Tesatorie manuala Tesutul covoarelor F. Panaitescu si T. Muresianu 1960

F. PANAITESCU 

iliiU 
lill ! 


mureşianu 


!|! 





tesatorie manuala 


I* 


ŢESUTUL C0V0AREL0R 

'llll II 



w 






Sta» 


_- 

im 

ribHSiSMâiK^I 


nu 


iii 


EDITURA DE STAT DIDACTICĂ Şl PEDAGOGICĂ 

|ji;iilll/ilill!l!il!I![l!’ 


BUCUREŞTI, 1960 <. 





























































































4 



Prof. F. PANAITESCU, I„ g . T 


m ®eşan 


ŢESĂTORIA MANUALĂ 

- ŢESUTUL covoarelok - 

MANUAL PENTRU ŞCOLI DE MESERII ' 


EDITURA DE STAT DIDACTICA ŞI PEDAGOGICĂ 
BUCUREŞTI — 1960 




















Control ştiinţific: ing. E. BISTRICEANU 
Control metodic: ing. prof. P. 10SIF 


INTRODUCERE 


1. Istoricul ţesutului 

Omul primitiv, pentru a-şi proteja corpul împotriva intempe¬ 
riilor, se îmbrăca cu pielea animalelor vînate. A trebuit să treacă 
o lungă perioadă de timp pînă clnd a cunoscut secretul torsului, 
împletitului şi îndeosebi al ţesutului. La început a tors cu mina 
fibrele animale sau yegetale pe care le oferea natura, iar mai tîrziu 
cu instrumente primitive. Firele obţinute erau înnodate şi împle! ilu 
şi lolosite la confecţionarea diferitelor frînghii, năvoade pentru 
pescuit, reţele etc. Cu timpul, întinzînd mai multe lire unu! 
lingă altul, şi trecînd cruciş printre ele alte fire, a realizat pri¬ 
mele ţesături. 



Fig. 1. Forma primitivă a războiului 
de ţesut. 



Fig. 2. Războiul antic cu urzeală 
orizontală. 


în figura 1 se vede forma cea mai primitivă a unui război de 
ţesut. El este format din două furci, pe care se sprijină o bară 
orizontală, de care sînt legate firele ce formează urzeala. Acestea 
sînt ţinute întinse de nişte greutăţi legate la capătul de jos. 


3 






































. -ata Într-un ghem sau învălătucită pe un băl 
Bătătura ‘"fprintrele firele de urzeală. 

86 Acest sistem de ţesut avea mari neajunsuri, deoarece ţes㬠
tură era scurtă şi îngustă. . 

Pentru ca tesutul să se efectueze mai uşor, războiul a suferit 
în decursul timpului o serie de transformări. Astfel au apărut 
" la care urzeala este aşezata orizontal, apoi s-au despăr- 
S firele de urzeală în aşa fel, incit să se poata forma rostul, 
nrin care se introducea bătătura. Rostul se facea prin iţe mişcate 
ăl ncdale iar pentru indesarea bătăturii in rosVse folosea spata. 
Un astfel de război se vede in figura 

Ţesutul pe războaie a fost practicat din timpurile cele mai 
vechi de egipteni, chinezi, greci şi romani. 

Intr-un mormînt din vechiul Egipt, datind aproximativ din 
anul 4000 i.e.n., s-au găsit resturi de ţesături şi desenul unui 
război orizontal primitiv. în figura 3 se vede o pictură găsită 
pe un perele, tot în Egipt, datînd din anul_3000 I.e.n. Pictura 
reprezintă două femei teşind la un război CscgrţicaL' - 

în China se prelucra mătasea naturală cu 4 600 de ani i.e.n. 
La vechii greci şi romani ţesutul era socotit ca o meserie casnică, 
iar cu timpul s-au organizat ateliere cu cîte 40—50 de războaie, 
la care ţeseau sclavi. Suveica în 
forma ei actuală a fost creată 
de romani. 

în societatea feudală, spre 
deosebire de cea sclavagistă, con¬ 
diţiile pentru dezvoltarea teh¬ 
nicii au fost mai favorabile, în- 
trucît meseriaşii au fost totodată 


I 


d A 
1 5 - 






Fig. 3. In război din Egiptul antic. 


Fig. 4. Un război din evul mediu 
(secolul al XlV-lea). 


4 


şi proprietarii mijloacelor de producţie: aceştia au căutat să 
perfecţioneze războiul. 

In figura 4 se vede un război de ţesut din secolul al XlV-lea. 
la care urzeala este înfăşurată pe un sul, iar ţesătura se înfăşoară 
pe alt sul. Mişcarea iţelor se face cu pedala, iar iţele sint sus¬ 
pendate de plafon prin nişte scripeţi. Suveica este proiectată in 
rost cu mîna. Pe războaiele acestea se ţeseau stofe, postavuri şi 
pînze cu desene simple. în secolul al XlV-lea, în Veneţia şi Ge¬ 
nova, se produceau ţesături artistice cu modele complicate, în 
mai multe culorî. 

In secolul al XVI-lea a apărut manufactura, ca o formă ini¬ 
ţială a producţiei capitaliste. 

Pe la sfîrşitul secolului al XVII-lea datorită perfecţionării 
maşinilor şi a marilor invenţii în domeniul tehnicii, manufac¬ 
turile s-au transformat în fabrici. 

Primul război de ţesut mecanic a fost construit de Edmond 
Cartwight în anul 1785. In figura 5 este reprezentat acest război. 
Dar şi pe aceste războaie se desenau ţesături cu desene mici, 
deoarece pentru executarea desenelor mari se cereau iţe multe. 


Fig. 5. Războiul mecanic al Iui 


Cartwight. 



In anul 1804, Charles Maria Jacquard a construit un meca¬ 
nism, la care fiecare fir de urzeală se putea mişca individual şi 
astfel pe aceste războaie s-au putut executa desene mari, cu figuri, 
scene, portrete şi peisaje. Mecanismul construit de Jacquard a 


5 

































































































. . J P maistrul rus Feofan care, în anul 1831, a 

<>«. >«*.*»". 0,1 «“ e . ,UT,ici ’ P' rmi V'“ d *4 se 
\ o -a m ^ase bătături de diterite culori. 

1 fu toate că războaiele de ţesut au fost mecanizate, multe 
<1 intre faze - schimbarea suveicii, oprirea războiului cind se 
hătătura - se făceau manual. Trecerea de la războiul 
Sio la S automat s .a Tăcut in anul 1898 lu Kusia, cind s-a 

construit primul război automat. w . . 

Un păs însemnat l-a marcat in ţesatorie construirea războiului 
circular pe care se produc ţesături tubulare pentru saci etc. Un 
mare progres a însemnat ţesutul fără suveică, firul de bătătură 
fiind introdus în rost prin nişte vergele sau pnntr-un puternic 


curent de aer. _ . 

O contribuţie valoroasă la perfecţionarea războiului de ţe¬ 
sut au adus-o inventatorii ruşi. Astfel, în anul 1834, mecanicul 
rus Nesterov a construit primele războaie mecanice pentru pos¬ 
tav, iar Lepioşkin, în anul 1844, adaptează la marginea războiului 
furculiţa care opreşte în mod automat războiul cînd se rupe bătătu¬ 
ra. Aceste războaie au fost perfecţionate de Ivan Mazin, Petrov etc. 

Valoroase inovaţii au adus mecanismului Jacquard şi inven¬ 
tatorii ruşi Koslov şi Şcerbakov care, prin adaptarea pe acelaşi 
război a două mecanisme, au creat posibilitatea executării dese¬ 
nelor mai mari. 

In Rusia ţaristă străduinţa inventatorilor nu era luată în 
consideraţie. în anii puterii sovietice s-au creat condiţii prielnice 
pentru valorificarea invenţiilor şi a activităţii ştiinţifice; au 
apărut şi au fost puse în practică mii de invenţii şi inovaţii din 
domeniul industriei textile. Pentru executarea lucrărilor in leg㬠
tură cu invenţiile şi inovaţiile, statul sovietic a creat institute 
de cercetări şi institute de îuvaţămînt. 

Dezvoltarea tehnicii sovietice a căpătat un ritm pe care nu 
l-a cunoscut nici o ţară din lume, datorită noii orînduiri, bazată 
pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie şi pe 
înlăturarea totală a exploatării omului de către om. 

Datorită industrializării cu succes a Uniunii Sovietice în anii 
planurilor cincinale, textiliştii sovietici au înlăturat intr-un timp 
rapid starea industrială şi economică înapoiată în care se allase. 
S-a construit un mare număr de combinate şi uzine utilate după 
ultimele realizări ale tehnicii ca: marile combinate textile de 
la Ivanovo şi Leningrad, de la Kupavna şi Ural, din Taşkent şi 
Gluhov, uzine uriaşe ca: Triohogornanta, Manufactura „Dzcrjinski" 
din Moscova, „Nicolaieva“ din Orehova, „Lenin“ din Kostroma, 
„Kirov 4< din Leningrad şi numeroase altele. 


G 


In anu puterii sovietice, in industria textilă au apărut foarte 
mulţi inventatori, constructori şi oameni de ştiinţă, care au 
asigurat un progres tehnic rapid acestui sector. De subliniat 
sînt lucrările inginerului Zvorikin, care a creat un tip nou de 
maşină de filat, de înaltă productivitate pentru industria de in. 
De asemenea de mare importanţă sînt descoperirea principiului 
de filare fără balon, datorită lui Makarov şi Petrov, crearea de 
către un grup de ingineri sovietici a maşinii de filat continuu 
pentru fibre artificiale, a construcţiei războiului automat de 
tip uşor de către Kananin, precum şi activitatea rodnică in acest 
domeniu depusă de tehnicieni ca: Skrişev, Jukov, Laderovski, 
Erşov, Ghinsburg, Beliţîn, Vasiliev, Zaharov, Dimitriev, Polea- 
jaev, Morozov, Lifşiţ, Moghilevski, Gruzi şi alţii. Datorită 
acestor inventatori, industria textilă din Uniunea Sovietică 
dispune în prezent de cele mai perfecţionate maşini. 

O mare valoare au de asemenea lucrările ştiinţifice ale profe¬ 
sorilor: V. E. Zotikov, V. V. Linde, A. P. Malîşev, B. A. Voro- 
şiIov, N. T. Pavlov, A. P. Rakov, N. I. Kanarski, Z. A. Rogovin 
şi alţii. 

Etapele de dezvoltare ale industriei ţesătoriei în anii puterii 
sovietice pot fi definite astfel: 

— extinderea şi perfecţionarea războiului automat; 

— realizarea războiului fără suveică; 

— punerea la punct şi introducerea in procesul de producţie 
a războiului de ţesut circular. 

Războiul automat ATS-5 este unul dintre primele tipuri 
produse în serie în perioada dintre cele două războaie mondiale. 
Acest tip de război este apreciat şi căutat de ţesători. 

Războiul automat AT-100, realizat de către colectivul uzinei 
din Klimovsk, sub conducerea constructorului şef P. A. Yorobiov, 
are o productivitate cu 15% mai mare decît predecesorul său 
— războiul ATS-5. 

Un nou tip de război automat ATK-100 a fost construit in 
1949 de către inginerul G. I. Kananin, laureat al Premiului Stalin. 
Are o viteză de 220 rot/min, care nu a fost atinsă de nici unul 
dintre războaiele construite in apus. 

Paralel cu această dezvoltare nemaiîntîlnită a tehnicii, 
oamenii muncii din ţesătorii, conştienţi că sînt stăpini pe bunurile 
pe care le creează, au adoptat o nouă atitudine faţă de muncă, 
care să împingă mereu înainte producţia şi productivitatea acestui 
sector, asigurîndu-le succese mereu sporite în producţie. 

Poporul sovietic se află în fruntea tehnicii şi deschide ne¬ 
contenit căi noi de dezvoltare industriei ţesătoriei. 


/ 


mmm 












- j P venit tara cu cel mai înalt nivel teh- 
Uniunea Sovietică » J ! tă ţară sînt Îndeplinite toate con- 
nic din dezvoltarea tehnicii într-un ritm superior tuturor 

ţârilor. 

2. Ţcsăloria in <» ra noastră 

fibre le textile se prelucrau din timpurile 
I„ ţara n°a stra de numeroa se descoperiri arheologice. 

cele mai vechi, apt ao e u îm b r ăcăminte, covoare, 

in trecut, toate« ţ* erau P efectua te în casă. Şi astăzi, o 

fete de masa, prosoa • îndeose bi cea de la munte, produce 
parte din ales c ’ 0 voarele, folosind războaiele de mînă. 

aceste articole ma» a transmit din generaţie in generaţie 

frumuseţe, covoare cu o bogata varietate de 

tf&Tm "lăutul de P !« Adamclisi. 

t u snecific rominească a rămas de veacuri aceeaşi, 

nferind^foart^puţin^modificări în urma migraţiei popoarelor, 
suferind ioane P V , . • var j a t e cusături care au dus, in 

^^‘T'S rroS lctuYlâ a costumului „aţ.onal 

"^Tehnica modernă a dus la folosirea portului orăşenesc şi în 
majoritatea satelor noastre. Totuşi, costumul vechi a ţăranilor 
daci a continuat să constituie portul ţăranilor de la munte. 

Utilajul necesar pentru tors şi ţesut era confecţionat din lemn 
şi era foarte primitiv. 

Din cauza exploatării feudale şi a jugului otoman, în J ara 
Rominească şi Moldova nu s-a putut dezvolta o industrie textila 
mai însemnată. De-abia în secolul al XVI I-lea apar primele ate¬ 
liere de ţesut. în Transilvania însă, la Sibiu şi Braşov, încă din 
secolul al XVI-lea erau ateliere de ţesut care produceau postav, 
dimii, pături, ce se vindeau în ţara Rominească şi Moldova. 

Industria ţesătoriei cu un oarecare caracter tehnic şi economic 
a apărut destul de tîrziu la noi în ţară. Ea s-a dezvoltat foarte 
încet, deoarece pînă după primul război mondial firele se importau 
aproape exclusiv; în ţară nu existau filaturi, capitalul era 
străin, întreprinderile erau prea mici, costul instalaţiilor şi 
al utilajului era ridicat, personalul tehnic în majoritate era 
străin, deci nu era interesat să califice muncitori romîni. 


8 


După 23 August 1944 şi mai ales după naţionalizarea princi¬ 
palelor mijloace de producţie, la 11 iunie 1948, clasa muncitoare, 
condusă de partid, s-a străduit să lichideze starea de înapoiere 
tehnică şi economică, moştenire rămasă de la guvernele dm trecut. 

întreprinderile existente au fost extinse şi înzestrate cu uti¬ 
laje moderne, au fost construite noi întreprinderi utilate cu maşini 
de tipul cel mai nou; la acestea a contribuit ajutorul acordat 
de Uniunea Sovietică. Industria a primit cadre noi de tehnicieni 
şi ingineri care, prin raţionalizările şi inovaţiile aduse utilajelor, 
ridică necontenit productivitatea muncii, punind la dispoziţia 
poporului muncitor produse cit mai frumoase, variate, trainice 
si ieftine, care sint mult apreciate şi in alte ţări. 

Astăzi, în ţesătoriile din ţara noastră, care aparţin poporu¬ 
lui, muncitorii, inginerii şi tehnicienii muncesc pentru ridicarea 
nivelului tehnic al producţiei. în acelaşi scop, in cursul anului 
1950 a luat fiinţă Institutul de cercetări textile. 

Construcţiei războaielor de ţesut le-a lost de asemenea des¬ 
chisă o nouă cale. Astfel, folosind larg documentaţia sovietică 
şi sprijinul tehnicienilor sovietici, uzinele „Unirea din Cluj 
au reuşit să fabrice, pentru prima dată în ţara noastră, un prototip 
al unui război de ţesut automat. Acest tip de război automat are 
o productivitate înaltă şi permite o deservire uşoară şi comodă 
care reduce la minimum timpii morţi. 

în cursul anului 1960 se prevede punerea in funcţiune a ţe¬ 
sătoriei de la Păuleşti, care va spori producţia, împreună cu folo¬ 
sirea mai bună a capacităţilor de producţie existente, cu 14%. 

O sarcină importantă trasată de partidul nostru este aceea a 
dezvoltării capacităţii de producţie, in sortimente, calitate şi 
prezentare corespunzătoare, la un preţ de cost redus. Acest lucru 
stă în atenţia tuturor întreprinderilor de ţesătorie. Muncitorii 
şi tehnicienii, călăuziţi de partid, contribuie zi de zi la ridicarea 
nivelului tehnic şi economic, la perfecţionarea lucrului şi la m㬠
rirea productivităţii muncii în acest important sector industrial. 

Acest manual se adresează elevilor şcolilor de meserii cu pro¬ 
filul de „ţesător covoare* 1 pentru pregătirea muncitorilor califi¬ 
caţi in acest sector. 

Manualul tratează pe lîngă ţesutul manual, in general, şi 
ţesutul manual al covoarelor, în special, şi noţiuni generale 
despre ţesutul mecanic şi compoziţia şi decompoziţia ţesăturilor, 
noţiuni strict necesare în dezvoltarea mecanizării ţesutului co¬ 
voarelor în viitor. 
















mmm im numi ii lilimii iiiwiuiiiMiiftifiiAuiiiwMii 


CAPITOLUL I 


STUDIUL FIRELOR ÎNTREBUINŢATE î\ ŢESĂTORIE 

A. STRUCTURA FIRELOR ŞI PREZENTAREA 
LOR î\ ţesătorii: 

înainte de a ţese, indiferent dacă este pînză, stofă, covor 
sau alt produs textil, se stabileşte ce fel de fire se vor întrebuinţa. 
Datorită tehnicii avansate a fabricării firelor, în ce priveşte materia 
primă, structura şi forma lor, în ţesătorie se întrebuinţează un 
mare număr de varietăţi de fire. 

Ca formă şi proces de fabricaţie, firele se împart în: 

— fire toarse , compuse din nenumărate fibre scurte sau lungi, 
care prin toarcere capătă o adeziune şi astfel se formează firul 
numit şi tort; de exemplu, fir de bumbac, de lină, de cinepă etc.; 

— fire depănate , care sînt constituite din mai multe fibre 
subţiri, numite fibrile , filamente sau lame foarte lungi, cum este 
mătasea naturală sau mătasea artificială; 

— fire laminate , cum sînt firele de metal şi cele de sticlă; 

— fire In formă de fişii , cum sînt firele de celofan, de cauciuc 
sau din metal, care se obţin prin tăierea plăcilor subţiri de 
cauciuc, sau a foilor de celofan sau de metal, in fişii lungi şi 
înguste. 


B. PROPRIETĂŢILE FIZICO-MECANICE ALE FIRELOR 

Proprietăţile fizico-mccanice ale firelor se transmit ţesătu¬ 
rilor fabricate din aceste fire. 


1. Torsiunea sau toarcerea 

Toarcerea înseamnă reunirea mai multor fibre într-un singur 
fir care primesc o adeziune. Pentru ca să capete rezistenţă, firul 
se toarce. Sensul de toarcere este in funcţie de întrebuinţarea 


11 



firului. Firele de urzeală, în general, sînt toarse spre dreapta, 
iar cele de bătătură, spre stînga. Pentru a stabili sensul torsiunii 
unui fir, ne orientăm după direcţia spirelor primite de fir prin 
toarcere. Dacă spirele au direcţia de jos în sus spre dreapta, 
cum se vede in figura 6, d, firul are torsiune de dreapta , iar dacă 
spirele au direcţia de jos în sus spre stînga, cum se vede în fi¬ 
gura 6, s , firul are torsiune destlnga. Pentru uşurinţa notării, torsi¬ 
unea de dreapta se notează cu litera Z, iar torsiunea de stînga, cu 
litera S, ale căror linii oblice corespund cu direcţia spirelor. 

Gradul torsiunii depinde de următoarele: 

Pe aceeaşi unitate de lungime firele subţiri primesc o torsiune 
mai mare, iar cele mai groase, o torsiune mai mică, cum se vede 
în figura 7. Din această cauză, la un fir neuniform ca grosime 
pe porţiunile mai subţiri rezultă mai multe torsiuni declt pe 
porţiunile mai groase, aşa cum se vede în figura 8. Gradul tor¬ 
siunii, însă, depinde mai ales de întrebuinţarea firului. Firele 
de urzeală, fiind solicitate mai mult în timpul 
ţesutului, sint toarse mai mult decît firele de 



Fig. 6. Sensul torsiunii 
firului: 

d — fir torsj de dreapia, 
torsiunea Z\ s — fir tors 
de stingă, torsiunea 5. 


Fig. 7. Pe aceeaşi 
lungime firele sub¬ 
ţiri au mai multe 
torsiuni dcclt firele 
groase. 


Fig. 8. La un fir ne¬ 
uniform pe’' porţiunile 
mai subţiri se depun 
mai multe torsiuni de¬ 
cît pe porţiunile groase. 


bătătură şi declt firele destinate tricotajelor. Pentru prosoape 
halate de baie, fitilede lampă etc., se întrebuinţează lire cu toar¬ 
cere mai mica, pentru ca să aibă o capacitate mai maro de ab¬ 
sorbţie a lichidelor, birele din fibre scurte (de exemplu iînă re¬ 


12 


generată) capătă o toarcere mai mare, ca adeziunea dintre fibre 
sa lie mai mare, deci firul să devină mai rezistent. Firele în¬ 
trebuinţate pentru ţesături, care vor fi scămoşate şi date Ja 
piua (postav, pături, flanele, sibiruri) capătă o toarcere maj 
mică, pentru ca scămoşatul şi piuatul să se facă cu uşurinţă 



a 





Fig. 9. Schema firului cablat: 

a — fir primar; b — fir secundar; 
c — fir terţiar, adică firul cablat. 


Fig. 10. Fire de efect: 

^2 — fire în formă de spirală; b — fire cu 
noduri; c — fire buclate; d — fire cu por¬ 
ţiuni neuniforme. 


Fire clasificate după tehnica lor . Clasificarea este următoarea: 

— firele simpl e sînt cele obţinute dintr-un singur fir; 

— fi re le duFTa t e sînt cele obţinute din două sau 
din măi multe fire paralele (nerăsucite). Se întrebuinţează ca 
urzeală pentru marginea ţesăturilor şi pentru tricotaje; 

— firele răsucite sînt cele obţinute din două sau 
din mai multe fire răsucite împreună. Prin răsucirea a două sau 
a mai multor fire, rezistenţa creşte; 


13 









































































— f» r n 1 e oablat e, formate in modul reprezentat i 
ficura 9: două fire simple, numite fire primare a, au fost răsucite 
împreună şi s-a format un fir secundar b, apoi prin răsucirea ! 
trei fire secundare s-a format firul terţiar c, numit fir cablat 
Firele primare sint toarse spre dreapta, apoi răsucite snr 
stingă, pentru a forma firele secundare, care apoi sint răsucit 
spre dreapta, pentru a forma firul terţiar. Firul denumit 
b umbac pescâreş c_eşţ£-}l n. JLir_£âb lat. Acest fir se intrebuintea?' 
ca urzeală"pentru covoare şi pentru plase de pescuit- da 

“ f î r e i e - d J e efect , auun as P ect Şi o tehnică de Dro 
ducere deosebita de aceea a firelor obişnuite. Cu aceste fire 
obţin in ţesături anumite efecte. Ele sint formate din două si? 
din mai multe fire de diferite grosimi, cîteodată de diferite materii 
prime şi culori. In figura 10, a sint reprezentate fire de efect 
în formă de spirală; în figura 10, Mire cu noduri; în fio- ura 10 ’ 
fire buclate, iar în figura 10, d } fire cu porţiuni neuniforme’ 


2. Fineţea sau numărul firului 

Prin numărul firului se înţelege raportul dintre lungimea 
in metri şi greutatea lui în grame (în sistemul metric). Fmetea 
firelor de bumbac, in, cînepă, este exprimată prin numărul firu¬ 
lui. La firele de mătase fineţea este exprimată prin titlu care 
reprezintă greutatea în grame a unui fir de 9000 m. 

în R.P.R. se folosesc următoarele numerotări: 

“ 3 " Numărul metric sau internaţional , care reprezintă cîţi metri 
cîntăresc 1 g şi se notează cu Nm : 

Nm = 

G(g) 

în care: Nm este fineţea firului, exprimată în număr metric; 
L(m) — lungimea firului, în m; 

£(g) — greutatea firului, în g. 

De exemplu, cînd se spune că un fir are Nm 15, înseamnă 
că lo m din acest fir cîntăresc 1 g. 

Cu cît firul este mai subţire, cu atît numărul metric este mai 
mare. Deci, un fir cu Nm 10 este mai fin decît unul cu Nm 6, 
fiindcă la aceeaşi greutate corespunde o lungime mai mare de fir. 

în R.P.R. numărul metric se foloseşte pentru tot felul de fire, 
în afară de firele din mătase naturală şi mătase artificială (raion). 


14 


Pentru aceste fire, precum şi pentru numerotarea firelor sintetice 
(nylon, perlon, capron eţc.), se întrebuinţează un alt număr, 
denumit: 

— Titlu , care se notează cu T . In acest caz, numărătorul 
reprezintă greutatea, iar numitorul — lungimea: 

Ţ — 

l 9 ooo * 

în care: T este titlul firului; 

G(g) — greutatea sculurilor, in g; 

L 9 000 — lungimea, exprimată in sculuri a 9 000 m. 

De exemplu, un fir are titlul 75, cînd un scul de 9 000 ra cin- 
tareşte 75 g sau un fir are titlul 50, cînd un scul de 9 000 rn 
cîntăreşte 50 g. 

Din aceste exemple se poate vedea că firul cu T 50 este mai 
fin decît firul cu 1 75. Deci, cu cît firul este mai subţire, cu atit 
titlul este mai mic. 

Deoarece este greu să se măsoare o lungime de 9 000 m f ir, 
se ia a 20-a parte, deci un scul cu lungimea de 450 m, iar greu¬ 
tatea se exprimă într-o unitate denumită dcnier , care este a 20-a 
parte dintr-un gram. Deci un denier cîntăreşte 0,05 g. 

De exemplu, in practică, în loc să se spună că firul are titlul 
100, se spune că firul are 100 denieri. 

Numărul tex s-a introdus pentru a simplifica numerotarea şi 
pentru a adopta un sistem universal unic. Există tendinţa de a 
se înlocui toate numerotările prin numărul tex. Se notează cu 
Nt sau Tex. 

Acest sistem de numerotare se foloseşte pentru fibre, fire, 
semitort şi pentru banda de la laminat. Acesta este un sistem 
direct, deoarece cu cît diametrul fibrei, al firului, al semitortului 
sau al benzii este mai mare, cu atit numărul de fineţe tex este 
mai mare. 

Texul indică greutatea în grame a unei lungimi de 1 000 m. 
De exemplu, cînd un fir are Nt 15, înseamnă că 1 000 m de fir 
cîntăresc 15 g. Cu cît firul este mai fin, cu atît Nt este mai mic. 
Deci firul cu Nt 15 este mai fin decît firul cu Nt 20. 

Formula pentru calculul texului: 

Tex = _£^L_ 

L . 1 000 m 

în care: 

G(g) este greutatea probei, in g: 

L — lungimea probei, in m. 


15 














Sistemul tex este un sistem direct şi zecimal. Multiplii texu- 
lu, stat: decatex (Dtex =10 tex), hectotex (Htex = 100 tex) 
si kilotex (Ktex = 1 000 tex). Submultiplu texului sînt: decitex 
(dtex =0,1 tex), centitex (ctex = 0,01 tex), militex (mtex = 

= 0,001 tex). t 

Iu afară de numerotările menţionate, mai rar se folosesc şi 

următoarele două numerotări: 

— .Xumerotarea care exprimă grosimea. Ea serveşte la numero¬ 
tarea cablurilor, sforilor, fringhiilor, odgoanelor. Grosimea lor 
se exprimă in milimetri sau în ţoii englezeşti (un ţol englezesc = 
= 25,415 mm). 

— .Xumerotarea care reprezintă numărul fîşiilor aşezate una 
lingă alta pe o anumită unitate de măsură, de obicei 1 cm sau 
1 ţol englezesc. Aceasta serveşte la numerotarea firelor în formă 
de fişii (celofan, fişii de metal, fire de cauciuc cu secţiune pătrată). 

a) Transformarea unui număr dintr-un sistem într-altul. De 
multe ori, fire cu numerotări diferite sînt prelucrate împreună 
fie răsucite, fie ţesute. Pentru aceasta se aduc toate numerele 
la aceeaşi numerotare. 

Pentru a găsi relaţia de transformare a numărului metric în 
titlu, sau invers, se pleacă de la formula numărului metric şi a 
titlului, astfel: 


.V/n = 


*.Qn) 

G(g) 


Şi T = 


c>(g) 


L (9 UOO) 


In ambele formule greutatea este exprimată in grame. 
Presupunind că se cunoaşte numărul metric, pentru a se afla 
titlul, urmează să se transforme lungimea cunoscută în metri 
L(m), in unităţi de cîte 9 000 m. Pentru aceasta, se împarte 
lungimea în metri, la 9 000, adică: 


U m) 
9 ooo 


atunci: T = «SL 

L( m) L( m) 

9 000 G(g) 

La numitor a apărut valoarea numărului metric. 
Atunci formula devine: 


T = 


iar Nm = 


9 OOP 

r 


16 


Deci pentru a găsi titlul unui fir al cărui 
noscut, se împarte 9 000 la Nm al firului. 
Am 75 va avea următorul titlu: 


număr metric este ou- 
De exemplu, un fir cu 


9 OOO 
Xm 


9 OOO 
75 


= 120 den ieri. 


Pentru a găsi numărul metric al unui fir al cărui titlu este 
cunoscut se împarte 9 000 la titlul firului. De exemplu, un fir 
cu titlul 100 are următorul Nm: 


Nm =±^ = 1^1^90 

T 100 

Cînd se transformă numărul tex în număr metric, sau invers, 
se ţine seamă că la tex lungimea este de 1 000 m. 

Deci un fir cu Am 40 are Ni 25, fiindcă — ^° - n - = 25 Ni 

AONm 

iar un fir cu Ni 20 are Nm 50, fiindcă Um m =50 Nm. 

20 Nt 

Numărul firului exprimat în denieri se transformă in Nt 
împărţind denierii cu constanta 9. 

De exemplu, la un fir de mătase cu fineţea de 45 den cores¬ 
punde următorul Nt: 


Ai se transformă in denieri înmulţind Nt cu constanta 9. 

De exemplu, un fir cu Nt 100 va avea 900 denieri, fiindcă 
100 x 9 = 900. 

în afară de aceste numerotări, înainte se mai foloseau şi 
sistemele de numerotare englez şi francez; se amintesc aceste 
numere, deoarece în fabrici se mai găsesc balanţe de numerotat 
fire cu aceste numere. 

Pentru transformarea lor in număr metric, şi invers, se folo¬ 
sesc coeficienţi constanţi , care sînt daţi in tabela 1. 

Această tabelă se foloseşte în felul următor: 

Se caută în coloana care are denumirea numărului care ur¬ 
mează să fie transformat, şi, in acest ritul, la stingă sau la dreapta, 
pină la coloana care are denumirea numărului in care va fi trans¬ 
format. Cifra astfel găsită se înmulţeşte cu numărul firului care 
urmează să fie transformat. 

De exemplu, un fir Neb 20 trebuie transformat in Nm. Neb 
este înscris in coloana 2, avind înscris în rindul II cifra 1, iar 


2 — Te^iloria manuali — c. 1*72 


17 























a Qi-plasi rind in coloana 1, în care apare Nm, ei 

Nm-N* x 1,693 - 20 x 1,693 = 33,86 Nm. 
1 ’ 69 J- J-Z.: cn .«„«fnrmat în Nm =0.605 X 


in 


este înscrisă cifra 

qo Vw = 2 \e(f a -- - ^3,8 6 Nm. 

Un fir Nei 60 transformat în Nm =0,605 x 60 = 36,30 Nm. 
Transformarea numerelor englez şi francez în Nt se face întîi 
Nm, apoi Nm se transformă în Nt. 

De exemplu: ce Nt are un fir Neb 30? 

- Se transformă Neb in Nm, deci 30 x 1,693 = 50,79 Nm. 

— Se transformă Nm în Nt, deci ------ =19,88 Nt. 


Tabela constantelor 


Tabela 1 



1 

1 2 

1 3 

« 

5 

Nm 

| Neb 

Nel 

Nei 

Nf 

I 

1 

0,59 

0,886 

1,653 

0,5 

« 1 

1.693 

1 

1,15 

2,8 

0,847 

III 

1,129 | 

0,667 

1 

1,867 

0,564 

IV 

0,605 

0,357 

0,536 

1 i 

0,302 

V 

2 

1,18 

1,772 

3,306 

1 


Nm este numărul metric; 

Neb — numărul englez pentru bumbac; 

Nel — numărul englez pentru lină; 

Nei — numărul englez pentru in, clnepă, iută, ramie etc.; 
Nf — numărul francez. 


b) Factorii care influenţează numărul firelor. Deseori se în' 
timplă ca la aceeaşi grosime de fir să rezulte diferite numere, 
cu toate că numărul s-a determinat cu aparatele cele mai precise 
şi verificate, din cauză că numărul este influenţat de mai mulţi 
factori, şi anume: 

1) Umiditatea. Datorită faptului că un fir îşi schimbă con¬ 
ţinutul de umezeală foarte uşor, chiar în cîteva ore, el îşi schimbă 
greutatea, deci şi numărul. De exemplu, un fir de bumbac la 
pr©ei a rea din filatură are Nm 32. In ţesătorie s-a constatat că are 
‘"'J j Presupun!nd că ambele balanţe la care s-a făcut con¬ 
trolul sînt precise, înseamnă că firul nu şi-a modificat fineţea, 
ci s-a uscat în ţesătorie. 

Pentru a evita greşelile cînd se calculează cantitatea de ma- 
tenai pentru o ţesătură, nu este suficient să avem numărul no- 
mina^, ar îca cel constatat, ci se va calcula numărul efectiv, adică 
nurnaru pe care îl are firul cu umiditatea admisă, sau, cum se 
spune, cu repriza. De exemplu, la o analiză de laborator s-a con- 


18 


m 


statat că un fir de bumbac are Nm 40 şi conţine 12,6% umidi¬ 
tate. Care este numărul efectiv al acestui fir? 

Din acest fir o cantitate de 112,6 g conţine 100 g fir uscat 
şi 12,6 g umiditate. Insă repriza bumbacului este de 8,5%, 
deci firul ar trebui să aibă 108,5 g, adică 100 g fir uscat si 8,5 g 
umiditate, deci: 

dacă firul cu greutatea de 112,6 g are Nm 40 
firul cu greutatea de 108,5 g are Nm x 

X = - 4 2 = 41 5 Nm efectiv. 

108,5 

La numerotare în număr metric, cu cît firul este mai uşor, cu 
atît numărul de fineţe este mai mare, deci numărul este invers 
proporţional cu greutatea. 

La numerotare în denieri, cu cît firul este mai uşor, cu atU 
are titlul mai mic, deci numărul este direct proporţional cu greu¬ 
tatea. Aceasta se poate vedea în exemplul de mai jos. 

Un fir de mătase arc 120 denieri si conţine 15% umiditate. 
Ce titlu efectiv are acest fir, dacă repriza Ia mătase este de 11%? 
Firul cu greutatea de 115 g are 120 den 
Firul cu greutatea de 111 g are x den 

a; = 120 x .M t . = 116 titlu efectiv. 

115 

2) Tensiunea. Cînd se măsoară lungimea unui fir, acesta 
este supus unei tensiuni care influenţează numărul. Dacă firul 
este întins mai tare, devine mai subţire, deci va avea numărul 
metric mai mare. Cînd se măsoară lungimea firului, el trebuie să 



Fig. 11. Firul este tensionat trecind prin trei conducătoare: 
l - ţeava cu lire; 2 - conducătoare de fir; 3 - vlrtelniţa cu sculul de fir. 


aibă tensiunea pe care o are In timpul torsului. S-a convenit că acea¬ 
stă tensiune se obţine cînd firul este tras prin trei conducătoare, 
care să nu fie la aceeaşi înălţime, aşa cum se vede în figura 11. 


19 















































3) Operaţiile de înnobilare. Astfel de operaţii cum 
mercerizarea (tratarea firelor cu soluţii alcaline pentru a i «h 
un luciu pronunţat), albirea, gazarea, vopsirea, fierberea inflnp 03 
ţează greutatea firului, deci şi numărul său de fineţe La 
clştigă, iar la altele pierde în greutate. ’ ’ Unele 

Exemplul 1. Un fir de in, complet albit, prin albi™ 
a pierdut 20% dm greutate. El are Nm 16,5. Ce Nm a avut 7n 
stare crudă sau, cum se spune, ce număr iniţial a avut firul? 
In stare albită firul are 80% din greutatea iniţială, 

Dacă 80% are Nm 16,5 
_100% are Nm x 


80 x 16,5 40 my . . . , 

x =-=13,2 Nm iniţial. 

100 


Exemplul 2. Un fir de bumbac prin mercerizare a pier¬ 
dut 1% din greutate, însă prin vopsire cu o culoare neagră a 
cîştigat 2,5% în greutate. Ce număr iniţial a avut firul, dacă 
după vopsit s-a găsit numărul metric 50? 

Firul prin mercerizare a pierdut 1%, iar prin vopsire a cîşti¬ 
gat 2,5% în greutate, deci a cîştigat doar 1,5% (100+1,5% = 
= 101,5%). 

Dacă 101,5% are Nm 50 
100 % are Nm x 

x = - 0 x 10 - ° - = 50,75 Nm iniţial. 

101,5 

4. Diferite preparate cu care este tratat firul influenţează 
greutatea, deci şi numărul firelor (amidon, făină, clei, ceară, 
ancolaj, adică tratarea firelor cu diferite enzime şi uleiuri, dife¬ 
rite substanţe pentru îngreunatul mătăsii etc.). 

De exemplu, un fir de mătase artificială de 120 den, prin 
ancolaj, şi-a mărit greutatea cu 5%. Cîţi denieri a avut în stare 
iniţială? 

La calcularea în denieri, raportul dintre număr şi greutate 
este direct proporţional, fapt de care sc ţine seamă. Deci: 

dacă 105%.120 den 

100%. x den 


x 


120 x 100 
105 


= 114 den a avut iniţial firul. 




20 


5. Diferite operaţii de finisare (a preţ ură) la care este supusă 
ţesătura influenţează de asemenea numărul firelor. La unele 
operaţii firele se scurtează (spălat, piuat), la altele se întind 
(uscat), unele fire pierd din greutate (piuat, seămoşat, tuns), 
altele ciştigă în greutate (scrobit, impermeabilizat, impregnat)! 

e î m P 1 U * La .V n fir sc ? s d intr-o stofă de lină s-a găsit 
Nm 12. Insa stofa, fiind vopsită cu culoare închisă, a cîştigat 
în greutate 1,5%, iar prin piuare, scămoşare şi tundere a pierdut 
7%. Ce număr iniţial a avut firul? 

Firul a pierdut la operaţiile de finisare 7%, insă prin vopsire 
a cîştigat 1,5%, deci a devenit mai uşor cu o,5% (100—5 5°, =r 
= 94,5%). 


Dacă 94,5% are Nm 12 
100 % are Nm x 

x ——~— = 11,34 Nm iniţial. 

6. Dacă firele sînt neregulate , la acelaşi fir se vor găsi probe 
cu mai multe numere, cu diferenţe mari. în acest caz se fac 10—15 
probe şi se calculează media. 

7. Balanţele dereglate şi defecte de numerotat fire pot să inducă 
în eroare la numerotarea firelor. 

Uneori aceeaşi probă, la doua balanţe, arată două numere 
diferite; înseamnă că sau una sau ambele balanţe sint defecte. 
Se recomandă ca ele să fie verificate cit mai des. 

c. Exprimarea numărului iu funcţie de tehnica firelor. Uimi 
se exprimă numărul unui fir, se ţine seamă de tehnica firului , 
adică dacă firul este simplu, răsucit, cablat etc. 

— Firele simple, de exemplu Nm 32 sau 32/1: înseamnă că 
din acest fir 32 ni cîntăresc 1 g. 

— Fire răsucite , din două sau din mai multe fire simple de 
aceeaşi fineţe , de exemplu Nm 50/2: înseamnă că s-au răsucit 
două fire simple avînd Nm 50. Deci din firul răsucit 25 m 
(50/2 = 25) cîntăresc 1 g. 

La un fir cu Nm 60/3 s-au răsucit trei fire simple, fiecare 
avînd Nm 60, deci din acest fir răsucit 20 m (60/3 = 20) cîntăresc 
1 g. Astfel, numărul firului rezultat este egal cu numărul firului 
simplu împărţit cu suma firelor componente. 

Se exprimă prin formula: 
















In rare: Nc e*te numărul metric rezultat; 

A’ — numărul metric al firului simplu; 
n — suma firelor simple care compun firul răsucit 
— Fire răsucite din două sau din mai multe fire simple de dife¬ 
rite numere. De exemplu 45/38 înseamnă că s-au răsurit două 
fire simple, unul cu Nm 45, iar celălalt cu Nm 38. Numărul de 
fineţe al firului rezultat se calculează după formula: 


■V, x .v, 
N 1+ N, ’ 


in care N, şi N z slut numerele metrice ale firelor simple care 
compun firul răsucit. 

In cazul de faţă = 20,6. Aşadar, din acest fir ră- 

45 4- 38 

sucit 20,6 m cîntăresc 1 g. 

Un fir rezultat din răsucirea a trei fire simple de diferite nu¬ 
mere se exprimă astfel: 45/38/56, ceea ce inseamnă că s-au răsu¬ 
cit trei fire simple, dintre care unul are Nm 45, al doilea 38 şi 
al treilea 56. Numărul firului rezultat din răsucirea acestor trei 
fire se calculează după formula: 


iV|X S t x N z 


(N t X JV 2 ) + (iV x X A T a ) 4- (N, X N 3 ) 

, , , . v 45 X 38 X 56 

în cazul de fata: -—;- “—jtt 

V (45 x 38) + (45 X 56) 4- (36 X 56) 


= 15,06 Nm. 


Verificarea se poate face printr-o altă formulă, mai simplă, 
şi anume: 

jl jl II * 

ATj AT 2 N, 


în cazul de faţă: ---= 15,06 s Nm 15. 

y 1 1 i 

45 + 38 + 56 

Se mai poate calcula şi in modul următor: se consideră că se 
răsuceşte în primul rînd firul Nm 45 cu firul Nm 38, apoi firul 
astfel rezultat se răsuceşte cu firul Nm 56. Aşadar, numărul 

rezultat din răsucirea firelor 45 şi 38 este < J X - — = 20,6; acest 
fir se răsuceşte cu firul Nm 56, deci: 


20,6 x 56 
20,6 4 - 56 


15,06 s 15. 


22 




Pentru verifirare se poale folosi $i metoda următoare: 
1 00(1 m fir Nm 45 cîntăresr - = 22,222 g 

1 000 m fir Nm .38 cintăresc - * * ■ = 26,316 g 

38 * 1 2 * * * * * * * * * * * * 15 

1 000 m fir Nm 56 cîntăresc ——i— =• 17.857 g 

56 * 


1 000 m fir Nm 45/38/56 cîntăresc 66,395 g 

. î ooo ^ 

Deci - = la,0b Nm. 

66,395 

— Fire cablate (v. fig.9). De exemplu Nm 32/2/3 este un fir 
cablat la care din firul iniţial, adică firul primar cu Nm 32. 
s-au răsucit două fire împreună, obţinlndu-se firul secundar. 
Apoi s-au răsucit trei fire secundare împreună, obţinindu-se firul 
terţiar, care este un fir cablat. 

Calculul acestui fir se face astfel: 

32 1 fî 

— = 16— = 5,33 Nm al firului cablat. 

2 3 

Fire răsucite din fire de diferite materii prime. De exemplu, 

se răsuceşte un fir de lină Nm 50 cu un fir de bumbac Neb 32 

şi cu un fir raion de 200 den. Pentru a afla numărul firului rezul¬ 

tat se transformă intii numerele in sistem metric, folosindu-se 

tabela constantelor (tabela 1). 

Firul de lină: Nm 50 

Firul de bumbac: Neb 32 x 1,69 = Nm 54,08 

Firul raion: 9 000 : 200 = Nm 45. 

Aplicînd formula cunoscută, acest fir va avea Nm: 

_ 50 X 54,08 X 45 _ 

(50 X 54,08) + (50 x 45) + (54.08 x 45) = 16,48 “ 16,5 lXm 

Fire de mătase naturală trasă şi fire raion răsucite şi cablate. 

Dc exemplu titlul unui fir de mătase exprimlnd greutatea unui 
scul de J 000 m; prin răsucirea a două fire cu acelaşi titlu, sculul 
devine de două ori mai greu, deci şi titlul va fi exprimat printr-un 
număr cu o valoare de două ori mai mare. Clnd avem fire de m㬠
tase trasă sau de raion cu acelaşi sau cu diferite titluri, sau cind 
sint cablate, calculul firului final se face adunlnd cifrele care 
exprimă titlul firelor componente. 


23 






















Dacă se răsucesc două fire de mătase cu titlul 150, adică 
150/2 den, firul rezultat va avea 150+150 =300 den. 

De exemplu, se răsucesc trei fire raion: primul are 100 den 
al doilea 130 den, iar al treilea 150 den. Deci 100/430/150. Firui 
răsucit va avea 100 + 130 + 150<=380 den. La fel se calculează 
atit firele de mătase, cît şi cele raion cablate. 

De exemplu, un fir de mătase cablat 200/3/4 den va avea 
firul final: 

200 X 3 = 600 
600 x 4 = 2 400 den 

Firele prin răsucire se scurtează cu 1—2°/ 0 , deci aceeaşi lungime 
de fir va avea o greutate mai mare, iar firul va avea cu 1—2% 
Nm mai mic. Practic, această diferenţă nu are importanţă mai 
ales că numărul firelor este rotunjit. De exemplu, dacă prin 
calcul s-a obţinut Nm 10,2, acesta se rotunjeşte la Nm 10, 
La numere mari rotunjirea se face din două în două unităţi, deci 
Nm 82 se rotunjeşte la Nm 80 (în industrie se consideră număr 
metric mic pînă la 20, număr mijlociu de la 20 la 60, număr 
mare de la 60 în sus). 

însă la unele fire scurtarea prin răsucire este mare. In acest 
caz, la calculul numărului se va ţine seamă de această scurtare, 
deoarece aceeaşi lungime de fir are o greutate mai mare, deci 
îşi schimbă şi numărul. 

De exemplu, firele crep care sînt şi răsucite şi cablate se 
scurtează cu 10 — 15%. 

Practic se procedează astfel: se taie 1 m fir, se dezrăsuceşte 
pînă se obţine firul primar şi se măsoară lungimea lui. Dacă 
s-a obţinut 108 cm fir primar, rezultă că prin răsucire şi cablare 
firul s-a scurtat cu aproximativ 8%. 

Scurtarea firului la răsucit şi cablat se exprimă în procente 
faţă de lungimea firului primar, prin formula: 

^ = l -— L X 100 in [%], 

In care: s este scurtarea firului la răsucire şi cablare 

l — lungimea firului primar; 

U — lungimea scurtată, adică lungimea după răsucire. 

Cunoscînd scurtarea firului prin răsucire, se poate calcula 
fineţea firului răsucit, prin următoarea formulă generală: 

^răsucit = -^dublat X -— . 

100 


24 



— Firele de efect , după cum s-a arătat in figura 10, sînt com¬ 
puse din două sau din mai multe fire de diferite culori şi materii 
prime. în general, aceste fire au diferite lungimi şi diferite gro¬ 
simi. De aceasta se ţine seamă la calcularea numărului. 

Mai jos se dă un exemplu pentru calcularea numărului unui 
fir buclat. Pentru fabricarea unui fir buclat se întrebuinţează 
următoarele trei fire: 

— fir de bază numit şi „inima 44 , un fir de bumbac ^eb 20. 
cu o întindere de 5% şi care conţine 14% umiditate: 

— fir pentru bucle , un fir de lînă pieptănată Nt 20/2, cu o 
scurtare de 300%, conţine 15% umiditate; 

— fir pentru fixarea buclelor, un fir raion din viscoza 
45/2 den, se scurtează 30%, conţine 17% umiditate. 

Care va fi Nm efectiv al firului buclat? 

a) Se transformă toate firele in număr metric: 

— firul de bază: Neb 20 X 1,69 =33,8 Nm; 

— firul pentru bucle: Nt 20 = — = 50 Nm , insă firul 

este răsucit in două, deci 50/2 = 25 Nm ; 

— firul pentru fixat buclele, un fir raion 45/2 den, deci 

45 + 45 = 90 den = = 100 Nm. 

90 

b) Sc stabileşte Nm efectiv al fiecărui fir: 

— firul de bază Nm 33,8 conţine 14% umiditate, iar repriza 
bumbacului este de 8,5%. 

Dacă 114,0 g = 33,8 Nm 
108,5 g = .r Nm 

X = = 35,51 Nm efectiv; 

108,5 

— firul pentru bucle Nm 25 conţine 15% umiditate, iar re¬ 
priza la lina pieptănată este de 18,25%. 

Dacă 115,00 r = 25 Nm 
118,25 r = x Nm 

_ 25x 115 __ 24 31 N m efectiv; 
x ~ 118,25 


25 

















— firul pentru fixat buclele Nm 100 conţine 17% umiditate 
iar repriza la mătasea viscoza este de 11%. 

Dacă 117 g = 100 Nm 
111 g — x Nm 

x — ——— = 105,41 Nm efectiv. 

c) Se stabileşte numărul de subsliluire la fiecare fir în parte 
In figura 12 se vede 1 m fir buclat şi lungimea celor trei fire 

componente. Firul de bază 
prin faptul că se întinde cu 
5% devine mai fin cu 5% 
deoarece într-un metru fir 
buclat intră 95 cm fir de 
bază. 

Firul pentru bucle se 
scurtează cu 300%, deci 
pentru 1 m fir buclat sînt 
necesari 4 m fir pentru bu¬ 
cle. Cum se vede, firul de 
bază se întinde, iar firul 
pentru bucle şi firul pen¬ 
tru fixat se scurtează. 

Pentru a înţelege mai 
bine noţiunea de număr de 
, - . pentru bucle, care se scur¬ 

tează cu 300%. Deci pentru 1 m fir buclat se întrebuinţează 4 m 
fir pentru bucle Nm 24,31. 

Dacă s-ar face prin dublare, din cei 4 m, 1 m fir, el ar avea 
Nm = —-j— = 6,08. Acesta este numărul de substituire al 
firului pentru bucle. Deci: 


Fir buclat fOO cm 


E =r ,i 'tr , '6 Bgg i 

Fir de bază 95 cm 


Fir pentru bucle 400 cm 


Fir pentru Fixat 130 cm 


Fig. 12. Un fir buclat şi lungimea celor 
trei fire componente. 


substituire , se dă ca exemplu firul 


firul de bază : întindere 5%- "' 3ii,,r>1 =37,38 N de sub- 

0,95m 

stituire 

firul pentru bucle: scurtare 300% — 21,31 = 6 08 N de sub- 

.... 4 m 

stituire 

firul pentru fixat : scurtare 30 %- Nm 105 ’ 41 = 8 1,08 N de sub- 

. •« • 1,30 m 

stituire 


Avind numărul de substituire al celor trei f«re: 

d) Se calculează Nm efectiv al firului buclat cu formula 
cunoscută. Deci: 


37,38 X 6,08 X 81, OS _ 

(37,38 X 6,08) + (37,38 X 81,08) + (6,08 X 81,08) 


4,91 Nm efectiv. 


Verificarea se poate face prin a doua metodă: 

Deci: —j-j-*— = ^,91 A/n. 

37,38 6,08 + 81,08 

e) Calculul cantităţii de materii prime dintr-un iir răsucit 

sau dc cfcct. Să se ia ca exemplu firul buclat de rnai sus, care 
conţine bumbac, lînă şi mătase artificială. Să se arate cile pro¬ 
cente de bumbac, lînă şi mătase artificială conţine firul buclat. 

La acest calcul au apărut „numărul nominal", numărul 
efectiv" şi „numărul de substituire" pe care le primeşte firul prin 
scurtare sau prin întindere, cînd se formează firul buclat. a 
calculul ce urmează se va întrebuinţa numărul de substituire 
care la firul de bumbac este de 37,38, la firul de lina Am b,Ob, 
iar la firul de mătase artificială Nm 81,08. Firul de efect are 

Nm 4,91. . . . •* 

Avînd aceste date, se calculează cantitatea fiecărei matern 

prime componente: 

-i22_ x 4,91 = 13,136% bumbac 

37,38 

x 4,91 = 80,755% lină 

6,08 

. ţ00 _ x 4 91 = 6,056% mătase artificială 
81,08 ’ __ 

Total 99,947% * 100% 

Nu s-a obţinut 100%, deoarece la calculul numerelor s-au 
făcut rotunjiri. 

f) Calculul «rcutăţii firelor componente ale unui lir răsucit 

sau dc efect. Se presupune că din firul buclat de mai sus este nevoie 
de 250 kg. Cite kilograme se vor întrebuinţa din fiecare fir com¬ 
ponent ? 


27 
































Calculul se face ca mai sus, doar 100 este Înlocuit cu 250- 


250 

37,38 

250 

6,08 

250 

81,08 


x 4,91 32,839 kg fir de bumbac 

x 4,91 =201,887 kg fir de lină 

X 4,91 = 15.139 kg fir de mătase artificială 


Total 249,865 kg a 250 kg fir buclat. 

• în ţesătorie sint foarte des întrebuinţate firele răsueitP a. • 
jos se dau clteva exemple pentru calcularea lor. " * Mai 

v on r flr rasucit dm două fire a şi b are N 8 Firul n o 
A 20. Ce număr are firul b? rirul a are 


M ,i3 >33 . 


Verificarea: 


20-8 


20 x 13,33 


= 7,99 s N 8. 


20 + 13,33 

capâtă F un Ul fir T 8. Ce'N^iLfc?* CU f ’ rUl C şi se 

F.rele , ,i t „ .V _ JţLZJţ _ 14 , u , 14 , 10 . C „ a C e sl 
număr se calculează .V al firului c, şi anume: 

A ' C= n^S= 18 . 49 »‘8.5. 

Deci firul răsucit are N 20/48/18 5. 

— be răsucesc două fire, unul N 18 cu altul V 92 n:« 
fir răsucit este nevoie de 60 k* r.io ” V 22 ‘ Din acest 

din fiecare fir component? g ' Clle k,Jo & rame se vor întrebuinţa 

proporţională cu^numeretMo'r/ '««. »« 

Din firul JV i6 esle „ cvoie de kg 

D “ ,i ™ 1 ^22 S!le „ eT0iede ^l =25i262 kg 

Totaf ' 


28 


60,000 kg 



,, , Dn fir de lină Am 50 se va răsuci cu un fir de bumbac 

debmnîac ™ 1 FaSU ** C ° nţină 40% lînăCe * Vm va avea Drui 

OT P,ffi7p 1 JrT ţine , 40% Ună ?' 60 % bumbac. Procentul de 
greutate a firelor este invers proporţional cu numerele lor. 


Deci: «L=JL 


X = 


60 50 

40 x 50 


00 


• 33,33 Am va avea firul de bumbac. 

- Un fir Nm 20 conţine 45% lină şi 55% bumbac. Se va 
răsuci cu un fir raion astfel ca in firul răsucit să fie doar 30% 

/.! ^procente bumbae , ?' raion va conţine firul răsucit? 
o) Ce Am va avea firul raion? 

a) Procentul de lină scade de la 45 la 30% în firul răsucit • 
este normal ca m aceeaşi proporţie să scadă şi bumbacul. Deci: 

45% lină fiind 100% fir 
30% lină va fi 


j-% fir 


x = 


100 X 30 
45 


= 66,6 bumbac şi lină. 


Deci firul răsucit va conţine 100—66,6 = 33,4% fir raion. 

b) Firul raion va avea Nm 10, fiindcă —* x 33,3 = 10 

66,6 


3. llczisicnţn firelor 

t . ? a es . te ° x Proprietate foarte importantă, fiindcă firele in 
timpul prelucram smt supuse la multe eforturi; se numeşte şi 
sarcina de rupere. 9 9 

Rezistenţa firului se poate exprima in mai multe feluri. De 
obicei se exprimă in grame sau iu kilograme, adică greutatea 
la care se rupe firul supus la întindere. Lungimea la care se face 
încercarea de rezistenţă se numeşte distanţa intre repere , care 
ia lire este în general de 50 cm, insă poate să fie şi mai mare 
de exemplu, cînd firul este supus încercărilor de rezistenţă, pe o 
lungime egală cu lungimea la care este supus firul eforturilor in 
procesul tehnologic la ţesut şi tricotat, pentru a-i găsi rezis¬ 
tenţa la lucru. 


29 




























Pentru a putea compara din punct de vedere calitativ fj re i 
de diferite numere, rezistenţa se exprimă In kilometri, adie' 
lungimea la care se rupe firul sub acţiunea greutăţii proprif 

Aceasta este lungimea de rupere-, ea se mai numeşte si re-la¬ 
tenţă specifică şi se calculează cu formula: 

L, — Rx Nm, de unde ll = — T 

Nm 

în care: 

L r este lungimea de rupere, în km; 

R — rezistenţa firului, în kg; 

Nm — numărul metric al firului. 

Exemplu . Un fir de in Nm 10 are rezistenţa de 3 820 g. Care 
va fi rezistenţa de rupere a acestui fir? 

Firul are Nm 10, adică 10 m oîntăresc 1 g. Dacă el are rezis¬ 
tenţa de 3 820 g, înseamnă că firul se va rupe sul) greutatea 
proprie, ©Snd va avea lungimeade 3 820 x 10 = 38 200 rn adira 
38,200 km. ’ 

Să se compare acest fir cu un alt fir de in, cu Nm 14, deci 
mai subţire, care a avut rezistenţa de 3 220 g. Lungimea de 
rupere a acestui fir este: 

L r = R X Nm , deci 3 220 x 14 = 45 080 m, 
adică 45,080 km. 

Deci firul Nm 14, cu toate că are o rezistenţă mai mică, este 
mai bun fiindcă are o lungime de rupere mai mare. 

La sfori, frlnghii, odgoane, sîrme, cabluri, curele din piele 
şi ţesute, rezistenţa se poate exprima în kilograme pe milimetru 
pătrat. 

Cunoscînd rezistenţa firului se poate calcula ce rezistenţă 
va avea ţesătura. De exemplu, pentru o pînză „muncitorul 44 
în urzeală se întrebuinţează un fir cu rezistenţa de 625 g. Ce re¬ 
zistenţă va avea pînza pe o bandă cu lăţimea de 5 cm, dacă desi¬ 
mea urzelii pe 1 cm este de 20 de fire? 

Banda pe lăţime de 5 cm va avea 20x5 = 100 de fire. Un fir 
are rezistenţa de 625 g, deci 100 de fire vor avea rezistenţa de 
62,5 kg. La rezistenţa primită prin calcul se mai poate adăuga 
5—10%, fiindcă firul individual se rupe unde este mai slab; 
în ţesătură devine mai rezistent prin adeziunea cu bătătura. 

Rezistenţa firelor şi a ţesăturii este foarte mult influenţată 
de conţinutul de umiditate. In general firele din fibre vegetale 
cîştigă din rezistenţă, iar cele din fibre animale şi din mătase 
artificială pierd din rezistenţă dacă sînt umezite. 


30 


4. Alungirea (clnslioifnlea firelor) 

Este o proprietate foarte importantă pentru bunul mers al 
procesului tehnologie la ţesut şi tricotat. Ea este influenţată de 
felul materiei prime, de lungimea fibrelor, de torsiune şi de con¬ 
ţinutul do umiditate. Alungirea este de două feluri, elastică şi 
permanentă. Suma lor dă alungirea totală a firului. 

Firul întins, apoi lăsat liber, se contractă, fără să ajungă 
la lungimea iniţială. Alungirea care dispare după ce firul este 
lăsat liber se numeşte alungire elastică , iar cea care rămfne(firul 
nu va reveni la lungimea iniţială) se numeşte alungirea permanenţii 
sau alungire. 

Alungirea se exprimă in milimetri şi reprezintă diferenţa /, /. 

Mai se foloseşte noţiunea de alungire specifică care se exprimă iu 
procente şi se raportează la lungimea firului supus ia întindere, 
adică la distanţa între repere. 

Alungirea specifică se calculează cu formula următoare: 

Alungirea specifică == x 100 ( în %) : 

în care: l x este lungimea firului in momentul ruperii, in mm; 
l — lungimea iniţială a firului, in mm. 


5. Uniformitatea 

Uniformitatea firului este foarte importantă pentru aspectul 
ţesăturii. Un fir este cu atit mai uniform cu cit prezintă mai 
puţine defecte, impurităţi, scame, porţiuni groase şi subţiri ele. 
care se numără pe o anumită lungime a firului. 


6. Neregularitalea 

Deoarece materia primă textilă nu este totdeauna omogenă, 
apoi din cauza particularităţilor procesului tehnologic de filare, 
firele pot să prezinte neregularit&ţi la fineţe, rezistenţă, întindere, 
diametru şi torsiune. Aceste neregularităţi se pot prezenta nu 
numai la aceeaşi partidă, dar chiar la acelaşi mosor de fir. Pentru 
aceasta nu este suficient să so facă una sau două încercări de son¬ 
daj, ci se fac 25 pînă la 100 de determinări. 

Neregularitatea firului se poate da la număr şi la torsiune, 
în care caz se fac cel puţin 25 do determinări, apoi la rezistenţă 


31 









şi akmgire, cu cile 50 de determinări (probe). Cind firul prezintă 
mari neregularităţi, se fac chiar 100 de determinări. 

Neregularitatea se exprimă in procente şi se poate calcul» 
după formula Soramer (STAS 713-56): 

N = 2 d ~ Sm \ JlL x 100, 

x X n 

în care: N este neregularitatea, în %; 

x — med ia aritmetică a tuturor valorilor individuale- 
Sm — media aritmetică a valorilor individuale care 
sint mai mici decit x ; 
n — numărul valorilor individuale; 
n 5 — numărul valorilor individuale care sint mai 
mici decît x. 

Neregularitatea se calculează cu două zecimale, iar rezultatul 
se rotunjeşte la o zecimală. 

In tabela 2 se dau rezultatele obţinute la un fir de bumbac 
Nm 31, 28, pentru a determina neregularitatea la număr. 


Tabela 2 

ltezii Hulele obţinule la un fir cir bumbac 


Proba 

Nr. 

Nr. 

Nr. mai mic 
decît media 

Proba 

Nr. 

Nr. 

Nr. mai mic 
decît media 


32 - 


15 

33 - 



31,6 

— 


32,5 

— 


29,5 

29,5 


29,8 

29, 8 


33,2 

— 


31 - 

31 - 

5 

31,6 

~ 


32,5 

— 


32,9 

— 

20 

29,8 

29,4 


31 - 

31 - 


31 - 

31 - 


30,4 

30,4 


30,5 

30,5 


33 - 

— , 


29,7 

29,7 

10 

30 - 

30 - 


32 - 

— 


31,4 

_ 

25 

32,4 

— 


29,8 

29,8 





30 - 

30 - 





32,2 



782,1 

362,1 


a) S-au făcut în total 25 de probe n (valori individuale). 

b) S-au adunat rezultatele_şi s-a obţinut media aritmetică a 
tuturor valorilor individuale (a:), împărţind suma tuturor valori¬ 
lor cu numărul total de probe: 




c) S-au numărat valorile mai mici decit x f şi anume 12 va¬ 
lori (n 5 ). . 

d) S-au adunat şi s-a făcut media aritmetică a valorilor indi¬ 
viduale mai mici decit x , şi aniftne: 


362,1 

12 


— 30,17 [5/n]. 


Avînd aceste date s-a calculat neregularitatea acestui fir la 
număr, după formula Sommer: 

N = *L 31 ' 284 - X 100 =3,42%. 

31,284 X 25 


Cu cît cifra aceasta este mai mare, cu atit firul este mai nere¬ 
gulat. Neregularitatea este determinată de abaterile unei serii 
de determinări ale uneia dintre însuşirile firului faţă de media 
aritmetică a rezultatelor. 


7. Gradul de umiditate 

Produsele textile, indiferent dacă se prezintă sub formă de 
materii prime, fire, ţesături, tricotaje sau confecţii, sint foarte 
higroscopice, deci ele îşi schimbă conţinutul de umiditate chiar 
în cîteva ore. Higroscopicitatea este foarte importantă, deoarece 
ea influenţează proprietăţile firului, greutatea, precum şi procesul 
tehnologic de filare, ţesere şi finisare. 

Din experienţele făcute s-a constatat că fiecare materie 
textilă are o anumită umiditate la care se comportă cel mai bine, 
atît la exploatare, cît şi la prelucrare. 

Această umiditate, numită umiditatea admisă sau repriza , 
este stabilită prin lege şi prin convenţii internaţionale. 

Repriza se exprimă în procente şi este dată in continuare. 

