Revista Cinema/1990 — 1998/021-CINEMA-anul-XXI-nr-1-1983

ia 
o 
£ 
ca 
3 
“a; 
G 
Q 
sta 
YU 
© 
Q 
-O 


tistė 


Anul XX (241)| 


Revistă a Consiliului 
Bucureşti, ianuarie 1983 


Culturii si Fducaţiei Soc 


Președintele țării omagiat de 
cineaști ca şi de întregul popor 


Sint momente în care țara întreagă 
„unită în cuget și simţiri“ vibrează ca o 
singură, uriașă inimă, într-un unic șuvoi 
de emoție. Un asemenea ceas al inimii 
a însemnat Parti ponani român ziua 
de 26 ianuarie 1 — zi în care am 
sărbătorit cincizeci de ani de activitate 
revoluționară și ziua de naştere a pre- 
ședintelui Nicolae Ceaușescu. Cinstin- 
du-l ca pe un brav erou al istoriei con- 
temporane, România l-a omagiat pe cel 
care i-a deschis în ultimele două dece- 
nii drum impetuos spre civilizația socia- 
listă de astăzi, perspective grandioase 
societăţii de miine. Prezent și viitor își 
trag nobile seve din gloriosul trecut de 
luptă revoluţionară al clasei muncitoare 
şi al secretarului general al partidului 
din credința și devotamentul cu care e! 
și-a închinat întreaga viață cauzei po 
porului, cauzei socialismului. 


Mesajul Comitetului Politic Executiv 
al C.C. al P.C.R. ca şi numeroasele 


scrisori și telegrame de felicitare pri- 
mite de pretutindeni, din ţară și de 
peste hotare, au urat ilustrului sărbăto- 
rit, ani lungi de viață şi de activitate 
rodnică spre fericirea patriei noastre și 
în folosul cauzei păcii în lume — cauza 
pentru care președintele României mili- 
tează neobosit, amintind guvernelor și 
popoarelor răspunderea lor istorică în- 
tru prevenirea unei catastrofe nucleare, 
atrăgind atenţia, cu înţeleaptă clarvi- 
ziune, asupra pericolului ce amenință 
azi omenirea, civilizația, viața însăși a 
planetei. 

Unei asemenea gindiri profund con- 
structive şi creatoare nu-i putea rămîne 
în afara interesului ei susținut, un do- 
meniu pe care îl slujim cu pasiune: ci- 
nematografia, rolul ei hotăritor în for- 
marea conștiinței contemporane. Ca- 
racterul formativ al filmului prin inter- 
mediul limbajului său specific, emoțio 
nal, a fost definit de secretarul genera! 
al partidului în cuvintele: „Pe lingă con- 


cr cip spectatorilor“. Sint cuvinte ce 
devin direcţii hotăritoare în politica cul- 
turală a partidului nostru și în activita- 
tea producției noastre cinematografice. 
Sint cuvinte care cuprind îndemnul pu- 
ternic și de fiecare clipă privind calita- 
tea filmelor, singura în măsură să de- 
termine rolul lor hotăritor în procesul 
formativ-educativ al spectatorului, ca și 
valoarea menită să ne impună cu cinste 
și peste hotare. d 
Numai - astfel! cinematografia română 
va răspunde „| elor poporului și to- 
todată va contribui la îmbogățirea cul- 
turii și artei universale“, preciza emi- 
nentul nostru îndrumător, atent, pasio- 
nat și exigent spectator de film. Pro- 
funda sa cerință față de creația lite- 


rar-artistică din patria noastră, creaţie 
care trebuie să fie , patriotică 
și umanistă“, definește cu o extraordi- 
nară concizie cele mai nobile însușiri 
ale unei arte demne de un popor talen- 
tat și demn, capabil să-și impună și în 
domeniul artei filmului profilul său ori- 
ginal, personalitatea sa inconfundabilă. 
„Nu imitație, nu uniformizarea ci diver- 


s propriu al 
fiecărui popor înseamnă adevărata 
le artistică și literară“. 

Cineaștii, împreună cu toți ceilalți 
slujitori ai artei din patria noastră se 
angajează ferm să traducă în acte de 
cultură demne de epoca pe care o 
trăim, aceste cuvinte profunde și des- 
chizătoare de largi perspective culturii, 
creativităţii, vieții noastre socialiste și-i 
cra Președintelui țării ani mulți și fe- 
riciți. 


„CINEMA“ 


Două filme vibrante: 


„Al patriei erou“ și „Omagiu“ 


Entuziasmului cu care patria și-a sărbători! 
eroul, „erou ales. istoriei să-i scrie noul mers' 
— îl numeşte poetul, omagiind viaţa și activi- 
tatea revoluționară a tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu — i s-a alăturat și glasul cineaști- 
lor. 

Cu o vibraţie lirică aparte în poemul Al pa- 
triei erou între eroi, prezentat în numărul an- 
terior al revistei E 

Cu forța de netăgăduit a documentului de 
ieri şi de astăzi în documentarul artistic de 
lungmetraj intitulat 

Ambele filme rămin o impresionantă evo- 
care a biografiei secretarului general al parti- 
dului cate, cu nestrămutată credință, și-a 
identificat încă din anii tinereţii, idealurile cu 
aspiraţiile și lupta clasei muncitoare, a Parti- 
dului Comunist Român în rindul căruia avea 
să se formeze, ca om și luptător. 


De la ideal la faptă, de la visul cutezător a! - 


tinărului revoluționar la realitatea impună- 
toare a zilei de azi: societatea socialistă mul- 
tilateral dezvoltată — e un drum istoric, e în- 
suși drumul României în cele cinci decenii, 
drum pe care-l urmărește în imagini pe cit de 
concrete pe atit de simbolice, filmul omagial. 

O rapidă înlănțuire de însemne geografice 
şi spirituale ale pămîntului strămoșesc: mo- 
numentul de la Adamclisi, coloana infinitului, 
statui de eroi „suflet din sufletul neamului”. 
tablourile lui Nicolae Grigorescu evocind lup- 
tele prin care țara și-a E kia independenta, 
a efervescența patriotică a anului 1918 — 
an care a dus la realizarea unității naționale, 
fixează cadrul istoric şi sentimental în care se 
naște, într-o familie modestă, dar „respectata 
pentru hărnicia și demnitatea ei“, cel care va 
ridica România Socialistă la cutezanța şi 
demnitatea de azi. la satului, cărţile de 
istorie și de literatură care-l pasionau pe elev. 
plecarea la 11 ani spre Bucureștiul anilor '30, 
unde adolescentul se va izbi de marile ine- 
chităţi sociale, Imagini de arhivă ale orașului 
de altădată. Documente, foarte multe inedite. 
evocind șirurile lungi de șomeri, grevele și 
demonstrațiile de protest împotriva crincenei 
exploatări capitaliste — manifestații organi- 
zate de Partidul Comunist care ridica munci- 
torimea la luptă conștientă, ciocniri singe 
roase cu poliția, toate refac o epocă, un în- 
cleștat moment al istoriei. Apar și alte ima 
gini găzduite pentru prima dată de ecran: ca 
sele conspirative u: tinărul, urmărit de Sı 
guranță încă de la 16 ani ca „periculos pro- 
pagandist comunist", îşi începe activitatea re- 


voluționară în rîndul organizației de tineret 
Masa și lampa la care serile, întors de la 
muncă, studia temeinic teoria socialismului 
Manifestul Partidului Comunist.Arestat pen- 
tru propagandă în rindul muncitorilor, tînărul! 
comunist va duce la Doftana lupta pentru 
respectarea regimului deţinuţilor politici 
Imagini elocvente evocă lupta comuniștilor 
impotriva fascismului. În 1939, îl atlăm pe to- 
varășul Nicolae C nizind una 
din numeroasele manifestații muncitoreşti 
antifasciste și transtormind o serbare cimpe- 
nească într-o vehementă luare de poziţie față 
de pericolul ce amenința din ce în ce mai 
grav țara. „Jos Garda de fier!", „Să apărăm 
graniţele ţării!“, sint lozincile vremii expri- 
mind hotărirea clasei muncitoare și a Parti- 
dului Comunist de a se opune transformării 
României într-o colonie hitleristă. Sugestiv 
este evocată. prin filmări de azi și fotografii 
vechi, manifestația din vara aceluiași an, 
1939, din parcul Veseliei, unde tovarășul 
Nicolae Ceaușescu și tinăra luptătoare Elena 
Petrescu vor chema tineretul muncitor la 
luptă pentru eliberarea militanţilor comuniști 
închiși de Siguranţă. Temutele închisori prin 
nărul revoluţionar: Jilava. 
rgu Jiu, devin în această pe- 
rioadă de criîncenă ilegalitate adevărate şcoli 
de educaţie comunistă, patriotică. Secretarul 
Uniunii Tineretului Comunist participă activ 
incă din închisoare, la pregătirea actului isto- 
ric al insurecției armate și al eliberării țării 
lată-l, pe tovarășul Nicolae Ceaușescu alâtur: 
de tovarășa Elena Ceaușescu, la una din pri- 
mele manifestări populare de după eliberare. 
sau luînd parte la elaborarea primelor planuri 
economice ale ţării; vorbind cu însufieţirea-: 
caracteristică, tinerilor voluntari de pe marile 
șantiere naţionale, participind la tirea 
parlamentare din martie 1 şi 
ales deputat de Olt. Destinul luptătorului se 
confundă tot mai mult cu destinul țării. Cali- 
a sale politice pi umane, gindirea sa dina- 
mică, revoluționară, curajul și luciditatea sa 
politică, înțelepciunea clarvăzătoare îl defi- 
nesc ca pe un modern conducător al noii 
etape istorice în care intră România. Într-un 
montaj alert de documente filmate, se succed 
momente cruciale pentru destinul țării. Con 
gresul al IX-lea și vizionarul raport al secreta- 
rului general ai partidului marcînd intrarea 
țării într-un ritm impetuos de dezvoltare eco- 
nomică și ; imagini pregnante amin- 
tesc importanța istorică a Congresului al 


X-lea, cel care elaborează și aprobă concep- 
tul original de „societate socialistă multilate- 
ral dezvoltată”, strălucită contribuţie a tovară- 
sului Nicolae Ceaușescu la îmbogățirea teo- 
riei marxiste a epocii, în condiţiile specifice 
României. Rapel in imagine la importantul 
Congres al XI-lea, care a adoptat Programul 
partidului — Carta ideologică a comuniștilor 
români, determinind un nou stil de a munci și 
a gindi creator, un ritm științific, rapid, de 
edificare a societăţii socialiste multilateral 
dezvoltate. Societate în care omul și nevoile 
sale materiale și spirituale ocupă un loc pre- 
ponderent în preocupările partidului și ale 
secretarului său general. Este o epocă a efer- 
vescenței creatoare, a creaţiei originale, eli- 
berată de dogme, de inerţii și automatisme. 
Dinamismul și energia conducătorului inspiră 
permanent la căutarea noului, dind un impuls 
nemaiintilnit vieţii economice, sociale, poli- 
tice și culturale a ţării. Cabinetul de lucru al 
președintelui e țara întreagă — adevărul e ar- 
gumentat de fiecare imagine din cronica 
acestor ani hotăritori, cronică filmindu-l pe 
intlăcăratul conducător în continuu dialog cu 
oamenii muncii. Pretutindeni prezent acolo 
unde se ridică, din înțeleapta sa politică a 
dezvoltării armonioase a tuturor ramurilor in- 
dustriale, a tuturor regiunilor țării — un nou 
obiectiv de înaltă tehnicitate, o con- 
strucţie impunătoare a socialismului. Într-un 
crescendo simtonic, finalul realizează o ade- 
vărată epopee a modernizării industriei și 

riculturii noastre. Sint folosite unele ima- 
rd cunoscute, de arhivă, dar și multe altele 
ilmate de echipa operatorilor „Sahiei* în 
toate punctele importante ale acestui perpe- 
tuu șantier al României de azi. Într-o suită di- 
namică se inlănțuie, în toată monumentalita- 
tea lor, noile sisteme energetice de pe b 
Motru şi Olt, grandioasele centrale de pe Lo- 
tru şi Argeș, impresionanta platformă siderur- 
gică de la Galaţi, șantierul naval din Drobe- 
ta-Turnu Severin, uzina de alumină din Sla- 
tina, uzina de autoturisme sau Institutul de fi- 
zică nucleară din Pitești, cu laboratoarele 
sale modern utilate. Aproape 10 000 metri de 
peliculă înregistrați pe vastul șantier al patriei 
sint comprimaţi în minute cinematografice 
sugerind dimensiunea impresionantă a uria- 
şei opere constructive pe care „nu ne sfiim 
să o numim gigantică“, spune comentariul. 
Statura noii industrii socialiste e însăși sta- 
tura falnică a ţării angajată într-un impetuos 
proces de dezvoltare. 


Sint numeroase ideile generoase ale aces- 
tor documente omagiale. Filmul rece ră r- 
nește de la scenariul scriitorilor Nic: a- 
goș şi Dinu Săraru. Regia este iscălită de Vir- 
gil lotescu. Textul înaripat al filmului Al 
patriei erou intre eroi este scris de poetul 
Nicolae Dragoș. Transcripția lui cinematogra- 
fică îi aparține regizorului Pompiliu Gil- 
meanu. 

Portretul eminentului bărbat de stat este 
desenat cu vigoare și căldură. În mod firesc 
un loc important îl ocupă neobosita activitate 
a secretarului general al partidului ntru 
crearea unui larg cadru organizatoric ma- 
nifestare a dembcraţiei muncitorești, de afir- 
mare deplină a voinţei și iniţiativei celor ce 
sint astăzi, deopotrivă, proprietari și producă- 
tori ai mijloacelor de producţie, ai bunurilor 
materiale și spirituale ale țării. Citeva sec- 
vențe urmăresc amplele manifestații ale ge- 
niului creator al poporului român, desfășu- 
rate în cadrul Festivalului național „Cintarea 
României“, largă competiţie inițiată de însuși 
secretarul general al partidului. 

Imagini puternice subliniază fericit presti- 
Giuli imens de care se bucură azi, în lume, 
președintele nostru; vitrine din mari capitale 
„-xpunind cele 130 de lucrări ştiinţifice tra- 
duse în numeroase limbi, înalte dovezi de 
stimă şi preţuire, concretizate în ordine și 
medalii internaționale oferite conducătorului 
României socialiste; vizitele sale, adevărate 
solii de pace și prietenie purtate de-a lungul 
globului, pretutindeni unde ideea de conlu- 
crare rodnică între statele mari sau mici, 
ideea de independenţă și suveranitate, demo- 
craţie și progres social au devenit caracteris- 
tici inconfundabile ale politicii externe romă- 
ied Dacă România întreține relaţii econo- 
mice pe 


tăţii neobosite > pă în slujba păcii şi a cola- 
borării, de tre Președintele Republicii 
noastre, personalitate de valoare e: io- 
nală a vieții internaționale. Sentimentul de 


„Fiii demni ai curea Ceaușescu“, încunu- 
nează acest fierbinte ăi 


Alice MĂNOIU 


În colaborare cu 
C.C. al U.T.C.: 
colocviul revistei „Cinema“ 
la întreprinderea 
„Automatica“ 


În cadrul unui sondaj întreprins 
de revista Cinema în colaborare cu 
Comitetul Central 
al Uniunii Tineretului Comunist, 
tineri cinefili de la o cunoscută întreprindere 
+ din Capitală, 
precum și din alte orașe ale ţării 
au răspuns la întrebarea: 


Ce așteaptă tinerii 
de la filmul românesc? 


dustriali și alte sisteme tehnice de virt? 
Ce ar dori acești tineri să vadă în filmele 

românești, cum le apreciază ei, ce preferinţe 

au, cum înţeleg ei rostul și evoluţia artei 


3 500 muncitori, tehnicieni și ingineri, din- 
tre care 1 500 uteciști, media de virsta 27 ani 
lată una dintre cărţile de vizită posibile ale 
întreprinderii „Automatica“ din București. 


Nu uitaţi: 
ne aflăm într-o întreprindere în care 
„Simplul muncitor“ 
se numeşte ajutor programator analist 


Care este gradul de interes pentru cultura, 
pentru artă, pentru film, al tinerilor dintr-o 
asemenea întreprindere tinără, producătoare 
de echipamente de automatizări, de roboți in- 


noastre într-o eră revoluționară, în care teh- 
nica și tinerețea își spun din plin cuvintul? 


Educaţie 
nu Înseamnă 
moralizare 


Noi, tinerii, așteptăm de la filmul 
românesc, în primul rind, calitate. Și 
cind spun calitate, mă gindesc la un 
complex de elemente, de la temă pina 
la distribuţie. 

Referiridu-mă la tematica filmelor 
noastre, mai ales a celor pe care le 
numim de actualitate, trebuie să ob- 
serv că, atunci cind ele se adresează 
tineretului, prea ne moralizează des- 
chis și cam fără har, încercind să ne 
vire în scheme atit de „pozitiv-pozi- 
tive", încît nici cu eroii basmelor co- 
pilăriei nu fi comparate. De atitea 
ori, o adevărată avalansă de vorbărie 
ne alungă din sălile cinematografelor. 
Filmele noastre ar trebui sa se apro- 
pie pe căi mai firești de omul contem- 
poran, de tinărul de azi, dintr-o per- 
spectivă senzibilizată , care să ne ciș- 
tige. De ce, oare, „poveștile de dra- 
goste“ din filmele noastre sint cenușii 
şi plictisitoare? 

Avem filme cu tematică de actuali- 
tate mai mult decit merituoase, dar 
acestea sint puţine. Probabil că nu 
le-am văzut pe toate, dar Cursa, Sep- 
tembrie, mai vechiul fiim Reconstitul- 
rea, mi-au apărut, din cele văzute de 
mine, ca niște izbinzi, pentru că au 
prins cu ușurință pulsul vieții reale. 
Ele nici nu contrazic realitatea, dar 
nici nu o falsificā. 


Mihai DINESCU 
muncitor, intreprinderea de utilaj 
chimic Ploiești 


Pelicula rece 
trebuie 
să transmită 
sentimente calde 


Ce așteaptă tinerii de la filmele ro- 
mânești? 

Desigur, în primul rind să fie de ca- 
litate, să fie întinerite ca formă și ca 
fond, să fie antrenante și pline de po- 
ezia sufletului omenesc. 

N-ar trebui să se uite nici o clipă că 
o peliculă rece trebuie să transmită 
sentimente calde, profunde, sincere, 
și-apoi un film poate fi mereu con- 

` temporan cu oricare dintre generaţii 
doar prin ul său. 

Bine ar fi dacă s-ar găsi noi modali- 
tăți de a pune mai pregnant în lumină 
piei de-o rară frumuseţe spiritu- 
ală al poporului nostru, de a potenta 


prin acest mijloc comunicativ, spre 
nima lumii intregi, această vatră miri- 
ică și plină de nebânuite frumuseți. 
n acest sens, cred că ar fi un cistig 
pentru arta cinematografică, dac 


măcar 0 singură zi din săptămina în 
care lucr la turnarea unui film re- 
gizorul n-aş mai fi regizor, ci poet. 

Nu poți aspira la universalitate des- 
prinzindu-te cu imaginaţia de trăirile 
umane. A face artă este la fel de greu 
ca și cum ai scoate din inima pămin- 
tului minereu. Ba poate este mai 
greu, fiindcă acest minereu poate și 
trebuie sa devina deosebit de prețios, 
o adevărată perlă de suflet omenesc... 


Nicolae Tr 
energetician, Institutul de tehnologie 
izotopică și moleculară, 
Cluj-Napoca 


Un comandament al spi 
a lupta pentru afirmar 


Sint temele pe care le-am abordat în discu- 
tiile noastre organizate la sfirșitul lunii tre- 
cute 


Noi toți, noi — unii 
dorurile unei cinefile 


Elena Achim, fosta muncitoare la „Automa- 
tica", absolventă a Facultăţii de ziaristică de 
la Academia „Ștefan Gheorghiu”, actual- 
mente instructoare la Comitetul municipal 
U.T.C., întreprinde acest sondaj împreună cu 
criticul Valerian Sava, din partea redacției 
Primele repere ale discuţiei sint și primele 
surprize. Pentru că, oricit am fi avut ocazia 
să semnalăm și în alte medii cinefile viteza cu 
care informaţia culturală pătrunde astăzi în 
rindurile unui public din ce în ce mai larg, nu 
putem înceta să ne mirăm cit de familiare le 
sint multor spectatori cunoștințele şi termino- 
logia de specialitate, numele realizatorilor și, 


ii se 


miră că tinerii 


cea Daneliuc, care a făcut, cred eu, pentru ti- 
neret mai mult decit au făcut alţi regizori. Pot 
să afirm că filmele lui sint cele mai căutate și, 
dacă nu cunosc întreaga filmografie romă- 
nească, ci doar ceea ce am reușit să aud și 
să descopăr că este mai bun, în schimb, fil- 
mele acestui regizor, le-am văzut pe toate. El 
ne arată pe noi toți sau pe noi — unii, așa 
cum sintem și nu că o face bine din punct de 
vedere tehnic — o face foarte bine — dar el 
stie să surprindă artistic și adevărat realita- 
tea, solicitind, de pildă, actorii, nu după crite- 
riul star-sistemului, nu după nume, ci după 
capacitatea lor de integrare în acțiune și în ti- 
pologia zilelor noastre. Deci, aș putea spune 
că nu atit tematica mă interesează în primul 
rind, cît regizorul, fiindcă numai prin interme- 
diul unui bun regizor putem ajunge la tema, 
'a valorificarea și nu la compromiterea ei. 

Temele sint numeroase. Noi avansăm, so- 
cietatea comunistă spre care tindem ne sti- 


muncitori 


sînt cinefili atît de avizaţi. 


Ne mirăm 


nu în ultimul rind, criteriile de judecată ale 
criticii. 

Elena Achim: Dorurile mele în raport cu fil- 
mul românesc sint pentru moment legate de 


că se miră! 


mulează în această evoluţie, în care apar me- 
reu idei noi, probleme noi, dar nu trebuie să 
uităm să facem introspecţii în propriul nostru 
suflet, în așa fel încît legătura dintre regizorul 


Ştiţi la ce vîrstă Eisenstein şi Welles 
erau Eisenstein şi Welles? 


— La 


ultimele premiere, care m-au impresionat în 
mod deosebit. E vorba de cele ale lui Tatos și 
Pita, Secvenţe și Concurs. Dar, depășind mo- 
mentul strict al ultimelor producţii, de mai 
multă vreme atenția mea și, după cite știu, a 
multor tineri se îndreaptă mai ales spre Mir- 


Falsul jignește 


Au fost, sint și sigur vor mai fi peli- 
cule românești valoroase. 

Au fost: Moara cu noroc, Pădurea 
spinzuraților și altele. 

Sint: , Lumina palidă a dure- 
rii, O lacrimă de fată și altele. 

Sint doar citeva exemple... În con- 
diţiile actuale, în care prin grija parti- 
dului a fost instituit un climat sănătos 
pentru muncă și creație, cind su- 
biecte pentru teatru și film sint atitea, 
nu înțelegem să acceptăm falsul. Prea 
multe bătăi „prietenești” pe umăr in 
filmele noastre, prea multă „curățe- 
nie” în dialog, în gestică. De ce tipul 
muncitorului apare în filme perma- 
nent cu salopeta și laveta parcă toc- 
mai scoase de la „Nufărul“ (uneori cu 
un mic și „ștrengăresc” zbenghi de 
unsoare pe partea dreaptă sau stingă 
a obrazului, depinde de dispoziția 
machiorului)? De ce ţăranului i se 
pun în g proverbe unul mai „din 

ecit altul și care sună totuși 

als? Nu ne recunoaștem, nu sintem 
noi! Nu poți să te exprimi ca din 
carte, cind șpanul sare cit colo sau 
cind porumbul pe care l-ai semânat 
toamna vezi că la recoltat e cum e. 

Repet, nu tot ce au realizat regizorii 
noștri este fals, departe de mine gin- 
dul acesta, dar falsul lezează calitatea 
noastră, în primul rind de Om, apoi 
de comunist, de om al muncii; le- 
zează dreptul nostru de a fi aşa cum 
sintem, cu bunele și relele noastre. 


Doina ZOTINCA 
intreprinderea de avioane 
Bacău 


25 de ani! 


care cunoaște viața și publicul care îi vede 
fiimul să nu fie tăiată prin falsuri. Să ştiţi, 
insă, eu nu țin să văd niște filme corecte, 
care să mă arate pe mine ce fac la lucru sau 
acasă, cum gătesc sau cum mă duc la șe- 
dință. Vreau ca filmul să-mi dea o idee des- 
pre existența mea și a noastră, o idee la care 
să mă gindesc mult timp, cum m-am gindit 
după uza, după ce am văzut filmul nu 


Fără întoarceri 
din condei 


AȘ îndrăzni să fac anumite sugestii, 
tinind cont de faptul că cele mai 
apreciate filme de către critică le-am 


văzut aproape pe toate. 

a) Neacceptarea scenariilor puerile, 
artificiale și neconforme realităţii. 

b) Promovarea scenariilor care 
„pun degetul pe rană". 

c) Mai multe comedii, dar nu numai 
din acelea care... 

d) Abordarea curajoasă a temelor 
delicate și nu cu jumătate de gură, 
fără întoarceri din condei. 

e) Filmul românesc să fie mult mai 
ancorat în realitățile noastre de azi, 
dar cu mijloace specifice artei să ni le 
prezinte in așa fel, incit să placă ori- 
căror spectatori, indiferent de virstă. 

f) Filme despre viața de familie, 
care să dezvolte probleme de viață, 
ale tinerilor, ale celor trecuţi de prima 
tinerețe etc. 

Eu aș vrea sa recunosc în persona- 
jele de film omul real, omul complex, 
omul în care există și un dram de 
egoism, dar care are bineinteles şi 
pân bune, care urăște și iubește, oa- 


menii care au un ţel în viaţă. 


Brege Leontin 
muncitor, 
Complexul CFR - Oradea 


ritului tineresc, al spiritului revoluţionar: 


știu de cite ori, ca să descopăr și să redesco- 
păr tot ce a vrut să spună. 


Şi totuși... consens 
sau noua generație 


de cineaști 


Prin secretarul cu propaganda al Comitetului 
U.T.C. de la „Automatica” descoperim, nes- 
perat, o veche cunoștință a noastră — cinea- 
matorul ing. Laurenţiu Geambașu, autor al 
filmului cu titlu foarte semnificativ pentru dis- 
cuţiile noastre, ȘI totuși... consens, căruia re- 
vista „Cinema“ i-a acordat premiul său la 
concursul „Pelicula de aur“ din 1980, în... 
consens cu Comitetul municipal al U.T.C. și 
cu Asociaţia cineaștilor, care i-au atribuit de 
asemenea distincțiile lor, cu aceeași ocazie. 
Între timp, Consensul... a călătorit cu succes 
în Cehoslovacia, la Brno şi în Spania, la 
Costa Brava, iar în prezent autorul său are la 
activ 8 filme de cineclub. 

Laurenţiu Geambașu: Încă de pe vremea 
cind eram spectator „pur“, fără legătură di- 
rectă cu filmul, cind nu eram cineclubist, am 
avut prilejul şi privilegiul de a participa la 
Festivalul de la tinești, de a mă bucura de 
acea „democraţie de slip“, de pe plajă, de la 
prima ediţie, cind s-a anunțat un nou regizor, 
Constantin Vaeni, cu Zidul și pină la a cincea 
ediţie, cu Concurs al lui Dan Piţa și Secvențe 
de Alexandru Tatos. Între timp, graţie siste- 
mului de democraţie culturală existent în țara 
noastră, am avut posibilitatea, ca simplu 
spectator, fără a dispune de mijloace tehnice 
personale, să ajung să realizez eu însumi 
filme şi să merg la Costinești ca participant 
în competiția cineamatorilor, cu care debu 
tează fiecare seară a festivalului. 

Un moment deosebit la a cincea ediţie au 
constituit-o pentru mine acele mediu-metraje 
ale tinerilor regizori, printre care Tema 
13-bătrineţea al lui Cornel Diaconu. Ar fi, 
într-un fel, manifestul unei noi generaţii de 
cineaști, așa cum Apa ca un bivol negru al lui 
Dan Piţa, Mircea Veroiu, losif Demian și cei- 
lalți a fost manifestul generaţiei lor. Şi acum 
cred că sintem sau ar urma să fim în faţa 
unui nou val de cineaști. Cu condiţia, bineîn- 
teles, ca cei mai tineri regizori să fie solicitați 
și să aibă curajul să arate pe ecran momentul 
actual al societăţii noastre, într-un mod pene- 
trant şi personal. 


Filme. cu tineri, 
despre tineri, 
pentru tineri 


Filmul românesc ne-a oferit pină în 
prezent unele pelicule reușite, filme 
care au plăcut, cum ar fi: Fata mor- 
gana, Mușchetarul român, Mihai Vi- 
teazul, Nea Mărin miliardar și altele, 
apartinind mai multor genuri, dar 
acestea sint prea puţine. 

Consider că există teme și subiecte 
deosebit de interesante, care ar putea 
constitui suportul a noi succese cine- 
matografice românești. De exemplu: 
TINEREȚEA. Am dori mai multe filme 
cu tineri, despre tineri și pentru tineri. 
Filme care să trateze problemele tine- 
rilor, aspecte din viața lor, pasiunile 
lor, dorintele și năzuinţele lor, atit pe 
plan social, cit și pe plan personal. 
Pentru tineri ar fi foarte interesante 
filmele care să aibă ca temă priete- 
nia, dragostea. 

Dorim, de asemenea, filme care să 
aibă teme din istoria poporului ro- 
mân, din viața unor personalități de 
seamă, care au trăit și au muncit pe 
pămintul patriei noastre, şi din viața 
cărora avem multe de învăţat, apoi 
filme de acțiune, filme cu haiduci, 
care să corespundă dorințelor tineri- 
lor de a cunoaște vitejia şi bărbăția 
românilor dintotdeauna. 

Avem actori comici excelenți, însă 
comediile care s-au realizat nu sint 
suficiente și nu sint pe măsura talen- 
tului actorilor. Cred că s-ar putea rea- 
liza mult mai multe comedii și multe, 
și mai bune. 


Vasile ASANDEI 
Muncitor, C.I.C. 
Piatra Neamţ 


Pentru cei mai mulți tineri, 
filmul dorit nu e ceva abstract, 


ci o opţiune clară, responsabilă 


— „ca o viață" 


A urmat o discuţie cu un grup de tinere şi 
tineri cinefili din întreprindere, la sediul orga- 
nizaţiei U.T.C., în a cărei directă preocupare 
intră şi Studioul artistului amator. Unii parti- 
cipanţi la discuţie sint membri ai cenaclului 
literar din cadrul acestui studiou și preciza- 
rea trebuie făcută dinainte, pentru a nu se 
suspecta cumva intervenția condeiului redac- 
tional în limbajul interlocutorilor. 

În această întreprindere cu 3 500 de oa- 
meni, în care „simplul muncitor“ se numește 
ajutor programator analist sau operatoare, 


rat deja, ca formulă, în producțiile românești 
sau străine vizionate pină în prezent. 
Anca Ivănescu, ajutor programator analist: 
Filmul nu ocupă primul loc în preocupările 
mele culturale — cu teatrul sint mult mai la 
curent — dar nu mi-a scăpat, în ultimul timp 
Concurs. Mi-a plăcut posibilitatea aceasta 
inedită de a surprinde concomitent o multitu- 
dine de aspecte ale existenței umane, ale vie- 
tii noastre, prin intermediul unui grup de oa- 
meni, ca personaj colectiv. În acest mod — 
ca s-o citez pe Rodica Negrea, care a formu- 
lat această expresie într-un interviu recent, 
cu referire la altă lucrare — un film e „ca o 
viață“. Aveam impresia, vizionind acest film, 
că mă aflu undeva in realitatea cotidiană, în 


Valoarea se afirmă doar prin personalităţi. 
Să descoperim, 
să sprijinim personalităţile din filmul românesc! 


sau electrician automatizări, ceea ce ne-a fra- 
pat cel mai mult a fost însă nu limbajul, ci re- 
fuzul conlocutorilor de a discuta despre film 
într-un mod diletant sau amatoristic. Mai intii 
ei nu acceptă să răspundă la întrebarea ge 
nerică „Ce așteaptă tinerii de la filmul romă- 
nesc?' decit dacă fac trimiteri filmografice 
concrete. Pentru ei, filmul dorit nu e abstract, 
nu e imaginar, este un film pe care l-au repe- 


în lucru: 


„Pe malul stîng 
al Dunării albastre” 


„În vara anului 1944. 
Scenariul și regia: 
Malvina Urșianu. 

Într-un rol principal: 

Emilia Dobrin-Besoiu 


care întilnim tot felul de ticuri şi defecte de 
caracter ale semenilor, defecte sociale, o rea- 
litate în care apare şi cite un puști, precum 
cel din film, care vede toate aceste neajun- 
suri, vrea să afle adevărul și să facă bine 
dar e furat de avalanșă, e luat de grup și nu 
poate continua căutarea de unul singur 
Există însă în film ceva care mă nemulțu- 
mește. Înţeleg că viteza de sucedare a mo- 
mentelor, a replicilor, a gesturilor face parte 
din regula jocului. Ține chiar de sensui pole- 
mic al filmului. Dar această precipitare voită 


Cum ar putea 
„deveni 

cinematografele 
neîncăpătoare 


Consider că în atenția creatorilor, 
fie ei regizori, fie scenariști sau ao” 
tori, trebuie să stea în primul rind fil- 
mul politic. Dar, prin eroii săi repre- 
zentativi, filmul politic românesc con- 
temporan ar trebui să surprindă sta- 
rea de spirit a omului obișnuit și cînd 
spun aceasta mă refer la marea masă 
de oameni — muncitori, țărani sau in- 
zi prime 

n ceea ce mă privește, văd în per- 
sonajul pozitiv al unui astfel de film 
un om energic și combativ, care înţe- 
lege evenimentele și le face înţelese, 
împotriva manifestărilor retrograde și 
conservatoare, pentru o politică adec- 
vată timpului pe care-l trăim. 

Multitudinea de probleme cu care 
se confruntă tineretul în viața socială, 
trecerea din sfera învățămintului în 
spaţiile largi, productive, eforturile de 
adaptare, cu toate greutăţile întimpi- 
nate, lupta împotriva inerţiei, pentru 
afirmarea noului —. lată citeva as- 
pecte in care ar trebui să se implice 
personajul tînăr, angajat politic, per- 
sonaj care trebuie să degaje o reală 
forță revoluționară. 

Sint convins că, dacă filmul romă- 
nesc va aborda realitățile actuale cu 
mult curaj şi responsabilitate, cine- 
matografele noastre își vor mări forța 
de atracţie și vor deveni neincăpă- 
oare. 


Mihai CHIVU 
inginer, I.M. „Ceahlăul“ 
Piatra Neam 


ea valorii și a personalităților valoroase 


a imaginii e parcă tot atit de nefirească 
uneori, ca și lentoarea altor filme, pentru că 
în acest mod lucrurile rămin doar schițate, nu 
sînt elaborate pe deplin, în așa fel încit să 
fim, cum am fi putut fi, în fața unui film apre- 
ciat de toţi şi pretutindeni. 


„Pe toate 
m văzut, da 


Lucia lacob, operatoare: Concurs este, in- 
tradevăr, un film de o mare bogăție a sugesti- 
ilor, în ciuda faptului că frazele, textul și per- 
sonajele sint comune. Deși discursul fiecărui 
personaj e foarte scurt, sincopat, aflăm 
aproape tot despre existenţa lui şi a celorlalți. 
E o modalitate care prinde foarte bine ia tine- 
rii spectatori, fiindcă face economie de uimp: 
lucru care la noi nu prea se întimplă, fiindcă, 
in alte filme, personajele se lălăie de obicei 
pe spaţii foarte largi. Ajung astfel şi la cerin- 
tele pe care ne-aţi îndemnat să le exprimăm. 
În cele mai multe dintre filmele noastre 
abundă timpii morţi. În filmul acesta, am avut 
foarte rar această senzație, aproape deloc. 
M-a prins, ca un basm adevărat, pentru oa- 
meni mari. Acel personaj central, Puștiul, e 
ca un Prislea cel voinic, dintr-un basm mo- 
dern, anti-mitologic. 

— Este extraordinar ce spuneţi, dar aș vrea 
să vă solicit o lămurire. Dumneavoastră faceţi 
impresia că sinteți avertizați, de cenaclu sau 
de un ochi cultural mereu treaz, care vă 
atrage atenţia cind apare pe ecrane un film 
ieșit din comun, care nu trebuie pierdut. i 
tema discuţiei noastre èste ce ați dori de 
filmele românești viitoare, vorbii insistent, cu 
toții, numai despre filmul Concurs, ca și cum 
l-aţi fi vizionat în grup (ilaritate în sală, pro- 
teste). lar celelalte filme românești păreți să 
nu le fi vizionat deloc. 

Lucia lacob: Spuneţi-ne lista tuturor filme- 
lor apărute în ultima vreme — mie una cred 
că nu mi-a scăpat nici unul. 

e, sta, Prea tineri pentru ri- 
duri, Femeia_din Mare, Pădurea nebună, 
Rămin cu tine, Cine iubește și iasă, Un sal- 
timbanc la Polul Nord, Întilnirea, Așteptind 
un tren... 

L. |. Tot, tot am văzut. 

— ŞI, în afară de Concurs, ce alte filme aţi 
putea cita ca deosebite, importante, semniti- 
cative? 

L. i. Mi-a plăcut și Secvenţe. Restul se es- 
tompează. Dar Concurs a fost o sărbătoare. 
Nu e o fixație a noastră și nu e vina noastră 
că, de-a lungul anilor, între cîteva realizări de 
excepție sau meritorii apar zeci de filme 
foarte slabe care nu lasă în noi nici o altă 
urmă, decit cel mult titlul. 


