G. Panu — Campanie contra țărei — Chestia evreiască (1902)

contra d'drei 


— emeng SEN 


CHESTIA EVREIASCĂ 


BUCUREȘTI 
TIPOGRAFIA «HELIADE» — STRADA CLEMENȚEI, 3 
1902 


CAMPANIE CONTRA ŢĂREI 


O parte din presa germană duce o am." 
panie foarte viuă în contra ţărei şi a gu- 
vernului român. 

Acea presă reia încă de la 1866 chestia 
evreiască întreagă, arată toate aşa numitele 
persecuții, toate măsurile restrictive luate 
în contra evreilor, şi nu lipseşte a ne da 
calificările cele mai grațioase: de popor 
barbar incult. Ba în această campanie sufer 
chiar şi oameni cu totul nevinovaţi, precum 
şi literaţii noştri, 

Așa, «Năpasta» d-lui Caragiale, jucată la 
Berlin, a fost rău criticată pe tema că ca- 
racterele şi personajele din ea, arată sălbă- 
tăcia şi ignoranța poporului român. 

Se exploatează emigrările evreieşti ca da- 
torite persecuțiilor er 3. întovărășind des- 
crierea lor cu tot felul de comentarii. 


Gazetele germane justifică toată această 
campanie acerbă, ca fiind motivată papa, 
tarea legel meseriașilor, pe care o consider 
ca un nou mijloc de persecuție, — de astă- 
dată nu numai în contra evreilor, dar în 
contra ori-cărui lucrător saŭ meseriaş străin. 
Cu asemenea campanii, ca cea pe tama 
evreiască, gazetele străine ne-au deprins de 
mult. Prin urmare ele n'ar ec nici să ne 
i ici să ne îngrijească. | 
EEN legea meseriașilor trebuia să dea 
ocazie la oare-care critici în presa străină, 
iarăşi era de aşteptat. Este cea întâi eech 
țară cu caracter franc economic In care le- 
giuitorul ocupându-se de meseriaşi GE 
nu putea să ignoreze sau să nu stabilească 
şi situația celor străini din ţară. `. d 
Dar ceea-ce ne miră şi ne surprinde, este 
concluzia la care ajunge acea presă. Până 
acum ea se mulţumia cu declaraţii platonice 
san cu cereri de intervenție din partea pi- 
terilor, cereri mai mult saŭ mai Gi ridi 
cole. De astă dată ea se pune pea S teren. 
Acea parte din presa germană cere ef 
de acolo, ca să rupă ori-ce relaţii g ánesti 
cù nol şi să refuze ori-ce tratâri sau den 
jamente în chestia imprumutului nostru ce 
din urmă, de 175 de milioane. i 
Cu alte cuvinte, acea presă îndeamnă pe 


7 


EN 


bancheri la un adevărat boicotaj faţă cu 
România. Ea voeşte, ca să zic așa, să ne 
tale ori-ce subsidii, să ne puie într'o Situație 
desperată în chestia împrumutului de 175 
de milioane, și să nu ne acorde nici un 
aranjament, de cât punându-ne condiţii în 
chestia evreiască, în acea a leget meseria- 
şilor, etc. 


Aceasta este atitudinea presei străine. 


Ki 
* * 


Să vedem acum atitudinea presei noastre 
patriotice — și când zic presa patriotică, în- 
jeleg pe cea continentalistă. 

Această presă, al căreia naționalism este 
aşa de susceptibil, în cât atingerea unui fir 
de păr din capul unui învăţător macedo- 
nean o face să isbucnească în blesteme şi 
acuzări. de trădare, are o atitudine foarte 
blândă, ba chiar binevoitoare, faţă cu invec- 
tivele de barbari, de inculţi, pe care presa 
germană le adresează Gre, prin urmare şi 
fruntașilor eï. 

Presa germană atacă politica de 30 de 
ani a ţărei în chestia evreiască. Acea poli- 
tică a fost a ambelor noastre partide — 
căci liberalii şi conservatorii, după cum voii 
dovedi, aŭ avut în fond aceiași politică faţă 


cu evreii din țară. Prin urmare ar fi de da- 
toria acelui partid conservator de care vor-' 
besc, ca să răspundă la atacurile nedrepte, 
căci şi membrii lui sunt barbarii şi inculții, 
care aŭ persecutat pe evrei. 

EI ar trebui să releveze de asemenea toate 
atacurile provocate cu ocazia legei meseria- 
şilor, pentru că nu a făcut campanie în 
contra acelei legi — după cum voii arăta 
__ ba chiar reprezentanţii sei în Senat aŭ 
votat'o. 

In fine, un partid e patriot saŭ naţiona- 
list, or nu. Când eşti naționalist şi patriot, 
nu poţi să Di pe jumătate: nu poți plânge 
pentru suprimarea unui învățător macedo- 
nean, iar pe de altă parte să te bucuri pentru 
înjurăturile pe care țara ta proprie le pri- 
meşte din străinătate. Patriot în Macedonia 
şi complezent față cu duşmanii din Ger: 
mania, nu merge. Susceptibil Intro parte, 
şi purtând pe obraz piele groasă ca to- 
varul rusesc, când e vorba de Germania, nu 


se înțelege. 


Ei bine, acea presă patriotică, nu numai , 


că nu ia o atitudine demnă în această cam- 
panie, dar îşi face chiar o armă în contra 
guvernului,—şi prin urmare, în împrejurările 
de faţă, şi contra țărei — scornind ştiri falşe: 
cum că guvernul a vroit să consolideze îm- 


EN de 175 de milioane Şi n'a reuşit, 
râmbiţând acest neadevăr și împrăştiind 
ştirea că guvernul d-lui Sturdza ge S aj 
poate menţine, continentaliştii uită că împru- 
mutul de 175 de milioane, în San? 
căruia guvernul ar fi suferit eşec, este con- 
tractat de ei însăşi în 1899, şi că, măcar di 
acest punct de vedere, ar trebui să aibă pri 
care rezervă în limbagiul și atitudinea lor 
G Dar toate aceste, cu privire la presa patrio- 
tică şi naționalistă a conservatorilor număru 
einz, le Zic în treacăt, Aceşti domni nu 
merită nici onoarea de a fi criticaţi. De la 
un partid în care d. Brătescu e în frunte și 
în care se înscenează manifestații ridicule 
de apoteoză celor 39 de meseriași, şi în 
care i se cântă d-lui Disescu «deşteaptă-te 
române,» nu poți aştepta nimic. El nu e 
capabil să se ridice ceva mai sus de ordinarul 
politicianisin, din care şi a făcut o normă. 

„Prin urmare, să-i las în plata lui Dumnezeii 
şi „să mě ocup de campania presei străine. 


x 
* * 


- Mai întâi fac o întrebare: Ce se ascunde 
în dosul acestei campanii ? Căci mai tot-d'a- 
una în asemenea chestie se ascunde ceva. 
E greu de admis că cinci sai şease gazete 


10 


mari germane san hotărit să plece Intro 
bună dimineaţă într'o violentă campanie în 
contra României pe tema aproape perpetuă 
a chestiei evreieşti. E greu de asemenea de 
admis că noua lege a meseriașilor—de care 
mě voit ocupa mai la vale— înainte de a fi 
aplicată şi înainte de a se şti în ce spirit va fi 
aplicată, să deștepte indignarea acelor ga- 
zete. lar faptul că, aşa din senin, se transmite 
discuţia platonică şi generală în propunerea 
unei soluțiuni concrete, aceea de a ni se 
refuza aranjamentul în cel din urmă împru- 
mut al nostru, îmi dă de gândit încă şi.mai 
mult. 

Cum că se găsește în Germania și aiurea 
o presă, dacă nu evreiască, dar cel puţin cu 
mari simpatii evreieşti, care e gata să zbâr- 
nie la cea mai mică ocazie, lucrul e necon- 


testat. Cum că se găsesc în ţară compatrioți. 


evrei, care să fie gata să pună serviciile lor 
la dispoziţia coreligionarilor lor din Germa- 
nia, iarăși lucrul e de necontestat. Așa, 
gazetarii germani n'ar avea de unde să ştie 
precis câţi evrei s'au împămentenit în curs de 
20 de ani, câţi botezați, câţi nebotezaţi, etc. 

Apoi aceasta nu este suficient pentru a ex- 
plica campania. De sigur că o parte din fi- 
nanţa germană — şi aşi putea afirma că 
însemnătatea ei nu este decisivă—trebuie să 


11 


încurajeze asemenea campanii. In ce sco 
este lesne de înțeles. In tot cazul, o 
nu-i acela ca evreii noștrii să capete o si- 
tuație mai bună politică şi economică... 

Dar nu ştii cum se întâmplă, că această 
campanie violentă coincidează și cu apropie- 
rea termenului reînoirei convenției noastre 
comerciale cu Germania. Aveţi să-mi ziceţi că 
e simplă coincidenţă. De sigur, dar curioasă 
coincidenţă ! 

Cum însă acest teren este al simplelor bă- 
nueli, fiind-că nu am date sigure şi pozitive, 
de aceea îl părăsesc şi vin ca să tratez punctele 
de acuzaţie ale presei germane și să r&spund. 


CHESTIA EVREIASCĂ 


Campania presei străine. — Chestia evreiască: In- 
pământenirile — Proprietatea rurală şi urbană 
— Situaţia socială şi numărul evreilor inainte de 
1866 — Constituţia de la 1866 şi Revizuirea de 
la 1879 — Mesurile restrictive — Situatia eco- 
nomică de azi — Cuuzele emigrărilor. 


Este o chestie evreiască la- noi în țară 7. 


Evident. Trebue să ne alarmeze faptul că 
o parte din presa Europei se ocupă de ea şi 
defavorabil rërei ? Nu. 

Astă-zi chestiile de ordine interioară a 
țărilor aŭ ajuns în domeniul discuţiei inter- 
naţionale. Presa unei ţări nu se ocupă nu- 
mai cu afacerile eï, ci cu ale lumei întregi : 
ea critică, aprobă, desaprobă, propune mă- 
suri în ori-ce chestie însemnată din ori-ce 
țară, Este dreptul presei. Ea ameninţă, face 
alianțe, desface alianţe, propune intervenții, 


WEN, ta. 


14 


după inspirațiile sau interesele acelei prese. 
Țara, de care o presă streină se ocupă, 
evident că trebue să ţie seamă de observa- 
țiile acelei prese, când ele sunt drepte, Când 
însă faptele sunt interesate, saii când, chiar 
fiind drepte, sunt contrare intereselor. (Gre, 
ea trebue să le considere ca neavenite şi să 
meargă înainte. 
Un exemplu. ; 
In afacerea Dreyfus, toată presa lumei a 
fost contra condamnărei lui Dreyfus. Franţa 
însă a ţinut seamă numai de interesele ei, 
bine sai "pn înțelese, şi Dreyfus a fost con- 
damnat de dout ori. A 
In războiul anglo-boer, lumea întreagă 
timp de vr'o trei ani a luat partida boerilor 
contra englezilor. Toate marele ziare aŭ 
sfătuit pe Anglia să înceteze acest războii 
nedrept, unele îndemnând pe puteri la o 
intervenţie colectivă. Anglia însă a urmat 
războiul mai departe conform intereselor e, 
Acelaşi lucru se întâmplă cu chestia noa- 
stră evreiască, Ser S 
De A0 de ani o parte din presa europeană 
se ocupă de această chestie în mod favorabil 
evreilor; marea finanță a reuşit chiar să obţie 
odată o intervenţie, acea de la 1879. Urmează 
de aici să ne alarmăm şi să facem pe gustul 
acelei prese, chiar când ar avea dreptate, lucru 


15 


ce nu e? Desigur că nu. Noi trebue să mergem 
înainte pe calea intereselor noastre și în imar- 
ginele legalităţei, şi să căutăm a continua 
rezolvirea acestei chestii conform intereselor 
noastre de popor. Zic a continua, căci se 
înşală cei ce cred că noi n'am rezolvit deja 
în parte această chestie cu propriile noastre 
mijloace. ZE 
„Astă-zi chestia evreiască nu se mai pre- 
zintă la noi, așa cum era în1866 şi în 1879. 
Ea a făcut drum în sensul rezolvărei, după 
cum voii dovedi. Sunt în eroare acei care 
cred că ea este insolubilă. 

Dar presa străină ne ameninţă cu boico- 
tajuri financiare. Este dreptul ei, dacă poate. 
Este dreptul bancherilor evrei din cele-l'alte 
ën ca să rupă relaţiile financiare cu noi, 
dacă patriotismul lor evreiesc sai interesele 
Jor materiale îi îndeamnă la aceasta. Aşa, ar 
fi fost dreptul ori-cărei fabrici de tunuri să 
refuze Angliei tunuri, dacă proprietarii acelor 
fabrici ar fi fost în contra războiului anglo- 
boer. Apoi, dacă ungurii ar fi pus sentimen- 
tele lor boero-file mai presus de interesele lor 
materiale, ar fi putut refuza englezilor vinde- 
rea a zecilor mii de cai pentru remontă, şi 
englezii ar fi fost în mare încurcătură. Şi așa 
mai departe. 

Aceiaşi presă ne mai amenință cu inter- 


16 


venţia puterilor. E liberă să o ceară. Să vedem 
însă” dacă puterile se pot preta la asemenea 
sfaturi. Dovada zădărniciei acestei încercări 
o găsim în discursul rostit de contele Go- 
luchowsli, în comisia afacerilor strčine a de- 
legaţiei ungurești. Dacă marile puteri s'ar 
potrivi numitei prese în această privință, 
apoi aproape zilnic am vedea Germania 
intervenind în afacerile Franţei, pe Franța 
în ale Italiei, pe Rusia în ale Austriei, și 
“așa mai departe. ; 

lată de ce nu mě alarmez. 

La ce se reduce deci această campanie? 
De-ocamdată la o campanie de presă. Şi atunci 
noi Românii suntem datori ca să răspundem 
tot prin presă la atacurile streine și să apărăm 
drepturile și interesele (ro, 

Eu înţeleg chiar că o parte din presa noastră 
să fie alăturea cu presa streină în chestia 
evreiască—cu o condiţie: să fie sinceră și 
cinstită, Așa, oare şi am vEzut de doi ani o 
parte din presa engleză combătând răsboiul 
anglo-boer ? De ce o parte din presa noastră 
nu ar fi alăturea cu Frankfurter Zeitung şi 
altele în chestia evreiască? 

Decit, este mod şi mod de a susţinea o 
chestie. Gazatele străine susținând chestia 

evreilor noştrii, ne înjură ca popor. In ase- 
menea caz în Anglia nu s'ar găsi o singură 


17 
SE 

gazetă ca să facă cor i 

cu acei c înj 
poporul englez, See 
e De dë parte este necinstit ca partide care 

contribuit la noi să aducă starea de care 

Presa Străină ne acuză, să nu iee partida 
ţărei, ci din contra, să privească acea cam- 
panie cu complezenţă. 


* 
Ki E) 


Dar de când presa străină crede că a zis 
mare lucru, fâcându-ne barbari, sălbateci şi 
inculți, pentru că persecutăm pe evrei? Ce 
insemnează acest mod ridicol de polemică ? 
Şi ce îndreptățește pe nişte gazetărași nemți 
— ca să nu zic evrei — să-și permită a 
taxa pe un popor de barbar și sălbatec? 

