Duiliu Zamfirescu — In războiu

Editura Librăriei i 
TEO NA LE ANL AY 


Bucureşti, Calea Victoriei 37 aa aS 


i ALCALAVY, Bucureşti 


CA pentru TOŢI 


IE DE POPULARIZARE 


AUDE M uunit apei uce până acum a câte 39 Bani numărul. 


Fiecare număr costă 30 bani. Pentru volumele conţinând mai 
multe numere, se socoteşte de atâtea ori 30 bani, câte nu mere sunt, 

La facerea comandei este suficient a se indica numai nume- 
rile din dreptul volumelor alese. 


Andersen, Poveşti alese, cu portret. 
Marian, Pasările noastre şi legendele lor. 
Zamfirescu Mih., Cântece şi plângeri 
Spencer Herbert, Despre educaţie. 
Vlahuţă Al., Icoane şterse. 
Carmen-Sylva, De prin veacuri, vol. |. 
Michelet, România, Roma, Piza, etc. 
Bacelin Leo, Castelul Peleş. 

10 | Maiorescu 7. L., Nuvele şi schiţe. 

11 Theuriet Andre, Din tinerețe, etc. 

12 | Demetrescu M., Nuvele. 

13 | Zamfirescu Duiliu, Nuvele, romane, 

14 Wilkins, Antichitatea romană. 

15 | Atexandrescu Gr. M. Poezii, epistole, satire. 

16 Anton Pann, Povestea vorbei vol. I. 

17 Colomb d-na, Istorioare, 

18 Teleor Dumitru. Schițe umoristice. 

19 Musset Alfred, La ce visează fetele. 

20 | Bolintineanu D., Legende Istorice. 

21 Gennevraye, Ombra., roman. 

22 | Xavier de Maistre, Calătorii împrejurul vdăiei. 
23-24 | Băânăfeanu P., Din viaţa meseriaşilor. 

25 Anton Pann, Povestea vorbii, vol. I. «~ 

26 x * + Biografiile oamenilor celebri. 

27 Mahaffy, Antichitatea greacă. 

28 Creangă, Opere complecte, vol I. 


P 
ONON N 


29 ` Moş Nichifor. vol. Il. 

30 s Povestea lui Stan Pățitu, vol. IU 
31 ` Povestea lui Harap Alb, vol. IV. 
32-33 p Amintiri din copilărie, vol. V şi VI. 

34 Zonescu Gion, Istorice, 


35 | Stâncescu Dumitru, La gura sobei. 

36 mis Poveşti de Crăciun. 

37 | Rosetti Radu D., Proză şi Epigrame. 

38 Goethe, Werther, roman. 

39 | Pann Anton Povestea vorbii, vol. HI ultim. 

40 | Carmen Sylva, De prin veacuri, volumul II ultim. 
4 Huxley. Noţiuni asupra ştiinţelor. 

42 | Depărăfeanu, Doruri şi amoruri, vol. I, poezii. 


BIBLIOTECA PENTRU TOŢI 


PIE A n Ci 


DUILIU ZAMFIRESCU 


ÎN RĂZBOIU 


ROMAN 


BUCUREŞTI 


EDITURA LIBRĂRIEI LEON ALACLAY 
No. 37, Calea Victoriei, No. 37 
1907. 


Institutul Grafic „SAMITCA* 
I. SAMITCA şi D. BARAŞ 
Societate în Comandită 
CRAIOVA 


Prefață la ediția de astăzi. 


O a doua ediție a unui roman, în țara noastră, 
e lucru îmbucnrător, dar nou,—cel puțin pentru 
mine. Și e cu atât mai îmbuciurălor, cu cât lucrarea 
de față, pornită dintro simțire curată, e lipsită de 
farmecul decadent al romanelor moderne, în cari, 
aberațiunea simlirilor se unește cu perversilalea 
gândurilor, pentru a neciusti sufletul amenesc. 

Publicul a întceputu să citească. 

Prin gimnazii şi licee, profesori tineri lucrează se~ ` 
rios la formarea gustului elevilor, cari, cu încetul, 
ajung a'și da seamă de înțelesul cuvântului artă 
și, în marea lor majoritate. nu se mai ian dupa 
reclame 

Cu alte cuvinte, începe să se formeze și la noio 
clasă de oameni, a cărei intuițiune artistică o 
apără de exageraţiuni și o ţine la o egală depăr- 
tare de extravagantele decadenţilor ca şi de maniele 
naționaliștilor, întrumânt'o astfel către pământul 
liber al clasicismului. 

D. Z. 
1997. 


PREFAȚA EDIŢIEI DIN 1902. 


Romanul de față, publicat pentru prima oură 
în revista Convorbiri literare din anii 1897—98, — 
a fost tradus în limba franceză și în limba ita- 
liană. 

Deși ambele traduceri sunt bune, textul original 
rămâne cu ființa su a parte, câte odată poate chiar 
superior traducerilor, acolo unde limba reproduce 
gândiri și imagini specific românești. 

Această constatare de fapt, cure nici într'un caz 
nu trebue luată ca o pană închipuire de sine, este 
omagiul pe care generațiunea mea îl aduce gene- 
ratiunilor trecute, acelora ce au pregătit gruiul nos- 
tru de astăzi, în care viitorul va pune începutul 
clasicisnuului. 

E o mare mânqăere sufletească, pentru cine își 
petrece viața căutând să prindă, în vorbe, icoana 
fugară a imaginei, a ști că are la îndemână o lim- 
bă atât de perfectă, cum e limba noastră din sfår- 
șitul secolului al XIX-lea. 

Cine își simte cu tărie ființa sa]românească, 
poute trece astăzi prin cultural occidentală și deci 
prin gândurile puternice ale altora, fără temere de 
a pierde calitățile specifice ale rasei. Importanțul 


6 


este de a simți adânc ramåneşte, de a uvea incre- 
dere în poporul care s'a strecurat în limp și spa- 
lin neatins, și a răsărit în războtul din 1977, cu 
toale calitățile lui: strămoşeşti, ascultător, simplu 
și eraic. 

Bine că avem fapte de cântat și o limbă sigură; 
câmtălorii se vor naște. 


i 


Ziua de 11/23 Aprile a anulul 1877 era o zi ca 
toate celelalte, cu nori pe o parte a cerului, cu 
soare pe alta, şi n'ar fi avut darul să scoată pe u- 
lite atâta lume, dacă liniștiții cetăţeni ai capitalei 
nu ar fi fost turburaţi de zgomotul asurzitor al 
vânzătorilor de jurnale, cari, alergând ca niște scă- 
paţi din balamuc, strigau cât le lua gura: „Ro- 
mânia liberă de mâine, cu trecerea Ruşilor!“ 

Din cele mai depărtate răspântii, de pe Podul 
Calicilor şi din Dealul Spirei, din Calea Moşilor și 
de la Obor, de prin Schitul Măgureanu, de prin O- 
lari, de pe la 'Tei, se îndreapta lumea, ca în zilele 
de paradă, spre podul Mogoşoaei. Jidani de prin 
Sfânta Vinere; brașoveni, săpunari și lumânări de 
pe la bărăţie; cavafi din gura pieţii; chiristigii de 
prin Dudescu și Antim; olteni cu coşurile bănănă- 
ind; sacagii aruncaţi ca de vânt pe hulabe,—toţi 
mânau în spre centrul orașului. La îmbucăturile 
stradelor mici cu Podul Mogoşoaei, stau băeţi de 
prăvălii, veniţi de departe, cu pestelcile sumecate 
kub jiletcă; mitocani creţulii, cu tocuri de o șehioapă; 


3 


casapi ambulanți, cu mieii atârnaţi de cobilițe; foto 
de cusătorese, eşite de la lucru fără rost; functio 
vari nedomiriţi, scăpaţi de prin Ministere înnainte 
de vreme. Toţi se uitai pe Podul Mogoşoaoi cu 
nerăbdare, așteptând par'că trecerea vre-unui sal- 
tanat neobicinuit, fiind-că—lucru curiosl-—trăsurile 
foarte numeroase la ceasul acela, se răreau ca în- 
naintea sosirei lui Vodă. Lumea foiă pe jos, fără 
treabă, și, totuşi, preocupată; grupuri de bărbaţi 
se formau, pe tot lungui trotuarului de la palat 
până în bulevard; birjarii muscali, neastâmpărați, 
eșiau din rândurile lor pe piața teatrului și dau 
raite nebunsșşti pe dinaintea publicului, fâlfăind din 
mâneci şi din biciuri, ca rațele la venirea ploii, 

Şi acelaşi strigăt asurzitor, al vânzătorilor de 
jurnale, se repeta din ce în ce mai des. „România 
liberă de mâine, cu trecerea Rușilori“ 

Dacă ochii acestor cască-gură, veniţi de prin fun- 
dul mahalalelor, nu erau mulțumiți de priveliștea 
stradelor, totuși pe chipurile lor se citea nedomi- 
rirea și neliniștea: „Vin Ruşiil“ 

In mișcarea naivă a căciulei, ridicată pe frunte; 
în blieojdirea capului pe o parte; în răspunsurile sil- 
nice ce-și da uunii altora, plecând înnapoi spre ma- 
halale,-—mulţimea avea înțelegerea -dreaptă a unei 
împrejurări mari, pe care nu putea să o cântărească 
bine, dar de care se simţea neliniștită: „Vin Rușii!“ 

Trecând prin lumea aceasta posacă, Mihai Co- 
măneşteanu umbla repede, căutând să iasă mai 
la larg, ca să se urce înto trăsură și să ajungă la 


soră-sa mai curând. In graba lui, la cotitura unei 
strade, se lovi piept in piept cu un domn, căruia 
Îi căzură ochelarii de pe nas. 

— Vacs! zise acesta, dându-se cu un pas înnapoi 
şi uitându-se urât la Comăneşteanu. 

Un minut, se priviră amândoi, cu fondul de rău- 
tate ce pare a eși câte odată în firea omenească 
tocmai din depărtarea sălbatică a strămoşilor, şi 
numai în urmă își aduseră aminte să-şi ceară er- 
tare. 

Erau tocmai să se despartă, când părură a se 
recunoaşte. 

— Mihai, tu eşti ? 

-  Milescule!... 

- O, mii de tunete și de vacsuri! lu eşti. mă 
băiatule? Vino să te sărut... 

ŞI, fâră să mai aștepte multă poftă, Milescu, roșu, 
vesel, bufnind pe nări de mulțumire, strânse în 
braţele lui puternice pe vechiul prieten de şcoală 

— Ce mai faci, urâtule? când ai venit din fun- 
dul codrilor ?... Am întrebat de tine pe toată lu- 
mea... Mii de tunete! astăseară mănânei la mine... 
Nu se poate... Ai auzit domnule? Vin Rușii. Vacs!... 

Comăneşteanu să uita la el, mirat de a-l regăsi 
întocmai cum îl lăsase cu zece ani în urmă, vor- 
băreț, sănătos, cu ticurile lui, cu mii đe tunete 
și de racsuri, ce se ameslecau fără rost în convor- 
bire. | se păru că se întoarce deodată cu atâţia ani 
îunapoi și se simţi prins de induioşare, pentru... pentru 
nimeni, aşa, de geaba, pentru vremea trecătoare 


10 


— Bine, Milescule, viu cu plăcere, altădată. Astă- 
seară mă aşteaptă soră-mea. 

— Vacs! nu se poate: astăseară. Te aştept și 
mă duc. Vin Ruşii. La revedere. 

Milescu se repezi din nou prin lume, gata să 
se mai izbească de alţi trecători. Comăneșşteanu se 
urcă într'o trăsură și era să plece, când prietenul 
său îl ajunse de pe urmă. 

— Mii de vaviloane și de tunete! ne despărţeam 
fără să-ţi fi spus unde şed. Să nu-mi umbli dum- 
neata cu vacsuri şi cu fracuri, mai înțeles? Aşa 
cum te afli, la 7'/,. M'ai înțeles? 

"Şi, făcând un semn din mână, iar voia să plece. 

— Milescule, da spune unde şezi, strigă Mihai 
după el. 

El sări din nou spre trăsură. 

— Vacs! şi iar vacs! că mă prostese. Strada Ba- 
tiştea, dragă. La revedere. 

Mergând spre Sașa, Mihai se gândea la amicul 
lui, de care atâta râsese la Paris. Deși îi venea 
să zâmbească și acum, de felul spiritului lui Milescu, 
totuşi se simţea fericit că-l întâlnise, și mai cu 
seamă că-l întâlnise așa precum îl ştia, naiv, plin 
de ticuri, totdeauna grăbit şi mai presus de toate 
încurcă treabti. Ceea-ce, în prima tinereţe, i se pă- 
rea numai caraghios, în caracterul prietenului său, 
acum, în pragul maturilăței, când înțelepeiuneu 
coboară tot mai afund în oameni nota lor perso- 
nală, i se părea încântător, prin desavârşita sin- 
ceritato cu care so desfăşura firca lui Miloscu, 


11 


Aļunse la Saşa. vesel, cum nu i se întâmplase 
de mult; urcă scarile fluerând, şi când intră în sa 
lon, nu se putu opri dp a nu zice și ol „Vaes!*, 
ca Milescu. Istorisi suroti-sei întâlnirea cu vechiul 
lui camarad de școală; plăcerea neașteptată ce-i 
pricinuia revederea lui Milescu; miile de bombe şi 
de vacsuri ale acestuia; în (ine, invitarea la masă. 

Sașa, a cărei nețărmurită iubire pentru fratele 
ei crescuse cu vârsta. se uita la el cu privirea caldă, 
fericita de a-l vedea râzând, deși ea părea trista. 

Seninătatea gravă a Saşei se întunecase în um- 
bra unei melancolii dureroase, ce părea că înrâu- 
reste deopotrivă pe toţi dimprejur. Un moment, 
Mihai rămase în mijlocul camerei, uitându se la 
cei de faţă: într'o clipă, i se limpeziră lucrurile. 
Vestea războiului apropiat, îngrijea pe toţi. Pen- 
tru întâiaşi dată îşi dete el seama că, în ca de 
acțiune, toți bărbații din familia lor ar fi trebuit 
să ia parto la luptă. Işi aruncă ochii spre Victoria 
și spre cumnatul său, Colonelul Amza; spre Mary 
şi spre bărbatul său, Căpitanul Dudescu; spre Ma- 
teiu medic şi deci probabil chemat. Se gândi și la 
el, locotenent în rezervă. Toţi trebuiau să meargă, 

Colonelul Amza, care ii lăsase totdeauna o im- 
presie de enigmă, cu părul aproape alb, cu pielița 
arămie de creol, cu mustața răsucită în vânt, se 
uita întrun jurnal ilustrat. tihnit, grav, cu botforii 
de lac elegant încheiaţi intrun pinten de brony, 
ce suna a voiunicie. cu tunica strânsă pe el ca de 
paradă. Victoria, deşi mai tânără cu 20 de ani du 


cât bărbatu-său, părea absorbită cu desăvârşire în 
personalitatea lui. 

Căpitanul Dudescu era tocmai opusul Colonelu- 
lui Amza: spălăcit şi șters la chip, slab şi neingri- 
jit, purtând uniforma de vânător cu o vădită silá, 
vorbea repede şi nervos, fără a se gândi la efec- 
tul ce producea O notă antiestetică caracteriza 
toată ființa sa aparentă. Se vedea bine că Mary 
auferea de 'ținuta bărbatului ei. 

Şi cu toate astea, cine putea spune cu hotărâre 
care din amândoi era un om ? Poate războiul. Până 
atunci însă, Mihai vedea în însă-și familia su legea 
stăpânirii bărbaţilor frumoşi și voinici asupra fe- 
meilor. li părea rău, deşi era el însuși frumos și 
voinic. li părea rău, fiind-că simțea că era oare- 
care imoralitate în această lege firească, și mai cu 
seamă fiind-că credea că familia lui trebuia să fie 
în toate perfectă, fără slăbiciuni, fără asemănări 
vulgare cu celelalte familii. De aci, o instinctivă 
pornire contra lui Amza și o nejustificată simpatie 
pentru Dudesou. 

De ar fi putut însă să fie cu totul sincer în cer- 
cetarea sufletelor celor ce-l înconjnrau şi mai cu 
seamă în cercetarea sufletului său, ar fi trebuit să-și 
mărturisească că mai erau şi alte pricini, pentru 
care Colonelul Amza părea mai puțin simpatic de 
cât Căpitanul Dudescu. 

In acelaş jurnal ilustrat în care se uită Colonelul, 
privea de aproape şi o persoană străină familiei 
lor, Natalia Cantă, amică de copilărie a Saşei, mă- 


13 


ritată în Moldova și statornicită la moșia lor din 
Vrancea, Sarba, lângă moşia lui Mihai. 

Plecată pe jurnaiul ilustrat, ochii ei se îndreptau 
spre ușă la fiecare mișcare, părând că așteaptă pe 
cineva. Când intră Mihai, vesel, faţa ei se lumină 
de bucurie. Apoi, încet, își trase scaunul la o parte 
și ascultă povestirea cu Milescu, în modul cel mai 
natural. 

— Zău, Nataliţo, rămâi la masă, zise Saşa. ce 
faci la otel singură ? 

— Trebue să mă'mbrac, dragă. 

— Până la 11 ai toată vremea să te imbraci. 
Tu vii la bal, Mihai? 

— Ştiu eu... Milescu mi-a zis să nu mă duo în 
frac, așă că ar trebui să trec şi eu pe la otel, ca 
să mă'mbrac. Să vedem... 

— Ce urât lucru, cu otelul ăsta, zise Saşa, Nata- 
liei. Aş fi vrut să te am la mine. Dar când snntem 
la Bucureşti cu toţii, nici Mihai n'are loc. 

— Nu-i nimic, dragă. Vezi că stau la voi toată 
ziua... 

Saşa schimbă tonul: 

— Ce-ai mai auzit despre război, Mihai? ezi 
lângă mine. 

— Ce s'aud maman... Rușii au trecut graniţa. 

Natalia începu să râdă, cu o notă simpatică în 
voce, uitându-se când la soră, când la frate. 

— Tu râzi, fiindcă pe tine nu te ameninţă să-ți 
lase casa pustie... 


14 


Natalia se uita lung și mângăetor pe sub gene- 
la Mihai: 

— la mai zi odată. 

Mihai zåmbea cam în silă, neinţelesând de ce 
râdea Natalia. 

-- Ce am zis? că Rușii au trecut frontiera. Aga 
este. 

— Zi incă odată maman... 

Cu nota această intimă, convorbirea merse in- 
mainte cum putu, fără să ajungă la limpeziciunea 
de toate zilele. Mateiu veni și el acasă, liniştit ca 
întotdeauna, în aparenţă, dar în fond preocupat. 

— Ei, Colonelule, îmi pare că de astă-dată o să 
scot şi eu briciurile de prin cutii. Ori la deal, ori 
la vale, o să ne batem cu cine-va. 

Să ne batem dacă trebue. Eu, ca militar, nu 
pot vorbi altfel. Cred însă că e o greșeală să eşim 
din neutralitate. 

Dudescn, nervos, sări în sus. 

— Ce neutralitate, domnule! Cine-ţi garantează 
neutralitatea? La ce rezultate a ajuns conferința 
de la Constantinopole? Zero bani, zero centime: 
Noi am trimis acolo pe Dimitrie Brătianu, ca să 
convingem pe Turcii, că e mai cu seamă în folosul 
lor să ne declare neutri! Cine ne-a ascultat?... 

— Avem tructatul de la Paris. Noi trebue să fim 
un udevărat bulevard între cele donă Imperii. 

— Bnlevară. Moft !... O să fim bnlevară de plim- 
bare pentrn oștile ruseşti... cum am fost întotdeauna 
de când au pus fanarioţii mâna pe noi. Ah, Doamne 


15 


cum aș vrea să mai vie odată Drăculeștii, să ne 
curețe țara de lifte!.. Eu cel dintâi aş pregăti 
țeapa unui nou Vlad, 

— Tocmai asta zic şi eu: să nu vie străini pe 
pământul nostru. 

— Atunci să ne batem. Ori cu unii ori cu alții, 

Victoria, enervată de felul ţanţoş cu care vorbea 
Dudescu, voi să schimbe îndrumarea convorbirii. 

— Hai să ne'mbrăcăm. La revedere, Mihai, dacă 
te duci la Milescu tău. 

Se sculară cu toţii. In mica încurcătură a mo- 
mentului, Natalia zise lui Comăneşteanu încet: 

— Vrei să mă duc la bal? 

El răspunse, cu ochii în pământ, jenat: 

— Cum dorești... 

— Vii ? 

— Poate să viu.. 


H 


Mergând la Milescu, Comăneşteanu se simţi deo- 
dată prins de aceiaşi idee: războiul, Ordinul de con- 
centrare îl primise de câte-va zile, cu dáta de “/,; 
Aprile. Regimentul al 10-lea de dorobanţi, care făcea 
parte din al II-lea Corp de Armată, era pe drum 
spre Dunăre, între Giurgiu şi Olteniţa. El trebuia 
să-l ajungă la Frăteşti. Afară ploua. O geană vå- 
nătă de lumină tivea nourii spre apus. Fantastică 
și indiferentă în sine, natura era amestecată de 
închipuirea oamenilor cu întâmplările de pe pă- 
mânt: un cer nesigur, pâclă, ploae,—după cum ne- 
sigure şi mohorâte erau evenimentele de mâine, 

Trecând prin faţa Palatului, Comăneșteanu scoase 
capul de sub coşul trăsurii şi se uită la ferestrele 
luminate. Nici-odată nu-i păruseră atât de inte- 
resante geamurile acelea multicolore, dincolo de 
cari răspunderea şi grijile erau aşa de mari. O 
mişcare instinctivă de respect şi simpatie îl făcu 
să se plece mai jos, spre a zări o umbră ce trecea 
pe la ferestre, mărită probabil de apropierea vre- 
unei lămpi. Ii răsări în suflet pentru întăiaşi dată 


17 


dorința puternică de a se bate, cu ori cine și ori 
unde; de a da năvală în mulțimea dușmanilor; de 
a răni,.de a ucide fără milă, el, omul pacinic al 
gândurilor. Inchipuirea cam donchișotească a tu- 
tulor eroilor improvizaţi, făcea din el, acolea, în 
trăsură, un crunt cavaler de pe vremea marilor 
noştri Domni pământeni, un Buzesc, un Mihalcea, 
al cărui palog orb zdrelea sute de capetă Toţii Ba- 
sarabii din Istoria Țării Românești, Drăculeștii şi 
Dăneştii; Marii Bani ai Craiovei, mândri și bogați; 
hărțăgosul Vlad 'Țepeș; genialul Mihai al II-lea 
Bravul; apoi Bogdăneștii din Moldova; crudul şi 
eroicul Ştefan al VI-lea cel Mare; Hatmanii din 
poetica țeară a Bucovinei; Asanachii Vrănceni, din 
cari se cobora el despre mamă; toate figurile le- 
gendare; toate numele ce-l emoționau, bătălia de 
la Rovine, lupta de la Călugăreni; toate se gră- 
imădeau în mintea lui, cu puterea evocativă ce o 
au pentru Români figurile şi faptele mărețe ale 
timpurilor lor eroice, peste cari vremuril6 grele 
de mai pe urmă au aruncat melancolia neputinței. 

A venit vremea să ne deșteptăm ! In vinele tale, 
Mihai, părea a-i zice glasul închipuirei lui aprinse, 
curge sângele Comăneștenilor de la şes, al Asana- 
chilor de la munte, sângele Latinilor biruitori, al 
Dacilor biruiţi, care, în preajma codrilor, împreju- 
rul izvoarelor, a prins fiinţă nouă în poporul tău 
de astăzi, în munteni, în Baciul Micu, în tine! Du-te 
cu Regimentul tău de Vrănceni pe drumul Călu- 
gărenilor, că nu s'a stins virtutea 'suliţarilor, a ra- 


a 


18 


șiorilor, a călărașilor gia vânătorilor lui Mihneat.. 

Şi ce ciudat i se păru, când birjeu se opri în 
faţa unor case curate. din strada Batiștei, când el 
se dete jos, aiurit de gânduri eroice, și sună pro» 
zaic la uga lui Milescu. 

Un fecior, gata a servi la masă, îi eși tunainte, 
spunâudu-i că „domnul“ nu se'ntorsese încă. Mi- 
hai, cam încurcat, ceru să-l aştepte. 

Grăbit, feciorul deschise ușa de la cabinetul de 
lucru, trase un chibrit pe pautaloni gi aprinse gazul 

— Poftiţi, vă rog. 

Mihai se văzu de odată într'o cameră spațioasă, 
plină de cărți, cu lucruri curate așezate la locul 
lor, fără praful de un deget, pe mobile, cum era 
în bunele deprinderi ale amicului său. Tablouri cu- 
viincioase pe păreţi, flori prin vase, un aer de in- 
timitate demnă peste tot... „Nu se poate, îşi zise 
el, am intrat într'o casă străină“. Şi, fără a se 
gândi mult, căută clopotul în zid şi sună. 

Feciorul veni din nou. 

— Mă rog, sunt aci la d-nul Milescu? 

— Da, cuconaşule, poftiţi de şedeți, că trebue să 
vie numai decât la masă. 

Va se zică tot eru ceva schimbat în prietenul 
său. Se puse să aştepte şi prinse din noua se gândi 
la războiu. Regimentul 10 de dorobanţi făcea parte 
din l-a brigadă de infanterie, a diviziunii a II-a, 
a Corpului al Il-iea de Armată. Un corp de Armată!.. 
Ce solemn cuvânt! In faţa lui, o litografie coio- 
rată înfățișiă o femoe minunat de frumoasă, uițân- 


19 


dn-se pe gânduri în depărtare. Işi aduse aminte 
de Natalia şi de munţii de la Andreiași. I se păru 
c'o vede, lu izvoarele Milcovului, sărind ușoară din 
piatră în piatră, cu vârful piciorului încondeiat ca 
in poveste, cu chipul senin, cu ochii privind par'că 
tot dincolo de ce se vede, ca femeea din cadru... 
Se uită la ceasornic: erau 8. Alături se auzeau pre- 
gătiri de masă, furculiţe şi cuțite ce sunau, ba 
par'că chiar glasuri vorbind. Mai trecu un sfert de 
ceas. Milescu nicăeri. 'Așa ceva se potrivea cu el 
de minune. Acuma era sigur că na intrat în casă 
străină. 

Se auzi de odată snnând la intrare cu furie. Fe- 
cicrul se repezi să deschidă. 

— A venit un domu? L-ai poftit să m'aștepte? 

— Da, cuconașule, e în birou. 

— Plătește trăsura și să dai la masă. 

Apoi sări trepthle în goană, deschise uşa și se 
năpusti spre Mihai: 

— Mii de bombe!... te-am făcut să m aștepți. 
Vino, dragă, să mâncăm. Dumitrache, dă fuga după 
birjar, c'am lăsat niște Camenbert ìn trăsură... 

— L’am luat, cuconaşule, zise omul, zâmbind. 

— Spuue cuconiţelor să se coboare și dă-ne la 
masă. 

— Poftiţi, că dumnealor sunt la masă de mult, 

— Ce face!?.. 

Feciorul înnălță din umeri, iar Milescu, furios, 
lăsă pe Mihai în anticameră şi se repezi în sala 
de mâncare. 


20 


~- Bine, dragă, nu se putea să mai aștepți câte- 
va minute... Ştiai că am invitat un prieten la masă... 
II laşi singur, ca pe un caraghios, nici nu-i pui tacâm. 

— Co va se zică asta, Nicule!,. ai visat se vede... 
Ce prieten ? 

— Mii de bombel.. Nu te însura, mon cher, nu te 
însura... Vino să te prezint jumătăţei mele, care 
mă respectă așa de puțin... 

Mihai, înlemnit de scena displăcută ce se simțea 
pe sub bombele lui Milescu, se găsi în faţa u două 
doamne tinere, nedomirite și ele ca și el, dar par'că 
desprinse cu asemenea întâmplări. Ele se uitau la 
dânsul, mirate că nu-l mai văzuseră nici-odată; el 
de asemeni se uita la ele. 

— Vă prezint pe vechiul și bunul meu prieten Mi- 
hai Comăneșteauu. Nevastă-mea și cumnată-mea... 

Apoi căzu pe scaunul lui şi începu a mânca din 
ce găsea pe masă. Elena Milescu așeză pe Mihai 
în dreapta ei, binișor, fără pripă, și, vorbindu-i, 
luă de dinaintea lui bărbatu-său fructele, din cari 
acesta începuse să robotească. 

Aşteaptă să vă dea supa. 

Milescu se muie pe o parte, ca o bleandă, și în- 
cepu să zâmbească: 

— Vezi, mon cher, așa mă poartă dumneaei, ca pe 
un copil. E drept însă că sunt şi uituc,.. Mă rog, 
te-am prezentat cumnată-mei, Anna? 

Fata surâdea, cu obrazul ei rotund, plin de să- 
nătate, cu ochii inteligenţi, cu gura ușor ridicată 
de la mărgini. 


21 


— Ca să vă cunoaşteţi numai decât, să vă defi- 
nese în puţine cuvinte: Mihai Comăneșteanu, june 
băiat, doctor în drept, ofiţer în garda civilă, re- 
tras în munţi pentru cauze de ordine publică; Anna 
Villară, fica soacră-mei, 21 ani la Octombrie, fată 
cu prințipuri, a refuzat până acum 6 pretendenți; 
Elena Milescu, nevasta și tutoarea mea; subsem- 
natul, vacsl.. 

Elena râdea din toată iniina. 

Nu sunt tutoarea ta... Dacă D-nul Comăneș- 
teanu îți este prieten, trebue să te știe că nai 
nevoe de tutor. Dar de un intendent general, un 
secretar particular... 

— Şi o bouă, zise Anna. 

— Aşa faoi, Annico? 

Fata începu să râdă supărată. 

— Ţi-am spus să nu-mi mai zici așal.. 

— Să-ţi zic Annetto, cu doi şi doit; să-ţi zic A- 
nnino, Annicuţo, Anninetto, Anninato. Nu-i vorbă, 
de aninat nu te prea anini tu ușor. 

— Ba nicidecum: să-mi zici Anna, curat. 

— Mă rog, Mihai, dacă vrei să placi cumnati-mei, 
să fii conservator înfocat.. și să nu-i ceri mâna 

— Conservator şi sunt. 

Milescu se uită la el: 

— Ei, Aşi. Şi nici mâna nu i-o cari? 

Mihai zâmbea. Anna se făcuse roșie. 

— Spune curat că nu i-o ceri, fiind-că atunci, cine 
ştie, poate să ţi-o dea... Asta-i logica femeilor. 

Comăneşteanu zise într'adins: 


Nu o cet. 
Milescu bătu din pulme:' 
Bravo! al 7-lea pretendent. 

Prânzul, început de a doua oară, merse innaiule 
după şartul lui. Milescu mânca în fugă, vorbea cu; 
gura plină, se înneca cu vinul, îndemnând pe Mi- 
hai să mai ia odată din fie care fel: 

— la mai dă niște vacs de ăsta... Mănâncă Mi- 
hai, că vin Ruşii. 

— Mai încet, Nicule, zise nevastă-sa, că n'or fi la 
barieră. 

Dapă aceea, întorcându-se către Mihai, îi zise 
- cu aceeași preocupare ca și Sașa: 

— Adevărat e, domnule Comăneşteanu, că au 
trecut peste hotare? 

— Da, doamnă. 

Milescu ridică ochii din farfurie, înviorat. 

— Au trecut. Bine c'au trecut. Să se sfârșească 
odată cu mizeriile astea!.. Ba mergem, ba nu mer- 
geim. Auzi, să fugi la munte, ca băjenarii. Vaos!. 
Să mergem, domnule! Am să merg eu, ai să mergi 
dumneata, au să meargă dumnealor, că nu suntem 
mortăciuni. 

— Şi noi să mergem? întrebă Anna, ironică. 

— Vorba vine. O să mergem noi. D-voastră cari 
"vă trageţi din Fanarioţi, aveţi dreptul să staţi acasă. 
L Elena se uită trist spre bărbatu-său: 

— De ce vorbești așa, Nicule? Nu e vina noastră 
că ne coborâm din unii și nu din alţii, deși tu știi 
bine că maina e Golească... 


23 


Pentru întăiași dată de când il întâlnise, văzu Mi- 
hai pe Milescu, devenind serios și vorbind cu cumpăt;: 

— Iartă-mă, dragă; mi-a scăpat o vorbă de om 
rău. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi, per- 
sonal, ştiţi că vă iubesc și nu pot să vă rănesc 
fără cuvânt. Insă aci e o chestiune cu mult, dar 
cu mult mai gravă de cât se pare. După atâta 
timp de nevoi, în care clasa stăpânitoare a popo- 
rului nostru a fost de o mișelie revoltătoare, supu- 
nându-se rând pe rând la toți veneticii, alergând 
cu pungi de bani şi cu capul plecat de la un Pașă 
la un Consul, de la un Fanariot la un Muscal, de 
la un Hospodar la un altul, a venit vremea ca ea’ 
clasa stăpânitoare, care pretinde că tgi dă seamă 
de rolul ei, să dovedească că nu maie cea din 
trecut. Cine nu e pătruns de evidenţa lucrului a- 
cestuia, acela e atins de o infirmitate atavică, este 
victima unei nefericite încrucişări de rasă, în care 
minciuna, lenea și poltroneria fanariotă biruesc nu 
numai glasul patriotismului, dar chiar glasul tnte- 
lepciunei. 

Pe când el vorbea, încălzindu-se din ce în ce mai 
mult, Anna da semne de nerăbdare: 

— Dumneata contestezi boerilor influenţa lor fe- 
ricită.... 

Milescu ridică vocea: 

Nu mă întrerupe, că nu contestez nimic. An 
fost şi boeri patrioți pe vremea Fanarioţilor. si 
acelora halal să le fie. Dar aceia erau puțini. Res- 
tul era copleșit de venetici.,, 


24 


— Pe aceia i-a absorbit masa Românilor, zise 
Anna enervată. 

— Nu mă întrerupe. Tocmai asta e nenorocirea: 
i-a absorbit, cum absoarbe o vadră de apă câte-va 
picături de anilină. Știu că sunt oameni astăzi cari 
susţin că Fanarioţii ne-au făcut mult bine, fiind-oă 
ne-au adus cultură. Ne-au adus sânge viţiat: pol- 
tronerie, fanfaronadă și făţărnicie, asta ne-au adus. 
Du-te într'un salon, priveşte astă-seară bărbaţii de 
la bal: te vei crede la Constantinopoli sau la Atena, 
Ia o ramură de administraţiune_ publică, ia alej 
gerile: stricăciune peste tot. Goi strigăm atât 
împotriva jidanilor, fiind-că nu be asimilează. E o 
fericire că nu se asimilează, şi, din punct de vedere 
etnic, tocmai de aceia nu sunt primejdioşi. 

— Stricăciune de asta a mai fost și altă dată, 
zise Anna. Pe vremea lui Vlad Ţepeş nu erau Fa- 
narioţi, şi, cu toate astea, ţeapa a fost inventată de 
acest bun român tocmai ca să stârpească hoţiile 
și corupţiunea. 

Mihai se uită la fată. Răspunsul ei inteligent gi 
ironic îl făcu să se mire. Nepgreşit, ţinând seamă 
de numele ei de familie, teoriile lui Milescu nu prea 
ereau cu tact. Dar tactul, la Milescu, mai cu seamă 
când se aprindea la vorbă, era lucru necunoscut. 
De aceea, răspunse şi mai violent, trântind furou- 
lita pe taler: 

Nu e adevă:at!.. Dacă se fura şi pe vremea lui 
Vlad Ţepeş, asta nu dovedește nimic, In toate tim- 
purile și la toate popoarele an fost momente de 


25 


decădere administrativă. Dar chiar faptul că a ve= 
nit un Vlad "Țepeș, care a stârpit răul din rădăcină, 
probează că rămăsese virtute în clasele boerilor, 
fiind-că "Ţepeş erea boer pământean, Basarab Dră- 
culesc, Arată-mi dumueata care este Domnul care 
s'a ridicat, dintre străini sau chiar dintre boeri, pe 
vremea Fanarioţilor, împotriva acestora? Nici-unul. 
De aceea, e rușine să vorbim astăzi de fugă la 
munţi, de neutralitate și de fleacuri. Astea sunt 
lucrari demne de mueri sau de Fanarioţi. Eu sunt 
Milesc. Eu am să mă duc să mă bat, ou Turcii, cu 
Rușii, cu Tătarii, şi cu dracu, dacă o trebui 1.. 

Dumitrache rămăsese cu farfuria în mână, ui- 
tându-se la stăpânu-său. Acesta, când tăcu, cum 
nu-l mai întrerupea nimeni, se simţi se vede cam 
ridicul de atâta patriotism, de oare-ce o dete iar 
prin bombele lui: 

— Mii de cataclisme! că eloquent am mai fosti 

Anna se uita în taler, nemișcată ; Elena mânca 
încet, gândindu-se; Mihai tăcea, jenaţ de pâcla a- 
ceea de neânțelegere ce'i învăluia, dar, în fond, mul- 
țumit de amicul lui. Milescu privi lung spre cum- 
nată-sa, Cu glasul blând, aproape rugător, îi în- 
tinse mâna şi o chiemă: 

— Anicuţol. Ştii că tu ai fost foarte de spirit 
cu Vlad Țepeș... 

Fata îşi întoarss ochii spre el, pliui de lăcrămi. 

— Mii de bombe şi de baionete! plângi?.. Să ştii 
că te măriţil.. 

Ea, ştergându-şi ochii, începu a râde: ciudă, sim- 


20 


patie, ruşine, se ţopeau într'un sentiment de fori» 
cită conştiinţă de sine. O privire piezise către Mi- 
hai, îutâlni privirea acestuia, admirativă, fără voea 
lui. Fata îşi ridică bustul mai sus, mişcă ugor din 
cap, dându-și părul la o parte de pe frunte, ca şi 
cum o secreta dorință ar fi îndemnat-o să se arate 
în toată curăţia ei. El se simţi surprins în gândul 
lui bun, și, îndemnat par'că de o pornire sufle- 
tească cinstită, voi să rupă farmecul ce se întindea 
de la unul la altul, și se întoarse către Elena: 

— M'aţi întrebat, doamnă, dacă e adevărat ci 
au trecut Rușii peste hotare... 

— Da. 

— E foarte adevărat... 

— Cu voea noastră ? 

— Imi închipuesc, de oare-ce noi suntem con- 
centrați pe Dunăre, iar nu pe Prut. 

— Sunteţi chiemat şi d-voastră ? 

— Du, doamnă, 

Anna întreabă repede: 

— Da? 

— Da. Regimentul meu trebue să fie deja spre 
Giurgiu. 

Milescu sări în sus: 

— Bravo, Mihai!.. Mergem împreună. Tu eşti 
aici în permisie ? ” 

Da. Cumnaţii mei fiind militari, doi în armata 

permanentă şi unul doctor în rezervă, ne-am strâns 
cu toții înnainte de a ne despărți. 


27 


Tu eşti In regimentul de Putna? Eu sunt in 
al 8-lea de linie. 

Da, suntem în aceiaşi Divizie. 

— Bravo! Dumitrache, dă-ne o sticlă de șampauie. 

— După câte ştiu de la cumnatu-meu, Rugii trec 
spre Dunăre în patru coloane: unažprin Copăcenii 
de Argeş, alta prin preajma Bucureştilor, o a treia 
pe lalomiţa, spre Călăraşi, iar a patra spre Bolgrad, 
pentru a ocupa Dunărea de jos şi a apăra ast-fel 
mersul celor-l-alte. 

— Dar armata noastră? 

— Armata noastră are și ea drept obiectiv tot 
Dunărea, spre a împiedica pe Turci să facă din 
țara noastră câmpul războiului. Noi nu putem a- 
păra tot malul stâng al Dunării, ou două Corpuri de 
armată, dar putem ocupa punctele cele mei pri- 
inejduite, acele din faţa Vidinului... 

— Vă rog. numai o clipă, zise Anpa, sculându-se. 

Eşì repede pe uşă, ușoară ca o păsărică, şi dis- 
păru. După un moment, se întoarse, cu o hariă a 
ţării, pe care o întinse pezinasă. 

Inchipuiţi-vă că noi suntem de-a dreptul a- 
meninţați, fiind-că avem proprietăți pe malul Du- 
nării... Să vedem undefe Vidinul.. 

— Tată Vidinul. In față avein Calafatul, Cetatea 
şi Pechetul. Mai la vale, Turcii au Nicopoli, Rus- 
ciucul şi Silistria. Pe aici capitala este deadreptul 
amenințată. Spre Vidin va merge probabil l-iul 
Corp de armată. De la Nicopoli spre Silistra, Cor- 
pul al li-lea, 


28 


Al nostru? intreabă Milescu. 

— Da. Aşa că noi vom lua poziție cam prin 
preajma Giurgiului. 

