar se zbate 
fagul nepătruns, 
lancu nu se-abate 
şi nu dă răspuns. 

Ca să nu-1 audă, 
smulge-un bici acum 
şi dă şfichi şi nu dă 
roibilor de fum. 

- Tu, mireasă, du-mă 
raiului tău sfânt. 

Parcă mă sugrumă 
ramurile’ n vânt. 


115 


www.dacoromanica.ro 


Dragostea mea dragă, 
smulge-mă de-aici. . . 
Creanga iar se roagă, 
Iancu iar dă bici. 

Şi cum geme ramul 
cu frunziş de foc, 
parca’ar plânge neamul 
fără de noroc. 


Cine-a muls cu mâini blajine 
calea-laptelui pe cer, 
că şiştarul nopţii plin e, 
nevăzutule oier ? 

Codrul susură din foaie 
ca o gură de izvor 
unde îngerii îşi moaie 
gingăşia gleznei lor. 

De prin râpi, de prin viroage, 
codrul vine, când pe brânci, 
când pe coate, să se roage, 
cu chemări tot mai adânci. 


116 

www.dacoromanica.ro 


La conac, sub geam, coboară, 
ca să-i freamăte’n auz, 
când cu şoapte de vioară 
când cu geamăt de cobuz . 

Doarme Iancu, vraje lungă 
legăn at pe braţe moi. 

Codrul geme să-l străpungă 
braţe reci îl trag’napoi. 

Doarme Iancu, vraje goală, 
pe ispite de omăt. 

Codrul geme, el se scoală, 
îl trag braţe îndărăt. 

Doarme Iancu, vraje dulce, 
pe fierbinte sân sbătut. 
Codrul geme, el se smulge, 
braţe cad în aşternut. 


Cuşma, flinta, ipingeaua 
şi pistoalele’n şerpar . . . 
Fuge’n grajd şi scoate şeaua, 
scoate frâu şi armăsar. 

- Du-mă’n lumea mea cealaltă, 
murgule, că nu mai pot. 

Murgul sare poarta’naltă 
cu haiduc, cu dor, cu tot . . . 


117 

www.dacoromanica.ro 


Cndru-1 simte c’o să vină 
de la brusturi la bureţi, 
din bârlog la vizuină, 
de la guşteri la mistreţi. 

Taică frasin, creangă muică, 
vine munte de haiduc. 

Mai răsare-o nevăstuică, 
mai ţâşneşte vr’un bursuc. 

îi ies paltinii’nainte 
ca haiducii când vor pungi. 
Gata să-l binecuvinte, 
ulmii în odăjdii lungi. 

Măi, ce scârţâie’n tăcere 
peste codru şi muncel ? 

Carul - Mic cu roţi de miere 
trage luna după cl. 

Machea, luna e, sau, poate, 
dintr’un puţ nepământeau, 
cumpăna tăcerii scoate 
o găleată de mărgean ? 

Peste scorburi, peste viezuri, 
stele tinere îşi coc 
pădureţele lor miezuri 
de tămâie şi de foc. 


118 

www.dacoromanica.ro 


Pe târzii poteci răzleţe 
murgul pune paşi cuminţi. 
Iancu şuieră tristeţe 
din amare foi cu dinţi : 


- Jelui-m-aş că mi-e jale, 
jelui-m-aş, dar n’am cui, 
nici stătutelor pistoale 
şi nici dorului cu pui. 

Jelui-m-aş numai ţie, 
codrule fără haiduci. . . 
Din adâncuri vechi învie 
umbre, taine şi năluci : 

Uite-aici oprişi caleaşca 
unui pui de beizadea, 
i-ai smuls ifosul şi taşca 
şi luceferii din ea. 

Uite-aici cârnişi Serdarul 
cam limbut, cam grecotei, 
risipind pe tot hotarul 
potera de funigei. 

IJite-aici cu tescovină 
te-ai clătit să nu te spurci, 
după ce-ai dat foc la cină, 
unui han cu nouă turci. 


119 

www.dacoromanica.ro 


Şi la jar de crengi uscate, 
te-ai legat, cam tot pe-aici, 
să Iaci Neamului dreptate 
şi cocioabei de calici. . . 

Luna pe cărări se varsă 
ca o baniţă de grâu. 

Pe sub fagi cu frunza’ntoarsâ 
lacrimi picură pe frâu. 

Cad pe frâu şi cad pe coamă 
cad în iarbă licărind, 
când mărunţi bănuţi de-aramă, 
când inele de argint : 

- Dragoste alunecoasă, 
ineluş învârtecuş, 
cu frânghii de chiparoasă 
mă legi zdravăn de culcuş. 

Ori de câte ori din bezne 
s’a sculat vr’un braţ voinic, 
l-a frânt dorul sau mai lesne, 
l-a stins fierul venetic. 

Vino, codrule şi iartă 
pieplu-acesta slăbănog. 

Tot adâncul meu te poartă, 
ţie, ceas de ceas, mă rog. 


120 

www.dacoromanica.ro 


Fir-ar, codrule, s’ai parte 
de-un haiduc cura n’am fost 
cu hangerul fără moarte 
scris pe za de curcubeu. 

Fi-ţi-ar toată frunza lină 
ochi albaştri şi cereşti, 
toată straşnica tulpină 
frunţi şi braţe haiduceşti. 

Facă-se tot codrul pânde 
de topoare şi măciuci, 
dacă gloatele flămânde 
astăzi nu mai au haiduci. 

Facă-se haiduc tot ramul, 
rădăcinile la fel, 
dacă azi nici tu, nici Neamul 
parte n’aţi avut de el . . . 

Lacrimi curg şi pică’ntr’una 
şi pe şea şi’n iarbă jos. 

Sus, pe vârfuri pare luna 
cuşma altui Făt - Frumos . 

Ce heruv şi-a spart ulciorul 
sau cad stele prin făget ? 
Bate vântu’ncet ca dorul 
şi ca jalea de încet. 


121 

www.dacoromanica.ro 


Bate vântu’nlacrimatul 
duh amar de foi de nuc, 
parcă e şi nu-i oftatul 
codrului fără haiduc. 

Bate vântul carpatinul 
duh amar de busuioc, 
parcă e şi nu-i suspinul 
neamului fără noroc . 


122 

www.dacoromanica.ro 


BALADA CLOPOTARULUI DIN STELE 


A plecat moţul cu gloata . 
Pumnii-s tari şi paşii grei, 
parcă toată Detunata 
1-a’mbrăcat în piatra ei. 

A plecat moţul la ţară 

şi tot vine’n drumul lui 
nu fărină ca să ceară 
şi nici milă nimămui. 

A plecat moţul şi mere 
şi tot creşte la răscruci, 
nu cu cercuri şi ciubere, 
ci cu furci şi cu măciuci. 

Nu cerşind din poartă’n poartă, 
nici flămând din loc în loc 
ci cu umblet ce nu iartă 
în cumplite- opinci de foc. 

Ziua tânără se scoală 
mai devreme, dinadins, 
să se’mbete de răscoală 
ca dc-un crâncen vin aprins. 


123 

www.dacoromanica.ro 


Nici Bihorului nu-i lene 
dacă pleacă munţii toţi. 

Tună gloatele crişcne 
şi Zarandul lângă moţi. 

Răzmeriţa nesătulă 
calcă zarea până’n fund 
cu ţuguiuri de căciulă 
împlântate’n cerul scund. 

Şi cum tot coboară - Ţara 
când din stânci, când din copaci, 
veacul dă’n genunchi ca fiara 
încolţită de gonaci. 

Şi cum smulge crunta apă 
putregai de răgălii, 
strâmbătăţi răscoapte crapă 
până jos în temelii. . . 


Roşu taur de jăratec 
cu văpăi pe bot, 

Soarele, svâcnind sălbatec, 
trece râu’nnot. 


124 

www.dacoromanica.ro 


Fulgeră iconostasul 
serii de mărgean. 

Piatra tremură sub pasul 
gloatei lui Cnşan. 

Sângerând cumplit de soare 
pe tăişuri reci, 
coase lucii şi topoare 
spintecă poteci. 

înflorită’n noi vestminte, 
printre meri şi pruni 
iese Târnova’nainte 
tinerei furtuni. 

Popa’n drum înalţă cruce 
spre sărut sfios. 

Ca o lacrimă străluce 
trupul lui Christos : 

- Domnul să te aibă’n pază 
oaste de iobagi. 

Valea Tâmovei e trează 
pentru oaspeţi dragi. 

Te-aşteptăm, răscoală sfântă, 
să despici făgaş. 

Nu mai geme azi, ci cântă 
bunda pe clăcaş. 


125 

www.dacoromanica.ro 


Cântă brazda şi iobagul, 
cântă morţii’n glod. 

Jos, sub talpă, fierbe pragul, 
fierbe mustu’n rod. 

Fierbe’n mâini de rob lopata, 
fierb fuior şi fus . . . 

No, de-acum robie gata ! 

Din cenuşă, sus ! . . . 

Dinaintea asprei cete, 
straşnic în suman, 
flutură puţin din plete, 
surâzând, Crişan. 

Sfânt la chip şi’n răzvrătire 
şi la vorbă sfânt, 
rupt din gresie subţire, 
ars de ploi şi vânt. 

Pupă Crucea şi se’ncjiină. 
Dar, în faţa lui, 
rotunjesc doi ochi lumină, 
mari şi nesătui. 

Nu-1 privesc, îl sorb cu sete, 
limpezi şi cereşti. 

-Când te uiţi aşa băiete, 
parcă mă sfinţeşti. 


126 


www.dacoromanica.ro 


Maica Domnului - minune - 
ţi-a dat ochi de rai. 

Ce porţi tu în suflet, spune, 
şi în ochi ce ai ? 

- Sunt Călin, măi bade. Tata 
crâsnic e în-sat. 

Pot să merg şi eu cu ceata, 
dârz şi răsculat. 

Vreau şi eu să fiu cătană 
oastci de ţărani, 
împlinesc la Sânta Ană 
treisprezece ani . 

Nu mai mi-e de-aeum dc sburdă 
cu copiii'n stol 

ştiu să’narc cu plumbi o durdă, 
sau topor să scol. 

Şi securi şi coase-aşteaptă 
şi privesc şi tac. 

Surăzând, Crişan şi’ndrcaplă 
cuşma lui de dac. 

- Dogoreşti dc dor, copile, 
frigi ca un cuptor, 

dar eşti încă mic de zile 
ca să scoli topor. 


127 

www.dacoromanica.ro 


Nu ţi-e vremea de cătană, 
fiu de clopotar; 
doar bucoavnă, ghiers şi strană 
potrivite-ţi par. 

Stai la vatra ta şi’nvaţă 
psalmi şi rugăciuni, 
mâine, pentru-o nouă viaţă, 
clopot nou să suni . . . 

Se’ntristcază faţa mică. 

Ochii mari se-aprind, 
plini de lacrimi se ridică 
spre Crişan cu jind. 

- Lasă, nu ofta, Căline, 
fii fecior ne’nfrânt ; 
lacrima ce plânge’n tine 
lumincaz-o’n cânt. 

Şi Crişan domol, mângâie, 
fragedul obraz. 

Vântu-i smirnă şi tămâie, 
zarea de topaz. 

Pomii vor şi ei s’alinte, 
încărcaţi de flori, 
chipul frânt de plâns fierbinte, 
ochii rugători. 


128 

www.dacoromanica.ro 


Oacheşă lă trup şi’nvoaltă 
seara de Prier 
creşte - atâta de înaltă 
că miroase-a cer. 

O 

în grădina lui Călin 
toate păsările vin, 
cântă mult şi dorm puţin. 
Toate stelele se-anină, 
toate crengile se’nchină. 

Doar o pasăre străină 
n’are cântec, nici hodină. 

S’ar tot face pe tulpină 
glas de om care suspină 
s’ar tot face, dar nu poate, 
până-i noaptea jumătate. 

Şi Călin în patul lui 
când c pasăre, când nu-i. 
Când şi-ar face aripi dorul, 
când nu poate să-şi ia zborul. 
Şi când plânge, parcă scrie : 
nu eu slove pe hârtie, 
ci eu jarul inimii 
scris pe faţa perinii, 
eu cerneala genelor 
şi cu pana penelor. 


129 

www.dacoromanica.ro 


• Mi-ai dat, Doamne, ochi senini, 
dar trup mic de ani puţini. 

Dacă pentru libertate 
nu duc sac cu plumbi în spate, 
dacă pentr-un colţ de pită 
nu scol coasă ascuţită, 
dacă pentru neamul meu 
nu ridic toporul greu, 
batăr fă-mă ca pe tata 
clopotar pe toată gloata, 
batăr dărue-mi putere, 
să sun ceas de înviere ! 

Fă-mă crâsnic plin de vlagă, 
să bat clopot noaptea’ntreagă, 
să dea zărilor ocol, 

Neamul meu din somn să-l scol . 


Suflă’n geamuri luna plină. 
Ferna-i udă de lumină. 

Toate şoaptele din lună, 
toate ca un freamăt sună, 
toate vor ceva să spună. 

Doar pe creanga din grădină 
neagra pasăre străină 
n’are cântec nici hodină. 
S’ar tot face, dar nu poate, 
plâns de om care se zbate . 


130 

www.dacoromanica.ro 


Spune glasul lunii pline : 
Hai, Căline, vin-cu mine. 
Duhul nopţii chiamă iară : 
Hai, Căline, pân’afară. 
Crăngile au viers pe gură : 
Vin’ Căline, pân-la şură. 
Pasările vor să-l vadă : 
Vin’ Căline, în livadă. 

Numai pasărea străină 
de pe ramura mezină 
n’are cântec, nici hodină. 
S’ar tot face, dar nu poate, 
ţipăt nopţii blestemate. 


A ieşit cu paşi desculţi. 

Luna îl urzică 

şi’n nesomn sunt spini prea mulţi 
pentru tâmpla mică. 

Bozii înălţate’n cozi 
îi pândesc cărarea. 

Albi şi tineri voevozi 
prunii’şi mişcă floarea.' 

Alb în cămăşuţa lui 
printre pomi răsare* 

Parcă e şi el un pui 
de cireş în floare. 


131 

www.dacoromanica.ro 


Ce-i şoptesc şi ce-i tot spun 
când o umbră’n cale, 
când o ramură de prun 
când o rază moale ? 

Că pe creangă cum tăcea, 
neagră în grădină, 
prinde viers acum şi ea 
pasărea străină. 

Prinde viers şi prinde grai, 
prinde glas cuminte. 

- Pasăre cu negru strai 

parcă’ndrugi cuvinte. 

- Măi Căline, sue’n tei, 

printre ramuri dese. 

Din pădurea Târnovei 
vezi ce şarpe iese. 

-Pasăre cu-aripi de scrum 
de prin alte crânguri, 
mult a fost să taci şi-acum 
taine multe ganguri. 

- Măi Căline, tu n’auzi 

umblete de fiară ? 

Zangăte şi paşi zăluzi 
tot prin răpi coboară . 


132 

www.dacoromanica.ro 


- Aud, pasăre şi văd 
printre ramuri dese. 

Văd năluci şi simt prăpăd, 
luna vrăji îmi ţese. 

Parcă sclipete de spăngi 
cresc din răpi pe coaste. . 

- Măi Căline dintre crăngi, 

nu-s năluci, ci oaste . 

- Tulai, pasărea mea, nu-s 
cuşme nici sumane, 

ei soldaţi crăieşti de sus, 
falnice catane. 

Pasăre, parcă mi-a’mpuns 
pieptul o frigare. 

Oastea grofului pe-ascuns 
îşi întinde ghiare. 

Desprinzându-se uşor 
de pe’nalta-i mladă, 

pasărea cu negru zbor 
piere din livadă . . . 

Cine-o fi vândut viclean 
oaspeţii şi satul ? 

Vin să-l prindă pe Crişan 
cum abaţi vânatul. 


133 

www.dacoromanica.ro 


Vin să-l smulgă din culcuş, 
sub tăcerea lunii. 

Ah, pândarii toţi dorm duşi, 
nu sunt treji niciunii ? 

Nici o veghe de străjer 
chiot nu ascute ? 

Sări, Căline, jos din ccr, 
sări din tei mai iute. 


Cui să-i ducă vestea rea 
pc Crişan să-l scoale ? 

-Doamne, dă-mi fierbintea stea 
a poveţei Tale. 

Pune’n gândul meu zbătut 
raza Ta curată . . . 

Şi lumină s’a făcut 
în copil, deodată. 

Parcă s’a cuminecat 
mica lui făptură, 

e mai tare, mai bărbat, 
cu lumini pe gură. 

N’o să-i deie grofului 
robi pentru belciuge . . . 

Alb în cămăşuţa lui, 
fuge, fuge, fuge. 


134 

www.dacoromanica.ro 


Trupu-i numai scânteieri, 

paşii scânteiază. 

Pe sub crengi de pruni şi meri 

urma lui e rază. 

O fi, măre, timp de-ajuns 

satul să-l deştepte ? 

în clopotniţă pătruns 
fulgeră pe trepte. 

Bat în cuiburi fâlfâind, 
speriaţi, lăstunii. 

Tinerele mâini se-aprind 
vâlvătăi pe funii. 

Cade’n noaptea fără fund 
dangătul de-aramă. 

Zările care-i răspund 
se zbârlesc în coamă. 

-Scoală satul meu iobag, 
scoală-te furtună ! 

Tunet braţelor ce-1 trag 
cruntul clopot tună. 

Bubuie arama grea 
să trezească truda. 

-Scoală, răzmeriţa mea, 
că te vinde Iuda. 


135 

www.dacoromanica.ro 


Sună, clopote prelung 
şi deşteaptă gloata. 

Crâsnic m’am legat s’ajung, 
clopotar ca tata . . . 

Mai năvalnic; mai aprins, 
clopotul se-aruneă, 

prăvălind în necuprins 
luna, ce pe-o stâncă. 

Munţii toţi se surpă’n gol, 
ţăndări să se sfarme. 

Taică, dă-mi puteri să scol 
Neamul care doarme. 


Din ce spartă veşnicie 
lespezi mari de dangăt sar ? 
Ce năpraznic clopotar 
trage veacul de frânghie ? 

E de foc sau c de piatră 
alb in cămăşuţa lui ? 

N’o să-i deie grofului 
niciun rob sculat pe vatră. 

Noaptea sare ca o uşă 
smulsă straşnic din ţâţâni. 
Satul de iobagi români 
se ridică din cenuşă. 


136 

www.dacoromanica.ro 


Somnul se preschimbă’n flinte 
pernele se fac securi. 

Din răscruci la cotituri 
gloata-i trează şi fierbinte . 

Turbă ciuda pe oţele 
şi’n catane’mpărăteşti. 

• înger eşti sau demon eşti, 
clopotarule din stele ? 

Cin'te-a dus în turla’naltă 
vijeliile s'asmuţi 
şi tot trăznetul să-l muţi 
dintr'o zare în cealaltă? 

De eşti duh sau numai pleavă 
de valah în turnul tău, 
nu te-o judeca birău, 
ci crăescul plumb de ţeavă ! 

Pâlc de spăngi cărări îşi taie 
tot pe brânci, pe după dâmb. 
Răpăiala lor de plumb 
biciueşte ca o ploaie . 

Aşchii se desprind din lună 
şi din turnul transilvan . 
Clopotarul năzdrăvan 
tot mai crunt prin stele tună. 


137 

www.dacoromanica.ro 


Altă grindină. Alt ropot. 

Aşchii noi din zid se rup. 
Străluceşte micul trup, 
ca un crin legat de clopot . 

Nu-i muiere, n’o să-şi plângă 
braţul drept rămas beteag. . . 

- Clopot in’am jurat să trag, 
am să-l trag cu mâna stângă. 

Mai grozav furtuni prăvale 
din clopotniţa, din cer, 

-Ticălos paracliser, 
plumbii-ţi dau în van târcoale. 

Puştile prind iar să bată. 

Crengi cu flori din pruni se frâng. 
Cade frânt şi braţul stâng, 
ea o creangă’nsângerată. 

-Nu-mi da plânsul sufcrinţii, 
ci dă-ml, Doamne, noi puteri, 
ceasul mărci învieri 
să-l sun chiar de trag eu dinţii. 

Dinţii’n funie se’mplântă, 
arde micul trup bălai. 

Clopotul de lângă rai 
nu mai tună sus, ci cântă. 


138 

www.dacoromanica.ro 


„Lasă, nu ofta Căline, 
fii fecior ne’nfrânt. 

Lacrima ce plânge’n tine 
lumineaz-o’n cânt“. 

Cine-i spuSe vorbe bune, 
ieri, în rumenul apus r 
0 să’nalţe, cum i-a spus, 
din durere, rugăciune. 

Trage. Clopotul se roagă. 
Lungul tunet din furtuni 
cântă-acuma rugăciuni 
pentru răzmeriţa dragă. 

Dârzul crâsnic de-adineaur’ 
prins cu dinţii toţi de cer, 
printre stele care pier 
sparge cântece de aur. 

Ca un zbor se-avântă’n spaţii 
spânzurat de ruga lui. . . 

Jos, prin oastea grofului, 
sparg porţi negre răsculaţii . 


- N’ai stârnit destul zăvozii, 
diavole de clopotar ? 

Puştile eră ieşti bat iar 
şi se pierd pe rând în bozii. 


139 

www.dacoromanica.ro 


Dinţii încă vor s’apuce 
funia din care-au tras. 

Singur, lângă rai rămas 
clopot vine şi se duce. 

Singur clopotul suspină 
tot mai sus şi tot mai lin. 
Trupul mic de sânge plin 
parcă sângeră lumină. 

Ochii dc la Prea Curata 
cerul îl străpung. 

-Crâsnic m’am legat s’ajung 
clopotar pe toată gloata . . . 

Picurii ce-i curg pe faţă 
tremură şi ei puţin, 
dar se fac surâs senin, 
limpezimi de dimineaţă . . . 

Lasă, nu ofta Căline, 
să nu plângi, fecior ne’nfrânt. 
Toată lacrima din line 
urcă’n stele numai cânt. 


140 

www.dacoromanica.ro 


BALADA UNUI PICIOR DE PLAI 


Pe-o sprânceană de lumină 
lângă-o lacrimă de rai, 
verde culme carpatină 
rotunjeşte dulce plai. 

Iar în plaiul stânei goale 
lângă strunga fără oi, 
crengi cu ramuri frânte’n jale, 
se cutremură prin foi. 

Fluier vechi nu mai îndrugă 
nu mai latră câini pândari, 
numai munţii poartă’n glugă 
carpatine neguri mari . 

Numai zburdă’n strungă iezii 
nici plăpânzii miei priori, 
doar pe umărul amiezii, 
suie ulii rotitori. 

Ulii suie, frunza spune, 
iar în iarbă’ntins amar, 
ba e semn ba-i rugăciune, 
tânăr leş de păcurar. 

141 

www.dacoromanica.ro 


A rămas dormind pe-o rână 
în culcuş de voievod, 
pe-un picior de plai cu stână, 
unde brazii plâng prohod . 

A rămas zâmbind’nainte 
ca un cneaz în pat de flori, 
parcă un cuţit fierbinte 
l>a străpuns de două ori. 

Şi cum zace tinereţe 
de cioban în verde plai, 
ruga crengii pădureţe 
sună inoalc, ea un rai. 

- Nu mai plânge maică bună 
nici tu câine credincios, 
căci a nuntă codru’nstrună 
din bătrân caval de os . 

Că m’a dus rădvan de nuntă 
tras de şase cerbi subţiri, 
mire’nalt sub stea căruntă, 
cum pe lume nu sunt miri. 

Mire’n straie de mătasă 
şi nuntaşi cu flori pe frunţi, 
Măi 1 Şi’n plai nu e mireasă 
ca mireasa albei nunţi. 


142 

www.dacoromanica.ro 


Păr adânc şi trup suleget 
şi ochi trişti cum alţii nu-s, 
de mi-a pus inel pe deget 
şi nopţi lungi, îi somn mi-a pus. 

Iar la sfânta cununie 
munţii falnici mi-au fost nuni. 
Coborând din veşnicie, 
vulturii mi-au pus cununi. 

Din tulpină în tulpină 
m’au dus brazii cu alai : 
pe-o sprânceană de lumină, 
lângă-o lacrimă de rai ! . . . 


Maica’n sarica de lână 
suie cremenea pe brână, 
în opinci cu vâlvătaie 
printre stânci cu fierăstraie . 
printre jnepi zburliţi în cuie, 
pe grozava cărăruie. 

Şi cum urcă stâncile 
plâng cu ea şi ţâncile., 
şi cum plânge şi se roagă, 

plâng şi apele’n zănoagă, 
plâng şi brazii plaiului, 
lângă poarta raiului, 
plâng şi ulii cerului, 
de maica oierului. . . 

143 

www.dacoromanica.ro 


* Apelor, cereşti mirese, 
cruntă nuntă’» cer purcese ! 
Apa tace şi s’ascunde 
în zănoage mai afunde . 

- Brazilor, nuntaşi de frunte, 
sânge-i plaiul nunţii crunte ! 
Brazii tac şi nu răspund 
lângă raiul lor rotund . 

-Munţilor cu patrafire, 
cununarăţi jalnic mire ! 
Piatra tace nu răspunde, 
s’ar ascunde, n’are unde . 

- Uliilor, ghiară lungă, 
cine mi-1 răpuse’n strungă ? 
Ulii tac, nu dau răspuns, 
rotitori în nepătruns . . . 

Jalea maicii, neagră apă, 
nu sunt ţărmuri s’o încapă 
şi nici zare s’o cuprindă 
câte ţări de foc colindă. 

Păru-şi smulge’n vaiete, 
eremene’nconvoaie-te, 
codrule fereşte-te, 
frânge-te din creştete . . . 


144 

www.dacoromanica.ro 


- Fătul maicii, verde mladă, 
Domn pe-o turmă de zăpadă, 
Domnitor pe nouă sute 
de bârsane şi cornute, 

faţa ta de păcurar, 
lapte dulce din şiştar ; 
noaptea cu miresme’ ncete 
s’a oprit la tine’n plete . 

Corbii scuturând din pene 
ţi-au trecut pe sub sprâncene, 
plaiurile ierbilor 
ţi-au dat ochii cerbilor, 
şi-un luceafăr vornicel 
ţi-a tras trupul prin inel. 

Fătul maicii dulce, 

„Primăvară dulce f“ . . . 


Maica-şi smulge păr şi straie, 
brazi şi paltini se despoaie, 
zgâlţâie furtunile, 
umple văgăunile, 
ar urni, să nu mai fie 
lumile, din temelie, 
ar surpa tăriile, 
ar seca veciile : 


145 

www.dacoromanica.ro 


• Fătul maicii dulce, 
„Primăvară dulce “ 
cine-ţi înroşi cununa 
chipul tău să-l vază’ntr’una; 
cine-ţi frânsc dimineaţa, 
ochii tăi să-i arză faţa 
ca dogoarea plitelor, 
ca vârful cuţitelor. 

Cine-ţi stinse luna’n fag, 
chipul tău să-l vază’n prag. 
Ochii tăi să i s’aprindă 
ca luceferii în tindă. 

Cine mi te-a rupt din rod 
vază-ţi chipul peste tot: 
şi’n străfund de vizuină 
şi în fund dc blid la cină, 
să-l tot frigă, să-l lot ardă 
şi în braţe ce-1 dcsmiardă. 


Fătul maicii dulce, 
„Primăvară dulce ! “ . . . 

Jalea maicii, cepi înmoaie, 
smulge scorburi şi tufoaie 
şi cum geme orice trunchi, 
cade soarele’n genunchi. 


146 

www.dacoromanica.ro 


Şi cum plânge şi se zbate, 
munţii se târăsc pe coate, 
ulii prind să şchioapete, 
apele să scapete, 
şi’n văzduh ai crede că, 
vămile se’ntunecă . . . 

O 

Colo’n vale de coştile 
într’un fum de făgădău, 
cine bea de patru zile 
vijelie de trascău ? 

Cine bea, turbat, din oală, 
iad năpraznic, fără leac 
şi privirile nu-şi scoală 
din venin cu basamac ? 

Fruntea-i arde grea de cute, 
sub căciula cu ţugui. 

Pe muşcate buze slute, 
sângerează vorba lui : 

- Dă-mi prăştină să mă scurme, 
dă-mi hangiţă vâlvătăi, 

banii de pe două turme, 
sunt cu zimţi eu tot, ai tăi ! 

Lung hangiţa îl măsoară' 

- Cine-i baciul venetic ? 

Din lăută ca să-l doară, 
baragladinele, zic . . . 


147 

www.dacoromanica.ro 


Iar oierul singuratec 
în ungheru-i fumuriu, 
îşi afundă mai sălbatec 
ochii vineţi în rachiu : 

- Ia-mi hangiţă oi şi pungă 
dacă pleoapele somn n’au! 
Dă-mi rachiu să mă străpungă, 
adă-ini trăznete să beau . . . 

Frânţi pe dible viscolite, 
faraonii nu inai tae 
din arcuşuri cu ispite 
şi din strune lungi, de drac. 

- N’ai rachiu, o, tu hangiţă, 
în tot beciul cu gârliei, 
de-aşa straşnică arşiţă 

şi dogoare cu urzici. 


Şi nici voi n’avcţi furtună 
bieţi cioroi cu seripci de foc, 
câtă patimă s’adună 
sub o cuşmă ş’un cojoc ! . . . 

îneă-odată omu’nşfaeă 
oala crâncenă şi bea. 

Suduind ocară seacă, 
zvârle punga pe tejghea. 


148 

www.dacoromanica.ro 


Şi dând buzna-apoi să piară, 
intră’n noaptea cu năluci, 
lingând bezna ca o fiară, 
pe fierbinţi poteci de tuci . . 

O 

La pârdalnica muiere, 
o fi dulce noaptea’ spic. 
Când alintu-i mângâiere, 
îmbierea-1 borangic. 

La pârdalnica muiere, 
sub opaiţ slab şi mic . . . 

în culcuş cu levănţică, 
o fi vrăji care s’ascund . 
Lângă sânul rândunică, 
nufăr umărul rotund, 
în culcuş cu levănţică, 
cald şi moale şi afund . . . 

-Fă muiere, fă dogoare, 
patul rug mi l-ai făcut. 
Vrea-ţi-aş braţele izvoare, 
iezăr fie-orice sărut. 

Fă muiere, fă dogoare, 
fă-te rouă’n aşternut. . . 

Fă-tc iaz şi fă-te ploaie, 
să mă stingi şi să mă’neci. 
Fă-ţi alintul reci pâraic 
şi sărutul, pâcle reci. 


149 

www.dacoromanica.ro 


Fă-te iaz şi fă-te ploaie, 
stige-mi patima pe veci . . . 

în dulceaţa mângâierii, 
e cuptor din iad trimis ! 

Nici în braţele muierii 
boala’n clocot nu s’a’nchis . 
în dulceaţa mângâierii, 
până dincolo de vis . . . 

în culcuşul cu omături, 
c pojar din iad adus ! 

Nici în braţele de-alături, 
boala’n clocot n’a apus . 
în culcuşul cu omături, 
plini de ţepi cu vârfu’n sus . 

- Braţul, sânul şi-aşternutul, 
parcă mai cumplit mă’ncing. 
Nici alintul, nici sărutul, 
boala’n clocot nu mi-o sting. 
Braţul, sânul şi-aşternutul, 
parcă-s flăcări ce le-ating . 

Suduind ocară surdă, 
omul scuipă printre dinţi. 
Smulge uşa ros de ciudă, 
cu smintite mâini fierbinţi. 
Suduind ocară surdă, 
fuge ca ieşit din minţi . . . 


150 

www.dacoromanica.ro 


Blid nemernic, blid drăcesp, 
iarăşi în fiertură 
doi ochi mari, de mort, lucesc, 
sclipet de custură. 

De înmoi un dumicat, 
parcă’nmoi în sânge. 

Arde’n lingură’nchegat 
picur care plânge. 

Strachina zvârlind în zid, 
omu, scuipă’n tină : 

- Vijelia ta de blid, 
duhul tău de cină ! 

- Tindo! Şi în pragul tău 
iarăşi mi sc-arală. 

Cu barosul pe ilău 
i-aş strivi odată. 

I-aş strivi ca pe păstăi, 
i-aş zvârli’n cenuşe . . . 

Legea ta şi morţii tăi, 

chip ce-mi plângi pe uşe ! . . . 

Dezmăţat şi’n capul gol, 
omul iar porneşte, 
prin amarnic vitriol, 
prin subdinţi de cleşte . 


151 

www.dacoromanica.ro 


Huhurezii din copaci 
toţi în el se mută. 

Ba dihori, ba vârcolaci, 

rup din carnea-i slută . . . 

- Lună, chi p de om răpus, 
cobe ticăloasă, 
tot mai arzi pe şură sus, 
faee-te-ai pucioasă. 

Şi voi stele cu săgeţi, 
târfelor spurcate, 
ochi de om ucis aveţi, 
stinge-v’aş pe toate ! . . . 

Omul suduie buimac, 
de sudoare leoarcă. 

Cei doi ochi mai mari se fac, 
mai aproape-s parcă. 

Omul şui, ar strânge spini, 
s’ar târî prin tăuri, 
ar săpa sub rădăcini 
ca sobolii, găuri. 

- Ieşi mai ursule afar’ 
dă-mi bârlogul mie ! 

Cei doi ochi din nou răsar, 
mai aproapc’nvic. 


152 

www.dacoromanica.ro 


• Veveriţo, dă-ini tu leac 
scorbura-ţi adâncă ! 

Cei doi ochi mai mari se (ac, 
mai aproape's încă. 


Şerpii fug în bălării, 
sar din drum bursucii. 

Cei doi ochi mereu mai vii, 
tot mai mari, mai lucii . 

O 

Pe-o sprânceană de lumină, 
verde culme carpatină, 
lângă-o lacrimă de rai 
rotunjeşte dulce plai . 

Munţii în odăjdii stranii, 
tot mai bat cereşti metanii. 
Brazii tot mai ung cu mir 
veşnicia de safir. 

Apele tot mai îngână 

plânset de maică bătrână 
şi’n rotund de zări, cât vezi, 
ulii tot mai sparg amiezi. 

- Strungă rea, fără mioarce, 

crunt blestem în plai mă’ntoarce. 
Ochi grozavi, de nesupus, 
parcă’n bice m’aţi adus. 


153 

www.dacoromanica.ro 


Chip amar ce’ntr’una plângi, 
tu mă chemi şi tu m’alungi ! 
Strunga tace, chipul tace, 

cei doi ochi mai mari s’ar face. 

Vârfuri lungi de lancie, 
peste munţi de Vrancie, 
sângeră opinca spartă, 
gâfâitu-i smoală fiartă, 
cuşmă, bundă şi căinase, 
numai geamătul le’ngroaşe. 

- Munţilor, zăvozi cu laţe, 

chip ucis mă frige’n braţe ! 
Munţii, mantie cerească, 

fug pe culmi, să nu privească . 

- Brazilor, frigări haine, 

ochi ucişi mă ard în vine ! 

Brazii fug în cer grămadă, 
să n’audă, nici să vadă. 

- Uliilor, ghiare scoase, 

chip de om mă’ncinge’n oase ! 
Ulii fug în soare sus, 

să n’audă ce le-a spus . . . 

Şi cum vântul bate’n dungă, 
tot sminteşte-o creangă ciungă, 
şi cum creanga se tot pleacă, 

ştreangu-i gros, iar frunza seacă . 


154 

www.dacoromanica.ro 


Creanga scârţâie, zăludă, 
munţii nu se’ntorc s’audă, 
ştreangul tremură şi el, 
brazii tiu sc’ntore de fel . 

Numai ulii veacului 
deasupra copacului, 
numai ulii gemenii, 
pc deasupra cremenii, 

numai uli’ eu ciocurile, 
smulg din slavă focurile, 
când se fac ea aurul 
peste tot coclaurul, 

când se fac ca lamele 
peste toate coamele, 
când ca vâlvătăile, 
peste toate văile . . . 


155 

www.dacoromanica.ro 


BALADA 


UCENICULUI CU OCHI ALBAŞTRI 


Aplecat peste argilă 
suduind cu foc, 
biet olar fără noroc 
o frământă’n silă. 

Blidele cu cerbi şi ciute, 
cu lăstuni şi flori, 
nu mai râd ca alteori, 
prin unghere mute. 

Nici vioaiele ulcioare, 
zvelte’n braţ şi ’n gât, 
nu-l mai bucură oricât 
Ie-a stropit cu soare. 

- Oale, triste şi posace, 
răsfăţate ieri, 

tot cc-am scos din mângâieri 
ţăndări azi se face. 

In zadar v’am scris pe feţe 
răsărituri dulci - 
nu vă vrea nici târg, nici bâlci, 
trista tinereţe . . . 


156 

www.dacoromanica.ro 


Mă tot duc cu hârburi goale, 
vin tot mai calic, 
parc’aş ducc’n Carul - Mic, 
sus prin lună, oale. 

Supte-s pleoapele nevestii, 
plozii supţi şi ei. 

Bate jalea prin bordei 

ca un vânt prin trestii . . . 

Aşa spune, şi, de-o parte, 
oalele tresar 
şi, ca el, şi ele par 
necăjite foarte. 

- Dragile tătuchii fete, 
alt olar străin 
ni s’a pripăşit vecin, 
cu scorniri şirete. 

Rătăcit de nu ştiu unde, 
spân, limbut şi şchiop, 
ne bea soarele din plop, 
zările rotunde. 

Nu atât din lut cuminte 
iscă frumuseţi, 
cât momeşte târgoveţi 
fermecând cuvinte. 


157 

www.dacoromanica.ro 


Are şoapte moi ca luna, 
miere din ştiubei, 
grai cu salbe şi cercei, 
vorbe, ca fântâna. 

Târgu’ntreg îi râde’n cale 
meşterului spân . . . 
Numai eu cu voi rămân, 
cârd pestriţ de oale. 

Zice şi, oftând, se pleacă, 
mângâie-o ulcea, 
câtc-o oală, ici, colea 
câtc-un blid împacă. 

Sau le ia de jos, în parte, 
pc genunchi niţel, 
că-s şi ele, ca şi el, 
necăjite foarte. 


Pe la ceasul serii, 
când. gătiţi curat, 
vişinii şi merii 
ies la porţi în sat, 

pe sub legănare 
albă de salcâm, 
un drumeţ r ăsare 
de pe alt tărâm. 


158 

www.dacoromanica.ro 


Tânăr ca minunea 
crengii pe zăplaz, 

’nalt, ca rugăciunea 
papurii pe iaz. 

Ochii, prinşi cu plasa 
dintr’un fund de cer 
când sunt ca mătasa, 
când de giuvaer. 

Vine fără grabă, 
doar cu zarea’n sac ; 
bate la cocioabă 
de olar sărac. 

- Să nu-mi dai simbrie, 
meştere, nimic; 
prispa ta să-mi fie 
pat de ucenic. 

Iar de-ţi sorbi fiertura 
lângă muc de seu, 
cu mireasmă gura 
mi-oi clăti şi eu . 

- Mergi, măi, linge-stele, 
biet încalţă zări, 

să frămânţi ulcele 
altor depărtări. 


159 

www.dacoromanica.ro 


Cruce fă-ţi şi du-te 
ucenic pribeag, 
dintre hârburi slute 
şi noroc beteag. 

Nici un blid cu bozii 
ii’am la cină-aeum. 
Străvezii mi-s plozii 
şi muierea fum . . . 

Ochii prinşi cu plasa 
dintr’un fund de cer, 
când sunt ca mătasa, 
când de giuvaer. 

- Ba aici mi-e locul, 
meştere amar; 
ţi-a fugit norocul 
la un alt olar. 

Iarăşi o să vină, 
de-om trudi în doi 
oale dc lumină 
şi ulcioare noi. 

Ochii lui, obrazul 
mai senin i-1 fac, 
că topesc necazul 
de olar sărac. 


160 

www.dacoromanica.ro 


- Scoate-ţi, ucenice, 
cuşmă şi opinci. 

Patru guri calice 
vom spori la cinci. 

Tinda pat să-ţi fie, 
luna, strai de in, 
stelele, simbrie, 
soarele, tain . . . 