Să admitem că noi suntem nedrepţi cu 
evreii și chiar îi persecutăm ; o simplă ipo- 
teză. Ei? Urmează că suntem barbari și săl- 
bateci ? Dar de când persecuția sat nedrep- 
tatea sunt semne numai ale barbarului sai 
ale incultului ? 

Când Prusienii persecută pe Polonii din 
Posen, oprindu-i de a cânta în limba lor 
maternă, Prusienii sunt barbari ? Când Bis- 
mark persecuta catolicismul, era un barbar ? 
Când Englezii ţin în situaţia, în care toată 
lumea știe, pe Irlandezi, sunt ei sălbateci ? 

2 


18 


Răsboiul anglo-boer este un act de sălbă- 
tăcie ? Când Germanii austriaci duc luptă 
de naţionalitate contra boemilor, sunt eï sål- 
bateci? Când Ungurii persecută pe Români, 
o fac aceasta, fiindcă sunt urmaşii lui Atila ? 

la să ne slăbească d-nii gazetari germani 
cu asemenea declamaţii ridicole! Măsurile 
luate la noi în contra evreilor nu sunt 
luate de masa ignorantă si incultă a (äre), 
ci de pătura socială superioară, inteligentă 
şi cultă. Or, această pătură, care conduce 
politica ţărei la noi, să nu fie cu supărare 


domnilor 'gazetari nemți, ea este tot aşa, 


de cultă şi de inteligentă ca și tlomnialor, 
Prin urmare, când presa străină face sălbateci 
şi barbari pe elita socială română, care a 
luat parte la constituanta din 1866, care a 
făcut” revizia constituţiei la 1879, şi care a 
legiferat de atunci încoace, să-mi dea voe 
să mai adaug că se tace pe lângă altele şi 
ridicolă. 

lată de ce pe mine mě fac să rîd ase- 
menea declamaţii r&utăciose, dar fără nici 
un fundament. 

Prin urmare ia să lăsăm de-o parte a- 
cuzaţiile de barbarie și de sălbătăcie şi să 
discutăm serios. 


19 


De ce se plâng şi de ce ne acuză presa 
străină în chestia evreiască ? De patru lucruri 
mai cu seamă. 

Ne acuză că în 1866 am exclus pe evrei 
de la dreptul de înpământenire. 

Ne acuză că în 1879 am exclus pe rot 
străinii de la dreptul de a avea proprietăţi 
imobiliare rurale. 

Ne acuză că tot în 1879 nam fost de 
bună credinţă, când una am făgăduit Eu- 
ropei în chestia evreiască și alta am făcut. 

Ne acuză, în sfârşit, că de atunci am luat 
o serie de mesuri în contra evreilor și că 
nici măcar principiul admis în articolul 7 
din constituţie privitor la evrer, nu lam a- 
plicat de cât în mod foarte restrâns. 

De aici: barbarie, sălbătăcie, cerere de 
boicotaj financiar şi de intervenţie. 

Serios? 

Cum? Jet închipueşte presa străină că noi, 
la 1866 şi 1879, aşa tam-nisam, am in- 
ventat nişte măsuri nedrepte şi sălbatece, 
pentru ca să displacem Europei şi Evreilor? 
Aşa se judecă la un popor dispoziţiile din- 
tr'o constituţie, fără să se cerceteze trecutul 
acelui popor, fără să se caute a pune în legă- 
tură legile existente cu cele anterioare? 

Curioasă metodă de apreciare! Vezi în- 
mun moment dat, la un popor oare-care, 


20 


dispoziţii legislative. Nu te întrebi pentru 
ce şi cum. ele există, ci te mărgineşti a le 
judeca din punct de vedere al raţiunei pure 
şi al dreptăţei ideale, fâcend tabula rasa de 
tradiţiile, de spiritul acelui popor, şi apoi 
strigi la barbarie, la sălbătăcie. = 

Apoi, dacă am judeca noi tot ast-fel pe 
poapoarele civilizate din Europa, oare n'am 
ajunge la aceieaşi concluzii ? Se poate ex- 
plica, din punct de vedere al rațiuneï pure, 
monarchia feodală din Austro-Ungaria şi 
predominarea nobleei în Prusia? Ce ar 
trebui să zicem dacă am critica instituțiile 
în mare parte semi-feodale ale Angliei? 
Cum ar trebui să calificăm majoratul şi alte 
de asemenea natură? 

A, dar ni se va răspunde: că legea pro- 
gresului cere să ne punem la nivelul mo- 
dern. Aşa? Dar să ni se arate un popor 
care s'a transformat cu desăvârşire la lumina 
progresului modern, şi care a pus mai pre- 
sus de existența şi sentimentul lui de con- 
servaţiune, ideile de dreptate și de egalitate 
umanitară | Din toate popoarele, Franţa este 
aceea care s'a transformat mai mult; cu 
toate astea, ea a rămas fonciarmente con- 
servatoare în tot ce priveşte elementele exis- 
tenței ei. S 

Şi nouă ni se pretinde, că trebuia în 20 


2i 


de ani să desființăm totul, să rupem complect 
cu trecutul și tradiţiile noastre, şi să devenim 
în disprețul existenței noastre naţionale, un 
model perfect de fabricaţiune pur artificială 
conform principiilor idealo-sociale !.. 

In adever, noi am început să întroducem 
reforme de la 1859. In 7 ani, până la 1866, 
trebuia să ştergem ori-ce urmă a trecutului, 
iar în 1879, să fim nec plus ultra progresiști. 

Să me ierte asemenea filosofi și critici de 
sociologie și de politică. Noi n'am fost un 
popor nomad, noi n'am înființat aceste țări 
de eri de alaltăeri, n'am trăit sub corturi ca 
nomazii; am avut o istorie, avem un trecut, 
avem tradiție, nu ni se poate cere să rupem 
complect cu densele. Ceea se ni se poate 
cere este, ca încetul cu încetul să ajungem 
la o stare socială şi politică tot mai dreaptă. 

Aceasta am făcut-o şi o facem înfie-care zi, 
după cum voii dovedi, 

Scriind acestea, natural că eù nu voesc 
să justific tot ce s'a făcut şi s'a dispus în 
chestia evreiască; voesc însă să explic de 
ce s'au făcut toate ucestea Şi o explicație 
când este bazată pe fapte, pe tradiții, pe is- 
torie, este aproape o justificare. 

Prin umare, ca să ne explicăm dispoziţiile + 
din constituţia de la 1866, precum şi cele 
din cea revizuită din 1879 (în ambele ar- 


22 


ticolul 7), trebue să vedem care er legis- 
laţia anterioară în ambele țări cu privire la 
evrei şi la străini, și puind-o în legătură cu 
noua constituţie, să vedem ce acte de bar- 
barie am comis de la renașterea noastră din 
1859 încoace. 

Voiu arăta deci care a fost legislația ace- 
stei ţări cu privire: 1) la înpământenire ; 
2) la proprietatea rurală, — adică cele două 
puncte pe care le rezolvă constituţia din 1866, 
revizuită în 1879. 

Ka 
* * 

De la început voiŭ zice că articolul 7 din 
constituţia din 1866, care zicea: că numai 
slrăinii de rituri creștine pot dobândi in- 
pămânlenirea, constituia un progres față cu 
legiuirea anterioară, mai puțin un mic in- 
terval de căte-va luni; dar principiul din 
constituţia revizuită la 1879 și anume că nu- 
mai Românii sau cei naturalizaţi români pot 
dobândi imobile rurale in România, nu era 
decit consacrarea legislației și a obiceiului care 
fusese în această țară până la 1864, cu 
oare-care excepțiuni. 

Prin urmare, ţin să se constate de la în- 
ceput că noi românii n'am inventat, nici n'am 
întrodus, fie în constituția de la 1866, fie cu 
o cazia revizuirei eï la 1879, nici o măsură 


23 


vexatorie, nici un principiu ad-hoc, menit să 
îngreueze starea străinilor, ci din contră, în 
mod general, a fost un pas înainte. Şi toc- 
mai aceasta voesc să dovedesc în acest studii, 


Inpămâtenirea 


In cursul veacurilor, inpământenirea ca 
dispoziție de lege era necunoscută. Nu se 
înpământenea cine-va de lege, ci de fapt și 
în mod individual. Era destul ca un străin — 
vom vedea că nu ori-ce fel de străin— să 
se amestece cu românii, să-şi piardă limba 
şi naționalitatea, și dacă era de aceeași religie 
cu al poporului, el devenea român. 

Condiţia esențială era deci ca să fie de 
origină ortodoxă, numai așa putea să se con- 
funde, să se piardă în masă. Îndată însă ce 
era de altă religie, chiar de alt rit creștin, 
religia tăcendu-l să se cunoască şi să sedeo- 
sebească de români, el rămânea străin. 

De aici urmează că păgânii, catolicii, lute- 
rant, etc., precum și evreii, nu puteai să se 
înpământenească, adică să se confunde în 
masa poporului, decât îmbrățoşind religia or- 
todoxă. 

Cu alte cuvinte, numai: ruşii, grecii, sârbii, ' 
bulgarii, etc., aveau posibilitate de a se ro- 
maniza, 


24 


Aşa se explică amestecul de sârbi, bulgari, 
ruşi, slovaci, ruteni, etc., pe care îl găsim în 
fondul populaţiei noastre. 

In special evreul, numai prin botez se 
putea înpământeni. Şi observ în treacăt că 
în Moldova sunt destul de mulţi evrei de- 
veniţi români prin botez. 

Dar acest fel de înpământenire cerea timp, 
cerea atâta timp cât trebuia ca să se piardă ori- 
gina individului. Acest fel de înpământenire 
este cel natural: aşa s'au format popoarele a 
naţionalitățile, ajungând diferite rase la fu- 
ziune. 

Inpământenirea proprii zisă în mod legal, 
este ceva artificial, este o creaţiune a legei. 
Asemenea înpământenire artificială, o repet, 
ma existat în trecut; dar a existat ceva cu un 
caracter jumâtate artificial, jumetate natural, 
ceva de creaţiune mai recentă şi care consista 
în faptul, că îndată ce un străin se însura cu 
o româncă, el era considerat ca pământean. 
Obiceiul a consacrat aceasta. Am zis: semi- 
artificial, semi-natural, fiind-că străinul însu- 
rându-se cu o româncă, avea toate caracterele 
încă ale străinului, dar în acelaşi timp el intra 
pe calea deznaţionalizărei a nașterei sale de 

origină, căci își crea o familie română. 

lată singurul mijloc legal de înpământenire 
"până la Regulamentul organic. 


25 


Prin acest mijloc, înpământenirea era re- 
Zervată iarăși numai creștinilor ortodoxi 
adică: ruşilor, grecilor, sârbilor. etc, "Toate 
cele-Valte rituri străine erai excluse, In a- 
devčr, religia ortodoxă oprește căsătoria între 
un ortodox şi un necreştin, sau chiar între 
un ortodox și un eterodox. Acest principii 
îl consacră mai târzii. și codul Calimach. 

Prin urmare, despre evrei nici nu poate 
fi vorbă, căci nu e vorba nici măcar de ca- 
tolici, 

Ei bine, lucru curios, o samă de străini 
aŭ căutat să profite de acest fel de înpi- 
mântenire, pentru ca să capete situații, ca să 
zic politice pe atunci, adică funcțiuni, dem- 
DI, proprietăți, etc., încât domnitorii aŭ 
trebuit să restrângă saii să desființeze drep- 
turile pe care le dădea căsătoria străinilor cu 
româncele. Cu alte cuvinte, acest fel de înpă- ` 
mântenire a fost întrun moment dat un pe- 
ricol naţional, în contra căruia saù luat 
măsuri. 

In adever, s'ar părea că acest mijloc de 
înpământenire, dacă n'a fost inventat de 
domnii fanarioți pentru grecii, cu care ve- 
neau în țară, dar desigur că sub dinşii a 
luat o mare întindere, 

Pentru ca grecii noui veniți să poată 
căpăta demnități, funcţii înalte, proprietăţi, 


26 


ei se însurai cu fete de boeri pămenteni. 

Era întocmai cum astăzi mulți greci, sârbi, 
etc., se înpămentenesc pentru a putea cum- 
păra moşii; sau cum unii evrei chiar merg 
pînă a se boteza, pentru ca înpămente- 
nindu-se să poată deveni farmacişti, advo- 
Can, etc. i 

Ca şi astăzi, și atunci boer pământeni aŭ 
început a se alarma, ei se vedeau îndepărtați 
de la demnităţile țărei prin acest mijloc. Plân- 
gen repetate s'au adresat chiar până la Con- 
stantinopole. Şi atunci aŭ trebuit să se iee 
măsuri, întocmai cum astăzi unii deputați 
votează ìn contra înpământenirilor. 

In adevăr, Mihai Racoviţă, în 1864, dă 
un hrisov, în care opreşte ca în Muntenia, 
grecii, sârbii, albanejii, etc., să poată lua pă- 
mentence. Celor deja însuraţi li se vor res- 
pecta drepturile, cu o condiţie: «Ca fie-care 
să se astâmpere și să rămăe la starea boe- 
piei ce se află și să nu umble a se înălța la 
altă treaptă mai înaltă !» 

Atât codicele Calimach cât și cel Caragea 
nu se ocupă de loc de înpământenire ; rămâne 
deci tot însurătoarea unui străin cu O ro- 
mâncă. Prin urmare evreii și catolicii escluși 
de la cetățenie. 

Cea întii lege cu privire la aceasta a fost 
Regulamentul organic, După plângerile boe - 


27 


rilor. Regulamentul organic desființează fe- 
lul de înpământenire prin însurătoare cu 
o româncă fată de boer. Un singur drept li 
se acordă străinilor căsătoriți astfel: li se 
scurtează stagiul cu trei ani, adică în loc să 
aştepte după cerere zece ani de zile, să aştepte 
numai şepte ani. 

Regulamentul organic prevede dispoziţii 
foarte precise în această privinţă. 

Mai întăi, el exclude pe necreștini de 
la înpământenire. lată deci evreii excluși 
formal. 

Același regulament admitea ca principii 
în ambele țări dreptul la înpământenire a 
unui străin de ori-ce rit creștinesc. lată deci 
o inovaţie: catolicii, protestanții, etc. sunt 
primiți la înpământenire. 

El prevede un fel de gradaţie la căpătarea 
drepturilor. Așa : îndată ce actele străinu- 
lui sunt cercetate de obşteasca adunare și 
găsite în regulă, străinul trebue să facă un 
stagii de 10 ani. 

lată deci stagiul obligator. Scutire de stagii 
nu există pentru nimeni. Este drept că în 
cursul acestor 10 ani străinul era consi- 
derat ca pământean, minus drepturile poli- ` 
tice, dreptul la funcțiuni și la proprietate | 
rurală. El putea cumpăra imobile urbane 
şi a face ori-ce comerţ și întreprinderi. 


kO 


29 
o 


Numai după 10 ani devenea cetățean 
complect. 

Aşa era principiul în ambele regulamente, 
în Muntenia şi în Moldova. 

