G.M.Ionescu — Istoria Cotrocenilor (1902)

Alteţei Sele Regale 
“Principelui Ferdinand al Romaniei 


Moștenitor preşumtiv al Cor6nei 


www.dacoromanica.ro 





AUTOR (e Vernescu... 


VOle fra. Biracezr/ar.. 
Ne -ZA27..ANUL._..ZZ22. 


PREFAŢĂ 


Lucrarea ce presint, publicului cititor, este resul- 
tatul unei munci de şepte ani; nu mi se va lua — cred — 
în nume de r&ui dacă voii spune că în acest timp am 
avut multe greutăţi de învins, până s'o văd închiegată 
în forma actuală. Trebue să mărturisesc că fără con- 
cursul câtor-va 6meni, doritori de propăşirea culturei 
nemului, şi pe care:i voi cita în altă parte, lucrarea ar 
fi r&mas mult timp ne tipărită şi pentru care le rămân 
profund recunoscător. 

Më simt dator a mulțumi, cu acestă ocasiune, ilus- 
trului român, D-lui Gr. N. Mano, pentru că 'mi-a pus la 
disposiţiune. preţi6sa D-sale colecţiune de hărţi, din care 
am reprodus două în acestă lucrare, cum şi pentru sfa- 
turile părintesci şi recomandaţiunele de care am avut 
nevoe. 

De asemenea şi venerabilului D-n Ştefan Grecenu 
pentru unele documente referitâre la familia boerilor 
Greceni şi cari stătea în legătură directă cu cestiunile 
ce më preocupau. 

La tipărirea lucrărei sai strecurat şi câte-va gre- 
şeli pe ici colea; rog pe onor cititor să fie indulgent 
că numai cine nu scrie. acela nu gresesce. 

Aşi fi dorit să daŭ un indice alfabetic la finele lu- 
crărei, cum şi lista documentelor şi operelor consultate, 


www.dacoromanica.ro 


VI 


dar lipsa mijlâcelor ma împedicat, mărginindu-mă& a 
indica isvórele în josul paginei prin note. 

Lucrarea, asi-fel cum se presintă, este departe de 
a fi complectă; nu este vina mea! Din parte'mi am fă- 
cut tot ce 'mi-a fost posibil pentru buna reușită şi pen- 
tru acesta n'am cruțat nici ostenâlă nici cheltuială. 
Voiú termina şi de data acesta cu cuvintele Mitropoli- 
tului Moldovei, Veniamin Costachi, care dicea: «că, dacă 
fie-care 'şi-ar face datoria numai atât pe cât pote, să 
fim siguri că nu va cădea cetatea n6stră». 


15 Maiă 1908. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


uk omeny un IOEHUHACp 
Gunnarpiorii un Piere Kapeat a 
AAEBepunuei HCTOPHYEIÑ KEHTO- 
pio! AE dutacTh AAT™h, KS dute 
aa HocTpS a Heropneň Tomoe, 
AH EpEME AE OAHÂHR... SREEHH= 
ASEM KË HOH AMNpESH... 
Principile Dimitrie Cantemir 
Hronicul Romano - Moldo = Valahilor I 

Când intri în sala de lectură de la Archivele Statului, 
ori în acea a secţiunei Manu-scriselor de la Academia Română, 
simţi că aspiri un aer mucigăios, incărcat cu'n praf fin ce se 
ridică după documente—odâre vechi şi nepreţuite, căci in ele 
se află istoria vie a trecutului nostru românesc. Aceste do- 
cumente, nu sunt de cât sfărămituri rari, scăpate ca prin 
minune, de focul mistuitor, de activitatea neadormită a ş6ri- 
cilor, de jafurile Turcilor, de pârjolirele Tătarilor, de barbaria 
Ungurilor, de sfeterisirele meşteşugite şi adese-ori brutale 
ale Ruşilor, de mâinele impii ale Nemţilor şi de lăcomia vi- 
clénă a călugărilor greci, cari avéŭ tot interesul -in anumite 
irnprejurări—ca : orl să le ia cu dânși! în Orient, saă la rigóre 
să le distrugă, cum a făcut un mitropolit grec din Muntenia 
pe la jumătatea întêia a vecului trecut. 

In fine, după ce te aşedi la masa de lucru, archivistul 
amabil îţi aduce—după cerere—o condică mare in folio, sai 
un pachet cu documente; foiletezi condica, orí citesci docu- 
mentele, apoi mal cert altele şi ast-fel, cu cât cercetezi mai 
mult, cu atât curiositatea ţi se măresce, dragostea de a face 


www.dacoromanica.ro 


VIII 


face cunoscinţă cu trecutul pe nesimţite te cuprinde. Şi cu 
cât te pogori mai adânc in întunericul vâcurilor cu atât o 
lumină se produce in jurul tăi, mintea ta să strămută în 
timpurile pe cari le studiezi, devii impersonal şi ast-fel cesuri 
întregi trăesci în mijlocul unez lumi car! şi-a trăit traiul, dar 
care nu mal există de vecuri. 

Acâstă lume, incepe să defileze pe dinaintea ochilor 
minţei tale, alcătuită de 6men: din tóte straturile sociale şi” 
vel : cu ideile şi sentimentele lor, cu portul şi armătura lor, 
cu %ine-facerile şi păcatele lor pe care singuri şi nesiliţi de ` 
nimenea şi le mărturisesc, cu nenumăratele lor danii şi pe- 
cetluite cu infricoşate blesteme. 

Ast-fel, iţi apar Voevogil din timpurile vechi, de mărire 
strămoşâscă, luptând vecinic cu spada in mână pentru «lege 
şi moșie» şi impreună cu poporul formâză o stavilă la Porţile 
Orientului contra puhoiului popârelor barbare; stavilă do- 
borâtă une-ori, dar nici odată nimicită. 

In acâstă epocă de spirit militar şi religios, 'şi-aă luat 
nascere monumentele nâstre religi6se cele mai măreţe din 
întrega ţară, ridicate după fie-care victorie câştigată, in contra 
vrăjmaşilor lor ; acele victorii erai atribuite exclusiv lui 
Dumnedei, cari -aii ajutat lupta in contra vrăjmaşilor. 

După Domnitori vin boerii. Pe cel din timpurile de glorie 
strămoşâscă îi vedí voinici şi viguroși, cu portul lor pitoresc, 
cu spadele lor grele atârnate la şolduri, cu feţele pârlite de 
arşiţa s6relui—semn al veghierilor nesfârşite şi luptelor ne- 
contenite, purtate pentru apărarea patriei. Ei caută cu ardâre 
să imiteze pe Domnitor nu numai in faptele vitejesci ci şi in 
acte pi6se şi creştinesci. 

Cu timpul insă, Românii, cad din ce in ce maï jos din 
dreptul public otoman—graţie deselor schimbări de Domni 
şi patimilor neinfrânate ale partrdelor boeresci, de a pune pe 
tron pe unul din ai lor; dar din aceste teribile frământăni 
nai câştigat de cât streinil. 

Constantinopolul ne trimite de pe infloritele maluri ale 
Bosforului Ciuma şi pe Fanarioţi iar Orientul, acea dróe de 
călugări nespălaţi, vecinic cerşetori; e aŭ fost bine primiţi, 
«impărătesce ajutaţi» şi prin bogatele n6stre Monastiri pri- 
păşiţi. Alţii, aŭ fost inadins chiemaţi de Domni şi boeri şi 
cu insistenţă îndemnați, să introducă limba grecă în biseri- 


www.dacoromanica.ro 


IX 


cile şi mănăstirile deservite de dânşii; ciar dumnegeiescile 
slujbe să se facă în limba grecescă, întocmai ca la Cotroceni» 
dicea D-na Maria soţia lui Şerban-Vodă Ciantacuzino la 1685. 

Grecisarea bisericeï în elementele ei superi6re este deci 
incă de timpuriii consumată. 

Fanarioţil şi levantinii, — cunoscută fiind prupensiunea 
straturilor sociale inalte românesci pentru tot ce este strein— 
boerii adoptă limba, portul lor, şi prin desele căsătorii, se al- 
ter6ză înti”o bună parte caracterul şi moravurile cele simple 
dar cinstite ale boerilor noştri. 

Cu inceputul vâcului XVII, grecisarea societăţei inalte 
românesci să face pe nesimţite. Moravurile fanarioţilor şi le- 
vantinilor încep a se manifesta in guvernământ și in biserică 
în societate ca şi in administraţie. Limba grecâscă devine 
limba model; ea este vorbită de aristocrația românâscă, cu o 
eleganţă atică. Limba românescă este dispreţuită şi rămâne 
a fi vorbită numai! de ţ&răni şi mojici. 

Boeril din acest timp de decadenţă, ne apar cu totul 
alt-fel de cât cel din epoca de mărire strămoşâscă,—descrişi 
maï sus. 

Acum el ne apar delicaţi, spiţelaţi, in loc de tradi- 
ționala ghi6gă ghintuită cu care strămoşii lor «prâşcă prin 
duşmani făceau» la Resboeni şi Călugăreni cum şi în alte 
resbâe, el invirtesc în parfumatele lor mâini, metanii cu bóbe 
mari de chihlibar, de sidef, sati mal scii din ce lemn scump 
din Orient. 

Odată cu adoptarăa obiceiurilor, limbelor greco-turtescă, 
dispreţuesc şi portul naţional şi îmbracă ciaczirii, orí poturii 
fermensua, antereul şi contășul turcesc. Aruncă căciula cea 
după moda lui Mihaiu Bravul, pentru a'şi acoperi capul cu 
cialmaua şi mal târdii cu fesul, Işi tunde perul scurt şi'şi 
lasă numai o şuvită lungă in crescetul capului. In loc de sabie 
işi impodobesc şalul de brii cu un amabil hanger turcesc 
cu mânerul bătut in pietre scumpe. Afecteză acea somnolenţă 
orientală, unită cu o mândrie proprie fanariotului de rasă, dar 
falit, şi in nechibzuinţa lor, mergeaii până acolo, să se crédă 
că sunt şi el fanarioți, fiindu-le ruşine a se numi români: 
«Ţeranul e româna, eŭ sunt boer moldovan», exclamai elevii 
lui Cuculi şi Kiriac de la Academia mihăilână din Iași. 

Cu alte cuvinte boerit din români, devin filo-română. 


www.dacoromanica.ro 


X 


Din punctul de vedere politic ei erai divisaţi in două 
tabere. Boerţ halea 1) şi boeri paia 3). 

Boeril halea luaii parte la divan şi judecaii procesele im- 
pricinaţilor aplicând legile, intindendu-le ca pe o piele prâspătă 
de boii, după expresiunea lu! Dionisie Eclesiarchul. Ast-fel 
se judecai şi în restul ţărei, în dicasteril ca şi la tactul is- 
prăvniciei judeţelor. Pricinele de judecată se aminai cu anii, 
de aci proverbul «maï bine este o invoială strâmbă de cât o 
judecată dréptă». Acest proverb e şi adi de actualitate. 

Calemurile (funcţiunele) ca şi cele-lalte dregătorii se de- 
deai pe bani, orl pe protecţiuni. Protejarea şi favoritismul 
erai erigâte in sistem de guvernământ ; calemgiul din ultima 
treptă, putea ajunge prin linguşiri josnice la cele mai inalte 
dregători în stat; nu i se cerea nici aptitudinea nici cinstea 
necesară, ci numai calitatea de a sci să linguşscă, de a să- 
ruta mâna pe care n'o putea muşca, saii un bilet al unui pro- 
tipendist halea, căpatat prin cine scie ce servicii inavuabile. 
Calemurile- ca şi dregătoriile fie ele date pe bani, ori pe pro- 
tecţiuni, nu se viza nici odată la progresul instituţiunei, ci 
numai la pricopsela protejatului. De aci delapidări groso- 
modo orl sfeterisiri meşteşugite după expresia timpului, cum 
a fost cu averea orfanilor, lăsată de milostivul mitropolit al 
Ungro-Vlachiei Filaret al II-lea. 

A proteja elementele cinstite, muncitâre şi capabile face 
on6re urmașşului lui Mecenas, pentru că protecţiunea incura- 
jeză pe om şi! dă o îndoită putere de muncă. 

A proteja insă pe cei leneși, intriganţi. incapabili şi pe 
toţi găgăuţii, tonţi! şi guşaţii, este a sfida munca, a o insulta 
şi chiar şi aşi bate joc de instituţiunea în fruntea căreia era 
pus. Ajunsese ca cinstea să fie considerată ca prostie, munca 
ca o ruşine, meritul ca de merit, iar sacrificiul o adeverată 
nebunie. 

Boerii paia stând departe de afacerile pubhce, eraŭ tot 
d'a-una nemulţumiţi, vecinic intriganţi; adese ori se transfor- 
mai nemulţnmirile lor în facţiuni anarhice şi revoluţionare, 
grabnici pentru cel maï neinsemnat motiv a alerga la Pârtă, 
«cu rogojina aprinsă in cap şi cu jalba in protap» plângân- 


1). In activitate, 
2) In disponibilitate. 


www.dacoromanica.ro 


XI 


du-se că «nenorocita raia» «Kelerul imperătiei» era sărăcit 
despopulat de Domn şi sateleţii lui. 

De alt-tel, atât boerii halea cât şi cei paia, când era 
vorba de aşi apăra privilegiele, apoi şi le apera cu ultima 
energie in contra ori căruia ar fi indrăsnit a le aduce vre-o 
ştirbire; 

Aibă cine o vrea să aibă 

Cu boerii trebă n'aibă 
striga Enăchiţă Văcărescu, cel mai invețat boer al vecului 
al XVIII-lea. 

Din grupurile acestea se detaşa un numer de boeri «cari 
steteai greii de partea tărei; aceştia insă, erau in tot-d'a-una 
in minoritate, 

Rândurile lor aŭ crescut mai cu sémă după revoluţiunea 
cea mare franceză. Aşa vedem că boerii din divanul ]ui Ca- 
ragea, vedend starea tristă la care adusese călugării greci 
averea Mănăstirei Cotroceni, printr'o anafora către Domnitor 
se exprimă : 

„Și nu putem a suferi a mai lăsa Monăstirea (Cotro- 
ceni) în mâinile lor (călugărilor greci), să privim cu lacrămi 
prăpădenia cea de tot a ei, la care aprope este să ajungă şi 
să vedem înstreinarea acareturilor strămoşilor noştri, care 
cu multă sârguință şi osărdie câştigându-le le-ai. afierosit 
pentru vecinica lor pomenire...“ 

Iar într'o altă anafora, aceiaşi boeri divaniţi, vedend că 
de la muntele Atos nu se ia nică o mesură pentru a aduce 
Mârăstirea în bună stare între altele adaugă «...cacă de (se) 
vor mai obrăsniui (sfetagoriţii) apoi atunci cu hotărâre să 
scie că se desghină Monâstirea în totul şi rămâne cu totul 
desăvârşit slobod ţărei...» 

Vedem deci că la 15 Ianuarie 1815, Divanul lui Vodă 
Caragea este conscient de drepturile naţionale şi nu se sfiesce- 
a-şi spune franc opiniunile faţă de călugării greci, Cu ase- 
menea patrioţi va suna in curând ora redesceptărei naţionale. 

Apoj vin neguţătorii cucernici şi jupânesele b&trâne şi 
evlavi6se—cari in lipsă de copil—işi consacrai tot avutul lor 
pentru buna stare a bisericei, care la rându-i trebuia să în- 
grijască f a hrăni pe săraci, a îngriji de orfani, a înzestra fete. 
lipsite de mijlâce, a întreținea şcoli, etc. ete. 

După ce stipulaii când şi cum să se impartă ajutârele, 


www.dacoromanica.ro 


XII 


lăsaii cu limbă de morte ca să fle inmormântaţi inlăuntru 
sai in pridvorul biserice! şi să fie vecini pomeniţi, 

Apoi, fiind-că biserica a fost în tâte timpurile mângăe- 
t6rea şi sprijinitârea omului, din l6găn şi până la morment, 
iar după mârte insoţindu-l cu rugăciunele ei, îţi apar prin 
documente archipăstorii şi păstorii turmei cuventătâre,—cle- 
rul cu tâte divisiunile şi sub-divisiunile sale. 

Mai nu există document, unde să nu fie representată una 
sati mai multe feţe bisericesci, mai înalte. orï mai modeste. 

Ast-fel "ţi apar mitropoliți! şi episcopi! eparchioţi, printre 
care strălucesc unii prin pietatea lor, priu patriotismul lor, 
altii prin sciinţa ori prin umanitarismul lor cum aŭ fost: Var- 
laam Dositoiil şi angelica figură a lui Veniamin Costache, toți 
mitrodoliți ai Moldovei. Apoi Ştefan Teodosie, Dionisie Filitis, 
Dionisie Lupul și milostivul Filaret II, toţi mitropoliți ai Un- 
gro Vlachiei. Damaschin episcopul Buzăului, Kesarie al Râm- 
nicului, etc. 

Printre aceștia se aflaii mulţi lacomi, mândri şi de o mân + 
drie prostănatică, necăutându-şi de cât inavuţirea lor şi ca 
consecinţă : arghirofili, ierosili şi simoniaci «care 'şi dobân- 
diseră scaunele prin gr6snice dări de bani, la domni şi mi- 
niștrii lor. Aceştia pentru a'şi scâte banii daţi, hirotoniaii ca 
preoţi, Gmeni fără sciinţa cărţei şi mai cu s6mă fără chie- 
amare. Ei puneau deci interesele lor meschine mai pe sus de 
interesul bisericei. Nu se sileaii a atrage in cler 6ment lu- 
-minaţi, devotați şi cu chemare pentru acestă misiune, ci 
lăsaii să intre 6meni simpli şi fără chemare. 

Mateiii al Mirelor—fost egumen al Mânăstirei Dealul de 
1ângă Târgovisce, ne spune că «astă-di nu afii în acestă ţară, 
—nici preot, nici călugăr, nici archierei cu sciinţa cărţel... 
preoţi! nu sciù să boteze, nu sciii să facă liturgie. Cănd le 
vorbesce de misterele credinţei staii şi se miră ca şi cum 
le-ai vorbi de lucruri de pre altă lume; barbaria lor e com- 
plectă, ne sciind de cât să mănânce colivele şi colacii ce li 
se aduc 1)». Starea acesta a durat vâcuii întregi, chiar după 
înfiintarea seminarelor, sârta clerului remâne mult timp a- 
ceiaşi. 

Patriarchul sârbesc din Carlovitz—Ivacicovici, fiind che- 


—— 


4) Tesaur I p. 370. 


www.dacoromanica.ro 





VEDEREA ACTUAL A COTROCENILOR 


www.dacoromanica.ro 


XIII 


mat de locuitorii din Răşinari în calitate de mitropolit al Si- 
biului, să prezideze festivitatea serbărei pentru deschiderea 
şcóleï de acolo, rosti cu acea ocasiune discursul urmetor : 
«Io vinit la voi, pentru că voi chiâmat la mine.; voi, nu chiâ- 
mat la mine, io nu fi vinit la voi; dar acum venit la voi şi 
dic vouă: bine faceţi că faceţi scolă la voi, Daţi copii la scola; 
vaţă bine, faceţi domni la ei; vaţă prost, faceţi popă la ei». 

Ierarchil noştri după vremuri,—şi chiar după înfiinţarea 
seminarielor—aii urmat din instinct—pâte cu prea mici cep- 
ţiuni—ideile desceptului patriarh sârbesc. Toţi acel cari maŭ 
putut să inveţe—s'ai făcut preoţi—iar acel silitori şi deştepţi 
ne găsind în cler nici o protecţiune ci numai persecuţiuni, 
aù alergat in acolo, unde le surâdea un viitor mai frumos. 
Mare parte din seminarişti sunt astă-di profesor! universitari, 
medici, magistrați, profesori de licee. ingineri, etc. Şi dacă 
se mal găsesc astă-qi preoţi descepţi pe ici-colea, nu scim că- 
ror imprejurări le datorim. 

Să nu uităm şi călugărismul şi'a special cel grecesc, 

Acéstă castă priveligiată, având o organisaţiune proprie, 
fiind legată de interese comune era vecinic unită şi solidară, 
ne ascultând de cât de ordinele comunităţilor lor; egumenii 
greci ajunsese prin mijlocul avuţielor imense peste care erai 
stăpâni a forma un stat în stat. Ca ómenï «cu firea ascuţită şi 
practici ìn acelaș timp, aŭ explâtat cumplit credinţa şi tote sen- 
timentele frumóse cum şi avutul nostru naţional ın profitul 
causel lor la inceput, iar ma! târdiu în al lor propriu şi cu 
drept cuvânt. EX ne eraii streini: cu naționalitatea, cu limba, 
cu obiceiurile, cu aspiraţiunile n6stre, afară dór «de legea 
sfintă»* Pe aceştia " întâlnim forte des; nu există un singur 
document de vândare, de cumperare, de danie, de schimb, de 
delimitare orí de judecată unde să nu figurede un egumen, 
ori un delegat al săi, 

Apol vine turba; şi aici nu înţelegem popurul, căci de el 
nici se vorbesce măcar, de cât numai când trebue să plătâscă 
birurile şi angărăile de tot soiul, ci de acea muiţime, care 
numai consumă fără să producă nimic, de lnguşitori şi şar- 
latani, cari trăesc pe socotela celor simpli, ascundându-şi pă- 
catele acoperite de pulpana antereului unu! protipendist halea, 
de hrăpitori ne miloşi, cari grămădesc avuţii de origină in- 


www.dacoromanica.ro 


XIV 


pură, neuitându-se pe cine dospâe şi peste ce fiinţi plăpânde 
calcă spre aşi atinge ţinta lor. 

Acestea sunt impresiunile căpătate, din studiul documen- 
telor isolate; dar a le studia in acest mod, iesemnăză a trata 
lucrul ca simplu erudit şi atunci devil un om-bibliotecă; cu 
cât studiedi documentele în complexul lor şi cu cât te sui 
mal sus în istorie cu atâta rolul istoricului se asâmănă cu al 
naturalistului paleontolog. 

Paleontologul în escursiunile şi săpăturile pe care le face 
în interesul sciinţei, cu cât se pogora in straturile ma! apro- 
fundate in scârţa pămintului, găsesce adese ori, rămăşiţelede 
animele ante-deluviane ori coji de crustacei care aŭ existat 
odată dar astă-dl aŭ dispurut, 

El scie că sub acel schelet a existat când va o fiinţă şi 
care a dispărut de vâcuri. 

Identic acelaş lucrn il face istoricul cu documentul. 

Sub schelet a existat când-vu un animal. 

Sub document a existat când va un om. 

Naturalistul studiadz de exemplu crusta trilobitului ort 
al unuïalt animal antideluvian, ca să'şi figureze maï bine fi- 
rea animalului. 

Istoricul studiază documentul ca să cunâscă omul. 

Scheletul şi documentul-—dice, Taine !)—sunt rămăşiţi de 
ale morţilor şi dec! indici! absolut sigure ale fiinţei intregi 
vil.—Până la om trebue să ne suim pe el să ne incercäm a'l 
reconstrui. «Adevărata istorle dice acelaşi autor, nu incepe 
de cât atunci când studiedi ma! multe documente in com- 
plexul lor, când discerni adevărul de minciună, pătrundend 
cu facla in mână in intunericul vremurilor, parcurgend re- 
pede distanţa timpurilor, şi vedi pe omul viu lucrând în de- 
plina sa activitate, a sentimentelor sale, pasiunilor şi audi vo- 
cea şi "1 vedI fisionomia sa, gesturile şi hainele sale, să-l ve- 
dem cu alte-cuvinte ca şi pe omul, pe care cu câte va mi- 
nute lam intâlnit in stradă 2). 

In asemeoea condițiuni istoria a fost transformată in 
Germania sunt acum 130 ani, in Franţa de un secol, şi de 
câte-va decenii in România. 


1) Histoire de la literature Anglaise I pag. IV-V. 
2) Ibidim op. cit V. 


www.dacoromanica.ro 


XV 


Studiind documentele Cotrocenilor, Lupescilor (sf. Elef- 
terie) şi Grozăvescilor în complexitatea lor ne am silit din tâte: 
puterile a reconstitui istoria acestor trei cartiere după chri- 
sovele domnesci, acte donaţiuni, vânderi, cumperări şi schim- 
buri şi am aruncat o lumină pe cât posibil de vie asupra 
trecutului acestor cuartiere şi în special asupra Cotrocenilor 
localitate pitorâscă din punctul de vedere al posiţiunei şi is- 
torică prin faptele care s'aii săvârşit aci in decursul vecurilor. 

Dacă comparăm vechimea documentelor acestor trel cu- 
artiere vedem că documentele Lupescilor sunt mal vechi de- 
cât ale Grozeveştilor iar ale Grozeveştiror ial vechi de cât 
ale Cotrocenilor, şi deci ar urma să credem că Cotrocenil ar 
fi fost cel din urmă populaţi; in acest cas am fi indreptă- 
titi să dicem despre locuitorii din Lupesci şi Grodeveşti cela 
ce dicea nobilul persan Megabys despre calcedonieni-colonie 
megariană-«că aŭ fost orlă colonisând intâi Calcedonul şi toc- 
maï după 17 ani Bizantul!) posiţiunea cea maï frumâsă din 
Univers. 

Presupunem cu tâte acestea că satul Cotroceni trebue 
să fie incă mai vechiii de cât Lupesci şi Grozeveşti, de 6re ce 
aici incă de la 1598 găsim o mică bisericuţă cela ce nu gă- 
sim la Lupesci ci numai la Grozevesci şi dacă in documen- 
teie Grozevescilor se amintesce in mod vag despre o biserică 
cu hramul Sf. lerarch Nicolae, apoi nu sciu unde va fi fost 
acea biserică in Bucuresci, ori la Grozevesci ? ceia ce sam 
insă cu siguranţă este că Mitrea Voinicul, proprietarul Gro“ 
zevescilor, a didit biserica Sf. Gheorghe vechiu din Bucurescl 
care a fost atunci mitropolitu ţării 2?) cum şi Sf. Ecaterina? 
este verosimil ca acest boer bogat să fi didit şi o mică bise- 
rică la Grozevesci, ceia ce d'altmintrelea tot in mod vag se 
amintesce in pisania vechei biserici a acestui sat. 

Am pus ipotesa că vechimea Cotrocenilor este mai mare 
ca a celor-lalte sate ; dar va remânea o simplă ipotesă de o cam 
dată, de 6re-ce ne lipsesc documentele. A existat o condică 
veche a Monăstirei Cotroceni şi ale cărei documente ne aŭ 
fost transmise prescurtate ; aceia condică nu se ştie unde 





1) Ch. Seignobos Histoire de la grece aneeme pag. 192. 
2) Archivela statului condica Mitropoliel No. 5 fila 105. 
3) Archive ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


XVI 


este; când va ieşi vre-o dată la ivelă—dacă va mai ieşi—se 
vor produce noui lumini asupra Cotrocenilor. 

Tot din comparaţiunea amintită resultă o a doua ipotesă. 

Dacă ne aruncam o privire peste harta Cotrocenilor !) şi 
a moșiilor vecine, Lupescii, Grăzevescil de jos şi Groză&vestii 
de sus, se pare că aceste 4 moşii aŭ fost când va proprieta- 
tea unul singur boer şi anume a lui Tudosie marele ban al 
Craiovei. 

Venerabilul Domn Ştefan Greceanu care se ocupă cu 
monografia boerilor greceni între care se află şi Mitrea Vor- 
nicul, este tot de acâstă părere. 

Să vedem ce ne spun documentele. 

Tudosie banul a avut două fete şi anume pe Caplea? 
“şi Neaga şi un băiat pe Vlaicu care devine in urmă socrul 
laï Michnea Vodă III-lea. 

Caplea este măritată după Stan Spătaru (Cretzulescu) şi 
~i dă între alte moşii de zestre şi moşia Lupescii. 

Neaga este măritată după Mitrea Vornicul Greceanu şi 
-a dat de zestre între alte moşii şi sate, moşia Grozăvești! 
-de sus şi de jos. 

După ce Mihaiii Viteazu ucide pe Mitrea Vornicul din 
causa conspiraţiunei ce făcuse impreună cu alţi boeri contra 
Juj, n ia jumătate din moşie şi o afierosesce Mânăstirei Sf. Ion; 
inchinată la sf. mormânt, — sub numele de Grozevescii de 
jos; iar Mitr6iei Vornicesei soţia ucisuiui vornic, 1 lase nu- 
mai moşia cu satul Grozeveştii de sus3). 

Moșia cu satul Lupescii, sunt vindute de Caplea—cunos- 
cută in documente—sub numele de spătăresa Caplea din Pe- 
riş lui Alexandru Vodă fiul lui Mircea Ciobanul, cari le afie- 
rosesce şi el la rândnl săi Mânăstirei Sf. Troiță cea de cu- 
rând zidită de dânsul, şi devenită in urmă Monăstirea Ra- 
dului- Vodă. 

Satul Lupescii in curs de mai multe vâcuri din causa 
imprejurărilor locale, nu sa sciut unde este fiind-că i sa 
schimbat numele de Lupesci, in cel de Cărămidari Cu acest 
nume il găsim in documente la anul 1744 N-bre 97. 


1) Vedi planga No. 3. (Vatra moşiei Mănăstirel Cotroceni) orig. la biuroul 
«doc. din Ministerul Domeniilor. 

9) Vedi satul Lupesci. 

3 a » Grozeveşii. 


www.dacoromanica.ro 


XVII 


Autorului acestei luzrări M-a trebuit a face multe cer- 
cetări până când a reuşit pe deplin să-l fixeze tâpografia. 

Cuartierul Cotrocenii, situat in partea apuseană a capi- 
talei, este aşedat pe o colină incadrată de o bogată şi incân- 
tătâre verăsţă. 

Intemeerea satului Cotrocenii o găsim in raţiunea isto- 
rică a fondărei tuturor oraşelor şi satelor nu numai din țara. 
românescă, ci şi din alte ţări. 

Intemeierile şi colonrsările unei ţări la locuri şese nu se 
fac de cât in timpuri de linisce. 

Fundarea orașului Bucuresci a avut loc in timpuri când 
nici legenda — în care se găsesce un sâmbure istoric — nu 
pote să ne spue măcar pe departe cine aŭ fest cei dintâi 
Gmeni, care aŭ tras brasda in basenul Dâmboviţei şi aŭ fun- 
dat Cetatea Bucurescilor in aceste locuri mlăştin6se, nisip6se 
ne adăpostit de nici un obstacol natural, ci deschis n tóte păr- 
tile şi supus vecinic la invasiuni streine și inundaţiunea ca-- 
prici6sei Dâmboviţe, stavilită in parte de abea acum 20 ani 
şi definitiv anul acesta. 

Dacă origina Bucurescilor n'o putem sci, ar fi o curată 
minune să putem cunósce timpul când şi de cine sai fundat. 
satele : Cotrocenii sai Lupesci ori Grozăvesci. Causa nesciin- 
ţel originelor nóstre residă : I) in fatalitatea vremurilor şi al 
II-lea in adoptarea limbei slavone, ca limba bisericescă şi a. 
cancelariei domnesci. Acestă limbă ne fiind conforn: firey nós- 
tre ne inrudindu-se cu limba nâstră nici in spița a doue-spre- 
decea, ne având o literatură proprie, desvoltată, ci mărginită 
numai la cărţile de ritual bisericesc şi la câte-va traduceri 
de cronic( bisantine şi acelea din timpurile de decadenţă. 

De abea pe la inceputul secolului al XVI-lea ai in- 
ceput să se fară câte-va slabe incercări de istoriografie :). In 
aceste cronici se trataă chestiuni de un ordin superior şi nu 
despre înfiinţarea unor sate cum sunt de ex. acelea de care 
ne ocupăm. Pri + documente întâlnim adesea sate care pârtă 
nume de boeri „ine cunoscuti in istorie de ex. satul Secueni 
pórtă numele marelui Ban Secuianul; dar e chestiunea Banul 
Secuianul 2) a fundat acest sat, ori locuitorii fiind români at 


4) Ion Bogdan Cronicele inainte de Ureche. 
2) Archive Cronica Mitropoliei No. 1 fila. 


www.dacoromanica.ro 


XVIII 


“banului, a rămas până astă-di cu acest nume? trebue să fie 
ori una ori cea-lalta ipotesă, dar nui mai puţin adeverat că 
se pute să’l fi şi intemeiat şi săA pârte şi satul numele fon- 
datorului. Acelaş lucru putem să-l spunem şi despre satul 
Brâncoveni, Golescii şi multe altele. 

Dar dacă nu scim când şi cine aŭ intemeiat pe fie-care 
in parte din satele ce ne preocupă, avem cel puţin mångåe- 
rea sufletescă, că cunóscem din trecutul lor de aprâpe 4 vecuri 
pe proprietarii lor, adaogirile ori scăderile suferite, numărul 
locuitorilor, crescerea ori descrescerea populaţiunei lor, cum 
şi evenimentele care sau petrecut aici—unele prea impor- 
tante—şi cari stau in legătură directă cu istoria ţărei in ge- 
„neral, iar cu cea a Bucurescilor in special. 

Inainte de a intra in fondul cestiunei dăm aici: 


lista monedelor vechi menţionate în acâstă lucrare 


Ug = galben unguresc. 
Un galben = 130 aspri in anul 7109 (1601) ). 


» » 200 » » » 7149 (1640) 3. 
» » 200 bani » » 7191 (1683) >). 
» Taler 132 » » » 7223 (1715) $). 
» D 120 » » » 7167 (1659) 5). 


13 costande » 7113 (1605) ¢). 
10 bani in » 7202 (1693,7. 


» » 
O costandă 


NILULUI 


Un leă 132 » » » 7289 (1731)8), 
» ban aspru. 
» piastru 60 parale vechi românesci ori 37 bani de 


-aqdi în 1842 9. 


1) Archivele Statului Mănăstirea Costroceuť pachet 4 şi 61 doc. 4. 

2) Academia Română docum. din 28 Noembrie anul 7149. 

3) Archivele Statului Monăstirea Cotroceni condica No. 4 fila 16—23. 

4) Archivele Statului Monăstirea Horezu I 22 din 12 Maiu 7223. 

5) Archivele Statului Monăstirea Cotroceni condica No. 2 fila 61 verso. 

6) Archivele Siatului Mitropolia Ungro-Vlachiel pach. 7 doc. din anul 7113. 
7) Archivele Statului Monăstirea Horezu III 76 doc. din 28 Octombrie 7202. 
8) Archivele Statului Mănăstirea Horezu V 23 doc. din 2 Iunie 7239. 

9) Annuaire de la Principants de la Valuchie 1842 p. 461—162. 


www.dacoromanica.ro 


XIX 


Un galben = un taler şi bani 60)), varia însă după cum 
galbenii eraii venețieni orí unguresci. 

Un zlot = 30 parale = 90 bani. 

» groş orí groşiţă = 10 bani in val6rea de astă-di?). 


Măsuri de lungime 


O funie = 100 stenjeni în anul 7217 (1709) 3). 

Stenjenul este cel al lui Şerban-Vodă (Cantacuzino) care 
a servit ta unitate de mesură in Muntenia până la introdu- 
cerea mâsurilor basate pe sistemele metrice. 





1) Archivela Statului Condica No. 1 a Mănăstirei Cotroceni fila 46—23. 

2) Moneda cu acest nume circulă şi astă-qi în Bulgaria. 

3) Archivele Statului Mitropolia Ungro-Vlachiet pach. 8 doe. 23 din 1 Maiŭ 
7247 (1709). 


www.dacoromanica.ro 


SATUL ȘI MOȘIA 
COTROCENI 


1539—1679. 


CAP. I. 
g4. 


asir Caril in ce nu vați putea increde 
sau foarte cu minune lucru vi sar păr, vor 
mărturisi (documentele) precum noi, de la 
noï, măcar un cuvințăl să nu fim adaos, ci 
cu intrâgă a inimi! stiința pre denşile povață 
având, unde ne au dus acolo am mărs, şi 
nici cât de lu denşile nu ne am abatut. 


D. Cantemir 
Hronicul Romano- Moldavo-valahilor 


Vechimea Cotrocenilor, să pierde ın n6ptea vremurilor ; 
insă originea fundărel acestul sat, o găsim in raţiunea isto- 
rică a colonisărilor. 

Putem spune cu probabilitate, că exista pe la inceputul 
vecului al XVI. 

Acestă probabilitate, işi are razimul ın temeiul mai multor 
hris6ve domnesci, intre care cităm pe cel de la Radu-Mihnea 
Vodă, cu data din 27 Noembre anul 7123 (1614): 

«Cu mila luy Dumnedei, le Radul Voevod şi Domn a 
t6tă ţara rumânescă, feciorul marelui şi prea bunului răposat : 
Mihnea Voevod, nepotul bătrânului şi prea bunului răposat 
Alexandru Voevod, datam Domnia Mea acestă poruncă a Dom- 
niel mele, slugei Domnie! mele Stoicăi Vătaful, şi Predel și 
lui Istfan Tyra şi cu fraţii luï şi cu feciorii lor, câți Dum- 
nedeii le va dărui, ca să le fie lor moşia Cotrăcenilor KOTPh- 
YENI AOP, din câmp, din apă; din padure şi din hotar până 
in hotar, ort- cât se va alege, pentru că taste a lor bătrână 
şi drâptă moşie, de la moşii lor din ilele altor Domni bă- 


G. M. Ionescu.— Istoria Cotrocenilor. 1 


www.dacoromanica.ro 


trâmă. Apoi, când aŭ fost in dilele răposatului Mihaiii Voevod 
(Vitezul), el singur aŭ impresurat acâstă moşie de o aŭ luat pe 
séma domneâscă şi de atunci până acum, aŭ stat tot moşie 
domnescă. Iar când aŭ fost acum in dilele Domniei Mele, când 
sati milostivit Domnul Dumnedeii şi cinstitul impărat, de'mi-au 
dăruit Domnia şi cu schiptrul stăpânirei ţării rumâneştă, iar slu- 
gile Domniei Mele Stoica Vătaful, şi Preda şi Istfan, aŭ 
venit innaintea Domniei Mele, de saii rugat ca să răscumpere 
moşia lor de la Cotrăceni. Intre aceia Domnia mea, singur m'am 
milostivit de am slobozit şi s'aii răscumperat de către Dom- 
nia Mea cu 24.000 aspri ; insă aŭ dat sluga Domniei Mele Stoica 
Vătaful singur 19.000 aspri gata, pe jumetate din moşie; iar 
pe cealaltă jumătate de moşie, aceia singuri aŭ dat Stefan şi 
Preda iarăşi 19.000 aspri gata. Ca să ţie sluga Domniei Mele 
Stoica vătaful jumetate de moşie, iar Şetfan şi Preda, cealalta 
jumătate; şi cine cum aŭ dat banii aşa, să ţie și moşia»!). (Ur- 
mează mărturiele) leat 7123 (1614) Noembre 97. 

