I.C.Filitti-Banatul-Olteniei si Craiovestii ()
L С. FILITTI
BANATUL OLIENIBI
ȘI
C P ALO AES STI j
CUPRINSUL : I, Banatul Severinului şi Banatul Olteniei până la Craiovesti, —
H. Neamul Craiovestilor: Fratiii Craiovesti. Descendenta lui
Pârvu I. Craiovescu, Descendenţa fui Radu postelnic Craiovescu,
Boerii din Brâncoveni. Neagoe Vodă zis Basarab. Bădică Voevod,
vărul lui Neagoe Моеуої. – Ш. Rolul politie al Craiovestilor de
la 1482 la 1535, —1У, Pretinsa luptă între Dănești și Drăculești, —
V. Legende.— VI. Bănia Olteniei după Craiovesti, Domniile lui
Radu Paisie şi Mircea Ciobanul, Reducerea importanţei băniei.
Divanul şi caimacamii Craiovei în vremea Fanariotilor,
Extras din Arhivele Olteniei,
SCRISUL ROMÂNESC S, A. CRAIOVA
25570,
www.dacoromanica.ro
Indreptári si adăogiri,
L
Din motive tehnice, pentru cá studiul a apárut in trei numere ale revi-
stei „Arhivele Olteniei“, înainte de a se extrage in broşură, nu s'au putut face, în
mai multe note, trimiterile de la o pagină la alta. Cetitorul le va completa
după cum urmează:
La pag. 10, n 46: vezi p. 81.
La рар. 22, n. 127: vezi р. 83.
La pag. 23, n. 134: vezi р. 80
La aceeaş pag. n. 135: vezi p. 75.
La pag, 28, n. 177: vezi р. 81.
La pag. 31, n. 207: vezi р. 39.
La pag. 33, n. 228: vezi p. 42—44,
La aceeag pag. n. 229: vezi p. 45 sq.
La pag. 43, n. 316: vezi p. 54.
La pag. 44, n. 317: vezi p. 31—32, 37.
La aceeaş pag, n. 319: vezi p. 31.
La aceeaş pag. n. 323: vezi p. 32.
La pag. 47, n. 347: vezi p. 30.
La pag. 51, n. 383: vezi p. 36 si n. 260.
La pag. 56, n. 427 : vezi p. 66.
La pag. 57, n. 439: vezi p. 27—8.
La pag 58, n. 440: vezi p. 26—7.
La aceeag pag n. 441: vezi p. 69.
La aceeaş pag. n. 442: vezi p. 26.
La aceeag pag. n. 443: vezi p. 50.
La pag. 67, n. 518: vezi p. 30.
La aceeaş pag. n. 519: vezi p. 36 şi n. 260.
La pag. 68, n. 531, 533 si 537: vezi p. 29.
La pag 70, n 558: vezi p. 29 si 91.
La pag. 74, n. 589: vezi p. 44.
La aceeaş pag. n. 591: vezi p. 69.
La pag 76, n. 603: vezi p. 70.
La pag 77, n. 609: vezi p. 30 şi n. 196.
La pag. 78, n. 611: vezi p 59.
La aceeaş pag n. 614: vezi p. 61.
La pag. 79, n. 621: vezi p. 68,
La aceeaş pag. n. 623: vezi p. 71—72.
Ii.
La pag. 3, rând 3: Se pare însă cá sunt doc. care arată cá un Роза, ban
de Severin înainte de 1233, vânduse o moşie (Cercetări istorice (director 1. Mi-
nea), anul V—VII (1929—1931), p. 359).
La pag. 3, rând 5: în loc de „regele“, citeşte: „principele de coroană,
mai apoi regele“.
La pag. 3, rând 7 şi urm.: Dacă prin „ţara llaut“ nu trebue înţeleasă
jara Oltului şi dacă Tătarii mau invadat din Ardeal în Oitenia (cf. C. C. Giu-
rescu, O nouă sinteză a trecutului nostru, în Revista istorică română, vol, 11,
1932, р. 3—5), ci din Ţara Românească în Ardeal (în acest sens, un act de ia
1254 al regelui Bela IV, în Hurmuzaki, I, 261), atunci două ipoteze sunt posi-
bile: sau au invadat în Ardeal prin valea Oltului, şi în acest caz li-a putut ieşi
în întâmpinare banul unguresc de Severin, sau au trecut prin alt punci, şi în
acest caz se poate ca „Bezerenbam“ să nu se refere nici la banul unguresc de
Severin, necum la un ban Basarab al Olteniei. — La bibliografia chestiunii, de
www.dacoromanica.ro
Ц
adăogat: părerile mai vechi ale lui N. Iorga şi Ше Gherghel, relevate de Al. Phi-
lippide, Originea Românilor, I, 750, şi lucrarea generalului Nicolau T., Invazia
Tătarilor şi ocuparea Budapestei. Вис. 1930.
La pag. 4, nota 9. Trebue adáogat Alex. Philippide, o. c. I, 694, 712—
713, 747, care admite ca probabilă stăpânirea primului imperiu bulgar asupra
Munteniei, dar contestă (р. 747 — 758) o asemenea stăpânire a celui de al doi-
lea imperiu, conchizând că a fost numai o „comunitate de interese, de cultură,
de neam, de organizare socială“,
La pag. 6, rând 36: in ioc de „concesionarul dela 1265“, citeşte: „a
căruia concesiune dela 1233, fusese reînnoită la 1265".
La pag. 8, n. 33. Lucrarea lui Iorga, Condiţiile de politică generală, tn
care s'au întemeiat bisericile româneşti în veacurile XIV — XV, s'a publicat în
An. Ac. rom., seria 2, sect. ist., vol. 35 (1913)
La pag. 9, n. 37, adaogă: 1. Minea, Războiul lui Basarab cel Mare cu
regele Carol Robert. In Cercetări istorice, V—VII (1929—1931.
La pag. 9, п. 40, în loc de „Huber, 1. с.“, citeşte: Hüber, Ludwig 1 von
Ungarn. In Archiv für ósterr. Geschichte, vol. 66 (1885), p. 6.
La pag. 21, rând 32: în loc de „5а strămutat“, citeşte: „s'a strămutat
din nou“.
La pag. 24 n. 141. Este poate riscată identificarea jupânului Hamza, do-
nator la Bistriţa la 1494, cu Hamza din Obislav, comis în divan abia la 1512—
1520, spătar 1520, vistier 1527, apoi mare ban. La 1512, un hrisov vorbeşte însă
de mânăstirea de la Corbii de piatră a „jupânesii Hamzoaia, monahia“ (Gre-
cianu, Şirul voevozilor, 33—4),
La pag. 26, n. 161. Danciu stolnic în divane la 1482—9 (G. D Florescu,
o c. I. 55 — 62), nu este identic cu Danciu Craiovescu, comis la 1489 — 1503.
Este Danciu Gogoaşă (vezi pag. 72, n. 573). De altfel, în acea vreme, stolnicul
era mai mare decât comisul, încât a trece din stolnic comis, ar fi fost o retrogradare.
La pag. 27, rând 1—2 şi n, 164. Observ că St. D. Grecianu a găsit în
divanele anului 1510, atât un Danciu spătar (să fie încă Craiovescu ?), cât şi un
Danciu оте (Sirul voevozilor, р. 23). Acesta din urmá mai араге si la 1511
(ibid. 25).
La pag. 27, n. 168: la sfârşit, în loc de 1496, citeşte 1495.
La pag. 29, n. 188, în loc de ,Inscriptii, П“, citeşte „Inscripţii, I“.
La pag. 30, rând 3, adaog cá în cartea dată Coziei la 1530, Barbu II
Craiovescu întrebuinţează aceeaş formulă finală, în stil domnesc, ca şi în cartea
dată la 1529 Bistriţei (pag. 29)
La pag. 31, n. 203, ci. observaţia făcută mai sus, pentru pag. 24, n. 141.
La pag. 38, n. 281. Pentru scoborârea postelnicesei Elena Cantacuzino din
Vintilă Florescu, vezi şi hrisovul de la 1626 în St. D. Grecianu, Genealogii
дос, II, 291—2 (cu greşala de interpretare că Drăghici vornicul, de care se a-
minteşte în hrisov, este crezut a îi din Mărgineni, pe când este din Floreşti)
La pag. 38, rând 17, Radu Florescu a murit încă dela 1604 (comunicat
de d. George D. Florescu),
La pag. 39, n. 287, rând 11. Tatul logofăt la 1574, era din Bucgani (cf.
pag. 90 n. 711).
La pag. 43, rând 6, în loc de „Preda“, citeşte „Radu“.
www.dacoromanica.ro
Ш
а aceeaş pag., nota 312, rând 5, în loc de „şi acesta“, citeşte „şi aceasta“.
La pag. 51, observ că este curios ca, în hrisovul dela 1568 (citat după St.
Nicolaescu, Doc. slavo-rom, 80—1), Petru Vodă (cel tânăr) să poată vorbi de un
dregător al lui Alexandru Vodă (Mircea), când domnia acestuia nu începe de
cât imediat după aceea a lui Petru, chiar la 1568.
La pag. 53. Se poate însă ca «Neagul voevod», pretendent la 1633, să
йе Neagul aga, de Ja Strâmba (Vlaşca).
La pag. 53, n. 407, rând 4: în loc de: „e probabil deosebit“, citeşte:
„este o Despre Vlad vornicul aminteşte hrisovul dela 1502 (Grecianu,
1. c.; St. Nicolaescu, o. c., 9—10), iar de Vlad fiul lui Ţepeş, actul dela 1495
(nu 1496) din Hurmuzaki, ЇЇ, 2, р 365 şi St Nicolaescu, p. 13.—cf. George D.
Florescu, Divane, І, р. 52, n. 6 si Il, р 6, п. 8.
La pag. 62—7. Deşi apărută încă dela 1928, mi-a scăpat din vedere lu-
crarea d-lui T. Palade, profesor in Ploeşti, despre Radu dela Afumaţi. Rezulta-
tele, în privinţa luptelor pentru domnie între 1521—9, sunt aproape aceleaşi la
care am ajuns şi eu. Observ numai că hrisoavele atribuite unui Vlad voevod
la 1523 şi 1524 (p. 76), au datele greşite (ci. aici, p 64, n. 495).
La pag. 62, n. 475. Hrisovul de la 1579, care aminteşte de Dragoslav
Purcariul, spune că acesta s'a ridicat asupra lui Radu Vodă de la Afumaţi, după
luptele acestuia cu Mehemet beg. Se poate referi deci atât la evenimentele de
la 1523 (aici, p. 63), cât şi la cele de la 1525 (aici, p. 65—6).—Actul de la 1561
Mai 22 (cond. Govora, pach. 32 netrebnic, doc. 212), din care, după alt izvor
şi fără a-i arăta data, St. Nicolaescu citează un pasagiu, spune că „s'a ridicat
Dragodan voevod la Spinişoara, înainte de domnia lui Vlad Vintilă“ (1532—5).
Aşa dar, Dragodan va fi fost candidat spre sfârşitul domniei Jui Radu de la A-
fumati, P gr pe vremea urmaşilor acestuia, dinainte de Vlad Vintilă (cf.
aici, p. 66—9).
La pag. 64, n. 495. Divanul dat de Grecianu, Sirul voevozilor, pag. 80,
poate fi de la Radu Vodá, din 1527. Curios este numai cá se indicá si Serban,
ca vel ban, pe сапа, la acea vreme, el nu era decát stolnic.
La pag. 69, rând 4, in loc de „Teleorman“, citeşte „Olt“. Cu privire la
Moise Vodă, de adáogat lucrarea lui I. Ursu: Din influenţele politicii europene
asupra istoriei noastre. In An. Ac. rom., sect. ist, vol 36, p. 517—528.
La pag. 74, rând 12. Răzvrătitul Ivan, poate îi acel Ivan Viezure, despre
care un regest de doc. dela 1548, publicat de Ion Brezoianu, Vechile instituţii,
şi relevat de lorga, în Rev. ist., XVII (1931), p. 176, spune că s'a ridicat asupra
lui Radu Vodă, i s'a tăiat capu şi 1 s'au confiscat satul Lieşti şi muntele Lupesti.
La pag. 79, rând 12, în loc de „diversae factionis“ citeşte „adversae
factionis",
La pag. 89, n. 710, ründ 3, in loc de 1525, citeste 1552.
La pag. 95, cu privire la bănişorii de prin judeţe, se poate ca titlul lor
să fi derivat şi din însărcinarea de a strânge impozitul zis „banii judeţului“
(judecătorului).
La pag. 101, anul 1577, Gârdeşti e probabil o rea citire, în loc de Grădişte.
La pag. 102, printre banii mlci dela 1602, de adăogat Vintilă din Cornáteni
(probabil fost ban).
La рар 107. Scarlat Roseti n'a fost caimacam al Craiovei. In izvorul la
care m'am referit (nota 29 de la acea pag.), N. Bănescu a înţeles greşit infor-
maţia din Curierul românesc de la 15/31 Iulie 1829, unde se vorbeşte de caima-
cam 51 Scarlat Roseti.—Caimacam era tot Costache D. Ghica, iar Roseti era is-
pravnic de străini.
8 6 6 II E iI S ë G
www.dacoromanica.ro
IV
Bibliograiie
Alep, Paul de, Călătoriile lui Macarie de Antiohia Trad. Cioranu.
Arhwa istorică a Românie! (В P. Hasdeu).
Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, seria nouă, vol. 26 şi 28.
Aricescu, C., Revista arhivelor statului, 1874 (Prescurtat, Jndice).
Auner, Episcopia catolică de la Argeş. In Revista catolică, 1914.
Bauer, Mémoires sur la Valachie, 1778. Ed. 2-a, 1781.
Bezdechi, St., Familia lui Nicolae Olahul. In Anuarul Institutului de istorie na-
tionalá din Cluj, V.
Bobulescu, Iosif, episcop, Viaţa prea cuviosului Nicodim sfinfitul, 1883.
Boga, L. 1., A doua ocupaţie rusească a ţărilor române. Chişinău, 1930,
Bogdan, lon, De la cine şi când au împrumutat Românii alfabetul cirilic. In
„ Omagiu lui Maiorescu“,
5i Vechile cronice moldoveneşti până la Urechiă. Buc. 1891.
» Istoriografia română. Discurs de recepţie la Acad. rom.
ji Un hrisov de la Mircea cel Bătrân. In An. Ac, rom., seria 2,
sect ist, vol. 26.
M Patru documente de la Mihai Viteəzul. In «Prinos lui D. A.
Sturdza», 1903.
T Documente si regeste privitoare la relaţiile Țării Româneşti cu
Braşovul şi Ungaria în sec. XV şi XVI, 1902.
n Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Tara Ungurească,
vol. I (1905).
š Vlad Tepes. Buc 1896.
Bogrea, V, Titus Hotnog, Bezerenbam. Recensie, in Anuarul Institutului de is-
torie nationalá din Cluj, I, 382.
Brătianu, George l, L'expédition de Louis I-er de Hongrie contre le prince de
Valachie Radu I-er Basarab en 1377. In Revue historique du
Sud-est européen, II (1925), p. 73.
Brezoianu, lon, Vechile instituţii ale României, 1882.
Bunea, Aug., Incercare de istoria Românilor, până la 1382.
к Stăpânii Țării Oltului.
Câncea, loan V., Despre Eimacamis Craiovei. In Arhivele, Olteniei, X (1931),
š ар. 316. š ^
Cantacuzino, Mihar, banul, vezi Tunusli
Columna lui Traian (B. P. Hasdeu).
Conduratu, Grigorie, PME Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ungaria până la
anul 152
Constantinescu, N., Posada, Buc. 1930.
Crăciun, Ioachim, Cronicarul Szamosküzy şi însemnările lui privitoare la Ro-
máni, Cluj, 1928. š
Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, Ed. Trausch
Daponte, Ephémérides daces. Ed. Legrand.
Del Chiaro, Storia delle moderne rivoluzioni della Valachia, 1718,
Docan N., Frate. In Arhiva soc. stiintifice si literare din lasi, XI (1900).
Dragalina, Din istoria banatului Severin,
Drághiceanu, Virgil, Curțile domneşti brâncovenești. In Bulet. comisiei monum.
ist. IV (1911)
j ШЕ Уш Craiovei, In Bulet. Com. monum. ist. III (1910),
p. -4.
Dragomir, Silviu, Relaţiile Ţării Româneşti cu Sibiul în sec. XV şi XVI.
Erbiceanu, Const., Viaţa şi traiul sf, sale părintelui nostru Nifon, patriarhul
Tarigradului (de Gavriil, protul Sí. Munte), Buc. 1888.
Priviri istorice şi literare asupra epocei fanariote. Extras din
An, Ac. rom. 1901.
Fessler, Geschichte von Ungarn, vol. 1 şi 2.
Filitti, loan C., Arhiva G. Gr. Cantacuzino. А
5 Despina, princesse de Valachie, fille présumée de Jean Bran-
воа, In Revista istorică română, 1931, vol. I, fasc. 3,
ag. 241.
p
ii Din Arhivele (НЕ дЫ 25ela го
»
V
Filitti loan C., Mama şi soţia lui Mihai Viteazul. In Conv. lit, anul 52 (1921),
pag. 609.
» Coria Poenarilor Almájeni. In Arhivele Olteniei, VIII (1929).
Despre Negru Vodă. Extras din An. Ac. rom. 1924.
Florescu, George D., Boerii Márgineni. 1930
Divanele domnesti din Muntenia Їп sec. XV (2 fasc),
Foaia Societăţii Românismului.
Fotino, Dionisie, Istoria generală a Daciei. Trad. Sion.
Gárboviceanu, Б, Cultul judeţului Mehedinţi, 1931.
Georgescu, 1. B, Mânăstirea Strehaia. [n Arhivele Olteniei, VI (1927), p
Gherghel, Ше, Basarab ban, sau Severin ban ? In Arhiva din lagi, anul 33 doo;
p. 60. ct replica lui Hotnog, în n-o de Aprilie 1927, p. 69.
Ghibánescu, Surete а izvoade, vol. 1—21.
Іѕріѕоасе si zapise, vol. 1—5.
Giurescu, Const., Vechimea rumániei si legátura lui Mihai Viteazul.
i Contribuții la studiul cronicelor muntene.
Despre boeri.
Giurescu, C. C., Despre Vlahia Asanestilor, 1981.
ji "Contributii la studiul marilor dregătorii în sec, XIV şi XV.
Noui contribuţii la studiul marilor dregătorii în sec, XIV şi XV,
Glasnik, din Belgrad, vol. 47, p. 188—4.
Grecianu, Radu logofătul, Viaţa şi domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu,
Ed Ştefan D. Grecianu.
Grecianu, Ştefan D., Şirul voevozilor, cu divane (tipărit până la anul 1527
inedit până la 1554).
Genealogii documentate, 2 vol, şi câteva fasc.
Hasdeu, B. P., Negru Vodă (vol. IV din Etymologicum magnum).
i Vezi Arhiva istorică şi Columna lui Traian.
” Istoria criticà
Etymologicum magnum, vol. III.
Hotnog, Titu, Bezerenbam. lagi, 1919.
Răspuns lui Ше Gherghel. In Arhiva din laşi, Aprilie, 1927.
Huber, Alfons, Ludwig І von Ungarn. In Archiv für oesterreichische Geschichte,
vol, 66 .(1885).
Hurmuzaki, colecţia de documente,
lorga, Nicolae, Invăţăturile lui Neagoe Vodă către fiul sáu Teodosie
ç Cele mai vechi cronici unguresti, In Revista istoricá, VIII (1922)
i Braga Voevod. In Conv. lit. 1903,
t Contribuţii la istoria Munteniei In An. Ac. rom., seria 2, sect.
ist., vol. 18,
ï Pretendenți domneşti în sec. XVI. In An. Ac. rom, seria 2,
4 ѕес{ ist, vol. 19.
» Pretendentul Nicolae Basarab in Elveţia. In An. Ac. rom., seria
3, sect. ist., yol. 12.
u 2 Geschichte des rumänischen Volkes, vol, `l,
i Condiţiile de politică generală în care s'au întemeiat bisericile
româneşti în sec. XIV—XV. In An. Ac. rom., serla 2, sect.
ist., vol, 35.
T Vezi Hurmuzaki, XI si XII.
" Lupta pentru stăpânirea Vidinului. In Conv. llt, 1900.
» Carpaţii în luptele dintre Români $1 Unguri, In An. Ac. гот,
seria 2, sect. ist,, vol. 38.
- Românii în câteva noul izvoare apusane.' In Revista istorică,
VI (1920)
i Istoriile Domnilor Tárli Româneşti, de Constantin căpitanul, *
Operele lui Constantin Cantacuzino stolnicul,
Studii şi documente.
Un nou izvor cu privire la Mihai Viteazul şi Radu Şerban, In
Ап, Ac. rom, seria 3, sect. ist., vol. 12,
Inscripţii din bisericile României.
Istoria Românilor în chlpuri şi icoane.
www.dacoromanica.ro
VI
Iorga, Nicolae, Istoria bisericii româneşti.
к Genealogia Cantacuzinilor, de Mihai Cantacuzino.
Е Documente privitoare la familia Cantacuzino.
» Fundatiuni religioase ale Domnilor români in Orient. In Ап, Ac.
rom , seria 2, sect. ist. vol, 36.
» Situaţia Olteniei în epoca lui Tudor Vladimirescu,
» Cronicile muntene, In An. Ac. rom., seria 2, sect. ist., vol. 21,
» Manuscrise din biblioteci străine, In An. Ac. rom., seria 2, sect.
ist., vol. 20 si 21.
ionescu-Gion, Boerii Craiovesti. In Revista de istorie, arheologie şi filologie.
VIII (1902).
” Istoria Bucurestilor,
5 Sima stolniceasa Buzeasca, Buc 1903,
Jirecek, Geschichte der Serben, vol. I.
Geschichte der Bulgaren.
Kogálniteanu, Const. M., Biserica Sf, Nicolae domnesc din Curtea de Argeş,
In Сопу, lit. 1922.
Kemeny, Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbiirgens, vol. I (cronica
lui Hieronymus Ostermayer).
Lahovari, Grigore І., Obiceiul pământului, 1892.
Lapedatu, Alexandru, Două cetăţi vechi, Poenarii şi Dâmboviţa. In Bulet, Com.
топат, ist., IIl (1910)
з Vlad Vodá Călugărul, In Conv. lit. 1903,
» Politica lui Radu cel Mare. In „Omagiu lui lon Bianu“, 1916.
a Mánástirea Hurezi. In Bulet. Com. mon. ist, ! (1908).
» Moartea lui Mihnea cel Ráu. In Conv, lit 1916.
» киш Strehaei şi tradiţia scaunului bănesc de acolo. Buc.
Macarie de Antiohia, vezi Alep,
Magazin istoric pentru Dacia, vol. IV (Istoria Ţării Româneşti de când au
descălecat Românii),
Marienescu, Atanasie, Ţara Severinului, sau Oltenia. În An, Ac. rom., seria 2,
sect, ist, vol 32.
» Dinastia lui Radu Vodá Negri şi нн Basarabilor, In Ап,
Ас. rom, seria 2, sect, ist, vol, 33.
Miletici si Agura, Daco-Românii şi literatura lor slavă. In Sbornic, Sofia, IX
(1893)
Minea, I., Din trecutul stăpânirii româneşti asupra Ardealului,
» Rázboiul lui Basarab cel Mare cu Regele Carol Robert. In Cer-
cetări istorice, V—VII (1924—1931).
у; Relatiile politice dintre Tara Românească şi Ungaria pe timpul
lui Ludovic Í, In Conv. lit. 1910,
A Urmaşii lui Viadislav 1, In Сопу. lit. 1916,
Moisil С. Monetele lui Radu I Basarab. In Bulet. Com. monum. ist. X—XVI
(1917—1923)
Motogna, V., Rásboaele lui Vlaicu Vodi cu Ungurii. In Revista istorică, IX
(1923).
Năsturel, General P. Vasiliu-, Radu Şerban Basarab şi Matei Basarab. In Li-
teratura şi arta română, XI.
" Genealogia Năsturelilor. In Rev. de ist., arheol., filol., X—XVI,
» Biserici, mânăstiri si schituri din Oltenia, In Rev, de ist., ar-
heol., si filol. ХІ, XII şi XIV.
Nicolaescu, Stoica, Petru Vodă cel Tânăr şi Petru Vodă Schiopu, 1915.
» Diata llincái Evstratoaia. In România Nouă, 1 (1907).
» Documente istorice cu privire la Radu Vodă dela Afumaţi, In
Rev. de ist, arheol., şi filol, X, p. 77 sq Şi broşură,
» Documente slavo-române (Cí. critica făcută de Alex. Lapedatu
în Conv. lit. anul 40),
- Diaconul Coresi si familia sa. In Rev. de ist, arheol, si
filol, X (1909).
www.dacoromanica.ro
VII
Nicolescu, Ilie, Н Craiovestilor. In Rev. de ist, arheol. si filol.
(1903).
- Din genealogia familiei Golescu. In Noua revistă română, IV (1901).
е Cine e Radu liiaş. In Literatura şi arta română, 1904.
In jurul lui Basarab Laiot. In Literatura şi arta română, УН! (1903).
Niederié, Manuel de l'antiquité slave. Vol. I, 1923.
Odobescu, Alex, Câteva ore la Snagov. In Revista română, 11 (1862).
2 "Manuscrise şi cărţi tipărite ailate în mânăstirea Bistriţa. In Re-
vista română, 1 (1861),
Olahul, Nicolae, Hungaria et Attila. Ed. Kollar. Viena, 1763.
Onciul, D , Titlul lui Mircea cel Bătrân. In Conv. lit, anii 36 (1902) şi 37 (1903).
i Originele principatėlor române.
m Din istoria României. Ed. 2-a.
$i Papa Formosus în tradiţia noastră istorică, în „Omagiu lui Ma-
iorescu“.
Ostermayer, vezi Kemeny.
Palade T., Radu de la Alum. Ploesti, 1923.
Papiu Ilarian, vezi Tesaur de monumente istorice,
Philippide, Alex., Originea Românilor, Vol. 1.
Popescu, Nicolae М, diacon, Nifon Il patriarhul Constantinopolului. In An. Ac.
тот, seria 2, sect. ist., vol. 36.
Puşcariu, lon, Două documente privitoare la revolta boerilor din Ţara Făgăra-
şului în favoarea lui Mihnea cel Rău. In An. Ac. rom., seria
2, sect. ist, vol. 33
Date istorice asupra familiilor nobile din Ardeal, 1892,
Quellen” gur Geschichte der Stadt Kronstadt,
Rosetti, Radu, Arhiva senatorilor din Chişinău. In Ап, Ac. rom., seria 2, sect.
ist, vol 31 sl 32.
Sincai G., Cronica Românilor. Ed 2-a, Buc 1886.
Ştefulescu, Alex., Istoria Târgu-Jiului.
T Documente slavo-románe privitoare la Gorj.
» Tismana.
Tesaur de monumente istorice, Buc. 1864, in 3 vol
Tocilescu, Grigore. Curtea de Argeş, Buc. 1887.
ji Catalogul Muzeului național,
n Raport asupra câtorva mânăstiri din ţară. In An. Ac. rom., se-
ria 2, sect. ist, vol. VIII si în Monitorul Oficial, 5/17 lulie
1878, pag. 39. 0.
Hrisovul Buzeştilor. In „Tinerimea română“, 1898.
Tunusli (frati), Istoria Valahiei, 1806 Trad. Sion.
Urechia, V. A., Istoria Românilor (1775-1821), 14 vol.
Ursu 1., Din influenţele politicii europene asupra istoriei noastre, In Ап, Ас.
Tom , seria 2, sect. ist., vol. 56, p. 517.
Vasilescu, Al. A., Oltenia sub Austriaci. Vol. I (1929).
ji Casele băneşti din Craiova. In Arhivele Olteniei, VI.
» Descrierea proectelor de fortificație a... casei banatului din Cra-
iova. In Arhivele Olteniei, IX, р. 177.
Urmaşii lui Mircea cel Bătrân.
Veress, "Andreas, Vechi istorici unguri şi saşi despre istoria Românilor. In An.
Ac. rom. 1929.
» Acte şi scrisori privitoare la relatiunile Ardealului şi Ungariei
cu Moldova şi Tara Românească (1468—1540). Budapesta
1914 (Fontes rerum Transylvanicarum, vol, 1V).
"n Documente privitoare la istoria Ardealului, "Moldovei şi Ţării
Româneşti. Vol 1, Acte şi scrisori (1527- 1572). Buc, 1929.
Xenopol, A. D , Lupta intre Drăculeşti şi Dăneşti. In An. Ac, rom., seria 2,
sect. ist., vol. 30.
m Istoria Románilor. Ed. 1-a.
Zimmerman- Werner-Muliler, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in
Siebenbürgen.
EBERRERERRRRRR
www.dacoromanica.ro
Banatul Olteniei si Craioveştii”
Cuprinsul: /, Banatul Severinului și Banatul Olteniei până la Cra-
iovești —11. Neamul Craioveştilor : Frații Craioveşti. Descendenfa lui Pârvu
I. Craiovescu. Descendenfa lui Radu postelnic Craiovescu. Boerii din Brân-
coveni. Neagoe Vodă zis Basarab. Bădică Voevod, vărul lui Neagoe Voevod.—
11. Rolul politic al Craioveştilor dela 1482 ia 1535.—1 V. Pretinsa luptă între
Dănești şi Drăculeşti. - V. Legende. — VI. Bănia Olteniei după Craiovesti.
Domniile lui Radu Paisie st Mircea Ciobanul. Reducerea importanței băniei,
Divanul şi caimacamii Craiovei în vremea Fanarioților.
I. Banatul Severinului şi banatul Olteniei
până la Craioveşti
1. Banatul Severinului.
. Banatul unguresc al Severinului, înființat in urma unei
lupte fericite a Ungurilor împotriva Bulgarilor, este amintit
întâia oară la 12332). La 1237, papa de la Roma se şi adre-
sează ,neophytis in Zeurin et locis adiacentibus constitutis 3)”.
Tot la 1233, regele Bela dà contelui Conrad (ага Loysta
(Lovistea) dintre Carpaţi, Olt si Lotru*.
La 1241, pe Таїаги lui Batu, la ieşirea din „țara Oltu-
lui” (adică din tara Făgăraşului), probabil la Turnu Roșu,
îi întâmpină un personagiu al căruia nume, în cronica per-
sanului Fazel-Ullah-Raşid, scrisă pe la 1300, se poate citi
sau ,Dezerenbam" 5), sau, mai de grabă ,Bezerenbam", me.
tateză pentru „Zeberenbam” 6), adică banul de Zeberen, Ze-
1) Sub acest titlu contopesc, după revizuire, următoarele studii anterioare
asupra subiectului: a) Crazoveşti:, în Convorbiri literare, anul 54 (1922) p. 193, 292,
398; b) Bantr şi caimacamii Craiovei, în Arhivele Olteniei, ТЇЇ (1924); с) Despre
Negru Vodă (partea privitoare la Oltenia , în Analele Acad. Rom., secția ist, 1924;
d) Banti Țării Severinului și banti Olteniei, în Arhivele Olteniei, VI (1927). Alţii
vor indrepta greşelile si vor complecta lipsurile,
2 Hurmuzaki, I, 1, 126.—D Onciul, Titlul lui Mircea cel Bătrân. In Con-
vorbiri literare, anul 36 (1902) p. 36 n. 3.
3) Hurmuz., I, 1, 154.
4) Ibid. 127.
5, Titus Hotnog, Bezerenbam. Iaşi, 1919.— Cf. critica lui Ше Gherghel în
„Arhiva din lași“, Ianuarie 1926, p. 60 si replica lui Hotnog, in aceeaş revistă, Apri-
lie 1927, p. 69—77.
6) Rectificarea făcută de Bogrea, în Anuarul Institutului de istorie națională
din Cluj, I (1922) р. 382.
www.dacoromanica.ro
— 4 —
veren, banul Zeveriniensis, de Zeureno, Zevrino, cum este
numit în izvoarele timpului banul unguresc de Severin. Cade
astfel teoria emisă, de Haşdeu şi admisă de la el încoace 7), cá
ar fi vorba de „Basarab-ban” si că ar fi existat deci, de pe
atunci, un banat al Basarabilor în Oltenia. La 1240, ban un-
guresc de Severin era Oslu. Amintirea luptei cu Tătarii lui
Batu s'a păstrat în „Viaţa prea cuviosului Nicodim Sfinţitul”,
scrisă la 1763 de episcopul de Râmnic Partenie, pe baza tra-
ditieà de la Tismana 8).
La 1247 se constată că întreaga Oltenie era față de Un-
garia în raporturi de dependență, cum fusese poate, înainte
de 1233, față de Bulgaria?). Prin diploma 10) dată atunci ca-
valerilor Ioaniti, regele Bela IV le concede „ţara Severinului”,
cu munţii ce tin de dânsa si cu toate celelalte dependințe,
precum şi cu (pariter cum) cnezatele lui Топ şi Farcaş, până
la râul Olt, dar afară, de tara cnezatului lui Litovoi voevod,
„care rămâne Vlahilor asa cum au ţinut-o până acum”. Regele
îşi rezervă, jumătate din veniturile si slujbeie din întreaga
țară a Severinului şi din сете 2 cnezate ale lui Ion şi Farcaş.
Din veniturile şi foloasele ce se strâng din tara Litua (a lui
Litovoi), afară de {ага Hațegului tt), pentru rege, acesta ce-
dează Ioaniților jumătate. Numiţii Vlahi vor ajuta pe Ioaniti
cu ,apparatu suo bellico". Aceştia vor avea şi dreptul de
judecată, dar hotărârile de pedepsire cu moarte față de „ma-
iores terrae", sunt susceptibile de apel la rege. Urmează pasa-
giul care nu se poate referi, cred, decât tot la Oltenia: „Ad
hec de salibus quos ad usum dictae terrae et illarum partium ver-
sus Bulgariam, Greciam et Cumaniam sufficienter deferri con-
cedemus, et quacumque salifodina ultrasilvana commod us sump-
tibus nobis et ipsis extrahi poterunt". Mai concede regele Ioa-
nitilor „dela râul Olt si Alpii Transilvani, toată Cumania, a-
7) Haşdeu, Negru Vodă, p. LVII și CI.—D. Onciul, Originele Principatelor
române, p. 35.
8) Tipărită la 1839 de Ştefan ieromonahul și iarág la 1883 de episcopul Iosif
Bobulescu, p. 47.
9) Chestiunea stăpânirii, sau SURE Bulgariei asupra Olteniei, nu este
deplin lămurită.—Cf Haşdeu, Negru Vodă, XLIX, LXII, LXXX.—D. Onciul, Ori-
ginile, p. 13, 15—16, 33—9, 119, 123.—Acelaș, Papa Formosus în tradiţia noastră
istorică. In „Omagiu lui Maiorescu“, p. 625, 631.—T, Bogdan. De la cine si când au
împrumutat Românii alfabetul cirilic. Ibid, 585—6 —Brosura de propagandă : Les
Bulgares dans leurs frontiéres historiques, ethnographiques et politiques, Berlin,
la Wilhelm Greve, 1917.— Zlatarski, Geschichte der Bulgaren, Leipzig 1917—1918,
—Niederle, Manuel de l'antiquité slave, 1923, I, 112.—Iorga, Istoria Românilor si a
civilizatiei lor, Trad. din 1. francezá de Al. Lascarov-Moldoveanu. 1930.—C. C. Giu-
rescu, Despre Vlahia Asanestilor. Extras din Lucrările Institutului de geografie al
Universităţii din Cluj, IV, 1931,
10) Diploma de la 1247 s'a păstrat numai reprodusă in confirmarea papei
de Ја 1251 (Hurmuz, I, 1, 250).—Cf. Gr. Conduratu, Relaţiile Таги Românești si Mol-
dovei cu Ungaria, р, 39—40.— Aug, Bunea, Incercare de istoria Românilor până la
1382 (Scriere postumă, 1912) —At. Marienescu, Tara Severinului sau Oltenia. In
An. Ac. rom. Sect. ist. XXXII.
11) După uniii, Hategul era feod concedat lui Litovoi (Onciul, Titlul, 1. c.
720, 723), După alţii, voevodatul lui Litovoi era descălecat din tara Hațegului (C.
Kogălniceanu, in Conv. lit. 56 (1924), p. 761 si n. 5.
www.dacoromanica.ro
Eb cs
farà de (ara lui Seneslau, voevodul Valahilor, care rămâne
acestora aga precum ei au tinut-o pànà acum".
Asa dar, la 1947, Ungurii se considerau stápáni efectivi
ai Olteniei, mai puţin ţara lui Litovoi, şi ai Cumaniei, sau
Munteniei, mai puţin ţara lui Seneslau. Aceşti doi voevozi
aveau deci o situaţie excepţională, erau numai tributari ai
regelui Ungariei. De aceea şi, pe când din restul ţării, de la
cnezi ca Топ si Farcaş, Ioaniţii vor percepe direct veniturile
şi le vor împărţi cu regele, din ţările lui Litovoi şi Seneslau
regele îşi va lua veniturile ce i se cuvin şi va da din ele
jumătate Ioaniților.
Diploma dată Ioaniților deosebește, în cuprinsul Olte-
niei: tara Severinului cu dependintele ei, cnezatele lui Ion şi
Farcaş, enezatul voevodului Litovoi.
Тага acestuia din urmă nu putea îi decât între râul Lo-
tru, la nordul căruia Loviştea era stăpânită de Unguri, şi
între „salinele”, care. nu puteau fi decât Ocnele Mari, con-
cedate Ioaniților, pe deoparte, si ţara Severinului cu depen-
dențele еі, care nu putea fi decât în părţile Mehedinţilor,
de altă parte, deci în Gorj. Cât priveşte cnezatele lui Ton şi
Farcaş, nu putem deduce decât că erau în afară de {ага Se-
verinului cu dependen([ele ei. Această ţară însăşi nu cuprin-
dea deci Oltenia întreagă, ci se întindea numai în părţile Me-
hedinţilor 12). Părţile sudice ale Olteniei au mai fost dispu-
tate de Unguri si de Bulgari. Astfel, la 1264, regele Ungariei
răsplăteşte pe banul de Severin, Laurenţiu, pentru că apărase
banaiul când îl prădaseră Bulgarii pe când regele era în ráz-
boi cu Boemia 13). Sârbii se uniau şi ei uneori cu Bulgarii pen-
tru а neliniști hotarul de miazăzi al Ungariei М).
Cât priveşte ţara lui Seneslau, ea nu putea fi decât în-
tre râul Olt şi Câmpulungul unde, înainte de 1300, — căci a-
tunci se îngroapă acolo ultimul conte unguresc 15), — se întin-
sese stăpânirea ungurească, deci în Argeş.
*
* *
Cea dintài incercare de emancipare de Ungaria, care
mai indispunea si prin propaganda catolică, s'a făcut în (ara
lui Litovoi, deci in Oltenia
Un doc. dela regele Ladislas Cumanul, din 1285, lamu-
reşte cà răsvrătirea a avut loc după moartea, la 1272, a ta-
tălui acestuia, Stefan, pe când Ladislas eră copil19) si anarhia
se deslántuise in Ungaria. Data se poate fixà mai deaproape 17)
între 1278—1282. Documentul zice cà Litovoi, poate încă cel
de la 1247, sau fiul său, şi fratele său Barbat, au ocupat „ali-
12) Cf Haşdeu Negru Voda, р. LXIX.—Onciul, Titlul lui Mircea, in Conv.
lit. 36 (1907), p. 40, nota, rectificând cele spuse in Originele Principatelor, p. 43, 169
13; Hurmuz Т, 1, 137.
14) Fessler, Geschichte von Ungarn, I. 413, 421.
15) Laurenţiu (Onciul. 1. c. 746, n. 1).
16) Hurmuz., I, 1, p. 454.
17) Fessler, 1, p. 438—39.—Oneiul, 1. c., p. 43, nota.
www.dacoromanica.ro
-—
quam partem de regno nostro ultra alpes existentem", ceeace
nu poate însemnă decât părţile din Oltenia dependente de Un-
garia, printre care şi (ага Severinului. Documentul mai zice
că voevozii au refuzat tributul 18), adică s'au declarat neatâr-
пап. Această primă încercare de a profită de slăbiciunea
Ungariei în timpul unui rege minor, n'a izbutit. Litovoi a
căzut în luptă, iar fratele sau Bărbat, luat prizonier, s'a în-
voit să plătească, iarăş tribut şi numai astfel a obținut li-
bertatea 19).
Aşa dar; voevodatul românesc din regiunea Gorjului a
redevenit dependent de Ungaria 20). Cât priveşte {ага Severi-
nului propriu zisă, ea n'a încetat de a fi sub stăpânire ungu-
rească şi seria banilor ungureşti de Severin este neîntreruptă
dela retragerea Ioaniților, din 125421).
ж * x
Incercarea voevozilor gorjani a fost reinoità in curând,
cu mai mult succes, de voevozii dela răsărit de Olt.
In anul 1324 apare întâia oară documentar voevodul
transalpin Basarab, fiul lui Tihomir, într'o diplomă prin care
regele rasplateşte pe contele de Selagiu pentruca „pluribus
vicibus nostras legaciones ad Bazarab vaivodam nostrum trans-
alpinum... - laudabiliter adimplevit 22)”.
Voevodatul lui Basarab a fost la început cuprins între
râul Olt, la dreapta căruia, încă la 1285, există voevodatul lui
Barbat şi Câmpulungul unde, până la 1300, rezidă un conte
unguresc. Eră deci în Argeș, cu reşedinţa, evident în locul
numit mai apoi Curtea де Argeş.
Voevodatul dela Argeş trebuie să se fi întins mai întâiu
asupra Câmpulungului, pentrucă acolo, dela 1300, nu mai în-
tâlnim stăpânire ungurească. Ocuparea se va fi facut deci
spre sfârşitul domniei lui Andrei III, probabil încă de voe-
vodul Tihomir şi este poate de pus în legătură cu fortificarea
Făgăraşului de Unguri la 1300.
A urmat anexarea Loviştei. La 1311, Loviştea, împreună
cu teritoriul corespunzător de peste Carpaţi, numit mai târziu
Amlas, apar(ineà încă lui Nicolae de Tălmaci 23), fiul lui Con-
rad concesionarul dela 1265. La 1319 însă, constatăm că dacă
Nicolae şi fratele sáu Ioan de Tălmaci stăpânesc încă Tăl-
maci, Săcele şi Amlaş, pe când un văr al lor, Petru, are Cis-
nădia, de Loviştea nu se mai vorbeşte 24). Aşadar, Loviştea
18) Hurmuz., 1. c.
19) Hurmuz., 1, 1, p. 483. Aceste împrejurări sunt poate de pus în legătură
cu prima mențiune a unui conte de Haţeg la 1276.
20) Onciul, 1, c., p. 723.
21) Pesty Frigyes, А РАР bânsăg, І, p. 24851 urm. si dupá el, Drăgălina,
Din ist, banatului Severin, I, p. 148—49. şi At. Marienesei, Tara Severinului, în An.
Ac. rom, Sect, ist. Seria II, vol. 32, p. 1140.
22) Hurmuz., І, 1, 591,
231 Ibid. 325,
24 lbid. 579.
www.dacoromanica.ro
c A
trecuse în stăpânirea voevodului transalpin, probabil Basarab,
între 1311 şi 1319, pe vremea când fiii si ultimii partizani ai
lui Ladislas Apor erau încă răsvrătiţi în Ardeal şi de sigur cu
consimțimântul acestora, cari aveau interes să slăbească în
toate chipurile pe oamenii lui Carol Robert 25). Până la ocu-
parea Olteniei de către Austriaci la 1718, Loviştea, deşi la
dreapta Oltului, a şi făcut parte din județul Argeş şi aşa a
fost şi după се, la 1739, am redobândit Oltenia 26). Dealtfel,
prin Lovistea se intelegeà teritoriul de pe amândouă malurile
Oltuiui, dela Carpaţi până mai jos de gura Lotrului. Se poate
deci са cetatea dela Argeş, la 30 km. nord de Curtea de Argeş,
lângă satul Poenari, să fi fost un punct mărginaş de apărare
а Lovistei unguresti?") sau, mai bine, un centru fortificat
între cele două stăpâniri ungureşti din Loviştea si dela Càm-
pulung si, in acest caz, sà fi trecut odată cu acestea în pose-
siunea voevodului muntean, între 1300 şi 1319.
Acestea sunt, documentar dovedite, extensiunile voevodu-
lui român dela Argeş la 1324, când Carol Robert îl numeşte
„Voevodul nostru" şi spune cá trimisul său, contele de Se-
lagiu, îndeplinise cu succes mai multe misiuni pe lângă Basarab.
Nu se dovedeşte cu nimic că Basarab ocupase şi Oltenia.
O stăpânire a voevozilor dela Argeş asupra Olteniei e greu
de admis înainte ca ei să fi anexat Loviştea între 1811—1319.
Apoi, dacă Loviştea ar fi fost anexată în urma Olteniei, ar fi
fost considerată ulterior ca făcând parte dii aceasta şi nu din
judeţul Argeş. Dar chiar dacă, după anexarea Loviştei, deci
după 1811—1819, Basarab va fi cuprins şi Oltenia, el a resti-
tuit Ungariei, în vremea negocierilor cu contele de Selagiu, mă-
саг {ага Severinului propriu zisă, după cum se vede din con-
flictele ulterioare.
Raporturile regelui cu voevodul român sunt bune după
aceasta încă la 1327, când papa scriă, în favoarea catolicilor,
atât contelui de Braşov şi voevodului Ardealului, cât şi „nobili
viro Bazaras, vaivode transalpino”. Si posesiunile acestuia papa
le priveşte, са şi regele de sigur, ca fiind „in terris subiectis
in regno Ungariae" 23). Mai ştim că Basarab plătiă acum re-
gulat ,censum debitum regie maiestati" 29).
Numai puţin după 1327 găsim stricate relaţiile dintre
Carol Robert şi Basarab. Cauza trebuie căutată în luptele din-
tre Sârbi şi Bulgari pe vremea țarului Mihail din Vidin, între
anii 1825—1880, lupte în care a fost amestecat şi regele Un-
25) Т. С. Filitti, Despre Negru Vodă, extras din An. Ac. 1924, p. 11.
26) Ibid.
27) Alex. Lapedatu, în Bulet, com. monum. ist. 1910 p. 182.
28) Hurmuz., I, 1, p. 600—601.—Expresiunile papei se înțeleg fără a le refer
la posesiuni de dincolo de Carpaţi ale lui Basarab, recunoscute apoi ca feode ur-
mașilor lui, cum credea Onciul, 1. c., p. 740—41.
29) Izvoarele la Onciul, 1, c., p. 49, nota 1.
wwwW:tdacoromanica.ro
== 8 —
gariei30) si in cane a intervenit, de partea Bulgarilor, dupà
1327, si Basarab.
Acesta a scuturat situaţia de ,,censualis" sau tributar
al regelui, pe care o primise la 1324 şi care n'aveă dealtfel
nimic umilitor 31) şi a pornit să ocupe mai întâi Oltenia de-
pendentă de Ungaria, unde a întâmpinat de sigur cea mai
bună primire din partea voevozilor români, urmaşi ai lui
Litovoi şi Bărbat 32), apoi {ага Severinului cu „cetatea ei",
de care cetate se aminteşte acum întâia oară.
După ce, în Iunie 1330, Românii şi Bulgarii au fost în-
fránüi de Sârbi la Velbujd sau Chiustendil33), Carol Robert
a pornit asupra lui „Basaras, infidelis noster transalpinus”,
pentru „a redobândi părţile transalpine ale regatului” si a-
nume ,Quedam confinia" pe care ,schismaticul" Basarab şi
fiii lui le deţineau „in nostrum et sacre corone non modicum
derogamen" şi „in preiudicium sacri dyadematis regii et nos-
irum infideliter' 34). In Septemvrie, regele „per Zeurin... trans-
tulit se in terram Bazarab vaivode.. ut de ipsa terra ipsum
Bazarab expelleret". Dupá ce a reluat (ara Severinului cu
cetatea ei, le-a dat lui Dionisie Szécsy, cu titlul de ban. Când
regele ajunse la râul Motru, cum zice istoricul Fessler fără a
arătă izvorul 55), dar unde pare să fi fost hotarul ţării Severi-
nului propriu zise, Basarab îi făcu propuneri de pace: despà-
gubiri de răsboi, recunoaşterea stăpânirii ungureşti pe „ţara
Severinului cu dependenfele ei", pe care regele le detinéà
acum cu forţa si plata regulată a tributului. Indemnat însă de
vóevodul Toma, moștenitorul fiilor lui Conrad de Tălmaci 36)
şi care speră probabil sa redobândească şi Loviştea, regele
respinse oferta lui Basarab. Intră ‚їп terram transalpinam"
şi în Noemvrie eră sub cetatea dela Argeş. Crezându-se vic-
torios, dar având armata obosită, după un drum de peste o
lună si istovită din lipsă de hrană într'o ţară pustie şi ne-
cunoscută, Carol Robert declară că acordă pacea şi ordonă
retragerea. Basarab îi oieri călăuze să-l scoată din țară. Dar
armata regală se văzu deodată atrasă în cursă 51, în strâm-
torile stâncilor, fu de două ori măcelărită de voevodul ro-
màn. care eră ajutat si de vecinii ,Tátari". Regele insus nu
30) La 1325, papa scriă regelui că nu-l poate ajută «ad refrenandum natio-
num infidelium tuo regno vicinarum, contra quas te pugnare frequenter oportet».
(Hurmuz., I, 1, p. 594). Scrisoarea papei către Basarab la 1327 dovedeşte cà la 1325
papa nu fáceà aluzie si la voevodul román.
31) La 1241, regele Bela recunoscuse suzeranitatea împăratului Frederic 17,
în schimbul fagăduinţei de ajutor contra Tătarilor (Fessler, T, p. 443).—Regele Po-
loniei a fost «censualis» al regelui Boemiei (Iorga, Cele mai vechi cronici ungu-
resti. Rev. ist., VIII (1922), p. 16 n. 1).
32) Iorga, Geschichte des rum. Volkes, I, р 254.
33) Jirecek, Gesch. der Bulgaren, p. 290, 292.—Iorga, Condiţiile de politică
generală etc., 1. c., p. 393,
34) Hurmuz., |, 1, p. 623 (anul 1332), 625 (anul 1332), 633 (anul 1335).—Hur-
muz., I, 2, p. 14 (anul 1351).
35) Fessler, U, p. 49.
36) Onciul, 1. c., p. 738. .
www.dacoromanica.ro
— 9 —
scăpă decât schimbándu-si portul şi, fugind, se întoarse la
Timişoara 31).
După această .cumplită înfrângere, Carol Robert, ге{-
nut dealtfel de alte interese în Boemia şi Polonia, nu se mai
gândì la revansà. De tribut din partea Domnului transalpin
n'a mai fost vorba 58). Voevodatele române din Oltenia răma-
seră fireşte închinate lui Basarab. Chiar tara Ssverinului, cu
sau fără cetatea ei, căzù sub stăpânirea acestuia, căci peniru
tot timpul de 1а 1325 până la 1342, adică până la тоагіеа lui
Carol Robert, nu se menționează decât unul si acelaş ban un-
guresc de Severin, ceea ce este neobişnuit 39).
In Iulie 1342, se urcă pe tronul Ungariei regele Ludovic,
care se anunță foarte energic. Când acesta venì în Ardeal,
în vara anului 1343, Basarab socoti mai prudent sa trimită
în misiune pé fiul si acum asociatul său la domnie, Alexandru
Basarab, pentru a restabili relațiile de odinioară 40). Plăti din
nou tribut, rămase cu Oltenia, dar restitui regelui {ага Seve-
rinului propriu zisă unde, dela 1342 înainte, reîncepe şirul ba-
nilor unguresti.
Dela 1357 însă, raporturile dintre rege si Alexandru Ba-
sarab se strică din nou, pentru a nu se mai restabili până la
moartea acestuia. E probabil că Alexandru a profitat de îm-
prejurarea că între anii 1355—1361 regele Ludovic a fost în-
continuu ocupat cu expediții militare în Sârbia, Neapole, con-
tra Veneţiei 41) şi împotriva lui Bogdan, maramuresanul rebel,
ajuns domn al Moldovei. Proclamația dela 1365 zice că Ale-
xandru Basarab spre sfârşitul vieții 51-а călcat credința, n'a
respectat pactul încheiat cu regele şi n'a plătit censul 42). Pu-
tem conchide că Alexandru s'a folosit de încurcaturile regelui
pentru a ocupă si tara Severinului43). Ceeace contribuià la
37) Fessler, II, p. 49.—Onciul, I. c., p. 29, nota 2 si p. 48, nota.—Iorga, Lupta
pentru stăpânirea Vidinului. Солу. lit., 34 (1900), p. 977.—Acelaş, Carpaţii in lup-
tele dintre Români si Unguri. An. Ac. Rom., Seria 2, Secr. Ist., vol. 38 (1915), р.
82 (crede cá au fost două expediţii: una asupra Sever.nului, alta asupra Argeşului).
—A. Marienescu, Dinastia lui Radu-Negru Vodă şi dinastia Basarabilor. An. Ac.
Rom., Seria 2, Sect. Ist., vol. 33 (1910—1911', p. 821.—N. Densușianu, in Gazeta
Transilvaniei, No. 227—236, din 1909.—Cf. doc. publicat de V. Motogna in Rev. ist.,
1Х (1923), p. 82—83.—N. A. Constantinescu, Posada Buc. 1930.
38) Fessler, II, p. 54—61.
39) Pesty Frigyes, 1. c. Titlul de ban, ce-l podrtá in acest interval Dionisie,
sau era o simplă afirmare de pretenții și speranțe, sau se reducea la stăpânirea
cetății,
40) Fessler, 11, p. 91 și Huber, 1. c, după Jon de Kikülló, biograful regelui
Ludovic.—Că Alexandru Basarab eră asociat la domnie, se vede din faptul cá lui
se adresează papa, la 1345, scriind în favoarea catolicilor, către voevozii «Olahilor
Romani» «commorantes in partibus Ungarie Transilvanis, Ultralpinis et Sirmiis»
$i anume «nobilibus viris: Alexandro Basarati et aliis tam nobilibus quam popula-
ribus Olahis Romanis, lui Nicolae principe de Remecha probabil Remetea temi-
апа), voevozilor de Bivinis, Sypprach, Zopus si Auginas. (Hurmuz., I, 1, p. 697—98).
entrucá toti acestia nu se pot identifica, nu se pot trage nici deductii asupra
organizării politice a Munteniei si Olteniei, cum a încercat Huber, 1. c.
41) Fessler, II, p. 133—5.—Huber, 1. c., p. 26—27.—Jirecek, Geschichte der
Serben, 1, р. 421—2.
42) Hurmuz, Т, 2, р. 92—93.
43) Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, |. c. 980—1.
www.dacoromanica.ro
— 10 —
inásprirea raporturilor dintre rege si populafile ortodoxe
eră şi tendința de a le impune cu orice preț ritul catolic, una
din cauzele şi a emigrării Românilor din Maramures Í Mol-
dova tt),
Putem spune că dela 1857 până la moarte, la 1864, Ale-
xandru Basarab a domnit neatârnat de Ungaria, stăpân ne-
turburat al Munteniei, Olteniei şi chiar țării Severinulúu;.
Expunerea de până aci despre Basarab si fiul sáu Ale-
xandru, mai arată că este istoriceste întemeiată tradiția ol-
teana 'despre închinarea Olteniei către Negru-Vodă 45). Voi
arătă mai departe 46) de ce în cronica ţării, scrisă în a doua
jumătate a sec. XVII-lea, această tradiție s'a deformat în
sensul că Basarabii s'ar fi închinat lui Negru-Vodă.
xo
La 16 Noemvrie 1364 se urcă in scaunul domnesc Vla-
dislav voevod, fiu, născut dintr'o prima sotie ortodoxă, al lui
Alexandru 4). .
Incă dela 5 Ianuarie 1365, din reşedinţa dela Vişegrad,
regele Ludovic dă o proclamaţie împotriva noului voevod, pe
care-l declară şi necredincios şi duşman. Vladislav este acuzat
că, urmând relele obiceiuri părintești, n'a recunoscut ре rege
са pe Domnul său firesc; s'a urcat în scaun fără a cere con-
firmarea regelui; deţine, fără autorizaţia acestuia, beneficiile
acordate tatălui său; nu respectă angajamentele acestuia; îşi
atribue ,titulum fietum.. în contumeliam Domini a quo de-
bent sua dependere insignia" 48). Titlul acesta fictiv poate să
fi fost, cum cred unii istorici, titlul de rege, prin care Vla-
dislav va fi voit să-şi afirme neatârnarea. Se mai poate însă
să fi fost vorba numai de titlul de ban de Severin, pe care
Vladislav şi-l va fi însuşit pentrucá deţineă de fapt, ca si
tatăl său în ultimii ani de domnie, {ага Severinului, ba chiar
ocupase, îndată după urcarea în scaun şi în înțelegere cu cum-
natul sau Straşimir, ţarul bulgar din Vidin, cetatea Severi-
nului. Deaceea şi proclamația lui Ludovic, chemând oastea re-
gală „ad conterendam proterviam" lui Vladislav „rebellis et
hostis", hotărăşte că ea se va adună la 24 Februarie 1365 la
Timişoara, pentru a redobândi {ага ocupată de voevod şi care
este a regelui „după drept şi moştenire” 49).
Regele ataca mai întâiu pe Straşimir, cuprinse Vidinul
la 30 Maiu 1365 şi duse captivi în Ungaria pe ţarul bulgar şi
pe soţia lui, sora lui Vladislav. In Iunie, Ludovic eră „lângă
44) Fessler, т, 143.
45) Hasdeu, Negru Vodă, p. VII. — Pentru identitatea legendarului Negru
Vodă cu Basarab dela 1310 — 1352 şi cu fiul său Nicolae Alexandru, vezi I. C.
Ешй, Despre Negru Vodă, р. 19—20.
46) Vezi р. .....
47) C, Kogălniceanu, Biserica Sf. Nicolae domnesc. In Convorbiri liter., 54
(1922), p. 727.— Scrisoarea papei din 1370, citată.
48) Hurmuz., I, 2, р. 92—93.
49) Ibid,
www.dacoromanica.ro
— 11 —
Severin". Intimidat sau abil, voevodul român recunoscü su-
zerar ` a tea regelui victorios şi evacuà tara Severinului. Astfel
se res„biliră relaţiile şi întrun act dat din Orşova la 10 Oct.
1366, regele numeşte pe Vladislav ,,voevodul nostru trans-
alpin” 50). Dar, în urma cuceririi Vidinului, Ludovic “dădu
aceste: stăpâniri dunărene o nouă organizare. La 1366 în-
tâlnim căpitani ungureşti de Vidin, iar la Mai 1367 pe primul
ban unguresc zis al „Bulgariei 51).
