A.Otetea, S.Schwann — Karl Marx — Insemnari despre romani (manuscrise inedite) (1964)

FINEDITE) À | 


3 O ROMANT Gg 


> 


K. MARX 


ÎNSEMNĂRI 
DESPRE 
ROMÂNI 


0 
' (MANUSCRISE INEDITE) 


K MARX 


ÎNSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI 


(MANUSCRISE INEDITE) 


Publicate de acad. praf. A. OTETEA 
şi prof. $. SCHWANN 


EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMANE 
Bucureşti, 1964 


PREFATÁ 


Textele prezentate in acest volum reproduc patru manuscrise 
autografe ale lui K. Marx, păstrate în Arhiva Marx-Engels 
a „Institutului International de Istorie Socială” din Amsterdam 
(Olanda ). 

Aceste manuscrise poartă cotele următoare : 

r — B 85: E. Marx: Excerpte Heft XCI: Elias Re- 
gnault, Histoire politique et sociale des Principautés Danu- 
biennes. Orig. 1860, franz. engl. deutsch. 4 1/4" + 12 p.** 

Pe verso fisei : 

* [Heft XCI} von Marz als Heft D bezeichnet p. 20—24. Marx 
gibt den Titel des Buches nicht an. Zitate u. Seitenangaben stimmen 
mit dem angegebenen Buch úbercin. 

** (Defi LXXXV!, p. 13—24. 

2° — B 86a sau A, 40 e de asemenea un extras din cartea 
sus-mentionatá a lui E. Regnault. Extrasul se ajlá in: Heft 
LXXXVI À, p. 175, 178. Fişa precizează : 1860, franz., 1 1/4 p. 

3 — B 91 ecuprins in: Heft XCI și trimite la E. Regnault, 
La foi des Traités. Les Puissances signataires et 1Empereur 
Napoléon III. Nouvelle éd. Paris, 1859, 

Dar fragmentul reprodus de noi şi însemnai cu cota B 9120) 
mu e extras din acest volum, ci din Histoire politique ct sociale 
des Principautés Danubiennes. 


Fisa adaugă : Orig. Franz. deutsch. 2 p. 

E — B 63 Karl Marx: Excerpte. Heft LXII, p. 1-4: 
The Russians in Moldavia and Wallachia, 1849. Orig. 1853, engl. 
deutsch, 3 1/2 p. 

Primele trei manuscrise contin nove de lectură, extrase din 
cartea lui Elias Regnault 1. Cel mai amplu si cel mai important 
este manuscrisul B 85. Dar începutul, care se referă la primele 
94 pagini, n-a putut fi găsit. De asemenea, ultimele 28 pagini ale 
cărții, care cuprind si coneluzia, n-au mai fost rezumate, probabil 
fiindcă nu mai prezentau interes pentru seopul urmării de Marx. 
Astfel, ceea ce ni s-a păstrat din textul manuscris al lui Mara 
priveşte lucrarea de la paginile 95 pint la 520. 

Manuscrisele B 86a si B 91 contin extrase tot din Regnault, 
dar mai scurte. Primul se referă la paginile 305—311, iar al 
doilea la paginile 107 — 265 ; dar şi din acest din urmă text lipseste 
începutul, iar in foaia din urmă reproduce pasaje din prefața ope- 
rei lui Regnault. 

Manuscrisul B 63, intitulat „Rugii în Moldova și Tara 
Românească”, e extras, în septembrie 1853, dintr-un izvor englez, 
după cum ar rezulta din fraza finală, unde este vorba de: The 
calicoes, of which our exports consist (stamba din care constă 
exportul nostru). Rámine de identificat autorul. Potrivit indi- 
catiilor catalogului Institutului, precum si după motto-ul 
acestui manuscris extras din editia a II-a a Discursurilor lui 
Machiavelli, apărută la Londra în 1849, lucrarea ar fi putut fi 
publicată între 1849—1853. 

Neewnoscind începutul manuscrisului B 85, nu-i putem 
stabili data cu precizie. Catalogul Institutului din Amsterdam 
indică anul 1860. Dar nu e exclus să fi fosi redactat mai devreme, 
în tot cazul după 1855. a 

In ceea ce priveşte redactarea iextelor, Marc s-a folosit 
în proporție diferită de limbile franceză, engleză $1 germana, 
Limba franceză predomină, deoarece principalul izvor de in- 


1 Jistoire politique et sociale des Principautés Danubiennes, Paris, 1855, 
Al SAS y. 


4 


formatie îl constituie lucrarea franceză a lui Elias Regnanlt. 
Germana este utilizată de autor mai cu seamă atunci când rezumă 
pasaje întregi ale materialului din care se inspiră, atunci cînd, 
subliniază unele idei, ori cînd intervine într-o frază, scrisă în 
altă limbă decât cea germană, prin cuvinte izolate, articole hotă- 
rite, conjunctit, prepozitit sau adverbe. De limba engleză — afară 
de cazul cînd izvorul de informatie este englez (vezi manuscrisul 
B 63) — Mara se serveşte mai rar. 

Manuscrisul B 85 este scris în franceză, engleză si germană. 
Se întâmplă uneori ca aceeași frază să cuprindă cuvinte din lvate 
trei limbile. Expunerea este concentrată în propozitii foarte 
scurte, adesea eliptice. — Manuscrisul B 86a este aproape in 
întregime scris în limba franceză. — În manuscrisul B 91 (20) 
Marx întrebuințează mai ales franceza si accidental germana. 
Cit priveşte manuscrisul B 63, acesta este scris aproape în între- 
gime în limba engleză. 

In cursul descifrării textului ne-am izbit de două feluri 
de greutăţi : o parte datorită grafiei (din pricina alternării ca- 
racterelor gotice cu cele latine sau a folosirii lor simultane în 
acelaşi cuvânt), o altă parte provocată de intrebuintarea constantă 
de către Mara a prescurtárilor pe care le întîlnim mai ales în 
textele germane. Aceste prescurtäri sânt făcute fie: 1) prin con- 
tractie, de ex.: dehschte pentru durchschaute, st pentru seit, 
dr pentru dieser, dhr pentru daher, ftwhd pentru fortwährend, 
bdtd pentru bedeutend, vhssg pentru verhdlinismdssiy ete. ; 
2) prin suprimarea uneia sau a mai multor litere finale ale cu- 
vintului, de ex.: J. pentru Jahren, d. pentru devient, ott. pentru 
ottomanische etc. Numele de persoane si de ţări, uşor de re- 
cunoscut, pol fi trecuie în această a doua categorie : Mold.-Val. 
pentru Moldo- Valachie, Oestr. pentru Oesterreich ete. 

Cînd Marx scrie însă : votiren, intriguiren, lancirt, denon- 
ciri ete., în loe de: votieren, intrigieren, lanciert, denonciert, el 
nu prescurteazd, ci aplică ortografía din vremea sa, după 
cum o dovedesc dicționarele epocii (v. Nouveau dictionnaire 
francais-«llemand et allemand-francais par M. A. Thibaut, 


5 


XLIIL-e éd. Brunsvie (Braunschweig), 1863; Nouveau diction- 
naire français-allemand et allemand-français par A. Molé, 
ZXV-e éd, Brunsvie (Braunschweig), 1869). 

Întrucât am dorit să dăm o reproducere ett mai fidelă a tex- 
tului original, t-am păstrat particularitátile. Ne-am îngăduit 
să ne abatem de la acest principiu numai in cazuri exceptionale, 
cînd, de pildă, la începutul umei fraze, după punct, Mare a 
folosit o minuseulă. În aceste cazuri, noi am restabilit majuscula. 

În unele cazuri am restabilit, în notă, forma originală, 
după Regnault, după cum se poale vedea din următoarele două 
exemple concludente : 


Testul Mars: 


p. 61 

Pimpât et la faim nécessitent 
Vemprunt; d. préteur wie- 
der d. paysan. 


Textul Regnault: 

p. 311 

Dimpót et la faim néces- 
sitent l'emprunt : [...j, le prê- 
teur du paysan est le pro- 
priétuire. 

p. 352 

Les Roumains de Transyl- 


p. 67 
Magyars, im X. Shh. settled 


în d montagnes, qui avoi- 
sinent la Moldavie, aux sources 
de l'Olto; nehmen so ein un 


vanie s'étaient maintenus li- 
bres jusqu'au X° siècle. Ce- 
pendant quelques débris des 


cota de l'ancienne Dacie — Sze- 
klers (Débris des soldats 
d'Attila), 


soldats d'Atiila s'étaient fixés 
dans les montagnes qui avoi- 
sinent la Moldavie, aux sources 
de l’Olto. 


Toti editorii lui Mara, incepind cu Engels, au subliniat 
marile dificultăți pe care le prezintă descifrarea şi transcrierea 
manuscriselor sale. Este prima dată că în tara noastră se încearcă 
publicarea unor manuscrise inedite ale lui Mara. Unele soluții 
adoptate de noi pot fi, eventual, interpretate st altfel. Astfel, 
din cauza contractiunit scrisului lui Marx, este uneori gren de 


6 


stabilit dacă trebuie sá citim: suzeraineté sau souveraineté, 
Roumains sau Roumans, Am respectat și șteraăturile și 
corectärile lui Marx, punind între paranteze ascutite cuvintele 
şterse de el, Cuvintele descifrate nesigur sînt urmate de [*]. 
Parantezele rotunde apariin lui Marx. Pentru textul care n-a 
putut fi descifrat am utilizat punctele de suspensie între paran- 
teze drepte [...]. 

Textul original al lui Marx l-am însotit de o versiune 
română menită să usureze întelegerea sa. Am făcut-o, pentru 
primele trei manuscrise, folosindu-ne de lucrarea lui Regnault, 
pentru completarea sensului frazelor eliptice ort pentru a face 
inteligibilă trecerea prea bruscă de la o idee la alta, 

Pasajele din însemnările sale pe care, la o nouă lectură 
le-a considerat, probabil, importante si pe care poate le-a si uti- 
lizat, Mara le-a subliniat cu creionul ori le-a marcat cu o linie 
verticală pe marginea rândurilor. Noi am reprodus aceste semne, 
fiindcă le-am considerat ca un indiciu pentru intentia lui Marx 
de a le utiliza în lucrările sau articolele pe care le plănuia. 

Aceste manuscrise, înregistrate in inventarul Arhivei Mars- 
Engels, ne-au fost semnalate de Dl. Stanislas Schwann, profesor la 
Szczecin (Polonia), care a jdeut de asemenea si prima încercare 
de transeriere. 

Dar noi datorăm amabilității Domnului profesor Dr. A.J.C. 
Rite», directorul Institutului, faptul de a fi putul duce la bun 
efirsit descifrarea foarte anevoioasă a acestor texte şi de a fi ob- 
tinut autorizatia de a le publica. Dl. profesor Riiter nu ne-a 
procurat numai excelente reproduceri fotografice, dar ne-a îngă- 
dust ca, la colationarea textului imprimat cu manuscrisul autograf, 
să beneficiem de experienta şi solicitudinea amabilă a colabora- 
torilor săi Dnii P. Nyhoff şi Dr. D. Schuster. Prof. Dr. G. Zane 
şi Dr. Cornelia Bodea ne-au fost de mare ajutor atât la stabi- 
lirea şi traducerea textului lui Mara, cit si la intoemirea Intro- 
ducerii si a notelor. Noi sîntem fericiți că le putem aduce aici 
tuturor încredințarea publică a viei noastre recunostinte. 

Acad. prof. A. OTETEA 


INTRODUCERE 


K. Marx si Fr. Engels au arătat un interes deosebit pentru 
poporul român, fiindcă lupta sa pentru unitate si independență 
se încadra în mişcarea europeană de emancipare a popoarelor 
oprimate, ca un caz special al problemei generale a revoluției 
europene. Aga se explică faptul că Marx si Engels au consacrat. 
problemei româneşti numeroase coloane în articolele lor politice. 
Do asemenea, formele de asuprire si exploatare la care a fost 
supus poporul român, ca de altfel si cel polon, Lan permis 
lui Marx 84 dovedească, că relațiile patriarhale dintre stăpinii 
feudali si obstile țărănești au dus la uzurparea proprietăţii 
ţărăneşti si la iobăgie pe cale pur economică. 

Întemeietorii rocialismului ştiinţifice an desfăşurat tot- 
deanna. o intensă activitate publicistică, care le-a permis să-și 
ráspindeascá ideile şi care uneori a fost aproape nnicul mijloc 
de existent’ pentru Marx. În vederea redactării studiilor si 
articolelor lor, Marx si Engels au strîns un vast material do- 
cumentar ce dovedeşte grija eu care se informau asupra tuturor 
problemelor abordate de ci. 

Astie), pentru problema românească Marx a cules infor- 
matii din diferite publicaţii contemporane, atit cărţi, cit şi 
articole din presă. 


Tzvorul principal de care s-u folosit Marx îl constituie 
cartes lui Elias Regnault, Histoire politique et sociale des Prin- 
cipautés Danubiennes?, publicată. la Paris în timpul războiului 
Crimeei. Seopul si orientarea acestei cărți sint strîns legate 
de evenimentele contemporane gi de propagauda emigra- 
tiei româneşti. 

Faptul că Marx a revenit în mai multe rînduri asupra lu- 
crării lui Regnault dovedeşte că materialul pe care-l conţine l-a 
interesat în chip deosebit. În fond lucrarea istoricului francez 
este o prelucrare a unor scrieri româneşti, apărute la mijlocul 
veacului trecut, datorate mai ales lui N. Bălcescu, Ion Ghica 
si Eliade Rădulescu 2. 

Lucrările acestor scriitori au oferit lui Regnault un ma- 
terial documentar bogat si variat gi, în parte, prin modul 
cum au tratat ei materialul documentar si au apreciat eveni- 
mentele, au determinat însăși orientarea lucrării istoricului 
francez. N. Bălcescu ? i-a procurat întreaga parie privitoare la 
formarea si evoluția formelor de propietate funciară, la re- 
latiile dintre boieri si țărani, dar mai ales întregul material 
privitor la regimul agrar instituit de Regulamentul organic 


1 Elias Regnault (1803 --1868) s-a născut în Anglia, din dată frances şi 
mană engleză. Istoric al fui Napoleon I, al guvernului provizoriu din 1848, al 
Angliei și al Irlandei, biograf al lui O'Connel, traducător al lui Carlyle, redactor al 
ziarului ,,L’Avenir nalional”, el a reprezentat. ideile de libertate şi democrație 
burgheză. Incepind din 1848, s-a ocupat de poporul român, a cules informații 
şi în 1855 a publicat /storia politică și socială a Principatelor dunărene, din 
care se degajeazá concluzia că singura soluție a chestiunii Orientului era 
independenta popoarelor ¢resline ale Turciei europene și Unirea Principatelor 
Române. 

3 IN. Bálecseu], Question économique des Principautés Danubiennes, 1850 ; 
jon Eliade Radulescu, Le protectorat du Czar, ou la Roumunie el la Russie, Ruuveauz 
documents sur la situation européenne, Paris, 1850 ; de acclasi, Mémoire sur l'histoire 
de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, 
Paris, 1851; şi [ion Ghica], Dernière occupation des Principuutés Danubiennes 
par la Russie, apărută sub pseudonimul G. Chainoi, Paris, 1853. 

8 Nicolae Bălcescu (1819—1852), istoric şi economist, democrat revolu ionar, 
unul dintre conducätorii Revoluţiei din 1848. În scrierile sale şi în acţiunea poli- 
tică, a luptat pentru desfiinţarea gerbici, pentru împroprietărirea țăranilor, pentru 
reforme democratice, pentru organizarea unci acțiuni comune cu alte popoare 
asuprite impolriva contrarevolutiei, pentru unitatea şi independența poporului 
român. Operele sale cele mai importante sint: Question économique des Prin- 
cipaulés Danubiennes, Paris, 1850; Mersul revoluției in istoria Romárilor, Paris, 


10 


si la programul agrar al revoluţiei muntene din 1848, Eliade! 
i-a procurat materialul privitor la istoria culturală şi politică 
a perioadei imediat premergătoare revoluţiei din 1848, gi a 
pus la dispoziția sa datele necesare pentru cunoaşterea desfá- 
surärii revoluţiei. Ion Ghica? i-a oferit material cu caracter 
variat, economic, social şi politic, legat de evenimentele romá- 
nesti contemporane. Pentru istoria românilor din Transilvania 
și a revoluţiei românești din aceasta provincie (1848—1849), 
Regnault a folosit mai ales lucrarea lui A. Papiu-Ilarian : Istoria 
Românilor din Dacia superioară, t. I—II, Viena, 1851—1852. 

Pe lingă aceste lucrări de bază, Regnault a folosit serie- 
rile privitoare la Istoria Românilor si la problemele politice 
românești contemporane ale unor publicisti francezi, ca Félix 
Colson, IL. Desprez, J. H. A. Ubicini si mai ales J. A. Vaillant. 
Aceşti publicisti ori au fost în strinsá legătură cu intelee- 
tualitatea democrată românească, ori au locuit un timp în 
Principate. Astfel Colson a fost şi secretarul lui 1. Cimpineana, 
şeful boierimii liberale din Tara Românească, si a luat parte la 
evenimentele din anii 1838—1839. J. A. Vaillant a locuit 
un lung şir de ani în Bucuresti si a participat la mişcarea revo- 
lutiouarä din 1810, Ubicini a fost martor ocular al revoluţiei 
din 1848 în Tara Românească, a deţinut funcţia de secretar 
neoficial al guvernului provizoriu si a însoțit la Constantinopol 
deputätia română, trimisă să ceară Porții recunoaşterea regi- 
mukii revoluţionar. După 1848 a menţinut strînse legături 
cu revoluționarii români, exilați, ca A. G. Golescu, iar după 
1849 cu democratul revoluționar N. Bălceseu. H. Desprez 


1850; Istoria românilor sub Mihai Viteazul, publicală după moarlea sa, la 
Bucureşti, in 1878. El a fondat impreună cu A. Tr. Laurian revisla „Magazin 
istoric penlru Dacia”. 

2 Jon Eliade Rădulescu (1802—1872), scriitor, publicist. sprijinitor al tea- 
(rului si al învățămîntului superior. În 1818, ca membru al guvernului provizoriu 
şi al locotenentei donmesti, a adoptat o poziție moderată, 

2 Jon Ghica (18t6—1897), economist, protagonist al liberului schimb in 
Romania, scriitor de talent care a lăsat memorii remarcabile, A fost unul din șefii 
revoluționari de la 1848 și reprezentantul Țării Românești la Constantinopol. 
A fost, timp de 10 ani, ministru plenipotenţiar la Londra, de mai multe ori pre- 
gcdinte de consiliu, membru și preşedinte al Academiei Romane. 


11 


se imprietenise cu N. Bălcescu inainte de revoluție si a fost 
unul dintre propagatorii inflicdrati ai ideii de unitate nationali 
a românilor. 

Pe lingă aceste scrieri, Regnault a mai folosit si alte iz- 
voare, ca de exemplu unele descrieri de călătorie despre ţările 
române, precum si presa străină contemporană privind pro- 
hlemele româneşti. 

Folosind lucrarea lui Elias Regnault, K. Marx a prelu- 
crat de fapt lucrările româneşti citate mai sus san pe acelea 
elaborate de francezi snb inflneuta directă a izvoarelor româ- 
nesti. Astfel în extrasele mi Marx, pe lîngă materialul istoric.. 
regăsim unele idei generale gi formulări din aceste izvoare, Dar 
Marx a ales ai interpretat acest materjal în mod științific, de pe 
pozițiile materialismolui dialectic. Regnault se situase pe poziţia 
burgheziei liberale franceze care combiitea echilibrul european, 
în forma în care a fost stabilit prin tratatele de la Viena. Fl 
sustinea, de exemplu, războiul împotriva Rusiei, nu pentru a 
distruge tarismul, ci pentru a-l slăbi si, în consecință, pentru 
a-i stăvili forţa de expansiune, care amenința interesele burghe- 
ziei franceze in Orientul apropiat. Regnault înțelege însă că un 
nou echilibru european care ar căuta să menţină Imperiul 
otoman nu mai este posibil. De aceca el sustine dreptul na- 
tinnilor la autodeterminare şi, ca utare, sprijină dreptul la 
independenţă a popoarelor crestine din Turcia europeană si, în 
special, a poporului român. Acceptind premisa că Imperiul 
ture, chiar victorios, nu mai poate servi ca tampon între ext 
şi vest, Regnault sustine crearea unui stat unitar român, ca 
unul din elementele viitorului echilibru european, si nu ascunde 
rolul economic și politie care, după calculele burgheziei fran- 
ceze, ar reveni statului român. 

În fond, autorul francez ia poziție împotriva revoluţiei ea 
mijloc de eliberare a popoarelor asuprite. „Ar fi mai bine — 
spune el — ca regenerarea popoarelor sá se facă cu ajutorul 
guvernelor decit cu arma Revoluţiei”. Marx a tratat toale 


12 


problemele si, în consecinfá. a analizat materialul istorie 
concret, extras din Regnault, din punctul de vedere al mișcării 
generale a revoluției europene. 

Modul în care Marx a tratat materialul cărții Ini Re- 
gnault arată clar ce anume l-a intercsat. Marx reproduce uneori 
fraze întregi, alteori concentrează într-o propoziție scurtă mu- 
meroase pagini; lungi digresiuni şi parti aneedotice sînt lăsate 
complet de o parte. Marx refine datele care îi puteau servi 
ca material docnmentar sau referinţe peniru tezele sale, 
despre politica de expansiune si cotropire a marilor puteri, 
în special politica externă a ţarismului si rolul său contra- 
revolutionar, imposibilitatea supravietuirii Imperiului otoman 
putred, precum si drepturile Principatelor în raporturile lor 
cu Turcia si cu Rusia țaristă, formele de exploatare a fără- 
nimii în condiţiile regimului feudal românesc, mișcările revolu- 
tionare din Principate din 1821, 1848 si din Transilvania, 
1848 —1849, rolul progresist al mișcării culturale din Principate şi 
Transilvania, asuprirea populatiei româneşti din Transilvania de 
către magnații maghiari si diferite evenimente dintre 1819 —1855. 

Intervenţiile Ini Marx reflectă cu tărie pozitia sa fată de eve- 
nimente şi oameni. Încercarea boierilor din Tara Románcascá 
(28—29 iunie 1848), de a pune din nou mina pe guvern şi de a 
se deda la acte de represiune, e calificată de „reacțiune 
insolentt, de o cruzime laşă”. Pentire interventia pe lingă 
Bibescu Vodă de a se pune el în fruntea revoluției, Eliade gi 
Magheru an fost aspru judecați de Marx. Comisarul ture Fuad 
Paşa, care primise rolul umilitor de organ executiv al comi- 
sarnlui rus dir Tara Românească, Duhamel, este stigmatizat : 
„măgarul de Fuad”. Sperantele conducătorilor revoluției din 
Tara Românească în guvernul provizoriu frances sint tronizate 
de Mars ca „încredere neghioată în Franța republicană”. Com- 
portarea trupelor turceşti si atitudinea generalului Duhamel, 
la 13/25 septembrie (Deulul Spirei) sînt caracterizate sumar, 
dar perfect corespunzător situaţiei : „brutala cruzime o tur- 
cilor, infamiile turcilor (Duhamel in spatele masacrelor)”. 


Marx reține si scoate în evidență formulárile lui Regnault, 
atunci cînd sînt frapante şi indreptátite. Astfel, in legă- 
tură cu uciderea lui T. Vladimirescu, conducătorul mişcării 
revoluționare din 1821, omorît din ordinul dui Alexandru Ipsi- 
lanti, Marx adoptă verdictul lui Regnault : „asasinat mârşav”, 
Uneori, un singur cuvint inserat in formularea adoptată este 
revelator pentru poziţia lui Marx. De pildă, în fraza în care 
Regnauli rezumă rolul poporului român în revoluția din 1848, 
el adaugă. cuvintele de fárani pentru a preciza locul ţărănimii 
în revoluția burgheză: „Pe Câmpia de la fslaz, poporul de 
țărani inaugurează revolutia, la Bucureşti o salvează, în tabăra 
lui Traian, numai el nu-şi pierde nădejdea”. 

Materialul istorie reținut din cartea lui Regnault, felul 
în care e rezumat textul, concluziile trase, exprimă netiiga- 
duit în problemele generale punctul de vedere al lui Marx. 
Dar ceea ce confirmă pe deplin această constatare este faptul 
că el şi-a însușit; acest material şi l-a folosit în articolele sale 
politice si în cea mui de seamă operă a sa, Capitalul. Marx 
face analiza problemelor contemporane sau a formelor de exploa- 
tare în societăţile precapitaliste, după cum se ştie, din punctul de 
vedere „al perspectivelor de continuă dezvoltare a mişcării munci- 
toresti, a mişcării democrat revoluționare şi de eliberare nutionald, 
din punctul de vedere al intereselor revoluției” 1. 

Indicarea, chiar sumará, a unora dintre materialele isto- 
rice, care se găsesc în textele pe care le editám, şi care se 
regă seste apoi in serierile publicate ale Ini Marx, poate defini şi 
mai precis semnificaţia şi însemnătatea acestor manuscrise. 

Cartea Jui Regnault conţine o expunere asupra condițiilor 
în care s-a format la noi marea proprietate si asupra evoluţiei 
relațiilor agrare în Principatele Române. E. Regnault se opreşte 
în special asupra regimului agrar institnit de Regulamentul 
organic. În realitate nu este vorba de o cercetare personală a 
sa; toată această parte este preluată din studiul lui N. Bălcescu 
publicat la Paris, sub titlul Question économique, fără ca autorul 


1 Marx-Engels, Opere, vol. 10, Bucureşti, Ed, politică, 1961, p. VIL 


14 


francez să redea udincimea analizei pe care a făcut-o Bălcescu 
şi mai ales fără să stáruie asupru relaţiilor de exploatare şi 
asupra: luptei de clasă pe care au generat-o aceste relații. 

Marx a rezumat în două rînduri, pe larg, această parte 
din lucrarea istoricului francez. Întreg materialul reținut si apro- 
fundat i-a servit pentru ilustrarea tezei formulate în Secţia 
IJI, cap. VIII, par. 2, din vol. I al Capitalului gi anume: 
vn Pretutindeni unde o parte a societăţii deține monopolul mijloa- 
celor de producție, muncitorul, liber sau neliber, trebuie să adauge 
timpului de muncă necesar pentru propria sa întreţinere un surplus 
de timp de muncă pentru a produce mijloacele de subzistență pen- 
tru proprietarul mijloacelor de producție, indiferent dacă acest 
proprietar este nobil atenian, teocrat etrusc, civis romanus, baron 
normand, proprietar de sclavi american, boier valah, land-lord 
modern, sau capitalist”, 

Materialul istoric din Regnault — respectiv din N. Băl- 
cescu — i-a folosit lui Marx pentru a exemplifica şi teza că în 
condiţiile descompunerii economiei feudale, supramunca posedă 
o formă de sine stătătoare, palpabilă, ea fiind separată de 
manca necesară, în spaţiu. N. Bălcescu analizind raportul din- 
tre serbie gi clack a conchis că ,,gerbia a fost o consecință a 
sistemului de exploatare prin clacá; (serbia) apare în istorie 
în acelasi timp cu claca sau vine imediat după aceasta”, Marx 
a generalizat şi a precizat această teză în pasajul următor : 
„În Principalele Dunărene claca era legată de rente în natură 
si de alte accesorti ale serbiei; ea forma însă tributul principal 
datorat clasei stápinitoare, Oriunde aceasta era situația, munca de 
clacá rezulta rareori din starea de serbie; dimpotrivă, de cele 
mai multe ori starea de şerbie rezulta din munca de clacă”, 

Materialu] documentar pe care Marx la cules din Re- 
gnault i-a permis sá caracterizeze Regulamentul organie ca pe 
un „Cod al elácit”, cod promulgat de către Kisselev, dar dictat 
de boierii români si totodată ca pe o „expresie pozitivă a goanei 
după supramuncd, goană pe care fiecare paragraf o legali- 
zează”, Poziţia lui Marx faţă. de Regulamentul organic, în cele 


15 


donn extrase din Regnault, este aceeaşi ca în lucrările sale tt- 
părite. 

Manuserisul B 85 este, după cum am arătat, incom- 
plet. Partea. care lipseşte cuprinde desigur conspectarea pri- 
melor 91 de pagini, poate şi introducerea cărții lni Regnault. 
În această parte, ea si în restu! lucrării, Marx a găsit material 
istorie concret privitor la originen şerhiei în Principatele române, 
pentru a esemplifica teza asupra căilor de constituire a yer- 
biet, cum o dovedeşte scrisoarea sa către Engels, din 30 ortom- 
brie 1856. În această scrisoare, atrigind atenţia lui Engels 
asupra lucrării lui Ludwig Mieroslawski : De la nationalité polo- 
nuise duns l'équilibre européen, Paris, 1856, Mars subliniază 
condiţiile şi forma în care, in Polonia, tárábimea a căzut în 
stare de servitute prin uzurparea dreptului de stápinire de 
către coroană, aristocrație ete. şi prin transformarea treptată 
a țăranilor liberi care formau ordinul ecvestru, clasa miilo- 
cie țărănească, într-un lumpenproletariat al aristocrației, şi 
adaugă : „O soartă osemdndtoare Ta avut] domininm 3 
tăranul populatiei romanice din Moldova si Tara Românească 
ete. Acest fel de dezvollare este interesant pentru că explica ori- 
ginea serbiei pe cale pur economică, fără veriga intermediară 
a cuceririi si a dualismului de rasă” 1, Materialul din El. Re- 
gnault este preluat, după cum am spus, din N. Bălcescu, Ques- 
tion économique, în care teza uzurpării proprietății ţărăneşti 
de către marea proprietate şi teza aservirii prin interme- 
diul clăcii sint teze principale. 

La sfirsitul manuscrisului nr. B 91 se află adăugată o sta- 
tisticá a populației româneşti, în total si repartizată pe provincii. 
Această statistică provine tot din Elias Regnault (Prefuce, p. VI). 
Prin această statistică -- care indica cifra globală a poporului 
român la 7 767 000 locuitori — Regnault işi propunea sá do- 
vedeascá însemnătatea poporului român si puterea lui de re- 


1 Karl Marx, Friedrich Engels, Briefwechsel, 1831— 1866, vol. IL Berlin, 
1949, p. 193. 


16 


zistentá în cursul unei existente atit. de zbuciumate si, natural, 
folosul pe care l-ar putea aduce statelor occidentale. „Momentul 
a sosit de a întări această naționalitate şi de a-i asigura viitorul 
prin concursul energic al puterilor occidentale”. Concursul ar 
fi trebuit, în concepţia autorului francez, să asigure în primă 
fază eliberarea. poporului român. Din corespondența Marx- 
Engels stim că trei articole referitoare la Principatele române 
şi trimise de Marx ziarului New York Daily Tribune n-au fost 
publicate. Din scrisoarea Ini Mars către Engels din 30 octombrie 
1856 cunoaştem şi motivele pentru care unul din cele trei ar- 
ticole asupra Principatelor române n-a fost publicat. Pe ma- 
nuscrisul acestui articol, contele Gurowski — publicist polon, in 
solda ambasadei ţariste din Washington — avînd a se pronunţa 
asupra conținutului articolului, a pus următoarea notă margi- 
nală : „Tous ces chiffres sont exagérés pour faire mousser l'idée 
de nationalité romaine. Ils sont démentis par les faiis, l'histoire 
et la logique”1, Y probabil că „tous ces chiffres”? sint toc- 
mai cifrele demografice din manuscrisul B 91 si pe care 
Marx le-a reţinut pentru à susţine, cu sprijinul lor, dreptul 
poporului român la un stat unitar, după cum, invocind 
capitulaţiile, a susținut dreptul istoric la independentă a 
Prineipatelor. 

Această intervenţie a lu: Gurowski explică de ce re- 
dacția ziarului american a refuzat să publice articolul lui 
Marx si l-a înapoiat autorului. 

Marx si Ingels au considerat Imperiul otoman ca cea 
mai mare picdică în calea progresului istorie al popoarelor supuse 
dominației lui şi de aceea au combătut prineipiul echilibrului 
european gi a] integrității Imperiului otoman. Bi au susținut 
mișcarea de eliberare a acestor popoare, fiindcă lupta lor 
se încadra în mişcarea revolultivnará generală care tindea sá 
răstoarne Imperiul otoman, una din puterile contrarevolufionare 
ale Europei. „Solutionarea problemei turce, ea si aceea a altor 


1 Karl Marx, Friedrich Engels, Briefwechsel, p, 194. 


2 — o, 5223 37 


probleme mari, va reveni revolutiei europene. Si nu facem nici- 
decum o declarație prezumtioasd afirmând că această problemă, 
în aparenţă străină, ţine pe drept cuvînt de sfera acestei mari 
mişcări. Începînd din 1789, hotarele revoluţiei înaintează ne- 
încetat. Ultimele ei avanposturi au fost Varsovia, Debrețin si 
Bucureşti ; avanposturile viitoarei revoluţii trebuie să fie Peters- 
burgul si Constantinopolul. Acestea sînt cele două puncte vul- 
nerabile in care trebuie atacat colosul antirevolutionar rus” +.. 

Manuscrisul B 63 conţine, în prima lui parte, un material 
privitor la capitulatii, reproducind textul ,,capitulatiei” din 
1393 gi mentionind ,,capitulatia” din 1513. Urmează apoi o ver- 
siune a tratatului lui Petru 1 cu Dimitrie Cantemir. Manuscrisul. 
conține de asemenea referințe privind instituirea ,,dezas- 
truosului” regim tureo-fanariot, situaţia Principatelor dună- 
rene, de la pacea de la Kuciuk-Kainargi pînă la tratatul de la 
Adrianopol, epoca regulamentarä (1831—1848), revoluţia din 
1848, precum si importanța exportului englez de textile. 

Problema ,,capitulatiilor”, pe care contemporanii lui Marx 
le considerau ca autentice, gi în special problema; valabilitátii 
lor ca surse juridice ale relaţiilor dintre Principate şi Poartă 
este tratată de Marx într-un articol din New York Daily 
Tribune. Articolul a fost redactat la 4 iulie 18542, deci 
ulterior datei pe care o poartă manuscrisul B 63. 

Marx a invocat capitulatiile pentru a sprijini dreptul po- 
porului român la independență. Combátind convenţia turco- 
austriacă din 14 iunie 1854, prin care Turcia recunoștea pre- 
tentiile Austriei de a ocupa Principatele, Marx declara că 
„prin această convenţie, turcii au sdvirsit, astfel ca şi rușii odi- 
nioará, o încălcare flagrantă a drepturilor poporului român”, 
care se bazează pe capitulatiile din 1393, 1460 si 1513. El sus- 
tine că aceste capitulatii „continuă să fie şi azi în vigoare, întrucît 
n-au fost anulate prin nici un fel de tratat ulterior”, că ,,Prin- 
cipatele dunărene sînt două state suverane sub suzeranitatea 

1 Marx-Engels, Opere, vol. 9, Bucuresti, Ed. politică, 1959, p. 36. 


2 Publicat în nr. 4134 din 19 iulie 1854. 
? 


18 


Porții, căreia îi plătesc tribut, însă cu conditia ca Poarta să le 
apere de toți duşmanii din afară, oricare ar fi ei, si totodată să 
nu se amestece in treburile lor interne” 1. Mai mult, Marx susține 
că turcii, cálcind aceste capitulatii prin încheierea convenției cu 
Austria, şi-au pierdut dreptul la suzeranitatea asupra Principa- 
telor. Această concluzie juridică formulată de el susţinea o teză 
care corespundea perfect intereselor vitale ale poporului român. 

Readucind pe plan international problema poziţiei Prin- 
cipatelor române din punct de vedere al relaţiilor internaţionale 
fi mai ales de drept public cu Imperiul otoman, Marx a susti- 
nut lupta revoluţionară a poporului român pentra independenţa 
naţională. Capitulațiile au fost invocate încă din secolul al 
XVIII-lea ; o amploare şi o importanţă politică deosebită le-a 
conferit revoluţia din 1848 2, făcindu-le să fie acceptate de Poartă 
ca acte internationale în vigoare. Teza valabilitätii acestor 
eapitulatii este reluată în publicistica emigrației 3. Dar Marx 
i-a dat o autoritate pe plan international. El a tras concluzia 
pe cure revoluționarii români de la 1848 nu au avut curajul 
sá o tragă, si anume că o dată aceste capitulaţii călcate de 
Turcia, Principatele române deveneau de drept suverane, 
libere de orice obligaţii față de Turcia. Contestind legitimi- 
tatea pretențiilor turceşti asupra Principatelor, Marx aducea 
un sprijin de mare valoare în lupta pentru independență a 
poporului nostru. Cum se vede, concordanța punctului de 
vedere între extrasele lui Marx si lucrările lui tipărite este 
deplină. Ea conferă acestor extrase un interes deosebit. 

Marx şi Engels nu s-au ridicat numai împotriva suzera- 
nitátii Porții, ci si împotriva pretențiilor Austriei si Rusiei de 


1 Marx-Engels, Opere, vol. 10, p. 328—329. 

2 ,,Tratatul” din 1393 l-a publicat intlia oară la începutul veacului al 
XIX-lea D. Fotino, după niște pretinse copii ale banului Ion Văcărescu, capilu- 
latiile din 1393 şi 1460, le publicaserá gi autori străini, Wilkinson in 1820, Colson 
în 1839, iar la noi în țară G. Rucáreanu in 1842. Dar o amploare si o importanţă 
politică deosebită le-a conferit, în mișcarea din 1848, articolul lui N. Bălcescu 3 
„Drepturile românilor către Înalta Poartă. 

3 Memoire justificatif de la révolution roumaine, Paris, 1849; G. Chainoi 
D. Ghica], Dernière occupation, 1853; etc. 


19 


a dispune de soarta poporului român. Împotriva dominatie i 
acestora, Marx si Engels au invocat dreptul popoarelor la au- 
todeterminare. 

E > Pentru o dreaptă apreciere a convenției austro-turcest i 
de la 14 iunie 1854 „trebuie să ținem seama, seria Marx, de doi 
factori: de relaţiile dintre Austria şi Turcia și de atitudinea pe care 
o are poporul român față de Turcia si Austria sau faţă de alte 
puteri străine; oricât ar părea de ciudat, acesi din urmă factor a 
fost complet ignoral de opinia publică europeană, care se nflă în 
întregime sub influenta diplomaților” À. 

Manuscrisul B 85 conține o largă prezentare a evenimen- 
telor revoluționare de la 1848 din cele trei tari române — Tara 
Românească, Moldova şi Transilvania — ceea ce arată interesul 
pe care revoluţia din aceste tari l-a avut pentru Marx. Ceca 
ce trebuie subliniat şi de data aceasta este că Marx nu 
extrage din Regnault orice fapte, ei numai pe acelea care 
se încadrau în mersul revoluției generale. Din acest punct de 
vedere, Marx condamnă forțele contrarevolutionare, clasele 
dominante din cele trei ţări române şi pe revoluționarii 
care, în momentele decisive, s-au dovedit lipsiţi de discernă- 
mint, iniţiativă şi curaj. 

Marx insistă îndeosebi asupra românilor din Transilva- 
nia: subliniază atitudinea sovinä a conducătorilor revoluţiei 
maghiare, care pretindeau să întemeieze pe ruina celorlalte 
naționalități ,,marea patrie ungară, puternica și viguroasă 
natiune maghiară”. 

În legătură cu revendicările ungurilor asupra Transilvaniei, 
Marx adoptă expresiile lui Regnault. El redă astfel textul refe- 
ritor la pozita lui Kossuth : ,,18 martie 1848; Kossuth declară in 
Dietă că Ungaria nu-și datorește existența decât nobilimii. Nobilul 
este mayhiarul. Numai nobilul are să conducă națiunea”. Marx 
consemnează insultele aduse veacuri de-a rîndul poporului român 
de către nobilii unguri, care-l considerau ca „plebe vagabondá”. 


1 Marx-Engels, Opere, vol. 10, p. 326. 


20 


El aratá in manuscrisul B. 85 că această atitudine a 
produs în rindul naționalităților o vie îngrijorare, care s-a 
manifestat prin întruniri în toate satele și printr-o agitaţie 
generală la ţară. 

Pe lîngă aceste manifestări ale unei puternice conştiinţe 
naționale, Marx a reţinut din istoria revoluţiei românilor din 
Transilvania caracterul ei popular, metodele de mobilizare şi 
de organizare a maselor ţărăneşti, programul ei burghezo- 
democratic. De exemplu : hotărîrea luată în casa lui Avram 
Iancu de a se convoca la Blaj, pentru ziua de 30 aprilie, o adu- 
nare numită în actele oficiale maghiare Adunarea plebei con- 
tribuabile, care a pregătit Adunarea generală de la 15 mai; 
actul de convocare redactat de Aron Pumnul şi răspindit de 
tineret ` adunări la sate pe care intervenţia armatei nu le poate 
împiedica. Profesorii Bărnuţiu, Barițiu, Cipariu, Laurian pre- 
gătesc programul; punctele esenţiale ale programului ; inițiativa 
mişcării în mîinile unor intelectuali strîns legaţi de popor. Marx 
notează că Avram Jancu a coborit din munți cu ţăranii. 

Marx consemnează de asemenea în manuscrisul B. 85 că 
Dieta Transilvaniei, în care românii nu erau reprezentaţi decit 
prin doi deputaţi, a votat, la 29 mai, unirea Transilvaniei cu 
Ungaria, fără sá ţină seamă de voinţa “poporului român. Marx 
notează violenta si arbitrarul autorităţilor maghiare : ,,spin- 
curátori si tepe, eu drapele maghiare şi cu inscriptia unire sau 
moarte”, ciocniri singeroase între populaţiile celor două nea- 
muri ; arestarea lui Bărnuţiu şi Laurian, ceea ce a mărit indir- 
jirea poporului român. 

El redă, în continuare, protestele românilor din Transil- 
vania fată de Dieta generală convocată la Pesta. Refuzind să 
ia parte în Dietă, românii convoacă o nouă Adunare la Orlat. 
(lingă Sibiu), sediul primului regiment grăniceresc, care face 
cauză comună cu poporul. Adunarea declară că nu recunoaşte 
guvernul Kossuth gi se adresează direct cabinetului de la Viena, 
Al doilea regiment grăniceresc de la Násánd se declară de aseme- 
nea pentru comitetul national. Deputaţii români din Banat si din 


21 


Partium, care formaserá in Dieta de la Pesta un grup de 
opoziţie sub conducerea lui Eftimie Murgu, au protestat de 
asemenea împotriva încorporării Transilvaniei in Ungaria. 

Marx şi Engels au urmărit şi miscarea revoluţionară din 
1848 din Principatele române de la începutul ei. Înainte 
de apariția cărţii lui Regnault, Marx scria, in martie 1853: 
„Spiritul revoluționar a pătruns si în aceste Principale, aga 
cum a dovedit-o revoluția din 1848” 1. 

Amploarea extraselor cuprinse în manuscrisul B. 85 relativ 
la mișcarea din 1848, consideratiile si aprecierile pe care le face 
asupra evenimentelor si asupra conducătorilor, arată că Marx, 
care situase poporul român în lagărul popoarelor revoluționare, 
se interesa îndeaproape de aspectele specifice ale evenimentelor 
care se desfăşurau în sud-estul Europei. El constată impor- 
tanta inegală a mişcării revoluţionare din cele două principate ; 
recunoaste caracterul limitat al mișcării din Moldova şi amploa- 
rea pe care a avut-o revoluția în Tara Românească, unde ea 
„4 fost mai importantă din toate punctele de vedere”. Admitind 
importanţa revoluţiei din Tara Românească, Marx a reţinut 
din Regnault aspectele esențiale ale evenimentelor premergá- 
toare revoluţiei, rolul partidului naţional, caracterul progra- 
mului, cu o parte ,nefrancezd”” — adică de inspiraţie locală, 
izvoritá din revendicările specifice care tindeau la abolirea 
regimului feudal — acțiunea forțelor revoluționare si rolul ma- 
selor populare. El subliniază marile faze ale dezvoltării revo- 
lutiei si caracterizeazá plastic momentele principale. Astfel, 
episodul adunării de la Islaz unde s-a lansat la 9 iunie progra- 
mul revoluţiei, îi oferă ocazia de a analiza acest program si 
de a distinge revendicările specific româneşti de cele „franceze — 
adică de acelea care se găsese în toate programele liberale de 
la Revoluţia din 1789 (libertate, egalitate, guvern responsabil 
în fata unei adunări legislative ete.). 


1 New York Daily Tribune nr. 3736 din 7 aprilie 1853, Marx-Engels, Opere, 
vol. 9, p. 9. 


22 


Din extrasele fácute asupra acestor evenimente rezultá 
cà Marx considera poporul român ca un popor copt” pen- 
tru revoluţie, ca un popor hotărît să schimbe în întregime 
vechiul sistem şi să. se organizeze după modelul popoarelor 
civilizate, adică hotărît să lichideze prin revoluţie feudalismul 
și să se angajeze pe drumul capitalismului. Mişcarea de eman- 
cipare socială şi de eliberare națională a românilor se integra 
astfel în curentul revoluționar al întregii Europe. 

În consecință, manuscrisele de faţă, prin conţinutul lor, gi 
confruntate pe de o parte cu izvoarele lor, iar pe de altă parte 
cu corespondența, articolele politice gi lucrările capitale ale 
lui Marx, indreptatesc concluzia că ele exprimă, în problemele 
generale la care se referă, poziția lui Marx. 

Astfel, aceste manuscrise aduc o nouă mărturie cu privire 
la interesul manifestat de Marx pentru poporul român şi la 
sprijinul pe care l-a acordat mişcării româneşti de eman- 
cipare socială, politică şi naţională. 

Acad. prof. A. OTETEA, 
Prof. dr. G. ZANE 


INSEMNÁRILE LUI K. MARX 


Manuscrit B 85. 


Jsurprend Ghika 1, erdoleht ihn, s. Kopf einbalsamirt 
nch Constant. geschickt, dort clouée aux murs du Serail. (1777) 
Ausser ihm 14 andere Phanariotes in 1 siècle étranglés, aber 
à cause de leurs infidélités od. ihrer richesses. Türkei zauderte 
noch m.d. droit de consulat stipulé im traité de Kainardji ?; 
aber d. réclamations de Vienne, verbden m. denen v. Pe- 
tersburg ; musste nachgeben. 1782 etabliren sich d. consuls 
v. Russia u. Austria zu Bucharest u. Jassy : erhalten noch v.d. 
Turcs ein tain (subvention) proportionné à leur rang. Dsr 
tain payé en scutelnici, hommes de divers états, bouchers, 
boulangers, porteurs d’eau, tapissiers, carrossiers, maréchaux 
ferrants etc. qui doivent fournir la viande etc. On y ajoute des 
postusnici (des paysans étrangers bulgares, serbes, et transyl- 
vaniens établis dans le pays, d. scutelnici indigènes}, chargés 
d'approvisionner la maison consulaire de grains, de foin, de 
volaille, de beurre, de fromage etc. Ferner Erflg dsr con- 
suln : Valacbei u. Moldau zahlen künftig d. Pforte fixe rede- 
vances annuelles. d. erste 319.500 piastres, d. 2'* 252.944. 
Was d. Pforte weniger, bezog d. prince phanariote mehr. Misére 


27 


du paysan intolérable. D. Emigrations continuèrent, des 
milliers de paysans de la Valaquie se retirèrent dans les montagnes 
et siv tinrent cachés. 

1787: Catherine 3 bemächtigt sich d. Krim. Volk zu 
Constantinople zwingt d. Pforte zum Krieg. Hospodars / damals) : 
Ypsilanti in d. Moldau, Maurogeni in d. Wallackei. D. 
erste öffnet d. Russen d. Moldau. Maurogent dagegen, d. hort 
dss d. Oestreicher d. Sereth überschreiten wollen, entgegen 
(nur 7 Boyars m. ihm; <ggbr > d. Chefs d. grôssten Familien d. 
Phanariotes ou phanariotisés, als russ. Anhänger, relégués dans 
les îles de PArchipel, dans les couvents de la Bulgarie, 1”Albanie, 
et du mont Athos), schlägt d. Oestreicher. D. eapitan-pacha 
zu Fokschani deh d. Russen, zu Martinesci deh d. Oestrhr 
geschlagen, repassa le Danube. Mauroge kámpft whd 6 months, 
bis gezwungen de se retirer à Pelinu dans la Bulgarie. Was 
kriegt er dt zum Lohn v. Const. ! Un capidji-bachi lui apporta 
un firman de mort. 

Pforte unterhdlt m. Oestreich. August 1791 Frieden v. 
Sistow; choses wie vor d. Krieg. Kaum d. Oestreicher weg 
aus d. Walachei, herein d. Russ. unter Souwaroff 4. Liefert 
d. Land d. incendie u. pillage: flammes d’Ibraila. 

29 Dec. 1791 paix de Jassy. Divan erkennt d. prise 
d. Krim an Russie, quelque temps avant la guerre, avait obtenu 
de la porte le droit de censure sur l’emploi des deniers publics 
en Moldo-Valaquie. 


VI. Les premiers développements de la Russie ont com- 
mencé vers la mort de L. XIV. 1792 Emile Gaudin5, consul 
de la république, à Bucharest. Unter d. Consulat von Napoleon 
übergaben, Ghika, ban v. Crajova, Preda Brancovano u. 
Charles Campiniano, grands boyars de la Valaquie, Catadji, 
Sturda u. Beldiman v. d. Moldau d. premier consul une adresse 
collective, worin sie assistance v. Fkch vlgen u. l’autorisation 
de se constituer en deux républiques 6. Bonaparte kümmert 
sich nicht drum. Mais la Russie profita de la lecon. Begriff, 


28 


dass es andere appui wanted than the venal souls of the phana- 
riotes. Her action on the Divan was irresistible. In 1802, she 
obtained an hathi-shérif ? intended proving to the Roumans that 
she was powerful for doing right, equally as for the wrong. This 
hathi-shérif (fixed) made the reign of the hospodars septennial. 
At the same time Russia caused to be nominated two hospo- 
dars of her own election, Mourousi and Ypsilanti. The same 
act ordained instead of the odious capitation a proportional 
tax, connected to the native boyars the care for schools, roads, 
hospitals, the right of providing conjointly with the hospodar 
forthe organisation and maintenance of a corps of troups, and «left 
them masters) allowed them to fixe themselves the number of tur- 
kish merchants to which the right of penetrating into the country 
was reserved. But she did take good care not to forget herself ; 
one of the articles acknowledged her right of surveillance (as 
to the integrity of the privileges granted to the principalities.) 
The surveillance remplaced the remonstrance : It was a great step 
forward. The archiepiscopal siège of Moldavia being vacanted, 
two competitors presented themselves : the one was a Greek, 
the other a Rouman. It was the latter who obtained the support 
of Russia and got elected. Finally, attentive to the complaints 
raised against the Phanariotes, she used with éclat her right of 
censure and obliged the hospodars to establish a financial 
réglement (budget.) On the request of Sebastiani 8, Nap. ambas- 
sador at Const. Mourousi and Ypsilanti are dismissed and sup- 
planted by Alexander Souzo ? and Charles Callimachi 19, both 
of them devoted to the French causes... War with the Porte... 
The Russian army of the Danube remporte sur le grand vizir, 
Hafis-Ismail-Pacha, des avantages considérables qui ramènent 
Morousi and Ypsilanti. General Michelson ! occupe Jassy and 
despatches to Bucharest, defended by 10.000 Tures, genera] Milo- 
radovitch 1? at the head of 6000 men. In arriving he finds his 
business done by the Roumans : they had spontaneously taken 
arms, driven away the Turks, and accouraient au devant des 
Russes, joyeux et pleins d'enthusiasme. Les dames de Bucharest 


29 


donnaient lexemple de Pentrainement and celebrated their 
heroes in festivals where reigned more gaiety than reserve. 

At that same epoch, when the Roumans abandoned themselves 
to a blind gratitude, the tzar at Tilsit begged for their terri- 
tory. But it was to near to Constantinopel, and Nap. would not 
deliver the key of the two continents. The treaty of Tilsit 
stipulated for the evacuation of Valachia and Moldavia; but the 
Tures could not occupy them til! the exchange of the ratifica- 
tions uf the future treaty of definitive peace between the 2 po- 
wers. This latter clause made the former illusory ; for Alexandre, 
anxious to prevent the Turkish occupation, knew how to keep 
his troupes in the principalities, without Napoleon heeding it. 

