Dimandarea anul I, nr. 3-4, aug.-sept. 1937

ANUL 1 Nr. 3-4 


AUGUST-SEPTEMBRIE 1937 

*Dimândarea 

REVISTA NAŢIONALA DE EDUCAŢIE ŞI CULTURA 


SUMARUL: 


O lume nouă . 

Poezia populara la Macedo- Români 

Branos Bozani . 

Dascălul (poezie) .. 

Dreptul de viată : suprema lege . . 
Cântecul apei; Lucefcrianu: Vis şi 
• geniu: Se leagănă plopii (poezii) 

Noaptea la stane (poezie). 

Românii macedoneni şi colonizarea . 
Stadiul actual al muzicei in lume şi 

la noi • • • .. 

Cântul popular aromânesc. 

Cat ti şi oameni (recenzii). 

Sciierile politice ale lui Eminescu (re¬ 
cenzie) . 

Cronica educativa . 

Drama spaniolă . 


Ion Foţi 
Nuşi Tulliu 

V. Diamandi-Aminceanul 
I. U. Soricu 
Publiu Serena 

Nuşi Tulliu 
N. Caratana 
Spiru Bojgoli 

Dimitrie Cuclin 
Nicu J. Sarru 
Petre Bucov§lla 

P. B. 

Virgiliu Culta 
S. Rulu 


Diverse: 


Răsbunarea 

şevic. 


Israelului. Benito Mussolim şi arta. Din raiul '-ol 
Un monument lui Costa Belimace, etc. ele. 





lt u C u I' b. $ 1 ' 

Tipografii ziarului „UNIVERSUL '. Strada Brozui.u.» 3 =5 































REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA 
ISAIA I. 

Strada DiniHrie Orliescu No. 9, Sect. III Bucureşti 



Amil I. Nr. 3 -4 


August-Septcmhrie 1937 


„DIMÂNDAREA" 

REVISTĂ NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ 


ABONAMENTE; 

Pentru studenU şi colonişti . . 200 lei pe an 

„ particulari. 500 . 

Instituţii. 1000 „ „ „ 


♦ ♦ 


apare lunar 


♦ ♦ 


O lume nouă 


Intr’una din cărţile cele mai bine scrise ale Bibliotecii „Rân- 
ouiala", işi publică Victor Puiu Gârcineanu cărticica adânc 
gândită, pregnant prinsă în evidenta prefacere a României 
spirituale, „Din lumea legionară". 

N’am înţeles ortodoxismul doctrinar al lui Nichifor Crai¬ 
nic — care derivă din chinuita, deşi minunata personalitate a 
Iul Dostoyewski şi din măreaţa tragedie spirituală a unui Tols- 
toi — şi nici dialectica platonlcianâ creştină a lui Nae Ionescu. 

Incontestabil două personalităţi eminente de doctrinari, cu 
tendinţe spre misticism, dar ieşite din cadrul actualităţii ro¬ 
mâneşti, cel puţin în ceia ce priveşte mişcările colective şi mai 
ales pentru cele două ideologii, ce se luptă pe viaţă şi pe moarte 
pe continentul nostru: teribila luptă dintre Luclfer şi Dumnezeu. 

Victor Puiu Gârcineanu ne aduce cugetul unui credincios. 


sentimentele unui fanatic legionar. 

Căci, pentru prima dată, la noi, cetim rânduri de înălţimea 

morală a acestora: 

„Suntem un neam de oameni nobili. 

„Fiindcă suntem singurul neam care păstrăm aici, în a- 
ceastă parte a Europei, tradiţiile pământului şi ale cerului de 

deasupra noastră. , . . 

Fiindcă suntem singuri stăpâni din vremuri imemoriale 

pe pământurile acestea peste care toate neamurile, dar ab¬ 
solut toate neamurile care ne înconjoară, au venit mult mal 
târziu. Oaspeţi pe pământurile acestea sunt şl Ungurii şi Bul¬ 
garii şi Sârbii şl Ruşii, şi Polonii şi Slovacii". 

Autorul desprinde doi factori decisivi în s oue. 














11 năzuinţele adânci ale sufletului colectiv şi 
2) o personalitate creatoare care să le fecundeze. 

Nu vede decât frânturi de glorie in Mircea, Ştefan, Mihai, 
Horia, Mărăşti sau Mărăşeşti. 

Gârcineanu exclamă : .. Suntem un neam cu soartă tragică ", 
Şi această tragedie începe dela retragerea legiunilor lui Au- 
relian din Dacia (prin 272), dela ruperea cu Roma şi cu tradi¬ 
ţia. Dar ce magnifică tragedie ! In frânturile asvârlite în vâl¬ 
toarea soartei ale unui mare popor cu izbucniri de mare epopeie, 
fie luptând impreunâ cu Bizantinii contra Arabilor, fie cu Bul¬ 
garii contra Bizanţului, până la acea manifestare prodigioasă 
a instinctului rasial în vasta epopee imperială a fraţilor Petru 

şi Asan. in faimoasele lupte ale viforosului împărat Ioniţă_de 

aci începe luminişul. Mereu cei cari scriu istoria naostră cum 
ira et studio uită sau il lasă altora acest moment unic, nepie¬ 
ritor, al reapariţiei noastre pe poarta cea mare a Istoriei. 

Nici Mircea. nici Ştefan, nici ceilalţi cari vin mai în urmă 
nu-i putem explica in total, ignorând împărăţia româno-bul- 
garâ din Târnova. Este prima manifestaţie de suflet colectiv a 
românismului. 


tm„ Ceia C ! Vme ’ Ca influenţă bizantino-slavă. în organizaţia st: 
r 0 ^ fî: a administraţiei, în legăturile Bisericii cu Ohrid 

im ? ei S avone ’ ca limbă ofi cială, toate decurg de 
mpârâţia, incontestabil românească „între 1188—1241 — ab 

Cer d of e f am t b6le malUri ale Dunărei AsaneşL ’ 

mai mare împărat'de 3 ^^^ 11 - 10 ? PetTU Şi Asan ’ vorbiau cel1 

legionari, mândri ca nişte tradiţi’onalkr ngh61 ' limpede ’ ca nişl 
Şi măreţia unei rase dlţl(ma lişti ce ^prezentau eroisrm 

rare. - gândirii autorulu * unei câi¬ 

nesc a fost tototdeauna eanU daÎ iri h ă . Că SUfletul co ^ctiv romă 

~ - " 

» " H °rta. Iul 

mânu' ^^^^Avwesc^Ms^ ^ străfunduri . ca acei 
d re m j urul partid nationnw» d ' n 1922, imensa tră 

lăsat a t0atfc aces ^ eruptium °f al ţărănesc - etc. 

reuşita unei^'’ pentru că a lipsit‘ S ^ nt ‘ mentului colectiv ai 

... Ia 3Tîn n de aPariţia ua «i â d e a văra°t U Lf COnClitie ’ pentn 

rărişi CD * ec ^ ve au iz 

epţlfe a cuvântului. d01 ?efi in toat; 


,D i m â n d a r e a“ 


3 


Aici revenim la firul luminos al cugetării autorului , Din lu¬ 
mea legionară".. 


Garcineanu arată că, în mişcarea legionară, a apărut acest 
conducător excepţional, care este Căpitanul. Şi continuă. ,azl 
lumea legionară se naşte din virtualitâţile sufletului românesc 
prin prezenţa polarizatoare a Căpitanului. 

„Personalitatea acestui om este reprezentativ românească 
prin aceia că e singurul om politic care crede in Dumnezeu. Nu 
numai că el crede. Dar crede că politica e stipusă şi ea lui Dum¬ 
nezeu. Prin aceasta e pe linia românească a lui Ştefan cel Mare" 
Bazat pe această concepţie, autorul explică fenomenul legionar 
şi realizările lui de până acum. Apoi trece la organizarea legio¬ 
nară care cuprinde patru etape, pe care Gârcineanu le numeşte 
patru noi comunităţi româneşti: cuibul, tabăra, temniţa, le¬ 
giunea. 

Cuibul este prima verba, neofitismul, şcoala primară, tabăra 
este complectarea educaţiei legionare; temniţa este afirmarea 
credinţei. A patra etapă deabia creiazâ formele dignus est in¬ 
trare în legiune. Legionarul adevărat cuprinde aceste patru e- 
tape care-i oţelesc caracterul şi-i confirmă credinţa. 

Gârcineanu scrie : „De la temniţă înainte începe adevărata 
verificare legionară : pătimire şi jertfă". 

Cuvintele Căpitanului; „Cine renunţă la mormânt, renunţă 
la înviere. Pentrucă, condiţia învierii stă in acceptarea preala¬ 
bilă, neşovâitoare, senină, a durerilor şi a apăsării mormân¬ 


tului". 

încadrarea românismului in această comunitate nouă, are 
ca bază cele patru trepte şi ca vârf de piramidă, Legiunea. 

Legiunea ,,a modelat un tip de Român credincios, legio¬ 
narul". Temelia legiunii este religia. Iar autorul încheie: „sin¬ 
gura mişcare politică structurată religios". 

Suntem nevoiţi a cita mereu din acest vade-mecum legioniu 


pentru a putea trage concluzii : 

„Două sunt axele mari ale condiţiei noastre omeneşti: l) o- 
rizontal — integrarea noastră intre ceilalţi oameni, ver 1 
cal — supunerea noastră lui Dumnezeu. , 

„Omul modern a ieşit dintre aceste axe: fapta lu ‘™ 
sprijină nici pe sufletul celorlalţi oameni şi nici nu ^ 
ultimei legi ierarhia, adică lui Dumnezeu De aci tot trag smui 
vieţii noastre moderne. Viaţa omului modern e ca o păpădie 

far* axe. mar.* ei reglsor , Întâmplarea *. 

,aU ^n.Tp"urpro ( ..lca, * chiar pe urmele Apos¬ 
tolului Favel „aceasta Înalta şi nesfârşita putere omeneasca 
iubirea - ii face pe oameni adevăraţi. Legionar,1 sunt Invaţatl 
cp hihpaspiX si siX trăiască afectiv. 










meni şi 
nezeu”. 


Iubirea e drumul „singurul” care duce către ceilalţi oa- 
,i şi e calea — singură — care ne duce in sus spre Dum- 


Dacâ ar fi făcut parte dintr’o tagmă călugărească, autorul 
nu ar fi vorbit altfel. Dar aceasta e numai latura internă, afec¬ 
tivă, legionarului insă rămâne, Înainte de toate, un cruciat, în 
slujba crucei şi a neamului său. 

Toate mişcările similare din Europa, in special, fascismul şi 
naţionai-socialismul — după Gârcineanu — n’au caracter reli¬ 
gios. Nici una din aceste mişcări nu ar fi spirituală. 

Desigur că fascismul şi hitlerismul — (Gârcineanu pune pe 
aceiaşi linie şarlatania comunistă, ceia ce este şi neadevărat şi 
nedrept) au şi aspecte religioase. Mussolini a găsit in papalitate 
şi credinţa şi arma de dominaţiune spirituală a Italienilor in 
lume; Hitler recurge la vechia religie germanică pentru a salva 
de servituţile streine spiritului german. 

In ce priveşte comunismul, — nu trebue confundate aspi¬ 
raţiile şi revendicările legitime ale masselor ţărăneşti şi mun- 
citoreşti cu această lepră, pe care haimanalele, semidocţii şi 
nelegiuiţi! pământului au intrebuinţat-o pentru a cobori biata 

nicie a CCa ma ‘ j ° SmCă a 6i treaptă de decădere şi nemer- 

o» z P «r;. 0 Gâ “ u •» 

^ufceTmip^' £ <™*»A» in Dumnezeu, in 

„ l. mai pur - ln sensul tradiţiei noastre rrestin* 

ncasa II 'pe'rspecUwteTstori?, hot4rât0 '' Pentru poziţia româ- 
irum, al «uK ! .Tr,* desch “ L Pentrucâ acest 

după noi toate neamurile Air U1 P anuiezeu - v <>r trebui să vie 
ajungă, dar nu pot încă <- Se zvarcolesc toate neamurile să 
mea se întoarce ,’Zi Z* ei altă dată <* lu- 
gamce, din nou spre Dumnezeu^ Smpmsă de năzuinţe or- 

proces sufletesc al cărui mer ? P m că aceasta e un mare 
..Ei bine, pe drumul fatal in ls torie. 

Dumnezeu, neamurile ne vor^siV^* 0 *™ 6 ^ oamenilor spre 
Iata - d ar. înălţimea Zel1£ T Ca inv ^tori. 

tender,Wi'esr âneSC de aZ ‘“ , 

I» PolmcaTwS* nmtanum ro*S5Lc7 ^ “ lnSU? ‘ 
Romatu ş, mve^ ^ ^paratismul politic din- 

Moinun.», . centrifugale ale minoriti- 

moment de deLo 8mim numai la aceste dn 

nara a rodit m? *, regare unic, de desm£° U& constatârl - Intr’un 

gul msel române^ 1 credl nţa in Dum^ general - ideia legio- 

m4ne «''tautiia C1 a r ‘ d *at 

Sunt Jertfe volun- 


„D1 m â n d a r e a“ 


5 


care '' dau ° vatoare unlfersal ». 

tu r a C omen n e U rl. Va ' 0r " e SPlm “ ale C0M * aza ln *• «*- 

lnt4rlt ren « ta pământului strămoşesc, ca 
entitate indistructlbllă, aparţinând numai şi pe vecie natiunei 
romaneşti; cu această concepţie măreaţă, se rezolvă deodată şi 
tenbila năvală iudaică in România, prin expulzarea totală din 
sânul corpului naţional a tot ce este parazitar, si, concomitent 
nimiceşte cele două plăgi ale vieţii româneşti, politicianismul 
şi infinitatea partidelor politice. 


Legionarlsmul, in concepţia şl acţiunea lui necruţătoare, de¬ 
ţine rezolvirea tuturor problemelor româneşti şi pentru tot¬ 
deauna. 

Cheia soluţiei generale ne-o dă Însuşi creatorul şi şeful Le¬ 
giunii: 


„Ţelul final al neamurilor este viaţa. 

„Dacă este viaţa, atunci nu interesează mijloacele pe cari 
neamurile le întrebuinţează spre a şi-o asigura. Toate sunt bune, 
chiar cele mai rele“ 

Iar ca înălţimea morală unică, tot Intemeetorul Legiunii, ne 
redă strălucirea mesianismului său in cuvintele: 

„Ţelul final nu este viaţa. Ci învierea. înscrierea neamuri¬ 
lor înaintea tronului lui Dumnezeu”. 


ION FOŢI 


Poezia populară la Macedo-Români 

Popoarele sunt un produs al mediului geografic ; influenţe 
topice şi influenţe climaterice modelează sufletul naţiunilor in 
scurgerea veacurilor. Din punct de vedere biologic, neamurile 
mai bine înzestrate, rezistă factorilor externi de distrugere sau 
absorbire, dacă însuşirile psiho-etice au un substrat consistent. 
Istoria stă dovadă : Romanii au asimilat popoarele barbare, de 
rasă inferioară, de o spiritualitate redusă , n’au putut asimila, 
insă, pe Greci, popor cu Însuşiri eminamente superioare. 

Se întâmplă, totuşi, de multe ori, ca şi popoarele cele mai 
alese să fie înrâurite de anumite contingenţe sociale. Sufletul 
omenirii prezintă aspectul apelor curgătoare, cari împrumută 
ceva din culoarea straturilor telurice, prin cari işi fac vadul. E 
la fel şi cu popoarele : Împrumută dela vecinii, cu cari vin in 
contact, deviind dela matca firii lor originare. 

Un ochiu pătrunzător, insă, distinge elementele suprapuse, 
după cum geologul distinge straturile primare ale aluviunilor, 













„D lmftudare a' 


rtp rp)e cecundare. Sub raportul etnografic, folklorul este depo¬ 
zitul si comoara entităţii unui neam ; in el se oglindeşte firea, 
trecutul fizionomia psihică şi intelectuală a popoarelor, căci, 
sufletul unui neam e ca faţetele diamantului, si fiecare faţetă 
îsi are lumina proprie. 

