Transilvania_1910_041_001_002

TRANSILVANIA 


REVISTA 


ASOCIAPIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. 


Apare sub îngrijirea secțiilor știinţifice-literare. 


m... 


Redactor: OCTAVIAN C. TĂSLĂUANU. wl su EI 


erp 


ANUL al ZIIL.il-lea. 


1910. 


e T Se 


SIBILU. 
EDITURA ASOCIAȚIUNII. 


Cuprinsul. 


I. 
Partea ştiințifică-literară. 


Pag. 
Bârseanu Andreiu : Cuvânt de deschi- 
dere, ținut la adunarea generală din 

Dej la 5/18 Septemvrie 1910 309—317 


Bogdan Dr. A.: Desvoltarea bisericei 
româneşti 145 —162 


Borgovanu Gr. V.: Amintiri despre Al. 
1. Odobescu 434—446 
Boer Ștefan: Folclor: O colindă 42 
Le Bon Dr. Gustav: Teoria energiei 
intra-atomice și a dispariției ma- | 
teriei, trad. de Liviu Rebreanu 98—104: 
Crişan Al.: Case românești din Bihor 96—97 
= Clinciu 1.: Din trecutul Branului .393—414 
~ Däian Dr. Elie: Baronul Vasiliu L. 
Pop (cu portret) 317...326 
. Drăgan Dr. Niculae: Asperități sin- 


tactice 5—13 
— Asperități sintactice (urmare) 85—95 
— 5 A j 172—183 
=> » » » 335—354 


eeg » » » 414—433 

X Gherghel Dr. G.: Dr. 1. Jung 372—375 

` Goga Octavian; Titu Maiorescu (cu o 
ilustrație) 

Dr. I.: Documente istorice : O poruncă 

a sultanului cătră N. Mavroghen 

din 1787, privitoare la păstorii din 


~ 1—4 


Ardeal 31—34 
L. Dr. I. şi Gh. T.: Documente isto- 

rice 118—122 
L. Dr. I.: „Silister Stuhlsbuch“ 195 
— Edictum tolerantiae 446—455 


Micu Emilian : Contribuiri fragmentare 
la istoria Tipografiei Ilirice româ=-- 
neşti din Viena 1770—1793 şi 1795 17—30 
Precup Gavril: Unitatea noastră cul- ———” 
turală 326 — 334 
Păcală Victor: Din etnografia comunei 
Rășinari: Construcţia și întocmirea 
locuinței și a celoralalte clădiri 
economice (cu 86 ilustrații) 57 - 84 
N. Petra-Petrescu : Comerciul din lumea 
întreagă 34—38 
Rațiu Dr. loan: August Treboniu 
Laurian (cu 2 ilustrații) 354—360 


Pag. 
Seni Dr. Valeriu: Un manuscris din 
secolul al XVII-lea 
Tăslăuanu Oct. C.: Muzeul „„Asocia- 
țiunii“ 
— Bibliografia publicaţiilor româ- 
neşti din Ungaria pe 1909 123—131 
— Crestături în lemn: Albumul d-lui— 
prof. Comşa i < 162 —17 
Todica Gavril: Măsurarea timpulni 105—117 


14—16 


38—42 


"l: Todoran Eugen: Documente istorice 


184—194 
360—372 
455—461 


privitoare la familia Şaguna 


Dări de seamă. 
Aurel Dobrescu: Dr. Felix: Istoria igie- 


X niei la Români în secolul al XIX. 


şi starea la începutul secolului al 
XX-lea 43—47 
C. Lacea: Prof. Dr. G. Weigand: Lin- 
guistischer Atlas des daco-romä- 
nischen Sprachgebietes 132—134 


Insemnări. 


Etimologii de Dr. N. Drăganu (47—48). 
— Starea serviciului de oculistică în România 
de Aurel Dobrescu (48). — Donațiunea Pe- ` 
tru Pană (48). — Bursierii „Asociaţiei“ (49). 
— Sărbătorirea lui Titu Maiorescu (50). — 
Congresul profesorilor (50). — Biblioteca 
tineretului (51). — Apel cătră autorii de cărți 
didactice (51). — Infiinţarea „Asociaţiunei“ 
134). — Muzeul „Asociaţiunei“ de O. C. T. 
136). — Monografii de comune de O.C.T. 
137). — Costume româneşti de. O. C. T. w 
137). — Păstoritul de O. C. T. (138). — Mu- . 
zeul „Asociaţiunii“ (376). — Numiri popu- 
lare de. pome de Al. Borzea (376). — Neaoş 
de Dr. Nicolae Drăganu (377). — Unelte de 
treerat de D. P. (377).— Biblioteca poporală 
a „Asociaţiunii“ (377—379). —.- Notițe etimo- 
logice de Dr.. N. Drăganu (461—462). — O 
carte veche, Evangheliarul lui Coresi de Dr. -. 
Iosif Popoviciu (402—463). — „Asociaţiunea“ 
şi Biserica (463—465). — Biblioteca poporală 
a „Asociaţiunii“ (465). £ 


pp e 1 


II. 
Partea oficială. 


Pag. 

Abecedar pentru analfabeți: 

se amână tipărirea abecedarului 

d-lui N. Iosif 142 
— apare abecedarul d-lui Bota 142 
— se dă d-lui Bota un ajutor de K 100 

pentru abecedar 303 
Abrud-Câmpeni : 
— ajutor școalei din Abrud 52 
— se dă ajutorul de K 100 pentru 

prelegeri poporale 54 
— se iau dispoziţii pentru ținerea adu- 

nării cercuale 304 


— procesul verbal al adun. cerc. din 
2 şi 7 Aug. 1910, se ţin prelegeri 466—467 
Adunarea generală : 


— Convocarea adunării gen. în Dej 305 
— Stabilirea textului raport. gen. 196 
— prelegeri poporale 197 
-- conferenţiar agronomic 199 
—  instrucția analfabeților 200 
— expoziţii 201 
— agenturi şi biblioteci 201 
— publicaţiunile „Asociaţiunii“ 202 
— secţiile ştiințifice-literare 203 
— biblioteca „Asociaţiunii“ 203 
— muzeul „Asociaţiunii“ 204 
— şcoala civilă de fete a „„Asociaţiunii“ 205 
— şedinţele comit. central 206 
— consemnarea membrilor decedați 207 
— consemnarea nominală a mem- 

brilor secțiunilor . 208 
— consemnarea nominală a mem- 

brilor după despărțăminte 209—235 
— conspectul sumar al membrilor 

după despărțăminte 236—237 


prelegerile popor. ținute în 1909 238 —244 
conferințele ținute în cursul anului 
1909 245—246 
activitatea despărțăm. în 1909 247—262 
tablou sumar despre starea și acti- 
vitatea despărțămintelor în cursul 


anului 1909 263 
— raportul comitetului central asupra 
socotelilor pe 1909 264—266 


bilanțul la 31 Decemvrie 1909 267—269 
venituri și spese 270—271 
evidența specială a fondurilor 272—277 


Pag. 
efectele fondului general 278—279 
— efectele fond. şi fundațiunilor 280 - 282 


— proiect. de budget pro 1911 283—289 
— bursierii „Asociaţiunii“ 290 
— convocarea adun. gener. 307—308 
— procesele verbale ale ad. gen. 380—384 
Agnita : 

— se dăruesc cărți 141 


— proces. verbal al adun. cerc. (pre- 

legeri) 
Aiud-Teiuș: 

— Dr. G. Simon trimite 100 cor. ca 
premiu pentru o contabilitate pen- 
tru popor 

— se dăruiesc cărți, prelegeri, biblio- 
teci, agenturi 

Alba-Iulia: 

— se dă ajutorul de 100 cor. pentru 

prelegerile poporale 
Beiuș: 

— se țin prelegeri 

— proc. verb. al adun. cerc. din 17 
Nov. 1910, se dăruesc cărți 

Becicherecul-mare: 
— proces verb. al adunării cercuale 
(agenturi) 
Biblioteca : 
— Cărţi dăruite 53, 55, 56, 142, 143, 303, 
304, 387, 466, 469 

— Biblioteca tiner. apar 4 numere 53, 466 

— propunerile d-lui secr. Tăslăuanu 
ref. la „Biblioteca popor.“ 385, 387, 388, 

Bistrița: 391, 466 

— se dă ajutorul de 100 cor. pentru 


385 


54 


141 


54 


56 


468 


54 


prelegerile poporale, (cărţi) 54 
— proces verb. al adun. cerc. din 6 
Nov. 1910, prelegeri 468 
Blaj: 
— proces verbal al ședinței comit. 
cercual din 24 Aprilie 1910 143 
— procesul verbal al adunării cerc. 
din 2 Aug. 1910. Sa aranjat cu 
ocazia adun. cerc. o expoziție de 
cusături 305 
Bocşa: 


— La adunarea cercuală din 20 Dec. 
1909 s'a ținut o prelegere despre 


„Pomărit“; sau dăruit cărți din 
partea com. central, cari s'au îm- 
părţit între popor 

— Se înființează o agentură 

— proces verb. al adun. cerc. din 25 
Sept. 1910 prelegeri, biblioteci, 
agenturi 

Brad: 

— La adun. cerc. din 5 Dec. 1909 s'a 
ales de director Dr. I. Radu; s'a 
cetit din cartea „Din sfaturile unui 
plugar luminat“ de Sandu Aldea, 
s'au împărţit cărți între popor, Iu- 
ându-se dispoziţii pentru ţinerea 
unui curs çu analfabeţii din Brad 

— rap. ședinței comit. cercual din 
13 Maiu 1910. Se dă ajutorul de 
100 cor. pentru prelegeri popor. 

— proces verbal al ședinței comit. 
central din 18 Iunie şi al adunării 
cerc. din 20 Iunie, se hotărește edi- 
tarea unei biblioteci a despărţă- 
mântului, cumpără un cuptor de 
uscat poame 

Bran: 

— cu ocazia adun. cerc. se ține o pre- 

legere despre trecutul Branului 
Braşov: 

— dă 2 premii à 50 cor. pentru in- 
struirea analfabeţilor. I se dă 100 
cor. pentru prelegeri poporale 

— Se înființează o bibliotecă, se țin 
4 conferințe 

— proces verbal al ședinței comit. 
cerc. din 8/21 lulie 1910; s'a în- 
cassat Cor. 55:80, s'a înfiinţat o- 
agentură 

— proces. verbal al adun. cercuale 
din 7/20 lunie 1910, se dau 2 
premii de câte 30 cor. se ţin pre- 
legeri 

Bucium: 

— DI director raportează că adnexa- 
rea comunelor din jurul Jiboului 
nu s'a putut face 

— se încredințează d-l V. L. Pop cu 
înfiinţarea despărțământului 


Cărţi cumpărate: 

— 50 ex. din „Nutrirea animalelor 
de casă“ de A. Cosciuc 

— 200 ex. din „Apărarea viilor contra 
peronosporei“ de N. Pop 


Pag. 


52 
56 


468 


52 


143 


302 


468 


54 


143 


304 


52 


— 10 ex. din Monografia comunei 
S. losif de St. Buzilă 

Cassierul Asociaţiunii: d-l |. Vătăşan 
îşi prezintă dimisia ; numirea d-lui 
I. Banciu 

Ceica: 

— di protop. V. Popp se încredin- 
țează cu înființarea desp. 

— proces verbal al adun. de consti- 
tuire din 15/28 Martie 1910 

— şed. comit. cerc. din 6 Iulie și 28 
Sept., constituirea comit. cerc. 

— se iau dispoziţii pentru reînacti- 
varea desp. 

Concedii : 

— dl O. Goga cere concediu de 3 
luni fără retribuție 

— cere prelungirea concediului până 
în 1 Aprilie 1911 

Conferențiar economic: 

— Comitetul central angajează pe dl 
A. Nistor să ţină 20 prelegeri pop. 

— E angajat conf. agr. dl A. Cosciuc 

— conf. agron. prezintă programul 
de lucru 

— circulară cătră directorii despăr- 
țămintelor 

— conferențiarul agronomie rapor- 
tează despre conf, ținute 


Døgg: 
— Invită comit. se convoace adun. 
generală 
Diciosânmărtin : 
— proces, verbal al adun. cerc. din 
4 Sept. 1910 prelegeri, biblioteci 
Donaţiuni 
— Di Andreiu Bârsean, viceprezid. 
„„Asociaţiunii“, renapoiază suma de 
2400 cor. primită ca stipendiu 
— dl Dr. St. Mangiurea Turnu-Se- 
verin dăruește 100 cor. 
— din răscumpărările felicitărilor de 
anul nou intrat 647 cor. 
— Petru Pana din Satulung a lăsat 
„Asociaţiunii“ 10,000 cor. 
— d-l A. Cosma înapoiază suma de 
500 cor. primită ca stipendiu 
— „Albina“ fondului Barițiu 1000 cor. 


Pag. 
304 


469 


56 
141 
466 


468 


303 


469 


55 
303 


387 
392 


467 


304 


54 


muzeului 1000 cor. mai mulți: 55 


cor. pentru muzeu 
— D-na şi D-l Mihali din Dej do- 
nează 1200 cor. 


141 


384 


Pag. 
Fundaţiuni: 
— Fund. Teodor Sandu 143 
— Se votează mai multe burse 302, 303, 
305, 466 
— se vând 22 acţii 384 
— Fund. Nichita 497 
Gherla: 
— proces. verbal al șed. com. cercual 
din 1 lanuarie 1909 și 16 Ianuarie 
se înființară agenturi 54 
— proces, verbal al adun. cercuale 
din 20 Iulie 1910 304 
— se dăruesc câte 5 exemplare din 
publicaţiunile «Asociaţiunii“ 468 
Haţeg: 
— se ia dispoziție pentru ţinerea conf. 
proces verbal din 15 lan. 1910 56 
Hida- Huedin : 
— proces. verbal al adun. cerc. din 
23 Oct. 1910, conferințe 468 
Iubileul «Asociaţiunii» : 
— dl O. C. Tăslăuanu se încredin- 
țează cu conducerea luciării co- 
memorative à 469 
Lăpuşul-unguresc: 


— proces. verbal al şed. comit. cerc. 
din 39 Dec. 1909, aranjare de 
expoz. 54 

— cere trimiterea unui delegat la 
expoziția etnogr. ce se va aranjà 

—- procesul verbal al adun. cerc. din 
2 August 1910 (prelegeri) 

Ludoş: 

— se dă 100 cor. pentru prel. pop. 
2 comune se adnexează la desp. 
Murăș-Uioara 54 

Lugoj: 

— se dăruesç câte 5 ex. din toate 
publicațiunile „Asociaţiunii“ 52 

— se dă 100 cor. pentru prelegerile 
poporale 55 

— raportează că Sau ţinut 4 prel. și 
Sau înființat 5 biblioteci 

Marghita : 

— se încredințează înfiinţarea desp, 
d-lui Dr. D. Stoica : 

— proces. verbal al adun. de consti- 
tuire 

Mediaş: 

— prelegeri ţinute în 3 Oct. 1909 52 

— proces. verbal al adun. cercuale 
din 4 Sept. 1910 (prelegere) 385 


304 


385 


305 


304 


460 


Pag. 
Mercurea : 
— proces. verbal a! adun. cercuale 
din 7 Nov. 1909 (conferinţe) 56 
Membri fundatori noi 53, 55, 143, 144, 305, 
306, 388, 467, 469 
Membri pevieață noi 53, 55, 143, 144, 306, 388 
467, 469 
Membri ordinari noi 53, 55, 143, 144, 305, 
306, 388, 167, 469 
Membri onorari: 
— se propune alegerea d-lui V. Stro- 
escu de membru onorar 
Membri decedați 
Mociu: 
— programul prel. pop. pe 1910 55 
Murăș-Ludoș: 
— proces. verbal al adunării cercuale 


303 
53, 388, 467 


din 7 August (prelegeri) 305 
— se dăruesc ex. din publ. Asoc. 385 
Murăş-Oşorheiu : 
— proces. verbal al adunării cercuale 

din 25 Sept. 1910, prelegeri 466 
Muzeu: 
— dl Andrein Bârsean e rugat să 

cumpere tablourile pictorului M. 

Pop aflate în Brașov 53 
— obiecte dăruite: 53, 55, 141, 142, 144, 303, 

306, 466, 469 

— dl Tăslăuanu a colectat din Bilbor 

23 obiecte și dif. cusături 55 


— dl Tăslăuanu prezintă raport de- 
spre lucrările de catalogare şi 
aranjare făcute în 1909 56 
— dl Tăslăuanu e autorizat să facă 
călătorii pentru adunarea de obiecte 
pe seama muzeului 141 
— s'a cumpărat o copie după tabloul 


Imi A. Iancu aflător în Bucureşti 303 
— di Tăslăuanu cumpără în Bran 
mai multe obiecte 303 


— se cumpără tablourile lui M. Popp 304, 386 
— d-nul Tăslăuanu a adunat 138 de 


obiecte din Giurgeu 386 
— se înființează un registru pentru 
evidența monumentelor noasire 
istorice și de artă 386—387 
Năsăud : 
— proces. verbal al șed, com. cercual 
din 15 lulie, raport. că a înființat o 
reuniune de consum, | se dă ajutor 
de 100 cor. p. prelegeri poporale 304 


— procesul verbal al adunării cerc. 
din 14 August 1910 (s'a aranjat 


Pag. 

o expoziţie de industrie de casă 

împărțind 100 cor.) 385 
Nocrich : 
— procesul verbal al ședinţii com. 

cercual din 20 Ianuarie 1910 143 
— proces. verbal al adunării cerc. 

din 28 August (prelegeri) 385 
Orade: 
— proces. verbal al adun. cerc. din 

16 lan. 1910 şi șed. comit. cerc. 

din 16 Ianuarie 1910 143 
— proces, verbal al adun. cercuale 

din 11 Septemvrie (cărți împărţite, 

prelegeri) 385 
— proc. verbal al şed. comit. cerc. 

din 9 Oct. 1910 prelegeri, se dă- 

ruesc broşuri 466 
Orăștie : 
— proc. verb. al adun. cerc. din 16 

Iulie 1910 306 
— directorul îşi prezintă dimisia, care 

nu se primeşte 466 


Oraviţa: 

— procesul verbal al adunării, cerc. 
din 1 și 28 August 1909, s'a hotărît 
adunarea de obiecte pentru muzeu 143 

Panciova : 

— se dă K 100 pentru prelegeri po- 

porale 55 
Propuneri : 

— di Dr. D. Stoica propune sala- 
rizarea secretarilor ceeace nu se 
poate acceptà 52 

— Com. central cere dlui Dr V. 
Cioban informațiuni despre in- 
struirea soldaților români în timpul 
serviciului militar 52 

— se propune înființarea de ferme 
model țărănești 

Sălişte: 

— se dă K 100 pentru prelegeri po- 
porale i 55 

— proces. verb. al adun. cerc. din 2 
Oct. 1910, biblioteci, prelegeri, ex- 
poziţii 

Sătmar Ugocia: 

— desp. dăruește bisericei din Seini 
K 17860 52 

— procesul verbal al adunării cerc. 
din 14 August 1910 (prelegeri) 


467 


468 


385 


Pag. 
Sebeş: e: 
— prelegeri, şed. comit. cerc. din 4 
Maiu şi 7 Iunie 
— raportează, că s'a înființat o bancă 
„Raiffeisen“; cere cărţi şi K 100 
pentru prelegerile poporale 


302 


304 


Școala civilă de fete a «Asociaţiunii» 

— se aproabă socotelile cheltuielilor 
particulare a elevelor interne 

— dșoarei E. Lemenyi se permite a . 
funcționă ca profesoară externă 
cu retribuție anuală de K 2,200 53 

— inspectorul regesc vizitează şcoala. 
Planul de învățământ nu e aprobat 


de ministru 141 
— examenele, di V. Stanciu ales pro- 
fesor ordinar 144 


— se scutesc de taxă 16 eleve, s'a 
aprobat manualul dşoarei Ana Fe- 


renţiu 302 
— examenele 304 
— dşoara D. Olariu se angajează 

prof. de muzică 306 
— se aprobă budgetul 306 
— se votează al III-lea cvincvenal 

dnei Eug. Tordășianu 387 
— se înaintează noul plan de învă- 

țământ ministerului de instrucție 469 


Secţiile ştiințifice-literare ale s Asociaţiunii» 
— d-l N. Petra-Petrescu prezintă mai 
multe poveşti şi istorioare pentru 
Biblioteca poporală a Asoc. . 54 
— se prezintă procesul verbal al şe- 


dințelor plen. din 14 Iulie 1910 303 

— secțiile știinţifice-literare : procesul 
verbal al şedinţelor plenare 291—292 

— raportul secretarului literar cătră 

adunarea plenară a secţiilor din 
auul 1910 292—296 
— raportul secției-literare 296—298 
— raportul secției istorice 298—299 
— rapoitu? secției ştiinţifice 299 —300 
— raportul secției şcolare 300---302 

Seratele literare și artistice ale „Aso- 
ciafiunei“ 142, 143 

Sibiiu: 

— se dăruesc 200 broșuri 56 

—- procesul verbal al adun. cerc. din 
6 Martie 1910 302 

— înfiinţează biblioteci; ţine con- 
ferințe 302 


Sighișoara: 

— dl Ivan se încredințează cu con- 
vocarea adunării de reorganizare 

— proces. verbal al adunării de con- 
stituire din 27 Septemvrie 1910; 
s'au tinut prelegeri și s'au încassat 
K 320 

Șimleu : 

— împărțirea de cărți la adun. cerc. 
din 8 Aug. 1909; desmembrarea 
desp., ajutorul de 100 cor. 

— procesul verbal al adun. cerc. 
din 18 Septemvrie 1910 (prelegeri) 
se dăruesc câte 5 ex. din publ. 
„Asociaţiunei“: din partea comit. 
central 

„Transilvania“ (revista) 

— se fixează retribuţia pentru lucră- 
rile, ce se vor tipări în „Tran- 
silvania“ 


Pag. 


55 


386 


469 


142 


Tăşnad: 

— se dărueşte câte un exemplar din 
publicațiile „Asociațiunii“ 

Teaca: 

— dl Eugen Bran se încredințează 
cu înființarea noului desp. 
— adun. de const. din 31 Iulie 1910 

Turda : 

— proces. verbal al adun. cerc. din 
18 Septemvrie 1910 (prelegeri) 

Zârneşti: 

— s'a reorganizat despărțământul prin 
di M. Micu; se alege în 13/26 
Dec. 1909 de director di I. Ionică 

— se dă K 50 pentru prelegeri po- 
porale 

— se dăruiesc 5 exemplare din pu- 
blicaţiile „„Asociaţiunii“ 

— procesul verbal al adunării cerc. 
din 8/21 August 1910 (premii) 


RP 


Pag. 


302 


302 
306 


386 


52 
55 
56 


386 


TITU MAIORESCU, 


0. G.: 
Dr. N. Drăganu : 


Prof. Dr. Valeriu Seni: 


Emilian Micu: 
N. Petra- Petrescu : 
Oct. C. Tăslăuanu : 


Ștefan Boer: 
Aurel Dobrescu: 


Însemnări: 


Hustraţiuni : 


Cuprinsul. 


rp 
stă 


Titu Maiorescu . . . . <- 

Asperităţi sintactice . A 

Un manuscris din secolul al XVilJea . TE 

Din istoria culturală a Românilor din Austro-Ungaria . 
Documente istorice i 

Economie: Comerciul din jūmea. întreagă d 

Muzeul „Asociaţiei“ . . . 

Folclor . as 

Dări de seamă: Dr. L Felix. Istoria Ilenei ia Români 
în secolul al XIX-lea şi starea la începutul sec. al XX-lea. 
Dr. G. Marinescu. Progresele și tendințele medicinei 
moderne .. . PE IE 

Etimologii (Dr. N. Dragan). Starea serviciului de oeuli- 
stică în România (Aurel Dobrescu). Donaţiunea Petru Pană. 
Bursierii Asociaţiei. Sărbătorirea dlui Titu Maiorescu. Con- 
gresul profesorilor. Biblioteca Tineretului. Apel cătră au- 
torii de cărți didactice . . . . . .. a 


Partea oficială: 

Procese verbale: 

Ședinţa I a comitetului central ţinută la 29 Ianuarie 1910 
Ședinţa a H-a a comitetului central, ținută la 19 Febru- 
arie 1910 .. . . 
Şedinţa a Ill-a a comit. central, ținută la 10 Martie 1910 
Cărţi primite gratuit pentru Biblioteca Asociaţiei 

Titu Maiorescu. 


Pag. 


1—4 
5—13 


14—16 . 


17--30 


31—33. 


34—38 
38—42 
42 


43—47 


47—51 


52—-54 


54—55 
56 
56. 


ei ce ata e E ETET EEA 


zeii talpă EE a fe 


e prietena 


lanuarie—Aprilie 1910 An. XLL 


TRANSILVANIA 


ORGANUL 


ASOCIAȚIEI PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA 
POPORULUI ROMÂN. 


Apare în 6 numere pe an tot la două luni, sub îngrijirea secţiilor 
ştiinţifice-literare. 


REDACTOR: OCTAVIAN C. TĂSLĂUANU. 


Membrii „Asooiaţiei“ primese „Transilvania“ gratuit. 


- Redacția: Sibilu (N.-Szeben) strada Morii Nr. 6. 


~ EGYETEM! KÖNYVTÁR 
S «e 1919 NOV.27. 
KOLOZSVÁR., 


— ee 


SIBIIU, 1910. 
Editura Asociației. 


TRANSILVANIA 


ORGANUL 


ASOCIAȚIEI PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA 
POPORULUI ROMÂN. 


Nr. 1—2. lanuarie— Aprilie 1910. 


TITU MAIORESCU. 


— Cu prilejul jubileului de 70 de ani. — 


Cei cincizeci de ani din urmă ne dau perioada cea mai bogată 
în frământări din istoria poporului nostru.  Descătușat din întu- 
nerecul unei robii de veacuri, acest neam și-a început munca 
mare de regenerare, de prefacere a vieţii. Cu prisosul de forţe, 
acumulate în vremea de fierbere mută, s'a pornit în acest timp 
o mișcare febrilă, o alergare nepotolită pe toate tărîmurile. Trebuiă 
ridicat un templu civilizației și muncitori răsleţi roiau din toate 
părțile să așeze câte-o piatră în temelii. Eră sgomot, eră acti- 
vitate și neodihnă. . Puterile isbucneau, căutându-și o întrupare, 
meșteri erau mulţi, planurile nelămurite încă, zilerii pripiți și destul 
de desordonaţi. In Ceata asta de muncitori curaţi, cu sufletul 
robit de ideal, se amestecaseră și mulți nepricepuţi, mulți slabi 
și mulți farisei cari se ţineau la suprafaţa mulţimei, aruncau lo- 
zinci și vorbe grele. Dar de fapt încurcau lumea. Şi aceşti din 
urmă erau mai mulți. Vălmășagul se măreă, haosul creştea şi 
sufletele alese simțeau, că aici numai povața unui mare și neo- 
bișnuit îndrumător, cuvântul lui de ordine, autoritatea lui ar puteă 
să aşeze pe fiecare la locul ce ise cuvine, săvârşind prin opera 
de lămurire și orânduire a forţelor, o lucrare, fără de care toată 
alergarea asta nu poate aduce folos. Trebuiă să vie meșterul, 
mare, spre care se îndreaptă ochii celor mulți, cerându-și îndru- 
marea. 


Acest mare meșter al desvoltării noastre culturale ne-a fost 
dat în personalitatea excepțională a domnului Titu Maiorescu. 
In haosul de-acum cincizeci de ani, când vieaţa noastră culturală 

1 


2 


și literară eră un câmp deschis pe care trebuiau ridicate clădiri,. 
în această vreme când greșurile începutului erau covârșitoare, se 
cereă o inteligență superioară, un spirit occidental, un om de 
perfect bun simț care să aleagă cel mai potrivit drum pentru o 
largă desfășurare de forțe, să netezească asperităţi și să fie îndrep- 
tătorul unei cete de muncitori. Aceste însușiri și-au găsit întru- 
parea în dl Maiorescu. Dela întoarcerea din străinătate, când a 
ocupat catedra de profesor la universitatea din lași şi până astăzi, 
busola desvoltării noastre literare împreună cu cumpăna judecății 
drepte au fost ținute de di Maiorescu. 


Dela cea dintâi pășire s'au relevat înaltele însușiri ale lup- 
tătorului. Inzestrat cu o putere deosebită de a pătrunde în su- 
fletul omenesc, un fin analist al tuturor manifestărilor din jurul 
lui, judecător călăuzit de-un înalt spirit de dreptate și de îndru- 
mările unui rar bun simț, tânărul profesor, care înainte cu cincizeci 
de ani veneă din Germania, unde și-a oţelit puterile cu o temeinică 
cultură, şi-a început activitatea prin întroducerea unui spirit critic 
în vieaţa culturală şi literară de atunci. Pentru a putea clădi 
templul strălucitor al artei adevărate, trebuiau stărmate capiştile 
idolilor, pentru a aduce la o matcă prielnică desvoltarea noastră 
culturală, trebuiă curăţită alvia. Tânărul şi îndrăznețul profesor 
s'a dedicat acestei munci; dovedind dela început energie și stăruință 
în desvălirea păcatelor și rătăcirilor de tot felul. A fost neobosit 
dl Maiorescu în această activitate. Pe terenul literar judecăţile 
distinsului critic au stârnit dela început o furtună menită a purificà 
atmosfera. In această vreme când urmând lozinca lui Eliade, 
arena literară eră năpădită de .neputincioşi, cari înciocolau pe 
repezeală versuri de amor şi se împărtășiau de cea mai bună 
considerație din partea mulțimii inconștiente, ce nu erà în 
stare să distingă lucrurile de talent din puzderia banalităţilor 
rimate, când pornirile unui patriotism falș şi fără rădăcini în 
sufletul poporului românesc dădeau naștere la o mulțime de exa- 
gerări, dl Maiorescu a început să plivească fără cruțare buruienile. 
A strivit cu critica-i implacabilă, întemeiată pe îndrumările artei 
eterne, pe toți stihuitorii mărunți, cari cu aceeaș ușurință în- 
jghebau acrostihuri galante şi ode patriotice, a stârpit fără cruțare 
ecrescenţele literare atât de ridicole ale şcoalei latiniste şi a aplicat 
pedeapsa cuvenită mediocrităţii.  Călăuzit de un simţ perfect al 
formei a contribuit în mare măsură la fixarea limbei noastre 
literare. În această vreme, când importul latin falșificase graiul 
strămoșesc, a predicat întoarcerea la popor, fără de care nu se 
poate închipui o adevărată literatură, şi a căutat să ferească limba 
de influințele păgubitoare străine. <Voiă pe deoparte», — cum 
ne spune însuș criticul, — «să combată construcțiile arbitrare ale 


3 


filologilor, cari sub cuvânt de «purificare» întocmeau un voca- 
bular de termini necunoscuţi românului şi depărtau vorbirea cla- 
selor culte dela izvorul de vieață al limbei populare; iar pe de 
alta voiă să lovească în germanismele infiltrate prin scrierile de 
preste Carpaţi şi Molna, cari falșificau geniul propriu al limbei 
române şi micşorau astfel valoarea luptei lor pentru existența 
națională». Prin aceste norme de judecată a pregătit drumul 
de desvoltare pentru talentele superioare, cari niciodată nu i-au 
scăpat din vedere și cărora totdeauna le-a dat recunoașterea 
cuvenită. 

Temperament activ, dl Maiorescu sa angajat la o luptă 
neîntreruptă. A înființat societatea literară «Junimea», în care a 
întrunit cele mai alese talente din acel timp șia atras în cursul 
vremii pe cei mai distinși scriitori. Prin această grupare a susținut 
într'o continuă și rodnică fermentare o seamă de spirite alese 
şi-a contribuit mult la educația literară și artistică a unei pleiade 
de intelectuali. Ca organ de propagandă a creiat revista »Con- 
vorbiri liierare», ale cărei pagini militante au săvârșit opera mare 
de regenerare a simțului literar în cercul larg al cetitorilor. In 
această revistă, fără a cărei existenţă din trecut nu sar puteă 
închipui starea de astăzi a evoluţiei noastre literare, și-a publicat 
dl Maiorescu criticile ţudicioase în cari îmbrăţişă probleme variate 
cu aceiaş competenţă a unui spirit vast înzestrat cu bogate cu- 
noștințe, cu aceeaș severitate și disciplină de gândire, cu aceiaș 
claritate şi sobrietate de stil, cari l-au impus dela începutul carierei 
literare. Aici şi-a spus judecata aspră în care combăteă exage- 
rărilg «Şcoalei Bărnuţiu», opunând îndrumările unui spirit modern 
unor doctrine rătăcite şi retrogade, aici a fixat regulele orto- 
grafice ale scrierii românești, a lămurit principiile neologismelor 
în această epocă de prefacere a limbei, a cernut producţia zilnică 
a literaturei contimporane, alegând din pleava de tiparuri fără 
rost creaţiunile de talent, a ridiculizat «beţia de cuvinte» a acestei 
epoce de pripeală şi exagerare și-a arătat drumul adevărat al 
desvoltării noastre literare. Această muncă susținută decenii în- 
tregi cu rară energie, cu stăruința îndărătnică a omului de con- 
vingeri şi cu seninătatea gânditorului care pluteşte de-asupra pati- 
milor trecătoare, au făcut din domnul Maiorescu cel mai înalt 
judecător al literelor noastre. In această îndelungă frământare 
de premenire a valorilor şi statorire a unor norme de si Madi 
tudine a gândirei pe ruinele greșelilor sdrobite, îndrăzneţul ico- 
noclast a trebuit să îndure lovituri și atacuri înverșunate. A fost 
răsplătit însă prin frumoasa mângăiere de a-și vedeă triumfând 
pe toată linia credințele pe cari vremea le-a consacrat ca adevă- 
ruri fundamentale ale desvoltării noastre literare. 