In acelaş an 1367 însă, Vidinul unguresc este amenințat
de o coaliţie între Şişman, ţarul bulgar dela Târnova, frate
vitreg şi duşman al captivului Straşimir, Turci şi un oarecare
Zoaykuch, despot la Varna şi Mesemvria. Acesta oferiă ce-
lorlalţi să cucerească Vidinul, în schimbul unei răsplătiri bă-
neşti de 180.000 galbeni. Domnul Iorga, care ne împărtăşeşte
aceste ştiri, pe bază de izvoare unguresti, adaogă că nu se
cunoaşte „cât erau de serioase, nici care Їй efeotul pe care-l
produseră la curtea ungurească” 52). E de crezut că tocmai
de aceste împrejurări a avut cunoştinţă Vladislav şi că a pro-
fitat de îngrijorarea curții unguresti, pentru a-i creà o nouă
dificultate şi a o sili la concesiuni, năvălind atunci, prin vara
sau toamna anului 1367, peste Carpaţi. Pretextul poate să fi
fost modul cum se sfârşise, în Ianuarie acelaş an, hotărnicia
ordonată de rege, în Octomvrie precedent, a satelor Orlat,
Tilişca, Icilău şi Săcele, din Amlas „a parte terrarum domini
Ladislai Vaivode nostri transalpini" 58), adică despre terito-
гше Domnului muntean, e regione, în direcţia Іог 5*), adică
despre Loviştea.
Situaţia Vidinului unguresc eră astfel la 1367 încât, în
Dec. acest an, regele chemă pe nobili la o expediţie pe care
declară ой voeşte s'o conducă personal şi al căreia scop, desi
nu se arătă55), nu poate să fi fost decât salvarea oraşului
ameninţat. In aceste împrejurari, Ludovic nu puteă dori, fi-
reşte, sà aibă încă un duşman pe lângă acei cari-l pândiau.
Se înțelege deci ca acum să se fi gândit să-şi asigure con-
cursul lui Vladislav, care aveà interes să, reiă fara Severinu-
lui, dar nu şi să ajute pe Şişman, rivalul cumnatului sáu, să
ocupe Vidinul. Acum se înţelege ca, pentru a câștigă pe Vla-
dislav şi a-l legă mai strâns de coroana ungară, regele să-i
fi făcut, cu nume de feode, concesiunea celor două provincii
50) Hurmuz., J, 2, p. 136. — Nu pot împărtăşi părerea istoricilor noştri că
regele, deşi victorios, ar É cedat lui Vladislav Severinul incà dela 1365, pentru
a-l mângâia de scoaterea lui Straşimir din Vidin, a-l despărți de cauza acestuia si
a nu-l mai aveà duşman al slabei stăpâniri ungurești instalate acolo. (Hasdeu,
Мерайа, р. CCXIX ССХХ. — (огра, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, |. c.,
81.—I. Minea. Din trecutul stăpânirii româneşti asupra Ardealului, р, 9).
51) lorga, 1. c., р. 972—73.
52) Ibid., р. 974,
53) Pretextul și data, propuse de Bunea, Stăpânii ţării Oltului, р, 18,
54) Că acesta este înţelesul doc. de delimitare a arătat Iorga, 1, c., р.
981, nota 1:
55) Hurmuz, I, 2, p. 139.
www.dacoromanica.ro
pe care le gàsim apoi figurànd in titulatura Domnului mun-
tean: tara Severinului si tara Făgăraşului.
Tara Severinului propriu zisă, viitorul judeţ Mehedinţi,
fusese în stăpânirea lui Basarab, în neatárnare de Ungaria,
de pe la 1328 până la 1312, la moartea lui Carol Robert. Ale-
xandru Basarab o deținuse apoi din nou, dela 1357 până la
moarte, la 1364. In acest an, fiul său Vladislav ocupase şi
cetatea Severinului, luând pare-se şi titlul de ban dar, în
urma expediției militare a lui Ludovic contra lui, fusese ne-
voit să restitue acestuia fara Severinului. Acum, spre sfârşitul
anului 1367, o dobândiă din nou, de astădată din mâinile re-
gelui, cu nume de feod şi cu titlu de ban al Severinului, din
mila însă, nu numai a lui Dumnezeu dar şi a coroanei ungare.
I s'a cedat şi cetatea, care, în urma organizării unui banat
al ,Bulgariei" cu reşedinţa la Vidin, nu mai aveà pentru Un-
guri importanța de odinioară,
Un privilegiu comercial acordat Braşovenilor la 28 Ian.
1368, este întâiul act cunoscut nouă azi în care Vladislav se
intitulează: ,,Ladislaus, Dei et regie maiestatis gratia, vaivoda
transalpinus et banus de Zeurinio", iar pe pecete se adaogá:
„Чих de Киргиз” 56),
Aşadar, Vladislav eră legat acum de coroana ungară nu
numai prin lanţurile slabe ale voevodului transalpin, dar şi
prin cátugele feodale ale banului de Severin si ale ducelui de
Făgăraş.
In Martie 1368, un emisar al regelui se găsiă în misiune
pe lângă ,Layk, voevodul transalpin" 57). Suzeranul cereà va-
salului ajutorul feodal pentru apărarea Vidinului. In Iulie,
regele primià dela trimisul său asigurări formale că „Layk
voevod îşi va îndeplini datoria... pe deplin şi va trimite des-
tule provizii la Vidin 58)”. Erau însă pe lângă rege sfetnici,
sinceri sau interesaţi, cari se îndoiau de intenţiile lui Vladis-
lav 59). Deaceea când, in Septemvrie, izbucniră turburări în
banatul Vidinului, regele nu se mulţumi cu asigurările voe-
vodului. El mobiliză împotriva lui Vladislav, mai întâi. pentru
a-l ţineă în respect 60), apoi pentru a obţineă dela el contin-
gentul pe care, în Octomvrie, apărătorii Vidinului îl aştep-
tau, de măcar 3 sau 4 banderii ale voevodului muntean 61), E
sigur cá Vladislav se lăsă greu şi îndoelile regelui în pri-
vinta intenţiilor lui creşteau. La 1368 găsim chiar un ban un-
guresc de Severin, ceeace însemnează că regele ocupase ce-
56) Hurmuz. I, 2, p. 144—45. In acest act se vorbește de „vama сеа nouă
dela Slatina“, înființată deci de curând la punctul de trecere al traficului între
cele două părţi ale stăpânirii voevodului muntean pe malurile Oltului.
57) Iorga, |. c., p. 975.
58) Ibid., p. 982.
59) L. Minea, Relaţiile politice dintre Tara Românească şi Ungaria pe timpul
lui Ludovic I. Conv. lit, 44 (1910), p. 1131 A
60) Astfel inteleg doc. din Sept. 1368, care vorbeşte de expediția începută
contra lui Vlaicu. (I. Minea, 1, c., p. 1134—5),
61) Iorga. 1. c., p. 983. (Acest doc. a fost trecut cu vederea de Minea, o. c.).
www.dacoromanica.ro
— 13 —
tatea. Totodatá fu luat, pare-se, ostatec ruda lui Vladislav,
Ladislau de Doboca din (ara Făgăraşului. Sub această pre-
siune se hotărî Vladislav să pornească în ajutorul Vidinului.
Fu însoţit şi de Doboca, la liberarea căruia se vede că regele
consimíi. Contingentul românesc se purtă vitejeşte. La aceste
împrejurări se referă diploma dată de Vladislav lui Doboca,
lăudând purtarea acestuia, 62).
Vidinul rămase în stăpânirea Ungurilor. La 12 Nov.
1368, regele se află la Cladova, în faţa Severinului9?) сате
îu redat lui Vladislav. Dizolvarea armatei ce se mobilizase
în Ardeal contra acestuia, fü hotărît pentru ziua de 7 De-
cembrie 64),
Dar, în Vidin, din cauza misionarilor catolici prea ze-
1051 65), izbucni o răscoală şi in Ian. 1369 găsim pe Vladislav
stăpân al oraşului. La 12 Februarie, ortodoxii măcelărese
mai multi misionari catolici 66). Impotriva vasalu'ui acuzat,
poate pe nedrept, de felonie, regele pune imediat la cale
două, expediţii. Din Ardeal pornesc in Transalpina voevodul
Nicolae şi vicevoevodul Petru. Aceştia, după ce trecură râul
Ialomiţa, ajunseră la cetatea de pe Dâmboviţa, din satul Stoe-
neşti de azi, unde căzură amândoi şi alţi comandanţi, sub lo-
viturile părcălabului Dragomir, în împrejurări identice cu cele
dela 1330 sub cetatea dela Argeş. Lupta a avut loc după 13
Oct. 1368, când apare întâia oară ca vicevoevod Petru şi îna-
inte de 20 Febr. 1369, când voevod al Ardealului nu mai este
Nicolae, ci Emeric. Complexul evenimentelor permite a o fixà
în Ianuarie sau începutul lui Fevruarie 13696). De altă
parte, regele însuş, din apropierea Severinului, trimise pe
banul de Maciova, Nicolae de Gara, să ocupe cetatea, ceeace
se şi făcu fără mare rezistenţă, pare-se, din partea Români-
lor 68). Avem astfel, la 1369, un ban unguresc de Severin.
Ungurii reocupară şi Vidinul.
62) Hurmuz., T, 2, р, 198, — Izvoarele doveditoare că Vlaicu a venit în aju-
torul Ungurilor la Vidin spre sfârșitul anului 1368, la Onciul, Titlul lui Mircea,
Сопу. lit., 37 (1903), p. 17, nota 2. — Fessler, II, р. 154—5. — Altă interpretare а
documentelor la V, Motogna, 'Rásboaiele lui Vlaicu-Vodá cu Ungurii. Rev. ist., IX
11923), p; 13—20.
3) T. Minea, 1, c. p. 1135.
64) Ibid.
65) Huber, L c, p. 32, arată cásilnicele convertiri la catolicism, cari ur-
mau să fie un mijloc de maghiarizare, nu puteau da rezultatele așteptate de regele
Ludovic și de urmaşii lui. .
66) Izvoarele la Onciul, Originile, p. 193.
67) Рапа la lucrarea lui Minea (1. c), Émeric ca voevod al Ardealului nu
eră cunoscut decât dela 26 Iunie 1369 (Huber, 1. c., р 33—34, — Onciul, 1. c., Ë
18, nota 3). Expeditia nu poate fi pusă in Sept 1368, sub cuvánt са un doc. de
atunci vorbește de expediţie inceputá contra lui Vlaicu (Minea, |. c., р. 1134—35),
pentru“că in Oct. se așteptă la Vidin contingentul lui Vlaicu, care а și sosit, pen-
trucá în Sept. Petru nu este dovedit incă vicevoevod al Ardealului si pentrucă
dubla expediţie a fost evident motivată de ocuparea Vidinului de către Vladislav.
Un doc. din Dec. 1369 vorbește de amânări de judecată ce se acordaseră, în tim-
pul rásboiului cu Vladislav, până la 7. Dec. 1369, Data 1369 este admisă de Zim-
merman-Werner-Miilier, Onciul, Iorga, Gr. Conduratu.
68 Fessler, II, p. 156—57. — Minea, 1. c., p. 1135—6, pune ocuparea Severi-
nului puţin după 12 Nov. 1368, când regele se айа la Cladova, ca o urmare a în-
frângerii suferite de Unguri pe Dâmboviţa, dată ce nu se poate admite, tot din
motivele arătate la nota precedentă, dacoromanica.ro
— 14 —
Dar regele înţelese insfársit că nu va puteà stăpâni
multă, vreme nici unul din aceste oraşe. Se hotărî, pe cheză-
sia lui Vladislav, să libereze pe Straşimir şi-l reinstală, prin
Sept. 1369, în Vidin, luând ca ostateci pe două fiice ale lui 69).
Astfel se restabili şi înţelegerea între rege şi Vladislav. Acesta,
într'un act dela 25 Nov. 1369, se intitulează iarág: „Dei et
regis Hungariae gratia, vaivoda transalpinus et banus de Zeu-
rinio, necnon dux de Fogaras” şi încuviințează numirea în
țară a unui sufragan al episcopului catolic din Ardeal??). To-
tuş, din neîncredere de sigur, amânările de judecăţi ce se
acordaseră în Ardeal, în timpul răsboiului cu Vlaicu, pentru
termenul de 7 Dec. 1369, se prelungesc din nou până la 30
Aprilie 137011).
In Ianuarie 1370, papa exprima Doamnei Clara, văduva
lui Alexandru Basarab şi mama vitregá-a lui Vladislav, mul-
fumirea pentru convertirea la catolicism a fiicei ei, soţia lui
Straşimir din Vidin, iar în Aprilie felicită, cam târziu; pe
Vladislav, — care redevenise acum vasal credincios al regelui
şi de care puteă aveă nevoie, — pentru victoria asupra Тит-
cilor 72).
* ^.
Demersurile ce papa, după înfrângerea Sârbilor de că-
tre Turci pe râul Marita în Sept. 1371, le făcu pe lângă rege
pentru o cruciadă contra păgânilor, rămâneau fără ecou. Lu-
dovic, încoronat şi rege al Poloniei în Nov. 1370, eră preo-
cupat de interese diverse în Polonia, Brandenburg şi Italia.
De altă parte, stià că cruciada ar trebui s'o întreprinză a-
proape singur; papa chiar, subordonă ajutorul de dat Bizan-
tinilor, trecerii lor la catolicism. In fine, regele nu simţiă
încă direct pericolul turcesc la hotarele Ungariei. Atitudinea,
lui de indiferenţă față de împrejurările din Balcani, eră o
greşală politică pe care Ungaria aveă s'o plătească mai târ-
ziu 15).
Ştiind aşadar, că pe Ungaria nu se puteă sprijini împo-
triva păgânilor tot mai amenintátori, începu Vladislav, cu
toată opunerea unor boieri pe cari îi găsim refugiaţi la curtea
ungurească 14), o politică de apropiere de Тисі, pentru care,
fără cădere deci, Ungurii îl învinuiau şi-l supraveghiau 75).
Avem bani ungureşti de Severin la 1370—1, dar la 1372
Vladislav reiă cetatea. La 1373, voevodul pierde Făgăraşul,
69) Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, L c., p. 987.
70) Hurmuz., I, 2, р. 148—9.
71) Hurmuz. I, 2, p. 150, 221. — Onciul, Originile, p. 192.—Acelaș, Titlul lui
Mircea. Conv. lit., 37 (1903), p. 19, nota.
72) Hurmuz., I, 2, р. 158—9.
78) Huber, 1. c., p. 42—44.
74) Hurmuz., I, 2, p, 995—6,
75) Onciul, 1, c., 20 n. 6.
www.dacoromanica.ro
— 15 —
constatat atunci in stápánirea Ungurilor 18), cari ridicá cetatea
dela Bran 7). Tot atunci, papa aruncă excomunicarea asupra
Ardelenilor cari vând Românilor si Turcilor arme, de сагі,
zice, aceştia se servesc pentra a atacă pe creştini 78). In ace-
las an în fine se întăreşte Orşova, se vorbește de „tributum”
dela Orşova, ceeace arată cá aci eră granița 19) si se ordonă,
oprirea acolo a sării din Valahia 80),
Şi între 1374—7, cu toate preocupările sale în Polo-
nia 81), regele se răsboeşte cu voevodul român. Intâmpinăm
iarăş bani ungurești de Severin. La 1377, regele ridică la starea
de nobil pe un oarecare Nicolae, care fusese rănit în luptele
din „țara lui Basarab, ре malul Dunării, împotriva prea pu-
ternicului adversar Godon", care pare a fi Radu, „fratele lui
Vladislav” 82), Alt izvor vorbeşte de Rodon, sau Radano „prin-
zipo di Bulgaria infidelle”, ceea ce pare a se referi tot la
Radu 83). In Nov. acelaş an, regele exprimă speranța că
„Transalpina va ajunge iarăş sub puterea lui” 84).
Astfel, de pe la 1373, Vladislav stăpâneşte, neatârnat
de Ungaria, posesiunile lui transalpine şi ţara Severinului,
fără Făgăraş şi de la 1374 fără cetatea Severinului 85). Se in-
tituleazá voevod iransalpin numai din mila lui Dumnezeu,
dar nu mai este nici ban de Severin, nici duce de Făgăraş.
Din această vreme avem un hrisov al lui, fără dată, pentru
ctitoria lui dela Vodița, confirmând acesteia satele Jidoştiţa,
Costeni, Topolnița, toate în apropierea Severinului şi chiar niște
venituri din Dunăre 86).
Deacum, ţara Severinului rămâne pentru totdeauna ali-
pită de celelalte posesiuni oltenești ale voevozilor transalpini.
Deaci înainte, diferendele între acești voevozi şi regii Unga-
riei nu se vor mai ivi decât pentru cetatea Severinului şi
pentru {ага Făgăraşului.
Amintirea evenimentelor din timpul domniei lui Vladislav,
s'a păstrat la mânăstirea Tismana, cu care se contopise de
timpuriu administraţia ctitoriei dela Vodița a acestui Domn.
Tradiţia ştie că Vladislav eră frate cu Radu-Negru; zice că
Vladislav eră „Domnul Românilor din Ardeal, din bánia Se-
verinului, din Banat, din Ungaria”, ceeace evident se referă
la, feodele lui şi сй eră stăpânul celor cinci judeţe din Oltenia.
76) Ibid., р, 19, 22.
77) І. Minea, Urmaşii lui Vladislav І. Conv, lit., 50 (1916), 693.
78) Hurmuz., I. 2, p. 207,
79) 1, Minea, |. c.—lorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, 1, c., p. 997,n. 2.
80) Hurmuz., 1, 2. p. 213.
81) Fessler, !I, p. 173—5.
82) Iorga, Românii in câteva noui izvoare apusene. Rev. ist, VI (1920), p.
200, — О altă diplomă regală din 1377, care răsplătește pe Benedict «specialiter
pro morte olim magistri Petri fratris sui, іп expedicione nostra contra Olachos
transalpinos...» (Hurmuz, I, 2, p. 248) se reteră la expediţia dela începutul anului 1369.
3) G. I, Bratianu, în Revue historique (a d-lui Iorga) II, (1925), p. 74—81.
84) Hurmuz., Ь 2, p. 242.
85) Cf. Onciul, 1, c., p. 29.
86) Stefulescu, Tismana, p. 48.
www.dacoromanica.ro
— 16 —
Adaogă că fratele lui Vladislav, Radu, sedeà la Argeş şi câr-
muiă cele 12 judeţe de peste Olt. Şi această parte a tradiţiei
pare a aveà un temei istorie. Sau pastrat, într'adevăr, mo-
nede cari au în legendă, pe de o parte numele lui Radu-Voe-
vod, iar pe cealaltă parie numele lui Vladislav 87). S» poate
ca, în mijlocul greutăților ce-i făceau Ungurii spre sfârşitul
domniei, Vladislav, care n'aveă copii, să fi asociat la cârmă
pe fratele său. După moartea lui Vladislav, zice tradiția, Radu
uni amândouă stăpânirile 83).
Tradiţia dela Tismana n'a scăpat, fireşte, de adáogiri
legendare. Vladislav mai este numit şi „craiul Ungariei, al
Banatului „al Ardealului şi al băniei Severinului”. Un „craiu
Vladislav” trăiă în amintirea Oltenilor pentrucă nu se uitase
de năvălirea hordelor lui Batu, de care se si vorbeşte în Viea'a
lui Nicodim şi pentrucă legenda atribuiă victoriile dela mij-
locul sec. XIV asupra 'Tătarilor, intervenţiei miraculoase a sf.
rege Ladislas. Iata cum, prin amestecul acestor diferite a-
mintiri, Vladislav, Domnul Românilor, fratele lui Radu-Negru,
mai este numit, în tradiţia dela Tismana şi Vladislav craiul
Ungariei, învingătorul lui Batu 89).
* ia *
Lui Vladislav i$ urmá in scaun, pe la 1376— 7, fratele sáu
Radu %), care domni până la 1384. Regele Ludovic fiind ocu-
pat, dela 1377, cu afacerile уепе[іапе, iar de'a 1380 căzând
bolnav 91), Radu stăpâni si el, neatárnat de Ungaria, Transal-
pina cu Oltenia şi {ага Severinului, fără ţara Făgărașului şi,
măcar până la Martie 1382, fără cetatea Severinului 92). O cu-
ceri o clipă la 1383, pentru a o pierde din nou.
Urmaşul sáu Dan I reluă cetatea la 188595) şi ea ră-
mase Românilor aproape în tot timpul domniei lui Mircea
cel Bătrân, spre a fi reluată definitiv de Unguri, după moar-
tea lui, la 141994). Este de observat că şirul banilor ungurești
de Severin este neîntrerupt până la 1389. In acest an şi
87) C. Moisil, Monedele lui Radu I Basarab. In Bulet, Com, monum. ist,
X—XVI1 1917—1923, p. 130. Dar Moisil crede, nu ştiu de ce, cá ar fi varba de un
fiu al lui Radu, asociat de acesta la domnie.
88) «Vieaţa prea cuviosului Nicodim», ed. Bobulescu, p. 47,
89) Ibid. 33.
90) Cf. Minea, Urmașii lui Vladislav I. Conv. lit. 50 (1916), p. 694, п, 3,
91) Fessler, II, p. 184.
92) Argumentele lui Minea (l. c. 695, n 1) pentru a dovedi că la 1381 Se-
verinul eră românesc, nu mi se par convingătoare. Raporturile iti Radu cu papa,
deci și cu Ungaria, sunt bune la 1379, când papa autorizá pe Minoriţi să înființeze
mănăstiri «in partibus Rasciae et Bazarati» (Hurmuz. 1, 2, 268); la 1381, când se
instalează întâiul episcop catolic de Argeș (Auner, în Rev. catolică, 1914, p. 441);
la Fevruarie 1382 (ziua «Intret»), când apare întâiul «episcopus Severinii necnon
parcium transalpinarum» (Hurmuz, 12, 276). Dar în Martie 1382 avem un ordin al
regelui Ludovic către castelanul din Orşova să privigheze ziua si noaptea împreju-
rimile (Hurmuz. 13, 275, datat Dominica Laetare) și alt ordin către negustorii din
Sibiu să nu treacă <ad partes transalpinas>. Ibid. 271, datat Dominica iudica).
93) Onciul, Titlul lui Mircea, in Conv. lit. 1903, p. 30.—Privilegiul dat Târ-
goveștenilor, în „527 doc. istorice slavo-rom.", publicate de I. Bianu, 1931, p. 4
94) Onciul, 1, с. 210, 224,
www.dacoromanica.ro
— 17 —
in cel următor este menţionat ca atare însuşi Mircea; la
1391—2, există bani ungurești; la 1393—5, рапіа e calificată,
de Unguri „vacantă”; la 1395 e Mircea; la 1396 e zisă mai
întâi vacantă şi apoi ocupată de „Vlad voevodul Basarabiei”,
un rival de o clipă al lui Mircea; la 1397 avem ban unguresc;
la 1397—1408 bánia e „vacantă”; există un ban unguresc
la 1408—9 şi apoi bánia este vacantă până la 1430 95).
2. Banatul Olteniei.
Sa 718596) că banatul românesc al Severinului trebue să
fi fost creat atunci când (ara Severinului a fost anexata
de Domnul muntean şi că banul muntean a fost substituit
celui unguresc în acelaş scop pentru care funcţionase şi acesta,
adică apararea graniţei şi a cetăţii, sau şi numai a ţării Se-
verinului, atunci când cetatea nu era în mâinile Românilor.
M'am declarat de acordr cu rezerva?) însa cá prin
fara Severinului nu trebue să înţelegem decât această ţară
propriu zisă, corespunzătoare cam cu județul Mehedinţi, ren-
tru alipirea căreia la stăpânirile lor olteneşti anterioare, Dom-
nii noștri s'au războit mai mult cu Ungurii, iar nu Oltenia
întreagă.
Diplomele date Vodiţei si Tismanei de împăratul Sigis-
mund la 1419 si de Топ Corvin Ја 144498) ne permit a fixa
destul de aproape limitele acestui ținut. Intr'adevăr acele di-
plome arată că din județul (sudstvo) de Jaleş, care există,
încă din vremea lui Dan 199) (1384—6), făceau parte nu nu-
mai sate ca Turcineşti, Ceaurii, Arcanii, Baleşti, cari azi
sunt în Gorj, dar şi Leurda, azi în Mehedinţi, la 50 km. de
T. Severin, pe şoseaua spre T. Jiului şi chiar satele Ploştina
şi Cireșelul, azi confundate sub numele de Ploştina, la 44
km. de acelaş oraş, în aceeaş direcţie. Aşa dar districtul Jale-
şului se întindea măcar până la râul Motru pe deoparte, má.
car până la Jiu de altă parte. In acest district se afla Tis-
mana. Cârmuitorul districtului trebue să fi fost deci acel ju-
det (sudti, judecător) al Jiului, menţionat într'un hrisov de
după 1406 al lui Mircea cel Bătrân, de oare ce este insirci-
nat cu delimitarea apei Tismanei, de la sat până în munţi 100).
Fiind cá i se zicea judeţ al „Jiului”, este de dedus cá rese-
dinţa lui va fi fost la ,Jilscogo târg” (T. Jiului), pomenit
95) Izvoarele arătate la p 6, n. 21,
96) С. С, Giurescu, Noui contribuţii la studiul marilor dregătorii în sec,
XIV şi XV. Buc, 1925 p. 58, 60, 77. Acelaş, Contribuţii la studiul marilor dre-
pătorii în sec, XIV si XV. Buc. 1926, р. 63—5.
97) Banii Tárii Severinului si banii Olteniei, in Arhivele Olteniei, VI (1927)
p. 31—3,
98) Stefulescu, Tismana, 181 gi 184—8,
99) Tbid. 169—171,
100) Acelas, Doc. slavo-rom. privitoare la Gorj, p. 12.
2 WWW.dacoromanica.ro
— 18 —
încă dintr'un hrisov fără dată al lui Dan II (între 1420—
1431 101).
Prin consecinţa, ţinutul Severinu:ui se întindea cel mult
până la Motru. La dreapta de acest râu, satul Beala (azi Bala
de jos) făcea parte la 1415 din judeţul „„Motrului” 102), fără
să pot afirmă dacă acest judeţ îngloba întreg ţinutul Seve-
rinului. Oricum ar fi, se pune întrebarea dacă banii româ-
neşti pe care-i găsim între anii 1391 şi 1421, vor îi fost creaţi
pentru acest ținut redus, independent dacă cuprindea sau nu
cetatea Severinului, ori numai în legătu.ă cu stăpânirea ace-
stei cetaţi. Observ că banii ce cunoaştem sunt dregători foarte
importanţi, cari figurează în sfatul domnesc, şi mai observ
că sunt adeveriţi numai în vremea când, după toate probabi-
lităţile, însaşi cetatea Severinului era în mâinile Românilor.
Un hrisov de la Dan Vodă din 1424 şi altul de la Vlad
Vodă, din 1439 vorbesc de daniile făcute de Lucaci banul şi
de Vladislav Vodă, la Sf. Antonie, la Vodița 103). S'ar puteà
ca Lucaci sa fi fost banul pus de Vladislav la Severin, când
a stăpânit cetatea pe la 1872—38. Sunt cunoscuţi apoi ca bani
în sfatul domnesc: Drăgan, în Dec. 1391, ocupând al doilea
loc, după vornic; Stănilă, în Ian. 1394; Drăgoi la 1398; Radu
„Calaca” (Calotă) la 1409, ocupând primul loc; Radu si Aga,
în 1415, ocupând, respectiv, primul şi al cincilea sau al treilea
Joe în divan; aceiaşi la 1418, în al doilea şi al treilea loc; în
sfârşit, Aga singur la 142110%). Prezenţa uneori a doi bani,
se poate explică fie că unul aveă atribuţii administrative şi
altul judecătoreşti, ca în Ungaria, fie că unul era ajutorul ce-
luilalt, cum se constată spre pildă pentru funcţia de vornic 105),
fie că unul eră ban actual, iar celalt fost ban.
Care va fi fost însă primul nume oficial românesc pen:
tru ţinutul Severinului? Mircea cel Bătrân se intitulează în-
trun rând „Domn al băniei Severinului” 1%). Va fi fost ți-
nutul înglobat în judeţul Motrului adeverit la 1415? Diplomele
de la 1419 şi 1441 vorbesc, pe de oparte, de sate din judeţul
Jaleşului, care se întindeă, cum am văzut, măcar până la
râul Motru, iar pe de altă parte, de sate din judeţul de Baltă,
care pare a fi corespuns cu Doljiul, sau cu o parte din Dolj.
Despre satele însă din apropierea Severinului, precum Ji-
dovştiţa (la 13 km.), Jarcovăţ (azi numele unui deal in Bres-
па), Bahna (care ţineă de Vodița), Elhoviţa (poate Ilová-
tul de azi, la 27 km. de Т. Severin), nu se arată din ce ju-
det făceau parte şi judeţul Motrului nu se mai pomenește.
După pierderea definitivă a cetăţii Severinului de cá-
tre Români, nu se mai întâlnesc bani în divanele domneşti.
101) Ştefulescu, Tismana, 177—8. `
102) L Bogdan, Un hrisov de la Mircea cel Bátrán. In An. Ac. vol. 26, pag. 111.
103) Stetulescu, Tismana, 179—180 si 182.
104) C. C. Giurescu, Contribuţii, 41. — Acelas, Noui contribuţii, 30, :
105) Vornic mare şi vornic mic in divan la 1467 (C, C. Giurescu, Contribuţii, 71),
106) Stefulescu, Doc. slavo—rom. р, 11—12.
www.dacoromanica.ro
— 19 —
Abia un document din anul 1454 sau 1456 menţionează
pe Stan si Cráciun „bani Tismenski". Ei raportează cu pri-
vire la un hof: „în tara noastră (nagu zemlu), în ţinutul Oltu-
lui (drajavu Oltu), în Făgăraş, nu-i”. L'ar prinde „dacă ar
veni în bănia noastră” 107). Asà dar reşedinţa banilor eră
acum Ја Tismana. Nu știu dacă înțelesul documentului. este cá
în jurisdicţia lor era si Făgăraşul, care atunci se afla încă
în stăpânirea efectivă a Domnilor Munteniei 108). Expresiunea
„tinutu Oltului” se potriveşte pentru posesiunile de dincolo
de munţi, dar nu îndritueşte concluzia că administraţia ba-
nilor ar fi cuprins încă de pe atunci Oltenia întreagă. Juris-
dietia lor cuprindeà, evident, vechiul district de Jaleş, iar fap-
tul că reşedinţa lor nu era la Jiu, ci la Tismana, mai aproape
de Severin, arată. cred că aveau şi cârmuirea ținutului Seve-
rinului. Erau adică urmaşi ai primilor bani, dar nu mai aveau
reşedinţa la Severin şi, în schimb, administraţia lor se în-
tindea şi asupra ținutului de Jaleş, poate şi asupra judeţului
Motrului amintit la 1415.
Pe la 1470 trebue să fi trăit banul Mogoş, primul ctitor
al mânăstirii Stăneşti din Vâlcea, ca să poată fi bunicul lui
Ghiura logofătul care la 1537 reface biserica 109).
La 1486 avem un ordin domnesc către banii Dumitru
Ghizdavăţ si Datco, să cerceteze o pricină relativă la satul
Bratilov, în legătură şi cu satele Mărăşeşti, Sipot, Costeşti,
Strâmtul, Runcul, Bârleţ110). Satul Bratilov este azi cuprins
în comuna Mărăşeşti din Mehedinţi şi unul din martorii de
care vorbeşte documentul este de acolo. Un sat Brati'a, este
azi o mahalà a comunei Strehaia. Satul Strâmtul (care prin
poziţia lui faţă de Ploştina, trebuia să facă parte la 1414 din
Jaleş) se află în Mehedinţi. Sate cu numele de Șipot, avem
în Mehedinţi şi Gorj. Putem deduce deci că şi satul Costeşti
e cel din Mehedinţi, sau cel din Gorj, că Runcul e cel din
Gorj şi cà Bárlef e probabil actualul Bârleşti din com. No-
vaci, județul “Gorj. Când deci doc. de la 1486 zice că pricina
satului Bratilov se va judecă de banii „acelui ținut”, sau ,.a-
celei părţi”, sau „acelei regiuni”, se referă evident la ţinu-
tul, partea, sau regiunea, unde se află satul cu pricina, nordul
județului Mehedinţi şi Gorjiul de azi. Este vorba adică tot
de banii dela Tismana, cu aceeaş circumscripție ca la 1456.
Faptul că unul din bani, Dumitru Ghizdavăţ, figurase mai
înainte, fără dregătorie, în sfatul domnesc 111), nu implică
decât concluzia că bănia eră o funcţie importantă, dar nu si
că trebue să fi cuprins Oltenia, întreagă.
107) Silviu Dragomir, Relaţiile Ţării Românești cu Sibiul, р. 63—4.
108) Augustin Bunea, Stăpânii Țării Oltului, p. 29—30.— Ioan Puşcariu, Re-
volta boerilor din Tara Făgărașului. În An. Ac. rom., secția ist,, seria 2, vol. 33, p. 63.
109) Revista de ist., arheol. și filol. XIV, 33 sq
110) Columna lui Traian, VII, 468—9.
111) C. C. Giurescu, Contribuţii, 45.
www.dacoromanica.ro
— 20 —
Pentru fostul tinut al Severinului, avem là aceastá datà
dovada documentará cà purtà numele de Mehedinti. La 1483
se vorbeşte de satul Criva din Mehedinţi 112). Azi, in comuna
Balta, la 40 km. de Severin, se întâmpină un loc cu numele
de Criva şi altul cu acela de Ponorelul, iarăş al unui vechi
sat dispărut. La 1493, într'o pricină relativă la satul Bahna,
se recurge la martori „din Mehedinţi” 115).
Avem apoi, de la 1491, ип ordin domnesc către oamenii
unei moşii mânăstireşti, ca „să se strângă în oraşul Tismana
înaintea cinstiţilor bani”, jupânilor Detco, Dediu, Diicu şi
Dragomir 114). Acest doc. dovedeşte că reşedinţa banilor con-
tinuă să fie la Tismana. Unul din bani, Detco, mai fusese în
această funcţie la 1486. Faptul cá acum funcționau simultan
patru bani, ar puteă da de gândit dacă nu cum-va circums-
сгїр{їа lor se întinsese şi mai mult.
Ştefan D. Grecianu pretindeă 115) că, într'un act original
din colecţia sa, cu data de 1 Aprilie 1492, figura ca „mare
бап” Barbu Craiovescu. De oare ce însă nu se reproduce di-
vanul domnesc, nu putem şti dacă nu cumva simpla men-
tiune a lui „Barbu Cralevski”, adică Barbu Craiovescu, nu
va fi fost interpretată de Grecianu ca însemnând „Barbu ban
de Craiova”. Intr'adevăr „Craiovescu” era numele de familie
al lui Barbu, format din numele proprietăţii sale „Craiova”.
El apare cu acest nume în divane, fără dregătorie, la 1487 si
1493 116). De altă parte însă, într'un hrisov păstrat în copie.
în condica mânăstirii Tismana cu data de 20 Aprilie 1496, al
lui Vlad Vodă Călugărul, figurează următorii boeri ai diva-
nului: Barbu ban, Cârstian, Pârvu vel vornic, Staico log., Ma-
nea vistier, Danciul comis, Albul spătar, Dumitru pah., Al-
bul stolnic, Neagu post.117). S'a dovedit însă cà Vlad Vodă
Călugărul a murit încă de la sfârşitul anului 1495118) aşa că
hrisovul trebue antidatat. Este de observat că Albul spátar
nu există în acea vreme, ci numai Stroe. Trebue să fie deci
o greşală de transcriere. Manea vistier dispare din divan la
1484. Data doc. nu poate fi totuşi urcată până atunci, de oare
ce n'ar permite-o numele tuturor celorlalţi boeri din divan.
Neagoe nu este postelnic. decât la 1489—1493. Danciul nu este
comis decât de la 1490. Prin urmare hrisovul nu poate fi de-
112) Al. Lapedatu, Vlad Vodă Călugărul, p. 71.
113) Stefulescu, Tismana, 201.
114) C. C. Giurescu, 1. c, — Doc. însă citat tot acolo, la p.53, ca fiind de la
1489, este de la 1532—6, cum a arătat G. D. Florescu, Divanele domneşti din sec,
XV, 1, 64—5.
115) Genealogii documentate ale familiilor boeresti, IT, 267, n. 3.
116) George D. Florescu, Divane domnesti din Muntenia in sec. XV, fasc.
1, p. 59 si 73,
117 A. Lapedatu, Vlad Vodă Cálugárul, p. 76, după Cond. Tismauei, І, 504.
— C. C Giurescu, Contributii, 42, n. 4.—G, D. Florescu, L c. 1, 78.—Stoica Nico-
laescu, Doc. slavo—rom. p. 5.
118) AL. Lapedatu, Politica lui Radu cel Mare. In Omagiu lui Ton Bianu, 1916,
p. 192, n. 1. Rectificare rămasă neobservată de C. C. Giurescu, L c. si făcută de
G. D. Florescu, o. c. fasc П, p. 5—6,
www.dacoromanica.ro
— 91 —
cát dintre 1490—3. Cârstian, са vel vornic sau biv vel vornic,
cum fusese la 1488, nu reapare decât de la 1492. Deci hri-
sovul trebue să fie de la 1492—3. In acest an se întâlnesc în
celelalte divane cunoscute ale lui Vlad Călugărul, Staico log.,
Dumitru pah. şi Albul stolnic. Comparând acest rezultat cu
afirmaţia lui St. D. Grecianu, putem deduce că într'adevăr
Barbu Craiovescu a devenit ban la 1492—3. Prezența acum a
banului în sfatul domnesc şi chiar în fruntea divanului, ne
îndritueşte a crede că funcțiunea redobândise vechea ei în-
semnátate.
La 16 Martie 1494 figurează în divan ,,Deatco mare
ban”, evident unul din banii de la 1491. Pe inscripţia de la
1005—1496/7, a unui clopot de la Bistriţa, Barbu Craiovescu
este intitulat ban 119), Apoi, de la 1498 înainte, aproape fără
întrerupere, mare ban este Barbu Craiovescu.
De altă parte constatăm că la 1497 judeţul Jaleş dispă-
ruse şi tot aşa judeţul Motrului. Un hrisov din acel an nu mai
cunoaşte decât judeţele (sudstvo) Mehedinţi si Gorj120), iar
doc. din sec. XVII fac dovada că Jaleşul a fost aproape în
întregime cuprins în Gorj, numai o mică parte trecánd la
Mehedinţi 121).
In sfârşit, vom vedeă că de la 1498 până la 1535, aproape
40 de ani, bănia a fost aproape constant ocupată de neamul
Craioveştilor, adică. al boerilor proprietari ai Craiovei, dar
cá atunci când, incidental, la 1524, 1529 şi 1531—3, marele
ban este din alt neam, precum şi după 1535, încă vre-o două
decenii, marii bani sunt intitulați când „Jilski”, când „Cra-
levski". Cred că aceasta însemnează că la început reşedinţa
marilor bani a fost la Jiu şi că s'a strămutat cu vremea Ja
Craiova, ca o urmare а monopolizării functiunei, timp de
aproape 40 de ani, de către boerii Craioveşti.
Intre 1491—4 deci, reşedinţa banilor s'a strămutat de la
Tismana la Jiu, concomitent probabil cu desfiinţarea judeţului
de Jaleş şi a intervenit şi o schimbare în întinderea, jurisdic-
Hei lor. Cu alte cuvinte, o reorganizare în cârmuirea Olteniei
s'a făcut în domnia lui Vlad Călugărul (1482—fine 1495),
Poate că încă de atunci s'a dat pe seama banilor Oltenia în-
treagă. Sub Radu Vodă cel Mare (1496—1508), prin influența
Craioveştilor, centrul administraţiei Olteniei întregi se va fi
strămutat la Craiova.
Mari bani sunt numai câte unul în divane între anii
119) Vezi p. 24.
120) Stefulescu, Tismana, 205.
121) Hotarele celor două judeţe erau atunci altele decât cele de azi. Astfel
Roşiuţa, aproape de Ploştina (care la 1444 era în Jaleş), era în Gorj la 1668 (Ste-
fulescu, Tismana, 350), iar azi e în Mehedinţi. Didileşti era la 1618 în Mehedinţi
(Stefulescu, Doc. slavo —rom. 374), iar azi face parte din com. Ciuperceni în Gorj.
www.dacoromanica.ro
Rc DU uus
1492/2—1511, apoi câte doi până la 1515, iar de atunci în-
coace, cu excepția anului 1546, numai câte unul.
Cârmuitorul județului Mehedinţi sa numit gi el ban. Il
întâlnim întâia oară la 1511, luând chiar loc în divan 122). De
atunci, bani calificaţi „de Mehedinţi” nu se mai întâmpină
în divane, deşi funcţia a continuat să existe, căci este ocu-
pată, în a doua domnie a lui Mihnea Turcitul (1585—1591)
de Mihai Viteazul123). Banul de Mehedinţi mai este califi-
cat şi de „bănişor” 124). Judeţul Mehedinţi aveà o întindere
mai mare decât azi1%5). Unde eră reşedinţa banului de Me-
hedin[i, nu pot afirma. Poate la Banoviţa aproape de Seve-
rin, Sau poate la Strehaia, localilăţi pe care tradiţia le socoate
са regedinfe ale banilor 126), dar care n'au putut fi resedinfe
ale marilor bani!??) La Strehaia se păstrează si o tradiţie
privitoare la Mihai Viteazul 128).
De la 1518 încoace, în afară, de „marii bani”, întâlnim
şi „bani”. Uneori, dar numai în prima jumătate a sec. XVI,
ei iau loc şi în divan, câte unul, sau câte doi. Nu ştiu dacă,
aceştia sunt bani de Mehedinţi, sau bani ajutátori ai marilor
bani. Am constatat documentar la 1529 şi 1546, cá aceştia
erau asistați de boeri mărturii, ca în divanul domnesc, fără,
a puteă afirmă dacă ега o regulă, sau o excepție datorită au-
torității personale a marilor bani de atunci.
Erau bani şi în fruntea celorlalte judeţe ale Olteniei?
Nu pot afirmă.
Constat că la 1498 Domnul scuteşte satul Bahna (aproape
de Vârciorova) şi alte două sate ale Tismanei, nu numai de
amestecul armaşului, al banilor şi slugilor băneşti, dar şi de
al slugilor vornicului129). De asemenea la 1526, satele To-
peşti şi Pârâu, unul la nord, altul la sud de Tismana, sunt
scutite de amestecul vătafilor mari şi mici, al banilor, slugilor
bănești şi al slugilor marelui vornic!99) Tot astfel la 1599
Domnul interzice amestecul în vama de la Vâlcan din Olteț
până la Severin, al slugilor marelui ban al Jiului şi marelui
vornic 151). Aşa dar în judeţele de sub jurisdicţia marelui ban,
122) Hurmuzaki, XV, 213.
123) Stoica Nicolaescu, Doc. slavo—rom. p. 391.—Grecianu, Genealogii do-
cumentate, TI, 387.
124) Hrisov de la I613, vorbind de Mihai Viteazul. Stefulescu, Doc. slavo—
rom. 339.
125) Astfel, precum am arătat, cuprindea încă la 1618 Didilesti, azi in Gorj.
De asemenea Comani (vechiul Vadul Cumanilor), azi în com. Maglavitu din Dolj,
făcea parte încă la 1649 din Mehedinţi (Ştefulescu, Tismana, 322). Tot așa încă Ја
1778 (P. Gârboviceanu, Cultul judeţului Mehedinţi. Buc. 1931, p. 6—7, după memo-
riile lui Bauer).
126) C. С, Giurescu, Contribuţii, p. 64, n. 2.
127) Vezi p....
128) Anume că aici s'ar fi născut Mihai, şi că lângă casele tatălui său ar fi
făcut biserica, pe care a refăcut-o Matei Basarab (Marele dicționar geografic,
V-o Strehaia).
129) Stefulescu, Tismana, 206.
130) Acelaş, Doc. slavo—rom. 88.
131) Ibid, 94.
www.dacoromanica.ro
CRAIOVESTII
Barbu 1
dáruegte Brâucovenii la mån., Bistrița ;
In divan 1482, 1487, vel ban 14923
Párvu I
dáruegte Brâncovenii la mån, Bistriţa;
v. vornic 1482 ві 1487— 1512
+ 1512 îngropat Snagov
Neagoe de la Craiova
Danciu
dărueşte Brâncovenii
la mân. Bistriţa:
v, comis 1489 —1503
Radu
dărueşte Brâncovenii la màn. Bistriţa ;
postelnic
+ la gura Tinoasei, înainte de Dec. 1607
Velica din Sitoaia,
şi 1498 1520; in călugărie Pahomie;
+ foarte bătrân, pe la 1525 — Neaga v. armaş 1505 —8 =
Negoslava (Neguţa), Hrusana fiica lui Vintilă Florescu
. In câlugărie_Salomia
Neagoe Vodă Preda Párvu II ? Vlădaia Marga ? Marcea Maria == Şerban
== Vlàsan v. postelnic trăia v. ban
fiu natural al lui vel ban 1521 + v. ban 1522 — 8 v. vistier 1528 1510—1512 1652 1585—8
Basarab Vodă cel tânăr, + 1529, îngroput la v. log. 1630—4+
născut pe ja 1482: mitropolia Târgovişte.
Domn, sub numele de
Basarab, 1512 — 1521 +
?
Barbu III Drághici Barbu 11 Datco Viásan Malei Marcea Anca = Neagoe
din v. ban 1560—3
vel ban 1534—65, post, 1530 v ban 1529 — 30 -L post. 1587 din Carscal, din Caracal, ban, din Sitoae, Coiani
face danii la Sadova =—sora lui Moise Vodă v. armas trăia 1553—7 + în luptă la post. 1559 1653
pribeag la Țarigrad 1542 — 3 era 4- 1568 Boian 1559 1508 1573
== Calea Maria, = Stanca
din Brán- trăia 1573 trăia 1887
coveni 1578
Adoptă pe
fiji lui
Vlăsan Den
? ;
Nicolae Danciu Radu Daico Radu Velica Marga Caplea Șerban Maria — 1) Radu, post.
pretendent 1508 їп Brâncoveni + între Oxa- tráia 2) Nica, v. ar-
: M + între рові. 1569, 1688 — 1591 pie, agá post, din 1588; mag 1536—1588
pribeag 1570—10682, din Brâncoveni, 1673 —9 1568 îngro 1568 Сојапі Ingro era + 1590
v.armag 1588—1591, pribeag 1579—1582, = Maria атов 19m OP. +
v. vornic 1593 postelnic » б p.
fiica Ini 72]v8n post. Tg-vigte
+ 1596 la Bălgrad Neacga tepan era 4- 1687
în Ardeal din Golegti васе
tanca
|
Barbu Matei Vodš Calea Maria = David Serban (din 1-а)
==Calotă din Bozieni din Brâncoveni | post. 1596 - 1603
poat. 1603, 1607 post. 1603, pah. 1611, v. ban 1598 post. din Coiani 1692, vel pah. 1599
+ tânăr v. арй 1628, = Stanciu Raru Vodă 1602—1611
Domn 1633—1654 + v. post. 1608, + 1620 îngropat la Comana
= Elena Năsturel v pah. 1607 == Elena din Mărgineni, era + 1634
+ 1658 Ea trăia 1610 — fără căsătorie, Elena soţia lui Neagoe log. (1609)
din T-govigte şi fiica popii Const. din Bucuregti,
Ea + 1642 şi dl la Dobreni
Preda Brüncoveanu Danciu Stanca 1) Fota Ancuta Basarab Elena C-tin (diaa 2 а)
cu moşie (tratele lui = Nicolae era + 1625 n. 1611 vtori post. 1637,
post. 1622, la Epotegti Nicula vistier), — Pătraşcu = Arghira = Const. vel sărdar 1644,
v. Spátar 1636, + 1645 у. post, voevod, Cantacuzino Domn 1054 — 8
v. cjucer 1647, 1611 — 1618 ful lui v. postelnic = Balaga (sin
v. vornic 1652, 2) Gorgan, Mihai 8tolnie Nicolae
v ban 1658, vtori vornic 1622. , Viteazul Rale și a Elene ),
ucis de Mihnea Vodă v. stolnic 1625. n 1612, ctitora
iu acest ап v. spătar 1628, mán Jit anu,
= Păuna Greci nu ucis 1632 + 1057, Ingrop
in Ardeal St.Vineri T-vigte
Ancula Papa Viga (diu 1-а) arb
= lordiche à din Golegti Barbu Bálaga
Pârşcoveanu post. şi Brâncoveni
post, 1659 + 1656 = Stroe Leurdeanu
-— Stanca
Cantacuzino
Constantin Vodă
Brâncoveanu
www.dacoromanica.ro
— 28 —
chiar si în Mehedinţi, avea amestec şi marele vornic. Cum
se împăcau atribuţiile acestor dregători, nu ştiu. Numai la
1520—1 am întâmpinat un „stolnic al banulur'!32?), iar de li
1546 se constată armasi ai banului 133), ceea ce arată, că marii
bani puteau pronunță si pedeapsa cu moarte.
II. Neamul Craiovestilor.
De spre sfârşitul sec. al XV-lea şi până la mijlocul celui
următor, un rol de o deosebită însemnătate în istoria politică
a Țării Româneşti îl joacă o familie care apare deodată ri-
dieatá deasupra tuturor celorlalte neamuri boiereşti, cu o in-
fluentá de care până şi Domnii trebue să tie seamă, si care
ajunge chiar în scaunul domnesc în persoana lui Neagoe
Vodă, — familia Craioveştilor. Descendenții de mai târziu
ai acestui neam, se fălesc cu strămoşii lor, pe cari-i pore-
clesc chiar Basarabi, confundându-le originea cu aceea a ve-
chii case domnitoare a ţării 184),
Porecla de Basarabi dată Craioveştilor de o parte, îm-
prejurarea că Craioveştii erau Olteni de altă parte, au facut
pe istoricul A. D. Xenopol să-şi închipue că Тага Românească
în sec. XV-lea şi XVI-lea era împărţită în două tabere ves-
nic învrăjbite, a Basarabeştilor, sprijiniți mai ales de hoe-
rimea olteană, si a Drăculeştilor, susținuți de boerii Mun-
teniei mari, si sá explice evenimentele politice ale timpului
prin această pretinsă învrăjbire 135),
Este firesc sà se fi consacrat Craiovestilor studii Spe-
ciale, cari au lásat totug multe chestiuni nelámurite 136), Pu.
bliearea preţiosului material documentar rămas ре urma ră-
posatului Stefan D. Grecianu, sub titlul „Genealogii docu-
mentate ale familiilor boeresti din Tara Românească” 137), a
complectat informaţiunile despre neamul Craioveştilor, înles-
nind prin aceasta si o înțelegere mai exactă a rolului lor
politic.
1. Fraţii Craiovesti, fiii lui Neagoe dela Craiova тзв),
Oarecare confuzie s'a facut de cercetătorii de pâna a-
cum, cu privire la numărul celor dintâi fraţi Craiovesti cu-
noscufi. Confuzia se explică prin repetirea în familie a ace-
132) Iorga. St. si doc У, 170.
133) С. С. Giurescu, Contribuţii, 57.
134) Mai jos p.
135) A. D Xenopol, Ist. Rom., ed. I-a, 11-487, I11-3,— Vezi aci p...
136) G. І. lonescu-Gion, Boerii Craiovești. In Rev. de ist. arheol. si filologie,
УШ (1902), р. 74.—llie Nicolescu, Din descendența Craiovestilor. In Rev. de istorie
arheol. şi filolog., IX (1903).—General P. Vasiliu-Năsturel, Radu Şerban Basarab si
Matei Basarab. In Literat. şi arta rom. XI (1907.
137) Publicaţie începută de Paul St. Grecianu. Au apărut 2 vol. si câteva
fascicule din vol, ЇЇ.
138) Pentru înţelegerea expunerei ce urmează, у. tabloul genealogic anexat.
www.dacoromanica.ro
— 24 —
loras nume de botez si prin grămădirea generaţiilor intr'o
vreme cánd cásátoriile se fáceau la várste foarte tinere, cànd
boerii ajungeau de foarte tineri la cele mai însemnate si-
tuații 139) şi tot de tineri cădeau adeseori la oaste.
Un hrisov dela Vlad Vodă Călugărul, la 16 Martie 1494,
întareşte mânastirii Bistriţa 140), ce este zidită de jupân Barbu
Craiovescu şi de fraţii lui, Pârvu, Danciu şi Radu, moşiile
dăruite de ei, printre cari Brâncovenii şi Plăvicenii, precum
şi de jupânul Hamza 141) şi de dregătorul jupân Staico logo-
fatul 142).
Inscripţia unui clopot dela Bistriţa spune că a fost dăruit
la 7005 (—1496/7) de banul Barbu si de Pârvul, Danciul, Ra-
dul, cei patru fraţi 143).
Inscripţia unui chivot dela aceeaş mânăstire, arată că
a fost daruit de Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu, fiii lui Nea-
goe 144),
Pe un panaghiar dela mânăstirea Tismana, se citeşte de
asemenea că a fost dăruit de fiii jupânului Neagoe, anume
Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu 145).
La 16 Aug. 1506, Barbu banul, Pârvu vornicul, Danciu
comisul şi Radu postelnicu, fraţi fiind, fac o danie Bistriţei 146).
Un hrisov din 10 Aprilie 1520 confirmă că Bistriţa este
zidită, din temelie de Barbu banul Craiovei, cu fraţii lui, Pârvu
mare vornic, Danciu mare armas şi Radu 147).
La mânăstirea Xenofon, zice Comnen al Dristrei 148),
sunt zugraviţi banul Barbu, Danciu, vornic Pârvu şi Radu.
139) Astfel, Albu Golescu cade în luptă la 1574, în vârstă de 23 ani, fiind
mare clucer ; el lasă 2 copii (Stoica Nicolaescu, Doc slavo-rom, Buc. 1905, р 80)
140) Grecianu, 1. c. 11. 302.—Deci Bistriţa exista la 1494, Prin urmare n'a fost
întemeiată nici la 1497, cum credea Al. Odobescu, pe dupá inscriptia clopotu-
lui, (Manuscrise şi cărți tipărite aflate in mănăst Bistriţa. Revista Română I, (1861),
p. 703), nici la 1506, cum rectificá Iorga (Inscripţii, T, 194), întemeindu-se pe actul de
danie din acel an, care însă nu este actul de fundaţie. In Ist. biser. rom, 1, 120,
Iorga admite că Bistriţa s'a zidit „ре la 1497", Data din inscripția veche slavonă,
aşa cum s'a păstrat în dosarul reparatiei începute la 1846 (Iorga, Inscr. ЇЇ, 81), a-
nume 1519, sar putea referi mai degrabă la o refacere de către Neagoe Vodă, în
urm stricăc unilor făcute Bistriţei de Mihnea Vodă (Viaţa lui Nifon, ed. Erbi-
ceanu, р, 61—3). Greşită este si data morții (1505) fundatorului Barbu, pe inscripția
păstrată în aceleaşi condiții (Iorga 1, c, H, 82). Din povestirea culeasă dela cálu-
ării Bistriței de către călătorul rus Kowalewski (Columna lui Traian pe 1872, p.
7) reiese că mănästirea a fost zidită de Barbu Craiovescu pe când era tânăr.
141) Acest Hamza, fárá dregàtorie, este probabil Hamza din Obislav, vel ban
la 1531 si socrul lui Stanciu Benga (Stoica Nicolaescu, 1. c, 83 si 264).
142) Staico log. din Bájesti, Rusiide Vede, Dragomiresti (Dâmbovița), Bu-
cov, Mărgineni, Magureni, soțul Caplei, ginerele lui Vlad Călugărul, era + 1507 .
(St. Nicolaescu, 1. c. p. 6. — Lapedatu, Vlad Vodă Călugărul, In Conv. lit. 37 (1903),
P. 1151. — Diacon Nicolae Popescu, Nifon II. Extr. din An. Acad. Rom. p. 54—5),
143 Gr Tocilescu, Raport asupra câtorva mănăstiri din ţară. In An. Acad.
Rom. Ser, П, sect. ist. VIII (1885—6), p. 198.
144) Al. Odobescu, 1, c. Т, 814.
145) Tocilescu, 1 c. 220, — Stefulescu, Tismana, p 116.
146) Foaia soc. Românismul, p. 396. — Grecianu, Genealogii docum. Il,
268. — I. Bogdan, Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul. Ed. 2-a (1905), 1, 305,
Observ însă că la 1506 Danciu nu mai era comis, ci spătar.
147) Grecianu, 1, с.
148) C. Erbiceanu, Priviri istorice si literare asupra epocei fanariote. Extras
din An. Ac. rom. 1901, p. 10.
www.dacoromanica.ro
uv ==
Un doc. din 3 Dec. 1507 vorbeşte de Barbu ban si de
fraţii săi Pârvu şi Danciu 149), omitànd pe Radu, care poate cà
murise la acea dată.
Aşa dar, izvoarele contimporane sunt unanime a arătă
cá au fost numai patru frați Craiovesti, şi-i citează, totdeauna
in aceeaş ordine, fără îndoială a vârstei: Barbu, Pârvu, Dan-
ciu şi Radu.
Totuşi, acestor patru frati li s'a mai atribuit încă un
frate şi patru surori, pe singurul temei al unui pomelnic dat
de Craioveşti la Atos în anul 1501150). După ascendenți, po-
melnicul înşiră.: Barbu ban, Pârvu vornio, Danciu comis, Radu
post. — adică pe cei patru fraţi cunoscuţi —, apoi pe Neagoe
postelnic, presupusul al cincilea frate, şi în fine pe presupu-
sele patru surori: Neguţa, Neaga, Hrusana, Velica. Cât pri-
veşte pe Neagoe, faptul că figurează în pomelnie îndritueşte
numai concluzia că erarudă cu Craioveştii, nu cá era chiar frate
cu ei In privinţa celor palru jupánite, concluzia mai firească
mi se pare a fi că sunt soțiile celor patru fraţi. Intr'adevăr,
de măcar trei dintre ei, de Barbu, Pârvu şi Radu, ştim că au
fost însuraţi şi este greu de admis că n'ar fi menţionat în.
pomelnic pe soțiile lor. Ingiruirea fraţilor fiind si in acest po-
melnic cea constantă în toate actele ce amintesc de ei, pu-
tem face ipoteza cá şi înşiruirea numelor jupâniţelor urmează,
aceeaş ordine ca a soţilor lor:
Barbu, Pârvu, Danciu, Radu,
Negu(a, Neaga, Hrusana, Velica,
şi că Neagoe care apare in pomelnic pe lângă fraţii Craio-
veşti, nu era încă însurat la 1501.
Un hrisov din 23 Nov. 1558 întăreşte Bistriţei o moşie
dăruită de hanul Barbu Craiovescu si de fiii şi fraţii săi,
Pârvu, Danciu, Negoiţă şi Radu!91) Despre Pârvu, Danciu
şi Radu, ştim că erau fraţii lui Barbu Craiovescu. Prin urmare
numai la Neagoe, al cărui nume reapare airi ca în pomelnicul
dela 1501, se poate referi menţiunea de „fii” din hrisov; tre-
bue să fi fost adică fiul unuia din cei patru frati.
Reiau acum în parte pe fiecare din cei patru fra'i Cra-
ioveşti.
Parbu apare întâia oară, fără dregătorie, în ultimul di-
149) Bogdan, 1 с. 354.