(Continuare în pag.14) 


Elena ACHIM 
Valerian SAVA 


Să fim și noi 
în centrul 
atenţiei 


Filmele românești s-au apropiat mai 
frecvent, în ultima perioadă, de pro- 
blematica vieţii contemporane și de 
eroii tineri. Dar personajele abordate 
sint cu precădere tineri absolvenți ai 
institutelor de învăţămînt superior, 
care se integrează sau nu, mai greu 
sau mai ușor, în noile locuri de 
muncă. În alte cazuri, problemele 
pornesc sau se rotesc în jurul admite- 


rii la facultate — este adevărat, peste 


tot pe fondul frumos reliefat de 
muncă și hărnicie din unităţile econo- 
mice de diverse tipuri. 

Or, majoritatea tinerilor muncesc în 
întreprinderi industriale, pe șantiere, 
în agricultură. Acesta este motivul 
pentru care cred că ar fi interesant ca 
atit scenariștii cit și regizorii să-și în- 
cerce scrisul și aparatul de filmat re- 
ferindu-se la tinerii de pe șantierele 
naționale sau care iși desfășoară acti- 
vitatea în mediul rural, în agricultură, 
tineri ale căror probleme pot și tre- 
buie să stea în atenția tuturor. 


Csiki VILMOS 
muncitor, Întreprinderea de tractoare 
Miercurea Ciuc 


„Cupa de cristal“ înseamnă, pentru filmul documentar, o 
oră a bilanţului. Sfirşitul anului trecut a marcat cea de-a 14-a 
ediție. lată opiniile reprezentanților revistei „Cinema“ pre- 


zenţi în trei dintre juriile competiției. 


Citeva zile, în citeva săli de proiecție, re- 
partizate „pe genuri“, citeva jurii au vă- 
zut-plăcut-premiat zeci de filme documentare 
-din producţia 1982 a studioului „Sahia“. Totul 
s-a petrecut cu ușile inchise, adică în ab- 
sența publicului. Avem de-a face, așadar, cu 
un fel de festival de uz intern. Rostul lui nu e 
bănuiesc, palmaresul, țintele nu sint cupele. 
ție ele și de cristal. Rostul e caracterul de lu- 
cru, ținta e răspunsul la întrebarea: ce-i de 

_ făcut pentru ca documentarele noastre să fie 
mai adevărate, deci mai interesante, deci mai 
ace parea Dată fiind circulaţia nu prea rit- 
mică și nu prea accelerată a documentarelor 
pe marele și pe micul ecran, ar fi de dorit, în 
viitor — cu un plus garantat de bătaie de cap 
în contul organizatorilor — ar fi de dorit, zic 
lansarea la public a „Cupei de cristal”. 

Secţiunea „știință popularizată“. Peste 500 
de filme din 1961 pină azi. Juriul a văzut, în 
concurs, 20. Formula: „subiect științific“, pe 
adresa și pe înțelesul tuturor, cale de zece 
minute. Genul e dificil: în primul rind trebuie 
respectat adevărul științific, dar tot în primu! 
rind trebuie respectat locul geometric al irte- 
legerii şi interesului „tuturor“, trebuie aflat 
echilibrul între accesibil și inaccesibil — in 
materie de „popularizare a științei” de la bå- 
bește la păsărește, nefiind, se pare, decit un 
pas Genul e doar în aparanța arid: Corpul 
uman, la TV, nu eclipsează chiar și un „Papil- 
ion? Sau amintiţi-va Conexiunile... Revenind 
însă la „Cupa de cristal”, pentru că nu numa: 
durata filmelor e limitată, dar și cea a cronici- 
lor, sar peste descrierea „lucrurilor bune", sar 
peste informaţiile incitante, sar peste impu! 
surile care urmează unei vizionări în bloc (sa 
alergi la Panduri si4i faci o investigaţie ci: 
ultrasunete? să fugi la Apimondia după polen 
și propolis?), sar peste senzația de conso- 
nanță cu problemele energetice ale planete: 
cu ecografia, cu teoria biostructurală, sa: 
peste imaginile de virtuozitate tehnica (on 
seea spațială pe o lamă de microscop), sa: 
peste palmares (chiar și peste locul | — Ano- 
timpul păsărilor, regia Paul Mateescu, imagi- 


nea Gr. Corpăcescu), sar peste nume de rea- 
lizatori cu zeci de filme la activ (regizori ca 
Doru Cheșu, Mircea Popescu, dislau 
Karda, redactori ca loana Popescu), sar 
peste incontestabilul volum de muncă pe ca- 
re-l presupune sus-numita secție.și selecție, 
sar peste toate aceste lucruri bune, din con- 
vingerea că, fiind vorba de o „cupă de lucru”, 
mai eficientă decit constatarea plusurilor e 
detectarea unor puncte nevralgice. Cum ar fi; 
1) Lipsa de personalitate a filmelor. Indiferent 
de subiect, fiecare seamana cu fiecare. 2) 
Structura dramaturgică: rigidă, ilustrativista, 
fără suspense, ignorindu-și, parcă, tocmai 
misiunea de căpătii — popularizarea științei. 
interogaţie retorică: poţi oare să popularizezi 
eu adevărat fără să captivezi?... 3) Comenta- 
riul: cind searbăd, cind pompos (și aici ex- 
cepţiile confirmă regula), cultivind cu volup- 
tate șabloanele: „o pagină din marea carte a 
naturii“, zice un film, „o pagină din marea 
carte a cunoașterii umane“, zice altul; pe 
ecran vezi o cascadă şi glasul te anunţă: „la 
măreția cascadelor se adaugă și efectul fo- 
nic"! Parafrazind, aș spune că la măreția co- 
mentariului se adaugă și efectul lecturii: ce- 
remonioasă, monotonă, s-o recunoaştem făra 
supărare — adormitoare. De aici și de aceea, 
repet, filmele nu te prind. Le urmărești cu bu- 
năvoință, niciodată cu sufletul la gură. Și 
atunci? Întru decrisparea filmelor noastre de 
știință popularizată ar fi recomandabilă, cred, 
atragerea, în zonă, a unor personalităţi ale 
științei contemporane și implicarea lor în 
procesul de cine-tabricaţie, nu doar în cali- 
tate de consultanţi ştiinţifici, ci chiar de 
coscenariști. Binevenită ar fi şi specializarea 
unor... „bacau ai Samei. A propos de Bacalu; 
ntlăm și aflaţi ca unele emisiuni TV obişnu- 
„sc să transmită filme ale studioului Sahia. 
dar, pe cit de incredibil! pe atit de sistematic, 
le transmit fără generic! lată deci, stimaţi te- 


 vespectatori, că mai vedeţi, totuși, documen- 


tare Sahia, dar fără să o știți. 
Eugenia VODĂ 


secţiunea: documentar artistic 


30 de documentare oferite Cupei '82. Do- 
cumentare „pure“ cu diferite — cum să le 
spun? — subgenuri, specii sau tipuri, cite 
două-trei mostre din fiecare. 

__ Cel mai interesant reprezentat a fost eseul 
Eseul social psihologic cit şi cel monografic 
artistic. Reflecţie asupra unei realități ime- 
diate sau asupra uneia artistice, transfigurate 
„Din prima categorie Seraliștii lui Cope! 
Moscu s-au ei ip loc, urmat la o 
airecare distanță de ait debut semnificativ 
cel al lui Adrian Sîrbu cu Aflaţi despre mine 
ca sint bine sânatos. La capitolul eseu critic 
(ori monografie artistică) două incursiuni in 
universul picturii rețin atenția prin inventivita-“ 
tea dialogului imagine-comentariu (pictoru! 
însuși): Auti t în timp (Dan Hatmanu) 
regizat de Mirel Ilieșiu şi Grădini suspendate 
și himere — prospectare laborioasă și com- 
petenţă a originalei- viziuni picturale a lui lon- 
Gheorghiu (regia: David Reu, comentariul: 
Dan Hâulicâ). Filmul etnografic a fost frumos. 
reprezentat de Liliana Petringenaru cu 'Obi- 
ceiuri de iarnă. i n 
„Reportajul și-a reciștigat anul acesta locul 
meritat în cadrul producţiei Sahiei, printr-o 
pirituală creionare de situaţii, tipuri, limbaj 
ireasa de Mirel Ilieșiu — transportul unui 
stator uriaș de-a lungul ţării, intr-o pasio- 
nanta cursa cu obstacole) și printr-o alta odi- 
see, de data aceasta spațială și anume Opt 
zile in cosmos (insoţită de dialogul cosmo- 
nautului Dumitru Prunariu cu portul loan 
Grigorescu, regia David Reu). Reportaj pans 
tic sau film-placat (în sensul bun al cuvintu- 
dui) s-ar putea considera și Cancer? de lon 
„Moscu — o ingenioasă formulă publicistică: 


Reporteri, dar mai. ales eseiști 


montarea comentariului unui medic despre , 
proliferarea rapidă a celulelor purtătoare de 
moarte, pe imaginile cursei coșmarești a 
inarmărilor primejduind viața planetei. Un sa! 
transilvan care-și pierde treptat tradiția con- 


competii 


ie cu el 


Ce-i de făcut pentru ca documentarele noastre 


să fie mai 


struirii șurilor — specialitatea și mîndria cre 
câtorilor de vite din Șura Mare — este spaţiu! 
prospecţiei lui Titus Mesaroș în filmul Şurile. 
O mare autenticitate și poezie aduce portre- 
tul realizat de Elefterie Voiculescu: De ce să 
fi părăsit pămintul? Să găsești un asemenea 
erou de baladă modernă și să-i retransmiţi 
farmecul, impunind un mesaj de profundă 
actualitate, este, desigur, o ispravă de bun 
reporter-scriitor. Doar că la capitolul publi- 
cisticii în imagini cele mai multe documen- 
tare vizionate în acest an au fost, din păcate, 
deficitare ca interes stirnit. Nu subiectul ci 
perspectiva asupra lui sint de reproșat mul- 
tora din aceste imagini idilice, caleidoscopice 
ce vădesc o tendință urilor ioana manifes- 
tatā la unii regizori, chiar dintre cei cu filmo- 
grafii ambițioase (și citeodată chiar la tineri 
ce-ar trebui măcar din pornire să fie mai am- 
bițioși). Să revenim însă la ambiţioșii acestui 
an: 

În cel mai bun stil direct, un cinâ-verite 
firă ostentaţie s-a dovedit a fi Seraliştii — 
'aureatul festivalului de la Costinești. Un stil 
propriu, un vérité ce se referă poate nu atit la 
'ormulă cit la adincimea portretelor aduse în 
prim-plan. Tineri muncitori alergind între 
mină şi cursurile serale („abia am timp să mă 
schimb”) întulecă pe apucate, iar seara la 
cursuri: „conjugaţi verbul sommeiller?" „Je ne 
sommeille pas“ se trezește unul protestind. 
După o zi grea de abataj, noaptea rătăcesc 
cu mintea printre galaxii şi sisteme. Nu-i 
ușor. E compensator. Noaptea visează marea 
-a pe ceva sublim — chiar dacă mult dorita 
ntiinire se va produce sub un cer de gheaţă 
"umburiu; dimineața coboară în abataj înso- 
"i de o amintire divină. „Celesta Aida“... Pro- 
'„sorul amintește la curs că nimic nu se 
merde in natură. „După“, minerul se tran- 
“Yormă În minereu, ciclul continuă, străbați 
ioar alte abataje, alte galaxii, Puternic, ade- 
varat, tandru, zguduitor. Cineast de mare 


adevărate? Deci 
Deci mai competitive 


mai interesante. 


vină acest tînăr regizor atit de impetuos aftir- 
mat. 

Din aceeași familie spirituala e și Adrian 
Sirbu impus cu filmul Aflaţi despre mine... — 
tot în registrul dramatic-amar, dar cu o mai 
pronunțată tendinţă a discursului satiric. Fo- 
tografii de bilci trucate doar că în loc de ca- 
mila clasică, lasso-ul și costume de cow-boy, 
iar la mijloc, à la minute, un sufiet speriat ce 
caută evadarea din comuna natală spre cen- 
trul tuturor tentaţiilor. Într-o masă de citadini 
grăbiţi, tinărul proaspăt sosit caută să-și gă- 
sească un suflet pereche. Căminele organi- 
zează seri distractive. Pe o horă stacatto, ei 
se încâpăținează să danseze rock. Își caută 
cu disperare perechea. Unii schimbă des, n-o 
pot găsi. Alţii sint mai norocoși. „Simţeam că 
el mă respectă, nu m-a sărutat de prima oară. 
Mă ocrotea. Avea intenții serioase. Ne-am cu- 
nunat.“ Fericiţii iși iau zborul din câmi- 
nul-tranzit spre căminul lor. Tandreţe și iro- 
nie. Spontaneitate şi elaborare: atmosfera de 
cămin — casă de trecere, fotografia celui ce 
se pozează într-un frac închiriat ca să poată 
trimite acasă clasicul „aflaţi despre mine că 
sint bine, sănătos“. Dansul de simbătă seara. 
Și multe alte secvențe de acest gen vădesc 
talentul fnărului profesionist. 

La polul opus tendinței realiste a acestor 
două filme și altor citeva amintite s-au aflat 
acele pelicule-incursiuni dulcege, fie în culo- 
rile Bărăganului, fie în peisajul citadin al Ga- 
laţiului. Desigur, nu sint numai ele în situație 
critică, păcatul sau întoarcerea la un păcat 
mai vechi al filmului documentar este mai 
raspindit — (din păcate!). Dar pină și faptul 
că există o asemenea tensiune între cele 
două tendințe dovedește cå organismul artis- 
tic e viu, se luptă cu inerția, șablonul, rutina. 
O biruie din cind în cind și depinde de crea- 
torii înșiși să o biruie mai des. 


Alice MĂNOIU 


secțiunea: film publicitar 


Un film publicitar? O reclamă realizată cu 
mijloacele cinematografului. Marca fabricii X, 
o marcă pe care, după ce aţi văzul filmele, să 
o căutaţi în toate magazinele. Dacă reclama e 
co-semnată „Publiturism”, o invitație la câlă- 
torie: „Nu mai staţi pe ginduri, iată traseul vii- 
torului concediu”... 


În căutarea unui gen specific. Nu orice film 
„comandă“ e un film publicitar. 


Genul nu-și are încă detinit un statut pro- 
priu. Nu e ușor de stabilit, în marea familie a 
documentarului, granița între categorii de 
filme: didactic, științific, publicitar, de protec 
tia muncii... Un film ca Minute hotăritoare (o 
producție „Animatilm”, autor Sandu Ștefan. 
un film riguros în demonstraţia sa, o lecţie pe 
viu — primul ajutor în cazul accidentelor de 
maşină), un film deci extrem de necesar, care 
àr trebui programat zilnic, nu-și afla locul ja 
secțiunea „publicitar“, între cele 21 de filme 
sare au concurat pentru „Cupa de crista! 


în lucru: „Întunericul alb“ 


Andrei Blaier, unul din regizorii serialului de mare succes Lumini și umbre, 
va fi prezent în curînd — de data aceasta pe marele ecran — cu un film de 
autor (scenariul şi regia): intunericul alb. Un film avertisment care denunţă, 


cum declara autorul, 
distribuție: Carmen Galin, Florin 


fanatismul Pa 
li 


ignoranța, fanatismul de orice fel'.in 


nescu și Gheorghe Dinică 


"i-am întrebat, de altfel, unde au rulat în 
această competiție celelalte filme realizate în 
colaborare cu „Direcţia circulaţie a Miliției"? 
Ar fi intrat poate la categoria film didactic 
(dar nu în înţelesul obișnuit — lecţii pentru 
"lavi, comenzi ale Ministerului Învățămintu- 
iui), ci înglobind aici și „pedagogia adultu- 
sui”. În aceeași categorie s-ar fi putut include 
filme ca: Metode de combatere a obezității 
sau Colocviu (un film de prevenire a incendi- 
ilor). După cum un film — e adevărat, co- 
manda unui beneficiar — cum e Covurlui la 
timpul viitor (regia: Stelian Penu) cu certe 
calităţi în înregistrarea netrucată a unui frag- 
ment de realitate, se încadra atit datorită lun- 
gimii, dar mai ales a manierei de abordare a 
subiectului, în categoria filmului documentar, 
Și nu putea concura cu publicitarele. Cu în- 
dreptățire se poate spune același lucru des- 
pre monografiile Tulcea (autor: Pantelie Tu- 
țuleasa) şi Ritmuri sătmărene (autor: Titus 
porad) cu ambiții ce depășeau simpla pu- 
əlicitate. 


Nu există subiecte aride. Unde ne sint in- 
ventivii? Clișeul, inamicul numărul unu. 


„Există — ca pretutindeni în publicitate — 
subiecte generoase și subiecte ingrate. Sigur 
“A e mai spectaculos să faci reclamă pentru 
turism (minăstirile din nordul Moldovei vor- 
besc de la sine dacă sint bine filmate) și alta 
să vorbeşti despre influența exploatării şistu- 
rilor bituminoase asupra mediului inconjură- 
tor. Dar iată că se poate! Chiar într-un dome- 
niu arid — tehnologie pură — reținem filme 
ca De zece ori în fiecare zi (regia: Titus Me- 
saroș), un film din care afli cum se constru- 
iesc mașinile de gătit la Satu Mare (precizia 
și rigoarea, iată calităţile care disting filmul 
printre celeialte apropiate ca temă) sau Mate- 
riale fotosensibile, un drum spectaculos — 
prezentat de Mirel Motiu — de la primele fo- 
tografii românești pînă la fabricarea moder- 
nului „Azopan“. Într-un gen în care rutina, 
clișeul sint cu adevărat ucigătoare (distru- 
ind însăși rațiunea de existenţă a acestor 
Ime) menţiunea acordată realizatorului Şer- 
ban Comănescu pentru Vint din pupă nu era 
deloc de circumstanţă (pinzeturile întreprin- 
derii „Trainica" din Pucioasa defilau pe ecran 
„(Continuare în pag. 14) 


Roxana PANĂ 


E 


m 


în premieră: 


Ging, in 1956, Gopo inventa din citeva 
un personaj fără nume, nu ştiu dacă el sa 
altcineva ar fi bănuit atunci faima mondial 
pe care acest omuleţ avea să o cunoască ui 
an mai tirziu, prin Palmierul de aur cucerit ta 
Cannes, faimă pe care avea să o poarte cu el 
premiu după premiu, aur după aur, timp de 
un sfert de secol. 

ideea lui Gopo, ca toate marile idei, a fost 
simplă: a vrut să facă o scurtă istorie a isto 
riei omului. Şi pentru că punea faţă în față 
cu Istoria, modest, creatorul l-a făcut mic și 
veșnic uluit. Ca un copil în etapa „de ce'-uri 
lor. Ca orice creator, Gopo este bintuit de 
obsesii, iar obsesia lui de bază este, a fost și 
rămine omul. Semenul lui, obligat să supra- 
viețuiască de la început pină la sfirșit, sfiit 
care în filmele lui Gopo, de cițiva ani in- 
coace, poartă un semn de întrebare simbolic 
Sfirşit? 

În peisajul cinematografiei noastre, Gopc 
este un caz singular, dacă ni se permite aces! 
pleonasm întăritor. Singular și ca personaj şi 
ca personalitate. Inalt, impunător, arâtos, jo 
vial, de o junețe a spiritului transparentă îr 
toate filmele lui, mereu cu o glumă pe buz: 
şi cu o năzdrăvânie in vîrful creionului, gata 
oricind să-i povestească subiecte, subiecte 
subiecte (cinematografice, fără îndoială), dol- 
dora de idei pe care le seamână în cele patru 
vinturi, atunci cind nu le înseamnă într-un 
carnețel pe care îl poartă tot timpul în buzu 
nar, șugubăţ: sint genial!, în realitate măcinat 
de îndoieli, în permanentă scormonire: caut, 
oaut, caut!, împătimit de animaţie, dar tră- 
dind-o, ambițios, pentru lungmetrajul artistic 
cu actori, dispus oricind să ceara un sfat 
chiar dacă nu-l urmează, pus pe șotii, mare 
amator de gadget-uri: o jucărie ingenioasă il 
face fericit, grav cind te aștepți să-ţi răs 
pundă în zeflemea. zeflemitor cind crezi ca 
l-ai. prins-într-o discuţie serioasă, muncitor p= 
brinci, zi și noapte, sub o nonşalanţă din cele 
mai păcălitoare, Gopo trăiește pentru a de 
sena, pentru a anima, pentru a experimenta 
El inspiră și respiră cinema. Chiar şi atunc 
cînd „nu-i iese“ cum ar vrea. 

L-am văzut în marile confruntări internațio 
nale de animaţie, ca jurat, ca participant sau 
ca simplu invitat... de onoare. Apariţia lui e 
așteptată de ziariști: Gopo a venit? Unde i! 
putem găsi? Are un film în competiţie? În ju- 
rii e biajin, surizător, amabil și incoruptibil. 
Se bate cu mănuși de catifea şi învinge prin 
K.O. Disney. magicianul basmelor pentru co- 
pii, îl admira. Pe Mc Laren, abstractul, com- 
puterizatul, îl intrigă. Ceilalți animatori 
i-am văzut, i-am auzit — îl stimează. Și nu 
puțini sint aceia care se tem de el. Celebrita- 
tea lui există, persistă, e infiptă zdravân în is- 
toria animaţie: mondiale. 

Ca să devina sapiens, omulețul lui a urcat 
din greu, uneori tiriş, alteori pieptiș, toate 


Quo vadis Homo sapiens 


tepi cunoaşterii. Gopo nu l-a ajutat deci 
intr-un singur fel: i-a lăsat să se izbească sin 
gur de toate pragurile. Și de jos și de sus. În 
schimb, ne-a arătat — vizual ca să spun așa 
— cum se naște gindirea. A desenat inteli 
gența. A animat gindul, Unii filozofi spun ca 
Jindirea nu există fără vorbire şi invers. Ca 
ele s-au născut deodată, într-o interdepen- 
denţă cordială. Alţii au teorii mai complicate 
in care e mai bine să nu ne băgăm. Gopo a 
simplificat treaba, reprezentind grafic și cu- 
vintul și gindul. A înlocuit vorbele cu linia şi 
mintea cu punctul. De fapt, cu un singur 
scop: ca să adopte, cu smerenie, o religie 
monoteistă şi să se închine în fața unui sin- 
Qur zeu: inteligența umană. 

Omuleţul său a trecut toate probele viețuirii 
pe Terra doar cu o floare în mină și cu o 
:onștiință trează. Și acum se zbuciumă să 


Un sfert de secol 

de talent şi rivnă 

închinate unei idei 
şi unui ideal 


suprăviejuiasca, Dacă pentru această supra- 
vieţuire va trebui să planteze flori și în cos- 
mos, el o va face, dar odată ajuns (sus?) se 
aude un scincet slab: mamă! Mama Terra. Ca 
orice mamă, deși nedreptăţită, deși părăsită, 
dacă te întorci la ea, te primește cu brațele 
deschise. Și te leagănă. Cu o singură condi- 
tie: ca Mama Terra să mai existe. Să nu o fi 
distrus propriul ei copil. Scincetul, aproape 
mut, S. O. S.-ul omulețului, doar o inimă de 
muritor îl poate auzi. Oameni, îl auziți?. 
Atunci, omenire, încotro? 

Gopo, vreau să spun omuleţul, vreau să 
spun omul,se luptă cu timpul, acest dușman 
neindurător, și ajunge la o concluzie. dacă 
concluzie poate fi numită:so = ? 

Cele 67 de minute cit ţine Quo vadis homo 
sapiens reprezintă chintesenţa unei biografii 
de un sfert de secol de talent și de rivnă în- 
chinate unei idei și unui ideal. ideii și idealu- 
lui! O carieră unică presărată — numai în 
acest film — cu 4 premii de aur, numeroase 
premii de argint, medalii, diplome, care au 
dus faima animației noastre în lume, iar azi 
ca o încununare aniversară, propunerea 


în premieră 


Intr-o scenă din Lumina palidă a durerii 
(citiva bătrîni chercheliți vin noaptea cu topo- 
risca sa-l inlature din sat pe ocupantul neamt 
ce sforăie de mama focului), lulian Mihu 
exersa cu o fină intuiţie umorul parodic pe © 
situație dramatică originală. Regizorul își pre- 
gătea astfel un mic discurs asupra metodei 
pe care va dori să o extindă în această noua 

ră. Doar că datele scenariului sint al- 
tele. Suita de întimplări semiistorice povestite 
pe un ton grav de Costache Ciubotaru se po 
triveau mai bine aventurilor patetice în genul 
Trandatirului galben decit surizătorului raz- 
boi în dantele à la Serbăriie gaianie. De aci 
intrebarea: Pină unde poate să meargă un re- 
gizor în răspărul scenariului? Cit anume se 
poate detașa de el, zeflemisind ce și cum-u! 
istorioarei, fără a-și submina, la urma urme- 
lor, propriile personaje, întimplări, intenții? 
Practic, nu există limite, cînd parodia dinami- 
tează la vedere schema, convenția unui spec- 
tacol. Doar că atunci parodia pornește, din 
scenariu, nu împotriva lui. Sigur că se prac- 
tică și ironia dinăuntrul cetăţii (autoironia lui 
Godard în Pierrot la tou), dar mecanismul 
autodemolării cere rigoare, consecvență, stil 


Or tocmai ele lipsesc acestui film oscilind 
derutant, între patetic şi derizoriu, între dis- 
poziţia voioasă a regizorului și viziunea prea 
incrincenată a scenariului. N-avem cum să 
„Citim“ altfel intenţiile lui lulian Mihu decit 
după cele citeva replici de duh presărate 
ici-colo în toiul unor lupte pe viaţă și pe 
moarte cu viteji ce mor apărind comoara pa- 
triei, cu eroi  concepuţi epopeic și dirijaţi 
operetistic. Şi după cele citeva — puţine — 
destinderi ale atmosferei prea sumbre cu 
care demarează filmul: „ciocnirea” unui grup 
de răsculați răzleţi din Transilvania secolului 
al XVI-lea cu o șaretă episcopală (răsculații 
„fiind conduși de un fel de haiduc sumbru la 
chip și la suflet, capabii să poruncească — 
din necesități diplomatice — spinzurarea ţă- 
ranului care vroise să trimită pe lumea cela- 
laltă pe sfinția sa, venită cu treburi necurate 
prin partea locului). Mai poți recunoaște 


umorul regizorului între două consilii foarte 
gave ce vor hotari destinul comorii gasita in 
Transilvania şi transportată în Moldova, cu 
riscuri mari, ca să fie pusă la adăpost de 
„pohtele“ imperiale. Dar comoara nu-i oare 
care — ea iți desfată ochiul, filmată în prim 
plan și plan detaliu — e chiar cea ascunsă de 


cestui tilm la secția de animaţie pentru un 
American Academic Award, adică pentru un 
scar. 

În toți acești ani, Gopo și omulețul său nu 
su fost singuri. Compozitorul Dumitru Ca- 
poianu, căruia i s-a cerut imposibilul: să 
compună mereu altceva, folosind însă mereu 
aceleași trei note: do-si-si bemol a pornit 
dintr-o joacă care, pină la urmă, s-a transfor- 
mat într-un dans pe o sirmă întinsă între doi 
zgirie nori. Inginerul de sunet Dan lonescu a 
fost pivotul în jurul căruia și Gopo și Ca- 
poianu și omulețţul trebuiau să-și încerce pu- 
terile și fantezia în a ne da mereu și mereu 
altceva. Operatorul Alecu Popescu, cu o mo- 
destie comparabilă doar cu inalta sa price- 
pere profesională, i-a asigurat omulețului 
viața — uneori resuscitată dintr-o arhivă se- 
midistrusă — pe care o avem acum în faţă. 
Homo sapiens cel de azi, închegat și unitar, a 
fost lucrat și prelucrat cu procedee tehnice 
diferite, fotogramă cu fotogramă, din copii 
vechi și mai ales invechite: 14 filme cu 8 ti- 
puri de peliculă. Finalul a fost lucrat direct pe 
negativ. Filmările combinate au pornit și s-au 
imitat la o machetă. Aparent, toate acestea 
pot fi trecute cu ușurință la capitolul amă- 
nunte tehnice, dar, de fapt, ele vădesc în pri- 
mul rind măiestrie. Proporția de 20% din film 
ce reprezintă lucruri absolut noi, filmate spe- 
cial pentru această sinteză a apariției omule- 
țului pe Terra animației, generaţiile mai puțin 
tinere, care au apucat să-l vadă în diversele 
lui ipostaze de sine stătătoare, poate că 
recunoscut-o. Pentru generațiile cu adevărat ti- 
nere, este o premiera absoluta şi, cred, tot 
atit de absolut necesară pentru cultura lor ci- 
nematografică. Poate că şi experimentele lui 
Gopo,- animarea diferitelor materiale: lănţi- 
șoare,, praf de cărbune, ace cu gămălie, etc. 
ar merita „o retrospectivă“. Ar fi un soi de 
fiim-lecţie, un curs neobişnuit de animaţie la 
care publicul — devenit și student — ar în- 
vața cite ceva, amuzindu-se. Amuzindu-se? 
Da. Pentru că, să nu uităm, dintre toți regizo- 
rii noștri, poate că Gopo a impus cea mai rò- 
mânească viziune asupra unor trăsături ide 
caracter) care ne aparţin: patetismul ironic şi 
umorul reținut. Dintre creatorii contemporani. 
nici unul nu ne dă — ca Gopo — forța de a 
ne recunoaște printr-un suris. 

Această bătălie în marș, care este existenta 
profesională a lui Gopo, continuă. Să-i recu- 
"oaștem victoriile și să-i înțelegem poticne- 
ile. Pentru că și unele şi celelalte ne privesc. 
Ne implică. Sau, cum ar spune omulețul, 
iacă s-ar hotări într-o bună zi să ne şi vor- 
bească: numai cine nu învață cum să cadă, 
nu află cum să se și ridice. Şi cum să urce. 
Sus. Cît mai sus. 


Rodica LIPATTI 


Decebal, deci, în perspectiva istoriei, un te- 
zaur al țării pentru care nici o jertfă nu e prea 
mare. O miză care din capul locului reclană 
un ton ceremonios, solemn, ton păstrat cu 
sfințenie de majoritatea interpreților: judele 
—  Gheroghe Cozorici — fiica lui, Julieta 
Szonyi, cei doi cavaleri serviţi de Andrei Fimi 


Un personaj de epocă în cheie parodică (Violeta Andrei) 


Clara Tamas Blaier: 

o graficiană al cărui talent 
dă afişului de film 
inteligență şi impact 


"roducţie a Casel de fiime Patru. Scenariul și regia 

Popescu Gopo. imaginea: Alecu Popescu, Muzi- 
za: Dumitru Capoianu. Sunetul: ing. Dan Ionescu 
Decoruri: Roland. Pupaza, Dumitru Hizan. Pictor 
Constantin Popescu. Animaţia: Pascal Radulescu 
Crihmarel Constantin, Mica Boroghină, Dumitru 
Hoșbotă. Operatori: Olga Piriianu, Rad Codrea: 
Montaj: Maria Chiş. Didi Vasilescu. Film realizat in 
colaborare cu studioul Animatiim. 


! Valeriu Paraschiv. În atari condiţii, comicul 
voit, (pentru că există și unul involuntar ocu- 
pind un loc mai mare în film, rezultat din 
stingăcia unor interpretări, rigiditate), e dis- 
tribuit cu măsură în tabăra adversă. Un epis- 
cop cu elanuri belicoase și coif în loc de m: 
trà — in savuroasa versiune a lui Jean Lorin 
Florescu, un consilier cînd diplomat, cind im- 
pertinent, etalat de Mihai Berechet, o altă so- 

itate imperială purtată cu aplomb de Al. Ra- 

»iceanu, sau o domniţă neutră în războiul 
barbăţiior (nu şi față de ei) grajios caricaturi- 
zață de Violeta Andrei. 

Şi o respiraţie în alb, binevenită după tene- 
broasele urzeli de la curte, „priveliștea“ — 
cum șoptea cineva admirativ în sală. Defileuri 
și cimpii puriticate de zăpada scirțiind sub 
copitele cailor, o natură darnică și ingenuă 
ca un colind din Maramureș, filmată cu vo- 
luptate de Adrian Drăgușin. Costumele (Ga- 
briela Ricşan) iau în serios epoca (doar ci- 
teva adrese caricaturale la poalele lungi şi 
mintea scurtă a sfinției sale). llustrația muzi- 
cală — ileana Popovici — picură stropi de 
tandrete, de voioșie sau încordare, acolo 
unde sufletul are nevoie de ele. Pe rind sau 
toate impreună, cind invenția regizorală ne 
supune la decantări mai subtile. Dar, în ciuda 
canonadelor vesele, cu nerv decupate și 
montate (Elena Pașca), în ciuda citorva risi- 
piri de fantezie, bătălia Comorii se pierde 
„Discursui” se prescrie pentru o dată ce se 
va anunța ulterior 


Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de filme Cinci. Scenariul: Costa- 
che Ciubotaru. Regia: lulian Mihu. Costume: Ga- 
bnela Ricşan. Decoruri: ioana Păunică. lustrația mu- 
zicală: || Popovici. imaginea: Adrian Draguşin 
Cu: Gheorghe Cozorici, Violeta Andrei. Jean Lorin 
Florescu, Mihai Berəchet, Andrei Finţi. Juiieta 
Szonyi, Valeriu Paraschiv, Al. Racoviceanu. Film reali- 
zal in studioul Centrului de producţie cinematogra- 
fică „Bucureşti” 


e w 


De la cronica de premieră la perspectiva critică 


Mari posibilități, 
cîteva.primejdii 


Noua lectură a unei piese clasice, 

pe care regizorul Alexa Visarion 
ne-a propus-o în „Năpasta, 
răspunde unor vechi dileme ale criticii 


Orice film după o operă literară faimoasa 
este neapărat o nouă interpretare a ei, dacă 
nu vrea să rămină o searbădă ecranizare. O 
altă lectură a Năpastei ne propune și Alexa 
Visarion, din capul locului, optind pentru 
imaginea alb-negru, cu prim-planurile frec- 
vente și interioare rustice de o austeritate 


lemnoasă, aproape monahală. Contrastele' 


aspre, fețele chinuite oferite spre contem- 
plare, ca și absența detaliilor de fundal țin- 
tesc să îndrepte atenţia noastră către ceea ce 
se petrece în sufletele personajelor; acolo are 
loc drama și nu afară, oricite violenţe ne-ar fi 
dat să vedem. 

Mai toţi criticii i-au reproșat lui Caragiale 
caracterul Ancăi: greu credibil. „Pentru 
epoca noastră şi în cadrele rasei noastre — 
spune E. Lovinescu — în realitate, Anca iese 
din sfera posibilităților: o femeie ce și-a iubit 
bărbatul nu se poate căsători cu ucigașul lui 
şi nu poate trăi opt ani cu dinsul numai din 
gindul răzbunării și dintr-un rafinament de 
cruzime nu se poate răzbuna, apoi, învinuin- 
du-l de o crimă imaginară“. 

Să fie oare chiar așa? Lovinescu își. lua 
unele precauţii scriind: „pentru epoca noas- 
tră și în cadrele rasei noastre”, adică altădată 
şi altundeva, n-ar fi exclus, dar viziunea crit- 
cului, cind era vorba de teatru, se oprea la 
Bernstein. 

Lectura nouă a lui Alexa Visarion urmă- 
rește să aducă argumente care să facă vero 
similă comportarea Ancăi. Pentru aceasta în- 
cepe prin a ridica temperatura sentimentelor 
la 100° . Sintem introduși într-o lume cu por- 
niri pasionale, aprige, e ceea ce vine să ne-o 
spună chiar prima scenă, întățişindu-ni-i pe 
protagoniști dănțuind cuprinși de o frenezie 
elementară. Anca n-are nimic dintr-o nevasta 
credincioasă pină la moarte şi, deși răspunde 
asiduităților lui Dragomir: „Am bărbat, la~ 
să-mă-n pace!", dinţii îi sticlesc albi și provo- 
catori. Pe Dragomir îl vedem în secvenţa ur- 
mătoare, căzind pradă unei furii sălbatice, 
asasine și devastind pereții casei ca să se 
descarce. Nici Gheorghe învățătorul nu ma 
pare deloc tinărul neformat, așa cum îl zu- 
grăvesc vorbele Ancăi în piesă. E o adevărata 
namilă impulsivă, care sare să ia în brațe fe- 
meia dorită, imediat ce soțul iese pe ușă. 

Cum a putut trăi Anca opt ani cu Drago- 
mir? Acesta constituia principalul fapt incrg- 
dibil pentru criticii Năpastei. Dar în realitate 
n-a trăit, iată interpretarea surprinzătoare 
propusă de Alexa Visarion. A fost o căsători 
în alb, cum se spune, o aţițare torturantă, ni- 
ciodată răsplătită, destinată să-l facă neom 
pe Dragomir. Așa ne apare în secvența furiei 
turbate (sugerindu-ni-se că scena era una 
din nenumăratele izbucniri repetate cu dispe- 
rare de-a lungul a opt ani). Un adevărat in- 
fern cotidian. Şi, ca să ofere credibilitate sufi- 
cientă ipotezei sale insolite, regizorul creează 
episodul mutei de la circiuma Popii, neferi- 
cita cu care trăia în realitate Dragomir, ajuns 
din cauza aceasta batjocura satului. Răzbu- 
narea adevărată, imediată, spontană a Ancăi, 
corespunzătoare unei firi elementare, aceasta 
este. Ce va urma se datorește hazardului și 
reprezintă jocul destinului. (Anca nu putea să 
prevadă sosirea în casa lor a lui lon evadat 
de la ocnă și sinuciderea nebunului). Aici, re- 
gizorul apasă inteligent pe ideea râului care 
generează rău. Pedepsirea lui Dragomir, pre- 
dat ca ucigaș autorităţilor, devine o sinistră 
parodie a ideii de justiţie, instrumentele ei fi- 
ind Gheorghe, prietenul fals, cu țeluri adul- 
tere și ivanii abjecţi din cîrciuma Popii, 
niște adevărate scursori morale. 

