Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0017

Vi 


PROPRIETAR: 





LPSUL 





ABONAMENTE, 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 












at 





Es 0 aaa 


fa 


“ 
» 
E sia 


iii PRD te re 


E - 


lubirea 


Cel mai mare eveniment al 
Creștinismului, din care putem 
vedea cum a fost semănată în 
suflete această floare rară, a 
iubirii creştine, este sărbătoa- 
rea Invierii Domnului Hristos. 
Pentrucă Invierea are la teme- 
lie jertfa Domnului Hristos pe 
Cruce, din iubire pentru 0a- 
meni. Dumnezeu atât de mult 
ne-a iubit pe noi oamenii, că 
a trimis pe Fiul Său să se jert- 
fească pentru păcatele noas- 
tre. (I. Ioan III, 10). Domnul 
Hristos pentru noi oamenii a 


suferit o judecată nedreaptă, 
o condamnare la moarte, pa- 
timile şi tot cortegiul suferin- 
țelor, până la Crucea de pe 
Golgota între tâlhari. Şi tot 
Domnul Hristos s'a rugat Pă- 
vintelui ceresc, să-i ierte pe cei 
ce L-au batjocorit. 

De aceea la rândul său do- 
rește ca acei ce vor să-l urme-= 


ze în ucenicia creştină, să îm- 
plinească această poruncă a iu- 


birii: „Vă dau poruncă nouă, 
ca unul pe altul să vă iubiţi. 
După cum eu v'am iubit pe voi 
edinioară, aşa să vă iubiţi unul 
pe altul. Intru aceasta vor cu- 
noaște toţi că sunteți ucenici 
ai mei, dacă veţi avea iubire 
unul către altul”. (loan XIII, 
34-35). Ce poate fi mai frumos, 
ca oamenii deveniți buni creş- 
tini, să se iubească unii pe 
alții, fiind în serviciul aproa- 
pelui, până la jertfa de sine. 
Căci numai prin această iubire 
creștină se pot distinge acei ce 
sau hotărît să urmeze în via- 
ta lor pe Domnul Hristos. 
Evangheliile ne înfățișează 
peste tot această dorinţă a 
Domnului Hristos. Astfel, când 
un învățător al legii vechi l-a 
întrebat pe Domnul Hristos, 
care este cea mai mare porun- 
că din lege, i-a răspuns: „Să 
iubești pe Domnul Dumnezeul 
tău cu toată inima ta, cu tot 
sufletul tău şi cu tot cugetul 
tău. Aceasta este întâia şi cea 
mai mare poruncă, iar a doua 
asemenea acesteia: Să iubeşti 
pe aproapele tău ca pe tine în- 
suți. In aceste două porunci se 
cuprind toată legea și prooro- 
cii”, (Matei XXII, 37-38). 
Iubirea lui Dumnezeu, fără 
iubirea semenului nostru, nu 
poate fi primită, fiindcă nu pu- 
tem iubi pe Dumnezeu, fără să 
iubim pe aproapele nostru, 
precum spunea Domnul Hris: 


creştină 


de Preot Prof. M. BULACU 


tos : „Dacă zice cineva : iubesc 
pe Dumnezeu, iar pe fratele său 
îl ureşte, mincinos este! Pen- 
trucă cel ce nu iubeşte pe fra- 
tele său, pe care l-a văzut, pe 
Dumnezeu, pe care nu l-a vă- 
zut, nu poate să-l iubească. şi 
această poruncă avem dela El: 
Cine iubeşte pe Dumnezeu, să 
aubească și pe fratele său”. (|. 
Ioan IV. 20-21). | 
Dragostea aceasta pentru a- 
proapeie, trebue să meargă atât 
de departe, că trebuie să zub:m 


şi pe cei ce ne urăsc, ne batja- 


coresc şi ne fac cele mai mari 
rele. In legea veche era scris: 
„Să iubeşti pe aproapele tău 
şi să urâşti pe vrâăjmaşu. .iu”. 
Domnul Hristos a rdicut ia 
înalțimea virtuţii creşune a. 
ceastă iubire a wvrăjmaşilor 
noştri : „lubiți pe wvrăjmașii 
voştri, binecuvântaţi pe cai ce 
vă blestemă, jaceți bine celor 
ce vă urăsc și ruguţi-vă pen- 
tru cei ce vă vatămă şi vă pri- 
gonesc” (Matei V. 43-48). Și 
în adevăr așa a şi făcut Dom- 
nul Hristos, precum a spus. 

Din această înaltă privire 
dumnezeiască a iubirii creştine 
sa orientat lumea primilor 
creștini, pentru a putea sujert 
totul şi moartea, cu seninăta- 
tea iubirii creștine pe faţă. Lu- 
mea Sfinţilor martiri ai Bise- 
vicii noastre, este lumea ace- 
lor ce l-au înţeles şi l-au ur- 
mat pe Domnul Hristos. Prin 
exemplul lor, începând cu 
Sţințui Apostoli, au înfățișat 
omenirii Creștinismul, ca îu- 
bire şi jertfă pentru binele a- 
proapelui. 

Pare că niciodată ecoul a- 
cestei virtuţi a iubirii creştine 
nu se revarsă mai nostalgic 
peste sufletul omenirii, ca în 
vremea noastră. Fiindcă prea 
mult ne urîm unii pe alţii, 
fiind prea mult oameni şi prea 
puțin creştini. De cele mai 
multe ori, în loc să ne jertfim 
pentru binele semenului nos- 


tru, cerem jertfa altuia pentru 
binele nostru. De aceea cuvin- 
tele Evangheliei Domnului 
Hristos, din noaptea Sfintei In- 
vieri, cad pe sufletele noastre 
în anul acesta, ca şi ploaia bi- 
nefăcătoare pe ogoarele uscate, 
spre a da nouă rodire de via- 
ță. Prin iubire şi jertfă, iubim 
şi pe Dumnezeu şi înțelegem 
mai adânc sensul Invierii Dom- 
nului Hristos. 


autorităţi și instituţii 1000 le: 
de onoare 
particulare 


ADERE TERT i TU POT PE PE 
* - ” i a sri 4 a Na me E 
TUI. Al TE OVAR ITP a ate i 

y i a 1 fa 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


250 TELEFON 3,30.10 





BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 29-25 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULSLEI 





LILI 


RASTIGNIRE 4 


Peterinaj 


Pășşiţi după mine prin ceţurile nopţii 
Demoni ai neliniştilor mele ! 

Armiile umbrei, cohortele stranii, 
Ne-așteaptă departe sub palide stele. 


Drumul va îi ca o lungă visare 

De nestăvilite dureri... 

Dâra lui vine cu albia sângelui, 
Lumina-i se pierde spre nicăieri. 
Sfioşi ca o taină, voioşi ca un sbor 
Vom duce mereu prin roura zorilor, 


Freamătul viu al apelor lumii 
Cu melancolia albastră a norilor. 


Păduri şi poeni, pustiuri și munți, 
Cu-atâtea minuni ne-or înfioră. 
Târziu, din cerul uitat ne-o opri 

în lina-i cădere, o stea. 


VLAICU BÂRNA 


INCHINARE LUI 
OCTAVIAN -GOGA 


de Prof. ALEXANDRU MARCU 





Țara întreagă, după toamna de bântuiri și iarna de cutremure 
pe care le-a lasat abia in urmă, se poinește astăzi im pelerinaj la 
casa ta parinteasca din Hășinari, Octavian Goga, cu lumănarile de 
ceară albă ale merilor întionți in mană. Urcă sufleiul aceziui neam 
iaraș spre Țara Oltului, ca să-ți menească leagănul și să-ţi ureze 
înuu spor sufletul, pe care ştie că i-l vei intrucaipa. Mai inainte să 
depuna un sarut de pietate, pentru tine, de unde ești acum, pe umi- 
lii pereți ai casuței de acolo, „cu varul alb scobit de ploaie”, cum 
însuți ai lăsat-o in versurile tale, cele mai bune gânduri ale unui 
întreg neam de Români îngrijoraţi dar stăpâni pe conștiința lor, te 
poartă între eie în cimitirul de alături, spre a te închina, copil, la 
mormântul mamei tale și al Mitropolitului Șaguna, din care ţi-a spo- 
rit evlavia în Dumnezeu și credința în desinul Neamului. 

Tot ce a fost robustețe și optimism, încredere și profeție, elan și 
dăruire, în sutietul și versul tău, se intoarce astăzi la tine, să-ţi con- 
sacre memoria, prin sufleiul înmiit al țării iale, pe care lai cerut 
refăcut la școala celui mai înflăcărat naționalism. Instinctul mamei 
istovite, dar iubitoare și cu isulletul nebiru.t din Clăcașii tăi, se iden- 
tifică, iată, cu însăș Patria, istovită, dar iubiloare și cu sufletul ne- 
biruit. spre a descoperi în tine, copil, culcat, abia născut, într'o mar- 
gină de lam, în umbra spicelor mai înalte ca umbra aplecată u 
mamei tale“, înfricoșatul crainic, izbăvitor durerilor străbune“. De 
aceea te-a „chemat pământul” și tu nu ai deslegat, prin înstrăinări 
definiiive, oricât de mare „domn“ să fi ajuns, legământul de-atunci 
și de totdeauna 

Din acest pelerinaj de o clipă se va intoarce, reimprospătată în 
pridvorul casei din Rășinari, — satul cu nume curat ca aromele tari 
ale „codrilor verzi“ ai Transilvaniei, — încrederea românească în 
apropierea „unei vremi ce va să vie”, căci așa ai mai prezis tu 
odată pentru toţi «ai tăi, pe care i-ai mai adlat și atunci, de mic, „lo- 
godiţi de veacuri cu durerea“. 

Acest suflet al României se leagă să te sărbătorească mereu 
ca acum, an de an, pentru ziua de primăvară a nașierii tale întru 
poezia și patria românească, Deoarece simte cum, tot sărbătorin- 
du-te așa, în acest suflet naţional, din copil, te vei înfiripa iarăș 
mare luptător între luptătorii Neamului, spre: a-l duce la izbăvirea 
reîntregiloare de cugete și frontiere, de unde ești iu acuma și de 


unde poți pentru țara ta mai mult decât ți-au dat putință năzuințele! 


cele mai bune, cât ai fost printre noi, alături de noi, ca și noi, om şi 
post al pământului acesta. 


1 Aprilie 1941. : Sai 





ns e INNA 09 aa IE a 


PN 
i ai 


ae 








“ANUL L e Nr. 17 
SAMBATA 19 Aprilie 1941 


Redactor responsabil ; MIHAI NICULESCU 








ICOANA PE STICLA, DIN ARDEAL - 


CARTEA POEZIEI SATULUI 


Un fapt nou s'a petrecut in meșteșugul 
poeziei româneşti ! 

A vo:bit un sat! 

Poetul Ion Pil:at a lăsat toată isprava 0- 
perii iui în spinarea lui, a sătului — „satul 
lui” — satul leagănului ncstru şi paradisul 
morminteior lumi; — satul care păstrează 
între zâmbstele plânse ale zorilor şi lacri- 
mils însângerate ale apusului, basmul în- 
tregii omeniri ! 

L.ber dar să se avânte şi apoi să se ros- 
teasză cum i-o place, satul glăsuește in- 
tr'astfel : 

— . Lumina lui i-a zis: te duc pe 
tălpi de soare când răsărind din lanuliie 
coapte, bătrânii nuci vor întreba de noi. 
Gnecrghe Jitaru se jalue amar: „Cumi- 
ne lumea și-a pierdut hotarul, boerii's 
duși și satu-i fară câini! Viad, p.uga- 
rul se p.ânge că, deși îi urit foc şi are 
fața arsă, tăiată in lemn, nu se poate 
lipsi de satul de care-l ieagă strâns, o 
sioară de țarină și sapa lui de lemn! 
Proptit in bâtă şi urmarind năuc „Calea 
Lapieiuit* Ilie Baciu gândeşte că, poaie 
și acolo sus, vre-un 0ier mu.ge stelele în 
strungă| Vasile Bultoc din Miorcani nizi 
gând să-i pese că fioarea soareiui îi pă- 


tează zidul ab cu umbra ei albastră sau 
că icoanele  sor fi aiumat! loată na- 
dejdea „ui pe lume e bou.] Ce e târla cu 
oaia neag:a şi cu iătul aut a lui Li.s Ba- 
cu de adineacri pe ianga undţa cu ca- 
re Ion Peszaru muige sarla pentru a-l 
as2u.la pe de rost povestea m:enzi! Flo- 
rea Hergne.zgiu, pomeni calare de cand 
lumsa, un chiot ae ai „ui in amurg e dt- 
ajuns să-i iasă, ca din pământ, in ciair, 
cu şa'g, tu rob, cu murg, toată hergheiia 
lui! Leana lui Ion, cu rața trecuta, pii- 
mă de nezazuri care infio:ea și ea odată 
pa sâptamana in vremuri, ia hoiă, 
dăsculță, cu mâna la gură, cu părul sub 
basma, își plânge tăcură beţia... omului, 
boala vițichii şi pe cel mic ingropat de 
Pașci! Anisia, ivită într'o zi la iaz sa 
întâinit in drum cu un... boer pe carei 
l-a oprit soarele în drum şi apoi a pie- 
cat lasând-o... mamă ! N-ci buzurie mate 
dar nici de ce șcşoveşie satul nu-i pasă! 
Iși dă me:eu, pen.ru aleanul ei, cu bobii 
în inima pustie! Prin desirunzirea de 
imag_ni a pământului, orbul Liiuţ, cu ca- 
dranul ochiuiui a.b, treze dibuimnd prin- 
tre atrasi, câcându-şi pe suflei. Câsuţa, al- 
bă a meşterului Toader sa pomenit așa... 
crescută ca o făptură vie din nuiele şi 


din lut printre tufe de brustur. Curtea 
boerească nu mai cunoaşte obrazul nou 
al satu.ui! Ce a fost odată când veneau 
la ea cum vii la. bunica, căsuțeie cârd 
cu şorţul lor da var pe prispă, nu se mai 
întoares! In parc, printre tuiani, iţi 
cu:zi pe trunchi, obrazul tău de frate su 
el, în imbrățișarea omenească a ramuri- 
lor. Copazii se laudă și spun satului să 
nu-i pese de vânturile tari, că-l străjuzse 
tu, — 0 credință din frunză până în râ- 
dăzini ! La Sân-Maării când sună clcpo- 
tele, un dor de stână și dulăi încin- 
ge biserica aștepiându-le lună după lună 
și păs-ându-și satul pe azeieași vâi. Sus, 
în turlă, cu acelaș glas, fie că-i botez, fie 
că-i moarte, în dansăt când plin. când 
frânt, din zări, din cer, sau de departe 
clopotul aduce tot cerul pe pământ. Și 
dr=pt răsplată el stă legat, urlând și bie- 
stemând din limbă! Jos in cimitirul fă- 
ră poariă şi ferestre țimpul sună a goi! 
Mai în vale. la cârciuma cu straşina în- 
tr'o parte, din săptămână în săptămână se 
'nfiripează hora cu pântezul de cobză şi 
cu csul de fluer, călcând, bătând cu tact 
și alergând până 'nserat! Amorţită de a- 
tâta băutură, tot nu se 'ndură să se lase, 
că de n'ar mai fi să joace și să bea ar 
muri! La han, la „„Rateșu-Vechi, cu po- 
pas, cântece şi sfat d cărăuși, la hangiţa 
cu testimelul alb și cu vin roșu, buhaiu! 


de SĂRMANUL KLOPȘTOCK 


de baltă cheamă moartea după el! Prin 
sene lungi de stuf, iazul se uită la cer 
cu ochiu, mcrt când pe golul lui s'aprinae 
dorul iunei și lângă moara se săruta pi0- 
pii. Aripa de șiță a molii se înalţă din 
coceni in sus spre Ciâ.niceni, grozăvin- 
du-se că se iubește în cer cu nevazuru! 
strâns în brațele vântului care o sue ca 
un zmeul Cu ce am geş.t de mi-ai tăiat 
copacii dela stâncă și mi i-ai vanau, ju 
carul ?! N'aveam izvor şi umbră peste 
Prut ? In trecutul tău lovi toporul care 
mi-a despuiat mărirea; iar nu în mine! 
Nici amintirea ei astăzi nu-ţi mai Gă 
umbră, se tângue pădurea dela Siâncă! 
De ce nu vii cu mina la Galaţi, sat olog 
cu căsuțe proaste și goale, numai in 
cămașe | Eu merg mereu, şi tu mereu 
stai pe loz, deși ne invâ.nim într'una tot 
îaţă în faţă ?! Ce vrajă o fi? Șuiu eu, da- 
că aș porni mai ds-de dimineaţă, poaie 
am avea un drum? se întreabă Prutul. Şt 
cu nici un chip nu se dumireşte dece 
satul ii fuge mereu de sub obhi, deși 
cu:ge veșnu” alături de el! Râul clar al 
Satu.ui trăește în el — el care qă lumii 
jimbla aurivă, bătută de mori cu.roaia 
ior şi cu bolovani, de ştrengarii care 
zvârlă ca intr'o v.tă după ce ie-a spălat 
faţa in amurg, toamna, când sârmeie da 
te.egraf înfrunzese cu  rândunele.e cu 
piepiul  n.ns, Pe masa verde a câmpului 
sa resfirat un joc de domino, — 0ie. 
Asfinţ.tul — jutător care pierde — il 
stranze şi îl arunză în sat, prin miriști. 

Tacerea se apropie de câmp odată cu 
înoptarea. Intr'un târziu o siașie  cocoşii 
9. O satra cainii, Dar ea habar nu ars; se 
joacă, la iaz, în stuf, cu luna plină| Când 
oooseşte trece în jurul lămpii, culcâna cu 
ea sa.ul ca intr'un pat. Sus, pe cer, potirui 
de crin al lunei dă drumul la o stea de 
aur viu, ca gintr'un luger nevâzut pă- 
lind în zori pe chipul unei ficri de păpă- 
die. Câlare pe  planeţi, trece pe deasupra 
satului, noaptea așteptând-şi iubirea pe 
pridvor să-i dăsiacă vălul, să-i sărute 
ochii mari de ste.e şi să-i lase în poale 
fruntea grea de gânduri. Pe drumul oilor 
ies s:ele.e gătite cu maramă de borangi" 
Și pietre de olmaz. Mii de ace „e srâpuu 
penumbra și cerul își desface voaiul; de 
jos, satul îl privește în obraz! 

Vine primăvara!... 

Un cu o netăjeșțe iscodind-o să-l gă- 
sească în crâng dacă-i dă mâna : „cu-cu“! 


Din s?he.e.e nozi.or ecbor ape vii spre 
mori. i și [ 
Rândunelele  săgetează satul şi florile 


inzcndeiază poenile !... 

A ven.t vara!.... 

Nor.i suflă în aurul ruginos al soarelui 
inchipuinăd în asfinţit icoane cari nu lu- 
ces2 in niziun schit| 

Cade toamna. !... 

Au prezimi.t-o în zare plopii galbeni şi 
goi ca morţii! Pășşind pe frunzele uscate 
szapătă în sat roade de aut, Târziu, iarna 
ii aduce în geamuri stele de omăt şi in 
câmpii poteci noi cu sănii, cu zurgălăi. cu 
amintiri, cu lungi doruri! 

V.na iarna !... 

Și satul care nu-i al poetului, dar care 
îl poartă în sufietul lu: mustind în sângt, 
copaci, case, oameni, iubiri, chiot și bies- 
tem, şi tot universul adunat într'o mcș:e, 
îi aduce drept plozon, un pumn de aiune 
culese din crâng și un coș cu mare aurii 
provizii pentru întreaga iarnă! 

Şi astfel postul Ion Pillat, renunțând să 
exploreze petele „moderne“ din soare, sau 
catacombele „dadaiste” ale pământului, l-a 
lăsat pe el să vorbească — satul — satul 
lui — satul în care sa născut; să vorbeas- 
că din rărunchi, tare şi apăsat, cu toa:e 
minunățiile comorilor şi cu tot fiorul ima- 
ginaţiei lui cinstite ! 

Și satul a vorbit! 1). 


1) Ion Pillat: „Satul meu”, poezii, 1923. 








Mihail Drumeş: 


— Roman ediţia V — 


, 


Fia-ne îngăduit ca în acest 
numâ: de sărbătoare, să des- 
tinăm cronica noastră unei 
cărți despre a cărei valoare 
literară am mai scris, în altă 
parte, la apariţia primei edi- 
ţii, iar acum, la a cincea ti- 
părire, ne solicită din nou 
atenţia dintrun punct de 
vedere altul de cât cel ana- 
litic. Cât de îmbucurător este 
ca o carte să nu moară la. 
câteva luni după publicare, 
mărturisește fără reținere, d. 
Mihail Drumeş, în „Câteva 
rânduri pentru cititori“, la 
inceputul norocosului său ro- 
man, Invitația la Vals, cei 
ivit de curând în librării, 
pentru a cincea oară, 

Fireşte, locul în librării 
decide de soarta unei opere 

_diterare, pentrucă aici se sta- 
bileşte raportul real cu citi- 
torul, Problema pare însă 
că pune două întrebări: dacă 
menţinerea în actualitate a 
unei cărți se datorește criti- 
cei, și deci frecvenţei prin re- 
viste şi ziare a notițelor e.o- 
pioase, sau unei legături di- 
recte cu lectorul înlesnite de 
librărie. 

Pentru d. Mihail Drumeş 
prima chestiune nu intră în 
consideraţie şi d-sa exprimă 
cu precizie situaţia „Invita- 
ției la Vals“: „Na vorbit 
aproape nimeni de ea, na 
râvnit și nici n'a fost încu- 
nunată cu vreun premiu li- 
terar, n'a stârnit nici un 
scandal, nici n'a iscat vre un 
proces ca să tragă privirile 
oamenilor spre ea şi totuşi a 
răsbătut, pe drumul lung și 
Spinos al modestiei, ca să 
ajungă pe o culme neatinsă 
de multe cărți sgomotos lău- 
date“. 

Din tonul cu adevărat vic- 
torios al d-lui Mihail Dru- 
meş, nu trebue să înțelegem 
însă mai mult decât a voit 
însuşi autorul. 

Spunând că „Invitaţia la 
Vals" u cucerit massa citito- 
rilor fără sprijinul organizat 
al criticei, romancierul râv- 
neşte doar să demasce felul 
cum se organizează presa 
literară, ci nu să atribue lu- 
crării sale calităţile care ex- 
plică dăinuirea peste timp a 
capodoperelor. Demarcația o 
face limpede : „O carte, ca şi 
un om, are o existență fi- 
zică şi sufletească: se naşte 
trăeșşte, moare. Unele cărți se 
nasc moarte, altele trăesc 
ani dearândul, un deceniu, o 
epocă. Numai câteva, puţine 
la număr, înfruntă cu dâr- 
zenie secole, biruind  moar- 
tea. Dar acestea ies din or- 
dinea biologică, asemeni zei- 
lor nemuritori. Eu vorbesc 
de cartea vremelnică, obiș- 
nuită, care se leagă cu soarta 
omului şi în care  rânduesc 
invitaţia la Vals“. 

Astlel clarificată poziţia 
pe care şi-a cucerit-o d. Dru- 





DIA MICĂ 


Dia dragă, fată mică, 
Criny de dor în sujlet picuri. 
Sbaor spre vis de rindunică, 
Apa-li ochilor îngînă 

Negre scînteeri de licuri, 


Am să-ți fac hamac din stele 

Ș' rochițe de lumină. 

Din înalt să-ți fac mărgele, 

Cind tăcerea-şi plimbă vraja 
Şi cercei de cer animă. 


Mare, Dia, cînd vei i, 
Şcipla serii o să vree 
Să le fii Domniţă, fără 
Tron înalt de aur, ci 
Printre nouri, glas de stee... 


Cini în suflet va'flori 
Do'ui de plecări spre larguri, 
Tar]! tău-ţi va prinde gene 
Pajli de 'mnspumate ape 

De me virfuri de catarguri. 


Muguri de neliniști cînd 
Coaja sîngelui vor sparge, 
Să te văd mereu cîntînd, 
Drag în vreme așteptînd, 
Lămiiţa să-ţi îmbrace. 


CRONICA 


Invitatia la vals 


meş, la rândul nostru în- 
dreptățim ironia față de pre- 
sa literară care, dacă nu se 
ocupă de „cartea vremeinică, 
obişnuită“, legată „cu soarta 
omului“, cu atât mai puţin 
nu-și face o preocupare din 
a stărni sau a sprijini apariţia 
cărților ieșite „din ordinea 
biologică“. 

Vedem prinurmare în rân- 
durile d-lui Mihail Drumeş 
temeiul unei discuţii serioase 
despre misiunea presei în 
problema cititului, şi deci a 
cultivării masselor precum și 
a îmbunătăţirii soartei scrii- 
torului. 

Pentrucă, din moment ce 
autorii de cărți „moarte“ is- 
butesc să-şi realizeze un suc- 
ces de presă, prin stăruinți 
prietenești, această actuali- 
zare nemeritată constitue o 
dezordine în literatură, o lip- 
să de orientare, 

Dar cititorul nu se lasă 
amăgit, El ocoleşte reclama 
nesinceră şi apelează direct 
ja cartea al cărei autor îl ține 
minte şi-i devine, cu fiecare 
aperă nouă, un favorit, Nu 
reiese de aici că facem apo- 
logia libertăţii lectoruiui de 
a-și alege cartea şi autorul 
favorit, deoarece ştim că 
acest lector al literaturii 
obișnuite, evită sistematic 
cealalță categorie de opere 
hărăzite perenităţii. încât d. 
Mihail Drumeș trebue să re- 
cunoască, odată cu noi, capri- 
ciosul gust al lectorului care 
face prin instinct deosebirea 
între cartea „moartă“ şi cea 
„vie“, dar refuză cartea ex- 
cepțională. Ni se va răspunde 
că trebue să ne mulțumim şi 
cu atât, și că în ce privește 
formarea gustului înaintat 
până la capodopere, este o 
sarcină ce cade pe seama 
criticei. Aceasta este însăși 
concluzia comentarului nos- 
tru. Repunem în discuție 
problema desbătută şi în alte 
ocazii, a circulaţiei şi a valorii 
siterare, importantă prin ra- 
portul ei cu însăşi soarta 
scriitorilor. 


“Este bine că lectorul își 
alege singur opera „vie“, dar 
este un rău că acelaș cititor 
refuză cartea cu totul supe- 
rioară. Ca şi d. Drumeş, care 
în ce priveşte capriciul citi- 
torului, e, desigur, de acord, 
cu noi, socotim că învinuirea 
cade aici numai asupra cri- 
ticei, responsabile de lipsa 
unei educaţii totale. Știm 
însă 'că 'răul semnalat este 
doar al prezentului. Neobser- 
vată la apariţie nici de cri- 
tică nici de cititori, cartea 
ieşită „din ordinea biologică“, 
își are destinul ei. Rămâne 
să sufere numai autorii de 
capodopere. Deaceia este ten- 
dința ca acest soi de scriitori 
să dispară. 

CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


Corespondenţa noastră 


CERŞETORUL 


im colțul străzii mele 


TEATRUL NAȚIONAL: Ale mă- 
rei şi iubirei valuri, piesă în 5 
acte de Fr. Grillpartzer. 


Incontestablil, comemorările îşi 
au rostul lor bine definit, 

Şi, chiar dacă unii nu se împa- 

că deplin cu genul de'astăzi oa- 
recum demodat al dramelor lui 
Grillpartzer, nu putem decât e- 
logia hotărîrea direcţiunei Tea- 
trului Naţional de a reprezenta 
în cadrul unor spectacole co- 
memorative piesa: „Ale mărei 
și iubirei valuri“, 

Și, dacă mulți dintre snpecta. 
torii dela premieră nu se arătau 
a fi prea satisfăcuţi în faţa spec- 
tacolului, în orice caz comemora- 
rea lui Grillparizer a folosit u- 
mora prin aceea că i-a învățat 
să pronunţe corect numele ma. 
relui dramaturg german, 

S'a scris, în ultimele zile, în 
“cajunş despre viaţa și opera lui 
Grillparizer. Aşa că nu prea ve- 
dem ce amănunte mai puţin cu- 
noscute din viața lui, am putea 
servi cititorilor noştri. De-o pil- 
dă, dacă vom scrie aici că Fr. 
Grillpartzer s'a născut în anul 
1791, riscăm să ni se râdă în 
nas, deoarece scrie pe toate a. 
fişele spectacolului că anul aces- 
ta se împlinesc 150 de ani dela 
naşterea lui; şi oricine cunoaşie 
vuţină aritmetică, poate afla fă- 
ră ajutorul nostru, data nașterii 
lui Grillpartzer. 

Fiu de avocat, Grilipartzer a 
îost nevoit să urmeze dreptul şi 
chiar să profeseze, câtva timp, 
avocatura. In anul 1816 este pre- 
zentată pentru prima oară o 
piesă a sa: tragedia „Străbu- 
na“, Urmează apoi piesa „Sa- 
pho“ care face parte dintr'o 
trilogic ce a provoca, de altfel, 
numeroase discuţii. 

Alte piese cunoscute ale lui 
Grillpartzer ar fi „Viaţa regelui 
Otokar“ (1825), onrită câtva 
timp de cenzură, „Un servitor fi- 
del“ precum și această fermecă- 
toare poveste de dragoste: „Ale 
mărei şi iubirei valuri“. 

Legenda care stă la baza aces. 
tei piese este în deajuns de cu- 
noscută. 

Dragostea nefericită şi păcă- 
toasă care a dus-o la moarte pe 
Hcros, frumoasa preoteasă a lui 
Venus, i-a preocupat pe artiştii 
mai. tuturor secolelor. 

Poeme, piese de teatru, sculp- 
turi, picturi, reprezintă moartea 
în valuri a lui Leandru, tânărul 
din Abydos, care pentru a-şi re- 
vedea iubita din Sestos sa în- 
cumetat să treacă înnot, în timp 
de furtună, Helespontul. 

Şi sunt mulţi aceia. cari afir- 
mă că întreaga întâmplare m'ar 
fi doar scornită ci s'ar [i petre- 
cut în realitate. Mulţi istorici și 
geografi  (Pomponius Mela sau 
Strabon, de-o pildă) o menţio- 
nează in lucrările lor. Antipater 
din Tesalonic merge mai depar- 
te, afirmând că a văzut chiar 
mormântul lui Heros şi Leandru, 

Ne interesează însă poeţii an- 
tichităţei pe care i-a preocupat 


accastă pavele. Și ei sunt nu- 
meroși: Museos, Virgiliu, Mar- 
tal, Sibius  Italicus și atâţia 
alţii. 