Râde ucenicul. ' 
Ochii-adânci şi buni 
parcă’s borangicul 
scrii cu lăstuni.' 

Şi-atât ccr închide 
fundul lor de lac, 
că surâd şi blide 
şi olar sărac. 

De sub mâna ce-1 supune, 
tânăr şi zburând, 
lutul prinde chip plăpând, 
dulce goliciune. 

Şi cum iese din plămadă 
trupul fără strai, 
parcă gângureşte grai, 
parcă vrea să vadă. 


161 

www.dacoromanica.ro 


Sus pe cântecul tulpinii, 
roata joacă şi 
născoceşte gingăşii, 
rotunjimi şi linii. ' 

Printre noi făpturi de oale, 
răsărind, zvâcnesc 
ba un umăr fecioresc 
ba o coapsă moale. 

Ba, pe-un fraged şold subţire, 
toarta de ulcior 
galeş cade şi uşor 
ca un braţ de mire. 

Colo, ca un sân de fată 
pâlpâie-o ulcea. 

Un obraz de blid spre ea 
cu sfială, cată. 

Dincolo, o lună plină 
a căzut din cer, 
sau o strachină’n ungher 
picură lumină. 

Harnic ucenic se pleacă, 
smălţuind mereu, 
în spărturi dc curcubeu 
huma o îmbracă. 


162 

www.dacoromanica.ro 


Dacă mâinile-o răsfaţă 
şi-o dezmiardă lung, 

ochii lui parc’o străpung, 
vrând să-i deie viaţă. 

Ies familii din argilă 
dc sub truda lui : 

oale mari şi mici eu pui 
blide cu prăsită. 

Freamătă de ele, cântă 
tindă şi cerdac. 

Cântă şi olar sărac 
şi bojdeucă sfântă. 

- Mi-ai făcut aici, băiete, 
cântec din bordei, 

zâmbet fiece crâmpei, 
fiece scaiete. 

Tu dai duhul tău ţărânii, 
inimă îi dai ; 

porţi şi’n ochi un colţ de rai 
şi’n minunea mânii. 

Tot nu vrei să-mi spui de unde 
vii şi cine eşti ? 

Ucenic cu ochi cereşti, 
taina ta ce-ascunde ? 


163 

www.dacoromanica.ro 


El zâmbeşte şi frământă, 
sau, pe lutul scris, 
smălţuieşte cerbi de irs, 
şi cocioaba cântă. 

• Mi-ai sfinţit şi prag şi oale, 
ucenic senin. 

Prour, la fereşti, mi-anin, 
zâmbetele tale. 

Soare-s genele muierii, 
târgul larg şi bun, 

iar tu râzi, cum râde’n prun 
creanga primăverii. 

Tot nu vrei să-mi spui de unde 
vii şi cine eşti ? 

Ucenic cu ochi cereşti, 
taina ta ce-ascunde ? 

El surâde şi frământă . . . 

Oalele cu pui 
gângurcsc în jurul lui, 
şi bordeiul cântă. 


Cine-mi lunecă pieziş, 
la uluci, iscoadă ? 
Cine-şi face din frunziş 
pândă şi broboadă ? 


164 

www.dacoromanica.ro 


Cine din salcâmi în duzi 
şerpuie subţire, 
că nici boare nu-1 auzi, 
nici nu-i simţi foşnire ? 

Spân limbut sub crengi în pârg 
umbra şi-o desprinde, 
ros de ciudă că la târg, 
oale nu mai vinde. 

Pe furiş, cu pasul rar 
şi cu umblet moale 
dă colibei de olar 
tâlhăreşti târcoale. 

Şi pe prispă de bordei 
oare ce-mi zăreşte ? 

Oale scrise cu scântei 
râd copilăreşte. 

Blide noi la soare-şi scot 
rumena lor faţă, 
adunând văzduhul lot 
într’un ciob dc viaţa. 

Şi’n mijlocul lor, din plin 
frământând plămada, 
tânăr ucenic senin, 
alb cum e zăpada. 


165 

www.dacoromanica.ro 


Ochii par din cer culeşi, 
taine fără nume ; 
zâmbetul, ca un cireş 
i-a’nflorit în lume. 

Licăre, sub mâna lui, 
lutul, când l-atinge. 

Fulger care e şi nu-i 
fruntea i-o încinge. 

Si tot trupul, scufundat 
trudei ee-1 îndoaie, 
parcă scapără ciudat 
când şi când, prin straie . . . 

Verzi sunt buzele de spân, 
limba şi mai verde, 
cu năpârci în gând păgân 
printre crengi se pierde. 

Iar în zori, când orice stea 
fuge sus în slavă, 
spânul şchiop cu limbă rea 
duce’n târg otravă. 

- Strâmbi am fost, smintiţi am fost, 
crunt păcat ne-apasă ; 
dracul are adăpost 
la olar în casă. 


, 166 

www.dacoromanica.ro 


Ucenicul nepătruns 
ce, râzând ne’nşeală, 
fumegă miros ascuns 
de pucioasă goală. 

L-am pândit printre uluci, 
l-am văzut cum scoate, 
din dogori şi din năluci,, 
oale blestemate. 

Ce stârneşte din vâlvori. 
mâna fumcgândă 
cară târgului în zori 
spurcăciuni să vândă . . . 

Vorbele de spân semeţ 
zumzăie ca stupii, 
prind spinare de mistreţ 
se zbârlesc ca lupii. 

- Nu-i sfielnic ucenic 
cel răsfiert in smoală ; 
iadul joacă din buric, 
pus în orice oală. 

Ţipă’n blide goliciuni 
vii de paparude, 
ard şi zbârnâie tăuni 
în ulcele crude. 


167 

www.dacoromanica.ro 


Fie blid, fie ulcior, 
pângărind, ne’ntină 
pâinea sfântului cuptor, 
sfântul vin, la cină. 

Toate parcă-s în răspăr, 
numai iadu’n toi e. 

S’a legat cu dracul văr 
târgul, fără voie . . . 

Vorbele -zăvozi de fier - 
scapă din belciuge. 

Dc la vameş la dulgher, 
geme târgul, muge. 

Vuietul, sculat întreg, 
pleacă dela vetre, 
mâinile păduri culeg, 
cară munţi de pietre. 

Fierb în poartă de olar 
gloatele năuce. 

Oclii senini în prag răsar, 
raiul lor slrăluce. 

Creşte negrul vălmăşag, 
urlă târgoveţii. 

Bunul ucenic din prag 
luminează vieţii. 


168 

www.dacoromanica.ro 


Ţîmlări oalele se fac, 
blidele fărâme, 
zări şi tindă şi cerdac 
stau să se dărâme. 

Pietre vin în joc turbat, 
grindină nebună, 
peste tânăr trup se-abat, 
peste blide tună. 

Tună pietre, fierb furtuni, 
se’ntărâtă gloate. 

Mai albaştri, ochii buni 
luminează toate. 

Sângeră sub izbituri, 
oalele schiloade. 
în genunchi, peste spărturi, 
umbra albă cade. 

Geme câte-un hârb mai mic, 
plouă bolovanii. 

Ochi senini de mucenic 
luminează stranii. 

Mor ulcioare de pământ, 
zuruie ulcele. 

Ucenic cu trupul frânt 
arde peste ele. 


169 

www.dacoromanica.ro 


Şi cum stă’n genunchi, pe prag, 
cioburilor pază, 
câte răni de hârb beteag 
toate scânteiază . . . 

Bolovanii vin duium, 
târgul creşte’n poartă. 

Ochii mari surâd şi-acum, 
ochii limpezi iartă. 

Alte ţăndări se’nroşesc, 
iar din luturi sparte 
frunţi, obraji şi ochi zâmbesc, 
luminând prin moarte. 


Melcii stelelor scot coarne 
forfotind prin foi. 

Cărăbuşi de aur goi 

cad prin crini cu goarne. 

Vraiştea de sus e toată 
freamăt, zumzet, zvon; 

la fereşti fără oblon 
tainele se-arată. 

Ca o pară’n cer se coace 
veacul necules. 

Ies minunile, cum ies 
puii din găoace. 


170 

www.dacoromanica.ro 


Noaptea-i grea de must, şi luna 
dă şi ea în copt. 

N’a dormit de nopţi vreo opt 
meşterul, nici una. 

Somnu-abia acum prăvale 
în adânc fântâni 
tâmpla ce-a căzut pe mâni, 
omul beat de jale. 

Frânt pe scaun, lângă roată, 
noaptea-1 suge’n gol. 

Plânsul tot îi dă ocol, 
luna, câteodată. 

Pe tulpină, roata moartă 
n’a mai pus zvâcniri 
rotunjimilor subţiri 
de ulcior de toartă. 

N’a mai pus nici şold molatic 
nici grumaz sfios, 
lutului zvârlit pe jos, 
crâncen şi sălbatic. 

Blide surde, oale ciunge, 
hârburi şchioape zac 
moarte’ntr’un ungher sărac 
unde stea n’ajunge. 


171 

www.dacoromanica.ro 


Şi, deodată, zidul pleacă 
lunecând ’napoi. 

Cu mireasmă de trifoi 
luna toate ’neacă. 

Dau năvală’n casă nucii, 
teii buzna dau. 

Unde-a fost perete, stau 
’nalte trepte lucii. 

Şi pe trepte, lin, coboară 
şovăelnic pas : • 
ucenic cu chipul tras 
intră în cămară. 

Fruntea-i picură broboane 
roşii de măceş, 
ochii par din cer culeşi, 
faţa, din icoane. 

Uneori, roşesc o pată 
stropii pe podea - 
dar el râde, cum râdea 
lumii, altădată. 

Razele vorbesc în şoaptă, 
cu polen pe guri. 
în ungherul cu spărturi 
foşnet o deşteaptă. 


172 

www.dacoromanica.ro 


Cioburi pline de sfială 
ies din morţi adânci : 

în genunchi, în cârji, pe brânci, 
orice hârb se scoală. 

Oale ciunge, blide surde, 
ţăndări fel şi fel 

merg de-a buşilea spre el, 
gala iar să zburde. 

Din surâsul lui adie 
duh dc busuioc : 

ţoale slau, când slăîn loc, 
merge, toate’nvie. 

Singur moşierul suspină 
dus în vis afund. 

Până’n noaptea lui pălrund 
ochii de lumină. 

Mâini subţiri se lasă bune 
peste somnul greu ; 

ochii mari surâd mereu, 
glasul dulce spune : 

- Meştere cu lungi suspine 
ce’ndoieli te storc ? 

Vezi, din alte lumi mă’ntorc 
ucenic la tine. 


173 

www.dacoromanica.ro 


Vin aşa cum mă ţii minte, 
ca în ceasul când 
pietrele loveau, pe rând, 
trupul meu fierbinte. 

Coasta mea şi-acum dogoare, 
dar zâmbesc şi sânt. 

M’am întors ca să-ţi frământ 
alte noi ulcioare. 

Na fii trist că sânger încă, 
Noaptea, am să’ngrop 
în argilă câte-un strop 
şi’n tăcere-adâncă. 

Ziua, târgul mă ucide, 
se răscoală’ntreg, 
dacă vede că mă’ncheg 
în pământ de blide. 

El nu-mi iartă orice feric 
din surâs ceresc, 
e mai bine să’mblânzesc 
lutul, pe’ntuneric . . . 

Bunul ucenic cuvântă. 

Ia, domol, de jos, 
lut zburlit şi somnoros 
şi’ndelung frământă. 

174 


www.dacoromanica.ro 


Când cu mâna îl înfrânge, 
când pe roată, sus, . . 

Rar, în negrul trup supus 
cadc-un strop de sânge. 

Tac străfundurile lumii, 
un cuvânt nu zic. 

Numai blândul ucenic 
dă cutremur humii. 

Plămădeşte noaptea’ntreagă 
oale, blide, căni . . . 

Picurii ne’nchisci răni 
zâmbete se’ncheagă. 

Şi cocioaba iar se’ncarcă 
cu făpturi zglobii 

ca albaştri ochi de vii 
de senine, parcă. 

Chiar şi meşterul ce doarme 
râde’n somn stingher, 

în bordeiul plin de cer 
şi gingaşe larme. 

Zorii fâlfâie prin casă . . . 

Mâini subţiri tresar 
şi pe frunte de olar 
ca un mir se lasă : 


175 

www.dacoromanica.ro 


- Scoală, meştere, şi ia-le. 
A.rde-le’n cuptor, 

mergi şi fecioria lor 
du-o lumii tale. 

Lasă târgul tău să creadă 
singur că le faci. 

Lumii, dacă vrei s’o’mpaci, 
dă-i mormânt să vadă. 

Să nu-i spui că vin pe lună, 
nici ce-ascund în lut. 

Las-o, pe mormântul mut, 
mărăcini să-mi pună . . . 

Nopţi la rând ţi-oi fi de-acuma 
tainic ucenic . . . 

Paşii par de borangic, 
faţa lui, ca spuma. 

Inc’o dată, prin odaie, 
ochii zări trimet 

Paşii urcă’ncet, încet, 
trepte de văpaie. 

Peste cele căni şi blide 
scări de foc se’nchid. 

Unde trepte-au lost, stă zid, 
iarăşi vechiul zid e . . . 

176 


www.dacoromanica.ro 


Zorii zboară şi se joacă 
gureşi porumbei. 

Apoi meşter şi bordei 
în mărgean se’mbracă. 

Şi, deodată, fiecare 
oală de pământ, 
lăcrimând de Duhul Sfânt, 

sângeră de soare. 


177 

www.dacoromanica.ro 


Z I C K A M 


Ziceam : Daţi-mi dalta, barosul, 
să-mi taie cătuşele, fierul, 
flămândul din mine, setosul, 
să’ncalece noaptea şi cerul. 

Strigam : Dărâmaţi-mi pereţii 
şi spargeţi-mi poartă şi vreme, 
să pipăi, să văd miezul cetii, 
s’aud paşii Umbrei Supreme ! . . . 

Şi lanţul plezneşte pe glezne 
şi tunet c zidu'n cădere. 

Se sfâşie pietre şi bezne 
în crâncena lor despuiere . 


178 


www.dacoromanica.ro 


Şi loutc sunt crude şi goale, 
şi Taina de Foc îşi descheie 
mătasea ei grea din paftale, 
precum un trup alb de femeie. 

Ci doare cumplit, pipăitul, 
îmi sângeră văzul sub geană 
şi-auzul şi’nvârlc cuţitul 
în cugetul meu, ea’nlr’o rană. 

Lumina e bici, vijelie 
de flăcări, pădure de ace, 
şi gândul, ce şoim vrea să fie, 
se’ntoarce, biet pui, în găoace. 

Şi ochii treziţi să pătrundă 
tărâmuri ce n’au mărginire, 
ca fripţi se grăbesc să se-ascundă, 
fugind înapoi, în orbire. 

Mă’neaeă, mă arde oceanul 
minunii, ca plumbu'n cuptoare, 
şi zic : Daţi-mi iarăşi ciocanul, 
să-mi bal lanţuri noi la picioare. 

Şi strig : Am privirile arse, 
răpuse cad jos ca creţii . . . 
zidiţi-mi aripi Ic’ntoarse 
şi-mi puneţi la loc toţi pereţii. 


179 

www.dacoromanica.ro 


NIC1IIF0R CRAINIC 


181 

www.dacoromanica.ro 


CÂNTECUL POTIRULUI 


Când holda de seceri tăiată fu gata, 
bunicul şi tata 

lăsară o chită de spicc’n picioare 
lcgând-o cucernic cu fir de cicoare, 
iar spicele’n soare luceau mătăsos 
să’nchipuie barba Lui Domnu Cristos. 

Când pâinea’n cuptor semăna cu arama, 
bunica şi mama, 

scoţând-o sfielnic cu semnele Crucii» 
purtau parcă moaşte cinstite şi lucii, 
iar pâinea dând abur cu dulce miros, 
părea că e faţa Lui Domnu Cristos. 

Şi iată potirul la gură te duce 
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pc Cruce, 
hrăneşte-mă carne de sfânt Dumnezeu. 
Ca bobul în spice şi mustu’n ciorchine 
eşti totul în toate şi toate prin Tine, 
Tu pâinea de-apururi a neamului mea 


183 

www.dacoromanica.ro 


Din curpenul viţei ce’nfăşură crama, 
bunica şi mama, 

au rupt un ciorchine, spunându-i povestea : 

- Copile, grăiră, broboanele-acestea 
sunt lacrimi de mamă, vărsate prinos, 
la cazneleDomnului nostru Cristos ! 

Apoi, când culesul de struguri fu gata, 
bunicul şi tata, 

în joc de călcâie zdrobind nestemate, 
ce lasă ca rana şiroaie’nspumatc, 

- Copile, grăiră, e must sângeros 
din inima Domnului nostru Cristos ! 

Şi iată potirul la gură te duce, 

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce, 
adapă»uiă sânge de sfânt Dumnezeu. 

Ca bobul în spice şi mustu’n ciorchine 
eşti totul în toate şi toate prin Tine, 

Tu vinul de-apururi al neamului meu. 

Podgorii bogate şi lanuri mănoase, 

Iisuse Cristoase, 

e raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. 
Priveşte-Te’n vie şi vezi-Te’n grâne 
sdrobeşte-Te’n struguri şi frânge-Te’n pane. 
Ca bobul în spice şi mustu’n ciorchine 
eşti totul în toate şi toate prin Tine, 

Tu viaţa de-apururi a neamului meu. 


184 

www.dacoromanica.ro 


UNDI*; SÂNT Cl*:i CE NU MAI SÂNT ? 


întrebat-am vântul, călătorul, 
bidiviu pe care-alcargă norul 
spre albastre margini de pământ : 

- Unde sânt cei ce nu mai sânt ? 

- Unde sânt cei ce nu mai sânt, 
zis-a vântul ?Aripile lor 

mă apasă nevăzute’n zbor . 

întrebat-am luminoasa ciocârlie, 
candelă ce leagănă’n tărie 
undclemnul cântecului sfânt : 

- Unde sânt cei cc nu mai sânt ? 

- Unde sânt cei ce nu mai sânt, 
zis-a ciocârlia ? S’au ascuns 
în lumina Celui Nepătruns. 


întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic, 
oarba care vedc’n întuneric 
tainele nespuse de cuvânt : 

- Unde sânt cei ce nu mai sânt ? 

- Unde sânt cei ee nu mai sânt, 
zis-a bufniţa ? Când va cădea 
Marele’ntuneric, vei vedea. 


185 


www.dacoromanica.ro 


Tu care Te-aseunzi în ctcrna-Ţi amiază 
şi lumea din liaos o spânzuri de-o rază, 
Metanie Ţie şi slavă 
Izvor nevăzut al văzutelor linii, 
mă scalzi şi pe mine în baia luminii, 

Un mugur de carne jilavă. 

Sunt duh învelit în nălucă de humă, 
sunt om, odrăslit dintrTin tată şi-o mumă, 
Dar sunt nerăspunsa’ntrebare. 

Ce glas e destoinic să-mi spună’ncotro e 
oceanul de foc ce icnind fără voe 

Zvârlitu-m’a viu în mişcare ? 


186 

www.dacoromanica.ro 


Nici maica nu şlie ce tainică normă 
îmi dete din carne vremelnică formă, 
Neant înflorit în minune. 

Că din izvoadele umbrelor noastre 
se’nalţă mai sus de Arhangheli şi astre 
Din veşnica Ta’nţelcpciune. 

De Tine mi-e foame, de Tine mi-e sete 
fac dâră de umbră acestei planete 

Cu spumă de soare pe creste. 
Din trecerea vremii culeg veşnicia 
din pulberea lumii îmi strig bucuria 
De-a fi întru Cel care Este. 

Părinte, în lume sunt aburi şi aburi, 
asemenea apei ce’nghiaţă în jghiaburi, 
Prind coaje de carne în spaţiu. 
Tu cugeti, se naşte ; îngădui, durează 
iubeşti, înfloreşte ; respiri şi vibrează 
De-al dragostei vieţii nesaţiu. 

Puzderii dc stele ascunse’n amiază 
făpturi ce cu Tine de-apururi durează 
în lume vremelnic colindă. 

A fi ? Bucurie eternă şi sfântă 
şi vrajă c toată lumina răsfrântă 

De-a gloriei Talc oglindă ! 


187 


www.dacoromanica.ro 


Spre glorioasa-mi obârşie 
cobor adânc din eu în eu, 
sub două mii de ani înă’inhic 
din fundul vremii, chipul meu. 

Aud un vălmăşag titanic 
şi văd din el cum mă desfac ; 
pe frunte cu breton romanic, 
pe sub căciula mea de dac. 


188 

www.dacoromanica.ro 


în doina dulce-a Babei Dochii, 
alunec din părinţi în prunci 
şi deschizând pe lume ochii, 
în cel de azi, sunt cel de-atunci. 

Văd cum Olimpul stins apune 
în sfântul răsărit creştin, 
aud întâia-mi rugăciune 
şi’ntâiul gângurit latin. 

Departe cade ca un nour 
o togă pe-un august liman, 
rămân între vultur şi bour 
în fumuriul meu suman. 

Port arc şi sapă şi secure, 
trudind în vreme ce veghez 
în luminişuri de pădure, 
sau în cetăţi la meterez. 

Sprânceana când mi-o’ncrunt metalic, 
sc’mnoaic lin. în dor blajin, 
surâs din cerul meu italic, 
amar din Pontul Kuxin. 

Acest pământ pânu’n hotare 
podit e cu strămoşii mei, 
cucernic, când ridic altare, 
pilaştrii bolţilor sunt ei. 


189 

www.dacoromanica.ro 


Şi’n ciuda silnicei Mongolii, 
sunt ci temeiul subteran 
pe care urc, precum atolii 
pe oseminte de mărgean. 

Sub soarele ce mi-1 răsfrânge 
talazul apelor sporit, 
în milioanele de-un sânge, 
sunt eu, pe veci întipărit. 

Şi’n chipurile lor voinice 
când se’nconvoaie, eu tresar, 
cum mişcă un noian de spice 
acelaş bob miliardar. 

De câte ori mă’neacă plânsu-mi 
de-atât amar ce-ain cunoscut, 
mă’mbrăţişez pe mine însumi, 
cel încă’n vreme nenăscut . . . 

De două mii de ani încoace 
grăesc în vii şi tac în morţi, 
şi dârz voi pune eu soroace 
înconvoiatei mele sorţi. 

Tresaltă’n mine milioane 
de-aeelaş sânge pe-un pământ, 
şi’n iureşul eternei goane, 
cum sunt ee-am fost, voi fi ce sânt ! 


190 

www.dacoromanica.ro 


I* X R IJ I. DIN RĂSCRUCI 


Ce drag îmi eşti tu mie, pom răzleţ, 
eu norul tău de ramuri la răscruce ! 
Iţi dărui oricui arşiţa 1-aducc 
umbrarul vorbăreţ. 

Când din mormanul verdclui bronzat 
te prididesc cascadele de pere 
eşti ca o boltă doldora de sfere 
ce ard îndepărtat. 


191 


www.dacoromanica.ro 


Daţ pradă călătorilor şi jaf, 
mereu zburătăcit de retevee, 
cu perele pierzi crengile crâmpee 
în vraişte şi vraf. 

Flămânzi îţi muşcă miezul de nectar, 
dar cui îi pasă oare că te doare 
şi cine simte taina ta cum moare 
durerea înlr’un dar ? 

Cruzi, în asprimea scrijelatci coji 
îşi sapă numele, eşti tot o rană, 
întreagă răbduria ta pomană 
crestând-o drept răboj. 

Şi totuşi n’ai uitat tu inimă de om : 
prea ierţi, prea ospătezi haina gloată ! 
Desăvârşire darnică e toată 
făptura ta de pom. 

Visând sub norul tău de foi, socot 
că duh neomenesc răzbate'n tine, 
din rodul tău aroma lui s’aţine 
chemând din largul tot. 

Te scutură drumeţii grosolan, 
tu-ţi vindeci eiumpăvirile sehiloade 
şi bun, i-aştepţi eu alt belşug de roade 
dc astăzi înlr’un an . 


192 


www.dacoromanica.ro 


C A N T E C [) E B E J E N I E 


Pe drumul de munte, şuvoaiele gem 
şi bombăne’» scorburi frânturi de blestem. 
Pe drumul din codru se sparge furtuna 
şi fulgeră semne că nu ni-i de-a buna. 

Pe drumul din vale, zăvod grijuliu, 
îşi caută turma şi urlă'n pustiu. 

P e drumul din ţarini se’ndoaie cocenii, 
ca degete care arată bejenii. 

Pe drumul din zare-al lui Moş Nicăieri, 
se sfărâmă gloata de slava de ieri. 

C’un vuet gigantic un veac se răstoarnă ! 
Măicuţa-şi zoreşte odraslele’n poarnă, 
călare’n furtună se’ncruntă’napoi : 
se zdrenţuie cerul ca părul vâlvoi, 
căci vine din urmă cu muget sălbatic, 
gâtlej fără margini de zmeu asiatic. 

Ilai murgulc, ia-mă pe greabănul tău 
aşterne-le vremii şi vântului rău ! 

Aii ! Nu mi-e de ducă şi nu mi-e de stare, 
dar inima frântă ţi-o pun în spinare. 

Şi-aş vrea să încapă în tainiţa ci, 
şi muntele mare şi bobul de mei. 

Şi dacă n’o’ncape, eu genele’» moină, 
iau liolda’ntr’o pâine şi ţara’ntr’o doină. 
Hai murgule, ia-mă pe greabănul tău, 
aşlerne-tc vremii şi vântului rău ! 


193 

www.dacoromanica.ro 


AM FOST FĂCUT 


SA N’A M 


Am fost făcut să n’am 
pc-acest pământ, nimic. 
Ca pasărea pe ram 
cobor şi mă rid ie ! 

Pe ziduri de cetăţi 
m’am îndârjit să lupt, 
pândar de bunătăţi 
din care nu mă’nfrupt. 


194 

www.dacoromanica.ro 


Şi dragostea de neam 
m’a făurit să cânt 
moşia’n care ri’am 
doi coţi pentru mormânt. 

Şi pentru-aceasta fac 
osânda cea mai grea, 
nici zdreanţa’n care zac 
nu e măcar a mea. 

Şi dacă-am fost poet 
sau luptător de rând, 
azi, sunt doar un schelet 
ce spânzură de-un gând . 

La geam grilajul des 
rânjeşte guri de fier 
lăsându-mă să ies 
cu sufletul spre cer. 

C’am fost făcut să n’am 
pe-acest pământ, nimic. 
Ca pasărea pe ram 
cobor şi mă ridic ! 


195 

www.dacoromanica.ro 


FOAMEA 


Doamne, nu mai pot fi ca şi 
cei sătui de-atâtea poame 
căci într’un pustiu de foame 
mi se rătăciră paşii. 

Din lumina Ta, lumină 
ochii mei, Prea Sfinte Tată, 
azi mai stinşi ca niciodată 
nu zăresc decât o cină. 


196 


www.dacoromanica.ro 


Dacă nu văd decât zeamă 
care golul burţii-1 minte, 
nu mă judeca Părinte, 
trupul nu mai ţine seamă. 

Dacă’nflămânzit mă mână 
gândul doar înspre mâncare, 
Bunule, îţi cer iertare, 
sunt un maldăr de ţărână. 

Nu mă osândi Stăpâne, 
pentru poftele«mi deşarte, 
căci de suflet mă desparte 
trupul care cere pâne. 

Cum aş vrea să sting cu sila 
glasul cărnii care ţipă, 
însă Doamne, n’am aripă, 
plămădit sunt din argilă. 

0 ! Cum a ucis în mine 
flămânzenia nebună 
tot ce sufletul adună 
să se-apropie de Tine . 

Doamne ni!i mai pot fi ca şi 
cei sătui de grâu, de poame, 
căci într’un pustiu de foame 
mi se rătăciră paşii. 


197 

www.dacoromanica.ro 


A M A N I) 


De voi fi fost cândva ciorchine, 
azi sunt prăştină stoarsă’n teasc, 
în flămânzenia din mine 
turnaţi o zeamă şi renasc. 

îmi pipăi trupul cum se stinge, 
un borş de ştir l-ar încălzi, 
un fir de iarbă de-aş atinge 
fulgerător aş înverzi . 


198 

www.dacoromanica.ro 


Lăsaţi-mi mâna de fantomă 
din pom să rupă doar un măr. 
Mi-aş umple gura eu aromă 
şi-aş mai trăi într’adevăr. 

în ţara turmelor şi-a pâinii, 
visez o supă de ciuperci. 
Lăsaţi-mă s’acin cu câinii 
la raiul unui blid cu terci. 

în flămânzcnia-mi adâncă 
deserturi oarbe se deschid; 
când ultimul lingău mănâncă, 
eu zac pe lingură şi blid. 

0, Dumnezeule, Tu care 
din doi ciortani şl cinci colaci, 
făcut-aî munte de mâncare 
şî-aî săturat mii de săraci, 

Repetă Bunule minunea 
şi’ndcstiilcază mii de guri, 
iar mic-ascultă-nii rugăciunea, 
dă-mi coşul cu firimituri. 


199 

www.dacoromanica.ro 


R U G 4 


PENTRU 


PACE 


Slavă Ţie Doamne, pentru-această noapte, 
somnul meu în umbra lunii s’a scăldat. 

Din abisul păcii, visul scufundat, 

mi-a cules mireazmă de naramze coapte. 

Slavă Ţie Doamne, pentru-această noapte ! 

Semăna cu noaptea Sfintei Tale Naşteri, 
când ai rupt pecetea vechiului blestem. 
Pacea Ta nstelând-o peste Betleem 
şi vărsând lumina tainicei cunoaţteri. 
Sdmăna cu noaptea Sfintei Tale Naşteri ! 

A lăsat un înger porţile deschise; 
cântec fără sunet Te slăvea’n sobor 
unduia azurul, aripi fără zbor, 
când spre-abisul păcii năzărit din vise, 
a lăsat un înger, porţile deschise ! 


200 

www.dacoromanica.ro 


Dă-mi şi mie-aevea, Pacea Ta Cerească, 
miezul de tăcere al strigatei vieţi, 
care’nflăcărează din fricoşi, profeţi, 
măduvă ce’mpinge vârful să’nflorească, 
Dă-mi şi mie-aevea, Pacea Ta Cerească ! 

Pacea lumii zace pe vărsări de sânge 
şi rodeşte bobul viitoarei uri. 

Pacea Ta răsfrânge raiul în făpturi, 
cel înfrânt având-o, cl e cel ce’nfrânge. 
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge ! 

Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne, 
flacără ce nu se zbate’n uragan. 

Să răzbesc războiul duhului duşman, 
căci ţărâna trece, sufletul rămâne. 

Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne ! 

Tu, răcoarea celui ars pc rug, lisuse, 
şi dulceaţa celui sfâşiat de leu 
în arena morţii, Dumnezeul meu, 
fii Tu răsăritul vieţii melc-apusc. 

Tu, răcoarea celui ars pe rug, lisuse ! 

Şi mă’nalţă Doamne, la Cereasca Pace, 
eă Tu oşti dc-apururi ncelintilu-mi crez, 
dragostea de care nu mă’ndestulcz 
şi nădejdea care de lut mă desface. 

Şi mă’nalţă Doamne, la Cereasca Pace ! 


, 201 

www.dacoromanica.ro 


BALADA DOINEI 


Din culme în culme de munte pietros, 
se năzăre satul din Ţara de Jos ; 
acolo, prin vălul albaştrilor aburi, 
ciobanul ghiceşte mijiri de oleaburi, 
dar cum le cunoaşte dc mic şi pe rând, 
mai limpezi lc vede cu ochiul din gând . . 

Şi-acolo în vale, o strâmbă cocioabă 
şi-o mamă bătrână cu viaţă de zdroabă, 
şi-o zână de fată la casa din Grui, 
brodată pe chipul din inima lui. 

Dar fata cu dorul fu altuia dragă 
şi astăzi pereche de nuntă sc leagă; 
răsună tot satul de chiot în toi, 
el pustnic în munte şi slugă la oi . . . 

Cântarea luminii ce cade pieziş, 
pieri’n ciripitul pierdut în frunziş. 
Năvalnică noaptea pe munte se lasă 
şi turma’ngenunche în staul retrasă. 


202 

www.dacoromanica.ro 


Ce focuri de zodii din cer s’au răsfrânt 
în singurătatea acestui pământ 
şi-aprind huhurezii deprinşi să vegheze 
jeratecul verde din genele treze ? 

Cu ochii pădurii părând că-1 privesc, 
privirea lor n’are nimic omenesc ! 

Nevolnic e somnul şi trudnic aleanul, 
tot greul în bâtă-1 propteşte ciobanul; 
cu inima’n clocot de dragostea lui 
dar nimeni n’o cere şi-ar da-o oricui. 

Tu munte, doboară o stâncă de sus 
şi dă-o de-a dura pe omul răpus 
că-i plin de iubire ca stupul dc miere 
dar nimeni n’o ştie şi nimeni n’o cere, 
că poate sub stâncă i-ar fi mai uşor, 
decât sub povara gemutului dor . 

Deodată, din hăuri de neguri pătrunde 
oglinda de fildeş a lunii rotunde ; 
ciobanul cu bâta proplită’n pământ, 
în omul din lună se vede răsfrânt. 

Şi cum o clintită tilineă subţire 
măsoară tăcerea în nemărginire, 
icoana de umbre din luciul lunar, 
i-arată pustia şi golul amar, 
dar luna cu faţă de mamă zâmbind 
l’învăluie’n dulce polei de argint . . . 


203 

www.dacoromanica.ro 


Un tunet! Lumină şi zguduitură. 

Ciobanul îşi duce cavalul la gură 
şi’n doină-şi strămută sălbatecul dor, 
ca lacul din rânza de stâncă’n izvor. 

Un cântec ca noaptea sub steaua polară ! 
Întâi melancolic ca faptul dc scară, 
apoi ca lumina înlinsă’n amiezi 
şi’n urmă ca rouă din zori pe livezi. 

Ciobanul din lună îngână oierul 
şi umple cu doina pământul şi cerul ; 
pământul cu goluri din pustietăţi 
şi cerul cu doruri din singurătăţi . . . 

Evlavie ţie, rapsod singuratec 
atins de Arhanghel cu sfântul jeratec . 
că frânt de obidă tu doinei te dărui 
iar jalea şi dorul, le’mparţi fiecărui 
şi’mbată cu vraja durerii pe-oricine 
suspină în doină şi plânge cu tine. 

Dar cine mai ştie ce dor te frământă 
când inima lumii în doina ta cântă 
şi când din vrăjite ecouri răsună 
pământul şi cerul cu tine’mpreună. 


204 

www.dacoromanica.ro 


La prisaca din poiană 
lung e drumul şi cotiş, 
pe sub bolţi de stăjeriş, 
peste mlaştina vicleană. 

Bănuitele poteci 
sar în lături şi se’ncurcă ; 
greu le-ar bate haită turca, 
anevoie, stol de greci. 

La mijloc, ostrov de floare, 
codru’n jur, cât un ocean. 

Pe uleie de buştean, 
viscol de albine’n soare . . . 

Aici şi-a găsit liman 
singuratecul Nieoară, 

Dana, când a fost să moară 
de hangerul musulman. 


205 

www.dacoromanica.ro 


Şl’n prisaca lui -ursuzul, 
cel cu barba pămătuf 
şi cu ochi rotunzi de ciul - 
leagănă din zori auzul, 

cu zvonite psalmodii 
cc sosesc ca din abise, 
unde s’ar urzi din vise, 
ale lumii temelii . . . 

Şi-au trecut pe vânturi anii 
scuturaţi în flori de tei ! 
Omul, şi-a f ngropat în ei, 
patima şi dorul Danii. 

că din moarte i-a’nflorit 
o codană, leac de rană, 
mândră ca o altă Dană, 
din amurg, un răsări t . . . 

Şi-a crescut în dor şi jale : 
du-te noapte, vino zi, 
între căprioare şi 
pomenirea maicii sale. 

larna’n nopţile cu lupi, 
stă de vorbă ea cu tata ; 
vara’n soare, el cu fata 
prinde fagurii din stupi. 


206 

www.dacoromanica.ro 


Şi’ncărcat de-albine tot, 
el zâmbeşte, ea glumeşte, 
că sub chipul lui pândeşte 
Statu-Palmă-Barbă-Cot. 

Iar când stupii noi sc’nhiarbă, 
ea, rcgină-i între ci ; 
el, aşteamătă sub tei 
prinde roiurile’n barbă . . . 

Mădălină, dulce Lină, 
fata tatii fără greş, 
floare dalbă dc măcieş, 
umpli zarea de lumină. 

Toată scorbura cu pui, 
tot copacul o cunoaşte, 
toată trestia cu broaşte 
şi culcuşul cu vătui. 

Stă şi-ascultă pe meleaguri 
cum îi fluieră un sturz, 
ori stângaci, un pui de urs 
cum aciră după laguri . . . 

La Izvorul Lotrilor, 
cerbul crede că-i o zână 
când o duce mână’n mână 
Păunaşul Codrilor. 


207 

www.dacoromanica.ro 


Trupul ei, miroase-a miere, 
buclele a flori de tei. 

El, clădit e ca’ntr’un stei 
de mândrie şi putere. 

Şi eu suflete fierbinţi 
zugrăvesc în amăgire 
de păienjeniş subţire, 
gemenele lor dorin ti . . . 

Pe coloane de stejar, 
iedcra’şi întinde firul; 
codrul verde, coviltirul 
ca o boltă de altar. 

Suspinând spre nunta lor, 
ei o văd eu pleoape’nehise. 
Din potecă trec în vise, 
din pădure’n viitor. 

O 

Răsărind de nu ştiu unde, 
trece frunte de voinic. 

Când s’arată, când s’ascunde, 
la’ntorsură de colnic. 

Vine, legănându-1 şeaua 
în mintean cu găctan ; 
din chimir şi-au scos plăseaua 
un pistol şi-un iatagan. 


208 

www.dacoromanica.ro 


Veveriţa de pe cracă 
scapă nucile pe jos 
şi oftând spre el se pleacă : 
-Doamne, cât e de frumos ! 

Ursul însuşi nu sc’nşeală 
când se dă după tufan : 

-Nu e nicio socoteală - 
mormăie - să-l am duşman ! 

Numai iepurii din ştevii 
când îl văd la pace cad ; 
el ocheşte’n vârful ţevii, 
doar mistreţi de Ţarigrad . 

Şi-acum mierla surioară 
’i împrumută versul ei. 
Şuierându-le’nlr'o doară, 
ies din umbra verde, trei. 

- Sănătate şi dreptate 
Căpitane Baldovin 

- zice Oarză Spete Late - 
fie-ţi gândul iezăr lin, 

că din Argeş la Brăila 
şi din Turnu la Buzău, 
unde-ţi prisoseşte mila, 
eşti slăvit dc neamul tău ! 


209 

www.dacoromanica.ro 


Zice altul : - La Gorgane, 
gcmc’n jug poporul şerb 
şi de foame, Căpitane, 
sânul mamelor e sterp. 

Punga putredului agă, 
sfârtecat la Călăraşi, 
a mai dat un strop de vlagă 
umbrelor de nevoiaşi! 

- Salbe de mărgăritare 
- zice ultimul ortac - 
spânzură la Trei Altare, 

Iani grecul, din copac . 

Şi-aici şalul de lanina, 
dela beiul arnăut, 
pentru Lina Mădălina, 

l-am adus precum ai vrut ! 

Verdea codrului Vlăsie, 

Vlaşca, Ilfov, Teleorman, 
mare cât o’mpărăţie, 
scumpă ca un talisman, 

Stejeriş ce nu te datini 

porţi pe vârfuri şoimi şi cuci, 
iar la poale, după datini, 
cele dârze dc haiduci . . . 


210 

www.dacoromanica.ro 


Peste codri crapă norii 
ca burdufuri vechi de vin . 
îşi sărută vestitorii, 

Căpitanul Baldovin . 

