Dr.E.Schwarzfeld — Din istoria evreilor (...) in Moldova (1914)
>
H
ES
TEMEIAI
>
Eastură Úniunii Evreilor
ac D ZS a
Pământeni ===
Dr, E. SCHWARZFELD
bg
DIN ISTORIA EVREILOR
ÎMPOPULAREA, REÎMPOPULAREA
ȘI ÎNTEMEIAREA TÎRGURILOR ȘI A
= TÎRGUŞOARELOR ÎN MOLDOVA =
KS
BUCUREȘTI
Editura Uniunii Evreilor
Pământeni
1914
www.dacoromanica.ro
Tipografia „România“, Strada Academiei No. 41
www.dacoromanica.ro
E curios chipul cum legendele își croiesc dru-
mul prin mulțime și cum unii tinda le pre-
face, cu încetul, în curgerea vremei, în adevă-
ruri istorice, cănd nu sint în realitate decăt o
negare a adevărului. Una din aceste legende
este aceia privitoare la năvălirea evreilor în Prin-
cipatele romăne şi în particular în Moldova. Mai
dăunăzi încă, un scriitor, cu pretenţie de istoric,
mănvind date statistice mai vechi, ticluite după,
plac, pretindea că evreii aii năvălit în Moldova
peste voia ţării, cu toate măsurile luate de Domni
și autorități spre a le pune o stavilă.
Nimic mai falș, nimic mai contrar adevărului
istoric. Falşitatea va ieși şi mai isbitoare la lu-
mină în zioa cănd documentele privitoare la imi-
grarea evreilor în Moldova, la împopularea, reîm-
popularea şi întemeierea târgurilor și tirgușoa-
relor vor fi cunoscute în număr mai mare și cănd
se vor putea studia urmările binetăcătoare ale
acestor imigrări, și avantajele ce au adus țării prin
întemeierea şi împopularea acestor târguri.
Ţările romăne n'ai fost nici odată în de ajuns
populate. Nevoia de a înmulți numărul locuito-
www.dacoromanica.ro
== d a
rilor s'a simţit de la intemeiarea lor. S'ar pu-
tea afirma că din zioa descălecărei lor pănă la
a doua jumătate a veacului al XIX-lea, autorità-
țile și particularii, în special proprietarii de moșii
puneau toate în joc spre a atrage, pe domeniile
lor, o populaţie căt se poate mai număroasă. Pe
lăngă că cele două țări erai, la început, mai de
tot pustie, învaziile Tatarilor, Polonejilor, Ungu-
rilor, Turcilor şi ale Cazacilor, le pustiiră rînd
pe rind și siliră pe locuitori să ia drumul beje-
niet, Cănd năvălirile străine se făcură mai rare,
rămaseră elementele naturei, cari devastară sate
şi ogoare, tărguri și tărgușoare, apoi veniaii lăcus-
tele, cari duceau foametea pe aripile lor, ciuma,
care secera oamenii cu nemiluita și-i făcea să'și
jee lumea în cap.
In fine, cănd şi hoardele străine şi elementele
naturei dădeaă lumei răgaz, învoind chiar bel-
şugului să se reverse peste celo două ţări sai
a unuia din ele, se abătea ciuma morală, Vodă cu
sateliții lui, cu boierii și cu dregătorii hrăpăreți,
cari: storceaă locuitorilor măduva din oase, ru~
peaii șeapte piei de la acelaș contribuabil san
de la acelaş dobitoc şi ridicai pănă şi cenuşa
din vatră. Și atunci oamenii își luaii lumea în
cap, se desțeraii pe întrecute, trecănd hotarul
pe un pământ unde natura și dregătorii se ară-
taŭ, pănă la un punct, mai îndurători.
Desţerările și bejeniile aducănd un gol şi mai
mare în ţară pustie, moșiile își perdeai din va-
www.dacoromanica.ro
E E
loare din lipsă de brațe, iar Domnul își vedea
scăzănd veniturile din lipsă de dajnici. Proprie-
tarii de moşii, boierii şi mănăstirele, se găndiai
dar la chipul cum să readucă pe fugari sai
să împopuleze siliștele pustii, şi atunci se întemeiară
sloboziile. Anume, ei obțineaă un hrisov Domnesc,
care le învoia de a'şiaduce sai readuce oameni
de peste hotar, şi aceşti oameni erai scutiți de
dări pe un timp mai mult sait mai puțin înde-
lungat.
Hrisoave, care incuviințează întemeiarea de slo-
bozii ne întimpină încă din veacul al XV-lea și
le găsim tot mai număroase în secolele următoare,
al XVI-lea, al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ele sînt
date boierilor, mănăstirilor, mitropoliţilor şi epis-
copilor pentru împoporarea pămănturilor ce le
stăpănesc. Condiţia principală era ca oamenii
ce-i aşezat pe aceste pămănturi, să nu fie luați
dintre locuitorii scrişi în tablele Visteriei, adică
să nu fie dajnici din ţară, ci mai vârtos străini,
oameni de peste hotar, de orice lege, de orice
limbă și de orice credință. Cei chemați spre a
impopula saii reimpopula satele, puteai fi, prin
urmare, nu numai oameni de nație străină, ci
incă de orice religie: creştini ortodocși, catolici,
protestanți, luterani, calvini, evrei şi păgăni. Nu
se căuta la limba și la credința omului, ci la
hărnicia lui. Și nu era vorbă numai a se atrage
plugari, ci încă supraveghiători, meşteșugari, slugi,
cari luară mai tărzeă numele de scutelnici, po-
www.dacoromanica.ro
=
Slușnici și breslași, și cari erai exclusiv în ser-
viciul boierilor şi al mănăstirilor 1),
Fireşte, evreii, cari veniră să se așeze în
sate şi să le împopuleze, erai mărginiți la număr.
Eï nu erai agricultori, și dacă se ocuparà, mai
tărzeii, cu arendarea moșiilor, nu ei însuși le
cultivară; dar deveniră cărciumari, luară orâanzile
sătești, cari fură chiar desemnate mai apoi cu
numele de «orânde jidoveşti», împosesuiaii mo-
rile, vadurile, podurile peste apă, cazanurile de
fabricat rachiă și velnițele, precum și diversele
otcupuri cari ţineau de proprietate, și de care
lumea avea nevoie, ca și de plugari și de sala-
hori, Evreii erai asemenea meșteşugari, de cari
moșierii, proprietarii, aveai mare nevoie. În fine,
tot ei luau în posesie iazurile cu pește şi adu-
ceaii numeroase servicii, ce nu le puteai face
populaţia creştină, mai practicănd şi puţinul ne-
got, de bună seamă primitiv, de care satele a-
veaii nevoie,
Un rol și mai important il jucară evreii în im-
popularea și reimpopularea orașelor, ba chiar în
întemeiarea tărgurilor şi ale tărgușoarelor.
Ca și pentru sate, Domnii dădeai hrisoave pentru
a atrage populaţia în oraşe și în orășele vechi, și
1) Asupra Sloboziilor vezi: V. A, Urechiă, Aoatite despre
Slodozti în Analele Academiei Române, IX, şi Radu Rosetti,
Pământul, Sătenii şi Stipäniï în Moldova, |, p. 292—96,
www.dacoromanica.ro
d a
pentru întemeiarea de centre noue. Este foarte
regretabil că s'a publicat, pănă acum, așa de pu-
ține date asupra tărgurilor şi tărguşoarelor din
Romănia. Te prinde mirarea că nici Academia
Romănă, nici guvernul, nici primăriile nu aŭ găsit
de cuviință a le da la lumina zilei şi a fixa ori-
ginea și trecutul lor. Dar ceace întristează și mai
mult pe istoric e că «Societatea geografică» din
Bucureşti, care a luat iniţiativa și a dus la capăt
întocmirea Dicţionarelor geografice ale judeţelor,
nu şi-a dat osteneala de a controla cele scrise
de autorii dicționarilor asupra oraşelor, nici a face
apel la cei în drept, spre a stabili, acolo unde
era cu putinţă, data îintemeierei tărgului și con-
diţiile în care fusese întemeiat, împopulat şi re-
împopulat. Ba, Constat faptul anormal că nu se
indică măcar data înființărei tărguşoarelor, care
datează de la o epocă relativ foarte scurtă. Ast=
fel vom căuta în zadar anul fondărei unor tăr-
guşoare ca Băceşti, Bära, Buhuși, Bujor (Golășei),
Codăiești, Dămienești, Domnești, Drăgușeni, Fol-
teşti, Hoceni, Murgeni, Parincea, Plopana, Poieni,
Puţeni. Şi cu toate aceste autorii Dicţionarelor
geografice ar fi găsit, spre pildă, în Uricar, obărșia
orășelului Drăgușeni, iar pentru altele şi-ar fi
putut procura, cu atât mai uşor, ştirile de la pro-
prietarii tărgușoarelor, cu cât întemeiarea lor nu
se urcă mai sus ca Fo saă 6o deani de la data
în Care dinșii şi-au întocmit scrierile lor.
Cu toate aceste, siliți sintem a recurge la a-
www.dacoromanica.ro
a pi
ceste Dicţionare geografice, acolo unde nu avem
alte isvoare la dispoziţie. Pe aceste isvoare, pe
puţinele documente publicate pănă acum, precum
și pe un număr de acte inedite, a căror copii le
posed, mă voiii baza spre a întocmi lucrarea
de față.
Pentru a umplea unele lacune și a lumina is
voarele in mod critic, m'am folosit de aseminea
de tablourile statistice publicate în La Roumanie
et les Juifs de Verax, o carte de ură, scrisă cu
multă răutate și rea credință. Trebuie să fie dar
bine înţeles că dacă recurg la aceste statistici,
ce'mi par alese pe sprinceană, resping în acelaș
timp ca false şi neîntemeiate toate comentariile,
calculele, deducerile şi concluziile ce le trage
autorul. Zisele statistici nu sînt decăt o cataprafie
a contribuabililor și nici de cum a populaţiei, cum
insinuiază autorul. Ele nu pot fi şi nici nu sînt
«conştiincios făcute» (p. 13), mai puţin încă «foarte
bine făcute» (p. 24), nici «executate cu o foarte
mare îngrijire, supuse unui control minuțios şi
verificate în mod foarte scrupulos» (p. 28), ci
neexacte, pline de lacune, falșificate, în mare parte,
de organele locale, fie cu intenție, fie din neprice-
pere, din neputinţă sau dir lipsă de scrupul. Dealtfel,
cum spune, în 1849, un cunoscător profund al
Moldovei și al oamenilor ei politici, de acord
întru aceasta cu toți scriitorii din acea epocă:
«catagrafia nu s'a făcut niciodată mai mult peste
www.dacoromanica.ro
— 5 —
“marginile prescrise de trebuințele fiscului»1). Iar
în altă parte: «nedeplinitatea lucrurilor catagra-
fice, încurajază întrebuințarea osebitelor mijloace
de a scăpa de înscriere» 2). Mai mult, într'o scri-
ere ulterioară, publicată în Analele Academiei
Române, Memoriile secţiei istorice, vol. XXXII, a-
celaș autor, Radu Rosetti, a stigmatizat, fie și in-
direct, cele scrise de el, cu privire la statistica
inițială din 1803, sub pseudonimul Verax 3). Dacă
insă m'am servit de statisticile în chestie, cu
toată impertecţia și puţina crezare ce le putem
da ca material statistic, e că sînt documente
oficiale, de o autenticitate necontestată, cu căt cifra
reală a populaţiei evreești, din epocile respective,
nu mă preocupă în lucrarea de față. Nu mă
slujesc de ele decăt spre a constata prezența e-
vreilor în vreo localitate la cutare saii cutare
dată, sai şi spre a iînvedera că, la un moment
dat, cifra dajnicilor evrei sai creştini era de un
minimum înscris în statistica anului respectiv.
1) Prinţul Neculai Suţu, AWotzfsi statistice asupra Moldavei,
dagi 1852, p. 54
2) N, Suţu, Aotizii statistice asupra Aloldavei, p. 56, nota.
3) V. articolul mei Radu Rosetti conira Verax in Egali-
zatea, XXII, No, 9 şi 10 din 4 şi 11 Martie IQII.
www.dacoromanica.ro
I.
Documentele privitoare la înființarea de tărguri
noue, nu se urcă, după cele publicate pănă a-
cum, decăt la 1780. Ceva mai vechii este un
hrisov de împopulare, care datează de la 1763.
Cu toate aceste, ştim că hrisoavele pentru îm-
popularea și reimpopularea tărgurilor sint tot aşa
de vechi ca cele privitoare la împopularea sa-
telor. Condiţia de căpitenie era ca omul noŭ ve-
nit să fie străin, de peste hotar: «streini dintr'alte
părți loc» sai pribegiți din ţară de multă vreme
«şi cei ce aŭ fost de țara aciasta și san înstrăi-
nat de pămăntul lor», scopul fiind de a spori
numărul locuitorilor și a birnicilor «spre adao-
gere ţărăi» 1). Aceşti imigranți aveau îndoitul
privilegiă de a putea ocupa gratuit locurile vi-
rane, cu condiţie de a clădi binale pe ele, și de
a fi scutiți de bir pe o vreme hotărită. Mai mult
incă, spre a adimeni și a reține în loc pe imi-
rant, se statornici, în favoarea lor, rupta, prin care
fixa cifra birului ce aveaă să plătiască pe an,
1) N. Iorga, Studii şi Documente, V, p. 105, nota 2. hrisov
din 2 April 1742.
www.dacoromanica.ro
— 11 —
fără a mai răspunde, decăt rar, număroasele nă-
päştï ce se aruncaii asupra pământenilor. Apoi,
aceşti străini, deveniți proprietari și tărgoveţi, a-
veai un drept de servitute pe moșiile ce incun=
juraii orașele, prin aceia că puteai face fän ai
a'şi paşte vitele ce le aparțineai, a lua gratuit
lemne din pădure şi a face arături în ţarine,
Cele expuse mai sus se găsesc confirmate în-
trun document oficial al Divanului Moldovei. Ge-
neral Maiorul Enzenberg, care administra Buco-
vina puțin după rășluirea ei, nedumerit asupra
unor chestii juridice, se adresâ Prințului Moruzi
cu rugămintea de a-i da desluşiri asupra între-
bărilor ce i le alăturâ. Vodă Moruzi predete che-
stionarul Divanului, spre a da întrebărilor desle-
garea cuvenită, şi acesta se grăbi să răspundă
la 19 Fevruarie 1782. Intrebarea a 17-a se ra-
porta la locurile deserte din orașe. Guvernorul
Bucovinei ținea să ştie dacă tărgoveții aveai drep-
tul să le vănză altora, fără a cere voie de la stăpă-
nul țărei, și fără de a lega pe cel ce tan dat
locul de a plăti Domnului pentru el. Dinsul mai
voia să afle dacă boierii sînt scutiţi de dări și în
orașe şi dacă ţăranii deveniți tărgoveţi aŭ de
plătit dări sai nu?
La această întrebare Divanul răspunde: «Din
locurile cele deşerte a tărgurilor, pe care să nu
fi avut casa sa mai înainte, pe acel loc nu poate
sàl dea san să'l vindă altuia, neavănd tăria sa,
fiind loc domnesc; iar care va fi avut mai îna-
www.dacoromanica.ro
= CC
inte casa sa pe acel loc, sai și acum de va
avea, poate să'l vândă sai să'l dea cui va vrea,
măcar de nu va avea nicicarte domnească pe acel
loc, fiindcă din întămplările turburărilor, de multe
ori pustiindu-se !) târgurile, și luminații Domni
vrând ca să să locuiască târgurile iarăş la loc,
aŭ dat cărți deschise de obștie cu hotărâre, că
ori cine va veni să locuiască la târguri, să fie
volnici a'şi face case şi dugheni, şi locul să ră-
măie a lui de istov; şi după puterea acelor lumi-
nate cărți, ce sau dat de obştie, aŭ rămas locul
al lor şi rămăn și vânzările de la unul la altul
iarăş temeinice și stătătoare, și atăt vănzătorul
căt şi cumpărătorul nu rămăn îndatoriți cu vre
o dare stăpănului țării pentru loc ; iar la cheltue-
lile târgurilor, care vor fi prin știrea rânduitului
dregătorii aŭ să răspundă numai tărgovețţii birnici
ţărani» 2).
Cel mai vechii document, ce'l cunoaștem în
Moldova, prin care evreii sint poftiți în ţară, da-
tează de la 1612. In unul din dosarele arhivelor
din Lemberg se află 6 proclamație ce o trimese,
Ştefan Tomșa Vodă, în zisul an, la toți negu-
ţitorii din Lemberg, fără osebire, poloneji, rus-
niaci, armeni şi evrei, în care îi pofti să vie în
1) In text e tipărit părtinindu-se, invederat o greșală de
cetire sau de tipar.
2) T. Codrescu, Uricarul, XI, p. 262-63.
www.dacoromanica.ro
țara lui, spre a'și face nesupărat negoțul. Spre a
adimeni pe neguţătorii evrei, Vodă se opinti să
scuze, în zisa proclamaţie, izgonirea evreilor, se-
vărşită de predecesorul săii Petru Șchiopul, ară-
tănd motivele politice ce aŭ provocat-o 1).
Interesant din acelaș punct de vedere este și
proclamația, datată din lași, 15 Aprilie 1658, pe
care Gheorghie Ghica o adresâ «tuturora în de-
obște și fiecăruia în parte, cui se cade a ști, și
mai vărtos neguţătorilor, cetățenilor staturilor Cu-
roanci (poloneze), precum și străinilor care şed;
cu deosebite mărfuri, la Lemberg, laslovice ai
alte tărguri și tărgușoare». După ce Vodă reco-
mandă serviciile sale, supuse şi prietenești, de
vecin, dă în știre: «că în Staturile mele drumurile
sint deschise şi că stăpănește o pace adăncă si
că prin urmare Domniilor voastre, puteţi să veniți
în toată siguranţa, şi fără teamă de violență sai
tulburare, cu mărfurile voastre, în Staturile mele
şi să vă îndeletniciți cu negoţul, după cum aţi
făcut-o din timpurile cele mai vechi. Doresc și
1) Dr. J. Caro, Geschichte der Juden in Lemberg, Krakau
1894, P. 45. —E stranii de constatat că proclamația lui Ştefan
Tomşa — Caro tipăreşte din greșală Petru — se află în aceiaş
fasciculă : 517, în care Ilasdeu găsise ordinul de izgonire, pu-
blicat în Arhiva Isforică I, 1, p- 174, dar pe care se păzi să
o pomeniască și să o reproducă. Aceasta dovedește buna
credința cu care acest istoric proceda în cercetările sale istorice,
chipul cum îşi alegea documentelc şi încrederea ce putem da
afirmărilor lui,
www.dacoromanica.ro
= d
asigur că atăt la sosire, căt şi la plecare, ne-
gustorii nu vor suferi nici o strămbătate, căci,
Staturile mele se întemeiază pe lege și dreptate,
pe care mă leg să le încuviințez fiecăruia. Drept
care, pentru o mai bună chezăşie, am iscălit, cu
însăși mäna mea, hrisovul de faţă, și am pus și
pecetea» ?).
E probabil că evreii din Lemberg n'aă putut
trage folos din învitaţia lui Vodă. Ei reinoiseră,
în 1654, pactul cu Sfatul Orăşenesc, prin care
se legară de a nu mai călători spre Moldova,
nici asi trimete într'acolo pe reprezentanții lor 2);
dar e mai mult ca sigur că evreii din alte târ-
guri şi tărgușoare se folosirä de prilej spre a
imigra în Moldova, cu căt răscoala abia de cu-
tänd potolită a Cazacilor le va fi lăsat o frică
cumplită în oase. Că scopul hrisovului nu era
numai de a pofti lumea în ţară, pentru o petre-
cere vremelnică, în vederea negoţului, reese
din aceia că apelul nu se adresează numai ne-
gustorilor, ci tuturor locuitorilor şi străinilor în
genere.
Un hrisov de iîmpopulare fu dat, desigur, în
ultimul deceniă al veacului al XVII-lea, sau în
cei dintăi ant at veacului al XVIII-lea, în folosul
Jârgului Sucevei. Acest tărg Domnesc, vechia
1) Hurmuzaki. Bogdan, Documente, Suplimentul Ip. 72.
2) Dr. J. Caro, Geschichte der Juden in Lemberg, p. 67.
www.dacoromanica.ro
== 15 =
<apitalä a Moldovei, distras de lehi, în 1674,
fu ocupat din noi de Ioan Sobieţchi în 1691 şi
nu fu restituit Moldovei decăt în 1699, după în-
cheierea păcei dela Carloviţ. Orașul era pustiit
şi ruinat cu desevărșire. Şi întru căt Antioh Can-
temir făcu cărţi de slobozii, se poate admite că
dădu asemenea un hrisov de impopulare pentru
„Suceava, Intr'adevăr, într'un hrisov din '1761 ce-
tim că «fiind tărgul acesta mai înnainte multă
sumă de ani pustiă şi fără de lăcuință omeniască,
numai jăriștile, de la o vreme încoace, cu mila
fericiţilor întru pomenirea trecuţălor Domni, ce
aŭ fost după vremi, aŭ început a sa aduna căte
un om, doi; și cine undei s'au părut, aŭ început
ae face casă de lăcuință, carii cu mila Dom-
niască cuprinzăndu-să din vremi în vremi și din
ză în ză an mers spre sporirea și adaugirea. Şi,
întru acè adunari ce s'au făcut, fiind o samă și
de altă niamuri, carii trăge a să chivernisi cu
ale tărgului orândueli, san indemnat ae face du-
gheni de tărgu, pentru alișverişul, nu la locul ci
aŭ fost tărgul, cănd aŭ fost Suciava în starea ei,
ce mai sus».
Că evreii făceaă parte din aceste neamuri, o-
crotite pria mila Domniască, reese din acelaș
hrisov de la 1761, unde ei figurează ca tărgoveţi,
în frunte cu starostele lor, alăturea cu moldo-
venii şi cu armenii !),
1) N. Iorga, Documentele familiei Callimachi, |. p. 444-45.
www.dacoromanica.ro
Prin ultimul deceniă al veacului al XVII-lea
se dădu asemenea un hrisov pentru întemeiarea
unui tărg noŭ: Onifcanzi, pe care N. Iorga îl
consideră ca atare la inceputul veacului al XVIII-
lea *). Originele lui nu ne sînt încă cunoscute.
Totuș se poate admite cu siguranță că evreii aŭ
luat o parte importantă, de nu și precumpăni-
toare la înființarea lui, deoarece îi găsim acolo
în număr destul de mare la sfărșitul întăiului
pătrar al secolului al XVIII-lea. Aceasta rezultă
implicit din spusele Cronicarului anonim, care,
povestind năpastea săngelui din 1726, sub Mihai
Racoviţă, vorbește de evrei ca de un grup îm-
portant, afirmănd că aŭ fost arestați «cei mai de
frunte jidovi cu muierile lor» ?).
Rolul precumpănitor, jucat de evrei în popu-
larea și prosperarea tirgului Oniţcani, se vede și
de pe aceia că dinșii părăsindul — de bună
seamă în urma mizeriilor îndurate — tirgul se
sparse și căzu la rangul de sat. El figurează ca
atare, sub numele de Oneșcani, pe harta Moldo-
vii întocmită prin al treilea pătrar al veacului al
XVIII-lea 2).
Cu mult mai explicit este rolul evreilor în
1) N, Iorga, Basarabia Noastră, București 1912, D 76-
2) M. Kogălniceanu, Cronicele Românie? sau Letopisitele
Moldaviei şi Valahiei, ed, 2-a, III, p. 142.
3) Conform hartei anexată, la vol, I allui Sulzer, Geschichte
des Transalpinischen Daciens,
www.dacoromanica.ro
— 17 —
împopularea tărgului Herga, în întăiul pătrar al
veacului al XVII-lea. Mihai Racoviță dăduse
Herţa ca zestre logofătului Gheorghe Ghica, nu
știm anume în care an. Logofătul Ghica încheiâ
o convenţie cu mai mulţi evrei, pe cari îi che-
mâ de bună seamă din Polonia, pentru împopu-
larea acestui tărg, fixănd «pentru darea venitu-
rilor moșiei căte și care aŭ a da» í),
Cel dintăi hrisov de reîmpopulare, cel cu-
noaștem, este acela din 3 Iulie 1763, pe care
Grigore Ioan Calimah Voevod îl dădu pentru
«Târgul Frumos, ce este la Ţinutul Cărligăturii,
care acest târg este din cele vechi oraşe, unde
și scaunul Domnesc aŭ stătut şi din vreame în
vreame mergănd spre scădere şi împuţinare de
oameni, aŭ rămas de se află acum la proastă
stare», Această stare proastă ar proveni, ne zi-
ce Domnul, din faptul că «s'au dat danie acest
tărg la schitul ce să află in codrul Eșului, supă-
rănd călugării pe cei ce lăcuesc cu bezmen,
căte doi lei de casă». In urma cercetărilor fä-
cute, Domnul găsește că cererea călugărilor este
abuzivă, și hotărește că locuitorii nu trebuie să
fie supăraţi cu acest bezmen «fiindcă vatra tär-
gului nu este datà... iar pentru cele ce vorlu-
cra pe moșie, afară din vatra tărgului, să deae
deima obicinuită», apoi Vodă adaugă:
«Şi vrănd Domnia Mè a aduce pe acest tărg
1) N. Iorga, Documentele familiei Callimachi. |, p. 498.
DR. E. SCHWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 2
www.dacoromanica.ro
A vu
iarăș spre întemeiare, cu înmulțirea oamenilor,
iată prin acest hrisov a Domniei Mele făgăduim
tuturor celor ce vor vrea din Zär străine să vie
să se aşeze în Tărgul Frumos, care zor fi oa-
meni străină, din zioa ce vor veni, le dăm vrea-
me de odihnă, șeasă luni, nimeruia nemica să
nu deae, ca să'ș poată face cele de trebuință
așezării lor; cum şi după împlinirea sorocului
di odihnă, iarăş pe uşor să va așeza birul lor de
cătră isprăv: Ţinutului, fiind și de bezmenul ce'i
supăra călugării de la schit apărați și numai dij-
ma din cele ce vor face afară din vatra tărgului
vor da pe obiceiii; iar pe casănu să vor supăra
cu nemica. Deci după mila ce am arătat Dom-
nie Mè oameni străini, dintr'acele părți de loc,
căt de mulți de vor veni şi să vor așeza acolo
la acest tărg, să fie bine încredințaţi că făgă-
duința Domniei mele, ce va arăta prin hrisovul
acesta, va fi păzită și nestrămutată. Numaï oa-
ae? birnicì de ai ţării să nu îndrăzniască a mer-
ge cu nume de străini; că, atlăndu-să, nu numai
că să vor da de grumaz înapoi, să vor pedepsi
ca nişte spărgători de sate, cum și tărgoveţii de
mare pedeapsă vor fi de vor primi lăcuitori al
ţării într'acest tärg» *).
Cumcă cei însărcinați cu punerea in lucrare a
hrisovului pofteaii anume pe evrei ca să vie în nu-
măr cât mai mare, nu încape nici o îndoială;ei,
1) N, Iorga, Documentele familiei Callimachi, 1, p. 458-60.
www.dacoromanica.ro
— 19 —
mai ales aduceaii negoţul și contribuiaă la înilo-
rirea tărgurilor. Aceasta nu reese numai din do-
cumentele ulterioare privitoare la Tg.-Frumos, ci
încă dintr'o mărturie contimpurană, a lui Sulzer,
care, cu spiritul set sarcastic, ne spune că ar fi
o greșală de a se presupune că tărgul ar repre-
zenta un ce frumos, cum îl arată numele, ci e
mai vărtos un cuib sărăcăcios, unde locuesc o
sumedenie de evrer?),
Dorința de a atrage pe evrei din ţările străine
se manifestă prin favorurile și scutirile ce se în-
cuviințară atăt indivizilor cât și obștiilor, fără a
maj vorbi de ruptoarea ce se făcea cu comuni-
tățile pentru plata birului. Astfel, Constantin Ma-
vrocordat da, în 1742, un hrisov «pentru acest
neguţitor străin, din țara leşașcă, anume Avram,
care neguțitor aducănd martă scumpă, neguți-
torind la Olanda, şi poftind Domnia Me a ven
şi alți, or căți de mulți neguțitori ca acești să să
afle la ţara aceasta ca de acest fel de oamini cu
marfă scumpă» — îl scuteste de bir?). Intr'un alt
hrisov din 29 Iuli, al aceluiaș an, Vodă scrie: «La
Radu Vel Spatar pentru doi jidovi Avram și Bo-
roh, ci-ati venit din raiaoa Hotinului și să cer ca
să margă la tărgu la Bacău: să de dumnealui
poronca tărgoveților să-i lase să-ș facă casă la
1) Fr. J, Sulzer, Geschichte des fransalpinischen Daciens,
Viena, 1781, I, p. 380,
2) N, Iorga, Studii şi Documente, VI, p. 295, No, 604.
www.dacoromanica.ro
— 90 —
tărgu, pe locu domnescu, unde le va plăce și în
cislă cu tărgoveţii să nu fie amestecaț», Acestor
doi evrei Vodă le încuviințează cele mai multe
scutiri și le dă o carte «de apărare, cai de olacu
sai căruțele lor podvoz să nu facă; despre toţi
să aibă a să apăra»),
In 7245 (1736—37) ne întîmpină un hrisov al
lui Grigorie Ghica pentru «David jidov, argintar
gospod... aflăndu-se nelipsit de la locul Curți,
gospod.» E iertat de vamă, camănă, bezmâni
mortăsăpie, părcălăbie ... hărtii şi dări?). Deși
nu mai este argintarul Domnului san al Curţii în
1742, Constantin Mavrocordat tot îl mai scutește
de dări pe «acest jidov strein din Tara Leșască,
anume David ... fiind bun meșter argintar...
poftind Domnie Mè a veni şi a să afla Ja orașul
acesta orcăți de mulți oamini meșteii cu bun
meșterșug?). Acelaș David e scutit de bir, de
bună seamă pentru acelaș motiv, și sub Grigorie
Calimah+), cum mai sînt scutiți și alți meșteșugari
evrei: Ilie jidovul... Sandul”) jidovul, Avram
jidov cuiungiii 6), Leibu jid. ot Suciava argintar”).
