Ioan D.Filitti — Politica Externa a Romaniei si atitudinea ei in conflictul european (1915)

IOAN D. FILITTI 


AVOCAT 
FOST DEPUTAT 


POLITICA EXTERNA À ROMANIEI 


ATITUDINEA EL IN 
CONFLICTUL EUROPEAN 


1915 
BUCUREȘTI 


1. 23.786. 25. BANI EXEMPLARUL, 


POLITICA EXTERNA 
A ROMANIEI SI ATITUDINEA 
EI IN CONFLICTUL EUROPEAN 


IOAN D.FILITTI 
AVOCAT 
FOST DEPUTAT 


POLITICA EXTERNA A ROMANE 


ATITUDINEA EI IN 
CONFLICTUL EUROPEAN 


1915 
BUCURESTI 


In această broșură se reproduc toate articolele publicate 
în «Noua revistă românäx No. 24/914, 1/914, 12/914, 
13/914, 14—15/914, 16/914 şi 23/915, de sub directiunea 
d-lui profesor universitar C. Rädulescu-Motru ; şi în ziarul 
«Moldova» de sub directiunea d-lui P. P. Carp No. 21/915. 

Ele întregesc un studiu serios si nepărtinitor asupra 
cestiunei capitale care este la ordinea zilei. | 

Cu cea mai adâncă convingere si cu un suflet, a cărui 
curăţenie mi-o cunosc toţi, dedic această publicaţie Româ- 
niei apelând la judecata dreaptă a tutulor românilor. 


IOAN D. FILITTI. 
15 Martie, 1915. 


d. POPESCU £ SI ENARU 


AUTOR coon D Le. 
Veriton efon aa Doman 
ÎS, A222 AN UL... 7075. 


POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI 4 


I. 


O schimbare serioasă s'a produs în curentele* opiniunei publiee 
româneşti cu privire la politica din afară a tärei. 

Până aproape de recentele evenimente din balcani politica ex- 
ternă pasiona, în genere, foarte puţin publicul, 

Inţeleapta conducere a politicei de stat a regelui Carol Lnece- 
sitatea dezvoltărei interioare a regatului român, menţinerea statului 
Quo "balcanic hotărîtă de marile puteri în vederea echilibrului ea- 
ropean; gi în parteÏsomuolenta (deşi intermitentä) a popoarelor,bal- 
canice eran cauzele unei adevărate apatii a opiniunei publice. 

Iu afară de aceasta, amărăciunea resimţită de România la 1878 
când Rusia, cu tot concursul important al trupelor române contra 
vitejiei lui Osman Paşa, a rupt din trupul ţării districtele Basa- 
rabiei meridionale, ne-a împins fatalmente la o legătură strânsă 
cu Austro-Ungaria, puterea rivală a Rusiei în afacerile balcanice. 

Roméhia, înconjurată, de o Turcie slabă, de două mari puteri 
rivale gi de mici state ce abia începeau să se deştepte din somnul 
letargiei orientale, provocată de stăpânirea Turcilor, se simţea asi- 
guratd, într'un aastfel de cadru politic, de o neutralitate liniştită 
şi favorabilă dezvoltărei economice. 

Sentimentul acesta căpătase chiar un caracter de mare siguranţă 
aşa încât opiniunea publică mai nu se preocupa de politica externă 
fiindcă nu descoperea încă un plan de acţiune în peninsula bal- 
canică, gi nu întrezărea posibilitatea unei reactiuni bruste contra 
politicei ungureşti de desnationalizarea românilor din Transilvania, 


3 Articolul seris şi publicat în Aprilie-Mai 1914. 


ceeace ar fi însemnat o atitudine ostilă contra marei puteri rivale 
a acelei socotită de noi duşmană (Rusia). 

Se poate zice că războiul ruso-japonez şi dezastrul militar de 
atunci al Rusiei au fost pentru statul român un prim moment de 
trezire. : 

Intelegerea împărăţiilor austro-ruse la Miierstegg apărea, după 
înfrângerea Rusiei, ca o dovadă că Rusia nu înţelege să renunţe 
la planul ambițios de a stăpâni în peninsula balcanică — fie 
direct, mai ales, prin ocuparea Constantinopolulut, fie indirect 
de o camdată prin înălţarea statelor slave cu zdrobirea puterei 
turceşti. 

Nu se putea explica înţelegerea Rusiei cu Austria decât prin con- 
sideratiunea că Rusia — în prevederea retinerei forţelor militare in 
războiul contra japonezilor la aşa mare depărtare — căuta o împă- 
care cu rivala sa din Balcani, tocmai pentru ca nimic să nu se 
schimbe în lipsă şi fără participarea ei. 

Consideratiunea, care explica atitudinea Rusiei faţă de Austria, in- 
vedera cu preciziune, deci, că politica sa externă continuă să urmă- 
rească acelaş scop determinat în peninsula balcanică, anume: ameste- 
cul ei în Balcani, intervenţia ei in contra Turciei sub pretextul înlă- 
turărei fanatismului păgân, în realitate mărirea țărilor slave şi 
înlocuirea puterei turceşti cu influenta si stăpânirea rurească 
la Constantinopol. : 

„Pe de altă parte pactul dela Miierstegg mai lasă ca să se între- 
vadă că rivalitatea celor două imperii poate înceta, şi că prin o 
înţelegere e cu putinţă să se stabilească o acţiune de împărţirea 
peninsulei balcanice în două sfere de influent’, astfel ca Rusia 
să dicteze în partea orientală, iar Austro-Ungaria să domine 
prin coastele Bosniei, Herțegovinei şi Albaniei marea Adriatică 

Opiniuuea publică mai luminată începea chiar să se întrebe ce 
orientare va avea politica română faţă de acţiunea Rusiei pentru 
mărirea Bulgariei şi stăpânirea Bosforului, şi faţă de acţiunea Aus: 
tro-Ungariei, care nu vedea interes să ajute la mărirea noastră, 
din cauza spectrului Transilvaniei. — Bine înţeles întrebarea era 
încă timidă şi discretă. 


II. 


Anexarea definitiva a Bosniei-Herţegovinei, cu repercutiunea în 
Rusia a acestui act diplomatic, a fost un moment zguduitor in 
atentiunea Rusiei gi a popoarelor slave. 

În adevăr, prin proclamarea unirei definitive a celor două pro- 
vincii cd monarhia habsburgică gi prin evacuarea sangiacului 
Novi- Bazar, incoltea în gândurile împărăției slave şi ale slavi lor 
balcanici ideia că politica austriacă tinde să domine prin marea 
Adriatică partea occidentală a peninsulei, înghesuind Serbia fără 
drum la mare, şi dă a înţelege că retrocedarea sangiacului în- 
seamnă posibilitatea mentinerei dominaţiunei turceşti în Macedonia, 
dorită de sârbi şi de bulgari. 

Rusia, în special, era frământată de gândul că acţiunea Austro- 
Ungariei intunecä prestigiul puterei slave în Balcani. 

In România, din contră, evenimentele au contribuit mai mult; să 
zăpăcească lumea; căci, dacă, deoparte, menţinerea stăpânirei mo- 
latice a Turciei in Macedonia părea a satisface ideia echilibrärei 
ambitiunilor panbulgăreşti; pe de altă parte părăsirea decätre 
Austro-Ungaria a drumului la Salonic prin Novi-Bazar, impunea 
întrebarea : dacă Austro-Ungaria nu intenţionează a netezi drumul 
Bulgariei prin Macedonia la Salonic, gi a face din o Bulgaria mă- 
rit’ un tampon viguros contra Rusiei în Balcani, 

In timp, însă, ce Rusia împerialistă si penslavistă îşi rosto- 
golea gândurile pentru a găsi mijlocul de a întoarce lovitura Aus- 
triei, de odată Italia intră în acţiune directă şi brutală contra 
Turciei, spre a-şi apropia Tripolitania. 

Impresia acestui eveniment a fost în România de favorabilă Ita- 
liei si curentul sentimental de protestare contra actiunei militare 
a Italiei, evident nejustificată în drept, s'a manifestat astfel din cauza 
lipsei unei politici cancrete cu privire la chestiunea orientală în 
atingere cu interesele României, ca stat politic gi ca roazom al 
nationalitätei româneşti. 

Deşi mai târziu — când Italienii, spre a sili voinţa Turciei, ocupau 
insulele de lângă coastele Turciei şi intrigau în ţările balcanice 
agitându-le pentru a alarma Stambulul— fulgera în minţile cugetă- 
torilor noţiunea modificărei viitoare a hărţei peninsulei balcanice, 
opiniunea publică română era departe de o preocupare intensivă 


10 


de politică din afară fiindcă nu exista o conceptiune netedă şi un 
plan croit pentru realizarea ei. 

De aceia România, cu toată vecinătatea teatrului de războiu ce 
se pregătea, exclusă decătre cele două mari puteri rivale din jocul 
lor în politica orientală. pipdia în vag. 


IL. 


Nimic n'a servit mai mult proiectele balcanice ale Rusiei ca 
războiul Italiei contra Tureiei, fiindcă nimic nu putea fi mai pro- 
pice pentru clocotirea ambitiunilor militare şi naţionaliste ale sta- 
telor din Balcani, decât vederea, risipirei gi neputinței forţelor tur- 
cegti faţă de loviturile Italjei, decât deductiunea că tripla alianţă 
nu mai consideră integritatea imperiului otoman că o dogmă in- 
tangibilă. 

Din capul locului am avut convingerea că atacul şi lovitura dată 
Turciei de Italia. vor fi antemergătoarele viitorului războiu de 
sfägiore a Turciei. 

Explicarea genezei actului militar al Italiei este folositoare 
pentru a înţelege cu pătrundere consecinţele lui. 

Regatul italian, putere din tripla alianţă, a avut totdeauna inte- 
resul puternic să vegheze mişcările politice ale Austro-Ungariei şi 
să se împotrivească tendinței Austriace de a prepondera în marea 
Adriatică, cu deosebire prin aşezarea dominatiunei ei pe aproape 
întreg ţărmul estic al mărei Adriatice (şi deci pe teritoriul apusean 
al peninsulei balcanice). In apărarea acestui interes Italia a cul- 
tivat raporturi strânse de amicitié politică cu Rusia, invocând os- 
tentativ aceste raporturi ca să precizeze pozitiunea sa în echilibrul 
oriental şi mediteran. 

Politica, italiană convenea minunat Rusiei, fiindcă lega mişcările 
Austro-Ungariei şi îi oferea prilejul de a întreţine discordia între 
ambele puteri din tripla alianţă. 

Politica Italiei se arată foarte abilă, încât dacă Austro-Ungaria ar 
fi comis gregala de a se instala în Salonic (după cum se întrezärea 
la început), ar fi căzut într'o cursă profitabilă Italiei şi Rusiei, 

Intr'adevăr, instalarea Austro-Ungariei la Salonic gi perspectiva 
ca să creeze o flotă şi în Marea Egee ar fi îndreptăţit pretenţiile 
Italiei să ocupe coastele Albaniei (la Valona) si să revindice stă- 


11 


— 


pânirea Mirei Adriatice, prin închiderea, canalului de Otranto între: 
Brindisi gi Vallona. 

Poziţiunea Austro-Ungariei devenea atunci critică : micgoratä gi 
inchisa in Marea Adriatică, înconjurată în peninsula balcanică de 
rivalitatea Rusiei şi de ura ţărilor balcanice, monarhia habsbur- 
gică s'ar fi văzut expusă la neîncetate frământări şi agitatiuni pe- 
riculoase, în timp ce'Italia se consolida ca putere — maritimă co- 
vargitoare în Golful Veneţiei (Italienii pe la începutul evului mo- 
dern numeau Marea Adriatică il Golfo di Venezzia).—Acesi lucru 
l-a prevăzut „monarhia dualistă, şi atunci a încolţit bine politica 
care s'a tradus în fapt prin: a) Anexarea definitivă a provinciilor 
Bosnia Herzegovina. b) Pătrunderea culturală şi religioasă în Al- 
bania, cu scopul evident de a-şi marca situatiunea preponderantă 
în Marea Adriatică — situaţiune— bazată pe stăpânirea peninsulei 
istrice (cu porturile Trieste şi Pola) şi a țărmului Adriatic prin 
Fiume Zara, Spalato, Raguza şi Cattaro, precum şi pe influenta în 
Albania, prin mijlocul căreia aveă să se impotrivească la închiderea. 
Mărei Adriadice. 

c) Favorizarea marei Bulgarii în detrimentul Serbiei şi în contra. 
velsitätilor ruseşti de a domina în Balcani ca suzerană tutelară a. 
ţărilor slave. 

Acest plan politic al Austriei, şi pe care îl învedera anexiunea pro- 
vinciilor administrate dela congresul din Berlin, precum şi părăsirea 
drumului la Salonic, lăsa Italia nemulțumită de vreme ce Austro- 
Ungaria se împlânta definitiv pe litoralul Adriaticei, desvăluindu-şi 
totdeodată planul organizărei unei flote mari de răsboiu în portul 
militar dela Pola. . 

De altmintreli nemulţumirea Italiei mai era întreţinută şi de spec- 
tacolul rolului ei cam negativ în sfera triplei alianţei, căci pe când ac- 
ţiunea Germaniei, in Maroc, Constantinopole şi Asia Mică, şi acţiunea, 
" Austro-Ungariei în orientul Europei probau sau aduceau foloase 
pentru ele, Italia apărea numai în rolul de asistentă la desfägura- 
rea activităţei de puteri mondiale efective ale aliatelor sale; ba 
ceva mai mult, contribuia, prin alipirea ei de constelația imperiilor 
centrale, la dezvoltarea puterei care deţine sub sceptrul său Trentul, 
Triestul şi tot litoralul răsăritean al Adriaticei (din care în special 
Istria şi Dalmatia aparținuseră Veneţiei, până la congresul din 
Viena 1815) 


Era frecăturilor şi chiar a conflictelor dintre Austria gi Italia 


12 


putea să nască din această situatiune gi să ducă la disolvarea tri- 
piei aianţei 1. 

Atunci se produce; după credinţa mea, intervenţia politicei rea- 
liste şi viguroase a Imperiului german: Italia este suggestionată 
de planul ocupărei Tripolitaniei, spre aşi afirma rolul de putere 
colonială, este şuggestionată de ideia areşterei situatiunei sale în 
largul Mediteranei. 

Răsboiul de cucerire colonială gi desfăşurarea flotei în „Medite- 
rana sustrăgeau Italia, oarecum, dela gândurile eï de nemulţumire 
contra Austriei în special. 

Dar Italia a simţit curând greutatea şi piedicile anexärei Tripo- 
litaniei fără învoirea Sultanului, suzeranul şi protectorul religios 
al populatiunilor; de aceia a pus în mişcare flota sa în apele tur- 
ceşti şi în deosebi abilităţile sale diplomatice în Balcani, care au 
reuşit să răscolească sufletele gi să aprindă speranţa vie a împră- 
ştierei stăpânirei turceşti din Macedonia şi Tracia. 

In acelaş timp Rusia, care pândea momentul de a-şi redo- 
bând) prestigiul si influentu în Balcani, împreună cu Francia, 
care urmărea confederarea statelor slave spre a stăvili mersul tot 
înainte al "Germaniei 'în Asia Mică prin ajutorul Constantinopolului, 
găsesc cea mai bună ocazie, în favorul unirei statelor balcanice şi 
a conceuträrei lor în lupta comună contra Turciei, pentru ca prin 
sdrobirea acesteia să se atingă preponderența germană in Orient. 

Inlănţuirea logică a faptelor este impresionantă : aga dar nă- 
pustirea Italiei asupra Turciei pentru impunerea anexiunei Tripo- 
litaniei, a suggestionat şi precipitat fatalmente răsboiul statelor 
balcanice, aliate împotriva Turciei. 


IV. 


Cum a surprins România declaratiunea de rasboiu a 
alianţei balcanice ? 


'Trebuie să o recuneaştem şi să o spunem verde: nepregătită şi 
nedumerită a fost adevărata situatiune politică în care s'a aflat 
România. 


1 Articolul de faţă era conceput şi. scris în cea mai mare parte, 
înainte de supravenirea evenimentelor întâmplate în Albania şi care 
justifica afirmatiunea de ciocnire a intereselor austro-italiene acolo, 
pentru dominatiunea cheei Mărei Adriatice. 


13 


Soarta favorabilă a armatelor aliate ducea fatalmente, prin mări- 
rea, şi împuternicirea Bulgariei în special, la ruperea echilibrului 
forţelor, 

Dar Rusia şi Franţa acordau pe faţă cea mai complectă protec- 
tiune statelor balcanice, fiindcă contribuiseră la înfăptuirea alianţei 
în scopul ce am precizat mai sus, de a atinge expansiunea şi pre- 
ponderenta Germaniei în Asia Mică prin ajutorul Constantino- 
polului, 

Austria o simţiam cu toţii încurcată intr’o infinitate de ite diplo- 
matice ; Italia nu avea simpatie pentru Turcia, atât din cauza răs- 
boiului tripolitan cât gi din cauza rivalitätii intereselor italo- 
austriace în vestul peninsulei balcanice. 

Şi România, singură şi paralizată de acţiunile contradictorii ale 
Rusiei şi Austro-Ungariei, stătea smirna şi privea cu ochii fixi la 
formula : «Desrobirea popoarelor creştine». . 

— Două evenimente au contribuit la solutiunea cestiunei orientale, 
prin pacea dela Bucureşti: repercutiunea activitätei diplomatice a 
Austro-Ungariei şi influenţa acţiunii Germaniei, 

Alianţa balcanică forma neîndoios un pericol pentru Austro- 
Ungaria, de oarece odată Turcia sdrobită şi împărţită între sta- 
tele balcanice, printre cari predominau statele slave. aceste state 
şi mai cu seamă Serbia la Marea Adriatică alungau penetratiunea 
Austro-Ungariei în Balcani şi o expuneau la frimântările popula: 
tiunilor sale sârbe de lângă un mare regat sârb, a cărui ambiţie 
militară se mărea şi mai mult cu accesul la Marea Adriatică, 

Aşa se explică toată străduinţa şi energia diplomaţiei austriace 
ca să spargă blocul balcanic, opunând interesele Bulgariei celor 
sârbeşti în Macedonia. 

Germania, la rândul ei, cu simţul realist al politicei sale, vă- 
zând situatiunea critică a Turciei a avut o acţiune paralelă cu 
aceia a Austro-Ungariei, dar neşovăită şi precisă: împingerea Gre- 
ciei la Salonic spre a o pune în conflict neapărat cu Bulgaria, şi 
! totdeodată susţinerea României pentru a restrânge zona de prepon- 
derentä exclusiv slavă în Balcani. 

Evenimentele au dictat tärei noastre, izolată, prudenta de a 
aştepta desfăşurarea lor, şi împrejurările fericite au menţinut des- 
făşurarea, aproape inevitabilă a evenimentelor. 

Dar, dacă ele luau v altă întorsătură ? 


14 


Momentul a venit să ne punem întrebarea capitală : Care trebuie 
să fie politica exterioară a României ? 

Să ne incredintim pedeplin că suntem datori să dăm atentiune 
covargitoare politicei exterioare, fiindcă circumstanţele actuale in- 
dică probleme grave: şi că neutralitatea adormită ne-ar putea 
cauza un rău imens. 

Statele balcanice au numai că au egit din letargia lor, dar mani- 
festă multă energie şi dorinţa neînfrântă de a se intregi. 

Puterile din Europa: Germania, Rusia, Franţa şi chiar Austro- 
Ungaria caută aproprierea şi alianţa cu noi. 

Tocmai acest joc de întrecere al puterilor pentru fixarea prie- 
teniei noastre politice — datorit fireşte prestigiului militar şi di- 
plomatic pus în relief prin evolutiunile armatei noastre pe câm- 
piile bulgare şi prin încheerea păcei sub conducerea guvernului 
roman — este un semn vădit că o fierbere politică este în clo- 
cote, că se proectează prefaceri politice însemnate. 

Deci nu mai putem rămâne nedumiriti şi nepregätiti: formula 
simplă a neutralităţei nu mai este în stare ca să ne satisfacă. 

Aj Dacă, până la un timp, a fost chiar utilă şi profund legitimată 
politica cumpănită de neutralitate bine-voitoare, inaugurată de re- 
gele Carol într'o ţară în care statul modern era la începutul or- 
ganizărei lui, şi în vecinătatea a două puteri rivale, cari înțelegeau 
să se măsoare intre ele pentru întâetate ; astăzi, şi de acum înainte, i 
faţă de ambiţiunile bulgare şi faţă de acuitatea cestiunei Româ- 
nilor din ţările subjugate, faţă de consolidarea celorlalte state bal- 
canice şi faţă de tendinţa pronunţată, în politica europeană de a 
se înlocui rivalitaten austro-rusă cu duelul de preponderanta între 
cele două grupe de alianţe europene, România are datoria să pără- 
sească expectativa şi să adopte o politică definită, clară, precisă 
şi să întreţină o activitate diplomatică metodică, 

Izolarea şi neutralitatea nu mai pot constitui politica cea mai 
favorabilă României. 

Izolarea a fost condamnată de însuşi poporul care a adoptat-o. 
Anglia a părăsit, precum să ştie, acea splendidă izolare pe care o 
justificau, pe vremuri, puterea sa maritimă încă nedisputabilă gi 
politica sa colonială fără rivală. 

Mărirea colosală a forţelor militare gi năvale ale Germaniei 
precum şi expansiunea comercială germană ; preponderența politică 
mondială la care aspira. Germania şi supremaţia europeană ambi- 


15 


tionatä de către statele din Tripla-aliantä, au determinat Anglia să 
părăsească izolarea si să închege grupa Triplei-intelegeri. 

Prin urmare izolarea politică a pierdut orice înţeles, şi Româ» 
niei, deşi stat mic, se cade încă mai?puţin să experimenteze o po- 
litică negativă, . 

Neutralitatea bine-voitoare, am văzut în războiul balcanic ce 
consecinţe era să aibă pentru noi; de altfel intervenţia militară 
în Bulgaria, revendicarea politicei de echilibru în Balcani şi rolul 
afirmat de noi în pacea dela Bucureşti, înlătură cu desăvârşire 
sistemul politic al neutralitätei, ce nu are înţeles decât pentru ţări 
ca Elveţia, Olanda, Belgia. 


V. 


Dacă izolare, dacă neutralitate adormită nu mai 
e posibilă, ce politică externă urmează a face 
România, în conformitate cu interesele ei şi cu 
aspiratiunile legitime ale nationalitätii române ? 


Cu toată aparenţa ei, cestiunea este complicată, foarte delicată, 
şi este nevoie ca judecata fermă să întărească impulsiunea senti- 
mentulu. 

Intrebarea este unde poate tinde politica Romanvei ca stat nati- 
onal şi militar ? 

Şi ea se impune ca o concluziune firească a consideratiunilor 
precedente. 

