pr. Ioan Mota — 42 de ani de gazetarie — 1935

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Pr. IOAN MOŢA 



de ani de gazetărie. 


Contribuţii la istoria gazetăriei poporale din 
Ardeal şi Banat,—descriind special rolul 
foilor poporale dela Orăştie: 


LIBERTATEA 


TOflifl mceRcsflnrfl 

TOUÂRĂŞIA 

BOBflRNflCIr 

_____ ..ryj M. «V .'■» *•* ^ * 




:ari au atins, înainte de războiu, cea mai largă 
răspândire în Ardeal, Banat şi Cnşana. 


a D A S TI Ei 1935. 










Pr. IOAN MOŢA 


y 



de ani de gazetărie. 


Contribuţii la istoria gazetăriei poporale din 
Ardeai şi Banat, —descriind special rolul 
foilor poporale dela Orăştie: 


LIBERTATEA 

TOflifl înreRCSflntfl 

TOUĂRÂŞIA 


iBOBflRNflCI 

; ZZ - __ -rvTnr^ " 

cari au alins, înainte de războiu, cea mai larga 
răspândire în Ardeal, Banat şi Cr ş v' 1 , 

sj- . uf U‘ i 

P SJaf r ¥ ^ Jr - 

npOgnifia Astra S. A. Cluj. Qjfţt 

















REDACŢIA „TRIBUNEI" DIN SIBIIU ÎN ANUL 1895 . 





,oan •StaT^5Tbw‘o M B Q , heor3he ' 












Protoiereu IO AN MOŢA 

I . 


42 

DE ANI DEJjHZETARIE 

CONTRIBUŢII LA ISTORIA GAZETĂRIEI 
POPORALE DIN ARDEAL Şl BANAT 


Implinindu se în toamna anului de fată 1935, 
42 de ani, decând scriitorul acestor şire am intrat în 
gazetărie şi decând n’am mai încetat a fi, mai mult 
decât orice altceva, ziarist, — socot că nu va fi fără 
interes pentru cei ce vor scrie odată istoria ziaristi¬ 
cei, special a celei poporale, din Transilvania, să aibă 
amănuntele şi întâmplările pe cari eu le cunosc din 
viafa şi desvoltarea acestei gazetârii, lângă care am 
trăit din leagănul ei. 

* 


Până la anul 1884, apăruseră m Transil¬ 
vania mai multe ziare, mai ales saptămana e 
sau de 2—3 ori pe săptămână, intre ele mai 
însemnate şi mai vechi: ^Telegraful Roma 1 
Sibiiu, întemeiat de Metropolitul Ş a S um V * d 
Z e.a Transilvaniei- U Brarcv.«2 t 







miliei Mureşenilor, cu apariţia de 3 ori pe săp¬ 
tămână. 

In anul 1883, «Comitetul Partidului Naţio¬ 
nal Român* din Transilvania, având în frunte 
pe Dr. I Ratiu , cel mândru ca un stejar şi 
falnic ca un stindard, încunjurat de bărbaţi de 
mâna ’ntâi, ca Dr. Vasile Lucaci , Eugen Brote, 
Aurel C.Popovlcl t Dr. DaniilP. B^cinn % Dumi¬ 
tru Comşa , Nicolae Crispa şi ceialalţi, condu¬ 
cători recunoscuţi şi ascultaţi, — hotârîră ca, 
pentru a da un avânt mai remarcabil şi un ritm 
mai viu vieţii politice a poporului românesc 
de aici, să editeze un ziar zilnic, cu totul la 
îndamâna Comitetului. Aleaseră spre acest scop 
Sibiiul, ca oraşul în care pulza mai puternic 
viaţa românească, cu frumoasă tradiţie românea¬ 
sca şi in care trăiau la un loc cei mai mulţi 
dintre membru Comitetului, deci cel mai indi¬ 
cat ca sediu pentru redacţia ziarului. 


”9. az gţ a _T ransi lvaniei“ — zilnică. 

Comitet adand de hotărîrea 
apare decât 1 / ? * A d f 1 aceea> ca ziarul nu va 
să nn fit f ? 1 A P nl . a anului viitor, - ca 

fruntaşi din Ceru spri ) inul unor 

-tai L apâru 

până a^^mănuîîchfui ÎŞ * d H ete s 03 ™ 3 ’ 1 ca dacă 
mâni nu Tu Tustinut n * m0deSt de cetitori «>- 

acum, existând ca alarTir 11 ^ ziar de zi ’ 

la Braşov, ce oren A - ^ az f 3 Transilvaniei», 
^ 6 2reu 11 V3 f» aceluiaş public 


7 


cetitor, să susţină două ziare! De aceea în 
cerca a caşt.ga pe ^Gazeta Transiloameî pen- 
tru scopurile sale. Dar familia Mureşan (fi 
Mureşan tatal, ca Director, şi fiul său Dr. Au 
rel Mureşan, ca Redactor), nu conveniră a pune 
gazeta lor la dispoziţia Comitetului Naţional ne- 
condiţionat. Aşa Comitetul se văzu cu atât mai 
vârtos nevoit a-şi scoate ziarul său, peste care 
să fie stăpân nediscutat. Hotărî dar să facă să 
apară Ia Sibiu ziarul cu numele: 

„ TRIBUNA”. 

Pentru a oferi publicului un ziar cât mai 
bine scris, Comitetul pofti ca Director al aces¬ 
tuia, pe scriitorul care se bucura chiar de pe atunci 
de un bun nume, han S^v/ci. Şi apăru »Tri- 
*buna« la 1 April 1884. Şi ea fu primită cu 
multă însufleţire de mulţimea covârşitoare a 
cărturarilor români dela oraşe şi dela sate, din 
Ardeal, Banat şi Crişana. (Ciudat, şi ca un semn 
prevestitor de rău, când primul număr al zia¬ 
rului era cules şi paginat gata, lucrători: cari 
l’au dus la maşina de tipar, I’au scapa in 1 a > 
maşinei, de s’a risipit tot, nainte de-a t 
tiparul. Un fior trecu pe toţi, caaste-j.*- » 
rău«. Precum a şi fost semn rau. ^P con . 

la Tribuna a izbucnit o urîtă sfâşie _lucru 

ducători, — despărţindu-se ei in d , 
de care mai bine să nu mat vor i j oar f e 

Cu »Tribuna« se P 01 ^ 1 ? ^ ’^ e curagiu al 
vioaie naţională. Căci scnsw I p con deiu de 
redactorilor, dar mai ales strălucitul con de 
nuve'ist alui lom Slavei, atragea, ump 


















8 


hotărâre tinerească, de dor de lupta darza cu 
vrăşmaşii neamului! Un sânge nou, desmorţit şi 
desmortitor, se vărsa zilnic în vinele cărturari¬ 
lor noştri. Se simţea cum o luptă superioară 
celei din trecut, se pregăteşte. Aşa şi fu. ^ Zi 
de zi luptătorii naţionali, cari îndrăzneau^ să-şi 
manifesteze pe faţă dragostea lor de luptă, spo¬ 
reau. In doi ani de nle după apariţia »Tribu- 
nei«, par’că nu mai runoşteai armia luptătoare 
ce se ridicase în Transilvania şi Banat! 


Mai lipsea ceva 

Dar conducătorii Comitetului Naţional în¬ 
ţeleseră în curând, că înviorarea numai a pătu¬ 
rilor intelectuale, nu e de ajuns pentru marea 
bătălie ce va să se dee de poporul românesc 
din Transilvania, Bănat şi Crişana, în contra 
temuţilor săi apăsători, cari nu vor sta nici ei 
pasivi, ci au să izbească în faţă valurile luptă¬ 
torilor noştri, cu toată puterea de stat, ce le 
stă la îndemână. 

In anul 1892, Comitetul găsi necesar să în~ 
ceapă şi chemarea poporului ţăran la luptă cot 
! a , cot cu cărturarii săi. Şi asta s’o facă prin- 
r un tulnic fărmecat, care să fie o foaie spe¬ 
ciala pentru popor! — Gândit, hotărît, făcut! 


„Foaia Poporului** 

fie chpmat dC - ă “ Pni îi a ^ ea * oaie ’ nnoon ' , avea să 

mele ce?L ? i ^W la lu P*ă, » se dete ei nu- 

porţii TT fT P U 5'. Programatic : .Foaia p" 
porului . La 1 Ianuarie 1893 , acum 42 de ani. 


.apăru la Sibiu această foaie, căreia Comiietul 
n dete redactor pe meşterul scriitor poporal 

fT ~-r Şi era #Foaia Poporu- 

lui« un fel de fiica a »Tribunei«, aceasta grăind 
pentru intelectuali, a doua tâlcuind cele mai 
alese scrise ale ei, pentru ţărani. Căci o inimă 
şi un suflet erau. 


Cum cetitorii noştri în popor erau puţini, 
şi ei ceteau doar Calendarele, printre cari foarte 
mulţi pe cel tipărit încă cu litere cirilice de 
W. Krafftdin Sibiiu, — editorii »Foii Poporului* 
crezură că fac lucru mare dacă tipăresc numă¬ 
rul prim din Foaie înomiie de exemplare! Le 
trimiseră pe acestea la preoţi şi învăţători pe 
sate, şi-i rugară sa arate ţăranilor foaia, îndem¬ 
nând tl-i a şi-o : abona, cu 2 florini (4 lei) pe an. 
Şi ce mare fu bucuria Comitetului şi a Reaac- 
llei, când, după primii 2 numeri apăruţi, aflara. 
•că Foaia a fost îndată abonata de ap f* 
2000 de ţărani, cari cereau şt număru '.' ' n ^ 
care nu-l primiseră. Fericiti tiparir^v 
Nr. 1 în a doua miie de exemplare Şi era 

conducerea naţională fericită, ca s 
de »mult« în popor! 

.Gazeta Translhanierjţa ££ 

tru acelaşi cuvânt, de a da ş nepU tând 

de cetit potrivit cunoştinţelor • f ncepu se a-şi 
să scoată o foaie speciala^oporala, - mcep 
întocmi numârul de Dff' . in ^ u ||j paginile 
acela foaie pentru taranirnc. r j nsu l cu mult 
•dela 4 la 8 si îi îmbogăţi cuprins 



















10 


material pentru ţărănime. Şi-l îmbiia abonaţilor 
săi, tot cu 2 florini pe an. 


Acesta fu începutul gazetăriei poporale 


In Ardea»! 

Urmările acestei duceri in popor a gaze¬ 
tei naţionale, au fost foarte fericite. Pân’aci 
ţăranii*numai aşa ştiau că ce mai e »prin lu¬ 
mea mare«, că se duceau Dumineca după masă 
la preotul sau la învăţătorul, să le spună şi lor 
ce mai scriu gazetele ?— Acum ieşeau ei în uliţă, 
şi se aşezau pe laviţă sau pe piatra dela poartă, 
cu »Foaia« lor în mână, şi se adunau vecinii 
din uliţă, ca să asculte^ şi abonatul »Foii Po¬ 
porului «sau al »Gazetei« de Dumineca, le ce¬ 
tea tacticos, că ce vorbe le trimit »Domnii 


noştri«, Dr. Raţiu, Dr. Lucaci, şi ceialalH, prin 
foi; — Şi când aflau că ce sufăr aceia pentru 
că îndeamnă pe Români să tină şi ei la .nea¬ 
mul şi la legea lor, cum ţin 'celelalte naţii la 
ale lor, şi cum sunt prigoniţi mulţi şi prin sate, 

aC u- 1 ar . 2tă fo lma l° r românească, cetitorii şi 
ascultătorii se îndârjeau, şi mai mult se întă¬ 
ri 1 u*- A- naţional se Rindea, şi numărul 
L Wr°J ra ! 1 P entru , lupta, sporea frumos, 
tului limf5f Cia ace ? tei ra Pide înviorări a sufle- 
DODoralp ro ^ aî J? SG ’ era în întâia linie a foii 

5?p«T.«mX?" 1 " î|i0 " al 


de aces * 3r Ş' re aT i plăcuta amir 

chla/cTiîntl la - F ? aia Popota tur c 
— dinta ‘ număr al ei. — Aş pi 


spune, că am stat şi eu lângă leagănul ei şi că 

am intrat tn gaze tărie deodată cu apariţia aces¬ 
tei prime foi poporale în Ardeal De fapt scriiam 
de mai r.ainte, trimiţind ştiri şi articolaşi cu în¬ 
tâmplări din ţară, la »Tribuna«, iar după apari¬ 
ţia »Foii Poporului, scriiam pentru ea. Eram 
pe atunci student teolog în anul al 3-lea al Se¬ 
minarului teologic din Sibiu. 

Arestarea întregei re¬ 

dacţii a »Tribunei«. 

Stăpânirea maghiară, foarte atentă la orice 
semn sau acţiune de organizare a mişcării na¬ 
ţionale la popoarele nemaghiare, şi în deosebi 
ia Români, de a căror trezire, în temeiul in¬ 
stinctului care-i prorocea ale celor vntoare ^ 
întâmplări, — fiind tare îngrijorată, se ‘na 
cu biciul procurorilor şi urmarea hi % J 3 a JL 
toate mişcările Românilor. In deose . , z j a- 

ochii asupra conducătorilor ŞW^J^tori îşi 
rulut »Tribuna«, prin care ate 
grăiau hotărârile şi îndemnuri e .. . 0 _ 

încă din anul cel dintâi a >> r* pr ocese 
curorii maghiari o loviră cu m jna cu z dra- 
de presă. Fiecare proces s te simtite a mende 
vene osândiri la temniţa l să ungurească, tie- 
în bani. După legea de p D0 liticâ* trebuia 
care ziar care dorea sa ran *j e de 10.000 

să depună Ia Prefectura o S ^ L a proces 

florini, iar cele săptaman pani, care se 

se dădea ziarului şi o amenda 

















scotea din garanţia depusă, şi îndată ce ga¬ 
ranţia era ştirbită, gazeta nu avea voie a mai 
face politică. Nouă ne dădeau pedepse grele în 
bani, ca doar sâ nu mai putem întregi garanţia 
şi aşa foaia să înceteze a mai scrie ceva din 
viaţa politică, iar prin închiderea redactorilor, 
să ne spargă cuibul. »Tribunei« i s’au dat 
lovituri dese şi îndesate. Cel dintâi care a fost 
tras la bara justiţiei, a fost însuşi Directorul I. 
Slavici, care se alese cu un an în hi soare de 
stat laVaţ. Din închisoare, politică nu putea scrie, 
dar articli literari, da. De acolo a scris el în 
foiletonul »Tribunei« plăcutele şi interesantele 
sale «Scrisori către un preot tiner«... După îm¬ 
plinirea pedepsei înse, nu mai rămase la «Tri¬ 
buna*, ci se întoarse la Bucureşti. Ci sămânţa 
buna ce fusese sămănată, căzuse pe pământ 
un. In locul Iui Slavici, conduceau şi suprave- 
g eau membrii din Sibiu ai Comitetului, iar re- 

sf C n!n? mdruma ’ ca Director, Septimiu Albini. 
bi, pentru ca procesele să nu poată qoli re- 

»resDon 7 ahn UnC ' IOr '' Sa ' P r ' nc 'P a l'> ziarul îşi puse 
alt ?ntPi» b “i pe - n t 'P°3 raf credincios sau pe 
c ul ™ 31 m ?' pu * in ' n dispenzabil. Şi lu- 

fapt infuHe a ’n P Par Ca ma ‘ • inimos ’ înainte - Acest 
Să poată snarnp pro ;; u !' ori1 maghiari, căci n'o 

pedepsele cu n 9 r h U,bul ur 9 isit de ei - - De acum 
Li nr! ? : C “- mch,SOare z ' a ™l le îndura 



florini 1 (p e 3 P a e tunc!mu C | l ti U bani : f P p •’ ab ' a de 40 " 000 

muin bam). Prm procese, tot tre¬ 


buind să întregească, întreprinderea avea per- 
den, cari după un timp, o şi siliră să lichideze 
Acţionam şi-au perdut tot capitalul, dar nime¬ 
nea n’a murmurat. Erau mulţumiţi cu câş¬ 
tigul moral-najional al întreprinderii. — Şi acela 
era mare! 


In toiul acestor sforţări a puterii maghiare 
de a sparge cuibul dela «Tribuna*, atotputer¬ 
nicii aflarâ de bine să cerce a-i da «Tribunei 
o lovitură, care doar o va înfrânge. In anul 1893 
pentru un alt articol, se făcu ziarului un nou 
proces, nu mai ştiu al câtelea. Când redactorul 
»ră3punzător« s’a prezentat la judele instructor 
şi acela i-a cerut să numească pe autorul arti¬ 
colului încriminat, acela i-a răspuns: 

— Nu ştiu cine l-a scris. Dar primesc eu 

toată răspunderea pentru el. 

Magistratul instructor, furios, n spuse: 
«Nu primesc răspunderea ta! (deşi era 
legală), ci îţi cer să-mi dai pe autoru \ * 
tutui, că de unde nu, înfundă puşca 

^^Responzabilul. răspun^ ^ 

UnJnţer£giţ£L££l*^ 

Peste câteva zile, lucru. %1/ndadorii. 

straniu şi nelegal se iudele Instructor. 

. Tribunei' fură cKafi a juaetc 

Aci începu interogatorul lor- 



— D-ta, d-Ie Septimtu Albirii , ce însărci¬ 
nare împlineşti în redacţia »Tribunei«? 

— Sunt Directorul ei, care scriu articli 
principiari, urmărind pressa germană şi franceză. 

— D-ta, d-le Augustim ? 

— Eu sunt redactorul pentru limbile slave şi. 
om de legătură între naţiunea mea slovacă şi 
cea română. Culeg informaţiile ce ne privesc 
din ziarele slave (slovace, sârbeşti, ruseşti) şi 
trimit la ziarele slave informaţii de aici. 

— D-ta, d-le Rusu-Şirianu? 

— Sunt redactorul care urmăresc pressa 
[română din Bucureşti şi de aici, şi presa ma¬ 
ghiara,—culegând din acelea ce ne interesează. 

— D-ta, d-le Liviu Albim? 

— Euurmăresc mai ales chestiile de drept, 
^ l ™ e ^ and . cu P fesa maghiară şi germană, - 
şi supraveghez şi administraţia Institutului. 

— U-ta, d-le Dordea? 


de tot fpM SUnt cr ? nicarul ziarului. Culeg ştiri 

ohime ri m ?' ales din foile ro mâne şi ma- 
smare ce vin la redacţie, şi revidez si notri 

vase corespondenţa din’ provincie Ş p0tt " 
fie şUe rol arfh ziar?“ ' 3 redaC ' 

cari nu ? ac L'l din Direc ‘orii politici, 

vine pe | a redacţie ca' sf'lu dm r ® dactie ' dar 
telului, dă directive’ ?JL mernbn ai Corni- 
să lucrăm, uneori mai a . P n,lc, piile după cari 

sticli de directivă nrinr ne ^ ^ sa ’ ca Ş* alţii, 
— Alt ^ a : P nnc, piari. 

A| ţ‘ redactori interni n„ 

‘•uerni, nu mai sunt ? 