— Bravo!... zise Anna, bătând din palme. Mer- 
gem şi noi la moşie... 

Milescu ridică ochii de pe hartă și privi lung la 
fată, cu o seriozitate comică. 

— Ce te uiţi aşa la mine? zise ea, cu mirare pre- 
făcută. Par'că nu ştiu eu că Elena o să meargă 
după tine... 

EI a din cap, mulţumit, dar vrând să facă pe 
scepticul. Urmă a privi la fată cu insistență. Ea 
se înroși din nou şi se prefăcu supărată: 

Ce te uiţi așa la mine, frate? 

— Haide, haide... 

— Ba nici un haide-haide. Mergem la Stănești, 
să ştii. 

Milescu lua binișor mâna nevesti-si şi îi zise râzând: 

— Elencuţo, imi pare că nu mai trecem peste al 
7-lea pretendent. De ne-om întoarce de la războiu, 
jucăm la nuntă.. 

Fatatse supără: 

— Nu mai vorbi prostii Nicule. 

— Imi pare rău pentru tine, Annicuţo, că ţi se 
“potrivesc tocmai junii cărora tu nu le placi. Mihai 
mi-a spus, înnainte de a călca pragul casei noastre, 
că nu se însoară. Asta e un mod delicat dea mă 
preveni că nu te vrea... 

— Nu e adevărat, protestă Mihai, râzând: nici 
nu știam că ești iusuraț, 


29 


la lasă, mon cher. că mă cunoaște o lume în- 
treagă: carierea mea de astă-zi este de a prezenta 
juni de însurat cumnati-mei... Fug băeţii de mine, 
ca de reposata 'Tiţa Cișmegiu, peţitoarea de profesie. 
Elena râdea, plecându-şi capul pe o parte; Mihai 
râdea şi el, uitându-se la Anna, care, aprinsă la 
obras, bătea nervos cu degetele pe masă. 
După câte-va minute, Milescu se uită la ceasornic. 
— Mii de bombe, fetelor, da nu vă duceți să vă 
îmbrăcaţi? La câte vreți să mergeţi la bal?... 


HI 


A doua-zi, când Comăneşteanu ridică perdelele, 
piața teatrului era plină de apă. Càți-va birjari 
rătaciţi strângeau burdufurile de la trăsuri, cu col- 
tțurile livrelei lor muscălești, prinse în brâu. El băgă 
de seamă, cu atenţia aiurită a omului ce de-abia 
sa deșteptat din somn, că, deși îmbrăcați muscă- 
leşte, birjarii aceia ereau români. „Neapărat, gândi 
el, ori de câte ori e vorba de trudă, de muncă io- 
hăgească, de alergat prin ploae şi noroiu, străinul 
se ascunde și românul se trudeşte. El şi cu gloa- 
bele lui, Uite-l colo. Şi-a pus?șeapcă leșeascăj, în 
cap, rochie pe trup, dar îl dau de gol mustăţile“. 
Soarele străbatea ou greu printre nori și, rar, câte 
o rază palidă venea să maizlumineze ? nevinovăția 
melancolică a bietului Y din TIIEATRY NAȚIONAL. 
Un pâlc de soldaţi trecu pe sub ferestre, mergând 
drept prin băltoacele de apă. 

Mihai se îmbrăcă încet, gândindu-se la îutâm- 
plările ce aveau să se desfâșure în curând. Peste 
două zile trebuia să plece la Regiment. 

In liniștea dimineţii, când închipuirea slăbește, 


3l 


şi cu dânsa slăbese trecătoarele avânturi de vo- 
înţă, oamenii imaginativi, mai mult de cât cei-l-alţi» 
au nevoe de soare şi lumină, spre a-și redobândi 
energia cheltuită în alcătuiri chimerice. Alt-fel, 
viaţa le apare săracă, o înlănțuire fragmentară de 
fapte nelogice. Pentru ce războiu? De ce să nu se 
dezvolte ţara în pace? Atâtea schimbări erau de 
făcut din cele păcătoase ale trecutului, atâtea luc- 
ruri nouă de întrodus!... Și apoi navea dreptate 
cumnatu-său, când zicea că ne lipsesc comandanții, 
generali? Soldatul era vânios: dar cine să-l ducă 
la biruinţă?.. 

Deodată se auzi în stradă glasul răgușit al vân- 
zătorilor de jurnale strigând: „Supliment la Orien- 
tul de astă-zi, cu trecerea Turcilor pe la Giurgiul“. 

Trecerea Turcilor !... 

„Nu se poate!“ îşi zise Comăneșteanu. Cum să 
treacă Turcii pe la Giurgiu, când noi suntem con- 
centrați tocmai prin părțile acelea? „Ori poate re- 
gimentele n'uu ajuns încă pe malul Dunării. Şi noi, 
—cine noi? El sta liniștit la hotel, așteptând să 
meargă soldaţii pe jos la Giurgiu, ca el, cuconaşul, 
să'i ajungă mai târziu cu trenul sau cu trăsura... 
l se páru odios un asemenea lucru. 

Se sculă să sune, ca să-i aducă jurnalul franțu- 
zesc care vorbea de trecera 'Turcilor, când bătu 
cine-va, la ușe. 

— Intră... zise el, tare, gata să ceară jurnalul. 

Uşa se deschise numai de-abia şi cine-va de a- 
fară păru că se uită Innăuntra; după aceea, se 


32 


deschise toată, şi, o doamnă, acoperită pe ochi cu un 
văl des, intră repede şi căzu pe un scaun lâugă ușă. 

Comănășteanu rămase cu braţul întins și cu gra- 
iul pe buze: recunoscuse pe Natalia. 

Toate gândurile lui, ce fluturau împrejurul uuor 
imagini atât de diverse, se adunară deodată îm- 
prejurul uneia sigure: a femeii ce era acolea lângă 
dânsul, ` 

— Dumneata aici 1.., 

Ea ridică ușor vălul de pe obraz şi se uită lung 
la dânsul. 

— Da, eu. Te supăr?... 

Enervat de a vedea într'ânsu atâta hotărâre, 
trist că nu găsea în sufletul lui nici-o pornire ge- 
neroasă prin care să-şi explice şi să ierte venirea 
ei, luă și el ui scaun și șezu, uitându-se în pământ. 

Ea îl privi încă alte câte-va minute, așteptând 
o vorbă bună. Voia să zică ce-va, şi nu îndrăznea, 
simțind căa *i-ce cuvânt ar fi rostit, ar îi părut 
falş. Sta ou braţele pe genunchi, privindu-şi ba- 
tista. 

El ridică ochii din pământ și se uită la ea. 

— Te-am rugat să.nu vii la București, De ce-ai 
venit ? 

— Fiind-că n'am putut face alt-fel, 

Comăneşteanu se sculă, se duse până la ferea- 
stră, se întoarse şi rămase cu mâna pe rezemătoa- 
rea unui scaun, gândindu-se. 

— Te rog, şezi, 

Ea veni, încet, şi şezu, 


33 


— Adevărat e că te'nsori? zise ea deodată, 

El se nită drept la dânsa: 

— Ce înţeles are întrebarea asta ? 

— Acela pe care-l au cuvintele ce-ai auzit : dacă 
este adevărat că te'nsori.. . 

El înnălţă din umeri, trist că era bănnit pe ne- 
drept. Nu mai puţin însă era mirat, aducându-și 
aminte de prânzul de la Milescu şi de Anna, de 
sensibilitatea cu care Natalia părea că străbate în 
toate gândurile lui. 

— Dacă nu este adevărat, de ce fugii de mine? 

— Fiind-că nu pot face alt-fel. Văd cu mirare 
că insiști asupra unor lucruri atât de fine, pe cari 
am încercat să ţi le explic pe cât am putut... Eu 
am un rol odios faţă de dumneata... Şi, cu toate 
astea, nu pot face alt-fel, zise Comaneșteanu. 

— De ce nu poţi face alt-fel? } 

— Fiind-că nu pot. Dumneata de ce nu poți face 
alt-fel, când eu te rog să stai la m ie?... Vezi 
cât e de greu să ne înțălegem cu porgi nu pot!.. 

Natalia se uită la el, mirată și tristă și ea că nu 
era înțăleasă. 

— Bine, Mihai, eşti om inteligent. Ar trebui să 
pricepi că la mine e un sentiment puternic care 
mă leagă de dumneata: eu nu pot face alt-fel, 
fiind-că asta este pornirea inimei mele. La dumneata, 
nu sentimentul, ci judecata te face să fii aşa de 
schimbat cu mine. 

— Se poate. Ori-care ar fi cauza, ea e atât de 
puternică, încât nimic nu mă va întoarce din cale. 


3 


34 


Bărbatul dumitaie este adevărata victimă între noi 
doi. 

Natalia sări de pe scaun. 

Ah, te rog... 
El o luă de braț şi o sili să şeadă, 
Liniştește-te. Ştiu. E lucru vechiu și întâm- 
plat şi altora. Nu-l iubeşti și nu l-ai iubit nicio- 
dată. Mai mult : dumneata eşti între noi persoana 
cea mai simpatică... 

— Nu sunt simpatică ! Sunt, din potrivă, anti- 
patică, fiind-că sunt crudă. Nu protesta. In sufle- 
tul tău chiar, Mihai, asta este adevărata cauza pentru 
care nu mă mai poţi iubi.., 

EL ridică ochii către dânsa, mirat : 

— Nu-i așa? 

— Poate că ai dreptate : e ceva aşa,.. 

La mărturisirea aceasta, smulsă prin surprinde- 
re, care părea o explicare mai mult curioasă de 
cât adevărată a stării lor sufletești, ea rămase în- 
cremenită. 

— Va se zică e adevărat, Mihai, că nu mă mai 
poţi iubi?.,, 

El, încurcat, se uită la dânsa : 

E mai mult surprinzător decât adevărat, 

Ea zimbea, cu un sentiment de nefericire acută 
care părea că o pătrunde până în ramificaţiunile 
nervilor pipăitului. Şi, ou toate astea, farmecul in- 
telectual da a iutra departe în sufletul lui, îi ţinea 
atenţiunea încordată în subtilități de spirit, fără 
raport cu starea ei. 


35 


— In care parte a creerului stă puterea asta de a 
iubi atât de intens, atât de dureros și cu toate 
astea atât de dulce ?'.. 

Vorbind ast-fel, liniștiți în aparență, sângele i 
se urca în obraz. Işi duse mâinile la cap și se uită 
la el zâmbind : 

— Atât de dulce!.. Tu nu mai înțălegi. Te pri~ 
cep atât de bine!... şi tocmai de asta mă simt 
rătăcită, par'că aş trăi într'un vis. Câte odată, Mi- 
hai, aşa de pierdută sunt în gânduri despre tine, 
încât îmi pare că nu te mai iubesc, ci că trăese 
din chiar viaţa tu, şi atunci bărbatul meu îmi 6, 
simpatic, cum îți este ţie ... 

— Şi cum e în adevăr... 

— Ah !... Dacă ai şti cu toate astea cum îl u- 
răsc !... De ce? Nu pot spune de ce, dar îl urăsc 
în detaliu, în linia aceea de moralitate grosolană 
cu care apasă pe sufletul meu, în violențele de 
nebun cu cari stăpânește tot, în glas, în coloarea 
ochilor, în glume, în chiar iubirea ce are pentru 
mine... A!, 

Un fior păru că-i trece prin tot corpul. 

— Eu credeam că tu o să'nțelegi toate lucru- 
rile astea triste. .. 

Le înţăleg. Dar înțăleg că este și o parte băr- 
bătească foarte frumoasă intrun asemenea om 
cam... de pe vremea de demult, dar frumoasă: 
In toate cazurile, el te iubeşte. Mi-a părut așa de' 
înțelept, era atât de duios când vorbea de d ta 
incât m'a mișcat ,., 


36 


Natalia se uită la el, zâmbind cu milă. El urmă 
serios ; 

— 'Trebue să admiţi cu toate astea că este şi o 
parte morală în viaţă, peste care nu se poate trece 
fără pedeapsă. Un om violent, voluntar, cum zici că 
e bărbatul dumitale, nu se umilește până a se ruga 
de un alt om, aproape cu lăcrămile în ochi, să plece 
fără a avea p cauză sufletească puternică; iar eu, 
acela de care s'a rugat bărbatul Humitale, nu pot să 
nu fac sacrificiul ce mi se cere, fără a mă simți 
mizerabil. 

— Mihai, nu fii copil!... zise ea tare. 

Apoi, mai încet, vorbind repede, par'că ar fi gån- 
dit, adaose : 

— Sau mai bine nu, rămâi așa cum ești, mlădios, 
nehotărât în multe, dar cu puterea de a te sa- 
orifica pentru o idee generoasă. Uite, Mihai, ştiu 
că în lumea noastră modernă, oamenii hotărâți, 
cu voinţă puternică, sunt foarte căutaţi, fiind-că 
sunt rari. Dar, crede-mă, a trăi zilnic cu asemenea 
oameni, e un chin, fiind-că sunt egoiști şi brutali. 
Sufletul nostru de astăzi e complicat, plin de finețe, 
plin de cotituri, în care nu intră decât cei ce-l cu- 
nosc. In amorul nostru modern sar putea stator 
nici cu siguranță 6 estetică a iubirei.., De ce 
zâmbeşti ? 

Nu zâmbesc... 

Ba da, zâmbeşti, Pot chiar sa-ţi spun de ce 
zâmbești. Tot ceea-câ înșir eu acum, îţi este și ţie 
cunoscut ; cu toate astea, tu nu mi l-ai spus nici- 


37 


odată, fiind-că în tine, ca şi în Saşa, e innăscut 
simţul acela atât de pătrunzător al esteticei de a 
fi... Nu râde, Mihai. Lasă-mă să-ți spun de ce 
ami ești atât de drag. Inţelege că asta e iartarea 
mea către mine... 

— Nu râd de loc. 

— Vezi, eu sunt sigură că atunci când ai in- 
ceta cu totul de a mă iubi: ai găsi un mijloc de 
a mă face să nu sufăr. Nu-i aşa? 

Incetâud de a te iubi, după ce dumneata ai 
fi încetat de mult de a mă iubi pe mine. 

Ea. nelămurită în înțelesul ce vrea să pună el 
în vorbe, îl privea cu aceeaşi enigmatică intrebare 
a ochilor. 

— Dar, sar putea, Mihai, să nu mă mai iubeşti 
de loc ?.,. 

După aceea, mişcându-se pe scaun cu indemâ- 
nare şi fără a aștepta răspunsul, adăopă râzând şi 
arătându-și dinţii : 

— Ştii că ţi-am făcut un neajuns... Mi ;s'a pă- 
rut că Elena Milescu se interesa cam mult de 
dumneata, Are o soră de măritat, nu-i așa ? 

Cred că da. 
— Cum, crezi ? Par'că aseară ai prânzit acolo... 
Am prânzit, dar actele stării civile nu ni le-am 
dat pe faţă, 
Foarte bine. lţi spun eu că are soră de mă- 
ritat... 

('omăneşteunu privea la mânile ei delicate, fări 

învă a le vedea. Eaï băgă de seamă și le ridică în 


38 


sus, cu instinctul copilăresc al vanităţii adormite 
ce se deşteaptă deodată. 

— Şi ce neajuns mi-ai făcut? întrebă el, indem- 
nat de curiozitate. 

Ea închise ochii și dete din cap. 

— Unul foarte mic. Am spus Elenei Milescu că ai 
o veche legătură la Paris și că nu cred că te vei 
însura vreodată... 

E! sări în sus, fâră să-și dea seamă de ce face. 

— A! 

— Am fost rea, nu-i așa? 

— Dumneata știi bine că n'am nici-o legătură. 

Natalia se sculă și ea, văzându-l supărat, și veni 
până aproape de el. privindu-l. Apoi zise incet și 
lung : 

— Dar eu?... 

— Dumneata ești femee măritată. . 

— Da ?... 

Ha se întoarse binișor la loc ; el se duse la fe- 
reastră. O tăcere de câte-va minute păru lungă 
amândurora. Comăneșteanu lovi uşor cu degetul 
în geam ; apoi veni spre ea. 

— De alt-fel n'are nici o însemnătate. Eu plec 
la Regiment şi ast-fel totul se sfârşeşte. 

Natalia îl privea, cu capul rezemat de fotoliu. 

Nare nici-o însemnătate !... Eu găsesc că 
are o însemnătate foarte mare. Șezi. 

EI veni şi $ezu iu faţa ei. 

- Fii liniştit, că nam spus nimic. Mă mir că 
n'ai priceput că-ți întindeam ọ cursă... Acuma 


39 


ştiu ceea-ce voiam să ştiu. Iţi place Anna Villară, 

Comăneşteanu, nemulțumit de întorsătura ce o 
luau lucrurile, răspunse aspru ; 

— Şi dacă mi-ar plăcea? 

— N'ar fi nicio mirare Place la atâţia alții t... 

El, revoltat, se uită ţintă în ochii ei scânteetori, 
întrebându-se în fuga gândurilor, cam se putea să 
fie o femee atât de fină şi atât de rea în acelaș 
timp. Ea păru că strâbate în mintea lui, căci ada- 
ose numai decât : 

— Zic că place la multă lume, fără nici-o ironie. 
Place, fiind-că e veselă, frumoasă, tânără.., Eu 
însă-mi am admirat-o aseară... Eşti mulțumit? 

Rostind cuvintele din urmă, Natalia se sculă, își 
coboră vălul pe ochi și voi să plece. Ii întinse 
mâna, privindu-l cu o nespnsă tristeţe, par'că ar fi 
înţeles toată depărtarea ce se așeza cu încetul în- 
tre dânșii. El însu-şi se simţi învăluit cade un nor 
de nesiguranţă şi de zădărnicie. Mâna delicată a 
Nataliei îl înduioșă mai mult de cât toate cuvin- 
tele, și o duse încet la gură, cu temerea ascunsă 
a oamenilor ce se jertfesc, că lumea nu merită 
sacrificii. 

— Mihai, Mihai... credeam că ne înţălegem 
atât de adânc unul pe altul!... și totnși văd că 
rămânem necunoscuţi unul altuia cu părţile cele 
mai bune ale sufletului nostru... Pleci mâine, en 
adevărat ?... 

— Plec. 

— Va se zică Anna Villară nu te interesează ? 


40 


Ce curioasă eşti cu Anna Villară !... 

Ea rămase lângă ușă, gândindu-se. După aceea 
dete din cap nedomirită : 

— Cine ştie !... Adio Mihai. 

După ce eși Natalia, el rămase în mijlocul vdăii. 
Se simţi cam singur, dar par'că îi era ruşine să-și 
mărturisească că se simțea totdeodată ușurat ca de 
o mare grijă. Ce fire complicată. Natalia !.., Cât 
îi ţinuse mâna în tăcere, Comăneșteanu crezuse că 
reînviază deodată tot farmecul iubirii lor trecute... 
Pentru ce vorbise?... De ce mania aceea de a 
spune, prin cuvinte, lucruri infinit de delicate, pe 
cari tăcerea le exprimă cu mult mai bine ?... Era 
oari în adevăr lipsită de înţălegerea estetică a 
simţurilor (cum zicgu ea) sau era foarte inteligentă şi 
pătrundea mai departe decât el în sufletul omenesc? 

La ideea că inteligența ei era mai ascuţită de- 
cât a lui, se simţi umilit. Dar umilit, de ce?... 
Ea îl iubea, și el n'o mai iubea, sau cel puțin vola 
să n'o mai iubească. I se păru că şi în aceasta ea 
era mai presus de el. Un bărbat, erou de roman, 
e aşa de antipatic! 

Şi cu toate astea, ce era de făcut? 

In cercetarea propriilor sale slăbiciuni, îi apăru 
deodată obrazul rotund al Annei Villară, chipul 
limpede al Elenei Milescu, harta de pe masă, Tur- 
cii, Ruşii, învălmăşala războiului, şi din nou iÀ se 
aprinse mintea de fapte eroice, 

Se sculă repede și sună, spte a cere suplimentul 
la Orientul. 


IV 


La vestea că Turcii au trecut Dunărea şi ameninţă 
deadreptul capitaja, care nu era decât la 60 de 
kilometre de Giurgiu, panica deveni generală. Rușii 
trecuseră Prutul; Turcii treceau Dunărea, — prin 
urmare ţara devenea din nou câmpul deschis al 
luptelor dintre cei doi dușmani. 

In cei mai culți și mai echilibraţi, își făcea drum 
cu încetul credinţa că de astă@tă lucrurile nu a- 
veau să se mai petreacă ca pe vremea Hospoda- 
rilor fanarioți, şi că armata română va fi dusă în 
foc şi se va bate. Cei mai mulţi însă dau din cap, 
nehotărâţi. Ruşinea de propria lor frică; speranța 
că soldatul e vânjos; lipsa de încredere în arma- 
ment şi în experienţa ofiţerilor,—toate acestea îi 
făcea să trăiască într'o ularmă continuă. La fiecare 
nouă ştire, se supărau: 
` Dar armata noastră ce face, domnule? Văd 
că nai cap să egi pe stradă de subii!... 

Erau şi de cei cari plecau tiptil la Braşov sau 
și mai departe, sub cuvânt că se duc la băi... Fra 
ceva cam de vreme pentry hăi. 


42 


lar masa poporului, care nu ştia să meargă la 
băi şi nici nu avea cu ce, sta acasă, ducând şar- 
tul vieţii ca întotdeauna, cu o încordare de voință 
seacă, așteptând ca ziua de mâine să aducă pră- 
pastia. Aci, nici mare entusiasm, nici mare frică. 
O supunere ticnită soartei, oarecare scepticism ră- 
mas din generaţiile vechi, o clătinare de cap la 
trecerea pâlcurilor de soldaţi, şi, departe, în fundul 
conștiinței, încredințarea că au să se mai mărească 
dăjdiile şi nevoile. Noţiunea patriotismului, ca ori 
ce abstracţiune coprinzătoare de prea multe lucruri, 
nu avu înțeles în popor, de cât când Rușii, tăbă- 
râţi prin preajma orașelor şi satelor, începură a 
da raita prin tijghelele şi cotinețele oamenilor. Un 
sentiment de groază străbătuse cu încetul până 
în straturile poporane, la vorba bașibuzuc. Cruzi- 
mele acestor horde, cunoscute de pe vremea răs- 
coalei din Herţegovina și a războiului Sârbilor, a- 
junsese legendară. 

De fapt, pe tot lungul țărmului balgăresc, bande 
de bașibuzuci şi de cerchezi prădau, ca în codru 
așteptând începerea acţiunei. 

La Vidin, Turcii aveau 40 de mii de oameni, 
puşi sub comanda lui Osman Pașa, ofiţer înţelept 
şi hotărât, a cărui purtare în războiul cu Sârbi 
făcea pe cunăscători să-l judece favorabil. La Rus- 
ciuc, eruu 18 mii de oameni, puși sub comanda lui 
Añmed-Ejub Pașa, venit de la Şumla; la Şumla, 
40 de mii, pgşi gub comanda lui Abdul-Kerim, ny- 
mit do curând Sord% Ekrem, 


45 


Prin urmare numai îniro Sumla şi Rusciuc, pe 
drumul de la Varna la Dunăre, erau aproape 60 
de mii de Turci, amenințând capitala; fără a mai 
socoti eà, do la Vidin, Osman Paşa ameninta Cra- 
iova şi toată Oltenia. 

In fața armatei turceşti de peste Dunăre, Ro- 
mânii puneau două Corpuri de Armată, cu un e- 
lectiv de 50.000 de oameni şi 180 de tunuri, 

Intâiul Corp de Armată, sub comanda Genera- 
lului de brigadă Lupu George, avea să ocupe Ol- 
tenia'cu obiectiv principal Calafatul; al doilea Corp, 
sub comanda Generalului de brigadă Radovici A- 
lexandru, era chiemat să acopere capitala, obser- 
vând drumurile dintre Giurgiu și Olteniţa, 

Ştirea din jurnalul francez nu era așa de gravă 
cum o făceau vânzătorii de ziare, Turcii treceau 
Dunărea, dar în bande mici, mai mult pentru a 
prăda, Puneau foc pichetelor, ucideau soldați sin- 
guratici, pescari, ciobani spre a le lua vitele; mer- 
seseră până a ridica de pe malul românesc șlepuri 
cu grâne. Insă nu făcuseră nici-o încercare seri- 
oasă de a cobori trupe. 

Cu toate astea, Comăneşșteanu hotărî să plece 
chiar în ziua aceia. Prin ordinul de concentrare de 
la 6 Aprilie era chiemat numai de cât la Regi- 
ment. În urma stăruințelor, i se dase un răgaz de 
zece zile, cu condiţiune ca la termen să se alle pe 
malul Dunărei, 

Se cobori din otel și se duse la soră-sa, O găsi 


44 


într'o odae goală, cu niște mănuși vechi în mână, 
așezând într'un cufăr, La fereastră, un soldat cu- 
răţea instrumente de chirurgie, aşezându-le cu mare 
grije în cutii. Comăneşteanu avu omişcare de oroare, 
faţă cu tăişul lucios al foarfecelor şi al cuțitelor. 
Sașa era slabă şi nedormită. Cum îl văzu, rămase 
cu ochii ținţă la el. 

— Ce este Mihai? 

— Nimic, maman. Am venit să te văd. 

Ea își duse mânile la tâmple. 

— Am ujuns de-mi sare inima la toate nimicu- 
rile... Adevărat e că au trecut Turcii Dunărea? 

— Nu-i adevărat. Trec noaptea Cerchezi singu- 
ratici după prădăciune... Dar chiar dacă ar fi tre- 
cut armata regulată, tot n'ar trebui să fii aşa de 
neliniştită, dragă maman. Acum ştii că nu se mai 
poate face altfel; mergem cu toții să ne împlinim 
datoria, și Dumnezeu cu noi. 

— Ştiu, dar ce să fac... Toată noaptea mă mun- 
cesc gândurile... Baciule adu două scaune. 

Soldatul eși in vârful degetelor. Mihai se uită la 
el lung. Par'că-l cunoștea de unde-va. 

— Cine-i omul ăsta, maman ? 

Saşa se însenină puțin 

— Nu-ţi mai aduci aminte de e1?.., Baciul Micu 
de la Ciulniţei... cel cu câinele omorât... 

Cel care a fugit de la nenea Mateiu ?... 

— Da, S'a întors tocmai acum, fiind-că a auzit 
el, prin satul lui, că Mateiu se duce la răzhoiu... 
Zice că vrea să meargă după dânsul... 


45 


— Foarte bine... E rară o aşa fire de om. 

Sașa rămase un moment cu privirea în depăr- 
tarea spațiului. Frate-său o atinse binişor pe umăr. 
Baciul aduse scaunele. 

— Maman, unde e Alexandru? 

— Au eşit amândoi... De ce? 

Mihai şezu lângă dânsa. 

Dacă vrei să te linişteşti și să m'asculți, aşi 
avea două-trei lucruri să-ți spun. 

Ea se uită la el, aiurită, dar zâmbind: 

— Spune dragă. 

— Eu plec astăzi la regiment... 

— Chiar astăzi ?... 

— Te rog, maman, nu te mira și nu mă între- 
rupe. Dă-mi voe să fiu şi eu o dată autoritar cu 
dumneata... Plec chiar astăzii—Ce s'o întâmpla cu 
noi, Dumuezeu ştie. Eu sunt încredinţat că am să 
mă întorc viu nevătămat... 

Ea făcy o mișcare, ca și cum ar fi voit să vor- 
bească, dar o înnecau lacrămile și nu putu rosti 
nici o vorbă. El, hotărât să spună ce avea de spus, 
întoarse privirile în altă parte şi urmă: 

— Nici un om cu mintea sănătoasă nu se poate 
gândi serios la moarte și mai cu seamă nu pricepe 
posibilitatea morţii sale,— pricepând în acelaș timp 
foarte bine pe a altora. Noţiunea individualităţii 
noastre abstracte ne face să ne socotim eterni.— 
Dar eterni nu suntem... Maman, mă ascniți ? 

Fa făcu semn din cap că da. 


40 


El urmă mai departe, rar, de-abia vorbind, cu 
respirația scurtă: 

Și, fiind-că nu suntem eterni, dacă sar în- 
tâmpla să nu mă mai întorc, te rog să dai nu- 
mele nostru unuia din băeți... lui Alexandru bu- 
nă-oară... fiind-că alţi Comăneșşteni nu mai sunt... 

Nu mai putu nici el urma. Își duse mâna stângă 
la vinele gâtului şi apăsă pe ele ou putere. Appi 
se sculă repede. 

— Te rog, maman, nu mai plânge. Avem nevoe 
de înnălţare sufletească și de voinţă. Ştii ce ne 
vorbeai când eram copii .. Sărută-mă şi să ne ve- 
dem sănătoși. 

Saşa se sculă, îşi şterse lacrămile, căutând să se 
stăpânească cât mai mult. 1l sărută lung pe ochi, 
ca în vremea cea bună, și zise apoi încet: 

— Pleci pe la Giurgiu ? 

— Da. Astăzi la 5. Mă duc până la Comana cu 
trenul şi de acolo cu căruţa. Trec acum pe la Mi- 
lescu să văd dacă merge şi el. la din contră, o 
să-i cer să scrie îngrijitorului de la moșia lor să 
mă primească în gazdă. Poate chiar să mă duc 
până la Giurgiu, unde e Divizia mea, ca să aflu 
cu siguranţă unde-mi este Regimentul, Linia noas- 
tră era Frăteşti-Turbatu-Stăneşti. Dar cine știe ce 
schimbări s'or fi urmat. 

— Mă duc numai decât la otel să-ți văd de lu- 
oruri. Lasă-mi cheile. Vii la dejun? 

— Da. Insă te rog, maman, să nu se mai vor- 
bească asupra plecării mele. 


` 


4T 


După ce eși, din josul scărei întrebă pe soră-sa: 
— Cine mai e la dejun? 
— Nu mai e nimeni, decât noi şi Natalia. 


De la Sașa, Comăneșşteanu se duse la Milescu. Fu 
primit de același fecior, în același biuroy, cu a- 
celeuși vacswri și bombe din partea prietenului său. 

Milescu, cu părui hălăciugă, cu cămașa desfă- 
cută pe pieptul lui puternic, sufla în ochelari ca 
să vadă mai bine pe Mihai. 

— De ce nu mai stai câteva zile, omule, să mer- 
gem împreună. 

— Nu mă mai întreba, Milescule, fiind-că nu pot 
să-ţi răspund nimic. Ne înţelegem de minune: două 
zile mai mult sau două zile mai puţin nu schimbă 
lucrurile. Şi, cu toate astea, eu plec. Asta e senti- 
mentul meu. Am de implinit pentru întâiași dată 
în viaţă o adevărată datorie bărbătească; voiu s'o 
împlinesc bine. Imi pare rău că n'am plecat dea- 
dreptul cu Regimentul. 

Celălalt se uita la el lung, ascultând cu băgare 
de seamă. 

— Mii de bombe)... ştii că ai dreptate, dragă. 

ȘI, sărind de pe scaun, sună şi sună și iar sună, 
până ce feciorul, speriat, intră pe uge ca o vijelie.. 

Du-te de vezi dacă cuconița e îmbracată, şi 
spune-i să vie numaidecât aici. 

Apoi, intrând cu înlesnirea fitii lui nehotărâte 
dar entuziaste, in părerea amnicului sau, începu a 
striga: 


48 


— Ba bine că nu! Ba vezi c'o să stăm să ba- 
tem balurile şi cluburile la București, pe când Turcii 
trec Dunărea!... Ai deo mie de ori dreptate, mou- 
cher, Merg și eu cu tine. Auzi două-trei zile!... Par'că 
suntem şcolari leneși, cari caută să mai lungească 
vacanţa... 

Elena întrerupse monologul lui vânturatec, Cum 
o văzu, Milescu sări la dânsa. 

Elencuţo, astăseară plec la Regiment, 

Elena se uită şi la unul și ia altul aiurită. 

— Nu se poate, Nicule, mai nimic gata. 

— Se poate, nu se poate, eu plec, asta-i! La 5 
plecăm Mihai? 

— Trenul pleacă la 5. 

Tocmai atunci Elena băgă de seamă că era și 
Comăneşteanu de față. Făcu un pas către el cu 
mâna întinsă, zâmbind: 

— Dumneata eşti de vină. 

Milescu se înfundase într'un potop de vavilioaue, 
de vacsuri şi de bombe, de nu-l mai scotea nici 
corabia lui Noe. 

— Mille millions de tonnerres!... Auzi dumueata 
că nu se poate!,.. Vacs nu se poate!... Pofteşti dum- 
neata să mă ţiu de baluri şi de fleacuri, când toţi 
camarazii mei se duc să se bată ?... Vacs!... Pune 
slugile să'mi facă valiza, că eu plec. Asta-i!... Auzi, 
domnule, par'că sunt la epitropie,.. Toată lumea se 
duce să-şi facă datoria, numai Milescu şade acasă 
Vacs și iar vacs! asta nu se poate, dragă.., 


49 


Elena se uita la el, cu mâinile moleşite şi cu 
capul pe o parte. 

— Bine, creștinul lui Dumnezeu, n'ai hotărât tu 
singur că plecăm cu toţii în ziua de 16?,. 

Milescu aprinse o ţigară şi aruucă furios chi- 
britul pe covor. 

— Plecaţi dumueavoastră la 16. Eu plec astă-seară. 

Cu simţul realităţii pructice imediate al femei- 
lor, Elena luă chibritul de jos şi călcă pe covorul 
care începuse să fumege. Apoi veni către Mihai, 
înnălţând diu umere. 

— Ce să fac? N'are nimic gata- 

Comăneşteauu, care ațâțase fără voia lui pe Mi- 
lesocu, se duse binişor către el. 

— Ia ascultă, Nicule... Şezi să vorbim. De ce 
ţii cu orice preţ să pleci astăzi? 

Milescu se răsti la “el: 

— Cum... O'ntorci acuma ? 

— Sezi. N'o întorc de loc. Eu, dacă plec, am alte 
cuvinte, personale ale mele, pe cari tu nu le ai.. 
— Nu-mi umbla cu mofturi!... ' 
— Nu umblu cu nimic. Şezi să vorbim liniştit. 
Milescu se mai îmblânzi și gezu. Comăneșteanu 

urmă: 

— Eu plec pentru că... aşa trebue să fac. Dacă 
aş avea o familie oa tine, care să-mi ceară să ră- 
mån încă două zile, aş rămânea. 

Pe onoarea lu? 

Comăneşteanu dete din cap, râzând. Milescu iar 

sări de pe scaun. 


4 


— Vezi ? vezi? 

— Stai la loc binişor, Mai întâi nu-i adevărat că 
Turoii au trecut Dunărea. Dacă te crezi neapărat 
trebuincitb oastei române pentru a birui pe duşmani, 
linișteşte-te: până acum n'avem cu cine ne bate... 

Nuanţa de ridicul din vorbele lui Mihai păru a-l 
atinge mai mult de cât toate argumentele, fiind-că 
începu a râde, Comâneșteanu urmă: 

— Fă-ţi toate pregătirile în pace, ascute-ţi sa- 
bia, unge-ţi revolverul, mai fă un poker două, şi 
când vei fi gata, porneşte-o. 

— Tu ai totul gata? 

— Negreşit că am. Eu am plecat de optzile de 
lu ţară, cu toate pregătirile făcute. 

— Va se zică eu trebue să rămân... 

Nu se'mpăca de loc cu ideea asta. 

— 'Trebue să rămâi până vei avea totul pata. 
De-ocamâată să fii bun să-mi dai un cuvânt pentru 
îngrijitorul tău de la moșie. i 

Milescu păru încântat: 

— Cu cea mai mare plăcere... Bravo!... Elencuţo, 
dă-mi nişte hârtie. 

Nevastă-sa se uită prin pupitrul lui, râzând. 

— Alalteri i-am pus toate la loc... 

ia vru să iasă, ca să-i aducă hârtie. Milescu o 
chemă îndărăt: 

Elencuțo, Elencuţo, stai, nu merge asa. Spune 
Anicuţei să vie, 

Elena rămase pe prag, fără să pricoupă ce aveu 

a (ace Anicuţa cu scrisoarea. 


51 


Nu cred să fie gata. 

— Fără vorbă, femeiel... Să vie aici, că dum- 
neaei este proprietara... 

Anicuţa se și ivi la ușă, par'că ar fi egit din pamânt 

Milescu se uită la nevastă-sa închizând dintr'un 
ochiu: 

— Inţelegi dumneata!... 

Anna, veselă, cam încurcată de privirea ironică 
a lui cumnatu-său, se duse la Comăneșteanu cu 
mâna întinsă. Apoi se întoarse către Milescu, 

— Ce vrei, Nicule? 

Milescu o privea de sus până jos, cercetând-o 
par'că ar fi vrut să o cumpere. 

— Da repede te-ai îmbrăcat dumneata astăzil..: 

— Trebuia să ies. Mă duceam să-ţi cumpăr nişte 
cravate milităreşti. Ia stai. 

Şi Anna se înnălţă în vârful picioarelor, cu o pan- 
glică subţire în mână, ca să ia măsură gâtului, 
Milescu, ca o bleandă, se dete cu capul către dânsa: 

— Echipaţi-mă fetelor, că plec la bătălie... 

După aceea, îşi netezi părul scărmănat de Anna 
şi îi zise: 

— Acum şezi aici şi scrie: „Domnule loane“. 

Anna luă condeiul și scrise: „Domnule Ioane“: 
El dictă mai depatre: 

— plţi fac cunoscut că amicul nostru, d-l Mihai 
Comăneşteanu, june încântător şi brav militar, vine 
să se bată cu Turcii...“ 

Annicuţa lăsă condeiul și se sculă supărată. Mi- 
lescu râdea: 


52 


— Nu vrei să scrii? 

Dacă nu ești serios, nu scriu 

— Ba foarte serios. Tu eşti proprietara, tu tre» 
buie să scrii, 

Auna se făcuse roșie şi rămăsese rezemată de 
biurou. Apoi se întoarse din nou pe scaun şi luând 
o altă foae de hârtie se puse se scrie. 

— Zi pe slovă: „lubite domnule Ioane“. 

Fata dete din cap, cu silnicie pretăcută, pe când 
Elena şi Comăneşteanu râdeau. 

— Acum nu te mai ascult. Am să scriu eu. 

Şi, în adevăr, se așeză să scrie pe socoteala oi. 
După ce sfârşi, puse scrisoarea întrun plic şi o 
întinse lui Comăneşteanu, mulţumită cât nu se 
mai poate. 

Milescu, repede, luă el scrisoarea. 

— Mă rog să mă ierţi, domnişoară; eu sunt tu- 
torul dumitale, Cred că nu pot să te las să cores- 
pondezi cu tinerii, așa sub ochii mei..,.. 

Anna râdea liniștită: 

— Zău Nicule, păcală ești! Citeşte-o dacă vrei, 
Spun lui loan să pună casa la dispoziţia D-lui Co- 
măneșteanu... 

Milescu sări in sus, strigând. 

— Aşa ?,.. Stăi că te-am prins: de unde știai dum- 
neata ce trebue să serii ?... 

Anna rămase uimită. În adevăr, ar fi trebuit să 
nu ştie Văzându-i pe toți râzând, se înroşi şi mai 
tare. Elena veni spre dânsa, umflată de râs, și 
zise şi ea ; 


D3 


— Ba zău, Annicuţo, prin ce minune știai tu ce 
să spui în scrisoare? 

Milescu sărea prin odae ca un clown, bătând din 
palme și cântând: 

— Am prins-o, am prins-0]... Ascultă la uşăl... 

Anna vrea să se apere: da să zică o vorbă lui 
Milescu,—acesta sărea şi mai sus; da să se adre- 
seze Elenei, soră-sa nu-i putea răspunde de râs. 
ln cele din urmă, ne mai știind cum s'o scoată la 
capăt, începu să plângă. 

Milescu, care nici odată nu ducea glumele prea 
departe, se opri din tumbe și veni lângă dânsa. 

— Nu fi copilă, Annicuţo... Eşti fată mare... Dacă 
plângi, nu-ți mai aduc peţitori... 

Ea nu răspundea. Toţi tăceau acum. Situaţia de- 
venea curioasă. Milescu mai încercă o glumă, care 
se prinse: 

— Aşa-i ea, fată simţitoare... 

Anna ridică ochii către el, plini de o indignare 
așa de comică, în cât Elena începu din nou a râde: 

— Parole d'honneur, Nicule, dacă vei mai vedea 
tu cravate de la mine... 

— Bine, dragă, m'oiu duce și eu la Regiment 
fără cravată, ca Regele Kalakaua... 

Apoi, scoțându-și ochelarii, citi adresa de pe 
scrisoarea Annei: „Domnului Ion Paraipan“ aşa 
zis și „Reacţionarul dropicost. 

După aceea dete scrisoarea lui Mihai. 