Ne-o cere în acelaş timp fatalitatea pozitiunei noastre geogra- 
fice şi fatalitatea caracterului etnic, 

Cert este că România trebuie să admită, ca un interes vital, 
impiedecarea desnationalizei românilor din ţările supuse. 

Apărarea existenţei macedo-românilor — cei mai puţin numeroşi 
dintre românii răspândiţi — a format al doilea punct cardinal în 
atitudinea, ce am avut; în conflictul balcanic şi la copgresul păcei 
din Bucureşti. 

Tot cu atât cuvânt, dacă nu mai mult chiar, existența românilor 
din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi păstrarea nationali- 
tajei lor, interesează statul român în grad suprem, şi ne obligă 
să veghem ca întărirea noastră ‘sd fie în folosul lor, precum 
menţinerea lor să fie în folosul nostru. 


16 


Ca stat national şi popor unitar suntem datori a avea o politică. 
naţională în favoarea conationalilor ce locuesc în ţările înconju- 
rătoare : nu încape discutiune. 

Această politică poate să constituiască o politică ambițioasă, dar 
nu se aseamănă cu politica .de cucerire şi subjugare. 

Italia, în concertul triplei-alianje, nu a părăsit acţiunea ei de 
apărare a italienilor din Austria: se vorbeşte mereu de cererea 
de înfiinţare a unei academii italieneşti Ja Triest. 

Rusia neincetat, şi chiar acum de curând, a revendicat dreptul 
de a lua apărarea slavilor năpăstuiţi din Turcia, Austria şi Ungaria. 

Puterile coloniale nu odată, ci de nenumărate ori, au intervenit 
în mod fuarte energic pentru proteguirea supuşilor din diterite ţări. 

Se înţelege că nu ne putem compara cu Rusia, cu Italia gi cu. 
celelalte imperii coloniale. 

Dar această consideratiune nu poate fi o cauză de renunțare 
la politica inexorabilă a neamului nostru ; ea trebuie numai 

„să fie un motiv puternic pentru închegarea unei alianţe sau unei 
înţelegeri prin ajutorul căreia să obţinem un rezultat concret 
şi eficace. 

Dintre românii cu vitalitate, care trăesc sub dominatiunea străină, 
transilvănenii, cu toată coeziunea şi organizarea lor, au rămas şi 
astăzi expuşi loviturilor de desnation.lizare. 

Nu se poate Pontesta iarăşi cât de grea, cât de apăsătoare, cât 
de nimicitoare a fost si este stăpânirea rusească în Basarabia, 
după chipul şi asemănarea absolutismului autocrației. 

Deşi în Transilvania stăpânirea străină se exercită incomparabil 
“mult mai de mult tinip decât în Basarabia, românii, fiind mai nu- 
meroşi şi mai plini de viaţă, stau încă în picioare—este adevărat, 
dar totuşi pericolul nationalitatii lor este mare, deoarece statul gi 
poporul ungur nutresc împotriva românilor ura de rasă. 

Pe când ruşii adâncesc în tăcere pe basarabeni, fie prin regi- 
mul administrativ şi polițienesc, fie prin ignoranta în care îi menţin, 
ortodoxismul comun din Rusia şi Basarabia înlătură necesitatea 
unei acţiuni politice contra celor nesuprimati. 

Din contra catolicismul din Ungaria poate atinge prin influenţa 
lui politică sufletul român. 

Şi cum în Transilvania şi Banat există, acum, cel mai mare sâm- 
bure de românism împrejurul nostru, urmează să ne afintim cu 
stäruintä într'acolo privirile noastre. 


17 


— Până astăzi alipirea noastri de Austro-Ungaria ne-a impie- 
decat; fireşte dela o acțiune politică de stat, consistând a apăra 
pe românii dinprejur, a sprijini naționalitatea lor şi a le întări 
rezistenţa economică. 

— Va trebui să începem această acţiune politică. 

De sigur o politică, foarte gravă, fiindcă se îndreaptă contra 
interesului politico-teritorial al unui stat mare. : 

Realizarea unei asemenea politici constitue o problemă însem- 
nată; deci reclamă o atentiune deosebită, un studiu special, o 
expunere cugetată şi recugetată, 

— Pentru moment facem analiza scopului activităţii noastre 

politice în afară ; pentru moment căutăm a determina o directivă 
pozitivă în atitudinea exterioară a statului român. 
_ Or, noua faţă a lugrurilor ne dictează, am văzut, un rol nou. 
‘Ca stat national trebuie să avem o politică naţională română, în 
vederea, asigurărei existenţei ee române pentru propria 
noastră conservare. 

In afară de aceasta situatiunea ţărei ne mai impune şi o ţintă 
ca stat militar. 

Fără, însă, o forţă militară considerabilă gi solid orgnnizatä, nu 
putem aspira la rolul de sprijinitor al românilor de pretutin- 
deni ; fără această putere reală suntem ameninţaţi de ura şi invidia 
ungurilor şi bulgarilor. 

Să nu închidem ochii ; să nu ne înşălăm cu iluzia senti- 
mentelor frumoase, atât de periculoase în sfera realitäfilor 
politice / 

Oricât de utilă, din punct do vedere al relaţiunilor economice, 

„Şi oricât de simpatică, din punct de vedere al ideilor, ar putea fi 
acţiunea în favoarea strângerei relatiunilor balcanice, am comite 
0 greşală imensă dacă ne-am lăsa duşi de curentul ilusionist al 
confederafiunei tuturor statelor balcanice cu noi. 

Niciodată nu vom căpăta dela bulgari dragoste sau prietenie: 
niciodată bulgarii nu vor uita Dobrogea ; niciodată nu vor pä- 
răsi gândul revangei ! 

Mărindu-se şi imputernicindu-se, Bulgaria va pândi mereu mo- 
mentul ca să ne provoace, gi chiar să ne loveastă dacă ne va sur- 
prinde nepregätiti. Necontenit îi vom găsi dispuşi să ne ame- 
ninje între focurile lor şi ale ungurilor, în cazul când am intra 
în conflict militar cu aceştia. 


t%9 


18 


Prin urmare o necesitate imperioasă există pentru noi ca să 
posedăm o armată perfecționată şi bine condusă; să dispunem de 
o flotilă superioară pe Dunăre pentru apărarea tärmului nostra 
inferior, şi să creiäm o flotă serioasă împrejurul portului nostru 
maritim. : 

Să fim tari ca să ne apărăm; să fim gi mai tari ca să putem, 
în sistemul înțelegerilor sau alianțelor noastre, pretinde dreptul la 
viaţă naţională a românilor supuşi suveranităţii străine, 


12—20 Mai 1914. 


ROMANIA {N CONFLICTUL EUROPEAN 


I. 


Au trecut mai mult de 4 luni dela publicarea, in nume- 
rile 24 (vol. XV) şi 1 (vol. XVI) 1914 din Noua revistă 
Română, condusă de d-nul profesor universitar Const. BR, 
Motru, a articolului meu intitulat «Politica externă a Ro- 
mâniei». 

Să-mi fie permis a reproduce din acel articol, ca introdu- 
cere, câteva fraze profetice învederând seriozitatea reflexiu- 
nilor mele: 

«Să ne încredințăm că suntem datori a da atenjiune 
covârșitoare politicei exterioare, fiindcă circumstanţele ac- 
tuale indică probleme grave de rezolvat în interesul nostru, 
așa că neutralitatea adormită ne-ar putea cauza un rău 
mens». i 

«Jocul de întrecere al puterilor pentru’ fixarea priete- 
niet noastre politice — datorit fireşte prestigiul militar si 
diplomatic pus în. relief prin evolufiunile armatei noastre 
pe câmpiile bulgare şi prin încheierea păcei sub condu- 
cerea guvernului român este un semn vădit că o fierbere 
politică este în clocote, că se proiectează grefaceri politice 
însemnate», | 

«,..Astizi şi de acum înainte, faţă de ambitiunile bulgare 
si faţă de acuitatea cestiunei românilor transilvăneni: faţă 
de consolidarea celorlalte state balcanice şi faţă de tendinţa 


20 


pronunţată, in politica europeană, de a se înlocui rivalitatea 
austro-rusă cu duetul de preponderență între cele două grupe 
de alianţe europene, România are datoria să părăsească ex- 
pectativa si să adopte o politică definită, clară, precisă, 
întreținârd o activitate diplomatică metodică». 

«Fără însă o forță militară considerabilă si solid organi- 
zatd, nu putem aspira la rolul de sprijinitor al Românilor 
de pretutindeni ; fără această putere suntem amenințați 
de ura si invidia Ungurilor si a Bulgarilor». 

Niciodată nu vom căpăta dela Bulgari dragoste saw 
prietenie ; niciodată Bulgarii nu vor uita Dobrogea, nici- 
odată nu vor părăsi gândul revanset»., 

Astfel dar ochii mintei vedeau, de acum 4 luni}, ajunul 
unor prefaceri politice însemnate, şi necesitatea ca statul 
nostru să reprezinte o forţă militară considerabilă, fiindcă 
în situatiunea noastră geografică atât de grea mai avem în 
faţă duşmănia politicei de stat a ungurilor şi invidia ne- 
stinsă a bulgarilor, 

Aceste prevederi nu trebuesc considerate ca rezultatul 
unei simple vedenti. In logica înlănţuire a faptelor istorice, 
observatiunea atentă desprinde fatalitatea acestor evenimente. 

Am arătat în primul articol în ce mod proiectele balca- 
nice ale Rusiei (şi anume: îndlfarea statelor slave, zdro- 
birea totală a puterei turcești şi înlocuirea ei cu prepon- 
derenja rusă la Constantinopol) au fost servite de războiul 
Italiei contra Turciei pentru cucerirea Tripolitaniei. 

Dar cu toată victoria statelor balcanice aliate contra tur- 
cilor, cu toate rezultatele uimitoare ale acestui război pentru 
statele mici, un eveniment considerabil a lovit adânc pres- 
tigiul Rusiei şi a atins interesele de căpetenie ale Serbiei: 
anume spartura alianţei bulgaro-sârbă si ciocnirea rivalită- 
tilor dintre bulgari, sârbi şi greci în Macedonia. 


- 1 A vedea şi articolul «Drepturile României în criza balcanică» 
publicat în revista juridică «Dreptul» dela 17 Ian. 1913, tradus în 
franţuzeşte de d-nul AL A. O. Sturdza cu o prefaţă şi imprimat la 
Paris sub titlul «La question Bulgaro-Roumaine». 


21 


Evenimentul coprindea în sine o consecinţă firească: mic- 
şorarea simtitoare a puterei de influenţă în Balcani a pra- 
voslavnicei Impärätii. 

Intr’adevar Rusia pierdea terenul la Constantinopol, unde 
se așezau bazele unei înţelegeri turco-bulgare, Serbia se vedea 
închisă şi înghesuită, fără răsuflare la mare, aşa că întreg 
prestigiul slavismului scădea în Orient.— Pe când dimpotrivă 
Germania prin Constantinopol şi Austro-Ungaria prin Sofia 
igi păstrau influenţa politică și economică, cea dintâi având 
drumul important in Asia mică, iar cea de a doua penetra- 
tiunea liniştită în Albania în vederea unui puternic con- 
dominiu cu Italia asupra mărei Adriatice. 

Aflându-se într'o atare situatiune, Rusia şi Serbia erau 
silite să facă tot posibilul pentru a răsturna calculul politic 
al Austro-Germanilor şi pentru a obţine plămânul mărei. 

Ceeace reuşise să înfăptuiască alianţa statelor balcanice, 
fusese ideia de întregire a nationalitätii lor. 

Rusia, şi în urma ei Franţa, sprea răpune pe aliata pre- 
tioasä a Germaniei, au sugerat statelor balcanice principiul 
natidnalitatii ca bază politică necesară vietei lor; cu îndato- 
rirea să lupte contra Turciei, s'o nimicească, spre a elibera 
pe conationalii supuși dominatiunei otomane, anexând teri- 
toriile locuite de dânşii. 

De atunci Rusia şi Serbia s'au legat de aceiaşi ideie. 

Serbia, dupe pacea dela Bucureşti, şi-a întors privirile 
spre Bosnia-Hertegovina, către un ideal national de între: 
girea patriei sârbeşti cu eşire la mare. — Rusia, la rândul 
ei, nutrea un vădit interes să împingă şi să încurajeze Serbia 
în această directiune, fiindcă acțiunea sârbească în Bosnia 
Herţegovina avea menirea să izbească cumplit in împă- 
râtia dualistă, prin tendinţa dislocărei unor provincii teri- 
toriale importante din conglomeratul politic al Habsburgilor 
şi prin instalarea la marea Adriatică a unei viitoare puteri 
maritime slave, avangardă a colosului rusesc. 

Nu încape îndoială că, între coastele orientale ale Italiei 
şi o coastă considerabilă balcano-slavă a Adriaticei, puterea 


S 22 


maritimă şi comercială a Austro-Ungariei ar fi fost înă- 
busitä. 

Tinta de atins si planul de executare impunându-se cu o 
fatalitate neînlăturabilă Sârbilor, era de prevăzut că acest 
popor va päsi în acţiune cu admirabila sa tenacitate. 

Din nenorocire, Sârbii aveau să se arunce la lucru cu o 
vigoare barbară (fără alegerea mijloacelor şi după metoda 
balcanică în Macedonia), aşa în cât asasinatul perechei moş- 
tenitoare a tronului habsburgic, în conditiunile teribile reve- 
late de instructia complotului, risca grozav să devină sor- 
gintea unor mari catastrofe. 

Intr'adevăr urmărind, dupe încheierea päcei dela Bucu- 
reşti, marele proces de rivalitate dintre Rusia şi Austria; 
jnducand din necesitatea istorică a faptelor împingerea sârbo- 
rusă spre Adriatică prin acţiunea sârbo-muntenegreană contra 
Albaniei şi prin opera separatiunei Bosniei-Hertegovinei 
pentru reconstituirea Marei Serbii, nu era imposibil a se 
deduce realitatea unor consecinţe grave. De exemplu: 

a) Că Rusia va căuta, cu o mare cerbicie, să împlinească 
un plan al Triplei-intelegeri de zdrobirea puterei gerntane, 
preponderantă la Constantinopol (şi deci prin Dardanele în 
Asia-micä), şi a puterei germano-austriacă încercând cu o 
continuitate nedesmintitä ca, prin cheia Adriaticei gi prin 
ţărmul de vest al peninsulei balcanice, să apese greu în 
cumpăna echilibrului mediteranean. 

b) Că prin comunitatea scopului şi actiunei în Balcani se 
va stabili, pe d’asupra, Bulgariei şi Turciei, o strânsă soli- 
daritate de interese între Rusia şi Serbia. 

c) Că lovitura dată sau încercată contra Serbiei, în cursul 
executărei planului de a separa şi anexa Bosnia-Herţegovina, 
de a libera Albania de sub influenţa Austriei, va fi repercu- 
tată în Rusia de așa fel că atunei conflictul dintre Serbia şi 
Austro-Ungaria se va transforma întrun conflict între Rusia 
şi Austria, cu alte cuvinte într'o formidabilă conflagratiune 
generală. 

Cuvintele profetice, ce am reprodus la început, au cu atât, 


23 


mai mult caracterul unei adevărate profeţii cu cât ele se 
întemeiază, aşa dar, pe raţiuni dictate de cauzalitatea fap- 
telor. Invocarea lor acum poate contribui să pună pe deplin 
în vază înţelesul istoric al evenimentelor în care trăim. 


IL. 


Care trebuesc să fie rolul şi datoria României 
în actualul conflict european ? 


Ce problemă ! Ce mare şi grea problemă! de oare-ce, cu 
toată vibranta exploziune a sentimentului naţional din ţară, 
cu toată aparenţa de justificare absolută a atitudinei noastre 
în favoarea triplei-infelegeri, mă văd silit să afirm din nou, 
cu Curaj, că cestiunea este foarte complicată şi delicată, că 
nu există o imperioasd necesitate .pentru ca atitudinea 
noastră să fie ostilă Germaniei și favorabilă Rusiei, atingerea 
idealului naţional nefiind condiţionată de intrarea noastră în 
acţiune contra germanilor. 

Sunt mai mult de două luni dela primele declaratiuni da 
- război, cand, aflându-mă în străinătate şi scrutându-mi ju- 
decata, am împărtăşit compatriotilor, în societate cărora mă 
găseam, această impresiune a mea conştientă, bazată pe patru 
mari convingeri : 

1. Superioritatea militară şi politică a Germaniei, care va 
face victorios statul cel mai bine organizat din lume. 

2. Atitudinea neutrală şi interesul superior politic al Ita- 
liei de a nu merge cu Tripla-intelegere. 

3. Ostilitatea periculoasă a Bulgariei în spatele nostru. 

4. Gravitatea extremă a mărirei şi intinderei nelimitată 
a Siavilor împrejurul nostru : Colosul rusesc la est până 
la Prut şi gurile Dunărei, la nord prin Bucovina, Galiţia şi 
întreaga Polonie, în jos pe Marea Neagră cu dominatiunea 
Constantinopolului şi a Dardanelelor; Sârbii la sud-vest 
până la mările Adriatica şi Egeă, Bulgarii la sud cu cea 
mai mare parte din Macedonia, Tracia şi Dobrogea! 


24 


Incontestabil, România are şi trebue să păstreze ca ţintă 
reîntregirea neamului român, inchegarea unui stat mare 
format din Muntenia, Moldova, Transilvania, Basarabia, Bu- 
covina şi Dobrogea. 

Tinta, însă, trebue urmărită cu toţi sortii izbândei defini- 
tive şi fără riscul aventurilor. 

In momentul când Austro-Ungaria a intrat în luptă cu 
Serbia şi era puternic atacată de Rusia, s'a deşteptat în spi- 
ritul multora ideia cucericei ușoare a Transilvaniei şi Buco- 
vinei, prin ocuparea lor militară în înţelegere deplină cu 
Rusia. şi cu cele-l-alte puteri ale Triplei înţelegeri. 

„ A părut firesc si nu existe pentru luarea Transilvaniei gi 
Bucovinei de cât o singură solutiune netedă: mergerea cu 
„ruşii pentru cucerirea lor. — Dar, pentru alipirea provin- 
ciilor noastre şi formarea marelui regat român nu ajunge a- 
încheia acum o înţelegere de coopergre cu ruşii, nu ajunge a 
trimite armată de ocupatiune si a declara anexate acele ţări. 

Mai sunt neapărate două condițiuni esenţiale : 

Menţinerea cu putere militară a ocupafiunei şi contrac- 
tarea pentru multă vreme a unei DA ofensive si defen- 
sive cu Rusia. 

Or, in ipoteza cea mai favorabilä a mt militar se- 
rios al rusilor contra austro-ungarilor, si dupä incheierea 
päcei chiar in conditiunile cele mai grele pentru monarhia 
dualistă, ungurii totug nu vor renunţa să se reîntoarcă contra 
noastră şi vom avea tot-odată în spate pe bulgari, urmărind 
luarea Dobrogei. — Ruşii, în urma încheierei păcei favora- 
rabile lor şi prin care ar dobândi parte din Bucovina, Ga- 
litia, Polouia austriacă etc., vor dori să rămână linistiti, 
pentru-că bulgarii, dupe victoriile ruseşti, se vor reconcilia 
cu Rusia, o vor ajuta să se instaleze definitiv la Constanti- 
nopol, şi toţi slavii reconcilati se vor mări, coprinzând toată 
peninsula, balcanică între marea Neagră, marea Egeă, marea 
Adriatică, Bosfor şi Dunăre, astel că nu va mai exista nici 
un motiv pentru ruși ca să facă sacrificii pentru menţinerea, 
puterei noastre, mai ales că în viitor noi am mai avea o sin- 


25 


gură näzuintä naţională: Basarabia smulsă şi stăpânită 
de ruși. 

Solutiunea de a lua Transilvania și Bucovina cu ajutorul 
ruşilor nu poate deci fi priimită cu uşurinţă şi admisă ca 
inevitabilă şi indispensabilă, după cum este în aparenţă. 

Suntem un stat mic şi nu putem, în vălmăşagul marilor 
state atât de puternice, să jucăm, fără adâncă cugetare şi 
mare prevedere de viitor, soarta regatului român. 

— Analizând rând pe rând cele patru formule în care se 
concentrează convingerile pe cari îmi bazez judecata conclu- 
ziunei mele generale, sper să confirm imediat observatiunile 
de mai sus referitoare la pericolul cooperărei armate cu rușii. 

1. Superioritatea militară a Germaniei este un fapt pre- 
cis pe care nimeni nu-l poate serios tăgădui. 

Superba şi admirabila armată franceză ; mulţimea nemă- 
surată a armatei ruseşti ; mica şi insufletita armată belgiană 
la spatele cetăților întărite ; trupele de elită date în ajutor 
de Euglitera şi colosala flotă engleză n'au reuşit, nu reuşesc 
şi nu vor reuşi să zdrohească armata germană. Din contră 
germanii, luptând pe trei fronturi, sau instalat în Belgia, 
ocupă nordul şi nord-estul Franţei cu o armată straşnică de 
atac şi contra-atac, și, pe teatrul operaţiunilor dela răsărit, 
ţinând viguros în respect pe ruşi la frontierele Prusiei orien- 
tale pe teritoriul polonez, uniţi cu austro-ungarii îi împing 
mereu pentru a-i goni din Austria şi a-i învălui în Polonia. 

Această putere armată atât de colosală; cu o disciplină 
neînfrântă şi sub o conducere unitară şi metodică, constitue 
un adversar atât de mare şi o forţă asa de respectabilă, încât 
trebuia să intre și trebue să intre foarte mult în calculul 
probabilităților celor mai pozitive şi mai sigure victoria de- 
finitivă a germanilor şi probabilitatea dictărei păcei în inte- 
resul lor. 

Cum dar, atunci, ar fi posibil să ne menţinem in Tran- 
silvania mai ales, paste linia Carpaţilor, în faţa puterei ger- 
mane, contra cărora am fi luptat ca duşman, potrivit legă- 
turilor ofensive şi defensive ce am fi stabilit cu ruşii? 


26 


Este prin urmare la mintea omului că o legătură cu Rusia, 
contra austro-germanilor, pentru cucerirea Transilvaniei şi 
Bucovinei ; că o luptă militară alăturea cu rușii pentru ocu- 
parea scumpelor noastre provincii, ne-ar atrage cele mai te- 
ribile dezastre în cazul victoriei finale a armatelor germane, 
căci ne-am găsi släbiti, alături de o Rusie neputincioasă, faţă 
de puterea germanilor care ne-ar nimici ocupatiunea din 
Transilvania şi Bucovina, şi ar mai permite pe d'asupra 
bulgarilor să ne atace dela spate, luându-ne întreaga Do- 
broge şi închizându-ne drumul la mare. 