— Nu. Dar ne scriu mulţi din afară 
Şi a zis atunci judecătorul către Procuror : 
— Mică dar minunat organizată Redacţie! 
Şi se vede că tocmai fiindcă aşa minunată 
au aflat’o, se înţeleseră să-i dee o lovitură fără 
pereche nici în istoria proceselor de presă un¬ 
gureşti : Pe E. Brote, rectorul sufletesc al zia¬ 
rului, neputându-1 socoti membru al redacţiei, îl 
lăsară în pace. Pe toţi ceiafalţi insfi, ii che¬ 
mară în judecată , pentru articolul care-i înfu¬ 
riase! La desbatere îi osândiră lacăte 2-3 luni 


de temnită ordinară ! 

9 

Alţi redactori la >Tribuna 

£u — la »Foaia Poporului <. 

Comitetul National chemă îndată alţi redac- 

lori la „Tribuna", pe Cornet P<w 

Cornel Scurta şi pe tinerul sud_ent/^^ 

leanu, - iot la .Foaia f f eo 7o<5c 

pe mine (aflându-mă eu in Seminarul teo.og 

din Sibiu). „ nuiui 1 ^ 93 , 

Aşa, la I Novembre^ a a*» 

adecă acum 42 de ani , { Raţionai 

ţla ziarelor oficioase f.f a 'S!u popor, - 
ca ridactoiul gazetei Iu p g 0Zf idrle 
şi de atunci până azi. de * 

Pentru popor, nu m’am mat desf 

CejmJruHî£^ 

•u • Fcii Poporului* 
In redacţia „Tribunei Ş'-. . | upte i na- 















jionale prin gazetărie. Căci în curând, în anul 
următor 1894, avu loc Marele Proces al 9 Me¬ 
morandului •, cu splendida manifestaţie a popo¬ 
rului român, răvărsat în număr de 20.000 Ia 
Cluj, din munţi şi din câmpii, din tot Ardealul, 
Bănatul şi Crişana ! Ce muncă nervoasă, iri¬ 
tantă, încordată, dete acest proces gazetarului! 
Ce întimpinare îi făcurăm, când el se sfârşi cu 
osândirea tuturor membrilor Comitetului dela 1 
an până la 4 ani închisoare!-Şi ce vâlvă când 
într’o zi de toamnă, organele poliţiei, fără a-i 
preveni, V ridicata ne tofi din casete hr şi-i 
incărcară în tren, sub aspră pază, şi haid’ cu ei 
laSeghedin sila Vot! — „Tribuna* 1 fulgera zil¬ 
nic în articli ca de foc, pe volnicii nebuni ai 
puterii de stat maghiar, iar eu le ,,tâlcuiam“ 
şi încă mai mult oleiu pe foc puneam, prin 
„Foaia Poporului 44 , — ca să ardă tot poporul. 

Aşa foaia prindea şi se răspândea frumos. 
Eu o luasem în samă având vre-o 2500 de abo¬ 
naţi, şi în doi ani şi jumătate, cât am stat la 
ea, am săltat-o Ia 7000 de abonaţi, încât erau 
ţoarţe mulţumiţi membrii Comitetului şi acolo in 
închisori şi după-ce au fost liberaţi şi s’au în¬ 
tors mtre noi. 


O fotografie din acele zile. 

- fp . p E ^ a su * le * credinţă neclătinată în 

tine mprPH^c’' ~ ,ar dintre red 2ctcri, pentru a 
scâ din tn Jl V J U con tact *cţi lumea românea¬ 
ţi doi erau^nt^ * ^ Cel pu t in câte unu ’ ba 
. erau tot p 2 drumuri prin ţară, la cutare 


adunare poporală, la o sărbare mai de seamă, 
la petreceri ce urmau după producţii. Abia* 
odată, într’o zi de Maiu 1895, ne-am întâmplat 
toţi redactorii acasă... Atunci Septimiu Albini, 
şeful nostru, ne spuse : 

— „Uitaţi, camarazi, aşa nu ne-am mai vă¬ 
zut par’că niciodată, toţi în Redacţie! Ca amin¬ 
tire, haid, mergem şi ne fotografâm la olaltă, 
spre aducere aminte... 4 * 

Am ieşit aşa cum eram în redacţie şi ne-ain 
fotografiat, cum se vede în fotografia dela pag. 3. 


La „Revista Orăştlei 4 *. 


Fiind eu de fel din judeţul Hunedoarei, 
— în toamna anului 1895 mai mulţi fruntaşi 
din Orăştie, mă invitară stăruitor, să viu aci în 
judeţul meu, unde dânşii înfiinţaseră o foaie 
locală „Revista Ordştlei*. având redactor .pe d. 
Dr Silviu Moldovan , proprietar-director pe A / 
rel Po-'ovici Barcian l-am ascultat şi am ve¬ 
nit, primind redactarea foii. 


-- ~J-* •••w.v-iwi pi C16II1V, IlcJIIU- 

nnl maghiar, al »Milleniu«-lui, a împlinirii de 
1000 de ani, de când au venit Ungurii în Europa 
Guvernul din Budapesta îşi punea capul ca sa 
duca din toate colturile (arii şi din toate nea- 
'^chinătciri la ziua praznicului lor. Dela 

â iJ UI ,ur VOia săducă chiar "Căluşeri 

sfJ! * 0a îf '* 1 a ^fiC»V?^«rin «Revista Oră- 

3rZa P ar **cipării 

nurilor Cir- '"Aţr 3 ® fyl y bucurie al Un¬ 
gurilor. Cac, voiWând. «,•<** ce se bUQ ^ 



















dar noi? Pentru-că de 1000 de ani ne calcă 
in picioare ori-ce drept, ne zmulg rodul muncii 
noastre din mâni şi se îmbuibă ei din el ? Nu 
putem fi aşa de neînţelegători. —Nu numai, ci 
când conducerea Judeţului hotărî o Adunare fes¬ 
tiva şi cu ceva serbări, la Deva, gazeta noa¬ 
stră sfătui pe Români, ca din toate satele să 
Înainteze protest contra acestei serbări, care se 
face pe cheltuiala noastră, a locuitorilor! Şi 
toate comunele, vre-o 400, înaintară un băr¬ 
bătesc Protest, după modelul ce le trimisesem 
in foaie. Şi nu s’a dus nici un Român la Pes¬ 
ta, şi n’a luat nici unul parte la sărbătoarea 
dela Deva. In toate, foaia îşi avea partea sa 
de vrednicie. 


La „Telegraful Român*’. 

In vara anului 1898 am fost chemat în re- 
dacţia ziarului „Telegraful Român“ dela Sibiu, 
organul Mitropoliei ortodoxe. Am stat însă aci 

d *f Z1 ! e ’ £ ăci în anul următor, 1899 
am .ost readus la Orăştie, ca preot. 

folosini:fe e dfSnirerZL Că ‘‘ r0mâ t nească ’ 

încemi rev ® nire ^ mea in acest oraş, 

# b ^e îngrijită, “numită :‘ Ste eC0n0mice * varia,ă 

^Bunul Econom“, 

^trde'efur de '2 mie - Am 

plugărimei. ^ im< ^ de bun folos 


, M° ar K*' 1901 ; ™ are,e înte meetor şi con¬ 
ducător al băncii „Ardeleana 4 *, Dr loan Mihu 

se retrase din postul de Director al băncii pri¬ 
mind a fi Preşedintele Consiliului de Admini¬ 
straţie (al Direcţiunii). 5. nea îşi căuta acum alt 
Director, care să fie vrednic a sta în scaunul 
înaintaşului său mult preţuit. Şi fruntaşii băncii 
:se opriră asupra persoanei tinerului advocat 
Dr. Anrof Vfort din Deva, care în câţiva ani 
decând se stabilise aci, îşi câştigase deja un 
foarte bun nume. — Dr. Vlad primi şi veni. 

Fire de luptător inse, Dr. A. Vlad nu se 
mulţumi a îngriji numii de conducerea Băncii 
în vechiul ei spirit de institut cu marcat rost 
cultural şi naţional, ci se simţea atras să dee 
un imbold nou vieţii naţionale romaneşti din în¬ 
treg judeţul, ba şi în afară de el. Sa-i ap ic 
acestei vieţi directive noi, mai phne . - 

tie. Dar pentru a o putea face aceasta c 
nădejde, - n ma la^ndamana^ 

de propagan a, o foai.. .• reDede la 

conversaţiile ce le aveam, ajun Q îoa j e 

idee a şi hotărârea, de a interne ^ ^ ^ 
politică, militând prin ea p sa zm ulgă 

în viaţa politică de obşte, o însuşi p'P 0 ' 

din amorţirea lui tot nean ? u mh re după avântu- 
-nil dorea o astfel de schimbare ^ciup ^ 

rile cu cari îl deprinseser •. C u marele 
morandul“, cu mersul la ’ făcută. Chit> 
lui Proces. - înţelegerea ^ u f dare a unei oi 
zuirăm asupra posibilitat f-j 0 tărîrăm 

HOi, deocamdată saptamanaie. _ 

















edăm. Aleserăm foii şi un nume, care să-i arate 
rostul. Şi hotărîrăm să i zicem: 

1BER T A TE A“, 

adecă gazeta care va lupta pentru liberarea şi 
Itbertot a neamului românesc din starea lui de 
robie în care tânjea. 

Pentru ca intreprinderea să aibă mai mulţi 
sorţi de izbândă, Dr. A. Vlad spuse: „Progra¬ 
mul ce am întocmit pentru noua gazetă îl voi 
trimite la prietenii mei, la foşti colegi şi con 
temporam, învitându-i să-l subscrie şi' ei ca 
fondatori- şi soţi de idei. 

, M1 Şl ,‘ scăl ; ră Programul nouăi foi 25 de băr¬ 
baţi politici tineri şi entuziaşti, advocaţi medici 
ingineri, preoţi, negustori, şi alţii. Iată numeTe lor 
Dr. Aurel Vlad, 

Dr. Victor Bontescu 
Dr. Lucian Borcia, 

Dr. Aurel Cosma, 

Dr. Qeorge Adam, 

Dr. Q3vril Suciu, 

Dr. Ti Malaiu, 
r. Zosim Chirtop, 

Dr- Vaier Moldovan, 

R ' y ictor °niŞor, 

D • Qeorge Măcelar 
Ur - Romul Dobo, 


Dr. Alex. Vaida-Voevod 
loan Moţa, 

Dr. Octavian Vasu 
Dr. Aurel Oltean, 

Dr. Samoil Vladoane, 
llarie Chendi, 

Dr. Nicolae Comşa, 

Dr. Ioan Marghita, 

P r - Alex. Fodor, 

Ionel Comşa 
loan I. Vulcu, 

Dr r; • P r ' ^ us t* n Pop, 

“ «Jl S. As'.S, * "»“» foaie, mi 

Păru la 1 Ianuarie 1902 


drăzneţi la luptă pentru părăsirea P paSâ«i‘ 

Ca n 1-a’.'- m!' înCă P olit 'Ca oficială 

a Partidului Naţional faţă cu alegerile pentru 

parlament. 


In cuvântul de pornire la drum, aduceam 
aminte cetitorilor noştri de felul cum au plecat 
mândrii Dorobanţi la războiul de scuturare a 
jugului turcesc : 


Pld at'am nouă din Vaslui 
Şi cu Sergentul zece, 

Şt nu era zău nimănui 
In piept inima receI 
Ne dase nume de „Curcani 0 
Un hătru bun de glume , 

Noi am schimbat lângă Balcani, 
„Porecla *, în — renume! 


Şi s’au întors »curcanii« acasa P“ rtan , d ’ 
'ălucitoare, pe pepturile lor, „Virtutea Mni ara . 
Aşa, ziceam, plecăm şi noi, c ^ aa r , 

tori ai acestei foi, ta război ,or } r î n t oarc ă 
ştri! Şi ne rugăm Iui Dzeu şa ne mloarca 

i luptă purtând pe p\ept ^ ed ^ ,c f s * 0 s i m ţi 
plimtă\ pe care e aşa de plăcut 
irnându-ţi pe peptul sufletului... 

Şi „Libertatea", cu 

imită de cărturarii nea ^‘ u cu b mu ltâ luare 
iar dintru început, urma jciune în luptă, 
linte, pentru nota noua » îndruma- 

cî intransioen a, P llSd 

















221 


Articlii iscăliţi de Dr. A. Vlad, Dr. Alex¬ 
andru Vaida-Voevod, Dr. Victor Bontescu, Dr. 
Vaier Moldovan şi de mine, erau urmăriţi nu 
numai de cercurile intelectuale româneşti, ca şi 
mai ales de presa maghiară ardeleană, care 
din „Turnul de Veghe“ (rubrică specială în 
ziarele lor, pentru urmărirea şi denunţarea miş¬ 
cărilor naţiunilor nemaghiare), atrăgeau Încruntate 

luarea aminte a procurorilor maghiari, pe cari 
îi asmuţau asupra focului aprins la Orăştie, şi 
în deosebi asupra celor ce hrăneau ac-1 foc cu 
carbunu aprinşi ai inimilor lor... Căci şi era 
duh şi suflet în scrisele grupării noi tinereşti, 
a care se alatura şi câte un „bătrân 11 greu 
la vorba şi la sfat, ca Dr. /nan Mihu, care 

H , al Libertă t ii un remarca- 
c naţionale. 


dela Arad^^h^^* C0me ntat în ziarele 

..Fidelio". Făcea ari i Sa ’,’ Cror " ca mea 11 , iscălind 
literară, cu amintiri h p acută re vistă şi critică 
Vlahuţă, ele. si cnm eS - pre Coşibuc, Caragiale, 
culturală a Canit a 'ei U R Can din via t a artistică’şi 
vea Şi pe noi ' Bacure Ş«. întrucât ne pri- 


n-, r -.1 Prima lovitură. 

uar abia ne tron, • -- 

P a( *> şi Procurorii m, J Umatate de an mai în 

na t> a ridica măciucii 3n se . sim tiră îndem- 

or » ca să ne lovească şi 


nimicească. Prilej găsiră în toamna acelui an 
Cel dintâi care avu norocul să cadă 1 
lor, am fost eu. - | aca din ce pr t P ma " a 
Ungur., înălţaseră în piaţa Clujului trufaşa 
statue equestra ce se vede şi azi acolo, a Re 
gelui „maghiar 11 Mathia (Matyâş, cum ii zic ei) 
Pe ziua de 11 Octobre hofărîseră desvălirea 
Statuei, cu zgomotoasă paradă. Să sun- şi ră¬ 
sune în jurul ei surle şi tobe şi să se vânture 
pleavă de vorbe. Aveau să se fălească cu Re¬ 
gele Mathia, lucru mare, căci mai rar pe lume 
aşa rege ca Matyâş-ul lor, sub a cărui domnie 
a fost în Ţa.ra Ungurească odată drpptntP f 
Odată ca nici odată, nici nainte, nici după aceea! 
însuşi poporul maghiar îl pomeneşte şi azi, prin 
cuvintele ; „Meghalt Mâtyâs, vele a? igazsâg!“, 
— ,,A murit Mathia, şi cu el dreptatea!“ 

..Dar noi ştiam că slăvitul lor Mâtyâs, AD- 
thia y a fost Român ! Doar mama lui a fost zu¬ 
grăvită pe un perete din sala de festivităţi din 
‘Castelul Coţ’vineştilor dela Hunedoara, în haina 
albă, românească, modestă şi cuvioasă. Şi acea 
icoană, preţios document istoric, a fost a 
să dispară numai în vremea din urma, a 
novare şi zugrăvire de nou a Casit e u • 

maghiară a făcut să i-se P®f rd j“™ origina 
nu mai grăiască atât de tare despre ory 

•legendarului Rege I... . j | up iători 

Cum puteam noi, grupa de tmeri^ ^ 

pentru dreptate dela „Libertate • |a c)u j i 
treacă . această sărbătorire - l|( ^gptotea, 
fără să le zvârlim în obraz a 





















asupra răţoeIilor lor? — Am hotărât să întim- 
pinam sărbătoarea cu un articol vrednic de în¬ 
semnătatea zilei. — Şi cum dintre noi, cel care 
scria mai înflorat, mai cu adieri de poezie, mai 
intr’aripat, era Dr. Victor Bontescu, pe el l-am 
însărcinat, şi el a pnmit bucuros, să scrie ar- 
ticolul-„salut“ pentru desvelirea Monumentului 
Mathia la Cluj! — Dar cum, cum nu, zilele 
treceau, des.v li rea era aci, şi ziua apariţiei foii 
era ca mâne, şi Dr. Bontescu nu a trimis arti¬ 
colul mult aşteptat şi care avea să fie foarte 
inspirat. — M'am pus atunci repede şi am scris eu 
unul, cum m a tăiat, năcăjit, capul şi cum mi l’a 
dictat inima... Mulţi mi-au spus că articolul a 
fost frumos şi inimos. Eu îl aflu şi azi aşa. 

laic 6 .’ CU c r 0Ş -‘; f dori să '> cetească, îl găsesc 
adaos la sfârşitul acestei broşuri). 

Proces... 


buzelpHfptinH ^* 11 ’i\ Ur , nuI de Veghe" îşi muşcară 
zură Clasul nrim--.Libertăţii", în care vă- 
din jurul acesteMo! mdrazne t e de tineri politici, 
răzbunare pe Pro’’ asmut ară, dornici de 

se ridicară în jeţurile in?c Pra Ş aze,eL Aceia 
zile, ne noftiră U ? r ^ 1 P este 0 lună de 
Redactorul răsnun7âf m aţă pentru ce am scris, 
instrucţie, că eu am ° f ară,a ,a J uclec âtorul de 

rai, că da eu l-am scpU ^ r,ico,ul - Citat, decla- 
proces. Judecătorii m I S - Bun ’ ~ Peste 2 luni 
judecată, aşa cum se sn.'m av - eau scaunul de 
umbra Statuei Recelui P E ln a ^ ,K:o1 - acolo în 
masem cu nirnic m' ' r Ma,hla - Deşi nu vătă- 
~ memorta vestitului Rege, ci 


chiar t-o slăvisem, - pigmeii cari se tâmâiau 
rectproc cu vorbe false la picioarele lui, î„ , ma 
măririi lui, ma osândiră, zicând că am atîtat 
prin articol pe Români împotriva Ungurilor' ba 
am şi preamărit pe Memorandiştii cei osândiţi 
de acelaş Tribunal din Cluj. Pentru prima vină: 
aţîţarea la ură, care e politică, mi sa cădea 
„arest de stat“ (care e suportabil, fiind o in- 
chisoare domneasca), dar pentru vina a doua : 
»prea mărirea« unor osândiţi legal, se dâ temniţă 
ordinară. Când cineva e judecat şi pentru una 
şi pentru alta, va primi pedeapsa cea mai as¬ 
pră, doar că scăzută cu ceva. Asta era situaţia 
mea, după acuza ce a ridicat Procurorul asu¬ 
pra mea. 