150) St. Nicolaescu, L. с, 39 şi 325 — Bogdan, 1. c. I, 354. — P. V. Năsturel
Radu Șerban Basarab, 1. с 379. — А. D. Xenopol, Lupta între Drăculeşti şi Dä-
neşti. În An. Ac. Rom. Ser. ЇЇ, Sect. ist. XXX (1907—8), p. 244. — Şincai, Ist.
Rom. 112, 289.
151) Grecianu, 1. c. П, 269.—Năsturel, 1. c. 465,
www.dacoromanica.ro
— 26 —
van cunoscut al lui Basarab cel Tânăr (Mlad) la 14825)
Reapare, tot fără titlu, abia la 1487. Il regăsim ca ban la
20 Aprilie 1492 sau 1498, în anii următori fără titlu, ade-
verit ca ban într'o inscripție de la 1496/7 si, în sfârşit, de
la 1498 inainte, ca ban in divane aproape neintrerupt pàná
la 1519 inclusiv. A fost cásátorit, se pare, cu Negoslava 153),
care ar puteà fi aceeaş cu Месца, cea dintâi dintre jupáni-
tele din pomelnicul dela 1501. S'a calugărit la Bistriţa, sub
numele de Pahomie, odată, cu soția sa, care a luat numele de
Salomia, în timpul lui Neagoe Vodă, între anul 1520, când
dispare din divane, si 1521. La 1525 probabil, moare, foarte
batrân 154). Scena călugăririi era reprezintată pe о pânză
păstrată la Bistriţa, pe care o descrie călătorul rus Kowa-
lewski15) si depe care nu mai avem azi decât сӧріі 156,
Barbu, eu barba albă, soseşte la poarta mânastirii însoţit
de neamul sau. După el, imediat, un tânăr fără barba, apoi
altul cu barbă neagră, şi în fine un grup de încă 16 bărbaţi
din cari numai doi cu barbi albe, ceilalţi cu bărbile negre.
Un patrafir de mătase roşie, reprezintând pe Barbu călugărit,
se pastră la muzeul de antichitaţi din Bucureşti 157). Paho-
mie şi Salomia figurează în fruntea pomelnicului dat mai
târziu la Bistriţa de Constantin Vodă Brâncoveanu 198),
Pârvu, apare şi el întâia oară în divane tot la 1482, in
vremea lui Basarab Mlad, са mare vornic în fruntea dregă-
torilor. Dela 1487 este apoi iaraş vel vornic aproape în
continuu până la 1512 când, în Iunie, moare şi se îngroapă
la Znagov 159). Nu ştim cum se numea soţia 101160, Poate sa
ti fost Neaga, а doua menţionată în rândul jupâniţelor din
pomelnicul dela 1501.
Danciu numit comis în pomelnicul dela 1501, este comi-
sul din divanele lui Vlad Vodă Călugarul şi lui Radu cel
Мате, începând dela 1489, aproape neîntrerupt pâna la 1503.
Intr'un hrisov dat Bistriţei la 1520, când murise, i se zice
armaş 161). Si într'adevăr Danciu e armas la 1505, spătar la
152) G. D. Florescu, Divane domneşti din Muntenia în sec. XV, I, p. 53,
unde se arată, după A. Lapedatu (Vlad Vodă Călugărul, р, 21 şi 30), că data 1480,
atribuită până acum documentului, e greşită. —Arăt odată pentru totdeauna că, în
lipsă de altă menţiune, mă refer pentru divane la lucrarea lui Florescu, care se
oprește la anul 1500 inclusiv, iar pentru anii următori la St. D. Grecianu, Sirul
voevozilor cu divane, lucrare tipărită până la anul 1527 şi inedită până la 1554.
153) Doc. în St, Nicolaescu, 1, с. 325. Afară numai dacă este confuzie cu
Barbu П, cumnatul lui Moise Voevod (v. p. 29).
154) Iorga, а ри, II, 82. In divanul dela 1517 Barby este poreclit «cel
bătrân», (Grecianu, Sirul Voevozilor, p. 50).
155) Columna lui Traian, 1872, p. 51.
156) Cunosc câte una în casele rápos. St. D. Grecianu si Mihail Seulescu.
157) Tocilescu, Catalogul muzeului național.
158) Iorga, Inscriptii, 1, 202.
159) Odobescu, Cáieva ore la Snagov. In Revista română 1I (1862), 373, —
Iorga, Inscriptii, I, 159.
160) «Hrusana sau alta» zice Năsturel, 1. c. 464, admițând si el că jupánitele
din pomelnicul dela 1501 nu sunt surori, dar sotii ale Craiovestilor.
161) Grecianu, 1. c. П, 268. — S'ar putea ca el să fie Danciu, stolnic în di-
vane la 1482—9.
www.dacoromanica.ro
— 27 —
1506— 7162), apoi iarág armag la 1598 163). Da atunci îi pier-
dem игта 18). Nu ştim nimic de posteritatea lui. Soţia lui
poate sà, fi fost Нгиѕапа, a treia jupâniţă din pomelnicul
dela 1501.
Radu, poartă titlul de postelnic in acelaş pomelnic. Nu
ştiu dacă, este acelaş cu Radu vel post., sau vel stratornic în
divane la 1487, 1493, 1495 în timpul lui Vlad Călugărul, apoi
1а 1497, 1500 şi 1501 în timpul lui Radu cel Mare, La 1506,
Radu post. face o danie la Bistriţa împreună cu fraţii săi 165),
dar la 1507 lipseşte dintr'o enumerare a fraţilor Craioveşti 166),
ceea ce ar puteă însemnă că, murise. Soţia lui poate să fi
fost Velica, a patra jupâniță, din pomelnicul dela 1501.
Atâta ştim despre frații Craioveşti.
Pe o piatră tombală de la mânăstirea Dealului se poate
citi: „A răposat Io Vladislav Voevod în anul 6963 (—1455)
luna August a 22-a zi, şi s'a tăcut această piatră în zilele lui
Io Neagoe Voevod. Au făcut-o Barbu banul şi Pârvu vornicul
şi си frații lor, fiii lui Neagoe din Craiova, căci Vladislav
Voevod i-a facut boeri (podignul vlasteli)”'167). Nu există alt
Vladislav Voevod de care să. poată fi vorba decât Domnul dela
1447 1456. In vremea acestuia, chiar fratele cel mai mare,
Barbu, dacă, va fi avut 90 de ani la 1517, când este califica.
de bătrân, nu puteă ЇЇ decât de 20—37 de ani. Dacă Vladislav
lar fi boerit atunci, nu se înţelege de ce n'ar apare în divane
decât abia 26 de ani în urmă 168), Aş crede deci mai de grabă
cà, înțelesul inscripţiei este că Vladislav a boerit pe tatăl lor,
Neagoe. De altă parte, ei nu atribue acestuia, nici în acea
` inscripţie, пісі în aceea a chivotului de la Bistriţa 169) şi a că-
tiei de la Тіѕтапа 110), пісі o dregatorie, nici un titlu.
Ei îi zic numai „Neagoe de la Craiova”. Nu-l putem deci
identifică pe acesta cu nici unul din dregătorii cu acelaş nume
de pe la mijlocul sec. XV-lea 171), Ni se spune, fără arătare
de izvor 1172). că Neagoe de la Craiova ar fi figurând fară titlu
162) Bogdan, |. c 354.
163) Stetulescu, Doc. slayo-rom. relative la Gori. Buc. 1908, p. 62.
164) Nu poate fi, cum credea Năsturel 1. c 465', acelaş cu Danciu vel vor-
nic, care ajută lui Vlad Vodă contra lui Mihnea la 1510 şi care era.gi el «de un
neam iar bun și drept». (Viaţa lui Nifon, ed, Erbiceanu, р. 71).
165) Grecianu, 1. c. II, 268.
166) Bogdan, 1. с. 354.
167) St. Nicolaescu, 1, с. 254, 325. — Iorga, Inscriptii, T, 1C0.
168) Din această cauză Năsturel (1. c. 379) emitea ipoteza că domnul căruia
Craioveştii i-au pus piatră la Dealu, ar fi fost Vlad Călugărul, în vremea căruia
fraţii Craioveşti au fost în favoare, Dar acesta e îngropat la Glavacioc (St. Nico-
laescu, 239), se chiama Vlad si nu Vladislav, si în sfârşit este inadmisibil ca Cra-
ioveştii să fi făcut o eroare atât de grosolană în privinţa datei morţii voevodului
căruia i-au slujit în toată domnia lui (1482—1496).
169) Odobescu, Mss şi cărți tip. aflate in тап. Bistriţa, Revista Română, I, 814.
170) Tocilescu, 1. c. 219,
171) Neagoe al lui Radu si Neagoe al Borcii, in divan 1467. (Bogdan 1, c.
208), Neagu vel vornic în divanele lui Radu cel Frumos, între 1467 — 1471, trimis
în misiune în Ardeal si de Basarab Mlad., (ibid. 266), Acest Neagu, bătrân la 1479,
a fost credinciosul lui Mlad. (ibid, 209—211, 247).
172) I. Minea, în Cercetări istorice, IV, 1 (1928), p. 90—1, nota,
www.dacoromanica.ro
— 98 —
întrun divan domnesc de la 1175. Chiar aşa, ar fi 2) de ani
dupá moartea lui Vladislav. As crede deci cá epitetul de ,,vla-
Steli" nu se referă la o dregátorie ce Neagoe ar fi obţinut de
la Vladislav, ci sau la introducerea lui în sfat, fără titlu, de
către acest Domn, sau mai de grabă la hărăzirea moşiei Cra-
iova şi a altora pe care le găsim în stăpânirea fiilor săi. După
Macieiowski 175) „vlastiteli” erau, la Sârbi, proprietarii, о no-
blefá legată de stăpânirea solului, şi anume ,,vlastelin" pro-
prietarii mari, iar ,,vlasteli" proprietarii mici, cu obligaţia
de a merge la oaste şi de a da cai pentru război.
In privinţa ascendenţilor, singurul izvor de care dis-
punem este tot pomelnicul dela 1501, care enumeră pe Barbu,
Vlàesan, Vlada, Maina, Neagoe, Stana, Vinia 174). Neagoe este
evident tatăl. Barbu şi Vlăcsan, fiind înscrişi înaintea lui
Neagoe, pot fi bunici, unul de spre tată, altul de spre mamă,
ai Craioveştilor. Un Vlăcsan se întâlneşte în divane la 1421—
14221115). Amândouă numele se repetă în familia Craioveştilor.
Dar nici un indiciu care să arate o filiatie domnească sau о
înrudire cu Basarabii 176). Numai „Viaţa lui Nifon” scrisă după
ce Neagoe Vodă, din neamul Craiovesti'or, s'a suit în scaunul
domnesc, zice despre acest neam că-i „era numele de moşie
Banoveţi, adică, Basarabeşti”” 177), ceea ce pare a aveà inte-
lesul cà: „li se zicea Basarabesti".
Atâta ştim despre originea Craioveştilor.
Din descendența fraţilor Craiovesti, nu putem urmări
decât pe а lui Pârvu şi pe a lui Radu!'8).
Fiindcă numele de Pârvu şi de Barbu se repetă în a-
ceastă familie, este necesar, spre înlesnirea expunerii, să dăm
câte un număr de ordine Craiovestilor cari au purtat aceste
două nume, începând dela Barbu banul şi Pârvu vornicul, cei
doi fii mai mari ai lui Neagoe dela Craiova.
2. Descendenţa lui Pârvu I vornicul Craiovescu.
1. Pe un mss. dela Bistriţa, din zilele lui Neagoe Vodă.
se află menţiunea: „din porunca marelui jupân Freda, fiul
marelui vornic Párvul", în anul 7027 (—1518-1519179), La
173) Slavische Rechtsgeschichte, 1, 132—3.
174) St. Nicolaescu, p. 39.
175) Bogdan, 1, c., ed. 2-a, р. 13.
176) O descendență a Craioveștilor din Caplea, fiica lui Vlad Călugărul, că-
sătorită cu Staico log, (lorga, St. si doc. III, p. LII este exclusă, Se cunosc
descendentii Caplei si ai lui Staico din Bájesti, care era mort la 1507. (Acad. Rom.
Ms 1447 (Condica Dealului, f. 49—50). Confuzia a venit din aceea cá aceşti soți
au avut şi un fiu Pârvu, Acest Pârvu comis a luat de soție la 1505 pe fica lui
Dimitrie Iacşici, (St. Nicolaescu, 1, с, 245—6. Columna lui Traian, 1874, p. 128),
177) Viaţa lui Nifon, ed. Erbiceanu, 71—7. S'a emis chiar părerea cá pasa-
giul ar putea să fi fost intercalat in mss din sec. XVII, ce ni s'au păstrat. (lorga,
ed. lui Pseudo-Const. căpit., 31 n., 34 n.) Cf. aici p...
178) Despre Barbu, St. Nicolaescu zice că ar fiavut o fiică Ilinca (1. c.
325. — Cf. Năsturel, 1. c. 464). De urmași ai lui Danciu nu sunt urme.
179) Odobescu 1. c., 729. .
www.dacoromanica.ro
— 99 —
1520-1, Preda împreună cu unchiul sáu Pahomie, dáruesc un
panaghiar la Bistriţa 180). Preda devine mare ban de Craiova
la 1520, in locul unchiului său cálugárit!91), şi moare la sfár-
gitul anului următor, in luptă la Târgovişte, apărând scaunul
lui Teodosie fiul lui Neagoe Vodă 18?)
La 1534 şi 1535 întâlnim în divane pe marele ban Barbu,
care semnează fiu al lui Preda!83). Acest Barbu este însă al
treilea Craiovesc cu acest nume, pentru că înainte de el întâm-
pinăm alt ban de Craiova, tot Barbu şi tot Craiovesc, mort
în luptă la Viişoara încă, dela 1530 184), Nu ştim nimic de Barbu
III după 1535, nici dacă a avut urmaşi. Totuşi numai el poate
fi Barbu banu, moşul lui Matei Basarab, despre care un hri-
sov de la 1654185) zice că a făcut danii la Sadova şi a pri-
begit la Tarigrad.
2. Tot fiu al lui Pârvu, I vornicul, este un al doilea Pârvu,
mare ban în divane după moartea fratelui său Preda, între
anii 1522—1526 şi la 1528 196). S'a păstrat testamentul lui din
152919). А murit la 14 Aprilie 1529 şi s'a îngropat in mi-
tropolia din Târgovişte, de unde piatra tombală s'a transportat
la Bistriţa 188).
Acest Pârvu II banul, a avut fiu pe Barbu, vel han al
Craiovei 1а 1529, după tatăl său 189), In ordine cronologică, este
al doilea Craiovese cu numele de Barbu. In ordinea marilor
bani din neamul Craioveştilor, este al patrulea: Barbu I mă-
car dela 1497 la 1520, Preda la 1521, Pârvu II la 1322 8,
acest Barbu II la 1529 şi 1530. Bănia Craiovei era deci re-
zervatá exclusiv acestui neam de peste 30 de ani, si Craio-
veştii o priveau ca o dregătorie ereditară. Intr'o carte dată
Bistriţei la 25 Sept. 1529 de Barbu II, el aminteşte de ră-
posatul părintele sáu Pârvu (II) banul1%) şi încheie cu for-
mula obişnuită a Domnilor ţării: „pe care-l va alege Dumne-
zeu a fi oblăduitor acestui loc, din fraţii noştri, ori din ru-
dele noastre, sau de pe păcatele noastre dintr'alt neam străin”.
La 13 Febr. 1530, Barbu II banul se căsătoreşte cu sora
lui Moise Vodă 191), iar la 18 August acelaş an cade, alături
de cumnatul său, în lupta dela Viişoara 192),
180) Ibid 731,
181) Grecianu, Şirul Voevozilor, 57—59,
182) Mag. ist. IV, 217, Cf. Năsturel, 466, — Al Stefulescu, L c, 82. — A fost
îngropat in mitropolia din Târgovişte /Grecianu, H, 281).
183) Ilie Nicolescu, In jurul lui Basarab Laiot. In Literat. şi arta rom. УП
(1903) 664.—Năsturel, 470. Se poate ca el să fie «Barbu sin Preda de care inscrip-
m aa a bis. Sf. Gheorghe din Caracal zice cá a început-o (Iorga, Inscriphi,
' 184 V n. 192,
185) Grecianu, Geneal, IT, 29,
186) Grecianu, Şirul Voevozilor, 62, 67, 71, 72, 75. — Al. Stefulescu, Doc.
slavo-rom., 91.
187) Publicat de Năsturel, 1. c, 467—8. Cf. Bogdan, 1, с 232.
188) Odobescu, 1. c. 729—730. Iorga, Inscriptii, П. 196.
189) Năsturel, 1. c. А
190) Deci cartea nu poate fi din 7037 (—1528), cum sa transcris data in
condica Bistriţei (Năsturel, T c. 468),
191) Hurmuzaki IB, 654.
192) Cf, Iorga, St. şi doc. III, p. LI
www.dacoromanica.ro
— 30 —
Acest Barbu II banul, fiul lui Pârvu II, a avut frate
pe un Draghici postelnic, pe care-l menţionează într'o carte
de danie către mănăstirea Cozia la 7 August 1530, deci puţine
zile înainte de a muri!?35) De aceşti fraţi vorbeşte si un hri-
sov al lui Vlad Vodă Vintilă la 29 Dec. 1532, prin care Domnul
întăreşte unor boeri moşie „la Bărbăteşti şi la Brăneşti, de
peste tot hotarul, partea Barbului ban şi a fratelui sáu Drá-
ghici 194) toată, fiindcă Barbu banu şi fratele său Drăghici
le-au pierdut cu viclenie de la Vlad Voevod..."195) adică, de la
Vlad Innecatul, predecesorul lui Vlad Vintilă, şi împotriva că-
ruia Barbu II a luptat la Viişoara 196),
Nu ştim nimie de urmaşi ai lui Barbu II şi ai fratelui
său Drăghici.
3. In testamentul său de la 1529, Pârvu II banul, fiul
lui Pârvu I vornicul, vorbeşte de „fraţii săi”, fără a-i numi.
Aşa dar Pârvu I vornicul trebue să fi avut şi alţi fii pe lângă
Pârvu II banul şi Preda banul.
Pot astfel, Barbu II banul, fiul lui Pârvu II banul, în
cartea dată Coziei la 1530, aminteşte de „unchii săi”, deci de
frați ai Pârvului II banul şi fii prin urmare ai Pârvului I
vornicul.
Care pot fi aceşti fraţi?
Un hrisov din 9 Ian. 1531 întăreşte Bistriţei satul Gâr-
covul „pentrucă а тїшїї jupân Pârvu banul (deci Pârvu II)
pe sf. mânăstire..., iar după moartea jupânului Pârvu banul,
încă lau adáogat si jupân Şerban marele vornic si jupân
Vlăsan marele logofăt, cu ale lor jupâniţe anume Marga şi
Vládaia"19*) Marga sau Maria şi Şerban sunt intr'adevár din
neamul Craiovestilor si cunoaştem gradul lor de rudenie cu
Pârvu II banuli?8) Катап Vlăsan şi Vlădaia, care îngrijind
şi ei de Bistriţa împreună cu celelalte rude, după moartea
Pârvului II, trebue să fie şi ei rude apropiate. Un hrisov din
1533 arată pe Vlăsan log. apărând interesele Bistriţei in
afacerea unor mori ce fuseseră ale Pârvului vornicul 19%),
adică ale Pârvului I. In fine, numele de Vlăsan revine la Cra-
ioveşti, atât la ascendenți 200) cât şi la descendenţi2!). S'ar
puteă deci ca Vlăsan, mare vistier la 1528, mare log. între
1530—4, să fi fost chiar unul din „fraţii de care aminteşte
testamentul de la 1529 al Pârvului II banul, şi deci fiu al
Pârvului I vornic. Sar puteă însă şi ca Vlăsan să fi fost
193) Condica Coziei I, 107, citată în Năsturel, 469.
191) Drăghici e deci frate cu Barbu II, nu cum credea Năsturel (1. c), cu
Barbu IIT, care devine ban abia la 1534.
195) St. Nicolaescu, 238.
196) Nu poate fi vorba, cum crede St. Nicolaescu (1 c.) şi după el Xeno-
pol, 1. c., 240, de Vlad Călugărul, în timpul căruia Barbu I şi fraţii lui au fost
constant în favoare.
197) Grecianu, II, 266.
198) V. p. 36.
199) St, Wicolaescu, р. 261—3.
200) Тыа. 39,
201) V. р. 31—2.
www.dacoromanica.ro
— 31 —
numai ginerele Pârvului I, iar Vlàdaia fiica acestuia. Vlàsan
log. a fost tăiat, la sfârşitul anului 1534, de Vlad Vodă Vin-
tilà care explică intr'un hrisov din 11 Ianuarie 1535, că
»Vlásan log. a pierit ре răul sáu vicleşug de către dom-
nia mea” 202),
4. Actele unor procese de moştenire urmate în a doua
jumătate a secolului XVI-lea, fac dovadă că Pârvul II banul
a avut si o soră, Marga, prin care s'a continuat neamul Cra-
ioveştilor.
Doc. din 30 Aprilie şi 4 Dec. 1579 vorbesc de pârile ce
răposații Matei banul din Caracal si fratele sau Vlăsan, fiii
Магеді, avusese în vremea lui Pătraşcu Vodă cel Bun (1553—
—1557) cu Benga spătarul 20) si cu Anca din Coiani pentiu
satele Măceşul si Marmurile, pretinzând toți că aceste sate
le erau de moştenire20%). Matei, fiul Магейі, stapâneă si
moşia, craiovească Вгеѕпі(а 205). Inrudirea cu Craiovestii o
arată doc. din 18 Iulie 1586 şi 8 Aprilie 1587 privitoare la о
judecată, pentru moşia Bucovăţ, în care se vorbeşte de Radu
post., feciorul lui Matei al Margăi, nepotul Pârvului banului
de Craiova şi se spune că Marga aveă drept la partea din
Bucovăţ a Pârvului banul 206). Cât priveşte pe soţul Margai 207),
poate să fi fost acel Marcea post. care împreună cu soţia sa
Marga dărueşte un tetravanghel la Bistriţa, în zilele lui Neagoe
Vodă, la 7020 (=1512 208). Marcea este vel post. in divane în-
tre 1510—1512 209). Numele de Marcea revine la Craioveşti 210).
Fiii cunoscuţi ai Margăi au fost Matei si Vlăsan 211).
a) Matei banul, zis din Caracal, a căzut în lupta de la
Boiani, la 1559, împotriva lui Petru Vodă, fiul Chajnei 212). De
la soţia sa Stanca 213) a avut un fiu Radu 214) şi trei fiice. Una
din ele, Marga, a ţinut pe Ivan post. şi n'a avut copii. Din tes-
tamentul ei de la 30 August 1587 aflăm că pe una din surorile
202) Ше Nicolescu. In jurul lui Basarab Laiot, 1. c. 657, nota — Aricescu,
Indice, II, 87.
203) Adică Stanciu Benga, ginerele lui Hamza banul din Obislav (St. Nico-
laescu, 83). Hamza fusese printre donatorii Bistriţei la 1494 (Grecianu, II, 302).
204) Grecianu, II, 273—5.
205) Năsturel, 1, c. 562.
206) Grecianu, 1 c.
207) Ipoteza cá ar fi fost Dobrovoe (la Năsturel 1. c.) este exclusă (v. p...)
Ilie Nicolescu, Din descendența Craiovestilor, 1. c. zice cá nu se cunoaște,
208) Odobescu, 1. c. 739 nota.
209) Cf. semnăturile de pe tratatul din 1511 la Bogdan, l c. ed. 2-a,
p. LXXVI. — Stefulescu, 1. c.
210) V. p. 34—7.
211) Un hrisov de la Alexandru Vodă din 7080 (1571), păstrat in copie (Acad
Rom. Vieros,llI,f. 500), zice cá Marga din Caracal a vândut lui Radu Vodă Paisie
moşia Uráti, pentru cá „a avut $e ctnevaș din ai săi in Tara Turceascá si n'a
avut bani ca să-i plătească de către Turci". Vânzând moşia „a plătit pe fiii sat...
de i-a scos de la Turci“. Acelaş Domn in alt hrisov din 7018 (1572 ibid. f. 502) zice
despre Marga că „a fost omorît fiul ei Ikle (sic!) pe Fratilă (sic) in Tara Turceascá
și l'au aruncat în temniță“; a vândut deci Marga moșia și „a plătit pe fiul său
din mâna Turcilor",
212) Mag. ist. 1, 182, IV, 274.
213) Grecianu, ÎI, 272, şi 275—6.
214) Ibid, 274—5 (doc. din 1586).
www.dacoromanica.ro
— 32 —
-ei o спета Caplea, măritată cu Oxapie aga (care trăia la 1568)
şi că alta ега în tara turcească 215). Marga moare între 1588—
1591 216) şi se îngroapă la mănăstirea Glavacio^ căreia lasă
părțile ei din moşiile craioveşti, Marmurile, Máce;ul, Buco-
váf, Potlogi, Drincea, Caracal, Comosteni, etc.217), pe care
le cutropeşte, imediat dupa moartea ei, Danciul armas, mai
apoi vornic, din Brâncoveni 218),
b) Despre Vlăsan, tot din Caracal, de care doc. din 30
Aprilie şi 4 Dec. 1579 zic cá trăiă pe vremea lui Pătraşcu
Vodă cel Bun (1553—7), şi nu-i dau nici un titlu 219), ştim că
a fost căsătorit cu o Maria, că a avut trei fii, pe Danciu,
Datco şi Radu postelnicii şi că a murit înainte de domnia lui
Alexandru Voevod (1568—1577 220). La 1573 Maria din Ca-
racal cu fiii ei Danciu, Datco şi Radu postelnicii dăruesc lui
Stefan biv vel clucer partea lui Vlăcsan din moşia "Peri-
soru 221). Putin după aceasta Datco moare, căci tot în dom-
nia lui Alexandru, numai Danciu şi Radu au prigonire cu Anca
de. la Coiani, Craioveascá, pentru moşiile Maceşul şi Marmu-
rile 222). Tot numai despre Danciu şi Radu spune hrisovul din
30 Aprilie 1579 al M^hnii Vodă că „au pribegit fiii lui Vlásan
acum în zilele domniei mele, în ţara ungurească” 223).
Cine au fost urmaşii acestora se vede din următoarele
documente.
La 1578 se dă hrisov lui Pârvu vtori clucer, pentru moşia
Perişor, din care jumătate a cumpărat tatăl său Ştefan clucer
de la Stanca sofia lui Matei din Caracal, iar cu altă jumătate
a fost miluit tatăl său de jupâneasa lui Vlăsan, anume Maria,
cu feciorii ei Danciu, Datco şi Radu postelnicii 224).
In zilele lui Petru Vodă Cercel (1583 5),.traiau feciorii
Mariei, Danciu şi Radu postelnicii 225).
La 1594 un hrisov arată că moşia Perişorul a fost a lui
Matei, fratele lui Vlăsan din Caracal; jumătate s'a cumpărat
de Ștefan vel clucer de la Marga, fiica lui Matei, iar altă jumă-
tate de la feciorii lui Vlăsan, anume Danciu şi Radu, în zi-
215 Grecianu, II, 272, 279. — Acad. ms. 500, f. 35. — Năsturel, 1, c. 563, zice
că pe sora din Turcia o chema Velica. ·
216) Hrisovul din 1594 în Grecianu, II, 278,
217) Grecianu, |. c.
218) Jbid. 278 şi 309.
219) De aceea nu ştim de va fi acelaş cu Vlăcsan sau Vlăsan, mare logb-
făt in divane la 1548—9, mort în bătălia de la Boiani la 1559 (Mag. Ist, П,
182, 1V, 274).
220) Grecianu, 17, 273—4, 281. — Expunerea documentată din text arată că
este greşit a spune că Danciu, Datco si Kadu au fost fiii Mariei sau Margăi din
Caracal, fiica lui Matei banul din Caracal iNăsturel, Radu Şerban Basarab şi Ma-
tei Basarab. |. c, ғи fine şi acelaș in Rev. de ist. arheol. şi filol. XIV (1913), p. 17,
vorbind de mănăst. Brâncoveni). Inseamnă a confunda pe Marga soţia lui Уійѕап,
cu Marga fiica lui Matei din Caracal si soţie a lui lvan post.
221) Arh. Stat. Män. Bucovát, p. 157, (Fige G-al P, V, Năsturel. Comunicat
de d. Boicescu).
222) Grecianu, 1, c. 273.
223) Ibid. 274.
224) Arh. Stat. Cond. Bucovüt, p. 158.
225) Grecianu, JI, 278.
www.dacoromanica.ro
— 33 —
lele lui Alexandru Voevod (1568—1577). In zilele Mihnii Voe-
vod (1577—1583 si 1585—1591), Pârvu clucer, fiul lui Stefan
vel clucer a închinat Perigorul la mânăstirea Coşuna. Acum
„călugării nu s'au putut odihni de einstitul dregátorul D-niei
mele jupân Danciul biv vel logofăt (sic), vrând să ia, acest
sat" 226).
Acest Danciu este evident acelaş cu Danciu armas din
Bráncoveni la 1588—1591 şi Danciu vornic din Brâncoveni
la 1594, care la acele date cutropea moşiile lăsate Glavacio-
cului de Marga fiica lui Matei din Caracal. El nu este altul
decât tatăl lui Matei Vodă Вазагаһ. Un hrisov de la 1662 ne
spune într'adevăr că acest Domn а avut mátusá pe Marga
fiica lui Matei din Caracal 227).
Pentru ce s'au numit „din Bráncoveni" Danciu şi Radu,
fiii lui Vlăsan din Caracal, vom vedea mai departe 228).
5. Alt frate al Pârvului II banu a fost Neagoe Vodă 229).
6. In sfârşit „Genealogia Cantacuzinilor”, pentru care
strămoș al Basarabilor este „banul Barbu Basarab” ziditorul
Bistriţei la 1200230), lasă, să se înțeleagă cà o înrudire ar fi
existat între aceşti Basarabi, recte Craiovesti, şi boerii din Măr-
gineni, când spune că Filipeştii „se trag din bătrânul Dră-
ghici din Mărgineni (exact, dar prin femei), despre mumă
din neamul Basarabilor” 231) sau „din fată de Basarab, din
bătrânul Drăghici din Mărgineni” 2:2), cesace pare a însemnă
că mama lui Drăghici ar fi fost Craioveascá.
De altă parte tot „Genealogia? spune că Drăghici din
Mărgineni scoboră din „fratele Basarabilor” 233), adică în H-
nie bărbătească, din Craiovesti. Aceste afirmatiuni au fost a-
doptate fără alt control de răpos. Ionescu-Gion, care le-a po-
pularizat 234).
Documentar, găsim că moşia Poiastea ‚се au fost din
ale Craiovestilor" se află mai târziu în stăpânirea lui Ivaşco
vornicul Golescu (f 1585) a căruia soţie, Elena, scoborà din
Drăghici vornicul de Mărgineni 235).
Tot Ivaşcu vornicul Golescu revendică moșia Cornáte-
226) Arh. Stat. Cond. mån. Bucovăţ, р 161.
227) Grecianu, II, 282.
228) Vezi р...
229) Vezi p...
230) Geneal. Cantac. ed lorga, 57. — P. greşeala cronologică pe care o face
genealogistul, vezi Hasdeu, Istoria critică I, 78.—Pentru stolnicul Const. Cantacu-
гіпо, Drăghici de la Mărgineni era contemporan cu descălecatul țării! Iorga, Ope-
rele lui Const. Cantacuzino, p. 55).
231) Geneal. Cantac. p. 413.
232) Ibid. 79,
233) Ibid, р. 80.
234 Ionescu-Gion, Ist, Buc. p. 405. — Acelaș, Sima stolniceasa Buzeasca,
Buc. 1908, p. 11.
235) Ilie Nicolescu, Din genealogia familiei Golescu. In Noua Revistă Ro-
mână, ТУ (1901), 361.
3 www.dacoromanica.ro
— 34 —
lul 236), care fusese a lui Marcea, post.2%7), un descendent al
Craiovestilor de la Coiani 238).
Acelaş Ivasco in fine, revendică si nişte moşii ce fu-
seseră, ale lui Neagoe Vodă şi pentru care jupâneasa Marga,
fiica craiovescului Matei banul, se află în pricină de jude-
cată 239),
Postelniceasa Elena Cantacuzino zire si ea la 1672 că
jumătate din satul Bezdead s'a dăruit de boerii din Coiani la
mânăst. Vieroş „când s'a zidit de boerii din Goleşti, care au
fost din Craiovesti, fiind sânge” 210).
Acestea sunt singurele indicii ce am putut culege despre
o posibilă înrudire între Craiovesti şi Mărgineni. Nu este
deci exactă. observaţia lui Gion că nu se văd descendenţi ai
lui Drăghici din Margineni amestecați în pricinele ce urmează
în a doua jumătate a sec. XVI-lea pentru împărţirea averii
Craioveştilor 211), dar doc. nu ne lümuresc asupra unei їп u
diri între cele două neamuri 242).
3. Descendenfa lui Radu post. Craiovescu.
Hrisoave din 18 Iulie 1586, 8 Aprilie 1587 şi 8 Aprilie
1590, vorbesc de un proces ce se judecase încă, din vremea
lui Alexandru Vodă (1568—1577) între următoarele părţi: 243)
Nica vel armas şi soţia sa Maria, ca reprezentanţi ai
răposatului Marcea post, 2*1) feciorul jupánesei Мста, nepotul
jupânesei Velica din Şiloaie, care Marcea avusese de mos-
tenire moşie în Bucovăţ ре apa Jiului de la moşul său Radu
post. ce a pierit la gura Тіпоаѕеї; si
Jupâneasa Marga, soţia lui Ivan post., ca reprezentantă,
a fratelui ei Radu post. #5) feciorul lui Matei al Margăi, ne-
potul Pârvului banul de Craiova.
236) Trebue să бе Cornátelul din Ilfov, ре Mostişte în com, Mănăstirea,
care cuprinde şi satul Coiani. Dar dacă trebue citit Corlátelul, atunci e vorba de
Satul cu acest nume din Mehedinţi, pe Drincea, vecin cu Almăjelul sau Halmajele,
iarâş sate de baştină ale Craiovestilor (Filitti, Arhiva G. Gr. С. 221—21, — Trebue
deosebite, atât Cornátelul cât şi Corlátelul, de Cornăţeni (azi Cornatel) în Dâmbo-
vita, moşie a jue ramuri a boerilor din Floreşti, zigi Cornáteni (Filitti, 1, c. p.
А 51 p. 1, n. 2).
i Pol) Hrisov din 8 Aprilie 1590, in Grecianu, II, 277—8.
238) V. p. 35—7.
239) Ше Nicolescu, 1. c
240) Iorga, Doc. privitoare la familia Cantac 97.
241) Gion, Boerii Craiovesti, 1. c.
242) Vezi George D. Florescu, Boerii Màrgineni, 1930.—Este meritul lui
G. D. Florescu de a fi arâtat cel dintâi în istoriografia noastră că Drăghici, vor-
nicul dintre 1525—1536, era din Floreşti, iar nu din Mărgineni, si de a fi deosebit
neamul Florestilor de al Màárginenilor,
243) Grecianu, II, 274—7,
244) Tršia intre 1559—1568 (doc, din 1590 in Grecianu, II, 277). Deci este
deosebit de Marcea post, presupusul sot al Margăi la 1512. (Odobescu, L c. 739,
nota şi шер. 31),
245) Tršia între 1559—1568 (Grecianu, |. c.). A fost căsătorit cu Maria, sora
lui Pârvu v. clucer şi fiica lui Stepan v. ciucer, care cumpără moşie in Bucovát
şi se îngroapă la mânăst Bucovăţ. (Grecianu, Il, 273—5. Iorga, Inscriptii, I, 214).
In pomelnic, Radu e numit «nepotul Basarabilor» (ibid,), dar in loc de «şi mama
sa Маг» trebue citit sofia sa Maria».
www.dacoromanica.ro
— 35 —
Nica si Maria pârau pe Marga cum cà nu {леа numai
partea Párvului banul (deci Pârvu П), сі sí partea Raduluà
post. care a, pierit la Tinoasa. Invers, Marga se plángeà cà
jupâneasa Maria; a lui Nica armas а ţinut mai mut, şi partea
Pârvului banul şi satul Radului post. o parle, şi satu lui Nea-
goe Vodă Basarab o parte.
Mihnea Vodă spune deci, în hrisovul de la 1586, cá a
adunat satele Pârvului banul şi ale Radului post. şi ale lui
Neagoe Basarab, de față toate, si acest sat Bucovăţul încă
Га găsit cá a fost scris la Craioveşti. Apoi, 12 boeri oránduiti
de Domn, au ales partea lui Neagoe Vodă toată să fie dom-
neascá, partea Párvului banul să fie a jupânesei Margăi, iar
partea Radului post. să fie a lui Nica armaşul 246).
Tot astfel, în hrisovul de la 1590, acelaş Domn spune
iarăş că a dat Margăi 12 boeri să aleagă partea lui Neagoe
Vodă şi partea Pârvului banul şi partea Radului post. şi că
boerii au ales partea lui Neagoe Vodă să fie domneasca, par-
tea Pârvului banul să fie a Margăi, iar partea Radului post.,
să fie а Mariei 47),
Rezultă din aceste doc. că Neagoe Vodă, Pârvu II ba-
nul 51 Radu post. avuseseră, fiecare câte o pante în satul
craiovesc Bucovăţu. Partea lui Neagoe rămâne pe seama dom-
niei, în urma stingerei posterităţii lui. Partea lui Pârvu II
banul rămâne Margăi, fiica lui Matei din Caracal, fiul altei
Marga şi nepotul Pârvului. Partea Radului post. Craiovescu
rămâne Mariei soţia lui Nica armașul. Această Maria vine
la moştenire ca reprezentantă, a lui Marcea postelnic.
Marcea post., care trăiă între 1559—1568 248), era, fiul 249)
unei jupânese Maria sau Marga, care trăiă la 1553250) şi ne-
potul jupánesei Velica ot Sitoae, iar Bucová[ul îl mostenise
de la moşul sáu Radu post. care a pierit la gură Тіпоаѕеі 251),
Şutoae sau Sitoae este un sat în Dolj, com. Halmajul, deci sat
craiovesc. Velica stăpânise şi moşia craiovească Vârtopul, tot
în Dolj 252). Concluzia ce se impune este că Velica ot Sitoae a
fost soția Radului post. Craiovescu. Această, concluzie este în-
tărită prin pomelnicul de la 1501 care, după ce enumeiă pe cei
patru frați Craiovesti, din cari cel din urmă este Radu, ìn-
şiră şi numele a patru jupâniţe, din care cea din urmă este
Velica 255). Afiăm cu acest prilej că Radu post. Craiovescu а
246) Grecianu, IT, 274—7.
247) Tbid.—Deci soţul Mariei, Nica armașul, ега mort la 1590.
248) Grecianu, II, 277 (doc. din 1590,
249) Hrisoave din 1580, 1590 si 1612 (pástrate in trad. in Cond. Bráncove-
neascá si reproduse in Grecianu, II, 275, 277, 281) zic toate că Marcea era fiul
Mariei şi nepotul Velicăi ot Şitoae. Numai hrisovul din 18 Aprilie 1586 (reprodus
de pe aceeas cond. ibid. 274-5) zice cá soția lui Marcea era Maria, nepoata Velicăi
din Sitoae, Este o evidentă greşală de transcriere in condică, de oare-ce Marcea
post. era frate cu Anca din Coiani, fiica Mariei (v. urmarea expunerii în text),
250) Hrisovul din 7 lan. 1553, în Grecianu, II, 285,
251) Hrisovul din 1587 în Grecianu, II, Я
252) Hrisov. din 19 Маі 1589, ibid. П, 276—7.
253) St. Nicolaescu, Doc. slavo rpm 39. :
WWNW.daacoromanica.ro
— 36 —
pierit la gura Тіпоаѕеі. Tinoasa curge in Teleorman. Nu stim
insá in ce imprejurári isi va fi gásit moartea acolo.
Marcea post., numit ot Sitoae, a avut o soră, pe Anca
băneasa de la Coiani, moaşa lui Radu Vodă Şerban, aşa cà
Marcea era unchiu (mare) acestui domn 254%). De altă parte,
tatăl Ancăi băneasa a fost Şerban banul255). Prin urmare,
Anca de la Coiani şi Marcea ot Şitoae erau frați 256), fii lui
Şerban banul şi ai Mariei, sau Margăi, fiica Velicăi din Şi-
toae şi а Radului post. Mai ştim, tot documentar 257), că
Anca báneasa era nepoată colaterală (anepsiă) 228) a Pârvului
banul, pentru că, tatăl ei, Şerban banul, eră cumnat (5077)
cu Pârvu banul?59), Si într'adevăr, Radu post. Craiovescu
fiind frate cu Pârvu I vornicul, fiul acestuia, Pârvu II banul
era văr bun cu fiica lui Radu post., cu Maria sau Marga so-
ţia lui Şerban banul, şi deci cumnat, dar de văr 260), cu acesta.
Soţul Ancăi bănesei din Coiani a fost Neagoe vel ban 261)
dovedit la 1568. Ei au avut fii pe Maria 262) soţia lui Nica ar-
mas, — cea cu procesul pentru Bucovăt, deci nepoată de soră
lui Marcea post. din Şitoac, — şi pe Şerban post. din Coiani
în zilele lui Alexandru Vodă cel Bătrân (1568 1577) 265). Ma-
ria mai avusese însă un prim sot, Radu postelnicul? 4) şi cu
el, mai de grabă decât cu Marcea, un fiu, tot Şerban post. din
Coiani, care nu este altul decât viitorul Radu Vodi Şerban,
cel ce şi-a zis în domnie Ваѕагар 265). Dacă acesta, intr'un
hrisov dela 1608, cere călugărilor dela Hilandar să pome-
nească pe maică-sa Maria, pe soția sa Elena, si pe fiica sa
254) Doc. din 1 Aug. 1608 în Grecianu, П, 280.
255) Doc. din 13 Iunie 1588 la Acad. Rom, pach. 40, doc. 67. — Deci scobo-
rârea Ancăi din Neagoe Vodă (lorga, Inscriptii, |, 85—6) este exclusă,
256) Cum îi şi arată doc. din 1608 si 1651, la Acad, Rom. 2073, f. 70—8, citate
la C. Giurescu, Legătura lui Mihai Viteazul, p. 19.
257, Doc. din 1588 dela Acad, Rom. citat.
258) Deşi. doc. e їп |. slavonă, întrebuințează cuvântul grecesc amnesia,
259) Tot doc. din 1588,
260) Prin сишпа{ in trecutul românesc nu se înțelegea numai soţii sau so-
fiile fraţilor sau surorilor, ci şi ai verilor sau verelor chiar de grade mai de-
părtate. Cumnatii îşi mai ziceau si frati (N. Docan, Frate. In Arh, soc. st. si lit.
din laşi, ХІ 1900), 22*, In consecinţă nici ceilalți termeni de înrudire nu aveau în-
telesul restrâns de azi. Pe doc. din 1588 s'au întemeiat totug cercetătorii nostri
ca să afirme că soţia lui Şerban banul a fost soră cu Pârvu II Craiovescu (St.
Nicolaescu, 61. Acelas, in Rev. ist, arheol. si filol, X, 85. Acelaş, Diata Ilincăi Ev-
stratoaia, Іп România Nouă, І (1907, 35.— Ше Nicolescu, Din descendența Craioves-
Шог, 1, с. 200.—Năsturel, 1. c. 464, 471). —Еі confundă astfel pe această Marga cu
cealaltă, care a fost întradevăr sora lui Pârvu IL — P. cariera boierească a lui
Şerban banul, v. St, Nicolaescu, Doc. slavo-rom, 62—3,—P. neamul lui, Rev. de
ist. argheol, şi filol, X2, 228—232.
261) St. Nicolaescu, Diata llincái Evstratioaia, |. é pe baza unui tetravan-
ghel cu data 1563, —Cf. Năsturel, |. с. 474. Soţul Ancăi nu putea fi Barbu Craio-
vescu (Iorga, Inscriptii, I, 85—6.
262) Doc. din 1588 la Acad, citat,
263) Doc. din 1646 în Grecianu, II, 282.
264) Doc. de la 16 Martie 1580 la Arh. Stat. Män, Dealul, I, p. 8.
265) Doc. din 1588 la Acad si actele din 27 Nov., 1 si 3 Dec, 1592 in Gre-
cianu Il, 286. :
www.dacoromanica.ro
— 37 —
Ancufa 266), iar de tatal sáu nu aminteşte 267 , aceasta se ex-
plică prin preocuparea lui Şerban, ajuns în scaun, de a sta-
bili filiatia prin care-şi legitimă oarecum domnia şi adop-
tarea numelui de Basarab, ca urmaş al Craioveştilor și ca un
vag nepot al lui Neagoe Vodă.
Hrisoavele din 1586, 1587 si 1590, pe care se întemeiază
expunerea ce precede, mai au nevoe de câteva lămuriri.
Hrisovul din 1586 zice cá Bucovăţul а fost al lui Mar-
cea post., din partea Radului post. (cel pierit la Tinoasa), şi
al fratelui său (adică al lui Marcea) Radu post., feciorul lui
Matei al Margăi268). Privind tabloul genealogic anexat la
acest studiu, ca rezumat al expunerii de până aci, se vede
că Marcea era văr al doilea cu tatăl lui Radu post. Cuvàn-
tul frate are deci înțelesul de rude-fra(i de moşie.
Hrisovul din 1587 zice că Bucovăţul a fost al lui Mar-
cea post. dela mosul său Radu post., şi „al doilea fratele lui"
(al lui Marcea) Radu post. feciorul lui Matei al Margăi 269),
Acest termen straniu: „al doilea fratele lui", poate însemnă
sau „veri al doilea”, sau „al doilea părtaş în moşie”.
La fel glăsuește hrisovul din 1590270).
De altă parte, hrisovul din 1586 mai zice că s'au înfă-
fisat la judecată Nica armas cu jupâneasa lui Maria, împreună
cu soră-sa (a Mariei) jupâneasa Marga (fiica lui Matci al
Margái şi sora lui Radu розё.) 271). Jupáneasa Maria a lui
Nica era în realitate vară al treilea cu Marga, dar erau su-
rori de moşie în Bucovăţ.
In fine, din punct de vedere juridic, doc. citate агай
limpede că Marcea post., apoi Maria a lui Nica armaşul
deoparte, Radu post. şi sora sa Marga a lui Ivan post. de
altă parte, reprezintau câte o ramură deósebità de Craio-
veşti, cei dintâi pe a lui Radu post, mort la Тіпоаѕа, cei
din urmă pe a lui Pârvu banul. De aceea Maria a lui Nica
armasul se exclude dela moştenirea Pârvului banul, la care
se recunoaşte drept numai Margăi, atribuindu-se Mariei nu-
mai partea lui Radu post. dela Тіпоаѕа. Tot astfel, in alt pro-
ces, când Anca băneasa dela Coiani, sora lui Marcea. şi sco-
borâtoare din Radu Craiovescu, revendică moşiile Mácegul si
Marmurile ale fiilor lui Matei si Vlăsan din Caracal, cari sco-
266) Cealalta fiică, Elena Cantacuzino, s'a născut la 1611 (Mag. ist. IV, 316).
267) Hrisovul din 1608 în St, Nicolaescu, 1, с. Unii au emis ipoteza că soțul
Mariei ar fi fost Şerban post. (St. Nicolaescu, L c, Iorga, Inscriptii I, 85—6\, Năs-
turel, L c. 474, credea cá Maria era soră cu tatăl lui Radu Vodă Şerban, şi-i da
sot pe un Radu post., ceea ce este exact, dar îl confunda cu Radu post., fiul lui
Matei al Mărgăi şi soțul unei Maria fiica lui Stefan clucer (v. p. 34, n. 245). Ilie Ni-
colescu, Din descendența Craioveştilor, |. с. 203, zice că tatăl lui Radu Vodă
Şerban este necunoscut. In sensul că ar fi fost Marcea, Grecianu, II, 276.
268) Grecianu, TI, 274—5.
269) Ibid. 275. Cetirea „Matei și al Márgái" este greşită; în contrazicere cu
celelalte doc. și fără înţeles.
270) Grecianu, II, 277,
271) Ibid. 274—5,
www.dacoromanica.ro
— 38 —
borau din Pârvu, cererea ei este respinsă 22). Asa dar, argu-
mentele juridice vin să coroboreze pe cele istorice si nu în-
gădue să dám cuvintelor ,frate" si „soră” din doc. de mai
sus infelesul strict pe care-l au in zilele noastre, si care ne-ar
duce de altfel la rezultate inadmisibile sau chiar contradic-
torii 273),
Sotia lui Radu post. Craiovescu, Velica, trebue sà fi fost,
{lupă toate probabilitățile, fiica lui Vintilă Florescu, marele
logofăt si vornic dintre anii 1478—1489, tatăl lui Drăghici
vornicul dintre 1525—1536.
Astfel, moşia Floreşti pe Răstoacă, în Dâmboviţa, a-
proape de hotarul Ilfovului, a aparţinut pe jumătate postel-
nicesei Elena Cantacuzino, moştenire de la Anca din Coiani 274),
adică de la Craioveşti275). Dar tot în Floreşti au parte, la
sfârşitul sec. XVI-lea si în sec. XVII-lea, atât Maria zisă
din Floreşti, fiica lui Drăghici vornicul din Floreşti şi fiul ej
Radu Florescu, care era mort la 1623 fără соріі 216), cât si
Socol de la Cornăţeni 217), alt urmaş al vornicului Drăghici 278.
Tot ast-fel, în moşia Vladimiresti au parte atât postel-
niceasa Elena, tot de la Anca din Coiani 219), adică de la Cra-
ioveşti, cát şi Socol din Corná(eni 280),
In sfârşit printr'un act de la 1694 se adevereste cà
boerii Cornăţeni si Elena Doamna lui Radu Serban aveau
autor comun pe Vintilă Florescu 281).
272) Hrisov din 1579, ibid. 278—4.
273) Astfel, știm că Maria a lui Nica armas este nepoată de soră lui Marcea.
Dacă Radul, fiul lui Matei din Caracal, ar fi întradevăr frate cu Marcea, atunci
ar fi şi el unchiu Mariei lui Nica. Dar atunci și Marga, sora lui Radu, ar fi mătușă
Mariei si nu soră, cum zice litera aceluiaș doc.—Dacă Maria lui Nica este soră cu
Marga, atunci si Radu post, fratele Margăi, e frate cu Maria și deci nepot lui
Marcea, nu frate cum zice doc.—Tot astfel este inadmisibilă ipoteza (llie Nicolescu
'. с. 209) că Marga, mama lui Matei si lui Vlăsan din Caracal, ar fi fost fiica An.
căi din Coiani și deci soră cu Maria lui Nica. Documentele ne arată lămurit pe
soţul și pe copiii Ancăi. Apoi, dacă această ipoteză ar da Mariei a lui Nica o soră
Marga, depe litera hrisovului din 1586, n'ar explica însă pretinsa frátie dintre Mar-
cea și Radu din acelaș hrisov. Dacă aceeaș ipoteză ar explica de ce Radu fiul lui’
Matei din Caracal și sora sa Marga уіп la moștenirea părţii din Bucovát a Pârvu-
lui banul, n'ar explica însă pentru ce Maria a lui Nica armas, pretinsă soră a Mar-
gi, este exclusă dela acea moștenire, atribuindu-i-se numai partea lui Radu dela
Tinoasa, numit moș numai al ei, nu și al Margăi. Toate aceste imposibilităţi și con-
traziceri cad, îndată ce ţinem seama de înţelesul elastic al cuvintelor frate si
soră si în genere al termenilor de rudenie în trecutul românesc.
274) Hrisovul din 1668 la lorga. Doc. privitoare la familia Cantac. 72.
275) V. р. 36.
276) Filitti, Arhiva G, Gr. Cantacuzino, 43, n. 2.
277) lbid. 220.
278) Aceasta rezultă din trasmisiunea prin moștenire a moșiei Floreşti (Fi-
jitti, L. c.) Un fiual lui Socol se numește Vintilă Florescu (ibid.),
279) Hrisovul din 1668 la Iorga, |. c.
280) Hrisovul din 2! lunie 1665 (Filitti. 1. с. 223.
281) С, D. Florescu Divane domnești în sec. XV, П, р, 19—20.
www.dacoromanica.ro
`
— 39 —
4. Boerii din Brâncoveni 282)
In sec. al XV-lea moşia Brâncoveni era a Craioveştilor.
Ei o dăruesc ctitoriei lor dela Bistriţa 288), Dar în hrisovul
de întărire a moşiilor Bistriţei de Neagoe Vodă la 10 Apri-
lie 1520, moşia Bráncoveni nu mai figurează 284). Explicația
o găsim în alt hrisov al aceluiaş Domn, la З Mai 1518, prin
care întăreşte jupánesei Neacşa, fiica lui Harvat log., Brân-
covenii toţi. Domnul lămureşte că jumătate din Bráncoveni
i-a dat. zestre Neacşăi pentru slujbele soţului ei, iar că cea-
laltă jumătate, ce fusese cumpărată де Dobrovoe párcála-
bul, răposatul soţ al Neacşăi, a luat-o dela fraţii lui, des-
păgubindu-i, şi a dat-o tot Neacşăi 285).
Astfel trece moşia Brâncoveni dela Craioveşti la mâ-
năstirea Bistriţa şi apoi prin dan e si cumpărătoare la Neacşu,
fiica lui Harvat log. 286). Neacşa a fost măritată de două, ori, cu
Dobrovoe pârcălabul care era mort la 1518 şi cu care nu
pare а fi avut copii, şi cu Peia portarul?28). Erau rude de
282) Cf, V. Drăghiceanu, Curțile domneşti Bráncovenegti. In Bulet. com.
monum. ist. IV (1911), 53,
283) Hrisovul din 1494 in Grecianu, II, 302,
284) Ibid. II, 268. Se vede cá Neagoe Vodă a făcut schimb cu Bistriţa, căci
gásim pe listă 4 sate noi,
285) Ibid, 308, —lorga, Studii și doc. V, 169.
286) Harvat se întâmpină ca vel spătar la 1508—1510, vel vistier la 1511—
1514, vel. log. la 1514—1521. După moartea lui Neagoe Vodă, pribegeşte in Ardeal,
unde-l întâlnim la 1523, (Andreas Veress, Acta et epistolae relationum Transylva-
niae.. cum Moldavia et Valachia, vol, I, p. 127). A fost ctitor la Motru, (Grecianu,
II, 303—4,—St, Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 37).
287) Grecianu, П, 304.—Năsturel, 1, c. 558—560,—Acelas in Rev. de ist. ar-
heol, şi filol. ХІУ, 92.—St, Nicolaescu, în aceeas revistă, X, 279, n. 2.—AÀcad. Rom,
pach. 59, doc. 27.—Iorga, St, și doc. V, 170.—Afará de Neacga, Harvat a âvut si
alti copii. Un fiu Barbu era mort la 1526 (Doc. la G. I. Lahovari, Obiceiul pámán-
tului, 1892, p. 14—15), Alti fii au fost Motea, fárà urmasi, si Alexandru (St. Nico-
laescu, Doc. slavo-rom. 1, c.—Násturel, Radu Şerban Basarab, L c.—Grecianu, Sirul
voevozilor, cu divane, 44 — 78), Altă fiică, Mara, a fost căsătorită cu Toma banul,
fundatorul schitului Verbila, unde s'a ingropat la 1536 (Gr. Tocilescu, in Monitorul
Oficial din 5 s Iulie 1878 p. 3930) și a avut fiu pe Stanciu (Ibid. si St. Nicolaescu,
1, c), pe Stănilă, vornic 1а 1553, căsătorit cu Neacșa, și fără urmași, si pe Barbu
vornic, care a avut fiică pe Caplea soţia lui Tatul log. 1574. Toma banul a avut
frati pe Dragomir vel spătar, mort la 1535 si pe un Gherghe. (Rev. de ist. arheol
filol. X, 279, XIV, 92). La Verbila se айа un mormânt, cu data ștearsă de vreme,
al unei Caplea. (Iorga, Inscriptii П, 255), sau unei Calea (Tocilescu 1. c.).—Cf. ală-
turatul tablou ai neamului Calei din Brâncoveni.
www.dacoromanica.ro
Neamul Calei din Bràncoveni
|
Barbn
era + 1526
Harvat
vel apătar 1508 — 1510, vel vistier 1511 — 1514,
vel logofat 1514 — 1521, ctitor la Motru,
у.
Alexandru
15
------- -----------а---р5
Каап
stolnic 1557
cu fraţii,
au strámog
pe Harvat
+ pe la 1524
Motea
Neacsa
are Brâncovenij
1% dela tatàl ei. danie
dela Neagoe Vodá, si
12 cumpăraţi de soţul ei
Dobrovoe
== Dobrovoe
pârcălab, era + 1518
= Peia
portar, 1525 — 1527
Calea
din Brâncoveni
are moş pe Stanciu comis
= Datco, probabil Craiovese,
v. post. 1537, v. armas 1543.
Ea era văduvă 1570 gi era + 1582.
Ea a adoptat pe fiii Craioveseului
Vlăsan din Caracal, cărora li-a
lăsat moşia Brâncoveni şi cari
şi-au zis Brâncoveni.
www.dacoromanica.ro
|
Stanciu
v. vistier + 1541
—————
|
Toma "Dragomir Gherghe
ban v. Bpütar
fundatorul schitului Verbila + 1535
+ 1536 f. c.
Barbu Бїапїїа
vornic vornie 1553
= Neacga
f. с.
Caplea
nepoata lui Stanciu
din Petroşani şi Negoesti
= Tatul + (din Bucgani),
log. 1574
— 4] —
aproape cu Stanciu comis care traia inainte de domnia lui
Radu Paisie 288),
Neacsa a avut fiicá pe Calea 289). La 15 Iunie 1543 Radu
Vodă Călugărul da hrisov lui Dateo vel armas si jupâniţei lui
Calea, şi Боасгаі lui Neacşa, să tie moşiile Deveselul, Tâm-
penii, Brâncovenii, Harvatestii, Epoteştii, Bránestii, Vlădenii,
Racovița, Tâmna, Corlăţelul, Dranovul, Marmurile, Bailesti,
Nedeia etc., care sânt drepte şi bătrâne moşii de moştenire
ale lui Datco armaşul şi ale Calei şi ale Neacşăi 290). Sá cer-
cetăm, întrucât ne permit doc., de unde scoborau aceste moşii
la Neacşa şi Calea si la soţul acesteia Datco, si la cine trec
după moartea acestora.
Calea a avut trei fii. Intr'adevár, la 1535, se dă hrisov
unor oameni din Urzica pentru moşia ce au dela jupaneasa
Calea şi dela Danciu post. si dela Datco si dela Răducanu ??1),
Intr'un hrisov ulterior din 1594 se vorbeşte de oamenii din
Urzica a căror moşie era de cumpărătoare dela jupâneasa
Calea şi dela Danciu post. Drăghici (în loc de Datco) si
Raducanu 292).
Dintre aceşti trei fii, nu mai trăiau la 1582 decât Danciu
şi Radu.