2. Ostilitatea periculoasă a Bulgariei în spatele nostru : 
n'o putem trece cu vederea în cazul intrărei noastre în ac- 
fiune, fără a ne orbi în chip criminal. Bunul simţ cel mai 
elementar demonstrează evidenţa interesului divergent al 
Bulgariei, èare pândeşte momentul revansei de anul trecut: 
şi care doreşte ocuparea Dobrogei, pentru a precumpăni 
eventuala noastră mărire cu Transilvania şi Bucovina. 

N'am avut anul trecut, în congresul păcei dela Bucureşti, 
pe lângă motivul întărirei graniţei dobrogene, ca cel mai 
puternic argument al României afirmarea necesităţii echi- 
librului forțelor, spre a ocupa Noua Dobroge şi a impedeca : 
lărgirea prea mare a fruntariilor Bulgariei ? Cum să admitem 
acum că bulgarii vor privi indiferenți la mărirea noastră şi 
că ei — popor ambițios — vor renunţa la ideia revansei ? 

Se aduc într'adevăr două argumente pentru a se înlătura 
obiectiunea imperioasă a atacului primejdios al Bulgariei: 

Că Rusia nu ar permite bulgarilor această ofensivă şi că 
li se va da ca compensatiune Macedonia. 

Ambele argumente sunt fără fundament solid — Desigur, 
Bulgaria ne va ataca, mai ales, în cazul victoriei germano- 
austriacă, adică atunci când Rusia nu va mai fi în măsură 
'să se încrunte cu eficacitate în fata bulgarilor. 

Dar în ipoteza victoriei ruseşti? Am atins acest punct 
de privire asupra desfăşurărei evenimentelor, când am arătat 
pericolul pentru noi al reconcilierei slavilor victorioși şi al 
perderei Dobrogei, ca preţ al împăcărei bulgaro ruso-sârbe 


27 


ce va asigura Rusiei Constantinopolul, Bulgariei Tracia cu 
Andrianopolul şi Macedonia cu Salonic, iar Sârbo-muntene- 
grenilor Bosnia, Herţegovina, parte din Dalmatia şi Albania. 

Voi cerceta la vale, cu mai multă amploare, cestiunea vic- 
toriei slave şi a consecinţelor întinderei colosale a lumei 
slave, şi acolo problema va fi scrutat& în totalitatea ei. 

In ori-ce caz, însă, pericolul ostilitätii bulgare este o rea- 
realitate indiscutabilă şi trebue să privim bine în faţă even- 
tualitatea de a ne afla între două focuri inamice: ale ungu- 
rilor şi ale bulgarilor. 

Cel de al doilea argument, învocat contra temerei justifi- 
catä a unui atac bulgar, ar consta din posibilitatea unei 
compensaţiuni oferite Bulgariei, în schimbul neutralitätei 
sale binevoitoare faţă de noi, adică a Macedoniei. 

Nu ştiu daca ideia ofertei diplomatice în acest sens a fost 
serios examinată în cercurile competente. i 

Cred însă, cu tărie, că atât Rusia cât si guvernul român 
n'au săvârşit imprudenta unei asemenea demers diplomatic. 

Cea mai mare parte din Macedonia (Kosovo, Prizrend, 
Kumanova, Ouskoub, Ichtip, Koeprulii, Dibra, Negotin, 
Ochidra, Monastir, Bitolia) se găseşte în stăpânirea Serbiei 
pe baza tractatului dela Bucureşti ; restul coprinzând Drama, 
Serres, Salonicul, Ghevgheli, Vodena, Veria, Kastoria, Koniza, 
Metzovo, Ianina, se află în stăpânirea Greciei în virtutea, 
aceluiaş tractat. 

Să fie serios atunci a se vorbi despre o asemenea com- 
pensatiune ?’ 

Este admisibil ca România, spre a obţine neutralitatea 
Bulgariei, si împună Serbiei şi Greciei sacrificiile acestea şi 
să ceară ea însăşi nimicirea operei înfăptuită prin pacea dela 
Bucureşti ? 

Serbia, chiar victorioasă contra Austriei, si după anexarea 
Bosniei, Herțegovinei, i sar putea cere sacrificiul Mace- 
doniei râvnită de bulgari, în urma grelelor şi sleitoarelor 
lupte susţinute de ea contra Turciei şi Austriei ? 

N'ar fi o ilusiune prea fantastică credinţa -că bulgarii, în. 


\ 


28 


sufletul cărora fierbe atâta pasiune de revanşă contra noastră, 
ar sta de vorvă cu noi şi ar consimti să ne lase a cuceri 
Transilvania şi Bucovina cu speranţă: că, în urmă, vor obţine 
Macedonia dela Serbia şi Grecia ? 

Dar cu ce ochi ne-ar privi Serbia şi Grecia, puse în cu- 
ment de o asemenea propunere? , 

Dacă n'as fi auzit însumi, in repetite rânduri, formulân- 
du-se argumentul conpensatiunei Macedoniei, n'aş fi fost in 
stare să admit serios posibilitatea lui. 

Mi se pare cu adevărat inutil a mai combate o teză di- 
plomatică aşa de şubredă. 

Gravitatea extremă a mărirei şi intinderet nelimitată a 
slavilor împrejurul nostru. 

Din luptele uriaşe între armatele combatante de azi, se 
înţelege că se aşteaptă încă şi azi ca rezultat ori victoria 
germanilor ori triumful Triplei-Intelegeri. 

M'am rostit asupra convingerei mele despre victoria ger- 
mană, întemeiată pe constatarea organizărei uimitoare a 
statului german, pe neincrederea în jorta numărului rusesc, 
şi adaog pe ineficacitatea concursului militar şi maritim al 
Angliei. 

Cea de a două forţă militară, serioasă prin calităţile ei 
splendide, este cea franceză, dar rămâne inferioară celei ger- 
mane. 

Dacă poporul francez luptă cu avântul său eroic, cu elanul 
de indignare contra împrejurărei de fapt că, din cauza de- 
claratiunei de război au fost atacați întâi şi că o parte din 
Franţa este cucerită milităreşte, apoi şi omenirea germană 
toată luptă cu o insufletire, mărită de gândul că două mari 
state (Rusia şi Anglia) îi ameninţă existenţa ca putere mon- 
dială, prin stăpânirea ce ele exercită în canalul Mânecei şi 
în canalul de Suez, şi prin posibilitatea stăpânirei Bosto- 
rului ce i-ar închide drumul spre Asia. 

Germanii nu fac astăzi, ca la 1866 şi 1870, război militar 
de cucerire și de fondare a unui imperiu unitar, ci duc un 
război de rasă, un război al întregului popor german. 


29 


Cu insufletirea germanilor nu se poate compara decât 
elanul frumos al poporului francez, mândru de o civilizaţie 
veche care a. adus servicii imense omenirei. — Dar elanul 
francez pentru apărarea teritoriului Franţei este scontat mai 
mult în profitul Engliterei, care râvneste anexarea colo- 
nitlor germane si doborârea pulerei maritime si comerciale 
germane, şi în folosul ambifiei Rusiei care urmăreşte cu- 
ceriri teritoriale şi înlăturarea rivalității germane la Con- 
stantinopol, prin aşezarea imperialismului slav pe malu- 
rile Bosforului. 

— Să ne punem totuşi acum în ipoteza victoriei ruseşti 
contra austro-ungarilor, în ipoteza triumfului” general al 
Triplei-Intelegeri, căci nu tägäduesc că poate intra in cal- 
culul probabilităților. 

Ei bine, înfrângerea Austro-Uugarilor permiţând cucerirea 
de către ruşi a Bucovinei, Galiției, Poloniei austriace etc., 
şi a instalării Sârbo-Muntenegrene în Bosnia, Herţegovina, 
parte din Dalmatia si Albania, ar putea să fie semnalul des- 
facerei habsburgice. 

Noi românii, intraţi în acţiune alături de ruşi, am ocupa 
Transilvania şi Bucovina. 

Rezultatul păcei ar fi dictat, pentru orientul Europei, de 
către ruşi, ceeace ar însemna: că ei vor întinde stăpânirea 
lor până in Moravia, că apoi ei, în unire cu toţi slavii 
din Balcani, reconcilati sub selipitoarea egidä militară a Ru- 
siei, vor scoate pe turci din Constantinopol, aşa că harta 
Europei orientale se va prezenta în modul următor: De la 
marea Baltică, prin întreaga Polonie, prin Galiţia, Bu- 
covina, Basarabia, Marea Neagră si Bosforul, va domina 
imensitatea rusă, prelungindu-se în Asia mare prin Tur- 
kestan și Siberia până la Oceanul Pacific şi în Asia mică 
prin Armenia. Mesopotamia, Persia pânăla Oceanul Indian. 

Intre Dunăre, Marea Neagră, Marea. de Marmara, Marea 
Egee, va exista o Bulgarie mare şi ambițioasă. Spre sud 
vest se va înființa o Serbie mare cu o bogată şi prețioasă 
coastă a Mărei Adriatice, coprinzdnd parte din Albania, 


30 


Muntenegru, Bosnia, Herţegovina si chiar o parte din 
Dalmatia. Intreaga peninsulă balcanică va fi slavă ; Marea 
Neagră va fi o mare curat rusă, 

România, cu Transilvania si parte din Bucovina, se va 
găsi înconjurată din trei părţi de un vast ocean slav, fără 
eşire directă la mare, şi învecinându-se spre nord-vest cu o 
Ungarie duşmană si dornică de răzbunare. 

Rusia, stăpână in Balcani si la Constantinopol, ne va 
dicta şi ne va impune măsurile ei economice, 

Bulgaria, după reluarea Dobrogei şi lărgirea simţitoare 
a fruntariilor sale în Balcani, ne va privi semeaţă dupe 
malurile dominanie ale Dunărei. 

Serbia, reîntregită, mult mărită, şi având plămânul Mărei 
Adriatice va fi lipsită de interes în favoarea noastră, urmând 
în totul indicatiunile guvernului din Petrograd. 

Ungurii, refăcându-se, vor căuta să ne izbească şi atunci 
nici bulgarii nici ruşii nu ne vor ajuta, 

Bulgarii n'au să înlesnească niciodată victoria noastră 
contra ungurilor, în primul rând din cauza afinitätii lor de 
rasă cu maghiarii şi în al doilea rând fiind-că ei vor avea 
siguranţa stăpânirei Dobrogei, atâta vreme cât vom fi ocupați 
şi nelinistiti de unguri pentru obţinerea Transilvaniei. Rușii 
vor descoperi un vădit interes de a nu-şi instrdina așa 
mult Ungaria, pentrucă Ungaria propriu zisă ar putea 
să joace rolul unui stat tampon între Rusia şi Germania, 
asa că trebue să prevedem că în viitor ruşii ne vor lăsa 
să ne apărăm prin propriile noastre puteri contra ungu- 
rilor si bulgarilor, înăbușind în această luplă veleitäjile 
noastre de a ne gândi şi de a aspira la Basarabia. 

Cam această foarte delicată şi dificilă situuţiune vom in- 
tâmpina, în urma biruintei Rusiei si concentrărei maselor 
slave în nenumăratul continent ruso-bulgaro-sârb. 

Apar deci îndestul de serioase motivele ce ne îndeamnă 
să proclamăm sus şi tare că statul român are datoria im- 
perioasă de a cumpăni cu exactitate riguroasă urmările ul- 
terioare ale politicei pe care o va întreprinde, 


31 


Un stat mic, mai ales când se hotărăşte pentru o politică 
de cucerire cum este cazul nostru — negreşit potrivit idealu- 
rilor neamului — este ţinut să examineze bine imprejurările 
şi să încerce a pătrunde cât mai mult cauzele istorice care 
determină succesiunea evenimentelor. 

Incă odată, nu este destul să poftim cucerirea scumpelor 
noastre tärisoare de peste munţi; mai avem nevoe să le 
putem păstra şi în acelaş timp să ne dăm seama de conse- 
cintele viitoare ale unei acţiuni militare de cooperare cu 
ruşii pentru victoria slavă şi întoarcerea imperialismului rus 
la Constantinopol. 

Lărgirea si adâncirea masei slave împrejurul nostru ; 
certitudinea situaţiunii noastre geografice si politice asa 
precum am infätisat-o mai sus, ne obligă să ne supunem 
criteriului judecăţei senine, ca să ne ferim de pericolul 
determinării impulsive. 

Imens ar fi răul dacă sentimentul, lipsit de vederea 
profundă a realităţii, ar conduce singur acţiunea spre reali- 
zarea idealului naţional. 

Patriotismui adevărat cere României, în circumstanţele 
extraordinare de felul celora prin care trecem, să nu uite 
situaţia sa geografică in Europa, să nu omită a scruta ce 
poate reprezenta vastitatea lumei slave înconjurătoare şi 
dominantă, ci să, ia aminte că, dacă are de invocat un ideal 
naţional împotriva maghiarilor brutali, are și contra ruşilor 
despotici; că dacă idealul naţional din 'Transilvania este 
scump prin tradiţia directă a obârşiei daco-romane şi mai 
viu înaintea ochilor prin mişcarea neamului ce trăeşte acolo, 
idealul naţional din Basarabia lui Ştefan cel Mare şi din 
Basarabia smulsi de abia 37 ani, este imperios necesar din 
cauza importante: teritoriului la Marea Neagră, adică la 
plămânul statului român. 

Intrarea noastră în acţiune prin cooperarea militară cu 
armatele ruseşti şi prin încheerea unuei alianţe cu Rusia, 
ne va conduce forţat la renunţarea şi pierderea definitivă a 
Basarabiei. 


32 


Pentru noi, deci, ar avea rezultate grele si periculoase 
atât cucerirea Transilvaniei şi Bucovinei cu cooperarea armată 
a ruşilor cât și triumful colosal al lumei slave şi izolarea 
noastră în mijlocul oceanului slav. 


Atitudinea neutrală şi interesul politic superior al 
Italiei de a nu merge cu Tripla-intelegere. 


Atitudinea Italiei, explicatiunea declaratiunei de neutrali- 
tate şi interesul politicei de stat şi de putere mare a Italiei au,: 
nu este aşa? o importanţă cardinală în situatiunea actuală, 

Dela început toată lumea — tripla-înţelegere şi statele 
neutre — s'au preocupat de rolul şi de acţiunea Italiei. 

La noi în ţară s'a interpretat cu insistenţă gestul neutra- 
litätei în sensul unei înclinări pentru politica Triplei-intele- 
geri şi a unei perioade de aşteptare a momentulmi favorabil 
de a intra în Austria pentru a ocupa Trentul şi Triestul, de 
a se asigura de stăpânirea exclusivă a Albaniei si de a pre- 
pondera în marea Adriatică. 

Românii în străinătate, surprinşi acolo de evenimente, 
exprimau acelaş gârid şi cu această speranţă vedeau apro- 
piată împlinirea idealului de unire cu 'Transilvania. 


Convingerea mea a fost contrarie din primul moment 
şi a rămas aceiaşi astăzi. 


Interpretarea aproape generală, dată atitudinei neutrală a 
Italiei, se baza pe ideia că Italia are drepturi 'de revendicat 
în Austro-Ungaria; că politica ei procedează dela acel prin- 
cipiu al neutralității născut pe solul italian şi prin ajutorul 
căruia s'a făurit reîntregirea natiunei italiene şi constituirea 
marelui regat al Italiei. Examinând mai cu pătrundere ces- 
tiunea cred că se va înlătura o eroare în judecata predo- 
minanta. 


33 


Istoriceste este cunoscut că sistemul Triplei-aliante euro- 
pene a luat naştere, după războiul dela 1870, prin acordul 
format de geniul politic al 'lui Bismark între Germania, 
Austria şi Rusia; că, în urmă, Rusia eşind din alianţă, la 
1887 s'a format "Tripla-alianţă între Germania, Austro-Un- 
garia şi Italia. — Sunt dar 27 ani de când Italia a menţinut, 
în concertul statelor europene, pactul de alianţă cu ţările 
germane, reînoindu-l şi acum de curând. 

Numai interese mari politice pot explica cum ţara latină 
prin excelenţă a intrat întrun sistem de alianţă protivnic 
Franţei, sora latină, si favorabil Austro-Ungariei, adică impe- 
riului care a stăpânit multă vreme poporul italian divizat, impe- 
riului contra căruia Italia a trebuit să lupte ajutată de Franţa 
lui Napoleon al III-lea, spre a înfăptui unitatea naţională, în 
fine imperiului care, în prezent încă, deţine părţile italiene 
numite Trentul şi Triestul, şi încearcă o stăpânire solidă pe 
marea Adriatică prin coasta vestică a peninsulei balcanice. Or, 
trei consideratiuni au motivat şi justifică punctul de vedere 
iniţial al politicei pozitive ce urmăreşte Italia : 

In primul rând intrarea ei în Tripla-Aliantä s'a îndeplinit 
graţie actiunei Germaniei, care a dat consacratiunea defi- 
nitivä şi istorică unităţii italiene prin sprijinul acordat la 
încorporarea Veneţiei ce rămăsese încă sub dominatiunea 
Austriei şi la ocuparea si proclamarea Romei drept capi- 
tală a regatului italian, contra voinţei Papei susţinut in 
această privinţă chiar de către Napoleon. 

In al doilea rând mâhnirea Italiei faţă de politica exclu- 
zivistä si acaparantă a Republicei franceze in Africa de nord. 

In al treilea rând cestiunea, de o importanţă colosală, 
pentru Italia, a mărei Mediterane, unde Italia nu ‘admite un 
rol foarte redus faţă de marile puteri navale absorbante, 

— Fireşte, în decursul anilor, au intervenit de atunci eve- 
nimente noi de natură să modifice unele puncte de vedere 
(precum sunt evenimentul constituirei Triplei-intelegeri, acela 
al înălţărei formidabile a Germaniei, şi în fine al näzuintei 
Austro-Ungariei ca să devino o putere maritimă în Adriatica) ; 

3 


34 


totuși liniile mari ale conceptiunei politicei de stat au rămas 
aceleaşi pentru Italia. 

Când a izbucnit, în August trecut, războiul european, pro- 
blema ce se impunea Italiei era aceia de a potrivi atitudinea 
ei cu interesul capital al statului. — Ha Se găsea în fata 
următoarei întrebări : Trebue, ca aliată, să meargă cu blocul 
german întrun război ofensiv ? Sau există un interes vital 
dictând necesitatea de a rupe un pact de alianţă, reînoitä 
de câtă-va vreme, şi de a lupta alăturea cu Tripla-intelegere 
pentru sfărâmarea statului politic dualist, ca prin acest mijloc 
să. anexeze teritoriile italiene şi să înlăture din Adriatica pu- 
terea concurentă şi rivală a Austr Ungariei? 

Schimbarea atitudinei Italiei — cu preţul violărei tracta- 
tului de alianţă — trebuia deci examinată cu multă atentiune, 
fiindcă numai scopul înalt de viitor şi foloasele pozitive ale 
nouei politice puteau să conditioneze această schimbare. 

Ce ar fi avut de câştigat Italia în cazul luptei comune cu 
Tripla-intelegere ? — Să ia Trentul şi Triestul şi să scape de 
puterea austro-ungară pe marea Adriatică. 

Dar dacă aceste eventuale profituri, după urma unei ac- 
tiuni comune cu puterile Triplei-intelegeri, ar fi întrupat in- 
teresu! capital al politicei de stat, cum sar explica faptul că 
pe când se opunea blocului germano-austriac (evident impre- 
sionant prin soliditatea lui) cumpăna formidabilă a Triplei- 
înţelegeri, Italia reînoia pactul Triplei-aliante cu sacrificarea 
idealului ei naţional ? 

Dacă idealul imperios și seopul predominant al politicei 
italiene sar fi bazat pe revendicarea Trentului şi Triestului 
şi pe revendicarea stăpânirea exclusive a mărei Adriatice, 
atunci fără îndoială că Italia ar fi fost obligată să denunțe, 
la ultimul termen, pactul Triplei-aliante, şi de data asta, in 
mijlocul conflagratiunei generale, să ta pozitiune fätise pentru 
Tripla-intelegere. 

Cu toate acestea Italia a declarat neutralitatea ei; o păs- 
trează şi nu numai că nu există un semn vădit că isi va 
modifica atitudinea, dar — şi voi pune în relief motivele — 


3h 
SE —— 
nu va părăsi rolul ei în 'Tripla-alianţă, ca aliată în special 
a Germaniei. 

Declaraţiunea de neutralitate a Italiei a făcut pe multi şi 
mai face şi astăzi încă pe mulţi să presupună că Italia, sub 
pretextul abil că tractatul de alianţă are un caracter defensiv, 
refuză orice concurs blocului german tocmai în momentele 
cele mai grele şi hotărâtoare, ajutând indirect puterile Tri- 
plei-intelegeri şi stând la pândă spre a sări în Austro- 
Ungaria. 

Imi permit să afirm că raționamentul trădează o jude- 
cată politică superficială. 

Intr'adevăr cum s’ar putea explica atitudinea pasivă a 
Italiei in toiul' evenimentelor ce pot să decidă de soarta 
viitorului ei ? 

Cum se poate bănui in politica italiană, căreia pe drept 
se atribuie abilitate şi fineti, imprudenta şi neîndemânarea 
de a face ca interesele vitale să atârne de calculul nesi. ur 
al norocului ? 

Nu este o simplă închipuire credinţa că Italia, având de 
apărat interesele politicei naţionale superioare şi având oca- 
ziunea de a le satisface cu multă uşurinţă printr'o luptă ală- 
turea cu Tripla-intelegere, a preferit abilitatea (?!) inertiei, 
adică stând liniştită şi aşteptând rezultatul eventualei în- 
frângeri a Germaniei şi Austriei ? 

Reflexiunea atentă să fie, oare, in stare a concepe absur- 
ditatea că Italia, odată hotărită a părăsi Tripla-aliantä spre 
„a-şi căuta împlinirea nevoilor sale supreme, în loc de a 
intra imediat în acţiune comună cu Tripla-intelegere si a 
culege cu mare siguranţă omenească fructele victoriei con- 
tra Austro-Ungariei (atacată pe toate fronturile de Rusia, 
de Italia, de Serbia şi de România ce n’ar mai fi ezitat un 
singur minut să imite exemplul Italiei) — să se oprească pe 
loc și să se mulțumească a face mătănii la biserică pentru 
reuşita Tripiei-ânţelegeri ? Nu, bunul simţ au îngădue ipo- 
teza că Italia, prin neutralitatea ei, s'a declarat de partea 
Triplei-intelegeri. 


36 


— Cum se explică însă atitudinea actuală a Italiei fata de 
statele centrale, aliatele sale ? 

“Judecata pripită şi aparentă a lucrurilor ar zice: 

Ei bine, dacă Italia nu urmăreşte scopul idealurilor sale © 
nationale în Triest, Trent, Dalmatia, etc., de ce, fiind le- 
gată printr’un tractat cu Germania gi Austro-Ungaria, nu a 
intrat in război alături de alietele ei? 