Legenda a persistat de-a lun- 
gul secolelor. Iată de_o pildă un 
catren al lui Voltaire care expli- 
că un tablou reprezentându-l pe 
Leandru: 


Leandru, condus de dragostea sa, 
Innotând, se ruga de furtună: 


| a ED EET 


In rugăciuni şi plâns, a 


Crescu 'mtr'o dimineaţă un cerșetor zdren- 


Cw'n taler galben ce, 

Pe vremi fuse frumos, 

Dar care acuma gol, spre trecători sta'mtins. 
Nu "'nțelegeam pornirea 

Ce mă făcea să 'ntreb 

Popasul cărui drum de înfrângeri apucase, 
Dar gura lacăț îi era 

Ținând închis păcatul la care se 'nchinase... 


In ochii stinși, 
Cenușe, 


Şi obrazul galebn, frânt, 
Muriseră de mult știute spovedanii,.. 


'Nălța doar calde rugi, 'mecate 'm plâns, li- 


Indurerat, 
Plăpâna... 


Dar într'o noapte 'naltă, el şi-a iubit stihia 


Și a doua zi 


țos. 


.. 


tanii 





UNIVERSULY LITERAR 


„Lasă-mă s'ajung pân' la Hero, 
La 'ntoarcere, poţi să mă 'nec“. 


Iar lordul Byron, înflăcărat de 
legendă a încercat să egaleze 
performanţa lui Leandru. Şi se 
păre că a reusiţ, Bine înteles, o 
barcă îl urmărea de aproape. 

Grillparzar, a isbutit în mare 
parte să redea în piesa sa, at- 
mosfera romantică a legendei. 

Totuşi publicul n'a primii pie. 
sa astfel cum se cuvenea. Desele 
accese de tuse din sală dovedeau 
că pe spectatori îi interesa mai 
mulț starea sănălăţii lor decât 
aventura frumosului Leandru, 

Explicații sunt destule. 

Mai întâi, o mare piedică pen- 
tru reuşita spectacolului a fost 
scena mult prea redusă a Tea- 
trului Comoedia. O piesă de am- 
ploarea dramei lui Griliparzer 
nu Sar fi putut destăşura în 
condiţii satisfăcătoare decât pe 
scena vastă a cutremuratului 
Teatru Naţional. 

Domnul Ion Sava a prezentat 
spectacolul în aceleaşi condiţii 
în cari l-ar fi prezentat pe sce- 
na Teatrului Naţional. Rezulia- 
tul? O figuraţie numeroasă se 
înghesuea pe scenă, făcându-ne 
să ne gândim la sardelele din 
cutiile Robert. De ascsnenea că- 
teva baletiste, conduse de exce. 
lenta Iris  Barbura, evoluau pe 
scena redusă şi suprapopulată, 
lovindu-se de interpreţi şi figu- 
ranţi, 

Iar decorurile au fost cu totul 
nepotrivite atmosferei piesei. 

Rolul principal a fost încre- 
dințat doamnei Marieta Anca. 
Dânsa a isbutit să redea întrea. 
ga stare sufletească a temsei pe 


care dragostea o îndreaptă spre 
moarte. Se pare că n'a isbutit 
totuşi să impresioneze publicul 
în gradul în care reușea să-i în- 
duioşeze pe părinţii noştri, în a- 
celaş rol, marea Agata Bârsescu. 

Domnul  Brancomir, maestru 
în debitatul versurilor, a schițat 
în bune condiţii figura marelui 
preot. 

Domnul Al. Alexandrescu, în 
rolul lui Leandru, a dovedit, mai 
ales în primul şi penultimul ta- 
biou, că este un actor care poa- 
te fi întrebuințat mai des pe 
scena primului nostru teatru. 
I-a lipsit totuşi lirismul necesar 
pentru a interpreta rolul "ni 
leandru. E drept că Leandru a 
fest în genul lui, un campion de 
înnot, I-am impută, totuşi, dom- 
nului Alexandrescu chipul prea 
atletic în care şi-a interpretat 
rolul, 

Excelent a fost domnul Ion I- 
lie Ion în rolul lui Nankieros. A 
arătat că ştie să declame ver- 
suri şi şi-a nuanţat în chip plă. 
cut, replicile. 

Domnul Dem Dragoman a fă- 
cuţ figură frumoasă în destul de 
ştersul său rol. 

Domnul Dobre Ene, în rolul 
tatălui lui Heros, ni i-a reamin- 
tii pe boerii moldoveni cu glas 
domol, din piesele istorice. 

Au mai apărut pe scenă doam. 
mele Fifi Mihalovici — într'un 
rol cu desăvârşire nepotrivit — 
şi Getta  Kernbach — condam- 
nată în ultimul timp să apară în 
roiuri de câteva cuvinie. 

Am avea câteva cuvinte de 
spus şi despre traducerea oare- 
cum  demodată a lui Haralamb 
Lecca, Dacă nu se putea recurge 
la o nouă traducere, se cuvenea 
tatuși ca textul cu iz vechiu să 
fie revizuiţ. 


TRAIAN LALESCU 





Con ban, 
Căzut pe stradă, 
Plătind cu e! chiria... 


. . . . Li . . . 


în ziua 'ngropăciunii 

Vorbea orașul mic, 

Că tristul cerşetor n'a fost ușu de uni. 
Ci 'n alte vremi apuse 

War ji pierdut nimic, de-ar fi 'ncercat 
Să îngroape, femeile în bani, 

Și totuși, 

Ea femeia, a răsucit o chee 

Făcând din scumpul aur, 

Baloane de săpun. 

lar când mauri plăcerea, din carnea ei de jee 
S'a strecurat și dânsa, ca firul alb de fum... 


Curând venit-a foamea, 
In truda muncii grele, nu mai avea tăria 
Din prag de strălucire, 


Porni un nou milog... 


De atuncea trecătorii 
I-au ascultat cerșia 


Şi colțul străzii mele „avută-l-a zălog... 


A fost găsit fără viață. 


Cu, părul alb, lucind, în pura dimineaţă 


VSEVOLOD TOPOR 





SĂPTĂMANII 


PROBLEMA OCROTIRII 
TALENTELOR LA „OPERA 
ROMÂNĂ” 


In domeniul valorificării talen- 
telor noastre lirice s'au realizat 
in ultima vreme reale progrese. 

S'au făcut, dela o vreme, la 
„Operă”, mai multe angajamen._ 
ie de tineri merituoși, învingân._ 
du-se acel ermetism care fereca 
porţile teatrului cu o strășnicie 
descurajatoare pentru atâiea ele- 
mente dotate. S'a găsit mai multă 
înțelegere  peniru necesitatea 
creării unui repertoriu românesc. 
Sa lucrat de asemeni cu mai 
multă atenţie, cu mai multă gri- 
jă, la îmbunătățirea prezentări- 
lor, la ridicarea nivelului de in- 
terpretare. 

Dar, tocmai pentrucă progresul 
a început să fie simţit, trebue cu 
orice preţ să fie stimuiat, să fie 
intensificat, să se ajungă cât mai 
repede nu la rezultate mai bune 
ca în trecut, dar direct bune. 
Peste tot unde ameliorările s'au 
produs pe jumătate, trebue să 
intervină intregirea lor imediată. 

Este drept că dintre artiştii de 
talent care erau menţinuţi, fără 
nici o explicaţie posibilă sau vreo 
justiticare valabilă, în umbră, în 
inactivitate, pentru ca tot ei să 
suporțe riscurile înlăturării din 


Cronica 


RODJCA ZELEA CODREANU 
(Sa'a ziarului „Un versui“ ; 
MARCEL OLINESCU ; 
„GRUPAREA FEMININA“ 
(Atencul Român) 





Un nume destul de nou pen- 
tru noi; câteva gravuri semuate 
tot Rodic: Zelea-Codr:anu, ne-au 
atras atenția 1: Salonul de Alb 
şi Negru de astă toamnă. Expo- 
ziția de acum ne îngădue o pri- 
vire mai largă asupra  operii 
d-sale şi o facem începând cu 
obsemvaţizt că d-na Codreanu nu 
a suferit influența nimănui, nu 
imită pe mimeni, lucru pentru 
care o felicităm fără rezerve. A- 
dosea, se remarcă în lucrările 
d-sa!'e oarecari stângăcii sau — 
mai limpede spus — se văd ur- 
mele cforturilor pe care le-a 
depus înfruntând probleme foar- 
ie grele, prea grele poate pentru 
stadiul în carc se afiă experiența 
d-sale. Dar aceste greutăți d-sa 
nu le ocolește deloc ci — în por- 
trete mai ches, — pare să le 
caute așezându-şi modelele în lu- 
mini cae chiar pentru artişti cu 
multă experienţă ar constitui 
probleme foarte puţiu comode de 
rezo.vat. 

Calelalie opere de 2tsemena do- 
vedesc aceiaş curaj şi acevaş: sin- 


ceritate. Factura largă, culorile 
limpezi, fără echivoc, armonia 


francă a tonurilor, caracterizer!. 
ză temperamentul şi gustul 
d-sale. 


Am prețuit în ultimii ani ex- 
puncriie repetate ale vechutui 
camarad O.iinescu la Saloanele 
şi la expoziţiile colective şi în 
czt:e sc dovedea un distins gra- 
vor și un excelent ilustrator. De 
data areasla expune, pe lângă 
desene și gravuri, un număr de 
pictusi în ulei. Lucrările au ca- 
lități frumoase de culoare şi de 
prospeţ.me, deși se recunase de 
departe că sunt lucrările unui 
desenator. D-sa urmăreşte contu- 
rul aproape lără să ţie seama de 
lumină $; de reverberaţiile sale; 
de aci unele asprimi şi decupări 
excesive. Expericnța d-sac în 
gravură deoăşeşte cu mult pe a- 
ceea pictoricească. Mai mult însă 
decâi pictor şi decât gravor, a. 
Ol'nescu pare să fie un foarte 
interesant ilustrator. Desenele 
dn expoziția actuală  dovedese 
fantezia bogată și o reală încli- 
nare pentru acest gen. „Fotogra- 
[i uitute* ne amintesc pe Dubeut 
dar ironia şi verva sunt ale â-lui 
Olinescu. Aşteptăm prilejul cânâ 


VIN, DOAMNE! 


Cu umeri încărcaţi de fulgi și ghiaţă, 
Mimdrept, o Doamne! pașii obosiţi 


Spre cerul Lău... Ce ochi 
In noapte se înalță! 


Vin Doamne, ca un sol târziu, 


Să-ţi dau cuvântul aspru 


Priveşte-mă și pune-mă să-ți spun 
Răspunsul impietririi din pustiu!! 
Ți-l voiu desfacen mii și mii de glasuri 
Și vântul, Doamne, Ți-o şopti 'nțelesul!! 
arunci 


Viu, Doamne, să-mi 


Tot sufletul mi-e flacări 


DORINȚĂ 


O, limpezește-te, noapte, 


scutură-ţi poverile de aur peste mine — 
stelele, ca niște rodii coapte — 
. mi-e sete de tăriile senine... 


Aș vrea să mângâi luna, ca pe o iubită, 


să mă smulg durerilor, 


MIHAIL ZISSU 


19 Aprilie 1941 


ROQ/ 








teatru pentru lipsă de aport, o 
parle a început să fie  tolosită, 
spre lauda și bunul mers al ins- 
tituţiei. 

S'a curmat deci şi o serie de 
dureroase decepţii şi mai ales s'a 
ingăduit fiecăruia din aceşti cân- 
tăreți să facă o carieră efectivă, 
să sc formeze, să evolueze, iar nu 
să lâncezcască, să-şi uzeze entu- 
ziasmul şi să_și anchilozeze ta. 
lentul. 

Dar, nu ajunge o indreptare 
parțială a greşelilor din trecut, 
Dreptatea și folosirea luminată a 
tuturor forţelor, fără excepţie, 
trebuesc realizate integral. 

Şi, spre a trece cu totul Ia con- 
cert, vom cita şi o serie de nume 
cu toiul lămuritoare, a celor ex- 
puse până aci. lată de exemplu 
cazul d-nei Victoria  Costescu- 
Duca. Eminentă artistă, serios 
pregătită, admirabil de conştiin- 
cioasă, muziciană excelentă, a- 
ceastă cântăreață de nădejde, p'a 


Pe 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


frumoasele d-sale daruri de ius- 
trator vor fi uţilizate de un edi- 
tor priceput. 

Mănunchiul de tinere artiste 
care comst.tue „Gruparea Femi- 
n.nă“ își dovedeşte şi anul acesta 
trăinicia asociaţ.e: lor. Aproape 
egaice la începutul expozițiilor, în- 
cet-incet f.ec.re pare să-și gă- 
sească un drum personal. Impo- 
triva obiceiului care vrea ca un 
grup de tineri să semene din ce 
in ce mai mulţ şi să se influen- 
țeze unui de la altul ,artistele de 
19 Ateneu se deosebesc cu fie- 
care expoziție „Astfel a-ma Elena 
Deşiiu, core colora etâi de tm-d 
aitădată, şi-a (îmbogăţit paleta cu 
tonuri reaşteptate ş; preţioas= de 
covor vechiu. 

Nudurile d-sale cala colorate 
de altădatță au făcut loc umor 
motive din care nu lipsesc pre- 
textee pentru tonuri oricât de 
viciente. „Odalisca" cu roşul din 
șaivari, flori puternic colorate 
sau roșul unui acope:.ş ra în îru- 
mMOsu! peisai dn mijlocul pa- 
noului „toate dau artistei prilejul 
de a exalta cu o sensuală bucurie 
culoarea. D-na  Arucescu-Vasi.iu 
c oarecum înrudită la tempera- 
ment cu d-ra Tanţi Demetriade- 
Stefan, arezaş deicateţe :n tonuri 
şi aproape aceeaş discreție în ex- 
primare, 

Portretul, mai viciu colorat € o 
lucrare excelentă. Despre lucră- 
r.le d-ne' Maria Chelsci-Cristea 
am scris cu prilejul expoziţiei 
d-sale personale de la „Dalles. 

Lucrările expuse în cadrul gru- 
putui ne confirmă bunele noas- 
tre păreri, Lucrăriie d-nei Ecate- 
pina Cristescu-Delighioz sunt mai 
colorate, mai spontane decât cele 
din expoziţia d-sale. D-sa capătă 
din ce in ce mai multă libertale 
în exprimare şi o mai mare în- 
drăsreă în culcri. D-na Tanţi 
Deme'riade-Btefan, expune câte- 
va ierni ate căror tonur; fine șI 
tranziţii uşoare se potrivesc atât 
de bine foiutui d-sale de a ve- 
dea. Portretul, bine studiat eo 
lucrare merituoasă. , 

D-:a Georgeta Vintilescu expu- 
ne câteva aquarele şi ule'uri, ce:e 
mai multe, vederi din Bucureşti, 
documente  sprintene şi  evoca- 
toare. Aşteptăm expoziţa d-sale 
de la Ministerul Propagandei pen- 
tru a serie mai pe larg, Ş 

Dona Mara  Gr:goresuu-Vasi- 
1ovici expune sculptură. Campo- 
zițiie ne-au convins mai puţin, 
portretul şi: capetele însă dovedesc 
seriozitate şi meșteşug. 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


putut cânta, ani îndelungaţi de- 
cât roluri episodice, roluri redu- 
se. Recent, o reparaţie, nu tardi. 
vă, căci d_na Costescu-Duca este 
în plină carieră, dar în tot cazul, 
inadmisibii de intârziată, i-a fost 
adusă încredințându-i-se rolul ti- 
tular în opera Tosca. Care este 
scuza, pe care o pot invoca aceia 
care au ignorat atâtea stagiuni, 
valoarea acestei cântărețe ? 

Nu există scuză pentru aseme- 
nea erori. Iar conducătorii artis- 
tici de altă dată ai Uperej au 


primit cu acest prilej un îin- 
contestabil vot de blam. 
Dar cazul  basului Nicolae 


Păun, ţinut doi ani în roluri de 
câteva silabe, şi apoi, afirmat în 
chip revelator în rolul atţâi de 
expresiv și de dramatțic al lui 
„Jon“ Qin „Nâpasta“ de Sabin 
Drăgoiu ? 

Totuși, nu este suficient atât. 
In primul rând „Opera Română” 
are îndatorirea continuității. Cei 
ajutaţi să se manifeste să fie de 
acum înainte în permanenţă che_ 
mați să activeze. 

Apoi să înfrângă definitiv rigi- 
ditatea profund regretabilă a dis- 
tribuţiilor din trecut, astăzi în 
curs de remediere. 

Distribuţiile, în toate teatrele 
lirice bune din lume, sunt ne- 
contenit reimprospătate, variate, 
dând ţuturor posibilitatea de a 
cânta rolurile ce le convin, ţinând 
treaz şi interesul publicului şi nu 
ostenindu-! cu aceleași persoane 
în aceleaşi roturi, uneori întrun 
exclusivism tot atât de dăună- 
tor și teatrului şi artistu'mi mo- 
nopoiizant și celor lăsaţi deo_ 
parte. 

Insfârșit să nu mai îngădue să 
mai existe şi astăzi elemente in. 
suficient folosite, elemente care 
ar pulea asigură Operei  înfăp- 
tuiri de calitate şi la care to- 
fasii se apelează numai de două 
trei ori pe an, sau în tot cazul, 
cu totul insuticient. Și vom da 
şi aci câteva nume. Ni se pare de 
pildă extraordinar ca un glas a- 
tăt de dăruit şi atât de cizelat 
prin şcoală de cânt ca acela al 
d-nei kea Pomponiu să nu fie 
pus la toate strălucitele contri- 
buţii pe care le-ar putea da 0- 
perei Române. 

Cele mai mari teatre italiene 
au consacrat acest talent vocal 
rar, care in Opera noastră a ră- 
mas până astăzi aproape neuti. 
lizat. 

Este foarte ţrist. Dar atât de 
rarele apariţii ale acelei virtuoa_ 
se a coloraturei, d-na Margareta 
Metaxa ? Dar lipsa de interes, de 
sprijin efectiv şi de stimulare 
prin punere asiduă în repetiţii, 
prin formare permanentă, de care 
suferă tineri ca d-na Vergi Du- 
mitrescu-Turcu, Florica  Po- 
povici, Thea Rămurescu, Mărgi- 
neanu, sau cazuri mai vechi şi 
ini atât de regretabile ca acela 
al baslui Roşca, sau, în anumiţă 
măsură, şi al altor artiști, pe 
foarie bună dreptate nemulţu- 
miţi ? 

be câteva săptămâni, Opera 
Română se allă în situația anor- 
mală de a nu avea director. 

Credem însă că până Ja apa. 
riţia acestui articol, „Opera” să_și 
îi căpătat directorul ce i se cu- 
vine şi dela care să poată aştepta 
un nou imbold la propăşire şi în- 
lăturarea totală şi definitivă a 
tuturor anomaliilor şi erorilor ce 
mai dăinuesc din trecut, 

D-sale i se adresează în spe- 
cial acest articol, cu speranţa că 
ii va găsi cu totul de acord şi 
dinainte hotărit să tămăduiască 
lot ceeace poate fi în desacord cu 
cerințele vitale ale Operei Ro- 
mâne şi să împlinească toate de- 
sideratele juste ale artiştilor ei. 





Unde-ţi sunt, noapte, îngerii, 
să-i dismerd ca pe nişte prunci, 
să-i scald în apele plângerii 

și să le spun poveștile de-atunci? 


O, limpezeşște-te întuneric, 
destramă-te în miez de noapte, 
apari-mi lună, surâs feeric, 


smeriţi 


Ah, 
de nebun... 


speranța'n 
uşe!: 
şi cenușe... 


tăceți odată, terestre șoapte ! 
CALEIDOSCOP 


steaua care a căzut, 
ce mică, ce albă era 
steaua care a căzut, 
steaua mea. 


Pădurea tăcea, 
întunerecul tăcea, 

toate tăceau, 

Părtașe durerii mele erau. 


Şi-am văzut atunci , 


prin spărtura cerului 
unde-u fost steaua, 
îngeri cu sufletele ca neauu, 


celeste lumini, 
Semiramidice grădini, 


Am văzut miezul cerului, 
oameni, voi, luturi 


şi-am simţit siderale săruturi 


aș vrea — iluzie nebiruită — 
să muşc din carnea aurie a stelelor. 


MARIN SĂRBULESCU 


—— 19 Aprilie 1941 


LALEA 


Catastrofa a început atât de perfid, încât nimeni nici nu şi-a dat 
seama de ea. - 

Iată cum s'a'ntâmplat totul. 

Mafteiu îl chiemă pe Filip. 

— Măi băiete, te rog să te duci până la moara din strada Prutu- 
lui. Predă-i lui Steiner plicul acesta. Bagă de seamă, că-i ceva confi- 
denţial... o afacere admirabilă... pe cont propriu... Venitul îl facem pe 
din două! Nu te supăra că te trimit pe tine, dar nu am pe nimeni la 
îndemână... Vrei ? 

— Mă duc, bunicule ! Pentru tine mă duc până la capătul lumii... 
— şi zâmbi aşa cum îi plăcea lui Mafteiu. 

Era o după amiază foarte călduroasă. Nici un nour pe cer şi stră- 
zile păreau pustii. Filip o luă, totuşi, pe jos spre moara lui Steiner, pe 
care-l găsi într'un birou întunecat şi răcoros. Ursuz, neprietenos, me- 
reu singuratic de când i se sinucisese unicul fiu, bătrânul stăpân al 
morii era cunoscut prin aspra sa bădărănie. Cu Filip, însă, se purtă 
surprinzător de frumos şi chiar îl trală cu o ţigară. 

— Ce face banditul ? Tot sdravăn şi sănătos ? Strașnic om bunicul 
dumitale ! Spune-i că totul e bine. Cu el e o plăcere că te-ocupi de-o 
afacere... 

Neavând alt program, Filip plecă spre Prut. Ajungând la râu, 
se-opri lângă pod. Prutul se desfăşura leneş, răspândind un miros dul- 
" ceag de nămol. Era lume multă, care făcea un sgomot enorm în com- 
paraţie cu liniştea dimprejur. Tânărul îşi ridică privirea. Nici un nour 
pe-aproape... Albastru obositor, mort. Departe, foarte departe — azu- 
rul bătea în cenuşiu,-atât de intens era. „Deseară o să fulgere“. Fabri- 
cile de cerestea îşi risipeau alene sgomotul ferăstraielor ; hornurile se 
înălţau îndrăzneţ, înţepând cerul, din ale cărui răni curgea fum vâ- 
năt. Dealurile se strângeau spre orizont ; câmpiile își tălăzuiau grâiele 
şi totul foşnea frumos ca o muzică. La capătul celălalt al podului se 
strânsese lume. Filip porni într'acolo şi-şi făcu loc să vadă ce sa'n- 
tâmplat. La început, nu înţelese dece se adunase aici atâta lume, însă 
— cercetând cu privirile — reuşi să recunoască printre picioarele oa- 
menilor cadavrul unei adolescente. Era lungit caraghios în iarbă; pi- 
cioarele ieșeau ţepene din costumul de baie şi pântecul umflat de 
apă se rotunjea sub foile de brusture, pe cari cineva, milos, le-aşezase 
peste goliciunea înecatei. Filip se simţi tentat să vadă faţa moartei. 
„Oare ce-ar spune oamenii dacă aş ridica foile de pe faţă?“ Se zăreau 
numai fruntea şi părul, din care mai picura apă. Un sergent de stradă 
încerca să răspândească lumea care se-amuza lângă cadavru. „Pe fata 
asta desigur c'o aşteaptă cineva acasă. O s'o aştepte până deseară. 
Vine ? Oare dece nu vine fata ? Cineva bate în uşă. Cineva dela po- 
liţie. Bună-seara, vă aduc o veste tristă. Fata dumneavoastră s'a îne- 
cat. Bătrâna o să leşine. Oare-o să leşine într'adevăr ?“ Cerul era li- 
niştit şi mort. „Trebuie să fie învrozitor s'aştepţi pe cineva care n'o 
să mai vină niciodată...“ Câteva femei se speriară şi săriră la-o-parte, 
ţipând. „Oare ce s'a mai întâmplat ?* Un domn râse şi spuse că fe- 
meile sunt proaste. „Dece-au strigat 2“, 1 'se păru că moarta îşi mişcă 
mâinile. „Poate că nici nu e moartă. Ar trebui să vină un medic. Dece 
nu vine nici un medic?' O muscă se-aşezase pe piciorul înecatei. 
plimbându-se încet spre genunchiu. „Oare dece raai stau aici 2“ — dar 
ceva îl reţinea şi-avu nevoie de multă puterc să se smulgă locului. 
„Dacă ar trebui să mă sinucid, nu m'aş încez. E scârbos să te îneci...“ 
— şi gândurile îi sburară la Bob Combra,--Bietul Bob ! Oare dece s'a 
sinucis ?* ! h 

Filip rătăci până târziu pe lângă Prut şi prin comuna Jucica- 
Veche — şi nu se-apropie de oraş decât când soarele era gata să se 
rostogolească plin de sânge după dunga orizontului. Ajungând la pri- 
mul pod peste linia ferată, cel de lângă fabrica de bere, îl trecu şi, în- 
setai, intră într'o cârciumă, unde se-aşeză la o fereastră deschisă, care 
dădea în stradă. Seara șterse aurul depe acoperişurile Cernăuţilor şi 
se lăsă domoală peste gară. Căruţe pline coborau bulevardul 1. C. Bră- 
tianu, îndreptându-se către bariera C. F. R. dela gara Moşi, de unde 
o luau alene către satele lor inserate. 

„Oamenii aceștia sunt nesfârşit de fericiţi. Acasă îi aşteaptă o so- 
ție, copiii, gospodăria...“ — şi se gândi la casa tatălui său — enormă, 
mobilată rece, impersonal, unde totul părea de vitrină sau de reclamă. 

In cârciumă era linişte. Câţiva lucrători îşi beau în tăcere vinul 
sau berea. Un motan negru îşi trecea mereu coada pe lângă nasul 
unui dulău, care dormea cu gaidelen sus, iar cârciumarul, pufăind 
dintr'o lulea uriașă, citea o revistă ilustrată. Muncitorii sentorceau 
de prin fabrici, singuratici sau în grupuri, dornici să mănânce cât mai 
curând, ca, apoi să se odihnească. La covălia de peste drum se mai lu- 
cra şi cărbunii împrăştiau stele sub suflul foalelor ; faţa potcovarului, 
un vlăjgan tânăr şi puternic, era luminată roşu şi zâmbetul lui părea 
de sânge. Alături de covălie, într'o ogradă, cineva scotea apă şi flu- 
iera ; melodia — o melodie simplă, săltăreață, totuşi nu veselă — se 
resfira molcum în. înserare. Filip bău încă o dușcă de bere şi în- 
chise ochii, ca să asculte mai bine îluieratul, care avea ceva nespus de 
pătrunzător. Filip simţi o dureroasă strângere de inimă. Totul părea 
extraordinar de ciudat în seara asta. Până şi fluieratul acela, care 
par'că era un preludiu bizar şi neguros. După un timp, îluieratul nu 
se mai auzi şi-o fată se-arătă, ducând o cofă cu apă în covălie. 

Lui Filip i-a rămas pentru totdeauna întipărită această scenă — 
pentru totdeauna şi'n cele mai mici amănunte. 

Portiţa ogrăzii se deschisese cu un scârţâit jalnic şi fata se-ară- 
tase puţin aplecată într'o parte din cauza găleţii pline. Era îmbrăcată 
într'o bluză simplă, de stofă cenuşie, iar fusta bătea în negru. Potrivit 
de înaltă şi sveltă, atrăgea atenţia prin mersul ei frumos. La faţă, Fi- 
lip n'o putuse vedea până când dânsa nu intră în covălie, ca văpăile 
aurii ale cărbunilor să-i lumineze faţa. Fata ridică găleata şi potcova- 
rul bău câteve. gâturi de apă; apoi, o îmbrăţişă, în timp ce dânsa râse. 
Privirile lui Filip se fixaseră atât de intens asupra ei, încât îi atraseră 
atenţia în cele din urmă. Filip observă aceasta prin faptul că ea înce- 
puse să se miște mai vioiu, aşa cum faci când ştii că eşti privit. După 
câtva timp, fata veni în cârciumă, căci potcovarul o trimisese după 
rachiu, franzele şi ţigări. Cârciumarul aprinsese o lampă cu petrol şi 
localul se-umpluse de trandafiri galbeni. Filip o privi mai bine pe 
fată; era. blondă şi-avea ochi verzi, cu reflexe aurii. Deşi sveltă, dădea 
impresia că e puternică, în stare să răstoarne ca un flăcău brazda. In- 
tâlnind ochii lui Filip, ea râse ; tânărul zâmbi. Dupăce-și făcu cumpă- 
răturile, iata plecă şi dânsul se-adânci iarăşi într'un fel de vis. Când 
se desmetici, Filip îşi aruncă privirea peste drum; covălia era acum in- 
chisă. Strada se scufundase cu totul în întuneric, căci unicul ei feli- 
nar se defectase. In ogradă, fata fluiera iarăşi. 


Filip simţi o linişte ca niciodată în sufletul său. Porni încet către 
casă. Se înourase pe nesmiţite şi tânărul par'că ducea pe umeri cerul. 
„Poate că de asta simt atâta oboseală în mine astăseară...“ Mafteiu îl 
întâlni la intrase, 

— Măăăi! Am crezut că te-ai pierdut... 

— M'am plimbat până adineaori... — minţi Filip, roşind. — Stei- 
ner a spus că totul e bine. 

— Atunci, hai cu mine. 

în odaia sa, Maiteiu deşchise cu mare ceremonial dulapul, de unde 
scoase, de sub rufăria presărată cu levănţică, un plic galben, lipit şi 
destul de voluminos. 

— Dacă a spus Steiner că totul e bine, ştiu că afacerca s'a făcut, 
aşa că-ţi pot da depe-acuma banii, partea ta... Treizeci de mii... 

Filip luă cu mai puţină plăcere banii decât i-ar fi luat altădată. 
Totuşi, era bucuros de ei, deşi n'avez cum să-i întrebuinţeze deocam- 
dată. Cohorînd din odaia bunicului său, colindă prin toate încăperile. 


„Doamne, cât de gol e aici...“ — şi se miră că Mafteiu se simte 
bine în această casă atât de rece în înfăţişarea ei. 

In timpul cinei, tăcu atât de estentativ, încât Anton Îl întrebă 
dacă nu cumva e bolnav. Pe cât de posac era Filip, pe-atât de veselă 
se-arăta Veronia. a a e i 

— Ce-i cu line, femee? — se nedumeri Mateiu, 

— Nam dreptul să fiy şi eu odută bine-dispusă ? — şi zâmbi aşa 
dp cjudat, că bătrânul simţi un fel de avertisment în noaptea aceea, un 
avertisment care-l indispuse şi-l înfricoşă. | 

Din ziua aceea, Filip începu să urască din tot sufletul casa tatălui 
său ; cum se țrezea se'mbrăcă la repezeală şi pleca în oraş — fie ia 
biblioteca universităţii, unde studia în vederea unei noui lucrări, pe 
care şpera s'o publice la Londra — căci avea câţiva prieteni arheologi 
acele —, îje la plimbare — şi nu venea decât la masă. 