Documentul este clar; el ne spune: 

1) Cari aŭ fost primii proprietari ai moşiei Cotroceni. 

2) Că aceşti proprietari aŭ «moşia bătrână şi drepta de 
la moșii lor, din dilele altor Domni bătrâni. 

3) Expresiunile : «bătrână» şi că «o aŭ de la moşii lor» 
ne arată că proprietarii erai in a treia generaţie; socotind 
generaţiunea de 30 ani, iar pe a treia numai pe jumetate,— 
de 6re-ce ea nu era sfârşită, — găsim că moşia Cotroceni era 
in stăpinirea acelor proprietari cam de 75 ani, cari, scăquţi din 
1614 data hrisovului nostru, ne dă anul 1539, rațiune, pet- 
tru care am şi inceput istoria Cotrocenilor cu acest an. 

4) Ne mai spune documentul, —- complectat cu’n altul 
din 26 Februarie 7123 (1615), că Mihaii Viteazul, cuprinde 
moşia şi siliştea satului Cotroceni «cu multe năpăşti de biruri, 
car! aŭ fost in spinarea lor de aŭ luat moşia lor cu sila», şi 
de atunci şi până acum (atât moşia cât şi) siliştea aŭ fost pe 
seama Domnească 2). 

5) Că cel trei.proprietari, viind la Divanul lui Radu Vodă 
daŭ 24.000 aspri şi'şi rescumpără moşia pe nedrept răpită de 
Mihaiu Vitezul. 








1) Archivele statului, monăstirea Cotroceni, pachet 1 şi Gl doc. 3 (orig. 
sluv. cu trad. română). 
2) Idem pachet 1 şi 61 document 3. 


www.dacoromanica.ro 


3 


Dintr'un alt hrisov, vedem că acâstă sumă era adunată 
ca să răscumpere mai multe părți ale locuitorilor din Co- 
troceni şi anume: «partea Opreï, socrul Stoicăi, şi partea 
greculu! tótă şi partea călugărului de la Sărindar tâtă, şi 
partea Dudei tótă şi din partea Dudei a patra parte şi par- 
tea lui Dumitru Logofetu Dudescu ceai avut el de cumpără- 
tre de la Duda tótă, din câmp, din pădure, din hotarul 
Detcoiului cel bătrân, până in hotarul Lupescilor»!). Afară de 
aceşti proprietari ai moşiei mai găsim că in sat la Cotroceni, 
mal erau 2 familii de moşneni, in total 6, de la cari Mihaiu Vit6- 
zulle cumperă de la unii moşiile pe séma domnescă, iar pe cei 
săraci 1 transformă în rumâni ?) (adică servi). Tot aici trebue să 
amintim, că satul Cotrocenii venea pe partea de moşie res- 
cumperată de Stoica Vătaful socrul Oprei.—La Cotroceni mai 
gâsim o bisericuţă sai mal propriii vorbind un sshituleţ, de 
Gre-ce se afla in mijlocul unei păduri seculare şi administrat 
de călugări greci — cel puţin după numele lor, — Ignatios şi 
Neofitos, căci: dacă aceştia ar fi fost roâmni, sa'r fi iscălit Ig- 
natie şi Neofit. Acest schituleţ il găsim existând la anui 1598 
după cum vom vedea in altă parte: 

După obiceiul timpului, la fie-care schimbare de domni, 
proprietarii de moşii, case, vii etc. trebuiaii să se presinte 
la Divan, spre ași reinnoi hrisâveie de proprietăţi. In acest 
scop să presintă şi proprietarii din Cotroceni, inaintea lui 
Radu Leon Vodă in a doua domnie, prin care cer să li se 
confirme moşia, siliștea şi satul Cotroceni, ceia ce şi obţin 
prin hrisovul din 20 Februarie anul 7130 (1622) 5). Acest hri- 
sov este insemnat, că scâte la ivelă pe un urmaş al unuia 
din proprietarii citați mal sus şi anume a lui Stoica Vătaful. 
Acest noii proprietar, se numesce Ghioca. 

Ghioca este fiul jupânesel Dumitra fata Oprei şi soţia 
lui Stoica Vataful. După mârtea lui Stoica, Dumitra se căsă- 
toresce a doua 6ră cu Mihul,t) din care căsătorie nasce pe 
Ghioca; cunoscut in documente sub numele de Ghioca Căpi- 
tanul, şi care va juca un mare rol in istoria Cotrocenilor. 

Acestea, constatate şi pe deplin stabilite, să intrăm mai 
departe în amenunţită cercetare a hris6velor bătrâne dom- 

1) Archivele Statului, Mănăstirea Cotroceni, pach. 1 şi 61 doc. 4. 

2) Archive, Condica M-rei Cotroceni No. 3, fila 4 şi 5. 


3) Archivele statului, M-rea Cotroceni, pach. 1 şi 61, doc, 7. 
4) Archivele statului, M-rea Cotroceni, pach. 1 şi 61, doc. 10. 


www.dacoromanica.ro 


nesci, date proprietarilor şi rumânilor «ot Cotroceni»: să asis- 
tăm la luptele dintre aceşti proprietari, la transformările ce- 
aŭ avut loc aici cum şi la evenimentele istorice care stai in 
legătură directă cu cestiunea ce ne preocupă. 

Rumâniă din Cotroceni, işi revindecă drepturile lor faţă 
de jupâ i6sa Dumitra, dicend că, ea, nare dreptul să-l ţie ca. 
atare; cum insă privilegiaţii nu sunt de loc dispuși să renunţe 
uşor la privilegiele lor, — care ın majoritatea cazurilor con- 
stituia o nedreptate strigătâre la Ceruri, pentru ointregă clasă 
de 6meni, — Jupânâsa Dumitra, dă jalbă la divan cerend săi 
intărescă hrisovul şi asupra altor rumâni, pe care soţul seii 
Stoica nu-i r&scumparase din rumânie. Alexandru Voevod 
feciorul lui Radu Voevod, "1 dă dreptate jupânesei Dumitrei. 

La 22 August 1695, jupănesa Dumitra, cere din noŭ 
divanului lui Alexandru Vodă Coconul (1623—1627) săi intă- 
râscă hrisovul de stăpinire asupra satului şi moşiei Cotroce- 
nilor. Domnitorul ï :ntăresce hrisovul şi-i dă: «Satul Cotro- 
ceni tot cu tot hotarul, din câmp, din pădure, şi din apă şi cu 
viele şi cu toți rumănii anume : Stoica Cuzăi şi cu feciorii 
lui, Albul şi Stanciul Ciagora şi cu feciorii lor. «Pentru că acest 
sat Cotroceni,—repetă hrisovul,—aii fost de baştină al jupâne- 
sei Dumitra fata Oprei de la moşi de la strămoşi. Apoi când aŭ 
fost in dilele veposatului Mihaiu Vodă (viteazul) moşnenii sa- 
tului Cotroceni anume: Oprea şi Grecul şi Duda şi călugărul 
de la Sărindar, ei aŭ vindut din satul Cotroceni părțile lor 
de moşie şi de peste tot hotarul şi cu rumânii, reposatului 
Mihaiii Voevod, pe bani gata şi tot aŭ fost rumâni domnesci 
şi aŭ fost atunci şi aceşti mai sus zişi rumâni, tot in satul 
Cotroceni. Insă de demult de mai 'nainte vreme, din qilele 
r&posatului Domn Mihail Voevod şi aŭ fost luat şi legătura re- 
posatului Mihaiii Voevod la satul Cotroceni. Apoi când aŭ fost in 
Qilele părintelui domniei mele... Iv Radu Voevod (Mihnea), Stoica 
pitarul şi jupânesa lui Dumitra ei aŭ fost rescumperat pe satul 
Cotrocenii de rumânie de către Domnia sa cu 24.000 aspri 
de Argint şi aŭ dat şi camăta acestor mal sus dişi bani, galbeni 
50 la Dragomir feciorul Cioroescului. Insă aŭ fost rescupărat. 
partea Oprei tatăl jupânesei Dumitrei şi partea Grecului şi 
partea Dudei şi partea Călugărului, partea lor de moşie tótă, 
şi cu tot satul, insă să se ştie semnele moşiei: din hotarul 
Lupescilor până in hotarul Detcoilor, din apa Dâmboviţei şi 
cu vaduri de móră». 


www.dacoromanica.ro 


Iar maï departe ne spune același Hrisov, că, când s'a res- 
cumpărat inoşia, sa rescumprat şi rumâniă maï sus menţio- 
nați. Insă rumânii protestâză la divan in contra jupănesei Dumi- 
tra dicânnd «cum că n'ail fost rumâni de baştină ın satul Cotro- 
ceni, nici aŭ luat legătură r&posatului Mihai Voevod la satul 
Cotroceni» Domnul insă spune că: «singur Domnia mea am cău- 
tat şi foarte bine am adeverit, cu toţi cinstiţi! boeri Domniei mele 
la divanul cel mare cum că ai fost aceşti mai sus zişi rumâni, tot 
rumâni in satul Cotrocenii, din dilele moşului domniei mele 
Mihnea Voevod ; şi aii rămas aceşti mai sus ziși rumâni toţi, de 
lege şi de judecată dinaintea Domniei Mele, ca să fie rumâni ju- 
pânesei Dumitrei şi ficiorilor ei.» Insă, fiind-că bieţil rumâni 
avuseseră curajul să susţină că ei nu'și vinduseră libertatea 
lor lui Mihaiă Vodă, şi deci nici jupânesa Dumitra n'are dreptul 
să-l considere de rumâni, Domnitorul in urgia lui adăugă: 
«insă am scos Domnia mea din divan pe aceşti mai sus dişi 
rumâni, cu mare urgie şicu multă bătae». Sermanii rumâni! 
scump şi'aă plătit indrăzneala pentru că şai arătat dreptatea 
făcută lor ; cel slabi n'aveai dreptul nici să se plingă măcar de 
nedreptăţile lor, căci tot ei erai «scoşi afară cu mare urgie 
şi cu multă bătae»; şi continue mai departe hrisovul a spune, 
că atit rumânii cât şi satul Cotrocenii «să remână statornici 
“şi ohabnici» Jupânesei Dumitra şi feciorilor eï, nepoților şi 
strănepoţilor şi de nimenea să nu se clătâscă. — 7133 (1625) 
August 22)). 

Vedem deci, că divanul presidat de Domnitor dă Jupâ- 
nesei Dumitrei dreptul de stapânire peste tot satul şi moşia 
“Cotrocenii cu rumâni cu tot. Moşia aceasta va fi mărită din 
ce în ce mal mult de Ghioca2), despre care am maï vorbit. 


Ghioca Căpitanul devine proprietarul Cotrocenilor 
$ 2. 


După 6 ani, adică lu 4 Martie 1631 de la judecata cu rumânii, 
“Ghioca Postelnicul «ot Cotroceni» cumpără de la Şandru ne- 
guţătorul şi soţia lui Maria, a 3-a parte din funia Predei 3) 





1) Archivele statelul condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 4 v. şi 5. 
2) Archive. Mănăstirea Cotroceni pachet 1 şi 61 doc. No. 10. 
3) Archive condica M-re. Cotrocenilor No. 3 fila 5. 


www.dacoromanica.ro 


frate cu Maria. — Apoi Ghioca impreună cu mumă sa, mat 
cumperă un vad de mâră in Detcol!) 

La 95 Februarie 7147 (1639 mai cumperă o funie de 
moşie la Cotroceni, de la Iştfan lusbaşa şi de la Dragomir 
Cioroescul şi altă funie a mătuşei sale Maria şi a unchiului 
săti Preda, din hotarul Cotrocenilor ?) şi care se intinde pina 
in apa Dâmboviţei 8) 

La anul 1640 Iunie 10, Dumitra muma lui Ghioca căpi- 
tanul, fiind o femee lacomă ca şi fiul ei, se ridică cu pâră in 
contra surorii şi fraţilor eï, pentru stânjenii lăsaţi de fratele 
ei Preda din Cotroceni, de moştenire tuturor rudelor 4). 

Matei Basarab rânduesce pe doi boerl din divan, ca să 
cerceteze cum stai lucrurile şi anume: pe jupân Dumitru 
Dudescul vel vistier şi Sima biv ftori vistier, care boeri, gă- 
sesc cu cale ca să se impartă cel 100 de stânjeni aï lui Preda, 
«care maŭ avut feciori din trupul lui» la surorile şi la frații 
lui şi anume: «jupănesei Radei, soţia Stoicăi 20 de stânjeni, 
şi surorei Mariei jupânesa Şandrei 20 stânjeni, Radului din 
Văcăresci 20 de stânjeni şi Stoică! 20 de stânjeni şi Dumitrei 
alţi 20 de stânjeni «şi fiind-că aŭ fost in partea Predei 150 
de stânjeni, i-ai fost dat Preda surorei sei Maria 50 stânjeni 
ca zestre şi i-ai remas lui 100. Aceşti 50 destânjeni 1 cum- 
pără de la Maria tot Ghioca căpitanul. Şi ast-lel Matei Ba- 
sarab judecă ca toţi să aibă parte frăţesce şi «să le fie lor la 
Cotroceni moşie stătătâre şi ohabnică leat 7148 (1640) Iunie 10.5) 

In anul urmitor insă Ghioca cumpără 20 stânjeni de 
la mătuşa sa Rada din Cotroceni") Idem de la mătuşa sa 
Maria 7) : 

La 7151 (1643), Matei Vodă Basarab, dă voe lui Ghioca Ca- 
pitanul «ot Cotroceni», sabată apa Dâmboviţei, să umble pe 
matca eï cea veche pe unde sunt morile Simel Vistierul”). 

Am vădut ìn hrisovul dat de Alexandru Coconul, la 22 
August 1625, că Dumitra. fata Opret, avea stăpânire peste tot. 


1) Archive condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 5 v. 

2) Archive condica M-rel Cotrocenilor No. 3 fiilu 6 şi 6 v. 
3) Archive Mănăstirea Cotroceni pachet 1 şi 61 act. No. 14. 
4) Archive Mănăstirea Cotroceni pachet | şi 6l doc. No. 8. 
5) Archisele Condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 6v. şi 7. 
6) Ibidem fila 8. 

1) Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


satul Cotroceni ; intrun alt hrisov de la Grigorie Ghica (1660- 
1664), Ghioca Căpitanul, se vede, că răpise jumătate din satul 
Cotroceni, căci il vedem părât la divan de Stoica Pitarul, 
moșul lui Ianaki Logofetul, «care cumperase jumătate din 
sat de la Cotroceni şi Lai ţinut in buna pace, până in dilele 
lut Mateiu Basarab». Căpitanul Ghioca insă, susţine că acea 
jumetate de sat este cumpărată de către tată-sei Mihu )). 

Ghioca insă n'are dreptate, de şi mama sa Dumitra căpă- 
tase stăpânire peste tot satul Cotroceni şi peste rumâni ; era 
numai o inducere in eróre a divanului, căci la primitiva 
rescumpă&rare de la Radu Voevod. dăduse şi Stoica 12,000 
aspri şi după mortea lui Stoica Pitarul, remâne partea lui 
de moşie lui lanachi Comisul ginerele sei şi Despel «ot 
Cotroceni» fiica sa, iar dupi mórtea Despel rămâne moştean 
pe avere fiul lor Ianaki Logotetul. Despa insă mal avea o 
sora numită Maria, pentru care lasă, cu «limbă de mite», 
ca fiul seă lenaki să-i dea şi Mariel 50 stinjeni moşie in Co- 
troceni. 7180 (1671), Noembre 25»). 

Ghioca insă nu se lasă, ci la 29 Aprilie 7181 (1673), trage 
pe lanaki in judecata Divanulni şi cel trei boeri mari, rin- 
duiți cu judecati, găsesc, că acea jumătate de sat din Cotro- 
ceni, «fostaii cumperată de Stoica Pitarul, moşul lui Ianaki 
Logofetul, tatăl jupănesei Despel?)» şi deci Ghioca remâne de 
lege și de judecată, după expresiunea timpului. 

La 2 Maii 7181 (1683), lanaki Logofetul, speriat de lăcomia 
verului sei Ghioca, să şi presintă la Grigorie Vodă Ghica, care ii 
confirmă hrisovul stăpânirel jumetăţei de sat din Cotroceni, 
pentru că ea «fosta cumpărată de Stoica Pitarul, moșul lui 
Ianaki Logofetul, tatăl jupănesei Despei, din domnia intâia a 
Rudului Voevod +), după cum am vădut mai sus. 

Ghioca, este una din acele firi ne-astămpărate şi r&svrăti- 
tore, care face puţină deosebire intre lucrul seă şi al altuia, 
caută certă tuturor, cauti să răpâscă de la cine poate şi cum 
póte; şi când i-a venit momentul oportun, n'a cruțat nici pe 
mama sa. Aşa, v&dând că mama sa Dumitra, are bani şi ar- 
gintărie, mal avea şi partea el de moşie din Cotroceni, ce să 





1) Archive. M-rea Cotrocenii, pach. 1 şi 61, doc. 24. 
2) Archive. Condica M-rei Cotrocenilor, No. 3 fili 9. 
3) Archive. Condica M-reï Cotrocenilor, No. 3, fila 9. 
4) Archivele Statului. Condica M-rei Cotrocenilor, No. 3, fila 10 şi 10 4. 


www.dacoromanica.ro 


gândi Ghioca? nici mail mult nici mai puţin ,de cât să- 
răpescă tot ce are; dis şi făcut. Jupăneasa Dumitra v&den- 
du-se jefuită de insuşi fiul sei, lasă totă ruşinea la o parte 
şi merge in diua de 8 Iulie, anul 7148 (1640), la divan. unde 
se plânge că fiul seii Ghioza, i-a furat «moşia, banii şi argin- 
tăria» 1). Nu scim ce va fi hotărit Divanul, căci documentele 
de cari dispunem, nu ne spun nimic ce sa mal petrecut in 
urmă, dar scim, că la anul 7168 (1660), Ghio :a Căpitanul este 
stăpân peste tot satul şi peste intrega moşia Cotroceni 2). 


Ghioca Căpitanul pierde satul şi moşia Cotrocenilor 
$ 3, 


Evenimentele politice, cari aŭ avut loc in Muntenia, 
intre anii 1658, adică de la detronarea lui Const. Şerban 
Basarab Cârnul şi până in Mai 1660, in timpul domniei lui 
Gheorghe Ghica Vodă, sdruncină cu des6verşire poziţiunea 
cea atât de frumâsă a hrăpitorului Ghioca Căpitanul, marele 
proprietar al satului şi moşiei Cotroceni, cum am spus mai sus. 

Ce să int mplase ? 

Sunt cunoscute din istorie, imprejurările cum Constantin 
Şerban a fost detronat, apoi alianţa lui cu Racotzi, Princi- 
pele Transilvaniei, cu Mihnea al III-lea (Gioan-bey) şi cu de- 
tronatul domn al Moldovei, Gheorghiţă Ştefan. 

Toţi aceşti domnitori detronaţi, căutai. să-şi redobân- 
descă tronurile pierdute. In cele din urmă vëdênd că nu mai 
pot reuşi, doi dintre dânşii şa incălţat opincile exilului şi sai 
rugat Maicei Preciste şi marelui Vizir, să ï aducă iarăşi domni. 

Constantin Şerban insă, mai incercă incă o dată să-și 
recapete tronul, aşa că în luna Aprilie 1660, făcu o ultimă 
sforţare pentru a alunga pe Gheorghe Ghica Vodă, — care 
acum domnea in Muntenia. 

Const. Şerban Cârnul, avea in partida sa, o parte din 
seimenil remaşi credincioşi, după bătălia de la Simplea pe 
Telejn 3), Cum şi câţi-va boeri nemulţumiţi, cu cari se maï in- 





1) Archive. M-rea Cotroceni, pach. 4. şi 61, documentul 16. 
2) Archive. Condica M-rei Cotrocenilor, No. 3, fila 8 v. 
3) Xenopol, Istoria Românilor, IV, p. 480—205. 


www.dacoromanica.ro 





Șerban Vodă Cantacuzino cu iscălitura lui. 


www.dacoromanica.ro 


10 


cercă incă o dată să-şi recapete tronul pierdut); intre aceşti 
boeri se afl: și Ghioca Căpitanul 2). 

Domnitorul Gheorghe Ghici Vodă avea intre boierii cre- 
dincioşi, pe doi şi cei mai influenţi şi anume: pe bătrânul 
Postelnic Constantin Cantacuzino 3) şi fiul seii Şerban Can- 
tacuzino+) Este sciut că Cantacuzenii şi in special Postelnicul 
Constantin Cantacuzino, era cel intei şi cel mai influent boer 
la Curtea Wunteniei, pe care posteritatea la supranumit şi 
«făcător de domni.» 5) 

Acest bătrân şi influent boer ţinea in căsătorie pe Elina 
sora lui Constantin Cărnul, deci ei erai, cumnat şi cu tóte 
acestea nici el, nici fiul săă Şerban, nu-i daŭ preţiosul lor 
sprijin, ci staă «alături cu Domnia». Ghiorghe Ghica Vodă, ” 
dă celui dintii pentru fidelitatea sea către tron, un hrisov, 
prin care li mulţumesce in terminii cei mai măgulitori ; acest 
Ilrisov pâte fi considerat ca tip de recunoscinţă domnescă î) 
Dintr'un document din timpul domniei Cirnului, vedem că 
Const. Basarab se purtase reŭ cu rudele sele; cârtă vine de 
la moşia şi satul Pie'rile din jud. Vlaşca, pe care Dâmna 
Flina văduva lui Matei Basarab, le dăduse de «pomenă Ira- 
telui ei Udrişte Năsturel «ot Fierăsti», iar acesta la rindul lui 
le lasă de moșcenire fiului sei Radul Spatarul, de la care le 
răpesce Constartin Basarab pe când era domn ; şi pentru ochii 
lumei "1 mai dă şi ceva bani”). Tot ast-fel cred, că se va fi 
purtat Cârnul şi cu Cantacuzenii, — cu privire la moşcenirea 
remasă lor de la Domna Elina,—căci numai ast-fel ne putem 
explica pentru ce! găsim pe inţeleptul postelnic şi pe fiul seii 
Serban Cantacuzino, in tabăra lny Gheorghe Ghica, cu cari nu 
erai inrudiţi nici in a XII spiţă şi nu in acea a lui Constantin 
Basarab, cari erati rude de aprâpe Cârnului, ceeia-ce ar fi 
fost mult mai firesc. Gheorghe Ghica Vodă, este adine convins 
că Şerban Cantacuzino, ” este unul dintre boierii cei mai creidn- 
cioşi şi din acestă causă "i incredinţeză misiuni foarte impor- 
tante şi delicate in acelaşi timp, după cum singur o mărturi-- 





1) Xenopol Istoria Romanilor IV p. 180-—305. 

2) Archivele statului Manăstirea Cotroceni pachet | şi 61. Hrisovul 20. 
3) Archive Mănastirea Cotroceni pachet 3. Hrisov. 3. 

4) Archive condica M-rei Cotroceni No. 3 fila 8 v. 

3) N. Iorga Cronicele Muntene p. 2. 

6, Archive Mănăstirea Cotroceni pachet 3 Hrisov. 2. 

7) Archivele statului Condica Cotrocenilor No. 3 fila 8 v. 


www.dacoromanica.ro 


41 


sesce !) Când Constantin Basarab Cârnul «aŭ rvădicat sabia 
asupra impărăţiei şi aŭ trecut peste munţii din ţara Ungu. 
rescă hoţesce» în Aprilie 1680, Domnitorul avea necesitate de 
12 cal «ca să fie de treba impărăţiei şi Domniet...» şi ca boer 
credincios il trimete pe Şerban Cantacuzino ftori (II) logofet. 

«lar Ghioca capitanul el aŭ vrut să se ţie de Domnia mea 
şi unde a fost stegul imperăţiei cu toţi boerii, cı sai sculat 
şi el ca un ficlân imperăţiei şi domniei mele şi dușman erei, 
de aŭridicat sabia asupra imperăţiei şi a Domniei mele. Deci 
pe acea vreme trimiţend (pe) boierul Domnie! mele (Şerban. 
Cantacuzino) ca să aducă 192 cai, ca să fie de treba impe- 
răției şi a Domniei mele, iar el (Ghivca) au ţinut calea hoţesce 
de “i-a luat 192 cai buni». 

Gheorghe Ghica Vodă, ca să pedepsescă pe Ghioca capi- 
tanul pe de o parte, iar pe de alta, să resplătescă credința 
şi să despăgubâscă pe boierul seu Şerban Cantacuzino, 1ï dă 
tótă moşia impreună cu satul Cotroceni, proprietatea lui 
Ghioca căpitanul. 

Iată cumse exprimă Domnitorul in Hrisovul de danie— 
volnicie. 

«Intr'aceia Domnia mea, vedend slujba cea dreptă şi cre- 
dinc.6să şi socotind Domnia mea şi pentru paguba ce Y-aut 
făcut şi pentru ficlenia ce aii făcut Domniei mele, dat-am 
acâstă carte a Domniei mele, (slugei Domniei mele Şerban, 
Cantucuzino) ca să fie volnic cu acâstă carte a Domniei mele, 
să ţie satul Cotroceni din judeţul Ilfov din sus de Bucuresci. 
tot satul cu tot hotarul şi cu tot venitul de pretutindeni, 
ori-cât se va alege şi rumâni! câţi se vor afla inti'acest sat 
şi cu viile. morile și vadurile de moră?) ca să-i fie lui moşie şi 
feciorilor şi nepotilor şi strănepoţilor moşie ohabnică in veci, 
7168 (1660) Iunie 10 qile 9). 

Deşi vinovăția lui Gh:oca capitanul era vedită, totuşi, 
Divanul ţerei ţine, — ca să legitimeze hris6vele Domnesci date 
boierului Şerban Cantacuzino; — după ce judecă faptul in 
sine, găsesce că tótă paguba făcută de Ghioca capitanui lui 
Şerban Cantacuzino, se urcă la suma de 200 ughi 4). 

1) Archivele statului Condica’ Cotrocenilor No. 3 fila 8 v. 
2) Archive M-rea Cotroceni, pachetn! 1 şi 61, Hrisovul 20. 
3) Archirele statului M-rea Cotroceni, pachetul 4 zi 61, Hrisovul 20, cf. gi. 


condica Cotrocenilor fila 8 v. 
4) Archive, condica Cotrocenilor No. 3 fila 11 şi 11 v. 


www.dacoromanica.ro 


12 


Ce sa maï făcut cu Ghioca capitanul? Va fi fost el ucis 
-de către Gheorghe Ghica Vodă, ori va fi fugit in pribegie cu 
Cârnul, nu scim nimic căci documentele tac; ceea-ce scim, 
insă este, că el n'a plătit paguba făcută lui Şerban Cantacu- 
zino, ci a trebuit să o plătâscă fiii lui: Ghiorma, Dumitraşco 
şi Mihalaşco capitanul. E ceva dureros in actul pe care ’l daŭ 
fiii lui Ghioca capitanul, Spătarului Şerban Cantacuzino. Şi e 
-dureros pentru memoria părintelui lor, de dre-ce ìn zapisul 
de vendare dat la mâna lui Şerban Cantacuzino, istorisesc eï 
siuguri cum tatăl lor Ghioca «aŭ jăfuit pe disul mare spatar !) 
faptele săvârșite de tatăl lor, dupe cum vom vedea mai departe. 

Şerban Cantacuzino primesce volnicia de a stăpâni sa- 
tul şi moşia Cotroceni, totuși, nu pâte deveni deplin stăpân 
de cât după 11 ani şi 5 luni, adică ın anul 1671 Noembrie 
18. El este impedicat de evenimentele politice care se succed 
cu o repediciune vertigin6să şi nenorocirilor intâmplate Can- 
tacuzenilor cum aŭ fost: Venirea la tronul Munteniei a lui 
Grigore Vodă Ghica, uciderea bătrânului Postelnic Const. 
Cantacuzino intr'o pimniţă de la Monăstirea Znagov,—in urma 
intrigilor lui Stroe Leurdânul şi Dumitrasco Gantacuzino-grecul. 

Tóte acestea avură de consecinţă, ca Şerban Cantacu- 
zino să nu pótă executa sentinţa Divanului cu privire la mo- 
şia Cotroceni. Un lucru reiese clar din zapieul de vendare, 
că de şi Gheorghe Ghica Vodă dăduse hrisovul pentru vol- 
nica stăpânire a moşie! şi satului Cotroceni, totuși, moşia şi 
satul costa mai mult de cât preţul celor 12 ca! evaluat de 
Divan la 200 ughi şi deci, pentru deplina legitimare trebuia 
să mal plătescă restul pentru val6rea reală a satului şi moşiei. 


Marele Spătar Şerban Cantacuzino cumpără moşia şi 
satul Cotroceni (1671) 
$4 


Fiii luy Ghioca capitanul, ne putènd plăti paguba făcută 
-de tatăl lor, se invoiră a vinde moştenirea r&masă lor şi daŭ 
armătorul zapis de vânqare lui Şerban Cantacuzino: 

«Adică noi: Ghiorma i Dumitrasco capitanul i Mihul fe 
-ciorii Ghiocăi capitanul ot Cotroceni, scrim şi mărturisim cu 


1) Archive M.rea Cotroceni, pachetul 1 şi 61, doc. 26. 


www.dacoromanica.ro 


18 


acest al nostru zapis, ca să fie de bună credință la måna dum— 
n6lui Şerban Cantacuzino vel spatar şi să se scie că noi, da— 
torim Domniel sale ughi (galbeni unguresci) 200 incă din qi- 
lele Ghicăi Vodă, pentru jacurile ce aŭ făcut tatăl nostru pe- 
Dumnelui in dilele Ghicăi Vodă, care ne-ai ajuns judecata să 
plătim tâtă paguba Domniei-sale precum ne scrie zapisul nostru, 
anume de plată, Şi asceptând Dumnslui din di in di ca să ne plă- 
tim, noi nu ne-am mai plătit până in dilele M. S. Domnului 
nostru ‘Ië Antonie Voevod. Deci, cerendu-şi Dumnâlul banii 
şi ne avend cu ce plăti, mersam la Domnia-sa de ne-am tocmit de 
d-am dat totă partea de moşie din Cotroceni: din câmp, din 
pădure, din apă, cu vadul de moră in apa Dâmboviţei şi cu 
3 róte de moră făcute şi cu viile, ori-cât se va alege din ho- 
tar până 'n hotar şi hotarele de moşie incă să se ştie: in lat, 
din hotarul Lupescilor (adi muchia delului Cotrocenilor), in 
sus, până in hotarul Detcoilor (muchia delului despre Pyro- 
technie si Preotul Ilie) şi in lung, din m ıtca Dâmboviţei până 
in valea Dobrilor (adi valea Odăi dincece de Măgurele) caro 
moşie ne este noue de lu părinţii noştri, şi noi făcend pre- 
tul mai mare al moşiei tocmituneam cu Dumnâlui, de ne-au mal 
dat peste cele 200 de galbeni ce scriii mal sus, incă ughi 360 
care fac ughi 560 ; şi am luat toţi banii deplin in mâinile nós- 
we cum scrie mai sus şi am vendut noi de a n6stră bună 
voe fără nici o silă (ba bine că nuj), cu ştirea tuturor fraţilor 
noştri de moşie, ca să! fie Dumnâlui moșie stătătâre, Dum- 
n6lui și coconilor Dumnâlui in vec; şi când am facut acâstă 
tocmâlă, fost-aii mulți boeri mărturie care 'şi vor pune iscă- 
liturile şi noi pentru mai adeverată credinţă pusuneam mal jos 
iscăliturile n6stre. I na pisach Pavlachi Logofetul meseţia Noem- 
brie 18 leat 7180 (1671). 
Eu Ghiorma paharnic % Vladica Teodosie ___ 


n ea ESO Ghioca capitan Ianachi logofetul ot Cotroceni 
Gheorghe biv vel ban marturie 
Mareş vel ban marturie. 


Gheorghe vel vornic mărturie, Radul vel logofet Crețu- 
lescu, Papa vel vistier marturie, Ivasco serdar marturie, Preda 
vel slnger, Ilie biv vel armaş marturie, Negoiţă vistier, Ghi- 
dul comis marturie, Nedelcul clucer marturie, Dumitrasco 
clucer Poenaru !). 





1) Arhivele Statului M-rea Cotroceni, pachetul 1 şi, 16 doc, 26. 


www.dacoromanica.ro 


14 


Şerban Cantacuzino a cumpărat satul şi moşia Cotrocenil 
“după tote formele legale ale timpului ; ilmitele acestei moşii 
eraă: din hotarul Detcoiului!) in lat în inclusiv matca Dâm- 
boviţei până in marginea colinei platoului Cotrocenilor, iar in 
lung până în valea Odăilor, cu alte cuvinte numai Cotroceni 
din deal. Şerban Cantacuzino nu era omul care să se mul- 
țumescă cu puţin. Caută deci a-și rotunji moşia prin nouí cum- 
părări. Doria să cumpere şi locul ocupat azi de Cotrocenil 
din vale, loc acoperit cu păduri serulare. 

Acestă parte era stăpânită de doi proprietari: şi anume : 

I) Tâtă partea ocupată astă-zi de biserica şi palatul re- 
gal de la Cotroceni, de Institutul Botanic, colina Cotroce- 
nilor până la Erbăria vechie şi de aci, cotind in diagonală până 
în apa Dâmboviţei cam pe unde se află aqi Usina Tramwaiului 
“electric, aparţinea lui Ienachi Logofătul «ot Cotroceni» 2). 

11 Locul ocupat adi de Cotrocenii din vale şi anume : 
grădina Palatului regal impreună stradele; Erbăria, Şoscua 
Cotroceni, Splaiul Domnița Maria, strada Notagielor (adi Ca- 
rol Davila) cum şi grădina Dr. Davila adi proprietatea d. Per- 
ticari, tâte acestea făceaii parte din moşia Lupescilor propie- 
tatea Monăstirei sfinta Troiță a Radului Vodă 3) 

Şerban Cantacuzino incă fiind in boerie (1672) cumperă 
de la Enachi Logofătul fiul jupânesei Despei şi a lui Iani Co- 
misul ot Cotroceni î) moşie la Cotroceni, intărită din noŭ prin 
hrisovul din 13 Maiŭù 7187 (1679) drept 500 ughi «din câmp 
din pădure cu vaduri de mâră şi cu o moră stricată și cu 
livedile şi cu viile ce am avut în silistia din sat, cu tot veni- 
tul de peste tot hotarul tot pe jumătate. Documentul mai are 
incă o altă importanţă că pentru prima 6ră se menţioneză 
«că vrea Măria Sa să facă şi monastire pe moşia Cotrocenilor 5). 
Şerban Cantacuzino maï cumpărase o moşie in judeţul Ialo- 
miţa numită a Tătarului», de la jupânâsa Stanca fiica lui Leca 
Pitarul de Viezuresci sud Dâmboviţa 6). Acestă moşie să 
învecina cu propietăţile de acolo ale Monăstirei Radu Vodă. 

Şerban Cantacuzino propune egumenului Raduliot, să 


1) Archivele statului Maea Cotroceni. 

2) Archive M-rea Cotroceni pachet. 1 şi 61 act. 27. 

3) Archiva M-rea Cotroceni pachet 1 şi 61 act. 28. 

4) Archive condica Cotrocenilor No. 3 fila 9 v. 

5) Archivele statului M-rea Cotroceni pachet 1 şi 61 act. 27. 
6) Archive M-rea Cotroceni ibidem act. 28. 


www.dacoromanica.ro 


15 


facă schimb adică să 1 dea codrul de loc (pe unde se află adi 
Cotroceni din vale) in schimbul moşiei Tătarului. Schimbul 
se face lesne şi este din noii intărit cu hrisovul din 7187. 
«a Vend Mărici Sule un codru de loc ce de nici un folos nu 
era sf. Monastiri, nică un venit de pre densul nu avea, că 
era un loc fără de nici o hrană, fiind pre dânsul tot pădure 
şi mărăcini».!) Intr'un alt document din 16 Aprilie 7488 (1680) 
cetim «şi aŭ pus M. Sa de aŭ curăţit tótă pădurea şi mără- 
cinii de pre dânsa şi lam dat M. S. şi cu livada în jos pre 
luncă până unde ne este tocmâla cu M. Sa2). Din modul cum 
argumenteză egumenul vinderea codrului lui Şerban Canta- 
cuzino, se vede că o înţelegere se face intre egumenul Ra- 
duliot şi Domnitor, căci in curind il vom vedea egumen la 
Cotroceni. 

Apoi mai cumperă o funie de 40 stânjeni de moșie la 
Luica ?) astă-di tâtă partea din Cărămidarii de sus de la Er- 
bărie până in matca Dâmboviţei cum şi multe alte locuri $). 

Şi iar maï cumperă Serban Cantacuzino moşia Groză- 
veştii de Sus de la Tóder Şatrariul din Greci, fără scirea 
Şi voia adeveratului ei propietar, Radul Spătarul, feciorul Si- 
mei Logofătul; insă o parte din acestă moşie oia Constantin 
Vodă Brâncoveanu mai târziii şi o închină M-rei sf. Ion Mare 
din Bucuresci 5). 

In anul 7189 (1680) Noembre 20 mai cumperă o parte 
din moşia Grozăveştii de jos, care moşie ajunge cu capetul 
din sus până in matca apei Colentinei, dând în schimb Monas- 
tirei Sf. Savei. 4 prăvălii în uliţa cea mare ce merge spre casa 
Colţei Clucerul $). La 10 Decembre acelaşi an o afierosesce Mo- 
năstirei Cotrocenii și anume: moşia Clanţa de pe apa Colenti- 
nei ot sud Ilfov, de 1000 stånjenï, din câmp din pădure din apa 
Colentinei şi cu heleşteul şi cu morile, iar hotarele sunt: din 
jos din fântâna cu stiubeiul, pe calea Racilor până in calea 
more! Grozăvescilor de sus (in cósta Regiei); şi din sus merge 
pe valea Băii, până în calea Măicănescilor (adi Bucurescil- 
Noul) in Rovină şi trece din Rovină in sus până în Cărările 

1) Archive M-rea Cotroceni ibidem act. 30. 