In faţa juraţilor şi Tribunalului, eu am avut 
ţinuta pe care o aveam toţi cei cu procese po¬ 
litice : N’am răspuns judecătorului la nici o în¬ 
trebare ce mi a pus ungureşte, ci a trebm sa 
aducă un tălmaci, care să-mi spună romaneş . 
ce mă întreba judecătorul, şi apoi Ul p 
nă ce i-am răspuns eu. (Deşi eu şt ,am 1 u 3 ’ 

şi magistratul româneşte). — 4 ar- 

când notarul de şedinţă cetea in S 
«colul meu. am bSgal «e %"*•$££« 
au lăsat afară pe un şi, pnţ 1 nhserv are, că 
totul înţelesul frazei. I’am fac ge scoa t e 
acolo lipseşte traducerea lui ■ juraţilor-' 
alt înţeles. Atunci Preşedm: te şi ne si- 
,,Vedeţi, spune că nu Ş ,ie u J ^jnge a$ a 0 
leşte să folosim tălmaciul, Ş ^ reeS e ce 
























nerfid £/“... Adecă mă lucra bine la juraţi L. 
M’a aparat Dr. A. Vlad cât a putut d-sa mai 
bine. Dar aş! toate argumentele, cele mai lu¬ 
minate, boabe în părete ! Mi s’a dictat pedeapsa: 
Un on temniţa orainarâ! 

Am apelat sentinţa Ia Curia (Casaţia) din 
Pesta. Căci aveam acolo un înalt judecător ro¬ 


mân, care speram că va interveni să se do¬ 
molească sălbatice judecată a strechiaţilor dela 
Cluj. Curia a nimicit sentinţa. Ca şi cum ar fi 
spus Tribunalului: Ia-o mai domol. Ce naiba, un 
an de închisoare de stat, aş mai zice, dar de 
temniţă ordinară?!— 

Peste '/- an procesul s’a judecat de nou 
de acelaşi Tribunal. Şi bravul Tribunal dela 
Cluj, a răspuns la avizul Curiei, dându mi de 
tou aceiaşi an întreg de temniţă ordinară! — 
m apelat iarăşi, şi acum Curia mi-a redus 
^ P e , e ^ a * a ^ luni temniţă, pe cari 1^-am 
Ş ' In a ^ estul Tribunalului din Cluj. Când 
mp . u . R®. statuia lui Mathia, ca să 

Su Pl pm S c° are ; privindu - 1 cam înciudat că 
mi-a nărnt r- S - aU lnchis două lun '. Regele 

cându mi: Ce să« bUnăta,e şi zi ' 

tate când âi -^e 3 - ac,, v Aţ cam avut drep- 
dreptatea.. “ ’ C3 CU mine de '°dată a murit 


îjc 


Încheind anul prim. 


auilf ~~ Am încheiat an 
avut ace st prim şi răsun 


a l foii, în care am 
proces. El nu ne-a 


făcut prea mare rău. A chiar atras atenţia asu¬ 
pra fcii şi a luptătorilor din jurul ei. — Totuşi 
eu, dorind să dau soţilor fondatori, o dare de 
samă asupra mersului foii în primul an, a tre¬ 
buit să le arat, că, — deşi ne-am ierit de ori 
ce cheltuială pe care numai arn putut-o înlătura, 
şi că numai eu singur am avut „salar“ dela 
foaie, anume: pentru redactarea ei, ca şi pen¬ 
tru administraţie, (introducând în registru toate 
intratele şi eşitele foii), — am primit numai 30 
(treizeci) de coroane lunar, — totuşi anul prim 
s’a încheiat cu ceva pierdere, pe care domnii 
fondatori să binevoiască a o coperi, contribuind 
fiecare cu 36 co r oane. Atâta tot. Au trimis 21 
de inşi cota lor, ceialalţi nu, spunând că au 
subscris programul foii ca sprijinitori ai poli î- 
cei ei, dar nu şi pentru sprijin material. 

Aşa am intrat în Anul a , 2 _ lea 


Acest al 2 lea an a fost mai bogat m în¬ 
tâmplări cari să atragă atenţia asu PR , j 
grupării. In acest an, in luna Mfiu, 

2-lea proces şi şi păşirea dlu. Dr. V ad ea de 

putat la Dobra, — fapte cu mar » am ma i 
Pentru procesele ce au u > cur j| or un- 

expus pe autori, căci aşa dorinţa jeşjt p3 
guri de a ne sparge casa, prea ai 

uşor în plin. Ci răspunderea a prmnto 

departe redactorul „răspunza °r^ ^ proce s. 

Maiu iS^3. 


Al 2-lea proces l’am avut ia ^"“pentru 
i o rea din procesul prim, v _ 


Dună 





















28 


întări pe cetitori, am scris un articol „Sus ini¬ 
mile!... arătând că nici pedeapsa aceea grea 
n are să ne înfricoşeze! Procurorul a văzut „agi- 
tatie“ şi preamărirea celui osândit, şi pac!, pro¬ 
ces. A fost judecat redactorul nostru Ialiu V. 
loanovtci în 15 Maiu, la: 5 luni temniţă ordi 
nard! — Cu o zi nainte (în 14 Mai) fusese osân¬ 
dit în aceeaşi sală, de aceiaşi juraţi şi magis¬ 
traţi: Dr Casiu Moniu (fratele dlui Dr. luliu 
Maniu), la an an înrhisnan ae sfnt pentru un 
articol publicat în „Tribuna 44 din Sibiu. Lumea 
românească îşi îndreptă şi mai mult privirile asu¬ 
pra foii prigonite. 

Primul rod. 


Dar faptul cel mare, care este o mândrie şi 
a „Libertăţii* 4 în anul ai 2-lea al vieţii sale, e: 
paşirea lui Dr. A. Vlad în alegerea dela Dobra, 
care se sfârşi cu strălucita lui biruinţă şi dete 
primul rod, un frumos rod, al politicei activiste 
inaugurat 3 prin „Liber ta tea Murise deputatul 

candidau' 9Uvernu1 ' S1 9 ur de reuşită, îşi pusese 
Veniră m’,i. ? s . ur ’ 01 Vlad păşi şi dânsul, 
prin c>rc în t pre * lm poli *’ C1 ajutară umblând 
luc?a oazei t*'*• $atîl ' mii mult ca tofi 

pe la toate casele 3 Candid 11 ', 3 1 mim ? Ş1 ,rim ' Să 

doritul Guvernului R Candldatul roman bate pe 
de bucurie to Blrum J a Urneşte o explozie 
Vlad se prezin?° P l 5 ' mtre ‘"«electuâli. — Dr. 

rului românesc în , m ,. num3le P°P°' 

şirea lui sioură 1, parlamen 'ul din Pesta. Pă- 

acolo, tinuta şi’vorba'ito™ demult ar fi fost tot 
Şl vorba ll " Sl aceră şi clară, îl face 


29 


simpatic chiar şi multor dintre Maghiari. Nici 
presa maghiară nu-1 ia în deşert, ci aproape 
îl admiră. — „Libertatea 44 are material foarte 
interesant şi important din toate aceste întâm¬ 
plări. Ea e cetită tot mai mult. 


Totuşi, la sfârşitul anului al 2-lea, admi¬ 
nistraţia ei e nevoită a arăta fondatorilor, că şi 
acest an se închee cu ceva deficit, mai mic însă 
ca cel din anul prim. Dacă cei ce au dat în 
anul prim ajutorul lor, vor da de data asta nu¬ 
mai câte 25 coroane, se copere deficitul. — 
Au mai dat 11 inşi, ceilalţi mi-au scris: să iau 
eu singur asupra mea toată grija foii, căci ei 
nu au răgaz a se ocupa de ea, şi nu pot pur a 
grijile ei materiale. Acelaşi lucru nu I au ce 
şi cei cari mai deteră şi a doua contribu.ie 


Rămas sing urjajoaie. 

Aşa foaia rămase, în an “! a i ? a ^-ce grijă 
in grija mea, fondatorii renunţan 
pe viitor de ea. Doar că o a ana * fosă 
Această retragere a fonda or Io nu ^ ^ 

a se căuta în micile deficite Libertatea" 
ales în altceva : Curentul porni p " ca „Tri- 
avea acum susţinători in z,a Tp i e3ra ful Român 11 
buna Poporului 44 dela Arad, .» •* Lugoj, care 

dela Sibiiu, şi chiar ..t> a Pj U ' e Dobreni, sH'O- 
a îndemnat în ajunul alege F ; u mătate câştig 3 
teze cu Vlad, deci era şi c. pw *j nea politica oU- 
ideii, şi doar de formă mai .. su . s n Li e ctuali aveau 





















30 


unde urmări discuţiile pe larg, in ziare de zi 
sau cari apăreau de mai multe ori pe saptamana, 
şi nu-i mai interesa, aşa ca mai nainte, ce se 
scria în foaia noastră săptămânală. 

De-o fi una, de-o fi alta, eu mă trezii în 
anul al 3-lea stând singur lângă foaie şi tre¬ 
buind să mă gândesc acum, ce e de făcut cu 
ea ? îmi ziseiu : E râu aşa, dar — poate că 
şi acest rău e spre un bine. Pân’acum colabo¬ 
rările. toarte preţioase, ale fondatorilor desbă- 
teau idei şi principii însemnate, predate în limba 
literară înaltă. Aşa fiind, poporul ţăran nu avea 
folos de „Libertatea 14 , neînţelegând cea mai mare 
parte din ea, şi — nu o abona. — Voiu face 
eu acum alt-ceva: An să orefac „Libertatea* 
în foaie cu totul $i în întregul ei poporală! 
Va fi încălzită de acelaşi spirit. Va susţinea cu 
aceeaşi căldură acelaşi curent. Va sta perfect 
pe aceeaşi linie de conduită politică, — dar 
ăespre toate ya scrie în limba uşoară poporală , 
răcându-o prin aceasta să străbată în cercuri 
cat mai largi în masele ţărăneşti! 

Va fi acest lucru de două-ori folositor: O 
mişcare, cum e şi asta activistă, fie ea cât d? 
cununie şi folositoare şi iubită de cărturari, va 
reuş, numai pe |umătate. sau nici atât, dacă 

scrkă npnf Spate mul t im 'le poporului. Foaia 
los s ic? Pa rU P op . or ' va aduce mişcării realfo- 

de a uns din 3 ° âle ' va fi sa,vată . având cetitori 
ue ajuns din popor. 

tare îomorifP*" f Cum planul nou de redac- 
dre> ac °modat pentru viitor. 


31 


Cum are să fie 
o gazetă poporală? 

Eu cunoşteam plăcerea cetitorilor de ziare. 
Pe atunci „ziarul 11 nu era, ca cele mai multe 
de azi: o morişcă suflată de vânt politic dela 
Alfa la Omega. Ci ziarul bine îngrijit era aşa 
îşi avea rubricile sale distractive: foiletonul, în 
cap cu o poezie, urmată de o schiţă sau o 
nuvelă; îşi avea şi rubrica „romanului 11 , origi¬ 
nal sau traducere din cele celebre streine; avea 
rubrica „Fel de fel“, variată, interesantă. Cetito¬ 
rii dintr’o familie, femeile şi cei tmen, de act 
încep citirea ztarului: dela literatura frumoasa, 
purtătoare prin lumi de vis, nu\e a, r m ^ 
felurimile, — apoi trece la Ştmle z • (e 
ziarul bine îngrijit, sunt şi elte toar 
alese, ca felurimile, doar ca-s m 
litate, - şi numai apoi trece a 
bricile economice şi politice. Ş nazetei, 

aceşti cetitori ai pârtilor distractive aL g 

fac să fie abonată gazeta. ^ . e totdea- 

Mai ştiam şi aceea, ca P P es f âtătoar e, ca 
una iubitor de astfel de ce j a a tât sa 

şi tinerii şi femeile dm casa, ^ : pilduiru 

ridicat şi gustul lui » llt er * ■ a j es poporale, 
istorisiri de grozăvii, P oezl ’ 3te «foiletonul 
— aşadar îi place aceea 

într’un ziar. Nu u _ n J^^rr eaqâ 

ci T foit 

-TT- Voiu da O 

Eu mă hotârîi . c " v ^ 0 j U desvolţa^’ 


1 « w 
























letonul* ei neasemănat mai mult, dând cetito¬ 
rilor nu o rubrică »sub linie« cu o poezie 
sau o schiţă ceva, ci am să-i dau n foaie nouă 
in'reagâ , cu material desfătător! Nu o poezie, 
c i 2—3; apoi o schiţă, o poveste, o nuveluţă, 
o rubrică de »Poporale«, poezii din popor cari 
se aud la horă, la secere, la şezătoare; o ru¬ 
brică de haz (glume). Şi — peste toate, — fo¬ 
iţă să fie ilustrată, având să aducă chipuri in¬ 
teresante pentru cetitorii din popor. 

La sfârşitul anului a! 3-lea, aşa mă hotărîi 
să-mi cerc norocul. Pregătii »Libertatea« de 
Crăciun cu toată grija şi-i adăugai cel dintâi 
număr din noua foaie, botezată: 


i foaia interesanta«. 

f impodobindu-i faţa întâi cu chipul senin şi dulce 
alui A«'am lancu. în haină albă de Mot, cu 
mana dreapta pe tun, pe-un tun de-al lui’, de 
cireş smplu, dar bun! Era acest chip un sim- 

' l2 V °I a T U c C3re s P unea că în c e dl| h 

si scurte c | asta Încolo cetiri drăguţe 

bertatel!' ™ I' m3a , rSâ acest n umâr de «Li¬ 
nii de case ţărăneşti^ r r esanta<< împreună, în 
Şi cum la Crăriim ’ n .. Care nu era cunoscută. 

să asan ne 5 rsă rtK nilaUVremesă cetească, 
nai bunâ - Ş, V â zu f ^, ,as că. oare care foaie-i 

răni veniră ca abonaţi u r T 3re . număr de t ă ' 
Numărul abonaţilor s '^ rtc e 6 , 210: ale noastre, 
era salvată! Salvată m, d “î 3 3 indolt - Foaia 

rar ilustrat! Căci nimeni n|n- prm adausuI lite ' 

em pan acum nu dase 


ţăranilor o foaie »cu chipuri«, cu plăcute chi¬ 
puri, şi cu cetiri aşa alese. Şi pe un preţ aşa 
de mic: » Libertatea « tot cu 4 cor. pe an, iar 
»Foaia Interesantâ« cu numai 1 cor. pe an,— 
deci amândouă cu 5 cor. îndeosebi le plăcu, 
aflând că şi ei, cetitorii din popor, vor putea 
trimite poezii poporale bine alese, şi îşi vor 
vedea numele tipărit în foaie, ca trimiţâtori ai 
poeziilor. 

Fu an-nou bun şi pentru noi şi pentru 
abonatorii de foi din popor. Şi m’am convins, că 
era aşa cum am prevăzut: Când abonatul îşi 
căpăta foaia lui, întâi »Foaia Interesanâ« o lua 
în mână, şi începea cetirea ei cu... poeziile po¬ 
porale, apoi cu glumele, după ele cu povestea, 
cu znoava, şi numai apoi cetea cele din pagina 
1. în care găsea chipul cutârui om alui Dzeu 
sau a unui bun luptător naţional, cu istoria lui, 

. ca pildă şi pentru alţii. — Abia după asta tre¬ 
cea Ia »Libertatea«, începând a o ceti şi pe ea 
— dela »Noutăţi«, apoi articli mai uşori, şi 
numai la urmă cetind şi articlii cei cu »politica «. 

Acesta-i cetitorul din popor şi aşa-i place 


Iui gazeta. 


Ci — nu era uşor^ 


Despre » Foaia Interes antă« însă, tre 
spun, că — nu era aşa de uşor a o> re 
după planul statorit de mine pentru • 
adunam materialul pentru ea, Jrebuia s t 
samă, că îl vor ceti ţărani cu ştiinţa p riian ^ 

tei Irebuia si gâsesc, - P? L2£S 

eu, — bucăţi literare scrise in lirnoa p p 









scurte, (fără »va urma«) şi cu fond sănătos, 
moral,’ înlăturând tot ce duce la rău. Căci eu prin 
acea foiţă nu făceam »artă pentru artă«, ci 
•artă cu tendinţi«. De aceea trebuia să frun¬ 
zăresc multe reviste literare şi foiletoane de- de 
ziarelor, până găseam ceva pe plac. De aflam 
o schijă sau nuvela bună, dar scrisă în limbă 
literară neînţeleasă de popor, — o »traduceam« 
in limba poporală, înlocuind toate neologismele 
cu cuvinte simple, ţărăneşti. Chiar poeziile, ori 
cât de frumoase ar fi fost, dacă nu eîau scrise 
în limba poporală, nu le reproduceam. Aşa apoi 
cetitorii mei nu găseau în foaie lucrări pe cari 
ei să nu le înţeleagă, nici teorii şi desbateri ce 
trec peste putinţa lor de pricepere. — Iar pen¬ 
tru ca »Foaia« sâ fie în duhul chipului din No.' 
1, alui lancu, duh de luptător şi profund naţio- 
nal, — unde numai auzeam de un Român vred¬ 
nic prin o faptă a sa, printr’o suferinţă a sa 

Sr t ™,n? am, *"T îi - ceream folo 3 raf ia Şi istoria, 
şi pe alţh™ m 0aie * ^ sta P' acea Şi încuragia 


RornSLR!, 1 ' e9 , a ,0t mai tare sufletele 
Şi a-i face sâ t n ’ H de 3 fra f ilor din tara liberă 

pentru viitoare vremuTi?^ ? ‘ , în ( R , omânia ' 
cu Revista Arm^ em !? r ■’ TT am ,uat legătură 

să-mi împrumute Clişeele Ducure ^ i - rugându-o 

din armala rom ma ^ e( e ei cu bagate chipuri 

Mai. L o să?bme mi ^ Upe , d * ° fi l eri la 10 

eic., Şi pe toate Iertă!! 3 ™’ - 3 0 ş ? oala militară, 

Şi cetitorii admirau a ea ', TI m Poa ' a Interesantă- 
ad m.rau Armata Română şi se încăl- 


35 


zeau pentru ea şi Ţara care o are Iar în 7 iieu 
când Prmţişorul Carol începuse a f, arătat prm 
reviste şi pe ilustrate, odată ca ciobănaş 
dată ca cercetaş, sau ţinut de mână de Unchiul-' 
său Regele Carol I, mai târziu ca elev militar 
— toate chipurile acestea nu scăpau să nu fie 
date de «Foaia Interesantă^, ca şi chipurile 
Prinţeselor şi a Familiei Regale peste tot. Când 
Coşbuc i-a scris Prinţului Carol poezia in care 
îl vedea cârmuind corăbiile neamului peste mări 
şi pe el îl vedea stăpân „peste cele azi strâmte 
cari vor fi lărgite 1 *, - am dat poezia şi chipul ce¬ 
lui cântat. Era «Foaia Interesantâ« un fel de 
Album cuprinzător a tot ce putea fi înălţător de 
suflet romanesc, a:ât de aici dela noi, cât şi din 
Vechiul Regat. 

— Ba, pentru a îndestula tot mai mult 
chiar şi ochii cetitorilor, din anul al 6-lea 
începui a da «Foaia Interesantă» la Crăciun şi la 
Paşt : , tipărit) în colori. D. e. tilula şi c'işeele 
în albastru deschis, uneori la Paşti pa pagina 
întâie ouă ro^ii frumos încoadeiate, date in ro¬ 
şu, — Caladarul asemenea cu ilustraţiuni colo¬ 
rate prin el.» Totul atrăgând la cetit şi la abonat. 