Ce se întâmplă însă? După ce, o repet, 
ambele regulamente aŭ aproape acelaşi text 
după care străinii de ori-ce rit creştin puteai 
căpăta înpământenirea, de-odată vedem în 
Regulamentul organic al Moldovei interea- 
lată următoarea disposiţie : «Dacă nu va da 
dovezile cerute prin acest articol IV-lea nu 
Va putea dobândi și drepturile politicești, 
insă dreplurile politicești nu se vor pulea do- 
bendi decăt de cei de credință pravoslavnică 
sai de acei ce vor primi-o, Se înţelege că 
aceasta nu privește pe soldaţii miliției pă- 
mânteşti.» - 

lată deci în Moldova dreptul de înpămân- 
tenire rezervat numai celor de rit creştin 
ortodox, cu excluderea celor-Valte rituri 
creștine. 

Regulamentul organic mai introducea un 
princip: acorda drepturile de care negustorii 
şi industriaşii pământeni se bucurau și a- 
celor comercianți și industriași streini, care 
venind în țară se vor supune la următoarele 
condiții: 1. să se înscrie în breslele locale, 
2, să plătească patentă, şi 3. dări comunale, 

Trebue să spun pentru explicare că ne- 


29 
gustorii și industriașii supuși străini nu erati 
in genere supuși la dările, mai cu seamă 
cele comunale. Odată supunându-se la a- 
ceste condiţii, ei deveneau, în ce priveşte 
libertatea comerțului și a industriei, ca şi co- 
mercianţii şi industriașii, pământeni; prin 
urmare se bucuraŭ de toate drepturile pe 
care diferitele bresle le aveai. Aşa, partici- 
Dan la alegerea starosteiul şi chiar la oare- 
care alegeri cu privire la reprezentanții 
comerțului şi negustorimei în sfatul oră- 
şenesc. 

Aceasta aŭ numit'o improprii câți-va: 
inpământenire mică. Nu era nici un fel de 
înpământenire, străinul rămânea absolut 
străin. Această stare nu constituia nici un 
fel de stagii, era pur şi simplu încetarea 
în unele privinți a situației de negustori şi 
comercianţi străini, trataţi excepțional, 

Această stare prin ea însăşi nu acorda 
nici drepturi de proprietate urbană, căci acest 
drept nu intra în exercițiul profesiunei. 

A trebuit în Muntenia o lege specială 
în anul 1866 pentru negustorii străini din 
Brăila, prin care li se acorda dreptul de a 
cumpăra locuri în oraş. 

In ţară, adică în ambele principate, erai 
două soiuri de populaţii vechi străine de acest 
pământ: armenii și evreii, ambele excep- 


| 


30 


țional tratate de veacuri. Armenii eraŭ tra- 
taţi mai ën decât cei-V'alţi creştini 

p La 1858, reprezentanţii marelor puteri se 
adună la Paris ca să reguleze situația Mol- 
dovei şi a Valachei, care mai cu seamă prin 
tratatul de la Paris din 1856 devenise o 
chestie europeană. 

lată deci pe marele puteri chemate să re- 
guleze şi chestia armenilor şi a evreilor pă- 
mânteni, din aceste ţări. Mijlociri şi din 
partea armenilor şi din partea evreilor la 
reprezentanţii acelor puteri, în tocmai ca în 
anul 1879. Chestiunea era: evreii și armenii 
pământeni trebue consideraţi politiceşte ca 
cei-Valţi pământeni, sau nu? 

Cele 7 puteri tranșează chestia în pri- 
vinta armenilor: «Moldovenii şi Valachii de 
ori-ce rit creştin se vor bucura deopotrivă 
de drepturile politice». lată deci recunoscut 
armenilor dreptul de Moldoveni și Valachi 
pământeni. 

Evreilor însă li se refuză această recunoaș- 
tere, Se prevede o simplă frază de încurajare : 
«Exercitarea acestor drepturi se va putea 
întinde și la cele-l'alte culturi prin dispoziții 


|, legislative». 
lată deci Europa avend în 1858 chestia ` 


„egalităţei politice a evreilor pământeni ín 
\ mână, iată pe Europa în condiţii mult mai 


EI 


bune decât în 1879 pentru a legifera ea în 
locul ţărilor în această chestie, și cu toate 
acestea Europa se refuză de a rezolvi ea 
chestia pe socoteala ţărilor, ci din contră o 
declară ca de competenţa însuși a acestor 
ţări, lăsându-le pe dânsele stăpâne ca prin 
legi interioare să întindă drepturile politice 
Şi evreilor. 

O simplă întrebare: Europa la 1858 era 
în stare de sălbătăcie și de barbarie când 
refuza acordarea de drepturi politice evreilor 
pământeni de la noi, în masă? Şi întru cât a 
fost România mai sălbatecă în 1879 când a 
refuzat de a acorda acelaș lucru? 

Căci este constatat că Europa în 1858 


refuză evreilor drepturile de cetăţeni pă-. 


mânteni şi consacrează întreaga legisalţie, și 
de dispoziţie şi de obiceiuri, anterioară în 
aceste ţări, 

Vrea să zică, când invocăm trecutul nostru 


` istoric în această privință, nu invocăm tre- 


cutul unui popor incult numai, ci invocăm 
o stare de fapt saŭ legală cu privire la evrei, 
consacrată de cele 7-popoare mai insemnate 
din Europa modernă. 

Aceasta este legislaţia sai tradiţia seculară 
în aceste ţări. 


A 


32 


In 1859 se inaugurează în aceste ţări un 
regim noù, regimul nemuritorului Cuza- 
Vodă, pe care-l putem caracteriza: regimul 
ruperei cu întreg trecutul nostru politic, 
social şi economic. 

Cuza-Vodă şi inteligenții lui colaboratori 
aŭ voit, printr'o lovitură de baghetă, să 
transforme fundamental acest popor ; silința 
lor uriaşă a reuşit, însă numai pe jumătate ; 
nu se reînoește un popor într'o domnie, chiar 
lungă. 

Din această renovaţie generală, natural că 
străinii și evreii nu puteaŭ să nu folosească. 

Regimul care a secularizat averile monăs- 
tirești, care a desfiinţat claca şi a înpămân- 
tenit pe ţărani, care a abrogat vechile co- 
duri și a introdus altul noù, care a pus altă 
bază împărţirei justiţiei și care a îndrumat 
țara spre independența politică — pe toate 
„aceste făcându-le una pe asta alta, în repezi- 
ciunea fulgerului, câte odată câte două re- 
forme pe an — acest regim nu putea să uite 
din această mișcare şi pe evrei. 

Şi în acel avent de reforme şi de uitare 
a trecutului, evreii n’aŭ fost în adevăr uitaţi, 
nici străinii, 

Cu o grăbire sublimă și cu un avânt mai 
mult decit juvenil, Cuza-Vodă, cu genialul 
Mihaiu Kogălniceanu, caută a ridica institu- 


33 


țiile noastre și în această privință sus, sus 
de tot. 

Neavând de control o adunare legislativă, 
pe care o desființase, lucrând sub regimul 
statutului, proectele de legi fabricându-se în- 
trun Simplu consiliu de stat, pe care un 
simplu decret al domnului le transforma în 
legi, evident că sub asemenea regim se puteai 
face relorme ori-cât de neuzitate și extraor- 
dinare, de vreme ce ele nu erai opera de cât 
a unei mâni de oameni şi ele nu treceai prin 
cenzura nici a opiniei publice, nici a unor 
adunări legislative. 

Este marele avantaj al domniei lui Cuza ca 
şi marele inconvenient. Cuza cu un regim 
constituțional mar fi făcut marele acte cu- 
noscute. Dar în acelaşi timp, n'ar fi căzut 
aşa de iute. 

Pentru evrei, domnia lui Cuza este cea 
mai fericită domnie ca tendinţă. 

Aşa, în 1864 se decretează legea comunală, 
în care se prevede că suntalegetori «străinii 


care vor fi dobândit înpământenirea mică.» ` 


Ce însamnă aceasta ? Legiuitorul se referă 
prin aceste cuvinte la dispoziția regulamen- 
tară care spunea că: «străinii uncluind numai 
negustorii şi industrii, şi dorind a dobândi 
numai drepturi obicinuite de pământean, iar 
nu și politicești...» 


6] 


34 


Era o simplă confuzie, fiind-că Regulamentul 
organic nu se gândise nici odată la așa ceva. 

Mai era şi o imitație după instituţiile bel- 
giane. 

lată deci pe străini, afară de evrei, ale- 
gttori comunali. Dar nici evreii nu erau 
uitaţi. lată ce articol pompos, articol 26, 
conţinea legea din 1864: 


«Isvaeliţii pământeni până ce vor arata că aŭ 
simţimentele şi moravurile româneşti şi până la o 
modificare a legei de faţă, nu vor putea oxorcită 
drepturile comunale de cât în condiţiile următoare : 

a) Dacă servind în armata română aŭ dobândit 
rangul de sub-ofiţer. 

Vl Dacă ap săvârşit cursul de colegii sait de 
facultate în România. e 

c) Dacă după studii regulate au dobândit de la 
o facultate străină diploma de doctor saŭ de li- 
cenţiat în owce specialitate, trebuind însă ca a- 
ceastă diplomă să fie recunoscută de guvernul 
tărei, 

dl Dacă aù întemeiat în Romània o fabrică saŭ 
o manufactură folositoare Tore şi care ocupă cel 
puţin 50 de meseriaşi.» 


Era o măsură equitabilă şi progresistă al 
căreia principii și intenţie eù aprob, dar a 
căror consequențe ar fi adus încurcături, 

Şi iată de ce: Legiuitorul separa alege- 
rile comunale de cele politice. Distincție ideală 
şi platonică, căci toate alegerile sunt politice. 


35 


Şi atunci: ce sar fi întâmplat? S'ar fi în- 
tâmplat că evreii în destul de mare număr ar 
fi fost alegttori comunali, fără să fie alegt- 
tori legislativi, ar fi fost două soiuri de co- 
legii cu elemente cu desăvirşire distinse. 
Lupta alegătorilor evrei sar fi făcut la co- 


` mună, ar fi început a lupta prin comună ca 


să capete dreptul de alegător la cameră, 
Era o încurcătură pentru viitor. 

Dar, o mai repet, intenţiunea era minu- 
nată. 

Cuza nu se opreşte aici, el deschide o 
poartă legală pentru înpământenirea mare 


. a evreilor. In adevăr, tot în 1864, consiliul 


de stat elaborează noul cod civil şi imitând ` 
natural pe francezi, introduce în noul cod 
dispoziţii cu privire la înpământenirea stră- 
inilor. Articolul 9 din codul civil prevedea 
că : «şi evreii pot dobândi calitatea și dreptul 
de cetățean român.» lar articolul 16 arată 
modul prin care puteai să le capete, adică 
individual prin adunarea legislativă. 

lată o măsură foarte bună, care dacă s'ar 
fi păstrat de atunci, ar fi înlăturat multe 
polemici inutile şi încriminăr), dar n'ar fi 
rezolvat chestia. cum poate să-și închipuie 
cine-va cu uşurinţă. 

lată ce a făcut pentru evrei cel mainova= 


tor regim, pe care Pam avut în această țară. 


Şi ca să se vadă că chiar cel mai novator 
regim. din această ţară nu a putut, în chestia 
evreilor, să renege complect trecutul, nici să se 
desbrace de puterea tradiţiei şi de sugesti- 
uneaistorică, voii face numai două obser- 
van, 

Tot în anul 1864 Cuza decretează o lege, 
prin care dă drept de a putea cumpăra imo- 

-bile rurale la toți străinii de ori ce rit creștin. 
lată-i pe evrei excluși de la acest drept 
de regimul cel mai novator. 

Cu ocazia lucrărei noului cod civil, era 
uşor ca în articolul 8 să se bage și evreii, 
adică să li se recunoască, ca tuturor celor- 
Dat străini, născuţi şi crescuţi în România, 
dreptul ca la majoritate să poată opta pentru 
cetăţenia română — căci Cuza recunoștea 
unei părţi de evrei calitatea de pământenie. 

_ Ei bine, nici chiar consiliul de stat, compus 
din spirite progresiste, nu a mers până a re- 
cunoaşte și evreilor acest drept. 

Din contra, evreii aŭ fost puși în rândul 
străinilor nenăscuţi și necrescuţi în ţară, 
adică a străinilor care ar veni din alte ţări 
și ar cere înpământenirea. In adevăr, articolul 
9 zicea următoarele : 

“Cei care nu sunt de ritul creștinesc nu 

"pot dobândi calitatea şi drepturile de cetățean 


37 


român, de cât cu condiţiile prescrise în arti- 
colul 16 din acest codice». 

Ce însamna aceasta? Insamna că, o mai 
repet, tradiţia și necesitatea istorico-econo- 
mică se impunea ori-cărui spirit reformator. 

In 1858 Europa s'a temut să recunoască 
drepturi cetăţeneşti masei evreilor pămân- 
teni. 

In 1864 regimul cel mai novator n'a în- 
drăznit să dea tuturor evreilor ajunși la 
vrâsta de 21 de ani dreptul de cetăţenie, ci 
a rezervat acest drept adunărei legislative, 
care să dea în mod individual. 

In acel an, 1864, acelaş regim novator a 
dat tuturor străinilor drepturi de a cum- 
păra imobile rurale, evreilor însă nu. 

Este ideea, care voesc să fac să răsară 
în acest studii. 

Un lucru trebue să rămâe din legislaţia 
lui Cuza: dreptul individual la naturalizarea 
evreilor ca și a celor-Valţi străini. 

Acest lucru a rămas. 

Căderea regimului lui Cuza nu a putut 
să atragă după dânsul anularea unor acte 
man, ca sesularizarea averilor mânăstireşti 
saŭ ca înpământenirea țăranilor; a atras 
însă abrogarea articolului 9 din codul civil 
cu privire la dreptul de înpământenire a 
evreilor. 


38 


Păcat, ne scutea, o mai repet, de multe 


discuţii de principiu. Dar se înşală cei care 
iși închipuesc că principiul care există în ar- 
ticolul 7 astăzi, dacă ar fi rămas în legislaţia: 
noastră incă de la 1864, ar fi putut ajuta 
la rezolvirea practică a chestiunei. Nu, căci 
individual. evreii ar fi întâmpinat poate mai 
multă resistent? atunci de cât acum înaintea 
adunărei legislative, ca să poată fi natura- 
lizaţi. 

Cu toate aceste trebuia. 

Prin urmare, cu ce s'au ales evreii din tot 
regimul de reforme al lui Cuza? San ales 
că în cursul de la 1 Decembre 1865, adică 
de când s'a pus ın vigoare noul cod civil 
şi până la 1 Iulie 1866 când s'a promulgat 
constituţia, ei s'au bucurat de dreptul de a 
putea deveni cetăţeni români. 

Câţi san folosit de acest drept? Mi se 
pare nici unul. 

Mişcarea care a răsturnat pe Cuza avea 
intre altele și caracterul de a suprima pu- 
terea personală și de a da (ro un organ 
constituţional, prin care ea să-și urate voinţa, 
ca să-şi facă legile ei. 

Era regimul reprezentativ cu voința po- 
pulară. 