Bumbacul . ..8,5%, iar in U.R.S.S.7°/ 0 

Fire de cord din bumbac.6,5% 

In, cînepă, ramie, susai, manila .12% 

Iută'.13,75% 

Lînăcardată, regenerată, pieptănătu¬ 
rile şi deşeurile de la pieptănatul 

linii ..17% 

Lină pieptănată şi părul animal .18,25% 

Mătase naturală, nobilă şi sălbatică 11% 


3 — Ţesatorla manuală — c. 1872 


33 















































Toato m&tâsurile artificiale . • • 11% 

îu excepţia mătăsii artificiale ace- 
tat, care are . . . • ; • • /o 

Lamital .. &lo/ ° 

NyJon, capron. aralac .**®/® 

Fire de htrtie . /o 

Pentru calcularea reprizei, clnd materia primă, fi ro | e 
ţesătura slnt din amestec, sau firele slnt răsucite din fi re 
fibre diferite, se foloseşte următoarea formulă, în c are 8e u ^ 
seamă de cantitatea diferitelor fibre ce intra In amestec: v e 

__ Pi r » ^ W» ^ fa 7 *» ^ . ^ P t,r, ‘ 

mestec jqq » 

in care: rt am «:rc este repriza materialului sau fibrelor amestecate; 

PiPî • • • P* ~ greutăţile procentuale ale fiecărui 
fel de material uscat, raportat 
la greutatea firelor uscate; 
r t r t . . . r„ — reprizele materiilor componente. 

Exemplu. 1 fir conţine 75% lînă cardatâ şi 25% bum¬ 
bac; repriza acestui fir este: 

flamei = ^ ^ ~"" = 14 ’ 875 %- 

1 ou 



fa 


8. Capacitatea de a conduce electricitatea 


Această proprietate Ia materiile textile este mică, din care 
cauză la unele operaţii de fabricaţie se dezvoltă electricitate, 
iar materialul se poate aprinde (mătase, lînă). Remediul este 
umezirea aerului. 


9. Flamahiiitatca 

Unele materii prime textile depozitate in stare umedă se 
aprind. De exemplu mătasea naturală, la fel lina după uleiere, 
apoi fulgii de bumbac care se depun pe maşini. 


34 


10. Plasticitatea 


Această proprietate este In funcţie de materia prima şi de 
torsiune. Pe această însuşire se bazează o mulţime de operaţii 
de finisare, ca: presarea, calandrarea, apoi deaereţirca ondula* 
ţiilor la lina pieptănată*. Lina este mai plastică de< it buxnba«rul* 
de aceea o stofă (le lină călcată Îşi păstrează dunga tirnp mai 
îndelungat decît una de bumbac. 


11. Comportarea faţă de diferite soluţii 
şi substanţe chimice 

Pe capacitatea de a absorbi diferite soluţii şi substanţe chi¬ 
mice se bazează operaţiile de înnobilare, ca: vopsirea, albirea, 
mercerizarea, mordantarea, impregnarea etc. 

Tot pe cale chimică se pot identifica toate materiile textile, 
iar cihd ele slnt amestecate, conţinutul lor cantitativ se poate 
determina tot pe cale chimică 1 . 


C. CONTROLUL TEHNIC AL FIRELOR 

Pentru ca procesul tehnologic să se desfăşoare In cele mai bune 
condiţii, apoi ca ţesăturile să aibă un aspect ctt mai plăcut şi 
să fie de calitate bună, la un preţ cit mai redus, firele utilizate 
în ţesătorie sint supuse unui control tehnic riguros. în acest scop, 
întreprinderile sînt înzestrate cu un laborator prevăzut cu apa¬ 
rate cît mai modeme şi deservit de un personal bine instruit. 
Iar pentru a evita orice greşeli care ar putea să cauzeze mari 
neajunsuri, aparatele de laborator se vor verifica cit mai de>. 


1, Determinarea fineţii firului 

Această analiză se poate face astfel: 

— Cu ochiul liber se face o apreciere aproximativă; pentru 
aceasta se cere multă experienţă (se poate greşi uşor). 

— Prin comparaţie cu un alt fir, al cărui număr este cunoscut, 
determinarea numărului este fără precizie. 

Exemplu . Se va determina numărul firului A (fig. 13) corn- 
parîndu-1 cu firul B cu numărul 30. Se iau din ambele fire un 


\ 






35 
















#4 


y 


'*&LWS"'4Arr 


6 


număr de 10 fire eu lungimea de 15 — 20 cm, apoi se împreunează 
şi se răsucesc aşa cum se vede în figură. Pe urmă se netezesc şi 
se privesc în zare. Dacă cele două şuviţe au aceeaşi grosime, 
natural câ firul .1 va avea numărul 30 ca şi firul B. Insă, In majori¬ 
tatea cazurilor, şuviţa ^4 
este mai subţire sau mai 
groasă. In cazul acesta sa 
scoate sau se adaugă fire le 
şuviţa .4 pină va avea ace¬ 
eaşi grosime cu şuviţa B. 
Fig. 13. Determinarea numărului firelor prin numără firele din şuviţe 
comparaţie. şi se calculează numărul fi¬ 

rului A , folosind regula 
de trei simplă. 

De exemplu: in şuviţa A sînt 15, iar în şuviţa B , 10 fire. 

m l . N\ 

ni 2 .-Vf 

AT _ X x\ A V r 

l\2 —- 



tn care: A\ este fineţea cunoscută a firului; 

N 2 — fineţea căutată a firului .4; 
m x — numărul de fire din şuviţa B ; 

nu — numărul de fire din şuviţa A după ce 

cele două şuviţe au avut aceeaşi grosime. 

30 x 15 

In exemplul de faţă numărul firului A -------= 45. 

Dacă firele sînt prea subţiri, se poate lua un număr mai mare 
de fire. De exemplu, în şuviţa A sînt 33 fire, iar în şuviţa B sînt 

cn y OQ 

18 fire cu N 60. Firul A va avea N 110, fiindcă---= 110. 

18 

Nu se vor compara fire de culori prea diferite, de exemplu 
fire albe cu fire negre, fiindcă firele de culoare închisă apar mai 
subţiri. 

— Determinarea numărului firelor prin cintărire se face cînd 
nu există aparate, sau pentru un control al aparatelor care se 
bănuieşte că ar fi defecte. 

De exemplu, s-a cîntărit la o balanţă analitică o jurubiţă cu 
lungimea de 100 m şi care a avut greutatea de 4 g. 

Firul are Nm 25, deoarece - 1 -- = 25 Nm. 

g 4 g 

— Determinarea numărului firelor cu „balanţa de numerotare 
cu cadran “ se face foarte repede (fig. 14). 


36 


Cadranul poale să aibă una sau mai multe scări pentru diferite 
numerotări. Tot pe cadran este înscrisa lungimea jurubitei sau 
a sculurilor. Scuturile se formează pe o virtelniţa aratata in 
figura 15. Ea se compune dintr-o placă de lemn 7, pe care este 
fixată o coloană. Coloana susţine virtelniţa 2, care este rotită 
de manivela 3. Virtelniţa este in legătură, prin roţi dinţate, cu 
cadranul măsurător (ceasornicul) 7, care Înregistrează rotaţiile 
vîrtelniţei, deci şi lungimea firului învălătucit pe vîrtelniţă. Un 
aparat de semnalizare compus dintr-un clopoţel 5 şi un ciocan 6 
semnalizează cînd virtelniţa a făcut rotaţiile prescrise. Firul treci* 
prin conducătoarele 7, care sînt fixate pe bara S . Ea este mişcată 
la dreapta şi la slînga de o camă 9, astfel ca firul să se depună 
pe vîrtelniţă pe o lungime de 2—3 cm. Bobinele sau ţevile sînt 
aşezate pe fusele 10, Firele, după ce au trecut prin trei conduc㬠
toare, sînt fixate cu capetele de una dintre aripile vîrtelniţei. 
De obicei se formează concomitent cinci jurubiţe cu lungimea 
de 100 m, sau şapte jurubiţe cu lungimea de 120 iarzi (1 iard== 
= 914 mm). Cînd clopoţelul semnalizează că s-a înfăşurat lungi¬ 
mea de fir prescrisă, se scot jurubiţele şi se suspendă de cirligul 
din dreapta balanţei cu cadran 
(fig, 14). Pe braţul de jos al balanţei 
se găseşte indicatorul (acul) care 
se mişcă în faţa cadranului gradat 
şi se opreşte arătînd numărul sau 
titlul firului. 

— Determinarea numărului fire¬ 
lor eu microbalanţa „ Schopper “ (fig. 

16). Pe această balanţă se pot lua 
şi lungimi de fire 5—200 cm, deci 
este foarte potrivită pentru a de¬ 
termina numărul unui fir scos din 
ţesătură. Ea are scări pentru de¬ 
terminarea firelor in iVm, Neb , Nel 
şj NeL De exemplu, se iau 2 m 
fir al cărui număr trebuie deter¬ 
minat. în primul rind se pune 
aparatul la punct, adică indicato¬ 
rul să fie la zero. După aceea, se agaţă firul de cirligul din 
dreapta balanţei, iar indicatorul se opreşte pe scara M, de exem¬ 
plu la 40: aceasta înseamnă că greutatea firului este de 40 mg. 

Nm — - - --- , în cazul nostru ■• = 50 Nm. 

mg 40 



Fig. 14. Balanţa de numerotare 
a firelor cu cadran. 


37 





















Pentru numerele engleze la lină, bumbac, in etc., indicatorul 
arată rezultatele pe scările respective. 

De multe ori se intlmplă ca indicatorul să depăşească ultima 
cifră din scara cadranului. Balanga are trei greutăţi separate, 
cu următoarele inscrip¬ 
ţii: pe una este notai 5x, 
pe a doua 10 x, pe a 
treia 20 x. Se agaţă de 
cîrligul b una dintre cele 
trei greutăţi şi prin acea¬ 
sta se readuce indicato¬ 
rul în scară. 

De exemplu, se agaţă 
de cîrligul a, 8 m de 
fir. Indicatorul va de¬ 
păşi scara şi atunci se 
readuce, agăţind de cîr¬ 
ligul b greutatea 5 x. In¬ 
dicatorul va arăta 35 pe 
scara gradată M . Se împart 8 000 mm la 35 şi apoi rezultatul 
se împarte din nou la 5, deci : 

8 000 : 35 = 228,6 228.6 : 5 = 45,7 Am. 

La determinarea fineţii firelor, o mare influenţă asupra rezul¬ 
tatului o are umiditatea. Pentru a evita abaterile din cauza umi¬ 
dităţii, este necesar ca firele la care se va determina fineţea să 
aibă totdeauna aceeaşi umiditate, care să fie egală cu repriza. 
Pentru aceasta se procedează in felul următor: 

Se deapănă 1 000—1 500 m fir pe o virteluiţă. iar sculul 
obţinut se „climat izează“, adică este ţinut 24 de ore intr-un 
spaţiu (camera de condiţionare) cu o umiditate a aerului de 65%, 
cu o toleranţă de ±5% la temperatura de 20°C, apoi se cintăreşte. 

Exemplu. După climatizare un scul cu lungimea firului de 

1 ooo 

1 000 m cintăreşte 42,5 g, firul are Nm efectiv —= 23,5. 

42,5 

însă nu totdeauna există posibilitatea de a climatiza firul; 
in acest caz se usucă firul complet, se cîntăreşte, iar la greutatea 
primită se adaugă repriza. Se presupune că sculul complet uscat 
cîntăreşte 41 g. Repriza la bumbac este de 8,5%, deci: 


greutatea firului uscat . 41,000 g 

repriza de 8,5% = ' 8> ~ . 3,485 g 

Total 44,485 g. 



Kig. 16. Microbalanţa Schopptr. 







39 






























































Se calculează Nm efectiv al firului, şi anume: 


L _ 1 500 
g ~ 44,485 


= 33,7 Nm efectiv al firului. 


2. Determinarea torsiunii firelor 


Torsiunea firului are mare însemnătate pentru procesul tehno¬ 
logic şi aspectul ţesăturii. Dacă firul are o torsiune prea mică, 
el se va rupe în timpul ţesutului; dacă are o torsiune prea mare, 
ţesătura va fi aspră, pe fir se vor forma „cîrcei u , iar ruperile vor 
fi frecvente. 

Torsiunea firului se determină cu torsiometrul arătat în 
figura 17. Firul se fixează între clemele 1 şi 2, a căror distanţă este 
de 25 cm pentru firele de bumbac şi 50 cm pentru firele de mătase. 
Distanţa aceasta se poate regla prin deplasarea suportului 3 pe 
bara care-1 susţine. Suportul se fixează pe bară cu şurubul 4. 
Clema 1 se roteşte primind mişcarea prin două roţi dinţate, dintre 
care una este antrenată de o manivelă sau de un motor electric. 
Pe axul clemei 1 este fixat şurubul fără sfîrşit 6‘, care se angrenează 
cu cadranul 5, pe care sînt gradate două scări, cea exterioară de 
la 0 la 100, iar cea interioară de la 0 la 10 000. 

Indicatorul mai lung 7, arată unităţile şi zecile de unităţi 
pe scara exterioară, iar indicatorul mai scurt 8 arată sutele de 
torsiuni pe scara interioară. 

Se fixează cele două indicatoare la 0, apoi firul este tensionat 
cu greutatea 9. Se roteşte clema 1 în sens invers răsucirii, pînă 



Fig. 17. Torsiometrul. 


uneHimp se . P oate observa cu ajutori 

la 1 m Iuncrim^ 1 n ras K u . clt . urilor ^dicate de cadran se raportea? 

ÎJ, "• fac , 25 50 de probe. L 

P poate preciza cind firele devin paralele pri 


40 


dezrăsucire. Pentru a determina torsiunea firului, clema 1 se 
roteşte în sens contrar toarcerii, deci firul se alungeşte ptnă 
ce fibrele devin paralele. Rotind clema mai departe in acelaşi 
sens, firul primeşte din nou o toarcere, deci se scurtează. Cind 
el a revenit la lungimea iniţială, se citeşte pe cadran rezultatul, 
apoi se împarte la 2. 

Metoda Marschik de determinare a torsiunii firului . Se răsu¬ 
ceşte firul în sensul toarcerii pînă se rupe. Apoi, fără să se pună 
cadranul la 0, se ia din acelaşi fir o altă probă, se răsuceşte In 
sens contrar toarcerii piuă la ruperea firului. Se citeşte rezul¬ 
tatul pe cadran, apoi se împarte la 2. El reprezintă numărul 
firului pe lungimea de fir dintre cleme, apoi se raportează la 
1 m lungime. 


3. Determinarea rezistenţei şi alungirii lirelor 


Rezistenţa se măsoară prin determinarea forţei axiale la care 
rezistă firul pînă în momentul ruperii. Pentru a determina rezis¬ 


tenţa firului se foloseşte dina- 
mometrul, reprezentat în fi¬ 
gura 18. 

Firul 1 este fixat între 
cele două cleme 2 şi 3. Dis¬ 
tanţa între ele este de obicei 
de 500 mm. Clema de sus este 
fixată de lanţul 4, care este 
legat de sectorul dinţat 5; pe 
axul acestuia este fixat braţul 
pendular 6* cu greutatea deta¬ 
şabilă?. în dinţii sectorului 5 
intră clicheţii S, care 1 ţin pe 
loc sectorul respectiv pe bra¬ 
ţul pendular. Pe cadranul 9 
indicatorul de pe braţul pen¬ 
dular arată rezistenţa firului, 
iar pe cadranul 10 este ar㬠
tată alungirea de către un alt 
indicator, care este angrenat 
cu cremaliera 1J, în legătură 
cu clema 3 . 

Clema inferioară 3 este 
mişcată în jos de un şurub 
care este acţionat de o piuliţă 



41 

















































rotită manual sau mecanic. Clema de jos, datorită alungirii fi¬ 
rului, coboară mai repede decît clema de sus şi astfel este indi¬ 
cată alungirea pe cadranul 10. 

Rezistenţa este dată in grame sau In kilograme, iar alungirea 
in milimetri sau în procente. Pentru ca toate firele care sint 
supuse încercării să fie tensionate in acelaşi fel, după ce au fost 
strînse în clema de sus, ele sint tensionate cu o greutate a cărei 
mărime este in funcţie de grosimea firului. 

Prin faptul că rezistenţa şi întinderea firului sint influenţate 
de umiditatea pe care o conţine firul, se face corectarea rezultatelor 
In funcţie de umiditate. Valorile acestor coeficienţi sint date 
in STAS. 


4. Determinarea nererjularilăţii firelor 

Această determinare de număr, torsiune, diametru, rezistenţă 
şi întindere se face cînd se observă abateri, care ar putea să influ¬ 
enţeze defavorabil procesul de fabricaţie in tesătorie şi finisare 
precum şi aspectul ţesăturii. 


5. Determinarea defectelor exterioare ale firelor 

Aceste defecte sint: porţiuni prea groase sau prea subţiri, 
impurităţi, cîrcei, noduri şi scame. Toate acestea au influenţă 
asupra aspectului ţesăturii. Pentru determinarea acestor defecte 
se foloseşte placa pentru determinarea uniformităţii firelor repre¬ 
zentată in figura 19. ’ K 

Acest aparat se compune din placa i, fixată la marginile din 
stingă şi din dreapta prin clemele 2, care sint rotite cu manivela 3. 

rm roţile dinţate z lt z 2 şi Zg, rotaţia se transmite şurubului 4 
pe care se deplasează cursorul 5, cu un dispozitiv de întindere 
a Iirului 6. Rotindu-se placa, cursorul se deplasează, iar firul se 
depune pe placă la distanţă egală de 1-2 mm. 

lalts es . 1 ® nea Sf ă pe o faţă pentru firele albe, iar pe faţa cea¬ 
rta este albă pentru firele de culoare închisă. Placa se scoate 
fP® 1 se număra defectele pe un anumit număr de spire, 
Îot ° , an . uraifcă lungime de fir. Avind numărul defecte¬ 

lor calitatea firului se stabileşte după tabele indicatoare. 

intrai re t C0 “ ail î i ' i sa ® e facă o examinare severă a ţevilor care 

iarp! 1 m* e | ăl0ri r’ f , ln ? dca Ş1 ele pot să P rezi nte defecte, ca: înfăşu- 
area moale a firului, ţevi incomplete, deteriorate şi deformate. 


42 



[Fig. 19. Placă pentru determinarea uniformităţii firelor. 




























































6 . Determinarea umidităţii firelor 


Umiditatea firelor se determină cu aparatul de. condiţionare 
reprezentat în figura 20. 

El funcţionează în modul următor: ventilatorul 1 absoarbe 
aerul din Încăpere şi il trece în camera de încălzire 2\ aerul 
prin tubul 3, ajunge in coşul 4 , în care este materialul’pentru 
analiză. Acest coş se află in camera de uscare o. Aerul cald usucă 
materialul, apoi trece prin tubul 6 in camera de uscare prelimi¬ 
nară 7, în care este un coş de rezervă 8, cu materialul pentru a 
doua probă. Coşul 4 este suspendat printr-o bară 10 de braţul 
balanţei 11. Pe celălalt braţ al balanţei este suspendat talerul 
pentru greutăţi. Prin greutăţile 12 coşul gol este echilibrat 
Termometrul 9 arată temperatura din camera de uscare. Tempera¬ 
tura se poate regla automat printr-un termoregulator. sau prin 
ferestrele 13 şi 14. Temperatura se menţine la 105°C pentru bum¬ 
bac, 110°C pentru lînă şi 120°C pentru mătase naturală şi artifi¬ 
cială. După ce a fost cîntărit materialul, se ridică temperatura 
treptat, apoi la interval de 10—15 min se cintăreşte proba, in 
care timp ventilatorul se opreşte. Durata încercării depinde de 
materialul pus la uscare, dacă este materie primă, ţesătură, fire 
sub formă de sculuri, ţevi sau bobine. Uscarea se opreşte cînd 
două cintăriri consecutive au aceeaşi valoare, sau valori foarte 
apropiate. Cînd lipseşte aparatul de condiţionare, uscarea probei 
se poate face în etuvă. 

Umiditatea se dă în procente şi se calculează cu formula: 


u 



X 100, 


în care: u este umiditatea firelor, în %; 

g — greutatea materialului înainte de condiţio¬ 
nare, în g; 

8 U greutatea materialului uscat, piuă la greu¬ 
tatea constantă, in g. 

'L lim E , * e m P 1 u • S-a pus la condiţionare o probă de fir de 

cîrUărdf 70n® re ^ atea . ( j? 856 g. Proba in stare cimplet uscată a 
cîntărit 720 g. Ce umiditate conţine firul? 

X 720 * ~ 1^,89% umiditate (rezultatul se dă eu 

te 6 Lă “tntdplnf, Z , e o CimaJ ®' , jar procentul de umiditate se rapor¬ 
tează totdeauna la greutatea probei uscate). 


44 


firul de bumbac conţine 18,89% umiditutc, insă umiditatea 
Imisă adică repriza bumbacului, este de 8,5%. Deci se va calcu 
i'l oreulatea corectată, numită şi greutatea comercială a probei. 
1 greutatea corectată a proboi este egala cu greutatea probei 
uscate, plus repriza. 

Greutatea probei uscate este do 720,0 g. 


0 


8,5% la 720 = 


720 X 8,5 
100 


61,2 g. 


720,0 + 61,2 = 781,2 g este greutatea corectată a probei. 


D. RECEPŢIO\AR EA FIRULUI ÎN ŢESATOIUE 

Recepţionarea firului sosit in ţesătorie se face foarte minuţios, 
de un personal competent. Cea mai mică neatenţie sau greşeală 
poate să ducă la mari neajunsuri. La recepţionarea cantitativă 
se ţine seamă de tară , adică greutatea lăzilor, apoi de greutatea 
tuburilor de carton. 

La recepţionarea calitativă se dă mare atenţie fineţii, unifor¬ 
mităţii şi umidităţii firelor, dar, cind este nevoie, se fac şLalto 
determinări, cu ajutorul aparatelor descrise mai sus. 

Dacă rezultatele nu corespund cu normele in vigoare, materia¬ 
lele se păstrează neatinse şi se cere din partea fabricii furnizoare 
un delegat competent, cu care să se discute condiţiile de predare. 
Mai jos se arată cum se procedează cînd se recepţionează o canti¬ 
tate mai mare de fire. 

De exemplu, se primeşte un lot (partidă) de 8 lăzi cu fir de 
blfmbac: 

1) Pînă la verificare se notează numerele de ordine ale lăzilor, 
specificînd la «fiecare dintre ele greutatea brută, netă şi tara 
(Iada nr. 256, bruto 176,50 kg, neto 158,64 kg, tara 17,85 kg etc:L 

2) Se verifică greutatea netă a lotului. Se clntăresc cele 8 
lăzi pline, iar din greutatea lor se scade greutatea lăzilor goale: 

greutatea celor 8 lăzi pline este 1 562,760 kg 

greutatea celor 8 lăzi goale este 139,760 kg 

greutatea netă a lotului 1 423,000 kg 

3) Se iau probe pentru determinarea greutăţii şi tara ţevilor 
sau a bobinelor goale. Se iau din fiecare ladă cîte 5 ţevi din 
diferite părţi (nu de la suprafaţă şi de lingă pereţii ambalajului), 
apoi se clntăresc pe o balanţă foarte precisă. Dacă nu avem balanţa 






45 

















la lndemînă, se pun probele într-un vas care se închide ermetic 
(cele 5 ţevi constituie o probă). Se fac 8 note, iar la fiecare probă 
se notează greutatea separat. Apoi se deapănă pe o virtelniţă 
firul de pe cele 5 ţevi dintr-o probă, pe urmă ţevile se cîntăresc 
cu cea mai mare precizie. Se scade greutatea ţevilor din greutatea 
probei şi se capătă greutatea umedă a firului. Ar fi greşit să se 
cîntărească firul de pe vîrtelnită, fiindcă el a pierdut din greutate 
la depănat. Se condiţionează separat firele din cele 8 *probe 
apoi se calculează umiditatea fiecărei probe separat. Dacă conţi¬ 
nutul de umiditate diferă de la probă la probă, se raportează la 
cantitatea de fir din lada respectivă; dacă însă este acelaşi, sau 
foarte apropiat, se raportează la cantitatea întreagă de fir. 

In exemplul dat, conţinutul de umiditate a fost foarte apro¬ 
piat, deci se raportează la cantitatea întreagă de fir. Astfel: 

greutatea celor 8 probe, adică 8 X 5 == 40 ţevi . .2 872,620 g 
greutatea celor 40 ţevi . 78,115 g 


greutatea umedă a firului din 8 probe (fără ţevi) 2 794,505 g 
greutatea uscată a firului din 8 probe. 2 482,100 g 

conţinutul de umiditate a celor 8 probe .... 312,405 g 

4) Se calculează tara ţevilor. Cele 40 de ţevi au cîntărit 78,115 g, 
iar proba a avut greutatea de 2 872,620 g. Tara ţevilor se 
calculează cu formula: 


100 x Gt 
S ~ Gf 

În care: g este tara ţevilor, în %; * 

Gf — greutatea firelor cu ţevile, fn g; 

Gt — greutatea ţevilor fără fir, în g. 

# 

în exemplul dat: 

tara ţevilor = i ^2 _ x - 78 - 115 = 2 719 o/ 

2 872,620 /0 

Tara ţevilor la întregul lot este ? .. 423 x hllî — 38,701 kg 

100 

5) Se calculează cantitatea de fir a lotului, fără ţevi: 

greutatea lotului 1 423,000 kg 

greutatea ţevilor 38,701 kg 

greutatea fără ţevi 1 384,299 kg 


6) Se calculează conţinutul de umid.tate a probe, in procente 
s -u văzut că proba a conţinut 312,405 g umiditate, iar după 
ce a fost uscata a avut greutatea de 2 482,100 g. Deci ea are 

12,58% umiditate, fiindcă X 100 = 12,58% umiditatea 

probei. 

Dacă proba conţine 12,58% umiditate, este natural ca si lotul 
să aibă aceeaşi umiditate. 

7) Se calculează greutatea corectată a lotului cu formula: 

fl _ /"» 100 r 

^corectat* — (*nctă X - , 

100 4- u 


in care: G ue t& este greutatea lotului (fără ambalaj şi ţevi), in k^; 
r — repriza, în %; 
u — umiditatea probei, în %. 


In exemplul de faţă: 1 384,299 x = 1 334,127 kv 

112,58 5 

greutatea corectată a lotului. 

8) Se determină fineţea firului. Se iau din fiecare ladă o—lo 
ţevi, apoi pe balanţa cu cadran se stabileşte numărul metric al 
firului. S-a găsit Nm 50. 

9) Se calculează numărul efectiv al firului. Firul conţiue 
12,58% umiditate, insă repriza la bumbac este de 8,5%. 

Dacă 112,58 are Nm 50 
108,50 are Nm x 

X = - 50 - x -- ’ -- = 51,88 Nm efectiv. 

108,50 


E. FIRELE ÎNTREBUINŢATE ÎN ŢESATORIK 

Firele au diferite denumiri, care sint date după Întrebuin¬ 
ţarea lor; de exemplu, fir de urzeală, fir de bătătură, după mate¬ 
ria primă; fir de bumbac, fir de iu, iută, lină, după toarcere; 
fir extrahart, fir muie, după dilerite operaţii de finisare; fir 
mercerizat, albit, aneoiat etc. 


47 

























1. Firele de bumbac 

Din punct.de vedere al fabricării se împart în: 

— fire din bumbac cardat; 

— fire din bumbac pieptănat. Firele din ambele grupe se 
torc pe maşina de tors cu ineluşe. Ele au in general o torsiune 
măre * 

-fire vigonie, toarse la selfactor, au o torsiune mică, deci 
sînt moi. 

Muie (mulegarn). Fire cu torsiune mica, moi, se întrebuinţează 
ca bătături la ţesăturile care vor fi scămoşate, sau pentru tricotaje. 

Barchet. Fir de bumbac indian (Bengal), deci de calitate 
inferioară, sau din bumbac regenerat. Are torsiune mică, se între¬ 
buinţează ca bătătură pentru ţesături care vor fi barchetate, ca: 
barchetul, sibiruL Aceste fire au numere de fineţe mici, deci sînt 
mai groase. 

Firul creţ , numit şi extrahart y are torsiune exagerată, din care 
cauză se încreţeşte. Se întrebuinţează ca urzeală. Aceste fire 
se apretează, avind torsiune mare. 

Firul de bumbac pieptănat este în general răsucit, albit, merceri- 
zat şi gazat. Este foarte subţire, deci are număr de fineţe mare. 
El se întrebuinţează ca urzeală şi bătătură pentru ţesături fine 
de lenjerie, ca: poplinuri, dejalenuri, la tricotaje pentru ciorapi 
subţiri. « ' 

Maco este firul de bumbac egiptean de calitate superioară, 
avînd culoarea naturală gălbuie. Este mercerizat şi. gazat. Are 
număr de fineţe mare. 

Flore ste firul din bumbac superior, cu torsiune mică, se merceri- 
zează şi se gazează, ca să obţină un luciu pronunţat, fiindcă se 
întrebuinţează pentru smocurile de la pluşuri şi catifele. Are 
număr de fineţe mare. 

Fir crep sau crepon este firul subţire cu torsiune mare, de la 
1 800 la 2 400 toarceri pe 1 m. Se fabrică din bumbac, lină, mătase. 
Se răsuceşte şi se cablează. 

Glace este aţă de bumbac răsucită din 2—3 fire, fiind merceri¬ 
ei^ şi apretată, are un luciu mare. Se întrebuinţează pentru 
lenjerie, mănuşi etc. 

Xigonie^ este firul ordinar din deşeuri de bumbac. Se întrebuin¬ 
ţează ca bătătură şi fir de umplutură la ţesături ieftine. Are număr 
de fineţe mic. Răsucit, se întrebuinţează şi ca urzeală. Se fabrică 
şi din deşeuri de lină sau din deşeuri de lină amestecată cu bum¬ 
bac. Prezintă fibre de dilerite culori, conţine fibre străine şi im¬ 
purităţi. 


48 


multe fire de G diferite culoriJJJrtj m mai 

Baico este firul de bumbac aspru cu asnert *ir m - 
prin metalizarea firului. Adică firul este trecut prmtr-o Etie 

sssrsr Se* “ spens,e - se « P ii 

Bumbacul pescăresc este firul de bumbac cablat. De exemplu 
Nm 30/4/3. Se întrebuinţează pentru perdele, dantele urzeală 
şi bătătură pentru covoare, reţele de pescuit, ţesături tehnice etc. 

Melange este firul de bumbac obţinut din amestecarea fibrelor 
vopsite în două sau în mai multe culori. 


2. Firele din lină şi din păr animal 


Firele de lină se împart in două grupe mari: 

a) Firele din lină cardată sau dărăeilă (streichgarn) sînt deşti- 
nate stofelor şi postavurilor care se vor piua. Deci lina pentru 
aceste fire este bine să aibă încreţituri. Din această cauză, fibrele 
nu sînt paralelizate, ci sînt încurcate, iar capetele lor se vad 
foarte clar pe toată suprafaţa firelor. Ţesăturile prin piuat capătă 
o suprafaţă cu un strat pislos, astfel ca să nu se vadă nici firele, 
nici desenuHesăturii. De exemplu: postav militar, stofă de palton, 
pătură etc. 

b) Firele de lină pieptănată (kammyam) au o suprafaţă foarte 
netedă, fiindcă lina întrebuinţată pentru ele este pieptănată, 
deci fibrele paralelizate. Din această cauză, capetele fibrelor 
apar foarte rar pe suprafaţa firului. Stofele fabricate din fire de 
lină pieptănată au o suprafaţă netedă, iar firele şi desenul ţesăturii 
se văd clar. 

Firele de lină apar in industrie sub diferite denumiri: 

Alpaca sînt fire fine, moi, cu aspect mătăsos, fabricate am 
părul lamelor denumite alpaca sau pacos, care trăiesc in America 
Centrală şi de Sud. Acest păr, de obicei, este amestecat sau Înlo¬ 


cuit cu lină fină. ţ . ^ 

Angolana sînt firele din părul iepurilor de Angora amestecate 

cu lină merinos ca să se poată toarce; sînt foai e ! ? ' 

Fire angora sau Mohair sint firele din păru capre . * 8 ’ 

au luciu mare, culoare naturală albă, neagră sau ca e . 

Fir şeviot sînt firele din lină groasă Cheviot, dărăcită^au piep 

flinta 


4 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


49 














Homespun sînt fire din'lină regenerată, de calitate i n f er - 
se întrebuinţează pentru ţesătornle casnice; au număr de fine 
Ltisler sînt fire din lînă Cheviot cu lustru mare pentru î 1 ^’ 
de vară; au număr de fineţe mare. u 

Marengo sînt fire de lînă de culoare închisă în care ] a r 
s-a amestecat lînă albă în proporţie de 5-10%, sau chiar 
de mătase. ... ame 

Firele mungo se obţin din lînă regenerată din zdrenţe de no<u 
care a fost piuat. Lungimea fibrelor este de la 10 ] a 15 mm s 
amestecă cu lînă „tunsoare 44 , pentru fire ieftine. * be 

Mungo noiiy fire obţinute din resturi din confecţii. 

Mungo vechi , fire obţinute din zdrenţe din haine purtate 
Fir shoddy sînt fire obţinute din zdrenţe de stofe din \\ * 
pieptănată şi tricotaje, deci este de calitate superioară firel^ 
mungo, avînd lungimea fibrelor de 45—25 mm. 


3. Firele de mătase naturală produsă de viermi 
domestici şi sălbatici 

Ele se Împart în două categorii mari: 

a) Fire trase sau depănate obţinute direct de pe gogoşi. 

b) Fire toarse obţinute din deşeuri de mătase. 

Organzin sînt fire de mătase crudă din gogoşi de calitate 
superioară (masculi). Se întrebuinţează pentru urzeală. Din 3—8 
gogoşi se formează un fir cu toarcere mare. dublat în 2—3 fire 
apoi răsucit. 

Trama sînt fire de mătase inferioară organzinului, dar de 
= at V°^ e k un <L CU toarcere mică; se întrebuinţează pentru 
bătătura. Din 3—12 gogoşi se formează un fir fără să fie tors, se 
dublează, apoi se toarce cu 9—11 răsucituri pe 1 cm. 

ie «tot fir e răsucite din 2-3 fire de mătase nede- 

jj a cu , ^ ^ 200 răsucituri pe 1 m, după numărul de fire 
i re , e f s e acut. Dm cauza răsuciturilor mari, se întrebuinţează 
man ete denumite crep. De exemplu: crep de China, 

gre^borangfc) Ul dm mătaSe crudă nede £ omată 5 se numeşte şi 

Ffrt'de’mJh?? de ^ ăUse complet degomate, moi şi cu luciu, 
cu o moliciune C ru!r^ix Se °! ) ^ ne d ' n mătasea nedegomată, însă 
slabă de sS 6 a ° btmUt f. p ! m aceea că este ţinută într-o baie 

se spală Prin ^ ier ^ e * n soluţii slabe de acid, după care 

spala. Prin această tratare, pierde 5-8% din greutate. 

50 



Fire din mătase Ckapc se obţin din.deşeuri de mătase, de pe 
gogoşi perforate, deformate, turtite, duble (dubions) sau provenite 
de la viermi bolnavi. De pe aceste gogoşi, firul nu se poate depăna. 
Se mai întrebuinţează resturi ce rămîn din gogoşi după depănat, 
apoi din păienjenişul rar cu care îşi fixează viermele gogoaşa. 
Se mai întrebuinţează şi firele do mătase rupte şi incilcite de la 
ţesătorii şi răsucitorii. 

* Aceste deşeuri sînt supuse unei macerări denumite „chapage*\ 
iar materialul obţinut se numeşte „mătase chape“. Prin chapage 
sericina se distruge, se obţine un material fibros încîlcit, care se 
spală, eventual se albeşte şi se prelucrează pentru fire. 

Dacă se prelucrează după principiul linii pieptănate, se obţin: 
Fire florette , netede şi cu luciu, din care se fabrică cămăşi 
şi lenjerie fină. Firul are toarcere mare şi de obicei este răsucit. 

Fire bourette , care se fabrică după principiul linii cardate. 
Conţin multe impurităţi, firul este neregulat şi are culoarea natu¬ 
rală. Din ele se fabrică ţesăturile denumite „bourette 14 . 


4. Firele de mătase artificială 

Ele apar in industrie sub trei forme: 

a) ca fir tras, deci un fir fără sfirşit compus din 6—100 fibrile 
sau lame. Firul astfel obţinut poartă denumirea internaţională 
„raion 44 . 

b) ca fir din fibre scurte, denumite celofibră; 

c) ca fişii înguste de celofan. 

Firele din mătase artificială sînt numite, in general, după 
procedeul care s-a folosit la fabricarea lor (viscoză, aeetat, 
nitrică etc.). Cele mai des întrebuinţate sint: 

Mătasea artificială viscoză obţinută prin dizolvarea celulozei. 

Mătasea artificială acetat se deosebeşte de celelalte (se dizolvă 
în acetonă). 

Mătasea artificială nitrică se fabrică prin tratarea nitrocelu¬ 
lozei obţinute din linters cu eter alcoolic. 

Mătasea vandura , obţinută din gelatină, are un lustru mare. 

Glanzstoff sînt fire din mătase artificială euprică, cu luciu mare. 

Celofibră sînt firele obţinute prin tăierea firelor raion la lungi¬ 
mea bumbacului sau a linii. Dacă este tăiată sub 40 mm, se numeşte 
celofibră B (bumbac), fiindcă se apropie de lungimea bumbacului. 
Dacă lungimea ei este intre 40 şi 150 mm, se numeşte celofibră 
L (lină), fiindcă se apropie de lungimea linii. în comerţ apare 
sub diferite denumiri, ca: lanital, fioco, celolana etc. 


51 










5. Firele sintetice 


Firele sintetice se împart în mai multe grupe: 

— Firele poliamidice pot fi întrebuinţate pentru produse h 
]ar g consum sau tehnice, care sînt supuse unor solicitări putern £ 
la frecare, la uzură avansată. Din aceste fire se fabrică şi covoare 

- Firele polinitrilacrilice se pot folosi in produse care necesită 
o rezistenţă deosebită la ruperi, frecare şi putrezire. 

— Firele polieslerice se pot folosi pentru produse care trebuie 
să aibă rezistenţă mare la acizi, baze, şi în stofe, ca înlocuitor de 
lină. avînd capacitatea de a păstra pliseurile. 

în prezent, cele mai răspîndite sînt: capronul (U.R.SS) 
paionul , relonul (R.P.R.), nylonul , care fac parte din grupa polii 
amidelor. 

Din grupa polinitrilacrilică fac parte: orlonul, dralonul şi 
rolanul (R.P.R.). 

Din grupa poliesterică fac parte: lavranul (U.R.S.S.), teronul 
(R.P.R.), tergalul (Franţa), terilenul (Anglia), teritalul (Italia). 


Întrebări recapitulative 


1. Sub ce formă se prezintă firele tn ţesător ie? 

2. Care sînt proprietăţile fizico-mecanice ale firelor? 

3. Ce exprimă următoarele numere, cum se calculează şi ce tehnică au 
firele respective: 30, 45/1, 50/2, 90/3, 50/40, 80/75/60, 60/2/4? 

4. Care sînt factorii care influenţează numărul firelor? 

5. Un fir raion 120 den la dezancolat a pierdut 5%, iar la vopsit a clştigat 
2% în greutate. Ce Nm iniţial a avut firul? 

6. Se Va da clte un exemplu de număr nominal, iniţial, efectiv şi de sub¬ 
stituire. Se va arăta cum se calculează fiecare dintre aceste numere. 

7. Care slnt procedeele de găsire a numărului unui fir? 

8. Se va calcula ce titlu are un fir cu 300/200/150 den, apoi se va demon¬ 
stra aceasta, transformînd den ieri i în Nm. 

9. Un scul raion cîntăreşte 40 g şi are 100/2 den. Ce lungime are sculul? 
Care este greutatea corectată a sculului, dacă după condiţionare are greutatea 
de 35 g? Care este Nt şi Nm efectiv al firului? 

10. Care este regularitatea unui fir la rezistenţă, dacă s-au primit urm㬠
toarele rezultate: 

- s-au făcut total 50 de probe (50 dc încercări de ruperi); 

- suma tuturor probelor este de 43 565 g; 

- media rezistenţelor: 871,3 g; 

- numărul de probe mai mici decit media: 23; 

- suma probelor mai mici decti media 39 722 g. 




11 . La un lot cu fir de lină pieptănată cu greutatea de 1 565,600 kg la o 
analiză de laborator s-au primit următoarele date: 

— tara ţevilor 9,5 %» 

— greutatea probei înainte de condiţionare 870 g; 

_ greutatea probei uscate 711 g; 

— firul are Nm 100/2. 

$c va calcula: umiditatea în procente; numărul efectiv al firului; greuta¬ 
tea corectată a probei; greutatea corectată a lotului. 

12. La determinarea numărului unui fir prin comparaţie, şuviţa cu firul 
al cărui număr este 48 are 34 de fire, şuviţa cu firul al cărui număr este nt 
cunoscut are 32 de fire. Ce număr are firul din urmă? 

13. Un fir raion 120/2 den arc rezistenţa medie de 688,5 g. Se va calcula 
rezistenţa specifică. 

14. Un fir crep răsucit din două fire a 120 den s-a scurtat cu 9% prin r㬠
sucire. Cc Nm are firul răsucit? 


















CAPITOLUL II 


PREPARAŢIA URZELII ŞI BĂTĂTURII 

A. NOŢIUNI GENERALE 


1. Formarea ţesăturii 

Ţesăturile sînt rezultatul încrucişării a două sisteme de fire: 
urzeala si bătătura. Firele de urzeală sînt cele dispuse in lungimea 
ţesăturii, iar cele de bătătură în lăţime. In figura 21 se poate 
vedea cum se încrucişează firele de urzeală cu cele de bătătură la 
cea mai simplă ţesătură, numită pinză în două iţe.^ După felul 
cum se încrucişează firele de urzeală cu cele de bătătură se pot 
obţine variate ţesături, 
care se vor studia la capi¬ 
tolul Studiul legăturilor . 




Pig. 21. Ţesătura de pinză Fig. 22. Război manual de ţesut pinză: 

(In două iţe). i. 2. 3. 4-stIn*hii; 5.6, 7,-lravcrse; 8, 9-suluri; 

tO, ii — dreptunghiuri din lemn; i3 — manivela; 
i4 — clichet. 



Aceste ţesături se lucrează manual cu războiul orizontal 
de ţesut pinză (fig. 22) sau cu războaiele mecanice (v . fig. 80). 


54 


2. Reprezentarea yraiicu a ţesăturilor 

Încrucişarea firelor de urzeală cu cele de bătătură se reprezintă 
in desen cu ajutorul hîrtiei pentru desenatură (fig. 23), care este 
împărţită In pătrăţele (milimetrică) numită hirtie de compoziţie. 

Un şir de pătrăţele in direcţia verticală reprezintă un fir de 
urzeală, iar un şir de pătrăţele orizontale reprezintă un fir de 
bătătură; pătrăţelul reprezintă locul unde firul de urzeală se 
încrucişează cu firul de bătătură, numindu-se „punct de legare". 

Firele de urzeală se numerotează sub desen, incepînd cu pri¬ 
mul şir de pătrăţele verticale, de la stingă spre dreapta, iar firele 
de bătătură se numerotează in partea stingă a desenului, de jos 
în sus, incepînd cu primul şir de pătrăţele orizontale (fig. 24). 

Urmărind primul fir de urzeală al ţesăturii din figura 21. 
se vede că leagă pe deasupra primului fir de bătătură, pe sub al 
doilea fir de bătătură şi apoi iar pe deasupra firului al treilea 
„ de bătătură, repetindu-se. 

Această încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură 
se reprezintă pe hîrtia milimetrică, aşa cum se vede In figura 2 *, 
adică atunci clnd firul de urzeală a trecut peste firul de băt㬠
tură se notează in desen cu un pătrăţel plin (desenat), iar eînd 
firul de urzeală trece pe sub firul de bătătură se lasă un pătrăţel 



Fig. 23. (Hirtie pentru desenatură ou 
k împărţirea 8/8. 



â 


Fig. 24. Numerotarea lirelor de ur¬ 
zeală şl bătătură. 


gol. Urmărindu-se al doilea fir de urzeală, se vede că el trece 
iutii pe sub primul fir de bătătură şi apoi peste al doilea fir do 
bătătură, repetlndu-se. Pe hîrtia milimetrică se va însemna pe 
























































































































al doilea şir de pătrăţele, de jos în sus, un pătrăţel gol, apoi unul 

plin şi aşa mai departe. 

La toate legăturile (ţesăturile), indiferent de modelul pe care 
ll formează, locul unde firul de urzeală trece peste cel de bătătură 
se notează cu un pătrăţel plin, iar locul unde firul de urzeală 
trece pe sub firul de bătătură se noteaza in desen cu un pătrăţel 
gol şi se citeşte astfel: 1 luat, 1 lăsat etc. 

Privind desenul acestei ţesături se observă că Ia al treilea 
fir de urzeală şi bătătură, încrucişarea firelor de urzeală cu cele 
de bătătură se repetă, deci desenul se repetă după două fire de 
urzeală şi două de bătătură. Partea legăturii, după care legarea 
(încrucişarea) firelor se repetă atît în urzeală, cît şi in bătătură, 
se numeşte raport. Raportul se exprimă sub formă de fracţie 
ordinară, numărătorul arătînd numărul firelor de urzeală, iar 
numitorul, numărul firelor de bătătură. 

Exemplu. Legătura din figura 24 are un raport de două fire 
de urzeală şi două de bătătură, deci acest raport se va exprima 

prin fracţia —. Ţesăturile se mai pot desena şi în secţiune, şi 

anume: în secţiune longitudinală, adică în direcţia urzelii (de 
jos în sus) şi în secţiune transversală, adică în direcţia bătăturii 
(de la stînga spre dreapta). Aceasta se face pentru a se înţelege 
mai bine modul de încrucişare a celor două sisteme de fire. 

In figura 24, a se poate vedea o secţiune longitudinală a ţesătu¬ 
rii, iar in figura 24, b o secţiune transversală a aceleiaşi ţesături. 


B. PREPARAŢIA FIRELOR DE URZEALA 


se grupează'astfeL ^ esătoria manuală, cît şi din cea mecanică 

- preparaţia urzelii; 

- preparaţia bătăturii; 


ţesutul propriu-zis. 

tanţă în ţesătorie 01 ^ anum 10 1? ," r * era ^ i de cea mai mare impor- 
este necesară), năvă lit»?» , b m atul > urzitul, încleierea (dacă 

aşezarea pe război. Firele dn hlftJît fl x el ° r de urzeaIă P rin s P ata ?’ 

Şi anume: dublarea si Matură necesită operaţii mai simple, 
ţăvuitul sau canetalul UCirea Erelor mimai in unele cazuri şi 


1. Bobinaiul 


Bobinatul are ca scop depănarea firelor din sculuri, pe bobine, 
pe mosoare sau pe ţevi, care să se poată aşeza in ramele maşinilor 
de urzit. 

O dată cu bobinarea, firele se curăţă de impurităţi aderente: 
scame, noduri şi părţi lemnoase. Firele cu defecte şi noduri mari 
provenite din filatură provoacă ruperea firelor In timpul urzi- 

lU ' l Atit în preparaţie, cît şi în ţesătorie se fac mai multe noduri. 
Cele mai mult întrebuinţate sint arătate în figura 25. 

în preparaţie şi în ţesătorie se întrebuinţează mai multe 
aparate de înnodat, dintre care cel mai practic, ieftin, simplu şi 
uşor de folosit este acul de înnodat al inginerului sovietic M. Başki- 
rov, reprezentat în figura 26. El se compune din minerul 1, un 
cîrfig 2, în faţa căruia oscilează limba <3, ţinută deschisă de 
acul 4- In partea din interior cîrligul este ascuţit, pentru a tăia 
firele. Se confecţionează cinci tipuri pentru diferite grosimi de 
fire de bumbac, mătase şi lină. 

Acul de înnodat se ţine în mina dreaptă, iar in mina stingă 
se ţine capătul celor două fire (fig. 27). Se roteşte cîrligul, iar 
degetul cel mare de la mina stingă se mişcă în sens contrar rotirii 
acului, astfel se formează un laţ. Trăgind în jos acul. firele ajung 



3 b C d 

Fig. 25. Nodurile întrebuinţate în ţesătorie : 
a — nodul croitorului; b — nodul simplu; c —■ nodul dublu al tesâtorulu», 
d $i e — nodul de strîngerc. 



Fig. 26. Acul de înnodat Başkirov: 
lî mfneruh 2 - cîrligul; J - limba; 4-a cui. 


in scobitura cirligului. Laţul rezultat se aruncă repede peste 
limbă si cîrlig. Se strlnge laţul şi astfel se formează nodul (fig. -so), 
Trăgind firele cu degetul arătător al mlimi stingi, ele slnt 
tăiate do Cuţitul din interiorul cirligului. Acul de înriodat are 



















ne miner două găuri, prin care se introduce o sfoară pentru fixarea 
acului in palma miinii drepte. Acul de înnodat poate fi montat 
pe o maşină specială, simplificindu-se munca. 



Fig* 28. jStringcrea laţului pentru Fig. 29. Vlrtelulţa. 

formarea nodului. 


Firele pentru ţesut în formă de sculuri se întind pe vlrteîniţă, 
de pe care se deapănă pe mosoare. Vîrtelnitele sînt de mai multe 
feluri. 


In ţesătoria manuală cele mai utilizate sînt vîrtelnitele cu 
nraţele pliante, aşa cum se vede în figura 29. Ele au şase braţe 
aşezate în jurul axului de la butuc. 




« a „ ( f pe î e,e x ace8t0r bra t e sint le g ate două cite două cu 
sau cu slrmă, pe care se sprijină sculul pentru depănat. 

sp hâ'/o'vlLn 6 3 a ? ezat P e vîrtelniţă, sculul se ia pe mîini şi 
asază m> vlrtn?n-fx IU a u° <,eRtmde ^ele. Astfel pregătit, el se 
niţei în form'i l 1 » cu .braţ-ele strînse. Se desfac braţele virtel- 
â a cum *e vtfp î r 91 S \T ză cu ca P eteIe axului pe un suport, 

»* “<«*>'«> 3 “ ro,i fi.» " ls “ 

irele de urzeală in ţesătoria manuală se deapănă pe mosoare. 


58 




oarele sînt confecţionate din lemn sau din carton pre- 
. • p0 t fi de două feluri: cu discuri ataşate^ţfig. 30, a) 

S£il cu discul format chiar din corpul mosorului (fig. 30, b). 
SaU Discurile au rolul de a opri firele de- 
lise pe mosor să cadă lateral. 

P Pentru a se depăna firul pe mosor 
este necesar ca mosorul să se învlr- 
tească. Această mişcare de rotaţie se 
dă mosorului cu ajutorul unui aparat 

numit rodan» , 

Rodanul (fig. 31) se compune din- 
tr-un postament, care are două supor¬ 
turi pe care se sprijină şi se învîrtesc 
cele două roţi canelate, aşezate faţă' în 
faţă şi puse în legătură una cu alta prin- 

tr °Roata" mare 1 este prevăzută la un Fifi - 30 - Mosoare - 
capăt al axului cu o manivelă 2, cu aju¬ 
torul căreia se invîrteşte roata. Prin invlrţirea roţii mari 1 se 
mine in mişcare, cu ajutorul sforii, roata mică 3. Roata mică J 


Fig- 31. Rodanul. 












































este aşezată pe un ax 4, pe care se fixează mosorul cănăfîn 1 • 
el aceeaşi mişcare de rotaţie, pe care o are axul pus în ?1 
de roata mică 3. Firul sculului întins pe vîrteln’ită se prinde*/! 6 
mosorul fixat pe axul 4, ţinindu-se în mîna stingă’ iar coi dreant 

se învîrteşte manivela 2. P a 
De la scul firul este condus de 
la un capăt la celălalt al mosorului 
depunîndu-se uniform p e toată su¬ 
prafaţa mosorului. Pentru a se de¬ 
pune mai mult material pe mosor 
se depăşeşte înălţimea discurilor de 
la capetele Iui, dindu-i-se mosoru¬ 
lui o formă bombată (fig. 32). 

Aceasta se obţine micşorlnd vi* 
teza de rotaţie a mosorului, cind 
firul este la mijlocul mosorului, 
pentru a se putea depune mai 
mult material. 

In ţesăţoria mecanică pregătirea firelor pentru ţesut se face 
lutr-o secţie numită secţie de preparaţie, in care atit firele de 
urzeală, cit şi cele de bătătură trec printr-o serie de operaţii, 
al căror scop este să îndepărteze de pe fir toate defectele şi să-i 
dea calităţi care să uşureze ţesutul. Firele de urzeală, în majori¬ 
tatea cazurilor, sînt supuse următoarelor operaţii: bobinarea, 
urzirea, încleierea, năvădirea şi tragerea in spată. 

, Bobinarea firelor de urzeală are ca scop obţinerea unui fir 
cit mai lung şi curăţirea firului de impurităţi. în figura 33 se 
vede cum se face bobinarea. 




Fig. 32. Mosorul Încărcat 
cu fire. 



• . . * t " UI UVl'CliOlVUttl/ Bl l Ui uţiv l-J UL V/ 

prm cuisorul care printr-o mişcare spre dreapta si spre stingă 
depune firul pe bobine, care, rotindu-se, înfăşoară firul. 

Pentru firele de pe sculuri se întrebuinţează o vîrtelniţă 6, 
e pe care firul se desfăşoară, apoi trece prin cursorul 4 şi se 
depune pe bobina 5. Vîrtelniţă este frînată printr-o cureluşă 
' e cal , e a lril . a o greutate 7. t irul se înfăşoară pe bobină sub forma 
unei Jmn elieoidale, numită spiră. 

Cînd spirele sînt aşezate aproape unele de altele, se produce 
o înfăşurare - paralelă. Cind spirele se depun la distanţe mai 
mari unele de altele se produce înfăşurarea în cruce. Bobinele 
dm ligura 34 au o înfăşurare în cruce. 

60 


i 


■RS 







































































Forma bobinelor poate fi cilindrică (fig. 34, a) sau tronc, 
(fig. 34, b). După bobinat, atit In ţesătoria manuală, C |t 
cea mecanică, urmează a doua operaţie şi anume urzitul 



3 


b 


Fig. 34. Bobine * 
a — cilindrică; b —'’tronconică. 






2. Urzitul 

Urzitul este operaţia prin care firele de urzeală de pe mosoare 
sau de pe bobine se aşază paralel pe o lăţime^şi lungime date 
- formînd urzeala. în ţesătoria manuală, pen¬ 
tru urzit, se foloseşte o ramă, pe care se 
aşază inosoarele pregătite pentru urzit 
(fig. 35), un urzitor vertical (fig. 36) si o 
lopăţică de urzit (fig. 37). 

Rama pentru mosoare este dreptunghiu¬ 
lară, aşezata pe două tălpi de lemn şi des¬ 
părţită la mijloc în două părţi egale, prin- 
tr-o stinghie. Această stinghie împreună 
cu celelalte două care formează rama sînt 
găurite la distanţe egale, introducîndu-se 
în ele vergelele pe care se aşază mosoarele. 

Urzitorul este confecţionat din lemn şi 
se compune din şase aripi aşezate pe un 
ax în jurul căruia se poate plia şi care îi 
dă şi mişcare de rotaţie. 

El mai are două stinghii: una cu trei 
cuie (Fig. 36, a), pe care se aşază rostul 
ormat din fir cu fir, servind la năvădit (tre- 
cerea lirelor de urzeală prin ochiurile co- 

Fiir .35 Rama n c e ţuor de l a iţe), şi U na cu două cuie 

u mosoare. ( ig. 36, ă), pe care se aşază rostul format 



* 

,li» jurubiţă cu jurubită, servind la Învelitul urzeli. 

[^urător de urzeală. Lopăţică; do urzit «re ne Înnoim u l in ‘ 
rin<l..ri d. gtoi, prevta„e ,,, a/'Sf*»*>»« 

m roade firele do urzeală in timpul urzitului. ' ’ P 1 * 



Fig. 36. Urzitorul. 



Fig. 37. Lop;V 
Ucu tle urzii 


Operaţia urzitului nu se poate efectua pină nu se cunosc 
toate datele necesare întocmirii fişei de urzit, şi anume: 

— dimensiunile urzelii (lungimea şi lăţimea); 

— numărul firelor de urzeală pe centimetru (desimea urzelii 
pe centimetru); 

— raportul de culoare, in cazul eind urzeala este formata 
din fire de mai multe culori; 

— circumferinţa urzitorului. 

Cunoscînd aceste date se poate calcula numărul do spirale 
ce trebuie puse pe urzitor pentru a se da exact lungimea urzelii 
şi numărul de jurubiţe (benzi) care formează lăţimea ei. Firele 
de urzeală de pe lăţimea unei urzeli fiind de obicei prea nume* 
roase, urzeala se împarte in benzi egale, numite jurubiţe (în 
ţesătoria manuală) şi se urzesc pe rînd. 

Numărul de spirale se calculează astfel: se împarte lungimea 
urzelii la circumferinţa urzitorului. 


63 




























































































Exemplu. Lungimea urzelii este de 30 m, i ar circum¬ 
ferinţa urzitorului de 3 m: 

30 : 3 =10 spirale. 

Aşa cum s-a arătat mai sus, urzeala avînd un număr p rea 
mare de fire, nu se pot urzi toate deodată şi se împart în jurubiţe 
(benzi), astfel: 

Se înmulţeşte numărul firelor de urzeală pe centimetru cu 
lăţimea urzelii, în centimetri, şi se împarte la numărul dublu 
al mosoarelor stabilite pentru urzit. • 

Exemplu. Lăţimea urzelii 80 cm. Numărul firelor de 
urzeală pe centimetru 25. Numărul mosoarelor stabilite pentru 
urzit 20: 


Lăţimea urzelii x nr. firelor pe cm 
nr. dublu al mosoarelor 


80 cm x 25 f 2 000 ^ . 

Ţ 0 -- — = 50 J 


Dacă urzeala este formată din fire de mai multe culori (in 
cazul unei ţesături in dungi) se stabileşte raportul de culoare, 
însemnindu-se numărul firelor in ordinea culorilor. Apoi, în 
aceeaşi ordine, se aşază şi mosoarele în ramă, urzindu-se cu 1 — 2-3 
rapoarte, în funcţie de numărul firelor din raport. 

Exemplu. 1 raport cuprinde: 


10 fire roşii 
3 fire albe 

2 fire roşii 

3 fire albe 
2 fire negre 


total 


20 fire într-un raport. 

ou 20 C <ie ilV ^ 0T c °lorate fiind de 20 de fire, se va urzi 
aceeaşi formulă de’mal calcu ! uI jurubiţelor se va face apliclnd 
aceeaşi culoare, adică- SUS ’ Clnd t0ate J urub 4 el e de urzeală au 


junimea urzelii 


40 


40 


= 50 jurubiţe. 

s e aîază^o8oarele eS in° r ramâ e urzit ‘ 

deasupra mosorului asa mm d ’ as ^ e * ca firul să se deruleze pe 
avem raport de culoar? Z? 86 , Vede ln fi g a > a 38. In cazul clnd 
’ rnosoar ale se aşază In rarnă lncepîndu-se 


de sus în jos, in ordinea culorilor din raport şi ln aceeaşi ordine 
se trec şi firele de pe mosoare prin ochiurile de la lopăţica de 
urzit. Apoi se string intr-o jurubiţă, făcindu-i un nod la capăt. 



Fig. 38. Urzitul. 


Se desfac aripile urzitorului şi se fixează cele două stinghii 
(fig. 36, a şi ă), şi anume: stinghia cu trei cuie se aşază in partea 
de sus a urzitorului, iar cea cu două cuie ln partea de jos. Dacă 
pe lîngă numărul spiralelor mai rămîne în plus 1—2 m, atunci 
se măsoară în partea de jos a urzitorului spre dreapta, iiHcpiiul 
de la aripa din dreapta a urzitorului, in care este tixală stinghia 
cu trei cuie, fixindu-se stinghia cu două cuie la locul indicat. 

Se ia grupul de fire.de la lopăţica de urzit şi isc* aşaza in «uni 
întîi al stinghiei de sus, apoi pentru cuiul al doilea şi al treilea 
se face rostul astfel: se ţine lopăţica in mina dreaptă, iar cu 
stingă se face rostul firelor, luindu-se firul din iaţă, de jos, cu 
degetul arătător, iar pe cel din spate cu degetul cel mare, repe- 
tînd astfel această operaţie piuă se termină toate lirele. L« stu 
astfel format se aşază în cuiul al doilea şi al treilea, iar cu ului 
întîi i se dă rostul cuiului al doilea. După aşezarea rostului se 
strîng firele cu mina stingă şi cu pumnul se împing aripile urzi¬ 
torului spre stânga, dîndu-i acestuia mişcaiec < t > «i n - 1 - 

timp se aşază spiralele după cmn s-a stabilit la u *>“j 

du-se cu ele pînă la stinghia cu două cuie. . 11 - întoarce 

de fire peste cuiul al doilea, apoi pe sub cuiul se Întoarce 

poşte el şi pe sub cuiul al doilea. Schimb înd lopăţica în mina 
stingă, iar fişia de fire ln mina dreaptă, se împing cu pumnul 


5 — ŢesStorla manualâ — e, 1872 


65 





















































aripile urzitorului spre dreapta, depunînd fîşia de fire pe a Ce . 
laşi drum pe care s-a coborît pînă se ajunge din nou sus la stin 
. ghia cu trei cuie. Aici rostul se face astfel: se ia primul fi r <i 
jos, din spate, cu degetul arătător, se dă după cel mare, i ar C u 
degetul cel mare se ia firul din spate şi se dă după arătător si 
tot aşa se repetă pînă se încrucişează toate firele. Rostul format 
între cele două degete se aşază în cuiul al doilea şi al treilea 
iar cuiului întii i se dă rostul cuiului al doilea. 

Apoi se introduc din spate în faţă, prin rostul cuiului întîi 
degetele mijlocii de la mina dreaptă şi, strîngînd pumnul se 
întoarce fişia de fire punîndu-se rostul în cuiul al doilea, schim- 
bind lopăţica în mina dreaptă. Pentru cuiul al treilea, se intro¬ 
duce mina stingă de jos în sus prin rostul format de cele două' 
rinduri de ochiuri de la lopăţica de urzit, iar pătura de fire dinspre 
cel care urzeşte se pune deasupra cuiului. Astfel se urzeşte pînă 
se completează numărul stabilit de jurubiţe. Urzitul trebuie 
făcut cu mare atenţie, pentru a nu se greşi rostul sau a se sări 
de la o spirală la alta, rămînînd la sfirşit jurubiţe mai scurte. 

La capătul ultimei jurubiţe, cînd s-a ajuns cu fîsia de fire 
Ja cuiul întîi al stinghiei cu trei cuie, se taie şi se înnoadă. 

In rost se introduce o sfoară, legîndu-se bine la capete, apoi 
se învălătuceşte în jurul jurubiţelor. Urzeala se poate lua jos 
de pe urzitor în două feluri, şi anume: în formă de lanţ (fio-, 391 
sau in forma de ghem (fig. 40). » ' » k/ 

Cind urzeala se ia jos de pe urzitor in formă de lanţ se începe 

tentn?T din fir cu fir > "«<* de Ja stinghia cu tre cufe 
pentru a ramine la urmă rostul for- ’ 

mat dm jurubiţă cu jurubiţă, nece- 

sar înveium urzelii pe sul. Cînd se 

forma de ghem, se începe de 



Fig. 39. Lanţul dc urzeală. 



Fig, 40. Ghemui de urzeală. 

m capătul format din î w 

sar- di “ - 


66 


în ţesătoriile mecanice, în funcţie de felul firului şi de tehno¬ 
logia producţiei, se folosesc trei procedee de urzit: urzitul in 
lăţime, urzitul in benzi şi urzitul secţionai. 

a. Urzitul în lăţime. în figura 41 se vede schema operaţiei 
de urzire în lăţime. 

în rama sau rastelul i, pe fuse, sint aşezate bobinele, de 
pe care se desfăşoară firele. 

Numărul bobinelor pe rastel 
este între 300 şi 600. Firele 
trec printr-un pieptene exten¬ 
sibil 2 , cu care se poate regla 
lăţimea urzelii, care este în 
funcţie de lăţimea sulului, 
adică de la 140 la 165 cm. Su¬ 
lul 3 învîrtindu-se, urzeala se 
înfăşoară pe el. 

Acesta este sulul prelimi¬ 
nar. Se fac 2—16 suluri preli¬ 
minare. în figura 41 sînt cinci 
suluri preliminare cu cîte300 
de fire de urzeală. Urzelile de 
pe cele cinci suluri prelimi¬ 
nare sînt înfăşurate împreună 
pe sulul final 4. 

Urzitul în lăţime se folo¬ 
seşte pentru fire crude sau 
vopsite de bumbac, in, lină 
pieptănată sau celofibră. Cu 
acest sistem de urzit se obţine 
un randament mare, de aceea se întrebuinţează pentru urzeli care 
vor fi încleiate; pentru urzeli lungi şi partide mari; pentru urzeli 
necolorate sau cu raporturi mici de culori. 

b. Urzitul în benzi se întrebuinţează pentru fire din lină 
cardată, fire de mătase şi urzeli cu rapoarte mari de culori. 

în figura 42 se redă schema operaţiei de urzire în benzi. în 
rama 1 pe fuse sînt aşezate bobinele, de pe care se desfăşoară 
firele, ce trec prin pieptenele extensibil 2 , formind o bandă de 
200—600 fire. Tamburul 3, prevăzut la un capăt cu un con se 
roteşte, înfăşurînd banda de fire. 

în timpul înfăşurării pe tambur, banda primeşte prin piep¬ 
tenele extensibil o deplasare uniformă in direcţia conului. După 
ce s-au depus pe tambur numărul de benzi necesare pentru întreaga 
urzeală, urzeala este înfăşurată pe sulul final. 