UNIVERSUL LITERAR 


— Episod inedit— 
Ha A 


După o săptămână, nimeri iarăşi în strada aceea de lângă Prut şi 
luă din nou loc lângă fereastră. Fata îl văzu, dar nu-i mai râse, ci-l 
privi curioasă şi-afectă o mare seriozitate. Când potcovarul o'mbră- 
ţişă, Filip simţi o strângere de inimă. 

Soarta lui Filip Timoteu începea să se'mplinească. 


— Tu, — spuse Mafteiu, — directorul general s'a rentors din 
Norvegia. TYrebue să îc duci in vizită. Vorbeşte chiar azi cu dânsul în 
chestiunea căsătoriei. Ai tot amânat fără nici un rost. Te rog, Filipe, 
Pe lângă că e frumoasă, inteligentă şi de neam, am aflat că are avere 
mai mare decât îmi închipuiam. Rezeda îi dă dotă o moşie lângă Ho- 
tin. E o căsătorie potrivită pentru tine. 

— Da, bunicule. 

— Aşa, bravo! Să fie într'un ceas bun! 

Chiar după-amiază, Filip se duse la palatul din cartierul vilelor. 
Fu primit în chipul cel mai plăcut și Mabel îl conduse în bibliotecă, 
pentru a-i arăta câteva razităţi achiziţionate în străinătate, însă tâ- 
nărul nu deveni sentimental, cum presupunea doamna director gene- 
ral în salonaşul alăturat, ci se mărgini să privească interesat cărţile: 
Când se re'ntoarseră în salonaş, Adela se uită întrebător la Mabel, ale 
cărei sprâncene se'ncruntaseră abia perceptibil, dar destul de semni- 
ficativ pentru ochiul priceput al doamnei director general, şi'nţelese 
că Filip nu ahuzase în nici un fel de singurătatea cu fata; rezultatul 
fu o atmosferă glacială, căreia tânărul Timoteu i se sustrase printr'o 
plecare grăbită, sub pretextul că are de lucru la universitate. 

In stradă, o jenă fără margini îl cuprinse pe Filip. 1 se părea că 
joacă un rol straniu într'o piesă nepotrivită pentru el. Ajungând in 
faţa casei sale, se-opri. li era lchamite de ea. Ii făcea impresia unui 
spital sau a unei cazărmi — şi se duse mai departe, ca să rătăcească 
până târziu noaptea prin oraş. 

Când, însfârşit, se'ntoarse, descuie cu mare pmudență uşa, ca să 
nu-i trezească pe bătrâni. Spre mirarea lui, însă, găsi lumină la etaj 
şi Anton îi ieşi complet îmbrăcat înzinte, 

— Filipe, vreau să-ţi vorbesc. Treci în birou. 

Tânărul avu un sentiment neplăcut, de umilinţă, ca atunci când, 
fiind copil, trebuia să-i dea tatălui său socoteală de-o poznă oarecare. 

Anton se'nfundă în fotoliu şi-şi aprinse o ţigară de foi. Incepu prin 
a clămpăni nervos în braţul fotoliului, evitând să-l privească în ochi 
pe fiul său, care aştepta calm. 

— Filipe, mi-a telefonat doamna Rezeda. Te-ai purtat ca un cis- 
mar. Ei te primesc cu braţele deschise în casă şi tu-i jigneşti. Bunicul 
tău i-a telefonat domnului Rezeda că lu vii să ceri mâna lui Mabel... 

— Tată, eu nu mă pot căsători cu ea. Dealifel, nici nu'nţeleg 
graba asta, a ta şi-a bunicului. N'am poftă să mă'nsor cu Mabel. M'am 
răsgândit. Cum poţi fi tu împotriva îericirii mele ? , 

— Fericirea ta! Aici nu e vorba de nici o fericire, ci de căsătorie, 
cecace e cu totul altceva. Eu îl ascult şi-acuma pe tatăl meu. Tata şi 
cu mine am muncit deajuns ca să strângem avere. Rolul tău e s'o con- 
solidezi, intrând într'o familie mare şi de prestigiu. Credeam c'o să 
înţelegi atâta lucru ! ) 

— Nu poţi spune că nu mi-am făcut datoria faţă de voi! — se re- 
voltă Filip. — Studiile mele au fost strălucite. Am în faţa mea o îru- 
moasă carieră intelectuală. Ce mai vreţi ? Nu-mi acordaţi nici o liber- 
tate. M'am plictisit de-atâtea datorii, al căror rost nu-l înţeleg! 

— Filipe! 

— Să lăsăm la-o-parte teatrul! Nici unul din noi nu e un „bun 
actor, tată ! Singura fiinţă care se pricepe la tragedic în casa Timo- 
teilor e Veronia. Din nenorocire, doarme la ora asta... 

— Să-ţi fie ruşine! 

— Dece? 

Anton, congestionat la faţă, buimac, nu găsi ce să răspundă. A- 
ceasta îl înfurie peste măsură şi nu lipsi mult să-l bată pe fiul său, 
care îşi păstra cu un calm aproape nenatural cumpătul. 





— Vezi ? Nu poţi să dai nici o explicaţie. Ştii prea bine că nu-mi 
poţi reproşa nimic, Nu sunt nici măcar risipitor ! Am fost întotdeanua 
primul în toate, în absolut toate virtuțile... Risc să iau un premiu pen- 
tru atâta virtute ! Aţi vrut să fiu un copil model, am fost! Aţi vrut să 
fiu un student strălucit, am fost! Dar ce naiba n'am fost ?Intr'adevăr, 
sunt un fenomen... Poţi să mă expui în piață! lată o idee care ţi-ar 
putea aduce parale! Ce mai vreţi dela mine? Da, aţi făcut dintr'un 
copil un îel.de investiţie de capital şi, acuma, vreţi să scoateţi din el 


cu vâri şi'ndesat veniturile. Tu şi bunicul ! Unul, bancherul calculat şi, 


rece, iar celălalt, inspiratorul misterios. M'am săturat, înţelegi ? M'am 


săturat până'n gât! Mai ales de tine! Bunicul are, pentru egoismul : 


lui, scuza unui creer fantast. Tu, însă, n'ai nici o scuză. Noapte bună, 
tată! 


In odaia sa, Filip nu se putut hotări să se culce. O zăpușeală cum- 

plită se lăsase peste oraş şi'n zare fulgera. Filip simţea că se sutocă şi 
dormitorul său îi părea o cabină strâmtă de vapor în zona ecuatorială. 
„Dacă mai rămân aici, mă sufoc!* Vârîndu-şi mâinile în buzunar, 
dădu ide plicul cu bani. Subit, luă un geamandan şi-aruncă în ei], la 
repezeală, rufărie, cărți, caiete, toate lucrurile personale, şi, stingând 
lumina, ieşi pe vârtul picioarelor ; aşteptă o birjă şi se duse la un ho- 
tel de mâna a doua, unde ceru o cameră până a doua zi seara. 
a Filip se desbrăcă tacticos, se spălă pe faţă şi pe piept şi, răcorit, 
işi aprinse o ţigară ; acuma, se siniţea mai liniştii şi chiar putu să ci- 
tească dintr'o carte de Iacobsen în traducere germană ; nu lăsă din 
mâini romanul decât când începu să ploaie ; atunci, se duse la ferea- 
stră şi-o deschise, întinzându-și afară mâinile. 

Fereastra da într'o grădină care era scufundată în beznă. Lui Fi- 
lip i-ar fi plăcut să alerge prin acest întuneric des, în care nu era vie 
decât plotia ; simţea în el dorinţa de-a alerga după cineva, cu care să 
se rostogolească apoi sub întunericul împietrit al copacilor. 

Ca la lumina unui fulger orbitor, Filip recunoscu, în eg] mai tai- 
nic ungher al inimii sale, pe îata din strada aceea de lângă Prut şi se 
cutremură. Era o durere mare în această recunoaştere, însă şi-a plă- 
cere atât de rară şi de subtilă, în cât tânăru| fu mai curând fericit de- 
cât nenorocit de descoperirea sa. 


e 
Anton îi arătă lui Matreiu scrisoarea lui Filip, scrisoare care-avea 
următorul cupţies ; 
| „Dragă tată, 

__ Pentru a nu Vă neliniști în zadar, Vă anunţ că nu voiu mai locui 
niciodată cu voi. Casa Voasiră m: apasă prea mult ca să mai putem 
trăi impreună. Aş dori să mă înțelegeți, atât Tu, cât şi bunicul, 

Al vostru, i 
Filip“. 


ă Mafteiu îi făcu o scenă groazaică lui Anton, imputându-i că n'a 
întrebuințat destul tact față de Filip în chestiunea lui Mabel. 

ari Trebuia să-l laşi în pace! Acuma, ai stricat totul! Să-mi afli 
cr n unde sa refugiat băiatul... Cel mai bine-ar fi să mă adresez 
poliţiei. A 








De ——m0d 


da Sbăcaa. Sthafnul, 


— Exclus! — se opuse Anton, strigând la rândul său. Vrei să is- 
bucnească scandal ? De asta-mi arde acuma ? O să se re'ntoarcă el, 
naibi grijă ! 

— Sigur ! ŢȚie nu-ţi pasă ! Dar dacă Filip se sinucide ca Rob? A- 
devărat ! Pe tine nu te-ar durea! i-ai vedea înainte  de-afaceri şi 
gata! 

— Să nu exagerăm. Filip nu va face nici o prostie. Timoteii mai 
degrabă ucid, decât se sinucid, — insinuă cu răutate, Anton. — Eşti 
de-acord, nu?  Veronia mi-a povestit destul de-amănunţit despre 
Trifon. 

— Bestia ! In orice caz, nu tu ai să mă judeci pentru fapta aceea. 
In definitiv, pentru voi am ucis, pentru Timoteii de după mine. 

-— Bine, să lăsăm asta... — spuse împărciuitor Anton. — Filip se 
va rentoarce. Indefinitiv, fiecare din noi am făcut câte-o soţie în ti- 
nereţea noastră. Dece nu şi-ar face-o şi Filip? Totuşi, regret enorm 
de mult că nu se va căsători cu Mabel. Deocamdată, să lăsăm iucru- 
rile să doarmă. E cea mai bună soluţie. 

— Cred că ai dreptate. 

Mafteiu se'ntristase ; prin gestul lui Filip suferea o mare înfrân- 
gere şi se temea de ea. Ştia că, de-acu înainte, va fi mereu terorizat 
de gândul acestei înfrângeri şi că multe nopţi le va petrece umblând 
de colo până colo prin odaie. Pentru întâia oară, Mafteiu îşi puse în- 
trebarea dacă nu cumva tot a greşit în organizarea vieţii sale. Anton 
tăcea şi cl. O jenă penibilă îi cuprinsese pe-amândoi. 

Bătrânul se gândea la convorbirea pe care-o avusese toamna tre- 
cută în câmpiile de peste Prut cu Filip, când îşi deschisese întreg su- 
fletul în faţa nepotului, discutând despre neamul lor, al Timoteilor. 

Pentru întâia dată se strecurară în sufletul lui Mafteiu îndoiala 
şi teama că visurile sale de mărire nu vor fi realizate niciodată ; ce 
gânduri urîte ! — şi se scutură, dar nu-şi putu înlătura povara care-i 
apăsa umerii. 

„Am îmbătrânit...“ 

Anton mâzzălea cifre pe sugaliva de pe birou, refugiindu-se cu un 
fel de voluptate în lumea lor rece ; Mafteiu făcu un gest de dispreţ, 
care-l înfuria pe Anton. 

— Nu cumva vrei să mă spânzuri pentrucă Filip  binevoieşte 
să-şi bată joc de noi. Dealtfel, astea's rezultatele educaţiei pe care 
i-ai dat-o tu. Vreau să mă odihnesc, Deseară am o conierinţă impor- 
tantă. 

— Ascultă, Antoane... Vreau să angajez un detectiv particular... 

— Sigur! Telegratiază după Sherlock Holmes... — îl ironiză An- 
ton. — Apoi, chiamă reporterii şi dă-te în spectacul... Fă cinematograt 
cu ei! 

— Bine... bine... Nu mă mai amestec... 

— Ar fi o mare fericire pentru mine. Tată, sunt într'adevăr foarte 
obosil... 

— Tu eşti întotdeauna obosit când nu-ţi mai convin aprecierile 
mele. 

— Ascultă, tată... 

Totuşi, Anton se reținu. Celebrul lui calm, atât de invidiat în 
cercurile economice, birui şi de astădată, aşa că Mafteiu pierdu un 
bun prilej de-a face pe victima. 

e 

Seara, trecând pe lângă odaia Veroniei, Mafteiu îu oprit de niște 
sgomote de obiecte irântite. Contrariat, ezită un moment, însă curio- 
zitatea învinse și bătrânul deschise uşa fără să mai bată în ea. O 
desordine ca'n preajma unei mutări domnea în odaie. 

— Ce dracu” faci ? — se stropşi Maiteiu, zăpăcit de-acest tablou. 

— Mă pregătesc de plecare. Mă duc să locuiesc la feciorul meu. 

In ascunsul sufletului, nemărturisit, Mafteiu îşi dorise întotdea- 
una să scape de Veronia, ai cărei ochi îl priveau cu un fel de condes- 
cendenţă ironică. Acuma, însă, când ea pleca însfârșit, Mafteiu nu se 
prea simţea bine. 

— Cum de te-ai hotărit aşa, deodată? 

— Nu mai am ce căuta în casa asta. 

— Ce vrei să spui? 

— Ai să afli la timp, nu te teme! 

— Parca intrat dracu în voi toţi! — strigă bătrânul, isbind uşa. 

Veronia clăiină compătimitor din cap, dar, îndată, faţa îi redeveni 
dură şi ochii i se'niunecară într'atâta, încât Mafteiu s'ar fi înfricoșat 
dacă i-ar fi văzut. 

A doua zi, pela amiază, Mafteiu — ascuns după perdelele ferestrei 
sale — aştepta s'o zărească plecând pe Veronia. Când ea se-arătă, bă- 
trânul avu impresia că o fantomă se strecoară afară din casă. Amin- 
tirea, însă rămânea, ca Malteiu să-i simtă permanent prezenţa  obse- 
dantă şi cu suflu de altă lume. 

$ 

Filip reveni în sirada Covăliei — aşa o numea el. Cu o zi înainte, 
nu văzuse fata şi se neliniştise. O aşteptase zadarnic până după în- 
chiderea  fierăriei.  Plecase ncrăbdător şi nervos, fără a  îndrăzni 
să ceară lămuriri cârciumarului. Insera acuma — şi fata nu se arăta 
nici astăzi. Filip tremura de nerăbdare şi, nereuşind să-şi amăgească 
aşteptarea prin lectura unui ziar, îşi călcă pe inimă şi intră în vor- 
bă cu cârciumarul care, hucuros că are ocazia să vorbească şi cu alt- 
cineva decât cu clienţii săi obişnuiţi, îi dădu o mulţime de relaţii des- 
pre strada sa. Inconjurând, pe departe, Filip aduse vorba despre co- 
vălie şi află că tata e logodită cu potcovarul şi că se numeşte Lalea. 
Inima i se strânse. Turburat, ascultă fără să-l întrerupă de loc pe câr- 
ciumar. Când acesta tăcu, Filip se uită prin fereastră. Potcovarul is- 
bea vesel cu ciocanul într'o vergea de tier, înroşită, iar fata îl pri- 
vea cu dragoste; când bărbatul incetă să lucreze, fata îl îmbrăţişă, 
iar potcovarul avea o taţă extrem de icricită. 

In seara aceasta, Filip observă pentru întâia dată că în covălie lu- 
crează şi-un ucenic, un băiat de vreo cincisprezece ani, cu înfățișare 
Vuigară, qar nu urata. 4uinarui 1și pusese problema să intre în legătură 
cu iata. Nu vedea, cum ar putea-o tace. La urmă, își spuse că trebuie 
să-l catige pe băieţandru de partea sa. 

De uceea, cum se inchise covâna, plăti consumaţia şi ieşi în stra- 
dă. După câteva minute, ucenicul ieşi Siuierând şi îndreptându-se că- 
tre suburhia care-şi întindea între cimitir şi Prut întunericele. Filip 
se luă ca o umbră după el şi-l ajunse sub nişte răchite. Simţindu-se 
urmărit, ucenicul se opri brusc şi-şi întoarse capul. 

Locul aceia era destul de pericuios. In apropierea luncii Prutului 
se 'ntamplau adesea crime, pe cări nuneni nu reușea să ie clariluce, aşa 
că băiețandrul avea dece să se teamă. Filip se apropie încet şi lumină 
cu iampa ue buzunar. Bă:ependrul aşi ieri cu mâna ochii. 

— Nu te teme, băiete. Nu-ţi fac nimic... — și se gândi: — Ce 
scenă ! Arsene Lupin... Arsene Lupin şi misterul fetei din covălie.... 
Ce mai titiu de roman !“—; apoi, alt gând: — „Dacă m'ar vedea vreun 
cunoscut!"'—; tare: 

— N'ai vrea să stai puţin de vorbă cu mine? — şi râse amar 
pentru sine. 

— Nu! Nu... Lăsaţi-mă în pace... Lăsaţi-mă să plec... — scânci 
băieţandrul. 

— Dece te temi?—insistă trist Filip. 

Băieţandrul isbucni în plâns. 

— Lăsaţi-mă să plec... 

— Dece?... 

— Lăsaţi-mă să plec... 

-- Linişteşte-te, băiete. Nu-ţi fac nici un rău. 

— Nu mă bateţi? 

— Să te bat? Dece te-aş baie? 

Ucenicul încetă să mai plângă. 

— Să mergem prin ulicioara asta, —propuse Filip. — Aici nu ne 
va stingheri nimeni. 

După o bucată de drum, se opri şi căută sub nişte răchite un loc 
unde să se aşeze. Filip se simţea scutit în întunericul lor, în care lu- 
mina stelelor nu reuşea să pătrundă. 

— Te bate cineva ? 

— Da. Cu toate că-i un om bun, meşicrul mă bate pentru orice 
fleac. 

— Atunci nu-l iubeşti pe meşterul tău. 

— Nu. Are pumn greu şi mă loveşte întotdeaun în piept. 

— N'ai vrea să te răzbuni ? 





(Urmure în pag. 6-a) 


Be | 


Coca şi Zeza erau sportive, adică 
doreau să devină sportive. 

Ceea era foa:te pretenț.oasă în 
gra'u, prelăcută in toate. I se spu- 
nea savanta în familia 'Țâmbală, iar 
la Universitate băeţii îi cântau: 
„Țâmbala ! 'Ţâmbala lui Păcală şi 
Tândală“, 

Leza era mai sinceră. 

Amândcuă nu părăsiseră Bucu- 
veștii nici odată. 

Tatăl lo: se îmbcgăţise la Botoşani, 
cu vânzarea; de lămpi ţărăneşti, ho- 
gage, borane de cele mari de pus 
BOgozari, și diferite artico.e de gos- 

podăr:e. Pe urmă cumpărase o du- 
eisană de frâe, căpestre și hamuri, 
Il ghema Oliviu 'Țâmba.ă, iar pe ne- 
vasta lui, Violeta. Au isprăvit cu co- 
m&r,ui și fac pe rentierii. In tins- 
Y e fuseseră săraci iar acum voiau 
a z3i crească copiii ca pentru tim- 

ile acestza, adică foarte liberi și 
E ependenţi. 

detele erau arogante cu toată lu- 
mea, convinse că averza este totu: 
Şi, Că lumea trebue luată peste pi- 
cigr. Când treceau pe strada lor, 
sțrada, Independenţei, domn:șoarele 
Țâmbală auzeau de fiecare dată: 

— „daca! Trec toantele lui Țâm- 
bală”. 

„Se făcea vorbă despre ele la du- 
&henela de pe strada lor, 

, Frumoase nu erau f=tele 'Țâmbală, 
Szurte, îndasate, cu părul roșu, fața 
imibujorată cu farduri proasta, sprin- 
cene smulse și se uitan amândouă 
aproape şaștu. 

In familie, partea femenină spu- 
nea; i i . 

— „Ah! Au un farmec și un vino 
*'N-Oace... Tar. Privirea lor e foarte 
excitantă, Ai remarcat, dragă, că 
bărbaţilor le piac ochii niţel încru- 
cişaţi ? Ai văzut ce mariaj bun a 
făcui Felicia ? Şi ea avea chiar o 
privire ds maimuţă... Ce  perverşi 
sunt bărbaţii. Ce greu e să-i înţe- 
legi !... Păcat de o femee pură. Nu 
o apreciază. 

Domnișoareis 'Țâmbală se imbra- 
că la „casele mari” din Lipscani. 

Iși cumpăraseră pentru munte, 
sau mai bine zis pentru „escapada 
sportivă“ pantaloni de sport, chipu- 
rile de ski, dar aleseseră pantaloni 
bărbătești de goif. 

Aşa hotărâse domnișoarele 'Țâm- 
bală. 

— Da. papa! Așa am văzut într'o 
revistă de modă engieză: „Femeile 
bine se îmbracă in haine masculi- 
ne“, spune Ceea înţepată, către „pa- 
pa“ 'Țâmbală,. 

— „Bine, îngerule ! Dezide cum 
dorești ! i 

Tricourile erau galbene ca gălbe- 
nuşul de ouă, fuiarele roșii, mănuși- 
le roșii de lână cu vârful degetelor, 
azisă forma unghiilor numai, iu- 
rate cu .ână albă. Pe cap, o buca- 
tă, rotundă ca iundui, unei pălării, 
cu 0 coadă sucită in vârt ca la pe- 
pene. In pic.oare aveau ghete groa- 
se, nu bocantți, și pe deasupra ș0- 
şoni mari, bărbăteşti, ca, să le ţină 
cald. Apol, strâns legate la. glesnă, 
până und: bufa pantalonul de golf, 
cu un bandaj care se pune la caii 
cu picicare gingaşe. Bandajul era 
kaki, 

Aşa au pornit-o de acasă, dis de 
dimineaţă, din strada, Îndependen- 
țe, domnișoarele Ţâmbală. Au vrut 
să meargă pe jos până la gară, ca 
să le vadă lumea din partea locului 
şi să spună: „Fetele Țâmbală nu's 
numai învăţate, ci şi sportive“. 

— „la uită-te la ele] Par'că's două 
steaguri înfășurate pe un șarampoi, 
măil Cum le lasă părinţii să scape 
așa în stradă? Să vezi că am să 1€ 
dau bună ziua şi dumnealor n'or să 
răspundă. 

— „Inarcă, zău!” 

Băeţii. dela brutăria, din colţ le 
pândeau întotdeauna la trecere. 

— „Cu bine, păpușelelo:!” 

Nici un răspuns. 

— „Ziua bună, floricelelor!” 

— „Mă Gozgule, spune aşa: „Oma- 
giile. noastre Gomnișcarelor 'Ţâmba- 
1ă!” , 

—, „Omasiile mele, domnişoarelot, 
Pâmbală!” 

— „Vezi, măi, Tică?.., 
vuzeşte nu le pasă”, 

— „Apăi una și bună]”, strigă Go- 
gu: Ghijţele incălțate, nu cumva do- 
riți să vorbim pe englezește?... 

Amândoi ridicau măturoiul!, 
nințător. 

— „Uiba măi, că au geamantan 
nou nouţ!” Străluces: ca felinarele 
de automobil, dumnealor!... Zâmbal. 
zâmbai, zâmbai-za!” 

— „Orevoar! Orevoar!, strigă ca uri 
papagal alt băiat, care mătura ză- 
pada din fața dughenei, fiindză Co- 
ca şi Leza erau să cadă în bot pes- 
te el. 

Domnișoarele 'Ţâmbală se apuca. 
seră de pe acum să pună ochelari de 
soare cu sticle verzi, înconjurate cu 
alb. 

— „Ia muităcte măi Gogule, măi! 
Nu-i aşa că seamănă cu puii de 
cursă bolnavi de vărsat?” 

— „Asa-i, măi Ticule”. 

Apoi au mai strigat: 

— „Damoazelelor, scoateţi-vă mo- 
noarclele, că or să vă ciupeastă cio- 
rile| „Ha-ha-ha.ha-ha! 

In fine, răbdarea nu le-a mai stă- 
pâniţ pe domniișcarele 'Țâmbală. 
Ascuţit şi savant au răspuns: 

— „Te rceg, ordinatrule| Parșiv! 
Imbercil! Mojie| Cretin!, ce eşti!... 

Sau oprit în loc, uitându-se de sus 
la băzaţi, care se făceau acum că mă- 
tură serios. A mai ieşit și alt băet, 
Mișu boxerul. Aşa i se spunea în. 
Strada Independenţei, Mişu le-a în- 
trebat, văzându-le cu skiurile: 

— „Da, unde o porniţi, damelor? 
Pe Dealu! Mitropoliei sau pe Dealul 
Crematoriului? Hă-hă-hă-hă”... 

— „Măi Mișule, fain ai fosti Cre- 
tinule, mojicule, frumosule!” Le jmi- 


Nici pa fran- 


ame- 








ta p> domnișoareie 'Țâmbală cum 
syrigaseră. 

Mişu își freca mânile: 

— „Măi, ce le-aș lipi! Măi neică, 
mă! 

Domnișoarels Ţâmbală mergeau 
greoi, că aveau bagaj mult, 

Vorbeau franțuzeşte. 

Băații cântau după ele: 
zămbai, zâmbai-za! 

— „Ma chere! Ce sont des golanil 
Tu sa:s, des cozhons! 

— „Non ma here! des mitocans!” 

Coza vorbea pe nas. _ 

— „La uităcte, mă, ce au pe scă- 
fârlie| Acu le-ajung cu mătuzoiul. 

— „Bâeţi, pe ele! Zâmbai, zâmbai- 
ţa! zâmbai-ţa! 

Apoi au inceput să cânțe în cor 
„Degieapi -te Române”. 

„Să ştiţi că dacă nu cântaţi cu 
noi, nu sunteţi românce! Hai, înce- 
peţi! Nu înţelegeţi? spuse Mișu în- 
desat, Aţi priceput? 

„Nu cumva vreţi să cântăm 
Suntem echipa morţii”? Tra-la-la! 
la-la-ia] . Ni-na!” 

Toţi cântau foarte sgomotos, în 
batjocură. 

— „Ma here, ils y doivent ctre 
des ţeroristes. Quel ordinaire, tana- 
ine! 

Le apucase frica deabinelea. 

Băeţii, din ce în ce mai înârjiţi: 
„Suntem echipa morții” tra-ia-lal 

Mișu a strigat: 

— „Are haz, măi, că se cred şi bi- 
ne francezele! 

— „Măi aie naibei, Mişulel Ține- 
mă, că tug după ele şi le mătur de 
pei ţrotoar! 

„Deşteaptă-te Remâne! Na-ni- 
SATA Nani-na-nal 

— „„Cântaţi, mucoaselor, spuse ŢI- 
că; de nu vă ducem în șambru 
la Mon Jardin! Ce credeţi, că noi 
nu ştim franţuzeşte? 

Domnișoarele Țâmbală s'au hotă- 
rât să stee în loc și să insulte tare: 

— „Ticăloşi ordinari! Unchiul no- 
stru este ajutor de comisar la, Pre- 
fectura de Poliţie și avem să vă re- 
Slemiataj 

„Ajutor? Mare lucru! Dacă e 
numai ajutor, ale noastre sunteți, 
bibi-elor, Ce-aveţi să faceţi? Să ne 
reclamaţi? Ia staţi niţei! Echipa 
morţii! Dă ordin de câniare, Mi- 
da 


Zâmbai, 


„Suntem echipa mcrţii, tra-la- 
la-talal... şi se reped cu măturoaie- 
le în domnișoareie Țâmbală, care 
strigau ascuțit: 

— „Sergsent! Sergeent!” 

Un gardist ieşea dintrun colţ de 
stradă. 

Băeţii, văzându-l, au început să 
cânte „Deşieaptă-te Române”. 

— i Domnule sergent!, strigară ele 
repede și obraznic, acești măgari ne 
insuită intrun mod greţos”, 

„Dom'ie se:genti, intervine Mi- 
ȘU,  dumnea:or nu vor să cânte „Deş- 
teaptă-te Române|” Se poate, dom- 
je sergent?!” 

— „Aaaal, spuse sergentul. Sun- 
et: rebels, domnișoarelor?” 

„Da, dal Sunt, dom'le sergent! 
Bravo, dom'le sergent!» 
Gardianul, cu mai multe păhărele 

de ţuiză proaspătă în cap, sa reze- 
maţ eu burta înainte de un stâlp 
de telegraf, a luat bagheta de cau- 
ciuc şi a început să bată măsura că- 
tre băeţi și domnișcarele 'Pâmbală: 

— „La cântare, drepți!” 

Băcţilor le-a. piăcut și au tăcut ca 
ia armată: au bătut din picioare. 

Gardistul sa crezut mare șef de 
oaste și a, strigaţ, de mai muite ori: 

„Dreeepţi! 

Băidii au pocnis iară din ghete, 
ca să-i facă plăcere gardistului, 

— „Cântaţi cu toţii: „Deşteaptă-te 
Române, din somnul cel de moaaal- 
te”, 

— „Falș, domnişoară, a strigat 
Mișu”. Din somnui cel de moaaarte”. 
Să cânți cu inimă... 

Apoi, iar a cprit-o. 

— „moaaaarte! nu moarte, scurt! 
Nu-i frumos... 

— „Domnişoară, să nu-mi dâi pe 
franţiizește, că ăsta-i cântec româ- 
nesc, domnişoară”, Tânjește ciudos 
și spune îndesat Mișu boxcurul. 

Iar cântau, 

Gardianul a spus: 

— „Aşa, dudu.lori” 

— „Nu| Nu-i b.ne, spune Mișu. De 
la început „Deşteaptă-te Române”. 

Nu-i bine! De.a început! Nu-i aşa, 
dom'le sergent?” Ş 

— „Eu comand, voi să cântaţi, că 
mă pricep eu când e falş. Doară cu 
cântecul ăsta s'a trezit şi bunicul... 

— „Pierdem trenul, domnule gar- 
dian, protestează domnișcarele Țâm- 
bală”. 

— Până seara toi trenuri aveţi, 
spune sergentul, fără să-i pese. 

— „Mint, domnule gardian!” Se 
due pe Dealul Mitropoliei”. 

— „Va să zică, încă odatăl Deş- 
teaptă-te Române!” 

Gardianul bătea măsura, cu cas- 
cheta pe o ureche și avea un at! 
foarte liniștit, pară numai lucrul 
ăsta îl făcea în fiecare zi, la acelaș 
oră. 

E, „Aşa, așal... 

