Libertatea supliment dedicat orasului Bucuresti

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

FLINTE O ÎN U $ k

/upumm

Ziftf de opinie* orientare ţi acţiune

româneasca

O EXPLICAŢIE

Vestigiile istorice ale oraşului Bucureşti sunt asta ti Jn mare
parte, doar amintiri, Infcr^o util îhverşunat&împotriva trecutului
spiritual românesc, regimul criminal deia conducerea Romani*
ei, a distrus cu ajutorul buldozerelor (şi continuă s P o facă), cea
mai mare parte a monumentelor istorice din Bucureşti, Clădiri
istorice care au stat mărturie în calea veacurilor, mâni ştiri si
biserici, toate la un loc, sunt astăzi una cu pământul. Altarele
bisericilor au fost pângărite, profana te, despuiate de comorile
lor, iar preoţii care s*au opus distrugerii Lor, auluat calea tem¬
niţelor ori siu sinucis, preferând s& moară apărând Biserica
lui Dumnezeu,

Multe din vestigiile enunţate în acest studiu, nu mii exişti.
Prin publicarea lui,dorim să tragem un semnal de alarmă asu¬
pra monstruozităţii regimului comunist si a "înfăptuirilor" sa¬
le*

"Arhitectura unei ţări este poate cea mai exactă expresie a
istoriei sale şi nimic nu ne da o intuiţie mai sigură a trecutului
si o mai autentică cunoştinţă a unei civilizaţii. Arhitectura ro-

# * # i

maneascâ, prin ceeace a realizat în decursul vremurilor, are,
pe lângă caracterul ei de frumuseţe, şi această valoare de cu¬
noaştere istorică. Monumentele ei formează cronica vie a tre¬
cutului românesc”. G.M.Cantacuzino f "Arcade, firide şi lespezi"

BUCUREŞTII VECHI

Introducere. Ce cauze contţibue ca unele oraşe
să devină capitale şi căror împrejurări se datoreşte
ca multe din capitale şi-au putut păstra situaţia lor
privilegiată sute şi mii de ani?

De sigur că numai întâmplarea sau capriciul
vreunui suveran n'au putut ridica aceste oraşe în
fruntea celorlalte, ci a trebuit ca ele să corespundă
unor anumite condiţii de ordin geografic, politic,
militar, economic, etc. întrio măsură mai mare
decât altele şi astfel să se impună ca centre ale
ţărilor respective.

Au fost timpuri când suveranii şi guvernele nu
aveau reşedinţe fixe, ci mai multe localităţi serveau
pe rând ea sedii ale puterii şi administraţiei centrale.
Au fost de altă parte cazuri, când în urma unor
prefaceri radicale în situaţia unei ţări, s'a simţit
nevoia de a se muta capitala în alt oraş mai po¬
trivit nouUor împrejurări şi a se părăsi vechea
capitală, care a trecut apoi în rândul oraşelor de a
doua ori a treia mână.

Astfel istoria capitalelor, mai mult decât a celor¬
lalte oraşe, a fost totdeauna strâns legată de istoria
ţărilor ale căror centre erau, iar soarta lor a fost
determinată in mare parte de transformările prin
ore au trecut aceste ţări.

Oraşul Bucureşti este şi el o veche capitală, a
cărei desvoltare se confundă intr’o mare măsură
cu istoria ţârn şi poporului românesc.

După ce în antichitate a fost o aşezare bine
adăpostită în punctul cel mai prielnic, strategic şi
comercial, de pe cursul de jos al Dâmboviţei, a
devenit în evul mediu o cetate importantă a
principatului Ţării Româneşti, dublată de un orăşel
ce servia de popas sigur negustorilor cari lucrau cu
porturile apropiate ale Dunării.

In a doua jumătate a veacului al XV-lea Bucu¬
reştii ajung « scaun de domnie alăturea de Tirgo-
vişte, capitala mai veche a acestui principat; iar
în veacurile următoare situaţia politică, militară şi
economică a ţării schimbându-se tot mai mult în
defavoarea acestui din urmă oraş, Bucureştii rămân
singura a principatului, iar Târgoviştea

trece pe planul al doilea.

In calitate de capitală şi datorită împrejurărilor
care îl favorizau, oraşul Bucureşti devine, încă din
veacul al XVI Mea, centrul mişcării naţionale care
urmărea liberarea ţărilor româneşti şi a creştinilor
din Balcani de sub stăpânirea semilunei; mai
târziu tot acest oraş este în fruntea mişcării de
salvare a românismului de sub influenţele culturale
şi politice străine şi de sub tirania rusească şi
a ustro- ungurească; în sfârşit tot de aici porneşte,
în primele decenii ale veacului al XK-lca, acţiunea
cea nai hotărîtă pentru realizarea unităţii naţionale.
Iar ca urmare a rolului conducător ce l-a avut
în aceste mişcări, Bucureştii câştigă în politica

Supliment Libertate*

internaţională o importanţă mai mare decât orice
alt oraş dela noi.

De aceea când la 1862 s'a înfăptuit prima parte
a unităţii naţionale, prin contopirea Ţării Româ¬
neşti cu Moldova intr’un singur stat, România,
oraşul Bucureşti a devenit în mod natural capitala
acestui stat.

Iar când mai târziu, România devenită regat şi-a
pus ca ţihtâ liberarea şi alipirea provinciilor ro-

cercetătorilor noştri istorici, nu există încă o
lucrare de sinteză care să expună in mod ştiin¬
ţific şi complet viaţa şi desvoltarea lui sub
toate raporturile, din cele mai vechi timpuri şi
până în prezent.

Prima încercare de a scrie o istorie a Bucureştilor
a făcut-o inginerul D. Berindeiu, în studiul înti¬
tulat Bucureşti, publicat în « Revista română pentru
ştiinţe, litere şi arte *> din 1861. Expunerea lui

Vas dela Tei
(Ornamente incitate)

Vas dela Tei
(Ornamente in relief)

Vas dela Bucurcştii-Noui
(Ornamente incitate)

mâneşti subjugate de străini, din Bucureşti s'a
condus întreagă acţiunea de revendicare a acestor
teritorii, ca şi acţiunea de unitate culturală a tuturor
Românilor. Astfel că atunci când unitatea naţio¬
nală a fost pe deplin înfăptuită, în urma alipirii
provinciilor liberate la regatul României, Bucureştii
prin forţa împrejurărilor au de¬
venit capitala României întregite.

Trebue să menţionăm cu acest
prilej, că in răstimp oraşul nostru
câştigase o situaţie şi o importanţă
atât de covârşitor superioară faţă
de toate oraşele capitale din fo¬
stele provincii subjugate, încât la
1918 el s r a impusîn mod natural
drept capitala României Mari.

Cu toate acestea si în 1862 şi
după 1918 s'au ridicat glasuri,
care contestau Bucureştilor dreptul
de capitală şi s'au făcut tot felul
de propuneri pentru fixarea cen¬
trului politic şi administrativ al
României în altă localitate, chiar
cu riscul de a se crea o capitală artificială. Dar
încercările acestea au rămas zadarnice, căci s'au
lovit de forţa naturală şi tradiţională care impunea
Bucureştii ca centru politic, economic şi cultural
al noului stat românesc.

Bibliografie. Deşi prin trecutul său şi prin
importanţa ce a câştigat, oraşul Bucureşti ar
fi trebuit să atragă în mod special atenţia

începe cu veacul al XlV-lea şi merge până la
Regulamentul Organic (1831).

O nouă încercare n'a apărut decât după 20 de
ani, când locot.-colonelul D. Pappasoglu a scos
de sub tipar Istoria fondării oraşului Bucureşti,
capitala regatului român , dela anul 1330 până la
1850. Această istorie este o com¬
pletare a unei lucrări mai vechi,
apărută la 1870, sub titlul Istoria
începutului oraşului Bucureşti .

In anul 1895 C. Alessandrescu
publicând Dicţionarul geografic
al judeţului Ilfov, a schiţat la
cuvântul Bucureşti o bună expu¬
nere a istoriei acestui oraş, privită
din felurite puncte de vedere.
Studiul său refăcut şi completat
a fost apoi publicat în Marele
Dicţionar Geografic al României
(1898) şi a constituit de atunci
înainte un preţios izvor de infor¬
maţie pentru cunoaşterea trecu¬
tului oraşului nostru.

Un an în urmă a apărut marea lucrare a lui G.
Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor , publicată din
însărcinarea Primăriei Capitalei. Ea cuprinde un
scurt istoric al oraşului din cele mai vechi tim¬
puri şi până la anul 1800 şi apoi, în capitole
separate, istoricul curţilor domneşti, al bise¬
ricilor şi mănăstirilor, al mahalalelor şi stră¬
zilor principale, al comerţului, spitalelor, artelor
şi al cârmuirii bucureştene.

Vas dela Bucureştii-Noui
(Ornamente incizate)

CONST. MOIS1L: BUCUREŞTII VECHI

O bună expunere rezumativă a istoriei Bucu¬
reştilor pană la 1906, urmată de o descriere amă¬
nunţită a situaţiei oraşului în acest din urmă an,
se găseşte in lucrarea postumă a lui Fr. Danul,
Bucarest en 1906, publicată cu prilejul Expoziţiei
naţionale din acest an.

In sfârşit în 1922 d-1 Enache Ionescu a publicat
o foarte lămurită schiţă istorică privind desvoltarea
oraşului nostru din veacul al XV-lea până când a

1 «1 • PV^hcatâ şt hi româneşte în 1020.

. C . Xlstă ap01 diferite studii care privesc Bucu-
J ‘ din punct de vedere geografic, etnografic,
edilitar, militar, sanitar, etc.

Dar toate lucrările menţionate mai sus, şi cele
f ai ? sarnb I 1 J 1 ?* .«stelalte, nu ne pot da o idee
destul de lămurită şt de completă despre viaţa
şi desvoltarea capitalei noastre în trecut, nici despre

Vas dela Vidra (Ornamente incizate)

Vas dela Tei (Epoca La T<ne)

devenit capitala României Mari, ca introducere la
«Noul plan şi ghid al oraşului Bucureşti», întocmit
de maiorul M. Pântea.

Afară de aceste puţine lucrări de sinteză, s'au
mai publicat diferite studii, schiţe şi note privitoare
la anumite epoci sau evenimente din trecutul Bucu¬
reştilor. Voiu aminti în primul rând expunerea
istorică şi descriptivă publicată de U. de Marsiliac,

împrejurările care au determinat ridicarea ei până
la situaţia de astăzi.

De aceea sunt absolut necesare noui cercetări,
cât mai aprofundate, atât în arhive şi biblioteci,
cât şi pe teren, prin săpături şi studii asupra ră¬
măşiţelor ce s’au mai păstrat din trecut. Trebue
de altă parte urmărite toate informaţiile ce ne-au
lăsat călătorii străini, cari au trecut pe aici, *) cum

Vas dela Jilava (Epoca bronzului)

Vas dela Ciurel (Epoca La Tine)

in al său Guide du voyageur ă Bucarest (1873).
Apoi schiţa Carmen Sylvei intitulată Bucarest şi
publicată mai întâiu în franţuzeşte in «• Les capi-
tales du monde », şi apoi în traducerea românească
a lui D. Stăncescu (1892). De asemenea Bucarest
de I. Loverdo, publicată In revista * Le monde
moderne v # Paris, 1897; Bucureşti de N. Iorga, în
• Drumuri şi oraşe din România ♦ (1904); Bukarest,
Romania's capital , a * city of delight * de Florence
Farmborough, publicată în «Countries of the
World » (1924); Strolls in old corners of Bukarest
de Ethel Pantazzi şi Juliettc Teodorim (1926); în

şi rapoartele reprezentanţilor ţărilor străine cari
au avut misiuni în acest oraş.

*) Un mire serviciu a adus pentru cunoaşterea acestor
cil nori d-1 N. Iorga in Istoria Românilor prin călători (3 voU.
cum fi d-1 P. P. Paniiteseu prin pubJicarea In româneşte a
relaţiilor cllitonlor poloni ( Călători poloni (n ţările române J;
de asemenea d-J C. I. Karadja prut numeroasele sale norift
asupra cUitoriJor sfrliru, publicate mai ales In Revista Isto¬
rică. O bibliografie a cili corilor cari au trecut prin (Inie
noastre a pregitit regretatul Al. Jonescu-Sadi, dar tTi putut
fi înci publicai!.

Sediment Libertate*

O atenţie specială se cuvine a se da planurilor
vechi ale acestui oraş, dintre care multe nu au fost
nublicate ci se găsesc în arhive publice sau particu-
U rc V stampelor şi tablourilor, care reprezinţi

vederu^cene saî cliiiri din Bueureştt. vecht>).

Societatea Bttaireftii-VeM. tolejjtariicnit
deziderate credem nimerit să menţionăm activitatea
deziderate ere j„f*o 0 , rc de curând societatea

lucrările istorice şi arheologice « ^mează a se
îndcrlini pentru cunoaşterea deplină a trecu
tuluf acestui oraş. Astfel ea va întreprinde şi în¬
curaja cercetări şi săpături în aşezările preistorice,
greco-romane, medievale şi modeme P y

:£ulu?^pm&

Vas dela Tei (Epoca romani)

ftudia C şi‘aduna publiclţ^de oricTfel şi în orice

Shsfcs pjsrşr.

medalii, obiecte de artă şi de utilitate, careintere-
sează istoria lui şi a regiunii dimprejur. Va studia
viata si activitatea personalităţilor marcante in
toate domeniile, care s'au născut în Bucureşti ori
si-au desvoltat activitatea aici, şi va aduna aminti
nle privitoare la ele. In sfârşit va interveni pentru
conservarea şi restaurarea vechilor monumente de
artă din Bucureşti şi împrejurimi, cum şi pentru
păstrarea numirilor istorice ale străzilor, cartierelor,
monumentelor, etc. şi a oricăror alte amintiri din
trecutul acestui oraş*).

In afară de studiile şi cercetările pe care membrii
societăţii le-au făcut până acum asupra istoriei
oraşului nostru, ei au contribuit înt . r J*""* ‘jjjjjjţ
la întemeierea şi organizarea unui Muzeu Muni
cipal, care este menit să adune toate amintirile tre-
cutului şi sS expună publicului fazele de desvoltare
a Bucureştilor din cele mai vechi timpuri şi panS
?„ momentul când oraşul a devenit capitala Romi-

niei întregite.

Amfori dela DJmăroaia (Epoca romani)

l ) O important! colecţie de vederi din Bucureşti de pe la
mijlocul veacului XlX-lea a lisat pictorul Szatmary; o mare
colecţie de fotografii mai noui posedi d-1 prof. H. Stahi.
Stampe vechi ţi noui se gisesc In colecţia Academiei Romine,
a Muzeului Municipal, a d-lor G. Olszewski ţi St. Capţa.
Muzeul Arhivelor Şutului are o secţie speciali Bucureştii-
Vechi.

•) Comitetul societăţii Bucureţtii-Vechi se compune d
d-nii 1. Andrieţescu, preşedinte, Dr. G. Severeanu, vicepi
şedinţe, Const. Moisil, secreur, M. Popescu, casier, N. lonesi
1. Bici li şi G. D. Fior eseu, membri.

Bucureştii preistorici. încă de multă vrkm
bănuit că pc teritoriul Bucureştilor au fo^t aş ^
preistorice. Odobescu a fost cel dintâi ca . rt
remarcat *). După el Gr. Tocilescu tne ) n î 1 ^, jyţ
armele şi uneltele de piatră şi obiectele j j
găsite în Dealul Spirei *). In anii din ur . (lfl j
C. N. Plopşor a recunoscut urme de s

; vuuuvat.u, LVff ij/icic, iii; »

•) Tocilescu, Cetatea Bucureştilor sau Cetatea
In revista • Tinerimea Romană », anul 1898 , pag* 5 #

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI

preistorice la Colentina şi la Ciurel, amândouă car¬
tiere mărginaşe ale Bucureştilor 1 ). Dar săpături si¬
stematice nu s au putut lace decât începând din
1929, când în urma iniţiativei luate de Societatea
Bucureştn-Vechi, Primăria Capitalei a pus la d “
poziţie fondurile necesare. In curs de patrî, ani
s au săpat in mod sistematic de către d-f Dinu V
R osetti staţiunile dela Tei, Ciurel, Fundeni, Bucu-'
reştu-Noi şi Dămăroaia, toate la marginea capitalei
şi cele dela Jilava, Leordeni, Căscioarele şi Vidra
din împrejurimi 1 ). f

Săpăturile din primele staţiuni, cele dela mar-
ginea Bucureşti or, care ne interesează în primul
rând, au dat la iveală o serie de civilizaţii, ce încep
cu varsta mijlocie a bronzului (anul 1600 în. d. Cr.)

mc d rSS , a e tii f °a r ib? te p Pr ' n adânci um P ,u '« cu

1ÎSSÎ? • a,be * Formele ««tor vase sunt foarte

?oSr ne °, rname / lteIe SUnt d >stribuite în p a -
f ouri _ P e ? a ţ u l ?i pântecele vasului. Ele sunt în
or mă de brâie, romburi, franjuri, tac£f
luui sau grupuri de linii drepte/apar foaVtYad?
seor, ,1 sofale sau grupuri de spirak'

Natural, că alăturea de ceramică, s'au găsit si

de oVa ră C de^i t€ H ta k Uni pre *? or , ice arme V unelte
de piatră, de os, de bronz şi de fier. De asemenea

numeroase urme de locuinţe-bordee de formă pă¬
trată sau rotundă. K

actual al cercetărilor preistorice dm sta¬
ţiunile bucureştene nu ne permite încă să exprimăm
o părere definitivă asupra vieţii şi culturii de aici

şi se continuă până către sfârşitul epocii romane
(anul 400 d. Cr.). Ceea ce dovedeşte, că în toată
această lungă perioadă de timp teritoriul Bucu¬
reştilor era locuit.

Dintre civilizaţiile preistorice găsite în aceste
staţiuni cea mai caracteristică este cea dela Tei,
numită «Civilizaţia Bucureşti» şi reprezentată
printr’o ceramică ce evoluiază dela olăria pri¬
mitivă tic culoare cenuşie sau roşcată şi cu mâ¬
nuşi în loc de toarte, până la vase fine de cu¬
loare neagră sau castanie-tnchisâ, cu toarte şi cu

*) Plopşor, Urme de aşeiâri preistorice in • Cronica număra,
şi arheologică • 11 pag. 51.

a ) Rostui, Din preistoria Bucureştilor, In • Cronica nuraism.
şi arheoi. * IX pag. a urm. şi Câteva aşeiâri şi locuinţe pre¬
istorice in revista « Urbanismul • din 193a. O expunere com¬
pletă va apare fn revista • fiia t din HcUingfors sub titlul
• Civiliiafia tip Bucureştii

Este nelndoelnic Insă că avem a face cu forme ale
culturii vârstei bronzului, cum şi cu a celei din
prima parte a epocei La T 4 ne, care se continuă
pe urmă în unele staţiuni şi în epocele următoare.

Epoca romand. Despre existenţa unei aşezări ro¬
me pe locul Bucureştilor de asemenea s’au emis
mult diferite păreri.

încă pe la 1780 Sulzer identifica oraşul nostru
anticul Pinum, amintit de geograful Ptolomeu
de unele itinerant romane *). De altă parte, in
lâ acte de hotărnicie a proprietăţilor Mitropoliei
1 veacul al XVII-lea se aminteşte de «capul
lanului • ce trecea pe la marginea de atunci a
şului. Iar acest troian a fost considerat de unu
ăţaţi drept un valum roman. S'a mai vorbit

«.mn at r»»«f#* rlrlmifl mMUflC. CC

*) Suistr, Ge*A. des ttunsalputuchen Oucis/u, U p4g 4«*9

Supliment Libertatea

s’ar fi găsit la Pantelimon, în imediata apropiere
de oraş *).