Fig. 41. Schema operaţiei de urzire in 
lăţime. 


67 


















































































c. Urzitul secţionai este rar întrebuinţat, fiind mai puţin 
productiv. Se întrebuinţează pentru urzeli colorate. Suma firelor 
de urzeală se împarte în părţi egale, numite secţiuni. Fiecare 
secţiune este înfăşurată pe un sul de urzeală scurt, de pe care 

urzeala este trecută concomi- 
£# tent cu firele din toate secţiu¬ 
nile pe sulul de urzeală final 

1 - ^ 

3. încleicrea şi învelirea 
urzelii pe sulul de urzeală 


3 Firele de urzeală în timpul 
lucrului sint supuse la întin¬ 
dere şi frecări, care slăbesc 
rezistenţa lor. Acest neajuns 

4 se poate înlătura dacă se im¬ 
pregnează firele de urzeală 
cu anumite substanţe chimice, 
numite apreturi, potrivit na¬ 
turii firelor: vegetale sau ani¬ 
male. De obicei, se încleiază 
lirele -simple de bumbac pen- 



Fig. 42. Schema operaţiei dejurzire in 
benzi. 


tru a nu se scamoşa şi rupe în timpul lucrului. 

. , Atît w îr î ţesătona manuală, cît şi în cea mecanică, urzeala se 
inc eiaza mainte de a fi învelită pe sulul de urzeală. Substanţele 
utilizate pentru incleiere au ca scop să netezească firele, lipind 

ra/Zcfă ‘“Si e r‘ 11 apret se mai pot adău § a Şi alte substanţe, 
a e sa umfle firul, pentru a da ţesăturii o aparentă mai groasă 
şi mai rezistenta, pentru a-i mări gradul de albire, a o face să 

“ u put T; ez . easca . imumzînd-o faţă de unele bacterii, sau s-o facă 
sa fie mai grea, ori sa-i înlăture moliciunea. 

Pentru firele simple, ca cele de bumbac sau de in substanţa 

ca?to?f(fecuS U S ată înfleiat este amidoaul 'extras din 

SebuiMeSVloT Pentr V f t re mai aspre ’ ca iuta > l^a etc., se 
folosit mai îmtin j a ! lima * n ţesătoria manuală încleiatul este 

vas în Tari L “ L mod rudimentar. Se face apretul într-un 
vas m care se înmoaie urzeala, apoi se întinde şi se usucă. 

raţii? * ' ' mCCanice încleierea se a °™Pune din două ope- 

- chimică (prepararea soluţiei) • 

mecanica (incleierea, uscarea şi înfăşurarea urzelii pe suluri) 


68 


■Dk. 


Pentru ca urzelile să fie bine încleiate, apretul trebuie să 
satisfacă următoarele condiţii: 

— să fie cleios şi vîscos, să acopere suprafaţa firelor şi să 
pătrundă parţial in interiorul lor; 

— să nu reducă elasticitatea firelor, să nu se desprindă de pe 
fire în formă de praf; 

— să fie higroscopic; 

— să nu distrugă firele şi să nu schimbe culoarea lor; 

— să nu atace organele de maşini cu care vine în contact; 

— să fie antiseptic, să nu fermenteze; 

— să se poată îndepărta uşor prin^spălarea ulterioară a ţes㬠
turii; 

— să fie ieftin. 

Compoziţia apretului este in funcţie de mai mulţi factori. 
La prepararea apreturilor se utilizează următoarele materiale: 

— Materialele de încleiere (lianţi), ca: ami¬ 
donul din cartofi şi din orez, făina de porumb, griul, orzul, 
secara, cleiul animal, de oase, gelatina, cazeina, diferite feluri 
de smoală, răşină. 

Amidonul se dizolvă la temperatura de 60—80°C, mărindu-şi 
volumul pînă la 125 de ori. Cleiul se foloseşte ca adaos la amidon. 

— Materialele scindantese întrebuinţează pen¬ 
tru a face amidonul solubil concomitent cu încleierea. Se între¬ 
buinţează acidul sulfuric, cloramina, acidul acetic şi hidroxidul 
de sodiu (sodă caustică). 

Scindarea depinde de concentrarea scindantului, de tempera¬ 
tură şi de durata acţiunii. 

— Substanţele neutralizante (neutralizatori) 
au ca scop să oprească scindarea mai departe a granulelor de 
amidon, după ce s-a obţinut gradul optim de scindare. 

Dacă pentru scindare s-au întrebuinţat acizi, neutralizarea 
se face cu substanţe alcaline, iar dacă s-a făcut cu aceste substanţe 
se neutralizează cu acizi. 

— E m o 1 i e n ţ i i au ca scop să mărească elasticitatea 
firelor prin aceea că au redus asprimea pojghiţei de amidon. La 
emolienţi se întrebuinţează uleiuri vegetale şi animale, ca ulei 
de seminţe de bumbac, de nucă de cocos, de ricin, acid oleic, 
seu, ceară, parafină, glicerină, săpun etc. 

— Substanţele higroscopice absorb umezeala 
din aer şi o menţin în urzeala încleiată, care devine mai elastică, 
iar apretul nu se scutură. Pentru acest scop se întrebuinţează 
sarea de bucătărie, clorura de calciu şi glicerina. 


69 


















































• 

-Substanţele antiseptice, pentru a împie¬ 
dica dezvoltarea microorganismelor (ciuperci, mucegai). Acestea 
sint: acidul salicilic, fenolul, sulfatul de cupru, acidul boric, 


formalina. 

— Muiantii se întrebuinţează pentru a mări afinitatea dintre 
apret şi fire, care conţin, de obicei, în mică măsură grăsimi. 
La muianţi se întrebuinţează uleiul roşu turcesc, care este in 
acelaşi timp şi un bun emolient. Fiind scump, se înlocuieşte cu 
unele substanţe obţinute din deşeuri de ţiţei. 

— Apa moale şi mai ales apa condensată este foarte 
bună pentru prepararea apretului. Dacă apa este dură şi conţine 
săruri de calciu şi magneziu, emolienţii trec in stare insolubilă 
şi împiedică pătrunderea apretului in interiorul firelor. In acest 
caz, la spălat emolienţii se îndepărtează cu greu şi cauzează 
defecte de vopsit. 

Un grad de duritate arată conţinutul de 0,01 g oxid de calciu 
(var) într-un litru de apă. 

Apa cu Jo duritate in industria textilă este considerată ca 
moale, însă cea pentru prepararea apretului de încleiat nu trebuie 
sa depăşească duritatea de 5°. 

în ţesăţoriiJe mecanice încleierea se face cu maşinile de încleiat. 
hAista mai multe tipuri, dintre care cea mai utilizată este maşina 

t' at - C j d . iS l )0Zlllve de uscare cu camere de aer cald, a 
cărei schema de funcţionare este arătată in figura 43. 





Sulurile preliminare en 

montează pe capră specială a i com P 0l >ente ale unei urzeli se 
de urzeală de pe primul sui s i n i ^ n ^f de ln 8tîn 8 a figurii. Firele 

pe care împreună cu firele sub i • SU J su ' u l a * doilea, de 
urele sulului al doilea trec peste sulul ui 


70 


treilea etc. In urma reunirii consecutive a firelor de pe suluri 
separate, se formează urzeala, care înaintează spre baia de apret, 
unde trece peste un cilindru conducător, apoi, trecînd pe sub un 
cilindru de afundare, este scufundat în flota de apret. Excesul 
de apret este stors de două perechi de cilindri de stoarcere, apoi 
urzeala intră în camera de uscare, unde se trece peste cilindrii 
conducători 1 , caro o conduc printre elementele de calorifer 2 . 
Pe urmă urzeala trece peste mai multe haspele 3, ale căror 
palete 4 se rotesc în sens contrar mişcării urzelii, pentru a mări 
gradul de uscare. 

Ventilatorul 5 elimină aerul încărcat cu vapori. Urzeala astfel 
uscată trece printr-un pieptene extensibil, ca firele să fie dezli¬ 
pite, apoi, după ce este condusă de trei valţuri conducătoare 6*, 
7 şi 3, este înfăşurată pe sulul de urzeală 9 . 

Maşinile de încleiat, după felul aparatului de uscare, se pot 
împărţi în următoarele tipuri: 

— maşini cu camere de uscat, care se folosesc pentru lire de 

lină şi bumbac (fig. 43); v . , . . 

— maşini cu tambure se folosesc rar, fiindcă firele ia contact 

cu tamburele se aplatizează; 

— maşini cu uscare combinată; 

— maşini cu uscare specială prin încălzire electrică sau cu 
raze infraroşii. 



Fig. 44. Biciui şi urzeala. 


7\ 



























































tnvclirea urzelii pe sulul de urzeală la războaiele manuale 
se faee astfel: # t \ 

Se ia capătul urzelii cu rostul format din jurubiţă în jurubiţă, 
iutroducîndu-se in primul rost o vergea, care are la un capăt 
legată o sfoară numită bici. Sfoara bic iului se introduce In rostul 
al doilea şi se leagă bine de al doilea capăt al biciului. Apoi se 
scoate sfoara, care leagă rosturile urzelii şi se distribuie jurubiţele 
pe toată lungimea biciului, aşezindu-le în acelaşi timp şi i n 
spata de învelit (fig. 44). 

Dacă sulul are discuri la capete, jurubiţele se aşază în spată 
pe aceeaşi lăţime cît lăţimea urzelii, iar dacă sulul nu are discuri, 
se aşază pe o lăţime mai mare cu 5—0 om, necesară la formarea 
marginilor conice la urzeală, evitindu-se astfel căderea jurubiţelor 
in părţi in timpul lucrului şi a slăbirii urzelii la margini. 

După distribuirea jurubiţelor in spata de învelit se leagă 
bine capacul, pentru ca jurubiţele să nu iasă în timpul în¬ 
velitului. 

Biciul se introduce iu şanţul sulului de urzeală, fixîndu-1 
bine eu ajutorul cîtorva sfori (fig. 45), apoi se trece urzeala 
peste si pe sub sulul-pieptar, peste şi pe sub sulul-genunchier şi 



ptMi şi pe sub sulul* înfăşură tor de pinză, ţinîndu-se urzeala cu 
ÎX }fip P 46) Ie războ,ului > P entru fri Qarea ei în timpul Invali¬ 
de 7 , SC dă mi ? carea de staţie a sulului 

ut urzeala, înfăşurind pe el urzeala 

dao?^uUreE! 1 lM elitulu ;’ Se tine paralel cu sulul de urzeală, 
conice sitala se i l '\ ta P° lar dat 'ă nu are se fac marginile 
din oe’lnE ma Vli; a ':7 Ul r ParalpI CU Sulul da urzeală, apoi 

pe nmşin^de ^cE^um s-Efi!a?EE 8 . Ul 8 ° ^ ^ 


72 




wmmmmmm 


După terminarea acestei operaţii, se introduc fusecii In rostul 
format din fir cu fir, se dă rostul înapoi, se taie jurubiţele la 
capete şi se înnoadă. 



Fig. 46. învelitul. 


Fig. 47. Formarea marginilor conice ale urzelii. 



C 




d 


~ O * > 

Fig. 48. Fusceil. 


Fuseeii (fig- 48) sint făcuţi din lemn bine lustruit şi ascuţiţi 
la capete. Cei mai buni fuscei sint cei îmbrăcaţi în metal. 


73 














































































































































































































wmmmmmmmmmmmmmmmrnujjjm 


4. Năvădirea 

Trecerea firelor de urzeală prin ochiurile cocleţilor de la iţe, 
cu ajutorul cărora se formează rosturile prin care trece firul de 
bătătură pentru a forma ţesătura» se numeşte năvădire (fig. 49 ). 

Iţa este formată dintr-o ramă făcută din două stinghii de 
lemn cu două colţare de oţel. Colţarele sînt prevăzute cu găuri 



Fig. 49. Năvădirea şi formarea 
ţesăturii. 


Fig. 51. Călăreţi. 



Fig. 50. Iţa. 


pentru spnjin.rea capetelor vergelelor pe care se înşiră cocletii 

C0 f 0l j dale de cor P ul iţei'eu ajutorul 
caiaieţnor (lig. ol) Gocleţu se fac din sîrraă sau din sfoară remită 

: srsM- Mărimea 


74 




Ansamblul de iţe pentru o ţesătură cuprinde atîtea iţe cîte 
mişcări deosebite face urzeala pentru formarea rostului, sau cîte 
fire de urzeală sînt în raportul de urzeală cu evoluţii diferite. 
In ţesătoria manuală năvădirea se face direct in război, suspen 
dîndu-se iţele de bara cu suluri mobile. 



2 

Fig. 52. Cocleţii: 

t — cocleţi de sîrmă; 2 — ochiul unui coclel de sfoară. 


Firele de urzeală se iau la rînd cum vin de la rostul format 
din fir cu fir şi se trag prin ochiurile cocleţilor cu ajutorul unui 
cîrlig (fig. 53). Această operaţie se începe cu primul fir de urzeală 

de la stînga spre dreapta, ,_ 

prima iţă fiind cea mai c. ~ ~f X ; 

aproape de sulurile de ur¬ 
zeală. ^ Fig. 53. Cîrlig. * 

Năvădirea se face după ... 

desenul năvădirii, desenat pe hirtia milimetrica, considerin- 
du-se un pătrăţel plin un fir năvădit. ■ , . 

Iţele se mai pot reprezenta în desen şi prin linii orizontale 
paralele, notîndu-se pe iţa respectiva cu cruciuliţe firele na\a 

iUte in tesător'ia mecanică, pentru năvădit se folosesc suporturi 
speciale (fig 55 ), pe care se aşază sulul de urzeală şi ansamblul 
3 ? He U ( n !ucrător P stă în spatele iţelor ,i , 

in faţa lor şi le trage cu croşeta, procedeul de navadire innd 
la fel cu cel descris mai sus. 


75 























































































































































In unele cazuri nu se face năvădirea, ci firele de la urzeala 
suit Înnodate sau lipite de capetele firelor de la urzeala veche 
Aceasta se face cind urmează pe război o urzeală pentru acelaşi 



tţa 



Fire/e cfe urzea/â 
Fig. SA. Desenul năvădirii. 



Fig. 55. H astei pentrul năvădire. 


cn t firJ'fi Lipi D a f e f f Ce - în special în ţesătoriile de mătase si lină 
de b J n6 m Pen rU ip ' re ( r ® s dcirea împreună a celor două capete 
de fibre) muncitoarea îşi umezeşte degetele cu ulei P 

specide ^ 56 P ° ate faCC Şi manUa1 ’ dar raai a,es cu garate 


5. Tragerea firelor de urzeală prin spală 
şi punerea in legătură a urzelii cu sulul de ţesătură 

ad«prin spală, 
egal pj toată IStimea u™ eliiîi îiV ,,cntl ' u a « ^stanţate 
bătătură, apropiindu-le între ’ilîc ( & Se putea bate firele 
metalice,’ prinse la cap e t e In c te 1*™ 

ajutorul unei sfori ceruite (fi*/ ^ î* a lnia *:> fixate strlns cu 

metal (« 8 . 56 , b). DeaimM felo^l,^ 08 ' 10 ^ '".l»"» 

rul lor pe 10 cm. De exernnln 1 se ex P rim a prin numă- 

. Trasul firelor ° aPe 40 d ? dift ^ Pe 10 cm. 

război, iar în cea mecanică se face inwT se foce tot pe 

sulul de urzeală şi corpul de în!/ 18 după năvâdire - lăsînd 
pui de iţe pe suportul special. Firele de 


urzeală se iau de la dreapta spre stingă, Inceplnd eu primul fir 
navadit, se trec prin spală cu ajutorul cuţitaşului de tras firele 
de urzeala prm spată (fig. 57). 




SE 


B 


© 





Fig. 56. Spate. 

într-o căsuţă se introduc atîtea fire cîte rezultă din împăr¬ 
ţirea numărului total de fire de urzeală la numărul de dinţi ai 
spatei, pe lăţimea nece- 

co 


sară pentru ţesătură. 

După terminarea tra- 

sului P 1 io Spată a tu Fig. 57. CuUtaşul de tras firele prin spatît. 
turor lirelor de urzeala, 

se aşază spata în vătală (fig. 58), trecînd la operaţia urm㬠
toare, a punerii în legătură a urzelii cu sulul de ţesături, adică 
montarea sulului de urzeală pe război. 



77 
















































































































































































































La războaiele manuale se leagă trei, patru sfori de o vergea 
dc oţel, care se introduce în scobitura sulului de ţesătură. Se 
înfăşoară sforile pe el de două-trei ori, apoi se trec peste sulul- 
genunchier şi pieptar, iar capetele sforilor se leagă de o altă 
vergea de oţel, de care se leagă jurubiţele. 

La războaiele mecanice sforile sînt înlocuite cu o bucată de 
pinză, avînd un alt sistem de înfăşurare a ţesăturii pe sul. 


C. PREPARAŢIA FIRELOR DE RAtATTRÂ 


Firele de bătătură cer operaţii pregătitoare mai reduse, şi 
anume: dublarea sau răsucirea, dacă este nevoie şi ţevuireâ. 

Ţevile se fac din lemn sau din carton presat şi au formă conică 
sau cilindrică (fig. 59). în ţesătoria manuală,'firul de bătătură 



mică^v^n^^l^este^scuţiTla un capăt, U pent C ^ rU f '“i de la roata 

Depunerea firului se face trentaf în pe î tr , u producerea ţevii. 

"" VM „ 


78 


iază firul pentru a se da grosimea ţevii (diametrul constant). Firul 
se conduce cu mina stingă, dîndu-i o mişcare de du-te-vino, pentru 
formarea diametrului constant al ţevii şi coniertăţii ei (fig. 60). 

în ţesătorii le mecanice firele pentru bătătură vin la ţesut 
în diferite forme, ca: ţevi, seu- 
luri, mosoare şi bobine. 

Citeodată ţevile sînt folosite 
in ţesătorie aşa cum au venit 
din filatură, deci aproape toate 
firele destinate bătăturii sînt re- F,g * 60, T cavii P llI,a: 

înfăşurate pentru a obţ ine forma a ’ 6 “ diame,ru 3S&" 1: fl '- ' ~ 
şi dimensiunea necesare. 

Procesul de preparare a firelor de bătătură este cu mult mai 
simplu decît cel al firelor de urzeală şi se compune din două 
operaţii : 

— canetarea sau ţevuireâ; 

— umidîfiearea sau emulsionarea lor. 




1. Canetarea sau ţevuireâ 

Ţevile de bătătură se încarcă cu fire pe maşini de canetat 
simple sau automate. 

Scopul este ca să se îmbunătăţească însuşirile tehnologice 
ale firului, prin aceea că firele se curăţă de impurităţi, îndepăr- 
tîndu-se şi unele defecte din filatură. 

Bătătura este canetată pe tuburi de carton sau de lemn, iar 
firele groase (de in, lină dărăcită) se fac citeodată fără suport, 
forraînd aşa-numitele „ţevi oarbe' 4 . 

2. Umidificarea firelor de bătătură 

Dacă firele sînt prea uscate, se rup mai des, iar ţevile se 
deşiră şi se formează cîrcei. Dacă sint prea umede, se înrăutăţesc 
caracteristicile fizico-mecanice ale firelor, iar in ţesătura crudă 
se formează dungi galbene şi mucegai. 

De la filatură firele de bumbac vin cu o umiditate de 5—6%, 
urmînd a fi umidificate artificial, pînă obţin umezeala optimă 
de 8-9%. 

Se cunosc trei metode de umidificare a firelor de bătătură: 

— prin depozitarea în camere speciale sau în pivniţe cu 
umezeală mare şi constantă, prin pulverizarea apei prin injec- 
toare sau prin curgerea prin canale sub podea; 


79 



































































— aburirea suplimentară a firelor cu aparate speciale, în 
camere eu o temperatură de 40—50°C; 

— umidifiearea firelor prin folosirea unor emulsii, cu care 
firele stnt tratate In aparate speciale cu apă rece, în care au fost 
dizolvaţi emulsionanti. 


ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 


1. Cum se formează o ţesătură? 

2. Care sînt operaţiile de preparare a firelor de urzeală în ţesătoria manu¬ 
ală şi în cca mecanică? 

3. Cum se face bobinatul? 

4. Ce este urzitul? 

5. Care sînt datele necesare Întocmirii fişei de urzit? 

G. Cum se calculează numărul de spirale? 

7. Cum se calculează numărul de jurubiţe? 

8. Cum se pregăteşte urzitorul pentru urzit? 

9. Cuin se face rostul format din fir cu fir? 

10. Cum se face rostul format din jurubiţă cu jurubiţă? 

11. Cum se ia urzeala de pe urzitor? 

12. Clnd se face încleierea, ce materiale se întrebuinţează pentru încleiat, 

ce rol are fiecare dintre ele şi cc condiţii trebuie să îndeplinească apretul de 
încleiat? / r 

13. Cum se face nâvudirea? / 

14. Cum se trag firele de urzeală prin spală? 

15. Cum se pune în legătură urzeala cu sulul de ţesătură? 


CAPITOLUL IU 

ŢESUTUL 


A. RĂZBOIUL mamjal DE ŢESl’T 

Războiul manual pentru ţesut (v. fig. 22) se compune din 
doi pereţi laterali încheiaţi între ei prin patru stinghii /, 2, 3 
şi 4, care consolidează pereţii laterali, şi trei traverse 5 t 6 şi 7 
aşezate astfel: traversa 5, numită traversa de spate, in spatele 
războiului; peste ea trefc firele de urzeală, traversa 6', numită 
traversa de piept, în fala războiului, în dreptul pieptului ţesăto¬ 
rului şi traversa 7, numită sul-genuncnier, in dreptul genunchiului. 

Războiul mai are şi două suluri 8 şi primul servind la 
înfăşurarea urzelii, numit sul de urzeală, iar al doilea la înfăşu¬ 
rarea ţesăturii, numit sul de ţesătură. 

Pereţii laterali, la partea de sus, au fixat pe ei cite un drept¬ 
unghi de lemn crestat 10 şi 11 } în ale căror crestături oscilează 
cele două cuţite ale capacului vătalei, dînd acesteia posibilitatea 
de a se apropia şi depărta de ţesătură, pentru apropierea firului 
de bătătură în corpul ţesăturii. 

în stinghia 3 mai este fixat şi scaunul războiului 12 pe care 
stă ţesătorul în timpul lucrului. 

Cu acest tip de război se ţes diferite ţesături întrebuinţat# 
pentru îmbrăcăminte, stofe de mobilă şi covoare. In special în 
Banat scoarţele se ţes pe astfel de război. Astăzi, in ţesătoria 
manuală se foloseşte mai mult războiul vertical, fiind mai practic, 
ocupînd loc mai puţin. 


1. Mişcarea de înaintare a urzelii 

La războaiele manuale urzeala înaintează spre sulul de ţes㬠
tură astfel: 

Se ridică clichetul 13 de la roata dinţată a sulului de urzeală, 
se derulează o porţiune de urzeală, se pune clichetul la loc frinînd 


(j — Ţesătoria manuală — c. 1872 


81 















sulul şi SC înfăşoară ţesătura pe sulul de ţesătură pînă ce urzeala 
ajunge aproape de traversa de piept. Sulul de ţesătură se frînează 

prin roata dinţată de la cap㬠
tul lui, în care se introduce 
clichetul 14 fixat Iii pereţii 
războiului. 

In afară de acest fel de 
frină, mai există şi frîna auto¬ 
mată (fig. 61), cu care desf㬠
şurarea urzelii şi înfăşurarea 
ţesăturii pe sul se fac In mod 
automat, cu ajutorul unui re¬ 
gulator de metal, care se 
aplică in capătul sulului de ţe¬ 
sătură şi pe măsură ce întinde 
Fig. 61. FrînA automaţii. şi t ra g e urzeala înfăşoară şi 

ţesătura pe sul. 

întinderea urzelii se face cu ajutorul unor pîrghii 1 de 
lemn sau de oţel (fig. 62), susţinute unele de cîte un cui fixat în 
peretele războiului 2, iar altele de frînghii sau de lanţuri înfăşu¬ 
rate pe sulul războiului (fig. 63), care ţin ontraechilibrul şi 
pe care se pun greutăţile 3. 





J ig. CJ. întinderea urzelii cu ajutorul 
barei cu greutăţi. 


ttije: înlătură timpH morl/'X defi'T* 6111 ^ U .™ ătoarele avan * 

legiuni, urzeala derullndu-sc a ,n . fâ ? urarea 

!lat > P° măsură ee so Înfăşoară 


82 


ţesătura, între ţesătură şi vătală se păstrează aceeaşi distan.a 
în permanenţă. Bătăile vătalei nu mai produc rărituri in ţesa ura 
sau apropierea prea mult a firelor de bătătură între ele, ceea ce 
produce dungi în ţesătură, dindu-i un aspect urît, care-i sca( e 
din valoare. 


2. Formarea rostului 


Spaţiul ce se formează între două serii de fire, prin ridicarea 
şi coborîrea iţelor, se numeşte rost . 

Dacă toate firele de urzeală, ridicate sau coborite, sînt la 
acelaşi nivel, chiar dacă sînt ridicate sau coborîto do mai multe 
iţe, se zice să s-a format un rost curat. 

Pentru obţinerea unui rost 
curat este necesar ca primele iţe ^ 

să fie puţin mai ridicate decît 
ultimele, aflate lîngă traversa 
de piept. Rosturile se formează 
cu ajutorul iţelor, fie prin ridi¬ 
carea unei serii de fire de la baza vătalei, care se numeşte rost 
superior (fig. 64), fie prin coborîrea unei serii de fire, care se 
numeşte rost inferior (fig. 65), sau în timp ce o parte din fire se 
ridică cealaltă coboară (fig. 66). Acest rost este cel mai indicat, 


I?ig. 64. Rost superior. 



Fig. 65. Rost inferior.* Fig, 66. Rostul cel mal potrivit. 


fiindcă stiţnino firele la un efort mai redus şi se obţine de obicei, 
in ţesătoria manuală, prin suspendarea iţelor de bare cu suluri 
mobile şi scripeţi. 


3. Montarea pentru ţesătura tn două iţe 

Ţesătura cu legătura cea mai simplă este piaza în două iţe 
(fig. 67). 

La această ţesătură lirele de urzeală fără soţ leagă alternativ 
cu firele de urzeală cu soţ peste şi pe sub un fir de bătătură. Do 
exemplu: cînd firele do urzeală fără soţ (Z, 3, J etc.) sînt deasupra 


83 








































































*' 'sis 


unui fir de bătătura, cele cu soţ (2, 4. 6 etc.) sînt pe sub el, 
invers la bătătura a doua. 

Legătura „pinză", aşa cum se vede în figura 67, are cel mai 
mic raport posibil, adică este format din două fire de urzeală 


Ud 


WAV 


lepre* fi&cf* 
atpeddfsfe 



t 

2 

3 

4 



4 





Fig. 67. Pinza in două iţe năvăditâ 
cu două iţe. 



Fig. 68. Pinza în două iţe năvădită 
in patru iţe. 


i > 


Şl doua de bătătură (2/2). Deci pentru executarea acestei ţesături 
sinţ necesare două iţe, raportul de urzeală avind două fire cu. 

f! ncf'a Ut,e ' _ La ţ esatur,le cu fire mai dese se folosesc patru ite, 
folosindu-se navadirea practică (fig. 68), astfel: ’ ' 

Firul de urzeală nr. 1 se năvădeşte pe ita nr. 1 

■îru de urzeala nr. 2 se năvădeşte pe iţa nr. 2 

iu de urzeala nr. 3 se năvădeşte pe ita nr 3 

Firul de urzeală nr. 4 se năvădeşte pe iţa nr. 4 

maf ‘£itn itafrifiS , te ? 4 ,ur . ii '«P«« uVi frecări 
este mai mică defit a urzeni' 11 ^"” a|> ‘ ul că 'căţirneci ţesăturii 
ruperea lor la amhelp m •’ S ° raai u ? or - Pentru a se evita 
de fire duble sau se înS 81 " 1 , ale * esătuiii se năvădesc 10-20 
S.U Ji„tr.„„ mXSl“lf“SS , ” ar8i " i ,ire 

modul de suspendare" a* iîeW iu rSof”'* " ecesar să se eunoaseă 
cu contramarşii si pedalele aii; - ° 01 P unerea lor in legătură 
iţe (fig. 69).' ' Pedalele ’ adlcă montarea ţesăturii în două 


Me/,'Vdouă’fif/"“ărfSntel 0 * 0 ? 1 ' ‘ > " rei ™ '»« 

plăcuţelor de ascensiune III 

84 


mo- 






Se leagă o sfoară de capătul primei iţe şi se dă de două ori 
peste sulul mobil, apoi se pune în legătură ou iţa a doua prin 
intermediul plăcuţei de ascensiune ///, care permite ridicarea 
şi coborirea iţelor cu mai multă uşurinţă. 



Fig. 69. Montarea ţesăturii în două iţe. 


Plăcuţa de ascensiune este un mie dreptunghi de lemn, care 
are pe mijloc trei găuri. Prin primele două găuri se introduce 
capătul al doilea al sforii, se trece apoi pe după eîrligul iţei a 
doua şi se introduce prin a treia gaură a plăcuţei, innodîndu-se 
la capăt. La fel se procedează şi cu a doua sfoară la celălalt capăt 
al iţelor, potrivind ca nivelul urzelii să fie la mijlocul spatei. 
Apoi iţele se pun in legătură cu pedalele IV prin intermediul 
contramarşilor I’, pantru ca iţa să fie trasă drept în jos. Pedalele 
se numerotează de ia dreapta spre stingă şi se leagă cu iţele prin 
intermediul sforilor şi al contramarşilor, care se numerotează 
la fel ca şi iţele. 

Iţa nr. 1 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 2, iar 
iţa nr. 2 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 2. 
Cind năvădirea s-a făcut pe patru iţe, atunci suspendarea iţelor 
in război se face legindu-se iţele două cite două, adică iţa întîi 


86 

































































































cu iţa a doua şi a treia cu a patra. Legarea iţelor cu contramarşii 
şi pedalele se face la fel, aşa cum s-a arătat mai sus, socotind 
cele două iţe ca o singură iţă. Modul de legare a iţelor cu pedalele 
se reprezintă in desen aşa cum se vede în figurile 67 şi 68, adică 
locul unde se leagă iţa cu pedala se notează cu un pătrăţel plin. 
După reglarea montajului se poate trece la ţesut. 

Pentru formarea rostului primului fir de bătătură se calcă 
pe pedala nr. 1, iar pentru firul al doilea de bătătură rostul se 
face călcînd pe pedala a doua. 

După formarea rostului vătala se dă bine înapoi, pentru ca 
suveica, trecînd prin rost, să nu agate firele de urzeală care nu 
ar fi bine întinse pe baza vătalei, rupindu-le sau trecînd printre 
ele, făcind astfel greşeli în ţesătură. 

Suveica este antrenată cu ajutorul dispozitivului de arun¬ 
care a vătalei cu mina dreaptă, iar cu stingă se mînuieşte vătala 
pentru apropierea firelor de bătătură de gura ţesăturii. 

Pentru firul al doilea de bătătură se calcă pe pedala nr. 2, 
procedînd ca şi la prima, iar pentru jirul al treilea pedalele se 
repetă de la început. Pedalele se desenează în partea dreapta a 
legăturii, aşa cum se vede în figurile 67 şi 68. 

In timpul lucrului ţesătorul trebuie să fie atent şi să oprească 
războiul cind observă fire rupte, să le lege pentru a evita încîl- 
cirea lor cu alte fire alăturate, provocînd şi ruperea acestora. 


4. Montarea pentru ţesătura în trei iţe 

in afară de ţesăturile cu legătura cea mai simplă (pinză in 
doua aţe) mai sînt şi alte ţesături formate din legături diferite 
m care se formează figuri (modele). 

. } 10 şi 71 reprezintă ţesături în trei iţe, ale căror figuri 

uîo r ÎJî!SÎ e i Pe - U i* , d de legătură de P înză > P ri n completarea 
unor pătrăţele ŞI lasmdu-se firul de bătătură să floteze mai mult 

acestor'tesăturf 1 86 f ° rm ? ze figura ' Pentru executarea 

estor ţesături se foloseşte montajul în trei iţe (fig 72) care 

cu celălalt de iţa a treia. 6 ° aga ° U Un Capat de ^ a a doua 

marşii P şi pedalele *Tţele se punTn^tei?ăt PU ? legătură cu contra- 

tr-un arc ,1a „ ouS , ' iar pc mijIocul 

86 



Pedale 


Fig. 70. Legătura ţesăturii In trei iţefără fir de legătură de’pînză. 



Fig. 71. Legătura ţesăturii In trei iţe eu fir de legătură de pîuză. 


' Legarea 




































































sfoară, care pune in legătură iţa cu contramarşul, iar contra- 

marsul se leagă cu pedalele astfel: . 

iţa nr. 1 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 1, 


iţa nr. 


2 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 2 , 


iţa nr. 3 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 3. 

Pentru <*a rostul sâ se faca curat şi 
să micşoreze efortul ţesătorului la pe- 
ilalare.’ pedala nr. 1 se întoarce şi se 
fixează in spatele războiului pentru a 
se călca pe capătul ridicat al ei. Con- 
tramarşii se leagă paralel cu iţele, iar 
pedalele 2 şi 3 la nivelul duşumelei. 
Cu acest montaj se pot lucra diferite 
ţesături, modelele lor variind după 
felul năvădirilor şi ordinea pedalelor. 

Figura 70 ^reprezintă un desen al 
unei ţesături în trei iţe, cu năvădirea 
si pedalarea respectivă. Pedalele se 
desenează la dreapta desenului leg㬠
turii, iar legarea iţelor cu pedalele, la 
încrucişarea pedalelor cu iţele. Un 
pătrăţel plin înseamnă locul unde iţa 
s-a legat cu pedala. 

La legătura din figura 71 se observă 
că după fiecare firtiăvădit pe iţa nr. 2- 
sau 3 , s-a năvădit cîte un fir pe iţa nr. i, 
pedalîndu-se la fel, adică după fiecare 
fir de figură călcîndu-se pe pedala nr. 1 . 
Pentru obţinerea unei ţesături fără 
defecte este necesar ca montajul să fie 
bine* reglat, adică iţele să fie toate la 
arcaşi nivel, die asemenea contra- 
marsij şi pedalele. 

Pedalarea trebuie făcută cu atenţie, pentru evitarea greşe¬ 
lilor in modelul ţesăturii, iar rosturile să fie curate pentru a 
evita ruperea firelor si greşelile din ţesătură, prin trecerea 
suveicii printre firele neridicate bine. 

5. Montarea ţesăturii In patru iţe 

Ţesăturile tn patru iţe pot avea desene formate din diagonale, 

, , n . f ' K ' Jra uu'“ ,r ene ce lorrne ază desene din pătrate, 
numite popular „tăblii" (fig. 74). * ’ 



88 


j 




C\jCr}Xj 


Fig. 73. Legătură ţesăturii In patru iţe in diagonal. Fig. 74. Legătura ţesăturii In patru iţe In tăblii. 






























































































































































































































































i in i 4 1« ii it utili i tuni viu iii 



Ţesăturile in patru iţe, diagonal, se ţes cu montajul cu bare 
cu suluri mobile (fig. 75). La acest montaj iţele se suspendă m 
război astfel: se leagă iţa nr. 1 cu o sfoară, se dă de doua ori 
după primul sul mobil al barei, apoi se leagă cu iţa nr. Lu 
altă sfoară se leagă iţa nr. 2 , se dă sfoara de două ori peste al 
doilea sui mobil, legîndu-se de iţa nr. 4. La fel se procedează 
şi la al doilea capăt al iţelor. 

Iţele, în partea de jos, se leagă cu sfori in formă de ar ce. 
De mijlocul acestor arce se leagă o sfoară care pune in legătură 
iţa nr. 1 cu contramarşul, care stă paralel cu iţa. La acest montaj 
iţele nu se mai pun în legătură cu pedalele la rînd ca la ţesăturile 
în două şi trei iţe şi nici pedalele nu se mai numerotează la rind. 

Numerotarea pedalelor se începe 
cu nr. i la pedala din dreapta, apoi 
se- numerotează cu -nr*. 2 pedala 
din stînga, cu 3 următoarea din 
dreapta şi cu 4 următoarea din 
stînga, iar legarea pedalelor cu iţele 
se face astfel: 

iţa nr. 4 , 
iţa nr. i, 
iţa nr. 2 7 


pedala nr. 
pedala nr. 
pedala nr. 


1 se leagă cu 

2 se leagă cu 

r _ _ se leagă cu , 

pedala nr. 4 se leagă cu iţa nr. 3. 

Acest montaj este foarte prac¬ 
tic, fiindcă se pedalează cu ambele 
picioare pe cîte două pedale deo¬ 
dată, astfel: 

pentru primul fir de bătătură se va 
călca pe pedalele nr. 1 şi 2,_ 
pentru al doilea fir de bătătură se 
va călca pe pedalele nr. 2 şi 3, 
pentru al treilea fir de bătătură se 
va călca pe pedalele nr. 3 şi 4 , 
pentru al patrulea fir de bătătură se 
va călca pe pedalele nr. 4 şi 1. 

Năvădirea pentru ţesătura in 
patru iţe, diagonal, se face la rînd, 
ca în figura 73. Din acest diagonal se 
pot combina'şi alte modele, schim- 



Fig. 76. Montarea ţesăturii 
patru iţe cu scripeţi. 


în 



91 


























































































Fjg. 77. Legătura ţesăturii in cinci iţe cu fir de fond. 


La acest montaj iţele se suspendă în război cu ajutorul barei 
cu un sul mobil, a patru scripeţi şi şase sfori. Se leagă o sfoară 
de cîrligul primului scripete, se dă de două ori peste sulul mobil 
şi se leagă de cîrligul scripetelui al doilea. La fel se procedează 
şi cu ceilalţi doi scripeţi la celălalt capăt al barei. De acest scri¬ 
pete se suspendă iţele astfel: se leagă iţa nr. i cu o sfoară care 
se trece peste primul scripete, legîndu-se cu iţa nr. 2 , apoi se 
leagă o sfoară de iţa nr. 3, se trece peste scripetele al doilea şi 
se leagă de iţa nr. 4 . 

Legarea iţelor cu pedalele se face aşa cum se indică în fi¬ 
gura 74, adică la rînd: 

iţa nr. 1 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 1> 

iţa nr. 2 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 2 , 

iţa nr. 3 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 5, 

iţa nr. fl se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 4. 

Cu acest montaj se pot obţine şi ţesături In diagonal, dacă 
se năvădeşte pentru astfel de ţesături, călcîndu-se independent 
pe pedală, coborînd o iţă şi ridicînd trei iţe. Acest montaj se 
foloseşte in special pentru ţesăturile în patru iţe, care au figuri 
în pătrate pe un fond de legătură de pînză, numite popular maca' 
turi , sau pentru feţe de masă care imită damascurile. 

Năvădirile pentru aceste ţesături variază după modelele lor, 
însă marginile se năvădesc separat pe o porţiune de 0,50—1 cm, 
ca la pînza în două iţe, ţesută cu patru iţe şi năvădită i, 3 , 2 , 4 , 
indiferent de modalul ţesăturii, pentru ca firul de bătătură, prin 
încrucişarea cu firele de urzeală, să poată forma o margine 
dreaptă cu ţesătură de pînză (în două iţe). Pentru ţesăturile care 
au legătură de pînză se calcă pentru primul rost pe pedalele 1 
şi <3, iar pentru al doilea pe pedalele 2 şi 4. Pentru formarea figu¬ 
rilor (tăbliilor) se calcă pentru primul rînd de figuri pe pedalele 
nr. 1 şi 2, intercalîndu-se după fiecare fir din figură un fir cu 
legătura de pînză, iar pentru un al doilea rînd de figuri se calcă 
pe pedalele 3 şi intercalîndu-se în continuare cile un fir cu 
legătura de pînză între cele de figură. 

O atenţie deosebită se va da schimbării rostului pentru intro¬ 
ducerea firului care leagă cu pînză, călcîndu-se alternativ o dată 
pe pedalele nr. 1 şi 3 şi o dată pe 2 şi 4 . 

6. Montarea pentru ţesătura în cinci iţe 

Ţesăturile în cinci iţe, cu figuri, pot fi formate şi ele pe un 
fond de ţesătură în două iţe, completindu-se anumite pătrăţele 
pentru formarea figurilor (fig. 77). Ele se ţes în războaiele manuale, 


/ 


93 























































































































































































































































































cu un montaj asemănător cu cel al ţesăturilor în trei iţe, cu 
deosebire că are cinci iţe în loc dc trei şi la suspendarea iţelor 
în război se mai folosesc, pe lingă bara cu suluri mobile, şase 
scripeţi (doi mari şi patru mici) şi 12 sfori (iig. 78). 

Iţele se suspendă în război astfel: 
se leagă o sfoară de iţa nr. 2, se dă 
de două ori peste sulul mobil, apoi se 
leagă de cîrligul scripetelui mai mare. 
O altă sfoară se leagă de cîrligul 
unui scripete mic, se trece peste scri- 
petele mare şi se leagă de cîrligul celui 
de-al doilea scripete mic. Iţele nr.2, 3 y 
4 şi 5 se suspendă cu ajutorul scripe¬ 
ţilor mici astfel: se leagă o sfoară de 
iţa a doua, se trece peste primul seri- 
pete mic şi se leagă cu iţa* a treia, 
iar cu altă sfoară se leagă iţa a patra, 
se trece peste al doilea scripete mic şi 
se leagă cu iţa a cincea. La fel se pro¬ 
cedează şi la celălalt capăt al iţelor. 

După suspendarea iţelor, acestea 
se pun in legătură cu contramarşii şi 
pedalele astfel: se leagă sub fiecare 
iţă cîte o sfoară în formă de arc, de 
mijlocul căreia se leagă o altă sfoară,' 
de care se leagă contramarşul. Con¬ 
tramarşii, la rîndul lor, se leagă cu 
pedalele la rînd, ca în figura 78, adică: 



Fig. 78. Montarea ţesăturii In 
cinci iţe. 


iţa nr. 1 se leagă cu o sfoară 

contramarşul şi pedala nr. i, 

iţa nr. 2 se leagă cu o sfoară 

contramarşul şi pedala nr. 2, 
iţa nr. 3 se leagă cu o sfoară 

contramarşul şi pedala nr. 3 , 


de 

de 

de 


cuuijamarşuj şi peaaia nr. o, 

iţa nr. 4 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 2, 
iţa nr. 5 se leagă cu o sfoară de contramarşul şi pedala nr. 5. 

La legarea iţelor cu contramarşii se va avea în vedere poziţia 
lor, adică să fie paralele cu iţele. Pentru ca rostul să se facă 
curat şi sa se micşoreze efortul lucrătorului, pedala nr. 1 se întoarce 

î Hicat'aî Zd r n Spat ? G razb . 01ului - P en tru a se călca pe capătul 

îeîe lor wîi B SdSf t faM nt ?î Ucra diferite mode- 

iele lor variind după felul navadirn şi ordinea pedalelor. 


94 


Figura 77 reprezintă un desen de ţesătura în cinci iţe, modul 
de năvădire şi ordinea pedalelor. Ţesătura de fond, adică pinza 
în două iţe, se formează dînd primul fir cu legătură pînză, prin 
rostul format de greutatea celor patru iţe, care stă in permanenţă 
deschis, iar al doilea fir cu 
legătură pînză se introduce cu 
ajutorul suveicii prin rostul 
format din călcarea pe pedala 
nr. 1. Pentru formarea figuri¬ 
lor, se calcă în acelaşi timp 
pe cîte două pedale, adică 1 
şi 2, sau 1 şi 3 , sau 1 şi 2, sau 
1 şi <5, după cum indică mo¬ 
delul, iar după fiecare fir 
care formează modelul se in¬ 
troduce un fir pe rostul care 
stă în permanenţă deschis. 

Ţesăturile în cinci iţe, cu 
figuri formate prin comple¬ 
tarea unor pătrăţele pe un 
fond cu legătură de pînză, se 
ţes cu două suveici, şi anume: una pentru firul care formează 
figura şi una pentru firul care formează legătura de pînză. 

Cu acest montaj în cinci iţe se pot lucra şi alte ţesături in 
cinci iţe, de exemplu „legături-fagure“ (fig. 79), dacă se schimbă 
năvădirea şi ordinea pedalelor, iar iţa şi pedala nr. 1 adueîndu-se 
la acelaşi nivel cu celelalte iţe şi pedale, prin legarea unei greu¬ 
tăţi de mijlocul iţei nr. i, o greutate egală cu aceea a celorlalte 
patru iţe împreună cu pedalele respective. 

Cu aceste montaje, cu scripeţi, se pot lucra ţesături pînă la 
opt iţe, uşor însă se lucrează numai pînă la cinci iţe. De Ia cinci 
iţe în sus, mai practic este a se lucra cu un mecanism cu iţe, 
care poate fi acţionat de ţesător cu ajutorul unei pedale pe care 
se calcă pentru schimbarea fiecărui rost sau acţionată mecanic, 
aşa cum se va descrie mai departe. 

/ 

B. RĂZBOIUL mecanic de ţesut 

Principiul ţesutului de la apariţia primelor ţesături pînă în 
zilele noastre a rămas acelaşi. La un război mecanic se găsesc 
toate părţile principale, ca: iţă, spatii, sul de urzeală, sul pentru 
ţesătură, suveică etc., ca şi la războiul manual. Spre deosebire 



95 

































































































de acesta, la războiul mecanic toate mecanismele funcţionează 
in mod mecanic, fiind puse în mişcare de un motor sau printr-o 
curea de transmisie. 

Războaiele mecanice se pot împărţi in diferite grupe. Astfel 
sînt războaie mecanice la care ţeava de bătătură terminată se 
schimbă cu mîna, apoi războaie automate, unde această operaţie 
se face prin nişte mecanisme speciale, fără ca războiul să fie oprit. 

Din punctul de vedere al firelor care se ţes există războaie 
pentru: bumbac, lină, mătase etc. Mai departe ele se împart 
in războaie obişnuite şi războaie speciale. De exemplu, pentru 
panglici, pentru brodat, pentru pluşuri, covoare etc. 

In ce priveşte lăţimea lor, sînt războaie înguste şi războaie 
late. 

După mişcarea iţelor războaiele sint: cu mecanisme cu came 
şi pedale şi războaie cu mecanisme cu iţe. 

Ţinînd seama de lansarea suveicii există războaie cu bătaie 
de jos şi războaie cu bătaie de sus. 

Din punctul de vedere al numărului de suveici, războaiele 
pot fi cu o singură suveică şi cu mai multe suveici. 

După mărimea desenului din ţesătură, sînt îrăzboaie pentru 
desene mici, cu cel mult 32 de iţe, şi războaie pentru desene mari, 
cu mecanisme Jacquard. 

Mai sînt războaie grele, pe care se ţes ţesături grele, ca postav, 
stofă de palton, pături, şi războaie uşoare pe care se obţin ţesături 
uşoare (pînză, mătase etc.). 

Războiul mecanic este o asamblare de mai multe mecanisme. 
In figura 80 este reprezentată schema de funcţionare a unui război 
mecanic. Urzeala este înfăşurată pe sulul de urzeală 1 . Urzeala 
este ţinută pe sul de roţi de înfrînare 2 . Sulul de urzeală este 
frinat prin frînghia 3, ptrghia 4 şi greutatea 5 . 

Urzeala se desfăşoară de pe sulul de urzeală, trece peste tra¬ 
versa din spate 6 , apoi prin cocleţii 7, care sînt înşiraţi în iţele 1 
şi 2 , pe urmă printre dinţii spatei 8 . Prin ridicarea şi coborîrea » 
iţelor se formează în faţa spatei rostul, prin care este introdus 
de suveica 9 firul de bătătură. 

Spata, care este ţinută în vătala 10 de traversa 11 si capacul 12 . 
bate bătătura în gura ţesăturii. Ţesătura rezultată alunecă 
peste traversa de piept 13 şi înconjură sulul trăgător 14 , apoi, 
ţesăturii^y^ GS ^ e Şlna conduc ^oare 15 , se învălătuceşte pe sulul 

enu ™rate ale urzelii şi ale bătăturii provin de 
miş^ă iătala i % Care ’ rotindu ' se P rin manivelele 17 şi bielele 18 , 


96 


Mişcarea urzelii, pentru formarea rostului, se face tot de la 
arborele principal 16 . 

Iţele sînt suspendate prin nişte sfori de rotiţele 19 şi 20 , iar 
în partea de jos sînt legate tot prin nişte sfori, anume iţa nr. 1 
de pedala 21 , iar iţa nr. 2 de pedala 22 . 



Fig. 80. Schema de funcţionare a unui război mecanic. 


Prin apăsarea pedalei 22 coboară iţa nr. 2, iar prin mişcarea 
numită contratragere sau contramarş se ridică iţa nr. 1 , astfel 
firele de urzeală se despart în două, forraînd rostul. 

Mişcarea pedalelor se face prin nişte came al căror ax pri¬ 
meşte mişcarea prin nişte roţi dinţate de la arborele principal 16 . 

Toate aceste organe şi mecanisme sînt susţinute de „scheletul 
războiului 4 *. 

La războiul din figura 80 mişcarea iţelor se face cu came şi 
pedale interioare. însă o mare parte din războaie au mecanisme 
de formare a rostului cu came şi pedale exterioare. Un astfel 
de mecanism este reprezentat în figura 81. 


7 — Tcsătoria manuală — c. 1872 


97 



























Fig. 81. Schema de formare 


a rostului cu came şi pedale exterioare. 


Camele 1 fixate pe bucşa 2 , rotindu-se, acţionează pedala 3. 
Bucşa, respectiv camele, primesc mişcarea de Ia roata dinţată 
z 1} prin intermediul roţilor dinţate z 2 şi Z 3 . Pedala 3, prin tija 4 , 
este în legătură cu pîrghia 5, fixată pe axul 6. 

în partea stingă a acestor axe se văd sectoarele circulare pe 
care prin curelele 7 sînt suspendate iţele 3, care sint trase in 
jos de arcul 9 . 

Cama rotindu-se cu partea proeminentă acţionează pedala, 
care, coborîndu-se prin tija 4 şi pîrghia 5, ridică iţa. Cama rotin¬ 
du-se mai departe, acţionează cu raza mică pedala, deci permite 
ca iţa.să fie trasă în jos de arcul 9. Pe războaiele cu came şi pedale 
se ţes „articole de masă“, adică ţesături care se fabrică în canti¬ 
tăţi mari (pinză, dril etc.) şi în general au desene mici. Ţesăturile 
cu desene mai mari şi complicate se ţes pe războaie cu mecanisme 
cu iţe, la care numărul de iţe este mare, pînă la 32 de iţe. 

Construcţia şi modul de funcţionare ale acestor mecanisme 
depind de mai mulţi factori, şi anume: turaţia, lăţimea războiu¬ 
lui şi felul firelor ţesute (lină, bumbac, mătase etc.). 

Dintre variatele mecanisme cu iţe existente, va fi descris 
cel mai utilizat la războaie pentru ţesături de bumbac şi mătase, 
şi anume: mecanismul cu iţe tip Hattersley, reprezentat in fi¬ 
gura 82. 

Mişcarea iţelor este comandată de cartele sub forma unor 
scîndurele de lemn în care desenul este reprezentat prin cuie 



99 










































































(butoane). Cartelele sînt prinse una de alta cu inele, forrnind 
lanţul de cartele, care este mişcat de o prismă avînd opt şanţuri 
longitudinale în care se potrivesc cartelele. Pe cartele sînt două 
poziţii de găuri, în care prin cuie se transpune desenul legăturii, 
O poziţie comandă deschiderea rostului pentru o bătătură, astfel 
cele două poziţii de pe o cartelă deschid rostul pentru două băt㬠
turi; din această cauză se spune că mecanismul cu iţe Hattersley 
este „cu comandă dublă“. 

In figura 82 se vede că maşina primeşte mişcarea de la arbo- 
rele secundar prin manivela 1 şi bara 2, care prin pîrghia cu 
trei braţe 3, prin tijele 4 şi 4\ dau o mişcare rectilinie alternativă 
cuţitelor 5 şi 5\ 

Deasupra celor două cuţite sînt aşezate platinele 6 şi 6 ' 
avind la capătul din stînga un cirlig, iar la capătul din dreapta 
se articulează cu pîrghia 7, care la rîndul ei este articulată cu 
pîrghia 8. Această pîrghie este articulată cu pîrghiile 9 şi 9\ 
de capătul cărora sînt suspendate iţele. Poziţia externă a pîrghiei 7 * 
deci şi coborîrea şi ridicarea iţelor, este limitată de pereţii 
10 şi 10\ iar pîrghia 8 este ghidată de bolţul 11, in care se po¬ 
triveşte o culisă de pe această pîrghie. 

Pe prisma 12 este aşezat lanţul de cartele 13. Deoarece prisma 
la liecare două bătăi este rotită cu o faţă, ea aduce în faţa contra- 
platinelor 14 cîte o cartelă pe care sînt fixate cuiele care redau 
desenul ţesăturii. Contraplatinele au punctul de oscilaţie pe 
axul 15. Contraplatinele sînt de două feluri: cele fără soţ, care 
au la capătul din dreapta un prelungitor, pe care se sprijină 
direct platinele de jos 6 ) iar cele cu soţ susţin cîte un ac 16, pe 
care se sprijină platinele de sus 6'. Pentru ghidarea platinelor 
6 şi 6' şi a acelor 16 servesc grătarele 17 şi 18. 

Dacă pe cartelă sub contraplatină este un cui, partea din 
reapta ei se coboară împreună cu platina, care este apucată de 
cuţit şi trasă spre stînga, deci iţa se ridică; invers, dacă pe car¬ 
tela nu este un cui, platina este ţinută sus, deci nu poate fi 
apucată de cuţit, astfel încît iţa rămîne coborîtă. 

r,îr^- Ş - a 9 ea de r ° taţie a P rismei 12 este dată de braţul de jos al 
rnlf q^ es ^ e ^^uî^ clichetul 20, care acţionează 

™filfi 1C rt \ 9 “ 0ntată P e axul P risraei - Tot pe axul prismei 
Cînd lirism a 103 VÎ * 1 stea . ^ cu °pt feţe scobite ca şi prisma. 

scobitura roţibsScare^’fi/? 863 ** f >pW 

traplatine V L eSle » nutd * ,x de o cartela sub con- 

sclndurefe'^este* 3 hiI ocult* 1 m f tase , Ian ţ u l de cartele format din 
scinaurele este Înlocuit prmtr-o bandă fără sflrşit, lată, de car- 


100 




ton, pe care desenul legăturii este redat prin găurele care comandă 
mişcarea iţelor. 

Războaiele cu mecanismul Jacquard se folosesc pentru ţes㬠
turi cu desene mari în care sînt reproduse diferite figuri, litere, 
cifre, peisaje, scene şi portrete. Spre deosebire de mecanismele 
cu iţe, unde concomitent se mişcă toate firele năvădite intr-o 
iţă, la mecanismul Jacquard fiecare fir de urzeală se mişcă indi¬ 
vidual. Astfel se pot executa desene cu sute sau chiar cu mii 
de fire de urzeală cu evoluţii diferite. 

în figura 83 este reprezentată schema funcţionării mecanis¬ 
mului Jacquard. Firul de urzeală u este năvădit într-un eoclet a, 
care este legat de o sfoară b. Sfoara, la rîndul ei, este legată 
de platina cu cîrlig c , care se sprijină pe podul platinelor d. 
Sub cîrlig se vede cuţitul e, care se mişcă în sus şi în jos, cum 
indică săgeata. Platina este în legătură cu acul f, care la un capăt 
este susţinut de grătarul acelor g, iar la capătul celălalt de placa 
acelor h . Acul este împins 
spre dreapta de resortul i , 
care se sprijină pe grătarul 
acelor. în dreptul plăcii 
acelor este prisma P cu lan¬ 
ţul de cartele j, format din 
12 cartele C (1 — 12). Prisma 
are pe fiecare faţă, în drep¬ 
tul fiecărui ac, cîte o gaură. 

Fiecare coclet are cîte o 
greutate k. 

Prisma execută două 
mişcări: 

— o mişcare de oscilaţie 
la dreapta şi la stînga, 
cum indică săgeata, astfel 
încît ea se apropie şi se 
depărtează de placa acelor; 

— o mişcare de rotaţie 
în jurul axului ei, şi anume, 
de cîte ori se depărtează 
de placa acelor, face cîte 
un sfert de rotaţie (90°), deoarece are patru feţe. Cind se 
apropie din nou de placa acelor, aduce o altă cartelă in dreptul lor. 

Firul de urzeală poate fi ridicat sau coborît în felul următor: 

— Firul este ridicat, dacă pe cartelă este o gaură în dreptul 
acului. Acul, fiind împins de resortul i spre dreapta, face ca 

101 



Fig. 83. Schema funcţionării mecanismului 
Jacquard. 


J 















platina c să ajungă cu cîrligul deasupra cuţitului e. Aceasta, 
ridieîndu-se, acţionează platina, care ridică, prin sfoara b şi 
cocletul a. firul de urzeală u. 

— Firul este coborit dacă pe cartelă este un plin (nu este 
perforat) in dreptul acului. Acul, împins de resortul i spre dreapta, 
este oprit în înaintare de cartelă şi platina cu cîrligul nu pot 
ajunge deasupra cuţitului (este arătat cu linie întreruptă). Ast¬ 
fel, platina nu este ridicată de cuţit şi rămine nemişcată, iar 
firul de urzeală rămine coborit, cocletul fiind tras in jos de greu¬ 
tatea k } oare este legată de cocletul a . 



Maşina Jacquard poate fi construită din metal sau din lemn. 
Ea este montată pe război, deci este o maşină care completează 
războiul, puţind fi demontată. 

Figura 84 reprezintă schema unei maşini Jacquard cu pozi¬ 
ţia în lungime, deci in direcţia firelor de urzeală. Prisma este 
la stingă. 

Platinele sint aranjate in 5 rinduri de platine longitudinale 
( Rpl) şi 21 de rinduri de platine transversale ( Rpt ). Deci sint 
în total 21 X 5 = 105 platine, din care 100 de platine active 
şi 5 de rezervă. Rinduri Ie de platine longitudinale sint numero¬ 
tate de la dreapta spre stingă (1—5), iar cele transversale, din 
spate spre ţesător. Poziţia platinei i se precizează In modul urm㬠
tor: se stă in faţa prismei, iar platina cea mai depărtată din 
stingă este platina i, adică prima din Rpl 1 şi prima din Rpt 2* 
Platina 2 este a patra din Rpt 2, şi prima din Rpl 4. Platina 
63 este a treia platină din Rpt 13 şi a 13 -a platină din Rpl 3 . 
Rpt 11 este format din platinele oi, 52 , 53 , 54 şi 55. 

Platinele se sprijină jos pe „podul platinelor 4 *; in dreptul 
fiecărei platine se află cite o perforaţie. Prin această perforaţie 
platina este în legătură, printr-o sfoară, cu o „carabină 44 in formă 
de S . De fiecare carabină sint suspendaţi doi cocleţi, deoarece 
două raporturi de urzeală sint pe lăţimea întreagă a ţesăturii, 
anume 1 şi II. 

Sforile de care sint suspendaţi cocleţii trec prin găurile de 
pe placa sforilor. în fiecare raport (/ şi II) aceste găuri sint gru¬ 
pate în 5 „rinduri de găuri longitudinale 44 , care corespund la 
la cele 5 Rpl, apoi în 21 ,,rîuduri de găuri transversale 44 , care 
corespund la cele 21 Rpt. 

Mărimea desenului executat pe un mecanism Jacquard depinde 
de numărul de platine sau, cum se spune, de „mărimea maşinii 
Jacquard 4 *. 

Astfel există mecanisme Jacquard cu 100 , 200, 300, 400, 
°*oo / i ^ chiar cu 2 600 de platine. Maşinile Jacquard au 
S 1 ^ /o platine de rezervă, care se pot folosi pentru desenul Jacquard 
sau pentru firele celor două margini. 


C. DEFECTELE LA ŢESĂTURI, CAUZELE ŞI REMEDIEREA LOR 

Calitatea unei ţesături depinde în mare parte de atenţia şi 
interesul pe care le are ţesătorul în timpul lucrului. Pentru 
înlăturarea defectelor ţesătorul trebuie să cunoască cauzele care 
le produc şi modul de a le remedia. 


103 















































































Cele mai frecvente defecte sînt: 

1) Lipsa firelor de urzeala datorită neglijenţei ţesătorului, 
care nu înnoadă la timp firele rupte in timpul lucrului. Firele 
de urzeală se pot rupe din următoarele cauze: 

— neformarea rostului la timp; 

— rostul nu este curat; 

— aşezarea necorectă a rostului faţă de baza yătalei; 

— reglarea necorespunzătoare a bătăii suveicii; 

— nesincronizarea mişcării traversei de spate cu formarea 
rostului la războaiele mecanice; 

— spete cu dinţi îndoiţi sau prea ascuţiţi, care scămoşează 
şi rup firele de urzeală; 

— suveici defecte, crăpate sau cu vlrfurile de metal care 
joacă şi prin firele de urzeală, rupindu-le; 

— cocleţi cu ochiuri uzate; 

— tensionarea prea mare a firelor de urzeală, printr-o re¬ 
glare necorespunzătoare a frînei sau a regulatorului de urzeală. 

2) Dungile din lungul ţesăturii se datoresc neatenţiei celui 
care a năvădit şi a tras firele prin spată, trăgînd două fire în 
aceiaşi cocleţi, sau lăsînd căsuţe goale în spată, sau trăgînd 
într-o căsuţă mai multe fire decit numărul stabilit. 

3) Răriturile în bătătură provin din debitarea defectuoasă 
a urzelii sau defecţiunii regulatoarelor. 

4) Legarea greşită a firelor de urzeală rupte în timpul lucrului 
sau nelegarea la timp a firelor de urzeală care se împletesc cu 
celelalte împiedică formarea rostului curat. 

5) Fire perechi, din cauza neatenţiei ţesătorului care nu 
caută rostul la care s-a rupt firul de bătătură. 

6 ) Dungi în bătătură, din cauza bătăilor neritmice ale vă- 
talei de la războaiele manuale sau la războaiele mecanice, cînd 
furculiţa funcţionează defectuos şi războiul nu se opreşte cînd 
s-a rupt firul de bătătură. 

7) Flotări lungi ale firelor de bătătură provenite din: 

— nedeschiderea la timp a rostului; 

— nereglarea bătăii suveicii; 

— slăbirea sforilor ce suspendă iţele în război, împiedicînd 
încrucişarea corectă a firelor de urzeală cu cele de bătătură; 

— întinderea variabilă a firelor de urzeală pe sul, din cauza 
neatenţiei celui care a urzit. 

8 ) Flotări lungi ale firelor de urzeală peste cele de bătătură, 
provenite din următoarele cauze: 

cocleţi defecţi sau de diferite mărimi pe aceeaşi ită; 

— slaba tensionare a firelor înnodate. 


104 


9) Ruperea unui grup mai mare de fire de urzeală, defect 
care nu poate fi remediat în întregime şi care se datoreşte dife¬ 
ritelor defecţiuni ale suveicii, în cele mai frecvente cazuri. 

10) Fire de urzeală sau de bătătură mai groase, care trebuie 
înlăturate pe măsură ce apar. 

11) Fire de bătătură amestecate (ţevi cu fire mai groase sau 
mai subţiri). 

12) Defecte ale marginilor provin din: 

— ruperea firelor în margini datorită tensionării [insufi¬ 
ciente sau prea mari a firelor de urzeală; 

— tensionarea neuniformă a firului de bătătură; 

— nereglarea bătăii suveicii; 

— poziţia necorectă a iţelor. 

S-au dat cele mai frecvente defecte şi care pot fi înlăturate 
imediat, dacă ţesătorul este atent şi le sesizează la timp. 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 

1. Din ce sc compune războiul manual de ţesut ptnză? 

2. Cum Înaintează urzeala la războaiele manuale şt care este procedeul 
cel mai bun? 

3. Cum se formează rostul şi cîte feluri de rosturi slnt? 

4. Cum se suspendă iţele în război la montarea pentru ţesături In două 
iţe şi cum se pun în legătură iţele cu contramarşii şi pedalele? 

5. Cum se formează ţesătura în două iţe? 

6. Cum se suspendă iţele în război la montarea pentru ţesătura In trei iţe 
şi cum se pun în legătură iţele cu contramarşii şi pedalele? 

7. Ce fel de montare se foloseşte pentru ţesăturile în patru iţe, cu modele 
formate în diagonal (fără fir de legătură de pînză)? 

8. Cum se pedalează pentru formarea rostului? 

9. Ce montare se întrebuinţează pentru ţesăturile in patru iţe cu fir de 
legătură de pînză (tăblii)? 

10. Cum se pedalează pentru firul de figură şi pentru cel de fond. la ţes㬠
turile în tăblii? 

11. Cum se suspendă iţele în război şi cum se pun tn legătură cu contra¬ 
marşii şi pedalele la montarea pentru ţesăturile in cinci iţe? 

12. Ce fel de ţesături se pot ţese cu montarea pentru ţesăturile tn cinci iţe? 

13. Cum se năvădeşte şi cum se pedalează pentru obţinerea ţesăturilor cu 
fir de legătură de pînză şi fără fir cu legătură de pinză? 