Ramura latină sud-balcanică, poporul aromânesc, anume, 
înconjurat de atâtea elemente aloglote, a reuşit, graţie însuşi- 
. rilor ancestrale, să-şi păstreze fizionomia lui proprie, profund 
accentuată, faţă de aceea a popoarelor conlocuitoare. Folklorul 
lui ne-o dovedeşte. Nu putem îmbrăţişa întregul domleniu fol- 
kloristic al Aromânilor. Cadrul nu permite. Ne vom mărgini la 
poezia populară. S’au găsit scriitori străini, cari au contestat 
existenţa poeziei populare aromâneşti; judecată pripită ! Ce e 
drept, Aromânii nu au poezie de largă inspiraţie, de mare avânt 
poetic şi de adâncă sensibilitate, cu alte cuvinte, o poezie crea¬ 
toare. Dar câte popoare au o astfel de poezie ? Doar la popoa¬ 
rele primitive găsim imaginaţia exaltată a miraculosului ; po¬ 
poarele care au ieşit din faza naivităţii, care au evoluat spre 
hotarele îaţiunii reci şi ale experienţei, devin popoare mature 
practice şi realiste; şi, dacă scade avântul, scade în avantajul 
spiritului. Imaginaţia trâeşte in trecut; viitorul aparţine ra¬ 
ţiunii. Dacă aezii şi rapsozii ar fi trăit in veacul lui Pericles nu 

Z i ha u a ?i 0dysea ’ “ crea * iuni al e imaginaţiei spon¬ 
tane. Paul Richer spune cu drept cuvânt: contrar lui Or ten 

cându-ne priviriletpre ST W * ° 

al cântăreţifoTarmiiim^^re^rnif ti^ul™^?^ 61 PWiP ?i naive 
al rasei, sâ vedem care' este r*™ * P -\ Spmtual reprezentativ 
cedo-român Această enrVi ■ actenstica versului popular ma- 

cântecele erotice, a» Oe rare “ d “‘ e t " alistă ', iar > n 

moralitatea este substratul «J» ealtfel, — este moral, căci 

tiale. Organizaţia socială a Aromâ^u^ 1165 * 1 *’ în trăsături esen- 
^âni nu există este .burgheză. La Aro- 

lor Pastorală are caracter buretie?^ Zisă ' Chiar ocupaţia 

“ a speculat proaS wt,' 1 ' ’c, toate «“P-rlle. el 

«te o ocupaţie de rentabilitate , r , 0lerltul . la Aromân!, 
™ nc ! u ' sa racu, Călăreţi. Samarina a ? ° răşele sate ca 
5£iţ marile centre comerciale sT fnn \ Perivole - Turia, pre- 
S a ' V [ al XVIII - lea - cab^ar* T i&le din secolel o al 
istro-dalm-Tf 8 etC '’ fâceau comerţ întina °‘ scopule - Şipsca, Ni- 
Pouquevilie 1 ? 6 ' Şi Chiar cu Franţa cum T Veneţia oraşele 
lulm al XVmT' 11 francez la Ianina < ? ovede $ t e eruditul 

ha gi a scol h ea Iar acum > mZ la ^ceputul seco- 

blioteca Cela Veneţia docume nte uitatei” VaIer Papa " 
Ve oeţia, documente ce ne ara?» ? l Prăfuite în bi- 

aiată activitatea comer- 


„Dimâhdarea" 


7 


cială a Macedoromânilor în trecut şi legăturile lor cu oraşele 
italiene. Aromânul e, deci, burghez intelectualizat. Din toate a- 
cestea tragem concluzia că la Aromâni, chiar la cei ce se ocupă 
cu creşterea vitelor, n’a existat propriu zis o fază pastorală in 
accepţia pejoratlvă a cuvântului. Pouqueville scrie câ în casele 

negustorilor şi celnicilor găsea, — acum un veac şi jumătate,_ 

biblioteci bogate. Cei care au afirmat câ Aromânii munteni sunt 
nomazi, au greşit deci ; transhumantă, impusă de condiţiunile 
climaterice, da, nomadism in niciun caz. căci nomadismul im¬ 
plică nestabilltatea, dela un loc la altul, trăind in corturi şi 
fixându-te după abundenţa păşunilor. 

Ca popor burghez. Aromânul este practic şi realist; insâşi 
poezia lui este realistă, de factură simplă, reliefată, din când 
in când, prin descrierea picturală a frumuseţilor naturii. In 
sânul căreia trăeşte. 

Drept este, că imaginaţia poetică a cântăreţilor anonimi ai 
neamului aromânesc nu are sufletul impetuos şi grandios al 
epicului sârb, de pildă, nici duioşia şi spontaneitatea doinei 
daco-române ; imaginaţia poetului popular aromân e receptivă ; 


înregistrează tablouri şi evenimente, fapte şi privelişti ; sensi¬ 
bilitatea lui e de nuanţă mai mult epică decât lirică. 

Aromânul e sobru, grav şi concentrat, deşi popor meditera- 
nian ; şi, cum poezia nu este decât un produs al ambianţei, ea 
poartă pecetea gravităţii de rasă. Aromânii fiind puţin imagi¬ 
nativi, putem spune câ sunt moştenitori direcţi ai Tibrului, ca 
manifestare spirituală. La ei predomină sarcasmul si satir i . 
tragismul e cântat in miroloae, adică in bocete ; pentru lirism 
au puţină înclinare, căci duioşia ucide bărbăţia. 

Pe scara gradaţiei, poezia populară aromânească poate ti 
împărţită in : eroică, erotică şi elegiacă. 

Le vom caracteriza in linii sumare : 

începem cu poezia erotică. Dintre toate nv mu ui e su¬ 
fleteşti - în poezie, - cea mai caldă, mai puternică şl mai 
vibrantă este iubirea ; e un simţlmânt profund omenesc 

Nu există fiinţă care să nu-i fi simţit farmecul şi .. ^ 

nu există popor care sâ ,Vo fi cântat prin 
ţilor ce reprezintă spiritul şi psihicul mast o . . , , 

artei • si fiecare naţiune îşi cântă acest frumos sentiment in 

armonie cu structura lui psiho-eticâ ; ^ ra ^ t ^ b j[ a ‘ c ’ ai !ii care 
zia populară macedo-românâ nu au impetuozita - 
mistue, deşi aromânul e focos şl ţejnPeramenU ca orl ^e 
teranian ; nici caracterul de exaltată admtang» ^ 

sunt potolite, oarecum comprimate. Şi^pxphca^^^ _ q ^ 








t e riie dela decenţă in iubire sunt necunoscute. Căsătoriile se 
făceau, până acum, conform dorinţelor părinteşti, a căror au¬ 
toritate de Pater Familias rămâne Întreagă şi necontestată. E 
firesc, dar. ca şi sentimentul iubirii, cântat de muza poporului, 
să fie discret, voalat, profund idealizat: interiorizat, sufleteşte, 
rar exteriorizat. 

Femeea, in cântecul popular, este icoana însăşi a curăţeniei 
şi devotamentului faţă de soţ; ca fată e modestia şl pudoarea 
insăşi; ca mame şi surori trebue sâ fie tovarăşe de luptă in 
viaţă, — înţelegem lupta in toate ipostazele şi sub toate for¬ 
mele ei. Iată un model de poezie de discretă intimitate. O dăm 
in transpunere : 


Lasâ-ţi furca, lasă-ţi fusul 
Şi eşi, mândro, la fereastră ; 

Eşi iubito la fereastră 
•Şi ascultă al meu cântec. 

De la ochi purcede vrerea (iubirea) 
Şi la buze-apoi coboară ; 

De la buze picâ’n sân 
Unde prinde rădăcini : 

Rădăcină dacă prinde 
Vindecare nu mai are ; 

Pân’ ce omul, mândro.’ moare ! 


sr?°• •» 

ceruta de poet, este ca iuhito * 11 netului. Singura grat 

»>' prea mm %££?«* ff* * E Prea p 

poetul anonim e L,,,,"V nimtc indecent ; 

blril neimpârtăşite. ‘' n de puter ea destructivă a i 

Alta> de un simbolism tragic : 


— ‘nume e o cruce 

Iar su b cruce e o fiQare - 

l .° floar e- o minune 
Este iarba de uitare ’ 

uf.? ,are ml o Paşte 
Jîî“ ,nit 'luşelul ei • 
p 4t * feU ' o miroase 

iT ' ,or » uiS 

Am mirosit-o si , 

Pe ».-l Wt uV" 


In ,JUl «*». 

^ HM unM a 





,,D 1 m â n d a r e a" 


Lângă mormânt creşte floarea uitării. Până şi oile uită de miei. 
când o pasc. numai ea, românca care iubeşte, nu poate uita ' 
E o ciocnire de sentimente dureros de triste. In cadrul slngu 
raţie al naturii, durerea tâşneste ca lava Fata vrea â uite şi 
nu poate ! E ceva dramatic. Sfârşitul ? Va muri şi ea dar fo 
cioară curată ! Precum vedem, poezia iubirii, la Aromâni, e o 
poezie sui generis. o emanaţie a unul suflet ultra-ideall.d di un 
platonism transcendent. 

In poezia erotică aromânească nu găsim acele accente de 
un sentimentalism bolnav, invâpâiut şi sensual. Rar struna poe 
tulul atinge nota unui sentimentalism vaporos No i dominanta 
a cântecului popular, in erotism ca i in i alelulte tomuri, rpic 
sau elegiac, este realismul ce se reliefează prin d> cripţn. prin 
tablouri şl peisagii din natură Popor activ, in veşnică mişcare 
prin însăşi viaţa lui pastorală străbătând penin ula balcanici 
dela un capăt la altul, delii Şardag, ve> htul Sturdu.<. şi din Bal 
cant până n munţii Agrafa, dela Di n pdnâ ’t Treia ( deln 
Adriatica pană la Mana Bge - Aromânul a ■ uitai in trecut nu 
pe iubita care reprezintă Inimii • u sexului, ca* pe imara 
varâşe, In bine ca şi in râu. pe femeea * u< i. n< voe, va n lup 
tătoare. alături de bărbat o eroină ■ sulut ce n p u-tâşi .• 
soarta bărbatului in lungile drumuri cî< t ui t. ■ ..it i au i 
luptele zilnice cu barbarii lai . ui " • -i < tm *• fi «ic j* 
zie care cristalizează concepi;« popică a cântăreţului popular 
aromân : 


Una mie de Arbâne.şi 
Şi alţi atâţia armatoli 
Linâtopea vin sâ prade 
Linâtopea şi Nicuhţa 
Şi frumoasa Masco pole 
Linâtopea nu se pradă 
Câci voinicii sunt aleşi. 

Toţi aleşi şi toţi viteji ; 

Viteze sunt şi fetele 
Ce le vin tn ajutor 
Când e luptă si omor 

Linâtopea, Niculiţ.i. Mo.vropole au lo t or. < vestite cu bo¬ 
gaţi negustori ce lucrau cu Veneţia şi cu orax-le i>tro-»ubn.i- 
tine in sec. al XVII- leu ; după crâncene lupte « u Album /»l prâ- 

(talntci, locuitorii au plecat in tari st;âme 

Însuşirile frumuseţii fizice Joaca un rol secundai la Am 
mâni, faţă de însuşirile morţile In pi ivinţ.» a<v u* au * i’ v.i 
zicâtort ipe cmi nu le putem reproduc» din in aiun m. ut 
raţiuni) ; reproducem totuşi una cure .. ail\i mu.>ata 










, I neaua, ma o calcă căni li, adică : albă ei trumoasă este 
dar o calcă căinii. Drept şi plastic I 
Femeea> cum spuneam, trebue să tie, înainte de toate, o 
vrednică şi bună tovarăşe, un suflet cinstit şi devotat, soţie mo¬ 
del şi mamă fără prihană. Bărbatul, la rândul lui, este, pentru 
simţirea delicată a femeii, un tânăr voinic, mai mult voinic de¬ 
cât frumos, un erou dacă se poate. El nu trebue să ştie ce este 
frica, să dea piept la nevoie, oricând şi cu oricâţi, căci laşitatea 
este cel mai de neiertat defect la un bărbat. Aşa il doreşte Aro¬ 
mânca pe alesul ei. 

Iată cum işi cântă ea acest sentiment care îi răscoleşte 
inima: 


Am visat un vis frumos, 
Am visat voinic fălos ; 

Pe cal sur el alerga. 
Coama vântu-i flutura. 

Ca mâtasea-i resfira ! 
De-aş avea noroc sâ-1 iau 
Munca toată i-aş da eu — 
Sâ-1 Îmbrac cu fusul meu ! 


fusuf Vi mbraCe ea ’ U,bita ' muncind - ^ împodobească cu 

ZZIZZl ' d ~ nt Şi ce *rtfâ de sine !... 

oel cari iubesc se mistue suferă In tw^^’ la Ar0mâni - 
destălnuiesc vraja ce-i copleşeşte , tă aproa P e că nu îşi 
popular, nostalgii amare nitnrii ’ h " aceea ’ găslm - în versul 
la bucuriile vieţii. Biruit si ars H f dP ° dezesperat â renunţare 

se Plagiază in singurătatea izolând lâuntnc ’ P° etul anonim 
ceste stihuri: atea şi va cânta, cum sună a- 

sf;:?.L duce sus la munte 
9 colibă am să-mi fac 

Noru Ur t T ândr0, să trăcsc. 
î?. oril cart c să se facă 
T Ş1 con dee brazii toţi 
Iar cerneală apele ' 

“ 56 ‘ ml scri “ * mele chin,,,.,. 

bl Versuri di 

«Mimata il!, t Ca ?™ la ‘8- 5m'“, l, a “^ ,ana ' « 0 concep- 
‘“w# a <•„ „a,l“ neP « scrie X, d nwre ' «*• »®rtl şl 

« »‘‘"»"Ha C c U uS 

AC1 ' ca '» toate plăsmui- 


■■MM s .r 


_ _ „Dlmândarea" jţ 

rile populare, nota dominantă este eticul şi adoraţia d» un pla¬ 
tonism pur, ideal, serafic, am zice ; lucru naiv, de sigur, pentru 
vremurile de cumplită destrămare pe care le trăim. Numai na¬ 
tura poate fi confidenta durerii mistuitoare !... 

Una din caracteristicile Aromânilor e.ste şi înclinarea spre 
pribegie. 

Popor activ şi intreprinzâtor, curios i dornic de lumină, 
având oroare de trândăvie şi de sărăcie, înghesuit sub Turci' 
ncavând acces la vleaţa publică de stat. râmă nea. .1 l croia < , 
singur viaţa; de aceea .se Înstrăina. Dar nu cm. in trecut ca 
şi acum, numai o Înstrăinare individuală. De mult* ort, tute i 
oraşe Întregi plecau lâ' 

IU |i:i i ;i lre < l 

triburile albaneze; aşa. oraşe ca Mo cupole. Lina top- Nlculiţa. 
Birina, din Albania, cu zeci de mii de locuitori, cu bogăţii 
imense, cu legături comerciale cu Apu ul şi eu Orientul, cu pa¬ 
late şi biserici minunate, cu .>coli .şi biblioteci ( .-e provocau mi¬ 
rarea străinilor călători, oraşele acestea au fust ruinate, locui¬ 
torii s’au refugiat in Austria .şi Ungari.» m n .>• ■ i pr. tutui 
denl, după cum ne aratft documentele A«v -iâ n ina» <. 

această înstrăinare individuală t in nu â i in pirat indeos bt 
pe cântăreţii noştri: şi poezia Înstrăinării o»n|.n ui io» de 
frunte in folklorul aromânesc. 

E poezia durerii, poezia elegia» a :;>> 'uenniil -i » -us- 
pinului ; şi dacă această poezie nu <• cri t di. -»tâ in > ■•'in* »t 
săvârşite, străbate, totuşi, ga nu tuturoi nis ; . , . 
înduioşătoare. 