Răspunsul este limpede : 

Italia, participând la război cu blocul german, putea nu- 
mai să îndrepteze armata la fruntariile Franţei, spre a imo- 
biliza o parte din forţele franceze şi să slăbească astfel re- 
zistenta franceză contra invaziunei germane. 

Or, ofensiva italienilor contra francezilor ar fi fost o 
monstruozitate, pe care împăratul Wilhelm al II-lea sau 
politica, bismarkiană cea mai realistă n'ar fi putut'o pretinde. 

De altă parte lupta Italiei contra Triplei-intelegeri ar fi 
adus dezastre incalculabile : 

Flota şi întinsele sale coaste mediteraneene ar fi fost zdro- 
bite de flotele combinate ale Engliterei şi Franţei ; englezii 
cu ajutorul arabilor (instigati chiar de turci) ar fi răsculat 
Tripolitania. pe care Italia ar fi perdut'o în urma dezastru- 
lui flotei sale. 

— lată pentru ce Italia, care aşa de uşor şi atât de sigur 
ar fi putut să lupte alăturea de puterile Triplei-intelegeri, 
pentru realizarea idealurilor naţionale în contra Austriei, 
n’ar fi putut decât cu sacrificiul propriei sale puteri să se 
pună în rândul aliatelor sale. 

In loc să aducă un serviciu imens blocului germano- 
austriac, Italia, executând tractatul de alianţă, ar fi riscat 
un Joc periculos. 


37 Septembrie 1914. 


37 


II. 


Adevăratele interese superioare ale politicei de stat 
ale Italiei. 


Cred că am stabilit în: de-ajuns că înlăturarea forţei ma- 
ritime austro-ungare din Adriatica şi cucerirea 'Lrentului şi 
Triestului — dacă pot determina curentele unui ideal na- 
tional — nu constituesc politica intereselor superioare de 
stat ale Italiei. 

De altfel distrugerea monarhiei dualiste, cu conditiunea 
înălţărei marelui stat slav 'sârbo-muntenegro-albano-dalmat, 
nu este menită să asigure Italiei stăpânirea excluzivă a mă- 
rei Adriatice. Ba încă pentru Italia prezintă foloase mai se- 
rioase un condominiu cu Austria în marea Adriatică şi asu- 
pra Albaniei, căci Serbia şi Muntenegtul, ca mici state slave, 
au interese care energic opuse expansiunei prea ambitioase 
a Austro-Ungariei, înlesnesc păstrarea echilibrului dintre 
cele două mari puteri. a 

— Care ar fi, însă, rezultatul victoriei desăvârşite-a Angiei 
gi a Franţei, ca mari puteri navale? Victoria le-ar da im- 
periul absolut exclusiv pe marea mediterană. 

Faţă cu această situatiune Italia, chiar stăpână în marea 
Adriatică, ar rămâne nu numai inferiorizată în Mediterană, 
dar neglijată şi încă înlăturată. 

Italia, urmărind cu o legitimă ambiţiune să joace un rol 
mondial ca putere maritimă şi colonială, nu poate privi cu 
ochi favorabili perspectiva restrângerei activităţii sale. 

Aci sid cu adevărat nodul problemei în politica externă 
a Italiei. Existenţa şi siguranţa regatului nu atârnă de ali- 
pirea la patria mumă a Istriei şi a Trentului, cum nu a- 
târnă de redobândirea provinciilor italiene ale fostului stat 
Sard (Savoia, Nisa) şi pe care le deţine Franţa în stăpâni- 
rea sa, ca preţ al ajutorului dat Italiei în războiul contra 
Austriei. De asemenea existenţa şi puterea statului italian 


38 


nu atârnă de reîntregirea Italiei cu partea de sud a Elveţiei 
locuită de italieni. 

Pe când, dacă ne dăm bine seamă de importanţa cestiunei 
echilibrului mediteranean; dacă ne dăm bine seamă de des- 
voltarea puterei coloniale a Italiei; ajutată tocmai de echili- 
brul mediteranean, vom înţelege îndată zare drebue să fie 
liniile bine definite ale adevăratei politice de stat a Italiei. 

Jată-ne aproape de adâncul problemei : Unde poate tinde, 
în definitiv, politica Italiei ca mare putere europeană ? 

Este cunoscut că expatriarea în masă a italienilor în tä- 
rile şi continentele depărtate — din cauza desimei popula- 
tiunei pe un sol jumătate sărac, lipsit de fertilitate — a 
deşteptat ideia colonizărei. Şi colonia în Africa apropiată 
(continentul clasic al coloniiilor europene) a înfätisat o bună 
solutiune pentru exodiul partial al acestei populatiuni. 

Se poate deci afirma că ideia colonizărei a fost una din 
sugestiunile războiului pentru cucerirea Tripolitaniei. 

O altă tendinţă importantă şi necesară în politica Italiei 
este mărirea traficului său comercial în Mediterana și prin 
Meditetana: pentru acest scop se fac mereu sfortäri de a 
se da o importanţă din ce în ce mai mare portului Genova, 
de unde pleacă o linie de vapoare prin Gibraltar şi o linie 
însemnată spre Bombay în India. 

Italia, care altădată pe timpul splendorii romane ocupa 
mai tot nordul Africei, nu mai avea după reconstituirea, 
regatului contimporan decât o oarecare stăpânire asupra 
Tunisului. 

Franţa i-a luat şi această stăpânire: în acel moment s'a 
determinat prima etapă a conflictului de interese politico- 
economice între ambele surori latine. _ : 

In näzuinta de a juca rolul de mare putere Italia, cu toata 
slăbiciunea din trecut a finanţelor sale, a proiectat înfăp- 
tuirea imperinlui său colonial prin dobândirea posesiunilor 
africane din Eritrea şi Somalia orientală şi prin încercarea, 
nereuşită a cucerirei Ethiopiei. 

Treptat cu îmbunătăţirea stărei financiare, azi destul de 


39 


înfloritoare, treptat cu desvoltarea flotei de război; treptat 
cu întinderea colosală a domeniului colonia] al celorlalte mari 
puteri, Italia, având o pozitiune de mare putere nominală 
(ca să zic astfel), şi privind în orizontul activităţii desfigu- 
rată de celelalte puteri, descoperea următoarele situatiuni : 

a) Mediterana, această mare pe care s'a afirmat de atâtea 
ori puterea romană, comandată de Englitera prin cheia Gi- 
braltarului şi prin cheia strâmtoarei de Suez. 

b) Nordul Africei stăpânit de Franţa prin Maroc, Algeria, 
Tunis; şi de Englitera prin Egipt. 

€) Rusia, prin simpla desfagurare a forţelor sale uriaşe 
ca număr, apropiată de Oceanul Pacific şi de Oceanul In- 
dian, tinzând la împlinirea planului istoric de a se instală 
pe Bosfor şi Dardanele, şi de a domină Marea Neagră, Ma- 
rea Egee şi Arhipelagul. 

d) Germania, cu ajutorul unei politice abile şi dietedies: 
deschizându-şi prin strâmtori si Asia mică drumul spre po- 
sesiunile din Asia, Africa şi Oceania, sau silindu-se prin o 
cultivare raţională să pună în valoare bogății imense in re- 
giunile Asiei. 

2) Singură Italia redusă aproape la rolul de a privi îm- 
prejurul coastelor sale! 

Atunci, cu sugestiunea Germaniei! sa asvârlit asupra 
Tripolitaniei, unicul teritoriu din nordul Africei pe care îl 


putea cuceri. 
Prin acest act de energie violentă, Italia a arătat Europei 


că înţelege a exercită rolul de mare putere în Mediterană, 
că trebue de aci înainte să se întemeieze un echilibru me- 
diteran şi conform intereselor italiene. 

Odată instalată în Libia, între posesiunile franceze şi en- 
gleze, deţinând o coastă întinsă din nordul Africei care îi 
formează încă v bază năvală pe Mediterană, Italia este in 
măsură a pretinde o situatiune de putere cu o politică mon- 
dialä. 


1 Vezi pag. 11. 


40 


Dânsa nu poate, însă, susţine această situatiune decât in 
concertul Triplei-aliante, fiincă numai flotele combinate ger- 
mane, italiene şi austriace pot cumpăni forţa maritimă absor- 
bantä a Engliterei şi a Franţei, la care sar adäogà şi flota 
rusă în eventualitarea victoriei Triplei-intelegeri. 


IV. 
Interesele României. 


Pentru politica Romdniei exercitarea rolului. de putere 
mondială a Italiei este o indicatiune de mare însemnătate. 

Simt ca un ecou adânc al conştiinţei mele latine ; simt cu 
o intuiţie sufletească încordată că, între directiva superioară 
a politicei regatului italian şi interesele poporului român, 
este necesară o legătură cât mai apropiată. 

Cu Franţa noi avem, în deosebi, afinitate culturală şi edu- 
cativă în așa grad că o mărturisim prin faptul că România 
constitue un larg şi foarte profitabil debuşeu pentru ideile 
şi literatura franceză. 

Cu Italia însă, avem toată afinitatea de rasă și de tem- 
perament. 

Nici o divergent& de interese politice şi economice între 
ţări; din contră, o speranţă îmbucurătoare pentru viitor ne 
dă rolul de frunte pe care Italia e menită să-l Joace in Me- 
diterană, fiindcă prin ajutorul influenţei Italiei vom aveă mai 
asigurată linia maritimă şi comercială prin Marea Neagră, 
Bosforul şi Marea Mediterană. 

Aceste condițiuni utile şi favorabile convergentei de inte- 
rese politice a Italiei şi României le va fi avut in vedere 
Regele Carol I, când a însărcinat pe actualul moştenitor al 
tronului să meargă în misiune oficială la Roma. 

Politica inteleaptà si diplomaţia prevăzătoare a Regelui 
Carol I sunt o chezășie că marele rege a avut o vedere 
clară a evenimentelor, când înaintea ochilor s'a înfățișat 

“următorul tablou politic în Europa. 


41 


1. Austro-Ungaria — neputincioasă faţă de cerinţele exce- 
sive ale politicei aşa de brutală a maghiarilor si nevoită, din 
punctul de vedere al politicei sale, să adopte o diplomatie 
dublă în Balcani — devenită din această cauza antipatică ro- 
mânilor, nemulţumiţi de aci înainte cu un sistem de alianţă 
favorabil ungurilor şi politicei lor de slăbire a naţionalităţii 
românilor din Transilvania. 

2. Rusia, din acelaş moment, apropiindu-se de noi în- 
tocmai ca valurile imense care după fluxul mărei trag în 
adâncime tot ce pot prinde şi surprinde. 

Rusia, putere mare şi amenințătoare pentru noi din cauza 
planului istoric al stăpânirei Bosforului şi al dominatiunei 
pe Marea Neagră. 

De sigur defunctul suveran, cunoscător superior al istoriei 
universale, a trebuit să citească pe Albert Sorel, unul din 
istoricii francezi cei mai pătrunzători ai cestiunilor istorice 
şi diplomatice din orientul european. lată un pasagiu capi- 
tol din cartea s'a intitulată «La question d’Oriant au 18-ème 
siăcle», care este un cap de operă; «Cu crucea greacă în 
mână Impărăteasa Catherina Il-a a Rusiei cheamă popo- 
rul său pentru cele două mari întreprinderi. preparate de 
predecesorii săi si a căror desăvârşire constituiă în ochii 
săi misiunea istorică a Ţărilor : cucerirea Poloniei care 
deschidea drumurile către civilizaţia europeană si cuce- 
rirea forturilor Mărei Negre care deschidea drumul acelui 
imperiu bizantin, în privința căruia superstifiunile popu- 
lare şi speculatiunile politice spuneau că Rusia trebue să-i 
reînoiască mărirea, (pag. 9). Mai departe, la pag. 206 gi 
262; «astfel (după războiul provocat de Rusia contra Tur- 
ciei şi după împărţeala Poloniei) la 21 Iunie 1774 se sem- 
nează tractatul dela Kuciuc-Kainardji, prima şi cea mai ce- 
lebră din marile tranzactiuni dintre Rusia şi Poartă. 

El constitue punctul de plecare, piesa fundamentalà a 
marelui proces, întrerupt de intermedii sângeroase, care tre- 
buiă să conducă pe soldații Ţarului la porţile Constanti- 


nopolulut... Rusia urmărea in Turcia ca si în Polonia 
acelaş scop de dominatiune». 

Astfel, cu o mare preciziune gi cu o nediscutabil& auto- 
ritate, istoricul francez impartial determină care este planul 
sau misiunea istorică a Tarilor, şi atunci se înţelege ce 
grijă a putut preocupă reflexiunile regelui Carol despre situa- 
tiunea României în fata Rusiei imense. 

De altmintreli pentru noi, constatarea lui A. Sorel este 
neîndoiasă astăzi, întru cât ac{ualul autocrat constitutional 
al Rusiei, prin manifestul cu care anunţă războiul de extre- 
miparea Turciei, proclamă acelaş plan prin cuvintele «drep- 
urile istorice ale Rusiei pe malurile Mărei Negre, hără- 
zile de strămoşii mei si grăbirea deznodämäntului fatal 
pentru Turcia» !. 

3. Franţa, pe care românii am simpatizat-o mereu şi am 
iubit-o, fără condițiuni, neîncrezătoare cu toate acestea, bă- 
nuitoare, ba chiar aruncând "monarhului nostru învinuirea 
nedreaptă — s'a recunoscut aceasta — de a fi german mai 
mult decât suveran român, Franţa conlucrând în politica 
orientală pentru triumful pulerei slave şi ajutând in acest 
mod împuternicirea nelimitată a colosului slav ce ne în- 
conjoard. e 
„4. Englitera, altă dată stăpână pe acţiunea ei proprie şi 
gata numai să-și rotunjească cât mai mult imperiul co- 
lonial, devenită neliniştită, înfrigurată chiar de uimitoarele 
progrese ale industriei şi comerciului mondial al Germaniei; 
hotărâtă pentru o politică continentală activă, din care Rusia, 
are să tragă beneficiul dominatiunei în orientul european 
beneficiu, care apare Engliterei fără pericol pentru marină 
şi pentru interesele ei coloniale, gxatie civilizatiunei întâr- 


1 Totuşi cu câtă lipsă de date ştiinţifice se discută chestiunea in 
presă pe tema testamentului atribuit lui Petru cel mare! După pu- 
blicarea manifestului Tarului nimeni numai are dreptul să se îndoiasc 
de ţinta politicei ambitioase a Rusiei. Toţi, ca şi Sorel, trebue să ne 
dăm seamă de realitatea pericolului ca imperialismul slay să se in- 
staleze în Bosfor şi Dardanele, 


43 


ziate a statului rus, sau in orice caz ii apare ca un pericol cu 
totul inferior avântului şi desvoltărei extra-ordinare a Ger- 
maniei, rivala puternică în creştere şi progres. 

5. Germania, la rândul ei, aproape ineercuitä între An- 
glia, Franţa si Rusia, =estită să se sprijine pe alianţa cu 
Austro-Ungaria si s'o apere, va aveà din această pricină să. 
se izbească de un curent defavorabil în România, în momen- 
tul unui conflict între alianteie europene, fiindcă o luptă 
contra Austro-Ungariei pe tema desfacerei monarhiei pentru 
aplicarea principiului naționalităților, va însemnă pentru Ro- 
mânia momentul suprem al întregirei nationale cu Transil- 
vania, şi atunci aliata Austro-Ungariei va apărea românilor 
ca duşmani a realizărei idealului national, atât de scump, ca. 
o dușmană în contra căreia e necesară lupta alăturea de pu- 
terile care. sub orice pretexte, vor încercă să zdrobească 
Austro-Ungaria spre a slăbi Germania. 

6. In fine, în peninsula balcanică, Turcia, — slabă dar toc- 
mai pentru acest cuvânt indispensabilă la Constantinopol 
din punctul de vedere politic şi comercial ce ne interesează — 
redusă cu totul prin impulsiunea dată de Rusia, şi în viitor 
împinsă în Asia pentru a fi înlocuită cu dominatiunea Ta- 
rilor. Şi alături de noi o Bulgarie ambițioasă, ostilă şi dor- 
nică de revanşă !. 

Faţă de aparitiunea unor asemenea situatiuni internatio- 
nale și faţă de prevederea unor grave evenimente, este de 
crezut că defunctul mare rege a trebuit să-și arunce privi- 


i Asupra ostilitätii periculoase a Bulgariei, pe care am ridicat-o 
în prima parte a studiului de faţă, s'a väznt, şi în urma interven- 
tiunei primului secretar al Legatiunei bulgare şi a răspunsului ce i-am 
dat, că am exprimat o ideie exactă. Indrăsnesc ‘sä consider ca o da- 
torie patriotică de a adresa severe critici acelor personalităţi politice, 
care după ce au acordat concursul inteligenţei şi voinţei lor pentra 
determinarea unei acţiuni imediate, constatând însă că realitatea pe- 
ricolului nu mai poate fi tăgăduit, aleargă acum să găsească moda- 
litatea unei înţelegeri cu Bulgaria, şi sunt aproape siliţi a recunoaşte 
zădărnicia încercărilor. 


44 


rile către Italia, către o politică de contact cu această pu- 
tere latină, mediteraneană şi având interese în Balcani ce 
nu ne sunt protivnice. 

Dar admițând chiar că nu sar acordă această semnificare 
vizitei făcută de Principele Carol la Roma, consideratiuni 
de cea mai înaltă ordine politică ne obligă să căutăm o apro- 
piere foarte strânsă cu Italia. 


ae 


Adevarata solutiune a problemei politicei noastre 
externe. 


Tabioul politic descris până acum, și asupra căruia imi 
concentrez atentiunea dela începutul războiului, dovedeşte 
că România, pasională cu dreptate de idealul său natinnal, 
se găseşte într'o situatiune încomensurabil gravă, fiindcă tre- 
bue să cumpănească cu înţelepciune una din următoarele 
solutiuni de ales: 

a) Sau să riste tăria forțelor militare şi chiar existenţa 
statului actual într'un război de cucerirea Transilvaniei şi 
Bucovinei ori a Basarabiei, 

b) Sau să păstreze o atitudine neutralä concertată şi 
pretuità, în acord special cu Italia şi Germania. 

Pot să mărturisesc, ca să fie știut, că .m’am gândit şi 
m'am răsgândit la toate consecinţele deznodământului uria- 
şei conflagrafiuni europene, şi că pe toate laturile cestiunei 
am ajuns la aceiaşi concluziune întreagă şi uniformă, in 
contrazicere cu declaratiunile şi retorica politică — fie a en- 
tuziastilor (a căror înimă vibrantă o simpatizez) fie a cal- 
culatorilor (a căror inteligenţă, fiind-că o admir, as dori 
să o văd mai mult în serviciul realitäfilor de cât sub stă- 
pânirea sugestiunilor si concepfiunilor deceptionante). 

— In trăsături generale, cred, că solufiunea cea adevă- 


rata, pentru deslegarea problemei noastre, este aceia care 
va tine seamă : 

— De pericolul înălţărei imperialismului rus şi slav îm- 
prejurul nostru. . 

— De gravitatea situatiunei in care nc-am află între fo- 
curile ungurilor si ale bulgarilor. 

— De consideratiunea că politica de rivalitate şi de revanșă 
a Angliei şi a Franţei contra Germaniei le constrânge fa- 
talmente la planul distrugerei imperiului otoman şi scoate- 
rei Turcilor din supremaţia Constantinopolului — supremație 
singură în stare să echilibreze pulitica indispensabilă liber- 
titel noastre politice şi economice în Balcani şi mai cu seamă 
pe Marea Neagră până în Mediterană, 

— De consideratiunea că, în cazul înfrângerei complecte 
a Austro-Ungariei, dezmembrarea ei va profila neapărat 
și Germaniei la care se va alătură întregul arhiducat aus- 
triac din Boemia prin Carniol si Stiria până la Istria; că 
Italia, având de revendicat Trentul, Triestul, parte din Dal- 
matia, este în acelaș timp interesată în grad culminant 
să nu permită instalarea pe coastele Adriaticei a unui 
mare stat sârbo-muntenegrean, avangardă a colosului rus 
instalai si la Constantinopol! aşa că ea va ajută cu pu- 
terea forţelor sale intacte, aplicarea principiului nationalitä- 
ților, nu numai pentru ea, ci și pentru Germania — aliata 
ei în sistemul alianțelor de echilibru european—si pentru 
România, a cărei mărire eventuală cu Transilvania şi 
Bucovina o va înălță la rangul de stat latin de mare pret 
pentru influenta Italiet in peninsula balcanică, unde 
această “influenţă, înlocuind pe acea austro-ungară, va căută 
cu concursul Germaniei să cumpănească forţa numeroasă a 
umei slave. lar Ungaria, în asemenea ipoteză, unită cu Mo- 
ravia şi o parte din Croaţia, având coasta adriatică dela 


1 Această justă prevedere, formulată încă din Oct. 1914 (data arti- 
olului din «Noua Revistă Română») a capătat o confirmare directă şi 
utorizată din Italia, în urma articolului din Giornale d'Italia. 


46 


Fiume până la Zara-Sebenico, ar putea să formeze, împreună 
cu regatul semi-independent al Polonisi, un stat tampon în- 
tre Germania şi Rusia. | 

- — De consideratiunea că înfrângerea militară chiar a 
Austro-Ungariei şi foarte putin probabila retragere silită a 
Germanilor, din pozitiunile ce ocupă pe teatrul de vest al 
războiului, va lăsă pe ruşi si pe francezi slăbiţi şi sleiti dar 
pe germani încă în picioare în ţara lor—astfel că de aceia. 
la congresul păcei împărţirea Austro-Ungariei—repet nu se 
va putea efectua numai în profitul Rusiei şi al Serbiei (ne- 
norocita de pe acum din cauza istovirei fatale a :micelor 
sale puteri) dar şi în profitul Germaniei, al Italiei, al Ro- 
mâniei. 

— De consideratiunea că sfârşitul războiului poate cu 
multă probabilitate aduce triumful Germaniei: că atunci, 
România, dacă este aliata Italiei și amica înţeleasă cu Ger- 
mania pentru interesele ei superioare şi de viitor, va aveà 
să trapă ca si Italia avantaje, conforme acestor interese, 

Intr'adevär Italia, pe lângă asigurarea triumfului politicei 
sale în Mediterană ca o consecinţă e situatiunei sale de fac- 
tor important în sistemul triplei alianţe, va aveă o zonă ex- 
clusivă de influenţă şi stăpânire în sudul Albaniei— ceiăce 
îi va permite să devină o putere direct interesată în penin- 
sula balcanică ca să contribue la echilibrul rivalitätilor din- 
tre Rusia şi Austria (rivalități ce au fost cauzele atât de 
constante ale frământărilor balcanice) — şi va mai putea să 
aibe Trentul precum şi recunoaşterea drepturilor asigurä- 
toare ale nationalitätii italiene din Triest (port comercial in- 
dispensabil Austriei). 