Anna râdea de porecla lui loan şi, pe furiș, își 
duse batista la ochi... 


vV 


Gara de la Filaret, ca şi gara de Nord, ca şi 
toate gările din țară erau pline de trupe, de ma. 
terial de războiu, de lume venită să-și ia rămas 
bun de la soldații ce plecau. 

Comăneșteanu se plimba încet pe peron, urmă- 
rind mișcarea mulțimei. Rugase pe ai săi de a- 
casă să nu vină la gară, şi astfel, singur, se sim- 
tea deja prins de puterea absorbantă a vieţii mi- 
litărești. 

Trenurile plecau, unu! după altul, cu soldaţi sau 
cu materiul de războiu. Dorinţa guvernului era de 
a termina concentrarea armatei române pe Dună- 
rea de sus, înnainte ca armatele rusești să ajungă 
Ja rețeaua drumurilor noastre de fier din Valachia 
mică și la cea dintre Bucureșşti-Giurgiu. După con- 
venţia încheiată la 4/, Aprilie, între Mihail Kogăl- 
niceanu diu partea Guvernului Român și baronul 
Stuart, Agentul diplomatic a! Rusiei în Bucureşti, 
Ruşii trebuiau să fie tratați ca amici, cu condiţiune 
de a respecta drepturile politice ale Statului ru- 
mån. Aşa dar, ei puteau să se lolcsească de tre- 


55 


nurile noastre ca și noi, plătind după o tarifă spe- 
cială transporturile lor. 

Trenul de la 5 era în întârziere din cauza unul 
Regiment de artilerie ce se încărca cu greu, pe 
linie. Ploua. Tunurile și chesoanele, puse în va- 
goane joase de pietriș, străluceau sub picăturile de 
ploae, cu aerul ‘de solemnitate aproape vie ce-lau 
în general gurile de foc. Soldaţii alergau de colo 
până colo, unii aruncând mușamale peste muriţii, 
alții trăgând de lanţuri caii ce nu voeau să se urce 
în vagoanele pe cari sta scris: 8 cai sau 40 oa- 
meni,—cuvinte de o tragică ironie, în vremuri ca 
acestea, când, în adevăr, viaţa cailor devenea mai 
pretioasă decât a oamenilor. Zarva și strigătele 
erau la culme. Ofițerii cu glugă neagră pe cap, 
chemau pe sergenţii-majori spre a le da cele din 
urmă ordine: un caporal, care trăgea cu 4 soldaţi 
un vagon încărcat, spre a-l lega de tren, se da de 
ceasul morții, că nu-l putea mișca; un călăreț ro- 
taş împingea de crupa calului său, vărsându-și 
veninul în înjurături colosale şi dând cu piciorul 
în burta lui, desperat că gloaba nu vrea să intre 
în vagon. O infinitate de mici sentimente de ca- 
zarmă, grosolane şi naive, se frângeau de puterea 
covârșitoare a realităței: caporalul care trăgea de 
vagon fără să-l miște era socotit ca cel mai voinic 
din regiment; călărețul al cărui cul nu vrea să-l 
asculte, trecea drept cel mai bun rotaș... Şi peste 
toţi, curgea din văzduhul posomorât o ploae în- 
verşunată, dușinană, care desfunda drumurile, ry 


56 


pea podurile, inunda câmpurile... Din când în când 
soldaţii mai bătrâni, cazarmagii învrchiţi, îşi ri- 
dicau fruntea plină de sudoare către cer şi invo- 
cau pe zeul tunetelor, cu figuri retorice pline de 
sudalme: 

— Aoleu.].... Sfinte Ilie!... mai cotineşte-o cu ploile, 
că te spurc!... 

In sfârșit dete Dumnezeu și se urni trenul mi- 
lităresc. 

De îndată se auzi glasul conductorului strigând: 

— Poftiţi domnilor: trenul pleacă pentru etc. etc. 

Comăneşteanu își aprinse în fugă o ţigară şi se 
sui în vagon. Dar, pe când punea piciorul pe scară, 
văzu pe Milescu venind în goână spre el. Conduc- 
torii, grăbiţi, închidean uşile. Milescu apucă pe u- 
nul de ceafă, îl dete la o parte, şi se urcă după 
Mihai: 

— Mii de bombe! că era să te scap!... Inchipueş- 
te-ţi că viu în goana cailor tocmai de la gara Târ- 
goviștei... 

— Ce faci omule? dă-te jos că pleacă trenul!.... 

-- Las'să plece: merg şi eu cu tine. 

— Nu face prostii, Milescule!... 

— Să-ţi tacă gura, dumitale... 

— Nu vezi că eşti îmbrăcat ţivil! 

Locomotiva fluera. Milescu se uită repede la Mi- 
hai şi apoi la sine însă-si. Un momeni părn «druu 
cinat în hotărârea lui: 

Ai dreptate. Ce-i de făcut? 
“Nă-te jos, că nu-i nimic de făcut 


57 


— Vino să te sărut și să-ți mulţumesc... 

ȘI fără să mai aștepte răspunsul celui lalt îl im- 
brăţişă şi-l împinse binişor pe scară. Trenul se mi- 
şoa, domol. 

— Să ştii că viu şi eu mâine, zise Milescu, 

— Nu mâine. La 16, cum ne-a fost vorba... 

— Ba viu mâine. 

Comăneşteanu scoase capul pe fereastră şi strigă 
la el: 

— Aşteaptă să-ţi telegrafiez de la Giurgiu. 

De îndată ce se despărţi de Milescu și rămase 
singnr în vagon. Comăneșteanu se simți liberat de 
o mare greutate. Ca toţi oamenii cu rude multe, 
trecuse și el prin toate momentele de nesiguranță, 
de nehotărâre, de frică chiar, pe cari, compătimi- 
rea neraționată a persoanelor iubite, le strecoară 
în sufletele celor ce merg să-şi pună viaţa în pri- 
mejdie. 

Acum însă, singur, rămas stăpân absolut pe ho- 
tărârile sale, voi să dea drumul gândurilor în li- 
bertate. Dar pe neașteptate, se simţi înrâurit de 
ploaea de afară. Dorea să treacă pe la Călugăreni, 
dorea să vadă locurile mărețe, de unde stânga lui, 
Mihai Bravul pusese pe goana hordiile turceşii; 
dorea să calce pe pământul sacru, îu care plugul, 
răsturnând brazda, scoate la iveală osemintele e- 

` roilor noştri... 

Vorbe mari!... Dar vorbe. 

Afară ploua. Prin geamurile rău îmbinate, se 
strecura vântul subțiratec de primăvară. Câmpul 


RB 


se Întindea înviorat, cu pete negre de arătură, lângă 
pete verzi de grâu de toamnă. Nici-o vietate pe 
pustiul innorat. Rar câte-o căruţă trasă la adăpos- 
tul unui copac, dar așa de singură şi părăsita, în 
cât par'că mărea pustietatea locului. 

U vorbă curioasă de ale lui Milescu răsări în 
mintea lui Comăneșşteanu, fără nici-o legătură cu 
momentul: Anninetto, cu doi n şi doi î. Şi numai 
de cât îi apăru imagina Annicuţei, uşoară ca o 
rândunică. In adevăr că părea aninată în vânt, işi 
aduse aminte de scrisoarea fetei, şi numai decât o 
scoase din buzunar. Literile se înşirau una după 
alta, cam plecate înnainte, fără tereremuri, ci nu- 
mai cu niște cozi enorme pe la ¢ și f. Ce caracter 
avea icoana? Multă voinţă... Cine știe?... Numele 
lui era scris drept, fără șovăire, cu niște aduceri 
de condeiu în cari par'că treceau mângâeri de 
mână. Ce prostii!... Comăneşteanu zâmbi. Evident, 
Anna Villară îl interesa. De ce-l interesa mai mult 
de cât Natalia? Işi aduse aminte de farmecul nes- 
pus cu care începuse a iubi pe Natalia; de viaţa 
lor împreună; de puterea sentimentelor de atunci, 
care părea eternă. Ce se făcuseră toate acestea? 
O iubea parcă şi acum, dar cu totul altfel: îi era 
dragă pielea ei netedă, părul moale și ascultătort 
îi era drag spiritul ei, repeziciunea cu care gândea 
şi simţea;*melancolia umilă cu oare părea câte o- 
dată că se desparte de lume şi rămâne singură, 
Dar toate acestea nu se mai reintregrau în uni- 
tatea morală a femeii iubite. 


59 


Și dacă se gândea mai departe, în urmă, găsea 
și alte sentimente ca acestea, înnecate în uitare. 
Va se zică trece cu adevărat totul? Putem iubi şi 
uita de atâtea-ori? Este schimbarea, singurul lucru 
care cu adevărat nu se schimbă, singura lege? 

Ca o mângâiere discretă, în mijlocul acestei în- 
tristări nevinovate, păru a se desface, din pâcla 
depărtată a uitărei, chipul Tincuţei. Aceea rămă- 
sese întreagă în sufletul lui, fără nici-o ştirbire, 
fără nici o durere în aducere aminte. De ce Tin- 
cuța rămăsese, şi altele nu? Poate fiind-că murise? 

Și se simţi încălzit de? milă; pieptul i se umflă 
cu putere; deschise geamul de la vagon și lăsă 
ploaia, să-i bată obrazul. 

Trenul trecea în fugă pe lângă sate învăluite în 
ceaţă. Cireşi sălbatici luminau fundul trist al zărei 
cu mănunche de flori albe. 

El reveni la loc, își șterse picăturile de pe obraz 
şi rămase cu batista în mână. O nespusă melan- 
colie îi coprinse sufletul. Gândurile se frângeau 
neisprăvite. Imagini fragmentare treceau una după 
alta, ca niște umbre de păsări răsleţe. Ii veni în 
minte soră-sa. Chipul blând al Saşei îl linişti, aju- 
tându-l par'că să-și explice firea lui prin firea'ei. Lui, 
viaţa îi era dragă; şi, cu toate astea, adese-ori se 
simţea prins de doruri de o lume nouă; adese-ori 
nelinistea sufletească îl fácea să se creadă nefericit 
Si lapta cu el însu-şi, căutând să prindă firul ju- 
decăţei drepte: pentru ce nefericit? Câte odată i 
se părea că singura explicare a stărei lui sufleteşti 


60 


era explicarea stărei sufleteşti a întregului popor 
român din doine gi poezii: o lungă, lungă şi du- 
ioasă aşteptare de copil rămas fără părinţi, caruia 
babele îi spun că se coboară dintr'un tată frumos, 
venit de departe, și dintr'o mamă rămasă vădană 
şi plecată în lume. Cea mai mare mângăere a lui, 
când nostalgia aceasta supărătoare i se prindea 
de suflet, era câmpul, holdele întinse, vara, sau ză- 
pada lucie, iarna. In desfășurarea dealurilor şi "a 
văilor de la Comănești, de câte-ori nu simțise el 
copil, când mergea tăcut alături de Sasa, cum 
se destindea sufletul surorii sale!... Mai târziu, prin 
lumea largă, când se gândea la Șaşa, rămasă cre- 
dincioasă pământului și singurăteţei, găsea că aşa 
trebuia să fie, fiind-că asta era firea ei esenţial 
românească. Iar acum, el însuşi, ajuns în pragul 
maturităţei, înţelegea că-l prinde de pe urmă fon- 
dul de îngăduitoare tristeţă, rămas de la strămoşi, 
contra căruia în zădar încerca să lupte. 

Şi cum trenul mergea tot mai departe, se apro- 
pia tot mai mult de țelul călătoriei,—în frămân- 
tarea lui sufletească intra elementul nou al răz- 
boiului: acţiunea. Un moment de grijă supremă il 
făcu să deschidă ochii mari, privind în gol, și să 
se întrebe: ce va face soldatul ?... 


Trenul ajunse la Giurgiu în amurg. Ploaea mai 
încetase. 
Şi*aci, ca şi la Bucuresti, lumea ‘umhla "forfota 


61 


prin gară. Parte din public venea să vadă sosind re- 
gimentele ce aduceau cu dânsele pitorescul vieţei 
militare în campanie şi mai cu seamă elementul 
siguranţei generale: forţa; o altă parte venea după 
interese mai înguste, să expedieze cufere, să în- 
prijească de plecarea familiei spre locuri sigure. 

In acest bazar curios de lume de tot felul; de 
îmbrăcăminte de oraş alături cu îmbrăcămintea 
de ţară; de fesuri roşii; de tichii și șalvari bul- 
găreşti,—uniformele dominau şi erau simpatice. 
Rezerviștii, cu sacurile de gât, sosiau de pe la sta- 
țiilo intermediare, aducând un aer de seninătate 
câmpenească, ce şedea așa de bine maturităței lor. 
Pe lângă unii, câte o mamă bătrână sau femeea 
cu copilul în brațe, uitând de jalea despărţirei şi 
privind, aiurite, la mulţimea ce foia prin gară. 

De când cu vestea că Turcii au început să treacă 
noaptea Dunărea, privirile păreau a merge dincolo 
de ceea-ce vedeau, căutând par'că se descopere 
necunoscutul. 

Comăneşteanu se duse în oraș să mănânce. Cele 
două oteluri mai de seamă erau pline. Un birjar 
soios îl colindă tot târgul, până ce, la așa-zisul 
hotel du commerce, găsi o cameră liberă. 

Din mijlocul curţei, plina de murdării și baltoage, 
o scară de lemn, alunecoasă și dreaptă ca o scară 
de pod, ducea la etajul 1. O unguroaică, roşie la 
față, cu tistimelul aninat pe creștetul capului, îl 
învâzti prin niște ganguri de scânduri, pline de 


62 


noroi, şi-l duse la No. 7. Innăuntru, un pat de lemn, 
mizerabil; două scaune de pae, din cari unul, trans- 
format în /avoir, cu un lighian de :aramă și un 
ibrio turcesc, elegant și neînțeles. Un aer de go- 
liciune şi sărăcie învăluia toate cele... 

De acum incepea farmecul vieții de companie !.. 

Prânzi în oraş cu camarazii şi află că ordinele 
erau în parte schimbate; că în loc de Frătești, 
Regimentul a! 10-iea de dorobanţi trebuia să se 
întindă mai departe; că un corp, format din ba- 
talionul al 3-lea de vânători, regimentul al 8-lea 
de linie, regimentul al 10-lea de dorobanţi și re- 
gimentul al 5-lea de călăraşi, trebuia să ia poziție 
pe linia Frăteşti-Turbatu-Stăneşti. 

Pe când cei-l-alți vorbeau în fuga de Stănești, 
el asculta, cu cel mai mare interes, descrierile lo- 
curilor. O nepăsare zgomotoasă caracteriza convor- 
birea colegilor săi: preocupări puerile, o oare-care 
trivialitate intimă, cu aduceri aminte de cafea-chan- 
tant, cu expresii de şcoală: „mam'mă-si de răcan!“, 
„ce, dom'le, vrei să zici că Fanny cântă mai bine 
de cât Martens ?%, „hei, garçon, ori îmi dai o fri- 
găruie cum se cade, ori îți dau o pereche de palme“. 
Un chelner jidan se furlăy(ăisea de colo până colo, 
răspunzând la toţi: „pronto, don Căpitan, so- 
seşte!“, și turnând cu amândouă mânele, dintr'o 
sticlă, borviz, iar din alta, vin. Nici o preocupare 
de războiu, la ei, cari erau chemaţi să facă răs- 
boiul, pe când toată lumea cea-i altă nu vorbea 


63 


decât de asta. Par'că o conspirație tăcută îi unda 
pe toți intrun singur gând: să se bucure de ora 
prezentă. Cine ştie ce va aduce ziua de mâinel. 

Comăneşteanu eși să tocmească un birjar pentru 
a doua-zi spre a-l duce la Stăneşti; apoi se duse 
să telegrafieze lui Milescu. 


VI 


În lumina limpede a unei dimineţi de primăvară, 
trăsura innainta dealungul Dunării. Zilei de ploae 
urma o zi senină, Pomii din zăvoae înnălțau ramuri 
încărcate de flori. Lemnul-câinesc părea învăluit în 
spumă de lapte; cătina înfiripa frunzele sale ascu- 
ţite întrun liliachiu spălăcit. Prin cohalmurile Dy- 
nării, iarba, neagră-verde, era presărată de flori 
albastre. Ici și colo câte un piersic sălbatec înve- 
selea priveliştea cu crăngile sale de sorcovă roşie. 

Din toată firea se ridica un imn de viață pu- 
ternică spre soare. 

De pe înnălțimi, se vedea înntreaga panoramă a 
malului stâng : mici parcuri de artilerie adăpostite 
pe după dealuri; corturi albe, fugând în perspec- 
tiva unei linii nesfârșite; sate grămădite sub copaci 
fumurii. 

Dealungul drumului, trăsura întâlnea soldați de 
toate armele; cai nărăviți de-a curmezișul șoselei; 
săpători din secția geniului lucrând la apărări: 
peste tot aceiaşi luptă a omului cu nevoile, ca și 
în gara de la Filaret, 


65 


De la o vreme, trăsura lăsă şoseaua şi apucă pe 
o cărare c6 şerpuia printre arături. Drumul, desfun- 
dat de ploi, era greu de tot. La fie-care pas, 
birjarul era ameninţat să-şi rupă arcurile, din cauza 
gropilor săpate în marginea lanurilor. 

Ajunseră în fine în preajma Stăneșştilor. 

De departe, se vedea satul, așezat pe povârnişul 
unei coline. Soarele bătea în acoperişul de tinichea 
al bisericei, făcându-l să strălucească, par'că ar fi 
fost de cristal. 

Deodată birja se întâlni cu un şir de care, ce 
până atunci erau ascunse în vale, urcând din greu 
la deal, care şi căruțe bulgărești, de grădinari și 
agricultori, pline de bulenădre, cu femei și copii 
deasupra. Ne mai încăpând pe drumu! îngust, se 
revărsaseră peste câmp, prin arătură, spre marea 
disperare a unui domn, ce venea călare după dânşii. 

Comâneșşteanu făcu semn unui bulgar să opreas- 
că, dar acesta trecu înnainte, împungând în bivoli 
și mulțomindu-se a zice: „sosiescu turcili“; al do- 
ilea bulgar voi să treacă și el, dar Comăneşteanu 
sări în noroiu și-l apucă de piept. 

— Stăi, bade. Unde-aţi pornit-o? 

Acesta, încăpățânat, trăgea înnainte, fără să 
răspundă. 

— N'auzi, mă, bleotule! Unde vă duceţi? 

— Sosiescu turcili, Sâm la Bichetu, 

— Nu-i adevărat! 

— Sâm la Bichetu, zise acesta, cu accentul lui 
bulgăresc, vrånd să treacă mai departe. 


5 


GE 


Tocmai atunci ajunse și domnul călare. 

Mă rog, domnule Căpitan, opriţi pe infamii 
aceştia, ca ma lasă în mizerie: tot griul e călcat 
în picioare... Le a intrat în cap ca vin Turcii.. și 
toate acestea sunt numai imaginaţii de-ale lor... 
Lasa prădinăriile pustii... Innupoi, bleotule ! 

Cuvintele domnului de pe cal, cam radicale pen- 
tru grădinari, fură înțelese pe dos. Intr'o clipă, cei 
de lu carele din urmă înconjurară trăsura și deteră 
năvală spre călăreț, făcând o gură până în slava 
cerului. Domnul dupe cal o rupse la fugă. O ploae 
de noroiu și de pietreiîl petrecu, până ce nu se mai 
văzu. Apoi bulgarii se imprăştiară, fie-care pe la 
căruța sa, și o porniră din nou. 

Comăneșteanu rămase nedumerit, uitându-se la 
bhirjarul de pe capră, căruia îi ţâţăia inima de frică. 
Scena se petrecuse cu o repeziciune extraordinară. 
Birjarul dete un „io!“ la cai şi cloșcăria o porni 
din nou prin hârtoape. 

Mulțimea asta speriată se ducea nebună incotro 
vedea cu ochii, de frica başibuzucilor. Ar fi tre- 
buit un regiment întreg ca s'o poată opri. 

Când scăpă din şirul carelor bulgărești și dete la 
dealul Stăneştilor, trăsura ajunse de pe urmă pe 
domnul călare, care de astă dată era pe jos, cu 
calul de căpastru, șchiop. 

Comănășteanu se opri din nou să vorbească cu el. 

— Ce este, mă rog, vu oamenii ăştia? 

— Hei, domnule Căpitan, grele vremuri am a- 
juns [... Bine, zau, cau venit ai noştri la guvern, 


67 


că ne prapadeam... Uite, noi suntem fără ambiţie, 
dar luptăm pentru o opinie... Mi-au șchiopat calul, 
mizerabilii!... aşa, de-o idee... că ci-că vin Turcii.. 

Cum vorbea el, amestecând alandala cal şi gu- 
vern şi Turci, Comăneşteanu îl măsură din cap 
până'n picoare. Scurt și gros cu pulpele strânse în 
nişte carâmbi creţi, cu o căciuliţă pe ureche, roșu 
și apoplectic la faţă, sămăna grozav cu „Reacţiona- 
rul dropicos“ al Annicuţei Villară. Oare sa nu fi 
fost el? 

Mihai opri trasura să-și aprinda o țigară. Vântul 
îi stingea mereu chibritul. Domnul cu calul scoase 
din buzunarul vestei o bucăţică de iască şi i-o întinse. 

Poftiti, mă rog, că-i mai inflamabilă. 

Mihai se uită la dânsul: semăna din ce în ce mui 
mult cu per-ouna imaginară a Reactionarului dro- 
picos. 

— Suntem pe drumul Stăneştilor, nu-i așa? 

— Intrăm chiar în sat. 

— Eşti bun să-mispui pe care parte sunt casele 
d-lui Milescu... fiind-că am o scrisoare de la d-lui 
catre... d-l Paraipan. 

Era să zică „către îngrijitor“. 

S'avem onoare, domnu Căpitan: noi suntem 
domnu Paraipan .. 

EI era! 

Cu ce vă putem servi? 

Mihai îl ragă să se urce cu el în irăsura, și îi 
dete scrisoarea. 

D-l Paraipan sè uită la adresa, nedoinirit,. 


68 


— E de la d-ra Villară, zise Comăneşteanu. 

—A, vezi aşa! Imi trăsnea mie prin gând, da, 
zic, poate, cine ştie... Va se zică e de la cuconiţa... 
Lume bună, d-le Căpitan... Că ştii dumneata, moșia 
este a fetei... Eu unul pentru stăpâni trăesc. Pentru 
coana Annicuţa și 'n gaură de şearpe intru... Dum- 
neaei mă iubește ca o soră... Ştii, eu cu politica!... 
Apoi dumneaei unde mă încurajează să îmbrăţişez 
cariera de deputat... Da, ştii, mă simt eu fără carte, 
că cine n'are carte n'are parte... Este, d-le Căpitan? 

— Da'cum să nu fie, d-le Paraipan. Eu sunt Lo- 
cotenent. 

Că noi sântem liberali de la răposata Go- 
leasca. Că fata e Vilăroaică despre tată, da despre 
mamă e Golească curată. 

— Aşa? 

— Păi, mă rog, logofeteasa Tinca Goleasca, de 
la cutremur, s'a mărit tot după un Golesc, și numa 
după ce a murit Golescu, de la Pitești, și a rămas 
vădană, cu o fată, s'a dus în ţara nemţească... Am 
fost şi eu la Carlusbad, d'a n'am înjurat ca atunci 
de când sunt. Mă rog, domnu Căpitan, să mă ţie nu- 
mai cu şuncă de aia otrăvită!.. Așa că mama coanei 
Annicuţa este Golească, şi despre tată și despre 
mamă. Cum găsiţi pozitiunea noastră? 

Comăneșteanu nu înțelegea. 

Cum, mă rog?... 

Poziţiunea satului. 

AL. O găsesc frumoasă. 

— Frumoasă. Ce e drept nu e păcat. Avem apă 


69 


prin curte. Am făcut de trece iazul morii jur îm- 
prejur, ca la Tușnad... Da, mă rog, să mă ertaţi, 
cu cine avem onoare? ` 

Tocmai intrà trăsura în curte. Mihai îşi spuse 
numele şi rugă pe Paraipan să citească scrisoarea. 

Pe când acesta citea, o droae de câini i se gu- 
durau prin prejur, sărindu-i pe haine. El da cu 
picioarele lui boante în văzduh, ca să se apere. Un 
băetan, ca de vre-o 15 ani, îmbrăcat cu pantaloni 
scurți, dar murdar și nețeselut ca un țigan, i se 
anină de spate, la un loc cu câinii, scotooindu-i 
prin buzunare. 

— 'Tatică, dă-mi tabacherea... 

— Fugi că te plesnesc! 

— Pentru mama, doar nu pentru mine. 

El, cufundat în cititul scrisorii, pe care se vede 
că o descurca anevoe, întinse tabacherea unui câi- 
ne. Băiatul se topea de râs. ` 

— Copil fără educație!... 

Băiatul işi mutà fălcile din loc râzând. 

— Costică ești un copil pervers... Desleagă calul 
și du-l la grajd... Spune lui Ivan să vină'n coace. 

Ivan era argat în curte și bulgar în suflet. In- 
cepea și sfârşea toate cuvintele cu „nâ“, ceea-ce 
îi da un aer foarte bleot. 

— Mi-am fost nå grâdiniţi nå Cuştândin. 

Ce-ai făcut la grădină la Constantin ?.. Mergi 
de cere cheile Ja cucoana. 

Ivan aduse cheile, și ast-fel putură intra în ca- 
sele proprietăţii. 


10 


Pentru Comăueşteanu, deprins cu instalatia de la 
Comăneşti, cu acareturile şi grădinile moldoveneşti 
de la Sarba, în care proprietarii puneau toată in- 
grijirea şi adesea şi averea, ruinându-se, — curtea 
boerească de la Stănești părea 'singuratică și pă- 
rasită. Casele, joase, se întindeau în toate părţile 
fără nici o linie de architectură; curtea, plină de 
tot felul de lighioane, era neângrijită; în jurul 
puțurilor, bălăceau porcii prin noroiu. Se vedea bine 
că d-l Paraipan făcea mai multă politică decât 
administraţie. 

Și. cu toate astea, aşezarea locului era minunată. 
Pe o parte curgea iazul morii, strâns între două 
perdele uriașe de plopi; pe alta, grădina înconjură 
curtea cu pomi înfloriți. Un aer de simplicitate tâ- 
nără părea că învălueşte toate cele. Natura surâdea 
în pragul primăverii. cam tristă, cu o notă de 
melancolie bine-voitoare, atât de scumpă sufletelor 
cu adevărat românești, 

Ianăuntru impresia era ce-va mai buuă. Mobile 
de lemn și de viţă impletită, acoperite cu cretonuc; 
mese vechi, aduse pe vremuri cu cheltuială mare 
din străinătate; canapele şi sofale tot așa. Peste tot 
nlirosul de casă închisă de ţară, în care scândurile 
spălate, sulfina, pâinea din solragerie dau atât ca- 
racter. 

Aci se înstală ('omăneşteanu, singur, fericit de 
a și putea aduna gândurile, fără a fi supărat de 
nimeni, 

incetul cu încetul, armata ocupa pozițiile ce-i 


îl 


grau date de Statul major. batalionul lui Comă- 
neşteanu se întindea imprejurul Staneştilor. Intre 
sat și Dunăie, depărtarea era destul de ware, iar 
locurile adăpostite de dealuri şi vălcele. Prin gura 
torentelor și pe albia Vâjiitoarji erau impr ăştiate 
pichete de soldaţi. Sentinelele de pe malul Dunării, 
fuseseră retrase în interior, spre a nu mai rămânea 
pradă atacurilor îndrăzneţe ale turcilor, 

De îndată ce sosi, Comăneşteanu se prezintă Ma- 
jorului Şonţu, comandantul batalionului. Ca și dân- 
sul, Majorul locuia în Stănești, la Primar, deși, de 
fapt, își petrecea și ziua și noaptea pe câmp. 

Cel dintâi lucru ce-l impresionă, fu pretacerea 
caracterului majorului. I cunoscuse vesel, harnic, 
iubitor de lume şi petreceri, iubitor de femei gi 
de întâmplări galante, —iar acum îl găsea senin, 
răbdător și mai presus de toate cumpătat și bun, 
Ziua, călare,—noaptea, pe jos, părea cel maivânjos 
dintre oamenii batalionului. Vorbea blând şi hotă= 
rât, privind par'că tot mai departe de clipa pre» 
zentă, senin și frumos ca un voinic din vremuri 
de demult, 

Mihai era surprins, încântat şi, fără voe, stă- 
pânit de comandantul lui. Când intra seara la Mi- 
lescu să se odihnească, adormea de cele mai multe- 
ori gândindu-se la dânsul. Ii lăsa impresia unui cal 
arab pe care nu-l văzuse până acum decât la pă- 
răzi, gătit și mândru, dar care acum îl încremenea 
prin înţelepciunea, prin puterea și prin focul cu 
care biruiă şi stăpânea pe toţii. Se destinsese par'că 


72 


în el nervul unei viețe nouă, de muncă neadormită 
şi de generozitate. 

in drumul ce'i făceau adesea printre pichete, 
Majorul ţinea de regulă malul deschis. Comăneș- 
teanu încerca să-l ducă pe la adăposturi. 

— Ja să ne coborâm mai jos, d-le Major, că trag 
Turcii în noi Ca în ţintă. 

El da din mână. 

— Ba nu trag nimic. Şi ei stau ca și noi as- 
cunși după metereze. 

— Bu uite că trag. 

Tocmai fluerau gloanţele peste capetele lor. 

Majorul se opri în loc şi se uită la Locotenent, 
zâmbind. 

— Asta-i războiul, Mihai. 

Ba să mă ertaţi, d-le Major. De ce să mori 
de un glonţ orb? 

El înnălță din umeri şi merse mai departe, cobo- 
rându-se pe o cărare adăpostită. Aci se opri, scoase 
din buzunarul tunicei o tabachere şi aprinse încet 
o țigare. 

— Toate gloanţele sunt oarbe, Mihai, 

— Daţi-mi voe, d-le Major: sunt oarbe, fiindcă 
rar te ia la ochi inamicul; dar când mergi în con- 
tra lui, şi cazi de un asemenea glonţ, te-ai dus 
să-l cauţi gi mori cu spor; pe câtă vreme așa, mori, 
par'că te-ai fi împuşcat singur, din greşeală. 

Majorul iar dete din umeri și mai făcu câţiva 
pași; apoi iar se opri. 

— Crede-mă Comăneştene, asta-i războiul. De la 


73 


început până la sfârşit, ţi-ai pus viața hipotecă, 
și orce glonţ, orb sau neorb, ţi-o scoate în vån- 
zare. Puțin fatalizm nu strică... Şi nu numai 'fata- 
lizmul te povăţueşte să fii aşa, ci şi datoria de 
bun soldat. Ai venit să te baţi? sau să te strecori 
printre gloanţe ?... 

— La drept vorbind, d-le Major, am venit fiindcă 
m'aţi chemat... şi cred că așă sunt cei mai mulţi. 
M'oi bate și eu, când o sosi momentul, dar vă 
mărturisesc că nu am nici o ură personală contra 
nimănui... Patriotismul meu se deşteaptă câte- 
odată sub formă de dor de trecut. Mi-e dor de 
strămoşii noştri, de Vlad Ţepeş, fe Ștefan cel 
Mare, de paloşe şi de flâmure... 

— Asta-i literatură, Comăneştene. 

— Ba, zău nu. Așa simt eu. Aceia se băteau 
fiindcă urau pe dușmanii lor; se băteau ca să "şi 
apere viaţa şi averea. Da noi ce avem cu Turcii? 
sau Turcii cu noi? Dacă e vorba pe ură şi iubire, 
în altă parte m'aşi întoarce. 

— Ia ascultă-mă Comănăștene. Eu îţi vorbesc 
ca soldat. Astăzi mai mult ca ori când, valoarea 
oamenilor, a ofiţerilor şi a soldaţilor, hotărăște de 
soarta războaelor. Fiindcă, cine pune în linie de 
bătae 100000 de oameni, e sigur că va găsi în faţă cel 
puțin tot atâţi inimici, înarmați tot aşa de bine, cu 
aceleaşi sisteme, cu aceleași secrete. Prin urmare 
unde fiecare unitate este superioară (şi mai cu 
seamă superioară prin forţa morală) unităţii din 
față, acolo o victoria. Coea comi spui d-ta des- 


74 


pre strămoși, sunt visuri de oameni! fără voinţă. 
Toţi visătorii se întorc spre trecut, din lipsă de 
energie. Şi eu citesc bătălia de la Rovine, dar în 
loc să pun mâna pe condei, îmi vine să pun mâna 


Ochii înnainte,în viitor! pieptul deschis la gloanţe!... 
Am să cad, dacă mi-o fi scris să cad; dacă nu, am 
să ajung unde vreau să ajung! Şi de voiu cădea eu, 
uu să ajungă alții. 

Şi, punând mâna pe umărul Locotenentului, 
urmă înflăcărat: 

— Nu ştii ce bine îmi pare că am intrat în răz- 
boiu!... Mi se risipea viaţa în moliciune, între fuste 
şi cărți de joc, într'un colţ de provincie sau în 
altul. Uite, simțoam în mine putere cât în doi 
oameni, și nu mă pricepeam cum să o întrâbuin- 
tez. Cât eram mai tânăr, făceam pe fiecare lună 
câte o trăsnae..... Ce spui dumneata)... Războiul 
este sfânt. Cine n'are pentru ce se bate, trebue 
să-și găsească cauze. Numai popoarele puternice 
se bat, şi numai acelor ce știu să se bată este vii- 
torul... Tot umanitarismul modern e histerie curată. 

Tocmai atunci eşi de după un cot de mul, un 
caporal, care rămase smirna înnaintea lor. 

Să trăiţi, dom’ Major! 

— Ce este băete ? 

Ay sosit de la Giurgiu nişte lolee... 
Să poltească. 

Caporalul făcu stânga'u pre, şi disparu. Mujorul 

urmă mai departe: 


— Ştii nemţește ?... 

Puțin. 

Vream sati spun că dacă e vorba po teorii 
umanitare, singura sbctă de idealiști pentru care 
am respect, este aceea a nihiliştilor şi a aharhiş- 
tilor. Sunt nebuni cât poftești, și ași fi gata să-i 
impuşc pe toți când mi-ar cădea în mână, însă nu 
din ură personală, ci din reacțiune, spre a opune 
o forță unei alte forţe. Dar mă închin lor. Aceia 
se ridică împotriva unei tiranii absolute sau împo- 
triva tiraniei şi mai mișelească a majorităților elec- 
torale; se ridică împotriva inerției morale a clase- 
lor stăpânitoare. Ei aduc cu dânșii voința, care 
este secretul ori cărei conştiinţe individuale, a li- 
bertăţii lăuntrice, cea mai rară, cea mai grea de 
dobândit din toate libertăţile... 

— Aceea de a ucide fără remușcare... 

Majorul se opri un moment şi se uită lung la 
Locotenent. 

— Bine... te ştiam, Comăneștene, om cult și cu 
mintea deschisă... 

— Cred că aşa și sunt, sau cel puţin doresc să fiu- 

— Atunci cum de nu înţelegi că eu nu fac apo- 
logia nihilismului şi a anarhismului, ci a voinței 
admirabile ce se găsește în acești oameni. Trebue 
să înţelegi că dacă ei ucid fără remuşcare, cum 
zici dumneata, au siguranţa absolută că vor fi 
uciși şi martirizaţi; că nu ucid ca să fure;că sunt 
idealisti, că spiritul care neagă este o necesitate 
logică, într'o lume stricată până la măduvă, cun 


16 


esio o necesitate logică cuțitul într'o cangrenă, 
Ce au fost toate revoluțiile dacă nu spirit negatir? 
Eu sunt conservator şi nu aprob revoluțiile. 

— Asta e o formulă goală. Le aprobi sau nu le 
aprobi, ele se fac. Rousseau a incercat o revoluţie 
pacinică, destructivă şi constructivă. Sa aruncat 
în mijlocul societăţei franceze din veacul trecut, 
ca într'o odae în care se sinucide cu cărbuni un 
disperat; a spart ferestre, a dărâmat uși, a dis- 
trus cât a putut. Când a vrut să construiască, cu 
Contractul social, n'a făcut nimic. Dar privilegiile, 
prejudecățile, furturile, cruzimea lumei franceze 
din veacul al XVIII-lea au fost pentru totdeauna 
distruse. Voința este ce este, Comăneștene, crede-mă. 

— Mă ertaţi, d-le Major, zise un Sublocotenent 
ce sta de câteva minute la oparte, aşi avea un cu- 
vânt să vă spun._ 

— Crede-mă Comăneștene, voința este iotul. Nu 
ie teme de gloanţe și de moarte, nu uri răsboaele 
că prin ele și numai prin ele trăesc popoarele...... 
Ce dorești, domnule? 

— Au sosit nişte Jotci de la Giurgiu. Caporalul 
care a venit să vă ia ordinele, cred că n'a înţeles 
bine lucrurile: sunt nişte bărci... 

— Și ce ordin am dat? 

— Ca să poftească.... 

Majorul începu să răză. 

— Foarte bine: să poftească sănătoase. Să le 
ridice pe albia Vâjiitorii, lordănescule, și pentru 
la noapte să fiți gata. 


77 


Ana înţeles, domnule Major. 
— Du-te şi dumneata, Comăneştene, de mănâncă 
şi te odihneşte, iar pe la amurg să te afli aici, 
că astă seară ne botezăm. 


vii 


Cumaneşteanu, mergând acasă să se odihnească, 
se gândea la Milescu. Ce se făcuse? Vrea ră plece 
cu el din Bucureşti, în furia entusiasmului; vrea 
să vină a doua zi: trebuia să vină la 17; şi nu 
venise nici până acum. 

Acelaşi om, Milescu. Cât îl ţinea cineva de a- 
proape, făcea din el ce vrea; cum îl scăpa din mână, 
nu mai era de nici un temei. 

Pe când tocmai trecea podeţul de pe iaz, gân- 
dindu-se astfel, zări printre plopi două birji în 
curte, pline de cutere, iar în pridvor pe Milescu 
în uniformă, cu chipiul în mână, strigând la Pa- 
râipan și la birjari: 

Mii de universuri şi de tunete!... la cutfărul 
de ureche, d-le Ioane. Nu așal... nom d'une pipe!. 

Cum văzu pe Comăneşteanu, începu să-i facă 
semn cu amândoua mâinile, uitând de cufere. 

— Fetelor!.. Elencuţo, Annicuţo, vine Comă- 
neşteanui 

Elena şi Annicuţa eşiră şi ele în pridvor, tm- 
brăcate de drum, cum se aflau, 

Comăneşteanu descălică încet, prins par'că de un 


79 


sentiment curios de neliniște. Se desprinse a trăi 
singur, acolo, în casa Ânnicuţei, gândindu-se la 
dânsa. Acum, cândo vedea în realitate, ise părea 
că icoana ideală fuge... 

Milescu puse nota lui zgomotoasă în totul, 1m- 
brăţişând pe Mihai, buînind pe nări, pocnind din 
palme,—așa că reintâlnirea tinerilor femei cu noul 
amic, cunoscut de prea puțin timp şi totuși intrat 
așa de repede în intimitatea vieţii lor, se petrecu 
fără prea multă jenă. 

Acoperită pe ochii cu un văl des, Annicuţa ve- 
nise încet în urma soră-sei. Era palidă, râdea fără 
pricină, se mişcă în sus și în jos fără rost. Milescu 
o urmărea cu privirea peste tot, şi din când în 
când se oprea din vorbă spre a-i zice: 

— Ei Annicuţo? 

— Ce este? 

— Nu-ţi ridici voalul de pe ochi? 

— Ba da. 

Insă nu şi-l ridica. 

De fapt, Milescu, care observa pe cumnată-sa, 
era el însuși fără equilibru stabil. 

Abia ajuns, ar fi voit să intre în luptă cu Turcii. 
Simţea ce impresie ciudată producea asupra lui Co- 
măneşteana, prin nehotărârea spiritului său, și ar fi 
voit par'că să răscumpere, cu preţul chiar al celor mai 
mari jertfe, greșeala do a fi venit așa de târziu 
la regiment. i 

Co facem Mihai? Turcii au bombardat Cala- 


80 


fatul şi Giurgiul; ba eri îmi pare că an tras și a- 
supra Olteniţei... 

— Am auzit. 

— Ei, noi?... 

— O să le răspundem. Astă-seară trecem Dunărea: 

— Bravo!... Fetelor, să deșchidă cuferele, şi să-mi 
puneţi la o parte lucrurile: mele. 

Elena rămase încremenită. 

— Trecem deja Dunărea ?... întrebă ea, cu un 
accent de nespusă tristețe. 

Annicuţa, care, își scosese pălăria din cap şi as- 
culta cu luare aminte, se făcuse și mai palidă de 
cum era. Comăneșteanu se simţi, ca şi în Bucu- 
rești, cu soră-sa, mişcat de același simțimânt de 
milă şi de descurajare, față cu îndoioșarea feme- 
ească. Femeile la războiu sunt o pacoste, gândi el 
încercând să frângă cu voinţa lui bărbătească va- 
lul de emoţiune ce i se revărsa peste suflet, 

— Trecem: cine? zise el, ironic. 

