Transilvania_1903_034_003

TRANSILVANIA 


ORGANUL 


ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ŞI CULTURA 
POPORULUI ROMÂN. 


Nemo 


Sibiu, Maiu — lunie 1903. An. XXXIV. 


PRONUNCIĂ, FONETICĂ ȘI SCRIERE. 


Lucrarea omenească stropită de sudori adevărate are tot- 
deuna rod frumos. E drept că dela flori pănă la fructe e mai 
mult decât o opinteală. Speranța ne ajută în toate şi aşa 
munca ni se presentă mai uşoară. Tot astfel era raportul mai 
nainte cu vro 15 ani, și între pronuncie și fonetică. Pronuncia 
e facultate umbrită de imitațiunea omenească pe care o în- 
vaţă băiatul în primii ani ai copilăriei sale. Fonetica e o 
sciinţă despre formarea sunetelor limbii. Ca să vorbească ci- 
neva o limbă nare lipsă în anumită vîrstă de fonetică, dar 
ca să priceapă într'adevăr rostul vorbirii o poate face numai 
prin fonetică, 

I. 

Fonetica ca sciință își are originea âncă din vremile 
de de mult. Gramaticii diferitelor popoare au obiceiul, nu 
impoartă timpul, a face anumite observațiuni asupra pronunciei. 
Numărul observațiunilor depinde totdeuna dela rolul pe care’) 
joacă gramaticii. În viaţa de toate dilele, unde normele rigide 
ale unor sisteme adesea împrumutate din afară, n'au loc în limbă, 
pronuncia e condiționată în mersul ei de usul ce domnesce 
în diferite province. Usul e controlat mereu de sensul estetic 
al vorbitorilor. Vedem că în ambele casuri avem de a face 
mai mult ori mai puţin cu un fel de influință psichologică in- 
dividuală ori socială. Empirismul acesta care cunoasce legile 
naturei numai de pe afară sa sfărimat în dilele noastre de 
spiritul analitice positivist, A culege diferite floricele, ca note 

8 


m 


comune, după gustul mulțimei fără ori-ce rinduială nici odată 
„nu poate da cu siguranță o legătură de flori într'adevăr frumoasă. 

Să ilustrăm casul cu un exemplu. Dorința frumoasă, de a 
uniformisa limba literară română, manifestată de Românii afară 
de regat, va suferi âncă dile nenumărate de un sprijin nesolidar 
tocmai din causă că spiritele privesc lucrul cam chioriș, și 
empiric. A ajunge la o uniformisare generală, ce în casul 
nostru pare a fi imposibil din causa neunităţii politice și a 
diferitelor influințe străine ori vecine, mai mult sau mai puţin pri- 
elnice geniului limbei române, ar trebui simplu să manifestăm 
o voinţă puternică de a ne apropia, ascultând de legile inhe- 
rente spiritului național al limbei noastre. Posibil, ca cu vremea, 
să câștigăm ceva din această apropiere. Nu e nevoie să ne 
criticăm pronuncia, e chiar superfluu a impune diferite norme, 
cari pot ave o influință abia temporală. A ajunge la o con- 
vingere e lipsă pe lângă pricepere şi de bunăvoință. Noi ca 
Români n'avem prea mare necesitate de atâţi învăţaţi cu spirit 
organisatorie formalist. Ar fi mai bine dacă am învăţa şi ne 
am cresce din puterile, cari priese geniului limbei. Limba 
adevărată nu se vorbesce de cărturari, cari 'şi fac educaţia 
prin diferite școli de deosebită naţionalitate, vorbind limbi 
străine în societatea altor colegi, cari sufer de acea boală. 
Limba frumoasă și curată o aflăm în vorbirea liniștită a ţă- 
ranului, care i-a cioplit chipul în sudoarea feţii, din un ma- 
terial cunoscut tuturor și accesibil marei mulțimi. Fondul e 
același pretutindeni. Că avem unele forme mai vii ori mai 
palide în diferite ţinuturi, acestea sau că sunt făcute în urmă, 
sau că wau avut prilej a fi așa bine lucrate, având ca măestri 
nisce oameni mai puţin îngrijitori. Polii în jurul căror se în- 
vîrte toată limba sunt usul şi gustul estetic naţional al unui 
popor. 

Limba română mânecând din secolul al VI. a fost atinsă 
în evoluţia ei de nenumărate influințe străine. Diferitele pa- 
timi sociale, călăuzite de fapte istorice, au învrăjbit acea uni- 
tate de Români, cari vorbiau o singură limbă. Resfiraţi prin 
multe colțuri, Românii au cules după gustul și trebuinţa lor o 
mulţime de cuvinte din vecinătatea durerilor lor. Le-au adoptat 
și folosindu-se de ele au devenit stăpânii lor. Fie-care cuvânt 


95 


le-a adus pe lângă o pronuncie deosebită de a lor o nouă obici- 
nuință, care adequată pronunciei naționale, a causat o asimi- 
lație parțială ori totală. Când asimilația a fost totală, cuvântul 
pare de tot românesc, din contră, cea parțială seamănă numai 
a românesce. Din lupta diferitelor articulațiuni adaptate, în- 
věțate ori moştenite prin o tradițiune orală, se desvoaltă evo- 
luția unei limbi. A cunoasce starea adevărată a acestei evo- 
luții, pe lângă genesă, mai trebue să ne putem bine explica 
nascerea şi crescerea fie-cărui sunet, ca element al vorbirei. 
Putinţa aceasta ne-o întinde fonetica. Fonetica era spaima 
latiniștilor. Astădi fonetica va fi triumful limbei noastre. A 
se folosi de fonetică nu înseamnă a face diferite equaţiuni de 
sunete închipuite după placul cuiva. Empirismul foneticei e 
aproape ucis. În locul lui pășesce mândru calculul foneticei 
experimentale. Scim, că organele noastre de vorbire spre a 
put produce sunetele, ca semne de înțelegere reciprocă, 
trebue să îndeplinească diferite funcțiuni fisiologice urmate de 
efecte fisice. De exemplu vreau să pronunț sunetul a, după 
gramatică vocala a. Din viața de toate dilele, umblând și stând 
în atingere cu vecinii noștri, fie de naţionalitate română ori 
străină, putem observa diferite nuanţe ale sunetului a. Eu de 
exemplu am observat trei specii de a în graiul românesc: un 
a mijlociu de exemplu din cuvântul mama ori tata; un a în- 
chis în Bănat dialectal prin Almăj (Bănia abunăoară) curâtă, 
în dialectul român din Istria spre exemplu că (ca'l), caracte- 
ristica acestui a e că după sunet se apropie mai mult de un 
fel de o deschis, fără a fi o; al treilea ă e deschis; nu sună 
așa plin ca a din mama, e specific vorbirii cu puţină emfasă 
şi sunetului a secundar provenit din ea, de exemplu ciapă în 
Bănat săpă. Vreau să stabilesc raportul dintre a al meu ro- 
mânesc şi a străin atunci observ următoarele: dintre vecinii 
noștri mai de aproape sunt Slavii, a din mama se apropie de 
a slav (bulgar ori sîrb) din mama ori majka. Comparat cu a 
nemțesc, cel românese e mai plin, cel nemțese mai sec. 
Ungurii au chiar decretate două nuanțe de a: 1. farkas, a 
închis, prea închis pentru Români și 2. hátán, a deschis, cest 
din urmă e prea deschis pentru noi. Mai aproape e a românesc 
de cele romanice, cu cel italienesc e mai identic, de cel fran- 
8% 


ţuzese se deosebesce puţin. Cuvântul spectaclu -- spectacolo -— 
spectacle are aproape același a. 

Să vedem acum întru cât e justificată clasificarea noastră 
după aud. Măsura adevărată ne-o poate oferi numai fonetica 
experimentală. Nainte de a măsura trebue să scim ce avem 
de măsurat şi cum trebue să măsurăm. Scim că pentru a 
pronunța un sunet a avem a face un act fisiologie spre a pune 
organele de vorbire în funcțiune. Ca un a să fie complet, ne 
servim de trei momente: 1. punerea organelor în acţiune, 2. 
acțiunea şi 3. slăbirea lor după fonaţiune. Originea lui a e 
în vibrațiunea cordilor vocale, care se află în laringe. Spre 
a pune cordile vocale în vibraţiune, ne servim de inervațiunea 
mușchilor cari întind și slăbesc cordile după trebuință. Simpla 
vibrare a cordilor nu produce sunetul a. Ca o vibraţie ori o 
serie de vibraţiuni să devină sunet, avem lipsă de a pune această 
viaţă întrun corp, adecă, vorbind în termin fisic, trebue să 
transmit vibraţiile unui mediu, care prin o resonanță anumită 
produce acel ceva a cărui impresiune în creerul nostru, făcând 
efect, se numesce sunet. Resonanţa sunetului a se află în ca- 
vitatea bucală. Experienţa de toate dilele ne arată că această 
cavitate poate să fie diferită, după cum și sunetele sunt di- 
ferite, e mai mare ori mai mică. Mărimea ei se face prin 
ridicarea ori aședarea limbei în gură. E cunoscut fie-cărui că 
pronunțând vocalele a, e, i o, u, ă, î, limba face diferite 
articulaţiuni, după cum se presintă necesitatea. Această 
cavitate mai are apoi două găuri, pe cea dinainte o numim 
orificiu. Dela mărimea și forma orificiului, precum și dela con- 
ţinutul — massa de aer — a cavităţii depinde înălțimea sunetelor. 
Aşa de exemplu vedem că vocala u, a cărei orificiu e produs 
prin o rotundire proiectivă înainte a buzelor, e de două octave 
mai joasă decât vocala a, unde buzele presintă o deschidătură 
mai mare fără rotundire. ; 

Studiind mecanismul fisiologic pentru vocalele mele şi 
comparându-l cu cele francese a părintelui Rousselot, am aflat 1) 
că se pare că vocalele românesci se articulează mai îndărăt 
în gura Românului decât a Francesului. Posiţia buzelor e 


1) ef. I. Popoviei, Recherches expérimentales sur une prononciation roumaine. Paris 
1903. pag. 11. 


97 


aproape identică. Pentru a ne putea convinge n'avem decât 
să pronunțăm diferitele vocale naintea unei oglindi și să le 
comparăm cu diteritele fotografii instantanee luate de pe bu- 
zele unei parisience 1). 

În ce privesce înălţimea diferitelor vocale, pe cari le pri- 
vesc ca fapte bine definite am cuprins datele cele mai deo- 
sebite întrun tablou sinoptic 2) în lucrarea mea, ascultând în- 
şelăciunea psichologică și stabilind principiul decretat de sciință 
în mod hotărit. Vocalele mele comparate cu cele francese au 
o înălțime mai mică. Faptul acesta sprijinesce părerea expri- 
mată mai sus că vocalele românesci s'ar articula mai îndărăt. 
Numărul vibraţiunilor pentru a al meu e de 1800 (vibraţiuni 
simple), al dlui Rousselot de 1824, al dlui Rigal de 1828 şi 
al dlui Laclotte de 1836. Pentru ca să pot eu pronunţa un a 
francez în virtutea numerelor acestora de vibraţiune trebue să 
schimb cavitatea mea bucală dela 1800 în chip gradat, ca 
astfel — presupunând că am intenţia de a controla cu ajutorul 
unui diapason acordat conform numerelor amintite de vibra- 
țiune — resonanța produsă prin vibraţiunea massei de aer 
pusă în mișcare de cordile vocale să aibă ca efect acustic 
asupra noastră impresiunea vocalei dorite. Pe lângă exerciţiu — 
având oare-care cultură fonetică — e uşor a imita cum se cade 
diferitele sunete ale limbilor celor mai îndepărtate de noi. Imi- 
taţiunea aceasta e timbrată de glasul mulțimei ca un fel de 
talent pentru a învăţa limbi. Cât e de desvoltată această fa- 
cultate la diferiţii individi, o poate arăta numai o critică se- 
rioasă a unei obicinuinţe practice şi fonetice. A vorbi o limbă 
frumos, fie naţională ori străină, e un dar, care se câștigă prin 
multe încercări și potieneli. Fără a învăţa ceva e greu a-l sci. 


IL. 


Am ajuns cu vorba așa de departe că mě aflu silit a 
vorbi ceva şi despre fonetica experimentală. Sa vorbit şi la 
noi precum și la alte popoare mai înaintate pe căile diferi- 
telor progrese sociale, culturale şi scienţifice, mai cu seamă 
în vremea din urmă foarte mult de fonetică. Băieți răzleţi, 


1) ef. Rousselot — Laclotte, l'récis de prononciation française. Paris 1903. pag. 30. 
*) ef. op. cit. tablourile după pag. 26 şi urm, 


98 


cari au trecut hotarele ţărei sale şi cari în istorie nu s'au oprit 
în faţa unei columne sau ademeneţi în fața armoniei divine a 
adevărului, zimbind de multe-ori în ochii doinei tradiționale. 
Fonetismul nostru înipiedecat de etimologismul altora a su- 
ferit tot de acele boale mistuitoare. Psichologia și-a schimbat 
faţa, iar nu mersul. Cu bursele statului au întrat prin diferite 
cofere şi așa numitele Phonetik de Sievers, de Vietor etc. 
între hotarele ţărilor române. Fonetica teoretică a fost întă- 
rită de nouele cercetări ale surorei ei mai mici, așa numita, 
fonetică experimentală. 

Obicinuința logică devenită tradiţională a ajuns deja normă 
în ale gramaticei. Analisa profesată de o dată cu gramatica 
a trebuit să fie privită de pe o culme mai înaltă și desvălită 
de negura unei priviri mai neclare. Scim cu toţii că vorbirea 
omenească e o sumă de frase, ce se despică în proposițiuni, 
vin apoi elementele mai mici și apoi ajungem la cuvânt ori 
vorbă cum se spune prin toate părţile românesei. Vorba pri- 
vită din punct de vedere filosofic ori psichologic poate ave 
diferite aspecte. Din punct de vedere fonetic are numai unul. 
Să rostim a bună-oară vorba mamă. În momentul când se 
produce inervaţia ca să obţinem funcțiunile fisiologice pentru 
producerea sunetelor, impresiunea auditivă ne lasă'n minte un 
sunet cam astupat, m, vine altul deschis a şi apoi iar se rupe 
unitatea armoniei, intensitatea scade, timbru se schimbă, audim 
din nou pe m şi la urmă impresiunea auditivă se închide prin 
ă, sunet tot atât de românesc ca şi celelalte. Nu acesta e 
raportul la altă vorbă. Să rostim tata. Începem cu o tăcere, 
urmează momentul de explosiune a lui t care se leagă de a 
și lucrul acesta se repetează âncă odată. 

Cum vedem deci, o vorbă nu e mai mult din punct de 
vedere fonetic, decât o continuitate legată și întreruptă de 
diferite sunete și pause. Această continuitate urmează ritmul 
gândirei noastre și-și adoptează genesa trebuinței generale 
a fisiologiei sunetelor. Vorbim când și cum avem trebuință. 
Studiul vorbei, ca obiect al foneticei, nu se mai poate face 
adi din punct de vedere speculativ al diferitelor tendinţe na- 
ționale ori ultraiste. E prin urmare chiemarea cea mai înaltă 
a filologilor, cari păzesc turmele adevărurilor linguistice să 


99 


voiască a căuta numai realitatea. Parcă încep a se revărsa 
nisce zori noue pe câmpul filologiei române și nourii grei ai 
întunerecului secular încep a se răsbuna. Etimologismul trage 
së moară. 

A studia fonetica după cum trebue și nu după cum se 
crede, se poate face adi foarte uşor. Mijloacele de scrutare 
au înarmat rațiunea omenească și ochii orbiţi ori trudiţi văd 
adi mai bine ca ori-când. Am vorbit că vorba e din punct de 
vedere fonetic o sumă de diferite sunete. Avem prin urmare 
a studia chestiunea din punct de vedere fisic. In fisică însă 
adevărul îşi are un singur isvor, care pornesce din experienţă. 
Resultatul e deci, că trebue să începem cu experiențele. Ca 
atare fonetica experimentală a rupt-o cu desăvirșire cu dife- 
ritele închipuiri subiective, E drept că stăpânim mult, dar a 
străbate toate hotarele foneticei n'am ajuns pănă adi. 

Spre a cunoasce nascerea sunetelor unei limbi, nu impoartă 
care, trebue să avem cunoscințe despre organele de vorbire, 
atât din punct de vedere anatomie cât şi fisiologie. E bine 
să nu mergem numai pe linii drepte și să călcăm și pe cele 
strimbe. Voiesc a spune prin aceasta, că a cunoasce cu de- 
săvirșire fisiologia unei limbi e bine şi chiar e necesar a studia 
pe lângă partea normală şi pe cea patologică. Punctul acesta 
l-am profesat în lucrările mele de câţiva ani și pot spune, nu 
cu mică îndestulire, că studiul vorbirei la bolnavi, de diferite 
casuri, mi-a dat în multe rânduri mână de ajutor. 

Isvorul vorbirei e psichologic, ea pornesce din voinţă, se 
manifestează prin fisiologiă, părăsesce cadrele sufletului nostru, 
întră, în valurile fisice și apoi influințează din nou prin audiţiune 
asupra internului nostru. In analisa noastră facem mai bine 
când prindem lucrul de acolo unde-l putem privi mai bine. 
Mai bine putem analisa vorbirea atunci când ea a întrat în rea- 
litatea fisică. Avem de a face cu sunetele. Diferite super- 
stițiuni fisice au făcut ziduri de despărţire printre fenomenele 
acustice. S'a vorbit de sunete (Ton, son) și de larmă, nu pot 
da altă numire noțiunei pe care fisica o numesce în nemțţesce 
Geräusch, în tranțuzesce bruit. Helmholtz a întrodus pentru su- 
netele vorbirei numirea de Klänge, pe cât de frumoasă pe atât 
de arbitrară. Adi experienţele din urmă au dărimat clasifi- 


100 


cările superflue. Analisa studiază cu ușurință fenomenele acu- 
stice și ne promite âncă multe adevăruri noue pănă adi ne- 
cunoscute. 

E natural că studiul fonetic nu se mărginesce numai la 
o analisă fisică. Studiul făcut astfel ar fi imperfect. Noi ne-am 
opri privirea numai asupra efectelor. Logica adevărului ne im- 
pune şi causele. Aceste din urmă sunt ascunse în funcțiunile 
fisiologice ale organelor de vorbire. 

Originea sunetului e în vibraţiunile cordilor vocale, cari 
se află în laringe. Sunetul cordilor se întăresce prin resonanţa 
faringială, nasală ori bucală după cum să presintă necesitatea. 
Buzele prin închidătura ori deschidătura lor de felurite chipuri 
schimbând orificiul resonatorului, dau o plenitudine ori slăbesc 
impresiunea sunetului. Nasul prin vibraţiunile lui, cari în ori-ce 
cas, acompaniază mai mult ori mai puţin vocea omenească 
schimbă timbrul vorbirei întrun mod ușor de priceput. Ori-ce 
organ își are aparatul său special cu ajutorul cărui putem 
studia funcțiunea lui. Lucrul buzelor se poate măsura de a 
dreptul pe cale geometrică, pe cale fisiologică cu ajutorul unor 
ampule de cauciuc, pe cale fotografică ori chinematografică. 
Funcțiunea limbei, elevațiunea precum şi proiecţiunea ei în 
diferite chipuri se studiază pe cale grafică. hesonanţa nasală 
se vede uşor prin ajutorul unor olive nasale )). 

Laringele se studiază cu ajutorul unor capsule deschise 
ori închise. A da o descripţiune detaiată acestor aparate, cari 
ne înarmează priceperea noastră e cam greu. N'avem nici 
terminologie in românesce. Sărăcia execuţiunei ne impune 
apoi a absta de o camdată dela ilustraţiunile lor. Mai bine 
ca cei cari doresc a cunoasce aceste lucruri să le studieze in 
Fonetica părintelui P. Rousselot. Vor afla în aceasta carte o 
lume nouă. Vor vede frumseţțea ei și dacă nor fi lipsiţi de 
însufleţire vor urmări acest adevăr. Îi va costa multă trudă, 
dar la urmă au ajuns în posesiunea unor bogății nestimate. 

Mai uşoară decât descrierea diferitelor aparate e presen- 
tarea metodelor de care se servesce fonetica experimentală. 


1) A consulta pentru toate aceste aparate monumentala lucrare a părintelui P. Rousselot, 
Principes de phonétique experimentale, 1. vol. 1897, Il. vol. 1901, al II. vol. sub tipar. 
Editor H. Welter, Paris. Cele doue volume apărute costă 30 fr. 


101 


Începutul primelor încercări de studiu experimental al fone- 
ticei e mai vechiu de cum am crede. Istoria aplicaţiunilor 
diferitelor mijloace în detai ar fi prea obositoare, cu atât mai 
mult, cu cât e greu de a o pricepe nainte de a ave o icoană 
adevărată despre starea lucrurilor. În descrierea mea mă voiu 
mărgini numai la principii generale. 

Mai multe metode ne conduc la același resultat. Cel mai 
simplu mijloc de exploatare e palatul artificial (cerul gurei făcut 
de un dentist). Pentru prepararea palatului artificial ne servesc 
mai multe materii: hârtie, cauciuc și celuloid. După o inven- 
ţiune nouă a unui tinăr dentist, ce lucrează în laboratorul dlui 
Rousselot d. Montalbeti, putem furnisa întrun timp foarte scurt 
palate de o trăinicie însemnată. Palatul artificial se întroduce 
în gură, se aplică bine cătră cerul gurei şi apoi rostim arti- 
culațiunile ce dorim a studia. Ori-ce mișcare de limbă se 
marchează asupra palatului artificial. Ca să studiem o articu- 
laţiune anumită e de ajuns să-l întroducem în gură, după ce 
a fost presărat cu făină de caolin, rostim sunetul, îl scoatem 
imediat din gură și însemnăm într'un fel de proiecţiune mar- 
ginile atinse de limbă, cari au muiat anumite părți și prin 
aceea au luat caolinul. Cum vedem acesta e un mijloc de 
grafică imediată. Evident că obicinuința ne dă posibilitatea 
repejunei în lucrare. Metoda grafică, pe care am inceput a 
o analisa, se face mult mai bine pe cale mediată. Pentru acest 
scop ne servim de cilindrul lui Marey cu tamburele adaptate 
de părintele Rousselot. Avem diferite modificațiuni, cari par 
a schimba technica lucrului, așa a bunăoară pare a încânta 
lumea un căpăstru — mască a dlor Gallee și Zwaardemaker. 
Cât e de practic nu pot spune, fiind-că nu mi sa putut da 
ocasiunea să-l probez. Masca ce o avem noi la Viena pare 
ce e drept, a fi basată pe un principiu fundamental adevărat. 
Pe lângă marea distanţă dintre teorie şi praxă aşi da păreri 
hotărite, ar fi numai un ce prematur! Vorbesc mai bine de 
metoda, de care mam servit și mě servesc și acum. Aceasta, 
e cea profesată în laboratorul de fonetică experimentală din 
Paris în College de France de sub direcţia părintelui Rousselot. 

Principiul fundamental în metoda grafică e de a înre- 
gistra lucrul produs de un organ. Presiunea ca efectul unei 


102 


cause e întrodusă întrun tambur (dobă), păstrez numirea fran- 
cesă cu atât mai mult cu cât şi în fisiologia germană sau 
păstrat numirile lui Marey. Membrana tamburului începe a 
vibra.  Vibraţiunile sunt acompaniate de un levator în a cărui 
capăt se află o peană, care lasă urmele lor întrun plan cilindric 
pus în mişcare rotativă (cilindrul înregistrator a lui Marey — 
Verdin). Planul e acoperit de un strat de funingine măruntă. 
Inscripţiunile aceste se fixează cu ajutorul unei băi și apoi se 
studiază sub lupă sau cu microscopul. E un lucru migălos, 
dar de mare importanță. Cunoascem din acustică vibraţiunile. 
Scim mai departe tot de acolo calităţile fundamentale ale su- 
netului. Etablăm raporturile între ele și conclusiile ne dau 
resultate, cari pentru casurile studiate, dacă ne-am servit bine 
de metodele de exploatare, sunt absolute. Evident că faptele 
aceste nu ne dau și dreptul să generalisăm, procedeu basat 
pe speculațiunea psichologică a analogiei. 

O metodă care promite mult e cea optică. Durere însă 
această metodă, care a produs resultate uimitoare în fotografie, 
va fi âncă multă vreme purtată în inimile unor idealiști, cari 
nu-și pot permite luxul experimentărilor. N'ar trebui mare 
bogăție, ca să putem exploata un tesaur de cunoscinţe nesti- 
mate. Metoda optică are ca obiect fotografiarea valurilor (vi- 
brațiunilor și perioadelor) sunetului. Încercări sau făcut din 
mai multe părţi. În special pentru fonetică a lucrat Raps, 
care a obținut resultate mult promițătoare. Eu leg de această, 
metodă o parte mare din frumosul viitor al foneticei expe- 
rimentale. Sunt aproape convins că o fotografiare instantaneă 
a valurilor sunetului ne desgroapă o mulţime de lucruri nouă, 
cari pănă adi au fost acoperite de slăbiciunea mijloacelor de 
exploatare. Chiar din punct de vedere psichologic metoda 
aceasta are mare valoare. 

Simplu cu ajutorul totografiei pot studia fenomenele ab- 
solut libere de ori-ce înfluințare subiectivă, care sar putea 
arăta la aplicarea metodei grafice. Sunt neajunsuri mici, cari 
ne înfluințează, adecă mai bine pot influința pe cei mai puţin 
experți, ba că am uitat a regula penele, ba că stratul de fu- 
ningine nu e asemenea, ba un tambur nu e montat bine, ba 
că cilindrul ne stă în mijlocul rotațiunei uitând a trage oro- 


103 


logeria. Sunt toate greşeli de technică, cari mici cât par — lu- 
crând în măsură aşa de mică, ca inscripţiunile noastre — produc 
efecte mari. 

Metoda cea mai bine armată e cea acustică. E drept că 
pentru perfecţionarea ei au lucrat doi dintre cei mai ilustri sa- 
vanți, un fisiolog, Helmholtz, şi un acustician, Koenig. Putem 
spune că adi, dacă n'avem âncă unele lucruri studiate în deajuns, 
nu e nevoie de mijloace de exploatare ci numai de timp, care 
ne permite a face diferitele experiențe. Metoda acustică a 
pornit dela studiul înălțimii vocalelor. Ca mijloc de exploatare 
au servit diapasoanele. După diapasoane păşesc în serviciul 
nostru resonatorii. Helmholtz lucra cu resonatori sferici, Koenig 
i-a schimbat în cilindrici. Acești din urmă sunt mai buni. 
Analisa parţială făcută cu diapasoanele lui Koenig +) întregită, 
și completată prin analisa microscopică și matematică a pe- 
rioadelor sunetului ne permite a reconstrua sunetele cele mai 
diferite cu aparatele de sintesă. 

Vedem deci că metoda acustică cu tonometrul lui Koenig 
şi cu sirenele de onde ne permite o analisă şi o sintesă a 
sunetelor aproape desăvirşită. În lucrarea mea Recherches, 
pomenită mai sus, am atins în mare parte însemnătatea acestei 
metode, evident presentând mai mult fapte decât vorbe. Cf. 
capitolul despre timbru (pag. 25—36). 


III. 


Am insistat mai cu deamăruntul în părţile premergătoare 
ale studiului meu asupra pronunciei şi asupra mijloacelor ei 
de exploatare. În partea de față voiesc a discuta puţin unele 
păreri asupra scrierii la noi Scrierea ca un fenomen ulterior 
vorbirei profită mult de bogăţiile câştigate mai nainte. În 
special la noi Românii scrierea a suferit multe necasuri. Sau 
isbit multe neajunsuri de capul ei. A trecut prin secolele is- 
toriei fără a fi observată la început pănă când mai târdiu a 
fost decretată de o trebuință generală. Fasele de desvoltare 
ale istoriei naţionale sau schimbat, şi în entusiasmul lor au 


1) După moartea lui Koenig (1901) stabilimentul lui a întrat în posesiunea dlui L. 
Landry, Paris XV. Rue Borromée 17. D. Landry şi-a petrecut aproape toată viaţa sub 
ochii lui Koenig, care l-a crescut întradevăr cum se cade. Sûnt convins că pănă va trăi 
D. Landry acustica va put ave aparatele de precisiune a regretatului Koenig. 


104 


vrut să dee altă taţă şi scrierii. Cunoascem cu toţii diferitele 
lupte între sistemele ortografice. Scim că şi adi suferim de 
desbinare. Causa acestui rău are mai multe fețe. Vedem 
printre cele principale: 1. tradiţia cu erorile ei și hesitarea 
între fondul moștenit cu cel câștigat. 2. volnicia culegătorilor, 
cari sdrobesc scrierea la comanda unor chimere, 3. autorită- 
ţile cu diferitele lor îndrumări făcute din partea Academiei, 
diferiților scriitori, dascăli, censori ete. Toate aceste fapte sunt 
desastroase pentru scrierea română. Să-mi fie permis a con- 
traria credințele altora. Nam obiceiul să-mi impun pe ale mele. 
De's bune se impun ele singure. Nu împărtășesc însă părerea 
altora, cari — posibil din prea mare idealism — se abțin dela 
ori-ce muncă în convingerea că ortografia ar fi afacerea Aca- 
demiei. Dar când n'a fost Academia, cine a făcut ortografia 
românească? Şi nu e bine se risipim nisce păreri prea arbi- 
trare asupra scrierilor din literatura noastră veche. Literatura 
există mai de mult decât Academia. Ortografia âncă a existat 
naintea focarului de cultură numit mai sus. Eu gândesc, că 
fiind atât ortografia cât și Academia avere comună românească, 
avem toţi nu numai dreptul ci chiar și datorința a lucra de 
a întroduce în viața noastră naţională, „aceea eră nouă de 
cultură“ care de pe culmea intereselor comune să acopere lipsele 
tuturor. Nu e bine să stropim cu o ploaie de sfaturi ci să 
muncim mai departe în brazdele de sudoare ale strămoşilor. 

