Dimandarea anul III, nr. 27-29, august-octombrie 1939

KIiVI.il -A NA1I0NALA DE EDUCAŢIE ŞI CULTURA 



SUMARUL: 


„Definiţia noţiunii de clasic 11 . 

La Mecca (poezie). 

Revenirea la matcă . 

Viers de mierlă . 

Aromânii sub Aii Paşa, vizirul laninei . 

In numele Crucii . 

Cântece 'populare aromâneşti după iz¬ 
voare slave .comunicate 

Lupta contra neologismidui . 

Spini P. Lambru şi Călăriţi, patria lui 
Opera de artă şi influenţa • ei asupra 

societăţii . 

Cântic, Disfuliată (poezii). 

Aristotel Valacritis ... . ■ • • 
Diverse: Moartea poeziei, Stilul în li¬ 
teratură . 

Proverbe din Aminciu . 


de Ion Foţi 
„ Nuşi Tulliu 
„ Simicn Rufu 
„ I. U. Soricu 
„ C. Constante 
„ Simion Rul'u 

„ Vasile Christu 
„ Ion Foţi 
V. Diacisrdi-Hmirceacul 

,, P. Serena 
„ Ion Gh. Scrima 
„ Simion Rufu 

I. F. 

V. Diamardi-AmiDcsarol 


Recenzii, Maxime, Cugetări etc. 



Tipografia al.rnlul „ON.VEBSUL", Bir. Bre,olana. 23 35. 

19 3» 

























Pentru studenţi şi colonişti . . 

„ particulari. 

instituţii. 


200 lei pe an 


500 

1000 


ft » 

» »» 


REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA 
ISAIA I., Str. Dimitrie Orbescu 9, Bucureşti III 


Anul III. No. 27—90 



,,Definiţia noţiunei de clasic" 


Freron a definit clasicul: „autorii care se pot pune al㬠
turi de cei vechi şi pe cari îi citim în clasă". 

Classicus, în latina vulgară, era un autor care se citeşte 
in clasa, în cea cultă era un autor de prima mână. 

însemnătatea clasicului, a clasicismului, o arată, in mod 
magistral, Victor Giraud (Revue des deux Mondes 1 Ianua¬ 
rie 1931). 


Chestiunea este pusă, desvoltatâ din punctul de vedere 
al unei mari literaturi, cum este cea franceză. Oarecari adao¬ 
suri se impun aplicând clasicul la noi. 

Dar, înainte de toate, ce este clasicul, sau mai bine. un 
autor clasic ? 

întâi clasicul a avut la bază studiul limbei greceşti şi 
acelei latine, adică a umanităţilcr, sau cum li se spunea odi¬ 
nioară, la noi, cu un cuvânt pitoresc — foarte gustat de Titu 
Maiorescu, — umanioerele— şi clasicul are o valoare educativă. 

Din acest din urmă punct de vedere Racine era mai cla¬ 
sic decât Corneille, fără ca prin aceasta să se poată spune că 
autorul Cidului şi al Chimenei are mai puţin talent. 

Epoca engleză, care se numeşte clasică, este aceia a ui 

Pope si Addison- . .. „ , oi 

Dar ce înseamnă aceasta pe lângă marii b ia 'esj c. t 


>n, cari nu sunt clasici ? V ir- 

/ictor Giraud afirmă ca Platon şi botoi . J 

. Pope şi Dryden, Racine şi Bossue ?unteduhbrul, 
a, sunt măsura, armonia, definitivul in p 
ze sigure pentru forniarea ‘ spunea Bossuet. 

.Departe de noi eroii Hu ' n f 0 rbida sensibili- 

itruoasa imagina ic a lu Vutoi . °’ SU nt anticlasice. 

i lui Rousseau, deşi Nu se 

Clasicii nu despart arta de vi V . dar ei studiază 

îsează de bestia umana, pe taie o cun 









2 


Dimândarea 


O comoară de experienţe şi de sfaturi este definiţia ope- 
îed unui clasic, exprimate în cea mai fericită şi mai armo¬ 
nioasă expresie. 

Clasicii caută în om avânturile înalte, înclinările nobile, 
cântă căsnicia în locul adulterului şi preamăresc omul for¬ 
mat în loc de copilul pervers. 

Reprezintă morala omului onest, se îmbată ca şi Pascal 
de voluptatea martirului religios şi pun raţiunea înaintea 
sentimentelor. 

O definiţie mai largă a clasicismului ar fi: „Impersona¬ 
litate, raţionalism, naturalism, umanism, ca trăsături e- 
senţiale“. 

Chiar la romantici, educaţia clasică, pe baze greco-latine 
domină Opera lui Victor Hugo, Lamartine, este prezentă chiar 
în poezia fermecătoare şi perversă — nu e clasică şi nu are 
importanţă — a lui Baudelaire şi Verlaine. 

Şi atunci când nu pornesc direct dela Greci şi Romani, 
îi au în faţa ochilor lor, este impregnat sufletul lor de căsicii 
naţionali, de scriitorii epocei lui Ludovic al XlV-lea în Fran¬ 
ţa, de aceia a secolului XVIII-lea în Anglia şi de influenţă co¬ 
vârşitoare a Dioscurilor dela Weimar. Schiller şi Goethe în 
Germania. 

Opera clasicului se cuprinde în formula Bine şi Frumos 
(Kallos K’agathos) a lui Flaton : Bine în sens de educaţie 
morală, Frumos în sens de expresie adevărată şi perfectă. 

Renaşterea noastră literară a început sub puternica stea 
a romanticilor francezi. Era epoca de aur a lui Lamartine, 
Chateaubriand, Madame de Stahl, (apoi Victor Hugo, Lamen- 
nais, Edgard Quinet. Jules Michelet) pentru Grigore Alexan- 
drescu, Cârlova, Bălcescu, V. Alexandri. 

Dar cu toţii autodidacţi. Grigore Alexandrescu recita pe 
din afară Alzira şi Meropa lui Voltaire — ca şi multe satire 
ale acestuia — şi era influenţat deopotrivă de Lamartine, de 
Hugo în poezia sa lirică. In fabule avea de maestru pe Lafon- 
taine. cum avea în satire şi pe Boileau. 

Nici imul aproape din toţi scriitorii Renaşterea noastre 
nu s’a adăpat la izvorul clasicismului direct. 

Eminescu. probabil că i-a cunoscut pe greco-romani în 
traduceri. Caragiale de asemenea. Alexandri, Bălcescu. au 
citit cât au putut, s’au influenţat de citiri trecătoare, fără, 
prin aceasta, opera lor să fie slăbită cât de puţin. 

, Mâiorescu a avu t ° aleasă educaţie clasică, şi. în* 

ti adevar, nicăeri proza românească nu este mai solemnă, 
mai pregnantă, mai precisă, mai academică. In această direc¬ 
ţie, ex cathedra. un înfocat clasicist, Vasile Pârvan, în scrie- 
rue sale, a reprezentat spiritul de măsură şi de oratorie so- 


3 


că 

.ia 


pwaVUI UI la noi Hp n 1 *4- 

da. Scriitorii Renaşterii au fost pSuSi' 1 ,^' 4 ? “«gur c 
poporulm şi de crearea unei naţiuni. P t ' a noi ' <*e educaţia 
Pi in citin izolate la mai mnir 
dictini şi de apostoli şi-au apropriat toUe i° de bene ’ 
literatura universală. Cu tact cu bun l l ^ accesibil din 
intuiţie artistică au suplinit necunoaştS’riî >taţi Cu 0 rară 
sicismuilui cu clasicismul modern oe ? a . or aI cla - 
pi’in Francezi; alţii prin Germani’ îl: ^ nu 1_au primit 

Astfe, pornind dL uSSft"abiS KS , 
nu numai ca sunt de o originalitate niitprn- - ndrescu 
excepţionaie ce le aşează ŞS£Eg$SSfo 
sica universala. uieraiura cla- 

Tot aşa satirele şi câteva poezii lirice au luai nn r» 

KSTMT :până Ia subL -™ ~ 

de vi ne°dâ sic dmtl ° ° bâr?ie romantică ' Grigore Alexandrescu 


Acelaş proces este şi la Alecsandri. Imitând pe cei cari au 
adunat poezii populare ale epocei, a cules şi a mlădiei, poate, 
una din cele mai frumoase colecţii, prin bogăţia subiectelor, 
prin claritatea inspiraţiei, prin vioioşia săltăreaţă şi pregnantă 
a limbei. 

Dela simple pastişe sau imitaţii fără valoare, Alexandri 
ajunge la Pasteluri, la marea poezie patriotică, la evocarea 
unor balade şi legende cari l-au consacrat ca bard naţional 
sau ca pe unul din cei mai clasici autori pentru educaţia ti¬ 
neretului. 

Tot aşa este şi cu evoluţia lui Eminescu. Dela sumbrele 
Venere şi Madonă şi Mort.ua est la Noaptea pe deal, La steaua 
care a răsărit, la Satire şi Luceafărul. Poetul se înalţă dela iz¬ 
voare palide şi crepusculare, romantice, la creaţiuni artistice de 


o valoare excepţională. 

Până azi dintre clasici numărăm mal ales pe scriitorii Re¬ 
naşterii ; căci dela Kogălniceanu in faimosul discurs A ' 
cademia MihăiJeană, dela Bălcescu, Negruzzi şi până la o- 
bescu şi Caragiale, toţi au avut drept ideal educaţia suflete¬ 
lor şi înălţarea lor. . .. r5m A n(> 

De aci o parte din opera lor nu toa 

Acum. clasicul trece printr'o criză, pentru că toate şc 

ble de artă. au ceva tranzitoriu. . tăM , noas tre sunt 

Legendele, moravurile, constituţia soc etăţi.» 

în transformare. Spiritul ştiinţific * ® de zădărnicie a sen¬ 
i-a te nouă, un fel de nihilism intelect , nimicului 

«montului religios şl a ^im ritolu. care a 

ce suntem în lume. Apoi zguduirea n 









4 


Dimândarea 



răsturnat valorile şi a nivelat spiritele, a schimbat şi concen 
ţia oamenilor despre idealul omenesc şi despre lume idei» 
de patrie ,de solidaritate socială, de sfinţenia onoarei de a tot* 
puternicia legământului de familie, ideiâ de jertfă pentru bl 
nele public, pentru glorie, pentru emulaţie, ca si conceptiunifc 
despre lume sunt pe calea transformării. Un scepticism eroaz 
nic bântue ca un uragan pentru distrugerea individului în 
faţa unor realităţi teribile şi noi. Iată prima pairte. Cât des¬ 
pre lume, pământul a devenit un nimic în Univers, o bucată 
de stea stinsă, pe care trăeşte o moleculă cugetătoare. In fata 
acestei concepţii, ce valoare mai au efortul, jertfa pentru 
glorie, idealul pentru Bine şi Frumos ? 

Rămân simple cuvinte fără răsunet în nişte inimi pustii. 

_ ION FOŢI 


LA MECCA! 

In zori de zi spre Mecca chervane de cămile 
Porniră prin deşertul ca marea de întins; 

Au meis. cu mici popasuri, cinci nopţi şi şase zile, 
Mergeau flăcăi ca bronzul şi oacheşe copile 
Cu-obraji ca trandafirii şi ochiul viu, aprins. 

La Mecca ! Lung e drumul si multă trudă cere ! 
Jeratic e nisipul pustiului de foc. 

Dar sfânt oraşul este şi mândru-i la vedere, 

Iar Mahomed, profetul, la pelerini putere 
Le dă, s’ajungă teferi, voioşi şi cu noroc. 

Sunt frumuseţi acolo şi’nscripţii de moschee 
Cu. litere de aur şi pietre de smarald; 

Senină curge viaţa în micile bordeie, 

Şi dau plăcută umbră de palmieri alee, 

Când fierbe tot văzduhul aprins de-un soare cald. 

La Mecca sunt havuzuri ca’n filigran lucrate. 

Iar apa, molcom cântă, curată ca cristal; 

Sunt amintiri la Meoca în marmură săpate, 

Şi inima acolo mult mai puternic bate 
Ah ! Mecca, Mecca sfântă, oraşul ideal! 

Ce credincios din turma lui Mahomed prorocul 
Nu ar dori să-l vadă odată ’n viaţa lui.... 

Bogaţi,, săraci, cu toţii cerşesc la cer norocul 
Sa aibă zile multe picior să pue’n locul 
Ailah verseturi unde dictă profetului. 


Di ni and 


5 


La Mecca dar porniră chervane de cămile 
In răcoroase oaze făcând câte-un popaT 
Ei au flăcăi ca leii şi gingaşe copile 
Cu buze ca rubinul şi ochi frumoşi, idile 
De cer făcute par’că pentr’un iconostas. 


In şirul lung şi vesel de oameni cu credinţă 
Se tot tara, pe gânduri, şi tristul Abdulah: 
O umbră era tristă, sărmana lui fiinţă, 

El de păcat în lume nici nu avea ştiinţă 
Era curat ca ochiul cerescului Ailah ! 


Slab, galben ca şofranul, bolnav, fără putere 
El nu greşise’n viaţă şi nu avea harem... 
Cu cei săraci şi mizeri întreaga lui avere 
Şi-o cheltui de tânăr — unica-i mângâiere 
Fiind s’aline jalea orfanilor ce gem. 


Purta turban ? De sigur ! In buzunar Coranul! 
De chihlimbar mătănii şi barba până’n pept; 

El nu mergea călare, umbla pe jos. sărmanul, 
Şi, când se lasă-amurgul, îl apucă aleanul 
Şi se’nchina cu frică şi cuvios şi drept. 


Vezi bine ! Câte-odată i-aluneca privirea 
La fetele frumoase cu sâmi tari şi copţi... 

Atât' In altă parte îşi întorcea gândirea 
Căci doar visa într’una pe-Allah şi nemurirea 
Când se uita la stele prin valul negrei nopţi. 

Evlavios şi dulce ca picurai de miere 
Nu se certa cu nimeni şi nu etatea de , 
Ştia cum să-şi ascundă necazm 1 ş ’ __ 

Ca orice om. şi dânsul, avea doar c> p ace 
Opalul să-şi admire din mandiul 

Opalul! Moştenire dela iubituUată! 

O îndrăcită' fată 

Dar, ochu pe el pW O fără pată : 

Era frunwasarace^ cu buze coralii. 

Prea 

" tzvor 











6 


Dimâ udarea 


Odată, era noapte frumoasă şi senină, 

El auzi un foşnet şi sgomot mic de paşi; 

Pe lângă cort, şacali 1 lătrau sub luna plină 
Ce strălucea departe, ca floarea de lumină, 

Şi dându-i mâna-i dete şi-obrajii drăgălaşi. 

Pe-o piele de lup dânsa şezu cruciş, tăcută, 

Şi degetede-i albe trecu prin păru-i fin. 

Apoi la sân îl strânge şi fruntea îi sărută, 
închide ochii negri, felină şi pierdută, 

Iar el în suflet simte al dragostei venin. 

Sprincene’ncondeiate, ochi negri, mure coapte, 
Oval tăiat cu dalta de-un meşter prea vestit, 

Şi glasu-i melopeic ca-a valului dulci şoapte, 

Şi părul, valuri negre, ca umbrele de noapte 
Dădeau făpturii sale un ce de negrăit. 

L’a’ncolăcit ca şarpe cu braţele-i rotunde 
Şi-i susurea verseturi cu glasu-i şoptitor.... 

In ochii Iu 1 scăldându-şi privirile-i profunde, 

In haina-i miresmată ea faţa îşi ascunde 
Din când în când privindu-1 aşa de rugător. 

Când se trezi din sfânta cerească frenezie 
Ea nu era acolo şi nici al lui opal... 

In moleşitu- 1 suflet o grea melancolie 
Se coborî atuncea-şi-a plâns, fără să ştie, 

Căci îşi mânji şi trupul şi sfântu-i ideal! 

La Mecca ! Cum să meargă învins de o femee, 
El, care înfruntase păcate şi eres ! 
întreaga lui viaţă a fost o epopee 
De eroism şi casnă — şi-acum o scânteie 
De dragoste mârşavă, e tot ce a cules ! 

Profetul! Dar profetul din dreapta’mpărăţie 
Cum va primi el oare pe cel ce a greşit ?... 

Oraşul sfânt al Meccei văzut de-un om să fie 
Ce-şi risipi într’o clipă întreaga avuţie 
A sufletului .care atât a pătimit! 

Dar peatra preţioasă ! Opalul! Moştenirea 
Lăsată de-al lui tată să-i fie talismanl... 

O! I-a furat femeea norocul, fericirea — 

Mai bine duhul morţii i-ar da chiar împetrirea 
Căci nu mai este vrednic de-Allah şi de Coran 1 


Dlmândarea 


7 


Trist, Abdulah suspină în cortul plin de jale, 

Şi lacrima îi curge pe-obrazul alb şi supt. — 

Ah ! Pân’la Mecca scumpă e lungă, ’ntinsâ calea, 
Şi moartea 11 pândeşte-căci simte dor în şale, — 
Trudit de drum se sânte în două par’că rupt. 