1* 


Vieaţa domnului Maiorescu este o vieață de fapte, o vieaţă 
de muncă orânduită a unui gânditor ce privește dela înălțime 
valurile vieţii, cari nu-l pot răpi cu vârtejul lor, o vieaţă de filosof 
a cărui înțelepciune nu se coboară în vălmășagul ambițiilor în- 
guste și a patimilor vulgare. Păstrând totdeauna distanța de 
sgomotul întrecerilor profane, ilustrul cugetător a fost vreme de 
aproape cincizeci de ani între cei mai activi membri ai Acade- 
miei, cei mai aleși profesori universitari şi cele mai distinse figuri 
ale vieții parlamentare din politica României. Catedra domnului 
Maiorescu a fost patruzeci de ani un focar de lumină, un altar 
strălucitor al judecății limpezi, care a luminat cărările la generații 
de tineri și a apropiat învățământul superior din Regat de așe- 
zămintele occidentului luminat. Tot astfel prin activitatea parla- 
mentară dl Maiorescu face parte din reprezentanţii cei mai de 
frunte ai oratoriei românești și a creat școală prin discursurile 
cari vor rămâneă monumente de observaţie justă, de judecată 
cumpănită şi strălucitoare dialectică. 

Pe lângă aceste însușiri multiple, de cari una singură ar fi 
fost de ajuns ca să ridice pe cineva în cele: dintâi rânduri ale 
fruntașilor noştri, dl Maiorescu a fost decenii de-arândul patronul 
tuturor talentelor cari se iveau pe orizontul literaturii noastre. 
Incepând cu Eminescu şi Creangă și continuând cu Coşbuc și 
Popovici-Bănăţeanu, până în zilele noastre, în casa domnului 
Maiorescu a fost un pelerinaj al tuturor scriitorilor, ca la un 
templu închinat artei. Aici maiestrul îşi spuneă poveţele cu aceea 
seninătate olimpică, cu aceea frază rotunzită şi sculpturală cari 
au asigurat protundului gânditor şi rolul de un adevărat arbiter 
elegantiarum. O vieaţă frumoasă de aristocrat al cugetării a 
fost vieața domnului Maiorescu, a cărui artă de a trăi a purces 
din principiile superioare ale gânditorului, întocmai cum însuș ne 
spune undeva în aforisme: «Arta vieței? Rezervă, discrețiune, 
cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune». 

In deplina putere a însușirilor sale excepționale dl Maiorescu 
a împlinit zilele aceste șaptezeci de ani. Din toate părțile nea- 
mului nostru s'au îndreptat privirile spre figura frumoasă a ma- 
gistrului literaturii noastre, exprimându-i omagiile mulțămirii şi 
urările tuturor oamenilor cari înțeleg binefacerile culturei româ- 
neșşti. E de datoria noastră, a cărturarilor din aceasta ţară, al 
căror pământ a fost leagănul acestei alese întrupări a geniului 
românesc, să ne trimitem sufletele cu toată recunoştinţa noastră 
în fața maestrului care a luminat cărările unui neam. Aceasta e 
cea mai frumoasă răsplată din câte poate da un popor nemuri- 
torilor săi. 0. G. 


i: one im d i na aia a 


ASPERITĂȚI SINTACTICE. 


După Wundt limba nu este decât un semn psihofizic al vieţii, o 
mişcare de exprimare desvoltată întrun mod propriu. Această mişcare 
de exprimare face cu putință ca să ştie și alţii ce se petrece în sufletul 
nostru, prin urmare limba este un mijloc de înțelegere împrumutată, un 
product necesar al vieţii sociale a oamenilor. Orice limbă stă așadară 
din mişcare: sunete ori semne, pe cari le putem înţelege și cari săvârșite 
prin acțiunea mușchilor ne comunică stări sufleteşti interne, idei, senti- 
mente, afecte. Pe lângă limba sunetelor — în graiul de toate zilele nu 
mai pe aceasta o numim limbă — mai avem aşadară și o limbă a semnelor 
și a gesturilor.! 

La fiecare din aceste forme de limbă deosebim un fond, care se 
exprimă — conținutul conştiinţei noastre, adecă stări sufleteşti interne, 
idei, sentimente, afecte, — şi o formă, în care exprimăm fondul, adecă 
sunete, semne și gesturi. Forma e aceeaş oricare ar fi conţinutul con- 
științei noastre respective partea aceea a lui, pe care voim să o exprimăm, 
— aceeace în logică numim gândire, iar în gramatică propozițiune. Chiar 
și sentimentele şi afectele îmbracă forma mai fină a gândirii. «Elementele 
raţionale, mai mult decât ori şi care altele, au proprietatea de a se aco- 
modă cu tendința adaptării; şi aceea ce este încă și mai important, ele 
se desprind pe fondul sufletului cu mai multă claritate; se memorizează 
cu mai multă ușurință; cu un cuvânt, sunt mai lesne de plămădit în 
aluatul elaboraţiunilor mintale, decât alte elemente, cum ar fi elementele 
afective bunăoară».? Astfel conţinutul conştiinţei noastre, de câteori caută 
formă, se preface în gândire sau propoziţiune. Limba ar fi desăvârşită 
numai când cele două părţi ale ei, fondul şi forma, s'ar acoperi pe deplin. . 
Quod non est in actis non est in mundo este principiul fundamental al 
logicei ?, știința, care constată şi sistemizează legile, pe cari trebue să le 
păzească gândirea în stabilirea adevăratelor raporturi dintre lucruri. Ade- 
vărat, numai cât în realitate nu este tocmai aşa. 

Nici unul din felurile de limbă amintite nu este absolut perfect, nici 
cel al sunetelor, pe care îl credem de cel mai pri A şi tocmai de 
aceea numai pe acesta îl numim în graiul de toate zilele limbă. Fiecare 
are lipsă de ajutorul celuilalt. Prin prefacerea sentimentelor și afectelor 
în gândire, de pildă, orice sentiment plin de foc, orice dorinţă fierbinte, 
orice pasiune înflăcărată pierde din intensitatea sa. 

Ascultătorul ori cetitorul simte numai atât din dânsele, cât mai ră- 
mâne alipit de gândirea, în care s'au schimbat. Intre astfel de împrejurări 
o parte din pierdere o poate suplini felul de limbă deosebit de acela, în 
care vorbim, fără însă ca această întregire să fie desăvârşită. Dar nici 
gândirea nu o putem exprimă desăvârșit. Adeseori avem ideea, forma 
— propozițiunea — ne este dată de-a gata, dar — mai ales când ideile se 
urmează repede una pe alta grămădindu-ni-se în suflet — căutăm înzadar 
cuvântul, care ne-ar trebui, căci «ca o umbră ne alunecă din mână», nu 
ne aducem aminte de dânsul şi pentru a ne exprimă gândirea ne mul- 


1 Wilhelm Wundt, Volkerpsychologie. Fine Untersuchung der Entwicklungsge- 
setze von Sprache, Mythus und Sitte. Erster Band, Die Sprache, Erster Teil, ed. II. 
Leipzig, 1904, p. 37 și urm. 

+ C. Rădulescu-Motru, Puterea sufletească. Bucureşti 1908. Partea IV. p. 313. 


3 y, Paul Caner, Gramatica militans, Berlin 1903, p. 51—52. 


6 


țămim cu un singur gest la întâmplare, cu un semn ori alt cuvânt, care 
ne vine mai întâi în minte, oricât de nepotrivit ar fi.! Căci 

<... când inima-ți frământă 

«Doruri vii şi patimi multe, 

fe lor glasuri a ta minte 

«Stă pe toate să le-asculte: 


«Ca şi flori în poarta vieții 
“Bat la porţile gândirii 
«Toate cer intrarea'n lume 
«Şi veșmintele vorbirii. 


«Ah! atuncia ţi se pare, 
«Că pe cap îți cade cerul: 
<Unde vei găsi cuvântul 
«Ce exprimă adevărul ?» 
(Eminescu, Criticilor mei). 


Astfel din mulțimea de idei, sentimente şi afecte, cari mișună în con- 
știința noastră, numai o parte ajung să fie exprimate în limba sunetelor, 
pe care o vom înţelege și noi de aici înainte subt cuvântul limbă, pe 
celelalte le suplineşte gesticulaţiunea sau mimica şi semnele, căci legătura 
dintre acestea și limbă este pe cât de naturală pe atâta de strânsă. lată 
de ce aflăm foarte adeseori în graiul de toate zilele propozițiuni, cari nu 
sunt sfârşite, din cari lipseşte câte un cuvânt, uneori chiar și cel mai de 
frunte din propoziţiune, predicatul. 

Aceste greşeli, cari se ivesc zilnic în graiu sunt tot atât de impor- 
tante şi interesante pentru lingvist ca şi cele mai frumoase şi perfecte 
propoziţiuni, căci suntem datori să luăm în considerare nu numai ce este 
bun, ci şi ce este greșit şi să căutăm cauza greșelii. De unde vine mul- 
țimea de /apsus linguae, calami, gestus, mentis, adecă greşelile de limbă 
în vorbire, scriere, chiar și gesticulaţie, cari se pare că pornesc din o 
greşală de cugetare? Nu arareori nise întâmplă, că avem şi cuvintele 
cu cari numim deosebitele lucruri sau noțiuni, dar nu nimerim forma tre- 
buitoare ca să exprimăm raporturile dintre acelea. În loc de subordinare 
întrebuințăm coordinare, în loc de conjunctiv optativ, în loc de imperativ 
indicativ, punem singular în loc de plural, masculin în loc de femenin, 
nominativ în loc de acuzativ, ş. a. şi cel care ascultă ori citește cu toate 
acestea înțelege, întocmai cum înțelege şi cuvintele tipărite greșit, din 
cari îi este destul să vadă câteva litere ca să le poată întregi, ba de cele 
mai multeori nici nu bagă de samă greşala de tipar, căci ca om ce este 
se gândește și el mult-puţin la fel cu noi. Dar dacă ar ceti cu mai 
multă atențiune, ni se pare, că ar păți ca acel Athenian, despre care ne 
spune Plutarch?, că având un proces, plăti lui Lysias o sumă de bani 
ca să-i compună pledoaria, pe care aveă să o pronunţe înaintea judecă- 
torilor. Când auzi pentru întâia oară pe Lysias citind discursul, pe care 
mai târziu trebuiă să-l spună dânsul, acesta i se părù așa de minunat 
compus, încât eră sigur, că va câștigă procesul. Când îl învăţă insă, de 


1 Alexandru Philippide, Istoria limbii române. |. Principii de istoria limbii. 
aşi 1894, p. 121. 


2 [leyi adoisozias, 5. 


7 


ce îl cetea mai mult, de aceea ise păreă mai slab. In sfârșit temându-se 
să nu piardă pricina cu o apărare așa de şubredă, se duse la Lysias, și 
îi zise: «când am auzit pentru întâia oară discursul, mi se păreă așa de 
splendid, încât nu mă îndoiam, că vom isbuti. Acum însă, dupăce l-am 
cetit de zecimi de ori, mi se pare așa de slab, încăt mi-e frică să nu pierd 
judecata». 

«Prietine, îi răspunse, râzând, Lysias, oare tu mo să-l pronunţi numai 
odată înaintea judecătorilor ?» ! 

Naşterea greşelilor sau asperităţilor, despre cari e vorba, ne-o ex- 
plicăm și mai bine, dacă căutăm raportul dintre forma externă şi internă 
a limbii. Cea dintâie, pe care o înţelegem în graiul de toate zilele subt 
cuvântul limbă este alcătuită din toți factorii, cari ne dau în graiu cuvinte 
şi propoziţiuni,? şi ca atare se poate judecă din două puncte de vedere, 
din al vorbitorului şi din al ascultătorului. In cazul din urmă limba e 
un șir de impresiuni acustice, cari au anumit înțeles, în cazul dintâi un 
şir de mişcări de-ale organelor de vorbit, cari urmează după un şir de 
procese psihice anterioare şi cari pun în mişcare aerul, iar ascultătorul le 
percepe ca o serie de tonuri și sgomote. Astfel judecată forma externă 
a limbii are iarăși două laturi, una externă și alta infernă. Sunetele şi 
grupele de sunete (cuvinte şi propoziţiuni), pe cari le producem prin or- 
ganele fizice date de natură spre acest scop şi le auzim când vorbim noi 
ori vorbesc alții formează /afurea externă auzibilă a formei externe a 
limbii.  Laturea aceasta constă aşadară din sunete şi combinațiuni de su- 
nete auzibile ; iar când acestea ni se înfăţişează ochilor (scrise ori tipărite, 
adecă vizibiie), se consideră tot de sunete şi grupe de sunete auzibile. 

Sunetele şi cuvintele auzite lasă în sufletul nostru un fel de urmă, 
ele se înfipăresc şi rămân acolo ca imagini acustice (eventual și optice, 
dacă cuvintele sunt scrise). Când rostim însă vreun cuvânt, pe lângă 
imaginea acustică, ce se formează în suflet auzindu-ne noi pe noi, se 
formează și o imagine de mișcare sau kinestetică numită de unii şi mo- 
forică despre funcțiunea sau mişcările organelor de vorbire pentru pro- 
ducerea sunetelor din acel cuvânt (pentru rostirea lor). Imaginile acustice 
și kinestetice despre Sunetele şi cuvintele auzite şi despre mișcările orga- 
nelor de vorbit la rostirea acelora formează laturea internă a formei ext .rne 
a limbii. Laturea internă a formei externe stă în strânsă legătură cu 
forma internă a limbii, e mijlocitoarea dintre aceasta şi laturea externă, 
este acel Neghiniţă al lui Delavrancea (Intre vis și vieață, Buc. 1903, 
p. 53) despre care fiecare dintre noi ar puteă zice: «să ştii că ce credeam 
eu, că-mi trece prin minte eră numai în urechiă»! 

De aici vine, că unii lingviști francezi o confundă cu forma internă 
a limbii şi o numesc langage intérieur. 

Forma internă a limbii — termin întrodus în lingvistică de W. von 
Humboldt — faţă de torma externă şi mai ales față de laturea externă a 
acesteia stă în acelaş raport ca sufletul faţă de trup. Ea este «laturea 
intelectuală» a activităţii limbii sau exprimării stărilor noastre sufleteşti, 
deci tot aşa de concretă şi reală ca şi forma externă a limbii; căci nu 
putem înțelege subt dânsa altceva decât un complex de raporturi psiho- 
logice, legile propriu zise ale asociațiunii și apercepțiunii, cari se arată 
în construcția formei cuvintelor, în deosebirea părților de vorbire, în alcă- 


+ Ang. Demetriescu, Poezia şi proza în Literatură și artă română, IV. (1899) p. 625. 

2 W. Wundt, o. c. Zweiter Theil, Leipzig, 1900, p. 402. 

? cf, H. Ebbinghaus în Die Kultur der Gegenwart, Systhemathische Philosophie ; 
Psychologie, Berlin u. Leipzig, 1908, p. 220. 


8 


uirea propo'ițiunii și în înșirarea părților acesteia", însaşi cugefarea. 
Această noţiune a formei interne a limbii o putem hotărî și mai bine ju- 
decându-o din trei puncte de vedere, anume: căutând 1. legătura gân- 
dirii, întrucât ea adecă apare în forma externă a limbii (cugetare frag- 
mentară şi discursivă, sinte ică şi analitică); 2. direcțiunea gândirii, sau 
sfera de idei, în care aceasta se învârte mai cu plăcere (cugetare obiectivă 
şi subiectivă; 3. conținutul cugetării, adecă proprietăţile specifice ale 
ideilor şi noţiunilor, cari sunt exprimate în forma externă a limbii (cuge- 
tare concretă şi abstractă, clasificătoare şi peneralizătoare). Cel dintâi se 
arată în propoziţiuni, al treilea în cuvinte, iar al doilea atât în cuvinte cât 
şi în propoziţiuni 2, 

Cugetarea sau forma internă a limbii, care în înţelesul dat mai sus, 
se poate numi cu drept cuvânt langage intérieur, premerge totdeauna 
formei externe, Mecanismul actului voluntar adecă se compune din 
următoarele patru categorii de elemente: 1. imaginea intelectulă a actului, 
ce avem intențiunea să executăm; 2. imaginea produsă de un act executat 
mai nainte, act, care este identic, sau asămănător cu acel ce ar fi să se 
execute (imaginea kinestetică); 3. neuronii, cari comandă direct mişcării 
mușchilor; 4. elementele de asociare între aceste trei.* Când pornește 
să iasă la iveală cugetarea îmbracă mai întâi laturea internă a formei 
externe, se asociază cu o imagine kinestetică mult-puţin cunoscută de mai 
nainte căci «numai acele excitațiuni și acele dispoziţiuni devin motive, 
cari se pot acomodă mecanismului voluntar descris mai sus, şi anume: 
excitaţiunea externă sau dispoziţiunea internă trebue să fie asociată cu 
imaginea unei mişcări experimentate de sufletul omenesc>.t Apoi ima- 
ginile kinestetice ca imagini ale mişcărilor executate, adecă sensaţiuni dela 
celelalte simţuri, cu toate că sunt mai intim legate de sufletul nostru, fiind 
rezultatul celei mai apropiate experienţe (deşi aceasta, cum vom vedeă, 
nu însemnează că ele sunt și cele mai bine cun':scute), decât imaginile 
provenite dela fenomenele externe ale corpului, adecă sensaţiunile mus 
culare şi sensațiunile organice, totuşi nu le putem consideră decât de 
un fel de formă mai externă a limbii decât cea internă, care e însaș 
cugetarea, imaginea intelectuală a actului ce avem intențiunea să exe- 
cutăm, — sunt laturea internă a formei externe a limbii. Aceasta cu atât 
mai mult deoarece uneori le și auzim. De multeori ni se pare că auzim 
ceeace vrem să spunem ca și cum ne-ar șopti cineva, respective ni se 
pare uneori că vorbim în gând şi spunem mai întâi încet ceeace în cu- 
rând vom spune tare, când cugetarea va fi ajuns în laturea externă a 
formei externe. Aceasta ni se întâmplă mai ales când suntem iritați, dar 
atârnă și dela natura omului.. Unii se gândesc așa de vioiu, aşa de tare, 
că organele de vorbi: li-se mişcă inconştient încă atunci, când cugetarea 
abia a îmbrăcat laturea internă a formei externe. Explicarea o aflăm 
tocmai în proprietatea aceea a imaginilor kinestetice, că ele în genere 
sunt inconștiente. «Imaginile provenite dela fenomenele externe sunt cu 
mult mai variate și mai număroase ca imaginile provenite dela mișcările 
propriului nostru corp. Aceste din urmă, cu deosebire sunt puţin variate, 
și uniforma lor repetare le face ca să devină curând inconștiente. fma- 


1 W. Wundt, ibid. p. 405 şi 407. 

2 W. Wundt, |. c. p. 409—419. 

3 C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 282. 
+ C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 284. 
5 C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 285, 


9 


ginile celelalte, din care ne constituim lumea externă, își păstrează tot- 
deauna cu varietatea lor şi însușirea de a fi conştiente».! Iată de ce ni se 
întâmplă adeseori în şcoală că un băiat fără să vrea răspunde tare la în- 
trebarea adresată altuia. Alţii vorbesc tare cu ei înșiși — mai ales babele, — 
de aici fraza «vorbeşte ca o babă», adecă nu ştie ce vorbeşte, căci vor- 
beşte inconştient. 

Limba așadară va fi corectă și perfectă numai când forma internă 
va fi trecut prin ambele laturi ale formei externe, adecă când cele două 
forme ale ei se vor acoperi pe deplin şi nu vom aveă trebuinţă să su- 
plinim lipsa de sunete și cuvinte ori cuvintele rău întrebuințate cu gesturi 
și semne. Pentruca acest proces psihologic să fie desăvârşit se cere anumit 
timp, mai ales dupăce totdeauna ne aducem mai greu aminte de mișcă- 
rile propriului nostru corp, de mișcările kinestetice, decât de o mișcare 
externă,? căci la om varietatea mai mare a imaginilor de mișcare îm- 
piedecă repedea asociare și prin urmare şi repedea manifestare externă, 
pe când în creierul animalului de pildă, imaginea mişcării voite găseşte 
numai decât imaginea mișcării experimentate cu care se asociază și pro- 
duce repede manifestarea externă. è 

Afară de aceasta şi trecerea imaginei kinestetice în act extern con- 
ştient, în. laturea externă a formei interne a limbii, încă cere anumit timp. 
Dacă ne lipseşte, nu ne este la îndemână imaginea kinestetică corăspun- 
zătoare şi acest timp, limba, propoziţiunea noastră șchiopătează. Gândirea 
merge cu mult mai repede decât limba, adecă forma externă a acesteia, 
şi cu toate că «cuvântul însoţeşte ideea așa după cum umbra însoţeşte 
corpul» $+ nu arareori ni se întâmplă, că rămâne de aceea întocmai ca şi 
cânele de iepurele, care coteşte când la stânga când la dreapta. Aşa se 
nasc o samă de construcțiuni greşite, anacolutii, etc. 

Ţinta, direcţiunea şi calea vorbirii, cum vedem, este statorită înainte; 
sufletul însă e atras în calea sa de cauze și nu de scop. Aceste cauze 
sunt asociaţiunile de idei: o idee ne duce la cealaltă, aceasta la, a treia 
şi așa mai departe, şi numai întrun târziu băgăm de samă, ori poate 
nici atunci, că ne-am abătut dela obiect, am greşit construcţia, am făcut 
o anticipație ori repeţire, ori altă greșală de limbă. <Unsere Seele gleicht 
nicht ganz dem musikalischen Instrumente, bei dem jede Saite gleichstark 
mithalit, wenn ein verwandter Ton ange schlagen wird: das Eine findet 
bei ihr lebhafteren, das Andere matteren Anklang, Manches lăsst sie ganz 
gleichgültig; — dort genügt die leiseste Hindeutung, eine zufällige Be- 
rührung, um sie zu erregen, hier verhält sie sich wie ein Tauber, dem 
man umsonst in die Ohren schreien mag. Es giebt Anziehungskräfte, denen 
der sich selbst überlassene Geist, sooald er in ihren Berreich kommt, 
folgen muss, wie der schwimmende Magnet den Eisen. Auch in der Ver- 
kettung der Vorstellungen und Gedanken waltet Sympathie, Apathie, 
vielleicht auch Antipathie». 5 i 

Asperităţile sintactice se nasc așadară din două motive: ori din lipsa 
şi neprezentarea la timp a imaginei kinestetice corespunzătoare precum 
şi din lipsa timpului necesar la trecerea imaginei intelectuale în act extern 


i C, Rădulescu-Motru, o. c. p. 285. 

? C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 285. 

3 C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 289. 

* Al. Philippide, o. c. p. 120. 

5 Georg von der Gabelentz, Die Sprachwissenschaft, ihre Aufgaben, Metoden und 
bisherigen Ergebnisse. Leipzig, 1891. p. 43—44. 


10 


conștiu, în graiu, ori din cauza iuţimii gândirii, a abaterii acesteia dela 
calea cea dreaptă în urma asociaţiunii repezi a ideilor. Natural, e foarte 
greu de deosebit precis când a contribuit unul ori celalalt motiv la naşterea 
asperităţilor sintactice, mai ales dupăce de cele mai multeori le afiăm 
laolaltă. O deosebire aproximativă şi de natură mai generală, cum vom 
vedeă, totuş se poate face. Şi e și de lipsă să facem această deosebire, 
căci numai așa putem studiă individualitatea și starea sufletească a scriito- 
rilor. «Imaginea kinestetică a persoanei nu se formează la toţi indivizii 
întrun mod identic, întocmai cum de altfel nu se formează identic nici 
celelalte imagini. Unii indivizi ajung să alcătuiască această imagine cu 
multă uşurinţă, alţii cu foarte mare dificultate, unii, odată ce alcătuesc 
prima imagine, devin incapabili să o mai transforme, alții din potrivă, 
sunt incapabili să şi-o fixeze pentru mai mult timp, unii păstrează ima- 
ginea în lumina conştiinţii, alţii nu etc. Toate aceste diferenţe se resfrâng 
în înfăţişarea faptelor voite și fac să se interpreteze diferit și natura su- 
fletului celui ce voeșşte. In realitate nu este nici o diferență în natura în 
sine a sufletului, ci este o diferență care se poate explică din funcţio- 
narea gradată a mecanismului voinţii».! Va să zică o diferenţă de indi- 
vidualitate sau de caracter, căci «puterea caracterului» consistă în «legea 
prin care se leagă imaginile de mişcare, dobândite din experienţa trecută, 
cu noile imagini dobândite prin simţuri». Aici ţinem să constatăm încă 
numai un lucru, anume, că cu cât este cineva mai cult, cu atât i se asa- 
mănă vorbirea mai puţin cu aceea, pe care o are toată lumea, cu atât 
aceea dobândeşte mai mult o personalitate.  Asociaţiunea ideilor, uşu- 
rinţa și iuțeala, cu care ea se întâmplă, încă alcătueşte o trăsură caracte- 
ristică de frunte a personalităţii cuiva, deoarece «puterea sufletească» a 
unui individ stă «în ordinea specială pe care o are în acest individ coope- 
rațiunea funcţiunilor sale sufletești».: Creerul unui sălbatic nu se deose- 
beşte la înfățișare întru nimic de al unui savant, deosebirea este în 
gradul de complexitate al centrelor de asociaţiune.* Uşurinţa şi iuțala 
- asociaţiunii ideilor este în cea mai mare parte rezultatul dispoziţiei natu- 
rale, dar întru câtva și al celei momentane și al deprinderii. 

Pornind din aceste puncte de vedere studiul asperităţilor sintactice 
e foarte interesant și folositor dacă aceia, a căror individualitate şi stare 
sufletească o studiem astfel, sunt scriitori mari. Sunt unii scriitori, pe cari 
nici nu-i putem înţelege din destul fără un -astiel de studiu. 

Din punctul de vedere al asnperităţilor de limbă întâlnite în scrierile 
lor scriitorii se pot împărți în trei grupe. 

1. Grupa întâie o formează aceia, cari scriu întrun timp, când limba 
literară a unui popor încă nu este destul de desvoltată, ci abiă îşi tră- 
iește începutul. Tipul acestora este Herodoć, ale cărui anacolutii și gre- 
şele de construcţii sunt urmările stilului nedesvoltat, ale felului copilăresc 
de expunere al logografilor, va să zică în cea mai mare parte a lipsei și 
a neivirii la timp a imaginilor kinestetice sau de mișcare. Stilul său nu 
este periodic, ci scurt şi simplu. Cuvintele şi propoziţiunile sunt aşezate 
la el de obiceiu în mod natural, fără nici o regulă. Cu toate acestea 
aflăm și la dânsul număroase și uneori ciudate încercări de a-şi prinde 

1 C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 303. 

? C. Rădulescu-Motru, o. c€. p. 351. 

3 C. Rădulescu-Motru, 0. c. p. 297. 

a C. Rădulescu-Motru, o. c. p. 365. 

5 C. Rădulescu-Motru, 0. c. p. 364—365. 


11 


gândirile, cari se țin deolaltă, într'o legătură periodică, dar de cele mai 
multeori nu-i reușesc. De câteori dă mai mare atențiune legăturii logice, 
pierde pe cea gramaticală, şi întors, de câteori voeşte să aşeze cuvin: 
tele întrun frumos șir gramatical, uită legătura logică. 


Câteva exemple ne vor lămuri. În cartea a IV-a, c. 60 vorbind despre 
modul de jertiire al Skyţilor el spune următoarele: Øvoiņ d£ 5 aurii zac: 
xartoruxe ntgi aadvra ra iog Guoiuwe, tpdoutun w5e rò uèv toiov aură 
îuzezodioutvov tovg 2uzoo6tious z0%as Eoryzs, 6 98 9iww . . . zata 
Baii uiw, aiatovrog ÔÈ roù ioniov Exexalte: tòv 0, tO àv un zai 
> ' yoy Va ` kI [A N yO’ ` ? 
mere Boozy negl wv pahe rov avgera, Oxvralido. E tuiaiwv asgraye 
zai dnonviyei, oure mio avaxavoas orte xaraptdut0c ovrt Enroreidac, 
azozritac 08 xal azodelpae roænrerar mp0c &pnow.! La mijlocul periodului 
se încurcă și coordinează acțiunii principale o acţiune subordinată expri- 
mând-o prin indicativul aoristului (z£g:-23aic) în loc de participiul aceluia 
(atyt- Rawr). 

Este îndeobşte cunoscut, că oamenii mai puțin culți întrebuințează 
de obiceiu vorbirea directă. Dacă încearcă să vorbească în vorbire indi- 
rectă se încurcă. Aşa se întâmplă și cu Herodot. 


Adeseori începe să ne povestească în vorbire indirectă, dar la mij- 
locul povestirii se încurcă şi trece în vorbire directă, ori întors. Ba sunt 
locuri, unde se ivesc amândoauă cazurile deodată. Aşa în c. 196 al cărții 
a IV-a aflăm următoarea povestire: „/tpovo. ÖÈ zai rade Kapzndovor, 
civoc eho Aung zwohv re xa avYbeuwzove tim Hoaxituv oryléwr zarozy- 
irovo, ég toùe asav azixwvrau zal ttihwvrei rè gopria, Vivrie nura tattiic 
maga iv xuuaruyiv, 20Bdvrececraziola tigewzanvór. Tovg d tai zwpiove 
idouivous ròr zazvov govoòv tiévaı xai ttavazwottiv 7y06w 20 twr 
poyriuwv. 'Tove è Kaogndoviovs Exdăvrag oxtartottar, zal nr ut qaiirai 
pu agog © zGv00e twv qooriwv, avelouevo: azallăooovra, yy ÔÈ un 
arog, E0Bavrec 0xiow e ră mioia xertareu, or d mpoociovrie ahiov 
apòg wv îOnzav zovaór, èg o av meritat, ôirésiv DE ovdertpove" otte yo 
aurote TOV zgvoot: Gareniha, agiv &v opi aziowân th agin røv qpopriwr, 
ovt Exeivovg tæv pogtiwv Gnreothat noótegov } avtok TÒ zovolov had? 


1 „Jerfirea este aceeaşi la toți pela toate templele într'o formă, făcându-se astfel: 
însuşi animalul de jertfă stă împiedecat de picioarele dinainte, iar jertfitorul... îl trân- 
teşte, iar căzând animalul chiamă zeul căruia-i jertfeşte și după aceea 1-a aruncat 
(= aruncând) o lunie în jurul grumazului şi băgând un lemn îl învârtește şi-l înădu- 
şeşte, neaprinzând nici foc, nici jertiind nici făcând libaţiuni, iar dupăce îl inădușeşte 
şi-l jupueşte se apucă de fiert“. 

Traducerea acestei propoziţii, ca și a celor citate mai la vale, e făcută aproape 
din vorbă în vorbă anume în vederea redării asperităţilor, spre care scop mam putut 
întrebuința traducerea prea liberă a d-lui D. 7. Ghica, București. 1902. 


> „Cartaginenii mai spun următoarele : că dincolo de columnele lui Hercule s'ar 
fi aflând un loc în Libia şi oameni cari locuiesc (acolo), la cari dacă ajung ei şi-şi 
descarcă mărfurile așezându-le în rând pe malul mării, suindu-se pe corâbii fac fum. 
Că indigenii văzând fumul ar fi mergând la mare şi apoi ar fi punând (acolo) aur 
pentru marfă și sar fi retrăgând la oarecare distanță de mărfuri. Și că Cartaginenii 
debarcând sar fi uitând şi dacă li-se pare că aurul are valoarea mărfurilor, luându-l 
pleacă; dacă însă nu o are, suindu-se iarăşi în corăbii așteaptă; iar ceilalți ieşind au 
pus așadară alt aur până ce îi înduplecă. Că nici unii nici alții nu Sar fi redreptățind, 
căci ei nici nu Sar fi atingând de aur înainte de ce aurul ar ajunge egal cu valoarea 
măriurilor, nici aceia nu sar fi atingând de mărluri înainte de ce ei ar primi aurul“, 


12 


După 1tpovo: urmează vorbire indirectă, care dupăce trece dela un no- 
minativ (2opavrsc-roeperw) la un acuzativ cu infinitiv (roùe òè Kayzndoviove 
2zfdvrac oxtartoda.) se schimbă la &reloueroi azalidooovru în directă 
pentru ca la adrztarv ÂÈ ovðrrégorg să fie iarăş ce a fost la început. Pentru 
legătura gramaticală jertiește pe cea logică de pildă în cartea I, c. 133: 
oiroro. ÔÈ oityorat xgtuwraui, Ezepnouaai È mohloiai xal ou Giro: Kai 
ded tovto paol Iligoa rovg “fFhâmvac Greoutvovs aevuuraş xaveohai, 
d're ope «16 Öelrrov aagaqopterai onðèv láyov ov, si di re zaoarptgoutro, 
2oiHovrae dv où aaveoiteu,! unde voeşte să dovedească, că după credința 
Perşilor Elinii se sculau dela masă flămânzi, fiindcă mâncau tot desertul adus 
odată. La 2yza» aflăm și schimb de acţiune. 