Durerea logodnicelor, a min.-eloi nu <>i .1 sm<_»rdor, 

la despărţire, este când mut » când in . ;vrn ■» > t; u» 1 tm 
nitoare ; căci, vorba poetului nane» ■ c - ■: 

peu ! 

Iată câteva versuri de poezie a in :ramă ii 

Lună tu. scânteietoare 

Co te plimbi uşa de sus 
Tu ce vezi o lume ni 1 «'acu 
Şi străbaţi atâtea mari 
Nu’ntâlnişl cumva departe 
Pe frumosul meu iubit ?... 

Luna, personificată, ii răspunde de pe bolta azurie plma 
do stele, câ l-a văzut : că el. iubitul, li insult» i >0 galbeni m dar, 
sfătulnd-o ,'â sc remărit» , întrucât el nu -» nui imoom in 

patrie... 

Intr’adevăr. oântau'tul anonim in contact cu natura u- 







,,D i ni A 11 d n r 6 a ' 


„erbâ cu falnicii munţi, pe culmile cărora domneşte regina um¬ 
brelor dând zare depărtărilor, se inspiră, găseşte accente plas¬ 
tice .şi duioase ca să-şi exprime sentimentele ce-i mişcă inima, 
luna trezindu-i atâtea şi atâtea amintiri. Natura are. în poezia 
aromână, un loc larg şi adesea ori e zugrăvită in tonuri capti¬ 
vante : munţii, sunt fortăreţele şi iubirea Aromânilor ! Ei 
cântă: 

— Munte, frate munte 
Frunzele îţi cad, 

Păsările pleacă 
Şi se duc departe. 

sau : 

O, voi dealuri, o, voi munţi, 

In ce jale aţi căzut... 

Ian uitaţi-vâ la noi 

Căci ni-i dor, ni-i dor de voi!... 

• 

Muntele e frate cu Românul! El, muntele, i-a apărat cin¬ 
stea, limba, neamul; el i-a păstrat credinţa. 

El muntele frate, cu păduri întunecate, ce sună din frunză 
tonurile, a văzut, dela Început, p.âmădindu-se neamul aro 

r«e“ e ca\mTd#„r2,r ;t H P i° asa şi ,eşnic4 î * muntele va 

»*£££.. ?mS„ ln e Srd poporului - ŞesuI mM 

reţia stâncilor din ’ e P ustllt de soare, nu are mă- 

iilor. Satele aromâneşti sunt'f 11 f b °. IUl vulturii - tovarăşii păsto- 
volnici şi mândri.^cântecul^bratiT? : aco, ° cresc tinerii 
sună: muntele e al vulturilor lâZl ^ ^ z * c ^oare aromânească 
PM.at libertatea* neamuluT" nf U ° topurilor ! Muntele a 
osteni de a-1 cânta pe toate struni a ? e ! a mUZa p °P ularâ nu va 
f pe Piscurile însorite Aromânii i lntrucât - în v &ile umbroase 
* re “ S P®» nn» l„ scoîca d™ Ure1 ’ cum * »*>- 

~ Vine iarăşi primăvara 
f t'umoasa lună Mai • 
înverzesc pădurile 

înverzesc şi munţu ^ 

s, p lar pe ca lmi Romanii 
ţ Romanceie frumoa^ 

c “ WtaSh ,? 01 

“ngue de-argint 


13 


„Dimândare a‘‘ 


Transpunere : 

Dincolo de Marea Neagră 
Mt-au lăudat o tânără 

frumoasă 

Cum aş face, cum aş drege 
Să mă duc să mi-o văd ! 


Dialect : 

Naparte dl laia mare 
Şi-alâvdarâ ’nâ muşatâ 

Cum si-mi rac şi cumse-adar 
Ca s'mi duc tra st o ved. 


Nu-i oare, in versurile acestea, reminiscenţa despre Rom⬠
nia, tânăra frumoasă, de dincolo de Marea Neagră, despre care 
ne vorbeşte poetul anonim ? 

Această poezie e un document istoric cum că, in decursul 
veacurilor, contactul între daco-români şi plndo-românl nu a 
fost definitiv întrerupt. Caravanele aromâneşti veneau până la 
Dunăre. 

Cum spuneam. Marea Neagră, revine foarte do in cântecul 
popular. Se explică : Aromânit se Înstrăinează. Cei mulţi veneau 
in ţară : dincolo de Marea Neagră, cum suna cântecele. 

Pustia, neagra străinătate, groaza mamelor >i a familiilor 
aromânce, e foarte mult cântată in versul popular, şi ntcio temă 
nu-i mai profund şi mai duios tratată ca despărţirea Ar trebui 
să cităm o întreagă literatură. 


Dar să trecem la poezia eroică 

Poezia eroică e larg reprezentată la Aromâni . nu-i o poe¬ 
zie de suflu înalt, recunoaştem ; o poezie profund realista, po¬ 
vestitoare» cu descripţii de munţi şi plaiuri Aromânului il P'-'c- 
cadrul naturii; dar nu se pierde in detalii. Câteodată are eo 

lorit de tablouri pictate. ... , ■ 

In privinţa poeziei eroice, ar trebui so grupăm in doua 

poezia eroică haiducească şi poezia pur naţionala 

poezia haiduc - ca ub U 

nente dorul de libertate şi de vitejie Alături de poe.ua haidu¬ 
cească stă cea cu caracter general naţional « om *P an ' ^ 
burile albaneze, veneau in cete de mu de in \ ^ 
munţilor lor arizi, şi întunec» 

Viaţa Aromânilor era un sbuelum nemţim upt ^ < nu 

baţi.ulau sa stea ou irma 

somnului, clopotele şi toaca Începeau a sune alarma ! 1 Unu > 


die in sat ! Iureş la metereze. 

Un model de cântec este cântecul sătuli 


Pisuderi: 


Pisuderl lăudată 
Cu bărbaţi voinici ea leii 
ArbânaşU vin să te bata, 
Arbănaşh cel ca sineii 







Sună clopotul şi toaca 
Căci e luptă, luptă mare, 

Luptă Gheghii cu-Aromânii 
Şi fug Gheghii cum fug cânii, 
Căci Aromânii lăudaţi 
Nu-s femei, ci sunt bărbaţi ! 

etc. 


Textul acestei poezii ne arată de ajuns. în ce ritm şi m㬠
sură, sunt scrise poeziile eroice aromâneşti ; ele ne mai lumi¬ 
nează asupra trecutului, în lipsa istoriei scrise. 

Poezia populară este arhiva trecutului aromânesc ; ea de¬ 
scrie vitejia căpitanilor aromâni. 

Copil al naturii, Aromânul, dornic de glorie, obişnuit cu li¬ 
bertatea, în creerul munţilor, la cel mai mic conflict cu Turcii, 
devenea haiduc; dar haiducia nu era o tâlhărie la drumul 
mare: era lupta pentru creştinătate, lupta crucii contra semi¬ 
lunii. Biserica îndemna la haiducie, — în funcţiunea politicii 
panelenismului. Şi exalta pe eroi; aşa că terenul era de invi¬ 
diat. Tribul Farşaroţilor a dat mulţi haiduci celebri : Jurca 

f! , 4 G ? 5 f;7^ U ' Mare> etc- Pindul asem enea. Poezia populară 
uitare 11 Ar M fi”*- Cantece din acestea se pierd astăzi, căzând în 
S5S dinTuzîă ÎIYÎ 1 ’ Ca Slavii> Cântăreţi profesionişti, cari 
perpetuiază mai IiVT e: cântecele Aromânilor nu se 
tecieroic-’er” un nL haidUCiei S ' a stins cân - 

atunci, căpitanii Aromâni^^ ^ ** 

tecelI,lr a Ve8tit 1UPt&t0r a f0st Tetu_M are. Unul din cân- 


^ vesie mare 
Care vine dinspre Mare • 
Am ucis pe Tetu-Mare ! 
Tetu râscula toţi munţii 
Să alunge pe toţi Turcii • 
Râscuia pe to ţi Românii ’ 
De pienau cu mii păgânii 
Dmco o de munţii Gură * 
'-ortm croncâe făr *m* 

2*,«u re . M “ sura 
InW ° « * sărbătoare l 


c ! 

r i n generai „ 

tomSa •'2'“ a gSdf'd "’ registra 


..D itnândarea" 


momu al generaţiilor trecute şi ne l&tnnr»** - 
conjurător în care a trăit m ™ / 1 re f c asupra mediului în¬ 

totdeauna a ieşit hiniitm- ci U Carf ’ a ,uptat Aromânul. Mai 

Godju, Dumba, Ghermani. etc Sma ' Mocion1 ’ 

Ca încheere, poezia populară aromânească, fără sâ aibă am 
ploarea ,1 măreţia epică iărbea.,eă. are, totuşi, SlUăţUe eî nl 
mai ales originalitatea eminamente latină ; in aurul ei — mult 
puţin, — nu intră aliaj străin. Şi e destul pentru un popor veşnic 
in haiţâ cu oamenii, cu fiarele, cu natura, cu binele şi cu râul. 
Tare ca stâncile în mijlocul cărora trăia, impetuos ca vijeliile 
munţilor al căror copil este, curat la suflet şi i a gândire ca un¬ 
dele pâraelor ce scobesc văile, in curgerea lor, aromânul este 
înainte de toate, armatul (militar), prin fire. educaţie şi mediu • 
sobră, concentrată, mai mult raţionalistâ de cât sentimentală. 

NU ŞI TULLIU 


BRANOS BOZANI 

de V, Diamandi-Aminceanul. 

Printre pleiada de învăţaţi aromâni răspândiţi In diferite 
ţări, mulţi din ei au fost şi sunt din nenorocire consideraţi ca 
greci, sârbi, bulgari şi chiar albanezi. Ari mă refer la un mare 
dascăl şi poliglot, la aromânul Branos Bozani, născut din p㬠
rinţi aromâni, din comuna curat aromânească Grebenici, apar¬ 
ţinând ţinutului Zagor din Epir. unde se înşiră o mulţime de 
comune curat aromâneşti, printre altele grecizate in urma pro¬ 
pagandei călugărului grec Cosma, care printre unii 1750-1770. 
cutreerâ Thessalia, Macedonia, Epirul şi Albania, propovăduind 
părăsirea iimbei materne, adică limba aromână, şi înlocuirea 
ei prin limba greacă. 

Iată ce ne spune Pemtevos '). in această privinţă, >ub ti¬ 
tlul : Arheotere apopere peri veltloseos tu ethnu 

1) IViraevo - : Sintomos Viogruda tu aidinui Ri.. » Fciv* tu The- 

talu, p. 55. Atena 18U0. 



















16 


„Dimândarea" 


Manthano de para tu filU 
mu k. Asopiu oti che alo ca- 
lon Ion hreostite Îs ton a- 
ghion tuton andra uc oliga 
diladi tu Zagoriu horia tutu 
protropi che didascalia afi- 
santa tin mehri tote lalume- 
nin vlahichin glossan, ela- 
von cata micron tin ellinichin 
tin opian mehri tis simeron 
ehusi. 

Tuto ine ghenichi en Ipiro 
paradosis. 


Aflu dela prietenul meu 
domnul Asopiu, că şi un alt 
bun se datoreşte acestui 
sfânt bărbat, că nu puţine 
comune ale Zagorului din 
îndemnul şi învăţătura lui 
au lăsat limba vlahă pe care 
o vorbeau până atunci, ac¬ 
ceptând puţin câte puţin 
limba greacă pe care o au 
până azi. 

Această este unanima tra¬ 
diţie in Epir. 


Suszisul călugăr Cosma se născuse in 1714, in comuna Me- 
galo Dendro din Naupact, fiind ucis la Berat in Albania, unde 
făcea propagandă in favoarea Panhelenismului, ca agent al 
Patriarhiei din Constantinopol. El a fost ucis în ziua de 24 
August 1779, prin ordinul lui Kurt-Paşa, guvernatorul Beratu- 
iui, fapt pentru care Patriarhia din Constantinopol l-a trecut 
printre sfinţi. 

Asupra Zagorului şi a comunelor grecizate şi cele rămase 
negrecizate, a scris şi Aravandinos în opera lui de valoare. 2 ) 
lată şi numele comunelor grecizate, din suszisul Zagor : 
Scamneli, Cepelovo, Şopoţel, Leascoveţi, Doliani, Negades zis şi 
Neaţa, Manasi, Ciudila, Calota, Stolovo, Baia, Frangades Ma- 
crinu, Dragai, Drestenicu. 


înşir acum şi comunele rămase negrecizate, tot din Za- 
gor: ••) Grebenici, Dobrinovo, Leaşniţa, Laişta, Paleohori-Laişta, 

Brea^ a! ? t* Vavusa ’ S e Ş-Cerneşti, Floru zis şi Flambeirari, 
Bieaza, Armata, Păzi, Paleoseli. 

cinstfne n a 2m T mareM daSCăl Branos Bozani . care face 
cinste neamului nostru aromânesc 

scrkî?hia,“de e nni!î IPi , r0t!Ca Hr0nlca ' *> autobiografia lui, 
cunoştea şi IbnbUe : C " m 


1 Ar ^v^ndinos : Hronoerafin tîc i • 

* tablourlţe statistice p 333 K 4 I P “' U ’ '' JI ' P ' 54 - 55, 56, 57, 

Ie ““ 

P ’ K - intitulat branos Bozani, 


17 


„D i ra â n d a r e a“ 


VITA. 

Natus sum Branos Bozanes Grebenitii, quod oppidum est 
Epiri Septemtrionalis, die X lunii MDCCCXLVI, patre Con- 
stantino e gente Bacolae i. e. Nicolaides, matre Maria e gente 
Bozanes. Fidem profiteor orthodoxam ecclesiae orientalis cui 
praeest Patriarcha Oecumenicus Constantinopolitanus. 

Primis litterarum elementis imbutus, duodecim annos natus, 
Iohannimam, in Caput Epiri, me contuli, ubi per tres fere an¬ 
nos primum scholam, quae vocatur, hellenicam, deinde intimam 
gymnasii classem frequentavi. Iohannina profectus sum Athe- 
naiqua in urbe quatuor post annos maturitatis testimonio in- 
structus et auctumno anni MDCCCLXVI civium academicorum 
numero adscriptus, per duo semestria docentes audivi viros 
doctissimos Kontogonem, Rhompoten, Rhussopulon, Kastor- 
chen, Bernardacemi, Striompon, Pelarinon, et Diomedem Ky- 
riakon. Auctumno anni, sequentis Smyrnam transmigravi, quippe 
invitatus ut docerem linguam litterasque Graecas recentiores in 
Collegio reali Gallico, gubernato illo nec non sustentato a So¬ 
cietate Germanica Duesseldorfiana. 

Quo munere per duos annos functus studiis theologicis et 
philosophicis operam navaturus Germanicam petii ibique in 
Universitate Halensi scholis usus sum viroriun doctissimorum 
Gustavi Droysenni, Erdmanni, Jacobi Kaehleri, Keili, Knoblau- 
chii, Pottii, Schlottmani, Tholuckii. His viris omnibus gratias 
ago quam maximas, praeter ceteros vero gratissima prosequar 
memoria vv. dd. Schlittonannum Keilium, Erdmannum, Pottium, 
qui de studiis meis recte instituendis et consilio et auctoritate 
quantopere sunt meriţi memoriam non deponam. 

Cum am văzut mai sus, el fiind adoptat ca fiu de socru 
isău Bozani, după căsătorie luă numele de Bozani, în loc de 
Bacola. De obiceiu el se iscălea : B. K. Branos şi arareori B. . 
Bozani. 

Părinţii lui Branu erau nişte simpli agricultori cari îşi c⺬ 
tigau pâinea zilnică cu sudoarea frunţii lor, având de susţinut 
o grea familie de 6 copii. în afară de Branu, din caie doi, şi 
anume Anastase şi Gheorghe, trăiră până la adânci bătrâneţe. 