Dar, iată, caravana ajunge pe-o colină. 

Şi Mecca străluceşte, departe’n asfinţit: 
O’nbracă-al zilei astru în aur şi lumină — 
Câmpia toată-acuma de frumuseţe-i plină... 

—E un tablou feeric de îngeri zugrăvit! 

Moscheele se’naAţă măreţe, colo’n zare, 

Metalice reflexe svârlind din când în când; 

Lui Abdulah, minune oraşul alb îi pare 

Şi în genunchi, cu lacrimi, se roagă şi tresare — 

Bolnav, sleit, pe ducă, e trist, cu-al morţii gând. 


El simte că se stinge. Un junghiu-amar :îl Ue. 
Sfârsite-s a lui forţe şi-abia mai sufla-acum, 

Se uită cum apune a soarelui vapaie 

Ca soarele apune şi Abdulah, săirn^i 

Si ce aproape-i Me ^ c ®’ ^^Schide’ncet Coranul, 
Cu ochii duşi spre sri , d - but vic ieanul. 
Dar numai ceaţa-s ochii a ^ , 

L’a înşelat. Departe tot latra u 

0 „ Q noar Abdulah rămâne. 

Se duce caravana. mpu _i ideal. 

Ne’nfăptuit rBxn&ne Şi £ şi nU cea de mâine. 
A noastră- 1 ^ viată sunt stăpâne. 
Ş^urTvtlul vieţii cu acurgătorui val. 

icoana. Meccei 

Distrugătoare» £ „chiul îngheţat.... 













L) i m ândarea 







REVENIREA LA MATCĂ 


„Dacă înţelegem prin inteligenţă aptitudinea de a nrinrtp 
universalul, de a discerne esenţa lucrurilor, de a urmări fără 
preget ocolurile şi sinuozităţile realului, el (omul modern cum 
ara zice noi), nu era inteligent, dar mai mult mărginit si mai 
cu seamă, încăpăţânat. * ’ • ’ d 

Dar avea, într’un grad uimitor inteligenta particularului 
şi a practicului, o ingeniozitate şireată şi vie. aptitudinea de a 
eii cpe i âul la alţii, arta de a găsi mii jdg expediente ca să 
scape de încurcătură şi pentru a zdrobi pe adversar într’un 
cuvânt, avea toate resursele de ceeace filozofii numesc coai. 
tatio, adică „raţiunea particularului'*. 

Iată spiritul modern , pe care d. Maritain îl atribue re¬ 
formatorului Martin Luther. In acest sens sunt inteligenţi si 
oamenii de azi, adică au acel instinct al particularului, acea 
pomii e de a părea,, mai mult decât a fi, de a arăta în exterior 
decât a concentra , de a .manifesta decât de a se închide în 
sine. Numele de persoană acum nu înseamnă — ca la Thomas 
ci Aquino ^ „cel mai înalt dintre lucrurile cari există în lu- 
mea mtieagă : personna significat id quod est perfectissimum 
m tot a natura 1 \ Omul de azi nu are nici cea Luther subscrie 
mti o gi avură păstrată la Pinacoteca din Muenchen : in si- 
levtio et in spe crit fertitudo vestra“. 

Nu avem mei tăria tăcerii, nici stăruinţa speranţei pen¬ 
ii u a fi taii. Chiar o formulă inferioară a lui Luther care 
ciede că este de neînvins concupiscenţa este de preferat iner¬ 
ţiei : pecca fortiter et crede firmius. 

Am sleit în noi izvorul acelui optimizm tradiţional, cea 
mai superbă moştenire a unui popor de munteni şi de oameni 
dela ţară. pentru a ne zbate în vâltoarea curenţilor contrarii. 

,.Căci omul prin orgoliu — poate să se ridice „mai pre¬ 
sus ca zeul Indra — zice Buddha — si să cadă mai jos ca 
viermele din mlaştină". 


sentimentul şu 
satisfacţii d< 


Dacă o asemenea trufie ne-o dă acum 
mţei noastre, nu ne poate oferi. însă, marile satisfacţii o 
arta şi religie. Dacă admitem credinţa robustă în eternitate 
naturei şi a legilor ei. ne repugnă, insă, misticismul distn 
gaior al Ruşilor, bazat pe o tară naţională de nevindecat, 
ttastui nai’ea valorilor, după marele războiu, a dat naştei 
or peituibaţiuni extraordinare în fixarea manifestările 
estetice, sociale şi religioase. 

idf>iif ÎL?- °. mu ! nu aTe nevoe de arta care a fost. resping 
P imate de proprietate şi alungă religia, considerat 


- 


_ D i m â n darea ^ 

ca an !îîf tran ? en l 1? mâna ..asupritorilor" de mulţimi Dar 
p,oductiile noi estetice in loc să ne dea opere, ne-au ™t „“te 

caricaturi, sau o schimonosire sinistră a formei ritmire o 
monstruoasa batjocură a bunului simţ. 

Ideea de proprietate nu este o acaparare, o simplă ex¬ 
ploatare sau o exciescenţă învechită a instinctului de conser¬ 
vare al raselor conducătoare. Este stabilitatea societăţii, este 
asigurarea zilei de mâine pentru cel prevăzător, peritni cel 
care munceşte, pentru cel care produce. Restul ce se spune 
nu este de cât literatură eftină pentru a servi ca praf în ochii 
celor mulţi şi naivi 

Religia a fost văzută sub prizma inchiziţiei medievale şi 
sub aparenţa înşelătoare a unor abuzuri evidente 

Prin această revoluţie la ce rezultat s’a ajuns v La fu- 
turizm. cubizm, dadaizm şi celelalte năzbâtii; la anarhizarea 
societăţii şi la reeducarea indivizilor ca ’ntr’o epocă troglo- 
dită, prin nivelarea maselor. Astfel că s’a întâmplat aci. 
întocmai ca în basmul când un sultan nebun vroia că toţi 
oamenii să fie de aceeaş statură. Rezultatul a fost că pentru 
aşa ceva a trebuit să taie capetele la unii, picioarele la ceilalţi, 

asa că nimeni n’a rămas în viaţă. 

Era firesc, ca prin progresul nemaipomenit al Ştiinţelor 
omul să se întrebe prea mult de el îndrituit, ca şi Laplac 
când oferi memorabilul sistem al său Se°de 

întrebat de împărat: „unde este D ' Z JV . _ in j Z o 0 nirea 
dânsul, Sire", - răspunse marele ^ ^ 
credinţei, bisericile şi templele^u ianm b ^ . 

au decăzut intr-o nwcMt* £>£££££ instin ctul de per- 
Din fericire, insa, spnitul de cons nouă este azi o 

amintiri de prS’ gmfşi’de manufactură literara de ultima 

SPeţ De asemenea orgaI jS e cfsTpoate^^Tcăazi un peri- 
SfîtotoSSS Mediat nu există. Credem că acest per,col 

este definitiv înlăturat. sonoră, cinematografia. 

Chiar faimoasa arta muta,- inlocui teatrul, opera, 
care se credea, după ~rioadă de tranziţie. Lumea 

opereta, comedia, este a de produefiuni ult '‘ la 

s’a săturat de chşee, de trucu l ^ F nu se va recur 
ciale, fără nici o valo® ea % cei mai nutri ar^şl 

sistemul de a intioduce P'j^ppretare. intr adţ , u1K i ;u . 
de mijloacele tehmce şt de «« V intr'un rang secunc 
cinematograful este pe cale de 

al preocupărilor omeneşti. simEON RU 




10 


Dimândarea 


VIERS DE MIERLA 

Cântă mierla ’n umbră de răsură: 
Cucuie frumos cu pană sură, 

Teama biata inimă ’mi usucă, — 

Iar răsună ’n viersu-ţi dor de ducă, 

De ’nfioară brazi şi păltinaşi, — 

Cucuie, pe mine cui mă laşi? 

C'o să vie crivăţul din zare 
Şi-o să bată frunza pe cărare 
Şi-o să spargă-a nuferilor cupe 
Şi izvoare dulci o să astupe 
Şi pe frunţi de codri sperieţi 
Or să cadă valuri de nămeţi. 

Soarele în nori mi s’o ascunde 
Şi pustiu’n juru-mi va pătrunde, 
Stinge-va lumina bucuriei 
Cu duiosul viers al ciocârliei 
Albul giulgi va ’ntinde pe hotar : 

Cui mă laşi, frăţâne cuc homar? 

Codrul ştie jalea s’o ’nţeleagă, 

Codrului te las, mierliţă dragă. 

Că el singur ştie să aline 
El e domn credinţei în mai bine 
Şi c frate visului stingher 
Până colo’n luna lui Prier. 

Vântului te las eu, sorioară 
Ca să-ţi spună basm de primăvară. 
Stelelor şi lunei călătoare 
Să te ntrebe noaptea ce te doare 
Dintr’al Cosânzenei tainic lac 
Să-ţi aducă suferinţei leac, 

Negurei te las, să te ’nveselească, 

Norilor să mi te ’mbrobodească, 

Dorului cu tremurări în mers 
Flacără să pună’n al tău vers, 

Să-ţi alunge gândul amărît 
Şi să-ţi treacă, mierlă, de urît... 

Domnului te las în sfântă pază 
Sa-ţi aprindă a nădejdei rază, 

S>a te întărească în credinţă, 

Sa-ţi uraească viers de biruinţă 
J-a, odat cu ’ntâiul ghiocel, 

Au sa farmeci lumile cu el* 


AROMÂNII 

sub Aii Paşa, vizirul laninei 

de C. CONSTANTE 

De la terminarea cucerirei Peninsulei Balcanice de către 
Turci şi împărţirea ei în provincii conduse de o administraţie 
civilă, în capul căreia sultanii, atunci când nu aşezau pe 
vreunul din generalii ce se distinseseră, trimiteau pe cei de 
preţ dintre dregătorii dela centru, singurul om, eşit din s⬠
nul naţionalităţilor subjugate, care, ştiind să tragă foloase 
din anumite împrejurări prielnice, a izbutit să se ridice până 
la cele mai înalte dregătorii, a fost Ali-Paşa din Tepeleni. 

Rând pe rând, paşă de Tricala, paşă de Ianina, apoi Ber- 
lerbei al Rumeliilor cu titlul de vizir, după ce, în această din 
urmă dregătorie, a jucat un rol politic şi diplomatic covârşi¬ 
tor ; ajuns la apogeul său de putere şi de mărire şi, crezând 
că se poate folosi de starea de anarhie ce domnea sub sulta¬ 
nul Mahmud în tot imperiul, a socotit că a sosit timpul de a 
alcătui, din provinciile Epir, Albania, o parte din Macedonia 
şi o bună parte din Grecia, un stat neatârnat in capul caruia 

să se aşeze el însuşi. 

Obsedat de acest gând, el. la un moment dat, sa mc - 
metat să se ridice împotriva stăpanirei des ‘ 

Această greşală, pe care a platit-o cu capul sau.-ade^ 

lăntuit sângeroasa învălmăşea.a, caie a j rmrea Gre- 

lungei si groaznicei tragedii din care a eşit neatamaiea Grt 

ciei şi la regenerarea elenismulUL __ incendiate, 

Intr’adevăr, fărădelegile lui Abraşa * fără 

averi spoliate, jafuri la drumul m • ? sa i e ducând un 

număr, făptuite din P° runc n ^ it su d b e la desnâdâj- 

popor stors de impozite şi o Da h aru l amărăciunii P°- 

dulie, făcuse să se reverse de mult panaiu 

porului. , de dreptate şi libertate 

Astfel încât tot omul J£ dl » dec iarându-se antart 

fusese nevoit să ia puşca m mana ^ chipu , aceăta , la m- 
(nesupus) să se refugiez 6 ^ L t care , cu un cuvânt atat 
ceput, s’a născut acea staic e P . pentru a culmina m 
atât de sugestiv, s’a numi • ^ l82 i, m care actele d 

faimoasa Antarsie (revoi . versuri de neuitat, 

vitejie au fost cântate de poe. faim0 asa Eterie. acea 

Tot din aceleaşi cauze misterios, in Apus, din jm- 

asociaţie secretă, apărui dlferi te pricini, neputand 

ţiativa miilor de emigranţi, care, au 











12 


Dimândarea 


deveni ,,antarţi“, se refugiaseră peste hotare, unde îşi exer¬ 
citau un negoţ sau o meserie. 

Dar în năzuinţa sa de a-şi vedea îndeplinită ambiţia fără 
alte greutăţi, Ali-Paşa a făptuit şi o greşală de tactică, care 
deasemenea. a adus multă apă da moara elenismului. Soco¬ 
tind că trebue să neutralizeze orice voinţă ce s’ar putea pune 
deacurmezişul planurilor sale. el a crezut că e bine să-şi apro¬ 
pie pe toţi aceia care puteau avea o valoare personală sau o 
trecere locală, dându-le tot felul de demnităţi la curtea sa 
sau de conducere în armatele sale. 

Aşa în cât a fost o vreme, zice Sp. Aravantinos. care a 
scris Istoria lui Ali-Paşa, când curtea satrapului Ianinei, de¬ 
venise o adevărată pepinieră de cărturari, oameni de ştiinţă 
şi oameni de arme, dintre cei mai de seamă. Şi în această 
şcoală politică şi diplomatică erau reprezentate toate pro¬ 
vinciile de atunci ale Greciei. Toţi aceşti demnitari şi loco¬ 
tenenţi, după izbânda repurtată împotriva opresorului, prin 
practica câştigată la curtea lui Ali-Paşa au contribuit, apoi, 
în mod strălucit, la organizarea si conducerea noului stat. 
elen. 

Pentru toate aceste consideraţiuni, istoriografia greacă 
a studiat sub toate laturile această enigmatică figură a sec. 
XVm-lea şi al XlX-lea. 

Astfel, aceiaş biograf al său, Sp. Aravantinos, în lucrarea 
pomenită, după ce examinează viaţa şi activitatea paşei de la 
^ an ^ na > ajunge la concluzia că acţiunea revoluţionară, zămi¬ 
slită de poetul Riga Velestenli şi încălzită de patriotismul 
cald al eteriştilor, n’ar fi izbutit, sau în orice caz nu aşa de 
repede dacă nu găsea tărâmul pregătit de bună seamă fără 
voia sa, de mâne vizirului de la Ianina. De aceea si poetul 
Valaoriti, cu drept cuvânt, îl numeşte (pe Ali-Pasa) cel din 
urmă piron al crucificării elene !... 

Dar în măsura in care Ali-Paşa. după cum am văzut, 
deşi fără voia sa, totuşi a contribuit în cea mai largă măsură, 
a naşterea, la creşterea şi la izbânda mişcării de neatârnare 
a elenismului, privind lucrurile â rebours , putem vedea că 
an aceiaşi măsură el a fost pricina de nimicire a tot ce pulsa 
ca viaţa locală aromânească, în munţii Pindului şi în Albania. 

Din acest punct de vedere, deci, trebue cercetată, în ce 
priveşte, viaţa şi opera vizirului dela Ianina. 

Căci in afară de orice îndoială este că pe întregul lanţ 
ai munţilor Pindului şi Olimpului, ţinuturile locuite de păs- 
in romani izbutiseră să cucerească si să păstreze, până la 
ridicarea lui Ali-Paşa, un fel de autonomie locală. 

a< r e Şta de altfel era foarte firesc. Popor de mun- 
wmi, îndeletnicindu-se cu păstoritul şi cu cărăvănăritul, du- 


bimân dare a 


când deci o viaţă de tiansbumanţă. el, spre deosebire de ele¬ 
mentele slav şi giec, aşezate la şes, deci la bătaia tuturor 
vânturilor, era oţelit în lupta cu firea şi cu vitregia vremu¬ 
rilor. 

Ajutat de situaţia geografică a aşezărilor sale, inexpug¬ 
nabile, poporul aromânesc a putut rezista mai multă vreme 
şi cu multă izbândă năvălitorilor ce voiau să impună legea 
învingătorului. Iar in faţa presiunii unui duşman puternic 
şi numeros, văzând că nu mai poate duce lupta cu folos, s’a 
gândit că este mai cu minte să depună armele şi să se mul¬ 
ţumească a zmulge, dela mărinimia învingătorului, unele 
privilegii, care să-i asigure putinţa de a duce o viaţă de liber¬ 
tate punându-1 totdeodată — .la adăpost de orice atingere a 
ceea ce forma temelia vieţii sale patriarhale: onoarea fa¬ 
miliei ! . 