Ce ibilități are cinematograful față de 
teatru? Mari, mai întîi să spargă spaţiul sce- 
nic limitat și să construiască, de pildă, înt 
contextul social întunecat, teluric, chemat 
susțină interpretarea propusă. Poate, apoi, să 
arate visul lui lon, povestit în piesă, și să-i 
evidențieze natura compensatoare, paradi- 
siacă, introducind fotograme colorate din 
film. Mai mult, să dea halucinaţiilor mistice 
ale nebunului o distorsiune corespunzătoare 
cu deznodămintul sumbru, la care va ajunge 
piesa. Maica Domnului are un suris misterios, 
malefic, și o figură deloc blindă, fiindcă-l 
conduce pe lon, nu spre salvare, ci către sfir- 
şitul său oribil. 

Cinematograful este în stare să facă loc 
efectiv imaginii lui Dumitru, la să, între 
Anca și Dragomir, așa cum acesta susținea 
că se întîmplă de opt ani, necontenit. 

Dar prea multele posibilități ale ecranului 


ascund și o primejdie, de astadată, pentru ca 
soluția e facilă și bagă publicului degetul in 
ochi. 

Discutabilă mi s-a părut și scena în care 
Anca începe să spele cadavrul nebunului, și 
sub mîinile ei, lon ia chipul lui Dumitru, sta- 
ruință explicabilă, iarăși de prisos. 


Alb-negrul 
și obsesia duratei 


Un film 
al cărui cod, odată descifrat, 
permite 
o altă lectură a cunoscutei piese 


„ Moda „retro“ se face resimţita și în zona 
Imaginii, o dată cu apariția suprinzatoare a 
citorva filme alb-negru, contrastind puternic 
cu invazia, generalizarea culorii. Fenomenul, 
in sine, merită toată atenția, mai ales pentru 
țările ce posedă televiziune în culori, unde 
abaterea de la normă este de neconceput 


Temperatura sentimentelor la o sută de grade (Dorina Lazăr, 
Gheorghe Dumitraș şi Florin Zamfirescu în „Năpasta“ 


Dincolo însă de atari insistenţe, inutile, in- 
terpretarea - personală, îndrăzneață și coe- 
rentă, precum și tensiunea dramatică auten- 
tică a sufletului elementar obscur compen- 
sează caracterul acțiunii, fatal lent. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


profesiunea 
de spectator 


Lucruri 
știute 


Am văzut Năpasta lui Alexa Visarion la pre- 
miera de la Patria, spre sfirșitul anului trecut 
Îmi amintesc sau nu filmul? Da, și încă în 
aproape toate amănuntele. Asta însă nu e ati! 
de important. Eu scriu la rubrica mea, din 
același scaun în care stau să vâd filmul. Sint 
adică un spectator și cam atit. Micul meu di- 
letantism mă ajută mult, îmi dă libertatea (m'- 
nimă) să spun „orice“, fără a fi numaidecit pe 
placul cine știe cui, fără, ceea ce poate sa 
pară și mai complicat, a fi obligat să urmez 
vreun canon strict profesional. Nu ma in- 
doiesc dealtfel că există cineva care urma- 
reşte,. fie şi numai din amuzament, critica „di 
letantă" în rezonanță cu cea profesionista. 
S-a scris nuanța! despre filmul lui Visarion 
Sint printre cei care voteaza pentru. N-am sa 
inşir de data asta argumente. Altceva mă in- 


Spectatorul educat, de peste trei decenii, lu 
scoala „frumosului colorat”, chiar dacă inabi- 
litatea cineaștilor a pervertit ochiul cu o ex- 
plozie cromatică stridentă, șocantă și, de- 
seori, de un gust discutabil, refuză cu încă- 
paținare revenirea la paleta tonului acromat, 
fină, delicată, mai convenţională, e adevărat, 
in restituirea realității. dar profundă și so- 
lemnă în semnificaţii vizual-plastice. 


teresează. Pe cind ieșeam de la premiera, în 
mulțimea care traversa strada îngustă, cineva 
părind nemulțumit dar nu și răuvoitor a spus: 
asta nu-i Năpasta lui Caragiale. Părindu-i-se 
ca nu a spus destul, a adăugat: nu-i Cara- 
giale! Firește, îi spun eu acum aceluia (nu 
i-am văzut fața, purta o scurtă cenușie um- 
plută cu puf, ca o vestă de salvare, și o că- 
ciulă cu blană sirmoasă, înspicată) nu e Ca- 
ragiale, e Visarion. Îți place, nu-ţi place, este 
el însuși. Lucru mare. El nici nu vrea să 
„ecranizeze” ceea ce a fost odată scris. El 
meditează pe marginea operei literare, ori- 
care ar fi ea. Filmul, spectacolul devine al- 
tceva decit cartea. Ce e rău în asta?! Nu înţe- 
leg mirarea, indignarea, protestul unora: regi- 
zorul să „respecte” textul şi gata! Sigur, așa 
este, marii autori, dar și cei obișnuiți, au 
dreptul să fie jucaţi așa cum sint. Dar asta nu 
exclude alte soluţii. Cu cit opera este mai 
profundă, cu atit iradiază mai intens, cu atit 
mai multe interpretări sint posibile. Etc... Se 
poate spune că există tot atitea variante la 
„Război şi pace“ ciţi cititori buni sint? Într-un 
fel, da! Un astfel de „cititor' original şi pro- 
fund şi-a găsit Năpasta în Alexa Visarion 
Kawalerowicz nu face altfel în Maica loana, Mi- 
halkov în Oblomov, Fellini în Satiricon. Dacă pas 
tram proporțiile, nu trebuie să o facem cns- 
pali şi cu dinţii strinși! „Văd enorm şi simt 
monstruos“, spune undeva despre sine Cara- 
giale. Visarion vede mai departe decit pînă la 
el în acest destul de puţin cercetat orizont 
caragialean. El are stil, știe să urmărească o 
idee pină la ultima consecință. După gustul 
meu, el este uneori excesiv, din care cauză 

"regul suferă. Sint de la Visarion de aștep- 
tat mari performanţe. 


z 


George BĂLĂIȚĂ 


Semnalul a fost dat de un regizor noncon- 
formist, Martin Scorsese, angajat într-o lupta 
deschisă cu marele concern Eastman Ko- 
dak-Rochester pe care îl acuză că produce 
pelicule cu coloranți perisabili, ce pun în 
pericol conservarea și, implicit, durabilitatea 
creației filmice. Argumentul suprem, oferit 
presei de „cavalerul bunei intenţii”, a fost 
acela că, dacă viața unei cărți poate fi esti- 
mată, în medie, la 500 de ani, longevitatea 
unei pelicule nu depășește 50 de ani, după 
care coloranții mor, se degradează. Și, pro- 
testatar, Martin Scorsese ia decizia să reali- 
zeze un film alb-negru. : 

Cineastul român Alexa Visarion are și el 
obsesia durabilităţii, dar spre deosebire de 
colegul său american nu are veleităţi publici- 
tare: face un pas înapoi spre o tehnică depă- 
șită, din necesităţi strict artistice sau, oricum, 
de ieșire în afara canoanelor devenite tradi- 
tionale. Alegerea regizorului Alexa Visarion 
pentru o tratare plastică a filmului său în 
cheia alb-negru, mai bogată tonal (ochiul 
omenesc percepe, aproximativ, 300 valoraţii 
de griuri și numai 150 nuanțe de culoare), 
mai conflictuală prin însăși dialectica intimă 
dintre lumină şi întuneric, se înscrie, după 
părerea mea, într-o concepţie globală despre 
viață și moarte la liziera conștient-subcon- 
ştient, totul topit sub pecetea unui precept 
moral, al unei justiţii originare „năpastă pen- 
tru năpastă“, În fond, lumea dramei caragia- 
lene este o lume anormală, bolnavă psihic și 
prin aceasta „ireală” în raport cu starea natu- 
rală a individului și colectivităţi. Or, ştiut 
este, culoarea accentuează senzația de con- 

- cret. O pată gri neutră nu spune nimic, în 
timp ce.una verde poate fi, oricind, asociata 
graţie unui automatism de memorie vizuala, 
ngliunii de iarbă 7 ir 

ocmai de aceea culoarea trebuia elimi- 
nată din construcția cadrului, pentru a face 
luc unei imagini convenționale, subiectivă 
prin definiție, mai semnificativă din punctul 
de vedere al reacţiilor psihologice. Ideea de 
moarte este sugerată, fatal. de negru, marile 
incertitudini se consumă în intimitatea . 
clar-obscurului, așteptarea prelungă și răzbu- 
nătoare se înscrie mai organic în zona pe- 
numbrelor apăsătoare, iar „luciditatea“ la 
pindă (Anca), culpabilitatea chinuitoare (Dra- 
gomir) și nebunia resemnată (lon), asumată 
ca o fatalitate, se traduc mai funcţional pe 
ecran printr-o atmosferă stranie, bizară, de 
tonuri acromate, sfişiată de contraste puter- 
nice, lupta contrariilor dintre alb și negru. 

Cu excepția secvențelor „cîrciumă“ și „ulița 
satului”, secvențe motoare care declanșează 
şi închid drama personajelor, marcate de un 
realism evident (decor, recuzită, muzică, ilu- 
minare etc) și înscrise într-o stare de „norma- 
litate“, restul imaginilor și preponderent casa 
Ancăi, transmit spectatorului o senzaţie „ha- 
lucinatorie“, în spiritul tezei bergsoniene re- 
luată de Von Bogaert și Lhermitte, „reprezen- 
tările îndepărtindu-se de sensul realului și 
căpătind o strălucire anormală“. Căci, anor- 
mală este pauperitatea esențială a decorului 
si mobilierului (obiectele dau conștiința rea- 
!ului), anormală este dirijarea luminii pe po- 
dea, halucinantă este apariția „fizică“ a băr- 
batului răpus (Dumitru) la „masa tăcerii“, 
unde vocile amuţesc și vorbesc doar conști- 
ințele, nefirească este pădurea învăluită într-o 
lumină plumburie de eclipsă solară, anormale 
sint „reprezentările colorate“ ale ocnașului 
stăpinit de o stare de somnolenţă hipnotică, 
singurele plăsmuiri cromatice din tot filmul, 
un fel de „vise colorate“, care în accepţia psi- 
hologilor și neurologilor, de la Freud în- 
coace, sint un simptom de patologie a vieţii 
launtrice. 

Flancat de doi creatori inspirați, Marcel Bo- 
gos, decanul scenogratilor și Vivi Drăgan Va- 
sile, operatorul, Alexa Visarion ne oferă, cu 
generozitatea marilor artiști, un film de o fac- 
tură ca totul aparte. Caracterizată într-un sin- 
gur cuvint, imaginea filmului Năpasta este o 
imagine „mentală“, traversată de un conținut 
psihic, care pune ochiul într-o stare de „con 
Ştiinţă perceptivă”. 

Poate din această cauză filmul apare, dupa 
o primă vizionare, oarecum, încifrat. Odata 
înțeles codul și resorturile de gindire a regi- 
zorului, nu atit în faţa tragicului, cît în investi 
gurea sufletului omenesc, filmul ni se releva 
ca o operă de primă mărime, originală, des- 

ichizatoare de noi orizonturi în creaţia cine- 


matogratica 
Constantin PIVNICERU 


Din nou despre „Năpasta“, „Concurs“ 


Critica 


şi sancţiunile ex-cathedra 


Filmul românesc şi critica românească au ajuns la o vîrstă 
cînd opțiunea globală între da şi nu este insuficientă. 


ea 


Anul 1982 şi ceea ce putem prelimina pen 
tru 1983, filmele de reală angajare ideatică + 
estetică vizionate în acest răstimp, a cãro! 
premieră a avut loc sau se află în pregătire 
sint uneori în măsură să pună în dificultate 
critica, să-i supună unui examen sever crite- 
riile și valenţele creative, în ultimă instanţa 
propria ei angajare ideatică şi estetică. 

Un consens s-ar părea că există în critică 
asupra evoluţiilor marcate de ultimul deceniu 
întru maturizarea școlii naționale de film, în 
primul rînd a regiei, înțeleasă nu doar ca 
unul dintre compartimente, ci ca o cristali- 
zare a conceptului de autor al filmului, esen- 
tial pentru orice majorat artistic. Este un pro- 
ces angajat mai decis după 1971, cînd a înce- 
put substanţialul spor numeric al producţiei 
şi avansul celui de-a! doilea va! regizoral, cu 
Apa ca un bivol negru și Nunta de piatră — 
Duhul aurului. Un proces desfășurat inegal, 
nu fără unele reculuri sau întirzieri, o evoluție 
care n-a dus încă la capodoperele integra- 
toare, apte să nebpiatge flenog sat şi să so- 
licite socluri singulare. r e, din fericire, un 
proces care continuă, uneori cu un efort dis 
proporționat și solitar. 

Cum ar putea atunci critica să se instituie 
într-o poziție comodă, cum ar putea să s 
considere din principiu absolvită de conirun 
tări cu propriul ei academism partizan, cu 
ilustrativismul inventarelor anoste, la care re- 
curge adesea, ca și cum acest flux dificil, plin 
de spasme, care chiar dacă nu se văd pe 
ecran se simt în spatele lui, ca şi cum toate 
acestea nu ar solicita-o altminteri decit pen- 
tru distribuirea unor calificative și etichete di- 
nainte pregătite? 

O critică creativă nici nu poate fi 
concepută în afara unui dialog deschis și 
elastic cu operele, cu toate operele, cu toate 
lucrările de vîrf, cu toate tentativele ieșite din 
comun. Un dialog în care cea dintii rigoare a 
criticului e de a renunța la veleitatea rigidă a 
primului şi ultimului cuvint. Este disponibili- 
tatea criticului pentru o eventuală inversare 
de raporturi — uneori exegetul stâpinește 
dialogul prin analiza operei, alteori el se re- 
cunoaște depășit de noutatea sau de superio- 
ritatea acesteia. Și astfel analistul dă curs 
unui plus de receptivitate reflexivă, unei in- 
tuiri mai vii şi mai prompte a noului, a insoli- 
tului. El include în codul său etic și profesio- 
nal forțarea propriilor limite, nu exclude leza- 
rea propriilor obisnuințe, concede să retrac- 
teze propriile sentințe, de dragul unui avans 
în front comun, al unui ciștig care stă totde- 
auna pentru critic deasupra amorului propriu. 

Criticul nu numai că poate, dar e şi dator 
să opteze, să aleagă, să pună accente, să 
propună ierarhii, pentru că altfel nu are cum 
să-și îndeplinească misiunea clarificatoare. El 
poate spune, de pildă, că Înghiţitorul de săbii 
de Alexa Visarion i se pare într-un fel mai im- 
portant, mai valoros sau invers, cu mai multe 
hiatusuri și excese decit Concurs de Dan Piţa 
sau decit Secvențe de Alexandru Tatos. Dar 
el nu are cum să nu ia act de toate aceste lu- 
crări ieşite din comun aie unui an, deși nici 
una nu e o capodoperă. 

Apropo de titlurile mai sus citate, cred ca 
trebuie să observăm că traversăm momentul 
cînd opțiunile în peisajul filmului românesc, 
altădată relativ simple, nu mai pot opera iimi- 
tativ prin da și nu. Astăzi, acest tip de pro- 
nunțare critică se justifică în continuare în 
cazul filmelor de serie, la hotarul cu produc- 
ția mediocră şi submediocră, unde clasicul 
„în lături” ar trebui să funcționeze frecvent şi 
eficace. Dar apar, aproape neverosimil, 
uneori în același an, citeodată în aceeași 
iună, mai multe pelicule definitorii pentru 
evoluţiile mereu dificile și inegale, semnifica- 
tive totuși în cursa contracronometru spre în- 
noire, fiime in discutarea cărora decizia gio- 
bală între da și nu este insuficientă sau chiar 
improprie și steriia. Daca nu se transtormă în 
disocieri de nuanţă în cadrul uneia și ace- 
leiași lucrări, acest tip de opțiune devine un 
arbitraj inferior, care și-a greșit terenul. 

Putem înclina, într-un asemenea moment, 
spre fluența eseistică, meridională, pe care 
Dan Piţa și-a revelat-o prin Concurs sau (dar 
mai bine și) spre gravitatea dramatică. nor- 


dică, a lui Alexa Visarion, care introduce în ' 


ecuația cinematografului românesc un filon 
necunoscut ori uitat, prin Înainte de tăcere, 
Înghițitorul de săbii și Năpasta. Știm foarte 
bine, ca să ne referim la aceste ultime doua 
sugestii, că un asemenea dualism, o aseme- 
nea multitudine de direcții și racorduri, fertile 


În faţa filmelor de excepție, 
devine un arbitraj inferior 


„Secvenţe* de Alexandru Tatos, un film în care membrii echipei de 


filma 


, cu recuzita lor, devin liantul povestirii 


Filmul care se va afla 
în centrul atenţiei acestei rubrici, 
în numărul următor al revistei, 
va fi „Secvenţe“ de Alexandru Tatos, 
comentat de dramaturgul Paul Everac, 


de regizorul Dan Piţa 
mălniceanu şi Valerian Sava 


Ovy.S. Cr 


in operele clasicilor și contemporanilor, de la 
Eminescu și Caragiale încoace, au alimentat 
nu puține dileme și polemici în critica romă 
neascâ. Dacă nu creativitatea, atunci cultura- 
litatea, ce-i drept și ea rară și cu atit mai pre- 
lioasă, ar trebui să ne conducă spre acea dis- 
ciplină critică riguroasă și totuși flexibilă, în 
care obsesiei unui Pasolini pentru mitoiogii și 
teatralității operei sale nu li se opun, ca o so- 
maţie, fluența și transparența eminamente ci- 
nematografice și actuâle ale unui Francesco 
Rosi. Cine, condus de o asemenea disciplină, 
ar putea să acuze, în atmosfera, în ritmurile 
și sonurile aparte ale școlii belgiene sau hel- 
vete, vicii „extracinematografice“, pentru că 
ele n-ar concorda, să zicem, cu cele ale ulti- 
mului val francez? Ş.a.m.d. 

E vorba, deci, nu de a preveni nu știu care 
excomunicări, pentru că, din fericire, climatul 
nostru ideologic nu le mai suportă și să pre- 
supunem că nimeni nu le mai încearcă. Nu 
ne referim nici la cutare ieșire puerilă și pră- 
păstioasă, în care oricine poate vedea cu 
ușurință la ce duce înlocuirea abecedarulyi 
estetic și etic, insuficient asimilat, cu o psi- 
hoză întunecată și maladivă, dispusă să os- 
tracizeze critic generaţii întregi de regizori, 
ca fiind lipsiţi de talent. Ne referim la mult 
mai doctele, seninele şi „sănătoasele“ sanc- 
țiuni ex cathedra, ia degenerarea unei lăuda- 
bile rigori intelectuale în osificări didactice, la 
sentințele sumare de tipul „experiment nega- 
tiv,” „lucrare greșită”, „un mod de a evita rea- 
litatea“ „film care nu trebuia făcut S.a.md. 

Sint eticheiări pe care ie mai întilnim, din 
păcate, atit cu referire la filme, cit și cu trimi- 
tere la critici, aceștia vinovaţi, de pildă, în 
corpore, pentru că nu au ajuns cu toții, în 
discutarea unui film, la una și aceeași sin- 
tagmă sau definiţie de dicţionar. Dicţionarele 
au marea calitate de a sistematiza vocabula- 
rul critic, a cărui proprietate nu e deloc de 
disprețuit. Dar dicționarele și citatele din to- 
murile altora pot cu greu să te scoată din 
reala dificultate pe care o reprezintă confrun- 
tarea cu materia necunoscută, necatalogată, 
a unor filme tocmai ieșite în copie-standard. 
S-ar putea ca, într-un asemenea caz, să fie 
mai la îndemină și mai oportune inventarie- 


i de criticii 


rea strict tematică a filmelor și alegerea 
unuia singur ca port-drapel, ca o „capodo- 
peră fără cusur“, în care n-ar mai trebui pro- 
puse diferențieri, toate rezervele concentrin 
du-se în morga profesorală tranșantă față de 
celelalte, repudiate in bloc, în special cind 
originea (nu socială) artistică a regizorilor c 


suspectă (din teatru), cu reparația pedago- 


ică a evidenţierii cîtorva apariții actoricești 
din teatru) de plan doi, trei, patru... 

Cind ideile proprii întirzie sau obosesc, iar 
instrumentul personal de analiză se bio- 
chează, trecerea în revistă și tratarea de sus 
a opiniilor confraților pare de asemenea o 
soluţie salvatoare, ca o compilație disimulată 
prin gruparea citateior din cronicile altora pe 
câprării și clase, cu afectarea dâdăcelii care 
ne e familiară, prin recursul la apostrofări, in- 
sinuări și alte forme ale polemicii pamfletare 
„Gică niște cronicari”). 

in aceeași ordine de idei, pretenţia de a 
statuta normative oțioase și intolerante, de la 
manevrarea recuzitei pină la legitimitatea 
gesturilor personajelor, tot atit de ostile origi- 
nalității artistice ca și decedata teorie a tipi- 
cului, ambiția provincială a unor imaginare și 
exclusiviste întiietăţi, bizară la un critic, re- 
vendicarea crispată a primatului fictiv în afir- 
maţii sau demonstraţii demult devenite locuri 
comune, prin contribuţiile altora — toate 
acestea sint simptome îngrijorătoare într-o 
critică ea însăși tinără, ca și arta căreia i se 
dedică. 

Sint poate nişte ticuri periferice, uneori în 
duioșătoare, mai degrabă ignorate de con- 
temporani, cumi vor fi probabil și de istorie 
Dar, înseriat pe bandă rulantă, snobismul a 
ceea ce este sumar și în același timp de o so- 
fisticată agresivitate disprețuitoare devine 
mai lesnicios monedă curentă. În cercul res- 
trins al celor care urmăresc asemenea exerci- 
ţii vetuste, ele se vădesc în cele din urmă no- 
cive pentru propria evoluţie, pentru climatul! 
de lucru intens, un climat ai colegialității des- 
chise spre o loială competiție a tuturor valori 
lor. Un climat atit de greu de constituit și re- 
constituit. 


Valerian SAVA 


„Secvenţe'“ 


însemnări regizorale 
despre filmul 
unui confrate 


„Secvenţe“ 


la a doua 
vizionare 


Mi se pare câ filmul, mai exact cele trei 
filme reunite de Alexandru Tatos sub titlul 
Secvenţe, prezintă întimplări despre singură- 
tate. O singurătate mărturisită cu jumătate de 
gură, descoperită în spatele aparenţelor, do- 
minată de probleme-cheie, de nerezolvat în 
momentul punerii lor. Tatos construiește mici 
universuri umane, voit în afara marilor 
„Orașe“, „șantiere“ sau „restaurante“ decor, 
dind senzația câ ramine totuși în perimetrul 
acestora. 


Primele doua parți ale filmului funcționează 
ca preludii ale celei de-a treia, asigurind lun- 
gimea cerută unui film, deși eu cred că a 
treia parte ar îi putut să ordoneze întregul, și 
ar fi făcut-o cu siguranță, dacă Tatos ar fi 
plecat la drum cu această fermă intenţie.in 
varianta pentru care s-a optat, primele două 
părţi întăresc în structura lor valoarea perso- 
najului „echipa de fiimare“, care devine astfel 
liantul întregului film. După părerea mea, 
aceasta modifică ușor balanța întimplării a 
treia, unde, dacă ar fi să izolăm între ele cele 
trei episoade, este vorba de înfilnirea condi- 
ționată a două personaje diferite și indepen- 
dente de toate celelalte (două lumi, două mo- 
rale etc. — generalizările pot merge mai de- 
parte). Aceste personaje s-au ciocnit cîndva, 
undeva, într-un alt raport de forţă. Dar aici, 
ca și în celelalte episoade, echipa de filmare 
nu se rezumă la funcţia de catalizator. Dato- 
rită familiarizării noastre cu ea, din primele 
episoade, echipa capătă prioritate în anec- 
dotă, jenind revelarea dramatismului celor 
două personaje. Cu toate acestea, valoarea 
invenţiei lui Tatos constă, de fapt, tocmai în 
această condiţionare, determinată de natura 
cinematografului, aceea de a mima viața 


Trăirile adevârate, ale fostului ilegalist și ale 
torționarului, plasate sub incidența tehnolo- 
giei filmărij. capătă aerul unor ambiţii sisifice 
de regăsire şi recuperare. 


Tatos se aruncă în apele adinci ale filmului 
despre culisele cinematografiei, ale filmului 
de scheciuri, păstrind o aparentă înscriere 
aritmetică în regulile genului. De fapt, el iși 
lucrează primele două părţi în intenția de a 
crea celei de-a treia senzaţia de intimplare 
extrasă firesc din șirul evenimentelor ce inso- 
tesc mereu viața din dos a cinematografiei şi 
1 cineastului implicat în febra creaţiei. Ră- 
nine ca o trăsâtură comună, dorința unei 

»nstrucții de factură polițistă, aş îndrăzni să 
zic, în care povestirile se derulează aidoma 
unui arc ce se întinde, pe măsură ce timpul 
trece. Tensiunea crește și se finalizează cu 
ruperea resortului, într-un punct imprevizibil, 
mată de comprimarea lui în poziţia inițială. 
De aici sentimentul celui ce vede începutul 
i sfîrșitul filmului, că în intervalul dintre ele 
nu s-a petrecut nimic 


Fericita alegere a majorităţii distribuţiei 
seră distincţie și strălucire personajelor gin- 
jite de Tatos, maculate uneori de membrii 
echipei, în efortul lor de a se încadra în fires- 
cul întimplării. Sint atit de deosebite partitu- 
rile realizate de Mircea Diaconu, în episodul 
al doilea, ale lui lon Vilcu şi Geo Barton 
avem şi noi monștri sacri), în ultimul, pre- 
cum și cea a lui Dragoș Pislaru în primul, în- 
cit cred că n-a fost ușor de ținut pasul cu ei. 
Mircea Diaconu dovedește că poate cizela 
perle, Vilcu și Barton par cazurile reale în- 
sele, punind la îndoială cunoștințele noastre 
despre ei, precum că ar fi de profesie actori. 
Dragoș" Pislaru mi s-a părut parțial servit de 
rol, s-ar putea ca Tatos să-i fi acordat dimen- 
siuni mai stranii, fiind vorba de incitarea voită 
a spectatorului, la incepu de film. 


Filmele lui Tatos trebuie revazute, pentru 
că o primă vizionare înşeală, cu aerul. dé- 
jă-vu-ului şi lasă chiar impresia finală a unor 
întîmplări banale, a insatisfacţiei. Dar a doua 
vizionare trece epicul și nevoia de surpriză în 
planul secund, dind valoare calităților de ne- 
tăgăduit: firescul nuanţelor, multitudinea lor, 
diversitatea stărilor şi acel har al lui Tatos de 
a scormoni, de a găsi și de a recrea aceste 
stări sugestive, cu concursul actorilor, în cea 
mai surprinzătoare armonie. 


losit DEMIAN 


„Buftea“ 


Pe ring, veteranii, 
dar şi mai noii sosiți 


e Ringul 


Ritmicitate, iată prima caracteristică a fil- 
mografiei lui Sergiu Nicolaescu. Abia termi- 
nate filmările la Virajpericulos (aflat acum în 
faza de montaj-sonorizare), regizorul a înce- 
put pregătirile la un nou film intitulat Ringul. 
Un film despre box sau... și cu box? Ras- 
punde regizorul: „E și cu box. Scenariul, 
scris de n Grigorescu, după o cunoscuta 
nuvelă a sa, pune faţă în față doi bărbaţi care 
retrăiesc o poveste întimplată în anii 
'43—'44, cină amindoi erau prizonieri de răz- 
boi”. Principalii colaboratori ai regizorului 
(constanți): Adriana Păun (decor), Gabriela 
Moldovan (costume), ing. Anușavan Salama- 
nian (sunet), Marian Stanciu şi Nicolae Girar- 
di (imaginea). Filmările încep în luna martie 
Unul din cei doi interpreți principali: Mar 
Moraru. Celălalt? Surpriză! 


e Miezul fierbinte 
al pîinii 


Așa se intitulează ultimul film intrat în lu 
cru la Buftea la sfîrşitul anului trecut. Titlul 
O metaforă desigur. Regizorul Alecu Croitoru 
ne spune pe scurt despre ce va fi vorba: „Ur 
fim politic, de actualitate. inspirat din bio 
grafia unui director de IAS, scenariul este 
scris de Vasile Mihai, un nume nou în cine 
matogratie. Eroii filmului, bărbaţi dintr-o bu 
cată, luptă pentru instaurarea unei noi men- 
talităţi în lumea de azi a satului. Nu ne intere- 
sează date, cifre, statistici, ci oamenii, su- 
tletele şi conștiințele lor". Primele filmari. la 
sfirșitul lunii ianuarie în jurul Bucureștiului și 
în judeţul Ialomița. În distribuție: Vistrian Ro- 
man, lon Besoiu, Mircea Bașta, Gheorghe Di- 
nică, lon Marinescu, George Motoi, Anda Ca- 
ropol și... Jean Constantin. 


e Intoarcerea Vlașinilor 


„Viașinii”, un cuvînt ce va face parte, pro- 
babil, din vocabularul cinematografic al anu- 
lui '83. Prin el vom desemna nu un film ci 
mai multe. Întii cele două lungmetraje: Pleca- 
rea Viașinilor (în (o a -standaca la sfîrşitul 
anului trecut) și Întoarcerea Viașinilor (în 
pline filmări în luna ianuarie în jurul Sibiului). 
Asupra acestuia din urmă vom reveni în pa- 
noramicul viitor. Dar Viașinii sint și eroii unui 


serial TV — nouă episoade a cite 50 de mi~ 


nute fiecare. Regizorul filmelor: Mircea Dră- 
an (Și coscenarist alături de scriitoarea 
oana Postelnicu, din romanele căreia au 
apărut ideea şi lumea acestor filme). În distri- 
buție: Emanoil Petruţ, Silviu Stănculescu, 
Karoly Șinka, Florina Luican, loana Drăgan, 
Cezara Dafinescu, Eugenia Bosinceanu, Dan 
Bădărău și mulţi alţii. Imaginea: Jon Marines- 
cu. Decor: Marcel Bogos. Costume: lon Ne- 
delcu. Muzica: d a Grigoriu. 


R.P. 


e Singur de cart 


După două filme de actualitate, Bună seara 
Irina și Învingătorul, al treilea film realizat de 
Tudor Mărăscu - Singur de cart — (scenariul 
Lazăr Fulga și Tudor Mărăscu). Ce înseamnă 
noul film pentru Tudor Mărăscu? Şi despre 
ce e vorba, în două vorbe? 

— Subiectul e „simplu“: într-un accident 
de automobil un tinăr își omoară părinții. Un 
destin marcat de vina tragică. Atit despre su- 
biect. Ceea ce mă preocupă acum și mi se 
pare mult mai important sint ritmul mișcării 
aparatului de filmat, alternanţa de obiective și 
dominantă de culoare în cadru, detaliile, pen- 
tru care scenariul va servi ca suport. Nu vă 
spun deocamdată nimic despre distribuţie. 
Din echipă: Valentin Ducaru — imagine, Du- 
mitru Georgescu — decor, Lidia Luludis — 
costume, Sideriu Aurian — director. Pentru 
mine — un film de cumpănă, și nu pentru că 
este al treilea, ci pentru că spe că va repre- 
zenta, în fine, stilul pe care in primele două 
l-am căutat doar. Ambiţia mea, mărturisită 
echipei de filmare, este ca nici un cadru din 
acest fiim să nu tă face parte dintr-un alt 
film. Chiar și o banală trecere de tren prin 
cadru. 


da 3 


în lucru :Intrusul 


Ecranizarea romanului omonim de Marin Preda. 
Constantin Vaeni. Cu: Şerban Ionescu, Tora V 


Scenariul și regia: 
silescu şi Irina Pe- 


trescu în rolurile principale. În fotografie: Şerban Ionescu, Irina Pe- 
trescu şi regizorul Constantin Vaeni 


e Lișca 


Cine e Lișca? O fată tînără, aproape un co- 
pil. Soțul — care-i compensa lipsa familiei — 
e plecat pe front (sfirșitul celui de-al doilea 
război mondial). Dispărut? Mort? Lișca iși fu- 
gărește o iluzie încercînd să îmbărbăteze ce- 
lelalte femei din sat. 

„Sintem în lumea cimpiei din literatura lui 
Fănuş Neagu, oameni pe ape, cu evenimente 
care trec parcă dincolo de ei — ne introduce 
în subiectul și atmosfera filmului regizorul 
loan Cărmăzan. Mă interesează problemele 
de tipologie umană pe care mi le pune filmul 
— o lume măruntă, într-o permanentă zba- 
tere, mistuită de o nepotolită sete de puritate, 
de adevăr. Lișca poate fi citit şi ca un film 
antirăzboinic: războiul e undeva departe, ca 
un semn râu, ca o prevestire, dar ecoul lui se 
aude zilnic în satul de cimpie unde n-au ră- 
mas decit femeile, bătrinii şi copiii şi unde 


în lucru: Misterele Bucureștilor 


Doi dintre cei care cunosc la această oră — pe dinafară — Misterele Bu- 


sosesc mutilaţii, listele cu morţi. Poate fi citit 
și ca un film de dragoste, ca un basm frumos 
in care — din nou proza lui Fănuș Neagu — 
nimic mai firesc decit alunecarea în fantastic. 
La alt nivel, ar mai putea fi citit ca un film et- 
pina ap în tradiţia lui Gusti — o zonă 
de mitic şi arhaic; în definirea căreia un rol 
important revine şi muzicii filmului, creația 
compozitorului Dorin Liviu Zaharia. 

` Capcana pe care aș vrea s-o evit: pitores- 
cul. Dorinţa cea mai mare: să conotez poves- 
tea fără să-i răpesc halo-ul de basm; să-i gă- 
sesc o rigoare a întimplătorului, dacă se 
poate spune astfel. 

Imi continui astfel „jocul cu timpul“ care 
m-a preocupat și la Ţapinarii. Și aici, spaţiul 
cinematografic lasă deplină libertate de cur- 
gere unui timp interior. Şi acesta este un pre- 
zent continuu, nu al realului, ci al filmului. Ne 
aflăm acum în cel mai greu moment: stabili- 
rea distribuţiei” 

Lișca se va filma în jurul Bucureștiului, în 
comunele Vadul Anei, Măgureni, Ciocânsști... 


R.P. 


cureștilor: regizorul Doru Năstase și Florin Piersic - Mărgelatu. Se filmează 
la Miercurea Ciuc şi în împrejurimi. Scenariul: Eugen Barbu şi Nicolae Paul 
Mihail. În distribuție mai apar: Marga Barbu, George Motoi, loana Pave- 
lescu, lon Besoiu, Constantin Codrescu, Papil Panduru, Emil Coșeru, Mihai 


Mereuţă şi Dinu lanculescu. 


„Sahia“ 


0 mireasă 
de 228 de tone 
sau spectaculosul 


de fiecare zi 


Un nou documentar de Mirel Ilieșiu - Mi- 
reasa. Mireasa are 228 de tone, 4 metri lă- 
time, 4 metri înălțime, 7,9 metri lungime. Nu, 
nu e vorba de un personaj fantastic, supertel- 
linian, ci de un... stator! Cum ajunge o piesă 
de asemenea proporţii de la Bucureşti, din 
uzină, pină la Anina, la termocentrală? O 
parte din drum — pe Dunăre; statorul — pe 
un şlep remorcat lateral; și pentru că l-au 


"condus „la braț, ca pe o mireasă!“, marinarii 


l-au poreclit „mireasa“. Un personaj de pe 
uscat povestește cum a făcut el vreo 10 km 
pe jos, mergind cu spatele, supraveghind, 
metru cu metru, „dansul miresei”. Drept care 
se gindește să propună Comitetului olimpic 
internaţional o probă de maraton cu spatele! 

De la stator la... zbor! saua şi Doru Segal 
se opresc de astă dată — Între cer și pămint 
— la o școală de parașutiști, mai precis de 
parașutiste. Atit de fragede și atit de călite? 
Se antrenează de la 14 ani, ca să poată sări 
pentru prima dată la 16. Ce poţi simți la 2000 
de metri înălțime, singură între cer și pămint? 
Ce-ţi poate trece prin cap imediat după ateri- 
zarea „la punct fix"? Doar o remarcă: din 
punctul de vedere al abelor fete „oamenii sint 
de două feluri: cei care au sărit și cei care 
n-au sărit"... 


EV. 


„Animafilm:*“ 


A trăi... printre 
desene, păpuși 
și mărgele albastre | 


O apropiată premieră: 

e Joc de doi (scenariul: Nina Cassian; re- 
gia: Mihai Bădică). Reprezentant strălucit al 
animației în plastilină, Mihai Bădică încearcă 
in acest nou film expresivitatea altor proce- 
dee. Personajele inchipuite din papier maché 
şi din sirmă sint protagoniste ale unei povești 
pline de tilc despre degradarea sentimente- 
lor. 

Patru filme în șantier: 

e Monolog (scenariul și regia: Zoltan Szi- 
lagyi). Opt premii internaționale pentru două 
filme, primele din cariera de animator a lui 
Zoltan Szilagyi. lată un palmares care nu-l 
face pe autor să se culce pe lauri. Dimpo- 
trivă, îl obligă să-și apere „cota“. Pelicula la 
care lucre: acum va fi o reflexie asupra ne- 
voii de comunicare cu semenii. Pentru atmo- 
stera poveștii sale despre o singurătate hiper- 
bolică, regizorul pune la punct un nou proce- 
deu: Secretul este de nepătruns. 

e A trăi (scenariul și regia: Clemansa 
Sion). Poate că ceea ce-i lipsea „noului val“ 
în animația românească erau prezențele femi- 
nine. lată că ele nu s-au lăsat prea mult aș- 
teptate. Animator și scenograt prezent pe a 
nericul multor producții „Animafilm“, e 
mansa Sion debutează cu un film de grafică 
ce-și alege o temă generoasă. A trăi va fi un 
omagiu dedicat eroului romantic și altruist, 
cel care apare adesea cind societatea are ne- 
voie de o schimbare revoluționară. Şi de sa- 
crificiu. 

e Statuia (scenariul și regia: Olimpiu Ban- 
dalac). Unul dintre autorii filmului de debut 
(colectiv) Caligrafie, Olimpiu Bandalac, își în- 
cearcă forțele „de unul singur“ într-un regis- 
tru deloc comod, cel al sarcasmului, Ținta 
aleasă este omul-kitsch care, incapabil să în- 
țeleagă valorile reale, reduce tot ce este 
grandios la dimensiunile meschine care îi 


sint proprii. 

e albastră (scenariul: Lucia Oltea- 
nu; regia: Ele de Cazacu). După ce a Apă 
rat cu fervoare și cu umor condiția femeii î 
serialul Ulise și Penelopa, Luminiţa Cazacu 
se dedică acum unei teme care face apel la 
registrul liric: fantezia copilăriei. Fascinat de 

veliștea cosmosului, un copil descoperă 
intr-o bună seară că fermecătoare și miste- 
rioase nu sint numai ținuturile îndepărtate, ci 
şi lumea familiară dar plină de taine ce se în- 
tinde pînă la colțul ierbii şi vietăţile care o 
populează. O declarație de dragoste pentru 
planeta Pămînt, văzută ca o „mărgică albas- 
tă" ce trebuie mingiiată și adăpostită. 