2) Archive M-rea Cotroceni ibidem act. 37. 

3) Archive M-rea Cotroceni condica No. 3 fila 85 şi 86 v. 

4) Archive vedi pachetul No. 2 al M-rei Cotroceni. 


5) Vedi satul Grozăvesci. 
6) Archive condica M-rei Cotroceni fila 46 v. gi 47. 


www.dacoromanica.ro 


16 


Vacilor. Acestă moşie a fost a lut Oncea şi a traţine-săii Pă- 
traşcu feciorii lui Popa Manta !). Din cele expuse până aci 
vedem că Şerban Cantacuzino devine stăpân: peste mo- 
şia şi satul Cotrocenilor, moşia (rozăvescilor de sus, peste 
o parte din moşia Grozăvescilor de jos, pestepropietatea lui 
Ienachi Logofătul cum şi a surorilor lui din Cotroceni şi 
peste un codru de loc din moşia Lupeecilor. 

Moşia Cotrocenilor fiind as -fel mărită şi rotunjită im- 
preună cu altele despre care vom vorbi mai departe, le afie- 
rosesce pe tâte Monăstirei Cotroceni cea de curând didită de: 
dânsul. 


1) Archivele Statului Condica M-rei Cotroceni No. 3 fila 48 v.. 


www.dacoromanica.ro 


411000. 30) 140,87 —"n982407 R D 

























































































Cotroceni! văduți în 1864 


www.dacoromanica.ro 





CAP II 
Vechiul schit de la Cotroceni 


Ş 1 
7106 (1598) 


Când am vorbit despre vechimea Câtrocenilor, am amintit, 
în trecăt, că in anul 1598 exista acolo o bisericuţă ori schit in 
mijlocul unei păduri seculare. Venim să complectăm acum cu 
puţinele sciinţe ce le avem. Acâstă biserică avea hramul Sfin- 
ţilor Mucenici Serghie şi Vach :). Biserica actuală îl serbâză 
şi astă-di ca hram secundar la 7 Octombrie al fie-cărui an. 

Vechia biserică a fost zidită încă maï dinainte vreme de 
jupânâsa Stanca şi de fie-sa Ilinca, impreună — probabil — 
cu soţul ori părintele uneia din aceste jupânese şi anume «cu 
marele şi bătrânul Lunea — căruia pisania actualei biserici 
îl scrie că «i se cuvine laudă ne mortă prea bună faptă în 
nesăvirşit lăsând»?) Aceste cuvinte nu pot să se refere de 
cât la fondatorul primei biserici, căci altmintrelea mwar avea 
nici o rațiune să fie amintit intr'o pisanie unde Şerban Vodă 
Cantacuzino este primul ctitor şi mai ales cind cun6scem 
energica fire a acestul Domnitor, care n'ar fi putut suferi ca 
unei o a doua persoane să i se atribue cuvintul de «mare». 
Trebue să mărturisim că cercetând mal bine de 3000 de do- 
cumente de ale Cotrocenilcr cu împrejurimile, n'am găsit măcar 


1) Archivele Statului M-rea Cotroceni Condica No. 3 fila 16. 
2) Vegi pisania din pridvorul bisericel. 


www.dacoromanica.ro 


19 


o alusiune referitâre la «Marele şi bătrinul Lunea», noy cre- 
dem că este menţionat ca primul fondator al primei biserici. 

Dacă acesta ar fi fost primul fondator al vecheï biserici, 
de ce nu-l menţioneză şi pe el Const. Vodă Brâncovenu în 
hrisovul săii din 41 August 7220 (1712) :) ? Pâte că domnitorul 
sciindu-l trecut in pisania bisericel Cotroceni căreia Vodă 
Brâncovenu '! purta o deosebită grijă — cred că a vroit să 
perpetueze şi memoria soţiei şi a fiicei primelor fondat6re. 

Dacă scim cine a zidit biserica, apoi nu scim când a fost 
zidită ; credem că biserica a fost clădită cu mult inaintea 
anului 1598, şi, nu numai pentru locuitori! din Cotroceni, ci şi 
pentru cei din Lupesci, de 6re-ce biserica de la Sf. Elefterie 
n'a fost zidită de cât după anul 1748 3). 

Acestă biserica a fost inzestrată cu moşia Petrescilor din 
Vlaşca de către fondatârele eï, intre care mal găsim şi pe 
jupân6sa Neacșa 3). Schitul Cotroceni mai posedă peste 30 sfori 
de moşie din Priboene pe care le dăm in rezumat după cum 
le-am găsit extrase din Ve-hea Condică a Cotrocenilor. 

Perilipsis (prescurtare) dupe zayisele cele vechi ale moşiei 
Priboenilor i de cuprinderea sumelor cari s'ai făcut sub iscă- 
litura a doi egumeni Cotroceneni ; iar zapisele se găsesc scrise 
in condica cea veche 4). 

Nu le dăm aici tâte zapisele, ci numai pe cele mai prin- 
cipale din care reese până la evidenţă existenţa, continuitatea 
cronologică şi progresele realisate, cu privire la daniele, cum- 
p&rările şi schimburiie ce l» făceai egumenii de la schitul 
Cotroceni. 

a) 1106 (1598) Zapisul de vindare a lui Vasile sin Popa 
Voinea din Priboeni, pentru un loc la aninişul ogradeï aspri, 130. 

b) 7146 (1639) Idem al Neacşuluj Sobâlcea pentru t6tă 
partea lui din Priboeni drept bani, 720. 

c) 7150 (1642) Idem «al Oprei, al sorel i cu fratele sei 
Dan pentru partea lor de moşie Za aspri, 700. 


— 


1) Archivele statului Condica Brâncovenesc. dintre anii 1692-1713 fila 536-37. 

z) Vejl pisania bisericel. 

3) Archive Condica Brâncovenâsă loc. eit. 

4). Archivele statulu, condica mânăstirei Cotroceni No. 2, fila 60 v. 61 şi 
6i v. Condica cea veche de care se amintesce aici, nu se găsesce in archivele sta- 
tului, se crede că este pierdută orl ne predată încă; pierderea el ar fi ireparabilă. 
Când se va găsi, se vor produce noul lumini asupra Cotrocenilor pe timp de cel puţin 
4100 ani. 


www.dacoromanica.ro 


20 


d) 7151 (1644) «Zapisul lui Nechifor călugărul pentru ur» 
loc de cânepişte in Gura Sămăile!». 

e) 1156 (1648) Zapisul de vindare al lui Stan Cârligescu 
din Țigănești pentru partea lui ce a cumpă&rat'o de la Neacşul 
din Priboeni Za ughi, 4. 

f) 7459 (1651) Idem al Dobrel pentru Siliştea ce este 
impreună cu Belea. 

g) 7160 (1652) Idem a lui Dumitru ginerele călugărului. 

h) 7163 (1655) Idem al Stanciulul i al Radului, feciorii 
Dragoslavel din Priboeni pentru partea lor de moșie din Pri- 
boeni Za aspri, 500. 

i) 7167 (1659) Idem a lu! Serbu Roşu pentru partea lui 
de moşie din funiu Dobroesci Za aspri, 2000. 

j) 1172 (1644 Idem al feciorilor Voineï i a lui Damian 
pentru un loc, 18 Costande. 

1) 7175 (1667) Idem al Stanciului Bigalarul pentru tótă 
partea lor de moşie ug 12 Costande, 5. 

m) 7178 (1670) Idem al Opreï, fratele Popei Stoicăi ot 
Priboeni pentru 2 cânepişti 1 ug. i 2 Costande. 

In anul 7190 (1682) egumenul Cotrocean mai cumpără 
incă şase locuri in Priboeni (sud ....) pe preţul a două 
tepe róibe. 

Tóte locurile in numěr de 33, ne spune perilipsul, aŭ 
fost cumperate de egumenii Cotroceneni Ignatios şi Neofitos 
pe preţ de 36.000 bani sati 300 taleri şi 110 bani!) socotit 
talerul a 120 bani 2). 

Afară de aceşti 2 egumeni, mai găsim încă alţi 2 la 
acest schit şi de care nu se amintesce in acest perilep- 
sis, nici in documentele Cotrocenilor din anul 7190 (1682), 
când actuala biserică era terminată, ci in condica Brâncove- 
nescă. Aci se vorbesce despre «Partenie ce a fost egumen (la 
Cotroceni) inaintea lul Teodosie, fostul mitropolit al ţerel» 8). 
Teodosie Mitropolitul a fost exilat de Radu Leon Vodă la 
schitul Cotroceni, unde a ţinut şi locul de egumen pâna la 
anul 1679, când Şerban Vodă Cantacuzino il reintegreză ca. 


4) Archivele statului, Condica No. 2 a Cotrocenilor, fila 60 v.. 61 şi 61 v. 

2) Archiva monăstirei Cotroceni, pachet 1 şi 61 doc. 1, 

3) Hrisovul Brâncoveanului din 7919 (1711), Aprilie 4, condica citată, fila 
1002—1004. 


www.dacoromanica.ro 


24 


Mitropolit, iar ca egumen la Cotroceni găsim pe Daniel epis- 
-copul 1). 

Inainte de a vorbi despre actuala biserică, se nasce fi- 
resce urmetârele intreberi: in ce parte a Cotrocenilor a fost 
situat vechiul schit zidit de jupâneea Stanca cu fiica sa Ilinca ? 
II. Ce s'a făcut cu acea mânăstire, fost-a ea dărimată de Şerban 
“Vodă Cantacuzino ca să construiască pe cea actuală, ori a 
construit-o tot in acelaşi cuprins şi pe cea veche a lăsat-o să 
sservescă de Paraclis ? 

La intrebarea intâiii respundem : că vechea biserica a 
fost tot in cuprinsul, dacă nu chiar pe locul actualei biserici, 
motivele: a) zidul înconjurător al monăstirel, avea o vechime 
maï mare de cât a actualei biserici, pentru că este sciut că, 
zidurile cu cât sunt mal vechi, cu atâta cărămida este mal 
subţire, iar varul este de doue ori aprópe mail gros ca cără- 
mida, ceea-ce face ca sub-influenţa vremei, cărămida şi varul 
să se contopâscă atât de mult, in cât ţi se pare că este o 
stâncă de granit. In anul 1893, când s'a dărâmat o parte din 
zidul inconjurător şi palatul vechii de la Cotroceni spre a se 
construi actualul palat, lucrătorii italieni nu puteai dărima 
nic. o jumetate metru pe di; şi vedând că instrumentele li se 
strică, de 6re-ce când lovea in zid cu ciocanul leşiaii scântel, 
aŭ fugit cu toţii părăsind Incrul. Architectul diriginte şi an- 
treprenorul, vedând că remân fără lucrători, aŭ trebuit atunci 
så dărime zidul cu dinamită, de care se feriseră la inceput. 
Strămoșii noştri, ca şi străbunil lor Romanii, sciaŭ să clădescă 
pentru a X-a generaţiune. Dărâmarea vechiului palat s'a făcut 
cu mal multă uşurinţă, ceia ce probâză că zidul incunjurător 
era cu mult maï vechii ca palatul. 

Cel ce scrie aceste rinduri, iși prepara pe atunci exame- 
nele de la facultatea de litere, impreună cu colegul sei Ata- 
nasie Marosin — actualmente profesor de Istorie la liceul din 
Focşani—in grădina palatului de la Cotroceni şi am fost mar- 
tori oculari la dărâmarea acestor ziduri. Istorisind d-lui Gr. 
N. Mano despre dărâmarea vechiului zid, D-sa a fost de ace- 
iaşi părere că ziuul inconjurător a fost mal vechii ca acel al 
vechiului palat, că trebue să fi avut o vechime de cel puţin 
350 anl, ceia-ce de alt-mintrelea, ar coincide cu data stabilită 


1) Veji lista egumenilor monăstirei Cotroceni. 


www.dacoromanica.ro 


22 


de noi, când am vorbit despre vechimea Cotrocenilor. Con- 
chid deci, că acel zid, a fost zidul inconjurător al vechei mo- 
năstiri Cotroceni. 

II. Dacă vechia monăstire â fost dărâmată ori nu, nu pu- 
tem spune cu siguranţă, căci nicy un document nu ne indreptă- 
țesce a afirma aşa ceva. Din pisaniele actualei biserici, iarăşi 
nu reese de nicăeri, că Şerban Vodă Cantacuzino ar fi dărâ- 
mat-o. Insă mai tâte hris6vele domnesci, zapisele de vinqări 
şi cumperări, cum şi actele de danie ale monăstirei Cotroceni, 
care vorbesc despre biserică în numer de mai bine de 500, 
intâlnesci frasele steriotipe: «care este zidită şi ridicată de 
Domnia mea din temelie», etc., etc. In pisania din lăuntrul 
bisericei scrisă in grecesce la 1806, sub egumenul Visarion— 
dupe cutremurul cel mare de la 14 Octombrie 1802, intre 
altele se spune că s'a dărâmat şi paraclisul bisericei. Era 6re 
acest paraclis vechia mănăstire, sau un paraclis de acelea care 
se mal ved şi astă-qi prin curţile vechilor boeri — astă-di pă- 
răsite şi devenite in stăpânirea ovreilor—ori pe la Mitropolii? 
Putem însă să presupunem că boieroşii egumeni greci de la 
Cotroceni, 'și vor fi făcut şi ei paraclis lângă casele lor spre 
a nu se osteni să se mal ducă la biserică. Cum insă casele 
egumenesci erai pe locul unde se află astă di şi locuinţa 
marelui maestru al Palatului, tot aci se afla şi paraclisul ale 
cărui ruine le-aii apucat mulţi care astă-di incă sunt in viaţă. 
Dacă egumenil greci avâii locuinţă şi paraclis la hanul Şerban 
Vodă, de ce mar fi avut el şi la Mănăstirea Cotroceni, care 
avea pe la inceputul secolului trecut o jumătate de milion 
lei venit anuai? Dacă va fi fost ori nu dărămată Vechea Mă- 
năstire de la Cotroceni, nu scim; un fapt insă este constatat 
şi pe deplin documentat de obiceiul strămoşesc, că de câte 
ori un domnitor, orl un boer sai o jupân6să bogată, dără- 
maù o biserică mică ca să facă alta maï mare, av6u o deo- 
sebită grijă ca altarul nouei biserici să fie construit pe locul 
vechiului altar, iar hramul bisericei dărămate să'l trecă ca al 
doilea hram la noua biserică. De aci provine că unele biserici 
din Bucuresci cum şi din restul ţerei să aibă câte două şi 
chiar câte trei hramuri. 

Identic acelaşi lucru la făcut şi Şerban-Vodă Cantacu- 
zino cu vechia Monăstire «A ridicat din temelie» actuala bi- 
serică pe locul celei vechi şi a dat şi al doilea hram al sfin- 


www.dacoromanica.ro 


23 


ţilor mucenici Serghie şi Vach pe care "1 păstreza şi astă-Al 
după cel pricipal, carei Adormirea Maicei Domnului ce să 
prăznuesce la 15 August al fie-căruï an. Iată cum se exprimă 
Şerban-Vodă Cantacuzino in hrisovul de inchinare al Mănăstirei 
Cotroceni la cele doue-deci de Mănăstiri din muntele Athos: 
«Hramul Sf. Mucenici Serghie şi Vach va fi deasemenea prăs- 
nuit (in fie-care an) la 7 ale lunei Octombrie. La acest hram 
se vor face numai pe jumătate, o treime, sai chiar un sfert 
din cheltuelile in us. La hramul principal Adormirea Maicei 
Domnului sai Sf. Măria Mare, se va cheltui indoit şi intreit 
pentru consumaţiune potrivit cu numerul închinătorilor». 

Rămâne deci pe deplin stabilit — că Şerban Vodă Can- 
tacuzino a dărâmat vechia bisericuţă şi pe locui eï a cons- 
truit pe cea actuală; căci dacă n'ar fi construito pe locul 
primei biserici, ar fi avut grija — conform usului creștinesc, 
de a ridica un monument pe locul unde a fost vechiulaltar, 
ceia ce n’a existat după câte cunosc. 

Dacă Şerban Vodă Cantacuzino a dărâmat vechia bise- 
rică şi n'a amintit nicăirea, n'a făcut'o din causă că a credut 
că e un fapt de prea mică importanţă. N'a uitat insă a trece 
„in pisania bisericei pe vechiul ei fundator pe «Marele şi bătrâ- 
nul Lunea căruia să cuvine laudă ne mârtă prea bună faptă 
in nesăvârşit lăsâud» şi despre care am vorbit că nu pâte să 
fie de cât unul din vechii {fondator aï primei biserici. Rămâne 
acum să ne ocupăm puțin de Serban-Vodă Cantacuzino. 


$2 
Şerban Vodă Cantacuzino 


Este fiul Postelnicului Constantin Cantacuzino, grec de ori- 
gină, care vine in ţara românescă pe timpul laï Matei Basarab 
(1633). Fiind oin cu scaun la minte şi fârte avut, Matei Basarab 
ii dă in căsătorie pe Ilina nepóta sa, fata lui Radu Şerban 
Basarab !) şi soră lui Constantin Basarab-Cârnul 2) Acel care a 
făcut actuala Mitropolie (1655). Averea sa personală unită cu cea 
a soţiei sale, il face cel mai bogat boer din ţara românescă. El 


1) Histoire g-le des maisons souveraines, Princicres, ducale, des aut 'es maisons 
nobles et des homes d'etat de guerre de science et d'art pag. 71—96. 

2) Numit ast-fel, fiind-că'l însemnase la nas Matei Basarab ca pe unul ce umbla 
să "1 răstârne din Domnia ţărel. 


www.dacoromanica.ro 


24 


aduce mari servicii ţerei sale adoptive; după exilarea cum- 
natului seii, Constantin Postelnicul, devine arbitrul situaţiunei 
tțěreľ şi din ac6stă causă posteritatea la numit şi «Făcetorul 
de domni» !). 

Din căsătoria sa cu cu Ilina a avut şase băeţi şi şase 
fete 2) şi anume : 

1) Pe Drăghici Spetarul din care se trage şi D-l G. Gr. 
Cantacuzino 3) fost prim ministru ; 

2) Pe Şerban Cantacuzino *) Domnul Munteniei (1679— 
1688 Octombre 29) 5); 

3) Pe Constantin Stolnicul boerul cel maï influent de la 
curtea lui Brâncoveanu 5) şi autorul Cronicei anonime româ- 
nesci °). El stătea in relaţiuni cu cei maï invețaţi ómenï al 
timpului sei 8). ; 

4) Pe Mihail Spă&tarul, fondatorul bisericei şi spitalului 
Colțea al Monastirei din Sinaia °) (Prahova) etc. 

5) Pe Matei Aga şi 

6) Pe Gheorghe Spetarul. 

Dintre cele şase fete, una a fost măritată după Papa 
Brâncoveanu! şi lu muma lui Constantin Vodă Brâncoveanul 19) 
aşa că Constantin Brâncoveanul este Basarab după mamă. 

Dintre toţi fii Postelnicului, Şerban Cantacuzino este 
personalitatea cea mai puternică; energic, dibacii, nn luptător 
politic de prima ordine, el legă cu aceste insuşiri de caracter 
o iubire pentru cultură, pentru cultura'orientală ca și pentru 
cea Europenă «nemţescă» care e in adever remarcabilă. Domnia 
sa a ţinut numai nouă ani !!) pe când in pisania de pe pétra 
sa mormintală ne spune c'a domnit dece ani (i ai) 12) fără câte-va 


4) N. lorga, Cronicele Muntene, pap. 14. 

2) Genealogia Cantacuzenilor in „Trompeta Carpaților“ pe 1865. 

3) A. D. Xenopol Istorii Rnminilor IV, pag. 218. 

4) D-l Rizo Rangab& pune pe Serban Cantacuzino ca al IIl-lea fiu al li 
Constantin Postelnicul, (Vedi Libre Dor de la Noblesse Phanariote) pag. 17) insă 
gregesce, (vedí Iorga op. cit). 

5) Ve. piatra mormintală a iul Serban Cantacuzino din biserica Cotroceni. 

6) Xenopol Istoria Românilor IV pag. 218. 

7) N. lorga Analele Academiei Române tomul XXI, Secţia istorică pag. 3. 

8) Veţi al meu studiu: „Influența Culturei Grecesei in Muntenia şi Mol- 
dova* pag. 121. 

9) Extrait> des Archives Historique souveraines et peisonage distingués des 
toutes le nations pag. 84. 

10) Xenopol op. cıt. 

14) Neculae lorpi, op. cit. 

42) Veţi pintra moimintala a lul Serban Voda Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


Planga MW |! 
HARTA COTROCENILOR 


GROZĂVEŞTILOR şi LUPEŞTILOR (SF. ELEFTERIE) 
lucrată de Marele Stat Major Austriac în 1791. 







: NI A KON 
i £ 6l E 
- > ih E a 
ră N ji fai J ===> 
IS satu ç v a nA 1 
f ) dA +å NA SA 
à AA VA 


/ ai Îl: x gr i 
ai e pl il 


il pp, 
wli u i 





MA 


Rn 


7. Dealul Lupeştilor. 


1. Grădina Mareluă Bam Gr. Greceanu. 8. (ad a Pandurilor). 
2. Satul Lupeştilor. 

3. (Cărămidărie). 
4. Cărămidarie. 

5. Mora Lupeştilor 
6. Morile Vlădicăă. 





9. Casele și grădina Filipesculuă. 
10. Podul Păliciu. 







11. Morile Cotrocenilor înjugate cu ale Sf. Sava. 
12. Drumul de la Cotroceni la Grozăvești. 
13. Drumul la Cotrocenă şi via Greceanului. 


G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, Grozăveştilor şi Lupeştilor (Sf. Elefterie) 
1.V. SOCECU, BUCURESCI 


www.dacoromanica.ro 





www.dacoromanica.ro 


16 


luni. In timpul domniei lui, țara a fost liniscită din partea. 
boerilor, pretendenți la tron. Cu el se incepe seria construc- 
ţiunelov de locaşuri bisericesc cum şi acea mişcare intectuală 
care nu se maï veduse in ţară de pe timpul lui Matei Basarab. 
El a fost căsătorit cu Domna Maria fata unui abagiii, Gheţea 
de la «Nicopoe» dar venind in ţară incă de tiner, Gheţea ocupa 
funcțiunea de clucer şi jucase un mare rol in politica patriei 
sale adoptive 1). 

Şerban Cantacuzino a avut patru fete şi un băiat şi anume: 
Pe Domniţele Smaranda, Casandra, Balaşa, Maria şi pe bey- 
sadea Gheorghe. 

Domna Maria, după mârtea soţului ei, umbla impreună. 
cu Bălăcenii, să pună pe tronul ţerei românesci pe fiul sěŭ 
principele Gheorghe, insă sfatul ţerei impreună cu Mitropolitul 
aleg de Domn pe Constantin Brâncoveanu. 

Beysadea Gheorghe, după cuprinderea Olteniei de către 
Nemţi, este pus de aceştia Mare Ban al Olteniei. 

Principesa Smaranda Cantacuzino, a fost măritată, in 1738 
cu Prinţul Alexandru Mavrocordat fiul domnitorului N. Ma- 
vrocordat. 

Principesa Casandra Cantacuzino a fost născută la 1682 
şi căsătorită in 1699 cu Dimitrie Cantemir domnul Moldovei, 
născut şi el in 1663 şi mort la 30 August 1793. Iar Principesa 
Casandra mâre la 411 Maii 1713, la Moscova. 

Principesa Maria Cantacuzino a fost căsătorită cu Con- 
stantin Bălăceanu agă, şi in a II-a căsătorie cu boerul Eus- 
taţie Iordan Urdăreanul. 

Principesa Balaşa Cantacuzino a fost căsătorit cu Vlasto 2). 

Principesa Maria nu este zugrăvită intre ctitorii MO- 
nastirei Cotroceni. 

Inainte dea se urca pe tronul ț&rei Românesci, a ocupat 
mai multe funcțiuni inalte in stat, fiind confidentul mai 
multor domnitori, a fost insărcinat cu multe misiuni delicate 
pe lângă sublima Pórtă și pe care le indeplinesc cu tactul 
omului politic consumat; dibaciă şi energic, intrunea în sine 
calităţile unui veritabil şef de partid; urmăresce co furie ne 
mai pomenită pe ucigătorii tatălui seii, Postelnicul Constantin 





1) N. Iorga Cronicele Munteniei pag. 21. 
2) Rizo-Rangabă livre d'or pag. 16. 


www.dacoromanica.ro 


27 


Cantacuzino şi 1 reabilitéză prin chrisóve domnesci memoria 
batrâuului «Făcator de Domni». El ocupă funcţiuneă de Pos- 
telnic sub Mihnea-Vodă : «lar Şerban Postelnicul nică cât de 
lângă densul nu se deslipea» :), Gheorghe Ghica Vodă, pentru 
credinţa lui fiind-că a luat partea Domniel in lupta cu Constantin 
Basarab Cârnul, unchiul s&ă după mamă, am vedut căi dă 
volnicia să stăpânscă satul şi moșia Cotroceni foste proprie- 
tăță ale resvrătitorului Ghioca Căpitanul. Sub Antonie Vodă 
il găsim Vel Spătar; pentru meritele şi credinţa cu care il 
servise, Domnitorul i dă moşia Pietrile din Vlaşca 2). Sub Duca 
Vodă, Ispravnic şi apoi Logofet şi in urmă supraveghetor la 
construcțiunile marilor curţi domcesci 3) cu care ocasiune 
spune Cronicarul Moldovean că sar fi exprimat: «Bune case 
pentru Domn tânăr» 4). i 

Se inţelege că asemenea vorbe ajunse la domnescile 
urechi ale lui Duca-Vodă, maï cite o vorbă aruncată pe ici- 
colea la stângăcia domnească 1 dă de bănuit. Ca om frumos 
era şi mare cvrtesan al jupâneselor frumâse; ba se dice că 
nu iar fi fost streine simpatiele Dâmnei lui Duca-Vodă. Ge- 
neologia Cantacuzinească ne spune verde că «Şerban Can- 
tacuzino era ibovnicul Dâmnei lui Duca-Vodă» 5). 

Ţinend socotela că era şi forte bogat, că de la 1672 
1678 a cumperat atâtea moşii pe langa Bucuresci, atâtea lo- 
curi şi prăvălii ın Bucuresci, moştenise atitea avuţii de la 
tatăl său. Toate aceştia il ridicase forte mult in ochii con- 
temporanilor săi, şi il făcea să fie de maï 'naiute indicat 
la Domnia Ţărei. 

Mai. adăogând pe lângă aceste şi pârile boerilor intri- 
ganţi şi inimici personali ai lui că umblă după domnie şi 
lucrul— după cronica anonimă este adeverat—căci el aflându se 
la Constantinopole sar fi exprimat: «că va face pod de pungi 
de la seraiul muntenesc până la Vezirul şi tot îi va fi pe 
voe î) adică va reuşi să-l ia domnia. 

Duca Vodă sciindule tote acestea şi simţindu-și cor6na 


1) Magazin IV 349 

2) Arhiva Mânăstirea Cotroceui pachet 3 doc. 3 

3) Ionescu Gion Istoria Bucurescilor pag. 305 

4) Letopiseţ II, pag. 7. 

5) Trompeta Carpaţilor, fila 29 

6) Mihail Cogalnicennu, Letopiset III, pagina 248, cf. Gion Istoria Bucu 
rescilor, pagina 255. 


www.dacoromanica.ro 


28 


“că i să clătină pe cap, pe când era «cu impărăţia la Cehrin» 
trimite emisari să-l prindă şi să-l ucidă. Dómna, însciin- 
țându-l in grabă, el are tot timpul material spre a fugi 
in diua de 7 Octombre 1678 la moşia sa de la Cotroceni undă 
erai păduri seculare !). Aci a stat «Cotrocit» impreună cu 
un nepot al seú pe care in urmă la făcut mare spătar, trei 
qile. Nu mai rămâne nici o îndoială că aceștia il urmărea 
să-l peardă ; şi acest lucru "1 mărturisesce insuşi Şerban Can- 
tacuzino in mal bine de 70 de hrisóve de danii ale Monăstirei 
Coţrocenii. Tote aceste imprejurări remânând necunuscute 
pentru marele public, poporul dădu nascere legendei Cotro- 
-cenilor pe care o dăm aici, impreună cu o variantă a eï. 


Legenda Cotrocenilor. 


Ori-care legendă de domeniul istoriei, are un simbure 
de adevăr; in cazul nostru insă, legenda Cotrocenilor să de- 
părtează forle puţin de adevăr, iată ce ne spune ea: că Ser- 
ban Cantacuzino a fugit in pădurile de la Cotroceni de frica, 
Tnrcilor, ori a Tatarilor — nu preciseză bine — şi acolo sa 
«cotrocit» adică s'a ascuns. Pe când sta el acolo sa rugat 
născătârei de D-qeii că de! va scăpa din miinile vrăjmaşilor 
lui singeroşi, va zidi pe acel loc o biserică mărsţă. Pre Sf. 
Născătâre de D-dei la ajutat de a scăpat şi când sa făcut 
Do n sa ţinut de cuvint şi a innălţat biserica de la Cotro- 
ceni Tot legenda ne mai spun că numele de Cotroceni vine 
de la cuvintul a «cotroci» şi de aci Cotroceni. 

Varianta acestei legende ne spune că «Serban Can- 
tacuzino, fugind de frica Turcilor a pus potcâvele la cai in- 
vers, ca să inşele pe vrăjmaşii lui şi să-i facă să credă, că 
el vine spre Bucuresci, iar nu merge la Cotroceni, mijloc 
prin care scăpă de următorii luj. Stă acolo cotrocit trei qile 
şi că de la a «cotroci» sa format numele de Cotroceni, 
etc., etc. 

Ce este adeverat din acestă legendă ? 
Este in deobsce cunoscut că 6menii simpli ne putendu-şi 
explicu diferitele fenomene din natură, cum şi unele intem- 


4. Sestini Viaggio, Curioso scientifico, Antiquario, per la Valuchia Tiansil- 
wanie Uungaria fino a Viena. Firenze pag. 3-7. 


www.dacoromanica.ro 


29 





plări remase necunoscute pentru marea masă a mulţimel, po- 
porul caută o explicare mulţumitâre pentru satisfacerea cu- 
riositățel sale şi in necunoscinţa precisă a faptelor, caută să 
impodobescă povestirea intemplărilor cu lucruri imaginare, 
adesea şi supranaturalul nu este exclus, spre a'și da o expli- 
caţie cerinţelor sale sufletesci ; ca tâte legendele de domeniul 
istoric, iși are şi acesta partea el de adever. 

Să detaşăm deci partea istorică de cea legendară. 

I) Este adeverat că Şerban Cantacuzino a fost urmărit spre 
a fi ucis şi fugind s'a ascuns in pădurea Cotrocenilor 1) in diua. 
de 7 Octombre?) 1678. Persecutoril n'a fost nici Turcii nici 
Tatarii sau pote intre ei să fi fost şi Turci amestecați cu Tă- 
tari, insă ei erai trimişi de Duca-Vodă. 

II) Este adeverat că la Cotroceni erai păduri seculare 
unde a stat «Cotrocit» 3 qile impreună cu nepotul set. 

Eï stau ascunşi in seculara pădure a Cotrocenilor şi in 
apropierea micului schituleţ, punindu-se sub protecţiunea Sf. 
Mucenici Serghie şi Vach şi rugându-l să mijlocescă cu ru- 
găciunile lor, către Născetârea de Dumnezei, să-"1 scape de 
greua urgie ce venea peste capetele lor. Se va fi rugat, nu 
mai incape indoială; cine nu se r6gă in vremuri grele, in 
vremuri de cumplite primejdii ! Pentru Şerban Cantacuzino 
cât a stat ascuns până cea găsit posibilitatea să fugă la Rus- 
ciuc, a fost cât trei secole şi când a scăpat a zis «aci este 
casa Domnului şi acesta este pârta cerului care sa inchis intre 
mine şi intre vrăjmaşii mei». 

„ Şerban Cantacuzino, după ce scapă de persecutorii sei şi cât 
de mare a fost grâza lui, o spune singur în hris6vul din 7190 
(1681) Octombre *) «Şi nu fără motiv am zidit Monastirea aci 
(la Cotroceni), fiind-că aici sai revărsat asupra nâstră mila 
Dumnezeiască ; noi vedem că in sfintele scripturi Patriarhil 
şi principii poporului lui Israel, ridica tot asemenea temple 
şi altare spre amintirea şi pentru slava lui Dumnezei, in orl 
şi ce loc se arăta pronia Dumnezeiască. Deci acesta este locul 
unde Domnul lisus Christos şi Prea Curata şi Prea Sf. Sa 


1. Genealogia Cantacuzenilor in Trompeta Capaţ.lor. 

2. Academia Română, Bibliografia Românâscă veche fasc. III 1673—1690 de 
I. Bianu şi Nerva Hodos p. 277—78 luaţi din slujba Sf. Serghie gi Vach Iaşi 1685 
(grecesce). 

3. Archivile Stat. Condica Cotrocenilor No. 3 pag. 8—9. 


www.dacoromanica.ro 


30 


maica Maria, ne-ai ascuns şi scăpat de vrăjmașii ridicaţi în 
contra n6stră, care arunca blasfemil asupra nâstră ; chiar din 
acest loc am fost mântuiţi din mâinele singeroşilor vrăjmași, 
cari voiaii să ridice de pre pământ viaţa n6stră; am ridicat 
acestă monăstire pentru recunoscinţa şi în amintirea Prea 
sfintei imperătese a puterilor ceresci şi a Feci6rei celei fără 
de morte, căreia 1 datorim viaţa n6stră şi pentru amintire în 
veci mântuirea ne asceptată, trimisă noue de Dumnezei... 
.. . pentru ca să scie fie-care, că atât Dumnezei cât şi Maica 
Sa nu lasă în mâinele vrăjmașilor lor puternici pe nici unul 
din robil sei, cari să nădăjduesc intru dânșii 1)». 


De unde vine numele de Cotroceni ? 


LII) Nu este insă adevărat că numirea de Cotroceni sar 
deriva de la cuvântul cotrăci = cotroci = cotroceni, cum 
ne spune legenda. Exista prin acele timpuri — cum există 
şi astă-di prin unele părţi ale Transilvaniei expresiunea «as- 
trucăte să te cotrocese»=—culcăte să te învelesc ; cuvintul Co- 
trăceni» se găsesce în vechile hris6ve domnesci ?) iar expre- 
siunile «astrucăte» «si sai astrucat aici» le găsim pe multe 
pietre mormintale de priu acele timpuri şi chiar pe piatra mor- 
mintală a lui Iordachi Cantacuzino şi intre care sar părea că ar 
exista óre-ccre asemănare în privința derivărei cuvântului. 

Acestea sunt numai păreri de ale poporului, care nu 
cunoscea causele care aŭ dat nascere împrejurările locale şi 
istorice. 

IV) Am spuscă nu este adeverat că numele de Cotroceni 
Sar deriva de la verbul a «cotroci» din care cu timpul sar 
fi transformat in Cotroceni, din motive filologice; pentru-că 
particulele am, iani şi eni nu se derivă nici-odată de la verb, 
„ci tot-d'auna de la substantiv, de exemplu: 


Botoş = Botoşani 
Băleanu = Băleni*) 
Bour = Boureni *) 


1) Archiva loc. cit. 

2) Archiva Mănăstirea Cotroceni pach. 1 şi 61, doc. No. 2. 

3) Cătunul com. Bucsesci plasa Taslau de sus jud. Bacău. Vezi Nomencla- 
«tura cat. şi comunelor rurale şi urbane ediţie oficială a direcţiurel generale a Te- 
leg afelor şi Poştelor, p. 9. , , 

4) Comunu Boureni, plasa Boicesci, jud. Dolj, p. 22. 


www.dacoromanica.ro 


31 


Cezianu = Cezieni!) 
Farcaş = Fărcăşeni?) 
Bucium = Buciumeni 3) 
Cotroc = Cotroceni 


Deci a trebuit să existe un 6re-care Cotroc ori Cotrocea 
dice d-nul Hasdeu, de la care să fi venit numele satului şi 
moşiei Cotroceni; şi ca probă că aşa este, noi am vedut că 
Cotrocenil existaii deja incă cu acest nume la 1539 şi acon- 
tinuat a fi nnmit ca atare, până in timpurile in care vorbim. 

Deci, legenda Cotrocenilor, în urma datelor şi a faptelor 
precise aduse până acum, este şi rămâne distrusă. 


4) Comuna Cezieni, ocolul şi județul Romanați, ibid. 38. 
2) Cătună în com. Scheia, plasa Siretu de sus, jud. Roman, ibidein pag. 69. 
3) Com. Bucoveni, Jud. Ilfov în apropiere de gara Buftea pag. 25. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. III 


Zidirea Mănăstirei Cotroceni 


1679—1682 


Priviri Generale 


Românii, in tot timpul Evului Medii, aŭ servit de stavilă 
Europeï apusene, in contra năvălirilor barbare, ale căror 
valuri sai revărsat ın timp de mai bine de o mie de ani 
asupra Daciei, stavilă doborită une-oni, dar nici odată inecată $). 
Primele secole, cari aŭ urmat după intemeierea Principatelor 
române fu o eră de spirit militar și religios 2). Domnii na- 
ționali şi boierii, adeveraţi cavaleri ai acestei epoce de fier, 
in veci cu spada in mână, tot-de-auna gata de luptă, insufleţiţi 
de sentimentul puternic al cucerniciei şi al raţiunei apărărei 
naţionale, fondară in ambele ţeri surori, un mare numer de 
Monastiri, inzestiându-le cu averi considerabile :). Exemplele 
lor aŭ fost imitate de negustorii bogati şi jupânesele bătrâne ` 
şi bogate, dar fără copii. Domnitorii fanarioți, nu sai lăsat 
nici ei mai pe jos de cât predecesorii lor şi restul +). 

Scopul fondaţiunei şi inzestrărei Monastirilor işi are ra- 
ţiunea in următârele imprejurări: I) De câte ori un Domnitor 
repurta o biruinţă asupra păgânilor, ori asupravrăşmaşilor 
neamului, ridica câte o Monastire ori biserică.-I1) Mulţi făceaŭ 

1) Prinţul Bibescu Domnia lui Bibescu-Vouă p. 59. 