Altfel au luat naşte;e la început acele înstituţium auto- 

nome'din regiunile oiimpului şi a Tesaliei - faimoasele ca- 
pitănate — iar mai târziu s'au putut desvolta cele cateva 
mari centre comerciale şi industriale cum erau de pi da m 

S& EST K SEt ^= tr^ 

siune a tiranului. , Hrp „ rre a S e putea men- 

Ali-Paşa, ros de viermele m .' Se 1 ' inalte> era nevoit să 
ţine în dregătoriile la caie , ^ istambul, daruri scumpe, 
trimeată, capuchehaialelcr even tualitâţi, el mai avea 

Apoi, spre a putea face fa v a orlc ^ ntă , destul de nume- 

neovie de a întreţine o mi- i P d era de 8000 oa- 

roasă. Această miliţie ^ J” DU ^Wa>â la 25.000. 
meni, în timp de razboiu se putea ^ ^ de ban 
Şi pentru toate aceste Ali-Paşa era din tue un 

mulţi. Dar mai era un alt mo.. • t hnă n - a vea pereche, 
mare arghirofil. Şi în aceasta a lui met e , a şl înce- 

Abia instalat la d ^ 8 ““emaipomenitS îndrăzneală şi »P« to 
put. prin spolieri de . a0 ronisi o mare avere. 

de tto “f'rlmutatineai 

margini şi a bandei de U ^ 1 ^^ suflarea cr<şţ|neasca [ 

sale, fireşte, a avut de W _ in (aţa poftelor sate ^ * 
uneori nu au p - 1 . 1 J d e 0 şedinţă cu dan , domi- 

poftelor sate de avuţie ş. 


supuneau, de 
‘“^Dar cea mai gros»*» 










14 


Dimândarea 


trecut cu aşezările aromâneşti de care am pomenit mai sus 
Nu numai pentrucâ. după ce au fost jefuite, în mai mult* 
rânduri, în cele din urmă au fost rase după suprafaţa nă 
mântui ui, iar locuitorii lor siliţi a lua toiagul pribegiei ci ~ 
mai ales şi aceasta este partea cea mai dureroasă 'pentrucâ 
în acest timp, la curtea lui Ali-Paşa, printre cea mai de sea 
ma. daca nu cei mai de seamă dintre sfetnicii, grămăticii si 
chiar oplarhegii lui, mulţi erau Aromâni Ş 

f A că > în tim P uJ acela * Pe când printre Aromânii 

stabiliţi în Apus se iveşte şi începe să se afirme un curent 
puternic pentru redeşteptarea sentimentului naţional cei de 
acasa continuau a se simţi — prin cultură si lege — mai a 
proape de Greci. Dar conştiinţa de rasă în sufletul tuturor 

ateentf Dim d nitri D ^ nâle Până I& mare ’ nu a fost niciodată 
absenta. Dimpotrivă ei şi-au revendicat, în totdeauna ou 

mândrie origina lor Aromânească. 

Această conştiinţă de rasă era o consecinţă firească a 

^ Un Capât la altul al Balca nUor. vorbeau 
eeaşi hmba şi purtau aceeaşi denumire de ,Aromâni" ' 

de a^er,înn;ff aCa m ° tiVele Care 1 * au înd emnat pe Ali-Pasa 
lor — pra aşezarilor aromâneşti — bogăţiile 

trai se exnlică^rT' atltudinea pasivă a guvernului cen- 
Sa cât^ S^^ Pni î. anarhj a ce domnea pe atunci în toată 
de reeenerfli* a r mpaua P e care Aromânii o arătau mişcării 
" reciei - lacru care-i făcuse să fie suspecţi în 
lui Ali-Pasa rm c ’ P asî y'-tatea fruntaşilor Aromâni dela Curtea 
moralizarea np e explica deoât prin desbinarea şi de- 

rând pe altii^a pa?ă ’ dnguşind pe unii, cu’mpă- 

române^c n* ^ ®,° semene . în rândul elementului a- 

in picioare di mă urtur! l e revoluţiilor îl lăsaseră până atunci 

de-aproaoe’ ne^rn* 11 * a ! irma p °uqueville, care. studiindu-i 
ae aproape, ne vorbeşte în cunoştinţă de cauză. 

tuită^sT cfnpm!!’ acuma, cine era Ali-Paşa, cum era consti- 
Aii-Pasa era f^, unta?u Aromâni dela curtea satrapului, 
deletniceau cu iafm 1 U ? 61 capetenii de munteni care se în- 
atunci a munteniw im dlU ™ Ul mare - Crescut după datina de 

nici cititul, nici scrisul^ 2 * IUCru firesc era să nu cun ° ascâ 
început ei cimto aceea ' ajuns mai'e dregător de la 

de carte, din care^mSi i ® e ţ înco ?jjV ra de oameni cu ştiinţă 
pe alţii ca intemriîi TJ U r, a ^rebumţat cu grămătici, iar 

crezător. De aceea când^dff 111 ^ toţi tiranii era neîn ' 
tele lui să fie renmHno dicta scrisorile pretindea ouvin- 

josul scrisului dunâ nhi mt( * caiai ’ iar in loc de semnătură. în 
numele slu er a ţ* 1 ^ turcesc - P^nea o pecetie pe care 
i a £ ravat cu litere turceşti 

apogeul măririi sale îşi alcătueşte o curte - bi- 


Dimândarea 15 

neînţeles păstrând proporţiile — după chipul şi asemănarea 
curţii sultanului. 

Astfel îşi avea şi el un chehaia-bei (intendentul palatu¬ 
lui) ' un hangiar-aga (casier) ; un siliarh ar-aga (armurier) , 
muhurlar-aga (păstrătorul sigiliului) ; un ciohodar-aga (co¬ 
mandantul gărzii’; un caftan-aga (păstrătorul caftanului) ; 
un cemişir-aga (capul rufâriei) ; un divilar-aga (păstrătorul 
călimării) ; un peşchir-aga (prezentatorul şervetului); un 
cavaz-başi (şeful cavaşilor = oameni înarmaţi care mergeau 
în fata convoiului ce il însoţea ori de câte ori se ducea unde- 
' . • in cafeei-basi (căpetenia oamenilor care preparau ca- 

1 1 iPi un du nimeni (prepusul la cumpărarea .emnelor de 
un beTer basi (căpetenia bărbierilor, ; un suîragi- 
încalzit) , un . un €UnU c-başi (căpetenia eunu- 

başi (capetema sufra ) , demnitari mai mărunţi, la rân- 
cilor) ; şi «nea tot fe ui de a ţi demn ._ p m ^ de 

dul Său fiecare cu sli^de lui. Pera^ alte palate pe care 

conacul sau dela IanlI J a -4 7 wnivu a primi pe numeroşu 
le locuia pe rând sau le rezerva venwu + y r 

străini ce-i primea şi-i gaadura cu un ^ d J initarilor _ toţi 

Dar în afara de maxeien dela Ista nbui, AU- 

turco-albanezi sau c ial b ilor dinăuntru şi dinafară şi 

Pa ? a, pentru »" a ^ U 'a?âUt ^ Înconjurat s, de 

«Sa^S'Uucea provJnc,-^ 
toritar din fire el nu ad® nimic «. P xa m 

O memorie prodigioasa nu-r ^ nu se ^ vorb 

cu trebile provinci^ AstfeU jP al cuvântului, 
despre sfetnici m ^ execuţie. făcea in 

mult despre simple cu Poarta, «ne 

Pentru eiendl (secretar btan . 

limba turcă, avea ui îlit or) amândoi ' rticU iaiii — 

era ajutat de un ^ p corespondenţa şi cu 

bul. Pentru toata ceaoa- cu ca re «gf^Lbuinţ» g ra : 
ca si cu cancelar n ‘‘ capuchehailel -. b greacă si 

reprezentanţii sal adica % obicei u de bmba g 

mătici creştini. Ei se ‘ {ire cU insu- 

uneoi'i de limba francell er> inseslrat d ^ „u 

Aii.Paşa. de buna s , oma , care sp ea impreju^ 
siri de cm politic şi nrleimce Şi a '^‘ hm ud II < l8 ° K ' 

aşteptau decât imprejmar P ltanU lui ^ destrăbălarea 

erau acele din timpu 1 dcmimc ^ ^ gât Mustafa 

1839), domnie caratt ._ mUlor predect idăuga inca o m 
moştenită din cursid aceasta se n ^^edana, 

DI Si Selim IU. ^den^ era d e rellg' 
prej urare ; aceea ca 








Dimândarea 


16 


care-i putea deschide drumul spre toate demnităţile înalte. 
Dar aceasta nu-i micşorează cu nimic marile lui însuşiri de 
om de stat fără de care nu ar fi putut — fără ştiinţă de carte 
cum era — să se urce până la cea mai înaltă treaptă, aceea 
a viziratului. Dacă însă din aceste însuşiri cea mai de seamă 
era diplomaţie, care pe vremea aceea se confunda cu şirete¬ 
nia — aş putea spune un fel de dar înăscut al ţăranului din o- 
rient — nu este mai puţin adevărat că Aii aveâ şi o altă însu¬ 
şire, de o valoare covârşitoare, lăudată de toţi scriitorii şi c㬠
lătorii străini care, poposind la curtea lui, au avut prilejul 
de a-1 studia, anume cunoaşterea sufletului omenesc. 

Această cunoaştere a sufletului omenesc i-a dat putinţa 
de a se sluji de maxima romană : Divide et impera ! apoi de 
a-şi apropia pe toţi aceia care ar fi putut rămâne duşmanii 
lui şi de a se înconjura de oameni înzestraţi cu ceeace rn^ti 
ales îi lipsea lui: cultura generală, fără să ţină socoteală de 
obârşia lor etnică sau de credinţa lor religioasă. Apoi să facă 
din ei colaboratori devotaţi, la adăpost de orice bănuială. 

De bună seamă, fiecare dintr’înşii îşi căuta interesul în- 
ti altă parte. Aii să devină domn neatârnat peste ţinuturile 
pe care le administra, iar colaboratorii săi — vorbesc de cei 
creştini de a-şi vedea patria neatârnată, la început fie 
chiar şi sub stăpânirea lui Ali-Paşa. de sub care mai târziu 
nădăjduiau să scape mult mai uşor. 

Aceste erau gândurile tinice care îi îndemnau să conlu- 
cieze — asupriţi şi asupritori — laolaltă şi de fapt au conlu- 
crat pană la cea din urma clipă a satrapului, când capul său 

pi aval;t din gloria lui efemeră a fost prezentat sultanului pe 
tipsie (1822). ^ 


•mm cei care. în tot timpul acestei satrapii la umbra 

laieui uic, formau statul său major, după cum am spus, 

q t ™ are n ]ff :iar ca de Pildă: Ion Coletti. Gheorghe Ţurţuri, 

7 »pa n poî; A '^Nuţu, Gh. Caraiscu, Andrutu, Teodor Bu- 

Amm P ?^ Diacu ’ Beicu > Lscu - Griva - Gia'vela si alţii erau 
Aromam de obârşie. 

ni h- v a i a ac tivitatea acestor fruntaşi Aromâni, dela 
ui tea lui Ah-Paşa, ne propunem să vorbim altădată. 


C. CONSTANTE 

man, T. l nan C * t ! U , Jfntquiire: Histoire de l’Empire Otto- 

principautes dismsl’ErmdL”i°r table . de ses «sujets qui s’etalent tai 116 
gant. Dans oe ’ Ah paoha - fcrran de l’Epire lui j«ta 

ier .le iro na jusqu’ danf^- d f SU î° 0mba ' mais son agonie devai-t ăbran- 
du terrible rebel le qui farent en *» men6ea 

devajt aboutir â li rmm ti !? 1 exfklosion de la iutte sanglanle qui 

Ja reconstitutuon de la naţionalii^ hellenique“. 


17 


Dimândarea 


(Eteria) - asociaţiune. Două din aceste asociaţiuni secrete în¬ 
fiinţate în sec. XVIII, una la Odesa asoc. prietenilor şi alta în teritoriile 
greceşti din Turcia, au jucat un rol politic însemnat, pregătind si spriji¬ 
nind mişcarea revoluţionară care a dus la războiul pentru neatârnarea 

Greciei. 

Op. Aravavtioris: Istoria lui Ali-Paşa Tepelenul, Atena 1885. 

Poet revoluţionar, Aromân de obârşie, născut in comuna Aivalt, 

de lângă Velestin (Tesalia). 

v.: Pouqtieville, Paris, 1821, Voyage en Morte Tom. /... „accoutu- 
m£s â combattre Ies sangliers et Ies loups. habituăs, â vider leurs que- 
relles par Ies armets ils ont appris (Ies Valaques) de borne heure â me- 

priser la vie“... 

v • Pouqueville, Paris, 1820, Voyage de la Grtce, Tom. II, pag. 

lation qui rendit longUmp.- leur c ; trouverent placer ous 

Rayas. Par suite de eur bogwjr, 1» jalaqu» desque'k-s iUve¬ 
la protection des Sultanes ^ olut6t ^ hornT na g edc vas- 

saient une legere rădevance annu q . ,' ls {urent exempt du me- 
selage qu’un tribut de servitude. A c P » de rt . par tir Ies m- 

lange des Tunds, et comme paysd etat, ^ a ^ţ o ;;““ rg Gouv ^. n es dans leur 
pots, ils oe connurent, n. ^ comp0 s<Ş de vieil’.ards, ds 

bourgs et vtllages par un conseil d | - mCK . urs patriarchab’s dont 
vivaient sous des lois jens q libres dans leur fa™lj-. 

elles etalent l’expression, libres dans 1 utlons qlu agderent tont de 

ils avaient fatal d AU pacha au g0U 

fois il’Ep’-re, et jusqu a lavenem 

de cette province. ?0 m ,. s ,-on,ls- 

Pouqueville, Voyage en M ^ C v u ,t miile al'banais. II « st vral . 
tent dans Pătat orţUnairee" ^ et par consăqu^^' 

ses V L^ntreUen°de e 25 . 00(^ honunes^ontrcconsidenibles 

fA t ,„. 

Averea lui 

srsjre s^-sv-s: îts u»— 

tăreţd şi turme de oi, • ^ hllof iiia lui Aii P*** 3 »* 111 

T..»., nildâ până unde roerg SUD uşii. . , ,.^*i «ovesteşte 


Pou<iuevilîe. U (v- : ^^părare, a ^ 

deţinuţi în tnchisoajx. A ^ pnn care 


uevmup I» —‘.““rr de arhierei, prin care 

date de epiacopi su i a u cer^tm 

..- "JS?^ — 


UC •., * o ne 

dincioşilor ® 4 ^ 

Iată şi un 


ordin. 


(Buiurdi) t uiu> 








18 


Dimândarea 


urnii popa. care fiind denunţat că ar fi găsit o comoară, pe care si’ar 
fi însuşit-o. în loc s’o aducă satrapului, a fost închis cu preoteasa cele 
două fiice şi fiul său, iar averea confiscată. Cum însă i s’a părut că atâta 
nu-i deajuns, a liberat pe fiul preotului, dâ.ndu-i un ordin de cerşit, spre 
3 putea împlini suma cerută pentru lieberarea părinţilor şi a surorilor lui 

Acest buiurdi, în traducere, sună astfel: 

„Eu Aii paşa ! v 

Ordin din partea prea înaltului vizir Aii paşa; vouă dervengiilor 
^păzitori ai trecătorilor), bulucbaşilor şi altora în sub ordine, aflaţi că 
numitul N. va trece, va umbla şi va locui slobod în ţinutul meu, cu 
scopul de a cerşi, spre a-şi răscumpăra părinţii, ,pe care îi ţiu închişi în 
grozavele mele închisori şi deci să nu-1 supere nimeni. Fără vorbă 1 

Ianina. 6 Iulie 1816“. 

In această privinţă vezi : Pericle Papahagi : Scriitori Aromâni în 
sec. XVIII. (Cavalioti, Ucută, Danii)) Bucureşti 1909: Roia (G. C.): Un- 
tersuchungen iiber die Roumăner oder sogenanten Wlacben ; Pesta, 
1803; Boiagi (Mihail G.) Romanische oder Macedonowlachische Spra- 
chlehre, Viena 1813; Codex Dimone. 

Pouqueville, Voyage de la Grece, II, pag. 32S, 329..." Pour ce qui 
est des tribus Valaques voisines du Parnasse et du Cephise de la Pho- 
eide. elles pretendent avoir une origine commune avec Ies Megalovla- 
chites; et toutes en general revendiquent avec orgueil le nom des Ro- 
mounis ou Roumain'*... 

v : Pouq. op. ct. Tom. 2 pag. 159: ...Alors Ies grands Valaques su- 
birent le joug du satrape de Ianina, qui en Ies carressant et en faisant 
d.- quelqu-uns d eux ses laches espions â introduit rimmoralitâ parmi 
une nation naguere encore respectable. mais qui tend maintenant â une 
ruine .proehaine. 

... . Numărul oamenilor de servicium paznici, bucătari, slugi era soco¬ 
tit la peste 1500 de persoane. 