El işi termină clasele primare în comuna sa natală Gre¬ 
benici, apoi fu trimis la Ianina unde urmă cursurile gimnaziale 
graţie unui unchiu al său din partea tatălui şi anume Episcopul 
Apolloniadu Hristoforu, care aprecia meritele şi aptitudinea 
pentru carte a nepotului său. El făcu două clase gimnaziale in¬ 
tr-un gimnaziu din Ianina şi o clasă in faimosul colegiu inti¬ 
tulai îzoslmo Sholi“, unde, după matrlcula goalei obţinu la 
finele anului şcolar 1860—61, cea mai bună notă, care pe atur 









18 


„D im An da re a" 


era Nota 5. sau arista, după obiceiul local. Celalt an s’a dus 
din Ianina la Atena, inscriindu-se la şcoala zisă „Rizarion Sho- 
lio>n". fiind in vârstă de 16 ani. Asta s’a Întâmplat la 6 Sep¬ 
tembrie 1862, terminându-şi studiile liceale după cinci ani, adică 
in 26 Iulie 1867, distingându-se cel dintâiu la învăţătură. Din 
suszisa şcoală au ieşit o seamă de învăţaţi versaţi in toate ra¬ 
murile ştiinţifice, theologice şi sociale. 

După terminarea studiilor la Atena, s’a dus la Smirna, unde 
s’a angajat ca profesor de limba greacă la şcoala practică fran¬ 
ceză de sub conducerea unei societăţi germane din Diisseldorf. 
Tot timpul cât a stat ca profesor la Smirna, el se pregătea pen¬ 
tru studii mai înalte, având ca ţintă ducerea lui in Europa, spre 
perfecţionare, dar se resemnâ din cauza lipsurilor de bani, ne- 
fiindu-i îndeajuns leafa, ca să poată pune planul in aplicare. 
Tot timpul cât a stat la Smirna, el îşi vedea de studii şi plim¬ 
bări, Îndemnând şi pe elevii lui să se dea sportului de escursiuni 
la aer liber, admirând frumuseţile naturii, fugând de viaţa sgo- 
motoasă a oraşului şi de viaţa trândavilor dela cafenele care 

7icea . el, că ruinează sănătatea prin înghiţirea unui aer 'infect 
şi plin de microbi. 

No. 17. ’ d 1 d 7 Septembr ie 1866, matriculat sub 

nie cu colecii im ! P !m 1 ^ mirna ca P rof esor, el legase priete- 
tinâ dela Societatea & ?coală graţie lor putu să ob- 

pruir.ut pentru «nduVSî S “ b ,0rma de lm ' 

Hma to Awllie" a anS'lîti Ta "«“amu? Germania ! " 

Z c rs: b ~ u ~ ea dln * “a'pe 

filozofice, având ca profesori pe StUdn theol °g»co- 

logicâ şi didactică ; pe SehlotVm^ h t**’ de Enc y cl °Pedia theo- 
noului Testament. Geneză P°a The ° logia vechiului şi 

Evreilor, pentru sensul şi definiţia nT'r Apocali P sul . Istoria 

Worul *“ -“»• 

51 “'*•>* iptartk, H „ lca rh,mmel ’ ■»»- 

nica - P- 26. Ianina. lfi27 


„D i m â n d a r e a" 


19 


gîstratul Universităţii, şi ale decanilor facultăţilor de theologie 
şl lilozofie, Beyschlag şl Helne. 

La 29 Aprilie 1873, inalntâ Universităţii cererea lui de ter¬ 
minarea studiilor. Cererea era scrisă in latineşte, după cum 
era atunci obiceiul : 

..Triennio academico absuluto, Amplissimo hujus Universi- 
„tatis Ordini Philosophorum dlssertationem tradens, inscnptam 
„Ulam peto ab eo. ut probata dtssortatione dignum me habeat. 
„cujus ad summos in phllosophia honores impetrandos litera- 
„rura graecarum, historiae philosophiae antiquae. historiae de- 
„nlquae universalis (spec. historiae populi graeci ab antiquis- 
„simis temporibus usque ad novissima) tentetur scientia. B. K. 
„Bozanes". 

Reuşind la examenul de doctorat, a fost declarat : „Vir hu- 
manissimus atque doctlssimus". 

In Diploma lui, cu data de 15 August 1873, figurează a-t- 
fel : „Doctor philosophiae et artium liberatum maglster". „Post- 
„quam commentationem inauguralem .. diligentor scriptam ob- 
,.tulit et coram in ordinis consessu examen rigorosum sustinuit 
„eandemque commentationem una cum sententiis controversls 


„publica disputatione defendit“. 

El şi-a susţinut teza de doctorat in faţa Auditoriuni Maxi¬ 
mum" a Universităţii dela Halle, având ca ..Adver.-artos P ’ 
Daniel Hahn şi Rodolf Kohlmann. S’a publicat la Atena o parte 
din teza lui, sub titlul : ..Icath’ Omiron Pallas Athlru , comen¬ 
tând lucrarea lui Gladstone, cu titlul : „Studles on Homer anei 
the Homeric age“. apărută in trei volume la Oxford in 1853 si 
trâdusâ in nemţeşte la Lipsea, in 1863, de Schuster In prologul 
suszisei lucrări, el cercetează istoria religiunUor şi ajunge la 
concluzia cum că, atât in Istoria reUgiunilor cât . m u-tom 
fiecărei dumnezeiri. se deosebesc trei părţi e-,< m .. - ■ţ ‘ 

tură. după felul omului şi după spirit După a-, a. 
Dumnezeul este teoreticeşte : a > ca P lKt 'ii i " t ‘ • 
omenească, şi apoi : o) ca spirit sau putere spirmnu 

Lucrarea e impârţltâ in sase capitole ultimul f.muK 

bliografia. itrrVsitelG ut?Ui'gicr m 

In primul capitol se trateuza despre r, 

despre începutul creaţlunei Zeiţei. in^mnâtătile >i 

In capitolul al doilea se tratează desp 
începutul numitei de Zeiţa şi deasemenea 

mim in capitolul al treilea ^ m mada. 

urmele sau r ^ ni ^ l ^ le rmea expu^e esenţa aeriană a Minei vei. 
In capitolul al patrulea expune _ ..mi Ju- 

raportul rudenia ei 

nou şt Mavte. 


ruirit . . 

fată de dumnezelvile aeriene ale tui 




20 _ - 

in celelalte două ultime capitole, al cincilea şi al şaselea, 
evidenţiază celelalte două stări pelasgice ale Zeiţei, apa şi focul. 

Lucrarea intreagâ cuprinde 59 de pagini de tipar corespun¬ 
zând mentalităţii şi cunoştinţelor de până atunci asupra su¬ 
biectului de tratat. 

Iată şi punctele susţinute de el In faţa Universităţii din 
Halle-VVittenberg, in ziua obţinerii Doctoratului pentru filo¬ 
zofie : 


Sententiae Controversae. e ) 


I) Diveterum populorum a principio vires quaedam naturae 
fuerunt, quae vel In coelestibus phaenomenis vel in creatione 
mundi apparevant. 

II) Minerva, qualis ab Homero describitur summam om- 
nium virtutum. pietatis, prudentiae, fortitudinis justitiae, tem- 
perantiae. significat. 

III) Virgo divina, qua Minerva Ulixem in varias figurae 
convertisse dicitur. referenda est ad mirificam illam vim na¬ 
turae, quae In mutationibus anni conspicitur. 

IV) Carmina Homeri, sicut apud veteros graecos ita nune 

ttAssszzsssr piurimum va,ent * 

et confwen ' 

patnae '3T tyra " nus et proditor 

citvatop^Sama^Mnd 8 ™ 11 B ° Zanl a mai stat 

semnate centre culturale Derfn r a dt capitala « cât şi alte în- 
dagogie. ’ perfe CUonându-se in filologie şi pe- 

Intorcându-se in Ori f 

na„f r e ?R;, U , nde a '““tlonat^an 11 nL^ reCt0rul gimnaziului 
nasUr (Bitolia), apoi in n an> Dln Sere s s’a dus la Mn 

*X*Z2ZZ “22 51 ln ■*'—** 

oe dfnii^ ° e 1 er ' a sc âpat ca nrin rJ- sa e săn âtoase şi a 
didactice.' astfel Să -Şi reia din "nou ’ însănato tfndu-se 

Venind in c . ocu Paţiunile sale 

"cum <lln Halchi” Intre a^“ b ,'? lrector la «coala 
£■»«!.£££ «’a «abitu td'fJV 1879 ' Dapa o 

ar,tazl «1 Chrlstodulu 


C) Ipirotira u , 

" Hronica, articolul 


cilat . p. 36. 


..Dimândarea" 


21 


•Caloteu, fundând cu ei un Liceu, in care predă limba elenă. 
Ramase acolo profesor până la moarte, dedându-se cu trup .şi 
suflet progresului şcoalei. 

El a mai funcţionat ca profesor şi la şcoala de fete fundată 
de Constantin Zapa şi întitulată „Zapion Parthenogoghion“ A 
mai funcţionat şi la şcoala de fete Pallados. precum şi la insti¬ 
tutul de băeţl al lui Vasmaţidu. Tot lui i s’a încredinţat preda¬ 
rea limbei elene şi la diferite institute străine dela Pera. ca : 
Liceul Iul Faure, şcoala de fete a lui Devaux şi Colegiul Arnieno- 
Catolic. 

E de remarcat că, în anul 1889, i se oferise Direcţiunea In¬ 
stitutului Zarifian din Filipopoli. pe care o refuzase, incredin- 
ţată apoi invâţatului epirot Alexe Zamaria, din anul 1889 şl 
până in anul 189G, când trecu ca Director la Gimnaziul din 
lanina. 

Marele dascăl Branu Bozani, după o scurtă boală de pneu¬ 
monie, îşi dădu ultima suflare a vieţei sale In vila pe care o 
locuia in localitatea Neohori, din Katastenu, în zorii zilei de 
19 August 1895, când tunurile bubuiau la Constantinopol, fiind 
ziua aniversării suirii pe tron a Sultanului Abdul Hamid, uci¬ 
gătorul atâtor mii de nenorociţi Armeni, victimele iţelor diplo¬ 
matice anglo-ruse, cari Înroşiseră străzile Stambululul şi ale 
cartierului Galata, plus Bosforul şi Marmara, cari inghlţiseră 
atâtea victime ale Sultanului Roşu. 

Nefiind însurat şi neavând pe lângă el rude. totuşi său 
aflat la capul muribundului câţiva compatrioţi epiroţi, ca • 
Petru Paparusi, Nicola Paranica şi Ioan Paguni. in mâinile c㬠
rora şi-a dat sufletul. Tot ei au îngrijit de toate cele necesare 
înmormântării. Serviciul religios a fost oficiat de Episcopul Ste- 
fanos, care era Mitropolitul Filadelfiei, originar şi el tot din 
Epir. La înmormântare a asistat toată pătura culturală gre¬ 
cească a Constantinopolului. precum şi membrii Comunităţii 
greceşti din Constantinopol, apoi Nicolae Mavrocordatu, Amba¬ 
sadorul Greciei din Constantinopol. însoţit de aromânul sera- 
chiot, Eugeniu Zalocosta. care era consilierul Legaţiei greceş 1 
Patriarhul a fost reprezentat prin Calinichiu Delicani. nomo- 
filaxul Patriarhiei, devenit apoi Mitropolitul ChizicuIul. ba 
depus numeroase coroane, iar discursul funebru a in ' v 

Zişi Th. Zişi. preşedintele Cercului cultural eplrotic. A mai vo - 
bit si profesorul Ilia Dasariti. în numele imigranţilor epiroţi. 

uS lui. tonte ziarele «rece 5 u <ltn con.mn inopo au 
vorbit despre el. lăudându-1 din toate punctele de vedere, şi ea 
nm si ea natriot epirot, şl ca Învăţat. 

' După moartea lui pieriră şl ceilalţi erudiţi eplroţi ca ; n - 
stase Taghiş. Fillpu Taghlş, Matheos Paranica, Nieotae P _ 
nlca. lila Dasariti şi Petru Paparusi; deasemenea şl alţi no . 












„ . Hl , staC he Zugrafu. Constantin Carapanu, Con- 
biii cpiroţi. ca « ^ poată lăsa demni succesori. Pe 

s'a s S cris Ltel : ..Ad Perpetuam 

"“"’aslfel s'« «ins eruditul aromân din Grebenici Branu Bo- 
M „i rlmânându-i neşters numele Iul In analele culturale gre- 

ceşti din Orient 


.1 ^ *- 

Balcic, 17 Iulie 1937. 




Dascălul 


Tăcut şi singuratic te-au cunoscut strămoşii. 
Prin pulbere cu pasul, cu gândul printre nori, 

Si te-au privit cu milă in drum victorioşii 
Un ăla care şade de vorbă cu mucoşii 
Şi caută n hârţoage lumină şi comori. 

Copil fără de nume al Gloriei haine, 

Cu ură depe stânca tarpeică svârlit, 

Ce zodie barbară s a aplecat spre tine 

N,^ tân . d din Cale ~ U ternul morţei bine 
Nemăsuratei jertfe in dar te-a dăruit ? 

cun <>ştinţei te sărută curată 
l\ ° c u hn tai l ^ră din duhul cel ceresc 

oinecuiăntare pe neamul omenesc. 

V-ZpreiZ ^tZTroduTb7\ PămăntUh 

Sămânţă ce viează tu a i'îkSl** PG Dumn ^eu, 
Cu trestia armăndui 4 J ăCut CUv ^tul 

Ca M nc-uducă focul din Pi6Pt avănt ^ 

tocul din soare Prometeu... 

V * um ° r **« 


„Dimândarea" 


Cu balsamul credinţei din veacuri vindeci rana, 
Tăiată’n bietul suflet de chin şi rătăciri 
Prin tine 'şi află Budha odihna in Nirvana, 

Şi Moise ’n pustie primi prin tine mana 
Şi Crist ne ’mpărţi darul cereştei lui iubiri. 


Tu ai sorbit otrava odată cu Socrate 
Ai plăsmuit cu Plato pe omul-Dumnezeu, 

Ai mângâiat eroii căzuţi pentru dreptate 
Şi când ai smuls din taina naturei fermecate, 
Ai suspinat alături de Huss şi Galileu. 


Prin tine omenirea s'a ridicat stăpână, 
Ţinând in frâu furtuna şi mările ’mblănzind, 
Şi fulgerul tăriei râzând îl prinde ’n mână, 

Şi surpă timp şi spaţiu din Terra cea bătrână 
Când aripi oţelite tot cerul il cuprind. 


Prin munca ta pământul îşi picură din vine 
Nepreţuitul sânge în aur lucitor, 

Şi toţi stăpănitorii s’au ridicat prin tine, 

Şi toţi pe rând uitară de partea ta de bine, — 
Tu visul doar şi truda, sărman sâmănător. 


Dar tu le ierţi uitarea şi semeni înainte 
Al muncei, al luminei şi al virtuţei har. 

— Ei nu ştiu ce fac, iartă greşala lor, părinte, 
Căci ţie se cuvine al inchinărei sfinte 
Şi-al prea-mărirei calde, strălucitor altar 


I. U. SORICU 













24 


„D i m indarea" 


Dreptul de viaţă: suprema lege 




Maxima romană : salus reipublicae suprema lex, rămâne 
eternă ca adevăr. 

O gazetă din Bucureşti, deschide o mare anchetă asupra 
problemei evreeşti in România. Tâmbâlău mare. Ultimul sam¬ 
sar jidan, — de-1 chiamâ Fildermann sau altfel, — dispune de 
drepturile sacrosante şi imprescriptibile ale Românilor in ţara 
lor. Este o les-naţiune, o crimă oribilă, să cobori marile şi eter¬ 
nele interese ale naţiunii tale, la taraba acelora cari in mijlo¬ 
cul popoarelor unde trăiesc, aplică legea Talmudului, cea mai 
groaznică religie a urei şi a degradării omeneşti : ucide pe cel 
7iiai bun dintre goimi. 