Şargul, slobod din zăbale, 
calcă rar, cu ei în pas ; 
de nădejde şi de jale, 
inima se varsă’n glas : 

- Câte zile-au fost trăite, 
toate vârfuri de cuţite, 
zilele ce-or mai veni, 

cum ne-or mai ademeni ? 

Căci cum pleoapa se ridică, 
vede fiara venetică, 
înger vrea sau demon vrea, 
îmi împlânt plăseaua’n ea. 

Răcoresc cu fapte grele 
arşiţa naţiei mele : 
astăzi spânzur, mâine spintec, 
rănile să i le vindec. 

Ştie Cel Ascuns în stele 
fundul gândurilor mele : 
când de-o zdreanţă, când dc-un petee, 
ţara vreau să mi-o deretec. 


211 

www.dacoromanica.ro 


Alelei, popor durut, 

cât de altfel tc-aş fi vrut. 
Scoală-te şi tu odată 
vijelie detunată 

şi sfărâmă lanţurile, 
înroşeşte şanţurile, 
şi stârpeşte mlaştina, 
să’nflorească baştina ! 

* 

Luna plină se coboară 
pâ/iă’/i râul legănat - 
fagure dezgărdinat, 
din prisaca lui Nieoară. 

Prefirată prin păduri, 
auria mângâiere, 
unge Neajlovul eu miere, 
ceruind copacii suri. 

Liniştea ce umple golul 
numai vidrele o sparg 
când bâldâcâie spre larg, 
pescuind de-a rostogolul. 

Sub copaci îngânduraţi, 
el o leagănă şi-o strânge, 
luciul apei îi răsfrânge 
peste val îmbrăţişaţi. 


212 

www.dacoromanica.ro 


Dinspre marginea cealaltă, 
căprioara trece’n jos, 
cu piciorul mlădios 
ca o trestie de baltă. 

Pe sub ea, un drag de pui, 
tot apucă ţâţa grasă 
şi i-e ciudă că nu-1 lasă 
cum vrea el, măicuţa lui . . . 

- Măre Lină, răsfăţată 
pe genunchi dc om voinic, 
ce slomneşte’n iedul mic 
neprihana ta de fată? 

-Din adânc de carnc-aştept 
sfânta slavă de-a fi mamă, 
cu zulufii sub maramă 
şi-un odor dc prunc la piept. 

N’aş fi fată’n firea’ntrcagă, 
mamă, de n’aş vrea să fiu. 
„Lemn netrebnic de sicriu, 
pomul care rod nu leagă.“ 

Uite codrul cum îşi ţine 
lumea loată’n frunza lui, 
numai mame, numai pui, 
eu trec singură cu mine. 


213 

www.dacoromanica.ro 


Pe sub ram şi peste ram, 
mama cântă, puii’nvaţă. 
Codrule, potop de viaţă 
vreau şi eu un pui să am. 

M’am rugat de şoim să-mi deie, 
şoimul zice: tNu sunt om ! 

M’am rugat atunci de pom, 
pomul zice : -Eşti femeie ! 

Dela cine pot să sper 
visul Linei Mădăline, 

Căpitane Baldovine, 
craiul codrilor de cer ? 

Palidă de cele zise, 
pe grumazul lui căzu. 

Nici ea însăşi nu crezu 
că din carnea ci vorbise. 

îi părea că peste seamă 
glas străin îi smulse gândul, 
fundul lumii luminându-1 
ca un fulger, vorba : Mamă ! 

- Măre Lină Mădălină, 
între dragoste şi chin, 

Căpitanul Baldovin, 
ac de cumpănă se’nclină. 


214 


www.dacoromanica.ro 


-De-ai fi fagure de stup, 
căprioară între fete, 
tc-aş gusta pe îndelete 
desmierdare pentru trup. 

Ceară, dacă-ai fi să fii, 
tc-aş preface în făclie, 
ea să-ini pâlpâi numai mie 
flăcările aurii. 

Dar eşti mugur de femeie, 
floare vreau să te-ain în glastră 
să m’adun la casa noastră 
ca albinelc’n uleie. 

E prea mult un bob zăbavă 
dar nu-i chip de cununii, 
cât sunt dat unei solii 
între poteri şi dumbravă. 

Lino, neamul meu răpus, 
zi-i să tragă’n jug şi trage. 

Să mugească zi-i şi rage 
de-o să ţii de cel de sus. 

Stăpânirea-i stă’n gârbaee, 
iar supunerea în sânge- 
Numai joacă de când zace, 
numai cântă de când plânge. 


215 

www.dacoromanica.ro 


Cine-a hotărât să’ncapă 
soarta lui în soarta mea ? 
Veacul ăsta, bubă rea, 
doare’n el şi’n mine crapă. 

Clocotesc ca un ceaun 
că-i trăiesc dorul şi-aleanul ; 
învârtindu-mi iataganul, 
el scrâşneşte, eu răzbun. 

Ah, de-aş istovi ocara 
vânturaţilor ciocoi, 
cununându-ne amândoi, 
dcsprimăvăra-vom ţara. 

Şi plocon vrând să-i aduc, 
uriaş, s’o’nalţe’n slavă, 
n’am să’ngrop în tine pleavă 
ci sămânţă de haiduc. 

Şi-ai să-mi creşti pe lângă vatră 
noua veacului prăsilă, 
fără milă - ca Gorilă - 
şi cu pumn de Sfarmă Piatră! 

O 

Sc păru că piere steaua 
pripăşiţilor arlmnţi ; 

Simonide, beizadeaua, 
fu găsit ucis de tonţi. 


216 

www.dacoromanica.ro 


L-au atras cu dulci momele 
la un chef cu cântăreţi, 
lăutarii în giubele, 
erau lotri pădureţi. 

- Cine-1 aţâţa ca strechea ? 

- Spete-Late, plin de vin ! 

- Cine-i fermeca urechea ? 

- Diavolul de Baldovin ! 

Trăznetul cumplit al veştii 
zgudui şi tron şi curţi. 
Tremurară Bucureştii : 
inimi prăbuşite’n burţi. 

Se cerniră cu zăbranic 
prăvălatecii de greci, 
întunericul satanic, 

mohorî iar pentru veci . . . 

Codrul negru desfundându-1 
poteri crâncene-1 străbat. 
Ce s’ascunde pe dc-arândul, 
nicăeri nu e aflat. 

Falnic, creşte Căpitanul, 
şi din tainicu-i sălaş, 
clatină pe tot Balcanul, 
umbra lui de uriaş. 


217 

www.dacoromanica.ro 


Au pornit judeţ să facă 
turcii, paşe din Rusciuc, 
şi-au căzut peste prisacă 
dihuind după haiduc. 

Fiară turcă, fiară turcă, 
jaf, ucidere şi foc, 
patru veacuri de când spurcă 
ăst pământ fără noroc. 

Lino ! Visul ferici rii 
l-a surpat, abia’nccput, 
urâciunea pustiirii. 

peste raiul tău pierdut. 

Cu burdufuri dolofane 
de nectar chihlimbariu, 
încărcatele chervane, 
lasă’n urma lor, pustiu. 

Stupii, răsturnaţi, par stârvuri 
de ccnuşe şi tăciuni. 

Codrii cu pârjol pe vârfuri, 
hăuie din văgăuni. 

Roiurile, gloatc’n furii 
de pitici şi pricolici, 
strâmbă cu veninul gurii 
pe călăii măscărici. 


218 

www.dacoromanica.ro 


Ridicându-se din scorburi, 
flăcările scriu pe ccr, 
vântului sucit în sorburi 
soarta omului stingher. 

Că’n deşertul din prisacă 
în amurg de foc şi fum, 
tata spânzură de-o cracă : 
iată-1 pară,... iată-1 scrum. 

lat tu, Lină Mădălină, 
floare dalbă de măceş, 
prinsă’n lanţuri şi străină, 
pleci cu paşa, drept peşcheş. 

Pui de porumbei sălbateci, 
plângeţi, pul de porumbei, 
legănalu-v’au molateci 
umerii şi sânii ei . . . 

Gemeţi lângă vizuină 
ursuleţi nemângâiaţi, 
mâna ei de miere plină, 
ca pe sfârcuri o sugeaţi. 

Căprioarelor din codri, 
o vedeţi, n’o mai vedeţi, 
zâna falnicilor lotri 

şi mândreţc’ntrc mândreţi. 


219 

www.dacoromanica.ro 


Dar nu merge să’nflorească 
în fereastră de haiduc, 
ei batjocură turcească, 
peste Dunăre’n Rusciue. 

Codrule, cupolă largă. 

doinei tânguită’n veac, 
plânsul ei cine să-l şteargă 
când durerea n’are leac ? 

Spune-1 ca din strană’n strană, 
din copac în alt copac, 
Codrule, mai mult c’o rană 
şi c’o zână mai sărac . . . 

O 

Paşa cu frumoasa-i pradă, 
la pieioare’ntr’un chervan, 
nu se satură s’o vadă 
pe sub streşini de turban. 

Taina mare a Vlăsiei, 
ochii negri o răsfrâng : 
stele’n cerul bucuriei 
şi luceferi mari când plâng. 

Gândul paşei se’nsenină 
dar obrazu-i stă umflat ; 
cum pişcat e de albină, 
fata-1 crede şi’ncruntat. 


220 

www.dacoromanica.ro 


Groaza’ngroapâ gliiare crude 
în adâncul ei suspin. 

Nu se vede, nu se-aude, 
Căpitanul Baldovin . . . 

Duh de ţarini, drum dc ţară 
lung convoi de prăzi în car, 
spre ruşine şi ocară 
o vor trece dc hotar. 

Iată Dunărea’nourată, 
dincolo, liman strein. 

Nu se vede, nu s’arată, 
Căpitanul Baldovin . . . 

Biata inimă o’neacă 
desnădejdea fără mal ; 
pe genunchi păgâni îşi pleacă 
Mădălina, chipu-i pal. 

Paşa râde dc plăcere, 
el, geambaşul de femei - 
trupul ei miroase-a miere, 
buclele a flori de tei . . . 

Vântul şfichiuic cu bice 
valul Dunării înalt. 

Pleacă prăzilc’n caice, 
către ţărmul celălalt. 


221 

www.dacoromanica.ro 


Unul doar mai joacă’n sforul 
apei, cel din urmă drum . . . 
Baldovin izbăvitorul, 
nu se vede nici acum. 

Dar roşit în pinteni şargul - 
cotropire de potop - 
muşcă zarea, soarbe largul, 
iar când cade din galop, 

trece altul, treacă şapte, 
şi când toţi s’or istovi, 
goana unul mânz de lapte, 
pân’ la fluviu dc-o mai fi. . . 

Vântul leagănă caicul, 
paşa râde fericit ; 
peste ochi izbeşte spicul 
valurilor, repezit. 

Ea la pieptul lui se zbate, 
l-ar îmbrăţişa grozav 
dar is mâinile legate. 

Vai, cc-aproape-i ţărmul slav . 

Paşa-i drămueşte nurii, 
el, geambaşul dc femei; 
lăcrămioarele pădurii, 
strălucesc în dinţii ei. 


222 

www.dacoromanica.ro 


Roabă potolită’ndură 
fala pc genunchiul său. 
Subţiratica ghiaură, 
poate ea, scorni vreun rău ? 

Lina însă-i hotărâtă 
şi sub zâinbetu-i făcut, 
o lupoaică se’ntărâtă 
de năduful ci zăcut. 

Vine Baldovin, nu vine, 
de-acu’ncolo tot atât ! 
Prefăcută neruşine, 
ea-1 sărută des pe 'gât ... 

Dar ca spada când o’mplântă 
un Arhanghel fără greş, 
ce cruzime - ascunde - sfântă 
trupul ei luat peşcheş ? 

Că lupoaica’ntărâtată 
de zănatecul alint, 
i-a şi’nfipt în beregată 
colţii ei de mărgărint . 

Paşa horcăie, se luptă, 
o clipită, doui^ trei, 
dar cu beregata ruptă 
a’mpietrit în dinţii ci . . . 


223 

www.dacoromanica.ro 


Vâjâie vrăjmaş furtuna, 
scufundând caicul scund 
şi-l ascundc’n văgăuna 
valurilor fără fund . 

La trei zile, unde line, 
lcgănându-1 mângâios, 
trupul Linei Mădăline, 
la liman străbun l-au scos. 

Şi-a umblat atunci părere 
de mucenicia ci : 
trupul mirosind a miere, 
buclele a flori,de tei . . . 


224 

www.dacoromanica.ro 


CÂND MUGURII SURÂD A FLOARE 


Jucaţi-vă cât sunteţi mici 
copii cu sufletul de floare ; 
nimic nu c mai sfânt sul) soare 
decât că sunteţi voi aiei. 

Voi nu v’aţi dus şi n’aţi cerut 
acest răgaz de zbenguială; 
un dar vi-1 scoate la iveală, 
din veşnicul necunoscut. 

Augustul vieţii făurar 
vi- I dărueşle astăzi vouă 
şi viaţa râde iarăşi, nouă, 
răsfrântă’n ochiul vostru clar. . . 


225 

www.dacoromanica.ro 


A fi, u fi şi-a chiui - 
trezvie albă’n somnul inimii. 
întreaga fericire-a lumii 
stă’n bucuria de-a trăi. 

Când din bătrânul meu nimic, 
privesc înspre copilărie, 
văd timpul mort în clipa vie 
şi omul mare’n omul mie. 

Ce n’aş da eu să mă despoi 
de-aeeastă mască ruinată, 
in frăgezimea de-altădală 
eopilărindu- mă eu voi. 

Dar voi veţi fi ea mine-acum 
când eu din lume mă voi şterge. 

E scrisă celui ee premerge 
să cadă cel dintâi pe drum. 

Cu zilele făcute sul 
ea nişte antice volume 
veţi plânge e’aţi trecut prin lume, 
dar nimeni n’a trăit destul» 


226 

www.dacoromanica.ro 


Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei. 

Tot una’mi sunt acuma părtaşii şi duşmanii, 
cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii 
şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei. 

Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg. 
Aceştia sunt ei, Doamne, iar eu printre morminte. 
Au fost în ei avânturi şi-au fost pogorăminte ; 
puţin în fiecare, în toţi am fost întreg. 

De viforele vieţii ei sunt acum deşerţi, 
dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne ? 
Zdrobita rugăciune la mila Ta, Stăpâne, 
sunt şi eu printre morţii rugându-mă să-i ierţi. 

Şi adunându-mi viii, la mila Ta recurg, 
când crugul alb al zilei pământul încunună : 

Tu dă-le, Doamne, dă-le eu toată mâna bună 
târzia’nţelepciune din tristul meu amurg. 


227 

www.dacoromanica.ro 


URMAŞII 


229 

www.dacoromanica.ro 


EUGENIA 


ADAMS-MUREŞANU 


231 

www.dacoromanica.ro 


VRĂBIILE 


De ce iubesc vrăbiile 

şi sunt singurele păsări din lume 

pentru care mă rog 

şi cărora le-aş face cuiburi de aur şi iasp 
şi le-aş hrăni cu sângele meu ? 

Nimeni nu vine la tine în închisoare 
în afară de Foamea şi Boala 
sau stăpâna lor Moartea. 

După ani, toţi te-au uitat 

(mai ales iubirea ştie să uite) 

şi încet-încet 

începi şi tu să te uiţi, 

întâi pe cel ce-ai fost 

şi-apoi pe cel ce-ai început să fii 

de când te-ai uitat. 


233 

www.dacoromanica.ro 


O, dacă n’ar fi vrăbiile 
făcute de Dumnezeu pentru consolare, 
vrăbiile care iubesc oamenii - năluci 
cu privirile agăţate de cer ! 

Alte păsări sunt mofturoase 

şi nu le plac mirosul de închisoare, 

mormanele de cartofi putrezi 

şi sacii de arpacaş cu gărgăriţe, din curte. 

Pe când vrăbiile sunt 

adevărate iubiri care se răstignesc. 

Dar tu eşti ca în Eden, 

stai de vorbă cu aripi, 

auzi parcă glasuri prietenoase în jur, 

glasuri care îţi spun : 

„Nu-ţi fie teamă de gratii 
de lacătul de pe uşă, 
sau de ofiţerul politic ! 

Mai bine mănâncă, 
mănâncă, altfel nc supărăm !“ 

Şi vin, pleacă, înaripatele, 
mişcându-ţi nemişcarea. 

Apoi, deodată, când nu le mai vezi, 
şi te gâneşti că şi ele te-au uitat, 
se reîntorc binecuvântate 
şi-ţi aduc de afară 
bucăţi libere de ccr 
cu care îţi ştergi ochii. 


234 

www.dacoromanica.ro 


TRADUCERE 


„ J 'ai essaye de traduire Ies larmes.“ 
( F.rnest Iicllo ) 


Nimic nu sc poale traduce 

decât în cuvinte care încep şi sfârşesc. 

Dar eu am văzut ceva 

care s’a petrecut cu adevărat 

într’o celulă de închisoare 

şi care-mi spunea : 

„Tradu-mă în toate limbile pământului, 
chiar dacă mă începi şi mă sfârşeşti.“ 

Era frig şi umed 
ca într’un codru. 

Dintr’un sac rupt 
curgea bucăţi ziua 
care te trecea în noapte 
şi iarăşi ziua intra în sac 
şi venea la fel, 
căci era totdeauna aceeaşi 
din sacul cel rupt 
şi altele nu mai erau . 


235 

www.dacoromanica.ro 


Uneori se simţea prin ziduri 
marele festin lupesc 
şi ne’ntrebam : 

„Cine-a plecat ? 

Dacă ar veni cineva la uşă 

să ne vorbească, 

oricine, oricine, 

vântul sau viscolul, 

sau chiar Ea, Neîndurătoarea, 

să ştim cine-a plecat !“ 

Şi într’o zi, a venit cu adevărat cineva 

Era o voce tânără şi sonoră, 
care părea dc om liber 
şi nc-am speriat. 

-„Deschideţi repede oberlichtul 
căci v’am adus nişte ceapă.“ 

Am sărit toate la uşă 
şi cum ne-am suit, nu ştim, 
am deschis fereastra 
şi n’am văzut nimic, 
dar a căzut printre gratii 
ceapa, 

ca mana cerească. 

-„M’au scos la bucătărie - a spus vocea 
şi-am să viu din cănd în când la voi 
să v’aduc ceapă!“ 

Şi-a fugit. 


236 

www.dacoromanica.ro 


-„Cum te cheamă? l-am întrebat într’o zi - 
ca să ai un nume“. . . 

- Mircea Opriş şi sunt de cinci ani aici - a răspuns. 
Apoi, aruncându-ne iarăşi ceapă, 
într’un fragment de secundă, plecă râzând. 

-„Cum de reuşeşti să vii la noi ?“ 
l-am întrebat altădată . 

-Dacă te vor prinde ? 

Glasul avu deodată 

adâncimea zidurilor care-1 ferecau. 

-„Sunt singurul în care au încredere căci . . . 
eu nu am mâini." 

-Şi ? 

-Cum v’arunc ceapa? 

Foarte bine, cu piciorul. 

Şi nu l-am mai auzit râzând . 


237 

www.dacoromanica.ro 


FOAMEA 


- Toate vor cădea una câte una, spuse Foamea, 
întâi vei pierde memoria 
care te-a adus aici, 

apoi imaginaţia care te-a făcut să pictezi 
visuri flămânde despre oameni; 
vei pierde însuşi acest gând 
care vrea să te întoarcă înapoi, 
iar la urmă de tot 
vei pierde chipul pe care-1 socoti 
vrednic de tine. 


238 

www.dacoromanica.ro 


Va trebui să stai câţiva ani cu mine 
în această hieratică stare, 
cu ochii în ochii mei deschişi, 
în timp ce eu îţi voi face 
vivisecţia, 

căci te voi opera pe viu ! 

Voi începe cu acest nucleu 
scobit în pieptul tău opac, 
care-a fost unul din izvoarele 
leproasei tale firi. 

Nu ţipa ! 

Până aici nu vine nimeni ! 

în această cavernă 

care se numeşte inimă, 

au locuit zei, 

cu larariile lor păgâne, 

iar pe această hlamidă de sânge 

ei şi-au ospătat viermii. 

Acest lucru e mai mult decât 
o durere de măsea. 

Trebuie topit totul în foc, 
în cel mai înalt incendiu, 
cum se topeşte plumbul ! 

Acum voi pune în locul acela 
nişte corzi ciudate 
pe care vei cânta 
cele mai sfâşietoare game. 


239 

www.dacoromanica.ro 


în acest străfund şi încercuit loc 
unde s’au ciocnit atâtea dileme 
voi aşeza o balanţ ă - 
ia seama la cumpene : 
una este a răului 
şi cealaltă a binelui. 

Răul trebuie cântărit 
cu măsura binelui. 

Binele trebuie să-şi aibă cumpăna în jos, 
căci îl vor trage nestematele. 

Binele să nu-1 măsori, 
căci celui ce măsoară, i se va măsura. 
Binele n’are nevoie de echilibru, 
el trebuie totdeauna să atârne. 

Şi acum, zise Foamea, trebuie să plec, 
dar, mai întâi, dă-mi dinţii ! 


240 

www.dacoromanica.ro 


VENIŢI, COPIII MEI 


M’a încolţit bezna 
şi nu pot să strig. 

Jocul copiilor mei acum e trist 

şi mâncarea amestecată cu lacrimi. 

Ei trebuie să crească 

şi eu sunt aici 

la capătul lumii, 

în bezna humii, 

în ocnele pustii, 

în groapă până la umeri, 

în ochi cu două făclii. 

Veniţi, copiii mei, 
descuiaţi ocnele, 
smulgeţi beznele şi 
spuneţi tiranilor 
că paharul suferinţelor e plin, 
că toate mamele pământului 
aparţin copiilor 
din vecii vecilor, amin ! 


241 

www.dacoromanica.ro 


PE VALEA 


NESĂPATÂ 


îţi spuneam : 

- Tată, 

aici vom muri, 

cu moartea aceea necunoscută, 
fără de groapă, 

mai grea decâ t moartea ce ne-ai dat-o 

Nu mai avem decât acest 
nemărginit şi străveziu Duh 
pe care-1 invocăm^ 
dar poate şi el acum e 
ascuns printre lumini, 
îndurerat şi singur 
că nu ne mai poate ajuta. 


242 

www.dacoromanica.ro 


Mi-e frig, Tată, 
mi-e frig până la sânge, 
dar voi merge cu cei mulţi 
până la sfârşit 
prin glod şi crivăţ, 
prin foame şi boală, 
şi nu voi geme. 

N’au să cadă nici lacrimi, 

decât cele împăcate, 

ale împlinirii voii Tale prin mine. 

Tată, 

cum să-ţi vorbesc ? 

Dă-mi un văzduh de cuvinte, 
dă-mi un cer de şoapte ! 

Ieri eram cinci sute de oameni 
pe Dunărea învolburată, 
şi nu ne-am înecat 
precum a vrut Veliar. 

Noi am urcat netulburaţi prin valuri 
până la chipul Tău străluminat 
şi-am cerut să Ţi se facă voia, 
voia Ta, în toată furtuna, 
voia Ta, numai voia Ta, 
pretutindeni, prin toate pustiurile 
unde ne strivesc 
pământul, piatra, şi Veliar. 

Vai, am strigat eu glas mare, la sfârşi 
unde sunt îngerii Tăi cei mulţi 
să ne vadă ? 


243 

www.dacoromanica.ro 


Şi noi suntem îngeri, 
îngeri infirmi pe pământ 
sub cerescul, treimieul tron, 
pe valea aceasta lungă, nesăpată, 
plină cu râuri amare 
şi-ascunse de lacrimi. 

Da şi noi suntem îngeri, 

suntem îngerii Tăi născuţi pe pământ 

pentru sacerdoţiu. 

Din lumina Ta nesecată, 
o, vezi-ne şi pe noi, Tată ! 


244 

www.dacoromanica.ro 


D . B A C U 


245 

www.dacoromanica.ro 


CANDELA 


Când am turnat ulei în Candela Aşteptării 
prietenii au râs. 

M’au bănuit nebun ! 

Mi-au spus prietenii : 

E mult, e foarte mult uleiul’ 

Tu nu auzi Sosirea ? 

0 şueră vântul în crengile bradului 
cocorii s’au grăbit să vină înainte de vreme. 

Tu nu vezi, nu auzi Sosirea ? 

0 cântă picioarele goale ale copiilor în praful străzii 
şi drevele ruginite tremură’n amurg . . . 

Tu eşti nebun, tu eşti nebun . . . 

Cât a trecut de atunci ? 

Şi candela mai arde încă. 

Prietenii au răposat cu zâmbetul pe buze 
şi cu mirarea în ochi. 

Ci Candela mai arde încă . . . 

Eu aştept Mirele cărunt. 

Mai este încă un muc de fitil în Candelă 
dar va ajunge oare până atunci Uleiul ? 

247 

www.dacoromanica.ro 


ÎNDOIELI 


Ioane, 

s’ar putea să fie iarăşi primăvară ! 

Noi nu vedem nimic, 
dar pe-afară 

parcă săgeată rândunica. 

Tu nu auzi ? 

Prin plopi şi duzi 

se ceartă tot mai aprig cintezoi. 

Departe’n zăvoi şi luncă 
miroase a sudoare şi muncă, 
în Mureş, 

apa se zbate în maluri cu iureş. 

Pădurea şi-o fi deschis taraba cu smaralde . 

Şi nopţile şi-amiezile 

tu nu le simţi parcă mai calde ? 

Seara la stingere 

în tine nu’ncepe nimica să sângere ? 
în suflet nu ţi-s’aprindc un dor ? 

Pe mine mă’nccarcă un cântec zălud . . . 

Sunt tânăr Ioane, 

şi nu vreau să mor în Ai ud. 


248 

www.dacoromanica.ro 


La început n’a fost Cuvântul ! 
Ci numai cascada de palme 
căptuşite cu scuipat şi sudalme 
Apoi, cu rândul, 
a venit biciul, 

foamea cu beznele, 
oasele rupte, 
privirile supte. 


249 

www.dacoromanica.ro 


încătuşate, gleznele, 
au gemut prin ţărâna uscată, 
prin zăpezi, prin noroi. 

Şi truda 

de-a lungul ţării purtată 
cirezi. 

De la Mare 

la hrubele adânci de sare. 

De la cazmaua crescută din mâini 
la ciocanul topit de sudoare, 
la pâinea mâncată pe brânci, 
stropită cu moare, sub pază de câini. 

Mama, 

frântă de urgie, 

cu mâinile arse de rufe spălate 
a asvârlit în cer 
copaia cu leşie. 

Şi bolta de atunci 
are stele de piper 
şi îngeri cu aripi tărcate. 

Iar buzele lunii au rămas 
pentru multă vreme 
crăpate. 


250 

www.dacoromanica.ro 


RĂBOJ 


Răsăritul visat 
de-acum a apus . . . 

Cărarea suie, senină, spre capăt. 
Agale în brumă, 
departe, 
sarbăd şi dus 
mai dăinue tumultul 
inutil, 
îrf vale. 


251 

www.dacoromanica.ro 


Tunici, o grămadă . . . 
pe drum am aruncat 
una câte una, 
o mie. 

Cu fiecare, mai liber 
mă desbăr de-un păcat. 

Cu fiecare popas 
închin o liturghie. 

Din noianul de semne 
- ce-am vrut să dezleg - 
nu mai rămâne decât 
întrebarea - Măsură : 
„Doamne, plăpând, împăcat, 
dar cu visul întreg, 

Mă primeşti 
pentru cea de apoi 
Cuminecătură ?“ 


252 

www.dacoromanica.ro 


A I U D 


Ofrandă aducem . . . spre Cel de Sus 
în loc de trandafiri aprinşi 
şi albe flori, 

buchetul rănilor din trupul lui lisus 
şi’n loc de rugăciuni, 
spânzurători. 

Ni-i drumul lung . . . 
fără’nceput, fără sfârşit. 

Şi scară înălţăm spre Infinit 
din infinitul lanţ ce ne sugrumă. 

Şi trepte-am pus 
ciomegele ce ne-au răpus 
sub humă. 

Şi când târziii, 

vom bate’n poarta Marilor Dreptăţi, 
nu vom cădea’n genunchi, 
nu vom cerşi iertări, 
ci vom suna din lanţuri întrebări : 
„Dece destinul fu atât de crud ?“ 
„Nu Ţi-a ajuns, o Dbamne, Fiul Tău, 
nu Ţi-a ajuns un rai întreg de Sfinţi 
ca să mai faci şi unul în Aiud ?“ 


253 

www.dacoromanica.ro 


I A R N A ’ N 


A I U D 


Auzi ce repede ninge ? 

Cad fulgi ! Sfâşiere de vată. 

O veche fereastră grilată, 
o umbră în umbră se stinge . . . 

Cum simt că iarna mă doare ! 

Cad fulgi ! Undeva mă adastă 
o plaje uitată. Pe-o coastă 
o mare scăldată în soare . . . 

Linţoliile albe s’aştern. 

Cad fulgi ! Peste’ ntreaga natură. 

Şi gânduri durute mă fură . . . 

Hoinar . . . sub un soare etern . . . 

Şi totul în jur vegetează . . . 

Cad fulgi ! Se alungă în goană . . . 

Prin ei îmi zâmbeşte-o icoană . . . 

Sunt singur . . . doar gândul veghează . . 


WWW. ddbor omanica.ro 


CELULA 


Pleoapele de scânduri s’au lăsat pe zare. 
înfrăţite’n taină, noaptea şi tăeerea 
străjuesc de-avalma, triste, îneăperea 
unde-o za mai cântă, când un gând tresare. 

Jos, pe rogojina zdrenţuită’n veghe, 
nu-i decât o rană şi doi ochi luceferi, 
râd pândind din umbră ciurdele de neferi . . . 
Gândul ars de foame, se sfinţeşte’n zeghe. 

Vânătă e coapsa. Roasă de cangrene 
ca şi chipul celui ce 1-a’mpuns cu ură. 
Zâmbetul iertării-i flutură pe gură 
ciutură de stele-i scânteie sub gene. 

Când şi când o tuse, obosită, stinsă, 
sfâşie tăcerea în felii egale . . . 

Pe podea se iscă roşii, mici petale, 
apoi totul tace . . . tace carnea’nvinsă ! 


255 

www.dacoromanica.ro 


RUGĂ 


Decc n’adormi copilă cu gene de tăciune ? 

Aripi târzii de noapte n’au pus încă pecete 
pe ochii tăi de mure ? Cu mâini de rugăciune 
implori icoana ştearsă a Maicii, din perete. 

Şi buzele tăiate’n amurg de Mai şoptesc 
pentru a câta oară o rugă ne-ascultată ? 

Curg şiruri lungi de lacrimi pe chipu-ţi îngeresc 
şi Maica din perete te-ascultă’ngândurată. 

„Adu-1 acasă Maică, pe tata dus departe. 

Eu m’am născut în ziua în care a fost luat. 

El nu ne-a scris vreodată de unde e, o carte, 
nici în album nu-i chipu-i. Doar mama l-a pictat 

din vorbe calde, blânde’mpletite cu mărgele 
ce-i picură prin gene atunci când o implor 
să-mi spună unde-i tata şi câte zile grele 
vor trece până’n clipa când s’o ivl’n pridvor ?“ 

Şi ruga-ţi se’mpleteşte prin slava de tăciune 
cu alte rugi şoptite, de alte buze dulci. 

Dece n’adormi copilă cu gene de cărbune ? 
Tăticul din celulă te roagă, să te culci . 


www.dacoromanica.ro 


C O N V O I U 


Peronul pustiu . . . 

Luminile pâlpâie palici prin ceaţă . . 
Târziu, 

din bezne se rupe-o sâneaţă. 

Apoi alta şi altă. 

Şi noaptea din gratii tresaltă. 

Plutonul cu feţe de tuci, 
adastă în poartă. 

Convoiul se’nşiră ; destine în lanţ 
sub pază de flinte. 

Cu gândul la jarişti de scrum 
şi noi oseminte. 

257 


www.dacoromanica.ro 


Ferestrele dorm. 

Refrenul de lanţ în rugină 
le pipăie lemnul. 

Pe-alocuri, un sfârc de lumină 
îşi mislue semnul. 

Prin vis, copii s’agită 

şi’ngaimă 

cuvinte de spaimă. 

Sub scut de obloane 

părinţii se’nchină în gând la icoane. 

Departe, în ceaţă, 
se stinge al lanţului cânt. 

Doar câinii struniţi în ogradă 
mai latră a sfadă, în vânt . . . 

Trei porţi ferecate din lacăte gem. 

Şi’ntregul convoi 

dispare sub bolţi de blestem. 


258 

www.dacoromanica.ro 


FRATE 


(Bocet pentru Oprişan) 


Frate, 

porneşti spre Azur. 

Ţi-ai făcut ochii mari roată împrejur 
pentru ultima dată, 
prin camera morţii. 

Să prinzi pentru drumul de veci, 
să duci spre necuprinsul îndoliat al bolţii 
întreaga imagine a zidurilor pieurânde şi reci 
a scândurii ce ţi-a învineţit şoldul, 
a zdrenţelor ce ţi-au îngheţat imboldul 
spre-o lume mai bună. 


259 

www.dacoromanica.ro 


La căpătâi, de-o lună, 
o coajc uscată de pâine. 

Te va’nsoţi spre vămile văzduhului 
când te-or duce hoţii la groapa săracă ! 

De nu ţi -ar fura-o 
s’astâmpere foamea ce-i seacă. 

Odihneşte în pace. 

Lângă tine, 
şi pentru tine, 

de-o oră, întreaga celulă tace. 

Doar doi ochi de păcură 
te scormonesc cu jind. 

Un alt suferind 

dorea atât de mult să-ţi fie tovarăş de drum. 

Oricum, 
tu pleci. 

Prinos timpuriu pe alte poteci. 

Noi ţi-am încălzit zâmbetul pentru ultima oară. 
Fie-ţi dc-aeuin 

cărarea senină şi ţărâna uşoară. 


260 

www.dacoromanica.ro 


|)K ZIUA LOR, l)K ZIUA NOASTRA 


(Pomenirea morgilor fără cruci din îhchisoarea Aiud) 


Poarta cerului a rămas surdă la bătae, 
poarta cerului nu s’a deschis . . . 

Şi lacrimile s’au întors spre pământ 
ploaie de pietre. 

Hora mormintelor, sub ţărână, a amuţit, 
hora mormintelor nu se aude . . . 

Şl lacrimile s’au întors din pământ 
ploae de sare, deapururi întunecată 
de râsul strigoilor. 

Râsul strigoilor nu vrea să moară ! 


261 

www.dacoromanica.ro 


Au poposit pe locul unde trebuia să fie crucea 
dar pietrele nu s’au schimbat în semn. 

Petalele florilor n’au venit să umbrească 
aşteptarea. 

Florile se tem de locurile blestemate. 

Peste morminte 

a căzut pomenirea ca o piatră de moară . . . 

Alaiul ce s’a pornit spre seară 
era cântecul necântat, 
litania nespusă, 
pomelnicul nepomenit. 

Pentru parastas, 
s’a invitat singur 
corbul singuratec. 

Dar n’a putut să cânte aleluia 
pentrucă îngerii au asvârlit în el 
cu lumină. 

Numai voi aţi putut vedea 
din orbitele goale 

cum noaptea a deschis porţile cerului 
când au plecat înapoi spre casă 
lacrimile. 

Noi nu murisem încă . . . 

Noi eram pe drumul fără sfârşit. 


262 

www.dacoromanica.ro 


1 N O E M B R I E LA G II K R L A 

(Ziua pomenirii morţilor în oraşul Gherla) 


Sufletele odihnite în ninsoarea anilor 
s’au aprins în astă seară din nou. 

Nici vârstă, nici treaptă, nici neam . . . 
deavalma 

luminile preamăresc subteranele. 

Doar un gard între cele două cimitire. 

Printre ciorchinii de sârmă înflorită 
ura a legat rod cu bobul greu, de plumb 
Morţii nu pot să se întâlnească 
nici măcar de ziua lor. 

1 I 

In cimitirul lor, lumină 
şi cântec de lacrimi, osana ! 

In cimitirul nostru noapte, 
şi scâncet de foame,, blestem. 

De ni s’ar da de pomană 

am fi singurii morţi care am mânca-o 

pomenindu-ne sufletele . . . 


263 

www.dacoromanica.ro 


MINA 


BAIA S I > R I E 


Oamenii s’au preschimbat în şobolani. 

Adânc. Tot mai adune. 

Şi-aseund palida vrere 
în orizonturi sumbre de galerii, 
în tăcere. 

Fug de lumină, 

de soare, de gând, Je-aşteptări. 

Ciuntitele zări 

profilează doar colţuri de plumb peste ani. 
In mină, 

braţul înfige ciocanul în tină 
în stâncă 

în carne, în sânge. 

Ochiul se usucă. 

Minerul plânge. 


264 

www.dacoromanica.ro 


RADU BUDIŞTEANU 


265 

www.dacoromanica.ro 


Binecuvântată fie suferinţa 
care scoate omul din făgaşul plat, 
praştie repezită într’un Goliath, 
pom în care duhul naşte cunoştinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

Fără ea ogorul e argilă coaptă, 
inima n’ar prinde lacrima în şoaptă 
şi n’ar şti păcatul ce e pocăinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

Unde nu e moarte ar mai fi iubirea ? 
Tuturor, valoare le dă despărţirea, 
prag pe care urcă paşii nefiinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

Sânul ei sprijoane; fruntea ţi-o mângâie, 
tâmpla grea de sensuri veşnic să rămâie 
arc sub care treacă singură dorinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

Rod în aria-ascunsă razei călătoare, 
sufletul cu braţe pline-mi înconjoare, 
cum cuprinde şoldu’n jocul ei, catrinţa. 

267 

www.dacoromanica.ro 


SECERIŞUL 


Apeşi adânc pe coarnele de plug 
şi brazdă laşi în urma ta, vânjoasă. 
îţi şueră în lan tăişul de la coasă 
şi arzi în soare inima ta, rug. 

Când mântui secerişul cântăreşti : 
un pumn de boabe - restul e neghină - 
o sărăntoacă doară de ojină 
din darurile tale’mpărăteşti. 

Cine ne stinge steaua de pe frunte ? 
Cine ne’ntoarce apele din drum? 

Cine ne lasă cu braţele ciunte 
în iarna grea, Părinte Avacum ? . . . 

268 

www.dacoromanica.ro 


IN CLISA 


Am adus ceva nou pe pământ, 
ceva care să rămâie 
în veac ? 

Un monument de slavă, 
o momâie 

de înţelepciune între labele Sfinxului, 
un leac 

pentru cei muşcaţi de colţii linxului ? 

Am filtrat din ape aur de Mexic, 
sau am compus un lexic 
numai de adevăr 

gustos ca minciuna ascunsă într’un măr 
din povestea dc la început dc toate 
când bărbaUi-a zis „da“ în loc să zică „poate“ ? 
C x e am adus nou pe unde am trecut ? 

269 

www.dacoromanica.ro 


N am picurat nici un strop din apa cea vie 
şi n’am împărăţit nici ,0 împărăţie. 

N’am ridicat nici măcar o cocioabă 
şi la lada lumii cu învăţăminte, 
pe cât mă ţin minte, 
n’am pus nicio scoabă. 

Dar am stat în clisă 
printre broaşte 

luând noroiul în piept ca să nu’mproaşte 
hlamida ta şi cutia cu diamante, închisă 
în palatul mândriei tale, omule, 
pomule 

care porţi cunoştinţa pe crengile grele spre cer. 

La picioarele tale, ca un lujer 
strivit 

m’am încolăcit 
cu şerpii şi mărăcinii, 

le-am băut veninul şi le-am mestecat spinii 
ca să poţi să le înalţi tu în soare, sus, mai sus . 

Poale, pe pământ am adus 
şi eu ceva 
aşa, o nimica, 
eu, un nimenea . 


270 

www.dacoromanica.ro 


LOVIŢI 


Loviţi, loviţi cu amnarul 

oţelului cu reflexe de fulger 

cremenea din care am fost rupt 

ca o stâncă peste care s’au prăbuşit 

urile, 

zgurile, 

furtunile. 