Deşi cercetările arheologice n'au putut preciza
nici existenţa vreunei aşezări romane, nici a valului,
avem cu toate acestea indicii sigure, că şi în epoca
romană teritoriul Bucureştilor era locuit. Aceste
indicii ni le furnizează monetele antice descoperite
în oraş şi în împrejurimi.

La Colentina, în apropiere de mănăstirea Plum¬
buita s’a găsit o oală plină cu monete de argint
(tetradrahme) din Thasos, ce au circulat pe la
noi prin veacul I în. d. Cr. *). Astfel de monete,
cum şi monete dace de tipul Filip II şi tot din
aceeaş epocă s'au găsit şi la Popeşti şi Leordeni, la
marginea sud-estică a Capitalei 3 ). In diferite
aşezări dela Tei s’au găsit monete imperiale ro¬
mane (dele Faustina senior şi Valens) şi monete
de ale oraşelor pontice Odessos, Nicopol, Mar-

aici, de altă parte, că In relaţiile lor comerciale, mai
mult sau mai puţin întinse, întrebuinţau moneta.

De altfel şi pentru epoca bizantină avem unele
descoperiri monetare, cum sunt un număr de piese
de bronz din timpul lui Justinian găsite în apro¬
piere de Colentina, şi altele tot de bronz dela Alexe
şi Ioan Comnenul găsite la biserica Floreasca , ).
Şi acestea sunt indicii precise despre conti¬
nuarea existenţii de aşezări omeneşti pe terito¬
riul Bucureştilor până în veacul al Xl-lea şi al
XIMea.

Valoarea descoperirilor monetare din epoca ro¬
mană şi bizantină devine mai evidentă, dacă ţinem
seamă că în straturile aşezărilor dela Tei, Fundeni
şi Ciurel s'au găsit şi unele obiecte de utilitate sau
de podoabă de bronz şi de fier din veacurile
I—Vl-lea d. Cr., obiecte care vin să confirme con¬
cluziile ce le-am tras din descoperirile monetare *).

Bucureştii vizuţi înspre Curtea Ars* (dupl Bouquet, 1840) Colecţia Muzeului Municipal

cianopol, Deultum, Pautalia, dela împăraţi ca Sept.
Sever, Caracalla, Macrin şi Diadumenian, şi o
monetă a provinciei Dacia dela Filip Arabul. Prin
urmare din veacurile II, III şi IV d. Cr. 4 )

La Belu o piesă dela Hadrian, iar în temeliile
palatului Ministerului Lucrărilor Publice monete
dela Constantin cel Mare.

De sigur că aceste descoperiri de monete antice
nu ne permit nici ele să tragem concluzii prea
complete asupra vieţii locuitorilor antici din această
regiune. Dar în orice caz ele dovedesc, de o parte,
că astfel de locuitori existau şi în epoca romană

l ) Tocileicu, loc. cit. Ci. şi Gion, o. c., pag. 9.

Romaşcanu, Consideraţlunt asupra montul, . Tezaurul dela
Colenuna *, pag. 21 urm. Clteva In Muzeul Municipal.

•) Moisil (Const.), Momit fi itzuurt monetart In • Bulet. Soc.
Numism. Rom. * X, urm. Unele In colecţia d-nei N. Romalo.

*) Toate te afU la Muzeul Municipal.

Cetatea Bucureşti şi Cetatea Dămboviţa. In topo¬
nimia românească numele Bucureşti este destul de
frecvent. Atât în regiunea muntoasă a României
actuale, cat şi în regiunea dealurilor şi în câmpie
găsim menţionate mai multe localităţi cu acest
nume. Unele sunt sate, existente sau dispărute,
altele sunt dealuri.

intre satele cu numele de Bucureşti este amintit
friiudeţul Vâlcea, încă pe la 1392 şi altul în
judeţul Ilfov pe la 1580. Amândouă sunt dispărute.
Au mai existat sate cu acest nume în judeţele Te-
leorman, Tecuci, Râmnicul-Sărat, Fălciu, Neamţu
ş» Câmpulungul Bucovinei»).

In colecţia Academiei Rom Ine.

!! c ‘ ,a »'« I» Muteul Municipal.

i Marele Dicţionar Geografic al României, cuv. Bucure|ti.
*1 Dicţionarul Geografic al Bucovinei, acela, cuvânt.

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI

BUCUREŞTII VECHI: CENTRUL ŞI ÎMPREJURIMILE CURŢII DOMNEŞTI
(dupl planul lut R. A. Boroczyn)

1. Biserica Curtea Veche; 2. Hanul Şerban-Vodl; 3. Bis. Gheormet Banul (sau Grecilor); 4 - M*rea Siavropoleos,
3. Hanul Constantin Vodl; 6. Bis. şi hanul Zlitari; 7. Bis. şi hanul St. Ioan cel Marc; 8. Bis. St. Dumitru; 8 bis.
Bis. Migureanu; 9. Bis. Sf. Spiridon-Vechiu; xo. Biserica Sf. Nicolae; 11. Hanul Colţea; ia. Palatul mic Brincoveanu;
13. Bis. Sf. Gheorghe Nou; 14. Hanul Papazoglu; 15. Bis. Stelea; 16. Bis. Sf. Gheorghe Vechia; 17. Bis. Sf. Vineri,
18. Hanul Manuc; 19. Bis. Sf. Ioan Nou; 20. Agia; ax. M-rca Mihai Vodl; 22. Curtea Ani; 23 M-rta Sfinţii
Apostoli; 24. M-rea Antim; 23. Curtea Judecâtoreasd; a6. Bis. şi azilul Doamna Bllaşa; 27 * Spitalul Brlncovcnoc; aS.
Palatul marc Brlncovcanu; 29. Mitropolia; 30. M-rea Sf. Ecaterma; 31. M-rea Sf. Spindon Nou; 3a M-rea Radu-VodJ.

In Ardeal a existat un sat Bucureşti în actualul
judeţ Huniedoara. In documentele vechi ungureşti
numele lui a trecut prin următoarele forme: Buku-
resthefalva (anul 1404); Bukorfalva (anii 1439# I 44 1 #
1445 şi 1468); Bukurel (anul 1491) şi Bukuresth
(anul 1523) l ).

*) Cslnky, • Magyarorszlg tdrtfn. foldrajxa *, I, pag. 727 şi
V, pag. 78, 81. Un sat Bucurtfl este şi In Albania, lingi Scutari.

Dealuri cu numele de Bucureşti sunt două în
judeţul Mehedinţi.

Ţinând seamă de frecvenţa cuvântului Bucureşti
ca nume toponimic — şi probabil localităţile cu
acest nume sunt mult mai numeroase decât
cele arătate mai sus — pare curios că numele
actualei capitale a României nu apare decât în

veacul al XV-lea. .

Prima menţiune ar fi într'un act dela Mircea cei
Bătrân din 1410, datat in arce nostru Bukurest (în

Stf>llmer1 Libertatea

cetatea noastră Bucureşti) *). Dar autenticitatea
acestui act nu este sigură şi tocmai în 1464 avem
un al doilea act, acesta dela Radu cel Frumos, şi
autentic, care menţionează Cetatea Bucureşti (rpa*
EtfKgpnjii) *).

Dar dacă Bucureştii sunt amintiţi aşa de târziu,
in schimb atât izvoarele interne, cât şi cele externe,
pomenesc şi în veacul al XlV-lea şi în al XV-lea
« Cetatea Dâmboviţa », pe care cei mai mulţi istorici
ai noştri au identificat-o cu Bucureştii, de o parte
pentru motivul că cetatea Bucureşti se afla pe râul
Dâmboviţa, de altă parte pentrucă numele cetăţii

1. Evenimentele pe carele arată documentele şi
cronicile că s'au petrecut în cetatea Dâmboviţa, nu
puteau avea loc decât la Bucureşti. Astfel o diplomă
a regelui Sigismundal Ungariei din 1397, spune că
voevodul Ardealului Stibor, după ce s'a înapoiat
din cruciada dela Nicopole (1396), a asediat pe
Vlad, înlocuitorul lui Mircea, în «cetatea zisă
Damboviţa *. După un lung asediu Vlad se predă,
iar Stibor îl duce în Ardeal «împreună cu soţia,
copiii şi toată familia» 1 ).

Nu se poate închipui ca Vlad, în momentul când
era ameninţat de voevodul Ardealului, să se fi

Mlnistirea Radu-Vodi (ruinaţi) Col. Arhivelor Statului

Damboviţa apare in documente exact în epoca
anterioară apariţiei numelui cetăţii Bucureşti.
V um ln f* P c râul Dâmboviţa mai existau două

rvfii V m“' UD ? la Po î iul Dâmboviţei, numită
Cetatea Neamţului, şi alta la Cetăţenii de Vale
numită Cetatea lui Negru-Vodă, s’a emis părerea

dîl CC p trebue identificată cu cea

dela Podul Damboviţei *).

nU “ P ° a " SUS,in ' P ' ntru

*) Gion» Istoria Bucureştilor, pag. 23.

J1T 1 * 10 ' D y VtChi C “ a " r0mâne> “ ,n • Bu ‘«»nul Com,-
..unu Monumetdor Istorice III (, 91o) , pag iyj urm

vît f SiJ OCma ‘ ‘V e ^ tca d ela Podul Dâmbo-
SS n C - ? S1 ? tă Ch,ar la graniţa acelui prin-

dSât Bucureşti? ^ Dâmbovi l a * “« P° a “ «

De 2 RadifrJl după ce Ştefan cel Mare a bătut
urmă a< snnrf r Prumo ?. la Cursul Apei, acest din
ci toată^° ‘ Car “ mold oveni şi poloni, fugi
bovitanr.!ir!dÎr ** SCa “ nul său.) cetatea Dâm-
cu sine n n U ^ a ^ e § te fan o cuceri, luând

^gurile Domnului munton ')° M

scaun^de domnie* 1 *’ ^®boviţei n’a fost niciodată
_ _ ' ,ar » de altă parte, până acolo

*) N. Iorga, Chilia fi Ctiaita Aih* *

•> 1 £*£Zt l Ci. fi Urechi*.

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI

„ a : " su:>l in 3 zne dela Cursul Apei
şi a 4-a zi să o şi cucerească, Deci şi în acest caz
avem aface cu cetatea Bucureşti. De altă parte

snun^y 1 ™T> n \ V ° rb,nd dcs P fc această
.pun că s a dat la cetatea Bucureştilor, ceea ce
dovedeşte că in tardiţia locală ele erau M ns şi
aceeaş localitate *). M

n 3 ’ ţ? x at « Privilegiile comerciale acordate de
Domnii Ţăru-Romaneşti negustorilor din Braşov,
delâ J 4 I. 3 — 1437 » se arată că vor plăti vamă şi la
Rucăr şi la Damboviţa »). Dacă prin această din

* Dâmboviţa » sau * cetatea DârnC,^ Sg**

nimentele în legătură cu această ce

din istoria Bucureştilor. Ct3tC faC parte

De altfel, în toate izvoarele din veacul al XV-!«

aTirifRom"' înăriS

jim Romaneşti l ). De sigur ci aceasti întâietate
nulnarâ d up 3 cjderes

uunăre — Giurgiu şi Turnu-Măgurele — în mî
mie Turcilor. De atunci cetatea Bucureştilor a

'•iwSîbfîi

S ! |r ■

sVi**. JtiS* 'i* • - JSH

fy : r • UBWpi

Miiropolu: biserica ţi interiorul mlnlstirii (Dup* Cion. Ist. Buc.)

urmă localitate s’ar înţelege cetatea dela Podul
Dâmboviţei, ar însemna că existau două puncte
vamale pe cursul de sus al râului Dâmboviţa, în
imediată apropiere unul de altul şi pe acelaş defileu:
Rucărul şi Podul Dâmboviţei. Aceasta însă nu e
probabil şi deci punctul vamal Dâmboviţa din amin¬
titele privilegii trebue identificat tot cu Bucureştii,
unde negustorii cari treceau spre Dunăre plăteau
vamă, după cum de altfel plăteau şi cei ce veniau
la Târgovişte, capitala ţârii.

l ) Cronica logof. Ştefan Crcţulescu.

•) Publicate de I. Bogdan In Relaţiile Ţăni Rormineşti cu
Braşovul ţi fura ungurească, pasam.

rămas cd inai înaintat punct fortificat în calea
năvălitorilor de peste Dunăre.

Deşi pe vremea lui Radu cel Frumos şi Basarab
cel Tânăr ea a căzut de două on in mâinile lui
Ştefan cel Mare, la 1473 după un asediu de trei
zile şi la 1476 după un asediu de două săptămâni,
la care a cooperat şi o armată trimisă de Matei
Corvin •), totuşi a continuat să se menţină ca

l ) Cf. pe lingă cele iritate la cetatea Dâmboviţa» caraccc-
rizirile cu prilejul ascdulor din 1473 31 1476. In acest din urmi
caz Bucureştii sunt aritaţi castrum fortisumum tUius terrae sau
arx ... yuutf ilto regno et urii et natura mumtior erat. (la Gion,
Istoria Bucureştilor, pag. 46 urm.).

*) Ibiiicm 31 Unu» Şte/an cel Mare pag. 151 urm.

Supliment Libertate»

punct întărit până spre sfârşitul veacului al

XV 1 ' 1 "- .. xt o

Scriitorul dalmatin Verancici o consideră la 153»
între cele două cetăţi de zid — arces lapideae — pe
care le mai avea Ţara Românească ’), iar călătorul
< parizian» Picrre Lescalopier menţionează şi el
cetatea, la 1574, dar de astă dată fortificaţiile ei
erau de lemn*).

De sigur că valoarea Bucureştilor ca punct în¬
tărit a scăzut foarte mult după cucerirea Ungariei
de Turci (1526) şi după ce şi Ardealul a devenit un

In veacul al XV-lea localitatea noastră se pre¬
zintă din acest punct de vedere ca un popas sigur
şi punct vamal pentru negustorii cari circulau pe
acest drum, din care cauză şi curtea domnească o
vizitează adeseori.

începând cu Radu cel Frumos (1462—1474) însă
Domnii îşi au reşedinţa aproape în mod permanent
în Bucureşti şi astfel oraşul nostru ajunge «scaun
de domnie », alăturea de capitala ţării, Târgoviştea 1 ).

De sigur că stabilirea curţii a contribuit mult la
propăşirea oraşului, căci de o parte s'au aşezat aici

Paraclisul mitropoliei

principat vasal Turcilor şi de aceea fortificaţiile
ei au fost lăsate în părăsire, mai ales spre sfârşitul
veacului al XV 1 -lea. Iar după prădarea oraşului de
către Sinan Paşa la 1595, Bucureştii încetează de a
mai fi un punct întărit şi rămân un oraş deschis.

Bucureştii scaun de domnie. Favorizaţi de poziţia
lor geografică, Bucureştii au avut în trecut şi o
importanţă comercială, în legătură cu drumul ne¬
gustoresc spre vadul dunărean al Giurgiului.

l ) « Te taur dc monumente istorice », 111, pag. 178.

•) Voyagts In • Revue d'histoire diplomatique », anul 35,
pag. 46. Cf. şi Iorga, Ut. Rom. prin câlâtori , ed. II, voi. I,
pag. 198.

un număr tot mai mare de boieri, cari şi-au construit
case, de altă parte s’a înmulţit numărul negusto¬
rilor şi meseriaşilor.

Nu avem nici o informaţie despre aspectul şi
întinderea oraşului în veacul al XV-lea, dar din
faptul că unele documente dela începutul veacului
următor îi zic « minunatul scaun al Bucureştilor *
( x 5 l 5 ) sau «catedrala minunată cetate a Bucu¬
reştilor» (15*6), am putea deduce că era o reşe¬
dinţă frumoasă şi apreciată.

Abia spre sfârşitul veacului al XVI-lea găsim
prima descriere a oraşului, mulţumită călătorului

) Pc Ungi informaţiile din Gion, o. c. cf. şi documentele
datate din Bucureşti la Iorga, Regat* de documente interne la
voi. XI din Docum. Hurmutachi, cum şi I. Bogdan, o. c.

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI

francez amintit mai sus, Picrre Lescalopier, care
l-a vizitat la 1574 în timpul domniei lui Alexandru II.

El descrie oraşul şi curtea domnească în modul
următor: *.. .Sosim seara în Bucureşti. Intăriturile
acestui oraş sunt trunchiuri mari de copaci înfipte
în pământ unul lângă altul şi legate între ele prin
grinzi transversale, prinse de acele trunchiuri prin
cuie de lemn lungi şi mari; pavajul oraşului este
din trunchiuri de copaci. Pe aici trece un râu numit
Dâmboviţa. In acest oraş am găsit pe voevodul
Alexandru, în ajutorul căruia veniseră boierii ţării
şi Turcii. El era bine păzit în castelul său, întărit
ca şi oraşul, unde îi prezentarăm omagiile; cu marc
greutate s'a găsit un dragoman latin pentru mine.
In sfârşit prinţul ne-a oferit găzduire şi tain şi ne-a
dat trăsura sa cu cai buni şi un secretar ca să putem
traversa întreagă ţara fără să ne coste nimic...

o Palatul său era de paiantă, umplută cu vălătuci.
Nc-au dus să vorbim cu el într'o sală mare tapiţată
cu covoare turceşti şi cu reliefuri de jur împrejur,
înalte de vreo trei picioare, ca în caravanseraiuri.
In capătul sălii, în faţa uşii, prinţul şedea într’un
jeţ. Nimeni nu se găsia în acest loc ridicat, decât
el si un paj în picioare la o parte, care-mi luă
scrisoarea şi o dădu prinţului; mai mulţi oameni
înarmaţi cu topoare sau cu buzdugane erau prin
această sală.

v Venind dragomanul latin, prinţul porunci pa¬
jului să-i dea scrisoarea mea ca să o citească cu voce
tare şi să o traducă. Eu ştiam că nu conţinea nici
un secret, dar ca să-mi vorbească puse să se retragă
publicul şi pajul în celălalt capăt al sălii şi nu rămase
cu noi decât dragomanul, care părea că-i explică
spusele mele latineşti prin fraze lungi; prinţul îmi
vorbia puţin. Am ieşit din castel cu o făclie şi am
fost duşi la o casă de târgoveţ, unde fuseseră aduşi
şi însoţitorii noştri ardeleni, cari îşi căutară locuinţe
în alte case în timpul cât eu fusesem reţinut la
prinţ; ni s’a dat o masă bogată gătită de un bucătar
al prinţului trimis înadins.

«A doua zi... m’am plimbat prin oraş, unde
n'am văzut nici o clădire frumoasă. Două biserici,
una de rit grecesc, cealaltă a luteranilor, erau dc
lemn; toate acoperişurile erau de olane, de şindrilă
sau de paie; ţinutul este roditor, dar nu există nici
piatră, nici ardezie » l ).

Zece ani în urmă un alt călător, tot francez,
învăţatul Iacob Bongars, vizită Bucureştii la în¬
ceputul domniei a doua a lui Mihnea Turcitu
(1585) şi ne lasă şi el o scurtă descriere a ora-

ŞUl « Ul . .într’o Joi, ajunşi în Bucureşti, unde se află
curtea. A doua zi chemaţi la divan, am prezentat
scrisorile noastre lui Mihnea. Prinţul, de vreo 25
de ani, ne întrebă dacă vrem să intrăm în serviciu
lui, dacă am adus peşcheşuri; porunci să ne dea
tain dela curte ». Peste tot clădirile 1 s au păru
nesemnificative. « Rău construite, zice e , c ci

toată ţara nu sunt construcţii de zid decât bisericile
şi mănăstirile, care sunt frumoase, şi castelul din
Bucureşti * *).