A discuta cu metecii, cari, pe căi dosnice, prin corupţie, 
s’au introdus in ţară/prin mită şi tâlhărie, au acaparat pâinea 
Românului, in bresle, in comerţ, în profesiuni libere, acum în 
tot domeniul economic şi financiar, — este o înjosire, o de¬ 
gradare. 


bande de inamici vin să-ţi fure avutul, să-ţi necin- 

DoDoruim H Sa t tl f rUgă familia * cănd necesităţi de viată ale 
WlE natfun^ “ sM dai hrana zilnică, atunci mo- 
lecţte de asaTei T™ P&Ste grani < ă P e ^adator şi-i dai o 
atace. ’ a s nu mai aibă îndrăzneala să te mai 


legitimă apărare.^ ^ P danilor năvălitori, se găseşte in 

să spuie Românului "'^crâm tu de f° Ctrină intortc)c; hiatâ, care 

graşi cu bunătăţi pe'nSm dl r™ * ^ ta * Ca Să in ' 
iumei“. p 31clanu dela tine şi din alte părţi ale 

Punzi cu argumenTuTsupJem^îâvh ameninţă existenţa, răs- 
Nu mai e de dat inanoi cu un m f ? Pe Viaţă # P e moarte, 
Aceasta-i nrohw» milimetru. 

D °uâ milioane de Hda el ^ SCă Romania ! 

S el t o rr e ' a Ciulii iS na P r rin fraUdă * » ajutorul 

vZmZî de democra «e in mănă cu ab- 

Politiciam prost eşte de tolerant *7 doboarâ la Pământ 

aJevlu, Umne2eu ^ fa râ un ptr, C ° mpliCitatea U110r 

<*i, bacâin"ar- Unitate şi ruşine. 

g ffilfWîSSifs f r ~ a - 

Vlţs &u b cea mai m rCbue să PwtwwLV raiasc & lini Ştite, cu 

mai Ceaşcă rob^ an n e °aU ari SUnt<?m Stri ’ 

sca - — economică, 






25 


,,D i m â n d a r e a“ 


financiară, culturală, de infectare a sufletului, politică, de de¬ 
semnare a politicianilor guvernabili, de iudeo-masonerle, prin¬ 
tre şabâsgoimil şi slugile Iudei internaţionale. 

Nu există o soluţie medie aici ; căci valul iudaic, prin co¬ 
munism, ameninţă existenţa noastră etnică şi unelteşte la 
doborîrea Crucei, pentru a răsbuna pe Iuda Iscariotul. 

Deci, nici o discuţie inutilă, nici o diversiune nu e cu pu¬ 
tinţă. Brutal se pune problema, In toată lumea, in Spania, ca 
şi la noi : Crucea sau Satana, Hristos sau Iuda. Nici un fel de 
coborire a problemei, nici un fel de meşteşug, minciună sau 
mişelie, nu exclude dilema : dreptul la existenţă al poporului 
românesc, prin doborîrea jidanilor, sau moartea lui prin con- 
locuirea cu jidanii, inamicii lui de moarte. 

Cuvântul de ordine, trebue să rămână acelaş : Cartaginem 
delendam esse. Tot o cetate semită, a corupţiei, a urei, a tic㬠
loşiei, a imoralităţii şi anti-dumnezeirii, se ridicase, in secolul 
al III-lea a. Chr., contra Romei, — şi Roma, care trăise mereu 
in lupte, prin mii de forme noui, a trebuit să aleagă soluţia de¬ 
finitivă : nimicirea Cartaginei. 

Problema evreiască se pune totalitară, ca şi doctrina demo- 
comunistâ, iudeo-masonâ, etc., una şi aceeaşi, — faţă de ideia 
măreaţă a Crucei şi a dreptului omului şi al popoarelor de a 
trăi libere la ele acasă. 

Jidanii au produs o nouă năvală barbară in lume. Aşa cum 
împăraţii Bizanţului au respins o mie de ani Semiluna de pe 
coastele Europei, precum regii Apusului au asvârlit-o dincolo 
de Pirinei şi Spania, prin cavaleri şi mândria Crucii, tot aşa 
azi mari popoare ridică sabia contra acestei nemaipomenite 
invazii de lăcuste otrăvitoare, cari caută să distrugă totul m 
drumul lor. cu nişte soli corbi ai Necuratului, care. încă odată 
inalţâ steagul său spurcat contra lui Dumnezeu. 

Dar, şi de data aceasta. Arhanghelii, in frunte cu arh1- 
strategul legiunilor cereşti. Mihatl, vor zdrobi hidra mdeo- 
comunistă şl acum, pentru totdeauna. puBLIU SERENA 


Frângurea 


Multă lume crede că superioritatea şefului ronstă in a se 

K sz 


n “ S j!>up& mine. - spune Cyru». - s-iul -rebue 
sus de supuşii săi. nu prin moliciunea vieţii, 
şi prin dragostea sa de muncă *. 


să fie mai pre- 
prin prevedere 


XENOFON (Cyropedia) 












Cântecul apei 


1937, Iulie. 


Tot şopoteşte apa 
In verdele bazin 
Şi stropii cad in perle 
Cu murmur trist şi lin 
Simţirea tulburăndu-mi 
Cu dulci melancolii... 

E linişte şi-i noapte, 

Grădinile-c pustii 
Căci au murit şi fluturi, 

Şi florile-au murit — 

Doar apa cântă ritmic 
C’un murmur chinuit 
Rănind sărmanu-mi suflet 
Cu glas tărăgănat, 

Pe când de vânt se sbate 
Frunzişul rar... uscat... 

NUŞI TULLIU 


«Ciicefan'ana 

Luceafărul întinse o strună de argint 
a 1 a mele doruri visuri ce mă mint. 

$ l'ZT molatic in ***« unui nor 
* ^ m -° ins *'* clipind mângâetor. 

5 K?î e şi pace reva rsă el de sus — 

' SUm SUrâsu -i blând mi-a pus! 

>«’.»«««. ,0Me ‘«<**1 


NUŞI TULIU 


27 


,,D i m â n d a r e a“ 


Vis şi (jenhi 

Un vis ciudat aseară visai la miez de noapte, 
îmi sună şi-acum încă melodioase şoapte 
De muzică cerească profund răscolitoare : 

Stăteam pe-un vârf de munte, cu ochii ţintă’n soare, 
Când iată că un vultur cu aripi lungi, întinse, 

Se repezi la mine şi’n ghiare mă cuprinse, 

Apoi, măreţ se’nalţâ, sburând in zări senine 
Prin cari, în freamăt molcom, dulci simfonii divine 
Alunecau uşoare, intro’ cadenţă lină. 

Ca şi cadenţa mării la ţărmuri când suspină. 

Eu tremuram de groază in vecinicia-albastră. 

Lung măsurând distanţa de la planeta noastră 
In gol ce rătăceşte de veacuri fără număr... 

Mai tare, tot mai tare simţeam cum ghiara’n umăr 
M’apasă şi mă strânge cu-o aprigă’ncleştare, 

Purtat mereu de vultur in lumi ce n'au hotare. 

— „Tu, pasăre-a lui Zeus, de ceruri iubitoare, 
„Coboară-mă pe scoarţa planetei rotitoare, 

„Căci tare mă ’nspăimăntă luminile de stele 
„Şi n’aş putea v’ro dată s’ajung până la ele ! 

Născut din lut, splendoarea cerească nu-i de mine 
„Şi mi se ia vederea pe-aceste căi senine!... 

Un glas şopti: „Nu-s vultur; sunt geniul ce străbate 
„Nemărginiri de-azururi de nimeni colindate; 

”aş vrea să smulgi de-acolo lumini neperitoare, 
„Să-ţi fie amintirea pe veci nemuritoare, 

„Căci omul vrea lumină, nu umbră şintuneric 
Si doară geniul riaşte un vis frumos, feeric... 

"Mai sus, mai sus. in spaţiu, e sfânta ta chemare, 
Tu ştii: pământul vostru noroiu şi patimi are 


Când m’am trezit din visul sublim şi plin de vrajă 
Văzui la câpătâiu-mi — durerea stând de strajă. 

Şi-o lacrimă ca focul adusu-mi-a aminte 
Că visele-s frumoase... vai... visul insă minte . 

NUŞI TULLIU 


Mai. 1937. 











Se leagănă plopii... 

Se leagănă plopii şi murmură 'ncet 
Un cântec de toamnă — amarnic regret 
Frunzişul plăngătid-şi uşor şi discret... 

Se leagănă plopii şi murmură 'ncet ! 


E noapte, e ceaţă , e ploae şi vânt; 
Zăbranic e cerul — tristeţi pe pământ 
in sufiet ingheaţă nădejdi şi avânt 
E noapte , e ceaţă. e ploae şi vânt ! 


1937, 


Ascult cum bat stropii in streşini şi'n geam ' 

O pasare ţipă. a jale, pe ram 9 ' 

■J ”***• s&rmana, de dânsa eu am 

Ascult cum bat stropii in streşini şi'n geam! 

Ce bine de morţii ce dorm în mormânt 
Cană noapte-i şi ceaţă şi pi oae şi vâ t 

ceZ:ăTLZTd subnegrul ~- 

e morţn ce dor ™ in mormânt ! 

Pe -9ăndu^tirtacui U jL” î* ?** de 1nuît - 
Si gândul mă tOt* P end Ulei as cult 

Au fust. iVUŞI TULLÎI 


j. « iu Slane 

s’aiasâ noaptea, veara j 
J când' adiiie vimtu ce ~ al £hesc tu cire 

9l ’ s mea sticâ cu boacea c f * SUb ^ 

^ Picuram frâmti ef s '^ almă tu câlivă 

1 aspun gi Uneti f aşte s tragă livâ. 

S«SS £.« ‘«cute. 

p4dS -»-«. 

* Mra S oUe”ai na 

K ««ra 

N - CARATHAl 


Românii macedoneni şi colonizarea 


anieninţatl, _ ta ex,«tenta terSa f&STSXESX 
men y lt vechile ocupaţii şi cu atât mai mult naţionalitatea. Este 
cunrscutâ lupta care o duc aceste popoare pentru desnatom- 
Uzarea Românilor-Macedonenl. din relatările câtorva ziare cari 

■“ ? C , U ,f’ - în treaCat fie - ~ de aceasta Chestiune, din ma¬ 
nifestaţiile studenţilor Macedo-Români. iar in numărul trecut 
al revistei „Dimândarea". articolul ..Intoleranţa balcanică ‘ a 
dat lămuriri suficiente asupra acestei situaţii. 

A Snceput ln 1925 exodul. Nu vom face acum istoricul şl 
nici nu vom arăta greutăţile Întâmpinate de primii colonişti, 
ci vom constata anumite realităţi. Coloniştii so-Ui in ţară. au 
fosv primiţi cu destulă indiferenţă, dar nu asta ne preocupă 
acum ; ceeace ne interesează este modul cum au fost tratati în 
calitate de colonişti. 

începutul colonizării trebuia să fie făcut intrun fast 
deosebit. Acesta a lipsit şi este cu atât mai dureros, cu cât acest 
Snceput a fost mai greu din cauza lipsei de înţelegere a oficia¬ 
lilor de atunci, pe lângă cari a fost nevoie de mari insistenţe 
pentru a se aproba intrarea in ţară a celor oropsiţi, pentru cari 
nu mai existau alte nădejdi. 

Au fost aruncaţi intr un colţ de ţară care nu le poate fi 
niciodată prielnic. Stepa Dobrogei Noui sau a Cadrilaterului. 
este cu totul departe de a corespunde situaţiei geografice din 

Balcani. 


Coloniştii aşezaţi aici au început să lâncezească, cu toată 
vlaga de care dispun. S’a făcut o mare greşeală cu colonizarea 
lor in aceste ţinuturi, pe lângă multele greşeli de organizare. 
Prin această colonizare s’a urmărit românizarea Cadrilat e- 


rului. Ţinta a fost atinsă. Nu se putea găsi altă soluţie mai fe¬ 
ricită. Funcţionarii Români. — stabiliţi aici după războia — 
erau ameninţaţi de bandele de comitagil şi mulţi dintre ei şi-au 
găsit moartea pentru că n‘au voit să execute ordinul lor de 
a-şi părăsi postul şi a trece Ln stânga Dunării. 

Pentru a determina pe colonişti să părăsească Cadrilaterul, 
între anii 1925—1927 şi 1927—1930 (au fost două perioade), sau 
dat iele mai multe atacuri încoronate cu oribilul masteru din 
toamna anului 1933. dela Sarni-Bci. S'au săvârşit orori de cart 
numai Bulgarii pot fi capabili. Această tactică insă nu le-a 
reuşit. Românli-Macedoneni, cari toleraseră oarecum aceste 










atacuri crezând câ se vor domoli, de data aceasta răspund cu 
vârf şi îndesat, chiar peste voinţa autorităţilor, cari trăiau sub 
teroarea Ligii Naţiunilor, la care scumpii noştri conlocuitori 
obişnuiau sâ apeleze de câte ori se simţeau nedreptăţiţi oare¬ 
cum si de care nu ţin seamă când săvârşesc cele mai odioase 
barbarii faţă de Românii aflători in Bulgaria. Atacurile s’au 
•domolit, iar in ultimii ani au dispărut; vor fi văzut si ei câ 
nu mai merge!... . I 


nu mai merge !... 

Intre timp, — statul Român, recte guvernul Naţional-Tă 
rânist opreşte colonizarea, inchizând graniţele pentru Românii 
Macedoneni, in urma intervenţiilor deputaţilor Bulgari — ,- P 
prezentanţii Cadrilatului, - şi a altor duşmani ai neamului" 

de tmf P '^ Crfl in . augurată de ţârănişu, este dusă mai departe 
îin?\ tegUV ?« rnele cari au urmat şi încoronată prin expulzarea 

^ «** • - 

ţionalizârti se tafig a^tac'ifmnta T" ! OWare,e desna- 
buinţate de statele respective «?\ ° r etnică - Procedeele între- 
cari le dau izbesc în plin n piea barbare > iar loviturile 

durertte * dincolo , 
raadoşil- galiţiene, pentru „hei- 

cjează colonizarea acestora snh r * • lona l-socialistă. şi se pro- 
^te. - zise de bineSe 1 &nUmiU>1 ' vietăţi sio- 
e£tme aici, Pe pământul român™ ’ 111 Crearea unei noui Pa " 


'SLnSSSZ'. - ! C °'°- 

* rss: 

adu,, 

vreo dr 0 Ce mai grea t eval °rizează viat ^ le ' agl 'icultura In 

-an,! trecut, de ^^ ; 


31 


„D i m â n d a r e a“ 


rile, că au fost scutiţi, iar la aceasta se mai adaogă şi ratele 
de 2500—3000 lei anual, pentru materialul dat cu ocazia con¬ 
struirii caselor. 

Mizeria şi sărăcia încep să se cuibărească in casele ne¬ 
voiaşilor şi chiar în casa celui mai harnic colonist. Copiii se 
ofilesc, bolile încep să se încetăţenească în casele lor, mortali¬ 
tatea devine din ce în ce mai mare. 

Viitorul Macedo-Românilor depinde de viitorul neamului 
acesta românesc, care se sbate în ghiarele politicianismului hr㬠
păreţ şi a străinismului, contra cărora tineretul Român a de¬ 
clarat războiu. 

Noi, cei de aici, cari vrem, credem şi mărturisim intr’un 
viitor mai bun care se întrezăreşte, ne-am înrolat in aceste 
rânduri ale tineretului verde şi aşteptăm ziua cea mare a bi¬ 
ruinţei. 

SPIRU BUJGOLI 


Cronica muzicală 

Stadiul actual al muzicei in lume şi la noi 

in. 

Nebunia anarhică şi distructivă a apusului muzical militant 
îşi are explicaţia — deşi nu şi necesitatea logică — prin con¬ 
trast, în faptul deplinei constituiri a sistemului ştiinţific şi a 
doctrinei artistice în domeniul muzicii. Această explicaţie nu 
concordă cu argumentaţia cu care ’i susţinută. Aceasta e falsă. 
Se sprijină pe o falsă observaţie. 