14. Pînă la ce număr de iţe se poate lucra cu montajele cu scripeţi şi pînă 
la ce număr se lucrează uşor? 

15. După ce criterii se împart războaiele mecanice? 

16. Pentru ce fel de ţesături se folosesc mecanismele cu came şi pedale, 
mecanismele cu iţe şi mecanismele Jacquard? 

17. Se va arăta cum funcţionează un mecanism cu iţe tip Hattersley. 

18. O maşină Jacquard cu mărimea de 300 de platine are 12 Rpl şi 50 Rpt. 
a) Se va preciza locul platinei 77. b) Ce număr au platinele din Rpt 17? 

19. Care sînt cele mai frecvente defecte în ţesătură? 

20. Care sînt cauzele care produc diferitele defecte şi cum se remediază? 

21. Care sînt defectele marginilor şl modul de remediere? 


105 





















CAPITOLUL IV 


STUDIUL LEGĂTURILOR 


A. REPREZENTAREA GRAFICA A ŢESĂTURII 

Orice ţesătură are două sisteme de fire, şi anume: firele de 
urzeală dispuse în lungimea ţesăturii şi firele de bătătură dispuse 
în lăţimea ei. Ţesătura se formează prin încrucişarea in unghi 
drept a firelor de urzeală cu firele de bătătură, în aşa fel încît 
unele trec peste şi pe sub altele. 

Deci ţesătura se deosebeşte de alte produse textile, ca pîslă, 
tricotaje, împletituri, dantele, gazeuri etc., prin următoarele 
două caracteristici: 

— are două sisteme de fire; 

— aceste două sisteme de fire se încrucişează în unghi drept. 

Felul de încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură 

se poate reprezenta în desen, care se numeşte legătură sau 
armură . 

Pentru reprezentarea grafică a ţesăturilor se întrebuinţează o 
hirtie specială, numită hîrtie pentru desenatură , reprezentată în 
figura 85. Hirtia pentru desenatură este împărţită, prin linii 
verticale şi orizontale, în pătrăţele. 

Spaţiul dintre două linii verticale reprezintă un fir de ur- 
zeală, iar spaţiul dintre două linii orizontale reprezintă un fir 
de bătătură. Primul fir de urzeală este reprezentat prin spaţiul 
dmtre prima şi a doua linie verticală din stînga figurii, iar pri¬ 
mul fir de bătătură este reprezentat prin spaţiul dintre prima şi 
a doua linie orizontală de jos. 1 y 

Astfel firele de urzeală V (fig. 85) sînt numerotate de la stînga 
spre dreapta, iar firele de bătătură B sînt numerotate de jos in 
sus. Un pătrăţel înseamnă că în acest loc se încrucişează un fir 

?îte U nn a nnnrt U H Ţ d<3 W*®*» deci ««care pătrăţel reprezintă 
r ÎL " -punct de legare în figura 85, în pătrăţelul a se încru¬ 
cişează firul de urzeala 1 cu firul de bătătură 1 în pătrăţelul b 
se încrucişează firul de urzeală 5 cu firul de bătătuîă 4, iav în 

106 



pătrăţelul c se încrucişează firul de urzeală 7 cu firul de băt㬠
tură 5 . 

Pentru ca numărarea pătrăţelelor să se efectueze cit mai 
uşor, hîrtia pentru desenatură este împărţită prin linii mai groase 
în pătrate mai mari, numite dczine. Hîrtia pentru desenatură 
este numerotată, după numărul pătrăţelelor de pe o latură a 

dezinei. De exemplu, hir¬ 
tia pentru desenatură cu 
împărţirea 8:8 se ex- 


w 

9 

8 

• \ 
4 
3 
3 
/ 


1 234 5 6 78 9 W 
U 

Fig. 85. Hîrtia pentru desenatură cu îm¬ 
părţirea 8:8. 



Fig. 86. Hirtia pentru desena 
tură cu^îinpărţirea 14 : 8. 


primă 8 la 8 şi înseamnă că are atit pe latura orizontală, cît 
şi pe latura verticală cîte 8 pătrăţele. Hîrtia cu împărţirea 
8 : 8 este mai mult întrebuinţată în desenatură ţesăturilor cu 
desene mici, dar se întrebuinţează şi hirtia cu împărţirea 6 : 6, 
10 : 10 etc., iar pentru „desenele mari“ (pentru ţesături Jacquard 
sau Damasc), pentru a obţine figura proporţionată, se va desena 
pe o hîrtie care are o împărţire proporţională cu raportul dintre 
desimea firelor de urzeală şi de bătătură, bigura 86 reprezintă o 
astfel de hîrtie întrebuinţată în desenatură ţesăturilor Jacquard, 
care are împărţirea 14 : 8 (se exprimă in primul rînd numărul 
pătrăţelelor de pe latura orizontală). Există hîrtie Şi cu împăr¬ 
ţirea 4 : 6, 4 : 8, 4 : 10, 10 : 12, 8 : 16 (aproximativ 300 de feluu 

JC Săle"urmăreşte de jos în sus primul fir de urzeală a ţes㬠
turii din figura 87, se observă că acesta leaga deasupra primului 
f“ de MtfSSl, apoi, sub al doilea fir de bătătură, îeagei iarăşi 
deasupra bătăturii a treia şi sub bătătură a patra. Aşadar, p 

107 



































































































































hirtia pentru desenatură (fig. 88) se completează toate pătrăţe¬ 
lele in dreptul cărora firul de urzeală este deasupra firului de băt㬠
tură; în cazul de faţă se completează pătrăţelele i, 3, 5 şi 7 
incepind de jos în sus, dintre prima şi a doua linie verticală. 

Dacă se urmăreşte acum firul al doilea de urzeală, se vede 
că leagă sub bătătura întii, apoi deasupra bătăturii a doua, sub 

bătătura a treia, deasupra 



‘g. 87. Schema unei ţesături: Fig. 88. Legătura ţesăturii din 

a — urzeala; b — bătătura. figura 87. 


supra firelor de bătătură, adică pătrăţelele 4 , 6 şi <5, numă- 

rind de jos In sus. 

Se urmăresc, de asemenea, şi celelalte fire de urzeală, pro- 
cedîndu-se la fel. Astfel se va obţine desenul ţesăturii, adică 
legătura sau armura reprezentată în figura 88. 

Aşadar, la orice legătură: un pătrăţel plin (desenat) înseamnă 
că în acest loc firul de urzeală este deasupra firului de bătătură 
(este ridicat, adică în rostul superior), iar un pătrăţel gol (nede- 
sepat) înseamnă că în acest loc firul de urzeală este sub firul 
de bătătură, deci bătătura este deasupra (urzeala este coborîtă, 
adică firul este în rostul inferior). 

Pentru a ne obişnui să exprimăm cum se leagă un fir, se va 
folosi figura 89. Aici se observă că firul de urzeală 1 leagă peste 
bătăturile 2, 2 şi 3, pe sub firele de bătătură 2, 5 şi 6*, peste 
lirele de bătătură 7, 8 şi 9. După cum se observă, legarea unui 
lir se exprimă destul de greu, în special în cazul cînd se dic¬ 
tează legarea firelor la un desen mai mare şi complicat. 

\08 


i 


. r P f. n< : “f ^ dictarea şi a evita greşelile, se procedează 
astlel. indiferent dacă este un fir de urzeală sau de bătătură in 
cazul unui pătrăţel plin se spune „luat" şi în cazul unui pătrăţel 
gol se spune „lăsat". 



Fig. 89. O legătură cu raport egal de 6/6: 

C'— legătura; b — secţiunea longitudinală a firului de urzeală 2\ c — secţiunea trans¬ 
versală a firului de bătătură 4; d — secţiunea longitudinală a firelor de urzeală 7 şi 8; 
e — linia care arată raportul de legătură. 


De exemplu în figura 89, firul de urzeală 8 leagă astfel (se 
citeşte de jos in sus): unu lăsat, trei luat, trei lăsat, trei luat 
etc. La fel se citeşte şi pentru firele de bătătură, însă de la stînga 
spre dreapta. De exemplu firul de bătătură 7 leagă astfel: unu 
luat, trei lăsat, trei luat, trei lăsat, trei luat etc. 

Revenind la figura 88, se observă că firul de urzeală 3 leagă 
la fel cu firul de urzeală 2, adică au aceeaşi „evoluţie 14 . Deci la 
firul de urzeală 3 se repeta desenul. La fel se observă că bătătura <3 
leagă la fel cu bătătura 2, deci şi la bătătura 3 se repetă dese¬ 
nul. După cum se vede, desenul se repetă după două fire de ur¬ 
zeală si două fire de bătătură. 

Acea parte a legăturii după care legarea firelor se repeta, 
atît în direcţia urzelii, cît şi în direcţia bătăturii, se numeşte 

” ra Legătura din figura 88 are un raport de două fire de urzeală 
şi două fire de bătătură şi se exprimă în felul următor: 2/i. Nu¬ 
mărătorul arată numărul firelor de urzeală din raport, iar nu¬ 
mit™,! „„mărul firelor de bătătură. Dacă numărul firelor 




109 
































































































































din raportul de urzeală este egal cu numărul firelor din rapor¬ 
tul de bătătură, legătura are un raport egal. 

Dacă insă numărul firelor din raportul de urzeală diferă de 
numărul firelor din raportul de bătătură (este mai mare sau 
mai mic), legătura are un raport neegal. 

Legătura din figura 90 are un raport ne* 
egal, deoarece raportul de urzeală este de două 
fire, iar cel de bătătură de cinci fire, adică 2/5. 
Noţiunea de legătură nu trebuie să se con¬ 
funde cu noţiunea de raport, deoarece raportul 
este numai o parte a legăturii. La fel există 
o deosebire între legare şi evoluţie „ Prin legare 
se înţelege cum se Încrucişează firul în tot 
desenul, iar prin evoluţie, cum se încrucişează 
firul numai in raport. 

Pentru a se deosebi cu uşurinţă raportul 
de restul legăturii, se recomandă ca primul 
raport (de jos, de la stînga) să fie „încadrat", 
adică limitat cu o linie mai groasă, ca în 
figura 88. 

Raportul se mai poate reprezenta şi altfel. De exemplu, în 
figurile 89 şi 90, pătrăţelele unde urzeala este deasupra bătăturii, 
în raport sînt arătate cu cruciuliţe, iar în restul legăturii sînt 
completate. Cînd desenul se face cu creioane colorate sau cu 
acuarele, se recomandă ca raportul să fie desenat cu culoare 
albastră, iar restul legăturii cu culoare roşie. 

Pentru a înţelege mai bine cum se leagă un fir sau chiar 
mai multe fire dintr-o ţesătură, se face reprezentarea grafică a 
ţesăturii în secţiune . 

Aceste secţiuni pot fi: 

— secţiune longitudinală, adică în direcţia urzelii (de jos 
în sus); 

— secţiune transversală, adică în direcţia bătăturii (de la 
stînga spre dreapta). 

Figura 89, a reprezintă o legătură, iar figura 89, b reprezintă 
o secţiune longitudinală în această ţesătură, şi anume la firul 
de urzeală 2. 

Această secţiune s-a făcut în felul următor: 

în primul rind s-au reprezentat cele 12 fire de bătătură în 
secţiune cu 12 puncte negre (desenate pe rînd, de jos în sus), 
apoi s-a desenat firul de urzeală 2 astfel încît, acolo unde leagă 
deasupra bătăturii să fie la stînga punctelor, iar unde leagă sub 
bătătură să fie la dreapta lor. 



Fig. 90. Legătură cu 
raport neegal de 2/5. 


110 


8 ?> c . este reprezentată o secţiune transversală in 
aceasta ţesătură, şi anume firul de bătătură 4, Firele de urzeală 
s nt reprezentate în secţiune prin 12 puncte negre (desenate pe 

Tasunt ^ S - tî f nga / pre d ™ pta >’ ^ acolo unde bătătura este 
1 j U /? UI ^ 1P 0 „ e urz eală, a fost desenată deasupra punctului 
negru In figura 89 d este reprezentată o secţiune longitudinală 
a irelor de urzeala / şi 8. Evident că firul de urzeală 7 se vede 
mai bine, dm care cauză a fost reprezentat cu o linie continuă, 
iar tirul 6, care ilu se vede atît de bine, a fost reprezentat astfel 
încît acolo unde se întretaie cu firul 7 să fie întrerupt, pentru 
ca cele doua fire să nu se confunde. 

. Ra Portul legăturii poate fi arătat de asemenea şi la un fir 
m secţiune, prmtr-o liniuţă, aşa cum se observă in figura 89, e . 

Daca se urmăreşte cum leagă firele legăturii din figura 89 
se observa că acelaşi fir leagă într-un loc, peste sau pe sub un 
singur 1 ir, iar în alt loc, peste sau pe sub mai multe fire con¬ 
secutive. De exemplu: firul de urzeală 5 leagă peste bătătura I, 
pe sub bătăturile 2, 3 şi 4, peste bătăturile 5, 0 şi 7 etc. Cînd 
un fir leagă peste sau pe sub mai multe fire din sistemul cel㬠
lalt, se spune că. flotează. Deci un fir, indiferent dacă este de 
urzeală sau de bătătură, poate să aibă flotare deasupra sau flo~ 
tare dedesubt. 

birul de urzeală 2 din figura 89 flotează deasupra firelor de 
bătătură 1, 2 şi 3, apoi 7, 8 şi 9, însă flotează pe sub firele de 
bătătură 4 , 5 şi 6, apoi 10, 11 şi 12. 

Firul de bătătură 2 flotează sub firele de urzeală 1 şi 2, apoi 
6 ‘, 7 şi 8, însă flotează peste firele de urzeală 3, 4 şi ă’apoi 10, 
11 si 12. 

Pentru aspectul ţesăturilor, este foarte important felul cum 
flotează lirele, deoarece prin flotare pot fi evidenţiate mai mult 
sau mai puţin un grup de fire, sau un singur fir de urzeală sau 
de bătătură. 

I ot pe hîrtia pentru desenatură se vor reprezenta toate elemen¬ 
tele necesare ca legătura să fie transpusă pe război, apoi să fie ţesută. 

Figura 91 reprezintă o ţesătură aşa cum este pe război, pre¬ 
cum şi părţile mai importante ale războiului. în această figură 
se observă traversa de spate a, peste care trec firele de urzeală 
după ce s-au desfăşurat de pe sulul de urzeală. Iţele sînt repre¬ 
zentate prin patru liniale, care trec cruciş peste firele de urzeală. 
Numerotarea lor se face dinspre traversa de spate spre spatâ, 
adică iţa întîi va fi cea mai apropiată de traversa de spate, apoi 
urmează iţa a doua, a treia, iar iţa a patra, care este ultima, este 
cea mai apropiată de spată. 



111 









































Pe linialele care reprezintă iţele, se văd cercuri mici b\ acestea 
sint coclelii , prin care sînt trase, sau, cum se spune, năvâdite , 
firele de urzeală. Astfel, firul de urzeală 2 este năvădit în cocle- 

tul 1 de pe iţa 2 , firul 

'2 345 078 _ de urzeală 2 este năvădit 

în cocletul 2 de pe iţa 2 
etc., iar firul de urzeală 5 
în cocletul 2 de pe iţa 2 , 
firul de urzeală 8 în co¬ 
cletul 2 de pe iţa 3. 
Spata c este reprezentată 
printr-un liniai mai lat, 
cu liniuţe verticale, care 
reprezintă dinţii spatei. 
Urmează ţesătura <2, for¬ 
mată din încrucişarea fi¬ 
relor de urzeală cu firele 
de bătătură, care trece 
peste traversa de piept e 
şi este înfăşurată pe sulul 
ţesăturii. în partea dreap¬ 
tă a figurii se vede hîrtia 
pentru desenatură, pe 
care sînt reprezentate 
toate aceste elemente. 
Iţele sînt reprezentate prin spaţiul dintre două linii orizontale, 
iar cocleţii sînt reprezentaţi prin pătrăţele pline, care sînt 
desenate pe spaţiul ce reprezintă iţele. Spata este reprezentată 
prin două rînduri de pătrate cuprinse între trei linii orizontale 
din dreptul ei. 

După spată urmează legătura, prin care este reprezentată 
ţesătura. Firele de urzeală din stînga figurii, precum şi cele 
reprezentate la dreapta pe hîrtia pentru desenatură sînt nume¬ 
rotate de la 1 la 8 . 

In această figură se observă că atît năvădirea, tragerea în 
spată, cît şi încrucişarea firelor (de la 2 la 8) sînt redate grafic. 
Lomparlnd 1 irul 5 din stînga figurii cu firul 5 reprezentat pe 
nrtia de desenatură, se observă că ambele fire sînt năvădite în 
cocletul 2 de pe iţa 2 , apoi sînt trase în spată în aceeaşi „căsută“ 

d w ln ’ 1 f 1 s P atei ) cu firul de urzeală 6 şi'au aceeaşi 
evoluţie in ţesătură şi m desen. 

cartdele în ^raptul iţelor sînt reprezentate şi 



Fig. 91. Reprezentarea ţesăturii pe război 
şi pe hîrtie pentru desenatură. 




112 


B. REPREZENTAREA GRAFICĂ A NA VĂDIRII 



Trecerea firelor de urzeală prin cocleţii iţelor se numeşte 
năvădire. Năvădirea, la fel ca şi legătura, se poate exprima prin 
desen. In figura 92, a se vede o legătură deasupra căreia este 
reprezentată năvădirea, la desenarea căreia s-a procedat astfel: 

— s-a stabilit raportul legăturii ( 4 / 4 ); 

— s-a stabilit numărul iţelor. 

La orice legătură sînt necesare atitea iţe cite fire cu evoluţii 
diferite sînt în raportul de urzeală. In figura 92, în raportul de 
urzeală sint patru fire cu evoluţii diferite, deci sint necesare 
patru iţe; 

s-au numerotat iţele de sus in jos, deci iţa 1 este cea de 
sus^ adică cea mai depărtată de ţesător (între iţe şi legătură se 
lasă un spaţiu de patru pătrăţele, pentru desenul spatei); 

— s-a făcut desenul năvă- 
dirii avînd în vedere că: fi¬ 
rele de urzeală cu aceeaşi 
evoluţie se năvădesc în aceeaşi 
iţă (firele de urzeală 2, J, 9 
etc.) şi că firele de urzeală cu 
evoluţii diferite, se năvădesc 
în iţe diferite (firele de ur¬ 
zeală 2, 2, 3 şi 4 au evoluţii 
diferite, deci pentru fiecare 
s-a întrebuinţat o altă iţă). 

Cruciuliţele reprezintă cîte 
un coclet c, în care este n㬠
vădit firul. Cocleţii se nume¬ 
rotează ca şi firele de urzeală, 
de la stînga spre dreapta. 

Astfel firul de urzeală 7 este 
năvădit în cocletul 2 de pe 
iţa 3 . 

Uneori desenul năvădirii 
este reprezentat sub legătură, 
cum se vede în figura 92, b . 

In figura 92, a şi b se observă 
că desenul năvădirii se repetă 
tot după patru fire, ca şi ra¬ 
portul de urzeală. Deci şi aici 
există un raport numit raport de năvădire e . Teoretic raportul de 
năvădire are acelaşi număr de fire ca şi ra portul dă U r zeală ' . 



/ 2 3 4 Â 5 61 8 9 M? îi J2131415 tS 


i py i ?u i m i 

jhSsBh 


w 


m. 


e 

Fig. 92. Năvădirea reprezentată In desen: 
a — năvădirea dreaptă S, reprezentată dea¬ 
supra legăturii; b — reprezentată sub leg㬠
tură; c — cocteţi; d — raport de urzeală; 
e — raport de năvădire. 


8 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


113 


















































































































































La desenarea năvădirii se ţine seamă de a reduce numărul 
iţelor în limita posibilităţilor. De exemplu, raportul de urzeală 
din figura 91 este de opt fire; folosind pentru fiecare fir din raport 
cîte o iţă, ar fi necesare opt iţe, însă numărul iţelor a fost 
redus de Ia opt la patru, năvădind firele cu aceeaşi evoluţie 
în aceeaşi iţă. 

In alte împrejurări numărul iţelor se măreşte, aşa cum s-a 
procedat la legătura din figura 93. Această legătură are un raport 
de două fire de urzeală, fiecare cu altă evoluţie, deci sînt necesare 
două iţe, cum se vede la nă vădi rea A. 

Această năvădire se poate întrebuinţa la o ţesătură rară, 
de exemplu la pînza pentru saci, la care urzeala este rară (5—6 
fire pe 1 cm), deci şi cocleţii vor fi rari. Pentru o ţesătură mai 
deasă, de exemplu pentru un sifon, la care urzeala are 35—40 
fire pe 1 cm, înşirarea pe două iţe a unui număr atit de mare de 
cocleţi, pe o lăţime de 1 cm, nu este posibilă. în acest caz năv㬠
direa se face în patru sau în şase iţe, cum se vede în figura 93, B 
şi C. La ţesături cu o urzeală mai deasă, de exemplu o ţesătură 
de mătase cu 80—100 fire pe 1 cm, se măreşte numărul iţelor la 
8 , 10 şi chiar 12, deoarece un număr mai mic de iţe nu ar putea 
cuprinde atîţia cocleţi pe lăţimea de 1 cm. La năvădirea D sînt 
opt iţe, iar la năvădirea E sînt 12 iţe. 

Năvădirea A din fi¬ 
gura 93 este aşa-numita 
năvădire teoretică , Năv㬠
direa teoretică se face 
conform legăturii, adică 
cu cel mai mic număr 
de iţe posibil. Legătura 
din figura 93 are în ra¬ 
portul de urzeală două 
fire, fiecare cu altă evo¬ 
luţie, deci teoretic sînt 
necesare două iţe. 

La unele ţesături, 
din cauza desimii prea 
mari a firelor de urzeală, 
este necesar sa se dubleze 
sau să se înmulţească 
numărul de iţe. în figurile 93, B> C, D şi E sînt arătate năvădiri 
practice , la care nu s-a ţinut seamă de numărul cel mai mic de iţe 
necesare pentru a executa ţesătura. Cu cît numărul iţelor este 


c 



b 

Fig. 91. Năvădirea a din figura 92 desenată 
pe hîrtie obişnuită: 

« — iţele; b — firele de urzeală; c — cocleţii. 




115 

















































































































































































































































































































mai mic, cu atît ţesutul este mai uşor, deci se va reduce numărul 
iţelor, atît cît este posibil. 

Se poate întiinpla ca năvădirea reprezentată pe hirtia pentru 
compoziţie, în special în cazul unei năvădiri complicate, să fie 
greu înţeleasă de muncitorii care fac năvădirea. 

în cazul acesta, pentru a evita greşelile, care cu greu pot fi 
reparate, năvădirea va fi reprezentată pe hîrtie obişnuită, prin- 
tr-un desen, aşa cum se reprezintă în figura 94. Acest desen poate 
fi înţeles cu uşurinţă şi este mai aproape de realitate. în această 
figură, iţele sînt reprezentate prin linii orizontale, firele de 
urzeală prin linii verticale mai subţiri, iar cocleţii prin cru¬ 
ciuliţe. 


1. Diferite năvădiri 


Năvădirea depinde: de legătură, de desimea firelor 
de urzeală, de materialul ţesăturii şi chiar de felul răz¬ 
boiului. 

In ţesătorie se întrebuinţează următoarele năvădiri: 
a) Năvădirea dreaptă. în figura 92 este reprezentată o năvă- 
dire dreaptă în patru iţe. Prin faptul că desenul năvădirii începe 
sus la stingă şi se termină jos Ia dreapta, aceasta se numeşte nă- 

vădire S, spre deosebire 
de năvădirea Z, arătată 
în figura 95, la care de¬ 
senul începe jos la stînga 
şi se termină sus la 
dreapta. 

b) Năvădirea ascuţită. 

în figura 96 este repre¬ 
zentată onăvădire ascu¬ 
ţită în cinci iţe cu ra¬ 
portul de nâvădire de 
opt fire. Năvădirile as¬ 
cuţite prezintă vîrfuri 
care se formează dintr-un 
singur fir, ca in figura 96 
(firele de urzeală 1, <5, «9, 
13, 17 şi 21), sau din 
două fire, ca în figura 97 
(firele 8 şi 9, 16 si 17, 
24 şi 25). ‘. i 



Fig. 95. Năvădirea Z, o năvădirc dreaptă 
în şase iţe: 

a — iţele; b — raport de nâvădire. 



12345678 


Fig. 96. Năvădirea ascuţită simplă: 
a — raport de năvădirc; b — fir de vîrf. 


116 


Năvădirile ascuţite sînt întrebuinţate pentru legături sime 
trice, adică acele care, îndoindu-le la mijloc in direcţia urzeli 
una peste alta, se suprapun. 



Fig. 97. Năvădirea asculta simplă cu virful format din două fire: 
a — raport de nâvădire; b — fire de vîrf. 


Năvădirea ascuţită are mai multe variante: 

— năvădirea ascuţită simplă (fig. 96 şi 97), 

— năvădirea ascuţită mutată (fig. 98),’ 

— năvădirea ascuţită din mai multe părţi (fig. 99), 

— năvădirea ascuţită amestecată (fig. 100), ° 

— năvădirea ascuţită progresivă (fig. 101)! 

c) Năvădirea împrăştiată. Se întrebuinţează la urzeli dese 
in ţesător ia de mătase se numeşte şi nâvădire atlas. Năvădirea 
împrăştiata se obţine astfel: iţele se împart în două sau în mai 
multe grupe, iar firele de urzeală sînt năvădite astfel incit ele 
sa schimbe pe rînd, o dată grupa, o dată iţa. 

- reprezintă o nâvădire împrăştiată în sase ite îm¬ 

părţită in două grupe (A şi B), de cîte trei iţe. 

Dar cele şase iţe se pot împărţi in trei grupe de cîte două ite, 
cum s-a procedat la năvădirea împrăştiată din figura 103. ’ 

Cu 12 iţe se pot obţine următoarele năvădiri împrăştiate: 

— două grupe de cîte şase iţe, 

— trei grupe de cîte patru iţe, 

— patru grupe de cîte trei iţe! 

— şase grupe de cîte două iţe. 

Cînd numărul iţelor nu se poate împărţi in grupe cu număr 
egal de iţe, se fac grupe cu număr neegal, de exemplu, o nâvădire 


117 

































































































































































S. Năvădire ascuţită mutată 
a — raport de năvădire. 


Fig. 99. Năvădire ascuţită din mai multe părţi 
a — raport de năvădire. 


Hg. 100. Năvădire ascuţită amestecată 
a — raport de năvădire. 


F ' g> 101 ^vădire ascuţită progresivă: 


raport de năvădire. 






y 


3| 

>1 

5 

*j 

7] 

1*1 

9\W\tl\t2 

Î3\ 

f4 


n 

■] 


i 

i j 



n 









/ 




— 




j 
























// 































/// 








— 























IV 
























i 







































| 



















































































































































H 















































































i 

2 

3 

4 

5 

6 

7 

[7 

r 

\nr 

n 

!2 

13 

r 

r 

\l6 

17 

18 

19 

?o 

2t 

1 

22 

k 

r 

25 

26 

27 

28 

29 

30 

3l\ 

H 




^---- 

17 

2 3\ 

4 

5 

1 6 '! 

7 8 

9 h 

w 

12 

13 

’A 

■& 

16 

17 

18 

19 

20 

21 

22 



/ 

% 





















//_ 

m 

J 






s 

3 


















|Sf 

1 














IV 


1 



















V 






















VI 

1 





















v/l 






3 

V 



£5 

L 









$ 



VIU 

IX 

3 

n 



T 




H 


[ 








• 



£ 

M 









~tj 



' I 



1 





1 ' 





L 


' 


xr 

















L 




yjr 




■ 









1 




. 




V 


împrăştiată cu şapte iţe se poate forma cu trei grupe de cîte 
două iţe, iar grupa a patra cu o singură iţă. 

d) Năvădirca încrucişată. Se întrebuinţează la ţesăturile cu 
dungi longitudinale şi cu carouri. Figura 104 reprezintă o năvădire 
încrucişată în opt iţe. 

e) Năvădirca îm¬ 

părţită. Se întrebuin¬ 
ţează foarte rar la A 

ţesături cu dungi lon¬ 
gitudinale. Figura 105 e 

reprezintă o astfel de 
năvădire. 







rscţvtfuire nupra:>iima 






două grupe de cîte trei iţe: 

-raport de năvădire; /I — grupa I; B —grupa a 11-a. 



Fig. 103. Năvădirca împrăştiata in şase iţe cu 
trei grupe de cîte două iţe. 


yresivă. în figura 106 
este reprezentată o 
astfel de năvădire. S-a 
desenat începînd cu 
iţa 1 o năvădire dreap¬ 
tă cu o grupă de şase 
fire. Apoi următoarea 
grupă de şase fire s-a 
desenat începînd cu 
iţa 2, iar fiecare urm㬠
toare grupă cu iţa 
următoare. Deoarece 
sînt opt iţe, iar într-o 
grupă sînt şase fire, raportul de năvădire este de 8 x 6 = 48 
de fire. Dacă se desenează o năvădire progresivă în 10 iţe cu grupa 
de cîte cinci fire, raportul de năvădire va fi de 10 x 5 = 50 de fire. 

g) Năvădirea dublă. Aici se 
năvădesc în aceeaşi iţă cîte 
două fire de urzeală în doi 
cocleţi învecinaţi. Figura 107 
reprezintă o năvădire dublă 
dreaptă în patru iţe. Dar pot 
fi şi duble ascuţite, duble îm¬ 
prăştiate etc. 

h) Năvădirea combinată. 
După cum arată şi numele, 
este combinată din mai multe 

năvădiri. De obicei se întrebuinţează pentru ţesături cu dungi 
longitudinale, în care sînt mai multe legături. Năvădirea din 



119 







































































































































































































































































































































































































































ffii 


s 


fii 


Fig. 105, Năvădirea Împărţită. 



Fig. 106, Năvădirea progresivă. 






7 








n 

1 








SBI 


Ţ 

n 

u 

rt 





M 




r^r 

T 



nu 

n 

i 








































































































r i 
jr 

nr 




































u 















_ 











GT 
f I 

fu 

4 nr 











X 





















* 




[ut 








X 





















Fig. 107. Năvădirea dublă dreaptă. 


Fig. 109. Năvădirea în 
două corpuri de iţe: 

A —corpul I; B— corpul II. 



Fig. 108. Năvădirea combinată. 


figura 108 s-a combinat dintr-o năvădire dreaptă, una împr㺬 
tiată, una ascuţită, una dublă împrăştiată şi una încrucişată. 

i) Năvădirea în două sau în mai multe corpuri de iţe. Se între¬ 
buinţează la ţesături cu două sau cu mai multe urzeli, ca: stofe 
duble, pluşuri, picheturi etc. Pentru fiecare urzeală este necesar 
un anumit număr de iţe, care împreună formează un corp. 

Pentru a se putea deosebi năvădirea firelor de diferite corpuri, 
se recomandă ca cocleţii din diferite corpuri să fie reprezentaţi 
cu diferite semne sau culori, cum se vede in figura 109, care 
reprezintă o năvădire în două corpuri (.4 şi B). 

j) Năvădirea pentru ţesături damasc se face în aşa fel, incit 
acelaşi fir este năvădit prin două sisteme de iţe. 

k) Năvădirea pentru ţesături numite gazeuri se face într-un 
mod special. 


2. Tragerea în spată (reprezentarea grafică) 


Deoarece pe război spata este între ţesătură şi iţe, în desenul 
din figura 110 ea este reprezentată între legătură şi năvădire 
(Sp). Cele două pătrăţele pline şi învecinate înseamnă că in spaţiul 
dintre doi dinţi ai spatei, numit „căsuţă“, s-au tras cîte două 
fire de urzeală! Dacă intr-o căsuţă se trag 
trei fire de urzeală, se completează trei 
pătrăţele învecinate. Desimea spatei depinde 
de desimea şi grosimea firelor, de material 
şi de legătură. 

Desimea este dată în cifre. De exem¬ 
plu, spata nr. 100 înseamnă că pe 10 cm 
are 100 de căsuţe. 

c. mişcarea Iţelor 

Pentru formarea rostului prin care este 
proiectată suveica cu bătătura, o parte din 
iţe urcă, alta se coboară; această mişcare a 
iţelor se poate face: 

— cu pedale acţionate de came; 

— cu platine comandate de cartele. 

Atît camele, cît şi cartelele se pot re¬ 
prezenta în desen. 



Fig. 110. O legătură 
simetrică cu năvăcUrc 
ascuţită. 

Tragerea In spată Sp este 
reprezentată între leg㬠
tură şi desenul năvădirii; 
c—căsuţa a patra 


121 

































































































































































































































































































































1 . Mişcarea iţelor prin pedale 


Pedalele care mişcă iţele sînt acţionate de came; fiecare 
pedală este acţionată de cîte o camă. Gamele necesare pentru 
executarea unui desen formează un grup de came. 

în figura 111 sînt arătate patru grupuri de came, iar sub 
fiecare dintre ele este dată legătura care poate fi executată cu 



Fig. 111. Grnpuri de came. 


fiecare dintre ele. Pentru desene cu raport mic, camele sînt tur¬ 
nate într-un singur grup; pentru desene mai mari, fiecare camă 
este construită individual. 

Ele au de la 4 pînă la 8 găuri pentru şuruburi, prin care sînt 
ataşate una de alta şi astfel formează grupul de came. 

In figura 112 este reprezentată obţinerea desenului grupului 
de came pentru o legătură: 

— s-a desenat legătura, s-au numerotat firele de urzeală şi 
de bătătură, s-au desenat năvădirea şi tragerea în spată cu patru 
fire intr-o căsuţă; 

— s-a stabilit numărul pedalelor, care este egal cu numărul 
iţelor, deci cinci pedale; 

— s-au numerotat pedalele P de la stînga spre dreapta; 

— s-au legat iţele de pedale în ordine numerică, deci iţa 1 
. pedala nr * 1, iţa 2 de pedala nr. 2 etc.; cruciuliţele repre¬ 
zintă legătura dintre iţe şi pedale, arătate cu s — sfori; 

a ^ cu ţ' ca drul grupului de came Gc, şi anume sub pedale, 
la înălţimea legăturii; r 

~ ?' a S j a b.^ţ numărul camelor, care este egal cu numărul 
pedalelor deci cinci came, fiindcă fiecare pedală este acţionată 
de o cama C ; 


— s-au numerotat camele de la 
pedalele; 


stînga spre dreapta, ca şi 


1 


122 


— s-a stabilit numărul sectoarelor, care este egal cu num㬠
rul bătăturilor, deci opt sectoare, fiindcă pentru fiecare bătătură 
rostul este deschis de un sector S\ 

— s-au numerotat sectoarele de jos in sus ca şi bătătu¬ 
rile, deci sectorul 1 pentru bătătura 1, sectorul 2 pentru 
bătătura 2 etc.; 

— se începe desenul grupului de came. 


P P 



Fig. 112. Desenul camelor cu citire pozitiva (+) şi cu citire 
negativă (-): 

P—-pedale; Gc —grup de came; C—came; S—sectoare; s— sfoară; 
p —proeminentă; g—gol- 


Acest desen poate fi de două feluri: 

desen cu citire pozitivă, cînd o proeminenţă de pe camă 
comandă ridicarea iţei; acest desen este arătat cu semnul (-h) 
deasupra grupului de came Gc] # w 

desen cu citire negativă, cînd o proeminenţă de pe cama 
comandă coborirea iţei; acest desen este arătat cu semnul (”“)• 
Desenul (+) s-a început cu cama 1, de la care s-a plecat de-a 
lungul pedalei nr. I pînă la „sfoara 11 s, cu care este legata pedala 
de iţa i, de aici pe iţa 1 pînă la coclet, apoi pe firul de urzeala 
in jos pină la bătătura 1. Se citeşte evoluţia firului de urzeala 
1 de jos în sus, apoi după ce s-a citit se desenează pe cama 
tot de jos în sus. La fel se obţine desenul camelor J-ti. 


123 





























































Desenul (—) s-a obţinut la fel, doar că aici s-a „citit nega¬ 
tiv", adică unde este un pătrăţel plin s-a citit „lăsat", iar un 
pătrăţel gol, „luat". De exemplu, pentru desenul camei 1 s-a 
citit pe firul de urzeală 1 astfel: 1 lăsat, 2 luat, 2 lăsat, 1 luat, 
1 lăsat, 1 luat, apoi s-a desenat exact cum s-a citit. 

S-ar putea ca în locul unui desen cu citire pozitivă, să fie unul 
cu citire negativă. în acest caz desenul legăturii se va produce 
pe dosul ţesăturii, deci se va ţese pe dos. Presupunem că nu există 
grupul de came primit în desen. Pentru o comandă la turnătorie 
se face desenul tehnic al fiecărei came în parte. în figura 113 se 
vede desenul tehnic al camei 1 din desenul (+). 

Această camă are următoarele părţi: 

a, gaura prin care se introduce arborele pe care se fixează 
grupul de came; 

— bucşa , butucul sau inima camei; 

— c, coroana , pe care se fixează; 

— d, proeminenţele , sau nasurile; 

1—8 — cele opt sectoare ale camei. 

Desenul tehnic al acestei came s-a făcut în ordinea urm㬠
toare: 


s- a împărţit cercul în opt părţi egale, deoarece cama are 
opt sectoare; 


— s-au numerotat cele opt 


5 



f ig. 113. Camă cu proeminenţe demon- 
tabilc. 1 — 8 cele opt sectoare ale camei: 

tf—gaură; fc-bucşă; c-coroane; d-proe- 
minenţă, H 


toare, Incepînd cu sectorul i, 
de jos in sus spre dreapta; 

— s-a desenat gaura; 

— s-a desenat coroana; 

— s-au desenat proeminen¬ 
ţele după cum pe cama 1 din 
desenul (+) este un plin sau 
un gol. Aici este plin în sec¬ 
toarele 1, 4 , 5 şi 7, deci în de¬ 
senul tehnic s-au desenat proe¬ 
minenţe In aceste sectoare; 

— s-au desenat opt găuri 
pentru şuruburi, cu care se ata¬ 
şează camele una de alta. 

Proeminenţele din sectoa¬ 
rele 1 şi 7 sînt simple, cea 
din sectoarele 4 şi 5 este o 
proeminenţă dublă. în sectoa¬ 
rele 2 , 3, 6 şi 8 sînt „goluri". 


124 


Proeminenţele pot să fie corp comun cu cama, însă pot fi 
şi detaşabile, ca cele de pe cama din figura 113, pentru a se 
putea schimba cu uşurinţă cînd se schimba legăturile. Ele se 
fixează pe coroană cu şuruburi. 

O mare parte de ţesături cu desene mici (pinză, dril, doc) 
sînt ţesute pe războaie la care mişcarea iţelor se face prin pedale, 
care se mişcă în contratragere. Acestea au de obicei grupul de 
came pentru desenele acestor ţesături. 

2. Schimbarea legăturii pc un război eu pedale 

Presupunem că pe un război cu pedale s-a executat legătura 
din figura 114, a, cu năvădirea arătată deasupra ei. Legarea 
iţelor cu pedalele (sforile) este arătată la dreapta năvădirii, iar 
desenul grupului de came de jos, la înălţimea legăturii. Se va 
numi această legătură „legătura originară", fiindcă plecind de 
la această legătură se pot face alte legături. Pentru aceasta sînt 
următoarele posibilităţi: 

1 ) Se schimbă legarea iţelor de pedale (sforile), însă se păs¬ 
trează năvădirea şi desenul grupului de came ca la legătura 
originară (fig. 114, b). 

2) Se leagă de aceeaşi pedală (i şi 3) două sau mai multe 
iţe, iar de altă pedala (2 şi 4) nu se leagă nici o iţă (fig. 114, c). 

3) Se schimbă la grupul de came poziţia sectoarelor faţă de 
cum a fost la legătura originară (fig. 114, d). 

4) Se măreşte sau se micşorează numărul proeminenţelor de 
pe came. în figura 114, e,la camele 1 şi 3 s-a micşorat, iar la 
camele 2 si 4 s-a mărit numărul proeminenţelor. 

5) Se schimbă năvădirea (fig. 114, f). Aici s-a mărit raportul 
de năvădire, deci s-a mărit şi raportul de urzeală faţă de cel 
al legăturii originare. 

6 ) Se pot face două sau mai multe dintre combinaţiile de 
mai sus. De exemplu, la legătura din figura 114, g s-a schimbat 
şi poziţia sforilor şi a sectoarelor camelor, iar în figura 114, h 
s-a schimbat poziţia sforilor, apoi s-a mărit şi micşorat numărul 
proeminenţelor de pe came. 

3. Mişcarea iţelor prin mecanisme cu iţe (cu platine) 

Pe războaiele cu pedale se execută de obicei desene mai mici, 
care nu necesită mai mult decit opt pedale şi opt sectoare. Pentru 
desene mai mari, complicate şi variate, sînt potrivite războaiele 


125 


















Fig. 114. Posibilităţile de schimbare a legăturii la un război mecanic cu pedale. 


care sînfc prevăzute cu un mecanism cu iţe sau, cum se mai numeşte 
rutieră . 

Războaiele cu mecanisme cu iţe prezintă faţă de războaiele 
cu pedale o serie de avantaje şi dezavantaje. 

Avantaje: 

7- Pe războaiele cu mecanisme cu iţe se pot executa desene 
mari şi variate, deoarece pentru a schimba desenul se schimbă 
doar cartelele, pe cînd la războaiele cu pedale pentru a schimba 
desenul se schimbă grupul de came, ceea ce nu se face tocmai uşor. 

— Cartelele se confecţionează uşor. Pentru a comanda un 
excentric nou este nevoie de a face desenul tehnic, apoi mode¬ 
larea şi turnarea excentricului. 

— Cartelele sînt ieftine, excentricul este scump. 

—- Mînuirea cartelelor este mai uşoară decit a excentricului, 
care se schimbă mai greu. 

— O greşeală în cartele se remediază uşor şi imediat; un excen¬ 
tric greşit nu se mai poate întrebuinţa. 

Dezavantaje : 

— Războaiele cu mecanisme cu iţe sînt mai scumpe. 

— Se defectează uşor. 

—■ Necesită muncitori mai specializaţi. 

— Au un randament mai mic. 


La maşina cu iţe, mişcarea iţelor se face numai prin mecanisme 
cu iţe care la rîndul lor sînt comandate de cartele sau cartoane, 
prin găurile şi plinurile de pe ele. 

Cartelele necesare pentru un desen se numesc lanţ de cartele, 
care este ghidat de o prismă sau, 
cum se mai numeşte, de un cilindru 
care poate să aibă 4, 6 sau 8 feţe 
sau este rotund. 


D. DIFERITE CARTELE 

Forma, materialul, construcţia, 
precum şi funcţionarea cartelelor 
depind de războiul folosit. Car¬ 
telele reprezentate în figura 115 
sînt folosite mai mult; materialul 
lor, în majoritatea cazurilor, este 
din carton, însă se fabrică şi din 
tablă. 



Fig. 115. Lanţ de cartele din 
carton: 

a - rlnduri de găuri; cartele; 
c — găuri pentru ghidarea lanţului 
de cartele, cerc negru-perforat, cerc 
alb-neperforat. 


127 









































































































































































































































































































































în figura 116 este reprezentat un alt sistem de cartele, numit 
coride ca role, care ca formă diferă foarte mult de cel din 
figura 115, Cum se vede, lanţul cartelelor este format din mai 
multe vergele c, care la ambele capete sînt prinse unele de 



Fig. 116. Lanţ de cartele metalic: Fig. 117. Lanţ de cartele de hîrlie 

a —articulaţie; r— role; t — tuburi; sub formă de bandă, 

u—vergele. 


altele prin nişte articulaţii a. Pe vergele se văd rolele r şi tu¬ 
burile t. Lanţul se poate desface şi se poate lungi sau scurta. 
La fel şi rolele şi tuburile se pot schimba după cum o cere 
desenul cartelelor. 


I 



La alte maşini cartelele sînt înlocuite printr-o bandă de 

liîrtie (fig. 117). 

La unele războaie 
lanţul cartelelor este 
format din nişte scîn- 
durele (fig. 118). 

în aceste scîndu- 
rele se înfig nişte cuie 
b , care comandă ridi¬ 
carea iţei, deci cuiul 
corespunde unei găuri. 
Cartelele se deosebesc 
şi din alt punct de 
vedere. La majorita- 
tea războaielor, o car¬ 
telă deschide rostul 
pentru o singură b㬠
tătură, deoarece au o 
b singură poziţie pentru 

găuri, de exemplu 
a cartelele din figurile 

115—117 

-g. 118 . Lanţ dd cartele din lemn cu comandă ' Sînt unde războaie 


fl—cartele; 6 —cui de lemn; p -prismă; T-şanturile 
pentru ghidarea lanţului dc cartele. 


prevăzute cu maşini 
cu iţe la care o cartelă 


128 


deschide rostul pentru două bătături, fiindcă pe fiecare cartelă 
sînt două poziţii pentru găuri. Aceste cartele se numesc cu co¬ 
mandă dublă (fig. 118). Indiferent care ar fi modul de funcţio¬ 
nare, materialul şi forma cartelei, ea comandă mişcarea iţelor 
prin găuri, role sau cuie. în studiul nostru se va folosi expresia 
d e gaură, chiar dacă pe cartelă este o rolă sau un cui . 


1, Desenarea cartelelor 

După desen cartelele se împart in tref categorii: 

a) Cartele cu citire pozitivă, la care o gaură (perforaţie) co¬ 
mandă ridicarea iţei, sau cum se mai spune, „o gaură =o iţă 
ridicată", se arată cu semnul (+)• 

b) Cartele cu citire negativă, la care o gaură comandă cobo- 
rîrea iţei sau, cum se mai spune, „o gaură = o iţă coborîtă", 
se arată cu semnul (—). Acest sistem de citire a cartelelor se 
foloseşte foarte rar, la unele războaie vechi şi la războaie pentru 
pluşuri. 

c) Cartele pentru mecanismul cu iţe tip Hodgson (cu lopăţele). 

Desenul lanţului de cartele se face la fel ca desenul grupului 

de came, cu deosebirea că pedalele sînt înlocuite cu platine, iar 
grupul de came cu lanţul de cartele. 

în figura 119 este redat desenul lanţului de cartele, reali¬ 
zat astfel: 

— S-a desenat legătura, s-au numerotat firele de urzeală şi 
bătătură, s-a desenat năvădirea Nt şi tragerea în spată. 

— S-a stabilit numărul platinelor, care este egal cu num㬠
rul iţelor, deci patru platine. 

— S-au numerotat platinele PI de la stînga spre dreapta. 

— S-au legat iţele de platine în ordine numerică cu sforile 5. 

— S-a făcut cadrul lanţului de cartele Lc, sub platine la 
înălţimea legăturii. 

—- S-a stabilit numărul rîndurilor de găuri, care este egal cu 
numărul platinelor, deci patru rînduri de găuri, fiindcă fiecare 
platină este comandată de un rînd de. găuri Rg. 

— S-au numerotat rîndurile de găuri de la stingă spre dreapta, 
ca si platinele. 

- S-a stabilit numărul cartelelor, care este egal cu numărul 
bătăturilor, deci şase cartele, fiindcă pentru fiecare bătătură 
rostul este deschis de cîte o cartelă C. _ 

— S-au numerotat cartelele de jos in sus, ca şi bătăturile. 

— Se începe desenul lanţului de cartele. 


9 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


129 

























































in figura 119 la dreapta legăturii se vede desenul lanţului 
de cartele cu citire pozitivă (+). u 

Desenul s-a început cu rindul de găuri J, mergind de-a Iun 
crul platinei 1 pină la „sfoara" s, cu care este legată platina de 
L 1, de aici pe iţa 1 pînă_ la coclet, apoi pe firul de urzeală 1 
in jos, pină la bătătura 1. Se citeşte evoluţ ia firului de urzeală 1 



Fig. 119. Desenul lanţului de cartele lntrebu iuţind năvădirea 
teoretica NI, (+) citire pozitivă, ( —) citire negativă. Sub 
legătură o nâvădire practică A’p. 


i&Xjn ap °î’ după r ce s ' a citit > se desenează pe rîndul de 
gS i in sus - L e fel se obţine desenul rindurilor de 

ţului a d?S;:,' eSenU ! Ui CU cd * re P oz itivă se vede desenul lan- 
£ă uîi sTLZ t‘ tlr - T tiv4 (-)• 1» figura 119 deasupra 
numîr ie L nat Mvăd,rea Eretică Nt, cu cel mai mic 

apoi s^poV^Tntrebum^o 66 ^^ 86 P ° ate mări numărul H elor > 
legătură, năvădire practică n7%'? imP - ă?t ! ată ca cea de suJ) 
şase ite, cu doui J,.,/V-.Lste o nâvădire împrăştiată în 

lanţului de cartele cu iit rei cu care s_a obţinut desenul 
Platine, din dreapta. Aici smt şase 

• rindun de gaun, p rm faptul că sînt sase ite. 

130 


|2. Desenul cartelelor pentru mecanismul eu iţe 
sistem Ilmkjson (eu lopeţi) 


Acest mecanism este foarte mult întrebuinţat în ţesătoriile 
de bumbac, pentru desene mari şi complicate. 

Are două cuţite în formă de lopată: 

cuţitul de sus care comandă mişcarea iţelor pentru cartelele 
respective, bătăturile fără soţ, deci i, 3, 5, 7 etc.; 

— cuţitul de jos pentru cartelele respective, bătăturile cu 
soţ, deci 2, 4, 6, 8 etc. 

Cînd se face desenul pentru aceste cartele, se tine seamă de 
următoarele: 


1) La cartelele fără soţ se perforează in dreptul iţelor coborîle 
deci se face citire negativă. 

2) La cartelele cu soţ se perforează in dreptul iţelor care isi 
schimba poziţia . 

Ţinînd seamă de aceste două reguli s-a executat desenul lan¬ 
ţului de cartele din figura 120 , şi anume: 

— s-au desenat legătura, năvădirea, tragerea în spată, apoi 
s-au numerotat firele de urzeală şi de bătătură; 

s-a stabilit numărul platinelor si s-au numerotat - 

— s-au legat iţele de platine s ; 

. r ?j a î acu î: cac, rul lanţului de cartele, apoi s-au numerotat 
nndunle de gaun şi cartele; 

— s-a început desenul lanţului de cartele Lc , si anume- 

— cu cartela 1 pentru bătătura 1 (cuţitul de sus). 

Deoarece este o cartelă fără soţ, se aplică regula de la punctul 1 

W ° A Clt ‘ re ne P t [ Vă ’ adică se Perforează in dreptul iţe- 

loi cobonte Anume, la bătătura 1 sînt coborite firele de ur- 

’ f’ 7 - î» deci P e cartela 1 se Perforează in dreptul 
acestor iţe pătrăţele negre). După aceasta, prisma se roteşte cu 
o iaţa şi intra in funcţiune; 

r„ 7JZ tda r? entT ab 5 tă ^ a 2 (cuţitul de jos). Fiind cartelă 
cu soţ se aplica regula de la punctul 2 , şi anume se perforează 

" dl S lţeI f ? are . 1 ? 1 schimbă poziţia. Firele de urzeală 5 si 
, la bătătură 1 smt jos, iar la bătătura 2 se ridică, apoi firele 
de urzeala 4 şi 8 la bătătura 1 sînt ridicate, iar la bătătura 2 
coboara, deci toate aceste fire de urzeală îşi schimbă poziţia la 
bătătură 2 Astfel pe cartela 2 se perforează în dreptul 'iţelor 
4, 4, o şi 8 (cruciuliţe). 

Pentru desenul cartelelor 3-S se aplică cele două reguli 
după caz. ° ’ 


131 



















































































Desenul acesta s-a obţinut cu năvădirea dreapta de sus Nd. 
Sub legătură este o năvădire împrăştiata m opt iţe, cu patru 
ui iutP două ile Ni. Cu ea s-a primit desenul lanţului d e 
farfele din dreapta figurii. în desenele lanţului de cartele din 
figura 120 se văd două semne, şi anume, pe cartelele fără soţ 



Ni 


PI 


Fig. 120. Desenul lanţului de cartele sistem Hodgson. 

găurile sînt arătate cu pătrăţele pline, iar pe cartelele^ cu soi , 
cu cruciuliţe. Se recomandă ca şi cartelele să aibă două culori, 
de exemplu galben şi albastru. 

Dacă ţesătorul ar pune din greşeală cartela fără soţ la cuţitu 
de jos, desenul ţesăturii se va schimba. Folosindu-se cartele de 
două culori, se ştie că pentru cuţitul de sus sînt cartele de o 
culoare, iar pentru cel de jos, de altă culoare. S-a văzut ca num㬠
rul cartelelor este egal cu numărul bătăturilor din raport. Insa, 
cîteodată, el se dublează. De exemplu lanţul are în desen patru 
cartele, însă prisma are opt feţe. Se va dubla numărul carte¬ 
lelor; deci cartela 5 va fi la fel cu cartela 7, cartela 6 cu car 


132 


tela 2 etc. Dar numărul cartelelor se ia chiar de cîteva ori 
mai mare. 

De exemplu, dacă în desen sînt cinci cartele, iar prisma are 
opt feţe, se pun 15 sau chiar 20 de cartele, ca lanţul să se depla¬ 
seze bine pe prismă. 

La cartelele cu comandă dublă şi la cartelele pentru meca¬ 
nismul cu iţe Hodgson, cînd raportul de bătătură este un număr 
fără soţ, numărul car¬ 
telelor se dublează, 
ca să se primească un 
număr cu soţ. De 
exemplu, la legătura 
din figura 121 rapor¬ 
tul de bătătură este 
de şapte fire. Ar urma 
să se întrebuinţeze 
şapte cartele. Deci 
pentru bătătura 7 ar 
intra în funcţiune car¬ 
tela 7, iar pentru b㬠
tătura 8 , din nou car¬ 
tela 1. Insă cartela 1 
este fără soţ, iar b㬠
tătura 8 cu soţ. Deci 
se face desenul pentru 
14 cartele. 

Mai uşor se poate 

face desenul pentru cartelele sistem llodgson aşa cum se repre¬ 
zintă în figura 121, şi anume, s-a desenat desenul cu citire nega¬ 
tivă, din care s-a făcut desenul sistem Hodgson, aplicind cele 
două reguli cunoscute. Cartelele fără soţ s-au copiat cum sînt in 
desenul ( —), iar la cartelele cu soţ s-au desenat cruciuliţe 
unde firul de urzeală îşi schimbă poziţia. 

Verificarea desenului cartelelor. înainte de a perfora cartelele, 
se recomandă să se facă o verificare a desenului. Această verifi¬ 
care se face cu ajutorul unei a doua persoane, una dictează desenul 
rîndurilor de găuri de jos in sus, a doua urmăreşte evoluţia 
firului de urzeală corespunzător. 

Perforarea cartelelor se face astfel: 

a) Se numerotează cartelele la capătul dinspre ţesător, apoi 
se aşază în ordine numerică una lingă alta. 

b) în aceeaşi ordine numerică se aşază în „placa de perforat" 
apoi se perforează conform desenului, cu o „preducea 41 , găurile 



Fig. 121. Desenul lanţului de cartele sistem 
Hodgson, reprodus din desenul cu citire nega¬ 
tivă. Raportul de bătătură este cu număr fără soţ. 


133 

















































































































































































































pentru comanda iţelor, pe urmă găurile pentru cepurile prismei 
si găurile pentru sfoain. _ 

() La perforare se va line seama de numărul platinelor si 
al iţelor De exemplu, mecanismul are 16 platine, iar desenul are 
numai sase iţe. Ele se vor lega de ultimele şase platine (in faţă), 
deci şi perforarea se va face pe ultimele şase rinduri de găuri. 
d) După perforare cartelele se aşază in ordine numerică. 
însăilarea cartelelor se face în aceiaşi ordine numerică, însă 
se ţine seamă de faptul că unele prisme se rotesc spre dreapta, 
altele spre stingă. Dacă prisma se roteşte spre dreapta, însăilarea 
se face spre stingă, deci cartela 1 va ii prima din dreapta, apoi 
urmează cartelele 2. 3 etc. spre stingă. 


1 ÎXTUKIH IXTAHEA UXK! xAvAlMRI EXISTENTE 
l’KXTIlV MAI MULTE LEGATURI 

Uneori legătura de pe război trebuie schimbată cu altă leg㬠
tură, fără insă să se schimbe năvădirea. Se pune problema dacă 
legătura noua se poate executa cu năvădirea existentă. 

Cu oricare năvădire, dreaptă sau împrăştiată, se poate executa 
orice legătură al cărei raport de urzeală se cuprinde fără rest în 
raportul de năvădire. Aşadar, cu o năvădire dreaptă sau împrăşti¬ 
ată in 12 iţe, se pot executa toate legăturile al căror raport de 
urzeală este de 2 , 3 , 4 , 6 şi 12 fire, deoarece cu aceste cifre rapor¬ 
tul de năvădire (adică 12) se divide fără rest. Raportul de băt㬠
tură poate îi ales după dorinţă. 

în figura 122 sus, la stingă, este o năvădire dreaptă în 12 
iţe, iar la dreapta una împrăştiată tot în 12 iţe. La ambele, 
raportul de năvădire este de 12 fire. Sub ele sint diferite leg㬠
turi care se pot executa cu aceste năvădiri, deoarece raportul lor 
de urzeală se-cuprinde fără rest în raportul de năvădire. La leg㬠
turile a, raportul de urzeală este de două fire, la legăturile b, 
de trei fire, la legăturile c, de patru fire, la legăturile d, de şase 
fire, iar la legăturile e, raportul de urzeală este de 12 fire. Se 
pot combina chiar două sau mai multe legături, însă suma firelor 
diri raporturile de urzeală trebuie să se cuprindă fără rest în 
raportul de năvădire (în cazul acesta, în 12 ). 

în figura 122 s-au combinat trei legături diferite: prima cu 
raportul de urzeală de două fire, a doua de patru fire, a treia 
< e şase lire. Suma firelor din cele trei raporturi de urzeală este 
de 2 + 4 + 6 = 12 . 


134 


Raportul de bătătură insă la cele trei legături este diferit 
La prima legătură este de două, la a doua de patru si la a treia 
de şase fire. Care va 
fi raportul de bătătu- ^ 
ră al acestei legături 
combinate? 

Cind se combină 
legături la care ra¬ 
portul de bătătură este 
diferit, raportul de 
bătătură al legăturii 
rezultate va fi cel mai 
mic multiplu comun 
al raporturilor de b㬠
tătură. Aşadar, rapor¬ 
tul de bătătură al le¬ 
găturii f este de 12 
fire, deoarece 12 este 
cel mai mic multiplu 
comun al lui 2 , 4 şi 
6 . în figură se ob- * 
servă că la bătătura 
12 se termină toate 
cele trei raporturi. în 
figura 122 , g , s-au 
combinat trei legături 
diferite: prima cu ra¬ 
portul de 3/3, a doua 
cu raportul 4/4 şi a 
treia cu raportu 1 de 5 / 5 . 

Suma firelor din ra¬ 
porturile de urzeală 
(3 + 4 + 5 = 12 ) se 
cuprinde fără rest in 
raportul de năvădire 
(adică 12 ). 

Raportul de băt㬠
tură va fi de 60 de 
fire, respectiv cel mai 
mic multiplu comun 
al lui 3, 4 şi 5, adică 
raporturile celor trei 
legături combinate. 



Fig. 122. Executarea mai multor legaturi cu 
aceeaşi niivâdire. 


135 


















































































































































































































































Executarea pe un război, concomitent, a mai multor ţesături 
cu lesături diferite. Pe lăţimea întreagă a războiului se pot executa 
două sau chiar mai multe ţesături, fiecare dintre ele cu alt desen. 
De exemplu este necesar să se ţese prosoape cu lăţimea de 50 cm, 
insă războiul are lăţimea de 160 cm. Pe lăţimea întreagă a ţes㬠
turii se vor ţese trei prosoape, fiecare dintre ele cu alt desen. 
Intrebuinţind pentru fiecare ţesătură o altă năvădire, va rezulta 

un alt desen. „ , . 

In figura 123 se arată cum se executa pe un război cu cartelă 

trei desene diferite, şi anume: cu năvădirea dreaptă, rezultă 
legătura 1 , cu năvădirea ascuţită legătura II, iar cu năvădirea 

ascuţită progresivă legătura ///. 

La înălţimea desenului lanţului de cartele, la stingă, sint 
cele trei legături diferite, iar deasupra celor trei legături, cele 
trei năvădiri diferite. Două sau mai multe ţesături cu desene 
diferite se pot executa şi pe un război cu came (fig. 124). 

La dreapta este desenul camelor, deasupra pedalele cu sfori, 
la stînga la înălţimea sforilor sint reprezentate trei năvădiri 
diferite, iar sub cele trei năvădiri, trei legături diferite. 

Cind se tes mai multe ţesături pe acelaşi război, la dreapta 
şi la stingă fiecărei ţesături, se face c-ite o „margine falsă 11 care 
împiedică destrămarea marginii. > . .. 

Figura 125 reprezintă o ţesătură care la dreapta şi ia stingă 
are cîte o margine falsă /. Firele de urzeală care formează marginea 
(j) nu numai că se încrucişează cu firele de bătătură, dar se şi 
împletesc unele cu altele. Această margine se destramă mai greu, 
deşi firele de bătătură se taie atunci cînd se despart ţesăturile 
una de alta. Marginea falsă se formează prmtr-un dispozitiv 
special adaptat la război, sau printr-o aranjare anumita pe i,e 
a citorva eocleţi. 

Desenarea negativului unei legături. Figura 126, A reprezm 
o legătură la care pentru bătăturile 1 şi 4 se ridică cîte trei i,e 
cu cîte cinci fire de urzeală, iar pentru bătăturile 2, 3, o şi 
tot cîte trei iţe, cu cîte patru fire de urzeală, ceea ce consti uie 
un mare dezavantaj. \ 

Făcînd negativul legăturii, cum se vede în figura 12b, ^ 

acest dezavantaj se înlătură, deoarece pentru bătăturile 1 Ş 1 
se ridică cîte o iţă cu cîte un fir, iar pentru bătăturile 2, o, 
şi 6 cîte o iţă cu cîte două fire. 

Astfel se obţin următoarele avantaje: . / 

— economie de forţă motoare, fiindcă se ridică iţe şi fire puţine i 

— firele de urzeală „obosesc" mai puţin, deci se reduc rupe¬ 
rile de fire; 


136 



* • diferite, cu acelaşi lauţ. de cartele: 

Flg. 123. Executarea concomitent* al" ~ ‘ 

/-/// — cele trei legături, deasupra lor c 


























































































































































































































— ţeserea se realizează mai uşor, fiindcă se ridică fire de 
urzeală puţine, deci randamentul războiului este mai mare; 

— ţesindu-se pe dos, faţa ţesăturii nu se murdăreşte. 


F. LEGATURILE fundamentale 

Legăturile fundamentale se împart in trei clase: 

— Legătura pînză (v. fig. 88). 

— Legătura diagonală (v. fig. 136). 

— Legătura atlas (v. fig. 163). 

Din aceste legături fundamentale se pot forma, prin diferite 
procedee, nenumărate legături noi, numite legături derivate. 

Legăturile noi formate prin aceste procedee au întrebuinţări 
foarte vaste, pentru crearea diferitelor articole de ţesături pentru 
îmbrăcăminte, pentru stofe de mobilă şi pentru covoare, aşa cum 
se va arăta mai departe cînd se vor arăta procedeele cele mai 
uzuale. 


1. Legături derivate din legătura pînză 

a) Legăturile rips. Sînt derivate din legătura „pinză“. La 
aceste legături un fir de urzeală leagă peste şi pe sub două sau 
mai multe fire de bătătură (fig. 127), sau un fir de bătătură 
leagă peste sau pe sub mai multe fire de urzeală (fig. 12b). Iii 
primul caz se formează un rips de urzeală sau transversal (ţesătura 
prezintă dungi transversale), iu ultimul caz se formează un rips 
de bătătură sau longitudinal (ţesătura prezintă dungi longitm î- 
nale). Lăţimea acestor dungi poate să fie egală, deci iorma e 
din acelaşi număr de fire, de exemplu în figurile 1—7 şi - , 
unde fiecare dunga este formată din cite două iire, deci se oi 

Dacă dungile se formează dintr-un număr variabil de fire, 
rezultă un rips neregulat sau un rips amestecat ( ig. ţ * 
Ripsul de urzeală se poate transforma in rips de bătătură, 
iar cel de bătătură în rips de urzeala, daca se rotesc cu , - 

La ripsurile din figurile 127- 30 du >gde au continuitate. 
Pentru a întrerupe dungile, se întrebuinţează P anume 
se vede în figura 131, care este un nps m*M de urzeai ş> anu 

^ .*■»* • * 


ITIQl DUC Pil 


139 




































































































































































































































































bătătură , unde după o grupă de şase fire de bătătură, ripsul a 
fost mutat cu un fir de urzeală spre dreapta, cu o altă grupă 
de patru fire. Figura 133 arată un rips de urzeală neregulat mutat . 

Aspect de rips se poate obţi¬ 
ne şi prin folosirea jinui singur 




Fig. 128. Rips de bată- Fig. 129, Rips de urzeală 

tură sau longitudinal neregulat. v 

regulat. 

fir gros sau a mai multor fire răsucite într-un singur fir. Acestea 
se numesc ripsuri false şi au legătură „pînză“. 

b) Legăturile panama se formează astfel: două sau mai multe 
fire de urzeală învecinate leagă peste şi pe sub, două sau mai 
multe fire de bătătură învecinate. în figura 134 se vede o legătură 
panama, unde două fire de urzeală leagă peste şi pe sub două 
fire de bătătura, deci este o legătură panama regulată . In fi¬ 
gura 135 se reprezintă trei fire de urzeală care leagă peste şi pe sub 
două fire de bătătură, deci este o legătură panama neregulată . 