Loviţi cu bice cu sfârcuri de plumb 

pe spinarea povârnită ca o râpă, 

peste care s’au prăvălit 

gândurile, 

ceţurile, 

gheţurile. 

Loviţi eu pumnii grei ea năpasta 

faţa nemişcată ca piatra 

de care s’au sfărâmat 

bolţile, 

sorţile, 

morţile. 


271 


www.dacoromanica.ro 


Spargeţi safirele din care vor ţâşni 
ca hafuzele, stelele 
şi mătănii vor picura 
de pe buzele care vor murmura 
iertările 

şi vor miji zările 
dimineţelor 

ude de brumele oamenilor 
şi limbile gheţurilor. 

Loviţi, ca să am pentru cine mă ruga, 
pentru cine plânge, 
pentru cine spera. 


272 

www.dacoromanica.ro 


LEGENDA 


Stătea domniţa mândră în purpura-i de gală 
privind de pe balconul înverigat în aur 
cu desfătări de poftă sporit sardanapală 
la jocul unor fiare din scumpul ei tezaur. 

Alături cavalerii cu jindul în privire, 
să-i împlinească vrerea capriciului bizar : 

- Sunt gata pentru tine - de mă primeşti ca mire - 
să trag împărăţiei cu spada-mi, nou hotar. 

- Dacă mă Iaşi în părul de flăcări de pe umeri 
să îmi îngrop sărutul dintâi şi de pe urmă, 
aţâţi supuşi pe lume tu vei avea să numeri 
câte furnici pământul în coaja lui îl scurmă. 


Şi lauda şi dorul ea nimerea să’mbine. 

Din mână’ncet îşi scoase mănuşa din dantele 
şi ojăsă să cadă în ţarcul cu jivine. 

- îmi place cu acela din voi să schimb inele 


273 

www.dacoromanica.ro 


care îmi va aduce mănuşa aruncată . . . 

Cu buze de petale neînflorite’n lume 
îi aşteptă domniţa în jilţu-i nemişcată, 
frumoasă cum e marea în jocul ei de spume. 

Şi aşteptă domniţa . . . Dar niciun cavaler 
mănuşa s-o aducă nu îşi porni avântul. 

E mai uşor iubitei să-i pui un colţ de cer 

sub paşi, decât capriciul să-ţi semene mormântul. 

- Ziceaţi că pentru mine , . Surâsul ei de gheaţă 
încremeni în juru-i şi lauda şi dorul. 

(Femeia-t fantezie, bărbatul o paiaţă 

şi dragostea o dramă ce-şi cată autorul ). 

- Ziceaţi . . . Din colţul unde stătuse nemişcat 
un taciturn, cu moartea alăturea în lupte 

îşi cumpăni’ncercarea cu pasul măsurat, 
spre ţarcul cu jivine deprinse să se’nfrupte. 


Intră. Privi la ele cum ştie să privească 
doar dragostea când moare sau ura când se naşte 
şi fiarele, strivite de fiara omenească, 
zadarnic încercară larg fălcile să-şi caşte. 


Mănuşa aruncată fu pusă’n poala doamnei . . . 
- Viteze, vino ! Floarea culege-o din potir 
tu, zămislit din vulturi, din trăznet şi din foc. 
Te-am aşteptat, bărbate, milenii’ntregi în şir 
să-mi umpli valea stearpă cu plinul tău soroc. 


274 

www.dacoromanica.ro 


Stă neclintit voinicul, ca pironit pe loc. 

N’a înţeles domniţa cu tâmplele încinse 
şi cu umbriş în ochii tiviţi de taina serii 
că'n suflete stinghere iubirile învinse 
sunt daruri oferite de cei viteji, durerii. 

N’a înţeles cuvântul din urmă al tăcerii ! 


www.da^ZŞ’omanica.ro 


STARE 


Am mers pe o cale bătută de vânt 
cu ziua strivită’ntre dealuri, 
cu chiciuri la glezne în pasu-mi mărunt, 
chircit prohodesc idealuri. 

Imagini spectrale apar din trecut 
în roase mantii de hermină 
Ce ochiul priveşte l-ar vrea nevăzut 
magia legendei să ţină. 

Pe plaiul din faţă castani înfloresc, 
le cântă în zori ciocârlia. 

Popoarele lumii în soare muncesc 
iar mintea îşi arde făclia. 

Cu paşi fără urme trecui pe pământ 
ziler al osârdiilor grele, 
grotescă fantomă a celui ce sânt, 
saboţii mi-i ferec în stele . 

Şi stărue viaţa sub brume târzii . . . 
Cum moartea s’adună cu moarte, 
cuprind de pe creştet un cer de stafii 
şi-l spânzur de bolţile sparte. 

276 

www.dacoromanica.ro 


AMIN 


Mi-am desfăcut în panglici sufletul tot; 

cu aurul din el am bătut carul soarelui 

şi i-am pus spiţe 

flăcările amintirii, 

vii ca nişte viţe 

pe care nu le-au năpădit pirii. 

M’am jucat cu gândul 
cum mă jucam cu bilele 
colorate 

şi iuţi ca o viaţă în eternitate. 

277 

www.dacoromanica.ro 


M’am bătut cu urşii 
şi i-am răpus 

cu bolovanii de cristal zvârliţi de sus 
unde nu ajung labele de urs 
să sfarme tăriile/ 
nici veşniciile, 

nici Cuvântul care a deschis lumile 
când a fost spus. 

Priviţi-mă : eu sunt cel care 

am purtat torţa în noapte ; 

auziţi : mă strigă vecinul 

că a venit să culeagă poamele coapte, 

bir, 

ca pc nişte mătănii în patrafir. 

Şi mă lăsaţi singur cu destinul 

care înclice toate 

cum inchcc rugăciunea, aminul. 


278 

www.dacoromanica.ro 


279 

www.dacoromanica.ro 


FUGARUL 


!i poartă drumul greumântul 
şi viaţa lui, o cântă vântul, 
iar casa lui, e’ntreg pământul. 

Etern pribeag, rătăcitor, 
e fugăritul tuturor ! 

In lumea asta largă, mare, 
nu-i pentru dânsul loc sub soare, 
nici cât apucă sub picioare . 

Etern pribeag, rătăcitor, 
e oropsitul tuturor ! 

0 grea povară poartă’n spate 
şi inima-i zdrobită bate : 

Un dor nestins de libertate ! 

Etern pribeag, rătăcitor, 
e huiduitul tuturor ! 

în orice ochi, un trădător, 
oriunde, un urmăritor 
l-ar vinde viu, tâlharilor. 

Etern pribeag, rătăcitor, 
e drama’ntregului popor ! 

281 

www.dacoromanica.ro 


TUFA ASCUNZIŞ 


Pe sub tine tufă dragă 
mi-am trecut o vară’nlreagă 
şi sub deasă umbră-a ta 
mi-am scăpat viaţa mea, 
că de tine ocrotit, 
duşmanii nu m’au zărit. 

Sub a tale ramuri creşti 
cete dârze haiduceşti, 
şi-i împărţi în patru zări 
purtători de r ăz bunări, 
pentru neamul meu robit, 
exploatat şi jefuit. 

282 

www.dacoromanica.ro 


Din robii şi din dureri 
- ca haiducii mari de eri - 
toţi cu armele în mâni 
deveniră iar stăpâni, 
şi-au simţit chemarea vieţii, 
în chemarea libertăţii. 

Azi ca’n vremuri strămoşeşti, 
semnul libertăţii eşti, 
toţi acei ce l-au simţit 
scut sub tine şi-au găsit, 
câţi în inimi l-au purtat, 
sub tine s’au adunat. 

Hei, Române frăţioare, 
n’auzi o sfântă chemare ? 
Haide, sus în codrul verde 
că duşmanul nu ne vede, 
ia-ţi şi armele de luptă 
colo sus, la coasta-abruptă. 

Ascunşi după bolovani, 
stau trei cete de duşmani. 

Stau acolo şi pîndesc 
tot ce-i suflet românesc, 
tot ce’n pieptul lui mai poartă 
grije de a ţării soartă. 


283 

www.dacoromanica.ro 


s e r (; i u i; r o s s u 


285 

www.dacoromanica.ro 


DOAR CU TRUPUL 


Doar trupul suferă zăvoare 
şi stă cu lanţuri la picioare, 
căci spiritul, uitând ce-i mersul, 
srăbate’n iureş universul 
şi-i liber spiritul să zboare. 

Doar mâinile’n cătuşe, supte, 
mai poartă lănciile rupte, 
căci spiritul, vrăjmaş al tinii, 
îmbracă armele luminii 

şi-i liber spiritul să lupte. 

Doar buzele hidos răsfrânte 
nu pot un cântec să frământe, 
căci spiritul e melodie 
şi-avânt şi crez şi bucurie 
şi- i liber spiritul să cânte. 

Doar carnea’n vânătăi de joardă 
nu simte-a dragostei cocardă, 
căci spiritul, stăpânul firii, 
supus e legilor iubirii 
şi-i liber spiritul să ardă . . . 


286 

www.dacoromanica.ro 


La geamul fulguit şi trist 
trimis-am gândul să-ţi colinde. 
L-auzi cântându-ţi despre Christ 
Aprinde candela, aprinde 
şi’ncearcă’n braţe a-1 cuprinde 
şi-o mână caldă îi întinde 
şi tulburi ape de-ametist . . . 


287 

www.dacoromanica.ro 


Hai, Velerim şi Lerui-Ler, 
flori dalbe, flori de măr prea sfinte, 
prin mari troiene şi prin ger 
am răzbătut cu dor fierbinte, 
să-ţi spun, soţia mea cuminte, 
că şi’n aducerile-aminte 
poţi cuibări întregul cer. 

Să-ţi spun, cum îţi spuneam cândva, 
de-un ursuleţ şi-o sveltă ciută, 
de-un gândăcel şi-un ciob de stea; 
să-ţi spun în svon de alăută, 
iubirea mea neprefăcută, 
crescută’n temniţă, crescută 
din inima şi carnea mea. 

La geamul fulguiţ, în zori, 
trimis-am dorul meu să-ţi bată : 

- Primiţi, primiţi colindători ? 

Iar tu de geam apropiată, 
asculţi cântarea minunată, 
plângându-mi viaţa mea legată 
şi anii scurşi prin închisori . . . 


288 


www.dacoromanica.ro 


SĂ ŞTII SĂ SUFERI 


Să ştii să suferi cu tărie sfântă 
torturi, anchete, lanţuri şi blesteme, 
de vrei s’auzi cum cerurile cântă 
în inima ce-ţi sângeră şi geme. 

Să ştii să uiţi jignirile nedrepte 
şi condamnarea judecăţii crunte, 
de vrei să urci incandescente trepte 
şi aurori să-ţi fluture pe frunte. 


289 

www.dacoromanica.ro 


Să ştii să rabzi, când te loveşte bruta 
şi, în adânc, te macină mânia, 
de vrei să-ţi fie liberă ţinuta 
şi fără de prihană bucuria. 

Să ştii să ierţi, cum iartă doar iubirea 
ce isvorăşte din Golgota vieţii, 
de vrei să cucereşti nemărginirea, 
purificându-ţi lacrima tristeţii. 

Să ştii să te ridici de-asupra urii, 
de vrei să’nfrângi prăpăstii şi jivine, 
punând deapururi stavilă naturii 
şi steaguri de lumină-având în tine. 

Să ştii să suferi, suferind să dărui 
comorile lăuntric adunate, 
de vrei în curcubee să te nărui 
şi să te scalzi în slăvile curate . . . 


290 

www.dacoromanica.ro 


DUPĂ ZĂBRELE 


D E 


De după zăbrele întind 
o mână şi-aştept să suspine. 

Şi caut, prin noapte, cu jind 
spre lume, spre casă, spre tine. 

Şi caut, în temniţa grea, 
să-ţi aflu, iubito lumina, 
căci steaua destinului, stea 
e’n lanţuri şi-o scurmă rugina. 

De după zăbrele încerc 
o mare şi sfântă demenţă : 
să fulger, să chiui, să merg 
cu-a patriei mele cadenţă, 

şi’nchis după ziduri, să sar 
în saltul sublim al iubirii, 
şi’n cale plângând să-ţi presar 
toţi macii şi toţi trandafirii . . . 


291 


www.dacoromanica.ro 


DRUM INTERIOR 


Merg pe drumul din lăuntrul meu 
scuturându-mi zarzării în floare. 

Nu se-arată niciun curcubeu; 
doar ferestre’nchise, doar zăvoare. 

Temniţa, în mine, şi-a răsfrânt 
colbul ei de cruntă atmosferă. 

Ce sânt, Doamne, omul Tău sau sânt 
peşteră, în comunista eră ? 

Merg pe drumul meu interior. 

Am scăpat de lanţuri şi primejdii, 
în extazul unui cald fior 
lunec pe zăpezile nădejdii, 

spre altarul sfânt, pe care ard 
lacrimile, dorul, bucuria. 

- Vreau, fsuse, cu parfum de nard 
să Te-aştept, cum Te-aştepta, Maria . 

292 


www.dacoromanica.ro 


O RAZĂ DE SOARE 


O rază de soare, o rază 
de lotca luminii purtată, 
veni într’o zi să mă vază 
în lumea ce-o ţin încuiată, 
în cosmosul meu cu lăcată . . . 

Tronam peste false imperii 
ascunse în noaptea odăii . . . 
Tronam peste răni şi mizerii, 
cinstind tâlhăria şi răii, 
străin de căldura Văpăii! 

Dar iată, că-mi trece hotarul 
şuviţa de aur, discretă, 
săltându-şi cu drag felinarul, 
să-mi tulbure mica planetă 
fantastica ei siluetă . . . 

293 


www.dacoromanica.ro 


Şi raza, vâslind, se strecoară 

prin colţuri cu-amare iluzii, 

să-mi darme, să-mi smulgă’ntr’o doară, 

sărmanele mele confuzii, 

ca vântul, pe câmp, cucuruzii ! 

Şi raza pluteşte, uşure, 

pătrunde’n adânc de abise 

şi’n mine pătrunde, să-mi fure 

comorile mele, închise 

nu’n viaţă, ci’n hârburi de vise . . . 

Şi scoate şi dă la iveală : 

Fantome, dorinţi costelive 
şi-a vieţii perfidă spoială, 
grămezi de rebuturi şi stive 
de triste valori negative. 

Şi-apar mucegaiuri, gunoaie, 
în lumea ce-o ţin încuiată; 
şi lacrimi pornit-au şiroaie . . . 

0, biată fiinţă ciudată ! 

0, cosmosul meu cu lăcată ! 

Deschide-ţi ferestrele toate 
şi scaldă-ţi în lacrimi făptura. 

Se poate, se poate, se poate 
să’nvingi desnădejdea şi ura ! 

Şi’n lacrimi purifică-ţi zgura . . . 


294 

www.dacoromanica.ro 


Şi lacrima caldă deapururi, 
aşeaz’o în inima-ţi plină 
de-acum, cu râvnitele-azururi, 
să schimbe’n aleasă lumină 
un bulgăre searbăd de tină ; 

Şi’n beznă fii însuţi o rază 
purtată de lotca luminii, 
sfidând omeneasca emfază 
şi patosul sterp al ruşinii, 
fii albul ce-1 leagănă crinii. 

Fii raza sublimului, raza 
de slăvi şi minuni născătoare, 
ce stă ca o stâncă, la baza 
trăirii, fii raza de soare 
ce luptă şi’nvie, când moare ! . 


295 


www.dacoromanica.ro 


RUGĂMINTE DE DEZLEGARE 


Dezlegaţi- mă, 
eliberaţi- mă 
munţilor, 

voi, eternelor vicii 
şi suplicii 
brutale, 

nenumăratelor năruiri 
şi pervertiri personale, 
voi, pietre şi colţuri de jale 

Dezlegaţi- mă, 

eliberaţi-mă 

adâncimilor, 

întunecimilor, 

voi, eternelor vicii 

şi artificii 

banale, 

nenumăratelor falsităţi 
şi nedreptăţi 
sociale, 

voi, pâcle şi neguri de jale 


296 


www.dacoromanica.ro 


Dezlegaţi-mă, 

eliberaţi-mă 

şi daţi- mă: 

plinului, 

seninului, 

destinului 

greu, 

lăsaţi-mă să fiu 
izvorul cel viu 
al pământului meu, 
întotdeauna, mereu, 
oricând şi oriunde, mereu, 
acelaş mereu, 
să fiu eu, să fiu eu 
izvorul, 
curatul izvor 

de lumină, de viaţă, de dor, 
ce triumfă şi poartă în el viitorul, 
ce'nfruntă şi luptă 
cu bezna şi stânca abruptă, 
ce’nfrânge şi stânge’n natură 
vrăjmaşele colţuri de ură 
pătate de lacrimi şi sânge, 
ce râde şi plânge, 
ce chiue’n larguri, când norul 
încearcă să’ntunece soarele, 
ce sfarmă şi’ngroapă zăvoarele 
firii, 

în sfântul ocean al iubirii, 
izvorul, 

ce leagă şi’ngeamănă toate izvoarele, 


297 

www.dacoromanica.ro 


ce scaldă, ce creşte, ce’nalţă poporul 
şi liber şi tare şi vajnic aşteaptă 
sub trăznete, ploi şi furtună, 
o treaptă 
mai dreaptă 

şi-o lume mai bună . . . 


298 

www.dacoromanica.ro 


HAIDUC 


299 

www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC 


ŞOPTIT LA URECHE 


Solstiţiul de vară 
din cerul defunct, 
mi-e inima iară, 
melancolic punct. 

Ţara stă pe creste 
de macabre glume, 
Domn în ţară este 
tot Vântură-Lume. 

Clipele - albastre 
din văzduhul gol, 
înfloresc în glastre 
fără de simbol. 


301 

www.dacoromanica.ro 


Flutură Prostia 
dintr’un steag aprins. 
Vezi Nemernicia ? 

Până’n Neam s’a’ntins. 

Din cinci colţi, Minciuna 
sună şi răsună, 
şi ca’ntotdeauna 
ţine loc de lună. 

Răutatea cântă 
din gâtlejuri pline 
şi’n sânge frământă 
solare destine. 

Printre paşi de boare 
şi de ametist, 
moare câte-un soare, 
nevăzut şi trist. 


Cât cuprinde ochiul, 
noaptea-i mare, deasă, 
bântuie dcochiul 
şi frica păroasă. 

S’a tras la hotare, 
Cortină de Fier, 
săn’audă’n zare 
cum doinele pier, 


302 


www.dacoromanica.ro 


cum Dragostea moare, 
scuturînilu-şi ramul, 
cum zac fără soare, 
Libertatea, Neamul. 

Peste depărtarea 
dintre noi şi Noi, 
buciumă chemarea 
veacului de soi. 

Iată-i : sunt Poeţii, 
mi-e sângele iară, 
pe cerul Cetăţii, 
solstiţiu de vară. 


, 303 

www.dacoromanica.ro 


PEISAJ 


Peste lume, plouă’ncet, pătrunzător 
şi cu frig de toamnă. 

Unde a rămas, prin veac, ca un Dor, 
mersul svelt şi pur de Doamnă ? 


Pe copite grele, mute, 
vaci, în fuste colorate, 
cu privirile păscute, 
lasă’n urmă, urme bălegate 
şi miros de staul acru. 

Vorba lor e seacă. Sacru, 

pentru ele, e când sexul, când stomacul. 

Unde-i gândul Gând ? Unde-i Dragostea ca macul ? 
Unde-s buzele ca dorul ? 

Unde-i inima cu visul ? cu fiorul ? 

Cât cu ochii vezi, numai şolduri triviale. 

Libido în inimi creşte buruienile amare. 

Unde eşti fragedă doamnă cu obrajii de petale 
şi cu gândul tău frumos ? 

Frumuseţile vulgare, 
peste lume, şi-au boltit, 
sexul planturos. 


304 

www.dacoromanica.ro 


FOTOGRAFII DUPĂ NATURĂ 


Putregaiul a ajuns până la suflet 
cu strălucirea şi voluptatea lui. 

Prostia, oficial a căpătat umblet 
şi privire şi glas şi e’n părerea oricui. 

Minciuna ca zarea pământul cuprinde, 
că’n loc să vorbeşti, îţi vine să răgi. 

Mocirla se’ntinde, se’ntinde 
pe toate locurile noastre dragi. 

Pentru-o târtiţă grasă, lâpădăturile vieţii 
ucid omul din Om, ucid veşnicia. 

Cum să îndoape mai bine Orbeţii, 
pe sine se’ntrece, Nemernicia. 

Streinul, se plimbă prin Istorie ca pe stradă, 
şi din inimă scutură, scutură vara. 

0 duhoare de mort Ia paradă, 
învăluie neamul, învăluie ţara. 


305 

www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC I N 


N O A P T K 


Aerul liber, aerul pur, 
în cerc ne-adună, tăcut monom 
de inimi frânte sub cerul dur. 

E greu aicia să rămâi Om. 1 

La’nchisoarea din Aiud, 
timpul nu-i mai mult: e pasul. 

Tu visezi şi eu asud. 

Nu e ceasul. Nu e ceasul. 

La’ncliisoarea din Aiud, 
gândul, nu-i mai mult: e-o treaptă. 
Mă respiri în galben nud. 

Mai aşteaptă. Mai aşteaptă. 


306 

www.dacoromanica.ro 


La’nchisoarea din Aiud, 
viaţa, nu-i mai mult: e-o boare. 
Mă gîndeşti în aur crud. 

Ai răbdare. Ai răbdare. 

La’nchisoarea din Aiud, 
omul, a ajuns părere. 

Treci prin mine’n zbor spre Sud. 
Mizerere . Mizerere. 

La’nchisoarea din Aiud, 
dragostea de om e vis. 

Intri’n timp să nu mă ud. 

De profundis. De profundis. 

La’nchisoarea din Aiud, 
ca un pom fără de poame 
sunt, şi nu mă mai aud. 

Şi mi-e foame. Şi mi-e foame. 

Acrul liber, acrul pur, 
în cerc ne-adună, tăcut monom 
de gânduri frânte sub cerul dur. 
E greu aicia să rămâi Om. 


307 

www.dacoromanica.ro 


TABLOU DE SEZON 


Din larg adună vântul neliniştea lacustră 
şi-o’ngrămădeşte’n golf, Ia Taşaul pe chei. 
Timpul iese din oră şi inima mi-o mustră. 

Pe cer se profilează o umbră cu tichie, 
e-o umbră cu idei. 

Aicia Adevărul nu-i Ion pitit în zeghe, 
şi nici Traian poetul» copt şi răscopt de gânduri. 
Aicia e-o capelă cu arma pusă’n veghe 
şi sârma nevăzută întinsă pe opt rânduri. 


308 

www.dacoromanica.ro 


Mantaua soldăţească se’ntinde cât o zare, 
nici marea să nu vadă barăcile pitice, 
unde dospesc tăcute puterile solare. 

Ce vrei ? Retina ori timpanul te conrupe 
şi poate stomacul politic să ţi-1 strice. 

Un gând scutură cerul, culorile-i cad ploaie 

şi cerul rămâne despuiat ; 

şi nimeni, niciodată, nu-i simte raza plină. 

0 adiere dulce de trece'n zbor prin aerul sărat, 
sunt Eu, desprins din vremea bronzată de lumină. 

De geaba'ntinsul mării, o mişcătoare groapă, 
spre Noi, pe valuri albe, înoată voiniceşte. 

Se spulberă mai toate în largul ce descreşte. 

Mă uit: nu-mi vine-a crede că din atâta val 
n'a mai rămas pe stâncă decât un strop de apă, 
şi-acesta absorbit de-o rază uitată'n cer pe mal. 

Un fâlfâit de zboruri cuprinde toată marea 
şi pescăruşii ţipă atraşi de depărtare : 
aici, e-o glumă viaţa şi sufletul, o boare, 
şi, undeva pe ţărm, se scaldă nevăzută, Teroarea. 


309 

www.dacoromanica.ro 


PASTEL 


AUTOHTON 


Se’ndcasă negura din Răsărit, mereu, 
în sufletele fără Gând şi fără Vreme, 
răcneşte puşlamaua de oraş la Dumnezeu 
şi neputând să ne ucidă, schiaună şi geme. 

Trec peste cuget norii plumburii 

şi lacrime revin în neam şi peste ţară’n calde picuri cad, 
şi în Istoria cu pagini de mătase şi rânduri viorii, 
râzând obscen, adulterează fiicele de bulevard. 

E-o absolută împietrire în gânduri, în inime şi’n glas, 
şi’n orizont de grotă stalactitele-şi arată Era ! 

Nimic în viaţă şi în suflet ca suflet şi ca viaţă n’au rămas. 
Pe mii de socluri colorate, surâde’n lins subţire, hahalera. 

Dar când şi când în nopţile furate, 
apare luna’n raza ei de vis şi de turment, 
să spună omenirii basmul Ţării cocoţate 
pe neguri de prăpăstii din valurile sângelui dement. 


310 

www.dacoromanica.ro 


AL. I O N E S C U - L U N G U 


311 

www.dacoromanica.ro 


AMAR 


Lungi’s nopţile în puşcării, 
nopţile de insomnii, 
pritoc de gânduri şi vedenii, 
nebănuite trepte 
ale răbdării, 

Omeniei 
şi sfinţeniei. 

Lungi’s nopţile în puşcării. 

Greu trec zilele în puşcării, 

zilele nelucrate, 

între patru pereţi cărate : 

Timpul se târăşte melc pc şira spinării, 

clipele spuzesc, 

urzică, 

ca o mare omidă, 
ca o stare morbidă. 

Greu trec zilele în puşcării. 

313 


www.dacoromanica.ro 


Cumplile’s visele in puşcării, 
visele în care-ţi vezi nevasta 
despletită 
hăituită, 

alergând înebunită 
printre oameni dezmăţaţi, 
disperaţi. 

Copiii nicăieri, 
în patru vânturi. 

Şi casa pustie. 

Cumplite’s visele în puşcării. 

Dezolante’s visele în puşcării, 
visele cu pâine albă, 
pe faţa dalbă, 
cu mâncări aburinde, 
cu fripturi 

servite pe tipsia amintirii, 
când te scoli dimineaţă, 
tras la faţă 
şi mănânci încet, 
cu gura cleioasă, 
bucăţica de ieri rămasă. 
Dezolante’s visele în puşcării. 


314 

www.dacoromanica.ro 


SIMION LEFTER 


315 


www.dacoromanica.ro 


MAMEI 


Noapte bună mamă, noapte bună, 
suflet scump nepreţuit balsam, 
au venit şi stelele să-ţi spună 
că-i târziu şi-ai adormit la geam. 

Luna a apus după ulucă 
şi-ai rămas iar singură’n pervaz. 

Du-te mamă, du-te si te culcă 
în zadar ai aşteptat şi azi. 

Şi icoana parcă stă să plângă 
peste păru-ţi viscolit de nea, 
candela-i aproape să se stingă, 
ai uitat azi mamă şi de ea. 

An de an, ba azi ba mâine, poate, 
îţi aştepţi feciorul în pridvor. 

El prin închisori se stinge’n noapte, 
biciuit pe drumul robilor. 

Noapte bună, noapte bună mamă, 
Domnul să-ţi aline visul drag, 
negura s’o vezi cum se destramă 
să-ţi îmbrăţişezi fecioru’n prag. 

317 


www.dacoromanica.ro 


SE DUC 


CAMARADE 


COCORII 


Se duc camarade cocorii 
cu visele noastre’napoi, 
fac cerc peste ceru’nchisorii 
şi-şi iau rămas bun dela noi. 

Pe ţărmuri de vis şi lumină 
duc cântecul nostru pribeag, 
când îngeri de nea se închină 
şi toamna se stinge în prag. 

Din zări, peste ziduri trec norii 
ce-apasă pe suflete, grei, 
se duc camarade cocorii, 
se duc anii noştri cu ei . . . 

318 

www.dacoromanica.ro 


A MURIT AZI NOAPTE-UN LEGIONAR 


A murit azi noapte-un legionar 
într’o celulă la etajul doi ; 
era şi el întemniţat ca noi 
şi arestat în luna Cireşar. 

A murit azi noapte-un legionar 
când luna s’ascundea pe după brazi. 
L’au plâns pe braţe doar trei camarazi 
cum plâng la Denii, îngerii’n altar. 

A murit azi noapte-un legionar 
şi 1-a’ngropat în zori un temnicer ; 
se ascundeau şi stelele pe cer 
de ochii ucigaşului gropar. 

In satul bântuit de-un vânt hoinar 
o mamă-şi plânge fiul dus, în prag, 
era din toţi, feciorul cel mai drag, 
azi noapte a murit un legionar. 

319 

www.dacoromanica.ro 


I) I N A I li J) 


Iii scriu o carte mamă dinAiud, 
din temniţa cu lacrimi şi zăbreli 
cu ziduri reci, de unde nu s’aud 
cum mor în lanţuri visurile mele. 

Trec zilele de plumb mai greu ea anii, 
se scurge viaţa’n silnică povară ; 
în suflet mi se scutură castanii 
şi plâng un vis pierdut de primăvară. 

Flăcăul tău voinic, cu piepi de-aramă 
ce liaiduceu adesea pe poteci, 
azi nu mai e decât o umbră, mamă, 
în temniţa cu zidurile reci. 

Cu trupul răstignit pe gratii, sânger 
când luna s'a oprit in vârf de brad 
ea o iâclie-aprinsă de un înger 
când moare’n temniţă un camarad. 

Iţi .scriu o carte, poate cea din urmă 
când dansul Salotncci e în toi, 
căci până’n zori o viaţă iar se curmă, 
că zi şi noapte moartea-i printre noi. 


320 

www.dacoromanica.ro 


SERGIU MANDINESCU 


321 

www.dacoromanica.ro 


AUTOMNALA 


Aur blând, aur blond, 
aur trist de toamnă, 
rătăcind vagabond 
spre noi zări mă’ndeamnă. 

Cad scântei 
pe aici 

dintr’un veşted soare ; 

aur pal, 

muzical, 

aur roş ce moare. 

323 

www.dacoromanica.ro 


Scutură aur brun 
freamătul pădurii; 
flutură rămas bun 
jertfele naturii. 

Omul Sfânt, sângerat 
pe Golgota firii, 
pe pământ ne-a lăsat 
aurul iubirii. 

Vagabond 
şl nebun 

rătăcesc pe plaur, 
aur blond, 
aur brun, 

Aur, Aur, Aur ! 


324 

www.dacoromanica.ro 


SUFLET 


VALAH 


Ah, sufletul ăsta valah ! 

Cum arde 

cu vâlvătăi de stindarde, 
cu pajuri şi chipuri 

peste care s’au depus pulberi, lespezi, nisipuri, 
c um plânge 
acuarelă de sânge 
sfinţit 

de aurora nu ştiu cărui asfinţit . 

325 

www.dacoromanica.ro 


Ah, sufletul ăsta valah ! 

Unde, 

e spada valahă vestită oriunde ? 

Unde e stavila, 
pravila ? 

Ţiganul e gâde, 
hahaşverul râde, 
muscalul, 

îşi adapă din Dunăre, calul. 

Ah, sufletul ăsta valah ! 

La Prut, 

mongolii-s ca’n veacul dela’nceput; 

ghiare 

maghiare, 

în inima ţării se’nfig mai adânc, 
tot mai adânc. 

Căţelul pământului latră, 

munţii, par Feţi Frumoşi, prefăcuţi în stane de piatră. 

Ah, sufletul ăsta valah ! 

Dacă Bucrebista ar descinde’n istorie, 
călare pe glorie, 

ce-ar zice văzâudu-i pe daci şi geţi, 
beţi, 

împleticindu-se’n uliţi ? 

Ce-ar zice văzând cum dospeşte’n suliţi 
ginarsul trădării 
şi desfrânârii ? 


326 

www.dacoromanica.ro 


Aii, sufletul ăsta valah ! 

Râurile acestea albastre, 
sunt lacrimile noastre 
care se varsă amare, 
în Marea cea mare, 

dar sufletul nostru mai straşnic învie, 
se târăşte din lut spre tărie 
şi de-acolo de sus, cu (evlavie lină, 
doineşte lumină, doineşte lumină . . . 

Ah, sufletul ăsta valah ! 


327 

www.dacoromanica.ro 


SIMFONIA 


CULORILOR 


ALB 


Iubire, pace, jertfă, mântuire, 
în tâleul alb acestea toate sânt; 
Slavă’nlru Cei de Sus şi pe pământ 
cu flamuri albe, bună învoire. 

Ciucaua fecioriei, albul sfânt 
va ninge pcste’ntreagă omenirea 
şi răsădind în suflete iubirea, 
de- apururi iadul să rămână’nfrânl ! 

Lumina se desfaee în făşii 
de trandafiri, de oameni şi de îngeri, 
eăei alb, înseamnă-aeeste melodii : 

A suferi calvarul în tăcere, 
a birui în marile înfrângeri, 
a năzui mereu spre înviere . 


328 

www.dacoromanica.ro 


Când harfele grădinilor de vis 
ne dăruesc sonorele lor unde, 
cu trandafirii înfloriţi răspunde 
violoncelul roşului închis. 

Culoarea asta de vibrări secunde 
ar însemna lumini de paradis 
de n’ar fi fost Abel cândva ucis 
de Cain, ce şi astăzi se ascunde, 

căci strigă către cer şi azi la fel 
nevinovatul sângc-a lui Abel 
cu grai iubit al razelor divine : 

- Cain opreşte-ţi braţul fratricid, 
căci sângele ca focul sau lichid 
cuprinde tot, opreşte-te Câine ! 


329 

www.dacoromanica.ro 


PORTOCALIU 


Cât de frumos e Dumnezeu ! Suspină, 
când obosit de aspra, lunga cale, 
adormi visând pe sâni de portocale 
în adormirea apei lină, lină. 

Cât de frumos e Dumnezeu 1 In jale, 
n’auzi cum creşte rodia’n grădină, 
fiind împodobită ca regină 
cu perla sfântă-a lacrimilor tale. 

Armonizat cu verdele şi-albastru 
răsfrânt în limpezimi de alabastru 
e rod portocaliu, dorul fierbinte . . . 

Pe arcul de triumf al nemuririi 
în cer apare scris făr’de cuvinte : 
Portocaliu, culoarea împlinirii. 

330 

www.dacoromanica.ro 


GALBEN 


Cad frunzele în liniştea de aur 
linţoliu trist, palori de asfinţit ; 
rămâne doar un dor nemărginit 
şl gândul ultim, ca un vajnic laur. 

Nuanţele de-acum s’au veştejit 
şi-apar de-aproape, un străvechi tezaur - 
păzit ca’ntr’o poveste cu balaur - 
o, galbenul, de mult l-am îndrăgit . . . 

Şi doar înseamnă moarte, gelozie, 
poeme mortuare şi ftizie. 

Numai păcatul singur e de vină, 

căci galbcnu-l virtute, e lumină, 
e frunza ce, pentru grădină moare, 
e blând stelar, e linişte, e soare . . . 


331 

www.dacoromanica.ro 


VERDE 


Oceanic mă cuprinde, primăvara, 
culoarea cu cascada ei de tril, 
când, ca o răsuflare de copil, 
zefirul blând, învie lăcrimioara ! 

Oştirea voievodului April 
va dezrobi şi de-astă dată ţara. 
Iată-1 venind cu paloşul ca para, 
precum Arhistrategul Mihail . 

Culoarea Sfântă-a Bunelor Vestiri 
culoarea generoasă-a tinereţii, 
eternul verde-al marilor iubiri. 

în cerul sfânt mărturisesc asceţii : 

- Pădurile nu sufăr’ desfrunziri, 
ci freamătă smaraldic codrul vieţii ! 


332 

www.dacoromanica.ro 


ALBASTRU 


Azurul sprijinit în piscuri pure 
- ca o nădejde pururi neînvinsă - 
şi îngeri limpezi, cu~ cântare’ntinsă, 
ne iau pe aripi, vieţii să ne fure. 

Visare cu zăpezi lunare, ninsă, 
nu va mai fi urâtul să îndure. 
Oceanul de viole şi murmure, 
va sublima în sfera necuprinsă. 

Iar stelele vor palpita albastre 
şi din răzmii şi mii de mii de astre 
va izvorî lumina ca un mir. 

Ne vom purta atunci în ochi iubirea 
şi vom răsfrânge’n noi nemărginirea 
cu ochii ei de aur şi safir. 

333 

www.dacoromanica.ro 


INDIGO 


Dar mai apoi, în alte zile crunte, 
un straniu întuneric stacojiu 
va dărâma speranţa’n tot ce-i viu, 
iar desnădejdea nu-şi va avea punte. 

Năvalnic val stârni-va mai târziu 
furtunile, izbind din miinte’n munte ; 
chiar Enoch, coborî-va să înfrunte 
fiara răzvrătită din pustiu. 

Şi n’ai gândi privind azi curcubeul 
cât de’ngrozit va fi atuncea eul, 
de misticul, subtilul indigo. 

Omega, iată sensul tainic, o, 
cum se’mplineşte sub imperiul stelii 
Cuvântul, izgonit din Evanghelii. 


334 

www.dacoromanica.ro 


VIOLET 


E-un fel de doliu-âl înserării 
ce tâlcuieşte’n muzică misterul; 
un fel de sânge carc-1 varsă cerul 
în asfinţit, din rănile’ ntristării. 

Pe cai de ape călărind, năierul, 
îl vede’n valuri - ca pe-un vis al mării - 
sau, fluturând pe ţărmul depărtării, 
acolo unde piere Finisterul. 

Mă mir culoarea asta de n'ar fi, 
cine-ar căta aşa frumos regretul 
şi cu durerea mea s’ar înfrăţi ? 

Când a creat culorile Estetul, 
de pe paletă n’a putut lipsi 
culoarea suferinţei, Violetul . . . 


335 

www.dacoromanica.ro 


NEGRU 


A nu iubi ! Aceasta e culoarea ; 
un stol de corbi, o flamură de iad, 
sau Styxul - râul morţii - fără vad, 
ori murmurul profund ca înoptarea. 

Negaţie, păcat în care cad 
cei ce luminii nu-i aud chemarea ; 
cei ce nu văd ce sfânt poem e floarea 
sub frunza ca o inimă de jad . 

Absenţă dureroasă a luminii, 
nefiinţă în culoare şi în linii, 
simbol numai de doliu şi prăpăd. 

Şi totuşi pe-acest fond de întuneric 
apare noaptea, cosmosul feeric 
şi lumile ce ziua nu se văd ! 


336 

www.dacoromanica.ro 


P O E M 


MARINAR 


La sânul odihnei ai vrea să te culci 
dar treci prin furtuni. Dece oare ? 

Visând linişti dulci, linişti dulci, linişti dulci, 
plutim pe nelinişti amare. » 

De ce cu catargul speranţelor rupt, 
pe căi de dorinţe şi lupte, 
gonesc neîntrerupt, neîntrerupt, neîntrerupt, 
vieţi doar de moarte’ntrerupte ? 


337 

www.dacoromanica.ro 


Sub greul atâtor albastre furtuni, 
năerii Je astăzi suspină. 

De ce ca nebuni, ca nebuni, ca nebuni, 
vâslesc către-un cer de lumină ? 

Năerii de mâine vor şti naviga 
şi ura din suflet să’nece ; 
şi cald vor sfida, vor sfida, vor sfida, 
furtunilor, clocotul rece. 

Cu trombele mării Ia luptă s’or lua 
şi ei vor învinge taifunul ; 
atunci vor spera, vor spera, vor spera, 
sperând, vor lupta pân’ la unul. 

Năerii de mâine cântând vor porni 
prin şuer de rupte zăgazuri, 
iar noi vom dormi, vom dormi, vom dormi, 
sub verdele mării talazuri. 


338 

www.dacoromanica.ro 


SUFLET DE CĂLĂU 


Nimic sonor - 
neant integru ; 
în cap, păun multicolor, 
în suflet ura, taur negru ! 

Pantere mari de înoptare 
şi tigri galbeni în amurg. 
Pitoni cu trupuri care curg 
pândesc în mijloc de cărare. 

Pe sub umbrare de tăceri 
şY n beznele interioare 
în vasta junglă, numai fiare, 
iar omul, omul, nicăieri ! 