1) N. Iorga, Studii și Documente, VL, p. 381 No, 1292 și 1293.
2?) N. Iorga, Zä, VI, pe 436, No, 1641,
3) N, Iorga, zâ7a. VI, p. 246, No, 316.
4) N, Iorga, Documentele familiei Callimachi, IL, p. 94.
5) Probabil Sender. Sandul trebuie să fie o greșală de citire,
deşi e adevărat că evreii traduc Sender cu Alexandru — Sandu.
6) N. Iorga, Documentele fam, Callimachi, Il, p. 94.
1) N, Iorga, îdid, II, p. 82 şi 86.
d
www.dacoromanica.ro
E
Scutirile de bir se încuviințează deaseminea şi
altor evrei acelor ce aduc o industrie utilă, precum și
clasei antreprenorilor, în scop, de sigur, de a a-
trage concurenţi pentru luarea în otcup a orăn-
delor de natură diversă, Astfel în 1741 Constantin
Mavrocordat «pentru orăndărie din tărgul Sucevei,
ce iaste a sfintei Mitropolii» și pe care Mitropo-
litul Antonie o dăduse la doi evrei, în hrisovul
săă declară că ei vor fi scutiți de «beleale»> și
«de cei cinci lei de pimniţe», de cheltuelile tär-
gului, dănd numai «birul Visterii pentru untde-
lemnul Mitropoliei» t). Tot astfel Ioan Calimah dă,
în 20 Fevruarie 1759, un hrisov în folosul a doi
evrei ce aŭ luat orănda mănăstirei Putna în tär-
gul Siretului. Cei doi evrei sînt «apărați de ca-
mănă, de bezmen, de cepărit, de bour și de
pivnicerit, cum şi de cătră angheriilea tărgului să
nu se supere, adică cu cai de olac, cu podvozi,
cu conoace, cu cheltuelile tărgului,., Nice voi,
tărgoveţii, să ou? trageţi la nimica ale tărgului» 2),
Grigorie Calimah, în a doua sa domnie, dănd,
la 1768 Mart 30, un hrisov lui Marcu jidov din
Hărlăi pentru o fabrică de sticlă şi una de hăr-
tie, i încuviințează, între altele, şi scutire de bir
pentru 3 jidovi supraveghietorii). La rindul săi
1) N, Iorga, Studi: şi Documente, VI, p. 272, No. 490,
2) N. Iorga, Documentele familiei Callimachi, L pn 434-5
nota 3,
3) Fraternitatea, IV, 1882, Bucureşti, p. 199.
www.dacoromanica.ro
— 92 —
Alexandru Mavrocordat scutește de bir și hava-
lele, ia :786 Mai 15, pe «un jidov Boroh, carele
se află cu locuinţa în ținutul Hărlăului», de care
Saber, care cumpărase cu timpul fabrica de sticlă,
avea nevoie pentru aducerea materialului din ţara
leşească, cum și pentru alte trebuinţe ale fabricei!),
In fine, evreii îndeobște eraii consideraţi în o-
rage ca tărgoveți (bourgeois, Bürger), un titlu de
care nu se bucura în nicio ţară occidentală din
Europa, şi grație acestei calităţi erai puşi pe un
picior de egalitate cu toți locuitorii tărgului, bu-
curăndu-se de aceleaşi drepturi şi îndatoriri, de
aceleași favoruri, imunităţi şi scutiri, luănd parte
și la administrarea lui, Important, din acest punct
de vedere, este hrisovul din 22 Iunie 1745 allui
Ioan Nicolae Mavrocordat, care declară: «dat-
am cartea Domniei Mele tuturor tărgoveţilor mol-
doveni şi armeni, jidovi și alții din Tărgul din
sus, din orașul Botoşanilor, să fii volaici cu car-
tea Domniei Mele as stăpăni fieşte-carele locuriie
ce aŭ avut la Tărgul de Sus...., la fața locului,
în sămnile și pe hotărnăciia, după cum li-aŭ ales
și li-aŭ stălpit cinstit și credincios boerii noştrii» ?),
Tot astfel Matei Ghica declară la 12 Mart 1734;
«Dat-am cartea Domniei Mele tuturor tărgove-
ţilor de la tărgul Botoşanilor, pentru locul tărgului
1) N. Iorga, Studii și Doc, XX, p. 84, V. A. Urechiă, Zst
Rom., IL, p. 376.
2) N. Iorga, Studii şi Documente, V, p. 243, No. 109.
www.dacoromanica.ro
— 93 —
Botoșanilor, ce sai dat mănăstirii Sf, Neculai,
să fie volnici cu cartea Domniei Mele a să hrăni
pe acel loc; să ară, și, pe unde ar fi loc de fä-
nat, să facă fän și să'și păstoriască bucatele lor,
să le ţii pe locul tărgului şi cu alte chipuri de
hrană ce vor fi având asi face să'și facă» $).
Aceste drepturi și privilegii se mai constată
pentru orașele mari, capitale de ţinut, întrun
hrisov din 23 Iuli 1823 a lui loan Sandu Sturza,
privitor la orașul Bacăi, prin care regulează ve-
nitul obștesc al tirgului «care este cu priimirea
tuturor lăcuitorilor tărgoveţi și cu toată obştească
mulțumire». Și din acest document reese clar că
dreptul de a cumpăra acareturi de veci, de a
deschide dughiană nouă în tărg și de a prinde
loc viran «carele nu va mai fi cu nicio pricină»,
a rămas neștirbit pentru orice localnic sai străin,
tărgoveți, vechii saii noi venit. Aceiași tărgoveți
ai dreptul să facă arături în țarină, în care nu
se putea nimene întinde «pentru ca să rămăie
deapurure slobodă spre hrana lăcuitorilor tărgu-
lui» ; cum tot liber şi fără plată puteai lua lemne
de îoc din pădurea de pe moşia tărgului. Mai
mult încă, locuitorii de orice lege și limbă, pă-
mănteni saii străini, dobăndesc un drept noŭ.
Şcolile, incepănd a fi, de la o vreme, obiectul de
ingrijire a ocărmuirei, epitropii cutiei tărgului i,
e. administratorii orașului sînt învitați, cu tot di-
1) N, Iorga, Studii și Documente, V, p. 249, No. 121.
www.dacoromanica.ro
D DA
nadinsul, să alcătuiască «o școală obştească a
tărgului, încăt s'a pute mai încuviințată (?) spre
învăţătura copiilor tăgoveţilor, fără nici o plată
de la sine, pentru ca să să înlesniască, în acest
chip, și cei mai săraci întru căștigarea de învă-
țătură» 4).
H
La anul 1780 întămpinăm cel dîntăi hrisov pri-
vitor la întemeiarea unui tărg și la chipul împo-
pulărei sale. "El ne arată rolul pe care'l jucai
evreii în această împrejurare. E vorbă de înte-
meiarea tărgului /â/ficeni, numit mai întăi Sai.
dâneşti. După răşluirea Bucovinei, Constantin Mo-
ruzi, succesorul decapitatului Grigorie Ghica, sta-
tornicind hotarul dintre Austria și Moldova, potrivit
convenției din 13/24 Fevruarie 1777, regulă apoi
hotarele ținuturilor megieșe cu Bucovina. El în-
tregi ţinutul Sucevei cu părți din celelalte, i fixâ
Şoldăneşti drept capitală ?), şi-i dădu, la 1779,
și hrisov de învoire pentru fondarea acestui tărg
noi. Nu cunoaștem cartea Domnească pentru fa-
cerea de tărg noi, dar ea fu de sigur obștită în
afară din ţară, în Polonia și în Rusia, căci «aŭ
început a să aduna oameni pe moșia dumisale
Stolnicului Ioniţă Başotă, ca să să facă tărg, a-
1) T. Codrescu, Uzicarul, VI, p. 475-79, pont. 5,7, 8,
II şi 12.
2) M. Drăghici, Zstoriea Moldovei, laşi 1357, II, p- 45-46.
www.dacoromanica.ro
legăndu-se, loc bun și larg, și s'au numit tărgul
Șoldăneștii», Proprietarul moşiei încheiâ cu cei
noii sosiți, la 1 Iuli 1780, o scrisoare de tocmală,
sai o convenţie «Prin care scrisoare arată nu-
mitul boier că san așăzat cu tărgoveţii ce sat
adunat acolo pe moșie, că atăt ei, căt și alții,
ce se vor mai strânge, or căt de mulţi, să fie
volnici a'şi face case, dughene, crășme, velniţe
şi orice», cu condiție de a plăti stăpănului bez-
menul fixat în acea scrisoare de tocmală. Pentru
evreii însă, cari ca tărgoveți şi de bună seamă
ca principalii întemeietori, se bucurai de acele-
iaşi drepturi, se mai stipulă anume «să ţie o casă
pentru închinăciunea lor de o parte, iar nu între
creștini, cari să fie aseminea ca şi acelorlalte
case, iar nu într'alt chip, cum și un loc afară ca
să li să dee jidovilor pentru mormănturi, unde
le vor arăta ispravnicii ținutului, care loc să fie
în lung 6 stănjeni, iar în lat 8 stănjeni. Aşişderea
velniți cănd or vrea să facă pe moșia aceasta,
nimic bezmăn să nu deie și oriunde îșiva apuca
locul săi s'l stăpăniască ei și copiii lor cu a-
ceastă tocmală».
Convenţia fu supusă la aprobarea lui Vodă,
care declarâ, în hrisovul săi din 8 August 1780:
«iată prin această carte a Domniei Mele întărim
numiţilor tărgoveți creştini, armeni și jidovi, ce
să vor aduna cu locuința la acest tărg, ca după
aşezarea şi tocmala ce aŭ avut cu dumnealui
Stolnicul Ioniță Başotă, stăpănul moșiei, deacuma
www.dacoromanica.ro
— 98 —
înainte şi în veci să se urmeze la toate după
cum se cuprinde la această scrisoare şi să stă-
păniască fieşte carele cu pace; casele, dughenile,
crăşmele și velniţile ce vor face în acest tărg și
dăndu'şi şi bezmănul numai pe cele ce se arată
la scrisoarea de tocmală cu mai mult să nu fie
supăraţi» !),
Prosperarea oraşului Fălticeni, i dădu, de bună
seamă, lui Costachi Mariş ideia de a înființa, la
1792, un tărg noŭ, în acelaș ţinut, la hotarul ţă-
rii, care luâ numele de V/ăderi, după moşia pe
care fu întemeiat, numit apoi Tâêrgu-Noŭ şi în
fine Mzhailenă. Ca documente pentru înființarea
acestui tărg nu avem numai hrisovul din 12 Iuli
1792 a lui Alexandru Constantin Moruzi Voevod,
ci încă scrisoarea de tocmală sati învoială făcută
cu cei dintăi tărgoveţi, întemeitorii tărgului, în-
voială pe care şi stolnicul Bașotă o încheiase cu
tărgoveţii din Fălticeni. De oarece scrisoarea de
tocmală din Vlădeni se referă la cea din Fălti-
ceni, nu încape îndoială că aceasta din urmă a
fost luată ca prototip şi că trebuie să fie o co-
pie aproape fidelă a ei, după cum se poate ad-
mite, fără greutate, că Costache Mareş a călcat
pe urmele lui Bașotă, unde i-a fost cu putinţă,
spre a asigura viitorul și prosperarea tărgului, Și
tocmai în scrisorea de tocmală vedem rolul co-
1) Uricarul, XVI, p. 129—131,
www.dacoromanica.ro
— DY —
vărşitor al evreilor întru intemeiarea tărgurilor.
Convenţia din 30 Mai 1792 este încheiată cu o
samă de evrei. In întroducerea ei cetim : «Fiind-
că o samă de neguțitori jidovi de peste hotar,
de alte părți străine, ai venit în partea Moldo-
vei și aŭ căutat loc ca să facă tărg, și plăcăn-
du-te locul de pe moșia me Vlădenii, pe apa
Molniţa, la ocolul Berhometile, ţinutul Sucevii,
care cu voia și cu ajutorul lui Dumnezeiă voiesc
să facă tărg tot din neguţitori străini de peste
hotar, prin ştirea şi vroința pre înălțatului, lumi-
natul Domn al ţării Moldovii, Măria Sa Alexandru
Constantin Moruz Voevod, și pentru venitul moșiei
ce vor să dee toți neguțţitorii,bezman pe an, în-
traceştaş chip am avut tocmală și așăzare, după
cum mai jos să arată în ponturi cu cei mai întăi
negustori jidovi şi anume Jun’) Aizicovici, Marcu
Aizicovici, Mochil Moșcovici, Leiba zet Boroho-
vici şi a tuturor tovarășilor».
Faptul de a declara că o samă de evrei aŭ
venit de peste hotar în partea Moldovei, cău-
tänd loc spre a face tărg este o frumoasă licen-
țä poetică, dar sună plăcut în întroducerea unei
scrisori de tocmală sai și în preambulul unui
hrisov, dar nu corespunde cu realitatea lucru-
rilor. De unde și pănă unde li sa putut năzări
unor evrei de peste hotar, din părți străine, de
a înființa (Gre noi în Moldova? Adevărul era,
1) Jun e o rea celire, trebuie să fie Chun = Chune.
www.dacoromanica.ro
— 98 =
cum şi rezultă din art. 13 al tocmelei, că evreii
nu aŭ venit de sine să caute loc, ci că au fost
îndemnați deoparte de publicaţiile făcute de Dom-
nie în locul petrecerei lor, iar de altă parte îm-
boldiți de propaganda pe care cei patru evrei
de mai sus o făcură în înțelegere cu proprietar,
umblănd din loc în loc şi provocănd pe coreli-
gionarii lor, şi mai apoi ai pe creștini de a veni
cu eï spre a întemeia noul tărg. Ne aflăm aci în
faţa unei proceduri, care pare a fi fost obicinuită
pururea la înființarea tărgurilor noue sai la re-
impopularea tărgurilor vechi, şi în care evreii
juca rolul de emisari şi propagandişti. Pare
chiar că Vodă şi boierii se slujiai de mijlocitori
evrei cănd ţineau să aducă în țară vre-o cate-
gorie de oameni de care aveaii nevoie. Atare e
cazul cu lucrătorii de postav din Zaleszczycki,
cu care Grigore Alex. Ghica întemeiâ fabrica de
postav, în 1764, la Chipăreşti, și apoi la Fili-
peştii Notiz)
Intemeiarea tărgului Vlădeni se face dar în
virtutea unei convenții încheiate de proprietar
numai și numai cu evrei, cum fusese probabil
cazul şi cu Fălticenii. Și această convenţie sună:
1, «Pe rîndul de dugheni şi de crășme ori
căte vor face la uliţă să aibă a plăti bezmen pe
1) F, A, Wickenhauser, Dze Deutschen Siedlungen în der
Bukovina, 2-tes Bändchen, Cernăuţi 1888, p. 30; Hurmuzaki,
Iorga, Documente, X, Introducerea, p. 36.
www.dacoromanica.ro
= 39 —
an în fața dughenilor, pe tot stănjinul gospod,
căte optzeci și patru bani în curmezișul dughe-
nilor ; iar lungul dughenilor din jos doisprezece
stânjeni, ca să'și facă grajdu şi altele trebuinci-
oase, pe acei stänn! să nu să socotiască a plăti
bezmăn.
2. «Locul ce vor cuprinde pentru şcoală și
eredeŭ cu ţintirim să fie lungul si curmezișul,
după cum și la alte tărguri și bezmăn să nuplă-
tiască,
3. «Neguţitorii ce vor veni ori creştini ori ar-
meni sai jidovi și vor vroi ca să'și facă crășme
şi dugheni la uliţă, ori căte rănduri de dugheni
ar face, eŭ să nu mă amestec; ci singur, numiți
neguţitori, să aibă voie a împărți locul, și săși
facă dugheni, crășme la uliţă volnici sînt, și eŭ
să'mi iei bezmănul după tocmală; iar la partea
mahalalei ei să aibă treabă a da loc celor ce ar
veni să se așeze.
4. «Cei ce vor voi a să aşăza la mahala, meş-
teri sai orice gospodari, să fie volnici a'și face
case, și locul ce li să va da să fie zece stănjini
lungul și cinci stănjini curmezişul, care aŭ a plăti
bezmân căte doi lei pe an, iar nici un fel de
băutură să nu vändä.
5, «Trii locuri căte de cinci stinjini în curme-
ziș din păretele dughenii din dos să fie doispre=
zece stănjini lungul unde'mi va plăce în tărg să
fiù volnic a'mi lua, deosebit de crășme ce am cu
locul ei.
www.dacoromanica.ro
— 30 —
6. «Pentru toţi tărgoveţii cei ce vor avea căte
o vită două sai şi mai multe să aibă a da căte
5 parale de toată vită mare, cai, boi, vaci, pen-
tru cheltuiala gardului țarinii, și la imaş să fie
slobozi a paşte pe moșia mea, însă la pădure, şi
gard la țarină să nu se supere tărgoveţii a pune.
7. «Căsăpiile ce se vor face în tărg să aibă a
da căte cinci ocă carne pe septemănă, numai în
postul cel mare și în postul Săntamariei să nu
dee nimic, cum nici bezmăn să nu plătiască ni-
mică nici într'un an.
8. «Pentru cei ce vor face velniţe, atăt la tărg
căt și la satul Vlădeni, pe moșia mea, să aibă a
plăti căte doi lei de căldare pe an şi de Ja pä-
dure să nu fie oprit nici odineoare, însă datori
să fie toți acei ce vor face velniţi ca în cătă
curgere de ani să vor pute îndestula cu lemnele
ce sînt jos la pămănt, la velnițele lor să nu De
volnici a tăia lemn verde din picioare pănă când
se va stărşi tot lemnul cel de jos, şi atunci li să
va da voie să taie și lemn de acel verde să ardă
la velo,
9. «Ori ce fel de neguţitori sau locuitori vor
veni la ziua iarmarocului cu ori ce fel de martă
și nu vor năimi loc de la tărgoveţi șivor vinde
martă pe la mahala, să aibă a plăti bezmănul
după cum se plăteşte şi la tărgul Fălticeni.
10. «Lunca, unde am prisacă ai pomăt, să nu
aibă voie tărgoveţii a o strica, iar codru din sus
www.dacoromanica.ro
== 9j =
să fie pentru trebuința tărgului, însă eŭ sä aib
a ţine lunca ruptă.
II. «Vrănd tărgoveții a vinde casa sai du-
gheana cu locul săă, volnic să fie; insă acii ce
vor cumpăra să aibă an plăti (proprietarului)
bezmănul după pontul de sus arătat.
12. «Toţi negustorii ce vor veni acum să'și
măsoare locurile de crășmă și dughiană, pe un
an de zile sînt iertați a nu plăti nimică bezmăn
pentru ostineala și cheltuiala ce ai făcut cu in-
ceperea tărgului
13, «Pentru că acești negustori jidovi aŭ um-
blat ostinindu-să şi cheltuindu-să ca să facă acest
tărg după pornirea t) ce san făcut, poftindu-mă
dumnealor ca să le dai o bucată de loc să facă
dugheni cu bezmăn mai ieftin......2)se cadea'i
mulțămi, și li-am dat triizeci și şese stănjini în
curmeziș la fața uliții şi din dos lungul tot ca şi
la celelante dugheni arătate mai sus, și vănzarea
am făcut pe acești stănjeni să fie dator a plăti
bezmăn pe an căte cinzeci şi patru bani pe tot
stănjinul, iar locul din dos să nu se supere cu
bezmăn, și această tocmeală pe (?) dumnealor să
fie vecinică și mai mut să nu fie supăraţi nici
odată de cătră nimeni. Insă acești 36 stănjini s'au
și împărțit pe fiștecare să se știe cine căt să
1) Vorba e evident ren transcrisă, trebuie să fie oștirea
sau publicatia,
2?) In original e aci o bucată ruptă,
www.dacoromanica.ro
— 32 —
stăpăniască, adică nouă stănjini Mochil Moscovici,
nouă stănjini Moșcut) Borohovici, nouă stănjini
(Chune) Aizicovici, nouă stănjini Marcu Aizicovici,
aceştia să stăpănească acest loc, iar alții să nu
se atingă. Cu aceşti ponturi s'aii legat aşezarea
noastră, după care aşa să se urmeze nestrămutat
în veci şi am iscălit?).
După încheiarea acestei convenţii, atăt propri-
etarul căt și evreii contractanţi se adresară Dom-
nului spre a obţine hrisovul de întărire și at da
puterea cuvenită, Vodă o examină și declarâ că
«atăt din înștiințarea ispravnicilor, căt și din za-
pisul dat la mäna jidovilor, încredințăndu-mă
Domnia me că este cu primirea stăpănului mo-
şiei şi că cu facerea tărgului pe acea moșie nu
se dă nici o pricină de stricăciune altor tărguri
de prin prejur, iată dăm voie Domnia me ca să
să facă tărg pe numita moșie Vlădenii, adunăn-
du-să jidovii şi alții numai din cei străini de
1) Să fie oare în adevăr Moscn? Al patrulea evrei, după
preambul, este Leiba zet (ginerele lui) Borohovici,
2) Invoiala de faţă a fost publicată, împreună cu hrisovul
Jui Alex, Moruzi și cu o întroducere, într'o foaie volantă la
finele anulul 1887 sau începutul lui 1888. Documentul e o
copie autentificată în 1835 August 20 de Aghenţia Austriacă
din Iași, sub semnătura lui Kallenberg, scoasă ea iasăşi după
o copie autentificată în 1833 Mart 23 de Judecătoria ținutului
Dorohoi, — Am făcut căteva uşoare îndreptări, intrucăt vor-
bele indreptate aveau toată aparența unor greșeli de tipar. Cu-
vintele, ce mi s'au părut omise, le-am pus în parantez. Origi-
nalul era semnat de Const, Mare,
www.dacoromanica.ro
peste hotar, iar nu din locuitorii pămăntului aces-
tuia, făcăndu'şi dugheni și alte întemeieri pentru
petrecere și alişverișul lor să urmeze întocmai
după aşăzarea ce aii făcut cu stăpănul moșiei».
lar după ce rezumă toate punctele stipulate în
convenție, Vodă adaogă: «spre aceasta dar iată
prin cartea aceasta a Domniei mele întărim tär-
goveţilor creștini, armeni şi jidovi, ce se vor a-
duna cu locuința la acest tărg, că după aşezarea
și tocmeala ce aŭ avut cu numitul stăpănul mo-
şiei, să să urmeze în toate întocmai şi pre deplin
nestrămutați în veci după cum se cuprinde la a-
ceiaș scrisoare, și să stăpăniască fiește carele cu
pace casele, dughenele, crășmele ce vor face
într'acest tărg, dăndu'şi bezmenul numai pe cele
ce se arată la scrisoarea de tocmală, cu mai mult
să nu fie supăraţi» 1), O formulă, adică, pe care o
găsim intocmai în hrisovul de fundare a Făltice-
nilor, şi care ne dovedeşte și mai mult, prin ste-
reotipia ei, că este formula cancelariei Domnești
din vechime, ca și rezumatul, ca şi scrisorile de
tocmală ce se încheiau cu tărgoveţii, chemați din
străinătate. In fine, stipulația privitoare la sina-
gogă, la baiă ei la cimitir dovedește că toţi fon-
datorii tărgurilor celor noue, ţinea, cu tot dina-
dinsul, a atrage pe evrei, cari, la drept vorbind,
alcătuiati grupul cel mai activ al tărgoveţilor, care
dădea tărgului avănt şi prosperitate. Un autor
1) Vezi Anexa Í.
DR. E. SCHWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 3
www.dacoromanica.ro
francez, nu tocmai favorabil evreilor, ni-i carac-
terizează astfel întrun memorii din 1787: «Tre-
buie să dăm evreilor ce este al lor, sînt cum-
pătați, plătesc dările fără vorbă, se îmbogățesc
încet și nu'și trimet agonisirile peste hotare. An
dat chiar preț unora din productele ţării ; înainte
de eï pieile de iepure se aruncai, dinșii au văzut
că sint cele mai frumoase din Europa și vänd
pe fiecare an în țara nemțească peste o sută de
mii de bucăţi»?).
De altă parte, declarația formală a Domnului, că
dă voie de a se face tărg cu condiţie ca să a-
dune «jidovii şi alții numai din cei străini de
peste hotar» — o formulă pe care am întimpinat-o
mai sus în hrisovul lui Grigorie Calimah din 1763,
privitor la reimpopularea Tg.-Frumos — dovede-
şte că nu poate fi iertat nimeruia de a vorbi
despre o năvălire a jidovilor în Moldova, în sen-
sul unei imigrări numeroase, făcută peste voia
țării sai a conducătorilor ei. Atragerea străinilor
creştini și evrei era, din potrivă, preocuparea
principală a Voevozilor şi a boierilor. Despre Mi-
haiii Suţu, urmașul lui Alexandru Moruzi, ne spune
Drăghici «că cele mai multe hrisoave de miluiri
cătră mănăstiri și fețe deosebite, asupra s77âznz/o7
bejenari, sint slobozite de dinsul, care spune bä-
1) Le comte d'Hauterive, Memoire sur P'etat ancien et ac-
tuel de la Moldavie, prăsenti , .,. en 7757, Bucureşti, 1902, p,
130—32.
www.dacoromanica.ro
ai
trănii că în urma războiului de la Potemchin ag
venit foarte mulți în partea aceasta din Transil-
vaniea şi Rosia mică, pentru recrutaţiea ce urma
acolo necontenit şi a bunei primiri ce se făce în
Moldova, folosindu-se de nişte privilegiuri foarte
intinsă, statornicite cu osăbire pentru starea ace-
lor locuitori»).
Procedarea lui Suţu, ca şi a predecesorilor lui,
se explică uşor cănd ne găndim la golul enorm
ce se produse în această epocă în Moldova. Astfel
Urechiă constată că populaţia birnicilor din Mol-
dova înainte de războiul de la 1769 nu trecea
peste 71.000 şi se întreabă căt a trebuit să De
redusă după această dată?). A. D. Xenopol ne
dă, după Carra, pentru anii 70 ai secolului al
XVIII-lea, cifra de 70000 birnici 3), apoi afirmă
că în 1793, după un raport al ambasadei rusești
toată populația Moldovei nu se urca decăt la
250.000 de suflete il,
Imigrarea evreilor era dar, în acele momente,
o adevărată binecuvăntare ; spre a o stimula pe
dinsa, ca şi aceia a creştinilor, se mai întemeiară,
în veacul al XVIII-lea, două tirguri noue: Bål-
1) M. Drăghici, Zsforiea Afoldovei, Il, p. 59.
23) V. A, Urechiă, /storia Românilor, V, p. 513.
3) Nu găsesc pasajul în chestie, în Carra, traducerea ro-
mănă de Orăşana.
4) A. D Xenopol, Isżoria Românilor, ediția SŞaraga, Iași,
1896, X, p. 108,
www.dacoromanica.ro
— 38 —
[ii şi Pânsăreni, aşezate în partea de dincolo
de Prut.
Dacă l-am crede pe Zamfir C. Arbore, tîrgul
Bălții n'ar fi fost înfiinţat decăt în 1818, după
răşluirea Basarabiei. E! afirmă: «In timpul dom-
niei pămătene, Bălți nu era comună urbană, nici
macar -tirgușor, și in locul actualului oraş era
un mic sătuleț înămolit în niște bălți. O simplă
imprejurare a făcut ca acest sat, foarte rău aşe-
zat, să fie transformat în oraș, capitală de judeţ.
«La 1818, în zioa de 19 Aprilie, impăratul
Alexandru I venind din spre Hotin şi mergănd
la Chişinăă a fost nevoit să inopteze la Bălți,
unde s'a inămolit greaua trăsură împerială. Aci
i-a sosit ştirea despre naşterea nepotului săi
Alexandru II, și, în amintirea acestui eveniment
de familie, dinsul a dat satului Bălţi prerogativele
unei comune urbane»?).
Dacă nu se poate contesta că împăratul Alexan-
dru I a transformat Bălţile în capitală de judeţ,
se poate însă afirma cu siguranță ca Zamfir C.
Arbore se înșală asupra originei acestui tirg.
Bălţi, figurează ca atare, in 1803, în Condica
liuzilor, ca proprietate a păharnicesei Maria Cos-
tachi, El funţa dar inainte de anexarea Basara-
bei cătră Rusia, la începutul secolului al XIX-
lea 2). In realitate insă a fost înfiinţat, de nu mai
i) Zamfir C, Arbore, Basarabia în secolul XIX, Buc. 1898,
pag. 285. =
2) Uricarul, VIII, p. 290.
www.dacoromanica.ro
inainte, sigur însă la 1779, sub Constantin Mo-
ruzi, care dăduse proprietarului de atuncea, pe
căt se vede, un hrisov de întemeiare. Ceiacene
face a inclina spre această părere e că maidăm
şi de un al doilea hrisov al aceluiaș Domn din
12 lanuarie 1782, care avu de ţintă, de bună
seamă, de a întări scrisoarea de tocmeală, făcută
de proprietarul moşiei, cu un număr de evrei ve-
niți din țările străine, spre a se aşeza pe moşia
lui și a întemeia noultirg. Acest din urmă hrisov
fu confirmat de Alexandru Const, Mavrocordat
în 1782 Decemvrie 20, de Alexandru Ioan Ma-
vrocordat în 1786 şi in fine de Alexandru Const,
Moruzi în 1792 Iulie 24. Cum că evreii aŭ fost
fondatorii acestui tirg rezultă clar din extrasul
ce ni s'a păstrat în Condica Divanului Domnesc
din 1792. În ea se pomenesc: «Anaforaua din
1792 Iulie, întărită de Alexandru Const. Moruzi
Vodă din 1792 Ilutie 24, în pricina jidovilor din
tirgul Bălții, cu Stolnic, Iordachi Panaite, stăpănul
acestui tirg pentru plata ce le iea de pe lucru-
rile ce le vindu», precum și hrisoavele citate
mai sus, pe care le produsese proprietarul Băl-
Dor, în scop de a obține ultima întăritură Dom-
nească).