Ei bine, acest regim a desființat această 
parte din retormele lui Cuza, iar în noua 


39 


constituţie a pus articolul 7, care era o 
reîntoarcere la tradiția istorică, însă făcend 
şi în acelaşi timp un pas înainte, după cum 
voii arăta. 


proprietatea rurală şi urbană 


Am văzut că disposiţia din constituţia din 
1866, prin care evreii sunt excluşi de la în- 
pământenire, se explică prin tradiţia istorică. 

Să arătăm că cea din constituția revizuită 
în 1879, prin care străinii nu pot căpăta 
imobile rurale, se explică tot istoriceşte. 

In adevăr, din cele mai vechi timpuri, 
proprietatea a fost tot-d'auna la noi un a- 
tribut al cetăţeniei, sat, după expresia veche, 
al pământeniei. Numai pământenii cetățeni 
puteai să aibă proprietăţi; nimenea alții, nici 
chiar străinii de rit pravoslavnic, nu puteai 
avea. Cât despre evrei, păgâni, catolici, etc., 
ei nu san bucurat de acest drept nici- 
odată. = nicsen 

Cu timpul, străinii ortodoxi Sau furişat 
pe calea credinţei şi aŭ început a avea pro- 
prietăţi. Aceasta, însă, În mod abuziv. Nu- 
mărul acestora inmulţindu-se, imediat s'a 
simţit pericolul, mai cu seamă cu privire la 
greci, sârbi, albanezi. De aceea diferiţi Domni 
ai dat hrisoave prohibitive. 


40 


Aşa, în 1764, Ştefan Mihail Racoviţă din 
Muntenia dispune următoarele : 


«Nimeni din striini, afurå de Moldoveni, ce se 
swor aseza wici ùn tari, să nu aibe voe o cup va 
«ici moșie, mici wie, nici casă, nici moari, nici 
«prğvğlie, nici nimica alte lucruri nemişcüloare, 
iar pe cele ce pini acum vor fi cumpäral, sä 
«le stăpi neuscii, insă rümåind la supuneren şi 
corinduiula ce Suit zis mal sus, adicù sä mui vie 
scu pretentie de nici un fel». 


lată dar chiar pe ortodoxï respinşi de la 
cumpărarea ori-cărui nemişcător urban saù 
rural. 

Acelaş lucru și în Moldova. 

In 1816 şi 1817 se întroduc-în ambele 
țeri cele întâi două codice moderne: codul 
Caragea și codul Calimach. Şi prin aceste 
codice străinii sunt opriți de a avea imobile 
rurale. 

Codul Calimach acordă însă drept de a 
avea moșii străinilor de aceiaşi credință cu 
pământenii, adică celor crtodoxi. 

lată drepturile străinilor în genere : 


sStráinii se impårtäsşese deobstie de asemenea 
s politicoşle drituri si indatoriri ca şi prin leii, 
sadicä pot câștiga prin negulălorii, prin locmele, 
cdänuiri, y'ullele». 


Când vine ca să vorbească de câştigarea 


EN 


proprietăţilor rurale, atunci iată ce rezervă 
face : 

«Afară numai dacă pentru câștigarea vre- 
«unui drit cere ca să fie străinul în rândul 
«pământenilor, sau să fie de o credinţă, 
«precum: la veșnica cumpărare de moșii, 
«la căștigare de cinuri și altele». 

Cu alte cuvinte: ori român, ori străin 
ortodox. 

In Muntenia nici nu existau asemenea dins- 
tincţii ` nici un străin nu căpăta imobile 
rurale. 

Cu privire la evrei și la armeni era anume 
prevăzut în codul Calimach următoarea dis- 
posiţie : 

«Armenii și jidovii sunt opriți de-apururea 
«de a cumpăra moșii de veci. Jidovii aù voe 
«să cumpere case și dughene in orașe, iar 
«armenii aŭ voe să cumpere și vii in pod- 
«gorii». 

Dar se pare că străinii ortodoxi, precum 
şi evreii şi armenii,-căutară a se folosi pe 
o cale largă de drepturile acordate de codul 
Calimach. De aceea. peste 10 ani, adică în 
1827, boerii "ere Moldovei, în numer de 
66, în cap cu mitropolitul Veniamin și cu 
episcopii de Roman şi Hut, adresară către 
Domn o anaforă în care propuneau: 


42 
Ee 

«Locuri de veci in orase şi in targuri jidovii 
«si armenii de acum inainte nu vor [i slobozi 
«de u cumpära precum de la o wreme incoace 
scu catahrisis ait fost fücut incäpere de a cum- 
«para, ce numai pimåntenii vor wuert acest pro- 
«nomion, iir mosii de wci nici acei de allà nadie 
enu vor pulea cumpăra nici intii chip, sub 
suit un fel de cuvint, afara numai de acei er 
«de către divan se wor legiui u se cunoaste ide 
«pământeni, iar acei ce din sträini aù apucat a 
ecumpära avert nemişscüloare, atunci le nor puleu 
«numi «uea legiuite, cind se vor legiui şi ei de 
«a fi pämånteni», 


Domnul Jong Sandu Sturdza întăreşte 
această anaforă. Iată deci dispozițiile largi (2) 
ale codului Calimach, abrogate. 

Regulamentul organic (1830) face atât 
în Moldova. cât și în Muntenia din proprie- 
tatea rurală un drept cetăţenesc. Nimeni nu 
poate poseda proprietăți rurale, de cât dacă 
e român saŭ naturalizat român. Dreptul de 
cetățenie nu-l acordă în Muntenia de cât 
străinilor de ori-ce rit creștin ; iar în Mol- 
dova numai celor de rit ortodox. 

Prin urmare, nici un străin nu se bucura 
de dreptul de a poseda nici un fel de imo- 
bile, fie urbane, Be rurale. 

Ca o favoare, străinii, a căror cerere de 
inpământenire era aprobată și cărora li se 
acorda stagiul de "o ani, ca o favoare zic, 


43 


puteai în cei ro ani să posede imobile ur- 
bane. 

«Dacă după această cercetare, se vor face 
«cunoscute de adevărate dovezile străinului, 
«atunci acesta va putea întrebuința al sen 
«capital, în ori-ce cumpărate de acareluri 
«va voi.» 

Iarăşi ca favoare în Muntenia s'a acordat 
străinilor creștini, negustori de la Brăila, 
dreptul de a cumpăra locuri în orașe. 

“Tocmai în 1849, în Muntenia, prin legea: 
«Pentru mărginirea celor in drept de pro- 
«limisi la venzări,» se dă străinilor orto- 
doxi dreptul de a cumpăra moşii, etc. In 
adever, iată ce zice legea: « Dobândirea pro- 
«prietăței de moșii, vii şi țigani, nu se poate 
«cuveni de cut fețelor de rit creștin.» 

Convenţia din 1858 nu schimbă această 
stare de lucruri. Străinii continuă atât în 
Moldova cât şi în Muntenia cu excepţia 
de mai sus — a fi excluşi de la proprie- 
tatea rurală. 

lar fine, sub regimul larg şi progresist al 
lui Cuza, nici proprietatea nu putea să ră- 
mâie îngrădită in marginele vechi, şi aici el 
ridică barierele. In adevăr, prin legea de la 
20 August 1864 se acordă străinilor dreptul 
de a cumpăra proprietate imobiliară în ge- 
nere. Insă căror străini? Străinilor de orice 


44 


rit creştin. Evreii chiar sub acel regim li- 
beral, sunt excluşi de la acel drept. 

lar faptul că prin noul cod civil se pre- 
vede că toți străinii să se bucure în genere 
de aceleaşi drepturi civile ca pământenii, nu 
schimbă această stare, căci prin noul cod 
nu se abroagă legea din August 1864. 

lată deci că avem dou& elemente de a 
judeca articolul 7, atât din constituţia din 
1866 cât şi cea din 1879, şi anume: 1. cum 
se acordau în ţrecut înpământenirile ; 2. cum 
se putea dobândi proprietatea rurală şi ur- 
bană în aceste ţări. 

Să relevez și un al treilea element, necesar 
pentru lămurirea cauzei, şi anume : care era 

| situația socială și economică a evreilor, in- 

dependent de starea lor legală generală. 


Situaţia socială şi economică a evreilor 
inainte de 1866 


Cum că evreii sunt vechi în ţară, nici nu 
mai încape îndoială. Cât numărul lor însă 
e restrâns şi cât timp ocupațiile lor nu pot 
da loc la critici, sai mai bine la încrimi- 
nare de exploatare a creștinului, eï sufăr și 
la noi acele persecuții periodice, şi încă rare, 
pe care acest popor a trebuit să le sutere în 
cursul veacurilor în mijlocul tuturor popoa- 


45 


relor. Indată însă ce ei se înmulțesc și încep 
a se deda la comerţuri de exploatare, situația 
lor devine mai rea *). 

Mai din vechi evreii nu sunt nici cămă- 
tari, nici crăşmari de sate, ci fac comerțul 
de grâne, comerț cu robii, etc., și de vite 
mari şi mici, între aceste ţări și Constan- 
tinopole sai alte ţări. Dar prin mijlocul vea- 
cului al XVIII-lea, în epoca fanarioților, 
numărul lor începe să crească în mod îngri- 
jitor. Moneda începând a circula mai mult, 
evreii încep a se face bancheri, deci împru- 
mutători, deck uzurari. O parte din ei încep 
a se aşeza pe la sate, devenind crăşmari sau 
alt-ceva. Printre ei sunt şi meseriaşi, dar 
încă nu mulţi. Meseriile primitive sunt încă 
tot în mâna românilor sau a altor creştini. 
Intinderea evreilor la sate îngrijeşte cârmu- 
irea, de aceea vedem pentru prima oară dis- 
punendu-se ca evreii să nu aibă dreptul a 
locui la sate, saŭ a face vre-un negoţ acolo. 

O parte din eì începuseră a deveni aren- 
daşi de moșii, li se luă şi acest drept. In 
oraşe evreii fură opriţi de a tace unele co- 
merţuri, precum de a vinde de-a-le mâncărei. 

Socialminte erai foarte ren priviţi. Ei erau 


*) Datele care vor urma le luăm din o lucrare a 
domnului M. Şvarţield, directorul Fgalităjei. 


46 
întocmiţi în breaslă aparte, eï n'aveai dreptul 
să-şi clădească în zid sinagoge, în justiţie 
nu puteai să depună ca martori din partea 
creştinilor. 

Nu mai vorbesc de diferite credinţi şi in- 
vențiuni' pe socoteala evreilor, ca băutori de 
sânge creştinesc, etc. 

La începutul veacului al XIX-lea mese- 
riașii români încep a fi încetul cu încetul 
înlocuiţi cu evrei. 

Neng din ţări unde meseriile erau mai 
perfecţionate, ei sunt mai superiori mese- 


riaşilor români, care maù știut să iasă din" 


seculara rutină a cojocăriei, a cizmăriej, etc, 
Un curent puternic de imigrare se deter- 
mină, 

Evreii se înmulțesc tot maï mult, 

In 1866 de sigur că eran 350.000 de e- 
vrei în țară. 

lată situaţia. 

Acum să venim la punctele de încrimi- 
nare. 


Constituţia din 1566 şi revizuirea 
din 1879 


Când România înlătură pe evrei în 1866 
de la dreptul de înpământenire, în urma 
celor arătate, se vede că ea nu inventează 


47 


această prohibițiune, ci se conformează tra- 
dițieï istorice. 

In adevăr, fraza: «numai străinii de rituri 
creștine pot dobândi înpământenirea» nu este 
alt-ceva decât dispoziţia din regulamentul 


„organic muntenesc: cori-ce străin, de ori-ce 


rit creștinesc, etc.» 

Aceasta constitue totuşi un progres, față 
cu regulamentul organic al Moldovei, după 
care cetitorii deja cunosc că numai creştinii 
ortodoxi puteai căpăta înpământenirea. 

Dar mi se va zice că tradiţia istorică nu 
este o rațiune. Evident că nu, dar este o 
explicaţiune, 

Necontestat că această dispoziție în cons- 
tituția din 1866 era chiar arbitrară, Intro 
constituție largă ce-şi dă un popor tânăr, 
devenit liber, nu se exclude nici o nație de 
la un drept acordat în genere tuturor, mai 
ales când principiul era: înpământenirea in- 
dividuală. Nu sunt na absolut rele, absolut 
bune. Nu poţi exclude ca nedemni pe toţi 
indivizii unei rase. 

Acea dispoziţie era nedreaptă nu atâta cu 
evreii pământeni saŭ străini, ci cu marele 
principi: că ori-ce om din ori-ce popor 
trebue să aibă în o ţară posibilitatea de a 
deveni cetățean, daca merită; și meritul 
trebue să fie al individului, iar nu al rasei. 


48 


Deci, cu dreptate s'au plâns evreii de a- 
ceastă excluziune. Noi făcuserăm în acea e- 
pocă acte mari: dezrobisem ţiganii, eman- 
cipasem pe armeni. Nu-i vorbă, armenii a- 
vuseră pentru ei numărul cel mic, evreii 
„aveai în potriva lor numărul mare. Era im- 
posibil o emancipare în masă chiar a evrei- 
lor pământeni, al căror număr era conside- 
rabil şi foarte greu de specificat; dar. înpă- 
mântenirea individuală ca singura soluţie, 
era necesară. 

Pe lângă o nedreptate, s'a comis și o 
greşală politică. Cei de a 1866 trebuiau să 
ştie că nu pot să-și dea în această privinţă 
o constituţie unică în Europa, în care o rasă 
deja emancipată în unele ţări, saŭ pe cale 
de a fi emancipată în altele, să fie condam- 
nată la noi. Trebuia să ştie că România, 
ca țară nouă, care avea mult de aşteptat de 
la Europa, nu putea să izbească cu acea res- 
tricţiune în sentimentul aproape general. 

Au fost spirite imparţiale, care aŭ văzut 
așa lucrurile. Guvernul de atunci a fost la 
înălțimea situaţiei. In proectul de consti- 
tuţie, evreii nu erai excluşi de la cetăţenie; 
dar prejudecățile, sentimentul de conserva- 
țiune dus prea departe, şi temerea prea exa- 
gerată de un pericol care exista, dar în mo- 
deste proporţii, precum și rămășițele unui 


49 


sentiment de dispreţ pentru o rasă conside- 
rată ca degradată, izbutiră să treacă părerea 
excluzivistă. O mişcare populară în Bucu- 
rest, care manifestă chiar la uşa camerei, 
intimidase pe oamenii cuminţi. 

E drept însă că şi evreii nu se prezentau 
atunci în condiţii destul de prielnice. In a- 
devăr, erau evrei pămenteni — documentele 
noastre califică de multe ori pe unii evrei 
de pământeni - dar am văzut mai sus în 
ce situație ei se 'aflaii, De altmintrelea, acei 
evrei pământeni nu se deosebiaii mult de 
evreii străini, care imigraŭ în fie-care zi. 

Evreii din 1866 nu semănau cu acei de 
astă-zi. Trăind în afară de contactul cu ro- 
mânii, nevorbind româneşte, frequentând 
puțin şcoalele noastre — afară de rare ex- 
cepţii și unele spirite distinse — în colo eï 
eraf o populație cu adevăr streină de ro- 
mâni, de moravurile noastre. 