România, la rândul ei, în schimbul atitudinei sale prin o 
înţelegere pozitivă cu Germania şi Italia, ar putea șă-şi asi- 
' gure retrocedarea Basarabiei meridionale (smulsă după răs- 
boiul din 1877 şi recunoscută Rusiei prin tractatul dela 
Berlin, care va urma să fie definitiv înlocuit faţă cu noile 
situaţiuni respective); ar mai putea să-şi asigure, poate, ce- 
siunea Bucovinei de sud şi să obţină garantarea drepturilor 


47 
naţionale ale românilor din Transilvania—precum le cer ei 
singuri — aşa că naționalitatea română să se desvolte vigu- 
ros în sensul unirei fatale cu statul român, solid organizat 
înăuntru şi pe malurile mărei Negre. 

— De consideratiunea că, pentru împlinirea idealurilor 
nationale în cazul victoriei Triplei-intelegeri fără participa- 
rea neutrilor de azi, puterea militară a Italiei unită cu 
forţa noastră neatinsă vor fi de ajuns pentru-ca Italia să . 
ocupe Trentul, Triestul, Dalmatia, Albania sudică, jar Ro- 
mânia Transilvania. Şi, in astă privinţă, argumentul ce s'a 
invocat că, dacă este vorba să luăm Transilvania şi Buco- 
vina, 6 mai sigur să intrăm imediat în acţiune cu concursul 
Triplei-intelegeri, are o valoare numai aparentă, căci nu este 
posibil să ascundem gravitatea situatiunei pentru noi de a 
intra în luptă contra unor imperii mari cu forte considera: 
bile, alături de o Rusie primejdioasă ce ne-ar impune dela 
început să renuntäm implicit la Basarabia şi Bucovina nor- 
dică şi ce ne-ar sugrumă desvoltarea noastră economică in- 
stalându-se la Constantinopol, mai având în spate ostilitatea 
periculoasă a Bulgariei. Şi apoi, dacă cu toată contribuţia 
forţelor noastre militare în favorul Rusiei, înving germanii 
cu care vor rămâne indisolubil legaţi atât turcii, stăpânii 
Dardanelelor şi în viitor pe marea Neagră cât şi bulgarii, 
ajutaţi să ia Macedonia şi toată Dobrogea! atunci existenţa 
însuși a statului român este în joc. 

In temeiul consideratiunilor ce am expus—si cărora le voi 
dă în numărul următor amploarea cuvenită — împărtăşesc 
cu fermă credinţă planul politic consistând a ne înţelege pe 
deplin cu Italia şi Germania în chipul arătat mai sus, pre- 
ferind cu o convingere serioasă și o conştiinţă împăcată intd- 
rirea noastră ca Stat și centru al românismului prin lăr- 
girea litoralului mărei Negre (în vederea creiărei unei ma- 


1 Interviewul recent al ministrului de Finanţe bulgar, d. Tonceff, 
vorbeşte fără reticenţă de Dobrogea ca ideal national bulgăresc. Nici 
una din prevederile studiului n'au fost desmintite de evenimente. 


48 


rine care împreună cu flota turco-germană să tind in res- 
pect coJosul rus cuceritor și distrugător) în locul unei aven- 
turi ce se poate sfârşi sau cu o catastrofă imediată a exis- 
tenjei statului român sub loviturile austro-ungro bulgare 
sau înăbușirea {drei noastre, (ciuntità de Basarabia şi 
Dobrogea) pe un pământ mai mare, dar fără esire la mare 
și strânsă în cercul de fer al slavilor. 


27 Octombrie 1894, 


VI. 


Justificarea solutiunei care poate deslega problema 
atitudinei României. 


Din cele trei solutiuni ce ni le oferă împrejurările actuale 
(acţiune războinică cu Tripla-intelegere contra austro-ger- 
manilor ; acţiune războinică cu austro-germanii contra Rusiei ; 
atitudine neutrală concertată şi pretuitä), cea mai conformă 
posibilă cu interesul politic românesc şi cu adevărul istoric 
este—nu mă indoesc un singur moment de acest lucru — 
cea din urmă. 

Solutiunea anunţată ca preferabilă am exprimat’o ast-fel: 
atitudine neutrală, concertată şi pretuitä în acord cu Italia 
şi Germania, pentru ambele eventualitati ale duelului gigan- 
gantic dintre puteri, aşa că: a) dacă Austro-Ungaria mili- 
tară ese înfrântă şi se procede la desfacerea imperiului hab- 
sburgic, Germania, Italia și România împreună să impună 
odată cu anexarea de către Rusia a Galiției şi Poloniei aus- 
triace şi de către Serbia a Bosniei şi Herțegovinei, împăr- 
tirea Austro-Ungariei si în folosul lor tot pe temeiul prin- 
cipiului naționalităților (pentru Germania arhiducatul întreg 
al Austriei; pentru Italia Trentul, Triestul, Dalmatia; pentru 
România Transilvania şi Bucovina sudică); b) dacă se în- 
tâmplă triumful german şi menţinerea monarhiei austro- 
ungare, Roinâniei să-i se restitue cel putin Bucovina de 


49 


sud gi Basarabia, iar românilor din Ungaria să li se acorde 
drepturile nationale si politice pe care ei le revendică. 

— M'am rostit împotriva ideei de a lupta contra germanilor 
pentru ruşi, fiind-că victoria definitivă a Triplei-înţelegeri 
va însemna aci în Orient victoria desăvârşită a Rusiei, vic- 
toria imperialismului slav şi înecarea nvastră în oceanul 
slav ; iar, din contră, victoria austro-germană pe frontul nos- 
tru de nord gi ostilitatea turco-bulsarä pe frontul nostru de 
sud, vor amenința cumplit existenţa statuiui nostru actual. 

— M'am rostit și mă rostesc contra ideiei de a luptă cu 
austro-germanii, pentru-că, în cazul înfrângerei blocului dua- 
list, statul român va fi tot atât de cumplit ameninţat cu 
zdrobirea sa de către Rusia şi Bulgaria. Şi apoi nu se poate 
tăgădui că va fi imposibilă intrarea noastră în acţiune ală- 
turi de unguri, cel puțin câtă vreme, în schimbul alianţei 
cu noi, ungurii ei însişi nu vor acceptă, ca o conditiune for- 
mală a pactului: recunoașterea autonomiei drepturilor na- 
tionale ale românilor din Ungaria. 

Ca stat mic, dar cu marea năzuință de întregire natio- 
nală, nu putem rămâne într'o izolare orgolioasă, ci trebue 
să căutăm un sprijin solid. 

In faţa luptelor uriaşe dintre puterile mari ni se impune, 
însă, a procedă cu multă prudenţă, căci suntem datori să 
nu uitäm că marile state au aşa de multe resurse încât 
învinse chiar, ele rămân în picioare, pe când ţările mici 
sunt sleite şi sdruncinate. 

Franţa, adânc rănită la 1870, s'a refăcut uşor şi a rămas 
națiunea mare. Rusia. bătută cu vârf şi îndesat de japonezi 
la 1904, a continuat şi continuă a fi colosul neclintit. 

Nu e tot ustfel cu țările mici; şi dureroase exemple stau 
înaintea ochilor spre a confirma constatarea că atitudinea 
lor agresivă le nimiceşte situatiunea. 

— Unde vom căuta sprijinul solid ce ne este necesar? 
Şi unde îl vom găsi conform interesului nostru ca stat, în 
situaţia geografică pe care o ocupăm ? 

Toţi recunosc că alianţa strânsă cu Italia se impune Ro- 


mâniei. In studiul de faţă am dat o dezvoltare largă pro- 
blemei unirei politice cu Italia, tocmai pentru a invedera 
punctul de contact gi utilitatea legăturilor dintre ambele 
ţări latine. 

Demonstrația ce am făcut despre tendinţa politicei de stat 
a Italiei îmi apare inatacabilă!; şi atunci apropierea noa- 
stră de regatul italian nu se poate face decât în armonie cu 
directiunea activităţii sale de mare putere, adică cu alte cu- 
vinte trebue să mergem împreună cu Italia aldturea de 
Germania. 

— Asemenea politică ne va duce, oare, la satisfacerea in- 
teresului nationalititii şi al statului ? — Iată întrebarea ce 
aşteaptă răspuns :. Or, de ce gând se ocupă sufletele patrio- 
tilor lipsiţi de calculele ambiţioşilor şi nestăpâniți de pa- 
siunea celor târâţi de fetisismul politic? Ei se preocupă 
de träinicia nationalitätii româneşti, de armonia sufle- 
tească a tuturor românilor ; de menţinerea individualitätii 
etnice românești; atât pe pământurile Basarabiei şi Bu- 
covinei ce sunt trup din trupul tärei cât si în Transil- 
vania unde s'a format sâmburele neamului nostru ; în 
sfârşit de unirea tutulor românilor şi închegarea unui 
stat român mai mare. 

Pentru realizarea acestei aspiratiuni, patriofit inteligenți 
au înţeles că cea dintâi conditiune este ca România să de- 
vină un stat din ce în ce mai bine şi mai. puternic orga- 
nizat, încât să fie cu adevărat centrul de atractiune al ro- 
mânismului şi susținătorul sau reazămul românilor din 
țările străine. 

Acum, când statul român este în dezvoltare politică si 
abia începe organizarea serioasă a comerciului de export pe 
marea Neagră spre oceane, şi tocmai în momentul când Pu- 
terile mari se luptă cu mijloace şi forţe gigantice, conştiin- 
tele patriotilor prevăzători se întreabă cu multă dreptate : 

1 La interval de opt şi nouă luni, dela ivirea conflictului euro- 


pean şi dela aprecierea politicei statului italian, prin studiul de faţă, 
neutralitatea Italiei justifică teza autorului. 


51 


Statul român nu ar putea risca existenţa lui, nu ar putea 
compromite rolul său de sprijin al nationalitätii române de 
pretutindeni, aventurându-se într'o politică de cucerire contra 
unui stat mare, cu ajutorul altui stat mare, atât de vinovat 
faţă de neamul românesc prin politica ce l-a condus să ne 
smulgă provincia mare și mănoasă a Basarabiei, si să ind- 
duseascd naționalitatea poporului din Basarabia lui Stefan 
cel Mare? 

Intrebarea, îndoiala, grija, sunt grozave, căci grozavă este 
şi situatiunea. 

— Ce anume împinge pe atâţia entuziaşti să creadă că 
intrarea în acțiune, pătrunderea th Transilvania şi Bu- 
covina prin puterea armatelor aliate ruso-române, va în- 
semna momentul suprem şi definitiv al implinirei idea- 
dului unirei naţionale ? 

Se invoacă pentru aceasta certitudinea absolută a victo- 
riei desăvârşite a Triplei-intelegeri, şi afirmatiunea înlătu- 
rărei noastre dela beneficiul împărţirei Austro-Ungariei dacă 
nu vom fi mânuit o sabie înroşită în sânge! 

Victoria Triplei-intelegeri face negreşit parte din calculul 
probabilităților în rezolvarea conflictului european — pentru 
unii mai mult, pentru alţii mai putin; — totuşi nu este o 
axiomă care exclude convingerea contrarie. 

Dar, în fine, dacă victoria Triplei-intelegeri este atât de 
certă, pentru ce ni se spune că suntem solicitafi a intra în 
acţiune ? Pentru ce ar fi nevoe ca armata noastră, bravă şi 
plină de avânt, însă mică numericeşte, să se măsoare pe 
teritor străin cu forţele considerabile ce sunt în joc? 

Nu sare în ochi contradictiunea serioasă dintre convin- 
gerea afişată în victoria deplină a Triplei-intelegeri, pe 
teatru de est mai ales, şi solicitarea concursului nostru rai- 
litar, fiindcă de bună seamă nu poate să atârne de forţa 
noast& rezultatul duelului militar între milioane de soldaţi. 

Evident este că, dacă am fost şi suntem solicitati să unim 
armele noastre cu cele ruseşti, — la spatele finetei diploma- 
tice insinuante, că a venit momentul luptei enceritoare pentru 


52 


împlinirea idealului national, stă negresit necesitatea simjilà 
a concursului nostru militar, căci nimeni nu va susţine 
serios că Rusia pretinde ajutorul nostru numai în vederea 
interesului nostru de mărire şi strălucire ! 

Cum ar fi. almente posibil ca Rusia, cunoscând bine de 
mai înainte perioada conflictelor viitoare de interese poli- 
tice dintre marile imperii si noi pentru Basarabia, pentru 
marea Neagră, pentru Dardanele, pentru Dobrogea, să con- 
tribue cu o simplitate creştină şi cu o renunțare apostolică 
la împuternicirea noastră, fără să caute în concursul nostru, 
mai de grabă, un ajutor sau un echivalent de forţă militară 
pe de o parte în vederea sustinerei unei lupte prea impor- 
tantă cu un adversar ca germanii spre a fi absolut sigură 
de reuşită, ar pe de altă parte în vedere ca acest echiva- 
lent de forţă militară să fie slăbit şi redus în urma campa- 
niei, militare. 

— Nu; din momentul în care Rusia ne cere concursul 
armatei, ne cere să unim forţele noastre cu ale ei, spre a 
încerca împreună obţinerea victoriei (ce i-ar da stăpânirea 
orientului european), planează un sentiment legitim de în- 
doială asupra certitudinei absolute a victoriei rusești, 

Şi dacă este îndoială asupre certitudinei victoriei, ce situa- 
tiune plină de dificultăţi se prezintă, ce perspectivă profund 
neliniştitoare se deschide pentru statul nostru ! 

Intr'adevăr, să ne închipuim spectacolul realităţii, să ad- 
mitem că am deschide zăgazurile statului lăsând să se 
repeada torentul impetuos al Acfiunei naţionale : am de- 
clara război Austro-Ungariei, Germaniei şi Turciei ; mobi- 
lizim 7—8 corpuri de armată, din care două trei rămân in 
țară spre a împedeca o invaziune austro-ungară şi a face 
front către Bulgaria, iar restul trupelor dau asalt trecăto- 
rilor din Carpaţi pentru a ajunge iu vale, luptându-se cu ar- 
matele superioare ale statelor mari. 


53 


Să învingă — Doamne fereşte — Ausiro-Germanii ! ; pe 
dată armata noastră de ocupaliune este nimicită sau svâr- 
“itd in ţăndări înapoi peste Carpaţi ; Turcii poate bom- 
bardează Constanţa, iar Bulgarii evident ocupă Dobrogea 
distrugând podul peste Dunăre! 

Pe d'asupra, România expusă, de aci înainte, ostilităţii 
continue a ţărilor germane! 

Puterea militară înfrântă, teritoriul ţării rupt, statul 
Sdrobit. Deci o prăpastie oribilă pentru stat, o catastrofă, 
groaznică pentru românismul lipsit de reazămul statului bine 
echilibrat al României : iată la ce ne putem aştepta în cazul 
când triumfă, în Polonia şi în Transilvania armatele austro- 
germane ! 

— Pentru ce nu am păstru, mai bine, neutralitatea şi de 
ce Tripla-întelegere victorioasă ne-ar împedeca să realizăm 
unirea cu provinciile române stăpânite de maghiari ? 

Se pretinde că puterile Triplei-intelegeri ne vor înlătura 
dela împărţirea Austro-Ungariei, fiindcă n'am avea dreptul 
la nimic fără sacrificii; şi se mai adaogă argumentul că 
pentru România va fi mai greu să tulbure congresul păcei 
prin redeschiderea luptei ce am porni atunci pentru cuce- 
rirea şi ocuparea Transilvaniei dela unguri. 

Cu toate acestea, menţinerea neutralității noastre, mai ales 
contra tractatului militar secret cu Austria (a cărui existenţă 
„se afirmă), nu poate forma o piedică, ba din contra trebue 
să constitue un drept la revendicarea idealurilor naţionale 
ale României. 

In loc de a executa convenţia militară secretă, in loc de 
a ne arunca în luptă alături de austro-ungari, am renunţat 
la tractat, am declarat neutralitatea împedecând, între altele, 
ajutorarea turcilor şi reaprovizionarea Dardanelelor : nu vom 
fi lipsiţi de titlu în apărarea drepturilor.noastre ! 


1 Evacuarea silită a Pucovinei din partea ruşilor şi colosalele sa- 
crificii ale armatei ruseşti în ofensiva lor oprită în Carpaţi, dau atâta! 
dreptite sentimentului de prevedere exprimat aci! 


54 


— Indestul apoi sau subliniat pasagiile din discursul Pri- 
mului ministru englez: «Nu vom repune sabia în teacă până 
când Belgia nu-şi va relua într'o largă măsură tot şi chiar mat 
mult decât a sacrificat, până când Franţa nu va fi pe de- 
plin asigurată contra oricărei ameninţări de agresiune ; până 
când drepturile micelor naţionalităţi din Europa nu vor fi 
aşezate pe baze inatacabile» (a vedea «La Roumanie» No. 13, 
Noembrie 1914, gazeta d-lui T. Ionescu). 

Ei bine, Franţa — patria dreptului gi a justiţiei; — An- 
glia — patria libertăţilor individuale şi a popoarelor — nu 
vor contesta aceste drepturi şi României, dacă ele le-au pro- 
clamat cu lealitate. ~ 

Un punct de onoare pentru două naţiuni, aşa de civili- 
zate, le va dicta obligatiunea să realizeze principiul natio- 
nalitätilor ca o regulă a dreptului public international eu- 
ropean. , 

Din două una prin urmare: 

Sau există declaratiune solemnă a Puterilor occidentale ca 
să lupte si pentru triumful principiului naționalităților şi» 
atunci, după victorie îl vor pune în aplicatiune—in cât nu 
poate exista pentru România o necesitate ineluctabilă ames- 
tecul ei în lupta celor mari. 

Sau nu există declaratiunea ori sinceritatea ei este bănuită 
şi atunci România pornind la cucerire se va găsi tărâtă 
într'o aventură foarte periculoasă. 

— Argumentul în favoarea intrărei în acţiune ar fi avut 
valoare dacă Tripla-intelegere ar fi condiționat deslegarea 
problemelor naționalităților de participarea micelor State in 
lupta pentru înfăptuirea principiului. 

Nu este și n'a fost cazul: numai aşa se și înţelege că șefii 
pe partide au aderat în Consiliul de Coroană la formula 
neutralității. Alimintreli ei ar fi săvârşit o renunțare im- 
plicita la realizarea problemei naţionale. 

Principiul naționalităților conţine o regulă de dreptate şi 
de înaltă necesitate politică: deci, dacă el este proclamat si 
garantat de Tripla-intelegere, ca un scop în lupta pentru 


qr 
a 


doborârea militarismului si a dominafiunei apăsătoare, in- 
contestabil că în acest caz devine © criminală sofismă ce. 
rinta imperioasă a unei aventuri politice, deslănţuirea ororilor 
şi: brutalitätilor războiului, şi aceasta cu riscul unui dezastru 
teribil ! 

— Celalt argument, în favoarea intrărei în acţiune, că ar 
fi nedemn pentru România să-şi făureasciă idealul national 
fără sacrificii este o adevărată declamatiune-Jaurés, ma- 
rele suflet al democraţiei europene (a cărei ucidere nemer- 
mernică este o pată rusinoasà în capitala lumei si o ne- 
demnitate pentru civilizația franceză) ar fi cutremurat cu 
o imprecatiune sublimă asemenea declamatiune politică ! 

Dacă, încă, am fi sub imperiul simplei retorice politice 
am zice, cel puţin, că asistăm la exploziunea unui sentiment, 
la expresiunea unui entuziasm firesc. Mai mult, chiar am 
simţi cu suflet mulţumit bătând cu căldură idealismul tine- 
retului, fiindcă nu numai că nu nesocotesc idealismul tine- 
retei, dar mărturisesc că nu l-aș înţelege nepăsător şi rece. 

— Suntem, însă, solicitaţi de Rusia şi de partizanii ei ca 
să intrăm în acţiune. In această solicitare există o suges- 
tiune şi un interes pur rusesc: jată întregul adevăr. 

Dar atunci cestiunea ia un alt caracter; se impune în 
mod covârşitor problema pericolului imensitätii slave. 

Avem în fata noastri—am demonstrat lucrul prin studiul 
de fati—monstrul imperialismului rusesc cuceritor, domi- 
națiunea imperialismuluti slav dela nord, nord-est, sud, 
până la vest, adâncimea masei slave înconjurătoare prin 
stăpânirea tuturor ţărilor dimprejurul nostru şi prin ocu- 
patiunea strâmtorilor viziunea reală si categorică a închi- 
derei noastre întrun cere de fer şi fără esire la mare. 

Nu ne este permis să uităm şi să nu înțelegem rostul 
manifestului Tarului, adică afirmatiunea voinţei autocratice 
a panslavismului de a pune mâna întreagă pe Marea Nea- 
gră şi pe strâmtorile Bosforului şi ale Dardanelelor. 

— De aceia să ne întrebăm mereu: pentruce să intrăm 
în acţiune alături de ruși? Pentru ce să facem räzboiu de 


ajutor in favoarea ruşilor şi in contra germanilor ca si ne 
legitimăm dreptul la cucerirea Transilvaniei şi Bucovinei, 
dacă victoria Triplei-intelegeri este de o certitudine absolută 
şi dacă marele puteri civilizate a le Occidentului s'au an- 
gajat a statornici principiul naționalităților ? : 

Dacă victoria Triplei-intelegeri se va realiza gi dacă, în 
atare ipoteză, se va decreta de învingători desmembrarea 
imperiului austro-ungar în folosul ideei sau principiului na- 
tionalitätilor, de ce am ft impedicati şi de către cine ca să 
ocupăm Transilvania şi Bucovina, în schimbul neutralității 
prin care am înlocuit pactul nostru militar cu Austria ? 

De ce să intrăm în acţiune când avem, în favoarea neu- 
tralităţiii, exemplul edificant al Italiei, cu alianţa şi ajutorul 
căreia avem tot interesul a conlucră în viitor pentru a rea- 
liză tocmai idealuri naţionale şi tendinţe de Stat comune? 

In momentul desfacerei Austro-Ungariei, când Italia va 
päsi spre a lua în posesiune ceea ce-i va reveni în virtutea 
principiului naționalităților, nu vom păşi tot astfel şi noi, 
şi nu ne vom simţi cot la cot cu italienii, într'o înaintare 
irezistibilă şi cu singura preocupare morală de a da urmarea 
naturală și logică unui asemenea eveniment internaţional? 

De ce, pentru asigurarea eventuală a mişcărei noastre mi- 
litare, să încercăm a obţine neutralitatea Bulgariei prin ga- 
rantarea cu o înțelegere balcanică a idealurilor ei în Ma- 
cedonia, găsind demn de Bulgaria reintregirea ei pacinicd, 
dar pentru România lot noi să găsim nedemn a îace acelaş 
lucru, pe baza angajamentului ce lar fi asumat puterile 
occidentale ? 

— Nu, afirmatiunile contrariii sunt curate amăgiri, cu- 
vinte deşerte, sofisme şi declamatiuni. 