„Mai dulce! Mai dulce, duduilor, 
spune el cu voce de îemee, 

— „Aţi auzit? Mai dulce, va spus 
domnul gardist| ”, intervine Mișu. A- 
cum cântăm fiecare în parte. O pal- 
mă ia ăla care cântă falș. 

— Eu comand, spune sergentul, 
sughițând și căscând. 

— „Ei, bravo! Aţi cântat, duceţi- 
vă la gară acum, Și dumneavoastră, 
domnilor, la muncă!” a strigat ră- 
gușit gardianul către băeţi. 

Gardianul a mai stat rezemat de 
stâlp, bătând măsura și mormăind, 
adică voina să cânte „Deşteaptă-te 
Române”. A cântat până l-a deştep- 
tat din amonţire un strigăt: 

— „Alo, Mazilui Dar ce-i cu tine, 
măi?” 

— „Cânt. Nu auzi? Și iar a căsca;. 

Băeţii mergeau spre prăvălii, 





UNIVERSUL LITERAR 








19 Aprilie 1941 


DOM AGO a 


— „Mă, Gogule, dar cât e ceasul?” 

zii, Opt! 

— „Ce dracu! Mi-a stat ceasul?” 

— „Mă, am lăsat prăvăliile cu u- 
şije deschise, Ne omoară jupânul... 

— „Are haz co să plătim amendă 
pentru farfuzele aiestea...” 

— Ei, asta-i! Le omor la întoar- 
cere! 

— „Măi, ai simţit cum miroseau a 
dugheană?” Tot era, nou pe ele, măi! 
Pa'ale, nu șagă. 

Suerau mergând și, din când în 
când, iar vorbeau de domnișoarele 
Țâmbală. 

— „Dar, tot au cântat maimusele! 
Ha-ha-ha!” 

— „Ei, vax, cum nu erau să cânte? 
Că le atingeam... de vedeau pe Țâm- 
bailă urcând în castan... spune fudul 
Mișu, unflându-și umerii de boxeur, 

— „Ha-ha-ha-ha! Grozav ești măi 
Mișulz!” 

— „Măi, neică! Şi-acu' îmi vine să 
prind un avans la turnantă şi să mi 
le gâdii niţel la scăfârlie, 

Şi iar șuerau, după câteva vorbe. 

— „Păat de biștarii lui 'Țimbală, 
că fetele... nu dai un pcl pe amân- 
două, Are să-i dee toţi, ca să mărite 
toantels, spune Mișu. 

— „Azi măi, par'că erau mai u- 
râte ca de obiceiu. 

— „Ei bime dar și sau sluţit eie 
singure, din cale afară. Şi taurii s'a! 
fi speriat dz ele şi ar fi năpârlit !a 
mcment... 

— „BHa-ha-ha-ha| Taurii? Ha-hal 
Taurii să năpârleasră! Ha-ha! 

— „Măi! Ce-ţi vine gând? Ha- 
ha-ha! 

Au intrat unii la brutar, alţii la 
băzănia lui Slutu. Şi-au bătut p.- 
cioarele pe prag ca să szuture zăpada 
de pe ghete. Fetele, ajunse în gară, 
cu chiu cu vai au intrat în vagon. 
Au fost înjurate pe tot drumul, în 
gară, mai ales, fi'nacă acăţau pe toa- 
tă lumea cu vârful skiurilor. 

— „Chioare suntaţi? Ce dracul! 
Domnişoară, ţine-ţi beţele, că de nu, 


spune încet Târţă. Mi-a făcut 
deunăzi un compot de ridingote, că 
am spus: „Madam, de acum... Mottcl 
Basta! Nu mai suport. Sa pus tsr- 
men! 

Inainte mai avea, dom'le, un clen- 
ciu. Dar i-l soses=m. Dumneasi, știi, 
cam trăgea la măsea. Şi de când tot 
cu trenul în sus și în: jos... dumneaei 
pleca la șezătoare — așa-i ziceau— 
pzriculoase. Și vorbeau. Să vezi și să 
nu trezi! Așa-i. Iaca aşa-i! Acum stă 
la beciu. Auzi, să, se găsească la mi- 
nen casă bicicletă cu mitralieră! Ei. 
e ceva!,.. 

Vorbea ascuțit acum, ca scos din 
minţi şi a inceput să plângă, 

— „E ceva! E ceva! 

Iși scoase apoi ochelarii, 

S'au oprit la un chioșe de ziare 
de pe peronul gării. 

— „Să citesz] zise Oprea îndesat 
şi, în şoaptă, pentru el: poate oi găsi 
acum că i-a dat drumul! I-auzi ca- 
nalia, să mă vadă plecat cu trenui 
și ea să puia ţara la cale cu golanii. 
Așa-i. Unde-i mu'ere e și botiuc.. 
A intrat drasu în ele nu alta. 

— „Ce tot te vaiţi, măi Oprea, 
măi?*, întreabă Târţă. 

— „Cum, de ce mă vait? Nu știi 
că Madam Oprea-i la răcoare? 

— „Dar a mea nu-i? răspunde 
şeful Târţă. Tot ochelari avea, și e! 
și vorbea răstit și răguşit. 

Amândoi nu erau bărbieriţi de 
vra-0 câteva, zile, de supărare. 

— „I-auzi, dom'le! Să ţină ascun- 
se livorvere în ghetele mele? Era să 
mă scoată din slujbă. Pe mine, 
Târţă, om de onoare... 

— „Dar acuma unde-i? întreabă 
Oprea. 

— „Cum und2=i? Cum unde-i? Și 
Târţă inthida un ochiu, strâmbă 
faţa, având aerul că zice: „Lasă 
i-am făcut-o! „Unde-i? Să-ţi spun 
unde, când a venit poliția să mi-o 
ridice am spus: „Ridicaţi-o imediat! 
Că de nu, reclam eul Azum stă in- 
tr'um arc la manej unde aleargă, 





ferească Dumnezeu se păţiți! Apăi, 
deeh... Vă astâmpăr eu, deh”... 
— „Pardon, pardon! răspundeau 


ele, mai politicoş ca de obicziu. 

— „Ce pardon! Să băgaţi seama, 
de nu, vă duc eu; la; răcoare. Nu mai 
aveţi nevoie de muntel Apăi, deea! 

— „Ptiu! — stupeşte un ţigan, 
care ducea un sac în spinare, 

— „Obraznizule! spune Leza în- 
ţepat. Dacă-ţi <pun paracn, e rău? 
Ce să fac, pârlitule? După ce mă 
injosese să-ţi cer iertare, mai eşti 
și obraznie? 

'Țiga.nu] aproape că nu era îimbră- 
cat de zdrenţuit ce era. 

— „Taci! taci! spuna Coca, că 
riști un afront dela un ticălos. 

Tiganul avea chef de vorbă. 

— „Ce să fazi? Ce se faci? Să sta: 
azasă şi să nu te'mbraci ca mine! 
Să-ţi pui fustă, nu așa! Ticălos su? 
Ia auzi ticăloasele! Am să vă coto- 
nozezc, pupezelor, cotonogi-v'ar... A 
mers înainte blestemând, cu sacul în 
spinare, 

Acum acăţaseră cascheta de pe 
capul unui conductor, Caseheta; stă- 
tea în vârful skiului lui Coca. 

— „Paardon! Dom'le, paardoni 


— „Ce faceţi domnișoarelor, vă 
bateţi joc de lume? I-ha! I-ha! 
Lasă că vă arăt eu... Iaca acu, 


Caszheta se bălăbănea în vârful 
skiului, ca o tigae întrun proțap. 

— „auzi: Pardon! Dacă vreţi să 
fazeţi pe sporiivn:ce.e, apci să vă 
pricepeți] De nu. ştiţi unde?... înapoi 
la... Ce șnapană de fată, domnule! 
Ce șnapane! Neastâmpărate, parol! 

Mult a  bodogănit conductorul. 
Era fcarte supărat că-l văzuseră, toţi 
de pe peron şi din tren, caraghios. 

— „„Auleu, auieul spun doi pui de 
țigan cu jumnale. Auleu! Auleul A 
rămas domnw șăf fără acoperiș... 
Hă-hă! 

Pe domnul Oprea îl nimerises rău 
azi, Ii p:esnea inima de năduf. 

— „Mare necaz trebue să aibă, spu- 
neau femeile care curăţau peronul 
de gunoi, Ii iese ochii din cap, soro! 
Nu vezi? 

Vine spre el, supărat, domnul şef 
Tărţă, care pertorează bilstele pen- 
tru Brașov, 

— „Ce-i măi, Oprea? 

— „Ce să fie? Muarile nu mai stau 
acasă, 'Urlă?n stradă sau stau la po- 
liție și casa nu mai e casă, 

— „Par'că a mea nu sa stricat ? 


caii. De i-ar da in cap un cal nără- 
vaş, să-i răcorească mintea! Nu mi-a 
făcut o varză murată, un BOgOȘAr... 
toată toamna, dom'le. Mai mare ru- 
şinea... Acuma, stee acolo! Și au 
văzut vecinii cum au ridicat-o... Ne- 
bunie, domile! Nebunie. Ce nebunie! 
Toată ziua la cuibăreală,. Casa nu 
mai e casă... Parcă eu nu m'aș fi 
du3? Iaca, m'am și dus, că doar și 
eu voiam să mă țin de muierea mea. 
Dar când am văzut că muierea ia 
comanda și spune: „Depţi! pentru 
onocr am spus: — he! hel E rău. 
Am păţit-o. E rău de toţ pentru 
noi bărbaţii. Apăi, ţuzik! la ţug!e 
demle Târţă... Şi apoi când am mai 
văzut că nu mai lasă în paze pe cei 
duși, nu mi-a plăcut. Dar știi? nu 
mi-a piăcut delcc. Spune şi dum- 
neata, de ce nu-i lăsau pe cei ple- 
cați să-i liniștească Domnul Sfânt? 
Ii chemau, îi salutau, îi prezentau... 
Apoi, ce maj înszamnă, atunci moar- 
tea? Moa'tea, să fie moarte! Să nu 
învie când vor eil Asta-i una!... Şi 
apoi, să mă îacă pe mine să salut 
deandoageea? Mâna la șapcă am 
dus-o o viațăntreagă. Slava Ceru- 


lui. Ei, și mam vrut, dom'le, n'am 
vrut! Cs vrei? Dacă n'am vrut! 
Nam  vrui! Să mă facă să 


cânt eu, om bătrân... şi să vreau să 
moară toţi... iaca n'am vrut. Doară 
m'am făcut nici o moarte de om, vai 
de mine! Dahc2? Cel d: Sus stă de- 
geaba! Nu ne pândește?... Și vorbind, 
întinde mereu gâtu: spre Oprea, ca 
o cmsă: 

„Muierile deabia așteaptă să 
ne vadă p.ecaţi, ca să se adune 
la sindrofii şi să ajungă în mintea 
copiilor...“ 

— „Da, da! Ai dreptate, dom'le! 
Da câți ani are, dom'le? întreabă 
Oprea, ns mai uitându-se pe jutnal 
și aruncând privirea deasupra 0- 
chelarilor, spre Târţă,. 

— „Cine, întreabă Târţă, 

— „Cum, cine? Madam Târţă!.. 

— „Apăi, a implinit cincizeci şi şase 
de ani la culesul vinului. , 

— „A mea, cinpizeci şi opt“, spune 
Oprea, trăgându-și poalele surtucu- 
lui. Se pregătea acum să se urce 
în trenul lui“, 

— B-heij.. zice răgușit şi cu nă- 
duf Tânţă. Deh, deh! așa-i, deh| 
cu sfânta tinerețe... Bine că n'am 
copii, că-i strica la cap și pe ei. Ştie 
Dumnezeu ce face...“ 


I-auzi omule, a spus că mă "mpuș- 
că dacă !e dă ordin. I-auzi, să mă'm- 
puşte muisrea că nu vreau să cânt 
de-ale lor. Măi, măil Ce turbăciune 
des timpuri, dom'le! Parcă suntem 
in ţară străină, nu în România. Te 
pomenești că au veniţ Tătarii! 

— „4Laca dom'le, de ce-i cutremur 
și năvăleşte toată omenirea pe noi și 
nu mai dovedesz nici trenurile de 
atâta învălmășeală, 

Apoi, deodată, pe nerăsufiate: 

— „Pleacă trenul pentru Braşov! 
Suiţi domnilor| 

— „Pleacă trenul pentru Moldo- 
va! Suiţi, domnilor! 

Şuerături d tren, lume care ţipă, 
“a clopoțel care saude... 

Trenurle fluerau şi lumea sen- 
ghesuia, 

In loc de trenul pentru Braşov, 
domnișoarele 'Țâmbală au nimerit în 
tranul pentru Moldova. Erau să 
spargă un geam cu vârtul skiurilor. 
Le-a hu-dui:t tot compartimentul. 

Un vânător avea câţiva epuri în- 
tr'u fileu, pe cuioarul vagonuiui. 

— „Ce faci, domnişoară? Astâm- 
pără-te odată cu beţele dumitale! Ce 
tot bâjbâești cu ele pe sus? Ei, co- 
medie! Vrei să le secţi pe asoperiș? 
Ei, al naibei! Știm. Vedem. Da. A- 
veţi ski. Ce? N'am mai văzut ski? 

— „Hă-hă-hă... râdeau câțiva de 
vobsla vânătorului, 

— „Nu mai le mişraţi, atâtal Lă- 
saţi-le după ușă! Vedem că sunteţi 
două dudui sportive.., da nu mai 
umblați la epurii mei, că sunt ner- 
voși și face urâţ... 

Domnișoarele Tâmbală au spus pe... 
franţuzește: 

— „Jai assez de Voyager... 

In fine, rău au pornit-o de acasă 
domnișoarele Ţâmbală. 

Oprea, care era în trenul pentru 
Moldova, văzând pe domnişoarele 
Țâmbală în trenul lui şi-a dat ssa- 
ma Că au greșit airecţia. Dar a ţă- 
cut. Apoi a mormăit în mustăţi: 

— „Dastă vă ccbor eu! Miziil, 
domnilor Miziiiil“, 

Când au auzit domnișoarele 'Țâm- 
bală, da Mizil, li saw  încrubișat ochii 
de tot, 

— „ME ziiil am spus, 

— „Domile ecnduttor! Dom'le con- 
dubctor! strigau «ele, pierdute: Apăi 
noi mergem la Brașov... 

— „Jos, la Mizil! Găsiţi zăpadă în 
Grădina Primăriei... 

Lumea din vagon râdea, cu sgo- 
mot. 

— „I-auzi, măi! Ski la Mizil, măi! 
N'am ştiut până azi că i-au crescut 
munți Mizilului, E extraordinar, 
dragă! Ha-ha-ha!  Uită-te la ele 
cum Sau sluțit! Ce imbrăcăminte... 
De, aşa-i la Mizil... 

— „Nu. mai le ajunge șesul? zice 
o cucoană grasă către niște voiajori. 
Copile stricate la minte. Le trebuie 


LA 


măritiş și caută aventură la Miizi!, 
E EEE: i d 4 
— Bravo, madam, așa-i! au spus e Au dos Ipi ea Aoeen a, AiuIp a 
Caută. aventuri % 


galante, Mizilu e plin ae farmec. dat 


dci domni tinerei. 
Ha, ha ?!“ 


iajor: „la uită-te 


cir: în lume, 


— „Dom'le dar e i i ; 
ar ce facem? strigau Bat. vom scsi. 


ciudos domnișoarele, 


— „Jos, la Miz! Am spus; nu pri-ă 


cepzți? Să-mi spuneţi mersi, că nu 


wam penforat, că nu mai eraţi vala-ă 
bile pensru Brașov!“ Domnul Târţă; 


nu glumeșta, 


— Alte bilete. Şi vă trăgea și o] : 


amendă. 


— Domnișoareie au coborât, ra-u 
șinate. Toată lumza le privea pei 


'„m, râdea şi făcea glume. 

— „T-auzi! Ski la Mizil... Ha-haj 
Hi-h:! Petrecere frumoasă! Pztreca- 
re frumoasă! strigau la ele. Aveţi 
grijă să nu obcsiţi urcând muntele 
Mizil. 


De sus să se faceţi cu  batistal 
Ha-ha-ha! - 

— „Măi nostim ești! 

— „Lasă-le, măi că sunţ otră- 


vite de ajuns... 

— „Duduilor puneţi-vă skiurile în 
picioare că o să ajungeţi mai re- 
pede la. București. Să vă, uitaţi me- 
reu sus-jos, ca să nu treceţi p2 lân- 
gă muntele Mizil și să, vă szape din 
vedere! Ha-ha!  Arivoar, arivoalr, 
extraordinar. 

Domnișoarele Țâmbală s'au necă- 
jit mut ia Mizil. Nu știau cum să 
ajungă la Braşov. Nu mai aveau nici 
un tren, care să la ransporte „co- 
mod“, cum spuneau, ele, la munte. 

Au întrebat pe toţi trecăţorii dacă 
n'ar putea găsi un automcbil, care 
să le ducă până la București. 

In fine, li sa prezentat o o-azie: 
au zărit deodată, o camionetă nouă, 
dlegantă, 

Au făcut semn şoferului: 

— Opreşte, dom'le! Mergeţi Ja 
Bucu:ești? 

— Daaaa... 

uni Plătim bine. Dukteţi-ne și ps 
noi. 

— Pooooftimmm!.. 

Camioneta sa dashis la spate şi 
domnișoarele Țâmbală sau urcat. 

— Ah, ce șansă.., Parcl, e: șansă. 

In camionetă le-a primit proprie- 
tarul. 

Pe drum, „domnul proprietar“ ş 















jtă dricarul după noi! 


făcut, conversație cu  domnișoarele 
'Țâmbală. 

Banchetele erau de catifea  nea- 
gră. 

Domnișoarele 'Țâmbală se minu- 
nau: 

— Vai ce camionetă cophetă. Uite 
dragă, că are și cârlige de agăţat 
hainale ! 

— Ab, atunci sagățăm paltoanele. 

Și-au pus paltoanele în cârligi şi 
pe urmă au continuat să se minu- 
neze : 

—Dar ce bine e. Singurul nostru 
noroc azi. 

— Da, dragă. Iţi spun drept că mă 
descurajasem totalmente. 

— Paceţi drumuri multe, dom'le, 
cu camioneta ? Că e tare luxoasă... 

— Până în prezent, domnișcarelor, 
nu știu câte a făcut în Polonia. Că, 
vedeţi, am cumpărat-c dela un reju- 
giat. polonez. 

— Dar aicea faceți curse 
Buzuraşti-Mizi] ? 

— Nu, domnişoarelor. Am dus o- 
dată un morţ la Bellu, spune serios 
proprietarul, și-acuma unul ia Mi- 
zil, 

— Cum? Ce? 

— Păi, nu vedeţi banchetele pen- 
tru familie şi această formă de ma- 
să pentru răposat ? 

— Vai ce oribil! Da ce nu ne-aţi 


regulat 


pus ? 

— Dar m'aţi întrebat ? Aţi vorbit 
cu șoferul, 

In fine, dricul cu domnișoarele 


"âmbală intră în Bucureşti. S'a oprit 
în dreptul Gării de Nord. 

— 'Dă-te jos la iuţeală, Lezo! 

— Staţi domnişoarelor, să vă dau 
hainele ! Că, le-aţi agăţat tocmai in 
cârligele coroanelor mortuare. 

— Ah! dar e groaznic demnul€.... 

— De 'ce e groaznic? V'am rugat 
eu să vă plimbaţi cu mine? 

Domnul proprietar pierduse răb- 
darea, de atâtea văicăreli. 

Damnișoarele 'Țâmbală l-au mai 
întrebat. 

— De ce boală a. murit ? 

— Nu ştiu. N'am avut cinstea să-l 
întreb. 

— O fi fost ceva ecntagios? 

— Poateee... 

Se ingrămădeau in ușă, ca să co- 
boare. Erau stânbite şi albe ca sta- 
fiile, 

— Cât să vă dăm? 

— 400 de lei. 

— Extraondinar de scump. 

-— Aveţi noroc că sunteți vii, că 
la morți iau 4.000 cursa. 

Domnul proprietar și-a scos un 
pieptene din buzunar, şi-a dat pă- 
rul peste cap, fluturându-l ca să-i 
cadă ondulat și a mai spus către 
domnișoarele Țâmbală, : 

— Sunt filoaof. post și meloman. 
Moartea nu mă sperie... 

Fetele au cobcrât. 

— Bună ziua. 


Șosea? Pe gratis de data aceasta. 
— Mersi, domnule. 
— Vă dau adresa mea, Ori Zând la 


d A & dispoziţie domnișoarelor. 
— „Măi, Jaane, spune incet un vo- dispoziţie domnișoarel 


la pantaloni! Si 
Ce-au găsit au pus pe ele. Par'că ar 3% 
îi dela circul Sidoli. Așa e azi. E! 


Leza a spus, pe șoptite: 
— Se Anahi cu un actor dela Na 


— Pentru: nimic în lume. Am ple- 


— Atunc; grăbește-te ! Că se ul- 
I-auzi, dra- 
gă, să venim în dric la București. 


iCe soartă avem... 


— „Braşov !“. 
Tinereie blazate de lux şi de par- 
fum au ajuns târziu, când apunea 


iscarele în locul de odihnă și de pare. 


Ieșind dela gară, Coza a întrebat 
înțepat pe un trecător: 

— „Dom'le, unde «ste muntele cu 
cabana Mariei Magdalena ? 

— „Da' 0? Credeţi cumva că 
munţii sunt în mijlocul orașului și 
ii şusraţi ca pe un birjar? 

— „Dom'le, te rog să nu fii atât 
de limbut și să ne spui exact unde 
este | 

Trecătorul nu: le-a maj răspuns, 

— „Ce mârlan.|... 

— „Uite muntele, uite muntele! 
Trszătorul sa întors şi şi-a arătat 
creștetul capului : 

— „Uite aici muntele! 
Ha-ha-ha ! 

Domnișoarele 'Ţâmbală au ajuns 
pe munte, istovite și nervoase. Nu 
mai puteau purta skiurile și sau 
trântii jos, pe zăpadă. Iși lăudau 
cinstea ș. creșterea bună. Preocu- 
parea, domnișoarelor 'Țâmbală era, 
să arate că nimeni nu-i de nasul 
lor, 

— „Nişte mizerabili ! L-ai auzit, 
ma chere, pe Ccstică, deunăzi, cum 
a spus? 

Și îl imită pe Costică 

— „Nevasta mea va sta să facă 
bucate ! Să nu-mi lase apartamen- 
tul pe mâna servitorilor şi să aibă 
„jour“ ! Că-i trag niște ciomege, 
de-i limpezes: moralul. 

— „Ce temperament de mârian...“ 
Ce demenţă, dragă... Să mă ferească 
Dumnezeu! Nu ași lua niciodată 
un cazanier. Nu vreau să aparţin 
NImanul. 

(Costică și Dumitru erau tovarăși 
ia un magazin de radio. Amândoi e- 
rau curtezani de ai domnişoarelor 


Urzaţi ! 





Țâmbală, Costisă spunea către Du- 


mitru: „Nu-i greu, măi Dumitre, 
măi! Ași lua, pe una din ele, că au 
franci, dar sunt greu de ținut, că 
ştiu prea multă carte“). 

— „Ah! Să știi că ne pomenește 
Costiză, că vorbim de el acum. Ce 
nervoasă mă simt. 

— „E obcseala, răspunde Leza, 

— „Hai, dragă, să ajungem odată ! 
Vai, vai, în ce hal sunt!.., 

O“porniră iar la drum, urcând din 
ce în ce mai greu. Mergeau, mer- 
geau, dar to; nu zăreau cabana. 

— „Da' unde-o fi? că simt... nu 
știu... simt că mă distrug... Am fost 
iresponsabile că am plecat. 

— „Of, Coca, nu mai pot. M'am :s- 
tovit, 

Dar tomai când se simțeau mai 
trudite „ăriră deodată cabana 
două șiruri de ferestre; unul jos şi 
altul sus. Zăpada înfoiată, abea pu- 
teaj să calci. 

Au fost primite cu o cântare de 
flaut : 

— Urlui, urlui, urlui,.. 

Şi isi colo, pe zăpada pufoasă, 
stătea pe vine câte o mogâdeaţă, 
lăsând când se ridica, un cuib ae 
cârtiță, apoi făcând câţiva pași 
inainte, își ridica îmbrăcămintea. 

Ferestreje începură să se 'lumi- 
nege, 

Fetelor nu le-a plăcut priveliștea 
aceasta. Dar chiar de loc nu le-a 
plăzuţ. Ble, instalaţe la București, 
cu sală de ba... 


— Mai încolo văa pe unul pitit, 
cântând din îlaut: 

— „Hei midamelor — 
Urlui, ului... 

Ele sau apropiat de dânsul. 

— „Cânt din flaut pentru lumea 
dela cabana Maria Magdalena, fi- 
indcă noaptea vine lupi. Și lumea 
trebue să vie afară pentru ele, şi 
este frică se duze singur, că vine 
lupii. U.rlui, urluj!... Şi la lupii au 
frică de flautul meu. Auleu, auleu, 
midamile, cucoane, şi ce au frică... 

Omul părea aiurea. Era ţânăr, cu 
înfățișarea înapoiată, de copil. Se- 
mâna cu un cap de pasăre, 

— „Urlui, ului, urlui... Tot cânta 
mereu, să nu vină lupii. S'a apropiat 
de domnișoarele 'Țâmbală şi, ridl- 
când flautul spre cer ca un drapel, 
sa prezentat : 

— „Bu sunt Nilă Găgăuţă, doam- 
nă cucoană! Să-mi găsiți nevastă, 
că tare multe fete sunt la Bucureşti 
care nu's mulţumite. Şi dacă găsiţi... 

In timp ce varbea, Nilă mergea 
şi-şi ajusta îmbrăcămintea, cu flau- 
tul bâzâind între dinţi: îi trebuiau 
mâinile ca să strângă, catarama. 

— „Diază, am ajuns în infern... 
Ce-i cu tâmpitul ăsta ? 

— „Gata, gataa ! Ei, doamnă cu- 
ccană, haideţi la Maria Magdalena! 
Să die camera cu număr... 

Fetele au pornit spre cabană, ca 
ia, o înmormântare, |, 

— „Dragă, ca casă trebuie să fie... 
Să nu aibă ce-i trebue.,, Tout dans 
Vâgout... Şi lumea să meargă afară, 
în zăpadă... Ce primitivi! Ce infer- 
ție trebue să se nască în traiul ăsta 
mizeros ! 

— „Dragă, aşa primitivitate! Cum 
să nu fie tout dans les 6gcutis? Să 
trebue omenirea, pentru un impera- 
tiv uman, urât şi obligator, să riște 
ruşine şi lupi? Este de necrezut | 
Sigur că a râş de noi cine ne-a re- 
" comândat acest lo?, 

Leza îi răspunde : 

— „Tu mai îndemnat. Acum ce să 
facem ? Ori iţi place sportul, ori tre- 
bie să-l iei cum Se prezintă, spune 
Leza, cu tristeţe în voce. 

— „Se pare că ai dreptate. Marii 
amatori englezii tocmai azi găsesc 
farmscul : „A'imprevu'“... Dacă totul 
va îi aşa... 

— „Am  fcst  neprevăzătoare și 
prea excentrice, dragă. Nu-i vorba, 
lumea, înaltă este exzentrică... 

— „Ei da, spune Coca, mulțumită. 
Să nu spunem nimic lui Costică ja 
intoarcere, că va spune la toți. 

Nilă a deschis ușa cabanei şi a 
pătruns cu teamă: 

— „Matia Magdalena! Maria 
Magdalena ! striga el din răsputeri. 
Dar, nici un răspuns, 

Nilă era obișnuit cu tot felui de 
clienți : începători, amatori verita- 
bili, femei, bărbaţi... Pe toţi îi con- 
sidera la fel şi le făcaa aceiaș rugă- 
minte. 

—. „Doamnă cucoană, sus la șase! 

Şi deodată soseşte un bărbat înalt 
cât o casă, roșu la faţă, cu: o privire 
de bestie  înfuriată, părul  vâlvoi, 
purtând surtu< negru, pantaleni gris 
cu dungi negre, bozanzi cu potcoave. 

— »„Unde-ai fost, Maria  Magaa- 
lena ? 

Fără să-i răspundă, amnhățaţ va- 
lizele și skiurile, smucind pe Coca și 
pe Leza. 

Fetelor li sa răcit mintea... Cum? 
bărbatul e Maria Magdalena ? 5 

— „Urneaţi! comandă ea cu gias 
gros de plutonier. Lemne, Nilă! 
Lemne la șase! și către domnișoa- 
rele 'Țâmbală : 

— „Sus, sus! Am spus! 


cucoane! 








Poza, poca, poza! Se urcau pe 
scara care scârţia foarte tare. Era 
“urat. Pe pereţi, poze din jurnale, 
decupate, fără ramă și bătute în 
cuia mari. 

— „Lemne, Nilă ! 

Din ce în ce, Maria Magdalena |i 
sa părea mai fiorcasă. 

A împins o ușă. 

— „Aicea | 

Aruncă  valizele jcs, lângă sobă, 
skiurile întrun colt după ușă, trân- 
tește ușa şi pleacă. 

Odaia era mică, Două scaune de 
lemn alb, o masă cu o foaie albă de 
hârtie, un pat cu două perne 
tărcate, dastăţate, şi o pătură nea- 
gră, cazonă. Pe un singur perate, o 
poză zu Tosca intrând în biserică, 
tăială dintr'o revistă  franţuzească 
veche, Bra scris dedesubt: „La Car- 
valo“. Tat fără ramă, stătea strâm- 
bă pe perete și sbura într'o parte, 
când se daschidea ușa. La picioare:e 
patului, un lavaho, de lemn alb, 
foarte pătat de săpunuri, cu. 0 g&au- 
ră rotundă, unde era. un lighean de 
smalţ albastru. Alături „jcs, o călda- 
re de tablă de adăpaţ caii. Aceasta 
era odaia lor. 

— „Dar e mizerabil, ma chers... Ce 
viziune de abandon... 

— „Intru, doamnă cucoană ? 

Nilă Găgăuţă intră cu un braţ az 
vreascuri şi le pune în sobă. 

—  „Doamnă-cucoană, începe iar 
Nilă șezând pe vine la. gura sobei și 
întorsând capul după Coca: „Doam- 
nă-cucoană, să-mi găsiți una buna 
de fermă și să ştie ale dela ţară“. 

Coca, şi Leza, crezând acum că wo- 
tul e sportiv şi că așa e la munte, se 
gândiră că trebue să suporte totul 
până a doua zi. Apucaseră să-şi des- 
facă geamantanele puse pe pat. A- 
tât de obosite erau, în cât scoteau 
lucrurile fără. a . vorbi, acățând 
roshiile pe nişte cuie bătute dea- 
dreptul in ușă. Se făcuseră mai 
urâte, de supărare. Daziluzia era 
prea mare. 