Preponderența elementului evreesc nu rezultă
numai din convenţia încheiată de proprietar cu
evreii, ci încă din faptul că la inceputul veacu-
1) Uricarul, VL, p. 239.
www.dacoromanica.ro
lui al XIX-lea, și poate chiar în 1792, dinșii
eraŭ destui de număroși spre a constituti o co-
munitate de jidovi misoveliţi. Condica liuzilor,
prima statistică, oarecum amănunțiiă, a dajnicilor
din Moldova, întocmită în 1803 —dealifel îfcarte
defectuoasă,—nu ne dă numărul birnicilor evrei
al Bălţilor, nici suma birului ce o achita. Această
sumă, care ne ar permite să cunoaștem aproOxI-
mativ pe acea a birnicilor, nu se găsește pn: 1n
socotelile publicate asupra birului din 1805 — 806,
în care se înglcbează, într'un singur condei, dă-
rile celor patru tirguri din ţinutul Sorocii’),
de care ţinea Bălţile în acea vreme. Dar că nu-
mărul evreilor trebuia să covărșiască pe al ce-
lorlalți tirgoveţi, reese de acolo că zisa statistică
din 1803 nu pomenește nici un neguțitor și nici
un tărgovăţ creștin, ci numai 120 liude, de bună
seamă mahalagii, şi 25 breslași și scutelnici?).
Evreii deveniră, dealtfel, popuţia covărșitoare a
tirgului și numărară, în 1892, 7143 suflete, la o
populaţie totală de 11.1183). Căt pentru avăntul
Gel dădură orașului, se vede de acolo că un
autor, care'și publică împresiile de călătorie din
anii 40 ai secolului trecut, numeşte Bălții un
oraș împortant şi comercial. El adaugă: «După
ce ai parcurs ţara cu începerea de Novoseliţa,
t) N. Iorga, Documente și cercetari asupra istoriei finan-
ciare şi economice a principatelor române, Buc. 1902, P. 75-
2) Uricarul, VII, p. 290.
3) Z. C, Arbore, Basarabia în secolul XIX, p. 2 6.
www.dacoromanica.ro
— 39 —
fără a întîmpina vreo activitate, ai o deosebită
plăcere de a sosi la Bălț. Aci domneşte hărnicia,
neguţitorii sînt număroși şi populaţia considera-
bilă, Afară de iarmarocul aproape zilnic, tirgul
are iarmaroace de vite foarte dese și se fac în
fiecare dată afaceri pentru multe milioane de ru-
Die... Neguţătorii sînt aproape toţi evrei»).
Tot în veacul al XVIII-lea, pe la sfărșitul patra-
ralui al treilea saii începutul celui de al patrulea,
se înființă tirgul Pănzâreni, în ţinutul Iaşi, partea
de dincolo de Prut, care era, la 1803, proprie-
tatea Vistierului Balş?) N. Iorga crede că a fost
colonizat cu evrei de peste Nistru?) Nu știm
întrucăt presupunerea că evreii ar fi venit de peste
Nistru este întemeiată in totul saŭ în parte, sigur
însă se poate admite că tirgul a fost înființat și
în mare parte populat numai de ei. Condica liuzilor
nu ne dă nici cifra evreilor din acest tirg, dacă
luăm însă în privire că evreii de aci se prenu-
mărai între «jidovii hrisoveliți» şi plătea, în
1805—6, o dajdie de 780 leit), trebuie să ad-
mitem o cifră de 70—80 birnici cu o populație
minimă de 450—500 suflete. Evreii erai dar de
două și jumătate ori mai număroşi ca tirgoveții
1) M. Buignon, Za Bessarabie ancienne et moderne, Lau-
sanne et Odessa, 1846, p- 155—156.
°?) Uricarul, VIII, p. 340.
4) N, Iorga, Basarabia Noastrã, p. 105—106.
4) N, Iorga, Documente și Cercetări, p. 75-
www.dacoromanica.ro
— 4) —
creştini, cari număraă 33 birnici și egalaŭ aproape
pe mahalagii, cari coprindeaă 118 birnici?),
Râşluirea Basarabiei fu nefastă pentru Pănză-
reni. Pentru motive, ce le ignorăm, evreii se des-
ţerară, trecăud, de bună seamă, ca mulţi alții, în
Moldova. Tirgul se sparse, căzu la rangul de sat
și nu mai e pomenit prin 1840 nici măcar ca sat
fruntaş. M. Buigaon cel puţin, nul pomenește în-
tre satele importante ale județului Bălți.
HI
Dacă ar fi să dăm crezare Dicționarilor geo-
grafice ale județelor, trebuie să admitem că şi alte
tărguri aŭ fost înființate de la răşluirea Bucovinei
pănă la finele Domniei lui Scarlat Calimah. Atare
ar fi Mamorniţa (ţin. Dorohoii), întemeiat puţin
după rășluirea Bucovinei?); Moineşti (ţin. Bacai),
intemeiat la 17813); Vâmă/oasa (ţin. Putnei), înte-
meiat la 18184); Pascani: (ţin. Suceava), înfiinţat
la începutul secolului al XIX lea 5); Rădăuți (ţin,
Dorohoi), întemeiat la sfărșitul veacului al XVIII lea,
şi care ar fi luat avânt mai ales de la 1812 ina-
1) Uricarul, VIIL, p. 340—41.
2) N. Filipescu-Dubăă, Diczronar geografic al jud, Dorohoiu,
p- 209.
3) Ortensia Racoviţă, Dicționar geogr. al jud. Bacau, p. 543-
4) M. Canianu şi A, Candrea, Diczion. geogr. al Jud. Putna,
p. 196, dată neexplicabilă, cu căt autorii ne spun că tirgul s'a
înfiinţat pe baza hrisovului din acel an, dat de Mihail Suţu.
5) Serafim Ionescu, Dipen, geogr. al jud, Suceava, p. 233.
www.dacoromanica.ro
— ål —
inte); Sâveni (ţin, Dorohoiŭ), care ar data de la
18162). Toate aceste afirmări sint neÎîntemeïate.
E foarte regretabil că nici autorii Dicţionarilor
geografice, nici comisiunea înstituită pentru acor-
darea premiilor, nici membrii competenţi ai So-
cietăței geografice, nu şi-aă dat osteneala de a
controla afirmările de mai sus cu documentele
ce şi le-ar fi putut procura cn multă înlesnire,
Localitățile de mai sus nu figurează ca orașe în
Condica Liuzilor din 1803, și une'e din ele nu
se văd nici pe tablourile tărgurilor din 1834—35,
adică pe tabloul nouelor ținuturi, fixate în cel dîn-
tăi an al Domniei lui Mihaiă Sturza, cum e cazul
cu Mamorniţa, Paşcanii, Rădăuţi, Dar nici cele-
lalte tărguri şi tărgușoare nu crai înfiinţate la e-
pocele indicate. Aceasta rezultă din faptul că e-
vrei nu figurează pe lista contribuabililor din 1820,
pe cănd, din contra, îi găsim în număr important,
în aceleași localităţi, în recenzămăntul din 1831.
E in adevăr un fapt aproape înconstestabil că
nici nu e de închipuit întemeiarea unui tărg
saii tărgușor în Moldova, fără a lega de ea pre-
zența evreilor. Ei sint adevărații, se poate zice,
pănă la un punct, unicii întemeietori ai tărgurilor
celor noue. Numai bazat pe ei proprietarul se
incumetează a crea un tărg pe moșia lui. Cu ei, ’
și îndeobște numai cu ei, proprietarul încheie
1) N.Filipescu-Dubău, Diet, geogr, al jud. Dorohoiii, p. 292—3.
2) N, Filipescu-Dubău, Zäre, p. 306.
www.dacoromanica.ro
— 492 —
convenția de impopulare a noului tărg. Fireşte,
unii proprietari vor afirma mai apoi că evreii aŭ
venit să caute, pe moșia lor, loc de tărg, după
cum se va naște mai tărzeŭ legenda năvălirei e-
vreilor în Moldova contra voinţei stăpănirei și a
țării; ajunge însă cea mai elementară reflecţie
spre a spulbera această legendă.
Cunoștinţele geografice erau foarte rudimen-
tare în trecut, și, afară de căteva spirite de elită,
norodul trăia intro ignoranță complectă nu nu-
mai asupra țărilor depărtate, ci încă asupra celor
mai apropiate și limitrofe. In afară de căteva o-
raşe vestite, masa nu cunoştea numele a nici
unei localități a țărilor invecinate, cum nu ar fi
fost în stare să indice o sumedenie de localități
din ţara sa proprie. Ar fi fost dară ceva nefiresc
ca niște evrei din fundul Galiției, al Poloniei,
al Lituaniei şi al Rusiei să se puie în mișcare
aşa, de floarea mărului, în căutarea unui loc în
Moldova, unde să întemeieze un oraş pe moșia
unui Mareş, a unui Balş, Sturza, Conaki, Ma-
vrocordat ș. a. in. d. E cazul de a spune: parcă
le ardea lor de întemeiare de tărg. Am fi mai
aproape de adevăr cănd am spune că, după e-
xemplele ce le-am citat mai sus, boierii cari
voia să descalece un tărg pe moşia lor, spre
a-i mări valoarea, după ceși asigura învoirea
Domnească, făceaă publicații în toate tărgurile şi
tărguşoarele din străinătate, poftind maï ales pe
negustorii şi meșteșugarii, în mare parte evrei,
www.dacoromanica.ro
de a veni să se așeze în noul oraș. Nu posedăm
atari proclamaţii, dar nu e motiv ca să nu ad-
mitem existența lor; ba, nu încape îndoială că
vor fi regăsite, ca multe alte documente, a cărora
existență nici nu se bănuia.
Odată ce căţiva evrei se stabiliai, cu familiile
lor, pe pămăntul noului tărg, proprietarul îi îm-
buna cu concesii, și alegea din eï pe emisarii, cari
să cuireere localitățile din ţările megieșite spre
a atrage căt mai multă lume pe noua colonie.
Ziare nu erai, care să trămbiţeze în lume știrea
descălecărei noului tărg. Noutăţile se transmiteaă
din gură în gură şi evreii eraă și întru aceasta
ce. mai buni propagandişti. Am văzut mai sus, în
scrisoarea de tocmală privitoare la înființarea tăr-
gului Mihaileni, că emisarii erai evrei, vom în-
timpina acelaş fapt în hrisoave ulterioare, privi-
toare la alte tărguri, pănă şi în momentul cănd
așa zisa chestie a vagabonzilor va fi pusă fățiș
la ordinea zilei. Prin faptul însă că evreii era
principalii emisari; că ei mai ales deţinea co-
merțul țărilor megieşe și că meșteșugurile încă-
pură şi ele tot mai mult în măinele lor, ne
deslușim pentru ce dinșii constituia, de la înte-
meiare, majoritatea cea mare a locuitorilor noului
tărg, ba chiar aproape unica populație. Armenii
nu respunseră chemărei, iar ceilalți creştini
erai în număr înfim. Cei de baștină, — dacă
noul (äre nu se înființa pe vatra satului — nu aveai
voie să se aşeze în el, căci erai înapoiaţi de
www.dacoromanica.ro
— 44 —
grumaz ; iar creştinii străini nu ţinea să se de-
plaseze, decăt dacă erai chemaţi pentru anume
treburi, cu ocupații asigurate, ca scutelnici, po-
slușnici sai breslași.
Multe tărguri şi tărgușoare ai fost intemeiate
în timpul Domniei lui Ioan Sandu Sturza, foarte
darnic în încuviințare de hrisoave pentru facerea
de tărguri, Singurele tărguşoare ce par a fi fost
fondate sub Calimah, și în orce caz îa virtutea
unor hrisoave date de el, sint tărgurile Sula,
înfiinţat în virtutea unui hrisov din 18174), şi
Moineştii. In tabloul birnicilor din 1820, — defectuos
şi falş ca toate catagrafiile şi datele statistice din
acea vreme, — găsim 29 contribuabili evrei în Su-
liţa și 42 în Moinești2), Că aceasta nu era unica
populaţie evreiască ne-o dovedește recenzămăntul,
defectuos şi el, din 1831, care ne dă 114 adulţi
bărbaţi saii 496 suflete evreeşti pentru Suliţa și
44 bărbați adulți, 193 suflete, pentru Moinești,
evreii covărșind în număr populaţia creștină?),
Autorul cârții Jo Roumanie et les Juifs, vede în
această strașnică augmentare a evreilor, o năvă-
lire cumplită a jidovilor în Moldova. Firește, de
1) V. C. Nădejde și I. Țiţu, Diet, geogr. al jud. Botoşani,
p. 210.
2) Verax, Za Roumanie et les Zwir, Bucarest 1903, p. 8.
3) Verax, déi p. 14 şi 15. Notăm că toate datele statis-
tice, citate de aci înainte sînt scoase din această carte, dacă
nu se indică alt isvor.
www.dacoromanica.ro
la 1820 pănă la 1831 aceste două tărguri, ca şi
celelalte, intemeiate de mai înainte, vor fi atras
mulți evrei din ţările învecinate, printr'o continuă
propagandă; dar acesta era doară scopul pro-
prietarilor cănd întemeia tărgurile și a Domnilor
cănd le încuviințai hrisoavele de întemeiare. Apoi,
e o naivitate fenomenală de a compara, în acele
vremi, cifra contribuabililor, constatată la un mo-
ment dat, cu aceia a familiilor sai a sufletelor
ce le compunea, la o altă dată, sub pretext că
un contribuabil ar fi reprezentat o familie de 4
persoane. În anii ce ne preocupă numărul birni-
cilor din bresle nu era niciodată egal cu numărul
capilor de familie; mulţi capi de familie nu plă-
tiai nici o dare, și acesta era şi mai mult cazul
la evreii din Moldova, care'şi plătiaui birul prin.
-gabela. Apoi, noii veniţi în tărgurile de curănd
intemeiate, erai scutiți de orice contribuţie, sai
cum se zicea mai înainte de «bir şi havalele»,
pe timp de cățiva ani, o scuteală care se intin-
dea, de multe ori, pe o perioadă de 5 ani, şi e
natural că aceştia nu puteaii figura pe condica
Visteriei ca birnicii ei.
Tot sub Calimah se eliberâ cel dintăi hrisov
pentru înființarea tărgului Podu? Iloaiei, numit mai
întăi Podul Leloaiei; dar orașul nu luâ avănt de-
căt sub Ioniță Sturza, care acordă proprietarilor
două hrisoave pentru împopularea tărgului noŭ
întemeiat.
Autorul Dicţionarului geografic al judeţului Iaşi
www.dacoromanica.ro
— 46 —
ne spune că orășelul, după tradiţia ce se aude
în gura oamenilor, şi-a luat numirea de la podul
făcut peste riul Bahlui, de cătră o evreică numită
Iloaea, care vieţuia în acea localitate pe la in-
ceputul veacului al XIX-lea. Acolo nu stătea de-
căt un han, construit la drumul mare, iar pe
cealaltă parte, dea stinga Bahluiului, erai căteva
bordeie pe locul unde staţiona poşta veche. Spre
a lega mai bine comunicaţia între poșta şi han,
evreica Iloaia a construit un pod statornic peste
apa rîului Bahlui, care poartă și astăzi numele eï ’),
Faptul că o evreică, proprietară sau orăndă-
sta hanului, va fi făcut un pod peste Bahlui,
poate nu atăta în îateresul comunicaţiei, căt al
alişverișului ce voia să'şi asigure, nu ne poate
surprinde. Evreii țineaŭ din timpurile cele mai
vechi podurile riurilor, cum fineai și luntre pen-
tru trecerea apelor și a vadurilor, percepănd
brudina pentru ele 2). Dacă tradiţia însă este a-
devărată, femeia Leloaie şi nu lloaiă — căci a-
cesta era numele primitiv al satului — a existat
cu mult înaintea inceputului veacului al XIX-lea.
Satul saă localitatea, cunoscută sub numele de Po-
dul Leloaiei, este pomenit încă în întăia jumătate a
veacului al XVII-lea, întrun document privitor
la vănzarea vechiului sat Vălişeanii, iutre 1600—
1) G. Chiriţă, Dictionar geogr. al, jud. Iaşi, p. 177, sub
verbo,
2?) Vezi spre pildă N, Iorga, Studii și Documente, VI, p.
3892, No. 635, document din 1742.
www.dacoromanica.ro
— 41 —
16501). Prezența unci evreice șia unui han aan
ratoş evreesc, prin secolul al XVII-lea nu ne
poate nici ea surprinde. Găsim la acea dată evrei
în sate luând în orăndă cărciume, ba chiar și
exploatarea heleşteelor. Orcum ar fi, însă, fie că
numele tărgului se trage de la o evreică sai nu,
atăta ne arată tradiția cu siguranță că la Podul
Iloaei, ca și aiurea, evreii aŭ dat primul impuls
pentru întemeiarea tărgului.
Podul Iloaiei fiind așezat întrun loc unde se
întrunesc mai multe capete de moșii, cel dintăi
proprietar, care hotărise întemeiare de tărgușor,
fu Hatmanul Constantin Palade, proprietarul mo
şiei Totoeștii. Ideia i-ar fi fost dată, după auto-
rul dicționarului geografic, de mai mulţi evrei,
cari s'au așezat în acea localitate la 1810, ce-
Tăndu-l voia să deschiză Gre, Palade obținu
un hrisov de la Calimah la 1818 și dădu tär-
gului numele de Podul Iloaie 2). Nu cunoaştem
acest hrisov și nu putem şti dacă lumea a venit
să împopuleze de sîrg noua așezare, Podul Iloa-
iei nu figurează pe tabloul statistic al dajnicilor
de la 1820. Este aceasta o împertecţie a statisticei?
fost-ai scutiți de bir, locuitorii, pe un timp rnai
îndelungat, sai evenimentele, ce san perindat
1) N. Iorga, Studii și documente, V. p. 80. Pomenit şi in-
trun document din 1697 Iuli 11. (Analele Acad, Rom.) Me-
moriile secţiei istorice, XXIX p. 104.
2) G. Chiriţă, Diczionar geogr. al jud. Iaşi, p. 177.
www.dacoromanica.ro
— 495 —
de la 1818 pănă la venirea lui Ioniţă Sturza, îm-
pedecat-aă desvoltarea noului tărgușor ? Nu ştim
încă. Podul Iloaiei nu luâ caracterul unui tărg
decăt la 1823, cănd Vel Vornicul Şărban Negel,
proprietarul moșiei Scobănţenii, obținu și el un
hrisov, la 25 Mai 1823, dela Sandu Sturza, care
învoi de a alcătui «tărgul dinnoă..... care alcă-
tuire de tărg Dumnealui, după starea locului,
voeşte al faci lăngă părăul Bahluiului în prejma
locului ci să numeșşti Podul Leloaii a d-sale Hat-
manului Constantin Palade» +).
La rindul său Vel Vornicul Ştefan Roset, «epi-
tropul purtătorii de grijă al averilor Hatm. Con-
stantin Palade», ceru să-i se dea un hrisov de
întărire a înscrisului «cu aceia ce s'au găsit
pănă acuma ca să să aşeze la locul arătat, cu
case și cu dugheni, pentru rănduiala adeturilor
de la tărgoveţi, cum să să urmeze pentru tot-
deauna». Vodă încuviință cererea, slobozind la 15
luli 1823 un hrisov, prin care întări aşezarea pe
temeiul hrisovului dat de Scarlat Calimah.
Zisa aşezare sai convenţie prevede sumele ce
tărgovețţii, te orce neam și religie, aŭ a plăti pro-
prietarului pentru vănzarea rachiului, a vinului, a
păcurii şi a dohotului, a berei și a medului (art.
I, 2, 3 şi 10). Acoardă fiecărui locuitor dreptul
de a'și fabrica luminări pentru trebuința casei
sale, de a'și paşte gratuit două trii vite pe ima-
1) Inedit, v. Anexa II.
www.dacoromanica.ro
— 49 —
şul satului, de a vinde făn şi orz la casa sa îără
a plăti avaet (art. 6, 7 şi 8). Prevede bezmă-
nul ce este a se plăti de toți de obştie pentru
case și dugheni, dijma ce aŭ a plăti tărgoveţii
ce vor face livadă, vie sai grădină în cuprinsul
ulițelor tărgului (art 9, 14 şi 16): drepturile tär-
goveţilor pentru zilele de tărg concedate tărgului
prin hrisov (art. 12 ai 13), şi în fine chipul cum
trebuie să proceadă acei ce vor să facă fabrică
în tărg (art. 15).
Evreii se bucură, fireşte, de toate drepturile
și privilegiile, stipulate în zisul act de așăzare;
dar mai găsim următoarele articole, care'i pri-
vesc exclusiv și dovedesc, prin faptul înserărei
lor în convenție, greutatea ce punea proprietarul,
şi alăturea cu el Domnia, de at atrage în nu-
măr căt mai insămnat:
«Art, 4, — Jidovii vor fi slobozi a'și ţine un
scaun de căsăpie; plătind avaetul moşiei două
parale de mel, patru parale de oaie i berbeci,
şese parale de vițel, zece parale de mănzad i
gonitor, douăzeci parale de vacă şi treizeci pa-
rale de boii vor fi slobozi a tăie şi a vinde la
oricine va voi a cumpăra; însă dovedindu-să că
ati mistuit din vitele ce vor tăie, atunce vita a-
ceia să să tee boerească și avaetul să'lplăhască
îndoit. lar pentru alte căsăpii vor fi slobozi, după
alcătuirea ce vor face cu stăpănul moșiei d-lui
Hatmanul sati cu pomenitul boeriă, epitropul ave-
rilor d-sale.
DR. E. SCHWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 4
www.dacoromanica.ro
«Art. 5. — Pentru păine și covrigii iarăş vor fi
slobozi jidovii a face și a vinde.
«Art, 11.— Pentru două şcoli jidoveşti, două
case a hahamilor lăngă şcoli i pentru un feredeŭ
și un ţinterim afară de tărg să nu fie supăraţi cu
plata bezmenului»?),
Acest din urmă articol arată, pe de o parte spe-
ranța ce o hrănia proprietarul de a vedea nu-
mărul €vreiiur înmulţindu-se, iar pe de altă parte
constitue o contrabalanţare a avantajurilor, de care
se puteau bucura evreii ce s'ar fi așezat pe mo-
şia Scobănţenii a Vornicului Șărban Negel. Dacă
acest din urmă isbuti să obție voia de a întemeia
un tărg alăturea cu Podul Iloaiei, peste obiceiul
stabilit, e că fusese din puţinii boieri ce aŭ rä-
mas credincioşi lui Ioniţă Sturza, pe cănd Stefan
Roset, și de bună seamă Hatmanul Palade, erau în
răndul protivnicilor lui, refugiați în Bucovina, cari
ațățai și intrigaă hojma contra lui Vodă?). Pri-
mind învoirea de a deschide tărgul noi Scobăn-
ţenii, şi nu o simplă confirmare a unei vechi au-
torizări, Şărban Negel obținu, după orănduială,
şi scutire de bir pentru noii veniți. Art. 6 al hri-
sovului glăsuește între altele: «Şi spre înteme-
iare, ca un lucru ci să alcătueşti din noŭ, hotărînz
1) Inedit. Vezi Anexa III,
2) N, Iorga, Acte şi fragmente cu privire la Istoria Ro-
mănilor, Il, p. 689, unde Vornicnl Roset figurează printre
protestatori,
www.dacoromanica.ro
E GE
ca neguţitorii străini ci va aduce Dumnealui Vor-
nicu de orce nație ar fi, carii nu vor ave bir in
visterie Domniei Mele, să fie scutiți din zăoa ci
vor veni pără la împlinire de cinci ani de orice
felii de bir şi havaleli, vor fi pe alți neguțători
de la alte tărguri» +).
Bazat pe hrisovul sei, care-i acoardă aceleaşi
drepturi ca și Hatman. Palade, drepturi încuviin-
țate de altfel tuturor fondatorilor de tărguri noue,
şi care i mai învoi și privilegiul de a numi el
insăşi pe căpitanul tărgului și a întări pe starostii
de bresle, Vornicul Negel încheiâ, la 17 Iuni 1824,
o convenție cu «noi zăci neguţători jidovi, cari
mai gios ne vom iscăli însuşi cu mănile noastre
jidoveşti», dăndu-le locul cuvenit pentru a ai face
dugheni și fixănd şi tocmelile de mai jos. Re-
producem aci exemplarul semnat de evrei, sai
cum spune actul «scrisoare ci dăm la cinstita
mănă dumisale Vornicului Șărban Negel, pentru
locul de dugheni ci ne dă dumnealui să ne facem
la tărgu dumisale Scobănţăni, după deosăbit izvod
iarăș de dumnealui iscălit».
«Ii, — De tot stănjănul la faţa uliții căt vom
cuprinde Diet care cu binaoa sa să plătim bez-
män hotarăt de a purure şi în veci căte patru lei
de stănjăn pe fiişte care an, iar nu mai mult,
nici mai puțin, dăndu-ni-să și căte alți zăci stân-
1) Inedit, vezi Anexa II.
www.dacoromanica.ro
= EE d
jini în lung pentru ograda fiişte cărue dugheni
căt va ne binaoa în lărgimi, și pe acei stănjini
in lungime nu avem să plătim nici un bezmăn;
însă binalele, ce vom faci, să fii lipite una de alta,
nerămăind aralăc nici de o palmă, decăt numai
acolo undi să va socoti a rămăne uliţi. Şi acope-
rimăntul a tuturor binalilor să nu fie cu alt aco-
perite decăt numai cu șăndilă sai scănduri.
«2-le. — Aceste binali le vom stăpăni în veci
fără ce mai mică supărare alta, atăt de cătră dum-
nealui căt și de cătră clironomii dumisali, plătind
numai acei căte patru lei de stănjăn bezmăn pe
an la Sfăntul Gheorghi de a purure, și vom hi
volnici a li vindi saŭ a li dărui ori cui vom voi
aceli binali în toată vremi, insă numai prin știre
dumisali, iscălind şi dumnealui aceli scrisori de
vănzare sai danii. Şi vrănd dumnealui a cum-
pära acele binali, cu preţul ci vor da alți muş-
terei, și nu cu mai gios preț, să să protomisască
dumnealui ca un stăpăn a locului; iar făcăndu-să
vre o vănzare sai danii fără de ştire dumisale
să fii ră şi fără lucrare.
«3-le. — In toate dughenile aceste vom fi vol-
nici, şi fără ce mai mică oprire vreodineoare atăt
despre dumnealui, căt şi de cătră clironomii du-
misale în veci, a vindi tot felul de marfă şi ori-
ce vom voi, afară de vin, rachiii și în scurt nici
un fel de băutură, precum nici păne la creștini
sai alte niamuri de oamini nu avem voie a vindi şi
a ţine, după cum pre larg să arată maigios, adică:
www.dacoromanica.ro
«q-le. — Vin cuşăr vom ave slobodă voi a ține
şi a vindi, atăt cu rădicată, căt şi cu oca şi la
jidovi șăzători în tărg și la trecătorii jidovi, fără
să plătim vreun bezmăn vreodinioară ; însă numai
la jidovi săntem volnici a vîndi, iar la creştini
saŭ oricare altă nații de oameni nu sintem vol-
nici a vindi căt de puțin, pentru care dovedin-
du-să vreodineoare că am văndut la alţi cineva,
afară de jădovi, să ne pierdem acest drit şi pri-
vileghii.
«ş-le.— Păne cuşăr asămine vom ave voi, ca şi
pentru vin, a țăne şi a vindi,atăt la șăzătorii jä-
dovi în tărg, căt şi la trecătorii jădovi, fără să
plătim și pentru păne vreun bezmăn vreodini-
oară; iar la creştini sai oricari alt niam de oa-
meni nu avem voi a vinde, şi dovedindu-să că
am văndut afară de jidovi la alți cineva, să ne
pierdem, ca și pentru vin, acest pronomion.
«6-le. — Carni cușăr vom fi volnici a tăia atăt
la jidovi căt ai la creștini și alte nații de oamini,
după deosăbită însă alcătuire de învoială ci să
va face cu dumnealui, pe tot anul, prin scrisoare
cu căsapil ci să vor însărcina cu ţănere căsă-
piilor.
«7-le. — Hanuri, adică de a primi jidovi oaspeţii
avem voi, fără să plătim vreun bezmăn altul pentru
fânul și orz, ci vom vinde de cât numai bezmăn
hotărît căte patru lei pe stănjăn, căt vom cuprinde
cu binalile la fața uliţii ; însă numai jidovi avem
voi a priimi, iar creştini sai oricari alt niam de
www.dacoromanica.ro
— 54 —
oamini nu avem voi a primi sai a le vindi fàn
şi orz, precum să arată mai sus pentru băutură
și păne, ca nepăzindu-să întocmai să ne perdem
acest pronomion.