2) Pompiliu Eliad Da LV Inlluence francaise sur l'esprit public en Roumanie p. 29% 


3) Prinţul Bibescu op. cit. 
4) Vedi donuţiunele facute de streini lı Mănastirea Cotroceni. 


www.dacoromanica.ro 





M. S. Regina 


G. M. lonescu.— storia Cotroceni r 


www.dacoromanica.ro 


34 


M&nastiri pentru ïertarea păcatelor şi impăcarea consciințeï 
lor. III) De câte ori un Domnitor ori boer negustor etc., scăpa 
dintr'un mare pericol, ca drept recunoscinţă ridica din temelie 
o Monastire cum a făcut Şerban-Vodă Cantacuzino, în cadul 
nostru. 

Aceste fondaţiuni avea un indoit scop: a) spiritual şi b) 
practic. 

a) Ca scop spiritual: a fi locaş sfint al credinţei, a servi 
pentru adăpostul călătorilor 5), un loc de linisce celui slab 
a deschide şcoli şi a tocmi dascălii buni să înveţe copii săraci 
pentru pomană şi hrana lor să fie din venitul casei, şi pras- 
nicile şi ospeţile să le păzâscă 3}. A mărita fete sărace, *) să 
îngrijescă de cei lipsiţi şi neputincioşi 4) etc. 

b) Ca scop practic. La noi ca şi aiurea, Monăstirele 
odini6re, n'aă fost numai locașuri de retragere, consacrate 
exclusiv unei vieţi monahale inactive; intr'o ţeră ca a nóstră 
expusă aşa de des la tot felul de bântueli şi cotropiri, aŭ fost 
maï tóte construite in formă de cetăţul, cu zidiri ţepene de 
aperare şi pitite mal adese ori in locuri mai mult saŭ mai 
puţin ferite de prădăciuni şi jafuri 5), alte orl ridicate pe 
dealuri inalte cum sunt: Cetăţuia de lângă Iaşi şi MOnăstirea 
Dealul de lângă Târgovişte) şi chiar Cotroceni de lângă 
Bucuresci $). 

Vedem deci, că fondarea Monastirei Cotroceni, a fost ri- 
dicată pentru indeplinirea unui vot, căci aici Pa scăpat Dum- 
nedeii pe Şerban Cantacuzino din mâinele vrăjmaşilor lui sìn- 
geroşi servind pentr'un indoit scop: a) spiritual, căcă a in- 
deplinit o mare parte din condiţiunile expuse mai sus şi 
b) practice, de 6re-ce in timp de aprâpe 200 de ani, a servit, 
nu numai ca citadelă ci şi ca un fel de catafighion de câte 
ori venea ciuma or! holera prin Bucuresci după cum vom ve: 
dea maï departe. 


1) Cesar Boliac Mănăstirele inchinate din România p. 5. 

2) Arhivele Statului Condica Mitropoliei No. 1 fila 158 v. 

3) Fruţii Tunisli Istoria Ţăre. Românesci p. 19. 

4) Biserica Ort. Română pe 1884 p. 801. 

5) A. I. Odobescu Scrieri istorice şi literare II p. 38. 

6) Emile Legrand Ephémérides Daces p. 21, 119 şi urm. Vedi gi al meu 
studiu Infiuenţa Culturei Grecesci p. 88—85. 


www.dacoromanica.ro 


35 


Fuga lui Şerban Cantacuzino de la Cotroceni la Rusciuc, 
de acolo la Constantinopole, căpătarea Domniei 


Şerban Cantacuzino, scăpând de persecutorii lui, «cari 
doriaii să-i ridice viaţa de pe pămint, «fuge din pădurea de 
Ja Cotroceni la Rusciuc, unde să intâlneasce cun paşă, prieten 
al seŭ, şi acesta "1 spune: «dacă vei avea noroc, ca să ajung 
mare vizir, te voiii face Domn in ţera românească !). In fine 
norocul ori pungile de bani, in numer de 1200 (600.000 lei) 
Taŭ ajutat să capete Domnia. El vine pe tron în primăvara 
anului 1679, probabil in luna Martie, căci cel mai recent 
document ce Pam aflat in Arhivele Statului cu privire la domnia 
Lui, este datat din 16 Aprilie 1679 2). Socot că acesta, dacă 
nu va fi primul, dar printre cele dinteiu şi acesta o putem 
cunósce după interesul ce! pune, ca să-şi indeplin6scă pro- 
misiunea făcută Născetârei de Dumnedeiă, şi sfinţilor mu- 
cenici Serghie şi Vach. La 26 Maiŭ acelaş an?) să incepe 
zidirea splendidisimei Monastirei de la Cotroceni după ex- 
presiunea unul celebru prefesor şi contemporan cu faptele 
Helladius +), şi sa terminat in anul 1682. Şerban Cantacuzino 
doria ca biserica sa să fie Monastire, şi pune să clădească case, 
cari să servească de locuinţă călugărilor ce vor lucui intr'ensa. 
Posiţiunea locului fiind pitorească, — faţă de alte imprejurimi 
ale Capitalei — işi construesce un palat in curtea Monastirel. 
in care a stat până la mârtea sea — in timpul verei — ca apoi 
să fie urmat de toţi domnitorii — cu prea puţine excepţiuni — 
până in dilele nóstre ë). Terminându-se biserica odată cu 
casele, o inzestreză pe din lăuntru cu vase sacre, cu vest- 
minte sacerdatale, tóte de mătase lucrate cu fir greu de aur 
şi argint, iar unele bătute cu pietre preţioase. Dăm aici in 
gravură o pâlă de icână °) şi un epitrahil, cari vestminte se află 


1) Geneologia Cantacuzinâscă în Tompetu Carpaţilor. 

2) Arhive M rea Cotroceni pachet 1 şi 61 doc. 37. 

3) Vegi pisania din pridvorul bisericei. 

å) Apud Ebriceanu Cronicarii Greci p. XL şi XLI. 

5) Vegi palatul de la Cotroceni. 

6) Inscripțiunea de pe poala de icână este in grecesce; noi o dam in tradu- 
cere romånéscă pe cât ne-a fost posibil a o copia din galantarul Museului de an- 
tiquități. 

"18 Serban Voevod cu mila lui D-dei Domnitor a tota Ungro-Vlahia, Stăpân: 

Strejuesce, cu puterea Dumnegedscă, păzesce Prea Sântă Stăpână pe cel care 
nădăjduesce întru tine, pe Prea Strălucitul şi de Dumnedeii cinstitorul, Domnul nostru 
gi Stăpânitor puternic a tâtă Ungro-Vlahia D. D. Ió Serban Voevod Cantacuzen şi 


www.dacoromanica.ro 


36 


astă-di la Museul din Bucuresci impreună cu alte od6re sacre, 
de o mare valóre artistică şi arhiologică. Greutatea vaselor 
sacre. cădelniţelor, candelilor şi sfesnicilor este de 62 ocale 
şi 8l dramuri !). 

După ce 1 asigură tâte cele trebuitre pentru buna func- 
ţionare interi6ră, are o grijă deosebită pentru intreţinerea el 
şi ast-fel o dotâză cu mai multe moşii, case, livedi, vii, prăvălii, 
mori, rumâni, ţigani, scutelnici cum şi nenumărate privilegii. Nu 
putem aduce aici tote chrisâvele de danii şi privilegii, căci ar 
fi prea numerâse, ci vom urma sistemul chiar al lui Şerban 
Cantacuzino, care a intrunit tâte chrisovele intr'unul singur 
şi cunoscut sub numele de Marele Hrisov al Cotrocenilor. 
Daniele posteri6re acestui Hrisov, le vom aduce la locul lor. 


pe Prea stiălucita şi lui Christos róba a lui, Dâmna D. D. Maria cea de Dumnedeir 
păzită, pe fiul lui D. D. '1& Gheorghe Voevod Cantacuzen în ani îndelungați, pe slu- 
jitârea bisericei Smaranda, bine-facătorii şi cheltuitorii. 

S'a gravat de Gherasim Galaţianul în anul: 1681. 

1) Academia Romană Inventarile Mânastirei Cotroceni. 


www.dacoromanica.ro 





Piserica Cotroceni! cu vechiul palat 


www.dacoromanica.ro 


CAP. IV 
Donaţinnile Iny Şerban-Vodă Cantacuzino la Monastirea Cotroceni 


De câte-ori Domnitori! făceaii vre-o donaţiune saă tranşair 
vre-o cestiune importantă făcea la hrisâve câte o introducere, 
prin care arătau importanţa cestiunei. In cele relative la do- 
naţiuni, introducerea era totd'auna de cuprins teologic, cari, in 
cadul nostru, aceste introduceri pót fi luate ca model de elocinţă- 
bisericescă ; dupe introducere iată cum incepe marele hrisov : 

«Râvnind Domnia Mea celor ce aŭ fost mai inainte de noi, 
din némul nostru blagocistivi şi de Dumnedei incununaţi 
Domni şi lui Dumnedeiă celui mult milostiv, Celui ce pe noi 
ne-ai inălțat. . . la scaun şi cu destoinicia domniei ne-aii im- 
podobit, vrend a' aduce slavă şi mulţumită sfinţiei sale pentru 
acestă multă facere de bine şi dăruire care fu spre noi. Deci 
şi nol... nam cruțat nimic ci numai am nevoit diua și n6ptea, 
vremea ingăduind de am zidit şi am inălţat din inceput din 
temelie Sfinta Monastire de la Cotroceni, intru slava Sfinţiei 
Sale a Prea Slăvitei stăpânei nâstre Născă&târei de Dumnedei 
şi de a pururea Feci6rei Mariei şi a prea slăvitel Adormiri. 
Şi am impodobit-o şi am infrumuseţat-o cu de tóte pe deplin 
precum se cade şi se cuvine sfintelor lavre domneşti şi o am 
intărit şi o am adaos după cum sunt scrise in jos anume in- 
tr'acest cinstit Hrisov al Domniei mele. 

1) Ca să fie Sfintei Monastiri, satul Cotroceni unde este 
zidită Sf. Monastire, tot satul cu tot hotarul şi cu tot venitul 
din câmp, din pădure, din apa Dâmboviţei, cu vaduri de mâră 
şi din şederea satului, cu tóte viile şi cu tâte livedile de pre- 
tutindenela şi de peste tot hotarul ver cât sar alege, din hotar 


www.dacoromanica.ro 


39 


până in hotar, pe hotarele cele bătrâne şi pe semne. Pentru 
că acest sat Cotrocenili—cu tâte pe deplin cum scrie maï sus, 
cumpăratuleam Domnia mea, incă mai dunainte vreme fiind 
Domnia Mea in boerie vel Spătar, de la Ghiorma, şi de la fraţii lui 
Dumitraşco Căpitanul şi Mihalasco, feciori! Ghiocăi Căpitanul, 
tótă partea lor cu viile, cu livedile, cu morile cele de sus, drept 
bani gata ughi 560 !) şi de la verul lor Ianaki Logofetul, tótă 
partea lut cu viile, cu livedile, cu morile lui cele de jos care 
sunt înjugate cu morile Sfintei Savei 2) dirept ban! gata ughi 
500. Şi de la sora sa Maria tótă partea eï, cât a avut de zestre ?) 
dat de frate-s6ă Ianaki Logofetul drept bani gata ughi 66!/, 4): 
Şi sati luat aceşti bani pentru partea de zestre de la fratele 
seii Ianaki Logofătul din cei ughi 500; cari se face tot satul 
Cotroceni precum scrie mai sus ughi a 1060. Şi aŭ vindut de 
a lor bună-voe şi fără de nici o silă şi cu zapisele lor de 
vindare şi cu boeri mărturie. 

2) Şi iar să fie Sf. Monăstiri Cotroceni, ocină (moşie) insă 
un codru de loc care este alăturea cu hotarul Cotrocenilor 
pre din jos, ce sati luat schimb din moşia Sf. Monastiri Sfinta 
Troiță a Radului Vodă din Bucuresci, ce se chiamă Lupesci ; 
şi saŭ ales şi saŭ hotărât şi saii impietrit cu 12 boeri ho- 
tarnici de către Sf. Monastire Sfinta Troiță. 

Să se ştie şi hotarele şi semnele acestui codru de loc: 
(Vedi despre acesta mai pe larg la capit. «Cotroceni! din Vale», 

Pentru că acest codru de loc pre semne şi pre hotare 
cum scrie mal sus, făcutam Domnia mea tocmslă şi schimb cu 
părintele Partenie egumenul sf. Mănăstiri de la sf. Troiță 
pentru acest codru de loc, 1 am dat in schimb o moşie la lacul 
Tătarului ot sud Ialomiţa stj. 1070, insă in lat, care moşie 





1) Cumpărate in anul 7180 Noembre 18 (veţi Arhivele Statului Condica 
Monastirei Cotroceni, No. 3 filu 44 şi 41 v. au fost ufiorisite Monastirei Cotroceni 
in anul 7188 (1680) Iunie 10 (Arhive Monastirea Cotroceni pach. 1 şi 61 hrisovul 41). 

2) Morile Cotrocenilor injugate cu ale Monastirel St. Suta pe Dâmboviţă au 
fost in dreptul unde se află azi, uzina tramwayului electric gi uzina hidro-electrică 
a primăriei. Veqi harta No. 1, făcută de Marele Stat-major Austriac in timpul in- 
vasiunel „Nemţilor cu códä“. 

3) Maria soţia lul Stroe Căpi anul ot Isbiceni şi sora lul lunaki Logofătul 
vinde lui Serban Cantacuzino, moşia din Cotroceni la anul 7188 Aprilic 16 (Arhive 
Condica Cotrocenilor No. 3, fila 15 şi v. şi alierosită Monastirei Cotroceni! prin hri- 
sovul din 10 Iunie, 7180, (Arhive Monastirea Cotroceni pach. 4 şi 61 hrisovul 41). 

4) Cumpărată de la Ianaki Logofătul la 1672 gi confirmată prin hrisovul din 
13 Maiu 7187 (1679) gi in care hrisov se face menţiune pentru prima óra „Vrend 
Măria Sa să facă şi mânăstire pe moşia Cotrocenilor“ (Arhive pachetul 1 şi 61 doc. 
21). Afiorosită Mănăstire! Cotroceni prin hisovul din 7188 (1680) Iunie 10, 


www.dacoromanica.ro 


40 


este alăturea cu moşiile sf. monăstiri sf. Troiţa ce se chemă 
Maz&rea Untenii; care moşie cumperatuam Domnia mea de 
la jupon6sa Stanca fata Lecăi Pitarul din Viezuresci ot sud 
Dâmboviţa și de la fiu sei Pană, Stânjenu po bani 50 cin 
ughi (cari fac) 250; şi dintr'aceşti stinjeni 1000, datam Dom- 
nia mea sf. Monăstiri sfinta Troiţa, pentru locul de codru 
ce scrie mai sus stj. 500 să fie moşie pentru moşie Iar stj. 500, 
datam Domnia mea şi am adaos sf. Monăstiri sf. Troiţa, ca 
să fie sf. Monăstiride intărire şi părinţilor călugăi! de hrană 
iar Domniei mele şi părinţilor Domniei mele, vecinică pome- 
nire ; căci că fiind o moşie bună de hrană şi cu mult venit 
şi am dat Domnia mea Zapisul cel de cumperătore al jupâ- 
nesei Stanca de vindare la mâna părintelui Partenie egume- 
nul şi a tot soborul sf. Monăstiri sf. Troita, ca să pâtă fi sf. 
Monăstiri moşie stătătâre şi neclătită in veci. Şi aŭ făcut pă- 
rintele Partenie egumenul şi cu tot soborul sf. Monăstiri sf. 
Troiţa acestă tocmela şi schimb de a lor bună-voe şi fără de 
nici o silă de către Domnia mea şi cu zapisul lor făcut la 
mâna Domniei mele de tocmslă şi de schimb cu boerii şi cu 
părinţii egumeni mărturie; după aceia voind Domnia mea să 
se al6gă şi să se hotărască acest codru de loc de către Mânăs- 
tirea sf. Troiţa, luatam Domnia mea impreună cu părintele 
Partenie egumenul 12 boeri hotarnici din Divanul Domniei 
mele, pre răvaşe domnesci şi sai strins toţi boerit deplin la 
Cotroceni, fiind şi părintele Partenie impreună, şi aşa aŭ ales 
şi aŭ hotărât şi aŭ impietrit, precum scrie mai sus, fiind is- 
pravnic boiarinul Domniei mele Draco vel portar şi saŭ dat 
la mâna domniei mele amândoue răvaşele domnesci şi cartea 
celor 12 boeri hotarnici, care le-am dat Domnia mea la sf: 
Monăstirei Cotroceni, să-i fie acest codru de loc moşie stătătâre 
şi ne clătită in veci. 1) 

3) Şi iar să fie st. Monăstire Cotrocenii, satul Pietrile otsud 
Vlaşca, tótă partea răposatei Domnei Flinei, Dâmna răposatului 
Matei Basarab Voevod şi cu toţi rumâni! şi cu tot venitul din cimp 


1) Serban Vodă cumpăra codrul in timpul boeriei, sau ceva mai târdiii. Insă după 
ce vine domn, lu 13 Iunie 7187 (1679) rânduesce 12 boeri hotarnici, ca din noŭ 
să delimiteze codrul, cuci nu este mulțunit cu intâia delimitare şi el ştie de ce 
face ucast lucru, dar gi noi tim pentrn ce. La întiia delimitare stânjeni celor 6 
trăsătuii erau în număr de 950 stânjeni ; la oa doua delimitare, mal scâte incă o 
a gaptea trăsătură peste cure ia incă 150 de stânjeni în total 1100 stânjeni. (Arhi- 
vele Statului. Condica Cotrocenilor No. 3 fila 15 şi v. 


www.dacoromanica.ro 


Planga Mii 


HARTA COTROCENILOR 








pes: pg te 
` 20 t Lă 
AE A, Giobll e as a is GEN Presz tano 
Bar Tirgsristea! IPN e et 
a CZ CIARA a 
PE a e y pus 
Ki sa CAN SI, s t 2 O 
. - Í ts Es 
E ij sr e T a 
pp că +3 Preo tezei = 
NGI si 
t 4 - ste 2 Maria * 






GAI Rosset 





kara 


eM. Kotroconi i 











= Ce ece, 
EA VW (rs 


II ui Z7 « 


NU 4 ( ZA 
SUUN AV myy . - Kotreceni fi A 
| -Radu Vedă Tis, VI 


Fantaine 


Me Doe 

















ITU 


Că 
2 








CZ 
a 2 


RB KNN 
ne N, mN : “eyre. Alir pik 
o MT 
= = Hi f 


CĂRĂMIDARILOR şi SF. ELEFTERIE 


si Lupeştilor (Sf. Elefterie) 


G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, Grozăvestilor 


I.V. SOCECÙ BUCVRESCI. 


www.dacoromanica.ro 





Alteța Sa Regală Principele Ferdinand cu PrincipelejCarol 
şi Principesa Elisabeta 


www.dacoromanica.ro 


42 


din pădure şi baltă şi din şederea satului şi cu tâte viile bo- 
eresci şi depretutindenilea de preste tot hotarul precum s'aii 
ales și saă hotărât acum in dilele Domniei mele cu 24 de 
boeri notarnici, de către Nica slugerul din Grădişte. Pentru 
că acest sat Pietrile şi cu rumânij, fostaii al răposatei Domnei 
Elinil de cumperătâre incă din domnia răposatului Matei 
Basarab voevod şi laŭ ţinut cu bună pace. lar după mortea 
răposatel Dâmnei Elinil şi a răposatului Matei Basarab voevod, 
Fostaii căzut tâte satele Domnei Elinei câte aŭ avut de cum- 
perătâre a fi pre séma domnâscă şi le-ai ţinut tot din domn 
in domn până in zilele răposatului Ghicăi voevod. Deci atunci 
sculatusai boiarinul Domniei mele Radu Năsturel vel ban 
din Fierăşti, fiind nepot de frate Doamnei Elenei, de ai mers 
şi la Dumnelui cinstitul răposat Domniei mele părinte Constan- 
tin Cantacuzino biv vel postelnic, de aŭ căzut la Dumnelui cu 
multă rugăciune să grăiască Ghicăl vodă, să lase moşiele şi 
satele răposatei mătușa sa Domnei Elinei să fie pre séma lui )) 
Intr'acea, Dumnelui cinstit răposatul Domniei mele părinte, 
după rugăciunea lui, aŭ grăit Ghicăi Vodă şi pentru voia 
Dumnslui, datuiaii Ghica Vodă tóte moşiile şi satele mătuşe- 
sa Dâmnei Elinei, să fie pre séma lui, să le ţie şi să le stă- 
pânâscă el şi iaŭ făcut şi carte de moştenire. După aceia Radul 
Banul el; aŭ fost făcut acest sat Pietrile şi cu rumâni, vindă- 
tor. Intrebataii şi pre părintele Domniei mele de va vrea să-I 
cumpere. Inti'acea Dumnelui socotind că iaste aprópe de alte 
sate ale Domniel sale şi unele se lovesc şi in hotare, tocmi- 
tusaŭ cu Dumnlui Radu-Banul şi Lai cumperat drept taleri 
400 şi cu zapisul lui de vindare şi cu mulţi boeri mărturie. 
Si Paă ţinut Dumnelui răposatul Părinte Domniei mele tot. 
cu bună pace; iar după petrecania Dumnelui, rămasau acest 
sat Pietrile pre séma maicii Domniei mele, Doamnei Elinel, 


1) Satul Pietrile a fost al Dâmnei Eunel soția ruposatului Matei Basarab 
Voevod, cui vu dat de pomenă lui Udriste Nusturel ot Fierăşti; Udriste Wa lăsat 
de moştenire fiului său Radul Năsturel Vel Ban dia Fierăşti. După mârtea Domnel 
Elinei, Constantin Voda Basarab Cârnul, care urmeză in domnia lui Matei Basarab. 
răpesce tâ:e moşiile domnei Elinei la a cărei moştenire avea drept şi Constantin 
Postelnicu! Cantacuzino intre cart şi moşia Pietriie, şi de care se menţioneză aci. 
I) Radu Năsturel capată aceste moşil nuinal in urma intervențiunei bătrânului pos-- 
telnic Constantin Cantacuzino catre Gheor„he Ghica Vodă de óre-ce moşiile rămă- 
sese Pe séma domnâsca. Numai ast-lel ne putem explica, pentru ce Cantacuzenii nv 
daŭ sprijinul lor lui Constantin Bisarah, cân! acesta este detronat.—I) Arhive Mö- 
nustirea Cotrocenii pachet No. 3 doc. 2. 


www.dacoromanica.ro 


43 


de laŭ ţinut şi Dumnei cu bună pace până in zilele lut Gli— 
gorie Voevod a II domnie. Şi fiind Domnia mea in boerie 
intâmplatusaii Domniei mele pribegire la Țarigrad; atunci aŭ 
incăput fraţii Domniei mele la Țarigrad şi tótă casa părinţilor 
Domniei mele la nevoe de către Gligorie Vodă. Deci Domnia 
Sa, maica Domniei mele, fostaii vindut acest sat Pietrile iar la 
boerinul Domniei mele Radul-Banul drept taleri 400 Iar după 
aceia când aŭ fost la dilele Ducăi Vodă, viind Domnia mea 
din pribegie. Iar Radul-Banul vrând să'şi ia ban de la Domnia 
mea, iar vrăjmașii şi pismuitorii maŭ vrut să! lase precum sin- 
gur Dumnslui Banul aŭ mărturisit atuncea fiind Domnia mea 
în boerie cu cinste vel logofăt. Iar după ce dăruindu-mă Dum- 
nedei pre Domnia mea cu Domnia la scaunul moşilor şi stră- 
moşilor Domnieï mele, blagocistivilor şi răposaţi Domni, ve- 
nitaŭ singur Doinnia sa Radul-Banul de aŭ mărturisit, cum 
in boerie ne putând de grija vrăjmaşilor să-şi ia bani. Acum, 
pohtesc să-mi! iaŭ banii precum lam fost vindut şi maï 
nainte. Datuiam Domnia mea toţi banii boerinului Domnie! 
mele Radului Vel ban taleri 400 cu a lui bună voe şi fără 
de nici o silă de către Domnia mea şi aŭ luat bani de la 
Domnia mea din Divan, din'aintea tuturor boerilor Domniei 
mele şi cu zapisul lui la mâna Domniei mele. După aceia 
Domnia mea datulam şi lam adaos la sf. Monăstire a Domniei 
mele de la Cotroceni cu toţi rumânii şi cu tot venitul cum 
scrie maï sus. 

Deci, părintele Egumen Kir Daniel Episcopul, năstavnicul 
Sf. monăstire, ştiind cum are şi Nica slugerul ocină intr'a- 
cest sat Pietrile şi vrend să alégă şi să hotărâscă partea mă- 
măstirei de către Nica slugerul ocină intr'acest sat Pietrile, 
venita impreună cu Nica slugerul ?naintea D-mele in divan, 
de şi-au luat 24 de boeri hotarnici pe ravaşe domnesci. Deci 
când aŭ fost la disi la soroc, iar acei 24 de boeri s'aii strins 
toți deplin la sat la Pietrile, fiind şi boiarinul D-mele Radul 
vel Ban şi Nica slugerul şi intâi aŭ căutat cărţile, hrisovur 
reposatului Matei VV, făcut pre tâte cumperătorile D-nei 
Elena şi o carte a Nicăl slugerul şi aşa aŭ adeverit ucel 24 
de boeri cum că saii cădut Nicăi slugerul, de peste tot satul 
Pietrile a IV parte şi Sf. Mănăstire Cotroceni 2 părţi şi aŭ 
tras totă ocina din hotar până ìn hotar. 

Să se ştie şi hotarele : trăsura dintâi preste baltă, din hota- 


www.dacoromanica.ro 


44 


rul Bănesei, din celațue pre malul Dunăreï in jos până in hotarul 
Puianilor stj. 2280. Alesaŭ partea Nicăi Slugerul pre din sus 
a patra parte stj. 570, rěmasaŭ partea Mănăstirei 1710. A II 
trăsură din hotarul Puénilor, din valea Scârţei pre marginea 
Bălţel de către satul Pietrile în sus până in hotarul Bănesei 
stj. 4980. Alesaii partea Nicăi Slugerul a patra parte pre din 
sus stj. 1070. Rămasaii partea Mănăstire! pre din jos stj. 3213. 

A TI trăsură, din hotarul Puenilor, din Padina Popi, 
pre lângă Gurbanul pre la Scaune, alăturea cu Dadilovul, 
până in Qrumul Giurgiuvului la crucea cea inaltă stj. 3310. 
Alesaŭ partea Nicăi Slugerul pre din sus stj. 1326, remasaŭ 
partea Mănăstirei Cotroceni stj. 3998, cari sau făcut tota 
moşia partea Mănăstirel la câte trei tr äsurile stj. 3921. Aşa 
aŭ ales şi aŭ hotărit cel 24 de boerl, tóta moşia Sf. Mănăstire 
Cotroceni şi o aŭ împetrit după cum este obiceiul şi ispravnic 
sluga D- male Vladimir ftori-portar, precum am vedut D-mea 
şi cartea celor 24 de boerï de hotarnicie şi am adaos rava- 
sele domnesci la păr. eg. Kir Daniil Episcopul. Drept aceia 
am dat şi D mea ca să fie Sf. Mănăstire moşie stătătore şi 
neclătite in veci 1). 

4) Şi lar să fie St Mănastire Cotroceni : satul Dinţeştii ot 
sud Thov, insă de preste tot satul in doue părți stj. 2130 din 
câmp, din păduri, din apă, din șederea satului şi de pretu- 
tindenelea de preste tot hotarul. 

5) Si iar să fie Sf. Mănăstiri moşia ce se chiamă Făsaianii 
de preste tot hotarul două părţi stj. 1067. 

6) Şi tar să fie Sf. Mănăstiri doue mori cu vase in apa 
Argesului in moşia Dinţeştilor. 

7) Şi Yar să fie Sf. Mănăstiri ocină la Luica, stj. 40, care 
este alăturea cu Dinţeştii pre din'jos. 

8) Şi tar să fie St. Mănăstiri şi rumăni in satul Dinţeştil 
anume ..... 9 la număr. Pentru că aceste moșii din Din- 
teşti şi din Fasaiani şi de la Luica şi cu morile de vase Şi 
cu rumăni. cari scriă mai sus, cumpă&ratuleam D-mea de la 
Teodosie călugărul, cari laŭ chemat pre nume mircnesc Tu- 
doran biv vel clucer ot Anin6sa ot sud Muscel, insă moşia 
Dinţeştil stj. 2180 câte bani 45 cin. ughi 255 şi moşia Făsăenil 








1) Hotărnicia acestei moşii s'a ficut la 26 Noembre 7189 (1680). Archive 
Mănăstirea Cotroceni, pachet. 2, doc. 17. 


www.dacoromanica.ro 


45 


st. 1067 pe bani 40 cin. ug. 213 pol. şi2 mori în vase za ugh 
1001) şi 40 de stj. la Luica po bani 100 cin. ughi 20 şi ru~ 
măni capete 10 po ug. 13 cm. ug. 247, care să fac cumperă- 
tórea acestor moşii, precum scrii mal sus şi cu rumăni di- 
rept ug. 846 şi am dat D-mea aceşti bani toţi gata deplin in 
mâna lui Teodosie călugărul şi cu zapis de la mâna lui, la 
mâna D-mele şi cu toţi boerii mărturie, care moşii şi rumăni 
fostuiati şi lui de cumperătore de la Florescul Paharnicul sin 
Socol Clucerul din Cornăţeni şi de la Mihalcea sin Drăgului 
ot Cislăii şi de la jupănâsa lui Elena fata Cârstei, clucerul 
sin Nica Slugerul i Grigorie Sărdarul sinii Bunei Vistierul şi 
aŭ dat tâte zapisele lor la mâna D-mele °). 

9) Şi tar să fie Sf. Mănăstiri ocina (moşia) ce se chiamă 
Găojanii ot sud Ilfov, stj. 1050, din câmp, din pădure, din 
apă, din silistea satului, de pretntindenelea şi de preste tot 
hotarul, cu tot venitul care este alăturea cu moșia Dinţeştilor 
şi Făsăianilor şi se hotăreşte despre câmp cu Curbăneştii, Şi 
de către Argeş cu Mănăstirea Negoeştii şi cu megiaşii din Ne- 
goeşti şi despre altă parte iar cu moşia Negoeştilor. Pentru- 
că acesta moşie Gaojanii, fostaii a G6găi comisul arbănașul 
(elbanezul), cumperată de tată-sěŭ Gogă Armaşul, iar D-mea 
o am cumperat de la jupănésa Toda a Gogăi comisul și de 
la nepotul sěŭ Sima, feciorul fie-se Dumitrei, fata Gâgăl co- 
misul stenjenul, po bani 60 cin. ug. 315 Pol. 2bani, cari i-am 
dat D-nia mea, toti gata la mâinele lor şi cu zapişul lor de 
vendare şi cu boeri mărturie 3). 

10) Şi Iar să fie Sf. Mănăstiri Cotrocenil, ocină ce se chiamă 
Clanţa ‘) de pe apa Colentinei ot sud Ilfov, stj. 1060 din câmp; 
din pudure, din apa Colentinei cu heleşteul şi cu morile, cu 
tot venitul, şi de pretutindenelea de preste tot hotarul, pre 
hotarele cele bătrâne şi pre semne şi hotarele să se ştie : din jos 
din fântâna cu ştiubeiul pre calea Racilor, până in calea morii 


1) Cumpărate cu Zapisul din 27 Ianuarie 7488 (168v). Arhive Mănăstirea 
Cotroceni, pach. 2 act. 15. Afiorosite Munăstirel Cotroceni, prin hrisovul din 17 
Mai 7188 (1680). Archive Mănăstirea Cotroceni, pach. 3, act. 13. Veţi şi hrisovul 
din 8 Iunie 7188 (1080). Archive Mănăstirea Cotroceni, pac. 2, act. 23. 

2) Vedi actele acestei moşii in pachetul 2 al Monăstirei Cotroceni documentele 
1,92, 3, 6 gi 9. Documentele au o importanță deosebita pentru familia Florescilor. 

3) Acâstă moşie o afieroseşte Serban Cantacuzen Mănăstirei Cotroceni cu 
hrisovul din 5 Iunie 7188 (1680). Arhive Condica Cotrocenilor 3, fila 84 v. gi 82. 
4) Cumpărate la 28 Oct. 7189 (4680). Archiva Condica Cotrocenilăr, No. 3, 


fila 46 


www.dacoromanica.ro 


46 


“Grozăveştilor de sus; şi din sus merge pe calea Baii până în 
calea Măicăneştilor in rovină şi trece din rovină in sus, până 
in cărările vacilor. Pentru că am cumperat Domniea-Mea de 
la Oncea şi de la frate-s&ii Patraşcu, feciorii Popei Mantei din 
Bucuresci şi de la nepoţii lor Patraşcu şi lanaki i Balaşa i 
Elina senii Gheorghe Logofetul brat Oncel i Patraşcu, pre 
bani gata ughi 1000 şi i-am dat D-mea toţi gata deplin la 
mâinele lor, dinaintea tuturor boerilor D-mele in Divan, cu 
zapisul lor de vândqare şi cu boeri mărturie !). 

11) Şi iar să fie sf. M-ri Cotrocenil un codru de loc din 
moşia monăstirei Sf. Savel ce se chiamă Grozăveştii gin jos 2) 
dă pre Kolintina, însă stânjeni 200 în t6te părţile şi în lung 
şi in lat. P-că ajungend capul iazului pre acestă moşie, şi 
fiind tot pădure merâe (pădure mare désă cu înnalţime egală) 
pus-am Domnia mea de om curăţii şi s'a făcut iazul, de la cari 
Monăstirea Sf. Sava nici un folos nu avea 3. Deci am făcut Dum- 
n6mea schimb cu monăstirea Sfinţi Sava, de aŭ dat Dom- 
niei mele acest codru de loc. Iar Dumnea mea insă am dat 
monăstirei Sf. Savei un loc de patru prăvălii aici in Bucu- 
resci, care iaste la ulița cea mare, ce merge spre biserica 
Colţei Clucer şi iaste diu sus pre lângă Drăgan lusbaşa şi 
-din jos, pre lângă jupânesa Smaragda a lui Lefter Căpitanul 
-de Vernesci (sat lângă Buzăi), în lung stânjeni 28 şi in lat 
stânjeni 6, ce a fost şi Domniei mele de cumperătore, de la 
acestă jupånésă Smaragda şi de la feciorii ei, drept taleri 60 
ca să fie moşie pentru moşie. După aceia făcutam Domnia 
mea şi prăvăliile, cu pimniţă sub densele, cu tóte pe deplin, 
cu cheltuiala Domniei mele, ca să fie monăstirea Sf. Savel 
-de întărire si călugărilor de hrană; iar Domniei mele şi pä- 
rinţilor Domniei mele pomană in veci, fiind singur şi Sf. Sa 
Patriarchul Dosothei al Ierusalimului, a căruia metoh iaste şi 
“Sf. Sava. Şi aşa cu voia Sf. Sale dând şi cartea Sf. Sale de 
tocmâlă şi de aşedămint. 

19) Și iar să fiesf. monăstiri Cotroceni, satul Cârstienesci 
-dupre Kolintina ot Sud Ilfov, tot satul cu toţi Românii şi cu 


4) Inchinata Mănăstire Cotroceni cu hrisovul din 10 Decembre 7189 (1680), 
Archiva Condica Mănăstirei Cotroceni, fila 48 v. 

2) Vedi satul Grozăveşti. 

3) Şerban Cantacuzen, cumpără moşia Grozăveşti de jos la 20 Noembre 
7189 (1680). Archive condica monăstirei Cotroceni, fila 46 v. şi 47. 


www.dacoromanica.ro 


tot venitul, din câmp, din pădure, din apa Colentinii şi din 
șederea satului, de pretutindenelea şi de preste tot hotaru, 
pre hotarele cele bătrâne şi pe semne. Şi rumâni să se scie 
pre anume : Creciun cu feciorii lui, Vladu cu feciorii lui, Dra- 
gomir cu feciorii lui, lanaki cu feciorii lui, şi alt Creciun cu 
feciorii lui, Bară cu feciorii lui, Stroia cu feciorii lui, Florea 
sin Badului Pencă cu feciorii lui, Badea brat (frate) Florii 
cu feciorii lui, Bran cu feciori! lui, Dan cu feciorii lui Ivoin 
cu feciorii lui şi cu alţi Rumâni câţi sar maï afla din partea 
jupânesei Neagăi, fata iui Pătrascu Postelnicu. Pentru că laŭ 
cumpărat Domnia mea de la jupânesa Neacşa a Radului Căpi- 
tanul Dudescul şi de la feciorii ei Radul i Gheorghe i Hrizea 
i Andrei, fiii Radului Căpitanul Dudescul 400 şi cu zapisul 
lor de vândare şi cu boeri martori )). 

13) Şi iar să fie Sf. monăstiri satul Hierăsti ot Sud Ilfov, 
tot satul şi cu toţi Rumânii şi cu tot venitul, din câmp, din 
pădure, din apă şi cu balta şi din şederea satului de pre- 
tutindenelea şi de preste tot hotarul, pre hotarele cele bă- 
trâne şi pe semne. Şi Rumâni pe anume: Avram cu fe- 
ciorii lui Radoslav i Mihail sinii lui Avram şi cu feciorii lor. 
Stepan Croitoru! cu feciorii lui, Radoslav cu feciorii, Musat 
brat (fratele lui) Radoslav cu feciorii lui, Dumitru cu feciorii 
lui, Dionisie cu feciorii lui, Radul cu feciorii lui, Stoica cu 
feciorii, Badea i brat ego (şi fratele lui) Dragomir i Nistor şi 
cu feciorii lor. Stoica i brat ego Balica cu feciorii lor, Co- 
man cu feciorii lui, Sulgar cu feciorii lui şi cu alţi câţi se 
bor m ï afla Rumâni. Pentru că acest sat Heresci, cumpe- 
ratul-am Domnia mea incă din boenic?) fiind Domnia mea 
Vel Spătar, de la jupânésa Flina Pârdesca drept bani gata 
ughi 366 pol şi cu zapisul ei de vindare şi cu boeri mărturie. 

14) Şi iar să fie Sf. monăstiri Cotroceni, satul Făureii ot 
sud Ilfov, tot satul cu tot hotarul şi cu tot venitul, din câmp, 


1) Afierosită monastirei Cotroceni, cu actul din 27 Septembre 7189 (1680). 
Moşia a fost în vechime a lui Radul Dudescu. Moşia Crăstienescii s'a unit cu mo- 
gia Grozăvescil de jos, intr'un hotar ce se zice acuimn la Herăstrău. Archiva monas- 
tirea Cotroceni, condica 3, fila 43 şi v. 