Moşia Brâncoveni a rămas Calei dela mama ei Neacşa,
şi i se întăreşte din nou la 1570, când era vaduva?93). La
1582 însă, se vorbeşte de Danciu şi Radu postelnicii, fiii
Calei din Brâncoveni 291) si in fine, la 1586 de Danciu vorni-
cul din Brâncoveni 295).
Moşia Racovița este întărită de Radu Vodă Călugărul lui
Daico post. încă de la 15 Aprilie 1537. La 12 Aprilie 1578
Mihnea Vodă, întăreşte această moşie Calei. La 5 Febr. 1583,
Mihnea Vodă întăreşte aceeaş moşie lui Danciu şi lui Radu
postelnicii, fiii Calei.. In fine şi această moşie aparţine apoi
lui Danciu vornicul din Brâncoveni, căci la 1612 Radu Vodă
Şerban o întăreşte fiului lui Danciu, lui Matei pah. din Brân-
coveni, viitorul Matei Vodă Basarab 2%).
288) Vezi nota următoare,
289, Un hrisov din 1596 zice cá jupánreasa Calea a avut mos pe Stanciu
comis din vremea bătrânului Radu Voevod (cel Mare?) sia lui Vlad Voevod, dina-
inte de Radu Voevod Călugărul (Paisie). (Grecianu, o. c. II, 309).
290) Grecianu, II, 305.—Násturel, Radu Vodă Şerban, 1. c. 558.—Cade deci
ipoteza lui Năsturel (ibid. 380 si ти fine) că ar fi fost Calea soră cu Matei si cu
Vlăsan din Caracal, Aceştia sunt fiii Margăj, ре când Calea е fiica Neacşăi.
291) Grecianu, II, 308.
292) Ibid. 309,
293) Iorga, St, şi doc, V, 171.—Grecianu, 1. с. 306,
294) Grecianu, 1, с. 307—8,
295) Ibid. 309,
296) Acte in hotărnicia moşiei Racoviţa, proprietatea d-lui G, K. Cesianu.
Вис, 1916, р. 2—3, www.dacoromanica.ro
— 49 —
Ddilestii, ne spune un hrisov fară dată al lui Radu Vodă,
către Datco armas, a fost cumparat de mosu său (adică al
soţiei sale) Harvat log. 291. La 1557 Patraşcu Vodă întăreşte
moşie în Băileşti lui Radu vel stolnic, care avea strámos
pe Harvat log.2%). Dar şi aceasta moşie se regăseşte apoi
la Danciu vornicul din Brâncoveni şi urmaşii lui 299).
Și moşia Harvategtii a trecut la Danciu vornicul din
i7 care milui си jumatate din sat pe o slugá a
sa, 300),
Pentru mos'a Marmurile, in care Calea are parte la 1543,
se cearta, în vremea lui Patraşcu cel Bun (1553—7) Matei
banul din Caracal şi fratele sau Vlăsan, cu Stanciu Benga,
ginerele răpos. Hamza banul 30), apoi, în zilele lui Alexan-
dru Vodă (1568 1577, au prigonire pentru acelaş sat fiii
lui Vlăsan şi fiica lui Matei din Caracal, anume Marga, cu
Anca din Coiani 502). .
In fine, printr'un hrisov din 6 Iunie 1598, Mihai Vodă
Viteazul întareşte lui Calotă vel banul, ginerele Danciului vor-
nicul din Brâncoveni, moşia Coteana, partea ce un oare-care
Taincoş o închinase lui Datco armas, soțul Calei308), Deci
iarăş, moştenirea lui Datco şi a Calei trecuse la Danciu vor-
micul din Brâncoveni.
Ce au devenit fiii Calei?
La 15 Nov. 1582 Mihnea Vodă instiinpeazà pe judeţul
Braşovului că a trimis carte de iertare pribegilor Danciu şi
Radu postelnicii, fiii Calei din Brâncoveni, iar 15 zile în
urmă îl informează că a trimis pe Radu comisul sà, înduplece
sa, se întoarcă în țară, fără teamă, Danciu şi Radu postelnicii,
fiii Calei din Brâncoveni. Domnul adaogă că pribegii sunt
oameni tineri, care nu înțeleg ca odată ce sa legat prin ju-
ramánt să le ierte capetele si să le lase moşiile, se va
fine de cuvânt 304),
La 10 Dec. Radul comisul sosca la Braşov, se întâl-
nea cu postelnicii Danciu şi Radu şi după patru zile pleca
spre ţara cu ei 305).
La 1583, fiii Calei din Brâncoveni erau astfel întorși
şi Domnul confirmă lui Danciu şi Radu postelnicii moşia
Racoviţa 306),
Danciu, cum am văzut, nu este însă altul decât Danciu
297 Grecianu, II, 306.—lorga, St. si doc. V, 289.
298) Și pe un Neagoe, care însă nu cred că poate fi (cum bănuia Năsturel
in Rev. de ist. arheol, si filol. XIV (1913) p. 17 si 92, Neagoe tatăl Craioveștilor,
Ar putea fi vorba mai de grabă de Neagoe vistier în divanul lui Radu de la Afu-
mati la 1525 şi care, anul următor, dobândește azil în Ardeal. (A. Veress, 1. с. 139)
299) Hrisoave din 1603 şi 17 Iunie 1679 în Iorga, St. și doc. У, 292—4 si 305,
300) Hrisov din 1598 în Grecianu, II, 312,
301) Hrisov din 1579, ibid. 273,
302) Tbid
303) Ibid. 312—313.
304) Grecianu, II, 307—8 Bogdan, |, c. ed. T-a, p. 287—8,
305) Socotelile Brașovului, in Hurmuzaki—lorga, ХІ, 825,
306) Vezi pag. 41. Ë
www.dacoromanica.ro
— 43 —
vornicul din Brâncoveni 307), care a fost tatăl lui Matei Vodă
Basarab, cum ne-0 spune însuşi acesta 308), Cu sofia sa Stan-
ca 809) a mai avut copii pe Barbu şi pe Calea, căsătorita,
întâi cu Calotă Bozianu, vel ban la 1598, si al doilea cu
Stanciu, vel postelnic la 1603, vel paharnic la 1607310), Fra-
tele lui Danciu vornicul, Preda postelnicul din Brânco-
veni 311), a fost căsătorit cu Neacşa din Goleşti si а avut o
fiică, Maria, soţia unui oarecare David, al cărui tată nu se
cunoaşte si care şi-a zis şi el din Brâncoveni. Aceşti soți
au fost strămoşii lui Constantin Vodă Brâncoveanu, care sco-
bora deci prin femei din vechii Brâncoveni. Toate pricinile
de moșii ale lui David, se explică prin filiatia soţiei sale
Maria. Documentele hotărâtoare їп această privință se gà-
sese în lucrarea răposatului Grecianu 312) şi chestiunea fiind
pe deplin rezolvită acolo, nu revin asupra ei.
De altă parte, un hrisov de la 1596 spune că moşia
Recica Dabului, care a fost a lui Datco armas si a Calei din
Brâncoveni, a trecut la nepoata acesteia, Maria, fiica lui
Radu post. din Brâncoveni şi soţie a lui David post. 515).
Din. tot ce precede, sar părea că rezultă cá Danciul
vornic din Brâncoveni (tatal lui Matei Vodă Basarab) şi
fratele său Radu ar fi fost fiii lui Datco armaşul şi ai
Calei din Brâncoveni. Moşia Brâncoveni li-a venit de la Calea.
Datco şi Calea figurează pe pereţii mânăstirii Amota, cti-
toria lui Matei Basarab 311). Pe aceiaşi pereţi se vede si un
Vlăsan 315), iar Matei Basarab se faleşte cu moşii săi Cra-
ioveşti 316), Datco armaşul avea parte în moşiile Craioveş-
307) Grecianu, o. c. II, 309.
308) ]bid. 327.
309) Ibid, 310—311.
310) Ibid, 316—317, doc. din 1603 si 1607.—Năsturel, in Rev. de ist. arheol.
si filol. XII, 250,
311) Grecianu, 1. c. 310,
312) Grecianu, o. с, 1], 317 si urm. Astfel cad diferite ipoteze emise, precum
că David ar fi fost fiul lui Radu post. din Bráncoveni. (Iorga, St. si doc. V, 179—
180. St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom, 302, sau descendent din Danciu vornicul din
Brâncoveni. (Iorga, Geneal. Cantac, 407 n. 1.) ceea ce l'ar face frate cu Matei Ba-
sarab, sau în fine fiu al lui Datco, fratele lui Danciu vornicul, şi acesta tără bază
doc., ci numai prin următorul raționament: «Fiindcá feciorii lui David post. nu-
mesc pe Matei Vodă de unchi al lor, şi fiinâcă Matei Basarab nu putea să le fie
unchi decât fiind ori frate, ori văr primar cu David post., rezultă că acest David
ost. nu poate fi decât feciorul lui Datco unchiul lui Matei», (Năsturel 1. с, 380).
ar, feciorii lui David puteau fi nepoti lui Matei Basarab $7 dacă Matei Vodă ar
fi fost frate ori văr tsi nu numai primar) cu so/za lui David. Inrudirea prin femei
a Brâncovenilor celor noi cu Matei Basarab, e arătată, confus, de Geneal Cantac.
ted. Iorga, 407) şi de un hrisov din 1679 al lui Şerban Vodă Cantacuzino. (Jorga,
St, şi doc. V, 306). Mai aproape de adevăr este alt hrisov din 1674 (Grecianu,
Viaţa lui Const. Vodă Brăncoveanu de Radu log; Grecianu, Buc. 19(6, p. 257—8,
care zice că Preda vornicul, bunicul lu: Const. Vodă Brâncoveanu, ar fi fost «ne-
pot de frate drept Danciului vornic», Exact: tatăl lui Preda, David, era, prin sofie
nepot de frate al Danciului vornic,
313) Grecianu, Genealogii, ЇЇ, 305—309.
$5 pa Iorga, Inscriptii, I, 203. — Năsturel, in Rev. de ist. arheol. filol. ХП,
315) Tbid.
316) Vezi pag. ...
www.dacoromanica.ro
— 44 —
Шог, Marmurile $i Corlštelul317). La 1588—1591 ca armas,
la 1594 ca vornic, Danciu din Bráncoveni cutropeşte satele
lasate mânăstirii Glavac'oe de jupáneasa Marga, fiica lui
Matei al Margai 318). Asa dar este neîndoios că Datco ar-
mas ега din neamul Craioveştilor. Cum anume însă, docu-
mentele nu ne arată. Datco, vel armas la 1543, este evident
contimporan cu Vlăsan şi Matei, fiii Margai319).
Este îndoios însa că Danciu şi Radu (ca si fratele
lor răposat mai de vreme, Datco), ar fi fost inir'adevár fiii
Calei, desi li se zire aşa.
Intr'adevăr, cei trei presupuşi fii ai Calei, Danciu, раісо
şi Radu, poarta aceleaşi nume ca şi cei trei fii contimporani
ai lui Vlasan din Caracal şi ai Mariei. Dintre aceştia din
urmă nu mai erau în viața la 1579 decât doi, Danciu şi Radu,
cari pribegesc atunci la Braşov, după cum din cei trei fii
omonimi ai Calei nu mai erau în viaţă la 1582 decât tot nu-
mai doi şi tot numai Danciu şi Radu, cari şi ei erau atunci
pribegi la Braşov. E greu de admis să nu fie aceleaşi per-
soane. In sfârşit e de observat cà doc. nu spun că Danciu
si Radu ar fi fii lui Dateo, ci numai cá sunt fiii Calei. So-
lulia acestui rebus ni se pare cá nu poate fi alta decât că
fii lui Vlásan din Caracal si ai Mariei, după moartea pă-
rinfilor, au fost luaţi de suflet de văduva unchiului lor Datco,
da matusa lor Calea, care li-a fost astfel mamă adoptivă şi
care lea lásat averea soțului ei, precum şi pe а ei proprie,
din care făcea parte şi moşia Brâncoveni. Astfel această
moşie care fusese a Craioveştilor, donată de ei Bistriţei 51
dată de Neagoe Vodă moşului Calei, a revenit prin această
jupâneasă la urmaşii prin femei ai Craioveştilor, la boerii
„din Caracal”, cari au adoptat de atunci şi numele de Brân-
coveni pe care l-au purtat Matei Vodă şi Constantin Vodă
Brâncoveanu.
Adaog câteva observaţii asupra carierei lui Danciu din
Brâncoveni. La 1577, ca postelnic, e martor la un det al
marelui ban Dobromir 520). La 1582, când era pribeag, am
văzut că era calificat de tânăr şi de postelnic şi că, tot pos-
telnic era la 1583, când i se confirma moşia Racoviţa. Așa
dar nu poate fi identic 321) cu Danciu vel stolnic in divane Ја
1582 si 1583 si care la 1581 fusese vel postelnic. La 1586
Danciu din Brâncoveni apare ca martor la un zapis cu titlul
de vornic 322). Dacă nu cumva data actului a fost greşit 1гап-
scrisa, Danciu nu putea fi atunci vornic mare, căci între 1588—
1591 e vel armas 325). De la Stefan Vodă Surdul (1591 Iunie
317) Vezi pag. ...
318) Grecianu, Genealogii, IT, 309.
319) Vezi pag. ...
320) Grecianu, ЇЇ, 308,
321) Ibid. nota.
322) Тыа. 309.
323 Ibid. act fară dată; am determinat-o eu, suprà p. . . . Danciu, vel. post.
1581, v. stolnic 1582-3, vel vornic în zilele Mihnii Vodă, este Danciu din Po-
peşti (Шоу). www.dacoromanica.ro
— 45 —
1592) nu reuşeşte să, оре o dregătorie 324), dar sub urma-
sul acestuia, Alexandru cel Rau, devine, la inceputul anului
1593, mare vornic 55). La 1594 este zis biv vel vornic 326).
A murit între 1596—7 in Tara Ungurească şi pentru înmor-
mântarea lui a cheltuit Doamna Stanca a lui Mihai Vi-
teazul 327),
5 Neagoe Vodă, zis Basarab.
Singura povestire contimpo:ană ce ni s'a păstrat, despre
viața lui Neagoe Vodă, este cea cuprinsă în Viaţa şi traiul
sf. sale părintelui nostru, Nifon patriarhul Tarigradului, care а
fost în Tara Românească la 1504—5, pe vremea lui Radu
Vodă cel Mare, scrisă între 1517—1521, de ieromonahul Ga-
vril, Protul sf. Munte, care la 15 August 1517 a asistat la
sfințirea bisericii Curtea de Argeş528). Toată partea privi-
toare la Тага Românească, este intercalată în Cronica Can-
tacuzinească 329), iar în rezumat în Cronică zisă a lui Con-
stantin Căpitanul 330). Cartea s'a scris cu prilejul aducerii
în Muntenia, după, dorința lui Neagoe Vodă, a moastelor
lui Nifon, si constitue un panegiric al acestui Domn,
care a fost atât de cinstitor faţă de persoanele bisericeşti
şi atât de darnic cu lăcaşurile sfinte. A fost menită sà înalțe
pe Craioveşti şi să slăvească pe Neagoe331), Nu poate fi
bănuit acest izvor că ar fi omis ceva саге putea їі spre
gloria lui Neagoe Vodă, şi a neamului său.
»Viafa'"332) spune că în vremea când Radu cel Mare
se certase cu Nifon, deci pela 1505, acesta fu păzit şi hrănit
de „un cocon de boeri ce-l chema Neagoe, care era mai mare
peste vânători” 333), Nu stie deci Gavriil Protul că Neagoe
ar îi fost fecior de Domn. Vorbind de domnia lui Mihnea
cel Rău, zice numai că acesta dușmănea pe ascuns „un neam
care era mai ales şi mai temător de Dumnezeu, caruia era
numele de moşie Banoveţi, adică. Basarabesti" şi din care
făcea parte Neagoe 334). ,Banovefi" înseamnă evident nea-
mul „banilor”, deci al Craioveştilor, pe care Gavriil îi pore-
cleşte Basarabesti, cum însuş Neagoe se porerlise după ce
324) Iorga, St. şi doc. V, 292,
325) Stefulescu, Doc, slavo-rom. 292, cu data greșită 1592.
326) Grecianu, !l, 309,
327) Ibid. 310—311.
328) Diacoaul D-r Nic, M, Popescu, Nifon IL. Extras din An. Acad. Rom,,
seria П, secţia ist, 1914, p. 2, 18 -19, 52—3,
n D NA Ţării Românești де când au descălecat Românii., In Mag, ist,
^, 234—267.
' ` 830, Istoriile Domnilor Таги Românești. Mag, ist, 1, 110, 153—4. Ediţie nouă
de Iorga, Вис, 1902.
331) Diaconul Popescu, 1. с, 21.
332) Publicată în parte de Haşdeu, în Arh. ist. I, 2, p. 132, iar în întregime de
C. Erbiceanu la 1888, de pe un ms de Іа Bistriţa, dăruit Academiei române de
losif Naniescu, fost mitropolit al Moldovei,
333) Viata, edit. Erbiceanu, 45,
334) Ibid, 61, 65, 67, 73, ww. dacoromanica.ro
— 46 —
se suise în scaun. Aşa dar, pentru Gavriil, Neagoe era din
neamul Craioveştilor. Altceva nu ne spune despre originea,
lui.
Cronica Cantacuzinească, după ce sfârşeşte cu герго-
ducerea „Vieţii”, trecând la povestirea întâmplărilor de după
moartea lui Neagoe, spune mai precis că „după moartea
lui Neagoe Basarab Vodă, s'a înalțat domn Preda, fratele
lui Basarab Vodă, ca să ţie domnia lui Teodosie nepotu-
вап” 335). Intr'un fragment de vechi anale se găseşte deja
menţiunea cá ре Teodosie fiul lui Neagoe „la ridicat un-
chiu-său- Preda vel ban са să fie Domn în locul tatâne-
său, pentru cá find el tânăr de vârstă, socotea... că va
ţinea Domnia,” 936),
Cronica zisa a lui Constantin Căpitanul, contimporană
cu Const. Vodă, Brâncoveanu 337), precizează iarăş ca Neagoe
Voda, era „nepot banului Barbului Craiovescu, fecior Pâr-
vului, iar asa îl numea cà este fecior de Domn” 338), Se arată
aci îndoiala asupra filiației domneşti. а lui Neagoe Vodă, de
care Gavriil Protul nici nu ştia nimic. Aceeaş cronică repetă
că „Neagoe Vodă a fost fecior Pârvului vornicul, nepot de
frate banului Barbul Craiovescu” 389), [n sfàrsit şi această,
cronică, spune că după moartea lui Neagoe „o seama de boeri
au ridicat Domn pe Preda, ce zic să fi fost frate cu Neagoe
Voda” 340),
Un izvor contimporan cu Neagoe, un raport venețian din
Buda, cu data de 10 Nov. 1521, confirmă aráütarile croni-
celor, spunând cá „a urmat un frate al tatălui zisului Teo-
dosie, anume Preda...." 341),
Aşa dar două mărturii contimporane, povestirea lui Ga-
vriil Protul şi raportul venețian, una menită a preamări pe
Neagoe, alta culegánd zvonurile timpului fără interes a le
denatura, întăresc arătările Cronicelor că Neagoe Vodă era
Сгаіоуеѕс, şi anume frate cu Preda Banul, deci fiu al Pâr-
vului I vornicul şi nepot de frate al banului Barbu I înte-
meietorul Bistriţei.
Un izvor grecesc, o povestire a lui Matei al Mirelor
care a fost în Тага Românească la 1618, deci puţin după
eşirea din scaun a Craiovescului Radu Vodă Şerban (1611),
spune iarăş cá Barbu banul a fost unchi (9sios)al lui Basarab
Vodă, adică al lui Neagoe 342). .
335) Mag. ist. IV, 267.
336) Iorga. Cronicele muntene. In An. Academiei románe. Seria II, sectia
ist, ХХІ, 310.
iie 337) С. Giurescu, Contributiuni la studiul cronicelor muntene. Bucuresti
| Pag) Ed. Iorga, 33,
339) Ibid, 37,
340) Ibid; 42,
341) Hurmuzaki, VIII, 51.
342) Matei al Mirelor in Acolutia lui Grigore Decapoliiul. Iorga, Manuscrise
din biblioteci stráine. In An. Ac. Rom., seria II, sectia ist. vol. XX (1897—8) 243—6
şi vol. XXI (1898 —9, 11—12 si, 20. Moastele Ini Grigore Decapolitul au fost aduse
www.dacoromanica.r
— 47 —
In pomelnicul mânăstirii de la Crusedol, in Sârbia, fun-
dajiunea mitropolitului Maxim Brancovici, unde Neagoe a
fost ctitor ajutător, figurează: Radula voevodu, Nagoia voe-
vodu, gospogiu Despinu, ceda ih (copiii lor) gospodina Teo-
dosia, gospogio Stanu, gospogio Ioannu, monahiio Platonidu,
jupana Prăvula, rabu si Nagu, gospodina Petra, gospodina
Ioanna 345).
Tradiţia că Neagoe Vodă a fost fiul lui Pârvu Craio-
vescu, s'a păstrat constant la urmaşii Craioveştilor. O găsim
în Cronica Cantacuzineascá, unde se spune că Neagoe a fost
frate cu Preda banul; in Cronica zisă a lui Const. Сар
tanul, scrisă pe vremea lui Const. Vodă Brâncoveanu, un
urmaş al Craioveştilor, şi în care se spune că Neagoe Voda
era fiul Pârvulu; în inscripţiile puse pe vremea lui Const.
Vodă, Brâncoveanu deasupra chipurilor ctiloriceşti de la Hu-
rez, şi care arată р° Neagoe Vodi ca fiu al Pârvului vorni-
cul 34%); în cronologia tabeiara a lui Mihai Cantacuzino din
a doua jumătate a sec. XVIII-lea, unde se citează un hrisov
al Mihnii Vodă din 7094 (== 1585—6) pentru moşia Viişoara,
„întru care se scrie... că Pârvul banul (confuzie, în loc de
vornicul) tatăl lui Neagoe Voda Basarab, Basarabesc a fost,
şi cum că Basarabeştii se numeau şi Pârvuleşti”” 34 5); în fine
în Genealogia Cantacuzinilor, tot de Mihai Cantacuzino, care
face pe Neagoe Vodă frate cu Preda, banul 346),
Prin urmare, tradiţia de familie confirmă, şi lümureste
arătarea lui Gavriil Protul şi a raportului venețian din 1521
că Neagoe Vodă era Craiovese, şi nu ne spune nici ea cá era
fecior de Domn. Asa dar Neagoe apare са unul din „fraţii”
la care se referă testamentul din 1529 al Рагушиі П banul,
şi ca unul din „unchii” de care aminteşte Barbu II banul,
fiul Pârvului П, în cartea dată Coziei la 153034). La el se
referă cuvântul ,fii" din hrisovul dat Bistriţei la 1558 pentru
o moşie dăruită de Barbu Craiovescu şi de „fiii şi fraţii săi”,
Pârvu, Danciu, Negoiţă si Radu 88). Se înţelege dece Mih-
nea Vodă, judecând la 1586 procesul de moştenire al averii
Craioveştilor, începe. prin a întocmi lista satelor Pârvului
banul, ale Radului postelnic şi ale lui Neagoe Vodă, 349). Cât
despre cpitetul de Basarabeşti dat Craioveştilor, el îşi are
la Bistriţa, din Sârbia, de fraţii Craiovești, pe vremea lui Neagoe Vodă, (Grecianu,
Şirul Voevozilor, р. 61, nota).
343 Glasnik, din Belgrad, XLVII, р. 183—4.
344) Bulet. com. monum, ist. I (1908, 69. Reparatiile şi zugrăvelile de la
1789 (Torga, Inscriptii, 1. 188, 192, n'au schimbat textul inscr ого ЖОК
Raport asupra саїогуа biserici si mánástiri din tará. In An. Ac. dupa
cum nu par a fi alterat caracterul costumelor, spre deosebire de ce s'a н
la mânăstirea Vg d spre pildă.
345) Iorga, Operele lui Const. Cantacuzino, p. 34. Ac. Rom. Ms. 1322, f. 55.
316) Parm antac. ed. Iorga, p. 71.
347) V.
348) Grecia: II, 269.
849) Ibid. 274—7,
www.dacoromanica.ro
— 48 —
originea in povestirea lui Gavriil Protul, scrisă după 1517,
când Neagoe Voda era deja în scaunul domnesc si se inti-
tulase Basarab.
De alta parte este sigur că mama lui Neagoe Voda se
numea Neaga 550). Dar, în pomelnicul dat de Craiovesti la
Atos în 1501, numele lui Pârvu ocupă, ca totdeauna, al doilea
loc în rândul fraţilor Craiovesti, iar printre numele de ju-
pâniţe, a doua este Neaga, care corespunde deci lui Pârvu 331),
Socotesc astfel că, împreunând toate arătările documentare,
putem afirma că Neagoe Vodă a fost fiul lui Pârvu I vor-
nicul Craiovescu şi al Neagiăi.
Negoiţă care, în acelaş pomelnic, urmează după cei patru
fraţi Craioveşti, trebue să fie însuş viitorul Neagoe Vodă.
desigur cel mai mare din fiii Craioveştilor. Din faptul că nu
se arată numele soţiei lui, este de dedus că era încă nein-
surat la 1501, data pomelnicului. „Viaţa lui Nifon" spune cá
Neagoe era încă „tânăr” vátaf de vânători, în domnia lui
Vlad Voevod (1510—1512 352), Titlul de postelnic pe care-l
are în pomelnicul de la, 1501, nu este deci cel de mare postelnic.
Dionisie Fotino zice, nu ştim pe ce temei, сё Neagoe sa în-
surat după ce a fugit peste Dunăre de frica lui Mihnea cel
Rău (1508—1510355). Că Neagoe sa însurat după 1501 se
vede şi după vârsta pe care Teodosie o avea la moartea ta-
talui sáu. Chipurile ctitoriceşti dela Argeş şi pomelnicul dela
Govora 551) arată că Teodosie şi Stana au fost copiii cei
dintâi născuţi ai lui Neagoe. Un act din 1521 al regelui Lu-
dovic al Ungariei, zice cà Teodosie era atunci copil 55). Un
raport, extern din acelaş an zice că avea 16 ani356), deci аг
fi fost născut la 1505. Un contimporan care a cunoscut pe
Neagoe, pe când era „gentiluomo privato", scria la 1524
сй Teodosie avea la moartea tatălui sáu 7 апі 351), deci ar fi
fost nascut la 1514. „Feciorii lui Neagoe, 'Teodosie şi altul
au fost mici”, scrie cronica lui Pseudo-Const. Căpitanul 558),
Aşadar, judecând după vârsta lui 'Teodosie, fiul cel mai mare,
căsătoria lui Neagoe trebuie aşezată între 1504 şi 1514. Din-
tre fiice, cea mai mare, Stana, n'a ajuns în vârstă de măritat
în timpul domniei tatălui еі 359), deci n'a împlinit пісі 12—14
ani, aşa că data ei de naştere ar fi cel mai de vreme ре la
350) Invátáturile lui Pseudo-Neagoe Vodă, ed, Iorga, 1910, р. 160, spun că
Domnul a transportat la Argeş osemintele mamei sale Neaga — Cf. Spomenik
XXXVII, 44, citat de St. Nicolaescu, 363 n. i
351) St. Nicolaescu, 39
552) Viaţa lui Nifon, ed. Erbiceanu, 71—7,
353) Ist. Daciei, tr. Sion, Il, 40,
354) St. Nicolaescu, 267,
355) Hurmuzaki II?, 373.
356! Citat în Xenopol. Lupta între Dănești si Dráculesti, L c. 243, n. 5.
357) Mihail Bocignoli din Ragusa c. Gerardo Plania, secretarul lui Carol
Quintul, in Del Chiaro, Stovia delle moderne rivoluzioni della Vaiachia, ed. din
1718, p. 117. Scrisoarea reprodusă şi in A. Veress, 1, с. 131, dar Veress greșeşte
crezând cá e vorba de Vlad Călugărul,
358) Ed, Torga, 42.
359, Hurmuz. 113, 523, ;
www.dacoromanica.ro
— 49 —
1507, Ea s'a căsătorit in Ianuarie 1526 cu Stefànifà Vodă al
Moldovei 350) care la 1517 avea 9 ani361), daci era născut
la 1508. Nu este de crezut ca Stana sà, fi fost mai in vàrstà
decât so[ul ei. Infine, biografia mitropolitului Maxim Bran-
covici, unchiul Doamnei Despina, zice cá după suirea în
scaun а lui Neagoe Vodă, Maxim îi „închină pe nepoata
sa de soţie” 362),
Totul concordă, astfel că Neagoe s'a căsătorit după 1501,
data pomelnicului dela Athos.
Din faptul că numai Negoiţă, dintre fiii Craiovestilor,
figurează în pomelnicul de la 1501, şi tot numai el în dania
de care aminteşte un hrisov ulterior din 1558363), este de
dedus că era cel mai mare dintre ei, mai mare decât fra-
tele său Preda, care nu se întâlneşte în divane până la
1521, când Neagoe îi dă bănia Craiovei şi de cât Pârvu II
care intra în divane după moartea lui Neagoe.
Concluzia că Neagoe Vodă а fost fiul Pârvului I vornicul
Craiovescu, este însă contrazisă de însăș titulatura oficială
ca Domn a lui Neagoe Vodă, care-şi zice când „fiul (snă)
prea bunului şi prea marelui Basarab Voevod” 395), când mai
rar, nepot (упис) al lui Basarab Voevod365) şi chiar preci-
zeazá incidental cá este fiul lui Mlad Basarab Voevod 366),
adică al lui Basarab cel Tânăr sau 'Țepeluş 867) (1477—1481.
Pentru a împaca această titulatură a lui Neagoe cu ru-
denia lui netăgăduită cu Craioveştii, s'a admis de toli isto-
ricii noştri, fară vre-o dovadă documentară, că Neagoe a fost
fiul lui Basarab cel Tânăr si al Neagăi, sora Craiovestilor 368).
Această deducție mi se pare inadmisibilà.
Nu există nici o dovadă că frații Craiovesti, fiii lui
Neagoe de la Craiova, ar fi avut o soră.
Dacă Neagoe Vodă ar fi fost fiul unei surori a Craio-
veştilor, ar fi fost văr bun cu Preda banul şi nu frate, cum
totuşi se admite 369).
Pe mama lui Neagoe Vodă o chema Neaga, pe când nu-
360) Hnrmuz. I3. 523.—A. Veress, 1. с. 137—8.
361) 1. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti, 200, 203,
362) L Bogdan, 1. c. 270,—Cf. I. С. Filitti, Despina, Princesse de Valachie,
fille présumée de Jean Brankovitch. In Revista istorică română, 1931, vol. І fasc.
Ш, pag. 241—250.
363) Grecianu, II, 269.
364) Odobescu, 1, с, 818.
365, St. Nicolaescu, in Rev. de ist. arheol. gl fitol. X š, 85.
366) Inscripţia pe o tavă de argint dela Neagoe, dată la Tismana în primul
an al domniei (Tocilescy, Raport, 220.—Stefulescu, Tismana, 116, Grecianu, Siru!
Voevozilor, p. 36.).
367) St. Nicolaescu, Doc. slavo-române, 241,
368) Iorga, Pretendenti domnești în sec, XVI (An. Ac. Rom., sera II, secţia
ist. XIX, 35—6;. Acelaș, în ediția Cronicei lui Pseudo - Const. Căpitanul, 38, n. 1.
Acelas, St. si doc. III, p. XXXVIIL—D. Onciul, în Conv, lit XXXVII (1903), 710.
Bogdan, Relaţiile, ed. I-a. Orásanu, in Conv. lit, XXXVII (1903), 532. Xenopol, |. c,
239. Grecianu, 1. c. 11, 271, n. 6, cu îndoială însă. Odobescu, 1. c, 823. Nasturel si
St. Nicolaescu în studiile citate. Lapedatu, Vlad Vodă Călugărul, Сопу. literare
XXXVII (1903), 528.
369) Iorga, Pretendenti domneşti, 1. c. Acelaş, St, şi doc. Ш, р. ХИУ.
WWNW.dacoromanica.ro 4
= В
mele soţiei lui Basarab Mlad era Maria. Aceasta era in viață
în timpul domniei soţului ei (1477—1481) 370, Nu se poate
atribui lui Tepelus o primă soţie, înainte de 1477, căci atunci
„Neagoe n'ar mai fi fost „tânăr” vátaf de vânători 1а 15103171),
N'a putut avea Tepelus o а doua soţie pentrucă moare la
1482 312).
Documentar se cunoaşte un singur fiu al lui Tepelus,
Danciu, candidat la domnie între 1508—1510 373),
Este de examinat, deci, dacă, titulatura domnească a
lui Neagoe Vodă este principial hotărâtoare pentru filiaţia
lui.
Numele de Basarab, numele de botez al fundatorului
dinastiei muntene, devenise nume dinastic, după cum spre
pildă numele de Ştefan la dinastia sârbească Nemania 314).
Pe Neagoe, contimporanii săi îl numeau Neagoe Voevod 375),
El însuş însă, ajuns în scaun, şi-a schimbat numele de
Neagoe їп acel de Basarab, cum nsus mărturiseşte când
îsi zice, incidental, „То Neagoe cel numit Basarab” 316). Ca
în privinţa numelui, tot astfel în privinţa filia(iunii, titulatura
lui oficială nu este hotărâtoare.
Mai întâi, într'o organizaţie de stat in care copiii na-
turali se credeau în drept a revendica şi ei scaunul domnesc,
indicaţiile date de cei interesaţi nu pot constitui dovezi ab-
solute. Filiaţia este sigură numai când tatăl indică pe fii,
nu şi în cazul invers. Astfel, Vlad Dracul (1485—1446) enu-
mără pe copiii săi, fără a menţiona pe Vlad Călugărul, care
totuşi mai târziu se intitulează fiu al lui Vlad 317). In po-
yelnicul pe care Radu cel Mare il dă mânăstirii Rusicul
la 1496 nu numeşte nici un fecior 318), deşi cinci Domni şi-au
zis mai apoi fii ai lui Radu*'9?). Petru Paisie, în domnie
Radu (Călugărul , intr'un pomelnic din 1540 nu numeşte de-
cât doi Hi, pe Marcu şi ре Vlad380). Totuşi Pătraşcu Vodă
cel Bun, care era născut la 1540, îşi zice fiu al lui Paisie 381).
Apoi, o mare nesiguranţă, în stabilirea filiaţiunilor poate
proveni din termenii prin care se arată gradele de rudenie.
Cuvântul slavonese nuc se întrebuinţează in îndoitul înţeles
pe care-l are în româneşte cuvântul nepot, adică de nepot
370, Bogdan, Relaţiile, ed. La, р. 214, 216, 246,
371) Viaţa lui Nifon, ed Erbiceanu, 71—7.
372, Ucis de boeri la Glogova (Bogdan, 1. c. 114), satul cumnatului sáu Stan-
ciu, soțul surorii sale Anca, (Stefulescu, Tismana, ed. I-a, р, 170),
373) Hurmuzaki, II?, 573, 61C.
374) Hasdeu, Etymologicum magnum, IV, p. CXVII,
375) Spre pildă pe un tetravanghella Bistriţa, 1512. (Odobescu, 1, c. 739
nota), sau pe piatra tombală pusă de Craiovesti lui Vladislav Voevod în zilele lui
Neagoe Vodă. (St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 254).
376) St, Nicolaescu, 363 nota.
377) St. Nicolaescu, 3
378) Ibid. 51. S'ar putea, fireşte, să fi fost născuţi toti după 1496.
379) Radu Călugărul (Paisie). Mircea (Ciobanul), Vlad (cátegi trei în pomel-
nicul dela Govora, ibid. 237), Radu (dela Afumaţi) si Bădică Voevod (ibid. 242),
380) Ibid. 65.
381) Ibid, 293, .
www.dacoromanica.ro :
= Te
de fiu ori fiică, sau mai vag descendent, si de nepot de frate
ori soră, sau mai vag nepot colateral mai depártat382), pe
altfel înrudirea poate fi deopotrivă în linie bărbătească, sau
femeiascá, sau prin soţie 585). Cuvântul dedă se întrebuinţează
de asemenea în îndoitul înţeles al cuvântului românesc mos:
unchi şi ascendent, iar cuvântul prédedd înseamnă iarăş sau
bunic (aïeul), sau strămoş (ancêtre), în linie directă sau
colaterală 384).
Dar nici măcar cuvintele fiu şi tată sau părinte (roditel)
nu indică numai legătura de sânge, legitimă sau naturală.
Cuvântul roditel (tată) se întrebuințează în trecutul romá-
nesc şi pentru a desemna pe o ruda mai bătrână sau pe un
binefăcător.
Astfel, Dan Voevod, care domneşte între 1420—1431,
era, fiul lui Dan Т şi nepot de frate lui Mircea cel Bătrân.
El arată intr'un hrisov ca deadă (bunic) al său pe Radu Voe-
vod si ca roditel (tată) pe Dan Voevod38). Totuşi, in alt
act, la 1431, numeşte pe Mircea ,,mosul (preroditel) d-mele,
sfânt rápos. Ioan Mircea Voevod" 386) iar într'o carte din
acelaş an numeşte pe Mircea „părintele (roditel) d-mele'" 387),
Pe o rea înțelegere a sensului ce-l are aci cuvântul ¿ata
şi pe o cetire greşită a urmelor de pe pecete, s'a crezut câtva
timp că a existat un Dan fiu al lui Mircea cel Bătrân 388);
Tot astfel, întrun hrisov din 25 Ian. 1568, Petru Vodă
fiul Chiajnei, numește deopotrivă roditel (părinte) atât pe
adevăratul său tată Mircea Ciobanul, cât şi pe Alexandru
Voevod, fiul Mircii, nepot Mihnii, care se pare că era infrá-
fit cu Mircea Ciobanul si ега deci unchi prin înfrățire lui
Petru 38%). La 1632, vornicul Dumitru Mogoşescu consideră
ca fiu pe Bunea 380), care era în realitate fiul dintr'o primă
căsătorie al soţiei lui Mogosescu 391), Si mai târziu, Constan-
tin Vodă Brâncoveanu (ine pe Constantin stolnicul şi pe Mi-
hai spătarul, Cantacuzineşti, unchii săi de spre mamă „în
382) In acest sens, spre pildă, hrisovul din 20 Mai 1654 (St. Nicolaescu, 1, с,
282): Preda post. dela Tătărani, nepot (vnuc) doamnei Neaga. Neaga era soră cu
bunicul lui Preda.
)V.p...
380) Miklos ch. Dictionnaire abrégé de six langues staves.—Când Radu cel
Mare (hrisov din 1505, în St. Nicolaescu, 232—5!, sau Mihnea cel Rău (hrisov din
1508, ibid. 219—251) numesc pe Mircea cel Bătrân prededă, cuvântul înseamnă
strămoş (ancétre) În hrisovul dela 1528 (ibid. 252 — 4) Viadislav Ш numeşte şi
prededă si dedd pe aceeaş persoană, pe bunicul sáu (aïeul) Vladislav II.
385) Ştefulescu, Tismana, 177—8.
386) Bogdan, Relaţiile, ed. i-a, 20—2 şi ed. 2-a, I, 32—3.
387) Ibid. I, 38—9.
388) St. Nicolaescu, 3, 220.
389) Ibid. 80—1 şi 279. Dar greseste N. crezând cá Petru care dá hrisovul
e Petru Schiopu, adeváratul frate al lui Alexandru. Petru Schiopu n'a domnit de-
cát in Moldova Filitti, Din arhivele Vaticanului, II, 17, 37, 46, 47). Rectificare de
insus St. Nicolaescu in brosura Petru Vodá cel Тапаг si Petru Vodá Schiopul,
Bucuresti, 1915,
390) Rev. de ist, arheol, si filol, XI, 46.
391) Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino p. 1, nota 3,
www.dacoromanica.ro
— 52 —
loo de părinţi”, iar pe verii sài Stefan spătarul si Radu co-
misul Cantacuzino „са pe niste frați” $99?) Numea „tata pe
Constantin Cantacuzino stolnicul” 393), Nicolae Vodă Mavro-
cordat la 1728 numea fiu pe nepotul său de soră Grigore
Voda Ghica 394), Ginerele se numeşte adeseori fiu, socrul tată.
La 1701, Barbu Brătăşanu, soţul Păunei Cocorăscu, numeşte
„taică” pe Mihai spătarul Cantacuzino, a căruia soţie era
rudă cu Cocorăștii 395),
Insuș Basarab Mlad, pretinsul tată al lui Neagoe Vodă,
se adresează lui Ştefan Batori ca „părintelui său” (moemu
roditeliu): „multă sănătate îţi aduce fiul d-tale (sin gospod-
stva) Io Basarab cel Tânăr Voevod” 398). Acest Domn, scriind
Braşovenilor, numeşte constant pe Batori „părintele meu”
şi scrie chiar mamei sale că s'a bucurat aflând „că te-a luat
Batăr Istvan să-i fii lui fiică (dâştere) de suflet. Deci, du-te
şi tu să-i fii lui fiică, iar el sá-(i fie ţie părinte (roditel)" 397).
Se mai întâmpla în fine ca înalţi dregători să numeasca
i" pe subalternii lor, şi invers aceştia să zică „părinţi”
celor dintâi 398), Astfel se califică între ei, până în вес.
XIX-lea, dascălii sau patronii de o parte, elevii sau ci-
racii de altă parte, şi aceştia din urmă merg până acolo
că adoptă, în semn de deferen(á, numele de familie al celor
dintâi. Aşa Zenovie sau Zamfirache, fiul marelui negustor
din Sibiu Hagi Constantin Pop, semnează şi Fotiade, în cin-
stea dascălului său Lambru Fotiade 399), О carte grecească,
este dedicată la 1828 lui Ilarion Piliti, episcopul Argeşului 400),
deşi acesta n'avea nici o altă legătură cu acest nume decât
cá fusese сігас al mitropolitului Dositei Filiti 401),
Este sigur deci că în trecutul românesc cuvintele tată
şi fiu nu aveau numai înţelesul strict de astăzi. Se refereau
deopotrivă la adoptiuni, înirăţiri, îndatoriri de recunoştinţă,
respect pentru о rudă mai în vârstă sau pentru un ocrotitor,
sau la alte legături sufleteşti 402). Nu este exclus ca între
Neagoe Vodă şi Basarab cel Tânăr să fi existat astfel de
raporturi, pe care nu le cunoaştem.
Avem, o sută de ani după Neagoe, un exemplu caracte-
392) Мар. ist. V, 176.
393) lbid. 182.
394) Hurmuzaki, XIV?, 992,
395) Filitti, 1. c. p. XXX.
396) Bogdan, 1. c, ed. 2-а, Y, 145—6,
397) Ibid. 157—160, Radu Vodă dela Afumaţi numește «frate» pe Stefan
Mailat voevodul Ardealului, (St. Nicolaescu, 50), — Alt exemplu, la Vasilescu, Ur-
magii lui Mircea cel Bătrân, [ 36,
398) Docan, Frate. In Arh, soc, st. si lit, din fagi, XI (1900), 422.
399, Bibliogr, rom. veche, П, fasc. V, p. 448,
400) Exemplar in biblioteca mea.
401) Tot astfel la 1841, în timpul turburărilor dela Brăila, Gheorghe Ma-
chedon 151 zice Vogoridi, după numele naşului său. (Filitti, Domniile române sub
Regulamentul organic, 150),
402) Р, valoarea legäturii prin botez, pravila lui Matei Basarab, glava 195.—
Codul Calimah, сар, I, $ 49 si cap. If, 8 94. — Paul Negulescu, Studii de istoria
dreptului román, 128—9.
www.dacoromanica.ro
pm —
ristic de uşurinţa cu care se putea afirma o filiatie, fie si
domnească. La 1633, întrun zapis dat din Țarigrad si pe
pecetea sa, un rival al lui Matei Basarab se intitulează ,Nea-
goe Voevod, fiul lui Basarab Voevod” 403), Acest Neagu pare
cà era fiul lui Mihai din Târgşor, zis şi Mihai Grecu, şi fratele
frumoasei Tudora care a avut relaţii de dragoste cu Mihai
Vodă Viteazul 104). ge bucurase în consecinţă Mihai din Târg-
şor de favoarea acestui Domn şi atât pare că fusese de
ajuns pentru ca în vremea lui Radu Vodă, Mihnea, la 1611,
cá[i-va boeri sà susţie candidatura lui la scaunul domnesc 405).
Fiul acestuia, Neagu, se credea deci în drept să se intituleze
„fiul lui Basarab Voevod”, referindu-se fie la faptul că tatăl
său fusese pretendent, fie la ocrotirea de care neamul sáu se
bucurase din partea lui Mihai Viteazul.
Poate că şi tatăl lui Neagoe Vodă, Pârvul vornicul Cra-
iovescu, să fi fost pretendent la domnie, judecând de pe
pasagiul din „Viaţa lui Nifon” care spune că, auzind Mihnea
Vodă, de înaintarea asupră-i cu oaste a lui Neagoe şi de
tăerile de boeri, s'a spăimântat şi a zis: „de vreme ce făcu
puiul leului (adică Neagoe) asa, dar când va veni leul cel
mare (adică Pârvu) ce va face? Şi aşa se sculă din scaun
şi fugi în Тага Ungurească” 406), Cât priveşte raporturile lui
Neagoe cu „tatăl” său Basarab Mlad, ele pot să fi fost sau
de natura celor ale lui Neagu de la 1633 cu Mihai Viteazul,
sau numai raporturi sufleteşti, precum spre pildă că ocro-
tise Mlad ne Craiovesti, în al căruia divan ei apar întâia
oară la 1482, sau că poate botezase pe Neagoe. :
Singura titulatură, oficială a Domnului nu este deci în
nici un caz un argument hotărâtor că el era fiul lui Ваза-
rab Mlad şi nu al Pârvului vornic Craiovescu, cum îl arată
toate іѕуоаге'е afară de titu'a*ura lui domnească.
Se înțelege însă dece Neagoe Vodă se va fi folosit de
legăturile oricât de slabe va fi avut cu Basarab Mlad, pen-
tru a-şi zice fiul lui si a adopta numele de Basarab. Fiu
al lui Pârvu Craiovescu, el era cel dintâi Domn care nu
aparținea casei Basarăbilor. Şi înainte de el încercaseră, boeri
puternici să se urce în scaun 407), dar nu izbutiseră. Mai
norocos decât ei fu Neagoe Craiovescu. Pentru legitimarea
domniei sa'e trebuia să justifice oarecare raporturi cu vechea
casă domnitoare, fie numai raporturi. sufleteşti care îndri-
tuiau, de pe obiceiul pământului, adoptarea calificativului de
403) Iprga, St. si doc. ТУ, 107. — Grecianu, Viaţa lui Const. Vodă Brânco-
veanu, de Radu log Grecianu, p. 334.
* 404) Grecianu, L. c. şi acelaş. Genealogii, II, 198 şi urm.
405) Cronica lui Pseudo-Const. Căpitanul, ed. Iorga, 101.
406) Mag. ist. IV, 247,
407) Aşa Albu cel Mare se ridică asupra lui Țepeș (Lapedatu, Vlad Vodă
Călugărul, р, 58, n. 1, hrisov din 1551), Vlad vornical asupra lui Vlad Călugărul
(ibid. şi Hurmuz. II?. 365, hrisov din 1502 şi Grecianu. Sirul Voevozilor, cu divane,
p. 5, n. 2). Vlad vornicul e probabil deosebit de Vlad «filius quondam Draculyae»
(adică fiu al lui Ţepeş), candidat si ella 1496 (St. Nicolaescu, 9—10, 13),
WWw.dacoromanica.ro
жыз Ed. ыы
fiu, cu atât mai mult că posteritatea lui Mlad se stinsese
cu fiul sáu Danciu la 1510408). Astfel sar explica şi dece
„Viaţa lui Nifon” dă epitetul de Basarabesti tuturor Craio-
veștilor, nu nu nai la Neagoe. Este însă cert că Mlad a întrodus
întâia oară pe Craioveşti în divan.
Dacă însă Neagoe a fost întradevăr йш lui Mlad, n'a
putut fi decât fiu natural. Cronica lui Pseudo-Const. Căpi-
tanul spune că Neagoe a fost pârât la Vlad-Vodà (Vlăduţ)
„că-şi zice fecio de Domn”, ceeace înseamnă că nu ега cu-
noscut ca atare. A fost adică, de pe lege, fiu al lui Pârvu
Craiovescu şi al Neagüi, iar de pe fire, fiul Neagái cu Mlad.
Intitulându-se, în domnie, fiu al lui Mlad, Neagoe nu cruța
memoria maicii sale, dar poate că, de altă parte, deosebita,
lui evlavie s'ar explica prin dorinţa de a-i spăla păcatul.
De la Neagoe Vodă, a rămas la Craiovesti tradiţia cà
sunt Basarabesti. Un hrisov din 1614, vorbind de Radu Vodă
Șerban zică că „s'au tras Domnia lui din neamul Craioves-
tilor'" 409) si atât fusese de ajuns ca să-şi zică în domnie
Basarab. Matei Vodă din Brâncoveni, care a domnit 51 el
sub numele de Basarab, într'un hrisov din 1634 califică pe
Barbu banul (Craiovescu) de ,,mosul Domniei mele” 410), Ser-
ban Cantacuzino, Craiovese despre mamă, numeşte pe acelaş
Barbu „strămoş”, cu adăogirea că era din „neamul bun si
mare Basarabesc” 411), cam cum glăsueşte o sută de ani mai
târziu Genealogia Cantacuzinilor. Intregul neam al Craioveş-
tilor, nu numai Neagoe Vodă, apare astfel poreclit, ca în
„Viaţa lui Nifon”, de Basarabesc. Pisania bisericii Sf. Du-
mitru din Craiova din anul 7160—1651—2, spune că biserica
al fost refăcută de Matei Basarab „pentru că Craiova fost-a
moşie de strămoşie а Măriei Sale" 412). Ce legături aveau
Craioveştii cu Basarabii nu ne spune nici „Viaţa lui Nifon”,
nu ne lămuresc nici urmaşii din secolul XVII-lea ai Cra-
ioveştilor. Matei Basarab, care numeşte mosi, cu care se fă-
leşte, pe Craioveşti, într'un hrisov de la 1633 pentru întă-
rirea proprietăţilor Bistriţei, zice că Barbu ctitorul a îngro-
pat acolo pe „tatăl moşilor Domniei mele, Io Basarab Voe-
vod” 415). Astăzi la Bistriţa nu este alt mormânt domnesc
decât al lui Moise Vodă, mort la 1530, odată cu cumnatul
său Barbu II Craiovescu. Dintre Domnii cu cari Craioveştii
au avut raporturi prietenești, Vlad Călugărul e îngropat 1а
Glavacioc, Radu cel mare în ctitoria lui de la Dealu 41).
Matei Vodă nu poate înțelege deci prin tatăl moşilor săi
decât sau pe Neagoe de la Craiova, sau pe Basarab Mlad,
408 Lapedatu, Moartea lui Mihnea cel Rău. In Conv. lit, 50 (1916), р, 322,
409) Năsturel, 1. c. 373, note.
410) Grecianu, Genealogii, II, 269.
411) Hrisov din 1681, ibid.
412) Bulet, com. monum. ist. VIII, 191.
413) Grecianu, II, 269,
414) Iorga, Inscriptii Lg :
.dacoromanica.ro
= 55 =
ale căruia oase le vor fi transportat Craioveştii recunoscători
în ctitoria lor. Această ipoteză pare confirmată prin împre-
jurarea că în picturile murale de la Hurez, din timpul lui
Constantin Brâncoveanu, lângă chipul lui Neagoe Vodă fi-
guréazà acel al lui Basarab Vodă, însă numit Laiot 415), ceeace
însemnează de altfel că tradiţia de familie a Craioveştilor
nu era mai lămurită decât cronicile asupra deosebirii între
Basarab Laiot şi Basarab Mlad. Astfel, pentru a găsi vre-o
legătură între Craioveşti şi Basarabi, ajungem tot la titula-
tura lui Neagoe Vodă.
Pe urma înrudirii cu Neagoe Vodă, şi-au zis Basarabi,
după suirea în scaun, Craioveştii prin femei: Radu Vodă Ser-
ban, Matei din Brâncoveni 51 Constantin Brâncoveanu.
6 Bădică Voevod, vărul lui Neagoe Voevod.
Povestind turburările şi zavistiile ce au urmat după moar-
tea lui Neagoe Vodă, cronicile amintesc si de un boer Bădica
sau Badea comis „văr premare” cu Neagoe și cu Preda
banul 416). In divane, între 1520—3, găsim intr'adevár comis
pe Bădica zis şi Badea 417). Un hrisov din 14 Mai 1560, în-
lüreste mănăstirii de la Argeş satele Neacșu şi Topana, cum-
părate de răpos. Basarab Voevod (Neagoe) de la Bădica Voo-
vod, pe când era Bădica boer 418). Şi într'adevăr, acele moșii
fusese cumpăraie de Neagoe Vodă la 1519 de la vărul său
Badea postelnic 419). In divane, între 1517—1519 găsim pe
Badea sau Bădica postelnic 420). Aşadar, Badea sau Bădică,
văr primar cu Neagoe, a fost post., apoi comis şi în fine
a ajuns Domn.
Ca, pretendent, Bădică se dă drept fiu al lui Radu (cel
Маге 1). Astfel îl numesc şi boerii cari îi sprijină. candida-
tura. El însuş scriind Brasovenilor pentru a le explica împre-
jurările ce Pau îndemnat să se ridice să ia scaunul, spune
că, începând Vladislav Voevod să se poarte crud cu boerii,
aceştia „ce mă ştiau pe mine adevărat fecior de Domn, al lui
Radu Voevod cel Bătrân, fiul Călugărului, şi primindu-mă pe
mine să le fiu lor Domn de pe lege, m'an aşezat în scaunul
părintelui meu” 422).
Aceste arătări ale izvoarelor se împacă fără greutate.
Badea trebue să fi fost văr prin mamă cu Neagoe Vodă, adică,
mama lui Neagoo, Neaga, să fi fost soră cu mama lui (Bá.
415) Тыа. 188.
416) Mag. ist. IV, 268.—Pseudo-Const. Сари. ed. Iorga, 42—438.
duds 417) Al. Ştefulescu, Doc slavo-rom. 82 — 3. — Grecianu, Sirul Voevozilor,
1 3 s
418) St. Nicolaescu,-Doc. slavo-rom. 243.
419) Tocilescu, Curtea de Arges, 41.
420) Grecianu, |. c. 50—5.—Torga, Pretendentii domneşti in sec, XVLIe'a
In Ап. Acad. Rom. 1. c. 263,
421) Iorga, ibid.
422) Bogdan, Relatiile, ed. 1-a, 168.
www.dacoromanica.ro
== 56 —
dick. Singura întrebare este, si de rândul acesta, dacă Di.
dică a fost fiu legitim sau natural al lui Radu cel Mare.
In pome:nicul pe care-l da manăstirii Rusicul, la 1496,
Radu cel Mare pomeneşte numai pe sofia sa Catalina 13%), si
pe nici unul din acei cari şi-au zis mai târziu fii ai săi;
Radu Cálugarul (Petre Paisie), Mircea (Ciobanul), Vlad 3),
Radu (de la Afumaţi) şi Budică 4%), pe lângă două, fiice 426).
Este sigur că, toţi fiii lui Radu cel Mare n'au fost născuţi
din aceeas mamă. Pe când Bădică era văr cu Pârvuleştii,
Radu de la Afumaţi nu se înrudeşte cu ei decât la 1526, luând
de soție pe Roxandra, fiica răpos. Neagoe Vodă 421). Radu
Vodă Paisie 428), într'un hrisov din 1537, numeşte pe răpo-
satul Radu dela Afumaţi ,fratele" său, dar în alt hrisov
din 1538 mu dă acest calificativ răposatului „Bădica ce s'a
fost ridicat Domn” 429). Nici Vlad (Vintilă! nu vorbeşte de
Badea са de un frate 430), nici Petru fiul lui Mircea Cio-
banul nu-i pomeneşte ca pe un unchiu 431). Radu dela Afumaţi
scrie despre Bădica Brasovenilor cá „Pârvuleştii vor să se
bată cu Domnia mea... Turci mulţi nu au, dar se füleste
Badea cá va îndupleca pe sangeacul din Vidin să se lupte
cu domnia mea..." 432). Invers, Bădica scrie si el Braşove-
nilor că „s'a ridicat... un vrájmas asupra capului meu, Radu
Voevod" 433). Este deci neindoelnie cà Bădică nu era frate
bun cu ceilalţi fii ai lui Radu cel mare.
De aci s'a dedus cá Bădică a fost fiu natural 43+).
Această concluzie este întărită prin faptul că de mama
lui Bădică nu se vorbeşte ca de o Doamnă. Astfel hrisovul
din 1560, întărind mânăstirii de la Argeş satele Neacşul şi
Topana, spune că au fost cumpărate de Neagoe Vodă „de la
Bădica Voevod pe când era Bădica boer, si de 'a тата lui..."
şi că „s'au şi înscris Bădica şi mama lui la Sf. Proscomidie în
Sf. Pomelnie" 435). Mai este de crezut că dacă Bădică ar fi
423) St. Nicolaescu, 51.—Poate că nici un copil nu se născuse încă.
424) Aceşti trei, în pomelnicul dela Govora. din sec. XVIII-a, sunt arătaţi
ca fii ai lui Radu şi ai Catalinei. (St. Nicolaescu, 237. Acad. Rom. Ms. 257),
425) Ilie Radu Voevod nu este fiu al lui Radu cel Mare (cum crede St. Ni-
colaescu, 364—7 şi Xenopol, 1 с. 262), ci al lui Radu Paisie. (Ше Nicolescu, Cine
e Radu Ilias. In Literat. si arta rom, 1904, p. 449).
426) St. Nicolaescu, 242.
4271 V. pag. ,..
428) Se intitulează fiu al lui Radu, ре când ruda si contimporanul sáu Ni-
colae Olahul il numeste «Petrus ab Argyes, Stanczulis filius, patruelis meus».
(Nicolai Olahi Hungaria, ed. Kollar, p. 58. Iorga, Contributii la ist. Munteniei, in
An. Ac. Rom, Ser. II, Sect. ist. XVIII (1895—б\, p. 2, n. 3, Pușcariu. Familiile по.
bile române. II, 148. St Nicolaescu, 65. Cf. aici, n. 559.
429, St. Nicolaescu, 51. Hrisovul dela 1537 este însă greșit atribuit lui Radu
dela Afumati.
430) Hrisov dela 1535 (ibid, 242): Aceşti... țigani, ei au fost ai lui Bădică,
aşa Bădică a fost rămas cu multe datorii la Turci...»
431) Hrisov din 1560 (ibid. 243 : «satele cumpărate dela Bădică Voevod... și
dela mama lui»
432) Т. Bogdan, |, с. 170.
433) Ibid, 167—9,
434) D. Onciul, Din Istoria României, ed. 2-a, Buc. 1914, p. 62.
435) St. Nicolaescu, 243, In pomelnicul dela Argeș din sec. XVII, al căruia
www.dacoromanica.ro
— 57 —
fost fiu legitim al lui Ralu cel Mare, n'ar fi omis de a pune
in pomelnic şi pe domnescu! sáu tată 96), Nu cunoaştem nu-
mele mamei lui Bădică.