«8-le. — Căţi dintre acești noi zăci neguţători
jădovi sintem sai să vor faci de acum sudeţi a
ori căreia impărăţii, vom fi cunoscuți de sudeţi
numai în pricinile birului, iar la pricini de giu-
decăţi și la toati alte datorii a noastre, întru ale
tărgului, şi într'un Cuvănt la orice, vom fi ascul-
tători și supuşi întocmai ca şi ceilanți jădovi
raeli, și pentru fapte răli și împotrivă urmări de
neascultari își vor lua căzuta înfrănari, fără să să
poată înpotrivi şi apăra supt cuvănt numai că ar
fi sudet,
«9-le, — Fiiști carile pără întrun an de zile să
aibă asi face dughenile pe locul ci aŭ luat, Iar
nu să Die numai locul oprit; şi care pără întrun
an nu'și va faci dughenile volnic să fie dum-
nealni al lua și a'şi însuși dughenile saii a le da
altue cui va voi ca să'şi facă dugheni,
«1o-le.— Pentru vitile ci vom ave drepti a noas=
tri, păr la patru vite de un neguțător, să nu fim
supăraţi nici odinioară în veci cu cereri de plată
pentru emaş; iar cari va ave mai multe de patru
pe acele va plăti precum să va pute învoi pentru
emaș cu dumnealui,
«I1I-le, — Pentra locul trebuincios pentru mor-
mănturile noastre jădoveşti, adică cinzăci stănțăni
în toate părțile, cari insă să Dä afară de Gre,
www.dacoromanica.ro
= 55 —
precum şi pentru școala noastră de rugăciuni,
cari iaraş să nu fie în fața uliţii, ci în dosul du-
ghenilor, adică douăzăci şi cinci stănjăni în toate
părţile, şi pentru feredei ce noi obicinuim a ave,
asămine să ni să dei cincisprezăci stănjăni în toati
Dër, nici odinioare în veci să nu avem a plăti
niciun îel de bezmăn, pentru moşii, pentru aceste
trij locuri.
«Cu acest chip şi rinduială învoindu-ne şi
alcătuindu-ne cu dumnealui, noi acești zăci ne-
guţitori jidovi, ci prin deosăbit izvod să arată,
anumi Test cari asămine izvod, iscălit de dum-
nealui, priimind și noi, şi ca să să păzască
cu nestrămutari acesti tocmeli atăt de cătră dum-
nealui şi clironomii dumisali, căt și de cătră noi
și clironomii noştri în veci, am dat dumisale a-
ciastă scrisoare; asămine scrisoare luănd și noi
de la dumnealui, întărite amăndouă de cătră
cinst. Divan» *).
Nu putem şti dacă restricţiile ce proprietarul
le impuse evreilor contractanţi cu privire la văn-
zarea vinului, a păinei, a fănului, a orzului și la
exploatarea hanurilor avea de scop de a îngrädi
în adevăr alișverișul lor exclusiv la evrei sai
țintia numai să provoace o nouă învoială cu alţi
1) Invoiala este în adevăr încredințată de Divan, la 21 Iunį
1824. Vornicul, Şărban Negel însuși figurează printre mem-
brii Divanului, Actul era, în 1888, în posesia anticvarului B.
Pohl din Iași, care le-a dat spre copie Societăţei istorice
Juliă Baasch,
www.dacoromanica.ro
=b —
evrei ce ar fi voit să primiască oaspeți creștini
saă să vănză creștinilor articolele înterzise celor
io contractanţi. Se poate că rezervănd vănzarea
acestor articole, Șărban Negel credea că va atra-
ge mai ușor pe comercianții creștini; dacă nu
erai cumva niște apucături greșite, datorite prea
marei lăcomii.
Or cum ar fi, proprietarul se înșelase în so-
coteala sa, pedicele ce le puse evreilor fură spre
daună lui şi puseră stavilă avăntului ce voia să
dea noului tărg. Unele condiţii, stipulate în in-
volala de mai sus, fiind mai desavantajoase ca
acele ce evreii le obținură la Hatmanul Palade,
dinșii preferară să se așeze pe moşia acestuia, o-
colind Scobănțenii. Recenzămăntul din 1831 ne
arată că populația din Podul Iloaie poseda un
număr egal de evrei şi creştini, numărănd fiecare
căte 281 suflete; nu ştim însă la ce cifră se urcâ
aceia din Scobănţeni. Că trebuia să fie interioară
aceleia din Podul Iloaie propriu zis, rezultă de
pe aceia că succesorul lui Şerban Negel, Neculai
Cantacuzino biv vel Logofăt şi cavaler — cum îl
numește un hrisov — care cumpărâ la mezat mo-
şia Scobănţenii, fu silit să schimbe condiţiile așe-
zării, care fură încuviințate de Mihai Sturza în
hrisovul sën din 22 Mai 1839. Restricţiile împuse
evreilor nu mai sînt repetate, plata bezmănului
este redusă, și tot astfel toate celelalte venituri
ale proprietarului, mai ales dacă ţinem socoteală
de cursul scăzut al monedelor. In fine, fapt și
www.dacoromanica.ro
mai caracteristic, pe cănd evreii din Podul Iloaiei
propriu zis, îşi tocmiră încă în 1823 două sina-
gogi, cei de pe moşia Scobănțeni aŭ remas tot
la o singură sinagogă, ba, pare că nu inaugura-
seră încă nici feredeul, nici cimitirul. Art. 4 al
hrisovului stipulează, în adevăr, că dumnealui
logofătul va trebui să le dea terenul necesar fără
plată, acolo unde va voi și va găsi de cuviință 1).
Alăturea cu Podul lIloiei fură înființate, sub
Ioniță Sturza: S4venză în ţinutul Dorohoiului, Bw-
cecea și Frumușica în ţinutul Botoșani, Buhusi în
ţinutul Niamţ, Sc4/enz2 în ținutul Iași, Caiuzul în
ținutul Bacău, WNâmâ/asa în ţinutul Putna, Drâ-
guşenă în ţinutul Covurlui.
Nu cunoaștem hrisoavele de întemeiere ale tu-
turor acestor tărguri, știm numai că Drăgușenii
a fost înființat de Vel Postelnicul loan Greceanu,
în virtutea unui hrisov din 1823, cum rezultă
dintr'o carte, din 18 Octombrie 1823, a lui
Ioan Sandu Sturza cătră Starostii din Putna ?),
Caiuţu va fi fost întemeiat în virtutea unui hrisov
din 1828 3), deşi e probabil că data nu e exactă,
întrucăt cimitirul evreesc se urcă la 18234). Sin-
gurul hrisov ce'l cunoaştem este acela privitor la
Bucecea, din 16 Ghenarie 1828, care poate fi luat
1) Inedit, vezi Anexa IV,
2) T. Codrescu, Uzicarul, XIX, laşi 1891, p. 105—6,
3) Ortensia Racoviţă, Dict. geogr, al jud, Bacau, p. 198.
4) Fraternitatea, Bucureşti, an. IV, p, 269.
www.dacoromanica.ro
ca prototip peniru toate celelalte tărguri înființate
sub Ioniţă Sturza şi chiar după el. Prin zisul
hrisov Vodă volnicește lui Alexandru Ralet biv
vel Spatar «ca să facă tărg pe numita moșie
(Bucecea) cu a dumisale cheltuială și din oameni
străini, cari să nu fie din lăcuitorii altor tărguri
sai sate, fără nici un amestec de vre o dare în
pămăntul acesta».
Hrisovul recunoaște proprietarului dreptul de a
percepe bezmăn, pe locurile ce se vor face bi-
nale, și a reclama un drept de la acei ce vor
face velniţi, berării, vor vinde băuturi saŭ pä-
cură, precum şi de la acei ce vor deschide că-
săpii, pitării, mungerii şi săpunerii, Stăpănul tăr-
pului are dreptul de a întări pe starostii de bresle
şi a rindui pe căpitanul tărgului. Hrisovul pre-
vede asemenea drepturile proprietarului pentru
zilele de tărg sai iarmaroc și învoește tărgove-
ţilor dreptul de a pășuna pe imașul moșiei, cei
de la mahala «o vită, doi boi şi o vacă bez vi-
Gin, iar cei de la uliţă «căte un cal şi căte o
vacă bez viţăi». Proprietarul dispune de venitul
Căntarului şi este autorizat a'şi aduce 30 lude,
oameni străini, de peste hotar, pentru paza tăr-
gului, de foc, de oameni răi și de intocmirea
drumurilor. În fine, hrisovul dispune ca «Neguţi-
torii aceia ce aŭ să se adune spre a să aşăzala
tărgul pomenit, fiind, după cum sa zis mai sus,
din oameni străini și fără nici un amestec de
vre o dare cu lăcuitorii țării de orice nație vor
www.dacoromanica.ro
— 59 —
fi, să rămăie în nesupărare de bir şi de havalele
în vreme de cinci ani»).
După cum nu posedăm hrisoavele de înteme-
ere, nu posedăm nici învoelile ce le făcură pro-
prietarii suspomenitelor tărguri noue, cu acei cari
veniră să le descalice. Nu cunoaştem dar nici
persoanele cu cari s'ai încheiat învoelile, nici
amănuntele asupra drepturilor şi îndatoririlor re-
ciproce între proprietari şi bezmănari. Cu toate
aceste, ajunge să ne aruncăm privirea asupra sta-
tisticei din 1831, ori căt e defectuoasă și necom-
plectă, spre a ne da seamă de stăruința pusă de
proprietarii acelor tărguri spre a atrage pe evrei
pe noua așăzare.
Afară de Săveni, întemeiat, pe căt se vede,
pe vatra satului a unei moșii populate?) şi
unde păsim 71 evrei față cu 531 creștini),
constatăm că Bucecea număra, în 1831, 98 evrei
față cu 15 creştini, ceiace indică, fără contestare
1) Inedit, vezi Anexa V.
2) Amintim că după Dicționarul geograf. al jud. Doro-
hoii, Săvenii ar fi fost înfiinţat cu mult înainte de 1816, cănd
a căpătat hrisovul de la Calimah, ceiace indică, în orce caz,
că era un sat foarte populat.
3) Numărul creștinilor îmi pare foarte exagerat, afară dacă
sai cuprins printre locuitorii tărgului, țăranii cari locuiau pe
toată întinderea moşiei, Că evreii sint totuş ei aci adevărații
fondatori ai tărgului. se vede din registrul contribuabililor din
1839. El ne dă, pentru Săveni, 23 de comercianţi şi meșteșu-
gari evrei și nici un creştin, Creștinii erau dar toţi plugari şi
nu tărgoveţi.
` www.dacoromanica.ro.-
că eï sînt unicii fondatori a tărgului. Frumuşica,
despre care vom vorbi mai la vale, număra 82
evrei, pe cănd creștinii erai în totul 7, Sculenii
156 evrei față cu 130 creștini $). Pănă și Căiuţul,
din judeţul Bacăului, Buhuși, numit Buhușoaia,
înfundat în spre Piatra, Nămăloasa şi Drăgușeni,
în sudul îndepărtat al Moldovei, numărai: Caiuţul
26 evrei şi 104 creştini, Buhuşi 82 evrei și 213
creştini, Nămăloasa or evrei, 113 creştini și Dră-
gușeni 104 evrei, 146 creştini.
Nimic nu ne poate da o mai bună idee despre
harnica propagandă, făcută spre a atrage pe evrei,
ca prezenţa lor în aceste din urmă localități, ime-
diat după întemeiarea lor. Căci, dacă, pănă la ua
punct, nouele tărguri, așezate în ţinuturile din nordul
Moldovei, mai la hotar, puteai fi mai uşor cunoscute
evreilor galițieni și ruși, de la marginea ţării, şi
vestea fundărei lor să pătrundă chiar în înterio-
rul Galiției, Poloniei și Rusiei, nu se poate spune
acelaș lucru despre niște tărguşoare noii înte-
meiate, înfundate în colţurile depărtate ale Mol-
dovei, ale cărora ecoi, ba nici denumire, nu
putea răsuna la urechile populaţiei evreeşti din
străinătate. Ca pildă pentru mijloacele ce se pu-
neai în joc pentru a atrage pe evrei în nouele
tărguri ne poate sluji tărguşorul Nãmäloasa, a-
1) Cifrele aceste îmi par cu totul greşite, de oare ce găsim,
în 1839: 39 neguțitorii şi meșteri evrei, față cu o creştini,
Evreii erai dar mult mai număroșt, iar cea mai mare parte
din creştini, plugari din sat.
www.dacoromanica.ro
— 61 —
supra căruia ni s'a păstrat o tradiție înteresantă.
Data sigură pentru întemeiarea acestui tărgu-
şor nu o cunoaștem. Autorii Dicţionarului geo-
grafic al județului Putna ne spun că ar fi fost
fondat de Vel logofătul Costachi Conaki în
1818, pe baza hrisovului ce-i s'ar fi dat în acel
an de Mihai Suţu !), dată cu atăt mai inexactă
cu căt Suţu n'a venit în Domnie decăt în Oc-
tomvrie 1819. Autorul Dicţionarului județului Te-
cucii ne spune, din contra, că tirgușorul nu a
fost înființat decăt în 18242). Această dată ne
pare mai aproape de adevăr.
In privinţa fundărei acestui tărgușor ne rela-
tează un baştinaș că Costache Conaki a chemat pe
evrei din diverse părți, a clădit o sinagogă şi o
baie, pe care li le-a dăruit de veci, le-a cedat te-
renul pentru case şi prăvălii, ba a dat la unii și
bani cu împrumut, fără dobândă, spre a le înlesni
comerțul. Asemenea le dete și un loc gratuit pen-
tru cimitir, Căt de mult ţinu acest mare boier ca
să'şi împopuleze tărgul cu evrei, nu rezultă nu-
mai din faptul că sinagoga ce le-o clădise era
încăpătoare pentru 4-600 perşoane, ci încă din
epizodul de mai la vale petrecut la 1830.
In acel an, câțiva tărgoveți creștini făcură
propagandă pintre cei din tărgușor și din sate-
1) Canianu și Candrea, Diczion. geogr. al județului Putna,
pag. 196. -
2) Theodor N. Ciuntu, Diction, geogr. al jud. Tecuciii,
pâg. 259.
www.dacoromanica.ro
= Bi
le dimprejur de a nu cumpăra carnè tăiată de
cuțitul hahamului. Cănd Conaki află despre a-
cest fapt, veni anume de la Iași, adună întreaga
populaţie creștină şi o dojeni pentru purtarea ei.
Apoi chemâ pe haham și-i poronci să taie un
miel după prescripţiile legei mozaice. Conaki
insăși explică mulțimei rostul răgăciunei făcute
de haham, scopul examinărei amănunțite a ani-
malului tăiat și porunci apoi să se îrigă mielul, din
care luâ o bucată şi o măncâ. Apoi, dănd şi al-
tora să mănănce, îndemnâ norodul să trătască in
bune relaţii cu evreii din tărguşor !).
Aceia ce ne spune tradiția despre concesiile
făcute de proprietar celor noui veniți, concordă
cu toate documentele ce le-am pomenit în cur-
sul lucrărei de față. Obiceiul ca proprietarul să
contribue în totul saii în parte la clădirea sina-
gopei şi a băiei prinse rădăcină de la o vreme.
Remăne tradiția privitoare la carnea cuşer. Ta-
bloul va fi fost de bună seamă întrumoseţat în
curgerea vremei, dar epizodul în sine se înte-
meiază cu atăt mai sigur pe adevăr, cu căt in-
tămpinăm agitații contra cuţitului hahamului în
Focșanii Munteni încă la sfărșitul veacului al
XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea?).
Agitaţii de asemenea natură sai putut dar pro-
duce, și în noul tărg învecinat: Nămăloasa. Iu-
1) Fraternitatea, IV, 1882, p. 285.
2) V. A, Urechiă, /sforia Românilor, VIIL, p. 635-36.
www.dacoromanica.ro
tervenția proprietarului, întrun chip oarecare,
spre a-i pune capăt, dovedeste dorința lui fer-
mă de a'și păstra populația evreiască şi a atrage
noui imigranți !).
IV
La înscaunarea lui Mihaii Sturza, în 1834,
erai în Moldova 40 tărguri și tărgușoare, a că-
rora nomenclatură este dată în lista ținuturilor
înrătunzite, tăcută pe la finele aceluiaș an şi su-
pusă, în 1835, la încuviințarea Domnească ?). Nu-
mărul lor îu augmentat în cursul Domniei lui
Sturza şi dus la cifra însămnată de 62.
Județe, ca Tutova şi Vaslui, cari, ca tărguri,
nu aveai decăt capitalele de district, văzură în-
ființăndu-se, în cel dintăi: /Maroenii, Plopana,
Pueşti ai Pungeşti, in cel dealdoilea: Codăegtiă
şi Wegreştii. In județul Covurlui se înființară:
Bereşti, Follegt, Pechea și Rogojeni. In județul
Putna: Domnești. In judeţul Tecuci: Podul-Tur-
cului. În judeţul Bacăă: Tg. Glodurile şi Valea
Rå. În judeţul Fălciu: Docolina, Răducâneni şi
Uvdeşti. In judeţul Iaşi: Bivolari şi Poenž. In ju-
dețul Dorohoii: Darabani, Mamorniţa şi Rå-
Zâuţi. In județul Neamţ: Bozieni.
1) Dacă pun preţ pe tradiţia citată, e că la 1882, cănd a
fost publicată, nu apăruse încă nici un document privitor la.
întemeiare de tărguri noue. Autorul notiţei, d. Osias Kohl,
mu putea dar fi influențat de aiurea,
2) Analele Parlamentare ale României, V, p. 741-638,
www.dacoromanica.ro
Avem prea puține înformaţii asupra datelor
cănd aŭ fost înființate toate aceste tărguşoare,
Neajunsurile Dicţionarilor geografice ies și aci
la ivială. Pentru cele mai multe nu ni se dă nici
numele proprietarilor, care le-aă intemeiat, pen-
tru altele ni se îndică proprietarul san data, dar
această din urmă e în contrazicere isbitoare cu
știrile ce le avem de aiurea, şi mai ales cu ta-
blourile statistice ce ne stai la îndemănă. Fireș-
te, evreii s'ar fi putut stabili într'o localitate sai
un sat inainte ca localitatea Sai satul să fie fost
ridicat la rangul de tărguşor; dar în acest caz
numărul lor ar fi fost mic. Apoi, este imposibil
de admis ca, mat ales înainte de 1839, ocăr-
muirea să fie avut înteres de a prenumăra între
birnicii din tărguri sau tărgușoare — birul era
egal pentru cele două categorii — pe orăndarii
evrei de la sate, cari plătiaii o dajdie indivi-
duală cu mult mai ridicată ca evreii din tărpuri.
Și pentru această perioadă cunoaștem prea pu-
ține învoieli incheiate între proprietari și cei sta-
biliți în tărgurile lor. Vom da însă aci puţinele
știri ce le cunoaştem asupra tărgușoarelor mal
sus pomenite.
Despre Bivolari, autorul Dicţionarului geogra-
fic ne spune că a fost înființat la 18341), dar e
cu mult mai posibil că aceasta e data hrisovului
1) G. Chiriţă, Der, geografic al judetului Zort, 1888, pag.
29 sub verbo.
www.dacoromanica.ro
E
sai a învoielei încheiate între proprietari și o
samă de evrei. In adevăr, tărgușorul nu figu-
rează pe «Tabla obştimilor sătești a Prinţipatu-
tului Moldaviei» din 1834, nici pe cea definitivă
din Fevruarie 1835. Nu știm nici pe ce moşie a
fost întemeiat. Un sat cu nume de Bivolari e
necunoscut şi satul Bradul, nume ce l-ar fi pur-
tat în vechime satul Bivolari, după autorul Dic-
țonarului geografic, nu figurează nici el pe ta-
bloul de mai sus. Ori cum ar fi, Bivolari numără,
în 1838, un minimum de 59 familii evreeşti, toate
scutite de bir, întru căt nici una nu figurează
pe tabloul dajnicilor din 1839, ceiace îndică în-
ființarea recentă a tirgușorului. Cum că evreii
sint singurii fondatori ai noului tirg, se vede de
pe aceia că sînt aproape singurii locuitori. Creş-
tinii, ce'i găsim în 1859, în număr de 307, sînt
în mare parte lăcuitorii agricultori ai satului, la
din contra ar trebui să admitem o descreșştere a
populației creştine în cursul anilor, lucru impo-
sibil de susținut. Ia adevăr, după Dicţionarul
geografic pepulaţia tirgușorului ar fi fost, în 1885,
de 1206 locuitori, din cari peste o mie evrei").
Bozienii ar fi fost înfilnțat la 1840 de logofătul
Lupu Balș 2). Nici această relație nu e exactă. In
1838 găsim în această localitate, 20 familii evre-
eşti, aşezate, ce e dreptul, de curănd, toate fiind
1) G. Chiriţă, Diet, geogr. al jud. Iaşi, p. 29.
2) Const. D. Gheorghiu, Dic. geogr. judej. Weami, Buc.
1895, p. 79.
DR, E. SCIIWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 5
www.dacoromanica.ro
— 68 —
scutite de bir. Deși aceste familii apar ca înte-
meietoare ale tirgului, se vede că o neînțelegere
oarecare cu proprietarul împedecâ desvoltarea
lui. Sinagoga nu fu clădită decăt pe la 1851-1852,
jar cimitirul nu fu înființat decăt la 1879 cănd
proprietarul dărui comunităţei un loc în a-
cest scop 1, Numărul evreilor, nu crescu dar de-
căt cu multă greutate şi, dacă dăm crezare sta-
tisticei din 1859, mar fi întrecut decăt cu căteva
unități pe acea a creştinilor, 176 evrei față cu
172 creștini. La 1890 numărul evreilor era de
peste 500, dintr'un total de aproape 1000 su-
flete 2). El scăzu la 350 în 1899.
După afirmările lui Filipescu-Dubăi 3) Darabanii
ar fi fost întemeiat pe la 1836, de marele logo-
făt și general Teodor C. Baluș, proprietarul mo-
şiei cu acelaş nume, dar n'a căpătat hrisov decăt
la 21 Iunie 1837. Acelaş autor adaugă: «Prin
construire de dughene, prin publicaţii făcute pen-
tru înlesnirea de traii şi negoţ, san adunat ro-
măni, dar în mult mai mare număr evrei, întro-
duşi de cătră Leibă Gherșăn Darabaner, foarte
cunoscut ca vechii orăndar al rateșelui, ce era
construit pe drumul mare. Evreii eraă mai ales
atrași prin faptul că pe aici treceaă cărăușii în >
mare număr, că trecea și cărdurile de vite de
1) Fraternitatea, IN (1882). p. 319.
2) C. D Gheorghiu, Deet, googr. al jud, Weami, Pe 79:
3) Dicţion. geogr. al jud, Dorohoiii, p; 67, sub verbo.
www.dacoromanica.ro
= 67
negoț spre Bucovina. La 16 Octomvrie 1839 pro-
prietarul a făcut înscrisul de învoială cu tărgo-
veţi, pe timp de 25 ani, după legea bezmănului
din Codul Calimah».
Vom vedea mai la vale împortanța acestei
date, dar lesne se înțelege că Leiba Gherșăn nu
putea avea nici un înteres să cheltuiască bani
din punga lui spre a atrage în noul tărg evrei
cari säit facă concurenţă în afacerile sale, cum
nu atărna de el să facă publicaţii și să înlesnia-
scă traiul la cei cari veniai să se aşeze în tär-
gușor. Teodor C. Balș era grăbit, făcu propa-
ganda în mare, înstrucțiile date emisarului săă
Leiba Gherșăn par a fi fost precise. In 1838 gä-
sim acolo un minim de 150 familii evreești,
Iar în ce privește privilegiile, incuviințate de ocăr-
muire, ele rezultă de acolo că din Leo capi
de familii, admițănd că cifra era exactă și nu in-
ferioară realităței, numai 16 figurai ca dajnici
neguţitori şi meşteșugari în 1839. Celelalte, pe
căt se vede, se mai bucurai de scutire de bir
după cuprinsul hrisovului de întemeiere.
După spusele lvi T. N. Ciuntu 4), Podul Turcului
a fost întemeiat de proprietarul M. Iamandi, în
1840. La această dată «ar fi venit mulți locuitori
din satele vecine și un număr de evrei ai aŭ în-
ființat tărgușorul». Autorul nu ne spune dacă ai
fost chemaţi de proprietar. Indoială asupra ace-
1) Dicţionar geogr. al jud. Tecuciii, p. 161 sub verbo,
www.dacoromanica.ro
— 68 —
stui punct nu poate fi. Data indicată, 1840, con-
cordează cu o pont publicată în Fraternitatea ').
Această dată nu e exactă. Podul Turcului figu-
rează deja ca tărg pe «tabloul obștimilor sătești»
din 18342); iar în tabloul statistic din 1838 gä-
sim, în acest tărgușor, 55 familii evreeşti, cari dă-
dea, în 1839, un număr de 30 birnici faţă cu
47 creștini, ceiace ne arată că tărgul a fost în-
temeiat cu mult mai înainte. E mai mult ca pro=
babil că tărguşorul s'a înființat pe la 1830, în
virtutea unui hrisov a lui Ioniță Sturza stet va
fi luat începutul de la cele trei ratoșe, de bună
seamă evreeşti, ce erai pe acolo între 1827-28.
Aceşti orăndari, îndemnați de proprietarul mo-
Siet, tăcură apoi propagandă pentru impopularea
tirgului, întemeiat pe vatra satului, unde o bise-
rică fu clădită încă în 1830, ceiace explică pre-
zenţa a 187 suflete creştine în statistica din 1831.
Data, ce ne-o dă autorul Dicţionarului geogra-
fic, anul 1840, va fi fost, fără îndoială, aceia
in care s'a stabilit o învoială definitivă între pro-
prietar şi tărgoveţi, cănd li se hărăzi evreilor,
de veci, și locul cimitirului, înaugurat la 1842 3).
Râdăuții par a fi grupat, încă de la sfirșitul
veacului al XVIII-lea, și mai ales după rășluirea
Basarabiei, în veacul al XIX-lea, un oarecare
1) Bucureşti, an. IV (1882) p. 385.
2) Analele Parlam. ale României, V, P. 757.
3) Fraternitatea, IV (1882), p. 385.
www.dacoromanica.ro
anmăr de oameni în jurul unui ratoş făcut la
1772. Proprietarul moșiei, marele logofăt şi ca-
valer Costachi Sandu Sturza, văzănd că prin în-
fiinţarea de tărguşoare prin localitățile depărtate
de orașul Dorohoi se sporesc veniturile moșiilor,
a stăruit și a scos cuvenitul hrisov de la Mihai
Sturza pentru recunoașterea tărguşorului. Inmul-
țandu-se tărgoveţii, proprietarul a format, la 1845,
luna Mai 14, actul de învoială prin care s'au sta-
bilit drepturile și îndatoririle din ambele părți?)
Acest act nu ne e cunoscut. Se constată insă,
din capul locului, după scoaterea hrisovului, har-
nica propagandă făcută, de proprietar sai de ai
lui, spre a atrage o numeroasă populaţie evreiască
in noul tirg. Abia întemeiat, Rădăuţii numărară
43 capi de familie evrei, după recensămăntul
din 1838, toți scutiți de bir, întrucăt nici un
dajnic evrei nu figurează pe lista birnicilor de
la 1839.
Răducânenii, despre care autorul Dicţionarului
geografic ne spune că a fost înființat la 1830 de
Răducanu Roset, de la care şi-a luat numirea?),
nu a fost întemeiat în realitate decăt ceva îna-
inte sai puţin după 1838-39. Tărguşorul nu fi-
gurează pe lsta din 1834 și nici pe tabloul sta-
tistic din 1838. El ființă însă în anii 40. Găsim,
1) Filipescu-Dubăi, Diczion. geogr. al jud. Dorohoi, p.
292-93.
2) C. Chiriță, Diczion. geogr. al jud, Fălciu, p. 165 s. v.
www.dacoromanica.ro
— 70 —
în adevăr, că la începutul anului 1846 «tacsia
nației evreeşti» din zisul tărgușor a fost dat în
întreprindere la Srul Aronovici şi Aron Mende-
lovici contra sumei de 2262 Ier", ceiace repre-
zinta un minimum de 36 sai 37 contribuabili e-
vrei 2), care erai de bună seamă întemeietorii
tărgului. Evreii constituiră dealtfel, în toată cur-
gerea vremei și pănă în momentul de față,
partea covărşitoare a locuitorilor tărgușorului Rä-
ducăneni.
Ştiri mai lămurite le avem asupra tărgușoarelor
Bereşti şi Poenii, deşi nu cunoaştem nici pentru
ele hrisoavele de întemeiere. l
Pentru Bereşti, cel mai mare tărgușor din ti-
nutul Covurluiului, ne spune Moise N. Pacu?),
că actul de înființare ar data de la 15 Fevruarie
1844, pus în aplicare la 1 Septemvrie 1844 de
fostul proprietar Dimitrie Suceveanu, fost proto-
psalt al Mitropoliei Moldovei. Ambele date nu sînt
exacte, Bereștii figurează ca tărguşor în sta-
tistica dela 1838 cu 30 familii israelite. Intru cât
însă nu găsim nici un dajnic evreii pe tabloul
birnicilor din 1839, tărgușorul nu va fi fost în-
ființat cu mult înainte. Rezultă aseminea, din aşe-
1) Buletin, foaie oficială, laşi, 4 Iuli 1846, No. 52, p. 2068.
2) In 1846 evreii din Moldova plătiaă, prin gabelă, 60 lei
pe an pentru fiecare cap de contribuabil.
3 Dictionu. geogr. al jud, Covurlui, p. 24 sub verbo.
www.dacoromanica.ro
— Hl =
zământul încheiat intre proprietar și negustorii
aşezaţi în tărgușor, că dinsul aparținea lui Teo-
dor Iamandi. Convenţia e datată din 21 Fevruarie
1842 şi stipulează că punerea ei in lucrare se
va începe de la anul 1844 Octomvrie 26; ceia
ce însamnă că tărgoveții aveai să fie liberi până
la acea dată de orice sarcini şi plăți.