Descrierile de mai sus, scurte şi foarte incom¬
plete, nu ne permit să ne facem decât o idee foarte
aproximativă despre aspectul Bucureştilor la sfâr¬
şitul veacului al XVI-lea. Ele cuprind de altfel

Biserica Sf. Spiridon Nou înainte de restaurare
(Col. Capja)

; unele greşeli datorite, de sigur, imposibilităţii
ilătorilor de a se informa deplin în scurtul timp
ît au stat în Bucureşti.

Este adevărat că zidurile cetăţii nu mai existau
in locul lor se ridicaseră întărituri de lemn, de
semene.» casele erau mic» ?i construite fără artă,
-operite mai ales cu olane şi cu şindrili şi cele dela
lărgim cu paie. Pavajul de bârne ce acopena cel
uţin străzile principale făcea ca circulaţia si fie
estul dc lesnicioasă.

Curtea domnească — castelul — era de sigur
ădirea cea mai importantă din oraş, căci bisericile
. > ___ c’tr’linn nmţnilltl CU

*) Docum. Hurinuzach», XI, pag- loiga, o.

pag- 209

*) Voyagei, loc . cil.

Sqpllmant Libertate»

Curtea constituia de altfel centrul oraşului.
In apropierea ei s’a format «târgul» cu ca¬
sele fi prăvăliile negustorilor fi meşteşugarilor,
înşirate de alungul străzilor ce purtau numele
diferitelor bresle. Deşi cei doi călători nu
arată unde era aşezată Curtea, se ştie din alte

Bucureştii pe la 1870 (de L. Breton) Col. Multului Municipal

informaţii, că ocupa întreg terenul de pe ţărmul
stâng al Dâmboviţei, unde este astăzi Biserica
Curtea Veche şi străzile învecinate. In această re¬
giune Dâmboviţa făcea pe acele vremuri un mare
cot, curgând apoi in linie dreaptă pe toată distanţa
până la al doilea cot mare dinspre lăsărit. Întreg
terenul cuprins intre aceste două coturi se putea
uşor apăra, căci in spate era sprijinit de dealuri

Miniatir.a Mihai Vodl (Col. Multului Municipal)

veacul al XVI-lea între biserica Curtea Veche, Sf.
Gheorghe Vechiu şi Sf. Nicolae unde erau străzi cu
numirile vechilor bresle: Abagii, Blănari, Covaci
(fierari), Cavafi (cismari). Băcani, Potcovari, Boian¬
gii, Marchitani, Şelari, Lipscani, Zarafi, etc.

Boierii au primit locuri ceva mai departe in di¬
recţia bisericilor Stelea şi Lucaci
şi in spre actuala str. Carol şi
Calea Victoriei, unde era biserica
Gheormei Banul (lângă Banca
Crisovelloni) şi Sf. Ioan cel Mare
(actuala Casă de Depuneri).

De altfel acuma, ca şi mai târ¬
ziu, casele boiereşti, construite
de obiceiu de piatră şi împrej¬
muite cu uluci, nu erau aş.zate
la linie dealungul străzilor, ci ră¬
sfirate fără regulă In mijlocul
unor curţi mari, înconjurate de
grădini şi vii. Astfel numai târ¬
gul propriu zis, cu străzile măr¬
ginite de prăvălii sau case de
negustori, prezintă aspectul de
oraş, pe câtă vreme cartierele
boiereşti păreau imense proprie¬
tăţi rurale cu conacele lor pre¬
sărate în mod neregulat.

La rândul lor cartierele măr¬
ginaşe erau formate din aglomeraţii de bordee şi
cocioabe, acoperite cu paie, cu coceni sau cu stuf
şi înfundate in noroi sau praf şi prezentând o
înfăţişare respingătoare.

Se susţine in deobşte, că până la sfârşitul vea¬
cului al XVI-lea Bucureştii se întindeau numai
pe ţărmul stâng al Dâmboviţei.

In realitate, încă de pe la jumăutea acestui veac
cunoaştem cel puţin trei biserici
pe ţărmul drept al râului: una a
jupanesei Caplea pe actualul deal
dela Mihai-Vodă, alta a lui Pană
Vistierul, actuala Sf. Ecaterina, şi
alta ridicată de Alexandru II pe
colina dela Radu-Vodâ. De sigur
că în jurul acestor biserici existau
cartiere locuite, ele îasă au fost
considerate până târziu ca afară
din oraş. Iar când spre sfârşitul
acestui veac bisericile de care vor¬
bim au fost transformate în mă¬
năstiri, înconjurate cu ziduri de
cetate, ele aveau menirea, de si¬
gur, să constituie puncte de apă¬
rare împotriva invaziilor dela Du-

Inaltc, la lăsărit de girliţa Bucureştioara ce se Daniei lui Mit,,; ^ ovadâ » £.ă ‘ n cursul cam

vărsa în Dârnboviţa, iar la apus de râpe adânci au servit ca |J” Vl, . eaz “* contra T urcilor.( x 595 ).

Pe dealul din dosul actualei biserici Curtea Veche Vodăa flit r adăpost, iar mănăstirea Radu
din Piaţa Sf. Anton, se înălţa castelul cu clădirile ca dÎoozn L ^ ? ‘ $* TurC ‘ “ re

slujitorilor şi celelalte dependinţe, iar în jurul lu, lui s£n p a , PU d ! n care cauză la r . e,rag

s’a format «târgul.. Acesta îş, avea centrul în n„ Pa î a a Ş»fa»t distrusă prin explozie.

ş a ea centrul in Dar cu acest prilej şi oraşul de pe ţărmul stâng

CONST. MOLSIL: BUCUPE$TH VECHI

a fost întărit de Turci, după ce Sirun Pasa a ocupat
Bucureştii, cu fortificaţii de pământ şi de lemn, —
băşti, părcane şi şanţuri, cum le spune cronicarul
N. Costin — Întărituri care probabil s’au făcut pe lo¬
cul fostelor ziduri ale cetăţii.

Natural că ocuparea
Bucureştilor de Turci, deşi
de scurtă durată, a produs
mari pagube, iar cu prilejul
retragerii lor multe din clă¬
diri vor fi suferit. De ase¬
menea şi pe vremea urma¬
şului lui Mihai Viteazul,

Radu Şcrban, oraşul a fost
prădat de oştirea lui Gavril
Bathory, care în anul 1611
a făcut o invazie în Ţara
Românească.

Spre a completa ştirile ce
le avem asupra Bucureşti¬
lor la sfârşitul veacului al
XVI-lea, menţionăm că or¬
ganizaţia comunală era la fel
cu a celorlalte oraşe dela noi.

In fruntea ei se afla un sfat
orăşenesc, compus din un
judeţ şi 12 pârgari, cari aveau in grija lor nu
numai întreagă administraţia oraşului, dar şi drep¬
tul de a da acte de proprietate pentru locurile
ce se cumpărau în raza oraşului.

Sigiliul oraşului reprezenta pe
vremea aceea pe Maica Dom¬
nului cu pruncul în braţe l ).

Bucureştii capitala Ţării’Ro -
măneşti. Cum a devenit oraş mare.

Epoca ce a urmat domniei lui
Mihai Viteazul poate fi consi¬
derată ca începutul unei ere de
marc desvoltare pentru oraşul
nostru.

Este adevărat că importanţa
militară a Bucureştilor a scăzut
cu totul, dar din punct de vedere
politic şi comercial au ajuns pri¬
mul oraş din Ţara Românească
şi unul din cele mai însemnate
din sud-estul Europei.

Succesele lui Mihai Viteazul
contra Turcilor au deşteptat nu
numai atenţia şi entuziasmul Ro¬
mânilor, dar şi al popoarelor ere-

, --*i*i«*mc di cuiuror celor

ce luptau pentru libertate.

In special din timpul domniei lui Matei Basarab
care şi-a luat sarcina de a face, împreună cu po-’

Biserica Sf. Gheorghe-Nou şi banul

poarele din Balcani, o mare răscoală contra Turcilor,
susţinută şi de alte puteri creştine. Bucureştii ajung
centrul revoluţionarilor balcanici.

Biserica Grecilor foatl a Gheormei Banul (Raifet 1837) Col. Olsaewaby

itine supuse semilunei. Cu toţii T) e a l t i nane Domnii din veacul al XVII-lea

“ţL* •sn* $5*? 0 cu "" rt

Ţării Româneşti sunt consideraţi ca şefii naturali

. T . _t d../*« • r«* cf 1 rari» rra

1 ,

au căutat să ridice Bucureştii la nivelul oraşelor
t. Este

ai acestei mişcări, iar oraşul Bucu «Ş‘i> «re era
situat fn poziţia cea mai potrivită pentru conducerea

*) Cf. act«l« publicai. d« Cion, o. c-, pag. 7»J u,m

mari din ţările civilizate. Este adevărat ci mulţi
dintre aceşti Domni au fost crescuţi în cultura
grecească şi au provocat din această cauză
puternică reacţiune

Supliment Libertatea

• frondele * acestea boiereşti izbucnind în Bucu¬
reşti, au contribuit să ridice prestigiul oraşului.

In sfârşit,în timpul acesta legăturile cuConstan-

Bisenca Batişte (Col. Muzeului Municipal)

tinopolul devenind mai strânse decât oricând,
din cauza desvoltării foarte mari a comerţului
levantin, Bucureştii, cari erau în drumul dunărean

al acestui comerţ, câştigă o importanţă deosebiţi
şi din acest punct de vedere.

Toate aceste împrejurări contribue ca oraşul no¬
stru să progreseze în toate direcţiile
şi să ia aspectul de oraş mare.

Mai întâiu raza lui se întinde
foarte mult în toate direcţiile. Spre
apus el merge până la actualul
Cişmigiu; pe malul acestui lac
Matei Basarab a ridicat mănă¬
stirea Sărindar, a cărei biserică
era aşezată în faţa actualului Cerc
Militar (Calea Victoriei colţ cu
B-dul Elisabeta). Spre nord li¬
mita trecea de actualul bulevard
Regele Carol I, unde se afla mă¬
năstirea Sf. Sava (în faţa Univer¬
sităţii) şi ajungea până în cartierul
Batişte, numit după cunoscutul
boier grec al lui Radu Mihnea.
Spre răsărit se întindea în direcţia
cartierelor Lucaci şi Văcăreşti;
chiar din acest timp avem nu¬
mirea de «Calea Văcăreşti a pentru
drumul ce mergea spre dealul
unde mai târziu s'a construit mă¬
năstirea cu acest nume. Iar spre apus trecea până
spre Gorgani, unde s'a ridicat de Şerban Canta-
cuzino biserica Sf. Ilie Gorgani.

CONST. MOISIL*. BUCUREŞTII VECHI

Pe ţărmul drept al Dâmboviţei oraşul s'a întins
pe actuala cale Şerban-Vodă, pe unde încă de mult
trecea grădina domnească; de asemenea în direcţia
bisericii Sf. Apostoli, ridicată de zid de Matei
Basarab. De aici spre actualul deal al Mitropoliei
şi spre vechea mănăstire Sf. Ecaterina erau locuri
puţin populate şi acoperite mai
mult cu grădini şi cu vii. In
această regiune s'a dat în 1631
lupta dintre Matei Basarab şi
Leon-Vodă, în amintirea căreia
s'a zidit mai târziu biserica Slo¬
bozia de pe calea Şerban Vodă.

Această regiune însă a în¬
ceput să se populeze după ce
la 1658 Constantin Şerban, ur¬
maşul lui Matei Basarab, a ri¬
dicat pe colina centrală, dintre
Radu-Vodă şi Mahai-Vodă, mă¬
năstirea Sf. Constantin şi Elena,
devenită mai târziu mitropolia
şi astăzi patriarhia ţării. Dela
acest Domn, Constantin Şerban,
a primit numele lacul din apro¬
piere : heleşteul lui Şerban-
Vodă, şi tot dela el drumul ce
mergea spre Giurgiu s'a numit
mai târziu calea Şerban-Vodă.

înfăţişarea oraşului în timpul urmaşilor lui
Mihai Viteazul, în domnia lui Matei Basarab
şi a lui Constantin Şerban, epocă în care Bucu¬
reştii ajung un oraş mare, ne-o descriu câţiva
călători străini veniţi parte din Apus, parte de

peste Dunăre. . * .

In relaţiile lor aceşti scriitori nu se mărginesc
să ne comunice numai impresia generală ce le-a
făcut vizitarea oraşului, ci ne dau şt unele detalii
despre viaţa şi obiceiurile de aici. Ei mai povestesc
şi modul cum au foat primiţi de Domn sau de
boieri, informându-ne astfel în mod indirect despre
aspectul şi ceremonialul Curţii Domneşti.

De aceea reproducând paginile consacrate şederii
lor în Bucureşti, nu ne vom opri numai la pasagnlc
în care fac descrierea oraşului, ci vom adăuga şi
pe acelea care vorbesc despre viaţa, ceremoniile şi
obiceiurile dela Curtea Domnească sau din alte

medii bucureştene. . _ ,

In anul 1630, pe vremea !m Leon Tomsa. oraşu
nostru a fost vizitat de ambasadorul suedez. Paul
Strassburgb. Acesta numeşte Bucureştii « metro-
polă * — ad metropolim Bucaresttm % pe cată vreme
despre Târgoviştc spune că fusese odata reşedinţă
domnească: olim palatinum sedes.

Bucureştii i se par un oraş întins şi foarte mare,
cu străzi şi pieţe bogate. «Ajungând în ţaţa acestui
marc şi foarte întins oraş —spune el — ne-au
întâmpinat vreo sută de boieri Înarmaţi, cari verua
spre noi în fuga mare, ca şi cum ar fi voit să ne
atice, şi descălecând ne-au salutat In numele lui
Leon-Vodă, apoi nc-au însoţit până la gazda noastră.

• In aceeaş seară principele a trimis pe prefectul
palatului şi ne-a invitat pentru a doua zi la masă.
La ora fixată veniră boierii şi trăsurile domneşti
şi plecarăm îndată la palat. Eram însoţiţi de vreo
200 de ostaşi din garda domnească, înarmaţi şi
îmbrăcaţi mai bine decât cei din Transilvania.

« Toate străzile şi pieţele oraşului erau pline de
mărfuri scumpe, pe care negustorii italieni, greci,
armeni şi turci le expuseserăspre vânzare. Mulţimea
şi numărul poporului adunat erau atât de mare,
de părea că toţi Valahii se strânseseră acolo.

« La curte de asemenea erau foarte mulţi boieri;

Cur<« d t ntAnlaurc bucureşttaal (s« XIX) Cot- Suh!

ceremoniile foarte lungi şi un mare lux in îmbră¬
cămintea oamenilor şi a cailor. . .

« Palatul însă era ruinat din pricina vechimii şi a
deselor schimbări de Domni.

«Principele cu capul acoperit mă aştepta in uşa
sălii de primire, plccându-se înaintea mea, după

Supliment Libertate*

datina turcească, şi ţinând mâinile pe piept. Două
jeţuri erau aşezate într'un loc mai înalt, din care
îmi oferi pe cel din stânga, care la barbari este cel
mai de cinste, dar eu nu am primit. Alăturea de
principe şedeau câţiva fruntaşi turci, cari după
cum mi s’a părut, erau judecători.

«La dreapta stăteau demnitarii ţării şi ai curţii,
îmbrăcaţi în haine cu blănuri scumpe, ca în zile
de sărbătoare obştească ».

După ce ambasadorul a prezentat Domnului
scrisoarea regelui Suediei şi s'au ţinut cuvântările

O notă deosebită cu privire la înfăţişarea Bucu¬
reştilor câţiva ani în urmă, la 1636, în primii ani
dc domnie a lui Matei Basarab, ne dă scriitorul
anonim polon, care a întovărăşit solia lui Gheorghe
Krasinski la Constantinopol 1 ).

«Acest oraş Bucureşti, spune el, este scaunul
Domnilor Ţării Româneşti, peste care domneşte
acum Matei Basarab, un bărbat în vârstă, favo¬
rabil creştinătăţii şi regatului polon şi, deşi ţara lui
e supusă Turcilor, le este mare duşman.

«Aşezarea oraşului este foarte frumoasă şi veselă,

Cui vtent d« nuiuU Col. Mu«ului Muaidpai

de rigoare, s’au aşezat la masă în sunetul trâm¬
biţelor şi fluerelor (?).

«■ La masă eu şi cu însoţitorii mei am fost aşezaţi
la dreapta; principele şi cu Valahii săi la stanca
înaintea principelui erau cupe şi farfurii de arcint
la cei dela mijlocul mesei blide de lut frumoase si
smălţuite, la cei din coada mesei de lemn. Bucatele
nu se ridicară de pe masă în tot decursul prânzului
ci se puseră unele peste altele până ce se făcu oe
încetul o grămadă mare. Vinurile erau bune si
alese şi după ce le beau, mesenii vonbeau împreună
mai liber şi mai apropiat. ..»*).

fnrî°^ m?ie neîntr «uptă pe care am străbătut-o

mcă dela ieşirea din Moldova.

oimrn!In 0ra ^ ° mov *^ mare ridicată deasupra
învinşi fiinH C H Pienră î? tr ’° * u P tă acum cinci ani,

3 In i x C ' St D ° mn - Mai CSte ?> ° 3 d °f

asemenei cea ^* ,ă P arte a oraşului, între râuri, de
“um un an"*) 5 '™ al Unei ,zbânde a ace,uiaŞ ’

*> Sttasiburghi P., Rtlatio, in Cipariu . Arhiv, 1 pig , ...
Gion o. c. pag. 103. '

CmtonlT'? ,,iduc * ,t f om Incasei la P. P. Panailtscu,
*) D-l p° ° m W» "«"<*, Pag. 3 o urm.
t c , dela PlumK * ICU 2ICC ** prima m °viU s'a ridicat In urma lup*

J££2T" l r adoua.nurmavic.o-

’ con,fl lul Radu, fiul lui Alexandru Ilia» (1653)-

CONST. MOIS1L: BUCUREŞTII VECHI

«Oraşul «te mai frumos clădit decât Iaşii, deşi
este mai mic. Aproape toate casele au acoperişul
de şindrilă. Intărituri nu sunt de loc, afară de
mănăstirile întărite, anume Sf. Mihai şi cea po¬
menită mai sus (Radu-Vodă) *). Oraşul e împodobit
şi cu frumoase biserici de zid. Cea mai frumoasă
şi cea mai de frunte însă este mănăstirea unde fusese
aşezat solul. Se află pe o insulă înaltă într'un loc
frumos, înconjurat de apele râului Dâmboviţa,
care străbate oraşul. Biserica din această mănăstire
e foarte frumoasă ca arhitectură şi zugrăveală şi o
alta mai frumoasă, sau măcar asemănătoare, n'am
văzut. Intr’o capelă lângă biserică este îngropat,
împreună cu soţia sa, Radul voevodul muntenesc,
fundatorul mănăstirii şi bisericii. Castelul în care
locuieşte Domnul este într'o vale între râuri, pe
dinafară nu e urât, dar nu are nimic deosebit o.

Ca să ne dăm seamă de pompa cu care se primiau
soliile străine pe timpul lui Matei Basarab, vom
mai reproduce din acest călător primirea ce s'a
făcut la intrarea în Bucureşti şi cea dela curtea
domnească:

«.. .ne ieşi înainte pe râul Colentina toată curtea
Domnului cu hatmanul în frunte. Erau toţi frumos
îmbrăcaţi, călări pe cai turceşti şi deosebit de ei
cinci steaguri de oşteni. Aici a urat bun sosit
solului, în numele Domnului, nepotul de soră al

•) Solia a fost gizduitl la ministirea Radu-Vodi înd in
scara sosirii In Bucureşti.