2. Legătura diagonală 


în figura 136 este reprezentată o legătură diagonală cu sensul 
spre dreapta, Ja care firul de urzeală 2 leagă peste bătătura 2, 
firul de urzeală 2 peste bătătura 2 eto., deci următorul fir de 


140 




Fig. 130.{Rips dc bătătură neregulat. 



Fig. 131. Rips mutat de 
urzeală. 



Fig. 132. Rips mutat dc b㬠
tătură. 



Fig. 133. Rips de urzeală 
neregulat, mutat, cu grupe 
de cîte şase fire. 



Fig. 134. Legătură 
panama regulată. 



Fig. 135. Legătură panama 

neregulată. 











































































































































































































































































urzeală leatţă peste următorul fir de bătătură. Această ţesătură 
va prezenta linii oblice, care pot fi cu sensul spre dreapta sau 

spre stingă,^ , uu sini reprezentate legături diagonale cu 
sensul spre stingă. 



Fig. 136. Legătură 
diagonală de bătătură 
cu sensul spre dreapta. 



Fig. 137. Legătură dia¬ 
gonală de urzeală cu 
sensul spre stingă. 


La aceste diagonale se observă că la unele este evidenţiată 
bătătură de exemplu la legătura din figura 138, unde din'sase 
puncte de legare, cinci sint de bătătură. Acestea se numesc- 
a) Diagonale de bătătură, ca în figurile 136, 138 si 140 a 
Insa la legătura din figura 139, din şase puncte de legare, cinci 
sint de urzeală, deci se evidenţiază urzeală, obtinîndu-se un- 



Fig. 138. Diagonal de bătătura 
cu sensul spre stînga. 



Fig. 139. Diagonal de urzeală 
cu sensul spre dreapta. 


b) Diagonal de urzeală, cum se vede în figurile 137, 139 
ş i_140, e. Presupunem că pe faţă ţesătura prezintă diagonal de 
bătătură cu sensul spre dreapta (fig. 136), pe dos va prezenta 


142 


legătura din figura 137, care este un diagonal de urzeală cu sensul 
spre stingă, deci negativul legăturii din figura 136 Astfel ne 
dosul ţesăturii diaeronalpl si- a sohimhat «; * i • lel » P e 

Acelaşi exemplu prezintă şi le^ir^^m^rr^^PA 11 ^ 1? jpnjpL 
La legătura dm figura 140, a sînt flotări lungi. Pentru a le 
scurta, se „întăreşte" diagonalul, ataşînd deasupra punctelor de 



a b c de 

Fig. 140. Legături diagonale: 
a — de bătătură; b, c, şi d — întărite; t — de urzeală. 

legare (pătrăţele pline) aşa-numitele puncte de întărire (cruciuliţe), 
cum se vede în figura 140, 6, unde s-a ataşat cite un punct de 
întărire, obţinîndu-se un: 

c) Diagonal întărit. Legăturile din figura 140, c şi d sint 
tot diagonale întărite, unde la punctele de legare s-au ataşat 
două, respectiv trei puncte de întărire. Legătura din figura 140, e 
prin întărire continuă din legătura originală, a, care este un dia¬ 
gonal de bătătură, a devenit diagonal de urzeală. 

Legătura din figura 141, numită circas , este foarte des între¬ 
buinţată. Aici urzeala şi bătătura sînt în aceeaşi măsură eviden¬ 
ţiate, deci este un diagonal cu faţa şi 
dosul la fel ; la fel este şi diagonalul 
din figura 140, c. Ambele sînt diago¬ 
nale întărite. Diagonalele întărite se 
pot forma şi prin intercalarea uneia sau 
a mai multor linii diagonale în diago¬ 
nalul existent, cum s-a procedat în 
figura 142, care prezintă 12 diagonale 
Întărite. Cu acest diagonal se obţin ţes㬠
turile numite „serjuri“. 

Toate legăturile diagonale studiate 
au raport egal şi se ţes cu un anumit 



Fig. 141. Diagonal 
Jntarit denumit „circas“ 


număr de iţe. De exemplu cele din figurile 136 şi 137 se ţes în 
trei iţe, cele din figurile 138, 139 şi 140 in şase iţe, iar cel din 
















































































































































































































































































































ficmra 141 in patru iţe. Diagonalele se pot numi după efectul leg㬠
turii (diagonal de urzeală, de bătătură sau diagonal întărit), 

a.,., o <i/>, i * f> o” cr nn c ''j’ ?r ' + r t" ao 9 ' dună sensul 

diagonalului. Astfel legătură din ligura 136 este un diagonal 

de bătătură în trei iţ-e cu sensul spre dreapta. Cel din figura 137 
este un diagonal de urzeală in trei iţe cu sensul spre stînga, 
iar cel din figura 139 un diagonal de urzeală în şase iţe cu sensul 
spre dreapta. Cele din figura 140, b—d sînt diagonale întărite 
în şase iţe cu sensul spre dreapta. Cele din figura 142, g şi i sînt 
diagonale întărite în 12 iţe, cu sensul spre dreapta, iar cel din 
figura 142, /, un diagonal întărit in 14 iţe, cu sensul spre stînga. 


/ r 2 4 7 
Fig. 142. Diferite diagonale întărite. 

Toate legăturile diagonale se pot exprima in cifre printr-un sim¬ 
bol, care indică evoluţia primei bătături, iar cu o liniuţă oblică se 
arată sensul diagonalului. De exemplu diagonalul din figura 136 

se exprimă prin simbolul- , adică 1 luat 2 lăsat, sensul 


144 


spre dreapta, 
figura 138 — 




*15ui a io/ ax e oiuiDOiUl 




1 V 

, adică 5 lăsat 1 luat, sensul spre stingă. 

în ligura 142 fiecare legătură este exprimată in cifre prin sim¬ 
bolul de sub legătură. 



Fig. 143. Diagonal ascuţit sau în zigzag transversal: 
o—legătura originară. 

Din toate legăturile diagonale, indiferent dacă sînt de băt㬠
tură, de urzeală sau întărite, se pot forma legături noi, conside- 
rindu-le ca legături originare. 

De exemplu cu legătura origi¬ 
nară din figura 143, o, s-a for¬ 
mat o legătură nouă astfel că 
o partidă de şase fire are sen¬ 
sul spre dreapta, apoi urm㬠
toarea partidă tot de şase fire 
are sensul spre stînga. Acesta 
este un diagonal ascuţit trans¬ 
versal , iar cel din figura 144 
este un diagonal ascuţit lon¬ 
gitudinal, Dacă numărul de 
fire din cele două partide di¬ 
feră, se formează un diagonal 
ascuţit progresiv , cum se vede 
în figura 145. Dacă diagona- Fig. 144. Diagonal ascuţit longitudinal. 



10 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


145 

































































































































































































































































































































































































































Iul are mai multe partide cu număr diferit de fire, se obţine 
un diagonal ascuţit amestecat, care poate fi transversal ca cel 
din figura 146, sau longitudinal ca celdin figura 147j~ 



Fig. 145. Diagonal ascuţit 
progresiv. 


Fig. 146. Diagonal ascuţit amestecat 
transversal. 


La diagonalul ascuţit transversal din figura 143 două diago¬ 
nale cu sens contrar se îmbină simetric de la dreapta şi de la 



Fig. 147. Diagonal ascuţit 
amestecat longitudinal. 



Fig. 148. Ozoarâ compuşii cu raport 
egal. 


stingă pe un ax vertical, care este firul de urzeală 6. La diago¬ 
nalul ascuţit longitudinal din figura 144 legătura se Îmbină sime- 

111 < < jos şi de sus pe un ax orizontal, care este firul de bătătură 5. 


146 


Dacă diagonalele se îmbină simetric, pe un ax vertical şi 
pe unul orizontal, se formează aşa-numita ozoarâ compusă. In 
fivura 148 este reprezentată o ozuură compusă la care firele de 


■V 



Fig. 119. Ozoarâ compusă cu raport neegal. 

urzeală şi de bătătură 8 formează cele două axe. Ea a fost for¬ 
mată din legătura originară o. Legătura este împărţită în patru 
sectoare simetrice, iar raportul este egal, adică de 14/14. în 
figura 149 se vede o 
ozoarâ compusă cu ra¬ 
portul neegal (34/22), 
fiindcă şi sectorul are 
un raport neegal (18/12). 

Gînd două diagonale 
cu sens contrar se în¬ 
crucişează, se formează 
un diagonal încrucişat , 
care poate fi de două fe¬ 
luri: 

— diagonal încruci¬ 
şat la care liniile nu se - 

întretaie ca în figura 150, a, de bătătură, b de urzeala; 

— diagonal încrucişat la care liniile se întretaie ca in iiguia 

151, a şi b. 



Fig. 150. Diagonal încrucişat la care liniile 
nu se întretaie: 
a ~ dc bătăturii; 6-de urzeală. 


147 




































































































































































































































































































































La diagonalele mutate linia diagonală este întrerupta astfel 
că diagonalul este mutat din loc în loc, cum se vede la legătura 
din figura 152, unde diagonalul a fost mutat şi de jos in sus 
şi de la stînga spre dreapta, în ţesătură se formează careuri. 



Fig. 151. Diagonale încrucişate la care liniile se întretaie. 


Gînd linia diagonală are o înclinare de 45°, deci fiecare fir 
de urzeală leagă peste un fir de bătătură, se formează un diagonal 
normal (fig. 153, a). Legăturile din figurile 136—142 sînt diago¬ 
nale normale. Dacă un fir de urzeală leagă peste două sau mai 
multe bătături, linia diagonală are o înclinare mai mare decît 
45°, se obţine un diagonal pieziş (fig. 153, b). 

Dacă două sau mai multe fire de urzeală învecinate leagă 
este o bătătură, linia diagonală are o înclinare mai mica decît 
45°, se obţine un diagonal culcat (fig. 153, c). 

Figura 154, a , ft, c 1 / şi g prezintă diagonale piezişe, iar figura 
154, d şi e, diagonale culcate. 

Dacă liniile diagonale se lărgesc şi se îngustează uniform, 
formează în ţesătură efecte de unde, din care rezultă un diagonal 
ondulat (fig. 155). 

Figura 156 reprezintă un diagonal adăugat , la care de-a lungu 
liniilor diagonale s-au adăugat un număr variabil de puncte de 
întărire. în figura 157 se vede un diago?ial umbrit . Umbrirea 
s-a făcut astfel că la prima partidă de opt fire nu sa adăugat 


148 




















































































































































































































































































































nici un punct, la a doua partidă de opt fire s-a adăugat un punct, 
la a treia partidă, clte două puncte. 


Fig. 155., Diagonal ondulat. 

Diagonalul împodobit se formează astfel încît intre liniile 
diagonale se intercalează diferite figuri, motive sau chiar alte 
legături, cum se vede în 
figura 158. Şi prin supri¬ 
mare de puncte de legare 
se poate împodobi diago¬ 
nalul; astfel, în figura 159 
dintr-o legătură „circas“ s-a 
suprimat un punct de le¬ 
gare şi s-a obţinut un dia¬ 
gonal împodobit denumit 
„razimir“. 

Se obţin variate 
şi prin amestecarea legătu 
rilor diagonale. în figura 
160, b se vede un diagonal 
amestecat fir cu fir , anume 

firele legăturii originare o Fig. 156. Diagonal adăugat. 





















































































































































































































































































































































































































































































































































































































































s-au desenat astfel: în primul rînd firele de urzeală fără soţ (i, 
3, 5 , 7, 9) apoi cele cu soţ (2, 4, 6 , 8). Amestecarea firelor din- 
tr-o legătură diagonală se poate face şi pe grupe de fire. In fi- 




Fig- 158. Diagonal Împodobit. 

s-au amestecat firele de urzeală (b, c) 
i f" a 8? n ®l6 variate se pot forma şi 
legaturi diagonale, cum se fode în 


gura lbl liniile ara 
Şi firele de bătătu 
din amestecarea a 


152 



Fie. 161. Diagonal amestecat: a — legătura originară. 

Fig. 160. Diagonal amestecat fir cu fir. ' _______ 



























































































































































































































































































































































































































































































ggSjB&i 


figura 162. Ga legături originare au servit legăturile a şi b. în 
legăturile c şi d s-au amestecat firele de urzeală, iar In leg㬠
tura e firele de bătătură, în ordinea arătată de cifre. 

3. Legătura atlas 

Aceste legături se mai numesc şi legături şaten. în legătura 
de pînză şi diagonală, punctele de legare sînt învecinate, dar la 
legătura atlas ele sînt risipite, cum se vede în figura 163, care 
prezintă o legătură atlas cu raportul 5/5. Aici se vede că firul 
de urzeală 2 leagă peste bătătura 3, iar firul de urzeală 3 peste 
bătătura 5 etc. în figura 164, a, se vede o legătură atlas tot cu 
raportul 5/5, la care firul de urzeală 2 leagă peste bătătura 4, 
iar firul de urzeală 3 peste bătătura 2. Deci punctele de legare 
a celor două legături sînt risipite diferit. în figura 163 punctul 
de legare urmează tot după două bătături (i, 3, 3, 7 etc.), sau, 
cum se spune, acest atlas are o „urcare de două fire“. însă în 
legătura din figura 164, a, punctele de legare urmează după trei 
bătături (2, .4, 7, 10 etc.), deci acest atlas are o „urcare de trei 
fire“. Deoarece ambele legături se pot ţese în cinci iţe, se numeşte 
„atlas în cinci iţe“. 

Deci se pune întrebarea, cu cîte urcări se poate desena un 
atlas cu un anumit raport sau număr de iţe? 

Pentru a răspunde la această întrebare se va folosi ca exemplu 
atlasul cu raportul 5/5 (se menţionează că atlasurile au raport 
egal, iar numărul de iţe necesare este egal cu raportul de urzeală 
al legăturii). Se procedează cum se vede în stînga tabelei de mai 
jos, şi anume se scrie sus raportul de urzeală al atlasului, adică 
o, apoi sub el două coloane de cifre, cea din stingă de sus in jos 
de la 0 la 5 în ordine numerică (fiindcă raportul atlasului este 5), 
apoi cea din dreapta in ordine inversată, adică de la 5 la 0. Astfel, 
în dreptul fiecărei cifre din coloana din stînga este cîte o cifra 
in coloana din dreapta. Din aceste două coloane se suprimă 
toate cifrele: 

— care au divizor comun; 

— care se pot divide între ele fără rest. Cu cifrele ramase 

se poate forma atlasul. Cifrele suprimate sînt subliniate. In ac os 
caz au rămas in coloana din stingă cifrele 2 şi 3, iar in co oana 
din dreapta 3 şi 2 , deci aceleaşi cifre. Suprimînd coloana am 
dreapta se vede că un atlas în cinci iţe se poate forma cu o uuait 
de două si trei fire. Suprimarea coloanei din dreapta s-a arata o 
prin linia verticală de lîngă ea. lot in tabela de J°s ( 01 

ce urcări se pot forma atlasuri in 6, 7, 8, 9, 10, H Ş 1 J l . e * 


155 





















































































































































































































































































fr P in tabe,a de ^ , SUS rezultă că atlasul în şase iţe nu se poate 

£= Tu Î7J: ,nsS atlaaal 4. se U 

Aspectul ţesăturii atlas va fi cu atît mai uniform, iar supra- 
faţa ei mai neteda, ou cit punctele de legare vor fi mai uniform 
risipite, adica sa nu fie unele prea apropiate, iar altele Drea 
epartate unele de altele. Pentru aceasta se recomandă ca urcarea 
sa se iaca cu un număr care este un sfert din raportul atlasului 
sau cu un număr apropiat de un sfert. De exemplu atlasul In 
P°. a \ e f° rrn a cu următoarele urcări: 2 3 4 5 6 7 8 

mimări se , amă de cele s P use se va lua ca număr de urcare 
numărul 3, fund cel mai apropiat de 2,75, adică un sfert din 11. 

.Numerele de urcare cu care se pot forma legăturile atlas se 

î^^t!3K.T rt " 1 !n doui cifre lntresi ' apoi se 

lntr7dnM d rliţ; ln ‘ re ele ,5ră rcSt (de <Sieraplu 6 Cu 2 se divid 

comun C pe 2* dlvizor comun (de exem P ,u 10 cu 4 au divizor 

" va ‘ tabi,i “ clta - p ° a “ 

\ !! în’ Ce ! e d . oua cifre se divid între eIe Iară rest 
ţ ?f 10 se divid între ele fără rest 

3 şi 9 se divid între ele fără rest 

5 si 7 S se^noatP^ re ^ * ara reSt ^ au un d ' v ^ zor comun pe 2 
o şi 7 se poate forma cu aceste numere de urcare P 

6 şi 6 se divid între ele fără rest. 


156 


După cum se vede un atlas in 12 iţe se poate forma cu o 
urcare de 5 şi / lire. Cel de 14 iţe cu urcările de: 3, 5 9 şi jj 
fire. In figura 165 se vede cum se desenează o legătură atlas 
şi anume un atlas in şapte iţe cu urcarea de trei fire: 

— In primul rind se stabileşte raportul le¬ 
găturii atlas. Fiindcă toate atlasurile au ra¬ 
port egal, atlasul în şapte ite are raportul 
de 7/7. 

— Se încadrează pe hirtie pentru desena- 
tură raportul de 7/7. 

— Se începe desenul atlasului cu primul 
punct de legare, care se desenează unde se 
încrucişează urzeala 2 cu bătătura i (fig. 165). 

Fiindcă atlasul are o urcare de trei fire, 
deasupra acestui punct se numără şi se nu¬ 
merotează trei pătrăţele, iar la dreapta cifrei 3 se completează 
pătrăţelul pe firul de urzeală 2. Deasupra acestui punct se face 
aceeaşi operaţie şi se va primi pătrăţelul plin în punctul de le¬ 
gare a urzelii 3 cu bătătura 7. S-a ajuns la ultima bătătură 



Fig. 165. Formarea 
atlasului în şapte iţe 
cu urcare de trei 
fire. 



Fig. 166. Atlas în nouă iţe: 
a — de urzeală; b — de bătătură. 


din raport, deci pe firul de urzeală 3 de jos se numără şi se nu¬ 
merotează trei pătrăţele şi s-a obţinut pătrăţelul plin în punctul 
de legare a urzelii 4 cu bătătura 3. Această operaţie se con¬ 
tinuă pînă se obţin în raport şapte pătrăţele pline, şi anume pe 


157 

































































































































fiecare fir de urzeală şi de bătătură cîte un pătrăţel plin, de 
unde se deduce că nu s-a greşit la desenarea acestui atlas. 

în ceea ce priveşte repartiţia punctelor de legare, atlasurile 
sînt de două feluri: 



Fig. 167. Atlas In opt iţe: 

— dt bătătură; b — de urzeală. 


a) Attasuri regulate la care urcarea se face eu acelaşi număr 
de fire. De exemplu atlasul din figura 163 cu urcarea de două 
fire şi cel din figura 164 cu urcarea de trei fire. 

b) Atlasurile neregulate 
au două sau mai multe ur¬ 
cări. în figura 168 este repre¬ 
zentat un atlas neregulat în 




N 





XME 

LX 

1 

EŞ3 


SUL 

• f 


Fig. 168. Atlas neregulat In sase iţe. 


Fig. 169. Atlas întărit: 
a — cu puncte ataşate deasupra punctelor 
delegare; b — ataşate la dreapta punctelor 
de legare, 


şase iţe cu urcări de 3 şi 4 fire. Acesta se numeşte şi „atlas încru- 
cişat“, după poziţia punctelor de legare, cum se vede în partea 
de sus a figurii. 


158 


Din punctul de vedere al efectului legăturii se deosebi- 

a) Atlas dc bătătură. La atlasurile din figurile 163 164 o' 
165, 166, b şi 167, a lirele de urzeală leagă deasupra numai lntr-un 
singur punct, iar bătătură ocupă restul pătrăţelelor din raport deci 
aceste atlasuri au un efect de bătătură. 

b) Atlasul de urzeală, care prezintă 
efect de urzeală, cum se vede în figu¬ 
rile 164, b, 166, a şi 167, b. Dacă atla¬ 
surile de urzeală de mai sus se întorc 
pe dos, se transformă în atlasurile de 
bătătură alăturate, deci s-a făcut ne¬ 
gativul legăturii ca ţesutul să fie 
mai uşor. 

c) Atlasurile întărite se formează 
astfel: la punctele de legare ale unui 
atlas de bătătură se ataşează unul sau 
mai multe puncte de întărire. în fi¬ 
gura 169, a se vede un atlas întărit. 

Ca legătură originară a servit un atlas 
de bătătură în opt iţe cu urcare de 
trei fire. La fiecare punct de legare a 
legăturii originare (cruciuliţe) s-au ata¬ 
şat deasupra cîte patru puncte de înt㬠
rire (pătrăţele negre). Prin faptul că 
urzeala este de calitate mai bună, punc¬ 
tele de întărire s-au ataşat deasupra 
punctelor de legare. Dacă bătătura 
este de calitate mai bună, pentru a o 
evidenţia, punctele de întărire se ata¬ 
şează la dreapta punctelor de legare, 
cum s-a procedat în figura 169, b. 

d) Atlas umbrit. Umbrirea se între¬ 
buinţează in desenatură pentru a da fi¬ 
gurilor din ţesături un aspect plastic 
prin efect de lumină şi umbră. Legătu¬ 
rile atlas sînt foarte potrivite pentru um¬ 
brire. Figura 170 arată un atlas umbrit, 
care s-a format astfel: la punctele de 
legare a legăturii atlas (puncte), s-a 
ataşat deasupra un număr crescînd de 
puncte de întărire (pătrăţele negre). 

e) Atlasurile adăugate se pot forma 
astfel: la punctele de legare ale unui 


-c 

£ 

3 













































































































































































































Fig. 171. diferite atlasuri adăugate. 


atlas se adaugă puncte de întărire in mai multe direcţii deodată, 
ca în figura 171, b, sau se desenează cite un punct la unul 
sau la mai multe colţuri ale pătrăţelului cu legătură originară, 
ca în figura 171, a. Prin aceasta, ţesătura îşi pierde nete¬ 
zimea caracteristică ţesăturilor cu legături atlas şi primeşte 
o suprafaţă granuloasă de crep. Prin faptul că legăturile atlas 
se întrebuinţează pentru ţesături cu urzeală deasă, ele se ţes 
întrebuinţînd o năvădire împrăştiată denumită năvădire atlas. 
Ga şi legăturile diagonale, legăturile atlas se pot exprima în cifre 
printr-un simbol. De exemplu, atlasul de bătătură din figura 163 

se exprimă astfel : 1 * 2) -, adică bătătura 1 are evoluţia: 

1 luat, 4 lăsat, iar cifra 2 din paranteză înseamnă urcarea 
de 2 fire. 


4. Legătura adria 


Se întrebuinţează pentru ţesături fine cu suprafaţă netedă, 
la care pe fata 'ţesăturii apar sau firele de urzeală, sau cele de 
bătătură, după cum este calitatea lor. Legăturile adria se pot 
forma din legăturile atlas; pentru formarea lor se prefera rapor¬ 
turile cu număr fără soţ, ca cel din figura 172, care reprezintă 
legătura adria de urzeală in nouă iţe. S-a format asttel. s-a împărţi^ 
raportul, deci 9, în două cifre apropiate, şi anume o şi 4. Litra o 
arată numărul de urcare cu care s-a desenat legătura originara, 
adică atlasul în nouă iţe (cruciuliţe), iar cifra ■* arată numărul 
punctelor de întărire ataşate 
deasupra punctelor legătu¬ 
rii originare (pătrăţele pli¬ 
ne). în legătura aceasta 
bătătura, fiind de calitate 
mai inferioară, nu tlotează 
deasupra, deci nu va apărea 
pe faţa ţesăturii. Presupu¬ 
nem că bătătura este de 
calitate mai superioară decît 
urzeala; pentru a evidenţia 

bătătura se va desena adria . . • 

de bătătură, care se formează astfel: se desenează negativi unei 
adria-de urzeală, apoi se roteşte cu 90 . Astfel s-a obţinut 
legătura adria de bătătură arătată în figura l/o. 




ig. 172. Legătură 
:iria de urzeală în 
nouă iţe. 


Fig. 173. Legătură 
adria de bătătură 
in nouă iţe. 


j | _ Ţesători* manuală — =• 1872 


161 
























































































































































































o. n, SS TH -ATU BICE 

1. Legătura crej» 

Se mai numeşte şi legătură granit, fiindcă ţesăturile cu aceste 
legături au o suprafaţă granuloasă ca piatra de granit. 

Cînd se desenează legătura crep, se are în vedere: 

— aspect cît mai încurcat şi granulos; 

— evitarea flotărilor lungi; 

— urzeala şi bătătura să fie în aceeaşi măsura evidenţiate. 
Legăturile crep se pot forma în mai multe feluri. De exemplu, 

aşa-numitele crepuri libere se desenează astfel: se ia un raport 
în care se desenează o legătură ţinîndu-se seamă de cele arătate 
mai sus; figura 174, a, b prezintă un astfel de crep. 

Aşa-numitele legături crep-nisip se formează prin ataşarea şi 
suprimarea de puncte de legare dintr-o legătură pînză sau rips. 
Figura 175, a, b prezintă un crep-nisip. Un mare număr de lega¬ 
turi crep se formează astfel: la punctele de legare a unui atlas 
se adaugă puncte de întărire în mai multe direcţii deodată, cum 
s-a procedat la atlasurile din figura 171, e, f, i, k şi l. 




Fig. 174. Crepuri îibere. 

Există unele ţesături cu aspect de crep cu toate ca legătura 
întrebuinţată pentru desenul lor este legătura de pînză. Acestea 
sînt crepuri false. Aspectul granulos şi încurcat 11 capătă prin 
aceea ea atît în urzeală, cît şi In bătătură s-au întrebuinţat fire 
crep adica fire cu toarcere mare, de la 1 800 la 2 400 rot/m. 
ces e jre, <. in cauza torsiunii prea mari, se încreţesc. în general 


162 


se iau, atit in urzeală, cît şi în bătătură, două fire cu răsucituri 
spre dreapta şi două fire cu răsucituri spre stingă. 

Legăturile fagure dau ţesăturilor aspect celular ca fagurii de 
miere. Figura 176 arată trei legături fagure. Aspectul celular 



Fig. 175. Crepuri formatedin legăturii de pin/.ă, numite crep-nisip. 


rezultă din combinarea’de flotări lungi şi legări scurte. In figura 
176, a, flotările lungi formează marginea celulei (firele de urzeală şi 
de bătătură 7, 2 apoi 8 , 9 şi 10), iar firele cu legări scurte formează 
fundul celulei (firele de urzeală şi de bătătură 3 , 4, o, 6 şi /). 



d b c 


Fig. 176. Legături fagure. 

Legăturile ajur produc în ţesătură rărituri in lungime sau în 
lungime şi lăţime. Aceste rărituri se obţin printr-o legătură potri¬ 
vită, apoi printr-o tragere in spată astfel făcută, ca după două 
sau mai multe căsuţe pline să rămînă una sau două căsuţe goale. 


\ 


163 




























































































































































































































Răriturile In direcţia bătăturii se fac astfel, încît după două 
sau mai multe bătăi cu bătătură urmează bătăi fără bătătură. 
Figura 177 arată o legătură ajur. Săgeţile din direcţia urzelii şi 
a bătăturii arată răriturile, respectiv căsuţele goale şi bătăile fără 
bătătură. 

Legăturile fcintezi se numesc astfel fiindcă nu se formează 
după o metodă precisă ca celelalte legături, ci slnt produse 
de fantezia desenatorului. Se pot forma în mai multe feluri. De 
exemplu dintr-un fond de legătură de pînză se suprimă şi se adaugă 
puncte de legare, ca în figura 178, sau unele porţiuni dintr-o 
legătură se rotesc cu 90 sau cu 180°, cum se vede în figura 179. 


2. Legătura combinată 

Pentru a da ţesăturilor aspect mai variat, se combină două 
sau chiar mai multe legături. Teoretic se pot combina toate 
legăturile una cu alta, insă se cere ca legăturile combinate să se 
comporte la fel la ţesut şi finisare, cum se spune, să „simpatizeze* 4 . 
Figura 180 arată o legătură combinată din mai multe legături 
care simpatizează. Insă în figura 181 se vede o legătură combi¬ 
nată din trei legături, care nu simpatizează, fiindcă nu se com¬ 
portă la fel la ţesut şi finisare. La ţesut se vor scurta mai mult 
firele legăturii din mijloc, fiind legătură de pînză (puncte), apoi 



44 

Fig. 180. Legături combinate care simpatizează. 


mai puţin se va scurta diagonalul din stînga, iar atlasul din 
dreapta,'fiindcă are flotări şi mai lungi, se va scurta şi mai puţin. 
In acest caz se întrebuinţează trei suluri de urzeală. Firele din 
cele trei legături s-au năvădit în trei corpuri de iţe. Pentru ca 


165 































































































































































































































































































































































































































































































cele d.uâ IcgiUan 4 » 

pSe toM25lTS»i«« ”'» * “** ”“ legăU "' a P ‘" ami 

cu IloUjn icurM' combinat o legătură cu r⬠

pe,';, tTn^ZniU V - un. cu -.portul 10/,0. 
y Care va fi raportul de 

bătătură al legăturii com¬ 
binate? 

Cînd se combină mai 
multe legături cu raporturi 
diferite, raportul de băt㬠
tură va fi cel mai mic 
multiplu comun al rapor¬ 
turilor de bătătură. In 
nostru, raportul de 


£ 0 * 


Fig. 181. Legături combinate care nu 
simpatizează. 


Fig. 182. Legături combinate 
formînd dungi transversale. 


va fi de 20 fire, fiindcă este cifra cea mai mică care se 
divide fără rest cu 2, 4 şi 10. 

Prin combinarea legăturilor se urmăreşte sa se producă în 
ţesătură: 

a) Dungi, care pot fi: longitudinale (fig. 180 şi 181), trans¬ 
versale (fig. 182); dungile longitudinale, rotindu-le cu 90°, devin 
dungi transversale; oblice (fig. 183 a, b). 

ncegale C6ea ^ ^ r ' ve ^ e ^^ mea lor, dungile pot fi egale sau 


160 







































































































































































































. fi orale (fio. 18^) b Şi c ) sau nee gale 

- mai 1,01 torma; [ 


ale 



Fig. 1S5. Figura formata pe un fond de atlas. I 

c) Figuri (fig. 185), unde pe un fond de atlas de bătătură 
s-a produs o figură cu un diagonal de urzeală. 


H. EFECTE PRODUSE ÎS ŢESĂTURI 

Pentru a da ţesăturilor un aspect cît mai frumos, se pot pro¬ 
duce în ţesături diferite efecte. 

. a) Efecte de legătură sau desen. Prin desene potrivite se poate 
da ţesăturilor un aspect foarte frumos şi variat. 

b) Efect de material se produce cind în aceeaşi ţesătură se 
întrebuinţează fire din diferite materiale. De exemplu, într-o 
ţesătură de bumbac se întrebuinţează grupe de fire de metal, 
numite lame. 

c) Efecte produse prin fire de diferite grosimi. De exemplu, 
dacă după 10 fire de urzeală subţiri urmează două fire groase, 
ţesătura va prezenta dungi în lungime. 


168 


d) Efecte produse prin fire de efect. Firele de efect se pot 
întrebuinţa ca fir individual sau ca grupe formate din mai multe 

fire de efect (v. fig. 10). # f f 

e) Efecte produse dc fire mate şi cu luciu. De exemplu, intr-o 
ţesătură cu fond mat se întrebuinţează la anumite intervale 
grupe de fire cu luciu. 

f) Efecte dc torsiime. De exemplu, întrebuinţind la o stofă 
din fire de lină pieptănată în urzeală, 40 de fire toarse spre dreapta 
si 25 de fire toarse spre stingă, stofa va prezenta dungi longi¬ 
tudinale neegale. Dacă se procedează la fel şi in urzeala şi in 
bătătură, se formează carouri. 

g) Efecte dc spată se produc astfel incit pe o porţiune se trag 
in căsuţă un număr obişnuit de fire, pe altă porţiune se trag 
un număr mai mic, sau chiar se lasă căsuţe goale, ţesătură \a 
prezenta rărituri în lungime. De exemplu in .şase căsuţe se trag 
cîte două fire, apoi se lasă două căsuţe goale. 

h) Efecte de apretură. Ţesăturile in majoritatea cazurilor sînt 
supuse unor operaţii numite dc apretură sau de finisare . Operaţiile 
de apretură au ca scop să dea ţesăturii un aspect cît mai frumos. 
Ele sînt diferite, după natura ţesăturii; dc exemplu, altfel se 
finisează o stofă de palton şi altfel un crep de mătase, 

i) Efecte de culori. Ţesăturile pot avea o singură culoare uni 
sau mai multe culori. Culoarea care predomină se numeşte culoare 

de fond. Culorile se împart în: 

— culori primare : roşu, galben şi albastru. Din combinarea 

culorilor primare rezultă: 

— culorile secundare , care se formează din combinarea a două 
culori primare. De exemplu, verdele rezultă din amestecarea 
culorii galbene cu culoarea albastră, portocaliul din galben şi 
roşu, violetul din roşu şi albastru; 

* — culorile terţiare rezultă din combinarea culorilor secundare 
sau a unei culori secundare cu una sau cu mai multe culori pri¬ 
mare, de exemplu cafeniul. în culorile terţiare predomină o culoare 
care îşi schimbă „tonul“ după cum ea este „nuanţată" cu alte 
culori sau cu culoare albă şi neagră. 

Culorile sînt întrebuinţate: 

— ca melanjuri , de exemplu dacă se amestecă prin cardare 
lină albastră cu lînă galbenă; 

— ca fire răsucite din două sau din mai multe fire simple de 
diferite culori ; firul astfel obţinut se numeşte „mulineu"; 

— ca fire de diferite culori , prin care se obţin modele foarte 
variate. 


169 






















































































I. desenarea modelelor colorate 


înainte de a lese un model colorat, se face desenul pe liirtia 
pentru desenat ura. Pentru aceasta sint neccsaiQ tiei elemente: 

— legătura întrebuinţată pentru ţesătură; 

— „ordinea urzelii", adică cum se succedă firele colorate în 
urzeală, deci raportul de culoare al firelor de urzeală; 

— „ordinea bătăturii", adică raportul de culoare al firelor 
de bătătură. 

Pentru a obţine modele colorate corecte şi estetice, raportul 
legăturii şi raportul de culoare trebuie să fie la fel de mari, sau 
unul să fie multiplul celuilalt. 

In figura 186 se arată cum s-a procedat la desenarea unui 
model colorat: 

— Se desenează legătura L (circas). 

—■ La dreapta legăturii se încadrează un „cîmp" care să fie, 
atît în urzeală, cît şi în bătătură, de 3—4 ori mai mare declt 
raportul legăturii. în figura 186 legătura are raportul de 4/4, 
deci cîmpul are dimensiunea de 16/16. 

— Deasupra cimpului se desenează, de la stînga spre dreapta, 
ordinea urzelii Ou, de exemplu două fire negre, două fire albe. 



Fig. 186. Desenul legăturii L, a 
ordinii urzelii Ou şi a ordinii băt㬠
turii Ob , marcarea legăturii în cîmp 
(puncte). 



Fig. 187. Efect de culori obţinut 
cu O/:, două fire negre, două fire 
albe, bătătura albă. 


— în partea stingă a cîmpului se desenează de jos în sus 
ordinea bătăturii Ob , de exemplu două fire albe, două fire negre. 

— Se marchează legătura în cîmp, adică se reproduce leg㬠
tura cu mici puncte sau cu înţepături de ac. 

— Se completează toate pătrăţelele marcate în dreptul firelor 
de urzeală negre, cum se vede în figura 187. Un pătrăţel marcat 


170 


înseamnă că in acel loc firul de urzeală leagă deasupra; deci 
în dreptul firelor de urzeală negre, pătrăţelele marcate vor deveni 
negre. Presupunînd că ordinea urzelii este de două fire negre, 
două fire albe, iar bătătura are numai fire albe, cu legătura 
circas, se obţine modelul colorat din figura 187, în care 
efectul negru a fost produs numai de firele de urzeală negre. 



Fig. 188. Efect de culori obţinut 
cu Ob , două fire albe. două fire 
negre, urzeala albă. 



Fig. 189. Model în două culori 
(alb şi negru). 


In figura 188 legătura este tot circas, însă aici urzeala este 
albă, iar în bătătură sint două fire albe, două fire negre Ob. Un 
pătrăţel nemarcat înseamnă că bătătura leagă deasupra. 



Fig. 190-iPrin schimbarea ordinii Fig. 191. Model in trei culori, 

urzelii şi ordinii bătăturii cu 
aceeaşi legătură (circas) s-a ob¬ 
ţinut un nou efect de culori. 

— Se completează toate pătrăţelele nemarcate in dreptul firelor 
de bătătură negre şi se va obţine modelul colorat din figura 188, 
care diferă de cel din figura 187. însă in figura 189 tot cu 


171 


























































































































































































































































































































































Fig. 192. Model în patru culori. 


Wătura circas s-a obţinut alt model colorat, fiindcă aici, *tit 
n urzeală cit şi in bătătură, sint fire negre care vor produce 
efect neS, îi anume firele de urzeală negre in pătrăţelele marcate, 
iar firele de bătătură negre, in pătrăţelele nemarcate. 

Modelele colorate se combină din următoarele trei elemente: 
legătura, ordinea urzelii şi ordinea bătăturii Făcind o schimbare 
intr-unui dintre aceste clemente, se schimba şi modelul colorat. 

Astfel se pot face nenumărate 
combinaţii pentru a crea noi mo¬ 
dele colorate. De exemplu, mo¬ 
delul colorat din figura 190 s-a 
obţinut tot cu legătura circas, 
însă aici s-a schimbat ordinea 
urzelii şi ordinea bătăturii, şi 
anume, s-a întrebuinţat un fir 
alb, un fir negru, atît în urzeală, 
cît şi în bătătură. Se pot pro¬ 
duce modele colorate cu dungi, ca¬ 
rouri etc., întrebuinţînd diferite 
legături, apoi trei sau patru culori, 
în figura 191 s-a creat un model în trei, culori, iar în figural92 
un model în patru culori. în loc de bulori s-au întrebuinţat 
diferite semne. Insă modelele create de desenator pe liîrtie nu 
reuşesc totdeauna şi în ţesătură. Pentru aceasta se fac aşa-numi- 
tele „renciuri“ ( ranch ), adică nişte bucăţi de stofe In care s-au 
produs 60—100 modele cu diferite legături, culori şi nuanţe, dintre 
care se reproduc cele mai reuşite. 

Crearea renciurilor. Stofele pentru un sezon sînt pregătite cu 
cîteva luni înainte. Pentru a pune la dispoziţia consumatorilor 
cele mai frumoase stofe, renciurile se ţes pe războaie speciale 
pentru mostre. Urzeala pentru renciuri se pregăteşte astfel: se 
face o urzeală compusă din şase-opt fîşii cu lăţimea de 8—10 cm. 
Firele din fiecare fîşie sînt de altă culoare sau nuanţă, şi de obicei 
au năvădiri diferite. Pentru a limita modelele, între fîşii se pun 
două-patru fire de culoare pronunţată, de obicei culoare roşie 
sau albă. în această urzeală se bat pe porţiuni de 8—10 cm fire 
de bătătură, şi anume pe fiecare porţiune fire de altă culoare sau 
altă nuanţă. între aceste porţiuni se bat două-patru fire roşii 
sau albe. Materialul urzelii şi al bătăturii trebuie să fie omogen, 
să se comporte Ja fel la ţesut şi apretură. 

Renciul este supus operaţiilor din apretură ca orice stofă, 
apoi se aleg modelele cele mai reuşite pentru a se fabrica în canti¬ 
tăţi mari. 


172 


J. LECiÂTUm PENTRU ŢESĂTURI COMPUSE 


Ţesăturile simp je,au două elemente, şi anume, o urzeală şi o 
bătătură, spre deosebire de ţesăturile compuse, care au mai multe 
elemente, de exemplu două urzeli şi o bătătură, trei urzeli şi o 
bătătură sau două urzeli şi două bătături. 

Prin întrebuinţarea a trei sau mai multe elemente se poate 
urmări să se dea ţesăturii o grosime şi o greutate mai mare, sau 
ca ţesătura să primească pe faţă o culoare sau uil desen, iar_ pe. 
dos altă culoare sau alt desen. 


Ţesăturile cu două urzeli şi o bătătură 

Aceste ţesături au următoarele trei elemente: 

a) Urzeala de sus, care formează faţa ţesăturii. 

b) Urzeala de jos, care formează dosul ţesăturii, din care 
cauză se numeşte şi urzeală de căptuşeală. 

c) O bătătură. 

Figura 193 reprezintă o astfel de ţesătură, cu proporţia intre 
firele°de urzeală de sus şi cele de jos de 1 : 1, Cind sus sint fire 
mai subţiri, proporţia poate fi de 2: 1, sau chiar 3:1. Da dreapta 
se arată în secţiune longitudinală firele de urzeală Îşi 2. Legătura a 
arată cum leagă urzeala 
de sus, iar b , cea de jos. 

Sus se vede năvădirea în 
două corpuri. Corpul 1 
cu trei iţe pentru urzeala 
de jos, iar corpul //, tot 
cu trei iţe pentru urzeala 
de sus. La dreapta leg㬠
turii este desenul lanţu¬ 
lui de cartele, cu citire 
pozitivă (+). într-o c㬠
suţă a spatei s-au tras 
cîte patru fire. Dacă cele 
două urzeli se scurtează 
şi se comportă diferit la 
ţesut şi apretură, se vor 
întrebuinţa două suluri 
tură cu grosime şi mai 



Fig. 193. Legătura pentru o ţesătură cu două 
urzeli şi o bătătură. 


de urzeală. Pentru a obţine o ţesă- 
mare, se poate întrebuinţa, pe lingă 
urzeala de sus şi de căptuşeală, o a treia urzeală, numită „de 
umplutură", care este între urzeala de sus şi cea de jos. 



















































































































tu bulare 


ri le tubulare se 
astfel : se ţes 
uri una peste 
l fel, ca la cele 
pni ele să fie 
firele de băt㬠
ii figura 196, 


2. Ţesăturile »•» «loufi bftiâturi si « urzeală 

Figura 194 reprezintă desenul unei astfel de ţesături; proporţia 
între firele de bătătură de sus şi celd de jos este de 1 : 1 . Băt㬠
tura de sus leagă cu flotări lungi pe deasupra, cum arată egatura a, 

iar bătătură de jos cu 
flotări lungi pe dedesubt, 
ca în legătura b. 

Cînd războiul este 
prevăzut cu casete schim¬ 
bătoare pentru suveici 
numai într-o parte, se 
va întrebuinţa în băt㬠
tură proporţia 2:2, cum 
se vede în figura 195. 
Sub legătură se văd în 
secţiune firele de băt㬠
tură 2 şi 3. Pentru a 
mări grosimea ţesăturii 
Fig. 1<M. Legătura pentru o ţesătură cu două se n 0 ate Inf.rpLmint* 

bătături (1 : 1) şi o urzeală. . J. 

/ o „bătătură 

tură“. 


Fig. 195. Legătura pentru o ţesătură cu două 
bătături (2 : 2) şi o urzeală. 


3. Ţesăturile 

Ţesături 

formează astfel : 
două ţesături 
alta în aşa fel 
două margini 
unite prin 
tură, ca în ngura 
care reprezintă secţiunea 
transversală a unei ţes㬠
turi tubulare. 

in această figură se 
vede că acelaşi f 


mează în ţesătură patru bătături, şi anume: prima în ţesătura 
de sus, a doua în ţesătura de jos, 'a treia iarăşi în ţesătura de 
sus, iar a patra în ţesătura de jos. Cele patru*bătături sîrit de 
la o singură suveică, iar prin faptul că bătătura o dată for¬ 
mează ţesătura de sus, o dată ţesătura de jos, cele două tesă- 


174 


turi sînt unite la margine, iar la mijloc, sînt separate şi astfel 
s-a format ţesătura tubulară. Ţesătura tubulară are următoarele 
patru elemente: o urzeală de sus, o urzeală de jos, o bătătură 
de sus, o bătătură de jos. 

Toate aceste elemente trebuie reprezentate intr-un desen preli¬ 
minar sau grătar. Cînd se face desenul preliminar, trebuie să se 
ţină seamă de cîte elemente 
are ţesătura şi de proporţia 
dintre aceste elemente. /- 

în figura 197 sînt şase 4 - -= 

desene preliminare. Fiecare 

element este marcat CU alt Secţiune transversală Intr-o ţesâ- 

semn. De exemplu, în figu- 0 tură tubulară. 

ra 197, a este desenul pre- . . . 

liminar pentru o ţesătură dublă. Sus prin pătrăţele goale s-au 
arătat firele de urzeală de sus, iar prin cruciuliţe, lirele de urzeaal 
de jos. La dreapta figurii, la fel s-au arătat lirele de bătătură 
de sus si de jos. Proporţia între firele de urzeala şi de bătătură 
de sus şi de jos este de 1 : 1. Figura 197, b arata desenul preliminar 
pentru’o ţesătură tripla. In partea de sus se vede ca după urzeala 
de sus (pătrăţel gol) urmează urzeala a doua, adiea cea de mijloc 
(cruciuliţe), apoi urzeala de jos (două liniuţe orizontale). La lei 
se succed firele şi în bătătură. Proporţia, atit in urzeala, cit 
si în bătătură, este de 1 : 1 : 1. Figura 197, e reprezintă desenul 
preliminar pentru o ţesătură cu patru urzeli şi patru bătături 

cu proporţia de 1 : 1 : 1 : 1. „ .. ... . 

In figura 197, d proporţia între cele doua urzeli este de 1 : 1, 
iar între cele două bătături este de 2 : 1. In figura 197, e proporţia 
Intre urzeli este de 1 : 1, iar între bătături de 2 : 1. In tigura 
197, f sînt trei urzeli cu proporţia 1:1: 1 şi două bătături cu 

proporţia 2:1. . 

Desenul preliminar se poate face şi în felul următor: 

Firul de urzeală şi de bătătură al ţesăturii dţ; sus se reprezintă 
printr-un rînd orizontal sau vertical de pătrăţele goale, firele 
ţesăturii de jos se reprezintă printr-o liniuţă subţire verticală 
sau orizontală desenată la mijlocul pătrăţelelor, sau cu o culoare 
galbenă, iar firele următoarelor ţesături (dacă sînt mai multe 
decît două urzeli sau două bătături) se reprezintă prin cîte o 
liniută ondulată, sau cu o culoare verde sau albastră foarte deschisă. 

Cînd se face desenul unei ţesături tubulare se procedează ca 
în figura 198: 

— Se desenează legătura de sus a cu un semn sau cu o culoare, 
în cazul nostru pătrăţel negru. 


175 


































































































































































































_ Se desenează legătura de jos b cu alt semn sau cu altă 

culoare (cruciuliţe). 

— Se face desenul preliminar sau grătarul, ţimnd seamă de 
proporţia dintre firele ţesăturii de sus şi de jos (fig. 198, A). 

- Se transpun punctele de legare a legăturii de sus a, î n 
pătrăţele, unde se Încrucişează un fir de urzeală de sus cu u n 
fir de’bătătură de sus (fig. 198, .4). 


fe; 


8i 


si: 




U 1:1 
B 1:1 
• d 



















uj 





* 
































































































X 




























































* 






























* 



U 1:1:1 
B 1:1:1 

e 


s: 


0 2:1 
82:1 


x 


a 


U 1:1 
B 2:1 


Fig. 197. Desene preliminare pentru diferite ţesături 


H 




$ 


-5. 


83 

r- 




_L 

-4 


- 

J 

.{ 

zi. 

r* 


ST: 

4h 

-1 




i 8 - 

a 

\ 



A B 

l-ig. 198. Operaţiile la desenarea 



unei ţesuturi tubularc. 


176 


— Se transpun punctele de legare a legăturii de jos b y in 
pătrăţelele unde se încrucişează un fir de urzeală de jos şi un 
fir de bătătură de jos b, cum se vede in figura 198, B. După ce 
s-a transpus legătura de sus şi de jos, s-a primit un desen cum 
se vede în figura 198, C. în această legătură se vede că firele de 
urzeală de sus leagă sub bătătura de jos peste tot, deci cele două 
ţesături nu se pot separa. Pentru a le separa se procedează 
astfel: 

— Se face anlevajul , adică „se saltă“ firele de urzeală de sus 
peste tot unde se încrucişează cu firele de bătătură de jos. Aceasta 
se vede în figura 198, D şi este arătat cu două liniuţe verticale 
(sau cu o culoare roşie). 

Ce s-ar întîmpla dacă într-un singur pătrăţel nu s-ar anleva 
(ridica) firul de urzeală de sus peste o bătătură de jos? In acest 
loc cele două ţesături ar fi prinse una de alta. 

— Se stabileşte raportul legăturii. S-au suprapus două le¬ 
gături cu raportul de 2/2, deci raportul legăturii rezultate 
va fi 4/4. 

In figura 198, D se văd următoarele semne: pătrăţel negru, 
cruciuliţe şi două liniuţe verticale. Toate arată că in acest loc 
urzeala leagă deasupra, deci la 
perforarea cartelelor se citeşte 
„luat". 

în figura 198, D este dese¬ 
nul pentru o ţesătură tubulară 
a cărei secţiune se vede în 
figura 196. Acest desen este 
potrivit pentru furtun, fitil 
etc. 

Cum s-ar putea întrebuinţa 
pentru saci? în figura 199 s-a 
reprodus legătura tubulară din 
figura 198, insă în loc să se în¬ 
trebuinţeze trei semne, s-au în¬ 
trebuinţat doar pătrăţele pline. 

Deci între bătăturile i 12 este rig. 199. Legătura pentru un sac. 
ţesătură tubulară. însă prin 
faptul că între bătăturile 13 şi 16 

este o legătură de pinză (cruciuliţe), cele două ţesături sint 
prinse una de alta, deci aici se formează fundul sacului. Sus 
se vede năvădirea, iar la dreapta figurii, desenul lanţului 
de cartele (+). 



12 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


177 



































































































































































































































































































































































































































4. Ţesăturile duble propriu-zisc 

Aceste ţesături sînt formate din două ţesături ca şi ţesăturile 
tabulare, cu diferenţa că aici cele două ţesături sînt prinse una 
de alta, sau, cum se spune, sînt însăilate. 

Cînd se face desenul pentru o ţesătură dubla propnu-zisa, 
ordinea operaţiilor este aceeaşi ca şi la ţesăturile tubulare, dar 
după anlevaj se face însăilarea ţesăturilor, apoi se stabileşte 

raportul lor. . 

Prin anlevaj cele două ţesături sînt despărţite, iar prin 

Însăilare ele sînt prinse una de alta. 

Însăilarea se poate face în patru feluri: 

a. De jos in sus, cînd unele fire de urzeală de jos leagă în unele 
locuri peste cîte un fir de bătătură de sus. Această însăilare se 
notează cu un punct . La perforarea cartelelor acest punct se citeşte 
„luat“. 

b. De sus in jos , cînd unele fire de urzeală de sus leagă în 
unele locuri pe sub cîte un fir de bătătură de jos. Această însăilare 
se arată cu un cerc . La perforarea cartelelor se citeşte „lăsat“. 

c. însăilarea mixtă, în care la aceeaşi ţesătură sînt combinate 
însăilările de mai sus. 

d. însăilarea cu fire speciale, adică după un număr de 4, 6 
sau mai multe fire, urmează un fir special pentru însăilare. 
Această însăilare se poate face prin: 

— însăilare cu fir de urzeală , la care, după patru sau mai multe 
fire de urzeală urmează un fir de urzeală care însăilează cele 
două ţesături astfel, că din loc în loc leagă peste cîte un fir de 
bătătură al ţesăturii de sus, apoi sub un fir de bătătură al ţesăturii 
de jos; 

— insăilare cu fire de bătătură , la care după patru sau după 
mai multe fire de bătătură, urmează un fir de bătătură care 
însăilează cele două ţesături astfel, că din loc în loc leagă peste 
cîte un fir de urzeală al ţesăturii de sus, apoi sub un fir de urzeală 
al ţesăturii de jos. 

a) însăilarea de jos în sus. Figura 200 reprezintă legătura 
pentru o ţesătură dublă. Atit ţesătura de sus s, cît şi cea de 
jos j au ca legătură circasul. 

Proporţia atît în urzeală, cît şi în bătătură este de 1 : 1. 
însăilarea s-a făcut de jos în sus, şi anume firul de urzeală 
de jos 1 leagă peste firul de bătătură de sus 2, apoi firul de urzeală 
de jos 3 leagă peste firul de bătătură de sus 4 (puncte). Astfel 
punctele de însăilare sînt uniform risipite, cum se vede în desenul i, 
care reprezintă însăilarea. Prin faptul că s-au suprapus două 


178 


legături cu raportul 4/4, proporţia este 1:1, raportul legăturii 
este 8/8. Dacă proporţia ar fi 2:1, atunci raportul ar fi fost 
de 12/12. 

Sub legătură se vede desenul preliminar al urzelii, iaV la 
stînga legăturii, desenul preliminar al bătăturii (cruciuliţe). 


P! 



Fig. 200. Legătura pentru o ţesătură dublă cu însăilare de jos in sus. 


Năvădirea s-a făcut în două corpuri (C / şi C II), fiindcă sînt 
două urzeli, în corpul I s-a nevedit urzeala de sus, fiind de cali¬ 
tate mai bună. Prin faptul că proporţia firelor de urzeală este 
de 1 : 1, s-au tras în spală Sp cîte patru fire într-o căsuţă, adică 
două fire de sus şi două fire de jos. 

Dacă era proporţia de 2 : 1 sau 1 : 2, se trăgeau in spată trei 
sau şase fire. 

în legătura L se văd următoarele semne: 

— pătrăţele negre (punctele de legare a legăturii de sus); 

— cruciuliţe (punctele de legare a legăturii de jos); 

— două liniuţe verticale (anlevarea firelor de urzeală de sus 
peste firele de bătătură de jos); 

— puncte (însăilarea de jos în sus). 


179 



































































































Toate aceste semne, la perforarea cartelelor se citesc i llat „ 

* cp vede i.» desenul lanţului de cartele Lc, Cu citire po’S? > 
+ taS h toapta Ja MlUrae» legăturii. 

Secţiunea 5 reprezintă firele de urzeala J ş, 2. Aici se Vedp 
că rele două ţesături sint însăilate de jos în sus. Anume, fS 
de urzeală de jos, arătat cu hnie subţire, leagă din loc 
„este cite un fir de bătătură din ţesătură de sus. Linia groaX 
arată firul de urzeala de sus. 

b. însăilarea (lc sus iii jos. In figura 201 se vede legătura 

unei ţesături duble. Aici s-a suprapus un diagonal în ş a s e iu 

1 J- j s peste o legătură circas/, apoi s-au însăilat de sus i n j 0 s 

Anume, firul de urzeală de sus 1 leagă pe sub firul de bătătură 
de jos 3 (cerc), apoi firul de urzeală de sus 4 leagă pe sub firul 
de bătătură de jos 1 (cerc), cum se vede în desenul i, care repre- 
zintă însăilarea. 

Proporţia este atît in urzeală, cît şi in bătătură 2 : 1 ? duyix 
cum se vede în desenul preliminar. Deci atît firele de urzeală 
cît şi cele de bătătură de sus sînt mai subţiri decît cele de jos. 

fi 


123456789 



Fig. 201. Legătura pentru o ţesătură dublă cu Însăilare de sus In jos. 

Raportul legăturii este de 9/9, adică şase fire din ţesătura 
de sus şi trei fire din ţesătura de jos. S-au tras Intr-o căsuţă a 
spatei Sp cite trei fire. 


180 


Năvădirea s-a făcut în două corpuri (C / şi C //), în corpul 1 
s-a năvădit urzeala cea mai bună, adică cea de sus. 

In acest desen se văd următoarele semne: 

— pătrăţele negre; 

— cruciuliţe; 

— două liniuţe verticale; 

— cercuri (însăilarea de sus in jos). 

Toate semnele se citesc „luat“, afară de cercuri, care se citesc 
„lăsat“, cum se vede în desenul lanţului de cartele ( + ) de la 
dreapta legăturii Lc. Secţiunea S reprezintă firele de urzeală 1 
si 2. Aici se vede că cele două ţesături sînt însăilate de sus în jos. 
Anume, firul de urzeală de sus, arătat cu o linie subţire, leagă 
din loc în loc pe sub cite un fir de bătătură din ţesătura de jos. 

Urzeala şi bătătura ţesăturii de jos, în secţiune, sînt arătate 
cu linie mai groasă, respectiv cu punct mai mare, deoarece ele 
sînt mai groase, după cum se deduce din proporţia 2:1. 

c. însăilarea mixlă. Este o combinaţie a însăilărilor de mai 
sus, după cum se arată în figura 202, in care sînt şi puncte si 
cercuri. S-au suprapus două legături la fel a şi b y de unde se de- 



Fig. 202. Legătura pentru o ţesătură dublă cu însăilare mixtă, 
adică şi de jos în sus (punct) şi de sus în jos (cerc). 


duce că ţesătura va prezenta şi pe faţă şi pe dos acelaşi desen, 
deci este reversibilă. Pentru astfel de ţesături este foarte potri¬ 
vită însăilarea mixtă, redată în secţiunea din dreapta a figu¬ 
rii 202. 

d. însăilarea cu fire speciale. în figura 203 se vede desenul 
unei ţesături duble, la care însăilarea s-a făcut prin fir special 












































































































































































































































, o?.-, rwi această ţesătură are trei urzeli, cura 

de altfel şi in desenul preliminar: urzeala de sus (pătrăţel 2? 
urzeala de jos (cruciuliţa) si urzeala pentru Însăilare i alb) - 



Fig. 203. Legătura pentru o ţesătură dublă cu însăilare prin fire speciale 

de urzeală. y 


La desenarea acestei legături s-a procedat in ordinea ur¬ 
mătoare: 

1) S-a desenat legătura de sus s. Prin faptul că desenul este 
destinat pentru un covercot, pentru pardesiu din lină piept㬠
nată, pentru faţa ţesăturii s-a ales o legătură adria de urzeală 
in opt iţe. Pentru formarea acestei legături a servit ca legătură 
originară un atlas de bătătură în opt iţe cu urcare de trei fire 
(arătat cu puncte), apoi întărit cu cîte patru puncte de întărire 
(pătrăţele negre). 

2) S-a desenat legătura de jos /, şi anume un circas. 

„ ^ lăcut desenul preliminar pentru urzeală, ţinînd seamă 
< a proporţia între urzeala de sus şi de jos este de 2 : 1, apoi tot 
cupa şase fire de urzeală urmează un fir special de însăilare. In 
bătătură proporţia este de 2 : 1. 

4) S-au transpus punctele de legare a legăturii de sus, unde 
se încrucişează urzeala de sus cu bătătura de sus (pătrăţele negre). 

182 


5) S-au transpus punctele de legare a legăturii de jos, unde 
se încrucişează urzeala de jos cu bătătura de jos (cruciuliţe). 

6) S-a făcut anlevajul in ordinea următoare: 

— s-au anlevat firele de urzeală de sus peste bătăturile de jos; 

— s-au anlevat firele de urzeală pentru însăilare, peste băt㬠
turile de jos (două liniuţe verticale). 

7) S-au desenat în loc potrivit, pe firele de Însăilare, punc¬ 
tele şi cercurile care arată însăilarea. 

8) S-a desenat năvădirea in trei corpuri de iţe, fiind trei 
urzeli. Firele de însăilare, fiind de calitate bună şi puţine, s-au 
năvădit în iţele din corpul /, adică cele mai depărtate de ţesător. 

9) S-a desenat tragerea în spată Sp, cîte şapte fire intr-o 
căsuţă. S-a respectat principiul ca dintele spatei să fie intre 
două fire de urzeală de sus, apoi ca firul pentru însăilare să nu 
fie lingă dintele spatei. 

10) S-a stabilit numărul platinelor, s-au numerotat, apoi 
s-au legat iţele de platine în ordine numerică. 

11) S-a stabilit numărul elementelor lanţului de cartele Lc 7 
s-au numerotat şi s-a făcut desenul lanţului de cartele cu citire 
pozitivă (+). La dreapta legăturii, în secţiunea longitudinală S, 
sînt arătate firele de urzeală 7, 8 şi 9 , şi anume cel de sus cu 
linie subţire 5, cel de însăilare cu linie întreruptă 7, iar cel de 
jos cu linie groasă 9. 

Cînd se desenează însăilarea se vor respecta următoarele 
principii: 

— punctele de însăilare să fie cuprinse intre flotări, ca să 
nu apară pe faţa ţesăturii; 

— să nu fie nici prea apropiate şi nici prea depărtate unele 
de altele; 

— prin însăilat firele să nu se scurteze prea mult, pentru a 
evita greşeala numită pichetaj. 

Ţesăturile duble sînt întrebuinţate pentru stofe de palton, 
pardesie, stofe pentru mobile şi pentru ţesături tehnice. 

5. Ţesăturile multiple 

După cum arată şi numele sînt trei sau mai multe ţesături 
suprapuse. Ele nu se întrebuinţează pentru îmbrăcăminte, ci 
pentru ţesături tehnice, ca filţ pentru valţuri, pentru prese, 
pentru filtre, curele textile de transmisie, benzi transportoare, 
anvelope pentru automobile etc. Deoarece ele trebuie să cores¬ 
pundă scopului pentru care sint fabricate, materialul lor este 
foarte variat. Pentru aceste ţesături se întrebuinţează legătura 


183 



































































































































de pinză sau un rips cu legare scurtă, iar pentru ţesăturile care 
se dan la piuă, legătura circas. 

Figura 204 reprezintă o ţesătură triplă, cu proporţia in ur¬ 
zeală şi bătătură de 1 : 1 : 1. însăilarea este mixtă, ea s-a făcut 



Fig, 204. Legălura pentru ţesătură triplă cu însăilare mixtă. 


şi de jos in sus (puncte) şi de sus în jos (cercuri), cum se vede 
în secţiunea 5, care prezintă firele de urzeală 1—6. Aici se vede 
că un fir de urzeală al ţesăturii din mijloc leagă peste cîte o 
bătătură a ţesăturii de sus; prin aceasta cele două ţesături sînt 
însăilate. însă alt fir al ţesăturii din mijloc leagă pe sub cîte 
un fir de bătătură al ţesăturii de jos; prin aceasta şi ţesătura 
de jos este însăilată. 

Anlevajul s-a făcut în ordinea următoare: 

— s-au anlevat firele de urzeală a peste bătăturile 6 ş ic; 

— s-au anlevat firele de urzeală b peste bătătura c. Fiindcă 
această legătură se întrebuinţează pentru o curea textilă, s-a 
ales legătura de pînză. 

6, Ţesăturile eu desene mari 

Cind se ţese o ţesătură, se reduce cît mai mult numărul iţe¬ 
lor, fiindcă cu cît numărul iţelor este mai mare, cu atît ţesutul 
este mai greu şi complicat. Se ştie că sînt necesare atîtea iţe 
cîte fire de urzeală sînt cu evoluţii diferite. 

Deci pe războaiele obişnuite (cu pedale sau cu platine), nu 
se pot ţese desene mari şi complicate, fiindcă acestea necesită 


184 




■ 


un număr mare de iţe. în practică, rar s-a depăşit numărul de 
30 de iţe. însă o mare parte din ţesături au desene mari, avind 
în raportul de urzeală sute sau chiar mii de fire cu evoluţii dife¬ 
rite, deci ar fi nevoie de tot atîtea iţe. 

Cu ajutorul unei maşini, numită maşină Jacquard, se pot 
ţese ţesături care au în raport sute sau chiar mii de fire de ur¬ 
zeală cu evoluţii diferite, putînd reproduce in ele figuri mai 
mari, litere, cifre, ba chiar peisaje, scene, portrete etc. 

Din cele expuse se vede care este deosebirea intre ţesăturile 
executate pe un război cu iţe şi ţesăturile jacard. Cele dinţii 
au în general ţesături simple cu raport mic, sau chiar dacă ra¬ 
portul este mai mare, rar sînt necesare mai mult decît 24 de iţe 
pentru a le ţese. însă ţesăturile jacard au desene mari cu sute 
sau chiar mii de fire de urzeală cu evoluţii diferite. 


K. DESENELE MAM 


Desenele mari pot fi: desene directe şi desene indirecte . 

1) Desenele directe se fac din imagine şi se trec de-a dreptul 
pe hîrtia pentru desenatură; de exemplu, un crep, un dia¬ 
gonal sau o legătură fantezi cu un raport mare, care nu 
se poate executa decît pe un război Jacquard. 

2) Desenele indirecte se desenează de pe o schiţă care va 
fi o copie fidelă a ţesăturii. 



185 









































































































, aibă diferite caractere . Astfel ea poate fi* 

*»ft „T în cu roti (ti,. 205), care c 5 te‘ ,Zui 
Jin «muri sau linii curbe, «vlnd o cont.nmţate in h„ lgul sau 
in latul sau şi in l»»g ul ?' 111 latul ţesăturii. Se mai numeşte 

şi rarnaj . 



i 

Fig. 207. Schiţă cu stele sau rozete. 



Fig. 208. Schiţă reciprocă. 


— Schiţă simetrică. Ea poate fi simetrică în lun¬ 
gime (fig. 206), în lăţime sau şi în lungime şi în lăţime deodată. 