Ce frumos ar fi și cât de bine ar prinde, dacă fie-care 
dintre noi după priceperea lui și după dorința tuturor mwar 
improşca vecinii cu slăbiciunea învățăturilor lui ci, în loc de 
vorbe, ar lucra după curăţenia instinetului lui. Ar produce 
atunci Românii tot ce le-ar fi de folos și ar accelera progresul 
unei bune stări, cari condiţionează trăinicia unui drept de 
existență pentru un popor în sînul omenimei. 

Imaginaţiunea noastră slabă a lăţit diferite eresuri. Se 
crede la noi că numai Academia are dreptul să dispună asupra 
felului de scriere. Nu-mi trece nici prin minte să-i disput drep- 
turile. Dar' nici resoanele dlui Maiorescu din scrisoarea din 
Transilvania (Nr. I. 1903) nu-mi prea vin la socoteală. Spriginul 
lor din Luceafărul (Nr. 7. 1903) âncă e arbitrar. În deosebi 
place felul de privire a chestiunei tăcut din partea dlui Ovid 


105 


Densuşanu din Sămănătorul (18 Maiu, 1903) în articolul: Din 
revindecările timpului. Salut cu cea mai mare satisfacere și 
cu adevărată emoţiune deșteptarea Academiei și-i doresc din 
inimă mult rod în activitate. Ar fi de dorit să nu ne mai 
tîrîm ortografia după pofta unor închipuiri seci, uscate şi mai 
mult de vânturile curentelor noue. 


Nu e r&u dacă în resolvarea unei chestiuni atât de im- 
portante Nemuritorii vor asculta și zizăitul unor muncitori 
vremelnici. Toți avem dreptul să ne periem limba şi să-i punem 
salba, fătul plăcerii tuturor. Nu cei cari măimuțărese în imi- 
tația lor strîimbând din gură și slobodind pe nas mai mult aer 
decât ar trebui au dreptul să-i hotărască soartea. Limba ea 
tuturor. Toți avem trebuinţe. Toţi avem dreptul să pretin- 
dem satisfacerea dorinţei noastre. Scrierea românească să nu 
se mărginească numai la masca feţii ci să-i cultiveze și sufletul 
și să aducă jertfă din greu geniului limbei. Florile sălbatice 
să fie culese de prin toate colțurile. Limba literară să se cio- 
plească definitiv. Ortografia să se decreteze din voința colec- 
tivă a națiunei întregi. Dacă am greșit primul pas, de ce să nu 
facem acum schimbând tactica ce ne impune voința tuturor. 
Fiind scrierea, ca și limba, un product al culturei omenesci am 
greși, dacă am pune căpăstru mulţimii şi dacă am aștepta ca 
singură Academia să vie să ne decreteze principiile noue. E 
drept, e comod. Dar de-a gata puţin îţi vine bun, dacă preste 
tot îţi vine. 


Academia noastră nu poate exercia dreptul Academiei 
Francese, care o întrece cu sute de ani. Bogăția puterilor ma- 
teriale cât şi spirituale a putut produce în Franţa ce vedem. 
La noi Academia, lucrează ce e drept, dar nu poate ţine pept 
„cu toate trebuinţele. Și în fine orice societate poate avé 
numai interesele ei particulare şi nu a tuturor. 


La Sârbi a făcut Vuk Karagici mai mult decât toate 
școalele. Noi am gemut sub tradiția unor sentimente false 
chinuindu-ne sufletul cu vanitatea unei mândrii putrede. Dacă 
am lăpădat de pe noi sdrențele altora, de ce nu ne-am îmbră- 
cat cum umblă lumea de adi? Scim că moda trebue să aibă 
gust pe lângă potriveală. 


O scriere ideală ar trebui să aibă semne pentru toate su- 
netele cari există în limbă. Qualitatea precum quantitatea su- 
netelor în cas de lipsă să se noteze prin o combinațiune a 
semnelor convenţionale de adi cu câte un singur semn dia- 
critic. Mai multe obosesc atât cetirea cât şi scrierea. Mai 
departe ar trebui marcat și accentul în casurile dubii. Astfel 
am ave limba noastră representată ca ființă în întregimea ei. 
I-am vedea fața curată, i-am asculta cadenţele şi ritmul ei ade- 
věrat n'ar fi împiedecat. 


pi 


Dacă nu putem ajunge la ideal cel puţin trebuinţa so 
împlinim cu minte. Multe lucruri superflue, înlocuite prin apli- 
caţiile unor semne adevărat corespundătoare, nu sar mai face. 
Nu înțeleg ce motive ne ar putea opri să nu generalisăm pe 
d, î pentru sunetele corespundătoare. De ce ar trebui se mai 
suferim îmbulzala de prin plural, când de regulă avem unul 
singur, care are o quantitate normală. Tot așa un singur semn 
pentru ce, ci, ge, gi, (6; y). Evident că aici n'am ambiţiunea, 
să mă privească cineva de slav, cum am mai pățit-o odată. 


Toţi scriem e pănă când scim că nici unul dintre noi, afară 
de Armiîni, nu-l pronunță 1). Pe 4, contra dorinței prietenului 
O. Densușanu, l-ași menținea, dacă nu pentru limba literară, 
cel puțin pentru notarea unor particularități dialectale. 7 ca 
și d corespund unor sunete, cari par de multe ori a fi ame- 
stecate din doue elemente. Ca semioelusive produse din o 
închidătură împreunată cu o apropiere organică nu ne dau cu 
ușurință posibilitatea de a le studia 2). Dacă sunt născute din 
o succesiune ori o combinaţiune de articulaţiuni nu-mi pot da 
părerea pănă ce nu voiu fi studiat aceste sunete și în limbile 
vecinilor, fiind-că cunoscinţele noastre istorice sunt slabe. 


Aceste sunt numai nisce idei singuratice prinse în sborul 
gândirii. Am ţinut se spun şi eu o vorbă asupra acestei afa- 
ceri. Am spus-o după cum am simţit şi gândit mai bine. Mo- 
tivul cel mai puternic a fost neîndestularea mea față de prea 
aristocratica comoditate ce se face la noi. 


1) Excepţie fac cuvintele împrumutate: episcop, elesleu ete., totusemenea şi unele 
interjeeţiuni, d. e. ei ete. 


°) ef. lucrarea mea fonetică citată pag. 97. 


107 


E timpul suprem să începem lucrul. Unii lucreze cu in- 
stinctul, alţii cu mintea, dar toți să fim p&trunși de acea 
sfântă voință că vrem să lăsăm ceva strănepoţilor. Adevărul 
istorie ne impune să le lăsăm fapte, iar nu vorbe. Viaţa po- 
porului nostru atâta va ţin6 cât va fi puterea internă. Ma- 
nifestările sufletului unui popor prin ajutorul limbei îi scaldă 
durerile şi îi leagănă speranțele. Şi Academia, și Asociaţia, și 
scriitorii, și filologii, și în fine tot Românul să se deștepte, căci 
dorile dilei sau revărsat! Iosif Popovici. 


SĂ NE ÎNDREPTĂM LIMBA!*) 


Exemplele de faţă sunt scóse din același manual de ședlă apărut în 
anul 1902. ca și cele din nrul I al acestei reviste (pg. 4 și 5). 


|. Cuvinte. 

1. „Votisante“, — este un cuvint greșit, format dela greșşitul „votisare“. 
Së dice corect: votant dela a vota, votare. 

2, „A supune la vot“; — qicem maï simplu și corect: „a pune la vot“. 

3. „(Romanii) legile le tãiaŭ în aramă“, — autorul vrea să dică: (Ro- 
manii) gravaŭ legile în aramă. — E drept că poporul dice „a 
tăia în pâtră“, dar în frasa citată, unde „legile“ este obiectul 
direct al verbului „taiii“, sensul frasel să altereză. La prima 
cetire ai impresia, că e vorba de tăiarea în bucăţi a legilor. 
În fine „a grava“ e mai concret decât vagul „a tăia“. 

4. „Demersul adunării sěměná cu“; —- corect este: mersul, ordinea, 
cursul adunări! etc.; căci „demers“ îns&mnă „acţiune, pași, 
disposiţiuni“, d. e. am făcut în chestiunea sciută următârele 
„demersuri“. Autorul însă nu a voit să dică acesta, 

5. „cari aveai calităţile prescrise“ ; — „prescris“ este un termin juridic 
pentru aboliţiunea prin timp a unul drept. In frasa de sus 
un non-sens. — „Prescris“, în frasa citată este un germa- 
nism patent dela „vorgeschrieben“, no! dicem românesce 
corect: recerut, ficsat, stabilit, impus, după-cum cere sensul 
frasel. 

6. „La diua fiptă“. — Verbul românesc a înfige, înfipt (mai tot-deuna 
in forma compusă cu „în“) are o accepţiune atit de propriă 
și concretă, încât nu să pâte intrebuinţa în frase improprii, 
decât numai dacă acele admit sensul primar al „înfigeril“, 

*) Cele-lalte diare şi reviste române din patriă sunt rugate a reproduce aceste pagini. 

Redacţ. 


108 
care e nedespărţit de acest cuvint. „Mi-a înfipt un fer în 
inimă“, „un junghiii mi s'a înfipt în câste“ e bine şi româ- 
nesce, dar o „di fiptă“ nu însemnă românesce nimic. „Fiptă* 
în frasa citată nu este decât fonetisarea istorică-românâscă 
a neologismului: „ficsat“. Şi dacă ne-am obicinuit să nu 
mai dicem „redăpciune“, în loc de redacţiune, sati „amavăr“* 
în loc de amabil, — așa va trebui să ne obicinuim a dice: 
„la diua fiesată“ (sai „hotărită“*) şi nu „fiptă“. 

7. „Şedinţele decurgeai în acest mod“ și „votarea decurgea“. „A de- 
curge“ este o vorbă neusitată în limba n6stră literară. Şi 
cu tot dreptul; căci ea este o traducere literală a vorbei 
ungurescă „lefolyni, lefolyâs etc.“ — Pentru „decurgere“* 
avem terminil: curs, mers, ordine. Frasele de mal sus să 
exprimă corect românesce ast-tel: „În şedinţe se urmá în 
acest mod“ și „votarea urmă (sati: sé făcea)“. 

8. „Oficiolatul la Romani nu să socotia de o ocupaţiune plătită“; — 
„Oficiolati este un barbarism al birocraţiei latiniste din 
secolii precedenţi; din acest isvor tulbure, nu avem să ne 
îmbogățim noi limba. 

Corect românesce dicem: „funcțiunea de stat la Romani 
nu era cu l6fă“. 


9. „A soli o datorie“; — un neologism de prisos, câtă-vreme avem 
cuvintul înțeles de toți Românii: „a plăti“. 
10. „Cele 3 triburi numéraŭ câte 10 curii“; — cum num$raii numai 


câte 10? Nu sciaii să numere mai departe? pănă la 100 
saii la 10002... „Die 3 Tribus zählten je 10 Curien“... Am 
înțeles... Autorul vrea să dică pe românesce: „Cele trei 
triburi aveai câte 10 curii“. 


II. Forme şi construcțiuni. 


1. „La început comiţiile tribute nu erai alt-ceva, decât adunările de 
plebei după triburi“. — „Nu erai altceva, decât“ este un germano-maghia- 
rism urit, un simplu balast de vorbe fără conţinut. Dicem 

corect: „La inceput comiţiile tribute nu eraă decât adunările 

etc.“ sati „La început com. trib. era simple adunări ete.“ 


2. „Acel cetăţean putea fi ales de senator, care avea ingenuitatea“ ; — 

„Pe cetățeanul acela, care nu plătia contribuţiunea, îl dispoiaŭ de avere“; 
— „După-ce s'a săvirșit votisarea, atunci diribitores scoteati tăblițele“. — 
Este o caracteristică a stilului nostru ardelenesc, că 

îngreunăm ades frasa cu vorbe de prisos, maï cu samă cu 

pronume demonstrative, mai rar cu adverbe de timp. „Acela, 

care“, „apoă“, „atunci“ ete. sunt bagagiul care ne îngreuneză 

limba din cale afară. Dacă ar fi acest stil măcar ceva spe- 


3. 


4, 


5. 


109 


cific românesc, nam maï perde vorbă. Dar el este o imi- 
tație a stilului maghiar. Firea de poseur a maghiarului, 
care 'şi găsesce plăcerea în stilul amplu, larg şi garnisit 
cu vorbe multe, are un adevărat deliciu la audul unei frase 
bine garnisite cu „az a“ (az a hazaszeretet, az az önfel- 
áldozás, az a honfibânat, a mely etc.), tot aşa este și cu: 
„akkor, a mikor“ în stilul patetic maghiar. 

La noi nică în stilul patetic nu face efect repetatul 
„acela, care“, (fiind ceva vag şi fără conţinut), dar în stilul . 
simplu este 'ntâiii: un străinism, a doua: un balast. 

Frasele citate le corectăm așa: „Cetăţeanul, care avea 
ingenuitatea, putea să fie ales etc.*; din frasa a doua trebue 
să së lase „acela“, iar din a treia „atunci“ și vom vedé, 
că frasele nu pierd nimic, din contră câștigă, 


„Era obligaţi a estrada şi subscrie“ ; — „când trebue de-a sé alege 
consuli“ ; —- frase analoge: „sunt dator a face ceva“, este consult a merge“ 


„Banii 


„Curia 


ete. — Folosirea înfinitivuluă in tote aceste frase este la 
noi în Ardeal un „latinism“, iar în România un „gallicism*, 
care să lăţesce în limba nóstră literară tot maï mult. În 
tâte cusurile indicate şi analoge poporul nostru folosesce 
conjunctivul în loc de infinitiv, dând expresiunilor un farmec 
specific și original, care este curat românesc. Vom dice 
deci corect şi frumos românesce: „Era obligaţi să subscrie“, 
„când trebue să se al6gă consuli“, „sunt dator să fac ceva“, 
„este consult să mergem“, „este o plăcere să cânți“, „sciură 
să 'mvingă“ (nu „sciură a 'nvinge*) ete. 

aceștia erai aşedați sub grija quaestorilor“, — Vorba „a 
aședa sub“ are în limba nóstră un înțeles atit de propriu şi 
concret, încât nu pâte fi folosită în mod figurat, decât numa! 
dacă 'şI păstrâză complet sensul ei propriu şi concret. De 
aceea nu să pote dice românesce „a aşeda sub grija cuiva“, 
căci sensul concret şi aprope întuitiv al „aședăril sub“ să bate 
n cap cu noţiunea abstractă a „grijeï“. Dicem corect romà- 
nesce: „Banii aceștia erai daţi în grija quaestorilori. — 
E bine să ne ferim de originalitatea falşă în stil. 


care votă prima-dră“, — românesce însemnă: Curia din che- 
stiune nu a votat încă nict-odată, — acum în fine a ajuns să 
voteze și ea: este prima el votare. Dar autorul nu vrea 
să dică acâstu; el vrea să dică: „Curia, care în ordinea 
votării era cea dintiiii“: „curia, care votă întiiii“. — „Prima- 
Gră“ este determinaţiune de timp, — câtă vreme aci avem 
să determinăm locul sati ordinea de vot! — Terminul corect 
este deci: „întâi“. 


110 


6. „Acela dintre triburi presida, curele păşia cu propunere“. — 
„A păşi cu o propunere“ nu së dice românesce. Să 
dice: „a face (a presenta) o propunere“. În privinţa balastului 
de „acela-carele“ vedi ma! sus II pct. 2. 
7. „Sulla numărul senatorilor reduși prin resbelul civil iarăş l-a ridicat 
„la 600“; — „Acel cetăţean putea fi ales de senator, care ete.“; — „Ale- 
„gerea nu să putea nimici, dar pentru mituire să putea pune sub acusă 
„cel designat. — 
Aceste şi multe alte exemple ne dovedesc corupţia 
topicei n6stre simple şi clare românesci. 
Corect: „Sulla a ridicat iarăş la 600 numărul senato- 


rilor ete.“! — „Cetăţeanul, care...., putea să fie ales etc.“; 
E „ dar cel designat së putea pune sub acusă 
pentru mituire“, — Proposițiunea indicativă românescă să 


începe cu subiectul şi întregirile lui eventuale și s& con- 
tinuă indată cu predicatul, după care urmeză determina- 
ţiunile acestuia. O topică simplă și cât să pâte de firescă. 


8. „Apoi şi atari de senatori erau, cari“. — Un complex de erori! 
a) „apoj“ balast (v. maï sus II. 2); b) „atare“ e un pro- 
vincialism neusitat în limba n6stră literară mai bună; c) 
„atare“ să folosesce la noi ca atribut adiectival, deci pre- 
posiţiunea „de“ după „atare“ (care face din „de senatori“ 
un atribut substantival lingă adiectivul-atribut „atare“) este 
un non-sens gramatical; d) model de stil greoi. — 

Corect: „Mal erai şi senatori, cari“, saŭ fie și: „mai 
erai și ast-fel de senatori, carl“ etc. 

9. (După-ce în o proposiţie precedentă ni sa spus, că „drepturile 
(subiect) comiţiilor curiate s'aŭ redus fârte tare“, — să 'ncepe o alineă 
nouă astfel): „Formalităţile tot le-ati mai păstrat pănă la anul 286 ete.“ 
(În proxima alineă nouă să vorhesce despre „comitia calata“, după care 
urméză nemijlocit acâstă alineă nouă): „Aici publicata călindarul din 
lună în lună, imauguraùŭ pe rex sacrificulus* etc. Întralt loc „în diua 
hotărită des de dimineță daŭ semnul prin trimbiță* (cine ?... nu putem să 
aflăm că cine, nică din propositia precedentă!) — „La început nu ţineat 
auspici“ (să dice după o proposiţie, din care e imposibil de întregit su- 
biectul acestei următâre). —- Sunt exemple nenumărate de acest fel. 

Ce vedem aci? O serie de proposiţiuni fără de subiect, 
al căror subiect nu să pote înţelege din cele precedente... 
Dar autorul nică n'a intenţionat acesta. El a voit să 'nţele- 
gem pretutindeni un subiect general și predicatele din pro- 
posițiuni sunt deci „impersonale“, cum să dice în gramatică, 

Românul exprimă însă predicatul impersonal, care are 
un subiect general vetăcul şi colectiv (ca „Gmeni“ „lumea“, 


111 


„poporul“, „statul“, despre care e vorba, etc.) cu forma 
reflexivă a verbului şi nu cu forma activă, cum o 
face autorul, — o procedură forte străină şi nespus de su- 
pěrătóre pentru simţul nostru de limbă. 

Corect: „aici së publica călindarul,... s€ inau- 
gura rex...“ ...„s€ da semnul“... „nu s€ ţineau au- 


spicil“ ete. | 
10. „Caesar demanda, ca să să ia protocâle ofici6se despre şedinţele 
„senatului“; — „Președintele... își făcea propunerea (rogatio), apol sa în- 


„ceput votisarea“. 

Aceste proposiţiună denotă un fenomen dureros: au- 
torul ware simţul corect de limbă românescă la folosirea 
timpurilor. Probe: a) „C. demanda“ este timpul praeteritum 
imperfectum, care în românesce (ca și 'n latinesce) să fo- 
losesce de câte-ori vrem să indicăm starea durabilă saŭ 
repetarea unel lucrări în trecut. În exemplul citat nu este 
nici una nici alta. Ci este simpla istorisire a unui fapt istoric. 
Folosim deci perfectul istoric și vom dice corect: „C. de- 
mandà“, sati „C. a demandat“. — b) În exemplul al doilea 
să amestecă pe nimerite imperfectul cu perfectul. Aci per- 
fectul nu este potrivit, din causa arată în punctul a). 
Vom dice deci: „Presidentul... îşi făcea propunerea, apoi 
së "meepea votarea“, 


ISTORICUL ȘCOALELOR NĂSEUDENE 
de 


Virgil Șotropa. 


Preparandia. 
Istoricul. 

Deschidându-se între anii 1760—1784 diferite institute pe teritorul de 
graniță năs6udean, personalul didactic al acelora a fost angajat parte din 
Blaj, unde deja esistau școale, parte dela alte institute străine — germane 
— din monarchie; iar mai târdiu, după 1784, se dedicau pentru cariera 
invăţătorească elevi absoluţi ai şcoulei normale și ai institutului militar din 
Năsăud. Aceşti din urmă, deşi aveau zel, n'aveau însă adevărată pregătire 
pentru cariera de învățători, mai ales, că nici unul dintre ei, — precât 
sciu — n’a avut norocul să fie trimis pe spesele regimentului sau ale mo- 
narchului la institutele pedagogice din Viena şi Laibach, precum sa în- 
tâmplat aceasta cu elevii dela alte regimente grănițăresci din monarchie. 

Ajungând la 1821 loan Mărian să fie catechet, iar la 1824 inv&ţător 
la şcoala noastră normală, el ca om luminat, care a absolvat gimnasiui 
şi teologia din Blaj, îndată a vădut, că școalele năs&udene au lipsă de 

ge 


112 


învăţători pregătiţi pentru această carieră, mai ales, pentru-că chiar în 
timpul acela pe lângă școala normală, institutul militar şi școalele triviale, 
au început a se înființa în fie-care comună de pe teritorul regimentului 
grănițărese năs&ăudean şeoale poporale, numite pe atunci naţionale, cari 
toate aveau lipsă de învăţători apți și destoinici. 

Așa la stăruința învățătorului Mărian, a directorului normal Istrate și 
a vicariului Nemeş, consiliul belic de curte dispuse în 1827, ca directorul 
şcoalei normale din Năsăud să aleagă dintre elevii normaliști absoluţi pe 
câţiva mai apți și să-i pregătească pentru a pute fi cu timpul învăţători 
ori adjuncţi la școalele normale, triviale ori naţionale. Tot in acelaşi an 
au fost aleși, la ordin mai înalt, trei tineri, cari aveau să meargă la Chezdi- 
Oşorheiu pentru ca să asculte acolo un curs pedagogie ţinut de un învăţător 
cu numele Molnár. Acești trei tineri şi adecă: Pantelimon Domide din 
Rodna, Petru Luchi din Nepos şi Vasilie Mureşian din Mocod au şi plecat 
în 24 Octobre 1827 la Chezdi-Oșorheiu şi au ascultat pe spesele statului 
acel curs având fie-care un ajutor lunar de 3 fl. m. c. pănă la finea lunei 
Martie 1829 când s'au re'ntors acasă. 

La 1830 chiar şi învățătorul loan Mărian a fost trimis la Lemberg, 
ca să asculte acolo un curs pedagogic, şi să se cualifice mai bine pentru 
statul învăţătorese. Ascultarea acelui curs ia prins lui Mărian foarte bine, 
căci fiind numit la 1834 director al școalei normale din Năsăud, indată 
după aceea, la 1 Novembre 1837, cu aprobarea locurilor competente, a 
deschis acum el un curs preparandial de şese luni pe lângă școala normală 
din Năsăud, în care curs a început a pregăti pe candidaţii de învăţători. 
Al doilea curs l-a ţinut tot Mărian dela 1 Novembre 1838 — 30 Aprile 1839; 
al treilea dela 1 Nov. 1839 — 30 Aprile 1840; al patrulea dela 1 Novembre 
1841 — 20 Faur 1842, când bolnăvindu-se Mărian, a condus mai de- 
parte cursul pănă la 30 Aprile 1842 învățătorul normal Moise Panga. De 
aci incolo pănă la 1848 a condus cursul din an in an tot Panga. 

In aceste cursuri preparandiale de şese luni, deschise şi în Năsăud, 
ca și la Orlat, exclusiv pentru candidaţii de pe teritorul propriului regiment 
grăniţăresc, aceştia erau primiţi numai după absolvarea celor patru clase 
normale cu clasificaţiune „bună“ şi după-ce au trecut peste etatea de 16 ani. 
Numai în casuri excepţionale erau primiţi și elevi sub 16 ani și absoluţi 
numai de trei clase normale, insă cu note „foarte bune“. 

Obiectele, ce se propuneau în aceste cursuri parte în limba română 
parte în cea germană, erau următoarele: noţiuni generale pedagogice şi 
metoda de invăţământ; economie de casă, grădină și câmp; limba maternă 
şi deprinderi în scriere românească și germană; calculare in cap; consti- 
tuţia politică a școalei şi diferitele ordinaţiuni școlare; istoria biblică şi 
datorințele creștinesci; cântări bisericesci; principii introducătoare pentru 
instruirea surdo-muţilor. Catechisarea o îndeplinea catechetul normelor în 
2 oare pe săptămână. Afară de aceasta apoi preparandii cercetau şi pre- 
legeri la şcoala normală, pentru-ca să-și însușească o anumită praxă pentru 


113 


viitoarea lor carieră. La finea cursului se ținea cu preparandii exameri verbal 
şi scripturistie, după care se provedea fie-care cu un atestat de progres şi 
conduită. 

Numărul candidaţilor de învăţători, cari cercetau amintitele cursuri, in 
câte un an se urca pănă la 50, însă dintre preparangii absoluţi numai cei 
buni erau aplicaţi cu invăţători, iar cei mai slăbuţi ca adjuneţi (Gehilfe), 
şi aceștia numai după un nou examen puteau ocupa posturi de învăţători. 

Dintre absoluţii cursurilor preparandiale din Năsăud doi, şi adecă 
Florian Porcius din Rodna veche și Josif. Georgiţă din Monor, au fost trimiși 
la 1844 să-şi completeze studiile la institutul pedagogie Sânta Ana din Viena. 

Este incontestabil, că cursurile pedagogice deschise de fericitul Mărian, 
şi continuate de Moise Panga pănă la 1848, au insemnat un pas de înaintare 
pe terenul instrucţiunei locale, însă şi aceea e adevărat, că şese luni erau 
un timp prea scurt, pentru de a făuri învăţători, cari să corespunqă tuturor 
recerințelor pedagogice. Şi cu toate-că, atât Marian cât şi Panga făceau 
tot posibilul în direcţiunea aceasta, așa că chiar şi în timpul feriilor de 
vară adunau in Năsăud pe învățătorii școalelor sătesci și repetau cu ei 
unele studii mai însemnate, totuși instrucţiunea în şcoalele noastre lasă 
âncă mult de dorit. 

Au urmat apoi anii de revoluţiune 1848/49, în cari, precum în alte 
locuri, aşa şi la noi a stagnat cu totul mersul instrucţiunei. 


Indată după pacificare însă, deja la 20 Octobre 1849 se adresă gu- 
vernorul civil și militar din Ardeal Baronul Wohlgemuth, cătră comanda 
regimentului grăniţărese năsăudean şi cătră comisiunea şcolară grăniţă- 
rească din Năs8ud, cu ordinul, ca numai decât să se înceapă prelegerile 
la toate institutele de pe teritorul regimentului, și ca învățători să fie in- 
stituite numai persoane, cari în decursul mișcărilor revoluţionare nu s'au 
compromis. Apoi mai de însemnătate este, că tot acel ordin al guvernorului 
dispune, ca directorul Panga la 15 Decembre 1849 să deschidă un nou curs 
preparandial de şese luni pe lângă școala normală din Năsăud, acum însă 
nu numai pentru candidaţii de învăţători de pe teritorul regimentului nă- 
săudean, ci pentru toţi candidaţii români din părţile nordice ale Ardealului. 
Apoi se accentuează, că preparandii, cari vor fi aleşi pentru acest curs, 
pe cale de concurs, vor beneficia dela stat, fie-care de câte un stipendiu 
de 6 fl. lunar. 

Cum vedem deci noul curs preparandial era instituit nu numai pentru 
grănițeri, ci şi pentru provineialiştii din Nordul Ardealului, pănă când, 
pentru cei din Sudul Ardealului se deschise tot atunci un asemenea curs 
în Orlat. 


Conform ordinului mai sus amintit, s'a și deschis cursul nou prepa- 
vandial deja in 30 Oetobre 1849 cu 91 preparangi, dintre cari 22 grăniţeri 
și 69 provineialişti, și dintre aceştia au beneficiat de stipendii 21 grăniţeri 
şi 59 provinecialişti, iar ceialalţi au studiat pe spesele proprii. 


114 

Curând după începerea cursului, la 10 Decembre 1849, a sosit dela 
guvernor un nou ordin, în care se dispune, ca să se observe strict planul 
oarelor şi planul obiectelor de învățământ, și să se pună pond mare pe 
limba germană, pe religiune și pe disciplină între preparandi, apoi pentru 
cărți, materiale de scris şi alte spese curente se încuviinţează suma de 100 fl. 
iar directorului normal, adecă conducătorului acelui curs, i se asigură o 
remuneraţiune corespundătoare. 

Nu va fi neinteresant să amintesc aci și faptul că in Ianuarie 1850 guver- 
norul Wohlgemuth trimise direcţiunei preparandiei suma de 60 fl. cu expresa 
dorinţă, ca să se aranjeze pentru preparandi o mică petrecere de carneval 
la care să se ridice toaste în sănătatea, monarchului. Petrecerea s'a şi 
aranjat în 17 Februarie al acelui an, cum se vede, cu scopul de a imprima 
și pe calea aceasta în inimile preparandilor iubirea, și alipirea de tron. 

Cursul pedagogic a ţinut pănă la 19 Iunie 1850, când ţinându-se cu 
preparandii examen, dintre 91 au fost declaraţi 85 cualificaţi de inv&ţători 
pentru școale elementare, iar 6 au fost reţinuţi la o repetare a studiilor 
pănă la finea lui Octobre 1830. 