In felul acesta îngrijită, gazeta a prins şi 
a sporit an de an. Anul-nou. începuse sa n 
vină cu preţioase bucurii, —r. răsplata mun 
sîrguincioase, — prin sporul foarte sal ta a 
naţilor. Ne creştea numărul abonaţilor , 

an cu 1000 -1500—2000. De opream « ^ 

foilor la 1000 cari nau renoit, avea ^ 
2000 de abonaţi noi, cari le luau locul, 




















neau aşa numeroşi abonaţi şi pentru faptul, că 
eu nu lâcomeam la »îmbogăţire« din foi, ci le 
ofeream pe un preţ de toi mic, bucurându-md 
că prut răspândirea foilor , vt de om mdrirea 
numărului aderenţilor şl luptătorilor hotărîţl 
pentru Ideile propagate prin aceste foit 


Ş coală de — „plugari luminaţii 

Mai plăceau aceste foi şi pentru cuvântul, 
că în ele se tălmăciau cetitorilor felurite cuvinte 
şi numiri din limba literară pe cari nu le pu¬ 
team încungiura. De oildă era vorba de un 
»Congres», îndată lângă el puneam în parenteză 
explicaţia: (Mare sfat), unanim (cu toate glasu¬ 
rile), subminează (subsapă), subteran (subpămân¬ 
teană şomer (lucrător ce nu-şi găseşte de lu¬ 
cru), parlament (Sfatul tării), etc etc _ asa 

“ °W. si I 

a f i al multor cuvinte literare cu 

cari se întâlneşte şi el adeseori. 

ceri f n U f ? utea însă da astfel de »tradu- 

bue să fi «HUu l'uari" ^ P ° p0rulu '' 

Creangă, pe Du nitru StănTeîu *£ P ’ 

buc şi Gooa n c ; “ nce şcu, pe Slavici, Coş- 

a lor limbă atât g, cuprinzăto Căr, ' e Sfinte cu 
nătoare, pe lângă toaB n ? a °.? re mult spu- 

autori şi aceste 9 cărţi te S atea eL Aceş,i 
Pentru a fi înţeles de popor CUm Se srăeş,e 

•am să mă"gandesc^la a'rp^ U 9 - Ze,ă ’ nici nu vo- 

Clt " Si de c 9 u.areTn elec,uaT dV* SC " U eu va fi 

'eieciual, de un advocat.de 


un ptuitroui, — u îmi narea că i 
pe laviţa dela poartă Dumineca duj'amiaz 'i! 
5-6 ţăran,, cari mă ispitesc, mă iscodesc si 
eu trebue sa le spun ce ştiu, aşa ca ei sâ-m 
pnceapa toata vorba. 


Dar eu nu le explicam numai cuvintele 
streine lor, ci şi locurile pe cari se petreceau oa- 
1 ecari fapte, întâmplările de cari era vorbă 
arăfâr.du-le origina şi cauzele cari le-au provo¬ 
cat. Scriiam despre războiul cu Burii sau, ca azi 
cu Abisinienii, — mergeam întâi la Enciclo¬ 
pedie şi mă lămuream eu însumi asupra ţării, asu- 
pra oamenilor, şi apoi făceam despre ele o 
mică monografie a întâmplării sau a locului, a 
faptului despre care scriu, aşa că cetitorul meu cu 
mai puţină ştiinţă, să înţeleagă acum bine despre 
ce e vorba. — Am ajuns prin asta de-mi spu¬ 
neau oameni de oraş, câte-un negustor sau .alt 
om cu ştiinţă mijlocie, că: — Cetesc eu »Tri- 
buna« sau »Românul« sau »Gazeta«, dar aştept 
»Libertatea«, c’apoi aceea îmi explică ce n’am 
priceput din acelea... (căci ziarele prezintă fap¬ 
tele sumar, presupunând destule cunoştinţe la 
cetitor). 


De aceea se spunea, că ţăranii cari cetesc 
foile dela Orăştie, ajung a fi —,,ţărani luminaţi**. 


A t reia fo aie: 
» Tovărăşia 


In timpul acesta, în „Libertatea * 1 aveam o 
rubrică „ecnomică“, în care adunam cele niai 
de seamă poveţe practice date de ştiinţa P tn 
















tru plugărie şi ramificaţiile ei. — în a. 1906, 
Vas le C Owadi. pe atunci Director la o băn¬ 
cuţă din Hunedoara, începu a tipări o revista 
economică, prin care propoveduia, foarte lumi¬ 
nat şi stăruitor, ideea cooperatistă, după ce 
cooperaţiile în Regat înfloreau admirabil. Stăruia 
ca şi poporul nostru să se unească în jovd - 
râşti economice a , (cum foate nimerit le ziceam 
noi aici, în graiu poporal), arătând marile lor 
foloase. De aceea şi revista şi-o boteză n To 
vdrdşia \ Era foaia bună, dar, militând pentru 
o idee noui, prindea încet. La sfârşitul anului 
prim, Osvadă îmi spuse că — îşi sistează apa¬ 
riţia revistei. 

Eu, văzând că „Libertatea" a luat un fru¬ 
mos avânt, i-am zis: E păcat să încetezi pro¬ 
paganda unei idei atât de folositoare. Uite, eu 
ceic să te ajut. Iţi scot dela Anul-nou încolo, 
toaia ca adaos economic la n Ub°rtotea u O 
dau de 4 pagini şi tot la 2 săptămâni. Cu chel¬ 
tuiala, încarc „Libertatea-, Ca s’o scrii, la 2 

* * 1 i ^ ^ nu-ţi va fi qreu. — EI a 

primit cu bucurie. Şi: 

_ La Crăciunul anului 1906, „Libertatea- în- 
m ţ . case ) e cetitorilor ei, cu 2 suplemente, cu 
nptrer- mCe de . maaa : C u ..Foaia Interesantă 1 ', de 
hnL - h Ş ' !' lva ! ătură > « cu ,Tovărăşia a , de 
Srir* ruman economiCă ! In loc să le dau o 
:> econorTuc â“ de 2-3 coloane, le dau 

tru fnnil 9 „ a ’ b:>2ată în sta turi. — Şi pen¬ 
arăţi n r ' oua . , nu tc cerut nici n urcare de 
Pn(! O vor primi de cinste, peste celelalte 


două, ca răsplată cetitorilor ţărani, pentru felul 
cum au început a sprijini aceste foi e U 

Bucuria ţăranilor fu firească. Abonată noi 
veniră şi mai mulţi, când se vesti că primesc 
pe viitor 3 foi pentru 5 cotoare! In îiecare 
Duminecă Ie mergeau 2 foi, şi tot la a doua 
Duminecă, trei. 


* 


Trei ani, merseră aceste foi aşa în trei. 
In a. 1909 remarcând eu talentul real al unui 
scriitor umoristic la Sibiiu, care redacta Calen¬ 
darul glumeţ ,,Poznaşul" edat de W. Krafft, 
iscălind „Haralamb Călămăr", nume sub care 
se ascundea pretinul meu Ermtt Borc^a, func¬ 
ţionar la societatea de asigurări „Transylvania“ 
din Sibiiu, — l-am cercetat şi i-am zis :E pă¬ 
cat să te pierzi într’un Calendar pe an. Haid, 
redactează tu o foaie de glume, pe care eu s’o 
dau ca adaos la „Libertatea". Să scoţi numai 
la 2 săptămâni un număr. — El se bucură şi 
primi. Ii oferii o remuneraţie potrivită, şi înţe¬ 
legerea fu gata. La Crăciunul anului 1909, „Li- 
bertatea« întră în casele abonaţilor săi, cu 3 fiice 
de mână, ducându-le şi pe a 4-a foaie, pe cea 
de glume numită : 

»bobârnaci , 

pentru-că »bobârnaci« avea să dee tuturor scă¬ 
derilor şi răutăţilor şi rătăcirilor de printre noi. 
— Şi fu foita »Bobârnaci« o nouă atracţie pen- 
tru cetitori, căci Emil Borcea o scrna aproape 
toată în versuri, sau în glume scurte, p 













spirit. Dar de un spirit sănătos, nu de unul desmă- 
|at. Deşi «umoristică* *, foaia lui se distingea 
prin tonul său plin de cuviinţă. Glumele lui pu¬ 
teau fi cetite în ori-ce societate bună, fără ca 
cetitorul să roşascâ sau să se jeneze. Rîdeau 
cu plăcere chiar şi acei ce simţau că „bobârna- 
cul“ i-a atins şi pe ei... Cităm câteva, ca pilde : 


ROMÂNUL ŞI UNA-ALTA. PĂCAT 


Din frc tot Romi nu' 

E treaz dela natură 
Şi nu-i popor p<_* lume 
Mai bun >a ’nvă.ătură, 

Şi nu este fn'njă 
Ca el mai cumpătată, 

Nu nai — când bea.' Românul 
Mereu,.. SE ,CA\\ ÎMBATĂ... 

Românul (ine tare 
Şi mult la. prieiinie, 

Ureşte şi condamnă 
Ce-i fals, tăjârnlcie, 

Şi nu-i pe lumea asta 
Ca el aleasă gintă. 

Numai că... ici şi colea, 
li place să cam — MINTĂ!... 

Via|a de familie, 

O laudă, o actoară, 

Dar — nu se prea însoară. 

Câni, e sâ facă ceva 
Uşor se hotăreşte 
Dar — iute se opreşte... 


In inimă ne slă Iubita, 

Acesta-i lucra hotărât, 

Dar ce păcat, când ni-i nevastă. 
- NE STĂ IN GÂT... 

- „SO ŢIE 11 ... * 

— Asta însamnâ : S’O ŢIE cine 

poate... 

(Scriitorul era neînsurat)... 

* 

— De ce a început Dzeu lu¬ 
mea cu Adam şi nu cu Eva ? 

— Fiindcă a ştiut că ou fe¬ 
meile — nu poli începe nimic... 

* 

Cu pene streine te po i îm¬ 
podobi, dar nu poji să şi zbori!... 

# 

— Mă, Ia feles, ce focut l|ic 
ai tău cu ctle 000 de coroane 
ce i-ji dat astă vară ? 

— No, ce să fache ? Focut' 
BANCROT! 


După ziare apoi 
El chiar se prapâJeştu 
Fe toate le-abonează 
Dar - nu Ie şi plăteşte!... 

* 

la noUn C * d ‘ n - 9Ură lone, > că 
I n i n ° n e f ,neva la Vizită. 
im.I. De unde ştii? 

«teestî câtr"e d Wa mama Se 



Ce-Ji foloseşte VATRA fa¬ 
miliară, dacă nevasta nu şiie 
ftrbe!... 

* 

— Câtă leafă capeii ca practi¬ 
cant m slujba în care ai Intrat ? 

- Anul ăsta încă NIMIC, dar 
daca mă port bine, după un an 

capăt ÎNDOIT... 

(Pa.r’că az » se potriveşte şl 
mai bine). 


La acest Crăciun (1909) cetitorii din popor 
fură şi mai încântaţi de foile ce le-au venit dela 
Orăştie, căci li-se aşternură pe masă 4 fot 
trei cele cunoscute, iar a 4-a cea nouă, de glume 
Nu i-am obligat să aboneze ţov şi «Bobâr- 
nacii«, numai cei ce vor, adăugând numai / 
coroana pe an pentru noua foaie. Aproape toţi 
au cerut’o. Primeau acum 4 foi pentru 6 co¬ 
roane! Şi anume: In fiecare Duminecă 3 foi: 
„Libertatea 44 cu „Foaia Interesantă 44 totdeauna, 
tor ca a treia: într’o Duminecă foaia econo¬ 
mică, în alta cea de glume, laolaltă 16 pagini. 

Iar la sărbătorile mari: la Crăciun şi la 
Paşti, le mergeau toate 4 foile, aşa: 


LIBERTATEA 




roma inceResnntfl 




T00ÂRÂŞIA 


; BOBflRNflClj 


: _- 


Anume : „Libertatea 44 cu ale ei 8 pagini 
F? totdeauna, iar „Foaia Interesantă 41 şi ,.Bo- 
arnacii" în dublu număr de pagini, fiecare câte 
* Ş 1 doar foaia economică de rămânea uneori 
a ale ei 4 pagini, —- şi aşa mergeau laolaltă în 





















49 1 


30 de pagini , uneori 32 . — Munca aceasta, 
care numai uşoară şi mică nu era, poporul o 
răsplăti prin spor foarte preţios de abonamente. 
Ajunserăm la 10, apoi la 12.000 de abonamente ! 
Pentru Ardeal în acele vremuri, foarte mult. 
Mulţi nu voiau mici să creadă în aşa succes. 

❖ 

— Şi nu va fi fără interes să se ştie, că: 
deşi editam acum 4 foi, nu am avut nici odată 
un ajutor în redacţie. Le-am îngrijit tot singur. 
Libertatea era scrisă întreagă de mine, Foaia 
Interesantă jumătate, o bună parte şi din cea 
economică, — numai la Bobârnaci nu lucram 
nimic. Pe toate însă Ie aranjam, le corigam şi 
revidam. Toate prin mâna mea treceau... 

Şi: In cele 22 volume ds «Foaie Intere- 
santă« şi 15 «Calendare NaţionaIe«, am publi¬ 
cat mii de fotografii, — dar nici odată foto- 
grofta mea , nici un şir despre mineL 

Ani frumoşi, cu lupte 
înălţătoare! 

Am trăit atunci ani frumoşi. Am luat în 
aceşti ani parte la trei mari campanii de ale 
geri de deputaţi. In 1903 la Dobra, care aduse 
primul rod al noilor strădanii, şi care fu ca o 
u gerare străluminând pe cerul mohorît al vieţii 

^ s r , e P° 1,tice - — Apoi ne avântarăm în lup¬ 
ele electorale din 1905, când au reuşit 5 de¬ 
putaţi romani! Asta deschise multe inimi şi le 
atrase spre noul curent. Iar în anul următor 


1906, nu mai ştiu din ce cauză, împăratul di¬ 
zolva parlamentul şi ordonă alegeri nouă f Acum 
Conferenta Naţională hotărî, în numele Partidului 
întreg, părăsirea pasivităţii şi - aruncarea în 
luptă pentru alegere de deputaţi! Această a treia 
opintire, avu un succes neaşteptat de bun: fură 
aleşi 15 deputaţi români. Printre ei întră acum 
întâia oară, şi d. laiiu Maniu ales la Vinţul 
de jos, — apoi Coriolan Bredi^eonu dela Lu¬ 
goj, ales în două cercuri (la Şasea şi la Ora- 
viţa). Iar cea mai preţioasă dintre cuceririle 
acestor alegeri, fu alegerea Protopopului ort. 
Dr. George Pypovici la Lugoj. Om foarte se¬ 
rios şi respectat şi de celelalte neamuri şi con¬ 
fesiuni, el bătu aci, în centrul judeţului, pe can¬ 
didatul guvernului, cel sprijinit cu tot aparatul 
administrativ şi de stat! A fost o bucurie ce 
abia se poate descrie, iar în cercurile maghiare 
o uimire şi chiar consternare! — 

De intrat, au intrat în parlament, numai 14 
deputaţi remâni, căci Corolian Brediceanu ales 
în 2 cercuri, a trebuit să renunţe la unul, lă¬ 
sând să se facă acolo alegere nouă. A lăsat 
liber cercul Oraviţa, ca mai puternic românesc, 
cu 90" „ alegători români. Dar guvernul, furios 
de năvala Românilor asupra parlamentului m 
Pesta, se dete acum la astfel de volnicii şi P - 
goniri cumplite a alegătorilor romani, luanai-'e 
crişmele, închizăndu-le prăvăliile. _ P e 
Politia! cât mai aspru d. e. că le e gramada de 9 
noiu prea aproape de drum, că nu a P 
hotar între holdele de pe câmp.-? 1 ca,L ‘ ’ 





















încât la alegerea suplimentară ce se făcu, — 
candidatul român — căzu! 

Cei 14 intraţi însă în parlament, se purtară 
atât de bărbăteşte, încât Românilor le rrescu 
încrederea în viitor, ca nici odată. Iar Ungurii 
se luară de gând, căci deputaţii români înc/ie- 
iară acolo In parlament Alianţa cu d^nutaiii 
Slovaci şi Sirbi , mai puţini, ce răzbiseră şi ei, 
— formând „Blocul parlamentar al naţiona- 

litdplnr* 

Noi de-afară, turnam oleiu în candele, fe¬ 
riciţi de drumul pe care ne vedea mporniţi! Eu 
începui a scrie în ,,Libertatea“ o serie de arti- 
cli sub titlul: „ Sunt mândru cd«s Români*,— 
arătând poporului nostru de ce poate fi mândru; 
aducându-i înainte pildele cele mai strălucite de 
lupte şi biruinţe a fraţilor din Ţara liberă, cari 
au pus, prin veacuri, pe fugă pe Turci, pe Po¬ 
loni, pe Unguri — şi altele. 

O vorbă măgulitoare 

pentru » Libertatea«. 

In anii aceştia de mari izbânzi româneşti, 
,,Libertatea“ îşi avea netăguduit partea ei de aju¬ 
tor dat cu umărul ei. Ne-a mărturisit-o într’o zi 
însuşi Preşedintele ,,Grupului parlamentar ro- 
mân“, d. Dr„ Teodor Mihalţ. Venise şi d-sa, 
cu ceialalţi soţi deputaţi, după izbânda din 1906 , 
cu mai mulţi membri din Comitetul National, 
a Orăştie, pentru ceva conzultare, la d. Dr. A. 

vlad. Intâlnindu-mă, îmi spuse, zimbind şi 
bucuros : 


==45 


Apoi, părinte Moţa, iaca trebue să re¬ 
cunosc, ca pe multe locuri, mai mult ne-a ales 
deputaţi ,,Libertatea“ D-tale, decât cor!eşii“ 
(agenţii electorali) ai noştri!... Iaca de unde o 
ştiu: Intr’un sat. în ajunul alegerilor trecute s° 
opresc mai mulţi ţărani în faţa mea. Stăm’cu 
ei de vorbă bucuroşi. Ii întreb eu de unele-al- 
tele. Printre ele şi că: Ce fel de foi cetiţi voi, 
de vă ţineţi aşa de bine? Atunci unul din ei! 
mai sfătos, vrând să ne facă o plăcere şi ştiind 
că popa lor ceteşte Tribuna J dela Arad, foaia 
oficială a Comitetului, răspunde: 

— ,,Tribuna", mă rog. 

— Da? Bravo. Dar par’câ chiar ai un nu¬ 
măr îa buzunar ? (că-1 văzui cu foaia în buzunar). 

— Am, mă rog!... Şi scoase din buzunar 
— „Libertatea* ... Din asta îşi lua el duhul... 
L-am lăudat şi ţi-o povestesc şi d-tale... 

Am a vuţ_şi_de sil uzii... 

Dar, am avut şi desiluzii. In a. 1910, fiind 
noi alegeri, abia am mai putut trimite în par¬ 
lament 5 deputaţi ! Guvernul se pregătise 
acum .bine'* pentru ele. Strânsese toate ..şuru¬ 
burile ‘ îa coastele alegătorilor cari atârnau, ei 
sau neam de neamul lor, cât de cât ceva, dela 
stat sau dela autorităţile publice, - Ş> ne infran 

seră şi | a Orăştie şi la Dobra, şi prin Banat-.. 

Căzu din deputăţie şi Dr. Vlad, şi luliu Maniu, 

Şi Coriolan Brediceanu... . . n . 