Asperităţi de natura aceasta găsim și în Iliada și Odysseia lui Homer, 
cele mai vechi epopei clasice europene. Aşa de pildă vorbirea indirectă 
trece în directă în lliadă în c. IV, v. 301 şi urm.: 


„as... FOTE YQQ Guuyerv 
Oqouc tanrovg tztuev undă zhovésoðai õuihy 
„undE Tie ianzoovvn te xai HvogEmpt aezorT wg 
olog aooo? hiwr ueuărw Towsooi ucytodar, 
und” avazugtitw . 
În traducerea D-lui Murnu: 
«El porunci mai întâi călărimei şi-i dete povaţă 
Caii să "'nfrâne la mers şi să nu dea în gloată de-a valma: 
<Ori cât ar pune temeiu pe sine şi ar şti călăritul, 
Nimeni să nu mai alerge răsleț ca să 'nfrângă dușmanii, 
Nici să se dea înapoi, căci pururea slab o să fie»? 


trecerea nu se simte. Un caz și mai interesant de trecerea vorbirii in- 
directe în directă aflăm în Iliadă, c. XXIII, v. 852 şi urm.: 


Aro” 5 čaryosv vyòg xvavongugoto 

rmioi fai wauaătorc, èx SÈ rongura mtheav 

Asat ungivitw dijo z0%05, je AF aroye 

rozeven „og uév xe Bahn ronowva ntierav, 

măvrag werpáuevog elita 0lxovde pegéotw 

oc dt xe unoivYoro Tux, ogriðoç čuaytwv, — 

HoSwv yo Oi) zeivoc — ó d” oloerat huiaéhkexza“ 3, 

Dar Diada și Odysseia, pe lângă că nu sunt începuturile poeziei 

epice greceşti, ci rezultatul unei îndelungate desvoltări a aceleia în gura 
aezilor sau rapsozilor, sunt scrise în hexametri dactilici, în versuri, deci 


aceste greșele sau asperităţi sunt de cele mai multe ori făcute de silă, 
un fel de urmare a exprimării conţinutului conştiinţii în «stil legat». 


1 „„Mânâncă mâncare puţină și mult desert, dar nu mult deodată. De aceea zic 
Perșii, că Flinii se lasă de mâncare flămânzi, deoarece după mâncare nu li-se aduce 
nimic de samă; iar dacă li sar aduce nu sar lăsa de mâncare“. 


2 G. Murnu; Omer, Iliada, Budapesta, 1906, pag. 76. 


3 „Și aşeză catargul năii cu cioc negru departe în Tap şi de el legă de picior 
cu o aţă subțire un porumb spărios, pe care porunci (câ) să-/ săgeteze: „care ar nimeri 
porumbul fricos, luând toate securile (cu două tăișuri) ducã-le acasă; iar care ar nimeri 
aţa, scăpându-i pasărea, va duce securea cu un tăiş — căci acela e mai slab“, 


E Mac ta e pati Ta E e a at e E 


13 


Tocmai de aceea nici nu le putem consideră de tipice pentru această 
grupă. Aşa e de pildă exemplul următor (Îi. c. VI. v. 394 şi urm.): 

ëv? ăiozoe zoivdwuog îvavrin 1jide Ytovoa 

° Avdgnuayn, Yuyărng utpaliirogoa Heriwvog, 

"Heriuv, ç črærev bað Illaăxm vintoon,! unde schimbul de caz 
e provocat pe lângă atracţia la nominativul din propoziţiunea relativă şi de 
împrejurarea, că poetului îi trebue în vers cu o silabă mai puţin, dar 
cu un cuvânt mai mult. 

De categoria lui Herodot se ţin autorii predosloviilor și epilogurilor 
din cele dintâie texte bisericeşti vechi, ai vechilor acte şi documente scrise 
româneşte, cronicarii noștri şi autorii anonimi ai prozei poporane româneşti. 

Cele dintâie monumente literare româneşti sunt cărţi bisericești. 
Acestea sunt traduceri.  Traducătorii au fost foarte mult înfluenţaţi de 
originalul slavonesc ori grecesc şi pe de o parte din lipsa de cultură şi 
curaj ca să se depărteze de ceeace aveau dinainte, pe de alta fiindcă erau 
conduși de ideea, că o carte sfântă nu trebue modificată, căci își pierde 
însemnătatea ei religioasă, urmând cuvânt de cuvânt textul strein, ne-au 
dat fraze, cari nu sunt româneşti; aşa dară mai ales din punct de vedere 
sintactic putem pune puţin temeiu pe vechile texte bisericeşti, fiindcă de 
cele mai multeori reproduc construcţiile din original’. Arareori găsim 
ici colo pasagii frumos scrise în textul traducerii. Au însă deosebită im- 
portanță pre/efele şi epilogurile acestora. În acestea autorii vorbesc liber, 
cugetarea ca şi felul de exprimare este al lor, căci nu mai sunt legați nici 
de fraza nici de legătura ideilor din originalul strein. Limba acestor al- 
cătuiri originale este curată și foarte apropiată de limba vie din acel timp 
chiar de aceea și apar ele cu mult mai puţin confuze decât textul însuş : 

Limba actelor şi documentelor — înţelegem pe acelea, cari mau fost 
influențate de tipicul, formularul siavon, pentrucă sunt şi de acestea — 
este «un fel de limbă populară, neîndămânatică», deci un fel de limbă, 
care reflectă limba vorbită a vremii când au fost scrise, și aceasta cu atâta 
mai mult, cu cât scriitorii de documente nu cunoşteau așa de bine limba 
slavonă, nici pe cea grecească, cum le cunoşteau traducătorii de texte 
bisericeşti şi tocmai de aceea reproduceau în acte o limbă românească 
mult-puţin curată+ și adeseori se întâmplă chiar că un act public oare- 
care din veacul al XVI-lea ori al XVIl-lea nu se deosebeşte întru nimic 
din punct de vedere al limbii de limba românească vorbită de astăzi?. 


(Va urma). Dr. N. Drăganu. 


t „Atunci cu fuga îi ieși înainte soţia-i cu multe daruri, Andromahe, fica lui 
Aetion marinimosul, Aetion (= a lui Aetion), care locuia la poalele pădurosului Plakos“ — 
Traducerea d-lui Murnu (o. c. p. 128) nu redă nici barămi atâta asperitatea din text: 

„„Grabnic aleargă ’nainte-i bogat îuzestrata-i soție, 
Alb” Andromahe, copila măritului domn Aetion, 
Care trăise în Teba la poalele muntelui Placos“, 

2 Petru V. FHaneș, Istoria limbii române şi literatura românească veche, Bucureşti, 
1906 p, 45 și partea privitoare la aceasta a articolului dlui Ov. Densușianu: Limba 
noastră ca icoană a vieții culturale apărut în Viaţa nouă, |, p. 543 şi urm. și reprodus 
la Haneş, l. c. p. 45—51. Pentru limba cărţilor bisericeşti și a zapiselor v. și G. Coșbuc. 
Ce ne-au dat Slavii şi Grecii în Versuri și Proză, Caransebeș, 1897 p. 90—104. 

3 Gh. Adamescu, M. Dragomirescu şi |. A. Rădulescu-Pogoneanu, Literatura veche 
Bucureşti, 1902, p. 81. 

+ Cf. Ov. Densușianu şi Haneş, ibid. p. 45 şi 49. 


* Al. Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române. laşi. 1888, p. 116, 


14 
UN MANUSCRIS DIN SECOLUL AL XVII-lea. 


Spiritul naţional, care începând din jumâtatea a doua a veacului al XVI-lea se 
nizuiă să frângă cătuşele, ce rețineau libera lui manifestare, prinde forțe nouă în spre 
mijlocul secolului al XVII-lea și răsbeşte victorios printre tendințele dușmănoase ale 
curentului slavon și grecesc, dând impuls unor străduințe literari de cea mai mare 
importanță. Se traduc în românește un număr însemnat de cărți bisericești şi se răs- 
pândesc cu ajutorul tiparului. Nizuinţa de a organizà vieața de stat pe baze naţionale 
a făcut necesară edarea în românește a colecţiilor greceşti și slavoane de legi civile și 
adaptarea îndrumărilor lor la stările din Principate, cu scop ca să se curme <nedreptăţile 
şi asuprelele mișeilorii, care le facu cei meinvățaţi şi neînțălegători, diregătorii şi giudeţele 
de pre la toate scaunele», cum ne spune prefața pusă înaintea pravilei tipărite la 1646 
«cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasilie (Lupul) Voivodul și Domnulù Țărei Moldovei». 

Dorinţa de a da și bisericei un caracter național a avut ca urmare și tălmăcirea 
pe românește a codului canonic în forma unor compilațiuni din cărți grecești și sla- 
voane, cari conțineau hotăririle mai importante ale sinoadelor, operele Sfinților Părinţi 
și a altor scriitori bisericești cu autoritate recunoscută în materie de credință și drept 
canonic!. De aceea textul lor arată inrudire de aproape iar pe alocuri e chiar identic, 
Cea dintâiu scriere de felul acesta e «Pravila aleasă» a logofătului Eustratie, care poartă 
datul de 1632 și ne e cunoscută numai în manuscris? apoi «Pravila»: tipărită în 1640 
la Govora şi «Indreptarea legii», apărută la 1652 în tipografia dela Târgoviște. Tot atât 
de răspândită a fost colecția numită: «pte Taine a besericii» tipărită la laşi în anul 
1645 cu cheltuiala domnului Vasile Lupul și sub auspiciile metropolitului Varlaam. Aceasta 
asemenea poartă numele fostului logofát Eustratie. După afirmația lui Cipariu’, care 
le-a asămâănat pe ambele, scrierea de mai sus e numai un extras a «Pravilei alese» 
dela 1632. 

In biblioteca dlui Iulian Marțian, director de bancă în Năsăud, se află un manu- 
scris, care după toate aparențele e o copie a cărții întitulate: <Șepte Taine», deși nu 
mi-a fost dată putinţa să îl compar cu exemplarul original al acesteia, care se pă- 
strează în biblioteca Academiei române’. 

Manuscrisul are 369 de pagini, cu format de 40 și numerotate la locul obicinuit. 
Dintre acestea însă lipsesc următoarele: 1—2, 13—14, 123—124, 159—162, 180—181, 
248 - 249, 348—349, 354 —355, 358 - 359, 362--363 și alte câteva, cu cari se isprăvea tabla 
materiilor puse tocmai la sfârșit. După pagina 179 urmează una nescrisă şi nenume- 
rotată, iar fețele însemnate cu 125 și 126 sunt tăiate pe jumătate. Paginaţia e corectă, 
afară de numerii: 272; 279 şi 335, cari ocură de două ori. Tot câte patru foi duble 
formează un caet, numerotat și acesta cu cifre cirilice în partea inferioară a primei şi 
ultimei pagini. Scrisoarea e mare şi regulată, literile iniţiale dela începutul pasagiurilor 
precum și numele scriitorilor citați și numerii capurilor sunt scriși cu roşu, dar fără 
ornamente. La începutul fiecărui capitol nou se găsește câte un frontispiciu mai simplu. 

Foaia primă care purtà titlul cărții sa pierdut. Paginile cari urmau după ea le 
ocupă predoslvvia (prefața) reprodusă întreagă de Bianu-Hodoș şi, cu omisiunea păr- 
ţilor de mai puțin interes, şi de Cipariu și de Gaster*, Din aceasta posedăm pe o 

A Scrierile, cari au fost prelucrate în deosebite colecţii, sunt arătate de C. Po- 
poviciu în lucrarea sa: «Fântânele și Codicii dreptului bisericesc ortodox» apărută în 
revista «Candela» din Cernăuţi, an. V. (1886). 

2 E descris de /. Bianu în «Columna lui Traianu», an. 1882, pag. 210—217. Il 
amintește și Cipariu: Crestomatia seau Analecte literarie. 'Blaj 1858, pag. XXXI. 

3 Crestomatia, loc. cit. 

4 Vezi descrierea acestuia la Bianu-Hodoș: Bibliografia românescă vechie, 
fasc. I. București 1898, pag. 147 și urm. 

STI pl Gaster, Chrestomatie română. București—Lipsca, 1891. Volumul I. pag. 


15 


frântură de foaie numai următoarele cuvinte: «...de luminează... cea lumască în... 
de acii şi întru cei mai mici agiunge lumina și câldura de luminează și încălzește pe 
toţi cătră voia lui cea sfântă, pentru carile cinstia și nărocul cel de sus (Și) netrecut 
agiuugu împreună cu...» Pe prima pagină, care ni-s'a păstrat întreagă şi care e însem- 
nată cu cifra 2 găsim o a doua titulă și prefață, pe care, nefiind încă retipărită, o re- 
producem : 

«Pravilă pre scurti aleasă, din sfintele scripturi scoasă pre rândiă şi tocmită mai 
vrătos pentru cele 7 taine mari a besericii, caré’ş dinse rânduitii cu toate trebele ei, 
prin carile şi pravila sfinţilor apostoli la tot lucrul de istvu iaște, pre toate obiceele ce 
au lăsat purtătorii de Dumnezăire și întrun năravă cu apostolii, păstorii și a toată 
lumea învățătorii, Sfinţii Părinţi dela cele şepte săboară, de care lucru arată și Sfânta 
Scriptură». 

«Învăţătură pentru tainel€ svintei besereci forte cu deadinsu trebuiaște tuturor 
credincioşilor să le aibă cătră mântuința sa, că fără de aceste nime nu va pute să să 
spască, deci să nevoim să lé ținem bine și cum să cade, că cu acestia ne sfințim și 
mila şi darurile cerești dobândimă. Și spre îndireptarea sufletelor nostre cele păcătoase 
sămtii, cum are fi un vas, cu carele scoatem apa mântuinței din fântâna muncilor și a 
morții Domnului nostru lui Isus Christos. Sâmtă ca nişte izvoară, din carel€ izvorește 
mântuinţa noastră și viața sufletelor noastre și ertarea păcatelorii cele nevăzute. Cu 
sufletul nostru până iaste în trupii nu poate să vază și să auză fără numai cu simțirile 
trupului, cumu ochii și urechile și alte simțiri, așea și darurile lni Dumnezău nu le 
poate luă numai cu chipuri văzute și simțite, cumu-i la boteză apa, la preuţie hirotonia 
şi la sfințenie mirul și la liturgie vinuli și pânea, la pocăință ispovedanie, la masle 
utulă (sic!) de lemnii, prin carele pre noi Dumnezeu ne sfințește și ne îndreptează și 
mila sa noao o dă și cu acestea ne însămnăm și ne alegem din păgâni și dintr'alți 
eretici și necredincioşi». 

In şireie următoare se spune pe scurt numărul tainelor și însemnătatea lor. Numai 
după toate acestea începe adevărata tractare împărțită în șapte capitole, potrivit nu- 
mărului tainelor. În fiecare din acestea se dau și explicații dogmatice, dar numai celea 
mai necesari, fără de cari nici legile canonice referitoare la sacramente nu ar puteă fi 
înțelese pe deplin. Atât in chrestomaţia lui Gaster cât și a lui Cipariu aflăm retipărite 
mai multe fragmente, cari sunt pe deplin identice cu textul manuscrisului nostru. Faptul 
acesta ne intăreşte în presupunerea, că acest din urmă e o copie a operei tipărite. 

Afară de celea «Șepte Taine» manuscrisul mai conține pe pag. 333—335 o con- 
semnare despre «Sărbătorile ce sămt presire ană, întru carele nu să cade niże un lucru 
să să facă», iar pe pag. 336—341: «Tocmala posturilor ce sămtă prespre anù și hârţi pre 
ce vreame să dezleagă». Ca continuare a acesteia urmează pe pag. 341--351 un tractat 
cu titlul: «Pentru zilele cele dezlegate ce sămtů prespre anii». De încheiere sunt înşirate 
(pag. 351 și urm.) «Capetele ce sămt întrareastă carte». Toate apendicele acestea se 
găsesc — după mărturisirile d-lor Bianu, Hodoș și Ștefan Dinulescu — atât în exemplarul 
care se păstrează la Academie, cât și în cel care se află în posesiunea d-lui Dr. 1. G. Sbiera?. 

În manuscris aflăm și câteva indicaţii privitoare la persoana scriitorului și la 
“timpul, când acesta şi-a isprăvit obositoarea sa lucrare. Pe îrântura de foaie, care ni-a 
mai rămas din cea dintâiu prefață, se află următoarea însemnare: 


GmRpenin Loan Ajakt 
NANKOREKIH WOT TpAAă 
XSETA 


1 In transcrierea textului am luat în considerare rezultatele cuprinse în lucrarea 
dlui 7. Bârbulesru: Fonetica alfabetului cirilic în textele din vécu! XVI. şi XVIL Bu- 
cureşti, 1904; am pus interpuncția necesară și am întregit abreviaţiunile. 


? S. Dinulescu, Notiţe despre vieaţa și activitatea Mitropolitului Moldovei Varlaam. 
«Candela», an. V. (1886), pag. 353. 


16 


adecă: Umilitul loan, diacul din Nankov dela orașul Hust. lar pe ultima pagină a 
textului cetim : 
d moro rpRumtin Hnekaguumu 
pak lwange gag doroger 
TPBAO AIBE 


3NOE 


Pe româneşte: Mult greșitul şi netrebnicul rob loan, fost logofăt, iubitor de 
muncă. În nici unul din exemplarele tipărite și cunoscute până acuma nu se află 
însemnările acestea, ci în Jocul celei dintâiu cetim în slavoneşte cuvintele; «Umilitul 
Varlaam, Archiepiscop şi Mitropolit al Sucevei», asemenea cea din urmă e înlocuită 
prin: «Mult greșitul şi netrebnicul rob Eustratie fost logofăt, iubitoriu de muncă».! Pe 
baza acestora unii dintre istoricii noștri atribue cartea activității literari a metropolitului 
moldovean Varlaam, ? iar alții logofătului Eustratie.* Tot aşa nu putem să decidem 
nici noi din însemnările reproduse, ce rol va fi avut la scrierea manuscrisului fostul 
logofăt loan, referitor la persoana căruia ne lipsesc orice deslușiri, și diacul Ioan. 
Despre acesta știm cel puţin, că eră de origine din comuna Nankov, numită astăzi în 
mod oficial: Husztkăz şi situată în comitatul Maramurăş spre nord dela opidul Hust, 
care ca cetate întărită în locurile acestea mărginașe a fost chiar şi în timpul Arpadia- 
nilor o posesiune de mare importanță pentru regii Ungariei. Rezultatul, la care ajungem 
pe baza acestor date, se reduce la presupunerea, că manuscrisul s'a decopiat la po- 
runca și cu cheltuiala fostului logofăt din Moldova: Joan, care voiă să-l dăruiască unei 
mănăstiri eventual unei biserici, sau că aveă însuș trebuință de el. Tot Joan e numele 
copistului, de origine din învecinatul Maramurăş și care poate să fi fost un scriitor 
-— numit pe vremea aceea diac — al logofeţiei unde servise și logofătul loan. 


În aceeaș nesiguranță ne lasă şi indicaţia chronologică, care ar trebui să ne lä- 
murească asupra timpului când s'a decopiat manuscrisul. La sfârşitul prefeţei alăturea 
de numele diacului loan și al orășelului Hust găsim cifrele cirilice: yhe cari de- 
noată anul 1655, pe când dedesuptul acestora sunt scrise cifrele arabe: 1641. Tractatul 
despre celea «Şépte Taine» a apărut în anul 7153 dela facerea lumii, deci în 1645 
după calculul nostru.* Precum vedem, acest dat nu corăspunde nici unuia din celea 
două, pe cari le are manuscrisul nostru. Împrejurarea, că în scrisorile vechi întâlnim 
o mulțime de greșeli în datele scrise cu cifre cirilice, ne-ar îndreptăţi să admitem su- 
poziția, că cifra n e scrisă numai din eroare în loc de m. Dar atunci ce rost să aibă 
numărul 1641 pus dedesupt? Prezenţa acestuia nu se poate altcum explică decât așa, 
că copistul, înlocuind datul original cu anul corespunzător al erei creștine, a greșit 
calculul. Prof. Dr. Valeriu Seni. 


1 Reproduse de Bianu-Hodoș, op. cit. pag. 150. 
? S. Dinulescu, op. cit. pag. 356 şi urm. 
2 M. Gaster, op. cit. pag. XLVI. 


* La Bianu-Hodoș, op. cit. pag. 147, s'a strecurat o greşeală când datul acesta 
se identifică cu 1644, căci: 7153—5508 =1645. 


17 


DIN ISTORIA CULTURALĂ A ROMÂNILOR DIN 
AUSTRO-UNGARIA. -) 


Contribuiri fragmentare la istoria Tipogratiei Ilirice-Românești din Viena 
1770—1793 şi. 1795. 


I. 


Cel dintâi tipar s'a întrodus în Viena Austriei la anul 1482, ceeace 
se poate documentà cu cinci cărți tipărite, pe care se poate vedeà în- 
semnat anul și locul unde s'au tipărit pe când numele tipografului lipseşte 
cu totul (Mayer Dr. Anton: Wiens Buchdrucker Geschichte vol. I. p. 7.) 

De abia după un deceniu s'a putut descoperi și numele celui dintâi 
tipograf din Viena în persoana lui loan Winterburger (1492—1515) că- 
ruia i-au urmat și alții o mulţime. 

Pe noi Românii însă numai tipografia lui losif Kurczbök (1736—1792) 
ne interesează, care a existat trei secole după înființarea tipografiilor din 
Viena. 

Să vedem deci cine a fost acest Kurczb6k? Iosif Kurczbök sau 
Kurzbek a fost fiul tipograiului Universităţii din Viena Gregorie Kurzbok 
şi a Barbarei născută Gerold °?) născut în Viena la 21 Noemvrie 1736. 
Cele dintâi cunoștințe tipografice le-a învățat dela tatăl său Grigorie. 

In etate de 20 de ani a condus însuși tipografia tatălui său. lară în 
anul 1756 îl aflăm pe tânărul Iosif înmatriculat ca tipograf universitar la 
Academia din Viena și totodată «cives academicus». Prin urmare a 
căpătat o educaţie excelentă, având bogat spirit intreprinzător, foarte 
abil, pentru care calităţi frumoase și-a atras și atenţiunea Curţii asupra sa. 

In anul 1770 a fost însărcinat de Curtea împărătească a instală o 
tipografie spre tipărirea cărţilor: illirice, române, tracice, ruse, grecești și 
a limbilor orientale. 

lar Impărăteasa Maria Terezia îi oferi chiar și un <Privilegiu», în 14 
Februarie 1770, pe douăzeci de ani, ca să poată tipări cărți tuturor po- 
poarelor naţiunii și clerului unit și neunit din țările supuse stăpânirei 
ei sub auspiciile și direcțiunea Cesaro-Crăeștii deputațiuni ilirice de curte, 
înlesnind câştigarea de cărţi ieftine, care popoarele acestea le procurau 
foarte scump de prin alte ţări străine. (Act în Archivul Ces.-crăesc Reichs- 
Finanz ministerium's Staatschulden Acten, Fasciculul nr. 17 şi 110). 


Spre a se părtini mai cu căldură străduinţele tipografului Iosif Kurczb&k 
şi din partea Împărătesei Maria Therezia și a guvernului său monarchic 
se dăduse poruncă aspră, cu datul 6 Octomvrie 1770, că toate cărţile ilirice, 
românești să nu se mai poată importă din alte țări străine sub aspră pe- 
deapsă, — şi dacă totuș se vor mai importă să se confişte şi să se ni- 
micească. (Vezi Archivul ces. reg. Ministerium der Innere <Buchdrucker- 
sache» Fasc. IV. D. 7). ; 


| Autorul ne-a trimis acest studiu anul trecut, când trăiă încă. Îl publicăm acum 
crezând că unele informații culese de dânsul sunt folositoare, deși prelucrarea materi- 
alului nu corespunde cerințelor științifice. Red. 
3) Tipografia lui Kurczbk au moștenit-o după moartea lui Kurezbok întâmplată 
la 19 Decemvrie 1792, familia Gerold, care și astăzi există ca Hpogtat în Viena. Iar 
tipografia ilirică a trecut în posesiunea agentului de curte Stefan Novacoviciu. 
2 


18 


Pentru străduințele neobosite şi pentru serviciile fidele cari le-a 
prestat împărăției, Impărăteasa Maria Terezia se află îndemnată a-i oferi 
lui Iosif Kurczbâk diploma nobilitară cu dtul 22 Noemvrie 1776. 

l. 


Incă pe timpul episcopului Isaia Diacoviciu al Jenopoliei și Aradului 
(1690—1706) s'a făcut rugare la guvernul Austriei pentru înființarea unei 
tipografii ilirice în Viena, dară stăruinţele acestui prelat nu a avut rezul- 
tatul dorit, fiindcă nu sa putut află omul doririlor pentru o astfel de în- 
treprindere salutară. Mai apoi sa descoperit în Archivul patriarhului din 
Carloveţ conceptul unui Memorand cătră curtea din Viena, cu dtul 16 
lunie anul 1706 în carele între altele se cereă iminent şi sistemizarea unei 
tipografii illirice; dară totuş acest plan măreț nu sa putut realizà până 
pe la anul 1770, până când s'a putut află omul doririlor tipograful Iosif 
Kurczbök. 

O altă rugare a clerului illiric, cu dtul 2 Iunie din 1766, privitoare la 
Tipografia Illirică o respinse camera de curte din Viena. (Hof-Kammer- 
Archiv, Finanz-Archiv, Banatica fasc. 79 nr. 4). Mai târziu însă se teveni 
asupra acestui obiect și, în anul 1768, Camera de curte din Viena luă 
hotărîrea de a cere dela vrun tipograf vienez un plan preliminar pe 
baza căruia să se organizeze o tipografie illirică, mai vârtos spre a se 
puteă pune pedeci serioase la aducerea și importarea din Rusia şi alte 
țări străine a cărţilor trebuincioase popoarelor illirice din provinciile Austro- 
Ungare. 

Contele Schönborn în urmarea hotăririi Camerei de curte din Viena 
se puse în pertractări cu librarul-tipograf al Universităţii din Viena Iosif 
Kurczbk. Acestuia i se dete îndrumare a se pune în privința aceasta în 
conțelegere și cu Episcopul Muncaciului Bradische. 

Cu datul 9 Martie 1769 subşternit domnul Iosif Kurczbâk planul 
preliminar pentru organizarea unei tipografii illirice camerei de curte din 
Viena. (Finanz Archiv, Banatica fasc. 79 nr. 52). 

Fiindcă în anul acesta, la 7 Octomvrie 1769, eră convocat și un Con- 
gres național illiric, domnului conte de Hadik, comisarului ces. reg. al 
acestui Congres i s'au dat toate actele preliminare referitoare la organizarea 
tipografiei illirice spre a le subșterne congresului spre obiectiva deliberare 
pe lângă celelalte obiecte pertractânde, având la timpul său a face raport 
și despre rezultatul obţinut referitor la Tipografia illirică la locurile mai 
înalte. (Hof-Kriegs Archiv, anno 1769). 

Deoarece pe acele timpuri se lucră stăruitor și pentru ameliorarea 
culturii înapoiate a popoarelor illirice din imperiul Austro-Ungar organi- 
zând pretutindenea foculare culturale, diferite școale, tot mai tare se 
simte lipsa organizării unei tipografii ilirice, ca să se poată provedeă şcoa- 
lele cu tipăriturile și cărţile de lipsă. 

Tot pe acelaș timp face rugare cătră Camera de curte din Viena și 
tipograful din Pojon Francisc Patzko pentru a i se permite organizarea 
unei tipografii în Timişoara, luându-și angajamentul de a tipări şi cărti 
illiricești, cu scop ascuns proselitic, — pentru promovarea catolicizmului 
pe neobservate între popoarele illirice— șismatice. 

Camera de curte din Viena i-a şi primit rugarea, anticipându-i 50 
de galbeni pentru a putea călători la Timișoara și a sondă terenul pentru 
scopurile ascunse ale proselitismului. 


In 20 Noemvrie 1769, Camera de curte din Viena întrerupe pertrac- 
tările cu tipograiul din Pojon, fiindcă deputaţiunea de curte Illirica nu-și va 


! 
; 


19 


puteă da învoirea a se organizà atare tipografie illirică în Timişoara.’ 
(Finanz Archiv, fasc. 79 nr. 78). 

După aceea Camera de curte din Viena sa pus în legătură cu 
altă tipografie din Buda spre a întemeiă proiectata tipografie des ce- 
rută de poporul şi clerul illiric. Și aceasta nouă încercare însă a rămas 
fără rezultatul dorit. 

Ne mai putându-se trăgănă pertractările cu organizarea mult doritei 
tipografii a clerului illiric, camera de curte din Viena, în fine, s'a: aflat 
nevoită a însărcină pe tipograiul din Viena losif Kurczbâk a organizà, cu 
începutul anului 1770, o tipografie illirică în care să se poată tipări tot 
felul de cărți mai cu seamă oficioase în limbile: illirice, române, tracice, 
ruse, grecești şi limbile orientale. (Kriegs-Archiv, anno 1770). 

In 14 Februarie 1770 vede lumina «Privilegium privativum» a Impă- 
rătesei Maria Terezia dat tânărului tipograf losif Kurczbk pe un răstimp 
de douăzeci de ani. 

KurczbOk a început să lucre în nou organizata sa tipografie illirică. 
(Kriegs-Archiv, anno 1770 nr. 38—78.) 

Camera de curte din Viena, cu datul de 26 Maiu 1770, notifică Consiliului 
belic de curte şi deputaţiunei de curte illirice spre a face cunoscut subalternilor 
săi și tuturor autorităților provinciale inactivarea Tipograiiei KurczbOki-ane. 

În urma acestei dispozițiuni, consiliul belic de curte din Viena 
încunoșştințează, cu dtul 22 lunie 1770, comanda generală din Karlsstadt, 
Waraşidin, Slavonia, Bacica. Ardeal și Timișoara să ieie sub scutul lor 
drepturile concese cu privilegiu împărătesc ale lui I. Kurczbök. (Hoff 
Kriegs-Archiv, anno 1770 Nr. 28—116). 

Cele dintâi cărți se vor tipări cu finea anului 1770: Cartea de ru- 
găciuni şi Psaltirea, după planul acceptat de autorităţile mai înalte. 

[Insă nu se știe dacă aceste cărți vor fi fost tipărite şi în limba ro- 
mânească. Atâta se știe pozitiv, că orişice carte a apărut aici în 
limba sârbească, s'a tradus și tipărit și în limba românească. Valurile în- 
tunecoase ale trecutului, însă până astăzi nu ne-au descoperit în limba 
românească nici o carte din cele pomenite. 

Cu datul de 1 Septemvrie 1770, camera de curte din Viena încu- 
noştiințează autorităţile ungare, cumcă cât mai curând vor eşi de sub 
tipar: Cartea de rugăciuni şi Psaltirea la tipografia Iliricească a lui 
losif Kurczbök în Viena, prin urmarea să se grijească bine ca să 
nu se mai treacă preste graniţă asemenea cărți, care ar face concurență 
tipăriturilor lui |. Kurczbök. Cu deosebire se opresc cărţile importate: 
din Petersburg, Moscva, Varșovia, Kiev, Veneţia, Lipsca, Halle din 
Saxonia și din România. — (Finanz-Archiv, fasc. 18 Nr. 25). 

Totodată se face cunoscut cumcă sa acordat lui |. Kurczbök pe trei 
ani de zile libertatea de-a fi scutit a plăti porto poștal pentru tipăriturile 
sale. (Finanz-Archiv, fasc. 30 Nr. 1). 