Era deci Radu cel Mare cumnat de „mâna stánga", —
cum ar zice Francezii — cu Pârvul Т vornicul Craiovescu.
Această constatare, са şi aceea cá Bădică era văr cu Pârvu-
leştii, sunt de reţinut pentru înţelegerea acţiunii politice a
Craioveştilor.
După cum aşa dar relaţiile Neagái, soţia lui Pârvu I Cra-
iovescu, cu Basarab Mlad, ar putea explica intrarea Craioveşti-
lor în divan întâia oară la 1482, tot astfel prin raporturile sorei
Neagüi, deci cumnatei lui Pârvu, cu Radu cel Mare, s'ar
lămuri de ce s'au bucurat Craiovestii de favoarea acestui
Domn. Dacă relaţiile lui Radu eel Mare cu sora Neagài vor
fi fost, cum pare probabil, anterioare căsătoriei lui cu Ca-
talina, deci anului 1496137), atunci ele datează din timpul
domniei tatălui lui Radu, lui Vlad Călugărul (1482—1496),
când Radu a fost şi asociat la domnie 438), ceeace ar fi cauza
ridicării Craiovestilor de către acest Domn la cele mai înalte
situaţii. i
Astfel spectacolul pe care ni-l oferă Neaga Craiovescu
şi sora ei, cu îngăduinţa şi spre folosul rudelor lor, este acelaş
pe care-l vedem $i în occident, chiar în vremuri mai apropiate:
тп cu morala, pentru а câştiga favoarea stăpâni-
torului.
III. — Rolul politic al Craiovestilor dela
1482 la 1535.
Cea dintâi 439) ştire documentară ce avem despre fra(ii
Craioveşti, este din timpul Dănescului Basarab Mlad, adică
cel Tânăr (1477 1482), când Barbu şi Pârvu apar brusc în ul-
timul divan cunoscut al acestui Domn, şi anume Pârvu ca
mare vornic, imediat după mitropolit, iar Barbu, desi frate
mai mare, tocmai în al patrulea loc si fără titlu. Chiar a-
original mi l'a comunicat răposatul Onciul, figurează printre boeri şi un «jupán
Badea fnehtana (sic)». S'ar putea să fie vorba de Bădică. Pomelnicul este repro-
dus in Conv lit. 49 (1915), p 1122.
436) In pomelnicul dela Arnota, ctitoria lui Matei Basarab, figureazá la
гата: Pahomie, Salomia, Párvu, Radu, Neaga, Preda, Catalina etc. (Tocilescu, Ra-
port, L. c. 202). De asemenea, in pomelnicul dela Bolnifa Bistriţei, de pe vremea
lui Const, Brâncoveanu, sunt înscrişi: Pahomie, Salomia, Pârvu, Danciu, Radu,
Musa (?), Neagoe, Tudor (?), Neaga, Catalina, Preda etc, ([orga, Inscriptii, I, 202),
Numele de Catalina în pomelnicul Craiovestilor nu cred cá îndriweşte întrebarea
tibid.) dacă nu cumva ar fi vorba de soţia lui Radu cel Mare, Această Catalina,
aşezată în amândouă pomelnicele lângă Preda, ar putea fi mai de grabă soția a-
cestuia. Cf. Iorga, Inscriptii, I, 211 (Strehaia).
437) La 1496 Radu Vodă era căsătorit cu Catalina (Pomelnicul dela Rusicul
citat). Bădică, vel postelnic la 1517, trebue să fi fost născut înainte de 1496.
438) Avem hrisov dela Radu din 1492 (St. Nicolaescu, 240). Cf. Lapedatu,
Vlad Vodă Calugárul. In Conv. lit, 1903, p. 622 si n. 1,
439) Р, ocrotirea neamului Craiovestilor de către Vladislav Vodă (1449—1456)
fiul lui Dan (Grecianu, o. c. II, 264), vezi р... .
www.dacoromanica.ro
— 58 —
ceastá orânduială poate fi explicată prin raporturile Neagii,
soţia lui Pârvu, cu Basarab Mlad şi s'ar putea ca anul 1482
să fie acela al naşterii viitorului Neagoe Vodă.
Sub Vlad Vodă Călugărul (1482—fine 1495), Drăculesc,
rivalul fericit al lui Basarab Mlad, nu regăsim pe
Craioveşti decât în al cincilea an al domniei 10140),
de Ја 1487, ceeace ne arată cá au stat cáfi-va апі
într'o firească rezervă, din care n'au ieşit, poate, decât pe
urma relaţiilor lui Radu, fiul Domnului, cu sora Nea-
раі, soţiei lui Pârvu. Din acel an Pârvu e mare vornic,
după boerii fără, titluri şi în fruntea celor cu dregătorii, iar
Barbu este ultimul din boerii fără titlu, după alţi patru si
înaintea lui Pârvu. De la 1489 al treilea frate, Danciu, este
în divan, ca vel comis. In sfârşit, la 20 Aprilie 1492/3
Barbu este ban. Nu poate fi deci vorba de o răzvrătire а
Craioveştilor împotriva dlui Vlad Călugărul, cum s'a crezut
printr'o greşită interpretare a unui hrisov din 29 Decemvrie
153241),
In timpul lui Radu cel Mare (1496—1508), fiul lui Vlad
Călugărul, deci iarág Drăculesc, Craiovestii ocupă neîntrerupt
dregătoriile cele mai mari. Barbu e vel ban de Craiova, Pârvul
vornic, Danciul vel comis 442). Tot atunci îşi începe cariera,
mai întâi cu titlul de postelnic (nu vel postelnic), apoi ca
vátaf de vânători, Neagoe viitorul Domn 485).
Atitudinea Craioveştilor dupa moartea lui Radu cel Mare,
este rezultatul firesc al autorităţii de care obişnuiseră a se
bucura sub ultimii trei voevozi. Ajuns Domn, Neagoe Vodă
îngrijeşte de ctitoriile lui Vlad Călugărul şi lui Radu cel Mare.
Zugrăveşte mănăstirea Glavacioc întemeiată de Vlad Vodă
cu fiul său Radu 444), şi mănăstirea Dealului refăcută de Radu
cel Mare 445). Când aluce în țară moaştele patriarhului Nifon,
cere prin lungi rugăciuni deslegarea blestemului pe care а-
cesta îl aruncase asupra lui Radu cel Mare 416). Neagoe Vodă,
se simte evident legat şi îndatorat față de aceşti predecesori
Dráculesti.
„Viaţa lui Nifon” spune cà la moartea lui Radu cel
Mare s'a iscat ceartă între boeri pe cine să aleagă Domn
şi că in cele din: urmă s'au înţeles asupra lui Mihnea4:7),
440) V. p.....
441) Xenopol, 1. с. 240. Hrisovul (St. Nicolaescu, 238) zice că Barbu banul
şi fratele său Drăghici au pierdut o moşie din cauza vicleniei față de Vlad Voe-
vod. E vorba de Barbu Il, fratele lui Drăghici si de Vlad Vodă Innecatul
4421 V. p .... Nu pot afirmă că Radu vel post, din divane este al
patrulea frate.
443) Când patriarhul Nifon intră în conflict cu Radu cel Mare la 1505 «un
fecior de boer ce-l chema Neagoe, care era mai mare peste vánütori.., aducea
bucate de hrană sfântului». (Viaţa lui Nifon, în Cronica Cantacuzinească, Mag. ist.
IV, 238), Născut pe vremea lui Mlad, Neagoe avea atunci vre-o 23 de ani, V. p...
444) St. Nicolaescu, 239,
445) Ibid. 238, dupá ‘Viata lui Nifon».
446) Viața lui Nifon, ed, Erbiceanu, p. 58.
447) Ibid, p. 59, :
www.dacoromanica.ro
= 59 —
care'şi zice fiu al lui Vlad (Ţepeş) 418), deci Dràculese, Ca
amănunt ştim numai cá unii boeri ar fi vrut Domn pe Danciu
fiul lui Basarab Mlad (Тере1и$) #9). Nu ni se arată de au
fost Craiovestii printre aceştia, dar ei figurează încă de la
începutul domniei lui Mihnea în divanul lui 450), si acest Domn
dă chiar, la 1508, două, hrisoave în favoarea ctitoriei Craio-
veştilor de la Bistriţa, 451). Asa dar nu se întemeiază pe ni-
mie ob-ervaţia că Craiovestii аг fi fost de 'a început potrivnici
lui Mihnea şi că „în deosebi de ce se făcea altă dată, când
boerii partidei potrivnice închinau steagul îndată, ce simțeau
bătălia pierdută, ei urmară de astădată mai departe, şi după
întronarea lui, à duşmăni pe Mihnea''452). Nu se dovedeşte
a fi fost inițială cauza răzbunării lui Mihnea, care sili mai
apoi pe Craioveşti să fuga:93). Abia la 1509 încep Craio-
veştii sà lipsească din divanele lui Mihnea. Cauzele învrăj-
birii le arată „Viaţa lui Nifon”: „(Mihnea) cum apucă domnia
se desbrăcă lupul de pielea de, oaie... şi prinse pe toţi boerii
cei mari şi aleşi, şi-i nimici... si le luă toată avuţia.... Iară
pe un neam care era mat ales şi mai temător de Dumnezeu,
căruia era numele de moşie Banoveţi, adică Basarabesti, el
cu multe amăgeli... şi grele jurământuri se legă cu boerii
care erau de acel neam, cá nu-i va omori, nici nu le va
face пісі o nevoe, si făcu cărţi de jurământ si de afurisanie.
Тат el in toate zilele sápa groapa si cugeta cum va putea
face să, piarză şi neamul 1ог”#54). Se vede că Craiovestii, rás-
fàtati sub domniile anterioare, plecau greu capul sub un Domn
саге nu le făcea o situaţie tot atât de excepțională. ,Viata”
povesteşte apoi cum aflară Craiovestii de intenţiile lui Mihnea:
„Deci, dacă auziră aşa... trecură Dunărea şi scăpară toţi de
cursa Mihnii Vodă calcătorul de jurământ; că era Dumnezeu
cu dânşii şi rugăciunea Sf. Nifon...” 455). După fuga lor, Mihnea
„le-a ars curţile şi casele le-a risipit... şi mănăstirea lor...
pe râul Bistriţa, din temelie a risipit-o şi biserica Sf. Apostoli
pe care o zidise Neagoe 456) socotitorul (discipolul) Sf. Nifon...
lar a sfărâmat-o” 457). Cronica lui Pseudo-Const. Căpitanul arată
cà, Mihnea a comis aceste răsbunări după ce au pribegit boerii:
„dacă pribegiră boerii” şi „până a se mazili’ Domnul458).
După Mihnea Vodă urmează Vlad (Vlăduţ), fiul lui Vlad
Călugărul si frate cu Radu cel Mare, deci Dráculesc, pe care
insisi Craiovestii il cerură de la Poartă 159). Era firesc ca
448) St Nicolaescu, 250.
419) Hurmuzaki II?, 573—4.
450) Al, Stefulescu, Doc. slavo-rom. p. 62.
451, Grecianu, Sirul voevozilor, 19.
452) Xenopol, 1, c. 237.
453) Ibid. 240.
454) Ed. Erbiceanu, 59, 61.
455) Ibid. 63.
456) Cf, St. Nicolaescu, 267.
457) «Viata», ed. Erbiceanu, 63,
458) Ed. Iorga, р 30.
459) Mag, ist. IV, 245—6 (după «Viața Sf. Nifon»),
www.dacoromanica.ro
— 60 —
Vlad să fie voit domn de Craioveştii ocrotiți odinioară de
tatăl şi de fratele său.
Atitudinea Craiovestilor faţă de Mihnea şi de ufmasul
său Vlad, amândoi Drăculeşti, n'are десі deloc caracterul
unei ap'ecări intransigente către Dănești 460). Preocuparea lor
a fost de a înlătura pe Mihnea, care li se arătase potrivnic
şi de a-l înlocui printrun Domn pe care-l puteau crede favo-
rabil. Vlad Voda vine în ţară sprijinit pe o oaste comandata
de Neagoe „vătaful de vânători”, care pune pe fugă pe fiul
Mihnii Vodă şi tae pe boerii care-i stau în cale. Mihnea,
ағала, exclamă spăimântat: „De vreme ce făcu puiul leului
aşa, dar când va veni leul cel mare се va face? şi dugi
în Tara Ungurească” 461). S'ar putea chiar са Pârvu Craio-
vescu să fi cugetat un moment să păstreze pentru sine scau-
nul domnesc.
Cu Vlad Vodă (1510—1512), Craioveştii se leagă prin
jurământ că nu-i vor face nici un vicleşug şi că-i vor sluji:
cu dreptate, iar Domnul că nu le va face пісі un rău $02),
Craiovestii sunt în fruntea divanelor lui Vlad la 1510 si
1511 463).
Domnul înlocueşte însă pe Pârvu Craiovescu, in funcţia
efectivă de mare vornic, mai întâi printr'un Danciu la 1510,
apoi, la 1511 prin Bogdan, al doilea sot al Caplei, sora lui
Viad Vodă. Intr'un hrisov dat din Dridih (Giurgiu) la 17
Aug. 1511, vornicul Bogdan trece chiar în fruntea divanului,
înaintea fraţilor Craioveşti. In acest divan figurează, în al
cincilea loc, şi încă un ban, Datco si în sfârşit in al 13-lea
loc un Radu „ban de Mehedinţi” 464), dregătorie ce se întâmpină
pentru prima oară. Totuşi, în acelaş an, Craioveştii îşi pun
viața pentru Domn în lupta de la Gherghița împotriva pre-
tendentu'ui Mircea, fiul fostu'uüi Df mn Mihnea, venit cu aju-
tor unguresc să ocupe scaunul. „Arătatu-s'au Párvulegtii cu
mare vitejie şi au biruit”, scrie cronica ţării 465). In Noem-
brie 1511, ei sunt iarás în fruntea divanului, dar mare vornic
е tot Bogdan şi avem şi pe Datco ban 466). Craiovestii pierdura
răbdarea şi se întoarseră împotriva Domnului. In Ianuarie
1512, ei nu mai figurează în divan, în care găsin însă pe
Datco ban 487). In această familie, devenită prin favoarea dom:
ncască şi prin ocuparea celor mai înalte dregătorii, timp,
Чо aproape un sfert de veac, atât de puternică în cât Domnii,
pentru a cârmui în linişte, aveau nevoe de concursul ei, se
паесиѕе, se vede, o ambi'i? mai mare. Ceeace fusese o favoare,
460) Xenopol, 1. c. 240,
461) Mag. ist. IV, 247 (dupá Viata lui Nifon).
462) Viata lui Nifon, ed. Erbiceanu, 67
463) Al. Stefulescu, 1. c. 68, 71,
464) Hurmuz. XV, 213.
465) Stoica Nicolaescu, Petru Vodă cel Tânăr și Petru Vodă Schiopul. Bu-
curesti, 1915, p. 25.
466) Stefulescu, l. с. 72.
467) Ibid. 74. |
www.dacoromanica.ro
ES
devenise in ochii ei un drept, pe care se simfea in stare sa-l
impue cu forța. De astă dată, Craiovestii nu cugetară numai să,
răstoarne ре Domnul care cutezase a se atinge de ce li se
părea un drept câştigat, dar se socotiră pe semne destul de
puternici pentru a candida ei înşişi la scaunul domnesc, în loc
de а susţine candidaturile altora. Acesta este, cred, adevăratul
înțeles al atitudinei Craiovegtilor față de Domnul instalat de
el, 51 pe care panegiristul Gavriil Protul o îmbracă, firește,
în altă, formă. „lar Vlad Vodă, zice „Viaţa lui Nifon”, cu a-
jutorul lui Dumnezeu creştea întru mare bucuris... până cât a
ţinut sfatul acelui пеат drept...”. „De Vlad Voda eşi veste
mare pretutindenea... până când a ţinut sfatul acelui neam
ales de Dumnezeu al Basarabestilor; iar dacă lepăda sfatul
acelui neam... şi sări asupra acelui fericit de Dumnezeu neam,
atunci pogori şi pre dânsul mânia lui Dumnezeu...”. „бе iuți
Vlad Vodă şi se а!а{@& foarte cu mânie паге asupra acelui neam
drept” din pricina boerului Bogdan celui afurisit altă dată
de Nifon 468) si care acum ,gráia minciuni către Domn реп:
tru tânărul Neagoe, zicând aşa: Doamne, eu am înţeles cu
adevărat că Neagoe va sà te scoaţă din scaun”. Stiindu-se
bănuit, Neagoe trecu Dunărea la Mehemet pasa, care veni
cu oaste, prinse pe Vlad 69), îl aduse legat la Bucureşti şi-i
tăie capul sub un păr 40) Că faptele sunt denaturate spre a
pune într'o lumină simpatică pe evlaviosul Neagoe, se vede
şi din aceea cá se atribue lui Mehemet uciderea lui Vlad, pe
сапа inscripția de pe mormântul acestui Domn, la Dealu,
spune că a pierit, la 23 Ian. 1512, de mâna lui Neagoe
chiar 41),
Compilaţia lui Pseudo-Const. Căpitanul adaogá cà Nea-
goe fusese pârât la Vlad Vodă că-şi zice fecior de Domn 472,
Pâra era întemeiată, precun dovedeşte titulatura lui Neagoe
ajuns în scaun la Fevruarie 1512. Da astă dată, Craiovestii nu
luptaseră nici pentru un Dănesc, nici pentru un Draculesc,
ci pentru ei insigi, şi nu este exact a zice că omorul lui Vlad
„se lămureşte prin hotărârea Craioveştilor de a înlatura tot
neamul lui Radu cel-Mare, pentru ca astfel Basarabeslii sa
poată, cârmui în linişte” 475),
In domnia lui Neagoe, Barbu Craiovescu este constant
mare ban până la 1520, când se călugăreşte şi-i urmeaza
Preda Craiovescu, nepotul său, fiul lui Pârvu. Ca un al doi-
lea ban, continuă a figura Datco la 1512—1515 inclusiv. Cât
468) Pentrucă, deși însurat, luase de soție pe Caplea, sora lui Radu cel
Mare. (St, Nicolaescu, 6, 327. Cf. diacon N, Popescu, Nifon, p. 55, n. 2,
469, «Са Văcăreşti, din jos de Bucureşti», precizează cronica lui Pseudo-
Const, Căpit. (ed, Iorga, 34).
470) «Viața», ed. Erbiceanu, 71—7.
471) St Nicolaescu, 5, 326.—Iorga, Ist. Rom, in chipuri si icoane, I, 10.
472) Ed, Iorga, p. 34.
473) Iorga, Ist, biser. rom. 1, 126.
www.dacoromanica.ro
— 62 —
priveşte pe Pârvu, el este mare vornic până la moartea sa,
în Iunie 1512414).
După moartea lui Neagoe Vodă, in Sept. 1521, scaunul
fiului său Teodosie, un copil, este atacat de Dragomir Са.
lugărul 475), ridicat Domn de boerii din Muntenia mare. Acum,
pentru întâia oară apare un antagonism între boerii de dincolo
şi de dincoace de Olt. Dar acest antagonism nu se explică
prin rivalitate între Dănești şi Drăculeşti 476), ci între Cra-
ioveşti şi boerii cari nu voiau să le recunoască pretenţiile
de domnie. Teodosie era- din neamul oltean al Craioveştilor
şi era firesc, deci, să-şi aibă partizanii mai ales în Oltenia.
Scaunul lui este apărat de unchiul lui, Preda, care cade în
luptă la Târgovişte, de alt unchi Bădică şi de Mehemet beg,
un Basarabesc renegat, zice-se 477), care se întorcea dela cu-
cerirea Belgradului. Mehemet învinge şi dă voe lui Bădică
să taie capul lui Dragomir Călugarul478). După alt izvor,
însă, Mehemet ar fi luptat pentru alt pretendent, Mircea,
fiul fostului Domn Mihnea 479).
In lan. 1522, scaunul lui Teodosie este ameninţat de
Radu dela Afumați. Cronicile spun cá boerii au ridicat Domn
pe Radu pentru a-l opune veleităţilor de domnie ale lui Me-
hemet beg 480). Teodosie scrie Braşovenilor că s'a dus „de cea
parte" a ţării, la Slatina, fiindcă „de partea ceastalaltă” tara
este mâncată de vrăjmaşi 481). Aceasta înseamnă că boeri-
mea munteană nu se împăca cu domnia neamului oltenese
al Craioveştilor. Teodosie se sprijinea pe Turci Mehemet fu
însă învins de Radu la Gubavi şi Stefeni. Invingător apoi
la Clejani 482), deşi izbuti, dupe câteva alte lupte, să alunge în
Aprilie ре Radu în Ardeal 485), în loc de a instala pe Teodosie,
îl trimise la Constantinopol, unde muri :8%). In Iunie 1522,
474) Grecianu, Şirul voevozilor cu divane, tipărit până la anul 1527, apoi
inedit până la anul 1554.
475) Cronica lui Macarie spune că sau ridicat șase pretendenți. (Т. Bogdan,
Vechile cronice moldovene, 2011), Cunoastem mai multi: Dragomir Călugărul, Me-
hemet beg, Radu dela Afumaţi, Bădica, Vladislav; un Dan, de care n'avem altă
ştire decât că in Dec. 1521, Ștefan Batori recomanda Brașovenilor pe un «Dan
Voevod, ce-şi zice a fi fiu de Domn muntean.. (Iorga, Pretendentii, 1, с. 209); Dra-
godan, care luptă la Spinișoara 'St. Nicolaescu, 33); Dragoslav Purcariul, pe care
un hrisov din 1579 al Mihnii Vodă îl califică de <lotru», (Ibid. 278). Dragomir Ca-
lugărui. (Hurm, II3, 375) e numit Vlad în letopisetele sârbeşti. (St. N colaescu, |. c.
5. Cf. Iorga, 1. c. 209, n. 7). Dar Dragomir nu poate fi confundat cu Vlad Vlăduţă.
E poate însă fiu natural al acestuia şi acelaș ca Vladissa din scrisorile ardelene
de atunci, dacă nu cumva acesta din urmă este însuș viitorul Vladislav Vodă de
la 1523-5.—Cf. Iorga, St. si doc. Ш, р. XLVI şi Sc. Nicolaescu, 367
476; Xenopol, |. c.
477) Iorga, St, si doc. TII, p. XLVI, — Un raport din 1525 spune că rudele
răp. Neagoe «ad Portam miserant ad consanguineos ibi existentes hoc este 1Ьга-
him bassam et.. Muztapha bassam». (Veress, 1, с, 137). Este curios că aceleași nume
le poartă mai târziu nişte fii ai lui Mihnea Turcitu. (Iorga, l. c, р. L).
478) Mag. ist. IV, 268. —
479) lorga, Pretendentii domneşti, 1. c. 208,
480) Mag. ist. IV, 268.—Pseudo-Const. Căpit., ed [orga, 43.
481) I Bogdan, Relaţiile, 160—2,—Dar data scrisorii nu poate fi 1521.
482) Aci pleri boerul Benga, incepátorul neamului Bengestilor,—Mag. ist,
VI, 269. —Grecianu, Geneal П, 412. .
483) Avem acte interne dela Radu, din Fevr. 1522, (St. Nicolaescu, 367),
484) Hurmuz Ii?, 373, +
Www.dacoromanica.ro
— —
Radu revine cu oaste ungureascá si este invingátor la Gru-
mazi împotriva a „şapte sangeacuri" 485), înaintând până la
Nicopole si Sistov. In Iulie Mehemet trece iarăş Dunărea,
şi Radu, in pericol, cere ajutor dela Bragoveni486), In Aug.
1522 trebue din nou să treacă mun[iit87). In Oct. este rein-
stalat de Unguri 488). Scrie Braşovenilor cá a sosit in ţară
„dar Pârvuleştii vor să se bată cu domnia mea, şi foarte ne
pregătim de răsboi. Turci mulţi nu au, dar se făleşte Bade
că va îndupleca pe sangeacul de Vidin şi pe sangeacul de Nico-
pole să se lupte cu domnia mea" +89),
Asa dar Craioveştii, după се au pierdut pe Teodosie, au
ridicat, din sânul lor alt candidat, pe vărul lor Bădica sau
Badea. Iată motivul pentru care Craioveştii vor susţine pe acest
fiu al lui Radu cel Mare, ei cari combătuseră pe celalt fiu,
pe Radu dela Afumaţi 4%).
In Februarie 1523 Radu e din nou gonit, probabil după
lupta dela Slatina, de coaliția Pârvuleştilor cu Turcii. Intors
puţin în urmă — avem acte interne dela el din Aprilie 491), —
se gândi la pace cu Turcii. Dar aceştia nu dădură scaunul
nici lui, nici lui Badea, ci confirmară pe un al treilea, pe
Vladislav, Dănesc acesta 492), Văzând cá n'au izbutit, Craio-
veştii si Bădică se pleacă in faţa faptului împlinit şi stau în
divanul noului. Domn în Iulie 1523493). In Aug. următor însă,
Pârvu banul si аці doi boeri se află în Ardeal, unde regele
Ludovic le asigură azil1%%). In Sept. Pârvu lipseşte din di-
485) Inscripţia de pe mormântul lui Radu dela Afumaţi, la Argeş. (Iorga,
Таѕсгірііі, I, 149).
486) Bogdan, |. c. 269.—St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom. Р; 34. — Data iarăş
nu poate fi 1521. СЕ. în Сопу. lit, anul 40, critica făcută de AL Lapedatu lucră-
rii lui St. Nicolaescu, «Doc. slavo-rom.».
487) Poate că atunci s'a dat lupta dela Cetatea Poenari cu «locuitorii din
munti», (Inscripţia citată).
498) Iorga, St. si doc. III, p. XL VII. — Dar, după înşirarea luptelor in in-
scriptia pietrei tombale, nu cred să se fi dat atunci lupta dela Rucăr,
489) Bogdan, 1. c. 170.—Scrisoarea e din 1522.
490) V. însă Xenopol, 1. c. 246, urmărit de ideea duşmăniei între Dăneşti
şi Dràculesti.
491: St. Nicolaescu, 367.
492) Intr'un hrisov din 12 Sept. 1523 (ibid 251—4) Vladislav menționează pe
mosul său (ded) Vladislav Voevod şi pe strămoșul sáu (reded) Vladislav Voevod.
ln alte acte se intitulează fiu al lui Vladislav Voevod (ibid. 255). Dar tatăl său n'a
domnit; titlul de Voevod, ce i-l dă fiul său, se explică prin faptul că era fiu de
Domn. Vorbind însă de mosul şi strămoşul său, Vladislav desemnează pe ace-
ias persoană, pe bunicul său Vladislav II (1449 — 1456, — Ctra, St. Nicolaescu,
254—5*. Aceasta se vede din chiar cuprinsul hrisovului din 12 Sept. 1523. Domnul
intăreşte moşia Cislăul unei jupânese Neacşa, care avea pricină cu niște cetaşi,
Aceştia au scos o carte a Vladului Voevod Bătrânul, care a fost «mai înaintea
strămoşului D-mele Vladislav Voevod». Apoi, Domnul dă cetaşilor 12 boieri lege,
să jure cum au ţinut Cislăul «din zilele »»ogu/u? D-mele până acum . Este vorba
deci de unul şi acelaș Vladislav, care a domnit după Vlad Voevod Bătrânul (Dra-
cul, predecesorul lui Vladislav II), Cuvintele strămoş (întrebuințat odată) şi moş
(de două ori) au în hrisov acelaș înţeles de bunic. Presupunerea că ar fi existat încă
un Vladislav Voevod nu se poate întemeia pe singura împrejurare că data morții,
usă de Craiovești pe mormântul lui Viadislav la Dealu 50 de ani după moartea
ui, este greşită cu un an (1455 în loc de 1456). В
493) Grecianu, Sirul Voevozilor, p. 67 si ibid 71 (cu datá gresitá 1524).
494) А. Veress, 1. c. 127.
www.dacoromanica.ro
— 64 —
vanul lui Vladislav4%5). Asa dar, după scurt timp, Craio--
vegtii părăsiseră, pe acest Domn Danesc.
In Nov. 1523 ei reuşesc în fine să aşeze în scaun pe
vărul lor Badică, sub numele de Radu. Acesta serie Braşoveni-
lor la 19 Ian. 1524: ,Venit-à în Tara Rom. Domn creştin
de legea noastra, Vladislav Voevod, dar începând să omoare
pe boerii de frunte şi bătrâni ai Tarii Rom., ei prea bine au
cunoscut ca le este vrăjmaş tuturor şi că are de gând să le
piarză capetele. Si aşa ei n'au voit nici de cum să se lase...
ci ma, ştiau pe mine adevarat fecior de Domn... şi primindu-mă
pe mine să le fiu lor de pe lege Domn... mam așezat în
scaunul parintelui теп...” 496),
Pentru а treia oară, cauzele rázvrátirii Craioveştilor
înpotriva Domnului lor sunt aratate în acelaş fel. La 1510 se
ridicaserá înpotriva lui Mihnea pentru cá — zice „Viaţa lui
Nifon” — Domnul amenința viața şi averea boerilor; la
1512 se răsvrăliseră împotriva lui Vlad pentrucă — zice tot
»Via[a" — Domnul s'a aţâţat foarte cu mânie mare asupra
neamu'ui lor; acum, pricina nemulțumirii lor împotriva lui
Vladislav, ne spune chiar candidatul şi ruda lor Bădica, sunt
iarăş amenințările domneşti pe capetele boerilor. Acelaş fond
se desprinde din aceste trei împrejurări identice. Crâioveştii nu
pot tolera pe un Domn care nu le urmează sfaturile şi nu le
dà toată atenția de care s'au obișnuit a se bucura, Este clar
că Pârvuleştii n'au duşmanit pe Radu dela Afumaţi pentru
că ега Dráculesc 497), dar pentru că împotriva lui susțineau
pe propriile lor ude, pe Teodosie mai întâi, apoi pe Bădica,
el însuş Dráculesc. Din asemenea motive se ridică ei atât
asupra Draculescului Radu dela Afumați, cât şi asupra Dă-
nescului Vladislav.
Domnia lui Bădică, ruda Craiovestilor, a fost de foarte
scurtă. durata. La 19 Ian. 1524 el arata Braşovenilor că „sa
ridicat... un vrăjmaş asupra capului meu, Radu Voevod” 498)
şi în aceea; lună piere, în împrejurări pe care însuş învin-
gătorul, Radu dela Afuma;i, le povesteşte Braşovenilor în două
scrisori, din Ian. şi Fevr.: „Mai întâi a venit Vladislav Voe-
vod în ţară, iar asupra lui s'a ridicat Bădica Voevod... şi a
trimis ре boeri la Poartă... să-i aducă steag şi pace. Şi-i
aduseră Turcii steag. Dar când era să-şi primească steagul
în mână, Turcii i-au luat steagul şi i-au tăiat capu" 495),
Radu rămâne de acum în lupti cu Vladislav. El nu se în-
495) St. Nicolaescu, 254.—Hrisovul cu data 24 Iulie 1524, reprodus în Arh.
ist. I!, 104, unde printre boieri figurează si Bădică, are evident anul citit greșit
(cf. Iorga, St. si doc. III, p. XLVII, n.) Reprodus cu dată greșită si în Grecianu.
Sirul Voevozilor, 71,—Cu acest prilej observ că divanele cu datele 1523, 1524, 1527,
dela pag. 65, 69 si 80 din aceiaș lucrare, sunt posterzoare acelor date,
496) Bogdan, 1. c. 167—9.—Așa dar hrisovul din 8 Nov. 1523 (St. Nicolaescu,
p. 367) nu poate fi dela Radu dela Afumaţi, `
497) Xenopol, 1, c.
498) Bogdan, Relatiile, 167—9. |
499) lbid, 172—8 (scrisoarea din 27 Тап.) şi 171—2 (scrisoatea din 2 Fevr,
www.dacoromanica.ro
— 65 —
crede in Turci si cere ajutor Brasovenilor. Pârvuleştii, dupa
moartea lui Badicá, trec iar de partea lui Vladislav, care,
cu ajutor turcesc 500), in Iunie 1524 se află in scaun 501), Dar
пісі de rândul acesta înțelegerea între Craiovesli si Vladislav
nu tine mult. Cronicele spun că Domnul, voind să înlocuiască
în bánie pe Pârvu, i-ar fi oferit postelnicia, sub cuvânt că
doreşte să-l aibă lângă dânsul la 5Гаё 502). Si întradevăr, in
Aug. 1524, în domnia lui Vladislav, ban mare este Tatul503),
Fireşte, n'au putut răbda Craioveştii ca bănia să treacă în
mâini străine, şi s'au dat de partea lui Radu Vodă. А
Anul 1524 este acela сапа Turcii iau dela Unguri се-
tatea Severinului, pe care o vor lasa însă în părăsire, aşa că
localitatea va fi încorporată în Tara Românească 504).
In Sept. 1524, cu ajutorul sangeacului din Belgrad, în
lupta dela Dridov 5%) Radu redobàndeste scaunul5%). La 1
Fevr. 1525, el anunţă Braşovenilor că „a mers la Poarta tur-
ceasca si a stat de față cu împăratul turcesc” 507). Intr'adevar
„boerii sfatuindu-se, au găsit că nu vor putea să se tot bată,
ei fiind puţini şi {ага mică... Au voit cu toţii să meargă Domnul
la Poartă, sa plece capul dinaintea poalei împăratului, şi asa
a făcut” 5%). De această părere au fost desigur şi Pârvu-
leştii, cari din motive personale părăsiseră pe Dănescul Vla-
dislav, căci dela începutul anului 1525 ei figurează in diva-
nul Drăculescului Radu dela Afumaţi 509).
Dar domnia lui Radu este în curând turburată din nou.
Mai întâi avem din Mai şi lunie 1525 hrisoave dela Vla-
dislav Voevod, în al căruia divan Pârvu Craiovescu nu fi-
gurează 510), ceea ce înseamnă că rămăsese credincios lui Radu.
Un raport din 1 Sept. 1525 al voevodului ardelean Ion
Zapolia zice că „un fiw de Domn se ridicase din Moldova
cu vre-o 2000 oameni, dar când au ajuns la Brăila, au [ost
1524, nu 1523). CCf, Hurmuzaki, XI, 846.—Din Fevr. 1524 avem un hrisov dela Radu
(St. Nicolaescu, 367). Cf. scrisoarea Raguzanului Bocignoli c. Gerardo Plana, se-
cretarul lui Carol Quintul, 29 lunie 1524, in Del Chiaro, L c. 117.
500) Aci mi se pare că ar fi locul luptei «а 18-a cu Vladislav Vodă» si
poate a «19-a dela Rucăr, (Inscripţia tombală citată). Cf. St, Nicolaescu, 35.
501) In Mai e încă Radu, (St. Nicolaescu, 367.—Bogdan, 162. Hurm. XI, 847.
502) Mag. ist, IV, 270.—Pseudo-Const, Căpitanul, ed. Іогра, 46,
503) Hurmuz. XI, 848.
504) D. Onciul, Titlul lui Mircea. In Conv, lit. 1903, p. 226,
505) Dridih sau Dridov=Giurgiu (v. Grecianu, Sirul voevozilor, 71, n. 2). In
St. si doc. HI (1901), p. XLVII Iorga puve lupta dela Dridov la 1523, dar in In-
scriptii, I (1905), 150, admite data 1524, ceea ce pare mai exact, căci pe piatra tom-
balá a lui Radu Voda se spune că după această luptă Domnul а fost «dăruit cu
stăpânirea şi schiptru...» (ibid. 149).
506) Hurm. XI, 848, Avem Ar:sov dela el din Nov. 1524 (St. Nicolaescu, 367).
507) Intr'un raport din 1524 (fără lună) nunțiul apostolic din Ungaria anunță
că Radu s'a dat de partea Turcilor şi a reluat scaunul, (Hurmuz. 113, 488).
508) Pseudo-Const. Căpit., ed. Iorga, 46.
509) Hrisovul din 11 Fevr, 1525, ispravnic fiind Pârvu, este dela Radu dela
Afumați, nu dela Bădica. (St, Nicolaescu, 243. Cf, ibid. 367) O scrisoare a lui Pârvu
banul si altor boeri c. Braşoveni, în Bogdan, Relaţiile, 232.
510) Stefulescu, Doc. slavo-rom. 84—6. Iorga, St. şi doc. VI, 455. Grecianu,
Sirul voevozilor, 74. St, Nicolaescu, 39 si 367,
www.dacoromanica.ro 5
Nem a
fugariti de un dregator al lui Radu Vodá si se zice chiar cà
fiul de Domn ar fi pierit în арӣ” 911), x
Apoi, la 7 Dec., Radu scrie Braşovenilor că s'a ridicat
asupră-i un vrăjmaş din Mehedinți, dar că Pârvul banul Га
bătut şi i-a tăiat capu512). Ar putea fi vorba de un fiu al
lui Vladislav 513).
Tot pe atunci, Radu Vodă era în ceartă cu Ștefăniță
Voda al Moldovei, din cauza adápostului ce găsiseră în Mun-
tenia nişte boeri moldoveni, dar şi din alt motiv.
Anume, în mintea Craioveştilor neastâmpărați şi selosi
de putere încolțise proectul de a se incuseri cu Domnul, pe
сате în sfârşit îl admiseserá. Dar Radu Vodă era căsătorii cu
fiica boerului Vlaicu 514) si nu asculta de propunerile Cra-
ioveştilor. Spre sfârşitul anului 1525 însa, sopa lui Radu fiind
bolnavă, de moarte, insistențele acestora deveniră tot mai dese,
chiar amenințătoare. Dacă Radu Vadă va continua а le refuza
cererea, ei vor stărui la Poartă pentru scoaterea lui din
domnie 515), Pentru a păstra concursul lor, Radu Vodă cedă,
dar prin aceasta intră în conflict de natură sentimentală cu
Stefànità Vodă al Moldovei.
Se pare că Neagoe Vodă, spre sfârşitul domniei, făgă-
duise lui Ștefăniță că-i va da de soţie, din cele două, fiice mai
mari ale sale, Stana şi Roxandra, pe care şi-o va alege,
când vor ajunge în vârstă de măritat. După moartea lui
Neagoe, Doamna Despina se retrase în Ardeal cu fiicele,
sub ocrotirea directă a regelui Ungariei. Spre sfârşitul anu-
nului 1525, Stefánitá peti pe a doua domnitá, pe Roxandra.
Tot atunci, Radu Vodă, hotărându-se să se înrudească си
Craiovestii, ceru şi el tot pe Roxandra. Regele Ungariei lăsă
în seama Voevodului Ardealului sarcina de a soluţiona de-
lieata problemă. Acesta, pentru a câştiga pe Radu Vodă, îi
dădu lui pe Roxandra şi astfel stârni asupra domnului mun-
tean mânia colegului din Moldova. Ștefăniță năvăleşte in Тага
Românească în primăvara 1526. După o ciocnire la Târg-
sor, Domnii se împacă 516).
Planul Craiovestilor izbutise. Pârvu Craiovescu rămâne
fireşte mare ban în tot timpul domniei Drăculescului Radu 51),
La 1528, mare vistier e Vlăsan, ruda Craiovestilor, dacă nu
511) Veress, 1, с. 137.
512) I. Bogdan, 1, c. 270—1.—St. Nicolaescu, 38—9.—Iorga, Pretendentii 1, c.
264, atribue scrisoarea lui Radu Bădică si deci o datează 1523. — Decât scrisorile
citate ale lui Bădică si Radu dela Afumaţi, din Ianuarie 1524, par a exclude a-
ceastă datare.
513 Un raport din 25 Martie 1529, anunțând regelui Ungariei numirea lui
Moise Vodă ca Domn în Muntenia, zice că era «alter filius Vladislai, qui alias se
vi in waivodam suppetiis Turcarum suffecerat tandem per nostros expulsus», (A
Veress, 186).
514) St. Nicolaescu, 46.
515) Veress, 1. с,
516) Veress, |. c. Hurmuz, II3, 524—5 (două rapoarte din Martie 1526). Iorga.
St. şi doc, III, p. XLIX. Lui Pârvu banul şi lui Neagoe vistier, regele Ungariei le
asigură, în Martie 1526, loc de azil în Ardeal. (Veress, 139).
517) AL Ştefulescu, 1. с. 91.
www.dacoromanica.ro
= 67 —
chiar Стајоүеѕе 518), iar Şerban, ginere de Craiovese, conti-
nua а fi v. stolnic, са în toate divanele dela 1522 încoace, de
câte ori Craioveştii nu sunt în opoziţie 519),
Când, la sfârşitul anului 1528, boerii nemulţumiţi se ráz-
vrătesc împotriva Domnului, acesta caută, scăpare spre Cra-
iova, la unchiul său Pârvu banul, dar este prins pe dram,
la R.-Vâlcei şi ucis în ziua de 2 Ian. 1529, de soţii a două,
vere primare, dacă se poate vorbi de legături familiale în
aceste filia(ii neligitime 520).
Un raport săsesc zice că în locul lui Radu fu ales
„Basarab, fiul celui din urmă cu acest nume de Basarab” 521),
cure nu poate fi totuşi un fiu al lui Neagoe. Impotriva lui
Radu dela Afumaţi uneltise şi Mehemet beg, Basarabeseul
renegat, pretinsa rudă a lui Neagoe, candidat altă dată la
domnie, şi care acum ar fi vrut scaunul pentru propriul său
fiu 522), аза cà, poate la acesta se referă menţiunea din ra-
port 523). Acest ,,Ваѕагар” a fost însă tăiat, şi până la insta-
larea unui nou Domn, (ara este cármuità de vornicul Nea-
goe 524), unul din ucigaşii lui Radu Vodă 925),
In Martie 1529, Turcii numese Domn pe Moise, fiu al
518) V.p....
519; Grecianu, Sirul voevozilor, 63 sq. Vezi aci p...
520) Veress, 187, No. 146. Hurmuz. XI. 851—2. A fost ucis de Neagoe vor-
nic si de Drăgan post. (Mag. ist. IV, 270. St. Nicolaescu, 52). Neagoe vel vistier
1524, 1526, apoi vel vornic, este soţul Сар!е, fiica lui Staico log. din Bàjesti si ne-
poată de fiicá a lui Vlad Vodă Călugărul. (St. Nicolaescu, 5, 6, 10, Grecianu, Sirul
voevozilor, 78) Fiu al lui Neagoe şi al Саре a fost Teodosie banul, din Peris.
Drăgan e vel post. in divane la 1523, sub Vladislav (Grecianu. c 67. St. Ni-
colaescu, 254), vel log la 1525 tot sub Vladislav. (Grecianu, 74. Cronica brasovea-
nului Ostermayer în Kemeny, Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens,
I 15). Soţia sa Stana era fiica lui Calotă vornic si a Neacşăi, altă fiică a lui Vlad
Vodă Călugărul, asa că putem întocmi următorul tablou.
Vlad Vodă Calugàrul
Y
Caplea . Neacşa Radu Vodă cel Mare
= Staico din Băveşti =Calotă,
vornic
|
Caplea Stana Radu Vodá
=—Neagoe —Drăgan dela Afumaţi.
vistier şi vornic postelnic
| Despre Drăgan trădătorul există si un cântec popular (în colecția Marian
şi Tocilescu). А
521) Archiv des Vereines für Siebenbürgische Landeskunde, Seria попа,
Vol, 26, p. 628, 637.
522) Veress, 186, No. 145,
523) Nici cronicele rom., nici cronica lui Ostermayer nu stiu nimic de acest
Domn de o clipă. E poate acelaş cu Dan pretendentul din Dec, 1521 (v. n. 475)
In doc. citat de St. Nicolaescu (p. 294 si 307) nu e vorba de pretendentul Basarab,
ci de Neagoe Vodă, asa că e greșită deductia са Roxandra, fiica lui Neagoe, ar ti
fost căsătorită in al doilea rând cu pretendentul Basarab
524) Veress, 187, No. 146.
525) V, п, 520,
www.dacoromanica.ro
— 68 —
lui Vladislav 526), deci Danesc 52). Instalarea se face abia in
Aprilie 528). Noul Domn nu ucide pe boerul Drăgan, cum
pretind cronicele 52%), şi pastrează în divan ca vel vornic pe
Neagoe 530). Pârvu Craiovescu murind in Aprilie551), găsim
menţionat in Mai un mare ban al Jiului, fără a i se arăta
numele. Funcțiunea este ocupată în Iulie de un Radu 532),
dar puţin apoi iarăş de un Craiovesc, Barbu Ц fiul Pâr-
vului 555). Acest neam își păstreaza deci dregáloria oare-cum
ereditară.
S'a păsfrat de la Barbu II o carte de la 25 sept. 1529,
dată, Bistriţei si în care, după ce aminteşte de răposatul tatăl
său Pârvu, încheie cu formula domnească, legând ре ur-
masi sai: „pe care-l va alege Dumnezeu a fi obladuitor
acestui loc, din fraţii noştri, ori din rudele noastre, sau, din
păcatele noastre, din alt neam străin”, şi pune boeri măr-
turii 934),
Moise Vodă tráeste în termeni răi cu vecinii săi din Ar.
deal. Incă din August, oşti româneşti, comandate de Neagoe
şi Drăgan, trec munţii, pentru a ocupa cetăţile Vintul şi Vur-
parul (Borberek 535),
In Nov. 1529, ascultând de sfatul boerului Láudat, Moise
Vodă îl trimite să asedieze cetatea Terez sau Türchfest, adică,
Branul, dar expediţia neizbutind, boerul care o pusese la
cale este tăiat 536). Ameninţările Domnului contra Ardealului
continuă si in Decemvrie.
Pentru a-şi asigura scaunul, si Moise Vodă găseşte po-
litic a se inrudi cu Craioveştii, şi dă pe soră-sa de soţie lui
Barbu II banul, in Fevruarie 153053). De acum se crede
destul de tare pentru a măcelări mai multi boeri, silind pe
alții să pribegească in Агдеа] 538), sau să fugă la Țarigrad,
de unde se întorc cu ajutor turcesc, aducând ca Domn pe
526 St. Nicolaescu, 255. St. Grecianu credea că Moise era Drăculesc, fiu
al lui Vlăduţ, pentru cá.in unul sau două hriscave se intitulează fiu al lui Vlad
Voevod (Geneal. 11, 372), ceea ce poate fi o prescurtare. Apoi Vliăduţ, cu soția sa
Anca, au avut un Singur tiu, pe Vlad Innecatul (ibid. 375). Discutia se încheie prin
doc. publicat în Veress, 186, No. 145. Cf, inscripţia pietrei tombale la Bistriţa.
(lorga, Inscriptii, I, 195). š
527) Nu Drăculesc, cum credea Xenopol, L. c. 254, n. 5 si p. 255.
528) Veress, 189, No, 147.
529) Mag. ist. ТУ, 270.—Ostermayer, 1. с. 16—17.
530) I. С. Filitti, Arh. С. Gr. Cant 167, 201.
531) V. p. _
532) Stefulescu, Slavo-rom. p. 94.—Hurmuz. XI, 853, —Acest Radu fusese sau
vel ров. gau vel spátar, (Filitti, 1 c.).
) V. p.
534) Grecianu, Sirul voevozilor, partea inedită, dar cu anul greşit 1528,
535) Hurmuz. XI, 853. — Archiv für siebenbürgische Landeskunde, seria
nouă, XXVIII, 447, 452,
536) Ostermayer, 1. c. — Veress, 293. — Archiv für Siebenbürgische Landes-
Kunde, 1. с. 457, 459, 467.—Chronicon Fuchsio Lupino-Oltardinum, ed. Trausch, p.
50.—Pare deci să fie altul decât Lăudat vel clucer, mort 1533. (St. Nicolaescu, 263.
— lorga, Inscriptii, I. 125).
537) V. p.
Chi Fi Pentru acești pribegi, v. Ше Nicolescu, In jurul lui Basarab Laiot,l, c,
in 2,
www.dacoromanica.ro
— 69 —
un Vlad, fiul lui Vlăduţ. Moise Voda, după câteva biruinte
în Mai, fuge în Ardeal in Iunie, de unde vine cu oaste un-
gurească sub comanda voevodului Ştefan Mailat. Lupta între
cei doi Domni se dă la Viişoara (Teleorman) in August, si
Moise Vodă cade, alături cu cumnatul său Barbu II Craio-
vescu 559),
Drăculescul Vlad Innecatul (1580 2), fiu al lui Vlă-
duţ 50), care urmează în scaun, confiscă pentru ,,viclenie"
din moşiile lui Barbu II şi ale fratelui său Drăghici. Se
spune că aceştia rămăseseră, datori emirului din Vidin 40.000
aspri şi celui de la Rahova 50.000, sume pe care Domnul a
trebuit să le plătească, Satele Brăneşti şi Bărbăteşti au fost
date lui Vlaicu Clucer 541). A fost confiscată şi moşia Nedeia,
care aparținuse lui Pârvu banul Craiovescu 542). Bănia se în-
credinfeazá încă de la 1531 lui Hamza din Obislav 58), iar
la 23 Aprilie 1532 se chiar dărueşte „vlastelinului, încă, şi
din casa Domniei mele, jupânului Hamza vel ban Jilski. i Cra-
levski, Craiova întreagă, cu satele, silistele şi ţiganii, cu
mori, bălți, vii, cât a ţinut pan Barbul şi Preda banul, pentru
că sa dovedit (Hamza) cu slujbă dreaptă şi a vărsat si
sângele pentru Domnia mea, împreună cu nepotul său”. Mo-
sia îi va rămânea deci lui, nepoților si stránepotilor „şi la
ei preadalica să nu fie, pentru că o lăsăm lui şi de nimeni
neatinsă” 544), Asa dar însăş moşia de baştină Craiova,
a fost confiscată. Noul ban, străin de neamul Craiovestilor,
este calificat de „Jilski”, după numele vechi al regiunei câr-
muite de predecesorii marilor bani, şi totodată „Cralevski”,
după reşedinţa obişnuită a banilor din neamul Craiovesc, con-
fiscată de Domn şi atribuită acum lui Hamza. Ca ban ajută-
tor figurează în acelaş hrisov, Toma. Alte rude de Craio-
veşti sunt însă în favoare: Vlăsan е mare logofăt şi Serban
devine mare vornic.
Sub Vlad-Vintilă (dela Slatina), Drăculesc, fiu al lui
Radu cel Mare, care domneşte din Nov. 1538 55), bănia cea
mare este ocupată, la 1532 şi 1533, tot de Hamza 56), Din
Aprilie 1534 însă, ban mare devine Barbu III Craiovescu,
fiul răpos. Preda 54). I se zice însă când Jilski, când Cra-
539) Veress, 214.—-Archiv. ] c. 501—2.—Ostermayer, 1. c.—Mag. ist. IV, 271.
—Pseudo-Const. Cápit., ed. Iorga, 51 —2. — Hurmuz. XI, 853 — Nu poate fi vorba
însă de o luptă a lui Moise cu Vlad si cu Turcii încă din 1529, (Iorga, Inscriptii,
I 195), Confuzia din Ostermayer se lámureste prin doc, cu date precise din Ve-
ress, 203, 214.
540) Ми fiu al lui Moise. (Ше Nicolescu, 1. c. 643 şi n. 2).
541) Lămuriri date de hrisovul de confirmare, din Nov. 1532, al lui Viad
Vodă Vintilă (la Stoica Nicolaescu, Doc. slavo rom. p. 238).
542) Hasdeu. Etymologicum magnum, IV, p. CXXXVIII.
543) AL Stefulescu, 91, 98.
544) Acad. rom., pach. 184, doc. 17, orig. slav. Datoresc traducerea d-nului
profesor universitar P. E Panaitescu.
515) Ше Nicolescu, 1. c. 643.—Cf. Iorga, Inscriptii, T, 125.
546) St. Nicolaescu, 264.—Acad Rom., pach. 20, doc. 105 si 106. — Veress, 236,
547) St. Nicolaescu, 4. š
www.dacoromanica.ro
— 70 —
ievski si nu mai are situația fruntaşă a înaintaşilor sài,
ci vine în divan după foştii si actualii mari vornici şi mari
logofeti. Vlasan nu mai este mare log. dar Serban е tot
mare vornic 548), Asa dar Oraiovestii isi redobándesc influ-
cnta sub acest Domn Drăculesc. Erau însă şi boeri nemul-
țumiţi, cari cereau, încă dela începutul lui Айр. 1584 „un
alt voevod”5%). Si izbutiră chiar dela finele lunii. Vechiul
51 noul Domn stau un moment faţă "n faţă. Avem din 1 Sept.
1534 un hrisov dat din scaunul dela Târgovişte de noul Domn
Radu, iar din 6 Sept. un hrisov dela Vlad-Vintilă, dat din
Fureşti (Muscel sau Buzău),550) adică în timpul retragerii.
| In Sept.— Nov. 1534 avem astfel o scurta domnie, cea
dintâi, a lui Radu Paisie 551). La sfârşitul lui Nov. acesta era
refugiat în Ardeal552). De partea lui trecuse Vlasan fostul
log., aşa cá Vlad Vintilă reîntors în scaun 553), îl taie şi ex-
plică, întrun hrisov din 11 Ian. 1535, că „Vlăsan log. a pierit
pe răul său vicleșug de către domnia теа” 55). Din potrivă,
Barbu III Craiovescu şi Şerban vornicul îşi păstrează dre-
gătoriile si la 1535, ceea ce arată cá nu se solidarizase cu ac-
fiunea rudei lor Vlăsan, dar Barbu rămâne tot scăzut in ie-
rarhie 555). Vlad-Vintilă este însă ucis de boeri pe malul Jiu-
lui 556), în Iunie 1535557). Odată cu el dispare, nu ştim în
ce împrejurări 558), şi Barbu III Craiovescu, ultimul vlastar
în Jinie bărbătească, sigur dovedit, al neamului său.
Pentru a doua oară, se sue în scaun Radu Paisie, care
se intitulează „lo Petru Voevod, poreclit Radu Voevod, fiul
marelui Radu Voevod” 559), Dela început, bánia cea mare,
548) V. Scrisoarea din 1534 a lui Vlad Vintilă, în Iorga, St. si doc. III, p.
LXXIX si în Veress, 235. .
549) Iorga, St. si doc. IIT, p. LI, după izvoarele publicate in Archiv., 1, c.
ХХІХ, 515, 519, si în urmă de Veress, 1. c.
550) Ilie Nicolescu, 1. c. 645.
551) Hrisov dela el din 20 Nov. 1531. (llie Nicolescu, 1. c. — St. Nicolaescu,
65).— Ostermayer (І. c. 19—20) stie de domnia lui "Vintilă la 1533 si de scurta dom-
nie a lui Paisie.—P. împrejurările isgonirii lui Vlad, v. Jorga, St. si doc. lll, p.
LXXVIII si Veress, 240-1.
552) Veress, 242.—Hrisov dela Vlad din 27 Nov 1534 in Miletici si Agura,
145—6, dar cu data greşită 1535, V. n. 557.
553) Nota precedentă.
554) llie Nicolescu, 1. c. 657, nota.
555, Doc. dela 1 Aprilie 1535 in Rev. istorică, XII (1926), p. 341.
556) Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, П, 417.—Mag. ist. IV, 271
—St. Nicolaescu. Doc. privitoare la Radu dela Afumați, p. 3, n. 3, adaogá cà a
fost spânzurat în pădurea dela Bucovát de Craiovesti, ceeace ar insemna că Barbu
IIl Craiovescu şi vornicul Şerban deveniseră şi ei potrivnici lui Vlad. Cronica lui
Ostermayer zice că Vlad a fost ucis de «un cavaler cumpărat de boieri».
557) La 11 Iunie, precizează St. Nicolaescu, 1. c.—Avem dela Paisie hrisoave
din 1 Iulie, 22 Iulie (Ше Nicolescu, 1. c. 646, n. 4, si 647), 30 Aug. (Stefulescu, 103.
— Cf Iorga, Inscriptii, 1, 125) şi 4 Oct. 1535. (Brezoianu, Vechile institutiunt a'e
României, 429).—Hrisovul din 24 Oct. 1535, citat de St. Nicolaescu, (Doc. slavo-rom.
142) ca fünd dela Vlad, are sau data, sau numele Domnului, cetite gresit. Nu ni se
dă divanul, spre a putea controla. — In schimb, hrisovul din Miletici şi Agura, p.
145 —6, este într'adevăr dela Vlad, dar din 27 Nov, 1534 şi nu 1535, cum se vede
din divan, în care ban mare este încă Barbu ПІ Craiovescu si nu Şerban, care
devine ban mare, în locul celui dintâi, încă din Aug, 1535. (Stetulescu, 103).
558) Cf. însă p....şip..., i
559) Pentru contrazicerile lui Nicolae Olahul în privința filiatiei lui Paisie,
vezi S. Bezdechi, FayyljanidNicolao1Qlalnis:almOoAnuanl Institutului de istorie
national& din Cluj, V, р. 63—85, Cf, aci, n, 428.
— 71 —
readusă la primul loc în divan, dar zisă tot când ,Jilski",
când „Cralevski”, o dobândeşte fostul vornic Şerban 560), gi-
nere de Craiovesc, şi principal reprezentant acum al acestei
familii care poate contribuise la înlăturarea şi uciderea lui
Vlad-Vintilă 562),
Tot odată, până la 1536, continuă a figura în divane ca un
al doilea ban Тота, având si de coleg la 1533 si 1584 pe
Vlad (Buzescu).
* * *
А. doua domnie a lui Radu Paisie prezintà mai multe
prob'eme istorice greu de rezolvat.
Cronicile — care nici nu cunosc decât această a doua
domnie — o povestesc foarte succint.
Compilatia Cantacuzinească, zice că Paisie „a făcut sf.
màn. Mislea...; după aceea a tăiat pe banu Toma şi pe Vlaicu
log. Deci, peste puţină vreme, a venit Laiot Basarab Vodă cu
nişte pribegi, anume Stroe Pribeagul, Manole şi Mihalcea şi cu
haiduci din Tara Ungurească şi au avut rásboi cu Radu Vodă
şi a biruit Laiot Vodă pe Radu Vodă şi a fugit Radu Vodă cu
boerii la Nicopole şi a venit Laiot Basarab Vodă in Tárgoviste.
Iar când a trecut două luni, Radu Vodă iar a venit cu mulţime
de Turci si a avut răsboi la Fântâna Tiganului si a fost iz-
bânda Radului Vodă Paisie. Atunci au pierit şi Laiot Vodă
Basarab şi Stroe Pribeagul şi Manole şi Mihalcea” 562),
Cronica zisa a lui Const. Căpitanul povesteşte aceleaşi
lucruri cu mici variafiuni: ,,((Paisie) n'a zăbovit mult si a
taiat pe Toma banul şi pe Vlaicu logofătul. Făcut-a măn.
Mislea, iar o seamă de boeri văzând omorârea acelor doi boeri
mari, au pribegit în Тага Ungurească, aceştia anum» . ...
care strângând haiduci şi luând pe Laiot Basarab, care era
acolo, fecior de Domn, au venit asupra Radului Vodă...” 563),
Restul întocmai ca în cealaltă cronică.