339 

www.dacoromanica.ro 


TOAMNA 


Toamna cade - întuneric blond - 
parcă-a nins cu ţandere de lună; 
prin frunzişul veşted, pasul vagabond, 
altădată, altădată sună. 

Uite, amintirea tristă, albă, 
printre pomi, fugară a trecut ! 

Frunzele cad, salbă lângă salbă, 
parcă-i trist ca ultimul sărut . . . 

încă-o toamnă, încă-o moarte, încă, 
frunze, flori uscate, tremurând; 
nu mai tace’u liniştea adâncă 
răzvrătit, amarul unui gând. 

Toamna cade -întuneric blond - 
parcă-a nins cu ţandere dc lună; 
prin frunzişul veşted, pasul vagabond, 
altădată, altădată sună . . . 


340 

www.dacoromanica.ro 


AMIN 


De*aş avea o aripă de înger 
şi cerneală de bezne, 
poate atunci mi-ar fi mai lesne 
să mă adun din toate risipirile, 
să-mi aştern amintirile 
şi să spun tuturor dece sânger. 

Era o noapte jefuită de stele. 

La fereastra nădejdii, zăbrele. 

La uşa salvării, lăcate 

iar frunţile noastre palide, înoptaseră toate. 

Când din mijlocul nostru a izbucnit ca o flacără neagră, ura, 
focul ei a topit într’o clipă 
gând, suflet, aripă, 

toate din tot şi n’a mai rămas decât zgura. 


341 


www.dacoromanica.ro 


Baroase cumplite sparseră tăcerea 
în cioburi de răcnete mari cât durerea. 

Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la ccr. 

Martirii ardeau pe ruguri de ger . . . 

Ah ! cum îşi mai holba ochii istoria ! 

Nu-i venea să creadă că’n geamătul nostru scrâşnea Cloşca şi floria, 

că’n sufletul nostru de nădejde orfan, 

atârnau nojiţele dela opincile lui Badea Crişan. 

Ah ! Amintirea asta ca pe roată mă frânge : 
pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge 

plata atâtor ş’atâtor păcate...atât de cumplite au fost suferinţele 
atât de satanică a fost urgia, 

că mulţi din noi în noaptea aceia şi-ai pierdut minţile, 
iar alţii şi-au pierdut veşnicia. 

Din cei ce au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc 

asemenea iui, aşijderea ţie, 

iată de pildă eu, umblu vorbesc, 

dar viaţa mea nu-i, nu-i prietene decât o moarte vie. 

Ah, Doamne ! Iată-mă aici la ceasul comorilor 
îmbrăţişâiidu-mi durerea sub lespezi de patimi şi chin 
Aştept Învierea, aştept Arhanghelul zorilor, 
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, AMIN . 


342 

www.dacoromanica.ro 


STERE MIHALEXE 


343 

www.dacoromanica.ro 


DESCHIS FEREASTRA 


A M 


Am deschis fereastra larg, spre viitor, 
gândul a privit până departe. 

Gândul s’a izbit de moarte 
şi-a tăcut chinuitor. 

Se încurcase timpul în perdele, 
nici un vânt n’a mai lovit în frunze, 
nici un nor nu s’a mai prins de stele. 

Trist, mi-am luat in grabă haina din cârlig. 
S’ar putea, acolo, s’ar putea să fie frig 
şi s’aştept chiar singur cine ştie cât. 
Mi-am luat şi-o carte, leac pentru urât. 

Şi-am privit spre stele. Stelele ce-ţi plac 
sunt calde’n cer şi reci pe lac 
iar anii’s hoţi 

şi cade bruma, creşte gerul . . . 

Dă-mi Doamne luna dacă poţi 
dă-mi luna şi opreşte-ţi cerul . 

345 

www.dacoromanica.ro 


VOI CÂTE VEŢI FI 


Trece târâş, pe margine de drum 
o trâmbă de fum. 

Un petec de tăcere 

sau, poate, umbra cuvintelor mele. 

Trece târâş şi tace şi doare 
în orice tăcere e o sete de soare. 

Şi-i frig. 

Şi mă arde şi tremur şi strig : 

„Umpleţi cu lumina voastră 
aceste întinderi moarte. 

Voi, câţi veţi fi aplecaţi peste carte . . . 
Căci eu, oricât aş vrea, orice aş face, 
oricum, 

va trece târâş, pe margine de drum 

o trâmbă de fum, 

un petec de tăcere 

sau, poate, umbra cuvintelor mele “. 


346 

www.dacoromanica.ro 


SCRISOAREA TA 


Fiule, fiule, ce lungă-i calea ! 

Până la tine sunt mări, 
trenuri, jandarmi şi ocări 
şi stele ce nu ne ştiu jalea. 

Singurătatea n’o mai ştiu plânge. 

Te-ai dus în legendă, te ispitiră haiduci ? 
Şi ţara-i numai morminte şi cruci, 
timpul în calendar s’a făcut sânge . . . 

347 


www.dacoromanica.ro 


Din fundul Aiudului, ochii tăi urcă 
pe cer ca doi luceferi de piatră ; 
îmi vâjâie vânturi sub căpătâi şi mă latră ; 
clocesc urâturi sub bundă, sub ţurcă . . . 

Fac un pas, şchioapeţi alături în fiare ; 
mănânc, eşti în lingura mea ; 
aprind o făclie de cumpănă grea, 
cad lacrimile tale din lumânare. 

Cu lungi tânguiri să mă scoale, 
noaptea, vine lanţul tău blestematul ! 

Eu strig : - Lanţule, lanţule, lasă-mi băiatul, 
ferecă-mi mie gleznele goale ! 

Cu paşi de umbră din ţintirlm, 
uneori noaptea, maică-ta vine : 

- la-ţi plânsul bătrâne şi vino cu mine, 
temniţa’n lacrimi să o topim . . . 1 


348 

www.dacoromanica.ro 


VASILE MILITARU 


349 


www.dacoromanica.ro 


PACEA LUMII 


E ştiut de toată I unica 
că sul) soare şi sub stele 
animalele pădurii 

- pline de veninul urii - 
se sfâşie între ele . 

Cerbul spune, că’ntr’o vreme, 
nu pot şti prin ee mijloc, 
reuşi precum se spune 
să le-adune la un loc. 1 
Ba dorind, cu gânduri bune, 
să le mai amestece 
a adus printre jivine 
şi-unele domestice. 
Şi-adunate astfel, horă, 
intr’o tainică poiană, 
cerbul, nobil în simţire 
şi cu lacrimă în geană, 
a luat atunci cuvântul : 

- Haideţi fraţilor, fiţi nobili, 
de la leu şi pân’la oaie 
dela lupi până la miel, 

să uităm de-acum încolo 
pe vecie de războaie, 
să lăsăm să se sfâşie 
numai oamenii’ntre ei. 


351 

www.dacoromanica.ro 


Vreţi? - le spuse cerbu - atuncea 
vreau răspunsul tuturor. 

- Da ! Răspunseră ferice 
animalele în cor. 

Şi făcură astfel roată 
la umbra unui platan ^ 
toţi semnară pactul păcii 
pe o foaie de lipan. 

După ce semnară pactul 
pleacă toţi spre casa lor, 
pe sub bolţi de fagi şi tei : 
ursul cu vreo patru miei, 
lupul cu vreo două oi, 
un biet şarpe cu’n răţoi, 
uliul cu un cintezoi . . . 

însă n’au ajuns departe 
şi din bietele-animale, 
pân s’apună soarele, 
n’a rămas decât blăniţa, 
fulgii şi oscioarele. 

Cred că tâlcul celor spuse 
îl ghicesc popoarele : 

Cine face 
aşa pace, 

sigur o să-i steie capul 
unde-i stau picioarele . 


352 

www.dacoromanica.ro . 


IORDACIIE NICOARĂ 


353 

www.dacoromanica.ro 


ELEGIE 


Mă plec peste ani şi-mi apare, 
tot basmul iubirii amare : 
sufletul tău ars de melancolii, 
cerul meu lipsit de bucurii. 

Te-aud cum mă rogi zbuciumată, 
să nu te mai văd niciodată, 
să nu-ţi mai trimit albe flori de dor 
ce uitate, triste, cad şi mor . . . 

N’am să mai plâng iubirea dusă, 
n’am să mai plâng pe amintiri. 
De-acum nimic nu mă mai doare, 
sunt creanga ruptă, grea de floare, 
n’am să mai plâng iubirea dusă 
cu cei din urmă trandafiri . 


355 

www.dacoromanica.ro 


Târziu te-ai întors , obosită, 
din ţara de vis, pustiită, 
dar la ţărmul trist, nu mai fluturau 
mâinile ce-atunci ţi se’nchinau. 

Murise de lungă-aşteptare 
tot basmul iubirii amare, 
mai rămâne ’nalt, peste ani târzii, 
vălul unei calde duioşii . . . 


N’am să mai plâng iubirea dusă, 
n’am să mai plâng pe amintiri. 
De-acum nimic nu mă mai doare, 
sunt creanga ruptă, grea de floare, 
n’am să mai plâng iubirea dusă 
cu cei din urmă trandafiri . 


356 

www.dacoromanica.ro 


PSALM 


De va fi Doamne ca să cad sub vis 
sub c rugu 'nalt pe care l-ai deschis, 
uimiţilor şi fericiţilor de noi. 

De-o fi ca să’ngenunchi sub glonţ flămând, 
sau ca să pier în temniţi ars de gând 
şi lutului să-i dau dobânda înapoi, 

în ceasu-acela greu de’nfiorare 
când chipul Tău va fulgera pe zare 
şi m’or sorbi bulboane din senin, 
în ceasu-acela Doamne, printre stele , 
voi tăbârci cu dorurile mele 
suind înlăcrimat „Să ’ţl le’nchin!“ 

Căci toată’nfiorarea pământeană 
tot ce-a fost crin şi’nrourări de geană 
din palma Ta le-am adunat Părinte; 
şi tot ce-a fost duios popas de vise, 
suflet prieten, plaiuri larg deschise, 
de Tine-au fost lăsate să ne-alinte. 

Copilărie dulce - de candoare - 
iubiri ca limpezim ile stelare, 

Tu, Doamne, ni le-ai răsădit în carne. 

De-au înflorit mirate clematite 

în încropite ape otrăvite, 

din drumul meu, nicicând n’o să mă’ntoarne. 


357 

www.dacoromanica.ro 


ION OMESCU 


359 

www.dacoromanica.ro 


PROMETEU 


Sunt tot aici şi sunt în lanţuri încă 
de ce n*aţi înţeles destinul meu ? 

Nu strigătul) nici braţul vreunui zeu % 
Voi îmi trim'iteţi vulturul spre stâncă. 

Sunt tot aici, pe-o piatră, undeva, 
lleracles n’a venit şi n’o să vină. 

De câte ori vă rupeţi de lumină, 
un vultur ciocăneşte’n carnea mea. 


361 

www.dacoromanica.ro 


[CAR 


O, Thanatos, prudenţa mi-a rămas 
înehisă’n labirintul din cetate. 

Pe care templu-i scris, pe care vas, 
că omu-i un elan spre nu se poate ? 

Oriunde se îndreaptă ochiul meu, 
nici patimă, nici pas nu străbătură. 
Dece mă strigă mările mereu, 
când numai cerul poate fi măsură ? 

0, Thanatos, îmi muşcă din aripă 
un soare cerber. Seara s’a prelins, 
iar tu-mi şopteşti în fiecare clipă 
că trebuie să cazi când ai învins . 


362 

www.dacoromanica.ro 


II A M L E T 


Se risipiră fastul şi splendoarea 
acelei curţi cu duh otrăvitor. 

Din tot ce-a fost cândva la Elsinor 
au mai rămas doar pietrele şi marea. 

Dar tu, strigoi din os de domnitor, 
colinzi civilizaţii cu’ntrebarea 
ce nu-şi găseşte’n palmă dezlegarea, 
şi n’are’n zodii semn prevestitor. 

Reamintindu-ţi clipele acele, 
când ai străpuns la doamna în iatac 
pe şobolanul sfetnic prin perdele, 

îţi desfăşori dilema fără leac, 
de sub mătăsuri, dintre catifele, 
şi-o’mplânţi în pieptul fiecărui veac. 


363 

www.dacoromanica.ro 


DON QUIJOTE CĂTRE SANCIIO 


Eu nu mă’ntorc, eu am căzut din slavă, 
cu suliţă şi coif şi scutier, 

P e cer sunt încă urme de potcoavă ; 
pe spate, urme vinete de cer. 

Auzi ? Se zbate clopotu’ntr’o dungă 
şi toată Mancha râde fără rost 
privind cum suie uliţa cea lungă 
înalta umbră-a celui care-am fost. 

Să punem, dară, foc la manuscrise 
şi să ne facem gândurile sul. 
nespus de veseli c’am scăpat de vise 
şi-atât de trişti că n’am visat destul . 

Dar tu păstrează-ţi coiful de hârtie, 
şi crede-mă : la ceasul celor drepţi, 
porni-vom iar călări pe veşnicie 
prin cartea cu poveşti pentrQ’nţelepţi. 


364 

www.dacoromanica.ro 


INSCRIPŢIE PE UN CASTRON 


Netrebnic blid, eu pete de rugină 
arzând pe lângă răni de cositor, 
eu tine-mi duc amiezile şi cină 
şi timpul sur eu tine iui-1 măsor. 

Iar când îţi sorb licoarea străvezie, 
mă’ntreb eu groază ajungând la fund : 
-Cum de-a rodit atâta sărăcie, 
pământul meu şi nu pot să-mi răspund. 

365 


www.dacoromanica.ro 


Z A II II PANĂ 


367 

www.dacoromanica.ro 


E C T E N I E 


Sunt singur Doamne şi mai port în os 
neascultări din primul păcătos, 
şi mă întreb sub cerul larg, deschis, 

Mai pot spera un Ioc în paradis ? 

Va mai ajunge până’n fundul grotei 
ofranda, de pe muntele Golgotei ? 

Sunt humă Doamne şi nisip pisat 
şi’n fiecare boabă un păcat, 
durat în vreme, munte, de termite, 
sunt plânsul nesecat din stalactite, 

Tu, care’umoi şi viscolul şi piatra, 
trezeşte-mi focul şi’ncălzeşte-mi vatra ! . . . 

Adast după o rază de lumină 
- mai dulce decât mierea din grădină - 
răsfrântă’n mine, undă de culoare 
ca cerul când s’aprinde în izvoare, 
chiar de mi-i da, de fiecare greş, 
pe trup, rodire coaptă de cireş. 

369 

www.dacoromanica.ro 


l)RUM 


L A 


Călătorim copile! la-ţi traista cu merinde, 
din urmă neguri multe ne-or da sărutul rece; 
cu galbene batiste, toţi pomii ne-or petrece, 
imensitatea’n faţă, misterele-şi întinde. 

Prietenii, păstorii, ce rug aprind în urmă ? 

Au scăpărat amnarul şi cu scânteia’n iască, 
vor şterge duioşia şi urma-ne lumească 
precum jertfesc berbecii din cea mai bună turmă 

Necunoscuta cale pe care-au mers srăbunii 
o vom afla copile, în nopţile de febră, 
cum afli necunoscuta problemei de algebră 
când depărtarea toamnei, topeşte'n zări, lăstunii 

Cortine nevăzute ne vor drapa plecarea, 
dar cine sc întreabă: de stăm, ori de plecăm? 

Cât de tăcut e drumul pe care apucăm 

şi cât de nepătrunsă şi’mbietoare, zarea ! . . . 

370 

www.dacoromanica.ro 


R A S C R U C E \ V E /V CI 1 C l) I 


Nici în Est, nici în Vest, nici în Nord, nici în Sud, 

trâmbiţa dreptăţii nu o mai aud, 

nici pe câmp n’o mai găsesc, nici în casă, 

nici în inima acelora eu cure stau la masă . . . 

Şi în Est şi în Vest şi în Nord şi în Sud, 
eu plămânii storşi de sânge crud, 
ahtiaţi de dorul libertăţii, 
fraţii mei se sting în poarta vieţii. 

Cine ştie când va răsări, 
plămădit din morţii încă vii, 
dintr’uu colţ de ţară încă teafăr, 
din pământ valah, un nou luceafăr . . . 

Cine ştie oare, când din greu, 
seăpăra-va Doamne, Neamul meu 
iu urgia norilor amnarul, 
să tră'/neaseă n rădăcini, amarul. 

Şi în pas năvalnic să-i aud 
şi din Est şi din Vest şi din Nord şi din Sud, 
cum vin măre, vin peste eoelaur 
serafimii zilelor de aur . . . 

371 

www.dacoromanica.ro 


DE CRUCE 


MOARTEA FRATELUI 


La moartea chinuită a elevului lenciu, Jilava, 1949. 


Adunaţi la umbra Crucii, 
hotărâră sfat haiducii 
să pornească iureş iară 
- chiot de trezire’n ţară - 
că de mult amar apasă 
stăpânirea de pucioasă . . . 


Din văzduh cădea otravă ; 
primăvara sta bolnavă ; 
pc sub stelele albastre, 
câinii prevesteau dezastre, 
şi în zilele Iui Mai, 
îi zvârliră’n mucegai . . . 

S’au deschis, din nou, destule 
guri de temniţi nesătule, 
lanţuri grele, bcznă-adâncă 
nou urcuş pe colţ de stâncă . . . 

372 


www.dacoromanica.ro 


într’o zi, în închisoare, 
trăgând grelele zăvoare, 
au împins în întuneric : 
frate tânăr - vis himeric. 

L-an răpit din banca şcolii 
să-l îngroape cu sobolii, 
însă anii tinereţii 
iau în piept tot greul vieţii : 
Nervii fier, ochiul senin, 
suflet, univers creştin; 
dragostea de fraţi trăire, 
Neamul înviat gândire . . . 

Umbre negre’n miez de noapte, 
îl chemară „sus“ - în şoapte - 
şi-i întinseră odgoane 
întrebările capcane . . . 

Groază’n dânsul scacă-te, 
gura-i prinsă’n lacăte, 
mâna nu ştie să scrie, 
jertfa-i sfântă cumetrie . . . 

In zadar îi bat piroane, 
peste amintiri, obloane 
şi prăpăstii de abis, 
el a tras, de când e’nchis } 

După lunile de chin, 
l-au luat din beciul plin 
şi în dubă ferecată 
l-au trimis la judecată. 

373 

www.dacoromanica.ro 


Judecăţile - mârşave - 
l-au zvârlit în reci jilave, 
ani de temniţi : sfert de veac 
peste el, dc-acuma zac . . . 
Zbirii trec pe dinainte, 
îi întind blide de linte 
şi pe preţuri de nimic, 
vor să-l cumpere : „amic“ ! 

EI sfidează viaţa crudă 
scuipă peste foamc’n ciudă 
şi pe murii albi de ger 
sapă cântece de fier : 

„ Tinereţe saltă-tc, 
neam de daci înaiţă-te, 

Ţară, creşti cât trei imperii 
peste veacul de mizerii “ . . 

Dar, în beznele cclulii, 
bolile roiesc ea ulii; 
trupul slab musteşte viaţă 
oasele, de frig, îngheaţă, 
şi plămânii, de răcoare, 
se aprind, să dea dogoare . . 

Pe drum plin de sacrificii 
el îndură noi suplicii 
pentru ţara asta’ncât 
dacă n ar iubi-o-alât, 
ar lăsa-o de pomană. 

Ţară scumpă, sfântă rană ! 


374 


www.dacoromanica.ro 


Subţiorilc-i ard ; vetre, 
iar mercuru’u termometre 
pus sub braţ să le descrie, 
eurge ca o apă vie. 

Trupu-i arde, de pojar, 
oehii, parcă sunt de jar 
şi în crâncenul amurg, 
şerpi de foc prin vinc-i curg . 

Paznicul eu ochi de peşte 
văzându-1 cum se topeşte, 
când a fost să nu inai fie, 
l-a dus la infirmerie . . . 

PI se zbalc’n bezne hâde, 
doctorul, pare un gâde 
semănat aici de veacuri, 
mâua-i tremură pe leacuri 
şi din sufletul liaiu, 
scoate fiere şi venin . . . 

Totul trage, îl destramă, 
numai moartea, ea o mamă, 
printre gărzi, prin metereze, 
vine să-l elibereze. 

Şi’nainte de plecare 
i-a adus din depărtare 
dintr’un colb de amintiri, 
ochii primei lui iubirii 
pe un petce alb de cer, 
ţara nouă, giuvaer. 


375 

www.dacoromanica.ro 


- Ţine-I Doamne, doar o clipă 
s’ovadâ ciim sc’nfiripă ! 

Dar celula rea şi goală 
l-a trezii în prici de smoală 
şi privind spre toţi pereţii, 
şi-a vărsat amarul vieţii . . . 

Nu e niei o mână, care 
să-i aprindă-o lumânare, 
niciun deget la firidă 
oehii slinşi ca să-i închidă, 
numai dincolo dc geamuri 
luna plânge printre ramuri 
şi o stea ca un smarald 
îi croeste drum înalt ! . . . 


376 

www.dacoromanica.ro 



K V A I) A K K 


La împuşcarea Dr. Ion Simlonescu 


l)c ani de zile, stăpânii l-au izolat ! 

Kra un număr, două braţe şi o gură. 

Traiul îl era în norme calculat, 
libertatea, un vis sau o aventură . . . 

Gândul îl fierăstruia : joagăr ; 

tot mai vie creştea chemarea pădurii de arini. 

Nopţile - când îl strângeau în lagăr - 

sârmele gliimpate-l împungeau - ea pe Crist, cununa de spini. 


377 

www.dacoromanica.ro 


Dar aştepta un Mâine (ca ceilalţi toţi) 
să curme pe preaplinii ile putere 
şi paşii siniştri ai coloanelor de roboţi, 
mânaţi de politruci spre şantiere. . . 

Şi ziua aşteptată nu venea ! . . . 

I’e câmp, ţăranii desenau ogoare. 

Iu cuib întârziat o rândunca 
lăsa un semn, pe vara următoare. 

îi flulurainiaintc calde depărtări 
ea mâna diafană a pruncului de-aeasă. . . 
Cili imit de satrapi şi biruit de chemări, 
a spintecat cordonul, ca să iasă. 

0 rafală de pistol a împlinit o zodie . . . 
Doar iubita i-a zâmbit în prăbuşire ! 
Muşca toamna din piept, ca dintr’o rodie 
şi numele lui. trecu în amintire . . . 


378 

www.dacoromanica.ro 


D O R 1 N Ţ A 


Cum aş fi vrut stupar să-ţi fiu 
peste ştiubeie, Viaţă ! 

V ier, Sânmedmlui târziu, 
eosaş peste faueaţă, 

florar, pe-un stol de primăveri 
şi năvodar de vise 
fecioarelor, cc’iilind spre eer 
ferestrele deschise. 

Dar nu m’ai hărăzit binal 
vistiernie pe uleie 
şi nici în toamne- am adunat 
din Imuri, eureubeie. 

Râiidaş la curţile de dor, 
gonaci după serbie, 
mi-ain priponit de viilor 
mocnita bucurie. 


0 clipă dac'ani strălucit 
Iu nopţile de lină, 
de lumea mea nfau despărţit : 
trăiri de ani lumină î 


379 

www.dacoromanica.ro 


PLOAIA 


Gata ! . . . Din cerul de ploaie 
s’au spart burduhanele iar ; 
ne cresc mucegaiuri pe straie, 
ca frunzele inoi de arţar. 

Plouă, pleznind harapnice - 
din cerul cu norii de tuci; 
plouă, cu mii de alice, 
pe trupuri lăcute butuci. 

Plouă, ca ieri ca şi mâine, 
ca’n toamnele Dobrogei reci, 
în traistă o coaje de pâine, 
e verde, ca murii de beci . . . 

Plouă . . . nu-i nimeni s’astupe 
spărtura făcută în cer ? 

Că muşcă din carne şi rupe 
halci grele de vis, efemer . . . 

C’o zdreanţă zvârlită pe spate, 
ne strângem cu toţi, ghemotoc; 
plouă ... şi vântul ne bate, 
şi-aduce cu el nenoroc . . . 

380 

www.dacoromanica.ro 


Porneşte şirul, lung convoi de roabe, 
pământul stepei smuls din roea dură ; 
c drumul lung, puterile sunt slabe 
şi paşii grei se târâie prin zgură. 

In seârlâit afonie, roţi neunse 
plâng jalea robilor care le’mping 
calând zadarnic energii ascunse 
în braţele şi oeliii ee se sting. 

381 

www.dacoromanica.ro 


Halucinaţi tic norme obsedante 
şi chinuiţi tic foame şi de boli, 
trec răvăşiţi ea umbrele lui pante 
•din negrele infernuri de soboli. 

Din urmă temniecrii-i mână’n goană 
şi pare şiru’ntreg pornit la cale 
prin praful ridicat, o caravană 
pierdută în deserturi tropicale. 

Cu dcalu’n piept ei urcă serpentina 
să ducă lutul blestemat pe creastă, 
şi pare eă se năruie eu tina 
şi viaţa urgisită şi nefaslă. 


Sus pe taluz, par nişte răstigniţi 
- eu trupul plin de vânătăi şi bube 
îşi încordează muşchii fleşcăiţi 
şi-apoi se prăbuşesc peste hulube . 


. 382 

www.dacoromanica.ro 


VIZITA 


L -am aşteptat azi noapte pe Iisus 
să vină în celula mea săracă 
şi, ca pe vremuri de demult, să facă, 
mântuitoarele minuni, cu har de sus. 

Cu sufletul închis în carapace, 
priveam cu ochii tulburi, ca prin sită ; 
afară trecea vremea zdrenţuită 
şi cerul adormise în băltoace. 


383 

www.dacoromanica.ro 


Ca robii ţării mele, treceau norii, 
cu saci de plumb pe sub fereastra lunii, 
să-i scuture în morile furtunii : 
ca vocea dinamitei în istorii ! 

Dar lisus, întârzia să vină 
chemat de-atâtea mii de oropsiţi 

- din veacul trist, al neamului de sciţi - 
însetoşaţi de zări şi de lumină . . . 

In noaptea de cărbune şi de ceaţă, 
la geamul meu, trei degete-au bătut 
şi a intrat un ins necunoscut 
cu semnele adâncului pe faţă. 

Privindu-mă cu ascuţimide fier, 
a hohotit tiranica făptură 
şi fiarele de gratii se făcură 
că nu mai sunt, la geamul meu stingher. 

- Tustai aici de basme cu vampirii ? 
dar scutură-ţi durerea şi pustia, 
fcinci, tulburătoare ca beţia 

au flămânzii de patima iubirii. 


llrmcază-mă ! Afară c Puterea 
şi scaune lipsite dc domnii ! 

Eu i-ain răspuns : -Rămân printre stafii 
să’mpart cu ele temniţa şi fierea ! . . . 


384 

www.dacoromanica.ro 


- Urmează-mă ! Cu rumenite pâni, 
belşugul ţi se pleacă’ngenunciat ! 

Eu i-am răspuns : - Rămân înfometat 
dar nu pot să jertfesc la doi stăpâni ! 

-De nu-mi urmezi, nici zori, nici nopţi cu Iun 
n’o să apuce ochiul tău flămând ! 

Eu i-am răspuns :- Târziu sau mai curând, 
o Cruce nevăzută ne adună ! 

M’a fulgerat privirea de oţel 
şi gratiile s’au întors ’napoi . . . 

Departe, peste gardul dintre noi, 

Iisus mă aştepta s’ajung la El ! 


385 

www.dacoromanica.ro 


C 1 IJ T A 


Au sfârtecat-o fiarele păd urii, 
şi-acum, pe tancul ăsta de granit, 
vălătucind ninsori în colţul gurii, 
îşi iroseşte zărilc’n zenit . 

Ce aripi o îmbie călătoare, 
ce stele’n pajişti florile să pască, 
ce ape’n cer şi-au fost deschis izvoare 
truditele dogori să-i domolească ? 


386 

www.dacoromanica.ro 


Din Nicăieri, Niciundele ia forme 
şi pământescul vis devine-aieve : 

Cu mult mai minunate şi enorme 
grădinile pentru adami şi eve. 

Iar ochii ei, fântâni catifelate, 
în care-atât azur îşi află oază, 
pe câţi din osândiţi cu Crucea’n spate 
nu i-ar opri să bea din ei, amiază ! 

N’o mai ajung nici colţii de mistreţi, 
nici lupi cu ghiare nu-i mai dau năvală. 
Departe, Ciuta Sfintei Tinereţi, 
păşeşte în măreaţa vesperală ! 

Doar iezii munţilor, printre tulpini, 
din muguri câmpeneşti sugând putere, 
mai sprinteni izbucni-vor spre lumini, 
în salturi, peste stâncile de fiere . 


387 

www.dacoromanica.ro 


F R A Ţ I L O R DE C A N T E C 


Rătăceam boemi prin constelaţii 
dornici de un cântec solitar 
să cioplcască’n versuri, lapidar, 
tragedia-atâtor generaţii. 

Căutam în stele noi destine 
rupte din înaltul zodiac, 
cum, din adâncimile de veac, 
mari istorii răsăreau senine. 

Dar ne-a strâns din rătăciri stelare 
- pentru suflete să coacem rod - 
cornul unui tânăr voievod : 

Să’nălţăm din temelii, altare !“. 

388 


www.dacoromanica.ro 


în castele de cleştar, domniţe, 
şi-au lăsat condurii dc sidef 
şi mătăsurile pe gherghef, 
să lucreze bunde cu altiţe. 

Şi-au ţesut în mândrele războaie, 
lacrimi şi postav dc abanos, 
pentru fraţi, iubiţi şi Făt-Frumos, 
să le ţie la furtuni şi ploaie. 

Ne-aşteptau în verzile desişuri 
grele-armuri şi cântece de joc, 
munţi, păduri şi mlaştine de foc, 
să urcăm pe aspre povârnişuri. 

Potentaţi, cu minţile obtuze, 
ne-au zvârlit din Ţara, vrută rai, 
în Jilavele dc mucegai, 
să ne ningă vrcinile ursuze. 

Numai cerul ne-a urmat chemarea 
pas cu pas, pe drum de curcubeu, 
când în suflete creşteau mereu : 
Bărăganele, Carpaţii, Marea .. 

Şi ajunşi târziu la poarta vieţii 
peste moarte şi blesteme şi vânzări, 
celei mai iubite dintre ţări 
i-am jertfit toţi anii tinereţii. 


389 


www.dacoromanica.ro 


HAIDUCUL 


Mi-e inima surată cu plânsul şi ocara; 
durerile mulţimii întinse cumetrii, 
tot vrăjmăşiiul cu anii să-şi lepede povara, 
mi- am arvunit trăirea înaltelor solii. . . 

Prietenii de plauri şi duşmănoase meandre 
- ea’n primăveri dezgheţul, stârnind vâscoase clise 
mă cumpănesc anume cuiul vrcinilc’s easandre, 
unde durez fundaţii cetăţilor de vise ? 

Nu’s căi de poticneală soeoatele ee-mi fac 

de câte ori mă’mpungc destinul eu vreun junghi, 

dar firele sucite mă cuget să desfac 

şi- mi cat în desnădejde, eolţare pentru unghi . . . 


390 

www.dacoromanica.ro 


Kii vin câteodată din cercuri glaciare 
şi biciucsc în gloate cu vorbe care dor 
dar mi-mi cătaţi privirea ca apele’n vâltoarc 
căci am încinsc’n mine, călduri dc ecuator. . . 

Când locul din ciulcandrc şi răzincrila’n vine 
dorm stinse pc coclauri, ori zac sub cheutoare, 
durerea stăvilită, mai viu vucştc’n mine 
ea'u munţi căderi de ape mugind în urlătoarc 

şi vin câteodată din noaptea primitivă 
să bat berbeci în zidul viclenelor istorii 
şi de’ntâlnesc în cale o ciurdă împotrivă, 
mă năpustesc cu zimbrii, mistreţii şi dihorii. . . 

|)arcând mă calcă dorul şi-mi dezveleşte cântul, 
se răscolesc străbunii să-mi las urmaşii teferi, 
în noaptea’mpodobilă cu lot ce-a dat pământul, 
mi-e dor dc-uu sân dc fată şi-o marc dc lucclcri . 


391 

www.dacoromanica.ro 


IZVORUL 


- Nu m-ai băut în sfânta curăţie 
sub pavăza oglinzilor de-azur î 
Te-a spăimântat cleştarul, apa vie, 
sau cântecele mele dimprejur ? 

N*ai vrut să-ţi ud grădina în pârloagă, 
să smulgi din ea păcatele de pir; 
om trândav, într’o epocă beteagă, 
crescut cu lintea slabilor şi jir, 

mi-ai urmăritpână'n rărunchi, izvorul, 
şi apele în cale mi-ai secat, 
iar azi, ţi-i ars de secete ogorul 
şi tu, ca niciodată însetat. 

Mă cauţi printre stâncile de munte 
crăpata buză să ţi-o răcoreşti, 
dar nu mai curg din lacrime mărunte - 
sfinte minuni a semnelor cereşti . 

4 392 

www.dacoromanica.ro 


Prin grotele ce mi-ai săpat în cale 
în întunericul de nepătruns, 
m’am întâlnit cu energii termale 
din inima pământului ascuns 

şi m’am armat cu plumbul neclintirii, 
cu fierbinţeala-atâtor nedreptăţi, 
pucioasă, pentru izul stăpânirii 
şi fosfor, pentru’nchisele cetăţi, 

şi din telurice, aprinse măruntaie, 
vicz spre libcrtate’nfierbântat : 
arunc spre cer, un curcubeu văpaie 
şi duc în matcă, cerul înstelat. 

Mă-aşteaptă-afară - roşi de suferinţă 
amar de oameni înşelaţi de vraci, 
sleiţi de oboseli şi umilinţă 
şi gârboviţi de nemilos gârbaci 

şi vin cu toţi, sub peştera de stâncă 
să-şi umple vasul vieţii, pentru leac, 
că vin din noaptea nopţilor adâncă, 
să ard sub mine plaga unui veac ! . . . 

Tu fă-ţi din sulf, miros de iasomie ; 
mă bea coclit şi unge-ţi trupul gol. 

De nu m’ai vrut în sfânta curăţie, 
te vindecă cu zgura-mi de nămol ! . . 


, 393 

www.dacoromanica.ro 


DROJDIA 


M’au frământat cândva abile mâni, 
într’un ungher uscat de căpistere 
şi m’au lăsat, aluat fără putere, 
în jocul sterp al anilor hapsâni. 

Dospesc de-atunci ciuperci de mucegai 
şi m’am acrit de-atâta vitregie ; 
din coca mea acidă-mi fac tărie, 
să zămislesc puteri de jărăgai. 

Şi câţi drumeţi nu trec privind pieziş 
spre crusta mea crăpată de arşiţă 
- ca buza celui ars de răzmeriţă - 
când iese vara, galben, din desiş. 

Dar ei nu ştiu că hrana lor de mâine 
trăieşte’n mine, până la soroc, 
cănd grâul tot din holde am să-l coc 
şi-oi rumeni în coaja lor de pâine. 

Şi colăcerii nunţilor de ţară 

când vor gusta din miez dospit de mine, 

vor fi urat nuntaşilor de bine, 

că alt aluat e’n pâinea de secară. 

394 

www.dacoromanica.ro 


VERS DE TOAMNĂ 


De-acum, nu va mai fi nimic ! 

Doar plânsul streşinii stricate, 
când la firidă îmi va bate 
cu degete de mucenic. 

Aştept doar timpul să se scurgă 
ca o poveste dintr’o carte, 
când vântul aprig, de departe, 
va călări o toamnă murgă . . . 

Aici, nici vise, nici istorii, 
nu bat din pinteni deşteptări; 
speranţele, spre alte zări 
s’au depărtat ca şi cocorii . . . 

Viaţa, clocot de taifun, 
s’a zgribulit ca un arici. 

Ilei, Libertatea ! Basm pentru novici, 
s’a spânzurat aseară de un prun . . . 


395 

www.dacoromanica.ro 



c A n t i<: c t Arzi u 


Azi nu mai eşti aceia pe cari odinioară 
o aşteptau sub sălcii şi nuferii pe lac. 

De pasul tău uiei inimi, uiei flori nu se’nfioâră, 
iar visele pierite, ea ierburile tac. 

Cu vremile acelea ascunse în trecuturi, 
s’au dus din piept hulubii din Iragedul tău sân 
şi gura ee dăduse aprinsele săruturi 
şi farmecele care trecutului rămân. 

Apui pentru privire şi te desfaci de linii 
şi moare pentru cântec suavul tău acord, 
cum moare toamna care şi-a dat bogaţi ciorchini 
când şuieră tristeţea din îngheţatul Nord. 

Dar n’au murit nici ochii ee azi nu mai îmbată, 
nici buclele sorbindu-şi argintul eu nesaţ, 
ei an de an mai vie, aceiaşi de-allădală, 
treeulă’n alte fete, le cântă alţi bărbaţi. 


396 

www.dacoromanica.ro 


V E S P E R \ \ â \ 


Cântecul a tăcut - şi liniştea înainta maree. 
Iubita n’a mai vrut să stoic, 
obosită de letargia amurgului. 

Departe, luminile burgului 

ardeau chemări de ritm şi linii frânte. 

Creierii au uitat să mai cânte 
şi lăcustele să mai sară . . . 

Şi am rămas singur în noaptea de vară. 

397 


www.dacoromanica.ro 


FINAL 


Cândva, răpiţi din marea’nvălmăşeală 
o ancoră va creşte nevăzută, 
şl va rămâne’n urmă, zare slută, 
pământul, ce ne-a folosit: escală. 


Cu prora’nfiptă’n Univers, departe, 
pornim în cea din urmă croazieră, 
când vânturat pc aripi de himeră, 
văzduhul se deschide ca o carte. 


398 

www.dacoromanica.ro 


Lumi noi, de pretutindeni ne îmbie 
dar adăstăm din ce în ce mai tare, 
să revenim la ţărmul de plecare 
întorşi din netihnita pribegie . . . 

. . Şi iar se rup din ţărmul de lumină 
vâslaşi pribegi - ca noi odinioară - 
şi îndrăzneţi, când timpul îşi măsoară 
chervanele pornite din grădină . . . 

Apoi nimic, pe luciul de pe undă, 
niciun catarg nu sfredeleşte zarea ; 
un albatros ne va vesti cărarea 
tăcerilor din liniştea profundă . . . 

Doar o corabie, ca o minune 
va trece peste mările din cer 
când sprijinită de un conifer, 
o stea, va lăcrima o rugăciune . . . 


399 


www.dacoromanica.ro 


ION POPESCU 


401 

www.dacoromanica.ro 


LOC 


DE COLINDĂ 


î N 


Lerui - Ler, peste păduri, 
cântă parcă munţii suri ! 

Nu ştiu, stele-albastre ard ? 
Poate lacrimile cad, 
plânge cetina de brad . . . 

Lerui - Ler, a fost odată 
Ţara asta minunată 
că nici basmul n’o cuprinde. 
Din adâncuri care pier, 
veneau îngerii din cer 
peste ţară să colinde. 

Auzeai lângă bordei 
cântece de clopoţei; 
cântau clopote de-argint 
la palat de mărgărint, 
şi lăsau atâta pace, 
pe bătrânele conace . . . 


403 


www.dacoromanica.ro 


Cobora şi Domnul Sfânt 
cu Sân -Petru pe pământ, 
doi moşnegi, cu mâini de ceară, 
îi vedeai umblând prin ţară. 

Nu ştiai că prin nămeţi 
trece Sfânt izvor de vieţi, 
nici ştiai că ai la cină 
Sfânt, izvorul de lumină ! . . . 

Lerui, basmul ar tot creşte, 
de-1 începi, nu se sfârşeşte ! 

Lerui - Doamne, dalbe flori ! 

In ţara colindelor, 
mimai vântul mai colindă ; 
spartă-i uşa de la tindă 
de prigoana răilor. 


Casa nu e luminată, 
copilaşii s’au culcat 
necântând ca altădată ! 
Mama plânge’ncet la vatră, 
tata-i dus întemniţat . 