2) La 7478 (16172) în timpul lui Antonie Vodă din Popeşti fiind atunci Şer- 
ban Cantacuzen vel spătar. Jupânesa Ilinca Parddsca este fata domni Florica fiica 
lui Mihaiă Vodă Vitezul. Ia în a dona căsătorie pe Pană Pardescu, vel Stolnic din 
care nu a avut de cât o singură fată numită Alexandra (Ştire comunicata). Archive 
monăstirea Cotroceni, pach. 6, act 16. Data monastirei Cotroceni prin hrisovul din 
10 Iulie 7188 (1680) ibidem hris. 17. 


. www.dacoromanica.ro 


48 


din apă, cu balta, din șederea satului și de pretutindenilea şi 
de preste tot hotarul, din hotar pânăn hotar şi in lung şiin 
lat cât se va alege. Pentru că am cumpărat Domnia mea de la. 
jupân6sa Kaplea Buzâsca stânjeni 600 za ughi 160 şi de la Cos- 
tantin şi de la frate-sâi Barbul sinil Matei Postelnicul Bu- 
zescul stânjeni 8000 za ughi 320 şi de la Fătul Căpitanul şi 
de la frate-seŭ Oprea Căpitanul, sinit Nică! Căpitanul stinjent 
500 za ughi 320 şi iar de la dinșii stinjeni 200 drept ughi 66- 
pol şi de la Megieşii din Făurei anume: Radul cu fratele seii 
Galuşca și Tatul cu fratele sei Nanul şi Vladu Vătaful şi 
Muşat şi Paraschiva şi cu cumnatu-seii Iane şi alalţi megiaşi 
din Făurei stânjeni 200 za ughi 66 pol, insă moşie sterpă fără 
Rumâni, cari se face t6tă moşia satului Făurei stânjeni 2400 
cumperată cu bani gata za ughi 933 costande 6, cari iam dat 
Domnia mea toţi gata deplini la mâinile acestor boeri şi me- 
giaşi vindetori, car! sunt pe rind scriși mai sus şi cu zapi- 
sele lor de vindare şi cu boeri mărturie. Şi-au vindut ei de 
a lor bună-voe şi fără de nici o silă de către Domnia mea)). 

15) Şi iar să fie Sf. monrstire Cotrocenii satul Făcăenii ot 
sud Ialomiţa, tótă moşia partea jupânesei Voichiţei şi a su- 
rovisa jupânesei Maricăi de Ojogea, cu câmpul şi cu balta cu 
tot venitul, şi din şederea satului de pretutindenelea de 
preste tot hotatul. Pentru-că acestă ocină fostă a jupânesei 
Voichiţei şi a surorel ei Marica fiind de zestre despre muma 
lor jupânâsa Vlădaia, de aŭ ţinut cu bună pace, iar după 
mârtea jupânesei Voichiţei, sorusa jupân6sa Marica, iaŭ dat 
şi iaŭ adaos dintr'acâstă moşie de la Făcăiani la Sf. monăs- 
tire a Domniei m le Cotroceni, stânjeni...... pentru pomână, 
iar stânjeni 1450, cumperatui-am Domnia mea de la jupånésa 
Marica stânjeni câte bani 66 cin tal. 725 cin ughi 473 şi i-aă 
vindut Domniei mele de a el bună voe şi cu zapis de vin- 
dare şi cu boerit Domniei mele mărturie 3). 

16) Şiiar să fie sf. Monăstiri şi Viele din délul Ţigăneştilor ot 
sud Muscel care se chiamă Râpa de sus şi Râpa de jos, cu casele 
cu pimniţă cu slomnul cu sghiabul cu tescul?) Şi iar 8 răz6re 


1) Afierositul Monastirea: Cotroceni cu hrisovul din 29 August 7189 (1681). 
Archive monăstirea Cotioceni pach. 11 hris 9. 

2) Aferosita la 29 Auguət 7189 (1680) Archive ibidem. 

3) Tóte aceste sunt atierosite de Seban Cantacuzino cu hrisovul din 6 Iunie- 
7188 (1680). Aceste au fost ale lui Vintila şi a putinaşului Neagu feciorul Neculei. 
Logofăt Țigănescu, (Arhive M-rea Cotroceni pach. 10 hrisovul 17) 


www.dacoromanica.ro 





Alteța Sa Regală Principesa jaria cu mica Principesă Maria 


G, M. Ionescu.— Istoria Cota ocenilor, 


www.dacoromanica.ro 


50 


de vie ce sunt in Piscul lu Barzu şi cu locul sterp ce merge 
până in hotarul din vale şi in sus pe vale, până in cursura 
văil și in jos alăturea cu viele lui Dumitraşco Logofătul. Şi 
în sat in Ţigănesci trei stânjeni de delniţă (făşie de păment cu 
fânâţă) in lat; iar in lung câtse va alege. Pentru că aceste vii 
şi cu tóte pe deplin cum scrie mai sus, cumperatul6m D-mea 
de la Radul Postelnicul nepotul lui Stroe Vornicul din Golesci 
drept bani gata taleri 210 şi cu Zapisul lui de vânzare şi cu 
boeri mărturie !). 

17) Şi iar să fiie st. M. şi Cotroceni) Viele de pe valea Vă- 
lenilor in Delul Bărbăteşcilor ot sud Dâmboviţa şi cu 2 delniţe 
in sat în Bărbătesci şi cu livedile în piele viilor. Pentru că 
aceste vif fostaii ale lui Neagoe Banul Săcuenul ?) de cumpărătâre 
de la Udriste Camaraşul şi de la Cost. Tăicanul din sateni şi 
de la Radu i Stanislav dă acolo; iar după mortea lui cum- 
peratulem D-nia mea de la ginerele său Bădică Clucerul din 
Bucşani şi de la jupănâsa lui Bălaşa fata lui Neagoe Banul 
drept taleri 500, care iam poruncit D-mea Păr. egumen Kir. 
Daniel Episcopul de aii dat aceşti bani, din venitul sf. M-ri 
la mâna Bădicăi Cluceriul şi a jupănesei lui Bălaşa şi cu za- 
pisul de vândare şi cu boeri mărturie?) 

Şi aicia iar să se scie că am cumperat D-mea M-reï St. 
Savel un loc de prăvălie la Uliţa cea mare, care merge spre 
Colțea Clucerul de la jup. Smaragda Lefterdia drept taleri 60, 
care este din Dragan lusbașa in jos, care este in potriva lui Matei 
Cojocariul şi să vecinesce cu Dima slujer şi cn jup. Rada insă 
în lat stj. 6 şi am făcut D-mea pimniţă şi prăvălii pe acest 
loc şi le-am dat D-mea M-rei Sf. Savei schimb, pentru un 
codru de loc de la Colentina, unde aŭ făcut D-mea iazul 
pentru care schimb şi tocmială scrie mai sus. După aceia maï 
cumperatam D-mea iar de la jupăneea Smaragda pe lângă 
acest loc stj. 300 drept taleri 40 şi la dat D-mea iar M-rei 
Sf. Savei, care se face tot locul până in Petco Abagiii stj. 9 
drept bani gata taleri 100, care iam dat D-mea, toţi gata de- 


1) Arhive M-rea Cotroceni hrisovele 17 şi 18. 

2) Negoe Banul Secuianu este acela căruia Antonie Vodă din Popesci i-a 
tăiat nasul din causa părilor boerilor Postelnicesci (veţi Letopiseţ de Kogălnicenul 
HI pagina 148. 

3) (Arhive. Condica Cotrocenilor II fila 10) Vânzarea se face la 4 August 
1189 (1681). 


www.dacoromanica.ro 


51 


plin la mâna jupânesei Smargdei şi am dat Domnia mea şi 
zapisul la M rea Sf. Save ca să fie acest loc cu prăvăliele moşie 
stătătâre, moşie pentru moşie !). 

18) Şi iar să fie sf. M-ria D-mele Cotroceni, tâtă ocina 
(moşia) satului Negoeşti ot sud Tlfov, insă din hotarul Din- 
teştilor până in hotarul.M-rei Negoeştilor stj. 150 din câmp 
din pădure din apă şi de pretutindenelea, pentru că aŭ cum- 
perat părintele egumenul, Kir Daniel Episcopul, de la moş- 
neniï satului Negoeşti anume Vişan, i Andronie, i Ión, i Negoe, 
i Ban, i Radu cu bani din venitul Sf. M-rii stj.... po bani 50 
cu taleri 56 şi 33 costande şi cu zspisele lor de vânqare şi 
cu boeri mărturie 2). 

19) Şi iar să fie sf. Monastir! Cotrocenil nisce rumâni din 
sat din Slănicul de Jos ot sud Muscel, anume: Radul, sin 
Radului gură Nâgră cu trei feciori şi Radul vornic (nepot) 
Radul cu un fecior şi Stancul Brat (frate) Radul i cu un fe- 
cior (şi Filip brat Stancului, i Vlaicul vornic Radului gură 
Negră cu trei feciori însă numai capetele lor şi cu toţi fe- 
ciorii lor, fără moşie. Pentru că aceşti rumâni fostaŭ al lui 
Teodosie Călugărul de la Anin6sa?) Deci vindend el satul 
Dinţescii şi cu 19 capete de rumâni, cari sunt mai sus scriși 
anume, şi fiind fugiti, venitaŭ capete 7 şi lipsind capete 12, 
datai Domniei Mele aceşti rumâni din Slănicul de Jos, cari scrim 
maï sus, ca să fie cap pentru cap şi ceia lalţi din Dinţesci 
capete 12 când ar veni, iar să fie ai sf. Mânăstiri. Pentru că 
aşa sai tocmit cu Domnia nea cu zapisul lui şi cu boerii 
Domniei mele mărturie. 

20) Şi iar să fie sf. Mânăstiri D-niei Mele Cotroceni, satu Bu- 
cul despre Ialomiţa ot sud Ialomiţa, insă tâtă partea jupâne- 
sei Stancăi fata Lecăi Pitarul din Viezuresci şi a fie-sei 
Paană stânjeni de moşie 1159 din câmp, din pădure, din apă 
şi cu 2 vaduri de mâră, unul de către satul Bucul, altul de 
către Pupezeni şi cu 22 de stânjeni de ocină din moşia Pu- 
pezenilor şi din şederea satului de pretutindenelea şi despre 


1) Veţi istoricul statului Grozăveşti. 
2) Cumpărarea s'a făcut la 21 Genare 7190 (1682) (Arhive. M-rea Cotroceni 
pach. 2 act 25). 

3) Acest călugăr l'a chemat în mirenie Tudoran bi vel clucer. El a avut d3 cum- 
părător atât moşia cât şi rumâni de la Fiorescu paharnicul, snă otocol Clucerul de 
Cornăţeni şi de la Mihalcea paharnicul snă Dragul. (Aliorosiţi cu hrisovul din 8 
Iulie 7488 (1680) Arhive, ibidem act 23). 


www.dacoromanica.ro 


52 


tot hotarul din hotar pånă ìn hotar, precum ieste alésă ho- 
tărâtă, impetrită şi din sus şi din jos care să fiv stânjen cu 
cei de la Pupezeni 1181. Pentru că iam cumpěrat Domnia Mea de 
la jnpânesa Stanca şi de la fiul seă Paană stânjeni câte 100: 
de bani cin taler 888 cin unghi 591, cari iam dat dum- 
n6ei toţi gata şi deplin la mână jupânesei Stanca şi a fiului 
sei Paană, dinaintea tuturor boerilor dumnelor şi cu zapisul 
lor de vindare şi cn boevi mărturie!) 

21) Şi iar să fie Mânăstirea Cotroceni ocină tot intr'acest 
sat Bucul, tâtă partea jupânesei Stancăi, câtă aŭ avut de zestre 
dată de mama sa Stanca şi de frate sei Paană stânjeni 500 
din câmp din pădure din apă, din şederea satului depretu- 
tindenea si de peste tot hotarul, care ieste tot intrun hotar 
pentru ci am cumpărat Domnia Mea de la jupânesa Ancuţa 
şi de la bărbatul eï Dancul sin Coltei Clucerul Doicescul 
stânjenul câte 100 de bani cin taleri 375 cin ug. 250 şi am 
dat dumneei toţi gata deplin la mâna jupânesei Ancuţei şi a 
bărbatului ei Danciul Căpitanul, din naintea tuturor boerilor 
dumnelor şi cu zapisul lor de vindare şi cu boeri mărturie. 
Face tóta ocina Bucului precum scrie mai sus şi cu cei de 
la Pupezeni 1681 pe bani 100 cin taleri 1261 cin ughi 841. 

22) Şi iar să fie sf. Mânăstiri Cotroceni moşie in satul Bucul 
de Sus ce să dice Bucul Bătrân, tótă partea lui Vintilă fe- 
ciorul lui Nedelea şi a feciorilor lui Radului i Mihalcea, de 
peste tot satul şi in lung şi in lat stânjenul 180, din câmp 
din apă din șederea satului, de pretutindenele şi de peste 
tot hotarul. Pentru că am cumpărat Domnia Mea de la Vintilă 
şi de la feciorii lui Radu şi Mihalcea stânjenul câte 109 de 
bani, tal. 135 cin ug 90 şi cu zapisul de vindare şi cu boerii 
Dominei Mele mărturie. Insă in lungul acestei ocine stânjenul 
180 din hotar până in hotar, precum merge şi alaltă ocină. 
acestui sat Bucul de sus. 

23) Si iar să fie sf. Mânăstiri a Domniei Mele Cotrocenii 
ocină intr'acest sat Bucul de sus, tâtă partea popei lui Du- 
mitru şi a fie-si Stancăi nepota lui Vintilă de peste tot satul 
stânjeni 120 din câmp din pădure din apă, din şederea sa- 
tului, depretutindenelea. şi de preste tot hotarul. Pentru că 





1) Alierosit la 7189 (1680) Septembre 26 (Arhive. Condica Mânăstirei Cotroceni 
THI fila 200). 


www.dacoromanica.ro 


53 


am cumpărat Domnia Mea de la Stanca fata Popel lui Du- 
mitru stânjenul pe bani 100 cin ugh CO şi cu zapis al e! de 
vinzare şi cu boeri mărturie. 

24) Şi iar să fie Mânăstirei Cotroceni, moşie int'acest sat 
Bucul de sus, din partea lui Stan Răul şi a fiu-săă Niculae 
sin Stan Răul stânjenul po bani 100 cin ug 20 şi cu zapisul 
lui de vidare şi cu boerii marturi. 

25) Şi iar să fie sf. Mânăstirii a Domniei Mele Cotroceni 
satul Matăsescii de pe Ialomiţa, tot satul cu tot hotarul şi cu 
tot venitul, insă tótă partea lui Ianaki lusbasa Mătăsescu şi 
a nepotu-seii Dumitru şi a Neagăi femeia lui Vlădilă Logo- 
jătul şi a sorăsi Vlădoaia fetele lui Vladimir din Mătăsesci 
stânjeni 1200 din câmp, din pădure, din apa Ialomiţei din 
şedsrea satului şi depretutindenea de peste tot hotarul din 
hotar până în hotar, precum este alesă, hotărâtă, impetrită şi 
din sus şi din jos. Pentru că am cumpărat Domnia Mea de 
la Ianaki lusbasa Mătăsescul și de la nepotu săi Dumitru şi 
de la Neaga femeia lui Vlădila Logofătul şi de la sora eï 
Vlădaia fetele lui Vladimir din Mătăsesci stânjenul pe bani 100 
cin tal 990 cin ug 600 care le-aii dat Domnia Mea toţi banii 
gata la mânele lor şi cu zapisul lor de vindare şi cu boerii 
mărturie !) 

26) Şi iar să fie sf. Mânăstiri satul Bol6sca dupre Dâmbo- 
viţa ot sud Ilfov, toată partea boiarinului Domniei Mele State 
vel vistier din câmp, din pădure, din apă cu morile şi din 
şedere satului cu casele şi cu viele şi cu pământuri cu li- 
vezile de pretutindenelea și de peste tot hotarul, veri cât sar 
alege. Pentru ca acestă moşie Bolâsca fostaŭ a boerinului 
d-mele State Vel Vistier de cumpărătâre de la Paraschiva lo- 
gofătul Bolesteanul. Deci şi unde că după ce voii cumpera 
D-mea, acâstă moşie o voii da D-mea şi o voiii adăoga la 
sf. Monastire a D-mele Cotrocenii, ci mai mult pentru aceia 
saii indemnat de o aŭ vândut D-mele ca să fie lui pomene. 
Şi aŭ vândut de a lui bună voe şi fără de nici o silă de că- 
tre Domnia mea. 

27) Şi iar să fiesf. Monăstiri Cotrocenii satul Hărteştii ot 


1) Arhive. Momastirea Cotroceni cond. III fila 217 v. şi 218. La 18 Aprilid 7229 
Eg. Averkie mat cumpără 500 stânjeni în Mătăsesei, ibidem fila 218 v. şi 219. 
Cumpărată la 71911 (1682) Decebre 16 (Archive Monastirea Cotroc. pachet. 35 doc. 
14) veţi şi documentul 17 din 15 Iulie 1686 ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


54 


sud Muscel, tot satul cu tot hotarul, şi cu toţi rumânii câţi s'ar afla. 
şi cu venitul din câmp, din pădure, din apă cu vaduri de móră în 
riul Câmpului-Lung, şi din şederea satului şi cu casele cu pim- 
niţa de pétră, cu livedile, cu pometurile depretutindenelea de 
peste tot hotarul. Pentru că acest sat Ilărteșştii, fosta a jupânesei 
Despei, cari aŭ fost a lui Ioan Vistierul, şi tot Tai ţinut pe 
séma eï cu bună pace, iar după aceia aŭ fost in dilele repo- 
satului Antonie Voevod, fiind Domnia-niea in boerie in cinste 
vel Spetar, iar jupâneasa Despa, fiind ajunsă la adânci betrineţe, 
şi ne având cine o câuta, cădutai la Domnia Mea de o am 
căutat, şi o am miluit, şi o am isbăvit de mult nevoi. Deci şi 
ea pentru binele și căutarea ce a avut de către Domnia Mea 
şi 6re-ce când pohtea de cheltuială nu lipsiam a nu 1 trimite. 
Dataii şi aŭ hărăzit Domniei Mele acest sat Ilărteştii ca să "1 
fie de pomenire şi aŭ dat tâte cărţile şi zapisele ce aŭ avut 
de moştenirea acestui sat Hărtescii la Monăstirea Domniei 
Mele Cotroceni, ca să fie Sfintei Monăstiri de întărire și lor 
de mare pomană. 

25) Şi iar să fie Sf. Mânăstirii Cotroceni moşie in muntele 
Buceciului de către apusul s6relui şi semnele acestei moșii 
insă să se scie pe nume: Din curmătură in dreptul Locului 
până in riul Ursului, şi din riul Ursului in sus, cât ţine vêrful 
muntelui Buceciului tot, până in matca Ialomicióreï şi de acolo, 
pe matca Ialomicidrei iu jos în dreptul Isvorului al Curmă- 
turei, şi de acolo pe isvorul Curmăturei in sus iar până la Curmă- 
tură. Peutru că acestă ocină din muntele Buceciului, pe semne 
şi pe hotare cum scrie maï sus, fostati de moşie al boerilor 
din Cocorăscii Kaplei despre mâşa lor jupânesa Kaplea, anume 
Matei Căpitanul sin Calotă Căpitanul, i Ghiorma sin Fierei Că- 
pitanul Ipak (asenienea) Ghiorma sin Calota cel betrin şi cu 
nepoţii lor, i Gheorghe cu frate-seii Patraşco ot Câmpina, i 
Mihalcea cu frate-seii Iordachi sinii Neculai şi cu nepotul lor 
Stroe. Aceştia toţi venitaii la Domnia Mea de aŭ vândut 
Domniei Mele acâstă moşie din muntele Buceciul, drept bani 
gata galbeni 200 și cu zapisul lor de vinqare şi cu boeri măr- 
turie !); insă afară de două stânci: una anume Délulu alta a 
Gorgotei, ce sunt date de moşie lor de pomană. 


1) Serbin Voda Cantacuzino o afirosesce Monăstirei Cotroceni şi părintelui 
Daniel episcopul e,umenul disei Monăstirk cu hrisovul din 9 Ianuarie. Anul 7189 (1681). 


www.dacoromanica.ro 


55 


29) Şi iar să fie Sf. Monăstiri a Domnie Mele Cotroceni, 
tote prăvăliele ce aii fost ale Domniei Mele din Bucuresci, care 
sunt la uliţa cea mare, impotriva bisericel Neguţătorilor şi cu 
pimniţa de sub densele, şi cu tot locul precum este ocolit cu 
bolovani 1). Pentru că tot locul acestor prăvălii, cumperatul-am 
Domnia Mea incă mai dinainte vreme, fiind Domnia Mea in 
Boerie in cinste vel postelnic. intâiii de la jupâneasa Miţa a 
lui Iane Cojocarul 3}, locul de prăvălie şi de pimniţă in lung şi 
in lat in faţa uliţei stânjeni 6. palme 6;şi in lung stânjeni 28 
drept taleri 47 ce le-ai fost şi lor de cumperătâre de la ju- 
pân6sa Necşa a Stoicăl Paharnicu din Rosvad şi de la Ghinea 
sin Cotil şi de la frate-săă Dima şi de la surorile lor 3). Şi iar 
am mal cumpărat Domnia Mea de la Gheorghe Cojocarul Pas- 
pala, locul lui ce Paŭ avut pe lângă pimniţă la uliţă stânjeni 
1 pol. şi palme 3 pol. şi in lung până in uliţa despre Drăghici 
Logofetul, stânjeni 26 drept taleri 30 4). Şi iar am cumperat 
Domnia Mea de la Vasilie sin Vasilie Stolnicul ot Câmpina, 
partea lui cât a avut lângă aceste locuri drept taleri 22 pol. 5). 
Și iar am cumperat Domnia Mea de la jupânesca Anghelina 
a lui Calotă Clucerul şi de la fio-seŭ Costantin şi de la fie-sa 


1) Hrisovul lui Serban Vodă Cantacuzino inchină Sfintei Monăstiri Cotroceni 
tâte prăvăliele in număr de 7 la 8, Ghenare 7191 (1683), ce le-a cumpărat mul 
dinainte vreme in Mahalua Grecilor in tergul de sus, linga care loc au mai cum- 
përat şi alte locuri in urma acestui Hrisov Sau iaceput zidirea hanului, care han 
până a nu se ispravi, au r&posat Măria Sa, rămiind partea din Crir&ţ ne zidită, pe 
care loc ce au rămas ne zidit, au avut de gând su facă grajduri ci fimd că au rămas 
ne săvârşit gândul Măriel Sate, Eumenii de atuncea au inchis cu un zid prost locul 
acela. Acum dară in dilele Märit Sale 1& Constantin Al. Ipsilanti Voevod la leat 1803 
Octombre 15, sai făcut şi s'a săvârşit cum se vede prin cheltuiala şi ostenâla sme- 
reniei nòstre 5 ăoytuavplzns Cotroceanu Visarion Aaâprolpa (Arhive Condica Mănăs- 
tiret Cotroceni No 1, fila 60. 

2) Acel loc se află lângă biserica Grecilor ; ; Muşa ne spune in actul de vin- 
dare că al vinde din causă ci „Rămânând eŭ săraca de bozrul meč şi ajungând la 
bogata lipsa“. Serban vel Postelnic il cumpără la 26 Februarie :184 (1676) (Arhive. 
Condica Monăstirei Cotroceni 1 fila 53, afierosite la 20 Octombre, 7189 (1680). Arhive. 
Mănasţirea Cotroceni pachetul 25 hrisovul 30. 

3) Serban Cantacuzino a cumparat mul mult de 39 locuri in Bucuresci intre 
care gi 4—4 prăvălii de la Mănăstirea Rudulul Voda cu locul lor în Bucurescl în 
mahalaua Grecilor de au facut hanul (Serban Vodă) pe acel loc, iar egumenul Par- 
tenie nai tărziu mal cumpără incă şapte prăvălii la 10 Martie 7198 (1690). (Arhive 
Condica Cotrocenilor No. 1 fila 68). 

4) Şerban vel Postelnic cumpăra in terg tot în prejma bisericei Grece de la 
George Paspala pe care il are de cumpăratâre de la Zaharia Muceu cu zupisul din 
10 Agust 71v5 (1677) (Arhive Condica Monăstirel Cotroceni 1 fila 54 v.). 

5) Alăturea cu locul amintit unde era pimniţă mal cumpără Serban Canta- 
cuzen un loc 7185 (1677) August 12 fila 54 v. şi 35). Tot acolo mal cumpăra un 
Inc de 2 prăvalil de la jupâneasa Sultana Bogdaproste. 14 April 7193 1685) Arhive. 
Moniăstirea Cotroceni, pachetul 25 hrisovul 36. 


www.dacoromanica.ro 


56 


Mihalcea, locul lor tot cât aŭ avut pe din sus, alăturea cu 
locul de la Gheorghe Paspala, drept taleri 63 1). Semnele acestui 
loc să se scie: Din piatră in lat, stânjeni 5 şi 2 palme 
până in locul Neculej Zugravul, şi in lung stânjeni 27, până 
in uliţa către Drăghici Logofetul, cari se fac aceste cumpe- 
rătorl peste tot locul acestor prăvălil 162 taleri pol. cinci ughi 150 
şi 6 costande, şi aŭ vindut acesti toţi câţi sunt mai sus scriși 
ei de a lor bună-voe şi fără de nici o silă şi cu zapisele lor 
de vindare şi cu boeri mărturie. 

30) Şi lar să fie Sf. M-ri Cotroceni, moşia ce se chiamă 
Tămăduiasca, care este pe din sus alăturea cu hotarul Bă- 
lescăi, stj. 1500, ce aŭ fost tótă partea lui Matei Clucerul 
Ciorogârleanul, din câmp, din pădure, din apă cu vad de 
moră in apa Dâmboviţei şi din şederea satului depretutin- 
denelea şi de peste tot hotarul, pentru că aŭ cumperat 
D-mea de la Matei Clucerul stinjenul câte bani 66, care se fac 
taleri 750. Şi i-am dat D-mea aceşti bani toţi gata la mâna 
lui şi cu zapisul de vândare şi cu mulţi boeri mărturie. 

31) Şi Iar să fie Sf. M-ri Cotroceni, moşie in Pupezeni 
ot sud Ialomiţa tótă partea lui Tudor lusbaşa din Buk. . . . . din 
moşia ce «ste al6să st. 40, din câmp, din pădure, din apă şi de 


4) Serban Cantacuzino vel spătar cumpără acest loc de la sus numiţi proprietari, 
un loc de prăvălie in Tărgul ce Sus în ulița Zlătarilor alăturea cu locul cumpărat 
arat de la G. cojocurul Pispala. 

Iunie 7187 (1679) (Arhive ibidem fila 55—58) 
Idem de la Manta Portar şi femeia lui Maria 7104 Sep. 12 
Arhive M-rea Cotroceni. pach 25 act 38 

Idem Serban şi sora sa Balaşa feciorul lui Nicolae Zugravul, un loc de pră- 

vălie în Bucureşti 7194 Aprilie 9. 
ibidem act. 93 

Idem de la I6n Cismarul ibidem act 40 

Idem de lu Necula feciorul lui Iane Cupeţul de la Florey un loc de casă 7193 
Aprilie 23 ibidem act 17. 

Idem de la Tudora un loc de prăvălie 7194 Aprilie 9 

ibidem act 41 

Idem de Leica feciorul lui Dumitru Făramiţa şi cu femeea luy. ibidem act 42 

Idem de la Panait nepotul Doney Pepanul Aprilie 23 7194. ibidem act 43 

Idem de la Ilina juțânesa Badelui Logolătul la ulița Zlătarilor 719% Iulie 6 
ibidam act 44. 

Idem de la Jipai Barbu Negoiţă sii Burbului Logofătul 7195 Mai 43. ibidem 
act 45 

idem Manta Portarul 1195 Mut 43 ibidem act 46. 

Idem Idem 7195 Iulie 119. ibidem act 48 

Idem de la Manul Neguţătărul ibidem act 49. 

Dintr'un act a lul egumenul Paise Raduliotul se constată că hanul Serban Vodă 
era terminat în anul 7198 Mal 10 find egumen Partenie 
ibidem act 50 


www.dacoromanica.ro 


Plansa Mii 


PLANUL 
MOŞIEI STATULUI 


VATRA M"! COTROCENI 
















855.3148 






Câmpul cu araluri 











Islazu 64.6900 
A ai Lunca cu fineață 38.2560 
din districtul Ilfov Lagărul (fără vie) 371.2675 

Ridicat şi hotărnicit la anul 1876 de Ing. hotărn. 


Viile cu embatic din mijlocul 
lagărălui 

Viile de lângă drumul Dom- 
neştilor 








M. BACALOGLO şi D. PETRESCU 







22,4840 















48.7205 














Locurile cu embatic suu res- 
cumpărate dintre Mrea 
| Sai va să Cotroceni şi Dâmboviţa 107.3274 
e EN ee Drumuri şi şosele 19,4000 
y oo ai PERA Locul ocupat de linia ferata 4.3000 
St, w M o Misia Es e vile Ei E pie etcor SN e ON EA Erbariele şi cu Pyrotechnia| 26.0500 
EA pg a AT A A ANES EE e ul ai A E A, ET E E T 7 E A Pe 57 K 4 Total 
S t s Geer aay ae CE Pe ph E TIT A Ai í au A 
sc Dl ; y H . ' ` de. a 
Di X i 
r 
i 
o [i 
a 
è i 
aj 


i 


Vilegiu, 


n 








G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, Grozăvestilor şi Lupeştilor (Sf. Elefterie) 


LV. SOCECU, BUCURESCI 


www.dacoromanica.ro 





idit'o 


ast-fel cum a z 


icel, 


seri 


i forma bi 
www.dacoromanica.ro 


o 
[= 
Be: 
N 
5 
o 
k 
2 
g 
e] 
U 
x 
=! 
9 
> 
g 
s 
f] 
ba 
U 
VU» 


icónă în care se vede ș 


pâlă de 


o 





58 


peste tot hotarul. Pentru-că am cumpărat D-mea de la Tudor 
Iusbaşa stj. câte bani 66 cu tal. 20 şi cu zapisul de vendare 
care i-ai fost şi lul cumperătore de la socrul săi Stanciul 
Vatatul şi de la fratele săi Gheorghe din Pisculeşti. 

32) Şi iar să fie Sf. M-ri a D-mele Cotroceni, 7 prăvălil 
aici in târg in Bucureşti, carl sunt tâte ìn rind pe locul ce- 
&ŭ fost a lui Iştfan băcanul, cumpărat de Nedelco Clucerul 
la ulița in potriva Căldărarilor. Să se ştie şi locul acestor 
prăvălii la uliţă din colțul prăvăliei, intru care şade Aldea 
Bacanul până în ulicióra de lângă casa Toboşoei Rachieresei. 
Şi in lung din faţa uliţei din pod, până in casa lui Bogdan 
Sătrariul. Pentru că a cumpărat, D-mea 5 prăvălii de la Iorga 
Stolnicul şi de la frate-sěŭ Nedelco sinii Nedelco Clucerul. 
Iar 2 prăvălii de la Pană Neguţitorul generele lui Nedelco 
Clucerul şi de la jupănâsa lui Anica, ce aŭ fost de zestre 
date de Nedelco Clucerul. Insă prăvălii po taleri 50 cu taleri 
320 şi cu zapisele lor de vendare şi cu boeri mărturie. 

33) Şi lar să fie Sf. Mănăstiri a D-mele Cotroceni, ţigani 
6 suflete anume ..... Pentru că i-am cumpărat D-mea de 
la Kircă Logotetul Rudeanul din Curtişora şi de la fiul sei 
Diicul Stolnicul pe bani gata taleri 150 cin. ug. 100 şi cu za- 
pisul de vândare şi cu boeri mărturie. 

34) Şi lar să fie Sf. M-ri două sălaşede ţigani anume. . . . 
Pentru că i-am cumperat D-mea de la Barbul Comisul Fili- 
şanul drept bani gata taleri 200 cin. ug. 133 pol 33 Costanae 
și cu zapisul lui de vândare şi cu boeri mărturie. 

35) Şi lar să fie Sf. Mănăstiii a D-mele Cotroceni, trei 
sălaşe de ţigani anume ........ Pentru că i-a cumperat 
D-mea de la Ion i Nicula, feciorii lui Duminică căpitanul, ot 
Lipia ot sud Argeş, drept bani taleri 350 şi cu zapisul lor 
de vendare şi cu boeri mărturie. 

36) Şi iar să fie Sf. Mănăstiri a D-mele Cotroceni, 4 sălaşe 
de ţigani anume ..... Pentru că i-ai cumperat D-mea de 
la Tudor Tatrariul ot Greci !) şi de la feciorii lui, pre bani gata. 
taleri. 550 cin. ug. 366 pol. 33 cost. şi cu zapisul lor de 
vedare şi cu boeri mărturie. 

37) Şi iar să fie Sf. Mănăstiri Cotroceni un salaş de ţigani 


1) Este acel care pe nedrept a vândut lui Serbuan Cantucuzino moşia Gro- 
zaveşti de sus (vedi satul Grozaveşti). 


www.dacoromanica.ro 


59 








anume .. . . (4 suflete). Pentru că i-ai cumperat D-mea de 
la Tanasie Armaşul Sărăcinescul, drept taieri 100 și cu zapis de 
vendare şi cu boeri mărturie. Pentru că aceşti ţigani toţi câţi 
sunt maï sus scrişi, puind D-mea ispravnic şi cumperător de 
ţigani, Sf. Mănăstire a D-mele de la Cotroceni, cumperatu-ai 
aceşti ţigani cu banii de la D-mea, Radul Comisul Ştirbei fiind 
ispravnic precum scrii zapisul lui şi ale vândătorilor ce aŭ 
dat la mâna D-mele la leat 7188 (1680). 

38) Şi lar să fie Sf. Mănăstiri a D-mele Cotroceni, ţigani 
anume ...... 29 capete. Pentru că i-am cumperat D-mea 
de la Preda sin Cornel Cluceriul ot Ciovirnişani ot sud Me- 
hedinţi ; insă capul de ţigan po tal. 20 cin. taleri 580 şi cu 
zapisul lui de vendare şi cu boeri D-mele mărturie. 

39) Şi lar să fie Sf. M-ri Cotroceni, un ţigan pe nume 
Stan sin Dobri tiganul, care ţine o ţigancă a Monăstirei. Pentru 
că o aŭ cumperat Părintele Partenie, egumenul de la Luca 
Monahul ce laŭ chemat mireneşte Lupul Vornicul ot Gălă- 
şeşti ot sud Vlaşca, cu bani din venitul Mănăstirei taleri 20 
şi cu zapisul lui de vândare şi cu boeri mărturii. 

Pentru că aceste moşii şi sate cu rumăni şi vii şi mori 
şi ţiganii toți şi tâte câte se află scrise intr'acest chrisov al 
D-mele, cumperatuleam D-mea tot pre bani, vendend D-mele 
toţi câţi sunt mai sus scrişi vâendătorii toţi anume, ei de a 
lor bună-voe şi fără de nici o silă de către D-mea, bani daţi 
fieşte căruia în Divan, dinaintea cinstitului Părintele nostru 
Kir Teodosie Mitropolitul şi a tuturor boerilor D-mele şi cu 
zapisele lor de vânzare şi cu boeri mărturie. După aceia da- 
tuleam D-mea şi le-am adaos Sf. şi D-zesci Monăstire a D-mele 
de la Cotroceni. Aşişderea şi cu alte mili dintru ale Țăreï din 
veniturile Domniei cum şi de la alţi pre câţi inaintea nóstră 
cu osârdie către Dumnedeescile lucruri Domniei pildă am 
luat, întru hrana şi ţinerea slujitorilor acestei Sf. şi Dumne- 
deeesci Mănăstire, să pótă neprestano cânta şi slăvi numele 
Marelui şi a Tot Ţiitorului Dumnedei şi cuvintul lui mărtu- 
risindu-l in veci pomenind şi pre noi şi pre toţi ăilalti pra- 
voslavnici Domni şi pre tot rodul creştinesc. 

Şi tote acestea câte sunt mai sus scrise, le-am inchinat 
şi le-am dat Sfintei şi Prea curatei după cum sunt scrisă tote 
anume intr'acest cinstit hrisov al D-mele. Sub care sunt in- 
tărite şi adeverite cu pecetea şi iscălitura n6stră (urmeză 


www.dacoromanica.ro 


60 


blestemele care ar trebui să cadă pe capul acelor ce ar dori 
să strice hrisovul). Iar marturii pusaŭ D-mea: Baibul vel Ban 
al Craiovei, Gligorie vei Logofet, Barbu vel Clucer, Diicul 
vel Stolnic, I. Dimitrasco Logofet Pisah, Radu Năsturel biv 
vel ban, State vel vistier, Ghincea vel postelnic, Papa vel 
comis, Badea vel vornic, Constantin Brancoveanu vel spatar, 
Const. Cantacuzino vel paharnic, Şerban ver Logofet. 

Leat 7191 (1683) Februarie 10)). 

Hrisovul Cotroceniloi dat de Şerban Vodă Cantacuzino, 
«este continuat de succesorul sei Constantin Brâncoveanu. 

In hrisovul de inchinare din 1682, Şerban Vodă Canta- 
cuzino prevedea că egumenil să ingrijescă spre a cresce avu- 
tul M-rel, Partenie, urmașul lui Daniel Episcopul in egumenia 
M-rei Cotrocenilor, şa indeplinit cu prisosinţă sarcina impusă 
lui de piosul donator. O parte din aceste donaţiuni şi cum- 
pevări, sunt trecute şi confirmate prin acest hrisov in stăpâ- 
nirea M-rei Cotrocenii, iar despre cele-lalte vom vorbi la 
-egumenia lui Parthenie. Hrisovul pe care '] continuăm aici 
este dat de Constantin Prâncoveanu in anul 7209 (1700) De- 
cembre 15 3. 