E de însemnat, că la întrepunerea consiliarului şcolar cav. de Heufler, 
care tocmai pe atunci călătorea prin Ardeal, și visità și Năs&udul, 6 dintre 
cei 85 preparandi cualificaţi în 1850 au fost trimiși pe spesele statului Ja 
cursul superior pedagogic S.-ta Ana din Viena. Amintiţii 6 preparandi au 
fost următorii: Petru Anca (f ca president de sedrie orfanală, în pensiune 
în Dej), Ion Buşiţa (f ca profesor preparandial în Sárospatak), Vasile Dum- 
bravă (F ca învăţător la înstitutul corector din Gherla), Demetriu Cioflec (F ca 
învățător la școala elementară capitală din Braşov), Ludovic Graur şi 
N. Tesloan. , 

Între anii 1853—59 au mai fost trimiși 5 preparandi grănițeri la cursul 
pedagogic din Praga şi adecă: Vasile Petri (profesor preparandial în pen- 
siune, în Năsăud), Isac Neşcuj (+ ca învăţător pens. în Năsăud), Cosma Anca 
(+ ca director al şcoalei normale, în Năsăud), Andreu Morariu (| ca 
învăţător norm., în Năs8ud) și Teodor Rotariu (f ca învățător norm. în 
pens., în Feldru). 

Pănă la 1858 sa mai ţinut în NăsBud un curs preparandial de 6 luni 
în 1855/56. 

Ce binefacere au fost chiar și numai aceste cursuri pentru școalele 
românesci din Nordul Ardealului, se poate vedé de pildă din corespondenta 
din Beclean publicată în „Gazeta Transilvaniei“ Nr. 57 din 1853, în care 
între altele se die următoarele: 

Mulţămită cerului, că cu toată paupertatea, totuşi aici se puse culturei 
naţionale o basă bunicică ; că nu este comunitate în acest protopopiat, care 
să nu aibă şcoală proprie, învăţător propriu, ba âncă mai toţi din desfiin- 
ţatul al II reg. de gran. al Năsăudului. De exemplu Sita, o comunitate de 
15 case, âncă are şcoala sa proprie, învălitor propriu din numitul re- 
giment, 


115 


Deşi eşiră din aceste cursuri mulţi preparandi cualifieaţi, totuși numărul 
lor era însuficient pentru un teritor atât de extins cum este jumătatea 
nordică a Ardealului, mai ales, că după 1849 Românii începură a-și ridica 
în toate părţile școale noue, iară pe cele vechi incepură a le reorganisa 
conform cerinţelor timpului. Astfel se iscă o mare lipsă de învăţători, şi 
de něcas oamenii făceau ce puteau, aşa că in multe comune erau angajaţi 
ca dascăli: foşti sub-oficeri, notari, diurniști şi alţi diferiţi individi neapţi 
și nepregătiţi pentru cariera aceasta. 

Era deci timpul suprem, ca pentru Români să se înfiinţeze un institut 
pedagogic corespundător și pus pe base solide. 

În fine la 26 Octobre 1858 apăr hotărirea prea înaltă, prin care se 
încuviinţă să se ridice in Ardeal trei preparandii, și adecă: pentru S&cui 
o preparandie latină-catolică, în Șimleul Ciucului, pentru Germani alta iarăși 
latină-catolică în Sibiiu; iar pentru Români o preparandie greco-catolică în 
Născud, în legătură cu şcoala normală de aici. 

În urma acestei hotăriri, ministrul austriac de culte şi instrucţie pu- 
blică numai decât şi recercă prin guvernul din Sibiiu pe episcopul gr.-cat. 
Jon Alexi din Gherla, să facă disposiţiile de lipsă, ca preparandia din Nă- 
săud să se deschidă cât de în grabă. Episcopul Alexi, care mai mult stă- 
ruise pentru înfiinţarea acestei preparandii, imediat dete ordin să se in- 
chirieze în Năsăud un local corespundător pentru școală; alese pe cale de 
concurs pe nouii preparandi, și statori ca termin al deschiderii preparandiei 
diua de 2 Ianuarie 1859. 

În diua fixată de episcop, preparandia din Năsăud fù deschisă in mod 
solemn de delegatul episcopesc, canonicul Ştefan Bilt şi sărbarea deschiderii 
decurse în modul următor: 

Toţi candidaţii de preparandie și elevii școalei normale se adunară 
la 9 .oare in edificiul şeoalei de unde între sunetele imnului poporal, in 
deplină ordine și ducând în fruntea șireior doi preparandi icoana Majestății 
Sale a monarchului, merseră la biserica greco-catolică. Aci se ţinu liturgia 
festivă, celebrată de canonicul Ştefan Bilt, cu asistența mai multor preoţi 
din loc gi jur, şi în presenţa corpului învăţătoresc, a representanţilor tuturor 
oficiilor, și a unui mare număr de poporeni. Dela biserică se întoarseră 
apoi toţi in aceeași ordine in sala școalei normale, unde delegatul episco- 
pesce ţină o vorbire frumoasă, accentuând iubirea și îngrijirea părintească a 
monarchului faţă de poporul român, şi exprimându-și nădejdea, că de acum 
inainte națiunea română se va bucura de o soarte mai bună, care il va 
recompensa pentru neajunsurile și suferinţele trecutului. Urmă apoi cetirea 
ordinaţiunei guvernului privitor la deschiderea, conducerea şi la toate celelalte 
afaceri ale preparandiei, după care se încheiă serbarea. 

În qiua următoare, 3 Ianuarie 1858, adună canonicul Bilţ pe toţi învă- 
țătorii și pe candidaţii de preparandie în localul destinat pentru școala 
prepurandială, unde din nou se adresă cătră cei presenţi cu o vorbire căl- 
duroasă, in care, atât elevilor cât şi instructorilor, le puse la inimă, să se 


116 


iubească şi stimeze împrumutat, și cu toţii să-și împlinească cu conseien- 
țiositate datorinţele. După aceasta urmă imatricularea noilor preparandi, 
cari la numër au fost 64. 


Astfel se deschise în Năsăud cursul preparandial de doi ani, instituit 
pentru diecesele Alba-lulia şi Gherla. 

În sus amintita ordinaţiune a guvernului, adresată episcopului Alexi. 
privitor la dotarea preparandiei, se dice, că aceea dotaţiune se fixează cu 
suma anuală de 2360 fi., ureată mai apoi la 2478 fl. v. a., care deocamdată 
va fi a se plăti din „fondurile locale“, adecă din fondul de monture al foștilor 
grăniţeri năs&udeni. Tot în amintita ordinaţiune se dispune, ca conducerea 
immediată a preparandiei să o indeplinească direcţiunea șşcoalei normale 
din Năs&ud, iar inspecţiunea asupra ei s'o exercieze acel organ al ordina- 
riatului gr. cat. din Gherla, care va avé inspecţiunea şi peste celelalte 
şcoale greco-cat. din diecesă; în fine se comunică disposiţiile sancţionate, 
cari privesc primirea şi imatricularea preparandilor, obiectele de propus, 
planul oarelor şi personalul invăţătorese, despre cari vom vorbi la locul său. 


Ca local de şcoală pentru preparandi a fost designat la început fostul 
cuartir al căpitanului pe timpul graniţei, acolo, unde astădi se află şcoala 
normală. Mai târdiu apoi şcoala preparandilor s'a mutat în edificiul, care 
pe timpul granitei servea ca cuartir maiorului, și care, dela 1863 incoace, 
a servit ca local pentru clasele gimnasiului nou înfiinţat. In acest edificiu a 
rămas școala preparandilor pănă la desfiinţarea ei. 

În anul următor 1860, după-ce numărul preparandilor crescuse binişor, 
şi în urma experienţelor făcute se ajunse la o stabilitate în mersul invă- 
țămentului, preparandia se organisă definitiv şi stete astfel pănă la 1869, 
când încetă funcţionarea ei, după-ce se înfiinţă preparandia din Gherla. 


Amintisem mai sus că, conform disposiţiunei guvernului, suma anuală 
trebuincioasă pentru susţinerea preparandiei s'a plătit din fondul de mon- 
ture al grăniţerilor năs&udeni. Cum se scie însă, la 1851, representanţii 
comunelor foaste grăniţeresci, destinaseră fondul de monture al regimentului 
II grăniţărese năs&udean spre scopul, ca din el să se împartă între fiii de 
grăniţeri stipendii pentru a pute studia la gimnasii şi şcoale înalte. Aşa 
vădând comitetul şi comisiunea fondurilor năs&udene, că pe proprietarii fon- 
durilor nimeni nu-i întreabă, dacă voiesc sau nu să susțină o preparandie 
pentru întreagă teara, ci scurt și simplu li-se ia o sumă mare din banii 
destinaţi pentru stipendii, spre a susţin€ preparandia — protestară în contra 
acestui demers al guvernului. Protestară ani de-ariîndul pănă la desfiin- 
tarea preparandiei, şi totdeauna li-se dete respuns, că preparandia numai 
pănă una-alta se susține din numitul fond, pe viitor însă o va susţine 
statul, și spesele din trecut le va restitui fondului grăniţăresc. Asigurarea 
aceasta, insă a rămas pe hârtie şi nu s'a realisat nici pănă în qiua de astăqi. 

lată ce scrie privitor la chestiunea accasta eruditul bărbat Timoteiu 
Cipariu în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“ Nr. 30 din 1860: 


117 


Banii pentru înfiinţatul institut (preparandia năsăudeană) sau resolvit 
din fondul de monture al bravilor fosti grănițeri din regimentul II român. 
Făcutu-li-sa dinşilor prin aceasta ceva nedreptate? Nu se ţine de mine 
a judeca; — insă de li-s'a și făcut oare-care nedreptate, cel puţin pot avé 
mângăiare, căci acești bani nu s'au întors spre scopuri străine, ci spre 
luminarea poporului român, cui și altfel dinșii au făcut cea mai mare onoare, 
pănă când au purtat armele credincioase înaltului tron şi patriei. 

Apoi continuă astfel: 

Eu din parte-mi ori şi cât ar fi de dorit, ca un aseminen institut să 
fie lângă catedra archierească a fiesce-cârui episcopat, pentru astădată mai 
bun efect sperez dela institutul din Năsăud, decât dacă sar fi înființat in 
Blaj, pentru-că înainte de toate rechisitul (condiţiunea) de frunte al unui 
institut pedagogic este, ca acesta să aibă lângă sine o şcoală normală de 
mostră, cum a fost, şi âncă este cea din Năsăud, care din sinul său a dat 
atâţi bărbaţi aleşi de arme, cu cari mai singuri numai în această carieră 
are a se lăuda națiunea română din Transilvania; și afară de aceşti eroici 
bărbaţi în timpul mai nou au egit şi o parte de amploiaţi, numai cu edu- 
caţiunea literară, ce şi-au meruit (câştigut) in acum memorata școală. 
Aseminea pe lângă toate că şi aici in Blaj se află școală normală, pentru 
defectul mezurilor (lipsa mijloacelor) de bani, lipsesce (duce lipsă), căci 
trei docenţi, cari afară de un mie deputat in naturale nu trag mai mult 
pe an decât 120 fl. v. a. pănă lu imbunătăţirea subsistenței nici decât 
vor fi în stare a împlini defectele. 

Eu dară socotesc, cum-că deşi târdiu foarte, scăderea institutului 
pedagogic pentru astădată este delăturată; căci şi dacă acest institut este 
depărtat cu locul, banii de stipendie, din cari se pot ajutora pe fiesce-care 
an 10 tineri câte cu 40 fl. v. a., vor aduce o bună îinlesnire Căci la acest 
institut n'au ce căuta cantorii, decât numai tinerii buni şi morali, cari au 
absolvit gimnasiul mic, şeoalele reale sau cel puţin o normă regulată, cum 
este cea din Năsăud. 

Notez, că peste tot îndată după înfiinţarea preparandiei noastre s'a 
vorbit şi scris foarte mult despre dinsa. Las” că era singura preparandie 
gr. cat. în Ardeal, şi astfel cercetată de candidaţi de învăţători din toate 
părţile, mai ales după-ce in Orlat se sistaseră cursurile invăţătoresei de 6 
luni, ţinute înainte de 1860 — ca și in Năsăud — pe lângă şcoala nor- 
mală ; dar, avea preparandia din Năsăud şi puteri didactice foarte bune, 
în prima linie pe excelentul pedagog Vasile Petri, din a cărui școală au 
eşit o mulţime de invăţători harnici, căutaţi în întreagă teara. 

Pentru ilustrarea acestui fapt voiu reproduce aci unele voci din public, 
apărute între anii 1860—65 în foaia pedagogică „Amicul Şcoalei“ din Sibiiu. 

Astfel la pag. 333 a numitei reviste din a. 1860, vorbindu-se despre 
„Calitățile invăţătorului“, se qice între altele: 

Învăţătorii se pot pregăti numai atunci bine pentru chemarea lor, 
când există institute anume spre scopul acela, preparundii bune. Cu de 
aceste insă, durere, nu putem astădi a-ne lăuda mult, poate că viitorul ue 
va favora mai mult în astă privinţă. Unicele preparandii întemeiate după 
toate cerintele ustor-fel de aședeminte a presentului sunt la noi preparan- 
diile romăne dela Arad şi Năsăud, cea dintâi mai veche, iară cea din urmă 
stabilită numai de curând pe base sănătoase, dela care prin urmare àncă 
suntem deplin indreptăţiţi a şi spera mult pe viitor. 


118 


lar în Nr. 37 din 1861 într'o corespondinţă din Gădăliu, comit. Clușului, 
se dic următoarele: 

Fiind-că în mai mulţi articoli ai „Amic. Şcoalei“ cetirăm despre 
sporiul ce-l fac în multe părţi docinţii noştrii cu elevii lor, imi iau voia 
a aduce la cunoscinţă și starea favoritoare, în care se află şcoluţa noastră 
din Gădălin, comitatul Cluşului, prin destoinieia și diligința demnului învă- 
țător Gavril Mureșan, preparand absolut năsăudean. D-sa cea mai bună 
dovadă de a sa capacitate o dete la examenul trecut, când într'o școluţă 
sătească furăm norociţi a audi dela copți astfel de r&spunsuri, decât cari 
mai bune nu se pot aștepta nici chiar dela o școală normală cu publicitate. 
Dacă institutul preparandial dela Năsăud ne va da tot asemeni docinţi, 
atunci bărbaţii noştrii de acolo trebue să amirue (câştige) recunoscinţa şi 
lauda naţiunei întregi. 

Apoi la pag. 27 din a. 1865 într'o corespondinţă din tractul proto- 
popesc al Beeleanului se die aceste: 


După-ce încet cu încetul și în acest tract se inmulţesc invăţătorii mai 
apți, preparandiști din institutul preparaudial năs&udean, sperez, cum-că 
treaba şcolară va merge şi mai bine! 


Elevii. 

Este un adevăr neresturnaver, că factorul principal pentru inaintarea. 
culturală a poporului este învățătorul, care pe lângă aceea, că trebue să 
fie pătruns de insemnătatea chemărei sale, trebue să aibă și cualificațiuneu 
de lipsă, cunoscinţele de lipsă, căci numai așa va put da copilaşilor in- 
credinţaţi lui o crescere morală și socială solidă, care pe aceștia ii va face 
apți pentru cariera, ce işi vor alege. Pregătirea pentru chemarea sa im- 
portantă o poate câştiga învățătorul numai în institute, infiintate anume 
spre scopul acesta, adecă ìn preparandii, institute pedagogice (în Romània : 
şeoale normale). 

Preparandia din NăsBud âncă a fost infiinţată pentru scopul arătat mai 
sus, şi timpul de dece ani, cât a existat, a contribuit şi ia mult la lumi- 
narea poporului nostru prin faptul, că i-a crescut și dat un număr frumos 
de învăţători, cualificaţi conform cerințelor moderne. 

Este adevărat, că fiind ea in anii 1860—70 singura preparandie ro- 
mână gr. cat. in părţile ardelene, pentru candidaţii mai depărtaţi era ane- 
voioasă călătoria la Năsăud şi condiţiunile de traiu erau pentru aceștia 
nefavorabile. Cu toate acestea insă institutul nostru, mai ales în cei dintâi 
ani ai existenței sale, a fost destul de bine cercetat, şi mulţi dintre pre- 
parandii de atunci — astădi invătători împrăștiați prin toate unghiurile 
locuite de Români --, ar put6 spune multe despre timpul ce l-au petrecut 
ei in Năsăud, şi despre roadele cu cari sau întors pe acasă din institutul 
nostru pedagogic. 

Era datina, că în fie-care an se publicau in foile românesei condiţi- 
unile de primire in preparandie, şi cu aceasta ocasiune de regulă se făcea 
câte un apel cătră tinerime, ca să-și aleagă cariera invăţătorească. Aşa de 
pildă in 1860 se adresează tinerimei următorul apel călduros: 


119 


În interesul culturei poporului se provoacă cu această ocasiune toţi 
studioşii români, cari au absolvit gimnasiul inferior, și al căror număr e 
mare prin toate gimnasiele, ca, decât să se aplice ca scriitori ori copişti 
pe ici coalea fără nici un prospect de viitor, mai bine să inceapă a studia 
cursul preparandic, cu toată sărăcia; şi făcând aceasta îşi vor afla nou 
teren sigur atât pentru susţinerea vieţii, cât și pentru conlucrarea la lu- 
minarea generaţiunilor incepătoare. Cine e lipsit cu totul de mijloace de-a 
face aceasta, acela poate conta încât-va şi pe exemplarul spirit de ospi- 
talitate al românilor grăniţeri din jur, numai să se ţină de proverbul român: 
„cine cere nu piere“, și să fie exemplar de purtare bună şi de diliginţă 
de-a respunde speranţelor şi cerinţelor de acum. 

Condiţiunile cari se cereau să le întrunească fie-care candidat erau: 

1. că a absolvat cu succes ban 3, ori măcar 2 clase ale vr'unei şeoale 
reale, eventual gimnasiul inferior; 

2. că a împlinit etatea de 16 ani; 

3. că a dovedit purtare morală bună; 

4. că este sănătos trupesce, și nu are nici un defect fisic, care l-ar face 
rapt pentru serviciul invăţătorese; și în fine 

5. că posede cunoscinţe pregătitoare în musică, și mai ales în cânt. 

Se înţelege, că foarte puţini candidaţi erau în stare să corespundă 
tuturor condiţiunilor şi mai ales celor din p. 1, 2 şi 5. Astfel privitor la 
p. 1 direcţiunea preparandiei — cu aprobarea forurilor competente — era 
nevoită să primească și înscrie și candidaţi, cari au absolvat cu succes 
bun şi numai cele 4 clase ale şceoalei normale, sau și de aceia cari, supuşi 
unui examen special, dovedeau că au cunoseințele pregătitoare pentru a 
fi admişi în cursul preparandial. Ce privesce etatea, erau primiţi în casuri 
excepționali și tineri sub 16 ani, numai cât, dacă le lipsiau 3 luni pănă la 
etatea prescrisă, trebuiau să înainteze suplică la guvernul transilvan, ca să 
fie admişi la curs; iar dacă le lipsea mai mult de 3 luni, atunci asupra 
primirei hotăra ministrul de culte. În fine dela condiţiunea de sub p. 5 
privitor la cunoseinţele musicale, la recomandarea direcţiunei, putea să fie 
dispensat candidatul de cătră ordinariatul din Gherla. 

E de însemnat că in preparandie se primiau mu numai candidaţi 
de confesiunea gr.-cat., ci și de ori-care altă confesiune, așa că în pri- 
viuţa aceasta candidaţilor nu li-se făcea nici o restricţiune. 

Amintisem, că in anii cei dintâi preparandia noastră a fost foarte 
bine cercetată, aşa că num&rul elevilor urca aproape la 100, în anii din 
urmă însă numărul lor se mai împuţină. Scăderea numărului preparandilor 
a urmat din doue cause: Înainte de toate era dotarea cea slabă a ìn- 
văţătorilor și neregularitatea cu care își primiau lefile; faptul acesta a făcut, 
că după 1848 și mai ales prin anii 60, mulţi învățători îşi părăsiră postu- 
rile și se aplicară prin alte funcțiuni, împreunate cu venile mai bune şi 
sigure; asemenea şi tinerii, cari absolvau şcoala normală sau vr'o clasă 
gimnasială nu mai aveau voie să se facă învăţători, ci se dedicau altor 
carierianai uşoare şi mai bine plătite. Al doilea motiv, în urma căruia a 
scădut numărul elevilor preparandiali, a fost împrejurarea, că la infiinţarea 


120 
preparandiei se luase în bugetul ei și suma de 800 fl. cu menirea ca din 
ea să se împărţească stipendii preparandilor mai buni şi sermani, şi adecă 
20 stipendii à 40 fl. În anii cei dintâi acele stipendii s'au şi distribuit 
intre elevi, insă dela 1862 incoace ele au incetat, deoare-ce guvernul nu 
voia să le plătească din cassa statului, iar comunele grăniţere protestură 
contra plătirei lor din fondul de monture (stipendii). 

Cu toate acestea insă numărul preparandilor pănă la desființarea in- 
stitutului, în fie-care an era aproape 50 sau peste 50. 

În timpul cât ascultau cursurile, candidaţii erau incuartiraţi în Năsăud 
pe la oameni oneşti, unde ei puteau fi controlaţi din toate punctele de 
vedere. ; , 

Preparandii anului al il-lea, după depunerea cu succes a examenului 
verbal și seripturistic, de capacitate căpătau diplome, şi in fie-care dintre 
aceste expres era pus dacă respectivul preparand este cualificat a fi invățător 
la școala normală sau trivială, sau la vro școală poporală. Acei prepa- 
randi, cari nu puteau depune examenul de capacitate, repetau u al 
doilea. | 

E de amintit, că în ceasuri extraordinare se permitea depunerea exa- 
menului de capacitate chiar şi fără ascultarea cursurilor. Se da favorul 
acesta adecă câte unui învăţător sătesc, care fiind aplicat ca suplinitor 
sau ajutător dovedea purtare morală exemplară, etate corespunqătoare şi 
zel în împlinirea datorinţelor sale de învățător. 


Mersul instrucţiunii; afaceri interne. 


Scopul preparandiei nou înfiinţate in Năsăud, conform regulamentului 
sancţionat şi ţinut în vigoare, a fost: a perfecționa pe candidaţi in obiectele 
de invăţământ, prescrise pentru şcoalele poporale, triviale şi normale ; prin 
iuv&ţare, exemple şi deprindere a le face cunoscute conducerea și disciplina 
amintitelor școale precum și metoda de urmat în ele; a-i deprinde ìn cânt, 
a-i deda la o purtare cuviineioasă, religioasă şi morală; şi în tine a le da 
candidaţilor ocasiuneu să-şi poată câștiga și alte çunoscințe folositoare. 
Şi scopul acesta, — in butul tuturor pedecilot şi greutăților pe cari le-a 
întimpinat — preparandia noastră în scurt timp l-a şi realisat, dând în de- 
ceniul, cât a existat, poporului român o pleiadă întreagă de dascăli de- 
stojnici şi harnici. 

Obiectele de învăţământ, statorite prin regulamentul preparandiei au 
fost următoarele: 

Anul |. 


Religiune, în 2 oare pe săptămână. Despre om și credință; poruncile 
lui Dumnegeu; testamentul vechiu; explicarea liturgiei şi ceremoniilor bi- 
sericesei. , 

Pedagogie şi igienă, în 2 oare pe săptămână. Conceptul și scopul 
instrucțiunei, metoda de învățământ; catechisare ; crescereu fisioă; elemeute 
din antropologie. 


121 


Limba română, în 3 oare. Cetit: exprimare şi întonare; gramatică și 
„sintaxă ; tropi şi figuri; ortografie; stil: descrieri și naraţiuni; poesii şi 
epistole, tractarea pieselor din cărţi de cetire. 

Limbă germană, in 2 oare. Cetit; reguli ortografice şi aplicarea lor 
în exemple și teme. T 

Matematică, în 2 oare. Socoată mentală; calcul cu numeri decimali ; 
proporțiunile ; calculul procentului; bani şi măsuri din patrie şi străinătate. 

Geografie şi istorie, în.2 oare. Suprafaţa pământului; părţi alese din 
istoria universală. 

Anul ÎI. 


Religiune, in 2 oare. Virtuţile omenesci şi păcatele; testamentul nou; 
explicarea ceremoniilor; metoda instrucţiunei în religiune; principii despre 
moralitate. 

Pedagogie şi igienă, in 2 oare. Dietetică; imbrăcăminte, nutremânt 
locuinţă, aer, curăţenie, mișcare, simţurile; mintea, memoria şi fantasia ; 
crescéfea morală: simțul religios, simțul frumosului şi al adevărului; orga- 
nisarea şcoalei, datorinţele învățătorului. 

Limba română, in 3 oare. Cetit logic şi eufonic; ortografie şi inter- 
puncţiune; stil: tractate din domeniul pedagogiei; tractarea pieselor de 
cetit ; limba română in şcoale elementare. 

Limba germană, în 2 oare. Sintaxă; deprinderi în conversaţie 

Matematică, in 1 oară  Repeţirea materialului din a. I. cu mai multe 
deprinderi. Se: 

Geografie şi istorie, în 1 oară: Monarchia austro-ungară. 

Pe lângă acestea li-se propunea întrun grup comun preparandilor din 
ambele cursuri: l 

Caligrafie în 1 oară. Deprinderi în scriere caligrafică română şi germană. 

Desemn şi geometrie in 2 oare. Desemn liber după natură sau modele, 
cu cerusa sau creta; linii drepte şi curbe; unghiuri, triunghiuri și patri- 
unghiuri ; cercul. 

Cânt bisericesc şi musică vocală in 6 oare. Cânteceie bisericesci: po- 
dobiile, polileii, psalmii şi catavasiile; tipicul; notele, armonia şi cântul 
în cor, 

Economia în 1 oară. Pomologie; cultura vermilor de mătasă şi stu- 
păritul. 

Între obiectele statorite în regulament nu era istoria naturală şi fisica, 
insă făcendu-se observarea că aceste studii sunt neapărat de lipsă pentru 
preparandi, mai ales că ei din acești rami erau mai puţin pregătiţi când 
intrau în curs; aşa zeloşii instructori ai preparandilor luară asupra sa sarcina 
de a preda şi aceste obiecte pentru fie-care clasă în câte 1—2 oare pe 
săptămână. f . 

Apoi e de amintit, că pentru a-şi câștiga cunoscințe practice, prepa- 
randii ambelor cursuri ìn câte 4 oare pe săptămână visitau diferite clase 
ale şeoalei normale și ascultând cu atenţiune metodul de propunere al 


1122 


învăţătorilor, işi făceau notițele trebuincioase. Iar preparandii anului H în 
alte 4 oare pe septămână erau obligați a ţine exerciții practice cu şcolarii 
vr'unei clase normale, şi apoi invă&ţătorul preparandial, care era totdeauna 
de faţă la aceste exerciţii, după-ce şcolarii normalişti se dimiteau, îi im- 
părtăşea. candidatului observările sale şi judecata sa asupra modului său de 
propunere. 

Obiectele de învăţământ erau împărţite între învăţători aşa, că catechetul 
propunea religiunea ; învățătorul, numit eselusiv pentru preparandie, avea să 
propună pedagogia, limbile, matematica și să asiste la exerciţiile practice; 
apoi dintre doi învăţători ajutători (Nebenlehrer), cari erau totodată şi în- 
văţători la şcoala normală, unul propunea istoria, geografia, eventual și 
istoria naturală şi fisica, iar al doilea: desemnul, geometria, economia, 
eventual şi caligrafia; în fine învățătorul de cânt instrua tipicul, cântul bi- 
sericese și corul. i 

Prelegerile din toate obiectele se ţineau în limba română, cu excep- 
țiunea celor de germană, cari se ţineau în limba germană pentru-ca elevii 
să-și însușească desteritate în vorbirea şi scrierea ei. 

Am amintit îndată la începutul acestui capitol, că preparandia a avut 
să se lupte cu multe pedeci şi greutăţi. Între acestea, pe lângă alte ne- 
ajunsuri ale preparandilor, era in prima linie lipsa de manuale pedagogice 
românesci, aşa că atât învățătorii, cât şi elevii erau siliţi se întrebuinţeze 
manuale străine şi să-şi facă notițe, ceea-ce răpea mult timp. Mare năcas 
a urmat pentru școală şi din faptul, că plătirea dotaţiunii, — pe care, 
după cum arătasem mai sus, guvernul hotărise a o efeptui fără de învo- 
irea proprietarilor foşti grăniţeri, din fondul lor de stipendie, — în urma prote- 
stelor și remonstrărilor, făcute de proprietarii fondului, se fâcea foarte neregulat. 
Aşa se întimpla, că preparandia câte odată ani întregi era nevoită să se sus- 
țină pe cont, să iee pe cont lemne, hârtie, cretă, spongie, pentru cari in 
buget era dealmintrelea luată suma de 100 fl. pe an; ba nici chiar servi- 
torul nu-și capătă regulat competinţa statorită cu 50 fi. pe an. Cu toate 
acestea zelul și abnegaţiunea învăţătorilor făcu ca in parte să se învingă 
aceste obstacole, așa că preparandii totuși erau provăduţi după putinţă cu 
cărţi de școală şi alte rechisite ; lu sciinţele naturale, fisică și geografie, — 
după-ce la 1863 se deschise gimnasiul, — se foloseau de instrumentele 
şi chartele din museul gimnasial. Ba mai mult, se puse basă şi unei bi- 
blioteci, care la desfiinţarea preparandiei ajunse de avea aproape 200 opuri 
în mai multe tomuri, şi care atunci trecu la şcoala normală. 

Cursul preparandial ţinea, cum am dis, doi ani, cari începeau şi se 
fineau deodată cu anul scolastie al școalei normale din Năsăud. 