Dana DUMA 


Im la început de an —1983 


din 
unghiul actorului 


Fără prejudecăţi, 
fără parti-pris 


— Stimate lon Dichiseanu ați încheiat un 
an plin: două roluri de factură diferită. 


— "82 a fost într-adevăr un an greu, fără 
vacanță, în care pe lingă teatru am lucrat 
mult și în cinema, de data asta două roluri 
într-adevăr deosebite. Cernat din Dragostea 
și revoluția (o continuare a filmului Clipa, 
realizat de Dinu Săraru și Gheorghe Vitani- 
dis, aceeași echipă) mi-a oferit și acum citeva 
momente de mare sinceritate, de adevăr 
uman. Am văzut materialul filmat și cred (cu 
lipsa de modestie care mă caracterizează) că 
am făcut o treabă bună, că nu am coborit 
ştacheta Cilpei. 

— In contrapunct aţi interpretat un saltim- 
banc. Cum s-au combinat cele două em- 
ploi-uri? 

— Un rol de șef de saltimbanci chiar, în fil- 
mul Căruţa cu mere (scenariul: D.R. Popes- 
cu). Deci un personaj de cu totul alt gen, 
ceea ce m-a şi tăcut să accept rolul, pe lingă 
plăcerea de a lucra sub îndrumarea lui 
George Cornea. 


De la inginerul Cernat (din 
Dragostea şi revoluția) la Mezat — 
omul care rupe lanțuri (din 
Căruţa cu mere): Ion Dichiseanu 


— Ambele roluri v-au prilejuit deci un bun 
și complex exercițiu actoricesc. Pentru că 
nevăzind filmele, nu putem spune încă „rec! 
tar"... 

— Pentru mine a fost, în orice caz, unu 
din prilejurile (nu foarte numeroase) pe car 
mi le-a oferit cinematograful, de împlinire 
protesională. Sper că și cu această ocazie am 
mai rupt puţin din eticheta de „june-prim”, de 
„frumosul trupei”, care mi-a fost lipită de 
frunte ani de zile. Mi-au plăcut întotdeauna 
rolurile care mi-au pus probleme, nu cele în 
care „te joci pe tine”, oricit de avantajoase ar 
părea, atit în teatru cit și în cinematograt. 

— În anul pe care l-am început,ce rol de 
film v-aţi dori? 

— Deși sună stereotip, îmi doresc roluri 
frumoase, care să-mi ofere satisfacţii. Sint 
actor și un actor nu poate să-și dorească de- 
cit să joace, să joace bine, să fie apreciat de 
publicul pentru care muncește. 

— Şi de critică nu? 

— Dacă apreciază cu obiectivitate, adică 
fără prejudecăţi, fără „parti-pris“ munca de 
mare uzură, uneori penibilă, a cărei dificul- 
tate este greu de imaginat, pe care o depune 
actorul ( şi nu numai el) la realizarea unui 
film. De fapt, cred că fiecare om din echipă 
merită considerația spectatorului și a criticu- 
lui în egală măsură, chiar dacă nu „apare“ pe 
generic sau pe ecran. 

- Vă mulțumim, dorindu-vă un an plin de 
Succese. 


Georgeta DAVIDESCU 


„A cincea lebădă“ 

de pe scenă devine 

„Un accident numit 
Duffy“ pe ecran 


— Un accident numit Duffy, un film aflat în 
lucru la începutul anului 1983 în regia lui 
Mircea Mureșan. Dumneavoastră, stimate 
Paul Everac, nu sinteți la prima aventură ci- 
nematografică. Spun bine „aventură“? 

— Nu. Aventură înseamnă să te înverşu- 
nezi, din proprie inițiativă, să întreprinzi ceva 
Ori eu am fost și de data asta, în situaţia ce- 
lui, care, stind acasă, vine pețitorul şi-l in- 
treabă: „Imi dați voie să pețesc piesa dum- 
neavoastră „A cincea lebădă“? M-am uitat la 
pețitor, mi-a inspirat destulă incredere prin 
atitea antecedente și i-am spus „poftiţi”. 
Deci nu e vorba de o aventură, ci de un 
acord la aventura altuia, în acest caz a lui 
Mircea Mureşan. 

— Dar prima tentativă scenaristică? 

— Şi prima oară mi s-a întîmplat la fel 
Scrisesem piesa „Ochiul albastru“ şi cineva 
mai mare a spus că n-ar fi rău dacă am de- 
taşa din piesă o parte și am face din ea un 
film. Credeam încă, pe atunci, în sirena asta 
care se cheamă cinematograf... Şi m-am lăsat 
plimbat. După aceea am început să scriu cu 
dinadinsul scenarii de film. Am scris vreo 10. 
Nu s-a făcut nici unul. Tot ce a făcut pînă 
acum cinematografia a fost să-mi ia piese și 
sa mi le transpună pe ecran, una dintre ele fi- 


Fructe de pădure 


Povestea 
de dragoste 
ca 
debut în viață 
Scenariul: D.R. Popescu 
Regia: 
Alexandru Tat 


Scriitorul își poate publica, înainte de apa- 
riția editorială, fragmente din viitoarea carte 
Rămin, pentru un muzeu al literaturii, manus 
crisele, zecile de variante, paginile împinzite 
de ștersături, de modificări, de adăugiri. Dar 
cineastul? Din al său haos al probelor, duble- 
lor, resturilor, schițelor, secvențelor căzute — 
nu se va alege niciodată o lume, pentru nici 
un muzeu. Un „laborator de creație“ pe cit de 
complex și de spectaculos, pe atit de pieritor. 
Fie el de astădată al filmului care se va numi 
Fructe de pădure. Scenariut: D.R. Po — 

a: Alexandru Tatos, imaginea: Florin Mi- 
băii intrat în acest laborator, după ce ai 
descifrat, inainte de „tipar“, o avalanșă de 
imagini, un asalt de figuri noi (majoritatea in- 
terpreţilor = neprofesioniști, debutanţi), după 
ce ai văzut, deci, mii de metri de peliculă la 
masa de montaj (pilotată de Alex. Petrescu) 


ind Zestrea. Ba, hai să recunosc, m-am aven- 
turat o singură dată„cu un scenariu scris 
anume pentru film... Şi ajuns film. 

— Nu filmăm să ne amuzăm, în regia lui 
lulian Mihu. 

— Da. La început se chema „Patru se- 
zoane“, apoi „Castele de nisip“, şi pe măsură 
ce se chema în tot mai multe feluri, in aceeași 
proporție îmi devenea tot mai străin. Cind am 
văzut ce a ieșit, am rugat să mi se şteargă 
numele de pe generic. Ideea scenariului era 
nostimă și poate ar merita să o reluăm. Nişte 
Oameni erau prinşi în anumite raporturi 
într-un sezon — în aparenţă unele și pe de- 
desubt esenţial altele, deosebire care dădea 
efecte comice în cascadă — apoi in anotim- 


pul următor raporturile se. schimbau și nepo- 
trivirile dădeau iarăși naștere comediei. Ei 
bine, nu s-a înțeles nimic din intenții; poate și 
eu am greșit atunci cind am dilatat prea mult 
prima parte, în așa fel încit regizorului nu i-a 
fost greu să elimine celelalte trei sezoane... 
Atunci m-am aventurat, recunosc, ca un in- 
fractor care sare gardul într-o curte vecină și 
neprielnică; m-au lătrat ciinii, a sărit și stăpi- 
nul cu bāțul după mine și de aceea am sărit 
fuga înapoi și m-am așezat din nou, în mai 
temeinica şi liniștita curte a dramaturgiei. În 
cinematografie, controlul pe care îl poate 
avea autorul asupra propriei sale munci este 
foarte precar — însăși materia cinematogra- 
fică e transformatoare — iar pe parcursul lu- 
crului moașele, chirurgii, tot personalul sani- 
tar auxiliar e atit de numeros încit, pină la 
urmă, ai mereu senzația că iese nu un orga- 
nism viabil ci un triumf a! regulilor de asepsie 
socială. 

— Dar „Duffy“? 

— Rămine un pariu pe care îl face regizo- 
rul cÜ piesa mea, „A cincea lebădă”. Nu-l fac 
eu, 

— Ați citit decupajul? 

— L-am citit și în cele mai multe locuri am 
fost de acord cu regizorul. Nu avem dihonii 
de text în momentul de faţă. Sint și eu curios 


ai, cred, şi libertatea să te entuziasmezițin se- 
cret dacă ești cronicar). 

Ce înseamnă Fructe de pădure „din un- 
ghiul producătorului?" Înseamnă — răspunde 
Vasilica Istrate directoarea Casei de filme pa- 
tru — „o foarte frumoasă poveste de dra- 
goste. lar poveștile de dragoste sint intotdea- 
una binevenite, mai ales cind e vorba de fil- 
mul românesc de actualitate și de eroii foarte 
tineri. Şi mai ales cînd e vorba de autenticita- 
tea şi severitatea opțiunilor morale, la virsta 
adevăratului debut în viaţă”. 

În premieră absolută și în exclusivitate 
pentru dumneavoastră, un singur cadru din 
tilm: cadrul 9983 de montaj. Pantă de munte. 
Pe culoarul tăiat printre brazi, urcă un vago- 
net. Singurii „pasageri“: o fată — numai pros- 


L-am creditat și asupra distribuţiei. Am stat 
putintel în cumpănă în privința lui Piersic, 
care e prea frumos și falnic, dar pină la urma 
regizorul m-a convins. Cred că va fi bine, 
deși rolul lui în film nu va mai avea trucu- 
lenţa din teatru, fiindcă în mod fatal, nu-i așa, 
se comprimă simţitor şi s-ar putea să piardă 
din brianţă. 

— Publicul se va împărți fatalmente în 
două: cei care știu piesa și vor lace compara- 
ţia şi cei care vor auzi povestea filmului în 
premieră absolută... 

— Cei care vor face cunoștință cu filmul 
înainte de a şti piesa se vor duce cu sigu- 
ranță să vadă și spectacolul de teatru. i 
care nu vor face o asemenea comparație se 
vor afla în fața unei povești ca cea pe care o 
ştiţi, în fața descrierii acestui (cum s-a spus) 
„demon du midi“ al unui om așezat într-o po- 
ziție socială destul de avantajoasă, destul de 
statornică, la care a ajuns prin sirguinţă, prin 
zel, printr-o purtare ireproșabilă din punct de 
vedere moral și social; şi în care, la un mo- 
ment dat, cunoaște o tentaţie irepresibilă. 
Vede că viața e mult mai diversă, mai com- 
piexă și mai accidentată decit intra în vede- 
rile lui tipicare. Și acest virtej, această pa- 
sune care nu e exclusiv erotică — e și asta, 
tară nici o îndoială — devine o invitaţie de a 
privi lumea și sub aspectul unei emancipări 
de niște canoane și cadre sociale — mai ales 
administrative — prea rigide. Această invita- 
ţie violentă îl duce pină la marginea destră- 
mării de sine. Pentru că omul meu trebuie să 
se întrebe la un moment dat, cu panică, dacă 
mai are întoarcere în poziția solidă și confor- 
tabilă din care a plecat. Se întîmplă atunci în 
el o dramatică ruptură, pe care nădăjduiesc 
că piesa a expus-o destul de convingător și 
pe care nu văd de ce n-ar face-o și filmul, cu 
condiția ca Duffy să conțină coeficientul 
acela de poezie și dezinvoltură, cu care în in- 
tenția mea ea a fost investită. (În rolurile 
principale: Octavian Cotescu și Rodica Mure- 
şan — n.n.). 

— Ce vă neliniștește cel mai tare în legă- 
tura cu acest film? > i 

— Mi-e teamă să nu rămină din povestea 
piesei o banala, mică aventură erotică a unui 
funcționar mai în virstă cu o fată mai tînără. 
Dacă va apare astfel, filmul nu-și va atinge 
scopul său artistic. Miza filmului meu este de 
a relata într-un fel povestea unor oameni 
dintr-o generație care, consacrindu-se vreme 
de mulţi ani de zile unor importante obiective 
sociale și politice pe care ţara noastră le-a 
avut de împlinit, n-a dispus de suficient răgaz 
să vadă că, dincolo de ele, mai există o zonă 
de trăire de un firesc tulburător uneori, deru- 
tant alteori, dar plin de farmecul unei sedu- 
cătoare libertăţi interioare. Și care și-a căutat 
certitudinile sufletești într-o pruderie uscată. 
Acesta este subtextul. Or ceea ce constat eu 
că lipsește în general în multe din filmele 
noastre este tocmai stratul subtextual. 

— Ce lipsește filmelor noastre? lată o dis- 
cuție mai amplă, care depășește cadrul pro- 
pus „Un accident numit Dutty-și pe care vă 
propunem s-o aminăm deocamdată. Vă mul- 
tumim și vă dorim succes în teatru dar și în 
fiim. 

— Vā mulțumesc. Trag nădejdea că Acci- 
dentul (provocat de) Duffy să fie al persona- 
jului, nu al scenaristului. 


Roxana PANĂ 


peţime, inocenţă, vitalitate şi un soldat — slă- 
but, blonduţ, ochelarist. Aparatul de filmat, 
urcind și el, îi prinde în plan fix pe cei oi 
lasă în urmă, în traveling înapoi, culoarul. În 
dreapta și în stinga ecranului — margini de 


+ brazi, ameţitor de verzi, pe mijloc — pornind 


parcă ai jos, de undeva din pămint, o cărare 
de cer. intr-o lumină — ireală, se spune?, de 
basm, se spune? — El și Ea, urcind, plutind, 
alături, în picioare, fără să se privească, așa 
cum numai doi îndrăgostiţi știu să nu se pri- 
vească. Intimidaţi și fainici, eporeti și strălu- 
citori, copleșiți și olimpieni. Ea: „l-ai spus ta- 
tei că mă cunoști?” El „Nu. Și nici nu m-a în- 


trebat"... Linişte. Aft. 
Eugenia VODĂ 


O nuntă „de formă“? O nuntă adevărată? 
(Fructe de pădure 
cu Ion Fiscuteanu, Mariana Mihuţ și Ștefan Stoian) 


Revin după patru anı la Festivalul naţional 
al cineaștilor bulgari — ajuns în octombrie 
trecut la cea dea XVil-a edie. Pentru prote- 
siunea noastra este intotdeauna un cistig 
imens posibilitatea ce ţi se otera de a cu- 
noaște în bloc producția unei şcoli naționale 
de cinema. Urmărite în serie, filme foarte 
bune și mediocre, bune şi medii — așa cum 
este firesc într-o selecţie ce reţine aproxima- 
tiv jumătate din producţia a doi ani (intervalul 
dintre ediţiile festivalului) — acest serial ad- 
hoc îți apropie nu numai preocupările de 
dee şi stii ale unei bresie, ci devine repre- 
zentativ pentru experienţa unei culturi în an- 
samblul ei, în ultimă instanță pentru profilui 
spiritual contemporan al societăţii care îl pro- 
duce. De altfel această cunoaștere nu este 
deloc lipsită de interes nici prin felul în care 
se raportează ia experiența noastră cinema- 
togratică. Dar să nu intrăm în alt subiect 


istoria permanență 


Desfășurat sub semnul aniversării a 1300 
de ani de la intemeierea statului buigar, festi 
valul a debutat și s-a încheiat cu două filme 
istorice de anvergură. Primul, Avertisment 
dedicat lui Gheorghi Dimitrov, se concentra 
pe evenimente din 1932-33, pe acţiunile ma- 
relui revoluționar bulgar impotriva ascensiu- 
nii fasciste, sfirşind cu procesul înscenat de 
naziști după incendierea Reichstagului. Con- 
ceput de regizorul spaniol Juan Antonio Bar- 
dem pe o structură epică clasică, filmul am- 
biționează în primul rind în reconstituirea fi- 
delă a faptelor și a spiritului acelor ani de 
criză, prevestitori de război. Cel de-al doilea 
film, Asparuh, ne poartă în urmă cu 13 secole 
pe urmele hanului cu același nume, cel cea 
condus într-un pelerinaj de două decenii tri- 
burile bulgare din răsăritul asiatic pină la sta- 
tornicirea lor la sud de Dunăre. Regizorul 
Ludimil Staikov a dirijat epopeea ca o pate- 
tică și dramatică luptă pentru supraviețuire a 
omului împresurat de alți migratori și de o 
natură deopotrivă necunoscute. Plein air-u- 
rile îi reușesc admirabil redind o epocă bar- 
bară dar nu dezumanizată, în schimb inte- 
rioarele, convenţionale, par dintr-un timp is- 
toric mai apropiat. Între aceste două produc- 
ţii monumentale prin exigenţele tematice și 
de gen, alte filme au completat cursul de is- 
torie semnat de cineaști. Meșterul din Boiana 
(Zahari Jandov), deși dedicat unui Rubliov 
bulgar din secolul al XIII-lea, al cârui nume 
s-a pierdut însă în negura vremii, dar ale ca 
rui fresce au rămas vii pînă azi, pe pereții mi 
năstirii Boiana din apropiere de Sofia — este 
de fapt, tot un film istoric al întunecatului ev 
mediu ce lăsa cu greu loc renasterii spiritului 
și artei; Măsură pentru masură — iuptele 
cetnicilor Macedoniei impotnva dominaliei 
otomane din primul deceniu a! secolului nos- 
tru —  prilejuiește unuia dintre cei ma: 
interesanţi regizori bulgari afirrnaţi în anii'70, 
Gheorghi Duigherov, un exercițiu de stil co- 
mentind parodic documente de epocă. Vina 
talentului său se vede în citeva scene dintre 
care cea din final, adevărată înviere din morţi 
a eroului, luptător curajos, dar acum întins 


particular istoric exercită un impact sporit 
asupra acelor ce se simt urmașii eroilor de 
pe ecran. În schimb, spectatorii străini, în ca 
ul dat, critici (din 20 de ţări) așa cum a reie 
„it de la conferința de presă finală, s-au sim- 
it mai degrabă atrași de filmele de camera 
atmosferă, eseistice sau poetice. Sà ne 
oprim o clipă si asupra lor. 


Nume noi, vechi obsesii 


Tot în urmă cu patru ani am remarcat cu 
jeosebire trei particularități ale filmului bul- 


Între filmul istoric şi filmul de actualitate 


un festival 


pe podea gol și golit de orice urmă de viața 
Prea tinăra sa soție, pe cit de firavă pe atit de 
bărbață în voinţa ei de a-l readuce la viaţă, îl 
plămădește ca pe un aluat pină cînd, încet, 
incet, cel ce părea sfiit se reinsufiețește 
Este poate cea mai memorabilă scenă prin 
tensiune și poezie din întreg festivalul. Totuși 
filmul în ansamblul său este greu de urmărit 
pentru spectatorul netfamiliarizat dinainte și 
in detaliu cu datele istorice. Cu Marea cotitu- 
ră (regia Boris Sarlev) asistăm la reconstitui- 


ra ceas de ceas a evenimentelor dintre 26 
august și 9 septembrie 1944, care au culmi- 
nat cu răsturnarea dictaturii fasciste, Grija 
pentru respectul adevărului conferă filmului 
un interes istoric particular. 

Așa cum mi-a fost dat să constat nu numa 
după palmaresul care a încununat cu deose 
bire tilmele istorice, dar şi privind sala plină, 
de 5000 de locuri, unde aveau loc proiecţiile 
sau stind de vorbă cu fete și băieți din ultima 
clasă a liceului de limbă engleză din Varna, 
veniţi, după cum mi-au spus, să vadă pentru 
a treia oară Asparuh — tocmai acest caracter 


prezenţe româneşti peste hotare 


Ne bucura să anunțăm(in anul abia înce 
put) înca noua distincții din palmaresul festi- 
valurilor internaționale de film din anul, aba 
incheiat. 

è Și totuși se mișca — filmul lui Ion Po 
pescu Gopo a fost premiat la Festivalui cine- 
matografic de animaţie de la Espinho (Portu- 

lia). 

a zorul Adrian Petringenaru a primit 
două diplome de onoare. Una pentru filmul 
Finala la același festival (Espinho) și cea de-a 
doua la „Bienala de genron şi ilustrație de 
carte" de la Lucca (ltalia) pentru: „contribuție 
semnificativă la cunoaşterea cinematografu- 
lui de animație". 

e La a XXII-a ediție a filmului neorealist de 
avangardă de la Avelino (italia) — 16-12 de- 
cembrie_1982 — filmul regizorului Tudor Mă- 
răscu, Învingătorul, a primit „Targa d'ar- 
gento“ (Placheta de argint) pentru regie, ala- 
turi de Avertismentul de Juan Antonio Bar- 
dem și Camera din oraș de Jacques Demy. 

e La Festivalui internațional al filmului de 
la Chicago au fost distinse cu „Certificat de 
merit” filmele Caligrafie — autori Lajos Nagy 
Olimpiu Bandaiac, Radu igașag, Zeno Bog- 
danescu — şi Poem dinamic de Emanuet Tet. 

e Morunul uriaș — documentarul lui lon 


Bostan din serialul Delta Dunării a fost de 
asemenea remarcat de juriul festivalului de 
tiim de la Cartagina (Spania) şi i s-a acordat 
o „Mentiune specială“. 

La „Festivalul internațional de film şi fo- 
togratie al armatelor ţărilor socialiste” desta- 
surat în Republica Democrată Germana la 
Rostock, Studioul cinematogratic al armatei 
noastre a obținut două importante distinctii: 

e Premiul manne: militare a Repubici 
Democrate Germane tilmulu: Lupta pentru 
vitalitatea navei (regia col. Dumitru Sece 
leanu); 

e Premiul Academiei militare „Friedrich 
Engels” pentru Autoapărarea (regia:. maior 
Augustin Moșoia). 

a 

Seria rilor !a festivalurile interna- 
ționale de film din anul 1983 a fost infiată 
cu: 


e Liniştea din adincuri de Malvina Urşianu 
inscris În comj ia „Festivalului internaţio- 
nal de la New hi“ (India). La același testi- 
val, în afara competiţiei, vor fi prezentate 
Cursa de Mircea Daneliuc și Lumina palidă a 
durerii de lulian Mihu. 


al căutărilor 


gar: faptul de viaţă ca sursă preferată a ficţiu- 
nii; apetența pentru un cinema de reflexie 
care nu se mulțumește să înregistreze fapte. 
ci invită la o meditație activă; accentul pe ro- 
lurile feminine. Comparate cu cele de atunci, 
tiimele de acum nu mi s-au părut a fi fost 
dornice să scape de aceste nobile obsesii, ci 
doar să le adincească pe alte cărări. Cele mai 
interesante filme au gravitat și de această 
dată în jurul personajelor feminine. În 24 ore 
de ploaie, steaua unei trupe de circ (Eva Si- 


Viaţa 

cere mereu 

noi începuturi 
(Plamena Ghetova 


în Casa- inimilor 
tandre) 


kulska), soră de singe cu Mona din „Steaua 
fară nume“ a lui Mihail Sebastian, poposeș te 
și ea pentru și pe timpul definit de titlu 
într-un orăşel de graniță. Simpla ei apariție 
declanșează patimi şi idealuri, ținute pina 
atunci în friu. Junele căpitan încearcă sā 
scoată la iveală toată galanteria pierdută în 
acel tirg, pentru a cuceri inima frumoasei 
doamne, dar cînd își dă seama de eșecul său, 
o violență grosolană pune din nou stăpinire 
pe gesturile sale; profesorul care îşi îngro- 
pase în acest loc uitat de lume idealurile sale 
revoluţionare și poetice se retrezește la viață 


În direct 
din Hollywood 


şi, în final, evadează din încercuirea sufo- 
cantă a tirgului, în căruța cu paiațe ademenit 
de promisiunea unei iubiri romantice, de o 
altă stea fără nume. Poezie fără melodramă, 
atmosferă fără desuetudine semnate de Vla- 
dislav Ilkonomov. 

Dealtfel scenele de dragoste extrem de nu- 
meroase în toate filmele pun în valoare sensi- 
bilitatea autorilor şi interpretelor. În Casa ini- 
milor tandre, tot o actriță, tot de provincie, 
numai că. de teatru, privește cu nostalgie, la 
cei 15 ani de carieră în așteptarea lului 
care să o lanseze. Ratarea presimțită fără să 
fi pus încă stăpinire pe ea, nu o împiedică să 
trăiască cu puritate, o nouă dragoste, căci 
viața e făcută mereu din noi Inceputuri, Pla- 
mena Ghetova — premiul de interpretare femi- 
mna — este un nume care ofera girul unei 
autentice naturi artistice. Nu mai prejos Va- 
nia Tvetkova (in Combinația sau A E 
primul, un policier în stil French Connection, 
al doilea un eseu despre imposibilitatea de a 
trai fără ideal, și de a lupta pentru el chiar 
impotriva avalanșelor) impregnează fiimele 
cu o aceeași vibraţie a unei sensibilități femi- 
nine de excepție. 

pe rolurile feminine creează o 
tensiune poetică, un cinema al surdinei şi al 
discreției (Regina din Tirnovo este un exem- 
plu cunoscut şi publicului nostru) care nu 
pune mai puțin în evidenţă izbucnirile vio- 
lente sau conflictele. 

Dintre rolurile masculine vădind o aceeaşi 
înclinație pentru un cinema de reflecţie, ac- 
centul cade pe personajul intelectualului, pe 
interogațiile și căutările sale. „Am greşit 
atunci (e vorba de obsedantu! deceniu) sau 
acum?” pare că se întreabă scriitorul din Cel 
mai mare păcat; sau „Ce am ajuns noi, eroii 
de atunci?" (e vorba de anii rezistenței) pare 
sa se întrebe doctorul din Milă pentru cei vii. 
Dar dincolo de fiecare posibilă îndoială sau 

ec prevalează căutarea unui ideal. 


Tot consacraţii 


Secvențe; personaje, actrițe își fac un loc 
n Ginemateca personală și totuși pe drumul 
de întors acasă două filme te însoțesc cu stă- 
ruință: Elegie și Magia albă a demult consa- 
craţilor Zahariev și respectiv Andonov. Două 
filme pe cit de deosebite ca stil unul de celă- 
lalt pe atit de remarcabile fiecare. Zahariev 
pune sufletul și simţirile ancestrale ale ţăra- 
nului (tatăl) în contact brutal cu înnoirea, mai 
bine-zis cu pierderea moravurilor (fiul său, 
ajuns şofer de camion, pe pragul trecerii de 
la colb la urbanizare, își dovedește bărbăția 
în principal înșelindu-și nevasta cu diferite 
ibovnice). Destrămarea vieții de familie pro- 
voacă un asemenea șoc bătrinului, obligin- 
du-l să se întrebe la rindul său dacă nu el 
greșise cumva. Regizorul întreprinde o ana- 
liză aproape freudiană a întimplărilor și stări- 
or care-l împing pe bătrin de la nedumerire 
la. geloz în final la sinucidere 

În Magia albă, Andonov te prinde în virteiul 
arnăvalului sau, pornit dintr-un sat dar con~ 
jus în afara unui timp sau loc anume catre 
eternitate, Diavoli albi și dumnezei negri, par 
sa amintească la tot pasul că binele și răul au 
plamădit împreună omul. Grotesc şi patetic, 
dragostea şi trădarea, jurămintul și blestemul, 
viața și moartea conviețuiesc într-o sara- 
bandă care în ultimă instanţă trădează o ste- 
nică poftă de viață. Imaginile se derulează 
năvalnic, în rime albe. ia albă mi-a dat 
impresia celui mai original film al festivalului. 

De la o extremă la alta, filmele cineaștilor 
bulgari mi-au părut a încerca toate să para- 
trazeze replica unui personaj din filmele isto- 
rice: „Uitarea este dușmanul nostru." Adică 
mi-au părut a lupta ca uitarea să nu se aṣ- 
tearnă peste strădaniile timpului lor. 


Adina DARIAN 


_Gannes-ul NY 
“de sub | 
zgiriie nori 


Cel mai puternic 
curent „modern“: 
tradiţia 
umanist-realistă 


Ediţia de anul acesta a Festivalului interna- 
țional al filmului de la New York — care a 
marcat a douăzecea aniversare a acestei ma- 
nifestări — a rezervat locurile de onoare, 
seara de deschidere și cea de închidere noii 
cinematograții vest-germane. x 
Cu Veronika Voss, penultimul film al lui 
Reiner Werner Fassbinder, un film despre o 
actriță care, înspăimintată de bātrinețe, își 
caută refugiul în narcotice, în prima seară, şi 
Fitzcarraldo də Werner Herzog în ultima, plus 
un al doilea film de Fassbinder, Bolwieser — 
soția şefului de gară, realizat în 1977, în de- 
Sra f -Ep A ra i x cursul Festivalului, ca un omagiu special fața 
XI de regretatul regizor, alături de acestea — ul- . 
r timele producții ale lui Losey (Păstrăvul), An- 
ma ba» PP i N - I EA fù tonioni (Identificarea unei femei), fraților Ta- 
G | | i : | | | a Za viani (Noaptea stelelor căzătoare), Skolimov- 
A A” o Us AL | & F si > ski (Ore suplimentare), Peter Gothar (Timpul 
stă pe loc), Yilmaz Guney (Yol). Festivalul 
și-a reafirmat astfel orientarea sa principală 
şi anume aceea de a aduce publicului cinefil 
american cite ceva din ce a fost mai semnifi- 
cativ în cinematografia europeană și a figurat 


„ La întrebarea unui cititor: „Cine, după opi- 
nia dumneavoastră, este în momentul de fața li f a 
cel mai mare star în cinematografia mondia- ca atare în cele mai importante festivaluri: 
lā?" Parade, suplimentul duminical ilustrat al Cannes, Veneţia, Berlinul occidental, Edin- 


ziarului Washington Post, a răspuns lapidar: ` i i i i burg. Ca în fiecare an, programul manitestării 
„Efectele speciale. Cind rare mn e Personajele din oțel ŞI cauciuc a inclus și de această dată o „capodoperă ui- 


` 


androizii sài și bătăliiie spațiale computeri- i ă i = tată“. Așa au denumit organizatorii festivalu- 
zate a devenit primul film în istoria cinemato- eclipsea za starurile f ui urmat Manam Satan turnat de Cecil B. 
rane cani si cepe iemla prin a pe s © Tehnica L] marele regizor - ; “Desigur nu SO, iectul = răzbunarea unei 
această sumă s-a cvadruplat), Hollywood-ul a i iințifion_ io? venerabile doamne din lumea buna pariziană, 
decis că Open, co reia plete ra efec- al filmului ştiințifico fantastic? 9 ariel i, ci cele tra originale sec- 
tele speciale. În anii a k; Hini i ìi i i venţe ale filmului, care au loc într-un urii 

| au erei DALON dă fiim tirul pe 15» e Sentimentul mal puternic decît gadgetul? ginnen, nosine în mod Selera piane- 
demină o tehnologie tot mai sofisticată, și-a ratul lui ille în domeniul atit de la preț 

i gh erori fosis pă a face loc poe: j ` azi, al efectelor specialesexplică includerea . 
n cireasa Reţele electrice combinate cu SEA SS E acestei pelicule în programul manifestărilor. 
„efecte optice au făcut ca Superman-ul sè z T E -§ Cota de originalitate a festivalului a fost aco- 


peritå de filme americane de lungmetraj şi 

ființă extra-spaţială și Eliott, un băieţaș bun documentare, in cea mai mare majoritate rea- 
și inteligent dintr-o localitate suburbană ame- (N lizate de producători independenţi. 
ricană. La sfirşitul unei misiuni pe pămint,o Studiourile Walt Disney au prezentat filmul 
navă extraterestră uită pe unul din membrii ÎI Tex, ulterior preluat de rețeaua comercială, 
echipajului său. Urmărit de poliţie, micul cà- ÎI un film sincer și emoționant despre ce in- 
lâtor abandonat se refugiază în curtea unei I seamnă să fii adolescent și sărac în Okla- 
case locuită de o tinără femeie, cu cei trei homa zilelor noastre. Succesul de care s-a 
copii ai ei, o soție care caută să se adapteze bucurat filmul a fost atribuit în mare măsură 
situaţiei create prin plecarea capului de fami- ÎI talentului regizorului debutant Tim Hunter și 
lje cu o altă femeie. Copilul mijlociu, Eliott N tinărului actor Matt Dillon. F 

nterpretat cu mult talent de Henry Smith) Un alt film american preluat de rețeaua co- - 
care suferea cel mai tare de pe urma lipsei mercială a fost comedia neagră Mincindu-l 
tatălui lui, îl găsește pe E.T. și fără ca ceilalti pe Raoul, realizat de regizorul Paul Bartel, 
ai casei să știe,se decide să-l găzduiască în | despre un cuplu californian care constată că 
camera lui. E.T. e urit, e speriat, e stingaci, omorul este unica soluție la îndemină pentru 
dar are o privire albastră plină de dulceaţă a-şi rezolva încurcăturile financiare, fiind în 
care trezește instantaneu simpatie. Dotat cu JI același timp și un binevenit mijloc de a scăpa 
o inteligență superioară, E.T. învaţă repede, orașul Los Angeles de numeroase lepădături. 
cu ajutorul lui Eliott, să se descurce în ele- Mesajul cel mai important al festivalului, 
mentele unei civilizaţii care ii este străină, dar ÎI după cum scrie ziarui New York Times, este 
e chinuit de un irezistibil dor de casă, de !o- [N câ, deocamdată și probabil încă multă vreme 
curile de unde provine. Acest dor intens și ÎN de-acum înainte, arta cinematografică e solid 
poate și poluarea de pe påmint provoacă in- cantonată în tradiţia narativă umanist-realistă 
bolnăvirea lui gravă şi în cele din urmă moar- şi pericolul ca această tradiţie să fie spulbe- 
tea lui. Dar E.T. e mort doar pentru adulții ma de experiențe radicale, pentru moment, e 
care au pus mina pe el. Cind Eliott disperat $ nul. ea 
de pierderea prietenului se apropie de sicriul Margit MARINESCU 
de sticlă, special confectionat de oamenii de 
ştiinţă pentru a-i putea studia pe E.T. acesta 
îi face un semn din ochi că e viu. 

Eliott cu ajutorul tuturor copiilor din locali- § 
tate îl smulge de sub supravegherea medici- 
lor şi călcindu-şi pe inimă, îl ajută să se in- 
toarcă la ai săi, bineînțeles într-o desfășurare | 
ameţitoare de etecte speciale. 205 

Momentul despărțirii dintre E.T. și Eliot! 
este atit de sincer și emoţionant învăluit în 
tandreţe, încit puţinii sint acei spectatori co- 
pii sau adulţi, ai căror ochi râmin neaburiţi. 
~ _ İn încercarea de a se explica neobişnuita 

forță de atracţie a filmului asupra celor mai 
diferite categorii de spectatori a fost invocată 
înalta sa profesionalitate de la scenariu la 


„zboare“ mai real decit a zburat vreodată un 
om. În Căutătorii arcei pierdute, filmul lui 
“Spielberg—Lucas cu cel mai mare box-office 
al anului 1981, cascadoria se îmbină cu 
efecte mecanice în proporții necunoscute in 
filmul de aventură de altădată. 

Ultimul an cinematografic american a fost 
„deosebit de bogat in producţii bazate pe 
efecte speciale, dar, în acelaşi timp, a devenit 
vizibil şi reversul medaliei. În preocuparea lor 
de a explora limitele extreme ale efectelor 
speciale, unii cineaști au neglijat ceea ce a 
fost totdeauna principalul în filmele celor mai 
mari regizori americani: story-ul, povestea, 
naraţiunea clară și articulată. 

Devenind adesea scop în sine, efectele 
speciale au dus uneori la producţii brutal de- 
zumanizante sau, pur și simplu, plicticoase, 
iar durata lor in repertoriul cinematografelor 


a fost corespunzător de efemeră. Cea mai di- 
ficilă parte a artei naraţiunii în film este, fară 
îndoială, crearea unor pesonaje cu care 
spectatorii să se indentifice sau pe care să le 
indrăgească. 