In Iunie 1771, subșterne tipograful I. Kurczbök comptabilităţii cassei 
cancelariei de curte un compt spre achitare pentru cartea dejă tipărită, 
care s'a tipărit pe spesele cancelariei de curte. Cartea aceasta a fost 
«Regulamentul Iiliic», care îndată după apariţie sa transportat episcopa- 
telor gr. ortodoxe din Ungaria și tuturor autorităţilor civile din Ungaria 
spre publicare și acomodare întru afacerile popoarelor illirice.! A fost 


1 Un exemplar românesc foarte rar din acest Regulament illiric am și eu. 
E unicul exemplar care mai există, deoarece, în scurtă vreme, in urma strașnicei 
protestări a illirilor, s'au retras din circulaţiune şi s'au nimicit oficios de autorităţi, 
puindu-se un alt Regulament în aplicație oficioasă. 
2* 


20 


tipărit: latineşte, nemţește, sârbeşte şi românește. Eu îl am în românește. 
(Finanz-Archiv, fasc. 79 Nr. 86, 89 şi 102). i 

Indată după tipărirea Regulamentului illiric, sa isprăvit şi cu tipă- 
rirea «Bucvariului» în limba românească, cam cătră luna lui Septemvrie 
1771, când sa subşternut prin tipograf comptul de spese tipografice în 
suma de 540 îl. 40 cruceri spre replătire la cassa comptabilităţii cance- 
lariei „de curte, (Finanz-Archiv, fasc. 79 Nr. 22 şi 58). l 

În butul tuturor opreliştelor, după toate măsurile severe luate de 
guvern totuş se mai ivesc cazuri de import de cărți illirice de contrabandă 
din Moscva și Veneţia. Drept aceea camera de curte din Viena, în anul 
1775, e silită a da de nou poruncă strictă autorităţilor de graniţă ca 
să privegheze cu mare stricteță și să proceadă cu mare vigoare întru 
pedepsirea celorce ar cuteză și încercă să mai aducă cărţi străine în 
Austro-Ungaria, care ar face concurență tipografiei KurczbOki-ane! 
(Finanz Archiv, fasc. 1 Nr. 11 și Kriegs-Archiv, anno 1775 Nr. 24—163). 

La începutul anului 1777, tipogratul I. Kurczbâk trimise deputaţiunei 
[lirice de curte un cont spre achitare pentru «Regulele școlastice», în ro- 
mâneşte, care a apărut cu finea anului 1776.! 

In 24 lunie 1777, |. Kurczbök cere Danii pentru două cărţi de cù- 
rând tipărite una «Metodul»? şi alta «Pravila Mănăstirească» ? şi aşa 
mai departe pentru alte tipărituri. 

O deosebită menţiune mai facem asupra Catechismului lui loan 
Raici arhimandritul Covilului. Aflându-se că tipăritura din anul 1774 e 
plină de eresuri catolice s'au cerut nimicirea lui, făcându-se mari spese 
tipografiei Kurczbâk-iane, care nefiind vinovată, căci a tipărit manuscriptul 
întocmai cum i s'a prezentat prin camera de curte, care singură a fost res- 
ponsabilă de conţinutul manuscriptului. Curtea însă a fost vicleană, căci 
a socotit că e timpul binevenit a încercă să vâre în Catechismul illirilor 
niţică doctrină catolică spre a atrage pe neobservate pe iliri la catolicism! 


Dară a dat de mare pacoste cu popoarele illirice, cari au protestat 
energic pentru totala nimicire a acestui Catechism periculos Pravoslaviei, 
înscenând energice remonstraţiuni. 

In dieceza Vârşeţului s'a înscenat o formală rebeliune contra episco- 
pului, care a publicat credincioșilor săi acest Catechism plin de ere- 
suri catolice. 

Urmarea a fost, că curtea din Viena a fost silită a retrage şi 
nimici acest Catechism, cauzând tipografiei Kurczb&k-iane mari spese 
tipografice. (Dimitrie Ruvaratz despre arhimandritul loan Raici în publi- 
caţiunea sârbească din Neoplanta: Letepis Matice Srpske, vol. 96). 

Revăzându-se de nou manuscriptul, prin o comisiune bisericească 
ortodoxă, s'a trimis de nou tipografiei Kurczbâk-iane spre tipărire, și așa 
Catechismul Raicean a apărut, în scurt timp, în o nouă ediţie originală 
ortodoxă, precum a eşit din peana autorului ortodox. Şi s'a pus de nou 
în circulațiune spre îndestulirea revoltaţilor iliri, între cari şi noi românii 
am avut partea cuvenită. 

In «Cartea de Aur» a d-lui Teodor V. Păcăţian, vol. I. ediţia a 2-a, 
Sibiiu, 1904, se află, la pag. 92, «Plânsoarea clerului și poporului illiric, cu 
dtul Viena 27 Ianuarie 1778, subscrisă de Vichentie loanoviciu Vidac în 


: aa) RERE de cea românească, fiindcă numai pe aceasta am văzut-o și mi-a fost 
în mână. 

» Metodul l-a tradus româneşte vestitul Mihail Roșiul alias Martinoviciu profe- 
sorul de Bogolovie (Teologie) din Timişoara. 

2 Pravila Mănăstirească am văzut-o numai în limba sârbească, 


21 


care se pomeneă de un Ceaslov şi Abecedariu din anul 1774, de o Păs- 
călie dela anul 1772, tipărită de I. Kurczbök şi de o Psaltire din anul 
1773, însă nu se poate stabili pozitiv dacă sunt și ediţiuni în limba româ- 
nească. Atâta se ştie pozitiv, că orice carte apărută în limba illirică, 
s'a tradus și tipărit și în limba românească. 

In 19 Decemvrie 1792, răposă în Viena tipograful Iosif de Kurczbâk. 

Prin privilegiul, cu datul 18 Aprilie 1793, a trecut întreaga tipo- 
grafie illirică a răposatului |. Kurczbök în posesiunea agentului de curte 
cesaro-regesc Ştefan de Novacovich cu toate drepturile avute şi beneficiate 
de Kurczbăk 

Ștefan Novacovici, agentul ces. reg. al cancelariei, de curte, cumpă- 
rând tipografia illiricească Kurczbkiană, obțină dela Împăratul Francisc 
al II-lea un privilegiu pe alți 15 ani a tipări cărţi illirice și româneşti și 
alte limbi orientale și ca nime altul afară de el să poată tipări şi vinde 
cărți de aceste, având numai a observă legea de censură cu cea mai 
mare acurateţă. 

Prin nota cancelariei de curte din Viena cătră guvernul Austriei-de- 
jos, cu datul 4 lanuarie 1795, se încuviințează că privilegiata tipografie a 
agentului ces. reg. de curte Ștefan Novacovici, începând din luna lui 
Noemvrie anul 1795, cu tot privilegiul avut în Viena, să se încorpo- 
reze, prin contract, de cumpărare, cu tipografia ces. reg. a universității din 
Buda. (Archiv des k. k. Ministerium der Innere, fasc. IV. D. Nr. 7 şi Dr. 
A. Mayer: Wiens Buchdrucker Geschichte (1482—1882) Il-ter Band. Wien 
1887). 

Cărţile tipărite sub Ștefan Novacovici sunt până acum foarte puţin 
cunoscute. Și le vom semnală la locul lor pe acelea cari le cunoaştem și s'a 
putut până acum descoperi. 

Din anul 1796 și 1797 nu am văzut nici o carte tipărită românească 
în Buda, în aceasta nouă tipografie a lui Ștefan Novacovici cu tipografia 
universităţii ungurească din Buda. 

Numai din anul 1798 cunoaștem vre-o câteva şi anume: Retorica 
Românească de Dr. I. Molnár, Buda 1798, 80. Şi de aici încolo mai multe 
alte despre care la alt loc vom vorbi mai pe larg. 


M. 


Cine a putut fi primul- censor şi corector de cărți românești în tipo- 
grafia lui losif de Kurczbök, nu s'au putut afla până acum cu siguranță. 

Atâta se ştie pozitiv cumcă, pe la anul 1771, când împăratul Iosif 
al H-lea a umblat prin Muncaciu și a vizitat şi mănăstirea în care eră 
închis ieromonahul Gavril Gregorie Maior, atunci a strigat împăratului ca 
să se îndure spre el. Împăratul Iosif al II-lea l-a întrebat că cine este? şi 
G. Maior i-ar fi respuns: «eu sunt Iosif pre carele l-au vândut frații săi!» 
şi a început a-și spune împăratului toate suferințele sale. Iosif al Il-lea, 
întorcându-se la Viena, a poruncit numai decât cancelariei ungurești de 
curte ca de nou să se cerceteze cauza lui G. Maior. 

Cancelaria de curte ungară a şi cercetat de nou cauza lui G. Maior 
şi a aflat că de şi este în câtva vinovat, ca unul carele nu sa supus epis- 
copului său denumit de Impăratul şi confirmat de Pontificele, totuș pentru 
vina aceea nu merită o pedeapsă atâta de grea. Din cauza aceasta 
Impăratul Iosif al II-lea l-a eliberat și, la mijlocirea agentului de curte loan 
Neagoe, l-a denumit în Viena censor al cărților româneşti, cari se tipăreau 
în tipografia de stat illiricească-românească, organizată chiar pe atunci. 
(Dr. A. Grama: Istoria bisericei românești unite cu Roma. Blaj, 1884, pag. 145). 


22 


Prin urmare ieromonahul G. Gregorie Maior ar îi fost primul censor 
şi corector de cărți românești al tipografiei illirice de sub conducerea lui 
Iosif de Kurczbök. lar di Eudoxie Hurmuzaki, în Fragmente zur Geschichte 
der Rumänen, tom. Il în limba germană, tipărite în Bucureşti la anul 1881, 
zice, la pagina 132, cumcă cărţile bisericești din România s'au oprit la noi 
în ţară, înființându-se la noi o tipografie illirică-românească spre a tipări 
cărţile trebuincioase bisericilor. lară la pag. 196 zice cumcă Grigorie 
Maior, eliberându-se din temniţa dela Muncaciu, în anul 1771, a devenit 
censore de cărți româneşti la tipografia illirică-română din Viena. 

Alegându-se G. Gregorie Maior episcop în Ardeal, în anul 1772, după 
zece ani; de păstorire iarăşi s'a retras dela Episcopie, la anul 1782, mai 
vieţuind până la anul 1785, când reposă în Domnul 

Al doilea censor și corector al cărților româneşti, cari se tipăreau în 
tipografia illiricească-românească a lui |. Kurczbâk, se pare a fi fost, prin 
anii 1773—1783, istoricul Samuil Clain de Sad (1745—1806), care bolnă- 
vindu-se, la anul 1783 în Viena, se depărtă în Ardeal, şi cine îi va fi urmat 
în această diregătorie, până acuma nu sa putut află. Mai târziu, cam prin 
anii 1700—1795 se pare a fi urmat prea învățatul naţionalist Paul lorgoviciu, 
precum aminteşte d! Ilarie Chendi în preţioasa sa broșură despre: «/ace- 
puturile ziaristicei noastre» (1189—1195), Orăștie 1900, la pagina 22, cumcă 
prea învățatul naţionalist Paul lorgoviciu din Bănat, autorul de mai târziu 
al «Observafiilor de limba românească», tipărită în Buda, la anul 1799, pe 
la anii (1790—1795) eră revizor de cărți românești la tipografia illirică 
din Viena. 

Prin urmare iată şi pe al 3-lea revizor de cărţi românești al Tipo- 
grafiei ilirice din Viena. 

Ba ce e mai mult, neobositul oculist şi literat român, Dr. loan Molnar 
de Miillersheim, încă în anul 1793 sa învoit cu Paul lorgoviciu a scoate 
împreună un ziar chiar românesc în Viena. lInvăţatul ungur [acab Ellek 
afirmă chiar că sus pomenitul ziar ar fi apărut, şi că câteva exemplare sar 
fi şi trimis episcopului ortodox din Sibiiu, Gerasim Adamoviciu, spre distri- 
buire. (lakab Elek: Az Erdélyi hirlapirodalom története 1849-ig, Budapest, 
1882, 1 vol 80). 


IV. 


Cărţile româneşti tipărite în acest timp, 1770—1795, sunt relativ foarte 
puţine cunoscute până acuma, căci nu sau ocupat cu adunarea lor în 
Austro-Ungaria afară de mine, nime altul. 

Pe lângă toate greutăţile puse înaintea noastră, ne-a succes a des- 
coperi până acuma primul product românesc al acestei tipografii dintre 
valurile întunecoase ale acestei epoce. Unicul product literar cunoscut 
până acum al acestei tipografii este «Regulamentul illiric» de datul Viena, 
la 20 Maiu 1771, dat clerului și poporului illiric din ţările Austro-Ungare. 

Pe la anul 1769, Octomvrie 7, întrunindu-se Congresul illiric în 
Carlovetz, cu care ocazie sa organizat mai temeinic biserica ortodoxă 
în împeriul Austro-Ungar, Comisarul guvernial Groful Hadic subşterni 
Congresului, spre deliberare, un Regulament illiric în limba latină, care 
sa primit de Congresul întrunit şi obținându-se înalta aprobare împără- 
tească. In anul 1770 se tradusese și în limba sârbească și românească pentru 
folosul credincioşilor greco-orientali. Acest «Regulament illiric» se tipări 
în anul 1771, în Tipografia illirică a lui Iosif de Kurczbâk, cu textul paralel 
latin și german, apoi latin sârbesc și, în fine, cu textul latin și român pentru 


-23 


folosirea Românilor. După tipărire sa distribuit tuturor autorităţilor bise- 
riceşti şi civile spre acomodare și stricta observare. 

Până acuma nu s'a ştiut de existenţa acestei tipărituri. Am avut eu 
prima fericire a descoperi un atare exemplar la un coleg preot în Bănat. 
Care, rugat fiind de mine, avù amabilitatea a mi-l transcrie textul: ro- 
mânesc cu litere latine din cirile, cum a fost tipărit, punându-mi-l la dis- 
poziție spre tipărire și folosire. 

Inactivându-se noul Regulament illiric, popoarele ilirice sau aflat jicnite 
cu drepturile lor — conform Privilegiilor primite mai nainte dela locurile 
mai înalte. Deci popoarele illirice au cercat a-l delătură, ridicând grava- 
mine serioase în contra-i. 

Gravaminele illirilor s'au pertractat, în sinodul dela 1774, elaborându-se 
un nou Regulament illiric, conform dorinţei illirilor, obținându-se înalta 
aprobare guvernială, în 2 Ianuarie 1777, care apoi iarăș sa tipărit în 
1270 de exemplare, în tipografia illirică a lui Iosif de Kurczbök din Viena, 
în limba-latină, germană, sârbească şi românească, distribuindu-se tuturor 
autorităţilor bisericeşti și civile spre acomodare şi strictă observare. 

Publicându-se acum a doua oară, pentru popoarele ilirice greco-orientale, 
acest nou «Regulament illiric» din anul 1177, popoarele ilirice s'au revoltat 
de nou în contra Arhiepiscopului-Metropolitului din Carlovetz și a Epis- 
copilor în special. 

De nou s'au făcut Gravamine şi în contra acestui nou Regulament 
illiric din anul 1777, până ce s'a stabilit și alcătuit al treilea «Regulament 
illiric>, care sa numit apoi şi Rescriptul Declaratoriului illiric, cu datul 
de 16 Iulie 1779. 

Al doilea Regulament illiric până acuma nu l-am putut descoperi. 

Pe al treilea însă l-am descoperit și aflat, care iarăși Sa tipărit la 
Tipografia illiricească a lui losif de Kurczbâk în Viena în limbile: latină, 
germană, sârbă şi română. Pe noi însă numai tipăritura română ne inte- 
resează 

Acest al treilea Rescript Declaratoriu illiric, ca normă directivă în 
biserica greco-orientală din Imperiul Austro-Ungar, e și până astăzi în 
vigoare, cu puţine excepțiuni, trecând chiar unele dispoziţiuni din el direct 
în Statutul nostru organic al fericitului de pie memorie Andreiu Baron 
de Șaguna din anul 1868. 

In anul 1782, au mai apărut însă, nu știu pozitiv dacă sa și tipărit 
ca parte constitutivă la Rescriptul Declaratoriu illiric, așa numita: «Normă 
Consistorial», căci eu am aflat-o numai în manuscript latin şi român. Ca 
un preot dela sate, sărac prigonit de nemiloasa soarte, pe spesele proprii, 
când nu aveam parohie, — am întreprins excursiuni literare prin Bănat, 
cu care ocazie mi-a succes a descoperi între scrisorile vechi ale cole- 
gului de școală, ale preotului Moise Blidariu din Gavojdia de lângă Lugoj, 
al doilea product literar al Tipografiei illirice din Viena deşi necomplet, 
l-am completat cu alt exemplar, iarăş defectuos, dară așa că să pot com- 
pletă unul cu altul, aflat la familia Tempea din Toracul-mare în anul 1908. 


Acest product literar e Bucvarul n&tBârn — Bucvar — sau începere 
de învăţătură celor ce vor să înveţe carte cu slove sloveneşti. Tipăritu-s'au 
în cesaro-crăiasca cetate Beci. In privilegiata Tipografie a prea înălțati 
cesaro-crăești curți prin kir Iosif Laurenţie Kurczb5k, anul 1771 luna lui 
August 27, formatul 8", mici pagini 02. Exemplarul acesta l-am trimis 
onoratei Biblioteci a Academiei Române din București spre păstrare. Alte 


24 


edițiuni a acestui Bucvar s'au făcut în anul 1774 şi 1777, apoi la anul 1781 
cu oareşi careva modificări. (Vezi și Bian I. Bibliografia vechie română 
vol. II fasc. 3, pag. 195, Nr. 374. 

Afară de aceste două producte literare se mai pomenesc a mai există 
încă două producte literare din anul 1770: Carte de rugăciane, Viena 1770 
și Psaltirea, Viena 1770, însă nu se ştie dacă ar fi și în limba românească, 
căci până acuma nu s'a putut descoperi. 

Regulamentul illiric, din anul 1771, pomeneşte de o tipăritură cât mai 
curând (1771—1772) a unui Că/indar, care însă nu l-a văzut nimenea 
până acum, căci nimenea nu-l pomenește. 

In anul 1772 să pomeneşte o «/Păscălie, însă nu să știe dacă e în limba 
românească, căci până acuma nu a văzut-o nimenea, 

In anul 1773 se pomeneşte o Psaltire carea iarăși nu se știe dacă e în 
limba românească, căci nu a văzut-o nimenea. 

In anul 1774 se pomeneşte Catehismul cel mic sub titlul: «Catehisis 
mic sau scurtă Pravoslavnică mărturisire a legei greceşti neunite, pentru 
treaba pruncilor celor neuniţi româneşti făcută. Şi dela Neunitul Episco- 
pescul în Carloveţiu, la anul 1774 ţinutul Sinod întărit, cu devoirea stă- 
pânitorilor. Sau tipărit şi se află la Iosif Kurczbökul cesaro-Craesc Hliri- 
cescul și a Răsăritului Tipograf în Beci, 8", pag. 331 pe lângă textul ro- 
mânesc, sârbeşte şi nemţeşte. Un exemplar bine păstrat se mai află la 
Sparta (Bian, I. Bibliografia veche română vol. II, fasc. 3, pag. 205, 

r. 385). 

[n anul acesta 1774 se mai pomenește un Ceas/ov, dară nu se știe dacă 
e în limba românească şi un Abecedariu. 

In anul 1775 nu se ştie ce sar fi tipărit. 

In anul 1776 se pomeneşte: «Norma școlară» prefăcută de pe limba 
sârbească în limba Daco-Românească, la anul 1776, care prin mai mare 
parte a Banatului în şcoalele cele Daco-Româneşti este înrădăcinat. Tipărit 
la Viena în Tipografia Privilegiată a lui Kurczb6k. 

In anul 1777 s'a tipărit şi am văzut: 1. Ducere de mână cătră Aritmetică 
sau socoteală pentru treaba pruncilor rumânești celor neuniţi ce se învaţă 
în şcoalele cele mici, Beci 1777, text germân şi român 8, mici pagini 151. 
O altă ediţie din aceasta aritmetică s'a făcut în 1782 şi de mai multeori 
aflându-se trebuinţa. Trimeasă de mine, prin DI V. A. Urechiă, Bibliotecei 
V. A. Urechiă din Galaţi. Pomenită şi de Pop, Disertaţie despre Tipo- 
grafiele Româneşti, Sibiiu 1838, pag. 98, şi de Bianu l, Bibliografia vechie 
română vol. Il, fasc. 3 pag. 219 Nr. 400, pe temeiul aceleaș informaţiuni 
dela Pop. Am văzut-o, avându-o dela învățătorul Aga din Budinţa în Bănat. 

2. Bucvar pentru pruncii cei românești, cari se află în crăiasca ţară 
şi hotarele ei împreunate, Beciu 1777. N'am văzut exemplare, ci se po- 
meneşte de luliu Vuia, în Școalele românești bănăţene în seclul XVIII, studiu 
istoric, Orăştie, 1906, pag. 104, şi de Bianu I., Bibliografia vechie română 
Bucureşti, 1907, vol. ll., fasc. 3, pag. 219, pe temeiul aceleași informaţiuni 
dela I. Vuia. 

3. Cartea Mariei Teresei pentru încorporarea Bucovinei, Beciu, 1777 
2 foi aflătoare în Biblioteca Academiei Române, pomenită de I. Bianu, în 
Bibliografia veche română vol. II fasc. 3 pag. 219 Nr. 403. 

4. Ducere de mână cătră cinste și direptate adecă la copii rumâneşti 
neuniţi cei în școale cele mici se învaţă spre cetanie rânduită . Carte cu 
dovoirea stăpânitorilor. Tipărită în împăraţitoarea cetate Beci la Iosif de 


25 


Kurczbök, Tipograful Iliricesc a Răsăritului de curte în anul 1777 text ru- 
mânesc și nemtesc, în 8° mic, 263 pagini, aflătoare în Biblioteca Academiei 
române din Bucureşti. Pomenită și de I. Bianu, în Bibliografia veche ro- 
mână vol. Il. fasc. 3 Nr. 409, pag. 222. 

5. Metodul l-a tradus româneşte vestitul Mihail Roșul alias Martino- 
viciu (1748—1822) profesorul de Teologia românească şi sârbească împro- 
vizată în oraşul Timișoara. 

6. Pravila Mănăstirească o am văzut-o numai în limba sârbească. 

7. De lipsă Cărticea pentru învățătoriu a Neuniţilor rumânești mai 
mici şcoale în împărăteștile şi Crăeștile Țări. Viena 1777, 2 vol, pe o 
parte textul german și pe alta cel român. ga 

8. Regulamentul illiric, în o nouă edițiune, corectat; sau tipărit 1270 
exemplare, în Tipografia Illirica din Viena în limba latină, germană, sârbă 
și română, în anul 1777. 

In anul 1778, nu se știe dacă sar fi tipărit vre-o carte românească, 
fiindcă nu s'a descoperit nici una până acuma. 

In anul 1779, se pare a se fi tipărit Rescriptul Declaratoriu illiric în 
al treilea rând, alcătuit și publicat spre folosirea tuturor autorităţilor bise- 
ricești și civile din Imperiul Austro-Ungar. 

Tot în anul 1779 se iveşte pe câmpul literaturei minunata plantă 
exotică cu litere latine a lui Samuil Clain: Carfe de rugăciuni pentru 
evlavia homului chrestin, în Viena tipărită la Ioseph Nob. de Kurczbâk. 
Annuw'l incarnatii Domnului MDCCLAXIX în 12° de 1 foaie 87 pagine și 
3 foi la sfârșit. Fără prefaţă. Se află un exempl. în Biblioteca Academiei 
Române din Bucureşti. (Vezi: Bianu I., Bibliografia veche română vol. II. 
fasc. 3, pag. 222, Nr. 418). 

Am văzut o tiparitură românească oficioasă, în anul acesta, 1780, aşa 
numită «Urbariul» lui Iosif al II-lea, tipărit poate mai nainte de anul 1780 
fiind necomplet și fără dat, mă mărginesc a reproduce aici clauzula ofi- 
cioasă care sună: Presens Benignum Urbariale Regulamentum sub... Con- 
gregatione in Comitatus Temesiensis die 10 octobris anno 1780 Temes- 
varini celebrata publicatum Posesione 'e Sisztarovecz cum subjecta ad... 
Scripta declaratione quod ei edua... nam... usque Festa... proobserva- 
tione sub autentico} comitatus Sigillo et particulari Congregatione Anno 
1781 die 25 lanuarie Temesvarinum estradatum. 

La anul 1780 mai pomenim și Gramatica, deși în limba latină 
scrisă a lui Samuil Clain şi Şincai sub titlul: Elementa linguae Daco-Ro- 
manae sive Valahicae, composita ab Samuele Klein de Szad etc. locu: 
pletata vero et in hunc ordinem redacta a Georgio Gabriele Sincai eiusdem 
Ordinis Vindo bonae, 1780, in 8 mic V+100 pagini. E scrisă în limba 
latină, dară are text românesc cu litere latine, foarte rară, am și eu un 
exemplar deplin complet cu V+100 pag.) (|. Bianu, Bibliografia veche ro- 
mână, vol. Il, fasc. 4, pag. 251, Nr. 430. 

La anul 1781 avem a pomeni: Bucvarii pentru pruncii cei rumâ- 
neşti cari se află în Crăia Ungurească și hotarele iei împreunate cu de- 
voirea stăpânitorilor. S'a tipărit în Beci, la Iosif de Kurczbâk a Resări- 
tului Tipograf dela curte. La anul 1781, 8 mic textul pe 42 pagine și 
două foi nenumerotate pentru numere. (l. Bianu, Bibliografia vechiă română 
vol. I., fasc. 3, pag. 270, Nr. 443). 

Tot din acest an, 1781, am mai avut şi am văzut o broşurică româ- 
nească: Culegere de multe rugăciuni pentru treaba pruncilor celor rumâ- 


26 


nești neuniţi cari învață. Cu devoirea Stăpânitorilor. Sau tipărit în Beci 
la losif de Kurczbăk a Resăritului Tipograf dela curte la anul 1781, 8° mic 
16 fasc. care însă nu ştiu unde sar află. Mise pare a fi trimisă, prin 
dl V. A Urechiă, la Biblioteca din Galaţi. 

La anul 1782 se semnălează cartea: Ducere de mână cătră Aritme- 
tică, Viena 1782 româneşte şi nemţeşte pomenită de Al. Philipide. Introdu- 
cere în literatura română. laşi 1888 pag. 149, Nr. 5. (l. Bianu, Bibliografia 
R. V. vol. fasc. 3, pag. 274, Nr. 452). 

La anul 1783 nu s'a descoperit până acuma să fie tipărit vre-o carte 
românească. i 

La anul 1784 se pomeneşte o carte sub titlul: «Cazehisis mic» sau 
scurtă pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite, pentru treaba 
Pruncilor celor neuniți rumâneşiti făcut. Şi dela Neunitul Episcopescul în 
Carloveţiu la anul 1774 Ţinutul Sinod întărit şi acum a 2-a oară cu întă- 
rirea Arhiepiscopului şi Mitropolitului tipărit. In împărăteasca cetate Viena 
la Boerul Iosif de Kurczb6k al răsăritului Tipograf 1784 8° mic rumâneşte 
și nemţeşte pag. 161.— Se află în Biblioteca Academiei Române din Bu- 
curești (I. Bianu, Bibl. R. vol. I, fasc. 3, pag. 286, Nr. 470. 


La acest an 1784 se pomeneşte o ortografie românească sub titlul: 
Ortografie sau scrisoarea dreaptă pentru folosul şcoalelor nemţești. S'au 
tipărit în împărătească cetate Viena prin boierul Iosif Kurczb6k, Tipograful 
cărţilor Illiriceşti anul 1784. In 8° mic de peste 12 pagini. — (Vezi 1. Bianu, 
B. V. R. vol. II, fasc. 3, pag. 292, Nr. 477). 

Acum venim a seninălă o carte deşi fără semnătura traducătorului, 
dară aflat din alte indicii pozitive, că ar fi fost traduse de Mihaiu Roșul 
alias Martinovici, profesor de teologia românească din Timișoara în acti- 
vitate_pe acelaşi timp. 

Intru mărirea sfintei deofinţiei de viață făcătoarei şi Nedespărţitei 
Troiţe, Tatălui, Fiului şi sfântului Duh. Sau tipărit aceasta carte ce se 
zice Prescurtă arătare: întâiu pentru Dumnezeu, a doua pentru socotinţa 
lui Dumnezeu. Cu toată osârdia şi cheltuiala sfinției sale părintelui Con- 
stantin Şubonu Parohul Cetăţii Timişoara. Intoarse de pe limba slovenească 
pe limba românească, la anul 1784 August 30, în Timișoara. S'au tipărit 
în împărăteasca cetate Viena prin boieriul Iosif Kurczbâk Tipograful căr- 
ților Illiriceşti. Al doilea titlu pe foaia următoare e mai precis și sună: 

Prescurta arătare întâiu Pentru Dumnezeu Ce şi cum, şi cât iaste 
Dumnezeul nostru. A doaua arătare, Pentru socotința lui Dumnezeu, care 
o are cătră toată făptura sa, iară mai vârtos cătră om, pentru a lui vecinică 
mântuire. A zreia pentru legea lui Dumnezeu, cătră care tot omul, este 
dator a-şi îndreptă viața sa, ca să nu lipsească de viaţa vecinică. Puse 
înainte spre folos. Nu numai pruncilor celor tineri, numai și bărbaţilor 
amândurora părţilor. lară mai osebit acelor cari nu pot lesne pre largă 
a se îndeletnici în învăţătura cuvântării de Dumnezeu, — în 8° mic, pag. 142. 
Prefaţa este semnată de Theofan Procoviciu Arhiepiscopul cetății nouă 
din Moscva, carele este şi autorul cărții cei slavoneşti. (I. Bianu B. V. R. 
lH, fasc. 4, Nr. 479). Am şi eu un exemplar. 

In anul acesta 1785 a apărut cartea rumânească sub titlul: Carte 
trebuincioasă pentru Dascălii şcoalelor de jos rumâneșşti neunite, în Cesaro 
Crăeștile Ţări de moştenire. Partea l-a cu voia celor mai mari. l. Viena 
la Iosif Nobil de KurczbOk c. c. al curții Tipograt 1785 — text român şi 
german 2 vol. în 8° mic de 124253 pag. şi 314 pag. Are o înainte cu- 
vântare foarte instructivă vol. II. nu are titlul și tabla de materii în exem- 


27 


plarul nostru. Aceasta carte a apărut în acelaș an și la acelaș editor într'o 
altă ediţie, în care textul german e același iară traducerea românească 
este alta. Am văzut numai vol. IL. care are următoriul titlu: De lipsă 
cărtice pentru învățătorii a neuniţilor rumâneştilor mai mici școale, în îm- 
părăţia şi crăeșştile ţări, partea a 2-a. Se vinde nelegată cu 45 cr. Cu 
permisul celor mai mari în Viena. La Iosif nobel de Curczbâk imperială 
şi crăească; de curte a neunițţilor Rumâni și a Sârbilor Tipograf și vân- 
zător de cărţi în anul 1785. Se află în biblioteca Academiei Române Bu- 
cureşti. (L Bianu, B. V. R. vol. H. fasc. 4, pag. 302—304. Nr. 485). 

Tot în anul acesta, 1785, se mai semnalează un Catehism sub titlul: 
Catehisis mic sau scurtată Pravoslavnică mărturisire a legei greceşti neunite 
pentru treaba pruncilor celor neuniţi rumânești făcută. Și dela neunitul 
episcopescul în Carloveţ la anul 1784 ţinutul sinod întărit şi acum a doua 
oară cu întărirea arhiepiscopului şi mitropolitului tipărit. In imperăteasca 
cetate Viena la boierul losif de Kurczb&k al răsăritnlui Tipograf 1785. In 
8° mic 163 pag. text românesc şi nemţesc. 

Se află în biblioteca episcopească din Oradea-mare !(I. Bianu, B. V. 
R. vol. Il fasc. 4 pag. 304 Nr. 486). 

Se mai semnălează în anul acesta, 1785, o aritmetică subtitlul: Ducere 


ey ey o 


cărți în anul 1785, 8° mic, pag. 151, fără precuvântare text românesc și 
nemțesc. Se află în Biblioteca Academiei Române în Bucureşti (|. Bianu, 
B. V. R. vol. II, fasc. 4, pag. 301, Nr. 489). 

O altă operă a lui Mihai Roșul alias Martinovici tipărit în anul acesta 
1785 este: /nvățăfuri creștinești sub titlul: Intru mărirea sfintei deofinţiei 
de viața făcătoarei şi nedespărţitei frăţie, tatălui și fiului şi sfântului duh. 
S'au tipărit aceste învățături ceștinești foarte de folos, scoase de pe limba 
grecească pe limba românească pentru folosul de obşte. Sub stăpânirea 
întru tot prea luminatului împăratului și craiului domnului Iosif al II-lea, 
cu blagoslovenia prea sfinţitului arhiepiscopului și mitropolitului slaveno- 
sârbescului şi românescului norod Domnului Moise Putnic. lară cu toată 
osârdia și cheltuiala preastinţiei sale părintelui Constantin Subonu, neunitei 
legi grecești preotului și slobodului crăiescului oraș ai Temişorii paroch. 
Tipărită în împărăţitoarea cetate Viena la Iosif Nobil de Kurczbök de 
curte Tipograful și vânzătoriu de cărţi în anul 1785 8° mic, 6 foi cu titlul, 
prefața şi arătarea cuprinsului apoi pag. 258 și două foi la fine nenumerotate. 
Un exemplar în posesiunea mea. (|. Bianu, B. V. R. vol. H, fasc. 4, pag. 
306, Nr. 491. 