Aşa, un suvenir personal. În şcolile pri- 
mare, pe la 1860, nu era decât un singur evreu 
în clasa mea; în. cursul inferior al liceului, 
pe la 1863—1864, am avut numai doi co- 
legi evrei. Şi să se noteze că vorbesc de Iași. 

Drepturile politice pentru evrei, pentru 
marea majoritate, eraă absolut indiferente, 
după cum şi astă-zi tot aşa sunt pentru 
marea majoritate. 

4 


50 


Prin urmare era aşa de ușor ca să se 
scrie în constituţie, în principii general, 
mai ales cum înpământenirea, o mai repet, 
era individuală. 

Argumentele mai cu samă care Sai adus 
atunci în contra acordărei posibilităţei cetă- 
ţenici pentru evrei, aŭ fost deplorabile. 

Era aşa de uşor a se motiva pentru ce 
nu se poate da evreilor în masă cetăţenia ! 
Şi se puteaii da argumente sincere, pe faţă 
şi decisive, cu atât mai mult dacă Sar fi 
acordat inpământenirea individuală. 

Din contră, repet că argumentele aduse 
eran deplorabile, Sa făcut teoria neasimi- 
lărei evreului, s'a cercetat biblia şi talmudul, 
mai cu seamă talmudul, pentru a se arăta că 
evreul este dușmanul restului omenirei. Sai 
luat defectele evreilor căpătate din veacuri 
de apăsare, şi din toate, absolut din toate, 
se trăgeaii axiome, principii imutabile, după 
care acea rasă trebuia absolut condamnată 
şi exclusă. Şi pe calea aceasta s'a născut un 
fel de antisemitism curios, care a încurcat 
lucrurile şi mai tare. 

Chestia principiului drepturilor politice se 
impunea, şi cu cât din sînul evreilor se des- 
făcea o tinerime cultă, crescută în şcoalele 
noastre, având umilirea de a fi tratată a- 


51 


parte, cu atâta greşala de la 1866 devenea 
maï vědită. 

Nu ştiu ce gar fi întâmplat dacă nu ve- 
Dean evenimentele din 1877—1878 şi dacă 
Europa nu era chiemată în urma acelor e- 
venimente a se ocupa la Berlin, de soarta 
noastră. ; 

Ştii atâta, că în situația în care se afla 
marea finanță evreiască în acel moment, şi 
faţă cu agitația evreilor culți din țară, cu 
greii i-ar fi venit Europei ca să nu'se ocupe 
în tratatul de la Berlin şi de chestia evre- 
iască, j 

Plătian, în 1879 greşala ce comisesem 
în 1866. 


Ka 
* * 


Decât, este o mare deosebire între aceste 
două date. Daca în 1866 noi am fost de. 
vină, de astă-dată evreii căutară să-și ieie 
revanşa şi să ne impună condiţii umilitoare 


şi neconforme cu interesele Gre, lar repre- 


zentanţii puterilor la Berlin se pretară cu 
ușurință la aceasta, 

Inscrierea în constituție a principiului: că 
deosebirea de religie nu este o piedică pentru 
dreptul la înpământenire, fu considerat ca 
o cantitate neglijabilă şi absolut insuficientă, 


52 


cu toate că în realitate aceasta era totul. 
Se căuta pe de lături a ni se impune înpă- 
måntenireı evreilor pe categorii, dacă nu 
chiar în masă. Evreii ridicară glasul sus și 
pretenţiile lor fură încă şi mai sus. Guver- 
nul, preocupat de soarta țărei şi de căpătarea 
unei poziţii în concertul European, nu în- 
drăzni să se opună. Aşa că la un moment dat 
se crezu că evreii vor ieși victorioși din 
această luptă. 

Ei bine, ep nu sunt antisemit, eŭ care 
am dezaprobat multe măsuri, mărturisesc 
că am simţit atunci o mare mândrie, când 
am văzut cum constituanta de la 1879 a 
luptat pentru a păstra prestigiul äre Ea 
se grăbeşte a înscrie principiul, ba chiar ca 
un omagii adus Europei, ea se serveşte a- 
proape textual de termenii articolului 44 din 
tratatul de la Berlin. 

In adevăr, acel articol începea ast-fel: 

«ln România diferinţa de credinţe religi- 
«oase și confesiuni nu va putea fi o piedică 
«pentru nimenea ca să .... etc.» 

lar articolul 7 din constituție este re- 
dactat ast-fel: «Diferinţa de credințe religi- 
«oase şi confesiuni nu constitue în România 
«o piedică spre a dobândi drepturile civile 
«şi politice şi a le exercita.» 

Constituanta însă se opune cu energie de 


53 


a primi categoriile, afară de una. Ea pro- 
clamă principiul înpământenirei individuale. 

Şi bine a fácut. 

Inpământenirea pe categorii saŭ în masă 
mwar fi rezolvit chestia evreiască, ci din con- 
tra ar fi înveninato. Ambele tabere n'ar 
fi dezarmat. De cât, de vreme ce şi evreii 
ar fi avut drepturi politice, lupta gar fi 
continuat în sînul cetăţeniei, adică ar fi avut 
un carácter mai tulburător. 

Vedeţi ce s'a întâmplat în Algeria, unde 
Crémieux, profitând de evenimentele de la 
1871,a dat în masă înpământenirea evrei- 
lor din Algeria. De 30 şi mai bine de ani 
lupta continuă acolo, luând câte odată un 
caracter sediţios. 

Vedeţi ce se întâmplă în Viena şi alte 
părți. 

Ei bine, statul nostru este încă prea slab 
aşezat pe bază, el are destule dificultăți 
pentru ca la acele să se fi mai adăogit o 
luptă politică între cetățeni români şi ce- 
tățeni evrei, Aici îngrijirea linişteï statului 
trebue să meargă înaintea ideei de egalitate. 

De altmintrelea, înpămintenirea indivi- 
duală este foarte suficientă, şi dacă ar fi larg 
aplicată, poate să satisfacă . toate cererile. 
Ea mai întăi era în tradiţia rel, Aşa, re- 
gulamentul organic introduce înpământe- 


54 


nirea individuală; codul civil, în articolul 9, 
o proclamă din noŭ, pe calea adunărei le- 
gislative. 

Mai toate țările aŭ în materie același 
principiu. 

Europa n'a fost tocmai mulțămită de felul 
cum am rezolvit noi chestia. Cu toate a- 
ceste, în 1880, ea recunoaște independenţa 
şi regalitatea, şi într'o notă colectivă îşi dă 
aprobarea ei, cu oare-care mici observaţii, 
sai mai bine cu speranța că în viitor, în 
practică, lucrurile se vor petrece mai bine. 

Prin urmare întreb: Presa străină, în ce 
scop mai agită chestia înpământenirei evrei- 
lor în ţară? Această agitaţie n'are sens, n'are 
scop. 

Chestia înpământenirei evreilor este re- 
zolvată, definitiv rezolvată, prin articolul 7 
din contituția de la 1879. Asupra acestei 
chestii să se ştie, nu se mai poate reveni, 
Toate criticele şi plângerile sunt absolut de 
prisos; din contra, ele strică în loc să facă 
bine, ele aţâţă şi întărâtă. 

Ki 
* * 


A, dar se spune că articolul din constituţie 
se aplică cu mare parcimonitate. Așa este, 
e regretabil, dar în contra acestui lucru nu 


en 
n - 


se poate face nimic. Până când nu se va 
face o transformare în spiritul reprezentan- 
ților (äre, adică până ce idei mai puţin 
exclusive nu vor deveni din ce în ce mai 
de domeniul general, până atunci, regret de 
a o spune, dar evreii vor trebui ca să su- 
porteze această stare de lucruri, Nu poţi 
vâri cu de-a sila în capul cui-va o idee, ori- 
cât de dreaptă; timpul trebue să o vâre, 
timpul și împrejurările. 

Se vorbește de sălbăticie și de barbarie ! 
Şi de când antisemitismul echivalează cu 
aceste ? Antisemitismul este o doctrină sai 
o credinţă, care poate cadra cu cultura cea 
mai întinsă şi cu inteligența cea mai viuă. 
Sunt oameni foarte culți și inteligenți anti- 
semiţi, precum alţii foarte inculți şi mărgi- 
np flosemiţi. Un exemplu a fost Vasile 
Conta. Vasile Conta avea mai multă cultură 
și inteligență de cât toţi redactorii de la 
Frankfurter Zeitung înpreună, și cu toate 
acestea era antisemit. 

Ni se arată o listă de puţinele înpămân- 
teniri ce cămerele aŭ făcut de la 1879 — 
de evrei bine inţeles. Aşa e, şi e regretabil ; 
dar eŭ sunt sigur că lucrurile în curând se 
vor modifica în bine. Un noù spirit mult 
mat domol începe a se răspândi. lată un 
fapt. In sesiunea trecută — dacă nu mă 


56 


înşel — camera a respins numai doi evrei 
din 12, care san prezentat. Deja așa nu- 
miţii antisemiţi sunt în minoritate, şi cu 
cât în camere se introduc elemente mai 
noui, cu atât lărgimea de vederi înlocueşte 
excluzivismul. 

Prin urmare, chestia înpământenirelor nu 
este o chestie insolubilă, ea îşi are soluțiu- 
nea sa şi cu timpul satisfacere deplină se 
va da. 

Atunci, de ce încriminări şi violenţe ? 

De altmintrelea, se face mai multă vorbă 
şi zgomot cu chestia drepturilor politice. 
Marea majoritate a evreilor, fondul comer- 
țului, al industriei, al băncei, al întreprin- 
derilor, nu umblă după drepturi politice. 
Cât despre sărăcime, meseriaşi, negustoraşi, 
nici nu visează de aşa ceva. Masa evrească 
este indiferentă de asemenea drepturi. Luaţi 
lista cererilor de înpământeniri şi vă veţi 
încredința. 

Cine dintre evrei umblă după drepturile 
politice ? Este tinerimea crescută în şcoalele 
noastre, care se destină la profesiuni libe- 
rale, sunt medicii, farmaciştii, chimiştii, in- 
ginerii, avocaţii, etc., etc. Nu ştii dacă 
numărul acesțora se ridică la 5 sai 6 mii. 
Aceştia voesc să devină cetăţeni pentru ca 
să-și poată exercita o meserie sau o artă, 


57 


cu care să trăiască. La câte-va mii de evrei 
se reduce deci toată chestia. Pe aceştia îi 
doare greutatea de a deveni cetăţeni. 

Evident că această clasă de evrei este 
interesantă, şi mie în special simpatică. 

Dar, înțelege cine-va bine că nu poți 
zice că este o chestie politică, când lucrul 
se reduce la ș, 6 mii de aspiranţi la cetă- 
țenie, dintr'o masă de 260.000 de evrei. 

Pe calea individuală şi cu bună voinţă mai 
multă, aceste cereri se pot satisface, aşa în 
cât chestia politică nu poate prezenta în 
viitor nici o îngrijire. 7 : 

Şi oare neprietenii evreilor nu sunt d în 
drept să se întrebe: de ce numai cei inte- 
resați cer cetăţenia, iar cei care pot trăi 
fără ea nu o brighează de loc? 

Să lăsăm deci această chestie pe planul 
al doilea, să lăsăm declamaţiile ! Căci mai 
la urmă de ce numai de cât drepturi poli- 
tice la toți evreii? in ce scop? Pentru ce 
folos? Numai pentru plăcerea principiilor ? 

Politica inspiră atâta desgust şi cei ce 
sunt în ea fac atârea lucruri urîte, în cât 
zën, nu e mare pagubă pentru cei ce nu o 
pot tace. i i 

In Rusia, mai bine de roo de milioane 
de suflete nu fac politică şi nu se găsesc re 
numai din această cauză. 


58 


Dar țăranii aŭ drepturi politice ? Aceia ce 
au ŞI cum aŭ, se pot numi drepturi poi- 
tice? Dar chiar alegătorii în genere, ce 
mare ispravă fac? Recunosc că aŭ câte-va 
şi câte-odată chiar multe avantaje mate- 
riale, la aceasta se reduce mai tot dreptul 
de cetăţenit, 

Apoi după asemenea avantaje ilicite as- 
piră şi evreii ? Favoritismul și încurcătura 
nu-i mare şi fâră dânşii ? 

Să lăsăm deci ca chestia să se rezol- 
vească pe deplin cu-timpul. Şi se va re- 
ZOlvi, căci ţara aceasta nu e refractară la 
nici o idee, nu-i intransigentă cu nici o 
Situație, toate însă cu socoteală. 

„Este însă o altă chestie palpitantă : este 
Situaţia economică a evreilor. 


Chestia evreiască din punt de vedere 
economie 


Am vEzut cum stă chestia politică, adică 
că nu este o chestie politică evreiască, ea a 
fost definitiv rezolvită în 1879. Ori-ce 
recriminări în această privință sunt de 
prisos. 

Este însă o chestie evreiască economică ; 
dar vom vedea că și în această privinţă 
nu Sunt remedii drastice, ci și această che- 


59 


stie este pe cale de a se rezolvi prin mer- 
sul fatal al lucrurilor şi al împrejurărilor. 

De ce ne acuză în această privinţă presa 
străină ? 

lată : Cum că prin măsuri restrictive și 
prin persecuţiuni am adus în mizerie vopu- 
laţia evreiască, şi că tot din cauza acelor 
măsuri și persecuţiuni o provocăm la emi- 
grare în masă. 

Cu alte cuvinte, evreii sunt persecutați, 
sunt în mizerie şi ei emigrează din cauza 
următoarelor măsuri : 

Evreii nu pot fi droghişti, farmaciști, de- 
bitanți de tutun, mijlocitori de schimb, nu 
pot fi crăşinari la sate. Evreii trebue să plă- 
tească taxe atât în învățămentul primar cât 
şi în cel secundar, iar când sunt locuri pu- 
ţine românii sunt preferați evreilor. Evreii 
nu pot locui în sate fără încuviințarea con- 
siliului comunal. Străinii după articolul 7 
din constituţie nu pot poseda imobile rurale. 

lată măsurile restrictive, care nu sunt 
speciale numai evreilor, ci tuturor străinilor, 
atât şi nimic: mai mult. 5 

Căci nu putem număra ca mijloace de 
persecuții sau ca măsuri restrictive, faptul 
că evreii nu se pot bucura de funcții sai 
de profesiuni, care atârnă de dreptul de ce- 
tățean. Așa, e drept că evreii nu pot fi func- 


60 


ționari publici, nu pot fi avocaţi, nu pot fi 
medici saŭ veterinari funcționari, nu pot fi 
ofiţeri; căci de vreme ce ei nu sunt cetăţeni, 
ar fi absurd a pretinde că aceste preroga- 
tive ale cetăţeniei sunt atâtea măsuri pro- 
hebitive contra lor. 

Uitasem ca să mai spun, că evreii nu 
pot să fie directori sai cenzori la Banca 
Naţională, nici administratori la societăţile 
anonime. 

Din aceste cauze, evreii, reduși la foa- 
mete, pleacă. 