Observaţia falsă este câ muzica ar fi ajuns la apogeu şi deci 
la punctul final. Argumentaţia falsă este că trebue, prin uv- 
mare, sâ se facă „altceva 1 * in muzică, adică să nu se mai facă 
muzică, armonie, ci „ceva nou”, dezarmonie, dezordine, zgomot 
Iată un mod ciudat de a înţelege noutatea. E la fel cu modul 
pseudofilozofului de a înţelege progresul vieţii in moarte, pe 
baza unei pretinse constatări a unui apogeu sau punct teimi- 

11US Observaţia este falsă pentrucâ nu muzica a ajuns la apo- 

«*« * ţ* 'ţrStTi materialul 

ZS ‘"a* T' tSmStJK al m ale stilul,, ,1 arte, 
muzica , 3010 încă de a -i verifica pretinsa perimare. 

mUZ Se a confundă deci materialul muzical, adică mijloacele de 
Se comuna» <■ propriu zisă. cu însăşi creaţiunea. 

realizare nuizicalâ. q ci m constituirea materialului mu- 
















,.D i ra â n darea*' 


zică) s'a spus ultimul cuvânt, dupăcum afirmă înşişi vrăjmaşii 
muzicii; pentrucâ graţie acestui fapt minunat, toate energiile 
artistului nu se vor mai irosi, ca până acum, in căutare de ma¬ 
terial. mereu incomplect, căruia sâ-i fie subordonată chiar con¬ 
cepţia, sau posibilitatea ei de a fi materializată ; ci numai in 
descoperirea şi plămădirea elementelor concepţiei in fiinţă de¬ 
plină, perfectă, vie, inspirată şi inspiratoare Ia rândul ei, adică 
mai precis, nu numai creată, ci şi creatoare; pentru că, in ceea- 
ce priveşte materializarea ei, realizarea ei artistică, aceasta se 
va face. în justa cunoaştere a elementelor şi legilor ştiinţii şi 
artei, aproape dela sine. Iată neînchipuitul avantaj al stadiului 
actual al progresului muzicii. Iată dece nu am pregetat de 
a afirma in nenumărate rânduri că moartea lui Vincent d’Inclv 
Închide era trecutului muzical, a celor douăzeci şi cinci de se¬ 
cole de aprigă pregătire, şi deschide noua eră a muzicii a ma¬ 
turităţii definitive, până la stingerea genului uman 

plorârifL^muTuTmuzlc^Nu'rcuTr 16 ! ? * puterea ex ~ 

lor de închegare S2L cunosc elementele şi nici legile 

sistemului muzical de a fi deşThmt Denl» 1 '“w proprietate a 
Planul potenţial, metafizic • «A-Jit P ? &nu flZlc ’ infinit Pe 
menul neîngrăditei lui malelbmtât^T 112 ? 1511 ' Ignorează fen0 “ 
Qe iluminare, sensitizare etc fî'n! atunci ' prett; nţiile lor 

biliz^H inspăimânt âtx)are pentru^ 1 ^, abstract ’ ^Prezintă o forţă 
b toţ, de putm dictatorl ' le p ®^ au parveni, a se face mo- 

‘or Inlernalr bazata" mobUl2a ei Înşişi p^ele''To!''' ’ 1- ceeace 
lentului stiimm ^ pe ne 6 a t»une se' va cna Totuşi - acţiunea 

acu v :~r aria monu - 

AV “, e a,“ rea Prlme »‘« 

«in totone mua «aTne m revme“a^î' Popoar<î alc lumfl. 

56 v ° l Putea clesvolta fă « SUşirile noastre 
f ara a fl fecundate 


33 


„D i m â n d a r e a" 


dc ştiinţa şi arta celor douăzeci şl cinci de secole de titanică 
elaborare a întregii omeniri civilizate. Nu va fi importaţie $ i 
imitaţie ; ci adoptarea necesarelor mijloace de realizare a crea- 
ţiunilor, oricât de specifice, şl prin urmare şi oricât de univer¬ 
salizate şi divinizate. 

Or, a da pas, la noi in ţară, în cugetul şi simţirea neamului 
nostru, - tuturor vânturilor rele ale inepţiei impertinente ale 
nebuniei insinuante şi ale negrei distrugeri tocmai a raţiunii de 
a fi a miraculosului tezaur al lumii, înseamnă a primi stran¬ 
gularea şi stârpirea posibilităţii de realizare a facultăţilor noa¬ 
stre creatoare ; Înseamnă demiterea voluntară dela menirea cu¬ 
getului şl simţirii noastre, dela tot rostul aspiraţiilor noastre 
naţionale, umane şl divine. Şi pericolul este cu atât mai mare. 
cu cât noi nu avem încă absolut nici o bază de constituire a 
unei tradiţii muzicale naţionale artistice. 

Trebue să se ia in serioasă considerare problema refacerii 
unitare a tuturor gradelor de Învăţământ muzical şi de mani¬ 
festare artistică muzicală. Acei ce o vor intreprinde insă si nu 
se vor pătrunde adânc de situaţia desvâluită mai sus. imi vor 
naşte temerea că nu vor ajunge la nici un rezultat satisfăcător. 

DIMITRIE CUCLIN 


Cântul popular aromânesc 


Ioan Caranica, profesor de muzică la Şcoala Normală de 
învăţători din Cluj, a reuşit să culeagă şi să redea intr'o exce¬ 
lentă notaţiune muzicală un număr de 130 melodii populare 


aromâneşti. 

Este un document de valoare. Avem, după cum se vede m 
muzica noastră. O muzică populară. Aceia care ştiu ce Însem¬ 
nează muzică populară ştiu că această muzică nu este produs» 
unui fenomen social de dată recentă. Este un fenomen care sa 
ivit odată cu poporul rspectiv. Muzica populară a ori cărui po¬ 
por - dacă, bineînţeles, orie popor are o muzica populară, sau 
o literatură populară şl ştim că sunt popoare, chiar mar. cari 
ntt nu o muzică populară in adevăratul sens al cuvântului. 

scă? înseamnă că poporul oron h euţovlah are o ve- 

S au sârbiiori pVln existenţa muzici, alc popii- 

chime, are un trei ut. a sft ne spu nâ eâ noi nu sun- 

lare. Cum pot dar veun * bulgarit * u sârbi ? Ooare 

ten, ceeace suntem ci ju ^ ^ eam&n& cu a lor? N u. Influen- 
muzica noastră poptus 












34 


Limba noastră, dialectul nostru macedonean 

npp s j - 


se 
foarte 


ţaţă. da. este. Limoa uns»», — 

aseamănă cu limba lor? Nu. Cuvinte străine, da are, şi 
multe chiar. Atunci, ce vor aceşti vecini ai noştri? Ii poftim să 
tacă pentruca să asculte melodiile, nu numai cele 130 câte a 
crezut necesar (deocamdată) să ne dea Ioan Caranica, ci sutele 
şi miile de melodii care au spus, spun şi vor spune DEAPURURI 
că in ele se găseşte vitalitatea poporului nostru, raţiunea lui 
de a fi. 

Cele 130 melodii culese de harnicul nostru compatriot lom 
Caranica, reprezintă caracterul muzical al poporului nostru din 
Nordul Macedoniei (cu populaţiuna de bază grămosteanâ re 
prezentând, la origine, Aromâni din muntele Gramos o nrelim' 
gire a Pindului din Sud), (adică Aromânii din Epir. în carc 
grup sunt cuprinşi şi Aromânii dn ţinutul Veriei, originari to l 
C.n lp,r) « al Fârseroţilor (adică păstorii nomazi din Altoiul. 
Aceste melodii cuprind câtece de dor, de dragoste dnin P kJÎ J' 
(cântece haiduceşti). In această lucrare cercetătorul va ts ^ 
mulţime de cântece (de la Nr 113 no „ *7 A Ul Va găsi 0 
cântă ia Aromânii din regiunea Verto E et.n? ’ a5a CUm se 
cronologic, dela începutul nână î a tf -' Ele sunt aranjate in mod 
«UI cântate de nuntaşii mS nUnţii ’ adică; ™Io- 

resei, apoi când pleacă cu mireasa când"™? ^ locuinţa mi ‘ 
mirelui, când joacă mireasa ect Tnt d mil easa intră în casa 
stor 130 de melodii ^ te * tUl Uterar a > *ce- 

cetător poate să-şi dea seama dl h r ° mână c ^ orice cer- 
Caramea a avm deS „ dee m C “ U2it0are a ««*rul 
ce nu cunosc dialectul nostru să le di t ! Ună Ca pentru cei 

Vu!rp CUn ° aŞte colec * ia de cântece simf^ 1 * n limba român ^- 
4S vâ ; P :° feSOr la Acade mia Rega ? d/li * d ~ lui Mihail 

c a l‘; Va putea bine aprecia vS de , Muzică din Bucu- 

nica vor - C f ântecele d e nuntă astfel cum* U f rărei prof. 

--or interesa, gradul + >*+ «JW d, Cara- 

x n ce iv ceicetâtorii spe- 

in aro- 

s « Întrebuinţată fT , 18 mmora veche, tâ,â “ seama gama mi ' 
nic &. iar altele mii ™* din ele sunt scrise Sensibilă - este 
rue cele obicinuita * U1, Sunt scris e in earn „, n gama Pentato- 
SUnt scrise in mâsur/ 7 ^ 2 4 - 3 4, 4/4% » * modern e. Măsu- 
pune din t * [ 8 care, i n muzica arom iar Unel e melodii 

t r ° Pătrime cu p u P n; t dmtre Car e primiî t im° <*>m- 

(SL UmPUl este L Ce î Ialti doi timpi din^- î C ° mpUS din " 

* bâ s'ti ve d) esS lung cu o 0 ptiW f ate 0 Pătrime ; 

U^>L nUmal in KWcTt? in mă ®dra W8 m? el0dia No. 16 

câţi oî e care Piimui t eaSCă - Ea se cor^ SUra intret >uin- 

câte o pâtrVm 6 punct ati Şi al Patrulea sunt Patru 
Pătrime. a ' ‘ar ti mpul al ă oilL î? nt foi ™aţi din 

Şl al treilea, din 






35 


___ uDimftndarea" 


Ritmul melodiilor aromâneşti este foarte variat st de mare 
efect, mai cu seama când se schimba in decursul unei melodii 
Mişcarea In general este rară. Iar earaetoufcănwcelor «U 2 

man 'u el en C 51 “ ia «6nat. O caracteristică a melodiilor aro- 
maneşti este prezenţa portamentelor (purtarea vocei). Ca in- 
ţinde le puţine melodii trec peste octavă. O parte din ele au în¬ 
tinderea de o octavă, altele de o terţă sau de o cuartă, iar cea 
mai mare parte au întindere de cuintâ sau sextă. începutul unei 
melodii este neregulat. Unele încep cu treapta a iV-a, altele cu 
treapta a Vil-a din gama minoră veche. Sfârşitul la unele din 
este deasemenea nergulat; ele sfârşesc pe treapta a doua (dacă 
ar fi armonizate, am avea acordul de dominantă). 

Melodiile cu No. 4, 5, 10, 19, 51 şi 98 din această colecţie, au 
fost aranjate de Ioan Caranica, pentru cor mixt sau cor bărb㬠
tesc. Parte din ele le-a dat in 1919 mult regretatului D. G. Kl- 
riac (fostul profesor al lui Ioan Caranica şi al subsemnatului), 
pentru a fi cântate de Soc. corală „Carmen" de sub conducerea 
lui Kiriac. Aceste bucăţi se cântă şi azi fie de Soc. „Carmen", 
sub conducerea d-lui Chirescu, fie la Radio, etc. Aceste 
cântece aranjate pentru cor au fost cântate de corul Şcoalei 
Superioare de Comerţ a României din Salonic (Înainte de răz¬ 
boi) unde subsemnatul şi-a făcut studiile secundare, profesor 
de muzică fiind M. Dafin, regretatul nostru violoncelist virtuoz 
(singurul violoncelist macedonean) mort în timpul războiului 
ca voluntar în armata Franceză din Balcani. Parte din aceste 
melodii au fost executate la Radio in Ianurie 1933 in cadrul 
unei transmisiuni „O jumătate de oră de muzică aromânească 
de corul studenţilor macedo-români, apoi d-ra Naumescu (can¬ 
to) şi de subsemnatul cu flautul şi cu fluerul. Un concert de 
muzică aromânească este întotdeauna o atracţie pentru publi¬ 
cul românesc, căruia nu i se poate aduce învinuirea eă nu cu¬ 
noaşte incâ bine pe românii-macedoneni. 

Prin publicarea acestor melodii, scapă de piene sigură ace. - 
stă comoară de melodii populare, menită să dispară cu timpu , 
mai ales acum după război, când pentru elementul nostru 
sudul Dunărei s’au creat alte condiţium de viaţă,^ 

^ciclopedi^ş^Pedagog^ a Muzic^ ^ a 

lor Români, condusă de d-1 C ' a f£, Academie, care, cu nuj- 

Muzicii şi de Foikior Muzica re ^ dispo ziţle. ar trebui 

lcacele tePn * de ma'cEDONIA activitate intensă pentru culege- 
sâ înceapă IN MACEDONIA numero ase de altfel) carac- 

rea şi notarea melodiilor (auu ui 

teristice din diverse alte regiuni. j S arru 








,D i ni â n d a r e a“ 


36 _- ,-^ =. 

Cărţi şi oameni 

ARON COTRUŞ: Ţară. Edil. „Rânduiala“, Bucureşti, 1937. 20. 

Când pentru prima dată am răsfoit şi citit cu intenţii fugare, intre 
rafturile de cărţi ale unei librării, poemul Hora al lui Aron Cotruş am 
simţit cum mă răzbate un fior nou din creştet până în picioare. Apoi 
cerbul lui se transforma in mine înlr’un taifun de simţiri dintre acele 
care iţi ţes rouă pe gene şi iţi fac mâna pumn.... Poate din cauza asta 
nam reuşit niciodată să citesc întregul poem. Este într’însul prea 
multă durere, prea multă esenţă de apă vie dogoritoare, ca să-l pot primi 
ca hrană sufletească dintr’odată. Deaceea îl citesc numai fragmentar, in¬ 
diferent dacă fila se deschide la început sau la sfârşit. 

Dacă Eminescu este poetul fluviului sufletului românesc, cu adâncu 
nle lu, de abis. cu oglindirile lui de basm - Cotruş este desigur poet ui 
paidului navalmc, răscolitor şi asurzitor, care se aruncă spumegând din 

de săbii* ^noui mană dintr ' înSUl ^ dUh răSCOlita1 ’ - zăngănit 

! ",' ragmarte ' “. 4 * 

îmbrânceşte sufletele si bretele i tT ' acela? dinamism care vă 
mulul. Ş ‘ b ' aţele ’ bratele * sufletele, spre calea erois- 

SUs frunţile, cosaşi uriaşi', 
coasele’n zădufurile ce ne'răscoc, 
sa pară ’ P e cer, curcubee de foc..’. 

, 

sociala, o problemă socială şi economică d ^ totodată ?> « problemă 
.manese w * £*£?£**• Averile pământului 

r * el cu forarea de milenii de aici * Ka magh,ar sau de galiţianul 
eagul Român isgonit de pretutind ^ * atele ldi de graiu şi sânge, 
"‘" S * A " S ' ora 'C»t,u S 1, strigă ni ,vim ic ni " îl are >“ aci decât 

Z2 T- «4 

ard adâ de h °'‘ Ş> netoţi, 

“dane, adanc cât doar p 0( i;... 

Şi apoi: 

slT Qnge-tp’r > ♦ 

rCTe ‘^Periată; 


Mp i m â n d a r e a“ 


37 


loviri vârtoase de târnăcop spre îî dăd^’ l "’ dmm CTOit în granit prin 
numai a Românilor, a tuturor Românilor ** m; '' ne ’ tara Românilor Şi 
Citiţi -1 pe Cotruş! 