«Și iar să fie Sf. Monăstiri (Cotroceni) să aibă a luare tótă 
vama de la oraşul Floci, a treia parte din venitul vămeial III 
ban și din 3 peşti un peşte şi din judecăţi măcar și din glóbe 
tot al treilea ban ; iar din vameşi cel ce ar cumpăra vama dela 
Domnie, să n'aibă nicl'o trebă cu III parte ce este pentru 
M-re. Aşişderea pentru dările şi cheltuelele ce are vama de 
la Domnie de daŭ vameşil... aŭ măcar alte ce sar mai fi de 
acelea, de tóte să aibă M-rea odihnă şi bună pace, cât nimic 
să nu se ia din partea şi din venitul M-rei măcar un ban; 
pentru că acele ce ar fi partea M-rei după ce aŭ dat răpo- 
satul Şerban Vodă acestă danie, aŭ scos şi din visterie pe 
cât se făcea partea Monăstirel peal treilea ban, cari naŭ rămas 
asupra vameșşilor nici un ban, că sau scos deplin. 

Drept acea şi Domniamea, incă am intărit dania acesta 
ce mal sus sau zis, este ca să aibă Sfinta Monăstire a lua 
pe deplin precum aŭ luat şi până acum să fie Sfânta Monäs- 
tire de intărire. 


1) Archivele statului Condica M-rel Cotroceni No. 4 fila 46—23. 
2) Archive Condica Brâncovenâscă (1693—1713) fila 598 - 605. 


www.dacoromanica.ro 


6! 





40) Și iar să fie Sfântei Monăstiri tot vinăriciul din deluț 
Tigăneştilor cât a fost domnesc şi din delul Viţikestilor care- 
Sa ţinut de delul Piteştilor, să aibă a luare Sfânta Monăstire 
dintr'aceste două dsluri de la tot omul din 10 vedre o vadră, 
cu părpărul şi cu pluconul după obiceiii, insă de la cei co 
vor da vinăriciu domnesc. Iar vinăricerii din dslul Piteştilor 
să n'aibă nică o trébă măcar or cine ar fi, precum aŭ dat şi 
aŭ adaos răposatul Şerban Voevod la Sfânta Monăstire; așiş- 
derea şi Domnia mea am întărit acestă danie ca să fie sfintei 
Monăstiri stătătâre. 

41) Şi żar să fie Sf. Mănăstiri, ca să aibă a luare dela 
ocna ce se numesce Telega sare bolovani 400, in toţi anii 
insă la vreme, in postul Sân-Petrului şi să aibă a o ridica 
de la gura ocnei, fără de nici o trebă, so ducă părinţi! unde 
le va ti voia, sai măcer... la vad să o trécă să o vindă, mă- 
car şi aici in Bucuresci, tot fără de vamă şi fără de ghium- 
Tue h... ) şi de cheltuelele ratei, cât şi de altele ce ar 
avea sarea, tote să aibă bună pace de către toţi vameşii, la 
nimic val saŭ bântuială să nu-i pue Pentru că şi acestă da- 
nie de sare fiind date de răposatul Şerban Vodă, Domniamea 
incă am intărit, ca să ia in toţi anii, precum aŭ luat până 
acum acestă sumă de bolovani, ce sunt ma: sus ziși, ca să 
fie Sfintei Monăstiri de intărire. 

42) Şi iar să fie Sfintei Monăstiri totă partea de la satul 
Pietrile ot sud Vlaşca, insă tâtă balta cât a fost partea dom- 
n6scă, să aibă a luare Monăstirea vama dintr'aceâstă baltă de 
la tot omul pe deplin, precum ai luat stolnicii de la Greaca 
şi să aibă a vina intracâstă baltă, ispravnicul vămel de la 
acâstă Monăstire cu năvodarii, carl ar fi cu ştirea lui; iar 
stolnicii ce ar fi la Greaca să n'aibă niclo trébă; nici a vina 
in acea baltă, nici vamă a lua. Pentru că ce a fost venitul 
acestei bălți, răposatul Şerban Vodă, aŭ dat şi aŭ adaos la 
acestă Sfintă Monăstire: de aceia şi Domnia mea, incă am in- 
tărit dania acâsta, după tocmela şi aşezămentul cum scrie 
mal sus să fie Sfintei Monăstiri de intărire. 

43) Şi iar să fie Sf. Monăstiri, tot vinăriciul de la acest 
sat Pietrile cât aŭ fost partea domnâscă şi aŭ luat vinăriciu 
din dâlul Bucurescilor, să aibă a luare Sfinta Monăstire vină- 
riciă de la tot omul din 10 vedre o vadră, cu părparul, cu 


www.dacoromanica.ro 


62 


poclonul după obiceiu. Iar vinăricerii, cei ce ar fi in dâlul 
Bucurescilor să n'aibă nici o trebă. 

44) Şi iar sa fie Sf. Monăstiri acest sat Pietrile Slobozie 
şi să fie in pace şi ertaţi: de bir de lună, de talere, de sé- 
mării, de miere cu ceră, de găletă cu fin, de dijmă de stupi, 
-de rămători, de oerit, de vinăriciul domnesc, de împrumutul 
de galbeni şi de vameşiă de la Greaca. Să nu ia vamă de 
peste cât va ţine ocina satului Pietrile, nici din partea ce a 
fost domnescă, nic de altele de nimic, nici un val şi nici o 
hântuială să n'aibă şi să fie in pace de fumărie, de măjarie, 
de către banii de margine, de bănişorii de județ, de cai de 
-olac, de podvodă, de mertice, de conace, de lucru domnesc, 
de scânduri, de lemne, de opăcinaşi, de oie secă, de sulgii, 
de zaherile, de satarale ce se pun pe silisie, de sursaturi, 
-de navlonuri, de birul haraciului, de cară de ste, de cai 
domnesci şi impărătesci, de birul tutunăriei şi de tote dăj- 
-diele şi orânduelele, câte vor eşi peste an in {éra Domniei 
mele, nici un val şi nici o bântuială să n'aibă. Aşişderea şi 
alţi 6meni streini, cavl ar veni de peste Dunăra, aŭ ditr'alte 
părţi: Serbi, greci, arbănași (albanezi), moldoveni, unguri, 
-Smeni fără de bir şi fără de gâlcevă şi s'ar aşeza într'acest 
sat, şi aceia incă să fie in pace şi iertaţi de tâte cum scrie 
maï sus, numai rumânii boereșşti, aŭ alţi 6meni de téră cu 
dajdie, să nu se primescă. Iar din dările ce saii dat la Dom- 
nie câte sunt mal sus zise să aibă a le da, satul Pietrile, tot 
la Sfinta Monăstire: dijmăritul, oeritul, vinăriciul, gălsta fi- > 
nului, insă pe cât se vor putea tocmi, cu care va fi năstav- 
nicul (egumenul) Sfintei Monăstiri. Iar de către dijmării, oia- 
rii, i vinăriceri, cari ar cumpăra slujbe de la Domnia mea, 
să aibă bună pace şi de altele de tâte precum serie mal sus. 
Aşişderea şi pentru judecăţi, să n'aibă niminea trébă intr'acest 
sat Pietrile, nici vornicii, nici stolnicii de la Gréca, nici banii 
de margină, nici bănişorii de judeţ, nici protopopii, nici 
alt niminelea, nici o judecată sai pradă, fără cât numai pă- 
părintele ce va fi năstavnic aci, la acestă sf. Monastire şi is- 
pravnicul, care se va pun acolo la acel sat Pietrile, de egu- 
menul ce va fi, aceia să-l jndece şi să-i impace, şi care va fi 
de viuă, să-l facă certare fieşte-căruia după a lui vină. Iar 
-care sar adoverea hoţ infăţişat saü ucigaș, pre unii că aceia 
să-i trimiţă aici la curte să-i judece Domnia. Pentru că aceste 


www.dacoromanica.ro 


63 


mili de la acest sat Pietrile ce este slobozie sf. Monastiri, 
fiind date şi miluite de răposatul Şerban Vodă, Domnia mea 
incă am intărit, mila şi dania acesta peste tocmelă, cu tóte 
pe deplin precum maï sus pe rând sai numit, ca sa fie 
sfintei Monăstiri de intărire. 

45) Şi iar să fie Sf. Mănăstiri Cotroceni, tot vinariciul 
Bucureştilor cât aŭ fost partea domnească, ca să aibă o lu- 
are, părinţii Călugări din an in an, vinăriciul domnesc, de 
la cei ce vor avea vii inti'acest deal, din 10 vedre o vadră 
cu părpărul şi ploconul de nume: insa de la cei ce dai, vi- 
năriciii domnesc, din drumul Giurg ului până in via monăs- 
tirei Radului-Vodă, precum aŭ dat şi aŭ miluit răposatul 
Şerban-Vodă cu hrisovul Domniei lui iscălit; şi după danie 
tot aŭ luat părinţii Călugări acest vinaricii câţi-va ani. Iar 
când aŭ fost acum in dilele Domniei-mele, sculatu-sai preoţii 
„de la biserica domnească, din Curtea ce este aici ın Bucu- 
reşti cu gâlceava, şi aŭ venit de saii intrebat de fată cu că- 
lugării inaintea Domniei-mele in Divan; Şi aşa dicea preoţii: 
cum că acest vinăricii şi cu cele-lalte... de la baltă, au fost 
date mai dinainte vreme sfintei biserici domneşti, ca să ia a- 
cest vinăriciu drept 200 taleri in toţi anii, pentru venitul 
unor mori, ce aŭ avut biserica Domnească ın apa Dâmbovi- 
ței din sus de Curtea Domnească, impotriva băei celei vechi 
şi pentru marea inecăciune şi stricăciune ce [făcea gradinei 
«domneşti, şi incă şi surparea malului Sfintei Mitropolii, răi 
posatu] Vodă aŭ pus de aŭ tăiat morile din temei şi pentru 
venitul lor, uii fost socotit impreună cu toţi boierii divanului 
de aŭ aflat acest vinăricii din dealul Bucureştilor şi cu cel 
de la Baltă ; insă partea domnească ca să iaie preoţii sume ce 
S'aii dis mai sus. Şi incă mai diceati preoţii, cum că de vreme 
ce aŭ dat Şerban-Vodă la sfânta monăstire vinăriciul din dea- 
lul Bucnreştilor, lor nu li-se implineşte suma de bani numai 
de la Baltă. Iar părinţii călugări ei aşa diceaii: Cum de când 
aŭ dat răposatul Şerban-Vodă acest vinăriciii la sfânta mo- 
năstire sunt ani... şi tot aŭ luat acest vinăricii, fără de nici 
o gâlceavă. Intr'aceea Domnia-mea, vrând ca să se dovedească 
dreptatea şi cum ca să nu se facă vre-o lipsă nici la o parte 
nici la alta, am judecat cum să aibă a merge părinţii călu- 
gări impreună cu preoţii insă la vremea ce să scrie, tot vi- 
năriciul cât se va afla la baltă, cu seamă bună să se vada, 


www.dacoromanica.ro 


64 


câtă sumă de bani va eşi din vinăriciul bălţei, cât a fost 
partea Domuească şi aşa după porunca Domniei-mele, ” cână 
aŭ fost la vreme, aŭ mers dimpreună acolo, de aŭ scris toate, 
când aŭ fost să se ia vinăriciul şi făcându-se socoteală li-s'au 
implinit toţi banii din vinăriciul bălţei ughi 200 cât le este 
să ia, deci Domnia-mea, am socotit dimpreună cu cinstitul pă- 
rintele nostru Kir Teodosie Mitropolitul ţării şi cu toți cin- 
stiţii boierii divanului Domniel-mele, ca să nu fie preoţii şi 
grămăticii de rânduiala banilor, ce aŭ avut, nici să se strice 
pomana lui Şerban-Vodă ce aŭ făcut la această mănăstire Co: 
troceni, nici să fie gâlceavă intre dânşii, ci numai să aibă o 
luare preoţii tot vinăriciul de la baltă, cât este partea Dom- 
nească şi părinţii călugări incă să aibă o luare acest vină- 
riciă din dealul Bucureştilor, precum ai dat şi laŭ miluit 
răposatul Şerban-Vodă cu bună pace de către preoţii şi gră- 
măticii de la biserica Domnească, ca să fie sfintei monăstiri 
stătător !). 


(Urme zi mărturiele boerilor). Decembre 15 pag. 7209 (1700). 


1) Arhivele statului. Condica Brâncovenească citată pag. 605. 


www.dacoromanica.ro 


| 
| 
| 
i 





ie 


itul Ungro-Vlach 


Filaret II Mitropol 


Lit] 


G. M. lonescu.— Istoria Cotrocanilor. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. V 
Inchinarea Mănăstirei Cotroceni la Muntele Atos 


După ce Şerban-Vodă Cantacuzino, termină didirea bi- 
sericei Cotroceni cum şi locuinţele şi imprejurimea, după-ce 
inzestrează cu vestminte şi vase sacre cu dărnicie impără- 
tească, să hotărăsce să o facă mânăstire şi să o pună sub pa- 
tronagiul celor douâ-deci de monăstiri din Muntele Atos, 
adică la toate. 

In anul 7190 (1681) luna Octombrie dă celebrul chrisos 
de închinare în care stabilesce, cu o profuniă prevedere pa- 
triotică, modul cum trebue să fie administrată mănăstire de 
Comunitățile din Atos. Iată cum să exșrimă Domnitorul in 
preambulul Chrisovului. 

«Firea şi insuși stânta scriptură, ne învală că tóte sunt 
stăpânite şi ingrijite de Pronia Dumnezeiască, ca tâte cele 
vâdute şi chiar neve&dute, nu-i rêmån necunoscute că toate 
cele ce sunt pe pământ şi în mare, se mişcă şi sunt povă- 
tuite de Ea. Toţi oameni! nădăjduindu-se şi sprijinindu-se pe 
Dânsa, pot să alerge fără grije, unii până la marginile pământu- 
tului, alţii se avânte pe valurile mărilor, alţii trec prin mijlocul 
pericolelor fără teamă de a fi atinși. Pronia Dumnezeiască este 
chemată şi de pasările cele mici cum zice prorocul David ; 
Ea rândueşte pe oameni — dice fericitul Apostol — incă din 
pântecele mamei lor prin căi osebite, aşa, că nimenea nu 
pâte tăgădui, că ceea-ce ni se intâmplă să nu fie rinduit de 
ma!'nainte de Dânsa, căci şi noi — ca ori-ce om ìn această 
viață, fiind inconjuraţi de multe greutăţi şi primejdii n'am 
fi fost mintuiţi, dacă acâstă Pronie, nu ne-ar fi scăpat. pentru 


www.dacoromanica.ro 


07 


care lucru nu suntem vrednici să mulţumim lui Dumnezeŭ 
după cuviință, pentru nepătrunsele minuni şi bunătăţi revăr- 
sate cu imbelşugare asupra noastră. Ne rugăm, binecuvintăm 
şi preamărim sfântul şi marele séŭ nume, rugându-ne ne- 
incetat ca cu nemărginita-l milă să ne sprijinească în tâte ce 
dorim să facem pentru proslăvirea numelui sâă celuy sfânt. 

Noi după ce ne am găndit la nimicnicia lucrurilor omenesci 
înaintea celui Prea Inalt, am inâlţat această mănăstire intru 
slava sa cu tótă grijea şi sârguinţa la locul numit Cotroceni: 
Şi nu fără o pricină bine-cuvintatâă am făcut'o in această parte, 
fiind că aici sau revărsat Dumnezeiasca, milă spre noi... Din 
acest loc I-l nostru Isus Christos şi Prea curata şi Sf Fe- 
ciógă Maica Sa neati scos şi păzit de străini resculaţi contra 
n6stră şi carïaruncaŭ blasfemii asupra n6stră. De aici (de la 
Cotroceni) am fost mântuiţi de mâinile vrăjmaşilor sânge- 
7oşi, cari doreau să şteargă numele nostru dintre cel vii 
Am înălţat acestă Monastire pentru mulţumirea şi intru po- 
menirea Prea Sfintei impărătesei Puterilor ceresci şi Fe- 
ceorei nemuritore cireia ii datorim scăparea n6stră şi pentru 
a proslăvi in veci mintuirea ne aşteptată trimisă nouă de la 
Dumnezei. Noi am ridicat şi inălțat acâstă biserică, chemind 
pe Prea Sfinta Fecidră şi tuturor fac cunoscut că Dumnezeu 
cel Prea Sfint şi Maica sa, scapă din mâinele sângeroşilor vrăj- 
maşi pe ori care cu credinţă nădăjduesc spre Denşii. 

Noi, nu numai că am zidit acâstă Sf. Monăstire după cum 
se vede în timpul domniei n6stre şi cu mijlâcele pe care le-am 
avut la indemina, ci am impodobit'o cu :ngrijire pe din lăuntru 
cu tâte felurile de pod6be: cu stofe prețióse, argintarii vase şi 
obiecte sfinţite. In afară "i am făcut case, "1 am afierosit moşii 
şi în sfirşit tot ce este trebuitor unei Sfinte Monastirii ca 
acests, cu'n cuvint bunuri mişcătâre şi ne mişcătore, ca să 
fie cu imbelşugare pentru hrana şi întreţinerea părinţilor 
călugării cari vor locui aici, pentru ajutorul streinilor cari 
vor veni din afară aici, sai acelor care ar veni să visiteze 
acâstă mânastire şi a'şi face rugăciunele.» Apoi hotăresce ca 
ac6stă regulă să fie urmată atât de Domnitorii care vor urma 
în scaunul domnii cât şi de rude, cum şi de părinţii egumenii 
însărcinaţii cu supra-vegherea. Iar mai departe adaogă hriso- 
vul: «Neam hotărit a pune acestă Monastire sub Sfinta pro- 
tecţiune a Muntelui Athos «Dar noi n'o punem numai sub pro- 


www.dacoromanica.ro 


68 


tecţiunea a 20 adică a tuturor M&năstirilor câte sunt in Sfintut 
Munte, pentru ca fii care din ele una ca şi alta să ingrijescă 
de acâstă Mânastire, folosindu-se de venituri, pentru ca pă- 
rinţii călugării să se róge toţi lui Dumnezeu pentru mântuirea 
sufletului mei şi pentru ani îndelungaţi, atit cât Dumnedei 
ne va lăsa in acâstă lume, cum şi pentru pomenirea părinţilor 
moşilor şi stămoșşilor noştri şi pentru că Muntele Athos să 
pótă contribui la buna stare şi prosperarea acestei Sfinte 
Monastiri aşa că acestă dorinţă a n6stră să fie ne strămutată 
şi riguros observată, noi punând biserica sub patronagiul Sfin- 
tului Munte 1 punem și următrele indatoriri : 

1) Când se vor trimite acestei MOnastiri superiori, et 
vor alege un om cu frica lui Dumnezei, blând şi inţelept, 
virtos şi cunoscut pentru faptele sale bune, profund cunos- 
cător ın afacerile Monastirei şi ne pătat; părintele egumen 
impreună cu tot soborul călugărilor să locuiască in curăţenie ; 
egumenul să fie ales de tóte comunităţile religi6se din Mun- 
tele Athos şi cu condiţie, ca el să fie invăţat plin de inţelep- 
ciune şi când işi va indeplini insărcinarea cu sfintenie; nu va 
fi invoit nimănui de al depărta din funcţia sa de egnmen şi 
maï cu semă dacă va da la fie-care 3 ani, o socotelă exactă 
de veniturile Monastirei şi dacă i va conveni comunităţi va 
continua a conduce şi mai departe Mânastirea, căci desele 
schimbări de egumeni, sunt mai adesea ori vătămătâre de 
cât folositâre Monastirei. In acest scop nu dorim ca superiori 
să fie trimişi cu rindul de către fie care Monăstire, căci nu 
sunt toţi capabili de a o cărmui aşa cum trebue o Monastire: 
ca acesta, ci numai in ordinea Monastirilor de clasa Işi II nu- 
mite zporm xxl devrepa din sinul căror superior vor fi aleşi 
şi trimişi de către consiliul intregei comunităţi. 

2) Veniturile Moşiilor acestor Mănastirii în aniy pro- 
ductivi şi vor păstra fondurile necesare pentru intreţinerea 
Mönastireï şi numai după ce el vor fi satisfăcut tote nece- 
sitățile atuncea numai prisosul, va fi trimis la Muntele Athos 
sub titlu de Ajutor. 

In timpurile însă când recoltele vor fi slabe, se va trimite 
la Muntele Athos mai puţin, după timp, fiind-că mai inainte 
trebue să satisfacă necesităţile Mânastirei ca să nu 7 lipsescă 
nimic atât cu privire la hrana călugărilor, cum şi pentru re- 
paraţiile privitâre : la timplărie, sculptură şi invelitore. De ase- 


www.dacoromanica.ro 


69 


menea egumenul va trebui să procedă imediat la reparaţiune 
când vede că se strică ceva şi acesta se va face după venitul 
Mănăstirii ; superiorul trebue să prevadă din vreme ca biserica 
şi atenansele să nu ajungă în ruine, căci este mai lesne de 
a repara şi de ə aduce in stare bună la inceput, de cât după 
ce sa ruinat cu desăvârşire. 

Dacă sar fi adresat egumenului Monăstirei cereri ne 
drepte din partea unui 6re care principe i se va da tot dauna 
potrivit cu veniturile Monastirei. 

3 Din obiectele care le-am dăruit prin acest hrisov fie 
in argintărie fie bijuterii, vase Sfinte şi vesminte sacerdotale 
şi ori ce lucru făcut pentru pod6ba acestei biserici, nu este 
permis nu numai de a substrage nici a le duce la Muntele 
Athos saŭ în alte părţi depărtate; in casul insă când o res- 
c6lă sai alte nenorociri ar cădea asupra acestei ţări, bune 
ore ca năvăliri de popóre streine de acâstă ţară, sai când 
un Domnitor hrăpitor, care adese ori se intimplă in acâstă 
lume, — pentru ca aceste obiecte preţi6se şi Sfinte să se păs- 
treze în bună stare, va fi permis egumenului de a duce acele 
obiecte in locuri depărtate sigure, ori chiar la necesitate peste 
Dunăre în oraşele de pe tarmuri şi a le păzi până ce tur- 
burările se sting, când lucrurile vor fi readuse la Monastire. 
De asemenea nu este nimănui permis sub nici un pretext de 
a instreina ceva din averea Monastiri sai sate, moşii sai din 
viile Monastirei şi va trebui din contră să le păstreze pentru 
tot'dauna, să le ingrijescă şi să le inmulțâscă. 

4) Cuvioşii părinţi ai acestei Monăstire vor trebui să pă- 
zescă cu mare ingrijire canânele şi serviciul religios al bi- 
sericei de Răsărit şi in special al acelor de la Muntele Atos. 
Hramil bisericei, va trebui serbat după cum am spus mai 
sus; să se ingrijscă din vreme de banii trebuitori pentru 
buna primire a săracilor şi 6menilor din ţară cum şi a str&i- 
nilor, care ar dori să asiste la acestă solemnitate, dându-le 
tuturor fără deosebire mese şi b8utură indeajuns, aşa că ni- 
menea să nu se intârcă de la serbătore fiămând şi insetat» ; 
iar mai departe adaugă hrisovul «nu inţelegem prin acâsta a 
se deda Ja beţii, ceia ce este contra poruncii lui Dunezei». 

Serbătârea Sfinţilor mucenici Serghie şi Vac (al 2-lea 
chram al bisericei) va fi prăsnuită la 7 Octombre, cheltuelele 
pentru serbarea acestui hram vor fi numai pe jumetate, a 


www.dacoromanica.ro 


10___ 
3-a parte sai a 4-a parte; pentru cheltuelile necesare, con- 
sumaţii şi acesta pâtrivit cu numerul asistentilor ; Noi dorim ca. 
aceşti 2 mucenici să fie de asemenea s&rbătoriţi, căci eï ne-a 
venit in ajutor cu rugăciuni pe lângă prea curata feciâra 
Maria in diua când Ea ne-a scăpat din mâinile vrăşmaşilor 
care căuta să ridice de pe pământ viaţa n6stră; se va face 
milostenii şi colivi pentru amintirea fondatorilor, a părinţilor 
moşilor şi strămoşilor noştri, observând bine inţeles voința 
celui a tot puternic. Când noi ne vom muta din acâstă lume, 
căci nimenea nu este nemuritor, să ne ingrâpe cu o pompă 
deosebită trupul, in acestă Sfintă monastira, diua morţii mele, 
să fie săpată in memoria cuvioşilor călugări, spre a face pen- 
tru pomenirea nâstră milostenil cu imbelşugare şi rugând pe 
Dumnezei pentru ertarea păcatelor n6stre şi ale părinţilor 
noştri : 

De va vrea Dumnezeii ca să mor departe de aicea şi de 
nu va fi cu putinţă să transporte îndată trupul meu la acâsta 
monastire,va cădea in sarcina părinţilor datoria dea mă ingropa. 
Iar maï terdiă să 'mi aducă 6sele in acestă Sfintă Monastire 
cu mare pompă, ca şi cum ași fi murit aici şi fără a cruța 
pentru acesta, nici o cheltuială şi aceste cheltueli vor fi făcute 
din darurile pe care le-am făcut eŭ monastirii. 

Că dacă ei (părinţii călugări). nu vor indeplini ceia-ce noi po- 
runcim, vor fi chemaţi și judecaţi inaintea tribunalului lui Dum- 
nezei, căci noi poruncim, că tot ceia-ce am dăruit şi am întărit 
prin hrisov, trebue a fi ţinute şi observate ca acestea să remână 
sub patronaju! Muntelui Athos pentru tot-d'auna, şi dacă pă- 
rinţii vor face contrar de ceia-ce noi am hotărit, dacă ei vor 
distruge şi călca dispoziţiunile cuprinse şi intărite prin acest 
hrisov, rude:e nâstre cele mai apropiate ìn calitate de fun- 
datori, aŭ datoria de a alunga pe aceşti călugări şi ai inlocui 
prin alții care vor fi recunoscuţi ca pers6ne bune, inteligenți, 
capabili şi cinstiţi ; ast-fel, ca să administreze bine acestă 
Sfintă Monastire, iar acel din Muntele Athos, nu vor mai avea 
dreptul de a ridica reclamaţiuni ca niște vătămători şi stirbi 
tori ai bunurilor, aşa că acéstă indatorire pe care noi o pu- 
nem va fi in acest cas considerată ca nulă şi ne avenită. 
Părinţii care vor veni din Muntele Atos de la cele 20 monas- 
tiri şi nici rudele mee ca fundatori, nu vor avea invoirea de 
a strica sau răpi ceva din ea ce am inchinat la acestă Mo- 


www.dacoromanica.ro 


74 


nastire. Dacă sar intêmpla că óre-care din călugări să fure 
ceva din lucrurile pe care lam dăruit acestei Monastiri, fun- 
datorii in acest cas, sunt autorisaţi a face cercetări, a ingriji 
ca să nu lipsescă nici unul din obiecte. De asemenea, dacă 
unul dintre fondatori, rude de aprópe de ale n6stre, sar in- 
tâmpla să cadă intr'o mare sărăcie, imprejurare, care adese 
ori se intemplă omului in acestă lume, nu ï va fi permis nici 
unui dintre eï dea lua sai instreina nimic din ceia-ce apar- 
ține, acestei Sfinte Monastiri. Zişi călugări sunt ţinuţi a păstra 
bunurilor şi a nu da nimic rudelor nâstre, căci noi am ho- 
tărit că ceia-ce am inchinat lu: Dumnezei şi maicii Domnulu 
să fie statornic in veci ne schimbat şi bine păstrat. Prea 
cuvioşii călugări vor lucra necontenit, pentru crescerea avu- 
ţiilor acestei Monastiri. 

Părinţii vor depune tâte silinţele pentru folosul şi 
fericirea acestei instituții şi prin urmare noi hotărim ca cele 
2 părţi, dacă o menţin cu credinţă disposiţiunile maï sus amin- 
tite, trebue a petrece in tótă liniscea, păzindu-şi şi indepli- 
nindu-şi atribuţiunile. De asemenea domnitorii care vor fi che- 
maţi a guverna după noi acestă ţară, dacă ei sunt miluitori 
și buni creştini, cum de asemenea Mitropoliti şi boeri mari 
şi mici care se vor ocupa şi se vor indeletnici de aprópe ca 
să mărâscă venitul acestei instituţiuni, respectând ceia-ce noi 
am inchinat şi întărit. Dacă vor mal adăoga şi el, aceş- 
tia vor fi recunoscuţi ca fondatori şi vor fi pomeniţi in 
acâstă Mănastire, chemând asupra lor darul lui Dumnezeiă, 
că să le dea o viaţă lungă fericită şi prosperă şi să! facă a 
participa la veşnica bucurie, printre Sfinţi şi pentru ve- 
cie in sinul lui Abraam. Tot odată fie prinț. prelați, boeri 
mari saŭ mici, dacă nu vor observa ceia-ce noi am hotărât, 
şi-am intărit prin hrisov şi sar incerca a se abate de la 
aceste dispoziţiunt in paguba Monastirei, să fie blestemaţi 
şi depărtaţi de sinul lui Abraam și să cadă asupra lor tâte 
blestemele cuprinse in Psalmul 109 a lui David etc. etc. luna 
Octombrie 16811). 


1) Arhivele Statului Monastirea Cotroceni fila 8—10 v. ef const G Canta- 
cuļene Ef. Pieces et documents velatifs an Mon stirea Cotroseni 1865 p. 7—44. 


www.dacoromanica.ro 


72 


Scrisorile de mulţumire ale comunităților din Atos 


După ce Şerban Vodă Cantacuzino face o scrisóre circu- 
lară către tóte monăstirile din muntele Atos, prin care le 
face cunoscut că pune biserica Cotroceni, sub protectiunea, 
saŭ mai propriii vorbind o inchină l: acele Mănăstiri, comu- 
nitaţile reunite in numer de 19, multumesc Domnitorului in 
nisce termini, cari denotă sărăcia cumplită a acelor comu- 
nităţi; şi conform dorințelor exprimate de piosul Principe, 
comunităţile reunite declară că primesc condiţiunile impuse 
cu obligaţiunile bine definite pentru ei şi urmaşii lor, că nu 
se vor abate de la dinsele in vec. Tot odată aceste comunităţi 
aleg din sinul lor şi investesc cu depline puteri pe prea-cu- 
vioşii Proegumeni: Natanail ai marei comunităţi imperiale 
şi pe Paisios de la Ivir, cerând Principelui, ca să le incre- 
dinţeze lor avutul Monăstirei Cotroceni, cum şi ori-ce dorinţi 
ar maï avea de indeplinit. lar mai departe spune scris6re 
că donaţiunile făcute, sunt asemenea acelora pe care le fă- 
cei imperatorii bisantini şi cu drept cuvint, de 6re-ce este 
descendent al acelor piosși imperatori, etc. etc. 

Acestă scrisâre este primită de Şerban Vodă Cantacu- 
zino, dar să vede că principele nu voia un egumen tocmai 
strein de obiceiurile ţărei şi de aceia, comunitățile trimit o 
a doua epistolă de mulţumire, insă acum în ăcestă scrisâre 
să amintesce de 20 comunităţi si nu de 19 ca in precedenta. 

In acestă doua scrisâre, cele 20 comunităţi din Athos mul- 
ţumesc «prea strălucitului, prea inălțatului, prea piosului, 
prea înţeleptelui, prea mi:ostivului, prea bine-făcătorul drept 
credinciosului, Domnitorului a t6tă Ungro-Vlahia ‘Ið Şerban 
Voevod» care a moştenit pietatea de la nobilisimii şi prea 
cinstiţii sei strămoşi. «lar noi — dic egumenii, proegumenii 
şi superiorii tuturor sfintelor Monăstiri şi schituri — ca 
nisce servi prea umiliţi, ne plecăm innaintea măreției şi prea 
strălucirei vóstre. sărutându-vă póla vestmintului şi rugând 
pronia Dumnedeiascu şi bunătatea cerésca să vă ţină sănă- 
tos şi indelungat în dile, pe prea innaltul şi prea cinstitul 
Tron și să pună pe vrăjmaşii tei aşternut picidrelor tale etc.» 
ia. mai departe adaogă: «Datori suntem prea strălucitule şi 
prea piosule stăpâne dea Ve mulţumi cât se pâte mai de 
grabă şi a Ve innălţa laude pentru atâlea bine-faceri ce Al- 


www.dacoromanica.ro 





SP Ai 





Socecu B 








a Epitrahile, Primul de la biserica Cotroceni și secundul de la M-rea Cozia, 
www.dacoromanica.ro 


74 


teta Vósträ prea glorisă le-a răspândit cu atâta dărnicie, 
atât in public cât şi in particular asupra seracilor, şi lipsi- 
ților şi in special asupra acestor venerabile Monăstiri din 
muntele Athos» (ba bine că nu). Apoi spune că Monăstirile 
din Athos tot-d'auna aii primit bine-faceri, dar Şerban Vodă. 
Cantacucino “i-a intrecut pe toţi fundatorii vechi şi moderni, 
«Alteța vâstră este printre ei, ca un briliant» şi continue 
tot ast-fel, de unde reese bucuria cea mare ce aŭ simţit'o 
părinţii Sfetugoriţi, pentru acestă «dărnicie imperială». Apoi 
anunţă că comunitățile se simt fârte fericite şi mulţumite 
pentru alegerea de egumen făcută in persóna prea cuviosului 
egumen Parthenius ce a vieţuit mai innainte la Ivir, cu- 
noscut fiind ca un administrator credincios, f6rte capabil şi 
prevă&detor: alegerea sa insă este cu atât mai bine făcută, 
cu cât el este cel mai in stare de a indeplini de 6re-ce este 
familiarisat cu usenţele şi cu obiceiurile ţărel. «Astă di iï 
trimitem suita obisinuită compusă din cinstiţi şi demni de 
respect, călugări pioşi şi diaconi, din bătrâni venerabili şi in 
fine intreg personalul comunităţei;— (nu spune insă numărul 
din care se compunea acest personal), — rugând pe Alteța. 
Vâstră serenisimă să-i adumbrâscă sub aripele sele de aur, 
(o! cât despre acesta să n'aveţi grije, prea cuvioşi părinţi că 
se vor adumbri ei maï târdii nu sub aripi, ci sub pungi 
pline cu aur!) ca unii ce nu sunt familiarisaţi cu obiceiurile 
țărei (se vor famil arisa mai curând de cât credeţi, atunci 
traii nen6că cu banii babacăi) iar anii Allelei Vâstre sere- 
nisime se fie numeroşi, fericiţi, Amin. 

Egumenii, superiorii, Proegumenii ai Monăstirilor şi schi- 
turilor cari constitue marea comunitate a muntelui Athos, 
etc. etc. 

Din acestă scrisâre vedem că tot personalul Monastirek 
Cotroceni, se compune din călugări greci și ei neseiind nici 
slavonesce nici românesce vor alunga alât cărţile românescă 
cât şi pe cele slavonesci şi vor introduce pe cele grecesci şi 
de aci inainte se va cânta şi citi grecesce la Cotroceni ca şi 
in cele-l'alte M-ri inchinate până la secularisarea Monăstirelor. 
Iată cum se chemaii streini in ţeră, iată pentru ce limba ro- 
mân6scă a remas timp de secole ne cultivată. 





www.dacoromanica.ro 


CAP. VI 


Daniele făcute de urmaşii şi rudele lui Şerban vodă Cantacuzino: 
la Mănăstirea Cotroceni 


După mârtea lui Şerban Vodă Cantacuzino, D6mna Maria 
soţia sa impreună cu fiul sei Beysadea Gheorghe, ai grija. 
de opera soțului şi părintelui lor, ca disposiţiunile testamen- 
tare lăsate de piosul defunct, să fie indeplinite ad-litteran. 

M-rea adese-ori a primit donaţiuni insemnate, nu numai 
pentru că era didită de un Cantacuzen dar şi din cauza că la 
Mănăstirea Cotroceni era cavoul familiei lui Şerban Vodă 
şi deci, ţineau ca toţi urmaşii lui şi de se pâte chiar şi fra- 
ţii să fie inmormintaţi acolo, ceea-ce sa şi făcut; pentru ca 
rudele să aibă mai mult drept la acesta, apoi afieroseat acolo- 
moşii şi alte imobile cu aŭ fost de exemplu: 

«Constantin Clucerul snă Dumitrachi Ramadan vel spătar, 
impreună cu fii mei Toma Postelnicul i Dumitrachi, care am 
avut soţ pe Maria Cantacuzino fiica reposatului socrului mei 
Cantacuzino vel spătar, daŭ M-rei Cotroceni, moşia Pruntut 
ot sud Vlașca şi moşia Focşănenii ot sud Buzeu, ce are şi 
vad de mâră lângă Târgul Buzeului. Şi să maï aibă a stăpâni 
Sf. Mănăstire 10 suflete de rumăni şi 10 de ţigani, rânduiţi 
danie Mănăstirei, de soţia mea Maria Cantacuzino. 

Meseţa Maii 1 leat 7240 (1732) 1). Apoi urmeză alte dani! 
de către rude. 

Iordachi Cantacuzino vel Paharnic impreună cu fraţii lui 
Mateiu Cantacuzino vel paharnic, Toma Cantacuzino şatrar fe- 


1) Archivele Statului, Manăstirea Cotroceni. Pachet 32 act. 2. 


www.dacoromanica.ro 


16 


-ciorii reposatului Gheorghe Baysadea snă fericitului intru pome- 

nirea Şerban Cantacuzino-Basarab !) Dai scris6rea lor la mâna 
egumenului Monăstirei Cotroceni I6nikie, «ca să fie de bună 
adeverinţă şi de intărire ca reposata maica n6stră Roxandra, 
incă mai dinainte de pristăvirea Dumneaei, făcându-şi aşe- 
-dământ prin diată incă fiind sănătâsă şi rânduind ca să i se 
ingrópe trupul la acea Sf. M&năstire a reposatului socrului 
Dumneaei, după cum sai şi cădut a se îngropa acolo. De 
bună voia Dumneaei a închinat la acea Sf. Monăstire, moşia 
ce-l dic Ruşii lui Şerban Vodă din sud Saac, ca să fie Sf. 
M6năstiri de ajutor iar Dumneai şi reposaţilor părinţi şi ctitori 
al Monăstirei şi dea pururea pomenitului soţ a Dumneaei şi 
al nostru dulce şi bun părinte Măriei Sale Gheorghe Bey- 
sadea Cantacuzino, vecinică pomenire 3) 

Stanca jupănesa lui Radu Cantacuzino vel spătar, im- 
preună cu fiul săi Const. Cantacuzino, afierosesc Monăstirei 
Cotroceni 16 pogâne de vie in dealul Bozienilor din sud Saak 
«pentru pomenirea boiarului mei Radu Cantacuzino. 