Deosebirea între cele două cronici este deci că, la сеа din
urmă tăerea boerilor Toma şi Vlaicu este cauza pribegirii boe-
rilor şi întoarcerii lor cu Laiot Vodă 564).
Avem însă alte izvoare care arată că a doua domnie
a lui Paisie n'a fost turburată numai odată.
1. Cunoscutul arhiepiscop ungur, român de origine, Ni-
colae Olahul565), într'o lucrare a sa din 1536566), spune că
„Petrus ab Argyes" i-a scris „his diebus ex Hungaria" cá
fusese făcut Domn în Muntenia, dar cá „aliquo post tempore"
Turcii ridicaseră alt voevod, „adversae factionis”, care venise
560, Hrisov din 30 Aug. 1535, la Stefulescu, 103. — St. Nicolaescu, 62. — I
Bogdan, Doc. si regeste, 1, 277.
561) V. n. 556,
562) Mag ist, IV, 272.
563) Ed. Torga, 53.
564) Cf. Ilie Nicolescu, 1. c. 650.
565) V. n. 428 si 559, . |
566) V. nota dela р. 2-а 4 prefetii lui Kollar la editia scrierii Hungaria et
Atila», Viena, 1763,
www.dacoromanica.ro
— 72 —
cu armată, turcească, şi, ajutat şi de „viclenia” boerilor, gonise
pe Paisie. Acesta n'a pierdut însă speranța de a redobândi
scaunul 567),
Deşi lucrarea lui Olahul este din 1536, aceasta nu în-
seamnă neapărat că a fost alcătuită dintr'odată si cá sceri-
soarea primită de la Paisie e din acelaş an. Olahul scrie în
Bruxelles, unde a stat de la 1533 la 1538568). In intervalul
dintre sfârşitul lui Nov. 1534, când Paisie este alungat in-
tâia oară, şi 1536, data operei lui Olahul, a putut fi redac-
tată scrisoarea, căreia în tot cazul i-a trebuit mai mult timp
pentru a ajunge din Ardeal la Bruxelles 569). Se poate referi
deci, fie la întâia alungare a lui Paisie, fie la о altă pă-
tanie la fel între 1535—6.
Ceea ce este sigur este cà scrisoarea nu se potriveşte
cu arătarea cronicilor despre incursia lui Тао. Pe сапа
Laiet vine de peste munţi, vrăjmaşul de care vorbeşte Paisie
vine dela Dunăre şi-l sileşte să fugă el în Ardeal. Prin urmăre
scrisoarea se referă la alt eveniment 510).
Se potriveşte' însă, scrisoarea lui Paisie cu peripeţiile
alungării lui din prima domnie. Intr'adevar, atunci, puţin
după instalarea lui (,aliquo post tempore"), a fost gonit în
Ardeal (scrie „ex Ungaria”) de un Domn venit cu ajutor
turcesc, Vlad Vintilă, ajutat si de ,,viclenia" boerilor, printre
cari Vlásan log. pe care apoi, redobándind scaunul, cum spe-
rase, l-a tăiat. Această versiune se poate deci susține 511).
Nu este exclus, totuși, ca scrisoarea lui Paisie să se re-
fere la a doua lui domnie.
In pomelnicul dela Govora, pe lista Domnilor, înaintea,
lui Paisie, figurează un Draghici Voevod. In pomelnicul dela
Cotmeana, acest Drăghici este înscris după Paisie (Petru Voe-
vod, urmaşul lui Vintilă 572),
Despre Drăghici Voevod vorbese două hrisoave din a
doua jumătate a sec. XVI-lea. Un hrisov din 1586 al Mihnii
Vodă zice cá Drăghici, fiul lui Danciu Gogoașă 573), înşelând
împărăţia că ar fi fecior de Domn, i sa dat scaunul, dar do-
vedindu-l boerii de mincinos, l-au spânzurht în Țarigrad 57+).
Alt hrisov din 1588 spune că „Șerban banul a mers de a
spânzurat pe Drăghici al lui Danciu Gogoaşă la Țarigrad,
de oarece s'a fost ridicat să, vină ca Domn” 575), |
Cà Drăghici a domnit efectiv, oricât de puţin, se vede
567) Hungaria, ed. Kollar, 58. Trad. în Şincai, Ist, rom. II, 268.
568) Izvoarele citate la n. 428 si 559.
569) Şincai, 1. c. admite că Olahul a primit-o la 1536, Se poate s'o fi primit
si mai nainte. Tot 1536 la Xenopol, 1, c. 258.
570) Totuşi, în sens contrar, fără discuţia datei scrisorii, Ше Nicolescu, 1, c.
571) Admisă de Ше Nicolescu, |. с.
572) Ibid. 642, n. 5.
573) Danciu Gogoagá e vel stolnic în divan la 1483. (Grecianu, Şirul voe-
vozilor, 35). Pare să fi fost ginerele lui Gherghina părcălabul și deci rudă cu Radu
cel Mare. (St. Nicolaescu, 11).
574) Cronologia tabelară, în Iorga, Operele lui Const. Cantacuzino, 34.
575) St. Nicolaescu, 61,
www.dacoromanica.ro
`,
=
din aceea că figurează in pomelnicele domneşti. Ştirea însă
că Șerban ‘banul este acela care s'a dus la Țarigrad să spán-
zure pe Drăghici, permite a fixa data aproximativă a dom-
niei acestuia. Şerban este mare ban cu începere din Aug.
1535 până la începutul anului 1539 când, răzvrătindu-se la
rândul lui contra lui Paisie, este silit să pribegeascá si nu-l
mai regăsim niciodată în divane. Aşa dar, scurta domnie a
lui Draghici trebuc pusă între 1535—1539, şi cum Draghici
este numit de Poartă, se poate ca scrisoarea lui Paisie către
Nicolae Olahul să. se refere la această împrejurare.
Pe un minei dăruit unei biserici din Muscel de marele
log. Vlaicu, se citeşte că „manuscriptul s'a început în luna
Mai, pe vremea binecinstitorului Io Braga Voevod, si s'a
săvârșit în vremea binecredinciosului Domn al nostru Io Petru
Voevod cel Tânăr, fiul... batrânului Io Radul Vodă” 576). Vlaicu
este mare log. în domnia lui Paisie dela 1535 la 1540577).
Prin urmare şi domnia lui Braga Vodă, trebue pusă între
асеѕіз da'e, ca si a lui Drăghici Vodă. Este posibil că aceștia
sa fie una şi aceeaş persoană 518),
Este deci sigur că a doua domnie a lui Paisie a fost
întreruptă între 1535—9 de accea a lui Drăghici Voevod,
indiferent dacă scrisoarea lui Paisie catre Olahul se referă
ori nu la această împrejurare. Astfel se explică şi de ce Dră-
ghici Voevod figurează in pomolnice când înainte, când după
Radu Paisie.
In legatură cu domnia lui Draghici cred că trebue pusă
tàerea lui Тота banul. Inscripţia de pe piatra lui tombala,
păstrată în ctitoria lui dela Verbila, da data morţii 1536 579),
In Mai acest an, era mort 580), Şi-a tradat, se vede, Domnul,
pentru a trece de partea lui Draghici. `
Tot atunci trebue să se fi pronuntat contra lui Paisie
şi Tudor log. din Drágoesti581), care a fost si el tăiat de a-
cest Domn 582) si care observ ca dispare din divane la 1537 583),
Spre sfârşitul lui Oct. 1536 e sigur că domnea Paisie 584),
In fine, tot în legatură cu aceste evenimente aş pune
şi actul, — păstrat în. copie nedatatá şi la sfârșit numai cu
mențiunea: ,nonima boyaronum subscribuntur" — prin care
Radu Vodă recunoaşte suzeranitatea regelui Ungariei Fer-
576) N. Iorga, Braga Voevod. Їп Conv, lit. 37 (1903), р, 1043.
577) llie Nicolescu, 1 c, 664—7,
578) Identificarea propusă de lorga, Braga—Vlad Vintilă, s'ar putea susține
numai dacă mineiul ar fi neapărat din Mai 1535, când domnea Vintila. Un jupân
Neagu Bragă, cu doi fii, pe vremea lui Neagoe Vodă. (Grecianu, Sirul voevozilor, 76).
579) Tocilescu, în Monitorul Oficial, 1. е, p, 3929.
580) Grecianu, Divane, partea inedită,
581) Frate cu Stanciu banul din Dràgoesti și Costeşti. (Grecianu, Sirul voe
vozilor, 40—54.—St Nicolaescu, 366),
582) St. Nicolaescu, 366. — Stefulescu, Gorjul istoric, 252 n — Gion, Sima
stolniceasa, 20, 54.—C. Giurescu, Despre boeri, 60.
583) Ше Nicolescu, 1. с. 664—7.
584) Inscripţia bisericii din Stánesti. (Iorga, Inscriptii, І, 169).
www.dacoromanica.ro
— 74 —
dinand I585). Oà actul este al lui Paisie si din a doua lui
domnie se vede din aceea cá numeşte ре ,praedecessores
nostros.. dominos Vintila et Vlad, piae memoriae, (cari) ad
extremum usque vitae illorum" au fost credincioşi regilor
Ungariei 586). Paisie se va fi gândit să-şi asigure sprijinul
unguresc în caz de sar mai ivi rivali sprijiniți de Turci.
2. A doua domnie a lui Paisie este turburată din nou,
la 1539, prin răzvratirea marelui ban credincios de până a-
tunci, Şerban, ginerele de Craiovesc. Alungat în Iunie 1539,
Paisie este reinstalat de astădată de Тигсі 581). Un hrisov
din Aprilie 1540 aminteşte de greșala lui Şerban împreună
cu un Bojin şi un Ivan58). La 1542 Domnul dărueşte lui
Detco armas, Craiovesc 589), peniru dreaptă şi credincioasă slujbă,
moşia Nedeia, pe care o califică, de domnească 590) si de care
ştim cà întradevăr fusese confiscată după moartea lui Barbu
II Craiovescu, la 1530591), Prin alt hrisov din Iunie 1543,
Paisie dărueşte tot lui Deteo armas nişte ţigani ai
lui Şerban, pentru că acesta „cu rea viclenie i-a pierdut, că
s'a ridicat peste capul Domniei mele” 592). Şerban, înfrânt,
luă drumul pribegiei, şi-l găsim ratácind prin Ardeal la 1543
cu un oarecare Cârlig Orbul 593). De atunci! i se pierde игта 594).
In legătură cu răzvrătirea lui Şerban cred că trebue
pusă taerea boerului Vlaicu, de care vorbesc cronicele. Vlaicu
dispare din divan la 1541 şi se poate presupune că Domnul
îl va fi implicat în complotul lui Şerban.
Acţiunea acestuia, ale căreia motive nu le cunoaştem, a
fost ultima încercare a Craioveştilor de a se măsura cu Dom-
nul ţării ca o partida de sine stătătoare şi cu puteri aproape
egale. De acum, Craioveşiii prin femei, — căci în linie băr-
bătească familia era stinsă de la 1535 — intră în rândurile
celorlalţi boeri de seama ai ţării, cari se grupează uneori
pentru a-şi apara avutul şi viața contra unor Domni prea
aspri. Ei nu mai pot urmări însă o politică de familie si nu
mai sunt centrul de raliare al opozanților. Bănia Craiovei
nu mai este un apanagiu al familiei lor.
585) Veress, 257. T
586) De aceea socotesc că datarea propusă de Veress (L c.) «initio 1536»
este bună. 4
587) Hurmuz. XT, 855—6,
588) St. Nicolaescu, 63.—Grecianu, Genealogii, II, 305.
589) V. p.
590) Grecianu, Sirul voevozilor, partea inedită,
591) V. p
592) St. Nicolaescu, 1 c,
593) lbid.
594! Nu poate fi vorba de o impácare a lui Paisie cu Şerban după 1539,
sub cuvânt că Şerban figurează întrun hrisov al lui Paisie din Aprilie 7054—1546
(St. Nicolaescu, 1. c.). Acest hrisov, păstrat in copie (Acad, rom, cond. Câmpulun-
gului, р. 264— ), este din 1535, cum dovedeste divanul in care figureazá incá Drà-
ghici iod vornic (din Floreşti), alături cu Vintilă vornic si Staicu comis. Cred cà
Si luna a fost greșit transcrisă, căci în Aprilie 1535 domnea Vlad, şi Şerban nu
era incă ban.
www.dacoromanica.ro
IV. Pretinsa luptă între Dánesti si Dráculesti.
Documentele ne arată pe Craioveşti ca o familie boe-
vească de peste ОП, proprietară a moşiei Craiova şi a altor
numeroase domenii, care ajunge la însemnătate în timpul
domniei lui Basarab Mlad la 1482, şi în urma influenţei
de care se bucură sub Vlad Voda Călugărul şi sub Radu
cel Mare, se crede în drept а râvni si la scaunul domnesc,
pe care reuşeşte să-l ocupe în persoana lui Neagoe Vodă, care-şi
zice, în domnie, Basarab. Timp înca de 20 de ani după aceasta,
familia, este destul de puternică pentru a forma centrul unei
partide de care Domnii trebue sä ţie seamă.
In legătură însă cu rolul politic al acestei familii, răpo-
satul Xenopol a formulat asa zisa „serie istorică” a „lup-
tei între Drăculeşti şi Dănești” 595), întemeiată pe o inter-
pretare silită a izvoarelor. Această pretinsă luptă ar fi for-
тапа unul din acele „şiruri de desvoltare” în care istoricul,
după c.n-epţia lui Xenopol, trebue neapărat sa ţinteasca de
a închega faptele istorice 596), Intre descendenţii lui Dan I
deoparte, şi descendenţii fratelui său Mircea cel Batrân de
altă parte, s'ar fi urmat, dela moartea acestuia din urmă, o
rivalitate de familie. Cu caracter personal mai întâi, lupta ar
fi luat în urmă un caracter teritorial, descendenţii lui Dan,
zişi Basarabeşti, sprijinindu-se mai ales pe boerimea olteană,
iar descendenţii lui Mircea, asa zişii Dráculesti, pe boerimea
din Muntenia mare.
Decât, această construcţie este curat ideologică, fără nici
un temei documentar, şi luptele pentru domnie, care au frămân-
tat Тага Românească, nu se lasă, a fi închegate in vre-o „serie
istorică”. Este exact cá la moartea lui Mircea, їп 1418, ramâ-
nând moştenitori atât dela el, cât şi dela fratele sáu Dan, riva-
li'atea pentru domnie a izbucnit între ei5%7). Dar, ca să se
poată vorbi de o rivalitate ce s'ar fi continuat între descen-
denţii lui Dan deoparte, şi ai lui Mircea de altă parte, ar
trebui ca faptele să ne arate pe scoborâtorii lui Dan grupaţi
deoparte, şi luptând contra scoborâtorilor lui Mircea grupaţi
de altă parte. Faptele ne arată însă şi pe unii şi pe ceilalţi
luptând nu numai unii contra altora, ci şi combatându-se
inire dânşii.
In lipsa unci ordine stabilite de succesiune la domnie,
vedem pe toți Basarabeştii luptând pentru a ocupa scaunul
domnesc, fără deosebire de descendența din Mircea sau din
Dan. Teoria lui Xenopol ar putea fi socotita, ca adevărată
numai până la Vlad Ţepeş, dar şi în acest răstimp Alexandru-
595) Mai întât in Ist, Rom,, ed. 1-а, IT, 487, IIT, 3, apoi întrun studiu spe-
cial, Lupta între Drăculeşti şi Dăneşti In An. Acad. Rom, seria Il, secţia ast.
XXX, E 238
96) Xenopol, 1. c. 184,
597) lbid. 186.
www.dacoromanica.ro
— 76 =
Aldea, fiul lui Mircea, are compeţitor pe fratele său Vlad
Dracul 598). Vlad Tepes e în rivalitate cu fratele său Radu
cei Frumos 55%. Duşmania cea mai aprigă există între Dă-
neştii Basarab Laiot şi Basarab Mlad 600). Descendenții lui
Mircea, fiind însă mai numeroşi, ocupă scaunul mai des. Dela
moartea lui Moise Vodă, la 1530, sau cel mai târziu dela uci-
derea lui Basarab la Fântâna Tiganului, Drăculeştii rămân
chiar singuri să. lupte între ei, fără rivali Dünesti.
Tot atât de puţin întemeiată este închegarea faptelor
în seria unei rivalitati cu caracter teritorial. Obârşia acestei
serii, Xenopol o găsea întrun document al căruia înţeles
nu este însă, cel ce i la atribuit. Este diploma lui Matei
Corvin din 1481, privitoare la confiscarea averii unui nobil
din Medias, peniru că „lepădându-şi credința prin care se
legase de noi si de sacra noastra, coroană regală, sa dat de
partea celor doi Basarabi, adică cel mare şi cel mic, cari stă-
pâneau duşmaneşte (hostiliter. tenentibus) părţile Transalpine
ale regatului nostru și prin urmare de partea voevodului
Alibeg şi a celorlalţi Turci, fără îndoială duşmanii cei mai
înverşunaţi ai noştri şi ai regatului nostru” 601).
Matei Corvin se referă la expedițiile fraţilor Mihalogli
(Alibeg si Scanderberg) asupra Ungariei la 1476 şi 1479, când
cei doi rivali la scăunul muntean, Basarab Laiot si Basarab
Mlad se învinuiau reciproc şi dădeau deopotrivă asigurări
de devotament Ungurilor, fará a reuși să le inspire încredere,
uşa că Braşovenii adaposteau, gata a-l sprijini, pe un al
treilea candidat la domnie, ре Vlad Călugarul 602). Termenii
diplomei lui Corvin se pot referi tot atât de bine la o stă-
pânire succesiva, ca şi la o stăpânire simultană a celor doi
vrăjmași, Laiot şi Mlad. Dar în tot cazul este vorba de o stă-
pânire dusmáneascá, fiecare rival căutând momentul de a
rapune pe celalt pentru a stăpâni singur. Se poate ca, un
moment, Laiot si Mlad să fi domnit simultan în două parti
ale ţării, după cum în Sept. 1534 Тага Românească are
doi voevozi, pe Vlad Vintila care da un hrisov din Fureşti
şi pe Radu Paisie саге dă hrisov din Târgovişte 603). Dar
din împrejurarea că întrun moment al unci lupte, doi rivali
Dánesti (Laiot si Mlad), sau doi rivali Drăculeşti (Vlad şi
Paisie) stăpânesc faţă 'n faţă, in aşteptare de a se rápune,
nu se poate deduce nici măcar duşmănia între Dănești şi
Drăculeşti, după cum rămâne de domeniul ipotezei, cum în-
suş Xenopol recunoaşte, „împrejurarea destul de firească că
Basarab cel Bătrân аг fi stăpânit Oltenia” 995), Diploma lui
598) I. Bogdan, Regeste, ed. 1-а, 27, 29.—St, Nicolaescu, 218.
599 I, Bogdan, Vlad Țepeș, 25.
600 I Bogdan, Relaţiile, ed, 2-a, p. 275,
601) Hurmuz. 112, 272,
602) Bogdan, Relaţiile, ed 2-а, 135, 148, 150, 154—5. — Lapedatu, Vlad Că-
lugărul, 29.
603) Ilie Nicolescu, 1, c, 645, vezi și aci p.
604) Xenopol, 1. c. 219, .
www.dacoromanica.ro
— 77 —
Corvin nu dovedeşte nici invrajbirea dintre Danesii si Drà-
culesti, nici caracterul teritorial al acestei invrajbiri. Fără
această dovadă, şi dovada nu se aduce, ,,seria" nu se poate în
chega. Totuşi Xenopol cade în aceeaş vină pe care o impută
lui Haşdeu, de a admite, la câteva pagini mai departe, ca un
lucru aproape cert, apoi cert, ceeace a enunțat mai înainte
ca о ipoteză, si de a clădi o întreagă teorie pe o ase-
menea bază, 605).
Intr'adevăr, ca un corolar al ipotezei, Xenopol emite pa-
rerea că „tot atunci se vede cá 'Tepelus, pentru a putea im-
pune marei familii oltene a Pârvuleştilor pe unchiul sau Laiot
ca ban, ia pe Neaga, sora, celor 7 fraţi Pârvuleşti, de soţie” 606).
Totul este de domeniul închipuirii. Mai întâi, pe vremea
lui Tepelus, nu poate fi vorba de Párvulesti, ci de Craiovesti,
dintre cari unul se numea Pârvu. Apoi Craiovestii abia încep sa
se ridice în vremea lui Tepelus 607), când cei doi fraţi mai
mari, Barbu şi Pârvu, apar întâia oară in divane, fără dre-
gătorii, la 1482. Nu există decât 4 frati Craiovesti, iar nu 7,
si nu este dovedit că au avut :о sora Neaga. Nu-i пісі o
urmă de bàánie a Basarabilor sau Craiovestilor în Oltenia,
înainte de 1492, si în sfârşit, dusmánia între Basarab Laiot
şi Tepelus a fost constantă, aşa că este inadmisibilà ipoteza,
lipsita de orice indiciu documentar, cá Tepelus s'ar fi gândit
un moment să împace pe Laiot asigurându-i cârmuirea Ol-
teniei.
Din ipoteza iniţială. şi din corolarul ei, Xenopol deduce
apoi că „această stăpânire a lui Laiot Basarab în Oltenia, şi
strângerea legăturilor politice şi de încuscrire între partida
Basarabeascá şi boerimea olieaná reprezintată mai ales prin
marea familie a Craioveştilor sau Pârvuleştilor, va împinge
dela sine pe Drăculeşti a căuta o alipire cât mai stránsa de
boerimea Munteniei mari” 608), Observ în treacăt cá pretinsa
înrudire între Craioveşti şi Basarab Mlad nu constitue o in-
rudire între Craiovesti şi Basarabesti în general. Dar şi faptele
desmint deducţiile trase de Xenopol dintr'o premisă lalşă.
După Tepelus, care e Dănesc, urmează un şir de Domni
Drăculeşti. Sub Vlad Călugărul şi Radu cel Mare, Craioveştii
sunt constant în favoare şi ajung la cele mai înalte dre-
gătorii 609), :
Suirea in scaun, la 1598, a lui Mihnea cel Rău, tot Dră-
culesc, este pentru Xenopol momentul când „mai ales apare
la lumină názuinta celor două partide de a îmbruca o formă
605) Xenopol, 1. c. 232, 268, 269, 270.
606) Ibid.
607) Răposatul Pârvu, de care vorbește hrisovul din 1588 citat de Xenopol
(p. 238), nu este un îna:ntaș al Craioveştilor, ci chiar unul din cei patru frati, fii
ai lui Neagoe. Prin aceasta chiar, cad concluziile lui Xenopol cu privire 1а ve-
chimea Craipvestilor şi la succesiunea de bani ai Craiovei din această familie.
608) Xenopol, 1. c.
609) De o răzvrătire a Craiovestilor împotriva lui Vlad Călugărul, am ară-
tat (p. Si n.) cá nu poate fi vorba,
www.dacoromanica.ro
— 78 —
teritoriala...., năzuinţa a careia obâişie am văzut-o stabilità
în perioada precedenta” 610). In perioada precedenta, arata-
răm că o asemenea názuintà nu se dovedeşte. Dar mu se do-
vedeşte nici de la Mihnea înainte.
Este exact că Drăculescul Mihnea vine în scaun înlă-
turând pe un rival Dănese Danciu, fiul lui Tepelus. Dar яи
este exact сй învrăjbirea între Craioveşti şi Domn datează de
la începutul domniei 611). Neputând fi deci vorba de o por-
nire principială a Craioveştilor în favoarea Dăneştilor, n’a-
vem să, căutăm nici pretinsele explicări ale unei asemenea
porniri, cum ar fi ipoteza unei stăpâniri împărţite a ţării
între cei doi Basarabi, Laiot şi Mlad, sau înrudirea Craio-
veştilor cu Basarab Mlad 612).
Se poate ca încă din timpul lui Mihnea să se fi gândit
Craioveştii să facă Domn ре ruda lor Neagoe 13). Este sigur
însă că acest gând le-a venit în timpul domniei lui Vlad
(1510—1512 614). Chiar dacă se admite că Neagoe este fiul
Dănescului Mlad, încă nu de aceea l-au sprijinit Craioveştii
pe Neagoe, ci pentru că le era lor rudă, Pentru acelaş motiv
au sprijinit ei pe Bădica, deşi acesta era Drăculesc, 10 voicsc
Domni p? rudele lor, pe Neagoe, pe Teodosie, pe Bădica, si
de aceea se împotrivesc lui Radu de la Afumaţi, nu pentru
că acesta era Dráculesc 615). După ce candidaţii lor pier, Cra-
iovestii slujesc Dănescului Vladislav, iar când acesta îi jic-
neste luându-le bănia, ei trec de partea Drăculescului Radu
de la Afumați, chiar înainte de a se inrudi cu el 616),
Nu există deci nici o dovadă de injghebarea teritorială a
tagmelor boiereşti în rivalitatea celor două partide basara-
beşti 617). Craioveştii fiind olteni, candidaţii lor gasesc, fi-
reşte, sprijin mai ales în Oltenia. Dar cauza Craioveştilor nu
se confunda cu a Dăneştilor. E urmează o politică de familie
şi nici de cum о poliucă dinastică alipita de familia Dà-
nestilor 618), Ei sprijină, după cum le dictează interesele, pe
candidaţii Dăneşti sau Drăculeşti, şi candidaţii lor găsesc spri-
jin mai ales în Oltenia, unde este aşezarea Craioveştilor.
Nu există, dovada ca ei să fi susținut la 1529 candida-
fura, acelui „fiu al ultimului Basarab” 619), dar este sigur că
primesc si ei domnia lui Moise, Dănesc şi el, nu Drăcu-
lesc 620), si care da bănia lui Barbu II Craiovescu înainte de
610) Xenopol, 1 с. 233,
611) V. p
612) Xenopol, 1, c.
613) Ibid, 241,
614) V. p.
615) Cum zice Xenopol, 246,
616) Xenopol, 251, zice, greşit, dr bd.
617) Ibid. 252.
618) Ibid. 268.
619) Ibid. 254,
620) Ibid. 235, Dacă Moise ar fi fost Drăculesc (v п. 526), am avea un argu-
ment mai mult in sensul expunerii din text, căci ar fi încă un exemplu de in-
vrăjbire între Dráculesti.
www.dacoromanica.ro
б— S
а se inrudi cu el621), asa cá nu se poate spune cá scopul cà-
sâtoriei a fost „de a-şi apropia partida basarabeascá, spre a
tăia mai bine pe boerii din tabăra drăculească/' 622). Sau era
Moise Draculese, cùm credea Xenopol, şi atunci pornirea îm-
potriva Dráculestilor ar fi contrară, tezei, şi de altfel nu putea
indispune pe Basarabeşti; sau era Moise Basarabesc, şi a-
tunci nu mai avea nevoe să, câştige concursul acestora con-
tra Dráculestilor. Í
Tot urmărind ideea caracterului teritorial al desbinării
dintre Dăneşti şi Drăculeşti, Xenopol înțelegea greşit si scri-
soarea din 1536 a lui Nicolae Olahul privitoare la о răzvră-
tire împotriva lui Radu Paisie. Cuvintele „diversae factionis” pe
care Șincai le traduce prin: , din cealaltă parte”, au, la Şincai
chiar, înţelesul: „din cealaltă partidă” 623). Totuşi Xenopol
emitea ipoteza, fără alt, temei documentar, că rivalul lui Paisie
trebue să fi fost un Dănesc sprijinit de boerimea olteaná 24).
Tot astfel când la 1558 vornicul Stănilă scrie Braşo-
venilor despre boierii cari pribegiseri pentrucă nu voiau
să primească domnia lui Mircea Ciobanul 625), Xenopol, tot
in vederea închegării faptelor în serii, vedea în pribegi o
е basarabeascá 626), desi Dànestii erau stinsi la acea
ată,
Acestea sunt faptele, care nu pot fi sacrificate de dragu]
ideilor generale conducătoare 627).
Nimic nu arată că boierimea olteaná, în frunte cu Pâr-
vuleştii, ar fi sprijinit totdeauna pe competitorii basarabesti,
iar pe Drăculeşti numai când ега singurul mijloc de a în-
lătura pe alt Drăculesc mai urgisit 628). Nimic nu arată că
boerimea olteană ar fi urmat o „politică deosebită," 629). Nu se
poate spune, in fine, cà „pentru a aduna pe Basarabeşti in
jurul răscoalei, trebue numele unui Basarab” 630), sau că era
„peste putinţă ca un Basarab să fie ucis de Olteni” 631). Ol-
tenia era baştina Craioveştilor, nu a Basarabilor 632), din vremea
de care me ocupăm. Lipseşte din istoria Munteniei faptul că
lupta între Dăneşti şi Drăculeşti ar fi fost prinsă de nişte
formaţii teritoriale, Dánestii de Oltenia, Drăculeştii de Mun-
tenia mare, fapt pe care Xenopol îl socotea „unul din cele
mai însemnate din istoria Munteniei pe acele vremuri” 633),
Nu rivalitatea între Dănești şi Dráculesti a dus la stin-
621, V. р.
622) Xenopol, 1. c.
623) V. p.
624) Xenopol, 1. c. 258.
625) Bogdan, Doc. si regeste, ed. 1-а, 234,
626) Xenopol, 1. с. 263.
627) Ibid. 254, n, 3
628) Ibid. 270,
629) Ibid. 269.
630) Ibid.
631) Ibid. 254, No. 3, cu invinuire neintemeiatá adusă lui Iorga.
632) Ibid, 245.
633) Ibid. 232,
www.dacoromanica.ro
— 80 —
gerea vieţii politice a Tarii Românești, ci rivalitatea între toti
descendenţii, fără. deosebire, ai celor dintâi Basarabi, din cauza
lipsei de ordine stabilită pentru succesiunea la scaunul domnesc.
In aceste rivalități, Craiovestii au fost amestecați dela
sfârșitul sec. XV-lea, nu numai ca ceilalţi boeri mari, din mo-
tive personale, pentru а înscăuna un Domn favorabil, dar chiar
între 1510—1530, ca o grupare destul de puternica spre a se
crede în drept să rávneasca pentru proprii ei membri dóbán-
direa autorităţii supreme.
V. Legende.
1. Prima legendă este aceea care confundă pe Craioveşti
cu Basarabii.
Fie că, Neagoe Vodă va fi fost, după concluzia la care
am ajuns, fiu după lege al lui Pârvu I vornicul Craiovescu si
al Neagai, iar în realitate fiu natural al acesteia cu Basarab
Vodă cel Tânăr, fie cá va Îi fost, cum se admite de obicei, fiu al
acestui Domn cu o soră a Craiovestilor, rămâne, în amândouă
cazurile, cá Craioveştii si Basarabii erau două neamuri deo-
sebite. Observ cá în ipoteza în deobşte admisă, nici nu se
putea naşte legenda identităţii celor două neamuri. Dinpotrivă,
în concluzia la care am ajuns, legenda se explică. Neagoe Cra-
iovescu, când a ajuns Domn, şi-a zis fiu al lui Basarab cel
Tânăr 51 a adoptat el însuşi numele de Basarab. „Viaţa Sf.
Sale Nifon” scrisă pe la 1517—1521, pentru a preamări pe
Neagoe, după ca acesta ajunsese Domn şi-şi zisese Basarab,
fiul lui Basarab, a atribuit acest nume întregului neam al lui
Neagoe, adică Craioveştilor. De altă parte, fiindcă aceştia
dețineau bănia Olteniei de vre-un sfert de veac, li-a zis Ba-
noveţi. De aci formula din „Viaţa”: „un neam căruia eră nu-
mele de moşie Banoveţi, adică. Basarabeşti”. Nepoli si străne-
poli colaterali ai lui Neagoe, erau fireşte nepoți si stránepoli
ai lui Basarab Vodă, şi de aci credința lor cá erau din nea-
mul bun si mare Basarabesc”. Credinţa lor s'a putut 'inrá-
dăcina cu atât mai mult cu cât, după Neagoe, nici un Domn
nu şi-a mai zis Basarab şi că ultimul Domn din ramura Dă-
neștilor, singura în care s^ obişnuise acest nume, a fost Moisi
Vodă, mort la 1530. Astfel, Şerban de la Coiani, scoborâtor
prin femei din Craiovesti şi strănepot colateral al lui Neagoe
şi deci al lui „Basarab Vodă”, şi-a zis şi el, când a ajuns
Domn, Basarab. Tot aşa, mai apoi, Matei aga din Brânco-
veni, care credea, cá mogul său Barbu banul Craiovescu ега
din neamul Basarabesc. Această tradiţie s'a păstrat, fireşte, de
fiica lui Radu Vodă Şerban, postelniceasa Elena Cantacuzino
şi de fiii ei, printre cari Şerban Cantacuzino, care în domnie
îşi va zice şi el Basarab. O regăsim deci în cronica lui Lu.
descu, omul de casă al Cantacuzinilor, intitulată „Istoria Ţării
Româneşti” 634). Sa emis chiar părerea că autorul cronicei
634) In Magazip ótarig dI o 2Vimanica.ro
— 81 —
utilizând ,Viata” al cărei text iniţial este pierdut, a putut
introduce el, după cuvântul „Banoveţi”, cuvintele „adică Ba-
saraheşti”635). Tot legătura depărtată de rudenie cu Neagoe
este singura justificare a numelui de Basarab ce-și dă în
domnie Constantin Brâncoveanu, pe deoparte scoborátor des-
pre tată, prin femei, din Craiovesti, iar pe de altă parte, des-
pre mamă, nepot de soră al Cantacuzineştilor, strănepot al
lui Radu Vodă Şerban şi iarăş, astiel, al Craiovestilor. In sfârşit,
şi în genealogia neamului său, scrisă de Mihai Cantacuzino,
pe la 1775, Craiovestii sunt acelaş neam cu Basarabii 636).
2. A doua legendă, cuprinsă mai întâi tot în „Istoria
Ţării Româneşti” 6), apoi in genealogia Cantacuzinilor 638) şi
în prefata episcopului de Râmnic Chesarie Halepliu (Т 1780)
la Mineiul ре Noembrie 639), este cá Banoveţii, adică marii
bani din Oltenia, din neamul Basarabilor, s'au închinat lui
Radu Negru. Istoricesfe este adevărat că Oltenia s'a închinat
lui Negru Vodă; şi mai este adevărat că acest Negru Vodă
nu este altul decât Basarab Vodă, fiul lui Tihomir, şi fiul
său Nicolae-Alexandru Basarab 640). Acest adevăr se deformează
însă şi se răstoarnă rolurile în cronică, tocmai din cauza ce-
leilalte legende, a cărei origine am arătat-o, că Banovelii,
adică Craioveştii, erau Basarabi. Că de aci provine confuzia
se vede clar din Genealogia Cantacuzinilor, care vorbeşte de
banul Barbu Basarab de la 1200, care s'a închinat lui Radu
Negru. Dar acel Barbu Basarab nu este decât Barbu I Craio-
vescu dintre 1482—1520 641).
3. Pentru „Istoria Țării Româneşti”, originea, Basarabi-
lor, adică a Craioveştilor, este din Romani, cari au descălecat
la T.-Severin, s'au întins peste Oltenia si „au ales dintre dânşii
boeri cari au fost de neam mare si puseră banoveli un neam
ce le zicea Basarabi, să li fie capi, adică mari bani" 62).
Este influența cărturărească despre colonizarea romană in Da-
cia, Si tot odată amintirea despre o veche bănie a Severinului.
Asupra acestui punct al originei Basarabilor, stolnicul
Constantin Cantacuzino nu este de acord cu Cronica. Pe Ba-
sarabi, din cari se creda» descendent, ca şi pe Craiovesti, pe
cari îi priveşte ca un neam deosebit, el îi consideră de origine
nobili bulgari 643). Pentru genealogistul Mihai Cantacuzino, ba.
nul Barbu Basarab era originar din Sârbia 64%). Aceste păreri
au putut deriva fie din tradiţii de familie ale Craiovestilor,
635) Iorga, ediţia cronicei «Istoriile Domnilor Țării Românești», p. 2 nota
şi p. 31 nota.—In aceste «Istorii», scrise de un potrivnic al Cantacuzinilor, nu se
zice cá Craioveştii sunt Basarabi, (Ibid, p. 34 nota).
636) Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga, p. 57, 79, 413,
637) In Mag. ist. JV, 231.
638) Geneal. Cantac. ed, Iorga, 57.
639) Citatá de V. A, Urechiá, Ist. Rom. IX, 417.
640) Vezi suprà, p. 10 si n. 45. Е
641) Hasdeu, Istoria criticá, ed, 2-а, I, 78.
642) Mag. ist. IV, 231.
643) Iorga. Operele lui Const. Cantacuzino, p. 52.
614 Geneal. атас, p. 57.
www.dacoromanica.ro 6
— 82 —
fie din cunoştinţe cărturăreşti despre o veche stăpânire, ori
supremație, a statului bulgăresc la nordul Dunării 645),
4. Dimitrie Cantemir ştie, din izvoare bizantine, că Petru
şi Asan, în luptele lor cu Bizantinii, sau retras un mo-
ment la nordul Dunării şi că în oastea acelor fraji figurau
Vlahi 51 Cumani$46). Dar, tot în istorici bizantini se mai
putea găsi că Asăneştii au înființat o biserică cu hramul
Sf. Dumitru 64); de aci o apropiere, pe care o găsim întâia
oară în cronica banului Mihai Cantacuzino (scrisă puțin după
1775 648), care s'a folosit probabil de notițe ale învățatului
stolnic Constantin Cantacuzino, contimporanul lui Cantemir.
Cronica ni spune într'adevăr că fraţii Petru şi Asan făcu-
seră în ţara lor o biserică în numele S£. Dumitru şi trage
concluzia că acei fraţi stăpâniseră şi Oltenia „căci acolo este
51 biserica Sf. Dumitru, numită Băneasa”. Aceeas poveste o
repetă apoi Dionisie Fotino 69).
Lăsând dar la o parte diferitele ipoteze asupra originei
numelui de ,,Craiova" 650), fapt documentar este numai că a-
ceastă localitate nu era, la sfârşitul sec. XV, decât un sat,
а cărui importanţă a crescut odată cu ridicarea neamului pro-
prietarilor, Craioveştii 651), si devenind sediu al importantei
dregătorii de mare ban al Olteniei. Vor fi avut acolo, desigur,
Craioveştii, biserică şi case încă din a doua jumătate a sec.
XV-lea.
Biserica a fost evident cea cu hramul Sf. Dimitrie, că-
reia poporul i-a zis ,báneasa", desigur pentru cá a rezidit-o
mai mândră unul din banii Craiovesti, probabil evlaviosul Barbu
cel dintâi. A fost făcută apoi „de iznov" de Matei Basarab pe
„moşia de strămoşie a Măriei Sale", cum numește el Craiova
în pizania de la 1651—2 652).
Cât privește casele de lângă biserică, ele trebue să fi
servit de locuință banilor şi după ce Craiova a devenit mo-
şie domnească, ieșind din patrimoniul Craiovestilor, după stin-
gerea acestora în linie bărbătească 653). De aceea e probabil
că Vodă Const. Brâncoveanu numai le-a refăcut 654). La 1731
ele existau încă lângă biserică 655). La 1750 erau lăsate în pă-
răsire şi au fost dăruite de Domn episcopiei de Râmnic 656).
Nu ştiu de ce Const. Brâncoveanu va fi simţit nevoe la 1699
645) Cf. suprà, p. 4 si n. 9.
646) D. Cantemir, Chronicul, 11. 255.—Onciul, Originile, 150.
647) Haşdeu, Negru Vodă, p. LXXXIII.
648) Publicată in greceste sub numele fraților Tunusli, la 1806.—Trad. rom.
de Sion.—Cf. I. Bianu şi N. Hodoș, Bibliografia rom. veche, II, 489,
649) Ist. Daciei, trad. Sion, I, p. 114.
650) Haşdeu, o. c LXXXII—VIII,
651) 1. Bogdan, Istoriografia rom. Discurs de receptie fa Acad. rom. p. 24.
652) Buletinul comisiei monumentelor istorice, VIII, p. 191.
653) Vezi suprà, р. 69—70.
654) Deşi episcopul de Râmnic afirmă la 1750 că acel Domn le-a făcut (Ar-
hivele Olteniei), VI (1927), p. 14.
655) Arhivele Olteniei, IX, p. 177.
656) Alex. A. Vasilescu, Casele bănești din Craiova, in Arhivele Olteniei,
VI, pag. 14,
www.dacoromanica.ro
— 83 —
să facă şi case domneşti la Craiova, la oarecare distanţă
de cele băneşti 657). Casele domneşti au servit de reşedinţă
banilor numai după ocupaţia austriacă și apoi caimacamilor
Craiovei. Alexandru Vodă Ipsilanti le-a reparat la 1775658).
5. O altă legendă, legată tot de neamul Craioveştilor si
care se găseşte întâia oară tot în cronica cantacuzinească
„Istoria Ţării Româneşti”, este aceea cá Banoveţii, marii bani,
au avut mai întâi scaunul la Severin, apoi la Strehaia şi în
sfârşit la Craiova. Cá bănia a fost mai întâi la Severin este
sigur, dar atunci bani nu erau Banoveţii în înțelesul de Cra-
ioveşti al cronicei. După aceea sediul marilor bani a fost,
cum ат arătat, la Jiu, apoi la Tismana, apoi iarăş la Jiu,
şi în sfârșit la Craiova. Se adeveregte astfel documentar pă-
rerea 659) că tradiţia unui reședințe a marei bănii la Stre-
haia 660) n'are alt temei decât faptul cá Craioveștii au fost
proprietari ai moşiei Strehaia unde, la 1645, Matei Basarab, ur-
mașul lor, a făcut, sau refăcut, biserica pe pereţii căreia a
infátisat şi pe primii frați Craioveşti 661). Când cronicarul şi-a
pus întrebarea: unde va fi fost sediul băniei după perderea
Severinului şi înainte de a fi la Craiova, a presupus că tre-
bue să fi fost la o altă așezare importantă a Craioveştilor,
cari pentru el se confundau cu cei dintâi Banove(i, adică bani.
Strehaia era o astfel de aşezare, tocmai pe drumul de la T.-Se-
verin la Craiova.
6. La toate aceste legende s'a adăogat teoria erudituluj
cu bogată imaginație, Haşdeu, că până la 1600 banii Olteniei
nu se recrutau decât dintre Basarabi 662). Această teorie se
prăbuşeşte însă prin dovada recentă a inexistenfei unui Basa-
rab-ban la 1241663), prin istoricul, pe саге Гат schițat, al
alipirii Olteniei la voevodatul de la Argeş al lui Basarab, fiul
lui Tihomir, prin cunoaşterea evoluţiei dregátoriei băniei, а
persoanelor care au ocupat-o şi a dobândirii ei de către Сга-
ioveşti, si în sfârșit prin constatarea că această funcţiune n'a
îost decât o dedublare, la sfârşitul sec. XV, a marei vornicii
în Muntenia, tot aşa precum la mijlocul secolului următor s'a
dedublat vornicia din Moldova.
7. Dacă ne obişnuim cu aceste realități, nu vom mai căuta
nici ascendente extraordinare pentru Barbu Craiovescu 664) şi
frații lui, ci ne vom mulțumi cu ceeace еі їпѕіѕі ne spun,
că erau fiii lui Neagoe dela Craiova, fără a atribui tatălui
657) Iorga, St. şi doc. V, 356,
658) Bulet. Com. monum. ist, III. 194.
659) Alex. Lapedatu, Episcopia Strehaei si traditia scaunului bánesc de-acolo.
Bucuresti, 1906.
660) S'ar putea numai ca acolo să fi rezidat banii de Mehedinţi. V. suprà p. 22.
(1927) 661) Torga, Inscriptii, I, 210—211,—1. B. Georgescu, in Arhivele Olteniei, VI
) P .
Ко) Haşdeu, Etymologicum magnum, voL IIT, p. 2403, articolul «Вап»,
663) Supra, p. 3—4.
664) «Barbu Basarab din neamul Dünestilor». (Haşdeu, Negru Vodă, pa-
gina CCXLIV).
www.dacoromanica.ro
— 84 —
lor nicio dregătorie. Adevărul istoric este 665) cá, până prin veacul
al XVI-lea, situaţia socială principală ега aceea de boer pro-
prietar. Un proprietar de multe sate, care putea răspunde cu
mulți oameni de pe moşiile lui la chemarea Domnului pentru oaste,
eră un personagiu măcar fot atât de important, dacă nu chiar
mai important, ca un dregător domnesc. Neagoe dela Craiova,
judecând după numeroasele proprietăţi ale urmaşilor lui, tre-
bue să fi fost un astfel de personagiu, poate cel mai mare pro-
prietar din Oltenia pe la mijlocul sec. XV.
Fapt cert este numai că favoarea de care Craioveştii s'au
bucurat, oricare ar fi fost cauzele, pe lângă Basarab Mlad,
Vlad Călugărul si Radu cel Mare, i-a făcut atât de puternici,
încât au dobândit domnia în persoana lui Neagoe Vodă, şi
până la stingerea, lor în linie bărbătească, la 1535, au ocupat a-
proape neîntrerupt, timp de 40 de ani, dregătoria de bani ai
Olteniei, impunându-se ca un temut partid Domnilor cari s'au
perindat.
Este destul a reaminti mândra formulă domnească din
cartea dată Bistriţei la 1529 de Barbu II Craiovescu 666), A.
junsese astfel Oltenia, pe vremea Craiovestilor, la oarecare
autonomie, împotriva căreia Domnii an luptat fără mult succes
până la Radu Vodă Paisie. De atunci, urmaşii prin femei ai Ста--
ioveştilor n'au mai manifestat decât din când în când tendinţe
de răzvrătire ķi pretenţii de domnie, dar tradiţia despre o
autonomie a Olteniei sa păstrat până la desfiinţarea, prin
Regulamentul organic, a dregătoriei speciale pentru cârmuirea
acestei părți a fárei.
VI. Bănia Olteniei după Craiovesti.
După răzvrătirea de la 1539 a marelui ban Şerban, soţ
de Craiovească, întâlnim în divanul lui Radu Paisie, la 1540,
doi bani, pe Stanciu şi pe Pravăţ, din cari însă niciunul nu
este mare ban, iar la 1542, în calitate de vel ban al Craiovei,
pe Crăciun 667), Anul următor nu găsim bani în divan, iar la
1544 domnia lui Paisie a fost turburată de incursia, de care
vorbesc cronicele, a lui Basarab Laiot.
Pasagiul din cronice nu poate privi, cum s'a propus 668),
întâia domnie a lui Paisie. Atunci, Paisie domneşte el două luni,
pe când acum domnia lui este întreruptă de aceea de două
luni a lui Laiot. Atunci, Paisie se adăposteşte în Ardeal, fu-
gind de duşmanul care vine dela Dunăre, pe când acum Laiot
vine de peste munti.
Apoi cronicele — întrucât în povestirea lor va HB vre-o
ordine cronologică — pun incursia lui Laiot după omorârea,
665) C. Giurescu, Despre boeri, 1920, р. 31 şi urm. — I. С. Filitti, Evoluţia
claselor sociale în trecutul Principatelor române, în Arhiva p. ştiinţa $i reforma
socială, V (1924), р. 71 şi urm.
6) Suprà, p. 68.
667) St. D. Grecianu, Sirul voevozilor, partea inedită.—Ştefulescu, Docum.
slavo-române, 106.
668) Teza susținută de Ilie Nicolescu în lucrarea citată
www.dacoromanica.ro
— 85 —
banului Toma (1536), după întemeierea mânăstirei Mislea
(1537669), după uciderea log. Vlaicu (1540).
Compilaţia de cronice editată de fraţii Tunusli, operă a
banului Mihai Cantacuzino genealogistul 670), spune cá în tim-
pul domniei lui Paisie „o seamă de boieri fugari în Ungaria
de pe timpul lui Moise Vodă, au ridicat Domn pe un Laiot
Vodă, şi viind cu oști asupra lui Radu Vodă, acesta s'a tras
peste Dunăre la Nicopole” 671),
Documentele de care dispunem cu privire la invazia lui
Laiot sunt următoarele:
Intr'un hrisov, Radu Paisie dărueşte moșiile Bistre(u şi
Poiana Urâţii lui Radu vistierul (Golescu) „pentru slujba ce
mi-a slujit.... când a venit Io Basarab şi cu Stroe la Izvorul Ti-
ganului de s'a bătut cu domnia теа” 572). Hrisovul este pás-
trat în copie, cu data 17 Nov. 7047 = 1588 613), pe care au
admis-o istoriografii 67%), dar care este greşită, cum se vede
din cercetarea divanului compus astfel: |
Staico v. vornic; acesta este v. vornic in hrisoavele ori-
ginale între 1537— 1540, iar la 1549—4 figurează împreună cu
Coadă v. vornic $75),
Tatul e v. log. la 1540—1544.
Badea e v. post. până la 1541 inclusiv, dar reapare în
aceeaș calitate într'un hrisov din Mai 1544,
Radu comis nu există în nici un hrisov; este evident o
greşală de transcriere în loc de Badea, comis în tot timpul
domniei lui Paisie. Р
Dragul stolnic figurează in hrisoavele lui Paisie până la
1539 şi incidental întrun hrisov din Ian. 1541 са biv vel
stolnic; se poate şi aci să se fi transcris greşit Dragul în loc
de Albul, care este stolnic între 1589—1544.
Stroe spătarul se întâlnește până la începutul anului 1541,
dar reapare incidental la 1542— 1544.
Udrişte este vistier în toată domnia lui Paisie.
Aşa dar, hrisovul nu-i în nici un caz din 1538. Poate fi
din 1540, dar şi din 1544.
In alt hrisov, tot Radu Paisie dărueşte aceluiaș Radu
vistier alte trei moşii „pentru a lui dreaplă slujbă în bătălia
cea dintâi cu Stroia Pribeagul, când ne biruise Stroia şi... ai
nostri dederă dosul, lăsând vistieria Domniei-mele..., iar vis-
tierul Radu... o scăpă... şi aduse toată vistieria la D-mea, la
Turnul dela Nicopole... 676). Acest hrisov se referă evident
la aceeaș împrejurare ca cel dintâi, dând însă mai multe amă-
669) Ibid. 647, n. 4.
670) Suprà, n. 648.
671) Citat în Ше Nicolescu, 654, n. 2.
672) Тыа. 660, n. 1.
673) Cond. Vieros, III, 497, la Acad. rom.
674) Ше Nicolescu, 1, c, — St. Nicolaescu, 366, . .
T M d Cf. hrisovul din 17 Sept. 1544 pentru episcopia Buzău, in Revista ist.
676 Arh. ist. 11, 49.
677) Tot in Cond. Vieros citată, p. 196.
www.dacoromanica.ro
— 86 —
nunte. Si acesta e păstrat în copie 677), cu data tot greşită, de
23 Oct. 7055—1546, pe care iarăş au admis-o cercetătorii 978),
Dar în Oct. 1546, domnea, încă din Martie 1545, Mircea Cio-
banul 679). In divan figurează:
Coadă у. vornic; acesta apare în hrisoave dela 1542
înainte.
Tatul v. log. figurează cu începere dela 1510.
Albul stolnic stă în divane dela 1589—1544.
Stroe v. spătar se întâmpină până la 1541, apoi incidental
şi la 1542—1544.
Socol stolnic, este o greşală in loc de Stanciu postelnic,
in divane la 1542—1544 680).
Prin urmare, hrisovul nu poate fi decát dintre 1542—1544.
In Biserica din Găiseni (Dâmboviţa) se găsesc două pietre
tombale privitoare la acelaş personagiu de seamă, amestecat
în evenimentele de care ne ocupăm. Pe una se citeşte „A răposat
robul lui D-zeu jupân Stroe marele ban sin Drăghici vornic
(din Floreşti), în zilele lui lo Radu Petru Voevod si uciderei
sale, în luna Oct. 10, în anul 70851" 681) (—1542). Pe cealaltă:
„A răposat robul lui D-zeu Stroe marele ban de Craiova în zi-
lele binecinstitorului şi de Hristos iubitorului Io (loc alb) în
luna Oct. 10 zile, temelia 28, crugul soarelui 24, crugul lunei 4,
7053 (—1544). Această piatră sa pus de robul lui Ilristos,
sluga lui, Mihai'982?). Este evident că aceste pietre n'au fost
amândouă, dela început, în biserica dela Găiseni. Una trebue
să se fi pus acolo mai târziu, în ctitoria neamului lui Stroe 683),
în amintirea lui, iar alta să fi fost aşezată pe chiar locul în
care va fi fost îngropat, şi strămutată la Găiseni în urmă, odată
poate cu oasele lui. Numele slugii credincioase, Mihai, amin-
teşte pe Mihalcea, de care cronicele spun că a fost tovarăş al
lui Stroe, şi aş crede că data înscrisă de acesta pe lespedea
fără împodobiri artistice trebue să fie cea exactă.
In schitul Verbila din jud. Prahova se citeşte iarăş pe o
piatră tombală: „A răposat robul lui D-zeu jupân Stanciu ma-
rele vistier, de oarece când la prins pe Basarab Laiot, pe
678) Ше Nicolescu, l. c. 650, n. 4 (cu rezerve).
679) Hurmuz. XI, 859 (Socotelile Sibiului).—Quellen, III, 260, 269, 272.—Mag.
ist. IV, 272. Alt hrisov al lui Radu, iarăşi cu data greşită 1546, citat de St. Nico-
laescu, р. 63 'v. aci p. 74 n. 594).
680 Ше Nicolescu, 664 — 7. — Filitti, Arh. G Gr. Cantac. 19, 110, 167. — Al.
Stefulescu, 108—110. In Iunie 1541 Coadă era clucer. (Quellen III, 103).—lorga ad-
mite cá hrisovul e din 1544. (Hurmuz. XI, p. 1).
681) Iorga, Inscriptii, Il, 48—50, Am subliniat micile deosebiri constatate la
fata locului in ziua de e Aprilie 1922, împreună cu părintele Nic. Popescu şi cu
căpitanul St. Berechet.
682) Idem, Crugul soarelui şi al lunei corespund cu anul 7052 — 1543 — 4.
iar temelia cu anul 7054=1545—6. Cât priveşte observaţia lui Iorga despre epactă
(Inscriptii, Il, 50) v. N. Docan, Despre elementele cronologice în doc. rom. An. Ac.
rom., seria П, secția ist, XXXII (1909—1910), р. 373 — 6. De altfel, menţiunile cro-
nologice se socoteau, cu mai multă sau mai puţină pricepere, in raport cu mile-
simul, si au importanță numai când acesta lipseşte sau e indoelnic (ibid. 253), ceea
ce nu е cazul în acea inscripţie foarte clară,
683) Cf. Convorbiri lit. anul 54 (1922), p. 407 (unde am greșit însă conside-
rând pe Drăghici vornicul de la 1525—1536 ca fiind din Mărgineni, în loc de Flo-
resti, $i p. 409, n. 8, pomelnicul de Ia Găiseni.
www.dacoromanica.ro
— 87 —
acela l-a tăiat Io Radu Voevod Cálugárul., în anul 7058, luna
1ш Oct. 1684) (==1544).
Un modest organist care tráeste la Braşov şi moare acolo
pela 1560, Hieronimus Ostermayer, notează evenimentele ce
ajung la cunoştinţa lui 685) şi este, în genere, destul de bine
informat 686). E] stie de o primă domnie, foarte scurtă, a lui
Paisie, pe care o pune însă la 1533, şi spune că Domnul a fost
gonit de Turci 687), ceeace este exact. Apoi nu mai pomeneşte
de Muntenia până la anul 1544, când scrie că: „un voevod
român din Caransebeş anume Basarab Vodă, a intrat in Munte-
nia cu Husari şi Trabanti asupra lui Radu Vodă si l'a gonit
din ţară, dar acest Radu Vodă a venit asupra lui Basarab cu mulţi
Turci şi Tátari şi l'a omorit cu toată ceata lui, de au scăpat
foarte puţini” 688). Adaogă că anul următor, in Fevruarie, Turcii
au depus pe Radu gi lau înlocuit cu Mircea 689). Această din
urmă știre este foarte exactă şi întăreşte credinţa cá, si în
privinţa incursiei lui Laiot, Ostermayer a fost bine informat
când o aşează spre sfârşitul domniei lui Paisie.
In fine, in Mai 1544, Radu Vodă dá un hrisov din Nico-
pole 690).
Acestea sunt elementele de care dispunem pentru datarea
incursiei lui Laiot.
In afară de acesta, două personagii joacă un rol princi-
pal in împrejurare : Stroe Pribeagul din diferitele izvoare citate,
şi Stanciu vistierul îngropat la Verbila. Identificarea lor pre-
zintă greutăţi.
Un Stroe vel ban, cum. i se zice pe piatra tombală, nu în-
tâmpinăm їп. divane pe acea vreme. Cunoastem, între 1536—9,
un Stroe continuu paharnic, 51 între 1536—Ian. 1541 alt Stroe
mereu spătar. Dar, pe când spătarul reapare incidental ja
1542 pi 1544, şi este tăiat abia în Martie 1545 de Mircea Cio-
banul 691), lui Stroe pah. i se pierde urma dela 1539. S'ar putea
ca acesta să fi pribegit la 1539 odată cu banul Şerban, şi el
să, fie Stroe „Pribeagul'” 692).
Cât priveşte pe Stanciu, nu cunoaştem în divanele dintre
1580—1545 alt boer cu acest nume, decât pe Stanciu v. post.
între 1542—45 693 , şi nu de acesta poate fi vorba. A existat însa
un Stanciu, din Pietroşani şi Negoesti se pare, fiu al lui
Toma banul cel ucis la 1586694) 51 care se poate să fi pri-
begit după tăerea tatălui său. Faptul că Stanciu vistierul este în-
681) Facsimile în Tocilescu, 1 c.—lorga, 1. c. 254, Cetirea corectată pentru
mine de păr Popescu și St. Berechet.
685) Kemeny, Deutsche Fundgruben, I. Prefatá.
686) V. p. 70 n. 551.
687) In Kemeny, |. c , I, 20.
688) Ibid. 29—30.
689) Tbid. 30.
690) Ilie Nicolescu, 1, c, 667.
691) Mag. ist. IV, 572.
692) Identificare admisă de Iorga, Hurmuz. XI, p. II, n. 2.
693) Ше Nicolescu, 1, c
694) V. p. 39, n. 287, p. 40, p. 90, n. 711.
www.dacoromanica.ro
gropat la Verbila, ctitoria lui Toma banul, ne îndeamnă la a-
ceastá identificare.
Ceilalţi doi pribegi pomeniţi de cronice, Mihalcea si Manole,
sunt necunoscuţi. Mihalcea ar putea fi Mihai, sluga lui Stroe. Un
„Manole Munteanu!” se întâmpină în Ardeal la 1537 695).
Pe baza acestor documente, evenimentele sar putea re-
constitui precum urmează:
Pe la sfârşitul lui Aprilie 1544, un pretins fiu de Domn,
Basarab Laiot, adăpostit peste munţi, porneşte de acolo asu-
pra lui Paisie, întovărăşit de nişte pribegi cari se aflau în
Ardeal de pe la 1536 şi 1539, unii poate chiar mai de mult.