Conferenz zu Erfurt: Nap. gives his consentement to the 
annexation of the 2 principalities. Not long time afterwards, 
war between France and Russia. Alexander wanted his troups 
stationed at the Danube. Offered peace to the Turks who, chased 
from the principalities since 10 years, feld happy to have 
restored the 2 provinces, although losing one half of Moldavia. 
Traité du 28 Mai 1812, Porte (renonça) surrenders Bessara- 
bia. Turkey had no power to cede, what did not belong to her; 
for at no time had the ottomane* Porte been sovereign of the 
Rouman countries. The Porte herselí had avowed this, when 
pressed by the Poles, at Carlovitz, to cede the Moldo-Valachia, 
she answered that she did not believe herself entitled to make 
any cession of territory, as the capitulations were not giving 
her any right of Suzeraineté"*. 

With the Turk. gov. return of the Phanariotes, Charles Cali- 
machi in Moldavia, Jean Caradja in Valachia. With the Pha- 
nariotes the old exactions. By her treaties with Russia, the Porte 
had given up her right of fixing the price of the denrées, destined 
for the approvisionnement of Constant. But the abuse reintro- 
duces itself under a new form. The contract is concluded between 


* Marx a scris mai intti: Sublime. 
** În Regnault: ,,les capitulations ne lui donnant qu'un droit de 
suzeraineté” (p. 107). 


30 


the Hospodar and the Divan, and everything is delivered at the 
fourth part of its market price. Now, the market price, after the 
départ of the Russians, has fallen so low, that it is impossible 
for the peasant to live upon the product of his labour. Le pain is 
sold at 3 centimes le kilogramme, meat at 4, wool at 40 ete. 
On 1/4 of these prices the peasant had, in 1812, to deliver to 
the Porte 150.000* moutons, 3.000 horses, 150.000 kiles de blé, 
(kila —300 kilogrammes}. Besides, the scutelnici# had become so 
numerous, by the prodigality of titles which give a right to their 
possesion, that the (free) population subject to taxation were so 
scarce as to be inable to suffice for the payment of the impôt. 

Caradja attempted at reweding (removing) this mather 
by promulgating a law which classait en lude * de PEtat les scu- 
telnici qui n'appartenaient pas à la premiere classe des boyars. 
Boyaren kämpfen nun selbst pour le maintien de labus, 
those of Craiova se soulèvent, invoquent l’appui du pacha de 
Widdin, et contraignent Caradja ă revenir sur la seule bonne 
mesure eines Phanarioten. 

Sieg d. Czars. Dictirt auf d. Wiener Congress. Schlisst d. 
Türkei v. da aus. Whd ihrer lezten occupation in d. princip.. 
les Russes se sont soulevés ** ; d. spoliation u. occupation v. 
Bessarabien a dissipé toutes les illusions. Aussdem d. Russ. 
complice d. Phanarioten. ,,Mort aux Limondji” (Limonadiers) 
murmure le paysan au fond de sa tannière ; ebso d. peuple sur 
la place publique de Bucharest. 

Noch am End s. Hospodarats, bei d. Ankunft zu Bucharest 
eines capidji-bachi, flieht Caradja mit 1800*** Millionen Piaster 
nach Italien. So d. Thron vacant. 12 Oct. 1818 Versammlung d. 
Boyaren ; alle klagen laut ggen d. Phanariotes ; Petition an d. 
Sultan sie v. diesem Joch zu erlôsen. Russland, herrschd im Di- 
van, daggen. D. Pforte, auf seinen Antrieb, gibt d. 2 principautés, 


an Michael u. Alexandre Soutzo, complices dont elle était sûre. 
* În Regnault 250.000 (p. 107—108). 


** Ibidem: révélés (p. 109). 
*** Ibidem: „ll emportait dix-huit millions de piastres” (p. 109). 


37 


D. Association d. Hétairie, Befreiung d. Griechen par 
action commune des (peuples) populations slaves et helléniques. 
Russland s. Hand darin. D. meneurs nannten d. puissance direc- 
trice apy}; (Páme de P'association.) D. meneurs im Geheimniss. 
D. Adeptes in allen Lándern unbewusste Agenten d. Petersb. 
Hofes. La Russie — après le développement de l'association — en 
tenait tous les fils, en remuait tous les ressorts ; placée an centre 
des opérations, derrière des agents discrets, assez cachée pour 
désavouer en cas de mauvaise’aventure, assez engagée pour 
faire son profit du succès. Elle pouvait risquer quelques têtes 
comme des ballons d'essai. Jargon mystique. D. émissaires nann- 
ten sich apôtres. Toutes les jongleries des sociétés maçonniques. 
Bientôt, dans les coneiliabules, le Czar fut mis à la place de 
VPáoyr. F. d. Mehrzahl d. adeptes diess un surcroît d'es- 
pérance. 

1819 : Mehrzahl d. primats d. Moldau * Hetairisten ; im slben 
Jahr, d. primats des Iles vbden sich mit ihnen, firent rentrer 
leurs navires, et dans l’attente d’une prochaine commotion, 
suspendirent leurs spéculations commerciales. Graf Capo 
d'Istria 5, résidant à Corfu, avait le secret de la Russie; c'est 
vers cette puissance qu’il dirigeait les pensées et les espérances. 
Türken merkten was, reparirten d. Donaufestungen, grosse 
militärische Vorbereitungen. 1820 zu Kissenief, in Bessarabien. 
Alexander Ypsilanti 16, Maj.-Gén. dans les armées de la Russie 
(né au Phanar, en 1793 **, fils du hospodar qui, en 1806, s'était 
réfugié en Russie.) Pretext sr Ankunft zu Kissenief Besuch 
bei s. beau-père, Constantin Catacasi Y, gouverneur civil en 
Bessarabie. Bid prásentirt er sich als Chef bei d. Hetairisten, 
die hier anssásig, sendet orders u. émissaires zu d. entfern- 
teren. D. meneurs, qui avaient imaginé Vapy7, érigerent un 
simulacre de tróne militaire, sur lequel ils placerent Alexandre 
Ypsilanti, m. d. titre de commissaire du gouvernement général 18. 
Intriguen Ypsilanti's m. d. Mold.-Val. Le pays était plein de 


* de Regnault : ,,primats de la Morée” (p. 112). 
** În realitate : 1792. 


32 


Grecs et de Phanariotes déjà gagnés à la Russie. Einige indi- 
gènes auch (correspondiren m. ihm): Constantin Negri 15, 
Alexandre Filipesco 2, d. évêque v. Romnie-Vulcea. D. paysan, 
qui avait le plus souffert de Poecupation, il n’avait pour le 
Mouscal (Moscovite) que des paroles de haine. 

6 Mars 1821 Ypsilanti franchit le Pruth, escorté d'une 
centaine d'Albanais. Dslben Tag in Jassy im Palais d. Michel 
Soutzo. Dier empfángt ihn als hóte attendu. S. Bruder Nicolas 
Soutzo u. Schwager Jean Schinas schon v. Constant. ent- 
schlüpft in Odessa. Les Hantzeri u. Prince Caradja, Sohn 
d. alten Hosp. d. Valachei, ebflls, à l’aide d'un déguisement pris 
chez l’ambassadeur de Russie. Michel Soutzo u. Ypsilanti 
proclamation aux habitants, pour les rassurer; aux Grecs, 
pour les appeler aux armes. (L’affranchissement de Grèce 
blieb d. ostensible Zweck.) D. moldauischen Boyars u. peuple 
kalt. Dagegen enthousiasme des Grecs ; laufen unter d. bannière 
d. hétairie : auch Bulgaren, Serben, Albanesen. Chacun s’em- 
pressait autour du libérateur de la Grèce, et le consul russe 
allait chez Ypsilanti chercher des ordres ou prendre des instruc- 
tions. Seine proclamations furent lues publiquement à Odessa, 
aux applaudissements de tout le peuple. Aber d. moment mal 
choisi. Grad d. Congrès à Laybach, egen d. menées révolut. 
versammelt. D. Grec Cantacuzéne 24, dépéché par Ypsilanti 
vient à Laybach, demander à Alexandre ses ordres. Furieux 
de cette visite inopportune, Czar ordre ihm d. Stadt in 24 St. 
zu verlassen. Sagte ,,scherzend” zum Congrès : „C'est une bombe 
que les révolutionnaires nous lancent : mais elle n'éclatera 
pas”. Ankommend zu Fockshani, an d. Spitze v. 4.000 
Albanesen u. einigen 100 Sldten in Uniform, hórt Ypsilanti 
que le consul russe de Jassy venait, par ordre de son souverain, 
- de proclamer la haute réprobation dont l'insurrection était 
frappée; Ypsilanti s. Grads beraubt, aus d. Armeeliste ge- 
strichen. Dissimulation russe ! Cour de Peters. zeigt in Const. an 
sa résolution de faire garder leurs cantonnements aux troupes 
qui se trouvaient sur le Pruth, d’observer la plus stricte neutra- 


33 


lité dans les princip., enfin de maintenir les traités existants. 
D. Hetairisten in Bessarabien verjagt v. d. autorités d. sie 
encouragés à s'armer. Ces retours mensongers n'abusaient 
personne. Première victime du désaven d. Russie son com- 
plice Phanariote — Michel Soutzo. D. moldau. Boyars, conduits 
par le métropolitain Benjamin ??, se présentèrent chez lui et 
Pinviterent de partir. Ging 11 April ft nach Bessarabien. (Dsr 
slbe Michel Soutzo Frühling 1854 chef d. hétairistes zu Athen, 
lenkte v. da d. insurrection grecque.) 

Callimachi, ernannt an d. Stelle d. Alexander Soutzo, 
kiindigte d. arrivée prochaine snr lieutenants an; sie erwarteb 
v. einem Tag zum anderen; plôtzlich erfáhrt man d. Marsch 
d. Ypsilanti. Boyars v. Bucharest unstát hin u. her schwatzend 
u. laufend, ohne Entschluss. Composent entre eux une régence 
provisoire. Andere in Bucharest besser unterrichtet. Giorgaki 2%, 
chef des milices de la province, depuis longtemps d’intelligence 
avec Ypsilanti. Einer sr Hauptaffidés Théodor Vladimiresco, 
früher souslieutenant in russischem Dienst. Sollte d. kleine 
Wallachei aufreizen, ebso d. Serben zur Revolte. Befd sich dhr 
in Tchernes. Aber Vladimiresco war roumanischer Patriot. 
Wandte sich auch nicht an d. Boyaren, sdern an d. Bauern. 
Hórte kaum v. d. ersten Bewegungen d. Ypsilanti, als er d. 
montagnards d. Kleinen Wallachei zu d. Waffen rief; steigt 
mit ihnen nach Crajova herab; versammelt d. peuple, procla- 
mirt s. projets de délivrance. War in kurzer Zeit maítre de 
tout le Banat de Crajova. Sein premier acte d'autorite d. 
Reform d. lois fiscales; réduisit la capitation au taux des 
anciennes lois, supprima les impóts sur les vignes et sur les 
troupeaux. Bauern in Masse um ihn, pennen ihn nur noch Tou- 
dour Voda (le prince Theodore.) S. Truppe wuchs bdtd an deh des 
volontaires paysans u. de bandes armées venues des montagnes. 
In d. Wăldern u. Bergen immer verzweifelte Bauern d. als Ráuber 
sich ráchten. Als Bandenchefs 1821 berühmt Swedko (Serb) u. 
Mikalaki (Roumain) griffen Schlósser an, ziichtigten Phanariotes 
u. Boyars. Endlich Kirdjali 24, Albanes, Türkenfeind. 


34 


Vladimiresco et ses paysans marchaient avec les Tures. 
S. Truppe sezte sich in Bewegng nach Bucharest hin. Boyars d. 
Regrng senden einige 100 Albanesen gegen ihn, d. zu ihm über- 
gehen. Schicken dann d. Boyar Samourkassi 25 zu ihm. Er 
bsteht auf s. Réformes, introduites dans le Banat 26, verlangt 
aussdem les tétes de 12 boyars. Riickt unterdess náher. D. 
boyars flihen, d. Agenten d. puissances étrangéres auch, vor 
allem d. Prinz Brancovano ?”. 

D. régence vertraute d. garde de ville d. Caminari Sava ?8, 
chef d'Albanais, qui commandait à 2.000 cavaliers. Kommen an 
Negri u. Vogoridi, Caimacans de Callimachi, verkiinden d. 
nahe Ankft einer türk. Armee zur Züchtgg d Rebellen. Machen 
erst dem Theodor versóhnende projets. ,,Er, sagte Theodor, wde 
nicht ihrem maître erlauben d. Donau zu passiren bevor d. 
principauté eine constitution erhlten, fondée sur les droits 
nationaux”. Caimacans erschreckt verlassen Bucharest m.d. 
lezten dtigen Turcs et se hatèrent de repasser le Danube. 
Vladimiresco kommt in d. Stadt, úberall v. den Bauern 
begleitet. Son entrée 27 mars 1821. Sava zieht sich m. 8. 
troupes in d. couvent d. cathédrale, stark gemauert, auf einer 
dhe, domine la ville comme une citadelle. 2000 Mann begleiteten 
Vladimiresco. D. Rest, montagnards d. Banats u. paysans d. 
Valaquie, 5000, avait été caserné dans des monastères en dehors 
de la ville. Proclamation d. Theodor (national); fdt d. 
boyars indigènes auf à s'associer ; will : dass nicht d. türkischen 
droits de suzeraineté bestreiten. Fúr ihn d. Feind le Russe et 
les Phanariotes, will nur d. alten Rechte ete. Adressirt an d. 
Pforte assurances de sa fidelité, protestation ygen d actes v. 
Ypsilanti u. Cantacuzéne, se déclarant résolu à les chasser du 
pays etc. Ypsilanti untdess rückte lgsam vor. Mit ihm u.a.d. 
batallion sacré, junge, gebildete, schwármende Griechen. Hat 
im ganzen 10.000 Mann ; lásst d. Cantacuzène 4000 f. d. Moldau, 
marschirt m. d. Rest ggen Bucharest. Unrubig über d. parti 
national, il s'arrêta à Colentina, maison de plaisance située à 
une lieue de la ville. Vladimiresco hier etablirt st einer Woche. 


35 


| Ypsilanti dt ihn zu einer Conferenz ein, scheiterte , .. Allein s$. 
Phanarioten hángten an ihm; il repousse Palliance russe, et 
n'admet rien de commun entre la cause des Grecs et celle des 
Valaques. Trennen sich, Vladimiresco pour se retrancher dans 
le monastère de Cotrotchéni, d’où il domine tout le pays, 
Y psilanti pour gagner Tirgovist dans Pattente des événements. 
Endlich d. arrivée des Tures angekiindigt. Vladimiresco pas 
seconde ainsi qu'il le méritait. Namentlich d. bovards (indigènes) 
misérables, Kiava-Méhémed *, Pasha v. Silistra, erhielt ordre 
de franchir le Danube an d. Spitze v. 10.000 hommes et de 
se porter sur Bucharest; Hadji-Achmet, pasha v. Widdin, nach 
d. Petite Valaquie; Iussuf, pasha v. Ibraila, marchait sur la 
Moldavie. Dse 3 corps d'armées about 30.000 Mann... In d. 
ersten Tagen Mais’ ihie mouvements... 

Immobile à Tirgoviste, Ypsilanti passait son temps en fêtes, 
bals ete. Kimmert sich gar nicht um s. Soldaten ; pendant que les 
chefs dansaient, les soldats pillaient : sie begingen so grausame 
exces als zu d. Tures. Dss d. débuts d. Hétairie. Turcs mean- 
while entered Bucharest. Viadimiresco se porta sur Kimpolongo. 
Y psilanti wollte nicht haben derrière lui un allié suspect. Ver.ath! 

Par ses ordres. Giorgaki demanda une conférence m. Vla- 
dimiresco: kommt mit 300 Sldten, wirf y. seine Verbindg 
m. d. Turcs vor. VI. läugnet das nicht, d. cause d. Grecs sei 
nicht d. ihre etc. Verspricht unterdess à se porter plus loin, 
et à prendre une position moins inquiétante pour Ypsilanti. 
Vladimiresco hatte sich whd d. Conferenz nicht zu loben d. 
attitude sr capitains. Dse chefs Albanais où Bulgares begriffen 
d. question roumaine nicht; Glücksritter; ihr höchstes prin- 
ciple, s’il y en avait, la haine envers les Tures. Viadimiresco 
lásst heimlich 9 d. verdáchtigsten dslben hángen. Nun aber 
fing Giorgaki neue Briefe d. Vladimiresco auf, wors er sah, dass 
dsr entschlossen Ypsilanti u. Hetairisten zu verjagen, u. eher 
cause commune m.d. Turcs zu machen, que de laisser renaître 
le règne du Phanar et la suprématie des Russes. Giorgaki liess 


* Kara Ahmed, locotenent al lui Selim Mehemed Paşa. 


36 


1000 cavaliers heimlich occuper les postes les plus importants 
autour du nouveau campement de Théodor; verlangte dann 
wieder, geflgt v. zldreicher Escorte, Zuskft m. Vladim. in 
Gegenwt sr captains. Gestattet v. Vla. Gelingt d. G. d. capi- 
tains zu bereden, lässt Via. v.s. Leuten gebunden zu Ypsilanti in 
Quartier bringen; dsr lásst ihn m. Sábelhieben todhauen. 
Abominable assassinat. 

Cantacuzéne ging über d. Pruth zu d. Russes zurück ; lässt 
derriere lui le capt. Athanase, palicare du mont Olympe, m. 1 
troupe v. 600 Mann nur. Ypsilanti, campé sur le bord de POlto, 
voit massacrer presque sens ses yeux le bataillon sacré, sans faire 
un pas pour le défendre, et s'enfuit apres la bataille livrée sans 
lui, abandonnant même ses Albanais et ses Cosaques, qui vont 
reprendre leurs brigandages... Als Yps. fuvard, gagné le 
territoire autrichien, liess Metternich ihn einsperren dans la 
forteresse de Montgatz 29. Oestreich widszte sich auch m, 
énergie d. desseins d. Czar, qui, sous prétexte de pacifier, 
voulait traverser le Pruth. 


VIJ. Misère et désolation d. principautés, fuite ou massacre 
des boyards, arrivée des janissaires ete. ete. Dnoch, Pespoir 
renaissait au cœur des Roumains. La trahison des Phanariotes 
avait éclairé le Divan, la fidélité de Vladimiresco avait été com- 
prise. La Porte rendit aux Roumains leurs princes indigènes 
et le droit d’élection. Wden invités à nommer dans chaque 
province 7 candidats. Darunter wáhlt d. Sultan Jean Stourdza 
f.d. Moldau (v. romanicher Race, Nchkomme v. Vlad III.) d. 
Grégoire Ghika f. d. Valaquie (v. famille grecque naturaliste 
st mehr als 150 J.) D. Janissaren u. hordes tatares in d. 2 princi- 
pautés wüthend de les voir rendre à la domination des chrétiens. 
Imprécation egen d. Sultan u. d. Mold.-Val. 

12 Aug. 1822 in d. Nacht stecken d. Janissaren Jassy an 
allen Ecken an u. stiirzen sich in d. habitations incendiées, pour 
piller et massacrer. Mehr als 2000 maisons verbrannt, Blut d. 
hubitants flisst, Grausamkeiten d. Janissaren etc. Janissaren 


37 


in Bucharest ahmen d. Beispiel nach; Schaden hier nicht so 
gross. Au milieu de ces ruines ziehn d. neuen Hospodars ein. 

Hetairie ergreift wder d. Initiative in Grèce. Griechische 
Insurrection. Unterdss Alexander zu Verona s'évertuait á nier 
tout projet de conquête. Heuchelt Sympathien f. d. Roumains ; 
vellangt v. d. Pforte Räumung d. princip. v. d. Besatztrup- 
pen. Divan antwortet 25 Febr. 1823, d. évacuation habe gleich- 
ztig stattgefnden m.d. Installation d. Hospodars. Diess Liige, 
war bekannt. Alexandre gêné par la St. Alliance. atte keinen 
ambassadeur mehr zu Constant, 

1825 au plus fort des négociations, Alexander | zu Tagan- 
rog. Nicolaus. S. instances f.d. Räumung d. princip. plus vives 
et menacantes. 7 Aug. 1826 Conferenz zu Akermann. D. traité 
v. Akermann 20. U. a. : „Dans le cas où, par des raisons graves, 
la nomination du candidat élu (à l’hospodarat) ne se trouve 
pas conforme au désir de la Sublime Porte, après que ces raisons 
graves auraient été avérées pour les deux cours, on devra procé- 
der à une nouvelle élection... Si, pendant la durée de leur ad- 
ministration, les hospodars commettent quelques délits, la Sub. 
Porte en informera le ministre de Russie, et, lorsque après véri- 
fication de part et d'autre, il sera constaté que le hospodar est 
effectivement coupable, la destitution sera permise, mais dans 
ce cas seulement... Sil arrive qu’un des hospodars abdique 
avant l’accomplissement du terme de 7 années, la Sub. P. en 
donnera connaissance à la cour de Russie, et Vabdication pourra 
avoir lieu d’après un accord préalable des deux cours... Les 
hospodars auront égard aux représentations du ministre de 
S.M.I., et à celles que les consuls de Russie leur adresseront 
d’après ses ordres”. Un article rappelait les boyards moldaves 
hétairistes et leur rendait leurs droits et leurs propriétés. Der- 
nière clause du traité: „Les hospodars seront tenus de s'occuper 
sans le moindre délai, avec les divans respectifs, des mesures 
nécessaires pour améliorer la situation des principautés, confiées 
à leurs soins, et ces mesures seront l’objet d’un règlement géné- 
ral pour chaque province”. D. boyards chargés de la rédaction 


38 


du règlement organique verschwenden ihre Zeit in luttes person- 
nelles, stériles débats, puériles rivalités et chacun de son côté 
invoque l'appui et les inspirations du consul russe Minziaki 23. 
D. règlement organique nicht formulirt deh d. déliberations 
v. Jassy u. Bucharest, sdern d. instructions venues de St. Pe- 
tersb. Minziaki était l’arbitre suprême. D. Boyars se firent 
concurrence pour courir à la servitude. D. Hospodars nicht mehr 
indépendants als d. Boyars. Wolten nach 7 J. wieder gewählt 
sein. C’est par là que la Russie dominait. Jedch sezten d. Hos- 
podars wder in Ehren ein d. romanische Sprache, méprisée 
par les beaux parleurs du Phanar. D. mouvement littéraire 
remontait au 182 Cent. Nämlich als d. langue roumaine etou- 
fée dans les princip., d. Roumains de la Transylvanie conser- 
vaient avec fidélité la parole des ancêtres . .. D’huinbles travaux 
de grammaire et d'histoire... 

D. Magyars des maîtres cruels, soumettent Je paysan aux 
plus rudes corvées. 1764, ein paysan, gardien de troupeaux, im 
Comitat Zarand, Namens Hôra, médite la délivrance de sa 
race. Ein pâtre comme lui, Clasca, son lieutenant. Gruppi- 
ren Bauern um sich. Bld des incendies nocturnes dans les plus 
riches métairies des Magyars. Bandes de Hora greifen bld 
d. châteaux fortifiés en plein jour an. Sanglante Jacquerie. 
5 Nov. 1784 hat er 5.000 Mann unter sich. Nimmt d. titre d'em- 
pereur de la Dacie. Bhauptet d’être investi du commandement 
par l’empereur de l’Allemagne. Did an d. Spitze v. 15.000 
Mann, doch ohne Waffen meist. Joseph IT sezt s. Troupes in 
Bewgung, sbld er sieht, dass es sich nicht mehr um massacres 
d. Magyars nobles, sdern um s. crown handelt. Lutte dans un 
coin des Carpathes, entre des paysans armés pour la plupart 
de fourches et de faux, et les soldats de Autriche. Pfaffen 
bringen viele Bauern ab v. d. résistance. D. energisehsten fl- 
gen in d. montagnes Hôra u. Claska, qui luttèrent m. désespoir 
contre les forces de l’empire. Enfin, traqués dans leurs derni- 
éres retraites, ils furent pris avec les débris de leur petite troupe 


39 


u. 25 * Febr. 1785 beide geradert. Hora devint le héros des récits 
du foyer; Idée d. renaissance d. Dacie. Regréts des chaumiéres 
reproduites par les poètes des villes ; développement de la litté- 
rature roumaine. Unter d. école roumaine de la Transylvanie 
d. bdtesten: Giorgovici (bes. grammaticien), Chichinde- 
la (des fables), Pierre Maior (Des origines roumaines), Shin- 
cai u. Samuel Cleju 29. Transylvanie opened the carrière for 
the writers de la Moldo-Valaquie. 

1816, Georges Lazar etablirt sich in d. ruines d. couvent 
de St.-Sava ă Bucharest, y ouvrit des cours de mathématique et 
de philosophie en langue nationale (national, klárt sie auf úber 
d. origine des Roumains). In 5 J. une 20-aine de disciples enthou- 
siastes, qui se répandirent en Mold.- VI. Ce mouvement littéraire 
nicht étranger d. insurrection nationale de Vladimiresco ` kam 
bes. auf nach s. Tode u. d. Riickkehr d. princes indigénes. Paris 
Mumuléno (plaintes de la Romanie); Beldiman (La san- 
glante tragédie); Assaki célèbre la Moldavie renaissante; 
J. Vacaresco chante Pamour. Unter d. Schülern d. Lazar 
signalé: Jean Héliade Radulesco. Lazar f 1822. Heliade le 
remplace dans les ruines de St. Sava, ou il exerca gratuitement 
le professorat pendant 6 années (auch mathématicien). 1826 
Constantin Golesco revient de son exile (wegen complicité m. 
Vladimiresco), vereinigt sich mit Heliade f. d. réorganisation 
roumaine. Sie redigiren zus. les statuts d'une société de progres en 
Valaquie. Méfiances du consul russe Minziaki. Ghika, weiter wagt 
er nicht, consacre le premier établissement de Luzar (le college 
national de St. Sava.) Deh Unterstiitzg d. public. 2° collège zu 
Crajova. D. premier professeur davon Campatineano **, Schüler 
d. Héliade. Golesco, Héliade, Campatineano” **3% biden polit. Tri- 
umvirat, s’engagèrent à organiser la propagande nationale ete... 
Unter d. ersten indigènes hospodars bien-être inaccoutumé, 
lorsque de nouvelles calamités vinrent détruire ces promesses. 


* În Regnault : 28 (p. 147). 
** Citeşte : Cápátineanu. 
*** Citeşte : Cimpineanu. 


40 


Fortgang d. griech. Insurrection. D. Griechen auf d. Punkt 
zu unterliegen. Les longues intrigues de la Russie allaient échou- 
er. Appellirt nun an d. générosité v. Fkch. u. Engld. Sympathies 
publiques fúr sie. Traité v. France u. Engld. m. Russie vom 6 Juli 
1827, Navarino. Deh traité d' Alexandrie, v. 8 April 1828 la Grèce 
reprit son rang parmi les nations. 1828—1829 türkisch-russischer 
Krieg. 7 Mai 1828, 150.000 Mann inondaient d. Mold.-Val. 
Jean Stourdza musste sich constituer prisonnier, Ghika fliichtet 
nch Kronstadt in Transylvanien. 

March. Wittgenstein 3% kündigt sich d. Roumanen als libe- 
rateur an. Dans ses réclamations, en 1826, la Russie s’apitoyait 
sur les malheurs du pays ; elle prouva, en 1828, la valeur de ses 
doléances. Begehen des horribles excés. Contributions de toutes 
sortes, denrées, fourrages, bestiaux, corvées, vol, meurtres etc. 
Hommes et femmes furent accouplés aux chariots, ayant pour 
conducteurs des cosaques, qui ne ménageaient ni le báton, ni 
la pointe de leurs lances. Plus de 30.000 Roumains furent arra- 
chés ă la culture, pour servir de bétes de somme. D. plus heu- 
reux fliehn in d. montagnes, wo ihre seule nourriture des 
écorces d'arbres. Le gouv. russe antwortete aux remontrances : 
„Il importe pas de savoir qui des hommes ou des bêtes font 
le service, pourvu que les ordres soient exécutés”. Les désordres 
et les dilapidations avaient amené la famine, la peste etc. Dès 
leur entrée dans les provinces, les Russes s'étaient emparés du 
gouv. Comte Pahlen 3%, délégué du Czar, avait institué une admi- 
nistration centrale provisoire dont il était le chef sous le titre 
de président plénipotentiaire des divans de Val. et de Mold. 
Fand des laches complaisances, qui lui permettaient de déguiser 
ses usurpations sous une apparence d’acquiescement national, 
Boyards serviles genug zu bilden un divan aux ordres de Pahlen. 
5 Tage nach l'entrée des Russes à Bucharest, sdte dsr Divan d. 
Czar eine hündische Adresse. (12 Junt, 1828.) Dslben Tag eine 
députation v. Moldaves apportait à Nesselrode, sous les murs 
d'Isaktscha, un acte de soumission orné de la même rhétorique. 


41 


Traité d Adrianople (14 Sept. 1829). Enthält : 

In Bezug auf d. Principalities : 

D. forteresses turques sur la rive gauche du Danube et sur 
les bords du Pruth rasées, et le territoire dépendant des forte- 
resses restitué aux principalities ; 

Hospodars nommées a vie (i.e.: ils ne pourront être dé- 
possédés que du consentement de la Russie.) 

Porte renonce au droit de contribution en nature et en ar- 
gent, au droit de corvée, au droit de fixer le prix des denrées, 
consent à la pleine liberté du commerce ; une redevance annuelle 
fixe lui accordée als compensation de abandon de tous ces droits. 

Porte s'engage à confirmer les règlements administratifs 
faits durant l’occupation d. princip. on the part of Russia; D. 
principautés 10 J. zu bleiben unter occupation milit. d. Russes 
bis zur Zhing d. Kriegskosten, fixés à 125 millions de franes. 
10 ans accordés d. Turquie ponr ce payement. 

(Orloff im Namen d. Czar bot d. Sultan an d. 2 pro- 
vinces f. 36.000.000 fr. zu kaufen.) 


VIIT. Im Anfg d. Occupation d. Princip. (1828) Nicolas 
lässt sich dort representiren deh d. Tartare Zeltouchine % ; 
apres la paix, wobei er sich einschmeicheln will dch Gen. de 
Kisseleff 37. (toutes les formes extérieures de la bienveillance.) 
Kisseleff fihrt des améliorations matérielles ein; organisation 
v. tribunaux, écoles, milices, magasins de réserve, fondation du 
port PIbraila, transformation en villes des citadelles du Danube 
ete. etc. 

D. Comité de rédaction du règlement organique avait re- 
pris ses travaux interrompus d. 20 Juli 1829. Le consul russe 
Minziaki en usurpa la présidence. Jeder article musste St. 
Peters. mitgetheilt wden. [..... ]* mutilé, amendé, trans- 
forme zuriick, in direkter Opposition meist m.d. lois fondamen- 


* Text indescifrabil, În Regnault: ,,Chacun des articles dût être 
communiqué au cabinet de Saint-Pétersbourg, qui les renvoyait mulilés, 
transformés” (p. 168). 


42 


ee O n 


tales du pays u.d. traités. La Constitution se faisait par courriers 
... Nov. 1829 kam Kisseleff an, hatte pouvoir illimité... bld 
d. règlement îtg., ausserordentliche Bojarenversammlung bder 
provinces beruffen; K. ernennt d. russ. Cons. Minziaki zum 
Prasid. (statt d. verbannten legit. Prásid. d. Metropolite Erzb.) 
Actes de courage nur wenige, so J. Vacaresco, d, jüngste d. Bo- 
jars, protestirt contre cette facon d'assemblée nat. : stort livré 
à des juges milit. Kiss. verbannte ihn aus Bucharest. Unter d. 
alten Bojaren schlossen sich an d. Protest d. Vacareseo ... 
d. Ban G*. Balaceano, d. Logothet Campiniano, d. ban Vaca- 
resco u. d. vornic D, Chrysoscoleo Buzojano ; starben per ,,Zu- 
fall” alle „in dsiben Woche” avant la clôture de l’assemblée 
générale, Selbst in dsr Versammlg fand Kiss. nôthig din- 
troduire subrepticement un article communiqué à aucun des si- 
gnataires (un faux en écriture publique.) Sur le dernier quart de 
la dernière page hereingeschrieben d. flgde article qui ravit au 
pays le droit d'autonomie. (,,Qu’aucune loi votée par l’assem- 
blée et confirmée par le prince, ne pourrait être promulguée, 
si elle n’était préalablement approuvée par la cour protectrice”.) 
Du reste, tout est tromperie dans cette prétendue constitution. 
(Trotz d. règlement nur einmal d. prince gewählt v.d. assemblée, 
nál. 1842). In d. assemblée herrschen gz d. gssen Boyaren. 
Dbei Gegensatz zw. d, assemblée u. d. Hospodars organisch. 
Art. 53. En cas de sédition dans l’assemblée, le hospodar la pro- 
roge, et fait son rapport à la S. Porte et à la cour protectrice, 
en sollicitant l’autorisation de pouvoir convoquer une autre 
assemblée gén. Art. 54. L'assembl. gén. ordinaire (d. extraordi- 
naire ste d. Hospodar ernennen) a le droit d'exposer, par des 
anaphorai (rapports) adressés au prince; les griefs et les doléan- 
ces du pays, et même, en cas de besoin, de les porter à la connais- 
sance supérieure, en désignant les moyens les plus propices pour 
leur redressement. 

Sous prétexte de pourvoir aux éventualités malheureuses, 
le règlement ordonne qu’il y ait toujours des provisions de mais 


* În realitate, Constantin. 


43 


en dépôt dans les magasins des villages, de sorte que la totalité 
des réserves forme au moins J millions d'héctolitres — prévoyance 
en faveur du soldat, russe. 

Kisseleff introduisit dans le préambule du règlement le 
„droit de protection”. Erst war remontrance, dann surveillance, 
dann garantie, endlich protectorat. 

Deh Vertrag von 29 Janv. 1834 (Traité de St. Pétersb.) 
reconnait la constit. nouvelle. Verletzen sie gleich beide. Ale- 
xandre Ghika f. d. Walachei auf Vorschlag Russlands u. Michel 
Stourdza f. d. Moldau v.d. Porte. (Russl. nahm diesen nur auf 
„Drohung” d. Pforte an.) Mehmet Ali. Ibrahim, Pasha’s Sohn, 
at Emessa, 9 Juli 1832, at Beylan, 30 Juli 1832, v. Konieh dem 
21 Dec. 1832. (Treaty of Unkiar Skelessi). Im J. 1834 evakuirt 
Russia dann auch d. princip. (Octobr. 1834.) Vor s. Abgang 
besetzt Kisseleff alle Stellen theils m. Phanarioten, theils m. 
anderen Levantinern. Dans la milice valaque, il imposa comme 
chefs Odobesco, Garbaski, Banow, et pour officiers subal- 
ternes, des russes ou des créatures russes. Enfin, le baron Ruk- 
mann, 28 consul gén. de Russie, était muni de pouvoirs étendus, 
qui devaient le rendre maître de l'administration intérieure, et 
mettre à sa discrétion tous les emplois publics. 

Russia, on the pretext d. indiscipline des Roumains unge- 
wóhnt aux instit. représentatives sei zu fürchten, insinuirt, 
Ghika soil v. seinem protecteur 2 divisions de troupes verlangen, 
d’accord avec l'assemblée. Man werde ihn dann garantir contre 
tout trouble intérieur. Ghika declines. Russ. consul Rukmann 
unternimmt zu sr Strafe ,,qu'il succombe sous une opposition 
nationale”. Zwingt Ghika zu s. Ernennungen v. fonctionnaires, 
denuncirt ihn dann bei denen qui sont écartés ; Fandt Gehülfen 
bei d. Boyards ; d. charges publiques leur sont réservées, mais 
ces charges sont amovibles, triennales u. généralement marchan- 
dées et vendues. Alle s'adressent à Rukmann. Alle mécontente- 
ments richten sich an ibn, so ist auch d. Hospodar gezwun- 
gen sich zu défendre vor Rukmann. Doch auch Opposition in- u. 
ausserhalb d. assemblée. Unter d. Opposition, unter d. boyarie, 


44 


Campineano 29. Rosetti 4, Cantacuzene *, u. unter d. literati, 
Heliade u. Aristias. Rukmann lancirt d. Campiniano, s’asso- 
ciant à ses indignations, contre Ghika, wohin ihm d. gze opposi- 
tion flgt. Rukmann encourageait le hospodar zugleich à faire 
justice d'une opposition tracassiére. Ghika ent la maladresse de 
donner dans le piège. Par acte officiel dénoncirt er d. Opposition 
als „„perturbateurs d. repos public”, Präs. d. Vers. solle d. ge- 
fhrlichen Geist niedhlten, contre lequel il se verra forcé d'agir. 
Energischer Protest d. Versammlung daggen. 1837 (au 
comencement de), Passemblee avait été renouvelée par les elec- 
tions, d. Opposition war noch compacter u. stärker. Rukmann 
poussa le Hospodar à Vextrémes témérités. 


IX. Russia will donner d. supercherie im Règlement orga- 
nique une sanction de légalité. Rukmann befiehlt d. Ghika de faire 
consacrer l’article par l'assemblée. Rukmann gleichzeitig excitait 
les opposants. Echauffait Ghika. 1). Boyards verwarfen d. article 
einstimmig. Rukmann begab sich nach Constant., solliciteur 
impérieux, kommt zurück neh Bucharest, porteur d'un firman, 
qui préscrivait l’insertion au Règlement de l’article contesté, 
et enjoienait au prince et aux boyards d'y apposer leur signature. 

15 Mai 1838, Sitzg d.Boyars,convoqués pour obéir aux ordres 
du Sultan. 2 x warf Ghika d. Feder fort, unterzeichnete doch 
zulezt. D. Bojars flgten. Schon 2 J. früher Ja Moldavie avait 
fait le méme sacrifice á la peur. Campinian m. Héliade u. Ari- 
stias bldte Société philarmonique f. d. eréation d'un théátre na- 
tional. On débuta par des traductions. 17. Vaillant # (ein Fran- 
zos) 1829 v. d. grand ban George Philipesco nach Bucharest 
berufen, um d. instruction publique zu leiten, hatte, deh contract 
m. d. gouvernement, in d. batiments de St. Sava einen collège 
interne gestiftet. Russes u. Phanariotes intriguiren ggen 
ihn. 1834 sezt Ghika ihn ab. 1836 publicirt Vaillant une gram- 
maire franco-valaque. 1838 il donna un spécimen de son grand 
dictionnaire. 1539 votirt iam d. assemblée souscription v. 500 
exemplaires s. grand dictionnaire ; diess war subvention v. 30.000 


15 


piastres. Rukmann erlaubte Ghika nicht d. votum d. Vers. s. 
sanction zu geben. D. Russen hatten whd ihrer occupation d. 
Phanarioten familles zurúckgerufen, dse ihre agents de troubles, 
gz zur discrétion d. consuls ; ausser dsen alliés grecs d'ambitieux 
bojars, d. d. an Ghika’s Stelle kommen wollen. Darunter bes. 
Stirbey (ministre de la justice), s. Bruder Georges Bibesco u. 
A. Villara. Endlich d. vieux boyars — parti des vieux valaques. 
D. nationale parti nannte sie alle zus.: Rouwmano-phanariotes. 
Ghika wirft sich in d. Arme d. Phanariotes. 

Rukmann, schon alt, u. hässlich, ergriffen v. folle passion f. 
eine d. plus belles femmes v. Bucharest, madame Glogoviano #, 
née Balatchiano. Ghika u. Bojars conspirent dass Ruk. sie 
heirathet u. sie sich trennt v. ihrem Mann. Heirathet sie, sehr 
eifersüchtig ; s. séjour de Bucharest, wo man ihn hánselt, nur noch 
un long supplice et une ridicule comédie. Czar schickt ihn nach 
Constant. als chargé d’affaires ; aber hier verhóhnt u. zurück- 
gesetzt v. d. dames du corps diplomatique ; nach Italien, nach 
Wien endlich, wo er verrückt wird u. f in d. plus tristes 
circonstances. 

Rukmanns’ Nehflger zu Bucharest de Titoff 44, beau-frère 
v. Boutenieff u. allié par son mariage à Nesselrode. Heliade nahm 
offen Parthei fiir Ghika. Ebnso d. frzs (neue) représentant — 
Adolphe Billecocq. Kam zu Bucharest zu au plus fort des combats 
entre Ghika et les deux oppositions. Dchschte d. russischen 
Manóver. Aber st Guizots’ ministry, in d. Schlingen der Lieven “, 
scheiterte all dar. Vertrag vom 15' Juli, 1840. Er wd ministre 
des aff. étrangères. D. Lieven flgt ihm nch Paris. Traité 
vom 13 Juli, 1841. Billecocq rath Ghika sich auf d. opposition 
nationale zu stiitzen. Dmls d. consulat; russe oceupé par de 
Daschkoff 4, jezt ministre à Stockholm. Titoff nach einem Jahr 
de séjour war nommé ambassadeur à Constant. Eine Verbindg 
d. Billecocq m. Héliade konnte gefáhrlich wden. 

D. Hétairistes avaient formé un parti puissant parmi les 
Slaves de la Bulgarie, offrant au Czar un prétexte pour intervenir. 
Gleichzeitig d. Hétairistes, d. Roumano-Phanariotes u. Dasch- 


46 


koff intriguaient in d. kleinen Valachei u. organisaient un 
mouvement, qui devait trouver un appui a Bucharest, amener 
le renversement d'Alexandre Ghika etc. 

Anfang Juni 1841 Alexandre Ghika prévenu, dss 2 —300 
Grecs, Albanais ou Bulgares, réfugiés en Russie, accouraient à 
Ibraila, et demandaient à passer le Danube, pour voler au se- 
cours de leur frères insurgés. Simon Andrejewiteh 4%, consul russe 
à Galatz, les protégeait, gab ihnen en pleine rue des encourage- 
ments. Ghika demanda conseil à M. Billecocq, der ráth ihm d. 
Dehzug d. Banden nicht zu erlauben ; il arma dher ses milices 
valaques, les envoya sur le bord du Danube, cerna les principaux 
chefs gréco-bulgares dans la quarantaine d'Ibraila, fit mitrailler 
ceux qui tentèrent le passage du fleuve et livra aux tribunaux 
tous ceux qui furent arrêtés. Viele drunter des Grecs hétairistes. 
Consul Daschkoff liess d. bedtdsten évader. Simon Andre- 
jewitch wird zurückberufen. Pforte schickt à Ghika Ehrensábel, 
Geschenke f.s. troupes, officiers etc. 

In ds Assemblée eine bes. Opposition v.d. 2 Brúdern Georges 
Bibesco u. Stirbey, Enkel eines marchand de chevaux ă Crajova. 
Beiden Brüder erzogen in France, glzend. Heirathen, protegés 
v. Kisseleff. Stirbey offen russisch, Bibesco Russe unter d. Maske 
d. nationalen Opposition. Doch dse Briider drehen sich also Pha- 
nariotes u. Nationaux zglch gegen Ghika. D. mouvement in 
d. kleinen Valaquie secrètement dirigé dch Daschkoff u. 
Georges Bibesco. D. fermeté de Ghika Pempécha d’éclater ; 
aber Bibesco war so unvorsichtig gewesen schriftlich m.d. 
Emissáren d. petite Valaquie zu correspondiren. D. lettres de 
Bibesco furent livrées au hospodar; contenaient des preuves 
manifestes contre lui, Daschkoff u. foule d'autres conspira- 
teurs. Sie wussten, dass sie à la discrétion du prince. Daschkofj 
ráth : imaginer un complot antérieur au sien, complot populaire 
dirigé contre les privilégiés ; présenter la tentative Daschkoff — 
Bibesko comme une organisation de defense, mesure d'ordre 
et de prévoyance; désigner comme chef du complot Héliade, 
ennemi déclaré des Russes et des boyars Phanariotes ; créer, 


47 


par de fausses dénonciations, une hostilité ouverte entre Héliade 
et Billecocq, enfin inventer des complicités parmi les offi- 
ciers intimes du prince. frs. Arzt, nahmens Tavernier #, 
heruntergekommen, schon v. früher gegen Héliade, wde attiré 
au consulat russe, wde da aufgehezt u. erhielt Geschenk +, 
100 Ducats (1200 fres). In d. ersten Tagen d. Februar 1842, em- 
pfängt Billecocq in s. consulat d. visite von Tavernier, sagt 
mystérieusement: ,,Héliade m'a fait, hier, la proposition de con- 
duire en Bulgarie, où Pai longtemps résidé, auprès du Pascha 
de Widdin, 1000 Bulgares ou Grecs révoltés contre les droits 
de la Porte Ottomane etc. ete.” Danach mehte Tavernier in d. 
bureaux d. consuls eine offizielle déclaration über d. Versehwó- 
rung etc. Billecocq betrachtet dass als piège gegen einen french- 
man, läuft zu Ghika, verlangt Verhftng Héliades, saisie 
de ses papiers etc. Décret d. prince, nommait une haute commis- 
sion, à l'effet de juger Héliade. (dser wohnte ausserhalb d. 
Stadt.) Nouveau (faux) dénonciateur — namens Sorano. Richter 
muss nun Héliade natürlich gleich entlassen, Tavernier reçut 
l’ordre de quitter la Valaquie. Sorano aber fut enlevé la même 
nuit de Bucharest. Y. ihm erfáhrt (au couvent de Tzernica) 
Héliade nchher d. gze Intrigue. Dser Sorano war einer d. 
scribes de l’assemblée nationale, bestochen dch Bibescu. Ver- 
gebens rechnete Ghika auf France. Billecocq v.d. alten Guizot 
im Stich gelassen. Z. B. Ghika prévient M. Billecocq que le con- 
sul Daschkoff se propose d'assujettir á un timbre particulier 
les importations francaises pour les Princip. Danubiennes. 
Billecocq s'empresse d'avertir Guizot; la dépêche a le sort de 
tous les autres, et le timbre russe vient frapper sans opposition 
les marchandises francaises, 

D. Assemblée votirt Adresse an Ghika, worin jeder Para- 
graph acte d'aceusation ; mitgetheilt d. deux cours v. Constant. 
u. Petersb.; dhr 2 eommissaires nach Bucharest geschickt, 
v.d. Bussen Gen. Duhamel % v. d Turcs Chekib-Effendi 51. 
Duhamel wrde geschickt en aide aux accusateurs de Ghika. 
Chekib-Effendi erklärt sich auch gegen ihn, da Ghika lui ver- 


48 


er 


sait 4.000 ducats, aber ses ambitieux rivaux 15.000. Indess 
zauderte la Porte. D. frzs. Ges. zu Const., de Bourqueney &, 
apportait ă Ghika un patronage timide. 

Prince Milosch 5 war 1829* gezwungen s. Thron in Serbien 
zu entsagen, hatte sich neh d. Valachei zurückgezogen. D. Czar 
deh acte additionnel du traité d’Ackermann 6rigea la Serbie en 
une principauté tributaire de la Turquie; la Russie se reser- 
vant en Serbie les droits de protectorat. Milosch will siidslaw. 
Bewegung gegen nordslawische Türkei u. Russen zugleich. 
(Serben, Illyrier, Croaten, Bosniaken, Bulgaren). Milosch avait 
placé son espoir dans la France. Macht eines Nachts d. Billecocq 
Vorschláge etc. Billecocq klärt d. vieux pátre de Serbie auf 
über d. fzs. misère. Enttáuseht, wirft sich Milosch in d. Arme 
Russlands ; wird au milieu des Slaves du Sud l’émissaire le plus 
actif des Slaves du Nord, l'agent accrédité de l'empereur Nicolas. 

Einige Zeit nach dsen conférences mystérieuses, Michel 
(Sohn d. Milosch) fälit auch als Opfer d. Petersb. manœuvres. 
Serbes dher appelé à élire un prince, um ihu zu ersetzen. Dass 
war au moment le plus actif des intrigues contre Ghika, lorsque, 
après le rapport des deux commissaires, la Porte suspendait 
encore sa décision. Nicolaus wollte s. Protectoratsrecht geltend 
machen, einen Prinzen s. Wahl auf d. serb. Thron setzen ; schick- 
te dhr nach Belgrad Baron General Lieven (nn de ses aide- 
de-camp) um d. élection im russ. Sinn zu lenken. Am Wahltag 
30.000 Serbes bewaffnet, in d. plaine qui avoisine Belgrade; 
wáblen d. Sohn v. Czerni-Georges, proclamiren ihn unter d. 
nom de Kara-Georgiewitch 5. Echec f. Rssld. Lieven bringt 
Nicolas kaum d. Nachricht, als dsr ordonne à Boutenieff sich 
sofort nach Constant. zu begeben et d'y exiger, des son arrivée, 
la déchéance v. Alexandre Ghika. 7 Oct. 1842 Ghika recut la 
nouvelle officielle de sa destitution. 


X. 1842: Zum erstenmal prince par élection ernannt, 
Nach d. clauses du reglement organique, bis zur Wah] d. neuen 
* În realitate, 1839. 


4 — 0,5208 49 


hospodar, remis aux mains d'une caimacanie, i. e. gouv. 
provisoire, composé de 3 ministres responsables, recevant pour 
la circonstance le nom de caimacans. D. 3 russisch gesinnt, pré- 
parèrent m. Daschkoff le travail des candidatures. Stirbey le 
candidat avoué d. Russ. phanariote parti. S. frere Bibesco, d. 
d. Ghika bekämpft hatte au nom des intérêts publies, s’offrait 
comme représentant des vieux Valaqnes et des souvenirs d'in- 
dépendance. Jedenfalls d. Sieg d. Russen gesichert, wer auch 
v. d. beiden Briidern gewáhlt wd. Unter d. Jeunes Valaques des 
rivalités misérables ; unter ihnen 30 candidats. Nch art. 26 d. 
règlement, jeder v.d. Candidatenliste ausgeschlossen, dessen 
Adel nicht mindstens bis zum grand-père zurtickging. Dieser 
Paragraph invocirt gegen d. 2 Brüder. Les caïmacans n’en 
tinrent aucun compte. Andere Manóver in d. Art. d. Wahlab- 
stimmung. Villara benuzt, um auf d. Beamten od. Beamten in 
spe zu wirken. D, Beamten in d. Wallachei des janissaires 
civils. Unterdessen langt als türk. Commissár v. Constant. 
an Safved-Effendi 55 ; Billecocg warnt u. aufklárt ihn. Wahltag I 
Janvier 1843. Bibesco gewählt ; Daschkoff Ist glanben, Russland 
habe une défaite erlebt. Nesselrode an Daschkoj : ,, L'élection 
du jeune George Bibesco a parfaitement répondu à notre désir”. 
Bibesco thut alles um d. opinion publique zu täuschen, commanda 
pour son costume d'installation einer áhnlich dem d. Michel le 
Brave. Bibesco brauchte d. bonnes dispositions, pour s’assurer 
de grosses allocations pécuniaires. En véritable parvenu, il com- 
mençait par le pillage, Pagiotage. Treu d. Wahlversprechen 
pris par Villara, sezte er wegen Veruntreuung abgeszte Beamte 
wieder ein. Erlăsst ihnen d. <Strafe> Busse. 

Villara wd Justizminister; d. arréts judiciaires verkaufen 
sich hier publiquement ; multipliés d’ailleurs à Vinfini par Pin- 
certitude de la propriété. Ni juges ni plaideurs dissimulaient 
leurs transactions ; toute la ville connaissait le tarif de chaque 
procès gagné. Bibesco fortered this state of things. De 
nouveaux impôts sur les paysans, de nouvelles charges à 
l'entrée des villes. 