Ca toate învoielile dintre proprietari si tărgo-
veţi, convenția de la 1842 fixează suma ce acești
din urmă aŭ a plăti ca bezmăn pe an, şi care e
de 8 lei de stănijăn din fața uliței, fiind lungul
din dos căte 20 stănjăni. Convenţia precizează
apoi suma ce este a se plăti pentru otcupul ra-
chiului, a vinului și a păcurei, pentru luminări,
căsăpii şi pitării,
Art. 7 stipulează, conform întru aceasta cu
toate scrisorile de învoială cunoscute, «negustorii
jidovi să avem voie a ne face şcoală, feredeŭ
și ţintirim fără să plătim vreun bezman». Carac-
teristic e și art. 8, care declară că «de la îm-
plinirea a 3 ani şi incolo să nu fie volnici alți
negustori străini a veni cu marfă, de care vom.
ave noi, afară de cei ce vor fi aşăzaţi cu du-
ghenile aci în târg». In fine, fiece gospodar e
volnic a ţine, adică a paşte pe imașul moşiei,
căte două vite pentru casă şi a vinde dugheana
in libera voie, cu singura condiție ca contractul
să fie încredințat de proprietarul moşiei, Artico-
lul r: stărșește: «Şi pentru credinţă și întocmai
www.dacoromanica.ro
— CR
urmare urmează a noastră iscălitură în limba e-
vreiască și moldovenească ^)».
In Bereşti dar, ca aiure, evreii sint adevărații
întemeitori ai tirgului întru căt învoiala se închee
cu ei ST vedem figurănd pe întăiul plan. Dealt-
fel, tărguşorul îu înființat prin mijlocirea şi hăr-
nicia unui anume Leibovici, tatăl lui Pascal Leibo-
vici, mort în Fevruarie 1899, în vărsta de 70 ani).
Tărguşorul Poenzi fu înființat de Alexandru
Balș în virtutea unui hrisov din 1837, pe care'l
obţinu de la Mihai Sturza, cu dreptul de a face
doăsprezece adunări de iarmaroace peste an şi
zi de tărg pe fieşte care septămănă, Duminica.
Bazat pe acest hrisov, proprietarul se puse în
raport şi face alcătuire «cu neguţătorii jidovi în
număr de douezeci și nouă gospodari pentru în-
ființarea târgușorului», cari şi figurează pe ta-
bloul recenzămăntului din 1838. O copie de pe
această alcătuire, datată din 21 Mai 1845, ne
poate sluji de dovadă pentru mijloacele închi-
puite spre a spori numărul evreilor în tărgurile
n' ă întemeiate 3).
1) Buletinul Camerei de Comerţ din Galaţi pe Octomvrie
1906, apud Cronica Israelită, VI, No. 39 din 26 Oct. 1906.
2) Egalitatea, București, X, 1899, pe 54, care zice că Pas-
cal ar fi fundat tărgul. Trebuie să fie aci o confuzie între
fiul şi tatăl, căci tărgul fiind întemiat înainte de 1838, Pascal
era un copil de 9 ani, la fundarea lui.
5) Că data 1845 Mai 21, ce o poartă exemplarul, este data
unei copii, rezultă din faptul că la 1838 cei 29 gospodari
www.dacoromanica.ro
— {83 —
Zisa alcătuire numită, «Aşăzare», declară, pe
cei 29 gospodari, scutiți de bezmăn şi de plata
otcupului rachiului și a păcurei fără plată, ba
pot chiar întrebuința venitul în folosul lor, Ei
trebuie să'și facă dughenile până într'un an, fiind
solidari unul pentru altul pentru executarea a-
cestei condiţii. La rândul săi, proprietarul se în-
datorește a le da lemnul trebuincios din pădu-
rea de pe moșie «și anume pari, nuiele, căpriori
şi podială de plop și fagi».
După trecerea celor doi ani ei aŭ a vărsa bez-
mănul fixat; dar, ca pretutindenea, sinagoga, fe-
redeul şi ţintirimul sint scutite de plată. Tot de
la acea dată înainte aŭ a plăti își otcupul pe ra-
chiù şi păcură. Proprietarul își rezervă căsăpiile,
vănzarea fănului, a orzului şia ovăzului în detail,
le învocşte însă vănzarea cu merta a ovăzului
şi a orzului, precum şi vânzarea de pește, tutun,
sare, lumănări de săă saă de ceară,
«Pentru vinul însă— ne spune art. 2 — ce iarăşi
li să dă dreptul di a vinde de acuma, întăiii să vor
îngriji a să aduna şi a să statornici cu așăzări de
dugheni a lor păr la număr de șasăzăci gospo-
dari, să aibă a plăti otcup de pe loc în curgire
de zăci ani căte doi lei pe tot anul, dar maj
evrei eraŭ deja stabiliţi în tărguşor şi că învoiala vorbește
de înființarea tirgului la 1845, cănd fiinţa, la acea epocă, de
un număr de ani. Aceasta reese și din art, 5 al aşezării, care
spune că gospodarii aŭ Biet face dughenile până intrun an,
Doar nu vor fi stat gospodarii 6 ani sub cerul liber,
www.dacoromanica.ro
— 4 —
înainte de a să aduna zisul număr vor fi cu to-
tul opriți de la vănzarea lui, înțălegăndu-să în
sfărșit ca acii 6o gospodari trebuie săși facă
fiește care dughiana sa is.
Intrucăt vănzarea vinului era o necesitate ab-
solută pentru orice cărciumar, stipulaţiile acestui
articol ne dovedesc că proprietarul ținea să în-
troducă în convenție un stimulent spre a sili fa~
miliile de mai înainte stabilite de a face propa-
gandă activă pentru aducerea de noi gospodari
evrei în tărgușor, și al împopula căt mai în
grabă,
Pentru Codâieşti datele statistice nu lasă în-
doială că tărguşorul a fost înființat de evrei.
In 1838 statistica ne dă 45 de familii, stabilite
de curând, de oarece tabloul dajnicilor din 1839
nu ne îndică nici un contribuabil evrei. In 1846
evreii din Codăești își plătiai birul prin mijlo-
cirea tacsiei 2). In 1859 erai 29 contribuabili
evrei cu 229 suflete ; iar statistica din 1885 ne
dă 515 evrei la un total de 765 locuitori?).
In Docolzna, unde găsim 7 familii evreeșşti în
1838, tărgușorul a fost fondat exclusiv de ele.
Scutite de bir, întrucăt nu figurează nici un daj-
1) Inedit, vezi anexa VI,
2) Buletin, foaie oficială, XIV, No, 52, laşi 4 Iuli 1846
pag. 246-a.
î) C. Chiriţa, Dict. geogr. al jud. Vaslui, pe 49—50:
www.dacoromanica.ro
nic pe tabloul din 1839, găsim dimpotrivă 9
dajnici evrei în 18461). In 1859, Docolina numă-
ra It contribuabili evrei cu roo suflete 2). Pănă
în 1882 și 1892 numărul evreilor nu trece peste
20 familii, orăşelul n'a luat nici o desvoltare creş-
tini abia că erai două famili la aceste din urme
date 2).
Am văzut mai sus că autorul Dicţionarului
geografic afirmă că J/amormuia a fost înființat
după răşluirea Bucovinei, în virtutea unui hrisov
al lui Constantin Moruzi. Faptul e inexact, Ma-
morniţa figurează în Condica liuzilor din 1803 ca
sat 1, Tărgușorul e pomenit pentru întâia oară
în statistica din 1838, înregistrând 28 familii is-
raelite, care însă nus figurează pe tabloul dajni-
cilor din 1839, ceiace dovedește că tărgușorul
a fost de curând întemeiat. Că cele 28 familii
erai intemeietoarele tărgușoruiui reese din faptul
că statistica din 1859 ne dă 33 dajnici evrei cu
130 suflete, pe cănd creștinii erai în număr de
79 suflete, stabiliți de sigur în satul cu acelaș
nume, cu excepția împiegaţilor. Acest fapt se
constată anume în 1885, cănd tărgușorul, îm-
1) Bulet, foaie oficială, XIV, No, 52, p. 246-a.
2) Monitorul Oficial al Aloldovei, 27 August 1839, Verax,
La Roumanie et les juifs p. 31.
2) Fraternitatea IV, 1882, p. 389, Dici. geogr, al judet..
Fălciu, p. 50.
1) Uricarul VIII, p. 297.
www.dacoromanica.ro
preună cu satul, număra 99 familii cu 497 su-
flete, din cari 50 familii evreești, dar «populaţia
satului e contată la aceia a tărgușorului» ?).
Tărguşorul Negreşti, autorul Dicţionarului geo-
grafic nil dă ca înființat la 18142). Această a-
firmare nu e exactă. Negreştii e învederat un
sat vechii, el figurează în Condica Liuzilor, în
1803, printre satele ocolului Fundului de Jos 8),
şi ființa, prin urmare, încă în veacul al XVIII-lea.
La acea dată găsim, pe lăngă cei 88 dajnici
creștini, doi evrei: Marcu jidovul şi Ilie jidovul4).
Dar tot ca sat figurează și în «Tabla obştimilor
sătești a Principatului Moldovei după înrătunzi-
mea făcută la 1834», fiind prenumărat mai întăiu
printre satele ocolului Racovei, apoi, în mod de-
finitiv, printre acele ale ocolului Stemnicului. Ca
tărguri în ţinutul Vasluiului nu găsim decăt unul
singur: «Vasluiul rezidenţia ținutului» 5)
Care este, deci, data înființărei tărgului? De
bună seamă anul 1835 sai 1836 cănd proprieta-
rul va fi obţinut de la Mihaii Sturza un hrisov
pentru întemeierea lui. Aceia ce ne face a în-
clina spre această dată este faptul că în recen-
1) Filipescu-Dubăi, Dicfion. geogr. al jud. Dorohoiii, pag.
208 şi 210.
2) C. Chiriţă, Dicfzon. geogr, al jnd. Vaslui, p. 129.
3) Uricarul, VIl, p. 371.
4) Uricarul, VIL, D 373.
5) Analele Parlamentare ale României, N, p. 725 Şi 763.
www.dacoromanica.ro
E as
zămăntul din 1838 Negreştii se prenumără între
tărgușoare cu o populație evreiască de 72 fa-
milii, scutite toate de bir, cărora le-a trebuit cel
puțin doi-trei ani ca să se adune şi séet clă-
diască casele. In 1845 îl întălnim deja ca tărg
aşezat cu dare la Visterie, şi pe evreii plătindu'și
birul prin tacsie, ca în toate celelalte tărgușoare 1).
Nu cunoaştem nici hrisovul de întemeiere a
tărgului 2), nici scisoarea de tocmală încheiată
intre proprietar şi primii tărgoveți. Dar dacă ne
referim la aşezămăntul definitiv, dat tărgoveţilor,
la 5 Iuli 1845, de proprietăreasa Eufrosina Rosăt,
dobăndim convingerea că evreii sint fundatorii
acestui tărgușor. Astfel aşezămăntul le acordă,
prin art. 15, scutire de bezmăn pentru feredeă,
sinagogă și cimitir și le recunoaşte, bine înţeles,
calitatea de tărpgoveţi. Din contra, art. 12 privitor
la creștini declară că «locuitorii ce vor fi cuprinși
în dările haznelei sub aumirea de birnici și în-
trai în lucrul boierescului, avănd pământ de
hrană după aşezămăntul cărmuirii, de ar fi și cu
1) Buletin, foaie oficrală, laşi, XIV, No. 44, 6 Iunie 1846,
p. 237.
2) Intrun articol publicat în Ofizza din lași şi reprodus în
Egalitatea XXII, din 16 Sept. 1911, p. 283, d. Ghibănescu
arată că tirgul Negreşti are hrisov de întemeiere din 1845
Iulie 5, dat de M. Sturza Vodă boieroaiei Eufrosina Rosăt.
Aceasta nu e exact. Dată în chestie e acea a unui gșezămăat,
pe cănd hrisovul a fost eliberat, de bună seamă, cu vreo
zece ani mai înainte.
www.dacoromanica.ro
locuinţa în uliţă nu se vor putea apăra de a-
ceastă lucrare sub numire de tărgovăţ» 1).
Dealtfel nu găsim în 1839 nici un dajnic creș-
tin tărgovăţ în orășelul noii întemeiat, unde evreii
aŭ constituit, de la inceput, populația covărși-
toare. Eï număra 53 dajnici cu 458 suflete în
1859, pe cănd creştinii, așezați de bună seamă
în sat, numărai abia 282 suflete, Această majo-
ritate evreii aŭ păstrat-o şi mai tărzăi. Dicţio-
narul geografic arată că, în 1888, tărguşorul
avea o populaţie de 195 familii cu 963 suflete,
din cari mai mult ca jumătate sint evrei, cari
se ocupă cu industria și comerțul, ceilalți sînt
romăni, îndeletnicindu-se cu cultura pămăntului
şi creșterea vitetor 2). In 1899 cifra evreilor era
de 787,
Despre tărgul (dent, autorul Dicţionarului
geografic afirmă că a fost înfiinţat abia la
1842 3). Cele 18 familii evreești, cari figurează
pe recenzământul din 1838, desmint această afir-
mare. La 1846 Urdeştii avea 22 dajaici evrei,
tacsia fiind arendată cu 1326 leii). Motive eco-
nomice însă par a se opune la creșterea şi pros-
perarea evreilor stabiliți, și orășelul părăsit de
1) Inedit. Vezi anexa VII.
2) C. Chiriţă, Diction, geogr, al jud. Vaslui, pe 129,
3) C. Chiriţă, Dicz. geogr. al jud. Fălcizi, p, 204 5. V.
4) Buletin, foaie oficială, XIV, No. 51 p. 205a
www.dacoromanica.ro
ei nu mai ia nici un avănt. Din recenzămăntul
din 1859 rezultă că numărul birnicilor evrei că-
zuse la 5, numărănd 26 suflete. Populaţia creş-
tină era de 89 suflete 1). Dar şi acele 5 familii
părăsiră mai tărzeu tărguşorul, care, la 1894, nu
mai avea nici un evrei și nu cuprindea decăt
27 familii creștine cu 100 suflete °).
Valea Rea, despre care Dicţionarul geografic
spune că a fost întemeiat în urma unui hrisov
din 1845 a lul Mihai Sturza 3), ființa deja la 1838,
cu 52 familii israelite. El avea, în 1859, 28 daj-
nici evrei cu 196 suflete. Cele 155 suflete creş-
tine, ce le găsim în aceiaș statistică, şedeai
de bună seamă în sat şi nu erai prenumă-
ate pintre tărgoveţi; în caz contrar, ar trebui
să admitem o scădere, fără motiv, a populaţiei
creștine. In adevăr, după statistica din 1885 tär-
gușorul avea o populație de 85 capi de familie
cu 306 suflete, din cari peste 250 evrei t). Evreii
eraii dar și aci adevărații intemeietori ai tărgu-
șorului.
Pentru celelalte tărgușoare nu avem nici o
altă îndicaţie, Cifrele următoare, scoase din sta-
tistica din 1838, dovedesc că toți proprietarii ți-
1) Monitorul Oficial al Moidoveï, 27 August 1859, —
Verax, Za Roumanie et les Juifs, p, 31.
DC Chiriţă, Diet, geogr, al jud. Fălcizi, p. 204.
3) Ortensia Racoviță, Dict. geogr. al jud. Bacãu, p. 584,
4) O. Racoviţă. Dicgion, geogr. al jud, Bacãù, p. 584.
www.dacoromanica.ro
— 50 —
neaŭ säi atragă pe evrei în centrele noŭ create:
Domnești (ţinutul Putna) 20 capi de familie,
Foltești (țin. Covurluiii) 4, Murgeni (ţin. Tutova)
50, Pechea (țin. Covurlui) 12, Plopana (ţin. Tu-
tova) 27, Puești (țin. Tutova) 53, Pungeşti (ţin.
Vasluiă) 37, Tg. Glodurile (ţin. Bacai) 7.
NV
Fundarea tuturor acestor tărgușoare și chema-
rea evreilor, spre a le împopora, Sînt în contra-
zicere isbitoare cu legislația asupra vagabonda-
jalui, care se întinde ca un fir roș în tot timpul
domniei lui Mihai Sturza. Această legislaţie a
fost şi este pururea Învocată spre a dovedi că
evreii aŭ fost considerați, de multă vreme, ca
niște musafiri nepoftiţi, cari ai năvălit în Mol-
dova pe căi piezișe peste voia guvernului, a au-
torităților și a ţării. Unii cred că vor acoperi
astfel faptul chemărei în țară a evreilor de cătră,
boieri, cari erau pe atuncea unicii reprezentanţi
al opiniei publice și ai țării. In realitate, măsurile
şi decretele contra vagabonzilor nu aŭ avut nici
cănd scopul de a opri imigrarea evreilor în Mol-
dova, Vodă și guvernul s'ar fi păzit a lua atare
măsură dăunătoară lor, țării și boierimii.
Că scopul legislației asupra vagabondajului nu
era nici de cum de a stavili întrarea în țară a
evreilor, se vede de pe aceia că hrisoavele de
mpopulare departe de a înterzice așezarea lor
www.dacoromanica.ro
as SL
în tărgurile noii create, întăresc, dimpotrivă, con-
vente, încheiate cu evrei sai și acele în care
se prevede că se va da evreilor gratuit un loc
pentru sinagogă, feredeii și cimitir, ba, adeseori,
și materialele necesare pentru clădirea celor
două construcţii. Ce mijloc mai nimerit spre a
împiedeca stabilirea evreilor în tărgurile cele
noue, decăt neîntărirea învoielilor făcute cu ei sai
suprimarea din convenţie a dispoziţiilor privitoare
la sinagogă, baie şi cimitir şi a tuturor măsurilor
ce le procurai vre o favoare ?
Apoi, dacă față cu venalitatea impiegaţilor,
cu corupția cumplită, de care erai stăpănite toate
clasele societăței și toate autoritățile, evreii cari
veniau să se așeze în oraşe mari ca laşi, Boto-
şani şi altele, cu o populație evreiască însem-
nată, se puteai oarecum sustrage controlului po-
liţienesc și al administraţiei, nu se poate spune
acelaș lucru despre orășelele mici. Aci nici un
noii venit nu putea scăpa ochiului de veghe al
autorităților, mai ales în tărgurile noi fundate.
Adevărul este că decretele privitoare la vaga-
bonzi naŭ ţintit niciodată de a îndepărta pe
evreii din țară, nici a descuraja imigrarea lor,
De formă, ei vizau numai pe așa zişii evrei fără
căpătăi, cari nu posedaii nici capital, nici meş-
teșug. In fond nu ţinteaii nici pe aceștia. Măsu-
rile contra vagabondajului nu erai decăt un
mijloc indirect, foarte productiv, spre a stoarce
bani dela indivizi și comunități, motiv pentru
DR. E, SCHWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 6
www.dacoromanica.ro
— 92 —
care erai scoase periodic la ivială şi periodic
suspendate saŭ lăsate în desobicinuință, după
cum Vodă şi acoliții lui aveai nevoie să'și sa-
tisfacă setea nesățioasă de bani.
Caracteristic pentru cele spuse aci sint mäsu-
rile luate de Mihai Sturza pentru împopularea
orașului Mzhailenï, numit mai întăi Vlădenii, apoi
Tirgul Noi. Acest tărg trecuse în proprietatea
Domnitorului, care i dădu numele săi, și avutot
înteresul să înmulțiască numărul locuitorilor şi
să-i dea un mare avănt spre al face căt maï pro-
ductiv pentru el. Pe cănd Vodă pregătea cele
dintăi măsuri contra vagabonzilor, în unicul scop
de a obţine, de la evreii din Iaşi, restituirca gra-
tuită a polițelor, ce le subscrisese pentru sumele
de care avusese revoie spre a'şi asigura Domnia,
îl vedem, totodată promulgănd, în 1835, așăză-
măntul tărgului Mihaileni, pe carel declară şi
capitală de ţinut, Art. 8 al acestui aşăzămnăt
zice rostit: «Toţi meşteșugarii străini, ce vor
veni spre a să statornici cu lăcuinţa în tărg, şi
care în urmarea regulilor prescrise vor zidi ca-
să saii dugheni de meserii, precum stoleri, lä-
cătuși, pietrari, teslari şi alții deasămine ce să
întrebuințază la zidiri, vor fi apărați de plata bez-
mănului emfitefticos pe vreme de cinci ani».
In 1837 îl vedem mergănd şi mai departe,
Vodă discută cu o delegație a tărgoveților, —
printre care 7 delegaţi evrei, numiţi de «ob-
ştia nației evreeşti», — condiţiile cele noue de
www.dacoromanica.ro
— 93 —
învoială între proprietar și tărgoveţi. Pintre nouele
dispoziţii se prevede anume la art. 5 că: «tot în
această orănduială a apărărei bezmănului remă-
ind ai havra evreiască ace mare, împreună cu
alte două mici şi cu feredeul naţiei evreeșşti din
tărgul Mihaileni, precum și o capiște».
In acelaș așezămănt se prevăd asemenea mä-
surile necesare pentru îndestularea evreilor cu
păine (art. 11) şi cu carne (art. 12), în afară, bine
înțeles, de drepturile şi privilegiile ce le aveai
evreii în comun cu ceilaţi tărgoveţi t). Dacă le-
gislația asupra vagabonzilor era luată în serios,
nu încape îndoială că Vodă ar fi trebuit să ex-
cludă pe evreii dintre delegați, ba chiar să le
ridice favorurile încuviințate în trecut, necum să
le acorde favoruri şi concesii noue, întinzind
scutirea de bezmăn la 2 sinagogi şi o capiște,
în afară de sinagoga cea mare, adică aceia scu-
tită la întemeiarea tărgului de Mareş, în 1792,
O dispoziție importantă, înscrisă în anatforaoa
Sfatului din 1839, aprobată de Vodă la 1 Iuli, şi
care face parte din măsurile contra vagabonzilor,
fu aceia a art. 35. Acesta declarâ că «nici unul
jidov nu-i este oprită strămutarea din ţară, ceel
poate fi slobod a ieși cu toată familia lui» 2), A-
ceastă măsură a fost deseori învocată spre a do-
1) Buletin, foaie oficială, VII, No. 22, Iaşi 16 Martie 1839,
2) Manualul administrativ al Moldovei, 1, pe 516, No. 379-
www.dacoromanica.ro
vedi că scopul legislației asupra vagabonzilor era
de a se desbăra căt mai curănd de evrei. E
ciudat de constatat că această dispoziție nu mai
fu reiînoită, nici reprodusă în încheiarea Statului
de la 1843, nici în decretele următoare, cari se
referă exclusiv la evrei. Vodă însăși i dădu lo-
vitura de graţie și dovedi astfel caracterul ade-
vărat al legislaţiei contra vagabonzilor, care avu
de scop stoarcerea de bani, pe cănd pe altă cale
evreii erai solicitați din toate părţile să vie să
se aşeze în tărguri şi tărgușoare.
Tărgul Suija devenise şi el, între 1830-40,
proprietatea lui Mihai Sturza. El ştiu să-i dea un
avănt prin o nouă stabilire de evrei. De la vreo
100 capi de familie, grupănd 496 suflete, ce ni
le dăduse recenzămăntul imperfect din 1831, gä-
sim, în 1838, 195 capi de familie evrei; iar în
1839 Condica Visteriei arată că eran acolo 105
negustori şi meșteri evrei birnici, față cu 21
meșteri și comercianţi creștini. Tărgul se jido-
vise sub stăpănirea aceluia, care promulgase ne-
contenit măsuri așa zise de apărare contra evrei-
lor și a năvălirei lor în ţară; el capătase o ma-
joritate de populaţie evreiască pe care nu o va
mai perde. La 1843 Suliţa fu distrus, în întreg,
de un incendiă, în care arse și hrisovul tărgo-
veţilor, și dânşii începură să părăsiască oraşul.
Mihai Sturza, care, după dispoziţiile luate con-
tra evreilor, în decretele anterioare, ba și în
acela din 1843, ar fi trebuit să tresalte de
www.dacoromanica.ro
— 85 —
bucurie la hotărîrea luată de evrei de a părăsi
tărgul şi să pute să le cănte vecinica pomenire,
se bizui dimpotrivă pe puterea-i domniască şi
opri pe tărgoveţi să plece ; ba, îi decise să'şi facă
casele din noi, îi ajutâ întru aceasta șifăcucu ei
o nouă învoială, mai ușoară, pe timp de 25 ani?)
Călcând pe urmele Domnului, boierii, cari, chi-
purile, se arătară în public şi în Obșteasca Adu-
nare, partizani ai măsurilor luate contra năvălirei
evreilor, se întreceai, care de care, să atragă
căt mai mulți evrei în tărgurile lor. Am văzut
maï sus chipul cum se împoporară nouele tăr-
gușoare, întemeiate pe acea vreme, dar şi stă-
pănitorii tărgurilor, înființate mai înainte, se opin-
tirä să'și înmulțiască numărul locuitorilor. Astfel :
Saveni, care număra 71 suflete în 1831, avea,
în 1838, 54 capi de familie sai 270 suflete e-
vreești, printre cari 23 negustori şi meșteri evrei
Şi nici un neguţitor sat meşter creștin, în 1839.
Bucecea, din 19 capi de familie, cu 98 suflete,
în 1831, număra 43 capi de familie în 1838 și
26 negustori și meşteri evrei, față cu 14 creștini.
în 1839.
Moineşti cu 44 capi de familie și 193 suflete
în 1631, număra 215 capi de familie în 1838 și
78 dainici, negustori și meşteri evrei, față cu 39
creștini, în 1839.
1) Nădejde şi Țiţu, Diction. geogr. al jud, Botoşani, p. 210
sub verbo. i
www.dacoromanica.ro
— 86 —
Cařuļu cu 3 capi de familie, 26 suflete în 1831,
număra 18 capi de familie în 1838 şi 6 dajnici,
comercianți și meșteri evrei, față cu ọ creștini,
în 1839.
Drăguşeni, cu 19 capi de familie, 104 suflete
în 1831, număra 38 capi de familie în 1838 și A0
dajnici, neguțitori şi meşteri evrei 1), față cu 50
creștini în 1839. i
Pentru Podul Iloaiei îl vedem pe noul propri-
etar Neculai Cantacuzin biv vel logofăt şi cavaler
reclamănd de la Mihaiă Sturza un noi hrisov de
împopulare, la 1839 Mai 22, în care asigură e-
vreilor, ca deobicei, scutire de bezmăn pentru
sinagogă, baiă și cimitir şi le incuviințează ace-
leași drepturi şi privilegii ca şi tărgoveţilor creş-
tini 2). Numărul lor se îndoi față cu acela din 1831.
Important mai" ales pentru opintirile făcute de
proprietari, spre a atrage sai a reține pe evrei
în tărgurile lor, este așezămăntul dat, în 1845,
de Eufrosina Roset pentru tărgușorul Negreşti,
pomenit mai sus. Faptul de a da un aşezămănt
definitiv, abia căţiva ani după întemeierea tărgu-
lui, se poate explica prin vreo condiţie suspen-
1) Incă o dovadă de inexactitatea catagrafiei acelor vremuri.
Dacă erai 40 dajnici evrei în 1839 numărul familiilor în 1838
avea să fie cu mult mai superior. Dealtfel, cifra de 4o birnici
pentru Drăguşeni nu poate fi nici ea exactă. Întreg ţinutul
Covurlui avea, în 1839, maximum 231 birnici evrei, din cart
229 în Galaţi, cifră și ea exagerată.
21 Inedit, Vezi Anexa IV.
www.dacoromanica.ro
— 87 —
Sivă sai restrictivă înscrisă în scrisoarea de toc-
mală, și care nu avea să cadă sai să se înde-
pliniască decăt în acelaş an. Ca pildă, se poate
cita condiția stipulată în convenția tărgușoru-
lui Poieni, în care se interzicea evreilor de
acolo de a vinde vin inainte de a se aduna
6o familii, gospodari cu case și dughene.
Proprietereasa declară, în acest așezământ, că
s'a învoit «cu neguțitorii ce se găsesc pe acea-
stă moșie şi care acum vor a să așăza ca să facă
case şi dughene pe piața unde şi este înființat
de mai înainte rateșu și dugheni», și neguţitorii
erai, bine înţeles, numai evrei. Aşezămăntul pre-
vede drepturile şi îndatoririle proprietarului și a
tărgoveţilor, articolele cu cari acești din urmă
pot specula și sumele ce aŭ a plăti atăt ca bez-
män pentru terenul ocupat, căt și pentru mărtu-
rile ce le aduc, mărfurile sai obiectele scutite
de plată, precum şi amenzile în caz de nepăzire
a punctelor fixate de aşezămănt. Dar dacă ace-
ste dispoziţii se asemănai, în mare parte, cu a-
cele stipulate în scrisorile de tocmală sai in a-
şezămintele din tărguşoarele fundate mai înainte,
apoi mai găsim unele privitoare la administrarea
tărgului, trase şi ele, de bună seamă, din hri-
soave sai din scrisori de tocmală, ce nu ne sânt
încă cunoscute, și cari pun pe evrei pe un pi-
cior de perfectă egalitate cu creștinii, încuviin-
țăndu-le atribuţiile unor adevăraţi consilieri co-
munali de astăzi. Şi aceste stipulații mai arătaă
www.dacoromanica.ro
puțina greutate ce o puneaii boierii pe dispo-
zițiile legilor și ale regulamentelor cănd interesul
lor propriii era în joc, precum și mijloacele în-
trebuinţate spre a atrage pe evrei în tărgurile lor,
Articolele 18 și 19 din aşezămănt glăsuesc:
«Art. 18. Pentru orice lucrări atingătoare de
obștea tărgului cerșute și de proprietara, va fi
deapurure două mădulari, unul de o nație creş-
tinească şi altul de evreiască, oameni aleşi de
obşte prin înscris, cu bune purtări, care în unire
cu vechilul vor îndeplini în vremi nişte aseminea
lucruri fără părtinire sai cea mai mică obijduire,
«Art, 19. Pentru veniturile ce se unesc în fo-
losul îmbunătățirii tărgului, cuprinse la art. I, 2,
3 Şi 4 vor alcătui deosebită casa a tărgului, a-
şezată sub paza vechilului precum și a celor
două mădulari orănduite prin art. 18, cari vor fi
datori a strănge aceste venituri şi a alcătui ge-
neralnică samă de aceste venituri, a le da în
otcup prin publicaţii și mezat, după cuvenita o-
rănduială, din care se va plăti mai întăi leafa
vechilului şi a scriitorului săi, pe căt li se va
orăndui de proprietate ; iar ceilalți bani să vor
păstra în această casă, din care să vor face chel-
tuelile trebuincioase pentru îmbunătățirile tărgului,
— Vechilul împreună cu fețele sus arătate, vor
alcătui budgetul la începutul fieştecăruil an, de
cheltuelile cerşute, îmbunătățirile dinăuntru, pe
care le vor împărtăşi proprietății spre a lua în-
cuviințare, după care vichilul şi ceilalți aŭ a urma,
www.dacoromanica.ro
— 89 —
dănd duplicată socotială de cheltuieli la sfărșitul fie-
şte-cărui an proprietăţii, neputănd şi nefiind slobozi
a cheltui vreun ban, peste acel budget îmbunä-
tătit, fără ştirea şi voia proprietăţii. ..?).