Elena se uită la el, blând. 

— Așa este, noi nu putem trece răspunse dânsa, 
gânditoare. Ce e de făcut?... 

Era atâta umilinţă în aceste cuvinte, încât Mi- 
hai se simţi vinovat cu ironia lui, faţă de since- 
ritatea tristă a Elenei. De aceea, neștiind cum să 
dreagă lucrurile, se apropie de dânsa binișor și îi 
spuse că treceau Dunărea numai în recunoaştere 
ca să mai sperie pe Turci; că la Rusciuc, coman- 
dantul Achmed-kKaiserli-paşa, era prea îndrăzneț 


81 


și avea nevoe de dovezi hotărâtoare, că nici nouă 
nu ne lipsește îndrăzneala, la trebuinţă. 

Numele lui Achmed-Kaiserli-paşa resună în auzul 
Elencuţei ca o descărcătură de tun. Annicuţa se 
apropriase şi dânsa, şi asculta cu luare aminte. 

— Va se zică cum trecem ? pardon: cum'trecefi ”?.; 
întrebă Elena. 

— Trecem la noapte, cu bărcile. 

— Şi după aceea va întoarcețţi, zise Annicuţa. 

— Negreșit. 

Comiăneșteanu se uită la fată. Ea privea liniștit 
înnaintea ochilor, ca şi cum întrebarea ar fi fost o 
urmare firească a gândurilor. Elencuța zâmbi. 

— 'Treceţi cu toţii, sau numai cine vrea ? urmă 
Annicuţa. 

— Trecem cu o mână de soldaţi aleşi. 

Fata se uită la el, clipind din gene. Se vedea 
bine că mai avea ceva de întrebat, dar că nu în- 
drăznea. Elencuţa îi veni în ajutor: 

— Treci şi dumneata ? 

— Da. Am un maior cu care m'aș duce şi în 
iad, dacă ar fi Turci şi pe acolo. 

— Ba bine că nu, zise Annicuţa, cu o uşoară 
intonaţie copilărească: toţi ar trebui să fie în fun- 
dul iadului. 

Mihai şi Elencuţă râseră cu plăcere de gluma 
fetei. Milescu care se întorsese din nou să se lupte 
cu cuferele şi cu Paraipan, voia să ştie și el de 
ce râd. Numai Anna rămânea serioasă. 

Pănă la vremea mesei, se plimhlară prin curto 


f 


s2 


şi prin grădină. Anna cunoștea toate colțurile, toți 
pomii. Mergea uşoară de la o brazdă la alta; în- 
tindea braţele spre crăngile înflorite ale merilor; 
punea vârful piciorului pe cărămizi ce abia eşeau 
din apă, făcând totul cu îndemânare. 

Tinereţea, care se Qecunoaşte pe sine întotdeauna, 
era la Anna par'că mai conștientă decât la alții, 
poate tocmai fiind-tă era mai deplină. Toată per- 
soana ei se desfăta într'o lumină de primăvară in- 
tensă. Din coloarea străvezie a pielei, din ochii 
limpezi, din gura veselă, viața se revărsa în va- 
luri, ca un bimn de mulțumire către atotputernica 
natură, ce o făcuse din plin. Toţi cei din prejurul 
ei simţiau înrâurirea acestei firi bogate; unii o ad- 
mirau, alţii se fereau de dânsa, dar nici unul nu 
trecea fără să n'o vadă. 

Comăneşteanu înţelesese de la început, cu pre- 
vestirea ce o dau de departe, în unii oameni să- 
nătoşi, întâmplările vieței lor viitoare, că Anna a- 
vea să prindă un loc în drumul lui. Acum, când o 
revedea din nou, par'că şi mai bogată de tinereţe 
şi mai hotărâtă în căutarea unei fericiri apropiate, 
era încredinţat mai mult ca oricând că Anna in- 
tra în sufletul lui, pe nesimţite, dar sigur, cum in- 
tră un obiceiu bun, ce răspunde unei năzuințe a firii 
noastre. Căci acolo era secretul de cure nu-și da el 
seama: el credea că nu mai trebue și nu-mai poale 
să iubească, 

Şi, de sigur se înşelă. 

Fiind-că în singurătatea de la Stăneştii, atât do 


53 


plină de lumea reală a lucrurilor Annei, se înfiri- 
pase cu încetul un chip nereal, mângâiat de iz- 
vorul uesecat al iubirii, ce curge în toate suileteie 
omeneşti. Când Anna veni sa priuza, pe conturul 
său real, liniile figurii închipuite, portretele de a- 
bia mai semănau. Dar, ca şi cum imagina adum- 
brită în singurătate ar fi fost “mișcătoare și ne- 
închegată, se potrivi încetul cu încetul pe faţa lim- 
pede a Annei, până ce una și alta, deveniră una: 
Anna. 

Jar fata simţea și se bucură, și, cum zice poetul, 
chemă ca o fântână clară, către liniştea. verdelu 
fund: 

e splendon freddi e chiamano a i silenzi 

del verde fondo. 


La masă, Milescu ceru lui Mihai să-l prezinte 
chiar în seara aceea maiorului Sonţu. Voia cu ori 
ce preţ să treacă Dunărea. 

— Crezi că o să primească? 

— De ce nu? 

— Cum am stat eu, domnule, până acum la Bu- 
curești, ca un dobitoc... 

Ai avut şi afaceri, zise nevastă-sa, ca să-l 
îmbuneze. 

— Afaceri, vacsl... Am stat pentru partida de 
dcarti. Am avut, domnule, niște passe, de m'am 
speriat. Cum intram la rând, svântam șuetele. 
Toate ciurucurile s'au umplut de bani. Imi era milă 


s4 


de bancheri şi vream să plec. Da'crezi că mă lăsau 
băeții ?.., 

Comăneşteanu rămase uimit, și nu se putu opri 
de a nu-i zice: 

— Bine, Milescule, pentru asta ai întârziat până 
acum ? 

Elena şi Annicuţa se uitau în jos. 

— Ce să fac, mon cher?... S'au pus toţi pe spi- 
narea mea, au umblat pe la minister să-mi pre- 
lungească congediul... U comedie întreagă. 

Apoi atinse pe nevastă-sa peste mână. 

— Făr'de Elencuţa nici acum nu veneam... Sunt. 
păcătos: nu pot spune omului verde în ochi: nu. 

După aceea se sculă, cam stângaciu, și prinse 
a flueră, plimblându-se ae colo până colo. 

— Annicuţo, cum e motivul din sonata noastră? 

Care sonată ? 

— Sonata noastră, de. 

— Asta-i frumos! Pentru tine, toate sunt sona- 
tele noastre. 

— Sonată variată. Una singură e. Am găsit, am 
găsit. 

Şİ trecu la piano, îl deșchise, sfâşiind căptușala 
cu care era acoperit, şi prinse câte-va acorduri. 

In lumina crepusculară a zilei ce murea, se ri- 
dică de pe clapele candide ale pianului o armo- 
nie îndurerată, ce umplea casa de vibrații, creştea, 
creștea par'că se îndoaie zidurile. In acordurile stâ- 
șietoare ale unui marş funebru, vocea lui Milescu 
aruncă tema despre care intreba pe Annicuţa, 


s5 


câteva nole simple, cântate cu glas limpede de 
tenor ce pareau ca niște petale de flori pe un mor- 
mânt, 

Efectul fu imediat. 

Cei trei, rămaşi la masă, plecară ochii în pă- 
mânt. 

Muzica se opri. Milescu nu se mai auzea. 

Ce curios om! gândi Comăneşteanu, când fu din 
nou stăpân desăvârşit pe sine. 

Elencuţei îi daseră lăcrămile. Işi duse încet ba- 
tista la ochi şi rămase cu capul plecat pe mână. 

— Du-te la el, zise ea Annicuţei, 

Apoi, adresândă-se lui Comăneșteanu: 

— E uenororit... Simte că a greșit, întârziind 
prea mult. Nu-e vre-o vină mare. Dar dumnea- 
voastră, bărbaţii, sunteți așa de neinţeleşi în u- 
nele feluri de a suferi, în cât nouă ne trebue o 
practică specială pentru a vă pricepe. Amorul-pro- 
priu la dumneavoastră e fără margini... 

Incercă să zâmbească şi nu izbutea. 

— E atât de bunl... Aş fi voit să te rog... Mă 
tem să nu fac vre-o copilărie. Sunt două săptă- 
mâni de când e aşa cum îl vezi, nemnițumit de 
el, dar fără putere de a lua o hotărâre. Imi muş- 
cam degetele “că nu l-am lăsat să plece cu dum- 
neata... Voiam să te rog să nu-l pierzi din vedere 
astă-seară, dacă treceţi Dunărea. Nu de alta, dar 
înnoată bine, şi cum sunt sigură că va căuta să-și 
îndrepteze greşeala cn cine știe ce... nebunie eroică 
de-a dumneavoastră, te rog să uu l laşi singur... 


St 


Ea tăcu. Comăneştoanu se uită la dânsa, O u- 
șoară roşață i se urcă în obraz. Sue jucă pe fața 
de masa cu vârful unghiei. 

— Oare de ce nu vine? Nicule! 

Din camera de alături vocea lui Milescu răspunse: 

— Cu-eu. 

Par'câ toată invocaţia funebră a lui Beethoven 
se petrecuse cu un veac înnainte. Milescu fluera ca 
mierloii, coteoducea ca găinile, ţipa, urla în toate 
felurile. 

Elena se însenină. 

— Copil! zise ea râzând. 

— Artist! zise Comăneşteanu. 

Elencuța, care vrea să se scoale, se opri. 

— Adevărat, zise ea, încet. Pe ce pune mâna, 
ese frumos. L-ai auzit la piano. Să-l auzi cântând 
din ghitară, din flaut, din armonică... 

— Da'nu-l ştiu eu! 

ka se sculă. 

~ Ce faci acolo, Nicule ? 

— Mă'mbrac de bătălie, dragă. Comăneștene, ești 
gata? Am zis să pue caii. 

— Sunt gata. 

— Unde e Annicuţa ? întrebă Elena. 

+- Visează la stele. Ia vino, dragă, de majută, 
că nu găsesc nici cravată, nici chipiu, nimic. Boul 
de Dumitrache! O să-l mătur curând-curând. In 
valiza mea par'că au dat Turcii!... 

Nevastă-sa râdea pe îndesatele, făcând semne 
din ochi lui Mihai. Milescu mormăia singur: 


8&7 


— Bre!... zavera să fi trecut pe-aici și tot nu 
era învălmășeala asta. N'auzi, Elencuțo!- 

— Ce vrei, frate ? 

— Vaes!... Vreau să răspunzi la apelul nomi- 
nal când îți poruncesc. Mă!... și femeile astea!... 
Nu te însura, Comăneștene... 

Elencuţu se duse repede la dânsul. 

Mihai își aprinse o țigară și eşi în balcon. 

Anna se primbla liniştită prin faţa caselor, cu 
un şal pe umeri. Cum îl văzu, veni și se rezemă 
cu brațele de parmaclâc. 

— Cam întuneric astă-seară. Cum o să treceţi 
Dunărea?... 

Comăngșteanu se cobori lângă dânsa. 

— Cred că dacă nu ar fi întuneric, n'am trece. 

Ea tăcu. Cea din urmă linie de lumină se lăsă 
pe pe după plopi, departe, ca întrun vis. 

— Luna răsare târziu... 

— În curând o s'avem lună nouă. 

Anna se uita la el, luminată de fanalul ce era 
aprins în balcon. Avea un aer preocupat; ar fi voit 
par'că să'ntrebe ceva, și nu ştia cum să nceapă. 
Făcu câţiva pași, urmată de Mihai. 

— Am avut plăcerea să cunoaştem pe sora du- 
mitale... prin d-na Cantă... 

Comăneşteanu se opri locului. 

Dânsa se întoarse spro dânsul, ziunbind, pe cât 
se putea vedea. 

De ce ?... întrobiă ea, curioasă, 
Pe nimic, 


88 


Anna îl luă binişor de braț. 

— Imi dai voe... Da,am avut placere s'o cunoaş- 
tem. O adevărată plăcere, fără banalitatea ce în- 
soțeşte asemenea vorbe. Se chiamă Saşa, da ?... 

— Da. 

— Până acum niciodată n'am dorit să fin alt- 
cineva... De ce râzi? i 

— Eu?! 

— Poți să râzi, însă e așa: pentru întâiași dată 
ași dori să fiu alta. Aşi dori së fiu sora dumitale. 

Comăneşteanu se înclină foarte ceremonios, deși 
nu-l vedea nimeni. Braţul fetei tremura și el in- 
suşi se simţea mișcat. 

Anna se opri. 

— Mă rog... nu cum înţelegi dumneata, zise ea. 

— Eu nu înţeleg nimic rău... 

— Vream să zic că aş vrea să fiu cum e sora 
dumitale... Ştii că poate să vie să ne vadă,—cu d-na 
Cantă... Să ne dăm la o parte, că soseşte trăsura. 

Se deteră la o parte. Trăsura se opri în faţa 
scării, în lumină. Paraipan era pe capră, lângă vi- 
zitiu. Făcea zel. 

— Uite ce prost e, zise Anna râzând. 

— Reacţionar.. 

— „„dropicos, adăogă fata repede. 

Apoi încet: 

La revedere. 

Comăneşteanu, fără să ştie cum, îi luă mâna. 

Ea părea că simte mișcarea ce se făcea prin îm- 


39 


tuneric, și cu îndemănare dete vârful degetelor să 
i le sărute. ` 

— La revedere, zise ea, încet. O să vă întoar- 
ceţi cu bine... Noi o să vă așteptăm... 

Apoi, ca și cum s'ar fi temut să nu fi zis prea mult, 
adaose: 

— Sunt sigură că Elencuţa așteaptă pe Nicu... 


VII 


Mai multe nopți de-a rândul lucrase soldații în 
albia Vâjiitorii, ca s'o adânceascà, şi să ajute ast- 
fel apele Dunării a se urca la deal, până la un cot. 
Plouase de curând și torentul aducea cu dânsul 
mâlitură. Ceeace munceau noaptea, se astupa ziua. 
Goi până la brâu, plini de noroiu, oamenii trăgeau 
că la prășilă, mai cântând, mai înjurând, după fire. 
Intr'un zăvoiu de cătină ardea focul de vreascuri, 
mititel şi pipernicit, ca să nu se vadă după malul 
turcesc. Soldaţii se pârpăleau la flacără. Unul reze- 
mat întrun got, mormăia din fluer; altul, pe vine, 
răsucia o ţigară; un al treilea își incălzia palmele. 
Un biet ţigan, printre dânșii, se văita de un dinte. 

— Scoate-l, măi Sticlete, că-ţi crește altul. 

— Păi laş scoate, nea Petreo, dar până să-ţi 
iasă dintele, ţi-a eşit şi sufletul!... 

O fi de iapte, măi. 
Pune-i niște praf de pușcă, ţigane, și dă-i foc 
zise caporalul, care-și răsucia ţigara. 

Țiganul sə uita cu jind la el: 

— Haoleo, domnu'Căprar, ca tare aş mai trage 
şi eu un fum. 


91 


=- Daea ai (utun îţi dau eu foia. 
Doar să vând pe taica la drăgaică. 

(ilumele cădeau în piroteala nopţii. Munca n'a- 
vea spor, oamenii își sleiau puterile de geaba. 

Comandantul batalionului inspectase lucrările şi 
înțelesese că ideia adâneirii albiei era curată pier- 
dere de vreme. De aceia, poruncise oamenilor să 
părăsească lucrul. 

In seara de 28 Aprilie, luntrile lipoveneşti tură 
scoase până în gura Vâjiitorii. Un pâle de vre-o 
"0 de soldaţi, aleşi printre cei ce ştiau să înnoute, 
Iu coborât în prundul gărlei, numai cu puştile şi 
patrontasele. 

luntrile negre, cu fundul ascuţit şi vârfurile in- 
tvarse în sus, erau greu de încărcat. La cea mai 
mică atingere se plecau pe o parte. 

Ofițerii deteră ordine să le tragă jumătate pe 
useat; cei ma greoi se urcară astfel: cei mai spriu- 
teni le împinseră în apă și săriră în ele din fugă. 

Totul se făcea in tăcere. Nimeni nu vorbia de 
cât cu grijă, prin şoapte. 

La a treia barcă, o palmă solemnă răsună în 
iiniştea nopţii. Majorul se apropiă de grupul de 
unde pleca zgomotul. 

— Ce este? întrebă el. supărat. 

— Să trăiţi, domnu Maior, soldatul lon Savu nu 
vrea să intra în lunire. 

- Unde eşti, măi băcte? 

— Să trăiţi, aici suutem. 

De ea nu vrei să mergi y 


92 


Ba vrem, să trăiţi, da'nu putom. 

— De ce nu poţi? 

Soldatul o dete prin singular: 

— Imi vine amoţeală, să trăiţi, că taica a mu- 
rit înnecat în Siret. 

Milescu, cure era cu Comăneşteanu la spatele 
majorului, zise încet lui Mihai: 

— Grozav i-aș da două palme sergentului care 
l-a bătut!... 

Majorul se gândea. 

Unde-i Sub-Locotenentul lordănescu? 

— Aici domnule Major. 

— Aprinde felinarul. 

Sub-Locotenentul se cum foia. 

— Să hu ne vadă, d-le Major. 

— Aprinde, domnule, şi nu răspunde!... Ţi-e frica 
să nu te mănânce Turcii ?... 

Sub-Locotenentul aprinse felinarul, ținându-l tot 
cam pe după dânsul. Majorul porunci din nou: 

— Să vie_patru oameni. Sergent, ia-l! 

Soldaţii puseră mâna pe Ion} Savu și-l ridicară 
pe sus, aruncându-l în luntre ca ,„pe_un sac. Ma- 
jorul zise încet către Comănesteanu: 

Altfel, ar trebui să-l împuşc, 

Milescu încremenise. Toată simpatia ce simțea 
pentru Major, dispăru deodătă. Se urcă în barcă 
moleşit ca o bleandă. 

De îndată ce fù lângă: Comăneşteunu, se plecă 
spre el şi îi zise la ureche: 

Mon cher, votre commandanţ me degoiite, 


93 


Comăneşteanu il atinse pe umăr: 

-e Allons, allons... 

Mi-ai spus că e bun, că e ertător... Asta iți 
este bunătatea ? 

— Nu putem vorbì acum, dar fii încredințat că 
așa trebnia să facă. Războiul nu se poartă cu milă 
și cu dulcegării sentimentale. Inchipuește-ţi că din 
cei 60 soldaţi, la 30 le-ar fi venit ameţeală... 

Milescu dete din cap: 

— Eşti terre ă terre astă seară. 

Comăneșteanu zâmbi și nu mai răspunse” 

Luntrele înșirate una după alta, merseră o bu- 
cată bună, pe lângă malul românesc, în susul apei, 
ca să nu le ia curentul și să le ducă prea jos, 
unde Dunărea se desfăcea în mai multe braţe. 

La un semn al Majorului, vâslaşii repeziră lun- 
trile în șivoiul apei. La început, lopeţile făceau zgo- 
mot, plescăind de geaba, ca și cum ur fi fost må- 
nuite de copii. Soldaţii, născuți și crescuţi pe baltă 
se simțeau neîndemânateci. 

— Ce dracu, mă, Bercule, zise unui încet, par'că 
trag în nisip... 

— la-o domol, Stănică. Zi-i ici cu mine: una, 
două.... 

Un „sââât?“* poruncitor se auzi de la luntrea din 
cap, unde era Majorul, şi nimeni nu mai suflă. 

Soldaţii simțeau alieneală la inimă, par'că n'ar 
fi mâncat de două zile. Tăcerea, întunericul noptii 
gâlgâitul șopotitor al ochiurilor neliniștea pe cei 
mai mulți. Apa curgea pe nesimţite, [ci și cola 


94 


străluciri neinţelese se resirângeau în rotocoalelo 
untdelemnii ale Dunării. Sclipiri depărtate de stele 
se încrețiau pe unda mișcătoare. 

Tăcerea devenea absolută; dar cu cât eu creş- 
tea mai mult, cu atât lumea părea că fuge mui 
departe de cei din luntre. Un caporal! întrebă ìn- 
cet pe Comăneşteanu: 

Să fie oare zece, domnu'Locotenent ? 

Un zgomot surd, venind ca din funduri de pă- 
mânt, începea să învălue tăcerea nopții. Se auzi 
glasul Majorului: 

— Să se schimbe oamenii de la lopeți: unui câuo 
unul. 

Ordinul trecu din luntre în luntre. 

Să se schimbe oameni de la lopeţi. 

După câte-va minute, acelaş glas poruncea: 

— Mână! 

Braţele odihnite dau putere nouă bărcilor. Zgo- 
motul surd creştea: ajunseseră în mijlocul Du- 
vării, unde apa venea furioasă, clocotind și rosto- 
golindu-se. Nimeni nu se mișca. 

Milescu se îmbunase. Cerul, limpede, îl furase 
de pe pământ. Alunecase în fundul bărcii, între 
doi soldaţi, urmărind cu ochii şi însemnând în gând 
constelaţiile. 

Comăneșteann se simţi deodată atins pe genun- 
chiu: 

— Uite, Mihai, ce frumos răsare Antares din ape... 

Soldaţii ridicară capul. In adevăr o minunată stea 
roşie scapără din lumine. 


95 


S'a aprins de tot, bat'o vina ei!... zise unul din 
oameni. 

Toţi cei-lulţi so uitară spre cer, înfiorați ca do 
spaimă. Un chiot lung rasună in vazduh. Ce pu- 
tea fi? 

— O baghiță, zise un soldat. 

Clocotul apel scădea pe nesimţite. Tácerea nețăr- 
murită îi luă locul. Se apropiau de malul cel-lalt, 
şi fie-care om simțea că pământul nu mai e de- 
parte. Fără ordin, vâslașii trăgeau mai încet din 
lopeţi. 

Luntrea Majorului se oprise. A doua veni lângă 
cea d'intâi, a treia lângă cea de a doua, gi astfel 
toate, la linie, înnaintau cu băgare de seamă. 

Deodatăuna din bărci se izbi de ceva tare, iar 
oamenii fură zguduiţi cu putere. Se auzi un lătrat 
de câine. 

— Am ajuns la mal, zise Majorul, 

Se sculaseră toţi în picioare. 

— Să se coboare unul în apă, binișor. 

Ordinul nu fu executat destul de repede. Un mo- 
ment de nedomirire păru că stăpâneşte pe toți, 
In fine, cine-va sări, 

— Suntem aproape pe uscat, domnule Major, 
zise o voce prin întuneric, văd un foc la deal... 

— Cine-i ăla?... 

— Milescu, răspnnse Comăneșteanu Majorului. 

— Să se coboare oamenii binișor, și după mine!.. 

Se auziră câte-va pliscăituri de apă cum săreau 
unij soldați, 


96 


lorâănescule! 

Mai multe glasuri repetară încet: „d-l Sub-loco= 
tenent Iordănescu". Ofiţerul veni spre Major. 

— Dă-mi felinarul. Dumneata să rămâi cu lun- 
trile. Văslaşii să nu se miște de la lopeţi, 

— Am înţeles. 

Majorul aprinse felinarul, care fusese acoperit, 
cu neîndemânare, pe toate laturile, cu postav negru. 

Cele din urmă ramificații ale munţilor Dobrogei, 
la Dunăre, se urcau pe nesimţite, așa că focul pe 
care-l vedeau acum la deal, păruse soldaţilor ro- 
mâni o stea. 

Oamenii mergeau în tăcere, cu băgare de seamă, 
Lumina focului, care împrăștia, departe, o roșeață 
de jeratic; streaşina unui bordeiu ce se vedea în 
apropiere ; văile și dealurile ; fantasmagorica licărire 
a fanalului,—făceau pe soldaţi să se creadă pe lu- 
mea cea-laltă. La unii li se părea că visează; la 
alții le venea să chiue. Toți strângeau puşou cu 
nădejde. 

La o depărtare de vre-o sută de pași, câinele 
care lătrase, se repezi furios spre oameni. O des- 
cărcatură de puşcă hui pe văi, iar câinele, atrăbă- 
tut de un glonț, sări în sus şi căzu jos mort. La 
moment o altă descărocătură, răspunse de la Turcii. 

Atunoi, fără ordin, fără regulă, soldații se arun- 
cară asupra bordeiului. In faţă, erau două gherete 
de scânduri: amândouă fură făcute tărâme, iar sen- 
tinela ucisă, călcată în picioare. Intr'o clipă, focul 


97 


fu aninat de streşinile colibei. Rogozul se aprinse, 
pârâind. 

La lumina flacărilor, un strigăt asurzitor se în- 
nălță pė malul ticnit al bătrânului fluviu. Par'că 
o trebuinţă sufletească de a zbieră coprinsese pe 
toți oamenii aceia, ce tăcuseră atâta timp. 

Insă, ușa bordeiului nu se deschidea. Un sergent 
îi dete o lovitură cu patul puștii, iar uşa sări din 
țâţâni. Dar pe loc, el fu trântit la pământ, şi în 
acelaș timp, trei oameni, ca trei tigri, ţâșniră din 
groapa bordeiului, trăgând focuri într'aiuri și fu- 
gind. Doi fură ucişi în mers, iar unul, prins viu, 
fu ridicat pe sus şi dus către acoperişul ce ardea, 
spre a fi aruncat în flacări. 

Totul se petrecuse cu o repeziciune extraordinară. 

Majorul puse mâna în pieptul unuia din soldații 
ce voiau să arunce pe turc în foc: 

— Innapoi!.., 

In fuga impresiilor băgă de seamă că era toc- 
mai cel cu ameţeala de pe mal. 

— Innapoil... strigă Majorul din nou, şi la bărcil., 
Locotenent Comăneșteanu! să se formeze coloana 
de marş!... 

Turcul fu legat cobză și luat la vale. 

— Să n'uud vorbă! repetă Majorul. Locotenent 
Milescu! treci în capul coloanei. Comăneştene sunt 
toţi oamenii? 

— Cred că da, domnule Major. 

— Marg!... 

Soldaţii se aşezară la rând, şi coloana parni în 

q 


98 


urma felinarului, Supunerea şi disciplina îi luă din 
nou în stăpânire: trecuse momentul de nebunie 
furioasă cu care se aruncaseră asupra sentinelei 
turceşti. 

Tocmai când intrară din nou în bărci şi porniră 
înnapoi, Milescu păru a-şi reveni în fire. Cât ți- 
nuse învălmășeala, el par'că visase sau murise. Nu-şi 
da seama de nimic, nici ce făcuse, nici ce gândise. 
Câte o pată de imagine îi răsărea în minte, ca 
dintr'un trecut depărtat: focul, reflectat de apele 
Dunării, sau capul stâlcit al turcului din gheretă. 
Asta era războiul ? 


ÎN 


A doua zi, și zilele urmatoare, Milescu continua 
n fi ca și mai înnainte, vesel, zgomotos, dar parea 
nu destul de natural, pentru cine-l cunostea bine. 
Elena îl urmărea cu privirea peste tot, Il rodea 
eva, Să [i Lost parerea de rău dea fi parasit de- 
prinderile lui din Bucuresti? sau nepotrivirea ce- 
lor ce wândea e! despre viata în campanie, cu 
ceoa-ce era ea în realitate ? Poate din toate sa fi 
fost câte ce-va. i 

Nevastă-sa îşi adueca aminte că Milescu reve- 
nea de la toate concentrarile cu aceiași neliniște 
sullotească. Parca activitatea oamenilor cu voinţa 
si hotărâre deșteptă o parere de rău ironica în 
natura lui nehoturâta: parca disciplina groxolana 
a armatei, cu supunerea ei oarba, cu diferenția- 
rea indivizilor dupa gradele de la tunica, îl um- 
plea de milă pentru cei do rând. Ori-carefar fi fost 
pricina. Milescu, în asemenea împrejurari, se in- 
“hidea în odaia lui de lucru și trăgea din armo 
nea pâna so rupa; umplea vazduhul de fum si 
cuturătoarele, de capete de tisari; se plimba din- 


__L00 


tr un colţ într'altul, fluerând. Do sigur, lumea a 
tunci, i se părea alcătuită rău. 

Dar zilele treceau înnainte; evenimentelv se a- 
lungau unele pe altele, grave sau glumețe, dupa 
îmbinarea cauzelor. Comaneșteanu iubea pe Anni- 
cuța, așteptând venirea Nataliei ca un aiurit; Rușii 
se apropiau de Dunăre pe toate liniile; Majorul 
Şonțu plăcea la toţi, chiar și lui Milescu; Paraipan 
era mai reacţionar ca ori-când. Numai natura plu- 
tea nepăsatoare pe deasupra tutulor, legând tre- 
cutul de viitor, nimicul de nimic, printrun singur 
punct al conştiințelor omenești, acela pe care cu toate 
astea oamenii pun aşa de puțin preț şi pe care 
numai cei ce iubesc îl înțeleg: momentul actual. 

Luna lunii de Mai se urca în limpeziciunea nopţii, 
ca un vis frumos în somnul unui suflet tânăr; 
plopii dormeau pe iaz; apa curgea la vale, desfă- 
tându-se în luminișul ce-i mângâia fața. 

Comăneșteanu și Annicuţa se plimbau prin curte, 
prinși de braț. Ei tăceau. Ochii lor se ridicau spre 
dună, involuntar, atraşi de taina discului ceresc, 
Fie-care simțea în sine atâtea porniri frumoase că- 
tre cel-lalt, și cu toate astea nu îndrăznea sa le 
spună, jenat par'că de mărturia luminii. 

— Ce curioasă e luna! zise Comăneşteanu. Mă 
fermecă şi mă hipnotizează. Aș avea par'ca atâtea 
lucruri să-ţi spun, și nu îndraznesc,... 

Nu-i așa” adăogă Anna, repede, ca i cum 
vorbele lui ar fi răspuns, întocmai, gândurilor ei. 

— Şi cu toate astea, trebue să-ţi spun. Trebue 


101 


să-ți spun că viaţa îmi pare din nou atrăpatoare; 
că mă simt inviorat; că fac totul din plin. Dum- 
neata eşti cu mult mai tânără de cât mine, şi 
poate nu înţelegi toată frumusețea ce mi-a răvăr- 
sat-o în suflet iubirea mea de astă-zi, fără umbră 
de părere de rău sau de tristețe... 

De ce tristeţe?.. Intrebă Anna, nedormită. 

EIl zâmbi uitându-se la dânsa şi, strângându-i 
mâna la piept. 

Cum să-ţi explic?... Numai cine iubeşte drept 
şi cinstit simte deplinătatea unei asemenea bucurii. 

Anna se plecă sub obrazul lui şi, jumătate glu- 
mind, jumătate serioasă, îl întrebă: 

Dar se poate iubi și nedrept? și necinstit? 

Nu se poate. Cine iubește aşa, nu iubeşte. 

Atunci ? 

Zicând acest „atunci“, ochii ei strălucea de viață 
și hotărâre, gata par'că să scapere scântei de ură, 
Comăneșteanu se opri în fața ei, îi ridică părul de 
pe frunte și o privi lung. 

— Ce minunată eşti!... Ai un potret care să-ți 
semne ? 

— Da, 

— Poţi să mi-l dai? 

— Da, însă la ce-o să-ţi servească portretul? N'o 
să mă ai pe mine în iotduauna. 

El o privi din nou în rotunjimea senină a chi- 
pului, și nu răspunse. lira întrînsa, ca în toate fe- 
meile sănătoase. ajunse la deplină dezvoltare su- 
fletească și trupească, o instinctivă pornire în po- 


102 


tria a tot ce e ne. igur, a tot ce e vag şi fuge. 
Pentru ce unibra unui portret ? 

In privirea lui, şi în privirea ei, se încrucisau 
două dorinţi: a lui, trecând peste capul fetei şi 
pierzându-se în lumea nematerială; a ei, oprindu- 
se în el, 

Anna îi luă mâinile și i le strânse cu putere. 

O să ma ai în totdauna, în totdeauna!... 

Apoi. dusă ca de o forță căreia nu-i putea sta 
împotrivă. se aruncă la pieptul lui tremurând: 

— Nu-i aşa?. 

Din cerdac, glasul lui Milescu batea toba ca la 
mezat: 

Bârrr ram, barrr ram... Areciu odata! areciu de 
doua?! și de... trei! 

Anna se departa de Mihai, cu o repeziciune de 
fulger şi fu numai de cât stapână de sine: 

laca și Păcala. 
Milescu se puse sa alerge prin curte, strigànd : 
La o parte, domnilor, ca trece trenul. 

Apoi, se duse busna la Anna şi Mihai, îi luă pe 
amândoi de câte o mâna şi dete cu ei o fuga pînu 
la podeţ. Elena și Majorul veneau în urmă. 

Ajuns la pod, Milescu se opri deodată. Apa cur 
gea in bataia lunii, plină de luciri misterioase. 

Piil.. ce fruinos e!..... Annicuţo, cheama pe 
Vlencula si pe Major. 

Se a, ara toti cinci prijiniţi de rerematoarea 
podețului. Mile cu tacea. 

Ce miros de racoare și de primavara! zise Elen- 


103 


cuța. Nu mi-ai spus nimic, Nicule, do impresiile 
tale de pe Dunăre. 
Ce să-ți spui dragă?... 
Elencuța se uită la el. Părea plecat. 
— Nicule, adio. 
Salutare, Nicule, zise Anna, râzând. 
El se uita la ele și zâmbea. Glumele nu se prin- 
deau. Puterea farmecului naturii îi înrâurea pe toţi. 
Ce mare artist ar fi cel ce ar putea să facă un 
asemenea tablou! zise Majorul. 
Anna se uită la soră-sa, sperând să întâlnească 
o privire ironică, Elencuţa însă, părea cufundată, 
într'o dulce melancolie, fără să vadă și fără să 
audă. 
Milescu vorbea singur, probabil zicea vre-un vers. 
Elena veni lângă el: 
— Zi tare Nicule. 
EL se uită la dânsa: 
— Ce să zic? 
— Ce spuneai adineaori ?., Știu că nu vgi fi vor- 
bind singur. 
El își trecu brațul sub braţul ei şi îi rostiîncet: 
Un castel pe malul mării... 
Anicuţa asculta. 
Tare, tare, zise ea. 
Milescu zise ceva mai tare: 
Un castel pe malul mării 
Preajma codrilor o tino, 
Domn pe legile uitării 
Amintirilor din sine. 


101 


Sta Domnuța de-o vecie 
In castelul din padure, 
Astepiând mereu să vie 
Făt-Prumosul ei so fure. 


Vin, coboară din poveste 
Făt-Frumos, pe-un corn de lma; 
Fii ce eşti. și ce nu este: 
Trup iubirii de nebună. 


Trec castelului prin față, 

Plutitori pe drum de spume, 
Doi lunateci prinși in braţe, 
Doi nebuni ce fug de lume. 


El vâslește, ea de frică 
Stă la pieptul lui, tăcută: 
Când lopeţile ridică, 

khl se pleacă și-o săruta. 


Doamna din balcon îi vede... 
Ha seudoae... cade parcă... 
Și adio !... Doamna crede 

Că e dânsa cea din barcă 


Annicuţa sari: 
Cum ? cum? la mai zi odată. 
Milescu suflă în ochelari, cum făcea în totdeauna 
la vremuri grele, și zise din nou poezia 


105 


Chipul Majorului se luminase de tot. Pe fruntea 
lui înnaltă se juca lumina, dându-i sclipiri de fildeş. 

— Ce minunate sunt unele vorbe din graiul o- 
menesc!... zise el, domol, lui Comănsșteanu. 

— Mă tem că sunt numai vorbe, răspunse Anni- 
cuţa. 

— Nu ştiu. Ar trebui s'o mai aud odată sau s'o 
citesc. Dar chiar aşa dacă ar fi, vorbele astea sunt 
atât de evocative, în cât eu văd castelul, văd pe 
domnița nebună, văd pe înnamorţi... „Preajma cô- 
drilor o ţine“... Minunat! 

— Da, da, însă pe urmă?... Cum vine pe urmă 
Nicule ? 

EI repetă încet: 


Domn pe legile uitării 
Amintirilor din sine... 


— Pottim!,.. Ce'nsemnează asta?... domn pe le- 
gile uitării amintirilor din` sine... Dar la sfârşit: 
cade parcà, şi adio, salutare domniţo, că-i trebue 
omului rimă la barcă. 

Majorul se încălzea. 

— Domn pe legile uitării amintirilor din ai Sine... e 
foarte frumos; numai trebue înţeles. Poate că rima 
de la barcă cu par'că să fie cam îndrăzneață, de- 
şi e perfectă. In schimb însă ce adevărat trec ei 
în barcă, unul în braţele altuia... „Când lopeţile 
ridică... Cum zice? 

Milescu repetă strofa. Comăneșteanu se plecă la 
urechea Majorului, 


106 


Vrea numai să-l supere. 

Annicuţa urmă; 

Dar junele Fat-Frumos, ce-i cu el? Sa cobo- 
rât călcare pe-un corn de luna... ca să fie ce nu 
este... Nicule, nu-ți e bine? 

Milescu zâmbea, fără putere de a răspunde. Ştia 
că Annicuţa glumește, dar totuși îi venea cam peste 
mână s'o audă bătându-şi joc de sufletul lui. E- 
lencuţa suferea de-a binele. Ea vibra la totce era 
vers sau muzică, fără să înțeleagă adesea toate co- 
titurile. Cu un obraz necăjit, se uita la soră-sa, ca 
la un duşman 

Va se zică nu vă place, încheiă Milescu. 

Mie îmi place foarte mult, zise Majorul. 

— Imi pare rău. Voiam să vi-l şi cânt... 

Te rog Nicule. Haidem la piano, adăogu ne- 
vastă-sa. 

Dacă nu place la toţi, nu. 

Milescu se uita la Anna şi la Comăneșşteanu, ca un 
copi! fricos, la părinţi. Mihai se dusă la el, îl luă 
de braţ şi-l îndrumă spre casă. 

Să'mi spui încă o dată poezia. 

Anna se ținea după dânşii: 

Vai de noi!.. Incă o dată... /ise ea cu un aer 
comic. 

Milescu se opri, îşi pierduse răbdarea. 

Asa faci urâto ? Lasă că-mi mai cazi dumneata 
m m nă.. curând curând. Ca miine vii a mi cori 
consimţimântul; și nu ţil dau. 

Annicutța sarea și cânta, 


107 


= Nu-mi-mai pasă: sunt majoră, 

— Da, de majoră !.. Ai să fii minoră toată viaţa 
tu... Si ce vorbesc eu de consimţimânt!... Par'că te 
vrea cine-va?... Comăneșteanu mi-a spus verde, în 
ochi, că nu te ia... Alţii idem... 

— Eu n'am spus nimic, zise Comăneșteanu, 

Annicuţa bătu din palme. 

— Şi chiar așa dacă ar fi, dumneata nu poţi să 
ta însori. i 

— De ce? întrebă Mihai, râzând. 

— Fiind-că mai eşti însurat odată. Nai o casă 
de copii la Paris?... 

Comăneşteanu izbucni într'un hohot de râs. Anni- 
cuţa se oprise şi se uita la el. 

Majorul veni repede înnaintea lui Comănăşteanu 
şi-l opri un moment pe loc: 

— lată o lecţie de strategie. 

Annicuţa care, cu firea ei vioae şi ironică, era 
gata să zâmbească de teoriile Majorului, rămase 
şi ea nedumerită ld înțelesul vorbelor lui. Par'că, 
în adevăr, toată siguranţa cu care atăca dânsa pe 
Milescu nu mai avea nici un efect, de când se 
mărginea numai să se apere; iar Milescu, care fu- 
sese așa de slab în apărarea poeziei, devenea pri- 
mejdios atăcând. Constatarea acestui adevăr, în loc 
să îndemne pe Annicuţa a deveni din nou agre- 
sivă, o făcu, printr'o instinctivă pornire a sufletului 
femeesc împotriva a tot ce e acțiune violentă, să 
dea înnapoi. Milescu, din potrivă, dete năvală 
înnainte: 


108 


Lasă, jupânițo, că ne rătuim noi... Ţi-ai mai 

comandat rochii vătuite ?... 

Elencuţa râdea din toată inima. Annicuţa se în- 
loarse catre sora-sa: 

— Râzi! că tare e de spirit. 

— Da ce crezi, Mihai ?... urmă Milescu: tot ce o 
pe dânsa e falș... Și nu-ți mai spui că e şi şchioapă. 

Annicuţa venise în faţa lui cu mâinele în șolduri, 
par'că ar fi vrut să se “arate cât era de bine fă- 
cută, şi da din cap. 

— Nu crezi? zise Milescu lui, Mihai. Vino'ncoace, 
domnişoară. 