La finea anului se ţineau examenele, sub presidiul consilierului de 
şeoale și al inspectorului diecesan sau al lacţiitorului acestuia (vicariul) 
şi mai ales erau strict examinaţi preparandii anului [[, dintre cari cei ce 
treceau examenul de capacitate, erau proveduţi cu diplome. Pe lângă exa- 
menul verbal erau supuşi preparandii şi unui examen scripturistie, pentru 


123 
care ei căpătau anume tese de lucrat. Ca să se scie ce tese se lucrau la 
preparandia noastră, voiu cita aci pe cele date cu ocasiunea examenului 
de capacitate dela finea anului şcolar 1860/61: 

Pedagogie: Despre pricepere și concept (noțiune), reguli pentru for- 
marea conceptelor (noțiunilor) şi a priceperei. Raportul intre îinvëțămênt — 
didactică şi educațiune — pedagogie. Cum putem conduce voia pruncilor 
la ascultare ? 

Metodică: Invăţământul intuitiv, disertaţiune. Să se propună sunetul 7 
și toate formele lui. Cum poate pregăti învățătorul o ortografie bună ro- 
mânească la învăţarea cetitului ? 

Stălistică : Planul şi învăţământul stilistic in şcoala poporală. Procederea 
la propunerea obligămintelor. Cum are să se poarte învățătorul cu poporul 
ca să placă, fără insă de a-şi vătăma (jigni) chemarea? Disertaţiune. 

Pisică: Să se ia fisica în şcoala poporală? Motive! Termometrul, o 
prelegere in clasa a 4-a, 

Istorie naturală: Principii didactice pentru istoria naturală. Procederea 
la desvoltarea conceptului „pasere“. 

Pentru a se vedé în ce mod decurgeau examenele dela preparandia 
din Năs&ud şi ce resultat se dovede la ele, voiu reproduce aci o parte 
din articolul, publicat în „Amicul şeoulei“ din 1860 despre examenele dela 
finea anului școlastic 1859/1860, la cari asistă și episcopul Gherlei loan 
Alexi. lată: 

În 30 şi 31 Iunie se ţinu examenul în preparandie. Toată atenți- 
unea Ilustrităţii Sale precum şi a Prea Onoratului Domn Inspector şcolar 
diecesan fu îndreptată mai cu samă asupra examenului candidaţilor, atât 
pentru-că dinşii se pregătesc spre a fi conducători şi invăţători ai pruncilor, 
precum şi pentru-că studiile se pvopuseră după un metod nou. Deşi li-se 
propuseră nesce studii grele, precum: psichologia, didactica etc., totuși 
dinşii, cel puţin după părerea mea, âncă făcură destul aşteptărei, deoare-ce 
însuși Ilustritatea Sa exprimă, că e mulțămit cu răspunsurile și cu pro- 
gresul candidaţilor. Dintre toate studiile ceea-ce putea să încânte mai 
tare a fost limba română. Atât de bine fură exercinţi candidaţii in orto- 
grafie și aşa de bine respunseră din gramatică, încât ne intrecură toată 
așteptarea. Aceste respunsuri demne de laudă documentează prea de ajuns, 
că dl profesor Petri e pătruns de zelul de a înainta dulcea noastră limbă. 
Documentează şi aceea, că dl Petri, deşi n'are cunoscinţa limbei latine, 
totuși a făcut aceea, ce mulţi ca latini buni wau făcut sau wau vrut a 
face. Pentru aceasta dlui profesor Petri în numele tinerimei române, pë- 
trunsă de zelul înaintărei şi stimătoare de cultivarea dulcei noastre limbi, 
ii aduc prin aceasta cea mai ferbinte mulţămită publică. 

Apoi tot în „Amicul şconlei“ Nr. 31 din 1861 despre examenul pre- 
parandilor dela finea a. 1860/61 se dic între altele următoarele: 

În 31 I. înainte şi după ameadi se examinară preparandiştii din 
anul H; începutul iarăși se făcu cu o oraţiune, bine acomodată din partea 
prep. G. N., la care R. D. vicar respunse cu nescari idei plăcute, spunen- 
du-le misiunea sublimă ce o au ca învăţători. Prof. B. Petri propuse cu 
o desteritate mare studiele D-sale, convinse pe fie-care, că e in stare dea 
produce învăţători buni și apți pentru micuţii noştrii români; printre studii 


ME c 


ne recrea sufletul cu nectarul musicei vocale dl profesor de cânt, întonând 
multe cântece naţionale compuse în cuartet; şi aşa se finiră examenele, 
cari au fost in genere incoronate cu doritul resultat. Inima fie-cărui român 
va sălta dar văqend paşii gigantici de înaintare şi din partea tinerilor noştri, 
și îi va fi un nou îndemn dea rosti adevărul că: puteri reinoite în viitor, 
pacienţă de fier numai, şi toate le vom învinge. 


Personalul didactic. 


În 1859, când s'a deschis preparandia, guvernul a încredințat cu con- 
ducerea ei pe directorul şeoalei normale, care atunci era Laurenţiu Rummel; 
apoi a ordinat, ca religiunea să o, preleagă catechetul şcoalei normale, 
preotul Ştefan Pop din Rebrișoara, iar celelalte obiecte de învăţământ să 
le propună învățătorul clasei IV normale Vasile Petri. Pentru propunerea 
în cânt şi tipic guvernul a recercat pe episcopul Gherlei, Ioan Alexi, să 
desemneze o persoană corespundătoare, la ceea-ce episcopul a şi numit 
spre acest scop in mod provisor pe capelanul din Năsăud Joan Lazar. În 
fine deprinderile ìn caligrafie le-a condus in acel un Cosma Anca, pe atunci 
adjunct la şcoala normală. 

Pentru serviciile prestate la preparandie, sus numiții au fost împăr- 
tășiţi de remuneraţiuni, și lucrul ăsta a ţinut așa pănă în anul următor 
1860, când apoi preparandia sa organisat definitiv. 

Cu această ocasiune s'a numit un profesor anume pentru preparandie 
în persoana dlui Vasile Petri, cu o leafă anuală de 700 fl. și drept de pen- 
siune. Apoi s'a statorit pentru catechet, care de acum înainte a fost vi- 
cariul Grigore Moisil, remuneraţiunea anuală de 100 fl.; pentru director 
50 fl. și pentru invăţătorul de tipic şi cânt, care intr'aceea a fost numit 
de ordinariat in persoana preotului Joan Secuiu, remuneraţiunea de 400 îl. 
În fine s'au statorit câte 60 fl. pentru doi învăţători ajutători, cari pe lângă 
serviciul ce-l făceau la școala normală, luau asupra-și sarcina de a pro- 
pune unele obiecte şi preparandilor. Aceşti doi învăţători au fost Cosma 
Anca şi Andrei Morariu. 

Astfel toţi acești bărbaţi de școală, numiţi mai sus, au format corpul 
didactic al preparandiei noastre, şi tot timpul cât a stat acest institut s'au 
nisuit să-şi implinească cu conscienţiositate chemarea, producând, cum am 
dis și la alt loc, resultate frumoase și imbucurătoare. Viaţa şi activitatea 
lor am schiţat-o pe scurt atunci când am vorbit despre şcoala normală. 
Despre Grigore Moisil vom vorbi la istoria gimnasiului. Rămâne acum să 
cunoascem mai de aproape pe profesorul Vasile Petri, cunoscutul pedagog 
român. A 

Vasile Petri s'a născut în 14 Februarie 1833 în Mocod. După absol- 
varea școalei elementare din comuna sa natală și a celei triviale din Zagra, 
părinții ìl duseră la Năs&ud, la şcoala normală, pe care o absolvă in 1848. 
În a. 1850 ascultà cursul pedagogic de 6 luni, condus de Moise Panga și 
în același an şi fù numit de guvernul transilvan învăţător lu şcoala nor- 
mală din Năsăud, unde funeţionă pănă în toamna anului 1853, când, la 


125 


propria cerere, a fost trimis pe spesele statului la Praga, pentru de a 
asculta cursul mai înalt pedagogic. Ací stete Petri 4 ani pănă în 1857, 
când se reîntoarse acasă cu atestate foarte frumoase și cualificat de a put 
fi numit profesor la ori-ce şcoală reală inferioară. E demn de amintit, că 
inspectorul suprem școlar Maresch din Praga în raportul său făcut mini- 
sterului dice, că atestatul de cualificaţiune a lui Petri este unul dintre 
cele mai excelente câte le-a subsemnat când-va. După întoarcerea în Nă- 
săud Vasile Petri iarăși ocupă postul de învăţător la scoala normală, la 
care funcţionă păna la 1860, propunând din 1859 și studiile de căpetenie 
la preparandia nou înfiinţată. La 1860 apoi fu numit de ministrul de culte 
profesor la preparandia din Năsăud, iar la 1866 a fost întărit ca profesor 
preparandial definitiv şi a servit ìn calitatea aceasta pănă la desfiinţarea 
preparandiei, în 1868. Activitatea desvoltată de Vasile Petri in acei 10 
ani, cât a stat preparandia în Năsăud, nu are trebuinţă de nici o laudă, 
căci bine este ea cunoscută mai ales de număroşii săi elevi, dintre cari 
mulţi trăesc și astăqi. La 1870 a fost numit profesor la preparandia de 
stat din Deva, iar dela 1872—75, fiind stabilit în Sibiiu, conduse în cali- 
tate de director şcoalele grăniţăresci din fostul regiment I grăniţăresc dela 
Orlat. La 1879 s'a mutat Petri din Sibiiu la Năs&ud, unde trăesce și astădi. 
Dintre num&roasele sale opuri pedagogice amintim aci: Elementariu sau 
abecedariu 1864. Scriptolegia 1872. Instrucţiune pentru învăţători 1872. 
Nou abecedariu românesc, apărut din 1878 pănă astăgi în 14 ediţiuni și 
150,000 exemplare. Legendariu, apărut din 1878 pănă astădqi în 11 ediţiuni 
şi 60,000 exemplare. Sistemul metric. Plan de lecţiuni. Legea de pensiune. 
Apoi a redactat cele mai bune foi pedagogice române: „Şcoala română“ 
(1876—1879 şi 1891) şi „Școala practică“ (1882—1886), iar împreună cu Cosma 
Anca, tost director la şcoala normală, și cu Maxim Pop, fost profesor la 
gimnasiui din Năsăud, a redactat la 1867 foaia „Magazin pedagogic“. 


Reuniunea Mariană. 


Este de obște sciut, că precum în viaţa politică, financiară și comer- 
cială asociaţiunile şi reuniunile totdeauna au jucat şi joacă un rol însemnat 
raliând puterile într'o anumită direcţiune; aşa și în viaţa culturală ele ser- 
vesc ca un puternic mijloc de a da avânt şi nutremânt spiritului. Numai 
prin adunări şi conferenţe, prin atingere nemijlocită pot oamenii să înveţe 
ceva unul dela altul, pot să se cultive și să progreseze. Numai în reuniuni 
şi conferinţe pot și învățătorii să se apropie unul de altul, pot să-și îm- 
părtăşească părerile, ideile şi experinţele, şi pot să lucre atât pentru cultivarea 
lor proprie, cât și pentru înaintarea și progresul școalelor. 

În ţinutul nostru, îndată după trecerea școalelor elementare la con- 
fesiuni în 1858, se simţi lipsa de a întruni pe învăţători în conferenţe, în 
cari să se tracteze chestiuni pedagogice conform cerinţelor şcoalei moderne. 
Astfel bărbaţii conducători ai districtului Năsăud, în frunte cu _ vicariul 
Grigore Moisil, convocară la 1863 pe învăţători la o conferenţă pedagogică, 

10 


126 
în Năs&ud, la care alergară cu drag învățătorii din toate comunele foaste 
grăniţeresci, însoţiţi fiind de alţi mulţi cărturari și spriginitori ai causelor 
şcolare. Cinci qile dearindul, dela 19—23 Octobre 1863, ţinură desbaterile 
interesante despre diferitele chestiuni școlare, și la fine toţi se depărtară 
din Năsăud cu dorul de a se întruni iarăși cât de curând. S'au mai ţinut 
vr'o două întruniri, și după aceea, din motive nesciute, ele au încetat. 

La 1868 apoi iarăşi a inceput a se face mișcare în scopul de a con- 
tinua cu întrunirile înv&ţătoresci, se scriseră mai mulţi articoli în foi pri- 
vitor la causa aceasta, şi în 27—28 Septembre 1869 se și tinù conferenta 
mult așteptată, în care între altele se hotări compunerea de statute pentru 
înfiinţarea unei reuniuni invăţătoresei. Causa însă din nou adurmi şi rě- 
mase aşa uitată âncă trei ani. 

În fine la 1872 învățătorii din vicariatul Rodnei, precum şi din pro- 
topopiatul Bistriţei şi al Budacului român se întruniră la 17 Decembre 
într'o mare conferenţă, în care, sub presidiul învățătorului Jon Jonaşeu, 
hotăriră definitiv înfiinţarea reuniunei, alegând un comitet provisor, con- 
stătător din profesorul Maxim Pop ca president şi învățătorii /acob Pop gi 
Isidor Titieni ca notari, cari fură încredinţaţi cu redactarea statutelor. 
După multe consultări şi desbateri, acestea au fost redactate, şi la 1 Sep- 
tembre 1874 s'au inaintat guvernului spre aprobare. Reuniunea, conform 
statutelor, avea să poarte numirea: „Reuniunea învețătorească gr. cat. Ma- 
riană“, în amintirea celui mai harnic şi vrednic bărbat de școală din ţinutul 
nostru, a directorului şi vicarului Joan Mărian. 

La 4 Novembre 1874 statutele au fost remise de guvern cu ordina- 
țiunea să se facă unele întregiri. După efectuirea acestora, statutele din 
nou s'au înaintat guvernului, de unde au sosit îndărăt aprobate la 15 
Februarie 1876. 

Prima şedinţă de constituire conform statutelor aprobate, s'a ţinut 
ia 2 Iunie 1878 în Nâs&ud, de când apoi reuniunea a funcţionat ìn toată 
regula pănă la 1889, când orgauele administrative ale statului suspendară 
activitatea ei. Numai după-ce s'au compus noue statute, și după-ce au 
fost aprobate și aceste de guvern la 1891, a putut să-și continue reuniunea 
activitatea sa. 

Reuniunea Mariană âncă dela inceputul funcţionării sale a fost im- 
părțită în 4 filiale: a Năsudului, Sângeorgiului, Bistriţei şi a Monorului; 
aceste în fie-care an ţin câte o adunare separată și apoi toate împreună 
câte o adunare generală în deosebite comune de pe teritorul peste care 
se extind. La adunări se ţin disertaţiuni şi prelegeri practice, se desbat 
chestiuni pedagogice, și se aduc hotăriri privitor la înaintarea causei șco- 
lare din ţinutul nostru. Pănă acum reuniunea a ţinut 23 adunări generale 
ordinare şi 2 extraordinare. 

La 20 şi 21 Octobre 1901 Reuniunea Mariană a ţinut o adunare ge- 
nerală festivă în amintirea celor 25 ani ai activităţii sale. Cu aceasta 
ocasiune, între altele s'a constatat, că reuniunea dispune de o avere în 


127 


suma de 3521 cor. 99 fil, apoi are o bibliotecă constătătoare din 363 
opuri în 552 tomuri. Membrii a avut Reuniunea la finea anului 1901: 
onorari 10, fundatori 64, ordinari 127 şi ajutători 9; cu totul: 210. 

În fine amintesc aci, că am aflat de lipsă a face această mică schiţă 
despre înfiinţarea şi trecutul „Reuniunei Mariane“ din motivul, că ea stă 
în strinsă legătură cu viaţa şcolară din ţinutul nostru, având conform $. 3 
din statute ca scop: promovarea culturei generale a învăţătorilor prin 
înmulţirea cunoscinţelor lor din sfera educaţiunei și instrucţiunei ; discusiuni 
asupra disciplinei şcolastice; propagarea adevăratelor principii metodice 
prin ţinerea de prelegeri practice, gi deșteptarea interesului comun pentru 
causa educaţiunei poporale. 


DESCOPERIREA BIBLIOTECEI DE STAT DIN VAVILON. 


Aceasta e o descoperire de însemnătatea cea mai mare pentru scru- 
tarea istoriei celei mai vechie și a geniului omenesc. 

Colo în Africa, anume în Egipet, în ruinele cele antice s'au descoperit 
monumente şi inscripțiuni şi icoane, cari duc istoria kgipetului pănă la anul 
5650 înainte de Christos; anume documente despre prima dinastiă, numită 
Shinitică 1). Şi âncă câte mii de ani — înainte de anul 5650 au locuit po- 
poare în Egipet, fără ca să remână urme de cultură și de arte, adecă mo- 
numente vechi dela ele! 

Documentele din Vavilon, și alte orașe, cândva gigantice în extensiunea 
lor, şi înaintate în cultura şi arta lor în Orient (răsărit) oare până la a 
câta miă de ani inainte de Christos vor duce istoria antică, adi âncă nu 
se scie, pentru-că partea cea mai mare din desgropările ruinelor oraşelor 
cutropite, acuma e şi pe viitor va ñ în lucrare, şi aceasta e foarte grea 
deoare-ce trebuiesc mulţime de înveţaţi pricepători de limbile antice ale 
Orientului și sumă, foarte mare de bani, 

Și pănă acuma, lumea cu siguritate așteaptă asemenea desvălirea 
istoriei antice din Orient cu multe mii de ani înainte de Christos. Şi pănă 
acuma s'a primit, că biblia veche, istoria Phoenieilor şi Grecilor antici sunt 
numai întâmplări istorice de cele „de mai de unădi“, cam din prima miă 
de ani înainte de Christos, iară cultura și arta acestor popoare purcede 
dela alte popoare! Ah! ce tesaure ale geniului omenesc şi astfel ale tuturor 
naţiunilor culte | 


Noi, — abia putem avé ideie despre însufleţirea invăţaţilor altor na- 
țiuni culte, cari cu pericolul vieţei pornesc prin toate părţile lumii, prin 
toate ţările ca să cerceteze vuinile, să scruteze anticităţile și să aducă la 
lumină istoria şi viaţa popoarelor vechi. Abia putem avé ideie despre 
mărimea speselor, ce le dau unele state și asociaţiuni scientifice spre scopul 


1) Geschichte der Orientalischen Völker im Alterthum von Dr. Ferdinand lusti, Berlin 
1884 pag. 517, unde se înşiră numele n 30 de dinastii și timpul domnirii lor în Egipet. 


10% 


128 


acesta. Abia putem avé ideie despre unticităţile din ţări îndepărtate, ce 
se câştigă şi depun în museele din Londra, Paris, Berlin, de un timp în- 
coace în Roma, ba și în unele orașe ale Americei!). 

Dar' pentru a pricepe insămnătatea şi iusuşirea bibliotecei de stat din 
Vavilon, e de lipsă, ca să premit unele informaţiuni deslușitoare, și astfel 
ca pe scurt să spun ceva despre locurile din Orient unde s'au aflat do- 
cumentele antice, şi despre scrisoarea și limba documentelor, ca să avem 
cunoscinţă despre aceea, ce lucră altă lume. 

Documentele (inseripţiunile) istorice s'au aflat în ruinele cetăților Per- 
sepolis 2) capitala imperiului vechiu persic, Ninive 5) capitala imperiului assyrie 
şi Vavilon (Babylon +) capitala imperiului Babyloniei. — Aceste capitale mari, 
splendide, avute, culte au fost risipite de inimicii innăvălitori, şi cutropite 
arătându-se în forme de colnici şi de dealuri; ruini astupate cu pământ, 
adus ca praf prin vânturi. Şi frământat prin ploi de mii de ani5). Sub 
dealurile acele sunt âncă temple, palate şi alte zidiri, cari în parte sunt 
ruini, în parte âncă sustau, 

Pe ruinele cetăților Persepolis, Ninive, Vavilon și a altor oraşe s'au 
aflat inscripţiuni cu un alfabet (a, b, c) necunoscut pănă atuncea. -Semnele 
s'au literile de scrisoare sunt în formă de cuniu, sau cuiu (dela latinescul 
cuneus), și de aci în limba francesă se numesc „cunei-formes“ în englesa 
„cunei-form*, adecă semne, litere in formă de cuniu; pănă-ce in nemţeasca 
numele lor e Keilschrift, unde Keil in sensul strins înseamnă: de (ungu- 
resce ék). — Deci noi le putem numi semne sau litere cuneare. Semnele 
nu sunt cunie cu cap, ci un ic, a cărui vârfe scobit în forma de w (sea- 
mână cu V = cinei latin, respective cu un colţ dintr'un cuadrat °). 


1) Simţim şi noi mândriă că dl Gr. Tocilescu, unicul român archeolog, carele se ocupă 
cu desgropări romane vechi în România şi Dobroja, a ajuns la resultate, de cari se bucură 
toată sciinţa archeologică din Europa. 

2) Persepolis (adi Tschilminn, la alţii Istakar) capitala Persiei vechie a zăcut aproape 
de împreunarea riurilor Araxes adi Kur, şi Kyros sau Medos, adi Pulwar. Pe la anul 682 
înainte de Christos a fost risipit de Califa Omar. 

2) Ninive (adi Kujundschik) capitala Assyriei sa numit şi Ninos, la riul Tigris aproape 
dar spre răsărit; minele sunt lângă Mosul de adi şi sau aflat și într'un colnic de 18 metri 
de înalt. Ninive a tost la 606 înainte de Christos risipit de Kyaxares din Media şi Nabo- 
polassar din Vavilon. 

4) Babylon (Vavilon) şi Babel, oraș prin care a trecut rîul Eufrat şi la 536 a fost 
risipit prin Kyros. 

5) Opul lui lusti, citat sub nota 1), la pag. 367 arată un desemn de-al lui Oppert, 
carele a făcut expediţiune la Vavilon. Desemnul arată o câmpie, în mijlocul ei un deal 
nalt şi lat şi întins, iară în vârf o ruină de turn. În acest deal sunt astupate ruinele 
Babilonului, -- adi numit Birs Nimrud. 

8) Lex. de Conv. Meyer la Keilschrift. gi Schriftzeichen, şi opul lui Tusti citat sub 
pag. 121 şi 125, unde se scriu cuvinte cu litere cuneare şi se explică. Aci se arată o tabulă 
mare cu doue columne, dar cea de stânga la vârf şi jos e ruptă, şi columnele cuprind mai 
multe sute de cuvinte, în cari e raportul despre potop. Tabla se află adi în museul din 
Londra. 


129 


In Assyria și Babylonia, un material de frunte, pe care se scria cu 
litere cuneare, era lutul. Acesta se frământa şi se forma în cărămidi 
respective table de feliurită mărime, şi pănă-ce lutul era moale, cu un in- 
strument in formă de cuniu se sculptau, se tăiau, se sgrabelau semnele 
adecă literele şi astfel se scria inscripţiunea. Apoi tablele se ardeau, 
prin aceasta se întăriau şi documentul (inseripţiunea) se punea la locul de 
păstrare ori se trămitea după destinare. Şi în Persia se află litere cuneare. 
Kyros (Cir) regele, după ce la anul 538 înainte de Christos a cuprins Va- 
vilonul a fundat 36 de semne adecă litere şi ortografiă pentru limba vechiă 
persică ; dar aceste litere sunt imitaţiune din Vavilon, și puţin diferează de 
celelalte cuneare 1) insă de tot de cele de adi persice. 


Tablele arse cu inscripţiuni au format (ca și adi cărţile tipărite) și bi- 
bliotecele unor domnitori, sau și ale statelor. Ce tesaur mare! 


Stâncile inalte s'au cioplit, s'au ras, tocit, şi li s'a făcut suprafaţă ca 
o tablă de scris. Pe stânci înalte s'au aflat incripţiuni, cari spun istoria 
domnitorilor, resboaielor; cari cuprind în sine religiunea imperielor, cari 
inşiră deităţile. In oraşele numite și cutropite s'au desgropat temple şi pa- 
late şi alte zidiri, în parte âncă întregi; pe fața lor, pe columnele lor și 
pe animale de peatră din temple sau de dinaintea lor, sunt tot inscripţiuni 
cuneare; dar’ cuprinsul inscripțiunilor se referează și la toată viaţa pri- 
vată a popoarelor; pe table de lut s'au aflat obligaţiuni, contracte scrise ete. 

La început, şi cei de acasă şi călătorii străini, inscripţiunile le ţineau 
numai de nesce semne infrumseţătoare și fără de nici un înțeles! 

Dar’ învățatul Niebuhr cel bătrân în faţa locului și-a făcut copii pre- 
cise, și pentru studiare le-a dus cu sine acasă. In 1774—1778 a publicat 
un op despre călătoria sa, în ela descifrat literele cuneare şi a descoperit 
că acele cuprind scrisoarea unei limbi. 

Intro inseripţiune in 3 columne din Persepolis s'a descoperit, că aceea 
e scrisă în trei limbi, cu text identic, şi pentru fie-care limbă, e o columnă. 
In columna primă era literele mai simple și G. Grotefend, un profesor de 
gimnasiu, la anul 1802—1825 a descifrat numele lui Dareios, Xerxes, Histaspes 
și titlul vechiu al regilor Persiei, adecă: Regele regilor, şi progresând în 
scrutare a descoperit, că limba e indo-germană (respective indo-arică) mama 
limbei persice de adi și sora limbei Zend, in carea sa scris Zendavesta 
(biblia vechiă din Iranul muntean). 

Acest resultat de mare insămnătate pentru descoperirea istoriei vechi 
şi a culturei geniului omenesc a îndemnat pe mai mulţi învăţaţi germani 
şi englezi, cu să meargă în fața locului, şi să scruteze. Astfel sau dus 
acolo Nas, Beer, Westergard, Hitzig, Holezmann, Burnouf, Oppert, Raw- 
linson și alţii şi ei în columna primă au descifrat 60 de semne. Rawlinson 


1) Iusti în opul său citat sub '/. la pag. 371 arată literele cuneare persice vechi de 
pe palatul lui Kyros în Pasargada. 


130 


de pre o stâncă foarte înaltă, cu periclitarea vieţei sale în Bisutun (Behistun) 
a decopiat o inscripţiune mare despre Dareios. 

Pe a doua columnă a inseripţiunii din Persepolis s'a descoperit o limbă 
agglutină a unui popor din Media şi Suziana, iară pe a treia columnă s'a 
aflat o limbă semitică, a unor popoare din Babylonia. 

Dar” desgropările s'au început şi în Ninive şi în Vavilon. Scrutătorii 
sunt: Botta (1843—1846), Layard (1848), Oppert (1852) și apoi Rawlinson, 
George Smith, Rasam şi alţii. In aceste orașe nu numai statuele colosale 
ale deilor, purcese din temple şi reședințele domnitorilor din Assyria şi 
Babylonia, dar și taurii înaripaţi și alte animale cioplite în peatră, aveau 
pe suprafaţa lor inscripţiuni cu litere cuneare. 

In Ninive s'au descoperit mii de table și cilindre de lut ars cu inscrip- 
ţiuni, cari formau biblioteca regilor Assyriei, anume a lui Assurbanipal (668 
înainte de Christos) și a lui Sardanapalus (606 ant.) regele din urmă. Din 
aceste table şi cilindre, cele mai multe se află aqi în museul din Londra 
şi Paris unde asemenea s'au făcut studii și s'au descifrat şi explicat in- 
scripţiunile, 

Suprinderea mare a scrutătorilor învăţaţi a fost, când în Ninive sa 
aflat Syllabariu assyric, a regelui Assurbanipal, un feliu de ABC, pentru 
de a pute ceti inscripţiunile assyrice şi de a da formulariu de ortografiă 
pentru scriitorii inseripţiunilor 1). 

In Londra s'a format o „Societate asiatică“ şi aceasta, ca să fie sigură 
de descifrarea inscripţiunilor assyrice, persice și babylonice, a dat lui Oppert, 
Hinks, Rawlinson şi Tablot tot acea inscripţiune spre descifrare, dar fără 
ca acestia să scie unul de altul. Traducerile au fost examinate de o co- 
misiune — pricepătoare, şi toate erau asemeni, astfel traducerile erau 
bune și pentru aceasta la anul 1856 publicate. Prin studiul lui Oppert, 
studiul limbei assyrice din inseripţiuni a întrat în stadiul de a se face gra- 
matică şi dicţionariu despre limba assyrică. Napoleon al III-lea a onorat pe 
Oppert cu premiul lui Volney:). In acest mod, limba veche assyrică se 
poate studia, și resultatul limbistic e foarte mare, când inscripţiunile se pot 
ceti şi istoria și religiunea antică se poate sci. 

In inseripţiuni se amintesc domnitori, cari au trăit în prima jumătate a 
mileniului al patrulea înainte de Christos. Anume un rege cu numele Sargon 
se pune la unul 3800 inainte de Christos, iară alt Sargon la anul 1900 
înainte de Christos. Numai mai târdiu ni se va spune, că oare în inscrip- 
țiunile domnitorilor, se pertractează o istorie mai veche de 3800 ani îna- 
inte de Christos? De bună samă. 


1) Tusti în opul citat sub!) pag. 125 descrie syllabarium. 

3 Wilhelm Corssen, un serntător renumit pe terenul limbelor vechi italice, pro- 
fesor de filologie + 18 Iunie 1875, ʻa cules gi studiat inscripţiunile Etruriei (etruscice, tuseiee, 
toscane) a scris „Uber die Sprache der Etrusker“ şi a publieat o gramatică despre limba 
Etruscilor basată pe inseripţiuni. Eu am studiat-o şi am aflat multe coatingeri cu a noastră. 
Dar’ la noi cui trebue lucruri de aceste vechi? 


131 


Când s'a început a se vorbi limba inscripțiunilor, nu se va sci nici 
când! Datele cele mai vechi din inscripţiuni o va arăta deja de o limbă 
cultă, — dar” se constatează, că limba inseripţiunilor pela anul 1700 înainte 
de Christos a încetat de a se mai vorbi! S'a susţinut însă şi în rugăciuni 
şi în şcoalele preoțesci din Assyria și Babylonia, pănă în seculul al 6-lea 
inainte de Christos adecă pănă-ce s'a risipit Ninive la anui 606 prin Kyaxaris 
din Media și Nalupolassar din Babylon, și pănă-ce Babylonul s'a risipit la 
anul 536 prin Kyros. 
adecă cu litere de cuniu, — iară aceasta, la Perşi s'a susţinut pănă in se- 
culul al 4-lea inainte de Christos. 