— „Nu-mi iese din minte dragă, 
ce-am văzut afară. Ce vom face noi? 

Acum, de frică, îl suportau pe Ni- 
lă, care vorbea, numai de nunta lui. 

O lampă cu oglindă la spaie, pusă 
pa privazul geamului, lumina m.ze- 
rabil mizeria mcrală şi fizică a dom- 
nişoarelor 'Pâmbală, 

— „Să-mi faceţi bine, doamnă cu- 
coană, şi să mi-o trimiteţi... dacă 
ate bănuţi, bine... de nu, o iau şi așa. 
Să-mi trimiteţi, doamnă  cucoană, 
carte cu poză, să știu când... 

— „La masăă, la masâă! Jcs, Nilă! 
strigă Maria Magdalena. 

— „M-auziţi, doamnă  cucoană, 
cum sbiară Satana! Daa! La ma- 
săă, qaa... Binee! răspundea Niiă 
de sus, ciudos că i-a luat vorba din 
gură. 

— Satană, sbieră Nilă, deschizând 
ușa. Ca vrei? Vin acuma! Stai să 
spun | Că mai am de spus la doam- 
na, cucoana de nunta cu fata dela 
Bucureşti. 

— „Taaci, Nilă ! Că tie omor] 

Și iaca, se urcă pe scară Matia, 
Magdalena, ca o furtună, înhaţă pe 
Nilă de ceată, îl poartă așa pe sus, 
până la jumătatea scării şi apci îi 
dă drumu! jos. 

— „Na, na! Așa-i trebue! 

Am să tie omor altă dată! 

'Domnişoarelor Tâmbală, 2ând au 
mai văzut și asta, lisa strâns 
faţa ca o pungă. Au început să plân- 
gă în tăcere, cu mare desnădejde. 

Ni:ă se gândea, zu ccatele ps ma- 
să şi cu faţa'mn palme. Prvirea lui era 
hotărâtă: s'o omoare pe Maria, Mag- 
dalena în noaptea asta. Dar  hotă- 
rărea aveasta a poartă ds ani de zile 
și-i trece iarăși, 

— „105, la masă, am spus! a sbie- 
rat ca o fiară, de data asta. 

Fetele insă nu se mișcau. Erau 
incremenite de frică. Apoi, tropa, 
tropa, au coborit, cu genunchii tre- 
murând, 

In sutragerie erau. vre-o opt mese. 
Maria Magdalena le-a arătaţ masa 
10%, cu degetul. De altminteri, erau 
numai €!e in seara asta în sufrage- 
rie. Maria Magdalena ședea cu pi- 
cioarele depărtate unul de altul şi 
ecmanda. Coca și Leza stăteau la 
masă, resemnate. , 

Nilă s'a uitat după ușa bucătăriei. 
Maria Magdalena venea acum cu 
două farfurii, împingând brus? ușa 
Gupă ea. 

— „Au, au, au! urlă Nilă, Maria 
Masdalana i-a p:ins degetele în ușă 
și la văicărelile lui nici nu sa în- 
tors. Mergea înainte, cu farturiile 
din care ieșeau aburi cu miros de 
ceapă. A trânt:ţ farfuriile pe masă, 
spunând ; 

— „Mântaţi, că numaj asta este 
și un mer la fiecaral 

— „Ce e asta ? au întrebat ele cu 
sfială,. 

— „Cum ee e asta? s'a repezit 
Nilă după ușă, de par'că nu plân- 
sese până acum : tocăniţă de inimă, 
de căprioară împuşcată de Maria 
Magdaiena, 

Fetele n'au vrut să mănânce. Ma- 
ria Magdalena s'a repezit şi Pa câr- 
pit iar pe Nilă, 


— „Au, au, au! 

Pe Nilă îl auzeai sau cântând din 
tiaut sau urlând. 

A adus îndată merele și domni- 
şoarele Țâmbală le-au mâncat cu 
pâine, 

S'a auzit din nou fiautul. 

Urlui, urlui, urlui! 

Nilă cânta asum pentru Maria 
Magdalena, care-și  răcorea nervii 
pe zăpadă. S'a dus apoi spre porci 
ca să vadă; dacă, dorm. Maria Mag- 
dalena creștea porti şi-i vindea, la 
țârg. ; 

— „Asta sunt copiii mei dragi... 

De fiezare dată. când spunea Ma- 
ria Magdalena vorbele acestea, Nilă, 
era gelos și plângea, 

Maria Magâatena a intrat în su- 
fragerie și Sa îndreptat spre scară. 


S'a aus să fată patul la 6. Nilă 
sa apropiat iute de domnişcarele 
'Pâmbală: 


— „Doamnă-cucoană, când soseș- 
te, a început de unde lăsasa vorba 
adineaori. Când sosește la Băeșşti. 
Și, apoi, mă duc la Haţeg, mă tună, 
mă'mbrac în oale bune și mă duc 
la gară Ja Băsști cu pozan mână. 
Ş: când o văd, spun așa: „Eu mi's 
băiatul spicialișt, de care ţi-a spus 
doamaa, cuzoana din Buzuașii... 

Nilă bătea, din degete spre fete, 
zare mâncau merele şi nu-l băgau 
în seamă, înadins ca să nu-l stâr- 
neasză la vo:bă, 

— „Dar să fie frumoasă, doamnă 
cuzoană, frumoasă... ca pământul de 
soare, Eu sunt băiat spicialișt”. 

In fine, Leza l-a întrebat, fără să 
se uite la el: 

— „La, ce? 

—  „Piindcă Maria Magdalena 
mi-a lăsatţ mia cabana, când pleacă 
ia Heţeg, după ca să cumpere persii 
de sus... să-i cumpsre jos... și sunt 
spicialișt la ciurzuitul furcuţslor. 


dle  GeoRGETA MIRCEA CANCICOV 


Dar, în lo: de Maria: Magdalena, 
iar a venit Nilă. i 

— „Atunci, reincepe. el, eu am ri- 
cipiş în mână și spun: 

„Poftim asta ricipiș dela ladu- 
ţă, din care ma cinstit doamna cu- 
coana dela Bucureşti. Să-mi trimi- 
teţi şi o tabacheră faină, de aceea 
cu feder de ţinut papirul! (fiindcă 
la cabană sportivii care cunoşteau 
situaţia veneau cu tot ce le trebue și 
hâtua indispensabilă dispărea toată 
în câteva ceasuri. Nilă făcea ţigări 
cu €a). 

— „Stiţi, eu nw's rău de băutură, 
nici de femei... 

— „Hai, dragă, să ne sculăm!... Bs- 
te insuportabil. 

Niiă, văzând că vor să se duză. a 
vorbit mai tare: 

— „Dar sunt tare rău la duhă- 
ni“, 

— Ce-c mai fi asta, dragă? 

— „Habar n'am, răspunde Coca, 
distins şi dispreţuitor. 

— „Duhanul e tare stump... mai 
cumpăr şi papir.. și să-mi trimiteţi 
mănuși de acelea faine, cu dungi și 
cu drukpi!“ 

Domnişoarele Țâmbală l-au lăsat 
pe Nilă, hotărâte acum să se urce în 
odaie, zuragioase. Nu i-au spus nici 
„bună seara” lui Nilă. Bl a rămas 
jicnit şi rușinat. Seâria cu unghia un 
col de masă. Cu capul în jos și-a în- 
areptat ozhii pe furiș către domni- 
şoars!e 'Ţâmbală, zâmbind, 

— „Oare n'or să-mi spună nimic? 

Niiă a inceput apoi să plângă în 
hohote. 

Demnişoarele Țâmbală sau cuitat. 
îindesându-se una în alta, ca să-și 
ție cald. După miezul nopţii, cânta- 
rea. flautului le-a trezit din somn. 

— „I-auzi, i-auzi? Cântă iar din 
flaut. înssamnă să vin lupii. Trezeş- 
te-te, Ccca, ce stai? 





Dacă-mi găsiţi nevasta, la vatră 0 să 
vă sot la discursă fără nici un bă- 
nuţ. 

Degeaba, Domnișoarele 'Ţâmbală 
nu puteau înțelege această promis- 
cuitate sportivă. Sau uitat șașiu una 
la alta, făcându-și semn să nu-i dea 
nici o atenţie. 

Sărmanul Nilă, când vedea un su- 
fiet de om, Se rep:zea să-și verse do- 
rinţele și năduhul, căzi altminteri a- 
vea parte numai de vorbe grele şi de 
bătăi, ceas la. ceas, Ba chiar nici nu 
se isprăvsa ceasul și mânca bătaia. 
Domnişoarele Țâmbală nu pricepeau 
necazul lui Nilă și făceau o mutră 
scârbită, de îmbogăţite rafinate. Dar 
Nilă nu pierdea nădejdea niciodată. 
Trănzănea înainte: 

— „Să-mi scriți o szrisoare inchi- 
să, cu ricipiș, şi să-mi trimitaţi o lă- 
duță cu sârmă legată, ct cu ricipiș, 
ca să nu umble în ea oamenii. 

Maria Magdalena cobora seara, 
veapa, !eapa. Ca o vită sa repezit la 
Nilă, l-a strâns de gât, ridicându-l 
in sus și apoi l-a svârlit în bucătă- 
Tie. 

— „Au, au, au! 

Apoi, iar nu s'a mai auzit nimic. 

Fetele azeră hotărârea să stea 
jos. D= era frică să se ducă sus. 

— „Dragă, nu vroi să mă urc pen- 
tru nimis în lume! spune Coca către 
Leza. Ne omoară, la noapte, besția! 
și netotul ăsta... știu eu ce are de 
gând? D 

— „Ah, atrasă! Ce simt este istovi- 
tor organismului meu... Tragadia «e 
mare că suntem  neputinzioase și 
rebue să ne resemnăm până mâine. 
Ah, ce obosită sunt... 

Cine naiba ne-a pus? Am impre- 
sia că suntem pierduta. Că am ni- 
mer:t-o la moarte. Nu e curat cs 
văa. , 

— „Tati, Coza! Nu maj spune gro- 
zăvii! Taci, că-mi vine să urlu, Acu- 
ma mai mulţ ca, niciodată sunt sigu- 


ră că a vrut să.și bată joc de noi 


când ne-a  rzcomandat pensiunea 


-Matia Magdalena... 


— „Poate că ar fi bine să facem 
conversaţie cu ea... 
— „Ştiu eu?! 


Urlui, urlui, uziui! Cânta flautul, 
agale. 

-— „Ce-i, L2z0? 

— „Cântă, dragă, flautul... 

— „Vai, rău am nimerit-o, Lezo... 

— „Imi urăsc zilele, Coca! Ce frig 
imi este. Tremur, E frig... 

Urlui, urlui, urlui! 

— „Inebunesc şi eu, Lezo. Nu mai 
suport. Nu mai pot suporta agonia 
nopţii. 

— „Dragă, îți mai vine poftă acum 
să vorbeşti ă la Baudelaire? Tu nu 
vezi <ă'i un moment periculos? Să 
plecăm negreșit mâine! Călătoria a- 
ceasta m'a pierdut... 

— „Pierdut e puţin... Ma distrus 
literalmente, 

— „Ah, iar vorbeşti literar? Mă'ne- 
buneşti, Coca! 

Uriui, uruui! 

— „Ttebue să fie a ceată de lupi. 

-— „Se apropie... Ah, mi-e groază... 

Demnișoarele 'Ţâmbaiă s'au uitat 
pe geam. Nilă cânta pentru Maria 
Magdalena și pentru e]. Işi alesese 
un loc pe zăpadă şi se uita la lună. 
E] a isprăviţ cel dintâiu. Sa aşezat 
pe buturugă și cânta să ţie ge urât 
Mariei Magdalera. 

— „Nilă! Du-tie la porci, vezi n'au 
dat lup:hii la ei? Stai lângă coteaş- 
că și cântă să le potolești frica. 

Coca şi Leza au avut nevoe să iasă 
și ale la lună. Tiptil, tiptil, pe scară. 
Dar Niiă le-a simţit și îndată le-a 
deschis ușa. Flautul a'mceput și 
domnișoarele 'Ţâmbală sau. ascuns 
după cotețul porților, să, se ferească 
de privirea lui Nilă. Dar, ei, conştiin- 
cios, sa ţinut de domnișoarele 
TȚâmibală. 

— „stai acolo! Nu ţi-e ruşine?, au 
strigat ascuţit și exasperat. 

Porcii s'au trezit şi au început a 
guița. Niă a Qat-o în plâns, fugind 
la Maria, Magdalena, spunând că fe- 
tele l-au gcnit. Ea sa supărat foe. 
A săriţ din pat, îmbrăcată ea întot- 
deauna în bărbat, şi a strigat la fe- 
te, Nilă, bucuros, a mers către Ma- 
ria Magdalena, 

— „NO! ilmi sperieţi porcii, Acolo 
nw ss merge, e curat... La noi nu se 
merge slobod afară, noaptea. Vin 
lapchii şi nu vrau moartie lângă ca- 


UNIVERSUL UTERAR a 5 


bană. Nilă, cântă aici! spune ea fu- 
rioasă.? Şi. Va trimis în spatele îe- 
telor. 

Urlui, urlui, urlui! 

Mândru era Nilă. Petele înspăi- 
mântate se împisdecau în halaturile 
de bazchet negru, cu crizanteme al- 
bastre, Se grăbeau s'o ia Spre caba- 
vă. Le era groază mai ales de Maria 
Magdalena. Uşile cabanai iar sau în- 
chis. 

Domnișoarele Ţâmbală sau furi- 
șat sub pătură, inima bătându-le ha- 
landala, Au dormit până'n zori. Sau 
trezit din cauza frigului, sau îmbră- 
caţ și s'au uns pe faţă cu Nivea, pen- 
tru ziua care se arăţa cu soare. 

In pădure se auzeau lcvituri de 
secura. Uitându-se pe geam, au vă- 
zut pe Maria Magdaiena cu un brad 
inalt, tăiat chiar de ea. Il aducea 
rezemat de umărul drept. 

— „Ia uită-te la dânsa! spune Co- 
ca, ce monstru!,,. Ce bestie urâtă, 
răutăcioasă și obraznică“, 

— „Hai să piecăm, Coca!“ 

— Mall“ 

Şi încapură să-şi fată bagajele. 
Dar gândindu-se cum or să se ina- 
poieze tot, singure, sau răsgândit. 

— „Laptiele, laptiele! Jos la lapte! 

Au coborât la comandă. Două ceşti 
şi o felie de pâine cu unt erau pe 
masă. 

— „Marga'zta, Margaretal Plec 
să-mi vând pcreii“, strigă Maria 
Magdalena. Apoi a intrat în sulra- 
gerie și, politicoasă, a sus: 

— „Coniţie dragi, plec la târg să- 
mi vând porsii. Las pe Margareta la 
bucatie, pe Nilă și pe Brutulea ca să 
vă primble și să le Qaţi comanda... 

După un timp, Sa văzut pe skiuri, 
Maria Magdalena. In spatele ei, un 
om mâna, porcii cu o vărguţă. 

Porcii erau grași de abia puteau 
să umble. 

Matia Magdalena era de obiceiu 
foarte veselă când pleca la târg, că 
trăgea nişte beţii care ţineau câte 
două-trej zile. Ă 

Cabana era acum liniştită. Dom- 
nișoarele Ţâmbală au pornit-o la 
plimbare, fără skiuri. Le era ruşine 
să le puie şi să ;e vadă Nilă că nu 
ştiu. Dar la amiazi, jată că soseşte 
un grup sportiv, bate la ușa cabanzi 
şi Mazgareta. deschide. 

— „Patru camere sunt? 

— „Da, da, Qa, da! şapte, 
nouă zece,., Urzaţi, vă rog! 

In liniștea răzoroasă a iernei, flue- 
ră departe un tren. Ziua era auria. 
Feteior le-a mai venit inima la 10. 

— „Pe dreapta, domnilor! Sus! 
spune Margareta. 

Sa auzit sgomolul skiurilor lăsate 
după ușă în sufragerie. 

— „0a zil Ce zi! Dar e simpatie 
aici de tot... spun domnii. 

-- „Ce priveiişte, mon cher! Ce 
primiţiv, mon Cher! 

— „Da, mon cher! 

— „Tocmai așa cum îmi place la 
sport, Aventura și necunoscutul, de- 
c:ama ca la teatru, un tânăr, subţi- 
re, care nu avea daloz aerul să fie 
sportiv. Era chipurile profesor de ski 
şi- chema domnul Waizănberlă. Ce- 
lălalt domn habar n'avea nici el. Pu- 
ssse numai de încercare skiurile, de 
două-trei ori, ca să se obișnuiască de 
acasă, însă n'a ccborât sau urcat 
nițiodată. Venise acum cu prafeso- 
ru: lui de ski. Il chema Smil Merdler. 
De vârstă mijlozie și cu iîntăţișare 
posomorâtă. Se credea deştept și dis- 
tins. Ceilalţi doi turişti, Romeo și 
Ve:gii Ionescu, erau doi tineri urâţi 
şi buboși, funcţionari la domnul Smil 
Merdler, care se lăuda intotdeauna: 
„Eu, dom'le, îmi tratez funcţionarii 
ca pe niște colaboratcri!” De fapt îi 
aducea cu el mai mult ca să nu por- 
azască singur la drum. 

Fabrica de umbrele a d-lu: Smil 
Merdiler era în comuna Progresul. 
Domnul Smi! Me:dler făcea uneori 
conferințe la fabrică, spunând: „In 
curând voi face din comuna Progre- 
sul un adevărat City muncitoresc, ca 
în America, 

Domnu: Waizănberlă, profesor de 
ski, nu pusese skiurile niciodată. Era 
un eszro? de meserie. N'a isbulit ni- 
ciodată în viaţă. Acum însă, fiind 
foarte la strâmtoare, i-a veniţ gân- 
du! să se plimbe prin trenuri şi să-și 
încerce norocul, La găsit, pe Merdler, 
Indată a văzut cu cine are de a face. 


opt. 


” Skiuri nou, câteva refleaţii ale d-lor 


spo:tivi, pe când adormise Merdier,.. 

Băeț.i Ioneszu au spus încet: , 

— „De ca dracu nu ne-a lăsat in 
pare? Dacă vrea să-și rupă picioare- 
le, îl priveşte... 

— „Bine, dar el ne-a cumpărat e- 
chipamentul... 

— „Ce-i cu asta? Să ne cumpere 
ce-i convine lui, ca să epateze lumea 
şi să ne prezinte cum îi place... 

— „Ah, domnilor, Brașovull Ah, 
ce minune! Trebue să fiți un pasio- 
nat... Merdler n'a răspuns îndată, tă 
era somnoros. 

— „Eu sunt un amorezat de carie- 
Ta mea. Sunt p:izonierul munţilor!” 

— „Cum? Sunteti proiescr de sk:? 
Merdler a sărit, fericit dela locul 
lui: „Ce noroc avem!” Se'nţoarce şi 
prezintă: „Colaboratorii mei!” 

S'a auzit de trei cri: „Waizănberi!' 

— „Ce ferizit sunţ| Ce faricit,.. ex- 
clama domnul Merdler. Atunci, dom; 
le profesor, unde ne sfătuești să 
mergem, 

Waizănberlă a sărit, entuziasmat. 
Ştia ei un loc, care nu era „oficial” 
pentru. sportivi şi mai la dos. 

— „Atunci, dom'le profesor, poţ să 
vă spun că sunteţi colaboratorul 
meu, nu-i așa? 


—— A-a-a! Bunţ încântat. Sunt 


foarte, foarte măgulit, dom'le Merd- . 


ler... 

Le umbla sângele iute prin vine, 
de fericire şi entuziasm, 

— „Ce ore minunate vom petrece! 
a spus profesorul. 

Domnul „profesor“  Waizănberlă 
vorbea, acum chipurile în termeni 


CE ien 
DI Ri 


franţuzești, ca să-l puie în cofă pe 
domnul Meraler. 

— „Ce frumos! Ce frumos arată 
această cabană solitară. C'est de la 
Robinson Crusoe! Style sujsse|...“ 

Domnișoarele 'Ţâmbală așteptau 
pe buturga da2 brad. Era lângă ca- 
bană un brad tăiat în două, ca să 
intocuiasă băncile. Prihseră cu- 
Taj şi nu aveau ochi. deajuns să va- 
dă cum vor skia domnii care nu le- 
şiseră încă, din cabană. In tine aud 
glasuri și râsete curagioase. 

— „Mo-ho-ho— Da, mon cher, 
minunată zi! C'est de la chance ab- 
scli, cum spune tranţuzul. 

— „Oui, oui! Adevărat. 

Domnul profesor Waizănberlă, era 
ds o poiiteţe obositoare. Când le-a 
văzui, pe domnișoarele Ţâmbală, sa 
repezit spra ele, foarte  îndrăsneţ. 
Prezentându-se, sa îndoit tare: 

— „Profesor de ski Waizânberiă!... 
Ele au intins mâna, spunând; - 

— „"Pâmbală. A 

— „Studente? N'est-me pas? La 
ce? 

Coca a răspuns repede: 

— „Vai fait de la langue... 

— „Ah, da! Am tăcut, mol aussi. 
Mais j'ai assez, juquici!” şi-şi ară- 
ta cu mâna, beregata. Ştiţi ski, dom- 
nișoarelor? fiindcă, să vă spun, skiul 
nu se știe nic:cdată deajuns. 

A venit și domnul Merdler. lar s'a 
auzit: „Merdier, Țâmbală”, de două 
ori. 

Profesorul a continuat să 
teoria skiului: 

— „Are atâtea și atâtea figuri: 
la grande sleme, şamberienul, chas- 
Ss croise, le grand palop, petite 
flanare, foule, brelan... 

— „Cum? Ca la joc de cărţi? în- 
trebă Merdler. 

— „Da. Aşa e în Norvagial răs- 
punde „profesorul”. 

— „„Curiosţ Interesant!  Întere- 
sant! spune Merdier. Atunci e ușor 
pentru mine, fiindză sunt un pasio- 
naţ al cărţilor. Ce interesanti 

Acum, şi Merdler vorbea din când 
în când franţuzește. 

— „Da! Pcarte interesant! Aveţi 
să vedeţi... 

Domnul Waizănberiă era un mare 
jucător de cărţi şi a fost de multe 
ori urmărit, fiindcă trișa fără milă. 
Neștiind numeie figurilor dela ski, 
le-a încurcat cum i-a venit, 

— In fin devine o pasiune pen- 
tru, cine ştie cate astea. 

— „Dom'le profesor, întreabă Co- 
ca, în Cât timp putem şti?.. 

— „Oh, oh, oh, oh!, mademoisel- 
le jusqwă s€ soir, jusqu'ă se soirt 

— „A, da? Atunri, sigur, sigur, 
doresc și eu... 

— „Vreau și eu, Cosa... 

— „Bine, ma chere. In fine, avem 
să petrecem... : 

Când au văzut ele că vorbește și 
profesorul franţuzește l-a plăcut, 

Profesorui a spus: 

— „Je vous prie, 

In fin2, şi domnii ceilalţi apar, în 
haine corezte pentru ski. Deabia a- 
tunci domnișoarele Yâmbală au con- 
statat că pantalonii lor nu sunt ela- 
sici pentru ski. Domnul profesor 2 
făcut prezentările. S'a auziţ lar, de 
două ori: „Tâmbală“, 

Ele juzau din picioare, bâţâindu-le 
în gol, de enervare. Mâinele le înţe- 
peniseră pe buturugă. 

Domnul prcfesor a dat romanda: 

— „Un moment, domnilor! Adu- 
cați-vă skyurile! 

Nilă a priceput şi sa repezit în 
casă, să le aducă. A sosit mândru, 
cu skiurile și bețele. Era fericit să 
vadă miş:are sgomotoasă pe lângă 
cabană. , 

Acum erau toţi înşiraţi la capă- 
tul pistei celei mai lungi. 

— „In rând!“ 

Toţi s'au înșirat, îndesându-se u- 
nu! în altul, rânjind nervos în faţa 
necunoscutului și cu inima bătân- 
du-le sgomotos ca un zeas de bucă- 
tărie, 

— „Ski, dans le piad“. 

Fiezara și-a luat skiurile. Nilă şi 
profesorul aiuta la strâns catară- 
mile. 

Bui! Netam nesam, Cosa a căzut, 
alunecând în lc. 

— „Au, au ! striză Coca, codhet. 
M'am lovit] 

— „Nu face mimi! C'est rien, c'es 
rien du tout... 

— „Ha-ha-ha!... râdeau 
gândul ce vor păți. |, 

-— „Non, non! Nu «e rien du tout! 
când strig sur place, inclinez pisd, 
adică înclinați niţel. 

Coca nu mai avea n-ci un chef. 

— „Principalul, domnilor, la ski, 
este cu:ajul,. Să vă temeţi, este ab- 
surd. Eu n'am ştiut niciodată cen- 
seamnă frica. Când călcaţi, cum 
călcaţi? Drept, nu? Atunci nu este 
nici o osebire dacă avsţi la picior 
ski. Vă rog, domnilor, baţele... Unul 
de o parte, altul de cealaltă parte... 
La rând... la râna.. Ridicaţi picica- 
rele| In loc, în loc! Nu târâţi pi- 
cioarele până nu dau comandal!... 

Profesorul sa uitat în: spatele lo:. 
Domnului Smiji Merdier îi tremurau 
genunchii. 

— „Dom'le Smil Merdler nu miș- 
caţi genunchhii.,. vă rog. 

— „Bine, dom'le colaborator... 

Il trata mereu de „„colaborator”, 
ca să-i ambiţioneze pe Waizănberlă, 
să-l menajeze și să aibă grijă de el. 
A încercaţ să-și stăpânească genun- 
chii, 

Hop! Buf!... Și Merdler a căzut, 
cu picioarele în sus. In grabă şi cu 
ruşine, a spus: 

— „Pardon, dom'le profesor] Ah, 
e stupia, absolut stupid. E curios, 
dar nu mi-e frică deloc... 

Insă, sângele îi înghețase în vine. 

— „A-a-al Știu ce a fost: iată o 
pietricică sub ski... 

— „A-a-| Uitaţi-vă toţi sub ski, 
să nu mai fie pietricele, 


facă 


toți la 





(Sfârşitul în pag. 7-a) 


—— 6 








Vinerea Patimilor 


Linişte adâncă pretutin- 
deni. Răcoare aspră îţi stâr- 
neşte fioruri prin trup în 
răstimpuri. De pe cerul vâ- 
năt mii de ochi ţintesc pri- 
viri de gheaţă peste firea 
jelnică. Negură besnă de-ți 
dai cu degetul în ochiu. 

Răscruciul e pustiu... Nu-i 
vreme de taină şi de sfat... 
Inima fiecărui rumân din 
satul nostru se hrănește în 
vremea asta cu lacrimile du- 
rerii... 

Iată că încep să curgă spre 
gropişte  bocitoarele: babe, 
femei în vârstă, tinere, flă- 


zada, adunaţi de pe făgașe 
şi vălcele, ca să încălzim 
mormintele în seara asta 
sfântă. 

Iată-ne la gropiște. Numai 
parte femeiască se strecoară 
pe portiță, înăuntru. Iar noi 
după ce am înmânat maldă- 
rele din spinare la mume şi 
la surori, așteptăm afară cu 
sfinţenie... 

Focuriie se ațâţă grabnic 
la fiecare mormânt. Stele de 
argint pe cer şi de aur pepă- 
mânt. Totuşi cimitirul, dea- 
lul care-l oblăduiește de ani 
putrezi pare un monstru u- 





căi şi fete, copii, — merg să 
depună prinos de lacrimi pe 
mormintele celor duși. 

Cu cel dintâiu stol por- 
nim și noi. 

Muma e înveştmântată în 
haină albă, numai găitanuri 
toată din tălpi în creştet. Pe 
cap îşi pune cârpa de boran- 
gic ce se răsfrânge val peste 
umeri. In mână, tămâielnița 
plină de cărbuni aprinşi. 

Ca muma toate muierile 
sunt îmbrăcate, Nu-i chip a 
le desluşi făpturile prin bes- 
nă; şi cum păşesc ele tăcute 
şi albe, în şir, spre cimitir, 
curat parcă-s niște arătări!... 

In urma lor smerit pășim 
şi noi copiii, încrojnaţi cu 
maldăre întregi de paie, 


riaș, iar noi nişte gunoaie la 
poalele lui. 

Femeile stau răzimate pe 
cruci, căzute parcă într'o to- 
ropeală de veacuri. 

Ştii bine că ele sunt şi tot 
te pătrunde un fior și te în- 
trebi: „Nu sor fi sculat mor- 
ţii, Doamne'?!... 

Iată una se ridică, şterge 
ochii cu  năframa şi curmă 
tăcerea: 

„Scoală Gheonghe, scoală, 
Vită-te la vale; 

Vezi ce s'a ivit; 

Un pom înflorit. 

Nu-i pom înflorit, 

Și e Gheorghe 'mpodobit, 
Cu podoabă de argint, 

C'a plecat de pe pământ 

Cu podoabă de mătasă, 

C'a plecat Gheorghe de-acasă 


de IANCU BÂRNEANU 


Și pe mine m'a lăsat, 
Cu fânul neadunat; 

Cu pătulul ne'nceput, 
Cu copilul necrescut“. 

Zeci și sute de glasuri se 
pornesc îndată în vers... Pri- 
veliște de raiu:... 

Argintul hainelor se au- 
reşte la dogoarea  vâlvătăii. 
Ramurile tragede ale vișini- 
lor ce împrejmuiesc gropiș- 
tea sunt de aur; deasemenea 
brazdele mormintelor. Curg 
lacrimi multe, suspinuri, bo- 
cete. Arde pământul şi văs- 
duhul tot, de atâta risipă de 
pară şi de suflet. Auzit-aţi 
de Valea Plângerilor despre 
care ne cântă Stânta Carte?! 
F. ceva rupt din fiorul acela. 
Uite cum te pătrunde și cum 
inima ţi-se înmoaie și lacri- 
mile-ţi curg vrând, nevrând! 

Sufletele morţilor se îm- 
preună cu ale viilor; mama 
iși înlănțuie odrasla pe care 
e leagăna mai ieri, alaltăieri; 
frații își îmbrățişează suro- 
rile înfrățite cu florile pri- 
măverii prin naştere şi 
moarte, copiii își împreună 
lacrimile cu ale părinților; 
In clipa asta nu-i nimeni în 
mormânt, şi niciunul dintre 
noi pe lumea noastră... 

Tăcere... 

Plânge 
xică. 

Bocetele 
rile pălesc. 

Privirile tuturora se în- 
dreaptă spre cer. Se închină 
loți cu evlavie. Focurile 
prind a. muri, Vântul suflă 
dinspre Cornul Caprei risi- 
pind ultimile schântei prin- 
tre cruci. Besna înghite ia- 
Tăși totul. Pe dibuite lumea 
se strecoară pe şosea şi se 
grăbeşte să meargă la Sfân- 
tul locaș, unde se cântă pro- 
hodul, și lacrimi mai amare 
curg pentru suferințele Ce- 
lui ce va învia a treia zi du- 
pă Scripturi. 