50 


ba we, tege, Ai, E 


Gesetz prásentirt dch’s gouvernement, wonach d. mari should 
obtain the right zu hypotheciren les biens de sa femme. Bibesco’s 
Frau, Mile Maurocordato 56, fille adoptive du dernier Branco- 
vano. Sie 300.000 fres Rente, wenige J. neh d. Heirath wird 
sie wahnsinnig; d. Zinsen, d. er verwaltet, geniigen ihm nicht 
mebr; d. ist d. Ghss. d. neuen Gesetzes. Er lebte maritale- 
ment m. Mme Ghika, temme de Constantin Ghika, frere du 
dernier hospodar. Ihr zu Gunsten sollte die Maurocordato 
bestohlen wden. Bei d. Debatte d. Gesetzes Sturm, Anspie- 
lungen, verworfen. Bibeseo setzt alle richterlichen u. adminis- 
trativ-Beamten ab, d. gegen ihn gstimmt. Verlangt nun for- 
mellement le divorce. Desto serviler ggen Russland. Ein Russe, 
Trandafiroff 57, kam nach d. Valachei unter d. Pretext d'établir 
une grande exploitation de mines, Erhált enorme concessions, 
ohne Rücksicht auf d. Rechte d. propriétaires, — erklärte laut 
er werde 5000 Arbeiter v. Russld kommen lassen. Dabei ohne 
avis d. assemblée. Erscheint ,,le jardinier et la ronce” (Fabel, 
author Heliade.) Satyre. Opinion publique erhebt sich ggen d. 
convention Trandafiroff. Assemblée, in einer Adresse, verlangt 
explications von prince. Bes. d. junge Boyar; Constantin Phili- 
pesco, heftigen discours.(Er ist krzlich[ ? Jin Paris gestorben.)Ant- 
wort d. Bibesco. ,,Je considère cette assemblée comme incapable 
de toute délibération sérieuse”. Ordonnirt d. Suspension d. 
Vsammlg, obgleich budget not yet voted. Russland kommt 
ihm zur Hilfe, zwingt auch d. Pforte, sie accordirt deh Firman 
Suspension d. assemblée auf unbestimmte Zeit, So d. Porte 
wexerce sa souveraineté qu'au bénéfice de son rival. Bibesco- 
bohemien enivré—nun absolut. Zeigt sich immer by tours de 
maquignon. I} dilapidait partout et sur toutes les choses. 

1846, war in d. Wallachei sehr abondante récolte, blé sehr 
bas ; on avait fait pour la ville de Bucharest d'énormes approvi- 
sionnements. 1847 vkft d. muncipalité, sur l’ordre de Bibesco, 
son approvisionnement au prix contant. D. Käufer Patziouri, 
associé de la famille Bibesco. Les besoins de l’Europe produi- 
sirent des bénéfices énormes. Nach Chainoi (J. Ghika) 5 allein 


51 


unter Bibesco détournés sur le seul département des travaux 
publics um 33.000.000 fres. Ses parents et créatures vkften 
d. Fonctions publics à Penchere. So schlimm, wie zur schlimmsten 
Phanariotenzeit. Daschkoff allmächtig (nennt selbst d. Bibesco 
ôffentlich son aide-de-camp.) Bibesco fermait les écoles ouvertes 
par Alexandre Ghika. Bibesco sucht d. Billecoeq loszuwden. 
Un certain grec, Piccolos, ancien censeur impérial russe à Bucha- 
rest, gewinnt zu Paris d. Gunst Guizot’s : Guizot sagt, Dasch- 
koff müsste dann auch zurückgerufen werden, wie Billecocq. 
Mme Ghika, schwanger v. Bibesco, 1844 nach Paris gesvhickt, 
mit Recommandation und Briefen an d. Lieven et bien approvi- 
sionnée de ducats et de diamants. Bei d. Lieven trifft sie d. Gui- 
zot. Er zeigt sich etwas schwierig. Daschkoff schreibt st whd nach 
Petersburgh, man môge ihn v. d. Billecocq befreien. D. Lieven 
erhält nun auch orders v. St. Petersburgh. Unglücklicher Guizot 
wirft sch auf d. unmoralische Position d. Bibesco. Bibesco muss 
dher, coûte que coûte, s. union deh Heirath weihen; dazu 
Scheidung nóthig.D. Metropoliten hatte sich bestándig geweigert. 
Man wendet sich dhr an d. Patriarch v. Constantinople, Pam- 
bassadeur de Russie médiateur. Auch hier serupel. Mit Geld 
im Divan, on ancheta le changement du patriarche u.d. successeur 
fut averti des premières obligations qu'il aurait à remplir. Les 
divorces prononcés (ind. Ghika fair) *, Heirath im September 
1515. Nun Guizots’ Gewssen beruhigt. Billecocq zurückberu- 
fen. Deh Brief Guizots’ v. 19 Feb. 1846 (erbielt ihn B. März, 
46), M. de Nyon % ans. Stelle. Madame de Lieven war ministre 
des affaires étrangéres A Paris, Guizot ihr premier commis. 
Guizot schrieb dem B. er kónne s. Posten verlassen, noch Nyon 
da. B. bleibt stattdessen 1 Mai 1846 (mode dass am 1 Mai, 
Geburtstag v. Louis Philippe, d. Minister d. Hospodars sich 
zum Consul begeben) unterlässt Bibesco dass Billecocq amena 
le pavillon consulaire, confia la protection des sujets francais 


* Divorjul fusese pronunţat in defavoarea lui Ghica, prin mărturii false, 
deşi toată lumea știa că nu era el cel incorect ; cf. Regnault, p. 248. 


$2 


au consul général de l’Angleterre, demanda ses passeports, quitta 
Bucharest pour Paris. Guizot wüthend über d. Billecocq. Gibt 
d. Nyon ordre in Bucharest aufzutreten, als ob nichts passirt 
sei. Wrd geschmeichelt v. Bibesco, für den er ganz auftritt 
u. schwärmt. 

Sultan kam nach Routchouk, wohin er d. princes v. Serbien, 
Moldau, Wallachei berufen. D. Boyaren erneuern ihre Klagen 
bei Redschid Pacha. Bibesco, bei s. ersten Besuch beim Vezir, 
erhält Befehl ,,de régulariser son gouvernement par la convoca- 
tion des représentants”. Zu dser Epoche war d. Mandat d. Assem- 
blée suspendue abgelaufen. Berufung d. Wahlkollegien dher 
nöthig. Convoqués f.d. 15 Nov. 1846. Bibesco eliminirt v.d. letz- 
ten 9/10 des éligibles ete. V.d. Wahlen ändert er d. Wahldistrik- 
te, zwingt d. meisten in d. Capitale zu wählen. So in d. Bezirken 
ausser Bucharest meist nur 20 électeurs, d. er herumkriegen 
konnte ete. Bibesco bekommt dher eine assemblée d’après ses 
voeux zusammen. D. vol wird nun legalisirt. Un vote de cette 
chambre ardente accorda à Bibesco le droit de confirmer sans 
appel les arrêts des tribunaux de première instance. Chacun, 
dans sa localité, se fit le centre d'un despotisme dilapidateur. 
Le gouv. nur noch eine orgie. Opposition, theils von missvergnüg- 
ten grossen Boyaren, theils d. jeunesse. L’hiver v. 1847 époque de 
fermentation générale. Auch Bewegung unter d. peasants. 
Bibesco u. seine Minister u. d. Boyars klagten sich wechselseitig 
über die „malheurs du pays” an. 

Ende 1847 : Daschkoff appelé à une autre résidence ; Kotze- 
bue % son successeur. Le consulat russe poussait le prince aux 
rigueurs, les boyars à la révolte, se mêlant même, par ses agents, 
au parti national, pour l’égarer et le compromettre. Kotzebue 
(Sohn d. alten Waschlappen) war 6 J. consul zu Jassy gewesen. 
Alles conspirirte zu Bucharest. D. prince pour raffermir sa domi- 
nation par une insurrection vaincue; d. consul pour appeler 
par le désordre l'intervention russe; les boyars, pour regagner 
le profit des dilapidations publiques ; la classe moyenne, quel- 


53 


ques boyars éclairés, les écrivains nationaux, la masse des pay- 
sans, pour débarasser le pays du protectorat russe. 


XI. Politischer Grundgedanke d. Bucharester Revolution 
v. 1848 un soulèvement contre le protectorat russe. In jeder 
anderen Rücksicht sociale Revolution; respect avoué pour la 
suzeraineté turque. 

Boyars. Ursprünglich ,,un homme de guerre”; aujourdhui 
„un homme exempté du service militaire”. Zahlen keine 
Steurn. premiers courtisans de l'étranger, les hôtes empres- 
sés de Venvahisseur. Chaque siècle y (in d. Boyarie) a déposé 
sa couche de corruption. Einige Ausnahmen, jezt exilirt. Keine 
aristocratie de naissance. Unter 30 Familien v. grossen Boyaren 
in d. Valaquie nur 19, deren Titel über 20 J. alt. In d. Moldau 
auf 10 Familien grosser Boyaren kaum 1 qui date de plus loin 
que 1828, D. Hospodarfamilie Cantacuzène (als wenn sie v.d. 
griech. empereurs abstammen), heisst ursprünglich Wagou- 
reano. D. meisten selbst nicht de race roumaine. D. Maurocor- 
dato u. Maurojeni v.d. ile de Miconi (Archipel), die Ghika 
v. Albanien, d. Racovica v. Kleinasien, d. Ypsilanti u. 
Mourosi v. Trébisonde, d. Soutzo Bulgaren. d. Caradja 
v. Ragusa, d. Rosetti v. Genua ete. Theil d. alten roman. 
Bojaren, d. Golesci, Gradistiani, Bratiani exilirt; andere 
Nachkommen v. sichen alten Bojaren kleine Beamte, manche 
Leibeigene. Theil dsr victimes heisst neamuri (hommes de bonne 
origine.) (Klasse v. d. Phanarioten erfunden.) 

Unter d. Phanarioten nahmen d. Grecs d. Titel v. Boyaren ; 
bd lutte entre les boyars indigènes u. Phanariotes. Prince f.d. 
lezteren. 

Aber d. Boyars Phanariotes hörten auf Boyaren zu sein, 
wenn ihr protecteur aufhérte Prinz zu sein u. der regierte 
nie lang. Ein neues Gesetz entschied dher, dss. d. Verheirathung 
d. fille d'un boyar indigène m. einem boyar Phanariote ihn 
naturalisirte u. zum boyar indigène machte. So le Grec pénétra 
dans toute famille. Il se fit une invasion par alliance. D. paar 


54 


Boyaren qui résistaient, verfolgt. Ihre Nchflger sinken in d. 
classe des paysans neamuri. D. Boyars dhr produits hybrides. 
Unter d. Mehrzahl d. s. g. Boyars indigènes dhr fst keine Rou- 
man. D. Russes achevèrent l’œuvre de décomposition. D. 
règlement organique theilt d. boyars in 3 catégories, grands 
boyars, boyar de 221 u. 3 classe, Bis dahin, politisch, kein 
Unterschied zw. Boyar u. Boyar. Deh ist d. plénitude des 
droits politiques auf kleine Zahl beschränkt. L'action moscovite 
se fortifiait en se concentrant. In Valaquie d. 70 Boyars (gros- 
sen) representirt à l'assemblée deh 20 Deput. Die 3000 
boyars de 2% u 3° class nur dch 18. Tout officier od. fonc- 
tionnaire dévoué à la Russie put être nommé boyar. Boyarie war 
immer titre personnel. Da d. meisten employés Russes ou placés 
par les Russes, alle dse kleinen boyars agents du protecteur. 
Dabei Einfluss d. Boyarenfrauen, d. öffnen leurs alcoves d. 
officier russe ou ture. Deh d. Leichtigkeit d. divorce, d. femmes 
changées comme un meuble d'occasion, 

Paysans. Race forte, primitive, bes. in d. Bergen, u. im 
Banat v. Crajova. Ebso d. Vallaques de la Transylvanie. 
Troniques. Meridionale Physiognomie. Moquants. Hat grande 
puissance d'assimilation. Trajan Art Nationalgott. Superstitions 
(le vampire p.e.) Vorurtheil egen d. industrie de fer etc., weil 
alle ustensiles de fer et de cuivre exclusivement deh. d. tziganes 
gemacht sind, d. auch d. einzige maréchaux-ferrants du pays. 
D. Roumains v. Transylvanie moins arriérés. D. boyars, d. gesetz- 
lich d. Monopol de toutes les productions alcooliques de leurs 
domaines, tiennent cabaret et alimentent Vivrognerie. Bauer 
bringt alle zahlreichen Festtage d. rite grec im Cabaret zu. 
Ihr einziges Familicnessen mamaliga (pâte de farine de maïs 
apprétée à l’eau.) Dans les bons jours, la mamaliga se mange 
avec du lait, du fromage frais ou du poisson salé. Noch vor 
einigen J. ihre Wohnungen nur d'obscures taniéres, des trous 
creusés dans le sol (heissen bordei, jezt meist d. Zigeuner 
darin). Jezt fst úberall des chaumières. Diess mit d. Vdienst 
d. Kisseleff. D. costume du paysan danubien dselbe seit Trajan. 


55 


Als d. Réfugiés d. montagnes, nach 3 Jhhdten d'attente, in 
d.v. d. Barbaren verla: sene Ebene zuriicksteigen, ils reprirent le 
travail en commun u. firent de toute la plaine une propriété 
commune (ager publicus.) In d. Bergen hatte d. lange domi- 
cile u. Exploitation erbliches Privateigenthum erzeugt. Dahr 
d. classe de propriétaires mosneni, im Unterschd v. d. pro- 
priétaires collectifs. Später, dch transformations arbitraires ou 
consenties, auch mosneni in d. plaines. Aber zur Epoche d. Radu 
Negru u. Bogdan, d. propriété territoriale individuelle 
dans les montagnes, collective dans la plaine. Grade weil s. 
hier domaine public, glaubten d. princes sich berechtigt d'en 
détacher des lambeaux. Anfgs Belohnung d. Dienste einiger 
boyars ou chefs militaires. Einige donations auch faites à 
des bourgs, villages ou villes, en y attachant des conditions 
de charité publique. Beaucoup de ces donations, administrées 
par le régime communal, sont restées intactes jusqu’à nos jours. 
Bld donations privées an d. favorits du prince. Ferner Schen- 
kungen an Kirchen u. Klóster m. d. Bedingg d. Schuler- 
ziehung, Armenpflege etc. ete. D. moines wären nur fideicom- 
missaires. Aber auf dsen domaines so détachés paysans 
cultivateurs, propriétaires, non ă titre individuel, mais ă titre 
collectif. Transaction dhr, als consécration d. droit antéricur 
du paysan. D. nouveaux propriétaires, boyars, monastéres ou 
communes, divisèrent le sol en trois parties égales : 2 de ces 
parties furent cédées, subdivisées en petits allotements, aux 
colons possesseurs. D, 3°, reservée à la propriété nouvelle, devait 
être cultivée par les colons au profit du propriétaire. Dieses 
Eigenthumsrecht d. Bauers, grévé d’une hypothèque en travail, 
erblich. Dse division territoriale herrscht noch. 

Dse constitution nouvelle d. propriété nach u. nach ein- 
gefübrt, à mesure des donations. Anfangs keine andere Regel 
als d. 3 Theilung; d. détails livrés à l'arbitraire. D. Zahi d. 
Arbeitstage nicht bestimmt, Bauer so oft gezwungen de laisser 
ses propres champs en friches. 


56 


EEN 


Es hatte sich auch in d. plaine eine zahlreiche Klasse 
kleiner und individueller Eigenthúmer, mosnent gebildet : classe 
moyenne. Boyars u. Klóster machte ihnen une savante guerre 
de chicanes et de violences. D. Boyars u. clergé erhalten v.d. 
Prinzen Steuerfreiheit. Dher vermehrte charges auf d. mosneni, 
Dann d. Kriege m. Polen, Ungarn, Turcs u. Tartares, bestándig 
d. mosneni zu Geld = u. Menschenleistungen verpflichtend, ils 
recourraient à d'onéreux emprunts. D. einzigen préteurs d. 
boyars u. d. clergé; usure; fallen m. ihren propriétés in d. 
Hände d. usuriers. Endlich, d. iniquités judiciaires vinrent à 
Vaide de Pusure. On exigea des titres d'origine, wo blos d. droit 
de premier occupant. Wo des titres exist. verfälscht od. entwrdt 
deh d.agents d.Prince od. d.Boyars. (Vor) In d.Gerichten endlich 
fand d. Bauer d. Boyaren wieder entscheidend. Pfaffen u. 
Boyaren unterstúzten sich wechselseitig. So d. décomposition d. 
petite propriété rapide. D. plupart d. mosneni wdr con- 
vertis en corvéieurs. D. classe moyenne u. mit ihr d. forces 
vitales d. nation verschwinden. 

D. Bauern an d. Boyaren gerächt dch d. Phanariotes. Sie 
iibten dslben violenees u. menées um d. boyars indigénes 
zu plündern, wie diese ggen d. mosneni. Verwdlten Massen 
von ihnen ebflls in Bauern — die neamuri d'aujourd*hui. D. 
boyars phanariotes ou phanariotisés perpetuent aujourd’hui le 
même système de pillage. In bien principalities auch dslben 
trafies zw. d. tribunaux u.d. spoliateurs. D. fortunes modernes 
st 30 Jh. beruhen auf procès de délimitation. Z.B. Stirbey, d.d. 
Oestreicher zurückgeführt, hutte pour bien patrimonial, bei Cra- 
jova, la terre de Mehedinezi*, contenant un petit nombre de hec- 
tares. Jzt eins d. plus vastes domaines des principautés (deh) m. 
50.000 fres Rente gráce aux procés intentés á tous les mosneni 
d'alentour. 

D. paysan roumain nicht dégradé par la misère. 


* Citeşte: Mehedinţi (Mehedintzi). 


57 


D. décadence vollendet deh. d. constitution de Serban® d. d. 
propriétaire cultivateur en sert verwandlte. Sie nun vkanft 
m. d. terres; d. propriétaire beerbt ihn à défaut d'héritiers 
directs ; d. propriétaire fixe la durée du travail. Le propriétaire 
est tenu de fournir les instruments de travail, et de nourrir le 
paysan en cas de disette ou de maladie. D. propriétaire soll d. 
serf nicht getrennt von d. glèbe verkaufen; dss umggen. Bes. 
in d. Moldau, serfs confondus m.d. tziganes esclaves, vendus à 
la pièce. Verschiedene Revoltes, begiinstigt v. d. princes phana- 
riotes (contre les boyars indigènes.) Constantin Maurocordato 
dhr deh act v. 5 August 1746 prononga Pabolition du servage 
u. 6 April 1749, Passemblée générale de Moldavie prit la 
même décision. Statt dssen d. abominable institution des scu- 
elnici. Propriétaire nun auch nicht mehr verpflichtet d. Arbeits- 
instrumente zu liefern etc. So d. paysan noch abhángiger v. 
ihnen. D. decret d. Maurocordato verpflichtet d. propriétaires 
de mettre á la disposition des cultivateurs les 2/3 du domaine. 
Travail obligatoire du paysan auf 24 jours bestimmt, outre 
la dime des produits. Dse (Grenze in d. Praxis nicht beobachtet. 
M. d. s. g. Emancipation auch d. Staatsimpóts u. réquisi- 
tions verfallen. Nun doppelt gepliindert. 1768 d. Wallachei so 
rasch entvólkert, dss d. Porte droherd d. Charles Ghika 62 
befahl de mettre un frein aux exactions. Erschrocken bewog er 
deh Versprechen d. Emigrés zuriikzukehren. Decret v. 6 Februar 
1768 schon ihnen garanties de soulagement zu geben. 1) les 
paysans en rentrant pouvaient s'établir sur un domaine de leur 
choix. 2) les journées de corvée étaient réduites à 3 f. d. 
1,6 f.d. 2 u. 9 f. d. 3 und Tode J. D. dime f. d. proprié- 
taire blieb. 

Auch dse engagements provisoires. D. Boyars kehrten 
sich nicht daran; bld d. Bauern wieder in d. Wälder u. Bergen 
fliehend. 1775, verlissen 10.000 Bauern auf einmal den Pflug, 
zerstreuten sich im Lande u. rächten sich dch Räubereien an d. 
Boyaren. Alexandre Ypsilanti renouvela les promesses de 1768 ; 
Popiniátre avidité des boyars en fit de nouvelles déceptions. 


58 


Ebso in d. Moldau. Les soulèvements des paysans appellent 
l'intervention du prince. Deh un chrysobule v. 1 Jan. 1766, Gré- 


H 


goire Ghika réduit la corvée á 12 journées. D. Boyars noch 
quelques années de ténébreux complots : en 1775, 7 grands 
boyars, l’évêque métropolitain en tête, se presentent devant le 
prince, le sommant d'abroger le chrysobule, et demandant 36 
journées de travail. Grég. Ghika weist sie ab. Dnach 30 Sept. 
1777 gezwungen d’accorder un surplus de 2 journées et d’ajouter 
aux obligations du paysan : 1) un transport gratuit au bénéfice 
du propriétaire. 2) les réparations des dépendances de la pro- 
priété, magasins, aires, moulins, cabarets, digues d'étangs etc. 
ete. Bleiben d. haines d. Boyars ggen Greg. Ghika ; ermuthigten 
d. Turcs ihn assassiner zu lassen, nachdem er ggen d. cession 
d. Bucovine protestirt. 

1790, une protestation générale des propriétaires devint 
Poceaşion d'une nonvelle constit. rurale appelée urbarium. 
Elle supprimait les journées de travail, et les convertissait en 
táches déterminées par mesure de superficie, tant en labourage, 
quen sarclage et fauchage etc. So kannte d. paysan d. limites de 
son travail. Abrf.d. Boyar Gesetz nur Existenz,lorsqw elle offrait 
le texte à de nouvelles chicanes. Il avait constamment multiplie 
Jes journées de travail, les mesures de superficie. Aber beibehalten 
d. division du sol en 3 parties, dont 2 3 pour le cultivateur. 

1816 : Nouvel urbarium, decrete par Caradja — combinaison 
des deux modes d'exploitation. Er fügte hinzu 2 journées de 
travail : 1 à Pautomne, 1 au printemps, -le transport d’un chariot 
de bois aux approches de Noël, de la forêt der la maison sei- 
gneuriale, et un autre transport à 6 heures de distance. 

Ferner Grundmodification : Transformation de la propriété 
collective des cultivateurs en emphytéose, sous le nom de claca. 
La claca, dit l’article premier, est une espèce d'emphytéose 
usitée en Valaquie. Elle a lieu, quand le propriétaire recoit le 
clacas, c. à d. Pemphytheote, pour demeurer sur sa propriété”. 


* Citeşte: à la maison. 


Les autres Phanariotes avaient tenté de diminuer les abus 
des propriétaires, pour ajouter proportionnellement aux impóts 
du paysan. Caradja vermehrt abus du propriétaire et du 
fisc. Hauptdilapidateur, úbertraf s. Vorgánger. Er war pour 
beaucoup in d. Révolution d. Vladimiresco, faite au nom des 
paysans contre les boyars et le fisc. 

Vladimiresco's Revolte (s. Armée fst nur paysans) u. 
eingeborene Prinzen bewirken zunáchst Mássigung auf Seiten 
d. Boyaren. Grégoire Ghika beschüzte d. Bauer energisch. 
1822 —1828 d. bsten Jahre f.d. Bauern. Nun 1828 d. invasion 
russe, transformèrent le paysan en bête de somme pour trainer 
les canons et les chariots de guerre. 

Kisseleff posait sich al protecteur d. Bauern; verspricht 
Reformen ; vertraut dann le travail de réforme einer commis- 
sion v. Boyars, worunter Stirbey u. Bibesco. 

1831 endlich d. réglement organique. Darin d. Bauer ge- 
sichert s. 2/3 du domaine de tout propriétaire. D. Verbesserungen, 
die er macht: Garantien ggen d. Expulsion, nur als indivi- 
duelle Strafe zugelassen u. dunn nur mit indemnité. 

Obligations d. paysan : 1) rente (dime des produits. En Va- 
laquie 1/10 de tous les produits, 1/5 du foin, 1/20 du vin ; en Mol- 
davie, 1/10 des vins.) So wenn d. produits = 1000 fres, hat d. 
Bauer 100 zu zahlen; also wenn d. net income = 200, 50%; 
wenn = 100 fres d. Ganze d. Reinertrags. 

(D. Bauer zugwiesen in der Wallachei : 1! pour Pemplace- 
ment de sa maison et de son jardin, 400 stagèns (environ 2 me- 
tres carrés) en plaine, et 300 dans les montagnes. 2) 3 pogones 
(1 pogone = 1/2 hectare) de terrain de labour. 3) 3 pogones 
de prairie à foin, wenn d. Bauer 5 bêtes à cornes ; wenn weniger, 
weniger; wenn keine, keine prairie.) 

2) des journées de travail et des corvées. 1) 12 jours de travail ; 
2) 1 jour de labour; 3) 1 transport de bois. In d. Moldau leztere 
Bedingung noch hárter. 

Aber d. journées ne se calculent pas sur la mesure du temps, 
mais sur la mesure de la tâche. Nach. d. règlement organique, d. 


60 


12 jours de trav. = 36 jours, le 1 jour de labour = 3, le trans- 
port à 3 jours. Total 42. In d. Moldau : 48 jours. Früher, 
wenn d. Boyar Arbeiten, die nicht in d. gesetzlich bestimmten 
Tagen vollendet, wandte er sich an d. Bauern, d. sie freiwillig 
thaten; wartete aber, bis ihre eigenen Arbeiten fertig, lásst s. 
dafür danser V. boire. D. règlement obligatoire * verwandelte 
dass in servitude obligatoire. Les villages furent tenus de fournir 
au propriétaire pour travail extraordinaire, 4 hommes sur 100 
familles; 3 wenn 63—75 familles, 2 f. 38—50, 1 f. 13—25. 
Ähnlich in d. Moldau. Dse neue Obligation heisst ¿obagie (kein 
rum, Wort — servitude). Dse iobagie in d. Wallachei = 14 jours 
pour chaque paysan en Valaquie, à 36 en Moldavie pour les 
habitans de village de 200 fam. ; à 72 pour les autres. Kommen 
so all together 56 jours de travail auf d. wallach. Bauer; 84 in 
d. Moldau in d. einen, 120 dans l’autre. 

Nun wegen d. rigueurs des longs hivers, d. année agricole 
nur 210 Tage; davon abzuziehen, 30 dimanches, 10 jours 
fériés, 30 de mâuvais temps, total 70. Bleiben 140 jours. Bleiben 
d. paysan in d.Valachei56**,ind. Moldau 56 in den villages ete. u. 
nur 20 in d.villages úber*** 200 familles.Diess d.officiellen Arbeits- 
tage. Dabei fügt d. Règlement hinzu en determinant la tâche de 
chaque journée, de manière à ce qu'il y ait toujours, pour termi- 
ner la táche, ă prendre sur le lendemain. D. Arbeit f. einen Tag 
so bestimmt, dss kein Mensch sie in einem Tag liefern kann. 

D. journée de sarclage 7. B. so bstimmt dch d. règlement 
économique, des sie beginnt (m. Unterbrechgen, of course) 
im Mai pour finir au mois d'Octobre. Dabei wählt d. proprié- 
taire immer d. beste Zeit. So muss d. Bauer s. eigenen Acker ver- 
nachlássigen. L’impôt et la faim nécessitent l'emprunt ; d. prê- 
teur wieder d. paysan**** ; leiht ihm nicht Geld, sondern Brod, au 
prix courant, c.ă d. Marktpreis d. vendeur zu Ibraila od. Galatz. 


* Citeşte : organique, 
** Citeşte : 84, 
*** Citește : unter. 
**** În Regnault: „Le préteur du paysan est le propriétaire” (p. 311). 


61 


Dfiir d. paysan hypothèque son travail libre : L’accumulation du 
travail obligé par le règlement et du travail imposé par la né- 
cessité, nimmt weg tout le temps de la population rurale. So 
sa concession de terrain d. illusoire, hat dfür weder Zeit noch 
Arbeitsinstrumente. 

Bei d. Boyars d. Moldavie d. exploitation schamlos, offen, 
brutal ; bei denen d. Wallachei versteckt unter legalen Formen 
u. Contracten : d. ersten wie Feudalbarone, d. 2" wie Juden 
du moyen-áge. 

Nach einem article d. règlement, haben d. Boyars d. Recht 
v.d. paysans des journées corvéables zu verlangen, in Arbeit od. 
Geld. In d. Moldau muss d. erste, dafür d. iournées de travail d, 
ganze Jahr dauern lassen. D. Wallache zieht d. opération finan- 
cière vor. D. Tarif f.d. Anschlagung d. ma‘n-d’ceuvre en argent 
nach d. règlement alle 3 J. legal fundirt deh d. assemblée générale 
(bloss aus Boyaren bsthd.) Nie en rapport avec la valeur réelle. 
Ferner d. contracts de gré à gré. Erst in Geld d. Verpflichtg 
d. Bauern angeschlagen, hôher als er leisten kann; dann wie- 
der in Arbeitstage verwandelt, décuplé par les intérêts. 

Sur 330.000 familles de paysans en Valaquie, si le fermage 
se payait à 5% de la valeur du terrain, il aurait dû être payé 
jhrlich à la propriété 11.550.000 piastres. Aber, nach d. évalna- 
tion du règlement, payé 51.810.000 piastres x 22 (Zhl d.J.d.d. 
Règlement roule) 885.720.000 piastres prélevés usurairement par 
les boyars sur le peuple. In d. Moldan f. dslbe Zeit 668.000,000* 
piastres. Zus. 1.554.520.000 piastres od. about 540.000.000 fres. 
Darin nicht eingerechnet dime. transports u. abus. 

Nach art. 146 du règlement, d. propriétaire allein d. Recht 
de vendre sur sa propriété Wein, Schnaps et autres boissons, 
de tenir boucherie et magasin d'épicerie, d'avoir des moulins 
et de pecher dans les étangs. Propriétaire also monopol aller 
Consumationsartikel ; verkauft en an juifs u. grecs ; so ist d. 
denrées de première nécessité 30% theurer in villages als in 


* În Regnault : 668.800,000 (p. 314). 


villes, Boyar verhdlt im Winter auch direct s. Getränke ggen 
Arbeit im été. 

Nun d. fise: Boyars u. Monasteres zahlen keine Steuern ; 
also fst ganz d. paysan. Capitation : (Nach d. règlement) Jeder 
paysan jáhrlich 30 piastres ; ferner : 1) 6 journées de corvées f. 
Wegebau, macht neh d. systeme ordinaire 24 journées ;2)2 paras 
par chaque bête d’attelage, pour droit d'entrée et de circula- 
tion dans les villes, et 4 paras pour la capitale; 3) droit de 
péage des ponts publics ou privés, construits par les paysans 
eux-mêmes ; 4) service militaire par conseription, J homme sur 
50 familles. Enfin, par suite de Vallégement des impôts, sagt 
d. règlement, le prix du sel a di être haussé. 

Vun die obliyations envers les communes : Unter verschied. 
Titeln v. versement in d. caisse communale, Wicinalwege. 
Register, Dorfschulzen u. instruction primaire, dépôt dans les 
magasins de réserve d’une quantité de maïs. 

Zus. in d. Wallachei à l’état et la commune : 150 piastres. 
Bauer dhr wahrer sert de glèbe. 

En principe hat d. Bauer d. Recht d'abandonner la terre où 
il se trouve ; aber ex détail : (nch d. règlement) 

Nur 2 Familien dürfen une même terre im Laufe d. Jahres 
verlassen ; ein Bauer, d. d. Domicile wechseln will, muss: 

1) 6 Monate vorher d. Ispravnik (préfet) u. propriétaire 
avis geben ; 2) baar u. voraus alle prestations d. Jahres (qui comp- 
tera du jour où il quittera la propriété) d. propriétaire voraus- 
zahlen, 3) verser in d. Kommunaleasse. Summe = son capi- 
tation communale annuelle ; 4) s'acquitter d'avance de sa ca- 
pitation pour toutes les années qui restent à courir jusqu’au 
récensement. (Art. 149 du règl.) D. récensement se fait nur alle 
7 Jahre, so dass er 5—6 J. capitation oft voraus zu zahlen. End- 
lich s. Haus, d. er gebaut, (propriété) champs die er travaillé, 
restent d. propriétaire sans indemnité. So d. changement: de 
domicile impossible. 


63 


Im d. Wal. protestirten d. Bauern egen d. règlement ; les 
soldats russes, envoyés dans les villages, prouvèrent à coup de 
fusil la douceur du règlement. 

In d. Moldau Art v. Bauerinsurrection; répression plus 
cruelle, le sang inondait les sillons où l’on enchainait le paysan. 


Bestándig Flucht moldauischer Bauern nach d. Bucovina, 
Bessarabie,Dobroudja ;so d. Wallachen och Transylvanie,Serbie, 
Bulgarie. En vain d. bords des fleuves uctivement surveillés 
et comme en état de siège ; les émigrants franchissent les inter- 
valles libres de troupes ; bes. im Winter wenn d. Donau gefroren. 
Mehr als 40.000 familles s. etablirt le long de la rive serbe ; in 
Bulgarien u. bis nach Romélie heute plus de 100.000 qui ont 
quitté le pays depuis le regne du reglement organique, et leur 
nombre augmente tous les jours. 

Nach d. Krieg v. 1828 Colonie v. 30.000 Bulgarenfa- 
milien avait créé en Valaquie de magnifiques établissements 
agricoles. Les oppressions du règlement forcèrent la colonie de 
se dissoudre : les Bulgares repassèrent le Danube; die blieben 
errichteten 2 petits bourgs, gaben abr d. Agricultur auf. 1834, 
1535 u. 1836 mehr als 12.000 familles transylvaines établies en 
Valaquie, depuis half a century retournèrent dans leurs pays. 

D. dépopulation so rasch, dss Alexandre Ghika darüber 
erschrak. V. 1887—42 tritt er f. d. Bauern egen d. Boyars. 
Dss brachte d. assemblée gen. ggen ihn auf. 1842 schrie einer d. 
boyars in d. assemblée : ,,Le paysan est le capital du boyar”. 
Bibesco, tout en diminuant les 2 journées de Viobagie (1843, 
v. 14 auf 12 journées), il augmenta les jours de travail aux 
grandes routes, doubla le péage des barrières et enchaîna davan- 
tage le paysan à la terre du boyar. 

Clergé, monastères : 

D. prétre d. village en Moldo-Valaquie theilt d. Leben und 
d. corvées d. Bauern; kann nur lesen d. livres imprimés de 
Véglise, d. divin office verrichten et réciter les évangiles dans 
la langue nationale. 1848 Seite an Seite d. paysan. Bauer ne 


64 


connaît d'autre lecture que l’évangile, exorcismes, anathemes, 
superstitions. 
Prétres des villes intrigants. Schufte wie d. Boyars. Auch 
d. métropolitains. f 
Monastéres : ursprünglech fideicommis f. d. ager publicus ; m. 

conditions obligatoires; schon unter d. princes indigènes, ver- 
bunden m. d. boyars, oublient les clauses des donations: D. 
Phanariotes, dch ihren Reichthum gereizt, mischen sh bld in d. 
Verwaltung des biens monastiques; vernichten erst ihre ur- 
sprünglichen Eigenthumstitel. ersetzen sie durch ihre eigene 
chrysobuls ; in diesen widmen sie d. reichsten dieser monastères 
aux communautés grecques du St. Sépulere, du mont Sinaï ou 
du mont Athos. Dhr dse monastères verplichtet offrandes dsen 
couvents zu schicken. Dse erhalten bld. v.d. Phanariotes d’au- 
torisation d’avoir, dans les monastères dédiés, des Igoumènes 
(abbés) pour les représenter et gérer en leur nom. L'hommage 
dégénéra en servitude ; d. abbés grecs bemächtigten sich d. gzen 
revenu; bld sie disposent des fonds. Die biens des indigènes 
roumains donnés au riches couvents du Sinai et d’Athos, et près 
| d'un tiers d. propriété foncière, in d.2 Provinzen, livré a 

des mains étrangères. Dse Usurpations bis zur Expulsion d. Pha- 

nariotes. Grégoire Ghika u. Jean Sturdza réclamiren bei d.Pforte, 

d. d. moines grees zwingt de rendre ce qu’ils avaient pris. 

1828 Russland führt d. moines grecs in d. principalities 
zurück, Szt s. wieder in Besitz d. monastères, consacré dies 
dch d. règlement. D. règlement décida dass une redevance an- 
nuelle de 2.000.000 piastres (700.000 fes) serait allouée par les 
couvents à la caisse des écoles moldo-valaques ; dagegen aber 
300.000 piastres f.d. Patriarch v. Constantinople, pour sub- 
vention aux écoles grecques de la Turquie. 

59 monastères en Valaquie, 43 en Moldavie ; davon 28 dédies 
au mont Athos. Revenu total davon : 10 milions de fes ; dse also 
payent chaque année aux monastères grecs situés hors du pays. 
D. couvent du mont Athos figure approximativement pour 
le quart. 


EH 


Dabei, auf d. Protest d. moines grecs, entschied d. russ. 
Gesandte zu Constant. dss whnd 10 J., d. moines grecs keine 
Steuern d. Staat zahlen sollten, dont ils détenaient les biens, 
i. e. bis 1843. In ds. J. schlug Russland vor de transformer 
d. cultivateurs des terres des couvents u. d. moines grecs 
selbst in sujets russes, dépendant des consulats de Bucha- 
rest u. Jassy. Dss war abhängig machen v.d. jurisdiction con- 
sulaire russe 1/5 du territoire des principautés. Mönche wiesen dss 
zurück. Darauf überliess sie d. Czar d. hostilités des Roumains. 
Bibesco legte ihnen contributions aller Art auf; emprunts forcés, 
dons considérables, bei jeder Gelegenheit, reconnaissance de 
leurs abbés etc. 1847 Mónche gezwungen de recourir á la Russie. 
Firman, dicté par ambass. russe, legt ihnen auf jáhrlich 
20.000 Ducats (240.000 fes pour les 2 principautés). 

Theil dses mold-val. Geldes giebt d. moines grecs in Pales- 
tina ihr Ubergewicht. Une bonne partie est reservée á la léga- 
tion russe de Constan. qui s’en aide merveilleusement dans ses 
intrigues. 

Tziganes : esclavage ; in beiden princip. zus. 300.000 âmes, 
zahlreicher in Moldau als Val. 140.000 in Transylv., Bucovina, 
Banat de Temeswar (Gypsies) (nennen sich Rômes.) 1848 le 
gouv. provisoire proclama leur affranchissement. 

1830 d. Boyars, déjà mécontents de perdre les scutelnici, 
lassen sich ihr Eigenthum auf d. gypsies consacrer durch Kisse- 
leff. 1834 le col. Campineano affranchissait tous ses esclaves. 
Dse meist ignorants et nus ne surent que faire d’une liberté qui 
les affamait. Stirbey zeichnete sich aus als Verkäufer v. Tziganes, 
erst en détail, dann d. Rest d. Banquier Oprano f. 120.000 
fes. D. nationale Opposition wollte indemnité pour le rachat. 
Stirbey, d. effronté maquignon, will sich d. Verdienst dieses 
Gesetzvorschlages zueignen. Allgemeine Entrüstg. 

1837 Alexandre Ghika ordonna Vaffranchissement de tous 
les Tziganes appartenant à VEtat. 4000 familles so befreit, auf 
d. Güter d. Boyars vertheilt, d. ihnen terres de labour gaben 
u. à Pégal d. paysans considérés sollten. Gyps-Abgaben an 


66 


d. trésor (unter ihnen chaudronniers, serruriers, maréchaux fer- 
rants etc.) Dse 4000 familles bringen jzt d. Staat 90.000 fes.revenu. 

31 Janv. 1844 Jean Stourdza présenta d. a ssemblée moldave 
un projet d’affranchissement des esclaves des monastères et 
du clergé. 

Classe moyenne. Juifs et Grecs. Commerce in d. Hánden d. 
Juifs u. Grecs. In d. Wallachei Juifs expulsirt, remplacés par 
des Grecs. Nur d. nom d. usurier changé. Commerce verachtet, 
weil d. commercant. 

D. Boyaren oft afferment leur propriétés d. Juifs u. Grecs. 
Dse wieder sous-fermiers aus ihrer race... Middlemen de 
PIrlande. Baux se fondent sur le nombre des paysans attachés 
aux terres. In der That le paysan affermé. D. Juif d. Boyars 
commode pour tous leurs vices. Juifs leihen auch d. Boyars 
nie unter 12%, oft zu 20%. Grósster Theil d. terres ihnen ver- 
hypothekirt. 


XII. Résultat d. magyarischen Politik : Les Serbes et les 
Croates relevérent le trône renversé de l’Autriche et les Rou- 
mains de la Transylvanie ouvrirent aux armées russes le passage 
des Karpathes. 

1848. Insurrections des Roumains de la Transylvanie contre 
les Magyars. Vorher lutte pacifique... Magyars, im X. Jhh.settled 
in d. montagnes, qui avoisinent la Moldavie, aux sources de 
POlto* ; nehmen so ein un coin de l’ancienne Dacie — Szeklers (Dé- 
bris des soldats d’Attila.) Dse wden d.Alliirten d.Magyars, venus 
plus tard de l’Asie : Les bandes hongroises conduites par le 
roi Tuhutun 63) rencontrèrent l’armée des Roumains près de 
Gyula ; siegten ; d. Roumains jurérent fidélité aux Magyars, in: 
einer Ebene genannt noch Eskiello : v. Eskiidni, prâter serment. 
D. Magyars les réduisirent en vasselage, et se partagèrent entre: 
eux les terres et les forteresses. 

* Textul lui Regnault este următorul: ,,Les Roumains de Transylvanie 
s’étaient maintenus libres jusqu’au Xe siècle. Cependant quelques débris des 


soldats d’Attila s'étaient fixés dans les montagnes qui avoisinent la Moldavie, 
aux sources de 1'Olto” (p. 352). 


67 


12" Jhh. Colonies saxonnes, agricoles et commercantes, ap- 
pellés deh roi Geyza JI ihre Hauptsitze Hermanstadt u. Kron- 
stadt. Leurs terres s'appelaient fundus regius. Nicht feudal. 
Bloss einfach sujets du roi; bldten corporations libres,régime 
municipal, unter chefs de leur nation, élus par eux ; dse colonies 
entwickelten sich sehr unter d. Ostreich. Herrschft. 

Magyars besiegt deh d. Ottomans ; Soliman trennt Transyl- 
vanien v. Ungarn, giebt dses als province tributaire d. Isa- 
belle, veuve de Jean Zapolya. Auch nun blieben d. Magyars 
seigneurs, d. Roumans cultivateurs et vassaux. Immer des 
Magyars an d. Spitze d. Transylv. armées — d. Bathori, Beth- 
len, Rakotzi. 

1526 : les Magyars de la Hongrie, pour se délivrer des Turcs, 
le donnent à Autriche ete. 

1695* dtto d. Magyars v. Transylvanie dch d. traité v. Car- 
lovitz. Magyars betrachten falsch Transylv. als integrirenden 
Bestdtheil v. Ungarn. 

Neh d. magyar. Gesetz (bis 1848) d. Roumains, in Transil. 
assimilés aux Grecs, Juifs, Slaves, Arméniens, Tziganes... auf 
ihrem ejgnen Grund u. Boden ,,nation tolérée”. ,, Défense 
est faite aux Roumains de porter habits et pantalons de draps, 
bottes, chapeau de la valeur d'un florin et chemise de toile fine”. 
Nannten sie „la plèbe vagabonde”. Bilden 2/3 indess d. Einwoh- 
ner, whd Magyars, Saxons, Szeklers, Hongrois, Grecs, Armé- 
niens ete. nur d. andre 1/3. Mag. Groundlaw : Nobilitas Hun- 
gavica est. 12,13, 14 Jhh. lutte sanglante zw. d. Mag.u.Roumains. 
Dse appuyerent d. invasions des Ottomans, Hptursache qui 
mit ces derniers in Besitz du Banat (de Temeswar). Als Lohn 
gbten dse (Ottom.) d. Roumans ihre Rechte wieder. M. d. 
Oestreichern, le joug magyar s'appesantit de nouveau sur les 
pop.roum. Cour de Vienne musste mehrmals intervenir.Insurree- 
tion d. Hora... D. Roumans v. Transylvanie, Banat, Bucovina. 
nennen d. Mold.-Val. noch tzara (la patrie)... Nch d. insurrec- 


* În realilate, 1699. 


68 


tion d. Vladimiresco, un journal special, organe des Roumains, 
fondé à Cronstadt, sous le nom de Gazzette de Transylvanie... 

Einige J. vor 1848 d. Magyars d. langue magyare d. latein, 
als officielle unterzuschieben, v. Oestreich erlangt. (181£6),,Mo- 
lumus magyarisari”. Schon im 1846 Insurrection gegen d. Ma- 
gyars nach. Protest auf d. Diet d. croatischen Deputirten. (les 
seuls admis parmi les Slaves.) D. gouv. hongr. aceordirte nur 
délais, ,. Széchényi®... 

1835 : Louis Gaÿ%, in d. ville d'Agram. Slav. move. in Oest- 
reich (literary.) Agram — centre de l’action illyrienne... En 
Transylvanie (liter. rom.) le professeur Simion Barnutz... 

Diete de 1847: on fit montre des plus injurieux mépris envers 
les Slaves et les Roumains ; fondre toutes les nationalités dans 
la nationalité hongroise; Kossuth verdankt dem Theil of 
his influence auf d. Diète. 

1847 séances des mois de novembre et de décembre agitées 
violemment, dauert fort in d. premiers jours de 1848. Kossuth 
schlägt offen vor d'introduire la langue hongroise in d. écoles 
primaires des Slaves et des Roumains, de proscrire tout autre 
idiome, et de contraindre même les prêtres d’officier en magyar 
La tyranie n’usait plus de ménagements. 

1848 Februarrevolution Magyars glaubten d. Moment ge- 
kommen de fonder sur la ruine des autres nationalités, la grande 
patrie hongroise, la forte et puissante nation magyare. 

13 Mars, 1848: Wiener Revolution. 

14 März 1848: Kossuth schlägt Deputation nach Wien 
vor. 300 magnats dahin in attila national, le kalpack en 
téte, le sabre au cóté, presentiren Ferdinand d. Adresse d. 
Diète, kehren nach Pesth m.d. signature royale. Wart. 12 dsr 
neuen Const. décrétait Pincorporation de la Transylvanie a 
la Hongrie. Auf d. zu Wien adoptirten bases arbeitet d. mag. 
Diet Constit. aus : Transylvanie declarée pays hongrois; nur 
ungarische Sprache, aussi dans les municipalités et les comités 
des districts chargés de Pelection des députés. Droit électoral 
fondé sur le cens ; et tous ceux qui possèdent — des Hongrois. 


69 


18 März 1848 : Kossuth in d. Diet : la Hongrie ne doit son 
existence qu’à la noblesse. Le noble c'est le Magyar. D. noble 
allein Zu guider la nation. 

Kossuth slovaque, fils d'un pauvre laboureur de Tjkely : 
son nom en slave bdtet cerf; heirathet Therése Wesselényi®, 
fille d'un magnat... Deh dse protection kam er in d. diet; 
d. élection dses parvenu kostete Batthyány 100.000 florins... 

Art. 18 d. Constit. $ 6 : „emprisonnement de 4 années pour 
tous ceux qui oseraient parler contre la parfaite unité de la 
nation hongroise”. Dabei provocation in Flugschriften gegen d. 
andre nationalités. 

Bewegung (préparatoire) im Norden v. Slowaken u. Ruthe- 
nien; Süden Serben, Croaten, Slavonier; Osten Deutsche. 
Aber dse alle nur bedroht; degen Art. 7 d. Const. prononçait 
l’incorporation de la Transylvanie. Des réunions dans tous les 
villages, mouvement génér. des campagnes. Alarm in Diéte de 
la Transylvanie (exclusiv Magyaren); d. seigneurs magyars 
fliehn nach Clausenburg, siège du gouv; wo bestehn d. Diéte 
solen prononcer l’incorporation : sie könne allein empêcher le 
massacre gén. des Hongrois, médité deh d. Roumains. Ver- 
fübren Léményi, évêque de Blajium, d'élever sa voix pas- 
torale en faveur de l'union. Nicht gehört darauf. 

25 Mars 1848: proclamation manuscrite en circulation 
parmi les Roumains de Hermanstadt. (anonym Verf.: Si- 
méon Barnutz.) Schliesst: „pas d'union avec les Hongrois, 
avant que nous ayons le droit de traiter avec eux de nation libre 
à nation libre”. Dsiben Tag energ. Protest d. Croaten worin 
sie verweigern de reconnaître le minist. hongr. et la nou- 
velle const, 

26 Mars 1848: 2te Proclamation d. Barnutz, invite le 
peuple de se réunir en assembl. gén. Colportirt dch d. jeunes 
gens in d. campagne. 

Abend dslben Tags réunion d. jeunesse v. Blajium im Haus 
v. Abraham Ianko. Beschliessen f. 30 April 1848 d. Volk 
nach Blajium zu berufen (an einem dimanche). L’acte de convo- 


70 


Ce, e VE ie E, ët 


mw ee 


cation rédigé deh Prof. v. Blaj: Aaron Pumno; colportirt v.d. 
jeunes gens. 

Gouv. legt nieder in allen chancelleries des villes f. si- 
nature acte d'adhésion à Punion, Drohungen, flatteries ange- 
wndt etc. Nútzt nichts violence d. gouv. hongr; arrestations 
(u.a. d. avocat Miches)%. 

D. Dimanche de Quasimodo, 30 Apr. 1848 strâmt d. Volk v. 
allen Seiten nach Blajium. Gouv. hatte d. Versammlungssaal 
m. Truppen umringt. Ianko u. Butéano % arrivent m.d. mon- 
tagnards (Ianko avocat, Sohn eines reichen Bauern). Nch 
d. Kirche, l’évêque celebre dort la fête nationale. Arrivée v. 
Barnutz. 15 Mai 1848 als nächster Versammlungstag bestimmt, 
wo Beschlüsse gefasst wden sollen, In d. Bericht d. hung. 
Regierungscommiss. d. réunion v. 30 April genannt : ,, Réunion de 
la plèbe contribuable”. 

D. Saxons hautement contre union. Ungar. soldiers deh- 
laufen d. campagne pour empêcher les rassemblements des pay- 
sans ; in d. Strassen d. Städte arretirt, flagellé jeder d. parle 
v. d. réunion f. d. 15 Mai. 

D. professeurs Barnutz, Baritz, Cipariu, Lauriano, 
préparaient le programme de lassemblée. D. journaux rou- 
mains (POrgane de la lumière, à Blajium; la Gazette de Tran- 
sylvanie, à Cronstadt, unter d. Direction v. Baritz) m.d. Devise : 
„Pas d'union avec la Hongr”. Dggen d. Invectiven d. gouv. 
presse gegen d. parti national (schwatzen v. Communisme etc.) 

12 Mai 1848 schon les habitants de plusieurs villages font 
leur entrée à Blajium. 

14 Mai Versammlg im slben Saal wie 30 April. Reden v. 
Janko, Barnutz, Lauriano, Baritz. Freilassung d. Michés verlangt 

15 Mai 1848 Versammlg vorbereitet in d. Kirche; com- 
miss. hongrois zuggen en grand costume honger: lesen ins- 
truction en magyare vor, d.d. bishop Schaguna in rouma- 
nisch übersezt. Versammlung gehalten auf freiem Platz v.d. 
Stadt. Fahnen : Virtus Romana Rediviva (V.R.R.) (roth, weiss, 
blau) Ueber d. étendard ruban schwarz-gelb (óstreichisch) (um 


7I 


sich) unter d. Schutz d. Kaisers gegen d. Mag. zu stellen. 
50.000 Mann. Bauern m. ihren popes. 2 évéques als présidents 
ernannt; vicepres. Barnutz u. Baritz. 

Barnutz auf d. Tribune : Vorschläge : d. Versammlg erklärt 
sich assemblée gén. nationale de la nation roumaine en Transyl- 
vanie ; Treue an Oestreich u. d. nation roumaine nation indépen- 
dante u. partie intégrante v. Transylv., m. d. droits que donnent 
Végalité et la liberté ; serment national. All acclamé. Bauern sllten. 
provisoirement alle redevences d. propriétaires zahlen, bis d. 
iobagie abgeschfft. Auf d. diète v. Transylv. chaque nationalité 
vhssg zur Zahl reprásentirt. Abolition des privileges ete. Jury 
ete. Pétition rédigée ©. Lauriano (16 Art.) allgem. angenommen ; 2 
députations ernannt, eine um sie d. Kaiser, eine um sie d. Diet mit- 
zutheilen. Comité permanent v. 12 fiir Hermannstadt ernannt. 