Iunie 16 leat 7223 (1715)5) 

Jupănsa Maria fata reposatului Iordachi Cantacuzino 
vel spatar, dă Mănăstirei Cotroceni prin egumenel ei Iosaf: 
«că pristăvindu-se părintele mei Iordachi Cantacuzino in- 
gropat in acestă St. Monăstire şi sora mea Casandra şi s'a 
îngropat în acestă Sf. Mănăstire. Deci eŭ din bun gând am 
cugetat pentru sufletul reposatului părintelui cum surorei 
mele, pentru că aici odihnesc 6sele lor intracestă Sf. Mö 
năstire şi pentru sufletul mei şi a n6mului nostru şi am dat 
şi am închinat 37 şi 1/, pogóne de vie lucrate făcătdre in 
delul Sărăţăi la ştiubeiă ot sud Buzeu cu cramă. cu case, etc. 4) 
7218 (1710) Iunie 8. 

La 7239 (1731) Martie 1, Stanca Spătăresa, jupăn&sa re- 
posatului Radului Cantacuzino vel spatar fiul dumnealui Con- 
stantin Cantacuzino biv vel Siolnic dimpreună cu fie-mea 
Safta Cantacuzino, datam acesta a n6stră scris6re la mâna 
Părintelui Egumen Kir Daniel şi tutor părinţilor .. pentru 
că aflându-se întru odihnă la acest sf. locaş 6sele prea iubi- 


1) Era Basarab numai! după mumă. 

2) Archive, Mănăstirea Cotroceni, pacb. 31, act. 2. 

3) Archive, Manusttrea Cotroceni, pach. 53, act. 4. 
4) Archive, Mănăstirea Cotroceni, pach. 55, act. 56. 


www.dacoromanica.ro 


17 


ților mel fil: Constantin Cantacuzino vel Logofet şi ale Sma- 
randei Cantacuzino, a inchinat satul Ţigăneşti, tot cu tot ho- 
tarul insă afară de rumăni şi cu vad de móra in apa Vedei 
sud Teleorman. Acestă moșie este remasă de la socrul meit 
Constantin Cantacuzino stolnicul 1). 


Daniele făcute de străini Mănăstirel Cotroceni 


Din hrisovul cel mare al Cotrocenilor, dat de Şerban 
Vodă Cautacuzino, s'a v&dut cu ce avuţii şa inzestrat bise- 
rica lui ; dar nici streinii nu s'a lăsat mai pe jos. Tóte aceste 
danii maŭ altă ţintă de cât «ca să fie trecuţi la sfintul şi ma- 
rele pomenilc şi pomeniţi la Dumnedeescul jertfelnic». Pentru 
pomenirea nostră a moşilor şi strămoşilor noştri». «Pentru 
ajutorul biserisei şi a părinţilor călugări câti vor locui in- 
tr'ensa». «Pentru ajutorul săracilor». «Pentru indestularea. 
celor lipsiţi». «Pentru măritiş de fete sărace, etc.». Aceste 
danii aŭ fost aşa de numerâse că noi nu le dăm aici de cât. 
pe cele cari ni s'aii părut mai insemnate. 

7192 (1684), Aprilie 1, Tănase vel Sărdar cu soţia lui 
Ilincă, fac danie Mănăstirei Cotroceni pentru a lor pomenire 
moşia Cerveni sud Teleorman, cu vad de moră in apa Vedei 
i cu o r6tă de mâră umblătâre?). 

7192 (1694), Iulie. Jupănesa Aviana fata lui Ivaşca Postel- 
nicul Calotescu, jupăn6sa Radnlui, feciorul lui Mihail Custo- 
reanul, face danie, idem, moşia Ulmulesci sud Teleorman cu 
rumăni şi cu venitul de peste tot hotarul 3). 

7193 (1684), Septembrie 20. Lazăr impreună cu fratele 
s&ii Baciul Diaconul, feciorul Stanciului Poşul din Câmpu- 
Lung sud Muscel, a făcut danie Mănăstirei Cotroceni a 3-a 
parte din moşia lor din Ţigănesci, de peste tot hotarul şi 
din viij $). 

7193 (1684), Octombrie 21. Neaşca cu fiica Ilinca soția 
Radului sin Păcăi ot Priboeni sud Muscel, dăruesc o moşie 


— 


4) Archive, Mănăstirea Cotroceni, Condica No. 2, fila 177, 

2) Archivele Statului, Condica M-rel Cotrocenilor II, fila 166 v. 
3) Archivele Statului, Condica Cotroceoilor II, fila 214—222. 
4) Archivele Statului, Condica M-rei Cotrocenilor II, fila 26 v. 


www.dacoromanica.ro 


18 


Monăstirei Cotroceni, fiind-că soţul şi fiul ei aŭ murit ne- 
grijii 1). 

7193 (1685), luuie 17. Matei ot Bucul cu femeia lu! Musa 
fac donaţie 14 stinjeni ìn Pupezeni?). 

7193 (1685), August 8. Stoica Răspopul sin Baldovin Ardei 
ot Ţigănesci, face danie 4 locuri de moşie in hotarul Priboe- 
nilor sud Muscel şi anume: un loc de casă Barbului rotar in 
gura vaei Popi, alt loc la Oprea pe lângă rotar, iar alt loc 
de la Oprea la Plăvătesci. Le-am dat de pomană pentru su- 
fletele părinţilor noştri și ale n6stre, să ni se scrie numele 
la pomelnic 3). 

7193 (16815), August 9. Cărstea Orbul ot Ţigănesci cu 
fiul sei Radu, afierosesc jumătate din moşia ior din Priboeni 
pentru pomenire *) 

7194 (1685), Octombrie 18. Mătuşa Alba cu fiul eï Cânda 
fac danie jumătate din moşia lor leat 7193, iar cea-aită ju- 
mătate a vândut-o tot Mănăstirei Cotroceni, moşia este in 
Priboeni sud Muscel 5). 

7194 (1685), Octombre 30. Jupănesa Neacşa cu fiica sa 
Ilinca ot Priboeni, aŭ dat de pomană Monăstirei Cotrozeni, 
tâtă partea lor de moşie, oprindu-și şi pentru ei o parte. 
«lar când a fost acuma trebuind şi fimei de mâncat şi im- 
brăcat şi ne mai având ce vinde, iar am fost socotit maï de 
pomană de dat acolo, ni se cade deci tot acolo să vindem şi 
să fie Sf. MOnăstiri, din partea micului cât am cumperat din 
pădure, din câmp, din apa cu vadul vechii de mâră cu si- 
liştea satului şi de peste tot hotarul, cât s'ar alege şi cu două 
locuri unul in gura Spartei lângă Cârligatele şi alt loc lângă 
Sălcuţa 6). 

7196 (1688), Aprilie 7. Gh. Sin Calone Zugravul, inchină 
moșia Sârbi din sud Teleorman şi cu vii ot tam. (tot de 
acolo ?). 

7197 (1689), August 16. Apostol Clucerul face danie moşia 
Drăgoiul sud Dâmbovita 8). 


1) Archivele Statului, Condica Cotrocenilor, fila 57. 

2) Archive, Condica Cotrocenilor, fila 57. 

3) Archive, Condica M-rei Cotrocenilor, No. III, fila 57 v. gi 58. 
4) Archive, Condica M-rei Cotrocenilor No. II, fila 58. 

5) Archive, Condica M-rei Cotrocenilor, fila 59. 

6) Arhivele Statului, Condica M-rel Cotroeenilor II, fila 52 v. 

7) Arhivele Statului, Condica M-rei Cotrocenilor II fila 173. 

8) Arhivele Statului, Condica M-rei Cotrocenilor II, fila 4. 


www.dacoromanica.ro 


7213 (1705), Ianuarie 14. Constantin Vodă Brâncoveanu 
afieroseşte Monăstirei Cotroceni 150 st. in Adănesci sud Te- 
leorman, pe care o avea şi el danie de la Barbu Paharnicul 
Urdăneanu 1). 

7215 (1707), Maiŭ 3. Stroie Logofătul din Dadilov sud 
Vlaşca, dă jumătate din sat Monăstirei Cotroceni de peste tot 
hotarul ?). 

7218 (1710), Maiŭ 20. Şerban vel postelnic sin Radului 
biv vel ban Năsturel Fierăscul, inchină moşia Cervenia pentru 
pomenirea soţiei sale Ilinca ca să fie de pomenire sufletului 
reposatului mei soţ Ilinca fiica Barbului biv vel Paharnicului 
Urdăreanu şi a jupănesei Ilinceï fata reposatului Voevod 
Cantacuzen fiind şi ele ingropate aci la Monăstirea părin- 
telui lor 3). 

1735 (7244) Septembre 8. Climent Iromonahul face danie 
moşia Gabrovului $). 

1737 (7245) Maiŭ 26. Doftorul Dimitrie Clironomul lui 
Şerban Grădişteanu dă moşia Mărzănesci 5) 

1743 Decembrie 15. Mariea Sărdăreasa adevereză cu su- 
fletul ei că moşia Găbănesci de Jos este dată de pomană Mo- 
nastirei Cotroceni de către Marcul Clucerul Găvănescu °). 

1746 (7954) Februarie 26. Constantin Năsturel vel vistier 
inchină Monastirei moşia Bărbătesci pentru pomenirea ficeï 
sale, care sa ingropat trupul ei la Monastire «şi dăm ca să 
le fie de mare credinţă (călugărilor) ca pentru datoria cea 
de obşte care noi toţi o s'o plătim; dânduși iubita n6stră fică 
Catriniţa sfârşitul vieţei ei şi ingropându-se la acestă sfintă 
Monăstire insuşi din ajutorul şi indemnarea lui Dumnedei, 
-aşa mam socotit, că in acestă lume cât ar avea omul in viață 
tâte "1 sunt in deşărtăciune şi nimic ticătosului suflet, nici 
un fel de odihnă nu ii aduce, fără cât numai milostenia ce 
va da acea va remânea in veci nestrămutată; pentru care a 
ne pomeni şi noi şi răposaţii părinţii noştri şi răposata fica 


1) Arhivele Statului, Condica M-rei Cotrocenilor II, fila 132 v. 

2) Arhivele Statului, Condica M-rei Cotrocenilor II, fila 236 v. 

3) Arhivele Statului, Condica M-rei Cotrocenilor II, fila 166—169. 
4) Arhiva Statului Condica M-rei Cotroceni II fila 204 v. 205. 

5) Arhiva Statului Condica M-rei Cotroceui II fila 205 v. 

6) Arhiva Statului Condica M-rei Cotroceni II fila 189 v. 


www.dacoromanica.ro 


80 


n6stră Catriniţa, datam danie Monastirei tótă moşia Bărbătesci 
sud Teteorimnan !). 

4746 (7254) Julie 5. Monăstirea Cotroceni poseda urmă- 
terele trupuri de moşie din Balotesci de peste Argeş despre 
Rătesci de la Aviana fata lui Balotescu 800 stânjini. II din 
Balotescăi dinspre Leordeni 105 stânjini, III din Crângureni 
(de cumperătore) 258 stânjini, idem de danie de la Aviana 
35, idem din Dobrescii de sus 5!, idem de danie de la 
Aviana 96, idem din Glâmbocata (cumperătore) de la Vasile 
Glămboceanu stânjini 109, idem de la Aviana 325). 

4748 Octombre 20. Boerii Cărpenişani daŭ 122 stânjini 
moşie în hotarul Glămbocatei pentru pomenire. «Că avend 
noi o jupâneşiţă rudişóră anume Caprina care a tinut-o Con- 
stantin Bănişoru şi neavând eï pe nimeni să şi facă diată, ne 
fiind şi in fire de bóla lungóreï (tifos) şi să'şi rânduiască cele 
ce sunt cu cale pentru sufletul lor, ai remas acele suflete 
ca şi perdute, fără de nici o pomană. Şi acesta Caprina se 
trage din némul nostru al Balotescilor fiind nepâtă de soră 
lui Şerban și lui State feciorii Herei căpitanului Balotescu 2). 


Cumpărări făcute de egumenii Moănăstirel Cotroceni 


Atât Şerban Vodă Cantacuzino, cât și toţi Domnitorii şi 
boerii cari ai fondat şi inzestrat Monăstiri, ai avut o deo- 
sebită grijă nu nuinal ca călugirii să indeplinâsră cu sfin- 
tenie tóte disposiţiunele testamentare, ci să se ingrijâscă a. 
cresce avutul MOuastirei prin cumperări de moșii şi alte aca- 
returi producetâre de venituri. Cumperările trebuiai să se 
facă cu banii şi pe socotela MOnăstirei şi niminea mare nici 
un drept să-și insuşéscă nimic din tot ce privea averea mo- 
bilă ori imobilă a Monastirei. 

Monastirea Cotrocenii, a avut câţi-va egumeni harnici 
şi excelenți administratori, cari aŭ cumperat pentru şi cu 
din banii Monăstirei multe moşii, sfori de moşii, mori, vii, 
case, etc. Tâte aceste averi adăogate pe lângă cele afierosite 
de fondatori şi de donatoii fie ele rude ori streini, aducea 





1) Arhiva Statului Condica M-rei Cotroceni II fila 139 v. 
2) Arhiva Statului Condica M-rel Cotroceni II intre 116—136. 
3) Arhiva Statului Condica Cotroceni II fila 115 v. 


www.dacoromanica.ro 








Elena Dâmna, fondatbrea Asilului 


G. M. lonescu.— Istoria Cotrocenilor 


www.dacoromanica.ro 


82 


venituri colosale. Cum erai insă intrebuințate aceste veni- 
turi? Nu scim de cât după anul 1737. In dările de semă ale 
egumenilor de la Cotroceni pe 4 ani de la data citată găsim 
că suma cheltuită era mai mare de cât venitul. Mal găsim 
că egumenii greci aŭ inceput forte de timpurii să comită 
abuzuri, după cum vom vedea in altă parte. 


Moşii cumpărate de Egumenii Mănastirei Cotroceni 


La anul 7192 (1684) Iunie 29. Egumenul Partenie cum- 
pără de la Micul sin Ivan Corbânul şi de la nepotul săi 
Florea ot Pupezeni, 32 stânjeni moşie in Pupezeni 1). 

7193 (1685) Maii 14, dem de la Paraschiva ot Pupezeni 
brat Didel feciorul uncheaşului Boru 20 stânjeni 2). 

7193 (1685). Idem de la unchâşul Odoabă sin Oprea 
otaru 60 de stânjeni 3). 

7193 (1685) Iunie 18, mai cumicră de la Matei Didea 
brăt Paraschivei feciorul Borcel ot Pupezeni vând 38 stân- 
jeni moşie 4). 

7193 (1684) Noembre 10. Partenie cumperă de la Stoian 
Vnuc (nepot) Găscoci 15 stânjeni. 

7196 (1682) Martie. Partenie Egumenul Cotrocenilor cum- 
peră o jumetate de moşie de la popa Nenciul ot Ţigănesci 
sub Muscel 5). 

7193 (1685) August 20. Egumenul Partenie cumpără de 
la Hera logofăt ot Ţigănesci 2 părţi din moşia lui de la Vi- 
tikeşti peste tot hotarul să fie lor moşie stătătore, ohavnică 
in veci 6). 

7193 (1685) August. Stoica Răspopul, feciorul lui Baldo- 
vin vinde 8 locuri Egumenului Partenie, iar 4 le dă de 
pomană 7). 

7193 (1685) August 9. Cartea Orbul ot Ţigănesci, sud 
Muscel, vinde Egumenului Partenie partea din moşie despre 
Priboeni 8). 


4) Arhiva Statului. Condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 174. 
2) Arhiva Statului. Condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 174. 
3) Arhiva Statului. Condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 175. 
4) Arhiva Statului. Condica M-rei Cotrocenilor No. 3 fila 175. 
5) Arhiva Stutului. Mânăstirea Cotroceni Condica No. 2. 

6) Arhiva Statului. Monăstireu Cotroceni pach. 4 act.9. 

1) Arhiva Statului. Monăstirea Cotroceni act 3. 

8) Arhiva Statului. Monăstirea Coţroceni act 4. 


www.dacoromanica.ro 


83 


7193 (1684) Noembre 10. Stoian vnuc Gascociul vinde 
Fgumenului Partenie 15 stânjeni din moşia Găscocii 3). 

7193 (1684) Decembre 12. Neagul cu fratele săi Albu şi 
cumnata lor Neaga vinde partea lor de moşie din Crângu- 
reni Egumenului Partenie de bună credinţă 2). 

7194 (1686) Februare 21. Vintila snă Neculei Logofăt ot 
“Ţigănesci, vinde partea lui de moşie Eg. Partenie din Vi- 
tzikeşti 3). 

7194 (1686) Februare 23. Jupânsa Safta din Kiţeşti cu 
cu fiul sëŭ Matei vinde partea lor de moşie din Vitikeşti 
Egumenului Partenie +). 

7194 (1686) Maiù 15. Alexandra femeia Fierei Logofe ot 
“Ţigănesct impreună cu veri anume: Par. i Costandin, i Matei, 
i Dumitraşco vind partea lor de mâră, a IlI parte de mâră 
de jos cu tot vadul Fgumenuluï Partenie pentru 15 taleri 5). 

7194 (1686) Septembre 14. Drăgan snă Bărca vinde 11 
stânjeni Egumenului Partenie 6). 

7194 (L685) Decembre 29. Nicolae sin lui Voicilă călugă- 
rul ot Cosobesci vinde Egumenului Partenie 13 stânjeni”). 

7194 (1686). Mătuşa alba femeia Neacşului ot Priboeni 
vinde Egumenului Partenie o parte din moşia Priboeni 8). 

7194 (1685) Octombre 19. Neacşa impreună cu fica sa 
vinde Egumenului Partenie o parte din moşia Priboeni ?). 

7194 (1686) Stoica respopul vinde partea lui de moșie 
din Priboeni Egumenului Partenie 19). 

7193 (1685) Mai 192. Egumenul Partenie cumperă de la 
Neagul, fratele săi, Albu şi cumnata lor Neaga din Bueişteni 
partea lor din hotarul Crângureni pentru 25 taleri!!). 

7197 (1689) August 3. Egumenul Partenie cumpără de 
la popa Dumitraşco şi fiul sei un vad de mâră:2). 

7193 (1685) Iunie 13. Pitarul Ştefan Rătescu cu fratele 








1. Arhiva Statului. Condica Cotrocenilor III fila 174. 

2. +» „ Mânăstirea Cotroceni pach. 5 act 35. 

3. » 5 Mănăstirea Cotroceni pach. 4 act 14. 

A pa Mânostirea Cotroceni pach. 4 act 15. 

5. a » Mănăstirea Cotroceni pach. 10 act 24. 

6. > » Condica Cotrocenilor LII fila 175. 

71. a N pa n š 176. 

B- y 2 Mănăstirea Cotroceni pach. T act 5. 

9. y » » n n laai 

40. ; E 5 3 n Tp 8 _ 
41. Ri Condica Mănăstirei Cotroceni No. 2 fila 85. i 
42. 3 » » » » n a 85. 


www.dacoromanica.ro 


84 


săi Dumitraşcu Cluceru aŭ vindut moşia Piepta ot sud Te- 
leorman, Egumenului Partenie stânjeni 1300 '). 

7196 (1686) Maï 12. Jupânâsa Evda soţia Papei vistierul 
vinde Egumenului Partenie 500 stânjeni din hotarul Mihăi- 
leştilor sud Teleorman ; taleri 2652). 

7130 (1682) Martie. Egumenul Partenie cumperă o ju- 
metate din moşie de la popa Nenciul ot Ţigănesci sud Muscel’). 

7194 (1685) Octombre 15. Diaconul Baciul săn Stanciul 
Poşul din Câmpu-Lung vinde Egumenului Partenie, două 
părţi din moşia sa din Ţigănesci +). 

7192 (1684) Egumenul Partenie cumperă o vie la Pietre’), 

7196 (1688) Iunie 30. Anghel sin Stoica Tagoră dă ìn 
schimb un loc de arătură Egumenului Partenie 8) 

Tot aci putem să mai adăogăm şi moşiele Buciumul şi 
Şerpătesci care erau ale Mânăstirei Cotroceni situată in sud 
Vlaşca, după anaforaua veleţilor boeii, intărită cu pecetia 
Domnâscă. 

7194 (1685) Octombre l. Negură sună Neculai Logofăt ot 
Tigănesci vinde lui Partenie loc in Vitikesci?). 

7194 (1685) Octombre 20. Dumitraş: o Diaconul snă Stefan 
ot Tiganesci vinde lui Partenie o livadă de fin in hotarul 
Vitikesci at sud Muscel 8). 

7194 (1685) Octombre 21. Dumitru Piteşteanu, vinde Eg. 
Partenie 2 locuri de fin in hotarul Vitikescilor °). 

7194 (1685) Noembre 30. Vasile Logofot snă Vasile Stol- 
nicul ot Câmpina, vinde Eg. Partenie, partea moşiei sale din 
Vitikesci 10). 

1196 (1688) Martie 12. Jupânâsa Evda a Badei Vistierul 
at Greceni, vinde Eg. Partenie 500 stânjeni din moşia Mi- 
hăilesci, sud Teleorman!!). 

7196 (1688) Iunie 39. Angel feciorul Stoicăl Gogăt, 


1) Arhiva Statului Condica Mănăstirei Cotroceni No. 2 fila 163. 
169 


2) n D > >» n » n e 
3) » » » >» » » » 14—26. 
A) a » x » a » » v 
5) » » 5 s b » n»n BV 
6) >» ` » » o, n » n » 28. 

7) Archiv. Stat. Monăstirea Cotroceni pach. 4 act. 10 

8) » » » > >» 4 » 114 

9) a A s și A ev! 

10) , » » » „4 » 18 

11) >» n >» >» n 23 » z 


www.dacoromanica.ro 


85 


vinde lui Partenie parte din moşia Topolovenilor şi al Vi- 
tikescilor 1). 

7205 (1697) Eg. Partenie, cumpără de la Dusa moşia 
Drângesci sud Ilfov 2). 

7194 (1686) Februare 23. Safta soţia lui Andrică căpi- 
tanul din Kitesci, cu feciorul săi Mateiă, vinde Eg. Partenie 
tâtă partea lor din moşia Vitikesci cu viile şi pometurile, 
sud Muscel 3). 

7194 (1685) Octombre 18. Mătuşa Alba cu fiul sëŭ Canda 
face danie jumătate din moşia Priboeni, iar jumătate o vinde 
Eg. Partenie, sud Muscel‘). 

7194 (1685) Octombre 19. Cârstea Orbul at Tiganesci cu 
fiiul s&i Radu, vindo o parte din moşia Priboeni lui Par- 
tenie şi anume: partea Bratului feviorul lui Stroe at Pri- 
boeni, tâtă, din câmp, din pădure, din apă cu vadu de mâră 
cum am ţinut şi noi mai innainte şi am tocmit cu preţul 
za lel 15 5). 

7194 (1685) Octombre 30. Neacsa cu fiica sa Ilinca, at 
Priboeni, vinde Eg. Partenie o parte din moşia Priboeni 6). 

7194 (1685) Octombre 30. Stoicăi Răspopul feciorul luï 
Baldovin Andreï ot Tigăneşti vinde Eg. Pa tenie 8 locuri în 
Priboeni ^). 

Daniel (dichiu) 

7193 (1685) Iunie 17. Nenciul Diaconul, vinde lui Daniel 
un loc în hotarul Priboenilor $). 

7193 (1685) Iulie 20. Nenciul Diaconul feciorul Bratului 


Logofăt Tiganesci cu fratele s&i Ion daŭ părintelui Daneli 
dichiul MOnăstirei Cotroceni °). 


Nikifor 


7203 Februare 20. Zambila fata lui Stan al călugăriţe! 
vinde părintelui Nikifor care este ispravnic pe vamă aci la 








4) Archiv. Stat. Mănăstirea Cotroceni pach. 10 act. 25. 


2) > b E > „923, 9 
3) Cond. M-tirel Cotroceni No. 2 din cond. Brâncovenâscă 1692—1713 p. 52 


4) » » » » nn » » > » > 
5) » » » » nn » » > » n 2 
6) » » » n nn » > > n » 59 
7) » » n » » 60 


n n n n bă n 
8) Archivele Statului. Mănăstirea Cotroceni, pachetul 6, act. 2, 
9) Archive Mânăstirea Cotroceni, pach. 10, act. 22. 


www.dacoromanica.ro 


86 


oraş a Sfintei Mănăstiri care să chiamă Cotroceni, un loc in 
oraş alături cu casele Mönästireï !). 


Grigorie 


7951 Martie 15. Angheli Petros, vinde Eg. de la Cotro- 
ceni kir Grigorie nisce case cu pivniţă şi cu trei prăvălii, 
alături câte 3, care prăvălii merg până ìn pivniţa de pâtră 
ce a fost a lu! Jupân Mascim în mahalaua Sfântul Gheorghe 
vechiu 2). 


Visarion 


1799 Iulie 26. Visarion Eg. Cotrocenilor cumpără o moşie 
in Budesceni şi in Dobroesci de jes?). 


Metócele Mănăstirei Cotroceni 


Cuvintul de metoc vine de la grecescul usrz-EXw comunitate 
ori sucursală. Metochul constitue o numerâsă clasă de Mó- 
năstiri, cari aŭ iu deplina lor stăpânire averi maï mult, saii 
mal pnţin însemnate, şi cu tote acestea sunt tot de odată şi 
indatorate să recunâscă supremaţia unei alte MOnăstiui, mai 
mari, mai veuerate şi une-ori şi maï bogate. Acesta a fost 
posiţiunea tuturor Mănăstirilor pământene, pe cari ctitorii 
lor primitivi, le aŭ pus sub ocrotirea unei alte Mânăstiri ma! 
mari aflătore sai pe iteritorul românesc, saŭ şi dincolo de 
hotarele n6stre. Mânăstirea sai biserica qisă metoch, nu este 
nici odată o proprietate a celei, la care ea se află inchinată; 
ea este după cum sar fi dis in legiuirele Romanilor, cel mult 
un client al celeï-jalte. După vechiul obiceiii al pământului, 
maï tâte mitropoliele, episcopiele cum şi moOnăstirile mari şi 
neatârnate ale ţărei, aŭ avut metâce ori sucursale, cari stä- 
teai față cu dânsele, în condițiuni legale de care nu trebue 
să se deosebescă întru nimic, starea M&năstirelor inchinate, 


1) Archive Mănăstirea Cotroceni, condica No. 1, fla 81 v. 
2) Archive Monăstirea Cotroceni, condica No. 1. 
3) Archive Mănăstirea Cotroceni, pachetul 16, act. 17. 


www.dacoromanica.ro 


87 


fie din ţeră, fie din Orient 1). Ast-fel scria răposatul Odobescu 
pe là 1862, in interesanta sa lucrare, despre Monăstirile în- 
chinate. 

La aceste juste observaţiuni navem de adăogat de cât 
că, metâcele servéu numai ca sucursale Mănăstirelo. la cari 
erai inchinate, nu insă, şi ca client al celel-lalte. Posiţiunea 
clientului din lumea romană faţă de patronul sëŭ, era bine 
definită. Nică odată insă patronul nu administra averea clien- 
tului—dnpă cum administraă egumenii M&năstirelor mari, 
averile metâcelor. Egumenii de la Cotroceni administrau di- 
rect sai prin imputerniciţii lor, averile metâcelor. Eï inca- 
saii veniturile, efectuaii plăţile personalului, făceii noul ate- 
nante — conform trebuinţelor — reparaii pe cele stricate. 
Acest drept al lor resultă din însuşi dorinţa ctitorilor, de 
6re-ce ei le-aii pus sub directa lor supraveghere. Cu ocasiu- 
nea cutremurului celui mare de la 7 Octombre 1802, Visa- 
rion Egumenul Cotrecenilor repară stricăciunile causate de 
cutremur 2), la t6te metâcele şi el singur face conturile de 
cheltueli, asemenea aŭ făcut şi alţi egumeni, in asemenea 
ocasiuni. 

Să ne ocupăm de fie-care metoch in parte, după docu- 
mentele ce le avem la indemână. 


I. Biserica Domneă 


Este zidită de pâtră pe locul unei alte biserică de lemn, 
de Dómna Maria, soţia lui Şerban Vodă Cantacuzino la anul 
41683, după cum ne spune pizania bisericei. Lângă biserică, 
era palatul Beizadelelor adică al copiilor lui Şerban Vodă 
Cantacuzino 5). Biserica este fârte solid construită, cu bolțile 
de zid şi grosimea zidirei este aprope de douï metri 4), cum 
sunt zidite mai tóte construcţiunile vechi, căci Românii ca 
şi strămoşii lor Romanii sciaii să construiască pentru a decea 
generaţiune. 

La anul 7198 (1689) Octombre 28, Dómna Maria dă bi- 
sericei s6le pe lângă alte venituri ce are şi tâte prăvăliile ce 





1) Mânăstirele inchinata din Români, p. 19-20. 

2) Vedi pisania scrisă in grecesce din lăuntrvl bisericel. 

3) G. I. lonescu-Gion, Istoria Bucureseilor, pag. 184-185. 

4) Pr. Marin Dumitresev, Istoricul a 40 de biserici din România p. 136-137. 


www.dacoromanica.ro 


88 


sunt la uliţa cea despre pârta de lemn a Sfântului Gheorghe!). 
Tóte aceste locuri şi prăvălil aŭ fost cumpărate de Dâmna 
Maria prin Parthenie celebrul egumen al Mănăstrrei Cotro- 
ceni. Dupe ce o inzestreză cu multe odâre, case, locuri, pră- 
vălil, etc. o închină la Mănăstirea (otroceni, «ca să pârte 
grijă şi să se stăpânâscă de numitul Kir Partenie şi de cei 
din urma lui egumeni, păzând atât cuvioşia sa cât şi cel din 
urma lul egumeni, cele mai de jos: 

1) «Să orânduiască ieromonochi greci veuiţi de la Sfe- 
tagora ca să slujescă sfintele slujbe (şi să fie) 6men! cinstiţi, 
învăţaţi, având tótă învăţătura cinului călugăresc şi să ur- 
meze totă orânduiala grecesce' intocmaă ca la Cotroceni. 

2) Egumenul să aibă a lua tâte veniturile, din care se 
facă t6te cheltuelile bisericet şi când va trebui inoire să 
aibă a purta grija, intocmai ca la Cotroceni pentru ort-cari 
bine al sěŭ. 

3) Locurile, casele şi moşiile ce am cumpărat impre- 
jurul acestei Sfinte Mănăstiri, să n'aibă voe nici Kir Par- 
thenie egumenul nici alţi din urma lui egumeni, să le dea 
cu chirie la unil-alţii ca se facă case, ci numai din venitul 
Mănăstirei, să zidescă odăi, să fie pentru primirea săracilor, 
r&mânend loc imprejurul bisericei, slobod de a se îngropa 
creştinii. 

Către acestea orânduesc pe numitul Kir Parthenie egu- 
men, să aibă grije, să-mi săvârşeescă gândul care am pus. 

«Dă nu me voii insănătoşi şi nu me voiă ridica din ne- 
putinţă, să zidâscă prăvălii şi odăi, iar să nu dea locurile 
după cum la alte Mănăstiri, ci să fie de cheltuiala Sfintei 
Mânăstiri, ca să-l fie şi venitul mal mult. Aşa am hotărât şi 
am iscălit, puindu-mi şi pecetea inaintea duhovnicului mei 
Prea fericitului şi Prea Sfinţitului Patriarh Kir Dositeiiă al 
Ierusalimului» 2). 


Eu Domna Maria 
soția reposatului Serban Voevod 


28 Octombre 7198 (1689). 


1) De sigur cel vechii, căci cel noŭ nu era incă guta. 
2) Archivele Statului, condica Monăstirei Cotroceni No. 1 fila 106 şi v. 


www.dacoromanica.ro 





“Domnitorul Alexandru Ion I Cuza | 


www.dacoromanica.ro 


90 


Am dat într'adins in intregime instrucţiunele Dâmnef 
Maria către Parthenie egumenul M5năstirei Cotroceni, pentrii 
că sunt fârte instructive pentru noi, din mai multe puncte- 
de vedere: 

1) Că Dâmna doresce ca la biserica Ei, să fie călugări 
greci aduşi din muntele Athos, ca să săvirşescă sfintele 
slujbe in grecesa in tocmai ca la Cotroceni, ca şi când, că- 
lugării români mar fi fost destoini:ci să administreze o bi- 
serică şi să săvirşâscă sfintele ierurghii in românesce. Iată 
cum românii chemaii ei singuri pe străini in ţâra lor! şi 
pe atunci limba românâscă era dispreţuită de straturile su- 
peri6re românesci, intocmai ca şi azi! 

2) Că egumenii Cotrocenâni cum şi cel-lalţi egumeni de 
la MOnăstirile inchinate, administraii ei singuri, nu numai 
averile Mânăstirei pe care o egumenâi, dar şi averile me- 
tâcelor ceia ce era colosal după cum ne vom convinge din 
acest studii. 

3) Cât privesce pentru punctul al III-lea unde opresce 
pe egumeni a nu inchiria ori vinde casele şi locurile, nu mai 
r&mâne indoiala, că după mârtea pi6sei donatâre, egumenul a 
făcut cum a vrut şi Dómna scia forte bine că egumenii 
greci sunt şarlatani, căci accentuiază ca Kir Parthenie «să 
nu dea (instr&ineze) locurile după cum (s'aii făcut şi să face) 
la alte Mănăstiri» şi cu tâte acestea, Ea pune ca adminis 
tratori tot călugări greci! Dacă Domnii şi boeril noştri chie- 
maŭ eï singuri pe călugării streini pentru Mănăstirile in~ 
funtate de denşii, apoi cum nu era să năvălâscă peste aceste 
biete ţări, tâte locustele flămânde ale Orientului Ortodox, im- 
brăcate in rasă négră ca şi sufletele lor!!). 

Este fârte adeverată dic&trea că, un popor are tot- 
d'auna guvernul pe care-l merită. 

Tot la punctul al III-lea Domna Maria ne mai spune că 
este greŭ bolnavă; la căpătâiul Dómneï găsim pe duhovnicul 
eï, pe «Prea fericitul, Prea Sfinţia sa Patriarhul, Kir Dosi- 
teiă al Ierusalimului» şi când credeţi? Tocmai când augusta 
bolnavă 'şi făcea diata ori testamentul cum am dice astă-di. 

Pare că! văd şi aud, cum stând la căpătâiul Domnei 1 
desfășura inaintei tâte grozăveniile focului Gheenei, acele- 








1) Vedi al mei studiu Influența culturei grecesci, p. 8-95. 


www.dacoromanica.ro 


31 


instrumente teribile și cum diabolii tortureză pe cel păcătoşi, 
viermii ne adormiţi, plânsul şi scrâşnirea dinţilor, etc. şi cu 
care reușai de minune toţi Patriarchil şi călugării greci a 
smulge sume colosale pentru «biserica cutare din Pa- 
triarchia cutare !). 

Mult trebue să fi smuls de la Dâmna Maria in aceste 
momente critice acest Prea şiret şi atât de nerecunoscător Pa- 
triarch care şa făcut maï tot vecul in ţerile Romane! 


II. Schitul Văleni 


«Noi, Hagi Stoica, cu femeia mea Hagica Elena, din satul Cep- 
turile sud Saac, inchinăm schitul făcut de noi la Monăstirea 
Cotroceni, care şi acâsta este inchinat la 20 de Monăstiri din 
Sfeta gora şi deci şi acest schiţ să fie inchinat prin Cotroceni 
tot acolo. Deci când a fost acuma maï pe urmă ajungendu- 
ne vremea de bătrâneţe şi inprejurându-ne bâle grele şi 
fiindu-ne lucru la mare slăbiciune, speriatu-nem şi de mârte 
şi vădend noi acestă lume amăgiţore.... socotitam şi am ín- 
chinat la acestă sfântă şi Dumneze6scă Mănăstire de la Co- 
troceni şi la cele lalte sfinte Mănăstiri ce scriu mai sus....şi 
părintelui Egumen Partenie şi daŭ : 

1) Biserica de piatră din târgul Văleni ot sud Saacu 
care o am făcut'o din temelie (cu hramul Adormirei Maici 
Domnului.) 

2) Şi am dat şi sfintele mâste ale sfiintului Iacov Per- 
sul etc, 

3) Casele nâstre de la Cepturile cu t6tă moşia. 

4) Dece pogâne de vie in dâlul Cepturile. vecine cu cele 
date Monăstirei Cotroceni. 

5) Douë râte de mâră in isvorul ce vine de la Zănóga. 

6) Dece boi, dece vaci, 100 matci de stupi şi 150 oi. 

7) Trel-deci de suflete de ţigani cu mare cu mic, şi o 
sută bolovani sare. 

8) Bani gata 800 talere. 

Tóte aceste sunt inchinate cu condiţiunile urmätóre: 

1) Ca să fie de hrană părinţilor Călugări şi de imbrăcăminte. 





1) G. I. lonescu-Gion, Patriarchi, metropoliți gi egument greci la Bucu=— 
resc! p. 32-33. 


www.dacoromanica.ro 


92 


2) Egumenul Partenie să fie dator să pue acolo călugări 
bun! şi inţelepţi şi ocărmuitori vrednici să o pâtă cărmuï 
“prin urmare tot greci). 

3) Să nu lips6scă slujba nici o dată şi săi pórte grija 
's'o istovescă părinţi Călugări din venitul moşiilor şi so pă- 
zescă cu diresul ce i se cuvine. 

4) Să caute egumenul Partenie de moşiele și bucatele 
ca venitul lor să sporescă. 

5) Să le fie sfinţilor părinţi milă de sufletele nâstre, să 
ni le pomenâscă aci la sfântă MOnăstire Cotroceni cât şi la 
sfintele Mănastiri de la sfeta gora la tâte (ba bine că nu). 

6) Asişderea cât vom fi vii aicea, aŭ sănătoşi, aŭ bol- 
navi, tot să avem căutare de părinţi. (De óre ce copii din 
trupul nostru nu am avut.) 

7) Iar după ce ne vom petrece să aibă a ne ingropa pre 
-amăndoi la un loc inlăuntrul în sfânta Mânastire şi să ne 
pomenâscă sfinţi părinţi, tot cu colivi Vinerea şi Sâmbăta 
precum se cade şi să cuvie ctitorilor; şi aşa inchinăm tote 
-aceste lui Dumnedei şi acestor sfinte case a sfinţiei sale!) 
Maiă 15 let 7192 (1684) 

In decursul vecurilor schitul mai cumpără sai primeşte 
“danie 22 de moșii, un loc de danie din moşia Berivoeşti de 
jos unde a fost şi un heleştei sud Sauc?) Apoi 3 vii: una în 
dealul Cepturilor, a doua viile de dealul Cuiburi şi al treilea 
viile de dealul Bucovului ce îl dic şi Scăeni i Săcine. Le 1772 
Septembre 15 Maiă primeşte alte scutiri cu porunca a mărie 
sale prea înaltului general, feld mareşal a maï multor ordiš, 
-cavaler graf Petro Alexandrovici Romiantzof. Mai primesce 
şi alte scutiri de sare. 