Tot din anul acesta 1785 mai avem a semnala o carte foarte inte- 
resantă despre economia stupilor a lui Dr. loan Molnar sub titlul: Economia 
Stupilor. Acum întâiu izvodită şi dată de loan Molnar doitorul de ochi 
în marele principat al Ardealului. Cu privilegiumul împărătești și crăești 
măriri în Viena, la losif nobil de KurczbSk împărătești şi crăeşti de 
curte a neuniţilor Români și a Sârbilor Tipograt şi vânzător de cărţi în 
anul 1785 formatul 8° 188 de pagini şi 10 foi la sfârşit pentru arătarea 
cuprinsului şi erată. Se află un exemplar bine păstrat în biblioteca epis- 
copiei gr.-cath. a Lugojului și în Biblioteca Academiei Române in Bu- 
curești. (I. Bianu, Bibl. V. R. vol.) fasc. 4, pag. 307, Nr. 493. 

Se mai pomeneşte în anul acesta 1785 o proclamaţie a împăratului 
Iosif al II-lea pentru desființarea jobăgiei, foaie volantă datată din Beci 


28 


(Viena), 21 August 1785, şi contra semnată de Grof Esterhazi Ferencz 
şi de Alexander Horváth se află în biblioteca Academiei Române „din : 
Bucureşti. — (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 4, pag. 310, Nr. 495). 

In anul 1786 putem semnală niște tipărituri oficioase ale împăratului 4 
Iosif al II-lea precum urmează: 1. Așezământul lui losif al II-lea pentru Ca- } 
dastru, Viena 1786, în folio 44 foi şi 2 planșe. Decretul este datat din ? 
Viena, 10 Februarie 1786, şi este contra semnat de comitele Carol Palfi 4 
şi de Antonie Hadroviciu. Se ailă în biblioteca Academiei Române din 4 
Bucureşti. (|. Bianu, B. V. R. vol, H fasc. 4, pag. 312, Nr. 499). 


„2. Aşezământul lui losif al II-lea pentru făranii din Bucovina, Viena | 
1786, în folio de 11 pagini, text nemțesc şi românesc. Datat din Viena 
1 Noemvrie 1786. Contra semnat de Leopoldus Comes a Kellonrat; lohan ; 
Rudolph Graff Chotek în lohan Wenzel Freyherr von Margelik, In fruntea ` 
primei pagini se vede vulturul imperial cu inițialele imperatului. Se află 
în Biblioteca Academiei Române din Bucureşti (|. Bianu, B. V. R. vol. H 
fasc. 4, pag. 312, Nr. 500). 

3. Orânduiala lui Iosif Il.: Pentru pădurile din Bucovina (1186) în 
folio de 76 pagini textul este în 2 limbi româneşte și nemţeşte. Se află 
în Biblioeteca Academiei Române în București. (L. Bianu, B. V. R. vol. Il-a, 
fasc. 4, pag. 315, Nr. 504). 


4. Orânduiala lui Iosif al I.: Pentru Vânătoare. Viena 1786 în folio, 
20 pagini, textul este nemţeşte și românește datat Viena 28 Februarie 1786. “ 
Se află în biblioteca Academiei Române din Bucureșci. (I. Bianu, B. V. R 
vol. Il., fasc. 4, pag. 315, Nr. 505). 

In anul acesta 1786 se mai pomenește o tipăritură până acuma necu- 
noscută: Preoţia sau îndreptarea preoților, edit. I. Viena 1786. 

N'am văzut exemplare. In ediția a 2-a a acestei cărţi se zice: dată 
„în tipariu pentru folosul şi îndreptarea preoților, întâiu în Beci la anul 
1786, iară acuma în Sibiiu la anul 1789. (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 4, 
pag. 315, Nr. 516). 


In anul 1787 a apărut o carte sub titlul: «Poslanie» sau dreaptă 
oglindă a păcii, dragostii şi unimii. Prin carele cu drepte dovediri cei 
uniţi se mântuesc de hulele carele lor li se aruncă. lară neuniţii nici iritici 
a fi nici schimatici, mai ales în neamul românesc a nu se puteă aevea 
zice, se arată mai întâiu latinește tipărit în 1786 opul lui Nichita Horvath 
canonicul Eclesiarh a Biserici catedrale a Orăzii- mari eară: Acum în limba 
română întâiu tipărită în împărăteasca cetate Viena prin cinstitul şi de 
bun neam născutul Domn losif de Kurczb6k tipograiul împărătesc la 
anul dela Chr. (1787) pentru a neamului românesc folos și mângăere. In 
4” 14 pagini nepaginate +- 168 pagini nepaginate necomplet, trecut dela 
mine in posesiunea fostului P. S. Episcop al Lugojului Victor Mihalyi de 
Apșa. — Un exemplar complet s'ar află în Biblioteca facultăţii de teologia 
din Cernăuţi, de unde e evident că cartea completă conține 174 pagini 
numerate și alte 2 pagini la fine. (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 4, pag. 
317 Nr. 512). 

Altă carte din anul 1787 cunoaştem sub titlul: Rânduială judecăto- 
rească de obşte etc. In Viena tipărită la Iosif nobel de Kurczb6k împă- 
răteşti şi crăeşti de curte a neuniţilor români și a sârbilor tipograf şi vân- 
zător de cărţi în anul 1787, text nemţesc şi românesc 8° mic de 10 foi 
şi 407 pagini N'am văzut exemplare. Se află în Biblioteca Academiei 
Române din Bucureşti. (|. Bianu, B. V. R. vol. Il, fasc. 4, pag. 317, Nr. 513). 


29 


După aceea mai pomenim în anul acesta 1787 trei broşuri şi anume: 
1. Scurtă învățătură părinților Duhovniceşti. Sau tipărit în Beci în Tipo- 
grafia lui Iosif de Kurczbâk, la anul 1787, 4° mic, 16 pagini. Se află în 
Oradea-mare Biblioteca a preacuviosului vicar Vas. Mangra. (|. Bianu, B. 
V. R. vol. II, fasc. 4, pag. 317, Nr. 514). 

2. Scurtă învăţătură cătră Preavoslavnicii creștinii pentru pocăință 
4° Viena 1787. 

3. Scurtă învăţătură cătră protopopi și pentru datorințele lor 4° Viena 
1787. Le-am avut, dar le-am dat din mână și nu le-am mai căpătat înapoi. 
In fine mai pomenim pentru anul 1787. Observații sau băgări de seamă 
asupra regulelor Gramaticii rumânești adunate şi alcătuite de dumnealui 
lanache Văcărescul cel de acum diceoiul bisericei cei mari a resăritului, 
Și mare vistieriu a Principatului Vlahiei  Tipărită acum întru al doilea 
rând in Viena Austriei la losif nobil de Kurczbk împărătescul și crăescul 
al curţii Tipograf şi bibliopol 1787 în 8 mic de 1 fasc. + 184 pagini 
și 2 foi fără prefaţă. (I. Bianu, B. V. R. vol. II fasc. pag. 322 Nr. 517). 

In anul 1788 pomenim tipăritur& sub titlul: Ducere de mână cătră 
cinste și direptate adecă la copii rumâneşti neuniţi cei ce în şcoalele cele 
mici se învață spre cetanie rânduită carte. Cu dorirea stăpânitorilor. In 
Viena la losif nobel de KurczbGk împărătesc şi crăiesc de curte şi a neu- 
niţilor români şi a Sârbilor Tipograf și Vânzător de cărţi în anul 1788 în 
8° mic, pag. 263, text românesc şi nemţesc. Se află în Biblioteca V. A. 
Urechie din Galaţi. (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 4, pag. 324, Nr. 520). 


In anul acesta 1788 mai pomenim şi o gramatică nemțască scrisă 
de un român Dr. I. Molnar sub titlul: Deutsch-Walachische Sprahlehre 
verfasst von lohan Molnár etc. Wien, 1788 în 8° de 8 foi + 445 pagini şi 
40 foi la fine. — Am și eu un exemplar complet; altele se mai află în 
Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 
4, pag. 326, Nr. 521). 

In anul acesta sa mai tipărit o: <Pravilă de obşte asupra faptelor 
sale şi a pedepsirii lor. Tipărită în Viena cu tiparul lui losif nobil de 
Kurczbök împărătescul și crăiescul al curţii Tipograf 1788, formatul 8° de 
7 foi şi 145 pagini. Se şi află în Biblioteca Academiei Române din Bu- 
curești şi la mine exemplare. (I. Bianu, B. V. R. vol. IE, fasc. 4, pag. 320, 
Nr. 522), 

In anul acesta se mai pomeneşte o tipăritură românească sub titlul 
1789: Scurtă învăţătură părinţilor duhovniceşti. S'a tipărit în Beci în tipo- 
grafia lui losif de KurczbOk la anul 1789 în 4%, 16 pagini se şi află în 
Biblioteca Academiei Române din București. (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 
4, pag. 332, Nr. 530). 


In anul acesta 1790 se cunoaște un product literar sub titlul: Bucvariu 
pentru pruncii cei româneşti cari se află în crăiasca ungurească și hotarele 
ei împreunate. Cu devoirea stăpânitorilor. In Viena la losii nobel de 
Kurezbâk împărătești și crăești de curte a neuniților români şi a Sârbilor 
tipograf şi vânzătorul de cărţi în anul 1790. In 8* de 89 pagini, text ro- 
mânesc și nemțesc. Se află în Biblioteca Academiei Române din Bucu- 
reşti. (|. Bianu, B. V. R. vol. II, fasc. 4, pag. 334, Nr. 533). 

După moartea lui Kurczbök, întâmplată la 19 Decemvrie anul 1792, 
Tipografia illiricească a trecut în posesiunea agentului de curte Stefan de 
Novacoviciu. Deci de acuma înainte semnăm cărţile tipărite în această 
nouă perioadă. 


30 


„ Prima carte tipărită în tipografia nouă la anul 1792 a lui Stefan j 
Novacoviciu este broşura sub titlul: Ducere de mână cătră frumoasa 4 
scrisoare rumânească pentru întrebuinţarea şcoalelor celor naționale ro- : 
mânești. In Viena la |. Stefan Novacoviciu în Slaveno sârbească ro- 
mânească și a limbilor răsăritului privilegiata tipografie, 1792, în 8° opt foi { 
şi o tabelă model litografiată. Se află în Biblioteca Academiei Române j 
din București. (|. Bian In, B, V. R. vol. Il, fasc. 3, pag. 349, Nr. 554). 


In anul 1793 cunoaștem o cazanie sub titlul: Intru mărirea sfintei de. i 
o ființă de viaţă îfăcătoarei și nedespărţitei Troiţe, Tatălui şi Fiului și ; 
fsântului Duh sau tipărit cartea aceasta: Adunarea Cazaniilor a multor 
feluri de cuvinte învăţătoare de năravuri bune, la Dumineci și sărbători 
prăznuitoare. In trei părți deosebi cuprinzându-se. Cu slobozenia celor 4 
mai mari. Şi cu blagoslovenia pravoslavnicului Arhiepiscopului şi Mitro-" 
politului Carloveţului. Intru impărățitoarea cetatea Beciului. In tipografia 
de bun neam născutului Stefan Novacoviciu la anul dela facerea lumei 
(A3TA) iară dela naşterea lui Christos (1793) a Indictionului 91. În 
folio de 5 + 94 +84 + 87 primele 5 foi nu sunt numeritate. Se mai gä- 
sesc mulțime de exemplare. (I. Bianu B. V. R. vol. Il, fasc. 4, pag. 350 
Nr. 558.) 

In anul acesta mai semnalăm Psaltirea de Viena din anul 1793 for- 
matul 8%, 7 foi fără număr și 179 foi numerotate. Se află exemplare în 
Biblioteca din Galaţi. (|. Bian B. V. R. vol. IL, fasc. 4, pag. 356, Nr. 568). 


Și un Ceaslov întru care se cuprinde rânduiala cum se cuvine a se 4 


cântă glasurile cu troparele şi cu alte după obiceiu siârșituri etc. Viena 1793, 
formatul 8° 148 foi paginate. E 


In sfârşit se mai cunoaşte un Calendar românesc sub titlul: Calen- 
dariu, la anul dela Naşterea lui Christos 1794 care cuprinzând în sine 
365 de zile. Făcut spre întrebuințarea norodului slaveno-sârbesc şi ru- 
mânesc, cari se află în ținuturile cesariu-crăești a legii Răsăritului. In 
Viena la Slaveno Sârbeasca Româneasca Privilegiata Tipografie. Legat 
cu 12 creţari. In 4° de 27 foi dintre care 5 foi albe intercalate în partea 
calendaristică pentru notițe. — Se află la Biblioteca Academiei Române 
din Bucureşti. Un exemplar se află și în posesiunea dlui Vasilie Goldiș 
secretar consistorial la sfânta episcopie română greco-orientală din Arad. 


Emilian Micu. 


31 


DOCUMENTE ISTORICE 


Nr. 885. A. 1787. 
Pretacerea 
poruncii marelui sultan, adecă a împăratului turcesc cătră voda ţării româ- 
neşti, anume Niculae Mavroghen în ce chip va trebui a lucra cu păstorii cei 
din ţara Ardealului, 


După ce tu mai sus numite Vodă la acea înaltă poruncă a noastră, care s'au da- 
tu-să pentru rândul tăcșilor ce le plătesc păstorii cei Ardeleneşti pentru păscutul vi- 
telor sale în țara Rumânească, şi pentru neîntocmirile care s'au născut despre aceea, ne-ai 
arătat în răspunsul tău: precumcă acest lucru lucrându-se cu ageantul cel împărătesc, 
` şi prin boierii țării cercetându-se, acușa întru toate punctumurile sau hotăritu-să, și s'au 
îndreptat, afară de taxa oieritului, și a ierburitului, a căruia plată pentru acele numite 
vite a să lua cu adevărat au fost în obiceiu, iară cu schimbările în multe feliuri de 
chip ale voivozilor aceeaș crescând, aceeaş scăzând iară, pentru așezământul s'au trimis 
înainte curței noastre, ca aceasta după plăcerea sa să hotărască câți Asprii să se poată 
lua supt acest nume, sau tituluş? Am fost poruncit prin o poruncă a noastră care despre 
aceasta atunci s'au fost dat, ca acele punctumuri, întracelaș chip să se ţie, precum în 
țara Rumânească sau isprăvit; iară în cât pentru taxa oieritului și a ierburitului, aceasta 
de aicia înainte în acea măsură, şi la acea vreme să se scoaţă, precum au fost obi- 
ceiul de demult, şi ca fieștecare bine pe sine să se păzască de toate acelea, ce ar pute 
deschide cale spre înpărecheri, și înpotrivire, mai multă, sau mai puţină luând, decât 
ar aduce cu sine obiciaiul cel vechiu. 

Intru o înştiinţare ata, care mai de curând despre aceasta mi-o-ai trimis-o, așa îmi 
faci ştire, precut acest lucru, încâtu-i pentru taxa oieritului, cu ştirea ta, intră cel cei în 
locu Ageantului împărătesc, şi întră boierii țării s'au îndreptat, şi s'au hotărit deaicea 
înainte în zece Asprii, și precum acel ce-i în locul Ageantului, după ce s'au cerut dela 
dânsul Senedra, cu aceea sar fi mântuit pe sine, că după un răspuns ce l-au primit 
dela baron Herbert de Ratcealii Solul Cesaro Crăesc, ce șade în curtea noastră (a că- 
ruia fericit săi fie sfârșitul). Punctumul acesta aicia înaintea strălucitoarei porţei noastre 
ar trebui să se îndrepteze. 


Așa mă înștiinţezi mai încolea: că cerând numitul acela ce-i înlocul Ageantului, ca 
Păstorii cei Ardelenești cașul, care îl fac în lăuntru în tara Românească dela oile sale, 
slobozi să fie al căra, şi a-l duce afară, fiindcă slobozănia aceasta a ducerei afară, fără 
de paguba modului de traiu a celui mai de frunte orașului nostru nu Sar putea face, 
aceasta scoatere afară acolo sar fi strâns, ca încât păstorilor acestor vite spre traiul lor 
li-i delipsă. i 

Acuma dară numitul Sol împărătesc făcând din iznov la curtea noastră o arătare, 
în care taxa oieritului o pune în 10 Asprii, și taxa ierburitului o încredințază pentru ho- 
tărîrea bunei plăceri strălucitoarei porței noastre; după aceea toate și cealelalte lucruri 
tot chilin chilin, precum au fost despre acelea înțelesul, şi în ce chip acelea de aicea înainte 
ar trăbui ținute, în aceasta aducându-le înainte, aceea vrea.: ca să așezăm o înaltă rân- 
duială, în care toate acestea punctumuri cu toate celea ce să ţin de dânsele, sar pune 
afară, ca așa pentru vremea viitoare, în părţile acelea ca o normă sau rânduială nemişcată 
să slujească: 

Cănţălăria Noastră cea împărătească luând pe scurt acele punctumuri ale tale, care 
le-a trimis înlăuntru, și acelea imbinându-le tot deamănuntul cu arătarea numitului Sol, 
aceste care aicea urmează, le-au hotărit. 

După înștiințarea care o am primit-o dela Tine, și după arătarea Solului împărătesc, 

Intâi. Dela oile păstorilor de vite ale Ardelenilor, care ei după obiceiul cel vechiu 
le pasc în țara Rumânească, mai mult de zece Asprii a oieritului să nu se arunce, așij- 


32 


direa taxa ierburitului dela boi și dela cai numai întracelaș chip să se arunce, precum 
au fost obiceiul cel vechiu, nu ca cineva mai mult decum au fost obiceiul cel vechiu» 
Sau decum ţine înaltă porunca noastră care în rândul acesta mai nainte sau fost datu-să, să 
poftească dela dânșii; și așa îieștecare detoriu va fi, ca de asuprelile şi trăsurile păs- 
torilor acestora de vite bărbăteşte să se ferească. 

A doua. Ne având nice un loc deschilinirea aceea, după care păstorii aceștia, 
care sânt supuși împărăteşti, încâtu-i pentru taxa ce o plătesc pentru vitele sale, în două 
părți, sau în două clasișuri s'au împărţit; nice trebue să se facă întră dânşii alegere, 
şi deschilinire acar încât pentru taxa ce trebue plătită acar pentru ce altă băgare de 
samă, supt fățăria aceasta, că unii sunt Bârseani, alții Susueani, sau acar cum alt- 
mintrinea s'ar numi; de unde supt noauă fățăria, sau pricina acestor două clasișuri, când 
să va culege taxa dela dânșii, nice întrun chip să nu se îngreuieze, nice să se silească, 
ca împotriva obiciaiului celui vechiu taxa aceasta a doua oară să o plătească. 


A tria. Numiţii acești păstori vitelor nice o stricare, bătae, robie, lăudături, și alte 
ca acestea să naibă; ci mai vârtos pentru cât că ei să țin de curtea nemțască, după aceea 
pretinie care cătră curtea aceea o ținem să facă cu dânșii, și lor întru toate și pretutin- 
dene după întocmelele ce stau în sus, spre apărare și ajutoriu să le fie. 

A patra. La hotărîrea prețului oilor şi a mieilor, care vor îi spre lipsa celui mai 
ales oraș al nostru, cum să se cumpere, sau să se vânză aceea, sau câți cu numărul, 
sau ce fel să fie, nice Caşabașşii, nice alții cineva nice cu o silă, care ar fi împotriva 
lejii, şi a întocmelelor intră curtea noastră, și curtea împărătească, să nu trăiască; ci să 
fie tocmeala cumpărătoriului, și vânzătoriului slobodă, și după cum pretinește să vor 
tocmisă, fiind că și despre aceea să va face grije, ca nice vânzătoriul prea scump să nu 
ție, nice cumpărătoriul prea ieftin să nu poftească. 

A cincea. In câtu-i pentru Pearde, numitul Sol așa dă înainte în înștiințarea sa: 
precum iușul, sau taxa aceasta după legea, și obiceiul țărei Rumâneşti, cu un piaster 
. şi cu un miel, sau fără de miel cu doi piastări sau obicinuit a să plătii; așa dară aceasta 
de ieste după legea cea scrisă a țărei Rumânești, şi de icia înainte numai întratâta, şi 
cu acest modru să se ia, nu ca mai mult, sau mai puţin să tragă dela dânșii. 

A şasa. Ca pricinuirea aceea: oare o turmă din 600 sau dintr'o 1000, de capete 
de oi să stea? să se aleagă odată, pofteşte numitul Sol întru aceste două un număr 
de mijloc să se ia. Așa dară deaicea înainte 700 de oi să vor socoti la o turmă, și după 
această așezare stăpânii moșiilor dela o turmă ce va sta din 700 de oi, o oaie, și aceasta 
numai odată pot lua. 

A șaptea. Căpitanii cei dela porți în țara Rumânească, caii păcurarilor sau acelora 
lalţi supuşi iobaji împărătești, cu sila să nu-i ia, iară care să vor afla că au făcut aceasta 
sâlnicie, aceia să se pedepsească, și să se strângă, ca acea pagubă ce au făcut-o să o 
răsplătească. 

A opta. Nu să îndetorască păstorii a plăti vamă pentru pieile oilor, sau a mieilor 
acelora, care au perit, sau au murit, numai să adevereze că dela a lor oi sânt pieile. 

A noua. In câtu-i pentru acelea 60 de parale, care comendașii de pe lângă mar- 
gini precum dela turma de oi, așa dela cai, au obicinuit-o a o luă când îi scot afară și 
îi duc înlăuntru; fiindcă Tu în înștiințarea Ta așa arăţi, că la cele mai dintâiu arătări 
ale Ageantului i-au făcut știre, precum acest lucru de doi ani acuma cu învoința amân- 
durora părinților sau îndireptat; însă din înștiințarea numitului Sol împărătesc așa se 
vede, ca când aceasta numită voință a amândurora părinților dintra ceea ar sta, ca vă- 
tatii, sau comendașii marginilor sau vătafi plaiurilor dela ciurdele vitelor, sau dela cai, 
nice acele 60 de parale, nice altă taxe să nu ia; decumva dară aceasta rânduială așa 
s'au făcut, precum nuimitul Sol au arătat înainte, fiește care de aceea să se ţie, și să se 
ferească, ca împotriva aceea să nu facă. 

A zecea. După aceea fiind că înştiințarea Ta, care la strălucitoare poarta noastră 
o ai trimis-o, așa arăţi, că despre acele 60 de parale, care dela toată turma de oi, și 
dela cai la marginea Dunării s'au luat prin căpitani, lucrul așa s'au îndreptat, precum 


33 


păstorii vitelor Ardelenești dela căpitani în partea aceasta mai mult nu se vor supără ; 
așa dară de ar sta îndireptarea lucrului acestuia întraceasta, ca aceste 60 de parale mai 
mult să nu se ia, acestea de aicea înainte mai mult nu trebue luate. 

A unsprezecea. In câtu-i pentru taxa, sau mai bine zicând: pentru gloaba ce să 
chiamă vernicia, pentru acelea vite, care rătăcindu-se pe câmp lucrat, acolo ar face 
pagubă: aceasta Tu cu Ageantul întru voi după obiceiul țării și, dirept așa să o îndreptaţi, 
ca de acolo nice o parte să nu se păgubească. 

A douăsprezecea. Gropile cele de bucate, sau magazinurile cele de pe supt pă- 
mânt, detorie or aveă stăpânii acelora în vremea ernii ale ținea coperite: ca așa vitele 
de pagubă să se poată apără, şi cei ce împotriva aceștia făcând, ar fi pricina ca marha 
altuia s'au păgubit, după cum vei judeca, cuvios să se pedepsească. 

A treisprezecea. Slobod să fie păstorilor Ardeleani la sălaşele, sau locul unde 
sunt cu păscutul a duce atâta cucuruz, Mizări bogdan, cât să le ajungă pe traiul lor 
însă totuş de lipsă i este a lua sama ca de acolo să nu vie scădere la orașul nostru cel 
mai de frunte, în câtu-i pentru rândul traiului. 

A patrasprăzece.  Păstorii aceștia lânile care le-au tuns dela oile sale, slobozi, 
sunt a le duce afară, nefăcându-lepentru aceea mai sus numiții comendanși sau care se 
chiamă Vătafi de Plai nice o asupreală, sau să ia împotriva obiceiului celui vechi, cât 
mai puțin pentru aceea dela dânşii. 

A cincisprăzecea. Slobod le va fi numiţilor păstori după obiceiul cel vechiu în. 
voindu-se cu stăpânul locului, a tocmi în țara Rumânească loc de păşune cu acela preţ, 
care și alții pentru acela l-au plătit, și după direapta tocmeală care au făcut-o cu stă- 
pânul locului, aceea ce i-au făgăduit că-i va da pentru loc, sau în bani, sau cu caș, care 
ca nu vre o parte să se înșeale doară, omenește să va măsură, să plătească. Nu vor 
avea de aicea înainte păstorii nice dela moșteanii locului celui tocmit, nice dela vecinii 
aceluia nice un ciuișag, sau pagubă, nice în călile sale nu să vor opăci. 

A șasăsprăzecea, Păstorii aceștia când să întorc la muntele lor, slobozi vor fi 
fără nici o opreliște a duce afară spre a sa hrană cașul care-l gătesc dela acele oi ale 
sale, cari s'au păscut în vidicul ce-i înpreajma hotarelor, san marginilor împărăteşti, 
așijderea și pieile, și lânile a acelora, nefiind pentru aceea detoriu cât mai puțin văma- 
şulor ţării Rumânești a plăti, însă fiind că cu scoaterea afară a productumurilor, sau a 
rodurilor turmelor celora, care să pasc departe, în țara Rumânească, lesne s'ar putea 
întâmpla, ca mulți întră lâna oilor sale să amestece lână străină, cu paguba așa numi- 
tului Mirn, pentru aceia scoaterea aceasta, numai la rodurile sau productumurile oilor 
acelora să întinde care la margini să pască. 

A şaptesprăzecea. Decumva păstorii sau alții careva supuşi iobagii împărătești 
împotriva lăsării și ţinerii aceştii orânduelii noastre s'ar slobozi la niscari Exesușuri 
sau necuviinţe, încelușaguri şi alte nerândueli, detoriu să fie Ageantul acestea după di- 
reptate, și după ce dintră noi înțălegere, a le aduce la cale, a face să se întoarcă paguba, 
și vinovatul precum lipsa va aduce, să se pedepsască. 

A optsprezecea. Aşijderea și Tu, mai sus numite Vodă detoriu vei fi, după arătarea 
Ageantului numiţilor păstori să le foloseşti, și cu cuvioasă luare de grije să le fii, şi 
tot ce să va arătă că nu-i pe cale, nice-i cu direptul, în vreme să îndireptezi; de lipsă 
i este mai încolea: ca aceste porunci împărătești să se regestrăluiascâ, adecă, să se pue 
la catastif, și celora ce li să vor cuvinii de obște să se vestească, ca așa acelea în țara 
Rumânească strâns, și fără încetare să se ție. 


Aceasta dară fiind prea înaltă rânduiala noastră, Tu, indatăşi cum vei înțelege 
înălțata voința Noastră care numai întracolo caută, precum numiţilor păstori, ca lobagilor 
curţei împărăteşti al vechiului și bunului nostru prietin și vecin, întru toate să le fiți 
cu apărare, și să aveţi grije, ca fără frică și în linişte să rămân; cu un cuvânt, ca nimica 
împotriva acești-i rândueli și mai sus însămnatei poruncii noastre să nu se întâmple; 
aşa înțelegând voința noastră cu toată silința spre aceia vei îi; ca aceeastă înălțată 
poruncă a noastră de obşte să se vestească, și despre celea ce să cuprind întrânsa 

3 


34 


celora ce să cuvine știre să li să facă să se pue în catastif, din fir în păr să se păzască, 
pentru ca numiții mai sus păstori în linişte să rămână, și de toată silnicia să se poată 
apără, iară Tu cea mai mare grije vei avea, a nu lăsă, ca poruncile și silința noastră 
cea împărătească, nice câtu-i mai puţin să nu să treacă. S'au dat în Țăligrad la jumă- 
tățirea lunii lui Şafar 1201, adecă în 4 zile Decemvrie, anul 1786.*) 


IC EOLTOMIE. 


Comerciul din lumea întreagă. 


La G. Freytag în Viena a apărut o hartă universală pentru comerciu 
şi comunicație, în care se arată liniile de căi ferate, cursele vapoarelor, 
liniile telegrafice, terenele de producţie, și articolele de comerciu mai im- 
portante. 

Din harta aceasta reproducem unele date foarte interesante cu pri- 
vire la negoţul din lumea întreagă. În ele vedem, ce cumpără și ce vinde 
fiecare ţară, aşa că avem o icoană despre starea economică a acestora. 
La fiecare ţară mai este arătat arealul şi numărul locuitorilor. 

lată datele din cestiune: 

Anglia: Areal 314,339 km?, locuitori 41.976,827. Colonii 29.241,900 km:, lo- 
cuitori 351.814,000. 

Importează 13.170 mil. mărci. Bumbac 1430 mil. mărci. Cereale 
1,420 mil, carne 900 mil, lână 722 mil, lemne 551 mil, unt 457 mil, 
chemicalii 424 mil, zahăr 412 mil, cauciuc 220 mil, ceaiu 218 mil, iută 
(un fel de cânepă) 166 mil., alte mărfuri 6250 mil. 

Exportează : 8690 mil mărci. Mărfuri şi torturi de bumbac 2252 mil., 
cărbuni 853 mil, ferărie 734 mil, mașini 646 mil, mărfuri de lână şi 
torturi 628 mil., 'chemicalii 353 mil, fier 279 mil, corăbii 204 mil., alte 
mărfuri 2736 mil. 

Argentina: Areal 2.950,520 km.? Loc. 5.000,000. 

Importează 1144 mil, mărci. Textile 216 mil., fer 140 mil, trăsuri 
140 mil, vase de lut 84 mil, victualii 76 mil., beuturi 48 mil., alte mărfuri 
446 mil. 

Exportează 1185 mil, mărci. Grâu 332 mil, lână 237 mil, semințe 
de in 144 mil., porumb 120 mil. piei lucrate 105 mil., carne 80 mil., alte 
mărfuri 167 mil. 

Australia : 

Importează (1906) 912 mil. m. Textile 216 mil., art. de metal 56 mil., 
fer 43 mil. alte mărfuri 597 mil. 

Exportează 1422 mil. mărci. Lână 462 mil., grâu 100 mil., piei 55 mil., 
carne 48 mil, alte mărfuri 697 mil. 


*) Notă: Acum, când economilor noştri de vite li s'a îngreunat atât de mult tre- 
cerea peste graniță în România, și când prin noua convenţie vamală li se face imposi- 
bilă continuarea ocupației lor de până acum, va fi de interes și de actualitate a cunoaşte 
cum se îngrijea guvernul împărătesc al lui Iosif Il de ciobanii români din Ardeal, stă- 
rund prin trimişii săi la Poarta otomană, ca «marele sultan» să dea porunci în fa- 
vorul lor. 


A se vedeà și traducerea germană a acestei «porunci», publicată de Dr A. 
Grimm în lucrarea sa: Die politische Verwaltung in Grossfürstenthum Siebenbürgen. Sibiiu, 
1857 vol. III. pg. 35—39. FE: 


35 


Austro-Ungaria: Areal 676,545 km? Loc. 47.143,000. 


Importează 1992 mil. mărci. Bumbac 207 mil, cărbuni de peatră 
154 mil, lână 130 mil, metaluri 104 mil., torturi 93 mil. piei 69 mil., cafea 
50 mil, piei lucrate 48 mil., alte mărfuri 1137 mil. m. 


Exportează 1981 mil. mărci. Lemn 224 mil, zahăr 168 mil., textile 
144 mil., ouă 131 mil., cereale 98 mil., cărbuni 98 mil. mărfuri de lemn 
64 mil., sticlărie 58 mil., fer 50 mil, alte mărfuri 972 mil. 
Belgia. Areal 29,456 km?, loc. 6.693,548. Colonii 2.382,800 km?, loc. 15,500,000, 


Importează 3057 mil. mărci. Cereale şi făinuri 458 mil., lână 179 mil, 
lemn 129 mil, in 118 mil, seminţe 114, mil, piei lucrate 99 mil, cauciuc 
61 mil, bumbac 68 mil., cafea 88 mil., alte mărfuri 1743 mil. 


Exportează 2307 mil. mărci. Maşini 211 mil, fer şi oţel 191 mil., 
textile 170 mil, cereale şi făină 134 mil, diamant 77 mil, lână 83 mil., 
in 87 mil., piei lucrate 90 mil, alte mărfuri în preţ de 1264 mil. m. 