Să fie aşa? Oare aceste cauze aŭ adus 
criza economică, care face pe evrei să plece 
împinşi de mizerie și de lipsa mijloacelor de 
existenţă ? Sau sunt alte cauze cu caracter pur 
econornic, pe care domnii economişti din 
presa străină nu voesc saŭ nu sunt în stare să 
le priceapă, — şi în care cauze economice, 
măsurile restrictive sai așa numitele perse- 
eut nu joacă — dacă joacă - de cât un rol 
foarte însemnat ? 

Să vedem. 

De la început o întrebare: Oare faptul 
emigrărei în genere este el un fenomen special 
țărei noastre şi evreilor? Toată lumea ştie 
că nu. Emigrările sunt un fapt sociologic, 
comun aproape tuturor popoarelor din Eu- 
ropa: Germanii, Italienii, Irlandezii, Ungurii, 


6i 


etc., etc., emigrează în fie-care an cu zecile 
de mii în America. Cauzele sunt absolut de 
ordin economic, nici de ideia măcar de per- 
secuţie nu poate fi vorba ca motiv. Atunci 
de ce emigrarea evreilor de la noi ar fi un 
fapt cu desăvirşire special? 

Dar să vorbim în particular numai de evrei. 


* 
* + 


Oare numai de la noi evreii aŭ emigrat 
in cursul acestui veac? Ore în cele-Valte ţări 
evreii rěmas-aŭ ei atâţi câţi se aflau într'un 
moment dat? Dacă mi se va dovedi faptul 
că evreii sunt astă-zi toți atâţia în Franţa, 
Anglia, Spania, Germania, Austria, câți aŭ 
fost odată d nu mai departe de cât la în- 
ceputul acestui veac, atunci ei mě inchin 
acuzatorilor şi recunosc că numai persecuțiile 
ti tac să emigreze de la noi. PETE 

Dar acest lucru nu ni se va dovedi nici 
odată. Este constatat că astă-zi Franţa, Ger- 
mania, Austria chiar, are mai puţini evrei 
de cât înainte. 

Dacă este aşa, și aşa este, pentru ce ad- 
versarilor li se pare curios fenomenul care 
se- întâmplă şi la noi, adică că o parte din 
evreii veniți în grămadă şi în mai mult 
numër de cât țara comporta, emigrează, 


` 62 


căutându-şi alte ţări în care condiţiile de 
trai să le fie mai favorabile ? 

Este o lege fatală economică, după care 
evreii vin într'o ţară în număr mare, stai 
Cât-va timp, iar o parte din ei sunt nevoiţi 
“să plece, îndată ce condiţii noui economice, 
concurenţa şi alte împrejurări, pe care le voiii 
arăta mai jos, se ivesc, 

In mersul lor emigrator, rămân stabilì 
Intro țară numai acei evrei care pot să se 
aclimatizeze cu noul fel de viață economică, 
cu deprinderile țăreï, adică numai acei care 
pot să şi facă un loc statornic în activitatea 
unui popor. 

Ca să mă servesc de o comparaţie, evreii 
venind într'o ţară în gramadă este ca o ri- 
dicătură de păment săpată: numai cu timpul 
terasamentul se iasează, adică se aşează şi 
toate părțile superioare care nu erai destul 
de rezistente și destul de bine echilibrate 
cad Intro parte şi într'alta. 

Evreii în occident san așezat şi fac parte 
stabilă din fie-care popor. A venit vremea 
ca şi la noi să se întâmple aceiaşi operaţie. 
In 20—30 de ani va rămâne şi la noi aşe- 
Zată acea populaţie evreiască, care va Încă- 
pea în viaţa noastră economică, iar restul, 
adică acei care nu încap în activitatea noa- 
Stră economică, se vor duce rând pe rând. 


63 


Peste 20—30 de ani, vom putea zice că 
vom avea evreii noștri, adică acei evrei care 
se vor înpământeni pentru vecie, care vor 
face parte integrantă din ramurile de acti- 
vitate ale acestei țări. 

Până atunci va fi un provizorat pentru 
cea mai mare parte din populaţia evreiască. 
Zic pentru cea mai mare parte, căci cum 
voiii arăta avem deja o populaţie evreiască 
așezată şi virită în conjoncturile activităţei 
noastre economice, ast-fel în cât ea va ră- 
mânea în mijlocul nostru. 

Fiind aşa, adică de ce adversarii nu ar 
considera acest fenomen așa cum este el și 
i-ar da cu totul altă explicaţie ? 

Acest lucru ep nu-l spun întâiaşi dată 
acum, Tam spus cu I0—I15 ani în urmă, 
am prevezut că fenomenul emigrărei se va 
întâmpla, am prevăzut întocmai fenomenul 
economic, am spus'o de pe atunci că nu- 
merul evreilor este prea mare ca să-l poată 
încăpea ţara, că ei sunt prea mulți pentru 
ca ţara să-i înghiță şi să-i mistue şi că o 
emigrare datorită numai cauzelor pur eco- 
nomice va avea loc și în ţările din orient, 

Nu-mi place să mă citez, acesta este obi- 
ceiul mai cu seamă al oamenilor care gån- 
desc puţin şi prin urmare sunt nevoiți să 
se repete; dar fiind că lucrul este foarte im- 


64 


portant, sunt nevoit să reproduc din ce 
scriam acuma II ani, în chestia evreiască, 
pentru care am fost atât de batjocorit. 

lată ce ziceam în privinţa emigrărei e- 
vreilor : 


«In adevăr, luaţi o hartă a emigrației evreilor 
«în masă, nu maï veche de cât de o sută de ani. 
«Ce veţi observa pe ea? Veţi observa că evreii 
«aŭ fost în mare număr în Franța, Spania, Anglia, 
«Italia, Germania, etc. Cu timpul acel mare nu- 
«mär a început o mişcare de emigrație în spre 
«Orient, năvălind în Austria, Galiţia, Polonia, 
«Rusia, România, etc. Aşa că în curs de o 
«sută de ani aŭ rămas în țările occidentale rela- 
«tiv foarte puţini evrei, pe când grosul armatei 
«lor îl găsim în Europa orientală. 

«Cum se explică acest fapt? Ce înțeles are 
«această emigrație? Să fie ea resultatul măsuri- 

` «lor restrictive şi represive luate în Anglia, Franța, 
«Italia, etc? Să se datorească oare desertarea 
«acestor tări persecuțiilor violente ȘI barbare 
«care se execut în Rusia şi se propun la noi ? Nu, 
«de loc. Nu. 

«Emigrarea evreilor din Occident spre Orient se 
«datoreşte unei legi pacinice sociale şi economice 
«fatale. Iat'o : cu cât popoarele se deşteaptă mai 
«mult la viaţa comercială, industrială, etc... cu 
«atât masa cea mare şi de calitate inferioară a 
«evreilor, masa rebelă la socialisare, este silită 
«de a emigra, împinsă de concurența solidă a 
«naționalităților unei țări. Masa evreească, această 
«masă de care ne speriem noi, nu este în stare 
«de a ţinea piept la o concurență serioasă din 


65 


«partea unui popor care se deşteaptă la viața 
«comercială şi economică. Ea este nevoită si emi- 
«greze, să se ducă în alte ţări cu o cultură mai 
«inferioară, cu o industrie mai rudimentară, 
«Din masa evreiască, rămân în tările culte nu- 
«maï atâţă evrei câți sunt în stare a se asimila, 
ta se acomoda cu nuoile și superioarele condiţii 
«economice create de poporul autochton. Acei 
«însă care rămân, sunt buni negustori, buni indu- 
«striași, buni cetăţeni. Așa se explică pentru ce 
«au rămas puţini evrei în Franța, în Anglia, ete. 
«Aşa se explică pentru ce ei în acele țări ocupă 
«un rang onorabil dând dintre ei representanți în 
«toate artele, industriile, în literatură, în ști- 
cinţă, ete. 
«Așa se explică numărul cel mare, mai mare 
«de cât trebue, al evreilor, în o parte din Au- 
«stria, în Galiţia, Polonia, România, Prezența în 
«masă a evreilor în o ţară, dovedeşte o stare de 
«inferioritate comercială si economică. De cât acen 
«stare inferioară nu se datorește lor, după cum 
«cred unii, ci există independent de ei. Evreii nu 
«fac de cât să profite de acea stare inferioară. 
«şi să profite în mod provizor până ce conditii 
«economice noui şi superioare stabilindu-se, se 
«face în masa evreiască un fel de selecţiune na- 
«tuvală, Cei care pot a se acomoda cu acele noui 
«condiţii, rămân, și între aceia și ceilalți locuitori 
«nu este nici o deosebire; cei care nu se pot de- 
«prinde cu o viaţă superioară economică, aceia 
«emigrează, se duc de găsesc condiţii care sunt 
«proprii existenţei lor. 
_ «Observând cu atenţie acestea, se convinge cine- 
«va cat de greșiți sunt aceia care cred că nu- 
«mărul evreilor se va înmulţi tot maï mult la noi. 


5 


66 


«Nu, acest număr va descrește din ce în ce, şi 
«aceasta din cauzele expuse maï sus. Cu cât 
«poporul român se va desvolta pe căile economice, 
scu atât numărul evreilor va descrește, fapt care 
«s'a întâmplat în cele-lalte ţări. 

«Deja în aceşti din urmă ani un început de 
<emigrare a unei părți din evrei se semnelează 
<la noi. Deja astă-ză avem mai puţini evrei de cât 
«aveam acum 10 ani. Deja o parte din eï îşi caută, 
«alte locuri de emigrare: Bulgaria, Serbia, Turcia 
«europeană, cea asiatică, America, etc., sunt atâtea 
«ţări care” îi atrag și unde pleacă din ce în ce 
«mai mulţi». A 


Dar mi se va spune că aceasta. este o 
teorie. Eï bine, ïa să dovedesc că ea este 
exactă în fapt şi la noi, şi că numai ea explică 
criza economică şi emigrarea evreilor, — 
emigrare, care este îmbucurătoare atât pen- 
tru evreii care pleacă, cît mai cu samă pentru 
cei care rămân şi vor rămânea în ţară. Căci 
mě grăbesc a spune de pe acuma, că emi- 
grarea evreilor care nu-şi mai pot găsi mij- 
Joace de trai aici, este singura soluție a 
chestiei evreieşti, soluţie care va influenţa 
în bine din toate puntele de vedere condiția 
celor care rămân. Şi ori-ce mijloace legale, 
care bine înţeles nu vor lua caracterul de 
persecuție, nu pot; decit îndruma spre acea 
soluţie. 


Ka 
* * 


67 


Dar mai întâi să eut terenul, adică să 
tratez chestia aşa numitelor măsuri prohe- 
bitive şi restrictive, care, pretind adversarii 
noştri din străinătate, aŭ adus mizeria la 
evrei şi nevoia de a emigra. 


Mâsurile restrictive şi prohibitive 


Evreii consideraţi ca străini nu pot fi dro- 
ghişti şi farmacişti. 

Observaţie generală. Am zis'o de multe- 
ori şi o repet: foarte râu că nu sa făcut 
distincţie între evrei, foarte ren că toți sunt 
considerați ca nepământeni, în toată puterea 
cuvîntului. Recunosc însă că distincţia ar 
fi fost grea şi ar fi dat loc la multe dis- , 
cuții. i $ 

In adevăr, pentru a fi separați evreii în 
pământeni şi nepământeni, ar fi trebuit să 
se ia o dată ca vechime. Care dată? Sunt 
familii evreieşti foarte vechi în ţară, din tim- 
pul Domnilor români, — pe atunci evreli 
eran puţini. Evreii încep a se înmulți sub 
Domniï fanarioți, adică cu dou€ veacuri in 
urmă; eï devin numeroşi cu totul la înce- 
putul veacului trecut şi numěrul lor devine 
copleşitor în cei go de ani din urmă ai ace- 
luiaşi veac. 
` Ce dată să iei din toate aceste pentru a 


68 


considera pe o parte din evrei ca pământeni 


în privinţa egalităței drepturilor? Pe familiile: 


din timpul lui Cantemir sai al lui Brân- 
covanu? Care-s acele familii? Pe acele sta- 
bilite de la Neculai şi Constantin Mavrocor- 
dat? Pe acele venite sub Grigore Ghica și 
Jon Sandu Sturza ? Pe acele de la Regu- 
lamentul organic încoace ? Incă odată, re- 
pet: pe care? 

Când a fost vorba de dezrobirea țigani- 
lor, lucrul s'a putut face uşor: ţiganii din 
tată în fii au fost robi unor familii, robi 
monăstirești, robi Domnești. Erai trecuţi 
prin registre şi catastihe. 

Cu emanciparea armenilor lucrul iarăşi 


n'a prezentat dificultăți. Armenii eran vro. 


10.000, mi se pare, în totul în ambele țări, 
familii cunoscute cu filiaţiune seculară. 

Cu evreii, numărul lor fiind foarte mare 
şi data sosirei lor în ţară foarte variată, era 
mult mai grei. 

Cu toate aceste, cu oOare-care silință şi 
bună-voinţă Sar fi putut ajunge la o solu- 
ție mai echitabilă, . ; 

Dar ceea ce e făcut, e făcut, din nenoro- 
cire. Astă-zi nu se mai poate reveni, căci 
ar fi mai greu decât acum 40 de ani şi 
prin urmare trebue să luăm în discuţia ac- 
tuală situația aşa cum este, 


69 


ME întorc la ceea-ce zisesem mai sus şi 
repet: Evreii nu pot fi farmaciști și dro- 
ghiştă. 

Foarte ep, căci evreii ar fi fost concurați 
şi învinşi de români şi fâră această prohi- 
biție legală. Dovada? Dovadă este că ro- 
mânii aŭ învins şi şi-aŭ căpătat locul cu- 
venit în practica medicinei, fără nici o pro- 
hibiţie pentru străini. 

In țară toată lumea poate să fie medic. 
Acum so de ani, câţi medici români erai? 
Astă-zi toate ilustrațiile medicale sai aproape 
toate sunt români. Străinii de toate confe- 
siunile ap căzut pe rangul al doilea, numai 
evreii se mai menţin, dar în condiţii infe- 
rioare. 

Prin urmare, ceea-ce s'a întemplat în me- 
dicină s'ar fi putut întîmpla și cu privire 
la drogherie şi farmacie. 

Trebue însă să observ un lucru. Faptul 
că evreii ca străini nu pot fi droghiști și 
farmacişti nu constitue o lovire la libertatea 
comerțului sau a profesiunelor; drogheriile 
şi farmaciile conform legilor noastre nu sunt 
un comerţ, ele constituesc corporaţii închise, 
Statul rezervând aceste arte regulamentate 
numai cetățenilor români. Si 

Recunosc că un număr de familii sunt 
lipsite de acest mijloc de trai. Dacă comerțul 


70 


de farmacie ar fi liber în legislaţia noastră, 
cum este în unele ţări, atunci natural că pro- 
hibiţia n'ar exista ; dar sistemul monopolului 
nu lam inventat noi, ci el există şi aiurea. 