Turnul şi spitalul Colţei (dupi Gion, Ist. Buc.)

acestuia, a cărui funcţie este să poarte buzduganul
şi spada domnească în public... 1 )* După aceste

*) Preda Brincoveanu, mare spitar; mama lui era vâri nu
sori cu Matei Voevod. (Nota d-Iui Panaitescu).

Sortiment Libertate*

urări ne-au condus în Bucureşti în următoarea
ordine: în frunte mergeau câţiva oameni, doi câte
doi; la dreapta erau două steaguri de oşteni, la
stânga trei. Lângă sol mergeau pe jos patru guarzi
îmbrăcaţi ca nemţii şi purtând muschete; cu solul
mergea toată curtea domneasca şi în urmă câteva
zeci de slujitori călări *♦

Când s'a dus solul în audienţă la palat «l-au
condus în aceeaş caretă şi cu suită ca în seara pre-

înainte de despărţire, Domnul a pus pe umerii
solului, în semn de prietenie, un caftan de catifea
roşie.

<( In timpul prânzului au venit la sol, după obi¬
ceiul acelei ţări, toboşari, cântăreţi din caval, măs-
cărici, precum şi alţi muzicanţi şi scamatori; solul
i-a mulţumit pe fiecare după cum se cuvine

In 1040 un alt sol polon, W. Miastkowski, a
trecut prin Bucureşti; în acelaş an oraşul nostru a

tuni

Siradi din Bucure,li dup, Doussauli (caw In stU oriental)

cedenti, iar noi mergeam pe de lături călări câte
doi, după obiceiul local.

» La scară l-au primit pe sol mareşalii, cari ne-au
condus pnn mai multe odăi pline de boieri, slujbaşi
mai mici şi alţi oameni. In ultima odaie erau dre¬
gătorii mai mari şi mai de frunte, oameni politicoşi
şi de o vârstă venerabilă. Domnul stătea sub un
baldachin, îmbrăcat în haine de ferezie albă si
violetă, căptuşite cu blană de zibelină. Văzând pe
sol care intra în cameră, a înaintat dela tronul lui
spre dansul şi l-a primit cu dragoste. După aceea
aşezandu-se fiecare la locul ce i se cuvenia, solul a
transmis Domnului din partea regelui complimente
şi urări. Li s a poruncit apoi tuturor boierilor de
sfat şi dregătorilor să treacă in altă cameră, iar
noi am trecut în camera în care dormia Domnul
Acolo sţăturăm mai bine de o oră tratând chestiunile
ce-1 priveau pe el şi republica noastră... Acolo

lost vizitat şi de episcopul catolic Petru Bakfici
d ÎT Bul S aria - N ‘ s'au păstrat relaţiili
j Ur °i ra despre m odul cum au fost primiţi ş
m C L le c ? au văzut în oraş.
fri^r^S'u 3 SOsit la sfârşitul lui Martie p<
fi nd d?,Pi dă T^ a,ei Basarab l'Psia din Bucureşti
mai Targ0vi $ te f d * aceea primirea a fos

Iată rnîn P om Poasă şi făcută numai de boieri
. Jm relalează secretarul său*):
întârnoin- art,e î 0 *** * n Bucureşti. Au ieşit ir
ÎeaSR « , S ° U,U ‘, Zece boie « fruntaşi şi şapt«
liturghii la «Jm"* că ^ r ‘‘ Dimineaţa s'au făcut tre
predică în if,- 3 gazd * Ş> un franciscan a ţinut <
divin luarăm ^ e * te ‘, După term inarea serviciulu

patru boieri ai^n 3 “f 6 solul a avut 02 oaspe |
V a ‘ Domnului: căpitanul, logofătul

’> Cf ' P P Pini,, «cu ( tbidim, p»g.

CONST. MOISIL: BUCUREŞTI! VECHI

t-nx um oucureşti au condus De sol

câteva sute de oameni călări şi pedeştri" Inaimi
de plecare, solul cu nepotul 9 său C?iswiecki
câţiva membri ai sohei au fost la banchet la cum¬
natul Domnului, logofătul. Când Ciswiecki era

rhL.n tU â pnncipe,ui cste aşezat pe ţărmul râului:
chiar pe râu este o parte a numitului palat şi trebue
să trec, prin palat când intri în grădină, Sre Se
de cealaltă parte a râului. Palatul nu e de loc

ziSdl apr ? 3pe d5r3pănat Ş* ur| de înainte erau
zidurile de jur împrejur, acum este închis cu lemne,

şi casele unde stă principele sunt în stare proastă.

Primirea prinţului de Coburjţ In Bucureşti (1789) Col. Academici Române
B) Curtea Domneasci (nouâ); C) Trecerea podului pejte Dîmboviţa; D) Glrla

să plece dela banchet, a venit să-l ia un rădvan cu
şase cai, dar logofătul s'a supărat foarte tare spu¬
nând: dacă am poftit pe cineva la mine, voi găsi
eu cu ce să-l trimit înapoi. Deci rădvanul a plecat
şi el a poruncit să se aducă atâjia cai, câţi eram.
Astfel am pornit cu toţii şi caţiva din oamenii
noştri mergeau pe jos. In faţa cailor mergeau 50
de oameni cu muschete, cari începură să tragă
focuri, de când invitaţii au încălecat la curtea
logofătului şi până la casa lui Ciswiecki, ceea ce
era un lucru de mirat la Munteni, căci de obiceiu
nu tragfocuri în vânt, numai Polonii noştri sau
bucurat de un asemenea triumf t.

In sfârşit episcopul catolic P. Baksici, care a
vizitat Bucureştii toamna ne înfăţişează oraşul şi
curtea domnească astfel : f

• Fără ziduri, aşezat înlr’o câmpie foarte bogata in
grâne şi plină de vite de tot soiul, de vn şi e
Iructe în ttiare cantitate; abundă în peşte, fi in
Dunărea aproape la vreo 30 de mile şi unele lacuri
şi mai aproape. Oraşul arc pe toate P ic t^ c fţ sl ^
zile poduri ue lemn, deoarece fiind în câmpie, [
vreme de ploaie se face mult noroiu, şi caii, c
niţele şi oamenii umblă pe străzi şi pieţe pe poduri.

») Udriftt Nâuuicl din H«rc|U, logofli al do,lf4 (No,a
•dît.).

J f Dragomir, mau clucer. (Nul* edil.)

< Deasupra porţii din curte se află un turn şi
stau mereu soldaţi de gardă; închisoarea afară din
curte e făcută de lemn.

«înainte principele stătea totdeauna în această
localitate, dar acum s'a mutat la Târgoviştc, totuşi

Târgul Cucului. Dc*. d« Puuuii 1861.
Sc vede o parte din pârâul Bucureşiiulra

hui vine câte odati in ifHI loc, si a poruncit sâ
plece de aici şi toţi soldaţii, cari locuiau in acest
oraş, şi s'au dus cu familiile lor şi cu tot ce aveau
la Târgovişte

Supliment Libertatea

« Sc spune că [in Bucureşti] sunt 12.000 de case
de schismatici [ortodoxi], ceea ce face mai mult
de 100.000 de suflete, au 100 de biserici şi multe
mănăstiri

«La intrarea în oraş venind dinspre Dunăre se
vede o movilă şi deasupra ei o cruce de piatră
albă, scrisă toată cu litere sârbeşti [cirilice], care

Hanul Şerban Vodâ după focul din 1804

movilă a fost făcută din corpuri moarte când prin¬
cipele Matei a avut victorie asupra Moldovenilor
cari veniră să-i ia stăpânirea, şi asupra Tătarilor, şi
in amintirea acestei victorii a pus să se aşeze toate
cadavrele la olaltă şi le-au acoperit cu pământ şi
au pus crucea deasupra, pe care este scrisă istoria
victoriei şi a morţilor îngropaţi acolo »*).

Ca o completare a descrierilor de mai sus, re¬
producem relaţia ceva mai târzie a diaconului Paul
din Alep, care a însoţit pe patriarhul Macarie al
Antiohiei, în lunga călătorie ce a făcut-o în răsăritul
Europei şi în ţările noastre, unde au stat aproape
doi am *). In anul 1653—1654 după ce au vizitat
Moldova au stat mult timp la Târgovişte, unde au
asistat chiar la înmormântarea lui Matei Basarab •
in anul 1856 întorşi dintr’o călătorie mai lungă în
Rusia, au vizitat şi Bucureştii în domnia lui Con¬
stantin Şerban, urmaşul lui Matei.

«Acest oraş Bucureşti — spune diaconul — e
foarte mare, se zice că acum câţiva ani cuprindea
la 6000 de case. Are 40 de biserici şi mănăstiri si
faimosul râu Dâmboviţa curge prin mijlocul său
Pe urmă ne duserăm la Curte, care e o clădire mare
înconjurată cu întăriri de lemn. Mai înainte era
foarte învechită, dar ultimul Domn, Matei-Vodă
a dărâmat-o şi a rezidit-o cu totul din nou. Această
clădire este uimitor de elegantă, cu un aspect în¬
cântător şi mult mai frumoasă decât curtea din
Târgovişte. Biserica sa are hramul Adormirii Maicii
Domnului; în ea am săvârşit o aghiasmă.

« La urmă merserăm la marginea oraşului pe un
d eal înalt, ce domină cu vederea oraşul de jur

*) Cf. Monumtnta historiam Slavorum meridional, spectantia
XVII, pag. 139 urm.

*) Diu traducerea din 1900 a d-nt. Emilia Cioianu (miritati
Grecu) cu mici modificări, pag. 206 urm.

împrejur. Acolo actualul Domn era ocupat cu
clădirea unei mari mănăstiri, cu o biserică măreaţă
şi strălucită, semănând pe dinlăuntru cu cea dela
Curtea-de-Argeş, numai că aceasta este de cărămidă
şi în tindă are 12 stâlpi, fiecare dintr’o bucată
rotundă de piatră, ca să formeze numărul celor 12
apostoli. Pe deasupra are 4 mari turle şi afară o
tindă largă. E acoperită cu plumb, de o greutate ce
se zice că trece de 40.000 ocale. Am făcut în ea o
aghiasmă şi P. S. Sa a stropit-o, după obiceiu, căci
nu este încă terminată, deci rămăsese netârnosită.
Ea este închinată lui Constantin, care e şi numele
fundatorului, şi Elenei.

«De acolo trecurăm la o mănăstire cu numele
Sf. Ecaterina..., apoi la o alta ce poartă numele
Sf. Ioan Botezătorul *), la alta închinată celor doi
apostoli, Petru şi Pavel, fundată de Matei-Voevod..,,
la o alta ce poartă numele celor 40 de mucenici,
numită Sărindar.. .*); la urmă am ajuns la o mă¬
năstire mică ce poartă numele Sf. Sava... *). Sâm¬
bătă merserăm să slujim liturghia la mănăstirea
Sf. Nicolae, clădită de răposatul Domn Mihai-
Vodă, situată pe o înălţime la o parte a oraşului,
întinsă şi măreaţă, cu trei cupole... Duminecă
dimineaţa făcurăm aghiasmă la mănăstirea Sf.
Gheorghe, Luni, cea din urmă zi a lui August,
vizitarăm mănăstirea ce poartă numele Sf. Treimi,
o clădire a celui din urmă Radu-Vodă, care domni
a l * m P u ^ sau peste Moldova şi Ţara Românească.
Această mănăstire e situată la o margine a oraşului,

p «U*uue dm Tirgul Cucului (regiunea fostei Curţi Vcchn
Colecţia Stahl

a J u nge la dânsa T, \ cre ? ter »‘ apelor nu
Zidire frumoasă Cu 7 Pe Un pod dc lel
--_ Un aspect prea plăcut.

? iX’ME c ~ -

•) Ir, fj u„ ° trC M """-
*'* Universităţi,-.

CONST. MO.S.L: BUCUREŞTII VECHI

e mare şi spaţioasă, foarte uşoară mulr „
tată şi acoperită peste tot cu picturi li n /? m ! n '
spre miazăzi e locul mormintelor’ dom dm
bolti de marmoră albă, împodobitei "ăhiri ?
stofe ţesute cu fir şi alcătuire în valuri şi

care se reazemă pe patru stâlpi de bmnz^rSle
răposaţilor sunt zugrăvite pe pereţi. »

Din toate cele de mai sus rezultă în mnH -j

^ Bu 72vVr devcmt in $£&&7S: 1

cului al XVII-lea un oraş mare, o adevărată me
tropolă, centrul nu numai al vieţi, politice d^si
al vieţii economice şi că întrecea! şi ca întindere s
in ce priveşte numărul şi importanţa clădirilor, pe
oricare alt oraş din Ţara Românească.

Este adevărat că menţionaţii călători ne fac cu¬
noscute numai clădirile mai importante şi în special
cele religioase, dar aceasta nu înseamnă că n’ar fi
existat atatea case boiereşti care să fi meritat a fi
aminute. Ţinând seamă de luxul dela Curtea Dom-
ne ^ că » de strălucitele primiri ce se fac solilor
străini, de bogatele costume boiereşti şi de numărul
mare al soldaţi or bine echipaţi, trebue să admitem,
după cum de altfel dovedesc atâtea alte documente,
că locuinţele boiereşti corespundeau ca aspect şi
bună stare acestei situaţii.

Tot astfel cartierul negustoresc trebue să se fi
populat şi el foarte mult, întinzându-se spre actuala
piaţă Sf. Gheorghe, unde în curând se va ridica
şi o biserică: Sf. Gheorghe-Nou; in jurul acestei
pieţe cum şi spre străzile Carol 1 şi Lipscani, pe

lângă actuala biserică Sf. Dumitru şi fosta bise
dx'* *?. Gheormei Banul, lângă actual- 1 clădire a
Băncii Crisovelloni. .... .

D «Şi călătorii ne dau cifre foarte diferite despre
numărul caselor din Bucureşti — Ba kâici, 12. 000,
Paul din Alep 6000 — se vede limpede că pe ainai
°* i-a impresionat mulţimea clădirilor.

Ps te adevărat că pe vremea vizitei lui Bai e

!“g 1 Ts+rz a

a «Ş rfccS“n a îî n pumt b fi dâ d râma d te ca^bî"
'ereşti sau negustoreşti, ci cel mult s’au făcut jafon

Crud vechi de hotar pe Şoseaua Ştefan cel Mare
Colec(ia Stahl

şi s’au ucis unii boieri, ca postelnicul Papa Brân-
coveanu, tatăl viitorului Domn, despre a cărui
moarte aminteşte crucea de piatră, pasă în locul
alteia mai vechi de lemn, din faţa dealului Pa¬
triarhiei, unde era intrarea curţii acestui boier

Nici ordinul nesocotit pe care l-a dat un an in
urmă, la mazilirea sa, Constantin Şerban, dc a se
da foc oraşului înainte de sosirea noului Domn,
Mihnea-Vodă Radul, nu a avut rezultatul dorit!
De asemenea nici răscoala din 1659 a acestuia din
urmă contra Turcilor, ultima răscoală a unui Domn
român împotriva semilunei, şi intrarea oştirilor
turceşti şi tătăreşti in oraş, nu au adus pagube
ireparabile.

Astfel şi după aceste evenimente Bucureştii îşi
menţin situaţia lor de «metropolă ♦.

Strămutarea Capitalei. Deşi Bucureştii erau
ncă din veacul al XV-lea scaun de domnie şi cei
nai mulţi dintre Domni au stat aproape în per-
nanenţă aici; deşi în prima jumătate a veacului al
CVII-Iea este arătat—cuin am văzut mai sus —
a metropola Ţării Româneşti, totuşi drept capi
ilă efectivă era considerată Târgoviştea, unde atât
latei Basarab cât şi urmaşul său Constantin Şerban
li stat de obiceiu. Dar odată cu urcarea pe tron a
ii Mihnea-Vodă Radul (1658) Bucureştii devin
răşi reşedinţa preferită, iar sub urmaşii acestuia,
iri sub influenţa Austriei sau a Poloniei trădează pe
urci, Târgoviştea decade din situaţia de capitală.
Intr’un document dela Constantin Brâncoveanu,
n 24 Octomvrie 1697, sc lămureşte cum sa po¬
rcul strămutarea capitalei. «dela o vreme încoace

Supliment Libertatea

stricându-sc oraşul acesta al Târgoviştei şi fiind
domnia şezătoare tot la Bucureşti » *). L)e altă
parte cronicarul Radu Greceanu precizează că
părăsirea Târgoviştei s'a făcut după lăscoala lui
Mihnea Vodă Radul (1659) când «împărăţia au
poruncit lui Ghica Vodă, carele venise Domn în
urma Mihnei, de au surpat casele şi le-au sfă-

Vinzător de fiare vechi Colecţia StahI

râmat de tot, ca să nu mai fie scaun domnesc
acolo»*). Iar o informaţie a învăţatului englez
Chisthull, care a vizitat ţara în 1702 confirmă, cu
oare care greşe'i, a 4 fel: «Oraşul este reşedinţa
mitropolitului Valahiei şi până acum vreo treizeci
de ani a fost şi reşedinţă domnească. La acea
epocă o răscoală împotriva Turcilor fiind pusă
la cale de Domnitorul Ghica, şi vecinătatea cu
Transilvania contribuind a face locul mai su¬
spectat, urmaşii Domnitorului au fost nevoiţi de
aceştia să dărâme palatul şi să se mute la Bucu¬
reşti » # ).

Coincidenţa între aceste trei informaţii din iz¬
voare atât de diferite, dovedeşte că evenimentul s'a
petrecut după mazilirea lui Mihnea Radul în urma
trădării intereselor turceşti din anul 1659. Deci
îndată după suirea pe tronul Ţării Româneşti a
lui Gheorghe Ghica, şi mai sigur din 1660, Bucu¬
reştii rămân definitiv capitala tării.

Deşi acest eveniment n’a făcut decât să con
sfinţească o stare de lucruri ce exista mai de mult
totuşi Târgoviştea pierde orice importanţă politică
şi economică din momentul în care nu mai adă¬
posteşte Curtea Domnească.

In noua situaţie Bucureştii au avut o mare
epocă de prosperitate în domniile lui Şerban
Cantacuztno (1678—1688) şi a lui Constantin

l ) Cf. publicaţia * Arhiva Brâncoveneatcd *, (?) p â g
*) Cronica lui Radu Greceanu in • Magazin istoric • II p. j 4Q
*) Chisthull, Călătoria noastră In Turcia, traducere publ
in • Buletinul Societăţii de Geografie XLI Oyaa), pag. 20l

Brâncoveanu (1688— 17 * 4 )! domnii de pace în¬
delungată.

In acest timp se mai formează pe lângă centrul
vechiu comercial dela Curtea Domnească, aşa nu¬
mitul Târg din năuntru, un alt centru spre răsărit
în jurul bisericii Sf. Gheorghe-Nou, Târgul cucului,
şt un al treilea spre apus, având ca arteră principală
uliţa mare, azi strada Lipscanilor: Târgul de sus. In
legătură cu acest din urmă centru Şerban Canta-
cuzino pune să se zidească hanul Şerban-Vodă, in
imediată apropiere de biserica Gheormei Banul,
numită pe acea vreme Biserica Grecilor, han ce
cuprindea întreg locul unde c astăzi Banca Na
ţională şi casele din spatele ei.

Hanul acesta este prima clădire de acest fel in
Bucureşti: o clădire imensă cu două caturi în jurul
unei curţi pătrate, unde se adăposteau carele cu
mărfuri şi rădvanele călătorilor. In parter erau
prăvălii boltite pentru păstrarea mărfurilor, iar la
etaj camere pentru negustori şi călători.

La oarecare depărtare de acest han, în spre
nord, Şerban-Vodă clădeşte biserica, existentă şi
astăzi, a Doamnei lui Şerban-Vodă (aproape de
colţul Căii Victoriei cu Bulevardul Regele Carol I).