* 

* * 


P. B. 




daizare a literaturii fen ° mGnel ° r de iu ' 

Gala Galaction, alias Pişculescu <4 , * CU a scris câ ndva că d. 

un rabin ebreu. Un rabin Sili J™. ide ° ,0gie şi fapte t:a 

xi , . biacat in odăjdii ortodoxe dar servind 

cauza triunghiurilor încârligate. Nu e mult de când acest ien • r a" 

Z C Tj: m rT- Z f mitea 0draslele sale in tabăra Comunităţii Sae 
' ÎL fî r f bl Şl mulţumea > în fraţilor săi întru Moise 

p-j’tru ospitalitatea acordată şi pentru ghiftuiala trupească cu cele 
cc.şer. 


Acest fapt dovedeşte îndeajuns în ce hal de înstrăinare sufletească 
a ajuns fostul nostru Pişculescu, lefegiul presei din Sărindar. 

De curând într’un foileton publicat în „Adevărul 1 * (25 Iunie 1937), 
tălmăcitorul miasmelor erotice ale regelui Solomon, face apologia lui 
Isaiia Răcăciuni, pe numele sau adevărat Isaiia Ncicht Buium reco— 
mandându-ne să citim otrava acestuia turnată cu hârdăul în cartea „Pa¬ 
radis uitat“. 


„Isaiia Răcăciuni, scrie d. Galaction, este un tânăr, sburdalnlc, 
lasciv... şi nevinovat ca un pui de ţap, din turmă...“ Iar mai departe: 
„sensualismul autorului (se înţelege, al lui Nacht Buium) rămâne fără 
sminteală şi nesancţionabil 4 *. 

Pasă-mi-te cartea Buiumului e plină cu porcării sensuale ca şi cele¬ 
lalte cărţi macabeice destinate să accelereze procesul de descompunere 
morală şi socială dela noi. 

Şi părintele Gala Galaction ne recomandă cu insistenţă o atare scriere 
mai mult decât porcoasă... 

Im vine să strig din adâncuri: 

Anaxios! Anaxios! părinte. Anaxios pentru odăjdiile pe care le 
porţi!... 


NEDUMERIRI. — Fără îndoială că d-nii 1. Pillat şi V. \ oicidcscu 
,nt doi mânuitori ai versului românesc. Membri ai grupării prea orto- 
axei reviste „Gândirea”, ne-au dat amândoi poezii care, desigur, bune. 
acă asupra acestui lucru suntem siguri, asupra anumitor atitudini ale 
itorilor noştri avem oarecare nedumeriri. Intradevar: Nu putea oare 
Ver* să tâmâne in veac si fără inter*#, agram.tulni Mc», 
osetiltrans, omul do cos» al d-lui Piliat? Nu putea 
„ev. decât galiţianul «■» de apar. u — D «<■ 












nc?te. Cum poate oare să înţeleagă şi să tălmăcească şl altora scrierile 
profund româneşti ale d-lor IMlIat şi Voiculescti. 

Mozes Roncnkmnz, cel eu şcoala dc rabini, in slujba literelor ro¬ 
mâneşti ... 

1». BUCUVALLA 


ANDRE GIDE: Rctouchcs « mon fetour dr IV. R S. S. QUBtorz.lămi- . <1|- 
lion, N. R. F. Gallimard (Paris, 4.‘< Rue de Beaune) 11127. p«g. 12:> 

Odinioară, convertirea ;omoto»-ă in comunism a lui Andrc Cui,, 
fosl exploatata ca o adevărată mina de aur «le serviciul «te propagandă 
al Sovietelor. Prin el ii.dea, aşadar, legendara inaderenţă a intelectua¬ 
lilor la doctrina stomacală a lui Marx. Dealtfel ..neofitul' 1 intreeeii ,, r j n 
prozelitismul său nativ pe toii vechii „tovarăşi". Şi. cât timp Gide a tai 
in l iant» sau » colindat prin colonii visând o lume mai bună şi erc. .,nd* 
« him eâ .» atare lume există undeva, In step* lucrul a mers de minune 
Noul apostol al marxismului eastiga in fiece /. in zel. Poate cn 
Z e J 8 i ,^ 1 lnlelePtU “ l •' Propovăduitor mai convins al nou- 

mlnuneÎ/sfa^r T' ""**’** ™ Poprii săi ochi 

ceea ce a nu. o l«P»lt-o. A patruns-o. Şi ceea ce a văzut, 

; :;t a ,e - a —»> ■■■*« ««o,,, «> 

mâniâuwre ndieaiă de Sovic,! po,, ' nk ' ni “^ »n proparţii înspăt- 

00,10 » Itoului ZLZ in , T nalV ‘ w Umb,as * după /o,o mor- 
democratic. s « r;lzbuin s '" ,; * Mnia unui de fariseism 

l, /-d ilnar d. superficiaium s, dt . h faiciM • etc. Unii l-au 

m ;" tora '•' «‘*1 comunist i.. , ‘ *'•' ctar “*‘* în vedere. Tuturor 

ZTJ' VU ■ H S S ajuns» in » « a" 00 " Carte *«***•• « m»« 

«lui''"'" 1 |,un auk ,v «" par 117 Tl " adevâr mai mult 

" *" P'O.is, , ind»t» palidul v ' “ ,a '""“dul părăseşte ude- 

saca;-..*- •- 

Rusia. ,, m "'lui d *. mc . blurm.,, “ *'«» ' lase so- 

‘'■•u|>ia piui,.. ' ' ,IU *î" 1‘dui» târli (uni găsit in 

diepum.''!"' 1 re “ " ihlur «listruB^i-*,* Wurocnaţiel 

A disp.nm im M a oceloiu cuie coi 

.*.*.. 


«i r 




ruble pe lună. fele < strune de 70 ton , . 

800 ruble io, 'peelatiţiii' , uluU< Zu \ Z ..• ** 

■crlttori 1R00 10.000 ruble I ,• , ' " ,un "t | profewi i 

•>«ne cu 2 o 30 ( 

rlul un. 

. 

an* torn de automobile • .iu Inrc i ,t .. i 

*U ini«Ki-irm in »| d... tr .m -t, , . : 

' .. '■ ' 

Din ISO scaune văndute de i.h telul , . n 

şexat Cineva Din «41 tune furnUate. 1300 auni inutilizabile o,n 2 
• 

xabile. Frecvenţii accidente loi de lUtomoiMt , *‘v, : t, . . 
lui şoferilor, fie < .ilJtâţil in., inilor Din * '/ ■ , . , . *,» 

1958 au fost recunoscute i i dc f » o >i 
finit De areia ca)ilat< . • • . i• fi<;« > . - i 

Acele *c rup in cursul opei t! » i ^ « !t , t., 

Inviiţnmântul mcdnal sa ifi< ,t 

parodie: medici puţini, pro t * Uir.h p i 

primar şi iei aipenm. a fălim» oi i • i « •' 

este in creşteri* (pag. Jeii 

Lipya di locuinţe cs!«.« o ţ - t 

stau ingrâmădiVi in iain»*re m n ■ 1 

automobil la :<arl>. l ? n mult i 
tr’o încăpere modestă unde tra»a i • 1 
avea şi două alte apar latre ut» «i • 

,.soţii*‘, fără a mai socoti a« i '« lJ 

Spre a-şl putea face un- va o .. 

sovietic trebui* **a citea .! u • 1 -u- • 

Va găsi acolo ai • entf de o bi ut • 
ce mocirlă >’a împotmolit • * 

săvârşeşte atâtea orori. , i 


mal 

ooui 

line* uit 
pocnitului Andre lîat**. 
rv^litau- va alU in 


h 4U 


4t a 


WIEBILEPOUTICCAULUMIHAtCI'CŞŞ'; ' 

Craiova, pag LXVL * 

...... - 

iţin euno outc do m • • ‘ , - 

sociale■ Kciltarlle ovr,o#tl *. .... .. i,».., Iul 

nlno.se U. s au torit oa d* »ot * 





D i m ft n d a r e a“ 

•i" 1 - — 

prinsului lor românesc şi antihebralc. Nici editurile liberale .cu¬ 
noscând temeiurile antiliberale ale socieiiloi politice emis- 
ciene nu au găsit de cuviinţă să le editeze. Au rămas până in 
prezent, doar cinci ediţiuni printre care una a d-lui A. C. Cuza 
şi una a d-lui N. Iorga, toate insă incomplete şi, mai ales, 
scoase intr’un număr restrâns de exemplare epuizate azi. 

In atarl condiţiuni cunoaşterea verbului politic al lui Emi- 
nescu era imposibilă marei masse a cititorilor şi foarte grea 
pentrau intelctualii din oraşe care trebuia să recurgă la exem ¬ 
plarele rare din bibliotecile noastre publice. 

In schimb insă, când poporul român începe să se deştepte 
din letargie şi cere să i se dea să bea din isvorul gândirii poli¬ 
tice a lui Eminescu. editurile evreeşti montează o imundă pone¬ 
grire a numelui acestuia prin acele vieţi porcos-romantice ale 
unui Lovinscu, sau ale unui Câlinescu, cărora li se dă o cât mai 
largă circulaţie. Sensul talmudic al acestor maculaturi apărute 
sub simbolul triunghiurilor sioniste este uşor de desprins. Emi¬ 
nescu, pare a spune B’nai Brith prin gura câlineştilor şi lovine- 
ştilor, a fost un mare poet şi numai atât. El a cântat frumos, 
insă in chip inconştient. încolo a fost o gâză (Călinescu îi 
spune chiar animal) care frecuenta hanurile infamante ale Ia¬ 
şilor şi ducea o viaţă de om decăzut. Deci nu luaţi in serios alte 
scrieri al sale afară de cele literare 

rile prcdica satanică «»» se desprinde din tomu- 

t eCîri ’ t ? î ? COndiţluni technice ! de editurile cuşer. Dar 
tiecand peste toate aceste băltoace de noroiu, -românul adevâ- 

rat, şi mai ales tineretul, vrea să cunoască direct verbul oolitic 

SS %T±7 n *' naSS' 

Tcfat 1 d ,Ui T SUflrtKC ' d ' D 
a acestor scrieri politice l-> n dat de curand 0 ediţie nouă 

;*»n„ a lucrat «• Mu- 

batoritâ acestei iubiri şi'acestei int t 5 CU lumma minţii. 

Iile greutăţi inerente S du învins ma- 

inmănunchiere „ «* ° buni 

In cele 66 de pagini care nJS Politice eminesciene. 
Murăşanu ne dă o justă caitcte^t^ 6 ^ 801161116 Politice, d. 

scl1itor politic. Deosebit de icast a t Ui Eminescu ca ziarist 
ZT ; impărţie in Perioade ne desci V nceputul «ecftrel 

in care a apărut articolul C&drUl POlitic Impre- 

sirir - rt mi şi a ** 

îndemnăm , mai Vast ca ac ela rezervat U * Cd el reclam ă un 
CUitoril noştri să ceîcet reCenZil - De aceea 
nescu. în pulseaza duhul şl conccnr dlrect volum ul d-lui 
acutei revL p e Prive * le - vom aliment» P ° llUcft a lui Eml- 
' tu ^ »■*. coo,om " e 


P. B. 


>.D 1 m â n d a r e a" 

Cronica educativă 


41 


scrise"dT generUu 1°"w P T 'T"' no?trl ' iata titlul unei cărţi 
franceze! E^agern: W " d * UnUl dln mar11 ?efi al armatei 

„Poţi gândi cc pofteşti asupra idealului politic, religios, mo- 
ral sau omenesc ce se predica acestor tinere suflete germane. 
Trobue s a recunoaştem totuşi că în mersul spre acest Ideal se 
căleşte o voinţă pasionată de putere materială şl de regenerare 
morală, caie cerc dela individ nu numai supunera la Interesul 
general, dispreţul de tot cc este uşor şl confort, dar întăreşte 
lupta conţ i a efortului minim, contra neprevederei şl a parazi¬ 
tismului social. 

„Trcbue să constatăm că !n aceste ţări Germania şi Ita¬ 
lia — creşte o tinerime împărtăşită In credinţa naţională şl 
purificată de această credinţă, plină de putere şt de evlavie, a- 
trasâ de beţia de a trăi in pericol (vivere perlcolosamente) dacă 
ţara o va cere, căci mărirea ţârii se confundă cu acela a in¬ 
dividului. 

„Unde poate fi dusă o tinerime însufleţită de o flacâre 
atât de arzătoare, când multe ţări trâesc in continuă mobili¬ 
zare, într’o veşnică apăsare morală şi materială. — dacă nu in- 
tr’o explozie ?... 

„ In faţa acestora, aceia cari, prin victorie, prin satisface¬ 
rea revendicărilor lor drepte, prin echilibrul stării lor sociale, 
printr’o mai bună situaţie financiară şi economică (e vorba de 
Anglia şi Franţa n. n.) pot să înfrunte o zguduire sau s’o pro- 
vie printr’o afirmare energică a increderel şi prlntro mani¬ 
festare a puterii lor ? T , , . .„ 

Ar fi îndrăzneţ să spunem da. Este o lege a Istoriei prm 
care reuşita te înmoaie, pe când naţiunile încercate se înt㬠
resc. Aceastâ lege se confirmă incă odată 

r„Xre £ poţ 

irr: rr^ou,^ r , e ™ , rr . t S n * 

dal ^tSTSΗi " trebuiau toţi eruil 

glorioşi, toate rftzboalele tr60 ^ c Nlcioda tA nu s’a risipit cu 
„Toate valorile au fost faişU slăbiciunea este o ija - 

atâta ingeniositate pentru a se doveat 

ranţie şl dezarmarea Q forţa ■ ^ şl mal tragică aplicat 

Acest rechizitoriu tap seriozitate a unor instltu- 

alurea; totuşi palavrageala, lipsa oe 

ţii internaţionale. contUu ‘ poate ce iace a afirmat acum câ- 
Din acest tablou se scoate, 







,.D i m â n d a r e ; 

t „ zi]e HitIer la Nueremberg — că „proletariatul, democraţia 
şi socialismul sunt ţapul ispăşitor al jidovimii". 

Din cauza acestei teribile ciume caie ameninţă cultuia şi ci¬ 
vilizaţia de azi. — popoarele sunt datoare să se apere pentru a 
rămâne creştine şi libere. Soarta Rusiei şi a Spaniei ne este un 
exemplu groaznic. 

Conducătorul Germaniei a mai spus în filipica sa : pentru 
câ in Rusia sunt 98 la sută jidovi in posturile de conducere, 
această ţară a Judeocraţiei a atins ultima treaptă a decăderei. 

„Dominaţia evreiască nu e admisibilă, pentru că cel jido¬ 
vesc nu este un popor de creatori, inventatori sau de o ge¬ 
nială fantezie creatoare. In comerţ reuşesc prin înşelăciune, 
prin solidaritatea in bandă, iar nu prin spiritul de organizare, 
conducere sau corectitudine”. 

VIRGILIU CUFFA 


Drama spaniolă 

După marea izbândă dela Santander, trupele naţionalist» 
•' le £ mm le fasciste au continuat marşul lor victorios pentru t 

Surii Pe R ° ?!i Pană 13 Gij ° n ?i la fortărea * a marxistă dir 
eiimp e i Santander la Gi i° n sunt peste 200 klm., intr’o re- 

KXr pătruns Până azi nici un 

Platou; cu climă îoaS rece câcTpS ' T ^ un 

Septembrie S v termini la IMe ,u M al iVTh* d ‘" 

araerii marşului armatelor naţionaliste A le R l! a ' ln ‘ 

trat mari cantităţi de arme si m , n i , A 1 Ro$n au concen - 
roase avioane si chiar tphniJ au adus tunuri, nume- 

iurul Gijonului se strânt s? Dar ^rcul de fer in 

asediat de 14 luni trebue să fi . cu t rand ' eroi <ml oraş Oviedo, 
tabericâ de groaznicul flagel comunist™ Intreaga regiune can ’ 

generalul Franlo^carT intră^n* ° mare victor >e pentru 
feiuni miniere din Spania S i rii -,. P PO ff Sia celei ma i bogate re- 
'meninţă de decenii libertatea nnnn & ^ eentru c °munist, care 
Se crede câ in do l iu P ° P ° rului spaniol. 