Evreii nu pot fi mijlocitori de schimb 
sau de mărfuri. 

lată o abatere de la libertatea comerţului. 
Căci ce sunt mijlocitorii de schimb, decât 
nişte intermediari sau comisionari ca toți 
intermediarii şi comisionarii ? E râu că există 
acest lucru, însă mě grăbesc a adâugi că 
aceasta nu vatămă întru nimic interesele 
evreilor ; aceşti mijlocitori oficiali nu fac 
afaceri, tot cei particulari posedă clientela, 
deci o dispoziţie legală aproape inutilă, în 
tot cazul nevătămătoare. 


Evreii nu pot fi debitanţi de tutun. 

lată o dispoziție care a lovit serios în 
existența multor familii. Şi s'ar părea că 
atinge chiar libertatea comerţului ; în rea- 
litate însă nu cred că este aşa. Statul a avut 
monopolul tutunului; el reglementând nu- 
mărul debitanţilor, tantiema de câștig al lor, 
şi tot el făcend numirele, această profesiune 
iese din comerţul general. Şi atunci statul 
poate numi pe ori-cine voeşte. De altmin- 
irelea biurourile de tutun aŭ devenit peste 


H 


tot locul unde este monopol al statului a- 
deverate favoruri politice, prin urmare ele 
se daŭ cetăţenilor, iar nu celor care nu aŭ 
drepturi politice. 

Așa, se ştie că în Franţa, unde există de 
asemenea monopolul tutunului, biroul de 
tabac joacă mare rol în viaţa electorală. 

Dar 'ori-cum fie, vădit că toate aceste 
dispoziţii restrictive nu constitue acte de per- 
secuții în contra evreilor, ci ele aŭ de scop 
de a favoriza pe români, ceea ce este cu 
totul. altă-ceva. 

Nu se numește persecuție grija unei ţări 
de a favoriza pe naţionali, desvoltând cât 
mai multe mijloace de existenţă. Străinii sai 
cei consideraţi ast-fel pot suferi de asemenea 
măsuri, dar în acest caz nu se poate vorbi 
de persecuții. 


Evreii sunt supuşi la taxe școlare atit la 
învețământul primar cît şi la cel secundar. 

lată o dispoziţie care are în adevăr un 
caracter tendenţios cu privire la evrei, mai 
ales pentru clasele sărace. 

N'am înţeles nici odată aceste taxe numai 
pe străini; ep le-ași înțelege pentru toată 
“lumea la. cursul secundar şi universitar. De- 
cît această dispoziţie într'o stare înfloritoare 
a evreilor ar fi numai o simplă șicană, sai 


de 

nu i-ar atinge de loc. In adevăr, ei sunt 
liberi să înfiinţeze şcoli particulare și se ştie 
ce dezvoltare enormă ap şcolile private în 
țări ca Franţa, Anglia, Germania, Belgia, etc. 

Acest lucru nu atinge mijloacele de trai 
ale evreilor, ci îi opreşte în parte de a par- 
ticipa la cultura gratuită a ţărei. Or, o mai 


repet, dacă starea economică a evreilor ar, 


fi bună, atunci ei ar fi în stare aa crea 
şcoli particulare, fără să caute să se plângă. 
In adevăr, clericalii în Franţa nu-şi daŭ în 
genere copii în şcolile Statului, asta nu-i 
împiedică de a fi în stare înfloritoare. 

Dar dacă evreii nu pot să-și deschidă 
şcoli, este că stati economiceşte răi și aici 
cercetăm cauzele acelei stări economice, deci 
nu putem pune printre ele taxele școlare. 


In fine, mai este o ordine de dispoziţii 
prohebitive, care aŭ o ţintă eu caracter su- 
perior, desbrăcat de ori-ce idee de perse- 
cuţie contra străinilor, sai de favorizare pen- 
tru români. Sunt acele dispoziţii de con- 
servațiune naţională, de puritatea rasei ŞI 
desvoltarea ei neamestecată cu elementele 
străine, 


Cea mai principală este Oprirea, în prac- ` 


tică vorbind, a evreilor de a locui în sate 
și la jară. Această oprire o recunosc că a 


73 
lipsit pe multe familii evreieşti de existență 
şi că a împins în oare-care măsuri la emi- 
grare. 

In adevtr, probabil că vre-o 10.000 de 
evrei aŭ trebuit să părăsească satele şi să 
se îngrămădească la oraşe peste cei-lalţi 
evrei, deja în număr mare acolo; dar o 
Tepet, aceasta este o necesitate de înaltă or- 
dine de conservaţie naţională. Şi aici ches- 
tia de pământeni sai de nepămenteni, nu 


“prea are valoare. 


Ungurii din judeţul Bacăului și al Roma- 
nului surit pământeni, oan drepturi politice, 
dar nu sunt români şi ţara ar fi în drept 
să jee ori când dispoziţii în contra acelora, 
când omogenitatea țărei ar fi în pericol din 
partea lor. 

Recunosc că ar fi putut respecta mai 
în larg drepturile câştigate ale evreilor din 
vechime stabiliți prin sate. TR 

Maï este o dispoziție, acea constituţională, 
care atinge pe toți străinii: articolul 7. 

Evreii nu pot căpăta imobile rurale. Este 
iarăşi o dispoziţie de conservațiune a so- 
lului național, Inscrisă la 1879 în constitu- 
ție mai mult în contra evreilor, astă-zi ea 
își are_admirabil rațiunea de a fi față cu 
cei-lalți străini, şi mare mare însemnătate 
faţă cu evreii. Contra evreilor ar fi putut 


74 
să nu existe, contra celor-l'alţi străini, ea 
este o necesitate. 

Şi fiind- că este vorba de această chestie, 
ja să-mi spun părerea în câte-va cuvinte, 

Toată campania pe care presa străină a 
dus'o și o duce pe diferitele motive de per- 
secuţia capitalelor străine, de persecuția e- 
vreilor, de barbaria sai sălbătăcia noastră, 
şi toată ura cu care ne onorează, se explică 
după mine în, următorul mod: 

Europa exploatatoare a celei-lalte părți 
a lumei precum şi a r&săritului european, 
minus colosul rusesc, găseşte în noi un pu- 
ternic element de rezistență la tendințele de 
cucerire economică a orientului. Din orien- 
tul european, poate suntem singura ţară 
care nu voim să devenim prada exploa- 
tărei. capitalurilor străine, finanţelor străine, 
elementelor care simpatizează cu dânsa. 
Intre Turcia cucerită economiceşte și între 
cuceritorii ei, suntem noi pe frontiera a- 


cestei ciocniri şi nu ne lăsăm să fim în-, 


ghițiţi. - 

Articolul 7 privitor la imobilele rurale, 
rezistența ce arată țara în chestia evreilor, 
bănuiala ce arătăm față cu propunerile de 
împlântare de industrii străine pe solurile 
noastre, toate aceste enervează și supără. 

Ei bine, en care nu sunt şovinist, cred 


15 


adânc cà numaï pe această cale de rezistență, 
cu prețul de a fi taxați de barbari și de in- 
culți, numai așa vom putea deveni un stat de 
sine stătător, de şi mic, cum sunt de exemplu 
Belgia, Olanda. Danemarla, Sviţera. 

Indată ce vom pune urechea și vom as- 
culta propunerile, îndemnurile celor din 
occident. îndată ce ne va fi ruşine de ironiile 
şi de ultragiile aşa numiţilor civilizaţi și 
culți, şi vom intra în felul lor de a lucra pen- 
ttu a nu părea barbari și inculți, existența 
noastră naţională e periclitată şi nu vom mai 
fi stat tampon între exploatatori şi exploataţi. 

lată, o repet, adevărata cauză a întregei 
campânii ostile. 


i 
* * 


Am sfârşit aproape cu examinarea mä- 


„surilor restrictive, 


In bună credință: Unde este sălbătăcia ? 
Care sunt măsurile, care aŭ adus pe evrei 
în mizerie? 

Ce? Faptul că evreii nu pot fi farmacişti, 
mijlocitori de schimb, debiranţi de tutun, 
crâşmari la sate, aceste şi altele aŭ adus starea 
în care se află ei? 

Faptul că copii lor. plătesc taxe şcolare, 
că nu pot să fie ei cenzori la banca Naţio- 


76 


nală, sau administratori la societăți anonime, 
că nu pot cumpăra imobile rurale, acestea 
au contribuit în mod determinant a-i aduce 
la mizerie sau a-i sili să emigreze? 

Este serios aceasta ? 

Eu înțeleg ca să se pretindă că toate ace- 
ste contribue la îngreuerea situaţiei generale 
a evreilor, asta e necontestat; dar de aici 
până la concluziile care voesc a se trage 
este departe. 

Adeverul este că evreii ca şi toți străinii 
se bucură în ţară la noi de libertatea celor 
trei mari ramuri de activitate economică : 
Libertatea industriei, a comerțului şi a me- 
seriilor. Căci până acuma în privința. me- 
seriilor sunt numai vorbe și ipoteze. Evreii 
exercitează fără nici o piedică industria mare 
şi mică, comerțul mare și mic, stabil și 
ambulant (căci legea asupra comerţului am- 
bulant a căzut în dezuetudine). Ei exercitează 
comerțul de bani, ei pot fi arendaşi, antre- 
prenori de tot felul, pot exploata păduri, mine 
de petrol, cărbuni, etc. 

Restricţiile de mai sus sunt neînsemnate 
față cu această mare activitate liberă, care 
face fondul economic al unei. populaţii. 

Pentru ce adversarii nu pun în evidență 
acest tapt ? 

Mai mult, atunci când evreii aŭ venit în 


77 
mai mare numer în ţară, et erau loviți de 
mai multe restricțiuni şi prohibiţiuni de cât 
astă-zi, Persecutaţi în religia şi sentimentele 
lor, evreii eraii alungaţi de la sate, nu puteaii 
D arendași de moşii, unele comerțuri de ale 
mâncărei le erau oprite, imobile rurale wan 
putut poseda nici odată. A fost un timp când 
nici imobile urbane nu puteai câștiga. Pe 
copiii lor nu-i trimeteai Ja şcolile române, 
fiind-că existaii puţine, saŭ fiind-că nu votan 
Ei, etch Etc. 

Ei, cum se face că în loc ca acestea toate 
să-i întoarcă de la imigrarea în ţară, cu- 
rentul înmulţirei era mai mare? 

Şi cum se face că astă-zi, când mijloacele 
de industrie, comerţ, meserii, sunt mult mai 
numeroase, evreii emigrează ? 

Oare cauza să fie acele cât-va restricții, 
care în tot cazul existau şi înainte de altă 
natură mai gravă? De sigur că nu. 

Cauzele sunt mai adânci, de natură eco- 
nomică generală. 

Acum 100 de ani, acum 6o de ani, acum 
A0 de ani, condiţiile economice erau mai 
bune în ţară la noi pentru evrei, sau cel 
puţin evreii se mulțumeau cu dânsele. 

Astă-zi asemenea condiţii aŭ devenit mult 
mat grele pentru eï, sau nu se mai mulțămesc 
cu dânsele — e indiferent aproape de cele 


73 


cite-va restricţii amintite mai sus — și aceasta 
îi face să emigreze. Căci s'a putut observa 
deja, că din toate măsurile prohebitive, pe care 
ui le pun în evidență presa străină, numai 
două ating masa de jos a evreilor, care e: 
migrează ` prohebiția de a locui la sate și 
de a fi debitanţi de tutun. In colo, toate 
cele-Pale privesc masa cultă şi superioară 
a evreilor, care nu emigrează, ramâne aici 
şi... se plânge încet sai tare. 


Cauzele relei stări şi a emigrăreï 
evreilor e 

Trebuia să se întâmple, ce se întâmplă. 
Era fatal ca evreii să înceapă a pierde cu tim- 
pul superioritatea în comerț şi meserii. Era 
fatal ca Românii să caute a recăpăta terenul 
pierdut şi ocupat de evrei. Era fatal chiar 
luarea unor măsuri restrictive. Era fatal strim- 
torarea evreilor şi nevoia de a emigra. 

De ce? lată. Intr'un moment dat aŭ fost 
în ţară aproape 400.000 de evrei (suflete), 
imensa majoritate locuind numai oraşele şi 
ocupându-se numai cu specula, comerţul, me- 
seria, afacerei băneşti, etc. 

Putea ţara aceasta mică să-i înghită ? 

Dacă evreii Sar fi aruncat în toate ramu- 
rile de activitate, de exemplu: în agricul- 


79 


tură; țara aceasta agricolă ar fi înghiţit ușor 
200 şi 300 de mii. 

200 şi 300 de mii printre peste 4 milioane 
de agricultori nu era mult, căci își închipue 
cine-va câţi sârbi, bulgari, etc., agricoli în- 
ghite această ţară? Foarte mulți, fără să fie 
o chestie bulgărească sau sârbească. 

Cu evreii comercianţi şi meseriași numai, 
lucrul era greii, indiferent de religia lor. 

In adevăr, populaţia orășenească a țarei 
era aproape de 900.000 de locuitori; din 
aceştia cel puţin 300.000 erau evrei, care 
acaparaŭ — vorbesc mai cu seamă de Mol- 
dova — mai toată activitatea oraşelor. 

Este întrebarea: Putea restul de 600.000 
de suflete românești să rămână în afară de 
ori-ce activitate comercială, industrială, etc., 
părăsind cu desăvârşire terenul evreilor ? Cu 
ce erai să trăiască ? 

A, dacă toţi românii din orașe ar fi putut 
să fie funcţionari, lucrul s'ar fi împăca! poate; 
Evreii din oraşe comercianţi, românii din o- 
raşe funcţionari. Dar ţara noastră nu putea 
suporta o asemenea enormitate, Şi atunci 
fatalmente românii vroind și eì să lucreze 
pe terenul rezervat aproape exclusiv evreilor, 
conflictul a început. 

Evreii eraă deja prea mulți pentru activi- 
tatea comercială a ţerei, chiar consideraţi din + 


SU 


propriul lor punct de vedere. Toţi evreii care 
au venit după 1854 erau de prisos chiar 
pentru coreligionarii Jor, De la acea dată ei 
încep a-şi face concurenţă între dânşii, și când 
începe și concurența românilor şi a străinilor 
celor-L'alţi, atunci criza izbucnește. 

„Dovadă că evreii erau prea mulţi în oraşe 
pentru activitatea comercială urbană, e că o 
mare parte se răspândesc la ţară, unde pu- 
teau mai degrabă găsi mijioace de trai. 

O altă dovadă că erai cu desăvârșire 
prea mulţi în Moldova, este că ci. după 
Unire, încep a se întinde în Muntenia. Ei 
reuşesc a se r&spîndi până la Râmnicul-Sărat 
şi a-și stabili un centru în Capitală; dar în 
restul Munteniei ei întâmpină o rezistență 
mare din partea comercianților români sau 
străini creştini, aşa că ei sunt opriţi în acest 
mers, iar acest nou debușeii, în care speraŭ, 
este închis. Sunt deci nevoiţi să rămâie 
strânşi în Moldova. 