Totuşi noi, prin foi, ţineam sufle.u in P 
por, explicându-i, că, cu toate acestea, „ 


























val ca valul trece ! Şi va .trece" el odată, de 
tot, şi valul acestor volnicii ale unei stăpâniri 
streine şi mişele, — iar „petrile' rămân!... 

Luceferi ai scrisului. 

Cu drag îmi aduc aminte de zilele de mă¬ 
rire a presei noastre din aceste vremi. Ziarele 
„Tribuna" şi „Românul 14 dela Arad au scos la 
iveală câte talente de scriitori se găseau printre 
noi. Având acum prilej şi fiind atraşi de ziarele 
distins îngrijite, — apăreau cu scrisele lor, po¬ 
litice, sociale, culturale, pe toate terenele, stă¬ 
ruind şi îndemnând, cât sub numele lor, cât sub 
pseudonime Unchiaşul-sîătos, Lerui-ler, Horia, 
Opincă, Moş-Roată... Îndeosebi aşteptam cu 
drag numărul de Dumineca a ziarului Tribuna' 
dela Arad, unde Unchiaşul-sfătos" ne dădea 
câte-un foileton plin de duh şi de adevăr. „Un- 
chiaşuT 4 era — Preasfinţia Sa Părintele 
Ciorogariu , azi Episcop la Oradea-mare, pe 
atunci Directorul Seminarului teologic din Arad. 

1914. 

Intre astfel de stări şi împrejurări, căzu 
războiul peste noi. Acum şi rostul şi faţa foilor 
se schimbă cu totul... Cum plecară soldaţii sub 
arme, lumea cetitoare nu mai putea aştepta o 
săptămână până să-i vie o foaie, ca să afle ştiri 
dela război. Numărul abonaţilor noştri se urcă 
îndată la 16.000, căci ei băgarâ de samă, ca 
din „Libertatea" tot poţi înţelege, printre rân- 
duri, mai mult ca din altele, cam ce e pe front. 


Eu, pentru ca să nu-mi şteargă cenzura veştile 
cele rele de pe front, reproduceam din ziarele 
maghiare din Pesta, cari, în năcazul nesuccese- 
lor, le spuneau destul de fără perdea... Scriam • 
«Cetim în »Budapesti Hirlap« dela « Şj 
cenzura lăsa, căci era glas unguresc care spu¬ 
nea acele lucruri. Dela o vreme văzui că mi-se 
şterge şi aceea ce era simplă traducere din Hir- 
lap-urile lor. Şi mi se spuse: »Nu se poate da 
spre cetire oamenilor simpli din popor ai foii 
d-tale, aceea ce dau ziarele mari pentru cetitorii 
lor intelectuali*... 

Totuşi mulţi cereau să apară foaia de mai 
multe ori pe săptămână. Scosei un număr de Du¬ 
mineca numai de 4 pag. cu ştiri numai dela răz¬ 
boi, iar numărul de Joia, mergea regulat, cu adau- 
sele sale. Numărul al doilea nu era obligător, 
totuşi îl abonară îndată vre-o 6000 de inşi. 


— Mult s’a schimbat în acest timp şi fa(a 
»Foii Interesante^ Cei râmaşi acasă, începură 
a şi vărsa jalea lor în versuri foarte mişcătoare, 
plângându şi copii pe părinţi, soţiile pe soţi, 
Şi cei duşi pe front le scriiau şi ei aşa, în 
versuri de dor şi de durere, că pe unde au 
nimerit, pe-acolo ce-au suferit... Şi acelea 
ni se trimeteau nouă pentru a fi puse în foaie. 
Mai mult de jumătate din «Foaia Interes ia 
e ra acurn plină de versuri dela război» cu a e 
Iui jeluiri. — multe cu adevărat mişcătoare. 

De pildă unul scria: _, 


















Foaie verde mâr stufos, 

Pdmântule păcătos, 

Cât ai fost tu de setos , 

Că trei ani a tot plouat 
Ş( tu nu te-ai săturat , 

Astăzi toată lumea plânge , 

Că tu — te adapi cu sânge!.,. 

Unde aţi cetit o poezie mai frumoasă şi 
mai adevărată, ca aceasta »poporală«...? 

Strîmtorat. 


Dar cu cat lunile treceau, mie veşti tot 
mai rele mi-se aduceau... 

Prefectura dela Deva îmi cerea să public 
în foaie ştiri neadevărate despre, Conzilii de 
Coroană pe cari le-ar fi ţinut la Bucureşti con¬ 
ducătorii de ţară şi ar fi hotărât că România 
vme alăturea de Germania şi Austro-Ungaria în 
război, contra Ruşilor, pentru ca şi soldaţii 
noştri să lupte cu atât mai bucuroşi sub stea- 
gurile austro-ungureşti, ştiind la dreapta lor 
pe fraţii lor, Dorobanţii români. — Şi pentrucă eu 
nu scriiam aşa, ci a$a cum a fost , cum s’au 
jnut acele Conzilii de Coroană Ia Bucureşti, 

1 refectul i-a spus la telefon şefului Politiei din 
Oraştie, — »se vede de câtă »reacredinţă« 
este....« — Slujbaşii unguri, cari mă aveau’ca 
m oca,, . rna pârâu ca aş fi îndemnând pe 
• ,romani, cari, nainte de a pleca pe câm¬ 

purile de lupta, veneau unii, de se spovedeau 

tteaoulT^ neCaU ’ ~- Că să nu fie credincioşi 
fagului lor,... - şi altele... 


Intro zi de Octombre 1914 chiar ,m r- 

•n vecini la uiTsas 
ş. auz.se dela gazda sa că ce vecin paşnic şi 

bun are el m nune, - mi-a lăsat vorbă prin 
gazda sa, sa ma păzesc, căci sunt descris foarte 
rau la casarma! Un judecător militar român 
d.ni Braşov, d.Bard o şi, trimis în cercetare la 
Oraşbe, a aflat minciuni despre mine la casar- 
mă. Cunoscându-mă, mi-a spus ce se vorbeşte 
şi cum el a declarat, acolo, că nu crede acele 

zvonuri, — dar să ţin samă, câ-s crestat acolo 
foarte rău ! 

Am înţeles. Cum'aveam paşaport, prin De¬ 
cembre am trecut Carpaţii, şi m’am stabilit în 
Bucureşti; Anul-nou 1915 m a găsit în Bucu¬ 
reşti. După câteva luni, mulţumită unei întâm¬ 
plări, trimisă parcă anume de Dzeu, soţia mea 
4 reuşit sa vie şi ea şi cei 3 copii ai noştri, 
la Bucureşti. Cum? Un căţel muşcase pe fiul 
meu Ionel de picior, şi cum medicul se temea 
să nu fi fost turbat căţelul, a sfătuit’o să plece 
îndată cu el Ia un institut antirabic. Soţia mea 
a plecat cu băiatul, luând şi cele 2 fetiţe, pe 
cari n’avea cui le lăsa, spre Predeal, să vie la 
institutul antirabic din Bucureşii. L? graniţă nu- 
ma i cu mari intervenţii — prin d. Dr. Meţianu, 

~77 a putut obţine un bilet de trecere pe 14 
?" e » cu care a trecut. Funcţionarul în drept a 
mtrebat’o: De câţi ani e copilul? — De 13.— 
a zis, doar n’o veni rândul şi acestuia« 
rT ac l eca sloboade în nădejde că n’o avea 
n 93ria lui nevoie şi de el în războiul început. 

Şi trecuţi au fost. 










Su primarea foilor mele. 

Dar neîntorcându-mă eu acasă, autorităţile 
maghiare au oprit apariţia mai departe a roilor 
mele, pe cari le redacta cumnatul meu Dr. Ni- 
colae Dămian , spunând ca dacă proprietarul lor 
nu e acasă, n’au pe cine chema la răspundere 
la caz de nevoie, — deci le opresc! 

La aceasta eu a n răspuns, tipărindu-mi în 
toamna anului 1915, — 

Libertatea la Bucureşti! 

Până la intrarea României în război (la 
Sântămăria anului 1916) »Libertatea« cu »Foaia 
interesantă« au apărut la Bucureşti, militând 
pentru intrarea României în războiu împotriva 
Austro-Ungariei şi pentru liberarea Românilor 
din acea Monarhie! —Apariţia acestei foi »ar¬ 
deleneşte la Bucureşti, a fost primită foarte 
bine. In scurtă vreme, într’o lună de zile, am 
primit atâtea abonamente din Moldova, Munte¬ 
nia şi Oltenia, încât se acopereau cheltuelile de 
editură, şi-mi mai rămânea ceva şi mie pentru 
muncă. Mulţi cetitori îmi scriiau scrisori foarte 
măgulitoare, văzând o foaie ferită de ori-ce 
gâlceve de partid şi răvărsând numai duh şi 
suflet românesc din toate scrisele sale. — La 
intrarea României în războiu, nu mai fură ad¬ 
mise decât ziarele de zi, — şi aşa şi «Liber¬ 
tatea» încetă a mai apare, spre a nu mai da 
şi ea de lucru cenzurei. — Eu am intrat atunci 
în serviciul armatei ca Sublocotenent translator 
i pe lângă «Comandantul teritorului ocupat«, dl 


Colonel P.etraru, cu care venirăm în Transil 

vania, instituind primele organe de administraţie 

romane, notari, primari, efc. prin judeţul Brasm, 
şi prin Săcuime. — Era foarte interesant cum 
fugiseră toţi Săcuu la păduri, dar văzând că ce 
omeneşte se poartă noii stăpâni cu ei, — se 
întorceau pe rând Ia casele lor. 

— Ci pe când pornirăm şi spre judeţul Fă¬ 
găraş, — se întoarse roata norocului şi — tre¬ 
bui să ne retragem Ia Bucureşti. — De aci 
apoi, peste puţin timp, ne retrăserăm în Moldova... 

La America. 

In primăvara anului 1917, după detronarea 
Ţarului, guvernul român hotărî să trimită la 
America o «Misiune patrioticâ« stând din Ardeleni 
cunoscuţi, cari să stăruie printre Românii ame 
ricani să formeze Legiuni de voluntari, cari să 
meargă în Franţa, luptând acolo pe frontul apu¬ 
sean contra puterilor centrale, — căci lovind 
în acelea, cauza părinţilor şi fraţilor lor de 
acasă şi liberarea lor, pentru care s’a aruncat 
şi România în războiu, o ajută! 

In »Misiunea« pe care s’o trimită în acest 
scop, guvernul chemă pe părintele Dr. Lucaciu , 
ca luptător naţional cu nume iubit, pe mine ca 
gazetar poporal bine cunoscut, şi noi cerurăm 
ş ! Pe profesorul Vasilc Stoiţa , care să se pre¬ 
zinte acolo în uniforma de «ofiţer român» (era 
Jranslator ca şi mine), atrăgând lumea prin m- 
a ! , şarea ca ofiţer român şi propagandist. 












Prin Rusia, peste japonia. 

Hawai cu Honolulu. 

, Am plecat din Iaşi, peste Ungheni, prin 
Maiu 1916. Ce surprindere am avut când am, 
trecut dela Unghenii români la Unghenii-ruşi! 
La noi, după an de război, lipsă, foame, 
zdenţe. In gările ruseşti, după 2*ani de război: 
bufet’, masă, ciainărie, bibliotecă, şi nici un om 
sau soldat zdrenţos! Nici cerşitori. Era în acea 
ţară atâta bunăstare, încât numai de războiu, care 
să destrame totul în ea, nu avea Rusia nevoie. 
— Am luat’o drept în sus spre Petrograd (lă¬ 
sând Moscova la o parte). Din Petrograd, cu 
»transsiberianul« peste Siberia, spre Vladivostoc. 
Cum mergeam drept spre Răsărit, în fiecare zi 
trebuia să ne dăm ceasul înapoi cu o oră, căci. 
mergând drept spre răsăritul soarelui, cu atâta 
ne ajungea dimineaţa mai de vreme, şi trebuia 
să punem ceasul dela 8 la 7, ca să îirn în rând 
cu lumea. — Cum cei dela bucătăria trenului se 
aprovizionau pe drum cu alimente, de 4—5 ori 
ni s’a schimbat pânea, când mai albă, când mai 
neagră, când mijlocie, după ţinuturile prin cari 
treceam şi cari au pâne deosebită. Unsprezece 
zile am alergat cu expresul transsiberian şi 
multe lucruri minunate şi neştiute am văzut. 
Oraşe şi casărmi prin Siberia, cum noi n’avem! 

Dela Charbin n’am mai mers spre Vladi- 
vostoc, ci, la sfatul unui călător japonez, am 
coborît în jos prin Coreea, cercetând la Mukden 
palatele vechi ale împăraţilor Coreei, acum goale, 


decând e stăpânire japoneză peste ţară. Dela ca¬ 
pătul de jos al Japoniei, dela Simonoseki, am 
luat-o prin Japonia în sus. oprindu-ne 2 zile la 
Tokio, apoi mergând la Yokohama, unde aveam 
vapor. De aci peste uriaşul Ocean Pacific spre 
America. La inzulele Hawai ne-am oprit jumă¬ 
tate de zi; am cercetat oraşul Honolulu, fost 
nainte cu 15 ani încă un oraş vechitură, acum 
un splendid oraş american, decând inzulele 
aparţin Americei. — Pe vapor, ca şi pe tren, 
vremea noastră şchiopăta. Intr’o zi ni-se spuse: 
Azi e Marţi, mâne e tot Marţi, căci înaintând 
mereu spre răsăritul soarelui, trebue să oprim 
o zi, ca să fim în pas cu lumea. — La întoar¬ 
cere, din contră, ni-s’a spus: Azi e Marţi şi 
mâne e — Joi! Sărim o zi, ca să fim în mersul 
lumii. Iar pe transsiberian trebuia acum să îm¬ 
pingem dimineaţa ciasul cu unu înainte, căci 
gonind spre Apus, ne ajungea dimineaţa cu un 
cias mai târziu, decum arăta ciasul nostru. 

Ajunserăm, după 16 zile de goană prin 
Pacific, cu vapor puternic de 32.000 tone, Ia 
Sanfrancisco. Când ne apropiarăm de port, o 
Germană care ne cunoscuse pe vapor, ne spuse: 
Din port, vă îndrum eu cu o maşină Ia un ho- 

Acolo să aşteptaţi, că vă trimit şi un agent 
de bilete de trenuri, care vă dă bilete până la 
Washington. Dar să staţi în hotel, să nu ieşiţi 
P e stradă, că — nu ştiţi umbla pe strada /... 

P rîs noi de noi, dar ne-am supus, căci am 
văzut deja mergând spre hotel, că noi prin ace- 
b e străzi n’am sti umbla. E atâta alergătura de 















tramwaie, de automobile, de camioane, încât dacă 
un eşti deprins a te strecura printre ele, îndată te 
calcă unul sau altul. — Am stat la hotel şi, de 
fapt, peste câteva ore, iacă agentul promis de 
doamna germană, apare. Intră şi ne spune din 
capul locului că altă limbă decât engleză, el 
nu şliel... Noi credeam că un cm de afaceri, 
agent de bilete pe liniile ferate în Sanfrancisco, 
unde curg valuri-valuri tot felul de neamuri, 
Ruşi, japonezi, Filipineni, feluriţi Europeni, va 
şti cel puţin 3—4 limbi, siu macar una, d. e. 
pe cea franceză. Când calo el nimic, decât en¬ 
glezeşte! Aşa-s ei de încrezuţi pe puterea limbii 
lor şi încredinţaţi, că toată lumea care merge 
la America, o ştie, încât nici el, om de afaceri, 
nu-şi bate capul cu alte limbi. 

— Am stat la Washington vre-o săptămână, 
pentru plinire de formalităţi. Aci am văzut cât 
de serios şi-a dat sama ce face, Ministrul care 
ne-a trimis la drum prin cele lumi. cu 50 Lei 
pe zi... Plăteam la Hotel camera 4 dollari pe 
zi, dollarul făcea 10 Lei, prin urmare plăteam 
40 Lei camera şi ne mai rămânea pentru trai 
câte — 10 Lei pe zi... 

La Cleveland- 

A 

Ne-am stabilit apoi la Cleveland, fiindcă m 
acest oraş trăesc mai mulţi Români. Clevelan- 
dul e un fel de capitală pentru Românii ^ din 
America. — Aci eu în curând mă hotărîi să-nu 
tipăresc »Libertatea« cu »Foaia Interesantă« Ş 1 
în America, ajutând prin ele propaganda pentru 
care venisem. Şi am început a tipări: 

V 


»Libertatea« cu »Foaia Interesantă* 


la Cleveland. 

In timp de 2 săptămâni, după apariţia pri¬ 
mului număr, am primit atâtea abonamente, în¬ 
cât mi se acopereau cheltuelile de editare, ba 
îmi mai şi rămânea ceva pentru redactare. — 
Românii de acolo se bucurară de aceste foi, 
prea bine cunoscute lor de nainte de războiu, şi 
par’că nu le venea să creadă că le văd, tocmai 
pe tocmai aşa tipărite şi scrise, ca cele de acasă! 
(Titulele foilor le turnasem în clişeu după cele 
de acasă, încât nu se deosebeau întru nimic, 
şi acesta era farmecul lor pentru cunoscătorii 
lor). Şi sorbeau ştirile ce ie dădeam despre 
ce e pe acasă; cum e prin România dela in¬ 
trarea ei în războiu ; ce au pătimit unii fraţi 
transilvăneni refugiaţi, etc. 

Două luni de zile am tipărit „ Libertatea* 
cu vioaia Interesantă* cea nedespărţită de ea, 
şi am/o ţp America f 

— După două luni însă, am fost silit să 
mcetez tipărirea lor şi — să plec grăbit napoi 
s pre casă!... De ce? — Telegramele din zia- 
r f e americane ne arătau, că, după strălucita 
°fenzivă românească din Iulie 1917, care a dat 
P e ste cap frontul german, azvârlindu-1 pe zeci 
e Kilometri înapoi, — Ruşii dezertează în chip 
Kalos dela datorie, retrăgându-se din front şi 
asand largi spărturi în frontul român biruitor; 
ba r nain ^ area românească nimicitoare, s’a oprit, 
Dri n r ° n f U * a * re buit să fie retras, ca nu cumva 
n Solurile lăsate de Ruşi, să între germanii 


















şi să-i atace din spate... Se scria că aceasta 
aşa se va şi intâmpla! 

Atunci, desnâdâjduit, mi-am zis: După asta 
un nou »exod>< va urma: Retragerea Românilor 
şi din Moldova, în Rusia (cum planul era de 
mai nainte pregătit), şi cei dintâi pe cari gu¬ 
vernul îi va evacua în Rusia, vor fi Românii 
Ardeleni, ca nu cum;i să dee Austro-Unguriii 
peste ei! — Şi-mi v;leam şi familia mea ră¬ 
tăcind pe drumurile c.iinuite ale unei retrageri 
forţate, împinsă spre necunoscut, călcând ca în 
hău... Şi cum o lăsasem acclo cu abia 5000 
Lei, vedeam că aceia n’o să-i ajungă mai mult 
ca pentru vre-o lună de zile. (Rubla rusească 
ni se vindea cu 2 Lei 50 bani) 

Am fugit atunci napoi spre casă, tot pe 
drumul pe care am mers la America: peste 
Sanfrancisco, pe la Hawai-Honolulu, peste tot 

nî* C J Q CU K <<, Sp , re J, ărmuI rusesc > de ici napoi 
peste Siberia la Petrograd. 