Apoi, cu tocul de Ia cismă trase o linie lungă 
pe pământ: 

— Te rog. Dacă nu e adevărat, umblă pe linia asta. 

Annicuța, sigură de sine, se așeză în capul liniei: 
Cei-l-alţi priveau. 

— Să nu egi de peliniel... strigă Milescu. Avanti!. 

Fata făcu câţi-va paşi repezi. Cumnatu-său o opri' 

— Nu așa, puiule. incetinâi. Și ia-o de-a capo. 

Annicuţa veni din nou în capul liniei, şi. porni 
încet, par'că ar fi umblat pe frânghie. Dapă patru 
paşi, puse piciorul alături, 

— Am înţeles 

Apoi se întoarse ţanţoş către Comăneşteanu: 

— Adevărat e, domnule, că-i șchioapă ? 

Annicuţa, nervoasă, râdea, și revenea cu încăpă- 
ținare pe linie. Cu cât devenea mai nervoasă, cu 
atâta umbla mai rău. Cei-l-alţi râdeau. Milescu se 
uita la ea serios: 


109 


Are haz. Pare schioapă de-a binele 

\poi se duse la dânsa și o luă de mană. 

Acuma destul. 

Fata se smunci din mana lui i încercă din nou 
sa umble pe linie. Dar acum era atât de aprinsă, 
incât nu putea face nici un pas drept, 

Milescu o apuca de braţ cu putere și o duse spre 
casă. Annicuţa se lăsa în voea lui. Era gata să 
planga. 

Sus, copii, la muzica! striga Milescu, 
Fata ımnnainte de a pune piciorul pe scară, se opri, 
E adevarat ca sunt şchivapa? intreabă foarte 
serios. 

Lui Milescu îi venea sa se topeasca de râs, însă 
se stapâni cât putu și ii zise: 

— Ce copilaroasa ești tu, Annicuţo... 

Atunci de ce nam putut să merg pe linie? 

Cine ştie... Fiind-că se uitau toţi la tine... A- 
prinde repede lumânările la piano că viu numai- 
decât. 

Inseninat ast-fel, Milescu își primblă mâinile pe 
clape de câte va ori încheind gamele cu putere în 
acordurile lui finale. 

Cei-l alți se așezară în scaune, mulțumiți de a 
regăsi caldura camerii, dupu răcoarea umedă a 
nopţii. 

Milescu începu o melodie ușoara, ce parea că 
vine din departările adanci ale notelor de jos și se 
urcă spre notele de sus ale violinei, cu o suavitate 
fermecătoare : 


110 


Un castel pe malul mării 
Preajmu codrilor o ține 
Domn pe legile uitării 
Amintirilor din sine: 

Pe cuvântul „codrilor“ sunau două note atât de 
curios, încât par'că fiori din singurătatea munților 
treceau prin aer. Vocea lui Milescu se mlădia pe 
acorduri. Vorbele se umpleau de înţelesuri. 

Majoru! își rezemase capul de jel şi plecase în 
vremuri buneţ Comâneşteanu privea înnaintea o- 
chilor; Elencuţa sta dreaptă pa scaun, cu sufletul 
plutitor în adieri calde. 

Când muzica ridică sus vorba „amintirilor“, glasul 
lui Milescu se pierdu, într’o notă aproape fără ființă. 

El tăcu, Cei-Valţi veniră încet lângă piano, co- 
borâţi din unghiuri depărtate, neândrăznind par'că 
să vorbească. 

Milescu se sculase în picioare şi se uita și el fără 
scop,—când dete cu ochii de Annicuţa. 

— Da, ce faci, dragă? o întreabă el mirat. 

Fata îşi ridicase rochia atât cât să-și vadă vår- 
ful piciorului, şi, cu capul plecat, cu coatele în aer, 
începea să umble pe o scândură. Pentru dânsa mu- 
zica par'că nici nu fusese. Idoea că putea în adevăr 
să fie şchioapă, o muncea. 

Un râs general întâmpină pe biata fată, iar ea, 
rușinată, căzu pe un scaun, ascunzându-şi obrazul 
în mâini. 


X 


De când Annicuţa spusese, în treacăt, că Natalia 
Cantă era hotărâtă”să vie la Stănești, cu Saşa, — 
Comănășteanu nu mai avea linişte. Işi aducea a- 
minte de întrebarea ciudată ce i-o făcuse fata: „de 
ce?“, și nu putea să-i limpezească bine înţelesul: 
ştia Annicuţa ce-va? nu știa? 

Pe de altă parte, viaţa lor împreună la Stănești 
se prelungea prea mult; intimitatea lui cu fata, 
sub ochii îngăduitori ai lui Milescu, încopea să nu 
mai aibă noimă. 

Hotărârile cele mai extravagante se urmau în 
spiritul lui: să ceară a trece într'un alt regiment 
sau să se instaleze pe.cfimp, în corturi, ca cei: l-alți 
ofiteri, —ar fi trebuit să se destăinuiască Majorului; 
să spue drept fetei.—egra lucru greu și delicat; să 
aştepte pe Natalia să-i vorbească—ar fi fost natu- 
ral. Dar sufletul nerăbdător se anină adesea de o 
întâmplare, care îl ducc la dezlegare pe căi neaş- 
teptate. 

Intr'o zi, intrând la Miloseu, Comiăneşteanu íl 
găsi făcând socoteli cu Paraipan. Voi să se retragă 
Milescu îusă stărui să rămână. 


u2 


— Am sfârşit Mihai; șezi, 

Era cumpătat și serios, cu o pornire către in- 
timitate. 

— Vream să văd socotelile creștinului ăstuia... 
Cine ştie de acum când mă mai pot ocupa de a- 
faceri. 

Glasul lui era tremurător, par'că alte gânduri se 
legau de cuvintele rostite. Comăneşteanu se simţi 
atras către el, și deodată îi veni să vorbească. 

— Nicule, putem rămânea singuri un moment ?, 
Ași avea să-ţi spun ceva... 

— Cum nu, dragă. 

Milescu îşi dete scaunul la o parte, gata să asculte. 

Suntem prieteni vechi. Tu vezi că mă ia 
apa la vale... 

Milescu se uita la el, zâmbind cu bunătate; dar 
nu înţelegea. 

— Şederea mea la voi nu se mai poate prelungi 
fără o explicare, 

— Am priceput... 

— Te rog. N'ai priceput nimic. 

Comănășteanu aprinse o ţigară, par'că mai mult 
ca să facă ceva, de cât ca să fumeze. 

— Ai vrea să mă ai de cumnat? zise el deodată 

Milescu nu putu răspunde nimic, ci numai se 
sculă şi deschise braţele. 

Strânge-ţi cleştele, omule, și ascultu-mă,. 
Vino să te sărut... Nu sa poate. 

Se îmbrăţișară prietenește, şi după aceea Milescu 

căzu din nou în scaunul lui, 


113 


— Bravo!... Va se zică îmi ceri mâna Annicuţei. 
Mă duc să chem pe Elencuţa... 

— Ba să stai unde te afli. 

— Atunci, domnul meu, fii bun şi te îmbracă în 
mare ţinută... Da, mă rog, ia să ne înţelegem; 
fata te vrea ? 

De! gtiu eu... 

Milescu se uita pieziș la el: 

— Nu-mi umbla cu mofturi! Ai furat inima fetei 
şi acum faci pe ștrengarul. 

Comănășteanu îl privi trist: 

— Nicule, fii serios. N'am furat nici-o inimă. 
Ba, dacă vorba n'ar fi prea romantică, ași zice că 
mie mi-au furat inima... 

— Auzi dumneata!... Te-au călcat hoţii. 

Comăneșteanu se sculă supărat : 

— Eşti un om imposibil. 

Milescu se duse după dânsul și-l îmbrăţișă din nou. 

— Am înţeles, ştiu și ţi-o dau din toată inima, 
zise el mișcat. Nu te uita Ja glumele mele: ca să 
nu par prea sentimental, deviu prost. Şezi lângă 
mine... că de-acuma ești aici în casa ta: tu eşti 
stăpânul și eu sunt mosafirul, 

— Domol, zise Comăneșteanu. Sunt oarecari 
greutăţi... 

Nu văd nici o greutate. 

Cu toate astea sunt.... O simpatie veche... 

Ai copii la Paris?. Am innemerit fără se vreau? 

Omule, lasă ghumele! N'am copii nicaerea. Am 
iubit o femee... 


8 


114 


Ii venea așa de greu să spue, încât lui Milescu 
i se făcu milă. Il luă de mână: 

— Ştiu Mihai. Nu e nevoe să mergi mai departe. 

— De unde ştii? 

Milescu făcu o mișcare, ca și cum ar fi zis: „ast- 
fel de lucruri se ştiu totdeauna“ Comăneşteanu 
se uita la el aiurit. 

— Aşi fi vrut să te întreb, urmă el încet, de nu 
sunt dator să mărturisesc adevărul către d-ra 
Anna? z 

Milescu dete din cap serios: 

— Asemenea mărturisiri sunt primejdioase, pånă 
ce nu te simți legat cu putere de o viață nouă. 
Anna e fire semeață... Poate să primească bine şi 
să înţeleagă sinceritatea cu care îți deschizi inima, 
—dar poate să se şi supere... Ştiu eu?.. Sunt atâ- 
tea colţuri în sufletele omenești !... 

Comăneşteanu se uită la eh fix. 

— Da, mă rog, eşti bine încredinţat că nu mai 
iubeşti pe cealaltă? întrebă Milescu, rar. 

Mihai plecă ochii în jos: 

— Vezi, asta e greutatea cea mare, răspunse el 
cu anevoe. 

— Atunci? Trebue s'alegi: ori una, ori alta. 

Era oare-care asprime în vorbele lui Milescu. 
Fără voe, omul al cărui spirit se deschidea cu în- 
lesnire tutulor pornirilor sufletești pe cât timp ră- 
mâneau abstracte, devenea strâmt şi ogoist de în- 
dată ce intra în joe o rudă. 

Comăneșteanu își ridică privirile către el, lung: 


115 


— Eu căutam în tine pe vechiul prieten, Miles- 
cule, şi dau de tutor. Ştiu că aşa e bine să fie: ori 
la deal ori Ja vale. Dar dacă lucrurile s'ar petrece 
în realitate cum ss petrec în cărți, viața ar fi un 
model de aforisme zilnic aplicate, în care, ici și 
colo câte o pasiune unică ar veni să întrerupă mo- 
notonia lor cinstită. Vezi bine îusă că nu e aşa. 

— Ba eu cred că e așa... 

— Lasă-mă să vorbesc... Și eu am simţit, ca tine, 
greutatea de a fi judecător drept, când e vorba de 
înclinările unei persoane din familia ta, şi am în- 
teles cât e de greu să fii larg în vederi. Egoismul 
ne orbește. Ni se pare că se resfrânge asupra noa- 
stră o parte din reaua opinie ce și-ar face-o lumea 
de ruda noastră. 

— Aşa şi este. 

— Ba nu este așa. Nu afirma cu atâta încredere, 
că foarte puţine lucruri se pot afirma în mod ab- 
solut. Dacă vrei să judeci trebue să aibi puterea 
de a te desface de nenumăratele prejudecăţi ce-ţi 
întunecă vederea. 

— Vacs! zise Milescu, vrând să se scoale. 

Comăneşteanu se uită la el atât de curios, încât 
Milescu se simţi jenat de vulgaritatea vacsului său 
şi se înroşi:, 

— Pardon... 

-— Eu căutam în tine un prieten căruia să-i des- 
chid inima întreagă... 

Milescu, ca în totdeauna, lupta cu propria lui 
slăbiciune : 


__116 


Bine dragă: 

— Vream să spun că sunt neliniștit. M'am lăsat 
farinecului de a iubi pe cumnata ta, fără să ştiu 
de mai iubesc sau nu pe cea-l-altă. 

Milescu se uită lung la el, ca la o raritate ome- 
nească, și sfârşi prin a bate din palme, încremenit. 

— Bine Mihai, e cu putință un asemenea lucru? 

Comăneşteanu înnălță din umeri. 

— ŞI... ştii că se poate să vie, zise Milescu. 

— Ştiu... Tocmai de aceea tineam să-ţi vorbesc... 

Nehotărâți, tăcură amândoi. Milescu răsuci o ți- 
gară, lung. Comăineşteanu aștepta. 

— Curios! zise Milescu, gândindu-se, Suntem două 
firi diametral opuse... . 

Adică ? i 

— Aşa. Tu ai, probabil, o facultate grozav de 
dezvoltată, pe care eu n'o am de loc. 

— Mai limpede? 

— Tu poţi iubi deodată două femei, pe când eu 
nu pot iubi nici-una. 

Comăneşteanu zâmbea. Milescu, care bănuia în- 
țelesul zâmbetului, adaose încet: 

— Elencuța e pentru mine o mână de suflet în- 
cântător, fără de care nași putea trăi... Eu nu pot 
iubi, zise el sculându-se; cel puţin nu pot iubi cu 
răsvrătiri de astea sufleteşti.. Şi, dacă-mi dai voe.. 

-- Asta e curat povestea beţivului, căruia îi tre- 
mura mâna și vărsa vinul; astfel că, cu cât bea 
mai mult, cu atâta bea mai puţin... 

După aceea, gândindu-se, adaose: 


117 


Și totuşi, Mihai, nu e atât de nelogic ceea-ce 
iți spun.. Nu pot iubi în lume, adică în afară, toc- 
mai pentru ca acolo nu se face înfiriparea din nou 
u creațiunei mele sufleteste. Motivul porneşte din 
lume, dar numai motivul; creaţiunea se face în 
mine, iar când ea încearcă să se așeze alături de 
motive, e atât de superioară lui, încât îl zârobește... 
Ha ? ce zici? 

— Zic că ești poet; 

— Nu sunt poet, sunt aşa. Iar tu eşti altfel. 
Tu eşti ceeace se chiamă un homme à femmes; 
ești din aceia pe cari femeile îi simt, cnm simt 
gâștile ploaea .. Crezi că n'ain înțeles chiar de la 
început, din prima seară când ai venit la mine, 
că pe Annicuţa o lua apa, cum spui tu?.. Acuma 
ia să cercetăm pe bolnav mai de aproape; va sa, 
zică ești bântuit de două patimi... 

Iar începea cu ironia. Era, firește, un fond de 
antipatie ascunsă a omului fără noroc pe lângă 
femei, care biruia puterea prieteniei şi se urca la 
suprafaţă. Fiecare părea a-l înțelege şi a-l erta, 
socotindu-se pe sine mai presus de celălalt, unul 
prin superioritatea teoriilor, altul prin a faptelor. 

— Crezi, Mihai, că o mai iubeşti? Intrebă Milescu. 

— Cred că nu, deoarece simt că Anna i-a luat 
locul. 

Atunci de ce te temi? 

— Mă tem de una din acele ciudate contraziceri 
ale sufletului, care te face deodată să-ți pară rău 
că nu mai eșfi ceea ce doreai să nu mai fii. 


118 


== Înţeleg. Aturici eu cred că e mai bine să nu 
vorbim încă Annei. Cu o fire ca a ta, dacă vei 
vedea pe Natalia, pe când încă nu eşti destul de 
legat de Anna ca să simțitrebuință de a o ocroti, 
dar destul de legat ca să-ţi pară rău de libertatea 
pierdută, — mai lesne te poţi întoarce către Na- 
talia. Dacă ai fi deja bărbatul Annei, nu m'ași 
teme de nimic... 

— Dece? intrebă Comăneșteanu, simțind că sunt 
lucruri ce scapă observării lui de om neînsurat. 

— Fiind-că din momentul ce ţi-ai împărţit nu- 
mele şi viaţa cu o femee, chiar dacă am'presupune 
că n'o iubeşti, ea exercită oare-cum o parte din 
egoismul comun şi dobândește dreptul de a nu su- 
feri prin tine, dacă nu pentru altceva, cel puţin 
pentru ca să nu te facă să suferi la rândul tău 
prinitr'ânsa. lar dacă o și iubeşti, femeea ta ţi se 
pare un lucru sfânt... 

— Atunci ce e de făcut? Nu s'ar putea să gră- 
bim lucrurile ?... 

Milescu se uită la dânsul liniştit: 

— Crezi? 

Comăneşteanu îşi aduse aminte de războiu. 

— Ai dreptate, zise. 

Convorbirea părea astfel că a ajuns la margi- 
nea ei firească. Se despărțiră, oarecum nemulţu- 
miţi unul de altul. Comăneşteanu, cu părerea de 
rău ce urmează totdeauna după o destăinuire per- 
sonală, Milescu, cu teama de a fi fost naiv şi ri- 
dicul cu explicările lui sufletești. 


119 


Trecură încă două zile liniștite. Anna se inte- 
rosa acum de războiu, urmărind mişcarea trupelor. 

Cu o hartă întinsă pe masă, cerea explicarea tu- 
tulor ştirilor. Plecată pe biurou, părul ei atingea 
fruntea lui Comăneșteanu. El se lăsă mai mult ca 
ori-când plăcerii primejdioase de a respira parfu- 
mul de tinereţe ce înconjura toată ființa ei. De 
când vorbise cu Milescu, un văl de nesiguranţă i 
se lăsase pe gânduri: nici într'un fel nu era bine, 
sau era bine în toate felurile, cu condiţie, nu- 
mai de a trăi lângă Anna. De ce se destăi- 
nuise? Ce nevoe sufletească îl îndemnase să mă- 
rească, în explicarea lui cu Milescu, temerea dea 
iubi din nou pe Natalia, când simţia limpede că 
nu o mai iubește? Au, oare Elencuţa avea drep- 
tate când zicea că bărbaţii sunt atât de neinţeleşi 
în unele feluri de a suferi? 

De îndată ce Anna nu mai era lângă el, neho- 
tărârea îl muncea într'atât, încât începuse să do- 
rească tocmai lucrul de care până aci se temea: 
venirea Nataliei. |. 

Şi nici cel puţin războiul nu se mișca!... Un or- 
din de a trece Dunărea sau dea înnaintf, în Olte- 
nia, ar fi fost un mijloc disperat de a eşi din ne- 
siguranţă, dar ar fi fost un mijloc, 

Dorinţele i se împliniră mai curând de cât ar 
fi crezut. 

Intro seară, pe când venea de la câmp cu Mi- 
lescu şi Majorul, găsiră pe Sașa și pe Natalia, so- 
site de cu ziuă, 


120 


Milescu, văzând de la poartă toată casa lumi- 
nată, zise lui Comăneşteanu, atingându-l pe umăr: 

— Mihai, avem mosafiri. 

Imi închipuesc. 

Intro lovitură puternică, inima păru a i se opri. 
Apoi, rar, își urmă bătăile mai departe. 

Nici-odată nu simţise el ceea-ce simția în clipa 
aceea, cu atâta luciditate: o învederată desfacere 
a unei părţi din ființa lui sufletească, ce sta de 
sine, liniștită şi hotărâtă, faţă de o altă parte, ce 
palpita cu bătăile inimei. 

Când intrară în salon, găsiră pe cele 4 femei, 
ostenite de a se privi şi a căuta subiecta de vorbă. 
Venirea bărbaţilor păru că le redă libertatea de spi- 
rit. Elencuţa prezentă pe Milescu și pe Major; Co- 
măneșteanu sărută mâna Nataliei foarte natural; 
Annicuţa se aşeză lângă Sașa,—și astfel grupurile 
se formară. 

Milescu, cu minunata însușire a firii lui de miop, 
intră în sufletul Nataliei. In gândurile lui par'că 
“ar fi ascuns ideea de a încerca să-i placă: de ce? 

Ea răspundea cu bunăvoință, râdea, glumea, ca 
și cum nimic nu sar fi petrecut Insă ochii cer- 
cetători ai miopului vedea toate micile nimicuri, 
ce plutesc pe deasupra voinţei. Anna vorbea cu 
Sașa, fără a-și întoarce privirile; dar era palidă. 
Natalia avea ın obraz două pete roşii. Nu se uita 
cu interes la nimeni, de cât poate la Major. Mi- 
lescu avu ideea ciudată de a-l chemà lângă danșii: 
şi acesta părea a fi din speța celor ce plac femei- 


121 


lor. „Mii de bombe!" ziseel în gând, jumătate 
ironie şi jumătate melancolic. Privirile lui se 
opriră, în treacăt, asupra neveste-sei: liniştita, 
Elencuța vorbea cu Comăneșteanu, limpede la 
chip, cu o palidă notă de suavitate în întreaga 
ei ființă. Milescu zâmbi, mulţumit în morala atât 
de hotărâtoare a egoizmului bărbătesc. 

Fură poftiți la masă. 

In acelaşi timp intră în curte un Locdtenent de 
călăraşi, urmat de un soldat. 

— Domnu Major $Şonţu! strigă el, descălicând 
în grabă. 

Toată lumea se opri în sală. Majoru! îi eşi înna- 
inte. locotenentul, dând de lumină și de lume, 
îşi îndreptă creasta, își trase tunica de la spate, şi, 
făcând doi paşi, se opri: 

Ordine urgente, domnule Major, zise el, în- 
tinzându-i un plic. 

Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: 

— Aşi avea şi ceva verbal... 

Majorul ceru voe să intre în biroul lui Milescu, 
Ceilalţi se duseră la masă. 

După câteva minute, veni și Majorul, zâmbind: 

— Imi pare rău că trebue să vă părăsesc, 

— Imnainte de a mânca? Nu se poate! zise Mi- 
lescu. Mă rog, să poftim și pe Locotenent. Imi daţi 
voe, d-le Major? 

— Locotenentul a plecat... Mâine plecăm şi noi... 

— Bravo! strigă Milescu, trântind furculița. Da 


192 


ia ședeți, d-le Major, că prânzim repede și mer- 
gem împreună. 

— Negreșit. Comăneşteanu trehue să meargă cu 
mine. Pentru dumneata e ordin să pleci imediat 
la companie. 

— Plec numai decât. Să ne dea repede la masă. 
Şedeţi, d-le Major. 

— Pot să trimet pe cineva la câmp? întrebă 
Majorul. 

— Te rog, dragă, zise Milescu Elencuţei, să ne 
dea repede să mâncăm și spune lui Paraipan să 
vină încoace. 

Paraipan se înființă. Majorul scrise două rân- 
duri şi i le dete să le ducă la câmp. 

— De-acuma începe, zise el. 

.— Ce este? întrebară toţi cu nerăbdare. 

— Multe şi înveselitoare ştiri. Mai întâi procla- 
marea independenţei României... 

Milescu sări de pe scaun, roșu: 

— Bravo! Ura! Ural... 

Majorul scoase un plic din buzunar: 

— Generalul rus Skobelefi a sosit la Giurgiu gi 
a luat în primire pozițiunea noastră. Noi trebue 
să ne îndreptăm spre Valuhia-Mică. Măria Sa Dom- 
nitorul va veni în curând în mijlocul nostru să 
ia comanda trupelor. S'au înființat două decoraţii: 
Virtutea Militară și Steaua României... Colonelul 
Angelescu îmi trimete următorul ordiu de zi... 

Glasul Majorului se încălzise încetul cu încetul 


123 


şi acuma vibra ca în comandă la citirea rându- 
rilor următoare: 


«Drapelul sub care luptaţi este în mij- 
«locul vostru însăși imaginea Patriei, Ur- 
«<maţi-l dar vitejeşte, şi când odată laurii 
«păcii vor reinverzi po manții şi câmpiilo 
«României, Patria, cu recunoștință, va în- 
«scrie numele hravilor ei apărători po 
«frontispiciul edificiului independenţei ro- 
«måne». 


Toţi păreau ridicați într'o atmosferă aprinsă, 
Numai Anna rămânea rece. Incăpățânată împotriva 
războiului, lupta cu propriul său entusiasm, ca să 
nu aibă aerul că dă dreptate lui Milescu. 

— Frontispiciul edificiului independentei ro- 
mâne !... zise ea, înnălțând din umeri. 

Milescu, gata să-i sară în cap, striga: 

— Da, da: frontispiciul edificiului independentei !.. 
Pe acela se va înscrie numele celor ce cred în vii- 
torul țării acesteia!... Da cum vrei să vorbească 
un act solemn ca acesta ?... Dați-mi voe, domnule 
Major.. 

Și luă bucata de hârtie din mâna majorului, îşi 
ridică ochelarii şi ceti din nou ordinul de zi, Gla- 
sul lui tremura, cuvintele prindeau înțelesuri pro- 
fetico. Când rosti „drapelul sub care luptaţi este 
în mijlocul vostru însăşi imaginea Patriei“ i se 
înnecară ochii de lacrumi. Se opri un moment... 

Saşa plângea. Plencuța răsucea colţul şervetului, 
tremurâna. 


124 


Milescu urma mai departe, cetind pâna la star 
şit cu aceiaşi înflăcarare: „cu noi dar vu fi Dumne- 
zeu, cu noi victoria!“ 

Mii de... 

Era s'o dea prin tunete. Annicuţa bulhi de râs. 
Hlencuţa se învioră. 

Şi altă ştire, mai interesantă, urma Majorul, 
este ca Marele-Duce Nicolae a cerut Domnitorului 
nostru să intre în Bucureşti cu primele trupe și 
cu drapelul comandamentului, iar Vodă i-a ras- 
puns să poftească oricând, că va fi bine primit, 
dar fara trupe. 

Serios ? 

— Foarte serios. 

— Bravo! de o mie de ori bravo!. Asta însem- 
nează a avea demnitate! strigă Milescu. Sau dus 
vremurile când Zaltukin bătea din picior în pra- 
gul palutului?... i 

O privire aruncată, în fug: impresiilor, către Na- 
talia, o surprinse cu ochii ţintiți asupra lui Comă- 
neșteanu. In repeziciunea gândurilor, Milescu avu 
o pornire respingătoare împotriva femeii, care, în 
mijlocul celor mai sfinte emoțiuni, nu trăia de cât 
pentru patima ei. Atât Comăneşteanu cât și Anni- 
cuţa erau prinşi de vârtejul războiului. 

După prânz trecura în salon să ia cafeaua. Şi 
bărbaţii trebuia sa plece numai de cât. 

Pe când Comanesteanu vorbea cu Saşa, Natalia 
îi făcu semn să vie lângă dânsa. El se sculă bini- 
şor, cu ceașca în mână şi veni lângă ea. 


Plecaţi imediat ? 

— Da. 

Va se zică nu te mai văd. 

-— Ba eu sper că da, mâine. 

— Noi plecăm în zori de ziuă... Aşa este cu d- 
veam dreptate să te întreb de te însori?... 

Te rog... Nu ne putem explica aici... Şi nici 
n'avem ce explica, zise el, sculându-se. 

Ea îl apucă de mână şi-l opri: 

— Să nu te'nsori fiind-că ai să fii nefericit. 

El se uită la dânsa, semeț, și se duse să pue 
ceasca pe masă, hotărât să se'ntoarcă și sa-i spue 
că e liber şi că va face ce va voicu libertatea sa. 
Până însă să se'ntoarcă, Natalia alunecase ca o 
mlădiţă între Elencuţa și Major. 

Comăneșteanu rămase un moment pe gânduri. 

Annicuţa îi luase locul lângă Saşa. 

Văzându-le pe amândouă, un flux generos de 
sânge i se urcă în creer și se apropiă de ele, așe- 
zându-se de partea cealaltă a soră-sei. 

— Maman, ştii că domnișara Anna mi-a spus că 
îi placi foarte mult... $ 

Saşa zâmbea de mulțumire, uitânduse la fată. Ii 
luă mâna binişor și i-o netezi; dupălaceia luă mâna 
lui frate-său și o apropie de a fetei. 

O nesfârşită mulțumire sufletească cuprinse pe 
Comăneșteanu: i se părea că prin această tăcută 
bine-cuvântare a soră-sei, se înlătura primejdia unui 
blestem. 

Până întratâta sunt omenii nesiguri de fericire! 


XI 


Băteau ceasurile 12. In liniştea unei nopţi de ţară, 
dormeau vietăţile din plin. Prin ferestrele fără o- 
bloane, străbătea lumina slabă a lunii. 

Natalia, ostenită, se dusese să se culce de vreme, 
Muncită de gânduri, nemulțumită de vorbele ce 
zisese lui Mihai, spera să adoarmă şi să găsească 
astfel în somn odihna bine-făcătoare sufletului, Și 
în adevăr, adormise. 

Dar, ca şi cum spiritul ar fi vrut so înșele, peste 
puţin timp se-deșteptă: —adormise cu o idee fixă 
şi se deșteptă cu aceeași idee. 

Ca să ajungă în odaea ei, trebuise să treacă prin 
odaea Annicuţei. O privire aruncată în treacăt a- 
supra patului fetei, a lucrurilor de găteală şi de 
îmbrăcăminte, aprinse într'ânsa dorinţa neinfrânată 
de a vedea pe Annicuţa de aproape. 

De cànd se încredinţase că Mihai o iubea, sen- 
timentele ei despre fată deveniseră foarte ciudate. 
La început o ura din toată inima, o vorbea de rău 
pe cât o ertau creşterea şi împrejurările, sperând 
că poate războiul şi întâmplările så depărteze pe 


127 


unul de altul. Când însă află de la Sașa că Mihai 
era instalat la Stănești și că Milescu se ducea lu 
țară cu nevastă-sa şi cumnată-sa, neliniștea ei se 
prefăcu cu chin. lar când Saşa îi spuse că frate-său 
era hotărât să ia pe Annicuţa, dânsa rămase ca 
de piatră, 

Intre cele două femei, între Sașa și Natalia, se 
schimbaseră două priviri: una serioasă, a surorei 
care vede și trăește cinstit; alta rătăcită, a femeii 
iubitoare. Dar, din această singură privire, Natalia 
înţălese, mai mult decât din toate explicările cât 
de nedreaptă era orbirea ei, și din acel minut pări 
a se supune soartei. 

Astfel, o ultimă transformare a sentimentelor ei, 
aceea cu care veni la Stănești, era cea de acum, 
când veghea: o nehotărâtă amestecătură de ură și 
de curiositate; o dorinţă de a se apropia de fată, 
de a o cunoaște şi a o povăţui; o antipatie fizică 
pentru Comăneşteanu, din care eși, ca.dintr'un fruct 
înveninat,/amărăciunea vorbelor ce i le zisese. 

Acum sta rezemată pe un cot, ascultând. Liniştea 
nopţii era desăvârşită. O slabă rază de lună pă- 
trundea în odae, pe deasupra capului ei, albind pe- 
retele. Ea ridică o mână: umbra degetelor se întinae 
în pata de lumină. Se auzi departe un chiot. Ală- 
turi Anna dormea. 

Nalalia se sculă să asculte mai bine. Respirarea 
fetei, lungă şi regulată, se auzea limpede. 

Binişor, Natalia se cobori din pat. Aprinse lu- 
mânarea, o ridică încet de pe masă şi rămase cu 


128 


ea în mână, nehotărâtă. Tremura toată. Avu un 
moment, noţiunea lucidă a nebuniei sale, dar se 
simțea mânată înnainte, ca de o putere straină. Des 
chise uşa cu băgare de seamă și se opri. 

Anna dormea somnul temeinic al tinereței. 

Atunci ea înnaintă spre pat. Se gândi să lase 
lumânarea jos, dar gândul nu fu urmat de acţiune, 
ca și cum clapele voinţei n'ar mai fi prins notele. 
Auzi o clipă, mecanizmul ceasornicului de pe me- 
suță, şi apoi nu'l mai auzi. Intinse mâna şi ridică 
tremurând, colţul învelitoarei de pe pieptul fetei. 
Observă în fugă arcul sprâncenei şi mărimea cu- 
rioasă a pleoapelor. Mai ridică încă puţin... 

Bustul Annei apăru întreg. 

Cum ese câte-o dată din mintea unui gânditor 
fericit o poezie desăvârşită, aşa parcă eşise, din pu- 
terea creatoare a naturii, umerii şi chipul celei ce 
dormea,— marmură cu suflet, fildeș cioplit, prin ale 
cărui rămurele ge vine curgea fluidul misterios al 
vieţei tinere. In suverana nepăsare a somnului, li- 
niile erau de o frumuseţe de sine stătătoare, tră- 
gându-şi valoarea din îmbinarea armonică a cur- 
belor. Pe umerii legaţi astfel din legi eterne și deci 
impersonale, se ridică gâtul, cu graţii de muză, şi 
capul, cu imaginea personalităţii. 

Natalia era uimită. In loc de gelozie şi ură, ea 
se simţi rătăcită ca într'un vis neclarificat. Făcu o 
mișcare falsă, şi o picătură de stearină căzu pe 
braţul fetei. Ea sări în sus, pe când Natalia, scă- 
pând sfeșnicul din mână, cădea jos, 


129 


Anna aprinse în grabă lumânarea. Cea dintâiu a 
ei pornire fu de a se repezi la ușă șia striga. Insă, 
dandu-se jos din pat, poziţiunea verticală păru că'i 
așeaza lumea în realitatea ei. O privire aruncată 
asupra Nataliei, o făcu să se oprească. 

Natalia îşi reveni numai de cât în simțţiri. 

Se sculă pe un genunchiu şi se uită lung la Anna. 
Ruşinată, umilită, ea nu mai avu altă putere de cât 
să plângă. Căzută grămadă într'un colţ, îşi ascunse 
ochii în mâini. 

Anna nu ştia ce să facă. Pe braţul Nataliei, se 
vedea o dâră de sânge. Se lovise căzând. 

Atunci, par'că din straturile cele mai caldo ale 
sufletului, se urcă la suprafaţă, în Anna, un senti- 
ment de milă, de compătimire omenească, fără ţel 
şi fără precugetare. Se lasă în genunchi lângă dânsa, 
e mângăe pe umeri şi o rugă să se scoale. Natalia 
tremura. Anna se ridică, luă un şeal şi o acoperi, 
apoi maiă colțul unei batiste în apă și şterse urma 
de sânge de pe braţ. La atingerea rece a batistei, 
Natalia păru că-și dă seamă de cele întâmplate. 
Se uită lung la propriul ei braţ și apoi la Anna. 
Făcu o sforţare și se sculă. 

— Te rog... Ajută-mă să merg până la mine. 

Anna își aruncă repede o haină pe umeri, duse 
pe Natalia în camera ei, o ajută să se culceşi ră- 
mase pe un scaun lângă pat 

Cu ochii închiși, cu obrazul în flacări, Natalia 
tăcea. Ea ţinea mâna fetei într'a ei. Annicuţa o 
privea; 


9 


130 


— Doreşti ceva ?... Vrei să dormi ?... întrebă ea 
cu glas dulce. 

Natalia deschise ochii. Ochiì ardeau de friguri, 
negri, cu un cerc vânăt împrejurul orbitelor. Păru 
că vrea să zică ceva, Annicuța aștepta: 

— Ce doreşti? întrebă ea din nou. 

— Apă. 

Annicuţa îi dete paharul. Natalia bău câteva pi- 
cături. Fata băgă de seamă eleganța degetelor pe 
cristal. Ii luă paharul din mână. 

— Te rog... zise Natalia. Aş vrea să-ți spun ceva... 

Cum nu... Numai să stai acoperită. 

Natalia zâmbi, 

— Poţi să fii generoasă până la sfârșit ? între- 
bă ea. 

— Generoasă n'am pentru ce fi. Dar poţi avea 
încredere în mine. 

Natalia o privea. Işi întoarse ochii de la fată și 
se uită înnainte, fără scop. 

— Fericire!... Nebun cine o caută, şi mai nebun 
cine crede că-a găsit-o. 

— De ce? întrebă fata, mișcată. 

Natalia făcu un semn în aer cu mâna, imitând 
o roată de fum. Dupe aceea se întoarse din nou 
către Annicuţa: 

— Şi cu toate astea, îți urez din toată inima să 
fii fericită... Am fost geloasă de dumneata... Cred 
că nu mai sunt.. Eşti atâta, atâta de frumoasăl.., 
Nu pot lupta. Dacă mi-ai da voe să te iubesc, să 
trăesc în umbra vieţei dumitale... 


131 


Anna se uita la mâna Nataliei, fără să răspundă. 

— Cer cam mult, nu-i aşa ? zise Natalia. 

Fata lăsă capul pe o parte. 

— Parcă aș dori câte o dată să moară!,.. strigă 
Natalia cu glasul surd. 

Anna îşi ridică privirile spre dânsa, zâmbind de 
milă. Natalia închise ochii şi lăsase brațul să cază 
dealungul corpului. 

— Ce-ai căştipa ?... întrebă fata încet. 

Natalia se ridică pe un cot și se uită la dânsa: 

— Eşti sigură că te iubeşte?... 

Anna plecă din nou capul pe o parte şi iarăși nu 
răspunse. Natalia îi luă mâna și i-o sărută în tăcere. 
Feiei îi dăduseră lacrămile, 

— Ar trebui să te culci... E târziu, zise Natalia. 
Să nu-ți mai aduci aminte de scena asta... Atâta 
cer de la generositatea dumitale... Ce nebune sun- 
tem! Fuge. fuge tot... O umbră. Intinzi mâna $o 
apuci şi apuci golul... 

Se uita ţintă înnaintea ochilor. Annei i se paru 
că aiurează. O rugă hinişor să se liniștească. Ea 
îşi lăsă ospul pe pernă,—dar iar se ridică: 

— ȘI cu toate astea, cum nu te poţi despării de 
umbră, aşa nu te poţi despărți da el.. 

Anna nu pricepea. bine. 

— De cine ? întrebă ea. 

Natalia căzu din nou pe pernă. Fata o privea. In- 
cepuse să-i bată inima de emoțiune. Nu știa ce să 
facă: să cheme pe cineva sau să aștepte. 

Liniştea era desăvârșită. Nu se auzea de cât tic- 


132 


tacul unu: ceasornic de pe masa. O mu că aiurită 
sbârnai prin flacara şi cazu jos. 

Natalia parea ca adoarme. 

Anna îşi plecase fruntea pe måna, ca sa nu mai 
vada ochii închişi, cu cercul ca de doliu imprejur 
Se gândi sa stinga lumanarea și o stinse. Stete 
lângă Natalia, pâna ce i se paru ca doarme şi atunci 
binişor, trecu în odaeu ei 


A doua zi, dimineața, când se deștepta, soarele 
era sus. Se uită în tavan, nedomirită Ce se intâm 
plase ?... 

Cea dintâiu idee limpede ce-i trecu prin minte, fu 
de a se duce la Natalia sa vada cum îi mai este. 
Usa era întredeschisa. Intra încetinel şi se uita 
pre pat. Nimeni. Atunci se întoarse la eu, deschise 
fere. trele și ramase pe gânduri. 

Ce lucru'i ciudate ?... 

Se culcă din nou, fiind că i se parea ca e ostenita 
Cu încetul își aduse aminte de toate cele petrecute, 

Ce era de făcut? 

Un sentiment nedesluşit de silă, de părere de 
rau, de nestatornicie, îi cuprinse sufletul și se simţi 
par'că singuru, ea, care nu se lăsa uşor a fi bi- 
ruitu de melancolie. Imaginea lai Mihai îi rasări 
ca dinirun fund departat, stearsa, depoatirata. Ce 
tri tL.. Lra oare cu putinţa ?... Printr'un curios joc al 
memoriei, îsi aminti de ochii Imi, cìnd o ruga sa-i dea 
portretul Ce  inceri erau!.. Dar aceeuși ochi pri 
visera poate tot aşa la Natalia. 


133 


Ah! Natalia.. 

Natalia era geioasă, iar ea nu. 

La vorba geloasă, fata se ridică pe un cot. Oare ?... 

Oare nu era şi ea geloasă ?... Ii veni să zâmbească. 
Ar fi fost mai bine să fie așa. Se gândi iar la Mi- 
hai şi-l revăzu ceva mai limpede. lar ìi veni să 
zâmbească. Ar fi voit să-i facă rău, să-l facă să su- 
tere. Dar ce vorbă zisese Natalia: „par'că aș dori câte- 
odată să moară“. Era nebună. 

Sub streașina casei, ce se vedea prin fereastra des- 
chisă, o rândunică aluneca în cuibul ei. Cerul, lim- 
pede, se pleca spre orizont. Cumpăna de la puț se 
mișca. Anna se ridică din pat. 


Când eși ea, Milescu și Elencuţa erau în privdor, la 
catea. Cum o văzu, Milescu începu: 

— E ho!... ne scularăui şi noi, cu voea lui Dum- 
nezeu!... Ţi-au plecat prietenii și priotenile, și dum- 
neata dormi! 

Annicuţa înnălță diu umeri, dar vorba prieteni 
o miră. Iși pregăti cafeaua în tăcere și o bău. Mi- 
lesca urmă: i 

— Ei, cum te simți? 

— Bine mè simt. 

Ea răspundea scurt, iar Milescu nu avea spor la 
glume. Annicuța băgă de seamă. Elencuța sta de 
o parte. 

— Pleci? întrebă fata. 

Chiar acum. Vino, că am de vorbit cu tine. 