După aceste desluşiri am ajuns a vorbi despre descoperirea bibliotecei 
de stat din Vavilon 1). l 

In America nordică este un stat numit Pennsylvania, al doilea stat al 
uniunii americane şi aci la anul 1627 s'au aşedat Svedi şi Hollandi, la 
anul 1693 s'au dus acolo şi Englesi, iară la 1699 Germani din Pfalz și 
adi există o limbă germană, îngreunată cu cuvinte englesesci. 

Universitatea Pennsylvaniei 2) a organisat o expediţiune scientifică şi 
a trămis'o la ruinele orașului Nippur, locul unde au fost jidovii în robia 
Vavilonului, şi-a trămis'o să scruteze Vavilonul. 

“In Babylon a fost templul dăului Bel, care la anul 2280 înainte de 
Christos a fost risipit prin năvălirea Elamiţilor. In templul acesta a fost 
biblioteca naţională și desgropându-se ruinele în 1900 s'a descoperit biblio- 
teca de stat a imperiului Babyloniei. — Hilprecht profesorul a fost serută- 
toriul conducător al expediţiunii, carele prin desgropări a descoperit bi- 
blioteca. In timpul căldurei mari, oamenii neputând săpa, lucra, condu- 
cătoriul a sistat lucrul pe timpul căldurei şi s'a dus la Constantinopole. 
Aci, din gura lui s'au audit scirile mai interesante despre resultatul des- 
gropărilor dela Vavilon. 

Hilprecht a spus adecă, că în trei luni a descoperit 17200 de table, scrise 
cu litere cuneare, că acele au cuprins istorie şi scientific, că acele pertrac- 
tează mitologia, matematica și alte ramuri de sciințe. Tablele de lut ars, 
cu inscripțiuni sunt puse în stelagiuri și inţepenite la părete. Hilprecht 
dice, că pe lângă modul de propășire de pănă acuma a lucrului, sunt 5 


1) Babylon (la cei din ţară Babiilu, Poarta lui Dumnedeu) unul din oraşele cele mai 
vechi, mari şi frumoase a lumii vechi. Zăcea pe ambii ţărmi ai ufratului în formă cua- 
drată, fie-care lature de 120 de stadii (după Herodot) adecă de 22 Kilometre, iară teri- 
toriul oraşului era de 390 de kilometre de patru ori mai mare decât Londra). La încun- 
giurat un zid de 200 de rifi (coţi) de înalt gi de 50 de lat adecă gros, cu 250 de turnuri 
şi 100 de porţi de metal. Cetatea regelui a fost zidită pe ambii ţermi şi-a stat din două 
palate, încungiurate cu 3 rânduri de ziduri, de 20, 40, 60 de stadii. Dela palat spre nord 
a fost renumitul „Turnul Vavilonului“ care era un templu al deului Bei sau Marduk, şi 
după Herodot era de 192 de metri «le înalt (mai pe larg Lex. de Conv. Meyer), 


2) Neues Pester Journal 23 Sept. 1900, pag. 29. Die Babylonische Staatsbibliotek. 


_ 182 


ani de lipsă, ca să desgroape templul întreg, respective biblioteca, şi după 
cum poate combina acuma, mai sunt vr'o 150,000 de table cu inseripțiuni, 
ce trebuiesc scoase la lumină. Descifrarea inscripțiunilor, adecă cetirea cu 
litere cuneare va aduce deslușirea cea mai suprindătoare despre istoria cea 
mai vechie a Babyloniei. Expediţiunea a întrerupt lucrarea în bibliotecă, 
pentru-ca să sepe zidurile încunjurătoare ale orașului Nippur. 

In Vavilon la o afundime de 70 de urme — dice Hilprecht — a dat 
preste zidul cel mai vechiu, din timpul regelui Sargon (anul 3800 înainte 
de Christos). In toate păturile s'au aflat arme şi alte instrumente de resboiu. 
Cu ocasiunea desgropării s'a dat şi de un palat mare, carele ìn frunte e 
de 600 de urme de lung, și pănă acuma se crede a fi fost reședința ve- 
chilor preoţi regi. Şi la Nippur s'au aflat mulţime de table de lut şi sta- 
tuele din periodul cel mai vechiul 

In timpul din urmă s'au publicat alte noutăţi despre descoperirile din 
Babilon *). 

Profesorul Delitzsch comunică o schiţă scurtă despre istoria „Pan- 
teonului“ babilonic, numit Esagila, de a cărui ruini a dat Koldevei la s&pă- 
turile sale. Templul, a cărui nume inseamnă: „Casa înnalt rădicată“ e zidit 
în a doua jumătate a miei a treia inainte de Christos şi e destinat de lo- 
cuinţa lui Marduk, a eului orașului Babilon și a soţiei sale Zarpanit. In 
luptele Babiloniei cu Assyria, chipurile, idolii qeilor adeseori au fost răpite; 
mai r&u s'a purtat Sanherib, carele pentru de a face odată capăt rescoa- 
lelor principilor din Babilonia ca a Vasalilor Assyriei, Babilonul la făcut 
asemene suprafeţei pământului, templul, simbolul domnirii lumii Pa d&rimat 
şi pe idolul eului Marduk la dus la Assyria. 

Totuşi săpăturile au descoperit şi documente despre sacrificiile din 
timpul lui Sanherib. Assarbadon, fiul lui Sanherib, a reedificat, ce tatăl 
său a stricat şi a restaurat Esagila, dar idolul lui Marduk, abia sub regimul 
fiului s&u Assurbanapal (Sardanapal) s'a readus cu mare processiune la 
Babilon, după-ce templul a fost restaurat cu mare pompă. 

„Adu-ţi aminte de Babilon, pe care tu în mânia inimei tale lai dărimat, 
— aşa grăiesce Assurbanapal cătră Marduk — intoarce capul și faţa ta cătră 
Esagila, palatul măririi tale. Destul de lung ai părăsit cetatea ta și-ai luat 
locuinţă în alt loc, ce nu ţi-a convenit. Tu Marduk! Domnul Dumnedeilor, 
ordină de a te muta la Babilon; din gura ta curată și nestrămutată să 
purceadă întrarea ta în Esagila!“ 

Esagila sa ridicat la o strălucire şi mai mare sub Nabopolasar, fun- 
dătoriul imperiului nou babilonic şi-a fiului său Nabukednesar, carele în 
inscripţiunile sale nu se premăresce cu faptele sale belice, ci în prima 
linie se laudă cu edificările sale. Mai nainte de toate a fost ridicat turnul 
de trepte dela Esagila, carele a purtat numele: E-temen an. ki (adecă: 
Casa tundamentului ceriului și-a pământului) şi în chiliile lui — afară de 


1) Neues Pester Journal 1891. 29 Maiu pag. 12. 


133 


Marduk şi Zarpanit — au fost și deii Ed şi Nebo cu lăcuinţă în Esagila, şi 
chiliele au fost împodobite cu aur şi petri scumpe. 

Mai departe comunicările profesorului cuprind în sine raporturi despre 
descoperiri noue, într'altele o înscripţiune a lui Sardanapal: „Deului Marduk, 
domnului s&u, Sardanapal regele universului“, regele Assyriei a gătit opera 
de cărămidă arsă dela Esagila şi Etemenanki. 

O tablă de cărămidă neagră, de 29 centimetri de înaltă, 21 cm. de 
lată şi 11 cm. de groasă, s'au aflat intre ruinile acele, verisimil din anul 
1100 inainte de Christos şi pe un relief lat se arată figura unui rege cu 
coroană de pene pe cap, iară suprafaţa vestmântului arată ornamentări 
de materie ţesută și brodată, lucrate cu ingrijire mare. 

Când la anul 538 inainte de Christos a cădut Babilonul, şi Cyrus a 
ținut întrarea sa in cetate, „acesta a cruțat templul, deoare-ce el in toată 
diua a cugetat la venerarea lui Marduk, carele pe el la apucat de mâni 
şi fără lovitură de spadă la condus în orașul Babilon“. Xerxes la 479 a 
risipit Babilonul, dar’ nu de tot, și pentru aceasta istoricul Verosus, în opul 
său Babilonia, la 270 a putut folosi documente din archivul templului, după 
care istorie âncă și Antiohus, fiiul regelui Selenkos s'a numit pre sine; 
„lugrijitoriul Esagilei€. 

In acest mod audirăm câte ceva şi din cuprinsul inseripţiunilor şi de- 
semnelor pe tablele de cărămidă. 

Ah! că fericită e generaţiunea mai tineră, carea va avé ocusiune, 
ca inseripţiunile să le cetească in limba englesă, germană ori francesă! 


Sibiiu, 4/17 Februarie 1901. 
Atanasiu Marienescu. 


DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. 


Sesiunea generală a Academiei Române pentru anul 
1902—1903 s'a deschis la 4/17 Martie a. e. în Bucuresci. 

Din raportul dlui secretar general asupra lucrărilor făcute 
in anul de gestiune expirat și despre lucrările principale ale 
sesiunii generale — după revista „Literatură şi artă română“ 
şi după „Familia“ — dăm următoarele: 


1. Membrii Academiei. 


În cursul anului 1902—1903, Academia a perdut pe membrul ei 
onorar Rudolf Virchow și pe membrii corespondenţi: Dr. N. Kalinderu 
şi Dr. Al. Vitzu. 

Rudolf Virchow, cel mai însemnat medic al secolului XIX, a murit 
în 5 Septembre n. la Berlin în al 8l-lea an al etăţii. El a fondat pato- 
logia celulară şi a întins foarte departe și în multe direcțiuni câmpul 


134 


cercetărilor asupra organismului omenesc şi a deteriorărilor lui. În 1856 
el a fondat institutul de pedagogie din Berlin și revista medicală „Vir- 
chow's Archiv“. A fost ales membru onorar al Academiei la 6 Aprilie 
1902. În şedinţa dela 6 Sept. 1902, di Dr. Felix a arătat meritele nepe- 
ritoare ale r&posatului, 

Dr-ul N. Kalinderu, membru corespondent în secţiunea sciinţifică, 
ales la 20 Martie 1890, a încetat din viaţă în 16 Aprilie 1902. Dr-ul 
Calinderu a fost membru al Academiei de medicină din Paris şi profesor 
de clinica medicală la universitatea din Bucuresci. Dela dânsul ne-au 
rămas preste 50 de lucrări originale, din care 27 în limbile francesă și 
germană: comunicațiuni sciinţifice în Academii, societăţi, congrese şi re- 
viste străine. 

În cercetările sale, el a îmbrățișat toate chestiunile mari ale medi- 
cinei tratând cu preferință lucrări de anatomie şi istologie patologică. 
Studiile sale asupra leprei îi fac răposatului cea mai mare onoare. În 
6 Dec, 1902, dl Dr. V. Babeș, a cetit în şedinţă publică o cuvântare 
despre lucrările sciințifice ale Dr-ului N. Kalinderu. 

În 25 Dec. 1902 a încetat din viață Dr. Alexandru N. Vitzu, profesor 
la facultatea de sciințe şi membru corespondent al Academiei în secţiunea 
sciințifică, ales la 7 Aprilie 1897, În 1882 a publicat la Paris: „Cercetă- 
rile asupra crustaceilor decapodi“. Prin neîntreruptele sale cercetări și 
lucrări de laborator şi-a făcut repatațiune în sciință. A publicat în dife- 
rite reviste francese: cercetările experimentale asupra centrului visual, 
asupra măduvei spinării, asupra celulelor nervoase la diferite animale 
etc. Dintre lucrările de laborator, a cărui înființare în 189% s'a datorit 
stăruințelor sale, se remarcă: „O nouă funcţiune a pancreasului“ (1894), 
„Doctrina secreţiunilor interne“ (1395) şi „Secreţiunea internă a rinichi- 
lore (1895). 

Membrii cari n'au putut participa la Sesiunea generală din 1908. 

Dintre membrii cu locuinţa afară de România şi-au scusat absenţia 
domnii: Nicolau Popea, loan M. Moldovan, Fl. Porcius şi J. cavaler de 
Puşcariu. 

II. Şedinţele de preste an. 

Activitatea Academiei în cursul anului se cuprinde în cele 39 ședințe, 
din cari 9 au fost publice. In aceste ședințe pe lângă comunicarea şi 
punerea la cale a tuturor lucrărilor, cari interesează mersul regulat al 
acestei instituţiuni, s'au discutat chestiuni de sciinţă și s'au făcut co- 
municări, din cari cele mai însemnate sunt următoarele: 

În şedinţa dela 26 Aprilie, dl St. ©. Hepites a cetit o notiță despre 
„Declaraţiunile conferenţei internaţionale generale de măsuri și greutăți 
privitoare la unităţile de massă şi de capacitate“; iar’ la 10 Ianuarie a 
dat lectură memoriului seu: „Din publicaţiunile Institutului meteorologic“. 

În 26 Aprilie, dl I. Bianu a făcut o comunicare despre „Praxiul“ 
Diaconului Coresi din 1563—1564, despre „Ciaslovul grecesc şi arăbesc“ 


135 


din 1702, tipărite de metropolitul Antim Ivireanul, și despre „Evangelia 
georgiană“ tipărită la Tiflis la 1709 în tipografia şi de tipografi trimiși 
dela Bucuresci. 

DI Gr. G. Tocilescu, în ședința dela 3 Maiu, a cetit prima parte din 
„Comunicaţiuni archeologice şi epigrafice“. Cu această ocasiane dl Dr. 
C. Istrati a dat informaţiuni despre existenţa unui castru roman la Câm- 
penița spre nordul lacului Curiac din Câmpina. 

La 81 Maiu, dl Tocilescu a făcut o altă comunicare despre: „Câte-va 
stațiuni preistorice în România şi în special stațiunea Sărata-Monteoru 
din judeţul Buzăn“, 

În diua de 5 Iulie, d-sa a cetit: „Sarmisegetusa şi monumentele 
sale“; şi în sfirşit în ședința dela 1 Nov. a dat lectură unei comunicări 
despre: „Obiecte antice de aur și argint descoperite în România“. 

La 5 Iulie, dl Dr. V. Babeş a cetit comunicarea sa: .Experieuţele 
făcute de V. Babeş și E. Riegler despre mortalitatea peştelui dela He- 
răstrău* ; iar la 4 Octomvrie a continuat cetirea memorinlui: „Puterea 
apărătoare şi curativă a sângelui“. 

In şedinţa dela 6 Decemvrie, d-sa a făcut o lectură despre: Lu- 
crările ştiențifice ale Dr-ulni N. Kalinderu. 

La 14 Februarie, domnu! Dr. V. Babeş a cetit comunicarea sa 
despre: Importanţa baoteorologiei pentru anatomia patologică. 

DI Gr. Stefănescu, în dina de 6 Decemvrie, a cetit comunicarea su: 
Dare de seamă despre a VIll-a sesiune a congresului internațional de 
geologie ţinut la Paris. 

DI D. C. Ollănescu a cetit la 10 Ianuarie: lubileul teatrului. 

D! membru corespondent I. Tanoviceanu, în ședința dela 31 Maiu, 
a comunicat o notiță despre Inscripțiunile dela Podoleni (Neamţu); la 7 
Iunie a continuat lectura memoriului seu: România sub raportul moral, 
şi în sfîrşit în dina de 10 lannarie a făcut o comunicare despre: „Cel 
mai vechiu document cunoscut dela Alexandru cel bun‘. 

O parte a ședinței din 31 Ianuarie a fost reservată amintirii lui 
Edgar Quinet, un devotat amic al Românilor, al cărui centenar dela 
nascere s'a serbat în Paris la Sorbona. Academia, al cărei membru onorar 
a fost ilustrul filo-român, s'a asociat la această comemorare pioasă, tri- 
miţând președintelui sărbării o telegramă în cuprinsul propus de preşe- 
dintele nostru dl Aurelian. Cu această ocasiune dl N. Ionescu a ţinut 
o cuvântare asupra scrierilor lui Quinet cu privire la Româui; iar dl |. 
Bianu a expus cuprinsul mai multor documente, din care se vede înce- 
putul legăturilor dintre Quinet şi Românii din Paris, precum și îuriurirea 
puternică ce el a exercitat prin cuvânt și prin scris asupra lor. 

Academia a fost învitată să participe la mai multe congrese sciin- 
țifice, precum: la congresul societăţii francese de archeologie, ţinut la 
24 lunie—?2 Iulie trecut la Troyes şi Provins în Francia; la al SIII-lea 
congres internațional al orientaliştilor, ţinut la 2 Septemvrie in Hamburg ; 


136 


la congresul internațional de sciinţe istorice, ce su ţinut la 9—9 Aprilie 
la Roma; la congresul Latinilor, care s'a ţinut tot în Roma la 15 Aprilie 
1903; la congresul internaţional botanic, ce se va ţine la Viena în 1905. 

Academia, nedispunând de fonduri pentru misiuni la congrese, s'a 
adresat ministerului instrucţiunii publice, cerând pentru primul congres, 
ca să fie delegat domnul Gr. Tocilescu; în ce privesce congresele dela 
Roma, s'a răspuns că ele coincidând cu sesiunea generală, Academia re- 
gretă că nu poate participa. 

S'au mai primit deasemenea învitări dela direcţiunea museului na- 
ţional unguresc din Budapesta la s&rbarea aniversării de I0 ani dela 
fundarea acelui institut, în dilele de 926 şi 27 Novembre, apoi dela uni- 
versitatea imperială dela Dorpat în Rusia la s&rbarea centenarului în 
12/25 Decembre. Amânduror acestor aşezămiute de cultură 'li-sau trimis 
scrisori de felicitare. 


ILI. Publicaţiunile Academiei. 

Publicațiunile făcute în cursul anului sunt următoarele: 

1. Din „Analele Academiei“ s'au tipărit: 

a) Tomul XXIV — Partea administrativă şi desbaterile anului 
1901—1902 s'a terminat, imprimându-se şi partea II, care cuprinde se- 
siunea generală din anul 1902. Pe lângă procesele verbale ale şedinţelor, 
el mai cuprinde şi următoarele: 

Cuvânt rostit în biserica sf. George non cu ocasiunea înmormântării 
ilustrului V. A. Urechiă, de Gr. G. Tocilescu. 

Centenarul lui Eliade. Cuvântare aniversară de B. P. Haşdău. 

Două steaguri ale lui Stefan cel Mare din muntele Athos, de |. 
Bogdan. 

Cuvâutare la înmormântarea ÎInaltpreasfinției Sale Părintelui [Iosif 
Naniescu, metropolitul Moldovei şi Sucevei, de C. Erbiceanu. 

Cercetări asupra condițiunilor în cari mașina electrostatică Whims- 
hurst poate produce cea mai mare cantitate de ozon, de D. Negreanu. 

b) Tomul XXIV — Memoriile Secţiunii istorice s'au tipărit în în- 
tregime. El cuprinde următoarele memorii: 

Două acte oficiale necuuoscute de pe timpul împăratului Bizantin 
Isac JI Angel, privitoare la Românii din Peninsula-Balcanică spre finele 
secolului XII, de C. Erbiceanu. 

Teoria probei (în sciința modernă) de Petre Popescu. 

Priviri istorice şi literare asupra epocei fanariotice, de ©. Erbiceanu. 

„Din luptele pentru ueam“: „R&sturnarea lui Vasile Lupu“, studiu 
istoric de J. Tanoviceanu. 

„China supusă“. Manuscript grecesc cu acest titlu. Descrierea și 
estracte de C. Erbiceanu. 

„Luteranismul, calvinismul și întroducerea limbii române în bisericile 
din Ardeal“ de Dr. At. M. Marienescu. 

„Originea voevodatului la Români“ de Ioan Bogdan. 


J 
k] 
Ei 
i 
i 


pai ai i că apă „3 EBA 


137 


„România sub raportul moral“, de I. Tanoviceanu. 

e) Tomul XXIV — „Memoriile secţiunii sciinţificei s'a terminat 
deasemenea de tipărit şi cuprinde următoarele memorii: 

„Cutremurele de pământ în România în timp de 1391 de ani, dela 
anii 455—1874, de Gr. Stefănescn, 

„Însemnătatea chartei ţării pentru stabilirea regimului cadastral în 
România“, de generalul ©. I. Brătianu, 


„Notiţe asupra Asociaţiunii geodesice internaţionale. Fiinţa, misiunea 
şi activitatea sa“, de generalul ©. I. Brătianu. | 

„Al VII-lea congres geologic internațional. Partea IT. Congresul 
propriu dis“ de Gr. Stefănescu. 

„Despre epidemiile asociate“, de Dr. V. Babeș. 

„Cutremurele de pământ din România în anul 1901 st. n.“ de St. 
C. Hepites. 

„Materiile pentru climatologia României, XV. Repartiţiunea ploii 
pe districte și basenuri în România în anul 1900 st. n.“, de St. C. Hepites. 

„Clima dilei de sf. Nicolae 1901 (19 Decembre st. n.)“, de I. St. Murat. 

„Istoria Igienei în România“. Partea JI. l-ul— 3-lea memoriu, de Dr. 
I. Felix. 

„Însemnătatea chartei ţării pentru apărarea naţională“, de generalul 
C. I. Brătianu. 

„O primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România pănă 
la finele secolului XIX-lea“, de St. C. Hepites. 

d) „Din Tomul al XXV — Partea administrativă şi desbaterile 
anului 1902--1903* s'a tipărit fascicula, care cuprinde procesele verbale 
ale şedinţelor pănă la sesiunea generală actuală, precum și următoarele 
note şi comunicări: 

„Declaraţiunile Conferenţei internaţionale generale de măsuri şi gren- 
tăți, privitoare la unităţile de massă și de capacitate“, de St. ©. Hepites. 

Inscripțiunile dela Podoleni (Neamţu), de 1. Tanoviceanu. 

„Cel mai vechiu cunoscut document dela Alexandru cel bun* de I. 
'Panoviceanu. 

e) „Tomul XXV -- Memoriile secţiunii literare“ se află sub presă 
şi cuprinde pănă acum memoriul : 

„Megleno-Românii“. Studiu etnografico-filologic, Partea I şi II de 
Pericle N. Papahagi. 

f) „Pomul XXV — Memoriile secţiunii sciintifice, s'a început a se 
tipări şi cuprinde următoarele memorii: 

„Clima dilei de dece Maiu“, de I. S. Murat. 

„Materiale pentru Climatologia României, XVI. Climatologia Iaşilor“, 
de St. C. Hepites. 

„Cercetări asupra composiţiunii chimice a petroleurilor române“, de 
Petru Poni. 


„Mortalitatea peștelui dela Herăstrău şi dela Teiul Doamnei din 
primăvara anului 1902“ de Dr. V. Babeş și P. Riegler. 

„Observaţiuni asupra puterii apărătoare și curative a sângelui“, de 
prof. Dr. V. Babeş. 

„Plante none din România“. Note postume, de Dr. Dimitrie Brânază, 

„Despre lucrările sciintifice ale profesorului Dr. Nicolae Kalinderu“, 
de prof. Dr. V. Babeș. 

„Istoria naturală medicală a poporului român“, de Dr. N. Leon. 

Din publicațiunile institutului meteorologie al României (a şesea 
notă), de St. C. Hepites. 

2. Din istoriile lui Erodot, traducerea premiată a dlui D. I. Ghica, 
s'an tipărit coalele 19 şi 20 (2 pagine) din cartea IV, cari cuprind ca- 
pitolele 195—205 şi cu acestea s'a încheiat volumul, care s'a şi îm- 
părțit în cursul anului. S'a început apoi cartea II, din care s'a tipărit 
coala 1, enprindând capitolele 1—6. 

3. „Dicționarul limbii române“ continuă a fi redactat după normele 
stabilite de comisiune şi aprobate de academie în anii trecuţi. Domnul 
Al. Philippide, ajutat de cei patru colaboratori ai sei, a ajuns astfel cu 
âmtâia redacțiune pănă la cuvântul cenușă, 

4. Lucrările bibliografice cu cari este însărcinat dl bibliotecar al 
Academiei au fost continuate anul acesta. 

Din „Bibliografia românească veche 1508—1830*, s'a tipărit fascicula 
VI în care se cuprind adăugirile și îndreptările la descrierea cărților din 
anii 1508—1719, precum şi diferite indice relative la cuprinsul întregului 
volum. R&mâne a se tipări întroducerea, şi astfel volumul I al publica- 
iunii va fi terminat. În volumul II se vor cuprinde cărţile tipărite între 
anii 1719—1830, pentru cari materialul este aproape în întregime adunat 
și rânduit, 

Din „Catalogul manuseriptelor românesci“ s'a început tipărirea fas- 
ciculei IV. 

5. Din „Publicaţiunile fondului Vasile Adamachi“ nu s'a mai tipărit 
nimic în cursul anului. 'Tomul II, care se află sub presă, cuprinde: 

Nr. VI. „Descrierea câtor-va fosile terțiare din nordul Moldovei, de 
Dr. loan Simionescu. 

Nr. VII. „Constituțiunea geologică a țărmului Prutului din nordul 
Moldovei“, de Dr. loan Simionescu. 

Nr. VIII. „Influența substanțelor străine asupra solubilităţii Phenyl- 
thiouresi în apă“, de Petru Bogdan. 

6. Din „Publicaţiunile fondului princesei Alina Știrbei“ a apărut 
âmcă de anul trecut tomul IX. din „Acte şi documente relative la istoria 
renascerii României“. [n cursul anului acestuia s'a început tipărirea 
tomului X, cel din urmă al acestei publicaţiuni; acest volum va fi format 
din diferite indice: s'a tipărit tabela cronologică şi analitică a documen- 
telor în 18 coale (286 pagine); iar’ acum se lucrează la un indice general 


139 


alfabetic de nume și de fapte, care va înlesni foarte mult consultarea 
întregei publicaţiuni. 

7. „Din catatogul monumentelor epigrafice şi sculpturale ale mu- 
seului naţional de anticităţi“, întocmit de dl Gr. G. Tocilescu, s'a ter- 
minat de tipărit partea I şi s'a împărțit în cursul anului. 

8. Din „Istoria română de Titus Livius“, în traducerea premiată 
de N. Locusteanu şi I. S. Petrescu, sa presintat materialul pentru vo- 
lumul ITI, şi anume c. XXI pănă la c. XXIII, cap. 19 rămase de acum 
doi ani, precum şi c. XXIII, cap. 20 pănă la XXVI, cap. 27, presintate 
anul trecut. In sesiunea generală a anului trecut s'a decis ca această 
traducere, care s'a şi dat la tipar, să se imprime în fascicule anuale de 
câte cinci cărţi. 

În cursul anului s'a decis a se trimite în dar publicaţiunile Academiei: 

„Bibliotecii episcopiei Râmnicului‘ ; 

„Direcţiunii școalei de comerciu gradul II“ din capitală; 

iar în schimb s'au trimis „Bibliotecii Naţionale“ din Rio-de-Janeiro. 

Publicaţiunile Hurmuzaki şi cercetări istorice, 

Subvenţiunea acordată de stat pentru pablicațiunea: „Documente 
privitoare la istoria Românilor“ a fost supusă la mai multe reduceri şi 
anul expirat ea a fost scădută la 10,000 lei, cifră ce s'a menţinut și prin 
budgetul anului curent. Această sumă a fost întrebuințată la plata da- 
torilor de tipografie din trecut și la continuarea cu încetul a acestei 
importante publicaţiuni. 

Din lipsa de mijloace s'au restrîns deocamdată cercetările prin di- 
ferite archive străine. S'au procurat totuși copii de pe vre-o 500 docu- 
mente din archivele dela Stockholm, Haga și Sibiiu, precum şi din bi- 
blioteca Zamoyski din Varșovia. 

Din materialul de documente pănă acum necunoscute, descoperite 
şi decopiate de dl profesor N. Iorga din vechile archive austriace, s'a 
publicat în 1900 volumul XI cuprindând actele privitoare la Petru Vodă 
Şehiopul şi familia lui; acum s'au tipărit în volumul XII actele privi- 
toare la Mihaiu-Viteazul şi la familia sa. Acest volum este aproape 
terminat, fiind tipărite dintrînsul 102 coale, cari cuprind 1179 documente 
din anii 1594—1600. 

Pănă acum s'au tipărit 30 volume cu 16,825 documente din anii 
1199—1818. 

IV. Biblioteca. 

Însemnătatea colecţiunilor bibliotecii devine din ce în ce mai mare 
pentru mişcarea studiilor şi îndeosebi a celor istorice, mai ales de când 
prin legea dela 11 Aprilie 1901 sa dat Academiei şi Biblioteca centrală 
a statului, împreună cu subvențiunea anuală de 25,000 lei. 

Colecţianile se completează şi cresc repede, numărul lucrătorilor 
cresce neîncetat în cele două săli de lucru: a cărţilor tipărite şi a ma- 
nuscriptelor şi documentelor. Foile statistice regulate, cari se ţin de 


140 
serviciul bibliotecii şi se publică la fie-care sfîrşit de lună, arată această 
crescere. Statistica sporului colecţiunilor și a frecuenții consultării ma- 
terialelor în anul 1902 arată că în acest an 21,928 volume tipărite au 
fost comunicate la 5175 cetitori şi că 830 volume au fost împrumutate 
acasă la 44 persoane; că 515 cercetători au consultat 2388 volume ma- 
nuseripte, iar 410 au consultat 22,618 documente. 

Colecţiunile au crescut în total cu 7126 volumuri și broşuri, 139 
diare românesei, 152 reviste române, 169 reviste străine, 77 atlase şi 
cărți, 8 stampe şi portrete, 576 volume manunseripte, 1792 documente, 35 
fotografii, 2 albumuri, 5 desemnuri, 4 note musicale, 42 foi volante. 