17 Mai in Gegenwart d. Reg. Css. (d. loben d. tenue) d. 
Procès verbaux etc. in einer 3° u. lezten assemblée adoptirt. 

29 Mai 1548 die (mag.) Diet y. Transylvanie votirt d. in- 
corporation; d. déput. v. Blajium aus Pesth erfahren, dss 
Rebell, er nicht die Union anerkennt. 


XIII. Michel Stourdza, nommé hospodar d. Moldau en 1831 
dch Kisseleff. Apreté fiscale et dilapidation effrenées. Sogar 
Ruckmann muss einmal interveniren auf Vorstllg d. Boyars 
in Petersburg, zwingt ihn d. caisses d'état 500.000 fes zu re- 
stituiren, besizt gegenwártig 40 millions. 

15 Mars 1848 2000 Boyars (Angst vor d. peasants) versam- 
meln sich zu Jassy Hotel Regensbourg ; assisté y. Prunco v. chef 
de police u. Stefanica Catardji 7. Zeichnen Adresse an d.Prinzen, 
contenant une esquisse de constit. et la demande de quelques 
changements insignifiants dans les redevances des paysans. Stour- 
dza répondit gracieusement. Unter d. Boyars junge Leute 
méditaient le renversement d'un prince livre ă la Russie. Ver- 
bdgen d. Roumains d. Bukovina. Vereinigg des alten Dacien 
etc., les agents russes au milieu d’eux, poussaient ... Verei- 
nigten sich in d. maison Maurocordato. 


72 


28 Mars 1848 schickt dhin s. 2 Sóhne *, mahnt sie ab v. d. 
Heftigkeit ete. sollten zu ihren Conferenzen kommen ; 20 (ihrer 
zus.) gehn zum Hospodar, im Hof v. Soldaten garrottés u. 
trainés en prison. Aufregung i.d. Stadt. D. victimes gehórten zu 
d. ersten familles, In dslben Nacht lásst Stourdza cerner et 
envahir par ses soldats d. maisons d. principaux patriotes. 
Meist eingesperrt, einige fusillés à bout portant. 

29 Mars 1848 u. flgde Tage Fidauer d. arreste; exils; 
déportations ; terreur. Retiré à Paris, st d. entrée d. Russes à 
Jassy, 1848. St d. Krieg m. Russld, (jezt) zu Baden-Baden. 

Au lendemain des exécutions erscheint Gen. Duhamel, com- 
missaire Russe; spricht en maître, ggen d. esprit rev. droht 
zgleich une enquête sur les actes illégaux qui avaient excité 
le soulèvement des Moldaves. Indss d. rasche Action d. Stour- 
dzą hat d. russ. Intervention prävenirt. Dhr neh Bucharest 
(in jdr Hinsicht wichtiger) Duhamel. 

Bucharest : parti national f. Túrkei; verlangt nur, sie solle 
sich m. ihr gegen Russld verbinden. Chefs du parti natio- 
nal: 4 freres Golesci (alte Boyarenfamille); Constantin Go- 
lesco, leur pere, (complice de Vladimiresco). Ihr cousin: 
Alexandre Golesco. Gaben d. premier role ihrem ainé, 
Nicolas Golesco. Ghristian Tell u. Georges  Maghiero 
d. 2 chefs militaires; (Tell major de la milice. Maghiero 
aus d. petite Valaquie; Túrkenfeind darum, 1828 sous le dra- 
peau russe, als chef de sa troupe de pandours; st 1830 juge 
de paix, président de tribunal, en 1848 nommé par Bibesco 
Ispravnik d. district de Romanati). Héliade (Courrier roumain.) 
Prétres de village: Jean Chapca, curé de Celeïu, district de 
Romanati. (1848 exilé au mont Athos). Prince Jean Ghika. Des 
jeunes Roumains, élevés à Paris, fas revol. — Demetrius u. 
Jean Bratiano, Rosetti. Alle kommen überein: suzeraineté 
ottomane en opposition au protectorat russe. 

Man erfährt zu Bucharest d. tentative avortée de la Mol- 
davie. Bibesco schickt Villara zu Duhamel. Héliade u. Maghiero 


* Grigore şi Dimitrie Sturdza. 


73 


2 Juli Héliade u. Philippesco zurück. in Bucharest. 
5 Juli Maghiero u. ses collègues. 


XIV. Les Russes déjà aux abords du Pruth. Fameuse oc- 
casion f. Turkey. 2 mois se passent dans une fête générale. Dis- 
cussion de réformes, abr d. question de propriété erst traitée, 
als schon d. contrerévolution à la veille de triompher. Hési- 
tations de la Porte, indifférence des cabinets de Poccident. 
Thorichter Glauben in d. France républicaine. Boyars wieder 
frech, bes. déclarations sur leur propriété etc. Commission wegen 
d. propriété v. 18 Bojars u. 18 paysans. Gouv. wagte erst 
Schritt neh dsr Seite. D. Bojars, statt sacrifices, wollten 
noch on false pretexts neue advantages ermogeln. 

19 Aoút. D. gemischte Commission dissoute. 

Nch d. tentatives avortées v. 19 u. 29 Juni: Russld bear- 
beitet Constant., crédulité u. ignorance des Tures. Sei 
soulèvement anarchique contre Pautorite du sultan ete. ete. D. 
Turquie wusste d. Ggtheil. Russ. Ges. droht : Handle d. Pforte 
nicht, so werde Russland handeln. Omer Pacha erhält ordre 
an. d. Spitze v. 20.000 Mann, m. d. Commis. d. Divan, Suleyman 
Pacha, nch d. Valachei vorzuriicken. 

31 Juli: Gouv. prov. erfăhrt, dss d. tiirk. Armee Rous- 
tsehouk passirt, campait ă Giurgevo. Selben Tag erschien Mani- 
fest d. Czar Nicolas „la révolution roumaine, l’œuvre d'une 
minorité turbulente, dont les idées de gouv. plagiat emprunté 
à la propag. dem. et soc. de l’Europe”. Turquie aucun droit 
d’entrer à main armée sur le territoire des principautés. Lettre 
officielle d. Suleyman-Pacha, nch Bucharest dch s. secrét. ge- 
bracht, comuniquée aux boyars et notables convoqués en as- 
semblée publique, manifeste contre la révol., plein d’insultes 
et de menaces. (lettre dictée par l'ambassade russe à Const.) ; 
befahl d. Roumains aufzulôsen d. gouv. prov. u. zu nommer une 
Lieutenance ou Caïmacamie. 

25 Juli Gouv. prov. legt s. Amt nieder, fordert d. Volk 
auf caimacamie zu ernennen, Dzu gewáhlt Héliade, Nicolas 


76 


"e e 


Golesco, Tell. Suleyman zeigt dch offic. Note d. corps di- 
plom. v. Bucharest an, dss er in nom d. sultan dse lieutenance 
anerkennt, et invita à entrer en relations avec elle. Sul. P. au 
fond dehschaut d. russes, disposé à seconder le mouvement na- 
tional. Commission ernannt m. d. Constitutionsproject f. 
Constant., Suleyman empfängt u. bewirthet sie in s. Lager zu 
Giurgevo, bei ihrer Dehreise Meilleur accord zw. gouv. 


| roum. u. d. envoyés de la Porte. Suleyman 3 Tage zu Bucha- 


rest, hommages d. population ec. Russlds intrigues u. menaces 
recommancérent ă Const. Jounal Prounco, red. v. Rosetti, 
insultirt Russld. Dfhin Drohungen Russlands an d. Türkei. 
Turquie abandonée de la Franceet de l’Angleterre. D. députation 
roumaine m. d. Constilutionsentwf zu Const. pas admise au 
divan. Suleyman Pacha remplaé par Fuad Effendi: Dsr order 
de n'agir que sous la direction de Duhamel. 

Désordres au sein du gouv. roumain, bes. seit Rosseti die 
Direction d. minist. de l'intérieur u. I. Bratiano ministre de la 
police, statt Mossoiu (cousin d. Héliade.) 

6 septembre : 20 individus erscheinen v. d. 3 membres d. 
Lieutenance, verlangen d. Orignal d. reglement organique u.d. 
archontologie (le livre d’or où sont inscrits les noms des bovars), 


| um sie brúler publiquement. Clameurs immenses dans la rue. 


J. Bratiano á la téte des groures les plus bruyants. D. bandes 
envahissent d. intérieur du palais, enfoncent les portes du secrét. 
d'Etat, enlèvent les 12 vol. ir fol. de Parchontologie. D. rè- 
glement ne se trouvait pas. War déposé dch d. gouv. chez 


| un fres. Lagrange 72. Chargé par le gouv. d'en faire 2 parties *. 


Enlèvent hier d. Règlement. Auto-da-fé public. Werfen dann 
um, auf d. colline de la Métrcpole, un monument élevé sous 
les auspices de Kissel. en commémoration du Règl. org. 

Nachricht kommt im túr. Lager an Duhamel. Fuad "3 
giebt d. Omer ordre gegen Pucharest zu marschiren (Omer 
Pacha, Jean Lattas. Croate.) 


* În Regnault ` „deux copies” (y. 156). 


ag 


> 


Maghiero an d. Spitze v. 1 500 réguliers u. 2000 Pan- 
dours in d. petite Valaquie, ă un endroit nommé camp de Trajan. 

D. Lieutenance sandte Minister, pour complimenter Fuad. 
Nicht vorgelassen. Tiirk. Lager 2 lieues v. d. Capitale ; nouvelle 
députation (foule de citoyens u.d. Mitrop.), nicht besser emp- 
fangen ; d. armée turque vint se placer à l’occident de la ville, 
sur une colline située au nord du monastére de Cotracéni. 
Mitten im camp la tente de Duhamel. 

24 Sept. Fuad lăsst d. Metrop. wissen, er wde, dans son 
camp, eine Deputation v. Boyars u. notables d. ville empfangen. 

25 Sept. Kommt dse Deputation ; mehr als 200 Personen; 
Fuad verlisst Manifest, worin d. révolution ,,inspirée par le 
communisme” genannt ; dissolution d. Lieutenance, nomination 
d'un seul caimacan (Constant. Cantacuzéne.) Dsr, averti 
im voraus, im Schoss d. Deputation present. Fuad ruft: 
» Que les hommes fidèles au règlement me suivent.” 40 Teen 
ihm; (Ciocoi u. Cantacuzène.) D. andern verhaftet etc. D. 
Abend eingesperrt im Kloster Cotracéni. 

Unterdss d. nouveau Caimacan u.d. Boj. réact. rentrent en 
Bucharest, escortés par les bat. turcs. Türk. brutalité. „Heliade 
se retire.” 

25 Sept. brutale férocité des Turcs. Infamies d. Tures 
(Duhamel hinter d. massacres d. caserne.) 

Nacht v. 25—26 Sept. Pillage, auch in d. Kirchen, d. ande- 
ren Morgen Ftder d. excès etc. 2 jours de vol et de meurtres. 
Fremden consuls zu Fuad u. Omer Pacha. La raison de ces sa- 
turnales? Omer so entriistet wie sie; Fuad gesteht son im- 
puissance. D. Turcs dch ihre excès hatten nun d. Russen Recht 
zur Intervention gegeben. Duhamel schreibt am Gen. Liiders 74, 
qui campait sur les frontières. 

29 Sept. 48. Russes entrèrent en Valaquie, entrèrent com- 
me ,,libérateurs’’. Maghiero, retiré au camp de Trajan, hatte d. 
neuen caimacan nicht anerkannt, faisait des nombreux enró- 
lements. 26 Sept. 2 proclamations appelant d. gardes nationales 
u. dorobans, aux armes. 


78 


Lettre, datee du 26 Sept, signée v. d. caimacan u. Omer 
Pacha befiehlt ihm de licencier son armée. Maghiero erfuhr zu- 
gleich d. massacres d. caserne. Sein Schreiben an Fuad Effendi, 
ermahnt ihn A prendre contre la Russie une attitude digne d'une 
grande puissance, d. d. 30 Sept. darinnen u.a. : „les instigateurs 
de ces massacres, ce sont les Russes ete.” fait le dénombrement 
des ressources que peut offrir alliance des Roumains. Occasion 
favorable pour les Tures. Aber Fuad blos instrument d. Duhamel. 

9 Octobre 1848. Maghiero une revue; 30.000 soldats, pan- 
dours, dorobans u. paysans. Alle Anstalten getroffen, um d. 
Russen entgegtn zugehn. Da kommt secrétaire d. consul anglais 
à Bucharest”, se présente au camp, v.d. agent brit. Colquhoun #, 
lettre f. M. Mahnt ihn v. lutte abzustehen ; sich halten auf d. 
Terrain légal : garanties de la Turquie et des autres États europ. 

10 Oct. Maghiero giebt nach m. Protest gegen d. invasion 
russe, Hat Miihe s. armée zu verabschieden. M. nach Herman- 
stadt mit einer vingtaine d'officiers. Au camp d'Islaz le peuple 
des paysans inaugure la révolution; à Bucharest, il la sauve; 
au camp de Trajan, il est seul à n’en pas désespérer. 


XV. Esel Fuad protestirt au nom du sultan, sbld d. russes 
einrücken. 

11 Oct. 1848. D. Russes établissent leur camp aux portes 
de Bucharest, dans la plaine de Kolentino. Bons rapports v. Fuad 
m. Dubamel dauern trotz dss fort. Flagellation en grand des 
paysans, la haute société à Buch. donnait des bals aux libéra- 
teurs. Hurereien d. Bojarinen m. Russes et Turcs. 

D. Diète de Transylvanie, d. votirt hatte d. incorporation, 
300 députés, dont 26* * Saxons u. 3 Roumains, tous les autres des 
Magyars. Sft errichtet d. administration úber d. gze terri- 
toire, des potences et des pals, m. drapeaux magyares u.d. ins- 
cription ` "union ou la mort. Rencontres sanglantes in d. cam- 
pagnes zw. d. populations des deux races. 


* Effingham Grant. 
** In Regnault : 24 (p. 482). 


79 


Diete génér. convoquée à Pesth. Croaten u. Roumanen v. 
Transylvanie verweigern daran Theil zu nehmen; d. Rou- 
mains d. Comitat de Temesvar nehmen Theil, 15—16 voix, 
chef =deputé Murgu, bld in Opposition im Schoss d. mag. Diet. 

Barnutz u. Lauriano vhttet; nouvelle assemblée convo- 
quée à Orlat, près de Hermannstadt ; d. 1% roum. Regiment, sta- 
tionirt hier, macht cause commune m.d. peuple. D. Orlat assem- 
blée protestirt gegen die union; erklárt Kossuth’s ministry nicht 
anzuerkennen, wde sich direkt ans Wiener Cabinet wenden. 

60.000 hommes, armés de piques, haches, faulx, versam- 
meln sich au Champ de liberté, bei Blajium; Anschluss an 
Oestreich beschlossen, Parmement général de tous les Roumains. 
D. cause nationale greift um sich; d.2% roum. Regim. in 
Transylv. geht über etc. etc. Col. Urban %,.. Auf d. diète zu 
Pesth, d. députés saxons u. roumains, d. protestirt hatten, 
mussten sich flüchten nach Hermannstadt. Dort in assemblée 
mixte, alliance d. Saxons u. Roumains gegen die Magyars. 
Louis Gaj bewirkt d. Ernennung d. Jellachich 7 zum Ban 
v. Croatien. 

28 Mai nouvelle insurrection de Vienne. 

11 Septemb. Jellachich pénétré sur le sol magyar. 

D. guerre in Transylvanie bd nur eine suite d'atrocités 
réciproques. Ostr. General Puchner %, m.d. titre de gouv. gén. 
de la Transylvanie kommt an, bld maitre de toutes les cam- 
pagnes. — Janko in d. Bergen. Dses pays des mines (chefs- 
lieux : Zalathna, Turda, Abrud) wd d. centre de la véritable 
guerre nationale. 

Ende December 1848 : Bem” in Transylvanie schlägt Puch- 
ner partout. 21 Janvier belagert Cronstadt; Rumanen u. 
Saxons schicken députés zu Lüders f. d. Intervention russe. 

1 février 1849 : 10.000 Russes franchirent les défilés des 
Karpathes (per) unter Gen. Engelhardt u. Comandant Skariatin. 
Mussten nach 15 Tagen zurück. (auch Oestreich desavouirte 
d. Puchner, d. Erlbniss zur russ. Intervention gegeben.) 
Ianko halt sich in d. montagnes d’Abroud-Banya, schlägt Hat- 


A0 


vany ... Dragos (selbst Rouman) mit Vorschlágen v. Pesth zum 
unterhandeln geschickt. Während d. conférences deh ambush 
Ianko, Butiano u. Dobra überrascht v. Major Hatvani*; 
erster entflieht, Dobra sft massacrirt, Cand.) But. d. anderen 
Tag gefangen. Láche trahison. In wenigen Tagen 3 000 Mann 
um Janko. Klopft d. Hatvany wder gehórig. 

Tanko’s Armee steigt, auf 6000 Mann. Massacre u. in- 
cendie d. quartier hongrois in Abrud. Bem vergebens Vorstel- 
lungen bei Kossuth. Magvars wüthend über Bem. Bleiben 
opiniâtres, obgleich sie damals offres d'alliance v. d. Wallachei 
erhielten. Nic. Balcesco zu Kossuth gesandt, au nom de Pémi- 
gration valaque. Maghiero schreibt ebflls an Kossuth — en vain 
(dd. Bade, 29 Mars, 1849) (warnt ihn vor d. russ. Intervention.) 
{schlägt union vor entre le peuple magyar et roumain.) „qui pré- 
senterait une barrière infranchissable aux Slaves du Nord” (will 
wallachische Legion f.d. Magyars bilden.) La Transylvanie, tout 
entière, aurait défendu le passage des Karpathes et l’interven- 
tion russe devenait impossible sur cette frontière. Gen. Lüders a 
lui même avoué depuis à un diplomate français à Bucharest, que 
sans les Roum. de la Transylvanie, commandés par Ianko, les 
Russes n’auraient pas été en état de se mesurer avec Bem. Kossuth 
repoussait avec mépris les offres des Roumains. Ianko salzt 
d. Magyaren gehorig ein. So paralysées d. victoires de Bem. 
Oestreich gab d. Roumanen nichts zum Lohn. 


XVI. 17 Juin 1849 Paskiewitch 8! franchit les Karpathes 
du cóté de la Gallicie. Juli ersten Tagen : Gen. Grotenhjelm pé- 
netrait en Transylvanie paz la Bucovine, Liiders par la Valaquie. 
20.000 v. Bem's troupes dech d. Boumans en échec gehalten. 
D. Magyars machten aus ihrer cause celle d'une caste. 


1 Juin 1849 : convention de Balta-Liman. Principaux arti- 
cles : Annulation des droits électoraux, nomination des hospo- 
dars par les 2 cours, suppression de l'assemblée générale, rem- 
placée dans les fonctions délibératives par un Divan ad hoc, no- 


6 — €. 6223 Sl 


mination arbitraire de commissions de boyars pour la révision du 
réglement. nation placée ă la merci du hospodar, et le hospodar 
à la merci de St. Pet. Pforte hatte f. Moldau zu ernennen, Grig. 
Ghika, cand. de Redschid, Stirbey f.d. Wallachei dch Gen. 
Grabbe 8. Stirbey, le rédacteur du règlement organique, le spo- 
liateur des mosneni, le vendeur des Tziganes... dilapidateur 
au dedans, servile au dehors. S. gouv. perpétuel trafic des fonet. 
Wädhlte d. verrufensten Schufte d. Bibesco régime zu d. bedtsten 
Posten — gens du phanar, agents de la Russie, corriphées de la 
boyarie, juges prévaricateurs, préfets concussionnaires etc. In d. 
Moldau dslben excès, aber d. faible u. indolent prince nicht ihnen 
associé. Stirbey bereichert vor allem s. famille. Son gendre Pla- 
ginos (deh suprême Urtheil v. Stirbeys Divan) beraubt 70 s. 
Gütern benachbarte mosneni families ihres Eigenthums. 

Dsm régime d. principautés unterwfen, als 

3 Juli 1853 les Russes franchirent le Pruth. Russld befiehit 
d. Hospodar ihnen d. d. Sultan bestimmten Tribut zu zablen. 
Ghika gehorcht nicht, geht nch Wien. Stirbey wartet erst 
einmal ab, bis d. Russen in d. Wallachei, schickt nch d. Mol- 
dau zn Gortch. Officiere, versichd s. dévouement. 

25 Juli d. consul gén. v. Engld. theilt ihm d. invitation 
formelle d. Porte mit, sft u. provisorisch d. principautés zu 
verlassen. refuse d'obéir. 

8 Aout, da er auf d. Auffordg v. Poujade #, fzs. consul 
gén. zu Bucharest nicht gehorcht, améne dser son pavillon et 
quitte Bucharest. Stirbey erschrikt, se réfugia a Vienne. 

September 1852, als jede d. Mächte d. f. d. Krieg rüsteten 
d. Allianz Ostreichs suchten, un mémoire secret signé par les 
ex-hospodars Stirbey, Bibesco, Stourdza u. Grégoire Ghika fut 
remis au cabinet de Vienne. Les signataires, se donnant comme 
les représentants des 2 provinces, et promettant le concours des 
plus notables boyars, s'engageaient ă faire placer la Mol-Val. sous 
la suzerainété autrichienne, dans le cas où la Russie viendrait à 
être vaincue. Oestreich acceptirte dse concession u. schickte 
Major Thom 8% neh Bucharest u. Jassy, pour recueillir les 


82 


adhésions des boyars, et faire de la propagande en faveur du 
gouv. aut. La mission de Thom s’accomplissait au centre 
de Voceupation russe. Er also schon Russian agent. 

März 1854, alliance zw. Turkey, France und England. 

La Porte, sûre désormais d'un appui, voulait agir, en faisant 
précéder ses armées d’un appel aux Roumans. Le firman était 
prêt : l'autonomie des principautés, leurs droits et leurs privi- 
lèges étaient solennellement consacrés ; on encourageait une 
insurrection nationale : lorsque tout à coup l’Autriche, renoncant 
au silence, se déclara disposée à entrer dans l'alliance des puis- 
sances occidentales, à condition qu’on lui céderait la Mold.- 
Val., en compensation des sacrifices qu’elle ferait à la cause com- 
mune. Stratford Redcliffe 85 gleich dabei. D. Roumans, dont on 
avait tant de fois reconnu les droits, konnten nicht ohne weitres 
geliefert wden. Dss s. einzige objection à l’Autriche. Celle-ci 
exhiba en réponse le pacte secret des hospodars, et Redcliffe, 
édifié ou feignant de Petre, prit à tâche d’arracher le consentement 
de la Porte. Il obtint au moins comme premier gage le retrait 
du firman relatif aux droits des Moldo-Valaques. Cela suffisait 
pour le moment à l'Autriche. A cette condition, elle promettait 
son adhésion prochaine à l'alliance turco-anglo-française. 
S. première condition l’exclusion absolue de tout élément 
populaire ou nationale, 

Des October 1853 Nic. u. Alex. Golesco s'étaient rendus 
à Const. ; Héliade et Tell étaient venus de Chio; Maghiero de 
Vienne, Rosetti u. Stephan Golesco de Paris. Gut empfangen 
v. Redschid-Pacha 88. Aber d. oestreich. internonce Bruck? pese 
sur le Divan; untstzt v. Redcliffe. Nch 3 Monaten d'at- 
tente et de vaines promesses, einige émigrés valaques gagnérent 
Belgrade und v. da Widdin, pour tenter un soulévement in d. 
petite Valaquie. Finden b. den autorités turques ni appui 
ni bonne volonté. Wenige jours vor ihrer Ankunft hatten sich 
400 ploiési valaques (gardes frontières), in Waffen bei d. 
Commandanten d. armée v, Kalafat, Achmet Pacha, prásen- 
tirt, lui offrent de prendre rang parmi ses troupes; er lásst 


83 


sie désarmer et les renvoya avec mépris. 60 davon bei ihrer 
Rückkehr v.d. Russen gefangen, fusillés sur place. Il était avéré 
cependant, et Achmet Pacha le savait, que, depuis Kalafat 
jusqu’à Tzernetz, sur un parcours de 30 lieues le long du Danube, 
toutes les populations riveraines n’attendaient qu'un signal 
pour se joindre aux troupes ottomanes. So encouragirte man 
d. efforts du patriotisme. 

Stephan Golesco erhält mission v. allen réfugiés za Widdin, 
sich zu Omer Pacha nach Schumla zu begeben, en leur nom. 
Befd sich schon da st einigen Tagen Tell m. einigen roum. 
officiers. um Dienst: zu nehmen. Heliade auch da, in d. Umgebg 
Omers, der ihn zu sich berufen. 1D). anderen zum Theil 
früher f. d. indépendance d. Roumanie v. türk. Oberhoheit 
ausgesprochen. Omer Pacha sagte d. St. Golesco, manche v. 
ihnen hátten 1350 ein Manifest publizirt, worin sie rejetaient 
la suzerainété de la Porte; pour accepter leurs services, il fal- 
lait un désaveu public de cet acte. Sagt dalbe condition d. 
Nicolas Golesco auf, d. sich kurz nachher einfand. Tous deux 
refuserent. Hätten sie angenommen, so hätte Omer refiisiren 
müssen. So hielt z. B. Redschid Pacha d. Maghiero hin. Plusieurs 
fois il fut averti de se tenir prét A partir pour former une légion 
valaque ; autant de fois, il fut trompé. Toutes les roueries tra- 
ditionelles du Divan étaient mises en jeu. 

14 Juin 1854 Vertrag d. Türkei m. Oestreich, par lequel 
PAutriche consentait à occuper les princip., en faisant 
sommation à la Russie de les évacuer. 

7 Aug. 1854 Note v. Nicolas que ,,par considération pour 
Autriche” il consentait à retirer ses troupes des Princ. 


g Manuscrit B 86 a. 


Das v. d. Russen (Hisseleff m. d. Boyaren) octroyirte Régle- 
ment Organique, mis en viguer en 1831. (In flgden mesure 
de la Valaquie angewndt) : 

»Le règlement organique débute ...par des principes 
équitables”. Heisst nähmlich : „la mesure du terrain à céder doit 
être basée sur les vrais besoins du cultivateur, et le travail de 
celui-ci doit correspondre à la valeur de cette terre”. Le réglement 
ajoute : „La réciprocité entre le cultivateur et le propriétaire 
doit, pour être équitable, compenser, autant que possible, les 
avantages et les obligations de part et d'autre" (305). 

En Valaquie le cultivateur reçoit : 1°) pour l'emplacement: 
de sa maison et de son jardin, 400 stagènes (— about 2 mè- 
tres carrés) en plaine, et 300 dans les montagnes ; 2) 3 pogo- 
nes (1 hectare 1/2) de terrain de labour; 3) 3 pogones de 
prairie à foin. Les 3 pogones de prairie sont affectés à l'entretien 
de 5 bêtes à cornes. Si le paysan n’en possède pas autant, les 
3 pogones diminuent proportionnellement ; s’il n’en possède 
pas du tout, on ne donne pas de prairie. 


85 


N'oublions pas que ces concessions, appellées avantages 
par le reglement, sont faites a de véritables propriétaires ; que 
par conséquent, en bonne justice, il ne devrait en résulter 
aucune obligation. Mais en réalité, le réglement transforme 
les propriétaires en fermiers; dans (application le boyar en 
fera des serfs. Les obligations sont de deux sortes : 1) une rente ; 
2) des journées de travail et des corvées. (En Valaquie la dime 
se décompose ainsi qw'il suit : dime de tous les produits 1/10; 
du foin 1/5 ; du vin 1/20 ; en Moldavie, les vins donnent 1/10.)... 
Tout paysan doit à la propriété : 1) 12 jours de travail. 2) 1 
jour de labour; 3) 1 transport de bois. En Moldavie, le 3“e 
article est plus onéreux; il exige: 1) 2 transports, l’un en 
automne, l’autre au printemps; 2) 1 autre transport à Noël, 
de 1 a 16 heures de distance, ou 2 transports de 1 á 8 heu- 
res ...Chiffres fictives. En effet, les journées ne se calculent 
pas sur la mesure du temps, mais sur la mesure de la táche. 
Aussi le reglement organique porte-t-il que les 12 jours de 
travail équivaudront en main d'œuvre à 36 jours, le jour 
de labour à 3 jours, le transport à 3 jours. Total, 42 jours. 
Voilă pour la Valaquie. En Moldavie, les 2 transports d'au- 
tomne et de printemps sont portés pour 4 jours; le transport 
et* les transports de Noël également pour 4 jours. Il faut y 
ajouter 4 jours, que Pon compte pour les réparations des dépen- 
dances du domaine. Total, pour la Moldavie, 48 jours. Ce n’est 
pas tout. Avant le réglement organique, si le boyar avait 
à faire quelques travaux qu'il n'avait pas pu acheter** avec 
les journées accordées par la loi, il s’adressait aux paysans, 
en les invitant á lui préter leur assistance. Toujours, cependant, 
il attendait pour cela que les paysans eussent achevé leurs 
propres travaux, et toujours en reconnaissance de leurs services 
volontaires, il les faisait danser et beire. C'est ce qui s'appelait 
faire la claca, ce mot signifiant complaisance. Aujourd’hui 
encore les paysans ont l'habitude, malgré leur misère, de prêter 


* În Regnault : ou (p. 308). 
** Ibidem: achever (p. 308), 


86 


collectivement cette assistance aux veuves et aux pauvres du 
village. Or, cette claca, cette œuvre de bienfaisance du paysan 
envers le propriétaire, fut convertie, par les boyars, redacteurs 
du réglement, en une servitude obligatoire. Les villages furent 
tenus de fournir au propriétaire, pour travail extraordinaire, 
4 hommes sur 100 familles ; 3 lorsqu'il y avait 63 à 75 familes, 
2 pour 38 à 50, 1 pour 13 à 25. En Moldavie, la dime humaine 
fut fixée ă 1 homme sur 10 familles dans les villages de 200 
familles et au-dessus, et à 2 hommes pour 10 familles, dans 
villages moins peuplés. Cette nouvelle obligation fut appelée 
iobagie, mot étranger à la langue roumaine, et signifiant servi- 
tude. Cette fois, au moins, les Russes et les boyars leurs parti- 
sans faisaient montre de franchise. Cette ¿obagie équivaut, 
en journées de travail, à 14 jours pour chaque paysan en Vala- 
quie, à 36 en Moldavie, pour les habitants des villages de 200 
familles ; à 42 pour les autres ...All together ...le paysan, 
en Valaquie, hat 56 jours de travail au compte du propriétaire ; 
en Moldavie, 84 jours dans un cas, 120 dans l’autre. Or, à 
cause des rigueurs des longs hivers, l’année agricole n’a que 210 
jours. I1 faut en déduire 30 dimanches, 10 jours fériés, 30 de 
mauvais temps : total 70, Restent 140 jours. Le paysan n'aurait 
done en Valaquie que 84 jours de travail á son profit, en Mol- 
davie que 56, et 20 seulement dans les villages au-dessous de 
200 familles. Tels sont les nombres officiels des journées 
exigées du paysan, nombres avoués par le règlement, garantis 
au propriétaire par la loi. Le Règlement y ajoute encore, en 
déterminant la tâche de chaque journée, de manière à ce qu'il 
y ait toujours, pour terminer la tâche, à prendre sur le lende- 
main ...Z. B. La journée de sarclage estimée douze perches, 
en imposant une tâche double en étendue de celle que peut 
exécuter un homme en un jour, se compose d’une foule d'ac en: 
soires qui multiplient la main d'œuvre. D'abord, l’opération 
du sarclage, fort importante dans un pays dont la richesse 
agricole consiste surtout en plantations de maïs, exige les soins 
les plus minutieux. Il faut extirper les plantes parasites qui 


87 


étouffent le mais, puis espacer les pieds de mais dans une 
mesure à peu près de 40 centimètres ; vingt jours après, il 
faut recommencer et quelquefois y revenir une troisième 
fois. Dans cette même journée de sarclage, est comprise 
l'obligation de recueillir le produit, de dépouiller le fruit de 
Pepi, de charrier et d'emmagasiner la récolte; et comme si 
cette journée ne se trouvait pas suffisamment remplie, le paysan 
est encore chargé des magasins et des hangars ; si bien que ce 
qu'on appelle la journée du sarclage, suivant le règlement, 
commence au mois de mai pour finir au mois d'octobre. (306 — 
310. D. leztere Geschichte v. d. sarclage auf Seite 310) „En 
Moldavie” sagte d. Regnault un grand boyar, „les 12 jours 
de travail du paysan, accordés par le réglement, équivalent 
en fait à 365 jours”. (311) (Regnault (Elias), Histoire Politique 
et Sociale des Principautés Danubiennes. Paris, 1855.) 


Manuscrit B. 91 (20). 


...Dniester) od. Bessarabien abgetreten. (Dss traité de Bucha- 
rest.) D. Türkei konnte dass nicht abtreten ; weil nur suzerain 
d. pays roumains. Elle même l’avouait lorsque, pressée par 
les Polonais, à Carlovitz, de leur céder les principautés moldo- 
valaques, elle répondit qu'elle ne se reconnaissait pas le droit 
de faire aucune cession de territoire, les capitulations ne lui 
donnant qu’un droit de suzeraineté. (p. 107) (Pendant leur 
dernière occupation, les Russes se sont révélés ; les libérateurs 
ont repris leur véritable caractère etc. p. 109). "Mort aux Li- 
mondji”. Ende 1820 parut à Kissenief, en Bessarabie, Alexandre 
Ypsilanti, Gen. Major in d. russ. Armee. (né au Phanar, 1792*) 
(Sohn d. hospodar** der 1806 s'était réfugié en Russie) D. 
„paysan roumain” hat f. d. ,,Mouscal” (Moscovite) nur haine. 

6 Mars 1821, Ypsilanti franchit le Pruth, mit a centaine 
@ Albanais ; dslben Tag il est à Jassy, dans le palais de Michel 
Soutzo. Aufruf an d. Grecs (f. d. affranchissement de la Gréce). 
Grad Congress v. Laybach ... Vladimiresco - (Bauernre- 
volution um ihn) Da dieser nicht eingeht in Ypsilantis Plane 


* vezi p. 32 n. si p. 182 n. 16. 
** Constantin Ypsilanti. 


89 


„et n’admet rien de commun entre la cause des Grecs et celle 
des Valaques”, wollte expulser Ypsilanti u. d. hétairistes u. 
faire cause commune avec les Tures, plutôt que de laisser renaître 
le règne du Phanar et la suprématie des Russes; Giorgaki 
(Agent v. Ypsilanti); in einer Zusammenkunft, nimmt ihn 
gefangen, bringt ihn ins Quartier Général d’ Ypsilanti, der ihn 
mit Säbeln todthauen lässt. 

Campé sur les bords de l’Olto 

Herr Ypsilanti ([ ...] v.d. Turks) sieht „massacrer presque 
sous ses yeux le batallion sacré, Vélite de son armée, sans faire 
un pas pour le défendre, et s'enfuit après la bataille livrée sans 
lui, abandonnant méme ses Albanais et ses Cosaques ...in 
<Oest.> Ungarn lässt ihn Metternich enfermer dans la forte- 
resse de Montgatz; widstze sich Alexander's desseins, qui, 
sous prétexte de pacifier, voulait traverser le Pruth (134). 

Rétablissement des princes indigenes deh d. Turk, Sultan. 
Unterdess blieben d. principalities besetzt v. d. Turcs, 
dren Räumung Alexander I (f 1825) vergebens verlangt. 
Nicolaus nun dtto. Porte giebt darin nach im (peace) Convention 
of Akerman (<1 Aug.) 1826), wdeh Russld sich d. Recht d. Con- 
trolle über d. Principalities gibt. Voici: „les hospodars auront 
égard aux représentations du ministre de S.M.I., et à celles 
que les consuls de Russie leur adresseront d'apres ses ordres.” 
Sonst noch áhnliche Bestimmungen. Derniére clause du traite : 
„Les Hospodars seront tenus de s'occuper sans le moindre 
délai, avee les divans respectifs, des mesures nécessaires 
pour améliorer la situation des principautés confiées à 
leurs soins, et ces mesures seront l’objet d'un réglement 
général pour chaque province.” Résultat: D. Règlement 
organique. 

Pozzo di Borgo. Dépêche v. Paris, 1828 (November) 
„l empereur a mis le système ture à l’épreuve, et sa majesté 
Va trouvé dans un commencement d'organisation physique et 
morale qu’il n’avait pas eu jusqu’à présent. Si le Sultan a pu 
nous opposer une résistance plus vive et plus régulière, tandis 


90 


qu’il avait à peine réuni les éléments de son nouveau plan de 
réforme et d'amélioration, combien l’aurions-nous trouvé formi- 
dable dans le cas où il aurait eu le temps de lui donner plus 
de solidité”. 

(Mit Bezug auf Griechenland : ,,La Russie ... mutile ses 
possessions continentales parce qu’elle veut bien aider ce qu'il 
faut pour affaiblir la Turquie, non ce qu’il faut pour fortifier 
une nation régénérée”.) 

Pretext d. russ. Kriegs : ,,d. Turcs oppriment les Serbes, 
les Valaques, les Moldaves, et que le Czar était le défenseur 
des opprimés”. 7 Mai, 1828, 50.000* Russes inondaient la 
Moldo-Valaquie. In ses réclamations en 1826, contre l’occu- 
pation turque, la Russie s'apitoyait sur les malheurs du pays; 
nun d. scheusslichen excès d. Russen, ,,Jamais”, sagt selbst 
Saint-Marc Girardin ® (Souvenirs de voyage) „il n'y a eu une 
plus épouvantable destruction de créatures vivantes”. Enorme 
Pliinderung, vol des officiers, barbarie du soldat russe etc. 
Trotz dsr scheusslichen Wirtschaft, d. (Boyaren) Divan 
servilste Adresse an Nicolas. ,,...Sire, le divan de Valaquie, 
interpréte des sentiments de tout le peuple, s'empresse de déposer 
au pied du trône de V.M.I. Vhommage de sa profonde recon- 
naissance et de sa fidélité inviolable” etc. (p. 162). 

(D. gouvern. russe hatte geantwortet auf réclamation : „Il 
n'importe pas de savoir qui des hommes ou des bêtes font ce 
service (de transport), pourvu que les ordres soient exécutés”. 

Traité @ Andrinople, 14 Sept. 1829. Les stipulations qui 
concernent les pays roumains semblent une série de bienfaits. 
Par l’art. 5, la Russie se déclare garante des droits qu’elle fait 
accorder : consacrant ainsi pour elle le droit d’intervention. 

Ftdauer d. russ. Besetzung bis d. Türken (sollte 10 J. 
dauern) 125 Mill. Kriegskosten gezahlt. (Nicolaus wollte sogar 
d. principalities selbst f. 36 Mill. fes. angeschlagen, úberneh- 
men.) Auch im traité d'Adrianople „la reconnaissance par 


* In Regnault : 150,000 (p. 158). 


91 


la Porte de l’indépendance grecque”. Règlement organique 
(Kisseleff). 

Gz wie d. alte Alexandre (I) u. Constantin, dr erste 
„ami des arts et de la civilisation”, d. andre ,,Tartare”’, so jezt 
Alex. II u. s. frère. 

D. bedeutendsten Boyarenfamilien nicht einmal Roumaines : 
„D. Mavrocordato u. Maurojeni v. d. île de Miconi (Archipel); 
Ghika v. Albanien, Racovica v. Asie Mineure, Ypsilanti u. 
Mourusi v. Trebisond, die Soutzo Bulgaren, d. Caradja 
v. Ragusa, d. Rosetti v. Genua ete. (p. 265). 


Roumains de la Valaquie : 2.500.000 
Moldavie : 1.500.000 
Transylvanie : 1.486.000 
Banat d. Temesvar : 1.085.000 
Bukovine : 300,000 
Bessarabie : 896.000 


7.767.000 


Traité v. Balta-Liman (1 June 1849) (Annulation des droits 
électoraux, nomination des hospodars par les 2 cours, suppres- 
sion de l'assemblée générale, remplacée dans les fonctions 
délibératives par un divan ad ,,hoc”, nomination arbitraire de 
commissions de boyars pour la révision du règlement.” 


Manuscrit B. 63. . 


1853 Sept. 


THE RUSSIANS IN MOLDAVIA AND WALLACHIA 


- 


(Si viene di bassa a gran fortuna pit con la fraude 
che con la forza: (Machiavelli, Discorsi Cap. XIII), 2 ed. 
London, 1849). 

D. Wallachische Sprache a sort of Oriental Italian. 
(3) Roumans nennen sie sich selbst: Vlachs od. Wallachers 
d. natives v. Moldauwallachei v. ihren Nachbarn genannt. 
(1.c.). A. 1393, the Wallachians concluded a treaty m. Bajazet, 
with which originates the claim of the Porte to the sovereignity 
of these provinces. Dser Treaty, od. as it is generally termed, 
the Capitulation, was as follows : 

Art. 1. „We, Bajavet, in consequence of our extreme 
condescension towards Wallachia, which, together with its 
reigning Prince, has made submission to our invincible empire, 
resolve and decide, that this country shall continue to be 
governed by its own law; and that the Prince of Wallachia 
shall have full liberty to declare war against his neighbours, 


„93 


and to make peace with them, when and how it shall appear 
best to him : and that he shall possess the right of life and death 
over his subjects.” 

Art. 2. All the Cristians who, having formerly embraced 
the Mahomedan religion, would now leave the territory of 
our empire and return to the Christian form of worship, shall 
be respected, and not claimed by us. 

Art. 3. All the Wallachians who may come into the terri- 
tory of our empire, on their own business, shall be exempt 
from all kinds of contribution, and nobody shall disturb them 
on account of their mode of dressing. 

Art. 4. The Princes (always Christians) shall be chosen 
by the metropolitan and the boyards. 

Art. 5. Fixes the amount of the tribute which is to be 
paid annually. (p. 5) 

Moldavia did not yield to the turk. Power until upwards 
of a century had elapsed from the signature of the Wallachian 
treaty ; a. 1513 it acknowledged the sovereignty of the Porte 
on terms not less favourable... These ancient treaties form the 
basis of the relations..between the Principalities and the Porte.. 
confirmed by successive Sultans, and acknowledged to be valid 
and subsisting, by the Russian gov., the Porte, the inhabitants 
of the Princip. 

From 1710 dates d. diplomatic connection between Russia 
and the Principalities; Peter d. Gr. concluded a treaty m. 
Demetrius Cantemir, Prince ot Moldavia: “Art. 1. Moldavia 
shall acquire all the territory situated between the Dniester 
and the Budjak. All the fortresses on the left bank of the 
Pruth shall belong, as of right, to Moldavia. Art. 2. Molda- 
via shall not pay any tribute to Russia. Art. 3. The Hos- 
podar binds himself to maintain 10.000 soldiers, whose pay 
shall be provided by Russia. Art. 4. Russia shall never 
interfere in the affairs of the country; and no Russian 
shall be permitted to marry or purchase lands in Moldavia. 


94 


Art. 5. The title of the prince shall be Serene Highness, 
Prince and sole Ruler of Moldavia, the ally of Russia. Shortly 
afterwards, Peter succeeded in inducing the Prince of Wala- 
chia to conclude a similar compact. Peter nichts desto weniger 
geklopft is fain to purchase a safe retreat into his own dominions 
by bribes administered to the Turkish generals. Nun d. turkish 
Gov., f. a century, custom of selecting the rulers of Moldavia 
and Wallachia not from amongst the natives of those countries, 
but from the Greeks of the Fanar. These Greeks, members 
oí a few favoured families, permitted to reside within the walls 
of Constantinople, in the quarters from whence they derive 
their appellation of Fanariots, were educated to the business of 
state. From their knowledge of Western languages and diplom- 
atic usages they were selected to fulfill the important duties 
of interpreters ; and by their influence with the Divan* which 
their talents commanded, the conduct of the foreign affairs 
of the Turkish Empire became in a great measure committed 
to their charge. The tributary sceptre of Moldavia u. Walla- 
chia was the highest object of their ambition. The title which 
they acquired by its possession was transmitted to their 
descendants, and it afforded, if retained for a few years, facil- 
ities for amassing a fortune sufficiently ample to support the 
dignity of a princely house. The titles enjoyed by the families 
of Cantacuzene, Mavrocordato, Kallimachi u. others, are 
derived from this origin. The administration d. Fanariots 
always disastrous to the Principalities. The presents by which 
the Hospodar purchased his elevation must be repaid by taxes 
extorted from his subjects : their sufferings were represented 
to the Divan, and the Divan had, during that season of corrup- 
tion and decay, its own reasons for being ever disposed to 
grant them such relief as a change of rulers afforded. The 
rapid succession of princes augmented the evil, and it was 


* Citeste : on the Divan. 


principally under the pretext of checking this abuse, that 
Russia interfered at the close of the last, and the commence- 
ment of the present century, in the internal affairs of Mol- 
davia and Wallachia and the Turkish Empire. D. first stipulation 
respecting the Principalities is art. 16 of the Treaty of Kainardji 
(1774). By that article “the Porte consents that, according 
to the circumstances of the 2 Principalities, the ministers of 
the Imperial Court of Russia may speak in their favour; and 
promises to take into consideration such representations con- 
formably to the amity and respect which it has for the Powers”", 
Deh den treaty of Bucharest (1812), Russia obtained for 
herself the cession of nearly 1/2 of Moldavia, the province of 
Bassarabia. D. Convention of Ackermann (in 1826) u. d. 
treaty of Adrianople did not confer any right of sovreignty 
on Russia. Art. 5. d. treaty of Adrianople : “The Principalities of 
Moldavia and Wallachia having by a capitulation placed 
themselves under the suzeraineté of the Sublime Porte, and 
Russia having guaranteed their prosperity, it is understood 
that they shall preserve all the privileges and immunities 
granted to them in virtue of their capitulation, whether by 
the treaties concluded between the 2 Imperial Courts, or 
by the Hathi-Sheriffs issued at different times. In consequence 
they shall exercise the free exercise of their religion, perfect 
security, a national and independent administration, and the 
full liberty of trade” ... The Russian generals, during the 
war, which terminated with the Treaty of Adrianople, had 
busied themselves with preparing a Constitution for each of 
the Principalities, under the name of an organic statute... 
52 Art. d. Organic Statute f. Wallachia ‘‘every act or decision of 
the General Assembly and the Prince, which shall be contrary 
to the privileges of the Principality, to the Treaties of Hathi- 


* După textul tratatului: „et promet de les écouter avec les égards 
qui conviennent à des puissances amies et respeciees” (cf. Acle si docu- 
mente relative la istoria Renascerei Romaniei, vol. 1, Bucuresci, 1888, p. 132). 


96 


Sheriffs, which have been made for the benefit of the Prin- 
<ipality, or also contrary to the rights of the Sovereign and protect- 
ing Courts, shall be held null and void”. Russia thus succeeded 
in obtaining the acknowledgment, in a public document, of 
her assumed title of Protectress of the Principalities ...D. Treaty 
of Adrianople jedoch provides that the Organic Statute (then 
incomplete) should not in any way infringe on the rights 
of the Porte... 

În 1837, in the publication of a new edition of the Organic 
Statute, Russland verlangt d. Einschreibung d. Worte : “This 
however (nămlich that the Assembly might, with the consent 
of the Hospodar, make such changes in that statute as should 
become necessary) cannot take place without the consent of the 
sovereign and protecting Court”. (sans le consentement de la 
Cour suzeraine et protectrice). The proposal was met by a 
decided and indignant negation on the part of the Wallachian 
Assembly. Aber Russia inspired the Porte to issue a firman, 
requiring these dangerous words to be inserted in the Organic 
Statute... the firman contradicts the fundamental right of 
the Wallachian people to regulate the internal affairs of their 
country at their own discretion; and its provisions never 
were accepted by the Wallachian Assembly ... In d. palaces 
d. Wallachian nobles or Boyards, the luxury of the East 
unites with the refinement of the West. Yet the mass 
of the people is sunk in abject wretchedness ... Roads there 
are next to none. The beaten tracks over which, when hardened 
by summer, the Boyard, drawn by 6 or 8 horses, dashes rapidly 
enough, are impassable in winter ... Dse Provinces “have 
withered beneath the shadow of Russian protection” ... the 
ancient laws d. Principalities in many respects most imperfect. 
A large proportion of the population remains in a state 
of absolute serfdom; the Boyard in suits with a foreig- 
ner is above the law; the tribunals are open to the charge of 
wholesale corruption... An influential, though moderate, party 
amongst the nobility had long been desirous to reform these 


7 = «. 6283 97 


evils. The predominant influence of Russia,on the other hand, has 
been actively at work to frustrate such designs. To be suspected 
of entertaining patriotic sentiments was equivalent to being 
excluded from public employment ; subserviency to Russian 
interests was the sure title to promotion ... the Prince down 
to the meanest employé, knew that he held his office at 
the pleasure of the Russian Consul ... Russia maintained an 
army of 30.000 men in Bessarabia... (On June 25, 1858. > 
Some Boyards, Friihling 1848, had presented a petition to the 
Prince of Moldavia demanding certain reforms; the Prince, 
acting under the influence of the Russian Consul, had not 
only refused their request, but had thrown them into prison. 
The (Russian army) commotion produced by these events 
furnished the required pretext: the Russian army crossed the 
frontier (25 June 1848), and approached Jassy ... The 
Representatives of Russia at the Western Courts asserted, 
that the General in Command had acted on his own responsa- 
bility, “that the Russian troops entered Moldavia without any 
orders from the Cabinet oí St. Petersburgh, ihr Zweck the 
maintenance or establishment of order, that they would be 
withdrawn when the occasion had ceased, that the entry was 
on the authority of the Hospodar, and there was no disposition 
for the acquisition of territory”... (Erklärung v. Palmerston, 
“on question put by Dudley Stuart H.o.C., Sepi. 1 1848).... 
Reports frequently circulated of the approaching retirement 
of the Russian troops... as the affairs of Western Europe 
become daily more complicated, the occupation of Moldavia 
by the Russians come to be regarded as un fait accompli” —In 
the meantime d. Hospodar of Wallachia, less exposed to the 
influence u. more remote from the aid of Russia, had on the 
23 June 1848 granted to his subjects reforms oí a more 
important nature than had been refused to the Moldavians. 
These reforms dhaus [*] nicht infringe on the right of the 
Sultan as sovereign paramount of the principalities, aber 
vernichtend f. Russlands “Organic Statute”. 


98 


Russian Ambassador at Paris schüchtert d. Turkish Ministry 
ein iiber d. dangerous tendency d. Wallachian reforms, u. in einem 
Manifest an d. Cabinets of Europe erklárt its intention to inter- 
fere, by force of arms, in the affairs of the Principality. I‘ August 
1848 a large Russian force crossed the Pruth on its march to Bu- 
charest. Turkish government sendet a Turkish force into Walla- 
chia placed under the command of Suleyman Pacha ... the 
inhabitants of Wallachia made keine demand of protection an 
Russland, on the entrance of the Turkish army ... The Walla- 
chia consented dss d. Provisional Gov. should be replaced by a 
commission of 3 persons, nominated by the Pacha, to execute 
the duties of the princely office, vacant by the flight of the 
Hospodar Bibesco u. deputation sent to Constant. m. 
proposals for modifying the original demands d. Wallachians, 
so as to meet the view of the Turkish Gov.. Russland droht 
dem Divan, wenn nicht mit, ohne Tiirkei d. neuen Ordnung d. 
Dinge ein Ende zu machen. Divan applied to the ambassa- 
dors of England u. France for advice, empfahlen to adopt 
the line of policy enjoined by Russia. Suleyman Pacha accord- 
ingly recalled, Fuad Effendi appointed. The Turkish army 
advanced upon Bucharest, and occupied that capital on 
September 25. Fuad Effendi communicates firman to the lead- 
ing Boyards annulling the Constitution of June 23. Pretext : 
its tendency towards Socialism (state of serfdom in d. Constit. 
abgeschafft u. portion d. land owned by the peasant ihm 
ceded als property), aber zugleich in dsm Art. XIII provided 
that the lord should be indemnified by the state, for the land 
given up and the loss of his peasants’ labour ... The measures 
of the Divan, dictated by Russia — the Russian Commissary 
General Duhamel accompanied, and, in fact, commanded the 
Turkish army, and the Turkish firman was issued m. his 
concurrence... 10 days afterwards, the Russian army 
invaded the principality, u. on the 10% of October, it 
was notified to Fuad Effendi by General Duhamel, that he 
occupied the province militarily in the name of the Emperor 


99 


his master ...All authority, civil, military, legal, illegal usur- 
ped or exercised by the Russian soldiery. A Wallachian officer, 
a subject of the Porte, was arrested in the very house of Omer 
Pacha, the Turkish Comander - in - chief. A British subject 
arrested u. carried off to a distant prison. Alle Revolutionáre, 
Russenfeinde arrested u. still detained in prison... They seized 
also the revenues d. Principality, revised the commercial tariff, 
and forbade the export of Wallachian produce... D. Princi- 
palities obliged to support, at their own cost, the immense mili- 
tary force, with which, in spite of all their energetic protests, 
Russia insists on overrunning the country ... 50.000 Russians. 
Contributions in money at first levied for their support, blieben 
generally in the pockets d. officers by whom they were received. 
D. common soldiers unterdess were compelled to live by pillage. 
The miserable inhabitants of many villages sought refuge 
amidst the snows of the Carpathians from this double extor- 
tion. When it became evident, that the Imperial army was 
in danger of starvation, the Emperor generously permitted 
the so-called Wallachian Government to open a credit at St 
Petersburgh, that they might be enabled to provide for the 
expenses of the Russian troops; and the Principalities are 
now rapidly securing a large national debt to his Imperial 
Majesty ... Nun pretext, that she holds these countries as a 
pledge for her own pecuniary indemnity, (6—25) “until Russia 
has locked the door of her house”, so nannte Alexander d. Besitz 
v Constantinople (29). 