Lerui - Doamne, dalbe flori ! 

Pentru cei din închisori 
nu sunt clopote să sune 
astăzi pentru rugăciune. 

Eu aştept colindători 
croncănind, un stol de ciori . . . 


404 

www.dacoromanica.ro 


N’am nici nuci, 

nici mere dulci, 

nici colaci, nici pâine, mamă 

Le-oi da pieptul de aramă 

ca să-i smulgă inima ; 

s’o sfâşie - pradă grea - 

hrană pentru Ţara mea ! 

Le-oi da ochii mei de cer 
licărind - albastre stele - 
peste anii grei de ger 
ca să-i ducă ţării mele, 
pentru dorurile-i grele, 
pentru tot amarul ei ! . . . 


405 

www.dacoromanica.ro 


NU TE-AM 


UITAT!... 


Nu te-am uitat, dar nu-ţi cunosc privirea, 
nici mâna albă, nici uşorul pas . . . 

Atâta doar* mă biruie-amintirea 
şi’n ceaţa ei, trecutul mi-a rămas. 

Mireasa mea - din gând - de altădată, 
scump voal de nuntă, ceru-ţi stă pe frunte, 
îţi arde’n păr beteala argintată 
de mult amar şi multe doruri crunte. 


406 

www.dacoromanica.ro 


Nu ţi-a fost dat sărut de soţ pe gură, 
nici prunc la sân - amarnică osândă • 
şi chipu-ţi bobocit ca o răsură, 
ţi 1-a’ncleştat doar temniţa flămândă . . . 

Ce sori ieşi-vor mâine dimineaţă 
să lumineze’n slava care cântă ? 
Sân-Petru, coborî-va ca din ceaţă, 
ca să ne fie mare nun la nuntă ! 

Chiar eu i-am spus : -Veni-vor feţe-alese 
şi vântu serii va cânta’n vioară. 

Voi pune munţii mei în cap de mese, 
veni-vor şi pădurile din ţară . . . 

Va fi o nuntă, cum n’a fost sub soare ! 
De-atâta cânt - vecia să vorbească. 

Şi naşul nostru’n cer - la şezătoare - 
va povesti de Ţara Românească ! . . . 


407 

www.dacoromanica.ro 


409 

www.dacoromanica. 


DE MAI 

MULTE ORI PATRU 


CULES 



Mândru luceai, să mă bucuri, 
Cerule, mantie de scumpe zăpezi ! 
Câmpul mi-a dat numai sucuri 
rele şi timpul distruse livezi . 


SPERANŢA 

Frânte burghie în creer 



dor de’nddoliări cum adorm bântuit. 

Dela fereastră un greer 

trece prin noapte un fir sdrenţuit. 

LICEU 

Sună repaosul mare, 
clasa’n ogradă aleargă Spre fund ; 
colo în lemne-o ţigare, 
fumul - un vis e pe Marea de Sund. 

GUAŞĂ 

Cerul se’ntunecă’nlr’una 
rece, şi scapără zarea ades. 

Mată, prezentă, furtuna - 
iute lăstunii-suveice o Ies. 1 


410 

www.dacoromanica.ro 


EXCURSIE 

Cântă pădurea şi cheamă 
umbra răcoare şi udă s’o’ncerci . . . 
Stropul de rouă-a zis: „Bea-mă!“ 
stors de-o ferigă pe-un cuib de ciuperci. 

DUMINICĂ 

Cât dc tăcute sunt toate ! 

Câzclc. fluturii sboară încet, 

norii uitat-au să’nnoatc, 

lacul reflectă cum doarme-un boschet. 

TABLOUL VISAT 

Pânza înlinsă-cra albă. 

La un semnal izbucneau luminos 

toate culorile’n salbă, 

fix curcubeu pe un ccr prăpăstios. 

SEARA 

Norii deschid paranteze, 

pomii asemeni, şi pe dealuri se’ntind 

văluri ce vin să se-aşeze 

din albăstrime pe-un trup suferind. 

ILUSTRAŢIE 

Creasta - etapă de sboruri - 
Luna se-opri, deslipit coviltir 
de pe caleaşca de doruri. 

Ştie ocolul să-l taie-un vampir . . . 


411 

www.dacoromanica.ro 


MĂRŢIŞOR 

Munţii în verde se'ncalţă 
frunţile-şi pierd în cununi de păduri, 
aburul cetii i-înalţă 
soarelui tânăr curate-albituri. 


B A L C I C 

Doarme Dionysos printre 

stânci de sidef şi păduri de calcar. 

Gata în somn e să intre 

din Euxin în Olimp - statuar. 

DIMINEAŢA 

Plaja o umplu scăldaşii. 

Soarele-i alb peste ei ca o stea. 
Marea - o taie vâslaşii. 

Limpede, roză, îi vântură ea. 


VIZIUNE 

De fanteziştii mei cedri 
prinde-şi un colţ moliorîtul drapel 
ce îl străbat tetracdri 
incadescenţi - presimţitul apel 


F I L M 

Celuloid, Valentino, 

Doug, Micul Lord, fulgurate splendori, 

copilărie, revino ! - 

Salt descompus, cheltuit în vâltori. 


412 

www.dacoromanica.ro 


INSCRIPŢIE 

Cană de tablă, şi dragă, 
apa’nehisorii coclită ce porţi, 
pică-mi balsamul pe plagă, 
filtrul cel dulce - mă culcă în morţi ! 


NEGATIV 

Scrum în arsura de lavă, 

m’au părăsit şi dorinţe şi gând ; 

am eşuat în zăbavă, 

spartă clepsidră. 0, zile trecând ! 

l'N TEMNIŢĂ PE ARGEŞ 

S’au risipit cântăreţii, 
arborii goi îmi ciocnesc un prelud, 
vântul sugrumă păreţii, 
patul e rece, oblonul e ud. 

CRĂCIUN DE ZECE ORI ÎNCHIS 
Curbe ce-ar fi să rezulte 
din şlefuire în gestul intim, 
strâng vătuindu-se, multe, 
reminiscenţele calmului prim. 

MICUL OASPETE AL LUI ION PILLAT 
Stol de vacanţe în urmă ! 
pieptul se strânge fugind printre ani. 
Timpul deodată se curmă : 
frunza vrăjită-i în parc la Miorcani. 


413 


www.dacoromanica.ro 


UMBRA 


Fum rătăcind ori corabie 
evoluând legănat şi gracil, 
pană lăsată de-o vrabie 
imponderabil pe locul fragil. 


ASTENIE 

Mintea, pustie, răsună. 

Albii secate departc-s subt punţi. 

Palide raze de lună 

zac destrămate, uitate pe munţi. 

R Â V N Ă 

Sâmbăta Marc, acceaş, 
lal-o ! Acclaş băiat c’n iatac. 

Ah, de-aş putea, ca ei aş 

fi astăzi, azi doar să nu mă prefac ! 

GĂSIRE 

Urci sau cobori doar o treaptă 
unde-oi fi’n noapte-asvârlit tremurând 
Domnul, Iubirea, te-aşteaptă. 

Pace, lumină, căldură-i născând. 

PARALEL 

Verde’n lumina lui, lacul 
leagănă-albastrele mele oglinzi. 
Vântul răsfiră copacul. 

Deapăn, paing prizonier între grinzi. 


414 


www.dacoromanica.ro 


GRAŢIE 


Neîndrăznind lăcrămioare, 

melci, pietricele, retras zmeuriş, 

rostogolindu-se soare 

doar pentru mine - se’ntorc pe furiş. 

ANIVERSARE 

Totul n’a fost decât o clipită 
şi au trecut deatunci ani tot mai cruzi. 
Inima, iarăşi stârnită, 
geme’ntr’un flaut ascuns. 0 auzi ? 

L U T ETIA 

Lume dansând, bulevarde 
îndantelate de pulberea gri, 
parcuri, parure, mansarde, 

Quai Malaquais, Madeleine, Paris ! 

CREPUSCUL 

Doamne*, sfârşeşte la noapte ! 

Mult e dc când Tu morişca-ai pornit ; 

bube imunde curg coapte, 

morţii te-aşteaptă şi viii-au pierit. 

RE FLUX 

C a o petală-i uitarea 
ultimei zile pe ochiul sleit. 

Marca - sc clatină marea, 
algele-s parcă un păr despletit. 


415 

www.dacoromanica.ro 


MUZICĂ (fratelui meu) 

Plâng, şi subtil mă îngână 
ploaia...' Egală-i cum pigule’n jur 
şi tamburinu-i îmi mână 
lin, pe tulpine’n senin, plânsul pur. 

DIALECTICĂ LĂRGITĂ 
Iată pornit, câtă zarvă, 
regnul de mâl, asasin şi stupid. 

Poţi să auzi cum o larvă 

vrea să rămână stăpână - pe vid. 

ÎNTREBARE 

Visuri şi soare şi păsări, 
soare şi păsări şi vânt năvălind, 
viaţă - de unde tot răsări, 
singură’n tine minunea sporind ? . . . 

CALEIDOSCOP 

Focuri, safire şi stele 
de aur, că joacă’n memorie părând, 
aşchii de roşu, mărgele, 
se potrivesc înspre-un centru căzând. 

FLĂCĂUL 

Şueră-o sârbă poznaşă 
prin strungăreaţă, la piept desfăcut, 
trup satinat subt cămaşă 
aspră - odorul Zamfirei, băut. 


416 

www.dacoromanica.ro 


N OCTURNĂ I 

Sallă-se roşie şi-apare 

Luna. Rotundă, se lasă pe’nlins 

ea pe o eoardă. Vioare 

ţin un tremolo din gongul atins . . . 

NOCTURNĂ II 

Rlondă ea piersiea-i luna 

cum se răstoarnă, se culcă’n velur 

tulbure-albastru ea pruna. 

Unde mi-e luntrea, arcanul, s’o fur ? 

NOCTURNĂ III 

Ocliiu de argint pe linţoliul 
imemorialelor stări suspendat, 
luna visează din doliul 
lumilor - pajişti, un râu înstelat . . . 

SCULPTORUL 

Piatră în muchii, inertă ! 
lnima-i caut-o greul ciocan 
dalta-adâncindu- o certă 
tot mai aproape şi tot mai avan. 

ASCULTÂND POETUL 

Umbre creşteau ca’n biserici . . . 
Sună o harfă pe sbucium de mări, 
cai de’ntuneric, feerici, 
sboară’n văzduhuri, aprind conslelăr 


417 

www.dacoromanica.ro 


PRE FIGURAŢIE 

Pe o cărare pustie 

cine mă’mpinge ? Ezit, mă feresc, - 

plină fântâna, lucie, 

să mă-oglindesc mă obligă. Pălesc ! 

INTERMITTENCES DE COEUR 

Mamă, şi-acum mă străbate 
bocetul tău, şi-s pierdut doar dc mult - 
încă de când, crâncenate, 
îmbrăţişările alţii mi-au smult. 

ZI DE MAI 

Ţiue păsări în aer, 

raze fierbinţi răscolesc înteţit 

dc pretutindeni un vacr. 

Ce vicrme’n carne fusese-amorţit ? 

ALEŞII 

Crapă’n tăriia-i cerul 

ros de priviri implorând ajutor 

şi îndurare. Misterul 

arde’n scânteia din lacrima lor. 

LUMINA FURATA 

Hăul pe veei mă încape, 
mor în ştiinţă. Spurcatul, acerb, 
strajă-i, călare pe ape. 

Strâng în orbite-orizontul superb. 


418 

www.dacoromanica.ro 


LUMINA PRIMITĂ 

Doamne, lumina e’n mine : 

M’ai inundat pentru viaţă’n botez ! 

Un sărutat orice spin e . . . 

Ciob de-aruncat, ce făcui s’o păstrez 

MELANCOLIE 

Toate au fost ca şi astă 
verile ? Plopii abia înfrunziţi, 
goală aproape-i şi coasta 
dealului; noi, nu eram încă-albiţi. 


RUGA 

Judecătorul să lase 

somnul flămând aburind necuprins 

pe hârbuitele oase 

dorul să-mi svântc din lutul încins ! 

STARE MARINĂ 

Stânci mucezind, o, răbdare ! 

Tristan îşi strigă delirul final, 
spuma ghirlandc-i, mortuare - 
peste surpări mai alunecă-un val . •. . 

SECRETUL 

Puncte şi-accenlc îmbină 
galben cu-albastru şi roş, violet, 
întrezăresc în lumină 
drumuri şi spaţii. Atâta, încet . . . 


419 

www.dacoromanica.ro 


CERNĂUŢI 

Intr’o odaie străină 
pieură-alarmă tramvaiul pierdut. 

• Haidem la Gara • Grădină, 

poate-1 mai prindem, să mergem Ia Prut ! 

SOBORUL 

Preoţii, toţi se rugară . . . 

Cânturi ce stăruie’n aer prelung 
peste fiinţa fugară - 
suflete’n rană ca mirul le ung. 

CATREN DE TOAMNĂ 

Frunzele cad pe’ntrecute, 
date o clipă cu purpur regal. 

Ciori imobile’n crăci, mute, 
seamănă-a bărci pc un strâmb litoral. 

D0UĂZECIŞ1CINCI DECEMBRIE 

Curge din clopote miere : 

bronzul şi-arama în văzduh s’au topit . . . 

Lina de-acum adiere 

poartă-un surâs de copil, însfârşit. 


GALERĂ 


Oamenii, strâns, mă’nconjoară, 
nu scap de ei nici în plâns nici în vis. 
Sprijinul lor - o povară ; 
singurătatea’ntre toţi m’a ucis ! 


420 

www.dacoromanica.ro 


E R O S 


Pulsu-ţi simt dela distanţă 

ritmic în spaţiu; îmi rumpi cu un gest 

descumpănită balanţă ; 

gbesul ce-mi dai e şi psalm şi incest. 


EPIGRAF 

Rupte din verzi cimitire, 

seva lor tare am supt-o cu-amar - 

puse, neclară-amituire, 

flori, buruieni, la’ntâmplare’n ierbar. 


421 

www.dacoromanica.ro 


ŞTEFAN TUMURUG 


423 

www.dacoromanica.ro 


COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI 


DIN U. R. S. S. 


Sub fereastra amintirii ne-adunăm 
cântecul de altădată-1 colindăm. 

Şi-a cernut un înger florile tiptil 
peste fruntea mea senină de copil. 

Mamă, mamă, cresc nămeţii, suferim, 
flori de măr într’o cunună, velerim ! 

Brazii ard în vatra vechiului cătun 
noi cântăm colindul unuijiou Crăciun. 
Doamne arde’n focul inimii zăpezi 
fruntea noastră, mamă, iarăşi s’o dezmierzi. 

Mamă, mamă, cresc nămeţii, suferim, 
flori de ghiaţă’ntr’o cunună, velerim ! 

Răbufneşte’n vaier stepa către ccr 
brazi îşi leagănă în vârfuri, Lerui Lei ! 

Trec în caravană magii dorului 
peste fruntea rece-a luptătorului. 

Mamă, mamă, cresc nămeţii şi pierim 
fără nume, fără ţară, velerim ! . . . 


424 

www.dacoromanica.ro 


VIRGIL VASILIU 


425 

www.dacoromanica.ro 


MĂRTURIA 


POEZIEI 


Ne-aţi smuls din braţe desnădăjduite 
în miez de noapte’n rânjet de pistoale 
şi ne-aţi crestat pe trupurile goale 
stigmatul urii hoardelor sluţite. 

Din hrube fără aer, strânşi în zale 
de foame şi’ntuneric, ne-aţi scos vite 
de jug, s’abatem fluvii ocolite, 
în rând de cinci, sub straje de pumnale. 

Pe dealuri fără fân şi svon de mierle, 
ne-aţi rupt de oameni, slovă şi-amintiri ; 
dar nu ne-am frânt şi aspre scoici de perle, 

din suferinţă-am rotunjit sclipiri 
ce’n templul judelui ce va să vie, 
vor fi cu voi, unica mărturie. 


427 


www.dacoromanica.ro 


ELDORADO 


Ce’nfriguraţi pândim ia uşe 
Canal, Canal: aer, lumină, 
pachete, mărfuri la cantină 
şi vorbitor fără cătuşe ... 

Voinici ţinuţi cu nod şi bale, 
buni de easma şi de povară, 
n’avem astâmpăr, ca o fiară, 
pătulului îi dăm târcoale. 

428 

www.dacoromanica.ro 


Pe zidul negru, triumfal 
şi-au pus „bandiţii" semnătura 
sub ziua’n care zbârcitura 
le-a fost mânată spre Canal. 

A zecea zi ne-au scos din cuşcă 
prin glod şi beznă'n mare zor, 
să fim în ţarc de Mărţişor 
cu-arnici de ghimpi şi moţ de puşcă. 

înconvoiaţi pe sub tampoane, 
printre traverse, peste şine 
şi cu pistoalele’n ciolane, 
gonim spre cuşca de porcine. 

...Pornim prin noaptea de Februar, 
turtiţi, cu umerii în cute, 
cătând prin ochiul cu grătar 
să recunoaştem gări trecute. 

Şi podul Dunării ce-aşteaptă 
ca să-i scurtăm vadul spre Mare, 
şi aer, soare, lume dreaptă 
din primul semn de liberare. 

... Oprim. Obloanele se lasă : 
aceiaşi grije de canoane: 
pistoale’n coaste, aghioase, 
prin pietre, gropi, pe sub vagoane. 


429 

www.dacoromanica.ro 


Canalul. Unde e Canalul ? 

Dar Poarta cu zăpadă’n nume ? 

Pe drum apare parc’anume 
o ceată rumegându-şi halul. 

Mai cenuşie ca ţărâna 
scobită’n şanţul cu muşdei 
de sape prinse ca’n ţâţână 
pe umerii plecaţi şi grei. 

Mantale sure ca scaeţii, 
galoşi, picioare goale, opinci 
şi galbenul din scocul feţii, 
se duc sau vin, în rând de cinci, 

sub cerul muced de leşie, 
pe drumul cu nămol în salbă, 
c’am vrea, când ne pornesc, să ţie 
peste pământ şi Poarta-Albă. 


430 

www.dacoromanica.ro 


I) AR NOI... 


La început eram tăcuţi şi trişti, 
visam şi n’aveam poftă de mâncare 
şi ae credeam cu toţii nişte Crişti 
dintr’o telurică crucificare. 

(Fragment dintr’un poem uitat.) 


Ne-au despărţit de mame şi neveste, 
ne-au luat copiii, holdele şi plugul, 
plecările în voie - din poveste - 
şi ne-au lăsat, pentru grumaji, doar jugul 

şi viaţa ... ca să tragem brazdă’n pirul 
Dobrogei de la Dunăre la Mare ; 
dar azi vătafii ne-au strigat că birul 
vieţii e’n zălogul de plecare . 

- Iisuse, oare ţărnaCăpăţânii 
ajunge pentru crucile din spate 
ca să le’mplânte toate’n rând căpcânii 
când ni s’or frânge glesnele crestate ? 

Şi-acolo sus, simţindu-te aproape, 
chemându-Te cu nume de părinte, 
ne vei lăsa sutaşilor cu ţape 
cum Ţi-a fost scris şi Ţie mai’nainte ? 


431 

www.dacoromanica.ro 


Dar poale-i prea trufaşe-alăturarea, 
şi nici nu-i potrivită chiar anume, 
că Tu ştiai când lepădai suflarea 
c’a treia zi Te vei întoarce’n lume ; 

şi că-Ţi vor plânge neamurile chinul, 
’nălţând zidiri în cari să poposeşti 
ori alergând în oaste tot creştinul 
când Tc va şti suh chivăre turceşti. 

Dar noi . . . cc nu’nviem decât cu glasul 
alămurilor vieţii dc apoi, 
şi-ain ridicai cu braţele şi pasul 
pământul golgotirii prin noroi ; 

şi nu nc-a oţclit privirea mamei, 
doar când şi când, prin gratii, suduită 
la capătu-unei nopţi, sub biciul foamei 
şi-ai gerului, în poartă străjuită. 

Iar dc-ar veni să nc’ngrijească groapa 
n’ar şti mormanu’n care putrezim, 
zvârliţi în grabă, îndesaţi cu sapa, 
ca hoitu-unei jivini ce-o izgonim. 1 

Noi ce umblăm în cuşti, cu fiare’n mâini, 
tânjim în hrube şi mâncăm în ploaie, 
şi nu ne lasă ucenici nici câini 
s’avem, că-i otrăvesc ori ni-i jupoaie. 


432 

www.dacoromanica.ro 



... Noi nu vom şti să ne’nsoţim cu moartea 
şi vom scrâşni, prădându-Te de lauri, 
când s’ar cădea să iei în lume partea 
celor pândiţi de gloanţe prin coclauri. 

Sau...poate-atunci, cu mâini de Dumnezeu, 
vei umple ochii să euprindă’n grabă 
tot povârnişul ăstui veac pigmeu, 
în care viaţa toată-i pe tarabă. 


433 

www.dacoromanica.ro 


VORBITOR INTERZIS 


Astăzi ar fi după ucaz 
să-mi vie litera vederii : 
eu într’o cuşcă cu zaplaz 
in alta tu şi temnicerii. 

Iar între noi trei paşi de gang, 
că mâinile n’au întâlnire 
şi vorba-i greu de pus în ştreang 
când strigă-atâta omenire. 

O noapte’ntreagă - de podagră - 
în tren bălos şi car cu gloabe, 
să fii în zori la Valea-Neagră, 
să prinzi întorsul de Ia roabe. 

Ba văd o noapte şi mai chealbă 
în câmp de iarnă’nţărcuită 
de puştile din Poarta-Albă 
lângă dăsagcle cu pită. 

A doua zi la asfinţit 
s’auzi : -„Mutat cu hoţii’n Iot“ ! 
când peste noapte-un pâlc orbit 
fu zob sub tren, cu gărzi cu tot. 

434 

www.dacoromanica.ro 


De câte ori hâtrii din tinde 
nu te-au împins cu rât măscar 
că prea’ncărcase’n sac merinde 
furnica, pentru un tâlhar. 

Şi slatu’n gări, la Dorobanţul, 
la Taşaul, şi-acrobaţia 
de pe sub roţi, sărind prin şanţul 
lăsat drept chciu la Medgidia. 

N’aveam cuvânt să-ţi apăr truda, 
că-1 întorceai în întrebări 
de pofte şi nevoi, iar ciuda 
pierea’n surâs şi întâmplări. 

La prima întâlnire’n zeghe 
- sărise anul fără veste - 
uitaseşi nopţile de veghe 
şi toată casna de neveste. 

De-atunci n’a fost zi sorocită 
în care să lipseşti: cupole 
de nori dc-aşi fi surpat, cumplită 
mânai spre zidul lui Manolc. 

Iar azi, când porţile- s închise, 
te simt cum te desfaci şi cum 
scrâşneşti, parcă zăvoare’n vise 
te’ncing, să nu porneşti la drum. 


435 

www.dacoromanica.ro 


IMN PENTRU HRAMUL ADORMIRII 


[n ţarcu-acesta, străjuiţi de flinte, 
cu ce să-ţi prăznuim plecarea, Doamnă, 
în stol de îngeri, peste nori’nainte, 
spre tronul fără noapte, fără toamnă ? 

Noi iTavem flori cu bucle aurii 
din care să’mpletim chenar icoanei, 
nici smirnă, s’o topim printre făclii 
-în neagra desnădejde a satanei. 

Şi dac’am vrea să-ţi încrustăm pe piatră 
un legământ plecat dc închinare, 
noi nu suntem stăpâni pe nici o vatră 
ca s’o grijim vremelnic în altare. 

436 

www.dacoromanica.ro 


în stepa cu ostateci înjugaţi 
n’au înverzit decât cununi de spini 
pentru calvarul ochilor scuipaţi 
sub care Te-ai oprit ca să Te’nchini. 

Pe uşile de bar, împărăteşti, 
am zugrăvit arhangheli vestitori 
cu chipurile ce le întâlneşti 
oriunde Te arăţi prin închisori. 

Tu singură, în strai de curcubee 
ne-ai primenit nădejdea’n dăinuire 
şi n’am ştiut alt farmec de femee, 
mângâetoare mamă fără mire. 

De pretutindeni vii : din flori, din ghimp, 
din ochi de lup, din stânci şi din apus, 
Tu care-ai adormit fără de timp 
şi-alini cu mâna pusă pe Iisus, 

în templul suferinţei noastre-aduci 
odăjdii pentru slujbele de hram, 
când braţele ni se desfac dc cruci 
şi din robii, se’nalţă’ntregul neam . 


437 

www.dacoromanica.ro 


ALAI DE ÎNMORMÂNTARE 


Mânaţi cu zor în poartă, ostatecii betegi 
ori schilodiţi de piatră, ce’n cârji mai stau întregi, 
sau schilodiţi sub dâmburi - plămânii’n ci fierbinţi 
par chipuri coborâte din zugrăveli de sfinţi. 

Spre bolniţa cu gratii aşteaptă-un car să-i poarte 
sub pază grea de flinte, când sunt păziţi de moarte 
aduşi ca de vârtejuri când soarele se’ngână, 
la asfinţit zac încă nevolnici pe ţărână. 

Cadin senin porneşte zănatec vânt de zarvă, 
se nărue pământul sub lâncezită larvă 
toţi temnicerii strigă, bolborosesc zapise, 
sudaJma’nchiagă ceata şi porţile-s deschise. 

Dar când s’atingă carul, învârtoşaţi de spaimă, 
se’ntorc în loc schilozii, n’aud ocări cu „hai mă‘\; 
un frate de osândă, prin blăni negeluite 
tot despuiat, în ladă, le-aruncă’nţepenite 

priviri, încât niciunul nu vrea să urce carul 
cernit şi-o iau în urmă-i, şontâng, înspre hotarul 
cu leşuri fără cruce, alcătuind în zare 
un nechemat, fantastic alai de’ nmormântare. 

438 

www.dacoromanica.ro 


MOARTEA CÂINELUI 


Din nou se răsucesc ciurlanii 
pe’ntinsurile dobrogene, 
adăugând alt an la anii 
de când le scormone cangrene. 

Convoi de’nvinse căpetenii, 
ne’mpinge sluga prin coclauri ; 
flămânzi, cu feţe de vedenii, 
săpăm, icnim, sub ploi, prin plauri. 

In grajduri cu podele’n caturi 
ne mână bâta şi sudalma 
Ia ieslea’n care nu te saturi 
şi dormi pe rumeguş de-avalma. 

Nici un crâmpei de omenie : 
ne’ntind viforniţi de zăpadă, 
se'schimbă paza la chindie, 
dar noi rămânem nopţii pradă. 

Spre miezul zilei când ne-aduc 
în ţarcul cu şoproane hâde, 
ne’mpleticim leoarcă’n surtuc 
şi nimeni nu mai poate râde 


439 

www.dacoromanica.ro 


şi nici nu plângem, că în plâns 
mai e un vierme de speranţă, 
ne prăbuşim cu strai nestrâns 
cu ochii ţepeni, peste-o zdreanţă. 

0 boare vie de căldură 
mi-alintă mâna: e un câine 
pe care scârbele- 1 bătură 
să nu ne dea mulţam de pâine. 

Când mi se gudură, îmi pare 
că el mai ştie c’am fost oameni 
întâmpinaţi cândva cu soare 
în ochii’n care te asameni. 


Şi’n neastâmpărul din labă, 
iu vânluralul cozii spornic, 
pricepi cum câinele te’nlreabă, 
îngrijorat, sfătos şi dornic. 

Prinzându-mă încet în joacă, 
îl strâng mai tare de lăbuţă, 
uitând de iesle şi de troacă 
când văd cum dinţii lui mă cruţă. 

Până mai ieri ieşea cu noi 
pitit Iq poartă printre rânduri 
să nu- 1 stâlcească-un vistavoi 
ce-i înţelese rostu’n gânduri. 


440 

www.dacoromanica.ro 


Trecea apoi fălos în frunte 
••ntindu-şi ochii ca un stolnic 
ce-şi strânge oastea’n locuri crunte 
să nu se-abată vre- un nevolnic. 

Iar noaptea’ntreagă sta de veghe, 
cătând prin şanţ la fiecare 
şi mârâind, când printre zeghe 
trecea un staroste mai mare. 

Dar într’o zi porni urgia : 
cu bâte, cizme si arcane 
- şi-arată tâmpii vitejia - 
dar câinii nu le cad în toane 

şi’n dor de oi, lingând-şi baciul, 
ni se întorc, ca la o stână, 
iar dacă nu-i stârpi gârbaciul, 

o scăfârlie mai hapsână 

/ 

scorni otrava scursă’n foaie, 
pe rând, cum laţul o apucă. 

Griveiul meu, ascuns sub ţoale 
fu cel din urmă. 0 nălucă 

îi mână ochii grei dc rugă 
pe o poiană’n stropi dc soare, 
cu miei ccrcându-şi paşii’n fugă 
şi cu haiduci în depărtare. 


441 

www.dacoromanica.ro 


T R I S T I A 


în ţarcul eu barăci de lazaret, 
pripit din spaimă, ură si delir 
pe ţărmul cu belşug de vânt şi pir, 
întoarcem anii tristului poet ; 

şi’n fiecare, târgul lui uitat 
reînviază’ntr’o fastuoasă Romă 
cu dansuri şi ospeţe în aromă 
de cupe răspândite prin palat. 

Când seara ne primesc podele’n caturi 
să le’ncălzim cu suflul din obidă, 
se redeşteaptă ca’ntr’o cristalidă 
surâsul alb al pânzelor din paturi. 

442 

www.dacoromanica.ro 


Iar şoapta-afundă a blândelor covoare 
pluteşte printre scândurile roase 
şi ni le’mplântă mai adânc în oase, 
svârlindu- ne din nou în închisoare . 

Din bobul mic de jar dintr’o ţigare 
un foc la gura sobei dogoreşte 
când viscolul răzbate ca un cleşte 
prin geamul spart şi-l stinge’ntr’o suflare. 

Un câine zgribulit întinde botul 
cu ochii’n vâlvătăi de mângâere, 
trezind pe umeri capul care cere 
să se ascundă’n caldul tău cu totul. 

Pe geamuri, gerul rânduit-a flori 
ca să primim trecutul de pripas, 
iar foamea a’njungliial viţelul gras 
şi-am scos din lăzi găteli de sărbători 

cu bumbi din cerul nopţilor de trudă, 
strângând în braţe anii de răsfăţ 
cu basna regăsiri i’nlr’u» ospăţ 
iluminat de febra ce ne-asudă. 


443 

www.dacoromanica.ro 


VACANŢA 


MARE 


In rânduiala trudei pe pământ, 

noi nu mai ştim c’au fost şi sărbători; 

acelaş tri st, vărgat şi sur veşmânt 

ne- ascunde pielea parcă-i prins de pori. 

Şi niciodată nu mai năpârlim, 
aceleaşi zile lungi tivitc’n noapte, 
aceleaşi nopţi în zori le’năbuşim 
sub namili de pământ, cu palme coapte, 

prin vuet de viforniţi sau prin glod. 
în părul ăstui nou destin de vite 
râvnim la tihna osului schilod : 
să nu mai ştim de praznice muncite, 

să ne’nchinăm măcar de-un sfânt Crăciun. 
Fără răgaz ne mână’n cârd argaţii, 
ne trag din bolniţi, poate-i vre-unul bun 
că nu şi-a lepădat de tot ficaţii 

444 

www.dacoromanica.ro 


ba spun că munca- i de la noi şi-o vrem, 
când fiecare gest ni se măsoară 
în dubele cu chin şi cu blestem. 

Şi nu le- ajunge ziua până’n seară 

nici noaptea toată, de-ar putea şi globul 
1 'ar învârti Sub soare mai răzleţ, 
să nu mai fim lămpaşi pornind cu zdrobul 
de zori, să piară umbra de hârleţ. 

în noaptea de „Lumină din Lumină“ 
noi strângem mai vârtos din târnăcoape 
iar garda-şi latră strigătul din splină 
să nu- L vedem cum scânteie pe-aproape. 

Iar când ne- a fost lăsat în râncczcala 
din prici, ca să ciocnim dc.Paşti, lopeţe, 
ne-au scotocit în miez de noapte ţoala 
să-I prăpădim cuvântul dc blândeţe. 


Şi zilele se’nşirue’n convoi - 
Duminicile’n zeghe şi tânjeală - 
un dangăt surd se’ncumetă spre noi 
trezind o sărbătoare ireală. 

Dar dintr’odată toate s’au oprit 
într’o înverşunată nemişcare : 
escavatoare, răngi şi gabarit, 
Canalul tot e stană şi lingoare. 


445 

www.dacoromanica.ro 


Tăcerea pretutindeni a’mpânzit 
cu fire de păianjeni şi uitare 
ce ne-aminteşte c’am copilărit 
şi-am aşteptat cândva vacanţa mare. 

Cum răvăşim boccelele cu sârg 
ca nişte urâcioase, vechi ghiozdane, 
adulmecăm departe poame’n pârg 
şi mirosul de pluşuri din vagoane ; 

şi fremătăm cu inima uşoară 
că iar vom fi în case, printre oameni 
aşa cum ne vedeam zburdând la ţară 
când mântuisem cel mai greu examen 


446 

www.dacoromanica.ro 


ŞTEFAN VLĂDOIANU 


447 

www.dacoromanica.ro 


P S k L M 


Doamne ! Măgăreaţa ta domoală 
răbdurie biata la ciomag, 
iat-o ! Săvârşitu- Ţi- s’a’n prag, 
rumegând năluci din traista goală. 

Obosită ea, să tot adaste 
fânul jinduit de la otreţe, 
derăchia slugii pădureţe 
cercetată- i haşma, pe la coaste. 

Duhu-i prost, iertatu-i de belele 
zvârle din copite împrejur, 
razna, pe maidane de azur, 
dracilă să’nfulece şi stele. 

449 


www.dacoromanica.ro 


TESTAMENTUL 


Ia-mi inima, o cupă, să-ţi cânte’ncet şi lin 
şi cătinel clătită, să-ţi tremure’n răsfrângeri 
tărâmuri neaieve, ostroavele cu îngeri 
şi’mbie-mi- te’n zâmbet, rotundul ei prea plin. 

Primeşte- o poete, s’o ai la ceas târziu 
părtaş la marea taină; deşart-o pe'ndelete. 
Poemele- i nescrise şi visu-i să te’mbete 
de câtă frumuseţe am jinduit- o viu. 

450 

www.dacoromanica.ro 


THEODOR GHER ZUCA 


451 

www.dacoromanica.ro 


M I S E R E R E 


• * r- 


Prin stepa cu viermi şi oase 
tăcerea a paragini miroase 
- Temniţi de tăcere - 
doar ciulinii într’un târziu îngână 
Miserere . . . 

Cerul surpat la hotar 

nu mai dă nopţilor, stelelor, har. 

Şi nimeni nu mai pleacă 
şi nimeni nu mai vine . . . 

Vremea se preface în ruine. 

De ce te ascunzi ? Nu ai ce ascunde 
e aceiaţi înfrângere, oriunde, oriunde . . . 


453 

www.dacoromanica.ro 


Lagărul de moarte Midia. 


Litere roşii de început de Evanghelii uitate 
un câine noaptea trezea nostalgiile toate. 

Se îmbrăţişau buruieni cu oase în pustiu 
eu eram mort acolo, strigoi, nu mai ştiu. 

Un câine noaptea se tânguia . . . 

0 crime, o glorii, o arte . . . 

. . . Ca în Ghetsimani nimenea nu răspundea, 
nu răspundea singurătăţii de moarte . . . 

454 

www.dacoromanica.ro 


DRAGOSTEA DINTÂI 


Din mărturia plânsului te văd 
cu zâmbetul dimineţii când mă mângâi 
îmbrăţişarea ta în şoapte ca un năvod 
eşti dragostea mea cea dintâi. 

Te înalţi în fiecare rugăciune ; 
numele tău îl cânt printre gratii 
dela soare răsare, la soare apune, 
eşti dragostea mea cea dintâi. 

Trec anii grei cu negre năframe 
aud bocetul ierbii la ore târzii 
şi cuprins sunt de jale, de spaime, 
dragostea mea cea din urmă, dragostea dintâi. 

0 să vii iar pe înflorite poteci. 

Te aştept în lanţuri însângerate 
dragostea mea din urmă, dragoste de veci 
Sfântă Libertate, Libertate . . . 


455 

www.dacoromanica.ro 


DE ACUM ORICE CUVÂNT PĂTIMEŞTE 


Sta închis fiecare în sinea lui - 
cu noaptea, cu însingurarea cerului . . 

Orice cuvânt pătimeşte în teamă 
şi tăcerea care ne cheamă 
ne surpă în genune, 
în veac orice drum e deşertăciune . . . 

Fiecare din umbră, după colţ, 
pândindu-şi umbra, străini 
prin căile nopţii - convoi de morţi, 
cu cătuşe în suflet, cu cătuşe la mâini 

Şi care Rang - 

de fiecare stea atârnă câte un ştreang 

Şi stă închis fiecare în sinea lui - 
cu noaptea 

cu însingurarea cerului . . . 


456 

www.dacoromanica.ro 



MI-E DOR DE CASĂ DE IERUSALIM 


Mi-e dor de casă 
de Ierusalim 

de drumul spre Emaus . . . 

Ca fiul risipitor, străin, 

Mântuitorule, 

cuprins sunt de o tăcere neînţeleasă 

cu ascunse oseminte, cu gratii. 

Fiecare cuvânt, 

peste zidul orelor târzii, 

se întoarce spre mine 

înfricoşat şi înfrânt, 

năpădit de pustiu, 

Şi pustiul creşte in ierburi, 
în vise, în veac. 

Nu mai ştiu 

nici cu morţii să tac. 

Necunoscuţi, 
poeţii au amuţit. 

Sfinţii au fost omorîţi. 

Mântuitorule, 
mi-e dor de casă 
de Ierusalim, 

Auzi-mă ! 

Toată tăcerea pustiirii m’apasă ! 


457 


www.dacoromanica.ro 


PE AICI... 


Pe aici nu freamătă pădurile frate 
buzele arse de febră nu pot un cuvânt 
să mai spună, 

fântânile au secat, se lasă tăcerea 
şi noi mirosim a ţărână . . . 

Soarele nu mai răsare cu măreţie, 
stelele şi luna zac într’o uitare de veci, fără har. 
Noaptea e moartă, ca.o cetate surpată, pustie 
şi’n fiecare clipă tresărim în zadar . . . 

Pe aici nu cresc flori, nu mai e nici o ispită, 
aici te părăseşte orice iubită, 
doar cerul se târăşte cu putrezi linţolii 
peste întinderi de stepă fără nici o şoaptă 
şi toate suferă în jur şi aşteaptă. 

Câţiva ciulini chirciţi şi noi 
în tăcere aşteptăm clipa de apoi . . . 

Din jertfa noastră peste vremi, 
prin nisipuri frate, 
ce o să rămână ? 

Simboluri de romantism şi deşertăciune - 

osemintele noastre uitate 

şi - poate - cătuşa dela mână . . . 


458 

www.dacoromanica.ro 



PRIMIŢI 


POETUL 


Mi-au încrucişat mâinile, mi^au închis ochii 

în prohodul vremii. Stepe voi, 

fraţi mărăcini cu devastări de solilocvii. 

Deschisu-s-au porţile nopţilor de apoi. 

Şi nu suntem singuri. Din linţolii de hume 

ies schelete gete, romane, cu monezi în mână, 

sunt şi şase regi... Confesii din cealaltă lume, 

somnul ne acoperă izbăvitor în aceiaşi groapă comună . . . 

Bănui freamătul mării pe aproape şi pretutindenea, 
şi trecerea lunii de-asupra-mi, ultimul vis. 

Vor mai fi cântece, călătorii, fraţi mărăcini, aleluia . . . 

Voi blestemate stepe, primiţi poetul însângerat şi proscris . . 


459 

www.dacoromanica.ro 


SINGURI MORŢII 


Trestii, nisipuri, 
şi câteva stele’n surghiun, 
la Pont Euxin . . . 


Şi trec anotimpuri şi vin. 

Trestii, nisipuri, 
şi câteva stele’n surghiun, 
la Pont Euxin . . . 