,X : Le V ‘ tc ed la Jonquiâres : Histoire de l’Empire Ottoman, t. I. 
P f S a i " A f? veur de l’anarchie interieure et de la guerre etrangăre, 
puis ele la moitie des provmces s’etaient soustraites â l’oberssance du 
Grand-Seiqueur... 

Cu regret n’am putut reproduce textele greceşti ale colaborato¬ 
rului nostru, din motive tehnice, deci fără vina noastră 


Cugetări 


om cei ° atitudine în fa ^ a vieţii, din convingere, este un 

una mereând^np f 1 - calc , u1, este un Şarlatan; cel ce nu ia nici 
. mergând pe fagaşul comun, este un trecător. 


din egoizm sau f dintr^^ ln ' pl f Cere ’ 4n devotament (ţâşnind 
din oameni fn saHsLX necesitat . e morală), cea mai mare parte 

mai în orgoliu Acesti^df nesfar $ ltelor vanităţi, şi câţiva nu- 
* nu. Aceştia din urmă sunt cei mai nefericiţi. 


p * m a n d a r e a 


19 


IN NUMELE CRUCEI... 

Lupta pentru egemonie a fost fatală popoarelor. Când a 
început î ăzboiul peloponeziac, care a dus la îngenunchierea 
Atenei (după 29 de ani, la Aegospotamos, 405), n’a Întârziat 
nici doborîrea Spartei (la Mantineea, 362) şi nici. peste două 
zeci — trei zeci de ani subjugarea Greciei de către faimosul 
rege Filip al Macedoniei. 

Intre războaiele medice şi cel peloponeziac, un interval 
de cincizeci de ani — a trăit şi s’a desvoltat cea mai strălu¬ 
cită perioadă artistico-literară a Greciei. 

Pacea romană, sub August, a dat naştere unei pleade 
nemuritoare de poeţi şi scriitori, ca şi în epoca lui Ludovic ai 
XlV-lea, între războaiele religioase şi cele proprii pentru ege¬ 
monie ale Regelui Soare, au prosperat, in mod miraculos. Li- 
terile şi Artele în Franţa. 

Acelaş fenomen în Spania. în Anglia elizabetană, etc. 
Când sunt vremuri tulburi, perioada de războaie şi rivalităţi 
groaznice, arta şi literatura mocnesc (silent Musae...), decad 

sau dispar în forme inferioare. 

Una din cele mai fericite perioade pentru Arta şi Litera¬ 
tură a fost veacul trecut, când ştiinţele, sub impulsul_ mare- 

lor libertăţi câştigate, prin emanciparea comp eta a d 

— am ajuns la o desvoltare ca niciodată in istoria planetei 

n0aS Secolul al XlX-lea a lost străbătut de r»oa,e. dupi 
căderea lui Napoleon, numai de Statelor, 

dar cari nu atingeau existenţa popo Şj aruncă pen- 

Azi. miliarde periemn»* coarna de „ol. tot 

tru înarmăn, pentru fortificaţii, P ei 
mai multe uzine ale morţei. )t - aC eastă cauză 

Dezechilibrul economic statele pentru a 

zdruncină din temelii P°P° pr ăpăstii nemaipomenite 

creia un haos moral, care descinde piapa* 

pentru viitor. - ă cree ze solidaritatea intre 

Lipsa unei credinţe, ca sa^ goane spre cata- 

oameni şi neamuri, este } a hidoasă, caracatiţa cu n 
clism. Poate, niciodată minei răspândit cu bar l d 

lioane de tentacule veninoase, nu minciu na persistenta, 
ştiinţă în omenire ca asta*. ^ t . ari sunt găsirea a- 

se saDă temeliile culturei şi ale şuu v 

devărului şi apărareaacKtuta^ absolutul „„ există in «aţa) 
Fără obiectivitatea reiaţi 

nu e cu putinţă se cl . e adâ că numai tăz 

Este o groaznica abuaţ 






Dimândarea 


20 


poate să ne ducă spre fericire. Sunt (lupte în toate domeniile 
şi principiul lui Heraclid că războiul este părintele universu¬ 
lui rămâne etern adevărat. 

Deci, în colaborare, în emulaţie, ar fi un început de îm¬ 
păciuire. Dar, este, oare. cu putinţă aceasta ? 

Negreşit sunt două lumi în luptă. Victoria va fi acelora 
cu credinţa de fier. 

Când a apărut Mahomet în Istorie, — cuceritor pe la 630 
d. Hr., nimic nu i-a rezistat, decât marea credinţă creştină a 
Bizanţului. In credinţa creştină a constat marele rol al Im¬ 
periului lui Constantin cel Maie, tocmai când Apusul şi Eu¬ 
ropa centrală căzuse în semibarbaria Evului-Mediu. 

Legiunile lui Heraclius, ale lui Nicefor Phocas, ale lui 
Tsimisces — şi înainte ale lui Vâsle I-iul, ale Isaurilor — au 
ţinut o mie de ani Islamul în drumul lui spre Europa. Când 
a degenerat imperiul bizantin şi a căzut sub turcii muzulmani 
(1453. căderea Constantinopolei), Apusul îşi organizase oştiri,, 
eşiseră state puternice creştine în Spania’ Franţa si Ger¬ 
mania. 

Acestora îe revenise rolul — şi popoarelor mai mici ca 
Românii, Sârbii. Ungurii şi Polonii — să oprească — Semi¬ 
luna în marşul ei triumfător până la porţile Vienei. 

S au ciocnit două credinţe şi cea creştină a învins. 

Legea dumnezeiască a lui Hristos şi-a înălţat din nou La- 
barul ei victorios asupra lumei moderne. In numele aceleaşi 
credinţe în Crucea Răstignitului pentru mântuirea oameni¬ 
lor stă şi salvarea lumei de azi. 

In această credinţă, cei cari o reprezintă şi cei ce se 
jertfesc pentru ea, se întinde limanul neprihănit al sufletelor 
curate şi eroice. 

SIMEON RUFU 


Maxime 

Aforismul este o atitudine morală a autorului faţă de eve¬ 
nimentele trecute sau prezente, viitoare sau probabile, şi feţ** 
de produsele spiritului. 

f renunţa la satisfacerea dorinţelor chinuitoare, ca 

- , e doimţele înăbuşite, să-l înconjoare într’un cerc de foc ş 1 
mis uie pe rugul suferinţelor proprii nesfârşite. 


Dimândarea 


21 


O A IN L pa^E 1 OPULARE AROMÂNEŞTI 
DUPĂ IZVOARE SLAVE 

(Comunicate de Vasile Christu) 

Intr’o colecţie de poezii şl cântece macedo-slave, editatâ 
Înainte de cincizeci de ani se află publicate vreo 30 de poezii şi 
cântece aromâneşti scrise cu litere cirilice. Autorul acestei cule¬ 
gere este vestitul pe vremuri trubadur şi cântăreţ Unciu Tahu din 
Cruşova. Ideia intimă a lui Unciu Tahu a fost următoarea: pre¬ 
cum slavii din Macedonia in lupta lor Împotriva elenismului folo¬ 
sesc epopeia trecutului, tot aşa şi Macedo-Românil, ca să se afirme 
ica neam conştient evocă luptele aprige duse împotriva grecoma- 
nilor, precum şi măreţia idealului sfânt pentru care sunt gata să 
se sacrifice. 

Câteva din aceste cântece populare am publicat in anii 1929- 
1931 in revistele „Peninsula Balcanică" şi „Graiul Românesc" 
Câteva informaţii despre autor n’ar fi fără interes. Unciu 
Tahu, aromân din Cruşova ,orb. încă de mic c °P i !,f® indrăg0 . s - 
teşte de cântul aromânesc. Ajuns in vârsta maturitâţ:i reu ?-->t 
dintr'un cântec sau dintr’o poezie să formeze multe variante. 

Adună cântece populare aromâneşti dintre cele mai vechi. -Ş 
cu cele adunate în 1. macedo-bulgarâ, le publică intr in 

editat de Academia bulgară pela 189o. te cântece 

Dăm în transcriere macedo-romanâ 4 din acestecant^ 

scrise cu litere cirilice. Primele V^nSele două-sunt din 
vechi cunoscute în dialectul aroman. 

tr’un timp mai apropiat. contribuţie la poe- 

Pe măsura spaţiului revrstei. vom da ca o con ^ ,. n 

zia populară macedo-română in cateva numere 


tecelor. 


VECHI CÂNTECE POPULARE 

aromâne 


Ibrain Aga 

Di dzua di Stamărie. 
S“?a%op m o«u am Cărinte 

%££&*•***»• 

^ aman ! (2) 












22 


Dimândarea 



Oi le le le (2) 

L’ă inşi Ibraim di ninte 
Caiman aman ! (2) 

Nu lai Ge&mu nu lai frate 
Oi le ie le ! (2) 

• Nu-mi ti-acaţă cu inate 

Caiman aman ! (2) 

Nu-mi ti acaţâ cu inate 
Oi le ie le ! (2) 

Ibraim da tu hicate 
Caiman aman ! (2) 

Di vearsâ maţăle ’n pade 
Oi le le le ! (2) 

Cama ’nclo şi Ianachi a iu Ţape 
Caiman aman ! (2) 

Arucutitu tu livade 
Ianachi alu Ţape 
Virsate maţăile ’n pade, 

Ianachi al Ţape. 

II 

Furii intră Magar’va 

Unâ Gioe tu hârvie 
Magar’va furii în curie, 

Magar’va furii In curie, 

Şu bâgară lai a dulbie 
Şu bâgară laia du'lbie 
S’mutrească ’nveasti cu flurii, 
S’mutreascâ ’nveasti cu flurii. 

Ş’ficiorli di la sculie 
Dăţi lai Tega ţinţi sute 
Liaţi ficiorlu d.n tu munte. 

Ţinţi sute mine detu 
Ficiorlu nu putui su-1 vedu ! 

Anu ca tora n’aveam dispoti 
Estu anu avem Aii Zot 
Anu catora n’aveam hulera 
Estu anu avemu Costa R&la 
Costa Reia munte di munte 
Capiu alu Aii Zot pi punte. 

Costa Reia trapu di trapu 
Capiu alu Aii Zotu tu sacu. 

III 

Cânticulu alu Popa Costadini 

Cruşova hoarâ di Armâni 
Câdzu tu gârţeşti mâni, 

Câdzu tu gârţeşti mâni, 

Di patru ciorbagiaţi ca câni 





* 













' 1 




* 









Di un preftu economu 
Nâsu iasti fâră nomu. 

Papa Costadini mărie 
Nâsu iasti ti spindzurare. 

Tută hoara nu-au dirmane 
Tutâ hoara nu-au dirmane. 
S’ciudusescu micu şi mare 
Micu ş’mare loâ miâtimiazâ 
Tuţi ti limba lăcărmiază. 

Auşu iu s’minduiaşti 
Tutâ hoara nâ u minteaşte, 

Câ are moarte, nu jileaşte. 

S’faţl grecu ti intiresu 
Nâsu iasti protu arbinesu. 

Dibreanli calea Cruşov 

Dibreanli multu şi s’alavdâ 
Z’vinâ Cruşova su calcă 
Zină Cruşova su salcă. 
S’arichească piiaşca s’facâ 
S’aricheascâ piiaşca s’facâ 
Au urtaţ cu cai sli’mpartâ 
Cruşoveanli s’aspârearâ 
S’feaţirâ galghini ca ţeara. 
S’aspăreară ciorbagiazU 
Nu avea iu s’ascundâ pâradzli. 
S’aspărearâ mulier’.i 
In s’ascundă fumeili. 

Plândzea muliertti ş’bârbatli 
S’nu s’facă funiadzâ. 


a 


CUGETĂRI 

U şade bine 

sau ter^eare 
măreţia, nici bucuriile mm 

ale izolării veşnice. i,i<staDU s e sau conto- 

Convenienţele 

Fie considerată altceva de„ât ti d ,„ 

, A a îmbrăţişa t°rţu, sc ărn 

Dorul de a din orS» liu ' tu> 

curiozitate, de a renunţa 
de evoluţie la cel ^ 










24 


D i m â n d a r e a 


LUPTA CONTRA NEOLOGISMULUI 

D. Timeleon Pisani, vechiu ziarist, care, în decurs de decenii 
a scris articole, in care informaţia sigură şi cei mai autentic bun 
simţ abundau, duce. de câţiva ani, prin ,,Universul", o susţinută 
campanie contra conrupătorilor limbei române. Pe aceştia i-a 
căutat. întâi, printre pretinşii literaţi, cari confundă originalita¬ 
tea cu pornografia şi scatoiogia scabroasă, iar stilul cu împrumu¬ 
turi inutile din franţuzeşte: nu se tem aceşti domni nici de ga- 
licisme, creând un galimatias şi un adevărat turn babilonic din 
compoziţiile lor fără inspiraţie şi chiar fără talent. 

A găsit gunoaie infecte la aceşti Kopronimi, beneficiari de 
reclame interesate şi de premii naţionale numeroase, denunţân- 
du-i opiniei publice ca adevăraţi barbari, în stil, iconoclaşti 
in artă. 

Apoi, d. Pisani a cercetat cărţile de şcoală, în cari cei însăr¬ 
cinaţi cu învăţarea limbei române la elevi sau studenţi se dedau 
la exerciţii stilistice nenaturale şi absuirde. Şi aci meritul d-sale 
este însemnat, că.ci, tocmai comedia, satira şi critica au rostul 
să îndrepte greşelile, să fie cenzorii bunelor moravuri şi a limbei 
corecte şi frumoase: ridendo castigat mores. 

Asupra neologismelor, însă, oarecari lămuriri se impun. Până 
unde este necesar sau de prisos cuvântul strein. 

Nu definim neologismul, îi limităm întrebuinţarea. Introduci 
cuvântul strein în limbă, căci noţiunea obiectului sau noţiunea 
însăşi lipseşte. 

In cei ace priveşte tehnica şi ştiinţa, neologismul este indis¬ 
pensabil: aeroplan, avion, dirijabil. Noţiuni diferite, la obiecte di¬ 
verse: aeroplan de vânătoare, avion de bambardament. Zeppeli- 
nul este dirijabil. Apoi avem: hidroavion, biplan, etc. 

Torpilor, contra torpilor., vedetă, cuirasat, dreadnaught, sub¬ 
marin. crucişetor, etc. Fiecare are formă, întrebuinţare, misiune 
diferită. 

Toate cuvintele din sport: match, tennis, rugby, bosleigh, 
etc. Cursele de cai, luptele de box, romane, etc., au limbajul lor. 
Dacă citeşti un ziar special de sport, ai impresia că e scris în 
vo-lapiik sau esperanto. Intr’adevâr cuvintele sunt universale şi 
la toate popoarele. Nu ai de ales. 

In ştiinţă, deasemenea: biologie, zoologie, paleontologie, speo¬ 
logie - nenumărate cuvinte medicale, farmaceutice, anatomice, etc. 

Chiar, cu drept cuvânt, susţin unii filologi, şi chiar critici de 
tot felul, că este indispensabilă cunoaşterea limbei greceşti (ele¬ 
ne) şi celei latine pentru medici, farmacişti, etc., cu atât mai mult 
pentru literaţi. 

Şi, veţi vedea dece mai departe. 

_* -_ rtlba . roniân& am împrumutat cu ghiotura, din franţu- 

^^ ltari - nomenclatură juridică, administrativă, 
etc. ^ei mai mulţi erau necesari. 

Spătarul de altă dată nu mai este ministru de războiu, iar 


25 


Dimândarea 


am 


gradele militare vechi aveau nume slave - r P . • 

scăpat de ele — sau nu corespundeau cu cele de a/ * e 
In limba curentă, însă, imitaţia a ajuns maimuţăreală si Va 
mers prea departe cu împrumuturile. Avem şi nm preţioasă 
noastre, cum avem şi pe preţioşii noştri ■•preţioasele 

Este un curent firesc, în limbă, să scăpăm de slavisme. Ele au 
rămas relicve ale trecutului şi, deci, in expresii, aforisme zicâ- 

tori populare. 

Spun mai de grabă: am speranţă; dar nu pot spune de cât - 
om de nădejde. 

Nădejdea e spălăcită faţă de speranţă, care a devenit un neo¬ 
logism curent. Apoi noţiunile duble au primit chiar nuanţe; la 
cele slave, totdeauna, pejoratlve. Slobod e birjarul, nu mai e omul 
decât liber; libertatea e una şi slobozenia, alta. Propâvâduesc, 
slav, e groaznic, ca armonie a iimbei, prefer, predic, deşi neolo¬ 
gism. Tot aşa slavul priilej (neologism slavonesc) il repudiem 
pentru ocazie. 