Mult mai caracteristic, pentru chipul de a a-
trage evrei în tărgurile noi întemeiate, este hri-
sovul dat logofătului Alecu Mavrocordat, proprie-
tarul tărgușorului Frumușica. Fără a se sinchisi
cătuș de puțin de nouele măsuri decretate, în
1843, contra așa zişilor vagabonzi evrei, mare
boier, unul din marii dregători ai Statului, Alecu
Mavrocordat încheiâ, la 8 Octomvrie 1844, oîn-
voială cu neguțitorii tărgoveți jidovi, în scop de
a grăbi împopularea tărguşorului, care, pe căt
se vede, nu luase avăntul ce'l dorise el, Frumu-
şica numărase, în 1831, vreo 14 familii evreești
cu 82 suflete, faţă cu 7 suflete creștine. In 1838
evreii crescură la 47 capi de familie, iar în 1839
erai 10 negustori și meşteri evrei față cu 5
creștini. Spre a împopula și mai grabnic tărgu-
şorul, proprietarul încheiâ zisa convenție, care
respiră în fiece articol dorința arzătoare de a a-
trage căt. mai mulţi evrei.
Art. 1 prevede ca proprietarul «să le dee loc
pentru o școală, un feredei şi un țintirim, pentru
care ei nici un ban bezmăn să nu plătiască, nu
mai puţin le va da și lemne fără plată pentru
facerea acestora», Art. 16 glăsuește: «să fie da-
1) Inedit, vezi anexa VII.
www.dacoromanica.ro
= DÉI
tor proprietarul ca dupăce se vor statornici cel
puţin optzeci familii a le scoate hrisov ca să si-
guripsască statornicia acestei alcătuiri întru toată
viitorime». Era dar un imbold puternic, aproape
înfailibil, spre a grăbi aducere de familii noue
evreești, şi care îşi produse, de bună seamă, roa-
dele foarte curănd. Mihai Sturza uitănd de art.
1 al «regulelor pentru jidovii ce întră în ţară»,
decretate în «seanță Domnească la 14 Octom-
vrie 1843», cuprinzătoare ca «nici un jidov nu
va fi în viitorime priimit în ţară, afară numai dacă
va veni cu un pasaport formalnic și pe o vreme
hotărătă» 1), întări zisa învoială cu hrisov Dom-
nesc, la 1845 Iunie 25. El roagă și pe urmașii
sei «luminați Domni, frații noştrii... nu numai
să nu strămute această legiuire folositoare și de
obştească priință, ci mai vărtos să o intăriască
pentru nestărșita laudă» ?).
VI
O ilustrație mai luminoasă și mai desevărşită
a motivelor ce îndemna pe boieri de a chema
evreii in Moldova pentru împoporarea tărgurilor
şi a tărgușoareior și pe Vodă de aşi da con-
simțimăntul prin hrisov, ne o dă rezistenţa luă
Mihai Sturza de a aproba amendamentul pe care
Obicinuita Obşteasca adunare îl votase în 1844 ca
1) Manual Administrativ, I, p. 319, No. 383.
2) Inedit, Anexa VIII.
www.dacoromanica.ro
un adaus la o lege ce-i trimesă în deliberare.
Anume, lar6 Fevruarie 1844 Mihai Sturza tri-
mese Obşteștei Adunări un proiect întitulat «pen-
tru trei pricini care împovorează pe lăcuitorii
de pria sate şi aduc cu dinadinsul împedecare
stării lor» 1), In cele două dintăi articole ale pro-
iectului se propuse, între altele, oprirea de ase
da evreilor orănzile de prin sate și dijmuirile, şi
li se înterzise și şederea în sate. Cei stabiliți.în
sate aveai să se mute în tărguri și tărguşoare
întrun soroc de 3 luni pănă un an de zile. Ob-
șteasca Obicinuita Adunare discută proiectul în
ședințele sale din 26 și 28 Fevruarie?). Cu-
prinși de o dragoste neexplicabilă pentru țărani,
pe cari îi exploataă neomenește ca proprietari,
cățiva membrii din Adunare propuseră la art. 1,
care cuprindea înterzicerea speculărei în sate,
următorul amendament votat de adunare:
«Se încuviințază cu adaugirea ca jidovii să nu
fie slobozi a ţine orinzi de băutură nu numai
prin sate, dar nici pe la drumuri, nici prin tăr-
guri, și asemenea să nu fie slobozi a specularisi
nici cu vănzare de ale măncărei nici la un loc,
nici prin tărguri, nici prin sate, nici pe la dru-
muri, iar afară de speculaţiile orănzilor de bău-
tură şi a dijmurilor, precum și a vănzării acelor
de ale măacării, alte osebite pozvolite speculații
1) Analele Parlamentare ale Romăntei, SI, p 360.
2) Analele Parlamentare ale Romaniei, XIF, p. 367 şi 368
www.dacoromanica.ro
— 92 —
vor fi slobozi jidovii a face în țară şi pentru în-
trebuințarea acelor osebite speculaţii vor putea și
a avea vremelnicească şedere -prin sate» *).
Nu avem să examinăm aci motivul care a in-
spirat legea şi amendamentul în chestie. Adu-
narea votă și legea și amendamentul, și ea fu
supusă la sancţionarea Domnească, Mihai Sturza,
care luase cu căteva luni mai înainte mai multe
măsuri hărțuitoare contra evreilor și promulgase
înstrucţiile contra vagabonzilor, au se putu stà-
păni față cu această propunere, atăta i păru de
monstruoasă, Pe temeiul art. 52, Cap. II al Or-
ganicescului Reglement el pofti Obşteasca Adu-
nare să ia aminte «urmările care neapărat s'ar
prileji din această măsură precum mai jos se
arată :
at, Cele mai multe tărguri dia Prințipat,
care sint proprietăți particulare, se află locuite
de jidovi, pentru că locuitorii Moldovei își află
mai bine folosul gospodăriei lor în plugărie.
«2. De vor fi opriți jidovii de prin tărguri a
face alişveriş de băuturi şi ale măncării, nu rä-
măne îndoială că aceștia lipsiți fiind de închi-
puirile vieţuirii vor părăsi -acele tărguri cari se
vor pustii.
«3. Cu această pustiire s'ar face o lovire asu-
pritoare în dreptățile proprietaţii, mai ales că nu
1) Analele Parlamentare ale României, XIL p. 533, No. 39,
litera A.
www.dacoromanica.ro
— 93 —
este cu putință a lăcui acele tărguri cu săteni,
cănd cele mai multe moșii ai trebuință încă de
lăcuitori, iar nu a se împuțina numărul acestora
trăgăndu-i prin tărguri și a pătămi agricultura din
lipsa lucrătorilor.
«4, Legiuitele tănguiri şi pretenţii a propieta-
rilor şi a posesorilor, acei ce ai contracturi de
rachii, făină, legumuri, i alte producturi, încheete
cu jidovii, care opriți fiind a vinde băuturi şi de
ale măncării prin tărguri vor cere cu drept cu-
vănt desființarea contracturilor.
«5. Proiectul înfățoșat Adunării priveşte numai
pe sate,a cărora mărginite relaţii nu pot fi ase-
mănate cu întinderea înteresurilor a orașelor şi
a tărgurilor, pentru care urmează a se chibzui
nu numai o singuratică măsură, ci o sistemă
mai întinsă şi bine cumpănită, ca să nu prici-
nuiască îngreuiere şi să aducă feluri de neîn-
demănări în aplicația sa.
«In deplină încredere dar că Adunarea va
cumpăni cu înțelepciune aceste grele împrejurări,
pe lângă care se adaugă și învăluirea a unui în-
semnător ram a veniturilor Visteriei, a căreia îm-
plinire numai prin tacsii se poate înlesni, propu-
nem Adunării ca să întoarcă luare aminte asu-
pra acestui predmet şi să mărginească a sa lu-
crare atingătoare de jidovi numai încăt privește
pe acei de prin sate, numai întăi să să vază re-
zultatul ce ar aduce aplicaţia acestei măsuri, și
apoi după ispită să se poată regularisi în vre-
www.dacoromanica.ro
— 94 —
me o mai departe lucrare și pentru acei de prin
tărguri ; căci — amenință Vodă— fiind încheie-
rea Adunării precum s'a zis mai sus în mai
multă întindere asupra puntului întâii din proiect,
ne vom afla în poziţie de a nu o putea întări și
prin urmare ar remănea înnimicit tot proiectul,
care cuprinde în sine'și măsuri de mare priință
pentru locuitorii săteni» +).
Ofisul Domnului fu comunicat Adunărei, în ṣe-
dința sa din 4 Martie. Ea păși pe dată la des-
baterea lui și cu majoritatea de două treimi re-
veni asupra votului său anterior. În raportul său
cătră Vodă, Președintele Adunărei îl înformâ că
«Obşteasca Obicinuita Adunare după trataţia și
debatația urmată cu majoritaua glasurilor, găseşte
Inaltele okservaţii, cuprinse în acest ofis, foarte
drepte şi temeinice, hotăreşte ca, potrivit cu a-
cele, încheerea ei de mai înainte, în acela cese
atinge de puntul iîntăiă a proiectului pentru trei
pricini ce împovorează pe lăcuitori, să se cu-
noască mărginită numai pentru lăcuitorii de prin
sate» 2).
Dar motivele învocate de Vodă, pe care Adu-
narea le găsește drepte și temeinice, ne explică
de ce evreii erai întemeietorii tărgurilor și pen-
1) Analele Parlamentare ale României, XIE, p. 534-5. No,
39, litera C.
2) Analele Parlamentare ale Romania, XIP, p. 372-73,
535 şi 536-37, No. 39 lit. E.
www.dacoromanica.ro
— 95 —
tru ce ocărmuirea și particularii cautai säi a-
tragă în ţară.
Am arătat aiurea soarta legei de mai sus, în
ce priveşte oprirea evreilor de a lăcui și a se
stabili în sate. Ea nu se putu menține multă
vreme, fiind contrară intereselor proprietarilor
de moşii, ale boierilor şi ale populaţiei. Prezența
evreilor era necesară în sate, ca și în tărguri,
Lesne se înțelege dar că fraza lui Mihai Sturza
că după ce se vor vedea roadele legei la sate
se va putea chibzui asupra întinderei sale la tăr-
guri, era numai o vorbă goală. Vodă ţinea să-i
dauriască pilula Adunărei și să clădiască membri-
lor un pod spre a putea bate în retragere și să
revie asupra votului lor nechibzuit.
Nimenea nu se mai găndi de a relua chestia,
Din contra, după abdicarea lui Mihai Sturza se
mai înființară 20 tărguşoare noue, în anii 50. Nu
avem lămuriri asupra acestor noue, descălecări.
Nu șunoaştem decât hrisovul privitor la Jee
pe care caimacamul T. Balş îl dădu, la 13 Oc-
tomvrie 1856, Postelnicului Panaite Balș, prin care
întărește învoiala săvărșită cu tărgoveţii șezători
în acel tărguşor. Dispoziţiile din ea sânt copiate
după alte învoieli și hrisoave privitoare la des-
chidere de tărg noŭ. Astfel art. 4 prevede că
«Pentru trei ani de zile, începător dela 1855 şi
până la 23 Aprilie 1858, nu va plăti obştia bez-
män și otcup». Iar art. 3 stipulează: «Pentru na-
www.dacoromanica.ro
— 96 —
ţia jidovilor să le dea proprietatea loc de şcoală,
teredeă şi înmormântare fără plată de bezman,
la a cărora clădire se vor ajuta și de proprietate
la cheltuială»,
Căt pentru motivul pentru care Căimăcămia în-
voeşte deschiderea de tărg noi, hrisovul ne spu-
ne «că înmulțirea tărgurilor este un mijloc ne-
contestat pentru înflorirea comerțului ...»?).
Tărgul Ivești, deşi situat în partea de Sud a
Moldovei, numărâ doi ani după întemeiare, în
1859, o populaţie de 209 suflete evreeşti, dând
22 dajnici la plata gabelei. Acești dajnici evrei
sint, de bună seamă, adevă'aţii întemeietori ai
tărgului. Cele 635 suflete creştine, ce ni le dă
statistica din 1859, dacă nu ne găsim în fața u-
nei greșeli de tipar, nu pot fi decăt plugarii cari
n'aveaă nimica de împărţit cu noul tărguşor, A-
ceasta nu rezultă numai din faptul că pe la 1894
eraii abia în totul 455 creștini, pe cănd evreii
eraă în covărșitoare majoritate 2), ci încă de pe
aceia că statistica din 1859 ne dă în totul 15
negustori şi 2 meşteri creştini 3),
In acelaş situație cu veștii erai, de bună
seamă, tărguşoarele noŭ înființate din ţinutul Ro-
manului, cari cuprindeai în 18590 populaţie co-
vărşitoare, de nu exclusiv evreiască, şi adică:
1) Curierul judiciar No. 21 din Martie 1902, Buletinul U-
niunei comunităţilor israelite, laşi, 1903 P. 131—34.
2) Ciuntu, Diction, geogr. al jud. Tecuciii, p. 111.
5) Monitorul Oficial al Moldovei, No. 89, 27 Avgust 1859-
www.dacoromanica.ro
— 97 —
Bâceşti 474 evrei față cu 453 creştini 1), Băârd
245 evrei, 195 creştini), Dâămienegzi 15.4 evrei,
170 creştini 3), Onzşcani 8o evrei, 68 creştinit).
In ținutul Iașului nouele tărguşoare Dimache
şi Tiganaş zis și Căminăreşti, numărară în 1859,
căte 67 şi 78 evrei față cu 62 şi 6o creștini“);
iar în ce privește filana, autorul Dicţionarului
geografic ne spune că proprietarul moșiei de-
clarănd, în 1857, înfiinţarea tărguşorului, în scurt
timp s'au adunat mulți evrei şi tărguşorul a a-
juns în floare“). Acest fapt e confirmat și de sta-
tistica din 1859, care îndică 78 evrei față cu 60
creştini, şi ei ţărani din sat, întru căt aceiaș sta-
tistică ne dă în totul 2 neguțitori creştini și nici
un meșteșugar.
In județul Fălciti tărgușoarele: Gugeşzi număra
in 1859, 544 evrei față cu 50 creştini, iar /ocenii
64 evrei, 18 creștini.
1) Şi aci creștinii stat ţăranii din sat, nu tărgoveţi, Astfel
la 1885 eraă 229 familii din cari 108 evreeşti (P. Condrea
Diction. geogr. al jud, Roman, p, 12).
2) Condrea, Dicf. geogr., D 16 ne spune că la 1885 erai
în Bära 71 familii, mai toate evrei. In 1959 erau in totul 2
neguatori creştini cu 9 calfe şi calfe meșteșugari.
3) Avea în 1859, 1 meşter și 2 calfe crestini, restul era
dar plugari.
4) N’avea, în 1859, nici un negustor, nici meșteșugar
creştin.
5) Dimachi n'avea, în 1859, nici un negustor saù meşter
creştin, TȚiganaș 6 comercianţi. Creștinii sint dar cei din sate,
°) C. Chiriţă, Dict. geogr, al jud. Iaşi, p. 236.
DR. E. SCHWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 7
www.dacoromanica.ro
— 95 —
In județul Suceava, Paşcani, pe care Dicţio-
narul geografic îl crede întemeiat la începutul
veacului al XIX-lea *), dar care nu fu înființat
decăt după 1848, număra, în 1859, o populaţie
de 86 evrei față cu § creştini.
Ultimul tărgușor înființat în Moldova este Drän-
centi, numit şi Brânză, întemeiat de Mihai Ko-
gălniceanu în 1862, pe moşia sa, cu hrisov Dom-
nesc?); dar nici aice nu avem amănunte.
Alăturea cu împopularea tărgurilor noŭ înte-
meiate, crescu și populația din tărgurile create
mai dinainte, prin imigrarea sai așezarea necon-
tenită a elementelor noue, în urma propagandei
făcute de cei mai dinainte stabiliți, propaganda
făcută cu învoirea, şi fără doar și poate, cu sti-
mularea proprietarului tărgului. Recenzămăntul
din 1859 ne arată avăntul luat de fiecare tărg şi
tărgușor grație atragerei necontenite a elemen-
tului evreesc.
O istorie economică a principatelor romăne
nefiind încă scrisă, nu ne putem da seamă,
intr'un mod lămurit, despre enorma înfluență şi
rolul preponderant, pe cari acești evrei, chemați
din străinătate, îl jucară în desvoltarea lor eco-
nomică, nici partea ce aŭ luat-o la renașterea
poporului romăn. Noii veniți, întemeietorii tărgu=
1) Serafim Ionescu, Dicz. geogr, al jud. Suceava, p. 233.
2) C, Chiriţă, Diez. geogr. al jud. Fălcii, p. 34,
www.dacoromanica.ro
— 99 —
rilor şi ai tărgușoarelor, reîmpopulatorii tărgurilor
vechi, puseră în valoare, alăture cu evreii baști-
nași, atăt prin hărnicia lor, căt și prin spiritul lor
de întreprindere, roadele pămăntului, pe care se
așezară, Agricultura luâ un avănt, pe care nul
cunoscuse mai înainte, Pămănturi, lăsate în pa-
ragină secole dearăndul, și cari serviai cel mult
ca imaşuri, pentru păscutul vitelor, fură brăz-
date de plug. Veniturile moșiilor crescură văzănd
cu ochii. Materii brute, cari mai înainte nu aveai
nici o valoare sa o valoare cu totul neînsem-
nată, căpătară o putere de cumpărătură, care adu-
cea belșugul în casele stăpănitorilor și a încun-
jurimei. Tărgurile şi tărgușoareie deveniseră cen-
tre importante pentru schimbul, vinzarea şi cum-
părarea produselor de tot soiul din regnul animal,
vegetal și mineral. Exportul crescu din an în an
într'o proporţie geometrică; comerțul se ridicâ
la o treaptă necunoscută în vremile trecute.
Budgetul țărilor romăne, sărăcăcios și anemic,
atinse cifre negăndite şi nevisate.
Meșteșugurile foarte primitive se transformară
și ele sub munca şi sudoarea acelor oameni har-
nici, cari emancipară cu încetul şi cu o perse-
verenţă rară, tărgurile ce le locuiaii, apoi întreaga
ţară, de sub tutela străinătăţei, reținănd în ţară
multe sume de acele ce se cheltuiai mai îna-
inte pentru obiecte fabricate, fie de primă nece-
sitate, fie de lux,
Industria mare îşi datorește și ea în bună parte
www.dacoromanica.ro
— 100 —
existenţa sa, cănd direct, cănd indirect, spiritului
de întreprindere, capitalului, propagandei și mun-
cei harnice al acestor evrei,
Dar evreii își făcuseră datoria. Şi dupăce epoca
renașterei politice și economice a principatelor
se desăvărşise, ei cari fuseseră primii pioneri și
alcătuiaii una din părghiele principale pentru gră-
birea renașterei, fură puși la o parte sai lăsaţi
în uitare. Aceiași boieri sai descendenții lor, a-
ceiași proprietari, oameni politici, cari se slujiseră
de evrei ca de un admirabil înstrument pentru
prosperarea lor proprie și pentru propășirea ţării,
pentru valorificarea moșiilor și a produselor pă-
măntului, se întoarseră năprasnic contra sala-
horilor de la primul ceas ai tratară mal răă ca
pe fii vitrigi, ca lepre. Evreul își făcuse datoria,
mavea decăt să plece,
Poate fi înteresul momentan al politicei şi al
polilicianilor de a se lua măsuri excepționale
contra evreului, va veni însă o vreme cănd isto-
ricul împarțial, grație documentelor, azi încă ne-
cunoscute, va lumina scenele şi faptele din tre-
cut şi, făcăndu-le deplină dreptate, va recunoașe
evreilor serviciile ce le-ai adus ţărilor romăne și
Romăniei și meritele ce şi-aă căştigat,
www.dacoromanica.ro
ANEXE
DOCUMENTE PRIVITOARE LA FUNDAREA
TAĂRGUSOARELOR
Documentele inedite, ce le redau mai jos, afară de cel sub
No, VII, aù fost comunicate, la vremea lor, în copie, Socie-
Zaţea istorice Juliii Beach, care a ființat în Bucureşti între
1886—1891. Fratele meu dloses, fostul secretar general al
Socretăţei, le-a utilizat, în parte, în raporturile sale anuale,
publicet’ în Analele Societăței, raporturi publicate şi. în tiraj
aparte sub titlurile’ Excursiuni critice asupra istoriei
evreilor în România și: Momente din Istoria Evreilor
în România.
Dau la finele fiecărua document numele persoanei care îl
deținea în original sau în copie legalizată, -
I
DOCUMENT PRIVITOR LA FUNDAREA TĂRGUȘORULUI
MIHĂILENI
1792 Iulie în 12
Cu mila lu Dumnezei, Noi Alecsandru Constantin Moruz,
Voevod Domnu "Țării Moldovei,
Facem știre cu această carte că după jaloba ce aŭ dat că-
tră Domnia me o samă de jidovi de peste hotar, de alte părți
străine, ce aii venit în partea Moldovei, rugăndu-vă ca să
aibă voie să facă tărg noŭ la ţinutul Sucevii, pe moşia Vlă-
deni a dmsale Costaki Mariş (am dat poruncă) să să aducă
pe amăndouă părţile de față şi să facă aşezare între dinșii
pentru venitul moşiei. Şi după așezarea ce s'a făcut ai tri-
mes cătră Domnia me înştiinţare, impreună şi cu zapisul nu-
mitului Constantin Mariş, stăpănul moșiei Vlădeni. Şi atăt
din înştiinţarea ispravnicilor căt şi din zapisul dat la măna
jidovilor îucredintăndu-mă Domnia me că este cu primirea
stăpănului moșiei şi că cu facerea tărgului pe acea moșie nu
se dă nici o pricină de stricăciune altor tărguri de prin pre-
www.dacoromanica.ro
— 102 —
jur. Iată dăm voie Domnia me să să facă tărg pe numita
moşie Vlădenii, adunându-să jidovii şi alții, numai din cei
străini de peste hotar, iar nu şi din locuitorii pămăntului a~
cestuia, făcăndu'şi dugheni şi alte intemeieri pentru perre-
cere şi alişverişul lor să urmeze întocmai după așezarea ce
au făcut cu stăpănul moşiei. Adecă, toți aceistrăini ce ar veni
să să aşeze în numitul tărg, pe rindul de dugheni și de crăş-
me ori căte vor face la uliţă să aibă a plăti bezmăn pe an
în faţa dughenelor pe tot stănjinul gospod căte optzeci şi
patru bani in curmezişul dughenilor, iar lungul dughenelor
să aibă din păretele dughenii din dos doisperezece stăngeni ca
Siet facă ccle trebuincioase, şi acei stănjeni să nu să so-
cotiască a plăti bezmăn. Locul ce vor cuprinde pentru
şcoală şi feredeŭ să fie lungul şi curmezişul, după cum și la
alte tărguri şi bezmăn să nu plătiască. Neguţitorii ce vor veni
ori creştini, ori armeni sai jidovi şi vor vroi ca să facă crășmi
şi dughene la uliţă, ori căte rănduri de dughene ar face, stă-
pănul moşiei să nu să amestece, ce singur neguţitorii să aibă
voia a împărţi locul şi să'și facă dugheni și crăşme la uliţă;
Jar la partea mahalalei să nu să amestece, ce stăpănul mo~
şiei să aibă a da loc celor ce vor veni ca să să aşeze. Şi acei
cari vor voi a să așeza la mahala să fie volnici a'și face casă,
şi locul ce li să va da să fie zece stănjeni lungul şi cinci stân-
jeni curmezișul pe care vor plăti căte un leii șesezeci de bani de
loc bezmăn pe an şi nici un fel de băutură să nu văndă.
Toţi tărgoveţii ce vor ave chte o vită două san mai multe
să aibă a da căte cinci parale la stăpănul moşiei de toată
vită mare, cal, boi și vacă pentru cheltuiala gardului țarinei,
şi tărgoveţii să nu să supere a pune gard la țarină. Pentru
căsăpiile ce se vor face în tărg vor da la stăpănul moșiei
căte cinci ocă cafne pe toată septămănă; Tor In postul mare
şi în postul Săntămariei nu vor da nimică, și pentru bezmăn
să nu să supere a plăti. Orice fel de negustori saii lăcuitori
vor merge la zioa iarmarocului cu orice fel de marfă şi nu
vor năimi loc de la tărgoveţii şi vor vinde marfa lor la ma-
hala, să aibă a plăti bezmăn la stăpănul moșiei căte şase pa-
rale de tot șopronul sai mai jos, dură starea negustorului;
iară de la cei ce vor merge cu cară încărcate cu altfel de
marfă și avănd în cară adică sare, legume, miere şi altele va
lua stăpănul moşiei căte una sai două parale de tot carul In-
cărcat, — Vrănd cineva din tărgoveţii a'și vinde casa sai du-
ghiana cu locul săi, volnic să fie, numai aceice vor cumpăra
să aibă a plăti bezmăn după cum mai sus se arată.
Toţi neguțitorii acei ce vor veni acum să'şi măsure locu-
rile de dugheni și crășme întrun an de zile să nu fie supăraţi
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
— 104 —
prin jalobă al aostru cinstit și credincios boer Dumnealui
Şărban Negel biv vel vornic ca să'i să sloboadă voe prin
hrisovul Domniii mele de a alcătui tărgul din noŭ pe moşiea
Dumisale Scobințănii di ia țănutul Cărligăturii, care alcătuire
de tărg Dumnealui, după starea locului, voește al faci lăngă
părăul Bahluiului în prejma locului ci să numești Podul ie-
loaii a dumisale Hatm: Constand, Palade, unde iarăș prin
hrisov gospod a Domnului Scarlat Calimah Vvd: s'aă dat
voie a să faci Gre, arătănd Dlui vornk. că la un asămine loc
adaugându-să și așăzare de tărg pe moșiea Dsale, să va faci
o îndoită inleanire spre lucrare alijverișului și spre folosul
oben norodului, carii ori intro parte, ori într'alta vor
ave purure slobodă şi iudămănatică lucrare neguţătorii şi a
alijverișului, Şi dar, o asămine cerire a Dsale găsăinduo a
fi nu numai întru tot cu cale şi cuviincioasă, dar şi de ob-
stiască print ei folosănță. Iată prin acestal nostru domnesc
hrisov i dăm voe şi toată slobozăniea de a faci adunare de
tărg pe numita moșie Scobinţănii la locul arătat în preajma
podului leloaii, ai spre oareșicari răsplătire cheltuelilor şi os-
tenelilor ci cari să jărtvască Dumnealui cu facire și întemeiare
acestui noŭ tărg, cari are să fie pentru folosul tuturor de
obștie, fiind la așa loc, aducănd cu aceasta și sporii iraturi-
lor visteriei pămănteşti, Domniea me i dăm şi întărim Dumi-
sale vornicului ca să aibă la arătatul tărg şi acesti di mai
gios arătati dreptăţi şi privileghil.
1=tăi Mortăsăpiea vitilor di la acel Gre să fie a Dumisale
şi nici vameşii, nici nime alţii să nu aibă nici un felii de
amestic în veci, luănd Dumnealui acest venit după hotărire
condicii ci iasti în visterie cu pecete gospod, adică căte doš
zăci şi patru bani noi de toată vita mare, boi, vacă, cal şi
iapă ci să va vinde, din cari pe giomătate să să ïa di la
vănzător, iar pe giomătate de la cumpărătorii, fără să să su-
pere cineva cu un ban mai mult piste hotărire arătată,
2-le Dughenile şi hanurile ci va zădi cu a Dumisaie însuși
cheltuială să nu fie supărat nici odinioară cu cerire de banii
agiutorinței de iarnă sau alt-feliii de dare,
3-le De la dughenile și alti binali ci vor face alţii, cu
priimire şi în scris învoire Dumisale, să aibă a lua pe tot
anul din zăci bani unul, căt va fi chiriea fieşti cariea bina
într'un an, sai după cum să va alcătui cu acei ci vor voi
a zădi binali. Iar vinul, rachiul, bere sai ori ce fel de altă
băutură, precum şi păcură sati dohot, căsăpiea cărnii și pită-
riea, nimi alţii să nu fie volnici a vinde în arătatul tărg decăt
numai Dumnealui vornic: şi acei ci'i va învoi Dumnealui
www.dacoromanica.ro
— 105 —
prin scrisoare cănd le va da loc de făcut binali ca o dreaptă
ocină şi moşie ci ïasti a Dumisale.
4-le Venitul căntariului din acel tărg să fie iarăș a Dsale
vornicului.
s-lc Treizeci ludi, oameni străini ci va aduce Dnmnealui de
piste hotar fără să fie din Jăcuitorii birnici a ţării ai? va sta-
tornici în arătatul Gre, să fie pentru de apurure nesupăraţi cu
nici un feliii de bir saă dare saii orice felii de havalele, ră-
mă'nd pentru paza tărgului de cătră făcătorii de răli, tălhari
şi de iangănuri.