în lagărul uitat, 
singuri morţii 

pomelnicul şi-l spun . . . 


460 

www.dacoromanica.ro 


CONSTELAŢIA LIREI 


461 

www.dacoromanica.ro 


A C II E R N A R 


463 

www.dacoromanica.ro 


NOSTALGIE 


La ţărmul despărţirii noastre Marea 
Durerilor izbeşte cu mânie, 
ştergând pe plaja dorului, pustie, 
din urmă tot : seninul şi cântarea . 

Ce trist mureau în acel timp, brânduşii, 
la ţărmul mării ce vuia năvalnic; 
ne-ai speriat din inimi pescăruşii, 
cu mâinile şi glasul tău zburdalnic. 


465 

www.dacoromanica.ro 


Făceai cu degetul, gândirii semne 
prin ierburile zărilor celeste 
ce stăruiau prin minte să mă’ndemne 
să retrăiesc un vis ce nu mai este. 

Mă mistuie şi-acuma întrebarea 
şi cugetul mi-1 sfâşie cu dinţii : 

- Cum de-ai rămas la ţărmul suferinţii 
să ştii şi tu ce’nseamnă aşteptarea ? 

Surâs bogat de primăveri şi soare, 
aşteaptă-mă, speranţa mea,cu bine 
pe Marea Lumii, prinsă de vâltoare . 
Sunt matelotul marilor destine ! 

Ca două faruri sfinte ce mă cheamă 
deasupra’ndepărtatelor faleze, 
văd ochii tăi rămaşi să-mi lumineze 
întoarcerea, prin nopţi ce se destramă. 


466 

www.dacoromanica.ro 


ARCTURUS 


467 

www.dacoromanica.ro 


DANUL SIHASTRU 


Ajuns în vale, pe un râu în spume . . . 
Aşa cum scris-a p».na de poet, 

Bătrânul Ştefan glăsui încet 
către Sihastru, ce-a fugit de lume : 

-„Când am simţit cum trupul ţării zace, 
m’am răsucit la Putna în mormânt 
şi-am răsturnat cinci veacuri de pământ 
de pe pieptarul meu, să vin încoace. 

Au mă sminteşte ochiul ce se zbate, 
ori nu m’ajută mintea să’nţeleg ? 
Hotarul ţării v’am lăsat întreg, 
şi aflu-acum, Moldova jumătate. 


469 


www.dacoromanica.ro 


Vândut-aţi oare hoardelor de-afară 
în târgul vremii, vreuna din moşii ? 

Eu nu cunosc pe lume avuţii 
să poată preţui un colţ de ţară ! 

Au nu cumva pe platoşe, oţelul 
s’a ruginit de sutele de ani, 
de-au spart făgaşul, vechii mei duşmani 
şi-au slobozit din suliţe măcelul ? 

De ce nu sună ceasul de vecernii 
din pieptul Putnei, clopot neînvins, 
ori taci şi tu bătrâne, ori ţi-a stins, 
făclia vieţii, viscolele iernii ? “ 

Târziu de tot, în noaptea de cărbune 
cu ochii grei de-atâta nepătruns, 
se îndură, sihastrul, cu’n răspuns : 
-„Măria Ta, eram în rugăciune. 

Şi nu purta în sufletu-ţi sminteală, 
căci nu arcaşii şi-au ieşit din minţi 
precupeţind Moldova pe arginţi, 
cum le purtai în suflet bănuială. 

Ei zac în lanţuri, la limanul mării 
şi trag în juguri puse de călăi, 
bicele însă, nu le ţin ai tăi 
şi mâna ce loveşte nu-i a ţării. 


470 

www.dacoromanica.ro 


Potop hain de neamuri fără cruce, 
curgând s’au năpustit spre Crucea ta, 
dar în zadar se’ncrâncenă spre ea, 
că prea e sus şi nu pot s’o apuce. 

Măria Ta, înseninează-ţi faţa 
arcaşii n’au uitat să dea la semn 
aşteaptă numai chiotul de’ndemn 
să rupă zaua, să ia’n mâni sâneaţa. 

Şi-atunci vor arde ţestele duşmane 
cu vâlvătăi de sânge şi de fum, 
şi nu va fi zăgaz pe nici un drum 
să le oprească iureşul, Ştefane. 

Şi-ţi vor zidi biserică frumoasă 
cât se întinde cerul, coviltir, 
să intre neamu’ntreg sub patrafir 
şi să-l primeşti împărtăşit acasă.“ 


471 

www.dacoromanica.ro 


PORTRETUL 


Şi când va fi să nu mai viu nici cum 
cu paşi pe care nimeni nu-i aşteaptă, 
ci doar cu paşi ce nu ating o treaptă 
şi-abia plutesc pe-un dureros parfum, 

vechi jilţuri, ce din colţuri se deşteaptă, 
îmi vor întinde braţe moi de fum 
şi ca o filă’n fiece album 
se va desprinde-un zâmbet sau o şoaptă. 

Vor plânge'n aer paşii serenari, 
bătrânul scrin prin noapte o să geamă 
şi’ntr’un portret uitat din ani şcolari 

un licean ce’n vreme se destramă 
va ridica o clipă ochii mari 
şi ochii mei, mă vor privi din ramă. 

472 


www.dacoromanica.ro 


PODOABE 


Trimite-mi la fereastră un lăstun. 

întors la visul meu de-odinioară, 
voi şti că’n lume iar e primăvară. 

Şi voi întinde mâinile s’adun 
din mugurii ce-abia se deşteptară 
surâsuri moi - şi’n păr să ţi le pun. 

Iar din cămaşa fragedului prun 
să-ţi fac o bluză de petale, rară, 
ca să mai scape câte-un sân pe-afară 
şi’ndrăgostit să ţi-1 sărut nebun. 

473 

www.dacoromanica.ro 


SENS 


PIERDUT 


Ne-am regăsit târziu, într’un răgaz. 

Prin parcul vechi, cu amintiri şi soare, 
striveam străine frunze sub picioare. 

Uitările, talaz după talaz, 
ne-au tot spălat - că nici o’nfiorare 
din sfântul ieri n’timai vibrat în az. 

Şi-am stat absenţi, obraz lângă obraz, 
ca două cărţi învecinate care 
duc câte-o altă lume fiecare 
în sufletul cu foşnet de atlaz. 

474 


www.dacoromanica.ro 


ŢARA 


Cordon de ape. Sus, pafta de munţi. 

Fagi-voievozi, cu sceptru şi coroană, 
•şi’n valea lor, secară cosânzeană. 

Ospăţ la care stau semeţe frunţi 
când însuşi timpul, c’un surâs în geană, 
în toamnele cu funigei cărunţi, 

coboară lin, pe nevăzute punţi, 
oprindu-şi -oaspăt- infinita-i goană, 
să-i frângă pâinea trupeşă, bălană, 
şi să-i cinstească vinul pe la nunţi. 


475 

www.dacoromanica.ro 


CREAŢIE 


La început, iubito, ai fost tu. 

Veni apoi înfiorat în sine, 

cuvântul - vers cu vers ~să ţi se’nehine. 

Întâiul întuneric începu 

în ochii mari, cu nerăbdări feline, 

şi’n trupul alb lumină se făcu. 

Bolnav de sete sufletul bău 
şi-acum aştept să te desparţi de mine, 
cum apele creaţiei virgine 
de mâlul ce’n uscat se prefăcu. 

476 


www.dacoromanica.ro 


NElMPLINIRE 


Există o iubire la care n’am ajuns. 

Mai lesne-a fost a bate potecile’mpreună 
decât a sparge noaptea de dincolo de lună. 

In suflete, ca’n parcuri, ne- a mai rămas ascuns 
câte-un boschet de taină, când umbrele s’adună 
ca semnele’ntrebării ce n’au aflat răspuns. 

Te miri că’ndestularea din sânge ne-a pătruns 
şi că flămânde ţipă cuvintele pe strună ? 
întoarsă, ca o pânză, iubirea, din furtună 
se leapădă de fluxul dansai îndeajuns. 


477 

www.dacoromanica.ro 


VARĂ 


Intră în lacul vânăt cu sânii nuferi goi. 

Impudică şi pură intră codana vară, 
umbrind amiaza apei cu gene lungi de seară. 

Netrupul ei de abur, pe valurile moi, 
prindea contur albastru spre slava solitară, 
cu stele’n păr - podoabe din liniştea de-apoi. 

Să-i soarbem deci fiinţa cu ochii amândoi, 
cu sufletul, cu porii, cu fiecare nară, 
ca să-i păstrăm lumina înaltă şi uşoară 
când putred cerul toamnei se va surpa de ploi. 

478 

www.dacoromanica.ro 


CANALUL 


Aici am stat şi-am sângerat cu anii 
şi ne-am scuipat plămânii în ţărână, 
aici ne- am logodit cu bolovanii, 
câte-un picior uitat sau câte-o mână. 

Pe- aceste văi şi dealuri dobrogene 
s’a dat cu veacuri înapoi lumina, 
amare bezne s’aşterneau pe gene 
şi le-am simţit în inimi rădăcina. 

Trudind flămânzi de soare şi de pâine, 
înjurături şi pumni ne-a fost răsplata ; 
să facem drum vapoarelor de mâine 
am despicat Dobrogea, cu lopata. 

Loviţi de biciul vântului fierbinte, 
săpând din greu, pe ploaie şi ninsoare, 
am presărat cu mii de oseminte 
pământul dintre Dunăre şi Mare. 

Istoria noatră cea din lacrimi stoarsă 
va ţine minte şi’ntre foi va strânge 
acest cumplit Danubiu, care varsă 
pe trei guri apă, iar pe-a patra sânge. 

Iar cântecele noastre de robie 

vor ctitori în anii care vin, 
în cărţile pe care lc vom scrie, 
o nouă „Tristia“, Ia Pontul Euxin. 


www.dacofomanica.ro 


MINI - POEZII 


Bătrânii spun că apa trece, 
mai spun că pietrele rămân; 
dar altfel lucrul se petrece 
pe scoarţa globului bătrân. 

Căci fie piatra cât dc tare, 
se macină şi trece stând, 
iar peste trista-i măcinare 
rămân tot apele curgând. 


480 

www.dacoromanica.ro 


Şi-aici vom construi o catedrală 
cu sfinţi subţiri şi grei de bunătate, 
cu aur stins, cu marmoră egală - 
iar din zidari, muri-vor jumătate. 


Fie- Ţi Doamne, mare slava 
- şi mă’nchin cu mult temei 
c’ai dat vrăbii la Jilava 
şi la Gherla, porumbei ! 


Gândesc, privind cu jale-adâncă 
la toate câte ies din ţară : 

„Nu tot ce zboară se mănâncă, 
dar tot ce se mănâncă...zboară !“ 


, 481 

www.dacoromanica.ro 


DON 


Q OI J O T E 


Călare pe măgar şi pe mârţoagă 
să mergem cu tăcerile la pas. 
încearcă Sancho, poate-au mai rămas 
fărimituri de soare prin desagă. 

Cu grije’nchide-mi armele’n chilie, 
sclipească’n coif lumina lumii tristă, 
eu ştiu că Dulcineea nu există 
dar totuşi cred c'ar fi putut să fie. 

Iar când va prinde negura să crească 
deasupra mea, domol ca un descântec, 
coboară-se cu aripa de iască, 

din ceruri limpezite de pământ, 
un corb întârziat să vă vestească 
logodna mea cu morile de vânt. 

482 

www.dacoromanica.ro 


NE-A MAI RĂMAS CEVA 


Nu nc-a rămas pe rană nici un leac, 
suntem săraci ca legendarul Iov. 
întâi ne-au luat istoria veac cu veac 
şi ne* au scuipat hrisov după hrisov. 

Prin geografie au trecut călări 
şi de pe hartă ne- au furat păgâni : 
Carpaţi înalţi cu aur în spinări 
şi bărăgane rumene de pâni. 

Flămânzi au fost ca haitele de lupi. 
Din trupul nostru ce-au vroit au rupt. 
Ne- au stors lumina din livezi şi stupi, 
şi laptele din mame ni l-au supt. 

483 

www.dacoromanica.ro 


Am sfâşiat cămăşile de in, 

să ne legăm pe unde-am sângerat, 

dar şi acolo ni le- au rupt, hain, 

şi-am stat sub răni, am ars şi-am cangrenat. 

Din paradisul cald ne- au izgonit : 

Adami şi Eve pe- un pământ bătrân 
noi n’am gustat din mărul pârguit, 
dar şerpii ţării i-am crescut la sân. 

Suntem săraci, dar tot nc- a mai rămas 
din vechiul cer un heruvim de vis. 

Din cartea vieţii 11c- am făcut popas 
o filă care încă nu s’a scris. 

Pe albul ci, vom pune slove deci, 
dând noi abecedare vechii ţări. 

Aştepte dârz condeiele în teci 
şi sângele aşteptc’n călimări. 


484 

www.dacoromanica.ro 


PASĂREA 


NEMIGRAT OARE 


Măiastră şi fără pereche, 
statornica pasăre nemigratoare 
învie din vechea-i cenuşă - mai veche 
decât flacăra sa născătoare, 

Şi’n zbor peste frunţile noastre 
scrie pe cer, tremurând ca o undă, 
o ţară cu margini albastre, 
ireal de rotundă. 


485 

www.dacoromanica.ro 


PĂDUREA 


Aici a putrezit, aproape goală, 
pădurea mea cu oseminte sloi, 
ca să renască pâlpâind apoi 
din flăcări verzi de- amiază vegetală. 

Aici, pământul s’a’mbătat cu leşuri 
ca de-o mireasmă grasă de ulei 
şi-a hibernat lângă bătrânii mei 
torcând în sine, pe’ntuneric, preşuri. 

Acum, din râvna contorsionată 
a rădăcinii cu’nţeles amar, 
se- agită braţe tremurând avar 
să prindă’n palme păsările roată. 

Iar trunchiurile- aşteaptă an de an să 
li se’nfioare frunza de frumos, 
când doamna lună va sosi pe jos 
cu gesturi stranii de femeie’n transă. 

486 

www.dacoromanica.ro 


INVITAŢIE LA CINĂ 


Prietene’nţelept ca o povaţă, 
rămâi astă seară cu mine, cu noi. 
Umbra cu degete lungi de strigoi 
îmi pipăie timpul pe haine, pe faţă. 

Iată cuţitul şi două ulcele, 
pe masă n’am pus decât pâine şi vin. 
E bine, socot, să mă’ntorc şi să’nchin 
eu însumi părtaş răstignirilor mele. 

Aşează-te, prietene’n tăcere, 
împarte egal toată pâinea’n felii 
şi deschide arterele vinului. Ştii? 

Nu va mai fi nicăieri înviere. 


487 

www.dacoromanica.ro 


OBSESIE 


Oraşul dormea învelit 
în cearşaful subţire al lunii, 
cu salcâmii pe margine. Unii 
murmurau, somnolent, câte-un dor aţipit. 

Lunecam, ca’ntr’un miez de cuvânt, 
surdine’mprejur ascultam, de consoane, 
aşteptând o vocală de vânt, 
un ţipăt al nopţii străvechi, inumane. 

Ferestrele - ocheade- aruncau nimănui 
şi’n sânge simţeam, la răspântii de stradă, 
ce înalt se făcea - să mă vadă- 
timpul,retras vertical în statui. 

488 

www.dacoromanica.ro 


AMURG 


Vreau să mă’ntorc in amurgul acelei femei 
pe care-am iubit- o şi-aşteaptă ; 
o, vreau să mă’ntorc ca o linie dreaptă 
a norocului, în palmele ei. 

Vreau să mă’ntorc ca o globulă în 
sângele său, din care-am curs prin rană. 
Vreau ireversibilul, ca o dojana 
că puteam să rămân, 

489 

www.dacoromanica.ro 


AMONTE 


Toamna şi noaptea curgeau pe din două 
ca o apă pe care, dureros de subţiri, 
pluteau frunze şi păsări cu vagi amintiri 
de muguri, de ouă. 

Fructele’n pomi şi-aminteau 
de flori - şi cădeau. 

Şi’n această desprindere grea 
de arame şi fonte, 
sângele meu se’ntorcea în amonte 
spre inima ta. 


490 

www.dacoromanica.ro 


RĂTĂCIRE 


Intrasem în pădure. Potecile- alergau 
sărindu-nc ca iezii înainte. 

Ne fermeca tărâmul de-argint pe care n’au 
ştiut poeţii a-I afla’n cuvinte. 

Adânc în umbră ne-afundasem, hăt, 
şi presăram, din ardere, cenuşă, 
să nu greşim cărările’ndărăt 
spre plopii casei, rezemaţi în uşă. 

Căzu şi toamna peste noi. Râdeam, 
dar la întorsul dintre cele sure, 
ninsese frunza uniform • şi n’am 
răzbit, de- atunci, din magica pădure . . . 


491 

www.dacoromanica.ro 


NAUFRAGIU 


Eram un ţărm. Tu, celălalt. Curgea 
un (el de apă - timpul- între ele. 
în liniile- aproape paralele 
un infinit de puncte suferea. 

Şi ţărmurile se lungeau subţiri, 
abia, ca marea, încăpea albastrul. 
Târziu şi ultim se surpă sihastrul 
pilon al punţii noastre de priviri. 

Postum, veniră apele puhoi 
şi liniile ni s’au şters în mare 
şi’n frigul dens al valurilor care 
continuau să crească fără noi. 

492 

www.dacoromanica.ro 


PENTRU 


TOT CE-AM LĂSAT 


într’o zi, am plecat din cetate 
Mi-a spus cineva nevăzut : 

- Pentru tot ce-ai lăsat te vei bate, 
ia cu tine un arc şi un scut. 

Am pus trei săgeţi la’ndemână 
jurând pe- un caiet cu peceţi. 

Dar când lu să le’ncerc am căzut intr’o rână 
şi-am greşit câteşitrele săgeţi. 

întâia, pe- aproape, s’a frânt de-o ulucă, 
a doua, departe, s’a’nfipt într’o stea. 

Pe-a treia mi-a smuls-o din arc o nălucă 
şi-a întors- o spre inima mea. 

De-atunci, între apele singurătăţii, 
am rămas împietrit într’un singur temei. 

- Trecătorule, du-te şi spune cetăţii 
c’am căzut supunându-mă legilor ei . . . 


493 


www.dacoromanica.ro 


BETELGUESE 


495 


www.dacoromanica.ro 


M 4 R I A 


Cât vis a mai cules de- atunci 
din cupa vremii mâna ta. 
Sfioasă-a coborât o stea, 
sub care fruntea să ţi-o culci. 

Livada’n togă aurie 

te-a mai primit sub faldul ei, 

Mărie. 

Maria mea, Maria mea, 

Mărie ! 


Ce ierni ţi-au poposit la geam 
imaculatele zăpezi, 
poţi cerbii lunii să-i dezmierzi, 
veniţi cu sănii de mărgean. 


Cu salbe noi, de bucurie, 
îţi sună galbenii la piept, 
Mărie, 

Maria mea, Maria mea, 
Mărie ! 


497 

www.dacoromanica.ro 


B U N G U L A 


499 


www.dacoromanica.ro 


ÎNTOARCERE 


Din lumea cu brăţări de jar la glezne 
din lumea fără spaţiu fără timp 
necunoscută de nici un Olimp; 
din moartea fără saţiu şi din bezne, 
din lumi ce fierb în smoală şi catran, 
ma’ntorc în lumea voastră de mărgean 

Din alte zări mă’ntorc acum la voi 
cu pas târât, cu umbra de strigoi 
a celui ce de-abia de-1 ţineţi minte 
că a trăit cîndva mai înainte 
c’a râs şi el în salbe de cristal, 
că a băut şi-a închinat pocal, 
că a iubit viaţă, lume, flori 
şi a visat pe frunte aurori. 

Cândva, de- atunci, amare silnicii 
m’au pironit în timp şi’n nesfârşit; 
dar de pe Crucea mea de răstignit 
cobor încet ca recile stafii 
şi vin din lumea de blestem şi chin 
în lumea voastră de azur senin. 

501 


www.dacoromanica.ro 


cAPELLA 


503 


www.dacoromanica.ro 


CREZUL MEU 


Cred într’unul Dumnezeu 
Tatăl Ziditorul, 
dar mai cred şi’n Neamul meu 
înfrăţit cu dorul. 

Cred într’unul Duhul Sfânt 
Martor al Zidirii, 

Domn în cer, iar pe pământ, 
candelă iubirii. 

Cred în Cel Crucificat 
simbol al iertării, 
dar şi’n cei ce au jurat 
dezrobirea ţării. 

Cred în ochiul Celui Sfânt 
care ne veghează ; 
temniţe şi chin văzând 
lainic lăcrimează. 

505 

www.dacoromanica.ro 


Cum să nu crezi în haiduci 
cu sprânceana cruntă 
care prin păduri şi lunci 
moartea o înfruntă. 

Poţi să-i uiţi pe-aceia, ce 
răbojcsc pe flinte 
datorii, lăsate de 
fraţi fără morminte ? 

Cred în sfinţi dar şi’n voinici 
cred în flori şi cremeni 
că tăcuţii mucenici 
cu haiduci’s gemeni. 


Dar mai cred că într’o zi 
aspru, din ţărână. 

Neamul meu se va trezi 
cu securea’n mână. 

Şi-atunci ierte Cel din cer 
liftele spurcate; 
că prin sânge şi prin fier 
ne-om face dreptate. 

Cred într’unul Dumnezeu 
Atotfăcătorul, 

ce-a’mpletit în Neamul meu 
sfântul crez cu dorul. 


506 

www.dacoromanica.ro 


PROCYON 


507 


www.dacoromanica.ro 


ÎMPLINIRE 


Lui G. C. 

Te- ai războit prin munţi, prin văi, prin piatră 
şi prin noianul vieţii de zăpadă 
ţi stai acuma rezemat în spadă 
nepăsător la câinii ce te latră. 

Intrat aşa în cântec şi’n baladă 
priveşti la anii duşi ... o Cleopatră, 

Ia casa ta cu o solară vatră, 
şi la cireşii’n floare din livadă. 

Doar îngerul răbdării te întreabă : 

-Eşti mână de pământ sau fir de iarbă 
de nu-ţi auzi în galopări străbunii ? 

Şi răsucit ca bronzul în statuie 
priveşti la tot ce este şi ce nu e 
şi spada-ţi arde sub lumina lunii . . . 

509 


www.dacoromanica.ro 


R I G E L 


511 

www.dacoromanica.ro 


S I S I F 


El n’a dorit a patimii chemare, 
nici soarta care-i hotărâse mersul 
ca să topească inima cu versul 
şi fără preţ să-l dea la fiecare. 

Dar dăruind n’a bănuit reversul 
că în a luptei cruntă încleştare 
când totul dai, e propria pierzare 
şi jertfa n-o pricepe universul. 

De-atunci tot caută desăvârşirea 
pe stânca unde e mai grea furtuna 
şi gândul moare, biruind iubirea. 

Iar când în jertfă simte mătrăguna, 
a înţeles, cu toată răzvrătirea, 
că-i blestemat să cânte totdeauna. 

513 

www.dacoromanica.ro 


MEZONOPTICĂ 


Veneai din luptă şi necunoscuturi 
mucenicind la jerbele din fraze, 
înmărmurit de taina primei raze 
adânc ascunsă’n cântecul din luturi. 

Iar în cuvânt sfinţeai minuni şi oaze 
ca Dumnezeu în sfinte începuturi, 
şi visul îl plăteai pe zeci de scuturi 
cu răzvrătiri, cu răni şi cu extaze. 

Rămas sub pisc şi obosit de goană 
am înţeles că sacra armonie 
o dăruieşti din jertfe şi prihană. 

Şi că ne laşi un strop de apă vie 
purtând pe umerii robiţi de rană 
destinul nostru peste veşnicie. 


514 

www.dacoromanica.ro 


POZIŢII 


Acum, aici, astfel şi niciodată 
cu altă faţă nu mă vor cunoaşte. 

Nu vreau să las din stârvul meu nici moaşte, 
,dar nici o tinereţe’ngenunchiată. 

Şi dacă vânturi vor ca să mă bată 
şi ape cu noroi să mă împroaşte, 
eu dau cu tifla lacului cu broaşte 
şi-mi fac din cântec scuturi şi săgeată. 

N’am slugărit la curţi domneşti, nici hramuri, 
ci adunai fărâmă cu fărâmă 
argintul lunii lunecând pe ramuri. 

Iar dacă lutul şubred se dărâmă 
şi-mi bate lung o mână rece’n geamuri, 
vreau şoim o zi, nu mers etern de râmă. 

515 

www.dacoromanica.ro 


INVOCARE 


Copacule, învaţă-mă tăcerea 
din ceasurile tale lungi şi grele 
în clipele când gândurile mele 
se zbat, gemând, şi nu ştiu mângâierea. 

Şi spune- mi : unde ai găsit puterea 
să’nfrunţi demenţa vânturilor rele 
şi dacă’nţelepciunea e în stele 
sau din adâncuri vine învierea ? 

Prins la răscruci de suliţi însutite, 
copacule, sunt singur în rovine 
şi copleşit de patimi obosite. 


întinde-mi ramurile tale pline 
şi’nvaţă-mă să cânt peste ispite 
la fel ca frunza, ultima, din tine. 

516 

www.dacoromanica.ro 


T E P E Ş 


Se’mpădurise Ţara cu hoţie, 
cu cerşetori, cu strâmbi şi cu minciună, 
dar a văzut norodul că-i adună 
şi le dă foc la toţi : aşa domnie ! 

Ci mai pândea o hoardă căpcăună 
vânând haraciul ca pe-o pradă vie 
Muşcându-şi buza, semn de vijelie, 
în Domn veni năpraznică furtună. 

Iar când sosiră la tribut tâlharii, 

i-a tras în ţepi, cum dânsul şe pricepe, 

tot după rang : în suli ţi lungi mai-marii 

cu ochii bulbucaţi ca nişte cepe . . . 
Zâmbeşte Domnul numărând şalvarii 
şi ia măsură pentru alte ţepe. 


517 

www.dacoromanica.ro 


tara 


Străveche şi rotundă ca o stemă, 
cu munţi de basm, vestite bărăgane, 
cu dealuri cu podgorii şi gorgane, 
purtându-ţi milenara diademă, 

ai scris istoria pe buzdugane, 
nobleţea fluturând pe steag, emblemă, 
şi, ca să curmi a poftelor dilemă, 
ai pedepsit trufii şi iatagane. 

Când umblă’n lume vânturi de pierzare, 
adulmecând pârjol şi anatemă, 
te strâng în vechi cetăţi de la hotare, 

Nemuritoare, sfânta mea poemă, 
miracol unic să rămâi sub soare ; 
străveche şi rotundă ca o stemă. 

518 

www.dacoromanica.ro 


STEJARUL 


Când puiul de stejar ţâşni din stâncă, 
şi vulturii şi norii se mirară 
de cutezanţa Iui cumplit de rară 
dispreţuind prăpastia adâncă. 

Ar fi urcat şi mai departe încă, 
dar doruri de păduri I-au prins în gheară 
şi ochii blânzi o elipă-I înturnară, 
nebănuind ce neguri îi mănâncă. 

Şi credincios în sfânta lui chemare, 
zâmbind cât mai ardeau în zare zorii, 
s’a prăbuşit cu trunchi şi cu frunzare 

din piscul unde’nving nemuritorii. 
Urzici şi spini îl râd în drumul marc 
şi l-au uitat şi vulturii şi norii. 

519 


www.dacoromanica.ro 


LA CAPĂTUL VEŞNICIEI 


Din văgăuni priveam învinşi spre creste 
la nesfârşita timpului rotire 
cerşind doar veşniciei ocrotire, 
tăcerea-i neagră să ne dea o veste. 

Cu ochi fierbinţi am fi umplut potire, 
din gândul ars am fi pornit tempeste 
ca într’o incredibilă poveste, 
orgii făcând din orice fel de ştire. 

Nimic nu se mişca din nemişcare. 
Speranţele se perverteau în tină, 
tăcerile rupeau cu dinţi de fiare. 

Mureau toţi dumnezeii din retină, 
nespovediţi şi fără de iertare 
şi nu ştiam : ori noi, ori ei suspină. 

520 

www.dacoromanica.ro 


LIMANURI 


Ai fost şi tu cândva pe vechi galere 
legat de-un gând şi rob pe veci la vise ; 
în loc de bici te chinuiau abise 
pe mări rămase fără înviere. 

Ţărmul dorit în stâncă împietrise 
şi tu vâsleai cu ultima putere, 
sperând că vei găsi la’napoiere 
un semn din ce credeai că nu murise. 

Acum, te-ascunzi ca să le dai uitării 
şi răni şi vise, ţărmuri însorite, 
să nu mai muşte şerpii întrebării. 

Dar vechi galere vin pc nesimţite 
şi-ţi amintesc în valurile mării 
dc umbre noi lovind în vechi ispite. 

521 


www.dacoromanica.ro 


ARS 


Culoarea neagră a rămas prostia 
şi uneori înseamnă inocenţa ; 
din sânge am ales doar violenţa, 
păstrând astfel extremei simetria. 

în verde proaspăt am găsit esenţa; 
iubirea, tinereţea, poezia, 
compătimind în galben gelozia, 
pe toţi care-i suportă penitenţa. 

Albastrul plin e veşnica mişcare, 
speranţa care merge înainte, 
iar albul pur : sineză şi candoare. 

Pe când în violetul care minte 
şi’n alte semne reci şi pieritoare, 
sfidez şi clovni şi demoni de cuvinte. 


522 

www.dacoromanica.ro 


VULTURUL CAPTIV 


Furat din înălţimile senine 
priveşte mut, însingurat, în lături, 
visând imaculatele omături 
şi veşnicia zărilor alpine. 

învins dar dârz, fără să se închine 
şi pironit că nu poţi să-l înlături, 
în lupta oarbă care geme- alături 
rămâne o cetate în ruine. 

Cum stă absent şi îl privesc drumeţii, 
bătrân şi sceptic filosof îmi pare 
înţelegând nimicnicia vieţii. 

far când aduc stăpânii de mâncare, 
sc’ntoarce cu dispreţ, s’o ia vrabeţii, 
într’o supremă desconsiderare. 

523 

www.dacoromanica.ro 


U li S T I N 


Joi, pe înserat, 
unul a scăpai. 

Margini de porumbi 
i- au trimis trei plumbi. 
Dar pădurea hoaţă 
l-a primit în ceaţă. 

Şi s’a dus pieziş 
între lăstăriş. 

Hăituiau în noapte 
poterile toate. 

Noaptea, sfânta noapte, 
l-a ascuns de şoapte. 

Şi urca în nori 
luna lotrilor. 


524 

www.dacoromanica.ro 


A trecut o zi, 
care-I îngrozi. 

Mai trecură două 
şi- a’nceput să plouă. 
Şi trecură trei, 
cu vânt şi polei. 

A venit a patra : 
gura e ca piatra. 

Şi după cinci nopţi, 
paşii sunt de morţi. 
Ochiul scapă’n fund, 
mai mic, mai rotund. 
Ziua-a şasea parcă 
nici nu-1 mai încearcă. 
După-o săptămână, 
spânzurat de- o mână, 
cel care scăpase, 
numai răni şi oase. 

Şi zâmbea întins, 
mai că înadins, 
de grijile ciorilor 
şi-ale păzitorilor. 


525 

www.dacoromanica.ro 


ECLESIASTICÂ 


A fost nevoie şi de noaptea asta lungă, 
să cântărim cele ştiute şi mai ales neştiutele, 
să ne cunoaştem cei care nu ne cunoşteam 
şi să ne vedem cei care nu ne văzusem. 
Fructele se întorceau într’un singur sâmbure 
roditor de patimi, de remuşcări. 

Niciodată ca în întunericul statornic 
nus’a aflst mai multă lumină 
lunecând de pe putrede bolţi 
şi nicio cuşcă din lume 
n’a cuprins mai mulţi colţi. 


526 

www.dacoromanica.ro 


Venise ora când fiecare îşi pipăia durerea, 
păcatele şi nevinovăţia victimelor. 
Niciodată n’am vorbit cu noi înşine 
mai mult, mai trist şi mai adevărat. 

Am privit călăi plângând 

şi îngeri mângâindu- le ticăloşiile, 

dar peste toţi şi toate 

triumfa adevărul 

întreg şi neocolit. 

Atunci am văzut întâia oară 
ruşinându-se, învinsă, neomenia. 

A fost nevoie şi de noaptea asta lungă, 
salvând memoria căzută în noroi, 
de care să ne amintim cu teamă 
la ceasul plin când nu se poate 
să ne ascundem ori să fugim din noi. 


527 

www.dacoromanica.ro 


TIMPUL DE NECREZUT 


Prima noapte a fost cea mai lungă, 
pentru toate temerile să ajungă. 

A doua noapte a fost cca mai lungă : 
spaima ţipa în gura rămasă pungă. 

A treia noapte a fost cea mai lungă : 
treceau sufletele ca printr’o strungă. 

A patra şi următoarele au fost mai lungi : 
cu nici un incendiu nu puteai să le străpungi, 
noapte ca cea mai ucigătoare noapte, 
îngropate, pietrele se rugau în şoapte. 

Frunzele, florile, păsările şi pomii, 
căutau în neştire blestemele Sodomii, 
şi fiarele, până şi fiarele’n poteci 
se făcuseră stane mute şi reci 
ncştiind unde află scăpare 
de groaza altor mai necruţătoare fiare. 

Pe dealuri cu vie bogată 
am plantat amintiri roditoare 
pe care nu le-am cules niciodată. 

Demenţii lumii ucideau cântând sălbatece şlagăre, 
dar morţii nu s’au mai întors în lagăre. 

Bat gonguri de aramă în noaptea din Cetate. 

Din păsările oarbe cu aripile smulse 
cad boabe de lumină şi de eternitate. 


528 

www.dacoromanica.ro 


STRAJA SCHIMBUL II 


Pe la porţi fără număr 
umbrele dorm umăr la umăr. 

Un singur cuvânt să fie 
toate s’ar întoarce în veşnicie. 

Dar tăcerile sunt cinstite 

şi gândurile întregi, 

încât se aude sufletul ultimului sărac, 

şi al primului dintre regi. 

Vremea se miră cum la toate porţile 
au obosit de atâta durere şi morţile, 
că aici nu sc mai poate pricepe 
cine sfârşeşte şi cine începe. 

Cu paşi mari şi grei 

straja trece fără nici un temei 

urmărită de somn şi de umbra ei. 

529 

www.dacoromanica.ro 


SIRIUS 


531 


www.dacoromanica.ro 


CENTAURUL 


Am făurit un centaur, 
totemul acestui coclaur. 

Centaur din centaur adevărat, 
nici eu nu ştiu din ce l-am creat. 

Cândva mă visasem movilă. 

I-am dat-o trup şi prăsilă. 
Altădată irugă. 

I-am dat-o neastâmpăr şi fugă. 
Mă visase izvor. 

I l-am dat neastâmoăr şi dor. 

Mă visasem izvor. 

I l-am dat adâncimi pentru vis. 


533 

www.dacoromanica.ro 


Până la brâu, bărbat înţelept, 
încep de-acum prin el să m’aştept. 
Pân’la copite un zbucium prelung, 
încep de* acum prin el să nTajung. 

Partea lui de om şi stafie 
îşi are în mine orizonturi şi glie. 
Partea lui de cal şi nălucă 
îşi are îa mine venite şi dacă. 

Atât de mult semănăm între noi, 
că Ia judecata de-apoi 
se va'Rticba cocbnral : 

Cate e meştera! ? Care-i centaura! 


SM 

www.dacoromanica.ro 


Doamne, iată-mă’ntr’un tumul 
duhul meu, un duh barbar, 
îneheindu- şi aici drumul 
strigă noaptea pe hotar. 

Ani şi ani slujii ca paznic 
la cântarea unui praznic. 


535 

www.dacoromanica.ro 


Ce folos că descifrai 
cântecul cântat pe plai, 
limba fluviilor late, 
gândul grindinii turbate, 
sensul munţilor furtunii, 
taina grotei şi-a genunii, 
şi-am răpit din fulger foc ? 
Tumulul mă ţine’n loc. 

Nu am vifor, nu am vânt 
să dărâm atât mormânt. 

De-aceea te ameninţ, 
dau cu pumnii, cu genunchii. 
Dinţii mei vor naşte dinţi, 
unghiile vor naşte unghii, 
să te muşc şi să te rod 
până-mi voi preface’n pod 
dc pe- un veac până pe-alt veac 
tumulul în care zac. 


536 

www.dacoromanica.ro 


IDENTITATE 


Statuia seri bului egiptean 
cu idcnlilatca-i rămasă’ngropată’n deşert, 
părăsindu-şi veacul inert 
şi Iipsa-i de crez 
e fratele meu siamez. 

Cui să-i spui ? Cui să-i revcli ? 

Noi nu avem trupuri, ci cântec 
şi hrănim în el anumite’ndrăzneli. 

Un fluviu de-a lungul cu noaptea şi soarele, 
sufletul ei, îşi are în mine izvoarele. 

Al meu, o pădure de-a’naltul cu albăstrimile, 
îşi are în ea rădăcinile. 

Din fiinţa şi nefiinţa ta, 

timpule, vocile ei drept inimă bate-mi. 

Prin mine ea capătă paterni, 
eu ataraxie prin ea. 

Grup Laokoon statuaţi laolaltă 

când trece prin noi vrun larg orizont idumeu, 

alcătuim un simun pe-o câmpie înaltă. 

Sau identitatea cuvântului meu. 


537 

www.dacoromanica.ro 


PSALMUL 


ACESTA 


Psalmul acesta nu- i psalm 
lucrat din semeţii de palm, 
nici un gorun de plai - 
e psalmul lipsit de grai, 
şi- a devenit diafan 
după ce ţipase dintr'un vultan, 
a devenit fior 

după ce-a croncănit într’un cocor. 

Cineva l-a cules 

din graiul plantelor ce se dau peste cap, 
în ele însele când nu mai încap. 

Şi-al plantelor care-şi cer un nou început, 
în ele însele când au încăput. 


www.dacoron?a$ica.ro 


STATUIA 


Din lutul acesta avut 

în pofta de rut 

şi pofta de-a fi orişicui, 

cine-ar putea să-mi facă statuia unei statui ? 

Să-i lucrez un har 

haiduc şi tâlhar. 

Să-i pună drept suflet o fata morgana 
prin dune ce fură şi-ascund caravana, 
o ceaţă plutind pe-un fiord, 
mereu însetatul de-un soare zălud. 

Vădind uneori zeitate de nord, 
altădatî zeitate de sud, 
să le’ngemene 
şi cu mine să semene. 

Când ea semăna-va cu-oricinc, 
voi pune statuia cântare în mine. 

539 

www.dacoromanica.ro 


VORBEAM 


Azi noapte vorbeam cu-o fîntână. 

Apa răpind întuneric şi astre, 
adâncul ei, fantom într’o rână, 
îmi făcea cuvintele-albastre. 

Apa căzu’n rugăciune: 
căuta o trecere’n ea. 

Aveam plecări şi’ntoarceri comune ? 

0 cucerisem ? Mă cucerea ? 

Vorbeam de-un copac, luptător pe-un câmp, 
tată de viitoare pădure. 

Sprijinind şi noaptea şi’naltul, 
vârful lui izbuti să mă fure 
şi-aveam treceri dintr’unul într’altul. 
Copacul căzu în extaz : 
căuta tărâmuri în el. 

Cât era lui însuşi viteaz ? 

Cât era lui însuşi mişel ? 


540 

www.dacoromanica.ro 


l-am pus o’ntrebare papirus în sul, 
dacă se simte lui însuşi destul. 
Pricepându-mi nevoia de joc şi frământ, 
nevoia de spargere şi de zbor, 
în nefiinţele lor 

urmaşii din el îmi deveneau cuvânt.. 

Ca neiseusinţi ale mâinii 
mă chinuia tăcerea fânlînii. 

Ca nepotriviri ale placului 
mă obosea tăcerea copacului 
şi toată noaptea fusesem tăhui. 

Băusem din tăcerea lui. 