Serviciul comunicării cărţilor şi a celorlalte materiale sciințifice atât, 
în sălile de lucru cât şi împrumutarea acasă persoanelor, cărora regula- 
mentul le dă acest drept, se face de personalul bibliotecii cu cea mai 
mare grabă şi esactitate. În regulata îndeplinire a acestor îndatoriri se 
întîmpină însă două mari dificultăţi, cari pe deoparte îngreunează ser- 
viciul, iar’ pe de alta strică și descompletează colecţiunile bibliotecii. 

a) Ântâia dificultate este privitoare la împrumutarea acasă a cărţilor 
tipărite. Regulamentul permite să se împrumute cărți acasă membrilor 
Academiei de toate trei categoriile, profesorilor universitari, ministrilor 
țării și ministrilor puterilor străine; se pot împrumuta pănă la 25 volume 
şi cele împrumutate se pot ţine pănă la trei luni. Se întimpină ade- 
seori cele mai mari greutăți spre a obţine restituirea cărților împrumu- 
tate, cari sunt câteodată ţinute cu anii. Unele persoane cu drept de îm- 
prumutare abusează de dânsele pentru alții, cari nu au ei înşişi acest 
drept; atunci se întâmplă că cel care deține cartea nu o restitue împru- 
mutătorului sau o restitue stricată, cu note şi sublinieri făcute pe ea cu 
cerneală sau cu creon. 

Operațiunile cu repeţite reclamări perd un timp prețios personalului 
foarte restrîns față cu mulțimea lucrului ce este de făcut în bibliotecă. 

b) Un şi mai mare rău se întâmplă unor cărți când sunt comunicate 
în sala de lucru sau când sunt împrumutate acasă: se întorc cu foi smulse 
şi luate dintr'6nsele. Persoana care le folosesce are trebuință de un text 
de 2, 3, 5 foi; în loc să-l decopieze, rupe foile din volum și restitue 
volumul fără ele. Asemenea acte de sălbătăcie au descompletat mai multe 
volume, mai ales din colecţiile unor reviste vechi. Supraveghiarea și paza 
unor asemenea operațiuni este foarte grea. 

Se aduc la cunoscință aceste abusuri, de cari se lovesce serviciul 
bibliotecii, ca Academia și publicul cel cult să scie în ce mod să abn- 
seadă de colecțiunile strînse cu atâtea sacrificii și cu atâta muncă. 

V.  Donaţiuni făcute colectiunilor sciinţifice. 

Cele mai importante daruri făcute colecțiunilor sciinţifice ale Aca- 
demiei sunt următoarele: 

Dela cassa M. S. Regelui s'a primit în dar douë publicațiuni ale lui 
F. Marcuard: „Das Bildnis des Hans von Schönitz nnd der Maler Mel- 


EEEE ET AT EE 


141 


chior Jeselen“, München 1896, în folio şi „Die Zeichnungen Michel An- 
gelos im Museum Teyler zu Haarlem“, München 1901, in folio. 

Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice a dăruit 244 volume ma- 
nuscripte şi 253 volume şi broșuri, ridicate dela mănăstirea Cernica de 
dl profesor N. Iorga, după însărcinarea dată d-sale de minister, apoi 16 
volume manuscrise şi 859 volume tipărite, cari au făcut parte din biblio- 
teca seminarului central din capitală; tot prin îngrijirea ministrului de 
culte, Academia a ajuns în posesiunea bibliotecii răposatului episcop 
Ghenadie al Rimnieului, compusă din 2008 cărţi tipărite, 151 volume ma- 
nuscripte și 1384 diferite documente istorice. 

Administrațiunea cassei bisericii de pe lângă ministerul cultelor a 
dăruit 7 volume manuscripte şi 8 cărţi tipărite găsite unele la fosta mă- 
năstire Apostolache din Prahova, altele între cele rămase din ale fostei 
mănăstiri Socola. l 

Ministrul de interne a trimis în dar 801 monede de aur turcesci, 
venețiene şi occidentale, găsite cu ocasiunea săpăturilor făcute în vatra 
satului Cochirleni (Constanța). 

Dela ministerul afacerilor străine s'a primit o fotografie representând 
sosirea M. S. Regelui României la Rusciuc la 29 Octobre 1902. 

DI primar al orașului Iaşi a dăruit un denar unguresc de argint dela 
Regele Mateiu Corvin. 

I. P. 8. S. Partenie, metropoiitul Moldovei şi Sucevei, a oferit în 
dar 26 monede vechi de argint şi de brouz, grece şi romane, precum şi 
3 statue de bronz egiptene, cari au fost trimise Museului de anticităţi, 
după regula stabilită. 

Dela E. S. di N. de Fonton, fost ministru plenipotenţiar al Rusiei, 
“a primit o reproducere fotografică a unei litografii representânt pe pleni- 
potențiarii Ruși şi Turci, cari au semnat tractatul dela Akerman (1826). 

D-na Alexandrina |. Ghica a dăruit 11 scrisori originale adresate 
d-sale de C. Negri dela 1856—1860. 

Dela d-na Ana V. A. Urechiă s'au primit 43 pachete şi 51 cartoane 
de documente istorice, 14 volume manuscrise şi 599 diferite elișeuri, lă- 
sate Academiei de soţul d-sale, răposatul dl V. A. Urechiă. 

Dl D. ©. Ollănescu a îmbogăţit colecţiunile Academiei cu mai multe 
scrisori de ale lui Alexandri şi loan Ghica, cu o mică comedie scrisă de 
loan Ghica şi cu manuscriptul original al Fântânei Blanduziei, 

DI C. Erbiceanu a dăruit un fragment manuscript din Istoria Va- 
lachiei de fraţii Tunusli, 62 acte istorice dintre 1691 și 1825 şi actul 
original dela 1826 pentru alegerea episcopului de Roman Meletie. 

Dl Dr. ©. Istrati a oferit placheta de bronz bătută în 1901 la iubi- 
leni de 50) ani de activitate sciinţifică a marelui chimist Marcelin Berthelot, 

Dela dl colonel Hârjeu s'au primit două plăci fotografice represen- 
tând pe A. S. R. Principele Carol în uniformă de fruntaș de geniu și 
16 fotografii dela aniversarea trupelor de geniu. 

11 


De cau 


D} colonel Alexandru A. Budișteanu a dăruit 48 volume şi broşuri 
vechi românesci, 2 acte vechi şi 3 chărți geografice. 

DI Dr. loan Mihâly a trimis un document original pe pergament 
din 1884. 

DI Vladimir (Ghica a dăruit un manuscript întitulat: „Antonij Maria 
Gratiani, de Despota Valachorum Principe“, însoţit de un studiu al d-sale 
şi de o însemnare a variatelor din textul tipărit. 

Dela dl advocat Al. Pătărlăgeanu din Tecucia s'a primit un chrisov 
original dela Stefan cel Mare din 12 Ianuarie 1495. 

Dl George Popovici a dăruit un volum manuscript din secolul XVIII. 

Dela dl profesor G. Bogdan-Duică s'au primit 5 foi volante românesci 
şi germane dintre 1785 şi 1848. 

D! Teodor ©. Aslan a dăruit 2 documente istorice vechi. 

DI I. Calomeri a trimis în dar 9 documente istorice dintre 1643 
şi 1800. 

Dela dl Iuliu Zane sau primit mai multe cărți vechi românesci şi 
străine și diploma originaiă pe pergament pentru punerea petrei fanda- 
mentale la reclădirea mănăstirei Cozia, în timpul domniei lui George 
Bibescu. 

DI Z. C. Arbure a oferit câte-va documente privitoare la relațiunile 
Românilor cu Ruşii. 

Dela părintele Teodosie Soroceanu, superiorul comunităţii române 
dela Provata în muntele Atos, s'a primit o fotografie de pe o sculptură 
în lemn, representând în relief portretele membrilor dinastiei române. 

DI Nerva Hodoș, ajutor de bibliotecar, a dăruit un dosar compus 
din 207 foi manuseripte și tipărite, cu lucrări de ale comisiunii centrale 
dela Focșani din 1859; apoi 163 sorisori dintre 1850—1853: 5 dela A. 
T. Laurian cătră 5. Bărnuţ (1850), 8 dela G. Bariț cătră loan Maiorescu 
(1851—52) şi 160 dela diferiţi fruntași români de preste Carpaţi cătră A. 
Papiu Ilarian. 

Iar’ di D. A Sturdza a oferit, în diferite rânduri: 4 volume manu- 
scrise, 6 documente istorice vechi, 3 scrisori de ale lui Alexandri cătră 
C. Negri, portretul lui I. I. Filipescu, pecetea de argint a lui Gr. D. 
Ghica Voevod dela 1822 şi o pecete mare a lui A. D. Ghica, Domnul 
Pării-Românesci; şi în fine 6 registre de ale redacţiei „Foii sătesci“ 
(1840—1845) şi condica abonaților la „Steaua Dunărei“ dela 1856, din 
colecțiunea răposatului M. Kogălniceanu. 


VI. Fonduri, donațiuni şi legale. 


Cele mai însemnate date cu privire la situațiunea fundațiunilor sunt: 

t. „Pundațiunea Vasile Adamachi“ a avut provădută în bndgetul 
anului trecut pentru burse şi cheltueli de studiu suma de lei 75.000, 
Bursele au fost în număr de 33 și distribuite astfel: 


143 


a) 24 burse de câte 100 lei pe lună: 

8 la facultatea de sciințe din Iași. 

8 la facultatea de medicină din Iaşi, 

8 burse anuale la școala de poduri şi şosele din Bucuresci. 

b) 3 burse de câte 300 lei pe lună pentru licenţiaţi: 

Pentru studiul matematicilor la Paris. 

Pentru studiul zoologiei descriptive la Paris. 

Pentru studiul astronomiei la Paris. 

c) 3 burse de câte 250 lei pe lună pentru absolvenţi de licee şi de şeoale 
speciale: 

Pentru studiul chemiei industriale la Ziirich. 

Pentru studiul agriculturii la Hohenheim. 

d) 8 burse, 2 de câte 400 lei pe lună. 
Pentru studiul morăriei şi fabricaţiunii uleiului şi serobelei în 
Germania. 

Pentru studiul irigaţiunilor în Austria. 

Pentru studiul edilităţii publice în Berlin. 

2. „Institutul Otteteleşanu“ dela Măgurele urmează a funcţiona re- 
gulat sub neobosita priveghiare şi părinteasca solicitudine a dlui I. Ka- 
linderu; el contribue astfel la crescerea fetelor române, în sensul și după 
dorința fericitului fundator. 

În sesiunea generală trecută sa decis înființarea unui al şeselea an 
în care absolventele a 5 clase să se ocupe numai cu lucrul manual. 

În dilele de 23 și 24 Iunie s'au ţinut examenele generale la institut, 
la cari au asistat din partea Academiei dnii: Dr. V. Babeș, C. Erbiceanu 
şi Dr. C. Istrati, în presența dlui I. Kalinderu. Dl Dr. V. Babeș, văând 
progresele îmbucurătoare ale acestui institut, a oferit suma de 150 lei ca 
să se cumpere material necesar pentru confecţionarea rufăriei fetelor din 
institut; iar dl Kalinderu a dăruit 600 lei pentru a se cumpăra elevelor 
câte un dar; deasemenea a mai trimis din partea administraţiunii dome- 
niului coroanei câte 40 exemplare din Nr. 22—25, ultimele broșuri apă- 
rute în „Biblioteca poporală“ a acesteia, pentru a se distribui elevelor 
din institut, şcolarilor și locuitorilor dela Măgurele. 

Îm Septembre, în urma unui concurs, s'a primit o nouă serie de 18 
eleve în acest institut. 

3. În urma concursului ţinut la şcoala de agricultură „Ioan Costache 
Agarici“ din Moara-Grecilor (Vasluiu) s'a mai primit o serie de 10 elevi 
interni, fii de ţăran, la începutul anului școlar. Anul acesta a eşit prima 
serie de absolvenţi, cari şi-au şi găsit ocupaţiune; cei mai mulți s'an 
dus pe la casele lor părintesci și şi-au întemeiat câte o mică gospodărie, 
după îndrumurea şi cunoscințele ce-au căpătat în şcoală, 

4, Procesul pentru succesiunea reposatei Maria general 1. Carp s'a ju- 
decat la 15 Maiu 1902 înaintea curții de apel din Bucuresci, care a respins 
apelul moștenitorului de sânge. Decisiunea curții şi sentința tribunalului 
“au pus în executare, luându-se în stăpânire. de cătră Academie moșia 

11+ 


144 
Oltenii. S'au ridicat sumele depuse la cassa de depuneri de sechestiul 
judiciar şi s'a încassat parte din cheltuelile de judecată. A mai rămas 
de încassat un rest de venit dinainte de Octobre 1896. Moștenitorii 
de sânge au făcut recurs în cassaţie. La 13 Decembre anul trecut a fost 
prima întăţişare, dar’ recursul a fost amânat spre a se judeca la 7 
Martie curent. 

5. Procesul pentru succesiunea Take Petre Anastussiu, sa judecat 
în anul trecut de cătră tribunalul de Tecuciu, care a respins reclama- 
ţiunea făcută în contra testamentului; adversarii Academiei au făcut apel 
la curtea din Galaţi. Procesul, în cursul anului, a fost amânat în două 
rânduri. După prima înfăţişare, dl Iancu P. Anastassiu şi-a retras apelul; 
iar’ al celorlalți a rămas să fie judecat la 24 Aprilie 1903, 


VII. Şedinţele publice. 

Academia în sesiunea generală din 1903 a ţinut 28 şedinţe din cari 
1 solemnă şi 4 publice. În aceste şedinţe: la 7/20 Martie dl Dr. 1. Feliz 
a cetit; operatul: „Igiena şcolară, istoria ei, starea ei actuală“; la 13/26 
Martie dl Haşdeu: „0 nevastă română“ ; la 19 Martie (1 Aprile) dl Dr. At. 
Marienescu : „Articol şi declinațiune* şi dl I. Bogdan: „Onejui români“ ; la 
21/ILI (8/IV) dl Xenopol: „Politica de rase“; la 80/HI (12/1V) şedinţă so- 
lemnă — dl Hepites şi-a ţinut discursul de recepţiune: „Metoda de in- 
vestigațiuni în meteorologie“ cu răspuns de dl Felix. 

M. 5. Regele nu a asistat în anul acesta la ședințele Academiei. 


VIII. Comunicări. 


Memoriul dlui inginer V. Roşu, întitulat: „Ameliorarea terenurilor 
de cultură prin drenagiu și irigațiune în Austria de jos, în Moravia şi 
Bohemia“ s'a decis să fie tipărit. 

Daruri pentru colecțiuni au fost făcute de cătră ministrul de interne 
217 monete antice de argint; dl C. Erbiceanu un manuscris şi 33 docu. 
mente; d! Sturdza un sigiliu și 3 medalii; Comisiunea Dunării o medalie 
de aur. 

IX. Diferite decisiuni. 

Academia a luat; decisiunea a se tipări traducerile: Titu Liviu XXVI 
28 — XXIX 10, apoi Insectele de S. FI. Marian și Documentele Domni- 
torului Cuza, cum și tipărirea documentelor interne românesci din colecţia 
Academiei, 

Lucrarea domnului Dr. At. Marienescu „/ormațiunea de cuvinte in 
limba românii“, presentată spre publicare, s'a trimis secţiunii literare spre 
a-și da opiniunea și Istoria Macedoniei de dl I. Caragiani să se dea sec- 
ţiunii istorice spre opinare. 

Lucrarea dlui St. Hepiles, asupra cutremurilor de pământ în Ro- 
mânia în 1902, s'a decis a se tipări în Anale. 

Sau aprobat rapoartele diferitelor comisinni, între cari şi rapoartele 
comisiunii financiare. 


145 


Bursa vacantă din fundațiunea Adamachi să se dee unui licențiat 
din laşi pentru studiul matematicelor la Paris, iar 10 burse de câte 360 
lei anual la şcoala Agarici. 

Absolventelor şcoalei Otteteleșanu să se dee ca zestre câte 300 lei 
începând dela Iunie 1903. 

X. Premiile Academiei. 

În cursul sesiunii generale din acest an au fost de acordat 4 premii 
pentru opere publicate şi 3 pentru lucrări asupra unor subiecte puse la 
concurs. 

1. La „Premiul Năsturel- Herescu: de 4000 lei s'au presentat 14 pu- 
blicaţiuni și-a fost premiată: „Istoria armatei geniului“, de colonelul C. 
N. Mereu. 

2. La „Premiul Statului Lhude Rădulescu“: de 5000 lei s'au presentat 
14 publicațiuni. Premiul a fost acordat dlui Z. Slavici pentru romanul: 
„Din betrâni“. 

3. La „Premiul Adamachi: de 5000 lei (divisibil) s'au presentat 33 
publicaţiuni. 

Din premiul acesta sa dat dlui Dr. M. Manicatide 2000 lei pentru 
publicațiunea: „Mierobul şi seroterapia tusei convulsive“, dlui P. Dulfu 600 
lei pentru publicaţiunile „Euripide, Ifigenia“, „Legenda Țiganilor“ și Fo- 
lousele învețăturii“. dlui St. O. Iosif 600 lei pentru „Poesiik, dlui Jean Bart 
(Liocot. Eugeniu P. Botez) 600 lei pentru „Jurnal de Bord. Schite marine 
şi militare“, dlui locotenent C. Șerbănescu 400 lei pentru publicaţiunea 
» Bulgaria şi Rumelia de ost, Studiu politic şi militar“, dlui Ilie Bărbulescu 
100 lei pentru „Studii privitoare la limba şi istoria Românilor“ şi dlui St. 
Veitani 400 lei pentru ,,voluţiunea dreptului de proprietate la Români“. 

4. La „Premiul Asociaţiunii Craiovene“ de 1500 lei au întrat 32 opere. 
Din acest premiu s'a dat d-lor Michail Dragomirescu şi G. Adamescu (to- 
varăși) 750 lei pentru „Curs de limba română“ şi anume „Exerciţii de 
gramatică“, „Carte sistematică de cetire și compuneri“ (Patria), „Lecţiuni 
de gramatică“, „Carte sistematică de cetire şi compuneri“ (Românismul), 
„Lecţiuni de sintaxă“, „Carte sistematică de cetire și compuneri“ (Uma- 
nitatea) şi „Literatură şi stil“, apoi dlor Dr. D. M. Murgoci şi 1. Popa- 
Burcă (tovarăşi) 150 lei pentru publicaţiunea: „România şi ferile locuite 
de Români“. 

5. La Premiul Adamachi de 5000 lei pentru o scriere asupra su- 
bieetului „Ilcoolismul în România“ s'au presentat 4 manuscripte, din cari 
nici unul nu a fost premiat. 

6. La Premiul Neuschotz de 2000 lei pentru o scriere asupra su- 
biectului: „Expunerea financelor statului român dela 1859—1902...“ s'a 
presentat un manuscript. 

7. La Premiul statului Lazăr de 5000 lei asupra subiectului: „Stu- 
diul vinurilor din România din punctul de vedere economic şi al composițiunii 
lor chimice“ nu s'a presentat nici o lucrare. 


XL Subiecte de premii. 

S'a fixat subiectul premiului Eliade Rădulescu pentru 1908: ,„Dom- 
miile române sub regulamentul organic pănă lu 1848“, Adamachi 1908; 
„Mihaiu Viteazul“, 

XII. Delegajiunea şi comisiunile. 

S'a ales delegajiunea: domnii Aurelian president, domnii Ollunescu, 
Kalinderu şi Saligny vice-presidenți. 

In sînul secțiunii literare s'a ales comisiunea care să se ocupe cu 
ortografia: domnii Maiorescu, Haşdeu, Quintescu, Negruzzi şi Bianu. 

In chestia dicționarului s'a decis a se pune la disposiția dlui Philippide 
mai mulți colaboratori, ca să se accelereze lucrarea și să se înceapă ti- 
părirea volumului I din materialul adunat. 

Comisiunea financiară pentru anul viitor a fost aleasă în persoanele 
dlor Gr. Stefănescu, Sp. Haret şi St. Hepites. 


O RECTIFICARE. 
Primim spre publicare următoarea scrisoare ; 


Onorată Redacţie! 

In Nr. I din anul 1901 al foaiei „Transilvania“ a apărut sub titlul 
„Schițe Istorice din anul 1860% un articol care atacă memoria unui bărbat 
care nu se poate justifica. 

Acest bărbat, Epis. Baron Vasiliu de Erdélyi, mi-a fost unchiu şi bine- 
făcător, deci aș fi comis un păcat de laşitate și ingratitudine dacă nu cău- 
tam să rehabilitez memoria lui atacată. 

M'am întors deci la dl Iosif Roman, advocat în Oradea-mare, pe a 
cui spuse se basează toată acusa cuprinsă în acel articol. 

Domnul Roman a avut bunăvoința a-mi trimite aici alăturata Declaraţie. 

Din punct de vedere ul adevărului istoric, rog onorata Reducţie să 
binevoiască a publica această Declaraţie in proximul număr al „Transilva- 
niei“, ca să fie lumină adevărată, și să fie memoria unui bărbat demn, iară 
învredniciţă de stima acelor Români, cari iubesc adevărul, 

Domnul Roman ma imputernicit ca să o public întreagă. 

Orăştie, 3 Martie 1903. Cu toată stima: 

Dr. Stefan Erdélyi, 
medic urban. 
Domnului Dr. Stefan Erdélyi, medic 
Orăştie. 

La recercarea D-voastre şi a nepotului de frate Ioan Erdélyi dela 
Beiuş, ca referitor la „Schiţele istorice din anul 1860* publicate de di 
Atanasiu Marienescu în Nr. I. din anul 1901 al organului Asociaţiunii ro- 
mâne „Transilvania“, — cari ating viaţa politică a fostului episcop greco- 
cat. de Oradea-mare Vasiliu Erdélyi, să ve dau desluciri la imprejurările 


147 


amintite, cu provocare la persoana mea: în interesul adevărului am onoare 
a ve respunde în următoarele: 

Eu în anul 1860 luna luniu, când dl Marienescu a umblat pe la 
Oradea-Mare, eram la Beiuş; nu am sciut de călătoria lui, nici de scopul 
venirei Sale la Beiuş, ci numai după ce s'a rentors la Budapesta, cam 
peste o săptămână am audit de călătoria şi rentoarcerea sa. Nu am audit 
dela nime să fie fost oaspele episcopului Erdélyi, sau că l-ar fi denunţat 
poliţiei; despre unele ca aceste nici mai târdiu în viaţa mea nu am avut 
cunoscinţă. După 42 de ani trecuţi nici despre aceea nu-mi aduc aminte 
ca repausatul meu frate Alexandru, să-mi fi amintit de ele, despre cari 
nici nu putea avé cunoscinţă. 

Înainte de a-mi face dechiaraţiunea asupra epistolei mele, scrisă fratelui 
meu la Budapesta în causa dlui Marienescu, aflu de trebuinţă a-mi descrie 
din notitele mele private următoarele: 

„In 1 Iunie 1860 s'a deschis senatul imperial al Austriei, la carele 
din Ungaria se chemară 6 individi, se chemară şi trei români: Şaguna, 
episcopul din Ardeal, Mocioni din Banat și Baron Petrino din Bucovina“. 

„Pe cum Ardelenii așa și ceialalţi Români din alte părţi, trimiseră 
senatorilor români, parte adrese de mulţămită, parte rugări pentru apărarea 
drepturilor românesci în contra aserţiunilor și nisuinţelor maghiare ca și 
când în Ungaria nu ar fi alt popor îndreptăţit la viaţă de stat, decât ma- 
ghiarul“. 

„Românii din provincia beiuşană cu datul de 14 Iunie 1860 şi cu 155 
de subserieri âncă făcură asemenea, şi acest act il trimiseră lui Andrei 
Mocioni în luna Iulie. Din acest incident Maghiarii infuriaţi făcură delaţiune 
şi exoperară investigaţiuni atât politice cât şi criminale în contra urzitorilor 
şi subscriitorilor acelei manifestaţiuni ; pretorul beiuşan de atunci Sigismund 
Kovács, persecuţiunea o conducea cu mare energie, în urma cărei, din 
4 notari subseribenţi, doi scăpară cum scăpară, alţi doi, şi anume Nicolau 
Pop, notar in Răbăgani, şi Nicolau Ardelean, notar în Dumbravani fură 
suspendaţi din oficiu. In faţa terorismului ce domnea pe atunci asupra 
Românilor, inteliginţa română înaintă petiţiuni la guvernatorul Ungariei 
Feldmarschal Benedek, la ministrul de interne, justiţie și poliţie din Viena, 
pentru sistarea persecuţiunilor intreprinse in contra Românilor; in urma 
acestei mişcări, notarii suspendaţi fură restituiţi, persecuţiunile încetate, iar 
pretorul Kovács depărtat din Beiuș“. 

Aceste sunt notițele în carnetul meu, din cari se vede, că acţiunea 
Românilor pentru a cărei mișcare dl Marienescu voia să vină la Beiuș, l-a fost 
deja prevenit, căci după cum scrie dl Marienescu, el sosi la Oradea-Mare 
in 17 luniu, iar adresa Românilor din provincia beiuşană deja in 14 Iunie 
fu descrisă şi trimisă prin cercurile notariali pentru subscriere, ce o sciu 
positiv şi din propria-mi cunoscinţă a lucrurilor. 

Deci prin neajungerea dlui Marienescu la Beiuș causa comună nu a 
fost nici întàrqiată nici impedecată. - Autorităţile mai inalte sus amintite, 


148 
vădend din jalbele Românilor iritaţiunea ucestora, a decis îndepărtarea lui 
Kovács dela Beiuș; de unde Benedek guvernatorul Ungariei îi trimise de- 
cretul, prin care i-se face cunoscut, că din motivul agitațiunei ce dommesce 
intre Românii din cercul Beiuşan se află îndemnat a-l ridica dela oficiul ce-l 
are, şi a-l transpune la Kâszony, — acest decret arătându-mi-l Kovács, mi-a 
dis ironie: „Îţi gratulez dle collega, a-ţi învins“, — nu voiam să înţeleg; 
după depărtarea lui însă am aflat între scriptele presidiale denunţările ce 
se făcură și in contra mea, ca unul ce am parte in acea mişcare. 

lată şi decretul ce l-am fost primit eu: 

Z. 3894 praes. Ofen am 141-ten Sept. 1860. 

Ich habe mich bestimmt gefunden, den Stuhlrichter Sigismund Kovács 
von Belényes nach Kászony von Diensteswegen zu übersetzen, und weise 
sie hiemit an, von ihm die Amtsleitung zu übernehmen, und dieselbe bis 
auf weitere Weisung zu führen. Benedek m. p., fm. 1l. An den H. K. K. 
Stuhlrichter Amtsadjuncten Josef Roman in Belényes. din afară: Vom 
Praesidium der k. k. Statthalterei für Ungarn ete. — am primit-o în 19 
Septembre 1860. 

Cum se vede acest decret l-am primit în 19 Septembre. Dela acest timp 
am fost conducëtorul oficiului pretorial pănă în luna lanuarie 1861, când 
l-am resignat magistraților aleşi de comitatul reinviat pe basa diplomei din 
20 Octobre 1860. 

Nu-mi aduc aminte, că depeșa poliției Oradane cu privire la dl Ma- 
rienescu, oare numai în acest timp am putut-o vedé, sau şi mai nainte, pe- 
cum afirmă dl Marienescu, adecă în luna lunie, când i-a arătat-o fratele meu 
în Budapesta? Deci nu combat aserțiunea dlui Marienescu, dar și din aceasta 
se vede, că eu nu am avut scire de călătoria dlui Marienescu dela Orude, 
căci dacă sciam, era de prisos impărtăşirea depeşei; cu atât mai puţin am 
putut sci, că pe la cine a făcut visite in Orade și ce păţănii a avut cu 
poliţia; iar de tradarea episcopului Erdélyi absolut nu am augit, nici nu 
am sciut nimic, precum scrisei mai deasupra. 

Drept, că depeșa a sosit la pretorul Kovács, dar nu eu am copia, — 
simburile ei era „că Marienescu merge ca agitator, şi să fie supraveghiat, 
iar în cas de acţiune contra ordinei publice, să se facă disposiţiunile necesarii“. 

Convorbirea mea cu dl Marienescu după 30 de ani aici în Oradea, 
nu a putut să aibă alt conţinut decât ce die în acest comunicat. 

După aceste fiind că mě rogi să Vě dau prin declaraţia mea un do- 
cument, prin carele să puteţi rehabilita onoarea atacată a unui mort, care 
singur nu mai poate să se apere, mai scriu şi următoarele: Este lucru cu- 
noscut că episcopul Erdélyi în anul 1850 a subşternut un memorand res- 
pective rugare la tron, pentru determinarea posiţiunei publico-politice a 
naţiunei române, cerând ca regele să primească titlul de „mare duce al 
Românilor“; cum ar fi putut dară să facă denunţări el însuşi în contra 
acelora, cari mai târdiu au pășit iù urma lui? deci coţinutul depeşei po- 
litiei Oradane, nu a putut fi cuvintele episcopului Erdélyi. — 


a nm n rari a e 


149 


Cu privire la lupta incordată, ce se purta atunci din partea maghia- 
rilor pentru supremaţiă, iar din partea naționalităților pentru egalitate, şi 
cum mişcarea acestor era urmărită paș de paş şi supraveghiată prin aju- 
torul funcţionarilor, cari deși erau numiţi „Ces. regesci“, în mare parte 
erau agenţi neobosiţi ai maghiarismului, — nu este eschisă posibilitatea, că 
plecarea dlui Marienescu dela casa Mocionestilor âncă a fost urmărită, şi 
că călătoria Sa la Orade a fost notificată poliției din alte părți, nu din a 
cpiscupulua Erdélyi. 


Se înțelege de sine, că în urma fasiunei dlui Marienescu la poliţie, 
aceasta a trebuit să-l asculte pe episcopul Erdélyi, carele, conform posiţiunei 
sale înalte, nu a putut să șovăiască, ci se spună adevărul, și estmod a 
ajuns formulariul scris de dl Marienescu la guvernatorul Benedek. 