Se mai întâmplă că cu aplicarea măsurei 
în contra șederei evreilor la ţară, ci.sunt 
alungaţi din sate, prin urmare sunt nevoiţi 
să se îngrămădească peste cei-lalți în orășele 
şi oraşe. 

lată deci o populaţie de vre-o şo.ooo de 
suflete lipsită de existență, care e nevoită 
să facă concurenţă coreligionarilor săi în oraşe, 


si 


unde alte cauze economice determină în fine 
criza în toată puterea ei. 

lată acele cauze: Acum 60 de ani evreii 
depusese pe meseriaşii români, Astă-zi ro- 
mânii şi cei-Palţi străini caută să-și lee revanşa, 
Las deoparte statistica fantasistă, în parte, a 
Ministerului de domenii, din care reese că 
sunt 112.000 de meseriaşi români faţă cu 


22.000 de meseriaşi evrei; căci se înțelege 


că dacă but pe plutași, pe rogojinari, pe 
spălătorese, etc., printre meseriaşi, evident 
că numerul meseriașilor români este mult 


mai mare, Dar reducând discuţia numai! 


la acele 15—20 de meserii proprii zise şi 
cercetând lucrul numai din punct de vedere 
al Moldovei, atunci vedem că deja meseriașii 
români în Moldova sunt aproape pe jumă- 
tate cât evreii, Că în tot cazul, pe când nu- 
mărul meseriașilor români creşte în fie-care 
zi, acel al evreilor descreşte. , 

Şcolile de meserii, nevoia. de a avea o 
ocupaţie, lupta pentru trai, silesc pe români 
a se face- meseriaşi și aceasta în dauna bine 
înțeles a evreilor. 


O altă cauză, Am spus tot-dauna că 
meseriaşul evrei în genere nu e superior, 


nu este idealul, departe, Cât evreii: Une: 


un loc, care nu putea rămânea gol, ei puteai 
D 


be. 


82 


trăi; dar când noui procedeuri, o cultură 
superioară, un fel mai, iscusit de lucru se 
arată, când meseriaşii străini şi chiar români, 
maì puţin, vin şi aduc toate aceste pe piaţă, 
e fatal ca meseriașii evrei să. fie loviți. 

Meseriaşii evrei păţesc astă-zi faţă cu 
românii şi cu alţi străini, ceea-ce odată aŭ 
păţiv meseriaşii noştri primitivi faţă cu evreii, 
care invadau ţara. 

Evreii meseriași în Moldova ap rămas 
aproape ceea-ce erai acum vro sp de ani. 
E natural ca să fie concurați şi cu timpul 


întrecuți. Dovadă că acum 5o, 6o de ani. 


nu știi! dacă era a zecea parte români me- 
seriaşi, pe când acuma românii în acea parte 
sunto treime, dacă nu și mai mult. 


Dar nu e numai atâta. Meseriile trec prin- 
tr'o criză. Căci ce este un meseriaş? Este 
un miċ industriaş, un artizan, care unelteşte 
singur, ceea-ce în industrie se lucrează cu 
tot felul de mari procedeuri. 

Ei bine, industria mare concurează teri- 
bil pe meseriași. Cele mai multe obiecte 
rezervate odată, în mare parte, meseriașilor 
astă-zi se găsesc gata în mii de exemplare 
pe la magazii, fie fabricate în ţară, fie aduse 
din străinătate; meseriașul este lovit în în- 
sust mijloacele sale de existenţă. 


85 


Să dan câte-va exemple. 

Meseriile în care evreii covârşiau şi în care 
covârşesc şi astă-zi sunt: croitori, cismari, 
ciasornicară, sticlari, tinichigii, etc. 

Industria mare îi reduce din ce în ce. In 
adevăr, ceasoarnicele lucrate mecanic, ameri- 
cane, etc., care aŭ inundat lumea, aŭ lovit 
această meserie. Magazinele mari care vând 
obiecte de tinichigerie, curelăric, cufere, etc., 
fac o concurenţă teribilă. 

Pe de altă parte românii deja încep a 
învinge pe evrei în cismărie, etc. 

Evreii în Moldova ap păstrat preponde- 
renţa mai cu seamă în croitorie, dar hainele 
gata şi eltine le aduc un mare prejudiciu. 

Taiă atâtea cauze, care influețează în ron 
pe meseriașii evrei. 


Dar în definitiv, sunt evreii într'o situaţie 
aşa de rea în cât să alarmeze pe coreligio- 
narii lor din alte ţări? Apoi nu. Am căutat 
să ved în cele vo de meserii mai principale 
proporţia între meseriașii români şi creştini 
cu evreii, şi am constatat că : în Moldova sunt 
numai 4.600 de români şi 1.300 de creştini 
faţă cu 7.700 de evrei. 

Apoi mi se pare că această stare nu e rea 


“de loc, dacă te gândești că cei 4.600 de ro- 


84 


mâni reprezintă o populație de douë milioane 
jumētate față cu 200.000 de evrei. 

i Deci evreii sunt în descreştere şi românii 
in creştere, în materie de meserii. 

„Şi mi se pare că până acuma cel puţin 
nimenea nu se poate plânge că Sa adus 
vre-o piedică la exercitarea vre-unei meserii. 

Prin urmare nu legile restrictive, ci jocul 
legilor economice a adus acest rezultat ai 
are să-l afirme tot mai mult. 

O dovadă mai mult. Comerţul este liber, 
absolut liber, comerțul de obiecte de manu- 
factură, etc. Şi cu toate acestea evreii co- 
mersanți din Moldova sunt în decadenţă. In 
toate oraşele, începând cu Iașul, atât angro- 
sit cât și detailiştii evrei se iîmpuţinează. 

Aici nu poţi pretinde că românii fac con- 
curenţă, fiind-că comerțul de asemenea na- 
tură e foarte slab în Moldova; de asemenea, 
o mai repet, efectul nu se poate atribui 
protejărei legale a românilor faţă cu evreii. 
Cauza este schimbarea condiţiilor econo- 
mice, care a adus o situaţie nouă in co- 
merţul ţărei. 

Astă-zi marile magazinuri din străinătate, 
precum și centralizarea comerțului în capi- 
tală, aduc prejudiții enorme comercianților 
din -ţară, a căror afaceri se. micşorează din 
ce în ce. Marile iarmaroace periodice aŭ dis- 


85 


părut, comunicația lesne, comenzile repezí, \ 
aduc stagnaţiune comerţului de provincie. Si" 
fiind-că acest comerţ în Moldova este aproape 
esclusiv al evreilor, ei sufer cei d'intâiu. 
Nu voesc, nici nu am loc ca să tratez pe 
larg aceste chestii, vroesc prin acestea numai 
să indic metoda după care trebue judecat în. 
chestii economice. Acest punct de vedere de- 
terminant în căutarea cauzelor progresului 
saŭ a regresului unei stări economice, este 
cu desăvârșire lăsat de-o-parte de faimoşii 
economişti de la Frank/urter-Zeilung şi alte 
gazete, care caută cauzele stărei rele a evrei- 
lor în ţară la noi şi a emigrărei în altele. 
In schimb, o dovadă că afară de mici dis- 
poziţii restrictive analizate în alt articol, evreii 
unde aŭ putut aŭ progresat și ținut un loc 
însemnat în activitatea Drei, mai este ur- 
mătoarea ` g 
Acum zo de ani mai nu se ştia ce insem- 
nează o industrie evreiască în ţară — nu e 
vorbă că nu se ştia în genere de industrie — 
iar azi evreii ţin un loc foarte însemnat în 
industria ţărei, în industria mare. Ni se vor- 
beşte de persecuții, dar nu ni se spune că 
evreii se bucură și ei în general de legea în- 
curajărei industriei naţionale. tg: 
In ţară sunt vre-o 200 de case industriale, 
care se bucură de avantajele legei de incura- 


56 


jare a industriei, co de case din aceste sunt 


evreieşti, afară de societăţile anonime unde ` 
figurează mulți capitalişti evrei, Apoi când! 


evreii ca populaţie reprezintă a 20-a parte, 
iar în industrie ei figurează pentru a 13 


3 


“parte, mi se pare că situația lor în ţară este 


destul de bună. 

Şi va fi bună şi de acuma înainte pentru 
acei eyrei, care vor putea să-şi creeze mijloace 
stabile de existenţă și să intre ca parte sta- 
tornică în totalul populaţiei române. 

Dar, o repet, 250.000 nu pot intra; nu 
este loc de cât pentru 40, zo, 60 de mii 
cel mult. Va trebui deci să se facă o selec- 
Une, va trebui să rămână meseriași, comer- 
sant, lucrători, etc. numai cât situaţia econo- 
mică a Drei comportă, jar restul trebue să 
plece. Nu este altă soluţie. 

Şi din acest punct de vedere măsurile res- 
trictive instinctual aŭ căutat să* accelereze 
acea. soluție. . 

In adevăr, ar fi fost bine ca nici o măsură 
restrictivă să nu se ia, sai mat exact ar fi 
fost mai drept. Credeţi însă că dacă nu se 
luaŭ asemenea măsuri populaţia evreiască 
ar fi rămas toată în ţară pe vecie? Credeţi 
că lupta economică nu ar fi fost singură în 
deajuns ca să producă criza ? Credeţi că 
600.000 de orășeni români nu ar fi căpătat 


87 


cu timpul preponderanţă asupra 200.000 de 
„evrei şi că exodul evreilor nu ar fi avut loc? 
Ve inşelaţi. 

E ușor de a declama și de a acuza. Când! 
cercetezi natura lucrurilor, vezi că ele ascultă | 
de legi fatale. pe care în zadar evreii din. 
străinătate voesc să le falşifice saŭ să le în- 
tunece. 

Acum 40 de ant in urmă chestia evreiască 
părea insolubilă. Părea insolubilă fiind-că 
adversarii credeai! că cu cât va trece mai 
mult,” cu atât evreii se vor înmulţi. Unii 
credeau că în 20 de ani vom avea un milion 
de evrei ; faptele dovedesc în ce eroare erau, . 

De altă parte amicii evreilor găsiaii că sin- 
gura soluţie ar fi fost, inpământenirea în 
masă. Nici aceasta nu era o soluţie, căci 
Sar (i găsit față în faţă două feluri de po- 
pulaţii în duşmănie chiar, şi cea mai nume- 
roasă sfârşia prin a apăsa pe cea mai puţin 
;mumeroasă cu toate drepturile politice. 

Soluţia aŭ dato legile economice, pe care 
unii dintre noi le-ati. formulat de pe atunci. 
La această soluţie ap ajutat evenimentele, 
progresul (äre, desvoltarea activităţei națio- 
nale şi în foarte mică parte măsurile pe care 
toate. partizele politice, fără deosebire de cu- 
loare, fiind la guvern, le-ai luat. ` i 

Astăzi acordarea de drepturi politice la toți 


SE 
evreii saù chiar suprimarea puţinelor măsuri 
restrictive care sunt, nu este o soluţie, 
Acestea n'ar remedia în mod definitiv soarta 
masei eveilor. 

Astă-zi evenimentele sunt așa, în cât fa- 
cilitează soluţia. Să lăsăm evenimentele, ca 
să-şi meargă cursul lor, fâră ca să înmul- 


Um cu nici o nouă măsură restrictivă, cu 


nici o lege exclusivă, legislaţia noastră. 
Pentru că aceasta nu e nici drept şi nu e 
nici util. 
Din marele numër de evrei care sunt la 
noi, puţini aŭ dispoziţii tenace pentru o pro- 
fesiune statornică, puţini pot rămânea mese- 


iaşi buni şi comersanți tenace. 


Să nu uităm că o mare parte din popu- 


„laţia evreiască trăește din expediente de co- 


merţ şi de meserie mai proprii vorbind, 
această masă reprezintă mai mult braţe, braţe 
de întrebuințat într'o muncă Uşoară, orașă-. 
nească, expeditivă. 


Asemenea braţe nu-și ap debuşeii la noi, ` 


unde n'avem o industrie desvoltată în mare, 
braţele evreeşti nu sunt deprinse cu munca 
câmpului. Evident dar, că asemenea brate 
foarte utile aiurea, sunt o povară la noi; 
ele trebue deci să se ducă acolo unde felul 
activităţei generale dă loc la mai multe în- 


89 


trebuințări de braţe, fie în industrie, fie în 
comerț, fie în alte întreprinderi. 

Și să nu ni se spună că asemenea brațe 
ar putea fi întrebuințate în industria noastră, 
însă că şi aici legile restrictive pun o stavilă, 
de oare-ce statul reglementează numtrul 
lucrătorilor străini în industriile incurajate 
de el. 

In bună credinţă, aici evreii maŭ dreptate. 
Cum adică, statul să deie mai multe avantaje 
diferitelor industrii şi să nu rezerve un nu- 
mer de locuri pentru lucrătorii și lucrătoarele 
români? Cum, adică statul are fabrici de 
tutun şi să nu dea existenţă fetelor și fe- 
meilor lucrătoare românce ? 

În ţară fatal va rămânea şi va trebui să 
rămâie o elită socială evreiască, bogată în ` 
industrie, în comerţ, în meserie, în arte, 
în științe, în muzică, în toate, așa cum 
există în toate ţările civilizate. Pentru ase- 
menea elită este tot-d'a-una loc, ea nu crează 
dificultăţi economice, Pericolul câte odată 
redactează legi economice, dar de aceasta 
nu mě alarmez, asta e în natura lucrurilor. 
Restul, acei evrei care n'aii loc, acei care nu 
pot trăi cu -meseria lor, acei care nu pot 
suporta concurența noi creată, acela trebue 
să se ducăaiurea în interesul lor, în interesul 
nostru și în interesul evreilor care rămân. 


90 


Din Germania, din Ilalia şi din Irlanda 
aceşti 20 de ani din urmă aŭ plecat sute și 
sute de germani, italieni și irlandezi. 

Lăsând de o parte Irlanda, adică Germania 
nu e interesată când vede plecând {ic-care 
an cu zecile de mii fii de ai ei? Oare Ita- 
lia nu simte acelaş lucru? Şi cu toate a- 
ceste, acele ţări nu pot face nimic, legile 
economice sunt mai tari de cât toată buna- 
voinţa. ; 

Acelaș lucru şi tot aşa trebue considerată 
şi emigrarea evreilor din România, care e 
datorită identic aceloraș cauze. 

Germanii nu pot lua măsuri economice 
pentru a împedica emigrarea şi nimeni nu 
o acuză de aceasta. De ce să ni se ceară 
numai nouă ca să facem tot posibilul så 
reținem pe evrei şi să ne acuze că nu lacem 
aceasta ? 

Nu m'am îndoit nici odată că evreii pot 
deveni cetățeni buni şi cei actuali sunt buni. 
Dar adevărații evrei români vor fi acei peste 


20 sai 30 de ani, când chestia evreiască . 


nu va mai fi o chestie, şi dacă va Te 
acea protecțiune inutilă și dăunătoare a e 
vreilor de peste frontieră peu vre: din 
țară, 

Pentru ca chestia vvrciasiá ln iune chiar 
Să înceteze de a fi o Aescie, va Debut ca 


94 


evreii să înceteze de a fi o nație și să rămâe 
o comunitate religioasă, ceea ce astă-zi nu 
este, Astă-zi, de şi înprăştiaţi în toată lumea, 
evreii voesc să fie o nație, Or, pretenţia 
de nație — o pretenţie neexprimată — deş- 
teaptă susceptibilităţile celor-Palte nam. 

Dar şi pentru aceasta trebue timp. Până 
atunci, ori-ce încriminări, nu pot produce 
nici un efect,