O duse în biurou și o puse să gează în scaunul 


134 


lui. Annicuţa simţea inima bătându-i-se; se aștepta 
să fie, întrebată asupra celor petrecute noaptea, 
cu Natalia. Era hotărâtă să nu răspundă. 

— Şezi, zise Milescu, şi fii serioasă. 

El făcu câţi-va pași Į rin odae: 

— Mă rog, este adevărat că dumneata te nu- 
meşti Anna Villara, de naţionalitate română, de 
religie ortodoxă, și că eu, Nicolae Milescu, apro- 
prietar, sunt tutorele dumitale? 

— Este, zise ea. Cu o rezervă: ai fost tutor.., 

- - Nu 'ntrerupe!.., 

— Nu întrerup,—răspund, 

— Prea bine. Este adevărat că ţi-am adus până 
acuma 6 pretendenți la una din mâni și la amân- 
două moșiile dumitale? 

— Este, 

— Mai este adevărat că i-ai refnzat pe toţi? 

— Este. 

— Foarte bine. Dacă toate astea sunt adevărate, 
am cinstea să-ți spun că vin din nou cu impeţit 
ia dumneata, pentru a 7-a și ultima oară. 

Annicuţa se înroşise. 

— Și ultima oară? Dar... cine... mă cere? zise ea, 
cu greu. 

Milescu veni ìn faţa oi, cu mâinile încrucișate, 
dând din cap: 

— Cine mi-ești dumneata!... Vrei să mă învâr- 
teşti mazurca, ha? Par'că nu ştii cine te cere.. 

Fata lupta să-şi stăpânească emoțiunea: 


135 


=- Ba, parcă aş bănui. Numai, mă tem... că.. 
n'o să fie pentru a 7-a şi ultima carii. 

— Ei, vacs! 

— Ba nici un vacs. 

— Vacs am zis!. Nu mă prosti? 

Annicuţa deveni serioasă. 

— Nicule, de ce mă bănuești?... Eu nu mă mărit. 

— Taci, frate[... Şi de când asta? 

— De acum, de eri... N'are nici o importanţă să 
se ştie de când. 

Milescu, pricepând că fata nu glumește, se apro- 
pie de dânsa: 

— Annicuţo, e vorba de Comăneșteanu .. 

— Am înțeles. 

— Şi nu-l vrei? 

Ea avu un moment de nehotărâre. 

— Nu. 

— Aşa?... zise el lung. 

Milescu simţi în fundul sufletului o revărsare de 
fericire intimă, o satisfacție dată secretei lui gelozii 
precum și repulsiunii ce avea împotriva încuroătu- 
rilor sentimentale ale lui Mihai. Dar această por- 
nire sufletească dură foarte puțin. Firea lui dreaptă 
se ridică deasupra micimii momentului. 

Annicuţa, la rândul ei, rămăsese uimită de acel 
„nu“ pe care-l rostise cu atâta uşurinţă, și mai cu 
seamă de tăcerea lui cumnatu-său: ea se aștepta, 
să-l vadă în „bombe şi vaviloane“ până'n gât, şi 
când colo nimic. 

Erau amândoi ca doi copii supăraţi, așteptând 


136 


unul de la altul încă o rugăminte, ca să cedeze, 
şi totuşi siguri de mai 'nainte ca nu vor ceda. A- 
mor propriu ranit, dusman al înţelepciunii şi al 
fericirii! 

Spre onoarea naturii bărbătești, Milescu se ri- 
dică drept în sus. Miopul îşi adună risipiturile lu- 
mii lui lăuntrice, în care nici-o pată nu mânjise 
individualitatea morală, şi zise: 

— Eu nu am dreptul să vă judec. Am însă o 
datorie către mine: de a rămânea cinstit, şi o alta, 
către tine: de a-ţi deschide ochii: 

Luă un scaun şi șezu. Annicuţei îi venea să-i 
sărute. 

Comăneșteanua plecat ustă-zi în zori cu regi- 
mentul... Aseară, înnainte de a ne despărţi, ma 
însărcinat să-ţi vorbesc. Era și soră-sa de faţă. 

— Da? 

Da. Te rog să te gândești bine înnainte de 
a zice „nu“. Imi închipuesc că trebue să ai vre-o 
cauză personală, pentru care te-ai schimbat. Alt- 
fel nu-mi pot explica intimitatea din 'nainte... 

Anna se facuse roșie ca focul. 

— Eşti destul de grand garçon ca să înţelegi că 
unele lucruri se pot face, iar altele nu, dacă nu 
sunt urmate de o situațiune limpede. 

Anna sări de pe scaun, bătând cu pumnul în 
masă, și zise, cu lacrimi în ochi: 

Da'ce-am făcut? 

Milescu simțea o bucurie ascunsă de a o chinui. 

Eu nu ştiu. 


Aceeași reacțiune a sufletului cinstit il opri de 
a urma astfel. 

— Sunt încredințat că n'ai făcut nimic care sa 
nu fie permis. Insa nu e mai puţin adevărat că 
felul tău de a te purta cu Mihai, ar fi autorizat 
pe pri-cine să creadă că-ţi place... Şezi. 

Anna şezu. 

Nu-ţi pot ascunde că eu însu-mi mă gândeam 
cu plăcere ia o mai strânsă legătură cu Comăneş- 
tenii. Sunt o familie de oameni de treabă. Români 
neaoși, în cari nici o stricăciune de liftă străină 
n’a intrat, ceea-ce e mult într'olume ca a noastră. 

Iar marota lui. 

Poate că Mihai, personal, să fi fost cam... cam 
ușurel, zise el, simțindu-se luat de același alune- 
cuş al ironiei. Dar ia gândește-te ce frumos e să 
prinzi un asemenea fluture în plasă și să-l ţii lângă 
tine. 

— Foarte-ţi mulţumesc: nu fac colecţii zoologice. 

Era parcă mai mult răspuns la românii neaoși. 
Milescu îi întinse mân' peste masă, râzând. 

Bine, dragă, tu poļi glumi... 

Eu nu glumesc. Tı glumești, şi-mi pare rău. 

E! înţelese că fata avea dreptate. 

Nu, dragă. Am făcut o figură poetică neno- 
rocită. Vream sa-ţi spun ca sunt încredințat că 
Mihai te iubește şi că în ai fi fericitu cu el. Un 
om ca dânsul, care a trăit viata din plin, nu se 
hotărăşte să șe însoare de cât atunci când matu- 
pitatea sentimentelor îl leaga pentru totdeauna (ln 


138 


o femee. Din asemenea oameni, când sunt bine al- 
cătuiţi de natură, se fac adevărații capi de fami- 
lie, aceia cari cunosc viaţa în toate cotiturile; 
cari nu sunt histerici; bărbaţi şi cetățeni, la că- 
minul cărora nevasta este... un lucru sfânt... 

Annicuţa, mulţumită, zâmbea. Milescu, sufocat 
de atâtea frase, isbucni: 

— Mii de bombe! Era să zic că nevasta este pal- 
ladinu... 

Annicuţa își mușcă buzele, ca să nu râză. 

— Ei, va să zică îl iei... 

Ea făcu semn din cap că nu. 

— Bine, dragă, ia s'o întoarcem şi pe foia cea- 
Ialtă, i-am adus până acuma 6 peţitori: unul era 
aşa, altul altmintreli! ba ăsta mare nimic; ba ăla 
e din părinţi de rând. Iată unul care are tot.. Ce- 
mi umbli cu fleacuri? Sunt eu tutorul dumitale, ori 
nu 9... Te dau lui Mihai, şi s'a isprăvit. 

Anna se uita la el pe sub gene, lung şi cuîn- 
țelesuri. El se sculă: 

— Altfel, lumea poate crede că am eu vre-un 
interes... 

Annicuţa veni lângă el, îi luă mâinile şi îşi re- 
zemă capul de pieptul lui puternic: 

— Vrei să mă gonești?... 

El bufnea pe nări: 

Vreau să te gonesc... Vacs! 
Atunci de ce vrei să mă mărit cu ori-ce preţ? 
Nu zic da, dar., nici nu. Să mai vedem. 


159 


Asta-i frumos! M'as mărita, fiind-că-mi place; 
dar nu-mi place, fiind-că nu mă mărit... Ce pocinog 
de judecata este asta? Ai sa-l vâri din nou în pă 
cate. Imi pare rau do sufletul lui... 


Eu nu sunt doctor de suflete, zise Annicuța» 
eșind. 


XII 


Marele Duce Nicolae, generalisimul arinatelor ru- 
seşti, hotărâse să meargă drept la Constantinopole. 
In planurile sale, cari nu se mai potriveau cu ale ce- 
lor-lalţi generali ruși din trecut, de là Suvaroff până 
la Diebici, Zabalhanski și Pashievici, intra ideea 
ciudată de a trage din masivul armatei o coloană 
lungă și ușoară, care, ta un cuiu, să fie bătuta în 
corpul turcesc, până la inimă. 

Ce să se mai întârzieze la Dunăre, când apără- 
torul ei ture, serdar-ehremul Abdul Kerim era om 
de înțeles! Ce să se mai oprească la clasicul qua- 
drilater  Rusciuc-Silistra-Varna-Şumla, când wij. 
loacele de comunicațiune moderne îi dau aripi să 
shoare către țintă! 

E adevărat că, la Dunăre, Vidinul nu intra în 
socoteala de mai sus, și că la Vidin comanda un 
om ca Osman-paşa; mai e adevarat că, întru cât 
priveşte înlesnirea mijloacelor de comunicaţie, va- 
goanele ruseşti nu intrau pe şinele drumurilor 
noastre de fier. Dar în fața Vidinului stau Românii; 
În locul vagoanelor erau pahonţii. 


141 


Generalul Gurko aștepta cu nerăbdare trecerea, 
coloanei sale, care, compusă în cea mai mare parte 
din cavalerie (43 escadroane călărime, 10 batalioane 
de infanterie şi 38 de tunuri), bătea pământul pe 
malul stâng. 

Ruşii trecuseră Dunărea, cu corpul al 14-lea de 
armată, între Galaţi şi Brăila, fără mare greutate. 
Cinci zile mai târziu, la 15 lunie, oa doua trecere 
forţată are loc, la vale de Zimnicea, spre Șiştov, şi 
îndată încep pregătirile pentru aruncarea unui pod 
statornic, pe care să se strecoare grosul armatei 
de operaţiune în Bulgaria. 

Pentru aceasta însă, plutele şi pontoanele tre- 
bueau aduse pe Olt și coborâte pe Dunăre până la 
Zimnicea. = 

Armata română se întindea acum pe tot lungul 
Dunării, din preajma žimnicii până dincolo de Ce- 
tate, pe Olt şi Jiu. Marele cuartier-general era la 
Poiana, pe malul drept al Dănăţeului, având în 
spate divizia a 3-a. Cuartierul-genera!l al acestei 
divizii era la Băilești, unde, între altele, se alla 
şi regiinentul al 8-lea de linie. 

Aci prin urmare trăia Milescu. 

Regimentul ul 10-lea de dorobanţi era la Moţiăţei, 
mai la deal de Băilești. 

Aci trăia Comăneşteanu. li:entru a înlesni cobo- 
rârea lemnăriei ruseşti din gura Oltului până la 
Zimneea, trei zile tună artileria română, trei 'zile 
de-a rândul se încrucișară, deasupra bătrânului 
fluviu, ucigătoarele ghiulele, deșteptând ecoul altor 


142 


timpuri. De la Ișlaz, de la Corabia, de la Bechet, 
de la Calafat, gemeau tunurile, hueau văile: ardea 
Șiştovul, ardea Rahova, ardea Vidinul; umblau mo- 
nitoarele turcești, aiurite, căutând adăpost sub zi- 
durile cetăților. Părea o mânie cerească, lăsată diu 
văzduh pe malurile singuratice, 

In vremea asta Rușii își înjghebau podul. 

Dar, cu trecerea lor pe malul drept, flancul stâng 
al armatei române rămâne descoperit. 

Trimis din marele cuartier-general român, Mile- 
scu ducea un ardin generalului de brigadă Manu 
George, comandantul diviziunii a 4-a, şi o comuni- 
cație generalului rus Dragomiroff. El spera să se 
poată repezi de la Zimnicea la Stănești, unde E- 
lencuţa și Anna stau singure, așteptând să meargă 
la Băilești. 

Căldura începuse de-a binele. Milescu, mort de 
foame, căuta un Dirt. Işi făcuse datoria către alţii; 
se cuvenea să şi-o facă și către sine. Fu îndrumat 
către o baratcă de scânduri, ridicată în pripă de 
unul din miile de indivizi ce se ţineau după ar- 
mate, corcituri fără patrie și fâră meserie cunos- 
cută, evrei, armeni, ruși; birtaşi, cămătari, ciocli. 

Pe un arc de scânduri deasupra porții, sta scris 
cuvântul Restaurant, în rusește și românește. Ină- 
untru cânta o muzică militară. 

Cum intră. Milescu fu surprins de banchetul ce 
se ţinea. O masă de vre-o 30 de persoane, era ex- 
clusiv ocupată de ofiţerii ruși. Luxul rufăriei şi al 
paharelor, îmbrăcămintea militarilor, tonul de no- 


143 


blețe poruncitoare al generalului din capul mesoj, 
fineţea unora dintre ofiţeri, —toate dovedeau că lu- 
mea aceea eşea din vulgaritatea obicinuită a tru- 
pelor de rând. 

Milescu se instală la o măsuţă, alături. Proprie- 
tarul birtului, care de astă-dată era un grecotoin de 
pe la Brăila, să grăbi să-ispună că rușii de Ja masă 
erau ofiţerii unui regiment din gardă. 

De la generalul care pontifica în fruntea mesei, 
uscat şi nervos, până la capelmaistrul german, cu 
barba blondă, care bătea văzăuhul cu un bastonaş, 
și de la acesta până la ultimul soldat ce sufla în- 
trun trombon imens,—întreaga Rusie era repre- 
zentată,. Tipuri candide de finlandezi blonzi, alături 
de chipuri brune din miază-zi; ovalul caucazian, 
lângă pomeţii mongoli, ochii lungi şi codaţi din 
Minagrelia, lângă ochii de ciur ai cazacilor. 

Şampania curgea gârlă. La fie care cinci minute, 
generalul închina în sănătatea cuiva. Toţi ofițerii 
trebuiau să se scoale în picioare, deși la unii nu le 
venea tocmai la îndemână. Fanfara repeta aceleaşi. 
note stridente ce însoțesc toasturile, urmate de „ura“ 
și mai stridente. Era, în fond, o beţie. Ochii împă- 
enjiniţi, mișcări zăpăcite de mână, râsuri idioate, 
pahare sparte. Í 

La un moment dat, generalul sări în sus, ridică 
paharul și zise cu voce puternică: 

Au vuillant prince de Roumanie et à son 
armée l.. 
Milescu se sculă în picioare, 


144 


Approchez, capitaine, approchez.. 

El se apropiă, se înclină, pe când un soldat ce 
servea, îi da o cupă de şampanie. Generalul goli 
paharul dintr'v sorhitură; după aceea îl trânti la 
pământ, spărgându-l. Apoi se aşeză la loc, fără a 
se mai uita la Milescu, scoțând din fundul gâtului 
un fel de scârșnitură de mulțumire: „Ahh!“ 

Milescu nu se pricepea de trebue să spargă și el 
paharul sau nu; cum însă ceilalți ofiţeri nu-l spăr- 
geau, făcu, și el tot asemenea; se înclină din nou 
şi veni la loc. 

Grecul cu restaurantul se uita la el, dându-și niște 
aere de protector, par'că ar fi zis: „vezi ce onoare 
îţi fac“, 

Când toți fură înlomniţi de şampanie, se seculară. 

Era un adevărat merit, pentru o fiinţă înzestrată 
numai cu două picioare, sa stea pe ele drept, după 
ce înghițise mânia aceea de spirturi. Generalul, 
proptit între cei doi coloneli comandanţi de bata- 
lioane, se ţinea copăcel, înaintând cu mișcări de pa- 
ralitic. Ceilalţi veneau după el cum da Dumnezeu, 

Pe când însă toţi plecau, un tânăr blond, cu un 
chip delicat de fată mare, nu se mișca. Părea așa 
de pătruns de halul lui de beţie, în cât nici nu în- 
cerca să se clatine. 

O şuerătură zăpăcită îi eşi din gâtlej, către chel- 
năr, pe când mâna dreaptă se răsucea, în vânt, cu 
intenţii de a chema. Insă nu-l vedea nimeni. Grecul 
și Chelnerii se uitau la muzicanți, cum se pregă- 


teap de plecare. Milescu, care privea la ofițer cu 


145 


compătimire, făcu semn unui băiat să se ducă la 
el. Acesta se duse: 

— Ce pofiiţi, mă rog ? 

Rusul ridică din sprânoene, își lăsă capul pe o 
parte şi izbuti să zică: 

— Pşit! 

Chelnerul nu înţelegea: 

— Cum, mă rog? 

—, Vous... h&?... pşit! 

Omul se uita la el, zâmbind. Rusul de asemenea 
se uita la om. 

— Pşit!,., 

Chelnerul se duse să-și cheme stăpânul, de oarece 
așa fel de băutură nu cunoștea: 

— Poftiţi, mă rog, că nu ştiu ce lichior cere, 

Grecu veni, ţanţoș: 

— Ze vous prie, Excellence... 

Rusul își ridică cu greu ochii către el: 

— Pșitl... 

— Tout de suit, 

Apoi se întoarse către chelner: 

— Nu înțeledzi ca vrea mis-masu ?,.. 

Dar Rusul dete din cap la vorba miș-muș: 

— He!.. pşit!... du Bellini, reuşi să zică. 

— Tout de suite. 

Grecul, supărat, se întoarse către chelner. 

— Nu fi prostu, fraţiore, si li aduţi un piperment, 
ca pentru gutlez la dimnealui este tot una. 

Chelnerul aduse pipermentul şi-] turnă în păhă. 
ruţ. Rusul dete din cap, că nu. Atunci îi aduseră 


19 


146 


alte băuturi. La fiecare, el tot da din cap. In sfârșit, 
văzând că nimeni nu-i înemereşte gustul, ridică 
teaca săbiei şi curăță paharele de pe masă, arun- 
cându-le cât colo. Intr'o sforțare supremă, strigă 
către grec: 

— Bellini! 

Grecul, încurcat de tot, veni la Milescu: 

— Ma rogu, domnu locotenent, nu priţep ţe vreai 
blestematu aista... Ma ţere mereu belligni, belligni... 

Milescu urmărise toată scena: 

— Oare n'o fi vrând pelin? 

Grecul rămase pe gânduri: 

— Adu, frate, şi pelin la dimnealui!.. 

Ii aduseră pelin, i-l turnară cu sfială în pahar, 
așteptând toți să-l vadă aruncându-l. Insă nu-l a- 
runcă. Rău un pahar cù mulţumire, pocnind din 
limbă; apoi luă clondirul de pe masă, se opinti de 
vre-o două ori şi se sculă. 

Un asemenea om mai putea sta în picioare! 

Milescu îl văzu că se îndreaptă spre masa lui. 

Fără a rosti un cuvânt, fără cel puţin a-l privi, 
rusul veni lângă el, căzu pe un scaun și întinse 
mâna să toarne pelin lui Milescu. Cum însă îl văr- 
sa pe delături, Milescu voi să-i ajute. Incăpăţânat, 
rusul nu primi. 

Era tânăr de tot, blond, fin ca o femee, cu niște 
sprâncene de o frumuseţe clasică. Nimic în el nu. 
se potrivea cu halul în care se găsea acum. Miopul 
îl privea cu bunătate. Nu ştia cum să facă să-l ri- 
dice din exploatarea grecului și din degradarea 


147 


morală în care căzuse. Maistătu cu el câte-va mi- 
nute și voi să se scoale. Rusul însă îl apucă de 
mânecă : 

— Hé!... pitt.. 

Milescu trebui să șeadă la loc. 

După fie-care pahar ce golea, rusul rostea ace- 
leaşi cuvinte, cu accent muscălesc : 

— Dieu vous bégnisse... 

Gluma începea să fie displăcută, Milescu băuse 
deja mai mult decât îi trebuia și simțea, că locul 
se învârteşte cu el. Avea încă toată luciditatea 
conştiinţei, dar nu-şi mai guverna destul mișcările. 

O idee curioasă îi trecu prin minte: că el pri- 
mise șampanie de la Ruși şi nu le oferise nimic 
în schimb. Ceru o sticlă. Ofiţerul dete din cap că 
nu primește. Un zâmbet gentil străbătu, ca din 
alte vremuri, prin pâcla beţiei lui de acum. Milescu, 
în loc să înţeleagă că asta răspundea bunelor sale 
intenţii de a scoate pe rus din starea aceea, se 
încăpățână şi porunci să le dea şampanie. Cu o 
parte a personalității sale morale pricepea câtă 
lipsă de logică era în fapta lui, și par'că se mira 
el singur de o asemenea întorsătură a lucrurilor ; . 
și cu toate astea nu putea face alt-fel. 

Rusul o dete din nou prin șampanie, cu dieu 
vous bégnisse după fie-care înghiţitură. Şi iar pi- 
perment, şi iar bellini, şi iar șampanie,— până ce 
Milescu căzu sub masă. 


. > è è è è ò © è è è o è è ù o è o . 


Când deschise el ochji, începea să se 'ntunece.. 


148 


Prin fereastra spartă, veneau sunete de farfurii. 
El nu pricepea nimic. I se păru deocamdată că e 
la București. Dar geamurile acelea soioase nu se 
potriveau cu ale lui. Işi aduse aminte că e pornit 
la răsboiu ; era la Băilești. Ba nu, fiind-că plecase 
de la Băilești. 

Atunci unde era? 

Işi aruncă ochii prin odae: o mizerie nespusă. 
Lumina unui felinar cădea pe un perete coşcovit, 
de care atârna oicoană de lemn. Deodată îi răsări 
în minte un diew vous begnisse, iar de acolo rusul, 
şampania și tot restul. 

Ce nebunie ! 

Pe unul din geamurile nesparte, niște pete de 
praf se îmbinau ast-fel, încât alcătuiau un cap de 
trubadur, cu o pană mare la pălărie, cântând. Ce 
bine vedea ! Li veni şi lui să cânte. Işi auzea no- 
tele din Castelul lui : „un castel pe malul mării, 
preajma codrilor o ţine“. 

Dar Elencuţa îl aștepta. 

Sări din pat şi rămase cu coatele pe genunchi, 
gândindu-se. ' 

Elencuța îl aştepta, da. Pe fie-care zi îi scria, 
adăogând câte o pagină la un mic jurnal, pe care i-l 
trimisese .în două rânduri prin Paraipan, împreună 
cu tot felul de obiecte de îmbrăcăminte și de hrană, 
Nu era mare lucru în scrisorile ei: aceiași și iar 
aceiaşi afecțiune fără margini, ce-i umplea tot su- 
fletul, spusă fără șiretenie, cu aceleaşi cuvinte ; 
dar asta era lucru mare, 


119 


Necujit, Milescu se întinse din nou pe pat; era 
cu neputința să se mai duca la Stănești. li venea 
să-și dea cu pumnii în cap. O nespusa dragoste 
pentru Elencuţa lui, i-se revarsă în suflet; i-se 
urcau lacrămile in ochi, făra sa le poata stăpâni. 

Se întoarse spre perete şi plânse copiiareşte. 

Intr'un târziu, iar se sculă. Vru s'aprindă lumâ- 
narea : chibrituri, nicăeri : 

— Măăa ! da, bou mai sunt !... 

După accesul de sentimentalism, urma accesul 
de desgust și de furie. Chemă de vre-o două ori: 
„chelner, chelner“. Nu-i răspunse nimeni. Voi sa 
caute uşa, dar trebuia mai întâiu să-şi găsească o- 
chelarii. Exasperat, se duse ia fereastră și mai spar- 
se un geam, strigând „cheiner“. 

In sfârşit, dete dumnezeu și-l auziră. 

Când se văzu unde era, i se păru că visează :0 
magazie de grâu, împărţită în odai prin nişte scân 
duri de lepşe ce najunpeau pâna sus; cu niște 
ferestre mizerabile, lipite in zid ca într'o casă de 
hârtie. Inăuntru două paturi groaznice. La ve 
derea paturilor îşi aminti de rus. Ce se făcuse? 

O adiere de aducere aminte, şi nimic mai mult, 
Voi să se uite la ceasornic. Lângă patul lui era 
un scaun de lemn fără rezămătoare ; pe scaun o 
carte de vizită: „Nicolas Boulgakow Galitzine“. 
Milescu ramase cu cartea de vizită în mână: Ga 
litzine ! Nu știa pentru ce, dar parca sar fi aștep- 
tat să-l cheme așa, pe tânărul acela cu chip de 
femee. lar numele lui de botez eru Nicolae, cu și 
numele lmi Milescu.. 

Cine știe 


XIII 


Intro căruţă de rechiziție, prinsă ca de pe sâriă, 
Milescu se întorcea de la cuartierul-generai de la 
Poiana la RBailești. Calul lui căzuse și rămăsese pe 
drum. 

Pe când intra în curte, da într'amurg. Ferestrele 
erau iluminate ca de serbâtoare. 

Casa lui Milescu din Băilești, închiriată de Pa 
taipan, era printre cele mai chipeşe: patru odăi, 
geamuri la ferestre, scânduri pe jos, tinichea pe 
acoperiș, nici nu se putea ceva mai fain. 

Poziţia lui Milescu, ca a tutulor voluntarilor şi 
rezerviștilor cu dare de mână, era printre camarazii 
săi dintre cele mai curioase. Unii îl luau în serios; 
alţii râdeau de stângăciile lui militărești, alții îl 
luau peste picior de-a binele, eșind de la el cu 
tabachera plina de tutun sau cerându-i împrumut 
tot felui de lucruri, fara sa se gândeasca a i-le da 
înapoi; dar la toţi le era simpatic, cu ușoaru 
nuanța de ironie ce se ascunde în soldatul de me 
serie pentru soldatul de ocazie. Ziceau ;haidem la 
Milescu“ par'că ar fi zis „haidem la club ori haidem 
u cafenea“, 


151 


Când intră Milescu în casă, cale două odăi mai 
mirişoare erau ocupate de jucători de cărţi. Nişte 
planşe de ale statului major, tăiate în două și re- 
zemate pe căpriori, serveau de mese de joc. 

Într'una din odăi se juca prefa în trei: doi co- 
loneli şi un maior stau tăcuţi, pâuă ce sfârşeau 
cărţile din mână, iar la urmă isbucneau în râs sau 
înjurături, după cum intrau platcă sau nu. Alţi 
câţi-va vorbeau, tolăniţi pe un pat de câmp, ori 
călare pe scaune, rezemaţi de ferestre, — ou tuni- 
cele descheiate, cu batistele pe după gât, blestemând 
căldura, cerând lui „deșcă“ vin cu borviz 

In cealaltă odae era masă de poker, joc nou, 
pe care nu-l cunoşteau toți. Un maior de linie, 
un căpitan de intendenţă, un doctor-militar și nn al. 
patrulea, un civil, român din Basarabia venit după 
provianturi, Stau cu câte cinci cărți în mână, des- 
făcându-le numai pe la colţuri, cu mare taină. Im- 
prejurul lor, grămădiţi ciotcă, priveau alţii. 

— Zugrăvescule, ești bleandă. 

Zugrăvescu era doctorul, un pipernicit de om nu- 
mai cât un baston, cu o bărbuţă rară, cu un glas 
pițigăeat, care mai vorbea și bâlbâit: 

— Ble-bleandă îi fi dumneata. Eu sunt ble-bleand. 

— Fii ce-i fi, numai pune miza, zise căpitanul 
de intendeuţă. 

— Am pu-u-u-s doi franci. 

Pe vorba pus flueră bietul doctor un minut în- 
treg, fără s'0 scoată la capăt, 


152 
Ci dă-i drumul o dată, nene, şi nu ne mai în- 
nebuni. Dumneata mergi, domnule Maior ? 

— Da. 

Doctorul se făcu roşiu. [i venea să răspundă cu 
o vorbă mai înţepătoare, dar se temea să nu se în: 
curce diu nou. Cu toate astea tot bâlbâi ce- va: 

— Da, gro-o-o-zav mai ești dumneata, domnule 
mimizilic. 

Cei-l-alţi zâmbiră, iar căpitauul de intendenţă dete 
din cap. 

Cine deschide ? 

— Deschid eu cu o carboanță, zise maiorul, a- 
runcând un ban rusesc de argint. 

— Se poate să-mi daţi şi mie două ruble ? intre- 
bă civilul, cu graiul lui din Basarabia. 

Cei trei se uitară la el pe furig. 

— Ne tragi ca-a-a, încercă să zică doctorul. 

— Cacialma! strigă intendentut Să nu te'ncurei 
pe vorba asta, Zugrăvescule, că şeade rău. 

— Ia o să ţi le dăm, că n'avem ce face. Cartea 
trebue plătită. Ce aveţi ? 

— Eu n'am decât un full. 

Doctorul sări în sus de mânie: 

— Auzi c'un be-berlan de aşi să pierd eu, domnule! 

Lasă-l dracului de beberlan şi zi-i brelan, nene 
doctore, îl consolă maiorul. 

Doctorul, furios, se întoarse să vadă cine-i sta 
în spinare. Dete cu ochii de un tânăr sub-locotenent: 

— Nu se poate, ju-u-u-nele meu amic, să mă slă- 
bești cu dragostea ?.,,. 


Sub-locotenentul se dete la o parte. Odată cu el 
se deteră la o parte mai toți privtorii, de teamă 
să nu primească aceleași observaţii ca sub locote- 
nentul. Maiorul, care câștiga, se întorse catre capi- 
tanul de la spatele lui, un chip șters, blajin, sim- 
patic : 

Măracinene, nu te depărta, că de când ai ve- 
nit tu, îmi merge bine. 

Căpitanul se apropiă din nou, zâmbind. 

— la mai vi-i-i-no şi lângă mine, ne-nene Mără- 
cnene, să mă scapi de hu-hu-hu... 

Hursuzlâc ! strigă intendentul. 

Pe când ei se foiau între dânşii, se auzi deoda- 
tă un ropot de cai venind din departare. Sgomotul 
se apropia din ce ån ce, până ce trecu pe lânga ca- 
sa lor, ca o vijelie. 

Toţi se sculară în picioare. Colonelii din camera 
de alături veniră în camera de la drum : 

Ce este, frate ? ce sa 'ntâmplat ? 
— Nebunul de Frâncu !... 
Da, ce s'a 'ntâmplat ? 
Nu s'a 'ntâmplat nimic, d-le colonel; da ia așa, 
ca să nu fie drumul fără călători. 
Ce trupe erau? 

— Escadronul din regimetul al 5-lea de calăraşi. 

— Par'că de-abia a venit alaltăieri de la Rast... 

— Da. Cu toate astea, uite aşa îi frecă în toate 
nopțile. 

Colonelul înălță din umeri şi se duse la loc. In- 
să jocul nu mai urmă liniștit ca mai mainte. V” 


o4 


care comandant era preocupat de ideea de a fa 
ce şi el tot aşı, deoarece ordinele erau de a ţine 
trupele într'o alarmă continuă, pentru a le deprin 
de cu viața primejdiilor viitoare. 


De la trecerea Dunării cu atâta înlesnire, ge 
neralul Nepokoiciski, șeful marelui stat major ru- 
sesc, numai visa de cât Constantinopoli. 

Armata română, rămasă pe malul stâng, nu mai 
era băgată în seamă: ea își împlinise rolul, cu 
bombardările cetăților turceşti, când cu formarea 
podului de la Zimnicea și cu distrugerea câmpului 
de la Rahova. Rușii se socoteau destul de puter- 
ici, ca să meargă înainte singuri; de aceia, când 
guvernul român, preocupat de soarta ţării și a oști- 
rii, întrebase pe guvernul rus despre gândurile sale 
viitoare, primise de la prinţul Gorciacoft, prin d-l 
de Nelidoif, răspunsul semeţ că armata împărătea- 
că se simte în stare dea birui ea singură pe duş- 
man; că dacă oastea română vrea sa treaca și ea Du- 
nărea, s'o facă pe propria sa răspundere şi cu con- 
dițiune de a se supune comandantului rus, pierzân- 
du-şi ast-iel unitatea de comandă și ființa sa mo- 
rală a-parte. 

Față cu un asemenea răspuns, ţara și Domnito 
rul trecură printr'un moment de mare grijă: ce drum 
să apuce ? 

— Ce-ai mai aflat, Milescule ? 

— Ce să mai aflu, domnule Colonel... Am auzit 
că Vodă vine în curând la marele cuartier-general 


155 


— Va să zică trecem Dunărea pe socoteala noa- 
stră. 

— Da, de ce să no trecem? răspunse Milescu, 
uitându-se în jos. 

— Fiind-că n'ai cu ce. Unde-ţi sunt bărcile ? un- 
de sunt pontoanele ?... Imi plac domnișorii ăștia 
de rezerviști: pentru dumnealor toate sunt ușoare, 
zise, zâmbind, unul din coloneli. 

Milescu, jenat, era să tacă. Dar par'că îl muşcă 
de inimă trebuinţa de a spune verde adevărul: -.- 

— Se poate, domnule colonel. Răsboiul însă nu 
se face numai cu pontoane şi bărci, ci şi cu su- 
flet şi credință în viitor. 

— Zău !? Auzi dumneata, frate... Ce uşor îi 
veni amicului să facă patriotism pe spinarea altora, 
instalat ca un Bimbașa Sava !... Da du-te, domnule, 
de stai în noroiu până la genunchi, să te ploaie de 
dimineaţa până seara, să măuânci pastramă ca tal- 
pa cismei, şi atunci să-mi faci pe grozavul. Auzi du- 
mneata. 

Milescu plecase capul de tot. Negreşit era vino- 
vat că închiriase o casă pe socoteala lui. El credea 
că poate tovarășii să-i ierte greșeala, prin faptul 
că o locuiau mai mult ei de cât el. Dar se vedecă 
așa sunt făcuţi oamenii : să profite de bunurile al- 
tuia și totuși să-l învinuească că le are. 

Celalt colonel, mai fin, căută să dea o altă în- 
torsătură convorbirii: 

— Uite, dragă  Milescule, unde stă greutatea: 
toată cheresteaua din țară a fost trasă de Ruși la 


156 


Braila şi la Zimnicea. Pontonierii noștri nu sunt 
pregătiţi pentru o lucrare așa de întinsă și de cos- 
tisitoare. Dacă trebue să trecem Dunărea, s'0 tre- 
cem, — numai să ne găsim întâiu lemnăria. 

— Padurile sunt pline de lemne. 

La munte. 
La munte şi la şes. 

— Dar ie păzesc padurarii, zise primul Colonel, 

— Negreşit, răspunse Milescu. Să le ceară guver- 
nul, și toată lumea le va da. 

— Le dai dumneata !... 

— Sé 'nţelege că le dau. Dau pădure, dau moșie, 
vând tot ce am, și pe mine mă vând, numai să nu 
rămânem de râs... Mii de bombe! că doar n'am să 
trăesc cât e lumea ! 

Milescu se întoarse către un căpitan care se a- 
propiase de el: 

— Aşa este? 

Căpitanul era tocmai șeful lui de companie, care 
tot-odată comanda și batalionul: Valter-Mărăci- 
neanu. Ochii lui străluciu de viaţă. Dacă ar fi în- 
drăznit, l-ar fi luat de gât să-l sărute. 

"Tire resfrântă înăuntru, timidă, melancolică, că- 
reia soarta îi lasase partea grea a luptelor cu ne- 
voia, — Mărăcineanu părea că trage din îndoita sa 
origină germano-romănă o uşoară înclinare către 
'Aealism, unita cu o evidentă trebuinţă de acțiune, — 

ouă calități atât do greu de gasit împreună. £Eșit 
din părinţi simpli, el era unul din acele rare'făp- 
pturi ce fac onoare mulțimii anonime ce se nume- 


157 


te popor, se inalţa peste el şi devin fala unu. neam 

întreg. Nobil în cel mai întreg înțeles» al cuvantu- 
tului, cu grija duioasa de batrâna lui mama, blând 
cu soldaţii cazniți, hotarât, serios,  havea nimic 
din avântul cavaleresc al eroilor legenduri, dar poa- 
te tocmai de aceia era mai simpatic, mai înțeles 
de timpurile noastre și mai aproape de noi. 

O ast-fel de natura modesta, era firesc sa se 
simta atrasa catre entusiasmul eruptiv al unui om 
ca Milescu. Patrunderea minții sale îl facuse ta 
nţeleaga toate calitațile sufleteşti ce se ascundeau 
sub sgomotul şi nehotarirea celuilalt, şi sa-l iu- 
beasca. 

Milescu eşi, sa se schimbe de haine. In sălița, il 
ajunse de pe urma Mărăcineanu : 

Milescule, Milescule. 
Ce este ? 
Celalt îl lua repede de mâna şi-l strânse cu 


putere: 
Ia asculta.. 


Ce i, draga Maracinene ? 
Bravo |... 
Pentru ce? 

— Bravo !... 

Și urmă a-l scutura de mâna, fara să mai poată 
adaoga ceva, 

Milescu intra vesel în odaia lui ; uitase reaua, 
impre ie ce i-o lasase vorbele colonelului cu privire 
la cast. 

Cand aprinse chibritul, dete cu ochii de Coma 


158 


neşteanu, care adormise întins pe patul lui. Milescu 
se uită la el un moment. Nu-l mai văzuse de la 
plecare. 

Un sentiment curios de milă se deșteptă în su- 
fletul lui, pentru voinicul ce dormea alături, tânăr, 
sănătos, născut pentru fericire și cu toate astea 
nefiind fericit. Parcă somnul lui Comăneșteanu 
mișca pe Milescu mai mult decât tot restul. Sea- 
propiă de el binișor, îl privi de aproape și rămase 
pe gânduri : omul adormit par'că nu mai seamănă 
cu cel deștept. O cortină căzuse de unde-va pe 
acțiunea, vieţii, și corpul acela devenise anonim. 

Incă puţin și totul ar fi încetat. Ce imensă ză- 
dărnicie |... 

Făcând încă un pas, se împiedecă de o cergă ce 
căzuse pe jos! 

— Vacs ! zise el, în mijlocul filosofiei. 

Comăneșteauu se deșteptă. Milescu veni lângă el 
şi-l atinse cu mâna pe umăr: 

— Ce mai faci, Mihai? De când aici? 

— De,astăzi. Târziu e? 

— Cam vre-o zece. 

— O să trebuiască să plec. 

— Stai, că nici nu te-am văzut bine. Ce mai 
faci? 

— Ce să fac, dragă... Aceeași și iar aceeaşi. Dar 
tu ? 

— Eu, cum mă ştii: mă înuec în totdeauna la 
mal. Avusesem norocul să mă trimită de la cuar- 
tierul-general cu nişte ordine la Zimnicea, sperând 


159 


să mă pot repezi până la Stănești, și când colo 
nimic. ( 

— De ce ? întrebă Comäneşteanu cu grabă, 

— Ce să-ți mai spuiu !.. O prostie :de care mi-e 
ruşine numai cât mă gândesc... Nu mă sili să ţi-o 
istorisesc pe de lung. [n două cuvinte: am băut 
şampanie cu un rus, 

— Ce rus? 

Milescu înnălţă din umeri: 

— Da par'că eu ştiu... Un Galitzine, 

Comăneșteanu se uită la el mirat, până ce-l um- 
flă râsul. 

— Ciudată făptură omenească mai ești, Nicule, 

— De, dragă... Schimbă-mă tu dacă poţi, şi-mi 
faci un mare serviciu. Aşa gogomănie !.. Și biata 
nevastă mă așteaptă. 

Apoi se uită la Comăneșteanu lung și dete din 
cap. 

— Cu toate astea pentru tine tot am ce-va. 

Și zicând ast-fel, începu a răsfoi nişte caete de 
pe masă, ce stau încurcate cu numere din Figaro 
cu Școala soldatului, cu un roman de Ouida, — 
până ce găsi o sorisoare-volum de al Elencuţei. 

— Vino în coace. Cunoști slova asta... 

Mihai se uită la scriitură. 

— Nu o cunosc. 

— Cum: nu? Dar scrisoarea către Paraipan l... 

— Aceea era a domnișoarei Anna. 

— ȘI asta tot a ei este... Citeşte. 

In jurnalul Elencuţei erau intercalate două rân- 


160 


dari : „O sărutare și de la mine, Nicule dragă. Ce 
mai faceţi ?*. 

— Inţelegi ce vrea să zică acest „ce mai faceţi“ 
la plural și subliniat... 

Comăneşteanu se uita la el cu un aer întrebător: 

— Cum !.. Nu 'nțelegi ?... 

— Ba înţeleg... Adică îmi place să înțeleg ceea-ce 
poate nu stă acolo. 

— Ce anume? întrebă Milescu. 

Comăneşteanu se făcu roșu şi nu voi să răspundă. 

— Spune tu întâiu, zise el. 