The value of cotton twist is about 2 xthe value of 
the raw material, which has been worked up in making 
it, the average value of the plain and printed calicoes, of which 
our exports consist, is about 5 x greater than that of the raw 
material (35). Turkish tariff for all manufactered goods v. 3 
zu 5% on the actual value (36). 


TRADUCEREA ÎNSEMNĂRILOR LUI K. MARX 


Manuscrisul B 58 


[Capugi-basa] surprinde pe Ghica 1, îl ucide injunghiindu-l 
și-i trimite capul îmbălsămat la Constantinopol; acolo, e înfipt 
într-un cui pe zidurile Seraiului (1777). În afară de dinsul alti 
14 fanarioți fură spinzurati în curs de un secol, aceaste însă 
din cauza necredinfei sau a bogățiilor lor. Turcia ezita încă sá 
respecte dreptul [Rusiei] de a înfiinţa consulate, stipulat în 
tratatul de la Kuciuc-Kainargi 2. Dar a trebuit să cedeze în 
faţa cererilor Vienei, unite cu acelea ale Petersburgului. În 
1782, consuli ai Austriei şi ai Rusiei se stabilesc la Bucureşti 
si la Iaşi. Ei obțin din partea turcilor un tain (o subvenție) 
proporţională cu rangul fiecăruia. Tainul constă din scutelnici, 
oameni de diverse stări: măcelari, brutari, sacagii, tapiteri, 
caretagi, potcovari etc., care trebuie să procure carne etc. 
Se mai adaugă poslugnici (ţărani străini, bulgari, sirbi şi tran- 
silvani aşezaţi în țară ; — scutelnicii erau páminteni) însărcinaţi 
să aprovizioneze casa consulilor cu cereale, furaje, păsări, unt, 
brînză etc. Un alt rezultat al acestor consuli : Tara Românească 
şi Moldova au să plătească în viitor Porții un tribut anual fix : 
prima 349 500 lei, a doua 252 944 lei. Cu cît primea mai puţin 
Poarta, cu atît lua mai mult domnul fanariot. 


103 


Mizria fáranului era intolerabilá. Fuga táranilor continua, 
mii de árani din Tara Románeascá s-au refugiat ín munfi si 
stăteau acolo ascunși, 

În 1787, Ecaterina * ocupă Crimeea. Poporul din Constan- 
tinopol mpinge Poarta la război. Domnii de atunci erau Ipsi- 
lanti în Moldova, Mavrogheni in Tara Românească. Primul 
deschide ruşilor porţile Moldovei. Mavrogheni dimpotrivă, 
aflind e; austriecii vor să treacă Siretul, porneşte împotriva 
lor şi îi date; (cu domnul sînt numai 7 boieri; capii celor mai 
mari familii fanariote sau fanariotizate, ca partizani ai rușilor, 
sînt surfhiuniti în insulele din Arhipelag, în mănăstirile din 
Bulgaria Albania sau de la Muntele Athos). Capudan-paga 
bătut derusi la Focşani gi de austrieci la Mărtinești, trece înapoi 
Dunărea Mavrogheni luptă timp de 6 luni, pînă cînd se văzu 
constrin: să se retragă la Pelinu, în Bulgaria. Ce răsplată pri- 
meste aglo el de la Constantinopol? Un capugi-baga îi aduse 
un firma de condamnare la moarte. 

Poata negociá cu Austria; pacea de la Sigtov din august 
1791 resabili lucrurile în starea de înainte de război. Abia 
au plecat austriecii din Tara Românească și ruşii sub Suvorov # 
au intrat Tara este dată pradă focului şi jafului de către acesta ; 
Brăila ere în flăcări. 

Prinpacea de la Iasi încheiată la 29 decembrie 1791, divanul 
recunoaşte luarea Crimeii de către Rusia. Putin timp înainte 
de rázbo, Rusia obținuse de la Poartă dreptul de a controla 
întrebuinarea banilor publici în Moldo-Valahia. 


VI. vregterea puterii ruseşti a început în ajunul morţii 
lui Ludovic al XIV-lea. În 1792, Emile Gaudin5, consul 
al Repubicii franceze, se prezintă la Bucureşti. Sub consu- 
latul lui Vapoleon, Ghica, ban al Craiovei, Preda Brincoveanu 
şi Scarla Cimpineanu, mari boieri din Tara Românească, 
Catargi, Sturdza si Beldiman, din Moldova, trimit primului 
consul ur memoriu comun, prin care cer sprijin din partea 
Franţei ș autorizația de a se constitui în două republici *. 


104 


Bonaparte nu a dat nici o atenţie acestei cereri. Dar Rusia 
a profitat de lecţie. Ea înţelese că avea nevoie de un alt sprijin 
decit al fanariotilor venali. Presiunea sa asupra Divanului era 
irezistibilă. Rusia obtinu în 1802 un hatiserif 7, care trebuia sá 
dovedească românilor că era tot atît de puternică pentru a 
face bine cît şi pentru a face rău. Acest hatigerif fixa durata 
domniei la șapte ani. În acelaşi timp Rusia a facut să fie numiţi 
doi domni, propusi de ea, Moruzi şi Ipsilante. Acelaşi act 
instituia darea proporțională, în locul odioasei capitatii, dădea 
în seama boierilor pămînteni sarcina de a se îngriji de şcoli, 
drumuri, spitale, dreptul ca împreună cu domnul să hotărască 
asupra organizării gi întreţinerii unui corp de trupă şi-i împu- 
ternicea să hotărască numărul negustorilor turci cărora le 
era conferit dreptul de a pătrunde în ţară. Dar în acelaşi timp 
a avut destulă grijă ca să nu fie uitată; unul dintre articole 
îi recunoaşte dreptul de supraveghere (în ceea ce priveşte res- 
pectarea riguroasă a privilegiilor garantate Principatelor). 
Supravegherea înlocuia avertismentul; a fost un mare pas 
înainte. (Scaunul mitropolitan al Moldovei fiind vacant, doi 
candidați s-au prezentat : unul era grec, celălalt român. Acesta, 
din urmă obtinu sprijinul Rusiei gi fu ales. În sfîrșit, atentă la 
plingerile ridicate împotriva fanariotilor, Rusia folosi minunat 
dreptul său de cenzură și obligă pe domni sá alcătuiască un 
Regulament al finanţelor (buget). La cererea lui Sébastiani 8, 
ambasadorul lui Napoleon la Constantinopol, Moruzi gi Ipsi- 
lanti sînt depusi şi înlocuiți prin Alexandru Suţu * şi Scarlat 
Callimachi 19, amindoi devotați cauzei Franţei |.. Război cu 
Poarta... Armata rusă de la Dunăre câştigă avantaje consi- 
derabile asupra lui Hafiz Ismail-paga, marele vizir ; Moruzi şi 
Ipsilanti sînt readuşi. Generalul Michelson 1! ocupă lagii şi 
îndreaptă în grabă spre Bucureşti, apărat de 10.000 de turci, 
pe generalul Miloradovici 2, în fruntea unei armate de 6.000 
oameni. La sosirea sa, acesta găsi treaba făcută de români: 
ei puseseră mîna spontan pe arme, goniseră pe turci şi iegirá 
apoi in intimpinarea rușilor, voiosi şi plini de entuziasm. Sofiile 


105 


boierilor din București dădeau exemplu de multă bună dispo- 
zitie şi-şi sărbătoriră vitejii lor în petreceri, la care domnea 
mai multă veselie decît reţinere. 

În aceeaşi vreme, în timp ce românii manifestau atîta 
recunoștință oarbă, țarul la Tilsit reclama teritoriul lor. Dar 
acest teritoriu era prea aproape de Constantinopol si Napoleon 
nu voia să predea cheia a două continente. Tratatul de la Tilsit 
stipula evacuarea Țării Româneşti si a Moldovei ; dar turcii nu 
le puteau ocupa decît după schimbul de ratificări ale viitorului 
tratat de pace definitivă între cele două puteri. Această ul- 
timă clauză făcea pe cea anterioară iluzorie ; căci Alexandru, 
preocupat de a preveni ocupaţia turcească, știa cum să-şi He 
trupele în Principate, fără ca Napoleon să bage de seamă. 

Conferinta de la Erfurt: Napoleon isi dă consimtámintul 
la anexarea celor douá principate. Nu mult dupá aceea rázboiul 
izbucni între Franţa şi Rusia. Alexandru avea nevoie de trupele 
sale staționate la Dunăre. Propune pace turcilor, care, înlăturați 
de 10 ani din Principate, se simţiră fericiţi să recigtige cele două 
provincii, chiar pierzind jumătate din Moldova. Tratatul din 
28 mai 1812. Poarta renunţă la Basarabia. Turcia nu putea 
ceda ceea ce nu-i aparținea, pentru că Poarta otomană n-a 
fost niciodată suverană asupra țărilor române. Poarta însăşi 
recunoscuse acest lucru, cînd la Carlovitz, presată de poloni 
să le cedeze Moldo-Valachia, ea răspunse că nu are dreptul de 
a face vreo cesiune teritorială, deoarece capitulatiile nu-i 
confereau decît un drept de suzeranitate. 

O dată cu stăpînirea turcească se reintore gi fanariotii, 
Scarlat Callimachi în Moldova, Ioan Caragea in Tara Româ- 
neascá. O dată cu fanariotii, gi vechile lor spolieri. Prin tratatele 
sale cu Rusia, Poarta renuntase la dreptul său de a fixa prețul 
la produsele destinate să aprovizioneze Constantinopolul. Dar 
abuzul se reintroduce sub o nouă formă. Contractul este încheiat 
între domni şi Divan şi totul este livrat la a patra parte din 
preţul pieţei. Or, după plecarea ruşilor, prețul pieței a scăzut 
atit de mult, încît este imposibil ca țăranii să trăiască din 


106 


gege E 


produsul muncii lor. Pîinea se vinde cu 3 centime kilogramul, 
carnea cu 4, lina cu 40 etc. Țăranul, în 1812, trebuia să livreze 
Porții la un sfert din aceste preţuri 250 000 oi, 3 000 cai, 150 000 
kile de griu (kila = 300 kilograme). Pe de altă parte, scutel- 
nicii ajunseseră atît de numeroși, prin risipa de titluri boierești 
care comportau dreptul la scutelnici 35, încît contribuabilii liberi, 
atît de reduși la număr, nu mai puteau face faţă plăţii impozi- 
tului. 

Caragea a încercat să remedieze acest rău, promulgînd o 
lege care așeza în ludet ale statului pe scutelnicii care nu aparti- 
neau boierilor de primul rang. Boierii luptă acum ei înșişi 
pentru menţinerea abuzului. Cei din Craiova se răscoală, cer 
sprijinul paşei de Vidin gi constring pe Caragea să revină asupra 
singurei măsuri bune a unui fanariot. Victoria ţarului. El are 
cuvîntul hotărâtor la Congresul din Viena. El înlătură pe turci 
din congres. În timpul ultimei lor ocupaţii în Principate, ruşii 
s-au arătat aşa cum sînt : jaful ei ocuparea Basarabiei au spulbe- 
rat toate iluziile. De altfel rusul este complicele fanariotilor. 
„Moarte bragagiilor” murmură țăranul, în fundul bordeiului 
său; tot aga striga poporul în piața publică din Bucuresti. 

Către sfîrşitul domniei sale, cînd urma să sosească la Bucu- 
vești un capugi-baga, Caragea fuge cu 18 milioane de lei în 
Italia. Tronul devenind vacant, la 12 oct. 1818 are loc adunarea 
boierilor ; toţi se pling în gura mare în contra fanariotilor. 
Ei adresează o petiție sultanului pentru a-i scăpa de acest 
jug. Rusia care domina în Divan se opune ; sub presiunea Rusiei, 
Poarta dă cele două Principate lui Mihail gi Alexandru Suţu, 
complici de care Rusia era sigură. 

Asociaţia Eteriei : eliberarea grecilor prin acțiunea comună 
a populațiilor slave şi grecești. Mină rusească. Căpeteniile 
denumeau puterea conducătoare der" (sufletul asociaţiei). 
Căpeteniile cunoşteau secretul... Adepții în toate ţările erau, 
fara să ştie, agenţi ai Curţii de la Petersburg. Rusia — după 
ce asociaţia s-a dezvoltat — tinea în mînă toate firele ei, punea 
în mişcare toate resorturile, aşezată în centrul operaţiilor, in 


107 


spatele agenţilor discreti, destul de ascunsă pentru a o dezavua 
în caz de nereușită, destul de angajată pentru a profita în caz 
de succes. Ea putea să rigte cîteva capete ca baloane de încercare. 
[Asociaţia folosea] un limbaj mistic. Emisarii ei se intitulau 
apostoli. Toate jongleriile societăților masonice. Curind, in 
consfătuiri, țarul fu pus în locul &pxñ-i. Pentru majoritatea 
afiliatilor, aceasta era un plus de speranţe. 

1819. Majoritatea primatilor din Morea se numărau printre 
eterigti; în acelaşi an primatii din insule se alipiră acestora, 
îşi aduseră în porturi corăbiile și, în așteptarea unei apropiate 
zguduiri, suspendară afacerile lor comerciale. Contele Capo 
@ Istria 15, care locuia in Corfu, cunoştea secretul Rusiei ; către 
această putere își îndrepta; gîndurile gi speranțele. Turcii obser- 
vară ceva; reparară cetăţile de la Dunăre ; fácurá mari pregá- 
tiri militare. În 1820 apăru la Chișinău, în Basarabia, Alezandru 
Ipsilanti 4, general-maior în armatele ruse (născut în Fanar în 
1792, fiul domnitorului care, în 1806 se refugiase în Rusia). 
Pretextul sosirii sale la Chişinău era o vizită la socrul său Con- 
stantin Catacazil? , guvernatorul civil al Basarabiei. Curind el 
se prezentă ca şef al eterigtilor stabiliţi acolo, trimise ordine şi 
emisari la cei mai îndepărtați. Căpeteniile care imaginaseră 
&pxh-a instituiră un simulacru de tron militar, pe care îl în- 
credintarä lui Alexandru Ipsilanti, cu titlul de comisar al gu- 
vernului general 18, Intrigile lui Ipsilanti în Moldo-Valachia. 
Tara era plină de greci gi de fanarioți, deja cigtigati pentru Rusia. 
Citiva páminteni chiar se aflau in corespondentá cu el: Constan- 
tin Negri 1, Alexandru Filipescu 20, episcopul de Rimnicul Vilcea, 
Táranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupaţiei n-avea 
pentru muscal (moscovit) decît cuvinte de ură. 

6 martie 1821. Ipsilanti trecu Prutul, cu o escortă de vreo 
sută de albanezi. În aceeaşi zi este în Iaşi, în palatul lui Mihai 
Suţu. Acesta îl primește ca pe un oaspete aşteptat. Fratele 
său, Nicolae Suţu si cumnatul său Ioan Schinas, scápafi între 
timp din Constantinopol, erau la Odessa. Hangerlii ei beizadeaua 
Caragea, fiul fostului domn al Țării Româneşti, scäparä de 


108 


asemenea, grafie unei travestiri fácute ín casa ambasadorului 
Rusiei. Mihai Suţu şi Ipsilanti adresará o proclamaţie către 
locuitorii ţării pentru a-i linişti, către greci pentru a-i chema 
la arme. (Eliberarea Greciei rămîne scopul fățiș declarat.) 
Boierii moldoveni și poporul stau în rezervă; în schimb, 
entuziasm la greci, care alergau sub stindardul eteriei ; de ase- 
menea, bulgari, sîrbi, albanezi. Fiecare se îngrămădea impre- 
jurul liberatorului Greciei, și consulul rus se ducea la Ipsilanti 
pentru a cere ordine sau pentru a primi instructiuni. Proclamatiile 
sale erau citite în public la Odessa, în aplauzele întregului popor. 
Dar momentul era rău ales. Congresul de la Laybach, împotriva 
mișcărilor revoluționare tocmai se reunise. Grecul Cantacuzino 21, 
trimis în grabă de Ipsilanti, soseşte la Laybach pentru a cere 
lui Alexandru ordinele sale. Furios de această vizită inoportună, 
țarul îi ordonă să părăsească orașul în 24 ore. Spuse glumind 
congresului : „E o bombă pe care ne-o aruncă revoluționarii, 
dar nu va exploda”. Sosind la Focşani în fruntea a patru mii 
de albanezi si a cîtorva sute de soldaţi în uniformă, Ipsilanti 
află. că consulul rus de la Iaşi, din ordinul suveranului său, 
proclamase înalta dezaprobare de care insurecția era lovită ; 
lui Ipsilanti i se luă gradul de general-maior gi fu radiat din 
armată. Ipocrizie rusă ! Curtea din Petersburg face cunoscut 
la Constantinopol hotărirea sa de a menţine în cantonamentele 
lor trupele care se aflau pe Prut, de a observa cea mai strictă 
neutralitate în Principate, în sfîrșit de a respecta tratatele 
existente. 

Eterigtii din Basarabia fură izgoniți de către aceleași 
autorităţi care îi incurajaserá sá se înarmeze. Această dare 
înapoi mincinoasá nu putea amăgi pe nimeni. Cea dintii vic- 
timă a dezavuării de către Rusia a fost complicele său fanariot, 
Mihai Suţu. Boierii moldoveni, în frunte cu mitropolitul Venia- 
min 22, se infátigará înaintea lui şi îl poftiră să plece. La 11 april, 
el se retrase în Basarabia. (E acelaşi Mihai Suţu care în primăvara 
lui 1854 era şeful eteristilor la Atena si conducea de acolo insu- 
rectia greacă.) 


109 


Callimachi, numit în locul lui Alexandru Suţu, anunţase 
apropiata sosire a caimacamilor săi ; erau aşteptaţi de la o zi 
la alta; deodată se află de înaintarea lui Ipsilanti. Boierii din 
Bucureşti, indecigi, aleargă de colo pînă colo, pălăvrăgesc, 
fără să ia vreo hotárire. Alcätuiesc între ei o cîrmuire provizorie. 
In Bucureşti erau însă alții mai bine informaţi. Iordache 22, 
comandantul gărzii de arnäuti, era de mult timp în înţelegere cu 
Ipsilanti. Unul dintre principalii săi oameni de încredere era Tudor 
Vladimirescu, fost sublocotenent în serviciul Rusiei. El trebuia 
să răscoale Oltenia si de asemenea să revolte pe sîrbi. De aceea 
se afla la Cerneti. Dar Vladimirescu era patriot român. El nu 
s-a adresat boierilor, ci țăranilor. Cum a auzit; despre cele dintii 
mişcări ale lui Ipsilanti, a şi chemat la arme pe ţăranii din 
munții Olteniei; cobori cu dingii la Craiova, adună poporul 
şi îi făcu cunoscut planurile sale de eliberare. În cîteva, zile 
era stăpîn pe întregul banat al Craiovei. Primul său act de 
autoritate a fost reforma legilor fiscale : reduse capitatia la 
ceea ce fusese sub vechile legiuiri ; desființă darea pe vii şi pe 
vite. Țăranii alergau în masă în jurul său, nu-l mai numese 
decît Tudor Vodă (principele Tudor). Trupa sa creşte considerabil 
cu voluntari țărani gi cu cete armate venite din munţi. Prin 
păduri şi munți peste tot țărani deznädäjduiti căutau răzbunare 
ca haiduci. În 1821, printre căpeteniile de cete sînt renumiţi 
Svedko (sirb) și Mihalachi (român) ; ei atacau conacurile, pedep- 
seau pe fanarioți si pe boieri. În sfîrşit albanezul Cirjali 24 era 
duşman al turcilor. 

Vladimirescu gi ţăranii săi erau de partea turcilor. Oastea lui 
porni spre București. Boierii ocirmuirii trimit împotrivă-i câteva 
sute de albanezi, care trec de partea lui. Atunci trimit la Tudor 
pe boierul Samurcas 25. Tudor stăruie pentru menţinerea refor- 
melor introduse de el în banatul [Craiovei]%, pretinde în afară 
de aceasta capetele a 12 boieri. Între timp își continua marșul 
său. Boierii fug, la fel fac agenţii puterilor străine; înaintea 
tuturor prinţul Brîncoveanu 2. 


110 


Ocirmuirea ineredintá paza oraşului Căminarului Sava ?8, 
căpetenie de albanezi, care comanda ca la 2 000 călăreți. Sosese 
Negri şi Vogoride, caimacamii lui Callimachi, anunţă apropiata 
sosire a unei armate turce pentru pedepsirea rebelilor. Mai întîi, 
ei fac lui Tudor propuneri conciliatoare. Tudor răspunse că ,,nu 
va permite stápinului lor să treacă Dunărea mai înainte ca 
principatul să fi obținut o constituție bazată pe drepturile 
nationale”. Caimacamii inspáimintati părăsesc Bucureştii cu ul- 
timii turci care se aflau în oraș si se grăbesc să treacă Dunărea. 
Vladimirescu sosi în capitală însoțit peste tot de ţărani. 
Intrarea sa are loc la 27 martie 1821. Sava se retrage cu 
trupele sale la Mitropolia puternic întărită, situată pe o 
înălțime si dominind oraşul ca o fortăreață. 2 000 oameni în- 
soteau pe Vladimirescu. Restul, munteni din banatul Craiovei 
şi țărani din Muntenia, 5 000 la număr, au fost incazarmati 
în mănăstirile din afara orașului. Proclamaţia lui Tudor are 
un caracter naţional; invită pe boierii pămînteni a se uni 
cu dinsul; el nu vrea sá conteste drepturile de suzeranitate 
ale Porții. Pentru el, rusul şi fanariotii sînt duşmanii ; el re- 
clamă numai vechile drepturi etc. Adresează Porții asigu- 
rári de fidelitate, proteste împotriva actelor lui Ipsilanti şi Canta- 
cuzino, declarindu-se decis a-i goni din fara etc. Ipsilanti 
în acest timp înainta încet. Alături de dinsul, el avea printre 
alte trupe, batalionul sacru, format din tineri greci, instruiți 
şi plini de entuziasm. În total are 10 000 oameni; lasă 4 000 
Jui Cantacuzino, pentru Moldova, cu restul înaintează spre 
Bucureşti. Nelinigtit de atitudinea partidului național, se 
opreşte la Colentina (un conac situat la o leghe de oraș). 
Vladimirescu era cantonat aci de o săptămînă. Ipsilanti il 
invită la o întrevedere care eşuează. Numai fanariotii fin cu 
dînsul. Tudor respinge alianţa rusă şi nu admite nimic comun 
între cauza grecilor şi cea a românilor. Se despart, Vladimirescu 
pentru a se retranga în mănăstirea Cotroceni de unde domină 
toată regiunea. Ipsilanti pentru a se așeza la Tirgovigte în aștep- 
tarea evenimentelor. În sfîrşit, se anunţă sosirea turcilor. 


111 


Vladimirescu nu era ajutat pe cit ar fi meritat. În special boierii 
páminteni s-au comportat ca nişte ticálogi. Kara-Ahmed, 
paga de Silistra, primi ordin sá treacă Dunărea, în fruntea a 
10 000 oameni gi să se îndrepte spre Bucureşti, Hadji- Achmet, 
paga de Vidin, trebuia să năvălească în Oltenia, Jussuf, paga 
de Brăila, mergea spre Moldova. Aceste trei corpuri de armată 
aveau aproximativ 30 000 oameni... În primele zile ale lunii 
mai se puseră în mișcare, 

Fără să se urnească din Tirgoviste, Ipsilanti isi consumă, 
timpul în petreceri, baluri etc. Nu se interesa de loc de soldaţii 
sii; în timp ce șefii dansau, soldaţii jefuiau. Ei se dedau la 
silnicii tot atît de crude ca şi turcii. Acesta a fost debutul 
Eteriei. Între timp turcii intrará în Bucuresti. Vladimirescu 
ge îndreaptă spre Cîmpulung. Ipsilanti nu voia să aibă în spatele 
său un aliat suspect. Recurse de aceea la trădare. 

Ca urmare a ordinelor sale, Iordache ceru o întrevedere 
lui Vladimirescu. Soseste cu 300 de soldaţi, îi reproşează legă- 
turile sale cu turcii. Vladimirescu nu tăgăduie aceasta ; cauza 
grecilor nefiind cauza sa etc. Promite între timp a se depărta 
şi a lua o poziţie mai putin îngrijorătoare pentru Ipsilanti. 
Vladimirescu n-a avut sá se laude de atitudinea cápitanilor 
săi în timpul întrevederii. Aceşti căpitani, albanezi sau bulgari, 
nu înțelegeau de fel chestiunea românească ; erau aventurieri ; 
principiul lor cel mai înalt, dacă aveau unul, era ura împotriva 
turcilor. Vladimirescu porunci să fie spinzurati, în secret, nouă 
dintre cei mai suspecți. În acel timp, Iordache surprinse noi 
scrisori din care văzu că Vladimirescu era hotărît să izgoneascá 
pe Ipsilanti si pe eterigti gi să facă cauză comună mai curînd 
cu turcii, decît să lase să renască domnia Fanarului gi supre- 
mafia rușilor. Iordache dădu ordin ca 1 000 de călăreţi să ocupe 
în secret poziţiile cele mai importante în jurul noii tabere a lui 
Tudor; ceru apoi iarăşi, însoțit de o numeroasă escortă, o 
întrevedere cu Vladimirescu, în prezenţa căpitanilor săi. Vla- 
dimirescu consimfi. Iordache izbuti să cîştige de partea lui 
pe căpitanii lui Tudor; dă ordin oamenilor săi să aducă pe Vla- 


112 


dimirescu legat la cartierul lui Ipsilanti, acesta porunci ca 
Tudor să fie ucis cu lovituri de sabie. Asasinat mirgav, 

Cantacuzino trecu înapoi Prutul la ruși. În urma lui lăsă 
pe căpitanul Atanasie, palicar din munţii Olimpului cu o trupă 
de numai 600 oameni. Ipsilanti, cantonat pe malul Oltului, 
vede aproape sub ochii săi, cum a fost masacrat batalionul 
sacru, fără să facă un pas pentru a-l apăra și o ia la fugă după 
bătălia care s-a dat fără el, abandonind chiar gi pe albanezii 
şi pe cazacii săi, care se pun din nou pe tilhării . . . Cînd Ipsilanti, 
fugar, ajunse pe teritoriul Austriei, Metternich porunci să 
fie închis în fortăreața de la Munkács 29. Austria se opuse cu 
| toată energia de asemenea gi intentiilor ţarului, care sub pretext 
de pacificare, voia sá treacă Prutul. 


VII. Mizerie şi jale în Principate; boierii fug sau sînt 
masacrați ; sosirea ienicerilor etc. etc. Totuşi speranța renästea 
în inima românilor. Trădarea fanariotilor deschisese ochii 
Divanului, fidelitatea lui Vladimirescu fusese înţeleasă. Poarta 
restitui românilor dreptul de a avea domnii lor páminteni gi 
dreptul de a-i alege. Ei au fost invitați de a desemna în fiecare 
principat 7 candidaţi. Dintre aceștia sultanul a ales, pentru 
Moldova, pe Joan Sturdza (român de neam — descendent din 
Vlad al III-lea), pentru Tara Românească, pe Grigore Ghica 
(dintr-o familie grecească impámintenitá de mai bine de 150 
ani). Jenicerii gi hoardele tätäresti din ambele Principate se 
indignează de a vedea ţările române redate în stăpînirea 
creștină. Blesteme împotriva sultanului și Moldo-Valahilor. 

La 12 august 1822, în timpul nopţii, ienicerii pun foc Iaşilor 
din toate colțurile şi năvălese asupra locuinţelor incendiate 
pentru a jefui gi ucide. Peste 2000 de case sînt arse, sîngele 
locuitorilor curge. Atrocitáti comise de ieniceri etc. Ienicerii din 
București imită exemplul. Aci pagubele nu au fost atit de 
mari. Noii domnitori isi fac intrarea în mijlocul acestor ruine. 

Eteria ia din nou inițiativa in Grecia. Insurecția grecească. 
În acest timp Alexandru, la Verona, îşi dădea osteneala de 


8 — 0. 5223 113 


a tăgădui orice plan de cucerire... Simuleazá simpatii pentru 
romani; cere Porții evacuarea trupelor de ocupaţie din Prin- 
cipate. Divanul răspunde, la 25 februarie 1823, că evacuarea 
a avut loc în acelaşi timp cu instalarea domnilor. Această 
minciună era cunoscută. Alexandru era stingherit de Sf. Alianţă ; 
nu mai avea ambasador la Constantinopol. 

În 1825 în momentul culminant al negocierilor, Alexandru 
muri la Taganrog. Nicolai I îi urmă. Demersurile sale pentru 
evacuarea Principatelor deveniră mai vii şi mai amenințătoare. 
La 1 august 1826 avu loc conferința de la Akkerman. Convenţia 
de la Akkerman % stipula printre altele : „În cazul cînd pentru 
considerații grave numirea candidatului ales (la domnie) nu 
corespunde cu dorinţa Înaltei Porţi, după ce aceste consideraţii 
grave vor fi recunoscute ca juste de către ambele curți, va trebui 
să se procedeze la o nouă alegere... Dacă pe timpul guvernării 
lor, domnii ar comite oarecare abateri, Înalta Poartă va informa 
despre aceasta pe ministrul Rusiei şi dacă, după verificare de 
către o parte si cealaltă, se va fi constatat că domnul este în adevăr 
vinovat, destituirea sa va fi permisă, dar numai in acest caz... 
Dacă se va intimpla ca unul dintre domni să abdice înainte 
de împlinirea termenului de șapte ani, Înalta Poartă va aduce 
faptul la cunoştinţa Curţii Rusiei şi abdicarea va putea avea 
loc după un acord prealabil al celor două curţi... Domnii vor 
trebui să ţină seamă de demersurile ministrului M. S. Imp. 
și de acelea pe care consulii Rusiei le vor adresa pe baza ordi- 
nelor acestuia”, Un articol dispunea rechemarea boierilor moldo- 
veni eterigti gi le restituia rangurile și proprietăţile. Ultima 
clauză a tratatului : „Domnii vor fi obligaţi să se ocupe, fără 
cea mai mică intirziere, împreună cu divanurile respective, 
de măsurile necesare pentru a îmbunătăţi starea Principatelor, 
încredințate grijei lor, şi aceste măsuri vor face obiectul unui 
regulament general pentru fiecare principat”. Boierii însărcinaţi 
cu redactarea Regulamentului organic își cheltuiră timpul lor 
în lupte personale, dezbateri sterile, rivalități puerile, şi fiecare 


114 


invoca de partea sa sprijinul şi sugestiile consulului rus Mins 
ciaki*!. Regulamentul organic nu afost redactat prin deliborárile 
de la Iaşi şi Bucureşti, ci pe baza instructiilor venite de la Sb, 
Petersburg. Minciaki era arbitrul suprem. Boierii se intrecenú 
care mai de care în servilism. Domnii nu erau mai independenți 
decît boierii. Ei voiau ca după şapte ani să fie din nou aleşi, 
Prin aceasta Rusia domina. Totuşi domnii au repus la locul de 
cinste limba românească dispretuitä de către retorii Fanarului, 
Mişcarea literară data din sec. XVIII. Anume, în timp ce 
limba română era înăbușită în Principate, românii din Transil- 
vania păstrau cu fidelitate graiul străbunilor... Modeste 
lucrări de gramatică şi istorie... 

Maghiarii erau stápini cruzi, supunind pe țărani la cele 
mai grele corvezi. În 1784, un ţăran, cioban, în comitatul 
Zarandului, anume Horea, plănuieşte eliberarea neamului său. 
„ Un păstor ca gi el, Cloşca, deveni locotenentul său. Ei string 
în jurul lor ţărani. Curind izbucnesc incendii în timpul nopții 
pe cele mai bogate domenii ale maghiarilor. Cete ale lui Horea 
atacă în scurt timp, în plină zi, castelele întărite. Singeroasă 
jacherie. La 5 nov. 1784, Horea are în jurul său 5 000 de oameni. 
Ia titlul de împărat al Daciei; pretindea că este învestit cu 
conducerea operaţiilor de către împăratul Austriei. În scurt 
timp Horea era în fruntea a 15 000 oameni, însă cea mai mare 
parte fără arme. Din momentul în care a văzut că nu este vorba 
de o simplă masacrare a nobililor maghiari, ci de propria sa 
coroană, Iosif al II-lea porni cu trupele sale împotriva lui. 
Lupta s-a dat într-un colt al Carpaţilor între țăranii armati 
în cea mai mare parte cu furci şi coase gi soldaţii Austriei. 
Preoţii fac pe multi țărani sá se retragă din luptă. Cei mai 
dirzi urmară în munţi pe Horea şi Cloșca, care luptară cu deznä- 
dejde în contra armatelor imperiale. În fine, urmăriţi în ulti- 
mele lor adăposturi, sînt prinşi împreună cu rămăşiţele micii 
lor ogti. La 28 fevr. 1785, amindoi au fost traşi pe roată. 

Horea a devenit eroul povestirilor populare şi simbolul 
renașterii Daciei. Sentimentele de jale ale poporului de la ţară 


115 


sînt exprimate de poeţii de la oraşe, ceea ce a contribut la 
dezvoltarea literaturii române. Printre reprezentanții școlii 
româneşti din Transilvania cei mai însemnați sînt: Jorgovici 
(în special gramatic), Țichindeal (fabulist), Petru Maior (despre 
originile românilor), Şincai gi Samuel Clain*?, Transilvania a 
deschis calea scriitorilor Moldo-Valahiei. 

In 1816, Gheorghe Lazăr se stabileşte printre ruinele mănăs- 
tirii Sf. Sava la Bucureşti, unde deschide cursuri de matematică 
şi de filozofie în limba naţională. (Pătruns de spirit naţional, 
el explică elevilor săi originile românilor.) În cinci ani el a format 
vreo douăzeci de discipoli entuziaşti, care s-au răspîndit în 
Moldo-Valahia. Această mișcare literară nu a fost străină de 
răscoala naţională a lui Vladimirescu; capătă avint după 
moartea acestuia şi după reîntoarcerea domnilor páminteni. 
Citäm : Paris Mumuleanu (Plingerea [gi tinguirea] Valahiei) ; 
Beldiman (Singeroasa tragedie); Asachi slăveşte Moldova 
renáscutá. I. Văcărescu cîntă iubirea. Printre elevii lui Lazăr 
s-a remarcat : Ioan Eliade Rădulescu. Lazăr a murit în 1822. 
Eliade îl înlocuieşte [la scoala] din ruinele de la Sf. Sava, unde 
a fost, fără plată, profesor timp de şase ani (a predat şi mate- 
maticile). În 1826, Constantin Golescu se reîntoarce din exilul 
(pricinuit de participarea sa la răscoala lui Vladimirescu), se 
asociază cu Eliade pentru a lucra la reorganizarea țării. Redac- 
tează împreună statutele unei societăți menite a lupta pentru 
progres în Tara Românească, ceea ce suscită neîncrederea consu- 
lului rus Minciaki. Ghica, neindráznind să facă mai mult, 
consfinfegte primul agezámint al lui Lazăr (Colegiul National 
Sf. Sava). Mulțumită sprijinului public ia ființă un al doilea 
colegiu, la Craiova. Primul profesor a fost Căpățineanu, elev 
al lui Eliade. Golescu, Eliade şi Cîmpineanu 39 au alcătuit un 
triumvirat politic, angajindu-se să organizeze propaganda natio- 
nală etc. 

Domnia primilor domni pămînteni începea cu o neobişnuită 
bunăstare, cînd noi calamitäti au venit să distrugă aceste 
făgăduieli. 


116 


Continuarea insurecției greceşti. Grecii erau pe punctul de 
a fi învinşi. Nesfirgitele intrigi ale Rusiei erau pe cale să egueze. 
Atunci ea făcu apel la generozitatea Franţei gi a Angliei. Sim- 
patiile opiniei publice erau de partea sa. Tratat între Franja 
şi Englitera cu Rusia, la 6 iulie 1827. Navarino. Prin tratatul 
de la Alexandria, din 8 april 1828, Grecia şi-a reluat locul său 
printre naţiuni. 1828 —1829 războiul turco-rus. La 7 mai 1828, 
150 000 oameni se revărsau în Moldo-Valahia. Ioan Sturdza 
a fost silit să se constituie prizonier. Ghica se refugiază la 
Braşov, în Transilvania. 

Mareșalul Wittgenstein se înfăţişează românilor ca un 
liberator. În protestele sale, din 1826, Rusia se înduioşa de 
nenorocirile țării ; ea dovedi în 1828) cît valorau tinguirile sale. 
Au avut loc excese groaznice. Contribuţii de tot felul în produse, 
furaje, vite, corvezi, hoţii, omoruri ete. Bărbaţi şi femei au. 
fost inhimati la care cu vizitii cazaci care nu-şi crufau nici 
bita, nici vîrful lăncii lor. Peste 30 000 de români fură smulsi 
de la munca cîmpului pentru a servi ca animale de muncă. Cei 
mai fericiţi fugirá în munţi, unde singura lor hrană era scoarța 
de copac. Guvernul rus răspurise la proteste : „Nu interesează 
să ştim cine face lucrul, oamenii sau animalele, numai ordinele 
să fie executate”. Haosul și jaful aduseseră foametea, ciuma 
etc. Din momentul intrării lor în Principate, rușii puseseră 
mina pe administraţia țării. Contele Pahlen 5%, delegat al ţarului, 
instituise o administraţie centrală provizorie, al cărei șef era 
el, sub denumirea de prezident plenipotenţiar al Divanelor 
“Țării Românești gi Moldovei. Gási bunávointe lage care îi 
permiteau să camufleze uzurparea sub o aparență de consimtire 
naţională. Se aflau destui boieri slugarnici pentru a alcătui 
un divan la ordinele lui Pahlen. Cinci zile după intrarea ruşilor 
în Bucuresti (la 12 iunie 1828), acest Divan trimise ţarului o 
slugarnică adresă. În aceeaşi zi, o deputátie de moldoveni 
aduse lui Nesselrode, lîngă zidurile Isaccei, un act de supunere 
împodobit cu aceeaşi retorică, 


Tratatul de la Adrianopol (14 sept. 1829) conţine cu privire 
la Principate : Cetățile turceşti de pe malul sting al Dunării 
şi de pe malul Prutului vor fi dărîmate şi teritoriul dependent 
de aceste fortărețe va îi restituit Principatelor. Domnii vor fi 
numiţi pe viata („adică ei nu vor putea fi depusi decît cu con- 
simtámintul Rusiei”), Poarta renunță la dreptul său de a 
preleva contribuţii în natură şi în bani, la dreptul de a cere 
prestații de servicii, la dreptul de a fixa preţul produselor ; 
consimte la deplina libertate a comerţului ; drept compensație 
pentru abandonarea tuturor acestor drepturi îi va fi acordat 
un tribut anual fix. Poarta se angajează să confirme regula- 
mentele administrative făcute în timpul ocupaţiei Principatelor 
de către Rusia. Principatele vor rámine 10 ani sub ocupaţia, 
militară a ruşilor pind la plata despăgubirilor de război, fixate 
la 125 milioane franci. Se vor acorda 10 ani Turciei pentru a 
le plăti. 

(Orloff, în numele ţarului, propune sultanului să cumpere 
cele două provincii, oferindu-i 36 000 000 îr.). 


VIII. La începutul ocupației Principatelor (1828), Nicolae 
ia măsura ca să fie reprezentat acolo de către tátarul Jeltuhin 35. 
După pace, voind să cîştige simpatiile locuitorilor, se face repre- 
zentat prin generalul Kiselev 3 (acesta folosi toate formele 
exterioare ale bunávointei). Kiseley a introdus îmbunătăţiri 
materiale : a organizat tribunalele, scolile, armata, magaziile 
de rezervă, a întemeiat portul! Brăila, a transformat în oraşe 
cetăţile de la Dunăre etc. 

Comitetul de redactare al Regulamentului organic şi-a 
reluat la 20 iulie 1829 lucrările întrerupte. Consulul rus Minciaki 
preluá în mod samavolnie preşedinţia. Fiecare articol trebuia 
comunicat la St. Petersburg, [de unde se întorcea] mutilat, 
amendat, transformat, in directă contradicție, de cele mai 
multe ori, cu legile fundamentale ale ţării si cu tratatele. 
Constituţia se elabora prin curieri... În noiembrie 1829 a sosit 
Kiselev; avea puteri nelimitate. Îndată ce Regulamentul a 


118 


fost gata, se convocá o adunare extraordinară de boieri un Y 
ambele provincii. Kiselev numi ca președinte pe consulul rus 
Minciaki (în locul mitropolitului, președintele legal, exilat). Nu. 
mai câțiva fácurá act de curaj, I. Văcărescu de pildă, cel mai tînăr 
dintre boieri, protestă contra acestui fel de adunare naţională, 
Fu imediat dat pe mîna judecătorilor militari. Kiselev îl surghiu- 
ni din București. Dintre boierii bătrîni se asociară la protestul 
lui Văcărescu : banul C. Bălăceanu, logofătul Cimpineanu, banul 

. Văcărescu și vornicul Crisoscoleu Buzoianu ; toți muriră „din 
întîmplare” în aceeaşi săptămînă, înainte de închiderea Obstestii 
Adunări,] Chiar în această Adunare Kiselev a găsit cu cale 
să introducă pe furig un articol pe care nu l-a făcut cunoscut 
nici unuia dintre cei subserigi (un fals în acte publice). Pe 
ultimul sfert al ultimei pagini s-a adăugat următorul articol, 
prin care se răpea ţării dreptul la autonomie (,,Nici o lege 
votată de adunare si confirmată de domn nu va putea fi pro- 
mulgată, dacă ea nu a fost în prealabil aprobată de către Curtea 
protectoare”). De altfel în această pretinsă constituție totul 
este inselátorie. (Cu tot Regulamentul, domnul n-a fost ales 
de adunare decît o dată, anume în 1842). În adunare domină 
marii boieri. Pe lingă aceasta, opoziţia între Adunare gi domni 
este organică. În caz de tulburări în Adunare — conf. art. 53 — 
domnul o prorogá şi raportează Înaltei Porţi şi Curţii protec- 
toare, solicitind autorizarea de a putea convoca o altă Adunare 
Obsteascä. Art. 54. Obisnuita Obştească Adunare (Adunarea 
“Obștească extraordinară era aceea care trebuia să desemneze 
pe domn) are dreptul să arate prin anaforale (rapoarte) adresate 
domnului näpästuirile şi plingerile ţării gi chiar, de va fi tre- 
buinţă, să le aducă la cunoştinţă superioară, arătînd mijloacele 
cele mai potrivite pentru îndreptare. 

Sub pretextul de a face faţă la întîmplări nenorocite, 
Regulamentul ordonă ca în permanenţă să existe provizii 
de porumb în magaziile sătești, astfel ca întreaga cantitate 
de rezervă să fie de cel putin 4 milioane de hectolitri — 
prevedere în favoarea soldatului rus. 


119 


Kiselev a introdus în preambulul Regulamentului dreptul 
de ,,protectie”. La început a fost intervenție diplomatică 
apoi supraveghere, apoi garantie, în sfîrșit protectorat. 

Prin tratatul din 29 ianuarie 1834 (tratatul de la St. 
Petersburg) [Poarta] recunoștea noua constituţie, De îndată 
o violează amîndouă puterile. În fapt, Alexandru Ghica 
pentru Tara Românească era prezentat de Rusia gi Mihai 
Sturdza pentru Moldova, de către Poartă. (Rusia l-a acceptat 
numai la ,amenintarea” Porții). — Mehmet Ali Paga. Ibrahim, 
fiul pagei, a repurtat victorii asupra armatei turce, la Emessa, 
9 iulie 1832, la Beylan, 30 iulie 1832, la Konieh, 21 dec. 
1832. (Tratatul de la Unkiar Skelessi) —. În octombrie 1834, 
Rusia evacua în sfirgit Principatele. Înainte de plecarea sa, 
Kiselev încredinţă toate posturile parte fanariotilor, parte 
altor levantini. In militia Țării Româneşti, impuse ca şefi 
pe Odobescu, Garbaski, Banov, gi, ca ofițeri subalterni, 
ruși sau creaturi rusești. În sfîrşit, baronului Rúckmann 38, 
consul general al Rusiei, i se conferiră puteri atît de întinse 
încât îl făceau stăpîn pe administrația interioară şi îi puneau 
la discreție toate serviciile publice. 

Sub pretextul că ar avea motive să se teamă de indis- 
ciplina românilor neobignuiti cu instituţiile reprezentative, 
Rusia a sugerat lui Ghica, ca împreună cu Adunarea sá ceară 
de la protectorul său două divizii de trupe. În acest eaz l-ar 
îi asigurat împotriva oricărei tulburări interne. Ghica refuză, 
Consulul rus Riickmann plănuiește pedepsirea lui: „să cadă 
sub o opoziţie națională”. Constringe pe Ghica sá facă schim- 
bări printre demnitari, apoi îl denunţă celor care au fost înde- 
pärtati. Găsește complici printre boieri ; slujbele publice le sînt 
rezervate, dar aceste slujbe sînt amovibile, trienale şi în mod 
obişnuit negociate gi vîndute,| Toţi se adresează lui Rückmann. 
Toate nemulțumirile se îndreaptă către dinsul, aşa încît însuşi 
domnul este constrins sá se apere înaintea lui Riickmann. To- 
tugi există şi o opoziţie înăuntru gi în afara Adunării. Din rín- 
durile opoziției fac parte, dintre boieri, Cîmpineanu *?, Rosetti , 


120 


Cantacuzino îi, dintre publicisti, Eliade gi Aristia. Riickmann 
instigă pe Cimpineanu — asociindu-se la nemulțumirile acestuia 
— contra lui Ghica, la care este secundat de întreaga opoziție. 
Totodată Riickmann încuraja pe domn să pună la locul ei o 
opoziţie härtuitoare. Ghica a avut naivitatea de a cădea în cursă. 
Printr-un act oficial, el denunţă opoziţia ca „tulburătoare a 
liniştii obşteşti”, obligînd pe Președintele Adunării să extirpe 
acest spirit periculos, împotriva căruia el se va vedea silit să 
ia măsuri. Protest energic al Adunării. La începutul lui 1837 
s-au făcut noi alegeri pentru Adunare; opoziția revenise mai 
compactă gi mai puternică. Rückmann l-a împins pe domn la 
acte de extremă îndrăzneală. 


IX. Rusia voi să dea giretlicului strecurat în Regulamentul 
organic o formă legală. Riickmann porunci lui Ghica să proce- 
deze la consacrarea articolului de către Adunare. În acelaşi 
timp Rúckmann instiga pe opozanți şi intárita pe Ghica, Boierii 
în unanimitate au respins articolul. Riickmann se duse la Con- 
stantinopol, solicitator imperativ ; se reîntoarse la București, 
aducând un firman prin care se poruncea inserarea în Regula- 
ment a articolului contestat, şi se cerea expres domnului și 
boierilor de a-şi pune semnătura lor. 15 mai 1838. Şedinţă a 
boierilor, convocați pentru a se supune ordinelor sultanului. 
De două ori Ghica aruncă condeiul; subscrise totuși la urmă. 
Boierii făcură la fel. Cu doi ani înainte Moldova a făcut de frică 
acelaşi sacrificiu. 

Cimpineanu, cu Eliade și Aristia, fondă ,,Societatea filar- 
monicá”, pentru înființarea unui teatru național. S-a început cu 
traduceri. Dl Vaillant 2 (un francez), adus la Bucuresti, în 1829, 
de către marele ban Gheorghe Filipescu pentru a organiza 
instructia publică, întemeiă, în urma unui contract cu guvernul, 
în clădirile de la Sf. Sava, un colegiu cu internat. Ruşii şi 
fanariotii intrigară împotriva lui. În 1834 Ghica îl destitui. 
În 1836, Vaillant publică o gramatică, franco-română. În 1838, 
el dădu un specimen din marele său dicţionar. În 1839, Adu- 


121 


narea voteazá cumpárarea a 500 de exemplare din marele sáu 
dicționar, ceea ce reprezenta o subvenție de 30 000 lei. Rück- 
mann n-a permis insá lui Ghica sá sanctioneze votul Adu- 
nárii. 

Ruşii au chemat înapoi în ţară, în timpul ocupaţiei lor, 
familiile fanariote ; acestea erau instigatoare de tulburări cu 
totul la discretia consulului. În afară de aceşti aliaţi greci, se 
aflau boieri ambitiogi, care voiau sá ia tronul lui Ghica. Printre 
ei mai ales: Știrbei (ministru de justiție), fratele său George 
Bibescu şi A. Vilara. În sfirgit, boierii bătrîni care formau 
partidul bátrinilor. Partidul naţional îi denumea pe toţi la un 
loc románo-fanarioti. Ghica se aruncă în braţele fanariotilor. 

Rückmann, deja bátrin si respingátor, fu cuprins de o 
pasiune nebună pentru una dintre cele mai frumoase femei 
din Bucureşti, doamna Glogoveanu #, născută Bălăceanu. Ghica 
şi boierii manevrează ca Riickmann să o ia în căsătorie şi ca ea 
să se despartă de soțul ei. [Divorțul pronuntindu-se, ] Rückmann 
se căsătoreşte cu ea. Era foarte gelos. Raminerea sa in Bucu- 
reşti, unde e luat în ris, era pentru dinsul doar un lung supliciu 
si o ridiculá comedie. Țarul îl trimite la Constantinopol ca în- 
sărcinat de afaceri, însă aci continuă să fie de risul tuturor 
şi privit fără nici o consideraţie de către doamnele din corpul 
diplomatic. Este trimis în Italia, în sfîrşit la Viena, unde a 
înnebunit gi a murit în cele mai triste împrejurări. 

Urmașul lui Rückmann la Bucuresti a fost Titov 4, cumnat 
al lui Buteniev, şi rudă prin căsătorie cu Nesselrode. Eliade luă 
pe fatá partea lui Ghica. Tot aga a făcut şi noul reprezentant 
francez Adolphe Billecocg 28. Acesta sosi- la Bucureşti în mo- 
mentul culminant al luptelor dintre Ghica şi cele două opoziții. 
A înţeles manevrele ruseşti. Dar din momentul în care gu- 
vernul lui Guizot căzu în mrejele dnei Lieven #, totul esuá. 
— Tratatul din 15 iulie 1840. Guizot devenind ministrul afacerilor 
străine fu urmat de dna Lieven la Paris. Tratatul de la 13 iulie 
1841 —. Billecocq sfătuieşte pe Ghica să se bazeze pe opoziţia 
naţională. Consulatul rus era ocupat pe atunci de Dascov # 


122 


actualmente ministru la Stockholm. — Titov, dupá un an de 
functionare la Bucureşti, a fost numit ambasador la Constanti- 
nopol —. O înţelegere între Billecocq si Eliade putea deveni 
primejdioasă. 