Revenind la memorandul episcopului subșternut tronului, iată ce găsesc 
intre notițele mele: „Episcopul Erdélyi, cu scopul de a-l câştiga causei şi 
pe ministrul de atunci omnipotentul Bach, acesta i-u răspuns categoric „nu 
umblaţi după lucruri de acestea şi titluri; vedeţi că sunteţi săraci; nu aveţi 
inteligință şi clasă mijlociă puternică cu stări materiale; deci fiţi practici, 
şi stăruiţi să ve întăriţi pe terenul bisericesc, cultural şi economic, atât 
D-Voastră cât şi gr.-orientalii“. Erdélyi l-a şi inteles, şi fiind pe atunci sin- 
gurul episcop activ, căci Șuluţ s'a sfințit de episcop numai in luna Iulie 


1851, — şi-a început lucrarea pentru emanciparea bisericei gr.-unite de 
sub jurisdicţiunea Strigoniului, prin reactivarea metropoliei de Alba-luliu 
la Blaj, — a fost imbiat să primească demnitatea de metropolit, dar de- 


clinâud dela sine onoarea a răspuns: „Metropolia e Ardeleană, deci fie 
cel dela Blaj; sau dacă ar voi Şaguna din punctul de vedere al uniunei 
Românilor, il voiese bucuros“. — Cumcă episcopul Erdélyi singur a fost 
motorul și exoperatul metropoliei gr.-unite dovedesce memorabila conferinţă 
miuisterială dela Viena ţinută la 18 Novembre 1850, în careu a participat 
Szeitowsky, primatele Ungariei de atunci, și episcopul Vasiliu Erdélyi, unde 
sa acceptat şi decis întiințarea metropoliei, şi duor episcopate la Gherla 
şi Lugoj. 

Dar’ să reproduc despre activitatea episcopului Erdélyi cele cuprinse in 
şematismul diecesei gr.-unite din anul 1895; iată-le în limba latină: „Sub 
hoc Praesule Clerus 72. Parochiarum a Dioecesi Munkâcsiensi huie incor- 
puratarum, congruam accepit... Hoe Episcopo agente, Metropolitica dignitas 
Romanorum gr.-rit. catholicorum in Transilvania restituta, et duo novi 
Episcopatus, Lugosiensis et Szamosujvariensis 1855 erecti sunt. Idem Gym- 
nasio Belényesiensi Musaeum physicum procuravit, scholam ejatem elemen- 
tarem, sicut et M. Varadinensem in scholain normalem 4. classium erexit, 
atque ex proprio, una cum schola graphydis, dotationem suplevit, fundo 
dioecesano viduo orphanali 4000 fl. donavit et alias quoque posuit pias fung 
dationes. Post ejus decessum Dioecesis summam 42,000 fl. accepit ex ejus 
massa reliquiaria, quae efficit cassam dioecesanam“. 


150 

La aceste din parte-mi mai adaug, că în biografia episcopului Erdélyi, 
scrisă de canonicul şi mai târdiu metropolitul de Blaj Dr. Ioan Vancea, 
sunt taxative enumerate fuudaţiunile de 80,000 fl. adecă 160,000 coroane 
cari le-a dat in viaţa sa, și respective a remas din lăsământul seu pentru 
scopuri culturale ale diecesei sale, respective a Românilor gr. uniţi. Preste 
aceste mai adaug că în 1850, reformându-se sistemul şcolar, pentru gim- 
nasiul de Beiuş, ca să poată exista ca gimnasiu superior (liceu) a exoperat 
dela guvernul de atunci subvenţiune de 4000 fl. anual, in urmă detras de 
guvernul unguresc; iar in locul limbei unguresci și latină, cari înainte de 
1849 erau limbi de propunere în acel gimnasiu, a introdus limba română; 
în fine întrepunerei și energiei sale avem de a mulțămi, că in gimnasiul 
superior de Oradea-Mare s'a instituit catedra limbei române, prima în mo- 
narchia austriacă, care există pănă adi. 

Un asemenea om, a putut să aibă păreri deosebite de a altora în 
cursul politicei naţionale, dar nu a putut îi trădătorul intereselor românesci. 

Primesce Dle salutarea mea cordială şi stima cu care mă subsemn. 

Al dvoastre 
In Oradea-Mare, 31 Decembre 1902. onorator 


Josif Roman m. ps 
advocat. 


SCIINȚĂ, LITERATURĂ ŞI ARTĂ. 


Repertoriu bibliografic 
al producțiunii literare române din ţară pe anul 1902. 
L Literatura bisericească, 


d. Scrieri teologice. 
Murcu, Dr. lsidor: Teologia pastorală, ediț. I, form. 8%, prețul 4 cor. Tip. sem. Blaj. 


B. Cărţi religioase. 


Alexi Ioan: Învățătura creştinească, sau catechismul de mijloc, edit, XIV, form. %, 
pag. 85, preţul 40 fil. Tip, diec., Gherla. 

Alexi loan: Învățătura. creştinească sau catechismul mic, pag. 31, preţul 20 til. Tip. 
diec., Gherla. i 

Barbu, Dr. Petru: Istorioare biblice, ediţ. IV, form. 8, pag. 64, preţul 30 fil. Tip. şi 
libr. diee., Caransebeş. 

Cătană George: Octoich bogat, edit. I, form. 8°, pag. 264, prețul 2 cor. Tip. „Poporul 
Român“ Budapesta. 

Popescu Simion: Catechism pentru clasele inferioare ale şcoalelor medii şi planul 
institutului pedagogic, form, 8°, pag. 271, prețul 2 cor. Tip. archidiecesană, Sibiiu. 

Prohodul Domnului Isus Christos, ediț. |, form. 8°, prețul 30 tit. Tip. sem, Blaj. 

Testamentul vechiu pentru școalele elem., ediț. IIl, pag. 66, prețul 50 til, Tip. diec., 
Gherla. 

Todoran A.: Isvorul îndurărilor (Paraclis), edi. I, form. 8, pag. 48, prețul 20 fil. 
„Aurora“, Gherla — Szamos: Ujvâr. 


Tip. 


151 


Vancea, Dr. Ioan: Istoria biblică a noului Testament, edit. V, pag. 121, preţul 60 fil. 
Tip. diee., Gherla. 

Vancea, Dr. loan: Istoria biblică a vechiului Testament, cdiț. Vi, pag. 129, prețul 60 til. 
Tip. diee., Gherla. 


C. Cărți de administrație bisericească. 


Consistoriul archidiecesan, Sibiiu: Protocolul sinodului archidiecesan gr. or. rom. din 
Transilvania, 1902, form. 8°, pag. 150, prețul 1 cor. 20 fil. Tip. archid., Sibiiu. 


În presa periodică. 


Ca și în alți ani organele noastre bisericesci s'au ocupat şi în anul 
1902 — îndeosebi cu chestiuni de administraţie bisericească. Din mate- 
rialul ce ne preocupă remarcăm la acest loc următoarele: 


„Biserica şi Şcoala“ (organul diecesei gr. or. rom. a Aradului, apare 
în Arad, odată pe săptămână, an. XXVI, preţ. K 10'— pe an)a publicat 
în materie de literatura bisericească: predici de I. Nicorescu (Nr. 1—3, 
14—16), de Moise Popovici (Nr. 4, 6, 8, 11, 39, 42, 46, 50), de N. Criş- 
mariu (Nr. 7—9, 16, 18, 21, 26, 40, 45, 51), de Iosif Suciu (Nr. 5, 13), 
de C. I. Mitru (Nr. 13), de I. Stefănuţ (Nr. 32—33), de I. Nicorescu: Viaţa 
şi mărturisirile Sf. Augustin, după Molzberger (Nr. 22, 26). 

„Foaia Diecesană* (organul diecesei gr. or. rom. a Caransebeşului, 
apare în Caransebeş, odată pe săptămână, an. XV, preţ. K10— pe an): 
Bartolomei Aron: Dispute cu Nazarenii (Nr. 45—50), N. Jurca: Îugri- 
jirea muribundilor (tractat pastoral Nr. 27—28). 


„ Telegraful Român“ (org. archidiecesei gr. or. din Transilvania apare 
de 3 ori pe săptămână în Sibiia, an. L, preţ. K I6— pe an), a publicat 
in materie de literatura bisericească: predici de I. Buzea (Nr. 59), de 
Cotuţiu (Nr. 5—7), de Dr. Miron E. Cristea (Nr. 75), Causele și comba- 
terea proselitismului, de A. Herman (Nr. 145—146,. 


„Unirea“ (org. metropoliei gr. cat. rom. din Ungaria şi Transilvania, 
apare odată pe săptămână în Blaj, an. XII, preţ. K 19:— pe an). Lu 
chestia rosariului, de Un preot cat. din Moldova (Nr. 9 şi 10), Filosofia 
ateistă şi Biserica lui Christos (Nr. 28 şi 29), Starea religioasă în pre- 
sent şi chemarea preotului (Nr. 40—42), 


II. Litevatuvu şcolură. 
A. Scrieri pedagogice. 


Avis şcolar însoţit de regulam. disciplinar după planul ministerial, edit. I, torm. 8°, 
pag. 10, preț. 10 til. Tip. Ciurcu & C°, Bragov. 

Bochiş Ioan: Conducětoriul tinerimei şcolastice, ediț. II, pag. 8, prețul 40 fil, Tipogr. 
dieces, Gherla, 

Institutul preparandial: Regulament pentru examenele de caalificațiune ale inst. ped. 
din Blaj, edit. I, form. 8. Tipogr. sem. Blaj. 

pan, Dr. P.: Idei pregătitoare în Pedagogie, ediţia 1, form. 8°, pag. 158, prețul 3 cor. 
Tipogr. archidiec. Sibiiu. 


152 


B. Scerieri didactice. 


Alerundru St. C.: ABCdar, edit. I, form. 8° pag. 66, prețul 40 til, edit. 1H Zeidner, Brasov. 
Cheţun, Dr. Ambrosi: Geografia cl. IL, edit I, form. 8, preţul 1 eor. Tip. sem. Blaj. 
— Geograiia cl. IIL, edit. I, form. 80, pretul 1 cor. Tip. sem. Blaj. 

— Istoria naturală şi Museul gcoalelor din Blaj, ediț. I, form. 8, prețul 40 til. io 
semin. Blaj. 

Dariu loan: Pisica, ediţ. IV, form. 8%, pag. 94, prețul 60 fil. edit. libr. H. Zeidner, Braşov. 

Dogariu Domeţiu şi Duriu Ioan: Istoria naturală pentru şeoalele poporale, edit. T, 
form. 8%, pag. 128, preţ. 80 fil. Tipogr. Ciurcu & C°, Braşov. 

Koos-Goldiș: ABCdar limbei maghiare, ediţ. IV, form. 8, pag. 72, preţul 40 fil. edit. libr, 
H. Zeidner, Braşov. 

— Etymologia, A doaua carte pentru deprinderea limbei maghiare, edit. I1, form, 8, 
pag. 110, preţul 50 fil. edituri libr. H. Zeidner, Braşov. 

Pilţia——Subhică: Gramatica română I., ediţ. IV, form, 8%, pag. 144, preţ, 1 cor. 80 fil. cdit. 
lbr. H. Zeidner, Braşov. 

Popovici I.: Cunoscinţe din Constituţia patriei, ediț. I, form, 8°, pag. 62, prețul 40 fil. 
Tip. archid., Sibiiu. 

— Conductor maghiar şi român, cdiț. 1, form. 8%, pag. 6B, preţul 70 fil. Libr. gi tipogr, 
W. Krafft, Sibiiu. 

Popovici Timoteiu: Cântece de şcoală pentru 2 gi 3 voci, ediția 1, format 8, pag. 15, 
prețul 50 il. Tip. şi hbr. W. Krafft, Sibiiu, 

Putnoky Nicolau: Abcdar maghiar-român, ediţ. XY), form. 8, pag. 48, preţul 40 f. Tip. 
arehid., Sibiiu. 

Schullerus, Dr. A. şi Popovici J.: Carte de cetire şi gram. maghiară pentru școalele 
poporale, partea I., edit. I, form. 8, pag. 88, preţul 50 fil. Librăria şi tipografia W. 
Krafft, Sibiiu. 

— Carte de cetire şi gram. magh. pentru şcoalele poporale, partea II., ediţ. 1, form. 8, 
pag. 285, preţul 1 cor. 70 fil. Libr. şi Tip. W. Krafft, Sibiiu. 

Manual pentru propunerea limbei maghiare, edit, |, form. 8, pag. 47, prețul 60 fil, 
Librăria şi tipogr. W. Kraft, Sibiiu. 

pan, Dr. Petru: loan Popescu: Carte de cetire II, pentru şcoalele poporale române, 
ediţ. VIII, form. 8, pag. 111, Tipogr. arehid. Sibiia. 

Stoicovici N.: Elemente de Musică, ediţia I, form. 80, pag. 45, prețul 50 fil. Edit. Hbr., 
H. Zeidner, Braşov. 

-— Colecţiune de Cântece şi cântări bisericesci pentru cl. I—II, editia |, format 50, 
pag. 48, pretul 50 fil. Edit. librăriei H. Zeidner. Bragov. 

Vlaicu Arseniu: Curs complet de aritmetică comercială, ediț. J, form. 8%, pag. 294, 
prețul 2 cor. 60 fil, Retipărită din Anuarul gimnasiului din Braşov pe 1901/2. 

Vuia Iuliu: Carte de învăţătură pentru şcoalele de repetiţie economice gi ultimii ani, 
precum și pentru alte institute, ediţ. l, form. 80, pag. 400, prețul 1 cor. 50 til, Tipogr. 
Ciurcu & C% Braşov. (A se vedé şi cup. „Cărţi religioase“.) 


O. Programe şcolare. 


Bologa, Dr. Vasile: XVI, Programă a, şcoalei civile de fete cu internat şi drept de 
publicitate a Asociaţiunii pentru literatura și cultura poporului român pe anul 
şcolar 1901/2, form. 8°, pag. 42. Tip. arehid. Sibiiu 

Direcţiunea școalei civile de fete din Beiuș: Programa, şcoalelor de fete din Beiuș, cdit. 
I, form. 80. 'lipogr. sem., Blaj. 

Direcțiunea gimnasială din Blaj: Raport despre Institutele de învățământ, edit. I, form. 40, 
preţul 1 cor. Tip. semin., Blaj. 

Gheţie loan: Raportul gimnasiului superior din Năsăud, form. 8, pag. 180, preţul 1 cor. 
Tipogr. Carol Csallner, Bistrița. 


153 


Lăpedatu Dumitru: Anuarul II al gcoalei capitale elementare din Sălişte, 1901/2, form. 8, 
pag. 38. Tipogr. arehidiecesană, Sibiiu. 

Memorialul reuniunei învățătoresei gr. cat. Mariana din Năsăud, 1876—1891, form. 80, 
pag. 162, preţul 3 eor. Tipogr. Carol Csaliner, Bistriţa. 

Oniţiu Virgil: Anuarul XXXVI al gimn. român din Braşov, form. 8, pag. 214. Tipogr. 
și libr. Ciurcu & C°, Braşov. 

Pireu Georgiu: XXVI-a Programă a gimnasiului public gr. or. rom. din Brad 1901;1902, 
form. 8, pag. 41. Tipogr. arehidiee. Sibiiu. 

Roşca, Dr. R. Eusebiu: A XVIII-a Programă a institutului pedagogic teologic, 1901/1902 
form, 8, pag. 69 Tipogr. arehid, Sibiiu. 

Vlaicu Arseniu: Anuarul şcoalei comerciale superioare, 1901—1902, form. 8, pag. 206. 


În presa periodică. 

„Biserica şi Şcoala“ (u. s.): La „planul de învă&ţământi al şcoalei 
poporale (1—2). 

„Foaia Diecesună* (u. s.): O vorbă la chestia planului de învățământ, 
de G. Dragoescu (12—17). 

„Foaia Şeolastică* (org. Reuniunii învăţ. gr. cat. din archid. de A.- 
lulia şi Făgăraș, au. IV, preţ. K. 6:— pe an, apare în Blaj, de 2-ori pe 
lună): Rolul intuiţiunii în învățământul primar, de E. Câmpean (1—2), 
Elementul național în educaţiune (5—6). 

„» Telegraful Român“ (u. s.) Din problemele actuale ale învăţătorimei 
noastre, de Dr. I. Blaga (54—55). 

„» Tribuna Poporului“ (diar pol. apare în Arad de 5 ori pe săptămână, 
an. VI, preţ. K 20— pe an): Inspecţia învățământului nostru primar, 
de Tulin Vuia (31, 77), Învățătura şi foloasele ei, de Œ. Maican (105, 110). 


ILI. Literatura frumoasă. 
A. Poesü. 

Băilă loan: Cântece, ediț. I, form. 89, pag. 61. Libr. şi tip. W. Krafft, Sibiiu 

-- Mortua est, ediț. I, form. 8°, pag. 40. Libr. și tip. W. Krafft, Sibiiu. 

Bortoşiu Romul: Cântece, edit. I, form. 8%, pag. 32, preţul 20 til. Tip. „Poporul român“, 

Budapesta. 
Cujbă S.: Florin, poveste în versuri, ediț. I, form. 8%, pag. 36, pretul 16 fil. Tip. și libr. 
Ciurcu & C9, Braşov. 
În presa periodică. 

„Controla“ (organ politic, apare de 2 ori pe săptămână în Timişoara, 
an. VIII, preţ. K 16:— pe an) a publicat poesii de: A. I. Mathey (28, 
33), de Iosif Popovici (28, 33, 35, 42, 46) ete. 

„Drapelul“ (organ naţional şi politic — apare de doue-ori pe sěp- 
tămână în Lugoj, anul I, preţul K 12:— pe an) a publicat poesii de: 
George Gîrda (111, 123) ete. 

„Familia“ (foaie beletrist. şi soe. ilastr. an. XXXVIII, apare în 
Oradea-Mare, odată pe săptămână, preț. K 16:— pe an), a publicat po- 
esii de: Alex. Acin, Beceseu, Silviu Blăjan, Maria Cioban, G. Coşbuc, 
Maria Cunţan, Ion Dafin, losif Stanca, Riria, N. Rădulescu Niger, V. B. 


154 


Muntenescu, Haralamb Lecca, Ludovic Daus, Dulfu, Elena din Ardeal, 
L Encescu, Olga Poruţiu, Șerbănescu, Silvia Petru, Țintea Victoria, Viorel. 

„Foaia Poporului“ (foaie poporală săptămânală, apare în Sibiiu, an. 
X, preţ. K 4— pe an), a publicat poesii de Joan Cândea (14) etc. 

„Gazeta Transiwaniei“ (diar politie cotidian, apare în Braşov an 
LXV, preţ. K 24:— pe an) a publicat poesii de: Z. Bârsan (10, 38, 44, 
56, 62, 68, 73, 88, 99, 132), de Veturio (150, 208, 220, 242, 247, 253, 258, 269), 
de Maria Cioban (10, 79, 85) ete. 

„Libertatea“ (diar politic, apare în Orăştie, odată pe săptămână, preț. 
K. 6'— pe an) a publicat poesii de: Victor Bontescu (1, 2, 3, 4, 6, 7, 
8, 9, 12, 13, 16, 19, 22, 24, 28, 32, 36, 40, 50, 54), de St. O. Iosif (2, 
33), de Maria Cioban (2, 14, 17, 18, 21, 23, 28, 29, 42, 48, 50, 52), de: 
Alax (18, 54), de Horia (20, 30), de Elena din Ardeal (28), de Alex. Aciu 
(45), de V. E. M. (28) ete. 

„Luceaferul“ (revistă literară, apare de 2 ori pe lună în Budapesta, 
preţ. K 10:— pe an) a publicat poesii de: V. E. Moldovan (1, 2, 7, 9, 
10), Semper sacerdos (4), Sandu (1, 4, 7, 9, 10), Popescu-Polyelet (12), 
Othmar (1), Octavian (2, 3, 6, 8, 11), Melin (4, 5), Horia (2, 5), Ardo (3), 
C. I. Stoenescu (12), Elena din Ardeal (9, 10), Emilian (12) ete. 

„Poporul* (foaie economică săptămânală pentru popor, apare în 
Budapesta, an. IX, preț. K 3:— pe an) a publicat: Băţul lui Dumnedeu 
și femeia guratică (6—21) de Aron Boca-Velchereanul şi alte poesii. 

„Revista Ilustrată: (foaie enciel. lit., ilustr., a apărut în fie-care lună 
de două ori în Șoimuș, a. V, preț. K 3:— pe an), a publicat poesii de: 
Alexandru Aciu, Aurel Stefan, V. Velţian Veronica din Sălagiu, loan 
Scurtu, I. S., Antoniu Popp, V. B. Muntenescu, V. E. Moldovan, I. Encescu. 

„Telegraful Român“ (u. s.): Călugărul, Transilvania (40), Pescarul 
(60), Crăciun (144), poesii de Maria Cioban, Copilul la isvor (73). Dimi- 
neaţa (74), de Sebastian, Măestri şi plugari (117), de Andreiu Barseanu, 
În liniștea sării (122), de Păunaş. 

» Tribuna“ (diar pol. a apărut în Sibiiu de 5 ori pe săptămână, an. 
XVII, preţul K 28:— pe an), a publicat: 

a) în foaia princivală : poesii de Octavian (16, 24, 26, 28, 33). 

b) „în Tribuna literară“ poesii de Traian Mihaiu (1, 13, 21, 31, 41, 
46, 60), Emilian (1, 60), Maria Cioban (4, 18, 70), Milmo (4, 92), Alexandru 
Aciu (4, 26, 36, 56, 70, 82, 101, 169, 193), D. Karr (18, 21), Viorel (21, 
36, 60. 65, 69, 87), Al, V. Alvescu (65, 70, 87, 150, 206), V. E. Moldovan 
(237) Elena din Ardeal (101, 128), Devale (132, 137, 142, 145, 160, 165, 
169, 174, 179, 184, 193, 202, 206, 211, 216, 921, 225, 230). 

» Tribuna Poporului“ a publicat poesii de: Alexandru Aciu (1, 4, 6, 
11, 14, 17, 20, 25, 28, 61, 63, 71, 74, 90, 94, 96, 98, 101, 102, 103, 124, 
197, 206, 220), de Pr. Al. Muntean al lui Vasile (1, 11, 25, 36, 38, 
70, 71, 102), de Ionel din S. M. (14), de Alax (16, 53, 81, 85) de Maria 


EE arte nt 


155 


Cunţan (17), de Lisandru (29), de Maria Cioban (30, 71), de Elena din 
Ardeal (71, 15%, 240) de St. O. Iosif (30), de G. Cosbuc (30), de Emanuil 
Suciu (46, 51, 56, 60, 119), de Moteanca (110, 120, 123, în numerii de 
Dumineca 32, 33, 38, 45) ete. 

„Unirea“ (u. s.): a publicat poesii de: Emil Sabo şi Alfins (1), de 
St. V. Velţan (1 şi 17), de Veronica din Selagiu etc. 


B. Literatura dramatică. 


Baiuleseu Maria: Vacanţii, comedie originală întrun act, ediț. |, form. 8°, pag. 44, pret, 
DO fil. Libr. Ciurcu & C°, Braşov. 

Drăgan Maria: Opt piese teatrale pentru şcolari gi gcolărițe, edit. l, form. 8°, pag. 
64, preţ. 40 fil. Libr. Ciurcu &, Braşov. 

Jințariu Alexandru, după H. E.: Esecutorul, comedie întrun act, ediţ. I, form. 80, pag. 44, 
preţ. 40 fil. Tip. Ciureu & C°, Braşov. 


În presa periodică. 

„Controla“ (u. s.) a publicat de Atanasiu Roşca: Un amor nefericit, 
piesă poporală în 4 acte (52—64, 68). 

„Drapelul“ (u. s.) a publicat de E. Lungu-Puhallo: El nu vrea să 
fie ca... unii, comedie originală în un act. 

„Foaia Poporului! (u. s.) a publicat de N. Rădulescu-Niger: Păcală 
argat, comedie în 2 tablouri. — Ce face neprevederea, şi în unire stă 
puterea, comedie poporală într'un act de Niţescu. 

„Luceaferul“ (u. s.) a publicat de M. Aegea: Antagonism politic sau 
Puterea Elocinţei (mare tragi-comedie în 3 acte mici). 

„Revista ilustrată“ (u. s.) a publicat de Antoniu Pop: Vine Vlădica 
(comedie în 3 acte), şi Ieri, monolog. 

„Tribuna literară“ (a. s) Marele seriitor (loc. de Margareta Moldo- 
van 46, 51). — Duelul, piesă teatrală, de Ludovic Thoma, trad. de Ana 
Florea. 

C. Nuvele, Schite, etc. 

Buticescu, V. Ranta: Novele, edit. I, form. 8%, pag. 288, prețul 1 cor. 60 fl. Tip. Aurora, 
Gherla — Szamos-Ujvâr. 

Damilescu Silv., după Schmid Cristof: Fraţii Bădescu, povestire, cdiţ. I, form. 4°. pag. 
64, preţul 30 fil. Tip. Ciurcu & Co., Braşov, 

Danilescu Silv., după Francise Hoffmann: labiţi si pe duşmanii vostri, ediț. I, form. 4%, 
pag. 140, preţul 50 fil. Libr. Ciureu & Co., Braşov. 

Dorin: Mos Călin, edit, I, form. 8, pag. 32, preţul 20 fil. Tip. „Poporul Român“, Budapesta. 

Mollovan, V. E.: Meteor (roman), ediţ. I, form. 80, pag. 160, preţul L cor. Tip. „Poporul 
român“, Budapesta. 

Panţu, 1. C., după Maxim Gorki: Hanul Tătarilor, poveste din bătrâni, edit. I, format 
8, pag. 16, prețul 10 fil. Tip. Ciurcu & C°, Bragov. 


În presa periodică. 


Dintre numeroasele novele, schiţe şi alte asemenea mici Scrieri în 
prosă apărute în 1902 în foile noastre remarcăm partea preponderantă a 
celor originale, 


156 


„Activitatea“ (diar politie, apare odată pe săptăm. în Orăştie, an. I, 
preţul K. 8:— pe an) a publicat: Crăciunul în Vifleem (1), Din viaţă (4) de 
Sirius; Amintiri (33), Pobosarul dela Podul Arcole (34), de Stelian Russu ; 
Unui amie (6, 7) de C-A-I-N; lubire (8, 9, 10) de 1. Sceopul, ete. 

„Drapelul“ (u. s.) a publicat: Foiţa despre foiţă (1), Pagini contim- 
porane (7—9), O muscă (115—116) de Sorcovă; Viorele (29) de Lelia; 
Reminiscenţe (80—34, 37—42) de Potcoavă; Ileu şi Nicovala (2—3) de 
G. Coşbuc; Un bun tovarăș (4), Chiriaş (103), In Iulie, Vindecat (95), de 
Teleor; Din Seminar (89) de Lian; Un concurs literar (84) de Bill-A- 
Zam; In tavernă (100) de Nuţulescu; Revedere (117-118) de Frăţior; 
Un proletar modern (140—141) de Spv.; Pagini (123) Nail; O eclipsă de 
lună şi Prinderea lui Dreyfuss (150—151) de V-t-r; Cu trîntite se tac 
banii (119), Morariul Roşiu (64) de Ales. Maniu; Răsbunarea din dra- 
goste (11—17) de V. A. Ureche; Stâlpii lui Ajesozidii Dasara, legendă 
(49—53) de Sorin etc... 

„Familia“ (u. s.) a publicat novele, schițe, piese, călătorii de: Adam 
loan, S. Barcian, Bart. Cor. Bredicean, V. R. Buticescu, D. Câmpulun- 
gean, L. Dauş, Lia Măgură, Sofia VI. Rădulescu, Rădulesen-Niger, Riria, 
V. E. M., A. Vlăhuţă, Iosif Vulcan şi Petru Vulcan, Olimpia, I. Stanca, 
St. Russu, etc. 

„Foaia Poporului“ (a. s.): Clanţa, nuveletă (15, 16, 17) de Georgiu 
Stoica. 

„Gazeta Transilvaniei“ (u. s.) a publicat schițe: Pilat (5), Domnu No- 
tarăş (10), de Max; Vis şi adevăr (53), Povestea sălciuțelor (111), Florica 
(16), de Z. rd Puterea rugăciunei (148), de Veturio; Impresii şi 
amintiri (19, 20, 21, 25, 30, 39, 41, 43, 45, B2, 57, 59, 63, 66, 67, 93) și 
File rupte A sana un carnet (95, 97, 98, 113, 161, 172, 178, 205, 216, 223, 
243, 244, 276, 278), de Delaletoa. 

„Libertatea“ (u. s.) a publicat schiţe, novele, ete., de Ioan Adam, 
Tinel, Th. Gh. Petrescu, Maria Cioban, ete. 

„Imceaferul“ (u. s.): Badea Nicolae (8) de I. Agârbiceana; La anticar 
(5) de Agog; În străini (7) de Simin; Furtuna (11) de Ardo; Vis ori 
realitate (2) de Othmar; Frunza vestedă (11), de Melin; Biserica satului 
(5), Mister Petre, comediașul, de V. E. M. 

„Revista Ilustrată“ (u. s.) a publicat: novele, schițe, romane, biografii 
ete. După moarte (1), de Autorul; Sbuciumări (4) și Alma de Dunca 
Schiau, biografie (9), de M. Aegea; 2 Fabule (8, 9), de G. Bodnar; Un 
episod din răsboiul Transwaalului, de C. F.; Raze de lună (4, 16), de V. 
E. Moldovan; Amintiri din rësboiu, de O. G. Lecca; Duet, roman (16—24), 
trad. de Dr. V. Onişor; Ilusii perdute (2), Dintr'o viață (5), Unde este 
fericirea (6), Frumosul oficer ulan (8), Dintrun qiar (11, 12), de Olga 
Dorina Poruţiu; Cause mici efecte mari (1—2), Adevăratul noroc, de L 
Niţu; Fleacuri tot al decelea adevărat, de Porumbel; Sfirnarii, Presentul 
mătuşii, de V. R. Buticescu; Om fericit (3—5), Dumnedeu înalță pe cei 


157 
smeriți şi smeresce pe cei fuduli (15—16), de I. Pop Reteganul; Visuri 
curate (5), Din ale lumei valuri (7—10), Lăcrămioare (21) de St. V. Vel- 
ţian ; Amintire (21), de Viorescu. 