Prin aceste clădiri strada care urca din Dâm-
boviţa în sus prin faţa bisericii Sf. Ioan cel Mare
(actuala Casă de Depuneri) şi mergea până la
mănăstirea Sărindar, deci actuala Calea Victoriei,
se înfrumuseţează şi începe să ia o desvoltare tot
mai mare, cu tendinţa de a deveni o stradă princi¬
pală, prin faptul că locurile, casele şi prăvăliile

CasJ veche de mahala Col. StahI

nuSstSeş r tl mele e ‘ " aU pro P rictă ţ' bo ‘ ere ? ei

nou\'an 3n * * n br ântoveanu a ridicat un

Nou. Tnt a ? CSta n > Uru * bisericii Sf. Gheorgl' 1-
Constantin Se , atr ‘ bu * e Şi clădirea hanul 1 "

dualul palat* al R5&*** 4 ““ *

JSTLiSS’StiS 35

CONST MOISIL BUCUREŞTII VECHI

Domm * 5 “ eîsss
,.i5l a ci dup 1 ?"™' „r, P s ssaăK, h °

tarul lui Brâncoveanu, ni,» c lsd„! msri '
puternice, cu colonade interioare de jur împrejur

C Tir*l n 1 PC l angă camerc dc locuit, numeroase
prăvăli, boltite, In care marfa era asigurată şi conua
incendiului şi contra furtului. Păzitor, speciali erau
însărcinaţi cu închiderea porţilor in fiecare sear .

Lriîor S “) PraVegherea Siguranţei lini ?tei negu-

In legătură cu desvoltarea târgului în direcţiile
amintite, trebue să punem şi avântul ce l-au luat
din acest timp două artere de comunicaţie: Calea
Braşovului, ce va purta mai târziu numele de
Podul Mogoşoaei (actuala Calea Victoriei) şi Uliţa
Târgului din Afară (actuala Calea Moşilor).

Prima pleca dela Dâmboviţa şi urcând dealul
prin faţa bisericii Sf. Ioan cel Mare (azi Casa de
Depuneri) şi casele Bălăcenilor (azi Palatul Po¬
ştelor), trecea pe la capătul Uliţii Mari (str. Lips¬
cani) şi a Uliţii Zlătarilor (str. Stavropoleos) şi
înainta aproape numai printre proprietăţi canta-
cuzineşti până la mănăstirea Sărindar.

înainte de a ajunge aici, trecea pe lângă curtea
lui Şerban Vodă (azi fosta legaţie a Rusiei) în

*) Del Chîaro, Istoria delle moderne rivoluziom della Volachia
(ed. Iorga), p. 25.

a V 5r u e ‘ a '^P ar ‘ ea dreaptă, era biserica Doamnei
1 Şerban v odă Probabil Brâncoveanu a prelungtt

turs m P °i ’ mai de P arte spre a face o legi

loaiw d,r i ec,ă CU castelul ce ?i-a zidit la Mogo-
Şoaia (actuala proprietate a prinţului Bibescu)

Fintâna din str. Antim Colecţia Suhl

A doua trecea pe lângă noua piaţă'Sf. Gheorghe şi
înainta până la Biserica Sfinţilor şi de aici se prelun-
gia până la Târgul din afară, actualul Târg al Moşilor.

Natural că oraşul s’a desvoltat în acest timp şi
in alte direcţii şi o sumă de cartiere noui au luat
naştere, mai ales in jurul bisericilor mici clădite
de boieri pe imensele terenuri ce posedau, cum
şi de negustorii din spre periferie.

rm.-

Hori li .***• » D ' J| ”' .. CJ

Supli mont Libertatea

Dc sigur că in primul rând a luat o marc
desvoltare cartierul Sf. Ghcorghc Nou în legătură
cu piaţa şi apoi cu instituţiile întemeiate de spătarul
Mihail Cantacuzino la mănăstirea Colţea din apro¬
piere: spitalul şi şcoala de slavoneşte şi de roma-

Casa Cantacuzino (astlzi Muzeul Municipal)

neşte. Tot la această mănăstire s'a ridicat deasupra
porţii de intrare Turnul Colţei, atât de mult
admirat de localnici şi de străini pentru forma şi
înălţimea lui neobişnuite la noi, pentru ceasornicul
său şi pentru cele două figuri de soldaţi în uni¬
formă germană şi cu puşca pe
umeri, zugrăvite, ca şi cum ar
sta de sentinelă, de o parte
Şi de cealaltă deasupra porţii *).

Ţinând seamă că un Sandu
Colţea a fost colonel in armata
lm Carol XII, regele Suediei,
luând parte cu un regiment de
Români la luptele ce le-a purtat
acesta in Polonia •), se explică
de ce tradiţia atribuie soldaţilor
suedezi ridicarea acestui tum.

Alte cartiere noui s'au format
în jurul bisericii Sf. Vineri,
întemeiată de Aga Niţă; a bise¬
ricii Sf. Ilie-Gorgani de pe mo¬
vila de pe stânga Dâmboviţei
în faţa mănăstirii Mihai Vodă;
în jurul bisericii Măgureanului,
în mahalaua Scorţarului (mai
jos de actuali stradă Carol I);
în jurul bisericii Otetari zidită
de nişte negustori; în jurul bi-
serieii Săpunarilor, al bisericii
Brezoianului, al bisericii Taba¬
cilor (mahalaua Olteni).

den sus» '), totuşi încă din vremea lui Matei Ba-
sarab, găsim în apropierea acestei mănăstiri biserica
Sf. Apostoli şi nu departe de ea curtea boierească
a vestitului postelnic Constantin Cantacuzino, stră¬
moşul acestei familii. Strada care ducea la această
curte se chema Podul Cilibiului, după numele de
ffeelebi» (nobil) ce i se dăduse postelnicului.

De aci până în spre actuala Calea Rahovei,
atunci Podul Calicilor, erau proprietăţile Dude-
ştilor, cu casa lor celebră şi apoi pe lângă mănă¬
stirea Sf. Ecaterina şi în faţa dealului Patriarhiei
până în spre Calea Şerban Vodă, proprietăţile
Brâncovenilor. Pe aceste din urmă Constantin
Brâncoveanu a zidit două frumoase palate; unui
unde se construeşte astăzi localul Senatului şi
altul unde sunt acum construcţiile spitalului Brân-
covenesc şi piaţa de legume. Se ştie de altfel că
acest Domn a restaurat şi Curtea Domnească şi a
pus să se aranjeze şi grădina ei după sistemul
italian *).

Tot pe ţărmul drept al gârlei, dar mai departe
spre culmea dealului Spirei, erau proprietăţile
Merişanilor, Mileştilor şi Rudenilor. Pe un loc
ăruit de aceştia a ridicat la sfârşitul domniei lui
Brancoveanu, mitropolitul Antim Ivireanu, stră¬
lucita biserică ce-i poartă numele. De asemenea
tot in această direcţie s'au desvoltat cartierele din

'°°î) a*n tir. Mimul*,» Colecţia
Muzeului Municipal

Pe ţărmul drept al Dâmboviţei oraşul de ase
menea s'a întins mult în acest timp. Deşi Brân
coveanu spune în actele sale, că mănăstirea Miha
Vodă este <■ lângă oraşul Domniei mele' Bucureşti

’) Cf. descrierea lui Sulier, o. c., p, 293.

) Gange* In Revisu Istorici a. 1929, p. 55

In sfârşit în tii P V 1 Sf* Nicolae din Prund.
Iul Cotror^n in Ul Şerban s'a ridicat pe dea-
deveni l măn âsUrea cu acest nume, care

4U!U re $ e dmţa de vară a Domnilor.

■) Cf. Arhiva Brâncou., n 7 w
*) Del Chiaro, o. p,

MOISILi BUCUREŞTII VECHI

u •!£ 2*

mănăstirea Sf, Sava, Bucureştii au orim.V^!}* a
lui Şerban Cantat uzino pSa'^X
la mitropolie de cilre mitropolilul Varlaam
unde s a lipirii si veslila Biblie a lui Şe,ban, Sui
monument de limbă literară românească (1688)

Formarea numeroaselor noui cartiere în acest
timp dovedeşte marea atracţie ce o constituia Bucu-
reştu pentru populaţia dimprejur, ca şi pentru
străini. Se pare însă că nouii locuitori erau mai
ales de origine rurală, imprimând astfel oraşului
caracterul său original, de oraş întins, cu casTrar.
înconjurate de multă verdeaţă şi pitoresc, dar lipsit
cu totul de calităţi urbanistice.

. A , ce !! “racter original ni-1 înfăţişează în primul
rând Del Chiaro, fostul secretar al lui Brânco-
veanu, care a stat în oraşul nostru şi sub urmaşul
acestuia, Ştefan Cantacuzino.

... « Bucureşti, acum reşedinţa obişnuită a prin¬
cipelui. Sunt situaţi într'un loc foarte jos şi băltos
şi fără îndoială impracticabil în caz de noroaie mari,
dacă străzile principale n’ar fi acoperite cu bârne de
stejar dela o margine la alta, în formă de poduri.
Casele principale din Valahia nu au împrejmuiri de
ziduri, ci un gard de stâlpi dc stejar, groşi şi
rotunzi, înalţi de 6—7 picioare şi atât dc bine
prinşi între ei, încât pot să dureze 90— 40 de ani.

„’ B . u . cure ? t, ‘ au form -> aproape rotundă, arcuitul

locuim S | ,gUf ^ 0arte mare; 00 toat « acestea numărul

ÎSece ^ C , 0res P unde «*■* locuim, T
oarece casele sunt aia rare şi toate izolate, având

Caai boiereasca (aciuatul B-dul Domniţei? coi.

«Numai curtea domnească din Bucureşti ***
împrejmuire de zid, terminată de principe
ooveanu câteva luni înainte de a ti <"jzi i , . ,
d,n Târgovişte îşi are împrejmuirea e P w
foarte veche. Stâlpii de stejar amintiţi s
de Valahi: bolovani ')

^ Dc sigur această tiiiHiirc nu c*tt cvU,)

Puţ cu rosti m Dealul Spirei Col. Stahl

fiecare casă curtea ei, cu bucătărie şi grajd si
separat grădina cu diveiji pomi fructiferi, ceea ce
prezintă o înfăţişare foarte veselă şi plăcută.
Aceasta nu înseamnă însă, ca uneori, chiar în
zilele noastre, să nu fi trecut peste 50.000 dc
locuitori. Fântâni nu sunt şi pu¬
ţinele puţuri au apa noroioasă
şi rea; această lipsă o compen¬
sează Dimboviţa (ale cărei două
braţe udă Bucureştii) a cărei apă
este foarte uşoară şi sănătoasă .
«Din Dunăre se aduce în Bu¬
cureşti o mare cantitate dc peşte,
anume cegă şi morun, de o
mărime neobişnuită; se mai gă¬
sesc dm abundenţă icre negre,
care mâncate de boierii valahi
proaspete şi preparate cu untde¬
lemn, piper şi zamâ de lămâie
sunt considerate ca o mâncare
foarte delicată., * *)•

• Dar să ne întoarcem la Bucu -
reşti şi să aruncăm o privire asu¬
pra clădirilor mai însemnate,
palateie şi bisericile, deşi în ce
priveşte arhitectura nu există
nimic rar. Palatul pnncipeivu

__ _ (cu totui de piatră şi cu scara

principală de marmoră) este
destui de mare. Sălile iui mart sunt boltite şi
prirna dintre ele are fu mijloc un rând de coloane,
dar destul de scunde. Sala a doua serveşte pentru
adunarea Divanului (adică pentru judecăţi), unde
se mai fac şi banchetele în zilele solemne altele
âli sau camere de audienţă, de unde apoi

sunt să

Supliment Libertate®

intri in apartamentul principelui şi de aci în odăile
principesei, care în realitate se reduceau numai la
două şi o cămăruţă, până când principele Ştefan
Cantacuzino [urmaşul lui Brâncoveanu] puse să se
zidească în timp de câteva luni un frumos şi mic

Piaţa din str. Bazaca (lingi fosta Curte Veche)

palat cu opt odăi, ocupând pentru acest edificiu
un colţ din grădină. Această grădină, la drept
vorbind, e foarte frumoasă, de formă pătrată şi
desenată după bunul gust italian; în mijlocul ei
principele Constantin Brâncoveanu a pus să se
ridice un foişor frumos spre
a lua masa acolo şi a se odihni
după masă, în timpul verii, la
parfumul feluritelor flori plan¬
tate de jur împrejur.

« Toate clădirile din Valahia
au acoperişurile de lemn, ne-
fiind în uz ţiglele. Printre bi¬
sericile care sunt în Bucureşti
trei sunt pe vârful câte unui
deal şi anume biserica mănă¬
stirii dela Mitropolie, cea dela
Radu Vodă şi cea dela Mihai
Vodă. Două hanuri frumoase
şi mari sunt demne de a fi vă¬
zute în Bucureşti. Hanul este
o împrejmuire de ziduri pu¬
ternice şi înalte, făcută după
modelul unei mănăstiri mari
de a călugărilor dela noi [din
Italia], unde de jur împrejur,
pe portice, sunt prăvălii bol¬
tite, spre mai mare siguranţă
contra pericolului de incen¬
diu şi aceste prăvălii sunt
ţinute de negustori creştini sau turci, plâtind.o sumă
pe lună drept chirie; pentru aceea sunt aci păzitori
cari mai trebue să aibă grijă de a închide în fiecare
seară porţile şi să vegheze la siguranţa şi liniştea
negustorilor. Primul han poartă numele lui Şerban «) Del Chiaro, o. c .,

Vodă, întemeietorul său, care i-a destinat veni¬
turile mănăstirii Cotroceni, zidită de el la o milă
şi jumătate departe de Bucureşti; şi al doilea han,
zidit de numitul principe Brâncoveanu, se chiamă
hanul Sf. Ghcorghe, căci în mijlocul lui este o
foarte frumoasă biserică în cinstea acestui sfânt
mucenic, şi venitul lui anual aparţine patriarhului
din Ierusalim » *)•

O altă relaţie interesantă ne dă învăţatul englez
Edmund Chisthull, care a însoţit în 1702 pe am¬
basadorul englez Paget.

«Bucureştii — spune el — sunt un oraş mare, cu
o înfăţişare originală. Marginile oraşului au un
aspect foarte sărăcăcios, cu casele săpate în pă¬
mânt ca pivniţele noastre şi acoperite cu paie sau
cu coji de copaci. Cele mai bune case sunt în
preajma palatului Domnitorului şi sunt frumos
acoperite cu şindrilă. Sunt zidite din piatră tare
şi au grădini şi curţi foarte întinse^ îngrădite cu
trunchiuri întregi de stejar aşezate cât se poate de
aproape unul de altul. Străzile par a fi un pod
nesfârşit de lung, fiind podite în întreşime cu
scânduri de stejar de o lungime de zece coţi şi
de mai multe degete grosime. Acest fel de podeală
este foarte costisitor, ea se poate vedea totuşi pe
toate uliţele oraşului şi pe o întindere de mai
multe mile.

«Aspectul oraşului este pitoresc, privit de de¬
parte, dat fiind casele boiereşti, palatul domnesc
şi marele număr de biserici şi mănăstiri. Aceste

Prăvălii vechi Colecţia Muzeului Municipal

din urmă sunt zidite după acelaş tip şi au turle
în care foarte des se % găsesc clopote. însemne*
aceasta, deoarece aici pentru întâia oară am auzit

CONST. MOISIL:

sunetul clopotelor, de când ^ ~
pământul Turciei»*). ^ P lcloru l pe

Oraş cosmopolit cu caracter oriental. Dună ni
prazmea moarte a lui Brâncoveanu ' pă " ă '.
său Ştefan Cantacuzino, cele două nJ “ rma 5 u * u ‘
mâneşti, Ţara Românească şi Moldova^- r °’

îrp kvrocordi '

bucureştii vechi

ţmimm

p« pref ' ri in . ,oaK

secretari “ancezi “ !nsi d '

a*? ss aatf se

acolo era cea grecească şi clasa superioară rom!

Curte er!u eb c U eL Să H 0 | !nV r ţe - Moda şi eticheta dela
_ 1 ™ u ţ cc * e dela Constantinopol, boierii si

«lata cultă le-au adopta,. Pottul, ob,ci,urii,™un’t

Adunarea Obştească (primul parlament) 1837 Col. Muzeului Municipal

externă, prestigiul lui era foarte scăzut faţă de al
Domnilor anteriori. De altfel aceasta s'a văzut
chiar scurt timp după sosirea noului Domn în
Bucureşti, când o trupă de Austriaci, cari erau în
luptă cu Turcii, au putut pătrunde în Capitală şi
lua prizonier pe Mavrocordat, care fu dus în Ar-
leal. In special clasa boierească a suferit din
-auza desfiinţării armatei o transformare însem¬
nată, deoarece şi-a pierdut caracterul ei militar
f* a devenit o clasă de curteni, cari caută să tie
: ât mai aproape de Curtea Domnească. . . f .

Astfel, de acum înainte boierii mari şi. ™ lu r ^
a^ă moşiile şi se grămădesc tot mai mult in

*> ChUthull, Călătoria noastră In Turcia In Bule- Soc.
0f °|r. XLI (192a), p. 301.

de asemenea ca în capitala imperiului turcesc, ai
noştri le imită. Boierii şi negustorii îsi lasă vechile
lor costume şi adoptă anteriul, giubeaua, işlicul
şi papucii. Jupânesele şi cucoanele introduc moda,
stofele, podoabele dela Constantinlpol. Plimbările
în trăsuri — carete, rădvane, căleşti — devin oare¬
cum obligatorii pentru cei din clasa superioară
— protipendada — iar viaţa trândavă, de intrig»
şi de cancanuri, ia locul vechii vieţi ostăşeşti sau
de ţară.

Prăvăliile negustorilor se încarcă tot mai mult
cu mărfuri orientale, iar atelierele meşteşugarilor
lucrează mai ales obiecte şi bijuterii după moda
dela Constantinopol.

Viaţa oraşului devine tot mai zgomotoasă şi
mai agitată. In pieţe comercianţii îşi laudă in gura
mare mărfurile; pe străzi negustorii ambulanţi
strigă cu glas tare numele produselor ce vând,

Supliment Libert»iot

spre a putea fi auziţi din gospodăriile izolate unele
de altele. Chiar şi sacagiii, cari din cauza rarilor
puţuri sunt nevoiţi sâ care apa de băut cu polo-
boacele din Dâmboviţa, atrag atenţia gospodinelor
prin ţipete caracteristice. Pe lângă vânzătorii in¬
digeni de produse alimentare, apar pe străzi ne¬
gustorii străini de zaharicale, simigii, rahagii,
bragagii, cu produsele lor orientale.

Astfel, pe la jumătatea veacului al XVIII-lea
Bucureştii sunt cu totul transformaţi; dintr'un oraş
românesc ei devin un oraş cosmopolit cu caracter
oriental.

însăşi arhitectura se schimbă şi clădirile ce se
ridică în acest timp sunt cele mai multe în stil

neisprăvită a Senatului); Gngore Ghica a ridicat
mănăstirea Pantelimon la marginea de răsărit a
oraşului, înzestrând-o cu un spital (1748); } n
sfârşit Scarlat Ghica a clădit biserica Sf. Spiridon
Nou, pe Calea Şerban Vodă (1765), biserici ce a
servit de atunci şi ca loc de înmormântare pentru
membrii acestei familii.

Boierii mari au construit şi ei puţine clădiri de
interes obştesc. Banul Iordache Creţulescu a făcut
biserica şi hanul Creţulescu (1722) pe Podul Mo-
goşoaei; Bălaşa Brâncoveanu a ridicat biserica
Doamna Bălaşa şi spitalul-azil de lângă ea (175^).
Arhiereul Ioanichie a zidit drăgălaşa biserică
Stavropoleos cu hanul ei (1722).

oriental, cu arcade şi ferestre în formă de treflă
şi cu caracteristicile balcoane închise ce ies în
afară de corpul casei.