Eterigtii formaserá un partid puternic printre slavii din 
Bulgaria, oferind țarului un pretext de intervenţie. În același 
timp eteristii, romano-fanariotii şi Dascov instigau prin Oltenia 
și organizau o mişcare care trebuia să găsească un sprijin la, 
București, să aducă răsturnarea lui Alexandru Ghica etc. 

La începutul lui iunie 1841 Alexandru Ghica e prevenit că 
200 —300 greci, albanezi sau bulgari, refugiați in Rusia, se strin- 
geau in grabá la Bráila gi cereau sá treacá Dunárea pentru a 
alerga în ajutorul fraţilor lor răzvrătiți. Simon Andreievici %, 
consul rus la Galaţi, îi proteja şi îi încuraja în plină stradă. 
Ghica, ceru sfatul lui Billecocq ; acesta l-a sfătuit sá nu permită, 
trecerea bandelor. Astfel el înarmă milițiile sale româneşti, le 
trimise pe malul Dunării, împresură pe şefii principali greco- 
bulgari în carantina de la Brăila, împușcă pe cei care încercară 
să treacă Dunărea și deferi tribunalelor pe toţi cei care au 
fost arestaţi. Mulţi dintre aceştia erau greci eteristi. Consulul 
Dascov înlesni evadarea celor mai importanţi. Simon Andreie- 
vici fu rechemat. Poarta trimise lui Ghica o sabie de onoare, 
daruri pentru trupele sale, pentru ofiţeri etc. 

În Adunare o anumită opoziţie era condusă de fratii Gheorghe 
Bibescu si Știrbei, nepoţii unui geambas din Craiova. Amindoi 
fraţii fuseseră crescuți în Franţa, erau strălucit căsătoriţi gi 
protejaţi de Kiselev. Ştirbei era partizan pe faţă al ruşilor. 
Bibescu era filo-rus sub masca opoziției nationale. Prin acești 
fraţi, fanariotii şi nationalii se întorc în acelaşi timp împotriva 
Jui Ghica. Mişcarea din Oltenia era dirijată în mod secret de 
Dascov si Gheorghe Bibescu. Atitudinea fermă a lui Ghica a 
împiedicat-o să izbucnească ; dar Bibescu a fost aşa de impru- 
dent încît a purtat corespondenţă în scris cu emisarii din Ol- 
tenia si scrisorile sale au fost predate domnului. Ele conţineau 
probe evidente contra lui, a lui Daşcov si a o mulțime de alţi 


123 


conspiratori. Toti ştiau că sînt la discretia domnului. Dascov 
propuse atunci să se născocească un complot anterior celui al 
său, un complot popular îndreptat împotriva privilegiatilor ; 
să se prezinte tentativa Daşcov-Bibescu ca o organizaţie de 
apărare, o măsură de ordine şi prevedere; Eliade, duşmanul 
declarat al ruşilor şi al boierilor fanarioți, să fie arătat ca şef 
al complotului, să se provoace prin denunfuri mincinoase o 
dușmănie pe fata între Eliade gi Billecocq, în sfîrşit să se în- 
venteze complicitati printre ofiţerii intimi ai domnului. 

Un medic francez, anume Tavernier %, scăpătat, încă de mai 
de mult dușman al lui Eliade, fu atras la consulatul rus, unde 
a fost atitat împotriva lui Eliade şi unde a primit un cadou 
de 100 ducati (1200 îr.). În primele zile ale lui februarie 1842, 
Billecocq primi la consulatul său vizita lui Tavernier, care îi 
spuse misterios : „Eliade mi-a făcut ieri propunerea de a con- 
duce în Bulgaria, unde am stat mult timp pe lingă paşa de 
Vidin, 1000 de bulgari sau greci, răzvrătiți împotriva drepturilor 
Porții otomane etc. etc.”. Apoi Tavernier făcu în biroul consu- 
lului o declaraţie oficială asupra complotului ete. Billecocq, 
considerînd aceasta ca o cursă împotriva unui francez, alergă 
la Ghica și ceru arestarea lui Eliade, confiscarea hîrtiilor sale etc. 
Un decret al domnului numi o înaltă comisie cu însărcinarea 
de a judeca pe Eliade. (Acesta locuia în afară de oraș). Un nou 
denunfátor (mincinos) — Sorano. [in fata argumentelor pre- 
zentate de Eliade în apărarea sa,] judecătorul fu nevoit, 
fireşte, să lase pe Eliade în libertate. Tavernier primi ordinul de 
a părăsi Tara Românească. Sorano fu ridicat în aceeaşi noapte 
din Bucuresti. De la acesta află Eliade (la mănăstirea Cernica) 
mai tîrziu, întreaga intrigă. Acest Sorano era unul dintre 
contopistii de la Obşteasca Adunare şi fusese mituit de Bibescu. 

În zadar s-a bizuit Ghica pe Franţa, Billecocg fu abandonat 
de bátrinul Guizot. O dovadă : Ghica previne pe d. Billecocq 
că consulul Dascov intenționează să supună la o taxă specială, 
mărfurile franceze importate în Principatele dunărene; Bil- 
lecocq se grăbeşte să avertizeze pe Guizot; depesa are soarta 


124 


tuturor celorlalte, gi taxa rusească este instituită pe mărfurile 
franceze, fără nici o opunere. 

Adunarea votează o adresă către Ghica, în care fiecare para- 
graf era un act de acuzare. Ea fu adusă la cunoştinţa celor 
două curți de la Constantinopol şi Petersburg. Ca urmare, 
sint trimişi la București doi comisari : din partea ruşilor, generalul 
Duhamel 5, din partea turcilor, Sekib Effendi 5. Duhamel fusese 
trimis în ajutorul acuzatorilor lui Ghica. Sekib Effendi ia gi 
el atitudine împotriva acestuia din urmă, pentru că, dacă Ghica 
îi remisese 4000 ducați, ambifiogii săi rivali îi dăduseră 15 000. 
Între timp, Poarta goväia. Ambasadorul francez de la Con- 
stantinopol, Bourqueney 52 i-a dat lui Ghica un sprijin lipsit de 
fermitate. 

Principele Miloș 5, silit să renunţe in 1839 la tronul său din 
Serbia, se retrăsese în Tara Românească. Țarul, prin actul adi- 
tional din tratatul de la Akkerman, ridică Serbia la rangul 
unui principat tributar Turciei, Rusia rezervindu-gi în Ser- 
bia drepturi de protectorat. Milog vrea să opună mişcarea sla- 
vilor de sud, mişcării slavilor de nord, [atacind] în același timp 
Turcia gi Rusia. Sirbi, iliri, croaţi, bosniaci, bulgari [trebuiau 
să formeze prima sa armată]. Miloș își puse nădejdea în Franța. 
Într-o noapte făcu propuneri lui Billecocq etc. Billecocq pune 
la curent pe bătrînul păstor din Serbia cu mizeria politicii fran- 
ceze. Deceptionat, Milos se aruncă în brațele Rusiei și deveni, 
în mijlocul slavilor de sud, emisarul cel mai activ al slavilor 
de nord, agentul acreditat al împăratului Nicolae. 

Cîtva timp după aceste conferinţe misterioase, Mihai (fiul 
lui Miloş) cade de asemenea victima manevrelor de la Petersburg. 
Sirbii, ca urmare, fură chemaţi să aleagă un principe, pentru a 
ocupa tronul. Aceasta se întîmpla în momentul culminant al 
intrigilor contra lui Ghica, cînd, după raportul celor doi comi- 
sari, Poarta nu luase încă nici o hotărire. Nicolae voia să-și 
valorifice dreptul său de protectorat, şi anume, să pună pe tronul 
sîrbesc un principe ales de dinsul; în consecinţă trimise la Bel- 
grad pe generalul baron Lieven (unul din aghiotantii săi), pentru 


125 


a îndruma alegerea în sensul rusesc. În ziua de alegeri, 30 000 
sirbi înarmaţi se adunară pe cîmpul din vecinătatea Belgradului ; 
ei aleserá pe fiul lui Cerni Gheorghi, pe care îl proclamará sub 
numele de Kara-Gheorghevici 54 Insueces pentru Rusia. Abia 
a adus Lieven lui Nicolae ştirea ai acesta. a ordonat lui Buteniev 
să plece de îndată la Constantinopol şi să ceară de la Poartă, 
chiar la sosirea sa, depunerea lui Alexandru Ghica. La 7 oct. 
1842, Ghica primi ştirea oficială a destituirii sale. 

X. În 1842, pentru prima oară, domnul este desemnat prin 
alegere. Potrivit prevederilor Regulamentului organic, pina 
la alegerea noului domn, guvernarea ţării fu încredințată unei 
căimăcămii, adică unui guvern provizoriu, compus din trei 
miniştri responsabili purtind în această situaţie numele de cai- 
macami. Cei trei, binevoitori ruşilor, au pregătit împreună cu 
Daşeov lucrările de candidatură. Stirbei era candidatul oficial 
al partidului ruso-fanariot. Fratele său, Bibeseu, care combă- 
tuse pe Ghica, în numele intereselor obşteşti, se prezenta drept 
candidat al bátrinilor si al amintirilor de independenţă. În orice 
caz victoria ruşilor era. asigurată, indiferent care din cei doi 
fraţi ar fi fost ales. În partida tinerilor ies la iveală rivalități 
mizerabile ; între ei sînt 30 candidaţi. Conform cu art. 26 din 
Regulament, oricare dintre candidaţii aflaţi pe liste trebuia; 
exclus, dacă boieria sa nu mergea cel puţin pînă la bunic. Acest 
paragraf a fost invocat împotriva celor doi fraţi. Caimacamii 
n-au ţinut deloc seama de asta. Alte manevre în legătură cu art. 
privitor la sistemul de votare. Villara este folosit pentru a 
influenţa atît pe slujbasii în funetie, cit si pe slujbasii în spe. 
În TaraRomâneascä slujbagii erau un fel de ieniceri civili. În 
timpul acesta sosi de la Constantinopol Savfet-Effendi 55, comi- 
Barul ture. Billecocg îl previne. Alegerea are loc la 1 ianuarie 
1613. Bibescu este ales. Daseov lasă sá se creadă că Rusia a 
avut un eşec ; în fapt Nesselrode seria lui Daşcov : „Alegerea tînă- 
rului Gheorghe Bibescu a corespuns perfect dorințelor noastre”. 
Bibescu făcu totul ca să înșele opinia publică ; comandă pentru 
instalare un costum la fel cu cel pe care îl purtase Mihai Vi- 


126 


teazul. Bibescu folosi bunele dispoziţii ale Adunării pentru a-şi 
asigura masive alocatii băneşti. Ca un veritabil parvenit, el 
începu prin juf şi agiotaj. Credincios promisiunilor electorale 
luate de Villara, el repuse în posturi slujbasii destituifi pentru 
delapidare de fonduri. Îi iertá de amenzi. 

Villara deveni ministru de justiţie ; hotäririle judecătoreşti 
se vind public aci, numărul acestora era nesfirgit din pricina 
lipsei de siguranţă a dreptului de proprietate. Nici judecătorii, 
nici apărătorii nu-şi ascundeau tranzacţiile ; tot orașul cunoştea 
tariful fiecărui proces cistigat. Bibescu a încurajat aceasta 
stare de lucru. El incárcá pe țărani cu noi dări şi stabili taxe 
noi la intrarea în oraşe. 

O lege fu prezentată de către guvern, prin care soțul obținea 
dreptul de a ipoteca averea soţiei sale. Soţia lui Bibescu, d-ra 
Mavrocordat 5, era fiica adoptivă a ultimului Brincoveanu ; ea 
avea 300 000 fr. rentă. La cîţiva ani după căsătorie, a înnebunit ; 
dobinzile pe care Bibescu le încasa, nu-i mai ajungeau. Acesta 
era seeretul noii legiuri. El trăia în văzul lumii, cu d-na Ghica, 
soţia lui Constantin Ghica, fratele ultimului domn. Pentru dinsa 
trebuia jefuită [Zoe] Mavrocordat. În ziua dezbaterilor legii 
care au fost furtunoase, răsunară aluzii dezonorante. Bibescu 
destitui pe toţi demnitarii care, detinind funcţii judecătorești 
şi administrative, au votat împotriva lui. El ceru acum formal 
divorțul. 

Bibescu devenea din ce in ce mai slugarnic față de Rusia. 
Un rus Trandafirov 5! venise în Tara Romineascá sub pretextul 
de a înființa o mare exploatare minieră. Obtinu concesii 
enorme, fără sá se tind seamă de drepturile proprietarilor ; el 
anunţă publie că va dispune să vină din Rusia cinci mii de luerá- 
tori. Si aceasta fără aprobarea Adunării. Atunci a apărut ,,Gra- 
dinarul si máciegul” [Mäciesul şi florile] (fabulă, al cărei autor 
era Eliade). Era o satiră împotriva lui Trandafirov. Opinia 
publică se ridică împotriva contractului Trandafirov. Adunarea 
printr-o adresă, cere explicaţii de la domn. În special un tînăr, 
boier : Constantin Filipescu, rosti cuvintári violente (a murit de 


127 


curînd la Paris). Bibescu a răspuns : „Consider această Adu- 
nare incapabilă de orice deliberare serioasă”. Ordonă proro- 
garea Adunării, deşi bugetul nu fusese încă votat. Rusia ti 
veni în ajutor, constringind și Poarta în acelaşi sens. Aceasta 
dădu un firman prin care decidea prorogarea Adunării pentru 
un timp nedeterminat. Astfel Poarta nu-şi exercita suzeranitatea 
decît în beneficiul rivalului ei. Bibescu — un țigan înfumurat — 
era acum stăpîn absolut. Se remarca întotdeauna prin lovituri 
de samsar. Delapida oriunde și în orice ocazie. 

În 1846 în Tara Romineascá a fost o recoltă foarte bogată. 
Griul era foarte ieftin; se făcuseră pentru oraşul Bucureşti 
enorme aprovizionári. In 1847, municipalitatea vindu, la 
ordinul lui Bibescu, grinele pe care le stocase la prețul de cost. 
Cumpărătorul, Paciuri, era un asociat al familiei Bibescu. Ne- 
voile Europei produseră beneficii enorme. După Chainoi 58 
(I. Ghica), sub Bibescu s-a deturnat numai de la departamentul 
lucrărilor publice suma de 33 000 000 fr. Rudele gi creaturile 
sale vindeau slujbele publice la mezat. Tot atita ticálogie ca 
în epoca cea mai ticăloasă a fanariotilor. Dagcov era atot- 
puternic (pe Bibescu îl numea public, el însuşi, aghiotantul său). 
Bibescu închise şcolile înființate de Alexandru Ghica. El căuta 
să se debaraseze de Billecocq. Un grec oarecare Piccolos, fost 
cenzor imperial rus la Bucuresti, cistigase la Paris bună voința 
lui Guizot; Guizot spuse că Dascov ar trebui în acest caz să 
fie si el rechemat ca si Billecoeq. D-na Ghica, rămasă însărcinată 
de Bibescu, este trimisă în 1844 la Paris cu recomandatii și 
scrisori către d-na Lieven, și bine provázutá cu ducați şi dia- 
mante. La d-na Lieven, ea întîlneşte pe Guizot. Acesta se arată 
cam dificil. Dascov serie fără încetare la Petersburg : dacă s-ar 
putea. să fie debarasat de Billecocq. D-na Lieven primeşte de 
asemeni ordine de la St. Petersburg. Nefericitul Guizot aruncă 
vina pe comportarea imoralá a lui Bibescu. Prin urmare Bi- 
bescu trebuie cu orice pret să-şi consfinteascá legătura prin 
căsătorie. Divorțul devine astfel necesar. Mitropolitul re- 
fuză cu fermitate. Se adresară, atunci, patriarhului din Con- 


128 


stantinopol, şi ambasadorul Rusiei servi ca mediator. Dar gi 
aci scrupule. Cu bani, distribuiţi Divanului, se cumpără schim- 
barea patriarhului şi urmaşul fu avertizat de primele obligaţii 
pe care avea să le îndeplinească. Divorțul pronunţat — Ghica 
de fapt era corect * — căsătoria avu loc în septembrie 1845. 
Acum conştiinţa lui Guizot putea fi liniștită. Billecocq fu 
rechemat. Printr-o scrisoare a lui Guizot din 19 februarie 1846 
(primită de Billecocg în martie 1846), d. de Nyon * a fost numit 
în locul său. — Doamna de Lieven era ministru de afaceri 
străine la Paris şi Guizot primul ei slujitor —. Guizot scrise lui 
Billecoeq că putea părăsi postul fără sá fi sosit încă Nyon. 
| Billecocq rămase pe loc. La 1 mai 1846 (obiceiul era ca în 
| ziua de 1 mai, de onomastica lui Ludovic-Filip, miniștrii dom- 
| nului să facă vizită la consul), Bibescu neglijá înadins să facă 
acest lucru. Drept urmare, Billecocq cobori pavilionul consular, 
| încredință protecția supușilor francezi consulului general al 

Angliei, ceru pasapoartele gi părăsi Bucureștii plecînd spre 
Paris. Guizot fu furios pe Billecocq. El dădu instrucțiuni lui 
Nyon de a se comporta la Bucureşti ca şi cum nimic nu s-ar fi 
întîmplat. Nyon fu lingusit de Bibescu, de partea căruia 
trecu cu totul, şi cu tot entuziasmul. 

Sultanul sosi la Rusciuc, unde chemă pe domnitorii 
Serbiei, Moldovei si Tárii Româneşti. Boierii reînnoiră plin- 
gerile lor adresate lui Regid-pasa. Bibescu, la prima sa vizită 
la vizir, primeşte ordin „de a pune în legalitate guvernarea sa 
prin convocarea reprezentanţilor”. La acea dată expira man- 
datul Adunării prorogate. Trebuiau convocate prin urmare 
colegiile electorale, ceea ce a fost făcut pentru 15 nov. 1846. 
Bibescu excluse din liste 9/10 din eligibili ete. Înainte de ale- 
geri modifică circumscripțiile electorale, obligind pe cea mai 
mare parte a alegătorilor să voteze în capitală. Astfel în ju- 
detele din afara Bucureștilor erau cel mult 20 alegători pe care 
putea să-i cîştige de partea sa etc. Bibescu avu astfel o Adunare 


* Divorțul fusese pronunţat în defavoarea lui Ghica, prin mărturii false, 
«leşi toată lumea știa că nu era el cel incorcel ; cf. Regnault, p. 248. 


9 — ç, 523 129 


după voinţa sa. Hotia fu legalizată. Un vot al acestui „tribunal 
excepţional” acordă lui Bibescu dreptul de a confirma fără apel 
hotáririle tribunalelor de primă instanță. Fiecare slujitor în 
localitatea sa, deveni şeful unui despotism jefuitor. Guver- 
narea nu era decît un dezmat. Opoziția era alcătuită parte din 
boieri mari, nemulţumiţi, parte din tinerime. Iarna lui 1847 
a fost o epocă de frámintári generale. Au loc mișcări şi printre 
țărani. Bibescu cu miniştrii săi şi boierii se acuzau reciproc de 
„nenorocirile ţării”. | 

Spre sfârşitul lui 1847, Dagcov fu transierat într-un alt 
post ; Kotzebue 6 deveni urmaşul său. Consulatul rus impingea 
pe domn la măsuri severe, pe boieri la revoltă ; se amesteca 
chiar, prin agenţii săi, în partidul naţional, pentru a-l abate 
din drumul său şi a-l compromite. Kotzebue (fiul bátrinei 
otrepe) fusese șase ani consul la Iaşi. La Bucuresti toată lumea 
conspira. Domnul, pentru a-şi consolida puterea, printr-o insu- 
rectie înfrîntă ; consulul pentru a putea provoca, sub motivul 
tulburărilor, intervenţia rusă ; boierii pentru a recigtiga foloa- 
sele pe care le aveau de pe urma jefuirii bunurilor obşteşti; 
clasa mijlocie, cîțiva boieri luminati, publicistii patrioţi, masa 
țăranilor pentru a scăpa de protectoratul rus. 


XI. Ideea politică fundamentală a revoluţiei din 1848 de 
la București a fost o mișcare împotriva protectoratului rus. În 
toate celelalte privinţe, ea a fost o revoluţie socială, [observînd 
totuși ] un respect vădit pentru suzeranitatea turcească. 

Boierii. Cuvîntul la origine însemna „războinic” ; astăzi 
înseamnă „o persoană scutită de serviciul militar”. Ei nu plá- 
tese nici o dare; sînt cei dintii curtezani al stráinului, gazdele 
zeloase ale invadatorului. Fiecare secol a mărit și mai mult 
corupția din clasa boierească. Cele cîteva excepţii sînt azi în 
exil. Nu există nici o aristocrație de naştere. Din 30 familii de 
mari boieri din Tara Românească sînt numai 19 al căror rang 
de boierie este mai vechi de 20 ani. În Moldova din 10 familii 
de mari boieri abia una este mai veche de 1828. Familia dom- 


130 


A A 


nească Cantacuzino (ca şi cum s-ar trage din împărații greci), 
se numea la origine Măgureanu. Cei mai mulți boieri nici nu 
sînt de origine românească. Mavrocordatii gi Mavroghenii sînt 
originari din insula Miconi (Arhipelag), Ghiculegtii vin din Al- 
bania, Racovitestii din Asia Mică, Ipsilantii si Moruzestii din 
Trebizunda, Sutulestii sint bulgari, Caragea raguzani, Rosetestii 
din Genova etc. O parte din vechii boieri români, Golestii, 
Grădiştenii, Brătienii sînt în exil; alti descendenți din astfel de 
vechi boieri sînt aruncaţi în slujbe mici, unii au devenit clăcași. 
O parte a acestor victime se chiamă neamuri (oameni de viţă 
boierească). (Clasă creată de fanarioți). 

Sub fanarioți, grecii luară ranguri de boierie. Curind izbuc- 
nese lupte între boierii páminteni gi fanarioți. Domnul sprijinea 
pe cei din urmă. Însă boierii fanarioți încetau de a mai fi boieri, 
dacă protectorul lor înceta de a mai fi domn; or, acesta nu dom- 
nea mult niciodată. O lege nouă hotări, de aceea, că prin căsăto- 
ria fiicei unui boier pămintean cu un boier fanariot, acesta se 
impámintenea şi devenea boier pámintean. Astfel grecul pă- 
trunse în orice familie. Se produse o invazie prin alianță. Cei 
cîțiva boieri care rezistară fură persecutați. Urmașii lor căzură 
în clasa ţăranilor neamuri. De aceea boierii produseră hibrizi. 
În rîndurile majorității aga-numitilor boieri páminteni din 
această cauză nu este aproape nici un român. Rușii au desă- 
virgit opera de dezagregare a boierimii. Regulamentul organic 
imparte boierii in trei categorii, boieri mari, boieri de a doua 
gi de a treia clasá. Piná atunci, din punct de vedere politic, nu 
exista nici o deosebire de la boier la boier. Plenitudinea dreptu- 
rilor politice este acum limitată la un mic număr. Acţiunea 
moscovită se întărea concentrindu-se. În Tara Românească 
cei 70 boieri mari erau reprezentaţi în Adunare prin 20 depu- 
taţi. Cei 3 000 de boieri de a doua gi a treia clasă, numai prin 
18. Orice ofițer sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit 
boier. Boieria era un titlu personal. Deoarece cea mai mare 
parte a slujitorilor erau ruşi, sau plasați de către ruși, rezultă 
că aceşti mici boieri erau agenţi ai protectorului. În afară de 


131 


asta există influența femeilor boierilor care îşi deschid alcovul 
ofițerului rus sau ture. Prin ușurința cu care se obţine divorţul, 
femeile sînt schimbate ca niște mobile de ocazie. 


Țăranii. Rasă puternică, primitivă, în special în munţi 
şi în Banatul Craiovei. La fel țăranii din Transilvania. Ironici. 
Fizionomie meridională. Zeflemisti. Mare putere de asimilare. 
Traian e un fel de zeu national. Superstitii (strigoi, de ex.). 
Au prejudecăți împotriva industriei fierului etc., fiindcă toate 
uneltele de fier și de aramă erau făcute exclusiv de țigani, care 
sint de altfel singurii potcovari din tari. Românii din Transil- 
vania sînt mai putin inapoiati. Boierii, care de drept posedă 
monopolul tuturor băuturilor alcoolice de pe moşiile lor, tin 
circiume şi propagă beţia. Țăranul îşi petrece toate numeroasele 
sărbători ale ritului ortodox la circiumá. Unica hrană a familiei 
e mămăliga (mălai fiert cu apă). La zile mari, mămăliga se 
mănîncă cu lapte, cu brînză proaspătă sau cu peşte sărat. 
Pînă acum cîțiva ani, locuinţele lor nu erau decit nişte vizuine 
întunecoase, gropi săpate în pămînt (numite bordee, locuite 
astăzi mai ales de ţigani). Acum, aproape pretutindeni sînt 
colibe acoperite cu stuf. Acesta e meritul lui Kiselev. Costumul 
ţăranului de la Dunăre e acelaşi ca pe timpul lui Traian. 

Cînd, după o aşteptare de trei secole, refugiații s-au co- 
borit din nou din munți în cîmpia părăsită de barbari, ei au 
reluat munca în comun si au făcut din cîmpia întreagă o proprie- 
tate comună (ager publicus). La munte, îndelungata obisnuintà 
de locuire şi de exploatare individuală a pămîntului a creat 
proprietatea privată ereditară. În consecinţă, clasa proprietarilor 
moşneni se dezvoltă spre deosebire de proprietarii colectivi [in 
devălmăşie ]. Mai tirziu, prin transformări arbitrare sau consim- 
tite, au apărut moșneni şi la cimpie. Dar în vremea lui Radu 
Negru şi Bogdan, proprietatea pámintului era individuală la 
munte, colectivă [devälmasä] la cîmpie. Tocmai fiindcă aci 
pămîntul aparținea domeniului public, domnii s-au crezut în- 
dreptátiti să rupă fişii din el, la început pentru a răsplăti servi- 


132 


ciile unor boieri sau şefi militari. Danii au fost făcute si unor 
boieri, sate și oraşe, legind de ele condiţii de binefacere publică. 
Multe danii, guvernate de regimul comunal, s-au păstrat intacte 
pînă în zilele noastre. Au început curînd danii particulare unor 
favoriţi ai domnului. Ulterior se făcură donaţii bisericilor şi 
mănăstirilor cu condiţia să ţină şcoli, să îngrijească de săraci 
ete. etc. Călugării nu erau decît fideicomisari [mandatari]. 
Dar pe aceste moşii desprinse trăiau țărani cultivatori, proprie- 
tari, nu cu titlu individual, ci cu titlu colectiv. Deci tranzacţia 
a fost ca o consacrare a dreptului anterior al ţăranului. Noii 
proprietari, boieri, mănăstiri sau comune, impärtirä solul în 
trei parti egale : două din aceste parti fură cedate, subîmpărţite 
în loturi mici, colonilor posesori. A treia parte era rezervată, 
noii proprietăţi şi trebuia cultivată de coloni în folosul proprie- 
tarului. Acest drept de proprietate al ţăranilor era grevat de 
o ipotecá ereditară în muncă. Această împărțire teritorială. 
domină încă. 

Această nouă constituţie a proprietăţii a fost extinsă trep- 
tat pe măsură ce s-au făcut noi donaţii. La început n-a avut altă 
regulă decît împărțirea în trei; amănuntele au fost lăsate 
arbitrarului. Numărul zilelor de clacá nu era determinat. Țăranul 
a fost astfel adeseori silit să-și lase propriile sale ogoare în pa- 
ragină. 

Si la cîmpie s-a format o clasă numeroasă de mici 
proprietari individuali, numiţi mosneni, o clasă mijlocie. Boierii 
şi mănăstirile au dus împotriva lor un război iscusit de șicane 
gi de violenţe. Boierii şi mănăstirile au obținut de la domni 
scutire de dări, ceea ce a înmulţit sarcinile asupra moşnenilor. 
Apoi războaiele cu polonii, ungurii, turcii şi tătarii au impus 
moşnenilor neîncetat prestații in bani şi oameni. Ei au recurs 
la împrumuturi oneroase. Singurii creditori erau boierii şi clerul, 
care imprumutau cu dobinzi cămătăreşti. Mosnenii cad astfel 
cu proprietatea, lor în mîinile cămătarilor. În sfîrșit judecätile 
strimbe au venit în ajutorul cametei. S-au cerut titluri originare 
[de proprietate] acolo unde nu exista decit dreptul primului 


133 


ocupant. Acolo unde existau titluri, ele au fost falsificate sau 
sustrase de către agenţii domnului sau boierilor. În sfirsit, la 
judecată, ţăranul găseşte că tot boierul hotărăşte. Preoţii şi 
boierii se sprijineau reciproc. Astfel mica proprietate se destramă, 
repede. Cea mai mare parte a mognenilor au fost prefäcuti în 
şerbi. Clasa mijlocie dispăru, și cu ea forțele vitale ale naţiunii. 

Țăranii s-au răzbunat asupra boierilor prin fanarioți. Aceștia 
au folosit aceleaşi silnicii şi uneltiri pentru a prăda pe boierii 
páminteni, de care boierii s-au servit împotriva mognenilor. 
Mari mase au fost prefácute de ei deopotrivă în țărani, neamurile 
de azi. Boierii fanarioți sau fanariotizati continuă azi acelaşi 
sistem de jaf. În ambele principate urmează aceleaşi tirguieli 
între tribunale şi jefuitori. De treizeci de ani averile moderne 
se bazează pe procese de hotárnicie. De pildă, Ştirbei — pe care 
austriecii l-au adus înapoi — avea. lingă Craiova, ca avere patri- 
monială, moşia Mehedinţi, constind dintr-un mic număr de 
hectare. Acum, aceasta a devenit una din moșiile cele mai în- 
tinse din Principate, cu o rentă de 50 000 franci, datorită pro- 
ceselor intentate tuturor mosnenilor diraprejur. 

Țăranul roman nu s-a lăsat degradat de mizerie. 

Decăderea a fost sávirgitá prin constituţia lui Serban 61, care 
a transformat ţăranul cultivator în şerb. Ei sînt acum vinduti 
împreună cu pămîntul; proprietarul moşteneşte pe şerb dacă 
acesta n-are moştenitori direcți ; proprietarul fixează durata 
muncii ; proprietarul e obligat să dea instrumentele de lucru 
si să hrănească pe țăran în caz de foamete sau de boală. Proprie- 
tarul nu poate vinde pe şerb separat de pămînt. Această [ultimă 
dispoziţie] este eludatá. În Moldova, mai ales, şerbii erau con- 
fundati cu ţiganii robi, vinduti cu bucata. Diferite răscoale au 
fost încurajate de domnii fanarioți (împotriva boierilor pă- 
minteni). De aceea, Constantin Mavrocordat, prin actul din 
5 august 1746 a hotărit desființarea gerbiei gi, la 6 aprilie 1749, 
Adunarea obsteascá a Moldovei a luat aceeaşi hotárire. În 
schimb, a fost creată ticăloasa instituție a scutelnicilor. Pro- 
prietarul nu mai e obligat de acum înainte să dea nici instru- 


134 


mentele de lucru etc. Astfel țăranul devine gi mai dependent 
de stápin. Decretul lui Mavrocordat obliga pe proprietari sá 
pună la dispoziţia cultivatorilor cele două treimi din moşie. 
Munca obligatorie a ţăranului a fost fixată la 24 zile, în afară 
de dijma din produse. Dar aceste limite n-au fost respectate în 
practică. Prin această pretinsă emancipare cad asupra ţăranilor 
si dările către stat si rechizitiile. Țăranii sînt acum de două 
ori jefuiti. 

În 1768, Tara Românească s-a depopulat atît de repede, 
încît Poarta, amenintind pe Scarlat Ghica %?, a poruncit să pună 
friu stoarcerilor. Înspăimîntat, el a determinat prin făgăduieli 
pe emigraţi să se întoarcă. Deja, un hrisov din 6 februarie 1768 le 
dădea garanţii de uşurare : 1) ţăranii întorși, se puteau așeza 
pe orice domeniu după alegere ; 2) zilele de clacá au fost reduse 
la trei, pentru primul an, la șase, pentru anul al doilea și la 

“nouă pentru anul al treilea gi pentru anii următori. Dijma pentru 
proprietar rămîne în vigoare. Dar aceste angajamente erau încă 
provizorii. Boierii nu s-au sinchisit de ele; în curînd, țăranii 
fug din nou în păduri gi în munţi. În 1775, zece mii şi-au părăsit 
deodată plugul, s-au împrăștiat în ţară și s-au răzbunat asupra 
boierilor prádindu-i. Alexandru Ipsilanti reînnoi făgăduielile din 
1768. Lăcomia nesățioasă a boierilor a provocat noi deceptii. 

La fel s-au petrecut lucrurile în Moldova. Răscoalele tära- 
nilor provoacă intervenţia domnului. Printr-un hrisov din 
1 ianuarie 1766, Grigore Ghica a redus claca la 12 zile. Boierii, 
după câțiva ani de comploturi tenebroase, rábufnese. În 1775, 
şapte boieri mari, în frunte cu mitropolitul, se prezintă în fata 
domnului, îl somează să revoace hrisovul și-i cer 36 zile de clacá. 
Grigore Ghica le respinge cererea. Totuși, la 30 septembrie 1777, 
e silit sá acorde un spor de două zile și să adauge la obligaţiile 
ţăranului : 1) un transport gratuit în folosul proprietarului ; 
2) repararea dependintelor proprietăţii, magazii, arii, mori, 
cireiume, zăgaz de iazuri etc. ete. Ura boierilor împotriva lui 
Grigore Ghica a rămas ; ei au îndemnat pe turci să-l asasineze, 
după ce a protestat împotriva cedării Bucovinei. 


135 


În 1790, o protestare generală a proprietarilor devine pri- 
lejul unei noi constituţii rurale, numită urbariu. Ea suprima 
zilele de clacă şi le convertea în norme determinate prin mă- 
suri de suprafaţă atit pentru arat cit şi pentru prágit şi pentru 
cosit ete. Astfel, ţăranul cunoştea limitele obligaţiilor sale în 
muncă. Dar pentru boier legea nu exista decit dacă oferea pre- 
text pentru noi sicane. El a înmulțit; mereu zilele de clacá in 
măsuri de suprafaţă. Dar a fost menţinută împărţirea pámin- 
tului în trei părţi, din care două treimi pentru cultivator. 

Un nou urbariu decretat de Caragea în 1816 era o combinaţie 
a două moduri de exploatare. El a adăugat două zile de dach, 
una toamna, alta primăvara, plus transportul unui car de lemne 
în preajma crăciunului, din pădure la conacul boieresc, si un alt 
transport la şase ore depărtare. 

Alte modificări ale proprietății funciare: transformarea 
proprietăţii colective a ţăranilor în embatie sub numele de 
clacă. ,,Claca, spune articolul întîi, este un fel de embatic, 
obișnuit în Tara Românească. Ea are loc, cînd proprietarul pri- 
meste pe cläcasi, adică pe embaticari, să seazä pe moșia lui”, 

Ceilalţi fanarioți încercaseră sá restringá abuzurile proprie- 
tarilor pentru a mări proporţional dările asupra ţăranului. 
Caragea înmulțește abuzurile proprietarului gi fiscului. Delapi- 
dator de frunte, el a întrecut pe predecesorii săi. Acest regim 
a contribuit mult la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, făcută 
în numele ţăranilor contra boierilor şi fiscului. 

În răscoala lui Vladimirescu armata era compusă aproape 
numai din țărani. Domnii páminteni au impus mai întîi mo- 
derafie boierilor. Grigore Ghica a apărat energie pe ţărani. 
Anii 1822—1828 au fost cei mai buni pentru ţărani. Dar în 
1828 invazia rusă a transformat țăranii în animale de muncă 
pentru a trage tunurile şi carele de război. 

Kiselev își dădea aerul de protector al ţăranilor; a promis 
reforme, dar a încredinţat elaborarea reformei unei comisii de 
boieri, printre care figurau Ştirbei şi Bibescu. 


136 


În 1531, a intrat in sfirgit în vigoare Regulamentul organic. 
Se asigură țăranilor 2/3 din moşia fiecărui proprietar. Ímbuná- 
tätirile pe care le aduce constau în garanții contra isgonirii, 
îngăduite numai ca pedeapsă individuală, și în acest caz numai 
cu despăgubire. 

Îndatoririle ţăranului sînt de două feluri : 1) Renta (dijma) 
din produse. În Tara Românească, ea se împarte după cum ur- 
mează : 1/10 din toate produsele, 1/5 din fin, 1/20 din vin. În 
Moldova, 1/10 din vin. Astfel, dacă produsele fac 1000 franci, 
ţăranul are să dea 100, iar dacă venitul net e egal cu 200, 50% ; 
dacă e egal cu 100 — dijma îl va absorbi în întregime. 

Țăranii primesc, în Tara Românească : 1) pentru locul de 
casă si de grădină 400 stinjeni (stînjenul echivalează cu 2 m.p.) 
la cîmpie, şi 300 la munte ; 2) 3 pogoane (1 pogon = 1/2 ha) de 
loc de arătură ; 3) 3 pogoane de finat, dacă ţăranul are 5 vite 
cornute ; dacă are mai puţine, mai putin; dacă n-are deloc, 
nici un finat. 

2) Zile de clacă si de cáráugie. Fiecare țăran datorează 
proprietăţii : 1) 12 zile de clacă ; 2) o zi de plug ; 3) un transport 
de lemne. În Moldova, ultima condiţie e și mai grea. Dar zilele 
nu se socotesc după măsura timpului, ci după cantitatea de 
lucru. După Regulamentul organic, cele 12 zile de elacá fac 
36 de zile, o zi de plug = 3, transportul 3 zile. Total 42 zile. 
În Moldova, 48 de zile. Odinioară, cînd muncile la boier nu se 
terminau în zilele anumite pe care le acorda legea, el se adresa 
ţăranilor care le făceau de bună voie ; dar proprietarul aştepta 
pînă cînd ei isi terminau propriile lor lucrări și pentru ajutorul 
dat le organiza hore si le dădea de băut. Regulamentul organic 
a prefăcut aceasta în servitute obligatorie. Satele au fost silite 
să dea proprietarului, pentru munca extraordinară, + oameni 
din 100 de familii, 3 din 63—75 familii, 2 din 38—50, unul din 
13—25. La fel în Moldova. Această nouă îndatorire se numeşte 
iobăgie (cuvînt străin de limba română, insemnind servitute). 
Această iobăgie echivalează cu 14 zile pentru fiecare ţăran din 
Tara Românească, 36 în Moldova pentru locuitorii unui sat de 


187 


200 familii, 72 pentru alții. Toate acestea fac 56 zile de clacá 
pentru țăranul muntean; 84 în Moldova pentru prima cate- 
gorie, 120 pentru a doua. 

Or, din cauza asprimii iernilor lungi, anul agricol n-are 
decît 210 zile. Din acestea trebuie scăzute 30 duminici, 10 zile 
de sărbătoare, 30 de timp prost. Total : 70. Rámin 140 zile. Tá- 
ranului îi rămîn în Tara Românească 84, în Moldova 56 şi numai 
20 în satele avînd sub 200 fumilii. Acestea sînt zilele oficiale 
de muncă. Pe lîngă aceasta, Regulamentul adaugă, determi- 
nînd munca fiecărei zile, în aga fel încît pentru a termina norma 
să mai rămînă de lucru gi pentru a doua zi. Munca pentru o zi 
e aga fel determinată, încît nici un om să n-o poatătermina 
într-o zi. 

Ziua de prásit, de exemplu, e astfel hotáritá de Regula- 
mentul economic, încît începe (cu întreruperi, bineînţeles) în 
mai, pentru a sfirgi în octombrie. În afară de aceasta, proprie- 
tarul iyi alege întotdeauna timpul cel mai bun. Astfel ţăranul 
e silit să-şi neglijeze țarina lui. Darea ai foamea il silesc sá se 
împrumute ; creditorul ţăranului e proprietarul. I se dá cu îm- 
prumut nu bani, ci pîine la preţul curent, adică preţul pietii pe 
care vinzátorul l-ar obţine la Brăila sau Galati. Pentru aceasta, 
țăranul își zălogește munca liberă : acumularea muncii impusă 
de Regulament gi a muncii impunse de nevoie rápegte tot timpul 
populaţiei rurale. Astfel concedarea de pămînt e iluzorie, de 
vreme ce n-are pentru el nici timp, nici instrumente de lucru. 

La boierii din Moldova, exploatarea e fără ruşine, fatisa, 
brutală ; la cei din Tara Românească deghizată sub forme legale 
şi sub contracte. Primii sînt ca nişte baroni feudali, ultimii, 
ca evreii din evul mediu. 

După un articol al Regulamentului, boierii au dreptul să 
ceară de la țărani zile de clacă în muncă sau în bani. În Moldova, 
boierul face ca zilele de clacă să dureze anul întreg. Tara Romá- 
nească preferă specula financiară. Tariful pentru evaluarea 
zilei de lucru în bani e stabilit legal după Regulament la fiecare 
trei ani de Obşteasca Adunare (compusă exclusiv din boieri). 


138 


Preţul legal nu e niciodată în raport cu valoarea reală. În afară 
de aceasta, mai sînt gi învoielile de bună voie. Mai întîi, obli- 
gatia ţăranilor e fixată în bani, mai sus decît o poate plăti, 
apoi convertită în zile de clacă înzecite de dobinzi. 

Cele 330 000 de familii de ţărani în Tara Românească, dacă 
arenda s-ar plăti la 5% din valoarea pămîntului, ar avea de 
plătit proprietăţii pe an 11 550 000 de lei. Or, după evaluarea 
Regulamentului, ei plátese 51 810 000 lei. Această sumă multi- 
plicatá cu 22 (numărul anilor de cînd se aplică Regulamentul), 
dá 885 720 000 lei prelevati cămătăreşte de boieri asupra poporu- 
lui. În Moldova, pentru același timp, acest surplus produce 
668 800 000 lei. Împreună 1 554 520 000 lei, sau circa 540 000 000 
franci. În această sumă nu intră dijma, transporturile, nici 
abuzurile. 

După articolul 146 al Regulamentului, proprietarul singur 
are dreptul să vindá pe moşia sa vin, rachiu si alte băuturi, sá 
ţină scaun de carne şi băcănie, să aibă moară şi sá pescuiască 
în iazuri. Proprietarul are deci monopolul tuturor articolelor 
de consum, pe care-l arendeazá evreilor şi grecilor. Astfel arti- 
colele de primă necesitate sînt cu 30% mai scumpe la sate, 
decît la orage. În timpul iernii, boierul isi desface direct bántu- 
rile, pentru muncă vara. 

Acum fiscul. Boierii şi mănăstirile nu plăteau nici un im- 
pozit, toată povara dărilor cădea deci asupra țăranilor. Capi- 
tatia : după Regulament, fiecare ţăran plăteşte anual 30 de lei. 
În afară de aceasta trebuie adăugat : 1) 6 zile corvadă pentru 
construcția şoselelor, care, după sistemul obişnuit, fac 24 zile; 
2) 2 parale pentru fiecare vită de muncă, pentru a putea intra 
şi circula în oraşe şi 4 parale pentru capitală ; 3) taxa de trecere 
pe podurile publice si particulare construite de țărani ei înșiși ; 
4) serviciul militar prin conscripfie: un om din 50 familii. În 
sfîrşit, în urma ușurării dărilor, spune Regulamentul, prețul 
sării a trebuit ureat. 

Vin apoi obligaţiile către comune. Fiecare ţăran plătea în 
casa comunală sub diferite titluri: pentru drumurile vicinale, 


139 


registre, pireălabi gi instrucțiunea elementară, pentru depu- 
nerea în magaziile de rezervă a unei cantităţi de porumb. Toate 
aceste contribuţii către stat şi comună fac, în Tara Românească 
150 lei. Aga a ajuns țăranul adevărat rob al gliei. 

În principiu, ţăranul are dreptul să părăsească pămîntul 
pe care se află, dar numai unul cite unul (după Regulament). 
Numai două familii pot părăsi aceeaşi moșie în cursul anului. 
Un ţăran care vrea sá se strămute, e obligat : 1) să ingtiinteze 
cu 6 luni înainte pe ispravnic (prefect) si pe proprietar; 2) sá 
plătească pegin gi în prealabil proprietarului toate prestațiile 
anului socotite din ziua în care va părăsi proprietatea ; 3) să 
verse in casa comunală o sumă egală cu capitatia comunală 
anuală ; 4) să se achite de mai înainte de capitatie pentru toţi 
anii care mai rămîn pînă la viitoarea catagrafie (art. 249 al 
Regulamentului). Or, catagrafia se face numai din şapte în şapte 
ani, încât el are adesea de plătit capitatia cu anticipație pe 5—6 
ani. În sfirgit, casa sa pe care a clădit-o, țarina pe care o lucrează 
rămân proprietarului fără despăgubire. Astfel orice strămutare 
e imposibilă. 

În Tara Românească, ţăranii au protestat împotriva Regu- 
lamentului : soldații ruşi, trimişi în sate, au dovedit cu focuri 
de armă blindetea Regulamentului. 

În Moldora, nemulțumirea a luat un caracter de răscoală 
țărănească : reprimarea a fost mai cruntă ; sîngele a inundat 
brazdele de care era inlantuit ţăranul. Fugá necurmatá a fára- 
nilor moldoveni în Bucovina, Basarabia, Dobrogea ; cei din Tara 
Românească s-au îndreptat spre Transilvania, Serbia, Bulgaria. 
În zadar malurile riurilor erau stragnic păzite şi ca în stare de 
asediu, emigranții treceau prin intervalele unde nu erau trupe, 
mai ales iarna cînd Dunărea era înghețată. Mai mult de 40 000 
familii se stabilesc de-a lungul malului sîrb ; în Bulgaria și pînă 
în Rumelia sînt astăzi mai mult de 100 000 oameni care au 
părăsit ţara de la începutul domniei Regulamentului organic, 
si numărul lor creşte în fiecare zi. 


140 


Dupá rázboiul din 1828, o colonie de 30 000 bulgari crease 
în Tara Românească splendide aşezări agricole. Asupririle Regu- 
lamentului au silit colonia să se dizolve. Bulgarii au trecut din 
nou Dunărea; aceia care au rămas au întemeiat două tirgu- 
şoare, dar s-au lăsat de agricultură. În 1834, 1835 si 1836, mai 
mult de 12 000 familii transilvane aşezate în Tara Românească 
de o jumătate de secol s-au întors în fara lor. 

Depopularea a fost atit de rapidă încît Al. Ghica s-a înspăi- 
mintat. Din 1837 pînă în 1842 a intervenit pentru țărani împo- 
triva boierilor. Acest fapt a ridicat Obsteasca Adunare împotriva 
lui. În 1842, un boier a strigat în Adunare : „țăranul e capitalul 
boierului”. Bibescu, deşi a scăzut două zile din iobăgie (în 1843, 
reducindu-le de la 14 la 12 zile), a sporit zilele de corvadă pentru 
şosele, a dublat taxa la barierele orașelor gi a legat și mai strîns 
pe ţărani de moşia boierului. 


Cler, mănăstiri. 
Preotul de sat in Moldo-Valahia împărtășește viata gi 


| havalelile táranilor. El nu gtie sá citeascá decit cártile biseri- 


cegti tipárite, sá facá slujba religioasá gi sá recite evangheliile 
în limba naţională. În 1848, el a luptat cot la cot cu ţăranul. 
Táranul nu cunoaşte altă lectură decît evanghelia, nu ştie decît 
de vrăji, blesteme, superstiții. 

Preoţii de la orașe sint intriganti ; tot atît de ticálogi, ca gi 
boierii. La fel gi mitropoliţii. 

Mănăstirile, la început, erau un fel de fideicomise ale dome- 
niilor statului (ager publicus) cu sarcini obligatorii. Deja sub 
domnii páminteni, în înţelegere eu boierii, ele au uitat clauzele 
daniilor. Fanarioftii, ispititi de bogăţiile lor, se amestecă curînd 
în administraţia averilor mănăstirești. Ei distrug mai întîi titlu- 
rile lor originure de proprietate, le înlocuiesc apoi cu propriile 
lor hrisoave, prin care închină pe cele mai bogate din aceste 
mănăstiri comunităților grecești de la Sf. Mormint, de la Muntele 
Sinai şi de la Muntele Athos. De atunci, aceste mănăstiri sînt 


Ps 141 


obligate să trimită daruri mănăstirilor sus-mentionate. Acestea 
obţin în curînd de la fanarioți autorizaţia de a avea in mánás- 
tirile închinate eyumeni (abati) pentru a-i reprezenta si a le 
administra în numele lor. Omagiul a degenerat; în servitute ; 
egumenii greci au pus mina pe întreg venitul. În curînd ei dispun 
de proprietate. Mogiile românilor de baștină sînt închinate mă- 
năstirilor bogate de la Sinai si Athos, şi aproape o treime din 
proprietatea funciară din cele două ţări încape pe mini străine. 
Aceste uzurpări au durat pînă la alungarea fanariotilor. Atunci 
Grigore Ghica şi loan Sturdza au reclamat Porții, care a silit 
pe călugării greci să restitue ceea ce luaseră. 

În 1828, Rusia aduse înapoi pe călugării greci în Princi- 
pate, îi repuse în stăpînirea mănăstirilor. Regulamentul consacră 
acest fapt. Regulamentul a hotărît că o redeventá anuală de 
2 000 000 lei (700 000 franci) va fi alocată de mănăstiri casei 
şcolilor din Moldova și Tara Românească, dar în acelaşi timp 
300 000 de lei erau atribuiti patriarhului de la Constantinopol, 
ca subvenție şcolilor greceşti din Turcia. 

Din 59 mănăstiri în Tara Românească gi 43 în Moldova, 28 
sint închinate Muntelui Athos. Venitul total al acestor mänäs- 
tiri se ridică la 10 milioane de franci ; astfel amíndouá Princi- 
patele plătesc în fiecare an mănăstirilor greceşti situate în afară 
de tari. Mănăstirea de la Muntele Athos figurează aproximativ 
cu un sfert. 

În afară de aceasta, la protestul călugărilor greci, amba- 
sadorul rus la Constantinopol hotărî că, timp de zece ani, cálu- 
gării greci nu vor plăti nici o dare către statul ale cărui moşii 
le stăpîneau, adică pînă în 1843. În același an, Rusia a propus 
ca locuitorii de pe moşiile mănăstirilor şi călugării greci ei înşişi 
să fie transformați în supuşi ruşi, dependenţi de consulatele de 
la Bucureşti gi Iaşi. Aceasta însemna că 1/5 din teritoriul 
Principatelor să fie supusă jurisdicției consulare ruse. Călugării 
au respins propunerea. Atunci ţarul i-a lăsat în seama dusmi- 
niei românilor. Bibescu i-a supus la contribuţii de tot felul: 
împrumuturi forţate, daruri considerabile la orice prilej, ca 


142 


recunoașterea egumeniei lor etc. In 1847, călugării au fost siliți 
sá facá apel la Rusia. Un firman dictat de ambasadorul rus, 
fixa contributia anualá a mánástirilor la 20 000 ducati (240 000 
franci pentru ambele Principate). O parte din acești bani con- 
feră călugărilor greci preponderență în Palestina. O bună parte 
e rezervată legatiei ruse de la Constantinopol care se foloseşte 
admirabil de ea în intrigile sale. 

Tiganii: robie. În ambele principate ţiganii formează o 
populație totală de 300 000 de suflete, fiind mai numeroşi în 
Moldova decât în Tara Românească ; în Transilvania, Bucovina 
Banatul Timişoarei, ei se ridică la 140 000. (În englezeste sint 
numiţi Gypsies); (ei înşişi se numesc romi). În 1848 guvernul 
provizoriu proclamă dezrobirea lor. 

In 1830, boierii, deja nemulţumiţi de a-şi fi pierdut scutel- 
nicii, obţin din partea lui Kiselev consacrarea dreptului lor 
de proprietate asupra ţiganilor. 