Unul din cei mai buni creatori de efecte 
speciale, Carlo Rambaldi, care a modelat tâp- 
turile mecanice din remake-ul King Kong tur- 
nat în 1976, ca şi pe vizitatorii nepăminteni 
„din Întiniri de gradul trei a realizat din oţel, 
cauciuc și manevrare hidraulică și electro- 
nică, extraterestrul din filmul de uriaș succes, 
E.T. de Steven Spielberg. După părerea lui 
Rambaldi, E.T. dovedește că efectele speciale 
„pot avea o funcţie artistică tot atit de efectivă 
ca un actor. Succesul lui E.T. ar insemna că 
nu mai are importanța dacă îl ai pe Marlon 
Brando sau pe John Travolta în distribuție. 
Dacă efectul special este foarte bine realizat, 
spectatorui nu se mai preocupă dacă el este 
un mecanism sau nu, ci îl interesează poves- 
| tea. 
| Succesul cu totul ieșit din comun al filmu- 

lui lui Spielberg, E.T.,ale cărui incasâri de la 
premiera sa în iunie 1982 au depășit toate 
marile lovituri de box-office de pină acum, se 
= explică fără îndoială și prin ingenioasa desfa- 
Intervi u şurare a inventivitāții tehnice pe teritoriul mi- 

raculos al unui basm modern, al cărui mesaj 
fundamental este prietenia, dragostea, spe- 
4 a f nta. Ani de zile cele mai multe filme știinţi- 
cu dragonui tico-tantastice produse la Hollywood (Odi- 
dz |: seea spațială 2001 de Stanley Kubrick a fost 
una din puţinele excepții) sub influența spiri- 
tului McCarthyst (cu vinatoarea sa de vrāji- 
tone) Și a climatului rece, erau dominate de 
„o viziune paranoică asupra tot ce putea veni 
din AgI erei „Războiul stelelor 
Puţini sint cei care pot lua un interviu carui e eh Plc Ioel ele por pa 
unui balaur. Dar la Hollywood totul e po- lupta contra Imperiului răului a marcat înce- 
sibil. Studiourile Disney, după ce au lan- putul unei atitudini modificate. O a 
sat filmul Pete's Dragon (Balaurul luli Pe- Cu Întilniri de gradul trei Steven Spielbe 


Filmul turc Yo/ de Yilmaz Güney sau 

lumea transoceanică descoperind stupe- 

fiată o cinematografie necunoscută și 
nebănuită 


tre) în care a jucat și marele actor — dar a schimbat însă fundamental orientarea fil- | imagine, magia efectelor speciale, precum și | £ 

mic de statură — Mickey Rooney, au per- melor știinţifico-fantastice cu o viziune lumi- | uriașa campanie de publicitate care a însoțit ~ 
mis în sfirșit să lase CUNA reporteri straini noasă, de optimism intergalactic. În concep- lansarea filmului. i | A 

za.) un ninang luu Palauri Vedeta ak | ţia criticii de specialitate de aici acest film | Dar adevărata explicație a succesului lui f : 
i ian in păcate, el n-a avut prea me „este „un imn închinat spațiului extraterestru | trebuie totuși căutată în candoarea, optimis- 

a O A EDP ti Sie PES si minunatelor posibilități ale viitorului”. | myk puritatea sentimentelor. 5 

in preajma lui din cauza... câldurii! În re- E.T. e considerat o continuare firească a | Ín climatul dur al vieţii cotidiene contem- 


porane, în care starea conflictuală devine tot 
mai mult o stare obișnuită, mesajul simplu și 
naiv al lui E.T. de prietenie, de posibilitatea 
„comunicării depline între făpturi și civilizații § 
diferite, este ca o rază de lumină și căldură. 


` Margit MARINESCU | 


zumat, balaurul mi-a confirmat că proble- acestei tendințe optimiste. Cu o temă care 
mele ce le au vedetele sint aceleași cu fe aparsaig p aee m Reed 
ale balaurilor. Dar a admis că-i este mai "| copii ṣi nu numai pentru copii, ca Peter Pan 
ușor să joace în prezența copiilor decit a de JM. Barrie Și Micul print de St. Exupé 


acuitoi leare se aparia la lege  paal E.T. cu mijloacele genului știinţifico-fantastic 
Ray ARCO 


| și ale basmului cu suspense, povestește naş- 
terea unei înduioșătoare prietenii între o mică 


Ce așteaptă tinerii... 


(Urmare din pag. 5) 


„Mie mi-ar place să trăiesc 
în filmele româneşti 


Gheorghe Simionescu, electrician automa- 
tizări: Ceea ce aşteptăm noi de la filmul ro- 
mânesc este să fie mai realist, deși mie mi-ar 
place foarte mult să trăiesc în filmele noastre, 
unde e o viaţă foarte dulce. S-ar părea că au- 
torii sau casele de filme vor totdeauna ca 
atunci cînd plecăm de la un film să excla- 
măin de fiecare dată, veseli: — În sfîrşit cel 
bun a învins! Și, în general, totul e bine sau 
aproape totul! Dar un astfel de rezultat, după 
vizionarea unui film, e un ciștig prea mic. Nu 
în asta văd eu rostul artei. Trebuie să rămii în 
cuget cu o problemă, cu o întrebare care să 
te urmărească mult timp, să te neliniștească. 
Or, în filmele noastre, nu prea se simte acest 
curaj, de a lăsa omul cu o întrebare neliniști- 
toare. 

Anca Ivănescu: Apropo de liniște și neli- 
niște, am să vă spun un lucru mărunt și per- 
sonal, oarecum. Eu, stind la televizor, tricotez 
uneori. Și filmele noastre mă ajută de obicei 
să tricotez mai ușor, fiindcă nu mă capti- 
vează nici dialogul, nici acțiunea, nici imagi- 
nea. Mi-aduc totuși aminte de un film mai 
vechi, Ilustrate cu flori de cîmp, un film cu o 
temă și-de un gen pe care nu le-am mai vă- 
zut abordate în ultimul timp, Era vorba de ti- 
nerele și tinerii între 15 şi 25 de ani, o vîrstă 
foarte dificilă. cind trebuie să faci foarte 
multe alegeri, toate neliniștitoare: în ceea ce 
privește trece viața ta personală, con- 
cepțiile viaţă, acei stilpi vitali care se con- 
struiesc în acel moment, perspectiva căsni- 
ciei, viața sexuală și așa mai departe, de care 
nici părinţii și nici şcoala nu se ocupă decit 
în treacăt. Ilustrate cu flori de cimp e unicul 
fiim românesc care atacă o problemă foarte 
colțoasă a vieţii tinerelor fete și cred că ar fi 
mult mai bine dacă s-ar face mai muite filme 
de acest fel, și din punctul de vedere al fete- 
lor şi din punctul de vedere al băieţilor. Nu 
fiime didactice sau nu numai, ci filme artis- 
tice, care să arate, in mod dramatic și firesc, 
fără dădăceală, ce e mai bine de fâcut, iar 
dacă e rău, de ce e rău. Fiindcă, făcindu-se 
din viața intimă un secret, o zonă tabu, ruși- 
noasă, demnă de zețlemea sau de fiuierături 
în sală, se ajunge la rezultate contrare celor 
scontate, apar multe necazuri despre care 
auzim frecvent, şi despre care doar în cite un 
rar documentar e vorba uneori, cum a fost 
unul prezentat la o seară culturală în uzina 
noastră. 

Laurenţiu Geambașu: Filmul se numește 
Ce facem pentru ei? și a fost realizat de Feli- 
cia Cernăianu. 


Se spune că marile probleme 
le intilnim pe stradă. 


Noi le găsim și în fabrică 


— Dar cum aţi vedea dumneavoastră pre- 
ere arene pic pair d ps 
d şi „aa creativ, in- 
ventiv, inovator, care fără indoială există 
într-o întreprindere ca a dumneavoastră, ca o 
manifestare concretă a ceea ce numim tine- 
retul revoluționar? 

L.G. Pentru asta, ar trebui să răspundeți 
mai întîi dumneavoastră la o între! : care 
este cel mai tînăr regizor și cel mai tinăr sce- 

. narist al cinematografiei noastre? Întrucît noi 
constatăm că nu există scenarii scrise de ti- 
neri și nici regizori să facă filme la virste ti- 
nere. Or, de la Eisenstein la Welles, regizori 
care au revoluționat într-adevăr cinematogra- 
ful, multe capodopere s-au turnat cind autorii 
aveau în jurul a 25 de ani. În ceea ce privește 
tematica la care vă referiți, pot să vă spun ca 


eu fac parte dintr-un colectiv care constru- 
iește roboţi industriali. În creaţia tehnică, se 
lucrează, în genere, în colectiv. Dar în inte- 
riorul colectivului există toate confruntările 
umane posibile, iar relaţiile cu cei din afara 
colectivului sint uneori și mai dramatice. 
Creaţia nu e niciodată anonimă. De pildă, 
etapa cea mai dificilă a autorilor unui robot 
este de a găsi acestuia un plasament, învin- 
‘gind frica oamenilor faţă de acest teribil con- 
curent. Dar robotul mai poate genera și alte 
drame, atunci cind nu i se mai recunoaște 
paternitatea. Realizat acum 3 ani la noi, la 
Automatica, R.I.P.—6,3, omologat și testat în 
întreprindere, s-a văzut, de pildă, recent, atri- 
buit altui colectiv, de către un cadru didactic, 
autor re: gi articol pe Damn, 
— poate, o simplă eroare. 
Simionescu: Dar erori din aces- 

tea, însușirea meritelor unora de către alții 
sînt lucruri grave. 

lu Geambașu: E un aspect dramatic 
cotidian. Se spune că marile probleme le in- 
tiinim pe stradă. Noi le găsim şi în fabrică. 
Din păcate însă, în filmele noastre, care își si- 
tuează acțiunea în fabrică, asemenea pro- 
bleme umane, dramatice, sint eludate, ca și 
cum mașinile sau inovațiile ar fi un scop în 
sine. 


Omul nou, ca om, 


nu ca decor 


Gheorghe Simionescu: Foarte frecvent, fa- 
brica apare prezentată pe ecrane ca un sim- 
plu decor. Pentru că, atunci cind vine un zia- 
rist sau cineva de la televiziune, poate și un 
cineast, el nu prea se duce la un muncitor 
să-l întrebe și să-l asculte. Lui i se deschide 
ușa principală de la fabrică. Odată am refuzat 
eu însumi să fiu filmat de o echipă a televi- 
ziunii, pentru că aduseseră să prezinte un 
produs pe cineva care nu pusese în nici un 
fel mina la realizarea lui. Era vorba de pre- 
zentarea unui dozator, la care lucrasem și eu, 
începind de la prototip, un produs foarte bine 
conceput, pe care numai patru firme din 
lume îl realizează, printre care și „Automa- 
tica." Dar nu numai firma contează, ci și 
omul. Acest om nu prea e cunoscut de ci- 
neaști. Mi s-a întîmplat să-i văd pe unii sur- 
prinși, cînd constată că oamenii din întreprin- 
derea noastră, simpli muncitori, tineri în spe- 
cial, sint foarte bine pregătiţi. li interesează 
tot. Sint cu un pas înaintea generațiilor mai 
vechi, au foarte multe cunoștințe, foarte 
multe idei, dar de multe ori nu sint înțeleși. 
Eu cunosc un maistru care ar împinge fa- 
brica noastră cu zece ani înainte, dacă ar fi 
stimulat, dacă s-ar da curs ideilor lui. Este 
Mircea Cheptroşu, un mare inovator şi un 
mare instrumentist, cîntă la trompetă, în for- 
maia de muzică de cameră, bucăți de Han- 
del, Haydn... Acesta este omul nou despre 
care se vorbește. Dar mijloacele de informare 
şi cei care produc artă sint în bună măsură 
rămași la altă imagine despre muncitori și 
despre tineri. Ba ne cred prea proști, ba ne 
cred prea deştepţi. 

Laurenţiu Geambașu: Nu știu ce concluzii 
veţi trage dumneavoastră din această discu- 
ție, dar concluzia noastră e că filmul româ- 
nesc are datoria să afirme personalităţi, atit 
prin autorii pe care îi promovează, cit și prin 
personajele pe care le creează. Știm că toate 
marile personalități au găsit drumul spre rea- 
litate, spre oameni, spre problemele actuale 
și eterne. Știm că totdeauna artistul adevărat 
luptă să găsească argumente și forme origi- 
nale pentru ideile prin care îmbogățește pe 
contemporani și pe cei viitori. În acest mod, 
el este revoluționar. O carte n-o citim numai 
ca să ne distrăm, la fel și filmul, ar trebui 
conceput altfel decit ca o relaxare. 

— mulțumim. Concluziile noastre sint 
cele ale dumneavoastră. 


— 


(Urmare din pag. 6) 


într-o ambianţă nu doar adecvată ci şi cine- 
matogratic sugestivă ). 


e Aici frumosul e la el acasă. Dar unde e? 


Dacă ar fi să găsim un numitor comun fil- 
melor publicitare, acesta ar fi desigur frumo- 
sul. E de conceput o reclamă unită? Nicio- 
dată nu vom apa imaginii unui „publici- 
tar“ că e frumoasă În sine, că peisajul e prea 
decorativ sau că fetele sint prea strălucitoare. 
Dimpotrivă. Tocmai de aceeaede neînțeles 
cum a putut fi ratat un subiect cu care se 
mergea la sigur, de pildă Turism și ie 
(producţie Buftea; o adevărată antireclamă). 


e Un film publicitar — un fiim care ne face 
să privim altfel ceea ce știam. 


Un d, cite un scurt popas în lumea 
noast răbită , grăbită, pot fi — atunci cind 
sint reușite — filmele „Publiturism”. Cum sint 


cele două filme semnate. Eugen Mandric: 
Berzele din Sovata (recompensat cu „Cupa 
de cristal“) și Între doi goruni, care poartă 
amprenta autorului (și nu numai în comenta- 
riu): umor (la Sovata) și patetism (pe urmele 
dacilor în judeţul rdăaă ace Pur funcțio- 
nale ca reclamă şi în același timp de sine stă- 
tătoare — mini-tilme — ele stabilesc din ca- 


14 


pul locului o tandră complicitate cu spectato- 
rul, un tonus reconfortant. Mai puţin personal 
ca timbru, dar folosind tot umorul ca princi- 
pală armă strategică (cu „colaborarea extra- 
ordinară“ a lui Jean Constantin); larna la 
Pontul Euxin“ (autor: Mircea iva, producţie 
Buftea, cea de-a treia „Cupă de cristal“) in- 
vinge o prejudecată: la mare nu se vine decit 
vara? Filmul publicitar în genere nu în- 
seamnă oare învingerea unei prejudecăţi? 


e În absența fanteziei, virtutea numărul 
unu: corectitudinea. 


intr-o competiţie în care n-am întiinit mo- 
dalităţi insolite, în care design-ul ține încă de 
domeniul viitorului (deși expoziţia de la Dal- 
ies ne aduce parcă viitorul mai aproape) în 
care inventivitatea rămîne încă un deziderat, 
juriul a apreciat deci reușita „artizanală“, să 
spunem: filmele care au circumscris un su- 
biect, prezentindu-l corect cinematografic, 
funcţional. E cazul acestor Virtuji bucovinene 
(regizor: Sabina Pop, prima „Cupă de 
cristal“) unde imaginea oferă tot ceea ce ne 
așteptam să vedem (minăstirile, portul, tradi- 
tiile, bătrinii sfătoși cu barbă albă) și nimic 
care să ne surprindă. Dar cum majoritatea 
acestor filme sint destinate publicității ex- 
terne, să nădăjduim că pentru un turist străin 
totul va fi inedit. Și mai ales convingător 


Arta de a rosti 
cuvîntul potrivit 


la momentul potrivit 


Spicuim din revista „Cinema“ nr. 1! 
(noiembrie) 1982: „Comentăm mereu Lumini 
și umbre. La început ne-am uitat într-o doara, 
dar acum nu ne mai scapă nici un episod. ` 
„Serialul Lumini și umbre al lui Titus Popovici 
e mai bun ca toate celelalte prezentate pina 
acu la noi pe micul ecran, inclusiv faimosul 


Prima mărturie aparține unui tinar muncitor 
de la uzinele Griviţa Roșie, strungarul Mircea 
Burtea; cea de-a doua judecată de valoare, 


reputatului critic literar și atent comentator al $ 


fenomenului cinematografic, Ovid Crohmăl- 
niceanu. 

Transcriu și alătur aceste două aprecieri 
pentru că ele exprimă citeva din datele fun- 
damentale ale fenomenului Lumini și umbre. 
lată, în primul rind, un produs artistic capabil 
să împace cerințele unor categorii de public 
din cele mai eterogene, performanţă rară în 
domeniul artei. În al doilea rind, cinemato- 
grafia noastră artistică, despre care se poate 
afirma orice în afara competivităţii internaţio- 
nale, se dovedește, peste noapte sau peste 
an (luaţi-o cum doriţi, diferența nu e mare!) 
în stare să producă un serial despre care să 
se scrie — și subscriu fără rezerve la această 
afirmaţie — că este „mai bună ca toate seria- 
lele prezentate pină acum“ la televiziunea 
noastră, mai bun deci decît seriale produse 
de către industrii din cele mai experimentate 
în „branșă” precum cea britanică, americană 
sau franceză... 


400 de actori 


N-aș vrea să cedez tentației hagiografice 


sint conștient că romanul foileton în imagin- 


al lui Titus Popovici a fost inegal, judecat pe 
episoade, de pildă „divagația spaniolă” sau 
chiar ultimul episod m-au dezamăgit, a fost 
inegal chiar în cadrul aceluiași episod luat în 
parte, existind uneori decalaje între calitatea 
tehnică a filmărilor de pe platou și a celor ex- 
terioare, că limbajul cinematografic nu a fost 
totdeauna suficient de elaborat, dar toate 
aceste neajunsuri pot fi justificate de cadenţa 
industrială a producției. Şi e din nou de reți- 
nut că cinematografia noastră se dovedește 
capabilă să-i asigure televiziunii ritmic, săptă- 
mină de săptămină, 33 de ore de proiecţie 
(cam atita cit reprezintă, la ora actuală, în- 
treaga ei producţie pe un an, în domeniul til- 
mului artistic), reușind să capteze un public 
tot atit de larg ca cel al Dallas-ului, fără a uti- 
liza însă și arsenalul de lamentabile trucur 
comerciale ale acestuia, stimulind, dimpo- 
trivă, reflecția spectatorului, fiind, în ultimă 
instanță, un în sea film politic. 

S-ar cere ugat câ, în pofida cadente 
sâptăminale, calitatea episoadelor mi s-a pă- 
rut pe deplin comparabilă cu cea a filmelor 
noastre artistice. Mai mult decit atit, au fost 
episoade ale serialului care mi-au dat satis- 
facţii estetice mai mari decit cele mai multe 
fiime artistice românești din ultimii ani, prin 
forță epică, prin coerenţa naraţiunii — ca 
rență cronică a filmului nostru de ficţiune - 
prin linia captivantă a dinamicii caracterelor 
și mai ales prin elanul şi omogenitatea mari- 
lor creaţii actoricești. 

Adevărul este că serialul datorat colaborării 
dintre Titus Popovici și Andrei Blaier, cărora 
li s-au alăturat temporar şi regizorii Mihai 
Constantinescu și Mircea Mureșan, ne-a cu- 
cerit și prin dezvâluirea chipului înnoit a! 
unei mari trupe de actori, aproape patru sute 
la număr. Deşi din giganticul ansamblu lip 
seau totuși „monştri sacri” ca Piersic şi 
Amza, Cotescu și Petruţ, Albulescu, Diaconu 
și încă alții, interpreţii din Lumini și umbre 
ne-au apărut în plină forţă, eliberaţi de plato- 


nările, de manierismele, de contorsionările - 


moderniste la care-i supun unii regizori cu 
ambiţie de stil în cinematografie, ni s-au ară- 
tat în întreaga strălucire a școlii actuale de 
actori români. 


i 


Partitura dramatică 


izvorul acestor uluitoare prestații trebuie 
căutat, desigur, în polifonia partiturii drama- 
tice compuse pentru fiecare personaj în parte 
de către experimentatul dramaturg de film Ti- 
tus Popovici. El nu individualizează „gros“, 
printre sutele de roluri pe care le scrie n-ai 
să găsești nici mutul, nici orbul, nici nebunul 
care mișună în filmele noastre de ambiţie 
precum caii albi galopind în zori lăptoși, nu 
patoiogicul îi marchează caracterele, ci multi- 
plicitatea, ambiguitatea, caracterul imprevizi- 
bil, dinamismul, lipsa totală a distribuirii între 
„buni“ şi „răi“. Dintre personajele importante 
ale serialului poate sigur Bereanu râmine ca- 
ricatură, „canalie“ irecuperabilă, dar și la el 
jocul ambiguu al limbajului, diferența dintre 
ceea ce gindește și ceea ce rostește i-a creat 


lui Alexandru Repan posibilitatea unei spec- | 


taculoase apariţii. 


Dialogul a constituit, dealtfel, pentru actorii 
din Lumini și umbre o pirghie importantă in 
construcția memorabilelor lor succese. Dis- 
tinsa actriță Dorina Lazăr îmi mărturisea de 
curind că în ceea ce o privește cheia drumu- 
lui spre sufletul Floricăi i-a fost furnizată de 
un tic verbal al personajului care i se adresa 
mereu lui Barta—Dinică printr-un respectuos 
„Dumneata“, inalterat de intimitatea traiului 
în comun. 


Mi-a fost greu să-l recunosc mai tirziu, în 
Concurs pe Valentin Uritescu, actorul afirmat 
atit de pregnant de rolul sergentului Şapte- 
fraţi. Ce i-a putut oferi, oare, interpretului, un 
simplu episod de serial mai mult, decit „cel 
mai bun film ai anului“ (vezi topul criticii 
noastre cinematografice)? Un dialog strălucit 
şi un personaj relevant. Sergentul Șaptefraţi 
inventat de Titus Popovici este un savuros 
trezorier al folclorului cazon. E pedagog: 
„Igiena este atunci cînd closetele e curate. 
Lună, soare, stele, să poți bea cafea din ele!“ 
E ironist: „Noroi? Ce vorbeşti? Pe front, 
înainte de atac, vine domnii ofițeri şi așterne 
asfalt?“ E teoretician: „Cind am strigat eu 
drepți tu să fii de mult încremenit ca cum 
mi-ai fi citit gindurili“. E un romantic a! ener- 
giei militare: „Cind te întreabă superiorul, 
răspunzi cu voce bărbătească să se audă 
pină în satu din care provii, să zică mama 
care te-a născut: brava, uite ce flăcău adusei 
pe lume!" E, în sfirșit, un înțelept, ca în acest 
socratic dialog în care dezbate, la cald, o 
problemă acută: „Aia de la itindenţă a uitat 
să ne dea rațiile. Ce facem noi în situația 
asta?' — își întreabă subordonații. „Răbdăm” 
— răspunde sec Bălan. „Şi prostu cind n-are 
ce minca, rabdă. Eu întreb ce face ostașu? 
Ei?" Tăcere nedumerită, unanim împărtășită 
şi de telespectator, pină la Sapca, sergen- 
tului care luminează totul: „Ostașul cîntă... 
Frunzuliță verde, verde de stejar/ Dulce-i 
viața cînd ești mee-letaar!' Asemenea replici 
par, totuși, fade fără splendidele nuanțe pe 
care actorul, fericit pus în valoare de parti- 
tură, a știut să le descopere. 


Dialogul lui Titus Popovici individualizeaza 
puternic, replicile nu-s nici întimplătoare, nici 
livreşti, ci aruncă o lumină vie asupra univer- 
sului interior al eroilor, chiar asupra biogra- 
fiei lor. Să-l urmărim, de pildă, pe comisarul 
Mot dojenindu-l pe cofetarul care i-a sărit în 
intimpinare, neglijindu-i partenera: „Măi întii 
salută partea femeiască...' Sau adresindu-i-se 
solemn lui Bălan: „Permiteţi să cer mina fiicei 
dv. Ana Bălan... de soție?“ Limbajul lui Moţ 
nu e încă format, el reflectă trecerea de la 
ulița țărănească la condiția de orășean. „Par- 
tea femeiască“ i se trage din predica popii 
din sat, „permiteţi să...“ vine din jargonul mi- 
litar, iar restul din dorinţa de a se exprima cit 
mai „radical“, mai „urban“. Altă dată i se dez- 
văluie Anei: „Am cumpărat mobilă cu scul- 
pturi, casă voi căpăta! Partidul imi deschide 
un falnic viitor... că acu e vremea noastră..." 
„Acu e vremea noastră“ e strigătul de triumf 
al sărăcanului de pină mai ieri care vede, in 
sfirșit, cum istoria aduce apa și la moara sa. 
Dar modul în care încearcă s-o seducă pe 
Ana sugerează perspectiva unei mentalitați 
burgheze: „mobilă... casă... falnic viitor!” O 
declarație de dragoste aduce în prim plan 
ambiguitatea unui moment istoric și a unui 
caracter, după cum o simplă replică rezumă 
lanțul de experiențe de viață a personajului. 

Sau să-l ascultăm pe Barta răspunzind 
apolitismului Floricăi într-o clipă de descum- 
pânire cu un impetuos: „Partidul? El are in- 
totdeauna dreptate. Oamenii? Partidul e dea- 
supra tuturor! Hegemon...“ Replica surprinde 
nu numai adeziunea deplină, sinceră, fară re- 
zerve a lui Barta la cauza revoluţiei, ci și mo- 
dul distorsionat în care înțelege el rolul de 
hegemon al partidului, „deasupra tuturor“, 


Firescul dialogului, culoarea 
şi inteligenţa lui: 
Ilarion Ciobanu (Bălan) 


Limba românească 
în 


filmul românesc 


Profund elaborat în potida firescului său. 
dialogul, uneori chiar o singură replică, sugr- 
rează frecvent poziția relaţiilor dintre perso- 
naje. Maria, soția dominată: „Tu știi că în po- 
litica voastră nu mă amestec. Eu am politica 
mea: bucătărie, cozi, piaţă, curăţenie“. Și Ba- 
lan, soț autoritar: „Apăi iubită nevastă, draga 
tovarășă de viaţă, vreau să-și spun că într-a- 
devăr noi bărbaţii luptăm ca voi femeile să fiți 


lele și această calitate-a scriitorului se ās- 
finge binefăcător asupra dialogului în care 
abundă indicaţii de comportament din cele 


țină un efect de ilaritate mai totdeauna îndu- 
ioșant. 


A „vedea“ secvențele 


Titus Popovici nu descrie, ci vede secven- 


La „superlativele anului“, 
în sondajul revistei Viaţa studenţească, 
Lumini şi umbre apare pe primul loc 
— 1657 puncte, 
urmat de Secvenţe — 793 puncte 


egale, dar numai pină la un anumit punct! 
Sau, la celălalt pol, în casa protipendadei, 
Odette se scuză în faţa tatălui ei care a sur- 
prins-o făcînd amor cu un Adonis imbecil: 
„„„El e pasiunea mea pentru întreţinerea te- 
nului!“ Ceva mai tirziu, tatăl își dezvăluie ci- 
nismul cu aceeași lipsă de pudoare, impin- 
gindu-și fiica în braţele tuberculosului Virgil 
Balan: „Se zice că ftizia exacerbează erosul. 
Va trebui să-ți învingi repulsia dacă vrei sa 
bei absint pe Montmartre“. Aici nu mai e ni- 
mic de adăugat, interesele materiale ale cla- 
sei sint cele care se convertesc în cuvinte. 
Deşi nimic nu e simplificat. La Odette, repul- 
sia față de Virgil și de mediul din care pro- 
vine, e dublată de o anume tandrețe, de o 
vagă recunoștință, insinuate subtil de Rodica 
Mureșan fie și într-o secvenţă ca cea a „ce- 
naclului“ în care Virgil, după ce a fost ovaţio- 
„nat frenetic de „domnii artiști”, își dă seama 
că n-a servit decit de obiect batjocurii lor. 
„Păi atunci, de ce m-au aplaudat?" — in- 
treabă el perplex. „Așa! De ticăloși...” — ras- 
punde Odette, cu o undă de tandră compa- 
siune. 


Cît' despre Virgil, el este omul cuvintelor 
mari, cu neputinţă de rostit. „Este o onoare 
care n-am cuvinte s-o exprim!" şi simţi in 
personaj permanenta tensiune pentru depași 
rea acestui „n-am cuvinte!“ efortul de a-și in- 
vinge primitivismul limbajului pentru a ex- 
„prima trăiri de nebănuită profunzime. „Ştii 
voi ce-i arta? îndrăznește el să le defineasca 
tocmai „specialiștilor”, obiectul deșartelor lor 
strădanii. Arta este cind eu, de-o pildă, citesc 
ceva sau mă uit la o pictură... și mă simt ca 
pe vremea cînd eram eu copil... şi toți mă iu- 
bea..." Mitică Popescu a știut folosi admirabil 
asemenea construcții de frază, credibile și 
memorabile, această atit de variată gamă li- 
rică executată cu instrumente primitive, pen- 
tru ca, subliniind mereu contrastul dintre su- 
blimul trăirii și vulgaritatea expresiei, să ob- 


cînd şi cum vorbim 


Firesc 
înseamnă adecvat 


Citeva cuvinte într-o limbă necunoscută se 
osia pi în filmul lui Ingmar Bergman, Tăce- 
rea. În cele mai caracteristice filme ale lui 
Woody Allen, se vorbește tot timpul. Puţini 
sînt cei care să nu fi constatat că una din 
cele mai mari calități ale serialului Lumini și 
umbre este dialogul. 

Vorbe... vorbe... vorbe... care completează 
o realitate, care fac credibilă o imagine, care 
subliniază un conflict prin absenţa lor, care 
potențează sau contrazic ceea ce se vede. 

Despre ce vorbim? Cind și cum vorbim? 
Despre ce e vorba? 

Desigur, într-un film bun, totul trebuie să 
fie grăltor. Dar cind intervine chiar cuvintul, 
el apare cu toată încărcătura lui de responsa- 
bilitate şi expresivitate — sau de iresponsabi- 


“tortura Însăși. 


mai prețioase. S-ar putea spune că în Lumini 
și umbre, o parte însemnată a îndrumării ac- 
torului e rezolvată încă din text. Să revedem, 
de pildă, secvența în care, în celula lui Bălan, 
arestat în august 1944, pătrund doi indivizi 
eleganţi, în costume închise și pălării de fe- 
tru. „Sufiecaţi mineca cămășii...“ spune unul 
și scoate din servieta sa medicală un aparat 
de măsurat tensiunea. „14 cu 8! Ce virstă 
aveti?’ Pină acum dialogul e liniștitor, avem 
în faţă un banal examen medical, și gesturile 
noilor veniţi trebuie să fie la fel de sigure, 
profesionale ca întrebările lor. „Vrei să-i 
scoţi nitel cămașa?' — îndeamnă medicul, și 
Bălan se execută cu docilitatea bolnavului in- 
timidat de omul cu stetoscopul. „Aţi suferit 
vreodată cu inima?" — îl întreabă acesta pre- 
veriitor. „Incă nu!“ — răspunde Bălan, și în 
acest „încâ” se străvede o ușoară alarmă co- 
mună celei de-a treia virste. Convorbirea care 
a depășit universul carceral continuă cu ru- 
gămintea examinatorului: „Culcaţi-vă pe 
burtă și întindeţi miinile în față!“ Și, după ce 
cu o mișcare iute i-a imobilizat miinile în că- 
tușe, „medicul“ extrage din servietă o con- 
tondentă vină de bou. „Să-ţi pun întrebările 
acum, sau după?...* Trecerea neașteptată de 
la grija pentru „pacient la torturarea sa săl- 
batică constituie un adevărat șoc dramatic, 
mult mai puternic în violența sugestiei decit 


Dialogul de o asemenea puternică veridici- 
tate țișnește organic din capacitatea drama- 
turgului de a simţi viața personajelor sale și 
de a le împieti firele destinelor în ampla sen- 
zație a curgerii istoriei. El îl recontirmă pe Ti- 
tus Popovici ca pe cel mai complet și mai se- 
nos, mai profesionist și mai profund scena- 
rist al cinematografiei noastre, un providen- 
țial colaborator al ei,care nu și-a întiinit decit 
prea rar regizori pe măsură şi n-a fost înca 
folosit cu tot ceea ce i-ar putea oferi. 


T. CARANFIL 


litate şi inexpresivitate — de care e (sau nu 
e) capabil autorul rostirii lui (semnatarul sce- 
nariului, al dialogurilor sau însuși regizorul 
sau însuși actorul). 

Pe urmă, ce e acel „firesc“ mult invocat? 
Dacă e vorba de un personaj afectat, „fires- 
cul“ lui va fi să vorbească „afectat“. Oare e fi- 
resc cînd auzi: „Min pin vin tuș luit", adică 
„miine la prinz vine mătușa lui Ghiţă”, rostit 
precipitat, așa „ca în viața de toate zilele“ sau 
e mai firesc cind auzi, rar și cu multă dic- 
tiune: „Numai la o presiune de 70 de atmo- 
sfere, tubul cotit va putea face joncțiunea 
dintre ventil și trotil“, frază care, chiar dacă 
ar avea un înțeles tehnic corect, tot s-ar justi- 
fica greu în economia unui film? În Marien- 
bad se vorbește cit se poate de nefiresc. În 
Conversaţia, rolul principal vorbit îl joacă 
banda de magnetofon. În Croaziera instruc- 
țiunile rostite prin megafon şi în Concurs 
“cele formulate fără a mișca buzele, de un 
Jorj Voicu insolit — sugerează un efect de 
înstrăinare faţă de realitate, o adevărată me- 
tatoră... 

Deci poate că, mai degrabă, decit să rivnim . 
un „firesc“ abstract, trebuie să căutăm „adec- 
varea", cuvintul potrivit la locul potrivit, rostit 
Într-un fel care să i se potrivească și insoțit 
de tăcerile corespunzătoare. 


` Nina CASSIAN 


Vorbele 
„idilice“, 
dar mai ales 
contrariul lor 


Cu cițiva ani în urmă, scrisesem un 
scenariu care plăcuse la nebunie celor de 
la Casa de filme nr. 7 (să zicem). Nu era 
nici comedie, nici dramă, ceva între, cu 
un personaj pozitiv viguros, care Învingea 
toate pericolele și care, în final, deși vic- 
torios, avea în priviri o oarecare melanco- 
lie. Înainte de a începe filmările, regizorul 
a ținut să mai aibă cu mine o ultimă dis- 
cutie pentru finisarea unor dialoguri, să 
mai scurtez, să mai adaug, să înlocuiesc 
up cuvint etc. În finalul discuţiei, el mi-a 
zis: 


r — Dragă, acestui scenariu, totuși, îi 
psește ceva. 

— Ce? 

— M-am gindit. cîteva nopti la asta și, 
piră la urmă, am descoperit. li lipsește o 
înjurătură. 


— Nu înțeleg. 

— Să4i explic. Eroul nostru e un băr- 
bat sobru, taciturn și de un calm desăvir- 
şit. Calmul este, de fapt, arma cu care În- 
vinge el. Totuși comportarea lui e mono- 
tonă. Am nevoie ca el, la un moment dat, 
să-și iasă din tiini pentru o clipă. De 
pildă, atunci cind îl șicanează individul de 
la ICRAL. Să i se dilate pupilele, să i se 
urce singele la cap și să tragă o înjură- 
tură. Scurtă, bărbătească și expresivă. O 
i berby prin care să-şi descarce nervii. 
Fâ-mi această mică secvență pină miine. 


A doua zi, regizorul a venit la mine să 
ia materialul. 


— Da, secvența e bine scrisă, dar înju- 
rătura nu e ce trebuie. „Du-te-n tele 
mă-tii!' e prea brutală și banală. Asta 
poate să fie valabilă în'proză, unde tecto- 
rul face cunoștință cu ea în intimitate, nu 
se jenează de nimeni. Într-o sală de ci- 
nema, unde ești alături de soție sau iu- 
bită, nu-ţi convine să auzi așa ceva. Fil- 
mul are din toate punctele de vedere spe- 
cificitatea lui inconfundabilă faţă de cele- 
lalte arte. 


— Să zică: „du-te-n brînză“. 

— Inexpresiv. 

— „Du-te-n..." 

— Vulgar. Aș vrea o înjurătură care să 


perle mai mult sau 


„Nu 
minimalizați 
problemele 
mici “ 


O piatră de încercare (ce spun eu pi- 
tră, coșcogeamite bolovan) a filmului 
nostru de istorie sau de actualitate este 
sloganul, cuvintul care declanșează ac- 
iune, motorul marilor mișcări de mase și 
de aparat. Nu clintești miile de figuranti 
și nici măcar cele optezeci și patru de ro- 
luri episodice fără o sintagmă electri- 
zantă, care să te ia de guler și să te im- 
pingă înainte, spre ţinta. 


Propoziţiunile dense și dinamice pe 
care le-am întilnit în filmul istoric: „Pe ei, 
traților!“, „Vom muri pină la ultima pică- 
tură de singe!', „Prindeţi-l viu sau mort!" 
ne-au rămas şi astăzi în memorie ca mo- 
mente de un dramatism unic. Filmul de 
actualitate solicită însă un sistem de mo- 
bilizare a figuraţiei mai complex, mai 
subtil, mai profund. Cuvintul trebuie să 
meargă nu numai la inimă, dar și la 
minte, adică să tulbure totul și sufletul și 
gindirea. 


Scenariștilor ce nu au găsit încă expre- 
sia-bici, expresia-bombă, expresia-trăz - 
net, le oferim spre alegere citeva sin- 
tagme rupte din viaţă (direct, sau prin in- 
termediul unor contraţi, cărora le multu- 
mim pentru sprijinul dezinteresat): 


7 


Arta de a dialoga: 
scurt, expresiv, 
specific 


includă în ea un pic de metatoră, ceva 
plastic, nuanțat. 


— Dă-mi un exemplu. 
— Francezii au asemenea subtilităţi, 
dar sint intraductibile. De pildă, una, în 
traducere liberă: „lua-te-ar dracu' și te-ar 
duce la mama lui să te alăpteze“. 


— Nu se potrivește la noi. E lungă și 
încîlcită . 


— Asta zic și eu. 
— Vreau una specific românească. 


Regizorul incepuse să mă cam siciie. 
n vara prost și mai aveam și alte tre- 
uri. 


— Dragă, i-am zis, să lăsăm pe altă- 
dată. Mă mai gindesc și eu, te mai gin- 
dești și tu. 


— Nu, zice el, imi trebuie azi, că miine 
filmez chiar secvența asta. 


Am băut încă două cafele și m-am dat 
cu capul de pereți încă un ceas. Nimic. 


— Dragă, i-am zis, renunţă la înjură- 
tură. N-am ce săi fac. 


— Nu se poate. Înjurătura asta poate 
să fie „clou'-ul filmului. Nu renunt la ea 
nici mort. 


A mai trecut încă o gn: Regizorul nu 
renunța. Era un tenace. Între timp, nevas- 
tă-mea făcea semne disperate să mă duc 
cu ea la cumpărături. Toată povestea mă 
enerva atit de mult, incit la un moment 
dat, i-am spus regizorului: 


— Domnule, știi ce? Lasă-mă dracului 
în pace cu înjurătura ta. Hai sictir! 