îmi plac, la enormele slavonisme bisericeşti, echivalentele ro¬ 
mâneşti; Precistâ nu, preacurata, dar Trisfetiteli. nu; Trei ierarhi 
sau sfinţi, da; Bogdaproste, nu; Doamne, milueşte, da; vreau ca¬ 
ritate pentru milostenie; Sveta Troiţa; Sfânta Treime; Bogoro- 
diţă-Născătoare de Dumnezeu; greceşte: Theotokos. Prcbrezanie: 
Schimbarea la faţă; etc. etc. Chiar traducătoru, vech:u românesc 
al Evangheliilor le-a dat echivalentele româneşti. Sunt, insa. cu¬ 
vinte slave, cari fac parte din temelia limbei, care nu mai sunt. 

în forma lor veche, ci romanizate: .... a npvnd 

Izvor, jale, maica, groaznic, trup, veste, m 

cioban, muncă, praznic, paznic, etC- . etC- , mii noate înlocui, 
mâne, nici un echivalent sau neologism J militară slave 

Cuvintele de admlnistoţ^^a^a^atj^^ 
au fost şterse, prin uz şi pnn evoluţ- * document scris), 

pomojnic (ajutor, aghiotant). P«».e *£•£<*„. ce. 

cinovnîc, funcţionar; cm-breas J, Lt^ectualilor noştri: totala 
Este o veche lacună .In ^ mecani£tn 

lipsă a cudturei clasice. Limba estetu* f^ k!or j imba populară, 

ce se învaţă: cere cunoştinţe a ‘ chiar aprofundarea limba 
poezie populară, zicăton, cun* , ' a arnlC n : a. ritmica generală 

vechi. In ceia ce priveşte arhi ° sau talentului artistuiui. 
a limbei, aceasta depinde de g una « a u două generaţii 
Fireşte că un ovrei, cobor. ntru n oi, căci tot ovrei râ 
Galiţia (de ar fi şi zece, este matOp annonie internă, ce o sug^ 
mâne) nu are simţul bmbei. ^ al j n inaei car ®. se n 5f tlir S i 

cu laptele mamei, —• &el v 1 ai tâ i, peste cei dtnip 

ca o mlreazmă binefăcăto. P g ra iu, ca să cupi- * Ro _ 
peste toată ţara unde sun lrea exclusivă şi e Englc- 

toată şi universul, care sunt £<^ uIul . a Germanului, a Eng 
mân ului pentru limba lui, a France prln 

zului, a Italianului, etc. , jirKSiti de duh şi de ■ ă ma s- 
Ce să mai vorbim de cei‘‘^ a rca faţă de proşti, să 

goliciunea cuvintelor ^gnorantismul cel mal cras. ^ Ju> 

chcze ignoranţa şi chiar i8 nor *‘ un sl necesar, dacă e 
Neologismul se alege, şi e 









Dimândarea 


26 


Stupid, dacă e luat alandala. Marii tragici învăţau deda Hom* 
Heziod şi cei vechi cum să scrie. Zeci de mii de versuri n P d• 
afară erau comoara cunoştinţelor'lor limbistice, în afară hoLk 
vorbită şi învăţată. e llmba 

Tot deda Alexandri, Eminescu, Bă'lcescu, Cosbuc, Odobe.m, 
Costache Negrutzi, etc., vei învăţa limba românească adevărata 
apoi, coborându-te la graiul popular, la cel vorbit, la DroDrsta 
experienţă şi dibăcie. p - a la 

Ca şi in artă. o limbă o ştii sau nu; mediocrul nu există Ce' 
care nu ştie să scrie este un ignorant sau un prost. Tot ce e<ue 
neînsemnat, însă, nu ne interesează, nici in viaţă, nici în litera 
tură. O dovadă elocinte de cât voiau înaintaţii noştrisă &££ 
bme uimba strămoşilor şi aii celor mari ai zilei, este mărturia lui 
Ion I. C. Brâtianu, care. ca elev de şcoală, era dus la Senat de 
ilustru! lui tată, pentru a asculta pe Maiorescu, chiar atunci când 
îi critica politica. w *“° 

Alexandri. întrebând odată pe Maiorescu, de unde şi-a oro 
curat această elocmţă strălucită, şi acel verb românesc armo- 

MaJistm Vaţând PB d!n afară baladete D ' tale “- i-a răspuns marele 

ION FOŢI 


SPIRU P. LAMBRU 


ŞI 

CĂLĂRIŢI PATRIA LUI 


de V. DlAMANDI-AMINCEANUL 


CAPITOLUL I-iu 


trage S orSme a L d?i b ^’ CU renum ' e mondial ca om de ştiinţă. îş> 
Călăriţi ° *11 a dm . comun a curat aromânească Calaru — zis şi 

din ţinutul AsBronnTfl 21 unmar€ rol printre comunele aromâneşti 
intitulată' OmnfrJ^îr 11 * ! ’ Care formeazâ o confederaţie aparte 

ocZtiuif: fS ia ton viaho horion ^ caiaru 

voiuintercala n ' Pe viaţa °Perele lui Spiru Lambru 

greci si străini acest ba 5 ltol citaţiie celor mai de seamă scriitori 
meritat comunt caS despreEpir ^ Thessalia au lăudat bine 

_ Tat& cum se exprimă Pouqueville -’): 


Revista Dimândare^un poetul Gheorghe Z^locosta •" 

2) F c H i. pJ °- m din luna Noemvrie 1937 
•artea VI. cap l D ^ T qaev;u ‘ e : Coyage de la Grece. Ed II a, » 

P ' 11 p - â49 ' Libr Furoia Didot. Paris 1826. 




„La plus touchante hospitalite m’v attendait- h., , , 

„frdre avait sejournă dons la meme maknn^’^, tols raon 
. hâtes et Ies plus riches negociants empre-^ăs a meS 

..non de vains ăgards, mals une amitlă f?anche et ™ncăre™° 

Tot Pouqueville la p. 30 se exprimă astfel: * 

„La viile de Calarites telie qu’elle existait en 1815 comptait 
„cinq cent quatre vingt famiOle , Valac.ues etablies dans un site 
„plus propre a servir de repaire aux aLgles et aux vautouirs qu’ă 
„des hommes. Group^e par dtages depuis la rive â cause des 
„abimes, el’.e s’ătend dans un dăveloppement de s;x cents toises 
„sur le versant meridional des Mont Padoură Moure (Padoură 
„Moură Însemnează ..Pădurea Mare") on dit que le choix d’un 
„pareil âtablissement fut inspiră aux Valaques par le dăsir de la 
„conservation de leur liberte et de la necessite plus'impărieuse 
„encore de vei'ller â leur surete personnelle contre Ies entreprises 
„des barbares et Ies derniers empereurs d’Orient qui traita ?nt 
„leurs sujets en peuples conquls. Par leur positon Ies Măgalova- 
„chites s’etait mis hors de la vue des conquerants et iis n’aspi- 
„ralent qu’ă l’oubli lorsque quelques huttes des bergers baties â 
„l’extremite du Padoură Mou:e prirent vers le commencemtnt du 
„treiziăme siăcle le nom de Calarites â causa de belles eaux. qui 
„coulent de ses rochers 3 “. 

„La tranquillite dont on jouissait le temps et l'lndependance 
„ayant attiră de nouveaux citoyens dans cette colonie comnu- on 
.n’avait pas de terres â cuiltiver Ies hab tants s’adonnărant aux 
Uoins des troupeaux. La popalation s’etait actrue 
„strie, on btablit des liaison de commerce en ,*îî.‘mo 

„beurre et Ies (romages aux-viile* vo^lnes qudflues wtr« pro 
„duits aux marchands des Scheae* ^ du % , pird , j^tait 

„avaient alors des facteurs repandus5 ju Q f lt le po il de 

„par le canal de ces hommes que la france acn ^ ^ “ j6cle 
„chăvre et Ies toisons des troupeaux ^ " prot juits â Mez- 

„de Louis XIV. elle ava’t un entrepdt de ces pr 

zovo ^“- MoihA.i se PXDrimi astfel'): „Cala- 

Scridtorul grec Paron ca Matheu se e P^ ]acuitonlor pen tru 

„riti, e un târguleţ însemnat^ prin trecut S ’a Înfiinţat o 
„comerţ şi industrie. Din mjj o e s<a pătrat până in I 826 - 
„Şcoală demnă de renumele ei ş . menţionează: An as tas e 
..când s’a distrus târguieţul. Ca daşcăfl palamas şl care predă 
„Becari din M.solonghi, disc polu 1 al he protopiesbierul 

„până în 1812; apoi urmă până in 1821 o. 

„Sguru, elevul lui Constantin auditor istoric al Ep .. ru ‘ u „' , u 
Aravandinos. cel calarului în remarcabila ^a 

istoriseşte astfel Însemnătatea ca 

crare ti ) : 


3) 


In această pr^^^^j^uituraî al Aromân 


*vrf“? r rLSlo.Tn-«”“'‘ 


era re a lui intitulată : 
cureşti 1812 


-—.- . i 1Ig tn lucrarea 

treşli 1812 . . fapt voiu reven: pe w * curfind 

41 Asupra acestui insem ^ o) c3re va ?inoprf W* 1 

despre Monografia ‘ : ^ na p . 72, 73, u . ^—70. 

5) Caranica Matheu Ep «u, t- » P 

r» Aro.ronHinOS: I 












28 


Dimândarea 


„Călăriţi orăşel din Epir, situat pe muntele cunoscut sub nu¬ 
dele de Poliana, deducândusse că ar fi vechiul Polyanon Aproa 
„pe de Călăriţi, distanţă de 4 ore se află cel mai înalt munte din 
„Pind numit „Cacordiţa", de unde se zăreşte Marea Egee şl Marea 
„Ao'riatică. Calarioţii sunt de origină vlahă, cari de mult s’au ci 
„vilizat mai mult ca oricare alt centru vlâhesc din Epir şi Thes- 
. .sa li a. Acest orăşel în timpul perioadei lui Aii Pasa, strălucea prin 
„mulţime, prin bogăţie şi prin măreţe clădiri. Locuitorii comer- 
„ciau în mare parte prin pieţele Europei. In timpul când Aii 
„Paşa era împresurat s’au refugiat în Călăriţi, ca într’un sigur 
„adăpost, o mare parte din familiele Ianiotice cu tot avutul lor 
„şi deoarece apărură în curând semne de revoluţie, Turcii din 
„lagăr se năpustiră şi distruseră oraşul, prefăcându-l in "ruină 
..Apoi puţini câte puţini se inapoiară, bine înţeles, aceia care pu- 
„turâ să scape, populându-se abia cu jumătate din primii lo- 
cuitori“. 

In această privinţă iată ce ne povesteşte Pouqueville 7 ) : „La 
..viile vois.ne de Syraco, qui la fermet^ d’un de ses citoyens, 
„nomme Codetti, sauva dans cette circonstance, imita l’exemple 
„de Calantâs. Les habitants aprâs avoir embrasb leurs demeures 
„sagneient ies montagnes de la Lolopie qui dtaient encore cou- 
. vertes de neige et rejorgnirent par des sentiers connus d’eux 
„seuis ies Caîaritâs en faisant prăvenir les villages de l’Anovala- 
„chie de se tenir sur leurs gardes. Iis formârent ensuite des camps 
„ou les diveis bourgades se rendirent et aprăs avoir errâ durant 
„\ing c.nq jours pour reunir les populations au d&Lâ du Pinde, 

” . anrivârent suivis de leurs troupeaux montant plus de quatre 
„ymgt miile tâtes de ibâtails dans les forâts de l’Etolie, asyle de 
„tout temps favorables aux opprimbs“. 

Iată c s ne istoriseşte istoricul Tricupi «*)„ participarea Vlahilor 
Aspropotamite ia isbucnirea revoluţiei din 1821. a calamităţilor 
şi nenorocirilor deslănţuite pe capul lor. 

„Locu.ţorii impilaţi, înglobaţi în dări şi insultaţi de Turci, în- 
..demnaţi şi de către aceia care doreau revoluţia şi anume: Con¬ 
stantin Ţurţuri, Protcpapa Sguru, Ioan Coletti şi Nicola Ianicu, 
,se invoiră să se revolte, chemând pe furiş in ajutorul lor pe că- 
„pitanu. Ianache Rangu, care sili pe Turci de sub comanda lui 
„i'remeti să plece nesupăraţi după înţelegerea făcută. Aceştia in 
„re.rag.-re întâlniră pe druim armata care venea spre cele două 
„comune sub comanda lui Hurşid Paşa şi aflând de cele intâm- 
„piate se inapoiară. Serachioţii păzeau drumul ce ducea spre 
”, xiî * ru întâmpinarea celor ce veneau; dar aceştia găsind 
„ca ca. uză pe iocuitoni satului Gocisitea, 4 ore departe de Seracu, s 
’t^ land tr l e ' cur ^ 'Printr’o potecă şi prinfcr’un loc nebănuit, lo* 
P i, n ? a ?, te P tat s Şi pa la spate pe Serach'.oti bare păzeau 
’ n 5 U ‘V pe ,goană - In acest interval de timp restul locui- 

”lor‘hirmi f c ? mune grăbiră să pue la adăpost enormele 
” _ 1 n^ ind şi ei şi căpitanul Rangu înfricoşaţi, desperaţi 

a» • c t u ; t - 11 ' C ' V - cap ' IV - pag - 562 * 

XVI Nota 3, Atena 1888^ Istona 1:3 EUnvkis Epaoastaseos tu 18? 1. 


29 


Dimândarea 


„şi ca vai de ei. Numai armata lui Yerohainma«^ at „ 
„rămase destulă vreme, luptând vitejeşte având L S .u ani# S 
„palicari. Aşa dar. Turcii ocupări cele doui comune ii i Sre 
.de sânge, le araeri, ie pridari de restul 
„zând numai opt din ei“. s ' p in 

Cei bănuiţi se refugiaseră in Insula Corfu dar fiind goniţi si 
de acolo de Englezi care stăpâneau acea Insulă, simpatizând cu 
Turcii, cerură azil Sulloţilor. 

Atât ia lupta Serachloţilor şi Calariţilor, cât şi la exodul dela 
Misolcnghi. a uciderel iui Riga Fereu, a lui Caciandon st a multor 
altora, tot Efialţii au jucat mârşavul rol de spioni şi de trădători, 
meritaţi să fie pironiţi de veci la stâlpul nelegiuiţilor ca nişte 
cobre veninoase. 

Tot Spiridon Tricupi, reproduce o scrisoare a lui Ibrahim 
Premetti, către Constantin Ţurţuri cu data din Calarei în ziua de 
4 Iulie 1821, aşa că, la acea dată Câlaru nu fusese încă distrus- 
cum indică Cutalexi ziua de 30 Iunie 1821. 

Hertzberg 10 ) pune distrugerea Calarulul in luna lui Iulie 
1821; iar Lambrldu u ) luându-se şl el după autobiografia lui S 
Manari, .fost pe atunci Directorul Zosimei Sholis dm Irnina, no¬ 
tează distrugerea Calarului intra 10 şi 13 Iulie 1821 

Soiru P. Aravandinos. fiul autorului Hronografia tis Epuu 
publică în lucrarea sa intitulată: „Istoria tu Aii Paşa Tepelenis 
(Atena 1863) o părticică din scrisoarea tâ distru- 

anul 1865 lui P. Lambru, ta-tâl lui s P^ u . La reeac^iarlşi nu 
gerea Calarului a avut loc la • sau 8.Iulie 1821. ce 

corespunde realităţii. K . <t - rio „ comU nei Ljngbiades 

Intr’un vechiu Mineu aflat in bise^ca 

le lângă lamina, se află scris In i tm caJanb 

1821. Iulie 10, luni dimineaţă. ^Ltrus _ } M{(J când is - 

Aceastâ zi de luni corespunde 

bucni Revoluţia. nnrticiDarea Vlahilor Asprcpo- 

Piind aşa de interesantă a . a . p PXD edltiunea gener&lulu turc 
tamiţi la Revoluţia din , 1821 m ^ie istoric englez Finlay 1 ) 

Kurşid Paşa. reproduc cele scrise de mareie 

asupra acelor vremuri re derind transquillity an ordre 

«z st 

Nearlv simultânc ously rivcr of Arta» •■tit 

„chlan population in the V:i iley, of the 

„chian popuUition m the P ; ţh0 ^ atld men und ^ d the armatoli 
„toott uparmes. About tnee - ide Thessaly , b.u ; sul- 

„of Nicola Stumavi theer sUbnnssiontothe 

„of Agrapha havUig already^mode and compe 

„tan, joineda body ot Musuun 

-- , , ■ Greceşti tr«<^ R ««»>. 

10) Kertzberg: I stor;a RtVO ‘ * ţa . M tovo P Seraco 

lidu, p. 183. ... ipirotica M ° U ' 

11) Dr. 1- Lambridu - « lV D ÎSW. Oxford 1«*-' 

p. 68, nota I. Atena 1881- „ t. VI. cap. 