* 

ainn«"ia Pe * ro 3 ra d am stat câteva zile, până am 
iiin! inr U R ° C a !!9 urat în acceleratul ce cobora 
Leoatif.? p Bas _ arat)la - Am plecat cu recomandarea 
Rusia în . oman ' ei ' Coboram în ziua a 3-a prin 
când allarăm 5 ' - re ^ U5 „ m de jumătatea drumului, 
rl Ir?' Ca - la - Petro 9 ra d a izbucnit revo- 

a'snateie nn» f 6 ', nl M deîn > ur - cob o a ră Şi în jos- 
iii Dzeu rs a re Nu ^tiam cum să mulţumesc 
stăteam mima™ J? ec ^* la î* m P> căci dacă mai 
acolo şi _ nu stiu l 6 ’ m . ă Pândea revoluţia 

Ştiu de mai veneam spre ţara..' 


■Unde-mi va fi familia ? Dar mâna im V CaSâ ? 
care am simtit-o de atâtea nw u ^ zeu> pe 

meu în zile de cea maf mare cuS- ? apu,ui 

mea, a fost şi acum asupra casei mele^So 3 
fia mea nu s a orăhit oâ «i meie. bo- 

familii ardelene, cari toate p eSseră 
la ordinul dat, - şi a fost vîi de s uf | ele o/ 
ce au pătimit pe acolo, asmutându-se bolsev’ 
'£ i aSUpra ' or £ hiar din partea’ unor Ll a 
ta ă si !' P0rC ° r ’ Cari a P oi s ’ a “ întors în 
romaneşti - fl COpiii favori t i ai stăpânirii 

Etan^lnr cnf ’ CU > m eu eram serviciul 

să be iLr !la mea -* a rugaf de cei în drept. 

cari «n f: CU copm , afunci - când Etapele, de 
fost nânn i GU CU ser viclul, se vor retrage! A 
maL 9a dU - Care a m ântuit-o. In câteva zile ar- 
R a f romana refăcând frontul lăsat spart de 

•si Tât, ^ err nanii au fost de nou puşi pe fugă 

din Arf sa v ' a ^- 1 Aşa apoi eu, la sosirea napoi 

o l^J^ e^,Ca, mi ’ am Săsit familia la laşi, unde 

retnQ S ' eiT1 D a - r ^ es P re ardeleni cari sau 

nărui ‘' ,n ^ us * a ’ auzeam ştiri cari ne sculau 
P ap ui m cap !... 


La »Cuvânt Moldovenesc 


ţiul in urrna * : P^cea dela Buftea şi armisfi- 
: ,: acest timn Pil cx m (noi ♦rîmic jf] {33S3* 


rabia i 3 | Ces ^ eu am trimis 
Ca v/j a * , cru ^ meU: să întru în Redacţia gazetei 
Umon h ^ Otc t ovenes c u , redactat de d. Panth 
rosuri na i PP?> ca re era chemat acum la alte 
mai însemnate. Am mers ; am învăţat 






a scrie cu cirile şi am redactai gazeta »Guvânt 
Moldovenesc« aproape un an de zile, scriindu-o 
cu scrisoare rusească (fiindcă scrisoarea cu li¬ 
terele noastre acestea latineşti, nu era cunos¬ 
cută poporului deloc). Scriam însufleţindu-i pe 
fraţii »Moldoveni« (cum îşi ziceau ei) pentru 
unirea cu patria din care au fost rupţi tâlhă¬ 
reşte nainte cu un veac. — Dela o vreme în¬ 
cepui a face cu ei şcoală, ca să înveţe a ceti 
şi cu literele noastre latineşti. Pusei’în foaie 
alfabetul rusesc şi lângă fiecare slovă de-a lor, 
litera latină corăspunzâtoare. Iar sub acest al¬ 
fabet, am început a pune câte-o mică poezioară 
poporală, scrisă întâi cu litera rusească şi ală¬ 
turea cu litera latină, românească. Şi cetitorii 
asămănau şi învăţau. Am ajuns a le da câte-o 
coloană întreagă, aşa puse paralel. 

. .. fl fost începutul scrisului a hte r e 

P^tru Moldovenii Basarabief prin foaia 

scmnarp, a,U ~ tat aş ? ^ face să îndrăgească 
\ încMzt n romaneas că, dar mai ales luptam a-i 

crare de ro " T ea cu T^a-moma, - Iu- 
Îşi moto, “^ arşitoare "nportanţă, a cărui suflat 

şi CU oraiul uii, pa as e dî stăruinţă, în scris 
a urmat convoc’areTsf C ?Y Ul T ări ?i conîerin ! e ’ 

Jul improvizat şi oarecum f i am ’ ~ parlam ® n ' 
biscit, — care a ! ™ m voluntar ca un ple- 

sarabiei de Rusia cî° C aniat >ntâi desfacerea Ba- 

Am tostde fată la^QfS 01 i Un ' rea cu Ţara-mamâ ! 

a luat aceste istoricehm-® Siatului T ării ' care 

- Ce hotar| ri, şi cari au fost 




«■'" .unlfarma simpli de soldai'r® t’jT' 

Uce„ S ',T.c P dt 5 

Liceu rusesc din Chişmău. Adunai c« *. 

? f ° st Premearsă de un serviciu divin stih 
in Capela Liceului, de către Episcopul rus S» 
rafim, care nu părăsise încă Chişinăul Anlei 
candu-se vrem.., episcopul a cent evanZl 

•m f re marea plăcere a tuturor Arăta 

in tot chipul ca ar vrea să rămână mai de¬ 
parte act - dar d. General Vâitotnnu când a 
vemt ca Comandant şi Comisar al Basarabiei, 

I a poftit, curtenitor, dar hotărit, să-şi facă ba- 
gagele şi să plece în Rusia, şi l’a petrecut cu 

toate »onorurile« la gară şi i-a dat drumul peste 
Nistru. 


A venit, în curând după aceasta, ca Ar¬ 
hiepiscop al Basarabiei Preasfinţitul Nicodem , 
azi Metropolit al Moldovei. Preasfinţia Sa, care 
Şba şi ruseşte, a fost primit cu nespusă bucurie 
de ,,MoIdoveni“ (de Români), dar cu supunere 
Şi ascultare şi de Ruşi. Ţinuta plină de tact a 
Preasfinţitului şi energia şi dreptatea dini Ge¬ 
neral Văitoianu, au contribuit mult Ia primirea 
c p bine a stăpânirii româneşti şi la consolidarea 
e i» în vremea cât domniile Lor au stat în Ba¬ 
sarabia. 

Imi aduc cu multă dragoste aminte de zi- 
ce le-am petrecut în vremea acesloi eve¬ 
nimente de seamă, ca ziarist şi în Basarabia. 





Spre casă 


Au urmat cele ce se ştiu: Prăpădul fron¬ 
tului german în Apus; Adunarea dela 1 Decem¬ 
bre 1918 la Alba-Iulia, decretând unirea Ar¬ 
dealului şi Bănatului cu România ; intrarea 
în Ardeal a armatei române biruitoare, acum a 
doua oră, şi pentru a nu mai ieşi, ci a se re¬ 
pezi peste Tisa, până ce înfipse stindarul tri¬ 
color român pe Cetatea din Buda! Ca să avem 
iarăşi ce povesti copiilor noştri ca minuni de 
bravură a armiilor române în acest cumplit răz- 
băiu, aşa cum le povesteam despre celalalt 
războiu cu Plevna şi Griviţa lui. 

* 

După toate aceste rătăciri pe drumuri de¬ 
părtate şi prin ţări neumblate, timp de 4 ani, 
târându-mi şi toată familia după mine, — în 
Decembre 1918 m’am întors acasă la Orăştie. 
Iar aci, fireşte n’am stat pe loc, ci la 1 Ianu¬ 
arie 1919, scosei de sub tipar din nou: 

»Libertatea« — acasă! 

O însoţi şi de data asta nedespărţita sa 
,,roaia Interesantă 11 ... Ele îşi căutau voioase 
vechile ^ cunoştinţe şi credeau că acelea vor 
alerga însufleţite a le îmbrăţişa după atâta des¬ 
parte.... Dar cât deadevărat e cuvântul care 
zice, că : ,,Ochi ce nu se văd, se uită!“... Aşa fu 
şi cu noi, cu mine şi cu toile mele. Ele nu-şi 

abTa 2 s^ r ffnnn le 12 ;? 00 şi . mai . mulţi abonaţi, ci 
k Ceialalţi o uitaseră, mulţi din 


ei perisera, sau de no uitaseră a. 
revenit din război cu capul întors ? au - fost 
zis sucit) în alte părţiî Nu te ”i ( ?- U ma ' bine 
cumpătată, aşezată,'| e trebuia acum? V ° rba 
,,nou“, ceva războinic, „revoluţionar- 0 "vis 
urnare a toate aşa cum răsturnare era t 
cele mai multe şi zăpăcite) capete. Cu tLui 
au mai a,uns foile la 7000 şi peste 7000 de 
abonaţi, aşa ca puteau exista, dar la strălucirea 
şi ia bunăstarea de nainte de război, nu mai! 
Nici adausele ei vechi nu Ie mai puteam da 
pe toate. Redactorul umoristic ne murise. Cel 
economic, V. C. Osvadă, fu chemat Ia rosturi 
mai înalte în Conziliul Dirigent. Dar pentru 

j. .. ^ găsii un alt redactor, foarte 

distins, pe profesorul de Şcoală agricoli Joan 
S Ordeanu . Şi aşa adausul economic iară 
însoţi „Libertatea", acum sub numele de .Plu¬ 
garul Luminat". — Primeau dar si acum abo¬ 
naţii noştri 3 foi. 

Totuşi observai, că foile nu mai prind ca 
în zilele de mărire de nainte de război. Asta 
pentru mai multe cuvinte: Întâiul socotcăar fi 
judecata schimbată a oamenilor trecuţi prin răz¬ 
boi Acestora Ie plăcea acum mai bine o ga- 
zetâ-măciucă, care să lovească şi dărîme în jurul 
e j- Glasul meu împăciuitor, le părea străin, ve¬ 
nind ca de pe alte îărîmuri, din văi depărtate 
sau din codri pe unde m’oi fi rătăcit, dar nu 
de pe — pământul de azi! — Eu însă îmi zi- 
cea m: Numai răbdare! Acesta-i val trecător, 
poate să mai dureze, dar va trece. Oamemloi 














va să le vină capul la loc. — Intru aceasta 
lucram. 

Mai era însă, şi un alt motiv: După răz¬ 
boi, Metropolia dela Blaj şi-a înfiinţat şi ea 
foaia sa poporală, »Unirea Poporului«, şi prin 
preoţii săi trăgea pe abonatorii de foi la foaia 
lor bisericească. Metropolia de Sibiu îşi înfiinţă 
şi ea foaia sa poporală, de cuprins mai mult 
religios, decât de ştiri din lume şi ţară. Şi 
preoţii îmbiiară cetitorilor foaia aceasta. 


Dar, poate, cel mai hotărltor 

motiv pentru care nu puteam câştiga aţâţa abo¬ 
naţi, ca nainte de război, era: revărsarea atât 
de nameroas' lor foi aeia Bucureşti şi pe la 
noi peste tot locul! Lumea noastră, chiar ţără¬ 
nimea, era, în chip firesc, dornică să vadă acum 
ce scriu foile din capitala Ţârii, dela Bucureşti! 
Ţărani cari, nainte vreme, ieşeau din Librărie 
sau dela vânzătorii de foi, în mână cu »Liber- 
tatea«, acum ies cu „ Universul a sau cu altă 
foaie mare dela Bucureşti! — Soarele foilor 
noastre păli. Cetitorii noştri se reduseră, prin 
împărţirea la alte foi. 

O simţeam cu toţii. 

... au dedus din asta, că ne-ar fi scăzut 
cetitorii de tei... Dimpotrivă! Eu aflu ca ni 
s au înzecit, sau şi mai mult. In vreme-ce 
nainte de războiu ziarul Partidului National 
vea cel mult 4000 de abonaţi şi cetitori, acum 
I singur ziar din Bucureşti’, ca »Universul«, 


63 


avea în Ardeal şi Banat 30-40.000 de coti 

ton, sau ş. mai mulţi! Iar cu celelalte ziare 
împreuna, se citeau, şi se citesc . 

100.000 foi în Ardeal şi Banai. Juri/Se 
grele<< pentru presa noastră provincială, dar 
zile de uriaşa inalţare a numărului cetitorilor 
pentru presă peste tot! 

/ 

S ? a schimbat şi 

gustul cetitorilor. 


In deosebi observai, că »Foaia Interesantă* 
nu mai are acea putere de atracţie, pe care o 
avuse pe vremuri. Iacă de ce: 

Lumea de acum, cu simţăminte asprite în 
război, nu mai dădea mult pe „poeziile", nu¬ 
velele sau poveştile de odinioară. Ii păreau 
acum acestea, lucruri de pe altă lume, bune pen¬ 
tru sutlete mai de copii, nu pentru oameni tre¬ 
cuţi prin asprimele vieţii prin cari ei au tre¬ 
cut... Acestora le trebuiau „senzaţii", cari să 
le iriteze nervii, să-i zgârie, cum îşi zgârie be¬ 
ţivul gâtul cu spirt aspru; beutura mai moale, 
nu-1 mai mulţumeşte. — Şi aceştia găseau ce 
căutau, »senzaţii«, prin atâtea foi de specula, 
pline cu descrieri ce se întrec între ele a ^ 
amănunte despre cutare omor fioros, spargere, 
înşelăciune, destrăbălare desmăjată» isteţime t e 
pungaş e, atac asupra unei bănci, . 

Par’câ gazeta n’ar fi o foaie pentru cl 1 * . 
catedră dela care se dau lecţii pen ni * j 
tori«, cum să ajungă a fi—• pungaşiş 












O »acomodare«. 


Mă gândii şi eu la o „acomodare 44 oarecare 
vremilor, din două motive: întâi ca să ţin dară 
şi eu samă de „gustul 44 cetitorilor, cari caută 
„senzaţii 44 , — a doua, şi mai ales, pentru ur¬ 
mătorul cuvânt: Acum îmi era foarte greu, a- 
proape imposibil, a mai da o foaie de 4 pagini 
săptămânal, numai cu literatură aleasă! Mai 
ales aşa cum eu o căutam : scrisă poporal, cu 
fond sănătos şi uşoară. După război revistele 
literare nu mai apărură, iar cele cari mai apărură, 
nu mai aduceau bucăţi literare scrise ca pentru 
popor. — „Inter arma silent musae 44 . Iar Ia noi, 
durere, e par’că şi azi tot „război 44 , căci mu¬ 
zele stau încă departe, spăriate, pe undeva. — 
Acest fapt mă constrângea şi el singur, a face 
o modificare în felui de redactare al „Foii In¬ 
teresante", introducând în ea şi alt material de 
cetit, decât cel curat literar. — Iţi voiu da şi eu, 
dragă cetitorule, — mi-am zis, — ştiri «sen¬ 
zaţionale^.. Dar, cum eu nici odată nu m’am 
coborât prin foile mele la poporul de jos, ca 
să rămân şi eu acolo jos cu el, ci ca sa / ridic 
pe el la mine . aşa şi de data asta am zis: 
Iţi plac ştirile mai »senzţionale« ? Le vei avea 
şi în «Foaia Interesantă« a mea, dar nu de cele 
pe cari le găseşti zilnic în presa de speculă, 
care iţi ridică părul în cap prin grozăviile cri¬ 
melor ce-ţi descrie, cu amănunte mai sânge¬ 
roase de cum au fost de fapt, — ci îti voiu 
pre ucra şi arăta »senzaţiile«, de multe ori ui- 
l mitoare > descoperirilor ştiinţei , ale minuni- 


lor Ce J e .!?“ . tehni . ca ’. aşa ca tu. cetind aceste 

_ a J“ n S i a ^dea cât mai “ne 


• • » ' v ^ ' O a 

în lumea ştiinţei înaintate de azi şi a o inteleoe' 
- Ca sa corespundă scopului său de 'acum 
pusei »Fon Interesante« un subtitlu’ Pentru 
petreare şi învăţătură* - Magazin de 
cunoştinţe folositoare*. * 


• / v » V » 

Şi începui a aduna în ea toate descoperi 

rile mari alp 7Îlpi în tohniro în _* 


le mari ale zilei în tehnică, în astronomie, m 
-.i-ce ştiinţă. Când Marconi, stând pe un vapor 
în Marea Adriatică, Ia ţărmul Italiei, aprinse 
lampele electrice dintr’un oraş din Australia, 
asta fu o ştire «senzaţională« pe care »Foaia 
Interesantă« o descrise în toată frumuseţea ei, 
uimindu-şi cetitorii doritori şi ei de »senzaţii«, 
dar hrănindu-i cu o »senzaţie« care-i şi învăţa 
a şti ceva nou şi minunat. — Tot astfel de sen¬ 
zaţie le arătă în descoperirea razelor cari opresc 
motoarele la depărtări de sute de kilometri; — 
când se descoperi de astronomi noua planetă 
Transneptunia, pe care un luminat cap de astro¬ 
nom o prorocise cu 40 de ani înainte, pe care ei 
o ştia (pe temeiul socotelilor lui savante) dar nu 
0 putea vedea, din lipsa unui telescop aşa de 
puternic cum i-ar fi trebuit. Când acum, după 
moartea Iui, cei ce avură la îndemână telesco¬ 
pul necesar, văzură ce înaintaşul le spunea ca 
există cu siguranţă, deşi el nu vede, -- c - $ 
»senzaţională« frumoasă făcui eu din as m 
”foaia Interesantă 44 şi în calendarul eL 
alte descoperiri, pe toate, le prelucram P 
cetitorii • - • • — " r,n Foifa ro! 




_: -; f5rpp»ll nrin 











adevărată şcoală şi se luminau. In acest fel 
nram „acomodat 4 şi eu cerinţelor vremii, de a da 
»senzaţii« prin foi, cetitorilor. Abonaţii le gustau 
cu plăcere şi cu folos. Şi cu toate acestea — răspân¬ 
direa foilor, aşa ca odinioară, numai mergea.Stă¬ 
team pe loc, la numărul, mulţumitor altfel, de abo¬ 
naţi. De ce stăteam pe loc? Pentru-că »politica« şi-a 
picurat „vinul“ (ca să nu-i zicem veninul) său 
în popor. Ea împărţi ţărănimea în tabere de 
„partide 4 *, şi partidele trimit oamenilor lor foi 
ca laude de sine şi cu hule spumoase la gură 
asupra contrarilor! Şi dacă oamenii dau bani 
pentru acele foi, bine, dacă nu, iară bine, Ie 
merg mai departe, numai să se întărească „ţi¬ 
nerea la partid 1 *... Aşa apoi, foile cari stau 
drepte, între partide şi spun adevărul, şi de 
bine şi de rău, despre fiecare, nu mai sunt 
cautate... Ajung uitate... 


O fuziune. 