—Schiţa cu 
stele sau ro¬ 
zete este reprezen- 




Fig. 209. Schiţă vărgată. 


Fig. 210. Schiţă cu borduri. 


186 


lată in figura 207; este simetrică şi in lungime şi în lăţime şi 
în direcţia diagonală. 

— Schiţa reciprocă, unde fondul şi figurile au 

















































































































































































































































































































































-Schiţa cu borduri (fig. 210) este formată din 
tr-o schiţă fundamentală, numită ctmp sau Plein a, care este 
cuprinsă între două borduri b. La îmbinarea bordurilor se for 

mează colţul c. Figura 210 este 
doar un fragment dintr-o schiţă 
c*u borduri. va 

-Schiţă cu figuri 
î ui p i ăştiat e, în care o 
figură (o floare, o ramură 0 
frunză etc.) este desenată de m a i 
multe ori într-un raport. Cele 
mai multe ţesături jacard sînt, 
produse după schiţe cu figuri 
împrăştiate (fig. 211). 

— Aranjarea fig u - 
r i 1 o r. în figura 211 se vede 
că o figură (trifoi) a fost dese¬ 
nată de cinci ori într-un ra¬ 
port, Pentru a-i da un aspect 
mai variat se poate alege o altă 
legătură care ■ să servească ca 
motiv pentru aranjarea figuri¬ 
lor, de exemplu un atlas ne¬ 
regulat. 

Iar ca aspectul să fie mai variat, aceeaşi figură se desenează 
in raport în diferite „poziţii", sau în acelaşi raport se desenează 
două sau mai multe figuri diferite, cum se vede în figura 212. 
Anume, un punct şi o floare sînt aranjate, servind ca motiv 
un atlas de bătătură în 10 iţe cu o urcare de 7) sus la 
dreapta figurii). 


• 

■«ST 

•5. 


ui mi ml 


r 




ii SE 

vii. 

3 


• 



â 




s &4 




T 


i 

£3 

« • 






b 


• 


fi 



t 













• tn 





Jaţffa 

• 



cz 


m/LJ 


Fig. 212. Aranjarea cu doua figuri. 


1. Poziţia figurilor 

în figura 211 este reprezentată schiţa pentru o ţesătură ja- 
-,?. ent 5 u . aran i? rea figurii a servit ca motiv M un atlas 
(le bătătură in cmci iţe cu urcare de două fire. Aici se vede a- 

I / g r r r- reprodusă în cinci poziţii diferite. Anume, în 
pătratul IA ligura are: 

. ^Poziţie dreaptă (cotorul frunzei este jos la dreapta). însă 
m pătratul 2C figura are următoarea poziţie: 

2 . Poziţie întoarsă (cotorul jos la stînga). iar în pătratul 3E 
ligura are o: r — 


188 


3. Poziţie răsturnată (cotorul sus la dreapta), iar în pătra¬ 
tul 4B, figura pe lingă că a fost răsturnată, a fost şi întoarsă, 
deci are o: 

4. Poziţie intoarsă-răslurnată (cotorul sus la stingă). 

Iar cînd figura este înclinată faţă de poziţia dreaptă, ea are o: 

5. Poziţie aruncată, cum se vede in pătratul 5D. 


Executarea desenului pentru o ţesătură jaeard 

Pentru a executa un desen de ţesătură jacard, se foloseşte 
o schiţă. Schiţa se poate desena din imaginaţie, după natură, 
sau se poate copia de pe o ţesătură sau de pe un model oarecare, 
sau chiar de pe o fotografie. 

De exemplu, se va folosi schiţa din figura 211 pentru o ţes㬠
tură jacard din mătase artificială cu lăţimea de 103 cm, avind 
pe 10 cm 400 de fire de urzeală şi 260 de fire de bătătură. 

1 Cînd se face desenul unei ţesături jacard, operaţiile se 
succedă în ordinea următoare: 

1. Se copiază modelul. El se poate copia in mărime naturala, 

mărit sau micşorat. . . 

Copierea în mărime naturală se face cu indigo sau cu hirtte 
de calc, asa cum se vede în modelul din figura 211. 

2. Se precizează caracterul desenului, adică dacă va ft schiţa 
încurcată, simetrică, cu figuri împrăştiate etc. în cazul nostru 
s-a ales o schiţă cu figuri împrăştiate. 

3 Se precizează motivul pentru aranjarea figurilor. De exem¬ 
plu s-a ales un atlas de bătătură in cinci iţe cu urcare de doua 

fire, arătat în figura 211, M. 

4 Se desenează reţeaua schiţei, cu Imn mai groase, cum se 
vede'în figura 211. Prin faptul că motivul pentru aranjarea li¬ 
nurilor are raportul de 5/5 şi reţeaua schiţei în care se vor aranja 
figurile va avea 5/5 pătrate. Pentru orientare, pătratele sînt 

arătate cu cifrele 1—5 şi literele A—E. .. oii 

5. Se precizează locul şi poziţia fiecărei figuri. In figura 211 
prima figură va ocupa pătratul 1 A şi va avea poziţia reap 

a doua figură, conform motivului M, va ocupa pătratul ~ 

în poziţie întoarsă etc. . . , ; 

6. 5c desenează figurile In reţeaua schiţei, înlocul ţi poziţia 
stabilită. Pentru aceasta se taie o hîrtie indigo de mfir:ime« uni 
rvltrat din reţea se aşază exact deasupra pătratului, be supia 
P p me pS e?HH» cl modelul copiat, «stlol ca »-Wg 
să fie în centrul pătratului. Apoi cu creion ascuţit se desenează 


189 






































































contururile figurii, care se reproduc în pătrat, cum se vede în p㬠
tratul 1 A din figura 211. ...... 

După aceasta se retuşează contururile, ca să prezinte Imn pre¬ 
cise. De regulă se desenează definitiv cu tuş. 

7 Se completează figurile ou o culoare deschisa (galben, 
roşu, verde) ca să se distingă de fond. , 

8 . Se stabileşte împărţirea hîrtiei pentru desenatură^ adică se 
precizează cîte pătrăţele va avea dezina^ pe latura orizontala 
(urzeala) şi cîte pe latura verticală (bătătura). Pentru aceasta 
trebuie să se cunoască următoarele date: 

— cîte rînduri de platine longitudinale Rpl are maşina 
Jacquard folosită? De exemplu Rpl {Du) = 6 ; 

— desimea firelor de urzeală Du pe 100 mm = 400 fire * 

— desimea firelor de bătătură Db pe 100 mm = 260 fire! 

Dezina pe latura orizontală va avea atîtea pătrăţele, cîte 

rînduri de platine longitudinale are maşina Jacquard. în cazul 
nostru se foloseşte o maşină cu mărimea de 300 de platine cu 
şase rînduri de platine longitudinale, deci dezina va avea pe 
latura orizontală şase pătrăţele. 

Pentru a calcula pătrăţelele de pe latura verticală a dezinei 

anliVa fnrrrmln 


se aplică formula 

T __ rînduri de platine longitudinale x desimea bătăturii 

desimea urzelii 

în cazul nostru x = ——— = 3,9. Se ia cifra cea mai apro¬ 
piată, deci 4. Astfel dezina va avea pe latura verticală patru 
pătrăţele. 1 

Deci hîrtia pentru desenatură va avea împărţirea de 6 -4 
(se spune împărţirea 6 la 4). în locul ei se poate întrebuinţa'şi 
nrtia cu împărţirea 12 : 8 , fiindcă proporţia rămîne aceeaşi 
deci figura va fi proporţională cu desimea firelor de urzeală 
şi de bătătură. 

Ce s-ar întimpla dacă în loc de hîrtia primită prin calcul rn 

”u P dÎ8 : 6? 6 ^ 4 ' ! ‘ r ™ lmpă#£ di 8 7 Să 

-StcieTr 5 IZ^nitSpiZ d»® 

TaîculeuS 1 !};^ îm părţire are hîrtia pentru desenatură: 
cîte dezine va avea ™ e ™\ uni l e hirtiei pentru desenatură , adică 
in lungime ( 7 a £ 1 £$*** ^ drea P ta ^ ting») si cîte 


190 


Pentru aceasta trebuie să se ştie: 

_ cîte fire are raportul de urzeală Ru. El este in funcţie 
le mărimea maşinii Jacquard (MmJ). în cazul nostru MmJ este 
le 300 de platine, deci raportul de urzeală va fi de 300, sau o 
!ifră apropiată de 300, şi anume 294 de fire; 

— cîte fire are raportul de bătătură Rb = 196 de fire; 

— ce împărţire are hîrtia pentru desenatură 1=6: 4. ^ 

Pentru a şti cîte dezine va avea hîrtia pentru desenatură in 

lăţime se împarte Ru cu prima cifră, adică cu 6 . Deci 294 : 6 = 
J 49 dezine de la stînga la dreapta, deci în lăţime. 

' pentru a şti cîte dezine va avea hîrtia pentru desenatură in 
lungime, se împarte Rb cu a doua cifră, adică cu 4. Deci 
^90 : 4 = 49 de dezine de jos în sus, deci în lungime.^ 

Astfel, hîrtia pentru desenatură va avea în lăţime şi in lun- 

cime cîte 49 de dezine. . . , . , 

0 10 . Se suprapune peste reţeaua schiţei reţeaua dezine or 

ffie. 211). Pentru a transpune desenul celor cinci figuri din schiţa 
pe hîrtia pentru desenatură, trebuie desenată reţeaua dezinelor. 
Prin calcul s-a constatat că hîrtia pentru desenatură are atit 
în lăţime, cît si în lungime 49 de dezine, deci reţeaua dezmelor 
va avea pe fiecare latură 49 de pătrate. Pentru a suprapune 
reţeaua dezinelor peste reţeaua schiţei se împarte ^ J at“ra 
de jos, cît si cea din dreapta a reţelei schiţei, m 4J de părţi ega 
le Apoi prin linii verticale şi orizontale se împarte acest cimp 
în 49 X 49 pătrate. Fiecare pătrat corespunde unei dezine, cum 

se vede în figura 211. , .. . 

Reţeaua dezinelor se va desena cu Imn foarte sub uri sau cu 
linii de culoare diferită de liniile din reţeaua schiţei, care sînt 

mai groase. # , . . . . . c 

împărţirea celor două laturi ale reţelei schiţei se poate îace: 
a) pe cale geometrică; b) cu un liniai gradat; c) cu calibrul divizor. 

Liniatura din reţeaua dezinelor nu este obligatoriu să cores¬ 
pundă cu liniatura' din reţeaua schiţei. 

Prin suprapunerea reţelei dezinelor peste reţeaua schiţei, 
fiecare parte din figură este cuprinsă în dezine. 

Se transpun figurile pe hîrtia pentru desenatură astfel: 
se reproduc figurile pe hîrtia pentru desenatură in dezinele co¬ 
respunzătoare pătratelor din reţeaua dezinelor. Această operaţie 
începe astfel: 

12. Se desenează contururile figurilor pe hîrtia pentru desena - 
tură. De exemplu se începe cu partea de jos a figurii 1 A, care 
începe îa mijlocul pătratului S, din rîndul al doilea orizontal 
de pătrate. Desenul pe hîrtia pentru desenatură se începe la 


191 














Fig. 213. Desenarea conturului figurii pe hîrtia Fig. 214. Marcarea conturului figurii . 

pentru desenatură.’ 


n ii locul dozinei corespunzătoare pătratelor din reţeaua dezinelor, 
"poi se continuă în următoarele dezine. Desenul se face astfel: 
se trasează uşor, se retuşează, se desenează definitiv. Figura 213 
arată detaliat cum s-au desenat contururile figurii IA pe hîrtia 

pentru desenatură. „ w x 

13. Se marchează contururile figurilor , adica se completează 
toate pătrăţelele prin care trece linia contururilor, in figura 214 
s-a arătat această operaţie, numai la figura IA din schiţă. 

Dacă în desen s-au efectuat unele greşeli, de exemplu por¬ 
ţiuni prea treptate în loc de porţiuni rotunde, prin racordare 
se pot corecta aceste greşeli. Marcarea contururilor figurii se face 
cu o culoare roşie diluată, ca să se vadă liniatura sub ea. Culoarea 
roşie dste cea mai bună, pentru că se distinge de toate culorile, deci 
peste ea se poate suprapune brice culoare, de exemplu alb sau 
negru cu care se face racordarea. 

°14. Se completează figura , adică spaţiul dintre contururi se 
completează cu culoarea întrebuinţată pentru marcarea conturu¬ 
rilor, deci cu culoare roşie. (Nervura din mijlocul figurii nu se 
completează, fiindcă este fondul.) 

15. Se aplică legătura in fond , cum se vede în figura 215. 
Legătura ţesăturii se stabileşte ţinînd seamă de următoarele. 

— ea trebuie să se cuprindă fără rest şi în raportul de urzeala 

şi în raportul de bătătură a desemllui jacard, in cazul nostru 
s-a ales pentru fond o legătur a atlas în şapte iţe c u urcare_de 
două fire. Cu raportrri^erÎT^^ se divide fără rest atît 

raportuTde urzeală (294), cît şi raportuLde bătătură (196). Dacă 
nu este îndeplinită această condiţie, la sfirşitul fiecărui raport 
de urzeală şi de bătătură se va produce o greşeală, fiindcă rapor¬ 
turile „nu se încheie bine“. în cazul nostru s-a calculat astfel: 
raportul desenului jacard (294/196), ca el să se divida fără rest 
cu raportul legăturii din fond, deci cu 7; 

— legătura aplicată mai este în funcţie şi de măsura în care 
se evidenţiază urzeala şi bătătura. 

16. Se aplică legătura în figură. Dacă s-a completat figura 
cu culoare roşie, peste ea se aplică legătura cu culoare neagră 
sau albă. In figura 215 se vede cum s-a aplicat în figură un atlas 
de urzeală în cinci iţe cu urcare de două fire. Legătura aplicată 
în figură este în funcţie de următoarele: 

— în ce măsură se va evidenţia urzeala sau bătătura; 

— ce contrast se va produce între fond şi figură. 

17. Se desenează legătura pentru margine , la dreapta şi la 
stînga desenului. în figura 215 este redată numai o fracţiune 
din întregul raport al desenului jacard, deci s-a aplicat legătura 


13 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


193 
























































































































































































































































pentru margine doar la stingă legăturii, şi anume un rips de 
urzeală J luat, 2 lăsat", arătată cu cruciuliţe sau cu culoare 
verde, cind se desenează cu acuarele. J 

Raportul de bătătură al legăturii pentru margine trebuie 
să se cuprindă fără rest în raportul de bătătură al desenului 


Fig. 215. Aplicarea legăturii iu fond şi figură. Aplicarea legăturii 
pentru margine (cruciuliţe). 


jaeard, altfel la sfîrşitul fiecărui raport al desenului jacard, 
la margine, se produce cîte o greşeală. In schiţa din tigura 211 
sint cinci figuri, fiecare în altă poziţie. Din lipsă de spaţiu s-a 
transpus pe hîrtia pentru desenatură doar o Iracţiune din schiţă, 
figura IA , cum se vede clar în figura 215. Dar aceste operaţii 
se fac cu întreaga schiţă, adică un raport de 294/196. 

După ce s-a transpus desenul schiţei pe hîrtia pentru dese¬ 
natură, pentru a-1 putea executa pe război: 

18. Se pregătesc cartelele pentru, perforat, şi anume: 

— sînt necesare atîtea cartele, cîte bătături are desenul ja¬ 
card, în cazul nostru 196 de cartele; 

— se numerotează cartelele la capătul dinspre lanternă, adică 
cel mai apropiat de ţesător, cum se vede în figura 216, care re¬ 
prezintă schiţa unei cartele pentru un război Jacqaurd. 


194 


Ea are următoarele părţi: 

— lungimea cartelei a\ 

— lăţimea cartelei b; 

— 6 rînduri de găuri 
longitudinale (1 — 6), care 
corespund la şase rînduri de 
platine logitudinale ale ma¬ 
şinii Jacquard; 

—- 52 de rînduri de g㬠
uri transversale (/— IV), ca¬ 
re corespund la 52 de rin- 
duri de platine transversale. 

Deci va avea: 

— 312 (52 X 6) locuri 
pentru găuri, care cores¬ 
pund la cele 312 platine 
ale maşinii. Mai are: 

— 2 compartimente ( ci 
şi cil), fiecare cu cîte 26 
de rînduri de găuri trans¬ 
versale. Cercurile negre în¬ 
seamnă cîte o gaură d , deci 
în acest loc cartela este 
perforată; cercurile albe în¬ 
seamnă un plin e, deci ne¬ 
perforat. Mai are găuri f 
pentru cepul sau butonul 
prismei, la fiecare capăt 
al cartelei cîte una, la 
cartelele mai lungi, chiar şi 
la mijloc; 

— găurile pentru sfoară 
g sînt- la cele două capete 
şi la mijlocul cartelei; prin 
ele se introduce sfoara cînd 
se însăilează lanţul de car¬ 
tele. 

La capătul din dreapta, 
adică la cel dinspre lan¬ 
ternă, se vede cifra 17, 

adică numărul cartelei, care corespunde bătăturii 17 din figura -15. 

19. Perforarea cartelelor . După ce s-au pregătit, cartelele se 
perforează. Figura 216 arată cum s-a procedat la perforarea unei 



195 










































































































































































































































* i <; o aşezat cartela astfel ca numaiul ei să fie la dreapta, 
4™i s a a“«at vizibil htrti» pentru desenatură pe care se vede 
Ap i fio hifăturii 17, Căreia ii corespunde cartela I/. Fiindcă. 
6V0 ii Iaca nrd are şase rinduri de platine longitudinale, respectiv 
%Sierinduri de gjuri longitudinale, pentru desen 
r« totlebumt.t o hirtie la oare drama are şase spaţii verticale. 

Citirea desenului se face de la stînga spre dreapta, iar perfo¬ 
rarea cartelei tot de la stingă spre dreapta; anume, se urmăreşte 
în desenul jacard bătătura 17 (arătată in figura 216 deasupra 

cartelei). ^ * 

Citirea se face pe dezine. Deci în prima dezină (DI) se citeşte 

<ie la stingă spre dreapta: 1 lăsat, 1 luat, 4 lăsat (total şase p㬠
trăţele), deci in primul rind de găuri vertical I (care corespunde 
dez’inei ’dI), se perforează de sus in jos, 1 plin, 1 gaură, 4 plinuri, 
după cum s-a citit in dezina DI. 

Urmează dezina a doua DII, în care se citeşte: 2 lăsat, 1 
luat, 3 lăsat (total şase pătrăţele), apoi după ce s-a citit se per¬ 
forează in Rpt II de sus în jos, deci 2 plinuri, 1 gaură, 3 plinuri. 

Astfel se continuă din dezină în dezină pînă la marginea din 
dreapta desenului. Fiecare cartelă se va perfora conform dese¬ 
nului şi găurile pentru platinele firelor celor două margini (cru¬ 
ciuliţe), apoi se trece la citirea următoarei bătături şi perforarea 
cartelei corespunzătoare. Perforarea cartelelor se poate face ma¬ 
nual cu placa de perforat sau cu o maşină. 

20. Formarea lanţului de cartele. După ce au fost perforate 
toate cartelele se formează lanţul prin însăilarea lor manual sau 
•cu maşina. 

21. Pregătirea războiului. Pentru ca desenul jacard să poată 
fi transpus pe război, sînt necesare mai multe date, dintre care 
unele au fost menţionate, iar altele vor fi enumerate în cele ce 
urmează: 

mărimea maşinii Jacquard va fi de300 de platine, din care 
294 de platine se vor întrebuinţa pentru desen, iar patru platine 
pentru cele două margini. Ultimele doua platine precum şi 
cele 12 platine de rezervă nu sînt întrebuinţate, deci se de¬ 
montează ; 

r ~j ţ® s ^ ura ay înd pe 100 mm 400 de fire de urzeală si 260 de 
lire de bătătură, iar raportul desenului fiind de 294/196,'raportul 

de urzeală va avea lăţimea de 73,5 mm = 73,5 j , iar cel 
de bătătură 75,4 mm 


(S-’w)? 


196 


A 


— avînd desimea urzelii şi lăţimea ţesăturii, se poate calcula 
spata şi lăţimea urzelii in placa sforilor, ţinîndu-se seamă de 
îngustarea urzelii la ţesut; 

— raportul de urzeală are lăţimea de 73,5 mm şi se repetă 
de 14 ori. Lăţimea ţesăturii crude va fi de 7,35 x 14 = 1 029 mm, 
deci ^ 103 cm, la care se adaugă 1 cm pentru cele două margini; 

— în raportul de urzeală sînt 294 de fire şi se repetă de 14 
ori pe lăţimea întreagă. Ţesătura va avea 294x14 =3 116 fire 
de urzeală + 80 de fire pentru cele două margini; 

— ţesătura are 14 raporturi de urzeală pe lăţimea întreagă, 
de o platină se leagă 14 sfori, respectiv 14 cocleţi; 

— maşina Jacquard are 300 de platine (fără platinele de rezer¬ 
vă), iar desenul se repetă pe lăţimea întreagă de 14 ori, deci placa 
sforilor va avea pe lăţimea întreagă 300 x 14 = 4 200 de găuri, 
perforate în şase rinduri longitudinale, care corespund la cele 
şase Rpl. Prin fiecare gaură trece cîte o sfoară; de capătul din 
jos al sforii este legat cîte un coclet; 

*— năvădirea este dreaptă. Firele de urzeală 1—6 sînt năvădite 
în cocleţii 1 — 6, legaţi de platinele 1 — 6 , apoi urmează firele 
7—12 prin cocleţii 7—12 (din stînga). 

Se pune întrebarea: o maşină Jacquard pentru ce desene se poate 
folosi? 

De exemplu o maşină Jacquard cu 300 de platine se poate folosi 
pentru toate desenele cu al căror raport de urzeală se poate divide 
fără rest 300. Deci desenele cu raportul de urzeală de: 300, 150, 
100, 75, 60, 50, 30, 25, 15, 12, 10, 6, 5, 3 şi 2. 

De exemplu desenul cu raportul de urzeală de 100 de fire se 
citeşte de trei ori. La prima citire se perforează găurile pentru 
platinele 1 — 100, la a doua citire pentru platinele 101—200 şi la 
a treia citire, pentru platinele 201—300 . 

Cînd desenul este mai mare şi nu dispunem de o maşină 
Jacquard de mărime corespunzătoare, se folosesc două maşini. 
De exemplu, dacă raportul de urzeală este de 400 de platine, se 
montează două maşini cu cîte 200 de platine. 

l. alesAtura deasupra firelor şi cu speteaza 

Alesăturile pe deasupra firelor şi cu speteaza se întîlnesc ade¬ 
seori la gătelile de cap, la fote şi ii, unde înlocuiesc broderiile 
de mină de la altiţe, ale rîurilor de pe mîneca şi pieptul iilor, 
lucrîndu-se mai repede decît cusăturile în cruciuliţă. 

Aceste alesături se lucrează pe fond de ţesătură în două iţe 
sau de patru iţe în diagonal, în care se formează figuri diferite. 



197 








v -i icniră firelor care se lucrează pe fond de ţesă- 
Alesăturile -uf f ' ormează urmîn d linia diagonalului şi se 

Snesc P la găteUle de cap (conduri), opregele din Banat şi i a 

f0t l e ieîtunle dcasup'^ lucrate pe fond de ţesătură în două 
ite îtffiSX speteaza (fig. 217) fi fără speteaza (fig. 218). 
Arabele procedee prezintă şi avantaje şi dezavantaje Dacă 
fe alese modelul eu spetează este neaparata nevoie sa se lucreze 
cu iţe făcute din bumbac, pentru a permite ridicarea firelor 


MODELUL 



Fig. 217. Executarea alesăturii cu speteaza. 


cînd se aleg cu speteaza, apoi trebuie să se ridice şi să se coboare 
speteaza, ceea ce lace sa se creeze timpi morţi. 

Avantajul este că se alege mai uşor modelul, firele fiind gru¬ 
pate după desimea firelor stabilite pentru un punct din desen. 


198 



































































































































































































































notoa , a sp face astfel: se stabileşte modelul pentru 

A i leS - a tnrT numărul^ de fire de urzeală si bătătură, fond şi model, 
alesatură, nu • 1 t de pe mo d e l. Aceasta in raport cu fineţea 

“ ZimeT firelor de urzeală şi mărimea modelului de executat. 
Apoi «e formează un rost cu speteaza, în faţa iţelor din cîte fire 
îo P urzeală s-a stabilit punctul in lăţime şi se ridica speteaza 
n nrl ie ffie 217). Speteaza este o scîndunca lustruită bine ca 
2? ZL g f rele, puţin mai lungă decit lăţimea urzelii din 
“ re ”" SSSrt «leălura, M« ie circa 10 cm ş, groasă d. 7-8 mm. 
De exemplu se supează firele de urzeala in grupe de cîte trei 
fire introducindu-se speteaza între iţe şi fuscei, printre grupele 
de fire Speteaza stă culcată în permanenţa şi se ridică apropiin- 
du-se de iţe numai cînd se alege modelul pentru formarea rostului 
din trei în trei fire, necesar trecerii firului de figură, după cum 

indică modelul. A x 

După ce s-a ridicat speteaza în rostul lormat, intre iţă şi 
ţesătură se alege modelul, socotindu~se trei lire de urzeală la un 
punct din model. Cînd s-a ales modelul pe toată lăţimea urzelii, 
speteaza se lasă în jos pe lat şi se dă înapoi spre fuscei. Apoi 
se ridică pe muchie^peteaza introdusă între iţe şi ţesătură pentru 
formarea rostului firului de model. După introducerea firului 
de model se scoate speteaza care a format acest rost şi se dă unul 
pînă la trei fire de fond, după cum s-a stabilit pentru formarea 
punctului din desen. Acest lucru variază după fineţea firului 
de bătătură şi grosimea firului de model. 

Firul de model fiind mai gros şi cel de fond mai subţire, se 
dau mai multe fire de fond şi invers cînd firul de fond este mai 
gros. Numărul firelor de fond se stabileşte în aşa fel îneît figura 
să nu iasă nici turtită şi nici alungită. După trecerea firului de 
fond se alege al doilea fir de model, după cum s-a procedat şi 
la primul, urmărind modelul. 

La fel se procedează şi cînd se alege modelul fără spetează, 
cu deosebirea că gruparea firelor se urmăreşte după model, ea 
nemaifiind marcată de spetează. 

Aceste alesături se pot lucra mai uşor şi mai repede cu 
maşina cu iţe Schaft sau cu mecanismul Jacquard. 


1. Ales ăl lira între fire 

Această alesătură poartă denumirea de alesâturâ între fire , 
deoarece firul de model se trece o dată cu firul de fond în acelaşi 
rost, firul de model fiind mai gros, iar cel de fond mai subţire 
(fig. 219). Modelul se alege între firele de urzeală, adică în rostul 


200 


MOTIVUL 



Fig. 219. Alesătură între fire. 














































































































































































































































firului de fond şi nu peste firele de urzeala, aşa cum se fac alesă- 

tUr fn SuratlTsc arată modul cum se lucrează această alesă- 
fnrt Fondul este de ţesătură in două iţe, deci dechizîndu-se pri- 
S'rost peitru fond', se trece iutii firul de model pe porţia 
indicată în desen, socotind un patrat de pe hirtia milimetrica 
ca patru fire de urzeală, iar în bătătură două fire de model şi două 
de fond După fiecare fir de model se dă un fir de fond, după 
care se schimbă rostul, dindu-se al doilea fir de model, apoi firul 
de fond tot pe acest rost, repetînd mereu această ordine şi urm㬠
rind modelul pentru introducerea firului de model. 

Această alesătură se întîlneşte în special la marame. Marama 
este o găteală de cap, ţesută din bumbac foarte fin şi bine răsucit 
sau din borangic. Motivele se aleg cu material mai gros şi mai dez- 
linat. Alesăturile de la marame se lucrează de obicei cu material 
de culoare albă şi se obişnuieşte a se intercala şi motive lucrate 
cu fir de aur sau de beteală. Foarte rar se întîlnesc marame cu 
desene lucrate cu fire colorate întreţesuteprintre firelealbe. Marame 
frumoase se găsesc de-a lungul Carpaţilor, de o parte şi de alta 
a lor, dar mai ales în Vîlcea, Argeş, Muscel, Dîmboviţa, o parte 
din Prahova şi de la Haţeg pînă dincolo de Bran, In special la 
Săcele şi in vecinătate. 

La Sălişte, ele sînt puţin mai scurte, prinse pe cap in aşa 
fel, incit ambele extremităţi ale maramei flutură pe spate. 

Prin Muscel ele sînt lungi, înconjură capul în jurul feţei, 
lăsînd să atîrne în faţă capătul mai scurt şi în spate celălalt capăt 
mai lung care ajunge pînă aproape de pămînt. 


2. Alesă!ura ajur 

Această alesătură constă în trecerea unui fir de bătătură, 
mai g ros decît firul de fond, printre firele de urzeală încrucişate 
două cite două, sau trei cîte trei, aşa cum se vede în figura 220. 
Fondul acestei ţesături este în două iţe, iar numărul firelor de 
urzeală, care formează un punct de ajur, pe hîrtia milimetrică 
este de şase fire, încrucişîndu-se trei cîte trei. 

Se dă baza ţesăturii în două iţe, apoi cu rostul închis se dă 
natala bine înapoi proptind-o cu un beţişor să nu vină peste 
mină. Se iau cîte trei fire răsucindu-se de la stînga spre dreapta, 
pentru a se introduce firul de model de la un capăt pînă la celă- 
la J t ai ţesăturii. La marginile ţesăturii, pentru consolidarea ei, 
se dau atitea fire de ţesătură în două iţe pînă se face punctul 

202 


MOTIVUL 








Fig. 220. Formarea ajurului în ţesătură (ţesătură gaz). 












































































































































































































, * «n stabilit cînd s-a calculat înălţimea 

şflăîmS punctului, apoi se dau (rei fire de fond cu ţesătură in 

^“Treîîndu-i^la 1 a'f doilea "rinV dc puncte din model se vede 
că are trei puncte ajur, cinci puncte alesătura intre fire, ş. i ar 
[rei puncte de ajur. Se ia firul de la marginea ţesături., se trece 
peste cele trei fire de fond şi se lucrează pe firele de la margme 
ţesătura în două iţe. Apoi se încrucişează firele pentru trei puncte 
de ajur, treeîndu-se firul de model printre firele încrucişate şi 
iar se lucrează cinci puncte cu ţesătură în două iţe, dindu-se 
cinci fire, aşa cum s-a stabilit la început pentru formarea punctu¬ 
lui pătrat. Apoi cu acelaşi fir se trece printre firele încrucişate 
tot de la stînga spre dreapta, pentru ajur, şi, ajungîndu-se la 
cealaltă margine, se dau şi aici cinci fire de ţesătură în două iţe 
cu acelaşi fir, apoi se dau iarăşi trei fire de fond pe toată lăţimea 
urzelii. 

Firele de fond se vor ţese cu atenţie, pentru a nu se da două 
fire pe acelaşi rost, sau pe acelaşi rost cu firele de model. Astfel 
se lucrează ajurul, urmărind pe model locul unde se încrucişează 
firele de urzeală pentru model şi unde se lucrează ţesătură în 
două iţe, adică aşa cum s-a văzut că se lucrează ţesăturile în două 
ite. 

Aceste alesături cu ajur se găsesc aplicate la prosoapele de 
ornament şi perdele. 


3. Alesătura cu bucle 

Alesăturile cu bucle se pot ţese cu figuri pe toată suprafaţa 
ţesăturii sau cu figuri izolate, iar fondul poate fi ţesut cu 2 , <?, 

5 iţe etc., importantă fiind atenţia ce trebuie dată ordinii pe¬ 
dalelor, pentru a nu se greşi rosturile. 

Figura 221 înfăţişează modul de formare a buclelor într-o 
ţesătură in două iţe. Firul pentru bucle se introduce în rostul 
deschis al ţesăturii în două iţe pe toată lăţimea ţesăturii, cînd 
sînt figuri pe toată lăţimea urzelii şi parţial cînd sînt figuri 
izolate, şi anume numai pe porţiunea figurii respective. 

Fn pătrat din desen se socoteşte un punct în ţesătură, adică 
o bucla sau, acolo unde nu este.buclă, 2-3 fire de urzeală. în 
figura 221 buclele sînt scoase cu vergeaua din trei în trei fire 
aşa cum indică modelul. După ce s-au luat buclele pe vergea, se 
schimba rostul şi se dau 1—3 fire de bătătură, după cum s-a sta¬ 
bilit înălţimea punctului. După ce se dau firele de fond, se scoate 

204 


vergeaua şi se dă al doilea fir de model şi tot aşa din trei în 
trei fire de urzeală se scoate bucla cu vergeaua acolo unde in¬ 
dică modelul, repetîndu-se astfel pînă la sfirşit. 

Trebuie dată mare atenţie ordinii pedalelor, pentru a nu se 
da două fire pe acelaşi rost. 

MODELUL 



Fig. 221. Formarea buclelor în ţesătură. 


Grosimea vergelei variază după mărimea ce se dă buclei. 
Această alesătură se lucrează tot cu două fire de bătătură, şi 
anume: fir pentru fond şi fir pentru buclă. Firul pentru bucle 


205 
























































































trebuie să fie format din douâ-trei fire, însă acestea împreung 
nu trebuie să depăşească grosimea firului de fond. Q * 

Pentru gruparea firelor se poate întrebuinţa şi ] a această 
alesătură speteaza, întrebuinţîndu-se insa iţe de bumbac 
Această alesătură in figuri, cu bucle, se lucrează mult mai 
uşor şi repede cu maşina cu iţe sau Jacquard. In acest caz bu¬ 
lele se formează insă din urzeală, folosindu*se o urzeală 


bucle şi una pentru fond. 


pentru 


M. RECOMPOZIŢIA ŢESĂTURILOR 


O mare parte din ţesături şi in special cele pentru articole 
<ie îmbrăcăminte nu sint originale, ci sînt reproduse după al 
lele. Fabricile de stofă păstrează totdeauna cite o mostră di' 
stofele fabricate, ba au colecţii întregi din mostrele proprii 
străine. Cind se reproduce o ţesătură, din mostra care ne stă I 
dispoziţie se găsesc toate datele necesare pentru a putea repro¬ 
duce mostra exact cum este, sau cu unele modificări. ^ 
Pentru a găsi aceste date se analizează sau, mai bine zis 
se decompune ţesătura. ’ 

Decompoziţia unei ţesături este destul de dificilă şi se face 
cu multă atenţie. Pentru a facilita munca, se recomandă să 
se păstreze următoarea ordine: 

— denumirea ţesăturii; 

un X»! d “ Ull,i ,eS5 ‘ Urii ' Fa,a are ‘° WeaUna 

marginfitSTur" 26 '” *' * bâlătUrii - «“•**» es ‘« «" 

, ~, s , tabilirea Ie ? ăturii sau a desenului. Se poate face eu 

saîe arafient^H 1Upăpent r U decom P us ţesături. P Mai sînt nece- 
‘ L n,L P t d „ e c°mpus, foarfecele şi un liniai gradat; 
titaf P. ecizarea lăţimii şi lungimii ţesăturii. Se va arăta can- 
" — a stabii7wja*’' Clle . j, . ucă ţ 1 Ş 1 lungimea bucăţilor în metri; 

rfsucire ’ 


206 


cula cît s-a scurtat sau cit s-a îngustat ţesătura la ţesut şi fini¬ 
sare, se procedează cum arată exemplul de mai jos. Se fac cu 
foarfecele două tăieturi la distanţă de 100 mm una de alta. Se 
scot trei fire, apoi se măsoară lungimea lor fără să fie prea în¬ 
tinse. De exemplu cele trei fire au avut lungimea de 112, 113, 
114 mm. Se calculează media, şi anume 112,7 mm, deci pentru 
100 m de ţesătură finită este necesară o urzeală cu lungimea de 


112,7 m; 

— stabilirea lungimii urzelii necfesare, făcînd un calcul cum 
s-a arătat mai sus. Se ţine seamă de gura. şi natra ţesăturii, 
apoi de dungile de la capătul bucăţilor; 

— calcularea lăţimii urzelii în spată se face ţinindu-se sea¬ 
mă de îngustarea la ţesut şi finisare; 

— stabilirea sumei firelor de urzeală pe lăţimea întreagă 
a ţesăturii se face înmulţind lăţimea ţesăturii în centimetri 
cu desimea urzelii pe un centimetru; 

— calcularea numărului cocleţilor de pe iţe; 

— calcularea spatei se face ţinînd seamă de desimea şi l㬠
ţimea urzelii în spată; 

— calcularea sumei firelor de bătătură pe lungimea întreaga 
a ţesăturii. Desimea firelor de bătătură pe 1 cm se înmulţeşte 
cu lOO; s-a obţinut desimea bătăturii pe 1 m; acest rezultat se 
înmulţeşte cu lungimea ţesăturii In metri; 

— calcularea desimii firelor în ţesătura crudă (nefinisată), 
avîndu-se în vedere scurtarea şi îngustarea ţesăturii; 

— stabilirea raportului de culoare a urzelii sau, cum se 
spune, ordinea urzelii. Se calculează cîte raporturi de culoare 
are urzeala pe lăţimea întreagă. De exemplu, ţesătura are pe 
îăţimea întreagă 2 600 de fire, iar raportul de culoare al urzelii 

1 o î i rn r» n îrU nro 


octo rlp AO rîp firn ' 




de raporturi de culoare; 

— • se calculează cîte fire de urzeală are ţesătura din fiecare 
culoare pe lăţimea întreagă. Presupunem că în fiecare dintre 
cele 65 de raporturi de culoare sint cîte opt fire roşii; pe lăţi¬ 
mea întreagă ţesătura va avea 65x8 =520 de fire de urzeală roşii; 

— se precizează suma, culoarea, materia prima, tehnica şi 
fineţea firelor pentru cele două margini, precum şi legătura în¬ 
trebuinţată pentru margini; 

— se calculează din fiecare culoare cantitatea firelor în 
metri, înmulţind suma firelor din fiecare culoare cu lungimea 
urzelii; 

— se calculează, în kilograme, cantitatea firelor de urzeală 
de diferite culori, precum şi a firelor pentru cele două margini. 


207 















Anume se Împarte lungimea firelor, In metri, cu numărul me¬ 
tric al firului; se obţine greutatea in grame; apoi gramele Se 
transformă in kilograme; 

_ se calculează pierderile in greutate la urzeală. Aceste 
pierderi sint in funcţie de calitatea firelor; ele variază între 

0,5 şi 4%; , x , . .„ .... 

— se calculează cantitatea de urzeala necesara, in kilograme 
avindu-se în vedere pierderile; 

— se stabileşte raportul de culoare a bătăturii, sau cum 
se spune ordinea bătăturii; 

— se calculează cîte raporturi de culoare în bătătură are 
ţesătura pe lungimea întreagă. Se împarte suma firelor de băt㬠
tură cu numărul de fire dintr-un raport de culoare a băt㬠
turii; 

— se calculează cîte fire de bătătură are ţesătura din fiecare 
culoare pe lungimea Întreagă a ţesăturii, deci şi pe a dungilor 
de la capătul bucăţilor. De exemplu: ţesătura are 12 500 rapor¬ 
turi de culoare pe lungimea Întreagă, iar într-un raport are 35 
fire de bătătură albastre. Ea va avea 12 500 x 35 = 437 500 
fire de bătătură albastre; 

— se calculează cantitatea firelor de bătătură de diferite 
culori, în metri. Se înmulţeşte suma firelor din fiecare culoare 
cu lăţimea urzelii în spată; 

— se calculează cantitatea firelor de bătătură de diferite 
culori, în kilograme, şi anume se împarte lungimea firelor în 
metri, cu numărul metric al firelor de bătătură; 

— se calculează pierderile în greutate ale firelor de băt㬠
tură; ele variază intre 1 şi 4%; 

se calculează cantitatea de bătătură necesară, In kilo¬ 
grame, avîndu-se în vedere pierderile; 

— se precizează detaliile războiului folosit, şi anume lăţi¬ 
mea, spata fixă sau mobilă, numărul suveicilor etc.; 

se precizează apretura sau finisarea ţesăturii • 

— se calculează greutatea ţesăturii finite la un metru liniar. 

hătăt” a ,? reutatea firelor de urzeală cu greutatea firelor de 

c,f 5’ dln . ca î“® s ". au scăz ut pierderile. Rezultatul se împarte 
cu lungimea ţesăturii, în metri; 

se continuă c ® lcul se face verificarea, fiindcă o greşeală 

Se • lnua * a calculele următoare. 

decomiune n ** Ce se succed operaţiile cînd se 

duble pichetări nl U)d SI " lp a - La ţesăturile compuse (jumătate 

urzeli’ £ St, li P ?Un f C ' h 86 Va * ine seamă că au «ai multe 

, bătături, care de regulă se scurtează diferit la ţesut 


208 


şi apretura, deci la fiecare element al ţesăturii se vor arăta da¬ 
tele separat. 

La decompoziţia ţesăturilor jacard, afară de datele arătate 
la decompoziţia unei ţesături simple, se vor preciza datele nece¬ 
sare pentru ca modelul să fie transpus pe război (motivul, po¬ 
ziţia figurilor, împărţirea birt iei pentru desenatură, legătura 
întrebuinţată în fond şi figură etc.). 


N. CONSUMUL SPECIFIC DE MATERIALE 


Pentru reproducerea unei ţesături, pe lingă modelul ţesăturii, 
trebuie să se cunoască şi cantitatea necesară de material, atît 
pentru urzeală, cît şi pentru bătătură. 

Greutatea urzelii se poate afla uşor cunoscind numărul total 
de fire din urzeală, lungimea urzelii şi numărul firului. 

Se înmulţeşte numărul total de fire Ntf cu lungimea urzelii 
Lu şi se află lungimea totală a firelor din urzeală. Apoi se îm¬ 
parte lungimea totală a firelor din urzeală la lungimea unui 
scul şi se află numărul scuturilor, care la rîndul lui, împărţit 
la număr N, dă greutatea urzelii Gu . Deci: 


Greutatea urzelii 


numă rul total de fire x lungimea urzelii 
lungimea unui scul x numărul firului 


Gu = 


Ntf X Lu 


lungimea unui scul x N 


Greutatea urzelii rezultă în unităţi de greutate a v numerotării 
respective. Dacă numerotarea firelor de urzeală este metrică, 
atunci se aplică formula următoare: 

Gu = — - — = kg. 

1 000 X Nm 

Greutatea bătăturii se poate calcula dacă se cunosc datele 
necesare, adică: desimea firelor pe centimetru, lăţimea in spată 
a ţesăturii, lungimea ţesăturii şi numărul firului. 

Se înmulţeşte desimea bătăturii pe 1 cm cu lăţimea in spată 
şi se află lungimea firului de bătătură pentru 1 cm de bătătură, 
înmulţind apoi cu 100 şi cu lungimea ţesăturii, se află lungi¬ 
mea totală a firului de bătătură. Lungimea totală a firului se 
împarte apoi la lungimea unui scul şi la numărul firului, obţi- 
nîndu-se greutatea bătăturii în unităţi de greutate a numerotării 
respective: 

^ bătăi pe 1 cm x lăţimea urzelii X 100 X lungimea ţesăturii 

6 -o - : —; ; ~ 

lungimea unui scul x A 


14 — Ţesătorla manuală — c. 1872 


209 


















n v notează lungimea urzelii în spată cu Ls şi lungimea 
ţesăturii cu U, atunci greutatea bătăturii din fire numerotate 
metric se poate serie: 

iilii ai ne 1 cm X /-< X !■! _ ^ 

1 000 X A'm 


Gb = 


He exemplu să se afle greutatea bătăturii unei bucăţi de finet 
cu urzeală de bumbac şi bătătură de v.gome Nm 12/1. Are 140 
de bătăi de 10 cm, Ls este de /6 cm şi Lţ de 64 m: 

Gb=“* 76 - x - = 5,008 kg. 


Dacă nu se dă lungimea ţesăturii, greutatea bătăturii se află 
pe 1 m de ţesătură. 

Pe baza acestor calcule se întocmeşte devizul estimativ. 
Calcularea greutăţii materialului de urzeală şi bătătură şi a pre¬ 
ţului de cost este necesară la întocmirea devizului estimativ. 

Cu cit ţesătorul este mai atent şi reduce rebuturile şi risipa 
de materiale, cu atît se va micşora şi preţul de cost. 


Întrebări recapitulative şi exerciţii 


1. Cum se reprezintă grafic o ţesătură? 

2. La legătura din figura 110 se va arăta ce evoluţie are firul de urzeală 7, 
In care iţă ^i în care coclet este nâvădit, în care căsuţă este tras, unde flo¬ 
tează, apoi se va desena în secţiune; la fel pentru firul de bătătură -5. 

3. Cile feluri de năvădiri se utilizează în ţesătorie? 

4. Se va desena: 

a — o năvădire Împrăştiată în 12 iţe cu patru grupe de cîte trei iţe; 
b — se va calcula şi se va desena pe hirtie obişnuită o năvădire progresivă în 
opt iţe cu grupe de cîte cinci fire. 

5. La legătura din figura 110 se va desena: 

a — tragere in spată cu patru fire într-o căsuţă; b — o năvădire împr㺬 
tiată în opt iţe, cu patru grupe de cîte două 4e, apoi se va face desenul ( —) 

grupului de came. Se va face desenul tehnic al camei VII, arătindu-se elemen¬ 
tele ei, desenul (4-) al lanţului de cartele, la fel desenul sistem Hodgson. Toate 
elementele se vor numerota şi se va arăta în cc ordine se succed operaţiile. 

0. Legătura din figura 89 se va executa pe un război cu pedale. Scrvin- 
du-ne această legăLură ca originară, se vor arăta cinci posibilităţi de a schimba 
desenul ei. Se va calcula cîte grade arc un sector. 

. ' Avan ţ; a | el f 5* dezavantajele pe care le prezintă un război cu pedale, 

laţ a de un război cu mecanism cu iţe. 

8. Ce desene se pot executa cu o năvădire dreaptă în 12 iţe? 

iaci ia » U î n SC ţ* 0 ?" executa concomitent pe un război mai multe desene, cu ace¬ 
laşi lanţ de cartele sau cu acelaşi grup de came? 

10. Clnd se desenează negativul unei legături? Avantaje. 


210 


11. Se va desena citc un rips regulat şi neregulat de urzeală şi dc bătătură, 
apoi cîte unul mutat. O legătură panama regulată şi neregulată. 

1 12. Cum se formează un rips fals, crep fals? 

13. Sc vor desena următoarele legături diagonale: 

1_3_ / 1_2_\ J_3 / 

2 l/ ’ 3 4 \ ’ 2 3/ 

Primul sc va considera ca legătură originară, pentru a forma un diagonal ascuţit 
transversal cu o partidă dc nouă fire. Al doilea sc va considera ca un sector 
centru formarea unei ozoarc compuse. La ambele sc va calcula raportul. Cu al 
treilea se va forma un diagonal amestecat fir cu fir. 

14 Sc va calcula cu ce urcări se poate desena un atlas de bătătură In 13 
ite Iar printr-un calcul mintal se va verifica rezultatul. Apoi se va desena atla¬ 
sul’cu urcarea cea mai bună, alături dc unul cu urcarea de două fire. Se va arăta 
diferenţa dintre ele. Primul se va Întări ataşlnd deasupra punctelor de legare 
clte sase puncte de întărire. Al doilea se va Întări, ataşînd la dreapta punctelor 
de legare cîte cinci puncte de întărire. Se va preciza din ce cauză la primul s-a 
făcut întărirea de sus, iar la al doilea, la dreapta. . .. . 

15. Se va desena un atlas de bătătură in opt iţe, cu urcare de trei fire, apoi 
din cl se va forma un atlas adăugat. 

16 Se va desena o legătură adria de urzeală In 11 iţe, apoi din ea se va forma 
adria de bătătură In 11 iţe. Clnd se întrebuinţează prima şi cind a doua lega- 

tură? . . . 

17. Se va desena un crep liber apoi un crep-nisip. ... 

18. Care sînt inconvenientele cînd se combină legături care nu simpati¬ 
zează şi cum se remediază aceste inconveniente? 

19. Care va fi raportul de bătătură al unei legaturi combinate dintr-un 
raport de bătătură de patru cu altul de şase fire? 

20. Ce se pot produce în ţesături prin legăturile combinate/ 

21. Ce efecte se pot produce în ţesături? Se va da cite un exemplu din 
fiecare 

22. Cum se împart culorile? în cite feluri slnt întrebuinţate în ţesătorie? 

23 Se va executa un model în două culori, avînd următoarele date: leg㬠
tură circas: Ou - 4 albe, 4 negre; Ob - la fel. Ctmpul 20/20. (Se va obţine 
un pepit.) Se va arăta în ce ordine s-a operat. 

24. Ce este un renciu, la ce serveşte şi cum se creează? 

25. Cite feluri de Însăilări sînt, cum se fac şi ce principii se au în vedere 
cînd se desenează o însăilare? 

26. Se va desena legătura pentru o stofă de palton: 

1 3 / 

legătura de sus în diagonal “ f • 


legătura de jos circasul 

Proporţia atît în urzeală, cit şi în bătătură este de 2 : 1. 
însăilarea prin fir special de urzeală; după şase fire urzeală urmează unul 
de însăilare. 

27. Se va desena: 

Năvădirea în trei corpuri. Tragerea în spată cu şapte fire într-o căsuţă. 
Desenul lanţului dc cartele (+). Firele de urzeală 6 , 7 şi 8 în secţiune. 



211 














, rll i «sulurilor dc urzeala şi al suveicilor. 

Sc va preciza nul - ' s _. u , Kcut toate operaţiile. 

28 .'cVoaractcr pot să aibă schiţele pentru o ţesătură jacard? Cile p 0z i ţii 
î) ° al 29 S Floarea dtaligura 212 sc va executa intr-un desen jacard, avînd urm㬠
toarele date: j schiţci; cu figU ri împrăştiate; 2 - motivul pentru aran¬ 

jarea fisurilor: atlas neregulat in şase iţe; 3 - poziţia figurilor: toate pozi- 
S, 7_ mărimea maşinii Jacquard disponibila: manmea maşinii J ac - 
rn ard cu 600 de platine, cu 12 lipi şi 52 Rpt. Prisma la stingă; 5 - desimea 
«rzelii ne 10 cm Du = 500 fire; 6 - desimea bătăturii Db = 335 fire; 
7 - lecUura din fond: un atlas de bătătură in şapte iţe cu urcare de trei 
fire: 8- legătura din figură: un diagonal de urzeală în cinci iţe; 9 - leg㬠
tura pentru margine: rips de urzeală „2 luat, 2 lăsat . 

30. Se va preciza: x . . ’ 

a - împărţirea hirtiei pentru desenatura; b — inconvenientele intim- 
pinate: 1 - dacă în locul hirtiei obţinute prin calcul, se întrebuinţează 
una cu împărţire 10 : 14; 2 - dacă hîrtia obţinută prin calcul se întrebuin¬ 
ţează rotită cu 90°; c — dimensiunile raportului real în dezine şi pătrăţele, 
apoi în mm; d - lăţimea ţesăturii, dacă pe lăţimea întreagă raportul de 
urzeală se repetă de şapte ori; e — cum se procedează dacă nu dispunem 
de maşina Jacquard cu 600 de platine, însă avem cu mărimea de 300 şi 
1 200 de platine. 

31. Se va desena: 

a — schiţa maşinii Jacquard folosite, se vor denumi şi numerota toate 
elementele ei (ca în figura 84); b — schiţa cartelei 25. 

32. Se va arăta pe scurt prin ce operaţii trece desenul jacard pînă se trans¬ 
pune în ţesătură. 

33. Cum se află greutatea urzelii? 

34. Cum se află greutatea bătăturii? 

35. Cum se lucrează alesătura deasupra firelor? 

36. Cum se lucrează alesăturile cu speteaza? 

37. Cum se lucrează alesăturile între fire şi la ce obiecte se aplică? 

38. Cum se lucrează alesătura ajur (ţesătura ,.gaz“)? 

-39. Cum se lucrează alesătura cu bucle. 


CAPITOLUL V 


ŢESUTUL COVOARELOR 

A. CLASIFICAREA COVOARELOR 

Covoarele sint utilizate pentru înfrumuseţarea locuinţelor, 
a cluburilor muncitoreşti, case de odihnă şi institute de artă etc. 
Ele se întrebuinţează pentru acoperirea duşumelei, a pereţilor, 
a canapelelor şi dormezelor şi eîteodată a meselor şi a altor mobile.. 

Din punctul de vedere al fabricării lor, covoarele se împart 
în două grupe mari: 

— covoare produse de mină, casnic, şi 

— covoare fabricate pe războaie mecanice. 

In ce priveşte aspectul lor, covoarele se împart în: 

— covoare cu suprafaţa netedă, formate din încrucişarea fi¬ 
relor de urzeală cu firele de bătătură, care acoperă pe cele de 
urzeală; 

— covoare a căror suprafaţă este formată din nişte smocurL 

Cel mai caracteristic covor cu suprafaţa netedă este chilimul 

sau caramaniul, care este reprezentat în figura 222. Pe suprafaţa 
lui se pot forma figuri de diferite culori, astfel că prin urzeala 
întinsă se introduc fire de bătătură de diferite culori. Spre deo¬ 
sebire de ţesăturile obişnuite, unde firul de bătătură cuprinde 
întreaga lăţime a ţesăturii, la chilim firul de bătătură se încru¬ 
cişează cu urzeala numai în porţiunea unde se formează figura 
de culoarea firului de bătătură. 

în clasa mare a chilimurilor un loc important îl ocupă scoar¬ 
ţele romîneşti, gobelinurile şi caramaniurile. 

- Un alt covor cu suprafaţa netedă, ţesut de mină, este covorul 
sumac, a cărui schiţă se vede în figura 223. El este format din. 
fire de urzeală şi fire de bătătură fundamentale, care se încru¬ 
cişează în unghi drept în aşa fel, ineît unele trec peste şi pe sub 
altele. Pentru formarea figurilor de diferite culori sint între¬ 
buinţate bătăturile pentru figuri care se încrucişează cu firele 
de urzeală astfel, că leagă peste patru fire de urzeală deasupra 


213 

















cnps Hrpanta apoi pe sub două fire spre stînga. Ca urzeală se 
întrebuinţează fir de lina sau de bumbac pescăresc, iar ca bătă- 
tură — fir de lină răsucit. 


Fig. 222. Chilimul sau carama- 
niul. 


Fig. 223. Covorul sumac. 


Pentru covoarele cu suprafaţă netedă fabricate pe războaiele 
mecanice, se întrebuinţează fire de cocos, de manila, de sisal 
şi de iută. Figurile colorate se formează din încrucişarea firelor 
de urzeală cu firele de bătătură, care sint de diferite culori. Şi 
covoarele cu smocuri se pot produce casnic sau pe războaie mecanice. 

Cele mai caracteristice covoare cu smocuri produse manual 
, sînt covoarele cu noduri, numite covoare orientale (lig. 224). 
Cele mai multe covoare cu noduri au motive sau figuri simetrice, 
peisaje sau chiar scene în mai multe culori, formate din smocuri 
de diferite culori. Nodurile sînt fixate pe firele de urzeală şi 
pot avea diferite forme. 

Materia primă a firelor întrebuinţate pentru covoare este foarte 
variată. Urzeala este de obicei din bumbac pescăresc, iar in 
orient şi din fir din păr de capră sau de cămilă. Pentru noduri, 
"In majoritatea cazurilor se întrebuinţează lîna; în orient se folo¬ 
seşte mult şi părul de capră, de cămilă şi chiar de mătase naturală. 


1. Clasificarea eovoarelor orientale 

Patria originară a eovoarelor cu noduri este Asia centrală, 
din care cauză ele se mai numesc în comerţ şi covoare orientale. 
Ele sînt denumite după regiunea sau centrul mai important 
unde au fost produse. Cu toate că covoarele din fiecare regiune 
au specificul lor în ce priveşte materialul, culorile, desenul şi 
motivul întrebuinţat, o recunoaştere a lor cere multă experienţă, 
deoarece ele se produc pe o suprafaţă foarte întinsă, din China 
pînă în Asia Mică şi India. 


214 



Fig. 221. Covor oriental. 






















































Ele se pot grupa în: 

a) Covoare turceşti, numite şi de Smirna sau de Anatolia; 
se împart în covoare de Ghiordes, Kula, Demirdji, Yaprak’ 
după regiunea în care au fost produse. 

b) Covoare din Caucaz, din regiunile: Derbent, Sumak, 
Sirvan, Daghestan, Kasak. 

c) Covoare din Persia: Azerbaidjan, Ferahan, Kurdistan, 
Khorasan, Kirman, Haskai, Karadag, Tebriş, Şiraz. 

d) Covoare din Asia centrală: Bucara, Yomud, Khivâ, Be- 
lugistan, Beşir, Afgan, Samarcand. 

e) Covoare chinezeşti. 

f) Covoare din India, 


2. Recunoaşterea unui covor oriental in ee priveşte 
originea lui 


Cel mai uşor indiciu pentru recunoaşterea covoarelor orien¬ 
tale este desenul şi coloritul întrebuinţat, care este specific. 

în figura 225 se văd motive întrebuinţate pentru covoarele 
turceşti. O mare parte din aceste covoare au în mijloc o figură 
în cinci unghiuri (fig. 224). 



Fig. 225. Motive pentru covoare turceşti. 


216 


Fig. 226. Motive pentru covoare din Caucaz. 



Fig. 227. Motive pentru covoare din l’ersia. 
























































































































In figura 226 se văd motive pentru covoare din Caucaz, iar 
figura 227 reprezintă motive pentru covoare din Persia. Govoa- 
rele din Asia centrală prezintă motive ca cele arătate in fimi- 
ra 228. . B 

Covoarele chinezeşti se deosebesc de covoarele descrise ante¬ 
rior prin aceea că ele au ca motiv figuri stilizate, reprezentînd 



Fig. 228. Motive pentru covoare din Asia centrala. 


păsări, plante, flori, fructe, diferite obiecte şi uneori chiar, si 
scene (fazani, papagali, trandafiri, lalele, bărci etc.). Figura 22*9 
prezintă un covor chinezesc. 


218 


Covoarele din India au motive cu figuri simetrice şi nepre- 
cise. Ele nu sînt Ia nivelul celorlalte covoare orientale in ce pri¬ 
veşte desenul, materialul, desimea nodurilor şi coloritul. 

In decursul istoriei, popoarele Asiei fiind în contact unele 
cu altele, foarte multe covoare orientale de tip intermediar au 
împrumutat caracteristicile covoarelor clasice din multe regiuni. 



Fig. 229. Covor chinezesc. 

In ce priveşte vechinjea lor, covoarele orientale se împart 
în covoare moderne şi covoare antice, cu o vechime e inaiu e 
de anul 1800 al erei noastre. Covoarele antice au o valoare mare, 
ele se pot recunoaşte după luciul P^pnunţat din cauza _ h ’ 
apoi ele prezintă diferite scene (fig. 230, a) animale (fig. 230, ) 
plante (fig. 230, c) şi figuri fantastice (dragom) (fi B . 230, d). 


219 































































Fig. 230. Motive pentru covoare reprezentfnd scene, animale, 
plante şi figuri fantastice. 


3. Covoarele fabricate pc războaie mecanice 

Covoaiele fabricate dg razhnoîa * 

acestea. CU C ° V ° arele pWduie KSg 2 

fabr i cat^pie & iui' 1 război^ meeonic! U °E/°are*^mai*"rlfu1 tef P '" C °? r 
Pentru a-i da o grosime a mu,te element «- 

mai mare se întrebuin- 
ţează o urzeală de um¬ 
plutură a din fire groase 
de clnepă, de in sau de 
iută. Mai rar are o ur¬ 
zeală de legare b care, 
tocind alternativ peste 
şi pe sub firele de băt㬠
tură, reprezentate cu 
cercuri mici, formează cu 
acestea ţesătura funda¬ 
mentală. 

, ^L nt *! U form ?y ea smocurilor se întrebuinţează fire de urzeală 
dc moN 0 ° ri C +’ c o. c 3 )- Aceste fire leagă deasupra unor vergele 
- a r Se termină la un ca P ăt cu 0 lamă ascuţită. Cind 
hnf flmî^ SCOaSe in m , od automat > aceste fire sint tăiate de 
lama iormîndu-se smocurile care au o lungime egală cu lăţimea 
vergelelor. Aceste covoare au denumirea după oraşul de origine. 
. v Covoarele b ° ucle (i»ucle) se fabrică la fel ca cele de mai sus, 
însă cu smocurile netăiate; vergelele pe care se formează smocurile 
au secţiunea rotundă sau ovală, fără să aibă lamă ascutitâ. 

, , u alta categorie de covoare fabricate şi mult întrebuinţate 
sint covoarele chenille (şenil), numite şi covoare Axminster.’Ca 
uizeala se utilizează un fir de bumbac răsucit, de calitate bună, 
iar ca bătătură un fir special numit fir chenille, care formează 
smoeunle. Aceste smocuri sînt produse din fire de lină sau de 
iuta de diferite culori, după cum necesită desenul. 

Covoarele şi preşurile ţesute pe războaie mecanice, in comerţ 
se împart în următoarele grupe: 

1. Covoare de catifea din fire de lină pieptănată, imprimate, 
denumite şi covoare Biedenmaier . 

2. Preşuri din fire de lină pieptănată, netede sau cu dungi. 

3. Preşuri din fire de lină pieptănată, imprimate. 

4. Preşuri din fire de lină pieptănată cu borduri imprimate. 

5. Covoare jacard din fire de lînă pieptănată. 



b a 

Fig- 231. Secţiune longitudinală într-un covor 
fabricat pe război mecanic: 

c ~r Tr a,ă r dC T plutur ? : b - urzeală de legare; 
ş ‘ c 3 ~ bre de urzeală pentru smocuri de db 
ferite culori. 


221 
























6. Preşuri jacard din fire de lînă pieptănată. 

7. Preşuri din fire de lînă cardată simple şi preşuri din fire 
de lînă cardată cu bucle. 

8. Preşuri din fire de vigonie. 

9. Covoare jacard duble din fire de lînă cardată. 

10. Preşuri jacard duble din fire de lînă cardată. 

11. Covoare jenile. 

12. Preşuri jenile. 

In comerţ acestea poartă şi denumirea „Axminster“. Regimul 
nostru de democraţie populară a dat atenţia cuvenită şi acestui 
sector, extinzînd mecanizarea. In prezent se ţes covoare cu răz¬ 
boaie mecanice, care au marele avantaj de a ţese într-un timp mult 
mai scurt cantităţi mult mai mari, ducînd la reducerea preţului 
de cost. Astfel covoarele au devenit accesibile cumpărării de 
către marea masă a oamenilor muncii, satisfăcîndu-le astfel 
cerinţele mereu crescînde. 


B. APARATELE ŞI ACCESORIILE PENTRU ŢESUT COVOARE 

în atelierele de ţesătorie manuală, pentru ţesutul covoarelor 
se foloseşte războiul manual. 

După construcţia şi mărimea lor, războaiele pentru ţesutul 
covoarelor se împart în: 

1) războiul mic sau ghergheful cu postament de susţinere; 

2) războiul mare cu şuruburi pentru tensionarea urzelii; 

3) războiul cu suluri înfăşurătoare pe care se ţes covoare 
de lungimi mari. 

1) Războiul mic sau ghergheful (fig. 232) este alcătuit din 
doi pereţi laterali 1 şi două traverse 2, una pentru partea de sus 
a gherghefului şi a doua pentru partea de jos. Capetele acestor 
traverse sînt mai subţiri, pentru a putea îi introduse în pereţii 
laterali 3 şi a nu lăsa pe aceştia să alunece spre interiorul gher¬ 
ghefului, iar muchiile sînt rotunjite pentru a nu roade urzeala 
în timpul lucrului. 

Scobitura de la partea inferioară a peretelui lateral este cît 
mărimea capătului traversei de jos a războiului, iar scobitura de 
la partea superioară este mai mare în sensul lungimii, pentru 
introducerea penei 7, care fixează ghergheful şi în acelaşi timp 
reglează şi tensionarea urzelii. 

Pana (fig. 233) are o latură 2, care formează un unghi drept 
cu latura 2, iar latura 3 este oblică faţă de latura opusă 7. Pana 
se introduce în scobitura de sus a peretelui lateral astfel încît 


222 


alunecă pe partea de jos a scobiturii 1 “ckre ar^sTţa 01 " 11 ^ 3 
înclinare, pentru fixarea gherghefului cu sulul de ? S us. Ş ‘ 



Cele două traverse, la capete, au cîte o scobitură în care se in¬ 
troduce o pană 5, pentru a nu le lăsa să iasă din scobitura pere¬ 
ţilor laterali (v. fig. 232). Pereţii laterali se sprijină pe un posta¬ 
ment de susţinere 6, care ţine ghergheful in poziţia verticală. 












































Gherghefurile mici pot fi construite şi fără postament de 
susţinere (fig. 234, a , b) şi, în acest caz, se sprijină pe braţul 
ţesătorului, insă nu sînt practice. 

2) Războiul mare cu şuruburi pentru tensionarea urzelii (fig. 235) 
este alcătuit tot din doi pereţi laterali 1, sprijiniţi pe postamente 
de susţinere 2, două traverse 3 cu muchiile rotunjite ca să nu taie 
urzeala şi o stinghie 4 la mijloc, pentru a-1 încheia mai bine. 