— Asta e! a urlat el. Exact ce-mi tre- 
buie: scurtă, expresivă, specifică. Mersi! 


lon BĂIEȘU 


mai puţin veritabile 


Cuvintul trebuie 
să meargă 

nu numai la inimă 

dar şi la minte! 


— Sa luăm taurul de miini și de pi- 
cioare! 

— Fiţi voi însâşi! 

— Vom construi barajul! Cale de mijloc 
nu există! 

— Trebuie să ieşim odată, fraţilor, din 
starea asta de clarificare! 

— Nu avem nimic de pierdut decit 
viața! 

— Mai bine mai devreme decit nicio- 
dată! è 

— Puneți mîna și gindiți, tovarăși! 

— Ori e albă, ori neagră, ori altă cu- 
loare. Nu avem de ales! 

— Să ne adunăm tot satul pe la casele 
noastre! 

— Trebuie să punem umărul și în pro- 
blemele de dragoste! 

— Mișcaţi-vă mai repede, că doar nu 
dau turcii! 

— Nu minimalizaţi problemele mici! 

— Să fim fermi şi transigenți! 


Atragem atenția că folosirea acestor 
texte, în scenariile cinematografice, făra 
permisiunea autorilor, este legală. 


Dumitru SOLOMON 


15 


şi-au amintit butada ireverențioasă a unui Caracterul său „fără teamă sau reproș” cioare uriașe; de o urmărire printr-o centură 
ziarist american: „Centralele nucleare nu face ca eroul să descindă de fapt din alle de asteroizi pină cind nava lui Han Solo se 
reprezință nici un pericol, pur şi simplu pen- specii literare, mult mai vechi: legenda me- adăpostește... în stomacul unui monstru de 
tru că sint mai bine- fācute decit Jane Fonda!“ dievală și romanul cavaleresc. În acestea, ac- | dimensiuni astrale; și nu în ultimul rind de un- 
țiunea se desfăşoară într-un trecut al omeniri: 
| oarecum învăluit în ceaţă. (Există doar Anu 
şi ficţiunea. Filmul lui James Bridges este mite localizări în spațiu). Eroul, viteaz și 
D obire de genuri la modă: film de sus- minat de certitudini fundamentale, este dei 
$ pense, film catastrofă, film deapre, mijloacele şi femeii iubite şi seniorului său. Pentru aceș- 
i N de comunicare. De-a lungul anilor’ 70, fiecare tia el înfruntă monştri și dușmani nenumărați 
dintre aceste genuri şi-a dovedit cu priso- Adesea adversarii săi îi întind capcane, re- 
sință priza la public. În este condiţii, sin- curg la vrăji şi descintece, dar superioritatea 
N gura soluţie la îndemînă rămîne combinarea spirituală a cavalerului biruie orice. Încă un 
N pe principiul de toate pentru toți, combinare | pas spre rădăcinile literaturii și iată-ne ajuns: 
care bine dozată şi cu meșteșug articulată f la matrice — la basmul copilăriei, î în care nic: 
| poată să ducă la un rezultat mulțumitor, o localizare nu mai este posibilă, a câru 
agreabil, pe alocuri chiar inspirat. Acesta atemporalitate a fost atit de bine definită in 
este și cazul Sindromului. formula „a fost odată ca niciodată“. Totul aici | 
Există deci un filon catastrofic: aparatele poartă amprenta purității: dragostea — ca | 
din sala de control o iau razna. indicatoarele | mobil al călătoriei eroului, fidel caracterului - 
arată cifre contradictorii, pe tambururi dia- său și idealului său; actul juridic justițiar nu | 
gramele coboară vertiginos, becuri colorate | exclude cruțarea dușmanului, după cum ac- | 
se aprind indicind pericolul, sirenele pornesc “tul caritabil nu exclude plantele și animalele; 
să vuiască, chipurile se brobonesc de su- | această noblețe: sufletească îi atrage viteazu- | 
doare, în ochi lege spaima ul totul cul- | lui o seamă de aliaţi, din toate regnurile, şi 
minează cu o zgudui nă a cutre- | cu sprijinul — de natură fantastică — al aces- 
mur, dar care nu pal deci tora el va reuși să biruie forțele răului. 
funcţiune a colosului nuclear. „Tot ce e poetic trebuie să aibă intățișare 
|. Există și un filon poliţist: fiime furate, do- de basm“ spunea Novalis. 
cumente furate, filaje în parcări și pe dupa Luiînd-o acum înapoi pe firul ce l-am urma! 
colţuri de stradă, urmăriri spectaculoase cu pină la arhetip, vom recunoaște în Războiui 
maşina pe autostrăzi, căderi peste parapet în | stelelor atributele basmului: atemporalitatea' 
prăpastie, spargeri de uși, curse contra cro- | („Am dorit ca filmul meu să nu relateze nimic 
nometru și, ca punct, culminant o. crimă. ce ar putea fi reai sau ar putea să se întim- 
Mai există și imaginea vieţii de reporter TV | ple. Am vrut să povestesc o pură fantezie” 
care cu ciţiva ani inaintea Sindromului făcuse George Lucas); lipsa de repere geog grafice 
“N succesul filmului „Network de Sidney Lumet sau de altă natură („E o galaxie total diferita, 
N O existenţă cu sufletul la gură. guvernată de | cu un mod de gindire total diferit. Nu se ba- 
aprecierile capricioase ale unui public neva- | 7ează pe nimic științific care să te fixeze", 
„zut şi de comenzile bine calculate ale unor același G.L.); distincţia netă, in intenţie-com- 
„patroni foarte prezenţi. O existenţă împărțita | portare-costume între cele două tabere in 
“intre dorința de afirmare și nevoia de a spune „conflict; reprezentind binele și răul (un impe- 
"adevărul, între dorinţa de a fi pe placul publi- riu expansionist și tiranic cotropește trepta! 
“cului şi al „patronilor şi revolta împotriva unor galaxia, instaurind domnia întunericului; sin- 
manipulări grosolane şi adeseori criminale. “| gur, un grup de rebeli i se va opune); lineari- 
În final, cele trei fire se unesc: un al doilea tatea eroului principal şi calităţile sale sufle- 
accident" demonstrează adevărul omului de tești (odată ciștigat pentru cauza rebelilor. 
su, çam, cioe ivice meat magnați, uta Sb wolkor a a ur e mi Sag 
crimă ce va fi dată in vileag de reportera care | aliaţii de tot felul (piratul Han Solo, maimuța ` 
„e de optat între succes ri pe ți Interesant | Chewbacca, roboții R2 — D2 și C3PO) în tine Capodopäret N tabule un spațiu de con- 
f — prințesa în pericol (Leia Organa, ca rebeli |. truntare, un cadru dinamic, care să-i pună în 
este prizonieră pe Steaua Morții, uriașa nava ” valoare amploarea perspectivei, profunzimea 
spațială, cea mai distrugătoare armă de care - ecoului în timp, irepetabila tușă a a maestrului. ` 
1 i l dispun cotropitorii; mesajul prințesei va in Neah a ma ni relee re 
pe care nu le poate stăpini, ci luptă ca să do- | ajunge prin R2 — D2 la Luke Skywalker cap Vapor o Ja Gama, [i v S Re ej 
mine forte dezlănțuite de alţii. Nebunia lui sei con 7 Tare a rii de rit a | din Octombrie). a e a e la Revoluţia 
„ste doar aparentă. etei și de distrugere a navei imperiale să zei 
Cind cineașştii În ciuda incidentului de la Three Miles Is- Din legendele medievale şi romanul cavale | r miret eee como 
Ape 3 Í | 2nd, care i-a făcut pe mulți să se întrebe din | resc vine insistența asupra neprihănirii erou- | AEN t t cu zgud itoa pa a. 
anticipează f nou „oare viața a ajuns o imitație a artei?" lui. De la benzile desenate — decupajul și | ! i Hathi u tal Goli rh z 
i : i Sindromul este mai puțin un avertisment în | adesea, tipul de încadratură, ceea ce in- de Sa ia cu angoasantul S că oR as dna 
pericolul MOTS [EET RA | lata pericolului centralelor nucleare cit o de- - seamnă foarte mult. Literatura lui Burroughs | 5 mită AMENI Lone pi mas: ri a ip Yi 
, ` . mascare a unei societi în caro șa incearcă nu i peri numai upu Saon dar paus i diiatiV din Ca Braal r o 
. pe toate căile să se ingroa adevărul sub | pină și situații anume (vezi cabina ce se în- 4 
i lar realitatea j „minciună. bai ` gustează treptat prin apropierea pereților liani. Ce apropie marile opere ale antologiei 
îi confirmă cu zel Cristina CORCIOVESCU 


perso! naj nou, înțeleptul Yoda, realizat de 
unul din artiștii ce ni i-au dat pe Muppets! Și 
totuși, acea uriciune plină de poezie nu poate 
salva nici măcar secvențele în care ia parte. 

. Dacă tot ce e poetic trebuie să aibă înfățișare 

| de basm, nu tot ce are înfăţişare de RR, | 
„este neapărat poetic. Și e păcat. Căci, mai ` 
oil oricind, este nnen în lume de niţică pg 
poezie. - 4 


„Aura PURAN | 


Producție a studiourilor americane. Scenariul: Leigh 
irackett, Lawrence Kasdan. ue ne Ivin Kershner. 
Imaginea: Peter Suschitzky, ¿John Wiliams. 
Cu: Mark Hamill, Harrison Ford, Carrie Fisher, Billy 
Dee Wiliams, David Prowse. 


nucleare sint un rău necesar, iar glumeţii toare performanțe tehnice. unor care de luptă ce se deplasează pe pi- 


Cinci piese 
pentru 
o antologie 
neterminată 


? Exact amploarea perspectivei, 
"etc.). În sfirșit, unei noi specii de „operă spa- | Neterminate? 
_ţială“ afirmată spre sfîrşitul anilor 60 (Michae! marar vibraț ep ali ee tusei re- ~. 
"Moorcock, Roger Zelazny) şi denumită de | 9izorale. In fiecare în parte și în toate impre- W 
unii „fantezia eroică”, în care își face preg- ună, o singură febră a căutării răspunsului la 
_ nant reapariţia elementul de vrajă din străve. | „CUM trăim? im cauta) getea re 
chile basme — filmul îi este dator atit pentru ANSIMA Ra rii Ura) 


_ parfumul de fantastic pe care îl degajă cit s: i arii lia par eanan asa 
pentru umorul cu care sint salvate unei | ‘Ste A istice nu e decit prologul unor noi 
„scene în coadă de peste tensiuni, descinderi în infernul existenţial. Cu 


Producţie a studiourilor americane. Scenariul: Miki 
Gray, T.S. Cook și James Bridges. Regia: Jame: 
Bridges. imaginea: James Crabe. Muzica: Stepha; 
Bishop. Cu: Jane Fonda, Jack Lemmon, Michă: 
Douglas, Scott Brady, James Hampton, Peter Dona: 


_ Realitatea... —La 16 martie 1979 avea loc la 
New York premiera filmului Sindromul. Reali- 
zatorul său, James | Bridges, era un cineast de 
vreo 50 de ani, apărut tirziu pe firmamentul. 


ý - hollywoodian, iniţial ca autor al unui scenariu i atunci, veţi spune, nici o ereditate cine- | iparenta ei inchidere finală — marea resem- 
Știinţifico-fantastic (Proiectul Forbin — 1972) | w 13 ' E Bi! st dar nu aceea care s-ar | 'âre cu mica lor existență de revoltați de-o 
apoi' ca regizor al unor filme care au trecu! crede. Acest basm intergalactic care nu mu | 2h Piesa... cenoviană, originai recreată de Mi- 


aproape neobservate (Vinătoarea de hirtii 

1974, 30 septembrie 1955 — 1978). Al patru 
lea film al său promitea să-i aducă în sfirșii 
consacrarea. În primul rind, pentru că era un 
film de suspense, pe un subiect de mare ac- 
tualitate: pericolul! potențial reprezentat de 
centralele nucleare. „Este un film cu monştri 
— a declarat Bridges — monstrul fiind tehno 


| imic propriu-zis S.F. a preluat de da fil- | Valkov, apare azi, după cițiva ani, ca un mā- 
mel: de gen-conoeptia. că sbectacolul trece | Bistra! prolog la o altă neliniștitoare capodo- 
înaintea poveștii. Concepţia aceasta, care a | Peră. la Citeva zile din viața lui Oblomov. Cu 
devenit o adevărată dogmă, incitatoare ce | deosebire că la Goncearov motivu’ era n 4 
„drept la inventarea a noi procedee de ilumi- volta de-o zi, eșuată într-un riu fără a 
nare, de filmare, şi a unor nemaipomenite | tocmai refuzul revoltei de-o zi, al acțiuni 
` trucaje, a fost lansată de filmul lui Kubrick cotită utilitate. in realitate tot o moțăială 
-2001-Odiseea spațială (1968), care rămine s: spiritului găsindu-și abil, justificări. Preludiul 
logia". În al doilea rînd, pentru că pe generic astăzi prototip pentru desfășurarea. exo:bi. | Siestei semânind a moarte în Piesa netermi- 
figurau. citeva nume cu care se merge la si : i tantă de mijloace tehnice. nată..., sforăitul. generalului, ne apare acum 
gur: Jane Fonda, în rolul unei reportere TV AN | Am vrut ca Războiul stelelor să fie un | © O uvertură la marea somnolenţă a după-a- 
care dădea în vileag defecţiunile extrem de N > basm pentru cei tineri" — George Lucas. Şi | miezii de la Oblomovka. Motivele se reiau, se 
periculoase ale unei centrale atomice, Jack așa a fost. | întregesc, obsesiile regizorale își caută teren. 
Lemmon în rolul supervizorului sălii de con- A doua parte, Imperiul contraatacă (1980) tertii în marea literatură a omului de prisos, 
„trol a centralei şi Michael Douglas (fiul lui ne confirmă judecată mai sus formulată, deși Aceeași dubi „coardă specific mihalkoviana 
Kirk. Douglas) ca producător Și actor, intar: am fi preferat să ne-o infirme. Scenariul este coarda : s 
pretind un operator independent mereu în mai neglijent construit. De exemplu, seria a | penibiluiu concreta pină p 
cautarea adevărului. Calculele inițiale s-au < doua începe cu exact aceeași situație cu carc | Yezi sosirea la conac a Sofiei cu întrebările ei 
| dovedit corecte, deoarece în mai puțin de debutează prima serie: toată lumea fuge... iar slinjenitoara . urmate de tăcerea tuturor şi 
-ouă säptämini de da premiarà încăsările: s-au Steaua Mortii e teafără şi nevătămată! în | apoi de izbucnirea histrionică, bravada iui 
ridicat la 11 milioane dolari. schimb avem parte de-o extraordina luptă Platonov. Tot penibiiul magnitic. orchestrat, 
În zorii zilei de 28 martie 1979. ficțiunea # intr-un deșert de zăpadă, cu participarea penibilul pe multiple voci prezidează i petre- 
„devenit realitate. in urma unor greseli uman: ; cerea cu gajuri — cocteil savant de arie su- 


Imperiul 
contraatacă 


g sia unor defecţiuni tehnice, la o centrală nu- „Aspirajia oameniior către o lume ideala, în | i ae i avā și grohăit de mistreți (— imitația darwi- 
N cleară din Three Miles island, statul Pen- | care se mișcă personaje de vis, este mult mài SEN ami nistului de salon. „prezidează și sărutul 
Ẹ nsyivania, miezul radioactiv al instalaţie: | profundă, mai străveche și mai importanta 3 : sp p > inocentei soții (pia 
Ẹ ajuns la supraincălzire amenința să se to- | decit toate regulile rtei* spunea Chesterton. - > did i i Ga | b 
pească și să iradieze întreaga zonă pe o raza Încercind să de: lușim originile, acestor y ` Eve ia Gluşenko) incepind p 
„de 50 de kilometri. Guvernul federal s-a văzu! | aventuri interga e, să pornim de la de- y x A Săi ua . Dacă Piesa...lu Cehov A L 
obligat rea un plan pentru evacua. | claraţia regizo Georg e Lucas, autorul S È 2) de: să 
m rea zonei incidentul de la Three Miles Island | scenariului Războiul ete dă — anume că. > N capacitatea oaspetilor de a trăi, Călina gus 
| “a devenit subiectul principal al rubricilor de volnd: să facă un film cu Flash Gordon (eroui $ è d Ele o amină, fatal; acesta e miezul operei, eroii 
actualități de ie radio şi televiziune si a facut | celei mai poetice benzi desenate de factură § at) : i ji N lui Sukșin sint apti de bucurie, lor destinul 
să crească ariuența publicului ia tiimul Sin- 30), operit că Alex 3 , ÎN fi le-o interzice. De aici tragismul unui personaj 
| dromut cu 15% „Un adevărat happening“ au 2, 58, inspirase f , SITE i 3 $ straniu tocmai prin realitatea lui cutremură: 
exciamat reporterii. „Nu, centralelor nu- j "din. cârile co piee aoa său Edgar fice Hoet y y E 5 toare (tragicul, ca pieire a valorilor HE 
| cieare“ scriau pancartele manifestaţiilor de. Buroughjaai W de aventuri ale E = ; x; HEY î spre deosebire de dramatismul caracterelor 
N protest. Saif lui John Carter pe planeta Marte și ale lui SAES f cehoviene, « t din deriz 
4 $ La totuși mulți specialiști au continuat sa | Carson Napier pe . planeta Venus. Eo tca HA: 
§ nege cu tărie posi ilitatea. unui pericol real. | Exemplare pentru acea categorie de litera- 
s n septembrie ` 1979, după premiera fiimuiui į tură S.F. denumită „opera spaţială“, cărţile lui 
E i Sai în Europa, un grup de ziariști au r s (şi ulterior — benzile lui Alex Ray- Ø A S a ine. re 
Æ fost invitaţi să viziteze o centrală nucleară ; jde |: T propulsau în galaxia noastră (mileniul pp an 3 oan prostată spre posibil viitor, intil 
ipe valea Rinului. Acolo li s-a „explicat că o otat cu rSxcontionalp calități. FA S : z § nim ṣi la Tarkovski i n Solaris-ul labirintic. O 
“asemenea centrală, care produce « energie. la | in curaj monșt  fabuloși sau dint 
un pret cu “mult inferior oricărei uzine elec- | pe e ru a salva frumoase 
trice obişnuite < oferă. toate garanţiile de secu- în pericol sau coiectivități i 


titate inclusiv împotriva greseliior umane, a | călător colindă planet 
“cutremurelor și atentatelor. În urma acestei 
„Vizite, “serioşi au je ciza en na cocoan ca in j: 


stop-cadru pe „Conformistul“ 


„Peștera sau mitul fascismului denunțat ` 


Un_ film precum “Conformistul (1970-regi- 
zor: Bertolucci) poate place, poate fi respins. 
poate fi discutat la nesfirșit și felurit receptat, 
dar în bogăţia — ea, cel puţin, indiscutabilă 
— a materiei sale, el are un moment ce re- 
duce la tăcere și pe cel mai dificil spectator. 
Un moment a cărui originalitate este sufi- 
cientă pentru a-i asigura filmului pașaportul 
pentru perenitate. Este vorba de secvența în 
care se „pune în scenă“ și se comentează mi- 
tul Peșterii. 

ntr-o încăpere aproape goală, ce servește 
drept cameră de lucru profesorului Quadri 
(universitar strălucit, prigonit de fasciști pen- 
tru convingerile sale), acesta discută cu 
Marcello Clerici (fostul său student — și cel 
mai bun — cîndva înregimentat din proprie 
inițiativă în serviciul secret fascist). Pentru a 
fi mai convingător în denunțarea „noii lumi 
ce părea să inflorească atunci, în anii '30, 
profesorul închide o fereastră, apoi alta, nela 
sind deschisă decit una, prin care pătrunde 
lumina ce proiectează umbra lui Clerici pe 
peretele opus. „Vezi, spune profesorul, așa e 
și fascismul. Vine cineva și ţi-l arată și îi vezi 
cu condiţia să te întorci cu spatele la reali- 
tate, adică la sursa de lumină. Și dacă te tot 


uiţi, începi să crezi că este chiar Realitatea, 
așa cum o credeau, în povestea lui Platon, 
oamenii înlănţuiţi din peșteră, cu spatele în- 
tors spre foc. Un joc de umbre, acesta este 
fascismul, este suficient să pui lumina altfel, 
ca el să dispară“. O fereastră este deschisă 
brusc, umbra tinărului piere de pe perete. 
Demonstrația era totală. 

Dar cum a fost posibil ca un student strălu- 
cit să adere la fascism? A fost, pentru câ 
eroul filmului (Și al romanului lui Moravia) 
era un om slab. Convins că în copilărie a să- 
virșit o crimă, Marcello Clerici era apăsat de 
un puternic complex de culpabilitate și nu 
nutrea decit o singură dorința: să devină ur 
om normal — pe toate planurile. Pentru asta 
personajul este în stare de orice — de pildă 
să ia în căsătorie o gisculiță burgheză pe 
care nu o iubește, pentru că „este normal" sa 
ai o nevastă din lumea bură; de pildă, să de- 
vină informator al regimului, deși nu aderase 
la fascism, pentru că, după el, „este norma!" 
să îi ajuţi pe cei ce sint la putere. Disponibili- 
tatea sa la „orice“ se vădește în cele din 
urmă a fi orientată într-o singură direcţie — 
cea a mirajului existenței fără probleme, a 
vietuirii în trupă, mărşăluind încolonat în ca- 


medalion Kozînţev-Trauberg 


Apropierea lui Grigori Kozinţev de teatru şi 
literatură nu-i de fel un accident în filmogra- 
fia sa. Este, fără dubiu, un program estetic 
Părtaș în creaţie cu Trauberg, încă de pe vre- 
mea FEKS-ului şi mai tirziu, a ecranizat Go- 
gol şi Gorki; lucrind singur, filmele sale s-au 
numit Don Quijote, Hamiet, Regele Lear. Pic- 
tor, scenograf, regizor de teatru, Kozinţev 
și-a gindit ecranizările de la structura drama- 
tică riguroasă pînă la ultimul detaliu sugestiv 
păstrind. constant, în centrul preocupărilor 
sale, proiecția incursiunii teatrale în contem- 
poraneitate, generalitatea ei. Hamlet în viziu- 
nea sa va fi revoltatul dintotdeauna împotriva 
injustiţiei, tiraniei şi, bineînțeles, împotriva 
crimei, căutător neistovit al adevărului. Ideea 
de răzbunare dispare, pentru a lăsa spațiu 
doar instaurării dreptăţii, ca singură formă le- 
gitimă de existență. Cind dreptatea iși reca- 
pătă drepturile, lumea reintră în făgașul ei 
normal. Preţul sacrificiului nu mai are impor- 
tanță. Lear va plăti, cu propria durere, igno- 
rarea adevărului. Tocmai acceptarea minciu- 
nii îi apare regizorului-ecranizator drept ne- 
bunie, iar progresia lui Lear pe calea desco- 

ririi adevărului, prin suferință, este tocmai 
intrarea în teritoriile omenescului. Un critic îi 
reproşa lui Kozinţev că „a ratat semnificaţia“ 
bufonului, a nebunului — observaţie, în bună 
măsură adevărată, pentru că Lear însumează 
doar în el însuși, raporturile adevăr/minciuna 
aparenţă/realitate. Eroul nu are putinţa supu- 
nerii răului din lumea înconjurătoare decit în 
deplinătatea cunoașterii. Pentru Lear, cu- 
noașterea vine prea tirziu. Lui Hamlet, cu- 
noașterea îi dă libertate acţiunii, îi justifică 
direcțiile, îi impune ţelurile. Traversind dra- 
mele conștiinței și cunoașterii, eroii devin 
stăpini peste viață și moarte — triumf uman 
asupra propriei condiţii. 

Un fapt paradoxal se petrece însă cu cele 
două ecranizări. Hamlet (1964) care se păs 
trează în litera piesei, este o operă cinemato 
grafică, în vreme ce Regele Lear (1970) 


ce nu se vede 


În 1952, Charlie Chaplin părăsea New-Yor- 
kul, după ce fusese anchetat de Comisia gu- 
vernamentală pentru activitate antiamericana 
şi calificat : „comunist periculos“, „imoral“, 
„nociv“, de către presa americană, inculpat şi 
apoi condamnat într-un proces cu o fosta 
secretară; după ce, chiar în ultimele zile ale 
șederii sale în New York fusese urmărit de un 
portărel pentru o importantă sumă de bani 
imputată de societatea United Artists. După o 
palpitantă cursă gen Keystone, Chaplin îm- 
preună cu familia reușesc să se îmbarce pen 
tru Anglia unde urma să-și prezinte ultimul 
sau fiim Luminile varieteuiui. Pe pachebot ii 
sosește știrea că nu i se va mai acorda viza 
de reintrare în S.U.A. Artistul părea astfel de- 
finitiv dezrădăcinat şi doborit. După doar 5 
ani însă, Chaplin va prezenta primul său film 
realizat în Europa în care societatea ameri- 
cană este observată de un cineast al cărui 
geniu umorist e cunoscut. Filmul se numește 
semnificativ: Un rege la New York. 


Prin 1928, John Ford se enerva turnind o 
scenă de mare tensiune într-un decor autum- 


a N: ANNAD p 
Í MEOS AVSPICIS M 


E WPPLICANDWM - 
| FVYERE-DCCELXXAI- IN 
NOVEM CONSE 
TURUNICHE 
M MARCELO =$ h 
ECVRATIONEN ANNON KE 
ENIFATEN C NIVERSA F 
LHI DELS T VA RONE ECER 
EF TERTIER na Viu FANI MA 


MAIORN A DELAT MR 


denja comandată de cine e mai mare. Dispo- 
nibilitatea sa este, de fapt, contormismul — 
cel sub care se ascund, și comoditatea, și 
lipsa de răspundere, și lașitatea. Întorcind 
spatele realității, Clerici ia umbra drept sub- 
stanță și, alergind după ea, va ajunge la 
crimă. 


Capodopera 
naşte capodopere 
(Hamlet în versiunea 
Smoktunovski-Kozînţev) 


adaptare mult mai liberă în accente și tratare, 
e de o marcată teatralitate. Cel dintii îniocu- 
iește cuvintul cu imaginea, cel de-al doilea ii 
subliniază prin imagine. Cel dintii are o con- 
cretețe reală, pe cînd celălat compune sceno- 
grafic. Smoktunovski — un Hamlet interiori- 
zat şi economic — își stabilește contacte în 
vibrație cu oameni și obiecte, în vreme ce luri 
larvet (Lear) destășoară o dinamică emoțio- 
nală la avanscenă. Astfel Hamlet rămine o 
capodoperă cinematogratică, în vreme ce Re- 


pe ecran 


nal. Cînd după 14 repetiţii a trecut în sfirșit la 
filmare, în cadru a apărut un finâr om de ser- 
viciu cu o statură impresionantă care, îna'- 
mat cu o mătură pe măsură, se silea sa 
adune frunzele împrăștiate „artistic“ pe pla- 
tou de asistenții scenografi. Gata să explo- 
deze într-una din temutele sale crize de turie 
Ford a izbucnit pînă la urmă în ris, mulțumin- 
du-se să-l admonesteze pe stingaciul intrus 
cu un cordial picior în dos. Astfel a început 
fericita colaborare dintre John Ford ṣi John 
Wayne, interpretul predilect al westernurilor 
sale, dintre care puteți revedea în ianuarie 
opera clasică: Diligenţa. 


Adaptind Tronul insingerat după „Mac- 
beth; Akira Kurosawa a reușit una dintre cele 
mai fidele adaptări după Shakespeare fără a 
se îndepărta totuşi de marea tradiţie ji- 
day-geki a dramelor istorice naţionale. Dim- 
potrivă, regizorul a întrebuințat aici cel mai 
mult maniera No, pentru că: „teatrul lui Sha- 
kespeare are multe asemănări cu teatrul No“ 
după cum declară cu convingere autorul 
Dealtfel Tronul însingerat nu este singurul 
său film de inspiraţie extrajaponeză; l-au pre 
cedat idiotul, Azilul de noapte sau filme gen 
western ca Ydimbo sau Cei șapie samurai. 


gele Lear doar o ecranizare inteligentă şi or: 
ginală a textului shakespearean. 


Florica ICHIM 


Un cetățean pe nume Maksim 


Dacă pentru spectatorul contemporan, nu 
mele regizorului sovietic este evocat mai ales 


AP EM-IMPENSA ET CVRAMEA:.. “CONS 

CUNSVLIBLS s VINICIO -ET -Q LYCRETIOET:P 
XIMO ET CI VBERONE SENATV. POPVUDOVE 
"DATOR TEGIN ET MOYN AJA SIMA: PUT nea d 


VAE NM PER ME EAI ERE PR 


spre. înalta trădare  . . - 


A 
PER-Q 
sura 
TEA 
NON -SYM DEPa 
1 INTRA. DIES. 
TVM 


QG 


ATE SOVS- CREARER: 


„(Conformistul `- -w r: 


cu Jean Louis Trintignant) 


Analogia cu mitul Peșterii ne-a dat cheia 
pentru înțelegerea unui film — şi în el, a unei 
epoci și a unui destin. O epocă tulbure care 
favorizează asemenea destine. 


Aura PURAN 


de ultimele filme pe care le-a făcut: Hamlet și 
Regele Lear, Grigori Kozinţev intrase totuși 
în istoria cinematografului încă din deceniul 
patru. Om de teatru mai întii — a debutat ca 
scenograf, apoi a fondat, în 1922, impreună 
cu Trauberg, lutkevici, Gherasimov și alţii, 
ceea ce avea să se numească FEKS, adică 
Fabrica actorului excentric, nucleul unei miș- 
câri teatrale de avangardă, amalgam de circ, 
music-hall, cabaret (pe aici a trecut și Eisen- 
stein). impreună cu Trauberg (și el sceno- 
graf și regizor) avea să formeze în cinema un 
trainic tandem pină în 1947, răstimp în care 
va semna unele dintre cele mai importante 
filme sovietice ale anilor '30. Aventurile Oc- 
tombrinei (1924), o parodie urmind principiile 
FEKS-ului, Roata diavolului (1926), Mantaua 
(1926), tentind expresionismul, Unitatea unei 
mari cauze (1927), film despre decembriști, 
Noul Babilon (1929), remarcabil prin plastici- 
tatea imaginii, Singură, fiim mut sonorizat 
ulterior cu muzică de Șostakovici. Filmele 
acestea nu fac decit să alcătuiască panașul 
cuplului. Aureola avea să se așeze odată cu 
trilogia despre Maksim: Tinereţea lui Maksim, 
(1935), Întoarcerea lui Maksim (1937) și Car- 
tierul Viborg (1939). Epopee modernă conce- 
pută unitar din trei pelicule a căror acţiune, 
de o continuitate indestructibilă, se. întinde 
pe o perioadă de cinci ani, trilogia lui Kozin- 
tev și Trauberg propune un erou justițiar de 
factură inedită, prototip al istoriei revoluţio- 
nare ruse. Maksim, înzestrat de autorii săi cu 
rațiune flexibilă și o ironie aplicată, este un 
original easterman, care însă departe de a ră- 
mine solitar, polarizează masele. Popularita- 
tea ciștigată de acest erou se datorează și 
actorului Boris Cirkov care, încă înainte de 
scrierea scenariului, a lucrat citeva luni ca 
muncitor. Eroul popular își va prelungi exis- 
tenţa și în alte filme printre care: Marele cetă- 
tean (1939) al lui Ermler. 


Sergiu SELIAN 


Viața devenită artă 


Dacă revedeți Oedip rege la Cinematecă. 
ascultați şi de data asta cu atenţie banda so- 
noră care ilustrează încă o dată ideea draga 
lui Pasolini despre universalitatea mitului, 
practic nedefinit geografic decit prin sorgin- 
tea celor care au ștut să-l povestească, pină 
la sublimarea lui de către tragedienii greci 


de la mie 
zilei 
(John Wayne 


Printre motivele arhaice evocatoare ale acelui 
timp nedefinit, veți auzi și oraţia plugușorului 
românesc. Întrebuinţarea ei nu este doar o 
prezenţă eufonico-exotică dacă ne gindim că 
mitul lui Dionisos, zeul teatrului, provine din 


Tracia. 
Georgeta DAVIDESCU 


Filmul, document al epocii 


care, în ultimii ani, au bătut recordurile de în- 
casâri, actorul unor regizori de prestigiul lui 
Lucas şi Spielberg. tineri extrem de pricepuţi 
în a face şi cinema bun și bani frumoși. Faţă 
de stilul din Strada Hanovra, Ford a evoluat 
mult, el fiind la ora actuală un antiromantic, 
un tip de rt al anilor '40 (modelul Bogart 
e acceptat his de actor, mai ales acel 
Bogart din Regina africană), lansat în aven- 
turi cosmice sau aiurit-comice, foarte bine 
conduse dramatic, în care tonul lui rece și 
detașat stă în cumpănă cu caracterul rocam- 
bolesc și învăpăiat al imaginaţiei scenaristice. 

El însuși discută despre sine și cariera lui 
fulminantă în termenii unui meseriaș fără du- 
ioșii inutile, dur şi exact. S-a apucat de acto- 
rie, după studii de filozofie și literatură en- 
gleză, ratate. Fără alte perspective, s-a decis 
să se facă actor „fii orice băiat mare tre- 
buie să muncească“. N-avea nici o experiență 
scenică, doar un sezon jucase în teatrul cole- 
giului. Cursurile de artă dramatică i-au dat 
atita cit se poate învăța la un curs — „nimic 
din experiența practică”. A părăsit orașul 
Chicago pentru Los Angeles, a lucrat într-un 
mare magazin din Laguna Beach, a jucat 
într-o piesă și cam după 8 luni „un tip m-a 


actorii 
vremii noastre 


„— De ce aţi acceptat rolul din Strada Ha- 
novra?“ e întrebat Harrison Ford de reporte- 
rul revistei „Première. 

H. F.: Fiindcă nu imbrăţișasem niciodata o 
femeie într-un film. Nu avusesem niciodata 
un mare rol romantic.” 


Entuziaștii Străzii Hanovra — proiectat anul 
trecut cu mare succes la noi — s-ar putea så 
se simtă lezaţi de întrebarea de mai sus. Cum 
adică, de cea fost acceptat un rol într-un 
film atit de bun? Harrison Ford era desigur 
„foarte bine“ în rolul acelui tinăr militar ro- 
mantic, numai că filmul nu prea contează în 
ochii criticii europene iar în filmografia acto- 
rului, devenit un star foarte înalt, cotat azi la 
box-office-ul vedetelor (prin Star War, Aven- 
turile arcei plerdute, imperiul contraatacă, și 
de curind, în torul pe muchie, film care 
se petrece în 20191), această Stradă Hanovra 
nu are greutate, ea neanunțind cu nimic ve 
deta ncipală a unor filme fistichii dar cu 
încasări fabuloase. Harrison Ford e, de fapt 
steaua numărul 1 în aproape toate filmele 


A fost odată Tess 
(Nastassia Kinski) 


Harrison Ford în 


Strada 


Hanovra, pe vremea 


cînd dorea să joace un mare rol romantic 


cronica 
scenaristului 


Nu au rost multe fraze pentru a-l introduce 
în scenă pe acest Gerard Brach, unul din pu- 
ţinii scenariști francezi de anvergură interna- 
țională, — scenaristul lui Polanski la Balui 
vampirilor, la Repulsie, Fundul sacului și 
Tess, al lui Mario Ferreri, Claude Berry, An- 
tonioni — recunoscut pentru calitatea artis- 
tică și intelectuală a scrisului său pentru ci- 
nema, numai pentru cinema, căci „numai 
asta mă interesează..." Att cei care vor să in- 
vete a scrie un scenariu, cit și cei care sint 
convinși că știu această meserie complicata 
vor fi șocați, fără îndoială, de ideile acestu! 
noncontormist, de la care merita să se afle și 
să se rețină cite ceva, fie și printr-o polemică 
i ră cu viziunea și sentințele lui. 
n pron find, „nu se poate învăţa arta de 
a scrie scenarii. Cum se pictează o pinză? Nu 
există vreun secret al lui Polichinelle în ce 
privește scrisul. Trebuie doar muncit...” Dupa 
aceea — „în cinema, totul e important. Cind 
scrii, de pildă, „se taie piinea“ e o idee, dar 
trebuie să te întrebi: Cum sint feliile? Subţiri? 
Groase? Cuţitul taie bine sau nu? A scrie pur 
și simplu „Jean tăia piinea”, e o idee leneșă 
Dacă ideile vă funcționează cit de cit, vă veţi 
întreba, de asemenea, cum e piinea — de l2 
țară? Albă? Toate acestea sint trăsături care 
vor să reveleze ceva. Acum, în multe filme 
esturile sint stereotipe. indicaţiile se rezum: 
a: „Ea ridică receptorul”. „El deschide ușa' 
E înspăimintătoare această necăutare a ges- 
tului riguros, a gestului specific. Fiindcă ni- 
meni nu învață să scrie scenarii“. În prea bi- 
necunoscuta problemă a muncii colective 
asupra unui scenariu, Brach e categoric: „Lu- 
crez singur, chiar cind am de-a face cu mari 
regizori. Discut cu ei, desigur, dar scriu sin- 
ur. Marile ședințe de lucru, pentru mine, nu 
nseamnă nimic. Cit privește scenariile făcute 
şi refăcute de către patru sau cinci persoane 
le detest. Ce se speră? Să se atingă perfec- 
țiunea? A cui perfecţiune? A vrea să atingi 


perfecțiunea este deja o insolenţa, in tata na- 
turii... Trebuie să ai incredere în oamenii ge 
care ţi i-ai ales după anumite criterii. În 
cursul unei operaţii, nu începi sã- ceri chi- 
rurgului să mai taie cu bisturiul pe acolo, și 
pe acolo. Scenariile fabricate de mai mulţi au 
o latură dezechilibrată și monstruoasă, care 
mă jenează chiar dacă e uneori dificil să ana- 
lizez de ce..." În cealaltă problemă fără de 
moarte — scenaristul scrie pentru un anume 
actor sau nu? — Brach e la fel de tăios și de 
nesupus prejudecății: „Nu găsesc că e bine 
să scrii pentru actori. Actorii trebuie să de- 
vină personajele scenariului. Așa că nu lu- 
crez decit cu acei regizori care nu vor să le 
scriu pentru actorii lor. Care ar fi interesul să 
faci 30 de filme în care actorii să zică ace- 
leași și aceleași povești ale lor? Şi aici lu- 
crează un fel de confort, de lene. Mai ales că 
există obișnuința care cere să- auzi pe anu- 
miți actori vorbind într-un anume fel. E un 
cerc vicios...” În sfiit, în nu mai puţin acuta 
problemă a dialogului, a replicii neapărat spi- 
rituale, a poantei obligatorii, Brach are și aici 
împotrivirea lui: „Poantele nu mă interesează 
deloc în cinema. e po să placă dar nu sint 
deloc în genul meu. Dialogurile mele nu-s fā- 
cute pentru a face orice tel de plăcere. În 
afara unor cazuri particulare, nu-mi place 
nici limbajul grosolan, nici cel argotic — le 
consider facilități de gindire. Dealtfel, foarte 
des, în filme, toată lumea vorbește ca toată 
lumea: preotul precum cirnăţarul, filosoful ca 
anarhistul. E o lene a observației”. 