Cât priveşte pe Rusia, ea are un mijloc drept să ne 
arate lealitatea ei; să pună imediat în aplicare principiul 
naționalităților redându-ne Basarabia, si fie sigură ca ne 
vom jertfi cu dânsa pentru redobândirea "estului. 


25 Noembrie 1914. 


Cestiunea Mărei Negre (cu gurile Dunărei) şi a 
strâmtorilor Dardanele. 


Cestiunea are pentru România o importanţă capitală, şi 
ea singură alcätueste o problemă politică superioară: de aceia 
un capitol special merită să ocupe atentiunea. 


Interesele româneşti şi tendinţele slave. 


Atitudinea României trebue în mod necesar să fie deter- 
minată de cestiunea regimului ce se va impune pe Marea 
Neagră şi în strâmtori. 

Tara noastră nu poate propăşi fără o coastă solidă a mărei 
şi fără libertatea, strâmtorilor, fiindcă n'are cum pe altă cale 
utilă să exporte produsele agricole şi petrolifere ale boga- 
tului său pământ. 

Cei ce au urmărit cu atentiune activitatea comercială din 
ultimile timpuri, și-au dat seama de creşterea bogăției pu- 
blice datorită tocmai putintei de a desface produsele pe pie- 
tele dincolo de mare. 

In tabloul exportului (reprodus în articolul d-lui Băico- 
ianu, publicat prin No. 16/914 al revistei « Democraţia») se 
vede că s'au exportat pe uscat 459650 tone de mărturi şi 
aproape 1.040.000 tone pe mare. 

Această operă de progres economic s'a înfăptuit şi a con- 
tinuat a se mări neîntrerupt sub actualul regim al strâmto- 
rilor, adică sub regimul stăpânirei turceşti, în conformitate 
cu regulele stabilite în congresele de pace dela 1841 şi 1856. 

La adăpostul acestui regim international sau desvoltat 
relaţiunile noastre comerciale pe drumul mărei; şi avutia 
naţională, asigurată de această cale de transport a märfu- 
rilor, s'ar spori considerabil în viitor, dacă vom avea curajul 
să înlăturăm odată pentru totdeauna fägasul nenorocit al 
unei administratiuni detestabile si al unei politici —să nu 
mai ascundem adevărul — venale, pentru a concentra capi- 


58 


talul şi o muncă. istorică în directiunea activităţii comerciale, 
construind vase de comerţ si creând cu stäruintä.o maşină 
de război, protectoare puternică a” celeilalte şi a portului 
Constanţa. 

Manifestul Tarului tutulor ruşilor, publicat îndată după 
închiderea strâmtorilor pentru necesităţile militare ale Tur- 
ciei, constitue un eveniment care implicé o solujiune de 
cea mai mare gravitate pentru interesele româneşti. 

Victoria Triplei-intelegeri, şi în special triumful rușilor 
in Orient, va însemna dominafiunea absolută a Rusiei 
asupra Mărei Negre si asupra Mărei de Marmara. 

In precedent am arătat și demonstrat că, în cazul victo- 
riei rusești, foți slavii din Balcani, reconciliati sub sclipi- 
toarea egidă militară a Rusiei, vor stăpâni sub directa ei 
supremație întreaga peninsulă Balcanică. 

Că, reconcilierea va avea loc print'ro echilibrare a preten- 
tiunilor reciproce: Sârbii, ocupând Bosnia mare, parte din 
Herţegovina, parte din Dalmatia şi împreună cu muntene- 
grenii restul Herţogovinei si parte din Albania, vor cedà 
bulgarilor—sub dictarea Rusiei—parte din Macedonia până 
la apa Vardarului. 

Bulgarii vor lua vilaetul întreg al Adrianopolului (linia 
începând dela Enos pe cursul apei Ergene, prin Sarai, până 
la Marea Neagră la sud de Midia, va lua Dobrogea aproape 
toată drept compensație a eventualei noastre măriri cu Tran- 
silvania şi Bucovina, și partea Macedoniei până la Vardar. 
lar Rusia se va asezà ca stăpână pe malurile Bosforului, şi 
odată aci va câştiga definitiv pe bulgari lăsându-i, nu numai 
să ne ia Dobrogea, dar şi Salonicul dela Greci. 

Necesitatea confederatiunei bulgaro-sârbo-muntenegreană 
cu supremaţia Rusiei la Constantinopol, va produce în mod 
fatal împingerea bulgarilor în peninsula Chalcidicä contra 
grecilor şi, în acest mod, se vor împăcă ambitiunile bulgă- 
reşti, cimentându-se solid legătura tutulor slavilor. 

De aceia şi cred că grecii n'au motiv să intrevadd cu 


59 


bucurie triumful Rusiei şi reconcilierea slavă în Balcani, 
căci va fi spre paguba lor morală, materială și teritorială ! 

Constantinopol, fosta capitală strălucită a imperiului greco- 
bizantin va încăpeă pe mâna căzăcească a Rusiei. Salo- 
nicul, vechia capitală a 'Thessalonicei (parte din fostul regat 
macedo-grec al lui Alexandru cel Mare) în puterea bulga- 
rilor. Comerciul în Arhipelag dela golful Saros în mâinile 
bulgarilor, şi comerciul prin strâmtori și în Marea Egee la 
discretia absolută a ruşilor. 

— Atunci — când situatiunea se va prezentă in aşa fel — 
în locul Turciei slabe, în locul unui stat trăind prin graţia 
marilor puteri în folosul tutulor ; în locul unui regim aproape 
cu totul liber în strâmtori (afară de cazul extrem şi rar al 
războiului), vom aveă o Rusie puternică, trei state slave 
confederate pentru interesul politicei lor externe şi comer- 
ciale, un regim devotat exclusiv intereselor Rusipi ca stat 
cuceritor şi ca ţară agricolă, un regim convenabil Bulga- 
riei care, posedând coasta aproape întreagă a Mărei Egee, 
nu va aveă ă se îngriji prea mult de libertatea strâmtorilor, 
dar va fi nespus, de mulţumită ca să scape de concurenţa 
rivală a României. 

Atare perspectivă, se înţelege dela sine, va fi atât de de- 
zastroasă pentru România, încât teritoriile româneşti pe care 
le-am căpătă, cu preţul slăbirei puterei militare şi cu preţul 
sleirei mijloacelor economice, nu numai nu ne-ar compensă, 
dar ne-ar inferioriză şi ne-ar expune, pe deoparte, la nimi- 
cirea comercială, iar pe de altă parte, la o luptă periculoasă 
de revanşă din partea ungurilor. 

Dacă este să se plămădească în acest chip harta, orientului 
european, desigur nu se va găsi român — oritât de infier- 
bântat de idealul neamului — care să primească pentru pa- 
tria lui croirea unei soarte nenorocite pe un pământ mai mare. 


1 Refuzul Greciei de a ajută acţiunea flotei Triplei-intelegeri să 
pătrundă la Constantinopol pune în lumină exactitatea prevederei şi 
acuitatea judecätei politice exprimată aci, 


60 


Insă o teribilă eroare politică stăpâneşte minţile in acest 
moment; anume se afirmă că Rusia nu va reuşi să-şi înfăp- 
tuiască vechiul plan din secolele trecute — la care de altfel 
nu sar mai gândi astăzi — de oarece Franţa si Anglia se 
vor împotrivi cu autoritate. 

De -asemenea se afirmă că, după întrângerea şi izgonirea, 
turcilor din Europa, se va stabili în strâmtori un regim de 
neutralitate absolută, că oraşul Constantinopol va deveni un 
port internaţional, aşa că va fi exclus pericolul imperialis- 
mului rusesc şi se va împiedică dominatiunea exclusivă slavă 
pe malurile mălurilor dela răsăritul şi sudul peninsulei bal- 
canice. 


Panslavismul şi primejdia lui. 


Discutarea, serioasă a ipotezei că suctesiunea omului bolnav 
sar putea deschide în folosul tutulor, prin internationaliza- 
rea Constantinopolului şi a strâmtorilor, va dovedi, în mod 
riguros .cred, că nu se vor realiză, şi că din contră, moşte- 
nirea se va deschide mai ales în profitul Rusiei şi al impe- 
rialismului slav. 

Intr'adevăr: manifestul Ţarului este o afirmare solemnă 
şi indiscutabilă că Rusia n'a încetat de a urmări aceiaşi ţintă 
politică, căci în el se invoacă drepturile istorice hdrdzite 
de strămoși odată cu anunţarea deznodământului fatal pen- 
tru Turcia. 

In capitolul IV precedent am pus sub ochii cititorilor re- 
marcabilul pasagiu din cunoscuta carte a celebrului istorie 
francez Albert Sorel, care scoate în relief misiunea istorică 
a Tarilor dea realiză planul de dominatiune în Turcia la 
Constantinopol (vezi Question d'Orient). 

Acelaș lucru îl mărturisește și A. Debidour în Histoire 
diplomatique de l’Europe depuis 1814—1879, când vorbeşte 
în capitolul «Une entente cordiale» (tom. I) de progresele 
Rusiei în Marea Neagră şi spre Constantinopol ; când arată 


61 


in capitolul «Le Napoléon de la Paix» cum Rusia prin trac- 
tatul secret dela Unkiar-Skelessi (1833) impus Turciei își 
rezervă exclusiv Bosforul contra celorlalte puteri. 

Intr’o carte mai recentă, imprimată la 1905 la Paris, pur- 
tand titlul «Une confédération orientale comme solution de 
la question orientale» — scrisă de o persoană care şi-a păs- 
trat anonimatul subiscălind Un latin — preconizânduse con- 
federatiunea statelor balcanice împreună cu România, sub 
protectoratul Italiei instalată la Constantinopol (solutiune care 
s'a constatat irealizabilă, precum însuşi d. Take Ionescu o 
proclamă într'un articol publicat la 1903 în Monthly Rewiev 
din Londra, când sustined că idealul federafiunei balcanice 
ar fi aproape imposibil de realizat) — în acea carte sunt 
pasagii caracteristice cu privire la scopul politicei ruseşti. 

Astfel la pag. 21 stă scris «Rusti au râvnit totdeauna, po- 
sesiunea peninsulei balcanice. Petru cel Mare, înțelegând 
importanța stăpânirei Bosforului şi Dardanelelor visă de 
atunci să întindă dominatiunea asupra Constantinopolului, 
considerat ca fiind cheia mărilor. 

Politica sa a fost urmată de Catherina Il-a şi a rimag tra- 
ditional’ pentru toţi suveranii ce i-au urmat la trom’... De 
atunci mereu Rusia a căutal să creieze greutăţi imperiului 
turc, împingând micile popoare balcanice să scuture jugul 
otoman...» La pag, 208: «Rusia ar fi prea de temut dacă 
ar reuși să înfăptuiască visul tutulor panslaviştilor, adică. 
0 mare confederație slavă sub protectoratul ei... Caracteris- 
fica adevăratului panslavist consistă în aceia. cd reduce 
chestiunea orientului la o chestiune slavă şi că vede in 
Ţarul tutulor Rusiilor pe succesorul lui Constantin cel Mare... 
Exemplul Poloniei, Finlandei, provinciilor baltice st al 
Basarabiei este edificator, de aceia har fi rational de a 
sfărâmă monarhia absolută a Turciei pentru a incredinta 
monarhiei țariste sarcina de a asigură desvoltarea elemen- 
telor liberale». . | 

Citind această scriere (volumul este depus la Min. de in- 
terne francez), peste care sunt fericit că am dat acum, am 


62 


găsit cu satisfactiune legitimă o confirmare mai mult a ju- 
decätei mele asupra pericolului slav gi asupra tendinţelor 
imperialismului rusesc, şi aceasta fiindcă Un latin (negresit 
o persoară cu autoritate) subliniază în termeni energiei pe- 
ricolul slav, despre care multi superficiali şi interesaţi se 
mulţumesc a afirmă că reprezintă numai o gogoritä nemţească, 

Politica externă a Rusiei este politica panslavistă traditio- 
nală ; acţiunea ei este acţiunea panslavist%: acest adevăr tre- 
due proclamat sus şi tare. Insuşi Ţarul o afirmă prin tele- 
grama adresată împăratului Germaniei, înaintea declaratiunei 
de război. Intr'adevăr: în August trecut, după reîntoarcerea 
împăratului Wilhelm la Berlin, acesta a trimis Ţarului o te- 
legramä, in care manifestând dorinţa de a înlătură dificultä- 
tile, făceă aluzie directă la curentele opiniunei publice ruseşti 
{opigie publică în Rusia !— nu, aluzia era la curentul pans- 
lavist). La aceasta Tarul răspunde prin o telegramă care de- 
clară fätis « Prevăd că nu peste mult va trebui să cedez insis- 
tentelor ce se depun în jurul meu si voi luă dispozitiuni 
care in mod fatal vor provocă războiul». Dispozitiunile au 
consistat în mobilizarea armatei, tainic începută. 

Prin urmare autocratul constitutional a fost împins de 
panslavişti ca să ajungă la provocarea räsboiului; fiindcă 
politica panslavistă ca să-şi atingă ţinta a invocat totdeauna 
pretexte abile. Atitudinea actuală a Rusiei seamănă foarte 
mult cu atitudinea Rusiei la 1875—1877. 

Intr'adevăr, iată, după A. Debidour ! istoricul francez citat 
geneza răsboiului ruso-turc dela 1877: «Panslavismul se in- 
tindeà în fiecare zi în peninsula balcanică, România, Serbia, 
Munienegrul ii serveau ca baze de operaţiuni pentru a 
agită Bosnia, Herţegovina si Bulgaria. Rusia nu se îm- 
paca de loc cu creditul dobândit de Austro-Ungaria la Bel- 
grad şi Bucureşti prin încheerea conventiunilor de comerciu, 
de aceia agenţii ruseşti migunau şi lucrau. Populatiunile 
creştine din Bosnia şi Herţegovina se răsculară, ajutate de 


1 Operă citată, t. TI, pag. 479 şi urm. 


63 


sârbi si muntenegreni. Serbia si Muntenegrul declară răz- 
boi Turciei, dar când aceste mici regate nu mai putură re- 
zistă actiunei militare a turcilor, Rusia isi descoperi jocul, 
începând cu o ameninţare «așa de exigentă şi semeatd şi 
în termeni atât de insultätori, încât era evident că era 
calculată pentru a provocă o ruptură». 

In fine, imediat după aceasta, încep ostilitățile, Rusia ata- 
când Turcia în Asia Mică prin Ardahan si Erzerum, în Eu- 
ropa armatele ţarului trecând Dunărea şi Balcanii, înaintând 
spre Adrianopol și Constantinopol. Cu siguranţă, aşa dar, 
orice minte românească, cugetând adânc şi analizând pro- 
blema politică, trebue să recunoască faptul că Rusia urmă- 
reşte fără preget scopul tradiţional al panslavismului, visul 
împerialismului slav dominator. 

Apropiind această constatare de cealaltă declaratiune din 
manifestul ţarului : «grăbirea deznodământului fatal pentru 
Turcia» se învederează pe deplin urzirea planului de a efec- 
tuă, în caz de victorie, înlocuirea stăpânirei turceşti prin cea 
rusească şi slavă pe malurile Mărei de Marmara (în Bosfor 
şi Dardanele). 


Franţa, Anglia şi tendinţele ruseşti. 


Contra planului pe care Rusia n'a putut până astăzi să-l 
execute din cauza opunerei Angliei, Franţei și Prusiei (încă 
„din timpul lui Frederic cel Mare), cine se va putea împo- 
trivi cu eficacitate, în cazul înfrângerei definitive a germa- 
nilor în acelaş timp cu desfiinţarea Austro-Ungariei ? 

Rusia, cu toată imensitatea ei, luptă foarte din greu : nu- 
meroasele armate ale ţarului se izbesc pe trei frontpri cu 
inimicii, între: care germanii ce posedă armata cea mai extra- 
ordinar organizată. i: 

Prin închiderea mărei Baltice şi a mărei de Marmara dânsa 
este aproape izolată şi mult stânjenită în mijloacele ei. 

Prin urmare dacă ar puteă să iasă victorioasă, ar triumfă 


GL 


după colosale sacrificii: in aşa împrejurări rămâne greu de 
presupus că Rusia va renunţă la obţinerea compensatiunilor 
după care râvneşte de atâta vreme şi între care cea mai de 
căpetenie este tocmai stăpânirea strâmtorilor. 

Nu numai greu de presupus dar chiar imposibil de admis. 

Rusia va fi ireductibilă în pretentiunea ai; o va trâmbiţa 
Europei şi lumei întregi prin cornul de aur unde va fi pă- 
truns după victoria pe uscat si pe mare contra Turciei. 

— Franţa, aliata Rusiei, serbând după victorie reluarea 
Alsaciei-Lorenei şi zdrobirea vrăşmaşului de rasă, graţie şi 
marilor sfortiri ale Rusiei, nu va refuză nimic, nu va avea 
interes să impună ceva Rusiei, pentrucă nu există ciocnire 
de interese contrarii între aceste două state. Franţa se va 
gândi numai să ţină strânsă unirea între o Frantä biruitoare 
şi satisfăcută şi o Rusie mărită şi împuternicită, spre a com- 
prima veleitätile de refacere şi de revanşă a imperiului 
german. 

Sigur este că nu va repetă gresala acţiunei sale politice 
dela Sebastopol în 1854 şi la congresul dela Paris, după 
urmă căreia a rămas în războiul din 1870—1871 lipsită de 
sprijinul Rusiei. 

Aprecierea exactă a realitätilor şi pătrunderea istorică a 
evenimentelor duc cu necesitate la următoarea judecată po- 
liticä. 

Franţa nu se va împotrivi in nici un mod Rusiei, ci îi 
va lăsă orientul european in stăpânire, in timp ce dânsase 
va reîntări în occident, aşa fel ca aceste două aliate să în- 
şurupeze, ca să zic astfel, cu străşnicie cercul de fer pe 
care germanii lar putea face să plesnească curând prin 
umflarea activității lor uimitoare. 

— Dar Englitera? Englitera a avut, până aproape de 
timpurile noastre, un interes imediat şi direct opus Rusiei 
ca să o împedice să dicteze la Constantinopol: aceasta din 
cauza Egiptului şi pentru protectiunea posesiunilor engleze 
din Asia. 

Căci dacă Rusia ar fi obţinut dela Yurci (cum încercase 


65 


şi reuşise prin tractatul amintit dela Unkiar-Skelessi) liberă 
trecere a escadrei ruseşti prin strâmtori şi posibilitatea de- 
barcărei trupelar pe coastele Siriei, ea ar fi devenit în Stare 
cu bine-voitorul concurs al Turciei, suverana Egiptului, să 
amenințe supremaţia engleză aci, să atace posesiunea cana- 
lului de Suez şi, compromitând asigurarea drumului scurt 
către Asia, să determine ruina imperiului colonial britanie 
în Asia, 

In acelaș timp înaintările cuceritoareale Rusiei prin Cau- 
cazia, Turkestanul spre golful Persic inspirau Engliterei te- 
merea ca dominatiunea ei în Indii să nu fie atacată de ne- 
sätiosul colcs din două părţi. 

Astăzi, însă, situatiunile sunt diferite : 

Anglia a pus stăpânire definitivă asupra Egiptului (cu în- 
voirea, Franţei care a renunţat la splendida cucerire a lui 
Napoleon I) şi asupra insulei Cipru, baza operaţiunilor na- 
vale pentru protectiunea Suezului si Egiptului. 

Ruşii, odată instalaţi la Constantinopol după victoria tri- 
plei-intelegeri şi prăbuşirea imperiului otoman, sub presiunea 
formidabilă a armatelor lor, vor aveă drumul prin Anatolia, 
şi valea Mesopotaniei spre a esi la oceanul indian, încât 
va dispare interesul de a nelinişti pe englezi în Egipt. 

Negresit expansiunea nemărginită a Rusiei în Asia, şi apro- 
pierea ei de drumul Indiilor, este o problemă pe care en- 
glezii nu o vor privi cu indiferenţă: dar, din punctul de 
vedere ee ne reţine acum atentiunea, nu este posibil a sus- 
tine că Englitera va declară război spre a impune Lusiei 
părăsirea ambitioasei sale politici în orientul eurojean. 

Si, de sigur, fără război Anglia nu va aveă niijocul să 
impună Rusiei părăsirea Constantinopolèlui! Insă cine se 
poate aşteptă in mod serios ca să vadă, la te:minarea ac- 
tualei conflagratiuni, eşind din discufiunile conditiunilor de 
pace un resbel între Rusia şi Anglia pentru stran.tori, ceva 
ce ar face jocul Germaniei ? 

De altmintreli la ce rezultate poate duce pătrunderea mai 


66 


lesnicioasă a Rusiei spre golful Persic, cu ajutorul märei de 
Marmara ? ; 

Două rezultate sunt de prevăzut în beneficiul Rusiei : 

a) Sau ca să-şi organizeze exportul bogățiilor miniere şi 
petrolifere ; b) sau să-și adăpostească în golful Persic o es- 
cadră de război, capabilă să-i asigure contactul uşor cu tär- 
mul răsăritean al Siberiei şi tot odată să stabilească noi po- 
sesiuni coloniale în Asia şi Oceania. 

Ei bine Englitera poate privi cu linişte oricare din aceste 
eventualitäti. 

Puternica flotä englezä, combinatä cu cea japonezä, va fi 
totdeauna în măsură să înfrâneze ambitiunea flotei ruseşti 
în apele oceanelor. Apoi, chiar dacă Rusia in care statul 
este asa de înapoiat şi în care civilizaţiunea ' poporului 
-este atât de înceată, ar fi în stare să înceapă a desfăşură 
o activitate comercială mondială, va trebui foarte mult timp 
până când această activitate să poată luă proportiuni de na- 
tură să alarmeze rivalitatea Angliei. 

In orice caz atitudinea viitoare a Angliei trebueşte cu 
deosebire întrevăzută din scopul precis si din cauza princi- 
pală ce au aruncat’o în actuala conflagratiune europeană. 

Ori, ceeace a determinat acţiunea Angliei, ceeace susţine 
energia ei contra Germaniei este ideia marei rivalități co- 
merciale a Germaniei în lumea întreagă, grija căderei im- 
periului britanic asupra mărilor din pricina concurenţei for- 
midabile a Germaniei. 

Uriaşa muncă industrială a Germaniei; imensa dezvoltare 
a comerciului său; dobândirea metodică a debuseurilor mon- 
diale pentru desfacerea produselor industriei; simtitoare creg- 
tere a marinelor de comerciu şi de război ale imperiului 
german sunt rezultatele strălucite ale muncei inteligente a 
poporului cel mai laborios. + 


. 


Li 


1 Francezii, adversari cei mai leali, o mărturisesc ei înşişi. A vedeà 
«La folie franco-allemande» par G. Aubert, cu o prefaţă de Raphael- 
Georges Lévy, membru al institului, Martie 1914, 


67 


Dar tocmai prodigioasa activitate a alarmat ambitiunea 
egoistă a Marei Britanii, de a avea supremaţia mondială nea- 
tinsă pe mări yi pe continentele coloniale, de a deţine in mâi- 
nile sale comerciul şi traficul lumei. 