6-le Căpitanul de tărg să să orănduiască de cătră stăpănul
acestui tărg de apurure om vrednic și cinstit, avănd supt a
sa ascultare acei 30 oameni străini de sus arătaţi pentru paza
tărgului, şi nict hătmănica, nici isprăvniciea țănutului să nu
aibă nici un feliii de amestic la rănduire acei căpitănii, Pre-
cum și stărostiea breslilor ci să vor alegi de cătră tărgoveți
şi să orănduiască iarăș de cătră stăpănul tărgului, cari vor fi
supuşi a urma datoriilor întocma ca și pe la alte tărguri. Şi
spre intemeiare ca un lucru ci să alcătueşști din noŭ, hotărim
ca neguţitorii străini ci va aduce Dumnealui vornic ` de orce
nație ar fi, carii nu vor ave bir în visterie Domniei mele, să
fe scutiţi din zăoa ci vor veni pără la împlinire de cinci ani
de ori ce feliii de bir și havaleli vor fi pe alţi neguțători de
la alte tărguri; iar după cinci ani vor întra şi ei în rănduiala
ce sint şi alți peguţitori pi la alti tărguri. Şi pentru ma! bun
alijveriş a lăcuitorilor şi a tuturor de obşte hotărăm să să
facă şi opt Yarmaroaci pe an, adică la Duminică Mare.— La
Sfăntul marele mucenic Procopie, Iuli 8. — La schimbare de
faţă, avgust 6.— La zioa sf: Cruci, septvr: 14.—la sf: Apos-
tol Andrei, Noemvr: 30. — La sf: Ioan Botezătoriul, Ghenar
7.— La zioa sf! cuvioasii Muceniţi Evdochia, Mart: 1,— şi la
zioa blagoveștenii, Mart: 25. — Precum și zioa obicinuită de
tărg ci iasti la toati tărgurile odată pi săptămănă, hotărăm să
fie, lune, la acest tărg. Şi fiindcă tot acole alăture piste Bah-
Jun numai, la locul ei să numești pod-leloaii are şi Dum-
nealui Hatm ` Costand: Paladi hrisov de tărg şi de iarma-
xoace şi zi de Gre Duminica. Drept aceea pentru ne precu-
pie la cele ci se vor vinde de amăndoă părţile și spre alij-
verișul tuturor de obatie, Hotărăm că atăt la zilele de tărg şi
Yarmaroacile însămnate, ci să vor faci ein tărgul Scobințănii,
precum și pe moșiea Dumisale hat: Constand. Paladi, Pod-
leloaea, să fii volnici şi lăcuitorii precum şi neguțţitorii a treci
de amăndouă părțile Bahluiulut şi a'și faci alijvirişul lor undă
le va fi mai de mulţămire, fără a pute zici și a pretenderise
nici Dumnealui vornic: Şărban, nici Dumnealui hat: Paladi
www.dacoromanica.ro
— i06 —
ca să facă oprire cuiva supt cuvănt că acea zi de tărg sai
Yarmaroc ar fi cuprinsă în hrisovul săă, nefiind cu dreptul
nici de cuviinţă, nici Domniii mele priimite acest feliă de
sălnicii și apalturi, — Spre a să păzi dar şia să urma nestră-
mutat hotărire aceasta a Domnii mele, s'aii dat acest al nostru
domnesc hrisov, întărit cu a noastră Domniască iscălitură și
pecete. Poftim şi pe cei din urma noastră luminaţi Domni,
fraţii noştrii, cari din proniea ceriască să vor orîndui întru
ocărmuirea ţării aceștiea, nu numai să nu strămute cuprin-
dere acestor de mai sus hotăriri, cari s'au făcut spre a le
ave Dumnealui vork: ca un pronomion desăvărşit și fără stră-
mutare nici odinioară, ci mai vărtos să să întăriească, să să
statorniciească spre laudă și nesăvărşită pomenire Domniilor
sale. — Bian scris la scaonul Domniii mele în orașul Eși in-
tru cea dintăi domnia noastră la Moldaviea, în anul întăi...
La leat 1823 Plain 23.
tcan Sandu Sturza Vyd
Hrisovul era, în 1888, in posesia anticarului B, Pohl din Iaşi.
III
1823 Iulie 1825
Cu mila lui Dumnezeii Noi loan Sturza Voevod Domn
Moldovei.
Să face ştire cu acest hrisov al Domniei mele că arătăn-
dune al nostru cinstit și credincios boeriii Dmnealui Stefan
Roset biv. vel Vornic epitropul purtătoriă de grijă al avere-
lor Hatman : Constantin Palade, ci le are în pămăntul acesta,
cum că spre alcătuirea tărgului din noi, cei sa dat voe
Dsale Hatmanului prin hrisov de la procatohul nostrn Domn
Scarlat Calimah Voevod, de a face pe moșia Dsale Fotoești,
de la ținutul Cărligătura, la locul ce se numește Podul-leloea,
aŭ făcut așăzare înscris cu aceia ce s'a găsit pănă acuma
ca să să așeze la locul arătat cu case și cu dugheni, pentru
rinduiala adeturilor de la tărgovcţi, cum să să urmeze pentru
totdeauna, făcăndune rugătoare cerire ca această așăzare care o
aù înfăţoșat şi Domniei mele, iscălită de Dmnlui să să întăriască
prin înadins hrisovul Domnii mele, care să să dee lirguveţilor
spre al ave ca o întăritură nesmintită și nestrămutată nici
odinioară asupra acestei aşăzări. — Drept aceia Domnia me,
pe temeiul hrisovului pomenit de la procatohul nostru Domn
ce s'a dat Dsale Hatmanului Constantin Palade pentru slo-
bozenia de a alcătui așăzare de tărg pe arătata moşie la Po-
dul-leloea, care întărim şi noi întocmai în toate privilegele
www.dacoromanica.ro
— 107 —
şi așezărele cuprinse intrănsa. Şi după cerere ce ni aŭ făcut
Dmnealui Vornicu de a se întări şi alcătuirea aşezărei acestei
pomenită, care s'au găsit şi de cătră noi a fi întru tot cu-
viincios şi cu deplină mulțumire acelor ce aii venit ca să să
așeze pe numita moșie. Iată prin acest al nostru Domnesc
hrisov hotărim şi această așăzare, precum mai jos pe larg se
arată, să să păzască în desăvărșita și statornica urmare, fără
strămutare nici odinioră, nefiind volnic nici Dmnalui Hatmanul
de a duce în vr'o adaugire, nici locuitorii tărgoveţi de a mai cere
vro prefacere de scădere întrănsa, pentru vremea viitoare,
adică:
Lin Toţi acei ce vor voi a vinde rachiu în tot cuprinsul
ulițelor și a mahalelor tărgului să plătiască patru zeci parale,
ferinduse însă a mitabirisi orice chip de vicleşug spre păgu-
bire Dsale Hatmanului, căci adăverindusă că a mistuit aducere
şi vinzarea rachiului, atunce nu numai ca tot.acel rachii să
să tele boeresc, dară să fie datora plăti şi arenda îndoit
după cum să Va vinde rachiul la dugheana sa.
2-le Toţi acei ce vor voi a vinde vin în tot cuprinsul uli-
elor şi a mahalelor tărgului să plătiască pe toată vadra căte
treizeci parale, datori însă fiind fieşte care neguțător, care va
aduce vin la tărg, să dee de știre vechilului ce va fi asupra
tărgului ca măsurăndu-i vasele, ce va ave, drept cu cotul vš-
mei, şi plătind mai întâi banii ce să vor cuprinde pe soma
vedrelor căte treizeci parale pe toată vadra, atunce va fi slo-
bod ail baga în Gre, în pivniţa sau in dughiana sa, ferinduse
însă a metabhirisi ori ce chip de vicleșug spre păgubire Dsale
Hatmanului, căci dovedinduse că a mistuit aducere și vănzare
vinului nu numai că tot acel să să iee boeresc, dară să fie
datori a plăti şi orânda îndoit după cum se va vinde An du-
gheana sa.
3-le Păcura şi dohotul vor fi slobozi de a aduce şi a vinde
fieşte cine, plătind orănda zece parale de vadră, ferindusă
iarăş de urmare vicleşugului, căci dovedinduse că aŭ mistuit
spre a nu plăti orănda, atunce păcura şi dohotul să să iee
boeresc şi orănda să o plătiască îndoit.
4-le Jidovii vor fi slobozi a'şi ţine un scaun de casapiă.
Plătind avaetul moşiei două parale de mel, patru parale de
oale i berbeci, gşese parale de vițel, zece parale de mănzadi
gonitor, douăzeci parale de vacă şi treizeci parale de bon,
vor fi slobozi a Ge şi a vinde ori la cine va voi a cumpăra;
însă dovedindusă că aŭ mistuit din vitele ce vor tăie, atun-
ce vita acela să să iee boeresc și avaetul säi plătiască îndoit.
Iar pentru alte căsăpii vor fi slobozi după alcătuirea ce vor
www.dacoromanica.ro
— 108 —
face cu stăpănul moşiei Dmniui Hatman: saii cu pomenitul
boerii, epitropul averelor Dsale,
5-le Pentru păne și covrigi iarăș vor fi slobozi jidovii a
face şi a vinde.
6-le Lumănări să fie slobod Beste cine a face în casa sa
numai pentru trebuința sa, iar voind cineva a Une mungerie
sai a vinde, atunce să să învoiască cu Dmnului Hatman:
sau cu Dmnlui vornic: vechilul Dsale.
y-le Pentru o vită două, mult trei, ce va ave fiește care
pentru hrana sa şi slujba casei sale, vor fi slobozi a le paşte
pe imașul satului în toloca fără plată,
8-le Fän şi orz volnici să fie Geste cine a vinde la casa
sa fără vr'o plată de avaet,
9-le Loc penntru casă şi dugheană voind cineva a prinde
la uliţa să aibă a plăti bezmenul locului căte doi lei de tot
stănjen gospod, pe fieşte care an, în lat numai, pe toate uli-
tele acestui tărg, şi la căți stăngeni, va fi in lat să aibă
şi lungul opt spre zece stănjeni, datori să fie a'și lua
fieşte care scrisoare de la Dmnului Hatman: cu iscălitura oi
peceta, Volnici să fie acei cu locul prins a face ce vor voi
cu dânsul, făcănduşi orice bina pe locul acela, atăta numai
să plătiască bezmenul neapărat. Precum și ori care din lä-
cuitorii tărgoveţi după vreme vor voi a vinde şi a schimba
binalele lor, datori să fie a înştiința pentru ca și Dmnlui Hat-
man: să întărască tocmala ce vor face saii ca, vroind a le
şi cumpăra, să să protomisască Dmnlui Hatman: insă tot cu
preţul acela ce să vor alcătui cu alți; Yar la mahalale vor
plăti căte doi lei de o casă proastă.
10. Pentru bere şi med ce se va vinde la acest tărg să fie
Slobod fără a se plăti orănda, însă făcănd acel med şi bere
în casa sa să nu plătiască; lar cine va voi a deschide fabrica
de aceste băuturi să aibă a se alcătui cu Dlui Ilatman,
11, Pentru două şcoli jidovești, două case a hahamilor
lăngă şcoli i pentru un feredei și un ţinterim afară de tărg
să nu fie supăraţi cu plata bezmenului.
12, Adunareu la zi de Gre şi a farmarocelorsă fie pe ulița
ce aŭ început a se face la ratăşul vechii în sus și în jos,
pănă unde va fi ulița pe drumul cel mare.
13; Slobozi să fie Beste care neguțător pe toate ulițele tărgu-
lui a'şi scoate dinnainte dughenii sale spre vănzare marfa sa,
sai să invoiască pe alți streini, fără a plăti ceva, Iar prin
capul ulițelor saŭ prin medeanuri, acei ce vor vinde marfuri
darori să fie a plăti venitul moşiei precum să obicinuește,
14. Ori cine va face în tot cuprinsul ulițelor tărgului şi a
www.dacoromanica.ro
— 109 —
mabalalelor livadă, vie sau grădină va da dejme a zece după
obicei.
15. Ori ce fel de fabrici în toate ulițele şi mahalalele tär-
gului nimene să nu fie volnic a face fără a ave alcătuire ìn-
scris de la Dmnlui Haiman; iar luăndusă voe cu scrisoare
apoi va fi slobod a face.
16. Oricine va ave loc prins, dator să fie a face și binape
dinsa, plătind bezmenul locului la ziua St-lui Gheorghie toţi
deplin pe Geste care an, iar care nu va ave chip să'și facă
bina pe locul prins, atunce acel loc remăne slobod a săda
altuia ce va ave trebuință plătind bezmenul precum să hotă-
reșie mai sus.
Asupra acestei așezări ce să arată mał sus alcătuită între
Dmnlui Hatman ` Constantin Palade şi între cei ce vor Voi a
se aşăza pe numita moşie Totoești spre a se păzi ca o așă-
zare cu buna primirea a amăndoror părțelor şi în vecinica
nestrămutare despre Dlui Hatman și despre urmașii clironomi
a Dsale Ilatmanului s'a dat acest al nostru Domnesc hrisov,
întărit cu a noastră Domnească iscalitură şi pecetă, care va,
sta de a pururea în măinele tărguveţilor ca o întăritură ne-
smintită și nerășuită nici odinioră. S'a scris la scaunul Dom-
niei noastre la Moldova în anul al doile la Zeat 7823, Zuliùů
în 25.
Ioniță Sturza Voevod
D Israel Avr, Engelstein din Podul Iloaiei poseda, in 1888, o copie
legalizată a hrisovului,
IV
1839 Mai 22
Cu mila lui Dumnezău Noi Mihail Grigorie Sturza Voevod
Domn ţării Moldaviei.
Prin acest hrisov al Domnii meli să faci ştire că arătăndu'ne
al nostru cinstit şi credincios boier dmnealui Neculai Canta—
cuzin biv vel logf: şi Cavaler, cum că spre întemeerea tirgu-—
lui ci s'au dat voie răposatului Sărban Negel biv vel Vornic
de la procatohul nostru Domn Ioan Sturza Vvd di a faci pi
moşiea Scobănțănii de la (Got: Eşit (numit Cărligutura) lăngă
părăul Bahluiă în prijma locului ci să numeşti Podul leloea,
pi care şi d-nealui îl are cumpărat în di veci prin mezat, aŭ
făcut așăzari înscris cu aceia ci s'au găsit pănă acum ca să
să așăze la locul arătat cu casă și cu dugheni pentru rindujala
adetiurilor de la tirgoveţi cum să să urmeze pentru totdeauna.
www.dacoromanica.ro
— 110 —
Y ăcându-mi rugătoari cerere ca această aşăzare, cari ni-aii in-
făţoşat să să întărască prin înnadins hrisov a Domnii meli,
care să să de tirgoveţilor spre ail ave ca o întăritură nesmin-
DO şi nestrămutată nici odinioară asupra acestii aşăzări, Drept
aceia Domnica me pi temeiul hrisovului pomenit de la pro-
catohul nostru Domn, ci s'aii dat răps. Vornic Şărban Negel
pentru slobozănie di (a) alcătui așăzare tirgului pi arătata moșăe
Scobănţănii ca să întărim şi d-nealui intocmai în toati privi-
leghiile şi aşăzările cuprinse întrănsele, și după cerire ci ni-aă
făcut d-nealui logf: Canta(cuzin) di a să întări alcătuirea a-
șăzării aceștii pomenite, care fiind cu deplină mulțumire celor
ci aŭ voit ca să să așăze la pominita moșăi, și găsăndu-să şi
de către noi cuviincios. lata prin acest al nostru Domnesc
hrisov hotărăm că această așăzare precum mai gios pre larg
să arată, să să păzască în desăvărşită și statornică urmare, fără
strămutare nici odinioară nefiind volnic nici d-nealui logf: di
a aduci în vreo adoagiri, nici tirgoveţii locuitori dia mai ceri
vreo prifacire di scăderi intrănsa pentru vremea viitoare, adică:
10 Toţi lăcuitorii acei ci vor voi a vinde rachiă, vin, bere,
păcură şi dohot în tot cuprinsul ulițălor și a mahalalilor tir-
gului să plătască de toată vadra de spirt de 12 och căte un
lei şi patu zăci şi doi bani, precum şi o vadră de eum tot
de 12 ocă una, câte opt bani, iar de vadră de vin zăci och
câte optzăci și unul bani, și de vadra de bere tot dezăciocă
cincizăci şi patru bani, asămine şi de toată vadră de dohot şi
păcură de 15 ocă căte cincizăci și patru bani, urmănd această
plată di a purure în cursul haznalii. Dar insă fiişte care ne-
guţitoriă, vechilului ci va fi asupra tirgului, măsurăndu-i vinul
ci va ave, drept, cu cotul vămii şi plătind mai întăi banii ci
să vor cuprinde pe soma vedrilor precum mai sus să arată, va
fi slobod al băga în târg, în pivniţă sau în dughiana sa, fiind
îndatoriţi a să feri de oareșcari chipuri de vicleșug spre pă-
gubire d-sale logf: căci dovedindu-să că aŭ mistuit aducire
şi vinzare vreunui din aceste cuprinse mai sus, atunce nu nu-
mai că tot aceia să să iei di către d-nealui logf: controbont,
dar să fie dator a plăti şi orânda indoit după cum s'ar vinde
la dughiana sa şi säl şi izgoniască di pe moşăc, rămăind și
benaoa ci ar ave a proprietăţăi, fără ay rămăne nici un cuvânt
de îndreptare, pentrucă pe acest temei li s'au hărăzit această
învoială.
al 2-le. — De tot stinjănul la faţa ulițăi ci va cuprinde
fiişte cari cu beneoa sa să plătască bezmăn hotarit de a pu-
rure în veci căte trii lei șeptizăci și doi bani în cursul haz-
nalit de stinjăn pe fiişte care an, ar nu msi mult, nici maï
www.dacoromanica.ro
ve TL =
puțin; dându-li-să şi căte alţi zăce stănj: lungul pentru ograda
fiiște cărue dugheni căt va țăne benaoa în lărgime, pe cari
zăce stănj: în lungime nu are să plătască nici un bezmăn. Insă
benalile ci vor faci să fie lipite una de alta nerămăind aralăc
nici de o palmă măcar pintre benale, decăt numai acolo unde
să va socoti a rămăne uliţă; și acoperămănt a tuturor bina-
lelor să nu fie cu alt decăt numai cu șinâilă sati scănduri.
al 3-le. — Căsăpie, pitărie, mungerie, vutcărie, căntarul,
mortărăpie, rămăn vinit osăbit a dumis: logf: urmănd însă cu
stringire vinitulul mortăsăpii după preveleghiile statornicite de
procatohul nostru Domn, la cari tirgoveţii nici odineoară nu
vor ave amestecari ; decăt numai acel ce va Une căsăpie să
fic indatorit a ave totdeauna carne cușăr şi a vinde cu preţul
ce se va politici în ceialaltă parte de tirg pe moşăia răps.
Hatm : Const. Palade, precum şi luminările; iar pentru pâne
jidovască să va urma după hrisoavele procatohului nostru
Domn.
al q-le. — Vom ave voi noi neguţitorii (jidovi) a face o
şcoală fără să plătim vre un bezmăn pentru locul ci, precum
şi loc pentru feridei şi pentru ţăntirim de îngropare pe an
fără de plată, însă acolo unde d-nealui logf: va voia ne tn-
sămna şi pe câte va găsă de cuviinţă a ne da.
al 5-le, — Ori ce benale să vor mai face de acum, să va
urma facirea lor tot după liniea locului, care astăzi să găsăşte
fără a să mai strămta medeanul între dugheni.
al 6-le. — Afară de condiţiile aceste de sus arătate, ori care
neguţător la casa şi dughiana sa va ave voi a spicularisi ori
ce fel de neguţătorii fără a fi supus vreunii dări din partea
d-sale logf:
al 7-le. — Toţi lăcuitorii dughengii și căţi să află și căți
încă să vor mai adaoge, vor ave voi a pășuna vite in soma
de Go pe imașu satului Scobănţănii la un loc cu vitile sătești
fără vre o plată; iar pentru căte vor ave mai multe vor cum=
pära de la d-nealui logf: loc, dacă va voi a li vinde,
al 8-le, — Ori cine va avea loc prins, datorii să fie aşi
face benoa pe dinsul plătind bezmănul locului la doa S-tului
Ghiorghie, toţi deplin neapărat pe fieşte care an; iar care nu
va avea chip să'și facă benoa pe locul prins, atunce acel loc
va rămăne slobod a să da la altul ci va ave trebuință, plătind
bezminul precum să hotărăşte mai sus. Asupra aceștii aşăzări,
ci să arată mai sus, între cei ci să găsesc pi pomenita moșăi
Scobănţănii, și cari încă să vor mai aşăza, alcătuită cu buna
priimire a amănduror părțălor, sat dat acest al Nostru Dom-
nesc hrisov, întărit cu a Noastră Domnească iscălitură şi pe-
www.dacoromanica.ro
— 112 —
cete, cari va sta deapurure în mânele tirgovăţilor spre întărire
nesmintită și nerășuită nici odinioară aceştii învoeli,
1839 dai 22 zile
(ss) Iordache Ghică Vel Vist; iordache Gane Spat:
Această copie a hrisovului fiind întocmat cu cel adivărat, am ascultat
si am iscălit, Eŭ Constandin Munteanu, Eŭ Timofti Cojocaru, Eu Costachi
Paladi, (apoi jidoveşte) Leib Ghetlin şi Iosif Tardil.
= D Israel Avr. Engelstein din Podul Iloaie poseda, în 1858, o “opie
legalizată a hrisovului.
DOCUMENT PRIVITOR LA FUNDAREA TĂRGUȘORULUI
BUCECEA
1828 Ianubdrie 16
Cu mila lui D-zeă noi Ioan Sandu Sturza Voevod Domn
țării Moldavii,
Asupra arătării ce prin jaloba Ne-aă făcut al nostru cinstit
şi credincios boier d-nealui Alexandru Ralet biv vel Spătar,
că la moşia ds: Bucecea di la ţinutul Botoşeni ar filoc de bună
îndămănare spre alcătuire de tărg, fiind locul cu apropiere de
sate, împrejurate cu lăcuinţe omineşti, cerând spre aceasta voie
şi slobozenie, Domniea me am socotit, şi cerire Ds: găsindu-o
nu numai cu cale, dar şi întru tot priincioasă pentru abștescul
alijveriș, nefiind de vre o stricăciune aşăzare de tirg la locul
arătat, Iata ăi dăm toată voie şi slobozănie ca să facă tărg
pe numita moşie cu a D-sale cheltuială şi din oameni stră'ni,
cari să nu fe din lăcuitorii altor tirguri saù sate, fără nici un
amestec de vre o dare în pămăntul acesta, şi spre mai te-
meinică statornicire a acestii alcătuiri de tirg i se legiuesc
după cerere d-sale şi acesti di mai gios aşăzări, adică
1-iù. — Nimine să nu fie volnic a cuprinde locuri sai a
face dugheni sai ori ce alti benale fără a să așeza mai întăi
cu stăpănul moşăi şi a se invoi pentru bezmănul locului ei
pentru lungimea i lăţimea lui căt să fie, atăt în tărg la piață
căt şi la mahalale.
a] 2-le, — Velniţe, berărie şi orănda a tot felul de băuturi,
precum și a păcurei dela acest tărg să nu fie volnic (nimine)
a face sau a vinde, fără numai acei ce vor căștiga voie de
la stăpănul moșiei,
al 3-le, — Căsăpiile, pităriele, mungeriile şi soponăriele să
fie iarăş a stăpănului moşăi fără a fi altul nimine volnic Im
aceste decăt acei ce se vor învoi cu dumnealui.
al 4-le, — Starostii de tot felul de bresle alegăndu-să de
www.dacoromanica.ro
— 113 —
către tirgoveţi, să să rănduiască de către stăpănul moşii fără
a să amestica la aceasta altul nimine.
al ze, — Cine nu va ave dugheni saii și având va vol a
deschide osăbite tarabe vremelnice mișcătoare la piaţul uliţă
spre vănzare a (tot) felului de lucruri, să nu fie volnic fără
voie stăpănului, urmăndu-să aceasta şi pentru cci ce vor veni
la zilele de tărg saii la farmaroace cu mărfuri după afară.
al 6-le. — Imașul pentru vitele tărguveţilor să să dee de
către stăpănul moșăi căte giumătate falce de una vită, soco-
tindu-să a ave fiiște care gospodar de la mahala căte doiboi
şi una vacă, bez vițăi; iar cei de la uliţă căte unul cal și
căte una vacă bez viţăi. Iar acei ce vor ave mai mult vor
plăti precum să vor pute învoi cu stăpănul moșăi,
Aceste pentru așezările din partea tirgoveţilor cătră stăpăn,
lar mai cu osăbire spre mai multă statornicie așăzării pome-
nitului tirg, privind la cele părințeşti și însuși a Dumiisale
spatariii patrioticești jertviri de slujbă, i legiuim şi din partea
noastră aceste privileghii, adecă: Neguţătorii aceia ce aŭ să
să adune spre a să așăza la tărgul pomenit fiind, după cum
sai zis mai sus, din oameni străini și fără nici un amestec
de vre o dare cu lăcuitorii ţării ori de ce nație vor fi, să ră-
măie în nesupărare de bir şi de havalele în vreme de cinci
ani. Dughenile i hanurile ce își va face d-nealui la acest tirg,
ca un stăpăn a moşăei, cu însuși a dumisale cheltuială, să fie
scutite de banii agiutorinței și de ori ce alte dări i havalele
ce vor fi asupra altor asimine binale, aceste întru nimică şi
căt de puţin să nu fie suparaţi.—
Căpitanul de tărg să să rănduiască de către stăpănul moşăi,
carele să fie om vrednic şi cinstit, cu bune purtări şi fără nici
o abatere la vre un catahrisăs, supus insă dregătorilor ținutului
întru cele ce atărnă de stăpănire.
Venitul căntarului din acest tărg să fie Yarăş a d-sale spă-
tar: urmănd a să lua acest venit întocma după cum să obi-
cinuește la alte tărguri.
Treizeci ljude, oameni străini, ci'ş va pute găsă și aduce
de acum înnainte dumnealui spătar: de peste hotar, fără nici
un amestec de vre o dare cu lăcuitorii țării, nefiind din cei
strămutați de la un loc la altul, nici din cei fugiţi la haltă
sau a'urca pesce hotar şi întorși la urma lor, adiveriţi fiind de
dumnealor dregătorii de margini că sănt cu adevărat străini și
fără nici un amestec cu birul ţării, făcăndu-i şi visterii cu-
noscuți, așezăndu'i pe moşia şi tărgul arătat, vor fi scutiţi şi
apăraţi de toate dările şi bavalele de a pururea, care oameni
să fie pentru paza tărgului de foc, de oameni răi și de intoc-
DR. E. SCHWARZFELD, DIN ISTORIA EVREILOR 8
www.dacoromanica.ro
— Ui —
mitul drumurilor şi alte trebuinţe a târgului, dura cum it va
orăndui stăpănul moșii.
Tiirdcă D-nealui Sjatar: ca un stajan a moșăi Bucece,
unde are să să facă și tirg, să indatoreşte acum cu a d-sale
cheltuia a a face drumurile, uliţale tărgului mahalalelor cu
prund de la S'ret, să indatoresc și tirgoveţii ca fiiște carele
înaintea dughenii şi a caselor lor, atat în tărg căt și la na-
halale să aiba purtare de grijă a drege ulițele şi a le indrepta,
cănd să vor strica, arăş cu prund (carăndu-să și aducăndu-să
prundul de către D: stăpănul, spre a h de a purure ın
bună stare.
Pe lingă aceste spre ma. multă înlesnire locuitorilor la a-
lişverişul lor, hotărăm a să face si nou ïarmaroace pe an,
însă: I-iă de zioa sfinţilor Tri lerarcbi, Ghenare Zo: al z-le
de zioa duminici a doa săptamănă din postul mare: al 3-le
de zioa Sf. apostol și evanghelistul Marcu, April 25: al 4-le
de zioa aflării a cinstitului cap a Sf. Ioan botezător, Ma 25:
al ş-le de zioa naşterii a Sf. Ioan botezătorul, Iunie 24: al
6-le, de zioa Sf. marelui: mucenic Pantelimon, Iuli az: al 7-le,
de zioa Sfăntulu Simion stulpnicu, Septemvrie r: al 8-le, de
zioa Sf. apostol şi evanghelist Luca, Octomvrie 8: şi al 9-le,
de zioa Sf. Ierarch Spiridon, Decemvrie 12: precum şi zi de
tărg pă toată săptămăna Vinerc, la care adunări volnic să fie
ori cinc a merge şi a neguțători cu once lucruri vor ave de
vândut și de cumpărat nesupărăndu-să si neoprindu-să de către
nimene întru nimic. Spre a ave însa și d-nealuı stăpănul mo-
SIT oareycare despăgubiri și folosinţi de pe aceste adunari în
potriva călcărei ce urmează a să face moşiăi și a locului de
imaș ce trebue să aibă d-lui dat totdauna pentru pășunea vi-
telor iarmaroacelor în vremea tineri: sarmaroacelor și a dzile-
lor de re, hotărim și îi facem hä și milnire venitul
mortăsăpiei de la vitele ce se vor vinde în aceste zile, care
venit să va luoa întocmai după condica veche din visterie cu
pecetea gospod, adecă câte douăzăa și patru banı de toată
vită mare ce să va vinde, boi, cal, vacă și iapă, luăndu-să
giumătate de la cumpărător și giumătate de la vinzător, fără
a să supăra cineva cu un ban ma: mult.