Brazilia: Areal 8.550,000 Km.2 Loc. 17.400,000. 

Importează 867 mil. mărci. Mărfuri 334 mil, victualii 210 mil, ma- 

terial brut 130 mil., alte mărfuri 193 mil. 


Exponează 1157 mil. mărci. Cafea 581 mil, cauciuc 261 mil., cacao 
41 mil, alte mărfuri 274 mil. 


Bulgaria: Areal 96.345 km?. Loc. 4.035,615. 


Importează 101 mil. mărci. Textile 34 mil., metale 12 mil., alţi articli 
55 mil. 


Exportează 102 mil. mărci. Cereale 68 mil., alte mărfuri 34 mil. 


Canada : 


Importează 1505 mil. mărci. Mărfuri de fer 187 mil., textile 115 mil., 
cărbuni 86 mil., zahar 48 mil., alte mărfuri 1069 mil. 


Exportează 1176 mil. mărci. Lemn 202 mil., cereale 118 mil, brânză 
118 mil, vite 67 mil., alte mărfuri 650 mil. 


China. Areal: 11.138,880 km?. Loc. 370.000,000. 


Importează : 1387 mil. mărci. Textile 410 mil., urez 115 mil., opiu 
96 mil., zăhar 88 mil, petrol 67 mil., făină 47 mil, material pentru trenuri 
43 mil., alte mărfuri 521 mil. 


Exportează: 880 mil. m. Mătasă crudă 250 mil., ceaiu 106 mil., bumbac 
57 mil., piei 53 mil., mărfuri de mătasă 46 mil. alte mărfuri 368 mil. 


Danemarca: Areal 40,384 km2. Locuitori 2.605,258. Colonii 193,244 km? 
Locuitori 120,892, 

Importează 676 mil. mărci. Cereale 96 mil, alte mărfuri 521 mil. 
i ditai 409 mil. mărci. Unt 191 mil, carne 121 mil. alte mărfuri 
57 mil. 

Egipetul: Areal 994,300 km?. Locuitori 11.272,000. 

Importează 540 mil. mărci. Textile 145 mil., articli de metal 83 mil., 
alte mărfuri 312 mil. 

Exportează 580 mil. mărci. Bumbac 489 mil., diversi 91 mil. 

3" 


36 


Franța: Areal 536,464 km?. Locuit. 39.252,267. Colonii 10.984,700 km.?. 
Locuit. 39.898,819. 


Importează (1906) 4458 mil. mărci. Lână 432 mil., cărbuni 292 mil., 
bumbac 291 mil, mătasă 280 mil., piei 211, sămințe de uleiu 187 mil., ce- 
reale 179 mil, lemn 154 mil, aramă 134 mil, maşini 120 mil., cauciuc 97 
mil, iută 55 mil, cafea 82 mil, vin 83 mil, alte mărfuri 1861 mil. 

Exportează 4265 mil. Mărfuri de mătasă 249 mil., de bumbac 248 mil, 
piei 223 mil., lână 221 mil., articli de confecțiune şi modă 215 mil., articli 
de lână 181 mil., vin 160 mil., articlii de Paris 149 mil, mătasă 139 mil., 
automobile 112 mil., chemicalii 97 mil., articli de metal 173 mil., alte măr- 
furi 2198 mil. 

Germania: Areal 540.777 km. Locuitori 60.641,278. Colonii 2.596,520 km.? 
Locuitori 12.288,968. 

Importează 8747 mil. mărci. Cereale 946 mil, bumbac 571 mil. 
lână 487 mil., piei crude și lucrate 369 mil., cărbuni 343 mil., lemnărie 287 mil., 
chemicalii 281 mil., torturi 279 mil., aramă 245 mil., animale vii 227 mil., fe- 
rărie 195 mil, mătasă 194 mil, cafea 162 mil, tabac 132 mil, cauciuc 
114 mil, cacao 62 mil, urez 62 mil, iută 66 mil, alte mărfuri 3725 mil. 

Exportează 6851 mil. mărci. Ferărie 772 mil, mărfuri de bumbac 
432 mil., cărbuni 395 mil, maşini 387 mil, chemicalii 335 mil, mărfuri 
de lână 286 mil, văpseli 237 mil, mătăsării 203 mil, zahăr 195 mil., 
hârtie 190 mil, producte electrice 167 mil, piei lucrate 152 mil, alte 
mărfuri 3100 mil. 


Grecia: Areal 64,679 km?. Loc. 2.631,952. 


Importează 120 mil. mărci. Cereale 30 mil., textile 16 mil., alte măr- 
furi 74 mil. 
Exportează 94 mil. mărci. 
Helvefia: Areal 41,324 km?. Locuit. 3.325,023. 


Importează 1367 mil. mărci. Textile 182 mil, mătasă 165 mil., cereale 
şi făină 142 mil., cărbuni 76 mil, mașini 11 mil, fer 54 mil, chemicalii 
41 mil, bumbac 43 mil, animale 45 mil., alte mărfuri 548 mil. 

Exportează 934 mil. mărci. Textile 218 mil, mărfuri de mătasă și 
torturi 193 mil., ceasuri 121 mil, maşini 60 mil., brânză 35 mil., chemicalii 
44 mil, mătasă 49 mil. alte mărfuri 214 mil. 

Indiile Britanice: 

Importează 1710 mil. mărci. Mărfuri de bumbac şi torturi 557 mil., 
articli de fer 135 mil, zahăr 118 mil, maşini 79 mil, şine pentru trenuri 
56 mil., textile 52 mil., alte mărfuri 713 mil. 

Exportează 2493 mil. mărci. lută şi mărfuri 367 mil, bumbac şi 
torturi 300 mil., urez 252 mil., piei 208 mil, ceaiu 134 mil, grâu 106 mil., 
alte mărfuri 1126 mil. 

Italia: Areal 286.682 km:. Loc. 32.475,253. Colonii 510,000 km.? Loc. 680,000. 

Importează (1906) 2079 mil. mărci. Cereale 243 mil., bumbac 199 mil., 
mătasă 188 mil., cărbuni 174 mil, mașini 127 mil., fer 112 mil, lemn 79 
mil, piei lucrate 70 mil, lână 58 mil, cafea 18 mil, tabac 21 mil., alte 
mărfuri 720 mil. 

Exportează 1563 mil. mărci. Mătasă 515 mil, mărfuri de bumbac 
87 mil, de mătasă 70 mil, de lemn 60 mil., uleiu de masline 58 mil., urez 
19 mil., vin 29 mil., alte mărfuri 725 mil. 


37 


Japonia: Areal 452,922 km.* Locuit. 50.199,000. 
Importează 1034 mil. mărci. Bumbac 242 mil, urez 65 mil, turte de 
uleiu 44 mil, articli de fer 43 mil., zahăr 42 mil., alte mărfuri 598 mil. 
Exportează 904 mil. mărci. Mătasă crudă 245 mil, textile 94 mil. 
articli de mătasă 73 mil., aramă 62 mil, ceaiu 25 mil, cărbuni 40 mil., 
alte mărfuri 365 mil. 
Coloniile țării Cap: importează 345 mil. mărci. 
Exportează 960 mil. Aur 5175 mil, diamant 183 mil, lână 32 mil., 
pene de strut 37 mil., alte mărfuri 113 mil. 
Mexico: Areal 1.987,201 km? Locuit. 13.607,259. 


Importează: 465 mil. mărci. Mineral 174 mil.. victualii 67 mil, ma- 
şini 59 mil., textile 56 mil., alte mărfuri 109 mil. 
Exportează 510 mil. mărci. Argint 172 mil, Henequ 57 mil, aur 
56 mil, aramă 53 mil., cafea 22 mil., alte mărfuri 150 mil. 
Norvegia: Areal 322,987 km.* Locuit. 2.240,032. 


Importează 436 mil. mărci. Cereale 73 mil., textile 60 mil., alte măr- 
furi 303 mil. 

Exportează 286 mil. mărci. Animale și victualii 85 mil, lemn 50 mil., 
mărfuri de lemn 49 mil., alte mărfuri 102 mil. 
Portugalia: Areal 91,943 km?. Locuit. 5.423,132. Colonii 2.093,000 km.? 

Locuit. 7.256,000. 

Importează (1906) 217 mil. mărci Textile 31 mil, cereale 15 mil, 
alte mărfuri 171 mil. 

Exportează 110 mil. mărci. Vin 38 mil. alte mări. 72 mil, 


România : Areal 131,353 km.? Locuit. 5.956,690. 

Importează (1906) 342 mil. mărci. Textile 104 mil, metale 75 mil, 
mașini 32 mil., alte mărfuri 131 mil. 

Exportează 398 mil. mărci. Cereale şi făină 328 mil, lemn 23 mil, 
alte mărfuri 47 mil. 

Rusia: Areal 5.377,444 km. Locuit. 105.737,205, în Azia 17.403,356 km.: 
Locuit. 24.769,795. 

Importează (1906) 1,730 mil. mărci. Bumbac 172 mil., ceaiu 170 mil., 
mașini 132 mil., textile 100 mil., metale 96 mil, cărbuni 66 mil., cauciuc 
62 mil., lână 55 mil., alte mărfuri 877 mil. 

Exportează 2365 mil. mărci. Cereale şi făină 990 mil., lemn 215 mil., 
in 150 mil, unt 99 mil, animale 62 mil, zahăr 42 mil., piei lucrate şi crude 
43 mil., alte mărfuri 651 mil. 


Serbia: Areal 48,303 km. Loc. 2.688,025. 


Importează 57 mil. mărci. Textile 19 mil, alte mărfuri 38 mil. 
Exportează 66 mil. mărci. Vite şi cereale 60 mil., alte mărfuri 6 mil. 
Spania: Areal 504517 km.* Locuit. 18.618,086. 

Importează 751 mil. mărci. Victualii 133 mil, bumbac și mărfuri 125 
mil., articlii de drogherie 87 mil, mineralii 77 mil, maşini 73 mil, ani- 
male 70 mil, alte mărfuri 86 mil. 
„ „ Exportează 743 mil. mărci. Victualii 254 mil., mineralii 148 mil., me- 
tale 122 mil, lemn 57 mil, alte mărfuri 162 mil. 


38 


Suedia: Areal 447,864 km.* Locuit. 5.136,441. 


Importează (1906) 728 mil. mărci. Cărbuni 62 mil., cereale 48 mil., 
bumbac 30 mil., maşini 33 mil., cafea 23 mil., alte mărfuri 532 mil. 

Exportează 571 mil. mărci. Lemn 161 mil, fer 90 mil, material de ' 
lemn 51 mil., hârtie 31 mil, unt 36 mil., alte mărfuri 172 mil, 


Statele unite din America: Areal 9.369,301 km2. Locuit. 76.149,386. 


Importează (1906/7) 6023 mil. mărci. Textile 848 mil., piei lucrate şi 
crude 441 mil., zahăr 390 mil, chemicalii 349 mil., cafea 328 mil, mătasă 
nel. 300 mil, cauciuc 258 mil., in, cânepă şi iută 177 mil, lână 174 mil., 
alte mărfuri 2.758 mil. 

Exportează 7787 mil. mărci. Bumbac 2020 mil., cărnuri 823 mil, 
cereale 773 mil, maşini 378 mil., petrol 357 mil., lemn 294 mil., fer 248 
mil, animale 173 mil.. cărbuni 160 mil, alte mărfuri 2561 mil. 


fara de jos: Areal 33,000 km. Locuit. 5.104,137. Colonii 2.045,647 km. 
` Locuit. 39.073,000. 


Importeazà (1906) 4282 mil. mărci. Cereale şi făină 729 mil., fer şi 
oțel 510 mil, bumbac și textile 256 mil, aramă 240 mil, lemn 153 mil., 
cărbuni 140 mil., urez 129 mil., cafea 87 mil, alte mărfuri 2038 mil. 

Exportează 3533 mil. mărci. Cereale și făină 437 mil, fer şi oțel 
352 mil, aramă 192 mil, lemn 117 mil, zahăr 109 mil, hârtie 91 mil., 
margarină 94 mil., alte mărfuri 1961 mil. 


Turcia: Areal 169.300 km.? Locuit. 6.130,200. Azia și Africa 2.817,800 km .? 
Locuit. 17.898,700. 
Importează (1906/7) 577 mil mărci. Textile 182 mil., zahăr 49 mil., 
alte mărfuri 346 mil. 
Exportează 362 mil. mărci. Mătasă 54 mil., struguri 43 mil., cereale 
35 mil, cafea 16 mil, smochine 17 mil, alte mărfuri 197 mil. 


N. Petra-Petrescu. 


MUZEUL „ASOCIAȚIEI“. 


— Raport cetit în ședința comitetului central din 10 Martie 1910. --- 


Onorat Comitet Central! 


La 1 lanuarie a. c. sa împlinit anul de când am primit însărcinarea de 
a îngriji de sporirea şi aranjarea colecţiilor din «Muzeul istoric și etno- 
grafic al Asociaţiei». Pentru orientarea on. comitet central și a publicului 
care se interesează de soartea acestei instituţii naţionale, îmi permit a pre- 
zentă un raport amănunțit despre lucrările ce le-am putut săvârși până la 
sfârşitul anului 1909. 

Voiu vorbi mai întâi despre lucrările de înzestrare, iar pe urmă de 
cele de aranjare şi catalogare ale Muzeului. 


I. Înzestrarea Muzeului. 


In numărul 11/1909 al revistei «Transilvania», am scris un articol, în 
care am arătat că zidirea unui palat, în odăile căruia s'au adunat la întâmplare 
câteva sute de obiecte nu înseamnă încă a aveă un Muzeu, ci numai do- 


39 


rința de a-l aveă. Am stăruit, în câteva cuvinte, şi asupra lipsei mijloacelor 
materiale ale «Asociaţiei» pentru a angajă mai multe persoane, cari să cu- 
triere ţinuturile româneşti, ca să adune sistematic şi continuu şi ca să 
cumpere obiecte pe seama Muzeului. Am făcut deci un apel cătră despăr- 
țămintele «Asociaţiei», cătră preoți, învăţători şi cătră toți cârturarii noştri să 
înceapă a adună tot felul de obiecte vechi și de artă şi să le trimită pentru 
Muzeu. Pentru orientarea celor ce sar hotărî să contribue la completarea 
colecţiunilor privitoare la trecutul nostru şi la etnografia românească, în 
acest articol am făcut și un îndrumar, însoțit de ilustraţii, înşirând siste- 
matic obiectele ce trebuesc adunate pentru Muzeu. Indrumarul e alcătuit 
pe baza studiilor ce le-am putut face întrun timp așa de scurt şi cred că 
e destul de complet ca început. 

Acest articol din «Transilvania» a fost reprodus de mai multe ziare 
dela noi, așa că a trezit în cercuri largi interesul față de instituția noastră. 
In luna Maiu anul trecut, On. Prezidiu a adresat o circulară cătră toți directorii 
despărțămintelor «Asociaţiei», în care li s'a atras atenţiunea asupra apelului 
și îndrumarului din «Transilvania» și au fost învitaţi să aranjeze expoziţii 
etnografice, cu ocazia adunărilor cercuale, dela cari obiectele mai preţioase 
să le reţină pentru Muzeu. Ca să atragă atențiunea membrilor «<Asocia- 
ției> asupra Muzeului, au fost rugați să cetească la adunările cercuale în 
întregime articolul din «Transilvania». Pe lângă aceste am purtat cores- 
pondenţe particulare cu mai multe persoane cari sau arătat aplicate a se 
ocupă cu adunarea de obiecte, dându-le sfaturi şi îndrumări cum să lucreze. 


Rezultatul acestor străduințe, spre marea mea bucurie, a fost destul de 
mulțumitor. Mai multe despărțăminte au cetit articolul din «Transilvania» 
la adunările cercuale, altele au făcut apeluri cătră membri din despărțăminte, 
rugându-i să adune obiecte, iar câteva despărțăminte, cu ocazia adună- 
rilor cercuale, au aranjat expoziții etnografice sau expoziţii de ţesături 
şi cusături. Despărțţământul Blaj a aranjat, în comuna Șoroştin, iar des- 
părțământul Cluy, în comuna Feneşul-săsesc, câte-o expoziţie de cusături şi 
țesături. Expoziţii etnografice s'au aranjat în despărțămintele Bran, Năsăud 
şi Sebeș, dela cari am primit mai multe obiecte și anume: Dela expo- 
ziția desp. Năsăud, aranjată în llva-mare, d-şoara Letiţia Slăvoacă ne-a 
trimis gratuit 24 de obiecte, dintre cari mai ales două sunt foarte rari și 
foarte prețioase: o cană verde cam de prin 1700 şi o cană colorată din 
1812, cari se foloseau pentru «mied», o beutură făcută din miere. Mai 
amintesc un «pieptar verde mătăsit» de prin 1812—40 şi o cutiuță lucrată 
dintro singură bucată de lemn de frasin și încrestată, veche de vre-o 
70—80 de ani. Toate obiectele sunt amănunţit descrise de d-şoara Slä- 
voacă. DI George Babeș, directorul desp. Bran, ne-a trimis 31 de obiecte 
dintre cari 12 gratuit, iar 19 pentru suma de 97 cor. Foarte preţioase 
sunt cele 6 ii femeieşti vechi între 70 și 100 de ani. Dela expoziţia desp. 
Sebeş, aranjată în comuna Cut, doamna Hortensia Ludu din Sebeș ne-a 
trimis gratuit 53 de obiecte, dintre cari mai preţioase sunt o parte a că- 
trințelor şi a ștergarelor. 

Dintre obiectele adunate şi donate Muzeului de particulari amintesc: 
pe cele 20 trimise gratuit de doamna Olimpia Damian din Brad, despre 
cari am vorbit și în «Transilvania» Nr. HI 1909. Cărţile vechi adunate de 
d-sa sunt cele mai prețioase ; cuierul de lemn făcut dintr'o singură bucată 
de lemn deasemenea e o raritate; apoi iconiţa de lemn dăruită de d-nul 
Valer P. Comşa, preot în Copăcel (Făgăraș), îruntariile de moară, sculptate, 
dăruite de d-l loan Hanzu din Cacova; fotografiile de porturi în colori dăruite 


40 


de d-l Enea Hodoș; 646 monete, dăruite de societatea <Andreiu Șaguna» din 
Sibiiu; 66 monete dăruite de d-l Dr. Aurel Novac, deputat și 35 de scri- 
sori originale ale d-lui loan Slavici din 1865—74, dăruite de d-na Maria 
Cioran din Răşinari. O deosebită mențiune merită admirabilul Album de 
țesături şi cusături întocmit de d-șoara Minerva Cosma, care a binevoit a 
dărui originalele pe seama Muzeului. 


Eu însumi am îmbogăţit colecțiile Muzeului cu peste 200 de obiecte, 
dintre cari amintesc, ca foarte preţioase, furcile de tors, bâtele ciobăneşti, 
olăria din Rășşinari și țesăturile din Bănat. , 


In cursul anului 1909, colecţiile din Muzeul «Asociației» s'au înmulțit 
în total cu peste 1100 de obiecte, ceeace cred că e un fapt destul de îm- 
bucurător, mai ales având în vedere că pentru toate aceste obiecte «Aso- 
ciaţia» a cheltuit numai neînsemnata sumă de 28640 cor. 


Lucrările pentru înzestrarea Muzeului se continuă și în acest an cu 
aceeași străduință. La sfârșitul anului trecut, în circulara adresată d-lor 
directori ai despărțămintelor i-am învitat din nou să adune obiecte pentru 
Muzeu şi să aranjeze expoziţii etnografice cu ocazia adunărilor cercuale. 
Despărțământul Lăpușul-unguresc a și luat dispoziții pentru aranjarea unei 
asemenea expoziții şi sper că și la adunarea generală din Dej vom puteă 
admiră o expoziţie etnografică. 


II. Catalogarea şi aranjarea Muzeului. 


In raportul pe care l-am prezentat în şedinţa on. comitet central din 
Martie trecut, am spus în ce stare am găsit colecţiile din Muzeu și am 
descris amănunţit toate lucrările de curăţire ce-am fost silit să le fac, ca 
să scap o parte a obiectelor de distrugere. Abia după terminarea acestor 
lucrări m'am putut gândi la inventariarea şi catalogarea obiectelor, pentru 
a puteă constată ce se află în Muzeu. Munca aceasta mi-a dat foarte 
multă bătaie de cap, neavând absolut nici o experienţă în această privinţă. 
A trebuit să consult cărţi scrise de specialişti și să cercetez mai multe 
muzee pentru a-mi face o idee lămurită cum trebue să fac inventariarea 
și catalogarea dela început pe baze științifice și statornice, fiindcă con- 
ştiinţa mea nu-mi permiteă să fac un lucru superficial şi numai de mân- 
tuială. Am fost la muzeele din Sibiiu, la Muzeul de artă naţională al d-lui 
Tzigara-Samurcaş din București, dar în aceste mam putut află ceeace 
căutam.  M'am dus deci la Muzeul etnografic din Budapesta, unde, în 
sfârşit, cu o amabilitate și bunăvoință rară, mi s'au arătat toate tainele lu- 
crărilor dintrun muzeu etnografic, așa cum se practică astăzi pretutindeni. 
Bine înţeles că în cele 5 zile, cât am putut jertfi pentru acest studiu, deși 
tot timpul cât eră deschis Muzeul, mi-am dat osteneala să învăţ cât mai 
mult, abia am putut câștigă o orientare generală asupra felului cum se 
conservă, cum se inventariază și aranjează obiectele dintr'un muzeu. Trebue 
să mărturisesc că am rămas cam surprins de greutatea și mulțimea lucră- 
rilor ce vedeam: că mă aşteaptă la Muzeul nostru, pe cari dacă nu le cu- 
noști nu-ți poți da seama de ele. 


Munca cea mai grea și mai migăloasă e prepararea diferitelor obiecte 
pentru a le apără de molii, de carii, de rugină şi de mucegaiu, pe cari 
noi fără ajutorul personalului şi localului necesar nu o putem săvârși. Toate 
categoriile de obiecte (lemnăria, ferăria, ţesăturile etc.) îşi au felul lor 
special de preparare pentru a puteă fi conservate în Muzeu. Conservarea 
antichităţilor cere chiar procedeuri chimice complicate, Eu m'am gândit 


41 


în primul rând la desinfectarea țesăturilor și hainelor, de cari avem mai 
multe în Muzeu și cari erau mai atacate de molii. Spre acest scop am făcut 
o ladă mare, după modelul celei dela Muzeul din Budapesta, în care am 
pus, rând pe rând, aproape toate obiectele atacate de molii, desinfectându-le 
cu carbon sulfurat. Cu ajutorul acestei substanţe am reușit să stârpesc 
cu desăvârșire moliile şi prin o curățenie continuă să ţin colecţiile din 
Muzeu în stare bună. Au mai rămas să fie preparate celelalte categorii 
"de obiecte (mai ales fierăria și lemnăria), cari se vor puteă face și mai târziu. 

Pe urmă am început lucrările de catalogare. Spre acest scop am 
făcut un inventar general, tipărituri pentru catalogarea pe fişe și un registru 
de intrare, însoțit de un indice alfabetic. 

Mai amintesc, că cunoştinţele mele despre felul lucrărilor din Muzeu 
le am completat cu ocazia călătoriei ce-am făcut-o în Germania, în Oc- 
tomvrie trecut, când am vizitat muzeul etnografic din Franckfurt a/M,, ve 
stitul Germanisches Muzeum din Niirnberg, Deutsches și Naţional Muzeum 
din Minchen. 

Până la sfârşitul anului 1909 s'a terminat catalogarea pe fişe a obiec- 
telor din Muzeu, afară de colecţiile numismatice, de minerale, de fotografii 
şi afară de cărţile vechi și manuscrise. Aceste din urmă vor trebui să 
formeze o secţie a Bibliotecii «Asociaţiei», în localul căreia le-am și așezat. 

Cu sfârşitul anului 1909 sunt catalogate pe fişe 1821 de obiecte. Nu- 
mărul obiectelor aflătoare în Muzeu, împreună cu colecţiile numismatice, 
cu fotografiile şi cu mineralele se urcă cam la 4000 (numai monete sunt 
aproximativ la 1500), 

Afară de aceste obiecte, în Muzeu se mai află 15 păpuși şi diferite 
țesături, cari sunt proprietatea «Reuniunii române de agricultură din comi- 
tatul Sibiiului». 

Lucrările de catalogare se vor continuă şi în cursul acestui an. 

In ce priveştea hotărîrea adunării generale din Octoimvrie trecut de 
a se redactă și tipări un catalog al Muzeului, am onoarea a raportă că 
înainte de a se completă și mai ales studiă sistematic colecţiile din Muzeu, 
un asemenea catalog nu se poate face şi nici nu e de lipsă, fiindcă pu- 
blicul ce vizitează Muzeul, obiectele fiind puţine, se poate uşor orientă. 
Ceeace trebue şi se poate face, însă, e să se descrie și să se publice în 
«Transilvania» reproduceri fotografice, după obiectele mai preţioase și mai 
rare aflătoare în Muzeu. Acest lucru sper că-l voiu și puteă face în nu- 
merile viitoare din «Transilvania». 

In ședința din Noemvrie trecut am raportat on. comitet central că 
din prilejul ultimei adunări generale am aranjat provizor colecţiile din 
Muzeu, împărțindu-le în următoarele grupe: I. Lemnăriile şi ocupaţia ţă- 
ranului nostru, Il. Porturi şi obiceiuri şi I. Industria de casă. Din acest 
prilej am fost silit să fac mai multe etagere, rame și unele reparaturi la 
dulapuri şi vitrine. Pentru lucrările de catalogare și aranjare ale Muzeului 
s'a cheltuit suma de K 58040 fil. 

Aceasta este activitatea ce-am putut o desfăşură în cursul anului 1909 
pentru Muzeul «Asociaţiei». 

Ca încheiere, îmi permit a mai aminti că m'am ocupat şi cu câteva 
studii de interes etnografic. Am adunat materia) pentru a scrie un studiu 
teoretic asupra etnografiei, arătând desvoltarea acestei științe și însemnă- 
tatea ei pentru cultura unui popor. Am în pregătire un studiu despre 
«Arta poporului maghiar», pe baza lucrării d-lui Malonyai Dezső <A 
magyar nép miiveszete» (în 5 volume mari, dintre cari până acum au apărut 


42 


două) şi alt studiu despre «Arta poporului săsesc», pe baza publicaţiilor 
d-lui Victor Roth, «Geschichte der Deutschen Baukunst in Siebenbürgen» 
(3 vol.) şi a lucrărilor d-lui Sigerius. Totodată mă ocup cu adunarea ma- 
terialului pentru un Album de porturi românești din Ungaria pe care am 


de gând să-l public sub auspiciile «Asociaţiei». 


Oct. C. Tăslănanu. 


FE OLE LDLOR.- 


— De 'ntreabă se 'ntreabă sfinții. — 


De 'ntreabă se ’ntreabă 

De ’ntreabă se 'ntreabă sfinții 

Da colinda, 

Din ce s'au făcut Miru şi Graure sfinți? 
Da colinda. 

lar voi sfinţi, prea sfinţi, 

Ce mă ispitiți, sfinți, ce mă ispitiţi ? 

Da colinda. 

Că voi bine ştiţi, 

Bine ca și mine, sfinţi, bine ca şi mine 
Da colinda. 

Și noi că ne-am dus 

La Ierusalim, sfinți, la Ierusalim. 

Da colinda. 

Noi ca să vedem 

Oarzele de coapte, sfinţi, oarzele de coapte. 
Da colinda. 

Grâne de rodit, 

Săcări de 'nilorit, sfinţi, săcări de 'nilorit. 
Da colinda. 

Ș'atât am umblat 

Pân' am înserat, sfinţi, pân” am inserat. 
Da colinda. 

Și noi că ne-am dat 

Delături de sat, sfinți, delături de sat. 

Da colinda. 

La lina fântână, 

Noi să hodinim, sfinţi, noi să hodinim, 
Da colinda, 

Și apă să bem. 

lar cânii de jidovi, sfinți, iar cânii de jidovi, 
Da colinda, 

Ei ne-au ocolit. 

Voi toți ați fugit, sfinți, voi toţi ați fugit 
Da colinda. 

Și pe min’ m’au prins 

Și pe min’ m’au dus, sfinți, și pe min’ m'au dus 
Da colinda, 

In poarta lui Pilat 


1 Colindă ce se cântă la Crăciun. 


De mau răstignit, sfinți, de m'au răstignit. 
Da colinda. 
Pe cruce de brad. 
Prin talpe, prin palme, sfinți, prin talpe 
[prin palme. 
Da colinda. 
Chiroane-mi băteă, 
Chiroane de fier, sfinți, chiroane de fier, 
Da colinda, 
Cuie de oțăl. 
Tare le băteară, sfinţi, tare le băteară, 
Da colinda. 
Sângele curgea 
Pe pământ cădeară, sfinţi, pe pământ că- 
deară, 
Da colinda. 
Vin roș se făcea 
Creșştinii-l strângeară, sfinţi, creștinii-] 
[strângeară, 
Da colinda, 
De să veselia. 
Și ?ncă mai făceară, sfinți, și ?ncă mai fă- 
|ceară, 
Da colinda, 
Cunună de spini, 
Tot cu mărăcini, sfinți, tot cu mărăcini, 
Da colinda. 
Pe cap mi-o punea 
Tare-o apăsară, sfinţi, tare-o apăsară, 
Da colinda. 
Lacrămile-mi da, 
Pe pământ cădeară, sfinți, pe pământ că- 
[deară, 
Da colinda, 
Mir sfânt se făcea. 
Creștinii-l strângeară, sfinţi, creștinii-l strân- 
[geară, 
Da colinda, 
De se miruia. 


Cul. în Vad (comit. Făgăraș) de Stefan Boer, 


43 


DARI DE SEAMĂ. 


Dr. I. Felix. /storia Igienei la Români în secolul al XIX-lea şi starea la începutul 
secol. al XX-lea. 1 

Rar se va găsi vre-un intelectual român, care să nu fi auzit de numele neobo- 
sitului profesor şi academician Dr. I. Felix (1832- 1905), căci nu este lecţie inaugurală 
din domeniul medicinei sau a științei românești, peste tot nu este cuvântare de recepție, 
nu este tractat de medicină, în care să nu-l găsim amintit. 

Dr, I. Felix.a fost una dintre cele mai marcante figuri din epoca întemeierii Ro- 
mâniei de astăzi. Și a fost un mare noroc pentru România, că în timpul când, în pripă, 
trebuiau alcătuite lucruri mari și durabile, în fruntea acțiunii pentru a da României un 
serviciu sanitar destoinic și instituţii sanitare solide, alături de doctorul Davila Stetea 
un om, care toate le priveă dela înălțimea savantului perfect de bine orientat. Dr. L 
Felix a ocupat în decursul laborioasei sale vieţi cele mai înalte posturi medicale. El a 
fost medic primar al capitalei, profesor de igienă la școala de medicină, mai apoi la 
facultatea de medicină, director al serviciului sanitar superior. Pe lângă aceea a repre- 
zentat România la 9 congrese internaționale și 2 conferinţe sanitare internaţionale, făcând 
pretutindenea cinste științei româneşti. 

In cartea ce poartă titlul de mai sus, — despre care dl Iorga în articolul de 
parerentare din Sămănătorul 1905 pag. 66 zice, că întră lucrările de istorie ştientifică e, de 
sigur, cea mai bună, -— se cuprinde imensul material privitor la toţi ramii doftorices- 
cului meșteșug la români, pe care acest doctor harnic l-a adunat în decursul mănoasei 
sale vieţi. Fiindcă Dr. Felix a înțeles dela începutul activităţii sale că igiena e știința 
care aplică în vieaţa de toate zilele rezultatele celorlalte științe, în cartea aceasta nu 
numai igienistul, ci orice bărbat care se interesează de știința românească găsește un 
bogat izvor de informație. 

Fiind materialul așa de colosal, mă voiu mărgini de astădată să dau numai câteva 
spicuiri de interes mai general din cuprinsul cărții, iar la sfârșit voiu înșiră titlul capi- 
tolelor ce le cuprinde. Poate mai târziu, ne vom mai întoarce la acest izvor nesecat. 


+ 
* * 


Pasagiul din urmă al întroducerii: «Igiena și economia politică sunt științe de- 
mocratice, ele afirmă solidaritatea tuturor cetățenilor statului; de această solidaritate 
noi Românii n'am ținut seamă, am lăsat pe țăran să zacă în ignoranță și în sărăcie, 
am neglijat a formă din femeea ţăranului pe agentul principal al igienei, şi suntem 
datori să înaugurăm secolul al XX-lea cu îndreptarea acestui neaiuns grav». (pag. 202.) 