20 Martie 1941, 


clopotul ia bise- 


îngheaţă, focu- 


UNIVERSUL LITERAR 


De cum sa întors dela 
mormânt, în sufletul lui An- 
drei, durerea sa așezat ca o 
rană grea, 

La oraş, când i-a venit 
vestea, — în clasă era la ora 
de Franceză, și se pregătea să 
răspundă — i se părea că 
trăieşte un vis alb, că lucru- 
rile alunecă în jur şi prind 
o formă nefirească, ștearsă, 
depărtată. Avea senzaţia că 
pluteşte în acelaș timp, de- 
desupt, un trup greu, de 
plumb — strein. Ii mai sună 
încă în urechi paşii săi de pe 
coridor: ca bătăi adânci, din 
fiecare secundă, într'un ca- 
vou gol. Cum a călătorit, 
nu-și mai aduce aminte. În 
sat, s'a trezit pe o uliţă în- 
tinsă. Fără capăt. Cineva s'a 
apropiat. Un glas, pe care 
nu și-l recunoștea, a pus în- 
trebări obosite. Un miros de 
tămâie şi de lemnul Dom- 
nului l-a oprit in prag. Chi- 
pul palid și supt se odihnea, 
smerit, între lumânări. O- 
chii mortului, înfundaţi, — 
mortul smerit, fără sbuciu- 
mare. 

Sub tâmplele lui Andrei 
vuiau  înnăbușit, ca dintr'o 
depărtare răscolită de furtu- 
nă, amintiri și  nădejdi. 
Frânturi uitate de trecut în 
minte... Privea la cea din 
catafalc și nu credea în ne- 
ființa ei. Un somn adânc, fă- 
ră nici o tresărire  învăluia 
neomenesc tresăturile chi- 
pului drag. Mamă-sa dor- 
mea... rugându-se, cu mâini- 
le pe piept, pentru odihna 
sufletului. 

La înmormântare a urmat 
sicriul în neştire, fără să a- 
udă bocete, fără să vadă 
slujbă de îngropăciune. Cân- 
tări veneau ca dintr'o altă 
lume. Ingândurat şi nesim- 
țitor, îşi trăgea povara unui 
trup obosit şi se străduia cu 
îndărătnicie să prindă o for- 
mă a lucrurilor. In suflet se 
căscase un gol imens iar în 
gură simţea un gust amar şi 
neclăit. A vrut să-și dea sea- 
ma de sine, dar n'a reținut 
decât vrerea. 

Intr'o vreme a venit să-l 
ogoiască taică-su. Vroia li- 








Pentru odihna morţilor 


l-a părăsit dând din cap. Ră- 
măsese singur. Se înnopia. 
Vedea pomii ca prin sticlă. 
Il chinmau neliniști dure- 
roase și totuși şterse, vagi, 
obosite. O povară apăsătoa- 
re. Nu putea gândi. Uitase 
ceva și nu-şi mai aducea a- 
minte line, Fața mamei, li- 
niștită, nepăsătoare, cu surâ- 
sul rece a. morţii, îl pătrun- 
dea prin tulburările ochilor 
în cele mai adânci ţesături. 
Crescând și mărindu-se. Ca- 
pu-i ţiuia și parcă milioane 
de ace subţiri şi nevăzute îi 
pătrundeau în creier. Cât de 
mâhnită trebuia să fie ma- 
mă-sa înainte de încremeni- 
rea lacrimilor în sarea us- 
cată. Ar fi vrut să plângă... 
In casă atunci plângeau toţi. 
Plângea şi mamă-sa, dorin- 
du-l. Il durea că nu poate 
plânge şi el. 

Vor trece anii. Vor putre- 
zi şi mâinile împreunate 
pentru rugăciunea mută, cea 
fără lumânări, de-acolo, din 
adânc. Mistuitu-sa flacăra 
sângelui aprins, dătător de 
dragoste umilită și de viea- 
ță, sângele mamii? Căci 
moartea n'a mai lăsat decât 
fumul — sufletul ei atâta de 
mare. Fum rătăcitor, fum 
fără odihnă. Un suflet plă- 
mădit din iubire și durere, 
ca toate sufletele mamelor. 
Suflet fără odihnă și dincolo 
de mormânt... 

„Doamne, în lumea aceia 
fără umbră, câte mame n'or 
rătăci, umbre, pe  cărarea 
rătăcită a fiilor lor. Cum va 
arde flacăra sufletului ei pe 
altarul lumânărilor ce ard în 
veac! Doamne, ce să fac pen- 
tru ea, pentru odihna lor, 
pentru odihna tuturor mor- 
ţilor?“* 

In grădină se lungeau ne- 
guri. Răsărea luna. Era târ- 
ziu. 1 s'a părut că aude un 
plâns înăbușit. Venea din- 
spre uşa grădinii. Era tată- 
su, care nu mai cuteza să-l 
supere, dar nu se îndura nici 


de NICOLAE ȚIRIOI 


auzit nimic. Poatecă plecase. 

Prin gard licărea departe 
o lumină. Părea co recu- 
noaște. Era lumina aceia pe 
care, în nenumărate nopţi, 
copilaș, când își scobora pri- 
virile dela cer înfiorat de 
dâra de argint a unei stele 
căzătoare, o socotea steaua 
rătăcită agăţată undeva în 
zări. Se sculă năucit şi păru 
că privește pătrunzător îna- 
inte. Fruntea i se însenina 
treptat, dar o nerăbdare su- 
bită îi cutremură corpul. 
Mintea-i ticluise un înţeles. 


Nu se mai îndoia acum. Aşa 
trebuia să fie. 





A luat-o grăbit către câmp 
în partea ce știa că duce la 
cimitir. Murmura ceva în- 
trerupt, şi o negură îi cu- 
prinse simţurile. Inaintea o- 
chilor țâșneau văpăi și um- 
bre. Vedeniile-i se limpezi- 
ră. Trecea prin grădini, tul- 
bura omătul limpede al lu- 


nii şi suspina cu înduioşare: 


umbrelor ce-l învăluiau. Un 
drum întins era alb ca oglin- 
da. Pe de margini însă, avea 
şanţuri negre, fără fund. In- 


“vunericul i se păru apă, lu- 


mina argint viu. Apa şi ar- 
gintul viu se îmbinau, se des- 
făceau ca o turburare de va- 
luri la vadul Sâmbetei. Ii 
venea să râdă simțind cum 
; se prelinge argintul viu pe 
corp, cum se învelește umed 
cu apa... Inţelese: înnota. 
Trebuia să despartă apa de 
argintul viu ce cădea nemi- 
lostiv din cer. Broboane reci 
de sudoare îi scăldau frun- 


19 Aprilie 1941 


EEE 
ei E 


tea. Gâfâia de sforțare. Şi a- 
tunci undele apei se despi- 
cară. Goluri adânci și nelă- 
murite îl înghițeau, îl stri- 
veau... Simţi că se  năbuşe, 
că-l îneacă întunericul... Dă- 
du din mâini cu ultimă sfor- 
țare... O cracă atinsă îl ishi 
pe obraji. Se afla în cimitir. 
Grucile, de lemn, unele că- 
zute, altele strâmbe, roase 
de vreme păreau împovăra- 
te de lumina lunii. 

N'ar fi cutezat să vină altă 
dată noaptea în cimitir. A- 
cum, îngenunchiat lângă ce 
cruce nouă, pe țărâna rea- 
vănă, îşi înfigea mâna cu pa- 
timă în lutul rece. Țătâna 
se zdrumica la el în pumni. 
Voia s'o fărâmiţeze, s'o facă 
pulbere și s'o risipească în 
toate părțile. 

O dorință nemărginită l-a 
făcut să-și culce fruntea în 
lutul rece care astupă, des- 
parte, apasă, Sub povara lui 
Joasă, mamă-sa sa despărțit 
pentru vecie de lume. Buze- 
le ei nu mai șopteau rugă- 
ciuni, nu mai îngânau alin- 
tări. Ochii săi zăceau înfun- 
daţi într'un întuneric sticlos, 
orb, adânc. 'Ţărâna mormân- 
tului era așa de rece! 

Şi fiindcă genele i se ume- 
zeau abia acum în cristalul 
cald şi plin al lacrimilor, a 
vrut să șoptească pământu- 
lui o taină, Taina sufletelor 
după moarte. Şi pământul, 
veșnic rece și cald, îi mărtu- 
risea taina cu care a făcut 
Dumnezeu orânduiala lumii. 
Şi a înţeles Andrei că din 
darurile cerului înălțăm pâl- 
pâiri de lumânare, pentru 
indurarea Domnului. Aprin- 
dem lumini pentru flacăra 
stinsă din trup. lar trupului 
îi dăm bulgării de țărână a- 
runcați pe sicriu. 

Numai sufletului, nepoto- 
litului suflet, îi vărsăm — 
pentru odihna lui — avuţia 
cea mai curată care ne-a 
fost hărăzită: apa sărată a 
lacrimilor. Pe ea o topim în 
durerea înimii noastre, o 
scoatem limpede pe fereștile 
sufletului şi o sdrobim iar 
printre gene — mir potolit 
ca pacea adâncă de dincolo 
de mormânt. 


vreascuri şi boji uscați ca 





niște, liniște mare. Tatăl său 


Lalea stă lanceputul drumului 


(Urmare din pag. 3-a) 


— Nu, că am avut un prieten, care-a păţit-o tare rău. Era la o 
brutărie, unde muncea de-i ieşea sufletul. Stăpânul, om negru la Su- 
flet, îi tot oprea, pe te miri ce nimic, din leaiă. Intr'o noapte, sa îm- 
bătat şi l-a umplut de sânge pe prietenul meu, care, nemaiputând răb- 
da, a început să se apere cu o jordie. Ceasu' cel rău! Căci l-a pocnit 
atât de rău pe stăpân, încât i-a spart capul. Pentru asta, prietenul meu 
a fost luat de poliţie şi trimis la institutul de corecție. Acolo-i ta- 
Te rău... i 

— Eu nu mă gândesc să te răzbuni în felul acesta, Maşina jus- 
tiţiei te-ar prinde şi te-ar strivi. Ai putea să te răsbuni  împriete- 
nindu-te cu mine, — şi Filip roşi de ruşine gândindu-se la ce fel de 
murdărie se pretează. 

— Nu pricep ce răsbunare să fie asta? i i 

— Vei înţelege mai târziu. De altfel, nici nu-ţi cer cine ştie ce 
lucru rău. Vreau să te întreb câte una-alta despre covălia în care mun- 
cești. Ia o ţigară. Ține între pălmi flacăra chibritului, ca să nu ne va- 
dă cineva. Aşa. | 

— Bună ţigară. N'am fumat niciodată o ţigară atât de bună. lu-iu- 
iu, să mă vadă meşterul! 

Filip se *'ntinsese cu spatele 'n iarbă; sgomotul oraşului nu pătrun- 
dea până aici; un groaznic sentiment de ruşine îl xodea. — „Bine că-i 
măcar intuneric, că altfel, sar vedea c'am roşii. Nu pentrucă war 
jena prietenia cu un biet ucenic, ci fiindcă-i speculez în folosul meu 


naivitatea“ —; ceva foşni prin propiere; o pasăre de noapte sau un 
câne bolnav şi dornic de singurătate, furişându-se printre ierburi, 

— Meşterul tău o are tare drag pe Lalea? 

— O are, că-i irumoasă şi bună la lucru. 

= Is logodiţi de mult? 

— Nu. Se cunosc abia de-o lună, da' se iubesc ca şi cum s'ar cu- 
noaşte de cine ştie când. Locuiesc în aceeași casă, însă Lalea nu-l pri- 
meşte la ea pe Gheorghe când dânsul bate noaptea la ușa ei. EI trebue 
să meargă la alte fete... Lalea spune că până 'n noapiea nunţii nu-i 
primeşte. Dânsul strigă şi batem ușă, dar tot la fetele din piața Fân- 
țânii trebuie să meargă şi, a doua zi; ea râde de se prăpădeşte, iar el 
mă bate pe mine... 

— Tu eşti de mult în ucenicie la Gheorghe? a 

— De un an. De când şi-a deschis aici covălia. Gheorghe luridovi 
a avut covălia în Cuciurul-Mare înainte de-a veni la Cernăuţi. 

— Eşti şi tu din Cuciurul-Mare ? 

— Nu. Eu îs din Ciortoria de lângă Văscăuţi. Părinţii mi-au mu» 
rit amu doi ani, de tifos. N'am pe nimeni pe lumea asta. 

— Cum te chiamă, mă bâiete? 

— Andrii, 

— Ascuită, mă Andrii. Vrei să câştigi o sută de lei? 

— Cum să nu vreau? Numai să nu fie vorba de ceva urit... 

— Nici o frică, flăcăule! Uite despre ce e vorba. Doresc să ştiu 
cât mai multe lucruri despre Lalea. 

— O iubeşti? — întrebă neaşteptat băiatul. 

— Cred... cred că da... — şovăi Filip. 

— Nu-i de mirare. Şi eu o iubesc pe Lalea. Toată lumea o iubeşte. 
Până şi fetelor le place s'o sărute. Lalea e orfană. Mi se pare că-i din 
Vijniţa. Nu ştiu unde-a găsit-o Iuridovi. Intro bună zi, a scos-o din 
pământ şi-a spus tuturor : „lată, asta-i logodnica mea. Vai de cel 
ce Sar atinge de dânsa!” Și stăpânu-meu îi un bărbat straşnic tare! 
Doamne fereşte de cel ce sar apropia de fata lui! 

— Totuşi, n'a încercat nimeni acest lucru ? 

— Ba da, un şofer, însă Lalea l-a sgâriat ca o mâţă sălbatică, 
L-a umplut de sânge şi-a râs de el, iar Gheorghe a aruncat o cotă 
de apă asupra lui. S'a strâns întreaga uliţă în fața covăliei. Lalea se 
uită ca la un Dumuezeu la luridovi. A spus odată că n'a văzut un băr- 
bat mai voinic şi mai arătos ca dânsul. 

— Cu toate acestea, cred că nu-l iubeşte cu adevărat. Dacă l-ar 
avea drag, n'ar suferi ca el să se ducă la altele, 

— M: se pare caveţi dreptate, încă câne ştie... "aucz îi a femee 
tare ciudată. i sa 


— Deocamdată mi-ai spus destule, Andrii. Ai aici banii. Mâne 
seară, vreau să te găsesc tot aici. Ne-am înţeles ? 

— Da. Cum scap din covălie, dau fuga încoace. Mulţumesc pen- 
tru bani. Noapte bună, domnule. 

— Noapţe bună, Andrii. 

A doua seară, Filip îl rugă să-i înlesnească o întrevedere cu La- 
lea şi explică în ce fel: 

far; Eu voiu veni în fiecare după amiază la cârciuma din dreptul 
covăliei şi m'oi aşeza întotdeauna la fereastră, ca să te pot vedea. 
Când luridovi va pleca în oraş, să-mi dai un semn. Bunăoară... să 
fluieri începutul dela „Coasă”. Cunoşti „Coasa”? 

— Cum să n'o cunosc, că's dela ţară şi toţi flăcăii o ştiu juca, 
__„ = Atunei, fluieri începutul. Eu voiu veni în covălie şi tu mă vei 
îndruma către Lalea. Bine? 

— Bine, domnule Filip. 

, Tânărul Timoteu se duse vre-o cinci zile de-a rândul la cârciu- 

mă și pândi cu atenţie la fereastră, dar nici un semn nu veni din 
partea lui Andrii ; Filip înebunea de nerăbdare şi numai cu greu se 





stăpânea să nu-şi dea pe faţă enervarea. Din fericire, a şasea zi — 
Andrii fluieră semnalul convenit. luridovi plecase în sfârşit de acasă 
şi Lalea era singură. Băiatul făcea semne, din uşa prăvăliei, ca Filip 
să se grăbească. Acesta plăti repede consumațţia şi veni la Andrii. 

— Lalea en bucătărie. Intraţi prin ogradă. Iuridovi a plecat la 
Cuciurul-Mare şi se va reîntoarce abia mâne dimineaţă. 

A — Tu să rămâi prin apropiere, Andrii, că poate-oiu avea nevoe 
e tine. 

____— Bine, domnule Filip. Indată voiu închide covălia şi voiu sta 

în ogradă, ca să mă chiemaţi când veţi avea trebuință. Să şuicraţi şi 

eu mă voiu arăta imediat. 

Insera acuma, paşnic de parcar fi fost într'o bucolică. Rumoarea 
oraşului scădea, Stelele se aprindeau ca nişte depărtate focuri de po- 
veste pe-o câmpie de vis, iar casele se cufundau încet-încet într'o lu- 
mină albăsiruie care curgea din isvoarele tainice ale nopţii. Filip 
deschise cu precauţie portiţa ogrăzii. Inima îi bătea ca şi cum ar fi 
vrut să-i spargă pieptul. Auzind un boncăniţ, se apri. Dându-și sea- 
ma că nu era decât sgomotul pe care-l făceau cu copia caii din grajd, 
îndrăzni să meargă mai departe şi ajunse la o uşă, care era închisă 
numai pe jumătate, Când s'o împingă, îl cuprinse un fel de teamă şi 
fu cât pe ce să fugă de acolo, însă o mişcare dinăuntru îi spuse că e 
prea târziu şi, luându-și inima în dinţi, Filip intră în bucătărie. La- 
lea, care tocmai voia să vadă cine umblă la uşă, se isbi de el şi scoase 
un țipăt imic de spiamă. 

— Ce-i?... Ce cuuţi aici? — isbuti să spună dânsa, revenindu-şi. 

— Vreau să vorbesc cu dumneata. 


să-l părăsească. Apoi n'a mai 





N IN N O O O O ao Ad a a 


— Dacă ai de vorbit cu mine, vină ziua, când e luridovi acasă. 
Du-te, că-l chiem pe Andrii să te dea afară. | 

-- Nu mă tem c'are să mă dea afară Andrii. _ 

— L-ai cumpărat pe băiat ! — spuse ea cu un dispreţ în care se 
amesteca totuş, şi o nuanţă de admiraţie, de sigur pentru curajul a- 
cestui străin. Ş 

— Poate... — se eschivă Filip dela un răspuns precis. — Ascultă, 
Lalea, ştii de ce am venit încoace, i : A 

— Sigur... Credeai că's o proastă cu care poţi să faci ce vrei. 

— Nu vorbi aşa, Lalea. Tu mi-ești dragă. Am venit să-ţi spun 
asta. N'am iubit niciodată, dar pe tine te iubesc. Te iubesc cu adevă- 
rat. Cred că naș putea trăi fără tine. 

Fata nu se așteptase la o asemenea dedlaraţie, mai ales că venea 
atât de brusc, fără nici o pregătire. 

— Mata glumeşti, — spuse ea într'un târziu. A 

— Nu. Dacă mi-ar arde de glume, nu mi-aş pierde în cârciuma 
de peste drum zilele. Dar te iubesc. Eu, Filip Timoteu, doctor în ar- 
heologie şi băiat de viitor... — zâmbi dânsul cu mn fel de descuraja" 
re ; apoi rectifică — şi fost băiat de viitor... 

— Mata eşti feciorul bogătaşului Timoteu ? 

— Da. Feciorul bogătaşului despre care ziarele scriu car putea 
cumpăra înteraga Bucovină în douăzeci şi patru de ore... Da. Lalea. 
Feciorul lui Anton Timoteu şi nepotul bunicului Mafteiu... Strămo- 
şul meu a fost spânzurat. Ce vrei să-ți mai spun? 

— Te-aşteptai să-ţi cad de gât acuma. Ţi-ai greşit socoteala, dom- 
nişorule. Mie mi-e drag Gheorghe, Gheorghe luridovi al meu... 

— Trebuie să mă iubeşti pe mine. Sau şi pe mine. Asta mi-i in- 
diferent. 'Pu eşti totul pentru sufletul meu. Inţelegi, Lalea? 

— Zădarnic. Nu-mi eşti drag. Ce pot eu? 

— Dau totul pentru tine. Și viaţa, lalea. 

— Asta-i foarte mult, domnule Timoteu. Totuşi, nu te voiu iubi 
niciodată. 

— Poate că nici nu trebuie să-ţi cer aceasta. Deocamdată, sunt 
bucuros dacă mă lași pe lângă tine, Lalea. Risc totul pentru tine, ab- 
solut totul. Oraşul va urla mâne-poimâne „dar nu-mi pasă. Sufletui 
meu e ca o țarină care-a primit sămânţa fiinţei tale. Chipul tău a 
crescut, cuprinzând întreaga câmpie. Tu, numai tu mă stăpâneşti. Ni- 
mic altcevu nu mai are însemnătate pentru mine Lalea, dacă ai iubit 
vreodată cu adevărat, dacă-l iubeşti cu adevărat pe luridovi, trebuie 
să mă'nţelegi și pe mine. 

— Domnule Timoteu, nu pot, n'aş putea niciodată. 

— Lalea, nici din milă ? 

— Nia. 

— Gândeşte-te bine. Din milă. Şi nu-ţi voiu cere nicicând altceva, 
decât dragostea pe care i-o dăruieşti unui câne,. 

— Nu pot. 

— Asta înseamnă moartea mea. Cum câmpul e făcuț să rodească 
sămănătura, aşa sunt făcut eu să te iubesc. Poate că aceasta e singu- 
ra mea menire pe lume. Iţi jur în faţa lui Dumnezeu că nu pot trăi 
fără tine. 

Cilindrul lămpii plesni şi odaia se cufundă în întunericul pe care 
pe'ncetul, luna răsărită deasupra cimitirului evreesc îl mai risipi. 
Fata se aşezase pe pat. Filip căuta să-i ghicească trăsăturile. Işi trecu 
deodată mâna peste obrajii ei şi degetele lui citiră, ca ale urui orb, 
liniile feţei înclinate asupra sa. 

— Lalea, vină în dreptul lunei. Trebuie să te văd. 

Fata se supuse şi faţa ei se'nzăpezi sub ploaia argintie. 

— Vreau să te sărut, — și știil că, dacă se pleca acuma asupra ei. 
ar îi putut să-i soarbă aburul răsuflării, însă nu voia astfel; voia ca 
fata să consimtă, să participe la acest sărut, care trebuia să fie al unei 
dureroase inițieri, verificată în această comuniune trupească aseme- 
nea unei morţi prin voluptatea infinită a unei bucurii stranii, fără po- 
Sibilitate de revenire. 

— Nu, Filipe. 

— Atunci, spune ce să fac? 


Luna trecu după un horn; lumina de pe fața Lalei se stinse ; în 
ogrudă, Andrii fluiera încet şi tot ridica mâinile spre lună, ca şi cum 
ar fi încercat so desprindă de pe cer. Sa. i 

— Ui-ţe ce semne ciudate face Andrii... 

— Lasă asta. Răspuynde-mi, Jalea, 

— Filipe, dragostea se poate vindeca. 

— Nu o dragoste ca aceasta, a mea. 

Lalea simţi o milă nesfârşită pentru omul de lângă ea, care plân- 
gea cu ochii uscați, şi-ar fi vrut să-l sărute, însă un fel de putere, ca 
din afară, o oprea, aşa că-l respinse când mâinile lui îi căwtară umerii. 


MIRCEA STREINUL 


19 Aprilie 1941 








VITRINA EUROPEI 





Note “italiene 


LA ROMANITA 


In luna Octombrie a anului 
trecut, după raportul preșeain- 
telui Institutu.ui de Studii Ro- 
mane, sa aprobat proectul ex- 
pus pentru creerea unui „Cen- 
tru internaţional“, pentru ace- 
laș fel de cercetări, de către 
-onduzătorul Italie. 

E în această iniţiativă o înaltă 
semnificaţie, aceea de a atrags 
ma: viu atenţia oameniior de 
cutuză din toate ţările, asup:2 
sz-viziilor imense pe care romaă- 
nitatea le-a adus şi t:ebue 
să continuă a le aduce lumii 
intregi. 

„Romanitatea — spune Ro- 
molo Murri în „Costruire“ din 
lanuarie 1941 — nu e numai 0 
tradiţie culturală o bogată în- 
grămădire de forme şi motive 
idzale, de unde fiecare poate lua 
in conformitate cu starea de 
spirit și gustul timpurilor, acela 
care le serveşte. E ceva cu muli 
mai intim și imai vita; și spune 
forma de gândire, de cârmul:e 
civilă, de artă, un ciimat spiri- 
tual, un ezhilbru interior, o vi- 
ziune de viaţă, care nu numai 
că au fost, dar sunt şi astăzi ex- 
presia spontană şi directă a su- 
fletului nostru şi a genuiui no- 
stru: așa că trăim, pe azelaş 
terzn şi dela aceleaşi: rădăcin,, 
As fiecare dată când noi, după 
perioade de dispersie, ne întoar- 
sem să ne adunăm în nci în- 
şine, penttu a ne îndrepta sple 
sursele noastre și a gâudi şi ac- 
ționa voinicește după propriu: 
nostru gust și oficiu istoric“. 

Aceasta înseamnă „romanita- 
tea“ pentru Italieni. Desvoltarea 
„ecmanităţii cuprinde 3 perioade; 

roada romană clasică propriu 
zisă, cea catolică medievală și 
cea uman:stită, Dacă a doua şi 
a reia. perioadă continuă, la, 
prima perioadă t:ebue să s2 a- 
dreseze cimeva pentru a, înţelege 
substanţa intimă a romanităţii. 
Ka a fost creațiunea spontană 
a spirituiu., a construit și a 
condus o lume întreagă a unei 
aztivitâţi asociate, de institute 
privaţa şi publice — expresia 
ei piină şi curată a rămas in 
nenumărate dozumente. 

Incă dela începutul sezouui 
al IV-lea, romanitatea încetează 
de a mai fi expresia vie a une: 
culturi şi a unui regim — să hu 
aităm câ e vorba aici de prima 
perioadă a romanităţii, cea cla- 
siză. Din zompoziţia ei complexă 
mai trăese doar: limba și drep- 
tul, 


Peste romanitatea clasică, pe- 


ste spiritu: ei, Creștinismul se 
suprapus, dând conștiinței e 
nouă interiorizare; iar mai ţâ:- 
z.u, obiceiurile feudale au cres- 
sut pe lozurile vachilor insti- 
tuţii, 

Din această vastă și intensă, 
onfuză totuși, combinaţie din- 
ire antie şi nou, sau înălțat for- 
mele caracteristice ale Evului 
Mediu. 

Vine apoi pzrioada umanismu- 
iui care dim Italia s'a qițuzat 
cu repeziciune în Franţa, cuze- 
"nd în cete din urmă toată Eu- 
ropa catoliză. Detaşaţ de istorie, 
umanismul și-a arătat repede 
slăbiciunea; era restrâns aici un 
formalism. cultural «estetizant, 
practicat doar de literați și de 
*urţila regești. Daia curtea lu: 
Leon X, până la cza a lui Ludo- 
vio XIV, tradiția romanităţii 
ordonatoare mai păstrează încă 
o oarezare forţă de răspândire. 

Dar azeastă forţă nu atinge 
„profunzimea spiritului, unde 
se e'aborează noua istorie, și s* 
instră:inează cu ncblețe dela na- 
liniștete și luptele între care se 
formează omu! modern“. 

Luther e pr:mul cate rupa în 
mod viz.bil, inițiind protestan- 





tismul, unitatea europeană dă 
dată pe azest catolicism şi uma- 
nism Clasicizant; se des-hide 
asttel drumul tendinţelor şi 
doctrinelor individualistiee, care 
au trecut fără, înţârziere dia 
câmpul religios pe cel cuitural, 
pouitic şi social, i 
Raționalismul din care sa a- 
limentaţ Revoluţia franceză, na- 
turalismul secomului XVII ca-a 
pare să ccntinue doctrina juri- 
dică clasică și scolastică me- 
dievală, au fost in fond susţi- 
nătorii unei universalităţi de 
rațiune, care voia să fie substi- 
uită cricărei forme cu caracter 


transtendent şi oricărei doctri- 


n* de autoritate. 

Prin restaurarea romanitaţii 
inițiativa italiană caută să com 
bată această d:soeiaţie socială 
și anarhică, instaurându-se 
„Principiiie veşnice de ordine 
umană, interioară şi socială, su 
care romanitatea a învăţat Eu- 
ropa“. 
CINEMATOGRAFUL ITALIAN 
— e vorba de producţiile cinema- 
tografice italiene — a început să 
devină viu, să-și însușească o fizio- 
nomie proprie, reuşind să nu mai 
fie sclavul capriciilor americane, 
care împuneau ecranulu, mondici 


o serie de filme neapropiate de | 


cele mai multe ori prin nimic 
tendințelor şi cerințelor spirituale 
ale popoarelor europene. Du 
filmul francez, neîntrecut în re- 
levarea ascunzișurilor sufleteşti 
ignorate de producătorii ameri- 
cani, în descoperirea de sensuri şi 
semnificaţii a gesturilor neînsem- 
nate, în accentuarea amănuntelor 
caracteristice; după triumful fil- 
mului german, magistral în re- 
darea caracierelor ferme, a ac- 
țiunilor cu substrat eroic, vine să 
se impună filmul italian. 
Giuseppe Somma („Costruire“, 
Ia na dc.) spune c ar; „cinematogra- 
fu! poate să fie un eficace instru- 
ment politic, un impunător mii 
loc de comunicare, capabil de a 
da rezultate minunate încă pen- 
trucă el contribue mai mult decât 
literatura. la descoperirea și for- 
marea conştiinţei publice. Peniru 
aceea noi, nu prevestind propriu 
zis filmul politic, recunoaştem ră 
totuși trebue făcută o politică a 
filmului. Terminăm.  Cinemato- 
grujul trebue iuat drept ceeuce 
este; un atribut ul artej care, vul- 
gurizat la maximum în multip'ele 
sule aspecte prin mijlocul varinate- 
iar expediente tehnice care merg 
perfecționându-se şi reînnoindu- 
se cu 0 repeziciune vertiginoasă, 
pierde originea sa prozaică pen- 
tru a se transforma într'o muani- 
festație spectaculoasă de univer- 
sală simpatie. Voim pentru aceea 
să urmărim creaţia, realizarea și 
soarta ei, punând-o în conspectul 
innoitei psihologii publice și in- 
dividuale a poporului nostru; a 
spune cu alte cuvinte ceeace este 
dar şi aceea ce trebue să devină“. 