Sobru și dirz cum se ține față de confor- 
misme, ducind o viață retrasă — dar citind 
toate ziarele, ascultind toate posturile de ra- 
dio, fascinat de televiziune ca și de tot ce se 
petrece dincolo de fereastra lui, agorafob dar 
pasionat de literatura aventurii în care mode- 
lul, pentru el, îl constituie „Cei trei mușche- 
tari“ — Brach are vulnerabilităţile, îndoielile 
lui la care încearcă să răspundă cu patetism 
și luciditate, ca orice om care găsește într-o 
meserie o demnitate a existenței sale: „Nu 
pot scrie povestioare. De aici vine și întreba- 
rea: La ce bun toate scornelile mele? Să tot 
scrii povești cind în lume se petrec atitea? Şi 
atunci, ce să faci? Să te rupi de toate infor- 
maţiile, să te dezumanizezi, să devii mai puţin 
interesant, povestind lucruri mai puțin intere- 
sante? Intri într-un lanţ de ginduri fără de 
sfirşit. Eu am pretenția să susțin că uneori 
poveștile mele sint mai puţin îngrozitoare de- 
cit ale altora... Dar ce importanță are asta 
față de tot ce ne înconjoară; politica, oamenii 
răi, cei vulgari, cei ticâloși, cei geioși...? Din 
cind în cind, trec însă raze de lumină, oa- 
meni, idei. De ele trebuie să încerci a te 
agăța”. 


Şi dacă nu există un învățămint strălim- 
pede în arta scenariului, se poate asimila de 
la acest scenarist măcar această ultimă înva- 
țâtură de minte, valabilă pentru un film bun, 
ca Tess. 


trimis la un om de la Columbia care mi-a pus 
patru întrebări și după aceea mi-a spus: 
„Mulţumesc. Dacă o să avem ceva pentru 
tine, îţi dăm un semn.“ Peste citeva zile i s-a 
oferit un contract pe șapte ani. A acceptat 
fără să întrebe multe, ințel 
150 de dolari pe săptămină şi respectul cuve- 
it.” Așa a inceput procesul de fabricare a 
unei vedete 


nd că va avea 


— Cum vine asta? 

— Prost. 

— Totuși vi se dădeau unele roluri... 

— Primul meu rol a fost acela de baiat 


intr-un hotel — aveam de spus o replică: 
„Domnul Jones! E chemat domnul Jones!“ 
Am fost chemat la vicepreședintele Colum- 
biei care mi-a spus: „Nu vei fi niciodată o ve- 


agendă 


de cinefil 
„Sai 


e lată cum suna integral știrea venită pe 
telex la 10 decembrie 1982, vestind o_mare 
bucurie pentru toți stanbraniștii lumii. (Textul 
ne-a fost pus la dispoziție tot de un pătimas 
stanbramust, cunoscutul comentator de poli 
tica externă Romulus Căplescu, colaborator 
apropiat al revistei noastre). Titlul: „O sută de 
filme cu Stan și Bran äsite." Textul tele- 
gramei France-Press: „Hollywood (Califor- 
nia). 9 dec. — Aproape 100 de filme, scurt și 
lungmetraje, ale comicilor americani Stan 
Laurel și Oliver Hardy au fost regăsite după 4 
ani de cercetări, s-a aflat joi, la Hollywood. 
Căutările au fost întreprinse de studiourile 
Hal Roach unde s-au produs aceste filme în- 
tre 1927 și 1957, anul morţii lui Hardy. Cu 
toate că aceste comedii nu sint inedite, ci 
piese de colecţie, trei sau patru dintre ele 
n-au fost niciodată prezentate în S.U.A. Un 
purtător de cuvint al studioului a precizat că 
unele dintre ele. sint vorbite in franceză, spa- 
niolă și italiană, cu vocea chiar a celor doi 
comici, iar altele sint dublate în germană. Bo- 
binele au fost găsite într-o ladă de sub un 
patinoar în Alaska (!!! uimirea noastră — n.r.), 
în pivnițele unor studiouri Metro Goldwyn 
Mayer, in Librăria Congresului de Washing- 
ton, în Iugoslavia și Cehoslovacia“. 

e Într-un interviu acordat revistei italiene 
„Gente”. Friedrich Durrenmatt afirmă că nu 
s-a dus să vadă la cinema ecranizarea — cu 


cronica 
ideilor 


Stephen Jay. Gould, un antropolog tinâr de 
faimă mondială, autor al unor lucrări știinţi- 
fice serioase despre evoluția omului, nu se.dă 
în lături să folosească în ultima sa carte con- 


Documentul.sursă a filmului 


detă. Tony Curtis, de la prima sa apariţie ca 
baiat de prăvălie, se vedea imediat că era o 
stea”. Și eu care credeam câ de la prima ve- 
dere trebuia să se înțeleagă că e un bâiat de 
pravălie! După un an și jumătate, am plecat. 
M-am făcut timplar. 

— Se și zice câ vă construiți personajele 
exact cum un timplar face o mobilă... 

— Dacă înţelegi prin asta un instinct pen- 
tru lucrurile practice, de ce nu? Îmi organizez 
gindirea și munca în funcţie de un singur 
obiectiv: să relatez o poveste“. 

Atit şi nimic mai mult? Atit și nimic mai 
mult. Cine s-o creadă? Fals sau autentic mo- 
dest — pentru el n-are nici o importanță — 
Harrison Ford nu visează la roluri scrise spe- 
cial pentru el: „Sint un actor, nu un producă- 
tor, nici scenarist. Cind se scrie ceva special 
pentru tine, se ține seama prea mult de ceea 
ce se socotește a fi punctele tale tari. Or, 
aceasta îţi ia orice posibilitate de dezvoltare 
profesională și chiar personală. (vezi alătu- 
rat și opiniile unui scenarist ca George 
Brach, în aceeași direcţie). Pe o asemenea 
exigenţă se şi bazează orgoliul perfect justifi- 
cat al independenţei lui artistice: 

„— V-aţi certat râu cu Ridley Scott la Aler- 
gătorul pe muchie...? Scott e și el celebru 
pentru exigenţele lui. 

H.F.: E exigent dar nu mai mult ca mine. El 
avea o viziune pe care o apăra; eu aveam o 
alta, pe care mi-am apărat-o. Au avut loc în- 
tre noi discuţii... Și un acord de concepție". 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 


Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu Cosașu 


Ingrid Bergman! — a piesei sale Vizita bătn- 
nei doamne. 

e Regizorul sovietic Vladimir Gramatikov, 
realizatorul filmului Totul pe dos (prezentat 
la noi sub titlul: Dragoste la prima vedere, 
vezi cronica in „Cinema“ 12/82) a fost somat 
de un finăr cinefil să schimbe finalul filmului 
pe care il găsea prea trist: „A aștepta un 
happy-end nu e rău, declară regizorul. Dar 

D 


sacrată enigmelor biologiei, imaginea lui Mic- 
key Mouse pentru a demonstra o teză impor- 
tantă privind dezvoltarea speciei noastre. El 
prezintă evoluţia eroului lui Disney din 1928 
de la apariţia sa pina azi, măsurindu-i scru- 
pulos trăsăturile feţei şi corpului, comparin- 
du-le și judecindu-le. Ce se observă? La în- 
ceput, apărea o caricatură de șoricel, subți- 
rel, cu un năsuc lunguieţ, răutăcios și nu lip- 
sit de cruzime. Cu vremea, i-a dezvol- 
tat — susține Gould — acele trăsături fizio- 
nomice şi de caracter care i-ar fi dat puterea 
să supraviețuiască. Un cap mai mare, un trup 
mai împlinit, o frunte mai largă, un nas mai 
rotund, mai puţină maliție și agresivitate, mai 
multă tandrețe și politețe, devenind un copil 
cit de cit uman. Un întreg itol al acestei 
cărţi este altfel dedicat lui Mickey pentru a 
ajunge la concluzia că evoluţia „animatului” 
respectă întru totul evoluţia acelui curios ani- 
mal numit om. În jumătate de secol, Mickey 


cronica 
obiectelor 


Originalele a 50 de rochii glorioase din 
garderoba hollywoodiană au fost prezen- 
tate — „pentru a fi salvate“, deci cumpă- 
rate — în cadrul unei inedite parade or- 
ganizate de Fred Hayman. Lăsind deo- 
parte caracterul comercial, să aceptăm că 
această idee conţine, într-adevăr, un 
omagiu necesar adus costumierilor și sti- 
liștilor într-o artă care nu odată scapă 
ochiului, prea concentrat în direcţia su- 
biectului şi actorilor. 

Actrițe celebre de azi au apărut îmbra- 
cate în rochiile unor celebrităţi de ieri. 
Lesley Ann Warren a prezentat o superba 
rochie a lui Audrey Hepburn purtată în 
Vacanţă la Roma. Susan Sullivan a îm- 
brăcat un penaj aurit creat cindva de 
Jean Louis pentru Marlene Dietrich. Jane 
Withers a reamintit o rochie a Elisei Doo- 
little din somptuoasa My Fair Lady la 
care Cukor l-a avut alături pe acel costu- 
mier Cecil Beaton, cu nimic mai prejos, 
în arta lui, decit un Rex Harrison. După 
parada celor 50 de unicate, Jill Ireland, 
soţia lui Charles Bronson, a rostit un elo- 
giu pentru costumierii și garderobierii ci- 
nema-ului. Unul din cei mai cunoscuţi 
croitori ai Hollwood-ului, Donteld, a apre- 
ciat: „Aceste modele ar merita un mu- 
zeu”. 


Leslie Ann Warren în rochia lui 
Audrey Hepburn, purtată cîndva, la 
Roma, într-o vacanță cu Gregory 


cind această așteptare devine o convingere 
câ în viața şi artă totul trebuie să fie așa, 
atunci e rău şi asta denotă infantilism spiri- 
tual, o lipsă de pregătire pentru asprimile vie- 


san Sullivan într-un penaj 
eat odată pentru Marle 
Dietrich. Se încearcă salvarea aces- 


ţii”. 


e Katharine Hepburn, dacă îi va place sce 
nariul, va interpreta rolul mamei fostului pre- 
ședinte Kennedy. 


Mouse a trecut de la animalul-adult la o înfă- 
tișare de copil, reproducînd — știa oare Dis- 
ney antropologie? se pare că da! — transfor- 
marea în milioane de ani a acelor maimuțe 
homidiene. Spre deosebire de alte mamifere, 
trăsăturile omului maturizat nu mai sînt atit 
de apăsate și de alungite. Umanizarea, sin- 
gura, este caracterizată de conservarea înde- 
lungată a unor caractere din copilărie. Omul 
îmbătrinește mult mai încet decit celelalte 
animale, mai puţin violent, „fără să capete 
vreodată un veritabil facies de adult“, îndrăz- 
neşte să afirme Gould, spre bucuria proba- 
bilă a unor ființe de sex feminin. Omul ar 
avea o gestație lentă, „o copilărie intermina- 
bilă“, şi facies-ul lui Mickey Mouse ar fi o do- 
vadă—atit pe plan fizic cît și spiritual — pen- 
tru cit de durabilă și de obsedantă e această 
copilărie. Altfel de ce-ar străjui ea în gindu- 
rile savanților și cinefililor. ale serioșilor şi 
neserioșilor? 


Peck... 


cronica 
filmului 
militant 


Unul din cele mai elocvente subiecte inspi- 
rate direct din actuala situație internaţională, 
de impunătoarele manifestații împotriva înar- 
mării atomice, este cel gindit şi realizat de 
Ferenc Kosa, regizor maghiar binecunoscut 
pentru acuitatea inspirației sale, relevată de 
la bun început, în O mie de sori și menţinută 
pină la ultimul său documentar de lungme- 
traj, consacrat campionului mondial de pen- 
tation A. Balcso (fiim aparent despre un 
sportiv, dar al cărui orizont se deschidea pina 
la opțiunile fundamentale ale unui caracter) 
Guernica — cea mai recentă realizare a lui 
Kosa în domeniul lungmetrajului artistic — 
are drept personaj principal o muncitoare bu- 
dapestană care, într-o seară ca toate serile 
descoperă după rubrica externă a telejurna- 
lului de seară, după imaginile devenite deja 
clasice ale armamentelor neclasice, chipul 


Rolul şoricelului în înţelegerea 
transformării maimuţei în om 


tor rochii de la uitare 


unui sculptor care explică reporterului opera 
lui: un imens basorelief, realizat într-o carieră 
de piatră părăsită, prin care vrea să lase lumii 
un protest al artei împotriva înarmării inu- 
mane. Tinăra e impresionată de atitudinea 
profetică a artistului și se duce a doua zi să-l 
vadă, să-l cunoască la locul lui de muncă, 
acolo, în cariera de piatră; îi va mărturisi fără 
ocol spaimele ei în fața lumii în- și dez-lănțu- 
ite în această cursă a înarmării fără de capăt 
și îi va cere un sfat: Ce se poate face pentru 
a ne salva ca oameni? Sculptorul îi dezvăluie 
că el, cuprins cindva de aceeași frică, s-a 
mintuit de ea privind şi înțelegind „Guernica“ 
lui Picasso. Ei bine, această Margit hotărăște 
să se ducă în Spania să vadă „Guernica”. E 
dragostea faţă de acest sculptor, e frica, e 
dorința de a găsi o rază de curaj din acei „o 
mie de sori“ atit de obsedanți în creaţia lui 
Kosa? Cert este că după un periplu prin 
Frankfurt — unde va participa la marșurile 
pentru pace — după ce va străbate o Europă 
occidentală mistuită de contradicţiile crizelor 
economice și de ideal, muncitoarea de la fa- 
brica de cărămizi va ajunge în fața „Guerni- 
căi“, unde miracolul vindecării de frică nu va 
avea loc. Cum scrie și în sinopsis-ul filmului: 
„Ea nu avea impresia că problemele ei se re- 
zolvă privind Guernica lui Picasso“. intoarsă 
acasă, sculptorul — geniu rece? — nu o va 
îmbrățișa și ea se va căsători cu un bun și 
vechi prieten, „dar neliniștea o va cuprinde 
din prima noapte a căsătoriei. Ea nu-și poate 
gâsi somnul"... 


Dineul fotbalistului 


Una din surprizele plăcute ale sfirșitului 
de an -cinematografic o constituie — 
după opinia multor comentatori de peste 
ocean — prezentarea filmului Diner de 
Barry Levinson. Realizatorul nu e un ne- 
cunoscut dar pină acum s-a afirmat mai 
mult ca scenarist (între altele, a scris îm- 
preună cu Mei Brooks scenariile la High 
Anxiety și la Silent Movie. lar de unul sin- 
gur, ca scenarist, s-a bucurat de mare 
succes cu povestea din Băieţii din Brazi- 
tia). Tonul comico-satiric întretăiat de li- 
rism conferă, după cum s-a remarcat, o 
notă deosebită scenaristicii semnate de 
Levinson. lată-l acum însă și în postura 
de realizator (de fapt, de autor total) cu 
filmul Diner — o poveste din viața spor- 
tivă. Eddie, personajul central al filmului 
e un fotbalist (fotbal american, nota 
bene) iar „incercările“ la care o supune 
pe logodnica și viitoarea sa soție sint de 
natură pur fotbalistică. Ea are de parcurs 
un adevărat maraton de participări spor- 
tive (adică la manifestări sportive) pină să 
fie considerată ciştigătoare a probei fina- 
le-sentimentale! Ellen Barkin este ciudata 
atletă a sentimentelor, iar Daniel Stern 
fotbalistul cu pricina. 


napoi pe scenă 


A fost într-adevăr un an fast pentru 
Peter O'Toole acest 1982. pentru că a pri- 
mit numai laude cu filmul Anul meu pre- 


inema 


QUATRE-VINGT-DEUX 


NOVEMBRE 82 


287 


dossier-auteur 


ANGELO- 
POULOS 


ntretien avec 


S-au împlinit 
8 ani de cînd 
se tot filmează 
Dallas. 
Linda Gray 
(Sue Ellen), 
Victoria 
Principal 
(Pamela) 
Charlene Tilton 


ferat (iată că n-a fost doar o vorbă și nici 
numai un titlu atrăgător). Se spune că o 
parte din succesul pe care O'Toole l-a 
dobindit cu acest film vine din aceea cà 
povestea respectivă este, cumva, semiau- 
tobiografică. (Adică un mare actor își 
vede ameninţată cariera din cauza sticlei 
de whisky). 

Acum, înainte de căderea cortinei anu- 
lui '82, O'Toole s-a grăbit să se întoarcă 
la Londra, pe o scenă din West End, ca 
să joace în Om și supraom. După care în 
februarie '83 va incepe un alt film care îi 
va solicita talentui de comic à la Bar- 
rymore, după cum se spune. 


Victima temerităţii 


Rulează pe ecranele lumii și reține 
atenția criticii un film suedez Zbor de vul- 
tur al lui Jan Troell. Subiectul este inspi- 
rat de faptul autentic întîmplat în 1897 și 
care, la vremea lui, a stirnit multă vilvă: 
încercarea căpitanului Andree de a atinge 
Polul Nord folosind un balon. În această 
înercare el a fost însoțit de trei prieteni. 
Plecarea aerostatului a ocupat multe co- 
loane în ziarele vremii și a fost conside- 
rată un eveniment. Dar odată înălțat și 
purtat de curenţi, spre nord, balonul și 
ocupanții săi s-au cufundat în necunos- 
cut și apoi în uitare. După 33 de ani (la 6 
august 1930) — o altă expediţie a desco- 
perit trupurile, jurnalul expediției, foto- 
grafii la vreo opt sute de kilometri de 
“tocul propus. Jan Troell a reconstituit 
(şi a tolosit ingenios fotografiile care sint 
astăzi documente) pregătirile și deznădăj- 
duita luptă de supravieţuire pe banchiză. 


din presa străină 


Cinema'82 


Revistă lunară, adresindu-se în special pro- 
fesioniștilor (stil sobru, date și știri care nu 
au nimic monden sau senzațional), ce se stră- 
dui sā acopere cele mai diferite aspecte 
ale fenomenului cinematografic, ilustrație 
parcimonioasă, funcţională, alb-negru, revista 
Cinéma '82 — condusă de binecunoscutul 
critic Gaston Haustrate — dedică (în număru! 
287 — noiembrie) rubrica sa „Oamenii de ci- 
nema” regizorului grec Theo Angelopoulos 
alcătuindu-i un „dosar complet" și o „fișă de 
identitate“ care revelă un artist de timpuriu 
nonconformist. Din mărturiile acestui realiza- 


„interesul său principal — după cum su- 
bliniază comentatorul ziarului „Times—a 
urmărit redarea acestor caractere. Max 
von Sydow, interpretul căpitanului An- 
dree, spunea chiar că a aflat taina mode- 
lării acestui personaj gindindu-se la „If 
(„Dacă“) de Kipling”. 


De o jumătate de secol nimeni nu mai 
pomenea de Louise Brooks. Abia de se 
mai știa că trăiește. În realitate e foarte 
bătrină şi bolnavă dar nu inactivă. Şi iată 
că, în 1982, fosta descoperire a lui Pabst 
(regizorul care și-a dat seama de marea 
ei prezență scenică, de personalitatea ei 
iradiantă și de acel mister al unei „in- 
tense izolări”) revine în atenţia lumii. Nu 
ca actriță ci ca memorialistă. Amintirile ei 
apărute într-un volum cu titlul „Lulu la 
Hollywood“ o relevă — spune un comen- 
tator — ca pe o femeie de mare înțelep- 
ciune, desăvirit control de sine și de o 
inteligenţă, necruțătoare. Cu ocazia lansă- 
rii volumului au fost reluate și filme ale ei 
pe ecranele New York-ului: Cerşetori ai 
vieţii, regizor Howard Hawks, E un vechi 
joc soldijese de W.C. Fields, ca și două 
din filmele în care a distribuit- Pabst: 
Jurnalul unel fete rătăcite și Cutia Pando- 
rei. Cu toată virsta înaintată, memoria Lo- 
uisei Brooks nu pare deloc încețoșată. 
lată cum caracterizează experiența ei în 
filmul lui Hawks: „Billy a regizat primele 
secvențe din Cermetori ai vieţii cu multă 
siguranţă și simţ al dramatismului, calități 
care au lipsit restului filmului...“ 

Cit despre W.C. Fields, autoarea rea- 
duce în memorie tragedia acestui mare 
clown şi om singuratic „stăpinit de teama 


tor preocupat în primul rind de istorie, reți- 
nem pe cea care pare să-l caracterizeze cel 
mai bine pe el şi opera sa: „Filmele mele sint 
grecești așa cum filmele lui Renoir sint fran- 
ceze (...) Pentru mine a face filme grecești,in- 
seamă a pune În valoare şi În scenă ceea ce 
fundamental aparține culturii populare, de a 
utiliza patrimoniul propriu țării mele, dar fără 
a-l separa de istoria Greciei care ea însăși 
face' parte din istoria Occidentului şi a cultu- 
rii europene“. 

(Credem că această mărturie ar trebui să 
fie profesia de credință a oricărui cineast, de 
oriunde...) 

Există o perfectă unitate între concepția sa 
politică şi cea estetică, cele două noţiuni po- 
tențindu-se reciproc. Referitor la Jours de 36 
(1972) el îl consideră, ca orice film filmat sub 
dictatură, plasat în primul rind „în spatele 
porților, ușilor sau telefoanelor acolo unde 
nu se spune sau doar se șoptește, Dictatura 
este înscrisă chiar și în estetica filmului. 
Este un film despre ceea ce nu se spune 
despre ceea ce nu se poate spune“. Regăsim 
aceleași idei-obsesie şi in Călătoria come- 
dianțiior (1975). 


Un spațiu și mai larg e acordat ultimului 
sâu film Alexandru cel re (1980), în viziu- 
nea lui Angelopoulos, reflexie asupra Istoriei 
văzută ca un demers colectiv care e obligat 


Anul meu preferat este un titlu de 
film simbolic pentru 1982 în cariera 


lui Peter O'Toole. În fotografia 

noastră un alt succes al actorului: 

Cascadorul (The Stunt Man) cu 
Steve Railsback 


să șteargă particularitățile individuale” Ale- 
xandru cel Mare — numele aici ține de o 
megalomanie — (iar la originea subiectului 
se află un roman anonim din secolul XVII), 
este o poveste cu caracter de parabolă. 


Rubrica „Chipurile cinematografului" in- 
seamnă de data aceasta fața dulce-enigma- 
tică a actriței Dominique Sanda. Descoperită 
la 16 ani de Bresson care îi încredințează un 
rol important, are apoi șansa de a turna cu 
realizatori ca: yoga (Moștenirea — 1975 
— i-a adus premiul de interpretare la Can- 
nes), Dâmy, De Sica, Bertolucci, Visconti, 
John Frankenheimer. Reţinem doar o mărtu- 
rie a actriței: „Siguri pe ei, pe meseria lor, 
acești cineaști nu creează pe platouri nici un 
fel de spaimă, de enervare, și atunci în 
această atmosferă, se poate comunica. Un 
interesant articol — „Cucerirea SUA“ — cu- 
prinzind aspecte diverse: sociologice, poli- 
tice, economice, artistice este destinat difi- 
cultății pătrunderii și difuzării filmului străin 
și, desigur, în special filmului francez, pe 
piața americană. „imperialismul cultural ame- 
rican" — este considerat ca un ethnocen- 
trism care în SUA nu ia numaidecit forma 
unei xenofobii, ci mai ales „liniștita indife- 
renţă faţă de culturile străine ale unei națiu- 
ni-continent care își este — sau se crede — 
suficientă sieși”. 


Julio Iglesias: de la o vreme 
prezent În fiecare săptămînă pe ecranele 
televizoarelor noastre. 

În fotografie împreună cu tatăl său 


Din panorama premierelor de pe ecranele 
pariziene reținem revenirea pe platouri după 
o absenţă de 10 ani a lui Jacques Demy cu 
filmul O cameră in oraș, calificat de el însuși 
drept „tragicomedie cu un umor agresiv și un 
simţ al tragicului“, prezența unui film japo- 
nez, Răzbunarea este a mea, cu adnotarea ca 
cinematogratul japonez este practic necunos- 
cut în Franța, Noaptea de la San Lorenzo de 
Paulo și Vittorio Taviani, un film care ple- 
dează pentru increderea in puterea vieții. Se 
semnalează, ca un eveniment, prezența pe 
ecranele pariziene a filmului polonez Maica 
ioana a ingerilor de Jerzy Kawalerowicz. Din 
programul TV — unde fiecare film e riguros 
prezentat și succint comentat de nume auto- 
rizate — spicuim doar citeva titluri: Trageţi in 
pianist de Francois Truffaut, Cadavre de lux 
de Francesco Hossi, Adevărul incredibil de 
Fritz Lang, Riul fără intoarcere de Otto Pre- 
minger, Îngerul albastru de Joseph 


à A = 

n ansamblu o panoramă sobră, interesantă 
şi foarte bogată a fenomenului cinematogra- 
fic în Franţa. O revistă cu gustul evident al 
analizei cu adevărat profesionale. 


Marina CONSTANTINESCU 


că va sfirşi la lada de gunoi a Hollywo+ 
od-ului.” 


Viața pe platou 


Laureatul din '82 al festivalului de la 
Cannes, Yilmaz Güney, autorul acelui Yol 
care a făcut pentru prima oară lumea 
Croazetei să vorbească despre un mare 
film turc, lucrează acum intens la un alt 
film intitulat Zid, sau cum și-l subintitu- 
lează autorul: Cronica unei închisori fas- 
ciste. Reporterul săptăminalului, „l'Ex- 
press“ l-a vizitat pe realizatorul turc pe 
platoul de filmare instalat într-o şcoală 
ale cărei săli de clasă scenografii le-au 
transformat în carcere. Cind nu se fil- 
mează — spune reporterul — membrii 
echipei locuiesc în şcoală, „trăiesc în pla- 
tou“, cum s-ar spune. Situația dramatică 
le este explicată în momentul filmării 
pentru că Güney urmărește să obţină 
enorm prin însuși actul improvizaţiei ac- 
toricești. 


Louise Brooks, vedeta și a filmu- 

lui mut dar şi a celui sonor, şi-a 

scris memoriile intitulate: „Lulu 
la Hollywood“. 


Cinéma’82 
și faptul divers 


Aceeași revistă de specialitate „Cinema Qua 
tre-vingt-deux" care apare la Paris publica ir 
numărul 285 din acest an, un grupaj de mate 
nale inspirat de tema unui festival de film — 
Valence '82 —: „Faptul divers și aparare ret 
ful“. După comentariul introductiv al lui Alain 
Carbonnier care analizează modul cum s-au 
organizat dezbaterile la Valence, în jurul 
acestei teme, sint întrebaţi doi dintre cei mai 
afirmaţi realizatori francezi despre raportul 
dintre cinematograful așa cum îl înțeleg ei și 
faptul divers: Paul Vecchiali și Claude Cha- 
brol. lată succint, răspunsurile care le ilus- 
trează pozițiile: 

Paul Vecchiali: „Pornesc de la un scenariu 
pe care încerc să-l fac să fie cît mai precis cu 
putință şi obișnuiesc să mă indepărtez după 
aceea cit mai mult de el, fie din oroarea față 
de naturalism, tie din nevoia de a mă apropia 
mai mult sau mai puţin brut de fantastic. În 
acest scop am nevoie la inceput de ceva con- 
cret: și acest ceva mi-l oferă faptul divers" 

Claude Chabrol: Cu mine se petrece cam 
același lucru. Faptul divers oferă un avantaj 
considerabil: îi îngăduie să construiești ca- 
suța pe un teren zdravăn prin simplul fapt ca 


Revista „Cinema“ la Hollywood 


Vrea ca totul 
să depindă 
numai de el: 
și succesul 

dar și eșecul 


Sylvester Stallone a fost proiec- 
tat, peste noapte, superstar de fil- 
mul Rocky. Au urmat de îndată 
Roky II și III. Între cele trei serii, a 
turnat și alte filme (pentru că fie- 
rul trebuie bătut întotdeauna cit e 
cald) printre care F.I.S.T., Para- 
dise Alley.și ultimul său succes 
First Blood („Singe albastru“ în 
traducere liberă). 

Sylvester Stallone: „Eu super- 
star? Inainte de Rocky măturam 
cuștile leilor din grădina zoolo- 
gică. Acum însă, dacă tot sint ca- 
talogat vedetă, îmi iau destinul în 
propriile miini și îmi regizez sin- 
gur filmele. Argumentul principal: 
să nu pot da vina pe altul dacă fil- 
mul e un eșec". 


Peter Falk: 


„Mai bine 


tipăresc scenarii ÎN (PT) 
1 fără revolver 
| (Peter Falk) 


| 


K 


Întrebat dacă nu-i lipsește per- 
sonajul Colombo care l-a făcut 
celebru în lumea întreagă, Peter 
Falk a răspuns: 

„Orice rol jucat cu conștiincio- 
zitate — și, dacă se poate, și cu 
talent — rămine memorabil și 
pentru actorul respectiv și pentru 
spectatorii săi. Eu încerc să-mi 
fac datoria în așa fel incit să-mi 
justific și salariul şi... costul bile- 
tului care îl plătește cetățea- 
nul. Problema e însă să găsești 
povestea și rolul care să-i dea 
posibilitatea să' fii cum v-am spus 
eu că aș vrea să fiu: memorabil. 
La Hollywood mișună în perma- 
nenţă circa 100 de mii de scenarii 
proaste, care circulă de la unul la 
altul doar, doar... Ei bine, mi-a ve- 
nit o idee: să deschid o tipogratie, 
să-mi aleg eu scenariile și să le ti- 
păresc acolo dacă consider că 
sint bune. Poate că așa o să mă 
aleg și eu cu ceva mai de doamne 
ajută. Asta apropo de întrebarea 
dumneavoastră cu personajul Co- 
lombo..." 


Corespondenţe de la Ray ARCO 


el există aevea. Partea siciitoare e aceea că 
unii își închipuie că un film inspirat de faptul 
divers trebuie să fie transcrierea directă și, aș 
spune, aproape sordidă, a acelui fapt divers 
in vreme ce interesul tău stă în faptul de a în- 
qâdui ca, pornind de la această realitate 
ieindoielnică să o apuci în direcţii diferite, 
tie spre fantastic, fie spre orice altceva — so- 
ciologie, politică sau poezie — oricum să nu 
ramii la nivelul faptului: divers propriu-zis. 

Paul Vecchiali: — S-ar putea face chiar 
constatarea că ziaristul însuși nu rămine la 
acest fapt divers căci după ce circumscrie 
faptul divers însuși, începe să-și clădească 
propria sa ficțiune şi, zi cu zi, faptul e dat ui- 
tării în favoarea ficţiunii pe care el, ziaristul, 
o încetățeneşte spre a o oferi cititorului...” 

Sint întrebaţi apoi cei doi realizatori dacă 
işi alimentează inspiraţia prin lectura ziarelor, 
din nuvele etc.? 

Claude Chabrol: Din orice. Nu prea are im- 
portanță că vine dintr-o broșură, din propria 
mea imaginaţie sau dintr-un fapt divers. Sint 
sigur că, dacă cercetez mai temeinic un fapt 
divers, găsesc ceea ce a produs propria mea 
imaginaţie, după cum cred că poţi găsi într-o 
cârticică ceva ce va deveni un fapt divers, și 
aşa mai departe; lucrurile se întrepătrund atit 
de puternic! 

Paul Vecchiali: În ce mă privește, nu colec- 
ționez articole pe care le decupez din ziare...” 


El l-a inventat 
pe Rocky 
(Sylvester 
Stalone) 


Colombo, 


QUATRE-VINGT-OEUx 


SEPTEMBRE 2 


285 


antretien avec 


1ossier-auteur 


CLAUDE 
CHABROL 


De la cronica de premieră 
la perspectiva criticii 


La întrebarea, stupidă și convenţională, „ce 
mai faci, Gopo?“ autorul recentei premiere, 
Quo vadis homo sapiens, răspunde invariabil: 
„capodopere! Această stare de spirit, de fapt 
un reflex de conștiință al propriei sale valori, 
împletit cu un efort calculat de autosugestie, 
își are temeiul real în remarcabila sa reușită 
din 1957 cînd, spre stupefacția generală, dă 
la iveală Scurtă istorie și cucerește mult rivni- 
tul „Palme d'or“ al Festivalului de la Cannes. 
Într-o perioadă cînd animația mondială atin- 
sese perfecțiunea (dar și convenţionalismul), 
vine un oarecare lon Popescu, reprezentantul 
unei cinematografii derizorii, şi propune lumii 
un personaj caraghios, cu capul gogonat și, 
culmea culmilor, care discută cu spectatorii 
săi mari și mici (importantă schimbare în ra- 
portul de virste) — despre ce? Despre 
facerea lumii, evoluţia speciilor, istoria civili- 
zațiilor, mecanismul proceselor mentale, im- 
pasul urbanizării, aventura zborurilor inter- 
planetare! Hotărit lucru, Gopo și-a depăși! 
epoca, intluențind puternic cursul animației 
tradiționale. Şi el știe asta. A 

Oare ce anume l-a îndemnat pe Gopo să-și 
imagineze „omulețul“ așa, o caricatură sim- 
patică cu miini şi .picioare subţiri, cu abdo- 
men de copil subnutrit? Cred, presupun — 
obsesia capului, caracteristica fundamentală 
a eroului său, un cap disproporționat, alungit 
sub presiunea materiei cenușii, un cap supe- 
rior ce dezechilibrează trupul. Gopo a inven- 
tat un personaj eminamente ginditor. S-ar 
putea să fie o simplă speculație, dar am im- 
presia că forma capului descinde direct din 
scrierea hieroglită, ea însăși cheia secretă a 
înțelepciunii sacralizate, și în această formulă 
imaginea omuleţului devine o ideogramă. $ 
mai am un argument. Într-un film de o oră ș 
zece minute, există doar două momente 
două clipe suspendate, cind capul acesta 
schematic se „umanizează“ prin rotunijirea 
obrajilor. În fața dragostei și a vinului.. Fru 
moasă parabolă despre slăbiciunile omeneș! 
în perpetuu conflict cu raționalitatea. ințelep 


Gopo a inventat un nou 


Din nou despre 
; PIRE? 
„Quo vadis homo sapiens“ 


del de personaj, 


eminamente gînditor: „Omulețul“ 


ciunea, prerogativ celest și infirmitate telu- 
rica. 

Un nou model de personaj impunea, desi 
gur, și o altă tehnică a desenului, mai simpla 
mai coerentă, substanțializată, în rezonanța 
cu ideile vehiculate, ele însele concise, ab- 
stracte. Gopo se desprinde cu inocenţă și 
originalitate de șabloanele animației clasice, 
impunind o grafică cu totul nouă, la jumăta- 
tea drumului între „imagine“ și „semn“, adica 
„schema“ (termenii și semnificaţia lor nu-mi 
aparțin; i-am preluat din studiul „L'imagi- 
naire“ de Jean-Paul Sartre). Bineînţeles 
aceasta nu inseamnă că Gopo nu opereaza 
cu imagini şi semne, dar preponderentă ră- 
mine schema. Să ne lămurim. 

Imaginea curentă, imaginea fizică reflecta 
„obiectul“. Între imaginea fizică şi obiect 
există o relaţie directă: se aseamănă. O ima- 
gine este socotită perfectă, cu cit respecta 
mai fidel realitatea vie a obiectelor. Filmele 
lui Walt Disney au făcut din această concep- 
ție un adevărat cult, virtuozitatea execuției 
confundindu-se cu efortul constant de a re- 
produce, cu mijloacele specifice desenului 
realitatea obiectelor. O pădure se aseamănă 
cu o pădure, un tren este un tren ş.a.md 
Dimpotrivă, semnul nu dă conștiința obiectu- 
lui, altfel spus, materia de semn este total in 
diferentă față de obiectul semnificat. În sec 
venţa, să-i zicem, „originea religiilor“, clopc 
tul din mintea strămoşului originar nu est: 


În multe țări ale lumii, 


valorile cinematografice 


au devenit şi 


Se înregistrează în ultimii ani un adevărat 
boom al filateliei cinematografice. Pină în 
1975, timbrele dedicate în întreaga lume uni- 
versului celei de-a șaptea arte, abia dacă tre 
ceau de-o sută. În 1982 puteau fi numărate 
peste 400 (din care, ce-i ze elpre re- 
zervată „faunei" starurilor lui it Disney) 
Curios este, totuși, că cele mai vechi timbre 
de inspirație cinematografică au fost cele de 
dicate inventatorilor: lui Edison în 1946 (în 
S.U.A.) și lui Plateau în 1947 (în Belgia). Abia 
în 1955 l-a cinstit și Franţa pe Lumiere al ei! 
Cit despre Mâliăs, el nu și-a dobindit efigia 
decit în 1961. 