Milescu începu a râde: 

— Bravo, Mihai : ești prins bine de nas. Am să 
scriu numai decât Elencuței... 

— Ba te rog să te-astâmperi. 

Milescu râdea, pocnind din palme : 

— Don Juan cu furca'n brâu I.. Brava Anicuţa |... 
Să te'nvuţi minte dumneata, să nu mai mănânci 
câte o porție de,inimă femească la fie-care masă... 
Acum să-ţi explic: acest „ce mai faceţi“, ar însemna, 
dragă Doamne: ce mai fac eu, Milescu; dar în- 
semnează în fond ce mai faci tu, Comăneștene... 

— Crezi ?, 

— Sigur. Trebue să fii lulea ca tine, ca să nu 
pricepi. 

Apoi începu să strige : 

— Diuţă! Iliuță ! 

Soldatul veni în fuga: 

— Porunciţi, don’ Locotenent. 


161 


— İbitfoi cozoroc!... de ce nu nu vii mai repede? 
Unda sunt pantofii ? 

Aici trebue să fie, don’ Locotenent. Să'ntreb 
pe lelea Uţa... 

Lelea Uţa era gazda. Soldatul parea a se înfrupta 
din toate bunurile pământești ale stăpânei de casă, 
iar în schimb el îi lăsa onoarea de a munci pentru el. 

Uite, moncher, zise Milescu, cu o cismă în 
mână, redevenit filosof: de sus şi până jos același 
vacs : c'est à vous digoiiter des hommes... et des 
femmes. Par'că viaţa n'ar avea alt scop mai înalt. 

Comăneșteanu îl asculta în tăcere, Era iar fara 
tact. Dar așa îl croise firea. Castitatea lui sufle- 
tească îl facea nedrept. 

Soldatul intra cu pantofii : 

Ii luase lelea Uţa să-i bată. 

— Arză-te focul de erou ! Mă, Iliuţa al Uţei, d'a- 
poi gazda trebue să îngrijească de pantofi ?... 

Ba nu, don' Locotenent. 

— Atunci? 

Eu am bușonat calul lui don' Locotenent Co- 
măneșteanu. 

Milescu bufui de râs. 

— Ce-ai făcut ?! 

Soldatul, care auzise vorba de pe la alţi vistavoi 
de cavalerie, se rușina: 

— Am șters calul lui don’ Locotenent Comăneș- 
teanu... că era asudat de curgea apa după el. 

Comăneşteanu părea plictisit de explicaţia sol- 
datului : 


11 


162 


— 'Prebue să fie ostenit... Am fost până aproape 
de Craiova, ca să-ţi es înainte, zise el lui Milescu. 
Credeam că vii cu trenul. 

Milescu rămăsese în mijlocul odàii, ca un puiu 
fript, cu pantalonii de călărie strânși de gleznă, cu 
mâinile în buzunar, numai în papuci. 

— Va să zică, Mihai,nu-i glumă!.. Eşti prins bine. 

Cumnatul, obicinuit cu şotiile și ironia Annicuţei: 
nu serputea deprinde cu ideea că un alt om s'o 
iubească serios. 

— Atunci ce-i de făcut ? zise tot el, gândindu-se: 
Să le scriu să vie... 

— Ba nu. Adică del... cum vrei, răspunse Comă- 
neșteanu. Eu nu mi-aş aduce familia aici. 

— Ai dreptate. Cu toate astea, Elencuţa ține să 
vie... Mai cu seamă dacă trecem în Bulgaria. 

Comăneșşteanu începu să fie deja gelos, ca toţi 
bărbaţii în viaţa cărora femeile joacă un rol. Mi- 
lescu nu pricepea o ast-fel de tiranie. Zisese „ai 
dreptate“, fiind-că înțelegea şi el că un lagăr nu 
e un salon. Dar alt-fel... 

— Ştii, Nicule, că mă hotărâsem de vre-o două 
ori să plec, zise Comăneșteanu deodată. 

— Unde? 

— Mă hotărâsem să fug... să ajung până la Stă- 
nești... să văd pe Anna şi să mă 'ntorc... Maiorul 
m'ar fi lăsat, însă pe răspunderea mea... 

-— Ce, ești copill... 

— Zău, aşa. 


162 


— Eşti copil de tot... Eu te credeam maistru, 
şi văd că nu ești decât un cârpaciu... 

După aceia se gândi serios : 

— Sau poate tocmai“asta e secretul... 

Comăneşteanu nu pricepea ce voia să zică. Mi- 
lescu însă intra, cu puterez lui de intuiţie, în ex- 
plicarea unei cauze}: secretul oamenilor cu noroc, 
pe lângă femei, era tocmai sinceritatea cu care iu- 
beau pe fie-care în parte și una după alta: un foc 
de pae, între fânărie, ce trece din căpiţă în căpiţă. 

Lui Milescu îi veni să râză la imagina asta. 

— De ce râzi? îl intreba Comăneșteanu. 

— De nimic... “Cu toate astea, cât ești tu de pro- 
fesor în ale dragostei, tot o să-ţi dau o lecţie: de 
ce vrei sa te duci la Stănești, catre Anna, şi nuo 
laşi să vie ea catre tine ?... Fata e singură. Elen- 
cuța e de aceiași parere cu mine: voim amândoi 
saíți-o dam. Prin urmare un asediu în regula : a- 
re sa capituleze. 

— Crezi ?... Deşi ceea-ce spui tu, cam miroasea 
teorie, totuși ai poate dreptate şi în fapt, și aș vrea 
sa te ascult, dacă aș putea. Dar nu știi cât doresc 
so văd !... Nu mai dorm, nu mai am liniște... 

Câlmami dio! zise Milescu, venind spre el şi 
apucându-! de mâna. 
Nu era chip de vorbit serios cu dânsul. 
Bine, omule, tu n'ai iubit nici odată? 
Ba da: am iubit pe Elencuţa si am luat-o, 
Dar înainte? dar pe urmă? 

Milescu înalţa din ochi : ° 


164 


Nimic ! 

Comaneșteanu se uita la el. Evident, an asemenea 
subiect de vorba turbura pe Milescu : el fusese ade- 
sea luat în râs de prieteni şi-şi ascunsese totdeau- 
na stângăcia sub glume sgomotoase. Acum, când 
trebuia sa vorbeasca liniștit, se simţea jenat. 

Dar sinceritatea și curăţenia lui sufleteasca păru- 
ra a înrâuri pe Comăneşteanu mai mult decât toa- 
te teoriile. 

Adio, Nicule. Vino să te sarut, ca cine știe când 
ne mai vedem. 

— Pleci noaptea? 

Trebue să plec. 

Se îmbraţișara amândoi și se despărțiră. 

Comăneșteanau se pierdu în linia fumurie a dru- 
mului. 


XIV 


Se ridicau zorii zilei de 21 Iulie.,Pe senimul stră- 
veziu al cerului se resfirau raze de opali, pierzându- 
se departe, în slava albăstrie a văzduhului, ca ni- 
şte spiţe nesfârşite, şi mângâind câmpiile Olteniei 
cu lumina voioasă a dimineţii. Pe valea Dănățeu- 
lui se mișca un furnicar de gloate omenești, linij 
lungi de călarime, pedestrime, tunuri, ambulanțe; 
provianturi, în mijlocul muzicior militare, al sune- 
telor de cornişti, al ordinelor și comandei. Stralu- 
ceau în tonuri calde alămurile de lə instrumente: 
scăpara lumini reci oţelul de la tunuri!; fâlfâiau în 
vânt drapelele; plutea peste tot un suflu de viața 
tânără, purtând înainte vulturii de aur ai stindar- 
delor, coborâtori ai aquilelor din alte timpuri, semn 
al bărbăției. 

Cu trei sute de ani în urma, Basarabii Drăculești 
dusesera pe aceleași locuri pâlcurile de poterași, de 
sulițari, de roșiori, în urma flamurilor. întru apăra- 
rea pământului strămoșesc. 

Iar cu 1770 ani înainte, luminatul și marele lm- 
părat dusese mai la deal pe kastatul velit, către pa- 


166 


durile Sarmizegethusei, și acolo închiegase, din san 
ge dac și roman, fiinţa unui nou popor. 

Şi se ducea poporul cel nou, se duceau regimen- 
tele, cu voioasa hotărâre a sufletului desfăcut de 
alte gânduri, se duceau sa se bată. 

Că venisă ordin de la Domnitor să treacă Dună 
rea. 

Se legăna ciocârlia în aerul limpede al dimineţii 
pe deasupra lanurilor de porumb. Umblau mocan; 
din regimentul al 10-lea de_dorobanți pe un drum 
iar soldații din al 8-lea de linie pe altul, liberi la 
minte şi la inima, ca omul pornit pe hotărâte sa 
nu dea:inapoi. Se sfârşise nesiguranța de pâna aci 

Inainte era vorba cea de vraja, care-i facea să 
umble cu capul sus ; înainte spre Jiu, la Corabia! 

Intreaga divizie a 3-a se întinsese în marș spre 
podul Jiului de la Gânciova. Cântau soldţii cu voe 
buna, inviorați de priveliștea sanătoasă a porum- 
bului. Ofițerii mergeau înaintea frontului sau în 
capul liniei, sprinteni la picior, cu ochii vii. Nedo- 
mirirea de până acum, gândurile «de acasă», facu- 
se loc bucuriei-de lucruri noua. Cu cât mergeau. 
cu atât se simțiau mai ușuraţi. 

Comănăştenu, în mijlocul batalionului, în fruutea 
companiei, se ducea oblu pe drumul prăfuit, gân- 
dindu-se la atâtea și atâtea lucruri ce rasăreau din 
aducere-aminte fara legatura aparenta între ele. Când 
la Sarba, când la Comaneşti, când în vazduh sau ni 
căeri, gâdurile ţineau hangul drumului, a carui pri 
veliște, vesela sau tristă, deştepta în sufletul lui ace 


16% 


aș fond de malancolie. Cu tote astea, el insu-și 
gasea mângâere in mers. Parca facultatea de a 
răi, atât de complicata în deobşte, se uşura prin 
itmul indelungat al marșului. Prins în mijlocul re- 
gimentului, el simţea ca mașina încâlcită a vieții 
ui nu mai era de cât o roticică simplă a unei ma- 
ine mai mari. Annicuţa zâmbea întrun unghiu 
depărtat al conştiinţei, ca un pastel, iar departe de 
ot, ca un portret șters, se ivea chipul Nataliei. — O 
blajină nepăsare de sine și de restul lumii îi um- 
lea golul sufletesc. 

Iar pe drumul celălalt, Milescu, în fruntea com- 
paniei, umbla harnic, fără trudă sufletească. Sta- 
ura lui puternică părea că se înălțase cu o șchioa- 
Dă. Traia o viaţă intensă, se bucura de bucuria sol- 
daților, cânta cu ei marșul ostașului, plin de un 
entiment nou de nețărmurită mulțumire de a fi. 
“eruse unui sergent din flanc să-i dea matasea de 
a un porumb, și lu pipaitul ei moale avusese im- 
presia că atinge obrazul fraget al unui copil. li ve- 
nise să zâmbească, gândindu-se la sine cât era de 
puternic şi de sănătos. Işi mişca braţele din plin 
simțindu-le par'că voinice, facute într'adins ca să 
sburătuiască țeste de dușmani. Imaginea unei lup- 
te cu Turcii fu atât de viue, incât, in umbietul lui, 
e dete cu umărul înainte, par'că să doboare pe 
cineva. — Soldaţii cântau, cu nota caracteristica 
a veseliei lor duioase. Ce erau in fond oamenii ăştia ? 
Daci sau Romani? Sau și una şi alta ? Sau poate 
alta corcitură latino-illirica ?... Nu se putea ! El ți- 


168 


———— 


nea la Daci par'că chiar mai mult de cât la Ro- 
mani. Chipul leului de la Sarmizegethusa, care-și a- 
păra pădurile împotriva năvălitorilor, îi era drag. 
O nepusă înduioşare pentru Decebal se revărsă în 
stihuri: 


O tu, ce din cetini auzi-le cântul, 

Stăpâne, stăpâne cu braţul de fer, 

O Decebal, scoală, răstoarnă-ţi mormântul, 
Şi umple tot golul din munți pânla cer. 


Tocmai atunci băgă de seamă că un scldat din 
compania dinainte nu călca de loc a erou, umblând 
bleg, trăgându-și picioarele după el ca niște bu- 
tuce, li păru rău gi strigă la el: 

— Măi leat, mă !.. Mă tu, ăla din flancul stâng!,.. 
Uite ce vacs e!l... 

Sergentul-major din compania lui sări la soldat: 

— Mă, buduşeă, n'auzi?! 

Soldatul n'auzea. Atunci sergentul-major îi dete 
un ghiont în spate. 

— W'auzi mă, blegule 1... Ce umbli ca un ne- 
rod |... 

Soldatul era să dea în nas. Îşi întoarse capul spre 
sergent, ca unul ce, se vede, erea deprins cu ase- 
menea cinste, şi încercă să se ţie drept. 

Milescu se uită la el cu milă, li părea rău că 
stârnise vorba şi fusese cauza ghiontului bietului sol- 
dat. Sărmanul de el! Era necăjit de tot, trudit, ne- 
mângăiat de nimeni; n'auzea de cât ocări; nu tră- 


169 


ia de cât pentru pedepse, Şi doar nu avea altă vi- 
nă de cât că era prost, 

Dar înduioșarea lui Milescu fu de scurtă durata. 
In vremuri grele, omul caută tot binele. In flancul 
drept umblau vre-o patru soldaţi ca la paradă: 
așa da! 

Milescu se întoarse să-şi vadă compania lui : oa- 
menii se simţiau, Drepţi, sănătoși, mergeau cântând 
cu voe bună, 

— Mare popor! gândi Milescu în sine, mare şi răb- 
dător popor!.,. Că dacă fie care om în parte e 
mai bun ori mai rău după vremuri și nevoi, toți 
la olalta redobândesc calitatea supremă a popoa- 
relor de viitor: naivitotea melancolică Toate tem- 
peramentele individuale se contopesc în acest tem- 
perament colectiv, singurul care, în ceasurile grele 
ale vieţei, scoate la liman. 

Şi ast-fel, prinse el mai departe ale închina gân- 
durile sale în versuri : 


Sună coarnele pe dealuri, sună buciumul prin văi, 
De la coasă, de la târlă, tot românul se adună: 
Duce vântul! până'n peşteri chiotele de flăcăi: 
Codru! tremură din ramuri, cornul sună şi iar sună. 


XV 


In ziua de 12 August, regimentul al 10-lea şi al 
12-lea de dorobanţi, regimentul al 8-lea de linie 
o baterie din regimentul al 3-lea de artilerie ṣi un 
escadron din regimentul al 2-lea de roșiori, treceau 
Dunărea, care cum putea, pe plute, pe pontoane 
prin bărci, ajutaţi de șalupele cu vapor Bucur ş' 
Rândunica, 

Intreaga diviziune a 4-a era deja peste Dunare 
pe malul drept al Vidinului. 

Lucrurile în Bulgaria se schimbaseră de tot. Ruși 
fuseseră bătuţi în două rânduri, înaintea Plevnei, 
la 8 Iulie, sub generalul Schilder-Schuldner, și la 18 
lulie, sub generalul Kriidener. Ei ceruseră ajutoru 
a! matei Române de la Nicopole, dar generalul Man: 
avea ordin sa nu se miște. 

Această armată disprețuită cu puţin timp îna 
inte. devenea deodată limanul de mântuire al oști 
lor împarateșşti. Făcuseră oamenii socoteală și gă 
sisera 2300 O de Turci; iar când se număraseră pe 
dânșii, nu erau decât 170000. Pentru o armată ni 
vălitoare, erau cam puțini. 


171 


Atunci, în locul D-lui de Nelidoff, luă condeiul 
marele Duce Nicolae, generalisimularmatelor rusești 
și scrise Domnitorului acea faimoasă depeşe, pe 
care mai pe urmă generozitatea poporului, spre 
cinstea neamului omenesc, a îngropat-o în uitare. 
In acea depeșe se zice între altele: „treci Dună- 
rea unde vei voi; ne s ro esc Turcii“. 

Şi Domnitorul Românilor hotără să treacă Du- 
nărea, fără altă condiţiune, decât aceea dea păstra 
armatei sale fiinţa“ei de sine-stătătoare. 

La i5 August porni în persoană la cuartierul 
imperial de la Gorni-Studen, unde se afla Țarul 
Alexandru al II-lea. Impăratul oferi Domnitorului 
comandamentul trupelor unite româno-ruse, ce a- 
veau să opereze înaintea Plevnei, sub numele de 
Armata de Vest.. . 

In ziua de 20 August, podul de la Siliştioara 
între Corabia și Măgura, era terminat ; diviziunea 
de rezervă putea trece. 

In zilele următoare, armata română înaintă de 
pe valea Iskerului pe valea Vidului, spre Plevna. 

In seara de 25 August, diviziunea a 4-a era la 
Verbiţa, în faţa Griviței, iar divizia a 3-a la Kali- 
şovat, în spatele celei-l-alte; divizia de rezervă ră- 
mânea la Brislan. Domnitorul își luase cuartierul 
general la Poradim. 

Indată după așezarea trupelor în bivuacuri, se 
zvonise printre ofiţeri ca chiar în ziua aceea de 
25 August, un mare consiliu de răsboiu se ţinuse 
la Radeniţa, între Domnitorul Românilor, marele 


172 


Duce Nicolae și șefii statelor-majoare, și că în acel 
consiliu, Vodă fusese contra atacului imediat al 
Plevnei, de oarece armata aliată ruso-româna n'a 
vea decât 65000 de oameni, față cu un numar egal 
de trupe ale lui Osman-Pașa, întărite in Plevna ; ca 
Domnitorul propusese sporirea oştirilor aliate și în- 
conjurara posițiunilor turceşti ; că, în fața stăruin- 
telor Marelui Duce, care punea înainte conside- 
rațiuni politice. Vodă primise ideea asaltului cu 
părere de rău şi fără a răspunde de succes, 

Se mai vorbea printre ofițeri că de multă vreme 
nu fusese văzut Domnitorul atât de pătruns de 
marea chemare și marea răspundere ce avea în 
fața lui Dumnezeu şi a Țării. Cu capul sus, cu o- 
chii privind departe, Vodă eşise din consiliul de la 
Radeniţa ca un drept-gânditor, pe tare semenii sai 
nu l-au înțeles ; eșise din consiliul de la Radeniţa, 
ca un părinte hotărât să-și jertfească fiii, numai ca 
sa nu se zică despre ei că nu se ştiu jertfi. 

— Vezi, Comăneştene, zicea Maiorul Şonţu prie- 
tenului său: dacă n'ar apăsa pe noi trecutul a 130 
de ani de moliciune fanariotă; dacă am putea sa 
legăm firul de azi cu cel de la 1600; daca am fi 
știut să murim unde-va. acum, mai de curând, 
Domnul nostru ar fi putut să impună vederile sale, 
sau cel puțin să nu primească răspunderea unei 
jertfe zadarnice. Dar așa... Ruşii pe drept cuvânt 
ne pot bănui că nu vrem să mergem în foc. 

O să mergem, zise Comăneșteanu. 


173 


— Trebue să mergem !... De alt-fel o jertfă nu 
e nici-odată zadarnică. 

Tocmai atunci îi se aduse un ordin al generalu- 
lui Cernat, prin care se poruncea diviziei a 4-a să 
înainteze de la Verbiţa la Griviţa, spre a lua po- 
siţii pentru artilerie ; divizia a 3-a trebuia să-și pas- 
treze locurile ce ocupă, până la nouă ordine. O bom- 
bardare de trei zile avea să urmeze împotriva în- 
tăririlor de la Plevna, înainte de atac. 

Inimile începeau să bată : se apropia vremea ho- 
tărârilor bărbătești. 

Diviziunea a 4-a trebuia sa 'și strângă bivuacurile 
și să se puna în marș spre Griviţa. 

Noaptea era întunecoasă. Şuera un vânt subțire 
din spre lagărul turcesc, aducând zgomotele surde 
ale mișcărilor diviziei a 4-a până la divizia a 3-a. 
Ofițerii din corturi trăgeau cu urechia. Somnul nu 
se prindea de mulți: ţara rămasă în urmă, cu 
simpatii şi interese omenești ; dușmanul împlâniat 
înainte, cu chemarile gloriei sau cu vecinicia 
morții... 

A doua zi, în zori, cele 48 de tunuri românești, 
puse în baterii, împreună cu 120 de tunuri rusești, 
începură a hui. 

Apoi, la 27 August, odata cu divizia a 3-a româ- 
nă se apropiase de linia bombardării un nou corp 
rusesc, aşa că acum, din oștile aliate, trăgeau 250 
de tunuri, iar din cele turcești răspundeau 100, 
în total 350,—un iad de fum, de foc, de schijă a- 
prinsă, de huet şi de cutremur.— Infanteria era a- 


174 


şezată dincolo de dealul Bucovei, la adapost de 
ghiulele Turcilor, gata în ori-ce moment a intra 
în foc, daca inimicul ar fi încercat să faca vre-o 
eşire, Stau oamenii în preajma piramidelor de puști, 
pe povârnişul văilor, care fumând, care vorbind, 
întorși cu fața spre Dunăre, de unde veniseră 
Câteodată ochii se înălţau în văzdul, după bombele 
turcești, ce băteau până la Verbiţa sau se spărgeau 
în aer, vâjiind și trosnind. 

— Primește-o, Ghiţă, că ţe-e surată. 

Ghiţă se uita în sus ca un puit de curca la uliu: 

— De, boală, că nu te prinzi tu de mine. 

Se zăreau de pe deal călărașii brigadei Roznovanu 
cum se întindeau spre satul Bivolari, către Vid. 
Ghiulele turceşti începură să curgă către dânșii. 
Soldaţii de infanterie se vedeau din adăposturi, mai 
cu seamă cei ce săpau la întărituri, şi rămâneau 
cu sufletul la gură, ridicând mâna instinctiv, par'ca 
să apere pe călărași: 

— Aoleu, mamă, ţine-mă !... 

Comăneşteanu, în mijlocul lor, tăcut, urmărea cu 
ochianul mișcarea călărașilor. Inima îi bătea aşa 
de tare, încât îşi auzea sângele în vine. Vorbele 
oamenilor ajungeau până la el, ca de pe lumea 
cea-l-altă. I se parea că brigada de pe platoul Bu- 
covi nu ştie ce face. Escadroanele se mişcau la 
deal şi la vale, fără rost. Grupuri de călărași se 
duceau în sus, se întorceau în jos, totdeauna ex" 
puşi focului Turcilor, Comăneşteanu ar fi vrut să 
împărtășască temerile lui cu un ofițer de alaturi, 


175 


dar parea hipnotizat de priveliştea din faţă.— 
În cele din urmă regimentele părură că se aşează 
la adăposturi, în spatele diviziei a 3-a. 

De sigur, oamenii își făceau mișcările lor firești, 
spre a ocupa locurile ce le erau date de comandă ; 
dar văzuţi astfel de departe, par'că stau într'adins 
să aștepte bombele. 

Spre seară veni știrea că o parte din trupele brl- 
gadei Cantili, luaseră cu asalt un redan turcesc din 
faţa Griviței. Locotenent-colonel Sergiu Voinescu, 
în fruntea dorobanţilor de Iași și Vasluiu, dusese 
trupele de atac cu un avânt eroic. Curcănarii regi- 
mentului al 13-lea şi infanteriștii batalionului 1 
din regimentul al 5-lea de linie, susținuți admirabil 
de o baterie din regimentul al 3-lea de artilerie, sub 
comanda locotenentului Haretel, se aruncaseră asu- 
pra 'Turcilor, la baionetă : îi grămădiseră valvârtej 
în redan şi-i aruncaseră spre reduta dinapoi. 

La vestea asta, Milescu râdea ca un copil. Ar f 
vrut să alerge spre colonelul Voinescu şi să săru- 
te. Ii era vechiu prieten, ofiţerul învăţat şi destol- 
nic, căutat în saloane pentru spiritul sau viciu, res- 
pectat și temut printre colegi, pentru caracterul 
său neșovăitor. Dar mai cu seamă îi era drag lui 
Milescu, pentru că el, Voinescu, român neaoș, fiu 
de boer pământean, deschisese cel d'intâi focul in- 
fanteriei şi dusese pe soldaţi la birnință.—Tot vechia 
lui nebunie. 

La 28 August, bombardarea urmă ca şi 'n zilele 
dọ mai 'nainte, fără alte întâmplări, decât aceea 


176 


ca Măria Sa atârnă pe pieptul colonelului Voinescu 
decorația Steaua României, lăudându-l în fața tru- 
pelor. 

Atacul fixat pentru ziua de 29, fu amânat pe a 
doua zi, după cererea comandanților ruşi. 

Fură luate toate măsurile potrivite, pentru regu- 
larea atacului; ordinele de luptă fură scrise sub o- 
chii Domnitorului; ceasoarnicele fură îndreptate. 

Acum puteau să se şi oprească ceasoarnicele, că 
în locul lor băteau inimile, băteau toate laolal- 
tă, multe din ele ceasurile din urma; băteau ini- 
mele în piepturile a 35.000 de Româi, hranind par 'ca 
o singură conştiinţă, aceea a datoriei de împlinit. 
Nu se gândeau oamenii nici că-i priveşte Europa, 
nici că sunt Rușii alături, ci curat numai ca le- 
a rămas la bârlog nevasta și copiii, ca așa a po- 
runcit Voda și că, la o adică, cine-i Român neaoș 
nu da înapoi. 


XVI 


Noaptea de 29 spre 30 August 1877 cădea domol 
pe vietățile din jurul Plevnei, umedă, întunecoasă, 
ajutând parcă gândurile triste în roata lor. Ince- 
puse a ploa. 

In bivuacurile regimentului al 10-lea de dorobanţi, 
soldaţii stau strânși împrejurul tăciunilor. Niște 
gropi săpate în râpa dealului, ca niște cuptoare, a- 
părau cărbunii de picături. Oamenii frigeau câte o 
bucaţică de brânză, ori prăjeau fălii de pâine vor- 
bind rar. 

— Ca la cules de porumb, nea Toadere, zicea un 
rocrut de la Călieni unui tovarăș mai de vârstă. 

— Păi!... 

Toader fuma din lulea și tot trăgea din umeri 
mantaua ce scăpa după el. 

— Oare ce-o mai fi şi ziua de mâine, nea Toa- 
dere ? 

la o zi ca toate zilele... 

Soldatul mai tânăr nu îndrăznea să mai întrebe 
Dar îl muncea ceva : 

— Nu de alta, da, am niște junci neplătiţi, de 


13 


178 


la alde socru-meu... şi-mi este c'o rămânea muierea 
cu datoria în spinare. 

— Păi dacă-s de la socru-tău ce-ţi pasă? 

— Vezi că e om al dracului. 

Toader iar tăcu. intinse mâna la un cărbune, îl 
săltă de vre-o două ori în palmă și-l aruncă în lu- 
lea, bătându-l cu unghia. 

Peste dânșii veni un alt soldat, mai vorbăreţ. 

— Ploă, măi vere, ca la Sfântul Ilie. A făcut Dum- 
nezeu pe voia Domnitorului nostru, că oi-că așa-i 
place să se bată. 

— Ai auzit tu... 

— Ba eu n'am auzit, da știi, mai spun oamenii. 

— Păi vorbă-i!... 

Soldatul cel tânăr iar o dete prin „ziua de mâine“: 

— Ce-o mai fi, măi vere, şi cu noi!... Cănu de 
alta, da, am niște boi neplătiți. 

— Ci tacă-ţi fleoanca, măi Gorciule, cu boii tăi t.. 

Gorciu tăcu. Cel de-l treilea soldat iar începu: 

— Aţi auzit, măi, oameni buni, porunca domnu- 
lui maior ? că ci-căsă nu tragi până n'ai ajunge 
la redută. 

— Păi aşa şi vine, zise Toader. 

Se auzi un tropot de cal prin întuneric: era un 
ofiţer de ordonanță, care se opri lângă cei trei sol- 
dați : 

Unde-i domnul colonel Ipătescu, măi băeți ? 

Oamenii se uitară unul la altul: 

— Nu putem ști... noi suntem din regimentul 
al 10-lea de dorobanţi, 


179 


Ofiţerul trecu înainte. După el venea un furgon 
cu muniţiuni. Caii trăgeau la deal din toate pute- 
rile. Se auzea gârbaciul rotaşului pocnind, iar gla- 
sul lui strigând la înaintaș: 

Ține, mă, hăisa, că dăm de mal... Ptiul ba- 
tă-te crucea, că păcătos mai ești! 

Caii nu mai puteau. Harabaua se oprise pe un po- 
vârniș. Căprarul și artileristul săriră de pe capră. 

— la puneţi mâna, măi soldaţi. 

Cei trei oameni de la foc săriră în ajutorul fur- 
gonului. Toader își chibzui umărul în stinghie și 
apucă roata de spiţe: 

— Mânaţi, măi ! 

Călăreţii opintiră caii, și furgonul o luă de loc. 

Pioaea se întindea. Apa străbătea pe sub corturi, 
udând pe cei ce erau întinși pe pământul gol. Sol- 
dații se mai sculau să sape câte un șenţuleț. Alții 
se strângeau în manta. 

De dormit prea puțini dormeau. Gândul de a doua 
zi îi ţineau deştepţi. Unii erau tocmai de prin vâr; 
ful Vrăncei, alții de pe Siret, alții iar de prin pod- 
gorii ori de la câmp, și mințile se imprăștiau pe 
departe, pline de imaginea vie a munţilor, a târlei, 
a holdelor. Scârțâiau pentru unii cotigele, încărcate 
cu doage ; suna pentru podgoreni mustuitorul în 
hărdău ; venea Siretul mare pentru Gorciu și Toa- 
der. — Din când în când bubuitul tunului întorcea 
drumul gândurilor spre viitor. Unii se vedeau cu 
scările în brațe alergând la asalt; alții par'că ză- 
reau înălțătorul de la pușcă și ochiau tot în ceal- 


180 


maua îmanilor de pe parapet; Gorciu, cam păcătos, 
simția iataganul turcului câ i-a intrat în coaste, și 
deodată se scula, eșea din cort și descărca pușca 
în vânt. Toader își ridică fruntea spre el: 

— Ce faci, ma, zăpăcitule? 

— Am să dau în ei, nea Toader... 

Celalt se întorcea cu spatele la el și boinbănea 
dezgustat : 

Ştergeţi pușca, mă, şi culcă-te. 

Comăneșteanu se aruncase, îmbrăcat, pe patul lui 
de câmp. Un crâmpeiu de lumânare ardea în sfeș- 
nicul ce era înfipt într'o măsuță de campanie. Cu 
ochii ţintiţi în pânza cortului, el iși recapitula or- 
dinele ce avea de îndeplinit pe a doua zi: nimic ex- 
traordinar, decât poate vorba «Inainte ce avea să 
rostească oamenilor. Se mai gândea la chipul cum 
trebuia să se urce pe scări, la 3 ori 4 metri înăl- 
time, după cum spuneau schițele statului-major ru- 
sesc; la șanțurile din prejurul redutei; la alunecu- 
şul drumului. Dar nici una din aceste întâmplări 
viitoare nu avea puterea de ademenire a vorbei „In- 
nainte“. Tot gândindu-se cum s'o rostească mai bi- 
ne, spre a fi auzit de întreaga companie, începu- 
se s'o şi rostească, la început încet, apoi mai tare, 
până ce se ridică pe un cot şi se puse să strige 
Inainte |! Inainte, băeţi ! . Pecând comanda ast-fel 
în pustiu, se auzea pe sine şi i se părea curios, dar 
nu avea puterea să se oprească.—Intinzând braţul 
a comanda, lovi lumânarea, care căzu jos și se stin- 
se. Se sculă s'o aprindă. Pe măsuța de alături sta 


151 


portofoliul lui, cu cifra numelui. I se păru ciudat 
să aibă cineva un nume. De ce un nume? Grăi 
în gând «Mihai Comăneșteanu , și văzu că aceste 
două cuvinte nu mai erau sunete goale, ci coprin- 
deau oare-cum înțelesul! ființei lui fisice și morale. 
Işi aduse aminte că portofoliul îl cumpărase de la 
Viena, şi atunci alte întâmplări îi răsăriră în me- 
morie : lucruri băețești, nimicuri. Şi ce era toată 
viața lui dacă nu un nimic? Legă de departe fi- 
rul existenței, de când începuse a învăța, și-l du- 
se până acum : nimic. Fusese un adolescent gen- 
til, un tânăr cum se cade ; iubise în dreapta și în 
stânga ; chinuise pe alții și pe sine, fără să rămâie 
nici o urmă în economia lui sufletească. Un egoist 
desăvârșit. Și cu toate astea, soarta îi fusese ma- 
mă bună: avea tot ce trebue unui om, spre a în- 
semna ceva. Și nu însemna nimic. 

Aceleași gânduri, ca la hotelul din București, 
când cugeta la soldaţii ce se duceau poște întregi 
pe jos, pe când el venea cu trenul sau cu trăsura 
Cine se înteresează de soldaţi ? Ei nu au fărămături 
de astea de gânduri, nu au fineţea criticei de sine; 
dar au și ei suflet, au doruri, au nevoi, pe care 
nu le spun, printr'o pornire de rușine, de bărbătea- 
scă stăpânire. 

Şi cel puţin dacă ar fi fost încredințat că-l iu- 
beşte Annal.. 

Ah, Anna !... 

Se uită drept într'un colț al gândurilor, ca so re- 


182 


găsească. Nu voise să-i dea portretul. Mai bine. Ar 
fi fost o dulcegărie mai mult. 

Și cu toate astea !... Ce temeinic sprijin, într'o 
afecţiune cinstită, cu legături pe viața !.. 

O alunecătură a gândurilor în gol, îl facu sa tre- 
sară : era sa adoarmă. Se sculă, răsuci o ţigare și 
ramase pe marginea patului, privind înainte. 

Va se zică poate să adoarmă omul și în asemenea 
împrejurări ? 

De sigur. Chiar așa și trebue sa fie: să adoarmă. 

Atunci se întinse din nou pe pat. Acum se lamu- 
reau lucrurile : trebuia sa adoarmă, ca a doua zi 
să fie calm, hotarât, să-și împlineasca datoria, cea 
dintâiu, ce i se înfățișa, ca bărbat; cea dintâiu și 
cea mai înnaltă, datoria de a merge înainte, de 
a muri dacă va fi nevoe.— Vorba înnainte aduse 
din nou imaginea companiei pornind la atac. Se 
văzu iaraşi n fruntea oamenilor, strizându-le „In- 
nainte !...“ Şi iar prinse a o rosti, sculându-se din 
nou și comandând : „înainte, înainte băeţi !..“ 

Se făcuse roșiu şi se turburase de tot. Se simţi. 
Autocritica îl facu sa zâmbească o clipă. Se întinse 
pentru a treia oară pe pat, cu gândul de a dormi. 

Dar era aşa de aprins, că nu se lipea somnul 
de el. 

Spune ceva vorba asta : datorie şi țară? ori nu 
‘spune nimic? Cea dintâiu e mai logică de câtcea 
de a doua; dar cea de a doua spune mai mult de 
cât cea dintâiu. Că un om poate să fie mai fericit 
în ţară străină decât în ţara lui, lucrul e foarte 


133 


cu putinţă, dar vremelniceşte, Căci, ce fel de om 
trebue să fie acela, care să nu viseze la' munții, la 
apele şi la câmpiile în preajma cărora s'a născut şi 
a crescut? cum trebue să fie alcătuit sufletul a- 
celora ce nu se simt strâmtoraţi între necunoscuţi, 
obrazuri alt-fel făcute, cu alt graiu, cu alte mișcări? 

In Vrancea, la isvoarele Milcovului, curge apa 
limpede; râd codrii în apusul soarelui; mugeso bu- 
haii in prund ; cântă în amurg cavalul, adormind 
vietăţile de pe corhane, sub sclipirea depărtată a 
stelelor. . 

Și e vorba să le aperi! 

— He! Comăneștene! 

Era glasul Maiorului Şonţu. 

— Porunciţi, domnule Maior. 

— Nu dormi? 

— Nu, 

— Pot să intru? 

— Poftiţi, 

Deodată se ridică între ei o solemnitate curioasă. 

Maiorul intră, cu gluga în cap, ploat până la oase. 

— Am mai dat o raită pe la oameni, zise el, 
gândindu-se, Nu prea dorm, bieţii soldaţi... 

Comăneșteanu rămăsese în picioare. 

— Ia şezi, te rog. Ce mai faci? 

— Mă gândeam la Spencer, 

Maiorul nu înţelegea. Comăneşteanu urmă : 

— Să fie dumnealui sănătos. Că dacă pentru un ` 
Spencer patriotismul este prejudecată, pentru în- 
țregul popor englez este Q calitate, și in potriva 


184 


teoriei lui se ridică estetica tutulor popoarelor. A 
ficel mai complect om din vremea și țara ta, este 
a fi omul cel mai complect, de oare-ce un fond co- 
mun ne leagă şi în acelaș timp ne deosebeşte pe 
toți... 

Maiorul se dase cu scăunașul mai înappi și se 
uita, lung la Comăneșteanu. Acesta prinse de veste 
că celalt nu înţelegea nimic. In alte împrejurări 
ar fi râs. 

— Mă ertaţi, domnule Maior : vă pare că vorbesc 
într'aiuri... Căutam să-mi explic unele lucruri. 

Maiorul se gândea întru sine : „oare nu e frica?, 
Apoi zise tare, înțelegând şirul ideilor: 

— Ei bată-te, Comăneșştene, te-ai molipsit de la 
Milescu. 

Comăneșteanu dete din cap și tăcu. 

Ia ascultă-mă, Mihai. Venisem să te rog ce-va.. 
Ori-ce, domnule Maior. 

Maoirul se desfăcula manta, se desfăcu la tunică 
și scoase portofoliul. Apoi, încet, gândindu-se, îi 
întinse un mic pachet, legat cu o panglicuţă roșie, 
descolorată de vreme. 

— Uite, te-aş ruga să dai asta surorii mele din 
Focşani, dacă s'ar întâmpla... cine ştie... 

Comăneșteanu rămase uimit, de-ahia îndrăsnind 
să întindă mâna. 

Bine... poate să.. cad eu... 

Maiorul privea în pământ. Ridică domol fruntea 
lui senină și se uită lung la Comăneșşteanu : 

Iți urez să nu cazi... ar fi păcat... Eşti tânăr 


185 


şi totul te leagă de viață. Pe mine, la drept vor- 
bind, ce mă costă să mor? Sunt singur. Am trăit 
destul... 

Işi trecu mâna pe frunte, cu un uşor tremur în 
degete. 

— Afară de asta, împrejurările sunt așa că, chiar 
dacă aş dori să trăesc, am foarte puține șanse. Și 
eu, și Lipan, și Valter,— toți comandanții de ba- 
talioane. Eu trebue să merg înaintea trupei. Oa. 
menii sunt oameni... Nucă mă tem de soldaţi, dar 
răspunderea e mare. 

Tăcu din nou. Se uita înaintea ochilor, departe. 
Işi rezemă capul de scaun : 

— Să-ţi spuiu, frate Comăneştene: par'că nu ştiu. 
cum, am presimțirea cea mai luminoasă a morții 
mele de mâine. Iți pare ciudat, nu-i aşa? fiind-că - 
e nenatural să presimți ceea ce nu dorești. Dar 
tocmai în asta și stă explicarea siguranţei cu care 
îţi vorbesc, în dorința ce am avut'o pururea de a, 
muri pe câmpul de bătae. Acum, când sunt așa da 
aproape de ziua de mâine, poate că ființa mea pă, 
mântească mă mânjeşte cu pofta de a mai trăi. 
Insă din fericire, am o ștreaje în mine: judecata. 
Trebue să moară cine-va pentru țara asta !... 

Se ridicase în picioare. Umbra ce i-o da lumânarea 
joasă se frângea pe unghiul cortului cu pământul 
şi se întindea până la ușă. 

Adio, Comăneştene. Să ne vedem sănătoşi mâine. 

Il sărută frățeşte şi eşì. 

Pe Milescu l-ai văzut astăzi ? 


186 


— Da, domnule Maior. 

- Bine. Adio. 

In urma lui, Comăneșteanu rămase ca de lemn. 
Se putea să fie sincer, un om, cu ast-fel de gân- 
duri ?... Şi nici-o lacrămă, nici o părere de răul... 
Ba, par'că, o temere ascunsă de a nu se îndoioșa, 
de a nu se moleși. 

Se uita la pacheţelul ce i-l lăsase Maiorul, şi ră- 
mase pe gânduri. și aduse aminte de Sașa. La drept, 
și el, ca și Maiorul, n'avea pe nimeni, decât suro- 
rile. Se mai uită la pachet: părea un lucra de de 
mult. Imaginea Sașei îl turbură de tot. Puse pa- 
chetul la gură şi îl sărută ca pe o icoană. Un par- 
fum depărtat îi adiă prin amintire. 