Populaţia autohtonă se deprinde însă cu greu
cu această transformare şi uneori izbucneşte în mici
revoluţii de stradă. Când Domnul ia vreo măsură
nedreaptă sau dă vreo poruncă vexatoare, lumea
se strânge pe străzi, trage clopotele dela biserici,
urcă dealul mitropoliei şi sileşte pe mitropolit şi
pe boierii ce-i găseşte acolo, să meargă în fruntea
lor la Vodă şi să ceară dreptate. Au rămas celebre
mai ales răzvrătirile de acest fel din domnia lui
Matei Ghica (1753) şi a lui Ştefan Racoviţă (1764).

Fanarioţii au clădit puţin. Nicolae Mavrocordat
a completat seria de mănăstiri-cetăţi dela marginea
oraşului prin zidirea mănăstirii Văcăreşti, care
reprezintă în mare parte stilul nou arhitectonic
(1724). Fiul său Constantin a făcut mănăstirea
Si. Spiridon Vcchiu (1747), aproape de unul dir
palatele brâncoveneşti (lângă actuala clădire

owuuiu negustorii, boierii mai mici şi locui-
orn mărginaşi au ridicat numeroase bisericuţe,
mai ales de lemn, în jurul cărora s'au format apoi
eartiere, mahalale noui. Multe din aceste biserici
poartă numele unor preoţi cari au stăruit mai ales
R,t U D ld ' rt c ,or: P °P a D ârvaşi (Bis. Albă), Popa
<W a P D Pa S n are ' P °P a Fierea (Sfinţilor), Popa
p ' .?P? P * tre » etc - Altele nume de negustori:
!v m h , "' Ve «V tlc ' Printre «le mai mărginaşe
ve 1 p e f ,ca ^f;Şt e f an * Silivestru, Vergului, Delea
te' cu nou Ş n' ?* Elcfterie * Oborul-Vechiu, Bărbă-
vreme ?, '1 ţ >ob î oteasa » care însă au rămas multă

strânse S «ajîh Si poată avea k « Jturi

îsMndenifi' d,ntre bisericile din Bucureşti

m culturii* 6 ** 1 Pe vremea aceea misiunea morală
Ilinîe s. hL mer f ntă lui Cristos. Mâni,

încă de .„a'i V" 1 ' mar * ma ‘ bogate fuseseră
unor . lori! în r Chma,e de ^tre Domni ş. bo.eri
n s fmte. din imperiul turcesc, cU

CONST MOISIL BUCUREŞTII VECHI

nobila intenţie ca din veniturile lor să

lupta creştinismului contra propagandă ZIS? , one 1 ntala > »âsând posterităţii greaua arenă

mane tot mai ameninţătoare Dar călucării »,,• d V e al,n,a 5 1 sistematiza.
r-xri nrin abuz s’an c-,K.i;. ... * . Apogeul acestei orientalizâri - ° --■

cari prin aouz s au stabilit in aceste mâni..;, acestei orientalizin a Bucuresulor se

închinate, au transformat înaltele şi pioasele imenS nK" '""P? 1 lui Alexandru ^‘^nte (i 774 -
ale donatorilor în speculă mur- * ?8 ^- DomniJ de opt ani a acestuia s'a caracte-

dară fi desfrâu, de care s'au
scârbit la urmă şi cei mai
indulgenţi bucureşteni şi au
început cu toţii o luptă aprigă
şi necruţătoare în contra cle¬
rului grec, pângăritorul pietăţii
româneşti şi al moralei creştine.

Numai câteva dintre aceste
mănăstiri închinate întreţineau
şcoli sau spitale. Dintre şcoli
merită să fie amintite cea dela
Sf. Gheorghe Vechiu, unde se
pregăteau viitorii scriitori în
cancelarii, condicari şi tradu¬
cători de acte slavoneşti în ro¬
mâneşte; cea de muzică bise¬
ricească — de psaltichie sau
muzichie — dela biserica epi¬
scopiei Râmnicului (actualul
Ateneul Român) şi şcoala supe¬
rioară dela mănăstirea Sf.Sava,
unde toate obiectele se predau
în greceşte de către «dascăli *
străini.

Bisericile mai mici din oraş

şi dela periferie, conduse în cea mai mare parte rizat de o parte pnntr o intensificare a influenţei
de preoţi cu totul inculţi, nu făceau decât să in- greco-levantine, de altă parte pnntr’o sene de con-
treţină şi să întărească în popor credinţele şi construcţii din cele mai importante.

7 In primul rând acest Domn

PaUtui Sutw Colecţia Muzeului Municipal

i .o KO \ Col Multul 01 Municipal

Şosmu» Kimlef ■»"» < ,85<,) _ . .„ nunuU

J nf| de vedere Curte Domnească., aşa numita

Practicele superstiţioase, ur fţ ,n P u . r j ce gust
u rbanisti c aceste construcţii '.‘P* 11 *..,,- [ n diferite
artistic şi răsfirate fără de nicsun «st tn fl ţ i
P^rţi ale oraşului, i-au sporit şi

şi-a ridicat un nou palat, căci
cel vechiu se deteriorase cu
torul. Cartierul în care ţi l-a
construit nu era de loc cen¬
tral, dimpotrivă izolat pe ţărmul
drept al Dâmboviţci in ime¬
diata apropiere a mănăstirii
Mihai Vodă, pe un deal aco¬
perit de vii (actualul Arsenal),
începută în primăvară anului
1775 construcţia sa terminat in
roainna anului următor. Con¬
timporanii o arată ca o clădire
fără stil, «de forma unui or
feluut mediocru construită
de arhitecţi turci sau bulgari *).

Apoi spre a putea prmu in
condiţii bune pe oamenii in¬
fluenţi dela Poartă, cari vemau
ori treceau prin Bucureşti, el
ridică iu apropiere de vechea
Casa Beilicului *
^«puTuF'Poduiui' ŞefbJti Vodă de pe ţărmul

Supliment Libertatea

stâng al gârlei; de atunci porţiunea această de
stradă s'a numit Podul Beilicului.

Tot lui Ipsilante i se datoreşte înfiinţarea unui
azil şi spital de copii, numit Orfanotrofion şi aşezat
lângă biserica Sfinţilor.

El s’a mai interesat şi de lucrări edilitare, in
special de fântâni, care erau o necesitate impe¬
rioasă pentru bucureşteni. Curtea domnească se
aproviziona pe atunci cu apă de băut tocmai deja
Mărcuţa, unde era un izvor de apă foarte bună.

Tot cl înfiinţă şi Academia grecească de lângă

deveniră de asemenea un punct de atracţie pentru
boierimea bucureşteană. Se spune că extravagantul
Domn venia adeseori aici într’o trăsură curioasă
trasă dc doi cerbi '). Cu toate acestea Mavro
cheni, care poate fi considerat ca tipul fanario¬
tului exaltat, a zidit pentru azilul de copii înte-
mci.it dc Ipsilante o frumoasă clădire lângă acest
loc dc distracţie (actualul spital Filantropia).

O imagine fidelă de cum se înfăţişau Bucureştii
în acest timp ne dă austriacul Sulzer, care a pe
trecut mai mulţi ani în oraşul nostru.

Divanul ad-hoc al Ţarii Romaneşti In sala vechei Camere a deputaţilor din Bucureşti (Fr. Dam*, Buk.)

palatul lui Brâncoveanu, unde tinerii boieri se
perfecţionau în limba şi cultura greacă.

Natural că Domnul fanariot s'a ocupat şi de
localurile de distracţie pentru ai lui şi pentru boieri.
In acest scop a construit la Herăstrău pe malul
lacului un frumos chioşc * după gustul turcesc *,
care a devenit un punct de atracţie pentru « pro¬
tipendadă ». Doamnei însă îi plăcea mai mult po¬
ziţia din mica insulă dc pe Dâmboviţa din apro¬
pierea bisericii Sf. Elcfterie, acoperită dc vii şi
de pomi roditori, unde venia adeseori să-şi alunge
untul, rămânând până noaptea târziu la lumina
strălucitoare a lunci.

In privinţa localurilor de distracţii Alexandru
Ipsilanti a fost însă întrecut de unul dintre ur¬
maşii săi, Nicolae Mavrogheni. Acesta, după ce
clădi la capul nordic al Podului Mogoşoaei, bise¬
rica Izvorul Tămăduirii, ridică în apropierea ci
mai multe chioşcuri şi fântâni cu avuzuri, care

«Bucureşti... capitala judeţului Ilfov şi a în¬
tregii Valahii, reşedinţa obişnuită a Domnului din
timpul lui Constantin Brâncoveanu, şi a tuturor
boierilor, cari au slujbe sau le caută, cum şi a is¬
pravnicului acestui judeţ, căruia însă îi este de¬
stinată ca loc de reşedinţă Gherghiţa, dincolo de
Ialomiţa,., sunt aşezaţi la depărtare de 8 ore dc
Dunăre, în cea mai mare parte pe ţărmul nordic
al Dâmboviţci, într'o regiune din cele mai ferme¬
cătoare .. . Arc străzi foarte lungi acoperite în loc
de pavaj de piatră cu scânduri groase de stejar,
şi foarte multe case boiereşti dc cărămidă, mari,
dar rău întreţinute şi neoranduite, care nu suni
aşezate în rând sau aliniate, ci împrăştiate încoace
şi încolo şi încunjurate de obiceiu cu grădini şi
curţi care intră îti stradă.

') Pentru toate acestea Sulzer o. c.; Bcruuleiu tn * R«vt*U
Rom&nft • 1861, p. 616 urm., Gion, o c. patsim.

CONST. MOlSIL: BUCUREŞTII VECHI

1 '-uiuiCZIŞUI

un V* / --

jumătate lungimea.

4 Numeroasele biserici ţi capele, parte de lemn
parte de piatră sau cărămidă, vreo 60 la număr
dintre cari fiecare are trei, cinci sau nouă turnu¬
leţe, dau din depărtare acestei localităţi înfăţişarea
unui oraş din cele mai încântătoare, dar această

Intrarea bulevardului Mitropoliei (Colecţia Stahl)

impresie dispare îndată, când la intrare priveşti
şirul dublu de bordeie de lut în care locuesc ne¬
gustorii şi cârciumarii de-alungul străzilor prin¬
cipale dela un capăt la altul.

«Printre cele mai importante clădiri consider aşa
numitele hanuri pe care le-au zidit unii principi
şi, pentru pretinsa lor siguranţă, dar foarte adeseori
şi spre paguba lor, le-au încunjurat cu ziduri
înalte şi le-au întărit; apoi numeroasele mănăstiri,
dintre care cele mai multe sunt încunjurate şi ele
cu astfel de ziduri; dar cât priveşte bisericile şi
casele de locuit, care ca şi la hanuri constau m
tr'un şir de odăi mizerabile lipite cu lut şi aşe
wte la spatele unei incinte sau unei arca e
rite, nu au nici o valoare. . • rnr z

«Cele mai însemnate ca bogăţie ş» ar
sunt Sf. Ioan, Sf. Gheorghe şi Sănndarul, v «
stită pentru o icoană făcătoare de mtnum, ş» P
celălalt ţărm al Damboviţei manăstirea Văcireţ ,
Radu Vodă şi Cotroceni, apoi Mitjopobj
şedinţa şi biserica arhiepiscopali,
aceasta înaltă şi deosebit de frumoasă se poate

Privi întreg oraşul. formează tot-

•Pe una din aceste înălţimi, «.ar yjj [ n

°dată ţărmul sudic al Dîmboviţei» P ^
cantătoare, ceva niai adânc, lângă r urte Dom-
hai Vodă, este aşezat şi noul pala s Curie

"cască zidită de prinţul actual, căci j ^ jn
domnească aşezată dincoace de ' » vcc hune,
mijlocul oraşului, fiind parte c zu» ^oiu ruso-

P ar <e dărăpănată in urma ultimul r * c a f ost
tl * r c, Domnul actual Alexandru P\ ca ^ brân;
^Zduit la sosirea sa în anul 1774

coveneascâ şi a ales pentru o nouă locuinţă toc¬
mai acest loc, care desigur merita o clădire mai
rumoasă, decât aceste două aripi pe care le-au
ridicat cu o cheltuială dublă, arhitecţi turci sau
bulgari, in forma unui orfelinat mediocru, după
ce arhitecţii şi meşterii aduşi din Braşov sau îna
poiat în patria lor fără nici un rezultat, deoarece
aflaseră şi in parte experimentaseră obiceiul ace¬
stor Greci din Valahia, de a amâna şi pe străini
şi pe indigeni la calendele greceşti, adică de a
nu-i plăti niciodată ori de a-i gratifica cu închi¬
soare sau bătaia la tălpi.

«Aici au şi părinţii franciscani din provincia
bulgărească o mănăstire foarte săracă; şi comu¬
nitatea luterană-evangelică, compusă din străini,
mai ales din Ardeal, ca ceasornicari, argintari, far¬
macişti, ctc. sub protecţia rezidentului suedez din
Constantinopol îşi are serviciul religios public şi
biserica proprie cu turn şi clopote, după ce abia
anul trecut au obţinut, spre marea consternare a
Valahilor zeloşi, libertatea de cult din motive po¬
litice; de asemenea Evreii îşi au sinagoga lor. Nu¬
mai Turcii, şi cine poate ceti aceasta fără să
se mire de toleranţa şi moderaţia lor ? — nu¬
mai Turcii, stăpânii acestei ţări, aceşti presupuşi
barbari au rămas atât de credincioşi cuvântului dat
şi promisiunilor, încât mai bucuros îşi îndreptează
în linişte rugăciunile lor către Dumnezeu, decât
să atingă, prin zidirea unei singure geamii, liber¬
tatea religioasă exclusivă acordată acestor ţări.

«Aici trebue să mai menţionez, ca lucru rar,
despre o altă clădire pe care Mihail Canracuzino,

Vechiul local *1 Camem Deputaţilor (Col. Stahl)

ul Domnitorului Ştefan, ucis de Turci, a
Jt -o pentru şcoli publice şi pentru bolnav,
dit-o tn felul unui han sau al unei mănlstiri.

se numeşte Cotţea, adicâ colţ. funde*
' sau mai bine I. «te

il cimtun

Seimen» Libertate.

colţuri, după sistemul german, şi pe al cărei cat
de jo», exact deasupra porţii, se află zugrăviţi
de o parte şi de alta, câte un soldat în uniformă
germană, cum se purta la începutul acestui veac
şi încă în ultimul războiu austro-turc, şi cu puşca
pe umăr ca şi cum ar sta de sentinelă..,

Bd. Eluabets (U tfănga bmnca Sărindar, acum dărimată)
Col. Muzeului Municipal

< Hanul Şerb an Vodă, zidit dc prinţul Şerbar.
Cantacuzino, care este cel mai renumit dintre
roate cele şapte de aci, şi in care s'a refugiat de
formă ultimul prinţ Ghica, când la începutul ulti
mului războiu ruso-turc Bucureştii au fost in¬
vadaţi de aşa numiţii volintiri ruşi, cu ştirea şi
învoirea lui, şi a fost alungată din oraş o garni¬
zoană turcească mult mai puternică.

«Mănăstirea Văcăreşti, al cărei ctitor este prinţul
Nicolae Mavrocordat, a devenit şi mai renumită
prin unele ciocniri ce au avut loc acolo intre Turci
şi Ruşi in ultimul războiu, decât este prin poziţia
ei încântătoare şi prin clădirea destul de fru¬
moasă. Ea e situată, ca şi Cotrocenii, cari sunt o
ctitorie a familiei Cantacuzino, la oarecare de¬
părtare de oraş, şi anume prima la marginea estică,
ceastălaltă la marginea vestică; amândouă pe dea¬
luri foarte frumoase înconjurate de vii.

« Mihai Vodă, care poartă numele ctitorului său,
este o mănăstire, pe care principii anteriori au
întrebuinţat-o de obiceiu ca reşedinţă de vară.
Ea are dtastmenea o Înălţime şi un aspect foarte
plăcut, insă acum este cu totul părăginită.

* Ace laş lucru se poate spune despre mănăstirea
Radu Vodă...

• Drept cel mai frumos loc din Bucureşti sau
din apropiere, dar care nu e pe deal, treime să
menţionez mica insulă Sf. Elefteric. Fără să descriu
mai ne larg poziţia ei fermecătoare la poalele
scundei movile acoperită cu vii, ce se pierd In şră
dinile de pomi care ajun£ până la ţărmul Dam-
boviţei, imaginaţia oricui va vedea acest loc in
planul meu *) Îşi va reprezenta cu mult mai viu

f ) Ctrua Iul Sulzcr art anexat un mic plan, foarte im¬
perfect, al Bucureştilor

poziţia ei încântătoare, decât aş putea să o descriu
eu. Un loc incomparabil pentru un oraş, unde
domină luxul ^i plăcerea; un colţ trist pentru
acela care nu-şt caută plăcerea numai in frumu¬
seţea naturii neartificiale, liniştite. Niciun restau¬
rant, nicio sală dc dans; o biserică, cu o locuinţă
pentru un popă sărac, care trăeşte din cultura
albinelor, aceasta este tot ce se poate vedea în
această insulă. Abia o vizitează vreun Valah câte
odată pe an, cu excepţia actualei principese, pentru
ale cărei sentimente fine, trebue să recunoaştem
cu dreptate, că nu se găseşte nicăiri mai mare dis¬
tracţie decât în astfel de locuri pe care din cauza
plictiselii dela Curte le vizitează în fiecare zi şi
unde adeseori obişnueşte să întârzie până Ia
miezul nopţii, mai ales când luminează luna
strălucitoare »*).

Ca o complectare a acestui tablou interesant,
vom aminti că întinderea nemăsurată a oraşului
prezintă foarte mari inconveniente, deoarece de o
parte se creiau în interiorul lui un mare număr
de locuri virane, maidane, care stricau cu totul
estetica şi erau focare de murdării, de altă parte
se făcea imposibili o bună gospodărie edilitară.
De aceea Domnitorul C. Hangerli a trebuit să ia
în anul 1798 măsuri — care de altfel au rămas
nerealizate — de a se stabili periferia oraşului şi a
• e împiedica clădirea de case-în afara zonei fixate.
Cu acest prilej s'a făcut şi o catagrafie a cartierelor

mahalale ~ şi străzilor — uliţe — constatându-se
ca erau vreo 90 de mahalale, care au fost grupate
în 5 plăţi, precursoarele celor 5 culori de astăzi.

Pentru buna întreţinere a străzilor, în special a
celor principale, numite poduri, exista un serviciu

Ma/Uf«»U|ic U Ib4b Col, Acad. Horn.

de podan, oameni Însărcinaţi cu curăţirea jghia
burilor ce erau făcute la mijloc de-a-lungul strâ
zilor, pentru ca astfel apele să se poată scurge In
canalele ce se vârs^ In Dâmboviţa. De acest

’) Sulzcr, o, e., I p a8g urm.

serviciile erau conause de « marel^." Orna «»ouă «j pitnja ’ 1 <*« ideile noui de liberte,

locuia de regulă în apropieride *'«*» dinW.V *Pi«ţiUe

ra "ffiS toon *"—

&SS& Wsa t tŞZSZZ **- W3K &53ţ

de aşa numiţii sacagii, car, 0 vin^L^Î!* - -

Locurile unde intrau sacagiu în eârli a ., Kln,lor -
se numiau «vadurile «acap.lw » * ,Uau ap *

Cât priveşte iluminatul străzilor a rim«
înainte, necunoscut. Nu era obiceiul t? ’ur ? !
să circule noaptea pe străzi ur pub,lcu l

si umble îşi lumina drumul cu făclii”

-mahalale- sau cu felinare aprins<

Mult contribuiau la pitorescul oraşului monle
ce erau instalate din distanţi în distanţă peSd
gârli, ş, care aparţineau cele mai multe mâ,£j,S
Dar Dâmboviţa nefiind canalizată se revină
aproape în fiecare an, distrugând tot ce zăsia în
ca!e, acoperind cu nisip locurile de pe amândoi
ţărmurn pe o distanţi mare şi dând naştere la
nenumărate bălţi, mai mari şi mai mici, care di-
deau un aspect urât cartierelor apropiate *).