541 

www.dacoromanica.ro 


LA UN ARBORE SĂLBATEC 


Mă tălmăcesc şi mă declin 
la picioarele felului tău nedeplin 
şi ard 

la picioarele felului tău bastard. 

Cum clipa trecuse prin trac, 
iar neliniştea- i dom, 
mă’ntreb, care din noi e copac ? 

Care din noi este om ? 

Suferi şi tu de ccl care eşti ? 

Eu zac de mine însumi mereu, 
de căderile’n mine a unor pietre cereşti, 
de ctitoritele turnuri din sufletul meu. 

Nu simţi că’ntre noi e un schimb de durate ? 
(Sau trec stihiile necrcate) 

Nu simţi că’ntre noi se fac schimburi de dor ? 
(Sau trec stihiile care se vor). 

Lasă-mă acum să-ti fiu rudă, 
foşneşte- mi prin voci, răsfrânge- le ! 

0, de-ar putea cineva să-şi audă 
pretrupul, postsângele ! 


542 

www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC 


Dorul dorului de glie, 
sufletul e-un drum stafie 
pe sub apă, pe sub vânt, 
pe sub nerostit cuvânt, 
pe .sub rocă, pe sub plai, 
pe sub negrăitul g r at 
şi se culcă circumscris 
pe sub nevisatul vis. 

Se trezeşte călător 
pe sub nedurutul dor. 

Se preschimbă în canicul, 
când îl zbuciumă nimicul. 

Tot ce nu- i şi n’are, dregu-1 
când îl zguduie întregul. 

Şi-apoi iese din nălucă, 
dorul dorului de ducă. 

Şi-apoi iese din stafie, 
dorul dorului de glie, 
din străsimţuri, din străpântec, 
dorul dorului de cântec. 


543 


www.dacoromanica.ro 


A T A N A S I E 


în clipele-acestea cu zări de leşin, 
când pădurea e grea 
de-o trecere-a sufletului meu prin ea, 
cine-a înfrânt inhibiţii 
strigându-mă prin toţi copacii ? 

Din adâncurile vreunei Sciţii ? 

Din adâncurile vreunei Tracii, 
sau hăt din ţinuturi fantasme 
cu fluvii moarte sau numai proscrise 
mai ştii în ce basme ? 
mai ştii în ce vise ? 

0 voce mă strigă mereu : 
îi cer să-mi devină drum, 

şi iată pe stepele-acestea, căzândele neguri şi fum 
rătăcesc pe trecutul meu. 


544 


www.dacoromanica.ro 


Descopăr aici, strigări fără timbru, 

desenele mele prin peşteri 

câle-un cerb, eâte-un zimbru, 

de parcă’n trecutele-i creşteri 

sufletul meu,putând cu el însuşi să semene, 

redatu-s’a’n piatră cu dalta de cremene. 

Cu părul ei de flăcări, cascadă de plete, 

aur ce-a putut să-l îmbete, 

iubita de-atuncl, Cosânzeana acestor ţinuturi, 

mi-a fost răpită de greci 

ca model pentru statuile lor reci 

să sculpteze’mbrăţişări şi săruturi. 


Stepelor, viituri de tonuri nălucă, 
de-atunci tot aştept s’o aducă 
dinspre largul cât vezi 
nave’ncărcate de-amiezi. 

De-aceea când zarea e-un grai 
plecări de dealuri în evantai, 
copaci intrând în ei înşişi ca miri 
să-şi fecundeze sensuri şi retrăiri, 
cum amurgul amurg îmi invoaltă, 
nu veni să mă’mbrăţişezi, 
că’n locul tău voi iubi pe cealaltă, 
iar tu săruta-vei în mine’ntr’o doară 
pe-un scit care-a uitat să moară. 


545 


www.dacoromanica.ro 


LABIRINT 


Am ucis minotaurul, 

trimiteţi-mi oameni, sărutul şi-alintul, 

aduc în corabie, trofeu, labirintul. 

încăperile lui, sumbrele, 
cu sutele şi suprasutele, 
m’au învăţat să citesc umbrele, 
inexistentele şi necunoscutele. 


546 

www.dacoromanica.ro 


Sunt plin de labirintice încăperi, 
cugetul meu are-adâncimi de peşteri, 
de parcă'S odrasla unei nebune puteri 
şi-odrasla unei nebune creşteri. 

Şi totuşi îmi pare că sufăr 
de ceva neîmplinit pân’la capăt. 
Vorbeşte-mi floare de nufăr, 
ce răsărit îmi mai trebuie, ca scapăt ? 

Nu cumva sunt bolnav de treceri prea jos, 
bolnav de fără piedestal, 
şi-mi trebuie leac un palat din Cnosos 
şi leac aripile lui Dedal ? 

Numai atunci eu voi fi eu, 

când voi aduce şi zborul luiDedal trofeu. 


547 

www.dacoromanica.ro 


CLIPE 


Spicele sărutau spice. 

Chin şi dor în embrion, 
dragostea lor potifice 
puse’n noi drept ritm şi ton, 
mersul unei zări bacante. 

Cum puteam să nu fim plante ? 

Sufletul mi-era cărare, 
psalmul unui codru psalt. 

Mai era şi mers călare 
către-un mine celălalt. 
Deveniserăm preoamcni ? 
Ne-ameţise gândul chiaun ? 
Anotimpul era faun. 

Cum puteam să nu fim oameni ? 

Adormit peste coclaur, 
ceasul era mort centaur 
şi tălmaci al unei plângeri. 

Cum puteam să nu fim îngeri ? 

548 


www.dacoromanica.ro 


CAPODOPERA 


Parcă sute de popoare’n viitură 
rând pc rând 
s’au amestecat flămând, 
pân’ ţi-au potrivit statură. 
Seminţii ce s’au pierdut, 
contopindu-se’n trecut, 
tot ţinând să ie mângâie 
te-au lucrat în veac de noapte 
când din lacrimi de lămâie, 
când din spumegări dc lapte. 
Ţi-au prelins apoi lumină 
de cireaşă şi măslină. 


549 

www.dacoromanica.ro 


Când te văd aşa cum eşti, 
rase care le’ntâlneşti, 
seminţii ee se dezic, 
mă întreb cu gând abraş : 
Ce-i în tine venetic ? 

Ce-i în tine băştinaş ? 

Tot iubindu-se străbunii, 
în amorul lor integru 
ţi-au vărsat din ei cărbunii 
sau prisosul lor de negru. 
Ţi-au prelins omătul dalb 
sau belşugul lor de alb. 
Chipurile lor sirepe 
cu milenii, hăt şi hăt 
prin lagune, mări şi stepe 
căutându-şi un îmbăt 
şi-au încrucişat isteţ 
parcă pietrele de preţ, 
pân’ ţi-au potrivit color : 
revărsări din chipul lor. 

Meşteri de frumos şi tragic, 
aşezaţi pe vreun coelau 
statuau în tine magic 
Cosânzenele ce-aveau ? 


550 

www.dacoromanica.ro 


CALUL 


L-am pomenit în ogradă 
un cal de povară, roşcat. 

Sufletul Iui, o poiană cu scradă, 
poate-un râu cu legenda unui zeu înecat, 
l-am străbătut călărindu- I. 

La pas cu zarea şi Pindul 
culegeam prin el prăpăstii şi roci 
sedimentându-le voci. 

Ca să nu-1 mai deoache ceasul de prânz 
sau vreun drumeţ cu obraţ, 
mama i-a pus talisman de spânz 
şi sânge de nouă fraţ i. 


551 

www.dacoromanica.ro 


Uneori, când zăceam de-anotimpuri tehui, 
împlinit de vreun strigăt plebeu, 
deveneam un nesupus al lui, 
el un nesupus al meu. 

Când puteau să mă’ncerce culori rozmarine 
din cuvântul meu încă fără ţel, 
el îmi părea o plecare din mine, 
eu o plecare din el. 

Prin neînţelese chipuri, 

dintr’unul într’altul curgeau ca un val 

nelămurite-arhetipuri 

de cântec de om şi de cântec de cal. 

Odată, când noaptea, maree spre mine 
răpea şi câmpuri şi firmament, 
călare pe el mi-am părut monument 
care trecea pe sub furci caudine. 

Şi-apoi 

deveneam constelaţie amândoi. 


552 

www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIE 


Fratele meu de viscol şi Ioc, 
o arşiţă mi- i statul pe loc. 

Destul am fost un uitat Lerui-Ler, 
acum un mister. 

Astăzi m’arăt 

din tăcerile mele, necioplitele statui rămase’ndărăt. 
Vezi ? 

Am străbătut mii de ani-zăpezi, 

mii de ani-arătare 

până când am ajuns o cântare. 


553 

www.dacoromanica.ro 


LUPERC ALII 


De demult el vine, 
ca să afle cine-i. 
O’ntrebare rece, 
drumul pe-unde trece. 
O’ntrebare caldă, 
zarea care-1 scaldă. 
Drum de drumuri pline 
de’ntâlniri cu sine, 
suie partca-i dreaptă 
ceea ce aşteaptă, 
suie partca-i stângă 
ce ar vrea să’nfrângă. 


554 

www.dacoromanica.ro 


Crescut de lupoaică 
el îmi este laică, 
lată de ce cred, 
clădind ţări, coralii 
l-au ales aed 
azi de Lupercalii. 

Totdeauna cast, 
deşi vru destul, 

când iconoclast, 
când iconodul, 
în lupta-i primise 
Detunata vise 
şi- a fost tras, odată 
cu Horea pe roată. 


555 

www.dacoromanica.ro 


LOGODNA 


O, de-am avea nisip pentru orologii 
şi-am avea un inel dintr’atâtea inele, 
din câte aruncă dogii, 
când se logodeau cu marea,prin ele. 

Dar n’avem nisip, 

să dăm timpului cadenţă şi chip. 

Nici un năvod n’a scos un inel din adânc 

pentrti dragostea piciorului drept şi dragostea piciorului stâng, 

pentru dragostea mânii drepte 

şi-a inimii stângi, învăţată s’aştepte. 

Deci n’avem nisip. 

N’avem inel. 

Să vină un cântec, atunci, 
să ne logodim prin el. 


556 


www.dacoromanica.ro 


JERTFĂ 


Opreşte-te acolo, locul e sfânt, 
arde aici un cuvânt ; 

E chipul meu, 
un Dumnezeu. 

Din soroc în soroc 

vine aici şi-şi dă foc, 

îşi dă vâlvătaie şi răcnet ascuns 

la’ntrebările puse ce nu i-au răspuns. 

Totuşi cărbuni, 
cenuşă-aruncată 
odată şi-odată 

ciolanele Iul rodi-vor minuni. 

Nu crezi ? 

Uite -un toiag ! 

Pune mâna şi va scoate frunze’n vileag. 

Arde aici un cuvânt. 

E chipul meu, 
un Dumnezeu, 

Până in seară la ceasul august, 
fi-va un vifor oloeaust. 


557 


www.dacoromanica.ro 


URS 


Nu ştiu de ce obârşie sânt, 
m’am născut fără vatră, 
poate tata fusese vânt, 
mama, o piatră. 

Cei din ginta de crai 
spun că tata fusese un plai, 
mama, o peşteră-adâncă. 

Vrând să mă nască stâncă, 
a greşit la un curs 
şi m’am născut urs. 

Faceţi-mi cale, 

sunt o descălicare a vremii primare. 

Dacă gândul vi-i bolnav de umeri, de şale, 
lăsaţi-mă să vi-1 cale, şi-i sorb bolile prin picioare. 

Cei obosiţi, val după val/ 
refaceţi-vă in somnul meu hibernal. 


558 

www.dacoromanica.ro 


MEŞTERUL MANOLE 


Am dezgropat din adânc, 

de sub.vocile pietrii şi vocile liumii, 

cele şapte minuni ale lumii. 

Mi-am zis : 

Lucra-voi din ele templul meu vis. 

Am luat cărămidă 

de unde Dumnezeu refuza să-mi deschidă. 
Culori salvate de la înec 
pe unde Dumnezeu mă oprise să trec. 
Dimensiuni spre înalt şi în lung 
de unde Dumnezeu mă oprea să ajung. 


559 

www.dacoromanica.ro 


Vremuri fără sensuri şi ducă, 
iar eu ctitoream o nălucă. 

Eram Meşter Manole, nu ştiu, 
mi s’a cerut să mă zidesc de viu. 

Vai mie, 

pe umerii mei a căzut stihie ! 

Muşcăturile zidului, iatagane, 
mă prefac în coloane 
şi nu mai ştiu în ce mă preschimb, 
într’un sfinx, într’un nimb ? 

Cum de’ndur poverile crunte, 

când sufletul trece în starea-i dc munte ? 

De mult nu mai ştiu ce sânt, 

zidit într’un templu ? Zidit în cuvânt ? 

0, meştere, meştere, 

m’am zidit în dureroasa lui creştere ! 


560 

www.dacoromanica.ro 


V E G A 


561 

www.dacoromanica.ro 


IMNUL DEŢINUŢILOR 


Se deschid grele porţi şi străbatem în veac 
soare viu, jertfă albă de dac, 
şi mirezme şi flori se aştern verde pod, 
să întâmpine vis de norod. 

Refren . 

Se’ntorc din hăul închisorii 
bărbaţii albi, cărunţi feciorii. 

Năvala vieţii sfinte vine 
din temniţi, lagăre şi mine. 

Un crez de fier 
tună’n istorie 
şi bezne pier 
lumini se’nglorie. 

Lanţuri cad şi câtuşi, cad imperii de chin 
mume’n lacrimi au chipul senin. 

Plâng neveste de drag, se închină moşnegi 
iar copiii se cred fii de regi. 

Refren. 

Vin Arhangheli şi rup crunt zăbranic de nori 
peste ţară s’aştern iarăşi zori. 

Noi păşim prin genuni şi cu crezu’n străbuni, 
munţi şi stânci, oaste grea de goruni. 

Refren. 


563 

www.dacoromanica.ro 


POEZII DE AUTORI 
NECUNOSCUŢI 


565 

www.dacoromanica.ro 


BOZIA 


Ca bozia de pe maidan, semeaţă, 
cresc îndărătnic fără cerşit ploaie j 
cu brânciuri peste stârvuri şi gunoaie, 
fac Ioc pentru nemernica mea viaţă . . . 

Şi ca urzica mă îndop cu fierea 
în ticăloasa mea amărăciune ; 
ce dulci sunt ghimpii când le simt puterea, 
ce tare’s în superba spurcăciune . . . 

Strivit sub tălpi, mai iute dau sămânţă j 
mai viu duhnesc când mi se rupe-o foaie, 
cresc viforos şi dârz din umilinţă, 
ca bozia răzbat peste gunoaie. 

Şi ca urzica ies prin garduri sparte 
crunt vrăjmăşit dc-o duşmănie sfântă ; 
târziu, când voi cădea în marca trântă 
îmi voi înfige ghimpii chiar şi*n moarte . . . 


567 


www.dacoromanica.ro 


DOMNI Ţ A 


MEA 


Domniţa mea, plângând îţi scriu, 
răvaşul fără dată 
pe-un ciob de dor trandafiriu, 
pe-un bob de nestemată. 

îţi scriu din lumea de catran 
din viscolul durerii 
unde pe ţărmuri de mărgean 
strâng doinele’ntristării. 


568 

www.dacoromanica.ro 


Le strâng în candele de-oftat 
sub broderii de lună, 
le strâng cu sufletu-mi sfărmat 
din grindini de furtună. 

în noaptea rece de argint, 
cu-aromi de romaniţă, 
pe drum de vis, pe-un fulg de-alint 
te-aştept să vii, Domniţă. 

Să vii la geamu’ntunecat 
unde te-aştept de-o vreme, 
să-ţi sărut părul bueălat 
şi plânsul de pe gene. 

Să vii la gratii să-ţi şoptesc 
durerea mea întreagă 
să ştii şi tu cât te iubesc 
şi cât îmi eşti de dragă. 


569 

www.dacoromanica.ro 


AICI 


E 


A I U D U L 


Ardealul de azi nu-şi mai cântă senin 
rapsodia unui eroic destin. 

Un cântec se-aude şi-acela zălud : 

Aici e Aiudul, aici e Aiud ! 

Şi dacă’nlreba-vei izvor cu izvor 

rapsodia unui eroic popor, 

în susur auzi doar răspunsul lui ud : 

Aici e Aiudul, aici e Aiud ! 

Aici c Aiudul, aici e Aiud, 
răsună din piepturi cuvântul durut. 

Aici unde viaţa îşi cânlă imn sfânt 
un neam se coboară cu frunlca’n pământ . 

Salan dc-ar voi ca şi vechiul lui vad 
să se cheme altfel, decum este, iad, 
ar spune sinistru cu glasul lui crud : 

Aici e Aiudul, aici e Aiud ! 

570 


www.dacoromanica.ro 


CENUŞARUL 


Te-am încheiat frumos şi fără silă, 
cu un ciocan, cu-o foarfecă şi-o pilă, 
şi într’o noapte trudnică şi grea, 
ţi-am dăruit un ceas din viaţa mea. 

Cu mâini de rob, crait din tabla moartă, 
te^am dichisit cu dragoste şi artă, 
şi-acum te pun la soba, ce din plin, 
la iarnă, va’ncălzi într’un cămin. 

în dimineaţa albă de cleştar 
ce mână te-o atinge, cenuşar ? 

De mamă bună sau de domnişoară, 
mâini de ţărancă sau de proletară ? 


571 

www.dacoromanica.ro 


Ori cine-ar fi, tu spune-Ie’n surdină, 
tot dorul meu de luptă şi lumină, 
şi cum îmi chinui viaţa mea amară 
între o ciorbă neagră şi-o ocară. 

Mai spune-le cum ard după o carte, 
după o slovă scrisă de departe, 
după un crâng, străluminat de lună, 
după o pâine, după-o vorbă bună. 

Dar pentru toate-acestea să le spui, 
n’arunc cu piatra’n fruntea nimănui, 
că împăcat cu soarta, eu nu gem, 
nu mă’nconvoi şi nici nu inai blestem. 

Când vor zvârli cenuşa ta în vânt, 
tu, să le spui acest umil cuvânt, 
să’mprăştic iertarea mea şi-a liumii, 
spre cele patru colţuri ale lumii . 


572 

www.dacoromanica.ro 


RĂDĂCINI 


Sunt numai ci st şi rădăcini 
din mine pasăre nu pleacă 
aştept în primăveri o cracă 
şi jinduesc după tulpini. 

Către lăstuni, către livadă, 
cu-atâta dragoste m’avânt 
dar când mă scutur de pământ 
afară«i viscol şi-i z ăpadă. 

S.i iar mă'ngroj) şi lunec ia? 
prin galeriile de tină 
aştept Aprilie să vină 
şi’n somn visez că sunt stejar. 


573 

www.dacoromanica.ro 


N A V I G O 


Cine mi-a dat lopeţile fierbinţi 
şi vele ce n’ascultă de poruncă ? 
Doresc întoarceri, cle’n larg m’aruncă 
vor val turbat în insule cuminţi. 

Ce răzvrătite vâsle vor plecări 
şi niciodată dulcca’napoicre? 

Mă rup mai mult de ţărmul care piere 
de câte ori doresc noi ancorări. 


574 

www.dacoromanica.ro 


Cine mi-a dat lopeţile de foc? 

Cine mi-a dat sălbatecele vele ? 

De sudui sau mă rog plângând de ele 
astâmpăr n’au smintitele de loc. 

Nu, prora nu vrea somn lângă atol 
ci răzvrătiri pe marile oceane 
înspăimântate nu de uragane 
ci de azurul ţărmului domoi. 

Ce răzvrătite pânze nu vor, sus, 
polara stea ce mângâie şi-adună 
ei numai cerbii mărilor de spumă 
cu’ntregul val de coarne, nesupus. 

în zori eu văd pe’nlinsul de topaz 
râvnitul port de care nu m’apropii 
şi-alerg pe mări purtând pe mine stropii 
dc-apururi ne’ mpăcatului talaz. 


575 

www.dacoromanica.ro 


SINGUR ÎN CELULĂ 


Aici, pământul s’a scurtat de- o şchioapă 
şi tipmul scos din lume e pustiu. 

Eu sunt acel ce s’a trezit în groapă 
şi nu-şi aduce-aminte c’a fost viu. 

Pe fresca plăzmuirilor din viaţă 
un braţ nem'ilostiv a tras eu var ; 
nici chipuri, nici culori nu-mi trec prin faţă 
doar albul aiurit şi mortuar. 

Şi parc’ating augusta veşnicie, 
zăcând adânc în golul absolut. 

0 zi se scurge lungă cât o mic, 
dar zece mii s’au scurs cât un minut ! 

Sărmane suflet, meşter pe ruine, 
ce-a mai rămas din tot ce-ai făurit ? 

Nu preţuiesc nici cât un mărăcine 
şi-atât sunt viu cât ştiu că n’am murit. 

Nădejdea însăşi, suptă de’ndoială, 
o tot chitesc şi iarăşi o desfac : 

E ca o jerbă artificială, 
cu verdele uscat şi dat cu lac. 

576 

www.dacoromanica.ro 


FOCUL 


Stau înfipt pe culmi cărunte 
fâlfuind ca un stindard, 
vremea’ncearcă să mă’nfrunte, 
cu şi mai năpraznic ard. 

Noaptea cată să mă-adoarmă 
coborînd asupra-mi ploi, 
însă picurii şi-i sfarmă 
de văpaia mea, în toi. 


577 

www.dacoromanica.ro 


Vântu-mi suflă crâncen para 
dar incendiul meu, mai viu, 
luminează toată ţara : 

• Mor şi din cenuşe’nviu. 

Dacă munţii se prăvale 
din înalt, privesc cum pier ; 
şi cu flăcările goale 
rădăcini împlânt în cer. 

Nu cunosc nici începutul, 
nici amurgul sângerând; 
vâlvătaia-mi este scutul, 
zbor pe aripă dc gând. 

Suspendat în infinituri 
cresc din ce în ce mai pur, 
peste lume, peste mituri, 
ars de setea dc azur. 


578 

www.dacoromanica.ro 


DĂ-Ml DRUMUL. 


Dă-mi drumul din temniţi [isuse, 
sau ia-mă la Tine în ccr ; 
în lanţuri mi-s mâinile puse 
mi-e sufletul, doruri apuse 
şî’n lanţuri, menit sunt să pier. 

Dă-tni drumul că mama-i bătrână 
şi plânge cu lacrimi de jar; 
de pâine, ca ri’are fărâmă, 
dă-mi drumul s’o văd pe bătrână 
şi-aruncă-mă’n temniţă iar . . . 

Dă-mi drumul Iisusule Bune, 
sunt tânăr şi vreau să trăiesc ; 
când soarele roşu apune, 
zefirul când cântă pe strune, 
iubita-mi aş vrea să’ntâluesc, 

Ueidc-mă Doamne cu pietre 
sau bagă-mă’n negrul pământ ; 
ucide-mă’n chinuri încete, 
otravă să beau dă-mi, cu sete, 
e’aici e mai rău ca’n mormânt ! , . . 


579 

www.dacoromanica.ro 


DESPĂRŢIRE 


De pe un vârf de munte mă voi sui pe-un nor ; 
zi grea, posomorâtă, va fi o zi de-adio, 
eând inima de tine fâşii ini-oi deşii pi- o, 
amară frumuseţe, pământ rătăcitor. 

Si voi strivi sub pleoape tot spaţiul dimprejur 
şi voi lua durerea pe norul meu şalupa 
ritmată de arhangheli la proră şi la pupă, 
eu aripile vâsle pe valuri de azur. 

Oceane de lumină m’or lumina rotund, 
prin stele-arhipelaguri şalupa mea să treacă, 
iar tu sărmană lume, să-irti pari o piatră seacă 
pe veci rostogolită în hăuri fără fund. 

Mă va purta tăcută ne crestele de hău 
o prclutindenească vibrare de lumină. 

Mă va topi o boare de muzică divină, 
despovărat de zgura părerilor de rău. 


580 

www.dacoromanica.ro 


dedublare 


M’am cufundat ea’ntr’un sicriu în mine 
iar sufletul desprins parcă de trup 
în spaţii care nu se întrerup 
s’a ridicat setos de culmi senine. 

Nu sunt acum decât pământ de oale 
din mine numai lutul a rămas 
căci sufletul colindă fără pas 
poteci de raze prin albastrul moale. 


581 

www.dacoromanica.ro 


Ce-ar fi să nu-1 mai chem în formă oare 
să-l las în lumea goală de azur 
iar eu să mă întorc pe drumul sur 
pe care orice tresărire moare. 

De ce să-l strâng într’un contur de humă 
când el este fărâmă de Olimp 
ce nu cunoaşte depărtări sau timp 
eu mă sfârşesc, dar el nu se consumă. 

El este numai suflu care zboară; 
cu, greutate care mă cufund. 

Din adâncimea lui fără de fund 
păstrez neputincios ecoul doară. 

Nu ştiu ce-1 ţine încă’n legătură, 
ce fir ascuns îl trage înapoi, 
să suferim calvarul amândoi 
şi să’mpărţim din dragoste şi ură. 

Dar va veni cândva şi ceasul SAiplu 
când fără remuşcare-am să-l dezleg 
ca’n libertate cosmică, întreg, 
să se desfacă din mizerul cuplu. 


582 

www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC DE LEAGĂN 


Nani, nani frăţior 
noaptea e târzie. 

Nani, mâinile mă dor 
şi mi-e somn şi mie. 

Nani, mâini subţiri de crin 
ochi de mure coapte, 
nani, vin părinţii, vin, 
poate vin la noapte. 

I-au luat răii într’o seară 
şi i-au dus, sărmanii, 
e’au avut un gând de pară 
•pentru Ţară, nani ! 

Tata este dus la mină 
marna la’nchisoare. 

Lapte n’ai avut la cină, 
nani, frăţioare. 

Nani, scumpe frăţior 
noaptea e târzie. 

Nani, mâinile mă dor 
şi mi-e somn şi mie. 


583 

www.dacoromanica.ro 


SALCÂMII 


Cu rădăcini adânci, înfipte’n lut, 
suntem salcâmi cu lemnul greu şi tare, 
eu fruntea crengilor privim spre soare. 
Acel ce nc-a născut, murind, a vrut 
să fim salcâmi: al ţârii tare scut. 

Suntem salcâmi şi creştem pretutindc 
pe răpi adânci, pe grui şi pc pod zoi, 
pe sufletul şi trupul ţarii gol, 
pe rarişti sărăcite de osânde. 

Suntem salcâmi şi creştem pe oriunde. 


584 

www.dacoromanica.ro 


Noi creştem repede ca o furtună. 

Călăii s’au temut de-atât elan. 

Cât se ridică bradul într’un an, 
noi creştem vijelie, într’o lună. 

Ne-a vrut puternici ţarina străbună. 

Noi nu voim pe nimeni să’nspinăm, 
dar toţi duşmanii ne-au izbit de moarte, 
menindu-ne prigoanele drept soarte. 

Doar ghimpii ne-au fost daţi să ne- apărăm, 
suntem salcâmi, răbdăm şi rezistăm . . . 

Un dor aprins înspre destin ne mână, 
şi unde unul a căzut rănit, 
o mie de vlăstari au răsărit. 

Suntem salcâmi şi creştem din ţărână, 
codri de crez şi datină română. 


585 

www.dacoromanica.ro 


De va mai fi să ne vedem vreodată, 
treeute flori rămase pe morminte, 
tăeeri prelungi de-aluneca înainte 
ne-or aminti viaţa sfărâmată. 

în linişti mari, plutind peste euvinle 
ne-oin apleea spre albia useală, 
în eare-au eurs năvalnie altădată 
atâta vis şi-atâta dor fierbinte. 

Nu vor mai fi fiori să ne aştepte 
în toamna-aeeia lină şi târzie; 
aeeleaşi mâini eurate-o să ne’ildrepti 

spre alt eules şi alt ă nostalgie, 
înţelegând, sub tâmplele’nţelepte ; 
tot ee n’a fost şi-ar fi putut să fie. 


www.dacoromanica.ro 


DONATORII 

care au contribuit la apariţia acestui volum. 
Editura le mulţumeşte. 


Anonim - Canada $ 1000.00 


George Bă laş u 300.00 

Tudor Murgoci 300.00 

George Bulumete 200.00 

Cezar Teodorescu 200.00 

Eugen Bârsan 100.00 

Pr.Roman Braga 100.00 

George Iordache 100.00 

Lidia Nicolau 100.00 

Dr.Ing.I.A.Seitan 100.00 

Stelian Stănicel 100.00 

Constantin Vasiliu 100.00 

N.Nixon 50.00 

Pr.Anchidim Uşeriu 50.00 

Dr.Ovidiu Vuia 50.00 

Laurian Tâlnariu 50.00 

Nicolae Novac 40.00 

Anonim - U.S.A. 30.00 

Elena Caramihai 30.00 

Hristu Lapa 30.00 

Anonim - U.S.A 25.00 

Anonim - U.S.A 25.00 

Adrian Baica 25.00 

Viorel Bălănescu 25.00 

N.Bojin 25.00 

Salvatore Ciufecu 25.00 

Emil Mărcuşiu 25.00 

Valeriu Mânzicu 25.00 

Romulus Popescu 25.00 

George Varga 25.00 

Cicerone Ioniţoiu 22.00 

Anonim - Canada 20.00 

Anonim * Canada 20.00 

Prof.Ion Bariu 20.00 

C.Aronescu- Bărăgan 20.00 

Gh.Bri&n 20.00 


George Donev 20.00 

Dumitru Filip 20.00 

Ion Funariu 20.00 

Prof.D.Găzdaru 20.00 

Petru Gherghenie 20.00 

Prof.V.Gurău 20.00 

Ion Mănescu 20.00 

Noad Nistor 20.00 

Avramescu Roman 20.00 

Negrea Popescu 20.00 

Irina Peşteş 20.00 

Garofil Stere 20.00 

Victor Weinheimer 20.00 

Octavian Melenriuc 18.00 

Anonim A.S - Germania 15.00 
Anonim - Canada 15.00 

Anonim • Canada 15.00 

Anonim - U.S.A. 15.00 

Anonim - Germania 15.00 

Tudor Bompa 15.00 

Liviu Butura 15.00 

Alexandru Constantinescu 15.00 
Cornel Popa 15.00 

Valentin Sarry 15.00 

Dimitrie Sirianţu 15.00 

Vladimir Nic.Fulger 12.00 

Nestor Vasile Giuran 12.00 

Anonim - Canada 10.00 

D.C.Amzar 10.00 

Pr.N.Bârsan 10.00 

Mihai Iurcenco 10.00 

Vlad Nicolau 10.00 


Total. $ 3919.00 


588 

www.dacoromanica.ro 




CUPRINSUL 


CTITORII. i 

RADU GYR . 3 

Metanie . 5 

înţeleptul •. 6 

îndemn la luptă. 7 

Antiteze. 8 

Crezul . 9 

Identitate. 10 

Infirmitate. 11 

Urcuş . 12 

Voi n’aţi fost cu noi în celule.- 13 

Labuntur anni. 15 

Noi nu am avut tinereţe. 17 

Lacrimi. 19 

Jind. 20 

Foamea. 21 

Convoi. 23 

Tăcem din gură. 24 

Foamea. 26 

Nu ştiu cum va fi ziua aceia... 27 

Mormântul Căpitanului. 28 

Judecata din urmă. 30 

Morţii . 31 

Imn morţilor. 32 

Cimitirul deţinuţilor. 33 

Sunt Doamne copt pentru cules. 35 

Vizită. 36 

Iisus în celulă. 37 

Plimbarea în cerc. 39 

Scrânceobul. 41 

Denie. 43 

Toamnă. 44 

Clişeu. 45 

Ofrandă . 46 

Scrisori nescrise.* • • * 47 

La un ţărm de mare.* 48 

Creanga de aur. 50 

Ad uxorem. 52 

Inscripţie pe o uşe . 53 

Inscripţie pe o fereastră. 54 

Blestemul Aiudului. 55 


589 

www.dacoromanica.ro 











































Cavalcada. 

Moţul. 

Cântec de jale . 

Cântec de leagăn. 

Poveste. 

Basm .. 

O, brad frumos.. 

Colind. 

Arborii. 

Jnepii. 

Don Quijote. 

întoarcerea lui Ulyse. 

întoarcerea din Cruciadă. 

Vieţaşii. 

Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane 

Zile . 

Balada Codrului fără haiduc. 

Balada Clopotarului din stele 

Balada unui picior de plai. 

Balada Ucenicului cu ochi albaştri 
Ziceam. 


NICHIFOR CRAINIC. 181 

Cântecul Potirului. 183 

Unde sunt cei ce nu mai sânt. 185 

Tu. 186 

Eu. 188 

Părul răscruce. 191 

Cântec de bejenie. 193 

Am fost făcut să n’am.... 194 

Foamea. 196 

Flămând.*. 198 

Rugă pentr Pace. 200 

Balada Doinei. 202 

Baldovin şi Mădălina. 205 

Când mugurii surâd a floare. 225 

Rugăciunea din amurg. 227 

URMAŞII. 229 

EUGENIA ADAMS-MUREŞEANU_231 

Vrăbiile. 233 

Traducere. 235 


57 

59 

60 
64 
66 
68 
71 
73 
76 
78 
80 
82 
85 
89 
91 

93 

94 
123 
141 
156 
178 


590 

www.dacoromanica.ro 









































Foamea • • • .. 238 

Veniţi, copiii mei. 241 

Pe valea nesâpată. 242 

D. BACU. 245 

Candela. 247 

îndoieli. 248 

Ev. 249 

Răboj. 251 

Aiud . 253 

Iama’n Aiud . 254 

Celulă. 255 

Rugă. 256 

Convoiu. 257 

Frate. 259 

De ziua lor, de ziua noastră. 261 

1 Noembrie la Gherla . 263 

Mina Baia Sprie. 264 

RADU BUDIŞTEANU. 265 

Slavă . 267 

Secerişul. 268 

In clisă . 269 

Loviţi. 271 

Legendă... 273 

Stare.*. 276 

Amin... 277 

I.V.GEORGE. 279 

Fugarul. 281 

Tufa ascunziş. 282 

SERGIU GROSSU. 285 

Doar cu trupul . 286 

La geamul fulguit. 287 

Să ştii să suferi. 289 

De după zăbrele. 291 

Drum interior. 292 

O rază de soare. 293 

Rugăminte de dezlegare. 296 

HAIDUC. 299 

Cântec şoptit la ureche • .. 301 

Peisaj . 304 


591 

www.dacoromanica.ro 









































Fotografii după natură. 30Ş 

Cântec în noapte. 306 

Tablou de sezon. 3Q8 

Pastel autohton. 31Q 

AL. IONESCU-LUNGU. 311 

Amar. 313 

SIMION LEFTER. 31 Ş 

Marnei. 317 

Se duc camprpde cocorii . 318 

A murit pzi noapte-un legionar. 319 

Din Aiud. §20 

SERGIU MANDINESCU. 321 

Automnală. 323 

Suflet Vfilfih . 32Ş 

SIMFONIA CULORILOR. 328 

Alb. 328 

Roşu. 329 

Portocaliu. 330 

Galben . 331 

Verde. 332 

Albastru. 333 

Indigo. 334 

Violet. 33Ş 

Negru. 330 

Poem Marinar. 337 

Suflet de călău. 339 

Toamna. 34 Q 

Amin . 34 I 

STERE MIPALEXE. 343 

Am deschis fereastra . 345 

Voi câte veţi fi. 346 

Scrisoarea tatii . 347 

VASILE MILITARU. 349 

P^cea lumii. 351 

IORDACHE NICOARA. 353 

Elegie. 355 

Pslam. 357 


592 

www.dacoromanica.ro 







































ION OMESCU. 359 

Prometeu. 361 

Iscar. 362 

Hamlet. 363 

Don Quijote către Sancho. 364 

Inscripţie pe un castron. 365 

ZAHU PANĂ. 367 

Ectenie. 369 

La drum. 370 

Răscrucea veacului. 371 

Moartea Fratelui de Cruce... 372 

Evadare. 377 

Dorinţa. 379 

Ploaia. 380 

La roabe .. 381 

Vizită. 383 

Ciuta. 386 

Fraţilor de cântec. 388 

Haiducul. 390 

Izvorul. 392 

Drojdia. 394 

Vers de toamnă . 395 

Cântec târziu. 396 

Vesperală. 397 

Final. 398 

ION POPESCU. 401 

In loc de colindă. 403 

Nu te-am uitat.-. 406 

G. TOMAZIU.; ■ 409 

De mai multe ori patru:. 410 

56 Catrene 

ŞTEFAN TUMURUG. 423 

Colindul prizionerilor români din U.R.S.S • 424 

VIRGIL VASILIU. 425 

Mărturia poeziei. 427 

Eldorado. 428 

Dar noi.... 431 

Vorbitor interzis . 434 


593 

www.dacoromanica.ro 






































Imn pentru hramul Adormirii. 43 ° 

Alai de înmormântare. 4 ^8 

Moartea câinelui. 4 ^9 

Tristia. 44 2 

Vacanţa mare. 444 

ŞTEFAN VLĂDOIANU . 447 

Pslam . 44 9 

Testamentul. 4^0 

THEODOR GHER ZUCA. 451 

Miserere . 4 ^3 

Ca în Ghestimani. 4 ^ 4 

Dragostea dintâi. 4 ^5 

De acum orice cuvânt pătimeşte. 456 

Mi-e dor de casă de Ierusalim. 4 ^ 7 

Pe aici.... 458 

Primiţi poetul. 4 ^9 

Singuri morţii. 460 

CONSTELAŢIA LIREI. 461 

ACHERNAR • .. 463 

Nostaligie. 465 

ARCTURUS .. 467 

Daniil Sihastru. 469 

Portretul . 472 

Podoabe . 473 

Sens pierdut. 474 

Tara 475 

Creaţie *.*. 476 

Neîmplinire..*. 477 

Vară... 478 

Canalul.*. 479 

Mini • pozii * * .. 480 

Don Quijote. 482 

Ne-a mai rămas ceva. 483 

Pasăre nemigratoare. 485 

Pădurea. 486 

Invitaţie la cină. 487 

Obsesie . 488 

Amurg. 489 

Amonte. 490 


594 

www.dacoromanica.ro 









































Rătăcire. 491 

Naufragiu • . • .. 492 

Pentru tot ce-am lăsat. 493 

BETELGUESE. 495 

Maria . 497 

BUNGULA. 499 

întoarcere. 501 

CAPELLA. 503 

Crezul meu. 505 

PROCYON. 507 

împlinire. 509 

RIGEL. 511 

Sisif. 513 

Mezonoptică. 514 

Poziţii. 515 

Invocare . 516 

Tepeş . 517 

Tara. 518 

Stejarul. 519 

La capătul veşniciei. 520 

Limanuri. 521 

Ars . 522 

Vulturul captiv. 523 

Destin. 524 

Eclesiastică. 526 

Timpul de necrezut /. 528 

Straja schimbul II . 529 

SIRIUS. 531 

Centaurul. 533 

Tumulul . 535 

Identitate. 537 

Psalmul acesta. 538 

Statuia . 539 

Vorbeam . 540 

La un arbore sălbatec. 542 

Cântec . 543 

Atanasie . 544 

Labirint. 546 


595 

www.dacoromanica.ro 








































Clipe. 548 

Capodopera.549 

Calul. 551 

Evoluţie. 553 

Lupercalii . 554 

Logodna. 556 

Jertfă . 557 

Urs. 558 

Meşterul Manole. 559 

VEGA. 561 

Imnul deţinuţilor. 563 


POEZII DE AUTORI NECUNOSCUŢI 565 

Bozia.; * * * 567 

Domniţa mea.568 

Aici e Aiudul.. 

Cenuşarul. . 

Rădăcini. . 

Navigo.*.574 

Singur în celulă.. ‘ ‘ ‘ 576 

Focul.577 

Dă-mi drumul .579 

Despărţire .580 

Dedublare .581 

Cântec de leagăn.583 

Salcâmii.584 

Sonet. 586 


596 

www.dacoromanica.ro 



























S’a tipărit această carte în 
una mie exemplare, în luna Decembrie 1982. 


599 

www.dacoromanica.ro