SORACTES 





RĂSTIGNIREA 


Ci:eşul nostru din pagina 1, 
reprezintă „Răstignirea“ sculp- 
tată pe sicriul  Stântului Ioan 
cel Nou. Lucrarea pe lemn ue 
cedru, e păstrată la mânăstirea 
Pina Aia reprodus clișeul du- 
pă revista „Artă şi tehnică 
grafică“ (caietul 12 Iunie-Sey- 
tembrie 1940), unde d. Dan 
Smântânescu dă preţioase lămu- 
Tiii asupra acestei opere da 
mare artă, în artico'ul „Argintă- 
rii și ţesături domnesti dela mi- 


năstir: din Bucovina“. Al doi- 
lea clişeu din pag. l-a, repre= 
zirtă „Fecioara lângă cruce“, 


icoană pe sticlă, colecţia Muz: 
lea, Cluj. Reproducerea noastră 
acte după „L'art du paysan rou- 
main“, de prof. G. Oprescu. 


Inamicul public Nr. 2 (către fiul său care se întoarce de la 
şcoala primară de gangsieri:) 
— De ce n'ai luat tu premiul 1? 
— L.a luat Jim, pe protecţie, fiinâoă e fiul inamicului publie Nr. a, 


UNIVERSUL LITERAR 








fe > 


Domnisoarele Tâmnbala 


(Urmare din pag. 5-a) 


Nimeni nu s'a uitat, că toţi iînţe- 
peniseră, de teamă să nu mai facă 
vre-o mişcare. Nu se uitau nici în 
draapta nizi în stânga. Fiecare se 
considera ra un ecndamnat la 
moarte. Nu mai era nici un fel de 
entuziasm. 

— „Aga! Așa! Bine, bine! Bravo, 
domnișoarele Țâmbală, ţinută per- 
fectă. Minunat, dom'le Ioneszu, Le 
position el!e est correcte! 

Domnul Merdier nu mai simţea 
nisi o nevo2 să fie complimentat și 
voia să se retragă imediat. Nu-i: ră- 
măsese pic de demnitate... 

— „Bun, bun! 

. Şi mai face o inspecție la spatele 
lor. 

— ,Buuun! Un moment! 
pun și eu skiurile!... 

Nimeni nu mai vorbea. Domai- 
şoarelor 'Ţâmbală le tremura băr- 
bi:a. 

— „Vă rog, vă reg! Extaz... Extaz 
inseamnă nemișcare, domnilor... EX- 
vaz]... 

Dar ei nu mai mișcau demult, 
Aveau impresia că profesorul intâr- 
zia, pentiuză-i lipsea și lui curajul. 

„Un moment, un moment! $i 


Acum 


lepăeșta curagios şi greoi cu skiurile. 
in dosul „pasienţilor“ prostiți de 
spaimă, 


— Un mement! Un moment! 

Niiă, în timpul aresta, stătea cu 
mâinile în buzunar; flautul era şi 
el acolo, în buzunar. Ii se zărea nu- 
mai vâtiul. Adineaori Nilă se indo:se 
de râs când a văzut cum cad skicri:, 
vnul după altul, şi a rămas, de a- 
tunzi, cu gura căscată. 

In îinz, profescrul, după o ezita- 
re, luă o hotărâre stranie. Se sătu- 
rase să ţie in loc pe domnii elevi. 
Nu mai știa ce să facă cu ei. 

— „Domnilor, când am să spun: 
un, doi, trei, să nu aveţi nici o tea- 
mă! Eu, in timpu acasta, sunt în 
spateie domniilor voastre. Va să zi- 
că, în elipa când spun: un, doi, trei, 
vă ajutaţi cu beţele şi porniţi uşor. 
ușor... fără frică, mai aes! 

Apoi, incepu: 

— „Unu!... și Când a Spus doi, sa 
repezit în ei ta un nebun. 

piecarea a fost impresionantă. 
„Profeso:uj* par'ză turbase. Siriga, 
râzând cât putea: 

— „Galoop!... 

Bieţii sk.ori porniseră la vale cu 
mare viteză, de-a tăvălugul. Skiuri- 
o parcă le purtau pe cap. Aşa îÎn- 
văimășeală cu picioarele în sus, era. 
Baţele erau ridicate ameninţâtor 
spre cer și... deodată nu sa mai vă- 
zu: nimic. Culorile dispăruseră, To- 
tul ea aih. Profesorul tot striga de 
sus: 

— „Grande sieme!,.. și râdea că- 
ire Niiă care începuse să plângă, 
Așa ceva, Nilă nu văzuse niciodată. 

Domnii au ajuns toţi odată, la 
marginea unui drum care dădea în 
poalele pădurii. Domnul Merdler s'a 
ridizat cel dintâiu din zăpadă: 

— „Este un estree! Un şarlatan! 
Unde e? Mizstabilul... 

— „Ca întâmplare, au exclamat 
domnii Ionescu, suferind grozav. 

Fetele e:au căzute mai jos, deses- 
psrate. Ferate primise skiul celui- 
alt în cap şi se văitau din răspu- 
teri. 

Profzsorul a venit în fugă, fără 
Ski, 

— Dar, 
ler. 

— „Asa-i la'nesput, Des ce vă spa- 
riaţi? Ca la înnat. Numai așa se 
poaț? dovedi cine are și cine nare 
aplicaţiuni pentru ski. Ați pornjt-o 
corect, însă v'aţi înțepanit prea ta- 
“e, Nu trepua să vă înțepeniți. Fiţi 
miăd.oși, domnilor... 

— „Mădioşi? mai îndrăznești? 

Ceilalţi nu i-au răspuns, fiind încă 
intr'o stare de  ntputinţă, Aveau 
gura, nasul, ozhii și urechile piine 
de zăpadă. Mormăiau câVva, dar nu 
se înțelegea nimic. 

Profesorul sa repezit la AOoMNișca- 

zsle TȚâmbală, care spuneau vcibe 
grele contra lu. 


ce-l asta? siriaă Merd- 





— „Domnişoarelor| Asta nu se 
mai cheamă sport, dacă e vorba da 
plânsete și revoltă. Dehutui este în- 
totdeauna cu surprize... 

— „Trebuia să ne previi, dom'le, 
Ne-ai nenorocit, fără diszuţie, Ai să 
vezi ce ai să pățești cu papa. 

— „Ani nu e vorba de papa și 
mama. E sport, domnişoară. 

— „Las'că ai să vezi! spun ele ciu- 
dos. 

— „Aki nu e vorba că ne-ai uicat 
pe un măgar ca să ne suie la deal! 
sigă Mardier. 

— „Daţi-mi voe, dom'la Merdier. Și 
excursmunea pe măgari are riscurile 
sale... 

— „Să nu încerci să mă convingi, 
dom'le Wa:zănberilă| spune el, a- 
păsat. Și te sfătuease să încetezi și să 
dispa!i din faţa mea, că nu garan- 


taz! Sunt o fire violentă, dom'.e 
Waizeeeenberiă, 
— „Ha-ha-ha! done Merdler, 


ești un copil.., 

— „Ia, te rog! Să nu umbli să mă 
calmezi. Să mă fa ge râs, Gicu 
gaamite fabricant, în faţa colabora 
torilor mei, dom'le, domile... Te rog 
isprăvește! Am venit aici în vikend, 
nu să-mi sparg capul. Mi-ai dat cu- 
vântul! de onoare că până seara, sunt 
un as aj skiului, Bi, ce umbii cu şul- 
țicării? Acum constat că dumneata 
nau știi nimic. Am să te reciam. Am 
să tenvăţ cu pzntru totdeauna 
dom'le Waizămberlă. 

Domnul Merdler nu mai avea 
skiuri în picioare și nici nu știa unde 
sunt. Singurul car& se ridicase, Ceai- 
laiţi ma: erau tolăniţi prin zăpadă 

— „Dom'le Mardler, vam suprâ- 
veghiat. Aţi avut plecarea clasiză 
Din instin2t personal, aţi făcut „șam- 


berlenul''. Dom'le, în Norvegia, ia- 
cepătoii semping, însă nu |i se 
spune. 


— „Aici nu-i vorba. de Norvegia, 
dom'le. Aici e vo:ba că ne-ai neno- 
rozit litera'mente. 

Domnii Ionescu au încercat să se 
scoaie, dar căzuseră așa de rău pe 
nod, că urlau ca din gură de şarpe. 

— „Au, au! Nous sommes țombâs 
»DMME ces Messes.., 

De durzre şi fraţii Ionescu o luară 
ps franţuzaște, 

— „,Oho, oho! Dar e se*ias, spunea 
Vergi]. Să nu am o fractură... 

— „Tiebue să vă ridicaţi domnilsr! 
porunzi Merdler, căci puteți căpăta 
o pneumonie, 

Domn.şoarele 'ȚPâmbaă o pornită 
incet spre cabană, ținându-se de 
mână. Nimeni nu s'a mai gândit să 
caute skiurile.  Profeşcrul  iînţisese 
mâna fraţilor Ionescu să-i ajute za 
să se ridice. 

— „Aasă-ne, dom'le în pace! Că 
12 Yom descurca s:nguri. 

— „Ah! Am 0 durere care mă pâ- 

vrunde până la creer! zige Mergea 
şi ţinea mâna la spate. Căzuse şi e 
p> nod. 

„Profesorul“, văzând că domn: 
mai vorbese, s'a luat după domnişoa- 
rele 'Ţâmbală,. 

— „Ai să ai de vorbă cu pa-pa! 
ţi-am Spus, 

Waizămbertă se săturaşe de elevi şi 
masa hotâritea să nu-i p=se de ni- 
men:, 

— „Taszultaţi,  măgăriţelor! De 
ca veniţi la munte? Ca să staţi pe 
buturugă? Atunci, înţepenitelor, cu 
așa un fason, greu să devii sportiv... 

ici uni: nici alţii nu maj vorbeau 
in termeni franțuzeşti. 

— „Să fii zuviinzics! Canalie izrae- 
tă! Șt.m ca este ski... Cunoaştem 
lume deajuns... 

Hai, qrăguleană! și o trăgea de 
mână pa Leza, spra deal. 

— „Ce tâmpit! Ticălosi C'est â se 
faire 2ro.x! Ce pirfid!“. 

— „Ah, ce *araph:oşi sunt cu ţoti, 
spunea tare şi râzând „profesorui“. 
Profesorul“ s'a dus p2 at drum 
Merdler, foarțe ciudos, a spus că- 

tre frații Ionescu: 

— „Am avut prostia să-i piătese 
inainte șase lecţii. Extraordinar! 





SENTIMENTE ASCUNSE 


— Deşi nu-mi place să las să se vadă, află domnule că nu 


te pot suferi! 


— Deși nici eu nu vreau £'0 arăt, află domnule că antipatia e 


reciprocă. 


dom'lcr, par moment, mi-e ruşine 
de rasa din care fac parie. 

Sau auzit mult ţimp domnii şi 
domnișcarele spunând: „par ici, par 
Ci. Mai bine par ici! Aegeau dru- 
mui maâj uşor pentru durerile lor şi 
căutau: să scurteze din deal, mergând 
deacurmezișul. 

— „Par ici, par ici!... 

Profesorul dispăruse pe alt drum. 
Nilă care-i aș.epla sus, auzind „par 
isi“ mereu, a spus: 

— „Par ici“ a căzut după casă, 
Aum a veniţ, „Par ic.“ a .uatţ gaa- 
mantanul şi „par ici“ a plecat... 

Domnii erau obosiţi şi nau răs- 
puns iui Nilă. 

Nilă credea că pe Waizenbarlă îi 
cheamă „par ici“, 

Au ajuns la cabană. Nu le mai 
andea, de nimic. Toţi ţineau mâna la 
spate, schicpâtând.N'au mai vrut să 
stea la masă. Fiecare sa urcat în 
odaie. Domnișoarele 'Ţâmba.ă ceru- 
seră apă cadă, căci aveau răni dz 
spâlat, Ni:ă le-a adus apa până ia 
ușă: | 

— „Doamnă cucoană sunt spicia- 
l:st. Vâ'nvăţ eu mâine! 

— „Hai, pieacă! 

Domuișoareie Țâmbală au început 
să p.ângă de ciudă vâzând în ce hal 
sunt lovite la toate incheeturile. 

Sau auzit iar piânsetele lui Niiă, 
că domnişoarele V'au îmbrâncit a- 
fară, 

Domnişoarele Ţâmbaă au adormit, 
spunnâd canalie perversă|“, 

Noaptea a venit și flautul a rein- 
ceput să cânte. Domnul Merdler și 
fraţii Ionescu erau la az... 

— „Au, au, âu! 

Nu-și. putea îndoi deloc genun- 
chii. Ii qurea, de-i apuzase clănţă- 
neala. La, fiecare mișcare, urlau ca 
înjunghiati. 

— „Nu mai cânta, dom'le! Lasă-ne 
m pace! Ce-i ziuă? 

— „bupehiil Lupohii, domlor! 

— „Ce? Lupi? 

Și n'au apuzat să-şi ridice haine- 
le, gonind spre cabană. Uitaseră de 
toata auzind că vin lupii. Au u:cat 
scara ca smeii și sau vârât sub pă- 
tură. 


. 


i tai lu 
Niiă n'a dormit toată noaptea la 
gândul că n'a cântat din flaut pea- 
tru demnișoarele 'Ţâmbală. 
— „Ce s'a pstrecut?!.. 


In zori, glasuri tari sâud. Maria 
Magdalena soseşte beată moartă d2 
la Haţeg. Băuse toţi banii de pe 
porci. Venise cu un tânăr. A mai 
adus băutură acasă. A cinstit-o pe 
Margareta şi pe Tia şi S'au îmbătat 
și ele. 

Coza şi Leza se iîmbrăcassră. S'au 
repezit să vadă ce este. 

— „Coniţă dragă, se repede Maria 
Magdalena la Coca. Apoi nu mi-e 
rușinie am băut, Gaa! 

Srâșnea din dinţi, urlând: 

— „Daaa! şi am petrecut ca să 
uit d: porcii mei dragi. Daaa! Daa! 
că dacă atâţia am și eu... Dar cu 
Tia nu mi-a rușine să spun, vrrau 
dela ea... 

U'la, strâmbându-se la Coca, care 
înlemnise: 

— „Nu mai pot aşaaa... Ori ne:m- 
păzâm ori nu Mai calcă pe-airi... 
Spuneţi-i să-mi dea o gu-guriţă!... 

Tia plângea, mân-ând la un colţ 
de masă. A venit Margareta şi i-a 
dat să bza în sănătatea uneia şi a 
alteia, înjutâra urât de toţ. Nu lă- 
sau Nici soarele nici stelele în pace. 
Pe urmă toate trei, cu Maria Maa- 
da.ena, împăcate, sau pus la masă 
în bucătărie. 

— Haj să bem un poor, că ţare 
bun «| 

Szrâşnea din dinţi: 

-— „Dăa! și do: poorci, și trei! Da, 
daaal Vrrrrau să trese... 

Szuiându-s2 dela masă, cu mâini- 
le în sus, pozni din degete, strigând: 

— „Vrrau să trăese viaţa, vrau... 
(şi a spus ceva foarte urât). Dă.mi 
cheia dela nouăăă... 

Și dispare. 


e Pe rap a a A Eta CE ea pp NE E E ERE Ep pp aa RR te E E e PF CEPE e ee 


A venit îndărăt urlână şi sburlită 
la cap: 

— „Daai! Vrau să trăese. Dă-mi 
chaia de la opt! 

A revenit iar, plângând de data 
asta... 

Și iar a pornit-o sus. 

S'a auziţ vocea domului Mexdler, 
supărat. Apoi, domnii Ionescu strigau 
cât îi ținea gura: 

— „Ca nerușinare! Ce-i cu nebu- 
na asta? Ne cmoarâă| Ajutor! Ce-i 
asia? Affarăă! Seoateţi nebuna, că 
ne omoară, Vai, da cei asta? Săriţi! 

— „Vrirau să trăesc!“ 

— Eși, eriminalo! Bestie neruşi- 
nată! Afarăă! 

Şi iar nu sa mai auzit nimic. 

Câna se'mbăta, Maria Magdalena 
era şi mai puternică. Bieţii Skiori, 
piperniciţi, văzând-o au strigat cu 
desnădejde: 

— „Mcartea ne apută aici! 

Matia Magdalena, când a auzit 
de moarte, a coborit scările, plân- 
gând, injurânăd și strigând ca la 
horă: 

— „„Fifrumoasă-i viaţal... 

Apoi s'a repezit la Coca şi a săru- 
tat-o. , 

—, Ah, că bine ne potrivim... 
Vrrau să trăeze, că nu pot fără asta. 

rrau să beau. 

Co:a rămăsesa trăsnită, în picioa- 
re. Nilă văzâna, l-a apucat mila şi, 
când Maria Magdalena Sa dus să 
mai tragă un gât de spirt de cel alb, 
a 2.8: 

— „Hai, doamnă cucoană, să ple- 
căm dz-aici cât mai repede! Asta 
nu-i femee. E satana... 

Omui care venise cu Maria Mag- 
dalena înghețasa afară și acum, in- 
trând în butătărie a spus: 

— „Plec, fi:năâcă n'am unde dormi... 

— „N'ai unde dormi? 

Şi Maria Magdalena serâşni iar 
din dinţi poenind din degete: 

— „Sunt atâtea patur aici în bu- 
cătărie... Vrrau să trăesc!... 

— „Dar unul e al Tici... 

— „Ce? nu poţi dormi cu Tia? şi 
cu mina și cu toți... Vrraul 

Iar a scrâșnit din dinți urlând și 
i-a sărutat pe tcți. 

Au în2zput să danseze laolaltă: 

— „Nilăl Cântă Nilă, că tie omor!., 

Ni:ă cânta fricos. Acum toți erau 
morţi beţi, Mara Magdalena l-a 
luat de gât ps omul dela Haţeg şi 
a Spus; 

— „Plecăm, plecăm! 

Râdeau amândoi şi Maria Magda- 
lena îl ridirase în braţe ca pe un co- 
pi, dispărând cu el, ca un hultan. 
S'a intors, curârd fără el. 

— „L-a 'omorât — a spus Nilă plân- 
gând. 

Ea a cerut iar spirt: 

— „Vrrrau să  trăese! 
sunteți eu toţi!... 

Domnişoareie  'Țâmbală erau as- 
cuns2 după casă, cu bagajele 'n 
mână. Nu mai aveau skiuri. Nilă 
tot le spunea: 

— „Tare urât a tăcut cu dumnea- 
ta !... și cu mine... Ce crede ea? Că 
poate să ne batjocorească pe noi. 
Mia nu-mi trebue d;astea. Sunt 
om d= în?redare și spicialişt,.. 

Brutuiea a venit şi el, să-și ia ră- 
mas bun pe furiș. 

Nilă spunea lui Brutulea: 

— „Oare o fi femee sau bărbat? 

— „Dsee| O îi bărbat, la urma 
urmei... 


Prooşti 


— „Da de unde. E femee! Ci- 
ne-i cântă noaptea ?.., 
Hai, hai, doamnă cuzoană! Să 


plecăm | 

Sk.'orii adormiseră și mai adânz. 
Maria Magdalena putea chiar să-i 
omoare, că nu mai simțeau nimic. 

Domnişoarele 'Țâmbaiă, odată în 
tren, vo”beau între ela: 

— „Ca geh'nion! Să nu-i spunem 
nimie lui Costică... 

— „ASrul curat dela munte, ca- 
re-ţi dă liniste şi viață“... Nu ma: 
cred nim:c.., Ce deziluzia, ma châre!,,. 
re |. 


GEORGETA MIRCEA CANCICOYV 





Preta ice ca ra Paget 280 emita ii 








IN AŞTEPTAREA 
PĂȘTILOR 


In sătucul nostru de munte, 
primăvara se face simțită târ- 
zi. Nici berzele, nici rândune- 
lee şi nici cucul nu se aventu- 
rează să vestească primăvara 
mai devreme, căci de multe ori 
le îngheaţă, c.ocul zăpezile Dc- 
chiei, care vin după calendarul 
vechi, unecri pa la sfârșitul tui 
April, sau chiar inceputul lui 
Mai. | 

In anul pe care-i retrăesc azi, 
primăvara, o vestită şuvoaele re- 
pzzi, provenite din topirea zăpe- 
zilor ape culmi, ghioceii ce-şi 
scoasară capul prin pojzhiţa 
subţire de zăpadă și plânsul 
mieilor ce aşteptau prânzul să 
fie daţi la oi să sugă. 

Războiul se depăriase de me- 
leaguri!e noastre, Trezuse repe- 
de pa la noi, cu pârjol, moiţi şi 
răniți. Bubuiturils tunurilo: se 
auz.ră din ce în ce mai departe, 
mai rar şi mai încet, până plei- 
ră cu tosul în adâncurile muri- 
ţiler. Doar câte-o arătare mai 
trezea d.n când în când pe cr, 
infiorând liniștea munților cu 
sbârnâitul ei ciudat. _ 

Noi, copiii, ce stătuserăm până 
acum mereu assunși ca să nu ne 
răpzască duşmanii, am ieșit pe 
to.oacă, bu:uroși că sa term.nat 
războiul. Ne ţimem fiecare de 
coada văcuţei ce ne mai râmă- 
sese, ca să nu o pierdem, Taia 
ne lăsase două vazi și 0 psre- 
che de boi, Dar într'o zi veni un 
ofițer străin şi ne luă boii şi 
o vază, lăsându-ne numai cu 
una. Degeaba se jelui mama că 
are ccpii mici şi datorii pa şu:a 
cea nouă ; ofițerul nu voi să ştie 
nimic, Ii lăsă niște hârtii seri- 
se, spunându-i să meargă la co- 
mandamanţ ca să i se plăteas- 
că. Dar cum peste noapte îură 
alungaţi, mama rămase şi fără 
vita și fără bani, numai cu hâr- 
ţiile, Da aceea, singura vătuţă, 
ce ne mai rămăsese o păzeain ca 
ochii din cap. 

Intre timp ne jucam de-a, răz- 
boiul așa cum văzuserăm fă- 
cându-l cătanele. Găsiserăm a- 
runcate prin tufișuri cartuşe, 
grenade şi arme ruginite. Cu ele 
făcsam exerciții de războiu, Nu 
arareori se întâmpla să explo- 
deze câte o grenadă, rănindu-ne. 
Intr'o zi m'am trezit şi eu cu 
degetul mare al stângei retezar. 
Ceilalţi copii mi l-au legat cu 
petice şi m'au dus acasă. Scân- 
cind, cu frică m'am arătat ma- 
mei. Dar de ce mă temeam, tot 
n'am scăpat. Mam ales cu o bă- 
taie sdravănă, cum nu mânca- 
sem demult una la fei, tozmai 
din timpul puhoiului, celui mare. 

— Nu ţam spus să nu ieși din 
casă, sfrijitule ? Te-ai inhăitat 
cu golanii, ai? Plisc, pliosc, cu 
varga peste spate, de crezui că 
văd ste.e verzi, 

De durere și de necaz, m'am 
trântit pe un pat și începu să 
plâng infundat între perne. Ma- 
ma se apropie încet de pat, se 
aplecă asupra mea și mă să:ută 
dz mai multe ori. 

— Nu-i nimic, unde dă mama, 
crește, 

— Da, uite cum a cressut, îi 
zisei eu, arătându-i partea, atin- 
să, și începui să piââng și mai 
tare. Mama continuă să mă 
mângâe şi-mi spuse că dacă voiu 
fi cuminte, va veni tata de Paşti 
acasă, iar ea îmi va face o că- 
mașă nouă cu floricele, Astfel 
mă mai îmbună și încstai din 
plâns, : 

Mă făcui băiat cuminte, 1ă- 
sând na:bii golanii, grenadele şi 
puştile, văzându-mi de rana de 
la deget şi de văcuţa ce ne mai 
rămăssse, Așteptam Paștile cu 
bucuria casa mare în suflet: vine 
tata, ! 

— Mamă, cum e tata? 

— Inalt, frumcs și bun ca su: 
fletul lui Dumnezeu. 

Obsarvasam că de câte ori vor- 
bea de tata, îi Jăcrimau ochii şi 
ne strângea cu putere ia piept, 
pe mine și pe Dona, soră-miea, 
sărutându-ne cu nesațiu. 

— Da ce plângi mamă ? 

— De bucurie c'o să vie tţata... 

Mă pregăteam să-i povestesc 
isprăviie mele de răzoiu, din 
care mă întorsesem rănit. Câte 
n'aveam eu să-i spun! Parcă 
numai el a fost la războiu, cu 
Hu ?,.. 


DUMINICA FLORIILOR 


Așa m'au gâsit Floriile: har- 
nic și cum ntz, stâna tot pe lân- 
gă mama, cae cosea la cămaşa 
mea de Paști. Dona și-o term: 
nase pe-a ei cu câteva ziie inain. 
te şi în seara dinspre Florii vu 
puse împreună zu o cglindă sub 
un păr inflorit, ca în z.ua de 
Florii să răsară soarele paste 
ale. Cu cămașa şi oglinda pasta 
care a răsărit soarele Floriilor, 
va face vrăji şi farmece de qra- 
goste și sănătate şi cămaşa va 
îmbrăca-o apoi în ziua de Pașt.. 

In Sâmbăta Floriilor, mama 
făcu plăcinte şi pâ.nişoare şi ie 
impărţi copiilor săraci, ca să fie 
de suf:etul morţilor ce se scoală 
azi din mecrmânt şi așteaptă la 
porţile raiului, 

czst ab.ceiu mama il ţine cu 


sfințenie, ca, să nu pățească la 
fel za mama copiluiui Lazăr, cel 
care a murit de dorul păc:ate- 
lor, sau ca fratele bogat, care n'a 
voit să dza măcar o firimitură 
lui Lazăr cel sărac spre a-și po- 
toli foamea, şi i-a lăsat afarâ pe 
maidan să-i lingă bubele câsii, 
în timp cs el nuntea în chefuri 
și veseiie. Din cauză că mama 
lui Lazăr sa sgârciţ şi n'a vot 
să facă plăcinte după do:ința 
fiului său, acesta a murit în 
Sâmbăta Floriilor. De supă:are, 
ea a blestemat ca toate ferasije 
care nu vor face plăcinte în 
Sâmbăta lui Lazăr, să păţească 
la, fs. Iar bogatul care n'a voit 
să dea măzar o f.rmitură frate- 
lui său sărac spre a-şi potoli 
foamea, Murină, a ajuns în iad, 
pe când săracul Lazăr a, trecut 
perțile raiului. Degeaba se 203 
gă azum frateie său. Acesta nu-l 
aud, cum nu l-a auzit nici e! 
în ziua nunţii. Şi în această 
Sâmbătă, fiind ziua lui Lazăr şi 
a, tuturor morţilor, mama îi mi- 
lueşte cu plăcinte de post, ca să 
treacă şi ea porţile raului, 

Dona a săpat în grădiniță și 
a Tăsădit îlori, căci după cre- 
dința populară, florile semăna- 
te în Sâmbăta Floriilor, înf.0o- 
rss: toate și se fac îrumoase, 
Chiar şi ate semințe de legume 
sau czreaie, ssmânate inainte de 
Florii, se prefac în îori, 

In ziua de Fiorii, dimineaţa, 
mama na găti frumos şi ne tri- 
m:s2 la, b.ser.ză, In mâni arsâm 
câva un bucheţ da flori, culise 
da noi în ajun din văile și depe 
dza.urila imprejmuitcare. Așa 
ne invăţase mama. Trebuia, să-L 
intâmpinam și noi pe Iisus cu 
fior., in amintirea primirii Sale 
in Iarusalkm cu flori și ramuti 
da fin. 

In ţimpul siujbzi eu stătui cu- 
minte la locul bâeţilor, iar bona 
la lozul fetelor. | 

După s.wjbă, așteptarăm rân- 
dui la mir şi la mâţ.șoare. cum 
le primirăm, am şi înghițit câte 
un mâţișor sfinţit, ca să nu n? 
imbolnâvim de gâlci, de îriguri 
și de bube şi să fim ușori și îru- 
moși ca fiorite. 

Pe drum spre casă o întreba- 
răm pe mătușa Mafta, vecina 
noastră, de ce se duce răchita 
la biserică în Duminica Florii- 
Jor, E 

— Răchita-i sfântă, copiii mă- 
tuşii, ne răspunse ea. Că pe când 
era Domnu: lisus răstignit pe 
cru:e de jâduii, Maica Sa n3- 
ştiind unde se află, sa încălţat 
cu cpinei de fier, a luat în mâ- 
nă un toiag de oţel și a plecat 
în căutarea fiului răstignit. Pe 
drum s'a întâinit cu o broască. 
Cu ochii inlăcrimaţi, Maica 0 
carceţă, dată nu cumva a văzut 
pa fiul Său. 

Broasca a întrebat-o  dsce 
plânge, că şi ea, a avut nouă pui 
frumuşei cu ochii bășicăței şi 
toţi i-au fost uciși, şi nu p.ânge. 
Maica Domnuiui a binscuvati- 
tat-o ca; murind să nu se impu- 
țească. Şi mergând Maica Dom- 
nului mai departe a ajuns ia 0 
apă. peste care nu putea trece. 
Atiându-se pe mamginea apei O 
răchită, Marca Domnuui o rugă 
să se facă punue ca să poată tre- 
ce. Rachita ji ascultă Ugamn- 
tea, și Maica Domnului a, VIECUL 
de ccâlaută parte a apei. Diepi 
răspuată. a binteuvântat-o 02 in 
toți ami să île dusă de bi.orii la 
biserica. Și ae a.unci a ramâs 0- 
p.caiul za se aua :a.hta ia bi- 
SersCca ȘI Sa Se Sinţească In ziua 
d> ori. 

Ajuaşi acasă, mama ne bătu 
cu ramurile da rasită, ca să 
fim sănaLoşi şi să creştem 1e- 
p=de ca ramurile da ră:n.tă. 
“Yrecu apoi în curţe şi bâtu vă- 
cuţa, 0i2 și purceul pentru să- 
nătate, Mâţizoa:ele le puse a- 
poi, afară sub streașină. Căci 
dacă s2 pun în casă, moare ci- 
nzva din familie. 

Abia mai târziu am aflai că 
mâj.șoare.e sunt bune și con- 
tra gtindinei şi a furtunilor. Se 
iese cu mâţişoareje sfinţite îna- 
imcea gr.ndinei până nu trece 
hotarul satului şi se amen.nţă 
cu eie norii, rostindu-se cuvinte 
dela, ajunuri. Atunci grindina a- 
pucă alţe drumuri, 


SAPTAMANA PATIMILOR 


Cuminţi, curaţi şi buni, am 
păşit în Săptămâna Patimilor. 
Mama nc-a ipus din vreme că, 
dacă vrem să vină tata de Paşti, 
să ne purtăm frumos, Mai știam 
noi că nu e bina să ne bată în 
ajunul Crăziunu.ui, Bobotezai şi 
în Săptămâna Mare, că se fac 
bube p2 trup. De aczea nu ie- 
şzam din cuvântul mamei. 