»aUi o oţe , lts „ de Nord va fi lichi- 

* lMerca dec,ara * 
in orice csiz 

ducele MuS^'^^iSrcSm ' 04 *»- 

a născut. 1:1 hol ?evismui sa fie fi - . ' Ce * şi Va a> ?tepta 

6 distru s Şi acolo unde 


S. RUFU 


„D im ândare a” 


4.H 


DIVERSE 

Răsbunarea Israelului 

Congresul sioniştllor din Zilvich, tlnut In August, a dovedit 
nea odata cele trei adevăruri fundamentale ce nu t.ebuesc şâ 
laşa dela ordmea zilei de cât prin rezolvarea problemei iido- 
veşti. 

1. Identificarea iudaismului cu comunismul ; 

2. Constatarea definitivă câ masoneria şi aşa zisa „demo¬ 
craţie ‘ sunt instrumente in mâna dominaţiei jidoveşti; 

3. Fanatismul social al jidovlmii, care duce la exterminarea 
celorlalte popoare, a rămas acelaş şl veşnic. 

Nu scris-a Theodor Herzl, unul din profeţii iudaismului: 
„Da, am devenit un BICIU pentru popoare — Păcatele părin¬ 
ţilor se răsbunâ pe copii. Europa va fi pedepsită pentru 
Ghetto!”. 

Adică vor fi pedepsite popoarele cari au primit vizita mur¬ 
dară şi ticăloasă, cu braţele deschise, in loc s’o distrugă. Toate 
acestea trebues reţinute. 

D. prof. N. Iorga. care şi-a reluat marele rol de apostol al 
naţiunii, în vremuri de restrişte, afirmă câ jidanii n’au pătruns 
numai la periferie, ci in măduva naţiunei. 

Imediat trebue reorganizată lupta, legiunile pentru izgoni¬ 
rea Izraelului din ţară, trebuesc puse in mişcare. Orice întâr¬ 
ziere agravează boala şi distruge pe bolnav. 

Deci, la luptă Înainte şi cu toate mijloacele pentru salva¬ 
rea naţiunei şi a omenirii. . 

In numele Crucei, trebue acum exterminat pentru to 

deauna Satana. 


Benlto Mussolini şi Arta 


Un aruv de scriitori englezi . aparţinând lui Byron Society 

şi lui Poetry Society 

fiind in pelerinaj tn Italia, au iw 

nezia pe Duce. AUred Noyes de- 

a do„bi "r xtj zi 

clară lui „ Giornale d Italia . spuse 
oameni pe cari i-a dat onn . cnalo'i' 

Benito Mussolini a spus JSote de p0i :ie de cât a 

„Nici o epocă ^ ,, 

noastră. Poezia este m i < f durerile lumii sunt atât de 

şi marea creatoare. In <■ însemnătatea ei e mai mint 

mari, valoarea poemei s'a însutit, iar 

ca ori când vitala “ 










Din raiul bolşevic 

Poliţia sovietică s’a numit pe rând. Ceka, Ghepeu, Gugo- 
bez şi acum in urmă: serviciul sovietic pentru cercetări: 

Niculae Ejov, şeful poliţiei, decorat cu ordinul Lenin, de¬ 
clara de curând: 

„Orice muncitor onest, orice fiu al patriei socialiste trebue 
sâ fie un colaborator al poliţiei sovietice". Adică transformarea 
naţiunii in delatori şi în ticăloşi. 

Pe de altă parte Litvinov, la al VlII-lea congres panunionist 


al Sovietelor spunea : 

„Dacă nu se poate suprima nemulţumirea actuală şi cau¬ 
zele sale. este uşor să suprimi pe nemulţumiţi; ajunge să in¬ 
terzici cetăţenilor sâ-şi exprime nemulţumirea, să-i opreşti a 
uza de toate mijloacele pentru formularea gândurilor şi dorin¬ 
ţelor, — adică să suprimi ziarele, întrunirile, asociaţiile, parti¬ 
dele şi, pentru îndărătnici, să construeşti şi să amenajezi un 
număr suficient de puşcării şi de tabere de concentrare, chiar 
şi spânzurători sau butuci de execuţie, — şi: Iată reţeta pen¬ 
tru Rusia comunistă, pentru Spania roşie, etc. 


Şi la noi 

„La noi ca in toate ţările, Evreii se prezintă ca un element 
parazit de mijlocitori, a căror activitate în loc de a efteni 
schimbul de producte, il scumpeşte în mod artificial şi-l scum¬ 
peşte m aceiaş măsură in care-1 monopolizează în mâinile lor. 
E. sunt, ca element comercial, absolut stricâcioşi in toate ţâ- 

neste ceTm» ?1 J eden ^ f ° riUnde Se află în număr mare - dom ‘ 

a e sărăcie “- ( M - EMINESCU — Scrieri politice 

ad. Murăşanu, pag. 302). 01,1 ieri ponuce, 


Spade încrucişate 

procedat la dizolvarea^dTdrept de Benito Mussolini a 
Prezentării proectului de leee tw ? J ' ° r masoni ce. Cu ocazia 

huni Statului, 

* * ar 


45 


,,D i m â n d a r e a“ 


in orice moment gata pentru apărarea Patriei, au suferit şi su¬ 
feră în chip intens influenţa masoneriei. 

,.Acest lucru e inadmisibil, acest lucru trebue să înceteze''. 
.(Scritti e discorsi di Benito Mussolinl. Dai 1925 al 1926, voi. V, 
pag. 69). 

Discursul rostit la Senat: 

„De unde recrutează masoneria aderenţii ei? 

„Să impărţim „grosso modo" societatea naţională in trei sau 
patru mari clase. Observaţi cd burghezia activă, cea care singură 
contează in forţele economice şi ale spiritului de iniţiativă, fuge 
de masonerie. Aceasta este deasemenea complect necunoscută de 
mediul rural. Poporul, aşa zisul proletariat, a desconsiderat în¬ 
totdeauna masoneria. Eu cred că dacă s’ar fi putut face o sta¬ 
tistică, s’ar fi văzut că. cel puţin 80% din masoni sunt orăşeni 
care exercită funcţiuni liberale şi in acest caz substratul este 
speranţa carierei ca funcţionari, medici, profesori, avocaţi, ingi¬ 
neri, care doresc să se înalţe cât mai repede prin masonerie". 
(Idem, pag. 211). 


Uu pas înainte 

Legiunea a mers incd un pas inainte prin iniţierea Cc- 

"TSSJ? TIvorto te începuturi ţar ceea ce este unic. este 

oomai faptul cd se procedened : « >"• tezeci ie 

S-a corbii si llecint Pra ”U ta noţ.^ ^ c(OTp0 „ ie 
mi si mai Line, cu sa nu Ş»i““ eveniment spre 

oentru eliberarea poporului românesc, un 

nai bine. + onr etice ci oameni practici, corecţi, cin- 

Nu se creiază şcoli teore > waref familii legionare. 

ştiţi, crescuţi şi edu ™l'™ uptă pe terenul practic, e tot aşa d 
Noui ostaşi, a car P terenul politic. . 

mare de decisivă, ca şi lupta PJ p se jelue ; C a adevărat 

-—7-7; 

“ r:Tacu,n »•«* 

vism, aducând-o sp „hiuiară in coti¬ 
şi a Romei. ^ 0 n0 uă piatră 1 nlimai 

Comerţul M^jZmânii noui, mândre, viteze şi 

sirucţia edificiului unei Rom 

a Românilor. 


dimandarea 
















46 


..Dimândarea" 



Iarăşi intoleranţă 


Avem in mână ordinele emanate de Ministerul de Interne 
din Atena, cu privire la oprirea Românilor din Grecia de a-şi 
vorbi limba maternă. „Contravenienţii" sunt pedepsiţi cu amenzi 
şi închisoare. 

Asemenea presiuni de a creia o naţiune omogenă n’au reu¬ 
şit niciodată. Credem că Hellada de azi nu are nemăsurata pu¬ 
tere a Prusiei, care n’a izbândit să desnaţionalizeze pe polonezi 
şi nici mijloacele formidabile ale Angliei, care n’a putut să asi¬ 
mileze pe Irlandezi. 

încă odată, sperăm că aceste dispoziţiuni vor fi anulate. Nu 
sunt demne nici de liberalismul poporului grec şi nici folositoare 
bunelor relaţiuni ce trebue să existe intre România şi Grecia 
Este un principiu elementar in drept, care pune întrebarea : 
Cui prodcst’/ Ce foloseşte Greciei un act de intoleranţă revol¬ 
tătoare ? In trecut, când nu era statul grec unde este astăzi: 
fost-au mai buni luptători pentru cauza greacă, mai viteji cru¬ 
ciaţi ai creştinătăţii „elene", ca Macedo-Românii ? 

tnră° ar h Pn f n ’ presiuni “ s ’ au creiat minunatele instituţii de cui- 
ete!etc “ ^ Mimlo ' RomiI ' u »r: Dumba, şina. Averoff. 

T asta este )>S"ltoare şi nedemni, 
mult. unor iridenţi sau uno/rtoMUţi^ 1 ”™ 1 “ Sar aC ° rda ' 

Popoarele^ensSt^bnperiu*vietuesife 1 “ ţarismulul - *> toate 
Poate că nreocuS? ^ C mCă ' ve e etea ză, dar trăesc. 

auto Si • r eşti că dau sperante 

tare naţională.Tu va* ^depărte^^^ 9 ‘ râscolitoare redeştep¬ 
tai şi se va face bilanţul prietenilo^Af 1 Cand Se VOr Cere soco " 
mai mult de aceste nedrepte şicane s- tUnCl Cel Cari VOr re S reta 
mai Grecii. P şicane meschine, — vor fi toc- 

nu 

cetăţeni greci să trăiască in’oM ca 2e ci de mii de 

mânia, ca instituţii de cultură crec!^ 1 ? Pplina bbertate. in Ro- 
ucureşti, in timp ce Macedo Rom ' a f că 55 fie tolerate chiar la 
bea» limba maternă cân d ^e cm ” nU 11 se Permite să vor- 

c“ur Wa “ 5? mU “ e nu cunosc 

a «rn credinţa că 

a s ssTiTjrs iT por ' 

8a Ş1 ce-l conduce 


»,D imândare a" 


47 


Culturale 

Era firesc ca. pe lângă marca frământare de a se apăra, a poporului 
romanesc, - atacat la el acasă şi chiar î n măduva existenţei sale. - de 
iudaism şi dc paraziţi străini, era drept, - ca in revolta generală ce a 
cuprins toate sufletele româneşti, faţă de pericolul „xenodulilor" şi al 
înstrăinării unei părţi din clasa conducătoare ; - era indispensabil ca 
reacţiunea să se producă .şi pe terenul cultural şi artistic. 

In Iruntea cruciadei acesteia binefăcătoare, contra desmăţului literar 
şi cultural, s’a pornit d. profesor N. Iorga, marele dascăl al poporului ro¬ 
mânesc şi uriaşul animator dc întotdeauna. 

O ticăloasă producţie „literară**, tolerată de stat, o campanie susţi¬ 
nută şi continuă pentru deslânarea sufletului şi pentru aţâţarea poftelor 
bestiale, — s’a deslănţuit şi in România de Iudeomasonerie, pentru ca, 
distrugând sufletul, să poată mai bine pregăti robirea veşnică a poporu¬ 
lui, menit să fie paria, şi zdrobit la picioarele Iudei reînviate. 

De aci alarma şi deschiderea luptei necruţătoare a patriarhului cul- 
turei noastre. 

Asistăm cu admiraţie şi mândrie, cum neobositul şi veşnicul tânăr 
profesor, prin „Neamul Românesc", prin „Cuget clar", prin Academia 
Română, prin Radio, prin Parlament, prin toate mijloacele ce-i stau la 
dispoziţie, —r dărâmă pe Mamona şi slugile lui, aşa cum. prin articole 
memorabile, prin „Iudaica", prin „Xenodulii", prin infinite serii noui. 
distruge templul infect al lui Baai, deschizând noui orizonturi de lumina 

şi adevăr pentru conştiinţa românească. ^ 

Căci, va fi şi acesta, alt merit nepieritor pentru d. prof. N. Iorga. de 
a se fi pus, la timpul oportun, in fruntea mişcării naţionale ş. dc a f. dat 
luptei pentru eliberarea cea nouă. - măreţia unei adevaratc epopei. 

N au creiat atât de puterniceie. magistralele articole, - adevara e 

nnhlete sufletească, de formidabila 
capodopere de infime ^ cenli pri „ „Sămănătorul", „Floarea Da- 
expresie, - apSrU ‘* _ nau format aceste articole unice atmo- 

ruriloi" „Neamul Ron “ ane * u ’ f , t nou şi er oic generaţiei care sa 

sferă Unirii celei mari, n au dat sune 

jertfit pentru a clădi România Mare . ace asta, — al 

u. Prof. Iorga .... P« „cin- 

mărci sal. misiuni Istorice dc cdnca.or fir. scamân. 

trecut de energii naţionale. nesfârşită admiraţie şi cu neclintit 

II salutăm în poziţie de drepţi, cu «csfar, 

devotament. 

„DIMANDARE.V 












„D i m â n d a_reâ“ 


De toate 

Rubrica deosebirei cuvintelor aromâneşti din Aminciu 
(Metova), faţă de cele româneşti. 

Bâsearescă. In această privinţă, eruditul profesor N. Iorga 
in noua sa lucrare Istoria Românilor t. II, p. 89-90 zice că, dacă 
am fi aşteptat dincolo de secolul al IV-lea, cel mai târziu, am 
fi avut forma Vâsearecă. 

Inghierea ; Cuminicarea, Cămbane ; Preftu ; Calugreauă ; 
Ingenucleare ; Trimir (post greu de 3 zile ) ; K i mit ir (loc unde se 
pun cutiile cu oasele morţilor scoase din cimitir după un anu¬ 
mit timp) ; acum se chiamă după cuvântul latinesc osuar ; 
Pâreasen (post) ; Boci şi Bocire ; Colinde ; Colindat (buturugă ce 
se pune in foc in seara de Colinde; Cumată (bucată de pâine 
ce se dă în amintirea morţilor de Cârleagă şi alte zile de pras- 
nic). Cumată de maiauă (făcută cu făină aleasă şi dospită cu 
un fel de aluat numit maia); Merindare (gustarea de după 
prânz) ; Neauă (zăpadă) ; gleţu ; Arcoare ; Negură (ceaţă) Mitic 
(vârf), Gusteriţă (năpârcă); Ghiaspe; fauă (bob), durdufe (car¬ 
tofi), Floare (in loc de lilice cum se zice in Macedonia); Guguce 
(narciză); Culeastrandâ zisă şi floarea Hristolului); Aghieşoară 
viorea), Aiazmâ; Sâuk (soc) ; Mitic (vârf de pom) ; lumache 
(cracă), chin; Parnare (in româneşte Ciroaică, in latineşte ilex 

Hină Mî y. euse) J Bangiu; Lefcă (plop) Teliu-Galina ; 
Hină (Gaşcă); Puliu (pui); Cloce (cloşcă), Cuibar (locul unde 

(In «Mi (mierlă; Plturnicle 

gureazâ ^ ‘ P ' ’ 23 ’ 

v - diamandi AMINCEANUL 

Un monument pentru C. Belimace. 

Că ' pe morm ântul poetului Î ch^iUr^lT aCUm d °‘ ani d * lui Ion Foti * 

0 cruce. c,mU,ru » romanesc din BitoUa, nu exista 

m" T' Ca b “ n Pr'etenardeTunJtmufsl V* a ‘ Unci insărcina rea d-lui 
mace Uo . romin conferi du k i V' e ° t0nferin t ă despre bardul 

Zi r- N„ u ^intr*o broşură in 

JEfZZr**»»*» «<»(» ST!,L7 a Tz sm '«■ *• — 

“ tawat , Jî; "“ nd 1' l'aaa «nma „ e ' Sumi > < lln <> P«* 
Costa Beldim fubs cripţici printre toti i • 8US ’ revista noastră 

" -—sr-r* - 




••DIMANDAREA" 
BUZGOLI 





\ 


t