Traversa 3 superioară şi stinghia 4 sînt fixate în pereţii 1 
ai războiului cu ajutorul penelor 5, aşa cum se vede în figura 235. 
Capetele traverselor şi ale stinghiei sînt puţin mai subţiri, ca şi la 
traversele gherghefului, iar scobiturile din pereţii războiului sînt 

cît dimensiunile capetelor tra¬ 
versei superioare şi ale stin¬ 
ghiei. Penele se introduc în 
scobiturile traversei şi stin¬ 
ghiei, cu latura orizontală 
pe peretele războiului, iar cu 
latura oblică spre scobituri, 
avînd şi ea aceiaşi înclinare. 
Scobitura 6 (fig. 235) pentru 
traversa inferioară este mai 



Fig. 233. Pana pentru fixarea gherghe¬ 
fului şi tensionarea urzelii. 



Fig. 234. Ghergheful fără postament de susţinere. 


mare ca lungime, pentru ca traversa să aibă loc să oscileze 
în sus şi în jos, pentru reglarea tensionării urzelii. 

Traversa este ridicată şi coborîtă cu ajutorul celor două şu¬ 
ruburi cu filet 7, care sînt fixate în pereţii laterali ai războiului 


224 



printr-un manşon cu filet 8. Şurubul are, la partea de jos, o placă 9 
care se fixeaza de capătul traversei. Roata 10 serveşte la ma’ 
nevrarea şurubului. Războaiele se construiesc din lemn de stejar 
bme uscat, pentru a nu ceda tensionării urzelii şi a se curba. 

Jgk Un covor lucrat pe un război cu traversele curbate va ieşi 
stnmb, cu pisc, cum se spune popular. 


3) Războiul cu suluri infăşurătoare, pe care se ţes covoare 
cu lungimi mari, este reprezentat in figura 236. La acest război, 
atit urzeala, cit şi covorul, se înfăşoară pe cite un sul rotund. 

Urzeala se înfăşoară pe sulul 5, aşezat la partea superioară 
a războiului; acest sul este sprijinit cu capetele in scobiturile 


Fig. 235. Războiul mare cu şuruburi pentru tensionarea urzelii. 


15 — Ţesătoria manuală — c. [872 


225 




























































• l • si fixat pentru a nu sări din scobitură 
din pereţii războiului? care împreună cu scobitura din peretele 
cu ajutorul unei waţ . ^ care se poate roti. Acest sul are un şanţ 

lateral formează un i fjxează vergeaua cu urzeală, pentru 

7 în lungime, in care 

3 ti. 




Fig. 236. Războiul de covoare cu suluri^ Infăşurătoare pe care se 
ţes covoarele cu lungimi mari. 


înfăşurarea ei pe sul. La partea inferioară a războiului se mon¬ 
tează al doilea sul rotund 8 , cu ajutorul brăţărilor 6\ acest sul 
serveşte la înfăşurarea covorului pe măsură ce se ţese. ^ 
Ambele suluri au la capetele di T i dreapta cîte o rotiţă dm 
oţel cu dinţi oblici 9 , in care se îmbucă clichetul 10 fixat de pe¬ 
retele războiului printr-un colţar de oţel 11. Aceste rotiţe cu 


226 


clichetele respective au rolul de a frîna şi tensiona urzeala în 
timpul lucrului. Tot la capetele din dreapta, aceste suluri mai au 
şi cîte o manivelă care ajută la înfăşurarea urzelii şi la derularea 
ei în timpul lucrului, precum şi la înfăşurarea covorului pe sul. 
La mijlocul distanţei dintre cele două suluri este montată o 
ramă de iţă specială cu cocleţi de bumbac 22, alcătuită din două 
suluri subţiri de lemn, în care se fixează cîte o vergea de oţel 13. 
De aceste vergele se leagă sforile cocleţilor 14. Capetele celor două 
suluri sînt sprijinite în scobiturile celor două plăcuţe de lemn 15 7 
fixate în pereţii laterali ai războiului prin două şuruburi 16. 
Sulul 13 , din faţa iţei speciale, la capătul ei din dreapta, are o 
rotiţă cu dinţi oblici 17 şi o manivelă 18. în dinţii rotiţei se îm¬ 
bucă clichetul 2P, fixat în plăcuţă, pentru a frîna rostul format. 
Manivela serveşte la schimbarea rosturilor firelor de urzeală, 
care sînt năvădite la rînd în ochiurile cocleţilor. 

Această iţă specială, pe lîngă că păstrează aceiaşi distanţă 
între firele de urzeală în timpul lucrului, schimbă şi rosturile 
cu multă uşurinţă. 

4) Accesorii. La gherghefele şi războaiele de ţesut covoare, 
pentru fixarea urzelii şi formarea rostului, se folosesc doi fuscei 
de lemn rotunzi (fig. 237). 

Lungimea acestor fuscei este v . j 

egală cu distanţa dintre pe¬ 
reţii laterali ai războiului, 

iar grosimea lor variază —=- 

după mărimea războiului. 

Pentru păstrarea distan- Fig. 237. Sulul pentru fixarea urzelii şi su- 
ţei dintre fire şi a lăţimii iul pentru rost. 

'sltMmimmmwiamft 



Fig. 238. Spata. 


covorului, se foloseşte o spată de lemn (fig. 238), care are dinţii 
aşezaţi la distanţă de 1 cm. După introducerea numărului de puncte 
urzit pe 1 cm, în fiecare dinte, se pune capacul 1 şi se leagă bine la 
capete. Această spată, care este incomodă, se poate înlocui prin 


227 

































































. in rpntimetri a traversei superioare a războiului, bătîndu- 
cui k fLare ccnt.roetra (fig. 239). Apoi, la distanţa 
de l cm, mai jos, se bate al doilea rind de cuie, insa in aşa fel, 



fFig, 239. Sulul războiului gradat în centimetri. 


îneît să împartă distanţa de sus în două părţi egale. In fiecare 
centimetru se repartizează atitea puncte de urzeală, cite s-au 
urzit pe centimetru. 

Bătătorul (fig. 240) este din metal, de forma unei furculiţe, şi 
serveşte la apropierea firelor de bătătură între ele. Pentru covoa¬ 
rele plusate, la tunsul pluşului se foloseşte un foarfece special 
(fig. 241); printr-un dispozitiv, foarfecele poate fi reglat să 




Fig. 241. Foarfecele pentru tuns pluşul covoarelor pluşate. 


228 


tundă pluşul după mărimea dorită. In viitor, acest ioarfece 
va fi înlocuit prmtr-o maşină specială, care va tunde pluşul 
după terminarea covorului. y * 

1. Montarea şi demontarea războiului pentru ţesut covoare 

I entru evitarea accidentelor la montarea şi demontarea răz¬ 
boaielor de ţesut covoare, trebuie să se cunoască ordinea în care 
se încheie părţile războiului, şi anume: se aşază Intii cei doi 
pereţi laterali faţă în faţă, sprijiniţi de două persoane, apoi se 
introduce traversa inferioară în scobitura pereţilor laterali. După 
aceasta se introduce stinghia din mijfoc si apoi traversa supe¬ 
rioară. * r 

Dacă montarea s-ar începe cu traversa superioară, in timpul 
montării celorlalte părţi s-ar putea întimpla ca traversa superioară 
să cadă, producînd accidente. La fel, cînd se demontează războ¬ 
iul, pentru aceleaşi motive, demontarea începe cu traversa supe¬ 
rioară, mergîndu-se cu demontarea pieselor de sus in jos. 

2 . Prepararea materialelor de ţesut covoare 
şi pregătirea războiului 

Covoarele se compun din două serii de fire, care se incruci- 
şează între ele, numite: fire de urzeală (cele din lungime) si fire 
de bătătură (cele din lăţimea covorului). 

Urzeala se lace de obicei din fire de bumbac răsucite, de di¬ 
ferite grosimi, iar bătătura se face din fire de lină, de diferite 
grosimi. Urzeala se poate face şi din fire de lină sau din păr ani¬ 
mal bine răsucite. Materialul de urzeală şi cel de bătătură tre- 
bu ie pregătite înainte de începerea lucrului, Atît bumbacul 
cît şi lîna, se găsesc în filatură în sculuri. Pentru a putea fi puse 
în lucru, atît bumbacul cît şi lina trebuie depănate în gheme. 

• Ghemul de bumbac se face, in mod obişnuit, intinzind sculul 
pe virtelniţă şi depănînd firul în ghem. 

Sculurile de lină se aşază pe virtelniţă în acelaşi mod, iar 
ghemul se iace pe mină, înconjurînd pumnul închis cu firul de 
Jînă, ţmînd în pumn capătul firului, iar cînd se termină ghemul, 
se trage rnîna din ghem, cu firul de la început. Ghemul astfel 
format se atîrnă pe o sfoară legată de pereţii laterali ai războiului, 
cu Jirul atirnînd. Lucrătoarea nu-şi mai pierde timpul să caute 
ghemul cu culoarea respectivă, ci il are la indemînă, trăgînd de 
lirul care se derulează singur. Materialul fiind pregătit, se trece 
la aranjarea războiului. 


229 




























Războiul se pregăteşte pentru urzit în modul următor: se 
reglează traversa inferioară a războiului, adica sa fie puţin mai ri¬ 
dicat în partea stingă decît în dreapta cu circa 2 3 cm, fiindcă în 

timpul urzitului partea urzelii de la început se albeşte, iar la sfîrşit 
ea este mai întinsă şi, prin reglarea tensionăm urzelii traversa de 
ios trebuie lăsată în jos pentru a întinde urzeala şi, in felul acesta, 
după reglare, va fi perfect orizontală şi paralelă cu cea de sus. Apoi 
se măsoară traversa de sus a războiului, se scade din lungimea ei 
lăţimea covorului ce se se va urzi şi această diferenţă se împarte 
la doi pentru a se afla distanţa de la capătul traversei de unde se va 
începe urzitul. Se marchează pe traversa superioară locul unde se va 
începe urzitul şi toată distanţa pe care se va urzi se ya împărţi 
în centimetri. La 1 cm mai jos, paralel cu prima linie pe care 
s-au marcat distanţele din centimetru în centimetru, se trage 
o altă linie pe care se marchează tot din centimetru in centimetru. 
Marcarea se începe de la jumătatea primului centimetru de sus, 
astfel ca marcajul de pe a doua linie să vină tot la jumătatea 
centimetrului de pe prima linie. Este bine ca in locul marcat să 
se bată cîte un cuişor mic, pentru ca firele de urzeală să nu se 
deplaseze în timpul lucrului. 

Sulul care fixează urzeala în război se marchează la iei ca 
traversa de sus, însă numai pe o linie, lăsîndu-se o distanţă de la 
capătul lui din stingă, egală cu aceea lăsată la traversa de sus a 
războiului. Se va trasa o linie pe mijlocul traversei de jos a răz¬ 
boiului, pentru ca sulul care fixează urzeala să stea mereu pe 
aceiaşi linie, să nu se deplaseze în sus, sau în jos, în timpul ur¬ 
zitului. Războiul fiind pregătit, se poate trece la operaţia urm㬠
toare, care este urzitul. 

3. Urzitul 

Modul de a urzi un covor depinde de sistemul războiului • 
pe care se urzeşte, dacă este un război obişnuit, sau unul cu suluri 
înfăşurătoare. Urzitul covoarelor, lucrate pe războaiele obişnuite, 
se face direct pe război, astfel: se leagă capătul urzelii de sulul 
care fixează urzeala în război, la locul indicat de marcaj, ţinîndu-se 
sulul pe linia trasată pe traversa inferioară a războiului, apoi se 
trece firul peste traversa superioară, cu ghem cu tot, şi se aşază în 
primul centimetru a traversei superioare de către persoana a doua, 
care stă sus, pe o scară; firul este trecut peste traversa superioară, 

aşezîndu-1 la locul respectiv. Prima persoană ia firul de la a doua, îl 
întinde bine, aducîndu-1 prin spatele războiului pe sub traversa 


230 


inferioară, la sulul urzitor, ţinlndu-se fix cu mina stingă de acest 
sa şi cu dreapta da firul persoanei a treia, care-I trage peste 
sulul urzitor şi pe sub traversa i nferio ară a războiului, dîndu-i 
apoidin nou prime! persoane, care duce firul în spatele războiului 
şi-1 da persoanei a doua; aceasta trece firul peste traversa superioară 
a războiului, il aşază în primul centimetru şi il dă persoanei 
mln, care trage firul în jos, prin faţa răzbqjuluL şi il fixează 
cu mina stingă la locul indicat pe sulul urzitor, iar cu dreapta 
“ d * Persoanei a treia; aceasta trece firul pe sub sulul urzitor 
dmclu-1 înapoi primei persoane, care ia firul cu mina dreaptă 
şi il dă, prin faţa războiului, persoanei a doua, care-1 trece 
peste traversa^superioară, punindu-1 tot in primul centimetru. 
Astfel se repetă această operaţie pînă se termină de urzit. în timpul 
urzitului firele de urzeală să fie aşezate cu atenţie, pentru a nu 
se aşeza mai multe sau mai puţine puncte intr-un centimetru. 
De asemenea, firul de urzeală trebuie să fie mereu bine întins, 
ca urzeala să aibă aceiaşi - tensionare peste toţ. In timpul ur¬ 
zitului, ghemul de urzeală rămîne în spatele războiului (fia. 242). 

Dacă firul de urzeală are 
defecte, se trage pînă la su¬ 
lul urzitor, se scoate partea 
cu defecte şi se înnoadă la 
sulul urzitor. în urzeală nu 
se fac noduri, fiindcă ţe¬ 
sătura capătă un aspect urît 
şi incomodează la lucru. Ur¬ 
zeala se dublează la mar¬ 
gini, adică în. primul -cen¬ 
timetru se pune un număr 
dublu de puncte faţă de cel 
care se pune normal Intr-un 
centimetru. 

Pentru războaiele cu su¬ 
luri înfăşurătoare §£LU.rzeste, 
ca şi la pinză/jp^urzitor? şi 
apoi se înveleşte pe sulul 
înfăşurător sup_eripr al răz¬ 
boiului, după aceleaşi re¬ 
guli după care s-a făcut 
învelitul pînzei. Urzitul se 

v % a face cu atîtea mosoare oiţe fire jie urzeală va avea covorul 
£®.X-JSSlă Această operaţie trebuie făcută cu cea mai mare 
atenţie, căci de ea depinde reuşita lucrării. 



Fig. 242. Urzitul pe războiul de covoare 
obişnuit. 


231 






































c. lucrări premergătoare ţesutului 


Lucrările care precedă ţesutul ^ovoarebr.,_după terminarea 
urzitului, sînt următoarele: fostul, iţele şi baza ^) 

Rostul (fig. 243) se formează cu ajutorul suluTui pentru rost, nu- 
mit suLrost, introducindu-se de la stingă spre dreapta, printre firele 
de urzeală. Se Începe cu dublare'aTirelor de la margine, adică, 
dacă covorul s-ăuSrzit cu două puucteTâ Centimetruse dublează 
patruîmeTdi^pntn^jiiLlii ^ iau două , aşa după cum s-a şi urzit 



P rimele două lire se tr ec deasupr a sululu i-ros t, următoarele 
dpua se_ţxec-dupălcl, apoi iar douâ_lij'jeU£asupja sulului şi două 
d upă el , formîndu-s e astfel două puncte duble, care se află în 


232 


« 


primul centimetru de la marginea covorului, urmindu-se cu for¬ 
marea rostului, aducînd firele din spate în faţa sulului-rost şi 
dîndu-se în spatele lui firele din faţa sulului-urzitor, aşa cum se 
vede în figura 243, formîndu-s6 un rost intre sulul-urzitor şi 
su lu l-rost. 

Făcîndu-se rostul astfel se poate controla şi felul cum s-a 
urzit, dacă nu s-au făcut greşeli în timpul urzitului. 

La războaiele cu suluri înfăşurătoare, rostul este format de 
la urzit; în război, se năvădescdoar firele de urzeală in ochiurile 
coclelilor de la spată, în ordinea în care vin de la rostul format 
din fir cu fir de la urzit. 

După trecerea firelor prin ochii cocleţilor de la spată, capetele 
lor se leagă pe o vergea de oţel, care se fixează la sulul infăşură- 
tor de jos al războiului, pregătindu-se războiul pentru a treia 
lucrare premergătoare ţesutului, care este baza. 

Iţele (fig. 244) cu ajutorul cărora _se schimbă rostul fir elor 
de urzeală, aducind în faţă, firele de urzeală din spatele sulului- 
rost, sînt alcătuite 3i ntr-un beţişor cu 10—12 o chiuri de bumba c, 
caî*C trec pe după firele de urzeală din spatele sulului-rost şi se 
leaga de beţişor printr-un laţ, aşa cum se vede Infe gura 244. 

Se trece întîi un fir de bumbac printre firele de urzeală, f㬠
cîndu-se rostul prin aducerea in faţă a firelor de urzeală din 
spatele sulului-rost, lasînd firul larg şi nerupt de la ghem. 

Se ia capătul firului din stînga, se leagă de beţişorul de 
la iţă, apoi se trage firul de bumbac astfel ca laţul 1 să nu tragă 
lirul de urzeală după care este trecut, se aduce la beţişor, se fac 
două laţuri şi se continuă in felul acesta pînă se pun pe beţişor 
10—12 ochiuri, după care firul se înnoadă, se taie, şi capătul 
rămas liber se leagă de beţişorul iţei a doua, procedîndu-se la 
fel ca la prima. 

în timpul lucrului trebuie să se ţină seamă ca ochiurile iţei 
să fie foarte_egale, rostul^format prin acţionarea iţelor să fie curat, 
pentru evitarea gi^elUnrUn ţesătur aT^ 

Prima^ ţesătu ră de bumb ac, care s e execută înainte de înce¬ 
perea ţesăturii covorului se numeştg^a^^ De exactîtateâ^cu care 
se lucrează baza depinde, in mare măsură, reuşita ţesăturii co¬ 
vorului. 

Baza (v. fig. 243) se execută astfel: se ia o papiotă de bumbac 
de urzeală, se leagă capătul firu lui de peretele din st ingă războiu¬ 
lui, se trece papi ota de bumbac prin rostul format prin aducerea 
în fa ţă a Tirelor de urzeal& dln spate cu ajutorul iţelor, se întinde 
bine trruTTieljr ece'g^dd^ă ori d upă peretele lateral ul războiului 
şi se trece papiota înapoi spre stînga prin rostul format de sulul- 


233 




























































































































































rost şi la acest caj^ăt şe întinde bine firul, se trece de două ori 
tfxrpa peretele lateral al războiului, se schimbă rostul cu ajutorul 
iţelor şi $e trece iar spre dreapta; repetindu-se, se întoarce firul 
tot pe rostul format de sulul-rost, se întinde bine şi se leagă de 
peretele lateral din stînga. 



LU 


LU 


JJ 

m 


r——v» 


h 












l -y u 













i 


Fig. 244. Iţele. 


Pe aceste fire se pun semne din 10 în 10 cm, punîndu-se în 
ordine firele de urzeală, adică să nu fie mai multe sau mai pu¬ 
ţine decît trebuie să fie în 10 cm; de exemplu: dacă s-a urzit 
cu două puncte la 1 cm, în 10 cm va trebui să fie de 2 X 10 = 
= 20 puncte x 2 fire; fiecare punct = cu 40 fire de urzeală, 
distanţate între ele în mod egal. 

După aranjarea firelor de urzeală se lucrează 1—2 cm, după 
mărimea covorului, tot cu bumbac, la fel cum s-au dat primele 
fire, cu deosebirea ca nu se mai dau întinse, ci mai largi, încît 


234 


să alunece pe firele de urzeală şi să se apropie între ele, acope¬ 
rind urzeala şi fără a se mai trece pe după peretele lateral al 
războiului, ci întoreindu-se la marginea urzelii. Firele se apro¬ 
pie între ele cu ajutorul bătătorului. Firul de bătătură se bate 
începind de la capăt spre papiotă ca in timp ce se bate să se 
poată trage în mod egal acoperind firele de urzeală. Dacă se 
bate începînd din capătul de la papiotă şi firul nu a fost lăsat 
suficient de larg, pe unele porţiuni va rămine nebătut suficient, 
fiind prea întins, şi se vor vedea firele de .urzeală printre cele 
de bătătură, dind aspect urit ţesăturii şi baza nu va mai forma 
o linie dreaptă, ci ondulată. Acolo unde firul de bătătură a fost 
mai întins, nu se bate şi ţesătura se bombează în sus, iar firele 
de urzeală se îndesesc, rărindu-se unde firul a fost mai larg. 
De asemenea, trebuie să se dea o mare atenţie marginilor ţes㬠
turii, potrivindu-se firul de bătătură ca să fie astfel întins, incit 
să nu îngusteze ţesătura sau să o lărgească. 

Cind se termină, baza trebuie să formeze o linie perfect dreaptă 
şi paralelă cu sulurile războiului şi firele de urzeală să fie 
distanţate egal intre ele. 

La războiul cu suluri înfăşurătoare baza se lucrează la fel 
ca şi la războaiele obişnuite. Pentru ca în tot timpul lucrului 
să se păstreze linia dreaptă în ţesătură, se trag linii de control 
din 10 în 10 cm sau chiar din 20 în 20 cm la covoarele lucrate cu 
lină mai groasă. Aceste linii se trag cu creionul peste firele de 
urzeală, măsurîndu-se de la începutul covorului, adică de la 
bază. 

1. Ţesătura simplă de scoarţă 

Ţesătura simplă de scoarţă se lucrează după aceleaşi reguli 
după care s-a lucrat baza covorului, adică se ia firul de lină din 
culoarea respectivă, aşa cum se indică in model, se face o pa¬ 
piotă depănată pe mină, nu prea mare, ci atit cit poate trece 
prin rost, apoi se începe lucrul din partea stingă a gherghefului, 
luindu-se firele de urzeală din spate care se aduc in faţa cu aju¬ 
torul iţelor; se trece cu mina stingă papiota de lină spre dreapta, 
ţinîndu-se mina în rost pină se potriveşte firul de bătătură ca 
să nu fie prea întins sau prea larg, apoi lirele se apropie cu aju¬ 
torul bătătorului, începind de la stingă spre dreapta, adu a spic 
papiotă, pentru a le putea lărgi cind au fost prea intuise. Ast¬ 
fel se trece firul pină la marginea din dreapta covorului. L>e 
aici firul se înapoiază spre stînga pe al doilea rost Jomiat de 
sulul-rost şi se apropie de ţesătură tot cu ajutorul bătătorului, 


235 


























































începînd acum de la dreapta spre stînga, pentru acelaşi motiv 
arătat clnd firul a trecut spre dreapta, şi se dau atîtea fire cîte 
indică modelul covorului. 

Modelul covorului se desenează pe hîrtie milimetrică; un 
pătrăţel din desen reprezintă în lucru două fire de urzeală si 



atîtea fire de bătătură cîte sînt necesare ca în lucru să se formez* 
un pătrat. Acest lucru se stabileşte de la început şi, în tot tim 
pul lucrului, pentru un pătrat de pe hîrtia milimetrică se vo 
da niereu acelaşi număr de fire de bătătură. 

De exemplu, în figura 245 se reprezintă o porţiune dintr-ui 
covor in benzi de diferite culori. Pentru un pătrăţel de pe hîrti; 
milimetrică, adică un punct în ţesătură, ca să formeze un pă 
trat s-au dat opt fire de bătătură. La dreapta desenului se ved 
modul de încrucişare a firelor de bătătură cu cele de urzeai 
şi numărul firelor de bătătură pentru formarea unui punct 

Aceasta ţesătură se foloseşte pentru toate covoarele cu supra 
laţa neteda, indiferent de model 


236 




2. Scoarţă cu motive lucrate in scăzături pe puncte Întregi 

Covoarele romineşti se lucrează toate după aceiaşi tehnică, 
insă ele variază de la o regiune la alta după motivele ce com¬ 
pun modelul, coloritul şi forma. 

Astfel, în Banat se fac covoare cu motive geometrice la care 
locul unde se întîlnesc două culori diferite formează o linie ver¬ 
ticală, lăsînd între ele un mic spaţiu liber, iar cînd figuTa merge 
în creştere formează un zig-zag in formă de trepte. Aceste trepte 
se formează prin scăderea unui punct în întregime (adică scăzind 
o dată două fire de urzeală), de unde această scăzătură a primit 
şi denumirea de scăzătură pe punct întreg. Figura 246 reprezintă 
un motiv lucrat în scăzături pe puncte întregi, iar la dreapta ei 
se arată modelul după care se execută această scăzătură. Se 



Fig. 246. Ţesătura de scoarţă cu motive lucrate cu scăzături pe 
puncte întregi. 


observă motivul, şi anume, în care parte merge scăzătură în 
creştere şi unde merge în descreştere, lucrîndu-se întîi partea 
motivului care merge în descreştere, ca apoi să se poată lucra 
partea care merge în creştere. 


237 




































































































































































































Cînd motivul se micşorează cu un punct se lasă un fir de ur¬ 
zeală din faţa şi unul din spatele sulului-rost, care se comple¬ 
tează apoi cu o a doua culoare din motiv. 

Pentru fiecare punct de bătătură se dau atîtea fire cîte au 
fost stabilite la început pentru formarea punctului. Tehnica 
ţesăturii este aceiaşi cu a ţesăturii simple de scoarţă (cu supra¬ 
faţă netedă). 


3. Scoarţă cu motive lucrate eu legături 

La scoarţele lucrate cu motive în scăzâturi pe puncte întregi, 
fie că motivele sînt figuri geometrice, fie că sint flori stilizate^ 
- locul unde se întîlnesc două culori diferite formează o linie ver¬ 
ticală de despărţire între cele două culori. 



Fig. 247. Ţesătura dc scoarţă cu motive lucrate în legături. 


238 


La scăzăturile de una sau de două puncte înălţime, locul 
rămas liber între cele două culori diferite nu este prea mare, 
însă de la trei puncte in sus ar slăbi rezistenţa covorului. Pen¬ 
tru înlăturarea acestui inconvenient se fac legături intre firele 
celor două culori, aşa cum se vede în figura 247. -- 

Aceste legături se lucrează după anumite reguli, ca să dea I 
un aspect frumos ţesăturii. Astfel, dacă se urmăreşte modul de 
execuţie a legăturii dintre cele două culori se observă că firul 
de lînă din stînga trece peste cel din dreapta, care se întoarce 
înapoi spre dreapta; firul din stînga trece spre stînga şi apoi 
cînd se vine iarăşi cu ambele fire la locul unde se face legătura 
se dă tot firul din stînga peste cel din dreapta, întoreîndu-se iarăşi 
cel din dreapta spre dreapta şi cel din stînga spre stingă. Dacă 
legătura se începe dindu-se firul din stînga peste cel din dreapta, 
atunci pe toată distanţa pe care se face legătura se va da 
mereu firul din stînga peste cel din dreapta, şi invers, dacă le¬ 
gătura se începe dindu-se firul din dreapta peste cel din stingă^ i 

Ţesătura se execută după aceleaşi reguli ale ţesăturii simple 
de scoarţă, adică se'trece firul de bătătură de la stingă spre 
dreapta, prin rostul format prin aducerea firelor de urzeală din 
spate în faţă şi apropiindu-se de ţesătură cu ajutorul bătăto¬ 
rului; se începe a se bate de la stînga spre dreapta, iar cînd se 
vine cu firul de bătătură de la dreapta spre stînga se trece prin 
rostul format de sulul-rost şi se apropie firul de bătătură de 
ţesătură cu ajutorul bătătorului, începînd de la dreapta spre 
stînga. 

Tot timpul se va urmări ca firele de bătătură să fie lăsate 
la fel de întinse pe toată lungimea lor şi pe ambele rosturi, pen¬ 
tru ca legătura să formeze o linie perfect dreaptă şi ţesătura să 
se formeze netedă (fără ripsuri). 


4. Scoarţă cu motive lucrate cu contur la punct 

Covoarele au uneori motive conturate cu alte culori. Aceste 
contururi urmează scăzăturile motivului. Daca motivul este 
lucrat în scăzături pe puncte întregi, şi conturul va fi lucrat 
tot pe puncte întregi. Figura 248 reprezintă un motiv cu scăz㬠
turi pe puncte întregi conturat şi cu modul de execuţie. 

Pentru executarea acestui contur s-a luat din model un punct 
şi se execută astfel: se dau trei fire de contur venind cu firul 
de la stînga spre dreapta, prin rostul format de sulul-rost, apoi 
pe punctul de contur se dau încă cinci fire de bătătură de contur 


239 


















































































şi cu cele trei fire care s-au dat Ia început s-a completat un 
punct format din opt fire de bătătură, aşa cum s-a stabilit la 
început pentru formarea punctului. Se dau apoi cinci fire din 



Fig. 248. Ţesătura 



culoarea de fond, începîndu-se de lingă punctul de contur spre 
dreapta şi cu cele trei fire de contur se completează un punct 
din fond în înălţime. 


240 


Apoi cu firul de contur se trece spre dreapta cu trei puncte, 
se dau trei fire şi se continuă cu punctul de contur dîndu-se în 
completare cinci fire de bătătură, formindu-se şi al doilea punct 
de contur. Astfel se procedează cînd motivele din modelul unui 
covor au motive cu scăzături pe puncte Întregi şi conturate. 
In tot timpul lucrului se vor păstra regulile pentru formarea 
ţesăturii simple de scoarţă, pentru a se da covorului un aspect 
frumos printr-o ţesătură executată corect. 

5. Scoarţă cu motive lucrate cu scăzături in linii oblice 
pe jumătăţi de punct 

Covoarele care au motive lucrate cu scăzături pe. puncte în¬ 
tregi, aşa cum sînt cele din Banat, scăzăturile formează un zig¬ 
zag în formă de trepte. Iri afară de acestea, mai sînt insă şi scoar¬ 
ţe ale căror motive formează linii drepte oblic*?. Aceste sc㬠
zături se lucrează pe jumătăţi de punct, adică in loc să se scadă 
un punct întreg se scade treptat numai cîte un fir de urzeală, 
lucrîndu-se pe fiecare fir jumătate din numărul firelor de băt㬠
tură ce trebuie lucrate pe un punct. Figura 249 reprezintă un 
motiv cu scăzături pe jumătate de punct şi modul de exe¬ 
cuţie. 

Şi aceste scăzături se lucrează după aceleaşi reguli ale scă* 
zăturilor pe punct întreg, adică se lucrează întîi partea de model 
care merge în descreştere, scăzînd mereu cîte un fir şi lucrin- 
du-se pe fiecare scăzătură jumătate din firele ce formează un 
punct de bătătură, în cazul de faţă patru fire de bătătură for¬ 
mează jumătate de punct. 

Se scade mereu cîte un fir acolo unde indică scăzătură, pină 
se scad toate punctele indicate în motiv. Apoi se lucrează par¬ 
tea de motiv care merge în creştere, urmărindu-se linia formată 
de scăzătură şi lucrîndu-se tot cîte patru fire de bătătură pe 
fiecare fir de urzeală scăzut. La această scăzătură se ţine de ase¬ 
menea seamă de aceleaşi reguli pentru formarea unei ţesături 
netede (fără rips) şi firele de bătătură bătute egal peste tot. 

Motivele cu secături pe jumătăţi de puncte se reprezintă 
în desen prin linii oblice care taie pătrăţelele in jumătate, adică 
pe diagonala pătratului, aşa cum se vede la motivul din figu¬ 
ra 249. Aceste scăzături se intîlnesc la motivele ce alcătuiesc 
modelele scoarţelor din Muntenia, şi chiar la diferite motive 
din scoarţele olteneşti alcătuite din flori stilizate. 


16 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


241 























































































































O 

c o 
- — 
c 3 • 

>~ o « 

tr _ « 

cc S 

C c 3 
o .£3 cu 

t/5 i—i 

O _ « 
C 'O 


fiii 


6. Scoarţă eu motive lucrate eu contur pe fir 

Motivele lucrate cu scăzături pe jumătăţi de punct sînt 
adeseori conturate cu un fir de altă culoare. Un astfel de contur 
se mai face şi la motivele cu scăzături in linii oblice cu di¬ 
ferite înclinări. 

Astfel de contururi se intîlnesc la scoarţele romineşti, care 
au motive geometrice sau stilizări de flori, şi mai frecvent se 



Fig, 250. Ţesătura dc scoarţă cu motive lucrate cu contur pc fir. 


243 



























































































































































































































































































i 


¥ 


.*.* 

% 



„ aln ~aramaniuri, care sînt covoare orientale 
Intilnesc la c ^. a t hnică a ţesăturii de scoarţă, însă se deose- 

b U esc de C scoarteîe romîneşti prin modelele care sînt formate din 
motive geometrice şi prin specificul coloritului covoarelor o- 

Fie Acest contur, numit pe fir (fig. 250), se numeşte astfel fiindcă 
el se lucrează numai pe un fir, urm nd lima «căzăturii moti¬ 
vului, care si ea s-a format prin scăderea treptata a cite unui 
singur fir. Acest fir de contur se ia din motiv sau din fond; de¬ 
pinde de mărimea motivului şi a fondului; se ia totdeauna din 


partea cea mai mare. . r 

Conturul la fir se lucrează aşa cum se vede in figura 250, 
adică: dacă punctul de bătătură este stabilit a li lormat din 
opt fire, scăzătura fiind pe jumătate de punct, pe tiecare fir 
de urzeală scăzut se vor da patru fire de bătătură de contur. 

Conturul urmează totdeauna linia motivului pe care îl con¬ 
turează; la fiecare scăzătură se dau atîtea fire de bătătură de 
contur, cîte fire de bătătură au fost date şi la moti\ ul cu aceiaşi 
scăzătură. 

Se va urmări în tot timpul lucrului ca firele de bătătură să 
fie trecute cu atenţie prin rosturile firelor de urzeală, pentru a 
nu se da unele mai’ întinse şi altele mai puţin întinse şi a nu se 
trage prea mult firul în dreptul scăzăturilor, pentru că în acest 
fel se fac rărituri, dînd covorului un aspect urît. 


7. Scoarţă cu motive lucrate in linii oblice cu diferite înclinări 

Motivele lucrate în scăzături pe jumătăţi de punct au scăză- 
turile lucrate pe acelaşi număr de puncte, atît în înălţime, cît 
şi în lăţime. Motivele din figura 251 au spăzături tot în linie 
oblică, însă nu mai au acelaşi număr de puncte în înălţime ca 
şi în lăţime. Motivele 1 şi 2 au scăzături tot în linie oblică, însă 
scăzătura are mai multe puncte în înălţime decît în lăţime, iar 
scăzăturile motivelor 3 şi 4 au invers, mai multe puncte în l㬠
ţime şi mai puţine în înălţime. 

Deci scăzăturile în linii drepte oblice cu diferite înclinări 
se pot împărţi în trei categorii: 

a) scăzături în linii oblice, care au acelaşi număr de puncte 
In înălţime, cît şi în lăţime, adică scăzături pe jumătăţi de 
puncte; 

b) scăzături în linii oblice drepte, care au mai multe puncte 
în lăţime decît in înălţime; 


244 






























































































































c) scăzături in linii drepte oblice care au mai multe puncte 

In lăţime Cetit ,n nlimSr de puncte In înălţime ca 

Scăzaţurile care a ?^ . de punc t e , se lucrează dîndu-se 

şi în lăţime jdica P ^ • ă P tate din numărul firelor de 

~ a ’ a cum 58 -o» 


în figura ^y. căzături în linii oblice drepte pe mai multe 
„nnTta Kţime nu se mai pot lucra la ţel cu 

eeTîn “ăzături pe jumătăţi de punct deoarece lima scazatu- 
rilor nu mai taie punctele pe jumătate. . 

Pentru a se putea lucra aceste scăzături se face un calcul 
pentru aflarea numărului firelor de bătătură ce trebuie cate pe 
fiecare fir de urzeală scăzut. Acest calcul se face astfel se sta¬ 
bileşte pe cîte puncte de urzeală şi cîte de bătătură este formata 
scăzătura, apoi se transformă numărul punctelor de urzeala şi 
de bătătură în fire şi se împarte numărul firelor de bătătură la 
numărul firelor de urzeală; în acest fel se stabileşte cîte fire 
de bătătură se vor da pentru fiecare fir de urzeala scăzut. Daca 
numărul firelor de bătătură nu se împarte exact la numărul 
firelor de urzeală, atunci se dă cîte un fir în plus la distanţe egale. 

De exemplu, scăzătura motivului 1 din figura 2ol este lu¬ 
crată pe două puncte de urzeală şi trei puncte de bătătură, adică 
transformate în fire; socotind că un punct de urzeală este for¬ 
mat din două fire, iar cel de bătătură din opt fire, vom avea. 


2 puncte de urzeală X 2 fire = 4 fire de urzeală; 

3 puncte de bătătură X 8 fire = 24 fire de bătătură. 

Pentru a se afla cîte fire de bătătură trebuie date pe fiecare 
fir de urzeală scăzut, se împarte numărul firelor de bătătură 
la numărul firelor de urzeală astfel: * 

24 fire de bătătură : 4 fire de urzeală = 6 fire de bătătura 
date pe fiecare fir de urzeală scăzut; sau dacă se ia motivul 2, 
unde scăzătura este pe trei puncte de urzeală şi patru puncte 
de bătătură, se va calcula astfel: 


3 puncte de urzeală X 2 fire = 6 fire de urzeală; 

4 puncte de bătătură X 8 fire = 32 fire de bătătură. 

32 fire de bătătură : 6 fire de urzeală = 5 fire de bătătură, 
rămînînd un rest de două fire de bătătură. Aceste două fire se 
vpr da în plus la distanţe egale, astfel: 

6 fire de urzeală : 2 fire de bătătură rămase = 3 fire de ur¬ 
zeală, adică din trei în trei fire de urzeală se vor lucra şase fire 


de bătătură in loc de cinci, ceea ce Înseamnă că se vor lucra 
cîte şase fire de bătătură pe firul al treilea şi al şaselea de ur¬ 
zeală. 

Dacă se ia motivul 3 din figura 251, se observă că scăzătura 
acestui motiv este formată din patru puncte de urzeală şi numai 
trei de bătătură. La aceste scăzături se calculează numărul fire¬ 
lor de bătătură ce trebuie date Ia fiecare fir de urzeală scăzut, 
la fel ca şi la scăzăturile aşezate pe mai multe puncte de ur¬ 
zeală şi mai puţine de bătătură, cu deosebirea că la aceste sc㬠
zături se poate intimpla să rămînă şi fire de urzeală libere 
pe care nu se dă nici un fir de bătătură şi aceste fire trebuie îm¬ 
părţite şi ele la distanţe egale, îneît linia scăzăturii să formeze 
o linie oblică perfect dreaptă. 

Scăzătura motivului 3 din figura 251, care este aşezată pe 
patru puncte de urzeală şi trei de bătătură, se calculează astfel: 

4 puncte de urzeală X 2 fire = 8 fire de urzeală; 

3 puncte de bătătură X 8 fire = 24 fire de bătătură; 

24 fire de bătătură : 8 fire de urzeală = 3 fire de bătătură. 

Deci pe fiecare fir de urzeală scăzut se vor ţese cite trei fire 
de bătătură. 

Dacă se ia scăzătura motivului 3 , care este aşezată pe patru 
puncte de urzeală şi două de bătătură, se va calcula astfel: 

4 puncte de urzeală X 2 fire — 8 fire de urzeală; 

2 puncte de bătătură X 8 fire =16 fire de bătătură; 

16 fire de bătătură : 8 fire de urzeală = 2 fire de bătătură 
pentru fiecare fir de urzeală scăzut. 

Aceste scăzături se lucrează după aceleaşi reguli pentru ob¬ 
ţinerea unei ţesături netede, fără ripsuri, şi linia scăzăturilor 
să formeze linii oblice perfect drepte. 


8 . Scoarţă cu motive conturate pc îir cu legături 

Motivele cu contur pe un fir se pot lucra şi cu legătură, adică 
firul de contur să se lege cu firul de bătătură din motiv şi cu cel 
de fond. 

Aceste motive conturate pe un fir şi cu legături se lucrează 
după aceleaşi reguli după care s-a lucrat conturul pe fir şi le¬ 
gătură. în tot timpul lucrului se va avea grijă ca firele de băt㬠
tură din ţesătură, care se încrucişează cu cele de contur la locul 
indicat în model, să se încrucişeze mereu in aceiaşi direcţie. 


247 
















-- 




adică, dacă se trece firul din dreapta peste cel din stingă, apoi 
pînă Ia sfirsitul legăturii să se procedeze la fel şi tot aşa se va 
proceda dacă se începe legătura cu trecerea firului dm stingă 
peste cel din dreapta. 

Atenţie mare trebuie să se dea şi tensionării firului de băt㬠
tură, ca linia de contur şi a legăturii să rămînă perfect dreaptă. 
Pentru aceasta se va apropia firul de bătătura de ţesătura, in- 
eepînd de la locul unde s-a încrucişat firul de contur cu cel de 
motiv şi numai după ce s-a potrivit cu mina să nu rămînă prea 
larg sau întins prea mult. 

De asemenea, motivele lucrate cu contur pe punct întreg se 
pot lucra şi cu legături, dacă au mai mult de două puncte de 
înălţime, după aceleaşi reguli întîlnite la executarea legătu- 
rilor explicate anterior. 

9. Scoarţă cu motive lucrate in linii curbe 

Covoarele olteneşti au motive florale, unele stilizate mai 
mult, altele mai puţin, care se apropie mai mult de natură. 

Majoritatea acestor motive stilizate mai puţin şi care sînt 
mai apropiate de natură au linii curbe. 

Pentru executarea acestor linii curbe se foloseşte un calcul 
care se bazează tot pe principiul scăzăturilor învăţate, adică: 
se împarte linia curbă a frunzei 2, aşa cum se vede în figura 252, 
în mai multe scăzături considerate ca scăzături în linii oblice 
cu diferite înclinări şi socotindu-se fiecare scăzătură ca o scă- 
zătură în linie oblică cu diferite înclinări; se procedează astfel: 
se ia motivul l r se transpune pe hirtie liniată în pătrăţele, con- 
siderîndu-se un pătrăţel de pe hîrtie un punct în ţesătură, for¬ 
mat din două fire de urzeală şi atîtea fire de bătătură cîte sînt 
necesare pentru formarea unui punct pătrat. Depinde de desi¬ 
mea firelor şi de fineţea firului. 

Frunza 1 s-a transpus pe hîrtia liniată în pătrăţele pe 10 
puncte de urzeală şi şapte de bătătură. După transpunerea desenu¬ 
lui pe hîrtia în pătrăţele, se observă unde linia motivului atinge col¬ 
ţurile pătrăţelelor. Privindu-se motivul 2 se observă că linia 
frunzei mergînd în înălţime atinge colţul pătrăţelului al doilea 
în bătătură, linia pornind din colţul primului pătrat, aşa că 
prima linie oblică calculată va fi aceea care este aşezată pe 
două puncte de urzeală şi două de bătătură, adică va fi o sc㬠
zătură pe jumătate de punct. 




<imd stabilit că punctul de bătătură se formează din opt 
lire şi cel de urzeală din două fire, fără a se mai face calculul, 
se ştie că^ la fiecare fir de urzeală scăzut se vor ţese cite patru 
lire de bătătură; urmărindu-se linia mai departe ea trece prin 



Fig. 252. Ţesătura de scorţă cu motive lucrate in linii curbe. 


colţul pătratului al doilea din lăţime şi este aşezată pe două 
puncte de urzeală şi unul de bătătură, adică pentru aflarea nu¬ 
mărului firelor de bătătură ce trebuie date pe fiecare fir de ur¬ 
zeală scăzut, se va aplica formula cunoscută: 

2 puncte de urzeală X 2 fire de urzeală = 4 fire de urzeală; 

1 punct de bătătură X 8 fire = 8 fire de bătătură; 

8 fire de bătătura : 4 fire de urzeală = 2 fire de bătătura 
la fiecare fir de urzeală scăzut. 


249 
























































































Mai departe, linia frunzei merge in linie orizontală peste 
patru puncte de urzeală. Aici se vor scădea patru puncte de 
urzeală, după care linia frunzei «3 ridică pe mijlocul unui pătr㬠
ţel, deci se va face o scăzătură pe jumătate de punct, ţesîndu-se 
cîte patru fire de bătătură pe fiecare fir de urzeală scăzut. 

In continuare, linia frunzei merge pe un punct în lăţime şi 
trei în înălţime, deci se va calcula la fel cu scăzăturile care au 
mai multe puncte de bătătură decît cele de urzeală, adică: 

1 punct de urzeală X 2 fire = 2 fire de urzeală, 

3 puncte de bătătură X 8 fire = 24 fire de bătătură, 

24 fire de bătătură : 2 fire de urzeală == 12 fire de bătătură 
de ţesut la fiecare fir de urzeală scăzut. 

Tehnica ţesăturii este aceiaşi cu a scăzăturilor obişnuite 
cu deosebirea că motivele din covorul oltenesc au linii curbe’ 
lucrîndu-se însă după tehnica scăzăturilor în linii drepte oblice’ 
aşa după cum s-a arătat la ţesătura de scoarţă cu motive lucrate 
în linii drepte oblice. Aceste covoare lucrate cu motive florale 
sau geometrice, cu motive în linii curbe, sînt caracteristice 
Olteniei şi poartă numele de covoare olteneşti. 

Ele sînt cunoscute nu numai la noi în ţară, ci şi peste hotare. 


10. Clasificarea scoarţelor pe regiuni 


1 

Ţesutul scoarţelor formează una dintre cele mai însemnate 
I prod ucţii ale artei noastre naţionale. 

Motivele din care sînt alcătuite modelele scoarţelor, coloritul 
lor, dimensiunile şi regiunea unde sînt lucrate împart scoarţele 
m mai multe categorii, şi anume: 


, Sc°arţele olteneşti, cele mai vechi, aparţin sfirsitului secolului 
al AVilI-lea şi începutului secolului al XlX-lea. 

Obişnuit, scoarţa oltenească are trei chenare: unul îngust 
Ia margine, după care urmează unul mai lat, adevărata bordură, 
uneori de aceiaşi culoare cu fondul scoarţei, însă mai frecvent 
de culoare deosebită de a fondului, formind un fel de cadru. Pe 
Ionelul acestei borduri se găsesc desene mari, amintind trandafirii 
sau bujorii iormînd o cunună pe fondul acestei borduri. Se mai 
fwu 0 ?1 ° ri - m . ai măru î lte > ca mărgăritărelul, presărat printre 
’ " man ' Aceasta bordură de culoare închisă este urmată 

Hp 6 Un & ^ c ^ enar ma i îngust, de culoare deschisă, 

a, pe care se lucrează floricele sau ornamente geo- 


250 


metrice in nuanţe delicate şi variate. Ele au menirea sâ scoată 
în evidenţă ornamentele din fond, unde sînt ţesute flori pe fond 
albastru sau roşu-bordo, azuriu sau chiar verde. 

Florile din fond sînt dispuse transversal, simetric, la dreapta 
şi la stînga. Ramuri încărcate cu flori şi frunze se întind 
de ambele părţi. Formele florilor sînt redate schematic, dar 
destul de bine desenate. Frunzele sînt lucrate cu răbdare, fie¬ 
care în parte. 

Scoarţele olteneşti au motive mai apropiate de natură, decît 
aşa-numitele caramaniuri — chilimurile orientale — care nu cu¬ 
nosc linia curbă. 

în afară de acest tip clasic al scoarţei olteneşti (fig. 253), 
se găseşte şi unul mai puţin important, compus din romburi 
concentrice de culori diferite. In Gorj, aceste două tipuri s-au 
contopit, ajungîndu-se la un chilim cu clasicele trei chenare 
olteneşti, care au în mijloc o combinaţie de romburi in loc de 
flori (fig. 254). 

Trecînd Oltul, spre Muntenia, se intilnesc scoarţe care, deşi 
mai menţin decoraţia florală, sub formă de ghirlandă sau flori 
izolate, nu mai au însă acea împărţire clasică a celor trei borduri 
şi un mijloc (fond). Chenarul se reduce la o singură bordură sau 
lipseşte cu totul. La aceste tipuri de scoarţe se intilnesc multe 
variante. 

Scoarţele din regiunea muntoasă a Munteniei, din Ardeal şi 
Banat au ornamente geometrice şi sînt mai noi. 

Scoarţele bănăţene sînt lucrate în războiul orizontal, late 
de cel mult 80 cm şi unite pe mijloc. Modelele lor sînt foarte va¬ 
riate, lucrate in scăzătură pe puncte întregi şi cu un colorit viu 
(fig. 255). 

Scoarţele din Muntenia, deşi au ornamente geometrice ca şi 
cele din Ardeal şi Banat, totuşi se deosebesc prin aceea că mo¬ 
tivele modelelor nu sînt lucrate în scăzături pe puncte întregi, 
ci în linii drepte oblice. Cele mai caracteristice sînt cele lucrate 
cu motive în romburi de diferite culori, care se îmbină unele cu 
altele. 

In Moldova se găsesc scoarţe ale căror forme se deosebesc 
de cele din Oltenia, Muntenia şi Banat, fiind în general lungi şi 
înguste, cu ornamente din motive geometrice sau florale stilizate, 
lucrate în scăzături pe puncte întregi şi pe un fond de culoare 
neagră sau cenuşie inchis. 


25! 














Sini şi scoarţe din Moldova cu motive florale stilizate, care 
sînt asemănătoare cu cele olteneşti. 

Bordura reprezintă o tulpină de plantă agăţătoare care se 
mai vede şi pe scoarţele din sudul Moldovei. 



Fig. 253. Scoarţă oltenească. 




8 

! 




•• 




























mureşuI?* Scoar^le*' 1 ucrat^Tn "ac în f * Ceast ? P rivin t ă este Mara- 
au ornamente geometrice si sint fn+ tă ragnmc ’ a P roa P.e toate, 
a coloritului (fjg. 256). ’ 11 cresante prin armonia sobră 



Fig. 251. Scoarţă oltenească. 


















Fig. 256. Scoarţa din Maramureş. 


D. GOBELIXURI 

Gobelinurile au aceiaşi tehnică cu a ţesăturilor netede, însă 
sînt mai mult tablouri decît covoare şi fac parte din arta na¬ 
ţională franceză. 

în general, gobelinurile redau peisaje şi personaje, ele datînd 
dintr-o epocă foarte depărtată. Din documentele găsite în arhive, 
s-a stabilit că această artă era in floare încă de la începutul seco¬ 
lului al XlV-lea. 

în secolul al XVII-lea, cele mai valoroase lucrări erau acelea 
lucrate după picturile pictorului Charles le Brun. 

Execuţia acestei ţesături este foarte migăloasă. Intr-un an, 
un lucrător bun lucrează în medie circa 1,5 — 2 m 2 . Tehnica 
ţesăturii gobelin este la fel cu aceea a scoarţelor romîneşti, cu 
deosebire că ele se lucrează cu urzeală mai groasă decît bătătura, 
dînd ţesăturii un aspect de rips, iar lina şi mătasea pentru băt㬠
tură se vopsesc în multe nuanţe pentru a se putea obţine cu mai 
multă uşurinţă nuanţările din pictură. Ele se lucrează pe răz¬ 
boaie verticale, cu urzeală deasă şi mai groasă de două ori decît 
bătătura. Bătătura este de lînă şi mătase, firele fiind alcătuite 
din mai multe firişoare. Lîna este întrebuinţată pentru părţile 

254 


* 


pînă se ^ajunge^Mar^^flr^simpfe 86 ^ 6 ta&tase^ 

mmmmm 

de So™' ° gli ” Zi ' •*““ I-**' '» '•fWii 

Gobelinurile se lucrează după picturi. Contururile mai accen- 
tuate din model se copiază pe urzeală şi se lucrează urmărindu-se 
modelul pentru nuanţarea motivelor şi redarea umbrelor. 

Covoarele numite Aubusson reprezintă mai mult frunze, flori 
g tni* ?•’ se ., ]ucrea * a cu aceiaşi tehnică şi au acelaşi colorit ca 
L S t»ţ n™' 6 ’ c « deosebire că ele se lucrează pe războiul ori¬ 
zontal. Originea lor nu este stabilită, se presupune că ar fi in 
China, iar în Franţa datează din secolul al XlV-lea. 


E. TEHNICA ŢESĂTURII PLUŞATE 

Tehnica ţesăturilor pluşate (cu smocuri) este specifică co- 
yoarelor aşa-zise orientale, care sint denumite după regiunea 
sau centrul care le-a produs şi variază după materialurintre- 
forma at lor dUPa m ° tivele ce alcătuies c modelul, după coloritul şi 

Covoarele cu ţesătură pluşată se ţes pe războaie verticale 
urzindu-se ca şi la scoarţe, insă cu bumbac nr. 34/15, apoi urmind 
aceleaşi operaţii pînă ia începerea covorului (fig. 257). 

upă ce s- a ţesut baz a, se ţe se cu lină 1 —2 punct e de ţesătură 
m'U'du 4, apois.- lisl la_margine_l-2 puncte care se lucrează 
cu ţesătură neteda din bumbac sau din lină. in culoarea plusului 
din marginea covorului 5 şi se începe formarea,nodurilor astfel: 

be urmăreşte modelul covorului i, socotindu-se un pătratei 
de pe birt ia milimetrică două fire de urzeală şi in Tatăt ură un 
nod plus două fire de bătătură din bumbac mai dezlinat deeit 
urzeala, care se lucrează eu ţesătură netedă 4. Nodul 2 se formează 
pe două fire de urzeală, unul din faţă şi unul din spate, se trece 
cu nuna dreapta firul de lîna printre cele două fire de urzeală, 
se scoate~capătnl pe după firul din dreapta, se trece peste arabele 
ine de urzeală şi se trage in afară pe după firul de urzeală din 
stînga, tăindu-se firul de bătătură la înălţimea pluşului, aşa cum 
a fost stabilit de la început. După terminarea unui rind de noduri 
se ţes două fire de bumbac cu ţesătură netedă 4 , iar la marginile 

255 

w " I 







































Fig. 257. Tehnica ţesăturii pluşate. 





covorului se ţese cu lînă sau cu bumbac atîtea fire pină cirul mar¬ 
ginea este la acelaşi nivel cu mijlocul ţesăturii. Pluşul se tunde 
cu un foarfece special (v. fig, 241), care are un dispozitiv special 
pentru reglarea lungimii pluşului. Nodurile se mai pot executa 
şi aşa cum se vede în figura 257. 

Aceste operaţii se repetă pină la terminarea covorului. In 
timpul lucrului se va urmări cu atenţie modelul, pentru evitarea 
greşelilor, iar dacă s-a făcut o greşeală, se scoate nodul şi se în¬ 
locuieşte cu acul. 

In atelierele mari sistemul de a se tunde la fiecare rind este 
corectat prin tunderea cu o maşină specială după terminarea 
covorului, cînd acesta trece la finisaj. 


F. DEFECTELE ŞI REMEDIEREA LOR 

Defectele în ţesăturile netede, cît şi in cele pluşate (cu smocuri) 
pot proveni in timpul urzitului sau in timpul ţesutului, deci pot 
fi defecte in urzeală sau în bătătură. 

în urzeală se pot face greşeli în timpul urzitului, defecte 
care se pot remedia pe loc dacă sînt observate la timp sau, dacă 
se observă abia cînd se face rostul, se desface urzeala pină la 
greşeala efectuată şi se urzeşte la loc. 

Defectele provenite din bătătura se pot remedia uşor cînd sint 
observate la timp şi mai greu cînd se lucrează mai mult. Gre¬ 
şelile se pot face în aşezarea motivelor sau prin deplasarea unor 
puncte în timpul lucrului. Cînd sînt greşeli care apar in aşezarea 
motivelor, se desface ţesătura pînă la motiv şi se lucrează moti¬ 
vul din nou, însă dacă sînt deplasate numai unele puncte, se desfa¬ 
ce ţesătura pe porţiuni mai mici, putîndu-se tăia chiar din fire, 
se înlocuiesc punctele greşite şi apoi se lucrează firele tăiate, 
făcîndu-se legătura între ele printr-un fir de bătătură. 

Defecte mai apar în ţesătură cînd firele de bătătură nu se 
dau la fel de întinse pe ambele rosturi, ţesătura ieşind ripsată. 
Cînd se observă acest lucru, se dă o mai mare atenţie la trecerea 
firelor de bătătură printre cele două rosturi, ca ele să fie egal 
de întinse, apropiindu-se de ţesătură cu ajutorul bătătorului, 
începînd din partea din care vine firul. Dacă firul de bătătură se 
dă prea întins, covorul se îngustează şi pe unele porţiuni firele 
de bătătură nu acoperă bine pe cele de urzeală, care se apropie 
mult între ele, rărindu-se în alte porţiuni, unde firul a fost lăsat 
mai larg. în acest caz, dacă nu s-a lucrat prea mult pe porţiunile 
unde firele de urzeală sint îndesite, firul de bătătură se lasă 


\1 — Ţesătoria manuală — c. 1872 


257 


























































































mai larg, iar acolo unde sînt rărite, lirul de bătătură se ţm e m a , 
Întins. Dacă această greşeală este prea vizibila, se desface p 0 " 
t iunea cu defect si se lucrează din nou. _ 

’ La covoarele plusate (cu smocuri), cind se observă greşeli 
in aşezarea punctelor, se pot scoate nodurile şi înlocui cu acul 
dar dacă sînt mai multe noduri greşite, se taie lirele de legătură’ 
se corectează greşeala, se lucrează la loc firele de legătură, coru- 
pletîndu-se cu un alt fir porţiunea unde au lost tăiate, pentru a 
se da rezistenta necesară ţesăturii. 


G. FLMSAREA 

Covoarele scoase din război mai au şi unele defecţiuni, prin 
faptul că sînt lucrate de mai multe mîini. Aceste defecţiuni se 
remediază prin călcare, însă înainte de a se călca, se curăţă bine 
covorul pe ambele părţi, se întăresc firele de urzeală care au fost 
rupte şi înlocuite în timpul lucrului, se desfac firele date întins 
la bază, se face drug şi se înnoadă ciucurii, apoi, dacă au fost 
lucrate cu lină mai aspră, se pîrîesc, pentru înlăturarea părţii 
pufoase ce se formează pe suprafaţa covorului; se perie bine co¬ 
vorul, se scutură şi se freacă în direcţia urzelii cu o bucată de 
pînză înmuiată într-o soluţie de apă cu oţet, şi apoi se trece la 
călcat, călcîndu-se bine cu cîrpa udă acolo unde se observă că 
s-a lucrat cu firul mai puţin întins şi întinzîndu-1 unde se observă 
că a fost strîns în timpul lucrului. Cînd covoarele se pîrlesc, se 
lucrează cu culori mai vii, deoarece prin pîrlire capătă o patină. 
Aceste operaţii se fac la scoarţe; covoarele plusate, după ce li 
s-au scos firele de urzeală date la bază şi li s-au făcut drug şi 
c iucuri se tund cu o maşină specială pentru uniformizarea supra- 

e,ei P ll ’, u a P 01 se tratează cu anumite soluţii chimice, pentru 
ca pluşul sa capete un aspect lucios. 


H. CONSUMUL SPECIFIC DE MATERIALE 

se cunoască^ntft’i'i^ 6 !! Unui covor ’ P e lîn g a model trebuie si 
Cît si pentru bătătm^^T material necesară, atît pentru urzeală; 

pentru urzeală burniţe 20/9^1^] Se între ţ uin ţează de obice: 
34)15, lar covoarele pluşate, bumbac 

deci el este ma?gros^e^nn^ alc . ătuit P rm răsucirea a nouă fire, 
mai gros de noua ori, îneît firul răsucit este egal în 


258 


grosime cu un fir simplu iV de nouă ori mai mic. De exemplu: 
se cere a se afla N, rezultat din răsucirea a nouă fire N 20. 

A r 20 arata că sînt 20 de sculuri Ia unitatea de greutate. Prin 
răsucire în nouă fire, din fiecare nouă sculuri se face unul mai 
gros. Deci înseamnă că numărul firului rezultat din răsucire 
este egal cu numărul firului simplu împărţit prin numărul firelor 
componente. Deci N 20/9 =N 2,22/1 sau firul cu N 34/15 =N 2,26/1 . 

Greutatea urzelii se poate calcula uşor cunoscindu-se numărul 
firului, numărul total de fire din urzeală şi lungimea urzelii . 

Calculul se face astfel: 

Se înmulţeşte numărul total de fire Ntf cil lungimea ur¬ 
zelii LU şi se află lungimea totală a firelor de urzeală. Lungimea 
totală a firelor de urzeală se împarte la lungimea firului dintr-un 
scul şi se află numărul sculurilor, care înmulţit cu numărul jV 
dă greutatea urzelii GU . Deci: 

greutatea urzelii = J ir< - - l0 - lal de firc x l un - g Smca llrzc!ii 

lungimea unui scul x numărul firului 
sau 


QU = _ Nifx LU _ 

lungimea unui scul x N 

Greutatea urzelii rezultă în unităţi de grame a numerotării 
respective. Dacă numerotarea firelor de urzeală este metrică, 
atunci se aplică formula următoare: 

GU = ^ tf - x LU ' 

1 000 x Nm ' 

Greutatea bătăturii se poate calcula la fel, cuuoscindu-se datele 
necesare, adică numărul firelor de bătătură pe centimetru, l㬠
ţimea şi lungimea covorului. 

Se stabileşte numărul punctelor de bătătură pe centimetru 
şi numărul firelor de bătătură pe un punct. Se înmulţeşte numărul 
firelor ce formează un punct cu numărul punctelor pe 1 cm, apoi 
cu 100 cm şi cu numărul metrilor din lungimea covorului si se 
află numărul firelor de bătătură pe toată lungimea covorului, 
apoi se înmulţeşte cu numărul metrilor din lăţimea covorului 
şi se află lungimea totală a firelor de bătătură. Lungimea totală 
a firelor de bătătură se împarte la lungimea sculului înmulţită 
cu numărul metric al firului. 

Dacă se notează greutatea bătăturii cu GB , lungimea covorului 
ou Lgc şi lăţimea covorului cu L/c, atunci greutatea bătăturii 
din fire numerotate metric este: 

P _ Bătăi pe 1 cin x Lgc x Ltc 























Cu această formulă se află cantitate'a de bătătură pe întreaga 
suprafaţă a covorului, însă, la covoare se întrebuinţează rnai 
multe culori. Pentru a se calcula bătătura pe culori, se calculează 
culorile în suprafeţe, pe borduri şi fond, iar din ele se scad su¬ 
prafeţele ce ocupă fiecare culoare, raportîndu-se la greutatea 
bătăturii la metru pătrat. Adică numărul total de kilograme de 
bătătură pentru un covor se împarte la numărul metrilor pătrati 
ai suprafeţei covorului, aflindu-se greutatea de bătătură pe 1 ni 2 
de covor. Ştiindu-se greutatea bătăturii pe 1 m 2 prin regula dc 
trei simplă se poate uşor afla greutatea bătăturii pe diferite su¬ 
prafeţe de culori, calculată în metri pătraţi. 

Calcularea greutăţii materialului de urzeală şi bătătură este 
necesară la întocmirea devizului estimativ. 

Pentru realizarea devizului trebuie să se lucreze cu atentie 
să nu se risipească material şi lucrările să fie bine executate.' 
pentru înlăturarea rebuturilor. în felul acesta se va putea micşora 
preţul de cost. 


I. REPARAREA COVOARELOR ŞI ÎNTREŢINEREA LOlt 

Covoarele prin întrebuinţare se uzează, rupîndu-se fie 
lirele de urzeală, fie cele de bătătură sau în unele cazuri 
arabele. 

în primul caz, cînd se rup firele de bătătură, se scot firele 
uzate din fiecare motiv, se întinde covorul cu partea ruptă pe o 
rama, as el mcît, de la ruptură şi pînă la ramă să rămînă circa 
2U cm pentru a se putea lucra comod. 

intr?f?,ă e ?i° VOruI ţi rarn 1 ă ’ cu t' inte - în a ? a f el ca ele să cadă 
tre lirele de urzeala şi la distanţă de 1—2 cm. Porţiunea de 

covor prinsa in ramă trebuie să fie bine întinsă, pentru a se pu- 
tea lucra corect ţesătură înlocuită. 

si cu°Irphs! n î.n'i U *^f Se VO v t ucra cu material de aceeaşi grosime 

exact Firul’ rlp 1 1 i rmar . md modelul, pentru a se executa 

S sau n ! nî î a Se mtroduce cu acul şi se bate tot cu 

forma motivului Af P / ™ a S . e a P r °P ia firele între ele si a reda 

se înlocuieşte toSiă ai axact a da rezistenţă ţesăturii. Astfel 
se înlocuieşte toata porţiunea deteriorată. 

de pregătire\ repa^t^"est^acelali caii *® UP * eal f’ 
se întinde porţiunea deteriorată If \ pnmu Caz ’ ad 'f a 
apoi se introduc firele de urzeai/! ’ dapa acelea Ş> re g uh ’ 
celor rupte. urzeaIa cu un ac de canava pe rostul 




260 



be mcepe din marginea din stingă să se introducă fire de ur- 
" «/? 0 P° r tmne de 1 cm înainte de ruptură, merglnd cu firul 
•ir \ >U exi . stei \ t > apoi cind se ajunge la ruptură se introduce 

dl lO Sm dG SUS •' r în r , )artCa de jos a ru P turii > P e distanţă 

le 10-15 cm pe urma Tirului rupt . ca să întărească ţesătura. 

Lle insa nu se introduc toate pe aceleaşi linii, pentru a nu se rări 
ţesătură, ci alternativ, la distanţe de 2-3 cm in sus şi in jos. 

Und se termină de introdus toate firele rupte şi se ajunge 
la marginea din dreapta a ţesăturii, se procedează pentru întărirea 
ţesăturii ca Ia început. 