Eu îmi vedeam de văcuţă şi 
de oi, dar mă interesam p2 fu- 
riş și da mersuj pregăţirilor. Du- 
pă Paști urma să se înceapă 
răsboiul între Putnișoreni şi cei 
d> peste apă. Eu eram regele se- 
lor din Putnișoara, ca rănit. şi 
încercat în răsboaiz. Dacă ar fi 
ştiut mama, mar fi ucis în bă- 
tae, cu toate că era Săptămâna 
Mare. 

Sosi Joia deniilor, 
îocurilcr morţilor. 

Mama şi Dona erau ocupate 
cu frământatul aluatului și im- 


colacilor și 








pletirea păştii și colacilor. Eu 
ingrijsam de lemne pentru cup- 
tor, măturam împrejurul casei 
şi curățeam pomii de crengile 
uszate, pe care ie aşeazam între 
crăcanele nucului pentru îocul 
morţilor de diseară, 

Seara, Dona a plecat singură 
la denie — mama fiind ocupată 
cu coptul — ca să fie şi din casa 
noastră cinzva la ultima mare 

sveghere, când se citesc cele 
douăsprezzce evanghelii şi se 
trag Zlopotele pentru ultima 0a- 
ră până ia Paști. 

Iar eu rămăsei acasă să fac 
fozul morţiicr. Aceştia se poins- 
nesc începând cu prima Sânbâ- 
tă a postului mare și până as- 
tăzi. Azi find ziua lor, ei vin pe 
la veohile lor locuinţe şi stau 
până în: Sâmbăta Rusaliilor, 
când plzacă, dacă li sa dat de 
pomană o oală şi un colac. Su- 
flotele lor se aşează pe streșina 
cassi ca niște rândunici. Ca să 
aibă lumină şi să se poată în- 
călzi, se fas focuri în curte sau 
in bătătură. Se fac atâtea focuri 
câţi morţi sunt în familie. Eu 
ştiam de anul trecut că trebue 
să fac trei focuri: pentru bu- 
nizul Simion și p:ntru bunicsle 
Domnica şi Maria. Mama însă 
îmi spuse să fac patru. 

Pentru cine al patrulea ? Căci 
de anul trezut până acum nu 
murişe nimeni din familie. 

Lângă fiseare foc pusei și 
câţe un uicior cu apă proaspă- 
tă, ca să abă cu ce sa spăla în 
ziua de Paşti bunicii. Mama, 
făcu pentru fecare câte un co- 
las — patru Ia număr — și îm- 
pzeună cu câte c lumânare, oală 
și o năframă, îi dădu să:aciior 
d pomană p:ntru sufletul ce- 
lor patru morţi. Astfel în Sâm- 
băta Rusaliilor aveau să se în- 
toarcă la. lozurile lor din ţiati- 
tim, 

Câna focurile erau în , 
veni și mama la ele. Cei ma: 
frumos foc, cu fiăcări mari şi 
rotitoare, era csl de-al patrulea. 
Mă aşezat pe scaun, lângă ma- 
ma, la cel de-ai patru:ea foc. 

— Mamă, pentru cine este al 
patrulea îoc ? 

Mama cobori capul spre mi: 
ne, Ozhii îi străluczau la lumi. 
na focuiui. In colţul lor zării 
câte.o lacrimă. Mă săurtă pe 
amânăoi ob'ajii și se repezi 
glonț în casă, ca să vadă dacă 
nu arde pasca în cuptor. 


LEGENDA OUALOR ROȘII 


Vinerea Mare o ţinurăm cu 
post negru şi nu lucratăm a- 
proape nimi:, Casa și curiză €- 
tau oglinda. Mama terminase 
cu aranjasul şi spălatul in casă 
și cu coptorul, Facuse asulel ca 
in Vinerea Mare să nu-i Tămâ:e 
decât roșuiul şi ineh.suriţul ouă- 
lor. Din batiâni știa că nu e 
bine să. se spele ruie în această 
zi. Pe femeza care taca ieșie in 
Vinerea Mare, o ohinuește Siân- 
ta, Vineri. 

Nouă, copiilor, 
însă ae facut lucrul cel 
greu și nep.ăcut : scaldatu in 
apa rece a pârâului. Nu-i a- 
munţii mamei n.mie de szăldat, 
că doar va uita şi va trece Vi- 
nerea Mare iară scăldâtoare. 
Dar ţi-ai găsit! 

Suz:ndu-mă printre colon şi 


tou, 


ne rămăsese 
mâi 


'ouă, Suticai câteva din cele mai 


î.umos incnisiriie., Era, cat pe 
ce sa mă piesnească mama. A- 
vusei Noro a-și aduse aminte 
ca nu se pate in săptămâna pa- 
timuior. 

— Inco:noratule, du-te 
bine de te szalaă,! 

— Să mearga şi Dona, zisei 
eu inc.udar, 

— N'avea grija ei, Merg: 
ea, 

Ne-având încotro, ne luaiăm 
amandoi de mână şi ne duss- 
ram la pârâu. 

— Da:a ai fi stat molcom în: 
tr'un <o.ţ și nai f, stricat ouăle, 
poata nu și-ar fi adus am Nic de 
szăidătoare, mă dojzni Dona. 

— Pa:'câ n'0 ştii tu pe mama 
cum €, îi râspunsei eu nzcăjut. 
Dar şuii ce? Sa ne udăm pe zap 
și pe pic.oate și să spunem ma- 
mei că ne-am scâ:dat. 

— Știu. eu cine-mi sunteţi, ne 
răspuns: mama de pe malu: 
îna.t. De acea am venit după 
voi la pârâu. Hai, desbrăcaţi-vă, 
mai repads. 

Ne  desbrăcatrăm și ţrecurăm 
de trei ori ca fulgerul pârâu: 
prin locul unde era mai adânc. 
Astfel s2ăparăm de acest obicei 
neplăcut, care aduca sânâțtate 
şi vioiziune copiilor, 

Tot pentu sănătate trebu. 
să mergem amândoi la biserică 
pentru a săruta aerul şi a tre- 
ce p2 sub «i, 

Dar cea mai mare patrie a zi- 
lei o pztrecurăm pe lângă hâr. 
hurile cu  colori, mâsgălind şi 
noi ouă, Mânile ne erau impes- 
trițate cu cclori ce ies foarte 
greu, Căci mama întrzbuinţea- 
ză la iînzhistritul ouălor calori 
naturale, extras: d.n piante : 
gălbinelele din scoarță de pă- 
dureţ ori laptele câneiui ; ruşe- 
țzle din şovârv, arin roşu ori 
pojarniță : negre:ele din arin 
negru ori soajă de nuc; verdele 
din floarea soarelui, brânduşă 


mai 


șI 


UNIVERSUL LITERAR 


—— PASTILE COPILĂRIE 


ori urzică. Colindasem cu Dona 
toate hrăpile, luncile şi dealu- 
rile, ca să adunăm buruieni și 
szoarța pentru ccloritul oăulor, 
Pentru aceasta, mama ne pro- 
misese câte cinci ouă frumos 
închistrite cu frunza braduui, 
calea păstoziţii, ghiozel, floarea 
paşteiui şi crucea păștii, 
Neștiind de ce se fac ouă roşii 
dz Paști, o întrebarăm pe ma- 
ma. Ea ne povzsti atunsi legen- 
da ouălor rcșii, Pe când era Dom- 
nu! Iisus chinuit de jidovi, Mai- 
ca Sa luă un coş cu ouă şi se 
duse cu el pe Golgota. Ajunsă 


aici, îl cferi în dar jidovuor, 
numai ca să nu-L chinuiască 
atâta pe  Lisus. Dar Jidovu îl 


chinu.ră şi mai rău, Atunci Ma- 
ria a pus coșul sub cruce și a 
început să plângă. Din rănile 
vai Iisus a curs atâta sânge 
până a întoș.t coșul cu ouă. 

După. Inviere, Maria a tăcut, 
ouă roșii şi pască și cu cina se 
încâinea pe drum îi sputea: 
„Hristos a înviat“, și îi dăruia 
un Ou roșu și pască. De atunci 
a rămas ob.ceiul ca de Paşii să 
sa facâ oua roşii şi pască. 

Moş Nicoiae, starostele nostru 
ge joacă şi de vâcarit, care avea 
mare necaz pe jaduji fi.ndcă 
i-au luat  bucăţi:a da pământ 
pe nim.0, ne povesti altă legen- 
aa a 0ua.cr 10ȘIi, 

După ce-l inmormântară pe 
Iisus, jidovii, de bucurie că sau 
manvuut de El, se adunară în- 
tr'o casă și se aşezară cu toţii 
la o masă, p? care era ziamă de 
CO203 $. Oua f.e:ţe. inainie de a 
s2 apuca să mănânce, unui din 
ei la amnuinii cuviniele lu Lisus 
că va înv.a a ţre.a zi din morţi. 
Cal din capul mese: raspunse 
in batjocura că atuni va iav.a 
Isus cand va învia cocoşul din 
supă şi se vor roşi ouăe din 
fariurie. Nu tţermina bine  vor- 
ba, că ouâle se înroșiră, iar 20- 
ccşul înviă și începu să bată 
dn aripi și să cânte, stropind pe 
j.ădovi cu zeamă şi împestrijân- 
du-i cu râie. De atunci au ei 
pistrui pe faţă și işi rad capul 
pe locurile. unde au fost stro- 
piți cu zeamă. Iși lasă numai 
părul ds după urechi, — per- 
ciun.i—unde n'au ajuns siropii. 

Da aceea Invierea sa face-du. 
pă primul cântat al cocoşilor şi 
roma ta“ oua TOȘi ca semn 
za inv.at Mânvuutorul. 


INVIEREA DOMNULUI 


Sosi şi Sâmbăta Paştilor. 

Mana  suranse toat gădcile 
Ouaor ce je untreou.nşase la 
CCpi, le puse in:zun z0șueţ şi 
Mă ViM-Şa sa 1€ atunt pe apa. 
Nu € D.ne Sa Iamană ga0ci 3va- 
le in Sasa, caci se ascunde mi- 
cniduță In €.e, Spuscse mMalua. 

Spre seară vermina Cu 1N.tu3- 
îr. ui OUalOt şi Se apucă sa pre- 
gaseasca bidul penru sint, 
bua coșaria cea noua, fiumvs 
impiet.ca cu cercuri da nuiele 
negre Și arginuu Și coiorată în 
CO.oarea, COsacuot rumeniţi, in 
care puse pasca cea mai fru- 
MOaSa, 0uă aloe și roşii, sare, 
slănină, zahâr, mac,  râaăcini 
da „apa mare, tamâie şi o lu- 
mânaze. Pasza, Stințivă se ia ta 
anafulă inainte ae a mânca in 
toate sârbascrila Pagiilor şi ce.e 
ce umm:ază, Uuâ.e siinţite nu 
ss str.că şi sa ţin în casă ca 
podoapa. Din sarea, macu: și 
radaa.n.le de iarbă ma:e, stin- 
țite, sa dă vitelor zărora li s'a 
luat mana lapis.ui, peniru a o 
readuze. Din s.ân.na, cara ţ.ne 
fini ai.nţira, se taie felii sub- 
ț.ri și se pune „a taeturi sau pe 


buba. Cu zaharui sfinţi, la 
Paşti se face ceai la bolnavi. 


Tamâia e bună dz afumat casa 
în timpu, furiuniio:, precum şi 
oamenii şi animalels, ca să iu 


se acingă nezuraiu de ee. Iar 
lumăna:ea se apr.nde la pii- 
mejdi mai: furtuni, piatră, 
cuvremur, 


Dona se ţinea de vrăji cu co 
fa şi câmașa ia pârâu. 

Iar eu eram ocupat Cu pregă- 
tirza focului pentru priveghere. 
Caci spre noapiea de Paști nu se 
doarme. Aveam de gand să 
pândess cum ard comorile şi să 
prnd memenvul când se daz- 
chide cerul, ca să mi se impli- 
nsască dorința ce-o aveam în 


mint :; să. vie tata. 
Din când în când mama mă 
int.erupea din luc:u, chemân- 


du-mă acasă, fie să-i aduc lem:- 
ne, fie să-i strâng ase prin sat 
lucrurile imprumutațe, Că zi- 
cea ea, nu e b.ne să lași lucruri 
imprumutate pentru Pașii și 
ni să dai ceva din casâ în tim- 
pul sărbătorilor, Şi mi-era tars 
necaz când mă întrerupea, 

— Georgzea... vino fuga aca- 
să să-ți spun ceva, mă striga 
mama din pragul tinzii. 

— Las'că știu eu ce ai sâ-mi 
spui | Să mai meargă și Dona, 
ii răspundeam eu înciudat. 

— Dona are de lucru, 

— Știu eu ce ara de lucru: 
iși farmecă cămașa ca să îi? în- 
drâgită și juzată de flăcăi și 








să_și deschidă, drum spre mă- 
Titiș. Ce, ea e de jos și de mă- 
ritat, mucoasa ?  Las'că-i arăi 
eu! 

— Taci din gură, prichinde- 
lule, și vino mai repede acasă ! 

Trebuia să las focul neispră- 
vit pe prund şi să, alerg azasă, 
la mama, E păcaţ să nui as- 
culți părinţii toemai în Sâmbă- 
ta Paștilor! 

Târziu rzușii și eu să-mi în- 
firip focul, la care să priveghez. 
Așteplam să văd arzând comv- 
rie pa Dealul Secării, Ne spu- 
ses2 Moş Nizolae Bruţac că sunt 
două feluri da comori: unele 
curaţe care ard cu flacără al- 
bâstr.e și se pot apoi desgropa ; 
altele necurate care ard cu f.a- 
cără galbenă și nu se pot atin- 
ge, căci sunt păzite de Şiimă. 
Când te dusi și te apropii de 
ele, Știma le vâră în fundul pă- 
mântului. Nicolae Bruţac a vă- 
zut Știma stând pe comoară 
sub Stânca Sclotracului, Ţinea 
oala cu galbeni între genunchi 
și rânjea la el, Ochii îi scăpărau 
ca fulgerul, iar din gură îi ie- 
șea, foc. Când sa apropiat, Șii- 
ma a intrat în pământ cu oală 
cu tot... Dacă te -propii de a- 
ceste comori, Stima te sch.lo- 
daște, E.e au fost ascuns de 
oameni răi şi sgârciţi, ca să nu 
la poată af:a n.meni. 

Cele cu:ate însă le poți lua. 
Ele sunt puse de oameni buri şi 
destinate unui oarecare urmaș 
sau străin. Dacă tu ești aczla, 
le poţi lua fără să şi se întâm- 
ple ceva. 

Privină cerul ca să prind mo- 
mentul când se deschide, uitai 
de comori. Așteptam să se des- 
chidă cerul şi o vcce nevăzută 
să mă întreba: „Ce vrei“, Cum 
i-aș fi răspuns de repede: Vreau 
să vină mâne tata. 

Se apropia de mizzul nopţii, 
când mama mă strigă acasă, 
Lăsai focul sbătându-se cu 
moartea. N'au ars nici como:ile 
şi nu s'a, deschis nici cerui în 
noaptea aceea, ; : 

N= spăiarăm cu apă neirce- 
pută dintr'o sirachină în care 
a stat de cu seară un 0u r9ș și 
doi bănuţi de argint, Ne îm- 
brăcarăm apoi de sărbătoare și 
piecarăm la Inviere. 

Cu greu pătrunszi în biserică, 
mânăstirii, Mic cum eram, imi 
făcu; loc pa sub sumanele şi c0- 
joacale oamenilor și ajunsei în 
râadui intai, Cand stareţul bă- 
trân, imbracat, în odăjdii sită- 
luz.coare, ieşi din altar cu lu- 
manarea  apiinsă In mânai 
tremuratoare, Zând : „veniţi 
da iai um.Da"”, Mă IEpezi, sa- 
geava ȘI-mi aprnsei ce, qintâl 
lu.nana:ea. Ea să mă calce „u- 
mza in p.eioare la navaâa. Da? 
eu nu mam sat pana nâm 
aprins ce. dintal lunanarea. 

— Hr3t03 A inviav, mMu:Mură 
cu voze tremuratoare bavrănul 
stareţ de su ae ani, 

— Adevarat a inviat | răspun- 
se tunavor noioaul. 

Dupa si.nțului paștii, car2 se 
făzu in Zorn, ne invoarserani a- 
casa, Dru.nui il facuram văcuţi, 
singuri no. dci, eu şi Dona, A- 
veam ceva greu pe „nima, 0 pre 
simţite rea, că nu va veni tata, 

— Dona, tu ce crezi, va v=ni 
tata ? 

— Poate va veni, Nu fii su- 
părat toumal în ziua ds Paşti. 
Azi toţi se bucură, până și ani- 
male:$. 

în timpul meszi ciocnităm 
ouă. roşii. ku nu puiussm rabda 
să nu CiCENesc Chiar Ni 
diat după sf.nţitul păştiii, cu 
caşiva copii Ssrauni. Lau câșt.- 
gaseră tcave 0uaue, căii a.€ mMa- 
le se spargeau întâi. Le-am dat 
color ce le caşugasetă, za să nu 
le mănânc p2 “ea huma Înwpu- 
țite. Și acasă tot al mu sa 
spart primu, apoi al mamei. 

— Incăi vo.u muri eu, apoi 
vine rândui tau, mamă. 

— Cum să moii ţu ntâi, cel 
mai mie dintre noi? 

— Așa vrea Dumnezeu. 

Indată după pranz, mă îÎm- 
b:ăcai cu hainele noui, mi-am 
luat în sân ce.e mai frumoase 
ouă închiztrite şi am p.ecat la 
vezernie, sa să ocup din vreme 
un loc la tragerea clopotaior. 
Inczrzară unii să mă a.ungt, 
dar eu plânsei și ţinui strâns 
lipită da piept funia clopotului 
me. După primul răstimp c dă- 


dui altuia, cu rugămintea să 
mi-o dea iar. 
Când căutai în sân să scot 


un ou de c.ocnit, toate erau 
turtă lipite de pântece, Sirân- 
gând funia clopotuiui la piept, 
se sfărâmaseră toate. N'avui si 
eu parta să ciocnesc la vecernie 
cu băzții de seama, mea, 

Am lăsaţ ciopotul și vecernia, 
in ssama altora și m'am întors 
acasă, fără să spun însă mamei 
ce mi se întâmplase, 


„TATA EN ȚARA BLA- 
JINILOR“ 


Am băgat de seamă că pe un- 
de mergzam cu Dona, auziam 
bătrâni şi femei șoptind în ur- 
ma, noastră. Unii ne intisbau 
ai cui suntem și aflând că sun- 
tem ai lui Onofrei, exc.amau : 
„Săracii copii“. Nu înţelegeam 


-biajinii 


19 Aprilie 1941 


de GEORGE PUTNEANU 


de ce toată lumea ne compăti- 
mea și ne mângâia aşa câldu- 
rcs. „Săracii copii |“, Doar nu a- 
ram aţât de săraci, încât să fim 
că.nați de alţii. 

Intorcându-mă acasă dela va- 
cernie, intrebai pe mama de ce 
toți oamenii ne spun: „Să.acii 
copii“, 

— Vă spun așa filndsă ei 
ştiu că n'a venit tata și crezând 
că sunteţi necăjiţi din pricina 
asta, caută să vă mângâie. 

— Ne-ai spus că va veni 
Paști. Da ce n'a venit ? 

— Fiindcă tata e în Țara 
biajinilor, ca se află foarte de- 
parte, tocmai pe apa Sâmbeatei, 
aproape de Ierusalim. In acea 
țară trăese numai oamenii buni 
la inimă şi drapţi în fața lui 
Dumnezeu, Ei se numesc b'a- 
jini. Printre ei este și tata. Ţa- 
ra Jor e înconjurată de ape şi 
nimeni nu poate trece la ei, 
Umblă fără haine, trăese sub 
umbra pomilor și se hrănzse cu 
fructele lor. N'au calendar şi nu 
știu numărul zilelor şi rândul 
sărbătorilor. Nu știu nisi când 
vin Pașt:le. De aceea noi aruan- 
căm găcri de ouă pe apă, Când 
găocile ajung în apa Sâmbatei 
află că sunt Paștie. 
Trece insă mult timp până a- 
jung găociie de ou în Ţara bia- 
jinilor. Unzori ajung și a patra 
zi după Paști, alte ori şi mai 
târziu. De aceea n'a venit tata. 
El nu știe ză azi sunt Paştile, 
fiindcă n'au ajuns încă la el gă- 
ocile aruncate pe apă, 

Și când va veni? 

MERE | 

Va veni de Crăciun? 
— Poate va veni, 


SFÂNTUL GHEORGHE- 
ZIUA MEA 


Am fcsţ şi 
port numele 


de 


sunt mândru că 
unui sfânt ca un 
Făt-Frumos, care a uzis balsu- 
rul cu șapte capete din poveste 
şi care deschide cu cheile sale 
porțile vremii frumoase. De a- 
cesa mă socoteam și eu curajos 
şi eram totdeauna capul răuţăţi- 
lor în casă şi pe toloacă, 

Căutai deci să cinstesc cum 
se cuvine ziua mea, care a că- 
zut atunzi — ca şi în acest an— 
Miercuri după Paști. 

In ajun colindai văile şi lun- 
cile, cuiegând flori-caice, ciubo- 
ţica cucului, breabăn și floarea 
paștelui. Săpai apoi brazde de 
glie cu iarbă verde, în care îni- 
f:psei ramuri inverzite de răchi- 
tă, imbinate cu flori. Cu ele îm. 
podobii stâlpii pcrților, cornu- 
rila casei, ușotii ușelor şi pra- 
gurile. Luai apoi cu Dona doni- 
ele pe care le incercuirăm cu 
cununi de calce și breabân şi le 
umpluăm cu apă, aşezându-le 
lângă fântână, ca să ne vedim 
a doua zi norocul și ca toţ anul 
să ne fie plne cu lapte, brânză 
s: smântână. F.ecate avea Vu- 
sul său. Aceie animale ne vor 
purţa noroc din al căror păr 
vom găsi în vas, 

Făcurăm apoi și câte c zunu- 
niţă pentru fiecare — trei la 
număr — şi le atuncarăm pe 
casă, Cel a cărui cununiță va 
cădea peste noapie, acela va 
muri în timpu! anului, 

Dona, ca'ntotdeauna, se ţinea 
de farmeca. Aduse dzia pârâu o 
cofă cu apă neincepută și-și 
holbă ochii în ea ca să-și vadă 
ursitul. Nu-i apăru însă nici un 
chip. Era încă departe măriti- 
șul. Ss duse apoi în pădure, să- 
pă mătrăgună şi năvainic adu- 
cându-le acasă, fără s'o vadă ci- 
neva — o văzusem însă eu — le 
pusa după icoană. Când va mst- 
ge la joc, le va lua sub brâu. 
Astfe] credea ea că va fi jucată 
la horă și va avea avere. 

Mama destântă și afumă cu 
tămâs vaca, oile și grajdul ca 
să nu se poată apropia de sie 
strigoaizele spre a ls lua mana. 
Asastea umblă în ncapiea de 
Sfântul Gheorghe, până ia m.e- 
zul nopții, pe la grajdurile 9a- 
menilor şi le iau mana dela vi- 
te prin vrăji. Moș Nicolae B:u- 
țae starostele văcăritului, ne 
spusese că mana se poale lua 
in mai mute feluri. Str.goa.ca 
ia o strecurătoare pe care o lea- 
gă de un picior şi o târăşte de. 
la grajdul ei până la gtajdul 
d= unde vrea să ia laptele vacii, 
şi înapoi, Când ajunge la gtaj- 
dul străin, intră în grajd și a- 
tingând ţâţa vacii cu strecură- 
toarea, zice;  „Sovârv, Sovârv, 
donița cu vârv”. Altele ies în 
zorii zilei de Sf. Ghecrghe pe 
imașul unde pas? vitele sauuui, 
ss desbracă în pielea goală și tâ- 
rând strecurătoarea pe pământ, 
rostese mai multe vrăjituri. In 
chipul acesta iau laptele şi gră- 
sim:a lui dela alte vaci și-l aduc 
la vaciie lor. 

Ioniaţoaia face insă, aitfel. In 
noaptza de Sf. Gheorgha iîn- 
groapă sare în pământul pe un- 
de trec vite:e oamenilor, A doua 
zi după ce-au trecut toate la 
pășuna, dasgroapă sarea și o dă 
vacilor ei în tărâţe. In acest îzl 
le vine lapte mai mult. Tar va- 
cile cărora |i s'a luat mana nu 
dau lapte, slăbesc, și t:ebuesc 
sau descântate, sau să li se ci- 
teasză tărâţe la biserică, 


Ca strigoaicele să nu poată 
lua laptele, vacile prcaspâi fă- 
tate s2 ţin trei zi'e în graja. In 
ziua de Sf. Ghzorghe nu se scot 
la pășune, căci atunci se fac cele 
mai multe vrăji. 

Tot dela Moş Nicolae învăţai 
cum s2 pot prinde strigoainele. 
Avsam mare necaz pe ele, căci 
furassră și mana Murgii noas- 
tre deși era fătată dela Cră- 
cun și rămâăseserăm fără lapte 
în casă. Rănuiam noi o babă din 
vecini, dar nu-i puteam fa:e ni- 
mic. 

In seara de Sf. Gheorghe mă 
hotării să prind strigoaica. Luai 
lingura cu care mestecasem ouă- 
le roșii și o ascunsei sub curea, 
Luai apoi grapa din șură și o a- 
şezai cu cclţii în sus în faţa 
grajdului. Apoi legai de un colţ 
al gropii brăcinarul ismenelor 
neimbrăcate incă şi îl legai ast- 
fe! ca, să ajungă cu ambele a. 
pete până la locul unde eram 
ascuns. Imi luai la îndemână și 
un fiomag noduros de măcieș. 
Și așteptai. 

Noaptea era caldă și întune- 
cată. Din pământ, ieșiseră toate 
jivinele și umbiau pe de-asupra, 
Fiecare salt de broasză mă spe- 
ria, Credeam să vine striga. Ţi- 
neam ssrâns într'o mână brăci- 
narul iar în cealaltă măciuca. 
Intr'un târziu auzii pași apro- 
p.indu-se. Veneau puţin și iar 
se opreau, Murga răgea în graji 
și câne!e m'avea astâmpăr în 
lanţ. In:ma mi se făcuse cât 
un purice. Strânsei bine cioma- 
gu: în mână, făcând semnul 
crucii, O arătare misă se apropie 
d: grajă, rostind: „Scvârv so- 
vârv şi dela va:a Olimpii Goni. 
ţa cu vârv”. Stai că-ți arăţ eu 
ție donița cu vârv! Mai fă:u qoi 
pași şi călcă pe grapă. Atunsi 
mișcai  brăzinarul și  prinsel 
strigoaica de grumaz. Era intr'a- 
devăr baba lui Ioniaţă, pe care 
o bănuiam. Și unde am început 
să mi ţi-o crecese pe spinare cu 
ciomazul, Baba striga cât o ţ:- 
nea guta, ch:mându-şi surorils: 
sitrâgile şi ielele în ajutor. A- 
tunzi în toate părțile apărută 
luminiţe jucătoare, care se a- 
propiau de grajd. Baba mă tră- 
gea după ea spre poartă. Ca să 
scap teafăr. o lăsai cu brăcinar 
cu tot și fugii de-mi scăpă- 
rată picioarele până în casă. Că 
vai de cel ce cade în mânile 
strâgilcr şi ielelor, Il sehilodesc 
de nu s'alege nimic din el. 

De atunci n'a mai veait stri- 
goaica să ia mana dela vacile 
noastre, 

In ziua de Sf. Gheorghe ne 
sculatăm de dimineaţă și n: în- 
rourarăm ochii — ca să fiu 
harnic, iar Dona frumoasă. 

Merserăm Apoi la vase să ne 
vedem norocul. In cofa mea gă- 
sii doi peri de vacă, Aveam desi 
noroc la vite. In cofa mamii gă- 
sităm o pană de găină — noroc 
în gă-ni. Iar în donița Donuţii 
pluteau de-asupra pe apă un 
puma de păr de câine, Avea nc- 
roc la câni. Mă prăpădii de râs. 

— Hiizâiule, asta-i treaba ta, 
mi se adresă ea me, plină de 
venin. Intr'adevăr eu i-o făru- 
sem. In timpul nopții smulsesem 
păr de câne și-l pusesem în do- 
na ei. 

Fiind ziua mea, m'au tras a- 
mândouă de urechi, m'au udat 
cu cota plină și m'au urzicaj 
până la urechi, ca, să fiu harnis 
şi iute ca urziza. 

Nu știu ce mai făcură amân- 
două acasă. Poata au semăna: 
busuioz cu gura şi l-au uda: ţot 
Cu gu:a, sau poate au pus braz- 
de in calea fiăcăilor ca să calce 
ps ele și s'o ia de nevastă. Cine 
ştie? 

Eu fugii însă în pădure să far 
fozul viu. Frezai două lerane: 
unul rotund în altul secbit, pâ- 
nă se aprinseră. Făcui fozu: sub 
brazi unde avea să fie coiiba 
stânii şi sării de câteva ori pss- 
te el. * 

In jurul lui se strânseseră în 
curând toţi putnișorenii de sea- 
ma mea. La sfat, ţinut haidu- 
csște lângă foc, mă proclama. 
Tă regzle lor şi hotărirăm ca 
imediat după Duminica Tomii 
să pornim cu răsboi împotriva 
celor de peste apă. Am fi pornit 
noi răsboiul chiar atunci, dar in 
săptămâna luminată raiu: e 
deschis şi toţi cei ce mer merg 
de-adreptul în rai. Şi nu voiam 
cu nici un chip să meargă vra- 
unul de peste apă în rai. 


* 

Așa trezură Paştile. După Du. 
min.ca 'Tomii nu mai pornirăra 
cu răsboi contra Aganilor, Chi- 
riacenilor şi Buzalungenilor, căci 
într'o zi veniră doi jandarmi Și 
ne luară, armele, Ne pârise Cos 
tea lui Buzălungă—n'ar mai a- 
junge — că aveam puști și car- 
tușe. Şi prostul de Mitriţă al lui 
Șuhani, fiind numai puţim tras 
dz urezh: de jandarmi, spuse un- 
de le ţinsam ascunse. 

A trecut și Paștile Blajinilor 
și tata n'a venit. L-am așt:piat 
la Crăciunul și Paștile următor 
și multe Crăciunuri și Paști de- 
atândul, dar n'a mai venit. Abia 
mai târziu am priceput de 2e ne 
Spuntau oamenii, „săracii  co- 
pii”, Al patrulea foc din seara 
Joii Mari era pentru tata. 


ITPOGEAFIA ZIARULUI ONIVERATII AUCIIBESTI ATR EGEFATI ITI DIO —— O ——— 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVEESUL“ BUCUREȘTI, BTE. BREZOIANU 33 Taxa poștală plătită în muanezar contorm aprobării dir. Gie E. 7. T. NI: 307 0E4