Fiindcă dumnealui ca un atăpăn a tărgului, voeşte ca tăr-
goveţii să fie de a purure scăpaţi de orice primejdie, să in-
datoreşte să aibă purtare de grijă și privighere de a fi în tărg
şcoală, doftor şi moaşă i spițerie, care acestea să fie in bună
statornicie şi cu rănduială şi cu știință ca nişte (așezăminte)
ce sint de neapărată trebuinţă pentru opştie, și spre aceasta
hotăreşte ca venitul mortăsăpiei, ce i s'au dat d-sale, să'l in-
trebuinţeze în aceste folositoare trebuinţe. Insă mai legiuește
www.dacoromanica.ro
— UD —
d neaui c” t t pentru această trebiință să ice căte două pa-
zale de ag de la carăls: ct vor veni în tărg cu orice lucrur”
de vinzar
Aceste întărindu-să Ds: spătar: ca nestrămutat pronomion
legiuire, s. notăreşte şi aceasta, ca lăcuitorii acestui tărg, cari
nu vor plăti b zmănul ce să vor așăza saii nu să vor ţine de
înv elie cu care să vor alcătui cu stapănul moșăi, platind
nuna: pe căt vor şade, să să dee afară de pe moșăe, insă cu
ştire şi vo visteriei, după cercetarea ce să va face, Spre care
poruncind tuturor, cu. să cuvine, a să urma intocma, după
cum ma sis, prin acest hrisov întărit cu însuşi a noastră Dom-
nească jecete și iscăli ură să h turește. Poftim și pe luminaţii
Down: fraţi noştrii, care din pronia lui l)umnezăi în urma
noastra sa vor orâidui ocărmu'tori pămăntulu: acestuie, nu nu-
mai sa nu smintească san să stramute această cuprindere de
privilegiu, c ma vărtos să întărinscă si su instatornicească
pentru a Domniilor sn e laudă și fericită pomenire.—S'ati scris
la scaunul Dommi mele în orașul Laşăi întru cea dintăi Domnie a
Noastre la Moldaviea, la anul al șăsele,.
7825, Gheimi Ibu >»
Niposatul Gh. Ghinţer din Botoşani poseda, in 1886, o co-
pie leguizată a hrisovului.
VI
DOCUMENT PRIVITOR LA TĂRGUȘORUL POENI
1845 Mai 31
Aşăzare
După alcătuire săvărşită prin buna priimire și împăcare între
giosiscalitul cu neguţitori: jidovi in număru de douăzăci și
nouă gospodari pentru înfiinţarea tărguşorului de la moșiea me
Poenile din ţinntu Eşit ce prin luminat hrisov din 1837 este
hărăzit a să face cu douăsprezăci adunări de iarmaroace peste
an, și zi de tărg pe fieștecare săptămănă Duminica, s'aii sta~
tornicit următoarele condiţii;
ru, Pe vreme de doi amı de zile socotiți de la Septemvrie
viitor să nu aibă a plăti numiții neguţitori nici bezmăn, nici
oteupul rachiului și a pacurei, în care curgere de vreme li să
mai dă în a lor folos și cu tăriea (2) fără vre o plată,
z-le. Pentru vin însă ce orăş li să dă dreptul di a vinde
de acuma, întăi să vor îngriji a să aduna şi a să statornici
cu așăzari de dugheni a lor păr la număr de şasă zăci gos-
www.dacoromanica.ro
— 116 —
podari, să aibă a plăti otcup de pe loc în curgire de zăci ani
căte doï lei pe tot anul, dar mai înnainte de a să aduna zisul
număr vor fi cu totul opriți de la vănzarea lui, înțelegăndu-să
în sfărşit ca acei 6o gospodari trebuie să'și facă fiişte care
dughiana sa,
3-le. De la acei doi ani înnainte vor plăti bezmăn pe Beste
care an fără strămutare căte una carboavă pe stănjin de pä-
mănt la faţă, şi otcup în curgere de zăci ani căte trii lei pe
vadra de rachiă și tri! lei pe vadra de păcură pe tot anul, iar
de la zăci ani înnainte vor urma a plăti otcupul cu adaos a-
dică căti jumătate carboavă di vadra de vin şi doi sorocoveţi
de vadră de păcură Geste care an.
Ale, Căsăpia însă va rămăne pentru totdeauna în socoteala
proprietăţii, precum şi din (?) vânzarea fănului cu oca, nu mat
puţin şi a orzului şi a ovăzului cu oca sai macar cu dimer-
liea, iarăș să oprește cu totul, rămăind aceste numai în drep-
tatea ratoșului ; iar vănzarea cu merta a ovăcului și a orzulu.
li va fi pentru totdeauna neoprită, precum nic: vănzarea de
peşte, tiutiun, sare şi luminări de săui sau de ciară ce vor a-
duce făcute de la alte locuri Yarăș nu vor fi opriţi.
5-le, Pentru oareșicare a lor ingăduiri la facerea dughenilor
ce ficștecare, prin închizășluire unul pentru altul, să indatoreşte
a face ncgreşit pără 'într'un an în număr de două zăci şi nouă
cu a lor cheltuială pe locul de la vale deratoșu, după ce însă
mai întaiă să vor Invoi cu lăcuitorii ce aŭ case pe acelaș loc,
li să va da din lemnul trebuincios din pădure de pe moşiea
me şi anume pari, nuiele, căpriori și podială de plop, răchită
şi fagi. A
6-le. Lungimea locurilor la dosul dughenilor are a li să dë
căte de cincisprezăci stănjăm, osebit li să dă încă și locuri
de o scholă (de un ţintirim) şi un feredeii fără vreo plată de
bezmăn.
Cu aceste condiţii dar făcăndu-să două înscrisuri de așăeare,
acest iscălit de mine li s'au dat lor, iar acest iscălit de dănşi”
mi s'aă dat mie.
2845 - lui 22
Dec), Alecu Balş.
Origin alul era, în 1:87, în posesia d-lii M. Ch. Alendelovici, “n Jas
www.dacoromanica.ro
— 117 —
VII
DOCUMENT PRIVITOR LA TÂRGUȘORUL NEGREȘTI
1845 lulies
Gios iscălita proprietara moşici Negreşti dela țin: Vaslui,
prin aceasta fac cunoscut că m'am învoit cu neguțitorii ce să
găsesc pe această moșie şi care acum vor a Să așeză, ca să
facă case și dughen. pe pieaţa unde şi este înființat de mai
înnainte rateşu și dugheni, pozrolită fiind asemenea dreptate
şi a celor ci de acum S'ar așeza pe pomenita moșie după
condițiile de mai. gios arătate:
1! Fieşte care tăgovăţ vroind a spicularisi rachiă, are voie
a aduce și a vinde plătird în folosul proprietăţii căte 32 cr.
argint austriacești pe vadra de spirt sai şum, fară oselire și
alt soiu de spirturi, precum : vutca, rom, arac, sliboviţe și
altelc asemenea acestora peste cari plată de 32 crețan la
vadră, vor mai plăti 2 cr. argint pentru înfrumusețarea tărgulu
şi plata vechilului despre a ărvia indatorire se va lămuri la
art. 19, 20, 21 și 22.—Negvstorii ce vor aduce sume de rachiù
saii alte spirtun şi ar voi a vinde cu ridicata afară din Gre
la orăndari de pe alte moşii vor plati numa. 12 cr. argint ae
vadra, neavand voe nin enea a vinde, pănă ma întăi nu a
plăti acest erat și va ave ţidula vechilulu: sai a posesorului,
şi nimem din lăcuitori: mahalalelor nu este volnic a aduce
rachiu de aiurea, nic: a vinde, păstrăndu-să acest drept nu-
ma: proprietăţii și neguţitorilor tărgoveţi cu regula hotărată,
2 Tot acela ce va voi a spicularisi în acest tărg orice soii
de vin sai a'și aduce pentru casa sa, va fi slobod. ca şi pro-
prietara, plătind proprietăţii: căte 3 cr. arg. de vadra și osăbit
căte 2 cr. arg. carı vor fi pentru înfrumusețarea tirgului şi ve-
chil, neavănd voie a discărca pănă va plăti mai întă. eratul
hotarit. De vor aduce somi ina. multe pentru a vinde la alte
locuri cu ridicata, vase întregi, aceste stand afară la uliţă,
sub pecetea posesorului sai vichilului moșiei, se va plăti pen-
tru asemenea acei 2 cr. de vadră pentru înfrumusețarea tir-
gului și vichil; iar dacă vor da cep îndată să plătiască eratul
deplin. Să înţelege că dăndu-să cepul numai pentru probă
care va fi în ființa vechilului, nu are a i să lua nici o plata
precum nici pentru băuturile saii dohotu ce vor fi menite a
trece transit prin tirg.
3? De vor face rachiti de drojdie, de vin sai de or: de ce
soiii altul, vor fi datori a plăti şi pentru acelrachiii după cum
s'aă legiuit pentru celelalte spirturi, pentru must de mere sai
www.dacoromanica.ro
— 118 —
pădureţe ce va fi pentru trebuinţa casei nu vor da plată. Bere
si med cine va vroi a aduce și a spicularisi va plati pr prie-
tăţii căte 4 cr. arg. de vadză oselit pentru trg şi v chil
căte 1 cr.
+ Jncine va aduce în tirg și va specularisi }ă ira sau do-
hot este îndatorit a plăti proprietăţii căte 16 cr. arg. de vadră
şi ebit căte ui cr. de vadră pentru tìg şi vechil
5° Pităriile, căsapiile și mungeriile vor remăne în fol sul
propriei: ţi, ele avănd în toata vremea păne, carne, lumănari
de bună calitate, să vor vinde cu prețul ce să va politici pe
la alte tărgunu,
6 T ate cele privitoare pentru îndestularea hranei. norodu-
lui, ce s'ar aduce în tirg de vânzare nu sa va lua nicio pată.
7% Cratul căntarulu: este in f losul proprietății şi sa va lun
căte 2 cr. arg. la sută de ocă pentru producturi, a”emenea
pentru sare, mei, lină şi altele, mărfuri care duļa feul ior
ar trebui a sa trage prin cănta1 se va plati tot cite 2 cr. arg.
la suta de ocă, şi nu este Lertat nimaruia a cant.ri cu al sati
căutar mai multa sumă decăt di la una pană la d uă zeci şi
cinri ocă,
8! Tot acel ce va unelti vicleșug de aducere de ăutuu,
ve taină, sai altor lucrun și nu va urma întocma: plata era-
turilor leginite şi să va dovedi că au mistuit ceva, atunci să
va lua în folosul proprietăţu, oricăt va fi, lucru de controbonţu.
9? Neguţitorii ce vor ave dughene și case la uliţă vor plăti
căte patru sorocoveți austriaceşti de stănjeu pe an. socotită
măsura în lăţimea locului din față avănd fiește care căte 14
sti, lungime în dos; intră la mahala îi jumătate prețul tot a-
ceïaş măsură; acest besmăt se va plăti în 2 vadeli, adică giu-
mătate la 23 April şi giumătate la 26 Oct. a fieștecăru. an
negreșii, și acel care nu ar fi următorii cu plata acestui bes-
măt pănă la trii amı, va perde bencaua in folosul proprietă-
riții fără a să putea ajuta cu vreo propunere.
10? Pentru vitele ce ar ave tirgoveții si vor ave trebuinţă
de imaş, să vor alcătui cu proprietatea, dacă va ave deunde
să le dee sau să vor alcatui cu megieșitele moșii.
11% Nici un tărgovăţ nu va fi voluic a lua loc st a înfiinţa
benea fără inscris docoment di la proprietate, şi luănd doco-
ment va fi datorii a ridica beneaua, pe linie însemnată de
proprietar, de cărămidă sai de vălătuci şi acoperămăntul de
draniţe sai scănduri în curs de 2 ani, iar nefiind următorii,
acel loc să va da altuia ca să facă benea pe el spre infru-
musețarea tirgului, datoiï fiiad toţi acet cu benale ce nu aŭ
documenturi de la proprietar să tei de acum, spre a să cu-
noaște de statornic} A vinde, a cumpăra, a schimba și nică
www.dacoromanica.ro
— 119 —
cu un chip a prifaci de la o parte”către alta din benalele şi
locurile fără voia si ştirea proprietății și fără a ei intänhră
nu este iertat nimărut; jar voind propretarea a răscumpăra
benalele ce să vor vinde, va ave dieptul de Protimisis. Tot
acel ce va vinde din benaie şi proprietarea nu ar vroi a să
rotimisi și atunci să aibă a plăti zăciuală giumătate vinză-
torul şi giumătate cumpărătorul la adiverire zapisulu:, cari
bani vor fi pentru îmbunătăţirea și înfrumusețarea tirgului.
12 Locuitorii ce vor fi cuprinși în dările baznalei sub nu-
mi'ea de birnici și întrați în lucrul boeresculu a .nd pä-
măntul de brană după așezumăntul cărmuirii, de ar fi și cu
locuinţa ın uliţă, nu să vor pute apără de aceasti lucrare sub
numire de tnrgovăţ,
13 Neguţitorii cei din afară în zile de tirg și .armaroace
s nt sloboz a aduce orice soiii de m'rfuri afară de vin, ra-
chii si păcură.
14? Nici un soiu de fabrică nime nu va putea deschide
mai înainte de a se invoi cu proprietnra, lesne înțelegăndu-se
că croitorii, cojocarii, ciobotarii, stolerii, curălani, lăcătușii,
boingii. și bucătari. nu sînt fabrici.
13 Pentru un loc de feredcă, școală și ţintirim a natier e-
vreeşt”, unde să va însemna de către proprietate nu se vor lua
besmut, nic. se vor mai lăţi fară voia și primirea proprietății.
16 Tot tirgovaţul aflător cu statornicia acum acolo și care
se vor mai aduna cu rănduiala hotărită sint datori a se feri
de vrajbă, sfezi, bătălii și intrigi, supunăndu-să deapururea
bunelor purtări, pitrecănd cu placută liniște şi cinste și depli-
nător la toate rinduelile și regulele atărnate de cărmuire și a
dritului projrietății, atăt după această așezare căt și în altele
cu nici o prihănire; căci abătăndu-se va fi depărtat de tîrg şi
săspunzătoriii păgubirelor ce ar urma, fără a se putea ajuta cu
rice propunere. Fiește care la vreun proțest dintre proprie-,
tate sau posesor întru cei ce se atinge de acest tirg, ce va
supune pravelilor cărmuirei locale, fără a se numi și a se a-
juta cu protecţiune străină, nefiind volnic nimene a se stator-
nici în acest tirg fără ştirea vecbhilului și vola ce se va da de
către dinsul de la proprietar.
17” Spre a nu urma catehrisuri, bătălii, prădăciuni şi alte
neoriudue i, se va așeza un vechil din partea proprietăţii, om
cu baracter cinstit și cu distoinicie,
18’ Pentru orice lucruri atingătoare de obştea tirgului cer-
suite şi de proprietara, va fi deapururea două mădulări, unul
de o nație creștinească şi altul de evreiască, oameni aleşi
de obște prin înscris cn bune purtări, care în unire cu ve-
: www.dacoromanica.ro
- 120 —
chilul vor îndepiini în vrei niște asemenea lucruri fără păr-
tinire saă cea ma. mică obijduire,
19% Pentru veniturile ce se unesc in folosul îmbunătăţării tir-
gului, cuprinse la art. 1, 2, 3 și 4 vor alcătui deosebită casa
a tirgului, aşezată sub paza vechilului precum și a celor două
mădulări orânduite prin art. 18, cari vor fi datori a stringe
aceste venituri şi a alcătui generalnică samă de aceste veni-
tură, a le da în otcup prin publicații şi mezat, după cuvenita
orânduială, din care se va plăti ma întăi leafa vechilulu şi a
scriitorului său, pe căt li se va orăndui de proprietate; iar
ceilalţi bani să vor păstra în această casă, din care să vor
face cheltuelile trebuincioase pentru imbunătățirile tirgului.
Vechilul împreună cu fețele sus arătate, vor alcătui budgetul
la începutul feştecărui an, de cheltuelile cerșute, imbunăta-
ţirile dinăuntru, pe care le vor împărtaşi proprietății, spre a
lua încuviinţare, după care vichilul și ceilalți aŭ a urma, dand
duplicata socotiala de cheltueh la sfărșitul fieştecărui an pro-
prietăţii, neputand și nefiind slobozi a cheltui vreun ban, peste
acel budget îmbunătăţit, fără ştirea şi voxa proprietăţu. Se vor
alcătui unelte pojărniceşti, se vor așeza stáp cu fan.re la
fieștecare 30 stj: pe amăndouă părţile uliţelor ș din d pe
la respinteni, se or tocmi fanaragii: trebuiveioși spre privi-
ghere toată noaptea precum şi do slujitor cu uniforme tre-
buitoare,
20 Acest vechil va cerceta pricinile dintre tirgoveţ şi va
ave privighere a se ţine cea mai buna orănduiala înlăantru,
cum și obiectele de pază și de înfrumusețarea tirgului dupa
regulele de ma: gios. Fiește care tărguviâț este datorii a ţine
cea mai bună curațenie atat în faţa benele' căt şi din d s
nilepădănd gunoiă şi alte mărșăvii aiure decăt numa afară
din tirg.
210 La fieşte care 5 dughene dir piața targului neguţitorii
vor fi datori a ave deapururea scară, oigon, Cänp și cărlige
de fier, un topor şi o cadă plina cu apă precum și ogea,„urile
scoase afară peste acoperimănt pentru ferirea primejdie: de
foc (ferească D-zeu).
Drept aceia nu va fi nimene îngăduit a ave în pieaţa tir-
gului şuri, poieţi și alte asemene heiuri acoperite cu stuh sat
răgoz, Aceste regule pentru politie find potrivite cu cele sta-
tornicite de cărmuire pe la alte tirguri, el, vechilul, va ase a
urma întocmai cu a lor rosturi precum şi a se supune la ot:
ce îndeplinire a regulii înființate de cărmuire după vremi și a
fi răspunzătoriii pentru orce abuz împotriva aşăzămăntului.
220 Pentru orice drituri sau obiecte ori scăpate din vedere
www.dacoromanica.ro
— 121 —
sai încă neprevăzute, vor fi în singura dreptate şi dispoziţia
proprietății după felul lor.
7945 Julie 5 zite, Euir. Roset
Invorala este legalizata du Div. nul de apelaţica Pr: Moldovei secţia
III, sub No. 1984, 1845 Iulie ro. Copia este asemenea legalizată de Pri-
maria comuner Negreşti care dec! ra ca este coasa întocmar dupa copia
aflată la dosarul No, 37 d' anul 1875.
D. M. G, lanat, înstititor di Neyre,ţi, care a scos, pentru d, Gh G i-
banescu, o copie de pe exemplarul adiverit de Primaric, a adaugat irma-
toarele: Revazut copia din 1573 i indreptat uuele cuvinte citite sre,it
de cei ce a: copiat —23 Martie rgr2,
D, Ghibnnescu a publi at, în 1913, o analiză desvoltată a învoele” în
Opinia din laşi, In urma intervenție d-l u Dr, Steuerman, d, Ghibanesv a
avut « mabilitatea de a'mi į} ne la dis} One exemplarul da care se erv: è
VIII
DOCUNUENT PRIVITOR LA TARGUȘORUL FRUMUȘICA
1845 Iunie 25
Cu mila lui Dumnezei, Nci Mihail Grigorie Sturza V ev d
țării Moldovei.
Prin jaloba ce ai dat Domnici Noastre dmnealui logofătul
Alecu Mavrocordat, aŭ facut cerire de a i se întări prin hri-
sov invoiala ce a sevărșit fa 8 Octomvrie anul 1844 cu ne-
guţitorii tirgoveţi jidovi din tirgnşorul Frumușica şi pe moșiea
d-sale Storești, ţinutul Botoșani și totodată înfățăşăndu-ne în
original acea invoială din partea tirgoveţilor către dmnealui
care invoială se vede in urmatoarea cuprindere:
10 D-nealu: proprietarul să le dea loc pentru o școală, un
feredei şi un ţintirim, pentru care eï nici un ban bezmăn să
nu plătiască, nu mai puțin le va da și lemne fără pluta pen-
tru facerea acestora.
2 Pentru locul ce vor cuprinde cu facerea dughenilor în
tirg se va mărgeni plata așa: doi lei stănjenul pe an bezmen
faţa numai, Sar lungul din păretele casei patrusprezece stinjen”
pentru ogradă, fără a da un ban pentru lung.
30 Pentru tot rachiul ce vor vinde e: pe la dughenile lor,
vor plăti doi lei vadra spirt, şesezeci parale vadra şum, un
leii vadra vin, şi cincisprezece parale vadra de păcură.
Al Căsăpiea tirgului este a proprietăţii şi ei voind a ţinea,
se vor învoi cu proprietarul, insă şi pentru naţiea lor vor ave
un trunchii numai, plătind în folosul proprietarului pentru a-
cel trunchiu aşa: un lei de bon, treizeci parale de vacă,
douăzăci parale de gonitorii și mănzat, cincisprezece parale
www.dacoromanica.ro
— 192 —
de "Trei, şese parale de oaie şi berbece şi două parale de
miel, ca cu aceasta să se indemăneze plata tacsiei, și toate
celelalte trunchiuri rămân în folosul proprietăţii.
5 Mungeriea și Chităriea sint venituri a dumnealu: proprie-
tarului şi aceste d-lui le va vinde aceluia ce ar vroi ale ţine
potrivit cu preţul Ilărlăului.
6 Pentru căntarul care va fi în folosul proprietarului, vor
plăti opt parale suta orice marfă vor căntări,
7? Mortăsăpiea de vite, cănd se vor vinde în turg, vor plăti
"opt parale vita mare şi patru vita mică.
8? Fişte care din ei este slobod a vinde fan şi orz pe la
dugheni, fără nicio plată către proprietate.
oi Er nu vor fi slobozi a vinde sare pe uliţă, ci numai prin
dugheni şi nici la straini(?); iar neguţitorii ce se vor statornici
sint slobozi a vinde sare şi în dugheni și în pieaţă si ^n ori-
ce altă (parte).
10 Pentru văraticul a două vaci și un cal de ti;te care din
ei li se va da imașul trebuitoriii.
11 Dovedindu-se urmarea vrenni din e, că aŭ adus vin,
rachiù și alte producturi in tirg, fără a plăti preţul cuviincios
după scrisa mai sus aşăzare acelor producte, tot se va lua
controbond fără a le remane cuvinte de indreptare pentru așa
făptuire.
12) Spre depărtarea a tot feliul de uneltire păgubit are pro~-
prietății sînt ei datori toată marfa once feliii ar fi, să nu o
văre în tirg pe aiurea decăț prin rohătcele ce aŭ a se înființa
spre a fi supusă cuviinctoasei revizii,
130 Eï sint datori neapărat ca spre înființarea tirgului mai
in grabă de la primăvara viitoare, adică de la 1 April 1845
să se apuce a face dugheni după stările lor, silindu-să în tot
timpul a nu prelungi, căci pe temeiul alcătuirei de ma. sus,
săvărșită cu dmealut proprietarul, s'a desfiinţat contractul ce
ei aŭ închiet pentru tirgul Frumoșica, şi prelungirea i va su-
pune respunderei.
14° Infiinţarea dughenilor sînt ei datori a o urma întocmai cu
liniea ce va însemna rinduitul din partea d-sale proprietarului.
150 Spre paza de foc sint ei datori să aibă pe la binalele
lor căte o cadă plină de apă, o cange și o cofă, prin care
să se poată stavilă o așa nenorocită întămplare,
16) Să fie dator proprietarul ca după ce se vor statornici
cel puţin optzeci familii a le scoate hrisov ca să le sigurip=
sască statornicie acestei alcătuiri întru toată viitorime.
170 Fiește căruia dintre ei le va da d-nealui proprietarul
căte un document la mănă pentru locul ce vor cuprinde şi pe
care își vor face așezările.
www.dacoromanica.ro
— 123 —
18 Asemene și boingeriea si tăbăcăriea remăn slobode în
fol sul Ir, fără nici o dare către d-lui proprietarul,
T todată potrivit cu cererea d-sale logofatului încuviinţăm
ca comisarul de care e trcbuință de a fi în acel tirgusor. să
ñe ales de către d-nealui după prenomiile vechi. ce are şi se
va intări de către ocărmuirc.
Domniea Noastră prin acest a nostru Domnesc hrisov întă-
nm spre veșnica urmare păzire întocmai şi mai sus insemnatei
alcătuini, atăt întru îndatoririle ce se ating din partea proprie-
tăţi către tirgoveţi, cat și din partea acestora catre proprie-
ta e, fără cea mai mică strămutare, lar pe ce. din urma noa-
stră luminaţi Domni, fraţii noştrii, cari din Dumnezeiască vo~
inţă vor ajunge ocărmuitori ţării acesteia poftim nu numai să
nu strimute această legiuire folositoare și de obștească priinţă,
ci mai. ales să o iutăr'ască pentru nesfirșita laudă.
Dan scris hrisovul acesta la scaunul Domnieï Noastre în
orasul Ia,ı, în anul al 12-lea al Domnief Noastre la Moldova.
Ai im Sr Mihail Sturza Voevod
O copie legalizată a hrisovului era, în 1888, în posesia ră-
posatulu: $. Şulimovici, din Frumușica, care dăduse o copie
societăți Istorice Iuliit Baras h.
e
www.dacoromanica.ro
INDREPTĂRI
Pg. 10 rindul 1 şi 2 de jos, citeşte: prin care se fixa, în loc
de: prin care fixa.
pg. 16 nota 3, citeşte harta, în loc de hartei, şi şterge vir-
gula după: anexată,
pg. 20 r. 9 de sus, citeşte: Curţii, în loc de: Curți.
» » T. 10 de sus, citeşte: bezmăn, în loc de: bezmăni.
pg. 22, nota 1, citeşte: XI, în loc de: XX.
pg. 27 r. 6 de jos, citeşte: carc sună, în locde: darsună.
pg. 38 r. 8 de jos, citeşte: populaţia, în loc de: popuţia.
Pg. 39 r. 2 de jos, citeşte: minimum, în loc de: minimă.
pg. 51 r. 5 de sus, șterge virgula după: havaleli,
pg. 53 r. 4 de jos, şterge virgula după orz şi pune-o după:
vinde.
Pg. 55 r. 7 de sus, citeşte: moşii, în loc de: moșii.
» D 4 al notei, citeşte: care l-a dat spre copiere, în
loc” We care le-a dat spre copie.
pg. 58 r. 3 de sus, citeşte: volnicește pe, în loc de: vol-
niceşte lui.
pg. 67 r. 15 de sus, citeşte: minimum, în loc de: minim.
Pg. 73 1. 1, şterge virgulele după: numită și declară.
pg. 75 r. 5-6 de sus, citește: desvoltare; creștinii, în loc
de : desvoltare creştini.
pg. 81 r. 2 de sus, șterge virgula după: convențiile.
Pg: 93 r. 7 de jos, citește: tacsii, în loc de: tacsii.
pg. 95 1. 11 de jos, şterge virgula după: noue.
pg. 100 r. 3 dejos, citește : recunoaşte, în loc de: recunoașe.
Pg. 101 r. 11 de jos, citeşte: rugăndu-să, în loc de: rugăndu-vă.
pg. t03 r. 12 de jos, citeşte: orașăle, în loc de: orășele.
pg. 104r. 13 de sus, citește: neguțţitoriii, în joc de: neguţitorii.
Pg. „ E 20 de sus, citeşte: ari, în loc de: cari.
pg. 105 r. 17 de sus, citeşte: să, în loc de: şi.
» p» Ta 11 de jos, citeşte: ci, în loc de: eï,
n» Te 4 de jos, citește: fii, în loc de: fii,
pg. 106 r. 21 de sus, pune „țării“ inaintea „Moldovei*,
» » D t4 de jos, citește: Totoești, inlocde: Fotoești.
pg. 107 r. 13 şi 20 de sus, citeşte: mahalalelor, în loc de:
mahalelor.
pg. 112 după r. 9 de sus introdu numărul V, numărul cu-
rent al documentului.
Alte greșeli mărunte le va fi îndreptat singur cetitorul în
cursul cetirei,
www.dacoromanica.ro
TABLA TIRGURILOR ŞI A TiRGUSOARELOR
Bacău 19, 23-24.
Băceşti 7, 97.
Bălții 35-39,
Bära 97.
Berești 63. 70-72.
Bivolari 63, 64-65.
Botoşam 22.
Bozieni 63, 65-66.
Brănză 98.
Bucecea 57-59, 85, 112-15
Buhuş, Buhuşoaiă 7, 57, 60.
Bujor 7.
Caiuţu 57, 86.
Codăieşti 7, 63; F4
Căminăreşti 97.
Darabani 63, 66-67.
Dămieneşti 7, 97.
Dimache 97.
Docolina 63, 74-75.
Domnești 7, 63, So.
Drăguşeni! 7, 57, 60, 86.
Drănceni v. Brănză.
Fălticeni 24-26.
Folteşti 7, 63, 80.
Frumușica 57, 60, 89-90, 121-123
Gugești 97.
Golășei v, Bujor,
Ilărlăă 21.
Herţa 17.
Hoceni 7, 97.
Iveşti 95-96.
Mamorniţa 40, 41, 63, 75-76.
Mihaileni26-33, 43,82-83, 101-3.
Moinești 40, 44, 85.
Murgeni 7, 63, Bo,
Namal asa 40, 57, 60-63,
Negrești 63, 76-78,86-89, 117-21.
Oaişcani 97.
Omţcan 16.
Panzăren 39-40.
Parincea 7.
Pascani 40, 41, 98.
Pechea 63, 80.
Plopana 7, 63, 80.
Podul lloaiei 45-57, 86, 103-712
Podul Turcului 63, 67-68, .6,
Poieni 7, 63, 72-74, 87. 115-16.
Pwmeşu 63, Bo,
Punge,ti 63, 80.
Puţem 7.
Rădăuţi 4 , 41, 63, 68-69
Răducaneni 63, 69-70.
Rogojem 63.
Săvem 41, 57, 59, 83.
Scobănţenii v. Podul Uoaie,
Sculeni. 57, 60.
Siretul 21.
Şoidăneştii v, Fălticeni.
Suceava 14-15, 21,
Suliţa 44, 84-85.
"Țibana 97.
Țigănaș v. Căminăreșt.
Tg. Frumos 17-19, 34.
Tg. Glodurile 63, 80.
Tg. Noi v. Mihaileni,
Urdeşti 63, 78-79.
Valea Rea (RX) 63, 79.
Viădeni v. Mihaileni.
www.dacoromanica.ro