12) Finlay : History of G.ec 

















30 


Dimâudarea 


„VlahorhoriatBemain at home on the defensive. In the mean 
„time the Turks of Trikkala quarded the passes of Klinovo and 
..Portais and a body of Aibanians detached from Kurshid câmp 
„renforced by a portion of Ibrahim Premetis troops advanced 
„in the valley of the Aspropotamos, on the 12 th August The 
,.Turcs of Thessaly forced the pass of Portais at the same time 
„made their submission delevered ab thein armes and reocived 
„tickets of protection from Khurschid who declared a general 
„amnesty reinstated every man in his private property and 
„restored to the communities the full excereisie of all their pri- 
..vileges. Considerable credits due to the seraskier for his mili- 
.vtary combinations and political moderation devine these ope- 
„ration. but nis succes in re-establis hing the Sultans authorities 
„wer the Christians population in the dn the range of Pindus 
„was ungecerteonally greathly assister by the rapacity of the 
„insurgent leaders and of the greek troops who entered these dis¬ 
trict. They plundered freends as well as foes and carried of the 
„working oxe, of the Christian peasantry as well, as theyr skeech 
„angoats". 


Opera de artă şi influenţa ei asupra societăţei 


Din vălmăşagul de impresii, pe cari le culege zilnic,, ©e-1 r㬠
pesc, ce-1 entuziasmează, îl fac mândru şi trist, din puternica con¬ 
stituire a naturei sale sufleteşti, din visurile sale solitare, din ex¬ 
perienţele sale, artistul coordonă, idealizeazâ. făureşte, concepe 
opera de artă. Muncă titanică .dezinteresată, în inconştientul 
fiinţei sale, din curiositate, din exuberanţă de viaţă, din necesi¬ 
tate. Pire ce nu poate trăi decât din iluzii, din simpatia cea mare 
ce o răspândeşte peste toate lucrurile, din patima iubirii pentru 
toţi care-1 face capabil să priceapă totul, sâ-1 pătrundă, să-l în¬ 
călzească la pieptul său şi astfel purtând făclia luminii in sus, 
oamenii, idealul etern o viaţă aşa cum trebue trăită, aşa cum se 
prezintă, aşa cum ne-o închipuim că este 

De aceia artiştii sunt reprezentanţii cei mai aleşi ai neamu- 
nlor, sufletele lor sunt harpa eoliană a vremii, rezultantă tuturor 
sforţărilor a tuturor dorinţelor, a tuturor veleităţilor: operiie cele, 
mai glorioase din istoria popoarelor, cele mai senine şi cele mai 
bogate in isbânzi morale şi naţionale, au dat naştere celor mai 
mari artişti. 


' “-Se plimba poate, în curtea sărăcăcioasă a casei sale, cuîui 
dat in gânduri şi furat de visuri; îşi amintia curtea strălucitoai 
e bogăţie, de mărire şi de mândrie; evocâ gesturile fine şi stt 
îate ale prinţeselor, ale prinţilor de coroană, ale ducilor, al 
StJălX 88 ? 1, pudrate 151 g in €aşe ca nişte păpuşi, — şi sta adân 
vata, J?®*«tea iui aristocraţia aceia puternică, galantă < 

fericit» J 5 rtfă .’.. inzest ' rat ă cu una din cele mai luminoase şi mî 
■ enciue educaţii ce s’au văzut vr’odatâ. Şi creia astfel divina fl 




31 


Dimândarea 


gură a Monimei, dragostea neinfrânatâ si nefiinţa „ „ „ . 
lupta dintre datorie şi patimă, conflict sufletesc ÎJpÎu 
truge totul in juru-i, schiţa pe drăgălaşi Tfiapn^™ car ?. ds ' 
şi cruda Athalia pe fermecătoarea Estera şi celelalte*^ ° rg0 hoasa 
Cât de mult a Iubit pe oameni acest delicat suflet de femte 
care plângea la cea mal mică supărare a altora! 

Iar cavalerismul, educaţia desăvârşită, frăgezimea şi nobleţă 
sentimentelor n’au devenit şi n’au fost calităţi ale rasei franceze 
şi ale operei lui Racine ! 

La un anumit anotimp, când natura e plină de flori şi de mi- 
rezme, când izvoarele curg limpezi, murmurătoare. băsmuind fe¬ 
ricirea iparadisiacâ a primei perechi umane, a celei dintâi iubiri, 
când cerul este aşa de c’ar, când clopote vestesc turmele urcând 
pe coamele munţilor, când cavalul cântă şi văzduhul pare Încre¬ 
menit ca un smaragd uriaş atârnat de infinit prin frumuseţea ce¬ 
lei mai dulci zile de Mal, când arborii şi pomii freamătă veseli, 
când stelele răsar pe boilta pironită ca fecioare ce cată de după 
storuri la bucuria vieţii şi la ascunsele ei plăceri — deodată apare 
privighetoarea, cântăreţul care farmecă, cucereşte, Inviazâ, însu¬ 
fleţeşte. sternizeazâ: e solul ceresc, sufletul naturei 

In orele lui singuratice, in tumultul puternicilor sale zvâcniri 
de sentimente nu va fi răsărit in mintea lui Goethe silueta une 
prietene adânc adorate şi in veci inatacabile şi pure care 1 Ron.se 
gândurile rebele, îi păstra patima năvălitoare cu vorba ei d 

convingătoare şi pătrunzătoare?... . conceap a pe 

Şi .astfel o întâmplare a vieţii l-a dat prilej să conceapă p 
femeia ideală şi curată, binefăcătoare şi senină pentru viaţă, a.. 

este Ifigenia luii. „„„îaita lume 11 face pe art*st 

Această preocupare continuă cealal lunue. viata 

să se depărteze de realitate şi ^ducă paralei, 

de toate zilele şi viaţa idea», a v sunior , onali( obie ctivi. 

De aceia în opera lor , art e îiL lucrurilor cum spune Scho- 
contemplând ideia platonică,. e haosul lucrurilor trecătoare tot 
penhauer, alegând din guno.u totu j sllb specie aeterni. 
ce-i etern omenesc în ele. P r p reocupâri'e materiale ale 

Inspiraţia îl înalţă şi-l de -\ s& c ar.te, ascultând arI Jj oril . 
acestei lumi; acolo artistu. po gloria, dureri c Ş 

sferilor, pe nemuritoarea iubita ‘ suf;etuiul nostru, 
bucuriile .triumfurile Şi d ţ n>are naţionalitate, e numal ’ , ul 
Şi în aceste clipe artistul naren a v durltei e e 
ştim nici clipa când a vereunle problemelor existent 

sufletului, profetul naturei. des.ega C â 

este frate cu etei ' nlt , ate .^ le existenţei 11 dobo 1 ar , â vi at P toarsă in 
Ce-1 pasă că P^ 0al ^ o e a X rcâ întreaga lui 
răutatea şi invidia 11 In 5^{S^a lui e «^fUJiSwîl 

nopţile de veghe, că toa ă Vanitatea £oriel n ‘ g j hetoartl 

tinţa semenilor e departac» ram «.Dece? Dar P« * In nop- 
propriu? El cânţi ca , pen tru ea c&nd Ante viaţa» imensul 

nu cântă şi pentru e ^- ” ii9 o indeamnâ sâ câ MUl en ergieJ 

ţile splendide ale P rin ^"L r sl atracţie a naturei^ lzbân zile 
farmec şi gigantica putere ^ Infrâ ngertle, toa 
acumulate, toate dorur 
















32 


Dimândarea 


toate bucuriile unui individ şi ale unui popor se revarsă din su¬ 
fletul artistului, din strunele lirei sale vibrânde, încăpătoare şi 
capabile. în cântul ei să înfiripeze gânduri şi jale. iubire şi ură?... 

Căci arta singură este conservatoarea marilor virtuţi şi crea¬ 
toarea izbânzilor morale. 

Ce armate puternice nu vor fi fost comandate de Ramses a) 
Il-lea Egipteanul, ce victorii neînchipuit de măreţe nu vor fi fost 
■repurtate de Nabuchodonosor Chaldeanul, de Teglatpalassar Asi¬ 
rianul — sau alţii — dar toţi laurii lor s’au veştejit, de-abia câte 
un savant răzleţ mai desgroapâ, din ruinele trecutului frunzele 
împrăştiate ale coroanei lor moarte!... 

Ce ar fl fost răsboiul peloponesiac în comparaţie cu marile 
răsboaie ale imperiilor asiatice din antichitate, dacă n’ar fi fost 
reflectat în artişti şi în cugetători neîntrecuţi, simţit de ei şl 
scris de ei! Dar răsboiul peloponesiac d-a purtat Atena, ce ducea 
mai departe, spre progres, făclia culturei şi a civilizaţiei fiindcă 
războiul peloponesiac a fost descris în vicisitudinile lui de unul 
din cei mai mari istorici ai lumei, Thucydide. Şi o frântură de 
Cupido praxitelian, sau un braţ de statue de a lui Phidias un pa¬ 
saj dintr’o operă pierdută a lui Sophocles, ne interesează mat 
mult, poate decât toată 'literatura sau romanele chinezeşti! 

Artiştii greci au vorbit în numele culturii, au apărat patri¬ 
moniul inalienabil al sufletului omenesc, virtuţile sale nobile, li¬ 
bertatea sa, avântul său, mărirea sa, eroismul, durerile sale Şi 
aspiraţiile sale veşnice. Toată gloria lui Gengiskan nu valorează 
cât două versuri din Eschil sau Goethe ! 

Tot ce e în general uman, pornit din interese meschine, din 
egoism făţarnic, in spirit de vanitate gloriolă sau negustorie, este 
vulgar şi neînsemnat in artă. 

P. SERENA 


AFORISME 

Diletantul este un receptacol de impresii şi un ecou ; artis¬ 
tul este o bobină electrică de recepţie şi un far de proecţiuni. 

Filozofia începe suindu-se pe cel mai înalt pisc, sfârşind 
prin a ne coborî pe marginea unei prăpăstii. 

Cea mai turburătoare fiinţă pentru un bărbat este femeea 
şi cea mai turburată de multe ori tot dânsa. 

Cugetarea este un venin pentru cei ce o creazâ şi miere 
pentru cel ce o gustă. 

Văile, colnicele, câmpia, pădurile, buruienile strigftt^u 
Muntelui înalt: „eşti van şi nefolositor". 


Cântic 

Jilos apuni luna 
Pri lăi păduri di chini 
Ş’ cântări di ghioni suschiră 
Pi galbinili chilini. 

Când bat ţlurili’n golnă 
Plâng cruţ li la tâburi 
Iar pri tu munţi se-aştearnâ 
Fluria dit Hanuri. 

Pri dzenuri amuţăra 
Azi cloputli di oi..., 

,Ş’ţc lăcrâni lăi nas vearsă 
Pri tu ubor, la noi! 

Grochi lăi di miryiuloaie 
Agiumsi lailu Pind 
.Şi truplu-li erm ş’lu tindi 
Tu-a plăngului murmint. 

— O, cum vă cheari ţara 
Ş’căntărli-nâ di ani...; 

V’amână mult iar si-lasă 
Pri muntă, căpitani ? 


D i s f u 1 i a t â 

Vâzesc pădurii di arini 
Uscati-s florii ţoati 
Iar frândzâli dipriuna cad 
Di toamnă — «scuturaţi. 

Pi ţerlu laiu şi ’ntunicat 
Nu s’veadi lună, steaua, 

Mas norii cari fug 
Ca puili di turtureaua. 

calea mari chipuri! doa „ 

Ş> cârvaniU se-auv 

si cât <li dulţi cant» Ji P 
Ş priţ cherun lai, flulfl 

ăla Pinilul i* r Cr ” 

Şi fâră-a lui umblata, 

Z» , inima di 













34 


Dimândarea 


ARISTOTEL VALAORITIS 

Unul din cei mai mari poeţi ai Greciei moderne a fost Aris¬ 
totel Valaoritis. E un fel de Alexandri a:l Grecilor. Opera lui e 
din cele mai populare. Era de origină aromân, lucru pe care nu- i 
nega nici el ”, 

Iată un articol publicat in Messager d’Athenes cu data 8 
Noembrie 1924. datorit ministrului instrucţiune! publice din 
Grecia, de atunci. Th. Vellianitis: 

„In momentul când luai portofoliul instrucţiunii publice o 
Mită de ani trecuseră din ziua când se născuse Aristotel Valao¬ 
ritis Universitatea chiar se hotârise să celebreze acest centenar 
şi insula Leucada (Santa-Maura) era să-i ridice pe una din pie¬ 
ţele sale, efigia in marmoră a ilustrului ei fiu. Aceste solemnităţi 
au fost amânate pentru la primăvară. Dar syllogul literar 
..Pamassos“, al cărei societăţi Valaoritis era membru, a ţinut sâ 
n ulase neobservată trecerea datei reale a centenarului fără a o 
comemora. Solemnitatea literară a avut, deci, loc ieri. 

„Opera lui Valaoritis a fost in multe feluri comentate. Chiar 
acum patruzeci de ani. cu ocazia unui concurs dramatic, al cărui 
raportor a fost Emmanuel Rhoidis, s’a pus in discuţie întreaga 
poezie neogreacă In această critică a fost târit şi poetul din 
Leucada, ale cărui versuri era pe toate buzele: o lungă polemică 
s’a încins intre Rhoidis şi Vlahos. S’au publicat teorii conforme 
cu ccmcepţiunile estetice ale timpului, Rhoidis susţinea cam ur¬ 
mătoarele: Valaoritis, poet veritabil, şi-a prăpădit talentul in¬ 
ventând obiceiuri, sentimente şi o limbă nouă. Se gâsia în afară 
de mediul social şi estetic al contimporanilor: el nu corespundea 
ideologiei contimporanilor. 

Aceste teorii nu erau noi. Cel mai mare apărător al lor era 
Belinski, criticul care a orientat literatura rusă modernă. Be- 
Unski susţinea că literatura pentru a fi demnă de acest nume, 
trebue sâ reprezinte ideile şi interesele contimporane: ea trebuc 
sâ urmâriascâ un scop politic şi social. 

Dar tocmaii poezia lui Valaoritis, deşi luase subiectele 
dintr’o epocă anterioară independenţei greceşti, viza o mare 
ţintă, pe care n’a încetat- de a fi a lui. Tindea sâ serviascâ Marca 
Idee, in care Grecia a trăit cele patru secole ale ei de sclavie Şi 
care nu fusese încă realizată numai prin eliberarea unei părţi a 
'eritoriului elen. Valaoritis era continuatorul acestei politici- 
Operile sale reflectează tradiţiunile, ideile, ţintele cari diriguiau 
statul elenic. Prin urmare, din acest punct de vedere, Valaoritis 
se găsea in deplină armonie cu teoriile lui Belinski. 

Toată viaţa sa, ca poet şi ca om politic, a petrecut-o in ser¬ 
viciul idealurilor naţiunii. 

Criticii atenieni n’au avut, poate, sentimentul acestei situa- 
ţiuni. Dar e incontestabil că nu s’au coborit la temelia sentimen¬ 
tului popular. Ei judecau după impresiile cercurilor pe cari * c 
frecventau. 


Dimândarea 


— _ _35 

Toate sforţările rasei elene tindeau snr P „ 
nală Aceste sforţări erau pricinuite şi pSn poezft^- naţlo ‘ 
tica lui Valaoritis. Poetul nostru lşl tormase P onhlm ? poli * 
gerlle studiind istoria, până atunci incomplet P cunMcîttî Vln ' 
ţiunil greceşti sub Turci. Ea e dovada perpetuă ci nic odS 
Elonizmul n a încetat de a lucra pentru eliberarea* sa lt 2 S 
afară de opera săvârşită de cărturarii acelei epoci “mai 
altă clasă de Greci, Armatolli şl Kleftil cari, nu s’au supus nW 
odată sub jugul turcesc, păstrând nestins sentimentul naţional 
şi tradiţiunea greacă. y 

Idealul consistă în întrunirea tuturor grecilor lntr’un stat 
liber, ideal susţinut de Aristotel Valaoritis ca poet şi ca orator 
în Camera ioniană. 

Nu poetul era în afară de mediul naţional, ci erau criticii 
cari m’au pătruns nici odată nici ideile, nici sentimentele nici 
filozofia poporului". 