In timpul lucrului se urmăreşte că firul de urzeală să se îm¬ 
pletească cu cel de bătătură pe urma firelor rupte, pentru a reda 
ţesăturii acelaşi aspect pe care l-a avut. 

In cazul al treilea, cind ambele serii de fire sînt uzate sau 
rupte, se introduc întii lirele de urzeală după procedeul arătat 
în cazul al doilea, apoi se completează firele de bătătură urm㬠
rind modelul şi procedînd ca in primul caz. După terminarea 
reparaţiei se scoate cu grijă covorul din ramă, pentru a nu se 
rupe, şi se curată de capetele rămase din timpul lucrului, se perie 
şi se calcă bine cu cîrpa udă. Durata unui covor se poate prelungi 
printr-o bună întreţinere. Covoarele nu se scutură in mină şi nici 
nu se scutură cu beţe, ci cu bătătoare speciale făcute din nuiele 
sau cu aspiratoare de praf. Covorul pentru scuturat se întinde pe 
bara de scuturat covoare sau pe o fringhie. 

Cînd un covor nu se întrebuinţează se pune in el naftalină, 
levănţică, tutun sau praf de analcid, se înfăşoară bine in ziare 
şi se ţine la loc uscat. 

Pentru curăţatul covoarelor se procedează astfel: se scutură 
bine covorul de praf, daca este iarnă se freacă bine cu zăpadă 
sau se întrebuinţează apa cu amoniac (o lingură de amoniac lichid 
la 1 1 de apă). Se înmoaie o bucată de pînză in soluţia de apă cu 
amoniac, se stoarce puţin cîrpa şi se freacă covorul in direcţia 
bătăturii. Pentru înviorarea culorilor, după ce covorul s-a zvin- 
tat, se revine cu o soluţie de apa cu oţet, proeedindu-se la fel cum 
s-a curăţat cu amoniac. 

Se foloseşte cu succes varză crudă tăiată in sferturi. Se freacă 
covorul cu ele în direcţia bătăturii. 

J. COPIEREA MODELELOR DE PE COVOARE ŞI PLANŞE 

Pentru reproducerea exactă a unui covor este necesar să se 
cunoască modul de copiere a unui model. Pentru aceasta se sta- 
bileşte întîi numărul punctelor de urzeală pe centimetru, apoi 


261 


























- i r bătătură pe centimetru. După aceasta se află 

numărul viorele e toat ă lăţimea covorului, înmul- 

numarul punctelo centimetru cu lăţimea covorului s i 

apoi c" togimea, pentru a se afla numărul punctelor pe to«B 

face un 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 cadru pe Irlrtie milimetrică, avind In lă|ime „„ 
nnmăr de iiuncte ceai cu numărul punctelor din laţimea covorului 
aMn lungime numlrul de puncte de bătătură dm lungime. 

După stabilirea dimensiunii covorului, se fixează dimensiunile 
chenarelor (bordurilor). Ac'esteafiind stabilite, se trece la copierea 
modelului astfel: se fixează pe desen locul motivelor prmcjpale 
şi apoi se face legătura între ele şi motivele mai nuci, după nu- 
mărul punctelor lucrate în covor. 

Modelele covoarelor pluşate se scot mult mai uşoi ele pe dosu 
rovorului, punctele fiind bine determinate. Un punct de pe hîr- 
tia milimetrică reprezintă un nod din covor. In copierea mode¬ 
lelor se va urmări redarea exactă a modelului şi a coloritului. 
De pe planşă, modelele se copiază pe hîrtia milimetrică astfel, 
se stabileşte mărimea motivului în raport cu dimensiunile covo¬ 
rului, a bordurilor şi a fondului. Apoi se urmăreşte linia de con¬ 
tur a motivului, cercetîndu-se în ce fel de scazături este lucrata 
şi se fixează punctele din lungimea şi lăţimea lui, desenîndu-se 
motivul pe hîrtia milimetrică în scăzăturile respective. 

Se fixează fondul şi bordurile, apoi motivele principale co¬ 
piate pe hîrtia milimetrică, făeîndu-se legăturile între ele cu 
motivele mai mici, folosindu-se acelaşi procedeu pentru redarea 
lor pe hîrtia milimetrică. 


ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 

1. Cum se clasifica covoarele clin punct de vedere al fabricării şi al aspec¬ 
tului? 

2. Cum se clasifică covoarele orientale? 

3. Cum se recunoaşte un covor oriental, in ce priveşte originea lui? 

4. Ce deosebire este Intre un covor lucrat manual şi unul lucrat pc război 
mecanic? 

5. Care sînt aparatele şi accesoriile care servesc la ţesutul covoarelor? 

6. Cum se montează şi se demontează războaiele pentru ţesut covoare? 

7. Cum se pregăteşte materialul şi războiul pentru ţesut? 

8. Cum se urzeşte un covor? 

9. Care sînt lucrările premergătoare ţesutului si cum se execută? 

10. Cum se lucrează ţesătura simplă de scoarţă? 

11. Cum se lucrează ţesătura de scoarţă cu motive în scăzături pe puncte 
întregi? 


262 


12. Cum se lucrează ţesătura de scoarţă cu motive lucrate cu legături? 

13. Cum se lucrează ţesătura de scoarţă cu motive lucrate cu contur la 
punct? 

14. Cum sc lucrează ţesătura de scoarţă cu motive in scăzături In linii 
oblice pe jumătăţi de punct? 

15. Cum se lucrează ţesătura dc scoarţă cu motive conturate pe fir? 

16. Cum sc calculează scăzăturile în linii drepte oblice cu diferite Înclinări? 

17. Cum sc lucrează ţesătura dc scoarţă cu motive conturate pe fir şi cu 
legături? 

18. Cum se lucrează ţesătura dc scoarţă cu motive In linii curbe şi la ce 
scoarţe se găsesc astfel de motive? 

19. Cum sînt clasificate scoarţele pc regiuni? 

20. Ce este gobclinul şi cum sc lucrează? 

21. Care este tehnica ţesăturii pluşate (cu smocuri)? 

22. Care sînt defectele cele mai frecvente în ţesătura netedă şi cum se 
remediază?; 

23. Care sînt defectele ce apar mai des în ţesătura pluşată şi cum sc reme¬ 
diază? 

24. Care sînt operaţiile dc finisare a scoarţelor şi a covoarelor plusate? 

25. Cum se calculează consumul specific dc materiale la covoare? 

26. Cum sc repară scoarţele? 

27. Cum sc repară covoarele pluşate? 

28. Cum sc întreţin covoarele? 

29. Cum sc copiază un model dc pe un covor? 

30. Cum sc copiază uh model de pe planşă? 

























CAPITOLUL VI 

VOPSITUL FIRELOR 

Originea artei de a vopsi este foarte veche, deoarece totdeauna 
au existat substanţe colorante naturale uşor de extras. 

Strămoşii noştri le preţuiau îndeajuns şi întrebuinţarea lor 
constituia un secret, care se transmitea din tată in fiu. In multe 
cazuri metodele de lucru din trecut s-au pierdut. Ţesături colorate 
cu indigo şi alizarină s-au găsit în mormintele faraonilor. Alţi 
coloranţi, cum era de exemplu purpura, au fost daţi uitării timp 
de secole, pentru ca abia în zilele noastre să fie folosiţi din nou. 
Unii coloranţi au fost înlocuiţi cu alţii similari. 

Pînă la mijlocul secolului al XlX-lea în industria textilă 
se utilizau numai coloranţi naturali. Ştiinţa a descoperit aproape 
toate secretele coloritului cu substanţe naturale, astfel incit, 
în zilele noastre, coloranţii se fabrică pe cale sintetică, Ia fel şi 
substanţele ajutătoare vopsitului. 

Uriaşa dezvoltare industrială pe care a luat-o chimia coloran¬ 
ţilor duce la folosirea în tot mai mică măsură a coloranţilor 
naturali, în locul lor utilizîndu-se coloranţi sintetici. 


A. COLORANŢII NATURALI 

Dintre varietăţile de plante din care se extrag coloranţii 
naturali se vor menţiona cele folosite mai mult. 

Frunzele şi, găoacea de nucă conţin o substanţă colorantă nu- 
inităjuglon. Pentru prepararea lui se procedează astfel: 

Lind se scutură nucile, se adună găocile (cojile verzi) ex¬ 
terioare cărnoase si se pun în butoaie. Se toarnă peste ele apă 
şi se laşa sa stea timp de 4-5 ore. Extractul proaspăt are culoare 
PYtra!v^ , în contact cu aerul culoarea devine maro. Acest 
lînă l^Pntrn in x trebUmţ T Za V0 P sirea firelor şi ţesăturilor de 

ibîe veSSlJT irea ^ m u aCului a altor f ir e si ţesături din 
iînre vegetale nu se întrebuinţează. ' ’ 


264 


Extractul conţine o cantitate importantă de tanin, cu el se 
obţine o gamă de culori de la galben pînă la negru-cafeniu, foarte 
rezistente la lumină şi spălat. Vopsitul se poate face direct sau 
cu mordanţi (substanţe ajutătoare). 

Indigoul este un colorant natural cu ajutorul căruia se obţine 
cea mai lrumoasă şi mai rezistentă culoare albastră pentru bumbac. 

Planta indigo este originară din India. Ea şi-a pierdut impor¬ 
tanţa din trecut, de cînd s-a introdus indigoul sintetic. 

Cu indigo nu se poate vopsi direct, căci nu este solubil in 
apă. Trebuie redus în formă solubilă de hidroxid, dizolvat şi 
apoi utilizat pentru vopsit. 

Purpura este unul dintre cei mai vechi coloranţi de origine 
animală. Dă o culoare frumoasă, vie, roşie-violetă, foarte rezis¬ 
tentă, din care cauză în antichitate o haină vopsită cu purpură 
era un privilegiu rezervat demnitarilor. 

Colorantul se extrăgea din nişte moluşte de pe ţărmul Mării 
Mediterane. Se strîngeau scoicile intr-un vas şi se presărau cu 
sare. După cîteva zile se forma un lichid galben, care era purpura 
redusă. Acest lichid se încălzea ca să se separe părţile cărnoase, 
iar lichidul scurs se întrebuinţa ca baie de vopsit. După ce se 
îmbiba bine materialul, se scotea, apoi, in contact cu aerul, prin 
oxidare, se forma culoarea. Se întrebuinţa atît pentru ţesături 
din fibre vegetale, cît şi pentru cele din fibre animale. 

Şofranul este o plantă originară din Orient. Petalele ei se 
întrebuinţează la vopsitul firelor, şi ţesăturilor din fibre vegetale 
şi animale, precum şi pentru coloratul alimentelor în galben. 

Vopsitul se face direct in baie alcalină. Pentru obţinerea 
unei culori vii se face avivarea, adică după vopsit ţesătura este 
tratată într-o baie de acid citric. « 

Pelinul. Sucul extras din pelin prin fierbere serveşte la vopsi¬ 
rea linii în verde. 

Urzicase întrebuinţează de asemenea la vopsirea linii in verde. 

Muşeţelul sau romaniţa se foloseşte la vopsirea linii în galben. 

Teiul are flori gălbui, care se fierb şi cu care se obţin soluţii 
concentrate pentru vopsirea in galben. 

Hameiul. Din florile hameiului, prin fierbere, se obţine un 
suc, care se întrebuinţează la vopsitul în galben. 

1. Coloranţii şi fibrele textile 

Deoarece acelaşi colorant nu se poate întrebuinţa pentru 
toate materiile prime textile, trebuie să se ştie precis componenţa 
naturii fibrelor materialului care urmează să fie vopsit. 


265 






















Materia primă a produselor textile poate fi de natură vegetală 
(bumbacul, inul, cînepa, ramia, iuta şi sisalul), de natura ani¬ 
mală (lina, părul diferitelor animale) şi de natură minerală 
(azbestul, sticla, fire din metal). . 

Materia primă mai poate fi formată din lire de mătase arti¬ 
ficială, fire sintetice (nylonul, relonul, perlonul), al căror număr 
creşte din ce în ce mai mult în fiecare an. 

Dar o mare parte din produsele textile sint obţinute din 
amestecuri, adică din două sau din mai multe materii prime. 
De exemplu: prin cardare se poate amesteca lina şi bumbacul 
in diferite proporţii, sau la aceiaşi ţesătură urzeala să fie din 
mătase, iar bătătura din bumbac. 

Identificarea materiei prime se poate face astfel: 

a) Cu ochiul liber. în cazul unor produse din amestec, se 
poate greşi. 

b) Prin ardere. Fibrele vegetale ard cu flacără vie, lasă o 
cenuşă albă sau de culoare cenuşie-deschis, miroase a hîrtie arsă. 
Fibrele animale ard mocnit, „brichetează 14 , adică se formează o 
gămălie de culoare maro-închis, care se sparge la presiunea între 
degete; ea miroase a păr ars. Fibrele animale nu ard şi nu au 
o greutate mare. Fibrele sintetice, aprinse, se topesc, formînd 
o gămălie tare de culoare deschisă. 

Cînd fibrele sînt amestecate prezintă într-o oarecare măsură 
caracteristicile de mai sus; depinde în ce cantitate sînt ameste¬ 
cate. De exemplu, un fir care conţine în aceiaşi cantitate lină 
şi bumbac, la ardere, va bricheta puţin, gămălia formată va 
fi mai mată şi de culoare mai deschisă, se turteşte mai uşor între 
degete, iar mirosul de păr ars nu va fi atît de pronunţat ca la 
un fir din lînă pură. 

c) Pc cale microscopică se identifică destul de uşor materia 
primă, prin faptul că fibrele textile de provenienţe diferite se 
deosebesc unele de altele foarte clar. Dificultăţi se întîmpină 
la diferenţierea dintre fibrele de in şi cele de cînepa. 

Tot pe cale microscopică se poate determina cu aproximaţie 
cantitatea materiilor prime componente, cînd ele sînt ameste¬ 
cate; de exemplu, cînd o ţesătură conţine bumbac şi celofibră. 

d) Pe calc chimică fibrele textile se pot identifica prin faptul 
că unii coloranţi dau culori caracteristice fiecărei categorii sau 
chiar grupe de fibre. 

Aceştia se numesc „coloranţi universali"; de exemplu, neo- 
carminul (picrocarmin) colorează bumbacul brut, albit şi merce- 
rizat în albastru cu reflexe roşii, capocul în galben-verzui, inul 
în albastru închis, cînepa în roşu-violet cu pete roşii, iuta în 


266 



brun-măsliniu, ramia şi sisalul in albastru-roşcat, eocsoal în 
brun, lîna în galben, mătasea naturală nedegomată in negru- 
măsliniu, cea degomată în auriu-brun, mătasea sălbatică tusab 
în verde, mătasea artificială viscoză in roşu, mătasea cuprică 
în albastru clar, mătasea acetat în galben-verzui, mătasea ni- 
trică în roşu-violet, iar fibrele de cazeină în galben. 

într-o ţesătură nu se vor întîlni niciodată toate fibrele, insă 
in amestec de 2—3 materii prime sînt frecvente. De exemplu, 
prin ardere sau pe cale microscopică, s-a constatat că o stofă 
conţine lînă şi bumbac fără să se poată preciza în ce cantitate. 
Aceasta se poate face prin două procedee: 

1) Procedeul prin care se dizolvă bumbacul din probă: 

Se ia o bucată de stofă de circa 5—7 g, se îndepărtează din 
ea grăsimile prin eter. Se usucă într-o etuvă la o temperatură 
de 100—105°C pînă nu mai pierde din greutate, apoi se cîntăreşte. 
Se introduce în acid sulfuric rece 80% în cantitate de 20—30 
ori mai mult decît greutatea probei. Agitîndu-se des, se lasă 
2—3 ore la temperatura camerei. Apoi se clăteşte cu o cantitate 
mare de apă, se filtrează pe o sită fină, se spală şi se neutrali¬ 
zează în apă, care conţine cîteva picături de amoniac. Bumbacul 
s-a dizolvat, iar reziduul este lîna care se usucă pînă nu mai 
pierde din greutate. Apoi se calculează conţinutul de lină şi 
bumbac, în procente. De exemplu, stofa în stare uscată a cintarit 
6 g, iar reziduul de lină uscată a cîntarit 2,3 g. 


Dacă 6,0 g stofa . = 100,0% 

o 3 

2,3 g lină egal — x 100 . = 38,3% 

6 

3,7 g bumbac . = 61,7% 


2) Procedeul al doilea este mai des folosit; prin el se dizolvă 
lîna din probă. Proba este pregătită aşa cum s-a arătat mai sus. 
Se fierbe vreo 15 min într-o soluţie de hidroxid de sodiu 2—3% 
(3—4 Be) în care timp se dizolvă lina. Reziduul, care este bum¬ 
bacul, se filtrează pe o sită fină, apoi se clăteşte în apă, se neutrali¬ 
zează cu o soluţie slabă de acid clorhidric, pe urmă se clăteşte 
bine, se usucă, apoi se cîntăreşte. _ 

Cînd ţesătura sau firul conţine mătase artificială sau celofibra 
in amestec cu alte fibre, se întrebuinţează metoda cu rodanat de 
calciu; toate mătăsurile artificiale, precum şi mătasea naturala 
tratate într-o soluţie de rodanat de calciu se dizolvă, iar bumbacul 
şi lîna nu se dizolvă. 

267 



















Se ia aproximativ 1,5 g de material, se taie în bucăţi de 1 citi, 
se lasă citeva ore într-o cameră cu umiditatea aerului normală, 
apoi se cîntăreşte. Soluţia de rodanat de calciu se prepară astfel; 
se dizolvă 200 g rodanat de calciu tehnic în apă distilată, 
pînă s-au obţinut 200 ml de soluţie. Se toarnă soluţia intr-un 
balon de sticlă care se încălzeşte într-o baie de apă pînă la 70°C. 
cînd se introduce materialul şi se încălzeşte încet timp de o oră 
pînă la fierbere. Balonul este prevăzut cu un agitator care face 
60—100 rot/min. După aceasta se toarnă conţinutul pe o sită 
fină şi se stoarce cu o baghetă de sticlă, apoi se lasă să curgă 
încet peste el apă vreo 30 min, se stoarce, se usucă şi se cîntăreşte. 

Deoarece şi lîna şi bumbacul se dizolvă într-o mică măsură, 
se pot face următoarele corectări la greutate: bumbac brut 4%* 
bumbac albit 3%, bumbac mercerizat 2%, lină albită 3,5%* 
lînă nealbită 2,5%. 

e) Prin separarea firelor de diferite materii prime. Cînd urzeala 

şi bătătura unei ţesături sînt din materii prime diferite, pentru 
a găsi în ce cantitate este fiecare dintre ele, se procedează astfel: 
se taie 1 dm 2 de ţesătură, apoi se cîntăreşte pe o balanţă anali¬ 
tică. Din această probă se scot firele de urzeală şi de bătătură 
şi se pun separat, apoi se cîntăresc. Printr-un calcul simplu se 
poate preciza, în procente, conţinutul fiecărei materii prime. 
De exemplu, 1 dm 2 dintr-o ţesătură serj cu urzeală de mătase 
şi bătătură de bumbac cîntăreşte 1,5 g, iar urzeala 0,82 g. Cîte 
procente mătase şi bumbac conţine ţesătura? 


1,50 g ţesătura . = 100,00% 

0,82 

0,82 g urzeală de mătase = - x 100= 54,66% 

1,50 

0,68 g bătătură de bumbac . .. . . = 45,34% 

Deci ţesătura conţine 54,66% mătase şi 45,34% bumbac. 
Pentru a găsi cantitatea materiilor prime componente ale 
unui fir care este răsucit sau cablat din două sau din mai multe 
fire din diferite materii prime, se procedează astfel: pe balanţa 
analitica se cîntăresc 5 — 10 m de fir, apoi se dezrăsuceşte şi se 
cîntăreşte^ fiecare fir component separat. Avînd greutatea lor, se 
calculează în procente cantitatea fiecăruia, cum s-a arătat la 
ţesătură de mai sus. 

torie^* ^° S Se ^ aU ex P^ ca t'*^ e . clforva noţiuni folosite în vopsi- 

matprîfî care se * ntre kuinţează pentru vopsirea 

materialului textil. Flota conţine colorantul şi substanţele utili¬ 

268 



zate la vopsit (adaosurile). Adaosurile se exprimă in procent#» 
şi se referă Ia greutatea materialului de vopsit. 

Raportul de flotă este raportul dintre cantitatea materialului 
vopsit şi flotă. De exemplu, raportul de flotă 1/20 înseamnă că 
pentru vopsirea unui kilogram de material s-au luat 20 1 de apă. 

Sînt flote lungi , la care raportul de flotă este mare, apoi flote 
scurte , cu raportul de flotă mic. 

Raportul de flotă este în funcţie de felul materialului, de 
aparatul sau de vasul în care se vopseşte, de natura colorantului, 
de tonul culorii (dacă culoarea va fi deschisă sau mai Închisă), 
de starea în care se vopseşte materialul (dacă se vopseşte ca 
materie primă, ca fir, ţesătură sau tricotaj). Firul se poate vopsi 
in sculuri, pe ţevi sub formă de bobine, sau pe suluri de urzeală. 

Extragere. în cazul cînd culoarea este prea închisă, o parte 
din colorantul de pe fibră se scoate sau, cum se spune, se extrage 
prin diferite procedee. 

Prin egalizare se înţelege fixarea uniformă a colorantului pe fi¬ 
bră, fără să existe porţiuni în care vopsirea să difere în intensitate. 

Epuizarea băii se face la sfîrşitul vopsitului, cînd se adaugă 
in baia de vopsit diferite substanţe, care favorizează trecerea 
colorantului pe fibră. Astfel de substanţe sînt, de exemplu, 
acidul sulfuric, sarea de bucătărie etc. Cînd aceiaşi baie va fi 
întrebuinţată în continuare pentru vopsit, nu este necesar ca 
baia să fie epuizată. 

Eliminarea apei este îndepărtarea surplusului de apă din mate¬ 
rialul vopsit, de exemplu, prin centrifugare sau cu ajutorul unor 
aparate de absorbţie. 

întoarcerea se face manual sau mecanic la sculurile de fire. 
in timpul vopsitului, astfel incit partea care a fost ţinută afară 
să fie cufundată în flota de vopsit. întoarcerea se face mai des 
la început şi mai rar spre sfîrşitul vopsitului. Prin aceasta se 
obţine o vopsire uniformă. 

Manipularea este mişcarea materialului în flota de vopsit 
cu scopul de a obţine o vopsire uniformă. O manipulare rapidă 
se cere cînd se vopseşte cu coloranţi care trec repede pe fibră. 

Nuanţarea se face cînd la vopsit nu s-a obţinut culoarea 
dorită; se mai adaugă mici cantităţi de culoare dizolvată, pînă 
se obţine tonul dorit. 

Acidularea se face cu soluţii slabe de acizi, cu anumit scop, 
de exemplu, de a neutraliza soda rămasă în materialul vopsit. 

Soliditatea vopsirii este o proprietate a vopsirii de a rezista 
la toate solicitările, tratările şi influenţele ulterioare, ca lumina 
solară, spălat, fiert, mercerizat, transpiraţie, călcat etc. 


269 























La aceste acţiuni vopsirile au o rezistenţă variată care depinde 
de mai mulţi factori, ca: natura colorantului întrebuinţat, natura 
materialului care se vopseşte, condiţiile in care s-a efectuat 

vopsitul. * 

Insa trebuie să se ţină seamă şi de soliditatea de fu oricare , 
adică de tratările la care va fi supusă materia după vopsit, ca: 
fierberea, mercerizarea, piuarea, scărnoşarea etc. 

Se va ţine seamă şi de soliditatea de utilizare sau uzură , care 
se referă ia solicitările la care este supusă vopsirea in timpul 
purtării, ca soliditatea la lumină, la intemperii, la spălare, la 
fierbere, la călcat, la praf, ulei şi transpiraţie etc. 

Pentru clasificarea solidităţii vopsirii, standardele sovietice 
au scări de la 1 pînă la 5, în care 1 reprezintă soliditatea cea 
mai mică. Gînd Încercarea se face cu tratament umed, ca spălarea, 
fierberea şi transpiraţia, proba vopsită se împleteşte cu o fîşie 
albă din acelaşi material, iar călcatul se face cu o ţesătură umedă. 
Afară de decolorarea probei vopsite, se observă şi colorarea fîşiei 
respective a ţesăturii albe. 

în acest caz soliditatea se exprimă printr-o fracţie, în care 
numărătorul exprimă gradul de decolorare a probei vopsite, iar 
numitorul — gradul de colorare a probei albe. 

Pentru aprecierea gradului de soliditate a vopsirilor se folo¬ 
sesc aşa-numite „etaloane", cu care se compară probele. 

Soliditatea la lumină şi lumină-intemperii. Se deosebesc două 
feluri de acţiuni ale luminii asupra vopsirii: 

a) acţiunea luminii solare; 

b) acţiunea luminii solare în condiţii atmosferice variabile, 
însoţită de alţi agenţi, ca: umiditatea atmosferică (ploaie, rouă), 
praf, gaze. Soliditatea la acest gen de acţiuni se numeşte solidi¬ 
tatea la lumină-intemperii. 

Pefrtru determinarea solidităţii la lumină şi lumină-intem¬ 
perii, tehnica sovietică a adus o mare contribuţie şi o bogată 
experienţă. 

Se procedează în felul următor: mostrele vopsite se fixează pe o 
seîndură alături de toată scala etaloanelor pentru comparaţie, iar 
un exemplar de mostră se păstrează la întuneric. Pentru determi¬ 
narea solidităţii la lumină, o serie de mostre se ţin sub sticlă, 
iar pentru determinarea solidităţii la lumină şi intemperii, ele 
sînt lăsate descoperite. Se expun la soare cu faţa spre sud, sub 
un unghi de 45°. 

Cînd primul etalon a fost aproape complet decolorat, iar 
etalonul al patrulea a fost foarte puţin decolorat, expunerea 
încetează. 


270 


Soliditatea la tratamentele umede. Soliditatea la tratamentele 
umede arata stabilitatea vopsirii la acţiunea apei reci, la spălat 
şi transpiraţie. Probele sînt împletite cu o fîşie albă din acelaşi 
material. Apoi se^ constată în ce măsură s-a decolorat proba 
vopsită şi in ce măsură s-a colorat fîşia albă. Comparaţia se face 
cu ajutorul unor etaloane indicate de standarde, care au fost 
supuse probelor concomitent cu eşantionul încercat. 

1 entru determinarea solidităţii vopsirii la apă rece se ţine 
mostra împletită împreună cu materialul alb timp de 18 ore 
in apă distilată cu o temperatură de 20°C. 

Pentru determinarea solidităţii la spălat , proba se ţine timp 
de 30 min într-o baie cu o temperatură de 40°C, care conţine 
o g/l săpun şi 3 g/l sodă calcinată. După 30 min proba este udată 
in aceiaşi soluţie, se stoarce succesiv de 10 ori, apoi se clăteşte 
in apă rece şi se usucă. 

Pentru a determina soliditatea vopsirii la spălat cu săpun şi 
fierbere se procedează ca mai sus, numai că în primele 30 min 
materialul se iierbe, apoi se lasă pînă cînd soluţia s-a răcit pinâ 
la 40°C, după care urmează 10 înmuieri şi stoarceri conse¬ 
cutive. 

Soliditatea la transpiraţie se determină astfel: mostra este 
ţinută 30 min într-o soluţie rece, care conţine 5 g/l clorură de 
sodiu şi 5 cm 3 amoniac 24%. După 10 înmuieri şi stoarceri succe¬ 
sive, la această soluţie se mai adaugă 7 cm 3 acid acetic glacial, 
apoi proba este ţinută din nou 30 min în această soluţie, pe 
urmă se înmoaie şi se stoarce de 10 ori succesiv, se clăteşte 
şi se usucă. 

Soliditatea vopsirii la frecare se face astfel: se freacă proba 
vopsită cu o ţesătură albă uscată, din acelaşi material. Ţesătura 
albă este înfăşurată pe deget şi este frecată cu putere pe o lungime 
de 10 cm. 


2. Operaţii preliminare vopsirii 

Pentru a asigura reuşita vopsitului el trebuie sa se facă in 
cele mai bune condiţii. Pentru aceasta se pregăteşte atît materia¬ 
lul, vasele şi aparatele întrebuinţate pentru vopsit, cît şi colo¬ 
ranţii şi alte substanţe. 

Un factor foarte important în vopsitorie este apa. Ea serveşte 
la spălarea şi la clatirea materialelor textile, apoi ca dizolvant 
pentru coloranţi, la alimentarea cazanelor, iar ca vapori, la 
încălzirea flotei de vopsit. In contact cu pămintul apa dizolvă 


271 


















o serie de substanţe, de exemplu sărurile de calciu şi de magneziu 
etc., apoi ia cu sine şi microorganisme. 

Prezenţa sărurilor de calciu şi de magneziu sub lormă de 
bicarbonaţi ii dau apei o anumită duritate, care se măsoară în 
grade. Un grad de duritate german este egal cu 1 g de oxid de 
calciu (CaO) la 100 I de apă, iar un grad de duritate francez este 
egal cu 1 g de carbonat de calciu (CaCO s ) Ia 100 1 de apă. 

Apa întrebuinţată în industria textilă trebuie să fie cît mai 
moaie, deci să nu aibă duritate, sau să aibă o duritate foarte 
mică, deoarece sărurile de calciu şi de magneziu formează cu 
săpunurile, uleiurile şi coloranţii săruri insolubile, cauzînd defecte 
grave la vopsit. Apa dură mai dăunează instalaţiilor de metal 
corodează cazanele şi ţevăria. Apoi prezenţa sărurilor do fier 
şi de mangan în apă dă o nuanţă ruginie ţesăturilor albite. 

După duritate apa se clasifică astfel: 

Sub 5° foarte moale, de la 5 la 10° moale, de la 10 Ia 15° îiilo- 

cie, de la 15 la 20° dură, peste 20° foarte dură. 

Pentru a evita inconvenientele cauzate de duritatea anei se 
întrebuinţează diferite produse pe bază de hexametafosfat de 
exempluLoranitul(Galopon),apoiTri!onul Z’şi B şi Irgalamiî BT. 


3. Curăţarea vaselor de vopsit 

o aîI.rjLl'Tl’ ,,entm " P utea fi "Mizate din „ou peni™ 

3$/» fierbe”^ k’l 000 'fde apă! 

O e decrolma sau arostit şi 250 g de acid sulfuric de 66° Be! 

4. Pregătirea firelor pentru vopsit 

nate P T„ t ™ u?„rrr,Tbs!Lf!r?LlT™T’ ,Wh «"* ** 

sa„ firele care au fost toarse^“ruSSl t “ rcero P re » ."»»> 
tendinţa să formeze cîrcei Penfm ^ t aceiaşi direcţie, au 

sculurile sint ţinute c ,teva minute iu ! p Tîie!°bS" C,rCei '° r ’ 

toarcî™ “„ÎSYmp„'Si7 d ‘ 0a,e căau 'f “P*l»te inaiute de 
filatură) care P 0, S fau!eS O mplu ’ ulei “‘ <»M>ui„ţat 1» 
Peu.ru aceasta, faaiute de a “o^KSe 


272 


sau^săpuî^-îo^g/f^, 2 amo g nîac° d p calc ' natd2 ?/.' săpun, 
pot întrebuinţa şi produse sintetifo spălatul firelor se 

va avea o temperatură de 'i0-/i5’c”darilocuiesc săpunul. Flota 
turn şi concentraţia, lina este atacată depa!e5lc tem ' >era ' 

Sculurile sint tinute In fi^*^ • 

ori, iar cind slnt curate se storc apoi se citite!! In" 1 ”? de cIteva 
După clătit sculurile sint stoiiX!« L ' !, P " We cur ?i 5 ' 
bastoane sau pe bănci ’ P un a uscat P e n, ? te 

o ? h s* ih »— 

2 g/l igepon A si 0 2-î îl) Si- t G ’ Car f co ^ ,ne °> 5 P ină la 

cu produsul rominesc „mersol"! PentTca Dbreîe'de Unăl'ă 
amnece cit ma. bine la cardare, deci să nu se rupă lina este 
stropita şau cum se spune, „uleiată“ cu o emulsie care conţine 

£» — 1 - ma- se: 

con^f^ 

şi alte grăsimi nu sint îndepărtate, ele pot să cauzeze mari nei 
junsun la albitul şi vopsitul firelor. 

Pnn spălare s-au îndepărtat din lînă impurităţile solubile in 

usuc“ a: fi f ’lî tranSPiratle ’ + ?răsimi ’ Care constitu * e aşa-numitul 
„usuc . Insă lina mai conţine şi alte impurităţi, de exemplu 

îndepă’rta" 46 ’ ^ ^ “ Care ^ «a“p«î 

ni J^ d< ;P ar . tarea ac estor impurităţi vegetale se face prin carbo- 

ParWiî tarea mU ,v U u , n acid de 0 anumită concentraţie). 
Carbonizarea se executa pe lină imediat după spălat, sau pe ţes㬠
tura, insa în nici un caz carbonizarea nu se face asupra firelor 


5. Albirea linii 

Lina, oricît de bine ar fi spălată, are o culoare gălbuie care 
numai pnn albire dispare. Albirea firelor de lină se face rar 
cind se urmăreşte ca lina să-şi schimbe culoarea gălbuie, sau cind 
lirele urmează să fie vopsite într-o culoare deschisă. Albirea se 
face asupra materialului curat, deci totdeauna după spălat. 

Albirea cu blanchit. Materialul în prealabil curăţat se intro¬ 
duce in următoarea baie de albire: 

/n<J^° ta * °^0 i>laachit I 3 kg; baia va avea temperatura de 
4U C, în care materialul se ţine 4—5 ore. După albire se clăteşte 


18 — Ţesăloria manuală — c. 1872 


273 















gJ/\ Aâa ^ 


C. 


si se acidulează intr-o baie care conţine 2 1 de acid sulfuric [* 
1 000 I de apă. După acidulare se clăteşte din nou. Blanchitul 8e 
păstrează închis ermetic, ferit de umezeala şi de căldură prea 


mare. 


Albirea ca acid sulfuros diluat. Pentru 100 kg de lină se 
utilizează. 

Flota 5 000 1, bisulfit de sodiu praf 10 kg, acid sulfuric 66° 
Be 4 kg. Bisulfitul de sodiu praf se poate înlocui cu 25 1 de bisul¬ 
fit de sodiu lichid, 38° Be. 

Materialul este ţinut timp de 12 ore în această baie rece, 
apoi se clăteşte şi se usucă la o temperatură normală. 

Albirea cu apă oxigenată. Pentru 100 g de material se utili¬ 
zează: flota 2 000 1; apă oxigenată 30%, 26 1. Apa oxigenată se 
alcalinizează slab cu amoniac. Materialul se ţine în flota cu 
temperatura de 40°C timp de 6 ore. 

Prin adaos de pirofosfat de sodiu se stabilizează flota de 
apă oxigenată. Albul obţinut prin această metodă este cel mai 
rezistent la lumină şi depozitare. 

Albirea se face în vase de lemn, de faianţă, iar ţevile de încăl¬ 
zit trebuie să fie din plumb; ţevile să fie demontabile. 

Azurarca. Materialul textil albit capătă cu timpul o culoare 
gălbuie. Pentru ca această culoare gălbuie să dispară, materia¬ 
lul este „azurat“, adică este afundat de mai multe ori într-o baie 
care conţine intr-o cantitate foarte mică unul dintre coloranţi: 
violet-metil, albastru-metilen sau violet-acid. 


6. Pregătirea colorantului pentru baia de vopsit 

După ce au fost consultate cataloagele cu mostre ale fabriciloi 
producătoare de coloranţi, se alege colorantul cel mai indica 
pentru nuanţa şi rezistenţa cerută. 

Pentru a obţine nuanţe intermediare, se folosesc doi sai 
coloranţi co ^ oran ^’ * ar numa i în cazuri excepţionale patri 

Coloranţii aleşi pentru nuanţare trebuie să fie cît mai aproap< 
obtLs i C l° rantulU u ? e bază ‘ De exem P lu > dacă trebuie să « 
albastru, unii'cSorart aVaS"™ <Sri ' fer) 86 prefer4 " n 

maimnale col ° r£ ţ n bului se întrebuinţează apă cî 

de apă moale se ™ j? a C0Q densaţie. Dacă nu dispuneri 
soluţie Tte’rbe P 6 80da Cafcinată 2 ~ 3 g/l apă, apoi aceasti 


274 


Dacă apa este prea dură, calciul din ea In contact cu colo- 
iautul formează precipitate dăunătoare vopsitului. 

entiu dizolvarea colorantului se întrebuinţează vase de por¬ 
ţelan sau emailate. Se toarnă puţină apă pe'colorant, apoi se 
amestecă pînă se face o pastă uniformă; se toarnă peste pastă 
apa calda (nu fierbinte), se amestecă pînă vopseaua s-a dizolvai 
complet, apoi se strecoară printr-o sită sau printr-o pînză deasă 
in baia de’vopsit, amesteeîndu-se bine. Înainte de a dizolva colo¬ 
rantul este bine să se consulte reţetele, fiindcă nu toii coloranţii 
se dizolvă în apă.' 


B. COLORANŢII CHIMICI 

Se numesc coloranţi chimici acele substanţe care au pro¬ 
prietatea de a colora alte materiale, de exemplu fibre textile, 
piele, blănuri, hîrtie etc. 

Ca materie primă pentru industria coloranţilor sint între¬ 
buinţate hidrocarburile, obţinute prin distilarea gudroanelor, ca: 
benzen, xilen, naftalină, antracen etc. 

Clasificarea coloranţilor se poate face din mai multe puncte 
de vedere, şi anume: după structura chimică, după cromofori. 
după procedeul de vopsire (clasificarea tehnică) şi după soliditatea 
vopsirii obţinute. în practică, cea mai importantă este clasifi¬ 
carea tehnică, în care se ţine seamă de comportarea coloranţilor 
faţă de diferite fibre textile. 

Păstrarea coloranţilor . Coloranţii in industrie slnt întrebuin¬ 
ţaţi sub formă de pudră ori sub formă de pastă. Ei sînt păs¬ 
traţi în cutii sau în borcane închise ermetic, care se aşază într-o 
cameră răcoroasă, ferită de vapori şi fără umezeală, deci sepa¬ 
rată de vopsitorie. 


1. Clasificarea tehnică a coloranţilor 

Din punctul de vedere al comportării fată de diferitele fibre 
textile, coloranţii se pot clasifica astfel: 

1) Coloranţii acizi sînt solubili în apa, vopsesc lina si 
mătasea naturală în mediu acid, insă nu au afinitate pentru fibrele 
vegetale. 

2) Coloranţiide crom sint solubili in apă. ei vopsesc lina: 
prin combinarea de săruri de crom se formează lacuri foarte re¬ 
zistente. 


275 


































3) Coloranţii de mordansare sînt solubili în apă. Înainte de 
vopsire materialul este supus unui tratament numit mordansare 
oare se face cu săruri de crom de fier şi de aluminiu. Se între’ 
buinţează pentru fibre animale şi vegetale. 

4) Coloranţii direcţi sau substantivi sînt solubili în apă; ei 
vopsesc atît fibrele vegetale, cît şi cele animale. 

5) Coloranţii bazici sînt solubili în apă, vopsesc fibrele ani¬ 
male fără mordansare, iar fibrele vegetale, cu o prealabilă mor¬ 
dansare. 

6) Coloranţii de sulf sînt insolubili în apă. Se dizolvă prin 
reducere cu sulfură de sodiu în mediu alcalin. 

7) Coloranţii de cadă sînt insolubili în apă. Se dizolvă prin 
reducere cu liidrosulfit de sodă în prezenţa sodei caustice. Se 
împart în două grupe: indigoizi şi derivaţi de antrachinonă. 

8) Coloranţii cubosoli (indigosoli) sînt coloranţi de cadă în 
formă solubilă. Culoarea se formează pe fibră, după vopsit, prin 
oxidare. 

9) Coloranţii insolubili formaţi pe fibră prin doi compuşi care 
combinîndu-se, dau naştere unui colorant insolubil. Se numesc 
şi coloranţi de gheaţă. 

10) Coloranţii de oxidare . Culoarea se obţine prin oxidarea 
pe fibră a unui compus necolorant. 

11) Coloranţii speciali pentru mătase acetat sînt insolubili în 
apă. Se aplică pe fibră din dispersii în baie de săpun. 


2. Vopsirea firelor pentru covoare 


în alaiă de materialul, desenul şi execuţia unui covor, va- 

T-, u ! epinde, în mare măsură, de alegerea judicioasă a 

,£ r r b r tate - Dm flrele utilizate P^tru covoare, cele 

mi anar n! f a +“ n ™? Jonlate r a caz unlor nu sînt vopsite, fiindcă 

bumbac ? 6 S11 ^ ^ ire rasuc ite sau cablate, denumite 

m/rr;* Ş1 / nt în culoar naturală. 

covoarele nersanp^ ^ a ^ a ţesăturii sub forma de noduri, ca la 

chilimuri S a™^ ^ tătură la sc ° a 4e, caramaniuri şi 
«mimuri, sînt aproape exclusiv din lină. 

fibr^tin^icV SalfsLrintr'eV 0 ^ 680 lirele de lînă ^ firele di " 

de a înlocui lîna in multe domenH* 6 ^ mult CU tendmţa 

vopsitul linii se^facTia^f \ ^ firelor de lină. Fiindcă 

la temperatură ridicată, materialul este 


276 


fiert ţunp îndelungat, fapt care produce in multe cazuri indici- 
rea şi impislirea lirelor. 

Pentru evitarea acestor mari inconveniente, se introduc firele 
de lina in iorma de sculuri într-o baie de apă rece, in care se 
c Fepta A ^poclorit de sodiu pînă cind soluţia ajunge de 
i'o/ -j e . a 8 lt . a l această baie 45 min, după aceea se adaugă treptat 
b /0 acid clorhidric de 20°Be, se mai agită 15 min, apoi se scoate 
s f e ceteşte bine. Se recomandă ca temperatura băii de vopsit 
sa tie ridicată încet, iar manipularea să fie înceată. 

) C°l° ran 'ţîî acizi. Coloranţii acizi sînt cei mai indicaţi pen¬ 
tru vopsirea linii, prezentind cel mai mare număr de coloranţi. 
Din punctul de vedere al acidităţii in vopsire ei se împart in 
trei grupe: 1 

a) Coloranţi care vopsesc lîna in baie puternic acidă. Prin 
taptul ca egalizează uşor, se numesc coloranţi de egalizare. Aci- 
dularea băii de vopsire se face cu acid sulfuric. 

b) Coloranţi care vopsesc lîna în baie cu aciditate mai mică 
deciţ prima grupă. Ei au afinitate mai mare pentru lînă, insă 
egalizează mai greu. Aeidularea băii de vopsit se face cu acid 
acetic. 

c ure vopsesc lîna în baie neutră sau slab acidă 
au afinitate mare pentru lină, insă materialul vopsit prezintă 
inegalităţi. 

8) Factorii care influenţează vopsirea. Adaosul de acid. 
Acidul descompune colorantul care se combină cu lina. Cu cit se 
pune mai mult acid în baie, cu atît vopsitul se face mai repede, 
i eGl . ac * aosa l d e . ac id se va face treptat şi cu băgare de seamă. 
Dacă vopsirea se face prea repede, ea va fi inegală. 

Adaosul de sulfat de sodiu are rolul de ince- 
hmtor al vopsirii, deci ajută egalizarea. 

Temperatura băii. Temperatura înalta accelerează 
vopsirea, deci se va ţine seamă de capacitatea de egalizare a 
colorantului. Cind colorantul egalizează bine (grupa I), aducerea 
la fierbere a flotei se poate face mai repede. 


Tehnica vopsirii cu coloranţi acizi 

Pentru grupa /, care silit coloranţi de egalizare, baia va conţine: 
x % colorant necesar, 3-4% acid sulfuric de 96%, 10—20% 
sulfat de sodiu cristalizat. 

Acidul sulfuric şi sulfatul de sodiu se pot înlocui cu 8—10% 
sulfat acid de sodiu. Vopsirea se începe la o temperatură 


277 

















(le 60—70°C, se ridică temperatura pînă Ja fierbere şi se fi erbe 

45—90 min. ,^ .. 

Prin faptul că coloranţii dm aceasta grupa egalizează bine 
nuanţarea se face uşor (pentru o culoare mai închisă), chiar fără 
răcirea flotei. Pentru a deschide culoarea se pune in baie material 
nevopsit si se continuă fierberea, sau se elimina o parte din flotă 
şi se înlocuieşte cu apă curată, după care se continuă fierberea. 
Cei mai utilizaţi coloranţi acizi de egalizare (grupa I) sînt urm㬠
torii coloranţi de fabricaţie indigenă, orange II lanacid, bordo 
lanacid, fucsin lanacid BB, albastru lanacid GGR. De fabricaţie 
sovietică sînt următorii coloranţi: galben acid rezistent la lumină 
portocaliu acid, bordo acid, albastru acid aprins. 

Pentru grupa a Il-a, care conţine coloranţi do egalizare mij¬ 
locie, baia va conţine: x% colorant necesar, 3—5% acid acetic 
de 30%, 10—20% sulfat de sodiu cristalizat. 

Vopsirea se începe la 40—50°C, se ridicăîncet temperatura 
pînă la fierbere, apoi se fierbe 30—45 min. Pentru epuizarea flo¬ 
tei, dacă este nevoie, se mai adaugă în baie 3—5% acid acetic 
sau 1-2% acid formic, sau 1—2% acid sulfuric. Adaosul aci¬ 
dului se face încet, amestecînd flota, apoi se continuă fierberea 
încă 30—45 min. 


Pentru nuanţare în timpul vopsirii se folosesc coloranţi de 
egalizare din grupa I, care pot fi adăugaţi şi in timpul fierberii. 
Pentru nuanţare cu coloranţii din grupa a IÎ-a se răceşte flota (se 
goleşte o parte diii flotă şi se adaugă apă rece) si se ridică apoi 
temperatura dm nou, încet, pînă la fierbere.’ 

Exemplu de coloranţi care vopsesc după această metodă: de 
iaOricaţie indigenă este negru acid ATT. 

a^i^°Q° ran ^ ^ricaţie sovietică: albastru închis acid, violet 
acid b, negru acid. 

intr^haio coloranţi care egalizează rău. Vopsirea se face 

0-200/ S nl a ?/° n 5 ne: *% colorant - 2-3% acid acetic, 
1U A / u /<? sul , fat sodiu cristalizat. 

la 90°C si^Vvonspl'f jî ^ se , r *dică apoi încet temperatura pînă 
Uneori ’ pentru ■ a această temperatură timp de 60 —90 min. 
acetic de la încenut ^^ area . ®Salizării nu se introduce acid 
libertate acid acetic iw^ de . amoniu , care pune treptat în 
adaugă 2—3% acid acetic e ^ uizare > sfîrşitul vopsirii se 
După acest procpdpn > *. i . 

>‘anţi: albastru acid anrin* lnt,re ^ ul nţează următorii doi colo- 
Solidităţile sTutiuSZ Ş \ albastru acid închis, 
egalizare au solidităţi l° raT *ţilor acizi. Coloranţii acizi de 
' me d'ocre l a apă şi spălare, în timp ce 
278 


coloranţii care trag în baie slab acidă sau neutră prezintă o soli- 
di a o mai bună la apă şi la spălare. în ce priveşte soliditatea 
la lumina, mulţi coloranţi acizi au o bună soliditate. 

>< n 

Vopsirea linii cu coloranţi de crom 

Proprietăţile coloranţilor de crom. Coloranţii de crom sînt 
solubili în apă şi vopsesc lina in mediu acid’ ca şi coloranţii 
vopsirea este tratată cu o sare de crom, se formează pe 
fibra, din colorant şi crom, un lac insolubil, cu rezistenţe foarte 
bune la spălare şi la lumină. 

Vopsirea linii cu coloranţi de crom are două faze: vopsirea 
şi cromarea. Se folosesc trei procedee, şi anume: 

— cromarea după vopsire; 

— cromarea înainte de vopsire; 

— cromarea concomitent cu vopsirea. 

a) Cromarea după vopsire. Este metoda cea mai utilizată 
deoarece dă vopsirile cele mai solide. Ea este aplicabilă la un 
număr mare de coloranţi. 

Baia de vopsire conţine: x% colorant necesar, 2-5% acid 
acetic de 30%, 10—20% sulfat de sodiu cristalizat. 

Temperatura băii se ridică încet pînă la fierbere, apoi se fierbe 
30—45 min. Pentru epuizarea băii se mai adaugă 3—5% acid 
acetic, sau 2% acid sulfuric, după care se fierbe încă 30—45 min. 
Apoi se răceşte liota pînă la circa 60—70°C şi se adaugă canti¬ 
tatea necesară de bicromat de potasiu sau de sodiu. Se aduce din 
nou pînă la fierbere timp de 45—60 min. 

Cantitatea de bicromat adăugat este de obicei jumătate din 
cantitatea de colorant întrebuinţat. Nu se ia totuşi mai puţin 
decît 1,1% şi nici mai mult decît 3% din greutatea materialuiui 
care urmează să fie vopsit. 

b. Cromarea prealabilă. După acest procedeu se inordansează 
întîi lîna, apoi urmează vopsirea. Se întrebuinţează mult mai 
rap. Mordansarea se face cu: 3% bicromat de* potasiu, 2,5% 
tartrat de potasiu. 

Se începe la 70°C, se aduce pînă la fierbere, se fierbe 30 min 
şi apoi se spală. în loc de tartrat se poate folosi acid lactic, for¬ 
mic, oxalic. 

Urmează vopsirea, care se face într-o baie ce în prealabil 
a fost acidulată cu acid acetic (1—8%). Se introduce şi colorantul 
dizolvat, apoi începe vopsirea materialului mordansat, la 
30—40°C. Se ridică încet temperatura pînă la fierbere, se fierbe 


279 





















1% pină la 2 ore, 
acid acetic. 

Coloranţi care se 


în care timp se mai adaugă 2,5-7,5% 
vopsesc după acest procedeu sint mai ales 


o j i7armele 

c Cromarea concomitent cu vopsirea, procedeu denumit si 
metacrom. Unii coloranţi se pretează la tratare cu crom chiar 
in timpul vopsirii. 

Cantitatea de mordant metacrom este egala cu cantitatea de 
colorant întrebuinţată. Cantitatea minimă este de 3%, iar cea 


maximă de 8%. . , . 

In general baia se compune din: x% colorant întrebuinţat, 
10 % sulfat de sodiu cristalizat, x% mordant metacrom. 

Se începe vopsirea la 40°C, se aduce la fierbere şi se fierbe 


cel puţin 90 min. 

Cînd colorantul „trage “ greu, se poate adăuga 2—3% acetat 
pe amoniu sau sulfat de amoniu. Pentru acest procedeu de croma- 
tare sînt indicaţi mai ales coloranţii numiţi metacrom. 

Pentru nuanţare se răceşte baia pînă la 50°C şi se adaugă 
colorantul necesar, o dată cu cantitatea respectivă de mordant. 
In locul mordantului metacrom se poate lua un amestec de o 
parte bicromat de potasiu şi două părţi sulfat de amoniu. 

Soliditâţile coloranţilor de crom. Coloranţii de crom dau vopsiri 
cu solidităţi foarte bune, mult superioare celor obţinute cu colo¬ 
ranţi acizi. Acest lucru este valabil atît pentru soliditâţile de 
purtare, cît şi pentru cele de fabricaţie. 

Coloranţii de crom fabricaţi in R.P.R. sînt: galben, verde, 
portocaliu, cafeniu şi negru. Coloranţii de fabricaţie sovietică: 
roşu de crom, cafeniu de crom K, albastru-negru de crom, albastru 
închis de crom, negru de crom H. 


h. Vopsirea linii eu coloranţi erom-eomplecşi 

Coloranţii crom-complecşi (palatin sau neolan) sînt coloranţi 
care au în constituţia lor crom. Vopsirile cu aceşti coloranţi 
dau solidităţi foarte bune, puţin inferioare, totuşi, celor cu 
co oran 1 e crom. In utilizarea lor nu mai este nevoie de cro 
mare deoarece ei au crom în moleculele lor. 

ct roi P "!T piU se V0 P se Şfe ca şi cu coloranţii acizi, cu deosebire* 
să egalizeze™”* <C ' ° cant ^ ate mar e de acid sulfuric pentrp ca 

sulfuric* d^96°% S ' re conPme ' x % colorant necesar, 5—10% aC1(i 


280 


Se începe vopsirea la 40°C, se ridică încet temperatura pină 
la fierbere, se fierbe o oră şi jumătate. Utilizarea coloranţilor 
crom-complecşi este mult mai simplă decît a celor de crom, 
nuanţarea mult mai uşoară, iar soliditâţile vopsirilor sint foarte 
bune. 


6. Vopsirea linii cu coloranţi substantivi 

Coloranţii substantivi se pot întrebuinţa numai in anumite 
cazuri, din cauză că dau vopsiri inegale şi de multe ori neclare. 
Se vor întrebuinţa numai la culori închise. 

Baia de vopsire conţine, afară de coloranţi, şi 10—20% sulfat 
de sodiu cristalizat, cu 3—6% acetat de amoniu. Se începe vopsirea 
la 40—50°C şi se aduce încet pînă la fierbere. Dacă flota nu este 
epuizată, se mai poate adăuga 2—4% acid acetic. 

Coloranţii substantivi se fixează bine pe fibra de lină; daca 
vopsirea a ieşit prea închisă sau inegală, ea nu poate fi corectată 
decît prin extragerea cu produşi reducători. 


7. Vopsirea linii eu coloranţi bazici 

Lîna se vopseşte cu coloranţi bazici, fără să fie nevoie de o 
mordansare. Vopsirea în baie neutră (sau slab acidulată cu acid 
acetic) se face la temperatura de 50—90°C. 

Soliditâţile coloranţilor bazici sînt reduse, incit sint rar 
întrebuinţaţi, însă produc culori foarte vii. 


8. Vopsirea firelor clin fibre sintetice 

Vopsirea firelor din fibre poliamidice (capron, avion). înainte 
de vopsire firele din fibre poliamidice trebuie fixate, adică supuse 
unui tratament cu apă fierbinte sau cu abur sub presiune. 

Fibrele poliamidice se pot vopsi cu diferite categorii de £olo- 
ranţi. Astfel, de exemplu, coloranţii acizi, deşi au pentru hbrele 
poliamidice o afinitate mai mică decit pentru lină, se pot lolosi 
la vopsirea acestor fibre. Pentru vopsirea lor se pot întrebuinţa 
şi coloranţii direcţi, cu toate că ei „trag greu pe i ra, insa 
un adaos de acid în baie grăbeşte vopsirea. 

Cu coloranţi insolubili se obţin rezultate bune. . 

Se face o suspensie de colorant cu săpun 
efectua la temperatura de 80-85°C. Sint întrebuinţaţi de aseme- 


281 


















nea şi coloranţii dc crom, prin procedeul cromatării ulterioare 
sau coloranţii metacrom. 

Coloranţii azotoli se vopsesc pe fibrele sintetice poliamidice 
in felul următor: se tratează materialul într-o baie care cont ine 
azotol şi azoamină, timp de 20 min, la circa 70°C. Urmează apoi 
diazotarea în baia a doua. O dată cu diazotarea se face şi cuplarea 
celor doi componenţi. Urmează apoi spălarea. 


tNTREBĂRI RECAPITULATIVE 

1. Care plante din H.P.R. sint întrebuinţate pentru vopsit? 

2. Care sînt metodele pentru a recunoaşte materiile prime textile: a) cali¬ 
tativ; b) cantitativ? ; an " 

3. Ce solidităţi se cer unei vopsiri bune? 

4. Care sînt operaţiile preliminare vopsirii? 

5. Ce scop au spălarea, carbonizarea, albirea şi azurarea lînii? 
b. Cum se evită încllcirea şi împislirea firelor de lînă? 

7. Care este clasificarea tehnica a coloranţilor? 

8. Care sînt factorii care influenţează vopsirea? 




i0 


IIIHLIOGRAVIIC 



' lmKUr “ »«- 
v - 

Ministerul Industriei Uşoare. Finisarea textilii, Bucureşti, 

Ed. tehnică, 1952. ’ 

° preş cu. Ţara noastră. Aria [ărănească la romlni , Bucu- 
reşti, Ed. „Cultura Naţională", 1922. 

S r.V V A rlzmarder ^ Calcllle dc Văluri, Bucureşti, 

lid. C.G.M., 1948. 

Manualul inginerului tcxtilist, Ed. tehnică, 1959 

Finisarea textila, Ed. tehnică, 1952. 

L. Brancovici, Aria romtncască din Banat. 


G. 


D. 


% 

K 






















tabla de materii 


. . . paif- 

Introducere.• - 

1 . Istoricul ţesutului . 

2. Ţesătoria in ţara noastră 

Capitolul 1. Studiul firelor întrebuinţa»* In ţesători*., . 

A. Structura .firelor şi prezentarea lor în tesătoric 

B. Proprietăţile fizico-mccanice ale firelor . * 11 

3. Torsiunea sau toarcerea . 1 

2 . Fineţea sau numărul firului. 1 

3. Rezistenţa firelor . . ** 

4. Alungirea (elasticitatea firelor). i 29 

5. Uniformitatea. . ( 

6 . Neregularitatea ..'!!!!!!!.*!!. [ 

7. Gradul de umiditate.. . .. 30 

8 . Capacitatea de a conduce electricitatea. 1 

9. Flamabilitatea. . > 34 

10 . Plasticitatea. *. • 

C. ConUu, m Cr ; a ntei difCrUC ' S0 ' UtH ? VsUbstan î' e ) 35 

1 . Determinarea fineţii firului.. I 

2 . Determinarea torsiunii firelor_ *!!!.!!!..!! . * 40 

3. Determinarea rezistenţei şi alungirii firelor 41 

4 . Determinarea neregularităţii firelor.^ “. , 

5. Determinarea defectelor exterioare ale firelor. > 42 

6 . Determinarea umidităţii firelor .... . J 44 

D. Recepţionarca firului în ţesătorie.’*. 45 

E. Firele întrebuinţate in ţesătorie . ”*’'[*[]]’' . 47 

1. Firele de bumbac . . 43 

2 . Firele din lină şi păr _ ]*’’’[*'*]***’*’ . 49 

3. Firele de mătase naturală produsă de viermi domestici 

şi sălbatici . 59 

4. Firele de mătase artificială.51 

5. Firele sintetice .. * 

întrebări recapitulative.;... r ^2 

Capitolul If. Preparaţi» urzelii şi bătăturii 

A. Noţiuni generale . . . I ^ 

1 . Formarea ţesăturii. J 

2 . Reprezentarea grafică a ţesăturilor ... 55 

13. Preparaţia firelor de urzeală . 55 

1 . Bobinatul. 57 

2> Urzitul .62 


285 


















































J>ag. 


3 . încleierca şi învclirca urzelii pc sulul dc urzeală. 

4. Năvădirea. 

5. Tragerea firelor de urzeală prin spală şi punerea în lega¬ 
lii ră a urzelii cu sulul dc ţesătură. 

C. Prcparaţia-firelor de bătătură . 

1. Canctarea sau ţevuirea . 

2. Umidificarea firelor de bătătură . 

Întrebări recapitulative . 

Capitolul III. Ţesutul. 

1 . Războiul manual de ţesut . 

1 . Mişcarea de înaintare a urzelii . 

2. Formarea rostului . 

3. Montarea pentru ţesătura în două iţe . 

4. Montarea pentrti ţesătura în trei iţe . 

' 5. Montarea pentru ţesătura în patru iţe . 

6 . Montarea pentru ţesătura în cinci iţe . 

B. Războiul mecanic de ţesut. 

C. defectele la ţesături, cauzele şi remedierea lor. 

Întrebări recapitulative . 

Capitolul IV. Studiul legăturilor . 

A. Reprezentarea grafică a ţesăturii . 

B. Reprezentarea grafică a năvădirii. 

1. Diferite năvădiri . 

2. Tragerea in spală . 

C. Mişcarea iţelor... 

1 . Mişcarea iţelor prin pedale. 

2. Schimbarea legăturii pe uu război cu pedale . 

3. Mişcarea iţelor prin mecanisme cu iţe . 

D. Diferite cartele .. 

1 . Desenarea cartelelor . 

2. Desenul cartelelor pentru mecanismul cu iţe sistem 

Hodgson (cu lopeţi) . 

E. întrebuinţarea unei năvădiri existente pentru mai multe leg㬠

turi. 

F. Legăturile fundamentale . 

1. Legături derivate din legătura pînză . 

2. Legătura diagonală . 

3. Legătura atlas. 

4. Legătura adria . 

G. Legăturile derivate din toate legăturile fundamentale . 

1 . Legătura crep . 

2. Legătura combinată . 

H. Efecte produse în ţesături . 

I. Desenarea modelelor colorate 

J. Legături pentru ţesături compuse,. 

î- Ţesăturile cu două urzeli şi o bătătură . 

2 . ţesăturile cu două bătături şi o urzeală. 

3. Ţesăturile tubulare. 

4. Ţesăturile duble propriu-zise. 

5. Ţesăturile multiple ." ’ .. 

6 . Ţesăturile cu desene mari .’ “ ’ 


03 

74 

70 

73 


79 

80 


81 


83 


80 

88 

93 

95 

103 

105 


100 

113 

110 

121 

121 

122 

125 

125 

127 

129 

131 

134 

139 

139 

140 
155 
101 
162 
162 
165 
168 
170 
173 

173 

174 
174 
178 

183 

184 


286 



pag. 

K. Desenele mari. . .. 

1. Poziţia figurilor.!. 188 

JkJSxecutarea desenului pentru o ţesătură iacard. 

fL. A lesă tura deasupra firelor şi cu speteaza 777T.. .’ --Rrr-v 

1. Alesătura între fire. n . !!!!!! 200 1 

""3. Alesă tura cu bucle*.| ^ ^—I 

M. Decompoziţia ţesăturilor. .. 206 

N. Consumul specific de materiale. **’*’*”!!!!!!!*! *>09 

întrebări recapitulative şi exerciţii . *’*’’*[’**[*' 210 

Capitolul V. Ţesutul 00 \ oarelor . 213 

A. Clasificarea covoare lor. 213 

1 . Clasificarea eovoarclor orientale. 211 

2 . Recunoaşterea unui covor oriental în cc priveşte ori¬ 

ginea lui .... 216 

3. Covoarele fabricate pe războaie mecanice. 221 

B. Aparatele şi accesoriile pentru ţesut covoare. 222 

1 . Montarea şi demontarea războiului pentru ţesut covoare 4 . 229 

2. Prepararea materialelor dc ţesut covoare şi pregătirea 

războiului..,. 229 

3. Urzitul .. 230 

C. Lucrări premergătoare ţesutului. 232 

1. Ţesătura simplă dc scoarţă . 235 

2. Scoarţă cu motive lucrate iu scăzături pe puncte întregi 237 

3. Scoarţă cu motive lucrate cu legături . 238 

4. Scoarţă cu motive lucrate cu contur la punct . 239 

5. Scoarţă cu motive lucrate cu scăzături în linii oblice pe 

jumătăţi de punct. 241 

6 . Scoarţă cu motive lucrate cu contur pe fir . 243 

7. Scoarţă cu motive lucrate în linii oblice cu diferite încli¬ 

nări . 244 

8 . Scoarţă cu motive conturate pe fir cu legături. 247 

9. Scoarţă cu motive lucrate în linii curbe. 248 

10. Clasificarea scoarţelor pe regiuni . 250 

D. Gobelinuri . 254 

E. Tehnica ţesăturii pluşate . 255 

F. Defectele şi remedierea lor. 257 

G. Finisarea . . .*'. 258 

H. Consumul specific de materiale. 258 

I. Repararea covoarelor şi întreţinerea lor. 260 

J. Copierea modelelor de pe covoare şi planşe . 261 

întrebări recapitulative . 262 

Capitolul VI. Vopsitul firelor . 264 

A. Coloranţii naturali . 264 

1. Coloranţii şi fibrele textile. 265 

2. Operaţii preliminare vopsirii . 

3. Curăţirea vaselor de vopsit. 

4. Pregătirea firelor pentru vopsit. 

5. Albirea linii ... “ 

6 . Pregătirea colorantului pentru baia de vopsit . 

B. i Coloranţii chimici. 

1 . Clasificarea tehnică a coloranţilor. 

2. Vopsirea firelor pentru covoare .. 

287 




















































































































P a g. 


. vAosirii cu coloranţi acizi .. 277 

î: vopsirea Uni; cu coloranţi lecşi . . 


• -■• 280 

: r vy :rZ. lînii CU coloranţi 

7 Vopsirea linii cu coloranţi na . 



£ Vopsirea firelor din fibre sintetice . . . 

întrebări recapitulative . 

. 

• • • < 282 
283 


Bibliografie . 


Responsabil de carte 
Tehnoredactor : Titel 
Corector : Constantin 


Ing. Margotte Adier 
Dălăiţă 
Anastasescu 


Dat la cules : 21.06.1960. Bun de tipar ; 31-08.1960. 

Tiraj: 1330. Hîrtie semivelină 65 Sr/^. Format 
16/61x86. Coli de editură: 17,013. Coli tipar. 16. 
Planşe: 1. Nr. de plan editura 260. A . 04 b J . 


Tiparul executat sub comanda nr. 
,,13 Dec. 1918“ str. Grigore 
nr. 93—95, Bucureşti — 


1872 de I. P. 

Alexandrescu, 

R.P.R- 


E. 22448