Lupta se dă la Izvorul sau Fântâna Tiganului, in Pra-
hova 6%), aproape de Мап. Mislea, ctitoria lui Paisie. Acesta
est» înfrânt. Boerii şi oastea „dau dosul”. Vistieria esle scă-
pată de boerul Radu, fost vistier sub alţi Domni între
1580—4 697), care o duce lui Paisie la Nicopole, unde se re-
fugiase Domnul şi de unde dă hrisov în Mai.
Laiot se aşează în Târgovişte, şi în divanul său face pe
Stroe mare ban şi pe Stanciu mare vistier.
După două luni, Radu Paisie se întoarce cu ajutor tur-
cesc Se dă o nouă luptă; izvoarele nu ne spun în ce loc. Laiot
este ucis, iar Stanciu şi Stroe sunt prinşi.
La începutul lui Iulie, Paisie, reinstalat, dă un hrisov
din Târgoviște 698),
La începutul lui Octomvrie ucide pe Stanciu şi pe Stroe.
Cel dintâi este îngropat in ctitoria lui, la Verbila; cel din urmă
nu putem afirma unde. Sluga lui, Mihai, pune piatra comeino-
rativă сате azi se află în ctitoria lui Stroe dela Găiseni.
La 23 Oct. Paisie răsplăteşte întâia oară pe boerul Radu,
care-i scăpase vistieria, iar la 17 Nov. a doua oară.
Cine a fost Basarab Laiot nu putem spune 6%). Numele
indică un Dánesc. Era poate fiul acelui Basarab, Domn de
o clipă, dela începutul anului 1529 700).
La 15 Martie 1544 Radu Vodă Paisie dárueste lui Dră-
ghici spătarul şi lui Udriste vel vistier (din Mărgineni), pentru
credincioasa lor slujbă, trei moșii pe care le califică de dom-
neşti, printre care şi Craiova 701).
Acest sat, confiscat între 1530—2 de Vlad Vodă Innecatul
şi dăruit de el în acest din urmă an lui Hamza din Obislav 702),
aş 'bănui cá fusese restituit de Vlad Vodă Vintilă la 1535 lui
Barbu IH Craiovescu, atunci mare ban, si mort în acelaș an.
Radu Pasie a confiscat deci satul din nou, poate după răz-
vrătirea de la 1539 a lui Şerban banul, sot de Craioveascá.
695) Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, U, 188—191.
696) V. Marele dicționar geografic al României,
697) Ilie Nicolescu, 664—5,
698) Ibidem, 667.
699) Ipoteze ce mi se par inadmisibile, ibid, 662,
700) V. p. 67.
701) Grecianu, Sirul voevozilor, cu divane, partea inedită,
702) Suprà, p. 69.
www.dacoromanica.ro
— 89 —
Din dania de la 1544 аз deduce cà Craiova nu devenise
încă sediul stabil al bániei.
Desi numirea lui Mircea Ciobanul se face de Turci incá
din Ianuarie 1545, Paisie se mai menţine până în Manie,
când e mazilit şi trimis tocmai în Egipt.
De la începutul domniei, Mircea taie pe Coadă vornicul,
pe fratele acestuia Radu comisul793), pe Albul (mu Dragul)
stolnicul, Stroe spătarul şi Vintilă comisul 704).
Cel dintâi mare ban de Craiova al lui Mircea Vodă Cio-
banul a fost Dragul, la 1545. Va fi indispus însă pe crudul
Domn, care-l va fi tăiat, căci îi pierdem urma. In 25 Ianuarie
sau Iulie 7054—1546, mare ban de Craiova este Teodosie 705), °
fiul acelui Neagoe vornic care ucisese pe Radu Vodă Че la
Afumați, iar prin mama sa Caplea, fiica lui Staico 'din Bă:
jeşti, scoboritor din Vlad Vodă Călugărul105). Cu asemenea
ascendență, nu-i de mirare că în cartea pe care o dă atunci
Bistriţei pentru satul Muscelul, Teodosie să fi avut şi boeri
mărturii, ca odinioară Barbu I Craiovescu, printre cari si
un Stoica banul, cu fratele său Preda stolnic. Nu s'a putut în-
felege nici el cu Mircea Vodă. si s'a răzvrătit împotriva Dom-
nului, dar a fost învins la Periş, şi tăiat odată cu Udrişte
vistierul din Mărgineni 107).
In locu-i constatăm, chiar la 1546, doi mari bani de Cra-
iova, pe Dumitru şi Stan.708). Acesta din urmă era nepot
de soră al Domnului 709), Este zis când ban Jilski, când Cra-
levski, şi va ocupa în continuu funcțiunea până la 1552 110),
fără a sta totuşi totdeauna în fruntea divanului. Pe lângă el
mai figurează ca bani (nu mari) in divanele lui Mircea: Bel.
ciu, Barbu (din Zătreni) şi Vâlcea la 1550, Pană la 1551.
7031 Rev. de ist. arheol. şi filol X, 276, n. 1. Poate că el este Radu cel în-
gropat la Căscioare în lulie 1545, dar când nu mai domnea Radu Vodă, cum s'a
citit în inscripție (Iorga, Inscriptii, II, 51—2). In divan nam întâlnit un Radu co-
mis pe acea vreme.
704) Mag. ist. IV, 272. Nici Vintilă comis nu figurează în divane.
705) Arh. Stat. Mân. Bistriţa, p 19, doc. 4, cu data Ianuarie si cond. ПІ,
p. 165, cu data Iulie. (Fisele гар. g-ral P, V. Năsturel. Comunicat de d. №. Boicescu .
A fost strămoșul boerilor Corbeni.
706) Vezi supră, р. 67 п, 520.
707; Ostermayer, 1, c. p. 32,—Mag. ist. 1. c.—Pseudo Const, Căpit, ed. lorga,
61. Trebue deosebit de Teodosie, fiul lui Coadă vornicul, amintit fără titlu la 1547
(Quellen, IIT, 408.—Rev. de ist. arheol. filol. J, с.), ca pribeag rechemat de Mircea
din Ardeal,
708) Stefulescu, Doc. slavo-rom. 116—117.—Cartea lui Mircea Vodă, de la 17
Sept. 7058=1549 către «întâiul sfetnic Teodor Craiovescu vel ban» (Arh, St. Cond.
Bistriţa, III, p. 43), are evident data și numele banului (Teodor în loc de Teodo-
sie) greşit transcrise,
709) St. Nicolaescu în Rev. de ist, arheol, filol, 1909, p, 78.—Acelas, Docum,
slavo-române, p 245.
710, Se găseşte în divane în toti acei апі, Așa dar trebue să fie identic cu
banul pe care izvoarele ardelene, printr'o confuzie probabil în privința rudeniei
lui cu Domnul, îl numesc «frater Vaidae» la 1549 (Hurmuz. XI, Boi n.) si la 1525
(Veress, Doc, privitoare la ist. Ardealului, Moldovei si Țării Românești, J, 115—116),
De asemenea nu poate fi decát acelag cu Stefan banul, de care se vorbeste la 1550
(Hurmuz. XII, 862 n.) Un ban ajutător trebue să fie «Mihai ban, secretarul Mircii
Vodă», amintit 1а 1552 (Veress, 1. c., 102).
www.dacoromanica.ro
— 90 —
La 1552 Mircea Ciobanul e scos din scaun 711) de un Radu
(Ше), fiul lui Paisie. In luptă, moare banul Stan 22). Radu
domneşte până la 1553, când Mircea reia domnia. Intr'un
divan al lui, la 1558, ban mare este un Drághici'!3).
Banii din timpul lui Pătraşcu Vodă cel Bun, anume Vlad
1а 1556, Stoicea la 1557, nu par să îi fost mari bani.
Nu cunosc bani în a doua domnie a lui Mircea Ciobanul
la 1558—9. Dar, Craiovestiij de care nu se mai vorbise de
când cu răzvrătirea banului Şerban la 1539, reapar in lup-
tele politice la 1559, când Matei banul din Caracal, Craiovesc
despre mamá'!4), cade în lupta de la Boian înpotriva lui
Petru Vodă, fiul lui Mircea Ciobanul şi al Chiajnei 115).
In timpul domniei acestui Petru (1559—1568) nu cu-
nosc ban mare decât pe Neagoe, la 1560—3 si la 1567116),
Acesta, la 11 Ian. 7071—1563 dădea, împreună cu solia sa
Anca (Craiovească), un tetravanghel bisericii lor din Coiani 117).
De altă parte, în biserica de la Dobrovăț se află mor-
mântul Dobrei, ce à fost mare băneasă, moartă în zilele lui
Mihnea 'Turcitul 718), deci între 1577—1588 sau 1585—1591.
Dobra a fost fiica lui Mircea Ciobanul, iar fiii ei, 2151 „din
Băneşti” şi cari trăiau la 1622, sunt cunoscuţi?19). Cine а
fost însă soţul ei? Un hrisov de la 11 Aprilie 7163—1655 al
lui Con-tantin Vodă Şerban, confirmă lui Stan postelnicul din
Lacusteni, feciorul Barbului, nepotul Dabului spătar, o inosie
pentru care acesta, avusese pâră „înaintea banului Neagul, gi-
nerele Mircii Vodă” 720). Aşa, dar, soţul domnifei Dobra a fost
banul Neagul. Dacă acest Neagu este altul decât Neagoe de
care am vorbit, atunci rămâne de aflat când a fost ban mare;
dacă este una şi aceeaş persoană, atunci Neagu—Neagoe a
fost căsătorit de două ori.
Numai în domnia lui Petru Vodă (1559—1568) a putut
711) După ce omoară la 1548 pe Barbu, pe care-l avusese vistier la 1545—6,
apoi vornic la 1547 (Ostermayer, 1. c. 34, 36.—Quellen, IIT, 403-6-si 433-5.—Hurmuz,
II, partea 1, pag. 247.—Hurmuz. XI, 860, n. 2). Acest Barbu pare să fi fost fiul lui
Toma banul, 1574 se dă hrisov lui Tatul log. (din Bucşani) si soției sale Ca-
plea, fiica lui Barbu vornic si nepoata lui Toma banul, са să tie nişte părți de
moșie ale unchiului ei Stanciu, din Petroşani şi Negoeşti (1. С. Filitti, Arhiva С,
Gr. Cantacuzino, p. B). Cf, suprà, p. 40, spita neamului Calei din Brâncoveni. Na
putut fi ucis în Nov. 1547 Vintilă vornicul (Hurmuz.—lorga, XI, р Ц şi n. 4), de
oare ce figurează în divane la 1548 (Filitti, 1, с. 201) şi chiar la 1550 (Grecianu
Sirul voevozilor, partea inedită).
712) Veress, 1. с. 116. — Veress crede greşit (ibid. 129) că ar fi vorba de
Radu Paisie.
713) Hrisov din 7061, fără lună, la Arh. Statului, Cond. Mânăst, Mărgineni,
p. 297 bis (fişe g-ral P. V. Năsturel.
714) Vezi p. 31.
715; Cronicele, 1. c.
716) Stefulescu, Tismana, 249.— Grecianu, Genealogii, IT, 176—7.—Bul. Com.
ist. X (1931*, p. 97.
717) Suprà, E 36, n. 261.
718! Iorga, Inscriptii, I, 213.
719) St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 245.
720. Arh. Statului, Episc. Râmnic, pachet 7, netrebnit, doc. 1 şi Mânăstirea
Brâncoveni pachet 14, doc. 9, copie din 1814 (în fişele rápos. g-ral P. V. Năsturel,
comunicate de d, Boicescul, Mentionat şi la Grecianu, Genealogii, 11, 377.
www.dacoromanica.ro
— 91 —
fi ban mare Ghiorma, străin originar din Dipaliti??1), funda-
torul bisericii Ghiorma din București, adeverit numai ca vel
postelnic încă la 1565, dar pe care un hrisov de la 1620 îl ca-
lifică de ban 122). A putut fi deci ban mare numai la 1566,
deşi nu l'am întâlnit ca atare, căci de la 1567 înainte marii
bani sunt cunoscuţi.
In vremea aceluiaş Domn, la 1566, se iveşte un preten-
dent, sprijinit de Papa, care se intitulează Nicolae Basarab, fiul
Barbuli Nagorae 123 . Dacă nu e vorba de un simplu aventurier,
titulatura ar indica pe un fiu al lui Barbu, nepot al lui
Neagoe, ceea ce ar corespunde cu un fiu al lui Barbu III
Craiovescu 724),
De acum, Craioveştii nu mai joacă rol politic până ce,
după moartea lui Mihai Viteazul, reușește să ocupe scaunul,
sub numele de Radu Şerban Basarab, Șerban postelnicul din
Coiani, urmaș prin femei al Craiovestilor 125). Tot Craiovesti
prin femei au fost apoi domnitorii Matei Basarab, Şerban Can-
tacuzino, Const. Brâncoveanu şi în fine Ştefan Cantacuzino, cu
care se încheie, în Muntenia, domniile boerilor de ţară. Ti-
{Шайга lor de „Basarabi” n'are alt temei decât înrudirea lor
cu Neagoe Vodă.
De altă parte, măsurile energice şi chiar violente luate
de Radu Vodă Paisie şi mai ales de Mircea Ciobanul, au curmat
veleitátile de autonomie, sau de răzvrătire, ale banilor Olte-
niei, dispuși să, calce pe urmele Craioveştilor. Marii bani au
fost readusi la situaţia lor iniţială, din vremea lui Vlad Vodă
Călugărul ķi a lui Radu Vodă cel Mare, de înalți dregători ai
statulu, cum erau $1 marii vornic. pentru Muntenia propriu
zisă. Domni numesc şi revoacă după plac pe marii bani şi
uneori lasă marea bănie vacantă.
*
Sub Alexandru Vodă (1968—1577) ban mare, în primii
doi anı de domnie, este olteanul Dobromir, iar în anii următori
figurează, în divan tot el, dar ca fost mare ban.
La 1569 trăiă un Mihail banul, fiul lui Stan Debelul
(adică. Grosul) 126). El este identificat de d. St. Nicolaescu cu
Mihai marele ban, ai cárui copii Hrisafina si Constantin sunt
ingropah la Bucovát??') precizându-se pe piatra tombală а
celei dintâi că a murit în zilele lui Mihnea Vodă Turcul, deci
la 1577—1588, sau 1585—1591. Socotesc însă că aceștia vor
fi fost mai degrabă copiii lui Mihai, Mihali, sau Mihalcea, care
721) Lampridi, Epirotice (in grec.), VI, 23, 3f.
722) G-ral P. Vasiliu-Násturel, Biserica Stavropoleos, p. 2—3,
723) Іогра, Pretendenti domneşti, 1. c. 277—8, n. 8.—Hurmuz. Il, 560—1 si
XI, p. XV, n.1.—I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, II, 14.—Andrei Veress, Vechi
istorici unguri si sasi despre istoria Románilor. In An, Ac. rom. 1929, pag. 54.—
Кө ешш Nicolae Basarab în Elveția. In An. Acad, seria 3, secţia ist.
724) Columna lui Traian, 1870, n. 8, p. 3—4.—Cf p. 29.
725) У, p. 36.
726) Acad. rom pachet 40, doc. 40, în fişele g-ral P. V. Năsturel.
727) Doc. slavo-rom. 281, citează doc. la care m'am referit şi eu în nota
precedentă, dar nu-i arată дорат. А РАВА im ере ist. arh, fii. XIV, 117.
— 92 —
intr'adevár a fost mare ban, cum vom vedea îndată, la
1582—3, fpe când celalt Mihai, banul de la 1569, fiul lut Stan
Debelul, nu pare să fi fost ban mare, căci în această functiune
se afla între 1560—1569 Neagoe, după cum am arătat.
Pe un mormânt tot din biserica de la BucovÁ[, se citeşte
că în Dec. 7082—1573 a murit Stefan, marele ban al Craiovei,
în zilele lui Alexandru Vodă şi ale fiului său Mihnea Vodă 728).
Este curios că se menționează si Mihnea, desi la 1573 nu dom-
nise încă. De altă parte, titulatura de mare ban ce se dă lui
Stefan, oferă greutăţi. El este un mpersonagiu cunoscut, despre
care stim precis că a fost „om mare” sub Alexandru Vodă
Si că a avut fiu pe Pârvu clucer 129). Dar, în inscripția de
la 1572 a Disericii sale dın Bucovláf, 1 se zice clucer 30), şi cu
acelaş titlu este menţionat, după moarte, in doc. de.la 1586 131)
şi 1590732). Trebue să admitem cá va fi ocupat scurt timp
în ultimul an al vieţii, la 1573, funcţia de mare ban.
Sub Mihnea Turcitul (1577—1588) ban mare este tot Do.
bromir până la 1581—2, când îl urmează un Dumitru 133),
înlocuit şi el,la 1582—83, cu un Mihai, Mihali, sau Mihalcea 794),
ispravnic la zidirea mânăstire. Tutana in 1583155), grec, Ca-
ragea 786), acelaș care va fi mai târziu şi mare ban al lui
Mihai Viteazul731). La 1582—3 întâlnim tot odată un „ban al
scaunului Craiovei”, pe Oprea (din Drăgăşani), un auxiliar
deer al marelu ban.
La 1584, sub Petru Vodă Cercel, mare ban este iarăş
Dumitru. :
In а doua domnie а lui Mihnea Turcitul (1585—1591)
ban mare la 1587—8 şi 1591—2 este Iane, epirotul, fratele
mamei lui Mihai Viteazul 738). I
Aa este locul а se pune întrebarea: când a fost mare ban
de Craiova Mihai Viteazul el însuş? š
Un hrisov de la 2 Mai 1618, al lui Radu Vodà Mihnea,
vorbeşte de un sat care a fost vândut „răposatului Mihail
Voevod încă de ре când a fost bánisor în judeţul Mehedinţi” 739).
728) Iorga, Inscriptii, I, 214. — Acelaş, Fundaţiuni religioase ale Domnilor
români în Orient. [n An. Ac, rom,, secţia ist. seria 2, tom. 36, p. 875.—G-ral P. V.
Năsturel, in Rev. de ist. arh, fil. XIV, 113. 117, — St. Nicolaescu, Petru Vodă cel
Tânăr si Petru Vodă Schiopu, Buc, 1915, E 15 nota.
729 Scrisoare din 15 August 1587, la N Iorga, Contribuţii, in An. Ac. rom,
ХУШ, pag. 77
730, St Nicolaescu, Doc. slavo-rom. p. 367.
731) Acelas, Petru Vodă cel Tânăr, p. 9.
732) Grecianu, Genealogii, II, 277.
733. Rev. ist. X (1924), p. 270.—Este poate fostul ban mic de la 1577 si 1580,
Dumitru din Vâlcăneşti, primul sot al Doamnei Stancăi.
734 In Sept. 1582 (doc. la George D, Florescu) şi Nov. 1583 (Rev, de istorie,
arheol., filol ).
735) An. Ac. rom. VIII, 229, unde Tocilescu îl confundă cu Mihai Viteazul.
—lorga, Contribuţii la ist. Munteniei, in An. Ac. XVIII, 50.
736) Fără legătură cu familia mai târziu domnitoare,
737) үер, 94 si n. 753.
738) 1. C. Filitti, Mama si soţia lui Mihai Viteazul. In Convorbiri literare, 52
(1921), p. 609.—Rezultate confirmate si prin studiul lui Ioachim Crăciun, Cronicarul
Szamosküzy si însemnările lui privitoare la Români. Cluj, 1928.
739) Ştetulescu, Doc. slavo-romàne relative la Gorj, 339.
www.dacoromanica.ro
De altă parte, Minai Viteazul însuș, intr'un hrisov de la
5 Sept. 1598, publicat de curând in întregime 740), enumără
sate ce a cumpărat „în zilele lui Mihnea Voevod (1585—1591)
şi în zilele lui Stefan Voevod (Surdul, 1591—lIunie 1592),
când am fost domnia mea vel stolnic, şi vel postelnic şi vel
agă Si vel ban craiovesc".
„In zilele Mihnii Vodă”, ban mare a fost „Iane cel Bă-
trân”, cum ni-o spune un act de la 1631741), şi el se întâlneşte
întradevăr în această calitate in divane la 1587 si 1588. In
acest din urmă an, Mihai era şi el ban 742), dar nu ban mare
ci bánisor de Mehedinţi, cum lămureşte hrisovul citat de la
1613. Socotesc cá el trebue să fie Mihai stolnicul. din divanul
de la 30 Dec. 1590 al lu Mihnea Vodă 743); totuşi, in Oct. 1591
un act patriarhicesc îl califică încă de ban 144).
In Dec. 1591, sub Stefan Vodă Surdul, Mihai este ade-
verit ca vel postelnic 745). După aceasta, cum ni-o spune în-
suş746), a fost vel agá şi în sfârşit vel ban Craiovesc tot
în domnia lui Ştefan. De oarece însă în Aprilie 1592, mare
ban în divan este Іапе 741), rezultă că Mihai n'a înlocuit
pe acesta în dregătorie decât spre sfârșitul domniei lui Ste-
fan, care se încheie în lunie 1592. De altă parte, cronicarul
ardelean Istvan Szamoskózy, care a folosit povestirea unui cre-
dincios al lui Mihai, Petru Grigorovici Armeanul, ne spune 518)
că Mibai a fost făcut mare ban, prin mijlocirea lui Jane;
la începutul domniei lui Alexandru cel Rău, care se urcă
în scaun în lume 1592. De oarece însă, în regestul unui hri-
sov din 1593 am întâlnit ca 'mare ban în divan pe Mitrea,
probabii citire greșită în loc de Mihai, am dedus că titlul
atribuit lui Mihai era o confuzie derivată din fosta lui func-
бопе de bănişor în Mehedinţi. Ca atare Гат şi trecut în lista
banilor si ajutorilor lor74%). Confruntând acum izvoarele ci-
tate mai sus, trebue să rectific. Mihai Viteazul a fost intr'a-
devăr mare ban de Craiova, şi anume, probabil, de prin primă-
vara anului 1592, când domnea încă Ştefan Surdul, si apoi
în primul an al domniei lui Alexandru cel Rău, până prin
vara anului 1593. Rămâne întrebarea: pe ce se va fi intemeiat,
о sută de ani mai târziu, cronicarul Radu Popescu ca să scrie
că Mihai Viteazul a fost numit ,ispravnic în locul banului
740) De d Stoica Nicolaescu, în Arhivele Olteniei, Martie — Iunie 1931, p.
131.—Partea care ne interesează aci, mai fusese publicată de I. Bogdan: Patru
doc. dela Mihai Viteazul, în Prinos Sturdza, p, 155 nota şi de St. D. Grecianu, Ge-
nealogii documentate. ЇЇ, 388.
741) Stoica Nicolaescu, Doc. slavo-român, р. 297—8.
742) Ibid 301 si Grecianu, 1. с, 387.
743) Filitti, Arhiva G. Gr, Cant., doc 653.
44, Hurmuz. XIV, 91.
745) lorga, St. si doc. V, 435—6,
746) Hrisov dela 1594 la Grecianu, L с, 388 și hrisovul dela 1598 citat mai sus.
747) Iorga, 1. c. 290.
748) In vol TV al lucrărilor sale, publicat in Monumenta Hungariae histo-
rica, Scriptores, XXX, 92—3.
749) Arhivele Olteniei, IX (1930), p. 145.
www.dacoromanica.ro
— 94 —
de la Craiova, nefiind ban, cá nu voiau să pună Dommii bani,
pentru că de multe on se scorneau gálcevuri asupra domniei
de acolo” 150),
Marii bani ai lui Mihai Viteazul sunt cunoscuţi 751). Pe
lângă românii Udrea Băleanu şi Calotă Bozianu, au fost şi
doi greci, Manta752) ķi Mihalcea (Caragea) 153), iar la 1599
şi 1600 un Gheorghe 1% . Dintre banii mici, relev pe Armega,
fiindcă, el este, poate, acel „Andrei călugărul carele am fost
ban" de mai apoi155).
De la Mihai Viteazul încoace, şirul marilor bani, cu ex-
сера anilor 1621—9 este neîntrerupt până la ocuparea Ol-
temei de către Austriaci.
*
In à doua jumătate a sec. XVI-lea, numai marii bani
figurează în divane. Ceilalţi bani ce se întâlnesc in doc.
acelei vremi vor fi fost, unii, ajutoare ai marilor bani, ca
acel Oprea „banul scaunul Craiovei” la 1582—3, alţii, ca
Mihai Viteazul la 1588, bani aí judeţului Mehedinţi, pe
care un raport diplomatic de la 1580 îl numeşte încă „dis-
trictul Severinului” 799). De vor fi fost bani şi în fruntea ce-
lorlalte judeţe ale Olteniei nu pot afirma nici pentru această
vreme. La 1589 un ţigan care furase nişte cai din Bibesli
(Gorj) este dusfla Sava banul, care era să-l omoare dacă nu se
găsea cine să-l răscumpere 57). Documentul nu ne lămureşte
însă dacă Sava banul a judecat pricina în calitate de cârmui-
tor al districtului Gorj.
750) Istoriile Domnilor Țării Româneşti de (Pseudo) Const. Căpitanul, ed.
Iorga, р. 82—3,
751) Nam întâlnit са mare ban pe Tudor «fost ban al Craiovei în zilele lui
Mihai Voevod», de care pomenește hrisovul Buzestilor dela 1656 (în revista Tine-
iemea română, 1898). Am întâmpinat însă un Tudor, sau Teodorache, ban (mic) în
Ncea vreme, de care vorbește şi un hrisov dat din Târgovişte la 9 lulie 1600 de
aiicolae-Pătraşcu mânăstirii Cosuna, pentru satul Radovan: sătenii Sau plâns că
1-а făcut silă Tudorache banul (Copie nouă, după Cond. mânăst. Bucovát, f. 126,
la Acad. rom. ms 4970, f. 2).
752) Cronica lui Baltasar Walter, în Papiu, Tesaur, I (1862), р 25 —1.С.
Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino p 6
753) Filitti, 1, c. 254. — Era fostul mare ban dela 1582—3, cum rezultá din
Iorga, Un nou izvor cu privire la Mibai Viteazul şi Radu Şerban. (An. Ас rom.,
seria 3, tomul XII, memoriul 9, р, 8),
754) Poate Racz, cunoscutul sfetnic al lui Mihai Viteazul (Pentru el, Ioa-
chim Crăciun, Cronicarul Szamoskózy, tabla numelor;. In Foaia soc. românismu-
lui, la 1870 (р, 466', Gr. Tocilescu a publicat, cu data, evident greșită, 1591, un
ordin al lui Racz Giurgi, vel ban al Craiovei, către 12 megiasi, să se strângă ina-
intea pârcălabului dela Tg-Jiu, să judece o pricină de moșie. (Ca izvor este ară-
tată cond. Bistrița Actul s'a publicat și in Conv. lit. XXXIII 11899), р, £55, si de
Stefulescu, Ist. Tg.-Jiului, р, 36). — De altă parte, în Columna lui Traian, 1883, р,
236, Hașdeu a dat în fac-simile o carte de judecată, fără dată, dela «Rat Giurgi,
svetui Mării Sale lui Crai, vel ban Cralevski», în folosul Tismanei. S'a observat
totuşi că nu poate să fi fost Fan mare la 1600 Giurgi Racz, care apare ca vel
comis în divan la 1603, ca vel vornic la 1615 (Sacerdoteanu, în Arhivele Olteniei,
“IX, 1930, p. 33). Mă îndoesc însă că acesta ar fi identic cu sfetnicul lui Mibai
755) Cf. Haşdeu, in Etymologicum magnum, la cuvântul «Băleanu», rectifi-
care rămasă neobservată de St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 293.
756) Hurmuz. XI, 643.
787) Grecianu, 5А Де РТО trt ЕВ,
— 95 —
De altă parte, de la 1620 apare funcţia de ispravnic al
scaunului Craiovei. Sirul acestor ispravnici se întrerupe între
1627—1635 si 1637—1654 şi apoi se urmează iarás, cu pu.
fine lacune, până la 1716. Ei judecau si împlineau prin dele-
бае de la marele ban, sau în lipsa acestuia, si delegau
la rândul lor pe alţi subalterni să judece 158). Acum se pune
iarăş întrebarea: ce rost aveau banii ce se întâlnesc în doc.
în prima jumătate a sec. XVII-lea Si din care unii 1759) pare că
mai erau boen importanţi? Ajutor: ai marelui ban nu puteau
fi, de oarece acest rol îl îndeplineau acum ispravnicii scaunului
Craiovei. Să fi fost ei cârmuitori ai judeţelor Olteniei? In-
doiala este permisă. Intr'adevăr, avem de la 1630 următoarea,
scrisoare a unui vameş: „Când am mers la târg (T..Jiului),
venise vestea la căpitanul cum trece Aslan vornicul şi cu
Matei (viitorul Matei Vodă Basarab) si cu alalţi boeri la
munte.... Ci ne-am pus în gura plaiului ca să nu-i lăsăm să
treacá... Chemau pe căpitanul să meargă la ei şi strigau
să ne închinăm lor.... Dacă au venit la târg, scris-au vornicul
cărți la Volă si la vornicul (cel mare) şi la toţi boerii, cum a
fugit Aslan vornicul...” 760). Cred cá reiese clar din acest do-
cument cá la T.-Jiu în fruntea cârmuirii erau căpitanul si
vornicul. Cât priveşte pe bánigori е erau şi în sec. XVII ju-
decători şi agenţi de execuţie cari umblau prin judeţe 761), şi de
altfel, lucru curios, îi întâlnim atunci nu numai în judeţele
Ulteme:, dar $1 în ale Munteniei 762), unde este sigur totuşi că
ei nu erau cármuitori de judeţe.
Pentru judeţul Mehedinţi însă, unde se adeveresc în sec.
XVI bani, deosebiți evident də acei „bănișori din județ” cari
umblau pe acolo încă la 1629763), se pune întrebarea: când a
iost înlocuit banui prin căpitanul cel mare de Cerneţi? Poate
că aceasta schimbare a intervenit după înființarea de către
Grigore Vodă Ghica (1660—4) а mânăstirii de acolo, pe moşie
cumpărată de la Виле$б 76). Deocamdată, pe marele căpitan
de Cernefi nu Гат adeverit decât din vremea lui Constantin
Vodă Brâncoveanu.
In sfârşit,” un raport din timpul ocupaţiei austriace їп
Oltenia, pretinde cá Auștriacii au găsit acolo vornici în frun-
tea judeţelor 165). .
In aceste condiţii este greu, fireşte, de a preciza atri-
758) Astfel la 1664, Drăghici, ispravnicul scaunului Craiovei, deleagă pe un
vătaf ë pe aln trei locuitori din Grumi să judece pricina unui sătean asuprit la
cislă de ceilalți săteni; dacă nu se vor împăca «să faceţi scrisoarea voastră de
judecată, precum уен judeca voi» (Ghibănescu, Surete şi izvoade, VI, 96).
759) Ca banii Zaharia şi Adam la 1631 (lorga, St. si doc. IV, 103).
760) Iorga, St. şi doc, 1V, 19—20.
761) Astfel la Gorj, 1620 (Stefulescu, Doc. slavo-rom. 400—1). А
762) C. C, Giurescu, Contribuţii, 55—6.—La 1659 «Gheorghe i Stan, bănişori
de judeţ», judecă o pricină mică între niște săteni. (Ghibănescu, o. c. VI, 222),
763) Haşdeu, Etymologicum magnum, III, 3204.
764) Ştefulescu, Tismana, 340—1
765) Arhivele Olteniei, VIII (1929), p. 65.
www.dacoromanica.ro
— 96 —
buţiile marelui ban. Un doc. de la 1641 îl califică de ,jude-
decátor al întregii ţări a Severinului” 766),
Avem Cărp de judecată ale marilor bani din sec. XVII
şi 'putem afirma că ei judecau prin delegaţie, expresă sau
tacită, a Domnului. Acesta era cazul de altfel pentru toţi
dregătorii şi exista totdeauna dreptul de jeluire la Domn con-
tra hotărârilor lor 767). Un асі de la 1602 ne spune cum
Mihai Viteazul fácuse unor proprietari „carte la Craiova, la
Calotă vel ban" ca sá4 judece768). Este evident că nu putea
fi vorba de o autonomie a Olteniei sub un Domn ca Mihai
Viteazul. La 1605, marele ban Preda într'o carte de judecată
„Cu 11 boeri martori, printre cari doi bani, încheie cu for-
mula „într'alt chip să nu fie" 769). Totuşi, în divanul domnesc,
marele clucer Radu Buzescu trece înaintea fratelui său Preda
marele ban. lntr'o pricină de rumânie la 1643, formula finală:
„cine va mai scorni pâră de acum înainte, să nu se crează” 110),
nu exclude posibilitatea de a recurge la judecata Domnului.
De fapt, se si recurge adeseori. Astfel, la 1656 banul Chirca
(Rudeanu) scrie „ţie, fecior de c....., Eftimie (care călcase
moşia, unei starife şi aceasta se plânsese Domnului), Vodă au
vrut să trimită, să te spânzure şi am avut şi eu scârbă de către
Vodă. Voi trimite să te spânzure în moşia mânăstirii” 171). Banii
dădeau „părţilor în dale pentru pământ, 6, sau 12, sau
24 boen socotitori, tot cu o pecete a domniei” 172).
Paul de Alep spune că Vodă Constantin Şerban (1654—8)
a ma redus din atribuţiile banilor, din cauza abuzurilor ce
făceau 718).
Cronicarul Radu Popescu vorbeşte ca de ceva excep-
fional cá la 1669 Mareş Băjescu, numit mare ban de Craiova,
„nu sa dus са ау bam de ma, haintea lui, smeri, сі
cu mare pompă sa gătit, cu slujitori mulţi din Bucureşti,
cu grapă, adică cu steag bánese, cu trâmbiţă, surle, şi după
dânsul gloatá şi cáfi-va copii din casă cu sulițe, iar înainte
câţi-va povodnici împodobiţi” 174).
О carte a marelu ban Cornea Brăiloiu, de la 1697, là-
mureste şi mai bine asupra raporturilor cu domnia: „[cutare]
s'au fost jeluit Máriei Sale Domnului nostru... şi M. Sa... i-au
fost tăcut o cinstită carte... la banul Vintilă (Corbeanu, de la
1688—1692) са să-i facă dreptate...., iar în ţară când au
fost acum, jeluindu-se el la M.-Sa.., cu porunca M. Sale.
766) С. С. Giurescu, Contribuţii, 48.
767) Cf. L. C. Filitti şi D. 1. Suchianu, Contribuţii la ist. justiției penale în
Principatele române, p. 12—13.
768 Revista istorică (a lui Iorga), I (1915), p. 223.
769) Ghibănescu, Surete şi izvoade, VI, 182.
770) Haşdeu, o. c. HI, 2407.
771) Acad. rom. pachet 90, doc, 61.
772) Iorga, în Arhivele Olteniei, ГУ, 283.
773) Călătoriile lui Macarie de Antiohia, trad. Cioranu, p. 194,
774) Istoriile Domnilor Ţării Româneşti de (Pseudo) Const. Căpitanul, ed.
Iorga, p. 165.
www.dacoromanica.ro
au venit şi înaintea noastră”. Judecata urmează apoi în fata
lui Vodă, care spune, în hotărârea de la 1699, că „au măr-
turisit şi... boerul D-mele Cornea vel ban cum că mărturiile
[sunt adevărate)” 115).
Tot în vremea lui Const. Vodă. Brâncoveanu, la 1695,
întâlnim un „vătaf bănesc al scaunului Craiovei” 716), fără
să pot afirma dacă funcţia lui era deosebită de aceea a is-
pravniculul scaunului. Acestui ispravnic 1 se тал zice, la 1706,
„judecător al scaunului Craiovei” 117).
Cu privire la ultimii mari bani dinainte de ocupaţia au-
striacă, am de relevat că n'a existat un ban mare Nicolae
Obedeanu la 1716. Părerea contrară era întemeiată pe infe-
legerea greşită а unui raport în 1. germană al sărdarului
Barbu Brăiloiu: „raportez şi că... mam dus la Craiova cu
gândul de a prinde pe ban $7 pe un boer însemnat N. Obe-
deanu.... dar aceștia trecuseră de partea cealaltă” 778). Se vede
clar сй e vorba de două persoane deosebite.
*
Când Austriacii au ocupat Oltenia (1716—1737) au în-
fiinţat un consiliu de boeri сагі să asiste pe cármuitorul sau
pe președintele provinciei 779).
După retragerea Austriacilor, când se discuta dacă Ol-
tenia va й realipită Țării Româneşti, Const. Vodă, Mavro-
cordat numeşte ban, în Dec. 1737, pe sărdarul Radu Comi.
neanu 180). Dar tot atunci boerii aleg pe Matei Bălăcescu, care
este instalat de Turci gi, de nevoe, confirmat de Domn. Avem
un act din Sept. 1738, semnat de „Matei B(ălăces)cu
vel ban'781), El moare la 19 Oct. următor 18). Turcii pun
„vechil”, adică locţiitor, pe Constantin Argetoianu 783). In nor-
mal se reintră, la 1739. Sfatul de boeri introdus de Austriaci
sa păstrat însă şi sub cârmuirea românească, dar membrilor
li s'a zis, cu un termen turcesc, caimacami ai scaunului Cra-
iovei.
La 1761 sa înfiinţat funcţia de „caimacam al Craiovei”,
care a dublat pe aceea de mare ban şi totodată a redus
importanta efectivă a acesteia 784).
Amintirea, care.nu sa şters niciodată, a situaţiei ex-
cepţionale a Olteniei pe vremea Craioveştilor, precum şi
organizarea sfatului de boeri în timpul ocupaţiei austriace,
775) Arhivele Olteniei, III 1924, р. 332—3.
776) Radu Grecianu, Viaţa şi domnia lui Const. Vodă Brâncoveanu, ed. St.
D. Grecianu, p. 70.
777) lorga, St. si doc. V, 310.
778) Hurmuzaki, VI, 168.
779) Al. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci, vol I (1929).
780) Cf. apelul lui Mavrocordat către Olteni, Oct, 1737, în Iorga, St, şi doc.
XVI, 3—6.
781) lorga, St. şi doc. XIV, 59.
782) Daponte, Efemeride dace, ed. Legrand.
783) Ibid.
784) Bauer, Mémoires sur la Valachie, 1778, ed, 2-a, 1781, p. 276.—Dionisie
Fotino, Ist. Daciei, trad. Sion, III, 266.
: 7
www.dacoromanica.ro
— 98 —
au servit de temel boerilor Craiovei, sub ocupația rusească
(1769—1774), pentru a afirma, într'o adresă către generalul
rus Romantov, la 1771, că, banatul „nici înainte de ocuparea
Turcilor, nici după aceea, n'a fost subordonat divanului din
Bucureşti, ci avea directa sa guvernare” 785),
Genealogistul Mihai Cantacuzino, care la 1771 a fost
ban sub ocupația rusă, seria pe la 1775 că banul este ,ju-
decător şi cârmuitor al Craiovei” şi că, „prin el se dau ordinele
Domnului la cele cinci judeţe” 186). După recomandafia lui
se numeau de Domm funcţionarii din Oltenia, precum vtori
armaşul de la scaunul Craiovei, treti logofătul divanului de
acolo, poleovnicul de Craiova şi cel de Cerneţi, judeţul de la
Ocna Mare, Judecătorii şi zapciii, precum şi dascălii de la
şcolile Craiovei 187). Toţi aceştia plătiau havaeturi marelui
ban 188). Tot Cantacuzino spune însă că „banul, când pleacă,
din Craiova, lasă in locui caimacam" 789). S'ar părea deci
că banii, contrar informației date de Bauer 190), rezidau încă
la Craiova la 1775. Fapt e însă că avem şirul neîntrerupt
al caimacamilor Craiovei de la 1762 până la războiul de la
1769 şi apoi de la 1775 încoace.
Aceşti caimacami aveau toată cârmuirea Olteniei şi erau
asistați de un sfat de boeri, denumiți, fie încă de la 1761
fie numai de la 1775, „boeri ai divanului Craiovei”, organizat
după tipul divanului din Bucureşti.
Caimacamii mai aveau ре lângă ei vátafi ai căimăcă-
miei, cari pare că erau agenţi executivi şi totodată înde-
plineau aceeaş însărcinare ca şi marele hatman din Bucu-
resti. Acesta, a înlocuit, la finele sec. XVIII, pe vátaful
de divan de mai nainte, pe care un raport austriac de la 1785
îl definia foarte bine: „una spezie di procuratore, o solleci-
tatore delle cause che si tratiano al divano" 191). [ntroducea
părțile la procese in divan şi supraveghea executarea sen-
lintelor. Implinea banii de la cei recunoscuţi dâtori printr'o
sentinţă. a divanului şi percepea zeciuiala. După cum marele
hatman avea la Bucureşti un logofăt, tot aşa exista la Ога-
iova un logofăt al vătăşiei, care prezinta lista proceselor
de judecat?9?). Până acum, cea dintâi menţiune ce cunosc
despre un vátaf al căimăcămiei Craiovei, este de la 1807,
din timpul ocupaţiei ruseşti?%. Ei contrasemnează actele
iom. cd L. T. Boga, A doua ocupaţie rusească a ţărilor române. Chişinău
» p О
786) Tunusli, Istoria Valahiei, trad. Sion, p
787) V. A. Urechiă, Ist, Rom. IV, 62—3, 0» 158, 150.— VII, 82, 92, 171.
788) lbid, УШТ, 493.—Fotinb, 1. c.
789) Tunusli, L с.
790) L. с.
791) Hurmuzaki, VII, 445.
792) V. А Urechiă, o. c. X A, 645—6,—XIII, 186.
793) Iorga, St. si doc. VIII, 124 (nu i se dà numele). Regăsim pe vătaf la
1811 (Arhivele Olteniei, IV, 469). La 1815, titular e marele pitar Mihalache (lorga,
o. с. XXV, 15. 18—19), 1а 1817 stolnicul Răducan Filitti (Ibid. XXII, 182. — Acelaş,
Situaţia Olteniei în epoca lui Tudor Vladimirescu, P 84, 88), Tn Iulie 1822, din po-
runca Domnului «s'a dat pe lângă d-lui caimacamu pitarul Matache Prisiceanu».
Urechiă, o, с. ХШ, 325),
. www.dacoromanica.ro
— 99 —
caimacamului 51 socotesc cá pot fi priviţi ca nişte secretari
generali ai căimăcămiei.
Tot sub ocupaţia, rusească, renasc veleităţile de autonomie
ale Olteniei. Boerii Craiovei cer, la 1808, independenţa com-
plectă а divanului Craiovei față de cel de la Bucureşti, din
punct de vedere administrativ, fiscal şi judecătoresc 794). In-
trun memoriu de la 1810 către cârmuirea provizorie rusă,
boerii Craiovei susțin cá banatul a fost guvernat „din timpuri
imemoriale” de ban, formând, ca şi Тага Românească şi Аг-
dealul, un „guvernământ particular". Turcii au consimţit, prin
capitulaţii, să respecte acestă stare de lucruri. Banatul şi-a
păstrat divanul său, în deplinătatea atribuţiilor administrative,
financiare $i judecătoreşti, sub autoritatea Domnului. l'anariotii,
de teama concurenţei banilor, i-au înlocuit prin caimacami.
Dar, dacă exista dependenţa de Domn, niciodată na avut
amestec în treburile banatului divanul din București. Aşa
dar, cer acum boerii să, nu li se dea nici ban, nici caimacam,
ci un preşedinte rusesc, ca să nu depindă de divanul de la
Bucureşti 7%). Intr'o altă adresă din- acelaş an, ei declară ca
„vor fugi totdeauna cu groază de orice idee de dependenţă de
divanul de la Bucuresti' 7?6), In sfârşit, într'o a treia adresă,
arată că Oltenia e prea depărtată de Bucureşti, că este o
provincie mai orânduită, pentru că a aparţinut unei „puteri
civilizate”, că, locuitorii ei au dat mai multă dovadă de însu-
şiri militare şi de dragoste de patrie şi că deci nu se cuvine
să fie subordonată divanului din Bucureşti 797).
Ținând seamă, se vede, de aceste dorinţe, Ioan Vodă
Caragea a redus şi mai mult atribuţiile baniei. El scria
marei logofetii de {ага de sus, in Dec. 1812, că deşi „dre-
gătoria bániei este căpetenia tuturor celorlalte dregătorii
dela toate acele judeţe de peste Olt, dar.... caimacamul ce
se oráudueste la Craiova de către domnie este veclil chiar
al Domnului, şi precum în toate celelalte pricini coresponda-
reste cu domnia, fără də mijlocirea alt cuiva...., asemenea
urmează... ca şi pricinile de judecăţi ce se caută la divanul
ot Oraiova... să se cerceteze ianăş de către йотше” 798),
adică să vie în apel direct la Domn, fără mijlocirea marelui
ban.
Acelaş Domn dă la 1817 un hrisov privitor la organi-
zarea, serviciilor dependente de căimăcămia Craiovei, prin-
tre care enumeră, şi pe „stolnicul căimăcămiei”, dregător de
care nam mai găsit menţiune de la 1521, dar care pare să
fi fost la 1817 identic cu vătaful 79),
794) C. Erbiceanu, Ist. Mitropoliei Moldovei, p. 520.
795) R. Rosetti, Arhiva senatorilor din Chişinău, IV, 133
7961 Ibid. 145.
797) Arhivele Basarabiei, IIT (1931), p. 97—9.
798) Urechiá, o. c. X A. 493.
799) Intr'adevăr, vătaf al căimăcămiei era la 1817 stolnicul Răducan Filitti.
(Suprà, n. 793,
www.dacoromanica.ro
— 100 —
La sfârşitul anului 1822, Domnul pământean Grigore
Ghica rechema din căimăcămia Craiovei pe Alex. Nenciu-
lescu, pentru că, ,boerii Craiovei încă au lucrat cu alţi ipo-
chimeni mari decindea са să despărțească cele cinci judeţe de
cuca Bucureştiului” şi caimacamul era înţeles cu ei800).
Odată cu Regulamentul organic, bánia cea mare de-
vine, ca toate celelalte boerii, un simplu cin, după modelul
rusesc, pe care oricare funcţionar putea, măcar în teorie,
să aspire a-l dobândi, prin treptată înaintare în ranguri, şi
care nu mai are nicio legătură cu administraţia judeţelor
de peste Olt.
De altă parte, Regulamentul organic n'a mai prevăzut
nicio autoritate superioară pentru cârmuirea celor cinci ju-
dete. Cáimácámia şi divanul Craiovei au fost desființate la
13 August 1831 801),
Banii de Severin.
(їп divan).
? 1372—3 Lucaci.
1391 Drágan
1394 Stănilă
1398 Drăgoi
14.9 Radu Calotă
1413 Radu
1415 Radu si Ара
1418 Radu si Aga
1421 Aga
Banii de Jiu si de Tismana.
1454—6 Stan şi Crăciun.
Mogoş (din Stăneşti).
1486 Dumitru Ghizdavăţ şi Datco.
1491 Datco, Dediu, Diicu şi Dragomir.
Banii Olteniei.
Mari bani. Bani.
(în divane).
1492—3 Barbu I Craiovescu.
1494 Datco.
1498—-1511 Barbu I Craiovescu. '
1511— 1512 Barbu | Craiovescu şi Datco, 1511 Radu, ban de Meh. (în divan).
1513—1515 Barbu I Craiovescu şi Datco.
1516—1520 Barbu I Craiovescu . . . 1518 Stanciu (Drágoescu)
1520—1521 Preda Craiovescu . , . . . 1520—1 Stan, stolnic al banului.
1522—1524 Pârvu Craiovescu.
1524 August Tatul. ?
1525—1528 Pârvu Craiovescu,
1529 Radu.
1529—1530 Barbu II Craiovescu
800) Iorga, St. si doc. УШ, 160.
801) Arhivele Stat. Admin. vechi No. 10, dosar 261, din 13 Aug. 1831.
www.dacoromanica.ro
— 101 —
1531—1583 Hamza (din Obislav), zis când 1532 Toma (din Pietrosani?), în divan.
Cralevski, când Jilski 1533 Vlad (Buzescu) şi Toma, în divan.
1533—1535 Barbu Ш Craiovescu, zis când 1534 Vlad şi Toma, în divan.
Cralevski, când Jilski 1535 Toma, fn divan.
1535—1538 Serban(sot de Craiovească),zis 1536 Toma, în divan.
când Cralevski, când Jilski
1539
1940. 4 ж.е oem . . . 1540 Stanciu si Pravăţ, în divan.
1541
1542 Cráciun.
1543
1544 - Stroe (din Floreşti).
1545 Dragul
1546 Teodosie (din Periş). . . . 1546 Stoica.
1546 Stan şi Dumitru.
1547—1553 Stan, zis când Cralevski, când 1550 Belciu, Barbu (din Zarea) Vale,
Jilski 1551 Pană, în divan. în divan,
1552 Mihai,
1553 Drăghici.
1554
1555
1556 2 mx у 1556 Vlad.
1957 хушу ox ee RR 1557 Stoicea şi Costea
1558
15997 `. ж элу че ӘЧЕ к ка 1559 Matei (din Caracal, Craiovesc des-
1560—1563 Neagoe ...... . c. 1560 Toader !) pre mamá).
1566 Clomid (din Dipaliţi)? -
1567 eagoe `
1568—1569 ее (probabil Filiganu) 1569 Mihai (fiul lui Stan Debelul), Du-
mitru (fiul lui Stan banul), Drăguşin
(din Hotărani), Petru (din Băleni).
1570 Dobromir (ca fost mare ban) с. 1569-1577 Radu (Verzescu, din Desa),
1571 Vlad (al Caplei, din Cocorăşti,+1577),
1572 Dobromir Mihnea (din Hurez), Amza (din Cre-
1573 Ștefan ? testi), Lupu (din Vrávor), Drăghici
(din Bărbăteşti).
1574 Dobromir (ca fost mare ban).
1575
1576 Dobromir (ca died mare ban).
1577—1578 Dobromir . . . . 1977 Calotă (din Gârdeşti), Dumitru
(din Hao Radu (din Dia), Latco.
1578 Calotă.
1579 Dobromir (ca Fost mare ban). 1579 Micul.
1580 Бы . A 1580 Dumitru (din Válcánesti).
1581 Dobro 1581 Petru (din Báleni), Amza (din
1581—1582 Шш "(din Valcinesti 2). oe Udrişte (din Mărgineni),
Oprea (din Drăgăşani), Lupu (din
Vrâvor), Drăgan.
1582—1583 Mihai, Mihali, sau Mihalcea 1582—3 Oprea, banul scaun. Craiovei
(Caragea).
c. 1583 Vintilă (din Cornăţeni).
1584 Dumitru
Eos
158 c. 1886 Calotă (din Grădişte, Vlaşca).
1587—1588 lane, (epirotul, unchiul lui Mi- 1588 Mihai (Viteazul), ban de Mehed.
hai Viteazul).
15888 J— ...... . . . 1989 Armega (din Bâscoveni), Sava.
1880 — ......... . . 1590 Armega.
1) Toader ban, cu soție Granda, sunt amintiți intrun act dela 1569, (Fise
g-ral P, V. Năsturel).
www.dacoromanica.ro
— 102—
1591—1592 lane (epirotul).
1592—1593 Mihai (Viteazul).
1594
1595
1596
1597
; ; 2 . . + 1594 Sava 2)
Manta (grec), Mihalcea (Са- c. 1595—7 Tudor (Sáitanul ?).
ragea, zis din Cocorăşti).
E КОКУ АШК И 1597 Dumitru (din Mogosesti).
Mihalcea, Udrea (Băleanu),
Calotă (Bozianu).
Mihalcea, Calotă, G-ghe (Rat?) 1599 Stănilă (ot Costeni).
Mihalcea, Calotă, Gheorghe с. 1600 Barbuza.
Mihalcea, Udrea. . . . . . 1601 Gheorghe din Válcánesti (sub
Nistor Ureche 3) Radu Serban).
1602—1607 Preda (Buzescu, din Cepturoae) 1602 Vodă (din Lăcusteni) şi Sidor.
1605 Vodă, Panait (din Hotărani şi
Strejeşti).
с. 1606 Pătraşco (din Seaca).
1608 с. 1605-1613, Stoica (Bucşanu din Me-
1609 rişani), Drăgan (din Glena), Pătru
1610 (din Glena).
1611—1613 Tudor (Şăitanu) ..... 1613 Crăciun (din Balş).
1614—1616 Ienache (Catargi) . *. š c. 1613-1618 Dràghici (din Válsánesti),
1616—1618 Dumitru (Mogosescu) Dragomir (din Luceni), Stan
(din Dobriceni).
1618—1620 Іапасһе (Catargi) ..... 1618 Pădure (din Săcueni), Pârvu
(din Mibáesti).
Ispravnici ai scaunului Craiovei.
1620 Mihai Dascălul 4)
1621
inis bom S. жю жожо 1622 Aslan (din Moldova), fost vel vorn).
162
1624. + + v9 „e . . 1624 Ivaşco (Băleanu), vel vornic.
1625 zo жой o da 1625 Muşat, vel clucer.
1620 ганаа moro; 1626 Fierea (Leurdeanu), vel logofăt,
1627
1628
1629
1630 Ivaşco (Băleanu),
1631 Miho (Racotă),
1631 Hrizea (de la Bălteni, Ilfov).
1632 Ştefan Boul (din Moldova).
1632 Aslan (din Moldova) 9)
1633 Radu Buzescu.
1634—1637 Hrizea . . 1636 Tudor.
1637—1641 Teodosie (Corbeanu-Buzescu),
1641
Vasile Paindur,
1642—1643 Dragomir (fratele Doamnei Stancăi).
1644—1645 Barbu (Poenaru).
1646—1652 Ghiorma Il (Alexeanu).
1653—1654 Spahiul (din Vâisăneşti).
1654—1655 Ghiorma lI (Alexeanu).
1655 —
1657 Chirca (Rudeanu) . . » . 1655 Chera armas şi Tovoi vátaful.
1656 Stroe clucer.
1656 Dragotá (Poenaru), postelnic.
1657 Badea clucer.
1657 Stroe clucer.
2) Ioachim Cráciun. o. c. 198.
3) Hurmuz. Supl. II, vol, ПІ, p. 147.
4) Stefulescu, Doc. siavo.rom. 401.
5) C. Giurescu, Despre boeri, 111.
6 Iorga, St, si ÉBláictromanica.ro
— 103 —
1658 Preda (Brâncoveanu) . . . . 1658 Preda (Pârâianu) căpitan 7)
1658 —1660 Manul + a + + 5. 1659 Preda Bucşanu vel logofăt :)
1661—1662 Preda (Bucganu) - » + < 1681 Stan vátalul 9)
1662—1664 Gheorghe (Băleanu) . . . 1662 Chera арӣ
1664, Radu Popescu (dela Popeşti, Ilf.) 1664 Drăghici.
1665—1669 Gheorghe (Băleanu) . . 1668 Nica vátaful.
1669—1671 Mareş (Băjescu) . . . . . . 1670 Ivan vštaful.
1671 Dumitrasco paharnic.
1672—1673 Vintilá (Bucganu) . 1672 Viad spătar.
1674 Chirca (Rudeanu, din Curtigoara)
1674—1677 Radu (Násturel) . . 1675—6 Manea stolnic.
1678 Barbu (Pârăianu-Milescu) . .
1678—1679 Neagoe (Săcuianu) . . . 1680 Stan logofät.
1680 —1683 Radu (Násturel) . . . 1681 [апе căpitan.
1683—1685 Barbu (Pârâianu-Milescu) . 1684 Dumitragco paharnic.
1686—1688 Radu (Năsturel).
T IU Vintilă (Corbeanu) |
1693
1694—1705 Cornea (Brăiloiu) ..... 1695 Preda Zátreanu, vátaf bänesc,
1701 Stan vornic.
1705 Constantin Oteteliganu.
1706 a ЕА . . 1706 Bunea (Grádigteanu), vel comis,
judecător al scaunului Craiovei.
1707—1715 Constantin Ştirbei . . . . 1712 Drăghici spátar.
1716 Grigore Băleanu.
1716 Serban Вијогеапи za 1716 Ion Zătreanu, căpitan.
1716 Radu Popescu (Caridi, croni-
carul).
1717 Pană Negoescu (nominal).
1718 Şerban Năsturel (nominal).
Sub ocupaţia austriacă.
Cârmuitori. Consilieri.
1716—1718 Barbu Brăiloiu, serdar "M Мн Si SSO Radu Golescu,
lie Stirbei.
1719—1726 Gheorghe Cantacuzino (fiul lui 1719 Dumitraşcu (Dositel) Brăiloiu,
Şerban Vodă), cu titlul de ban. Staico Bengescu, Gr. Viasto,
Const. Strámbeanu,
1721—6 Grigore Băleanu, Radu Go-
lescu, Ше Ştirbei, Staico Bengescu.
1727—1737 preşedinţi austriaci , . . . 1727—9 Dositei Brăiloiu, Gr. Vasto,
Itie Ştirbei, C. Strâmbeanu
1729—1732, Ion Wilhelm Wogt, Ion
Băleanu, Stefan Párgcoveanu, Gr. ·
Vlastò, Nicolae da Porta.
1732—3, lon Wogt, Gr. Vlastó, Ma-
tei Glogoveanu.
1733—7, lon Wogt, Gr. Vlastó, Ste-
fan Párgcoveanu, baronul Viechter.
Mari bani.
1737 Dec. Radu Cománeanu, sárdar (numit
de Domn).
1737 Dec. Matei Bălăcescu (ales de boeri,
instalat de Turci şi confirmat de Domn).
7) Ştefulescu, Tismana, 333,
8) Grecianu, Genealogii doc, IT, 224,
9) Ghibănescu, în Arhiva din laşi, 28 (1921), p. 174-
www.dacoromanica.ro
— 104 —
1738 Nov. Const. Argetolanu, vechil (loc-
(йог), pus de Turci.
1739 Fevr. Grigore Grecianu. Sfat de caimacami.
1739 Aprilie—1741 Matei Cantacuzino. 1740, Const. Dudescu vellog., lanache
vel spátar, Antonache (Callarhi-
Florescu) vel clucer, S. vel sluger,
Const. Argetolanu vel pitar, Const.
Obedeanu vel şeirar.
1740 Осі, Iordache vel vameş, Tosir-
chi (?) vel comis, Const. Strám-
beanu vel pitar, Const. Obedeanu
vel setrar. ?)
1741 Manolache Lambrino.
1742—3 Antonache Caliarhi (215 si Flo-
rescu).
1744 Gheorghe (lordache) Moruzi.
1745 Grigore Grecianu . . . 1745 Gheorghe vel sárdar. 11)
1745 Antonache Caliarhi . . . . 1745 Radu Comăneanu, Const. Strâm-
beanu, Const. Obedeanu, Radu
vel agă, lanache clucer za arie. 12)
1746 Barbu Văcărescu. 13)
1746 Grigore Grecianu. . . . . . 1746 C. Strámbeanu, C. Obedeanu,
C. Ianculeo vel portar.
1747 Tcr 1747 C Strâmbeanu, C. Obedeanu,
Fotache comis, Dumitru (Geano-
glu) vel setrar. 14)
1747 Nov. Petre, fost vel clucer(za arie).
1748 Const. Dudescu.
1749—1751 lanache Hrisoscoleo
1751—2 Barbu Vácárescu.
1752 loan Roseti.