«La 1832 o comisie instituită de generalul Kisseleii cere în Muntenia ca la 
școala centrală să se institue şi cursuri speciale de medicină, care să formeze operatori 
practici, chemați a înlocui pe empiricii, cari exploatează poporațiunea. Eforia şcoalelor 
însă în planul ce-l elaborează amintește numai de drept, matematică și agricultură», 
(pag. 215.) 

«La 1856, când se deschide la lași facultatea de drept și la 1860 cele de litere 
și ştiinţe. M. Kogălniceanu stăruește pentru crearea facultății de medicină, dar nu este 
ascultat». (pag. 216). 

«La 1837—39 se face în Muntenia începutul formării de moașe». (pag. 216). 

«La 1 Febr. 1854, departamentul din'năuntru al Munteniei publică cumcă bar- 
bierii din Capitală au fost supuși la examen spre a se alege cei cu știință, capabili a 
lua sânge, a pune lipitori şi ventuze. 73 la număr, examinaţi de însuși protomedicul». 
(pag. 218.) 


1 Analele Academiei Române seria Il. Tom. XXIII. 1900—901, pagina 201—576 
şi seria II. Tom. XXIV. 1901—2, pag. 185 - 391. 
Tipărită şi separat în 1901, 4° 371 pag. 


44 


«La 6 Martie 1856, Prințul Știrbei organizează şcoala de mică chirurgie dela spi- 
talul ostășesc Mihai Vodă (deschisă la 4 Decemvrie 1855), menţinând caracterul ei mi- 
litar dându-i programul școalelor secundare de medicină din Franţa pentru formarea 
de ofițeri de sănătate și de farmaciști. In decretul cătră sfatul administrativ extraordinar, 
publicat în «Bulet» nr. 21 an. 1856, Domnitorul B. Știrbei zice: «...se descarcă Eforia 
spitalelor de îndatorirea de a mai ţineă osebită şcoală pentru îelceri. Pentru întâiul 
ajutor se înzestrează școala cu un capital de lei 240.000 din suma agonisită din dobân- 
zile sumelor ce alcătuesc casa beneficiului recruților, restul de lei 16.123 se “va slobozi 
şcoalei pentru cheltuelile anului dintâiu. Se vor primi 25 de elevi pentru armată şi 25 
pentru spitalele civile... Leafa profesorilor de Lei 20.000 pe an se va întâmpină din 
casa Eforiei spitalelor»... (pag. 218—219.) i 

«La 1861 urmează această școală 40 de Moldoveni, 67 Munteni, 35 din alte 
țări românești, 46 din Bulgaria şi Rumelia» (pag. 220.) 

«La 1869 școala națională de medicină din Bucureşti se ridică la rangul de fa- 
cultate» (pag. 221), 

— Din capitolul: Administrarea serviciului sanitar: «La 1798 Vodă Hangerli rân- 
duiește pe marele boer Şt. Hiotu epistat pentru curățirea lucrurilor molipsite. Apoi 
ordonează, că prin cârciume calabalic să nu fie» (pag. 228.) 


«La 1803, Constantin Ipsilanti, Domn al Munteniei poruncește lui arhiatros 
(medic-șeî) să nu sufere, ca unii dintre spiferi, având între dânșii simfonie, nu scriu 
retetele cuifosul cel obicinuit, ci pune întru acele reţete numere și numiri neștiute, cu- 
noscute numai spițerilor acelora cu cari sunt simfonizați, astfel face un mare catahrisis 
la plata acelor doftorii, încărcându-se cel cu trebnința cu preț nesuferit». (pag. 229). 


«Comitetul sanitar din ambele principate se îngrijește de îndestularea țării cu 
lipitori; se dă chiar monopol, care, la 1847, se desființează în Moldova. Preţul unei 
lipitori 15 bani vara, 25 iarna, osebit de taxa pentru aplicare». (pag. 240). 


Din Partea II. memoriul 2: «La 1901 exercită în Regatul Român: 

1.224 Doctori în medicină. 

32 Licenţiaţi. 

541 Farmacişti. 

201 Veterinari. 

25 Chirurgi-dentiști. 

17 Dentişti clasa II. 

27 Subchirurgi-dentiști. 

208 Farmacii (1900). 

50 Drogherii (1898). 

1,107 Moașe, dintre cari 60 din clasa II.» (pag. 244). 

«Spitalele din România sunt unicele iustituțiuni de asistență, cari acoardă bol- 
navilor căutare gratuită, fără distincțiune de naționalitate și religiune. Abia în Anglia 
se mai primesc foarte rar, străinii gratuit» (pag. 270). 


«Eforia spitalelor din Bucureşti, care în 1875 avea un venit de lei noi 2,136.000 
în 1900 are avere imobilă în valoare de 67,136.000 (126 moșii, 20 case), cu un veni 
anual de 4 milioane lei, având însă și 5 milioane datorii (A. G. Gaâleșescu). Epifropia 
generală a Casei spitalelor Sf. Spiridon, care în 1849 încassa un venit de abia 1 milion 
de lei vechi, în 1900 dispune de un venit de 2,922.000 lei noi, având şi un milion de 
lei datorii. Epitropia așezămintelor Brâncovenești din Bucureşti posedă un venit de 
1,130.000 lei, din cari aproape 700.000 lei pentru spital, restul pentru biserica Domnița 
Balașa, Asilul de femei bătrâne, ajutoare și alte binefaceri. Afară de celelalte spitale 
cu fundațiuni osebite, mai posed multe spitale județene și comunale venituri fonciare 
şi alte venituri asigurate». (pag. 270.) 

«Numărul spitalelor e 193 (la cari se adaugă cele 32 jubilare din 1906), număru 
paturilor 7.926». (pag. 271). 


45 


CUPRINSUL CĂRŢII: 
Partea |. 

Întâiul memoriu: Introducere. I. Literatura Igienei. II. Invăţământul medicinei 
şi al igienei. II. Administrarea serviciului sanitar, a lgienei și a poliţiei sanitare. IV. 
Prevenirea boalelor. V. Boalele infecțioase și contagioase ; hoale epidemice, endemice și 
sporadice.  Scarlatina, Pojarul, Tusea convulsivă și Disenteria epidemică, Influența, 
Febra puerperală, Febra tifoidă, Tifosul, Difteria și Crupul. Vărsatul și Vaccinaţiunea. 
Boalele venerice. 

Memoriul II. V. Boalele infecțioase și contagioase ; boalele epidemice, endemice 
și sporadice. Tuberculoza. Paludismul. Pelagra. Conjunctivita granuloasă. Lepra. Cre- 
tinismul endemic. Râia. Alcoolul și Alcoolismul. Ciuma. 

Memoriul 1H. V. Boalele inf. și contag.; boalele epidemice, endem. și sporadice. 

Colera. VI. Prevenţiunea boalelor infecțioase ale animalelor cari se transmit la 
om. Turbarea. Dalacul. Răpciuga. 

VII. Catalog cronologic al lucrărilor asupra Igienei scrise în România, celor despre 
România, precum și celor publicate de Români până la finea secolului XIX. 


Partea II. 

Memoriul I. VHI. Azistenţa publică. Azistenţa săracilor. Azistenţa medicală. Cău- 
tarea gratuită a bolnavilor săraci. Azistenţa femeilor la faceri și leuzie. Alienaţii. 

Memoriul II. Medicii şi exercițiul medicinei. Spitalele. Societăţile Crucii Roșii. 
Farmacia. Stabilimente de idroterapie. Ape minerale. Staţiuni balneare și climatice. 

Memoriul III. LX, Protecţiunea copiilor. Protecţiunea viitorilor copiii naintea con- 
cepţiunii. Protecţiunea copiilor inaintea nașterii, în timpul vieții intra-nterine. Protec- 
țiunea mamii la nașterea copilului. Protecţiunea copilului la naștere, și în prima copi- 
lărie. Copii nelegitimi, copii găsiți, copii mici crescuţi afară din casa părintească. Copii 
dela 3 ani în sus. Copii în industrie. 


* + 

Dr. G. Marinescu. «Progresele şi tendințele medicinei moderne». 

Doctorul G. Marinescu, profesor de fiziologie la univ. din Bucureşti și membru al 
Academiei Române, e unul dintre cei mai de valoare bărbaţi de știință ai României. 

Broșura de 40 pagini cvart, despre care vorbim, cuprinde discursul cu care și-a 
făcut întrarea în Academia Română, în ședința din 10/23 Martie 1906. 

Titlul cărții îţi trezește așteptarea de-a vedea o înfățișare compendiară a progre- 
selor și tendinţelor din toți ramii medicinei moderne. Dar după câteva pagini deja 
observi că în întreagă expunerea prevalează consideraţiile şcoalei fiziologiste-naturaliste, 
în detrimentul celei farmacoterapeutice sau a celei eclectice. 


1 Dr. G. Marinescu e născut în 1864 la București. Drul Babeș a descoperit în 
curând talentul puternic și «geniul muncii» ce-l aveă elevul său Marinescu, şi negă- 
sindu-i vre-o bursă, pe răspunderea sa l-a trimis în străinătate cu leafa de preparator. 
E interesant că din aceasta mică bursă Dr. Marinescu întreținea și pe bătrâna sa mamă 
«Și — zice Dr. Babeş în răspunsul la discursul de recepțiune, — pe când în străinătate 
trăiesc numeroși bursieri, cari tot mereu se vaită de insuficiența bursei lor, cu toate că 
mulți din ei nu produc nimic, Dr. Marinescu dela început a publicat lucrări științifice 
sensaționale, arătând o orientare complectă a metoadelor și un spirit critic dirijat spre 
chestiunile esenţiale și spre descoperirea faptelor nouă și importante». 

Dr. Marienescu a lucrat în Germania și Franţa, dar mai ales școala marelui gân- 
ditor și reformator al neurologiei, Charcot l-a atras. Și în acest ram a produs Dr. Ma- 
rinescu cele mai valoroase din cele vre-o 150 de lucrări ale sale. Cea mai răspândită 
revistă medicală, «La Semaine medicale» l-a însărcinat pe cheltuielile ei să călătorească 
în Belgia, Elveția, Italia, Anglia și Scoţia pentru a raportă despre starea actuaiă a neu- 
rologiei. Comitetul organizator al congresului dela Moscova l-a ales raportor despre 
celula nervoasă. 

La 1897, în etate de abiă 33 de ani,i s'a creat o catedră la universitatea din Bu- 
cureşti. În acelaș an a fost ales medic primar al spitalelor civile în serviciul creat anume 
pentru boalele nervoase. Peste 2 ani, Academia Română l-a ales membru coresp., iar 
în 1906 membru onorar. 


46 


În întroducere arată marele avânt ce l-a luat prin bacteriologie vindecarea boa- 
lelor infecțioase, prin ceeace a crescut longevitatea medie a rassei omeneşti, și că tot 
mulțămită bacteriologiei, chirurgia a ajuns să execute operaţii, la cari acum câteva de- 
cenii nici nu îndrăzneam să ne gândim. Apoi trece la arătarea pe rând a agenților 
naturali aplicaţi în terapia modernă. 

1. Cura de aer se foloseşte cu frumoase rezultate în caz de artritism, obezitate, 
neurastenie ș. a. 

2. Luminii, numite de Dante «padre d'ogni mortabil vite», i se dă din ce în ce 
mai mare atențiune în vindecarea boalelor, de când se știe, că toate energiile, ce se 
văd în jurul nostru, nu sânt decât energii transformate din energia radiată de soare. 
Arată diferite călități ale culorilor spectrale cum de exemplu razele roşii și galbine 
activează circulaţia, cele violete din contra o încetinează. 

Razele Röntgen (X) au dat rezultate foarte îmbucurătoare la 3 îeliuri de boale: 

a) boale de piele, b) neoplasmele pielii și ale mucozei (de ex. rac, sarcom etc.) 
c) La îmbolnăvirea organelor, în cari se produce sângele (splina, măduva oaselor etc.) 

Substanțele radioactive, adecă uraniul şi sărurile lui, toriul, actiniul, poloniul, și 
mai ales radiul, au dat rezultate foarte mult promițătoare în tratamentul lupusului tu- 
berculos şi mai puţin la cel eritematos, apoi la epiteliomele perlate, la racul esofagial, 
de stomac, rectus etc., melanome concroide. Efecte minunate s'au observat la ne- 
ralgii, dureri de cap și la ataxici, la isterie, neurastenie, morbus Basedovii etc. 


3. Mişcarea se întrebuințează cu foarte mare succes la multe boale. Natura 
boalii va dicta folosirea celui mai potrivit din cele 3 metoade, cari sunt: a) Mișcarea 
activă, executată de bolnav în mod voluntar (Kinezoterapia). Acest metod s'a crista- 
lizat mai ales în gimnastica suedeză creată de genialul Ling. 8) Mișcarea cu rezistență, 
când adecă pacientul face mișcarea, iar medicul produce rezistența sau invers. (Mecano- 
terapia.) c) Mișcările pasive (Masoterapia, Masajul). 

4. Cura de repaus. Im vindecarea tuberculosei, a fenomenelor de autointoxicaţie 
(cefalie, insomnie, inapetență şi la turburările nervoase cura de repaus combinată cu 
cea de aer şi supraalimentare, joacă un rol foarte însemnat. lar la caz de neurastenie, 
alcoolism, morfinomanie etc. este necesară și izolarea; ea este chiar obligătoare la alie- 
naţi cu fenomene de excitație, melancolie acută, la cei cu delir de persecuție, degenerafi 
obsedati de idei de sinucidere, etc. 

5. Psihoterapia a studiat-o mai ales Charcot și Bernhein şi foarte bune rezultate 
de vindecare s'a ajuns prin aceea, că s'a luat în considerare și s'a studiat influința stării 
sufleteşti asupra stării trupului, 

6. Organoterapia sau opeterapia s'a întemeiat pe observările, că dacă un oarecare 
organ sau țăsătură prezintă turburări sau insuficiență, prin aceea, că i se dau bolna- 
vului sucuri extrase din respectivul organ și țăsătură dela animale, s'au văzut rezultate 
uimitoare. Dupăce arată unele din aceste rezultate, despre cari vom vorbi în special 
într'unul din numerele viitoare. Autorul trece la a l-a parte a discursului său de re- 
cepțiune, arătând tendinţele medicinei moderne. 

Problemele cele mai însemnate ale medicinei sociale, precum e suprimarea prin 
profilaxă (prevenire) a tuberculosei, alcoolismului, a pelagrei, a gușii producătoare de 
cretini, a mortalităţii copiilor etc., ni le arată întro formă scurtă dar foarte cuprin- 
zătoare. 

In arătarea stărilor cari produc aceste grozave cauze ale degenerescenţei rassei, 
Dr. Marinescu arată o adâncă cunoaștere nu numai a problemelor medicinei sociale, ci 
şi a aplicării lor la referințele neamului românesc. Din tot pasagiul se arată o dragoste 
nemărginită pentru bietul nostru popor prea exploatat și prea necult pentru a-şi 
puteă găti însuşi o soarte mai bună. 

Caracteristic pentru acest vrednic tovarăș la Universitate și Academie al docto- 
rului Babeş, care aşa de intensiv Sa ocupat cu acțiunea de îmbunătăţire a sorții țăra- 
nului, este următorul pasaj dela pag. 34: 


47 


«Nu este dureros a se ști că cultura păsărilor și a altor animale se face în mod 
mai rațional decât a copilului? Astfel mortalitatea puilor de găină este numai de 3%,, 
a porcilor şi a vitelor de 4%, a mânzilor de 8%, pe când a micilor copii variază 
între 17—26%/,». 

Pentru îmbunătăţirea sorții ţăranului înaltul academician recomandă planul propus 
de ministrul Haret, potrivit şi pentru referinţele noastre : 

„A se înlesni țăranilor putinţa de-a deveni proprietari; a li se creà și a li se în- 
lesni putinţa de a fi arendași; a fi puşi în poziție să scoată un folos mai mare decât 
cel de astăzi din pământurile ce vor cultivă, fie ca proprietari, fie ca arândași; a li se 
asigură stăpânirea efectivă a pământului lor, făcându-se imposibilă arândarea lui cătră 
cămătari, sau alte chipuri de expropriere mai mult sau mai puțin disimulată; să se ia 
măsuri pentru a se evita îracționarea îndefinită a proprietăților ţărăneşti; a se luă mă- 
suri, ca țăranii să fie scutiţi, cât mai mult se va puteă da exploatarea mijlocitorilor de 
orice fel; ca ei să fie asiguraţi contra nenorocirilor mai mult sau mai puţin periodice 
sau accidentale, ca seceta, grindina, focul epidemiile, epizootiile; ca ei să fie apărați 
în mod sigur contra foametei; să se pună frâu alcoolismului; Să li se asigure o justiție 
grabnică comodă și ieftină; să li se asigure o administrațiune bună și onestă; să se 


răspândească la sate cultura intelectuală, câtă este indispensabilă», 


Aurel Dobrescu. 


ZT SEMIT ARI. 


Etimologii. Flori. In ţinutul Năsăudului 
precum și în alte părți se întrebuințează plu- 
ralul flori cu înţelesul de «menstruație». Cu- 
vântul nu este termin medical străbătut din 
limba liter. în cea a poporului, ci termin po- 
pular, căci se întrebuințează întrun ținut 
ferit de franțuzisme și de neologisme, cari 
s'ar fi putut luă din latinește ori vro limbă 
romanică, şi se derivă din latinescul f/zores 
(menstrui) întrebuințat tot în plural, cu 
toatecă în adevăr trebue să ne mirăm, că 
până când verbul flzo a dispărut, flori sa 
păstrat dela mamă la fată timp de aproape 
2000 de ani. U aton urmat de altă vocală 
s'a schimbat în latina vulgară în & care a 
dispărut ori s'a asimilat la consonanta pre- 
cedentă: mortuus a fost înlocuit cu mortus: 
dr. mort, ar. mortu (rtr. mort, it. morto, îr. 
mort, sp. muerto) ; februarius a ajuns în acelaş 
chip febrarius: dr. făurar (it. febbrajo, îr. 
fevrier, sp. febrero, port. fevereiro) ; quattuor 
Sa schimbat în guaftor de unde e dr., ar. 
patru, ir. potru (rtr. quater, it. quattro, îr., 
prov , cat. quatre, sp. cuatro, port. quatro) ; 
și tot aşa s'a mai întâmplat și cu mai multe 
verbe după schimbarea accentului: battúere 
a ajuns * báttuere = *battere; consiere — 
* cânsuere == * cosere, a bate, a coase, etc. 
(v. Ov. Densuşianu, Hist. de la langue 
roumaine, Paris, 1901. I. p. 90). Din fluores 
a trebuit așadară să căpătăm flores = flori. 


DI Dr. Sextil Puşcariu imi comunică 
că în italienește se spune cu acelaș înțeles 
fiori, răspuzând exact lui fluores, tot așa 
franţuzeşte : fleurs (deosebindu-se în fleurs 
rouges = «menstruaţie» și fleurs blanches == 
„leucorrhâe de la femme“, ceeace Nemţii 
numesc „weisser Fluss») ca termin po- 
pular alăţuri de f/ueurs ca termin medical 
(cuvânt savant), spaniolește flores (alături 
de flores blanches = „Weisser Fluss“) și 
poate și în celelalte limbi romanice. La nici 
un caz însă nu putem aveă de lucru cu 
metafora cuvântului floare (= „Blume“‘), 
căci menstruația femeii de bună samă nu 
Sa putut numi astfel, iar dacă terminul 
de comparaţie ar îi fost coloarea roșie, n'am 
puteă avea flori albe (= îr. fleurs blanches, 
sp. flores blanches), căci se zice şi așa. Po- 
porul însă l-a amestecat și l-a apropiat eti- 
mologicește de cuvântul floare mai ales 
dupăce a pierdut verbul //zo, căci atunci nu 
mai știă adevăratul înţeles al florilor. Tot 
așa au pățit și lexicografii. In Rumänisch- 
Deutsches Wărterbuck-ul Dlui H. Tiktin, 
care până una-alta e cel mai mare dicționar 
românesc gata și dincolo de litera F, nu-l 
aflăm nici deosebit, nici sub floare. Kărting 
încă nu-l dă în al său Lafeinisch-romanisches 
Wörterbuch (ed. 1. Paderborn, 1907.) ; dic- 
ționarele speciale ale limbilor romanice îl 
citează subt cuvântul foare, iar dacă se în- 


48 


tâmplă că unul îl desparte de f/zur= «floare» 
crede că ar fi o alteraţie a terminului me- 
dical și savant f/zeur, pecând e de sigur 
popular. — În sfârșit cred că florile explicate 
astiel trebue înţelese și în fraza copil din 
Flori(== „uneheliches Kind“'):,Bogdan-Vodă, 
fiu din flori al lui Alexandrn cel Bun, 
(Ispirescu) „Un copil care, deși conceput 
din flori, dar grație binecuvântării părin- 
telui Lezviodax... s'a născut fiu legitim“ 
(Ghica) etc. Copilul din flori ware tată, 
nu i-l știm, ci e născut din flori, din în- 
cetarea scurgerii acestora. 

Dr. N. Drăganu. 


Starea serviciului de. oculistică în 
România. Despre starea serviciului de ocu- 
listică din România, ne putem face idee ce- 
tind lecţia înaugurală ținută de agregatul 
Dr. G. Stănculeanu, urmașul la catedra de 
oftalmologie a marelui filantrop Dr. M. 
Manolescu . 

In cele 56 de paturi la Bucureşti, 35 
la lași, 10 la Filiași şi câteva în spitalul 
Preda din Craiova, mai departe cele 300— 
400 de paturi la Teiş și Frumoasa pentru 
boalele de ochi din armată, — abia pot îi 
ospitalizaţi '/⁄ din bolnavii țării întregi. 
Astfel se pare foarte plauzibilă propunerea 
ce-o face noul profesor, că ar fi cu mult 
mai consult să se fondeze mai multe ser- 
vicii de oftalmologie în diferite puncte ale 
țării, decât să se facă aziluri pentru orbi, 
dintre cari cea mai mare parte ar fi putut 
îi salvaţi printr'un tratament corăspunzător. 

Pe urmă noul profesor spune cât 
sa făcut în timpul din urmă pentru a ri- 
dică clinica de oftalmologie din Bucureşti 
la nivoul ce i se cuvine. S'au separat bol- 
navii atinşi de supuraţie şi cei cu con- 
junctivită granuloasă (trahomă), pentru cari 
se va zidi un pavilion separat; s'a instalat 
o sală de operație și un serviciu de con- 
sultare, înzestrat cu cele mai moderne in- 

` strumente; s'a aranjat un laborator și o 
pivniță pentru animalele necesare la studiul 
experimental. Laboratorul dimpreună cu bi- 
blioteca specială stă la dispoziția tuturor cari 
fac vre-o cercetare sau teză în ramul ocu- 
listicei. 


1 Această lecţie se publică în întregime 
în Numărul (21—1909) al revistei medicale 
«Spitalul», 


Despre activitatea știenţifică a servi- 
ciului s'au publicat numeroase monografii 
în principalele reviste de oculistică din 
Franța, Germania și Anglia, şi, pe urmă, s'a 
publicat un manual practic de oftalmologie. 

Noul conducător își încheie prelegerea 
înaugurală cu următoarele cuvinte pătrun- 
zătoare: 

„Domnilor ștudenţi! Vă îndemn să fa- 
ceți medicina numai acei cari aveți un 
ideal altruist. Se înşală acei cari fac me- 
dicina ca o meserie, căci nu e o bună 
afacere. 

Din contră medicina e o ocazie de 
manifestare a sentimentelor altruiste. 

Intr'o societate bine organizată ar trebui 
să se asigure medicilor de cătră comu- 
nitate existențe onorabilă fără ca ei să 
aibă nevoie să alerge după aceasta şi atunci 
Sar vedea ce frumoase rezultate sar puteă 
trage. Credeţi-mă că doctorii cari câștigă 
mai mult ar fi mulțămiţi astfel şi ar munci 
cu râvnă pentru un sfânt ideal. 

Un astfel de sistem funcționează de 
altfel la institutul Pasteur, dând bune re- 
zultate. 

Pun mari speranțe în Dvoastră, dlor 
ștudenți, pentrucă vă afirm că din toate 
țările ce le-am colindat și numeroasele 
şcoale ce am urmat în Franța, Germania 
şi Anglia, timp de 18 ani, am rămas cu 
firma convingere că sunteți cei mai inte- 
ligenţi. Trebue însă să vă desvoltaţi în 
sensul altruismului. Generaţia care ne-a 
precedat a făcut România de azi. Nouă 
ne încumbă să facem o Românie mai umană 
mai generoasă, mai altruistă, care să fie 
România de mâne“. Aurel Dobrescu. 

w 


Donațiunea Petru Pană. Fericitul Petru 
Pană, originar din Săcele (Braşov), înce- 
tând din vieață în România, la 26 Iulie 
1909, a lăsat «Asociației» suma de 10,000 


cor. cu destinația ca venitul ei să se între- ` 


buințeze pentru scopuri culturale. 
Comitetul central al «Asociației», în 


ședința sa ținută la 19 Februarie n. a. c, a % 


primit cu deosebită bucurie această dona- 
țiune și a decis să o contopească cu fondul 
general, iar venitele ei să se întrebuințeze 
pentru înzestrarea «Muzeului istoric şi etno- 
grafic al Asociaţiei», În semn de adâncă 
recunoștință faţă de memoria generosului 


n rata i n ia ari its ia ni ara 


donator a mai hotărît, ca în «Normativul 
pentru administrarea fondurilor și funda- 
țiunilor> această donațiune să se ţină în 
evidență sub numirea «Donațiunea Petru 
Pană», amintindu-se că s'a contopit cu 
fondul general. 

Această faptă nobilă a regretatului 
Petru Pană e vrednică de recunoștința ìn- 
tregei obşti dela noi, iar pilda dată de 
dânsul, de a lăsă sume așa de frumoase 
fără a le da anumite destinaţiuni, e vred- 
nică de urmat şi de alți binefăcători cari 
se vor gândi să vină în ajutorul culturei 
româneşti. 

Mai anii trecuţi dl Virgil Oniţiu, di- 
rectorul liceului român din Brașov, a scris 
un articol în care a atras atențiunea bine- 
făcătorilor să lase donaţiuni libere, cari să 
se poată folosi întotdeauna pentru trebuin- 
tele cele maizarzătoare, aducând astfel ser- 
vicii înzecite înăintării culturale a popo- 
rului nostru. 

Din acest prilej reamintim și o deci- 
ziune a comitetului central din 1906, care 
poate va aveă norocul să îndemne pe unii 
la fapte frumoase ca cea a fericitului 
Petru Pană, 

Comitetul central, având în vedere 
greutăţile ce i le-a făcut guvernul la alcă- 
tuirea literilor îundaţionale ale «Funda- 
țiunii loan Olteanu», în ședința sa din 
14 şi 15 August 1906, a hotărît ca «orga- 
nele «Asociaţiei», prin mijloace corăspun- 
zătoare, cum sunt de ex. publicațiuni sau 
conferințe, să informeze publicul mare 
asupra piedecilor ce guvernul le pune «Aso- 
Ciaţiunii» în timpul mai nou cu privire la 
administrarea fundaţiunilor ce i s'an încre- 
dințat și să îndemne pe sprijinitorii <Aso- 
ciaţiei» și pe mecenaţii poporului nostru, 
ce eventual vor voi să i le predeă în viitor 
pentru trebuințele noastre culturale, să i le 
încredințeze în formă de donaţiuni libere, 
şi, în fine, să-i asigureze, că comitetul « Aso- 
ciaţiei» va şti află întotdeauna căile și mij- 
loacele cele mai potrivite, atât pentru rea- 
lizarea intențiunilor lor nobile, cât și pentru 
eternizarea numelui şi amintirii lor». 

Să nădăjduim că se vor mai găsi şi la 
noi inimi nobile, cari să urmeze acestor 
îndemnuri ! 

X 

Bursierii Asociației. Câțiva cărturari 

din Lugoj au făcut un apel, în care se în- 


49 


demnau toți cei ce au beneficiat, ca stu- 
denți, de burse și cari au ajuns astăzi să 
aibă o situație materială mulţumitoare, să 
înapoieze instituțiunilor ajutoarele primite. 

În urma acestui apel Asociaţiei noastre i 
sau înapoiat două ajutoare, unul primit de 
dl Andrein Bârseanu, profesor în Braşov 
şi vicepreședintele Asociaţiei, şi altul de 
dl Andreiu Cosma, directorul institutului 
de credit şi economii «Silvania» din Şimleu. 

Pentru a îndemnă şi pe alții să ur- 
meze pilda dată de cei doi fruntași ai vieții 
noastre, culturale, publicăm scrisorile prin 
cari au înapoiat amintitele ajutoare. 

Braşov, 4 lanuarie v. 1910. 

Mult stimate domnule preşedinte ! Imi 
iau libertatea a transpune prin filiala «Al- 
bina» la adresa Asociațiunei suma de 2400 
coroane, drept răsplătire a sumei ce am 
primit-o ca stipendiu din partea Asocia- 
ţiunei în anii 1878-81, pe timpul studiilor 
mele universitare, cât am fost ajutat, timp 
de trei ani, cu câte 400 îl anual. 

S'ar cuveni să întorc şi interesele, dar 
acum nu sunt în stare. Tot, ce pot face, 
este să port și mai departe în inima mea 
recunoştinţa față cu instituţia ce ma ajutat 
în tinereța mea, și întrucât mă iartă mo- 
desta mea poziţie socială, să-i dau mână 
de ajutor la realizarea mărețelor sale pro- 
bleme. 

Primiti, mult stimate d-le președinte, 
încredințarea celui mai profund devota- 


ment. 
Cu deosebită stimă: 


Andreiu Bârseanu, 
profesor. 


Mult stimate domnule preşedinte! In 
anii 1865—8, când eram universitar în 
Budapesta, scumpii mei părinți — acum 
de pie memorie — suferind un mare de- 
zastru «Asociațiunea pentru literatura ro- 
mână şi cultura poporului român» mi-a 
venit întru ajutor cu 250 floreni sau 500 
coroane. 

Port în inima mea cea mai profundă 
recunoștință pentru acest ajutor, prin care 
mi-s'a ușurat continuarea studiilor univer- 
sitare și urmând laudabilului exemplu dat 
de d-l Andrei Bârseanu, — demn de imitat 
de toţi foştii bursieri ai Asociațiunii, întru 
răscumpărarea sus amintitului ajutor, am 

4 


50 


onoare a vă transpune anexat 5 bucăţi acţii 
de bancă, conform notei de jos în valoare 
de 700 coroane (prețul de curs circa 830 
coroane) pentru „Fondul Asociaţiei“. 


Dintre acții una este deja înregistrată 
pe numele Asociaţiunei, iară celelalte va 
binevoi a le transcrie Asociaţiunea și eu 
pe lângă avis voi restitui îndată spesele de 
transcriere. 

Primiţi, vă rog d-le președinte expre- 
siunea înaltei mele venerațiuni, cu care vă 


Sunt devotat 
Andrei Cosma, 


director de bancă și membru 
pe viață al „Astrei“. 
y% i 

Sărbătorirea dlui Titu Maiorescu. 
Din prilejul iubileului de 70 de ani, Ro- 
mânii de pretutindeni au sărbat, întrun 
gând, pe marele îndrumător al culturii ro- 
mânești. Partea ce-am luat-o noi Românii 
de dincoace de Carpaţi la această sărbătoare 
a dovedit îndeajuns sentimentele noastre 
de recunoștiință pentru dl Maiorescu. 


Asociaţia noastră atrimis dlui Maiorescu, 
prin dl Parteniu Cosma, următoarea adresă: 


«Ilustre Domnule Maiorescu, În ziua de 
15 Februarie a acestui an împliniţi fru- 
moasa vârstă de șaptezeci de ani. Din 
prilejul acestei aniversări întreagă lumea 
românească Vă trimite omagiile ei, neo- 
bositului îndrumător cultural, care într'o 
jumătate de veac de muncă senină a lu- 
minat cărarea literilor românești și fără 
a cărui personalitate excepțională nu sar 
puteă închipui starea de astăzi a evoluției 
noastre culturale. Acest prilej este deci o 
sărbătoare a Românilor de pretutindeni, 
cari îşi dau seamă, că vieața unui popor 
numai la adăpostul culturei își poate clădi 
o cetate de apărare. La acest praznic de 
recunoştinţă şi venerațiune a unui neam, 
ne cerem partea și noi Românii ardeleni, 
cari, fără binefacerile culturei românești, 
am îi înfrânți în luptă necurmată pentru 
existența noastră națională. Sărbătorim şi 
noi această zi şi, când ne unim cu glasul 
tuturora, noi suntem înviorați şi de mân- 
dria, că acest pământ al nostru a fost 
leagănul din care a pornit să lumineze 
una din cele mai înalte întrupări ale ge- 
niului românesc. 


În numele Comitelului central al «Aso- . 


ciației pentru literatura și cultura popo- 
rului român din Ungaria», Vă rugăm să 
primiţi expresiunea sentimentelor noastre 
de profundă venerațiune, dorind a Vă 
vedeă încă timp îndelungat la locul de 
frunte al îndrumării noastre culturale. 