* • J n J d0r ! n * a m ^ a a z mulge şi lumii aces- 
« u P a războiu, admiraţia pentru gazetăria 
noastră poporală ardelenească, m’am hotărît să 
tac fuziunea fon naţionaliste »Libertatea«, cu 

nr H d J p ™P a 9 and ă religioasă Lumina Sate- 
i - a Sibnu, care îmbrăţişând o propagandă 
nump A Slm ! u ' ul rep Sios, îşi câştigase frumos 

seri amhli lmpr Ş\ ,nat aces| e 2 foi cu 2 înfăţi- 

simtam ră P acu J e de folos poporului, căci 

dinţa rplinir,^ 3 nap0, } ala > cu întărirea în cre- 

bândă oazetărp’ 3r - e Să duca la 0 frum oasă iz- 
«da gazetareasca poporală. — M’am dus la 


Sibnu, şi, părintele Triîa linsinH a; 
boala, am luat conducerea foilor r d n ( Cauza de 
se prezentau foarte bine şi ca b-J?" a Pl1 ' 8 ’ Cari 
şi c, cuprins variat Pta » r e 2 
lucii. - Pol sp u „e, că mă S £ 
însumi, căci foile contopite avea.. î„ P f 
anului 193°: peste 20.000 de abonaţi) “ 
tendinţa de sporire şi mai mult. 

. ~~ ^ ar condusei foile contopite 3 —1 
luni de zile, şi începui să am straşnice desilu- 
zn... Nu cunoscusem oamenii cu care m’am 
fost întovărăşit, pe fraţii Trifa, unul, iosif, re¬ 
dactorul, altul, Constantin, administratorul, care 
însă nu făcea nimic fără aprobarea fratelui său. 

Ei se vădiră prea curând oameni de un egoism 
material nebănuit de mine, de o lăcomie după 
îmbogăţire cu orice preţ, şi fără nici o alegere 
a mijloacelor, cum nici închipui nu-mi putusem. 
Dar administratorul mi-o dovedi prea curând, 
pe socoteala mea. Mă trezii hfr’o zi, că, pe te¬ 
meiul unor s ■) 'otrli coberile din lună şi din stele, 
îmi confişcă, în totul cu dela sine putere, par¬ 
tea ce aveam de primit din părtăşia la Calen¬ 
darul foii pe 1931, Calendar lucrat întreg de 
mine şi numai vândut şi incassat de domnu ad¬ 
ministrator. Din 60—70.000 de Lei ce rru-se 
cuveneau ca părtaş, nu mi-a dat un singur Leu. 
Acolo-s până azi. El avea de plătit ratele pe 
l ru . Preţioasa maşină d? tipar cî cui tnţ#*»«a. I 

Şi-i venea greu sâ se lipsească de 
mcasase. Le folosea pe toate penfru p I 

Wii botezată »poetic« de ei «Mireasa Vântului .. m 









68 


Mi-a suflat vântul, se vede, şi banii mei printre 
rotitele acelei maşini... — Foarte mirat de'aşa 
tovărăşie, nici măcar nu m’am plâns cuiva, nu 
am reclamat nicăiri, simplu mi-am luat numele 
de pe foaie şi am plecat acasă. Aci e prima 
oară că-mi scriu năcazul... 

Ideea mea, de care mă însufleţisem, încât 
eram gata să-mi las căminul şi să merg în loc 
strein ca s’o slujesc, ideea de-a da lumii ro¬ 
mâneşti o nouă dovadă despre o puternică, im¬ 
punătoare înălţare a unei gazete poporale, — 
reuşise! Dar poate chiar această reuşită a amă¬ 
git pe asociaţii mei, să creadă, că de acum lu¬ 
crul va merge şi de sine, şi atunci s’au dedat 
faţă de mine la nedreptăţi cari să mă desguste. 
Asta le-a reuşit foarte uşor. Eu îndată ce-am 
simţit că aci nu găsesc armonia şi dragostea, 
fără de care într’o redacţie nu se poate lucra, 
am plecat. Şi ei n’au putut susţinea succesul 
atins de mine. După retragerea mea, au dat 
napoi cu foile, la 10.000, la 8000, la 6000... 

Cei rămaşi, pentru aceeaşi lăcomie mate- 
terială, s’au certat apoi ei fraţii între ei, şi 
redactorul a alungat de-acolo pe fratele admi¬ 
nistrator... Mai apoi, cel rămas, se certă şi cu 
conducerea bisericească, cu cel mai mare bine¬ 
făcător al său, cu Capul acelei conduceri, care 
î-a îngăduit prea mult şi i-a iertat prea multe, 
^ se despărţi cu scandal şi de acela, — stri¬ 
când şi spărgând un lucru bun şi cu mare 
vntor! De ştiau ei preţui şi păstra colabo¬ 
rarea mea, azi am avea o foaie poporală de 


primul rang în Ardeal, ba în toată t aM 

25-30.000 de ,b»„, A S1 ." a d“,fi,S 

de mal. Dupa-ce sa rupt din vechile bune le- 
gatun şi a ajuns dar ..independent’, capul ne¬ 
mulţumim îşi tipăreşte separat o foaie a sa, în- 
curagund nesupunerea faţă de autoritatea legală 
a bisericii şi de organizaţia ei, dând însuşfpil- 
dă, chemând pe naivii sau porniţii contra ori¬ 
cărei discipline, la „voluntariat* 4 în manifestarea 
credinţei, deci — Ia anarhie. Foaia veche de 
bună îndrumare, Lumina Satelor pe care a 
părăsit-o, se sileşte a ţinea lumea la ascultarea 
înţeleaptă ce se cade faţă de Conducerea le¬ 
giuită a Bisericii, — dar luptă cu destule greu¬ 
tăţi, căci - chemarea la rău, asmuţarea mul¬ 
ţimii puţin ştiutoare, la răsvrătire, Ia ură împo¬ 
triva celor puşi să-i conducă, izbuteşte de re¬ 
gulă mai mult decât un îndemn bun. 

In primăvară, după ce l'am ''’azutpep . 
Trifa că e dară «independent, in înţeesulde 
sine dorit, că are bunul material a 
râvnea, — l’am întrebat de nu■ ere ‘ ^ 

timpul să-mi scoată rotiţele mee f 0 -[” re tinufâ 
Vântului-, să-mi dee partea ce mi-afost rei^ 

pe nedrept de fratele sau şi ■ ^ dat. 

grafia, lor ? Dar - nici raspun» nu 
decum bunul meu confişcar... 

La Bucureş»: 

După un timp, tot c “J^după^un trecut 
«Libertăţii» un viitor frumos, ' înţe | e gere cu 















marea întreprindere de editură »Universu|« 
din Bucureşti, să-mi scot gazeta la Bucureşti. 
Socoteam că, cu sprijinul »Universului« voiu 
putea să o răspândesc la sate, printre ţărani 
şi în vechiul Regat. Dl Stelian Popescu a 
primit foarte binevoitor ideea şi mi-a dat tot 

sprijinul necesar, de probă pe un an. _ Dar 

aci planul meu nu a reuşit, pentru cuvântul, că 
ţarann dm Vechiul Regat nu abonează foi 
aşa ci pe la noi. Ei cumpără câte-o gazetă 
când h se da prilej, la o.vş sau dela un vân¬ 
zător, şi cetesc aşa mai mult ccazional, — ce- 

a'ho d 's P C X 6 ’ dUpi 3 mea părere - cu P u !' n se 
ori? a e S e cu cev 3 din cetirea de qazetă 

0 '»*«*'« 

un binevoitor al'lui" cîîta^n* - *ÎT - pretin ’ pe 

Sfc « - «e pi * 0 Serla el fe^ 

iar acasă. Şi am^nă™'foile ? ' retraS 

Orăştie. P foile mai departe la 

❖ 


nea'-prcare 36 .^ 0 " 1 ' C - ă vine conversiu- 
n’au să mai nlăilLâ ° m f eleseră aşa, că - 

veste fu ca 0 P lovitură inTi" 1 " mmic " Ac eastă 
■na foilor! Anroan= w-” s omac Pentru casie- 

meau foile, dar cu nând 0 ^ 611 " Cereau şi pri ‘ 
„ Presimţind eu c^iza cp nU le vor plăti! 
|ma feri de o încurcătură neplăcută, 01 — hotărîi* să 


suspend deocamdată apariţia foilor, în vara a 
1933, — aşteptând vremuri mai bune. 

Aş fi putut să asigur apariţia lor, alătu- 
randu-mă vre-unui partid politic „de guvernă- 
niant , care să le ajute în vremea crizei, — mai 
ales că am fost de atâtea ori şi stăruitor invitat 
şi de un partid şi de altul, ca să mă alătur lor, 
că »n’o să-mi pară rău«... Dar nu m’am putut 
hotărî la asta, pentrucă sim(am, că şi dacă m’aş 
fi alăturat unui partid din cele vechi şi »de 
guvernământ«, prea curând trebuia să-l pără¬ 
sesc, neputându-mă eu împăca cu „politica** ce 
se face de partidele noastre vechi, care de care 
cu mai mare număr de ploşniţe evreeşti în co¬ 
jocul lor. Nu mă puteam eu duce cu cei ce 
poartă ca „medalion - la gât pe Auschnit, pe 
Blank, nici cu cei ce îşi au pe Kauffmann-11, 
pe Wieder-ii ori pe Wolff-ii lor masculini sau 
feminini... Mai bine să înceteze foaia, rămâ¬ 
nând cu amintirea nepătată! 

_ De scris mai scriu şi azi cate un arm 
col, mai spun câte-o vorbă buna prin toile 
se ţin în curăţenie na iona a . Şi ^aştep ^ Jţ. 
teptarea ar putea înceta, __ dar 0 face 

face azi imposibila a P arl ] 2iare j or: cenzurat... 
acum, ceealaltă »cnza« ăbcJare a vremilor 
De aceea, »aşteptarea« . 
mai bune, e tot cea mai 

i a* adeDtare am, de alttH 

In această stare de 5 ^^ zgom 0 l, dar 

«prioase bucurii. Vad ‘ > 










cetele de luptători cu puteri proaspete, tot spo¬ 
resc şi se îndeasă, călcând pe căile neatârnării 
şi a mândriei naţionale, pe care eu am umblat 
în toţi cei 42 de ani de gazetărie ai mei. Sunt 
căile pe care a călcat şi »Libertatea« în toţi 
cei 32 de ani, cât a apărut! 

Şi sunt semne, că vremile mai bune şi pen¬ 
tru presa naţională, vor veni! Ba chiar că — 
nu mai;sunt departe! 

Mişcarea »de dreapta«, care se desvoaltă 
şi se întăreşte în timpul din urmă 'atât de îm¬ 
bucurător în toată'ţara, ni-le garantează! Gor- 
niştii pe poziţiile cele mai expuse, vestind acele 
vremuri, sunt Legionarii de extremă-dreaptă, iar 

( Partidul Naţional-Creştin prefăcut într’unul cu 
Frontul Românesc, sunt răspunsul sănătos a! 
neamului la chemarea vremilor! Numai miopii 
şi cei ce fac politica struţului, nu văd repezi¬ 
ciunea cu care acele vremuri vin, vremuri cari 
multe yor schimba pe faţa pământului şi în tara 
ra. Le doresc cât mai curând sosite. 

Procesele ce am avut. 

Eu am avut, în anii »Libertătii« trei nrn-- 

căse: Unul cel npntrn Mau,;, . ‘ • 

- al doilea M hla ’ descns ma ' sus, 

d . pentru ca v0| nd să-mi trec în ve¬ 
chiul Regat un rpriarin. ,n ve 

an închisoare, cu nasannrt - nd ' 3 |umă,ate de 

pedepsit cu 3 zilele P aresl mPrUmU,at ’ 3m f ° St 

Sâmbătă la vecernie'ne C Rn am .. aaun ! al într’o 

mâne., Dumineci avem ^l? 3 "" din Şibot - că 
ea, avem adunare poporală la 


Orăştie, unde va vorbi Dr. Lucaci, Şt. Cicio- 
Pop şi alţii... Nimic mai mult. — Am fost che¬ 
mat în judecată pentru-că am făcut „politică în 
biserică 44 , iar părintele locului, Simion Se¬ 
carea, un vrednic preot de legea bună veche, 
că de ce m’a lăsat să vorbesc în biserica sa ? 
Ne-a dat Tribunalul din Deva la fiecare câte 2 
săptămâni închisoare de stat la Seghedin. Am 
plecat amândoi spre locul bine cunoscut politi¬ 
cilor români, dar nouă încă nu. Când am intrat 
în curtea închisorii şi ş’a închis uşa şi a răsu¬ 
nat zăvorul greu în urma noastră, bunul părinte 
Secărea, care ştia numai drumul la biserică, îmi 
zise cam năcăjit: 

— Vai Moţa, Moţa, unde mă aduseşi tu 
pe mine!... 


Am râs şi l’am mângâiat spunându-i că 
are să vadă, că nu-i aşa de rău cum îi pare 
acum... Şi când a văzut că primim fiecare o 
cameră curată, că-i iertat să ne vină ziare (Ie 
comandasem înainte), că hrana ne vine din oraş, 
unde ni-o tocmisem, că peste zi suntem liberi 
a conveni cu cei din camerele de jos, între noi, 
(cei dela etaj între ei), şi că acolo nu-s închişi 
decât... „oameni sum se cade* 4 : ziarişti, români 
Şi unguri (aceştia pentru-că înjurau pe împăra¬ 
tul neamţ din Viena), apoi domni pentru duel, 
— s’a împăcat cu soarta şi ne-a trecut vre¬ 
mea destul de repede, şi ne-am întors acasă 
tot prieteni buni, cum am rămas până Ia moarte. 

— In România am fost arestat pân’acum 
numai de 2 ori, — doar* că Ungurii mă ares- 













tau după ce mă judecau, iar în România fără 
nici o judecată! M’a arestat... fiul părintelui 
Secarea de mai sus, azi poliţai în oraşul Orăş- 
fie. M’a arestat fără ca eu să fi dat poliţiei nici 
macar atâta pretext cât negru sub unghie, — 
doar pentru „vina“ că-s — tatăl fiului meu... 
Şi după ce m’a arestat, mi-a pus casa sub straş¬ 
nică pază poliţienească, luându-se în serios că 
prin asta face mare slujbă statului românesc, 
păzindu-1 de un om rău ca mine!.. Mi-a pus în 
acelaşi timp sigilii pe Tipografie (la începutul 
lui Dec. 1933), ca nu cumva să mai pot scoate 
,,Libertatea" şi mi-a ţinut-o sigilată vre-o jumă- 

m 6 ! H 6 . an! Că . mi ‘ se făcea pagubă prin asta, 

n'a linT PC T?' ~ Iar din fa|a casei mele 
n a lipsit vre-o 5 Iun. de zile poliţistul, care o 

K,'“ at Ca .P eocasă şi scriind pe 

ce' au ră uit ^ ?1 ,6şiau ’ is P'''ndu-i că — 
ce au cautat la mine? Au fost conduşi la m- 

Wie chiar preoţi cari veniseră h? 

Popesc, şi luat | a întrebare rf pr0, °' 
tat la mine’ ’ e - ca ce-au cau- 


poliţahTulul său' părinte* d^arTfj-f ^T' 

indignau CU caaa SeaTS 

n’ar 9 fi1âcuta Ş a tlva cu Cari » cât 

Poate mă vor m a i ar U *' ,0r şi cu casa lui ?•' 
dreaptă cumpăna intre 3 , < ? da,a - ca să stee 

î e_ a dat stăpânirea un” en * n e< P e cari mi 
nească... Pa "' rea Un 2ureasca şi C ea româ- 


O şcoală. 


»Libertatea« a făcut şi o şcoală în presa 
poporală de aici. Dând ea adausul său literar 
ilustrat şi văzând toţi că acel adaos place mult 
poporului, gazetele poporale cari au apărut după 
război, cele mai multe, au început a apare la 
tel: cu adausuri ilustrate şi silindu-se a scrie 
cât mai pe înţelesul poporului. Şi azi unele mai 
ţin la acest fel de împodobire a lor cu ilustra- 
ţiuni, — doar că nu mai fac selecţiunea ilus¬ 
traţiilor, cum o făceam eu, ca ele să aibă o 
lăture educativă în sine. Azi vezi ilustraţii ciu¬ 
date, streine, cari n’au nimic comun cu sufletul 
neamului, — iar de-ale noastre, dau când pun 
fotografiile şefilor lor politici. 

* ! 

De am un regret, e că gazetăria poporală, 
cea independentă, sau slujind idei mântuitoare 
superioare, gazetăria care să nu fie simplă trim-, 
biţă răguşită de partid, — abia mai poate exista. 

O politică superioară de stat, ar trebui să se 
bucure de acea presă, care, neînjugată nici unui 
partid, face aici numai politică românească , 
organizând şi conducând asalturi pentru cuce¬ 
rirea stăpânirii româneşti depline, pe aceste ho- I 
ar ?.: acea Pfesă să fie sporită şi serics 

in p . ri,m,tă • — Azi această gazetărie poporală 
dependentă, mai e reprezentată în Ardeal I 
prm 9azeta „ Lumea şt Ţora u a dlui Dr I 
eoasttan Bornemisa % dela Cluj, care însă şi' M 
* numai ea ştie cum trăeşte! 





O AMINTIRE CU ÎNVĂŢ. 

Cum m’a pedepsit pe 
mine Vintilă Brătianu. 


In legătură cu opinia de mai sus, despre cum 
ar trebui să-şi aibă bărbaţii noştri de stat, ochii 
părinteşti şi binevoitori asupra presei poporale 
independente, — să povestesc aci un caz, din 
care cel ce vrea, poate înţelege ceva : 

Vintilă Brătianu, — acest mare Ro¬ 
mân, numele căruia l’am pomenit şi-l pomenesc 
cu mult respect, pentru-că avea loznica sa atât 
de mândră şi tot mai actuală: Prin noi înşine! , 
— era Ministru de Finanţe. S’a înfiinţat atunci 
marele Credit Industrial*. Pentru a-l’ lansa, a 
chema lumea la subscripţie pentru el, s’a întoc¬ 
mit Prospectul ce avea să se publice prin ziare 
în toată ţara. Vintilă Brătianu, om cruţător cum 
era, ştia că dacă Ministerul trimite acel Pros¬ 
pect direct ziarelor, acestea îl taxează ceva 
mai binişor, ori bine" de tot, faţă de alte 
anunţuri ale lor. Asta ar costa pe Minister câteva 

Z .rp\ r‘ l Ut u ^ în plus * ~ Ca să nu aibă 
acea^ cheltuială in plus, ca să cruţe, a dat 

de°annnf U ^ asare în ziare ’ întreprinderii 
ca ÎTJZ Schul , der et Com P' din bucureşti, 
nuhl,r!L l ? rindere să ,rimită ea anunţul spre 
veSC ’ 7 ; P / an9 f ' ariful pe care a are con- 

_g dat" anunturfit ? e anunţu !' i fiind stup de Evrei, 
lului care? p« la . z ! are du P ă >>inima« ei: Zia- 
I* " mai 3 stomac, îi plătea publi¬ 


carea bine, celui mai puţin drag, mai slab, iar 
ziarelor cari nu aveau loc în inima ei, — nu 
l’a dat deloc ! 