În 1834, colonelul Cimpineanu şi-a, eliberat toţi robii. Cei mai 
multi, ignoranţi şi goi, n-au ştiut ce să facă cu o libertate care-i 
lăsa muritori de foame. Ştirbei s-a remarcat ca vinzátor de țigani, 
mai întîi cu bucata, apoi tot restul bancherului Opran pentru 
120 000 franci. Opoziția națională voia despăgubire pentru 
răscumpărare. Știrbei, geambagul neruginat, a vrut să-şi atri- 
buie meritul unui astfel de proiect de lege. Indignare generală. 

În 1837, Al. Ghica a decretat eliberarea tuturor țiganilor 
apartinind statului. 4 000 de familii astfel eliberate au fost 
repartizate pe moșiile boierilor, eu obligația pentru aceştia de 
a le da pămînt de arătură şi de a-i trata deopotrivă cu ceilalţi 
țărani. Tiganii au fost impuşi la dări către vistierie. (Printre 
ei erau căldărari, lăcătuşi, poteovari etc.). Aceste 4 000 de familii 
aduc statului astăzi 90 000 franci venit anual. 

La 31 ianuarie 1844, loan Sturdza a prezentat Obstestii 
Adunări moldovene un proiect de dezrobire a robilor mănăs- 
tirilor şi clerului. 

Clasa mijlocie. Evrei și greci. Comerţul este în mîinile evre- 
ilor şi grecilor. În Tara Românească evreii expulzați au fost 


143 


înlocuiți cu greci. Prin aceasta nu s-a schimbat decit numele 
<cămătarului. Comerțul era disprețuit din cauza comerciantului. 

Boierii igi arendează adeseori proprietățile lor la evrei gi 
la greci. Aceştia subarendează altora, de acelaşi neam cu ei... 
Sint Middelmen-ii Irlandei. Contractele de arendă se bazează 
pe numărul ţăranilor legați de moșie. În realitate, ţăranul e 
arendat. Evreul comod boierilor pentru toate viciile lor. Evreii 
împrumută şi boierilor; niciodată sub 12%, adesea cu 20%. 
Cea mai mare parte a moșiilor le este ipotecată. 


XII. Rezultatul politicii maghiare a fost ca sirbii şi croații 
au restabilit tronul răsturnat al Austriei, iar românii din Tran- 
silvania au deschis armatelor ruse trecerea Carpaţilor. 

În 1848 s-a produs răscoala românilor din Transilvania 
împotriva ungurilor. Această răscoală a fost precedată de o 
luptă paşnică. 

Ungurii s-au aşezat în sec. al X-lea în munții din vecină- 
tatea Moldovei, la izvoarele Oltului *, ocupind astfel un colț 
al vechii Dacii. Ei se numesc secui (resturi ale ogtirilor lui 
Attila). Ei au devenit aliații maghiarilor veniţi mai tîrziu din 
Asia. Cete maghiare conduse de regele Tuhutum % au întîlnit 
armata românilor lingă Gyula, unde au obținut victoria. 
Românii au jurat credinţă ungurilor într-o cîmpie, numită 
de atunci Eskiello, din esküdni, a presta jurámint. Ungurii 
i-au redus în vasalitate gi şi-au împărțit între dingii pămîntul 
şi cetăţile. e 

[Către mijlocul] sec. XII, colonii sásesti, agricole gi comer- 
ciale, au fost chemate de regele Geza II. Principalele lor cen- 
tre : Sibiul şi Braşovul. Teritoriile lor se numeau jundus regius. 
Organizarea lor nu era feudală. Sasii erau numai supuși regelui. 
Formau corporații libere, cu instituții municipale, sub admi- 
nistratia căpeteniilor din națiunea lor, alese de ei. Aceste colo- 
nii s-au dezvoltat puternic sub stăpînirea austriacă. 

* Textul din Regnault este următorul: ,,Romanii din Transivania s-au 


menţinut liberi pină în secolul X. Dar citeva resturi ale soldaţilor lui Attila 
s-au așezat în munții din vecinătatea Moldovei, la izvoarele Oltului... (p. 352), 


144 


Ungurii fiind învinşi de către turci, Soliman separă Tran- 
silvania de Ungaria și o dă ca provincie tributară Isabelei %, 
văduva lui loan Zapolya. Dar ungurii au rămas stápini, iar 
românii cultivatori gi vasali. În fruntea armatei transilvane se 
văd întotdeauna unguri ca Bâthory-estii, Bethlenii, Rako- 
<ziestii. 

În 1526 ungurii din Ungaria, pentru a se elibera de turci, 
se închină Austriei, 

În 1699, ungurii din Transilvania procedează la fel prin 
tratatul de la Carlowitz. Ungurii consideră pe nedrept Transil- 
vania ca parte integrantă a Ungariei. 

După legea ungară — pînă în 1848 — românii în Transil- 
vania, asimilați cu grecii, evreii, slavii, armenii, ţiganii, erau 
consideraţi pe propriul lor pămînt, „naţiune tolerată”. „Românii 
sînt opriţi să poarte haine şi pantaloni de postav, cisme, pălărie 
mai scumpă de un florin și cămaşă de pinzá fină”. Ei erau numiţi 
„„plebea vagabondá”, deși formau 2/3 din populație, în timp ce 
ungurii, saşi, secuii, grecii, armenii formează numai cealaltă 
treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas 
hungarica est. 

În secolele XII, XIII, XIV, lupte singeroase între unguri 
şi români. Aceștia au sprijinit invaziile turceşti, ceea ce a con- 
stituit una din cauzele principale care a permis turcilor să pună 
stápinire pe Banatul Timișoarei. Drept răsplată, turcii au resti- 
tuit românilor drepturile lor. Cu austriecii, jugul maghiar s-a 
lăsat din nou greu asupra populaţiei româneşti. Curtea de la 
Viena a trebuit uneori să intervină, cum a fost de exemplu 
în timpul răscoalei lui Horea... Românii din Transilvania, 
Banat şi Bucovina numesc Moldo-Valachia gi fară (patria)... 
După răscoala lui Vladimirescu, un jurnal special, organ al româ- 
nilor, a fost întemeiat la Braşov, cu numele Gazeta de Transil- 
vania... 

Citiva ani înainte de 1848, ungurii ceruserá guvernului 
austriac inlocuirea limbii latine cu limba maghiará, ca limbá 
oficială (1846). ,,Nolumus magyarisari '” Deja în 1846 o rás- 


20 — e. 5228 145 


coală împotriva maghiarilor, era pe punctul să izbucnească, 
ca urmare a protestului deputaţilor croaţi (singurii admişi 
printre slavi) la Dietă. Guvernul maghiar n-a acordat decît 
o aminare... Széchenyi 6... 

1835. Ludovic Gaj % acţionează în oraşul Agram. O mișcare 
literará slavá se dezvoltá in Austria. Agram devine centrul 
mişcării ilirice... Acelaşi rol este jucat în Transilvania (în 
literatura română) de profesorul Simion Bărnuţiu... 

În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreţ 
faţă de slavi si de români : a topi toate nationalitatile în natio- 
nalitatea maghiară. Kossuth datora acestei politici parte din 
influența sa asupra Dietei. 

Şedinţele furtunoase din lunile noiembrie si decembrie 1847 
au continuat şi în primele zile ale anului 1848. Kossuth propune 
deschis ca limba maghiară să fie introdusă în şcolile primare ale 
slavilor și românilor, să se înlăture orice altă limbă şi chiar şi 
preoții să fie siliți să slujească în ungureşte. Tirania nu mai 
folosea menajamente. 

Cînd a izbucnit revoluția din februarie 1848, maghiarii au 
crezut momentul sosit de a întemeia pe ruinele celorlalte natio- 
nalitáti, marea patrie ungară, puternica şi viguroasa națiune 
maghiară. 

La 13 martie 1848 a izbucnit revoluția de la Viena. 

La 14 martie 1848 Kossuth propune să se trimită o depu- 
tätie la Viena. Trei sute de magnați, îmbrăcați în tunica natio- 
nală, cu calpacul în cap ai cu sabia la sold, au prezentat lui 
Ferdinand adresa Dietei şi s-au întors, la Pesta cu semnătura 
regală. Articolul al XII-lea al acestei noi constituţii decreta 
încorporarea Transilvaniei la Ungaria. Pe bazele adoptate la 
Viena, Dieta maghiară a elaborat constituția: Trafilvania e 
declarată țară maghiară, limba maghiară era singură admisă 
în municipalități şi în comitetele districtelor însărcinate cu 
alegerea deputaţilor. Dreptul electoral era bazat pe cens; şi 
toţi cei ce au avere sînt unguri. 


146 


ad 


18 martie 1848; Kossuth declară în Dietă că Ungaria 
nu-şi datoreşte existenţa decît nobilimii. Nobilul este maghia- 
rul. Numai nobilul are să conducă națiunea. 

Kossuth era slovac, fiu al unui plugar sărac din Tjkely ; 
numele său în limba slovacă înseamnă cerb; s-a căsătorit cu 
Tereza Wesselenyi 9", fiica unui magnat ... Datorită acestei pro- 
tectii, a ajuns în Dietă. Alegerea acestui parvenit l-a costat pe 
Batthyâny 100 000 florini... 

Art. 18 al Constituţiei, paragraful 6, prevede „patru ani 
închisoare pentru toţi aceia care ar indrázni să vorbească impo» 
triva perfectei unitáti a națiunii maghiare”. Pe lingă aceasta, 
provocări prin foi volante împotriva celorlalte naţionalităţi. 

Miscári (pregătitoare) în nord, la slovaci şi la ruteni; 
în sud, la sîrbi, la croaţi, la sloveni; în vest, la germani. Dar 
totul n-a fost decit ameninţare ; dimpotrivă art. 7 din Consti- 
tutie decreta încorporarea Transilvaniei. Au avut loc întruniri 
în toate satele. Miscare generală la ţară. Alarmă în Dieta 
Transilvaniei, compusă exclusiv din maghiari. Seniorii maghiari 
fug la Cluj, sediul guvernului. Ei stăruie acolo ca Dieta să 
decreteze încorporarea, care singură putea împiedica masacrul 
general al ungurilor, plănuit de români. Ei ademenesc pe 
Lemenyi, episcopul de Blaj, să ridice vocea sa pastorală în 
favoarea unirii. Dar el n-a fost ascultat. 

La 25 martie 1848, o proclamaţie manuscrisă a fost pusă 
în circulație printre românii din Sibiu. (Autorul anonim era 
Simion Bărnuţiu). Ea se termina prin cuvintele: ,,Nu vrem 
unire cu ungurii, înainte de a avea dreptul să tratăm cu ei de 
la naţiune liberă la naţiune liberă”. În aceeaşi zi a fost lansat 
un protest energic al croaților, in care ei refuză să recunoască 
guvernul ungar şi noua constituţie. 

La 26 martie 1848, o a doua proclamaţie a lui Bărnuţiu 
invită poporul să se întrunească într-o adunare generală. Ea 
fu răspîndită de tineri la țară. În seara aceleiași zile, tineretul 
de la Blaj, se întruneşte în casa lui Avram Iancu. Acolo se 
hotărî să se convoace poporul la Blaj pentru 30 aprilie 1848 


147 


(într-o duminică). Actul de convocare, redactat de profesorul 
de la Blaj, Aron Pumnu, a fost răspîndit de tineri. 

Guvernul a depus în toate cancelariile oraşelor, pentru 
a fi semnat, un act de adeziune la unire. S-a recurs la amenin- 
tari, la ademeniri etc., violenta guvernului ungar n-a folosit 
la nimic ; s-au făcut arestări (printre altele a avocatului Micas) 68. 

La 30 aprilie 1848 (Duminica Tomii), poporul se revársa 
din toate părţile la Blaj. Guvernul înconjurase cu trupe sala 
adunării. Iancu si Buteanu ® sosesc cu oamenii de la munte 
(Iancu era avocat, fiu al unui țăran bogat). Ei se îndreaptă 
spre biserică, unde episcopul oficiază sărbătoarea naţională. 
Sosirea lui Bărnuţiu. Viitoarea zi de întrunire a fost fixată, 
pentru 15 mai 1848, cînd trebuia sá se ia hotáriri. În raportul 
comisarului guvernamental maghiar, întrunirea din 30 aprilie 
a fost numită : ,,fntrunirea plebei contribuabile”. 

Sașii erau hotărît contra unirii. Soldaţii maghiari strá- 
băteau satele pentru a împiedica adunările țăranilor ; pe stră- 
zile oraşelor cei ce vorbeau de adunarea de la 15 mai erau ares- 
tati, biciuiti. 

Profesorii Bărnuţiu, Barițiu, Cipariu şi Laurian pregăteau 
programul adunării. Gazetele românești (Organul luminării 
la Blaj, Gazeta de Transilvania la Braşov, sub direcţia lui Ba- 
ritiu) luară. drept deviză : ,,Nu vrem unirea cu Ungaria”. Pe 
de altă parte, presa guvernamentală coplesea cu invective 
partidul national (flecăreli despre comunism etc.). 

Începînd din 12 mai 1848, locuitorii mai multor sate își 
fac apariţia la Blaj. e 

La 14 mai, avu loc adunarea în aceeași sală, ca la 30 aprilie. 
Tinurá discursuri : Iancu, Bărnuţiu, Laurian, Barițiu. Se ceru 
eliberarea lui Micas. 

15 mai 1848. Adunarea fu pregătită în biserică ; comisarii 
maghiari sînt prezenţi în costum maghiar de mare ţinută ; ei 
citesc în limba maghiară instrucțiunile pe care episcopul Şaguna 
le traduce în româneşte. 


148 


Adunarea s-a ţinut în cimpia din fata porților oraşului. 
Drapelele poartă inscripția : Virtus romana rediviva (V.R.R.), 
culorile erau : rogu, alb, albastru. Deasupra stindardului filfiia 
o panglică negru-galben (reprezentînd culorile Austriei), (pentru 
a se pune sub scutul împăratului împotriva maghiarilor). Se 
aflau 50 000 de oameni. Ţăranii erau cu preoţii lor. Doi episcopi 
au fost aleşi ca preşedinţi ; vicepreşedinţi : Bărnuţiu şi Barițiu. 

Bărnuţiu la tribună. Propuneri. Adunarea se declară 
adunare generală naţională a națiunii române din Transilvania ; 
ea declară credinţă Austriei ; şi proclamă națiunea română 
naţiune independentă şi parte integrantă a Transilvaniei, cu 
drepturile pe care le conferă egalitatea şi libertatea; jurământ 
national, aclamafie generală. Țăranii aveau să plătească pro- 
vizoriu proprietarilor toate redeventele pind ce iobăgia avea 
să fie desfiinţată. Fiecare naționalitate avea să fie reprezentată 
proporţional în Dieta Transilvaniei. Abolirea privilegiilor etc. 
Instituţia juratilor etc. Petitia (conținînd 16 articole), redactată 
de Laurian, fa primită cu unanimitate. Două deputátii au fost 
alese : una pentru a prezenta petiția împăratului, iar alta 
pentru a o comunica Dietei. Un comitet permanent de 12 membri 
a fost desemnat pentru Sibiu. 

La 17 mai, s-a desfăşurat o a treia si ultima adunare, 
unde, în prezența comisarilor guvernului (care au lăudat 
ținuta avută în Adunare), au fost adoptate procesele verbale etc. 

La 29 mai 1848, Dieta (magnatilor) Transilvaniei a votat 
încorporarea la Ungaria. Deputätia trimisă de la Blaj află 
la Pesta că cine nu recunoaşte unirea va fi declarat rebel. 


XIII. Mihai Sturdza, numit domn al Moldovei, în 1834, 
de Kiselev, s-a remarcat printr-o cruntă exploatare fiscală 
şi delapidări fără ruşine. Chiar gi Rickmann a trebuit sá inter- 
vină, la cererea boierilor, la Petersburg şi să-l sileascá sá resti- 
tuie vistieriei statului 500 000 franci. Averea sa personală 
atinge astăzi 40 de milioane. 


149 


15 martie 1848. Două mii de boieri (de frica țăranilor) 
se adună la Iaşi, la Hotel Regensburg. Pruncu 70, șeful poliţiei, 
şi Stefánicá Catargi “1 asistă, Se semnează o adresă către domn 
conținînd o schiță de constituţie si cerind unele schimbări 
neînsemnate la redeventele țăranilor. Sturdza a răspuns binevoitor. 
Printre boieri, elemente tinere plănuiau răsturnarea unui domn 
aservit cu totul Rusiei. Ei s-au pus în legătură cu românii din 
Bucovina. Aspirau la restaurarea vechii Dacii ete. Agenţii 
ruşi în mijlocul lor îi instigau...' Ei se întruneau în casa lui 
Mavrocordat. 

La 28 martie 1848, Sturdza trimise acolo pe cei doi fii 
ai săi, pentru a-i avertiza sá evite violențele ete. şi să vină sá 
discute cu el. Toti (erau în total 20) se duc la domn, dar în 
curte sînt legaţi fedeles de soldați si tiriti în închisoare. Emotie 
în oras. Victimele aparţineau primelor familii. În aceeaşi 
noapte Sturdza a înconjurat cu soldaţi şi a ocupat casele prin- 
cipalilor patrioți. Majoritatea au fost imediat închişi, unii 
impuscati pe loc. 

La 29 martie şi în zilele următoare, continuă arestárile, 
exilurile, deportările. Teroarea domnea. [Temindu-se de răz- 
bunare, Sturdza] se retrase la Paris, la intrarea ruşilor în Iași, 
în 1848, Astăzi se găseşte la Baden-Baden, unde s-a retras la 
începutul războiului cu Rusia. 

A doua zi după execuţii apare la Iaşi generalul Duhamel, 
comisar rus ; vorbeşte ca stápin împotriva spiritului revoluționar 
şi ameninţă în acelaşi timp cu o anchetă asupra actelor ilegale 
care provoacă revolta moldovenilor. Deoarece acţiunea rapidă 
a lui Sturdza premersese intervenţiei ruşilor, Duhamel pleacă 
la Bucureşti (din toate privintele mai important). 

La Bucuresti, partidul national era pentru Turcia; el nu 
cere decît să se unească cu ea împotriva Rusiei. Șefii partidului 
national erau ` cei patru frati Golești (veche familie boierească). 
Tatăl lor, Constantin Golescu, fusese părtaş lu răscoala lui 
Vladimirescu. Várul lor era Alexandru Golescu. Toti au lăsat 
rolul întîi mai virstnieului lor Nicolae Golescu. Christian Tell 


150 


si Gheorghe Magheru erau doi şefi militari ; (Tell era maior al 
miliției; Magheru era din Oltenia, duşman al turcilor, fapt 
pentru care în 1828 a luptat sub drapelul rus, ca şei al cetei sale 
de panduri. De la 1830 e judecător de pace, preşedinte al tri- 
bunalului, numit în 1848 de Bibescu ispravnic al județului 
Romanați). Heliade, (redactor al Curierului românesc). Printre 
preoții de tard: Ioan * Sapcá, preot la Celei, județul Romanați 
(în 1848, exilat la Muntele Athos). Prinţul Ioan Ghica. Printre 
tinerii romani, crescuți la Paris, martori ai revoluției franceze : 
Dimitrie si Ioan Brătianu, Rosetti. Toţi sînt de acord : suzera- 
mitate otomană în opoziție cu protectoratul rus. 

Cînd s-a aflat la Bucureşti de încercarea neizbutită din 
Moldova, Bibescu a trimis pe Vilara la Duhamel. Eliade şi 
Magheru, proștii, sperau — din spirit de legalitate — să con- 
vingă pe Bibescu să se pună în fruntea mișcării. Promisiunile 
lui Duhamel îi redaseră lui Bibescu toată aroganta. Putin 
după aceea, Duhamel sosește la București. [Nemulțumit de 
duplicitatea lui Bibescu,] Duhamel a însărcinat pe Mavros 
să pună la cale o conspirație împotriva lui Bibescu. La agenţii 
ruşi ai lui Mavros s-au alăturat cîţiva vechi eterigti de la Brăila, 
care reuşesc să atragă pe unii tineri. Duhamel ceru suprimarea 
Curierul românesc al lui Heliade. Bibescu se execută. 

Comisarul ture Talaat Effendi soseşte la Bucureşti. Odobescu, 
comandantul micii armate române(devotat Rusiei),avea sub ordi- 
nele sale, ca şef al garnizoanei din Bucureşti, pe Solomon, curti- 
zan al ruşilor în 1828. La Izlaz, mic port la Dunăre, compania 
era sub căpitanul Plesoianu, Tell comanda la Giurgiu, etc. etc, 

6 iunie 1848, Heliade si Stefan Golescu pleacă împreună 
din București. 

La 7 iunie 1848, ei ajung la Izlaz. Un soldat a fost trimis 
la București, cu știrea că la 9 ¿unie 1848 mișcarea. va izbucni 
la Izlaz. În adevăr, în ziua aceea avu loc melodrama la Izlaz. 
Proiectul de constituție cuprindea 22 articole. Partea care nu 
era „franceză” în această constituție proclama izgonirea egu- 

* Corect: Radu 


151 


menilor greci, restituirea mănăstirilor în favoarea clerului 
naţional, dreptul de proprietate asigurat ţăranilor, desfiinţarea 
tuturor redevenfelor cu despăgubire, abolirea robiei ţiganilor, 
de asemenea cu despăgubire pentru stápinii lor; recunoaşterea 
suzeranității turceşti, suprimarea Regulamentului organic. Capul 
statului avea să se cheme tot domn, ales pe cinci ani, eligibil 
din toate clasele. Semnatarii proclamatiei erau : popa Sapcá, 
Heliade, Tell, Stefan Golescu, Plegoianu. 

Insurecția s-a întins în Oltenia, Craiova etc. 

11 iunie. Scená în Bucureşti. Bibescu semnează constituţia. 
I se impune un nou guvern. Din el face parte Odobescu, ministru 
de război! Dar Magheru la finanţe. (Aceste numiri provoacă 
protestele guvernului provizoriu de la Craiova). 

14 iunie 1848. Bibescu igi dă demisia si se retrage în Tran- 
silvania. Duhamel şi Kotzebue se retrag de asemenea din Bucu- 
resti gi rămîn la Focșani. În guvernul provizoriu, remaniat, 
Odobescu rámine la ministerul de război. Progtii de la Craiova 
își concediază trupele şi sosesc fără arme la Bucureşti (nu mai 
rămîn cu ei decît, sau mai exact, vin încet în urma lor; cele două 
companii ale lui Pleşoianu gi Zalic, corpul de cavalerie al lui 
Racotă şi cîteva sute de voluntari). 

La 16 sume, membrii guvernului provizoriu pleacă singuri 
la Bucureşti, în bluze, cu trei trăsuri gi ajung seara la Bucureşti. 

Clubul proprietarilor (boieri). 

La 18 iunie, clubul proprietarilor trimite o deputätie 
(contrarevolutionarä) la guvernul provizoriu. 

La 19 iunie, statul major şi ofițerii garnizoanei sînt pre- 
zentafi guvernului provizoriu de către Odobescu. La strigătul 
„vin proprietarii”, Odobescu arestează guvernul provizoriu. 
Solomon apare la începutul tumultului urmat de două companii 
etc. În aceeaşi zi, poporul eliberează guvernul; Odobescu 
este arestat; Solomon ordonă să se tragă în mulțime etc. ete., 
se retrage cu trupele sale în cazarmă. Poporul ridică baricade 
în jurul palatului pentru a împiedica evadarea lui Odobescu ; 
pe de altă parte, el asediază cazarma şi ameninţă să-i dea foc. 


152 


Solomon, la propunerea mitropolitului, predá artileria sa, 
poporul fraternizeazá cu soldaţii. 

15 zile au trecut : guvernul provizoriu nu face nimic, neho- 
tárire, soväieli. 

28 iunie : Rosetti vine în fugă la sediul guvernului, aducind 
ştirea că ruşii ar fi la Focşani. (Vestea era falsă). La aceasta 
guvernul provizoriu a decis să se retragă la Tîrgovişte. 

28— 29 iunie, Heliade arde să fugă singur gi nu împreună. 
cu ceilalţi. 

„La 29 iunie, boierii, din nou aroganti, formează împreună 
cu mitropolitul Neofit, o caimacamie (acest mitropolit în ajun 
fusese președintele guvernului provizoriu !). Odobescu şi Solo- 
mon, puşi în libertate, reluară, unul comanda armatei, celă- 
lalt a garnizoanei. Reactiune insolentá, de o cruzime lagá. 

30 iunie, Martinescu cheamă poporul la Bucureşti, la luptă. 
Caimacamia dispare la suflul poporului. Un guvern provizoriu 
se formează, compus din mitropolit, Cîmpineanu, Creţulescu, 
Mincu şi I. Brătianu. 

2 iulie, Heliade gi Filipescu se întorc la București ; Magheru 
şi colegii săi sosesc la 5 iulie. 


XIV. Ruşii erau deja la malul Prutului. Ocazie faimoasă 
pentru Turcia. — Două luni trecuseră într-o serbare generală. 
Discuţii asupra reformelor, dar chestiunea proprietăţii este 
tratată atunci cînd contrarevolutia era pe punctul de a triumfa, 
Sováielile Porții, indiferența cabinetelor occidentale, încrederea 
neghioabă în Franța republicană. Boierii iar insolenti, mai 
ales prin declaraţiile lor asupra proprietăţii etc. Comisia, pro- 
prietáfii era compusă din 18 boieri și 18 ţărani. Guvernul a 
îndrăznit să facă primul pas de partea acestora din urmă. Boierii, 
în loc să facă sacrificii, nu căutau, sub pretexte false, decît sá 
obțină noi avantaje. La 19 aug. comisia mixtă a fost dizolvată. 

După încercările neizbutite din 19 şi 29 iunie, Rusia a exploa- 
tat la Constantinopol credulitatea şi ignoranta turcilor, arátind 
că mișcarea românească ar fi o răscoală anarhică îndreptată 


153 


contra autorităţii sultanului etc. etc. Turcia era convinsă de 
contrariu. Ambasadorul rus ameninţă : dacă Turcia nu inter- 
vine, va interveni Rusia. Omer Paga primegte ordinul sá inain- 
teze, în fruntea a 20 000 oameni, și cu comisarul Divanului, Su- 
leiman Paşa, spre Tara Românească. 

La 31 iulie, guvernul provizor află că armata turcească a ` 
trecut de la Rusciuc şi şi-a aşezat tabăra la Giurgiu. În aceeaşi 
zi apărea un manifest al ţarului Nicolae, care prezenta „revoluţia 
română, opera unei minorități turbulente, ale cărei idei de guver- 
námint nu erau decît un plagiat împrumutat de la propaganda 
democratică şi socialistă a Europei”. Turcia n-avea niciun drept 
să intre cu mina înarmată pe teritoriul Principatelor. Scrisoarea 
oficială a lui Suleiman Paşa, adusă la București de secretarul 
său, comunicată boierilor gi notabililor convocați în adunare 
publică, era un manifest contra revoluţiei, plin de insulte şi 
de amenințări. (Scrisoarea fusese dictată de ambasada rusă la 
Constantinopol.) Ea poruncea românilor să dizolve guvernul 
provizoriu și să numească o locotenentá sau caimacamie. 

La 25 iulie, guvernul provizoriu își depune mandatul şi în- 
deamnă poporul să numească o caimacamie. Au fost aleşi Heliade, 
Nicolae Golescu şi Tell. Suleiman, printr-o notă oficială, anunţă 
corpul diplomatie din București că, în numele sultanului, re- 
cunoaşte locotenenta și-l invită să intre în relaţii cu ea. Sulei- 
man Pașa în fond a ghicit gîndul ruşilor şi se arată dispus să 
sprijine mişcarea naţională. O comisie fu numită pentru a pre- 
zenta proiectul de constituţie la Constantinopol. În drumul ei 
spre Turcia, Suleiman o primește şi o ospătează în tabăra sa de 
la Giurgiu. Cel mai perfect acord domnea între guvernul român 
si trimisii Porții. Suleiman petrecu trei zile la Bucuresti, unde 
primi omagiile populaţiei etc. Intrigile şi amenințările Rusiei 
reincep la Constantinopol. Jurnalul Pruncul [ Román] redactat de 
Rosetti insultă Rusia. De aici amenințările Rusiei către Poartă. 
Turcia fu părăsită de Franța gi de Anglia. Deputátia română, 
care se dusese la Constantinopol pentru a obţine confirmarea 
constituției, n-a fost primită de Divan. Suleiman Paşa fu 


154 


| înlocuit eu Fuad-Effendi şi acesta primi ordinul sá nu acţioneze 
decît sub direcţia lui Duhamel. 

Dezordini in sînul guvernului român, mai ales după 
numirea lui Rosetti la direcţia ministerului de interne şi a 
lui I. Brătianu, la ministerul poliției, în locul lui Moșoiu 
(văr al lui Heliade). 

La 6 septembrie, 20 indivizi se prezintă celor trei locote- 
nenti cerînd originalul Regulamentului organic şi Arhondologia 
(cartea de aur în care sînt înscrise numele boierilor) ca sá le 
ardă in public. Strigăte puternice în stradă. I. Brătianu în 
fruntea celor mai sgomotoase grupuri. Mulțimea pătrunde în 
interiorul palatului, forțează uşile Secretariatului statului, 
ridică cele 12 volume in-folio ale Arhondologiei, dar Regula- 
mentul nu era acolo. Fusese depus la un francez, Lagrange 72, 
însărcinat de guvern să facă două copii. Ei ridică Regulamentul 
de la acesta pentru un auto-da-fé public. Apoi ei dárimá un 
monument ridicat pe colina mitropoliei, sub auspiciile lui Kise- 
lev, în amintirea Regulamentului organic. 

Duhamel primeşte o scrisoare în tabăra turcească. Fuad 7 
ordonă lui Omer să pornească contra Bucureștilor (Omer Pasa, 
altă dată Ioan Lattas, era de origine croată). 

Magheru se afla în fruntea unei armate regulate de 1 500 
oameni si 2 000 panduri în Oltenia, într-un loc numit Tabăra 
lui Traian. 

Locotenenta a trimis un ministru să complimenteze pe 
Fuad. N-a fost primit. Tabăra turcească fiind la două leghe de 
capitală, o nouă deputätie (compusă dintr-o mulțime de cetă- 
teni şi mitropolitul) s-a prezentat fără a fi mai bine primită ; 
armata turcă a luat poziţie la apus de oras, pe o colină situată 
la nord de mănăstirea Cotroceni. În mijlocul taberei se găsea 
cortul lui Duhamel. 

La 24 septembrie, Fuad aduce la cunoştinţa mitropolitului 
că va primi în tabăra sa o deputätie de boieri si de notabili ai 
orașului. 


155 


La 25 septembrie, sosegte delegatia, compusá din peste 200 
de persoane. Fuad citeşte un manifest, în care revoluţia e decla- 
rată „inspirată de comunism”. Comisarul pronunţă apoi dizol- 
varea locotenentei şi numirea unui singur caimacam (Con- 
slantin Cantacuzino). Acesta, prevenit, era prezent în mijlocul 
deputätiei. Fuad strigă : „Oamenii credincioși Regulamentului 
să mă urmeze”. Cantacuzino şi 40 de ciocoi îl urmează. Ceilalți 
au fost. arestaţi etc. Noaptea au fost închiși în mănăstirea 
Cotroceni. 

Între timp, noul caimacam si boierii reactionari se întorc 
la București, escortafi de batalioanele turceşti. Brutalitate 
turcească. ,,Heliade se retrage”. 

25 sept. Brutală cruzime a turcilor, infamiile turcilor. (Duha- 
mel se găsea în dosul masacrelor de la cazarmă). 

În noaptea de 25—26 sept., jaful s-a întins şi în biserici; 
în ziua următoare excesele continuară etc. După două zile de 
hoţii şi de omoruri, consulii străini se prezentară lui Fuad şi 
Omer Paşa, pentru a-i întreba care era rostul acestor saturnale. 
Omer se arătă tot atît de indignat ca şi ei. Fuad îşi recunoaşte 
neputinta. Prin excesele lor, turcii au justificat intervenția 
rușilor. Duhamel scrie generalului Liiders 74 care se afla cu tabăra 
la graniță. 

La 29 sept. 48, ruşii intrará în Tara Românească, ca ,,libera- 
tori”. Magheru, retras în Tabăra lui Traian, refuză să recunoască 
pe noul caimacam şi înrola numeroși soldaţi. 

26 sept. Două proclamatii publicate de el chemind gărzile 
nationale gi dorobanfii la arme. a 

O scrisoare din 26 sept., semnată de caimacam gi de Omer 
Paşa, îi ordonă să-și licentieze armata. Magheru află în același 
timp despre masacrele de la cazarmă. În scrisoarea sa către 
Fuad Effendi, datată din 30 septembrie, îl îndemna sá ia contra 
Rusiei o atitudine demnă de o mare putere. Precizind între altele 
că : „instigatorii acestor masacre sînt rușii etc.”, enumeră resur- 
sele pe care le poate oferi alianţa românilor. Proiectele lui Ma- 


156 


gheru ofereau o ocazie favorabilá pentru turci. Dar Fuad nu era 
decít un simplu instrument al lui Duhamel. 

Pentru 9 oct. 1848, Magheru comandase o revistá ; 30 000 
soldaţi, panduri, dorobanţi şi țărani. S-au luat toate măsurile 
pentru a merge împotriva ruşilor. Atunci s-a prezentat în tabără 
secretarul consulului englez la Bucureşti, aducînd o scrisoare 
de la agentul britanic Colquhoun 7° pentru Magheru ; îl îndemnă 
să renunţe la luptă şi să se menţină pe terenul legal, date fiind 
garanţiile Turciei şi ale celorlalte state europene. 

La 10 oct. Magheru cedează, dar protestînd împotriva inva- 
ziej ruse; îi vine greu să-și licenţieze armata. Magheru se retrage 
la Sibiu, cu vreo douăzeci de ofiţeri. 

În tabăra de la Izlaz, poporul de țărani inaugurează revolu- 
tia; la Bucureşti o salvează; în Tabăra lui Traian numai el 
nu-şi pierde nădejdea. 


XV. Măgarul de Fuad protestează în numele sultanului de 
îndată ce ruşii au intrat. 

La 11 oct. 1848, rușii igi așează tabăra la porţile Bucureşti- 
lor, în cîmpia de la Colentina. Cu toate acestea, bunele rapor- 
turi ale lui Fuad cu Duhamel continuă. În timp ce ţăranii erau 
crunt biciuiti, înalta societate dădea la Bucuresti baluri libe- 
ratorilor. Prostitutia boieroaicelor cu ruşii şi cu turcii. 


Dieta Transilvaniei, care votase încorporarea, avea 300 
deputaţi, dintre care 26 saşi și 3 români, toţi ceilalți maghiari. 
Îndată guvernul ridică pe întregul teritoriu spinzurátori şi tepe 
cu drapele maghiare si cu inscripţia : unire sau moarte. Ciocniri 
sîngeroase la sate între populaţia celor două rase. 

O dietă generală convocată la Pesta. Croatii şi românii din 
Transilvania refuză să ia parte la ea. Românii din comitatele 
Banatului Timişoarei iau parte, numárind 15—16 voturi gi 
avînd ca şei pe deputatul Murgu. Aceștia se constituiră curînd 
în opoziţie în sînul Dietei maghiare. 


157 


Bărnuţiu şi Laurian fură închiși; o nouă adunare fu con- 
vocată la Orlat, lingă Sibiu. Primul regiment românesc, care 
îşi avea aici garnizoana, făcu cauză comună cu poporul. Aduna- 
rea de la Orlat protestă împotriva unirii; declară că nu recu- 
noaşte guvernul Kossuth si că se va adresa direct cabinetului 
de la Viena. 

60 000 de oameni, înarmați cu sulițe, securi, coase se adună 
pe Cimpia libertätii lîngă Blaj. Se decise să se unească cu Aus- 
tria gi se proclamă înarmarea generală a tuturor românilor. 
Cauza naţională câştigă teren. Al doilea regiment român din 
Transilvania se alătură si el etc. ete. Acesta avea ca comandant 
pe colonelul Urban 6... Deputaţii sași si români, care protesta- 
será la Dieta din Pesta, au trebuit să fugă la Sibiu. Acolo, într-o 
adunare mixtă, sașii şi românii încheiară o alianță împotriva 
maghiarilor. Ludovic Gaj obține numirea lui Jellaëié 7? ca ban al 
Croaţiei. 

La 28 mai izbucnise o nouă insurecție la Viena. 

La 11 sept. Jellatié pătrunde pe teritoriul Ungariei. 

Războiul din Transilvania nu îu în curind decît un şir de 
atrocități reciproce. Generalul austriac Puchner "8, întărit cu 
titlul de guvernator general al Transilvaniei, fu curînd stăpin 
pe toate regiunile de cîmpie. Jancu se retrangá în munți. Acest 
ținut al minelor (centre : Zlatna, Turda, Abrud) deveni centrul 
adevăratului război naţional. 

La sfârșitul lui decembrie 1848, Bem "9 în Transilvania îl 
bate pe Puchner pretutindeni. La 21 ianuarie asediază Bra- 
şovul. Românii gi saşii trimit deputaţi la Lüders pentru a 
cere intervenția rusă. 

La 1 februarie 1849, 10 000 ruși tentă defileurile Carpa- 
tilor, sub ordinele still Engelhardt si ale comandantului 
Skariatin. După 15 zile au trebuit să se retragă (şi Austria a 
dezavuat pe Puchner, fiindcă a permis demersul pentru inter- 
ventia rusă). Iancu se menţine în munţii de la Abrud... D 
bate pe Hatvany %, . . . Dragoș (şi el roman) e trimis cu propuneri 
de la Pesta să negocieze. În timp ce conferințele sînt folosite 


158 


ca o cursă, Iancu, Buteanu, Dobra sînt surprinși de către 
maiorul Hutvany ; primul reuși să scape; Dobra fu masacrat 
pe loc. Buteanu în ziua următoare fu spinzurat. Trádare laşă. 
În câteva zile 3 000 oameni se adunară în jurul lui Iancu. Îl 
atacă din nou pe Hatvany şi-l bat zdravăn. 

Armata lui lancu se ridică la 6000 oameni. Cartierul 
maghiar din Abrud fu supus masacrului şi incendiului. În 
zadar Bem l-a avertizat pe Kossuth. Ungurii, furioși pe Bem. 
Ei s-au incapatinat, dest tot atunci primeau propuneri de alianță 
din partea Tárii Românești, prin Nicolae Bălcescu, trimis la 
Kossuth din partea emigrației române. În zadar a scris gi 
Magheru lui Kossuth (scrisoarea e datată din Baden, 29 martie 
1849); (il prevenea cu privire la intervenţia rusă ; îi propune 
o unire între poporul maghiar si român, „care ar constitui o 
barieră de netrecut pentru slavii de nord” ; el voia să formeze 
o legiune română care să lupte pentru unguri). Transilvania 
întreagă ar fi apărat trecerea Carpaţilor gi intervenţia rusă ar 
fi devenit imposibilă pe această graniţă. Generalul Lúders 
a mărturisit el însuşi mai tirziu unui diplomat francez la Bucu- 
reşti, că fără românii din Transilvania, comandati de Iancu, 
ruşii n-ar fi fost în stare sá se măsoare cu Bem. Kossuth res- 
pinse cu dispreţ propunerile românilor. Iancu bătu zdraván 
pe unguri. Asa fură paralizate victoriile lui Bem. Austria 
n-a răsplătit cu nimie pe români. 


XVI. La 17 iunie 1849, Paskevici 8! trecu Carpaţii dinspre 
Galiţia. În primele zile ale lui julie: generalul Gortenhjelm 
pătrunse în Transilvania prin Bucovina, Lúders prin Tara 
Românească, 20 000 de oameni din trupele lui Bem au fost 
imobilizate de români. Maghiarii au făcut din cauza lor cauza 
unei caste. 


La 1 iunie 1849, fu semnată convenţia de la Balta Liman. 
Principalele articole : anularea drepturilor electorale, numirea 


domnilor de către cele două curţi, suprimarea Obstestii Adu- 


159 


nări, înlocuită în funcţiile deliberative de un Divan ad hoc, 
numirea arbitrará a unor comisii de boieri pentru revizuirea 
Regulamentului. Nafiunea era lásatá la cheremul domnului gi 
domnul la bunul plac al St. Petersburgului. Poarta a trebuit 
să numească în Moldova pe Grigore Ghica, candidatul lui Regid ; 
Știrbei fu desemnat pentru Tara Românească de către gene- 
ralul Grabbe 2. Acelaşi Știrbei fusese redactorul Regulamentului 
organic, spoliatorul mognenilor, vînzătorul de ţigani... dela- 
pidator în interior, servil în afară. Cîrmuirea lui nu fu decît 
un necurmat trafic de funcțiuni. A ales pentru cele mai bune 
posturi pe cele mai compromise canalii ale regimului lui Bi- 
bescu — oameni din Fanar, agenţi ai Rusiei, corifei ai boierimii, 
judecători venali, ispravnici jäcmänitori ete. În Moldova, 
excesele erau aceleași, dar slabul și indolentul domn nu li s-a 
asociat. Ştirbei şi-a îmbogăţit întîi de toate familia. Ginerele 
lui, Plagino (prin sentința supremă a Divanului lui Ştirbei) 
a răpit proprietatea a 70 familii de mosneni care se invecinau 
cu moşiile lui. 

Aces ta era regimul la care erau supuse Principatele, cînd 
Ja 3 tulie 1853, ruşii au trecut Prutul. Rusia a poruncit domnilor 
să-i verse tributul destinat sultanului. Ghica nu s-a supus 
şi s-a retras la Viena. Ştirbei n-a așteptat ca ruşii să sosească 
în Tara Românească şi a trimis ofițeri în Moldova să asigure 
pe Gorciakov de devotamentul său. La 25 tulie, consulul general 
al Angliei i-a remis invitația formală a Porții să părăsească 
imediat şi provizoriu Principatul. El a refuzat să se supună. 
La 8 august, cum nu s-a supus nici injonctiunilor lui Pou- 
jade 8, consulul general francez la Bucureşti, acesta a coborit 
pavilionul ai a părăsit Bucureștii. Speriat, Ştirbei s-a refugiat 
la Viena. 

În septembrie 1853 — cum toate puterile care se pregăteau 
de război căutau alianţa Austriei — un memoriu secret, semnat 
de foștii domni Ştirbei, Bibescu, Sturdza şi Grigore Ghica, 
a fost prezentat cabinetului de la Viena. Semnatarii, dindu-se 
ca reprezentanţi ai celor două Principate şi promitind concursul 


160 


celor mai de seamă boieri, se angajau sá pună Moldo-Valahia 
sub suzeranitatea Austriei, in caz cá Rusia ar fi invinsá. Austria 
a acceptat această concesiune si a trimis pe maiorul Thom 0 
la Bucureşti și Iași pentru a culege adeziunile boierilor şi a 
face propagandă în favoarea guvernului austriac. Misiunea 
lui Thom se îndeplinea în mijlocul ocupaţiei ruse. Era deci 
el însuşi agent rus. 

În martie 1854 a fost încheiată alianţa între Turcia, Franța 
şi Anglia. 

Poarta, sigură acum de un sprijin, voia să intre în acțiune, 
precedînd intrarea armatelor sale de un apel către români. 
Firmanul era gata; autonomia Principatelor, drepturile gi 
privilegiile lor erau consacrate în mod solemn; se încuraja 
© insurecție naţională, cînd pe neaşteptate, Austria renuntind 
la tăcerea sa, se declară dispusă să intre în alianța puterilor 
occidentale, cu condiția să i se cedeze Moldo-Valahia drept 
compensație pentru sacrificiile pe care le va face cauzei comune. 
Stratford de Redcliffe 85 fu imediat de acord. Românii, ale căror 
drepturi au fost de atîtea ori recunoscute, nu puteau fi aşa 
de simplu sacrificați. Era singura obiectie pe care Stratford 
a opus-o Austriei. Drept răspuns aceasta a arătat pactul 
secret al domnilor, şi Redcliffe, lămurit, sau prefăcîndu-se a 
fi, şi-a luat sarcina să smulgă consimfámintul Porții. El a 
obţinut, ca primă garanţie, revocarea firmanului relativ la 
„drepturile moldo-románilor. Pentru moment, Austria s-a mul- 
fumit cu aceasta. Cu această condiție ea promitea să adere 
în curînd la alianţa turco-anglo-francezá. Prima ei condiție 
a fost excluderea absolută a oricărui element popular sau 
național. 

Încă din octombrie 1853, Nicolae şi Alexandru Golescu 
s-au dus la Constantinopol. Heliade şi Tell veniseră din Chio, 
Magheru de la Viena, Rosetti şi Ştefan Golescu de la Paris. 
Au fost bine primiţi de Resid Paga $, Dar internunfiul austriac 
Bruck 8 face presiune asupra Divanului, susţinut de Redcliffe. 
După trei luni de aşteptare şi de făgăduieli deşarte, unii emi- 


11 o 5223 161 


grati români s-au dus la Belgrad si de acolo la Vidin, pentru a 
încerca o răscoală în Oltenia. Dar n-au găsit la autorităţile 
turceşti nici sprijin, nici bunăvoință. Puţine zile înainte de 
sosirea lor, 400 de pláiegi români (grăniceri) se prezentaseră 
înarmaţi la comandantul armatei din Calafat, Ahmet Pașa, 
oferindu-se sá se înroleze în trupele sale. El i-a dezarmat şi i-a 
trimis acasă cu dispreț. 60 dintre ei, la întoarcere au fost 
prinși de ruşi şi împușcați pe loc. Si totuşi era lucru sigur, si 
Ahmet Paga o ştia, că de la Calafat pînă la Cerneti, pe o distanță 
de 30 de leghe de-a lungul Dunării, populaţiile riverane n-as- 
teptau decît un semnal pentru a se alătura trupelor otomane. 
Aga s-au încurajat eforturile patriotismului. 

Ștefan Golescu a obținut misiunea din partea tuturor refu- 
giatilor de la Vidin de a se prezenta în numele lor lui Omer 
Paga la Sumla. Acolo se afla de cîteva zile Tell cu citiva ofiţeri 
români, veniţi pentru a-şi oferi serviciile Porții. Eliade era gi 
el în anturajul lui Omer, care îl chemase la el. Ceilalţi vorbi- 
seră mai înainte în treacăt despre independența României 
de sub suzeranitatea Porții. Omer Paşa i-a spus lui Golescu 
că unii dintre ei ar fi publicat in 1850 un manifest în care res- 
pingeau suzeranitatea Porții; pentru a accepta serviciile lor 
era nevoie de dezavuarea publică a acestui act. Omer Paga 
a pus aceeaşi condiţie şi lui Nicolae Golescu, care de asemenea 
sosise putin mai înainte. Amindoi au refuzat. Chiar dacă ei 
ar fi consimţit, Omer ar fi trebuit să-i refuze. Aşa de pildă l-a 
purtat cu vorba Reşid Paga pe Magheru. De mai multe ori a 
fost avertizat să fie gata de plecare pentru a forma o legiune 
românească, de tot atitea ori a fost înșelat. Toate şiretlicurile 
tradiționale ale Divanului au fost puse-ín joc. 

La 14 iunie 1854, Turcia a încheiat cu Austria un tratat, 
prin care Austria consimfea să ocupe Principatele, somind 
Rusia să le evacueze. 

La 7 august 1854, nota lui Nicolae anunţa că „din consi- 
deratie pentru Austria” elconsimtea să-şi retragă trupele din 
Principate. 


162 


Manuscrisul B 86 a. 


Regulamentul organic, hárázit de către ruşi (Kiselev 
cu boierii) îu pus în vigoare în 1831. 

În ceea ce priveşte Țara Românească, el cuprinde urmă- 
toarele dispoziţii : 

„Regulamentul organic debutează . . . prin principii echita- 
bile”. Dispune anume: ,,măsura pămîntului care urmează 
sá fie cedată trebuie să se bazeze pe adevăratele nevoi ale cul- 
tivatorului şi munca acestuia trebuie să corespundă cu valoarea 
acestui pămînt”. Regulamentul adaugă : , Reciprocitatea între 
cultivator şi proprietar pentru ca să fie echitabilă trebuie să 
compenseze, pe cît posibil avantagiile şi obligaţiile pe care le 
are o parte ca gi cealaltă” (p. 305). 

În Tara Românească cultivatorul primeşte : 

1) pentru casă gi grădină, 400 stinjeni ([stinjenul] = 
aproximativ 2 metri pătraţi) la cîmpie și 300 la munte; 2) 3 po- 
goane (1 hectar 1/2) de pămînt pentru arătură ; 3) 3 pogoane 
de finat. Cele 3 pogoane de finat sînt afectate pentru hrana a 
5 vite cornute. Dacă ţăranul nu are atîtea vite întinderea de 


63 


3 pogoane scade proportional; dacă nu are nici o vită nu i se 
dă finat. 

Să nu uităm că aceste concesii, denumite de către Regula- 
ment avantagii, sint făcute unor proprietari adevăraţi ; că, prin 
urmare, pe bună dreptate, n-ar trebui să rezulte de aci nici o 
obligație. Dar, în realitate, Regulamentul transformă pe pro- 
prietari în arendasi ; prin aplicarea acestor dispoziţii proprietarul 
va face din țărani șerbi. 

Obligajiile sînt de două feluri : 1) o rentă ; 2) zile de clacă 
şi cáráugie. 

(În Tara Românească dijma se împarte după cum urmează : 
dijma din toate produsele 1/10; din fin 1/5; din vin 1/20; 
în Moldova vinul dă 1/10). 

Orice țăran este dator proprietăţii : 1) 12 zile de muncă; 
2) o zi de plug; 3) un transport de lemne. În Moldova, arti- 
colul al treilea este mai greu ; el pretinde: 1) 2 transporturi, 
unul toamna, altul primăvara ; 2) un alt transport, la crăciun, 
de la 1 la 16 ceasuri distanță sau 2 transporturi de 1 la 8 
ceasuri ... Cifre fictive. În realitate zilele nu se socotesc după 
măsura timpului, ci după cantitatea de lucru. Astfel Regula- 
mentul ‘organic face ca cele 12 zile de muncă să fie egale în 
lucru cu 36 zile, ziua de arătură cu 3 zile, transportul cu 3 zile. 
Total 42 zile. Aceasta-i situaţia în Tara Românească. 

În Moldova, cele 2 transporturi, de toamnă si de primá- 
vară, se urcă la 4 zile ; transportul sau transporturile de crăciun 
la fel 4 zile. Trebuie să mai adăugăm la acestea, 4 zile care 
sînt hotărite pentru reparaţii la acareturile de pe moșie. Total 
pentru Moldova 48 zile. 

Dar asta nu-i totul. Înainte de Regulamentul organic, 
dacă muncile la boier nu se terminau în zilele anumite pe care 
le acorda legea, boierul se adresa ţăranilor chemindu-i să-l 
ajute. Totuşi, întotdeauna, el aştepta pentru aceasta pînă cînd 
ţăranii isi terminau propriile lor lucrări, şi întotdeauna drept 
mulțumită pentru lucrul lor de bună voie le făcea hore, joc 
si le da de băut. Aceasta era ceea ce se numea să facă clacd ; 


164 


cuvîntul însemna bunăvoință. Astăzi încă ţăranii au obiceiul, 
cu toată mizeria in care se află, de a presta în comun acest 
ajutor văduvelor şi săracilor din sat. Or, această clacd, acest 
act de binefacere a ţăranului faţă de proprietar, a fost conver- 
tită de către boieri, redactori ai Regulamentului, într-o servi- 
tute obligatorie. Satele au fost îndatorate să dea proprietarilor 
pentru munca extraordinară 4 oameni din 100 de familii, 
3 din 63 la 75 familii ; 2 pentru 38 1a50, 1 pentru 13 la 25. 

În Moldova dijma în oameni a fost hotáritá la 1 om din 
10 familii, în satele de 200 familii şi mai mult, şi 2 oameni pentru 
10 familii, în satele en mai puţini locuitori. Această nouă 
îndatorire s-a numit ¿obágie, cuvînt străin de limba română 
gi însemnând servitute. De această dată, cel putin, rușii şi boierii, 
partizanii lor, se arătau sinceri. Această iobdgie echivalează 
în zile de muncă, cu 14 zile pentru fiecare ţăran în Tara 
Românească, cu 36 în Moldova, pentru locuitorii satelor de 
200 familii, la 42 pentru celelalte... În total... țăranul în 
Tara Românească face 56 zile de muncă (clacá) în favoarea 
proprietarului ; în Moldova, 84 zile într-un caz, 120 în celălalt. 
Or, din cauza asprimii iernilor lungi, anul agricol nu are 
decât 210 zile. Din acestea trebuie scăzute 30 duminici, 10 zile 
de sărbătoare, 30 de timp prost: total 70. Rămin 140 zile. 
Țăranul n-ar avea deci în Tara Românească decît 84 de zile 
de muncă pentru dinsul ; în Moldova numai 56, si doar 20 în 
satele sub 200 familii. Acesta este numărul oficial al zilelor 
pretinse ţăranului, număr recunoscut de Regulament, garantat 
proprietarului prin lege. 