Această, conceptiune îndrăzneață dar egoistă a fost ade- 
seaori cauza provocătoare sau scânteiă aprinzătoare a ma- 
relor conflicte ! 

Si nimeni nu va contesta egoismul aproape feroce al ra- 
sei britanice, după cum nu se va puteă tăgădui civilizaţia 
liberală a poporului englez. 

Acum ‘un secol gi ceva, când ilustrul general Bonaparte — 
rezumând in geniul său sintetic gi creator civilizaţia supe- 
rioară, gloria fermecătoare si avântul eroic al Franţei — s'a 
dus în Egipt să întemeieze pe pământul piramidelor o co- 
‘ lonie admirabilă şi reînvietoare a monumentelor strävechei 
civilizatiuni, şi tot-odată să deschidă tutulor drumul mû- 
rilor spre Asia. Când mai târziu Napoleon cel Mare prin 
decretarea blocusului continental urmăreă, pentru Europa gi 
pentru Franţa, să dobândească libertatea mărilor şi să scu- 
ture robia economică impusă de dominafiunea comercială, 
engleză. ! 

Anglia s'a încordat toată, s'a ridicat cu furie, a provocat 
şi alimentat coalitiunile europene contră lui Napoleon nu- 
mai fiinăcă vederea eră tulburată de gândul că puterea ge- 
niului politic şi militar neîntrecut al lui Napoleon eră în 
stare să amenințe supremaţia ei economică şi imperiul pe 
mări ! 

Istoria universală este martora constantă a politicii pe care 
Englitera a urmărit-o. 

Şi astăzi mobilul acțiunii politice engleze este de aceiaşi 


/ 
1 Vezi Histoire sommaire de la civilization par G. Ducoudray, 


pag. 877—878, citând cuvintele lui Napoleon: «Pe când mă silese să 
câştig cauza libertăţii mărilor, industria Franţei se dezvoltă şi se 
creiază». Autorul aduogă imediat; în 1815, după încetarea, blocusului 
Anglia constata cu mirare că continentul european se populase cu 
manufăcturi». Anglia detineà monopolul! Da, Anglia liberală ! 


68 


natură : să suprime rivalitatea măreaţă a comerciului şi 
marinii germane. De aceia nu va opune rezistenţă politicii 
ruseşti, şi instalarea Rusiei la Constantinopol în locul Turciei 
va însemnă, pentru Englitera, înlăturarea pătrunderii ger- 
mane în Asia prin linia Bagdat-Golful Persit, va însemnă 
îndepărtarea rivalităţii formidabile a Germaniei din apro- 
pierea posesiunilor și coloniilor imperiului britanic. 

Iată cari sunt motivele serioase pentru cari nu ne putem 
aşteptă ca Rusia să fie oprită de Anglia să ocupe Constan- 
tinopolul şi prin aceasta să exercite stăpânirea în strâmtori, 

Italia, cu tot interesul ei capital de a împiedecă stabilirea 
puterii slave pe Bosfor ca şi în Marea Adriatică, nu va reuşi 
singură ca să împiedece realizarea planului panslavist. 

Acţiunea Italiei, după părerea ce am Justificat în prezentul 
studiu, nu va fi eficace decât în concertul Triplei-aliante, şi 
în special alăturea de Germania, adică în eventualitatea vic- 
toriei germanilor contra ruşilor, eventualitate care ne va scăpă 
pe noi de marele pericol slav, de pierderea Mărei Negre, de 
nimicirea, libertăţii strâmtorilor. 


Concluziune. 


Consideraţiunile expuse sunt rezultatul unei priviri obiec- 
tice a cestiunii, unei convingeri adânc cumpănite, în afară 
‘de orice prejudecată politică sau idee. preconcepută (de vreme 
ce sunt admiratorul talentului scriitorilor ruşi de talia lui 
Tolstoi, Dostoiewski, Pouchkine, Kowalewski, ete., si sim- 
patizez cu unele inclinatiuni poetice şi mistice ale sufletului 
pur slav. 

Ca orice bun român, însă, mi-am impus datoria sti judec 
cu mută prevedere problema politică ce se înfăţişenză pentru 
țară act în orientul european, 

Inchiderea strâmtorilor din cauza războiului actual ne-a 
adus şi ne va aduce pagube gjmtitoare, paralizând comerciul 
de export. — Dar în cazul triumfului armatelor ţariste şi al 


69 


despotismului panslav? Rusia va ocupă atunci strâmtorile şi 
va dicta la Constantinopol. Noi vom avea, pe lângă imensi- 
tatea oceanului slav înconjurător, regimul absolut şi exclusiv 
pe Marea Neagră şi pe Marea de Marmara impus de un 
imperiu cucerilor şi de un mare stat agricol (ale cărui în- 
terese politice şi economice ne vor fi direct protivnice). 
Atunci, prin micşorarea şi poate pierderea totală a litoralului 
Mărei Negre, prin stânjenirea şi suprimarea libertăţii strâm- 
torilor, vom cädeà în cea mai mare prăpastie economică, 
fiindcă din cauza distrugerii comerţului principal de export, 
nu vom mai posedă factorul economic, care astăzi conditio- 
nează progresul Statului şi dezvoltarea civilizatiunii. 

Egemonia militară a Germaniei şi puterea ei economică 
covârșitoare nu pot să ne îngrijească, când avem constatarea 
precisă că dezvoltarea noastră de până acum s'a produs, în 
condițiuni internaționale aproape identice, fäxä nici o pie- 
dică din partea Germaniei, ba din contra, cu ajutorul ei ne- 
contestat, 

De altmintreli, între egemonia militară şi supremaţia po- 
litică a Rusiei si egemonia militară şi supremaţia politico- 
comercială a Germaniei, trebue să preferim fără ezitare pe 
acesta din “urmă, ca rezultanta unei civilizaţiuni superioare, 
a cărei legitimă influenţă ne este cu mult mai folositoare 
decât incultura socială adâncă a Rusiei. 


10 Ianuarie 1915. 


IL. 


RASPUNS UNOR OBIECTIUNI PRODUSE ÎN 
CESTIUNEA STRAMTORILOR ! 


In ziarul Epoca dela 21 Martie 1915, a-l C. I. Argetoianu, 
membru în comitetul purtidului conservator şi senator, a 
formulat o serie de obiectiuni contra tezei pe care o sus- 
ţinem toţi acei cari ne gândim la tara noastră şi după care 
România are interesul suprem ca ruşii să nu se instaleze ca 
stăpâni la Constantinopol şi să nu se stabilească în orientul 
Europei dominatiunea imperialismului slav. 

Consider necesară examinarea acelor obiectiuni numai din 
cauza situatiunii d-lui Argetoianu în partidul de guvernă- 
mânt protivnic guvernului actual. 

— Articolul din Epoca coprinde o afirmatiune singulară şi 
se termină printr'o concluziune tot atât de singulară şi 
surprinzătoare. 

Iată în scurt toată, substazlţa articolului publicat de d-l Ar- 
getoianu (căci cred nemerit, pentru o călăuzire exactă in 
dezbateri, procedeul rezumării tezii ce se combate) : 

A) Chestiunea strâmtorilor e cu totul secundară din punctul 
de vedere al determinării politicii noastre externe, faţă de 
conflictul actual, de vreme ce libertatea navigatiunii prin 


1 Articol publicat în No. 21 din 27 Martie/15 în ziarul Moldova de 
sub directiunea d-lui P. P. Carp. 


71 


Bosfor şi Dardanele se prezintă sub forma unei probleme 
insolubile ; 

B) România posedă trei feluri de comunicaţii pentru co- 
mertul exterior, anume: 4) calea maritimă (Marea Neagră gi 
strâmtorile spre Mediterana) ; 0) calea pe uscat prin şase 
debuşeuri (V4rciorova, Câineni, Predeal, Palanca, Iţcani, Un- 
gheni) ; c) calea fluvială pe Dunăre (transbordarea dela un 
mal la altul şi navigatiunea fluvială propriu zisă prin Por- 
tile de fier) ; 

C) In timp de pace, oricare ar fi posesorul strâmtorilor, 
el va respectă libertatea circulatiunii, ba încă va perfectionà 
şi fàcilità această cale de comunicatiune ; 

D) Circulaţia în timp de război — la care s'ar reduce la 
arma urmelor cestiunea strâmtorilor — nu poate fi garantată 
decât dacă s'ar realiză o stăpânire românească pe Bosfor şi 
Dardanele, deci pe Constantinopol : solutiune imposibilă ; 

E) Orice altă solutiune nu chezăşueşte nici o siguranţă, 
fiindcă : a) dacă strâmtorile rămân sub dominatiunea oto- 
mană sau trec sub dominaţia ruşilor, bulgarilor, grecilor gi 
dacă noi am obţine prin tractate internationale sau speciale 
consfintirea principiului libertăţii navigatiunii, aceasta nu va 
însemna nimic, întru cât istoria e martoră neîntreruptă a 
violării pactelor gi tractatelor încheiate ; 0) dacă se interna- 
ţionalizează sau se neutralizează strâmtorile, pe timp de pace 
solutiunea aceasta nu ne-ar puted procură mai multe foloase 
decât oricare altă soluţie, iar pe timp de război recenta 
violare a neutralității Belgiei şi Luxemburgului arată îndestul 
ce se va întâmplă cu neutralitatea strâmtorilor, fie sub pre- 
siunea, beligerantului mai puternic, fie din necesitatea însăşi 
a apărării ocupării internaţionale ; . 

F) Dacă până acum a existat o politică a strâmtorilor, 
aceasta este din cauza antagonismului dintre Rusia şi Europa. 
Timpurile însă s'au schimbat, căci Franţa şi Anglia sunt 
aliatele Rusiei. 

In orice caz, pentru România ocuparea de călre ruși a 
Constantinopolului şi a strâmtorilor este indiferentă ; numai 


1 
bo 


pentru Bulgaria, Grecia, Anglia (din cauza Egiptului şi 
pentru celelalte puteri mediteraneene are un interes simţitor 
cestiunea instalării formidabilelor forţe moscovite la Con- 
stantinopol ; 

G) Extinderea ruşilor până la Mediterana, având dominaţia 
în strâmtori, trebue să ne lase nepăsători, ba încă să e 
dorim, pentrucă, nereuşind acum ruşii să-şi realizeze planul 
pe spinarea turcilor şi în dauna bulgarilor, grecilor, etc., ei 
vor năzui în viitor la aceasta pe uscat, năvălind în Romania 
peste Prut, debarcând în Dobrogea şi continuând pe uscat 
marşul militar spre Constantinopol ! 

H) Singura solutiune posibilă pentru noi este în afară de 
strâmtori, şi anume în dezvoltarea căilor lăturalnice de scur- 
gerea comerţului. > 

Aceste căi zise de siguranţă sunt: una directă prin Bul- 
garia spre Dedeagaci, alta prin Serbia spre Salonic şi ma- 
rea adriatică. Va trebui să le înfiinţăm, să, le întretinem şi 
să le perfectionäm cu ori care sacrificii, obținând poduri de 
legătură cu Bulgaria şi Serbia peste Dunăre, linii duble 
dela Dunäre-Dedeagaci, dela Dunäre-Nis dela Nis-Salonic şi 
Niş-marea Adriatică, amenajând porturi si apoi refăcând gi 
îndoind liniile ferate către nord, etc. 

TJ) Scumpetea transitului pe căile ferate, în comparaţie 
cu acela mult mai eftin pe calea maritimă, nu este o obiec- 
tiune seriasă, de oarece căile de siguranţă vor fi intrebuin- 
tate numai pe timp de răsboiu, când tocmai valoarea măr- 
furilor creşte în aşa proporţii că diferenţa de pret acoperă ~ 
larg supra-taxa de transport. 

— D-nu Argentoianu, terminând articolul său, rosteşte 
următoarea afirmatrune : cestiunea strâmtorilor este pentru 
România o superfetaţiune (!!) sau pe înţelesul românesc inu- 
tila (!!) — Se va vedeà îndată ce adevărata superfetajiune 
constitue articolul d-sale, şi cu câtă superficialitate anali- 
zează o cestiune, tratată totdauna cu mare seriozitate, atât 
în istorie, în diplomatie cât şi in politica externă şi econo- 
mică a statelor europene. 


73 


-— Dela început o obserbatiune isbitoare : 

D-nu Take Ionescu, a cărei inteligenţă politică este netă- 
găduită, având conştiinţa deplină a însemnătăţii strâmto- 
rilor pentru noi, a invocat în toată acţiunea sa politică prin- 
cipiul neutralizărei gi internaţionalizărei strâmtorilor, pentru 
a justifică alipirea României de politica Rusiei şi a preveni 
astfel argumentul pericolului instalării rusești la Cons- 
tantinopol. 

Nimeni, cred, nu va fi convins cu mai multă tărie de ar- 
gumentul superfetatiunei, exprimat de d-nu Argentoianu, 
decât de teza politică a d-lui T. Ionescu, capul diriguitor 
al mişcării naţionaliste. De aceiaş părere (a d-lui Ionescu) 
este şi marele ziar parisian Le Temps în Buletinul dela 10 
Martie 1915 (No. 19605), intitulat « România şi strâmtorile» 
şi în care de altfel, se găsesc principalele idei ale artico- 
lului d-lui Argentoianu. — (Problemă secundară întrebarea 
cine va comandă Dardanelele ! — Rusia victorioasă şi insta- 
lată la Constantinopol, chiar abuzând de forța ei pentru a 
închide Dardanelele, nu ar creiă României o pozitiune mai 
gravă decât aceia pe care ar avea-o când Rusia, devenită 
ostilă, i-ar blocă portul Constanta; căci Rusia stăpână în 
marea Neagră şi astăzi, fără strâmtori, poate paraliză co- 
mertul românesc! — In cazul închiderei Dardanokelor si a os- 
tilităţii Rusiei, îi rămâne României căile de comunicare pe 
uscat cu ţările vecine, spre a-şi transportă produsele!) 

Ei bine totuşi Le Temps declară în termeni expreşi; 
«Cestiunea strâmtorilor esie importantă pentru România, 
fiindcă nu are altă eşire la mare; dar mersul victorios al 
aliaţilor la Constantinopol are ca prim obiectiv deschiderea 
strâmtorilor şi drapelele care vor fâlfâi pe Bosfor vor fi o 
garantie nediscutabilă că această cale maritimă nu va mai 
fi nici odată închisă, oricare a fi regimul ce va înlocui pu- 
terea sultanului... Victoria aliaţilor, chiar cu Rusia la Con- 
stantinopol, va asigură (?) României trecerea prin strâmtori, 
libértatea politică şi economică, unitatea națională (!!!). 

Şi Le Temps, care priveşte cestiunea strâmtorilor ca im- 


74 

portant’ pentru noi aşa că se sileste să ne facă a priimi so- 
lutiunea ce o crede asigurătoare pentru importanţa cestiunei 
ce interesează România, face diplomaţie în numele unui be- 
ligerant grav lovit prin sângerosul conflict de astăzi; dar nu 
priveşte interesul României în toată comploarea lui, căci ma 
rele ziar vorbeşte de spiritul cuceritor gi de ambiția domi- 
natoare a puterilor centrale, punând pe Rusia, alăturea de 
Franţa si Anglia, ca reprezentantă a sentimentului de jus- 
titie, a ideiet de dreptate, a concepțiunei de libertate pen- 
tru najiunile mici (|!); şi afirmă ce soartă nenorocită ar 
aveă Transilvania, România, Balcanii, în cazul victoriei 
turco-germană ! Dar ziarul Le Temps nu sa întrebat dacă 
victoria Rusiei, dacă triumful imperialismului slav, dacă 
biruinţa panslavismului cuceritor si despotic vor ave 
cele mai salutare efecte asupra Basarabiei (îmormântată), 
asupra României (comprimată de braţele ursului dela 
nord) ? 

— Ori cum este edificatoare constatarea că însuşi ziarul 
Le Temps, cu toată încrederea ditirambică ce o are în po- 
litica aliatei, proclamă importanţa cestiunei strâmtorilor pen- 
tru România şi necesitatea asigurărei ei prin regimul inter- 
naţionalizărei, pe când d. Argentoianu aruncă o privire in- 
diferentä şi gonește nôrii ameniniätori ai problemei cu ace- 
iaşi liniște sufletească cu care cineva ar risipi, dând cu 
mâna, norii de fum traşi din narghileaua fumatä pe când 
ar sorbi cafea pe malul Bosforului ! 

— Analizarea argumentărei d-lui Argentoianu (vezi Le 
Temps) Ideia esenţială a tezei este, aşa dar, că strâmtorile 
vor fi tdtd’auna deschise în timp de pace, iar în timp de 
răsboi vor fi închise în viitor ca și în prezent. 

Timpul de pace este timpul normal, perioada cea lungă 
si fecundantă : deci el are importanţa deosebită. 

Timpul de războiu este o perioadă extra ordinară, inter- 
val de strâmtoare aproape generală. 

Ce se petrecea până acum în timp de pace şi ce se va 
petrece in viitor, când strâmtorile nu sar mai găsi în po- 


75 


sesiunea turcilor. Până acum, o ştim cu toţii, strâmtorile 
erau şi au fost larg deschise comerciului tutulor statelor, 
pe temeiul stipulatiunilor din tractatele dela 1841 şi 1856, 
referitoare la regimul international aprobat pentru strâmtori. 

De regimul stăpânirei turceşti, condiţionat de libertatea 
navigatiunei comerciale, a profitat România, pentru a-și sta- 
bili traficul său comercial maritim, care reprezintă intrei- 
tul traficului comercial pe uscat. 

Aceiaşi va rămâne, oare, situatiunea, când ruşi vor stă- 
pân) strâmtorile ? Impärätia rusă formează un stat militar 
formidabil; ea va domină, ca supremă conducătoare a sla- 
Yismului din centrul şi dud-vestul Europei tot litoralul mă- 
rei Negre, mărei Egee, şi cu o presiune serioasă prin Serbia 
în marea Adriatică. 

Rusia, țară eminamente agricolă, cu interese comerciale 
contrarii intereselor noastre, produce numai astăzi pe o în- 
tindere cultivabilă de 120.000.000 hectare (cu o cultură rudi- 
mentară din cauza lucrărei fără maşini, cu pluguri de lemn, 
fără intrebuintarea îngrăşământului, în cât scoate abia 12 
hectolitri la hectar) câteva sute de milioane hectolitri grâu, 
pe care mai tot îl exportă, fiindcă hrana populaţiei se face 
din secară şi orz. Ha mai posedă o bogăţie imensă în pe- 
trol, lemn (scânduri), produce făinuri, pe care toate le-a im- 
pus chiar de acum pe pietile orientale, făcând o mare con- 
curentä fäinurilor şi petrolului românesc. 

Rusia, victorioasă, instalată la Constantinopol, va aveă 
subegida sa politică şi militară pe Serbia şi pe Bulgaria. 
Macedonia, Tracia, Bosnia şi mai toate ţinuturile ce vor fi 
ocupate de slavi, la caz de,victorie desăvârşită a slavismu- 
lui, vor constitui pământuri de productiune agricold, asa 
ci Rusia, Bulgaria si Serbia vor vedeă in noi 0 concurentă 
rivală, 

Rusia, interesată în exportul grâului, petrolului, zahărului. 
Bulgaria şi Serbia interesate să scurgă pe pieţele orientale 
(Egipt şi Asia mică) şi pe pieţele occidentale (Italia mai 
ales) productiunile lor agricole şi altele (făinuri, fructe, etc.) 


vor luă toate măsurile ca să atingă activitatea noastră co- 
mercialä și să înlăture concurenţa productiunei româneşti. 

Circulaţia vapoarelor noastre va fi împedecată indirect 
prin măsuri de îngreunarea transportului, prin impunerea, 
cu ajutorul prestigiului militar şi politic al Rusiei, la obli- 
gatiunea ca târgurile de desfacerea mărfurilor să se aprovi- 
zioneze din ţările slave; şi, la nevoe, circulatiunea va putea” 
fi direct oprită prin inchideri pruvizorii, repetate, totale. 

— Ce poate răspunde d-] Argentoianu? Ar fi d-sa în 
stare să tăgăduiască conflictul fatal ce se va produce între 
interesele economice ale ţărilor cu productiune similară ? 

Şi, întrun asemenea conflict, mai încape îndoială că suc- 
cesul va aparţine statului puternic, lumei slave confederate 
pe baza interesului politic şi economic ? 

Stăpânirea otomană în strâmtori garantează, pe timp de 
pace, libertatea navigatiunei, fiindcă este’ nevoită a se su- 
pune legăturilor internationale dictate de Europa, fiindcă 
n'are interese economice protivnice, si fiindcă Turcia este 
şi va rămâne slabă, neputincioasă pentru a luptă contra 
tuturor statelor ce au nevoe de strâmtori. 

Din contră Rusia, împreună cu unirea slavă din Balcani, 
reprezintând o forţă uriaşă, va organiză o barieră neînlătu- 
rabili pentru trecerea prin Marea de Marmara. 

In acest caz argumentul d-lui Argentoianu că tractatele 
ce am obţine pentru consfiintirea principiului liberei navi- 
gatiuni, nu ne asigură întru nimic contra violării lor îşi va 
produce efectul deplin, căci într'adevăr Rusia va rupe, după 
voinţa şi chibzuinta ei, stipulatiunile convenţionale stabilite 
astfel că argumentul d-lui Argentoianu este un motiv mai 
mult contra părerei sale că ne-ar fi indiferentă solutiunea 
cestiunei strâmtorilor, în afară de stăpânirea noastră directă 
asupra Constantinopolul (ipoteză fantastică). 

— D-l Argentoianu nu se mulţumeşte totuşi a încercă să de- 
monstreze că ne este cu totul indiferent cine va stăpâni 
strâmtorile. D-sa merge mai departe, departe de tot, gi, ca 
şi cum o duhoare panslavistă i-ar fi curățat sufletul de 


77 


griji, strigă cu voinicie că trebue să dorim extinderea ru- 
silor până la Mediterana, eăci altfel mai târziu ruşii vor 
năvăli peste Prut şi în Dobrogea ca să pătrundă prin Bal- 
cani la Constantinopol. 

Vizibil este că pe d-l Argentoianu l'a impresionat obser- 
vatiunea făcută de gazeta franceză Le Temps că «Rusia la 
Constantinopol, chiar abuzând de forţa ei, nu ar creiă Ro- 
mâniei o pozitiune mai gravă decât aceia pe care, astăzi, 
stăpâna Märei Negre ar determina-o blocând portul Cons- 
tanta», 

Stăpânit de această impresiune, d-l Argentoianu recunoaște 
că, din punctul de vedere rusesc, Ruşia are un interes ca- 
pital să pătrundă la Constantinopol şi să poseadă strâmtorile. 