Intre aceşti din urmă era şi »Libertatea«. 
Cunoscându-ne cei dela jidoveasca întreprindere, 
că nu mirosim a usturoi, —nu ne-a dat anunţul 
trimis ei de guvernul românesc, şi anume de 
marele Român Vintilă Brătianu. Dacă pe toate 
gazetele le-a scurtat în câştigul lor, oprindu-le 
câte 30’j„ din taxă, — pe «Libertatea» a «pe¬ 
depsita nedându-i nici o lăscae. — Şi iaca 
aşa, Vintilă Brătian, de mine mult stimatul băr¬ 
bat politic, m’a pedepsit pentru că am fost toată 
viaţa mea de părerea lui: Prin noi înşine! — 

A cruţat ceva pentru Ministerul său de Finanţe, 
fără să observe că — umple odată până la 
plesnire, buzunarul jidoveştei case, şi că lipseşte i 
ziarele de un câştig ce puteau să-l aibă mai » 
bun, dacă le trimitea Prospectul direct. Şi eu 
n aş avea azi această ciudată amintire. 

Ba şi suprimată odată 
de - „Dir ec ţia Presei-*. 

Prin a. 1925 era iarăşi stare de asediu şi 
cenzură. Intr’o zi mă pomenii cu un ordin dela 
Comenduirea Pieţii Orăştie (comandant era un 
ofiţer Sas), că: „ Libertatea* e oprita a mai 
anart! Avui un sentiment ciudat, zicând u-nu: I 
«Bravo! In România opreşte apariţia . Liber - j 
topi* mele, un Sast“... Mă mira faptul pen- I 
trucă nu avusem nici cel mai mic comlict cu ii 
autoritatea, nici măcar vr’un reproş nu mi s a j 















făcut pentru gazetă. Am rugat atunci Comendui- 
ea să-mi comunice în copie ordinul ce h-a ve¬ 
nit’ca să ştiu unde să intervin pentru lămuri¬ 
rea lucrului. - Mi s’a răspuns: E ordin tele¬ 
fonic dela Corpul de Armată din Sibnu. Am 
trimis atunci abonaţilor adausul economic „Piu- 
qarui Luminat«, explicându-le că de ce nu le 
mai pot trimite »Libertatea«, şi arătandu-mi 
mirarea, că Corpul de Armată din Sibiiu, nu ştie 
ce gazetă e »Libertatea« şi ce serviciu face ea 
neamului, încât porunceşte, aşa din senin, să fie 
oprită a mai apare! — Corpul ne-a răspuns în 
scris, scuzându-se, că nu are nici o vină, el 
ştie ce foaie bună e „Libertatea«, dar el a 
primit, tot telefonic, ordinul dela Bucureşti, ordin 
care în scris, nu i s’a mai trimis. — Am în¬ 
trebat la Ministerul de Interne, nu ştia nimeni 
nimic. — S’a făcut întrebare în Parlament. - Mi¬ 


niştrii nu ştiau nimic. Ii mira şi pe ei măsura. 

Ce fusese? — La Preşedinţia Consiliului 
de Miniştri (însemnaţi-vă bine, unde!) funcţio¬ 
nează o 8 Direcţia Presei u , supraveghetoarea 
presei din toată ţara. In acea Direcţie era (ba 
o îi şi azi tot acolo), un pui de jidan, căruia nu-i 
plăcea de »Libertatea« (pentrucă avea o ru¬ 
brică permanentă în care arăta: »Ce mai fac 
neamurile lui Marmorosch-Blank« ?...) Şi cre¬ 
zând că reuşeşte să o zugrume, se prefăcu în 
submarin (adecă... lucrând din loc bine ascuns, 
sub apă...) şi azvârli o »torpilă« dela acea Di¬ 
recţie sub redacţia foii care i trăgea «neamu- 
pi de barbă. Credea că noi, Ardeleni sfioşi 


cum suntem, văzându-ne suprimaţi, vom tăcea, 
şi el, iaca, a astupat un glas neplăcut jidanilor. 

_ Când a văzut că se face vorbă chiar şi în 

Parlament şi faptul trezeşte uimire, — laşul 
şi-a revocat repede, tot prin telefon, ordinul, 
şi, după 3 săptămâni de oprire, ni se dete de 
ştire, că — putem apare mai departe... 

Aceasta va să zică «Direcţia Presei« 
la Preşedinţia, nu Ia portarul, Conziluluide 
Miniştri, - instituţie de stat în Ţara noa¬ 
stră Românească? Şi aşa rosturi are ea? Ce 
lucru slab ! 

Eu cred că «Direcţia Presei« în Romania 
ar trebui să aibă ca conducător un astfel de 
spirit superior, suflet ales, care urmărind zia¬ 
rele din ţară, să spună celor în drept: Colo şt 
colo apare un ziar, care tare vă ia în pleaznă pe 
cei azi la putere, — dar încolo face astfel de 
propagandă patriotică şi românească, încât me¬ 
rită tot sprijinul! Propun să fie ajutat cat mai 
mult, căci Românismul câştigă prin el!«... -~l 
Dar nu să propună, cum se ’ace azi: saci t 
galbeni ziarelor ruseşti şi evreeşti din Basara¬ 
bia. cari subminează ţara, dar laudă, perna, pc l 
câte-un jumătate de ministru sau Prefect... 

* 

DOUĂ AM1NTIR : 

Când am ies» eu din „Partidul Naţ ional^ 

Era în ajunul încoronării la Alba-Iulia. Prmtr. 
conducătorii Partidului Naţional se vorbea, c. 









Partidul n’o să iee parte la încoronare! - 
Nu mi intra deloc în cap acest gând. Când 
slia m eu că ce interes trezea la noi când. - foar e 
rar, doar la mari manevre .împărăteşti. sau la 
o vânătoare, — venea şi pe la noi vr.un «Prin¬ 
cipe» dela Viena. — acum, când vine Re- 
0 ele României, nu la vânătoare, c 1 1 a 
încoronarea Sa de Rege al României 
Mărite, deci şi al nostru, noi să stăm 
de-oparte? 

Ca sa ştiu, de e bun simţământul meu sau 
nu, — făcui prin ..Libertatea" un „plebiscit'. 
Pusei faţă ’n faţă, foarte imparţial, părerile pro 
şi contra, — şi cerui cetitorilor să răspundă, 
pe Cărţile poştale trimise lor gata pentru răs-. 
puns. — Eu aveam acest obiceiu, că la hotă- 
rîri mari, să cer părerile cetitorilor, — căci 
Tiuite înţelegi şi înveţi din acelea. 

Conducerea Partidului nu se exprimase 
n chestie, şi plebiscitul putea să-i fie chiar un 
ndreptar. 

Când auzi d. Maniu, Preşedintele, de ple¬ 
biscitul meu, îmi trimise întâi o telegramă, iar 
ipoi un stafet al său, pe d. Dr. Sebastian 
^ornemisa, ca să-mi ceară, să nu public 
'ez uita tul plebiscitului. — L’am ascul- 
at şi nu l’am publicat. Deşi era toarte grăitor: 
'•07o din răspunsuri erau: Să luăm parte!, 
i doar 20°/ 0 ca „să nu luăm*. Printre aces¬ 
ta din urmă interesant era răspunsul unui 
zmar din Cugir, care scria: ,,Dacă d. Maniu 
conduce încoronarea, m’aş duce şi eu cu fa¬ 



milia mea I Aşa meargă - brătienii r Aşa-I 
educaseră pe el gazetele... Şi sa ştu ca s 
simtit grozav lipsa lui dela încoronare... 

’ Intâlnindu-mă după asta d. Maniu in Bu- 
cureşti, a stăruit să mă capaciteze ca ce. face, 
e făcut după multă chibzuire... ,,Să ştii, pă¬ 
rinte Moţa, mi-a zis, că nainte de a mă hotărî,• 
trei zile si trei nopţi m’am tot zbătut cu gân- 
S că ce să facem, şi că e bine ce facem?. 
Şi am rămas la hotărîrea asta!“... Am replicat 
modest: „Dar, dle Preşedinte, aşupra unui Iu- 
cru sigur bun, inima şi raţiunea-nu cer unui; 
om o luptă sufletească atât de îndelungată“... 

Deşi n’am publicat rezultatul plebiscitului, 

2 membri ai Comitetului, Dr. Coltor şi Dr. 
Sever Dan, mi-au făcut reproşuri în scris pen-, 
tru „nedisciplina“ mea! Atunci le-am pus lai 
dispoziţie calitatea de membru al Partidului. Dli j 
Maniu m’a rugat să nu părăsesc Partidul, căci 
d-sa îmi va da toată satisfacţia pentru neplă¬ 
cerea avută. Dar — nu mi-a dat’o niciodată. 
— Aşa am rămas, tocmai cum se cere redac¬ 
torului unei foi poporale: în afară de partide, 
independent. In alt partid nu m’am mai încris. ; 
Am rămas numai — creştin şi Român. 


»Remuneraţii Naţionale«. 


In 1927 guvernul Maniu împărţi remuneraţii 
naţionale celor cari au suferit mai greu în anii 
războiului, întemniţaţi de Unguri sau siliţi să 
iee Băţul pribegiei prin vechiul Regat. Cei mai 








mulţi cari le-au primit, le-au şi meritat, câte 
îooiooo Lei. Dr. Branisce 200.000. — S’a dat 
suta de mii şi părintelui Man, canonic la Gherla, 
care a fost întemniţat ca mulţi alţii; s’a mai 
dat dlui Dr. Dobrescu, care a fost în pribegie şi 
d-sa, singur, după retragerea armatei române din 
Ardeal. S’a dat şi părintelui Canonic Dr. Col- 
tor dela Blaj, dar Sfinţia sa a avut bunul simţ 
să-l refuze, neştiind pentru ce l’ar primi... 

S’a dat şi unor colegi ziarişti, retraşi 
şi ei cu armata română, unii chiar cu familia 
împreună, având dar de gustat mizeriile pribe¬ 
giei un an şi jumătate sau doi. — Foarte bine 
câ li-s a dat. Au meritat’o. — Dar pe mine m’au 
uitat darnicii dăruitori, deşi eu am pribegit 4 
ani cu familia după mine, numai noi ştiind prin 
câte am trecut!... M’au uitat, se vede pentru 

că... am luat parte la încoronare... 

s # 

* 


Ţin să se ştie un lucru: Eu avere din 

rp qp n? a f et ^r 3 mea ’ nam * ăcut » doar’că mi-am 
îpb cL 3m ! 13 cum . se cuvenea - încolo, pornind 
ără mf£L de om 4 fl . ner cu mU,tă voinţă, dar 
'u datnriiio Ce Q ma ^ na e ’ totdeaun a m’am luptat 

f» Inlretaiit,“ la 


De Incheere. 

oraîe^in ° rin , d presei româneşti po- 
S Dze u S 'a“ n^’ , mult mai ^n! Şi 

Zeu s a '"durat mult de mine rând 


fc'Or 

ind 


m ’a înzestrat cu un optimism aproape exagerat, 
dar de care nu-mi pare rău, căci am îndemnat 
viaţa întreagă şi pe alţii a fi încrezători în vii¬ 
torul neamului, — şi Dzeu mi-a ajutat să văd 
împlinit dacă nu tot ce am crezut şi visat, 
dar vre-o 80°/ o da, — în virtutea acestui opti¬ 
mism cred şi acum, că dorinţa noastră a mult 
crezătorilor, Dzeu o va împlini! Neamul nostru 
va trăi în curând zilele lui de adevărată 
libertate şi de stăpân în ţara Iui, pe care 
azi nu le are! 

Pentru venirea acestor zile cât mai curând 
peste noi, mi rog lui Dzeu, — iar bărbaţilor 
politici cu adevărat Români, le zic: Daţi tării, 
dacă doriţi, ca şi noi, acest viitor fru¬ 
mos poporului românesc: 

o PRESA poporală patriotică cât 

mai PUTERNICĂ Şl NEATÂRNATĂ! 

Orăştie, 1 Dec. 1935. 




















f 


f 

f 



Mode[j^ ta tea “. 

„A murit Mathia şi cu el dreptatea"! 

Slăvit fie numele tău, slăvit fie mai ales duhul 
tău cel drept, legendarule Rege, care de mâne încolo 
apari iarăşi în mijlocul nostru, şi vei sta pe veci, pri¬ 
vind furnicarul de oameni ce vor mişuna în jurul tău, 
pe sub picioarele tale. 

Turnat'au chipul tău în bronz, iar de era să fie 
desăvârşită imaginea ta, şi o inImă de aur trebuiau 
să toarne şi să ţi-o anine pe pepf, ca foţi să o vadă 
şi foţi aminte să-şi aducă, de inima ta cea mai stră¬ 
lucitoare decât tot metalul din lume! 

Reînviatu-te-au după sute de ani, şi te*au aşezat 
pe superbul tău armăsar, cu mânile pe biruitoarea sabie 
şi cu privirea ţi senină cercând par’că să străbaţi lu. 
mea din jurul tău. să o ispiteşti, să o pătrunzi, să o 
vezi cum e azi, faţă de aceea pe care fu ai lăsat’o 
a 5 € stor plaiuri... — Te-au ridicat din mor- 
„ii. . ?u’ , carc odihneai liniştit, şi neauzlnd mai 
mull nici bunele, nici relele din lumea, în care odată 
mare şl tare şi model de bunătate fuseseşi. 

moşii i»i îfiT 8 mare "« f.Mtaliile Re fl e, că în fru- 
21?? oc . hl - P rea curând Ivi se-vor lacrimi, şi cu cât 
, vei cunoaşte lumea de azi, în şiroaie prefa- 

le vărsa * d i? 0C ^ I J ,ai S 1 nu ve * mai fricefa a 

relor n.' mu l ,a "edreplale ce se lace popoa- 

deprins ii “ C . U f repla ' e cu blândejă le-ai fost 
se far® .,i ? o 131 , 3 !*» văzând crunta nedreptafe ce 

născu! şi le- P a 0 | P tna!|ai? Iând 9 ‘ dU ' Ce ’ dl " care ?l lu le al 

ci Pcîn-s^U 11 '!- 8 . 1 ia ? a ?, ul1 ori flln«a la de Român, 
«iimni .,1 ^ 13 ai lăsat să o zugrăvească în 









din castelul tSu Iubii fj® î'^^n/al p*ânge°«l, 
meni de preţuire a origine{ !î* pe procle|ll Iul îngrl; 

ba poale «I slWma C»l«lul şj^P ^ „ a «, 

S' A--P.W aMa818 m * x(w 8 

Cfl,n * ! uîmiioriii. «ţy^jaar sstiss 

in pitţllt rt8 5^ n î ln a V gdere, ci’accsl loc e tncun|u- 
Dar el au scBpat dlt rnUrli de popor Român, 

"al. ca un ostrov In ml|locul mirii, de P P ^ 

-şl ci iu ald prea o si *“*’ A*'"" «le celi|H laie, 
de durere ce ae Izbesc m«r«“ * lo P v °,’ r |i e „«drepţii" 

se Izbesc In vuel valurile mirii 

dc tirmll ostrovului. . . vârl03 

i Te-au aşezai aici, sl au »Ha *| w . au 8C0S 

l ca orl-şl-undc, le vor lace S& A P c , or |.«i-unde. si 

, lari pe lume, pulind aci mal bine ca o l «t una ^ 

le încredinţezi despre «devirul prelicuHn prove 
1 rostii cu duioşie şl cu ollitl de popor. m 

1 Msihla şl cu el dreptatea , .rcnre- 

Nu d«panede picioarele chipului tau» care P 

zlnll dreptatea, eş«Iod este HMMg 
sl zeci dm noi, cart ne silim a II apostolii adevaruiu 

şl «I dreplltll celei Iubite de tine. du »'“ nl ,’ 09 'mnltl «- 
. irosi pe acest eşsiod modern, zvârliţi în tem t • - 

petrloţl, sărăcit, pentru cererile noastre cari striflâ 

Te*au alezat chiar într’un colţ de torH. în mh- 
locul poporului român, bag’ seama ca cu atât mm 
vârtos sâ auzi plângătoarele lut doine, pline de durere 
şl de \ale, - cari spun tânguitoare, că : 

Sus la munte, los la vale, 

Şl-au tăcut duşmanii cale, 

Din Sătmar, până ’n Săcelc, 

Numai vaduri ca acelei.. 

Val de biet Român săracul, 
înapoi tot dft, ca iacul. _ 



Nici îl merge, nici se ’ndeamni, 

Sici îl «sie toamna, loamni. 

Ntct ît vară vara iul» 

ŞUI sl. Vn în tara lulL 

lt va înduioşa cântecul trist, dar mal mult 
va durea adevirut din cântec ci azl s 
Numai umbra spinului, 

La usa creştinului..* 

şi Ml. «Ici no penii” “'^^.'«îl'al<n" a°pln'l 
iu 1 , cl «o nul mare nînnlc a n, n P poita ctlml- 

: SJSfSSVW- V • m„în?.! 

^.rnn?«rnS?nn““ A « « ”«"»» 

"n,M lT,“uilvnul. Crai, ,!f g 

Sf» in* JffSStf f S&S* <W.î', 

ffrwJs.’afpWSjsH 

dreptă|ll tale, ca aceşti nedrepţi, ca aceşti a 
set şt vameşii (1 

Când mal zvăpăiaţi lace şl vor, mâne. f ce^tipifl- 
mel vânt în |urul tâu, rldtcându se mal mult pe sine 
ca pe line, prin vorbiri afectate, talze, — fă o minune, 
măritule Rege, şt scutură fi flfeul metal în care cş 
turnat, şl ridică fi cu puternicele mâni biruitoarea |» 
spadă, şt deschtde-fi într’aurtta fi gură şl spuneU tu 
însufl cum a lost vleafa ta, prin ce te al tăcut mare, 
proverbial, neuitat. Iubit de toate popoarele: prin 
«ceea că ai tost blând şl drept!, — şl alungă-le din 
creerl nebunele Idei după cari el azi aleargă, dedan- 
du se la tlrănle şl nedreptate, — şt închee*fl divina 
vorbire apunându»le, că dreptatea în lumea aceasta 

f'ilt IlOfir# alhl Intmrsnall rtnlrtf ffrrl 














— nedreptatea este splne, scăele, ciuline, — şi cân- 
tă-le in uimitele urechi: 

Cine*a îndrăgit ciulinii, 

Mânca-i*ar inima cânii, 

Mânca*i*ar casa pustia 
Şt neamul nemernicia 1... 

Ca glas de bucium de aur să răsune glasul tău, 
tăcând ca dreptatea în aceată (ară, numai amici 
să aibă, nu duşmani, şi cerând ca 

To|t duşmanii ei să piară 
Din hotară în hotară, 

IndrăgM-iar ciorile 
Şi spânzurătorii 1... 

. “? c * f , a i un 9« acest lucru: îmblânzirea celor 

ace«?» ™*' c * rea , , or . la dre P ,al * a ideală: ar li 
in m ,w?.? mar . 4 glo . ne a apariţiei tale de nou 

1 meTăr ? i ÎVi ’f^'^^sunătoare'pesf e C toteplaii- 

devine cuvlnu « « T!?*. ,ll } 2l 1 e . fru ?ioasă. muzică de 
veacuri^IrepetSm cu°durere^ UPC Care de 
A murit Maf'hia 
Şi cu el dre 

(Dm No. 18, dela.a^i6 Mai» iar** lancu.