De altfel, pe întreagă suprafaţa oraşului erau
presărate numeroase bălţi şi lacuri, din care unele
au dispărut treptat cu lucrările edilitare, altele
însă au rămas pani târziu în veacul al XlX-lea.

Dintre lacuri amintim Cişmigiul, lacul Icoanei
(astăzi parc) şi lacul Filaret (astăzi Parcul Carol).

Intre orient fi occident . Tocmai când influenţa

? ;reco-levantinâ devenise mai puternici si se in-
iltrase mai adânc în viaţa Capitalei, încep si
apară unele semne de descompunere.

La drept vorbind însuş idealul culturii greceşti:
liberarea de sub stăpânirea turcească, a deşteptat
în mintea Bucureştenilor dorinţa dc a se libera
ei de sub stăpânirea fanariotă, reprezentanta

acestei culturi.

De altă parte, războaiele ruso-turceşti provocate
deCaterina II şi însoţite de lungi ocupaţii militare
ale Capitalei, au dat nu numai speranţe cetăţenilor
c â vor putea să se libereze cu ajutorul acestei
tnari puteri, dar i-au pus In contact direct cu
°fiţcrimea rusă, care avea o mentalitate mai apro-
Pţată dc cea din Apus şi pătrunsă de idei moderne.

Şî mai apropiată de ideile apusene era mtriu *
talca ofiţerilor austriaci, cari şi ci au avut P** c
hitm In Bucureşti după ocuparea orasu
armata prinţului de Coburg ( I 78?“'7 l 79 x '‘

In sfârşit, un număr de refugiaţi fran ““'*
de Români ardeleni fugiţi din ca UZJ P* * j D
anstro-ungureşti, s’au stabilit în ac ® sl P om i
Bucureşti, unde şi-au găsit întrebuinţare ? ^
ceilalţi mai ales ca profesori prin (a

Cu) veche <f« neguKor (ttr- St. Viotri). Colecţia Sfiiţi

care erau cetite cu lăcomie de boieri, intelectuali
şi burghezi. Aceşti din urmă erau în contact cu
mişcarea din Apus şi prin desele călătorii de afaceri
ce le făceau în Europa.

Natural că toate acestea au avut de urmare o
transformare radicală In modul de a gândi ai
Bucureştenilor, din care cauză şi felul lor de viaţi
a început să se modifice conform cu moda şi
obiceiurile dm Apus. Astfel se pregăteşte înlătu¬
rarea treptată a culturii şi obiceiurilor greco-levan-
nnc şi în acclaş timp a regimului fanariot.

De sigur că la aceasta a contribuit foarte muit şi
stabilirea de consulate sau agenţii străine în Bucu¬
reşti. In urma păcii dela Cuciuc-Cainargi dintre Ruşi

1 l ţi mai ales ca profesori prin

cr. Pentru toile iculii mii > l<l * Mar ‘ jt
,,<,lc ', cuv. Bucurifti.

consulate erau toi atâtea nuclee de viaţi euro¬
peană In Bucureştii orientalizaţi. Iar cum oraşul a
câstutat fn timpul rJzboaelor ruso-turceşti un rol
militar şi politic deosebit, prestigiul lui creşte şi
Picpoiur 0 «o- d c ve< Jere al politic» internaţionale. Ast-

Supliment Libertatea

fel şi consulii străini din Bucureşti sunt conside¬
ra ţi ca superiori în grad celor din Iaşi; unii din
ei îşi au reşedinţa în Bucureşti şi se duc numai
din când în când la Iaşi; unele puteri numesc un
consul la Bucureşti şi un vice-consul la Iaşi*

Era deci natural ca tot în Bucureşti să se re¬
percuteze cu mai multă intensitate mişcările re-

rială, la zilele mari ale membrilor familiei imperiale
se fac tedeum -ure la cari asistă întreagă oficiali¬
tatea bucureşteană; biserica Curtea Veche devine
sobor pentru serviciile religioase oficiale l ), iar pe
zidul mitropoliei se pune pajura rusească având
pe piept acvila românească.

Ofiţerimea rusă găzduită prin casele boierilor
vine în contact mai strâns cu fa¬
miliile acestora; mese, baluri, jo¬
curi de cărţi îi împrietenesc pe
unii cu alţii; se fac chiar căsăto¬
rii, care vor avea de urmare că
mulţi din aceşti ofiţeri vor rămâne,
după retragerea trupelor, stabi¬
liţi în capitala noastră.

Şi în arhitectură încep a se
face transformări. Casele noui se
construesc în stil o europenesc *,
adoptat mai ales din Aidţal sau
din Austria; cele vechi se repară
în acest stil. Mobilierul se schimbă
şi el conform cu noua arhitec¬
tură, iar la mese se întrebuin¬
ţează tot mai mult veselă şi ta¬
câmuri aduse din Apus.

De sigur că ocupaţiile militare
au adus şi multe pagube şi neno¬
rociri, contribuind în parte la despopularea ora¬
şului, din cauza jafurilor şi abuzurilor armatelor
străine, cum şi a bolilor molipsitoare.

De asemenea, o serie de incendii şi cutrertiure
au distrus clădiri importante, şi uneori cartiere
întregi.

Astfel în Decemvrie 1789 a ars cu totul vechiul
palat domnesc, Curtea Veche, pe care armatele
austriace, care ocupau atunci Bucureştii, o trans¬
formaseră în spital.

In 1802 un cutremur puternic prefăcu în ruină
numeroase case şi deterioră noua Curte Dom¬
nească. In 1804 un foc mare a distrus cartierul
negustoresc al Capitalei dela Sf. Gheorghe până
în Podul Mogoşoaei, prefăcând în cenuşă mai multe
hanuri, prăvălii şi case de locuit, în total vreo
2000 de locuinţe. Distrugerea unei porţiuni aiat
de întinsă a oraşului a dat prilej Domnito¬
rului Const. Ipsilante, ca la refacerea calelor să
impună lărgirea şi alinierea străzilor şi să dea
prin aceasta o înfăţişare mult mai europenească
acestor cartiere centrale.

Iar în 1813 noua Curte Domnească arde şi
cu totul, încât nu mai putu fi reconstituită. Hy 1 '
nele ei s'au numit de atunci «Curtea arsă *, i* r
Domnii vor trebui să locuiască de acum în case
particulare până când mai târziu casele lui C-tin
Golescu de pe Podul Mogoşoaei vor deveni p*'
lat domnesc (actualul Palat Regal).

Merită să amintim că din timpul ocupat ^ 1
austriace (1789-1791 ne-a rămas cel dintâiu p« n

l ) Cf. Arhivele Basarabiei, IV (193a) pag. a45«

Teatrul Naţional pe la 1870 Col. Acad. Rom.

voluţionare din Paris şi oraşul nostru să devie
centrul întregii activităţi revoluţionare din sud-
estul Europii. Nu numai Grecii şi ceilalţi Balca¬
nici, dar şi revoluţionarii poloni îşi găsesc adăpost
liber şi sigur în Bucureşti, pregătind aici mişcă¬
rile ce trebuiau să izbucnească în ţările lor.

Mai ales după ce în 1795 guvernul republican
francez a numit consul în Bucureşti pe un straşnic
jacobin, Hortolan, proprietarul primului Magazin
Universel de aici, consulatul Franţei a devenit spri¬
jinitorul tuturor «apelpisiţilor *> şi «cărvunarilor »
cum li se spunea la noi oamenilor cu idei^ revolu¬
ţionare *). Consulatul francez era atunci în Uliţa
Işlicarilor, care pentru acest motiv fu numită
mai târziu Uliţa Franţuzească (actuala stradă
Carol).

Dar odată cu ideile noui au început să se in¬
troducă şi obiceiuri noui, cum şi modă pariziană,
mai ales la femei, şi astfel viaţa şi convenienţele
sociale se schimbă şi ele încetul cu încetul. Când
la o petrecere dată de consulul francez Flury,
boierii români merseră însoţiţi de cucoanele lor
lucru neobişnuit până atunci — şi când la serate
cucoanele au apărut îmbrăcate în rochii ca la
Paris şi să joace dansuri europeneşti, s'a dat pri¬
mul semnal de transformare a societăţii în spirit
apusean.

Ocupaţia rusească dintre 1806—1812 a detaşat
şi mai mult pe Bucureşteni de stăpânirea turcească
şi de influenţa greco-levantină. La slujbele bise¬
riceşti se pomeneşte acum ţarul şi familia impe-

») Gion, o. c., pag. 613 urm.

CONST. MOISIL

bucureştii VECHI

în

al Bucureştilor complet şi bine executat. El
datoreşte lu. Ferdmand Ernst, fost ofiţer
armata de ocupaţ.e, şi a fost achiziţiona
curând pentru Muzeul Municipal')

Mişcările revoluţionare din 1821 au avut si ele
urmări însemnate pentru Bucureşti. Intrarea lui
Tudor cu pandurii săi a fost privită de către lo-
cuitori ca începutul realizării libertăţi, naţionale
şi când el a trecut la Mitropolie un mare număr
de admiratori şi de curioşi se strânseseră pe dealul
de acolo. Iar cetirea proclamaţiei sale pe la răs¬
pântii de către căpitanii lui sa făcut in urale şi
descărcări de pistoale. In schimb, eteriştii lui Ale¬
xandru Ipsilante au îngrozit lumea cu jafurile lor
şi au provocat marea bejănie a boierilor mai în
semnaţi şi a negustorilor mai begaţi. Iar cei
ce au rămas în oraş au putut privi cu spaimă
pe aşa zişii «mavrofori * cari purtau insigne cu
cap de mort şi cocarde şi steaguri cu tricolorul
roşu-alb-negru *).

Bucureştii aveau pe vremea aceea — ne spune
francezul Laurenţon — 14—15.000 de case şi vreo
100.000 de locuitori. Pe lângă casele mai vechi,
sunt şi multe noui, care sunt frumoase. Boierii
foarte luxoşi, sunt leneşi şi iubitori de gâlceavă,
dar ospitalieri şi risipitori. Le plac mult jocurile
de cărţi, dar se duc şi la teatru, unde era o trupă
germană. Cu prilejul mişcării lui Tudor, ei au
cerut dreptul să-şi aleagă Domni naţionali şi
să izgoniască pe demnit;rii şi clerul grec 3 ).

In acelaş timp a început Şi iluminatul străzilor
cu felinare cu lumânări de său, încercare
început n’a dat lezîiltate bune.

Spre a da o ideie despre înfăţişa¬
rea oraşului pe la 1822, transcriem
nişte interesante însemnări ale lui
L. Kreuchely, agentul Prusiei la
Bucureşti în acest timp:

«Râul Dâmboviţa sau gârla, tra¬
versează Bucureştii şi-i dă cea mai
mare parte de apa necesară, dat fund
că apa din puţuri nu e de bună ca¬
litate şi că cele 22 de fântâni im
prăştiate în oraş nu o pot da din
abundenţă, căci multe din ele sun
stricate şi nimeni nu se îngrijeşte sa
fie reparate. M

* In oraş sunt, împreună cu 1

tropolia, 9 mănăstiri domneşti,anume:

Colţea, Sărindar, Rad» V°dă, Mi¬
tropolia, Antim, Sf. Spir.don Nou,

Doamna Bâlaşa, Mihai Vodă, St- A 1 *

‘ f. Spiridon Vechiu, Creţulescu. Urmează 9 mănă-
r 3 dou T a ţaţ'goriz: Sf. Sava, Stelea, Răzvan,
ot. bleftene, Udricani, Sf. Ecaterina, Spirea, Schitul
Hagj Dinu (mănăstire de maici). Biserici fără mă¬
năstiri sunt 72, şi biserici mai mici, aproape toate
de lemn, în părţile mărginaşe ale mahalalelor,
cam 25, în plus 18 capele. Toate de ritul ortodox.
Mai există o biserică catolică, alta luterană, una
de confesiunea elvetică (calvină), o biserică arme¬
nească şi în sfârşit o sinagogă.

* Hanuri mari, fără biserici, sunt 7, anume: hanul
Filipescu, hanul Golescu, hanul Manuc, hanul Papa-
soglu, hanul Constantin Vodă, hanul Zamfir şi hanul
Gabroveni. Hanuri mai mici sunt 28—30.

« Mai sunt 4 băi publice.

«Dar în zadar s'ar căuta vreun monument pu
blic, de orice fel, care să unească frumuseţea sau
eleganţa cu utilitatea.

< Mănăstirile sunt înconjurate de ziduri puternice
şi înalte şi serviau odinioară, mai mult sau mai
puţin, drept castele. încă în ultima revoluţie Mi¬
tropolia, Radu Vodă, Sf. Gheorghe şi altele de
mai mică importanţă au fost ocupate de insurgenţi.
Dar clădirile interioare ale acestor mănăstiri nu
sunt de loc plăcute: ele sunt nişte îngrămădiri
diforme de odăi, rău distribuite şi la care se ajunge
pe nişte scări foarte rele de lemn, remize, maga¬
zine, şi toate se închiriază oricui plăteşte, astfel
că se văd familiile cele mai cinstite instalate ală¬
turea de o familie desfrânată ori de femei publice,
etc. ceea ce natural este tot atât de bănos, cât
de comod pentru sfinţii părinţi, cari au de închinat
astfel de apartamente, fără să se formalizeze.

s ţoli. Alte 9 mănăstiri mari cu Gk

Şi biserici: Colţca, Stavropoleos, ? G u cor ghc Nou,
Cflor, Zlătari, Sf. Ioancel Mare, Sf. Lheo s

~ - Sulî«f lrl im * nl ‘ U U

4 ) O achiţi de plan sumară . (veIl mai io»)*

'“«.re; iIta «va mai noui <»8»> ,«*•

J) Cf. Iorga, Istoria Românilor prin c
) Ibidtm, pag. ijj.

III, p *«- 134

COI.O. Acad. Hon,

, p e lângă un seminar ortodox, sunt doua şcoli
* f J«„,| de riu organizate ţi o armaţi de
publice 3-^ţ. Se poate deci uţor înţelege,

a ^faride câţiva indivizi in adevăr respectabili,
că jtJri slhimb funţele cele mai depravate
se găsesc ini trucţia tineretului, fund uneon
iîuw'toviâşi de desfrânin sau Mercuri galanţi.

Supliment Libertate*

' Există şi medici. Suntem invadaţi de ei, dar
numai puţini merită acest titlu şi cineva care astăzi
e servitor sau cismar poate fi mâine numit doctor.
Mai sunt vreo 20 de farmacii, dar cea mai mare
parte sunt rău aprovizionate cu cele necesare.

P/aţa Teatrului Naţional. Col. Cap; a

<• Patru spitale publice, fiecare destul de bine
dotat şi având câte un medic, un chirurg şi un
farmacist, fac cinste intenţiilor fundatorilor. Ele
sunt:

a) Mănăstirea şi spitalul Colţea, întemeiat de
spătarul Mihail Cantacuzino. E cel mai vechiu.

b) Spitalul Sf. Pantelimon, fundat de voevodul
Gr. Ghica la două mile de oraş.

c) Spitalul Sf. Visarion_pentru ciumaţi, înte¬
meiat de prinţul Alexandru Moruzi la o milă
depărtare de oraş.

d) Cel mai frumos şi cel mai bine construit
este spitalul Filantropia, întemeiat de prinţul Ni-
colae Mavrogheni, aproape de fântâna Mavrogheni.

* înainte de revoluţia din urmă [a lui Tudor
Vladimirescu] exista şi o tipografie (altădată la
chioşcul Mavrogheni); ea servia cel puţin pentru
nevoile cele mai urgente, în special în limba
greacă şi română. Libertatea ne-a răpit-o: pandurii
lui Tudor Vladimirescu s'au distrat acolo după
gustul lor şi în curând s'au văzut copii jucân-
du-se pe stradă cu literile tipografiei. Erau odi¬
nioară fabrici de pânzărie, de ghermesut (atlas),
de stambă (?), de faianţă, fabrici de hârtie, etc.
Stăpânirea nu le-a înţeles foloasele, ci a lăsat să
fie asuprite de către negustori, cari au crezut că e
mai avantajos pentru ei să aducă mărfurile din
ţări străine. Mai rămăsese singură fabrica de teste-
mele, ce era la Mărcuţa la trei sferturi de milă
de oraş; ea fu distrusă de Turci. In hanul Manuc
[actualul Hotel Dacia] a început să se restabi¬
lească o fabrică de ghemesut şi pe Podul de Pă¬
mânt [o parte din Calea Plevnei] o văduvă cu cele
trei fete ale sale începură o fabrică de testemele;
mă îndoiesc că vor fi încurajate de stăpânire.

< înainte de ultima revoluţie populaţia Bucure¬
ştilor a fost evaluată la mai mult de 100.000 de
suflete, inclusiv boierii, mari şi mici, cu funcţio¬

narii şi numeroşii lor servitori, mulţimea negu¬
storilor de toate categoriile, corporaţiile diferiţilor
meşteşugari, preoţii, străinii de sub protecţia con¬
sulatelor; apoi 1500 de familii străine supuse con¬
tribuţiei vorniciei oraşului şi toţi ceilalţi con¬
tribuabili. Este adevărat că într’un oraş unde po¬
liţia este atât de neglijată, este greu să se dea o
cifră pozitivă; un recensământ este aproape im¬
posibil. Dar va fi uşor să se creadă că numărul
de 100.000 nu este exagerat, dacă se va şti că
Bucureştii cuprind 16.000 de case, inclusiv palatele
boierilor mari, ca şi colibele oamenilor săraci.
Curţile foarte mari ale celor mai multe case,
grădinile mari şi mici, adăugate la acest număr
de 16.000 de case, dau Bucureştilor o întindere
de aproape cinci mile în circumferinţă. Din orice
parte te apropii de oraş priveliştea este foarte
plăcută în timp de vară. Pare că priveşti o pădure
zâmbitoare şi turlele marelui număr de biserici,
care se văd printre arbori, îi dau o înfăţişare gro-
tescă. Dar aspectul oraşului sau de pe dealul
Curţii arse sau dela Mitropolie e superb: bisericile,
palatele boierilor mari reieşind dintre arbori aco¬
perite de o verdeaţă plăcută, contribuie cu atât
mai mult să înfrumuseţeze această privelişte, cu
cât acopere mizeria colibelor. Cu toate acestea nu
cunosc niciun punct care să poată oferi privirii
un peisagiu plăcut şi iluzia dispare cu totul când
intri în oraş. Deodată te găseşti într un oraş rău
zidit. Grămezi de colibe de lemn înconjoară case
drăguţe şi chiar frumoase împrăştiate, care te despă¬
gubesc cu atât mai puţin de impresia neplăcută,
de care eşti cuprins fără voie, cu cât străzile strâmte,
murdare şi rău mirositoare ascund aceste case
prea mult timp vederii. Intre cele mai frumoase
case trebue să numărăm de preferinţă pe cele ale
cămăraşului Filip Linche, a banului Văcărescu,
a vistierului Româniţi, a vornicului Constantin
Golescu *), a banului Brâncoveanu şi alte câteva.