Partea leului revine, în această retrospec- 
tivă filatelică, evident, vedetelor. Prima actriță 
de film celebrată pare să fi fost Grace Kelly, 
incă in 1957, insă de câtre poșta din... Mo-" 
naco! Curînd, însă, subiectele timbrelor n-au 
mai fost numai capeteie încoronate, ci ca- 
petele „de afiș“. După Raimu și Gerard Phi- 
lipe, care işi vor dobindi timbrele ior in 1961, 
va urma o întreagă constelație din care am 
evidenția seria dedicată de către poșta ameri- 
cană celebrei familii Barrymore. 

Colecţionarii se pot mindri, în albumele lor 
filatelice, și cu o bogată selecție de regizori 
Dacă Dovjenko și-a dobindit, în U.R.S.S., tim- 
brul său încă din 1964, Eisenstein a trebuit să 
aștepte, în mod curios, pină în 1971, cind 
Congo-Brazzavilie a difuzat o serie de mari 
cineaști în care mai strălucea şi chipul iui 
von Stroheim. Dacă figura bonomă a lui Dis- 
ney apărea în 1970 pe un timbru din San Ma- 
rino, admiratorii lui Griffith au trebuit să aṣ- 
tepte pină în 1975 marca lansată de poșta 


valori filatelice... 


Statelor Unite. Deși aceasta l-a ignorat pe 
Charles Chaplin, destinul filatelic al lui Char- 
lot a fost din cele mai fericite: a fost come- 
morat de poșta cehoslovacă în 1968, de cea 
cubaneză in 1969 și de cea indiană în 1978. 

O altă categorie de timbre sint cele care 
ilustrează scene reprezentative din filma cele- 
bre. În această direcție drumul îl deschidea 
poșta sovietică, în 1964, cu fotograme din 
Crucișătorul Potiomkin, Ceapaev, Tinăra gar- 
dă și Balada soldatului cărora li se adăugau, 
in 1966, Hamlet (versiunea lui Grigori Kozin- 
tev) și Vili și morţii. Emiratele arabe au cele- 
brat, mai tirziu, apariția artei cinematografice 
in zona golfului printr-o bogată serie de 12 
valori reprezentind imagini din Cintăreţul de 
jazz, Un tramvai numit dorință, Casablanca, 
Totul despre Eva, Regina africană, Spartacus 
şi alte producții. Selecția poștei emiratelor 
dovedește bun qust și competenţă cinefilă, 
deși îi poate fi reproșată direcţia unilaterală 
spre producția americană. Ma! importantă 
decit asemenea rezerve ne pare însă consta- 
tarea că istoria cinematografiei se dovedește, 
pretutindeni în lume, un bogat subiect de in- 
spiraţie filatelică și o temă foarte căutată de 
amatori. 

Pornind de-aici, de la această evidentă 
constatare, ne ingăduim să emitem şi noi — 
dacă nu un timbru, că n-avem posibilitatea — 
măcar o întrebare adresată conducerii poștei 
noastre: n-ar fi oare timpul, pentru creatorii 
timbrului românesc să caute şi să găseasca 
şi ei valori cinematografice demne de a se 
constitui în valori fiiatelice? 

T. CARANFIL 


corespondentul obiectului din metal sonor. 
ci, printr-un proces mental de asociere și 
„glisare“, ideea de catedrală, monumental, 
inălțime, cer, pină la urmă religia în sine. În 
cazul semnului a apărut deci o conștiința 
nouă: judecata. 

Schema este un intermediar între imagine 
şi semn, o materie ce se cere descifrată. În 
sine nu reprezintă nimic, atita vreme cit nu-i 
cunoști sistemul de convenţie şi implicit 
cheia. Cea mai mare parte a schemelor nece- 
sită o interpretare inteligentă. De aici, ele- 
mentul nou de participare a individului culti- 
vat. La acest capitol, Gopo se dovedește a fi 
un adevărat maestru și poate tocmai această 
capacitate neobișnuită de a comunica prin 
scheme şi simboluri i-a adus celebritatea. 
Amintiţi-vă citeva scene luate la întimplare. 
Maimuţa cade din copac, își agaţă coada, 
coada se rupe și, în acest moment crucial, 
maimuța „se rupe“ de specie și devine om 
Schema darwinismului., Sau: scara rulantă 
acționată de atom simbolizează prin evoluţia 
costumaţiei, de la pielea de animal la imbră- 
cămintea actuală, treptele dezvoltării omeni- 
rii. Schema civilizaţiei. Sau: omul primitiv în- 
liinește o bucată de piatră, dă să o mânince, 
constată că-i tare, se uită la ea, piatra pā- 
trunde prin ochi în creier și se fixează în me- 
morie. Schema proceselor cerebrale. Prin 
Gopo şi încă alţi citiva artiști de aceeași talie, 
animația modernă încetează să mai fie un 
simplu amuzament și, solicitind spectatorul la 
un efort de gindire, se metamortozeaza 
intr-un subtil joc al spiritului. 

Acesta este Gopo. Dacă ar fi să-i reduc ca- 
riera cinematografică tot la o convenție, aș 
spune: autorul unui film unic, posesorul unui 
mare premiu, deţinătorul unei singulare func- 
ţii. Schema consacrării. 

Quo vadis, Gopo? 


Constantin PIVNICERU 


cronica documentarului 


Nu există ataşamente abstracte. Inainte de 
3 iubi ideea de patrie, ideea de mamă, ideea 
je fraternitate — iubești un sat, un oraș. un 
nunte, o casa, mina care ţi-a pus iaptele-n 
ceașcă, un glas, o privire, un miros, un 
obiect. Obiectele unei stări. Obiectele unei 
virste. Obiectele devenite sentimente. 

Cindva, ar trebui vorbit mai pe larg despre 
rolul „Jucat de obiecte in filmele noastre. Îl 
joacă? Izbutesc ele să treacă dincolo de con- 
diția lor de recuzită? De decor mai mult sau 
mai puţin funcţional? O pădure nu-i doar o 
pădure. Dan Piţa a făcut din pădure un spa- 
tu al parabolei. O masă nu-i doar o masă. 
Alexa Visarion a făcut din masă un teren al 
patimei şi al morţii. O colecţie de ascuțitori 

s-i doar o sumă de obiecte minuscule. Ale- 
xandru Tatos a făcut fleacurile acelea de 
plastic, blazonul unei existențe. Fiecare viața 
cu blazonul ei... 

Dedicind un film orgilor din Transilvania 
Doru Segal a avut în vedere și o latură de do- 
cumentar propriu-zis, dar și ceva care depă- 
șește utilitatea reportericească. Este o depă- 
šire pe care o comite intotdeauna talentul 
Cu voia sau fără voia proprietarului său, ta- 
lentul „bate“ întotdeauna mai departe. Spune 
intotdeauna ceva in plus, tață de ceea ce 
scrie în sinopsis. O lecție de franceză la o 
scoala serală — vorbesc acum de filmul Se- 
raliștii a lu: Copel Moscu-cu bâiatul acela 
grav care repetă sirguincios je sui oro. este 


| desigur o felie de viață tâiată și drept și cin- 


stit, dar și cu har. Harul, ca să zic așa, unge 
felia de viață cu sensuri mai bogate, cu trimi- 
teri mai inalte. Faptul brut e brut. Talentul îi 
dă putere de levitație. 

Cu un text minim, Doru Segal izbutește să 
lacă din aceste Orgi din Transilvania un în- 
ireptar plin de farmec şi de chemări. De-abia 
istepţi să mergi la Codlea să mai asculţi 
„dată, acolo și numai acolo, acordurile acelui 
intec rurai de ev îndepărtat. Acest fiim te 
face să descoperi că Bach are nevoie de fru- 
museţea obosită a covoarelor străvechi din 
colecția brașoveană, de ingerii de la Medias, 


bucălați, cu buze roșii de cupidoni zurbagii 
de serafimii pe care artistul popular i-a închi- 
puit cu priviri de ștrengar și cu mustăţi în fur- 
culiță. Textul e sec, sec in sensul că tran: 
smite informaţia în stare pură, albă, fără în- 
Horituri, fără accente patetice. Confesiunea 
— căci filmul conține și o confesiune — e o 
stare de tandreţe cu care sint privite, des- 
crise, ințelese, mingiiate acele instrumente 
transformate prin tanstigurare în. simboluri. 
Simbolurile spiritualității transilvane. 
Sensibilitatea artistului, care și-a spus cu- 
vintul de la inceputul carierei sale, de pe vre- 
mea unor documentare cu adevărat de neui- 
tat, Marile emoții mici, Tovarășa, În fiecare 
luni și joi, sensibilitatea, zic, este si aici ca- 
pelmaestru. Autorui — scenarist, regizor şi 
operator — se apropie de orgi ca de niște fi- 
ințe mitologice, impunătoare și fragile pe 
care n-ai voie să le atingi din teama de a nu 
le risipi miracolul. Aparatul se urcă sfielnic 
pe coloana tuburilor — într-o plutire parcă 
materială, Numai un ochi de specialist poate 
să ghicească dificultăţile acestei cățărări și 
migala acelor enchaines-uri. Un text voit neli- 
ric este acompaniat de o privire scăldată de 
iubire, plimbată cu pioșenie pe lespezi secu- 
lare, pe sub trontoane, pe sub boiţi, pe sub 
pilaștri, pe sub baldachine, prin ferestre ge- 


| minate, prin ambrazuri, peste faţa dantelata a 


iabernacoiuiui, pe prospect, pe ciaviatură, pe 
degetele trandafirii care atina clapele. pe 
pantofii organistuiui. lată-i facina in 
prim-plan un adevărat balet deasupra peda- 
lerului. Valurile de muzică alternează cu va- 
luri de tăcere, o tăcere pioasă care dă o re- 
verberație ‘stranie fişiitului foalelor, zgomotu- 
lui pașilor pe o scară întortocheată. Mișcările 
largi, majestuoase ale aparatului sint rupte 
din loc în loc de un staccato de prim-planuri 
din care nu lipseşte nici umorul, nici sur- 
priza. 
incă odată se demonstrează că un film 
despre obiecte nu poate fi decit un film des- 
pre sentimente. 
Ecaterina OPROIU 


cronica animației 


Zodia 
debuturilor 


Animaţia românească pare a se afla de la o 
vreme în zodia debuturilor norocoase. Nu nu- 
mai mult premiatele filme ale lui Zoltan Sz- 
lagyi au reușit să-i invioreze tonusul, ci si 
cele semnate de lon Manea, Călin Cazan. 
Emanuel Țeţ. Lucian Protirescu. Există o ti- 
nără generație. Atracția pentru graiul mo- 
dem, concepția evoluată asupra povestirii ci- 
nematografice şi profesionalitatea mijloacelor 
sint principalele însușiri ale acestui născind 
„nou val”. Starea de efervescenţă a zămislirii 
sale atrage mereu pe alți temerari dornici 
să-și dea măsura de la prima încercare. Nu 
unul, ci patru debuturi prilejuiește noua pr: 
ducţie „Animafilm“ intitulată Caligrafie. Tine- 
rii autori sint absolvenți ai institutelor de artă 
plastică (Lajos Nagy, Olimpiu Bandalac, Radu 
Igașag) sau de arhitectură (Zeno Bogda- 
nescu). Media de virsta. 27 de am. Pasiunea 
comună: filmul de animaţie. Profesorul de 
suflet“: Zoltan Szilagyi. Formula aleasă: fil- 
mul de grafică. 

S-a constatat că debutanții de pretutindeni 
preferă în general temele grave, tonul încrîn- 
cenat, atitudinea de asumare a neliniștilor Iu- 
mii. Realizatorii Caligratiei fac excepție de la 
regulă. Ei și-au ales un subiect despre care 
se vorbește de obicei cu seninătate: copilăria. 
Mica poveste este un pretext pentru dezlăn- 
juve unor metamorfoze de imagini și culori. 
n liniștea unei încăperi, un bâiat trudește 
asupra caietului de caligrafie, încercind să 
reproducă impecabil literele temei de casă. 
Prietenii săi, cățelul și papagalul, îi urmăresc 
plini de respect munca încordată. Un acci- 
dent banal tulbură pașnica activitate: o pată 
de cerneală. Forma ei ramificată trezește 
imaginaţia școlarului, cheful de a călători 
prin locuri însorite și îndepărtate. Pajiști cu- 
treierate de fluturi și multicolore ţinuturi tro- 
mat prind viaţă în închipuirea sa. Călătoria 
n imaginar nu este lipsită de episoade co- 
mice, dintre care cel mai hazos este dansul 
aiurit al unui crocodil. Veselul trio este însă 
brusc trezit la realitate: o palmă părinteasca 
se abate pe ceafa băiatului care iși reia lecţia 
de caligratie. Cuminţile linii și bastonașe pe 
care le va scrie de acum înainte nu sint al- 
bastre ca cerneala ci capătă culorile din ținu- 
turile văzute numai de el şi de prietenii lui. 
Simplitatea poveștii nu este o inabilitate dra- 
maturgică, ci o soluție adecvată pentru inves- 
tigarea lumii copilăriei. Omagiul fanteziei şi 
evocarea candorii se fac pe tonul unui lirism 
moderat. Dintre sentimentele pe care le 
poate inspira filmul lor, autorii par a evita mai 
cu seamă duioșia. Desiuşim acest efort și din 
linia grafică pentru care au optat: generoasa 
în detalii, viguroasă și lipsită de acea tusa 
apăsat afectuoasă moștenită de la Disney 

ernitatea desenului nu este incompatibilă 
cu animația fastuoasă, arată debutanții prin 
mişcarea abundentă şi subtilă a contururilor 
imaginate de ei. Optind pentru formula poe- 


„ filmul de debut al ti- 
nerilor Lajos Nagy, Olimpiu 
Bandalac, Radu Igașag și Zeno 
Bogdănescu, premiat la Festiva- 

lul de la Chicago 


matică, tinerii animatori nu au neglijat preo 
cuparea pentru rigoare. Decupajul, coloana 
sonoră (ilustrația muzicală George Copaci) și 
montajul (Manuela Hodor) între: impresia 
de funcționalitate și armonie. Simpatic film 
de debut, Caligrafie întărește poziţia noii ge- | 
neraţii de animatori. O ştire de ultimă oră | 
pelicula a primit certificat de merit la Festiva 
iul internaţional de la Chicago. 


Dana DUMA 


ectatori, n 


Scrisoare la sfîrşit de an 


Filmele de care avem nevoie, noi, tinerii"... 


Doresc- să mulțumesc pentru publicarea 
articolelor semnate de Rodica Lipatti si Adina 
Darian, dedicate filmului Nimic nou pe fron- 
tul de vest. Ca să fiu mai explicită: anul 
acesta am terminat liceul dar imediat am su- 
ferit un stupid accident care m-a ținut la pat 
din iulie și pină în decembrie (în timpul unor 
lansări cu parașuta, mi-am rupt femurul 
drept). Am citit articolele amintite — spre no- 
rocul meu — tocmai cind sosise vremea să 
las cirjele; deci puteam să merg în oraș. Nu 
vă imaginaţi ce bucurie am avut cind am vā- 
zut că la unele din cinematografele gălățene 
rulează Nimic nou pe frontul de vest. (Deci e 
şi primul film vizionat în convalescenţă.) M-a 
impresionat afit de mult încit imi este cu ne- 
putință să vă mai scriu ceva. Asemenea arti- 
cole, care aduc in prim plan acest gen de 
fiime, sint mai mult decit necesare, și mai 
ales acum. Noi, tinerii de azi (și poate nu nu- 
mai noi) avem nevoie de asemenea filme. 
Dacă nu exista acea pagină din „Cinema“ 
aveam un gol în suflet, acest lucru îl simt 
acum după ce-am văzut filmul. Vă rog foarte 
mult să mă scuzați pentru această scrisoare, 
spontană și inestetică, și care poate că nici 
nu prezintă prea multă importanță; nu ştiu 
nici dacă contează prea mult identitatea mea, 
totuși: Doina Bararu — Galaţi. (N.R.: în ace- 
lași sens, care are și pentru noi o mare im- 
portanță, al filmelor care militează deschis 
pentru pace, ne scrie și Colea Rusu (str. 
Avintului, bi. 84, sc. C, ap. 17, Vaslui): „În 
contextul unei lumi amenințate de înseși 
creaţiile ei: armele nucleare, filmele care răs- 
pund stărilor noastre emotive, am speranța 
că vor minimaliza tendința bestială de înar- 
mare și de distrugere a civilizaţiei. Azi, filmul, 
trebuie să fie o armă a menținerii păcii" 


Filmul românesc 


Concurs / 


Consistent, exigent, „curierul” primit la 
acest film românesc, o corespondența de o 
calitate intelectuală cum rar am primit în ul- 
tima vreme. Fără îndoială, filmul lui Piţa a im- 
pus această „cotă“: 

e „Excelent, extraordinar au fost cuvintele 
care mi-au venit în minte după ce am văzut 
acest film. N-aș putea să spun ce mi-a plăcut 
mai mult în acest film: interpretarea (toţi ac- 
torii depășind parcă nota 10), imaginea (care 
a contribuit enorm la starea sufletească a fil- 
mului), muzica (în ton cu orice mișcă și orice 


suflă în acest film), ori regia. Cred că este cel ` 


mai bun film românesc pe care l-am văzut în 
1982. ÎI așez alături de alte filme dragi mie, 
ca Proba de microfon, Stop-cadru la masă“. 
(Mihaela Săvuț, Bd. Metalurgiei nr. 15, bl. R 
13, sc. 1, ap. 35 - București). 

e „Un film care din punctul de vedere al 
gindirii creatoare și al însăși puterii de crea- 
ție m-a entuziasmat. Mi-ar trebui pagini în- 
tregi pentru a scrie tot ce am simţit vizionind 
acest Film Mare. Un film în care nu ş-a filmat 
acțiunea — acţiunea in sine nu contează — 
ci s-au filmat sutietele oamenilor. După aflu- 
ența publicului la acest film, considerat de 
critică, in unanimitate, ca fiind un „eveniment 
cinematografic”, mă cam îndoiesc însă de 
această apreciere. Oare ceea ce se scrie in 
articolele din revista „Cinema“, cum că avem 
un public matur, capabil să înțeleagă temele 
majore dezbătute în filme majore. acest lucru 
să fie oare adevărat?” (Traian Delavișinei, str. 
sri 37 - Cluj-Napoca). 

_e „singurul lucru care face ca filmul să nu 
iie rotund, este abuzul de improvizație și ne- 
localizarea temeinică a locului de acţiune. 
Din acest motiv, de pildă, Marin Moraru 
pierde din trasaturile personajului sáu, iar 
momentul popasului și cel al trecerii prăpas- 
tiei sint ieșite din „aerul mare“ al filmului. De 
asemenea, violul și crima sînt neveridice. În 
rest, totul este demn de înscris cu litere mar: 


cinema 
Anul XX (241) 


Bucureşti, ianuarie 1983 


Redactor. șef 


Ecaterina Oproiu 


in filmografia naţională“ (Constantin Manole, 
str. Margelelor 119 - București). 

e „De la inceput vreau să vă spun că filmul 
Concurs îmi face impresia celui mai gindit 
film românesc pe care l-am văzut eu... Primul 
lucru care izbește este imaginea — n-am cu- 
vinte suficiente pentru a-mi exprima incinta- 
rea față de munca lui Vlad Păunescu. Foarte 
bine aleși așa-zișii concurenţi, intenţionat 
șterși, foarte normali, cu nimic ieșiţi din co- 
mun care par a fi o familie gata să se ajute, 
dar pentru fleacuri sint în stare să se bată... 
Cred ca pină şi risul grotesc al oamenilor, în 
unele momente, a fost calculat de Dan Piţa. 
Şi sincer să vă spun, demult n-am mai ris cu 
așa poftă la un film”. (Ruxandra Constanti- 
nescu, Complex Regie, Splaiul Independen- 
fei 290 - București). 


e „Evident, filmul este o parabolă. Se spun 
foarte multe pe metru pătrat. Subiectul este 
un pretext. Modalitatea numărul unul: grotes- 
cul. Ceea ce i-aș reproșa filmului: ideile sint 
prea grave și n-aveau nevoie de o formă de- 
zinvoltă. Ci de comic simplu. Într-o parabolă 
totul e ideea, n-are sens ciné-vérité-ul ci, mai 
degrabă, o formă mai elaborată demnă de 
prestanța ideii, gen Călăuza“. (Al. Jurcan, str. 
Principală nr. 14 - Ciucea). 

e „Concurs nu e o capodoperă dar nici un 
remake după Tarkovski, cum au crezut unii 
spectatori furați de peisaj. În timp ce Tarkov- 
ski prezintă elemente tulburi într-un mod 
temperat, aproape naturalist, Piţa pune întim- 
piări limpezi, într-o lumină stranie, utilizînd 
(excesiv) metafora, spectaculosul, grotescul, 
speculația. Este un film bun, cu scăderi și 
sclipiri, în această a doua categorie punind 
jocul extraordinar al lui Claudiu Bleontz; de- 
mult nu am văzut un actor care să înțeleagă 
atit de bine ce are de jucat. Un film care con- 
stituie un reper în cinematografia noastră, 
dovedind că aceasta este astăzi mult mai 
aproape de „Reconstituirea“ decit de „Nea 
Mărin miliardar“. Era și timpul!...” (T.C. Zaru- 
janu, str. Cara Anghel 15, bl. C 49, ap. 98, - 
București). 

e „Băiatul lui Bleontz n-are identitate, 
n-are destinație, structura sa care se vrea 
complexă, e fragilă, nefundamentată. Același 
lucru se poate spune și despre ceilalţi, și mai 
puțin a zmei e la limita dintre superficial și 
ostentativ. După ciștigarea misterioasei între- 
ceri, în ciuda deselor ameninţări de natură 
explozivă, cortegiul se retrage lăsindu-ne să 
tinjim după un adevărat start în filmul psiho- 
logic românesc“. (Domnica Nasta, str. Maria 
Rosseti, 31 - București). 

e „Am citit cronicile, dealtfel elogioase, 
la excepționalu! film al lui Piţa şi n-am găsit 
nimic revelator despre această șaradă vizuală 
al cărei mesaj ne descoperă aspecte de mare 
actualitate a existenței noastre. N-am găsit 
nici un cuvint, nici o aluzie care să concu- 
reze cu cifrul lui Piţa. Și cite nu erau de 
spus!“ (Cristian Drugănișteanu, str. Slăti- 
neanu, nr. 4 - București). (N.R.: Chiar ni- 
mic?) 

Un alt corespondent, Mihai Traian Popescu 
(str. Brindușilor nr. 17, București) ne scrie 
altfel: cronica Evei Sirbu la filmul lui Pița i-a 
plăcut la fei de mult ca filmul! 


e „Sper că filmul lui Piţa e un punct de 


plecare spre alte filme de incontestabilă va- 
loare (contestată numai de „analiza“ lui 


Nicolae Ulieru, și ea atit de discutabilă) şi 
pun acest film pe primul loc în topul preferin- 
telor mele în 1982". (Olivia Sireanu — Buci:- 
rești). 


Cititorii şi revista 


Așa cum am prevăzut, replica unor cititori 
la obiecția i rez A. Dumitru (vezi „Ci 
nema” nr. 11/82) nu a întirziat: 

è „Deosebiri între generaţii au fost de cind 
există bunici, părinţi și copii, așa că nu tre- 
buie să disperăm. Dar ce poate fi mai ne- 
drept decit siguranța atotștiutoare cu care un 
adult acuză de „blindeţe“ și „cuminţenie“ nu- 
meroși tineri spectatori care pur și simplu 
şi-au spus părerea de cite ori ceva i-a răscoli! 
puternic? (Olivia Lozan, Str. Gării, bl. K 3. 
ap. 17 - Craiova). 


in curinddouă reapariţii mult așteptate: 
Gina Patrichi în filmul Malvinei Urșianu 
„Pe malul sting al Dunării Albastre“ și 
Octavian Cotescu in „Escapada“, scena- 
riul Mircea Radu lacoban, regia: Cornel 
Diaconu 


Fotogratie de Victor STROE 


Anamaria Smigelschi 


è „Am citit reproșul înăcrit adus rubricii 
noastre de tovarășul inginer A. Dumitru din 
comuna Tomșani... De cind avem ingineri to- 
tal insensibili la sensul educativ al unor de- 
mersuri de genul celui inițiat de revista „Ci- 
nema“, pentru o mai profundă înțe re a 
spectacolului de film?" az: Delia fi- 
rescu, str. Lüūkö Béla 15 - Satu Mare). 

e „Trebuie să vă mărturisesc că prima pa- 
gină din revista „Cinema“ începe pentru mine 
cu „Spectatori, nu fiți numai spectatori“. Îmi 

lace să citesc opiniile colegilor mei cinefili. 

nii sint sentimentali, alții duri, feroci, gata 
să „inghită“ cu singe rece filmul românesc, 
dar eu îi socotesc avizaţi, competenți, cinefili 
adevăraţi. Exemplific cu citeva nume care în- 
totdeauna au scris pe cit de adevărat pe atit 
de curat, dind valoare critică aprecierilor lor; 
spun bravo, lui Al. Jurcan, Olivia Lozan, Filip 
Ralu, Nicolae Trandafir, Marga Gaţu, Silvia 
Iordache, Eros Adina, Nelu Gardiciuc! Ingi- 
nerul Al. Dumitru susține fără pic de adevar 
că acești elevi și tineri scriu frumos și blind 
doar pentru a-și vedea numele în revistă." 
(Nicolae Cazacovschi, str. Vasile Roaită, bi. 
3, sc. A, ap. 7 - Bacău) 

In alta ordine de idei, același N. Caza- 
covschi, precum și Adina Eros (Aleea Posada 
1, bl. 35, ap. 29 - București) au remarcat și 
elogiat scrisoarea lunii noiembrie '82 sem- 
nată de Filip Ralu: „Într-adevăr — ne scrie 
Adina Eros — sînt mulţi care se duc la film 
doar ca să-și manifeste obiceiurile proaste, 
deranjindu-i pe acei puțini care vin să vadă 

“un film ca să-l înțeleagă și să mai învețe cite 
ceva“. > 

În sfirșit, o opinie a Ancăi Ţenovici (str. 

Victoriei bl. 1, sc. 1, ap. 10 - Tirgu diu): 
„Apreciez articolele apărute în 1982 pentru 
varietatea și mai ales calitatea lor. Astfel, mi 
s-au părut remarcabile articolele despre marii 
actori Ingrid Bergman și Henry Fonda. Din 
păcate mai sint însă unele articole ale unor 
critici cu opinii care nu corespund nici pe 
departe cu cele ale publicului iubitor de ci- 
nema". 


Viața cinefilului 


„De ce“-uri... 


è „De ce mulți spectatori rid la scenele 
„dure“ din filmele românești? Adica aplau- 
dăm un pumn dat de John Wayne, dar ridem 
la pumnii împărţiţi de Mărgelatu? (Mi-au plă- 
cut cuvintele lui G. Brucmaier și ale Oliviei 
Lozan despre Trandafirul galben, Cinema 
11/82). De ce? Să fie de vină incultura cine- 
matografică sau neințelegerea cinematogra- 
fiei românești? Mă mir dar mă tem că degea- 
ba!” (Colea Cureliuc — com. Mărițeia Mică, 
jud. Suceava). 

e „Fără exagerare, regizorii, actorii și sce- 
nariștii noștri cu care comunicăm citind re- 
vista „Cinema“ sint personalităţi prodigioase 
care încintă prin inteligenţă, cultură, 
rafinament. Mă întreb atunci cum pot niște 
oameni atit de interesanţi, de înzestrați să 
producă uneori, filme atit de anoste, de fa- 
a: de fragile?" (Al. Fitoiu — /oc. Seaca, 

It). 

La capătul unei scrisori în care deplinge 
atitudinea necivilizată a unor tineri spectatori 
la multe filme românești și străine, Simona 
Pop (Aleea Borsec, nr. 1, ap. 26 - Cluj-Napo- 
ca) are frumoasa inspiraţie de a ne cita o 
strofă dintr-o poezie a lui Romulus Vulpescu 
pe care şi noi o considerăm extrem de bine- 
venită pentru arta de a fi spectator: „În fie- 
care zi ne batem joc/ de păsări, de iubire și 
de mare/ şi nu băgăm de seamă că în loc/ ră- 
mine un deșert de disperare/.“ 


Anunţăm iar şi iar, din prima lună a noului 
an că: nu trimitem adrese ale actorilor ro- 
mâni și străini; nu trimitem fotografii ale ac- 
torilor români și străini; nu ține de responsa- 
bilitatea noastră trimiterea almanahului și nu- 
merelor de revistă apărute în timpul anului 

Rubrica 
„Spectatori, nu fiti numai spectatori!" 
este realizată de Radu COSAȘU 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pol abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 i 


Prezentarea grafică. f 
loana Statie 


Prezentarea artistică: 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic ` 
«Casa Scinteii» — București 


e în priză directă... e în priză 


O faptă cinematografică de anvergura. Ali- 
şul alăturat e elocvent. Ce înseamnă acest 
Festival al flimului la sate ajuns la cea de-a 
26-a ediție? 

e Un repertoriu de peste 2000 de filme ar- 
țistice de lung metraj, documentare și de ani- 
maţie. 

e Un repertoriu in premieră în peste 5000 
de sate din toate județele ţării. 

e Mii de spectatori, întilnindu-se nu numai 
cu recente producţii ale cinematogratiei 
noastre, dar și cu echipe de realizatori, cu 
zeci de regizori, operatori, actori, aflaţi „în 
deplasare“ la premieră. in zeci de sate. 


db, 


Se mai îndoiește cineva că pe oameni de 
cinema îi interesează foarte tare fotbalul? 
' Dar, atenție, se întimplă nu numai să-l fil- 
meze, ci să-l şi joace. O dovadă recentă: me- 
ciul de fotbal dintre echipa Studioului „Ani- 
mafilm” și echipa fabricii de peliculă de la 
Mogoșoaia. Pe o ceaţă ca-n filmul Concurs, 
partida s-a desfășurat în tempo stacatto, cu 
faze de divizia A şi cu secvențe de... cinema. 
Una dintre ele: arbitrul este somat să scoată, 
din pămint din iarbă verde, nu un cartonaș 
galben, ci actul doi al filmului Opt zile in cos- 
mos, cerut de urgenţă pentru o gală în pro- 
vincie. E drept că l-a găsit foarte repede. in- 
găduind să se ducă la bun sfirșit meciul dis- 
putat cu fervoare. Scorul final: 3—2 pentru 
cei din Mogoșoaia. Deși învinși, trebuie să re- 
cunoaștem că animalorii au practicat un joc 
frumos și nu s-au ținut pe teren de gaguri 


directă... 


O piesă rară 
în Desenel: 
scriitorilor: 

„Turnul 
de fildeş“ 
în viziunea 
lui- George 
Călinescu 


Cartea de film 


Orice carte (ca şi orice film) își are cititorii 
(spectatorii) pe care îi merită. lată o carte 
care nu și-a găsit, in mine, cititorul meritat 
Ceea ce imi oferă, insă. avantajul de a o co- 
menta cu totală detașare. Din capul iocului, o 
recomand — cu sinceră căldură — amatorilor 
de povești cinematografice. Vor găsi, aici, is- 
torii de toate soiurile: -subiecte de filme, re- 
tete de succes actoricesc, secrete de fabri- 
care a frumuseţii, biografii mai mult sau ma 
puțin sentimentale (mai mult mai mult decit 
mai puţin). Intr-un cuvint... hollywoodian, un 
adevărat cocktail. Căci dacă realmente — 
cum afirmă Lazăr Cassvan în titlul cărții sale 
„Unora le place filmul”, altora, în schimb, le 
plac culisele (dar nu şi platourile!) filmulu 

De remarcat „anacronismul“ subiecților: filme 
şi actori care nu mai pot fi admiraţi decit ta 
Cinematecă sau grație generozitâții Televiziu- 
nii, se înșiruie într-o — cum însuși autoru 
şi-o numește — „retrospectivă nostalgică 

nostalgică evident pentru virstele care îşi ma 
permit luxul acestui sentiment. Cititorii ma 
nou veniți ca spectatori se resemnează c 


Lazăr Cassva 
Unora le place filmu 


amintirile literaturii 


Aşteptăm pe adresa redacţiei, după inchiderea 
ediţiei, 5000 de scrisori (cei puțin una din fie- 
care sat!), de la „spectatori care nu sint nu- 
mai spectatori” și care se gindesc, deja, la 
edițiile viitoare... 


lată că nu numai unii regizori de teatru s< 
lasă seduși de cinema, ci și viceversa: Mire! 
Hieșiu, cunoscutul nostru documentarist, se 
află acum la Teatrul Naţional din lași, în cali 
tate de regizor de teatru. Textul: un colaj (al- 
câtuit tot de Mirel llieșiu) din piese, din art 
cole, din conferințe — fragmente din opera 
importantului om de teatru care a fost lon 
Sava. O personalitate încă nu pe deplin „res- 
tituită“ nouă. „În ființa lui Sava nu trăia un 
singur om, se armonizau mai mulți, neliniștiți 
unii de ceilalţi și discutind pe şoptite între ei, 
pictorul, regizorul, scriitorul, dramaturgul, 
poetul...” (Arghezi dixit). „Spectacolul — de- 
clară regizorul — va fi un manifest teatral lon 
Sava — incluzind fragmente de film mut 
dans, romanțe... Scenografia: Constantin 
Rusu, mișcarea scenică: Miriam Răducanu... 
Mai sîntem încă în căutare de titlu.. 


Rubrică realizată de 


Eugenia VODĂ 


Nr. 1 


Anui XX (241) 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educaţiei Socialiste 
București, ianuarie 1983 


Alo? Tamara Buciuceanu? 

La telefon! 
— Pe cind un rol principal într-un film? 
— Pe mine mă-ntrebaţi?... Întrebaţi-l pe 


Moş Gerilă! (n. red. — dialog consemnat în 
preajma Revelionului, dar incă de actuali- 
tate...) 


La IATC, din ce în ce mai susțir 
idei-tapte demne de toată atenţia. Simpoz 
nul Teodor Mazilu, Simpozionul Vasile Ale 
sandri și, un nou argument: în holul Study: 

expoziţia cârții de teatru şi film 
zind cârţi scrise de cadre didacrce ale institu- 
tului, Un prilej de a ne gindi cit de binever 
ar fi o expoziţie naţională a cărţii de film, du 
blată de un colocviu pe această fierbinti 
temă. 


În direct din Buftea, 
scenograful Daniel Răduţă 
ne transmite 


La muzeul literaturii, citeva fapte de intere 
u numai literar, dar și cinematografic. Spre 
exemplu, o proiecţie de filme documentar: 
sub genericul „Filmoteca scriitorilor“. Tema 
literatura... Personajul principal: scriitoru 
Aparatul de filmat descifrează manuscrise, îș 
plimbă privirea pe desene, pe obiecte, pe 
scrisori ale scriitorilor. Vezi şi fragmente de 
srhivă: lorga vorbind multimii: „țara noastră 
re o datorie: aceea de a munci. S-a muncit 
rea puțin şi prea răzieţ”. Vezi și scrisul lui 
Eminescu, și scrisul lui Mateiu Caragiale (ui- 
tor de asemănător cu cei al părintelui) și 
crisul lu: Arghezi, și scrisul lui Perpessicius 
scria cu sfinga, dreapta o pierduse in răz- 
boi). Perpessicius este cel care. în 1957, a în- 
mat Muzeul literaturii române. Menirea mu- 
zeului conserve amintirile literaturii, să-i 
acă vizibilă partea invizibilă. in acest sens. 
mul poate îi un ajutor preţios. in viitor, mu- 
eul își propune amenajarea unei arhive pr 
(o fiimotecă a scriitorilor). De ce nu şi 
nțarea unui... cineciub, care să filmeze 
evenimentele şi personalitățile vieții lit 
are actuale, pregatind, deci, din timp. mate- 
rialul care ar putea interesa viitorimea? 


AK FiLM J 
ADET VTLAJELFT Í... 


lectura unor povești nemaivăzute, poate doa 
auzite. Şi ce află ei (ca și ceilalţi)? Mai inf 

ce se întimplă în vreo două duzine de filme 
Apoi portretele unor „figuri ale presei cne 
matogratice străine de odinioară”: Winche 

Hopper, Ma: ll... Efectiv, portrete fizice. = 
in plus — påțanii biografice. Schemă valiza» 2 
și în continuare, pentru producători, acios 
regizori. O părere incitantă ca premisă, cea è 
lui Ernst Lubitsch despre „arta de a vedea un 
film”, se rde, din păcate în afirmaţii ātu- 
rainice. Formula biogarafie-filmografie-anec 
dotică se menţine și la „miniportretele unor 
mari regizori“. 

O incununare a volumului, pregătită, dealt- 
fel, pe parcurs, ca tonalitate, e albumul de 
„staruri“ și „love stories“, hrană substanțial 
pentru curiozitățile „cinefile”; vedete cu to! 
cortegiul lor de parteneri, soți, amanți, cop 
(legitimi, nelegitimi, adoptivi), un colaj a 
„colaje“ (numai cine nu-l citește nu afiă totu 
despre viața sentimentală a frumoşilor acto 
de altădată). 

Nu ca să le stric plăcerea, ci ca pe o erata 
selectivă, aș semnala cititorilor, citeva negl- 
jente de stil: „În Franța, în Elveţia, în Turcia 
și în alte capitale europene“ (p. 28), „se 
poate tace artă și între două împușcături sau 
o cavalcadă fantastică” (p. 240), „focul celor 
două inimi se contopi“ (p. 356). Cit despre 
Manhattan, socotit — alături de Apocalypse 
Now şi de Moonraker — film-gigant (fie s 
pentru că s-ar fi investit în el milioane de do- 
lari), o superproducţie adresindu-se „in mod 
special” puștanilor „din rindul cărora se re- 
crutează pasionaţii cititori ai benzilor dese 
nate“, sper că nu-i vorba de filmul lui Wood 
Allen. 

O „ciepsidră” cu amintiri cinematografic: 
care-și pot găsi locul în inima largă a cine! 
lului 


Sergiu SELIAN