Sibiiu, 11 Februarie 1910 n. Cu înaltă 
stimă: Josif Sterca Șuluțu, prezident. Octa- 
vian Goga, secretar.» 

X 

Congresul profesorilor. În ziarul 
«Tribuna» din Arad s'au scris două arti- 
cole, în cari se face propunerea, ca în 
cadrele «Asociației» să se ţină, în fiecare 
an un congres al profesorilor secundari 
dela noi. Ţinerea unor asemenea congrese 
e de cea mai mare importanță pentru edu- 
caţie națională a poporului nostru și nă- 
dăjduim, că ele se vor şi puteă ţineă. 

lată propunerile din «Tribuna»: 

«Asociaţia are între secţiile ei științifice 
și o secţie școlară, care are diferiți mem- 
bri ordinari şi corespondenți, problema 
s'ar puteă rezolvi foarte uşor: toți profe- 
sorii secundari (dela licee, gimnazii, se- 
minarii, şcoli reale, normale și comerciale) 
să fie făcuți membri ordinari sau cores- 
pondenţi ai acestei secţii şi atrași astfel 
direct în sfera «Asociaţiei». În sânul acestei 
secțiuni şcolare, care Yar puteă întruni 
pentru întâia oară în aceste condiții, chiar 
în anul curent, sar puteă stabili apoi un 
vast program de acţiune, care să provadă 
toate trebuințele școalelor noastre, iar în- 
trunirile anuale ale secțiilor științifice ar 
fi eo ipso congrese ale profesorimei noas- 
tre. După pregătirile cari s'ar putea face 
în anul acesta şi în anul viitor, în şedinţele 
secției şcolare, s'ar puteă ține apoi la adu- 
narea generală din Blaj (1911), când se va 
serbă și jubileul de 50 de ani al «Asocia- 
ției», cea dintâi adunare a tuturor profe- 
sorilor români în vechea metropolă a li- 
terelor române, unde profesorimea noastră 
ar începe supt cei mai buni auguri — o 
nouă vieață». («Tribuna» Nr. 23/1910.) 

«Eu a-şi fi de părerea să se prefacă 
secția întrun fel de comitet, care, să se 
aleagă în fiecare an dinalt oraș cu şcoală 
secundară românească. Acest comitet, ai 
cărui membri se pot atunci întruni oricând 
fără de a îngreuiă bugetul Asociaţiei ar 


avea să pregătească programul pentru con- 
gresul tuturor profesorilor, care s'ar ţineă 
la adunarea generală, când şi așa se adună 
mulți profesori și când e păcat să se piardă 
vremea scumpă cu banchete și seri de cu- 
noștință. 

Să se facă această experință deocam- 
dată cu secţia școlară și, dacă va dă re- 
zultate bune poate că se vor preface cu 
timpul și celelalte secțiuni — lăsând sarcina 
grea a știinţii, surorilor din <Academia 
română — în modeste comitete de un an, 
care vor aveă să pregătească programul 
pentru un viitor congres ai advocaţilor, al 
medicilor, al economiştilor, poate chiar 
— «fantazie, fatazie...» — al preoților ro- 
mâni fără deosebire de confesiune. Și 
astfel s'ar moderniză atunci patriachala 
adunarea generală «întrun congres», gru- 
pat după secții, al tuturor intelectualilor 
noștri, trecând banchetele și serile de cu- 
noștință in domeniul legendelor istorice». 

(<Tribuna» Nr. 28/1910.) 

Nu discutăm aceste propuneri, ci aş- 
teptăm ca profesorii noștri să țină o con- 
sfătuire prealabilă şi să adreseze o hârtie co- 
mitetului central al Asociaţiei, care pe urmă 
se va putea ocupă de realizarea acestei idei. 

X 

Biblioteca Tineretului. „Asociațiunea 
pentru literatura română şi cultura popo- 
rului român“ a îmbogățit literatura pentru 
tineret cu o nouă publicaţie, care desigur 
va aduce cele mai bune servicii educaţiei 
artistice a tinerelor generaţii. Sub titlul 
„Biblioteca Tinerimii“, îngrijită de secția 
școlară, a început să publice o serie de 
broșuri, cari cuprind o lectură potrivită și 
aleasă pentru tineretul dela ţară și dela 
orașe. Până acum au apărut patru numere 
și anume: Nr. 1. «Puiul» de loan Al. Bră- 
tescu-Voineşti, Nr. 2. «Vestitorii» de Mi- 
hail Sadoveanu, Nr. 3. «Meşterul orb» şi 
«Lumindrică» de C. Negruzzi, Nr. 4. «Da- 
rul lui Christos» şi «La fereastră» de loan 
Popovici-Bănăţeanul. Fiecare broșură se 
vinde numai cu 6 bani (trei creițari), așa 
că o poate cumpără și cel mai sărac tânăr. 

Literatura noastră pentru tinerime până 
acum € foarte săracă în opere de adevă- 
rată valoare. Afară de «Biblioteca Copiilor 
și a Tinerimii» publicată de d-na A. O. 


51 


Maior, în editura revistei „Luceafărul“ nu 
cunoaştem nici o publicație făcută cu pri- 
cepere și cu îngrijire. Deaceea credem că 
«Biblioteca Tineretului» tipărită de secția 
şcolară a „Asociațiunii“ îndeplinește o lipsă 
arzătoare și nădăjduim că toți membri „Aso- 
ciațiunii“ se vor grăbi să o răspândească 
mai ales între tinerimea dela sate. Cele 
patru broșuri apărute până acum sunt o 
garanță că s'a făcut un început bun, care 
trebue sprijinit din răsputeri pentru a se 
putea continuă în aceleaş condiţii. 

Atragem îndeosebi atențiunea învăță- 
torilor și preoților noștri asupra acestei 
publicații, care se poate comandă dela Bi- 
roul „Asociațiunii* (Sibiiu, str. Șaguna 
Nr. 6) și dela Librăriile noastre. 


x 


Apel cătră autorii de cărți didactice. 
Şedinţa plenară, din Iulie 1909, a secțiilor 
științifice-literare ale «Asociației» și comi- 
tetul central, în şedinţa sa din 5 August 
1909, au primit propunerea secției şcolare 
de a se înființă pe lângă Biblioteca «Aso- 
ciației» o secţie: a manualelor de învăţă- 
mânt pentru şcoalele noastre de toate gra- 
dele, cu scop de a censură şi a răspândi 
pe acele dintre ele, cari vor fi găsite mai 
corăspunzătoare din toate punctele de vedere. 

Chestiunea manualelor noastre de învă- 
țământ e de cea mai mare importanță pentru 
răspândirea unei culturi naționale şi temel- 
nice în sânul poporului nostru. Și credem 
că toți ceice își dau seama de însemnătatea 
şcoalei pentru educația națională a genera- 
fiilor tinere, vor primi cu însuflețire această 
propunere și se vor strădui a înlesni rea- 
lizarea ei. 

Facem deci un apel călduros càtrà toți 
autorii de cărți didactice să b'nevoiască a 
trimite «Asociației pentru literatura şi cul- 
tura poporului român» (Sibiiu, str. Șaguna 
Nr. 6) câte două exemplare din lucrările 
lor. Un exemplar se va păstră în Biblio- 
tera «Asoziației», iar celalalt se va da sec- 
ției școlare spre censurare. a 

Aai ales acum, când se agită ideea 
unui congres al profesorilor, care desigur 
va aveà să se ocupe și cu chestiunea ma- 
nualelor didactice, nădăjduim cà apelul 
«Asociației» va fi ascultat. 


4. 


52 


Partea oficială. 


Şedinţa I a comitetului central ţinută la 20 Ianuarie 1910. 


Prezident: Josif Sferca Șuluțu. Notar: Octavian Goga. Membri prezenți: Dr. 
I. Beu, Dr. Bologa, A. P. Bunea, P. Cosma, N. Ivan, Dr. Il. Puşcariu, N. Togan 


și Joan Vătășan. 


Donaţiuni: (3, 4, 5. Nr. 92, 19--1910 și 1495—-1909), Dl Andrein Bârseanu vicepreședin- 


tele Asociaţiei înapoiază suma de Cor. 2400 pe care a primit-o dela Asociaţie ca 
bursă în anii 1878—81. — DI Dr. Șt. Mangiurea din T. Severin, medic primar dă- 
ruește Asociaţiei 100 Cor. — Din răscumpărarea felicitărilor de anul nou sa în- 
cassat suma de Cor. 647: — dela 107 donatori. 


Despărțăminte: (6. Nr 45—1910). Abrud Câmpeni. Sa votat școalei Reuniunii femeilor 


române din Abrud, Abrud-sat și jur un ajutor de 50 coroane (şed. comit. cen. 
din 20 Dec. 1909). 

(7. Nr. 56—-1910) Bocșa. Cu ocazia adunării cercuale din Bocșa-rom. dl Petru le- 
remie, preot, a ținut o prelegere despre «<Pomărit». S'au împărțit mai multe cărți 
între popor. S'a dăruit desp. 3 ex. din toate publicaţiunile poporaie ale A. (adun. 
cerc. din 20 Dec. 1909). 

8. Nr. 1498—1909). Brad. Adunarea cercuală din Țârățel a ales director pe dl Dr. 
I. Radu, prof. în Brad. La adun. cerc. s'a cetit din cartea „Din sfaturile unui plu- 
gar luminat“ de Sandu-Aldea și s'au împărţit mai multe cărţi între popor. — S'au 
luat dispoziţii pentru ţinerea unui curs pe seama analfabeţilor din Brad. (adun. 
cerc. din 5 Dec. 1909 şi șed comit. cer. din 5 Dec. 1909). 

(9. Nr. 1549 -1909). Bucium. DI Director Vasile L. Pop raportează că anexarea 
comunelor din ţinutul Jiboului nu s'a putut face. Directorul se învită să-și înceapă 
activitatea și cu cele 12 comune. 

(10. Nr. 44—1910). Lugoj. Se dăruiesc câte 5 ex. din publicaţiunile poporale ale A. 
(șed. comit. cerc. din 5'22 Dec. 1909). 

(11. Nr. 1530—1909) Mediaș. În cursul anului sau ținut prelegeri în Ernea și 
Dârlos. Cu ocazia adunării cerc. din Biertan, dl George Simu, protopop, a 
ținut disertaţia „Pentru literatura și cultura poporului român“. (adunarea cerc. din 
3 Octomvrie 1909). 

(13. Nr. 4—1910). Să/mar-Ugocia. Desp. a dăruit bisericii din Seini suma de 17860 
cor. (şed. comit. cerc. din 15 Dec. 1909). 


— (14. Nr. 5—1910). Zernești. DI Moise Micu, preot în Poiana-Mărului, a reorganizat 


despărțământul. Sa ales director d! loan lonică. (adun. de reorganizare, ținută în 
Zernești, la 13/26 Dec. 1909). 


Propuneri. (16. Nr. 39—1910). Secretari salariați în despărțăminte. Comitetul central, 


în ce privește propunerea dlui Dr. Dionisie Stoica prezintată la adunarea generală, 
decide: „Instituția noastră culturală poate reclamă serviciile oricărui intelectual 
român dela noi fără nici o retribuție materială. Crede, că această instituţie, ca orice 
societate culturală se va puteă desvoltă şi va putea rodi mai mult, edificând pe 
sentimentul de iubire de neam și de însuileţire, care aduce jertfe, decât pe in- 
teresul material al oamenilor noștri. Ținând seamă și de greutățile înființării unui 
fond cn aceasta destinaţie, comitetul central — exprimând mulțumiri diui Stoica 
pentru eliul cu care urmărește problemele „Asociaţiei — nu poate primi pro- 
punerea“. ` 

(17. Nr. 18—1910). Comitetul central cere dela dl Dr. V. Cioban informațiuni mai 
amănunțite în ce priveşte instruirea soldaților români in timpul serviciului mi- 
litar. — În ce priveşte adunarea documentelor privitoare la trecutul nostru aflătoare 
în arhivele din Viena, comitetul centra! crede că Academia română din București, 
având mijloace materiale mai însemnate, poate săvârși mai uşor această lucrare, 


53 


Școala civilă de fete. (18, 20. Nrii 1574—1909, 121—1910). Sa luat act cu aprobare 
de socotelile cheltuelilor particulare ale elevelor interne pe 1908/9, cu intrate de 
Cor. 18.213:40 și eșite de Cor. 17.117:75 Saldul de Cor. 1095:65 s'a adăugat la 
fondul pentru excursiuni. — Dșoarei Eleonora Lemeny i se permite să funcţioneze 
ca profesoară externă, dându-i-se retribuția anual de Cor. 2200. 

Biblioteca tineretului. (22. Nr. 99—1910). Au apărut patru numere sub îngrijirea 
secţiei școlare. Numărul se vinde cu 6 bani. 

Muzeu şi Bibliotecă. (25.—34. Nrii 1558, 1514, 1506, 1505, 1563, 1568—1909, 41 - 1910, 
1561--1909, 46—1910, 1559-1909). Dl Andreiu Bărsanu a fost rugat să cumpere 
pe seama Muzeului o parte din tablourile lui Mişu Pop descoperite în Braşov. — 
Au dăruit pentru Muzeu: Dl! Aurel Novac, deputat, 66 de monete din epoca ro- 
mână, patru bancnote Kossuth și un inel de aur ; — dl Moise Popovici, paroh 
Seghiște---Hârseşti (Bihor), o fotografie reprezintând portul femeiesc din Valea 
Baiţei (Bihor); — DI Caius Brediceanul donă, două decoraţii rămase dela Gene- 
ralul Doda; — DI Dr. M. Cristea, asesor, două cruci de lemn, una din Maramurăș, 
alta din munţii Hațegului; — DI Dim. Comșa, prof., un „Album de crestuturi în 
lemn“; — Dna Lucreția Corcheșiu n. St. Șuluțu, 6 monete aflate în Munţii Apuseni, 
iar dl Dr. Gustav Weigand dăruiește pe seama Bibliotecii „Atlasul lingvistic“ în- 
tocmit de Dsa; dl V. B. Muntenescu două exemplare din broșura sa „Dela noi 
din sat“, jar dt Imin Popescu, cassier la Albina, „Das lahr und seine Tage in 
Meinung und Brauch der Rumänen Siebenbiirgens“ de Wilhelm Schmidt. 

Cărți dăruite: (23. 24. Nrii 1553—1909 102—1910). S'a dăruit câte un exemplar din 
publicaţiunile Asociaţiunii, dlui Nicolae Solomon înv. în Egeriște, pentru a înființa 
o bibliotecăpo porală şi Societăţii de lectură a elevilor școalei de agricultură din 
Vaslui (România). 

Membri decedați. 2. Nr. 1539—1909). Gerasim Domide din Bistriţa. 

Membri noi: (38. Nr. 132—1910). Cassierul raportează că s'au înscris următorii: 

a) Membri fundatori: Dr. Dionisie Roman, advocat, Mediaş. 

b) Membri pe viață: 1. loan lonică, inginer silv. Zerneşti. 2. Dr..Fulviu Tămașş, Ruma. 

c) Membri ordinari noi: 1. loan Köváry, preot, Ivăniş, desp. Beiuş. 2. Florian Goina. 
preot, Mezieș, desp. Beiuș. 3. Coriolan Ardelean, protopop gr.-cat., Beiuș. 4. George 
Ardelean, proprietar, Beiuş, desp. Beiuş. 5. George Kis, preot gr.-cat., Delani, desp. 
Beiuș. 6. Aurel loanette, comersant, Câmpeni, desp. Abrud-Câmpeni. 7. Valeriu Ma- 
ior, preot, Șoroștin, desp. Blaj. 8. Virgil Pop, administrator de moșie. Blaj, desp. 
Blaj. 9. Izidor Rusu, preot, Broşteni, desp. Blaj. 10. Emil Negruţiu, desp. Blaj. 11. 
Valeriu Dăian desp. Blaj. 12. loan Moldovan, calită, Biertan, desp. Mediaș. 13. Va- 
leriu Pop, notar, Boarta, desp. Mediaș. 14. loan Băltar cand. de advocât, Mediaș, 
desp. Mediaș. 15. Teofil 'Holerga, preot gr.-or., Frâua, desp. Mediaş. 16. Aron 
Domşa, preot gr.-cat., Șeica-mare, desp. Mediaș. 17. loan Pașca, preot, Geaca, 
desp. Mociu. 18, Dr. Cornel David, medic, Orăștie, desp. Orăștie. 19. Basiliu Bo- 
tean, preot, % j KAN desp. Orăştie. 20. George Siuta, arhidiacon, Barlafalu, desp. 
'Sătmar. 21. Ale SEN Băban, preot, Prilog, desp. Sătmar. Vasile Ardelean, 
preot, Vetiş, desp. Sătinar. 23. Nicolae Lupan, preot, Chiuzbaia, desp. Sătmar. 24. 
Dna Dr. Vasilie Lucaciu, soţie de preot și deputat, Șșiești, desp. Sătmar. 25. Georgiu 
Ciutoraș, econm, Iojip. desp. Sătmar. 26. Vasile Bauc, econom, Seini, desp. Sătmar. 
27. Alexandru Brâncovean, econom, Bușac, desp. Sătmar. 28. Alexandru Stan, mare pro - 
prietar, Lipău, desp. Sătmar. 29. Dna Alexandru Stan, soţie de proprietar, Lipău, desp. 
Sătmar. 30. Artur Anderco, preot, Cuhe, desp. Sătmar. 31. Sever Selăgean, cassar 
de bancă, Carei-mari, desp. Sătmar. 32. Mihail Mureşan, preot gr.-cat., Resighea 
desp. Sătmar. 33. Andrein Bogdan, preot gr.-cat., Portelec desp. Sătmar. 34 Aurel 
Mureșian, preot gr.-cat., Erdengeteg, desp. Sătmar. 35. 1. Szilágyi, preot gr.-cat., Verend. 
36. Florian Selăgean, preot gr.-cat., Pişcolt, desp. Sătmar. 37.loan Rănţa, comerciant, 
Zârnești desp. Zârneşti. 38. loan Hamsea, protopop, Zârneşti, desp Zârneşti. 39, 


54 


Nicolae Tipeiu, eaonom, Zârneşti, desp. Zărnești. 40. Busioc Busioc, econom, Zâr- 
neşti, desp. Zârnești. 41. Andreiu Clinciu, comersant, Zârnești, desp. Zârneşti, 42. 
Ștefan Dobrean, comersant, Zârnești, desp. Zârnești. 43. George Nastea, vice-notar 
comunal, Zârneşti, desp. Zărnești. 44. Dr. Ilariu Hoadrea, advocat, Zârnești. desp. 
Zârneşti. 45. Teodor Ciurcu, funcţ. de bancă în retrag. Brașov, desp. Brașov. 46. 
Dr. Valeriu Hetco, preot, Oradea-mare, desp. Orade. 47. loan Szekely jun. preot, 
desp. Orade. 48. Petru Bogiu, jude comunal, Bocșa rom., desp. Bocşa. 49. George 
Costescu, preot, Moniom, desp. Bocşa. 50. Dr. Cornel Petric, notar public, Bocșa 
mont., desp. Bocșa. 51. Const. Țarină, notar com., Satul nou, desp. Panciova. 52. 
lancu Dan, econom, Zârneşti, desp. Zârneşti. 53. Gavril Hordovan, învăţător, Bileag, 
"desp. Bistriţa. 54. I. Mihailaș, preot, Șieu. desp Bistrița. 55. V. Onigaş director, 
Monor desp. Bistriţa. 

Se declară membri și se încredințează biroului să le libereze diplomele 

cuvenite şi biletele de legitimare. 
Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu 
secretar. 


Şedinţa a II-a a comitetului central, ținută la 19 Februarie 1910. 


Prezident: Iosif Sterea Șuluțu. N otar: Octavian C. Tăslăuanu. Membri prezenți: 
Dr. I. Beu, Dr. V. Bologa, A, P. Bunea, O. Goga, Dr. Il. Puşcariu, Dr. E. Roşca, N 
Togan și I. Vătășan. 

Donațiuni: (42. 43. Nr. 122, 193--1910). Petru Pană, originar din Satul-lung, a lăsat 
Asociaţiei suma de Cor. 10.000, care s'a anexat fondului genera), iar venitele ei 
se vor întrebuință pentru înzestrarea Muzeului. — DI Andrei Cosma, directorul 
Silvaniei din Șimleu trimite 5 acţii în valoare de 700 Cor drept răscumpărare a 
ajutorului de 500 Cor., primit dela Asociaţie în cursul anilor 1865—8, ca universitar 
în Budapesta. 

Secţii: (41. Nr. 217--1910). Domnul N. Petra-Petrescu trimite mai multe povești și 
istorioare spre a se tipări în Biblioteca poporală a Asociaţiunii. Se dau spre recensie 
secţiei literare. 

Despărțăminte: (44. Nr. 125--1910). Abrud-Câmpeni. 1 sa dat ajutorul de 100 Cor. 
pentru ținerea prelegerilor poporale. (şed. comit. cerc. din 24 Ian. 1910). 

— (45. Nr. 1532—1909). Aiud-Teiuș. Se trimite comitetului central suma de 100 Cor. 
dăruită de dl adv. Dr. Gh Şimon pentru o lucrare, în care să se arete țăranilor o 
contabilitate simplă şi uşoară. Biroul sa însărcinat să publice concurs. (șed. comit. 
cerc. din 18 Dec. 1909). 

— (46. Nr. 114—1910). Alba-lulia. i s'a dat ajutorul de 100 Cor. pentru ţinerea pre- 
legerilor poporale. 

— (47. Nr. 85—1910). Becicherecul-mare. Cu ocazia adunării bermula ținută în Checia- 
română, s'a înființat o agentură (adun. cerc. din 24 Oct. 1909). 

— (48. Nr. 124 - 1910). Bistrița. I s'a dat 100 Cor. pentru ţinerea prelegerilor popo- 
rale și câte trei ex. din toate publicaţiunile de cari dispune Asociaţia. 

— (49. Nr. 143—1910). Brașov. A publicat concurs pentru două premii, à 50 de Cor. 
pentru instruirea analfabeților. Despărțământului Sau dăruit 100 Cor. pentru aran- 
jarea prelegerilor poporale. (şed. comit. cerc. din 16/29 Octomvrie 1909). 

— (50. Nr. 168—1910). Gherla. S'au înființat agenturi și biblioteci poporale în Lona 
şi Minthiul Gherlei. (şed. comit. cerc. din 1 Noemvrie 1909 și 16 Ianuarie 1910). 

— (51. Nr. 104—1910). Lăpușul-unguresc. S'a decis a se aranjă o expoziție cu ocazia 
adunării cercuale din 1910. (șed. comit. cerc. din 30 Dec. 1909). 

— (52. 53. Nr. 117 și 115-1910). Ludoş. Comunele Găbud și Gheja s'au anexat 
desp. Murăș-Uioara. Despărțământului i s'a dat ajutorul de 100 Cor. pentru pre- 
legerile poporale. 


55 


— (54. Nr. 138—1910). Lugoj. I s'a dat ajutorul de 100 Cor. pentru ţinerea prelege- 
rilor poporale. 

— (55. Nr. 123—1910). Mociu. A stabilit programul prelegerilor poporale pe 1910. 

— (56. Nr. 81—1910). Panciova. 1 s'a dat ajutorul de 100 Cor. pentru prelegerile po- 
porale (șed. comit. cerc. din 30 Decemvrie 1909). 

— (57. Nr. 106—1910). Sălişte. I s'a dat ajutorul de 100 Cor. pentru prelegerile 

__poporale. 

— (58. Nr. 113—1910). Șimleu. desp. se învită să organizeze părţile Chiorene întrun 
despărțământ separat. Cu ocazia adunării cercuale s'au împărţit între popor broșuri 
din Biblioteca poporală a Asociaţiei. Despărțământului i se dă ajutorul de 100 Cor. 
pentru ţinerea prelegerilor poporale. (adun. cerc. ținută în Șomcuta mare la 8 Au- 
gust 1909). 

— (59, Nr. 188—1910). Zernești. I se dă 50 Cor. pentru aranjarea prelegerilor poporale. 


Muzeu şi Bibliotecă: (62—72. Nrii 175, 129, 190, 79, 212, 195, 198, 205, 210, 211. și ` 


173—1910). Au dăruit obiecte pentru Muzeu: dl George Moldovan din Băița (Deva) 
o cruce mare veche de lemn încrestată și scrisă; dl Liviu Janu, preot, Zăbrani, un 
melc și o bucată de lemn petrificat, apoi 5 monete vechi; dl Victor Maca, peda- 
gog Sibiiu, două ciupage dela pieptul cămeșilor femeiești şi un inel bătrânesc de 
aramă; dl loan Radeș, notar, Berivoii-mici, o diplomă nobilitară de pe vremea lui 
Apafi; d! George Drăgan, paroh, Băița, un paloș vechiu fără de teacă; dl Nicolae 
Brânduș, înv., Ţelina, o ploscă de lut înilorată; di Aurel Zichil, pedagog curs III. 
Sibiiu, un canceu de lut din Feldioara (Brașov); loan Găldean, pantofar, Sibiiu, 
un ban austriac de argint din 1843; dl Oct. C. Tăslăuanu a adunat din comuna 
Bilbor 23 de obiecte și diferite modele de cusături pentru suma de Cor. 186:80, 
— iar din comuna Rășinar 4 obiecte; — dl Mihail Străjan, profes. în Craiova, dă- 
ruește pe seama Bibliotecii 2 broșuri de ale DSale. 

Conferenţiar economic. (73. Nr. 172—1910). Comitetul central angajează pe dl Aurel 
Nistor, timp de o lună, ca să țină 20 de prelegeri poporale în ținutul Târnavelor, 
având a înscrie și membri la Asociaţie. Pentru ţinerea acestor prelegeii i se pune 
la dispoziţie suma de 300 Cor. 

Cărți cumpărate: (75. Nr. 169—1910). Se cumpără dela „Reuniunea română de agri- 
cultură din comitatul Sibiiului“ 50 de exemplare, în preţ de 70 Cor., din broșura 
„„Nutrirea animalelor de casă“ de Aurel Cosciuc, 

Cărți dăruite: (74. Nr. 177—1910). Se dăruesc bibliotecii parohiale din Făgăraș pu- 
blicațiunile potrivite pentru tinerime de cari dispune Asociaţia. 

Membri noi: (76. Nr. 215—1910). Cassierul Asociaţiei raportează că s'au înscris 
următorii: 

a) Membri fundatori: Dr. Ludovic Mehes, medic în Oraviţa montană (desp. Oraviţa). 

b) Membri pe vieață: Alexandru Bene, canonic şi prepozit Gherla și Dna Silvia I. 
Popp n. F. Negruţiu, soţie de dirigent de bancă, Gherla, desp. Gherla. 

c) Membri ordinari: 1. Vasile Lacea, funcţ. la fil. Albina desp. Braşov. 2. Sabin Co- 
Troian, protopop gr.-cat., Dobârca, desp Gherla. 3. Ambroziu Plaian, preot, Silivaș, 
desp. Gherla. 4. Virgil Pop, învățător, Bârlea, desp. Gherla. 5. Alexandru Mureșian, 
învățător pens., Teoltiur, desp. Gherla. 6. Demetriu Russu, preot, Sânnicoara desp. 
Gherla. 

Se declară membri și se încredințează biroul să le libereze diplomele 
cuvenite şi biletele de legitimare. 
Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, 
secretar. 


56 


Şedinţa a IIl-a a comitetului central, ţinută la 10 Martie 1910. sg 
Prezident: Josif Șterca Șuluțu. Notar: Octavian C. Tăslăuanu. Membri pre- 
zenți: Dr. V. Bologa, A. P. Bunea, Dr. L. Lemeny, Dr. Il. Pușcariu, Dr. E. Roșca 

și N. Togan. 


Despărțăminte: (78. Nr. 274—1910). Beiuş. DI director N. Fabian, voind să se retragă 
dela conducerea desp., e învitat să convoace adunarea cercuală şi să-și prezinte . 
acolo demisia. Desp. a hotărît să țină 12 prelegeri poporale. (şed. comit. cerc. din 
18 Dec. 1909, din 3 Ianuarie şi 11 Febr. 1910). a 

— (79. Nr. 240 —1910). Bocșa. S'a înființat o agentură în Bocșa-română. 

— (80. Nr. 244—1910). Brașov. În agentura Arpătac dl Aurel Nistor, preot, a ținut 
il prelegeri, a înființat o bibliotecă și a înscris mai mulți membri. În Braşov sa 
ținut 4 conferințe și o serată muzicală, încassându-se suma de 200 Cor. 93 fil. În 
Halchiu sau ținut două prelegeri poporale. (şed. comit. cerc. din 21 lan. 1910). `} 

— (81, Nr. 288—1910) Ceica. DI protopop Vasile Papp din Topa superioară (Bihor) Æ 
se încredințează cu înființarea despărțământului nou în Ceica. E 

— (82. Nr. 228—1910). Hațeg. S'au luat dispoziţii pentru ţinerea conferințelor pentru 
intelectuali (şed. comit. cerc. din 15 lanuarie 1910). 

— (83. 84. Nr. 241 şi 269—1910). Mercurea. Cu ocazia adunării cercuale din Vingard 
S'au ținut următoarele prelegeri: Avram S. Pecurariu, „Istoricul şi însemnătatea 
Asociaţiei“, Nic. Simulescu, înv. „Despre patima beţiei“, Dumitru loan, înv. „Des- 
pre vierit și cultivarea viței de vie“. Intre popor s'au împărțit mai multe broșuri 
din Biblioteca poporală a Asociaţiunii“. Desp. i se dă ajutorul de 100 Cor. pentru 
ţinerea prelegerilor poporale. (şed. admin. cerc. din 7 Noemvrie 1999). 

— (85. Nr. 246—1910). Sibiiu, Desp. se dăruesc câte 4 ex. din publicaținnile poporale 
ale Asociaţiei și 200 de ex. diferite broşuri. 

— (86. Nr. 245—1910). Zerneşti. I-se dăruesc câte 5 ex. din toate poblicaţiunile po- 
porale ale Asociaţiei (șed. comit. cerc. din 6/19 Febr. 1910). 

Muzeu: (87. Nr. 294—1910) Oct. C. Tăslăuanu prezintă un raport amănunţit despre 
lucrările de înzestrare, catalogare și aranjare făcute la Muzeu în cursul an. 1909, 
care raport se ia la cunoștință cu aprobare. 

Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, 
secretar. 


Cărţi primite gratuit pentru Biblioteca „Asociaţiunii“. 
— Notiţe biliografice. — 

V. B. Muntenescu, Dela noi din Sat, Solovastru, 1909. Preţul: 50 bani. 

Plan de învățământ şi Îndreptar metodic, pentru şcoalele primare din provin- 
cia mitropolitană gr.-cat, de Alba-Iulia şi Făgăraș. Blaj, 1909. Prețul: 4 cor. 

Primăvara sau Sfaturi şi învățături. Editura Tipogratiei C. Popp, Făgăraş, 1909. 
Prețul: 24 bani. 

Aurel Cosciuc, Nutrirea animalelor de casă, Biblioteca «Reuniunii române de 
agricultură din comitatul Sibiiului« Nr. 15. Sibiiu, 1909. Preţul cor: 1:50. 

M. Strajanu, Despre visuri aparițiunea spiritelor şi fenomenele înrudite 
cu acestea, Craiova, Prețul: 1 Leu. 

M. Strajanu, Însemnătatea şi influența morală a caracterului și a bunelor 
maniere. (După S. Smiles), Craiova, 1909. Preţul: i Leu. 

M. Strajanu, Nerina. (Uu episod din vieața poetului Leopardi. Nuvelă după 
Paul Heyse). Craiova 1909. Preţul: 30 bani. 

Dr. Gheorghe Alexici, Elevilor mei. (Discurs de deschidere) Sibiiu 1910. 

Din Biblioteca teatrai, editată de «Societatea pentru crearea unui fond de teatru 
Român, au apărut: Nr, 25. O sâmbătă norocoasă, piesă poporală în 4 acte del. V.; 
Nr. 26. Moise Păcurarul, piesă teatrală poporală în 4 acte și 1 tablou cu muzică, 
cântece şi jocuri de Dr. Dionisie Stoica. Amândouă au apărut în editura librăriei 
Ciurcu din Braşov, 1910. 

Ladislau Uray, Calea pocăinţei, tradusă și localizată de loan Vassiu Brașov, 1909. 
Prețul: 40 bani. 

Dr. Némethy Károly, Geografia Ungariei, tradusă de Nicolae Mihulin. Editura 
librăriei Ciurcu din Braşov 1910. Preţul Cor: 1:60, 

w Dumitrescu-Bumbeşti, Monografia Băncei populare „Gilortul“, Bucu- 
reşti 1910. - 

Ioan Păcurariu, Elemente de estetică, Năsăud, 1909. 


Tiparul tipografiei arhidie 


cezane, Sibiiu. 


Fig. b) Șura cu grajdul și celarul,