Regulamentul mai adaugă încă, determinind norma [munca] 
pentru fiecare zi, în aga fel încît totdeauna pentru a termina 
norma [munca] să mai rămînă de lucru pentru a doua zi... 
De exemplu : ziua de präsit, hotáritá la 12 prăjini, impunind o 
norma raportată la întindere de două ori mai mare decit acea 
pe care o poate face un om într-o zi, cuprinde o mulțime de 
munci accesorii care cer din capul locului mai multă muncă. 
Mai intii, operaţia prășitului, lucru foarte important într-o 


165 


ţară in care bogăţia agricolă constă înainte de toate în culturi 
de porumb, cere o îngrijire dintre cele mai atente. Trebuie să 
smulgă buruienile care înăbuşe porumbul, apoi să-l rărească la 
o distanță de cel puțin 40 centimetri; apoi, după 20 de zile, 
trebuie prăşit a doua oară şi cîte o dată a treia oară. Tot în 
această zi de prașilă, se cuprinde culesul, dezghiocatul, cáratul 
şi punerea în cosare a recoltei; şi ca gi cum n-ar fi indestul 
pentru o zi de lucru, țăranul mai este obligat să facă și coga- 
rele şi hambarele ; astfel că ceea ce se cheamă ziua de praşilă, 
după Regulament, începe în mai gi se termină în octombrie 
(p. 306—310. Ultima parte privind pragila la pag. 310). 
sin Moldova — spunea un mare boier lui Regnault — cele 
12 zile de muncă ale ţăranului prevăzute de Regulament, în 
fapt echivalează cu 365 zile” (p. 311). (Regnault Elias, His- 
toire politique et sociale des Principautés Danubiennes, Paris, 
1855). 


Masuserisdt È 91 (20) 


...Nistru) sau Basarabia cedată. (Aceasta prin tratatul de la 
Bucureşti). Turcia nu putea ceda [ceea ce nu-i aparținea], 
pentru că ea este numai suzerană a țărilor române. Poarta 
singură a recunoscut acest lucru, cînd la Carlovitz, presată 
de polonezi să le cedeze Principatele moldo-valahe, ea a răs- 
puns că nu avea dreptul de a face vreo cesiune teritorială, 
deoarece capitulatiile nu-i conferă decît un drept de suzera- 
nitate (p. 107). 

(În timpul ultimei lor ocupaţii, ruşii s-au arătat aga cum 
sînt ; liberatorii şi-au reluat adevăratul lor caracter etc. p. 109). 
„Moarte bragagiilor”. La sfîrsitul lui 1820 apáru la Chişinău, 
în Basarabia, Alexandru Ipsilanti, general maior în armata, 
rusă (născut în Fanar, 1792, fiul domnului care în 1806 s-a 
refugiat in Rusia). „Țăranul român” nutregte pentru ,,muscal” 
(moscovit) numai ură. 

La 6 martie 1821, Ipsilanti trecu Prutul cu vreo sută de 
albanezi ; în aceeaşi zi el este la Iași, în palatul lui Mihai Suţu. 
Adresează împreună o chemare către greci (pentru eliberarea 
Greciei). Congresul de la Laibach... era tocmai pe punctul 


167 


de a se reuni... Vladimirescu (are alături de el revoluţia tára- 
nilor). Cum acesta nu este de acord cu planurile lui Ipsilanti, 
„Şi nu admite nimic comun între cauza grecilor şi aceea a romá- 
nilor’’, el vrea sá izgonească pe Ipsilanti şi pe eterigti gi să facă 
mai de grabă cauză comună cu turcii, decît să lase să renască 
domnia Fanarului şi supremația ruşilor. Iordachi (agent al 
lui Ipsilanti), într-o întrevedere îl prinse, îl duse la cartierul 
general al lui Ipsilanti, care porunci să fie ucis cu lovituri de 
sabie. 

D1. Ipsilanti, cantonat pe malul Oltului, ([............ ] de 
turci), vede cum era ,,masacrat”, aproape sub ochii săi, bata- 
lionul sacru, elita armatei sale, fără să facă un pas pentru a-l 
apăra, şi o ia la fugă, după bătălia care s-a dat fără el, aban- 
donindu-şi chiar şi albanezii şi cazacii... În Ungaria, 
Metternich porunci să fie închis în fortăreața de la Munkács. 
Acesta se opune intentiilor lui Alexandru, care sub pretext 
de pacificare voia să treacă Prutul (p. 134). 

Restabilirea domnilor päminteni s-a făcut de către sultanul 
Turciei. Între timp Principatele rămân ocupate de turci, eva- 
cuarea cărora a fost in zadar reclamatá de Alexandru I (f 1825). 
Actualmente Nicolae face acelaşi lucru. Poarta cedează în 
această privinţă, în convenția de la Akkerman (1826), prin care 
Rusia îşi arogă dreptul de control asupra Principatelor. Iată : 
„Domnii vor trebui să ţină seamă de demersurile ministrului 
M. S. Imp. gi de acelea pe care consulii Rusiei le vor adresa 
pe baza ordinelor acestuia”. De altfel tot acolo mai există dis- 
poziţii asemănătoare. Ultima clauză a tratatului : „Domnii vor 
fi obligaţi să se ocupe, fără cea mai mică intirziere, împreună 
cu divanurile respective, de măsurile necesare pentru a îmbună- 
tati starea Principatelor încredințate grijei lor, si aceste măsuri 
vor face obiectul unui regulament general pentru fiecare 
Principat”. 

Rezultatul a fost: Regulamentul organic. 

Pozzo gi Borgo* transmite din Paris în luna noiembrie 1828 : 
„Împăratul a supus unui examen sistemul ture gi maiestatea 


168 


sa l-a găsit că a început o organizare materială gi morulñ, po 
care nu a avut-o pind acum. Dacă sultanul a putut să ne opună 
o rezistență mai vie și mai organizată, atunci cînd abia pregi- 
tise elementele noului său plan de reformă şi de îmbunătățire, 
cît, de formidabil l-am fi găsit în cazul cînd sultanul ar îi avut 
timp să-i dea mai multă soliditate”. 

(În legătură cu Grecia: „Rusia... mutilează posesiile 
continentale [ale Turciei], pentru că ea vrea să facă tot cees 
ce este posibil pentru a slăbi Turcia, iar nu pentru a întări 
o națiune regeneratá”). 

Pretextul rușilor pentru a face război este că: ,/Turcii 
oprimá pe sirbi, pe români, pe moldoveni, iar ţarul era apără- 
torul oprimaţilor”. La 7 mai 1828, 150 000 ruşi se revărsară 
în Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocu- 
patiei turceşti, Rusia se înduioşa fata de nenorocirile țării; 
acum ruşii se dedau la groaznice excese. „Niciodată — spune 
Saint Marc Girardin*? însuşi (în ale sale Souvenirs de voyages) — 
n-a avut loc o mai înspăimîntătoare distrugere de vieţi”. Un 
jaf enorm, hoţii de ale ofiţerilor, barbaria soldatului rus etc. 

In ciuda acestei oribile administrații, divanul (boierilor) 
a trimis lui Nicolae una dintre cele mai servile adrese : „Sire, 
divanul Țării Românești, interpret al sentimentelor întregului 
popor, se grăbeşte a depune la picioarele tronului M. V. I. 
omagiul adincii sale recunostinte si a statornicii sale fidelitáti” 
etc. (p. 162). 

Guvernul rus a răspuns la reclamaţii: ,,Nu interesează, 
să ştim cine face lucrul (transportul) oamenii sau animalele, 
numai ordinele să fie executate”. 

Tratatul de la Adrianopol 14 sept. 1829. Stipulatiile care 
privesc ţările române par o serie de binefaceri. Prin art. 5 
Rusia se declară garantă a drepturilor acordate prin sprijinul 
său, consacrind astfel, în favoarea ei, dreptul de intervenţie. 
Ocupaţia rusă avea să se prelungească (avea să dureze 10 ani), 
pina ce turcii vor fi plătit 125 mil. despăgubiri de război. 


169 


(Nicolae voia chiar sá cumpere Principatele, pretuite la 
36 mil. îr.). 

De asemenea în tratatul de la Adrianopol figura ,,recunoas- 
terea de către Poartă a independenţei greceşti”, 

Regulamentul organic (Kiselev). 

Întoemai cum erau bátrinul Alezandru (1) şi Constantin, 
primul , prieten al artelor şi civilizaţiei”, celălalt ,,tatar”, la 
fel sint acum Alexandru II și fratele său. 

Dintre cele mai însemnate familii boiereşti nici una nu 
este de origine românească. ,,Mavrocordatii şi Mavroghenii sînt 
din insula Miconi (Arhipelag); Ghiculestii din Albania, Raco- 
vitestii din Asia Mică, Ipsilantii şi Moruzestii din Trebizunda ; 
Suţuleştii sînt bulgari, Caragea din Raguza, Rosetestii din 
Genua etc. (p. 265). 


Românii din Tara Românească . . . . . . 2 500 000 
Moldova . . . . . . . . . . 1 500 000 
Transilvania . . . . . . . . 1 486 000 
Banatul Timisoarei . . . . . 1 085 000 


Bucovina. oes à w à « 600000 
Basarabia . . . . . . . . . 896000 
7 767 000 


Conventia de la Balta Liman (1 iunie 1849) : anularea drep- 
turilor de alegere, numirea domnilor de cele 2 curți, supri- 
marea Obşteştei Adunări, înlocuită în atribuţiile ei deliberative 
printr-un divan ad-hoc, numirea arbitrară a comisiilor de boieri 
pentru revizuirea Regulamentului , . "7. 


Manuscrisul B 63 


1853 septembrie 


RUȘII ÎN MOLDOVA ȘI TARA ROMÂNEASCĂ 


(„Si viene di bassa a gran fortuna più con la fraude che con 
la forza”). [Mai curînd te ridici de la o condiţie inferioară la 
ună superioară prin înşelăciune decît prin forță]. (Machia- 
velli, Discorsi, cap. XIII, 2 ed., London, 1849). 


Limba română e un fel de italiană orientală (3). Băgti- 
naşii din Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români ; vecinii lor 
îi denumesc vlahi sau valahi (1.c.). In 1393, valahii au încheiat 
un tratat cu Baiazid, de la care pornesc pretenţiile Porții de 
suveranitate asupra acestor provincii. Acest tratat, sau această 
capitulatie, termen sub care este îndeobşte numit, era precum 
urmează : 

Art. 1. „Noi Baiazid, ca urmare a nemărginitei noastre 
îndurări faţă de Tara Românească, care, împreună cu domnul 
care o stapineste, s-a închinat invincibilului nostru Imperiu, 
hotárim si decidem că tara va continua să se guverneze după 


171 


propriile ei legi, si că domnul Ţării Româneşti va avea libertate 
deplină să declare război vecinilor săi gi să încheie pace cu ei, 
cînd îi va conveni şi cum va crede de cuviinţă, şi că el va 
avea drept de viață şi de moarte asupra supușilor săi. 

Art. 2. Toţi creştinii care, după ce mai înainte au imbrá- 
Daat religia mohamedaná, ar dori acum sá părăsească teri- 
toriul Imperiului nostru si să se intoarcá la cultul creştin, vor 
fi respectaţi si nu vor fi reclamati de noi. 

Art. 3. Toti románii care vor intra pe teritoriul Imperiului 
nostru, pentru afacerile lor, vor fi seutiti de orice dári gi nimeni 
nu-i va putea supăra pentru modul lor de a se îmbrăca. 

Art. 4. Domnii (care vor fi totdeauna creştini) vor fi 
aleşi de către mitropolit şi boieri. 

Art. 5. fixează cifra tributului de plătit în fiecare an’ (p. 5). 

Moldova nu s-a închinat puterii turcești decît după aproape 
un secol de la semnarea tratatului cu Tara Românească ; în 1518, 
ea recunoaşte suveranitatea Porții în condiţii nu mai putin favo- 
rabile. Aceste vechi tratate constituie baza relaţiilor... dintre 
Principate si Poartă... şi au fost confirmate de sultanii următori 
gi recunoscute ca fiind valide și în vigoare de guvernul rus, de 
Poartă şi de locuitorii Principatelor. 

Legăturile diplomatice dintre Rusia şi Principate datează 
din 1710 cînd Petru cel Mare a încheiat un tratat cu Dimitrie 
Cantemir, domnul Moldovei : 

„Art. 1. Moldova va dobindi întreg teritoriul dintre Nistru 
şi Bugeac. Toate cetățile aşezate pe malul sting al Prutului 
vor aparţine de drept Moldovei. Art. 2. Moldova nu va plăti 
niciun tribut Rusiei. Art. 3. Domnul se obligă să țină 10 000 
de oşteni, plata cărora va fi acoperită de Rusia. Art. 4. Rusia 
nu se va amesteca... în afacerile țării, şi nici unui rus nu-i va 
fi permis să se căsătorească şi să dobíndeascá moşii în Moldova. 
Art. 5. Titlul domnului va fi Alteța Sa, domn și singur stapi- 
nitor al Moldovei, aliata Rusiei”. 

Scurt timp după aceea, Petru a izbutit să convingă pe 
domnul Ţării Româneşti, să încheie un acord asemănător. Cu 


172 


toate acestea, Petru fiind bătut, a fost silit să-şi cumpere o 
retragere sigură .în propriile sale domenii, prin mită dată 
generalilor turci. 

De atunci, guvernul otoman a luat, pentru un secol, 
obiceiul de a alege domnitorii Moldovei și Țării Românesti 
nu printre băștinașii ţării, ci printre grecii din Fanar. Aceşti 
greci, membri ai cîtorva familii favorizate, autorizate să locu- 
iască între zidurile Constantinopolului, în cartierul de la care 
se trage numele lor de fanarioți, au fost educați pentru a se 
ocupa cu afaceri de stat. Pentru cunoaşterea limbilor occiden- 
tale gi a uzanțelor diplomatice, ei au fost aleși să împlinească 
sarcinile importante de interpreţi ; si, prin influenţa lor asupra 
Divanului, pe care o datorau talentelor lor, conducerea afa- 
<erilor externe ale Imperiului otoman le-a fost încredinţată 
în mare măsură, Sceptrul tributar al Moldovei si al Țării 
Românești a fost cel mai înalt obiect al ambitiei lor. Titlul 
pe care îl dobindeau prin posesiunea acestui sceptru era trans- 
mis descendenților lor, gi aceasta le procura, dacă se menti- 
neau timp de cîţiva ani, înlesniri să stringă o avere destul de 
mare pentru a susține rangul unei case princiare. Titlurile pe 
care le-au purtat familiile Cantacuzino, Mavrocordat, Calli- 
machi şi altele, se datorese acestei origini. 

Cirmuirea fanariotilor a fost totdeauna dezastruoasă Prin- 
cipatelor. Darurile prin care domnul dobindea ridicarea in 
scaun trebuiau acoperite prin dări stoarse de la supusii săi. 
Suferințele acestora erau înfăţişate Divanului, si Divanul 
igi avea, în vremea aceea de corupţie si de decădere, motivele 
sale sá se arate totdeauna dispus a le acorda usurarea pe care 
le-o procura o schimbare de domnie. 

Succesiunea rapidá a domnilor a agravat răul gi a făcut 
ca Rusia, sub pretert de a curma acest abuz, sá intervină în 
afacerile interne ale Moldovei şi Țării Românești şi în Imperiul 
otoman, la sfîrşitul secolului trecut și la începutul secolului 
prezent. 


173 


Prima dispozitie relativá la Principate a constituit-o art. 16 
din tratatul de la Kainargi (1774). Prin acest articol, „Poarta 
consimte ca, potrivit cu împrejurările celor două Principate, 
miniştrii Curţii imperiale a Rusiei să poată vorbi în favoarea 
lor; şi promite sá ia în consideraţie aceste intervenţii cu prie- 
tenia şi respectul care se cuvine unor puteri” *. Prin tratatul 
de la Bucureşti (1812), Rusia a obținut pentru ea însăşi cedarea 
a aproape 1/2 din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia 
de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-au conferit 
Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la 
Adrianopol : „Principatele Moldovei si Ţării Românești, pla- 
sindu-se prin capitulatie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, gi 
Rusia garantind prosperitatea lor, este subinteles că ele isi 
vor păstra toate privilegiile gi imunitätile care le-au fost acor- 
date fie prin capitulatiile lor, fie prin tratatele încheiate între 
cele două imperii sau prin hatigerifurile edictate în diferite 
timpuri. În consecinţă, ele se vor bucura de exerciţiul liber al 
cultului lor, de o securitate completă, de o administraţie natio- 
nală independentă gi de o deplină libertate a comerţului...” 

. „Generalii ruşi, în timpul războiului care s-a terminat 
cu tratatul de la Adrianopol, s-au ocupat să pregătească o 
constituție pentru fiecare Principat sub numele de Regulament 
organic... Art. 52 din Regulamentul organic al Țării Româneşti 
prevede : „Orice act sau hotárire a Obstestii Adunări şi a 
domnului, care vor fi împotriva privilegiilor Principatului, 
tratatelor şi hatiserifurilor, întărite pentru folosul acestui 
Principat, precum gi împotriva drepturilor curților suzerană 
și protectoare, trebuie să se socotească nule gi neavenite”. 
Rusia a izbutit deci să obţină recunoaşterea într-un document 
public a titlului asumat de protectoare a Principatelor... 
Tratatul de la Adrianopol prevede totuşi că Regulamentul 


* După textul tratatului : ,,...si promite să-i asculte cu consideratia ce se 
cuvine unor puteri prietene și respectate” (cf. Acte şi documente privitoare la 
istoria Renascerei Romaniei). 


174 


organic (atunci incomplet) nu va putea incälca în nici un fel 
drepturile Porții... 

În 1837, cu prilejul publicării unei noi editii a Regulamen- 
tului organic, Rusia a cerut insertiunea cuvintelor : ,,Aceasta 
în orice caz (adică, că Adunarea ar putea, cu consimtamintul 
domnului, să facă în Regulament schimbări cînd acestea ar 
deveni necesare) nu poate avea loc fără consimțămiîntul curților 
suzeraná şi protectoare” («sans le consentement de la cour 
suzeraine et protectrice »). Propunerea a fost intimpinatá prin- 
tr-un refuz hotárit gi indignat de cátre Adunarea Tárii Roma- 
negti. Dar Rusia a sfátuit Poarta sá emitá un firman, care sá 
pretindá inserarea acestor cuvinte primejdioase, in Regulamen- 
tul organic... Firmanul contravenea drepturilor fundamentale 
ale poporului român de a reglementa afacerile interne ale ţării 
după propria lui voință ; şi prevederile firmanului n-au fost 
niciodată acceptate de către Adunarea Țării Românești... 

În palatele nobililor sau boierilor români, luxul oriental 
se îmbină cu rafinamentul occidental. Dar masa poporului 
e cufundată într-o mizerie abjectă... Drumuri nu există 
aproape de loc. Sleaurile bătute, pe care, boierul, gonit de cál- 
dura, verii, e tras de 6 sau 8 cai destul de repede, iarna sînt 
impracticabile. 

Aceste provincii „s-au vegtejit la umbra protecției ruse”... 
Vechile legi ale Principatelor, în multe privințe sînt foarte 
imperfecte. O mare parte a populaţiei rămîne într-o stare de 
şerbie absolută. Boierul, în procesele cu un străin, e mai presus 
de lege ; tribunalele sînt deschise unei coruptii pe scară mare... 
O parte influentă, deşi moderată, a nobilimii, dorea de mult 
să îndrepte aceste rele. Influența predominantă a Rusiei, pe 
de altă parte, a lucrat intens pentru a zădărnici astfel de planuri. 
A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a 
fi exclus din funcțiuni publice. Servilitatea faţă de interesele 
Rusiei era un titlu de promovare... De la domn şi pînă la cel 
mai modest funcţionar, toţi ştiau că slujba lor era la bunul 
plac al consulului rus... 


175 


Rusia ținea o armată de 30 000 de oameni în Basarabia ... 
Unii boieri, în primăvara anului 1848, au prezentat; o petiție 
domnului Moldovei, cerînd anumite reforme. Domnul, actio- 
nind sub influența consulului rus, nu numai le-a respins cererea, 
dar i-a aruncat la închisoare. Tulburările produse de aceste 
evenimente au furnizat pretextul dorit : Armata rusă a trecut 
graniţa (25 iunie 1848) şi s-a apropiat de Iasi. Reprezentanţii 
Rusiei pe lîngă curţile occidentale afirmau că generalul coman- 
dant a acționat pe propria sa responsabilitate, că „trupele 
ruse au intrat în Moldova fără vreun ordin al Cabinetului de la 
Petersburg, scopul lor fiind menţinerea sau stabilirea ordinei, că 
ele vor fi retrase când ocazia va înceta, că intrarea lor s-a făcut pe 
baza autorizaţiei domnului şi că nu s-a dat nici o dispoziţie 
pentru dobindire de teritorii”... (Declaraţia lui Palmerston 
la intrebarea lui Dudley Stuart, H.o.C., 1 sept. 1848)... 
Zvonuri frecvente circulau despre retragerea iminentă a tru- 
pelor ruse... Cum afacerile Europei occidentale deveneau din 
zi in zi mai complicate, ocuparea Moldovei de cátre trupele 
ruse putea fi considerată ca un fapt împlinit. 

Între timp, domnul Țării Românești, mai puţin expus 
influenței si mai îndepărtat de ajutorul Rusiei, la 11/23 iunie 
1848, a garantat supuşilor săi reforme de natură mult mai 
importantă decît acelea care au fost refuzate moldovenilor. 
Aceste reforme nu ştirbeau de fel dreptul sultanului ca suprem 
suzeran al Principatelor, dar erau destructive pentru ,,Regu- 
lamentul organic” al Rusiei. Ambasadorul rus la Paris a reușit; 
să intimideze guvernul turc invocînd tendința primejdioase a 
reformelor Țării Româneşti. Un manifest. către cabinetele Eu- 
ropei arată intenţia ei de a interveni prin forţa armelor în 
afacerile Principatului. La 7 august 1848 o puternică armată 
rusă a trecut Prutul în marșul ei spre Bucureşti. Guvernul 
ture a trimis o armată turcă in Tara Românească, sub 
comanda lui Suleiman Paga... Locuitorii Tárii Româneşti 
n-au adresat Rusiei nici o cerere de protecţie, la intrarea tru- 
pelor turceşti... Românii au consimţit ca guvernul provi- 


176 


zoriu sá fie inlocuit cu o comisie de trei persoane, numite de 
Paga, pentru a implini sarcinile domniei, vacante in urma fugii 
lui Bibescu; o delegaţie a fost trimisă la Constantinopol cu 
propuneri în vederea modificării cererilor iniţiale ale românilor 
pentru a fi puse de acord eu vederile guvernului ture. Rusia 
amenința Divanul că va pune capăt dacă nu cu, fără Turcia, 
noii ordini a lucrurilor in ţară. Divanul a cerut sfatul ambasa- 
dorilor Angliei și Franţei, care i-au recomandat să adopte 
linia politicii preconizată de Rusia. Prin urmare, Suleiman 
Paga rechemat, Fuad-Effendi e numit. Armata turcă a înaintat 
spre București si a ocupat capitala la 25 septembrie. Fuad- 
Effendi a comunicat principalilor boieri firmanul care anula 
constitutia din 11/23 iunie 1848. Drept preiext a fost 
invocată tendința acesteia din urmă spre socialism (serbia 
era desfiinţată prin Constituţie şi lotul de pămînt stapinit de 
ţăran îi era cedat în deplină proprietate ; dar în acelagi timp, 
acelaşi articol XIII prevedea că proprietarul va îi despăgubit 
de către stat pentru pămîntul cedat şi pentru pierderea muncii 
țăranilor săi)... Măsurile Divanului erau dictate de Rusia — 
comisarul rus, generalul Duhamel, însoțea si, de fapt, comanda 
armata turcă, şi firmanul ture fusese emis cu concursul său... 
După 10 zile, armata rusă a invadat Principatul şi la 10 octom- 
brie, generalul Duhamel declara lui Fuad-Effendi că a ocupat 
provincia milităreşte în numele stäpinului său împăratul... 
Toată autoritatea, civilă, militară, legală, a fost ilegal uzurpatá 
sau exercitată de soldäfimea rusă. Un ofițer român, un supus 
al Porții, a fost arestat chiar în casa lui Omer Paga, comandantul 
suprem turc. Un supus britanic a fost arestat si dus într-o 
închisoare depărtată. Toţi revoluționarii, ostili ruşilor, au fost 
arestaţi si ținuți si acum în închisoare... 

Ei au pus mina şi pe veniturile Principatului, au revizuit 
tariful comercial ai au interzis exportul produselor româneşti . . . 
Principatele au fost silite să întrețină, pe socoteala lor, imensa 
putere militară cu care, în ciuda tuturor protestelor lor energice, 
Rusia persista să impováreze tara... 50 000 de ruşi. Contri- 


12 — c. 5223 174 


butiile în bani, percepute la început pentru întreţinerea aces- 
tora, au rămas în general în buzunarele ofiţerilor care le strin- 
seseră. În acest timp, trupa a fost silită să trăiască din jaf. 
Nenorocitii locuitori din mai multe sate au fost siliţi, din pri- 
cina acestei duble stoarceri, să caute refugiu în mijlocul zăpe- 
zilor Carpaţilor. Cînd devenise evident că armata imperială era în 
primejdie de a muri de foame, împăratul a permis generos aga- 
numitului guvern român să deschidă un credit la St. Petersburg, 
ca să fie în stare a acoperi cheltuielile trupelor ruse. Si acum 
Principatele au a garanta o mare datorie naţională față de 
Majestatea sa Împăratul... Acesta avea un nou pretext 
pentru a menține aceste ţări drept garantie pentru propria ei 
despăgubire pecuniará (6—25) „pînă cînd Rusia va fi închis 
poarta casei”, aşa numea Alexandru stăpînirea Constantino- 
polului (29). 

Preţul bumbacului tors e aproximativ de două ori mai 
scump decît al materiei prime, care a servit la fabricare; 
preţul mediu al stambei uni gi a celei imprimate din care con- 
stă exportul nostru, e de cinci ori mai mare decit a materiei 
prime (35). Tariful turcesc pentru produsele manufacturate 
e de 3 pînă la 5% din valoarea actuală (36). 


NOTE 


1. Grigore III Ghica, domn al Ţării Româneşti (1768—1769) si al Moldovei 
(1764 — 1767, 1774 — 1777), ucis din ordinul Porții pentru că a protestat impotriva 
cedării Bucovinei în favoarea Austriei. 

2. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, încheiat în 1774, în urma războiului 
ruso-turc din 1768—1774. Articolul XI al acestui tratat prevede, de fapt, că, „in 
scopul respectării ordinii, întru totul, Sublima Poartă îngăduie de asemeni să fiin- 
teze consuli si vice-consuli oriunde curtea Rusiei va găsi de cuviinţă să stabi- 
leascá”. Rusia a stabilit consuli la Bucuresti și Iasi în 1782, Austria în 1783. 

3. Ecaterina a Il-a, împărăteasa Rusiei (1763—1796). 

4. Al. V. Suvorov (1730-1800), comandantul armatelor ruse în războiul 
austro-ruso-ture din 1787—1792, a obţinut victoria la Rimnic (1789) si Izmail 
(1790). 

5. Emile Gaudin s-a aflat la București ca „agent confidential al Republicii 
franceze pe lingă domnul Ţării Românești” din septembrie 1795 pind în 
februarie 1796. 

6. Între 1802 şi 1811 s-au făcut mai multe demersuri pe lingă Napoleon. 
Dintre boierii refugiaţi la Brașov, banul Ghica, Emanuel si Grigore Brincoveanu 
și C. Cimpineanu semnează în 1802 o petiție adresată ambasadorului Franţei la 
Viena, Champagny. Pentru această epocă nu este nimeni cunoscut cu numele 
de Preda Brincoveanu. Logofătul D. Sturdza elaborează în 1802 un protect de 
constituție republicană. La rindul său G. Catargi face o călătorie la Paris în 1810— 
1811 căreia-i s-au atribuit scopuri politice, Nu stim ca Beldiman să fi luat parte la 
aceste demersuri. 

7. Diplomă solemnă semnată de sultan. 


181 


8. Generalul H. Sébastiani (1772—1851), ambasador al Franţei la Constanti- 
nopol (1806—1807). 

9. Alexandru Suțu, numit domn al Ţării Românești si rc vocat în același timp 
cu Scarlat Callimachi, a domnit numai între 1818 şi 1821. 

10. Scarlat Callimachi, numit domn al Moldovei în luna august 1806, revocat 
în octombrie, a fost reinstalat după pacea de la Bucureşti si a domnii între ee 
si 1819. 

13. J. J. Michelson (1740—1807), comandant al armatelor ruscsti, mort 
la Bucuresti. 

12. M. A. Miloradovici (1771 —1825), general rus, a obţinut asupra turcilor 
victoria de la Obilești, lingă Bucureşti (1806), 

13. scutelnici, categorie de contribuabili stersi din registrele fiscale și dati 
boierilor sau mănăstirilor cărora le prestau diferite servicii sau le plăteau o sumă 
anuală de bani. 

14. lude, unitate fiscală formată din mai multi contribuabili, solidar respon- 
sabili de achitarea dărilor. 

15. Capo d’Istria, conte, diplomat rus, ministru al Afacerilor Străine, unul 
din organizatorii răscoalei din 1821. 

16 Alexandru Ipsilanti (1792—1828), nepotul omonimului său, domn al 
Ţării Româneşti, aghiotant al împăratului Alexandru I, efor general al Eteriei. 

17. Constantin Catacazi era cumnatul, iar nu socrul lui Al. Ipsilanti. 

18. De fapt Al. Ipsilanti se intitula ,,efor sau procuror general actiontnd din 
împuternicire superioară”. 

19. Constantin Teodor Negri, caimacam al domnului Țării Românești, eterist 
decapitat la Constantinopol in luna noiembrie 1821. 

20. Alexandru Filipescu-Vulpe, mare logofăt şi vistier al Țării Românești 
în timpul răscoalei. A fugit în Transilvania odată cu intrarea turcilor în Tara 
Românească. 

21. Gheorghe Cantacuzino, prinţ, colonel în armata rusă, însărcinat de Ipsi- 
lanti cu conducerea trupelor eteriste în Moldova; la venirea turcilor a fugit in 
Basarabia. 

22. Veniamin Costache (1768—1846), milropolit al Moldovei (1803—1808, 
1812—1843). Declarindu-se pentru Eteric şi procurind bani lui Al. Ipsilanti 
a trebuit să se refugieze în Basarabia, de unde s-a întors în 1823. 

23. Iordache Olimpiotul, de fapt, comandantul gărzii de arnäuti a domnului 
(1817—1821) şi unul din șefii militari ai Eterici. După infringerea eteristilor la 
Drăgăşani (iunie 1821) a încercat să treacă în Bucovina, dar a rămas asediat, 
împreună cu alţi eteristi, în mănăstirea Secu, unde şi-a găsit şi moartea. 

243 Gheorghe Cirjali, şef de bandă, s-a alăturat răscoalei din 1821. 

25. Constantin Samurcas, unul din fruntașii eteristilor din Tara Românească. 
După dezavuarea mișcării de către ţar, a fugit în Transilvania. 


182 


SS ———— a + 


26. E vorba de banatul Craiovei sau Oltenia. 


27. Grigore Brincoveanu, print al Sf. Imperiu roman, eterist, membru în 
comitetul provizoriu de octrmuire (1821). 

28. Căminarul sau bimbasa Sava, șeful albanezilor din garda domnească, 
unul din membrii de seamă ai Eleriei din Bucuresti; după dezavuarea de cátre 
tar s-a unit cu turcii pentru infringerea eteriștilor. Drept răsplată pentru servicii- 
le aduse, turcii l-au omorit împreună cu oamenii săi (august 1821). 

29. Munkács azi Munkacevo, in Ucraina subcarpatică (U.R.S.S.). 

30. Akkerman, convenţia din 7 oct. 1826 a reglementat dificultățile rezultate 
din aplicarea tratatului de la București din 1812. 

31. M. Minciaki, consilier de Stat şi consul general al Rusiei la București 
(1822—1824), viceprezident al divanului Moldovei (1828 — 1834), a prezidat comisia 
de redaclare a Regulamentului organic, 

32. E vorba de fapt de Samuil Micu Clain (1745—1806). 

33. Constantin Cimpineanu (1782—1832), membru al partidei naţionale, 

34. L. Wittgenstein, (1769—1843), mareșal, comandantul trupelor rusești 
care au {recut Prutul în 1828. 

35. Th. P. Pahlen, diplomat rus, deplin imputernicit prezident al Diva- 
nurilor Moldovei si Țării Româneşti în 1828—1829. 

36. P. Th. Jeltuhin, general rus, prezident al Divanurilor Moldovei si Ţării 
Romanesli în 1829. 

37, P. D. Kiselev (1788—1872), general si diplomat rus, guvernator general 
al Principatelor Romane (1829—1834), a condus elaborarea și aplicarea Regula- 
mentului organic. 

38. P. Rückmann, consul general al Rusiei la Bucureşti (1834—1839). 

39. Ion Cimpineanu (1798—1863), șef al partidei nationale, membru al 
guvernului provizoriu de la 1848, 

40. Ion Rosetti (1800—1866) unul din înlemeictorii Societăţii filarmonice, 
membru al partidei naţionale. 

41. Grigore Gheorghe Cantacuzino (1800 — 1819), membru al partidei na- 
tionale. 

42. Jean A. Vaillant (1804—1886), profesor si istoric francez. În 1829 s-a 
stabilit la București, unde a fost numil profesor la Sf. Sava ; a luat parte la mis- 
carea revoluționară din 1840; expulzat și silit să se întoarcă în Franţa, unde 
a publicat „La Romanie” in 3 volume, Paris, 1844. 

43. Maria Glogoveanu (1817—1881), fiica lui Constantin Bălăceanu și a 
Mariei Văcărescu. 

44, V. P. Titov, diplomat și arheolog, consul general la București, apoi am- 
basador al Rusiei la Constantinopol, mort în 1891. 

45. Adolphe Billecocq, consul general al Franţei la București (1839—1844), 
autor al mai multor lucrări despre Principate. 


183 


46, Dorothée de Benkendorff, prinţesa de Lieven (1785 —1857), soţia diploma- 
tului rus Chr. A. Lieven, ambasador la Londra. S-a stabilit la Paris, unde a și murit. 
47. T.A.Dascovi-a urmat lui Titov la consulatul general al Rusiei la Bucuresti. 

48, S. A. Carneev, viceconsul rus la Galaţi, rechemat după eşecul răscoalei 
bulgare de la Brăila. 

49, A. Tavernier, medic francez stabilii în Tara Românească, s-a remarcat 
prin activitatea depusă în timpul campaniei împotriva holerii din 1831. 

50. Al. O. Duhamel (1801 — 1880), general rus, comisar al ţarului în Princi- 
patele dunărene în 1848 şi 1848—1849. 

51. Sekib Effendi, comisar al Porții, însărcinat să ancheteze împreună cu 
Duhamel administraţia lui Al. Ghica. - 

52. François-Adolphe Bourqueney, (1799 — 1869) conte, ambasador al Fran- 
fei la Constantinopol (1841 —1848). 

53. Milos Obrenovici, principe al Serbiei (1815—1839) si (1858—1860). 

54. Caragheorghe Petrovici (1752—1817), conducătorul mișcării de eliberare 
sirbesti si principe al Serbiei (1804 —1813). Fiul său, Alexandru Caragheorghevici 
a domnit între 1842—1858. 

55. Islad Savfet Effendi, primul dragoman al divanului Porții. 

56. Zoe Mavrocordat (1805—1892), fiica lui Alexandru Mavrocordat şi a 
Ecaterinei Balș, adoptată de Grigore Brincoveanu. Prima soţie a lui Gh. Bibescu. 

57. Trandafirov, inginer, a obţinut în 1843 o concesiune pe 12 ani pentru 
exploatarea subsolului Ţării Româneşti, care i-a fost însă retrasă în urma cam- 
panici purtate de opoziţie. 

58. Chainoi, pseudonimul lui Ion D. Ghica (1816—1897). 

59. Nyon, consul general al Franţei la București în 1846, 

60. Carol de Kotzebue, consul al Rusiei, intti la Iași, apoi ia Bucureşti 
(1847 —1854). 

61. În textul lui N. Bălcescu, preluat de K. Marx prin Regnault, nu se vorbește 
de „o constituţie a lui Şerban”, ci de regimul iobăgiei decurgind din legămintul 
lui Mihai Viteazul, a cărei primă menţiune se află într-un document de la Radu 
Serban (Regnault, p. 297; Question économique, p. 15—16). 

62. Scarlat Ghica ; e vorba în realilate de fiul său Alexandru, domn al Ţării 
Românești (1766—1768). : 

63. Tuhutum, conducător al unui trib maghiar, care la inceputul sec. X l-a 
infrínt pe voievodul român Gelu. 

64, Isabela, văduva lui loan Zâpolya, regentă a Principatului Transilvaniei 
în timpul minoratului fiului său, loan Sigismund. 

65. Stefan Széchényi (1791 — 1860), nobil maghiar cu convingeri liberale, 
a propus desfiinţarea corporațiilor, a serbiei si a scutirii nobililor de impozite, 
crearea de instituții moderne de credit şi dezvoltarea navigaţiei cu aburi pe Dunăre. 


184 


66. Ludovic Gaj, publicist croat (1809—1872). 

67. Kossuth s-a născut la Monok (Zemplen); a fost căsătorit cu Terezn 
Meszleny. 

68. Florian Micaş, avocat român din Cluj. A luat parte la revoluţia din 1848 
şi a fost tinut arestat intre 9 mai și 20 septembrie 1848. 

69. Ion Buteanu (1821 — 1849) conducător al unui detaşament român în timpul 
revoluţiei de la 1848. Luat prizonier a fost spinzurat din ordinul lui Hatvany. 

70. Gheorghe Pruncu, prefect al poliției lagilor în 1848. Contrarevolufionar 
şi antiunionist. 

71. Ştefan Catargi (1789—1866) mare boier moldovean. Ministru de Interne 
in 1848, a contribuit la reprimarea mişcării revoluţionare din Moldova, Membru 
al căimăcămiei în 1858. 

72. Emile de Lagrange, francez în slujba guvernului revoluţionar al Țării 
Românești. 

73. Fuad Effendi Mehmet (1814—1869) om de Stat turc. Comisar al Porții 
în Principate în 1848. 

74. Al. N. Lúders (1790—1874), general rus, comandantul trupelor țariste in 
Principate. În 1849 a condus operaţiunile armatei ruseşti în sudul Transilvaniei. 

75. Robert Gilmour Colquhoun, consul general al Angliei la București în 
1834 — 1859. 

76. Carol Urban, general austriac, comandantul regimentului român de gră- 
niceri în 1848. 

77. Iosip Jellacic (1801 — 1859), general in armata austriacă, ban al Croaţiei 
(1848 — 1859), 

78. Anton, baron de Puchner (1779—1852), general austriac, comandantul 
armatei imperiale din Transilvania (sept. 1848—aprilie 1849). 

79. Iosef Bem (1795—1850), general polon, a emigrat după revoluţia polo- 
neză din 1831 şi a intrat în serviciul revoluţiei din Transilvania. După capitularea 
din 1849 s-a refugiat în Turcia. 

80. Emeric Hatvany (+1850), comandantul trupelor maghiare îndreptate 
împotriva românilor din Transilvania. 

81. Ivan F. Paskevici (1782—1856), general feldinareşal rus, prinţ de 
Varșovia, guvernator general al Poloniei. 

82. P. H. Grabbe (1789—1875), general, trimis extraordinar al ţarului la Con- 
stantinopol (1849). 

83. Pierre Eugène Poujade (1813 — 1854), diplomat, consul general la București 
(1849—1854). 

84, Thom (1785—1861), comandant ataşat pe lingă statul major al generalului 
Mihail Gorceakov. 

85. Stratford Canning, lord Redcliffe (1786—1880), ambasador al Angliei 
la Constantinopol (1825—1828, 1841—1858). 


185 


86. Mustafa Resid Pasa (1802—1858), mare vizir (1846—1852, 1856— 1858), 
ministru al Afacerilor Străine (1853—1856). 
87. Karl Ludovic Bruck (1798—1860), internunfiu şi ministru al comerţului 


Austriei. 
88. Pozzo di Borgo, conte (1764—1842), diplomat rus de origine corsican. 
89. Saint-Marc Girardin (1801—1873), redactor al periodicului ,, Journal 
des Débats”. A făcut o călătorie in Principate pe care a istorisit-o in „Souvenirs 
de voyages et d'études”, 2 vol., 1852—1853. 


eng : EON Ver pff AS ER 
— y 
: ET Be O a e e 
gege mi WT, d y | J 
le = e J a AAA ke ën, ¿A 


om Me A BM — on a tn we 

o beci Mine K o RE a zeng A ee A ame & 
veer eh ‘se CH Me ste Lu ki Vie oi vs = = Ap- Wi 
| n wé We 22 o ae 
r, ` Qi? Zë a Mët" — 


GR = m. SZ oa: en E A 


-= FA D a ~ y D 
ee Se a mond Se A A be Pe eer H Mu eg Ba Saar ri à 


Cs ak | te éi Ha vut "e WË) E EN 7 Ki ck pm bo. 


DE a | 
A A Ca Eh A m Geht EE cpu ee * de 
Su. KE hn = Sh, palomo e Egger, r | 


Tr eee 


4 a? pe m wa; 
Y er dame n = DEE? was = WE "tx" H A D | 
n = YA iio Wap ha 
. Se thea oan est. K A KC Me à 0252 aw | 
SE Ze RES RAY. Lane" | 
Leeër Jet ze IO eg tai pts i 5 Triste Zi | 
y al Za np b pe Bon att ers E Ss mg Arena NS MA on | 
te KÉ LEE 
bi PA Keng a ha ALA CHE Kë ën sch CET Ki e"? ee 
t YD Au Da "ba oe Reding, i p CZ re Wm Zra pr KZ e 


CS Sëch ETA | 
- Za "RAS om | 
Fr: Ee EE eis ERAN Gäil 
4 CH | ` 


eh, EE A Eed 
` wat 
+ N a” fe? KE e O ul 
+ ÎS 

od Nei bied | — SL Ke P > ra 
$ Re At ege, A ol AA Ee 
- éi gut de a i cer Séi, 

€ 

pi + Wit Zap 


Dia een E 


IRA EEE ONZA TES 
pete. ` in AC ] 4 - R pa e 
Ee EE 
k XX + | 
WEE À SE de | 
et ois Dë: KAN ch aa EN Sas zl! À. AU ts yy 


Sen Dr at Le get CAL Ye en neni AH 
a ws ERR AN STE -= to lc | 
tt mnt ps Er Séi bis of ` Ae Chou ` 
+ oo Na d "ze Fo? roja 5 n a, | 
get e ve A ie y map d ee 
sacle Kee Se A rc sg Ra E Aa Lu 
Klon accent Ë iesen dites A (at LAR 
A ENA! S he Ze Ken 4d wni 


mc Dr A 


ESS 


à 
. Å Je (Mai . e GE Lescht EE SS re | 
E e Was! A ke | A ME ~- em TA 
Kë ose A a a 


2 SEA A á da q. Dia LS E Le ml Ce 
DES: pe a d we LÉI x CA 4 a oe 
Za echt ` Be À Bain SI TT Loi eue A d'y 2A ae 


WS "nd E 
St: a: T° SAAR eg Ze LIN $. EECH +. 
28 

A E 1 

ter À "za Y Lee ne be mes Dr a fer 
| se pac laa (D be e Aes que e A ee? ră TRA 
Er $S He bai ER La Ehe e | 
de e Es” Sa ar Lu ys ree Clees | 
. | e ` 
ES E eo San kä ¡E ory = l i 
| Ee eh ge . 
Ca has L 


a EN eg 


th 


== ji ned 


a 


reel 


eeh, EE 
see E 


D ae 


dë CAE: Pe pei 
a Y 
PA dr ane =~ 
Mn, DE fgets stn 
is r - ERA 
wes Mi Bite. am RTA eg Es 
Ea a a Si de 
A A Fir arat ` 


e me oalele EV 
gali, N Vi me pă tm Fm arm "ren coca Alia e d 
P MS Ar os li EE Da > 
KEN aen Sech pia ah ul + i ga Ne Daian, Lg A E, 
a Fee pi A äus anal pel ai a 
Don AM, KA wen sia ee e el IEN been PEA A 
r man pi ve A a een i Leen Leger ryn, H 
A A A Be, zit: kA ege 
BE ae pe dpi cca Been $ Zenn ase Aneren a nd Se ent mpi a DP Pe 5 
Wey, net Angie éen ds e RÉI tege AS 
stea O sii mi um a pene aa m in e Le AM cepe mpi sa mn pate E ET 
Iria, ÎN A pe oda E Ae Heus În pei ee TO Foy (AY ie oo az a ÎL me i 
SR ic ua o cn pes A ien AT O Cit. 
seg i spe bi it o an A, lo Ad | 
a "eh a vee jen Cine dal ii De o pr e 
MAA aL "wegen A SL an 
e ea Aia one in m IO Sai is a wtf kan d 
a: 2 Dag Ft ef Deeg Eh papei re Mle EE — 
Debt ir a le See Fae ESA EN nett ete acts Baath BO Be al mite E 
¡PA IA E a ée TO 
3 4 Sg wë yee SĂ 
RA, e a VAI oii À wy . 
Ee 
ot säin a P q e re one Le UE BW? 


a A 
a B. gasi- 


Li 


Senge Brin lie eben D St sortes 

A S L D o = Cent 

Ma wlth mi pt et et Mäe, mire an pe T 

D gr ër Seed copy ÎN Agia en PA ms 1 À 

wet Sch, ee jel aby ne d - 3 

> ua Mens” rs Mori A eh at A me 
éent SÉ à te sie Bega n et TE 

EEN O a = F- 

a SE RI ` Ca TE eg Sai 


4 ti Ko 228 | 
Li) ee et A SN e e ee BO 
a FAR — e mo mms 2 Erro dl a ge 
A, D Been a e o reste ue ës Ban "` he, a ie m 


D 2 r wd ‘ 
? ` O e | 
Wynn Sp que H "en nes e ee del de = mia me We z e 
eg Zeen TE geg ~ 


ES > Sm nn, Anal, ahi 
äer ben bi Sai Si et in, piine ate RARA Iei 
a A pm ge Ze Än em e Š 
Weg Aen s caine CA ono ECS DP ES vi ga | > 
wA ae pi ee Faken PAY "A POR ee, erp nat P: Rey aul 
Sey See, dead? Tiina à nS pi paie AS cm n A Ae A ety V kä yor Y 
rs As Ben A NE Spre mm atit Cami, Lp PE Er 
ee ai AA > ATA Sh Pto pp te pp Fe 
yea mata Y n a e e Seng po ria ió i tido, Pt AL 
oe e ma din 7 Ne Ae Me eg Er" ege An Zë Diaen dee gege t 
-ieee - ele, A ep ee 
og: be emm Von Dese BS tm se ER e zer 
H rar A ug Dee fie bb, 
. Pa. rn Dr ge. DÄ a re lte zl A et me mech md 3 
bieten E me 0 M dat Mee vg DEUX wë 
d Ta ben eh aw ebe ai ye poy oe At, u 
Lama ag Te DAR mans DE TB Le bande, Le pepe Rak ver) 
‘ ef? eebe wet WK ae wn ii E gn Seine pă 
i e ee sd lene pica ve Us 
x LE 
DEP CRT LT | 


$e 


> 


= 


Deeg rare Seet ze? 


geng 
Ee Let 


reent == ii. Kä 
"eem Ke? Sg 
RN Ra An EU pentes 


: (i etate ana n Gore Certes: äh LS thea a 


Le . St roe pte te ee js Pe 


Lech e Pc D nat nd ing SA 

Army ati. yi, hemia Kä 
pa PA ve 

Kä vi? TER Be A a fie mie Ke 

P Loi? A, AMT el dee Mu? pra AN 


[ha maine Arte, su nea ot Kier 
idl Q stat pet en e , E, teeta) K 
Waff gen bn TEA mă tr bs 
ia Li m. A A Diaen `: Dag se. 
Viet E ebe Tan eeben ` Eet. ns 
KEN Eis, €, PAR alan ME ip 
T in at ge nadie 3 der $ 3 fumer ete A ee 
De "EE" En Th gg nd pots ent 
z ei ENE în a PE Leite bee îmi 


a] ici In. d 
Oa ami erën un gedu ET A 
— a aa A 


Epia DAS KEE 


us. ay Vi ta o Cayo FRA — 
pia cole RES a ai 
zirka ` ma "Ste, erun dee Vis 
eed dh Le ot eT eee a el 
Vert — de y ep ¿a Fare 3 Vane ete oneal 


Lie, LAA da ba a DR iei 
haen E Anga Ken gg KT ep 

Whe Lë cat, E ban Vases Eat 

torte “Brien ooh aoe a o ~~ 


Vd le pa Dt ebe 
we H n pa E n rekt a man roti 


ze Y A> em, 
ene, Aa ag ech 


E 


ak 


A wendeg Ae éi" 
EE 


a: ES 
Fou the ÍA a Lg; O A | 
Stee apt e e ne O ae Sp ta alai 


EE EE 


end) out a în . Y oo don, m, 
gen A băiete E Mua mp e La Vi, ont 


ae | en Zap a api 
ours HI PET va 


wt a Le den 
KR, eege 
Tea de AS 


a Re. Se 
Aş K A MA y Ben Ama 


P pato Es vn pd tert ame | 
i Pe a a y, rn que atata © 
ee at her, a dé 
oo ww © EN EEN KH rate pré | 
Wo, LT ch re la 
Za ek Wegen am LT Ar, | 
Geh lines: "ue ” Bez e Weg 
pu En o BI SH 
hos AY ET cg blo 
i are opri iesi Le wh 


kee, en 
dat TS wg ein bone di aba ot 4 
D CERTES a Za ds A, prep 
A da Wo rd 


ae, Va SE 


"rt mue e à Ae) wi 
sus 13 
ya Le... Ne, ++ at (Date Spa Balt 
ua a Se sote nah od a E stă pen € 


ns. a Lu droen, té nn tons costo 


A sig U a / 
E "reene Bes re ¿ame À pur ai dr à 


ct Aa À] E i Mana a À 

` 4 
Pâna aaa anne) 
RE ar A EN LT CET $ 
Ku ad: BOP aon À tonda ge, d dopat des TS | 


genä în ASA WE EH eng 
Sopa) a E DN wee Esch Gi lk Kgl yë 


br Data teni 
val Boo, . + =" nus y 
LEE TE Së VC Mn ba ir e a o Ma ete 

N e Ak rb pe mil np > wbd TE $ 


Ka 
MAM pu bi pi ară 


en, Lä Läb, A d een ien, 7 
Pie Aa a een Der fer, 


mima Pact: | eet harta Eech, 


2 TV fy Ss 


Bean mar, 


CUPRINS 


E ae a ei e e 
Introducere. . . . . . S 


Ste, Jee a 


Wole n. 


ev e e > 


. > = a © © è > 


Dat la culea 22.01.1964. Bun de tipar 24.10.1964. Avd- 
ful 1964. Tiraj 20.500 ez. legale. Hirtie relind de 1009/m2 
16:61 x 86. Coli editoriale 10.16. Coli de tipar 11,75. 4 piange 
tipo. A 986/1964. C. Z. pentru bibliotecile mari 3.C.131: 
9(498). C. Z. pentru bibliotecile mici 3,C.131 


Întraprinderea poligraficá ..Informatia*’, Str. Brezoianu 
nr. 23-26, Bucureşti. R.P.R., comanda 5223