De la cine-o fi fost ?... 

Strânse pacheţelul într'o hârtie, scrise numele 
doamnei căreia îiera menit și de desupt „din partea 
Maiorului Şonțu“; apoi îl puse în valiză și incuiă- 

După aceea se culcă. 

In regimentul al 8-lea de linie, cortul lui Milescu 
se pierdea în linia fumurie a celor-l-alte corturi. 
Nici un sgomot nu venea din partea aceea, nici 
un semn de viață. Numai ploaia cădea otova, în- 
tristând sufletele. 

Milescu se culcase liniștit, după ce chinuise foa- 
lele bietei sale armonice până s'o rupă. li venise 
în minte himnul lui Haydn, şi își răsbunase pe ploaie, 
întinzând capul pe o parte și cântând, cu note 
duble, melodia poetului de la Rohrau. 

Eru o particularitate a naturii lui, darul acesta 


187 


de a înfiripa în muzica toate pornirile triste. Prin 
ce filtru sufletesc străbăteau ele și ajungeau la 
robinet sub forma limpede a unor picături de cri- 
stal ?... 

In seara aceea ploioasă, se gândise la Elena. Ne- 
însemnata ei persoană se legase de notele lui Ha- 
ydn poate prin adierea misterioasă a suavităţii. 

Cât despre atacul de a doua zi, acela era pusla 
o parte, ca un lucru în sine, ce nu poate săia 
altă formă și reprezentare. Atacul de a doua zi 
era răsboiul. 

lar pentru răsboiu, Milescu n'avea altă masură 
decât a corpului său, înnalt şi voinic, pe care era 
hotărât să-l scoată înainte ca pe o redută miş- 
cătoare. 

De aceea se culcase şi adormise în pace. 


XVII 


Nu se ridicasera încă zorii zilei de 30 August, 
când batalioanele diviziei a 3-a se puseră în marș, 
către valceaua ce se afla la aripa dreaptă a diviziei 
a 4-a. 

Venea in frunte batalionul I al regimentului al 
10-lea de dorobanţi, care trebuia să formeze capul 
coloanei la dreapta; după el, la,restimp de un ceas 
şi jumătate, urma batalionul I din regimentul al 
8-lea de linie; apoi iar batalionul II din regimen- 
tul al 10-lea de dorobanţi, și așa mai departe 

Ploaia încetase aproape de tot. Cele dintâi lumini 
ale zilei băteau în aburul alb ce se înălța de pe 
vai, acoperind muchia dealurilor Oamenii tușeau 
în răcoarea dimineţei. Mâinile simțeau metalul re- 
ce al puștilor și se zgârceau sub mâneca mantalei. 

Umeseala pătrundealpână la oase. Câte un bu- 
ratec, rătăcit prin ceaţă, pârâia o ploaie. Norii, jos 
de tot, se mișcau în palii lungi, încălecându-se 
unii peste alţii. 

Drumul, desfundat, șerpuia pe valea Bucovei. Nu 
se vedea nici înainte, nici inapoi.E Soldaţii alune- 
cau, dar mergeau liniștiți. 

Flancul drept al coloanei No.” 1 era așezat în 
ordine de bătae. Oamenii așteptau. 

Ce gânduri îi munceau în momentele acelea de 
lungă așteptare, nimeni n'ar fi putut spune. Ideea 


189 


măreaţă a Tarii șerpuia prin suflete sub forma 
unor fiori, ce se aninau de nimicurile trecatoare 
ale ceasului de acum. Soseau afitari nălări pe cai 
învăluiți în abur, aducând cele din urmă ordine ; 
câte o secţie de artilerie venea în goană, cu roa- 
tele sărind prin văgăuni; tunurile huiau cu o nă- 
prasnică înverșunare, ca și cum, în adevăr, se a- 
propia sfârşitul lumii. 

Pe la 9 ceasuri, o mișcare neobicinuită trecu prin 
rânduri. Doi călărași veneau în trapul cel mare. In 
urma lor, răsunau comandele, lungi, repercutate, 
departe, pe văi: „dreeepți!“ Liniile se formau re- 
pede, trupurile, ostenite de așteptare și nesomn, 
se ridicau ca de paradă. O vorbă trecea, din gură 
în gură: „Vodă, Vodă“. i 

In adevăr, din fundul de ceață eși un grup de 
cavaleri, în lungi mantale de ploaie ce se întindeau 
până pe crupa cailor, cu pieptul deschis plin de 
aur,—iar în urma lor alți cavaleri, şi în urma. a- 
cestora alţii. Ei se opreau la fie-care batalion, 
spuneau câte un cuvânt comandantului și treceau 
înainte. 

Iată-i. Soldaţii recunoscură în cel d'intâiu cavaler 
pe Domnitorul lor. 

Vodă ! 

Ce adânc răsuna acum vorba asta în toate gân- 
durile ! De când intrase în campanie, oștirea ro- 
mână simțise, de la cel mai ager ofiţer pâna la 
Cel mai de jos soldat, că în fruntea ei stă un Du- 
ce, un stăpânitor, născut spre a fi ascultat și spre 
a împlini fapte mari. Ca toţi oamenii adânci și 


190 


pr6văzatori, Domnitorul îşi câștigase renumele de. 
norocos. Încetul cu încetul, de la răspunsul ce dase 
căpeteniei Rușilor, când voise să intre cu armata 
căzăcească în București, până la înfrângerea lor 
peste Dunăre și chemarea Românilor în ajutor,— 
tot ce voise și proorocise Domnitorul, se împlinise. 
Si era temera să nu se împlinească şi acum vorba 
Măriei Sale, cu asalturile Plevnei... Dar, fiind-că 
Domnul Țării vrea să arate ce-i pot oamenii, gata 
era fie-care să-și facă datoria. 

Iată Vodă, ajuns înaintea Maiorului Şonţu. 

Unul călare, rece, solemn, înfipt pe murgul său 
ca în poveste, vorbind'cu glas 'răsunător de argint; 
altul pe jos,"drept ca o făclie, uitându-se în ochii 
albaștri ai Domnitorului, cu respectul și iubirea ce 
le da libertatea lăuntrică a marilor hotărâri. 

Vodă”duse două degete la 'chipiu şi întoarse 
calul. 

Totul se urmă în linişte, aproape ca în vis 

După Domnitor veneau doui ruşi”: Marele Du- 
ce Nicolae-fiul şi Principele Alexandru Battenberg, 
cari erau de ordonanță; apoi comandantul diviziei, 
colonelui Angelescu G.; apoi ofițeri de stat-major, 
ruși şi români; în fine garda?personală a 'coman- 
dantului Armatei de Vest. 

Domnitorul se ducea să primească pe Impărat 
la Te-Deum, ce avea să se slujească înaintea li- 
niei a doua a trupelor pentru Sfântul Alexandru, 

Şi oamenii așteptau. Era și bine că aşteptau. 

Cu încetul, prima impresie de aiurire ce o a- 


191 


vuseră, văzându-se desfășuraţi în tiraliori, cu soldați 
printre dânşii ce duceau tot felul de năsdrăvânii 
scări, fascine, saci, această primă impresie, a 
omului inaintea primejdiei, se imprăştiase. Acuma 
se uitase pe creasta dealului, fără nici-o sfială. 

Linia întreagă a atacului se complecta cu noi 
trupe. Pe la o vreme se auziră salve de pușci în 
spre partea Rușilor. Ce era? unde? Nu se pu- 
tea ști. 

Veni şi vremea merindei. Un furgon cu căldări 
acoperite le aduse câte puţină zeamă caldă. 

La vederea acestor mucenici, ce din zori de zi 
stau pe picioare, nedormiţi, ploaţi, așteptând cea- 
sul de a păși către moarte, şi hrăniți în așa fel, 
Milescu şi Comăneșteanu, şi toți cei ce aveau ini- 
mă, se simțiră strâmbaţi în gândurile lor despre 
glorie. 

Dar lucrul trecu repede. 

Deodată, tunurile tăcură. O ciudată mișcare în 
toată lumea ; se deprinseseră cu bubuitul lor, cum 
te-ai deprinde cu un ceasornic de perete. 

Va să zică era 1. Mai aveau doua ore. 

O nouă împușcătură pe partea Rușilor. De astă- 
detă soldaţii întoarseră ochii într'acolo. Ce mai era? 
Iar nu se putea ști. 

O uşoară enervare începea să coprindă trupa de 
atâta lungă așteptare. 

Un răsunet de comandă veni de departe. Şefii 
de batalioane nu pricepeau ce putea fi. „Dreeepţi!“ 
se auzea spre stânga coloanei. Oamenii își luau 
deja locul. Valter Mărăcineanu alerga înaintea 


192 


frontului : „Dreeepţi !“. Şunţu comandă şi el drepți, 
fără să ştie pentru ce. 

— Ce este, frate? nu sunt încă 3... 

In sfârșit putură afla că Turcii făcuseră o eşire 
spre poziţiunile rusești ale generalului Skobelef şi 
ca generalul Krylof atacase într'aiuri reduta de la 
Radişevo şi fusese respins. 

Atunci, în acești oameni, osteniţi de așteptare, 
noțiunea răsboiului deveni deodată concretă: Turcii! 
La toţi le părea rău că nu atacaseră mai de vreme. 
Dar, ca și cum sufletele lor ar fi avut nevoe de 
mişcare, de acțiune și reacțiune, în urma părerii 
de rău, veni spiritul de discipină și-i făcu să aibă 
răbdare. 

Ploaia începuse din nou. Burniţa din negură, ca 
dintr'un burete, o pacoste de apă borbonată, ce se 
lipea de haine, de pușci, de obrazuri, cu o adevă- 
rată încăpățânare. Soldaţii acopereau patrontașele 
cu mâneca de la manta,ca să nu le ude cartușele. 

- Mă !.. că nu vrea Dumnezeu să mai închidă 
zăgazurile | 

Un bubuit de tun din bateriile române păru a da 
semnalul unei năprasnice bombarâări. Gâlgâia fo- 
cul de pe toate movilele din prejur; huiau văile; se 
amesteca fumul cu norii. Nu se mai vedea nici 
în cer, nici în pământ. 

Comandanții se uitau la ceasornic. Era 2 şi ju- 
mătate. 

Din fundul liniilor se văzu Colonelul Ipătescu 
venind călare. Se apropiă până în capul coloanei 
şi zise în fuga ; 


193 


— Mă duc să šchim® calul. 

Apoi porni înapoi și dispăru. 

Maiorul Şonţu scoase din nou ceasornicul și se 
uită din nou la et lung, ca și cum ar fi numărat 
secundele. După aceea îl șterse de ploaie, îl puse 
binișor în buzunar şi se întoarse cu fața către front. 
Făcu câți-va pași înapoi şi se opri. Căutâ cu ochii 
pe şefii de companii şi le făcu un semn din cap. 
Puse mâna pe garda săbiei. Rămase un moment 
ast-fel, uitându-se la oameni. 

— Marş!... 

Soldaţii porniră după el, la deal. 

Erau ceasurile 3. 

Suişul, cam alunecos, se urmă în bună regulă. 
Oamenii mergeau întins la deal, fără şovăire, a- 
proape bucuroși că se sfârşise truda așteptării pe 
loc. Unii se încurcau cu scările de tufiguri, alţii o- 
coleau câte o groapă; toţi tăceau. Când se apropi- 
ară de creasta dealului, se repeziră cu toţii ina- 
inte fără ordin, ca şi cum un sentiment comun i-ar 
fi îndemnat să se arunce asupra apărărilor turceşti. 

Amândouă batalioanele din flancul drept ajun- 
seră aproape în acelaș timp pe muchie, Soldaţii lui 
Şonţu vedeau cu bucurie cum se iveau de după 
movilele din stânga infanteriștii lui Valter; Comă- 
neşteanu zări de departe statura lui Milescu ce 
despica ceața, cu sabia în mână, întors spre com- 
pania lui, îndemânându-o din graiu și din mișcări. 

Când ajunse pe deal, gata să se asvârie pe fn- 
tăririle inamicului, o dureroasă surprindere aștepta 


13 


194 


pe soldaţii români: între ei și tabia Abdul-Ke- 
yrim, pe care trebuia s'o ia, se întindea o nouă vale 
adâncă şi alunecoasă, iar dincolo, un nou deal, 
pe care se ridica masivul redutei, cu tranșee în- 
nainte şi cu şanţuri. Pentru batalionul lui Valter, 
surprinderea fu îndoit de trista, caci, în loc deo 
singură redută, cum era notat pe hărţile ruseşti, 
Românii se găsiră în faţa a două redute, ascunse 
una după alta. 

Fu un moment de groaznică nehotărâre Tunu- 
rile se opriseră, ca să nu lovească în propriii lor, 
soldaţi. De la Turci, nici un semn. 

Maiorul Şonţu ridică sabia, cât putea el de sus, 
şi strigă : „Inainte !“. 

Colonelul Ipatescu, eşit din clipa de nehotarâre, 
comandă și el: „Inainte, flăcai !“. 

Batalioanele se aruncară pe coborâșul alunecos. 
Avântul lor se mărea, ajutat de repeziciunea văii. 
Ajunseră în fund, se repeziră la deal, încălziți de 
tot. Mușchii se destinsesera, voinţa se încordase. 
Comăneşteanu simți prin urechi o vâjiitură ca de 
nebunie. Alerga în suiș, după Şonțu, întorcând ca- 
pul spre trupa. Oamenii dau năvală, sprijinindu-se 
de-o tufă, de baioneta puștii. 

Atunci, din trașee și din parapetele turcești, 
porni o grindină de gloanţe. Salve de infanterie tră- 
geau în carne vie. Deodată se umplu dealul de tru- 
puri răsturnate „Inainte, baeţi!“ striga Sonţu, iar 
după el Comăneșteanu, ca eșit din minți, răcnea cât 
îi lua gura: „Inainte, companie înainte!“ 

Intraseră în retranşamentul din faţa redutei, go- 


195 


nind pe Turci. Un caporal de lângă Comăneşteanu 
întorsese pușca cu patul spre dușman şi urla ca 
un nebun: „Inainte, don'Locotenent!“ 

Dar năprasnicele Peapody şi Winchester din re- 
dută secerau rândurile năvălitorilor. Sculaţi în pi- 
cioare pe parapete, Turcii vărsau valuri de foc și 
de plumb peste dorobanţi. 

Deodată Maiorul Şonțu cade. Comăneșteanu, care 
nu-și lua ochii de la el, sări spre dânsul: 

— Domnule Maior! 

— Inainte, Comăneştene!... Nu lăsa oamenii! 

— Mă rog, domnule Maior!... 

E! căzuse pe spate, galben ca ceara. Gura i se 
umpluse de sânge. Cuvintele îi gâlgâiau în gât fără 
sunete: 

— Inainte! du-te! Du... 

Pe partea cea-l-altă, Valter mâna spre duşman 
în fruntea batalionului, către drumul acoperit ce 
lega reduta cu tabăra turcească de la Bucov. „Du- 
pă mine, copii!“ strigă el;și oamenii mergeau spre 
santuri, sărind peste găuri, peste trupurile tovară- 
şilor. 

Valter cade. stabătut de gloanţe. 

Atunci Milescu ridică brațul sus: „Inainte! Nu 
vă lăsați, băeţi!“ 

Milescu se rostogolește în șanț. 

Alte glasuri în locul lui: „Inainte!“, dar şi ace- 
stea se sting pentru totdeauna. Colonelul Ipătescu 
are calulul omorât sub el. Locotenenţii-coloneli Măl- 
dărescu şi Poenaru bagă în foc şi cele-l-alte două 


196 


batalioane aie coloanei No. 1. In zadar cad unii du- 
pă alţii. 

Maiorul Lipan, tovarășul lui Șonțu, e rănit; sunt 
acoși din luptă mulțime de soldați, omorâți ori răniți 

Coloana diviziei a 4-a, nu fusese mai norocită. 
Ea îşi începuse asaltul pe partea opusă şi întâlnise 
reduta Griviţa No. 2. Aşa că nu ştia nimic de ce 
se petrecea cu divizia a 3-a, pe cure în zadar o 
aștepta. 

Şi aci, acelaș eroism supra-omenesc. Locotenen- 
tul-colonel Voinescu, Maiorul Candiano-Popescu, că- 
pitanul Groza, luptă cu înverșunare. Vânători, do- 
robanți, infanteriști de linie aleargă în pas gimnustic 
spre întărituri Cad, se scoală; iar cad, iar se ridică; 
trec peste cadavre, strigând ura; merg înaint6, până 
ce ajung la zidul drept al redutei, de care voini- 
cia lor se sfarămă ca de ostâncă. Şi atunci, cad ca 
să nu se mai scoale. 

Atacul era respins. 

Trupele se adunară pe după o ridicăturu de te- 
ren. 

Comăneşteann, înlemnit, se oprise pe loc, cu pum- 
nul stâng ridicat în vânt. Ce era de făcut? 

— Păzea, don’ Locotenent! strigă un sergent, a- 
runcându-se la pământ. 

O bombă se sparse deasupra lor... 


XVII 


Când se deșteptă Comăneșteana, doua) fignri ne- 
cunoscute stau plecate către dânsul, ca ochii ţintă 
pe ochii lui: una cu părul alb, cu mustățile rase, 
gravă şi gânditoare ; alta, tânără, cu privireă puter- 
nică ce păruse a străbate prin pleoapele lui și a-l 
face să se deştepte. Cine erau acești oameni? 

Comăneşteanu închise ochii din nou. Simţia că 
e deplin conştient, dar vedea cu limpeziciune cele 
două figuri: de sigur, o halucinațiuna, Daschise iar 
ochii şi iar întâlni figurile plecate spre el. Atunci 
voi să întindă mâna ca să le dea lao pa te. O durere 
străpungătoare îi ţintui brațul în loc. 

— Se deşteaptă, zise cel mai bătrân. 

— Se deşteaptă, adăogă cel-l-alt. 

— Te doare, căpitane? 

— Grozav mă doare, răspunse Comăneșteanu. 

— Foarte bine, întări cel dintâiu, eșind. Te las 
doctore. 

La revedere, domnule General 

Ce fel: foarte bine? işi zise Comăneşteanu în gând. 
Dar, în lumina uşii, păru a recunoaşte chipul simpa- 
tic al doctorului Davila. Va să zică era în ambulanţă. 


198 


Atunci încercă să-şi adune ideile: cum în am- 
bulauţă ? pentru ce? Se uită în tavan: un cort. Rì- 
dică biuișor capul şi privi împrejur: alte paturi, cu 
alți bolnavi. Se gândi să cheme pe domnul care se 
uitase așa de lung la el: 

— Mă rog... 

— Nmai decât... 

Prin uşa cortului, deschisă, intrao lumină de 
toamnă, palidă, încropită. 

Domnul pe care-l chemase, veni lângă el, cu un 
scaun, și prinse a-l privi din nou, cu ochii lui inte- 
ligenţi: 

— Ei, cum merge? 

— Rău. Unde sunt eu? 

Doctorul răspunse zâmbind: 

— Eşti între prieteni, între oameni cari te iubesc 
și te admiră. 

— „Oameni cari te admiră !...* Pentru ce? pă- 
rea a zice privirea rănitului. Doctorul se uita lael 
lung. 

— Nu-ţi aduci aminte? 

i Comăneşteann se gândea. Doctorul insistă: 

— la vezi. Ştii că sunten în războiu... 

— Da. 

— Ştii că ai luat parte la asaltul Griviței... 

Bolnavul căuta cu mintea. 

— Cum să nu ştii?... Nu ești dumneata Locote- 
nentul Comăneșteanu? 

Deodată răsări în mintea rănitului, la numele lui, 
portofoliul de pe masă cu inițialele, şi după aceea 
şirul cu evenimente: noaptea de așteptare, scena 


199 


cu pachetul Maiorului Şonţu, atacul, lupta... Ah! 
în fine!... Iși aducea aminte!.. E se ridcă după me- 
morie ca un văl de ceaţă. 

Medicul păru a pricepe: 

— Nu-i aşa că-ţi aduci aminte? 

Comănășteanu dete trist din cap. 

— Nu ești mulţumit ? 

Celalt iar mișcă din cap. 

— Nu ești mulțumit că aţi luat Griviţa ? Că v'aţi 
bătut cu toţii ca eroii? Că ai scăpat numai cu o 
rană... uşoară? 

Ochii bolnavului se umpluseră de lacrimi. Docto- 
rul se plecă spre el: 

— Ce ai? 

El nu răspundea. Vru să facă o mișcare cu bra- 
tul, dar un strigăt de durere îl pironi pe loc. 

— Nu te mişca și nu te neliniști. Ce vrei? 

— O batistă. 

Doctorul îi dete batista: 

— Ia-o cu mâna stângă. 

O luă cu mâna stângă și-și șterse ochii. 

— In ce hal sunt!.. zise el. 

— Nici într'un hal. Eşti rănit. zise Doctorul cu 
convingere, dar te vei vindeca, și vei fi ca mai 
"nainte. 

— Unde sunt rănit? 

— La umărul drept... Nu-i nimic. Ceea ce era 
mai serios a trecut. lți aduci aminte de tot? Fa 
sândeşte-te. 

Comăneșteanu facu semn că da. 


200 


— Asta e important. Dacă n'avem comoţiune 
cerebrală, totul merge bine. Ar trebui să iai ceva. 

Doctorul se duse să-i pregătească o supă. 

El rămase singur. 

Ce gol! ce jale şi ce pustiu!... Răsboiu. Moarte 
Viață. De ce? Unde erau cei-l-alți? Işi simţi o 
vână în umărul drept, şi-i veni în minte că poate 
se desficuse bandajul și curgea sângele. Vru să 
cheme pe doctor. Dar par'că îi fu silă. Mizerabila 
de viaţă... Inchise ochii. Unde erau cei-l-alți ? 

Un gemăt surd de alături îl făcu să privească 
din nou în jurul lui. Doctorul veni la rănitul care 
se văita: 

— Ce este, căpitane? 

Mor, doctore. 

Da, nu fii copil... 

— Nu mă lăsa să mor, că-i păcat de viaţa mea... 

— Nu mori, pe răspunderea mea. 

Vocea rănitului se muia: par'că vorba hotărâtă 
a medicului îi făcu bine. Comăneșşteanu se uită pe 
furig la el : un chip lung, uscat, cadaveric, cu o 
legătură la cap ca o ciaima. Era urât până a fi 
dezgustător. 

Ce mister mai lega şi pe cadavrul acesta sàn- 
gerat, de viaţă? 

Fă-mă biue, domnule doctor, şi te-oiu pome- 
ni!.. Mă, afurisiţii de Turci!.. Nu sar putea să-mi 
dai o zeamă mai acrișoară, dragă doctore? 

— Pentru astăzi nu, răspunse doctorul, zâmbind. 

— Aoleu !... gemea rănitul. Aoleu, doctore.. Toc- 
mai bine mi se împlinește termenui de pensie.... 


201 


Aoleu !... Cine-mi culege mie via?... Par'că aş fuma 
o țigare, şi parcă nu... 

Apoi, sculat pe un cot, gâfâia, căsca şi gemea. 

Era respingător de urâciune. 

Comănăşteanu închise ochii, ca să nu'l mai vadă. 

Ce formă de erou mai era și ăsta! Un cal de 
rasă simte mai mult. Intrase în foc ca un incon- 
scient, gândindu-se la pensie şi la culesul viei. Se 
bătuse şi probabil se bătuse bine. Dar câtă deose- 
bire!... nici o pregătire sufletească, nici o înălţare 
de entusiasm: pensie şi prețul vinului, —asta era 
žara pentru el. Ah, Milescule! Milescule și Şonţule! 
şi voi, toţi idealiștii, morți cu icoana luminoasă a 
Patriei în suflet, cât de sus eraţi!.. 

Dar oare, să fi murit?... 

Se gândi un moment să cheme pe doctor ca să-l 
întrebe. Insă îi fu silă, par'că ori-ce act de voinţă, 
ori-ce act, l-ar fi ostenit. Numai gândurile curgeau. 
Unde erau eei-l-alți ? Unde era Milescu, și muzica 
lui 2... Il văzu la piano, ca în seara când râsese 
Anna de poezia lui. O! Anna!... Ce curios! O uitase. 
lar acum, când îşi aduse aminte de dânsa, îi era 
silă, ca de tot. Muzica lui Milescu: Preajma codri- 
lor. Ce farmec de vorbă! Vorbele și imaginele, 
asta ne hrăneşte sufletul. Restul, — căpitanul de 
alături. 

S mţi un aer cald ce-i cădea pe obraz, ca res- 
pirația cui-va. Deschise ochii: era doctorul. ll 
privi aiurit. 

— Nu vrei să iai ceva? 

El răspunse în silă: 


202 


— Ba da, daca trebue. Suntem legaţi... 

Doctorul se uită la el: 

— Mă cunoşti ? 

— Da. 

De ce suntem legaţi ? 

— De viaţă, zise Comăneşteanu, zâmbind. 

Doctorul se însenină: 

— Bravo. Negreşit că suntem legaţi de viață. 
Un om tânăr, ca dumneata... 

Comăneșteanu avu pornirea de a-l întreba de 
soarta celorlalți; dar un ciudat sentiment de jenă 
îl opri. Se uită la doctor lung. Acesta băgă de seamă: 

Doreşti ceva? 

Nu... Aş vrea să ştiu.. despre ceilalți. 

Ce anume? 

Câţi au căzut şi cine. 

— Imi pate rău că nu-ţi pot împlini dorința: 
nu știa. 

Apoi, dându-i supa, îl întrebă în treacăt: 

— Aveai pe cine-va de aproape? 

— De aproape nu. Despre doctorul Damian se 
ştie ce-va ? 

Cred că e la Mecica, la ambulanţele de eva- 
cuare. Fii liniştit, că totul merge bine. Am să caut: 
să mă informez de lista căzutilor, şi, cum vei 
fi ceva mai bine, te trimetem spre ţară... Eşti 
mulțumit ? 

Da. 


Așezat întrun furgon de ambulanță, pe un pat 
ca un leagăn, Comăneşteanu se apropie de Turnu- 


203 


Măgurele. Venea de vre-o trei zile pe drum. Se 
făcu ceva mai bine, sub îngrijirile lui cumnatu-său 
Matei, care-l însoţia. In același forgon erau și alţi 
răniți. 

Acum ştia tot. Ştia că murise Șonţu, și Valter 
şi Milescu, și alţii, cunoscuţi şi necunoscuţi. O lume 
întreagă perise cu ei. 

Iar el se întorcea spre țară. 

Sufletul lui plutea între vis şi realitate, neho- 
tarât, zdrobit de imensa putere a totului. Pe 
cine să judeci? Pe nimeni. Totul se lega, se în- 
curca şi se rostogolea mai departe. 

Caii trăgeau din putere; soldaţii se legănau pe 
şea, îutr'o parte și întralta; toamna desfășura vre~ 
mea senină pe malurile Oltului. 

Şi ce farmec avea din nou, chiar în mijlocul 
zdrobirii lui sufleteşti, numele râului! O adiere 
caldă trecea prin aer. Ah, Oitule, Olteţule!... 

Doamne, sărmanul Milescu ! 

Era cu putință ca Milescu să nu mai fi fost!? 
Milescu, omui în toată fericita strălucire a perfec- 
ţiunii sufleteşti, făcut de natură ca să precumpă- 
nească miile de mizerii egoiste, ce, ca şi el, se zi~- 
ceau oameni ?... 

In ce să mai crezi? 

De la barierea orașului, lumea eșia înaintea ră- 
niţilor, cu aerul înspăimântat al mulţimii îndure- 
rate. Priviri mâlnite, clătinări de cap, lacrămi, se 
ascundeau în stăpânirea demnă a suferinţei obşteşti. 
Par'că o rectificare a conştiințelor urmase după 
atacul de la Griviţa, 


204 


Când furgoanele ajunseră în curtea spitalului, 
jalea umplea toate inimile. 

Grămădite pe scară, o mulțime de doamne a- 
şteptau, 

Cu grijă, sanitarii coborâră pe răniţi, unul câte 
unul. Doctorul Damian aduse pe Sașa înaintea 
furgonulni unde era Comăneșteanu. Galbenă, dreaptă, 
mută, surora privea cu o intensitate de durere 
eroică spre putul lui frate-său. Victoria plângea. 
Mary, văduvă, sta singură, rezemută de o scară, 
cu ochii uscați, fără să vadă şi fără să audă. 

Mai în fund, o scenă sfâşietoare se petrecea. 
Elena Milescu trecuse pe lângă furgoane, întrebase 
pe toată lumea de bărbatu-său, și când se încre- 
«dinţase că nu era printre răniți, plecase pe poartă. 
Anna și alte doamne se repeziră după dânsa s'o 
întoarcă înapoi, dar ea căzuse în drum leșinată. 
Acuma 0 duceau pe sus într'o cameră a spitalului. 

Comăneșteanu dormea. Frigurile, care mai înce- 
taseră în ambulanţa de la Griviţa, reveniseră. O- 
steneala drumului îi făcuse rău 

Nedeslipită de la capul lui, Saşa veghea. 

Câte şi câte se petrecuseră de atunci!... Fa îl 
revedea, adolescent plin de viață, întinzând mâna 
Tincuţei Murguleţ, când venea de la scăldat, cu 
Victoria şi cu Mary: patru copii, patru vlăstari ce 
creșteau din plin. lar acum, — Tincuţa, moartă; 
Mary, văduvă; Mihai, întins pe pat, între zidurile 
unui spital. 

Mihai deschidea ochii şi se uita lung la soră-sa. 
Fa îl intreba: 


205 


— Vrei ce-va, dragă? 

— Elena Milescu. 

— Mă duc s'o chem numai decât. 

Natalia Cantă venea dintr'o secţie vecină şi luă 
Jocul Saşei. Bolnavul o văzuse fără nici un interes, 
după cum vedea pe toată lumea, cu suprema in~- 
diferență a minţilor delirante; numai Etena Milescu 
îl interesa. 

Imbrăcată în negru, palidă, Elena veni binişor 
lângă dânsul. El o privi lung. 

— Ce mai faci? îi zise încet. 

— Bine. 

— Nu vrei să te duci acasă? 

Ea plecă ochii în jos. Comăneșteanu întinse mâna 
lui slabă către dânsa : 

— Inţeleg... Dar nu mai vine... 

Elena dete din cap, cu duioasa ei supunere către 
soartă. E! o privea cu o intensitate de putere în 
ochi, ce da fiori. 

— Unde e Anna? 

— Aici, Dorești s'o vezi? 

El făcu un semn din mână că nu. 

— Aş vrea. 

Şi închise ochii. Elena se plecă spre el: 

— Ce-ai vrea? 

— Aş vrea să trăesc... ca să nu vă las singure. 

Vorbea cu ochii închişi. Elena făcu semn Sașei 
să cheme pe Anna. Natalia se duse s'o cheme. 

Anna veni repede și se așeză în locul Elenei. 
Dar bolnavul nu mai deschidea ochii. 


206 


Cei dimprejur se retraseră, de teamă să nu-l 
supere. 

Anna, îmbrăcată și ea în negru, cu un şort alb 
pe dinainte, făcea pe sora de caritate din toată 
inima. Ea se plecă spre el, întinse cearşeaful și! 
așeză la loc; apoi îl atinse binişor po mână. Mihai 
întrebă din nou: 

— Unde e Elena Milescu? 

— Aici, vrei s'o chem? 

La glasul ei, bolnavul deschise ochii. O privi în 
tăcere c?te-va minute; apoi îi zise, lung, nehotarât: 

— Tot mai ai ideile acelea asupra răsboiului?... 

Fa îi acoperi mâna cu colțul cearșeafului, şi duse 
un deget la gură, făcându-i un semn să tacă. 

Graţia ei păru a-l înviora, Un zâmbet târziu ise 
ivi pe buze: 

— Aş vrea... 

Anna se apropiă și mai mult: 

— Ce? 

Aş vrea să știi ce ai pierdut... cu Milescu. 
Ştiu, zise fata încet. 
— Ai plâns? 
Ea nu răspunse, fiind-că îi dădeau lacramile. 
N'ai plâns în destul. Plângi. Trebue să plân- 
geţi, şi trebue sa să renașteţi... Unde e soră-mea? 
Aici. Vrei s'o chem? 

El se uită la dânsa, încruntat: 

Nu Sașa, soră mea Mary. l-a murit șiei bar- 
batul... 

Anna dete din cap. 


207 


— A plâns? Sa plângă, şi să nu-l uite. Și acea 
era un om. 

Linişteşte te te rog, zise Anna, cu glasul blând. 

— Să vă regenerați prin lacrimi, cum ne-an re- 
generat noi prin sânge. 

— Te rog, Mihai... 

— Să nu mă rogi... Să plângi. 

— Mihai!... 

El tăcu, uitându-se mereu la dânsa, aspru. Apo' 
închise ochii. Începu să tremure. 

Unde e Elena? Aș vrea să-i vorbesc de Mile- 
scu... dacă nu mi-ar fi aşa de frig. Inveleşte-ană 

Tremura tot. L'rigurile reveneau cu furie. Acce- 
sele se repetau de câte 7—8 ori pe zi. Saşa plângea 
din adâncul sufletului. I se părea că i se desch'd 
izvoarele vieţii și se destăcea toate în pulbere. 

După fie-care acces de frig, venea căldura ș' 
delirul. 

In cele din urmă, femeile fură despărțite de bol- 
nav. Mateiu şi cu baciul Micu rămaseră singuri la 
capul lui. 

Către ziuă, starea ranitului era di-perată: nu ma’ 
eşea din delir. Doi oameni se luptau să-l ție, și nu 
era cu putinţa. Se scula de pe perne, întindea bra- 
tele şi rupea bandajele. strigând: „Inainte !“. Cu- 
vântul acesta se repeta neâncetat, amestecat cu vor- 
bele făra şir: „Maiorul, domnule Maior, înainte ' 

Când cădea pe perne, ramânea ca mort. Pleoa- 
pele parcă nu mai ajungeau sa acopere lumini 
sticloasă a ochiului. 

In fine, dimineaţa, când soarele de toamnă bi- 


208 


ruia ceața şi venea să încălzească geamurile tristu- 
lui locaș, rănitul se stinse. O târzie mângâere a- 
duse el sufletului călător, umplând văzduhul cu 
melancolia ertătoare a vremii ce trece. 

Baciul Micu, care-l văzuse de copil, închise ochii 
mortului ochii ce se stinseră cu imagina răsboiu- 
lui şi a patriei într'iinşii;ii strânse mâinile pe piept 
şi i le sărută, privind nedomirit la nimicnicia o- 
mului. 


Iar după mulți ani, târziu, când cele trecute se 
uitaseră, Saşa își ducea băiatul la școala militară 
din Iaşi. El se numea acum Alexandru Comăneș- 
teanu, cum dorise mortul. 

Impotriva voinţei lui tată-său, copilul stăruise cu 
ori-ce preţ să se facă soldat. Poate că în mintea 
lui necoaptă străluceau pintenii și sabia; dar, de 
sigur, în sufletul lui curat se ivea imaginea mor- 
tului în răsboiu, de la care moștenea numele și 
dragostea de pământul ţării. 

Elena rămase singură de tot. 


SFÂRȘIT. 


Catalogul „Bibliotecei pentru toţi“ (urmare), 


Adamescu, Modele de discursuri române, 
Depărățeanu, Doruri şi amoruri, vol. li, poezii. 
Urechia dr., Dusmanii noştrii, 
Zamfirescu Michail, Cântece şi plângeri vol, II. 
Adamescu, Modele de discursuri străine, 
Pecaut și Beaude, Convorbiri despre artă |. 
Vlahuţă Al, Din goana vieţei, 1. 
Coppée François, Prietine, romaa. 
Wildenbruch, Doi trandafiri, povestiri. 
Bourde Patriotul, 
Rosetti Radu D., Din inimă poezii. 
Pecaut şi Beaude, Convorbiri despre artă, IL 
Vlahuţă A., Din goana vieței, IL 
Caragiail I. L., Schițe uşoare, 
Vlahuță A, Din goana vieței, III, 
Prevos{ Abatele, Manon Lescaut, roman voi. I. 
Rosetti D. R. Max, Trotuarul Bucureştiului, 
Tennyson, Enoch Arden, poem, trad. de H. Lecca. 
Olănescu D. C. Ascanio, Satire, 
Costin, Spre primăvară, nuveże, 
Prevost Abatele, Manon Lescaut roman;vol, II 
% n Manon Lescaut, roman, voi. Il, 
Minunile Universulul, Vol. 1. 
. . istoria naturală, vol. II. 


Omul şi organele sale, vol. HI. 


Dulfu P., Legenda ţiganilor, ediţia ill-a revăzută, 
Stăncescu Const., Ce este frumuseţea. 
Buzoianu G. 7., Egiptul. 
Vlahuță Al., Dan, roman, partea I, 
Sihleanu A., Armonii intime. 
Vlahuță A.. Dan, partea ii şi ultima. 
Augier et Sandeau, Ginerile lui Poirier, teatru. 
Pann Anton, Nastratin Hogea. La] 
Filimon, Ciocoii vechi şi noui, roman partea I. 
Filimon, Ciocoii vechi şi noui, roman, partea II. 
Filimon, Ciocoii vechi şi noui, roman, partea NI. 
Adamescu, Din biografiile scriitorilor români. 
Putlitz, Ce-şi povesteşte pădurea. 
Buzoianu G. T., Herberii, Hesperidele, 
Dumas Alex. fiul, Denisa, dramă, 
Lecca Haralamb, Poeme. 
Gastineau, Geniile ştiinţei şi industriei, 
Rosetti Radu D., Sincere, poezii. 
Anton Pann, Povestea lui Moş Albu part. Il. 
Anton Pann, Povestea lui Moş Albu, part. II. 
Buzoianu G. T., Cartagena Cyrena. 
Pierre B. St., de Paul şi Virgina. 
Stavri Arthur, De demult, poezii. 
Petöfi, Apostolul, poem, trad. în versuri de /osif. 
Andersen, Carte de chipuri fără chipuri. 
Ovid, Metamorfosele.: .4 
Coopee François, Poveste tristă, roman.? 
Mic vocabular militar, rom.- fran.- rus-turc. 
Cicerone, Despre prietenie. 
Müller, Animale celebre, 
Rosetti D. R. 

+*ş Gloriile muzicel, 


Catalogul „Bibliotecei pentru toți“ (urmare) 


Stoenescu Th. M., Poezii, 

Morand, Introduceri ia studiul ştiinţelor fizice. 
Seneca, Liniştea sufletească. 

Teleor Dumitru, Alte schiţe umoristice. 
Vlahuță Al. Iubire, poezii. 

Popp Vasile Fleacuri, nuvele, 
Carmen-Sylva, Robiu Peleşului, 

Rosetti: D. R Max, Teatru, vol, JI. 
Caragiali I. L, Fragmente. 

»*& Biografia mamelor celebre. 

Lubboc, Intrebuințarea vieței. 

Pitaru Hristache, Povestea Mavrogheneasca. 
Balăcescu, Poezii, vol, I. 

Bălăcescu, Poezii, val. II. 

Hamangiu, Codul civil adnotat. 

Madan G., Suspine. 

Hamangiu, Procedura civilă adnotată. 
Hamangıu, legea judecătoriilor de pacè adaptată. 
Zaloni, Despre fanarioți (epuizat). 

Urechia Dr., Cronicele doctorului. E 
Ploetz şi Leist, Mic vocabular francezo-român. 
Szavlowsky Cronologie, calendare. 

Rosetti D. R. Max, Poveţe către săteni 
Zamfirescu Duiliu, Viaţa la ţară, roman. 
Urechia Dr., Dicţionar irancez-român. 

Stavri Arthur, Pe acelaşi drum, poezii. 
Alexandri Vasile, Ovidiu, drumă. 

è Doine, 184+-— 1852. 
Lăcrămioare, 
Suvenire. 
Mărgăritărele, 1852—1864. 
Păsteluri, 1862 — 1874. 
Varia, poezii. 
Altele, poezii. și 
Ostaşii noştri, poezii. 
Dumbrava roşie, poem istoric. 
» J egende. 
Eminescu Mih., Poezii. 
Hebel Friedr, luditha şi Holofern, tragedie. 
Swift, Guliver în țara piticilor. 
Alexandri Vasile, Teatru vol. |. 
îi Teatru, vo! il. 

Spelantia Th. D., Anecdote împănate. 
Bolintineanu D., Manoil, roman, 

Calligari D., Dicţionar englez-român. 
Uredue Dr., Ce naşte din pisică. 

ianu Ioan, Momente culturale. 

Cervantes, Don Quichotte, 
Sılvan Gh., Bătrânul Dan. 
Iorga N. Oameni şi fapte din trecutul românesc. 
Shakespeare, Hamlet. 
Carmen-Syloa, O mgăciune. p 
I. Ghica, Scrisori către V. Alexandri, volumul L 


> ios s pa 


1V.