* Străzile principale în loc de un pavaj solid,
ce li s'ar putea da cu uşurinţă, sunt acoperite cu

Palatul Ştirbei. Col. Acad. Rom.
scânduri de stejar şi de aceea se numesc poduri
*) Actualul Palat R eg a|.

4 ) CApva ani In urmi Gr. Ghica a dispus si se paveze st
zile principale cu piatră.

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI

Aceste poduri foarte scumpe si foart. .. -

pentru păduri, sunt aproape totdeauna răÎT
(reţinute ; străzile ma, puţin frecventate sunUâsiîe
cu totul in părăsire şi chiar vara sunr ,1
practicabile pentru trăsuri»‘). nt reon

începuturi de modernizare. încă in nrimi.
după liberarea de sub regimul fanario? şi dup™
restaurarea domniilor naţionale (1822) Buc»
reşţii au început să se modernizeze. Domnitorul
Gngore Ghica pătruns de idei liberale şi naţionale
şi adanc convins
dc necesitatea de
a şterge înfăţişa¬
rea orientală a ca¬
pitalei sale, a stă¬
ruit, cu toată
situaţia dificilă în
care se găsia ţara,
să aducă Bucu¬
reştilor două îm¬
bunătăţiri esen¬
ţiale : pavagiul de
piatră şi ilumina¬
tul străzilor.

Dela 1825 pn*
ma îmbunătăţire
a început să se
realizeze şi după
câteva încercări
«podurile » prin¬
cipale: Podul
Mogoşoaei (a c-
tuala Calea Vic¬
toriei), Podul Bei-
licului (o porţiune
din Calea Şerban
Vodă), Podul
Calicilor (Calea
Rahovei) şi Po¬
dul Târgului din
afară (Calea Mo¬
şilor) erau trans-
formate prin
lucrările ingine¬
rului Harţei.

9 D e asemenea
s a făcut încer¬
cări să se lumi- . M . c , n Ele n au

neze străzile cu felinare cu lumlnlnide seu. * ^

reuşit la început, dar mai târziu s
îultate bune. «i-a petrecut

învăţatul francez D. IMchamp, CJ ‘ * ne s p U ne

copilăria în Bucureşti dela 1825 v' j barbarie
că atunci când s'a stabilit aici era coi Y ţ nc hisorii
Ş* a rămas îngrozit văzând înfipte in ) . lCop eritc

ţepi cu capetele condamnaţilor Şi *
cu poduri pline de noroiu.

. 1 dc dârimarca turnului)

') Docum. Hurmuiichi-Iorg* X

curand sub domnia binefăcătoare a Dom-
nitorujui Gngore Ghica totul se va schimba.
Mult înainte de războiul din Balcani (1828) Bucu¬
ri transforma t'- Am “‘stat la primele in-
M»^;‘ dC S âV - rea s,răzilor * Pavagiul se numia pe
atunci «caldaram», încercările fură in curând re¬
luate; tot astfel fu cu încercarea nenorocită a
iluminatului cu lumânări de seu.

«Cu puţin înainte de 1828 nu mai era trebuinţă
ac a avea felinar spre a ieşi seara din casă şi spiţerii
puteau in toată siguranţa si se ducă să-şi facă

datoria pe lângă
bolnavi cu acel
serviciu de care
râdea Molierc...

«Da, sub Gri-
gore Ghica se pu¬
tea respira, se
trăia într'o viaţă
nouă, barbaria se
retrăgea, aspirân-
du-sedincc in ce
la un viitor mai
bun.

«Dar iată anul
memorabil 1827.
Ah, nu-şi poate
cineva închipui a-
stăxi, ce senti¬
ment puternic iz¬
bucni In inimile
noastre Li vestea
victoriei dela Na-
varin. La vestea
distrugerii flote¬
lor combinate ale
Turcilor şi Egip¬
tului,entuziasmul
ce ne-a cuprins a
fost de ncaescris,
era un adevărat
delir, simţeam că
liberarea Greciei
era preludiul libe¬
rării complete a
României.

1 Mai puţin de
doi ani după a-
ceasta, . n văzut
defilând pe Podul Mogoşoaei o zi întreag * armata
rusească, care se ducea să învingă în Balcani.
Român, cum ini simţeam prin toate fibrei,- numit
, 0 t atât mă simţeam şi francez, nu-i de
L C i împărtăşeam entuziasmul Romanilor,

* 1 -tîiul victoriile Ruşilor.

" P Am văzut atunci Bucureştiul deja transformat.

; | um mat, străzile împodobite cu pânze

Sple 'î STptaate marile bătăi.,; Bucureşt.uJ
pe care erauK n ,| R oin â m<1 era întreg acolo

« InJiWMU

Supliment Libertatea

* Progrese mari, materiale şi morale, fuseseră
îndeplinite înainte de sosirea Ruşilor >>*).

Iar pictorul ungur Nic. Barabas, care a stat în
Bucureşti între anii 1831—1833 lucrând prin ca¬
sele boiereşti portrete mult apreciate, scrie urmă¬
toarele despre viaţa din timpul ocupaţiei ruseşti
dela 1828—1834:

«Această epocă era foarte curioasă la Bucureşti,
unde lumea voind să se pună bine cu Muscalii,
a început să se lase de obiceiurile turceşti, imitând
şi adoptând pe cele europene. Hainele turceşti
erau purtate de boierime şi de slugile ei, Arnăuţi,
pe când ţăranii şi-au păstrat portul strămoşesc,
tot aşa şi cea mai mare parte a femeilor, însă
cucoanele din înalta aristocraţie purtau mai toate
rochii după moda franceză. Tineretul fireşte îşi

schimbă mai uşor portul decât oamenii mai in
vârstă, cari obişnuiţi cu hainele turceşti, se lăsau
numai cu încetul de ele, luând în locul turbanului
o şapcă asemănătoare cu şăpcile ofiţerilor ruşi,
în loc de şalvari largi turceşti, pantaloni, şi în locul
papucilor galbeni, cisme negre.

« Trecerea aceasta dela portul vechiu la cel nou
european, a fost mult înlesnită de uniforma mili¬
tară, prin care lumea s'a obişnuit cu nouile forme
de îmbrăcăminte, căci după ocupaţie primul
lucru al Ruşilor a fost înfiinţarea unei armate
româneşti cu uniformă europeană, asemănătoare
cu cea rusească» *).

Pornit pe drumul modernizării Bucureştii au
făcut în special dela 1831, când s'a pus în apli-

‘) Scrisoare publicaţi in «Revista Nouă* anul VII (1894)
pag. 91 urm.

*) Cf. Vcress, Pictorul Barabas fi Românii , in • Analele
Acad. Romănt* IV (1930).

care Regulamentul Organic, progrese şi mai re¬
marcabile. Regulamentul însuş constituia un mare
pas spre europenizare, căci a introdus regimul
constituţional şi a reorganizat ^ administraţia ţării
după modelul apusean, înfiinţând în locul ve¬
chilor dregătorii departamentele ministeriale.

Organizaţiile orăşeneşti, aşa numitele munici¬
palităţi, depindeau de ministerul treburilor din
lăuntru şi erau conduse ca şi mai înainte de un sfat
al cărui şef se numea prezidentul sfatului. Hotă-
rîrile sfatului erau executate de către «vornicia
politiei », căci s’a mai întrebuinţat încă câtva timp
cuvântul grecesc «politie» pentru oraş. Poliţia
oraşului o făcea «agia », care se ocupa în acelaş
timp şi de toate problemele care priveau piaţa de
alimente şi târgul.

Este foarte interesant că în noua
organizaţie a municipalităţii s’a
prevăzut aşa numita «zeciuiala
înfrumuseţării », taxă ce se per¬
cepea dela boiernaşii mazili, dela
patentări, dela plugari şi muncitori
în vederea înfrumuseţării ora¬
şului *).

Păcat numai că sfatul munici¬
palităţii Bucureştilor nu şi-a fixat
dela început un plan de sistema¬
tizare a oraşului, plan care să fi
fost urmat cu hotărîre şi conti¬
nuitate.

De altfel nici nu i se putea cere
aşa ceva, deoarece era în firea Ro¬
mânilor, şi este încă, de a nu se
putea adapta vieţii orăşeneşti, din
cauză că fiecare proprietar doria
să-şi aibă, pe lângă casă, curtea
şi grădina sa proprie. Din această
cauză cu toate progresele ce s’au
făcut în ce priveşte pavarea şi lăr¬
girea străzilor, în ce priveşte arhi¬
tectura şi confortul clădirilor, nu s’a putut ajunge
în tot cursul veacului al XlX-lea să se alinieze şi
să se lărgească toate străzile şi nici să se suprime
cu totul curţile şi grădinile — şi mai puţin locurile
virane — prin construirea de case alăturate unele
de altele.

Este adevărat că sub Domni ca Alexandru Ghica,
Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei s’au clădit nu¬
meroase imobile frumoase şi impozante, cu două
şi chiar trei caturi, dar nu-i mai puţin adevărat
că toate acestea erau numai pe străzile principale,
pe câtă vreme în restul oraşului s'a continuat a
se construi aproape numai case cu parter. De
asemenea nu s'a putut înlătura sistemul cu totul
neestetic de a se păstra chiar pe străzile princi¬
pale căsuţe mici şi vechi alăturea de palate fru¬
moase şi monumentale, ceea ce dădea un aspect
urât întregului oraş. In sfârşit, un alt defect care

) Arhivele Statului dosar Nr. 3581 admin. noui.

—" - — CONST. MOISIL:

de asemenea exista de mult, a rămas şi fa această
epocă, acela de a lăsa ani de-arândul nedărâmate
casele insalubre sau când vreunele se dărâma,
de a se păstra aceste ruine timp îndelungi
dând prin aceasta unor cartiere înfăţişarea de să¬
răcie şi lipsă de gospodărie.

De sigur că toate aceste scăderi s’au datorit
şi lipsei de capitaluri importante, care să fie puse
în lucrări de acest fel, cum şi faptului că dările
şi taxele comunale fiind foarte reduse, municipa¬
litatea n'a avut niciodată fonduri suficiente spre
a întreprinde lucrări mai mari.

Cu toate acestea ea a început încă în 1833 să
deschidă bulevardul ce ducea la mitropolie şi tot
atunci a făcut şi «aleiul dela Băneasa* care avea
să devină mai târziu Şoseaua Kiseleff ’). Ceva mai
târziu se amenajează în jurul lacului Cişmigiu fru¬
moasa grădină din centrul Capitalei. In piaţa «ma-
ghistratului» orăşenesc (Piaţa Sf. Anton) se ridică
apoi la 1842 <« casa oraşului», o clădire impozantă
cu două etajuri şi cu o mare sală pentru şedin¬
ţele sfatului.

Nu trebue să uităm că încă dela 1828 au început
să apară în Bucureşti ziare româneşti şi că odată
cu organizarea departamentelor ministeriale şi a
sfatului orăşenesc, s’a dat o nouă organizare şi
arhivei statului, care a fost instalată la început la
Mitropolie şi apoi pe la diferite mănăstiri din oraş.

De asemenea şcoala grecească dela Sf. Sava,
care fusese înlocuită de celebra şcoală româ¬
nească de ingineri hotărnici a lui Gheorghe La-
zăr, a devenit colegiu naţional, căruia i sa ală¬
turat dela 1834 şi biblioteca naţională. Câţiva ani
în urmă s’a înfiinţat şi prima tipografie a statului
prin stăruinţa lui Petrache Poenaru.

Tot acum pavagiul de piatră de rau s a întins
în celelalte străzi centrale şi în multe str zi
laterale, dar trotuarele încă nu se obişnuiau.

Pentru înlesnirea alimentării cu apă sau a .
din Paris pompe cu aburi, care scoteau ap
Dâmboviţa şi o distribuiau la fântânile ce
înfiinţat în oraş. Ele au fost inaugurate e
torul Gh. Bibescu în 1846, cu care ocazie
° ăt ut şi o medalie comemorativă.

Prin Regulamentul Organic se luau >
dispoziţii pentru fixarea unei periferii . $ dar

cu scopul de a opri întinderea lui a ’ In

"‘«de astădată ele n’au dat «zultau dor.t

sch »nb din punct de vedere administrativ o ^

a rămas împărţit tot în 5 .vâp-

d« acum înainte nu se numesc * P ^ ’ d egru
stle * de roşu, de verde, de galb<«, «

51 dc albastru. . • m ,; vechi ale

Multe din clădirile mai noul Ş e | c foc ce

Ataşului au fost însă distruse <'■ j n z j ua de

p ‘*bucnit chiar în centrul c° m « I? maha-
Pj ?“ >847 Ş i care a prefăcut în ruine 13

B|^ ^‘ ,nur, l e »c««lor lucrlri * u 1°*' * M<

BUCURBŞTII vechi

Llo;L n n c r p i nd . d ^ ha « u J Şerban v ° dâ ««da

ps am, piaţa Sf. Gheorghe, str. Lucaci, str.
ricani, pană în mahalalele Delea şi Vergului.
L>qi in urma acestei nenorociri s'au luat mă¬
ri pentru preîntâmpinarea incendiilor, cartierele
istruse nu s au refăcut decât foarte încet si nu
aupă un plan sistematic, astfel că din punct de
vedere urbanistic nu s'a putut realiza nici un
progres mai însemnat. Cu toate acestea tocmai
din acest timp avem primul plan modern al Bu¬
cureştilor, executat ae inginerul Boroczyn, care
ca inginer al municipalităţii, a avut şi un rol
in alinierea oraşului după marele incendiu.

Cum prin Regulamentul Organic s'a creat din
nou armata naţională, ce se desfiinţase la venirea
Fanarioţilor, a trebuit ca municipalitatea să de

Plimbare la şosea

stineze un Ioc pentru construirea de cazarme.
S'a ales în acest scop cartierul numit * Malmaison >
(1846) care pe urmă a devenit cartierul militar,
deoarece aici s’au construit cele mai multe ca
zărim şi instituţii militare.

In 1843 Gh. Bibescu se gândi să clădească 1
un local de teatru, căci pairi atunci reprezentaţiile
atât de mult gustate de Bucureştem se dădeau
in săli particulare şi care nu erau amenajate în
mod special, cum era Sala Slătmeanu (actuala Casă
Capşa) sau sala din casele Banului Scarlat Gluc.i
numită sala Bossel.

Comisia instituită de Domn alese în acest scop
locul unde era hanul Filaret la care se adăugă
aooi locul alăturat al Merişeştilor, ambele pe Podul
Mogoşoaei. Pe acestea s’a început clădirea actu.i
lului Teatru Naţional în 1847, dar din cauza r,
volutiei din anul următor şi a lipsei de fotului,
fu întreruptă, încât abia în 1853 a fost terminau
la acelaş timp a început o mare operă de n
1 ,,r. a vechilor monumente arhitectonice rui
natede vremuri, de focuri sau de cutremure. Este
a această restaurare sa tăcut tăiă - 1

a fhS seamă de stilul şi forma originală a mo
P dar aşa era spiritul timpului.

"T 3 circa Progreselor £e care le-a făcut Buci
" , . «t iimp nu trebue să uităm de concurai
re ş t » h1 acest JP ^ ce ,. au Jjt s , r j im i de origin i

extraordinar swb il,t în capitala >1 dintre

apuseairi. c. 0iulit aţi remarcabil* atat m

cari sau rid P* • comeraa |, cat şi m Ştiinţe

domeniul indus 1 » din Austria *1

Supliment Libertatea

din diferite principate germane, apoi Elveţieni din
cantoanele franceze şi germane, Francezi, Italieni
şi Poloni sau stabilit în număr tot mai mare în
Bucureşti, contribuind cu munca lor ordonată şi
inteligentă şi cu cunoştinţele lor superioare la în¬
drumarea oraşului spre modernizare şi la îmbogă¬
ţirea lui. $ând pe rând aceşti occidentali înlătură
pe levantini şi iau conducerea tuturor marilor
întreprinderi comerciale şi industriale. îmbună¬
tăţirile edilitare li se datoresc în mare parte lor
şi metodele noui de urbanistică tot ei le-au in¬
trodus. Inginerii oraşului sunt recrutaţi dintre
aceştia, medicii spitalelor şi farmaciştii de ase¬
menea. Marii grădinari, marii negustori de articole
apusene, hotelierii, restauratorii, tipografii, librarii,
antreprenorii de lucrări publice, industriaşii, ar-
L v tiştii, profesorii de limbi străine şi conducătorii
de şcoli particulare, etc. sunt aproape toţi dintre
* ^ac eşti străini apuseni.

S^Cât priveşte spiritul nou de libertate şi naţio¬
nalism ce cuprinsese în wemea aceasta întreagă
Europa, el s'a manifestat în Bucureşti mai hotărît

decât în orice parte a ţării. Ideia de unire a Ţării
Româneşti cu Moldova aici s'a proclamat mai în-
tâiu, iar cealaltă idee, mai înaintată, de unire a
tuturor Românilor, tot aici a fost ventilată cu raai
mare răsunet. Naţionalişti intransigenţi şi departe
văzători ca Bălcescu, Câmpineanu, Cezar Boliac
şi aiţii au început să întrebuinţeze îndată după
1830 semnul caracteristic al acestei uniri: stemele
Ţării Româneşti, Moldovei şi Ardealului cuprinse
în triunghiul masonic. Iar la 1848 revoluţia libe¬
rală a avut în bucureşteni pe cei mai înflăcăraţi
partizani.

Astfel din toate punctele de vedere oraşul no¬
stru se pregătia pentru marele rol ce avea să-l
îndeplinească în curând, acela de capitală a noului
stat românesc format din unirea Moldovei cu
Ţara Românească (1862).

De acum transformările ce a suferit au fost
atât de radicale încât putem spune că Bucureştii
Vechi au dispărut aproape cu desăvârşire, spre a
se ridica în locul lor Bucureştii moderni, demni
de a deveni apoi capitala întregului neam românesc.

CONST. MOISIL

__—__mf

Au fost distruse : Biserica Enei, Biserica Albă Fbstăvari datând
din secolul al XVI-lea; Biserica Mănăstirii Cotroceni. construi¬
tă pe dealul Cotrocenilor în sec. XVII, pe timpul Domnului Ser¬
bau Cantacuzino (Mănăstirea Gbtroceni a fost pentru un timp re

şedinţă a Domnilor); Bisericile Spirea Nouă şi Spirea Veche din

cadrul Mănăstirii Antim (construite la sfârşitul domniei lui C-
tin Brâncoveănu de mitropolitul Antim Ivireanu.pe malul drept
al Dâmbovitei. spre culmea dealului Spirei, pe fostele propri¬
etăţi ale Merişanilor. Mileştilor şi Rudenilor. dăruite de aceş¬
tia); Mănăstirea Mihai Vodă, ctitorită în sec. al XVI-lea; Aşe-
zămintele Spitalului Brâncovenesc, construite în sec ai XVII
lea; Mănăstirea Văcăreşti, zidită pe timpul lui Nicolae Mavro-
cordat (începută zidirea în anul 1712 în timpul domniei lui C-tin
Brâncoveănu şi terminată în anul 1724); Biserica Capra Bise¬
rica Izvorul Tămăduirii, Biserica Sfinţii Apostoli. Biserica de
la Schitul Maicilor, Mănăstirea Antim şi mai recent Biserica
Sfânta Vineri.

Sunt în curs de demolare sau deplasare , deci sub pericolul de¬
teriorării : Biserica Sf. Spiridon, Biserca Răzvan Biserica Col-
ţei. Biserica Domniţa Bălaşa, Mănăstirea Sf. Constantin şi Ele¬
na -actuala Patriarhie- zidită de Domnitorul Constantin Serban
în anul 1658, etc. y

Frin strămutare , s'au adus pagube însemnate bisericilor-Olari

Sf. Uie-Rahova. icuor.oiari.