„Telegraful Român“ (u. s.): Roșioara cea frumoasă (poveste) (3—5), 
Apa tinereţelor (80—84), de Laurenţiu Ciorbea. 

„Tribuna“ (u. s.): „1902 (1), de Octavian; Scrisori din Lipsca (4, 
6, 19, 17—21, 25—27), de Ascanio; Margareta Moldovan (28), V. B. (39), 
Il Campanille (128), de Devale; Patria (136), de Saul; Demonul de Clifford, 
roman, trad. (47—121 în 56 de numeri) ete, 

„Tribuna literară“: Emilian (1), Victoria (18), Stelian Russu (36), 
Vasilache (70), M. Aegea (82), A. Scurtu (87), A. (4, 101, 118, 137), Milu 
(115), Stică (137), Şondorlin (132, 145, 150, 202, 230), Al. Ținţariu (142, 
174, 179, 206, 216, 221, 225, 230, 287), V. E. Moldovan (160, 169, 189), 
Frunză (184), Aurelian (197). 

„Tribuna Poporului“ (u. s.) a publicat nuvele, schițe etc. de Iosif 
Stanca (2), Orfelin (31), Alexandru Aciu (36), Al. Muntean al lui Vasile 
(10), Leandru (71), Alax (71, 183), loan Onciu (96), Matei Mulencovici (101), 
M. C. (101), Be-be (101), Ion I. Sceopul (236) ete. | 

„Unirea“ (u. s.): Venite ad me (1), Icoane (8), Amintiri (18, 19), de 
Simin; Moara (povestire originală), de Tit Chitul (48, 49). 


D. Istoria lteraturei, critică, ete. 


Pop Gavrilă: Dicționar mitologic, fasciculul IV, ediț. I, form. 8, prețul 23 fil. Tipografia 
semir, Blaj. 

Schlandt H.: Dicţionar portativ în limba română germână şi maghiară. Deutsch- 
magy.-romän. Taschenwörterbuch, ediția II, form. 8, pag. 100, prețul 60 fil. Editura 
librăr. II. Zeidner, Braşov. 

— Dicționar portativ în limba română, germână şi maghiară, edit. II, form. 8, pag. 40, 
prețul 20 fil. Edit. libr. H. Zeidner, Braşov. 

Viciu Alesiu: Nume de familie la Românii din Ungaria, ediţ. I, form. 16°, preţul 12 fil. 
Tip. sem. Blaj. 


În presa periodică. 


Scrieri critice şi de istoria literaturei, recensiuni etc., apoi studii 
literare și etimologice au publicat: 

„Activitatea“ (u. s.) a publicat de I. S. Ordeanu: Dragoste ori eco- 
nomie (15—26), Ura lui Eminescu (26—28), Pesimismul lui Eminescu 
(30—34). 

„Drapelul“ (u. s.): Dialectul român bănățean (15—83), de Dr. Atanasiu 
Marienescu. 

„Familia“ (u. s.) a publicat: Eminescu, Poesii postume şi Arta şi 
adevărul, de I. Vulcan; Poesia poporală ca notă etnopsichologică, Etno- 
psichologie, de P. Suciu; Ceva despre psichologia plăcerii estetice, de 
Dr. Iosif Blaga; Glose despre frumos și artă, de L. Bolcaş; Poesii, de 
St. O. Iosif, de Il. Chendi; Erotica lui Eminescu şi a lui Coşbuc de Al. 
Ciura; Mie şi puţin, de G. Cosbuc; Eminescu și Blajul, de Dr. E. Dăian; 

12 


158 


Frumosul, de Dr. G. Magdu; Iosif: Patriarchale. de Dr. C. Olănescu; 
Amintiri despre Eminescu, de Petru Uilăcanu. 

„Gazeta Transiwaniei“ (u. s.) a publicat: Agricultura în vieaţa şi 
graiul Romanilor şi Românilor, de Nicolae Sulică; Bibliografia vechie 
(102—5, 107—9, 114, 116—117), de loan Papiu. 

„Libertatea“ (u. s.) a publicat: Literatura edită şi inedită, de M. 
Aegea; Cronica mea, de Fidelio. 

„Luceaferul“ (u. s.) a publicat de: Bănuţiu, Aurel P.: Scrisori de 
ale lui Aron Pumnul; Ciato Aurel: Spre Ideal (conferință); Lăpădat I.: 
Adam Smith; Todica G.: Perspective, Spaţiul şi timpul ete. 

„Revista Ilustrată“ (u. s.) a publicat: Anchetă cu cetitorii (2—1), de 
Dr. Victor Onişor; Unificarea limbei literare şi a ortografiei, Ortografia 
unitară şi Almanuchul societăţii Petru Maior, de G. Todoran; Eminescu, 
în Blaj, de Iacob Onea; Ciripitari și Post-ciripituri, de Dr. V. Moldovan; 
Croncănitori — reflexiuni defensive, de V. E. Moldovan; Ciripitori — ale 
Ciripirei pricini, de Octavian; Ciripituri — câteva reflexiuni inofensive, 
de Mefisto ; Manuscrisele lui Eminescu, de Nerva Hodoș; Despre Eminescu, 
de II. Chendi; Maxim Gorikiij, Cursele Diavolului, de Ascanio; La Crăciun, 
La anul nou (datini), de Andrei; Emile Zola, de Augustin Paul, Mihail 
Eminescu, apel literar de Ioan Scurtu. 

„Transilvania“ (org. Asociaţiunii pentru literatura română, şi cultura 
poporului român, apare în Sibiiu în 10 numere pe an, anul XXXIII 
pr. K 10 pe an) a publicat: 

Ajutoriul prim în casuri de nenorociri și boale repentine, de Dr. I. 
Chitul, recensiune de Sim. Stoica; Despre cărţile funduare şi întabulări, 
de Dr. V. Moldovan, recensiune de Iosif Sterca Şuluțu, Episcopii Petru 
Paul Aron și Dionisiu Novacoviciu, de Dr. Aug. Bunea, dare de seamă 
de (nt.), Ionel, Educaţia unui bun copil, de V. Gr. Borgovan, dare de seamă 
de G. Pletosu, Teologia pastorală, de Dr. Isidor Maren, dare de seamă 
de (nt.), Din pragul comunității româno-slave, de Iosif Popovici, Pământul 
din punct de vedere higienic, disertaţie de S. Stoica, Telegrafia fără 
sîrme, de G. Todică. 

Unificarea ortografiei și limbei literare, sub care titlu se reproduce 
chestionarul limbei şi ortografiei apărut în diarele și revistele: „Epoca“ din 
1/20 Martie a. c. din Bucuresci, „Sămănătorul“, „Gazeta Transilvaniei“ 
din 24 Aprilie, „Conservatorul“, „Gazeta Transilvaniei“ din 27 Aprilie, 
„Drapelul“, „Gazeta Transilvaniei“: Nr. 181—185, „Tribuna“ Nr. 158 şi 
207 şi „Revista ilustrată“; s'a mai publicat Repertoriul bibliografic al 
producțiunilor literare din ţeară pe anul 1901, și alte dări de seamă 
şi recensiuni asupra publicațiunilor apărute în 1901 şi 1902. 

„Telegraful Român“ (u. s.) publică: Poeţii ardeleni în literatura ro- 
mână, de Fraţii I. Minea. 

„Tribuna“ (u. s.): Dreptul civil român, de C. Nacu, recensiune de YV. 
M.; O nouă carte de şcoală de Dr. Ambrosiu Cheţan, recensiune de E. Sabo; 


159 
Din bătrâni, de I. Slavici, apreţiare de Saul; Unificarea limbei literare 
de I. St. Șuluţu; Unificarea limbei literare române, de M. Străjan, etc. etc. 

„Tribuna Literară“ (u. s.) a publicat: Eminescu și Un proces literar, 
de Saul. 

„Tribuna Poporului“ (u. s.) publică: Exposiţia lui Grigorescu, de 
Russu-Șirianu; Cronica mea, de Fidelio; Iosif Goldiș ca literat, de Greg. 
Iorga; Mogul Ciocârlan (dare de seamă de G. etc.) 

„Unirea“ (u. s.) a publicat studiul: Alexandru Papiu Ilarian, de 
Dr. Ioan Raţiu; Nume de familie la Românii din Ungaria. de Alesiu 
Viciu ete. 


E. Scrieri poporale. 


Alexandria sau Viaţa, faptele şi întâmplările lui Alexandru cel Mare, edit. If, form. 
8%, pag 144, preţul 60 fil. Libr. Ciurcu & C°, Braşov. 

Barac, I.: Risipirea cea, de pe urmă a Ierusalimului, ediţ. II, form. 8°, pag. 194, preţ. 70 fil. 
Libr. şi tip. W. Krafft, Sibiiu. 

Bota loan: Trei istorióare morale, ediț. I, form. 80, pag. 64, prețul 40 fil. Tip. „Poporul 
român“, Budapesta. i 

Ivan, N., Cristea Dr., Ungurean, F.: Sfaturi bune: Trei disertaţiuni (Nr. 4 din bibliot 
pop. a Asociaţiunii“), ediţ. I, form. 80, pag. 45, preţul 20 fil. Tip. archid. Sibiiu. 

Moldovan, Dr. V.: Despre cărţile iunduare și întabulări (Nr. 3 din biblioteca popor. a 
Asociaţ,), ediţ. I, form. 8°, pag. 102, preţul 30 til. Tip. arehid., Sibiiu. 

Popp, B. Ioachim: Poesii poporale, ediţ. I, form. 8°, pag. 32, preţul 20 fil. Tip. Poporul 
român, Budapesta. 


În presa periodică. 

„Bunul econom* (organul Reuniunii economice din Orăştie, apare în 
Orăştie, an. III, preţul K.4-— pe an) a publicat diferite subiecte populare, 
parte originale, parte reproduse din clasicii nostri din România, parte 
traduceri din |. germană etc. 

„Familia“ (a. s.) a publicat numeroase scrieri din popor: Balade, de 
Bogdan, Doine noporale, credințe, obiceiuri, etc. culese de Emil Degan, 
I. Enescu, Igna, Iosif Stanca, Ch. V., M. Țapu etc. 

„Foaia Poporului“ (u. s.) a publicat numeroase poesii populare 
aproape în toți numerii de preste an, apoi balade, legende și colinde, 
cum şi snoave, datini, obiceiuri şi credințe populare, precum și frînturi 
de limbă și idiome poporale, tălmăcite de G. Coşbuc, Marian, Ținţariu etc. 

„Gazeta Transilvaniei“ (u. s.) în numerii de Daminecă publică poveşti 
poporale, poesii poporale, snoave etc. 

„Revista ilustrată“ (u. s.) publică dela Sandu Bîzoc, I. Pop Reteganul, 
Theodor A. Bogdan, Dr. V. Onişor, Emil Degan, credinţe superstițioase, 
poveşti, basme, legende, descântece și poesii poporale. 

» Tribuna Poporului“ (u. s.) a publicat mai multe poesii  poporale, 
precum și snoave, poveşti între cari amintim: Badea Niculae cel isteț, 
poveste din popor de Ioan Roşu, Fata curagioasă, de Ioan Vlad junior 
etc., Tradiții: De când e postul lui Sân-Petru, Petrile, Sabia, Solomon etc. 
de Bodnariu. 

12% 


160 


IV. Literatura istorică. 

Auner, Dr. C.: Càte-va momente din începuturile bisericii rom., ediț. 1, form. 16°, Tip. 
sem, Blaj. 

Bunea, Dr. Augustin: Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacoviciu, ediț. 1, 
form. 8%, preţul 4 cor. 50 fil. Tip. sem., Blaj. 

Bunea, Dr. Augustin: Vechile episcopii românesci, ediț. I, form. 8°, prețul 2 cor. 50 til. 
Tip. sem., Blaj. 

Deac Aron: Anticităţi romane, ediț. I, form. 8°, prețul 2 cor. Tip. sem., Blaj. 

Puşcariu, Dr. Ilarion: Istoria, bisericească I, ediț. 1, form. 8, pag. 130, prețul 1 cor, 
Tip. archid., Sibiiu. 

— Istoria bisericească II, ediț. II, form. 8%, pag. 156, prețul 1 cor. Tip. archid., Sibiju. 


Ín presa periodică 

„Controla“ (u. s): La unirea bisericei românesci (28—99). 

„Drapelul“ (u. s.): Centenarul lui Victor Hugo, de Virgil Beşan; 
Doue documente prețioase (privilegiul oraşului Lugoş pentru vama po- 
dului din anul 1796, 29 Aprilie; Ce învață tinerimea maghiară despre 
Români pe la mijlocul secolului XVII? de M. Gaspar etc. 

„Foaia Diecesanå“ (u. s.): Din Istoria Bănatului Severin; P. Scipio 
Africanul (schiță biografică după mai mulți autori), de Sinesiu Bistreanu, 
Evoluțiile Unirii în sec. XVIII (24, 25). 

„Foia Poporului“ (u. s.) a publicat: mai multe biografii istorice, Din 
istoria popoarelor vechi, caracterisări, viața lor ete. precum: Caracterul 
Hunilor, Arta de a face focul la popoarele selbatice, Popoarele nomade 
şi animalele lor domestice ete. 

„Gazeta Transilvaniei“ (u. s.): Frideric cel Mare și curtea lui, Ioan 
Eliade Rădulescu, Chinesiatul familiei Basarabă, Din ţara Hațegului, de 
N. Densuşianu; Despre originea Românilor, de Delaletca; Luarea Griviței 
(aniversarea 25); Răsboaiele lui Stefan cel mare după istoricii poloni, 
Dlugoss şi Kromer, de N. Densușanu. 

„Telegraful Român“: Momente din viaţa bisericească a Românilor 
ortodocşi din Transilvania 1780—1787 (109—138), de Mateiu Voileanu etc. 

„Transilvania“ (u. s.): Istoria ycoalelor Năsăudene, Şcoalele române 
în secl. XVII și XVIII (II), Învăţătorii dela şcoala normală şi institutul 
militar din Năsăud (HI), de Virgil Şotropa; Radul cel frumos, Iunie 
1462— Ianuarie 1474 (I), de A. Lăpădatu etc.; precum şi o sumă de apre- 
țieri asupra opurilor de literatură istorică, 

„Tribuna“ (u. s.): Terra Tzopus (din trecutul munţilor apuseni), de 
Rubin Patita; Monografia comitatului Solnoc-Dobâca, de Traian; Din 
Istoria şcoalelor năsăudene, de Virgil Şotropa. 

„Tribuna Poporului“ (u. s.): Câte-va idei conducătoare în viaţa noastră 
românească (185—142), de Alex. Lăpădatu; Lupta dela Mirislău — şi âncă 
ceva, de Ilie Minea ete. 

„Unirea“ (u. s.): Originea schismei la Români, conferență (1) şi 
Câte-va momente din începuturile bisericei române, de C. Auner (15—27). 


161 


V. Literatura economică, 
Pricu Joan, profesor: Contabilitatea afacerilor în participațiune, ediliuneu I, form. 80, 
pag. 145, prețul 2 cor, Braşov. 
Ín presa periodică. 


„Bunul Econom“ (u. s.) a publicat numeroase articole din toţi ramii 
agriculturei, despre meserii şi comerciu, despre legile cari trebue să le 
cunoască economul etc. 

„Drapelul“ (u. s.): Folosul și importanța meseriilor şi a comereiului, 
de lancu Milu. 

„Foaia Poporului“ (u. s.) a publicat articole economice în fie-care 
număr, între cari relevăm cele de agricultură, pomărit, grădinărit ale d-lui 
I. Georgescu. 

„Gazeta Transiwaniei“ (u. s): Poveţe economice în numeroase arti- 
cole privitoare la agricultură, economia de vite, pomărit ete., reproduceri 
din foile din România, originale şi traduceri din foi economice streine. 

„Poporul“ (u. s.) a publicat numeroase articole de agricultură, al- 
binărit, grădinărit, pomărit, vierit și vinărit. 

„Revista economică“ (org. Delegaţiunii băncilor române, apare în Sibiiu, 
odată pe săptămână, anul IH, preţ. K 16 pe an), cu numeroase articole 
de: Economie politică, chestii financiare, contabilitate, legislaţiune, juris- 
dicţiune, afaceri de imposite, statistică, comereiu, agricultură, industrie, 
comunicație, afaceri de asigurare, aprețiarea opurilor de literatură eco- 
nomică etc. etc. 


VI. Literatura sciinţifică şi enciclopedică. 

Diuconovich, Dr. Cornel: „Enciclopedia Română“, vol. HI, care a înaintat pănă la litera 
S (Statistică) fiind gata din acest volum 10 fascicole, form. 80, Tip. W. Kratit, Sibiu. 

Reuniunea igienică a comitatului Sibiiu: Clădirea gi întocmirea gcoalelor, ediț, I, form. 
8°, pag. 10. Libr. şi Tip. W. Kraftt, Sibiiu. 

-- Lupta contra Malariei, ediț. I, form. 8°, pag. 12. Libr. şi Tip. W. Krafft, Sibiiu. 

keuniunea moașelor din comitatul Sibiiu: Cum au să se poarte femeile îngrecate, ediț. 

I, form. 8%, pag. 3. Libr. şi Tip. W. Krafft, Sibiiu. 


In presa periodică. 


„Familia“ (u. s.): Emanciparea politică a femeii, de E. Degan (2, 
3); Despre alcoholism, de Dr. Ioan Poenaru (32); Boala veacului, de Dr. 
Florea Simonescu (24). 
VII. Diverse. 


Ilodoș Zotti: Poită bună, carte de bucate, form. 8, pag. 256, pretul 2 cor. Tip. și libr. 
diec. Caransebes. 

Maneguțiu Nicolae: Almanachul Sit. Nicolae I, ediţ. I, form. 8, pag. 198, preţul 3 cor. 
Libr. şi tip. W. Kraft, Sibiiu. 

Reuniunea femeilor române din Sibiu: A treideci-şi-şeptea adunare generală ordinară 
1902, form. 80, pag. 27. Tip. archid., Sibiiu. 

Reuniunea rom. de musieă din Sibiiu: Raportul general pro 1902, torm. 8°, pag. 22. Tip. 
arehid,, Sibiiu, 


162 


În presa periodică. 
„Drapelul“ (u. s.): Reflexiuni asupra spiritismului, de Aurelia Păcă- 
ţianu-Rubenescu (72—75); Curentul nou, de Alexandru Mocsonyi ; Procesul 


publicaţiunii „Cartea de aur“. 
„Gazeta Transilvaniei“ (u. s.): Preumblări în Bucuresci, de Teofil 


Frâncu ete. 
Telegraful Roman“ (u. s.): In chestia concubinatelor (79—82), de 


George Rain. 

„Tribuna“ (u. s.): Despre natura iuridică a chestiunei române diu 
Transilvania şi Ungaria, de Dr. C. Maniu; Politică economică (6 art.), de 
Vasile C. Osvadă; Avram lancu (4 art.) semnate (f). 


VIII. Litevatura calendaristică, 

Anuarul Băncilor române, 1903, (edit. de Delegațiunea băncilor române), ed. 1V, form. 
80, pag. 148, preţul 3 cor. Tip. archid. Sibiiu. 

Calendar cu litere cirile, ediţ. 111, form. 8, pag. 80, preţul 40 fil. Libr. gi Tipogr. W. 
Krafft, Sibiiu. 

Calendarul „Poporului Român“, form. 8%, pag. 204, preţul 40 fil. Tip. „Poporul român“, 
Budapesta. 

Gi y Posnagul, ediţ. VIII, form. 8%, pag. 88, prețul 50 fil. Libr. şi Tip. W. Krafft, 

ibiiu 
Calendarul Săteanului, ediț. XH, form. 8, pag. 56, prețul 25 fil. Libr. și Tip. W. Krafft, 
ibiiu. 

Popovici I.: Calendar „Amicul poporului“, ediț. 43, form. 8, pag. 128 rețul 60 fileri. 
Libr. şi Tip. W. Krafft, Sibiu. o i E 

Tipografia Aea Calendarul „Unirei“ pe 1903, ediț. I, form. 80, preţul 50 fil. Tip. 
sem., aj. 

Tipografia archidiecesană: Calendar pe anul comun 1903, ediț. LI], form. 8, pag. 176, 
Tip. archid., Sibiiu. 

Tipografia Ciurcu & Co.: Calendarul nou pe 1903, ediț. I, form. 8%, pag. 123, prețul 40 
fil. Tip. Ciurcu £ Co., Bragov. 

Todoran A.: Calendarul Aurorei, ediț. 1, form. 8%, pag. 160, prețul 50 fil. Tip. Aurora, 
Gherla — Szamos-Ujvár. 

Observare:  Neprimind datele cerute dela: Tipografia „Murășianu“, 
Braşov, „Minerva“, Orăştie, A. Baciu, Bistriţa, C. Traunfellner, Lugoș, 
Tipografia Toma D. Cirovici, Timişoara — nu s'au putut considera datele 
referitoare la eventualele publicațiuni apărute în editura acelora. 

Din causa că „Poporul român“ pe 1902 nu-l avem complet, nu am 
putut considera în acest repertoriu nici materialul publicat în această 


folositoare revistă, 


Diverse. 


Précis de prononciation française ; (Paris, 1903, 256 pag. în 8°. Preţul 
7 fr. 50; editor H. Welter, Paris, Rue Bernard — Palissy 4), și 

Premiers éléments de prononciation française, (Paris, 1903, 80 p. 
în 80 Preţul 1 fr. 50. Editor tot H. Welter) de Abbe Rousselot et Fauste 
Laclotte. 

Mă simt atins plăcut dacă satisfac dorinței autorilor de a le face o 
mică dare de samă despre operele de mai sus. Părintele Rousselot, care 


163 

şi-a eluptat o vadă nespus de mare pe basa lucrărilor sale luând pe ne- 
potul D-Sale dl Laclotte ca colaborator a împlinit prin publicaţiunea 
lucrărilor de faţă nu numai o datorință, ci tot odată ne a întins mijlocul 
de-a putea ajunge la învăţarea pronunciei francese pe o cale cu totul 
nouă. Manualele de pănă adi au avut toate un colorit arbitrar. În pu- 
blicațiile de față în locul imeginațiunei a pășit metoda experimentală 
scienţifică. S'a vorbit că trebue să se pronunțe cutare sunet de cutare 
façon, dar n'a spus nimeni de ce așa și nu altcum. Fie-cine dintre noi 
a fost isbit de diferitele apucături pedante ale dascălilor, cari îşi arătau 
arama naţionalităţi lor. În vorbirea unei limbi lucrul de căpetenie e 
pronuncia. Ea trebue să fie corectă, naţională și frumoasă. Calitățile 
aceste le poate câștiga cineva dintr'un contact viu cu francesii, evident 
după-ce şi-a făcut singur o cultură oare-care. 'Ținta lucrărilor de mai 
sus e tocmai indicarea mijloacelor de a put ajunge posibilitatea unei 
pronuncii francese. În Précis avem indicaţiile complete, în Premiers élé- 
ments avem aceleși adevăruri expuse mai pe scurt și pentru începători. 
Ambele cărţi sunt scrise foarte clar, scurt și precis. Se pot întrebuința 
direct şi de acei, cari voiesc singuri să înveţe fără a ave o cultură fo- 
netică mai detaiată. 

După o întroducere unde ni se arată care e pronuncia francesă bună 
de imitat vedem că autorii au ales Parisul ca centrul, de unde s'a lăţit 
limba literară, prin administraţie şi diferitele legături sociale, cari au atras 
necontenit toate elementele de pe la margini în sînul seu. Organele vor- 
birii âncă sunt tratate pe scurt. 

În prima parte a ambelor cărți avem studiate vocalele, consoanele 
şi grupurile de articulaţiune. În partea a dona sunt tratate în trei ca- 
pitle cele mai importante principii de lectură asupra vocalelor, consoa- 
nelor și legăturile (liaisons) Evident că toate chestiunile aceste sunt 
studiate mai pe larg în Précis decât în Premiers éléments. Fie-care dată 
asupra pronunciei şi lecturei e binemotivată, întrunesce calităţile de mai 
sus și are fericirea de a fi scoasă din societatea bună parisiană. E cu- 
noscut că pronuncia adevărată și deamnă de imitat e a societăţii bune 
din Paris. Datele sunt studiate cu ajutorul metodei foneticei experimentale. 
Diferitele ilustraţii atât fotografii cât şi inscripțiuni grafice ne ușurează 
înţelegerea cărților şi ne ajută mult a ne scăpa de diferitele eresuri 
asupra pronunciei. E bine să învăţăm cum ne învață autoritatea cea mai 
mare de adi în fonetică, părintele Rousselot, care nu lucrează de eri 
alaltăeri. A analisa fie-care parte din cărțile pomenite în detai ar fi foarte 
lung. Mărturisesc că vădând cu ochii crescerea cărţilor și lucrând și eu 
sub aripile dlui Rousselot, m'am simţit fericit când am vădut că o do- 
rință generală a fost satisfăcută prin apariția manualelor de pronuncie 
francesă. Le recomand din toată convingerea tuturor, cari doresc a în- 
věța pronuncia francesă corect după toată rânduiala şi cerinţele unei 


eleganțe adevărate. i Josif Popovici. 


164 


„Unde-i Blajul? Această întrebare ni-o pune un abonat al „Encicl. Române“ în 
„Unirea“ Nr. 21 din 30 Maiu a. e, acusându-ne de supenficialitute din causa că pe harta 
etnografică a Țerilor locuite de Români nu a găsit numele „Blag“, 


Pentru clarificare răspundem Dlui interpelator, că harta adnexată la fase. 29/80, nu 
este nici geografică, nici istorică, ci pur etnografică, la a cărei compunere s'a putut ţine 
cont mai ales numai de centrele mai mari ale teritorului locuit de Români sau de vecinii 
lor, şi de localităţile dela marginile acestui teritor, apoi de centrele administrative şi de 
comunicaţie. Din acest punct de vedere Blajul, care are o populație de abia 2000 sutlete, 
gi care nu este nici centru de comunicaţiune, nici de administraţie politică, a putut rămâne 
neconsiderat pe o mică hartă în format 49, care cuprinde o întreagă serie de ţeri, fără cs 
autorii acesteia să poată fi învinuiți cu drept cuvânt de superficialitate, 

Cetitorii cari vor căuta în „Enciclopedia Română“ informaţiuni asupra Blajului, le 
vor căuta fără îndoială nu pe harta adnexată la art. „Români“, ci la litera B, sub titlul 
„Blaj“, unde vor găsi un articol de mai multe sute de şiruri, împodobit şi cu o frumoasă 
ilustraţinne, și vor pute ceti informaţiuni detaiate atât despre istoricul cât şi despre stările 
actuale ale acestei localităţi. La întrebarea: „Unde-i Blajul?%, răspundem deci: „Vedi 
vol. I, pag. 499!“ 


Ce privesce în fine „multa reclamă“ remarcată de D. interpelator, — credem că lumea 
nepreocupată va sci că această observare nici de cât nu este justificată faţă cu publicaţiunea 
noastră. la este a se pune deci mai mult în contul stărilor social-culturale în cari trăim. 


Redacţiunea „linciclopediev Române". 


Erate: In art. „Câte-va pagini din trecutul comunei. Seliste“, publicat în Nr. Il al 
„Transilvaniei“ a. c, la pag. 66 şi 67 în eitaţia luată din „Plângerea Sf. Mânăstiri a Sil- 
vaguni“ san strecurat câte-va ṣire (p. 67, versurile 5, 6, 9, 10, 11, 12), cari în mannseript 
an fost şterse. Tot astfel din causa multelor ştersături şi în celelalte gire s'au virit cuvinte, 
cari din textul original lipsesc. Intreagă citaţia în forma ei corectă, aga după-eum e pu- 
blientă în Nrii 27 şi 29 ai „Tel. Rom.“ din 1898, trebue să sune astfel: 

La pag. 66: La pag. 67: 
De Dumneqeu fiind îndreptat Preotul Măcenic şi cu Oprea Miclăuş 
34 acolo om uniat nu s'a aflat | Si preotul Ion din satul Galiş 
Ci singuri prostatici Români Pe aceşti trei au ales 


Şi cu prostime buni creştini 
În Sălişte mi-se pare trei dile au şedut 
Cuvânt gi o fegtanie le-au făcut 


„Tel. Rom.“ Nr. 21, 1898. 


Atuncea Săliştenii 
Cu cei de lângă ei împrejurenii 
An căutat oameni să găseuscă 
'Treaba lor să le-o împlinească 
Şi cu toții sau sfătuit 
Pe trei oumeni au găsit. 
Trei preoţi şi un mirean 
Din Sălişte şi din scaun. — 


Şi la Cesaro-Crăiusa au trimes 
Crăiasa rugăciunea lor o au primit 
Şi cu drag li-s'au făgăduit 
Cum-că ea silă lor nu le face 
Ci să se odihnească în pace 
Şi cu unaţia nimenea să nu-i silească 
ji 'mtru a lor pravoslavie să trăească 
Atunci Aron ea un leu răenind s'a sculat, 
Prin serisori după ei au alergat 
Si pe câte trei în Viena i-a închis 
Și acolo viata lor s'au stins, 
„Tel. Rom.“ Nr. 29, 1858, 


1. Lupaș. 


mnow sasi n Mali aia ia aniisi 


] 
ej 


pE E e PRE EN