Fireşte, putem mărturisi că singură năzuința comercială a 
Rusiei e foarte legitimă, dar circulaţia vapoarelor de comerţ 
ruseşti se bucură, sub regimul turcesc, de aceiaşi libertate 
ca toată lumea, Rusia, însă, urmăreşte dominatiunea mili- 
tară în, strmtori, şi atunci pericolul devine invederat, fiindeă 
dacă astăzi acţiunea Rusiei, stăpână numai în Marea Neagră, 
ne poate lovi puternic prin paralizarea comerciului în portul 
Constanţa, cât mai puternic ne va lovi mâine, când va stă- 
pâni şi strâmtorile, având de apărat interesul tuturor slavi» 
lor, adică să înlăture concurenţa comercială a României. 

Dar Rusia, împedecată să ajungă la Constantinopol, în- 
frântă pe uscat de germani sau cel puţin considerabil slă- 
bitä, nu va fi capabilă să năvălească si să violeze neutra: 
litatea noastră, căci plaful ei de a se instaiă pe malurile 
Bosforului, îzbind interesele mari ale Germaniei, aceasta 
i se va împotrivi cu succes. 

Observatiunea ziarului Le Temps este pur şi simplu in- 
selätoare. 

— Stăpânirea turcă în strâmtori şi echilibrarea numeroa- 
selor armate ruse prin forţele puternic organizate ale Ger- 
maniei, sunt şi vor fi o pavăză suficientă contra ofensivei 
periculoase a ruşilor, fie la Prat fie la Constanţa. 

In adevăr: dacă Rusia ne-ar blocă portul Constanta, Ger- 


18 


mania — cu care trebuie să trăim aliată — va dicta Turciei 
închiderea strâmtorilor pentru vasele ruseşti ; eventualitate 
ce ar costa foarte mult pe Rusia; iar dacă Rusia ar inten- 
tionà să năvălească prin Moldova, Germania ar ataca-o pe 
la spate, în vreme ce noi am opune mult mai mult decât 
o rezistenţă inutil eroică, cum a făcut Belgia. 

D-] Argentoianu, pare, că nu a reflectat cu atentiune la 
problema unităţii noastre naţionale. 

D-sa nu şi-a pus întrebarea: ce se va alege de Basarabia 
dacă noi am luptă alături de ruşi şi am contribui până şi 
la împlinirea dorinţei instalărei lor la Constantinopol ? 

In conferintele nationalistilor şi chiar în discursurile pa- 
triotice se spune destul de lămurit: «Noi nu uităm Buse- 
rabia ; să luăm acum, când Austro-Ungaria se clatină gi se 
fărâmă, Transilvania şi Bucovina, iar mai târziu cu puteri 
mărite vom revendică Basarabia !». 

Or, după triumful ruşilor, aliaţi cu noi, după cuceririle lor 
în Polonia austriacă, în Galiţia, în Bucovina nordică, după 
stabilirea lor în marea de Marmara și după unirea slavilor 
dela nord şi dela sud, nu este aşa că nu va mai fi posibil 
să ne gândim la Basarabia? | 

Cum am pute încercă măcar să formulăm dreptul de re- 
vendicare la pământul Basarabiei contra mărimei aproape 
iantastice a unei asemenea Puteri? 

Dar, atunci, dorinţa ce arzător o exprimă d-l Argentoianu 
pentru aşezarea rușilor ca stăpâni la Constantinopol, deci 
pentru triumful lor militar şi politic, nu cuprinde în sine 
implieit renunțarea definitivă la Basarabia? 

Neapărat că da; însă renunţarea la această ţară mănoasă 
ca pământ, atât de importantă ca litoral la gurile Dunărei 
şi la marea Neagră, la această ţară ce a făcut trup din tru- 
pul Moldovei lui Stefan cel Mare, ar fi o politică antina- 
tional’, o politică extrem de dăunătoare pentru destinele vii- 
toare ale statului român. 

— Ultima consideratiune pe care d-l Argentoianu 6 invoacä 
spre a motivă opiniunea, conform căreia România puate să 


se desintereseze de soarta strâmtorilor, se întemeiază pe ideia 
că cea mai burtă solutiune realizabilă ar constă din creiarea 
căilor de siguranţă prin Bulgaria şi Serbia. 

Or, tocmai această solutiune este o solujiune secundară. 
. In timp de pace, şi în teza d-lui Argetoianu că oricine ar 
fi stăpânul strâmtorilor, el va avea tot interesul să respecte 
şi să faciliteze libera trecere a vapoarelor comerciale — căile 
de siguranță vor fi aproape neutilizabile, pentru cuvântul 
hotărâtor ce-l invoacă însuși d-l Argetoianu, adică scum- 
pelea tranzitului pe căile ferate comparativ cu acela mult 
mai teftin pe mare. 

In timp de război, când strâmtorile s’ar închide, este a- 
devärat, acestei căi de siguranţă ar putea să funcţioneze in 
locul vapoarelor. Dar, pe de o parte, cine se va gândi se- 
rios ca să vâre în asemenea mari întreprinderi capitaluri co- 
losale de învestire, de operaţiune, de întreţinere, de amelio- 
rare etc., când dela început se arată cu siguranţă că cea mai 
mare parte din vreme (în timp de pace şi în epoca normală), 
comerţul se va efectuă pe marea Neagră? 

Pe de altă parte, construirea acelor linii de siguranţă re- 
clamä învoirea Bulgariei si a Serbiei. 

Am demonstrat până acum, că cele două ţări, cu produc- 
tiuni similare productiunilor noastre, vor fi rivalele şi con- 
curentele României. 

Bulgaria şi Serbia, alăturea de Rusia triumfătoare şi dic- 
tatoare la Constantinopol, ne vor face să simţim greutatea 
dominatiunei slave. 

De aceia programul creiărei şi întrehuintärei acelor căi de 
comunicaţie are toţi sorții să nu se înfăptuiască. 

— Apare astfel în lumină clară slăbiciunea complecta 
a argumentärei prezentate de d-l Argentoianu precum si te- 
meritatea afirmafiunilor sale că cestiunea strâmtorilor este 
0 superfetatiune. 

Teza internaţionalizărei sau neutralizărei strâmtorilor prin 
deciziunea comună a Angliei şi Franţei, opusă ambitiunei 


50 


rusesti gi panslave, am discutat-o gi analizat-o sub capitolul 
de mai sus «Cestiunea Mărei Negre». 

Acolo am pus in evidenţă lipsa de valoare a acestei teze 
faţă cu următoarele constatări precize: 

a) Voința exprimată prin manifestul Tarului tuturor ru- 
şilor şi declaratiunile oficiale din Duma rusă. 

b) Poziţiunea actuală a Angliei ca stăpână directă şi de- 
finitivă a Egiptului nu o mai expune primejdiei din partea 
unei, mari puteri, influentă la Constantinopol, ca să capteze 
voinţa suzeranului Egiptului. 

€) Scopul politicei actuale a Angliei de a înlătură cu de- 
sävârsire concurenţa comercială formidabilă a Germaniei prin 
strâmtori şi Asia mică către Marea Indiilor si continentul 
asiatic (fiind în lume unica concurentă alarmantă pentru 
ambiția egoistă. şi excluzivistă a imperialismului colonial bri- 
tanic). 

d) Legăturile de alianţă intimă între Franţa şi Rusia, şi 
necesitatea mentinerei acestor legături cu oricâte concesiuni. 


24 Martie 1915. 


Nouile declaratiuni şi explicatiuni apărute în ziarele ruseşti auto- 
rizate ; noul punct de vedére exprimat de marele ziar francez Le 
Temps şi chiar unele reticente englezeşti demonstrează mereu adâncă 
prevedere din studiul conţinut în aceustă lucrare. 


SCRISOAREA D-LUI P. NEICOFF, PRIMUL SECRETAR 
AL LEGATIUNEI BULGARE 1 


Articolul d-lui Ioan D. Filitti «România şi conflictul eu- 
ropean», care a apărut în «Noua Revistă Română» mi-a sug- 
gerat observatiunile următoare : 

Una din cele 4 mari convingeri pe cari d-nul Filitti şi-a 
bazat interesantul său studiu, este aceasta: Ostilitatea peri- 
culoasă a Bulgariei. Convingerea aceasta însă, nu e înte- 
meiatä decât pe echilibrul forţelor în numele cărora România 
a intervenit anul trecut în trebile balcanice, asigurându-şi 
un succes! moral considerabil şi tot de odată o largă com- 
pensatie teritorială. 

E adevărat că rând pe rând şi cu şanse inegale, princi- 
piul echilibrului a fost invocat de Serbia în 1885 şi de Gre- 
cia în 1886. 

Nu e mai puţin adevărat, totuşi că pentru statele care au 
de realizat un ideal naţional, invocarea acestui principiu nu 
poate fi decât un act de spo pia căci o politică natio- 
nală consequenté nu poate sta decât pe principiul nationa- 
litätilor. 

In ce priveşte Bulgaria, ea n'a avut nici odată o politică 
ca aceea. 

Ea n'a părăsit nici odată principiul naționalităților care 
implică recunoaştererea pentru oricare altă ţară, a dreptului 


1 Publicată în No. 13 vol. XVI al Nouei reviste române, în frantu- 
mote şi româneşte. 


de luptă spre atingerea şi realizarea idealului säu national. 
Şi nimic nu lasă să se înţeleagă că Bulgaria, în momentul 
de faţă, îşi va schimba calea pe care şi-a tras-o împedicând 
pe vecinii săi ca să-şi atingă unitatea lor naţională. . 

România, Bulgaria şi Serbia au toate trei, un mare tel de 
urmărit, Bulgaria, înaintea celorlalte aproape îşi atinsese in 
1912 fruntariile sale naţionaig. 

Dar in“numele echilibrului forţelor în Balcani, un al doilea 
bloc balcanic îrmă celui dintâi şi făcu pe Bulgaria să piardă 
toate roadele victoriei sale, îndepărtând-o mai mult ca nici 
odată de aspiraţiile sale naţionale. 

Astăzi, nemăsuratul conflict armat care sfâşie Europa, 
face să strălucească într'un chip neaşteptat în ochii popoa- 
relor mici, mutilate de către congrese, zarea unui mare și 
fericit viitor. Fiecare dintre noi îşi îndreaptă privirea de 
partea aceea unde marea mulţime a conationalilor suferă 
jugul străin. 

Ei bine, pentru a privi de partea aceasta, vrând nevrând 
Românii şi Bulgarii îşi întorc spetele, dacă mi-e permis să 
mă exprim astfel. 

Pentru d. Filitti ceasul revanşei bulgare împotriva Romà- 
niei va suna îndată ce aceasta va ridica armele pentru 
Transilvania, Să nu se.mai înșele d. Filitti. Vremurile sunt 
nespus de critice si pâncipiul naționalităților rămâne, astăzi 
mui mult ca ori când, puntea noastră de salvare, pentru noi 

_cestelalte state mici. Şi principiul acesta ne împinge nu 
spre Dobrogea, cum 'o vrea à. Filitti, ci spre Macedonia. 

Bulgaria n'a râvnit nici odată la Dobrogea veche. Numele 
acesta n'a primit la noi o actualitate dureroasă de cât prin 
faptul anexărei la România a părţii bulgăreşti din această, 
provincie. Pierderea acestui teritoriu a fost foarte crudă pentru 
noi toţi; dar e ceva mai mult decât pierderea acestui teri- 
toriu, e pierderea prieteniei României, care ar K venit ca o 
consecinţă dacă bunele raporturi cu România n’ar alcătui 
temelia politicei ori cărui guvern bulgar. 

Principiul echilibrului invocat de România anul trecut, a 


83 


fost poate o gravă eroare. Si această "eroare apasă astăzi 
atât asupra politicei române cât şi asupra aceleia a noastră. 

In ceasul de faţă sa pus dilema grmätoare pentru Ro- 
mânia: să facă o politică naţională sau să continue politica 
de echilibru inaugurată în 1913. In primul caz, ea trebuie 
să favorizeze şi să ajute aceiaş politică la vecinele sale dela, 
sud. Fireşte, România e liberă să urmeze. politica din 1913, 
dar asta veţi conveni şi d-voastră, e o politică sterilă, care 
constă în supravegheri şi bănueli reciproce, şi a cărui rezul- 
tate nu pot fi de cât negative. 

Binevoiti, etc... 

P. S. Se înţelege că ideile expuse sunt personale gi că 
ele nu ar putea în nici un caz angaja Legatiunea. Născut 
n România, unde am numeroase legături de familie, rapoar- 
ele de prietenie între cele două ţări îmi sunt cu deosebire 
şi personal scumpe. 


RASPUNSUL D-LUI FILITTI LA SCRISOAREA 
PRIMULUI SECRETAR AL LEGATIUNEI BUL- 
GARE DIN BUCURESTI! 


Sentimentele personale arătate de d. Neïcoff sunt inspirate 
de amintirile naşterei sale în România şi a legăturilor de 
rudenie eontractate în ţară; şi dovedesc o procedare deli- 
cată a iniţiativei autorului scrisoarei, 

D. Neïcoff, se vede, s'a resimţit de atingerea sa cu atmos- 
fera României, în care pluteşte o calitate proprie poporului 
roman: noblețea şi blândeţea morală. Dar importă a runoaşte 
sentimentul Bulgariei ca stat politic si militar ; si d. Neïcoff 
adaogă, la finele scrisorii, că ideile ce expune îi sunt cu 
totul personale si nu fot angaja Legatiunea. 

Din expunerea chiar a observatiunilor făgute de d. Neicoff 
rezultă limpede pentru România obligatiunea de a apăra 
provincia transdanubiană şi de a preveni ostilitatea even- 
tuală a Bulgariei. 

In adevăr, întrun pasagiu al scrisorii, unde se arată că 
politica Bulgariei constă din principiul naționalităților dt 
Neicoff afirmă cruda durere încercată prin pierderea teri- 
toriului bulgar si-permite a se deduce că, în aplicarea prin- 
cipiului naționalităților, Bulgaria va căuta redobândirea pă- 
mântului anexat. 

Fiindcă nu este posibil a crede că principiul nationalitä- 


1 Publicat în frantuzeste şi româneşte, ca şi precedenta scrisoare in 
acelaş număr al revistei d-lui profesor universitar C, Rădulescu-Motru. 


85 


for va fi aplicat de bulgari numai în* Macedonia si că ei 
vor renunţa de bunăvoe la Dobrogea cel puţin la teritoriul 
dobrogean anexat în 1913 (şi aceasta încă numai, pentru a 
onora, sinceritatea personală a d-lui Neïcoff). 

Oricum să discutăm observatiünile principale conţinute în 
scrisoarea d-lui Neicoff. 

D-sa procedând cu fineţă diplomatică (ca orice diplomat), 
opune principiul etern al naționalităților principiului opor- 
tunist al echilibrului forţelor ; şi ca să liniştească România, 
n ce priveşte intenţiile Bulgariei, susţine că, în momentul 
când România va intra în Transilvania şi Bucovina spre 
a-şi realiza idealul naţional, Bulgaria va face stânga împrejur 
spre a merge să-şi îndeplinească pe al său în Macedonia. 

Consecința adoptării şi respectărei principiului nationali- 
tăţilor nu va fi aceia că bulgarii ne vor cere părăsirea cel 
puţin a Dobrogei bulgare, pentru a ne vedea de idealul na- 
tional ? 

D. Neicoff ca bun diplomat, lasă a se înţelege că are a- 
ceastă ‘sperantä pentru a vedea restabilindu-se raporturile 
de prietenie între cele două ţări. 

Se va vedea numai decât motivele serioase care împiedică 
România să practice o politică de renunțare. 

— Negreşit politica naţională, de care vorbeşte d. Neicoff, 
ormeazä dorinţa tuturor popoarelor, care pot revendica teri- 
orii locuite de conationali. Dar printipiul naționalităților nu 
exclude necesitatea principiului de forte: prob’ exemplul Ita- 
liei și exemplul însuşi invocat prin scrisoarea d-lui Neicoff. 

De mult raporturile internaţionale ale puterilor și ale sta- 
telor sunt conduse de ideia echilibrului. 

Această ideie se impune pentru aceleaşi consideratiuni şi 
statelor mijlocii şi chiar celor mici. 

Pentru un motiv de aseiaş ordine când, anul trecut, Bul- 
garia a pretins în urma falsului diplomatic cu eliberarea 
pură şi simplă a populatiunilor creștine de sub jugul mu- 
sulman, dreptul să-şi întindă cu totul departe fruntariele, 
ocupând Tracia (unde locuese mase întregi musulmane) şi 


66 


Macedonia (unde existä mase sârbesti, grecegti, aromânesti 
etc.), România s'a văzut silită să se impotriveascä ambitiunei 
nemäsuratè ce psea la iveală şi care constituia un pericol 
pentru liniştea şi siguranţa statului român. Pericolul apărea 
deja in aspiratiunile bulgare la posesiunea Dobrogei. Proba 
evidentă a acestor aspiratiuni este stabilită printr’un doeu- 
ment necontestabil (pe care d. Neicoff nu va putea să-l con- 
teste, de vreme ce piesele justificative au fost menţionate 
în notele diplomatice ale guvernului român), anume că în 
cărţile militare oficiale Dobrogea este arătată provincia ne- 
liberală (adică care aşteaptă liberarea ei de sub dominaţia 
românească. 

Dar posesiunea Dobrogei, ca si a Basarabiei, are o im- 
portanță capitală pentru noi, din cauza Mării Negre ce ne este 
absolut-indispensabilă. Tendinţa unei mari Bulgarii militare 
şi ambitioase ne-a obligat deci să'intervenim pentru resta- 
bilirea echilibrului de forte în Balcani, si totodată a ne asi- 
gura posesiunea Dobrogei prin anexarea unei părţi din cua- 
drilaterul bulgar ce mai aparținuse înainte României. 

Anexiunea este justificată astfel de necesitatea de a avea 
o fruntarie strategică impedecind ofensiva bulgară pentru 
cucerirea sau pentru invazia Dobrogei. 

Pentru nimic în lume România nu va concepe ideia să se 
desiste din drepturile sale asupra Dobrogei, întru-cât litoralul 
Mărei Negre este o conditiune vitală pentru desvoltarea sta- 
tului român, de’care depinde forţa românismului. 

Atâta vreme cât va subsista problema desvoltărei statului 
nostru, existenţa Dobrogei ca parte integrantă a regatului 
român se impune în mod categoric. - 

Dar, atunci, dacă cuadrilaterul anexat, în virtutea păcei 
dela București, ne este indispensabil pentru posesiunea Do- 
brogei ; şi dacă Bulgaria nu renunţă la ideia de a relua 
Dobrogea, evident este că rămâne întreaga demonstratiune 
ce am făcut despre pericolul ostilitätii bulgare contra Ro- 
mâniei, t 

Proba neîndoioasă a intentiunilor bulgăreşti, iată-o încă 


87 


odată, nici anul trecut nici azi guvernul bulgar n'a depus 
în Sobranie proiectul de lege cu ratificarea acestui punct 
esențial, pentru noi, din trartatul dela București. — Dece? 
D-rul Neïcoff n'are nevoe de răspuns. — Bulgaria nu a 
acceptat nici acum condifiunile acelei păci. 

In rezumat idealul Macedoniei, aşa cum îl înţelege Bul-: 
garia, nu se întemeiază numai pe principiul najionalită- 
filor, căci în acest caz bulgarii ar trebui să-l recunoască şi 
sârbilor şi grecilor: or, Bulgaria se împotriveşte în mare 
parte la această recunoaștere. 

Tot astfel idealul Traciei şi stăpânirea Bulgariei până la 
cele 3 mări (Neagră, Egee, Adriatică) nu au ca bază prin- 
cipiul naționalităților. 

In consecinţă ne este imposibil să primim pur şi simplu 
teza bulgară a principiului naționalităților şi să ne înşelăm 
pe noi înşine cu o ilusiune amăgitoare. 

Interesul politicet de viilor ne prescrie datoria să ducem, 
pe cât posibil, în mod paralel politica ambelor principii. 

Dacă statul bulgar e în drept, ca şi noi, să aspire la mă- 
rirea şi desvoltarea cea mai grandioasă, ca răsplată a ener- 
giei şi muncei intense a poporului bulgar, nu poate însă 
pretinde că România să părăsească politica echilibrului for- 
telor, reprezentând cea mai bună garantie a raporturilor de 
bună vecinătate între ambele popoare. 


INDEX 


Politica externă a României. — Oonsideratiuni generale. 
Consecintele anevärei Bosniei şi Hertegovinei de catre 
Austro-Ungaria . . , , , . . OT 

Inlesnirea proiectelor balcanice ale Rusiei prin războiul ita- 
lian contra Turciei. — Geneza războiului italo-ture privi- 
tor la cucerirea Tripolitaniei. — Rusia şi Franţa servin- 
du-se de confederatiunea statelor Balcanice tn 1912—1913 
pentru a atinge Germania, . . . . . .. . , . . | .. 

România faţă de alianţa balcanică. — Jocul de întrecere al 
Puterilor spy fixa prietenia României. — Orientarea poli- 
ticei externe a României, şi datoria imperioasă de a pre- 
găti mari forte militare , . . . . . . . . . . . . . . . 

România în conflictul european. — Consideratiuni generale 

Rolul şi datoria Tärei în actualul conflict . . 

Sfu perioritatea militară a Germaniei. — Ostilitatea paceutonsd 
a Bulgariei. . . . , . . . . . Gest ee muse dre etes 

Gravitatea märirei si intindorei slavilor împrejurul nostru . 

Atitudinea neutrală a Italiei şi interesul ei politic superior 
de a nu merge cu Tripla-intelegere Adevăratele inte- 
rese ale politicei de Stat . . . . , . . . . . . eee, 

Interesele României. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Adevărata soluţiane a problemei politicei noastre externe . 

Justificarea solutiunei, . . . . . . . . . . . . . . . .. 

Cestiunea Mirei Negre si a strâmtorilor. — Panslavismul si 
primejdia lui... we ... .. ee .  . . .,. 

Franţa, Anglia şi tendinţele ruseşti. — Concluziune + . . . 

Räspuns obiectiunilor produse în chestia strâmtorilor de 
ziarul Le Temps şi d-nu O. I. Argintoianu, senator . 

Scrisoarea d-lui P. Neicoff, Primul secretar al Legatiunei 
bulgare ......... cite daia Fao wee Iad 

Răspuns scrisorii d-lui Neïcoff . . . , . . . . . . . . . 


Pag. 

2 10 
10 — 1 
12 — 19 
19 — 23 
23— 25 
25 — 28 
28 — 32 
32 — 40 
40 — 44 
44 — 48 
48 — 57 
57 — 63 
63 — 70 
70 — 81 
81 83 
85 — 88 


BUOURESTI 
Tiparul Institutului de Arte Gra- 
fice şi Editură «MINERVA», Bd. 
Academiei 3, Str. Edgar Quinet 4 

1915