După acea Vellianitis se ocupa de lupta lui Valaoritis pentru 
alipirea celor şapte insule ILeucadia) la Grecia şi-şi lnchee ar¬ 
ticolul: 

„In tot timpul luptei pentru eliberarea patriei septinsulare, 
Valaoritis a fost unul din stâlpii de seamă ai mişcârei naţionale. 
Când unirea s’a făcut, Valaoritis in a doua Adunare naţională a 
Grecilor, în numele deputaţilor ionieni, a spus intr’un admirabil 
discurs: „Ionienii vin să samene pe pământul grec ca sâ vadă 
încolţind principiile Marei Idei, pentru care au trăit şi pentru 

care s’au născut". , _ clint 

Astfel, poezia şi eloquenţa cântăreţului din uc ‘ H “ tism 
inseparabile .Ambele au fost inspirate de acel ş P 
arzător, pe care omul al cărui centenar,l-am sârp 
Noembrie 1924), l-a introdus in poezia Greciei. mari poeţi 

Incontestabil că Valaoritis este unul dm ministrului 

al Greciei moderne. Am reprodus mal ‘tanţei poetului şl 

instrucţiunei publice din Grecia, asupra P 
asupra marei influenţe a operei sale. refugiase In 

Valaoritis era de origină aromân. Farm era ţintuit d? 
insulele ionice, în Leucada tocmai can• xiranulul din 

tirania tragică, — jafuri, omortiri in d t|pftrls€ groaza fugei- 
lanina. Aii Paşa Tepelen. In mintea im se > v to con tra creş¬ 
ti agediile fără seamăn, omorurile fJgjgJ* ‘ ^utul de apărare 
linilor! Pe atunci biserica greaca mt™chiP Marea Idee 

a! creştinilor contra barbariei aslatl °f or [nţj toţi creştinii din 
eliberare a grecilor, intre cari erau cuprinp ş . simb olul de» 
peninsula Balcanică, era cuvântul de 0 d ‘ ân \ Uu i musulman? 
bertate. In această şcoală a urei fU liber tate, drept ş 
a dragostei pentru Grecia. El * a . d ?;.,^ or itis. , . pr a In 

turnare, a fost educat Aristotel ‘ independentă ? sub 
In tinereţea lui. Grecia devenise JfiJ C arl sufereau 
ochii Iul naţia la care trebuia s- . rft n m bâ 

Jugul secular turcesc. , eX preslvâ şi P°P, 1 r0 mănl 

In poezia lui cânta, in cea matl «*P , n mftre 
greacă, eroismul armatelor şi • c ^ n ta vraja 
cânta munţii neguroşl al Plndulul. 









36 


Dimândarea 




acel Epir şi din acea Tesalie, cari au fost leagănul Românilor 
dela dreapta Dunărei. or 

Prin Valaoritis. prin Zalacosta din Siraco, prin Lambros 
prin Anghelos Vlahos — ca să nu vorbim decât de cei mai d“ 
seamă. — prin Coletti, marele o mde stat, prin Averoff, Baron 
Şina. şi alţi mari fi.antropi, prin nenumăraţi luptători, în epoca 
Independenţei şi in epoca renaşterii nepreţuite elenismului si 
Marei Idei. “ 

La Kilkis, un regiment de evzoni în 1913. a cucerit fortifi¬ 
caţiile bulgare apărate de armata generalului Ivanoff. Tot ro¬ 
mânii au luptat cu eroism şi jertfe nemai pomenite, când poli¬ 
tica internă nefastă dizolvase moralul armatei din Asia Mică 
Românii au apărat pe câmpiile Anatoliei ultimul punct de rea¬ 
lizare al Marei Idei, care s’a prăbuşit pentru vecie. 

Intemeetorul limbei greceşti moderne şi poeziei greceşti 
advărate este Valaoritis. 

SIMEON RUFU 


DIVERSE 


Să apari, in aceste timpuri grele, este aproape eroism. Ne 
zbatem nu numai să scoatem material . cheltuelile de întreţi¬ 
nere şi tipar, ci, ne trebue şi manuscrise cari să corespundă 
scopului nostru, altfel, de ce am mai apare ? 

Romanii de peste tot, ca şi omenirea întreagă — spre 
a nu fi egoistă — suferă din greu. Cei de peste hotare duc o 
viaţă de tragedie permanentă. Este o extincţiune lentă, dar 
sigură, a elementului românesc din Balcani. Nu măsurile ad¬ 
ministrative, şicanele autorităţilor dominante contribue la 
dispariţia treptată a Românilor. în teritoriul ce-l deţin de 
milenii, în Balcani, ci acea criză economică şi financiară fără 
precedent, care-i smulge din cuiburile şi, împinşi de grozava 
*ara,cie pentru un colţ de pâine . se pierd în massele popoarelor 
majoritare pe unde locuesc. Printr'o nouă sclavie, omul de¬ 
vine fiara secătuită ce nu-şi găseşte hrana decât supunăn- 
u şi grumazul zgardei de oţel, ce-l supune pentru totdeauna 
i- pierde chiar după moarte, pentru a-i vinde pielea. 

MOARTEA POEZIEI!... 

lată un subiect care nu este lipsit de actualitate, 
fost nuc e eE>oclle de tranziţie — cum este si a noastră — * u 
J2 st 5 U S^f.P°f i ei. De altfel istoria ne este martoră în a- 
P ţâ. îmbogăţitul anagramat sau parvenitul amo- 


D imâ ndarea 


37 


ral n’are timp să se ocupe de limba Muzelor si se declară 
împotriva oricărei culturi. 9 ueciara 

Numai că poezia se răzbună, ca şi acele temple părăsite 
ale zeilor, cari omoara credinţa, entuziasmul, virtutea n£ 
bleţea şi sentimentul de sacrificiu. 

Epocile materialiste cari dispreţuesc poezia — adică tot 
ce este mare şi nobil în sufletul nostru — se condamnă pe 
ele înşile. După moartea poeziei latine au năpădit barbarii, 
cucerind lumea veche, izgonind pe poeţi sau pe creatori? A 
murit prea de timpuriu Atena, pentru că nu i-au avut; s’au 
dus fără urmă: Ninive, Babilonul, Egiptul, Cartagina şi al¬ 
tele : căci, în fond. ce este poezia? Unii cred că ea-i acele 
strofe ultramoderne, produsul unor creere anormale sau elu¬ 
cubraţiile imei minţi incomplecte! 

Desigur că poezia este versul, etern şi perfect — nu’i e- 
tern, ce nu este perfect. Poezia mai este şi ceva mai mult. 
Dragostea omului pentru meşteşugul lui; entusiasmul mun¬ 
citorului pentru opera lui; fanatismul bijutierului pentru 
lucrarea lui; a omului de ştiinţă pentru invenţia lui; a artis¬ 
tului pentru plăzmuirea lui supraumană; a generalu.ui pen¬ 
tru făurirea victoriei lui. ... , 

Poezia este eflorescenţa nemuritoare a tine, *J : * > - 
mă verii, a marelor idealuri, este monumentul spmtului m 

eternă ascenziune. . , Rnnv . a înflorit 

Plin ea s’a creiat Atena, s'a .ncheg a t Roma a ° 

Renaşterea şi a dat roade epoca moderna, 
rioadă istorică n’a bănuit! . „ nnv inceri de idei, 

Oboseala de după război. ■«*»£ 0 cea- 

spectacolul desgustător al canalie, . _ căutarea unui 

nului, e mai obraznică in timp irnperiaiisrnului râz- 

nou ideal social al masselor P U1 Î s te revere ul monedei, 

boinic sau a pacifismului darama 1 ,j - a spiritului. 

— toate acestea au contribuit cre itor cu demagogul de 
In genere, nivelarea gen»»!" 1 ^ privilegiilor, dispariţia 
bâlciu, împărţirea prea ne di e p jgtoiie, desmăţarea , 
ierarhiei, bazată pe tradiţie Şi 1 P crea t starea de lucr . 
ralâ prin destinderea disciph . • z j a naţionalitatea şi 
care atacă rând pe rând, relig . ’ no eziei 

dividul ca entitate spirituala. însă un amurg a. P 

Este o eclipsă a spirdul ^ fsterioase s i impmia o* { 

sau al vieţii universale. Fo .• inconştientului ş» c 
Ping din urmă. din^intunertfu .^ noU , uunina suflete^ 
vitatea universală. îndiepta P jfe individuala ş ne - 

spre noul idealuri de viaţa ■ atuncl apare Şi c ivi hetoa rea. 

Când primăvara soseş> tVuDatâ a totului P 
întrecut al naturii, poezia întrupa 













38 


Dimândarea 




SOARTA MARILOR INVENTATORI 

Inventatorii nu sunt cei mai fericiţi oameni. 

Nu toţi se bucură de invenţiile lor ca marele Edison şi 
ilustrul Marconi 

Alţii n’au avut norocul acest. Se citează cazul lui Fer- 
nand Forest, inventatorul motorului de explozie. Mai târziu îi 
s’a propus ridicarea unei statui la Clermont-Ferrand. 

Care a fost însă soarta lui în viaţă ? 

El avea un mic garaj în direcţia Suresnes. 

Invenţia lui a căzut în domeniul public şi nimeni nu 
s’a gândit să-i respecte brevetul. 

El se mai ocupa cu repararea cauciucurilor şi vopsirea 
bicicletelor, dar avea modestia filosofului^ ca toţi oamenii 
mari. 

Când vedea un numai' prea mare de automobile trecând 
pe lângă dânsul se gândea să fi avut un gologan de fiecare 
motor ! Un gologan însă. dinaintea războiului ! Ar fi fost 
atunci mulţi milionar. Acum o statue îi va nemuri numele 
de inventator. 

Modest cum era nu se ştie dacă n’ar fi fost multunit 
cu mai puţin în viaţă ! 

Soarta lui Forest nu este unică. Mari artişti cari au vân¬ 
dut pe nimic operile lor sau tablourile lor, au murit în mizerie. 

Faimosul Rubinson Crusoe care a făurit milioane pentru 
editor, n’a adus bietului Daniel Foe decât câteva lire sterlinge. 

Faimosul tablou ,,Les danseuses â la corde“ a lui Degas, 
vândut cu o sută de franci. în timpul vieţii autorului, orb, 
într o mansardă de mizerie, era cotat milioane. 

Câte cazuri de acestea! 

Dacă n’ar fi marea voluptate internă a descoperitorului, 
la ce ar mai pierde el zile şi nopţi pentru a da semenilor săi 
sublima invenţie ? 

Cei mai mari inventatori, însă au fost anonimi. 

, , Alţii au pus în practică invenţiile lor şi poate nici nu 
s a întrevăzut deodată viitorul acelor invenţii. 

Cine a inventat focul ? Miticul Prometeu ! Cine a lipit 
cel d intâi arama, bronzul, fierul! Anonimi şi simboale de mit. 

Din egoism vroim să atribuim totul individului. De ce sa 
nu dam şi partea ei de merit acelora cari perfecţionează şi 
a aptează la realitate o invenţie spre folosul tuturor? 

Sa nu fim prea egoişti. 



39 


Dimanaareu 


TEME DE BACALAUREAT 

In general fiecare profesor caută să stoarcă dela can- 
didat tot ce ştie şi profesorul. 

Dacă această ,;ştiinţâ“ este folositoare, sau nu candi¬ 
datului, nu prea interesează juriul, prezidat de un profesor 
universitar. 

Profesorul de română întreabă de exemplu: Importanţa 
literaturei române până în 1820 ? 

Cel de limba latină: „Să-mi spui de ce Tacit a fost un 
republican ?“ 

Cel de matematici: „Teoria lui Eisţein şi experienţa lui 
Lorenz; sau să-mi extragi rădăcina cubică a lui X i. 

Cel de istorie: „Când au apărut Românii in istorie?" 

Cel de franceză: „Balzac şi Societatea francez in 1830 . 
Şi încă aceste întrebări ar fi din cele mai clare. 
Interesant este că în liceu istoria romanilor şi htewtu» 
română se învaţă - cu cea maii mare predilecţie pana in 

1830 N'au oare nimic de câştigat elevii £ ind 
în fosta Dacia Felix şi în Roman.a^ e şj mo!dove ni 

Să ceri candidatului sa Ş^e toţi ^ interesezi dacă ştie 

şi mai ales, pe cei ® Coaă iniceanu sau Lascar 

candidatul cine ce a fost Minau 

Catargiu sau Titu Maiorcscu . fanarioţi si să n ai habar 
Să ştii tot ce au făcut clomnn nmj 1916 __ l9 i9? 

de luptele memorabile din 1 ’ J*! ons titue importanţa urni 

Noi credem că tocmai ceeac ' caţiile pentru mame 
materii este să extragi dm cre i a t statul unitar ioma 

evenimente, cari, într’un secol au creta 

şi naţiunea română, unitornu < nrogramul american 
Din punctul acesta de . uftrucât el din cauzali a 
acela care ne convine de n ' ta are importanţa- ^ 

caută să explice trecutul d e greşit să se pu _ ^ 

In ce priveşte limbele streme ^ ^ pilda , la fr ^ r £- 
candidat întrebări in fel«|j“ l cu greu s ’ar incumen 
întrucât o asemenea i ntl bacalaureat, in F ^ j eVen . 

pundă chiar şi un candida* U t ua lijnbci in * 

Ceeace interesează e stapanu^ a turaj ^ 

tual punerea de întrebar romantici ^ şi tratat 

ratuia clasică, enceolo^d'^ ^ şi subiecte de ale 

aceste vaste epoci, 0311(1 n terea lui de asm\ la bacalau- 
şi se poate deduce uşor p ue candi ţ p reZ inta ia 

Este o imensă g™?» 1 » * K * muia «u* * > 
o noioQ h întrebări can 




















40 


Dimân darea 


Ne interesează dacă liceanul, într’o compunere a învăţ 
ce înseamnă o frază, derivaţia, proprietatea cuvintelor 
armonia ansamblului şi ne pasă puţin dacă el apreciază «« 
nu pe cutare sau cutare autor. u 

In viaţă elevul va şti să destingă şi experienţa îi va do 
vedi, daca nu s’a înşelat sau dacă a judecat dela început b iZ 
_ Sa f l n ] «^enţi Pentru chestiunile fundamentale ale în 
va - amantului secundar ; să nu cădem însă î n specialităţi 
ca>ri sunt de domeniul universităţilor. ^ f 


AUTORUL EVANGHELIEI A IV-a 

_.. ,. A : Mingana, bibliotecarul manuscriselor orientale dela 
Biblioteca din Manchester. a făcut o descoperire taportan ă 

Sorti f ra ? aUtOTUl Evan §^eliei a patra descoperire ce a 
produs senzaţie acum vr’o zece ani. p e ce a 

că Evan^hS^ stabilit, pentru consideraţiuni multiDle 

EvanţheUei d rĂtff^ r T i f' de a doct f ul Mingana, autorul 
cipolii săi cunoscut* , n f 1 Io , arx A P os i°iul. ci unu] din dis- 
Mnor cunoscut - sub numele de Ioan Cel Tânăr, sau Ioan 

află ac°ene7mn^!S a âfi ™ ă că manuscrisul sirlac unde se 
poartă dati^EJ?aserţiuni este de dată recentă, pentru că 

calendarului 22 Se P tembri e. anul 2060 (1749 al 

calendarului nostru ortodox vechiu). 

copie deltîîl M rte r ’v aC u St manuscri P t este 0 

supune că este din anul 750 £ * Pa “* ^ 

soretice l a aceste concluzii din semnele mas- 

Manuscrism Hp 1S ^ , le a re P rodus în copia în chestiune. 

a Patra a fost «crisă^• ? * părerea că Evan 0 helia 
toiul Ioan s° trâsp- J! 6 ™ SaU m irisula Patmos, unde Apos- 
în Bitinia ^ a n 6X1 ' Evanghelia aceasta ar fi fost scrisă 

Mingana^ hiceue* 1 c u !î v ! 1 ? ărui text 1_a examinat doctorul 

nului nostru iisus Hriltoi^ 6 : ~” Sfânta Evanghelia a Dom- 
Tânăr“. Hnstos după propovăduirea lui Ioan cel 

se sfârşeste^scriDtu^ 1 1 f e gaseşte următoarea frază : „Aci 
lui Ioan care o predica hfr * , Evan S helb du P a propovăduirea 
Doctorul Mint a na hmba în Bitinia“. 

Mlneana a l un ge !a concluzia că aceste cuvinte 


Dimândar 


ea 


—.. 41 

nu se găsesc in niciunul din celelalte ■ 

Evangheliei păstrate în Vatican, la British Suceam 
bridge sau Paris. «mseum, Cam- 

De observat că aceste consideraţiuni nu se bazează de cât 

Stabilă tan ale UnUi SCrib - a c ăror valoare ette d £ 

Cei cari atribue Evanghelia a IV-a lui Ioan Apostolul au 
argumente mult mai solide şi decisive. 

STILUL IN LITERATURA 

E ceva care nu se învaţă cu una cu două. Era o disci¬ 
plină din cele mai importante in şcoala veche. 

Nu e destul să acorzi subiectul cu predicatul, să con¬ 
jugi şi să declini regulat pentru a fi scriitor. 

Le stvle est l’homme — a spus Buffon, în sensul că acest 
stil denotă o personalitate, o metodă, o gândire. 