1753 Şteian Trapezunda. 15)
1753 Const. Năsturel.
1754 lanache Hrisoscoleo.
1755 Barbu Vácárescu.
1755—6 Const. Kretzulescu . . . . . 1755 Constantin fost vel vistier, Ba-
lasache paharnic, Barbu Gănescu
stolnic, Barbu Păianu тейеіпісег.
1757 Јапасһе Hrisoscoleo . . . . 1757 C Strâmbeanu, Pavlache spátar.
1758 Const. Brâncoveanu . . . . 1788 Paviache vel spátar, Dumitra-
che Gianoglu vel арй.
1758—9 Const. Kretzulescu . . . 1758 Atanasle paharnic
. 1759 Iordache Ramadan, Badea Stir-
bei stolnic, Barbu Gănescu stolnic.
1760 Ștefan Văcărescu.
1760—1 Dumitraşco Sturdza.
Caimacami unici.
1761—3 Const. Dudescu . . . . . 1762 Antioh Caragea vel postelnic.
1764—6 Toma Kretzulescu .... . 17€4 lamandi vel stolnic.
1766 Iordache Mano vel postelnic.
10) Iorga, St. şi doc. VI, 493. La 1741, în loc de Tosirchi (?), Iosif biv vel co-
mis (fişe g-ral P. V. Năsturel).
11) Ştefulescu, Tismana, 424.
12) Iorga, St. şi doc. XIV, 65—6.
13) Ibid. XXI, 332,
14) Тыа. XIV, 90.
15) In zilele lui Matei Gr, Ghica (Sept. 1752 — Iulie 1753) zice inscripția bi-
sericii din comuna Balş (Arhivele Olteniei, XI, 1932 p. 111). Nu ştiu cine este,
www.dacoromanica.ro
1767—8
1768—9
— 105 —
Ianache Hrisoscoleo.
Párvu Cantacuzino
1768 Stefan Topliceanu, sárdar.
1768—9 Manole Giant (Roseti)v. post.
1769 fine Manole Giani (Roseti), pus de
Turci.
1770 Dumitrache Gianoglu (în tim-
pul domniei la Craiova a lui
Manole Giani-Roseti).
1771 Mihai Cantacuzino (sub ocu-
patia rusă).
1772—4 Dumitrache Gianoglu şi Stefan
Pârşcoveanu (sub ocup. rusă).
1775—6 Dumitrache Ghica 1775—6 Ştefan Bibescu vel stolnic.
1776 Toma Kretzulescu 1776 Manolache Romaniti.
1177 Scarlat Caragea, 1777—9 Teodorache Negri vel clucer.
1777—9 Nicolae Dudescu . . .
1779 Ianache Hrisoscoleo . . 1779 Grigore Razu vel clucer.
1779—1781 Dumitrache Ghica . . . | . 1780 lorgache Lapati.
1781—2 Nicolae Dudescu. . . . . 1782 Costea sau Costin (tárigrádean,
zis Mihálescu) vechil.
1782—3 Pană Filipescu . . . . . 1782 Atanasie vel. pah.
1783—4 Dumitrache Ghica . 1783 lanache Hrisoscoleo fost vel ban.
1783—4 Manolache Romaniii vel pah,
1784 lanache Hrisoscoleo fost vel ban.
1785 Pană Filipescu . . . .. 1785—6 lorgache Sutzo vel clucer.
1786—7 Dumitrache Ghica . . . 1786 Isaac Rallet vel cáminar.
1786—7 Costache Gherachi vel post.
1787 Alex (?) Gherachi vel post.
1788 Nicolae Brâncoveanu 1788 Tudorache Diboglu vel post.
1788 Costache Caliarhi (Chiani) vel
clucer.
1180 аа Да e X X Cy 1789 Ioniță Papuc vtori vistier (pus
de Vodă Mavrogheni). 16)
1789 Dumitrache Gianoglu (pus de
Меш).
1783 lonitá Papuc. 17)
1799 (Ocupaţie austriacă).
1791—2 Pană Filipescu ..... 1791 Costache Sutzo vel spătar.
1792 Dumitrache Ghica , . . . . 1792 Costache Sulgearoglu vel cá-
măraş.
1792 Costache Gherachi vel spátar. 18)
1793—4 Dumitraşco Racoviţă . . . . 1793—4 Const. Caragea v. hatman.
. 1794 Nicolae Hangerli v. hatman.
1795—6 Nicolae Brâncoveanu. . . . 1795 Iancu Catagea (viitorul Domn)
v. postelnic.
1795 Alex. Calfog u v. clucer
1796 lanache Moruzi . . .... 1796 Alex. Gherachi v. postelnic.
1796 Enăchiţă Văcărescu . . . 1796 lon Glogoveanu v. log. vechil.
1797 Dumitraşco Racoviţă . . . . 1797 lancu Caragea v. postelnic.
1798 Alex. Hangerii .. . . 1798 Dimitrie Hangerli v. postelnic.
1798—9 Dumitrache Ghica . . . . . 1798 Iordache Lapati v. арй.
1799 Alex. Gherachi,
1799 Iulie, Antonie v cămăraş. 15)
1799 Nicolae Hangerli v. spătar.
16) Dionisie Eclesiarhul, în Papiu, Tesaur, П, 176.
17) Iorga, St şi doc. VIII, 106.
18) I. С. Filitti Condica Poenarilor Almájeni In Arhivele Olteniei, VIII,
(19291, No. 43, pag. 11.
19, Iorga, St, si doc, VI, 507.
www.dacoromanica.ro
— 106 —
1799—1800 Nicolae (epirot din Za-
gori) v. postelnic.
1800—1 Scarlat Ghica 1801 Vasilache Caligari vel cáminar.
1801 Vasile Lácusteanu v. cluc, vechil.
1801 Manolache Brâncoveanu . . . 1801—2 Grigore Ventura v posteln.
1802 Nicolae Brâncoveanu . . . 1802 Const. Caliarhi v. spătar, vechil.
1802 Const. Samurcaş v. cáminar.
1803 Costache Ghica 2). . . . . . 1802—83 Const. Caragea v. postelnic.
1803 —4 Manolache Kretzulescu . . . 1803 Costache Samurcaş v. căminar,
vechil.
1804 Costache Gherachi v. hatman.
1804—7 Manolache Brâncoveanu 21) . 1804—5 Mihail Mano v. vornic.
1805—6 lorgache Argyropol v. post.
1806 Costache Caliarht (Chiani) у. lo-
gofăt, vechil.
Sub ocupaţia rusească.
1807—1812 Manolache Kretzulescu . . id Martie, unchiul iui Alex. Vodă
utzo 2). >
1807 lunie, Costache Samurcag v.
vornic.
1808 (A1 Mano ?)cumnatul lui Const.
Vodă Ipsilanti, vechil. 23)
1808 Costache Samurcaş, v. vornic.
1808 Costache Bălăcianu, v. vornic,
rezident al divanului.
1809—1810 Barbu Văcărescu, v. vor-
nic, prezident. 24)
1810 Costache Samurcag v. logofăt.
1811 Manolache (Lahovari) v. clucer
(fost v. vornic al obştirilor).
1812 Const. Varlaam ...... 1812 Const. Dudescu v. logofăt.
1812 Dumitrache Racoviţă v. vornic.
1812 Const Caliarhi, v. logofăt.
1812 Dinu Filipescu 1812—1813 Gheorghe Argyropol fost
vel ban 25)
1813 Radu Golescu 1813—1815 Nicolae Scanavi v. post.
1814 Grigore Brâncoveanu 26)
1814—1816 Const. Kretzulescu 1815—1816 Costache Samurcaş у.
vornic, у, logofăt.
1816—1817 Radu Golescu . 1816—1817 Costache Sutzo v. spătar.
1817 Grigore Ghica (vlitorul Domn) 1817—1818 Nicolae Sutzo v. spătar.
1818 Isaac Rallet . . ..... 1818 Lucache Argyropol v. postelnic.
1818 Radu Golescu. . . . . . 1818—1819 Grigore Romaniti v. vis-
tier, vechil.
20) Probabil, pentru că la 1804 este în divan ca biv vel ban (Urechiă VIII,
378, 411, 439, 456).
21) Intre 1805—6 a dobândit titlul de mare ban și Gheorghe Mavrocordat.
22) Hurmuz. Supl. I, vol. II, pag. 394, 402
23) Ibid, р. 492.
24) După doc. din Urechia IX, 203, 270, 295 se vede clar că Barbu Vácá-
rescu avea rangul său vechi de mare vornic $1 că i Sa încredinţat numai epistasia,
adică interimatul, marei bănii. Titlul de «vel ban» ce i se dă uneori (ibid 202 şi
XI, 710 şi Arhivele Olteniei X, 1931, p. 316) derivă din acest interimat In divanele
lui Топ Vodă Caragea (1812—1818), Barbu Văcărescu figureuză tot ca mare vornic.
25) Nu ştiu când fusese mare ban. Pare să nu fi avut decât titlul onorific.
26) Este intitulat biv vel ban încă din Dec. 1814 (Urechia, X, A. 350).
www.dacoromanica.ro
— 107 —
1819 Const. Kretzulescu . . . . .
1819—1820 Barbu Văcărescu. . . . . .
1822 Grigore Brâncoveanu. . ,
1822—5 Const, Kretzulescu . . . . .
1825—7 Const. Bălăcianu PN
1827 Beizadea Const. Gr Ghica .
1827—8 Barbu Vácárescu
1819 Gheorghe Sutzo v. spátar.
1820—1 Ion Tipaldo (Depalta) v post.
1821 Nicolae Văcărescu v. vornic.
1821 Const. Samurcaş v. vornic.
1821 loan Samurcaş v. postelnic.
1822 Costache Samurcag (fiul) v. cá-
măraş.
1822 Alex Nenciulescu v vornic,
1822 Const. Câmpineanu у, logofăt.
1824 Dumitrache Rallet v. hatman.
1825 Aleco Ghica v. hatman. 27)
1827 -8 Costache Ghica v. hatm. 28)
1829 Scarlat Roseti (sub ocupaţia
rusă). 29)
1830 Const D. Ghica s0) (idem).
1830—31 Alex. Scarlat Ghica (idem).
27) Viitorul Domn dela 1834 — 1842 (Hurmuz. X, 362, 391).
28) Frate cu precedentul, cu Grigore Vodă dela 1822—8 şi cu celalt Costa-
che Ghica, banul dela 1803.
29) An. Ac. rom., sect. ist., seria 2, vol. 37, р. 369.
30) Acelaş dela 1827—8.
www.dacoromanica.ro
— 108 —
INDICE
Ad im, ban 1631, p. 95 n. 759.
Aga, ban de Severin, 18, 100.
Albu cel Mare, boer, 53, m. 407.
Albu, stolnic 1490, p. 20—21.
Albu, stolnic 1539—1544, p. 85—6, 89.
Albu, Golescu, clucer T 1574, р. 24, n. 139.
Aldea, vezi Alexandru Vodi.
Alexandru Vodí, vezi Nicolae-Alexanaru.
Alexandiu Vodă Aldea. 75—6.
Alexandru Vodă, fiul Mircii, od 36, 42, 51, 91—2.
Alexandru Vodă cel Rău, 45,
Alexandru, fiul lui Harvat ogotátul, 39, n. 287.
Alibeg, Mihaloglu, 76.
Aimajele. vezi " Halmajele.
Amlas. 6, 11.
Amza, vezi Hamza
Anca din Coiani, 31—2, 36—8, 42.
Ancuía, fiica lui Radu Vodă 'Serban, 37.
Andrei III, regele Ungariei, 6.
Andrei călugărul, fost “ban, 94.
Antonie, sfântul, 18.
Antonie, vel cămăraş 1799, p. 105.
Apor, Ladislas, Voevod 55. Ardealului, 7
Apostoli, biserica sf.—,
Arcanii, sat, 17.
Argeş, 5—7. — Vezi şi Curtea de Argeş.
Argetoianu. Constantin, 97, 104.
Arghiropol, lorgache, 106.
Arghiropol, Lucache, 106.
Armaş, 22—3.
Armega, din Báscoveni, ban, 94, 101.
Arnota, mânăstirea. 43, 57 n. 436.
Aslan. vel ban, 102.
Atanasie, v. paharnic 1758, p. 104.
Atanasie, v. pah. 1782. p. 105.
Athos. muntele, 25, 45.
Аи опотіа Olleniei, 98—9.
Badea, v. comis 1537—1540, p. 85.
Badea, v. postelnic, 1541, 1544, p. 85.
Bădică, voevod, vezi Radu Vodă Bădică.
Bahna. sat, 18, 20, 22.
Băileşti, sat, 41—2.
Bájesti, vezi Staico, Pârvu comis, Mares.
Buliicescu, Matei, 97, 103.
Bălicianu, Constantin, 1808, p. 106—7.
Balasache, pah. 1755, p. 104.
Băleanu, vezi Gheorghe, Ivasco, Petru, Udrea.
Băleanu, Grigore, 1716, p. 103.
Băleanu, lon. 1729, p. 103.
Balesti, sat, 17.
Balş, vezi Crăciun din...
Balta, sat, 20.
Baltă, judeţul de....., 18.
Bălteni. vezi Hrizea.
bani de judeţ 91—5.
www.dacoromanica.ro
— 109 —
bani de Mehedinţi, vezi Mehedinţi.
bănișori, 22.
Banove(i (Craioveștii), 28, 45, 59, 80—1, 83.
Banovi(a, sat, 22. =
Barbat voevod, 5—6, 8.
Bárbálesti, sat, 30, 69. Vezi si Drághici.
Barbu I Craiovescu, 20—1, 24—5. 27, 33, 46, 54, 57 8, 61, 77,
80—3, 100.
Barbu II Craiovescu, 29, 30, 47, 54, 58, m. 441; 68 9, 74,
78, 84, 100.
Barbu III Craiovescu, 29, 69, 70, 88, 91, 101.
Barbu, vistier si vornic T 1548, ffiul lui Toma banul, 39 n.
287; 90, n. 711.
Barbu, fiul lui Harvat logofăt, 39 n. 287.
Barbu, fratele lui Matei Basarab, 43.
Barbu, din Lăcus'eni, 90.
Barbu Pârâianu— Milescu, 103.
Barbu Poenaru, vel ban, 102,
Barbu din Zălreni, 89, 101.
Barbuza, ban, 102.
DBárlesli, sat, 19.
Basarab I voevod, 6—9, 12, 81, 83.
Basarab Vodă cel Tânăr (Mlad), 26, 49, 50, 52—5. 57—9, 75—8.
80. 84.
Basarab Laiot I, p. 55, 76—8.
Basarab Laiot Il, p. 71—2, 84—8.
Basarab Vodă, vezi Neagoe.
Basarab, pretendent 1529, p. 67.
Basarab, Nicolae. pretendent 1566, p. 91.
Bâscoveni. vezi Armega din.....
Bathory. Ştefan, 52.
Balu, han tătăresc, 4, 16.
Beala, sat. 18.
Bela IV, regele Ungariei, 3, 4, 8, n. 31.
Belciu, ban, 89, 101.
Benga, T 1522 p. 62 n. 482.
Benga, Stanciu, 31 si n. 203.
Bengescu, Staico, 103.
Bezdead. sat, 34.
Bezerenbam. vezi Dezerenbam.
Bibescu, Stefan. 105.
Bistre[u, sat, 85.
Bistriţa. mânăstirea din Oltenia, 24—7, 29, 30—1. 33, 39, 4
47, 50, n. 375; 51. 57 n. 436; 59, 89.
Bobulescu, vezi Iosif.
Bogdan 1, Domnul Moldovei, 9.
Bogdan. vornic 1511, p. 60—т.
Boian, lupta de la...., 31, 32 n. 219; 90.
Војт. pribeag, 74.
Borberek. vezi Vurparul.
Boul, vezi Ştefan.
Bozianu. vezi Calotă.
Bragă, vezi N eagu.
Bragă voevod, 73.
Brăila, 65.
Brăiloiu, vezi Cornea.
Brăiloiu, Barbu, 97, 103.
Brăiloiu. Dumitraşcu (Dosilei), 103
Bron, cetatea. 15, 68.
Drâncoveni, boerii din.., 39. Vezi si Calea, Danciu, David,
Preda, Radu.
www.dacoromanica.ro
— 110—
Bráncoveni, sat, 24, 39, 41, 44.
Brâncoveni, mânastirea, 32 n. 220.
Brâncoveanu. Constantin Voda. 26, 43—4, 47. 51. 55, 81—2, 91.
Brâncoveanu. Constantin. vel ban 1758. p. 104.
Brâncoveanu, Grigore, 100.
Brâncoveanu, Manolache, 106.
Brâncoveanu. Nicolae, 105—6.
Brancovici, Maxim, 177. 49.
Brănești, sat, 30. 41, 69.
Вгӣійѕапи, Barbu, 52.
Bratilov, sat, 19.
Bresni(a, sat, 18. 31.
Bucov, sat, 21, n. 112.
Bucová(, sat, 31—2, 34—7, 70, 91 2. Vezi şi Stefan vel ban,
Párvu vtori clucer.
Bucsani, vezi Preda, Stoica, Tatul.
Dujoreanu, Serban, 103.
Bunea Grădişteanu. 1706, p. 103.
Burberek, vezi Vurpar.
Buzești, boierii, 95. Vezi şi Preda, Radu, 'Leodosic, Vlad.
Căimăcămia Craiovei, 97 8.
Calea din Brâncoveni, 41—3.
Calea, sora lui Malci Basarab, 43.
Calfoglu, Alex. 105.
Caliarhi (zis si Florescu). Antonache, 104.
Caliarhi, Costache zis Chiani) 105—6.
Caligari, Vasile, 105.
Calotă. vezi Radu Calaca.
Calotă, vornic 1517, p. 67 n. 520.
Calotă Bozianu, vel ban, 42—3, 94, 96, 102.
Calotă din Grüdiste, ban, 101.
Calotă din Gárdesti (probabil tot Grădişte si acelaş ca prece-
dentul) ban, 101.
61
n.
Cámpineanu. Constantin, 107.
Cámpulung, 5—7.
Canlacuzino, Constantin stolnicul, 51—2, 81—2.
Cantacuzino, Elena postelniceasa, 34, 37 n. 266; 38, 80.
Cantacuzino, Gheorghe, fiul lui Şerban Vodă, 103.
Cantacuzino, Maltei. “vel ban, 104.
Cantacuzino, Mihai spátarul, 51—2.
Cantacuzino, Mihai genealogistul, 81—2, 85, 98, 105.
Cantacuzino, Pârvu, vel ban, 104.
Cantacuzino, Radu comisul, 52.
Cantacuzino, Şerban Vodă, 54, 80, 91.
Cantacuzino, Stefan Vodă, 52, 91.
Cápitani de- județ, 95.
Caplea, fiica lui Barbu vornic, 39 n. 287.
Caplea, fiica lui Malei din Caracal, 32.
Caplea, fiica lui Staico log. din Bájesti, 67 n. 520.
Caplea, fiica lui Vlad Vodă Călugărul, 24 n. 142; 28 n. 176; 60
468.
Caracal, 32. Vezi si Matei gi Vlăsan din ...
Caragea, Antioh, 104.
Caragea, Constanlin, 105 6.
Caragea, lon Vodă, 99, 105.
Caragea, vezi Mihalcea.
Caragea. Scarlat, 105.
Cârlig Orbul, 74.
Carol Robert, regele Ungariei, 7—9, 12.
www.dacoromanica.ro
— 111 —
Cárstian, vornic, 20—1.
Cáscioare, mânăstirea, 89 n. 703.
Casele băneşti din Craiova, 82.
Catalina, doamna lui Radu Vodă cel Mare, 56 7.
Ceaurii, sat, 17.
Cerne(i, sat, 95.
Chera, armas, 1655, p. 102.
Chera, agá 1662 (poate acelas), 103.
Chesarie Halepliu, episcop Râmnic, 81.
Chirca Rudeanu, vel ban, 96, 102—3.
Chiustendil, vezi Velbujd.
Cireselul, sat, 17.
Cislău, sat, 63 n. 492.
Ciuperceni, sat, 21 n. 121.
Cladova, 13.
Clara Doamna, 14.
Clejani, lupta de la, 62.
Cnezate românești la 1247, p. 4—5.
Coadă, vornic. 85—6, 89.
Cocorăşti, vezi Mihalcea. Vlad.
Coiani, sat, 34 n. 236; 90. Vezi Anca gi Şerban din
Comani, vezi Vadul Comanilor.
Comăneanu, Radu, 97, 103—4,
Comosteni, sat. 32.
Conrad, conte de Tâlmaci, 3, 8.
Constanlin, biv vel vistier 1755 (probabil Stràmbeanu), p. 104.
Constantin Șerban Vodă, 96.
Corbeanu, vezi Teodosie, Vintilă.
Corlățel, sat, 34 n. 236; 41, 41.
Cornățel, sat. 33, 34 n. 236.
Cornăţeni. sat. 34 n. 236. Vezi Socol si Vinlil din...
Cornea Brăiloiu, vel ban, 96—7, 103.
Corvin, vezi Ion, Matei,
Costea, ban 1557, p. 101.
Costea, sau Costin Mihálescu). 105.
Costeni. sat, 15. Vezi Stănilă din .....
Costeşti, sat, 19.
Coşuna, mânăstire, 33, 94 n. 751.
Coteana, sat, 42,
Cotmeana, mânastire, 72.
Cozia, 47.
Crăciun, ban 1154. p. 19, 100.
Crăciun, vel ban 1542, р. 84, 101.
Crăciun din Balş, ban 1613, p. 102.
Craiova, 20—1, 28, 54, 69, 75, 82, 88.
Creţeşti, vezi Hamza din .....
Crețulescu, vezi Kretzulescu.
Criva, sat, 20.
Cruşedol, mânăstire 47.
Cumania, 4—5.
Curtea de Argeș, 6—8, 16. 45, 48 55 6, 63 n. 185.
Dabu din Lăcusteni, 90.
Dâmbovița, celatea 13.
Dan I, Dorm, 16 17, 51, 75.
Dan 11, Domn, 18, 51.
Dan, pretendent 1521, p. 62 n. 475; 67 n. 523.
Danciu, vel vornic 1510, p. 27 n. 164; 60.
Danciu din Brâncoveni (tatal lui Matei Basarab). 32 3, 41 1.
Danciu Craiovescu, 20. 24 6, 58. şi erata, ad p. 26 si 27.
www.dacoromanica.ro
— 112 —
Danciu din Popesti, 44 n. 323.
Danciu Gogoasd, stolnic 1482, p. 72.
Danciu, fiul lui Tepelusg, 50, 51, 59, 78.
Daíco, vel ban, 19—21, 60—1, 100
Daíco, armas 1543, p. ’41— 4, 74.
Datco, fiul lui Vlăsan din Caracal, 32, 41.
David din Brâncoveni, 43.
Dealu, mânăstirea, 27, 54, 58, 61.
Decapolitu, vezi Grigore.
Dediu, ban, 20, 100.
Depalta, vezi Tipaldo,
Desa, vezi Radu Verzescu din .....
Despina, Doamna, 49, 66.
Deveselu, sat, 41,
Dezerenbam (banul unguresc de Severin), 3, 83, și erata ad. p. 3.
Dia, vezi Radu din .....
Diboglu, Teodorache. 105.
Didileşti, sat, 21 n. 121; 22 n. 125.
Diicu, ban, 20, 100.
Dionisie Szecsy, ban unguresc de Severin, 8, 9 n. 39.
Doboca, vezi Ladislas de .....
Dobra, marea băneasă, 90.
Dobriceni, vezi Stan din ....
Dobromir, vel ban, 91, 101.
Dobrovăț, sat, 90.
Dobrovoe, pârcălab, 31 n. 207; 39.
Doljiul,
Dositei ЕШ, mitropolit, 52.
Drăgan, ban de Зато p 18, 100.
Drăgan, postelnic 1528, . 67 n. 520; 68.
Drăgan, ban 1581, p. ior.
Drăgan din Glena, 102.
Drăgăşani, vezi Oprea.
Drăyhici Craiovescu, 30, 58 n. 441; 69.
Drăghici din Florești, vornic, 34 n. 242; 38, 74 n. 594; 86.
Drăghici din Mărgineni, vornic, 33—4.
Drăghici Gogoasd, Domn, 72—3.
Drăghici, postelnic 1544, p. 88.
Drăghici, vel ban, 1553, p. 90, 101.
Drăghici din Bărbătești, 101.
Drăghici din Válsünesti, 102.
Drăghici, ispravnicul scaunului Craiovei, 1664, p. 95 n. 758; 103.
Drăghici, spătar 1712, p. 103.
Dragodan, pretendent 1521, p. 62 n. 475 şi erata.
Drágoesti, vezi Stanciu si Tudor din .....
Drágoi, ban de Severin, 18, 100.
Drabonir, párcálab, 13.
Dragomir, ban 1491, p. 20, 100.
Dragomir Calugárul, pretendent 1521, p. 62.
Dragomir Călugărul, pretendent 1521, p. 62. e
Dragomir, spătar, fratele Tomii banul, 39 n. 287.
Dragomir din Hotărani, 101,
Dragomir din Luceni, 102.
Dragomir, vel ban 1612, p. 102.
Dragomireștii, sat, 24 n. 142.
Dragoslav Purcariul, pretendent 1521, p. 62 n. 475 si erata.
Dragotă Poenaru, 102.
Dragul, stolnic 1539, p. 8.
Dragul, vel ban 1545, p. 89, 101.
Dranovul, sat, 41.
Dridih, vezi Giurgiu.
www.dacoromanica.ro
— 113 —
Drincea, sat, 32; riu, 31 n. 236.
Dudescu, Constantin, din sec. XVIII-lea, 104.
Dudescu, Constantin, f 1828, p. 106.
Dudescu, Nicolae, 105.
Dumitrașco, paharnic 1671, p. 103.
Dumitru, biserica sf. ...., din Craiova, 54, 82.
Dumilru Ghizdavd(, ban, 19, 100.
Dumitru, paharnic 1490, p. 20—1.
Dumitru, vel ban 1546, p. 89, 101.
Dumitru, fiul lui Stan Debelul, ban 1569, p. 101.
Dumitru din Vâlcăneşii, ban, 1577, p. 92 n. 733; 101.
Dumitru, vel ban 1581, p. 92, 101.
Dumitru Mogosescu, 51, 102.
ElAovila, sat, 18.
Emeric, voevod al Ardealului, 13.
Epotesti, sal, 41.
Făgăraş, 3, 6. 12—16, 19.
Fântâna Tiganului, 71, 76, 85, 88.
Farcaș, cnez român, 4—5.
Fazel Ullah Raşid, scriitor persan, 3.
Fierea Leurdeanu, 102.
Filipești, boerii, 33.
Filipescu, Dinu, 106.
Filipescu. Paná, 105.
Filili, vezi Dosilei.
Filiti, Răducanu, 98 n. 793; 99 n. 799,
Florescu, vezi Antonache Caliarhi.
Floresti, boerii, 34 n. 236 si n. 242. Vezi Drághici, Marin, Radu,
Stroe. Vintilă.
Floreşti, sat, 38.
Fotache, comis 1747, p. 104.
Fotiadi, Lambru. 52.
Furesti, sat, 70, 76.
Güiseni, sat, 86.
Gănescu, Barbu, 104.
Gara, vezi Nicolae de ...
Gârcovul, sat, 30.
Gârdeşi poale rea citire pentru Gradiște), vezi Calotă.
Gavriil, protul st. Munte, 45—8, 61.
Gheorghe. vel ban sub Mihai Viteazul, 94, 102.
Gheorghe din Vâlcăneşti, ban 1601, p. 102.
Gheorghe sau Gherghe Băleanu, vel ban 1665, p. 103.
Gheorghe, vel sărdar 1745, p. 104.
Gherachi, Alexandru, 105.
Gherachi, Costache, 105—6,
Gherghe, fratele lui Toma banul, 39 n. 287.
Gherghina, pârcălab, 72 n. 573.
Gherghița, 60.
fihica, Alexandru D. Domn 1834—1812), p. 107.
Ghica Alexandru, Sc., 107.
Ghica, Costache D., vel ban 1803, p. 106.
Ghica, Constantin D. (frate vitreg cu precedentul), 107.
Ghica, Constantin Gr., beizadea, 107.
Ghica, Dumitrache, 105.
Ghica, Grigore Vodă, 1660—4, p. 95.
Ghica, Grigore Vodă, 1733—5, p. 52.
www.dacoromanica.ro
— 114—
Ghica, Grigore Vodă, 1822—8. p. 100, 106.
Ghica, Scarlat, p. 105.
Ghiorma I din Dipaliţi), v. postelnic 1563, p. 91, 101.
Ghiormu 11 Alexeanu). v. ban 1616, p. 102.
Ghiura, logofat, 19. d
Ghizdavd(, vezi Dumilru.
Giani-Rosetti, Manole, 104 5.
Gianoglu, Dumitrache, 104—5.
Giurgiu, 60, 65.
Glavacioc, mânăstirea, 27 n. 168; 32—3, 11. 54, 58.
Glena, sau Glina, vezi Drăgan şi Petru dia .....
(zlogova, sat, 50 n. 372. Vezi Stanciu din
Glogoveanu, Топ, 105.
Glogoveanu, Matei, 103.
Godon (Radu Vodă. Negru), 15.
Gogoaşiă, vezi Danciu şi Drăghici.
Golescu, Radu, consilier 1718, p. 103.
Golescu, Radu, vel ban 1813, p. 106.
Golești, boerii, 31. Vezi Albu. Ivasco, Neacga. Radu.
Gorjiul, 5—6, 17, 19, 21.
Govora, mânăstirea, 48, 72
Grădişte, vezi Calotă din ....
Grecianu, Grigore, vel ban. 101,
Grigore Decapolitul, 46 n. 312.
Grumazi, lupta de la ... , 63.
Gubavi, lupla de la ...., 62.
Halepliu, vezi Chesarie.
Halmajul, sat, 34 n. 236; 33.
Hamza, boer, 1491, р. 24 si erata ad. pag. 24 si 31.
Hamza din Obislav. 31 n. 203; 42. 69, 88, 101,
Hamza din Crefesti, 101,
Ilangerli, Alex., 105.
Ilangerli, Dimilrie, 105.
Hangerli, Nicolae, 105.
Harvat logofătul, 39, 42,
Harvatesti, sat, 41 2.
Haţeg, 4, 6 n. 19.
Піегеа, vezi Fierea.
Ilotdrani, vezi Drăgăşani sí Panait din .....
Hrisoscoleo, Ianache, 104—5.
Hrizea, de la Balteni, 102.
Ilrusana Craiovescu, 25, 27.
Hurezi, mânăstirea, 47, 55.
Hurezi, vezi Mihnea din .....
Ialomița, rîul, 13.
lacsici, Dimitrie, 28 n. 176.
lamandi, stolnic 1761, p. 104.
lanculeo, C. 104.
lanachi. vel spătar 1740. p. 104.
lanache, clucer za arie 1745, p. 101.
lane, epirotul, unchiul lui Mihai Viteazul, 92—3, 101—2.
lane, căpitan 1681. p. 103.
Ibrahim pasa, 1525, p. 62 n. 477.
Icilău, 11.
Ilarion Gheorghiadi, episcop de Argeș, 52.
lovăț, sai, 18.
loan de Tálmaci, 6.
Ioanili, cavalerii, 4—6.
www.dacoromanica.ro
— 115 —
lon, cneaz román la 1247, p. 4—5.
lon Corvin, 17.
Jordache, vel vameş 1740, р. кы
Iosif Bobulescu, episcop, 4 n.
Iosif, comis 1741, p. 101 n d
Ipsilanti, Alexandru Vodă, `83.
Ispravnicii scaunului Craiovei, 93. 97.
Ivan, pribeag, 74 şi erata, ad p. 74.
gun postelnic, soțul Margai, fiicei lui Matei din Caracai, „1,
34, 37.
Ivan, vatat 1670, p. 103.
lvasco Băleanu, 1624, 1630, p. 102.
Ivaşco Golescu, vornic, 33 4.
Izvoru Țiganului, vezi Fântâna Tiganului.
Jaleş, județul, 17 19, 21.
Jarcováf, sat, 18.
Jidosli(a, sat, 15, 18.
Jilscogo tárg, vezi Târgu Jiului.
Jiul, Judeţul, 17.
Kemeny, 67 n. 520; 70 n. 551 si 556.
Kretzulescu, Constantin, vel ban 1755, p. 104.
Kretzulescu, Constantin, vel ban 1814, p. 106
Kretzulescu, Manolache, vel ban 1805, p. 106.
Krelzulescu, 'Toma, vel ban 1761, p. 104—5.
<
Lăcusteni, vezi Barbu, Dabu, Stan, Vodă, din .....
Lácusteanu, Vasile, 105.
Ladislas Ситапи, rege al Ungariei, 5.
Ladislas de Doboca, 33.
Lahovari, Manolache, 106,
Laiot Basarub, vezi Basarab Laiot.
Layk, vezi Vlaicu Voda.
Lambrino, Manolache, 104.
Lapuli, Iorgache, 105.
Га{со, ban 1577, p. 101.
Lăudat, boer T 1529, p. 68.
Ldudat, clucer, f 1533, p. 68 n. 536.
Laurenţiu, ban unguresc de Severin, 5.
Leurda, sat, 17.
Leurdeanu, vezi Гісгеа.
Lilovoi, voevod, 4 6, 8.
Гоіги, 7.
Lovislea, 3, 5—8, 11.
Lucaci, ban -de Severin, 18, 100.
Luceni, vezi Dragomir din...
Ludovic cel Mare, regele Ungariei, 9—11, 14, Лб.
Ludovic II regele Ungariei, 48, 63.
Lupu din Vrávor, 101,
Macesul, sat, 31—2, 37.
Maciova, vezi Nicolae de Gara.
Maglavitu, sat, 22 n. 125.
Măgureni, sat, 24 n. 142.
Mailat, Ştetan, 52 n. 397; 69.
Mânăstirea, sal, 34 n. 236.
Manea, vistier 1483, p. 20.
Manea, stolnic 1675, p. 103.
www.dacoromanica.ro
— 116 —
Mano, Iordache, 104.
Mano, Mihail. 106.
Manole, Munieanul. 88.
Manole, Pribeagul, 71.
Mania, vel ban, 94, 102.
Manul, vel ban 1658, p. 103.
Mara, liica lui Harvat logofát, 39 n. 287.
Mărăşeşti, sat, 19.
Marcea, postelnic 1512, p. 31, 34 n. 244.
Marcea postelnic ot Siloae, 1560, p. 34—7.
Marco, fiul lui Radu Vodă Paisie, 50,
Mareş Băjescu, 96, 103.
Marga, sora lui Pârvu II Craiovescu, 31.
Marga. fiica lui Matei din Caracal, 31—5, 37. 42. 44.
Mărgineni, sat, 24 n. 142. Boerii din ....., 33, 34 şi n. 242,
Vezi Drăghici şi Udriste.
Maria, soţia lui Basarab Vodă cel Tânăr (Mlad), 30.
Maria, soția lui Şerban banul, 30.
Maria, soţia lui Vlăsan din Caracal, 32.
Maria din Floreşti, 38.
Marița, rîul, 14, 17.
Marmurile, sat. 31—2, 37, 41—2, 44.
Matei Corvin, 76.
Matei din Caracal. ban, 31—3, 35, 37, 42, 44, 90, 10r.
Matei, mitropolitul Mirelor, 46.
Matei din Bráncoveni, paharnic (viitornl Matei Basarab), 41.
às Mrd Basarab, Domn, 22 n. 128; 29, 33, 41, 43—4, 15—5, 80,
Mavrocordal, Nicolae Vodá, 52.
Mavrocordat. кй WE vel ban, 106 n. 21.
Mehedinţi, judeţul, 5, 12. 17, 19—23, 66.
Mehedinţi, bani de ...... , 22, 60, 94—5.
Mehmet pasa. 1512, p. 61.
Mehmet beg, 1521, p. 62—3, 67.
Micul, ban 1579, p. 10r.
Mihdegti, vezi Pârvu din ......
Mihai, ţar din Vidin, 7.
Mihai, ban 1552, p. 89 n. 710; 10r.
Miha, ban 1569, p. 91—2, 101.
Mihai Vileazul, 22, 42, 45, 53, 92—3, 101—2.
Miha din Tárgsgor, 53.
Mihai, Mihali, sau Mihalcea, vel bau, vezi Mihalcea.
Miha Dascălul, ispravnic scaunului Craiovei, 102.
Mihalache, pilar 1815, p. 98 n. 793.
Mihalcea, Pribeagul, 71, 86, 88.
Mihalcea, Mihali. sau Mihai, Caragea, vel ban, 91—2, 94, 102.
Mihălescu, vezi Costea.
Mihaloglu, vezi Alibeg si Scanderbeg.
Mihnea Vodă cel Rău, 21 n. 140; 45, 48, 51 n. 384; 53,
58—60. 64, 77—8.
Mihnea Vodă Turcilul, 22. 33, 35, 42. 92—3.
Mihnea din Hurezi, ban, 101.
Miho Racotd, vel ban, 102.
Milescu, vezi Barbu Pârâianu.
Mircea Vodă cel Bătrân, 16—18. 51, 73.
Mircea, fiul lui Mihnea Vodă cei Rău, 60, 62.
Mircea Vodă Ciobanul, 50 n. 379; 51, 56, 79, 87. 89 91.
Mirelor, mitropolia, vezi Matei.
Mislea, mănăstirea, 74, 81, 88.
Mogoș banul, 19, 100.
Mogosescu, vezi Dumitru.
www.dacoromanica.ro
— 117 —
Moise Vodă, 29, 54, 66 n. 513; 67—9, 76, 78—90, 80. 85.
Moruzi, Georghe, vel ban, 104.
Moruzi, lanache. vel ban, 105.
Mofea, fiul lui Harvat logofăt, 39 n. 287.
Moiru, judeţul, 18, 21. Râul, 8, 17—19. Mânăslirea, 39 n.
Muşat, ispravnic scaunului Craiovei, 102.
Muscelul, sat, 89.
Mustafa pașa, 1525, p. 62 n. 177
Năsturel, Constanlin, vel ban, 104.
Năsturel, vezi Radu.
Năsturel, Şerban, vel ban, 103.
Neacșa, fiica lui Harvat logotat, 39.
Neacşa din Goleşii, 43.
Neacșu, sat, 55 6.
Neaga Craiovescu, 25—6, 48, 57—8.
Neaga, mama lui Neagu Vodă (aceeaş), 48—9, 55.
Neaga, Doamna, 51 n. 382.
Neagoe de la Craiova, 24, 27—8, 49, 83—1.
Neagoe al lui Borcea, boer 1467, P 27 n. 171.
Neagoe al lui Radu, boer 1467, p. 27 n. 171.
Neagoe Vodă, zis Basarab Voda 24 n. 140; 25—9, 3r.
37. 39, 44 9, 50, 52—3, 55, 58, 60—2, 66—7, 73, 78, 80, 84.
Neagoe. vel vistier 1526, vel vornic 1529, p. 66 n. 516; 67 si
n.
520; 68, 89.
Neagoe, vel ban 1560, 36, 90, 101.
Neagoe, pretendent 1635, p. 53 si erata, ad. p. 53.
Neagoe dcuianu, vel ban 1678, p. 103.
Neagu, vel vornic 1467, - 27 n. 171.
Neagu, postelnic 1490, 20.
Neagu Braga. 1520, p. TS n. 578.
Neagu, vel bau. ginerele lui-Mircea Vodă Ciobanul, 90.
Nedeia, sat. 41, 69, 74.
Negoescu, Pană, vel ban, 103.
Negoești, vezi Stanciu din ....
Negoslava Craiovescu, 26.
Negri, Teodorache, 105.
Negru Voda, 10, 81.
Negu(a Craiovescu, 25—6.
Nenciulescu, Alexandru, 100, 107.
Nica, armaş 1570, p. 34—7.
Nica, vátaf 1668, p. 103.
Nicodim, cuviosul, 4, 16.
Nicolae de Tálmaci, 6.
Nicolae, voevod al Ardealului. 13.
Nicolae de Gara, ban de Maciova. 13.
Nicolae, epirot. vel postelnic 1799, p. 105.
Nicolag-Aexandru Basarab, Domn, 9 10, 12, 14.
Nicol р ătraşcu Vodă, fiul lui Mihai Viteazul, 94 n. 751.
Nicopole, 63, 71, 85. 87—8.
Nifon, patriarh C-pol, 28, 45, 58. 61.
Nistor Ureche. vel ban 1602, p. 102.
Novaci, sal, 19.
Obedeanu, Constanlin. setrar 1740, p. 104.
Obedeanu. Nicolae. 1716, p. 97.
` Obislav, vezi Hamza din .....
Ocnele Mari, 5.
Olahu. Nicolae. 56 n. 428; 70 n. 559; 71—3, 79.
Oltului, tara. 3, 19.
www.dacoromanica.ro
286.
33—5,
Оргеа
Orlat,
— 118 —
din Drăgăşani, ban, 92, 94, 101.
sat, 11.
Orşova, 15, 16 n, 92,
Oslu, ban unguresc de Severin. 4.
Ostermayer, Hieronimus, 87. Vezi Kemeny.
Otetelisanu, Constantin, 1705, p. 103.
Oxapie, aga, 32.
Pădure din Săcueni, ban 1618, p. 102.
Pahomie călugărul (Barbu 1. Craiovescu), 26, 29.
Páianu, Barbu, 104.
Paindur, vezi Vasile.
Paisie,
vezi Radu Vodă Paisie.
Pană, ban 1551, р. 89, 101.
Panait din Hotărani, 102.
Papuc,
Tonita, 105.
Pârâianu, vezi Barbu şi Preda.
Páráu,
sat, 22.
Pârşcoveanu, Slefan, consilier 1729, p. 103. :
Pârşcoveanu, Stefan. fiul precedentului, vel ban 1772 4, 105.
Partenie, episcop de Râmnic 1764—1770, p. 4.
Pârvu I Craiovescu, vornic, 20, 24—9, 31, 36. 38, 16 о, 53,
57 8. 60, 62, 77, 80.
Párvu
65 8. 100.
Párvu
Párvu
Párvu
II Craiovescu, vel ban, 29, 30—1, 33. 35 7, 47, 49, 63.
din Băjeşti, comis, 28 n. 170.
de la Bucováf, vtori clucer, 32—3, 34 n. 215; 92.
de la Mihdegti, ban 1618, p. 102.
Patrașcu Vodă cel Bun. 31 2, 42, 50.
Pătraşcu din Seaca, ban. 102.
Pavlache, vel pen 1758, p. 104.
Peia, porlar. 39.
Peris,
vezi Teodosie din ....
Perisoru, sat. 32 3.
Petru,
Petru
Pelru
56, 90.
Petru
Petru
Petru
Petru
Petru,
vice voevod al Ardealului, 13.
de la Arges, vezi Paisie. .
Vodă cel Tânăr, Bul lui Mircea Voda Ciobanul, 31, 51,
Yoda Schiopu, 51 n. 389.
Vodă Cercel, 32, 92.
din Băleni, ban, 101.
din Glena, ban, 102.
clucer zaharie 1747, p. 104.
Ріеігоѕапі, vezi Stanciu şi Toma banul.
Piscani, vezi Vlaicu logol&t.
Plăviceni, sat, 24.
Plostina, sat, 17, 19. 21 n. 121.
Poenari, sal, 7; cetate, 63 n. 487.
Poenaru, vezi Barbu si Dragotă.
Poiana Urâţi, vezi Urâţi.
Poiastea, sat. 33.
Ponorelu, sal, 20.
Pop, Zenovie, 52.
Popeşti, vezi Danciu din ....
Porta.
Poşa,
Nicolae de, 103.
ban de Severin, erata, ad p. 3.
Potlogi, 32.
Pravăţ, ban 1540, p. 84, 10r.
Preda
Craiovescu. vel ban, 28—9, 46—7, 49. 55, 61—2.
Preda, stolnic 1546, p. 89.
www.dacoromanica.ro
—119—
Preda din 'Lătarani. postelnic, 51 n. 382.
Preda Buzescu, vel ban, 96, 102.
Preda Brâncoveanu, vel ban, 103.
Preda Bucsanu, vel ban, 103.
Preda Páráianu, capitan 1658, p. 103.
Preda Zátreanu, valaf bánesc. 103.
Prisiceanu, Matache. 98 n. 793.
Purcariu, vezi Dragoslav.
Касоій, vezi Miho.
Racovita, sat, 94 n. 751.
Racovità Dumilrasco, vel ban, 105.
Racoviţă, Dumitrache, vel ban, 106.
Radano (Radu Vodă L Negru). 15.
Radovan, sat, 94 n. 751.
Rad Vodă I Negru). 15 16, 81.
Rad Vodá cel Frumos, 76. .
Rad Vodă cel Mare, 21, 26—7, 45, 50. 51 m. 384: 5! 9, 63,
69, 72 n. 573; 75, 77, 84. 91.
Radu Vodă de la Ајита(і, 50 n. 379; 52 n. 397: 56, 62—7,
Radu Vodă Dáüdicd. 50 n. 379; 55—7. 62 5, 66 n. 512; 78.
Radu Vodă Paisie, 31 n. 211; 41, 50, 56, 70—4, 76, 78. 81—8,
Radu Vodă Călugărul, jen Radu Vodă Paisie.
Radu Vodă Ilie, 1552 3, 90.
Radu Vodă Serban, 36-8. 41, 46, 54—5. Sofia sa Elena, 36,
Radu Vodă Mihnea, 53.
Radu Caloca (Calola). ban de Severin. 18, 100.
Radu Craiovescu. postelnic, 24 5, 27 8 34 8.
hadu. ban de Mehedinţi 1511, p. 60, 100.
Radu, vel ban 1529, p. 68, 100.
Radu Golescu, vislier, 1530, 1544. p. 85. 88.
Radu, comis, + 1545, p. 89.
Radu, vel stolnic 1557, p. 42.
Radu postelnic, tatal lui Radu Vodă Şerban. 36.
Radu postelnic, fiul lui Matei din Caracal, 31, 37.
Radu postelnic. din Caracal şi Bráncoveni,' fiul lui Vlasan, "m
34. 41, 43.
Radu Verzescu din Desa). ban ре la 1570 p. rOr.
Radu din Dia, ban 1577. p. 101.
Radu, comis 1582, p. 42.
Radu Florescu, T 1604, p. 38.
Radu Buzescu, vel clucer sub Mihai Viteazul. 96.
Radu Buzescu, vel: ban 1633. p. 102.
Radu Năsturel. vel ban 1716, p. 103.
Radu Popescu Шох). vel ban 1664, p. 103.
Radu Popescu Caridi). vel bau 1716, .р. 103.
Radu, vel agă 1745, p. 104.
Rallet. Dumitrache, 107.
Rallet. Isaac, 105—6.
Ramadan. lordache. 104. р
Rámnicu Válcii. 67.
Rat, Gheorghe, 94 n. 754.
Raf, Giurgi, 94 n. 754.
Razu, Grigore. 105.
Recica Dabulut. sal, 43.
Rodon Radu Vodă I. Negru), 15.
Romanili, Grigore. 106.
www.dacoromanica.ro
— 120 —
homaniți, Manolache, 105
hoseti, loan, 104.
Roseti, Scarlat, 107 si erata.
Rosiuta, sat, 21 n. 121.
Roxandra, fiica lui Neagoe Vodă, 56, 66, 67 n. 523.
Rucăr, lupta de la, 63 n. 488; 65 n. 500.
Rudeanu, vezi Chirca.
Runcu, sat, 19.
Ruşii de Vede, 21 n. 142.
Săcele, sat, 6, 11.
Sácueni, vezi Neago^ si Pădure din ...
Sadova, 29.
Salomia călugăriia (Negoslava Craiovescu), 26.
Samurcas, Constantin, 106. `
Samurcas, Constantin, fiul, 106.
Samurcas, Топ, 106.
Sava, ban, 94. 10r 2.
Scanavi, Nicolae, 106.
Scanderbeg, Mihaloglu. 76.
Seaca, vezi Pătraşco din .....
Selagiu, contele de ..... ‚ 6—7.
Seneslau, voevod román 1247, p. 5.
Severin, tara, 4—12, 14—17, 20, 94, 96.
Severin, cetatea, 8—10, 12—13, 15—16, 18, 65, 83.
Sidor, ban, 102.
Sigismund, imparat, rege al Ungariei, 17.
Slatina, 62—3, 69.
Slugearoglu, Costache, 105.
slugi băneşti, 22.
Snagov, 26.
Socol din Cornăteni, 38.
Spahiul din Vâlsănești, vel ban. 102.
Spinişoara, lupta de la, 62 n. 475.
Sínico, logofatul, din Băjeşti, 20—1, 24 şi n. 142; 28 n. 176:
20; 89.
Staico, comis 1535, p. 71 n. 594.
Staico, vel vornic 1537—1544, p. 85.
Stan, ban dc Tismana, 19, 100.
Stan, stolnic al banului, 1520, p. 100.
Stan Debelul (cel Gros) 91.
Stan, vel ban 1546—1553, p. 89; 90, 101.
Stan din Dobriceni, ban, 1032.
Stan din Lăcusteni, postelnic 1655, p. 90.
Stan, vătat 1661, p. 103.
Stan, logofat 1680, p. 103.
Stan, vornic 1701, p. 103.
Stana, fiica lui Neagoe Vodă, 48—9, 66.
Stanca, soţia lui Matei din Caracal. 31—2.
Stanca, mama lui Matei Basarab, 43.
Stanca, Doamna lui Mihai Vileazul, 45.
Stanciu de la Glogova, 1482, p. 50 şi n. 372.
Stanciu Benga, spătar, 31 şi n. 203; 42.
Stanciu, comis pe la 1530, р. 4т şi n. 289.
Stanciu, ban 1540, p. 81, 101.
Stanciu, vel postelnic 1542—4, p. 86.
Stanciu din Petroșani şi Negoesti, fiul lui Toma banul, 39 n.
; 87, 90 n. 711.
Stanciu, v. vistier, + 1544 (probabil acelaş), 84—5.
Stanciu din Drăgoeşti, ban, 73 n. 581; 100
www.dacoromanica.ro
— 121 —
Stanciu, vel postelnic 1603, vel paharnic 1607, p. 13
Stănești, mânăstire, în Vâlcea, 19.
Stănești, biserica din, Prahova, 73 n. 581.
Stănilă, ban de Severin, 18, 100.
Stănilă, vornic 1553, p. 39 n. 287; 79.
Stănilă din Costeni, ban 1599, p. 102.
Stoeneşti, sat, 13.
Stoica, ban 1546, p. 89, 101.
Stoica Bucşanu, din Merişani, ban, 102.
Stoicea, ban 1557, p. 90, 101.
stolnicul banului, 23, 99.
Strámbeanu, Constantin, 103—4.
Strámiul, sat, 19.
Strasimir, tar din Vidin, 10—11, 14.
Strehaia, 19, 22, 83.
Stroe, spálar 1490, p. 20.
Stroe, spátar 1530, 1544, p. 85——7.
Stroe, vel pah. 1536—9, p. 87.
Stroe, Pribeagul (acelaș), 71, 85, 87.
Stroe, din Floreşti, vel ban (acelaș), + 1544, p. 86, 88, 101.
Stroe, clucer 1656, p. 102.
Sturza, Dumilrașco, vel ban 1760, p. 101.
Sutzó, Costache, 1791, p. 105.
Sutzo, Costache, 1816, p. 106.
Sutzo, lorgache, 1785, p. 105.
Sutzo, Gheorghe, 1819, p. 106.
Sulzo. Nicolae, 1817, p. 106.
Serban, vel ban, 30, 36, 67, 69, 70— 1, 81, 87—8, 101.
Şerban I de la Coiani, postelnic, 36.
Serban II de la Coiani, postelnic (viitorul Radu Vodă Şer-
ban). 36.
Sipot, sat, 19.
Şişman, d din Târnova, 11.
Şistov, 63.
Sitoae, sat, 35.
Sitoae, vezi Marcea si Velica din ....
Stefan Vodd Surdul, 1591—2, p. 41, 93.
Stefan banul, vezi Stan vel ban.
Stefan de la Bucovd(, vel clucer, vel ban, 32 3, 31 n. 215; 92.
Stefan Boul, vel ban, 102.
Stefan ieromonahul 1839, p. 4 n. 8.
Ștefăniță Vodă al Moldovei, 49, 66.
Stefeni, lupta de la, 62.
Știrbei Badea, 1759, :p. 104.
Ştirbei Constantin, vel ban, 103.
Știrbei Ilie. 103.
Tálmaci, sat, 6, 8.
Tâmna, sal, 41.
Tâmpeni, sat, 41.
Târgoviște, 29, 62, 76.
Târgșor, vezi Mihai si Tudora din ....
Târgu Jiului. 17, 21, 83.
Târnova, 11.
Tătărani, vezi Preda din .....
Tátari, 8, 16.
Tatul, vel ban 1524, p. 65.
Tatul, vel logofat 1540—4, p. 85—6.
Tatul din Bucsani, logofăt 1574, p. 39 n. 287: 90 n. 711.
Teodosie Vodd, fiul lui Neagoe Vodă, 29, 46, 48. 69 61, 78.
WWW.
coromanica.ro E
— 122 —
Teodosie din Peris, vel ban, 67 n. 520; 89, 101.
Teodosie, fiul lui Coadă vornicul, 89 n. 707.
Teodosie Corbeanu-Buzescu, vel ban 1637, p. 102.
Tercz, cetatea. vezi Bran.
Tihomir, tatal lui Basarab I, p. 6.
Tilișca, sat, 11.
Timişoara, 9—10.
Tipaldo, Ioan, 106.
Tismana, 15—17, 19 20, 22, 24, 27, 83.
Tinoasa, riu in Teleorman, 34—7.
Toma banul, 39 n. 287; 69, 71, 73, 81, 88, 90 n. 711; 101.
Topana, sat, 595—6.
Topesli, sat, 22.
Topliceanu, Stefan. 104.
Topolnița, 15.
Tosirchi (?). vel comis 1740, p. 104.
Tovoi, vatatt 1655, p. 102.
Trapezunda, Stefan, vel ban 1753, p. 101.
Tudor logofăt, din Drăgoeşti, 73.
Tudor, ban pe la 1560, p. 101.
Tudor, ban in vremea lui Mihai Viteazul, 91 n. 751; 102
Tudor, ban 1636, p. 102.
Tudora din Târgșor, 53.
Tunusli, fraţii, 85.
Türchfest, cetatea. vezi Bran.
Turcinești, sal, 17.
Tutana, mânăstirea, 92.
Tepelus, vezi Basarab Vodă cel Tânăr (Mlad,).
Udrea Băleanu, vel ban, 94, 102.
Udriște din Mărgineni, vel vistier, 85, 88—9.
Udrişte din Mărgineni, ban 1581, p. 101.
Uráti, sat, 31 n. 211; 85.
Urzica, sal, 41.
Văcărescu Barbu 1, vel ban, 104.
Văcărescu, Barbu II, velj»ani106—7.
Văcărescu, Enăchiţa, vel ban,106.
Văcărescu, Nicolae. 106.
Văcărescu, Stefan, vel ban, 104.
Vadul Cumanilor. 22 n. 125.
Válcan, vama, 22.
Válcánesti, vezi Dumitru si Gheorghe din ...
Vâlcea, ban 1550, p. 89, 101.
Vâlsăneşii. vezi Drăghici si Spahiul din ....
Varlaam, Constantin, vel ban, 102.
Varna, 11.
Vârtopu, sat, 35.
Vasile Paindur, vel ban, 102.
Vádtafi, 22, 97—9.
Velbujd, lupia de la, 8.
Velica din Sitoae, soţia lui Radu Craiovescu, 25, 27. 31 6, 38.
Ventura, Grigore, 106.
Verbila, schitul. 39 n. 287; 73, 86-8.
Verzescu. vezi Radu Verzescu din Desa.
Vidin, 10—11. 13—14.
Vieros, münáslirea, 34.
Viişoara, 29 30, 47, 69.
www.dacoromanica.ro
— 123 —
Vintilă Florescu, vel logofšt 1489, p. 38.
Vintilă, comis + 1545, p. 89.
Vintild, vornic 1525, p. 74 n. 594,
Vintilă Florescu din Cornăţeni, vel vornic 1548, 1550, p. 90
n. 711.
Vintilă din Cornáfeni, ban 1583, 1602 p. 101 si erata, ad. p. 102.
Vintilă Florescu (Cornăţeanu) din sec. XVII-lea, p. 38 n. 278.
Vintilă Bucșanu. vel ban 1672, p. 103.
Vintilă Corbeanu, vel ban 1688, p. 96, 103.
Vin[ul, cetate, 68.
Visegrad, 10.
Vlad, pretendent 1396, p. 17.
Vlad Vodd Dracul, 18, 50, 75—7.
Vlad Vodă Țepeș, 59, 75-—6.
Vlad Vodă Călugărul, 20—1, 24, 26 7, 30 n. 196; 50, 54, 57—9,
67 n. 520; 84. 89, 91.
Vlad Vodă Vlăduţ, 48, 54, 59—61, 64, 68 n. 526; 69, 78.
Vlad Vodă Innecatul, 30, 58 n. 411: 68 n. 526; 69, 88.
Vlad Vodă Vintilă, 30—1, 56, 69 72, 73 n. 578; 76, 88.
Vlad, fiul lui Ţepeş, 1495, p. 53 n. 407.
Vlad, vornicul, p. 53 n. 407.
Vlad, fiul lui Radu Vodă Paisie, 50.
Vlad, fiul lui Mircea Vodă Ciobanul, 56.
Vlad Buzescu, ban, 71, 101.
Viad, ban 1556, p. 90, 101.
Vlad din Cocorásti, ban, t 1577, p. 101.
Vlad, spátar 1672. p. 103.
Vlădaia, soţia lui Vlăsan logofăt, 30—1.
Vlădeni, sat, 41.
Vladimiregti, sal, 38.
Vladislav 1 voevod. 10—16, 18.
Vladislav Il voevod, 27 8, 50 n. 375; 63 n. 492. ;
Vladislav III voevod, 51 n. 384; 55, 62 n. 475; 63 si n. 492;
64—5, 68, 78.
Vlaicu Vodă, vezi Vladislav I.
Vlaicu, boer pe la 1520, p. 66.
Vlaicu, clucer 1531, p. 69.
Vlaicu, logofăt din Piscani, + 1540, p. 71, 73— 1, 84.
Vlăsan, vel logotal t 1535, p. 30 1, 69, 70, 72.
Vlăsan, vel logofál 1548—9, p. 32 n. 219.
Vidsan din Caracal, 34 2, 37, 42—4.
Vlasteli, 78.
Vlastó, Grigore, 103.
Vodă, din Lăcusteni, ban, 102.
Vodița, mânăstirea, 15, 17—18.
Vornici de judeţ, 95.
Vrâvor, vezi Lupu din ....
Vurparul, cetate, 68.
Хепојоп, mânăstirea, 24.
Zaharia, ban 1631, p. 95 n. 759.
Zapolia, Ioan, 65.
Zálreanu, lon, căpitan 1716, p. 103.
Zătreni, vezi Barbu şi Preda din
Zeurin, vezi Severin.
Zoaykuch, despot de Varna, 11.
www.dacoromanica.ro