De aceea stilul se învaţă in anii lungi de colegiu, in citiri 
infinite şi în meditaţii profunde. Cei mai mari stilişti ai Fran¬ 
ţei au scris, după patruzeci de ani, Flaubert şi Maupassant. 

La noi, Caragiale scria cu minuţiozitate extraoidinaia. 
Atât Eminescu cât şi Caragiale. cât şi Coşbuc, au s u !a 
până la cele mai mici amănunte limba romana jnaini ^ 

ajunge la cel stil minunat, pe care ii admiram 

tori SSLi studiase toate dialectele româneşti. Întreaga 

POe Nu P erSit"“-nid o expresie românească un 

secret pentru dânsul. . „clinti» 

Azi, însă, asemenea lucruri sunt g b J uin ^ ază fra ze su- 
Cei cari scriu mai incorect, c. r 
cite si cuvinte improprii sunt mal M jj u i adânc, fraza cu- 
6 generaţie pripită, pentru ca ^ necU noscut 
getată, propoziţiile armonioase cu limba zeilor. 

Şi totuşi stilul perfect U Uteraturei cla- 

In acest stil stă valoaxea nemuntoa 
sice : cea greacă şi cea ronianiL _ ^ _ cidul. din Hcia . 

In stil stă incomparabila < ^ a iui Gce . 

din Fedra. din Atalia, din ^ !u i shakespeaim _ 

în stil stă valoarea imensa a P? Uetta spre a va ma . 

numai începutul din R? n ' e< ? " perfecţiune, cunoş. - 
până la ce adâncime, pană ^.n a- 

rele dramaturg limba eng e v . s punea Titu ^ c falsificau 
lată de ce. cu drept J^^lor ^ can ? 
cum cincizeci de ani, conhmp™ 










42 


D i m â n d a r e a 


limba, că sunt nişte beoţieni în lumea literilor, şi că poste¬ 
ritatea nu-i va recunoaşte. 

Adevărul acesta se poate spune, şi unei părţi din gene¬ 
raţia tânără. 

întâi, ca să te poţi impune pe tine altora, trebue să le fii 
superior tuturor cititorilor tăi. nu imensei majorităţi. 

Desigur că e greu să ajungi la o asemenea ţintă nobilă 
fără sforţări, fără meditaţiuni lungi şi fără o lectură in ’ 
finită. 

Dar scopul atins merită toate străduinţele din lume, 
căci este suprema voluptate a omului cult. 

i. f- 


PROVERBE DIN AMINC1U 

1 

Altu ş’arde barba 
Ş’altu va s’aprindă ciubucu 

2 

Poarca poartă clopotul 
Porchiţul clopoţelul 

3 

Puşca de hare 
Dulce ca niare 

4 

Ahtări capete ce are 
Ahtâri căciuli s’poartă 

5 

Cându nu iaste vimtu 
Nu macină moara 

6 

Gata de faţă 
Şi baţa. 

7 

Acel ce niluiaşte găvojdul 
Cheare şi petala 

8 

După ploaie căciulă 
9 

Căndu are apa moara 
Mo-rarul bea ghin 
Când na’re apă moara 
Năusu bea apă 


10 

De râulu ce doarme 
S’te aspari 


Ma nâ oară s’frânge 








12 

Care se opăreşte tru culeaşu 
Suflă şi tru marcatu 


13 

De muscă splină 

14 

Dela ghiftu cafţi aluatu? 

15 

Fâsule după făsuie 
S’umple săcula 


16 

Goxvă tru apă 

17 

Să-ţi dzică gaia în capu 
Şi hogea la ureacle 

18 

Cel ce are barba 
Are şi cheaptenele 

19 

Până s’te ’nveaţă hoara 
Te măncă câinii 

20 

Câţi câini m’au lătrată 
Tuţi au turbată 

21 

Care nu va s’aloază 
Tuta dzlua ’ncearnă 

22 

Care nu va s'avdă clopote 
Nu s’duce la moara 

23 

Aştept ca porcul cuţitul 


.amniceanul 











44 


D i ir» â n d a r e a 

RECENZI 


B. Iordan şi Lucian Predescu: Caragiale (editura „Cu¬ 
getarea". 

Vieţele romanţate la noi — se ţin lanţ, însă, fără succes; 
căci nu pasionează publicul şi sunt indiferente celor cari se 
cheamă „intelectualitatea" sau „inteligenţia", cum ii ziceau Ruşii 
revoluţionari. . 

Incontestabil că este o muncă in coordonarea unor fapte, do¬ 
cumente sau prezumţii — de multe ori, — dar departe de adev㬠
rata literatură. Şi ca document omenesc asemenea scrieri ro¬ 
manţate sunt false, deci periculoase. O remarcă: cuvântul turco- 
tătar Cară înseamnă şi Negru şi Voinic (viteaz). — Cara Mustafa, 
para-Omer, Cara-Osman, etc. Deci nu era numai dat creştinilor,’ 
ei şi-l luau, prin imitaţie. Caragea este un nume toponimic ; sunt 
multe localităţi in Peninsula Balcanică cu acest nume. De aci şi 
nume de familii: Caragea, iar, Caragiali sau (transformat Cara- 
geali) ar fi putut însemna locuitor din Caragea. Că un nume de 
domn fanariot se numea aşa, nu are nici o importanţă, căci aceşti 
domni fanarioţi nu aveau nici un fel de nobleţe (care a dispărut 
cu bizanţul, creştinii devenind raiale în genere), ci erau simple 
nume burgheze, ajunse prin aventură şi conrupţie într’un post 
de intendent al ţârilor româneşti ce se vindea la mezat. 

Infinite detalii ne dau autorii, dar nu reproduc atmosfera, 
cartea lor nu are culoare locală şi 'nici nu sunt puse personagiile 
in mediul Qor. 

A vorbi de o reprezentaţie teatrală acum o sută cincizeci sau 
o sută de ani, ca şi când ai asista la o premieră a Teatrului Na¬ 
ţional de azi, fără culoare locală, este egal cu a flecâri sau a da 
de lucru unor proşti sau superficiali odioşi. 

S’au înjghebat vieţi romanţate despre Eminescu sau Cara¬ 
giale. Chiar criticastrul Lovinescu a publicat o stupiditate mon¬ 
struoasă prin tendinţele ei abjecte, dar pe adevăraţii Eminescu 
sau Caragiale nu-i vedem. A vorbi de slăbiciuni, de tare, de viaţa 
cotidiană, arhibanală a unor boemi, în prima tinereţe, revoltaţi, 
ca toţi intelectualii veacului trecut, pentru a explica pe autorii 
Luceafărului sau al Nopţii furtunoase, nu cadrează nici cu serio¬ 
zitatea şi nici nu au a face cu geneza acestor capo-p’opere. 

Viaţa romanţată, ca gen literar, a căzut şi în streinâtate, 
unde editurile ahtiate după câştig sau autori (foarte mulţi ovrei 
cari au făcut o tarabă din această prostituare a vieţii şi a trecu - 
<tului marilor dispăruţi) de toate calibrele s’au repezit să umfle 
scandalurile, să dea cu roşu tarele, să mărească cu litere de a fi? 
anecdotele sau legendele din viaţa oamenilor politici, a scriitori¬ 
lor, artiştilor, autorilor sau celebrităţilor de orice fel ale istoriei. 

Pe lângă lucruri interesante, părţi captivante, Caragiale a 
d-lor B. Iordan şi Lucian Predescu suferă de neajunsurile genulu 
condamnat. 

SIMEON RUFU 


45 


Dimândar 


ea 


MAXIME $| CUGETĂRI 

voastră mâni^ 

daca aş voi — v’aş preface într’o mare“. Piscului - 

Ignoranţei i se spune, uneori, naivitate sau candoare' 
iar experienţei modestie. e ' 

Câte odată, vânjolindu-te in viforile iubirii, simţi pe de a- 
supra ta aripile morţei. Alături de fiinţa iubită, atunci, ai vrea 
să pieri, pentru ca dragostea ta să se eternizeze prin moarte. 

Cea din urmă, cea mai nobilă, cea mai adevărată dorinţă 
a înţeleptului este dorul de moarte. 

De îndată ce cugetarea apare (zână ce răsare din necu¬ 
noscut) , instinctul se ascunde în bârloagele tainice ale incon¬ 
ştientului. 

Cei mai fericiţi oameni sunt tot artiştii, cu toate dezas¬ 
trele si desamăgirile ce se năpustesc asupra existenţei lor, pen 
tru că, lai dânşii izvorul iluziilor rămâne nesecat, veşnic prime 
nitor şi îmbelşugat. 

Oamenii nu trâesc decât din vanitate Şi*" 
bată cu ele, precum chinezul cu pipa de i 
pe buze. 

Nu iubeşti pe altul decât in măsura sacrificiului de 

il crezi capabil pentru tine. 

- * Air, nărerea altora, numai filo* 
Mai toată lumea traeşte din p 

zoful din ce crede el despre dansu in tam- 

Toate Cărţile din , lume "JJ '„nll^salTmăsura, valoarea 
săifeim nenumărate cărţi >une. 

Am preferi - de 

să ne coborâm la mila şi h, { ^ 

PrelU cio m p, 5 it de ea * **&&&& ■* ^ 
arzându-i privirea, pusnlcul poale 

din orgoliu. 











46 


Dimândarea 


Iluziile au fost asemănate frunzelor veştede ale toamnei • 
comparaţia este justă întru cât frunzele îngraşă pământul' 
înfiorându-i dragostea belşugului, după cum iluziile slujesc la 
hrana spiritului. Pentru că, ce ar fi pădurea fără frunze şi un 
suflet fără iluzii ? Un pustiu imens şi van. Fără iluzii n’ar mai 
creia artistul, n’ar inventa omul de ştiinţă, n’ar iubi fecioara 
şi adolescentul; n’ar mai trăi bolnavii, cei neconsolaţi de o 
pierdere incomparabilă, cei învinşi; cei ologi, cei nenumăraţi 
şi mizeri. Viaţa în sine, aşa de lipsită de interes, dealtfel, ar 
fi un adevărat infern. 


Iluziile fecundează dorinţa de fericire a omului ; creind 
şi câmpiile elizee ; — iar efemera lipsă de iluzii, groaza pedep¬ 
sei şi 1 emuşcârei în trascendentalul necunoscut — întruchi¬ 
pează iadul înspăimântător. 

Din clipa în care pierdem speranţa în această lume, o cău¬ 
tăm, atunci, dincolo de viaţă şi de realitate. 

Renunţând la nenumăratele plăceri şi dorinţe inutile, cari 
imobocesc în inima ta — ca neghina printre spicele de grâu — 
te îidici în ochii spiritului tău ; satisfăcându-le te bălăceşti în 
noioiul vieţii comune, amestecându-te cu mulţimea ş înjosin- 
du-te alături de ea. 


Nu căutaţi fericirea în afară de voi. Ea e pitită undeva^ 
în adevărul inomei, în străfundurile sufletului. Mijeşte întJ*o 
amintire frumoasă, într'o faptă bună cândva, în tot ce ai 
făcut di «generozitate şi spirit de jertfă. 

Ea-i de o clipă.Fericire continuă sau veşnică există doar 
pentru morţi. 






PUBLIU SERENA 


47 


Dimândarea 


O definiţie interesantă 

Academia Franceză însărcinase pe Raymond Poincar* 
membru al ei şi ilustrul om de stat, să redacteze lecţia" cu¬ 
vântului „lucrător" (ouvrier). 1 

„Le Temps", comentând cu timpul această însărcinare pen¬ 
tru Poincare spune că, în afară :de talentele sale de orator, a- 
vocat, administrator şi om politic, i se recunoaşte fostului pre¬ 
şedinte al republicei şi talentul de gramatic. 

Meritele sale au stat în metoda sa de muncă, in formida¬ 
bila sa putere de a asimila şi de a creia valori. 

Fiind unul din făuritorii victoriei, alături de Clemenceau 
şi Foch, cari au binemeritat dela Patrie, Poincare a salvat în 
1926 Franţa de dezastrul financiar care îi ameninţa existenţa. 
Din Geneză aflăm că Dumnezeu a fost „marele lucrător" 
Totuşi lucrător, în concepţia socialistă şi comunistă de azt, 
este numai acela care lucrează cu mâinele. 

Acela care, în nopţi de insomnie, conduce fabrica ii cautu 
mijloacele pentru dezvoltare, îi perfecţionează utilajul, n asi¬ 
gură desfacerea produselor şi plata lucrătorilor, acela este un. 
leneş. Şi chiar Poincare, care lucrează din zom zilei pana sea 
târziu, în concepţia lui Marx, este un oţios. ... . j 

Artistul care-şi bate capul scriind 0 ontramaestrul 
ministratorul care conduce o mare ins î uţ . in ^ 

care supraveghează ansamblul de lucru a inven ţj e - toţi a- 
nerul care, închis în laboratorul sau, caută o invenţie, tot 

ceşti sunt paraziţi sociali — după marxu; . c - au saJ . 

Paincare, Clemenceau, Foch „parazip , v 
vat Franţa! . „ . . i e ctia“ cuvântului lu- 

Academia Franceză a însarem ’’ intelectual, 
orator, tocmai pe prototipul munci • a preşedinte de cort- 
Omul de stat. care timp de trei-m. ^ P en- 

siliu şi ministru de finanţe, n a nopor şi salva de anar- 

tru a asigura ziua de mâine unm ^j^ane, omul care găsise 

hie un imperiu colonial de o sut ameninţând pe luc fât ^^ 

Tezaurul gol, panica bnanei piardă averea <n 

moară de foame şi pe cel bogat sa ^ P^. ş . c h.ar bolnav la 
luţie, omul de stat, care, coplJŞrt £ de 19 miliarde ^ nc ’ ? un . 
un moment a lăsat ţării sale j ume( nU e un adev 
situaţie din cele mai prospei mar xismului. t pe _ 

oilor după concepţia primară^ moartee elitelor s-unt p 
Ţ ările bolşevizate caii . or g a nism. . n x n imic 

depsite în ce au mai săna • ma teria inertă nU se hrâne- 

Natura se răzbună, că de cât s P*[^ i a „rogresului 

In picioare nu rămar fiacara v ' 

şţe înlăuntru, adică el ţu* nestinsa , F 

şi civilizaţiei 









48 


Dimândarea 


CONSTATĂRI 

Dela începutul veacului al XX-lea, trăim o perioadă do 
mari frământări., mai adânci şi infinit mai vaste ca evenime n 
tele ce au uimiat matei revoluţii franceze. 

Marele războiu a zguduit. îmr'atâta omenirea răstumând 
clase sociale şi valori in cât a dat naştere cele mai formidabile 
revoluţii sociale ce o cunosc veacurile şi creând atmosfera nou 
lui răsboiu de azi, care. anunţă cu o catastrofă fără precedent 
toată omenirea. ,r jjf 

Fireşte^ că azi literatura şi arta în genere, se găsesc la o 
giava răspâiitie. Cine mai are timp să citească preocupat de 
ceia ce este, de ce ar putea, mai ales, să fie? Nici cititori de cât 
acem ieftini, pentru vieţi romanţate sau pentru poveşti amu- 
zante sau libertine. Creaţia stagnează. Pentru ce ar mai munci 
f sar ma [framanta artistul fără rost? In toate domeniile bio¬ 
logiei ambianţa, mediul, timpul, climatul joacă un rol decisiv 

Cc ar mai fi fost un Mozart la Mongolii lui Genqiskan? Un 
instrumentist de aruncat. Tot aşa un Goethe la curtea Sulta¬ 
nului Mohamet al Il-lea sau Selim I. 

Cinul talazurile oceanice ale unui nou cataclism îşi arată 
semnele nefaste, literatura şi arta sunt pe cale de a sc prăbuşi 
sau dc a decadea, în sens de creaţie adevărată. Desigur că a- 

eum va fi loc imens pentru comentatori. .imitatori 'şi pentru 
măscărici. 

Astfel — nu este exclus — să vedem înflorind comediei 
vioara reuisfe de grădină, — un nou gen literar gustat de 

1 . iC ‘ ne e comedii ale lui Aristofan nu au fost cu adevărat 
reviste? 1 

Poate că va apare şi marele cântăreţ al suferinţei, al eroi¬ 
smului, al martirismului, al nesfârşitelor fapte mari şi mici 
ale poporului român? 

Avea vom şi noi o epopeie naţională aşa cum au încercat, 
jara succes însă, un Heliade Rădulescu, un Bolintineanu? 

In materie de producţie — şi cu atât mai mult când e vor- 
oa de creaţie — e greu de făcut pronosticuri. 

, .. ‘ n 5 0n t es tabil, însă, că, dacă vom avea pace, dacă ne vom 
mtan in hotarele noastre şi producţia literară va creşte, se va 
n anei m concepţii noi şi ne va da opere de artă nemuritoare. 

1. F. 


Redactor-responsabil : ION GHITEA