JII. Schitul Micşani 


Este qidit in anul 7180 (1672) din temelie, de marele 
-medelnicer Dumitrașco, pe moşia sa Micşani din judeţul Dâm- 
boviţa, de unde vine şi numele schitului. «De la o vreme in 
câce i sa isbovit numele de Pârlita, fiind-că in vremurile de 
r&smerită a ars biserica de duuă ori, rămâind numai zidurile 
pâlite, de aici numele de «Pârlita». 


1) Arhive Condica schitului Valeni fila 6, 6v, 7 şi 7v. 
2) Arhive ibidem 4, âv, 


www.dacoromanica.ro 


93 


Acest schit a fost inchinat la Mânăstirea Cotroceni in 
timpul lui Şerban Vodă Cantacuzino pentru motivul «că cei 
Mici trebuinţă de cei mari aŭ şi cele mal slabe, de cele mat 
puternice» aă inchinat dar schitul la purtarea de grijă» a 
Mnastirei Cotroceni. Schitul a avut dece moşii, mili domnesci,. 
vii, mori, ţigani, vestminte şi vase sacre de argint «cu tot 
felul de dobitâce şi de alte sfinte dăruiri!) 

Acest schit a avut un numër colosal de robi ţigani, o 
condică în folio şi forte volamin6să este aprope plină numai 
cu zapise pentru cumpărăturile de ţigani. 

* zi * 

Un alt metoc a fost şi schitul Gherghița numit de la.o- 
vreme in câce şi «Reptura»; schitul a fost făcut de Popa Nâgul 
ce ľaŭ chemat pe călugărie Nectarie şi la inchinat la Mănăs-=- 
tirea Cotroceni, dar in urmă, Părintele Nectari sa supărat 
pe Partenie egumenul, şi aŭ luat schitul de la Mănăstirea 
Cotroceni şi la inchinat la sfânta Mitropolie in anul 7205 
(1696) Noembre 203). 


IV. Schitul Căscidrele 


A avut 6 moşii şi a fost administrate de egumenii de la 
Cotroceni. 


V. Schitul Cătăluiul 


Este inchinat la Monăstirea Cotroceni de către Constan- 
tin Corbeanu vel şatrar, din-preună cu jupănsa lui Marica, 
fiind egumen Kir Grigorie «ca să fie părinţilor călugări de- 
hrană» iar nouă şi părinţilor noştrii de vecinică şi ne incetată 
pomenire 18 Februarie 7250 (1749)*). 





1) Archive Condicn Cotrocenilor Schitul Pârlita fila 3 şi v. 

2) Archivele Statului Mănăstirea Cotroceni condica Schitul Pårlita fila 4 cf. 
ibidem pachetul 57 doc. 44. 

3) Archive Mitropolia Ungro-Vlihiel pachetul 4 documente 11. 

4) Archive Mănăstirea Cotroceni pachetul 2 documente 34 veţi şi pachetul 
64 ce privesce pe acestă Mănustire. 





www.dacoromanica.ro 


CAP. VII 


Cum administraii egumenii greci averile Mănăstiresci ? 
Priviri generale, 


Religiositatea şi dărnicia proverbială românâscă aŭ atras 
in aceste ţări pe călugării orientuli crescini incă din cele 
anal vechi tiurpuri. Pe atunci ei venéŭ smeriţi şi umiliţă, fla- 
mândi şi insetaţi, goi şi desculți, aspru persecutați de Turci, 
strâmtorati de propaganda Iesuiţilor, şi Calviniştiior, cari câş- 
tigaŭ teren mai mult, căci luptai pe deoparte cu sciinţa iar 
pe de altă parte cu banii, arme teribile, de care clerul Ori- 
entului era atât de lipsit şi de sciinţă dar mai cu semă de 
bani; pentru bang veneaii in ţările române şi când ejungea 
la Dunăre, începeaii a striga: Ehenuoobyn (milă pomană) 

După demnităţile lor ierahice, mergea la Domni şi bo- 
erii, cum şi pe la negustorii bogaţi, iar cei mai sărăcăcioși, 
umbla prin oraşe şi sate cu lemn din sfânta cruce verita- 
bile saă nu, cu mătănii, cu iconiţe cu cruciuliţe, cu burueni 
de léc, luate chiar de la sfântul mormânt, ori maï sciu eŭ 
-din ce localitate sfintă de pe unde sa născut, a trăit, a pă- 
timit murit şi inviat Mânsuitorul lumei, ori din grădina Maicei 
Domnului (Muntele Atos). 

Tâte a-estea, impreună cu pomelnicile, la care dacă mai 
-adăogati făţărnicia unită cu darul de a descri în culorile cele 
mai negre cu o atingetâre elocinţă suferinţele lor din partea 
“Turcilor, impreună cu linguşirile pe unde li se trecea — şi 
unde me rog nu se prind linguşirile şi cari linguşitori tr ă- 
esc răi şi astă-di? Ve puteţi face o idee, cum el aŭ pătut 
să capete averi şi să facă pe Domnitori, pe boerii pe ne- 


www.dacoromanica.ro 


95 


-gustori etc, să-şi inchine mănăstirile didite şi bogat inzestraţy 
de denşii la Monastirea cutare din patriarhia cutare !) 

Dobândind avuţii colesale, uită lesne clauslele testamen- 
tare, comit abusuri strigătâre la ceruri nu numai in dauna 
.averel acelor carl laă chemat, ci şi ale ţărei, prin stricarea 
obiceiurilor şi schimbând rolurile din umiliti devin insolenți 
din prigoniţi, prigonitori, din alungaţi, alungători persecutând 
pe călugării români. 

Calugărismul grecesc devine in scurt timp o clasă privili- 
giată, un fel de stat in stat, ne dând socotelă nici Domniel nici 
Mitropoliei — de cât după 1815 şi acestă numai de formă— 
aşa că colosalele avuţii mOnăstiresci le-ai intrebuinţat acum 
le-au plăcut, le-ai dat cui aŭ voit iar ţările n6stre de aceste 
avutii, nici de cum nu s'aii folosit. Sati folosit săcătuitele Mo- 
năstiri din orient, şcolile grecesc din Turcia şi sau imbo- 
găţit ei personal. 

Abuzurile datâză din timpurí vechi, incă inainte Dom- 
nielor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Şi aceste abuzuri erai 
de notorietate publică : Domnitorii le tolerai, boerii nu le 
impedecai, căci cu toţii sume colosale de lel luaă, ar atot 
răbdătorul popor român, cu multe dureri le suporta. Tâte 
aceste abusuri, deşi erai tuturor cunoscute la arătare, to- 
tuşi călugării greci erai chemaţi de pe la Atos şi din alte 
părţi ale Orientului, ca să populeze şi să administreze mo- 
nastirele fondate de dânşii, după cum am vădut şi pe Şer- 
ban Vodă Cantacuzino, pe Dómna Maria, soţia sa, care, 
zidind şi bogat inzest ând Biserica Dómna (din Capitală), o 
face metoh la Cotroceni, prin Parthenie, egumenul acelei 
Monastiri căruia i spune: 

«Iar să nu dea, (adică să înstreineze) locurile după cum e la 
-cele-lalte monastiri ?) După mórtea fondatorilor insă, el făceaii 
tot ce voiaii. T6te abusurile călugărilor greci din timpurile tre- 
cute le resumă admirabil anaforaua veliţilor boeri din Ţara 
"Românâscă cu data din 10 Iulie 1827; in anul 1822, Turcil a- 
vend probe sdrobitâre contra că ugărilor greci din ţările ro- 


1) Pentru detalii a se vedea: G. I. Ionescu Gion Patriarhi Mitropoliţi şi e- 
piscopi greci in Bucuresci veţi şi al meu studiu influența culturel grecesc pag. 1—95. 
2) Archiva statulu! Monastirea Cotroceni, Condica No. 4 filele 406 gi 4106 v. 


www.dacoromanica.ro 


96 


mâne cari contribuesc atât de puternic la procurarea de 
mijlóce pentru reuşita revoluţiunei grecesci din 1821, dă, 
două firmanuil prin caro alungă din monastirile românescă 
pe toţi călugării greci, şi-l inlocuesc cu călugări români. Ma- 
rele Divan al ţărei, scia forte bine, că călugării greci se vor: 
reintârce pe la M-ii, după cum saii şi intors prin stăruința 
Rusiei, face cun scut insă Doimnitorului spre a interveni la 
Portă 1) ca să-l oprescă reintârcerea lor in ţeră şi 2) că dacă, 
vor veni, până atunci, Divanul, să ia măsurile necesare pentru 
repararea M-relor «spre săvârşirea slujbelor celor bisericesci cu 
tótă orânduiala cea bună şi a ingrijirci zestrei monastirelor şi 
pentru cea de tôle zilele pomenire a fericiţilor cititori şi aşa încă. 
de la létul 1823 Oct. 12, prin obstâsca anafură sai arătat M. T. 
prăpădenia şi impovorarea grelelor datorii întru, care aŭ 
ajuns aceste monastiri de către reaua economie şi nevrednica: 
chivirnisire a acelor egumeni streini Pentru care s'aŭ făcut 
rugăciuni M.T., cari sai arătat (in 1825 Noembre 6) că ace% 
streini cu făţărnicia linguşirei, aŭ fost intrat nu numai pe 
la tóte monastirile fărăi şi la monastirile cele neinchinate la 
cele de jos, ci şi la scaunele archiereşti ale Mitropoliei şi al 
episcopielor prin grosnice dări de bani la domnii de mal 
înainte şi la miniştri lor, până când le aŭ adus în desăver- 
şită prăpădenie şi robie de datorii şi ca nisce streini şi ne- 
doritori de lucrurile nemului nostru, aŭ înstreinat prin vin- 
dări de moşii, prăvălii, hanuri şi din cele-Lalte acareturi ale 
lor ce aŭ fost inchinate de moşii şi strămoşii noştri». Mal 
departe anaforana cere să se facă cunoscut la prea stră u- 
cilul Prag al prea puternicei nâstre impărăţii, prea plecat 
arzmagzar», mijlocind M.T. a ni se întări acest privilegiii ce 
Vaii avut ţara din vechime de a fi apururea nestrămutaţi din 
pămenteni români, atât mitropoliţii şi episcopii la scaunele 
eparchielor, cât şi igumenii pe la tâte monastirile ţărei... Incă 
ne vom sili a maï face şi 6reşi-care prisos spre a se putea 
aduce acestei monastiri la cea dinteiă orinduială şi bună 
stare a lor spre a se plăti datoriile cele grele şi a se mere- 
metisi cele dărâmate, ca să nu ajungă când se vor mai o- 
rândui egumeni străini, intru cea desăvârşit prăpădenie, a se 
stinge cu totul pomenirea răposaţilor ctitori şi cele-lalte în- 
tocmiri ce sunt făcute prin testamenturile lor, fiind una ca 


www.dacoromanica.ro 





Intrarea Principală a vechiului Palat 


G. M. Jonescu.—Jaicria Cotrocenilor 


www.dacoromanica.ro 


93 


acâsta cu totul impotriva legei n6stre...» (1827 Iulie 10). 1) 
Acestea sunt isprăvile călugărilor greci in general; acum să 
Je vedem pe cele ale egumenilor de la Mnastirea Cotroceni 
în special. 


Abuzurile egumenilor greci de la Cotroceni 
Suum cuique... 


Fiind-că veni vorba de abusuri, trebue să spun aici, că 
mi saŭ adus 6re-cari invinuiri că ın studiul mei: «Influenţa 
culturei grecesci in Muntenia şi Moldova cu privire la bise- 
rică, şcâlă şi societate 1359—1873» a-şi fi acusat prea mult pe 
greci, că n'aşi [i recunoscut in de ajuns meritele culturale 
ale Academiilor grecesci aduse românilor din principat ?) şi 
deci, nu m'aşi fi debarasat incă pe deplin de vechea şeâlă, 
cari vedea in fanarioți pe vrăjmaşii nemului nostru 3). Nici o 
dată n'am avut idei preconcepute in materie de istorie, căci 
am ca regulă de conduită principiul: Suum cuique... caut 
fapte şi date pentru a arunca o scântee de lumină intrun 
intuneric dintr'o parte 6re-care ; am arătat grele imprejurări 
istorice in care se aflau Fanarioţii, că nu puteai face alt-fel 
de cât aŭ făcut, bine :nţeles acei puțini, cari avcaŭ o fire 
mai bună ; am găsit Domnitori fanarioți mai buni, chiar ca o 
parte dintre cel români. Acestea sunt bine cunoscute și nu mai 
e necesar să mai insistăm. Nu tot aşa este cestiunea cu călugării 
greci; «Jinduit am fost—cum dice Zilot Romanul- a cun6sce ca 
urmetor al dreptăţei ca să iaŭ şi eŭ pricină de lăuda după a mea 
putere; dar iarăşi amar mie! căci pricină de laudă n'am putut 
afla măcar una, iar impotrivă, pricină de defăimare maŭ im- 
presurat mili6ne. Aşi fi vrut incai acestă defăimare să o puii 
în lucrare; dar mă zălichnesce temerea in două chipuri: una 
că firesce iubind a lăuda, nu voii putea impotriva firey mele 
a defăima ; al doilea, că unde nu se pomenesce dreptatea, 
negreşit este primejdie a defăima strâmbătatea.... pustii sunt 


1) Academia Română, Manuscris, 1062 fila 119. 
2) N. G. Nossios. Studii Greco-române pag. 14. 


3) C. Litzicu. Manuscrise grecesc din Biblioteca Acudemiei (Sedinţa de la 13 
Octombrie 1900, pag. î, Nota 1). 


www.dacoromanica.ro 


99 


de pricină a lăuda, şi coprins de nenumărate pricini a de- 
făima. Bind; a tăcea, să nu laud, pocii, că nu am ce lăuda; 
dar să nu defăimez, având atâta noian de pricini se pote? 
ba, ba, măcar de 'mi şi este impotriva firei, măcar de m'ar 
intimpina ori-ce primejdie, am hotărât cu) prostimea conde- 
iului, pe cât voii putea să defaimez după tot cuvântul drept... 
pentru nedreptăţile care se varsă asupra ţărel din hrăpelnica 
lor inimă ...!) Când voii găsi fapte bune le voiii publica in 
intregimea lor; de o cam dată le publicăm pe cele ce urméză. 

«Mult ne-am mirat toți—zice cronicarul—de un lucru 
care laŭ făcut egumenul Averkie de la Cotroceni fără cale 
şi afară din cele ce poruncesc pravilele. Ci M. S. Vodă (Ni- 
colae Mavrocordot) inţelegând de acest lucru..., nici acâstă 
paranom'e (fără de lege) maŭ ingăduit să se facă. Că Şerban 
Vodă zidind Monastirea Cotroceni şi inzestrând'o cu multe 
sate şi cu venituri, M-ai fost dat pre lângă acelea şi satul 
Furduescil—care este din jos de Bucuresci, aici in judeţul 
Ilfov... fiind egumen la Cotroceni, acest Averkie neavând 
Monăstirea nici o nevoe mare saŭ vre-o lipsă, ci fiind indes- 
tulată şi la bună stare, aŭ făcut tocmelă cu Manolaki Pahar- 
nicul pre taină şi i-ai vindut acest sat Furduesci, drept ta- 
lere 1000, fără ştirea Domniei şi fâră ştirea Mitropolitului 
țărei, ne uitându-se nici la Pravile, neavând frica lui D-dei. 
De care M. S. audind peste câtă-va vreme sai turburat 
forte... că pravila nu slobâde nici cum ca să vindă şi să ìn- 
streineze satele, moşiele, ce sunt date de ctitori... şi chemând 
pe Sf. S. Vlădica Kir Daniel și pe toţi boerii, şi aŭ chemat 
şi pe egumen şi pe Manolachi Paharnicul şi aii făcut mare 
cercare şi aŭ aflat şi părintele Vlădica şi toţi boierii, că fară 
cale saŭ făcut acest lucru, care nu sai căzut să se facă. 
Deci adunându-se şi zapisele ce erai făcute intre denşii, 
le-ai luat Sf. S. Păr. Vlădica din mâinile lor şi le-ai spart, 
şi aŭ dat poruncă egumenului de aŭ intors banii cari luase 
de la Manolaki Paharnicul. Şi aii rămas satul să fie iar al 
Mânăstirei. Diatr'acesta se vor îndrepta şi alfi egumeni de 
pe la cele-l'alte Mănăstiri, cum să se chivernisescă, să nu 
vândă şi să nu înstreineze cele ce aŭ dai ctitorit, ci să şi 
le ţie precum zice pravila ?) 

1) B. P. Hasdeu. Ultima cronică română din Epoca fanarioţiilor p. 45—16. 

2) Magasinul istorie IV pag. 137—138. 


www.dacoromanica.ro 


100 


Cronicarul speră că lecţiunea dată egumenului Averkie 
va servi ca pildă şi altor egumeni abusivi. Se vede că cro- 
nicarul nostru n'avea o idee bine definită despre călugărit 
greci. 

Egumenii greci, atât de la alte Mănăstiri cât şi de la 
Cotroceni, nu se mulţumesc cu ceea-ce li se oferise de către 
pioşii donatori, nică cu cea ce cumpărase din banii Mânăs- 
tire), ci unii alergaii la mijlocul de a face acte lalşe pentru 
inchinări de Monăstiri !) iar egumenii de la Cotroceni, 6meni 
mal practici, falşificai hrisâvele de moşii, mărind pe de o 
parte numărul stânjenilor şi schimbând hotarele; iar pe de 
altă parte făceaŭ hrisâve falşe pentru o moşie mal bună în 
locul alteia, pe care eï o credeai mai puţin productivă. 

Aşa de exemplu: un egumen al M-rei Cotroceni la anul 
4763 Septembrie 1, se presintă inaintea divanului domnesc, în 
timpul domniei lui Constantin Mihail Gehan Racoviţă, prin 
care cerèa să se cerceteze 8 zapise ale Monăstirei, relativ la 
moşia Comănesci din sud Teleorman şi anume: Negolea fata 
Sianciului din Comănesci, la mâna paharnicului Barbu (Urdă- 
reanu), 150 de stânjeni. 

Cine era acest Barbu (Urdăreanu) ? 

Fusese un boer fârte bogat, ocupase funcțiuni inalte in 
divanul Munteniei şi către bătrâneţe se făcuse călugăr la 
Mnăstirea Cotroceni. El cumpărase incă din timpul boeriei, 
50 de stâmjeni de moşie. Egumenul Cotrocenilor care a falși- 
ficat actul şi pe rare condica nu'l numesce insă noi il cun6scem 
că este Kir Neofit. Divanui luând in cercetare cererea egume- 
nului hotărăsce lucrul următor: «După cercetarea zapiselor este 
bun pentru 50, iar stânjeni 100 sunt puşi adaus, nu numai 
cum se vede in zapis, ci condica monastirei adevereză». 


Actele presentate de egumen 


5 Februarie, 7197 (1789). 


Zapisul unchiaşului Radul Cufoiul, 
la mâna Barbului paharnicul stânj. 180. 


Notele presentate de egumeni 


Radul Cufoiul i sin ego (şi fiul lui) 
la mâua lui Țurcă ot Ulmeni stânjeni 


Observaţia făcută de Divan 

După cercetarea zapiselor s'a vădut 
dres; atât numele moşiei cât şi suma 
stânjenilor adăogând peste stânjeni 180 
stânjeni, zapisul şi condica dovedesc. 


Observaţiunile făcute de Divan 
Acest zapis nu se vede la mâna Bar-- 

buliui paharnic (Urdureanu), după con~ 

dică se vede suma drâsă şi unde aŭ 


1) Veji hrisovul lui Mater Basarab din 1639. 


www.dacoromanica.ro 


104 


-80 moşie din Comănesci, funia de fost stânj. 80, ai făcut 180, zipisul şi 
jos. condica adeveresc. 

Decembrie 2, 7221 (1712). Acest zapis acercetându-se s'a vădut 

suma drâsă şi unde aŭ fost stânjeni 

Radu Furculescu la mâna lui Obre- 80, ai făcut stânjeni 180, şi nu se 

tin, stânjeni 180, moşie în Comănesci, vede vânduți la mâna paharnicului 


Barbu (Urdăreanu), ci după cercetarea 
ce se înțelege din cititul zapisilor se 
vede că tótă acea parte de moşie din 
funia de jos o vinde Radu Cufoiul şi 
Turcă lui Obretin după cum adever6ză 
şi Radu Furculescu. 

In dosul zapisulni Radului Cufoiul, 
unde zice că moşia acea care aŭ vin- 
dut?o gi el lui Obretin, iar zapisul Ini 
Obretin la mâna lny Urdăreanu nu se 


{funia de jos. 


vede. 
Iulie 12. 7197 (1689). Acest zapis după cercetare se vede 
numele moşiei dres şi unele au fost 
Radu Căpitan Visternicul la mâna Adămesci, ai făcut Comănesci, pre- 
"Barbului Urdăreanu, moşie în Comă- cum se dovedesce că este din Ada- 
nesci, stânjeni 150. mesci. Atât însemnarea zapisulul de 


deasupra scris rominesce şi grecesce, 
căt şi în condica Mănăstirei găsindu-se 
trecut la Adămesci. 


Veliţi boeri cari aŭ cercetat aceste zapise aŭ fost: Con- 
stantin Dudescu, biv vel ban; Constantin Cantacuzen, vel 
clucer;, sub preşidenţia lui Grigore, mitropolitul Ungro-Via- 
hiei, fac anafora către domn că: osebind hotarul Bărbătesci 
din Adamesci, iar nu din Bărbătesci (din care făcea parte 
Comănesci), după cum din greşslă pretinde egumenul !) 

Vedem deci că in anaforaua pe care o inainteză veliţi 
boeri impreună cu Mitropolitul ţării, în loc săl găsâscă vi- 
novat pe egumen spune cum că n'are dreptate să pretindă, că 
ceea ce a făcut a făcut din greşelă. Aceste greşeli sunt numai 
din cele cunoscute; câte alte abusuri nu vor fi comis eï şi de 
care sciaii să să se achite minunat faţă de Domn şi de veliţi 
hoeri deprinși cu şc6la coruptă şi coruptâre a fanarioţilor. 


1) Arhivele statului condica II a Cotrocenilor, pag. 144 verso şi 145. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. VIII 
Cotrocenii din Vale 


Cuartierul Cotroceni, prin situaţiunea sa topografică, este 
impărţit în doue părţi bine deosebite şi anume: in Cotro- 
cenii din deal sai Cotrocenii istorici propriă-zişi şi Cotro- 
cenit din Vale, despre care ne ocupăm. 

Colina platoului Cotroceni, a servit ca hotar natural in- 
tre moşiile: Cotrocenilor şi Lupescilor. 

La anul 7168 (1660) Iunie 10, Gheorghe Ghica-Vodă, dă 
volnicie lui Şerban Cantacuzino II logofeţi, să stăpânească mo- 
şia şi satul Cotroceni, partea lui Ghioca căpitanul «Ot Cotro- 
ceni» pentru necredinţa lui față de Domnie !). De la acâstă 
dată Şerban Cantacuzino, incepe a cumpăra tâte trupurile de 
moşie din Cotrocenii din deal; voia insă să'și rotunjâscă mo- 
şia şi in acest scop se adres6ză la doui proprietari de la Co- 
troceni din Vale şi anume: la Ianaki Logofătul, proprietarul 
unei mari sfori de moşie care se intindea şi pe deal şi pe 
vale, pină in matca Dâmboviţei, despărțită de moşia Lupeeci 
printr'o linie trasă astă-ql cam din dosul grădinei Botanice 
adică de la FErhărie până in Dimboviţa, partea acestuia cu mo- 
rile pe Dâmboviţa este cumpărată tot din timpul boeriei, şi 
intărită din noŭ cu chrisomul din 13 Maiii 7187 (1679), Ia- 
naki Logofătul ne spune in zapisul de vindare că: «Vrând 
M. S. ca să facă şi Monăstire pe moşia Cotroceni I-am 
vindut M. S. tâtă partea mea de moşie de la Cotroceni pe 
jumătate, cât am ţinut eŭ din câmp, din pădure, din apă cu 


1) Arichire Monastirei Cotrocem pach. 1 şi 61 doc. 20. 


www.dacoromanica.ro 


103 


vaduri de moră, si cu o moră stricată şi cu livedile şi cu 
viile ce am avut, cu siliştea din sat, cu tot venitul de peste 
tot hotarul, tot pe jumătate drept bani gata ughi 500 1)... ca 
să fie ohabnică şi stătătâre in veci. 

Tot in acelaş timp, se adreseză şi la Partenie Egumenul 
de la Radu-Vodă cerându-i să-i vindă un codru de loc ca să-l 
dea in schimb moşia Tătarului din sud Ialomija «ce-i alătu- 
rea de moşia Mănăstirei cumpărată de la jupânâsa Stanca, 
fata Lecăi Pitarul din Vizureşti din judeţul Dâmboviţa, con- 
venind a se face schimbul, Egumenul dă la mâna lui Şerban 
Cantacuzino zapisul de vindare: 

«Adică eu Ieromonahul Partenie, egumen de la sfânta şi 
Dumnezeiasca Monăstire sfânta Troiţa a Radului W. de aici 
din Bucureşti, dimpreună cu toţi călugării câţi ne aflăm lo- 
cuitori in sfânta Monăstire... Scrim şi mărturisim cu acest 
Zapis al nostru ca să fie de bună credinţă la cinstita mână 
a Domnului nostru ‘Ið Şerban-Voevod, ca să se ştie că a 
vindut sfinta noastră Monăstire a sfintei Troita o moşie ce 
se chiamă Lupeștii, din susul oraşului Bucureşti, care se ho- 
tărăşte din sus cu moşia M. Sale ce se chemă Cotroceni, care 
este a M. S. de cumpărătâre incă din boeria M. S. Deci fiind 
din moşia Monăstirei sfânta Troiţa a Lupeştilor, un codru de 
loc din sus, alăturea hotărându-se cu Cotroceni. pentru acest 
Codru de loc avutam tocmelă cu M. S. ca să daŭ M.S. acest 
codru de loc... Pentru-că avend M. S. gindul incă din boerie 
să facă M. S. sfânta şi Dumnezeiasca Monăstire pe moşia M. 
S. Cotroceni °). Iar acum de isn6vă şi mai cu temei am toc- 
mit cu M. S., că socotind noi că acel codru de loc, nici de 
un folos nu era sfîntei Mănăstiri, nică un venit de pe dinsul 
nu avea, cå era un loc fără de nici o hrană, fiind pe din- 
sul tot pădure şi mărăcini.. şi aŭ pus M. S. de aŭ curăţit 
toată pădurea şi mărăcinii după dânsul, şi aŭ pus M. S. vii 
şi cu livedi in jos până unde ne este tocméla 3). 

Este curios modul cum motiveză egumenii vindările ori 
schimburile de moşii: «că acel codru de loc de nici un folos 
nu-i este sfintei Monăstiri» adică un codru de loc lângă Bu- 


1) Archive mânăstirei Cotroceni condica No. 3 fila 12. 

2) Acest gând al M. S. de care vorbeşte eznmenul, nu se vede nicăeiea mı- 
nifestat în documentele anterioaie anului 1678. 

3) Archivele Statului Măniăstirei Cotroceni pachet 1 şi 64 doc. 30. 


www.dacoromanica.ro 


104 


cureşti nu esie folositor! Când Constantin Vodă Brâncoveanu 
cumpăra moşia Mogoşóia şi locu! pe care trebuia să-şi facă 
casele, găsim exact acelaş motiv, ca şi când aceste acte ar 
fi fost concepute de acelaş piser «că pădurea şi locul pe 
care vrea M, S. să'şi facă case de nici un folos nu-t este 
sfintei mănăstiri )). 

După nişte motive aşa de puternice, egumenul Raduliot 
arată care sunt hotarele codrului dat in schimb şi care avea 
pe dânsul «tot pădure şi mărăcini», ca şi când a existat vre-o 
dată «pădure fără mărăcini»; mă mir că n'a zis că pădurea 
avea şi uscături, ei dar ce voiţi? X-a trebuit motiv şi moti- 
vul la găsit. 

Hotarele codrului. 

«Şi am tras cu sfâra d'acurmezişu din hotarul Cotroce- 
nilor in jos pe lingă apa Dâmboviţei până in plopul cel mare 
stânjeni 218 şi am pus hotar 3). 

A doua trăsură din hotarul Cotrocenilor in jos pină 
unde sai pus a doua piatră, hotar peste şanţ 3) jos stinjeni 233. 

A treia trăsură din hotarul Cotrocenilor din stejarul 
cel mare in jos pe la podişor 4, pină la a treia piatră ce sai 
pus peste şanţ din jos 5) stânjeni 127. 


1) Documentul este al proprietarului moşiei Mogoşâia; copiele acestor docu- 
mente la se află Archive. 

2) Hotarul dintre moşia Lupeşti gi Cotroceni era ca hotar natural, muchia 
colinei Cotrocenilor, dec! trăsura se face din marginea dealului, până în apa Dim- 
boviţel, care hotar, de-şi nu precisează documentul, totuşi presupun a fi digul fä- 
cut mal târziă de la Erbărie până în Dimboviţa ; că de aici încolo pină la podul de 
la Grozăveşti, se intindea proprietatea lui Enache Logofătul cu morile înjugate ale 
sfintei Savel şi care acum erau proprietăți ale lui Șerban Cantacuzino. 

3) Acest şanţ este digul de care am vorbit mal sus. Acest dig a servit drep 
apărare Cotrocenilor. Cedi harta Cotrocenilor No. 1). 

4) Acest podişor de care ne vorbeşte documentul aci, îl găsim pe veche al- 
bie a Dimboviţei unde se află aţi propietateb Ministerului lucrărilor pnblice în 
dreptul cazărmei Malmaison şi unde s'a făcut mai târzii Mânăstirea Cotroceni 
mâra de la Pălici. (Vedi planul Bucureştilor ridicat de baronul Boroekzen. Acest 
plan i află în propietetea domnului Grigore N. Mano, şi reprodus în lucrarea ndstră 
sub No. 2. 

5) Acest ganţ se vede şi astă-ţi gi care încape, din strada Carol Davila de 
lângă funtătura Leopardului, care a fost de veacuri limita despărțitoare între moşia 
Lupeşti şi Cotroceni. Șanțul despărțeşie şi adti propietatea fostă Davila, adi a 
domnului colonel Perticari, de locul numit via Brâncoveanului. Șanțul se ridică la 
deal trece pe lângă mormântul d-rului Davila şi se opreşte in spatele Azilului în 
dreptul unde este adi secția primară. In vechime, înainte de 1662 tăia go- 
sèua numită mal târzii a Pandurilor, şi mergea ca limită între Lupeşti gi Co- 
trocenea până la vila Cotrocenilor de adi, în dreptul escadronului 2 tren, de aci o 
lua pe drumul Sărel, trecea Calea Rahovel (vedi planul moşiei Lupeşti la biuroul 
decumentelor din ministerul Domeniilor). 


www.dacoromanica.ro 





Carol Davila 


Dr. 


www.dacoromanica.ro 


106 





A patra trăsură pe deal de către drumul Piteştilor din 
hotarul Cotrocenilor ìn jos până în capul şanţului unde sa. 
pus a IV-a piatră hotar stânjeei 102». 

A cincea trăsură din hotarul Cotrocenilor dintr'un plan 
din drumul Craiovei (adi Calea Rahovei) unde este o cobil-- 
tiță în jos prin tufe până în piatra ce sau pus hotar stân- 
jeni 102. 

A şasea trăsură în valea Dobrilor (adi valea Odăei din- 
câce de Măgurele), la capul moşilor Cotroceni şi Lupeşti din 
hotarul Cotrocenilor in jos spre puţul din drum, până in 
piatra ce sai pus impotriva Stupinei stânjeni 109». 

Hotărniciele nu sunt definitiv stabilite de cât in anul 
7188 (1680), Aprilie 16. (Condica No. 3 fila 15 şi V), adică 
când Şerban Cantacuzen rotunjeşte codrul cum i-a convenit 
mai bine. 

Codrul ast-fel delimitat, este afierosit Monăstirei Cotro- 
ceni, impreună cu partea de moşie cumpărată de la Ianachi 
Logofâtul, după cum am vedut. 

Acest codru a servit cı grădină pentru palat, nu insă 
ca o grădină cum o concepem noi astă-di, ci ca un loc re- 
tras, ca un loc plăcut de preumblare; era cu alte cuinte o 
livadă, de unde se procura finul necesar pentru caii dom- 
niei şi necesităţile monăstirel. 

Părţile insă mai lăturalnice, servea ca islas pentru vi 
tele mĂnăstirei ovi ale locuitorilor. Codrul existat până la a- 
nul 1780, când a fost vedut de Sestini, numindu-l in mewo- 
riele sale, Vasto-bosco 1). Acest vasto-bosco, a servit ca loc 
de ascunzătâre lui Şerban Cantacuzino în anul 1678, şi care 
a dat naşcere legendei Cotrocenilor, cel mai insemnat eveni- 
ment ce a avut loc in acâstă parte, şi pe care "1 inregis- 
trează istoria. Alte părţi după câte cunştem nu sai mai 
petrecut aici şi de aceea, de câte ori am vorbit despre Co- 
troceni. am înţeles numa! pe cei din deal, pe celistorici pro" 
priă-dişi cum am qis mai sus, In documentele M -rey Cotroce- 
nilor fôrte numerâse de alt-mintrelea, nu se amintesce despre 
Cotrocenii din vale de cât accidental: «Pădurea Cotrocenilor», 
«lunca Cotrocenilor?)»morile C-cenilor *) şi incoloa bsolut nimic. 


1) Viaypio 5—7. 
2) Condica Brâncovenească (1692 —1713) fila 579-581. 
3) ibiden loc cit. 


www.dacoromanica.ro 


107 


Causele care aii contribuit ca această parte să nu fie 
locuită, sunt urmetârele: 

1) Pădurea cea mare de care am vorbit şi care acope- 
rea cea maï mare parte din Cotroceni. 

2) Din causa armatelor de invaziune care de obiceiii staţi- 
onaii pe platoul Cotrocenilor !) 
şi cari făceaii locuitorilor tot felul de mizerii. 

3) Dâmboviţa, nefiind canalisată pe atunci, cum este as- 
tă-di, inunda aprâpe periodic, mahalale intregi mal cu sémě 
pe cele din stânga ei 2), aşa că valurile furi6se, nu eraă stă- 
vilate de cât de Colina Cotrocenilor 3). Aceste inundaţiuni 
prin depozitele sale miasmatice făceaii ca locul să fie nesă- 
nătos 

4) Depărtarea de Bucureşti de o oră 4), lipsa de căl de 
comunicaţiunt lesnicioase, nomolul din timpul iernei, pra- 
ful din timpul verei, nesiguranța vieţei locuitorilor, şi pre- 
ţurile locurilor ne mal audit de ieftine pe acele vremuri in 
Bucureşti, aŭ contribuit ca să nu fie populată de cit de ti- 
gani, cari se ocupai cu facerea cărămizei, de orl-ce locali- 
tate se preta admirabil la firea ocupaţiunei lor. 

Aceşti ţigani, primeau el vizitile nepoftiţilor şi peicu- 
losilor mosafiri : Turci, Tătari, unguri, ruşi, nemți ba câte o 
dată şi moldoveni? işi luaii dănciucil in cârcă şi tiparele de 
cărămizi pe miini, şi sbura ciórele ca nişte paseri călătore 
pe locuri unde se credâi in siguranţă. 

Cu timpul insă ţiganii saŭ deprins şi cu turril şi cu 
tătarii, căci la urma urmelor, cam ce ar fi putut lua de la 
eï? tipare de cărămizi ? Dar atât turcilor cit şi tătarilor ca 
şi ungurilor, nemților şi ruşilor nu le trebuiaii asemenea 
mofturi! Ţiganii sai putut ocupa aici liniștiți, şi ca probă, 
este că saii imulţit, cercul lor de activitate sai lărgit intin- 
dendu-se peste Cotrocenii din Vale, peste Grozăvaşti cum şi 
peste Lupeşti, in cit cu timpul aceste localităţi şi aŭ pierdut 
numirele lor istorice, şi aii luat una generică-provenită din 
firea ocupaţiunei locuitorilor ei, de — «Cărămidari», numire 
devenită definitivă, incă inainte de anul 1744 Noembrie 25 5).. 


1) Veţi Platoul Cotrocenilor. 

2) Condica de Anaforale No. 4 din anii 1814 şi 15 pag. 8 şi 9. 
3) Ionescu Gion, Istoria Bucureştilor pag. 

4) Sestini loc cit. 

5) Veţi satul Lupeşti şi via Brâncoveanului. 


www.dacoromanica.ro 


108 


Pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea și inceputul celui 
al XIX-lea, aŭ mai aşezat la Cotroceni câţi-ca bulgari cari 
se ocupai cu cultura gardavaturilor, intre cari putem cita 
pe Nedea actualmente mort, căruia mergându-i bine afacerile, 
cumperă sub forma de embatic, mai multe locuri de la egu- 
menii monăstirei Cotroceni. Aici el işi căsătoreşte copil, işi 
mărita fetele, ii strânge pe toţi pe lângă dânsul, formând 
ast-fel o zadruga isolată saii un sătişor. Feciorii !) şi un gi- 
nere a lui Nedea — Moş Vasile Păun — din strada Carol 
Davila, bătrâni şi eï astă-di, mi-ai spus că pe la anul 1850— 
1852 afară de familia Nedea nu maï erai acolo de cât 3—4 
case. Acestă ştire ne-o confirmă şi Baronul Artur Boroc- 
zin în planul Bucureştilor ridicat intre aniy 1848—1852 3 
Trebue să amintim aici, că intre cei 3--4 locuitori, se afla 
şi cunoscutul Dobre Nicolaii,— despre care ne vom ocupa maï 
daparte,numit pe atunci Câmpeanu şi a căruï casă să mal vede 
şi astă-di in strada Foca. Egumenii de la Cotroceni ca şi cel de pe 
la alte Monastiri inchinate şi neinchinate, aŭ inceput de timpu- 
rii să instr&ineze şi să vânză case bucăţi, faşii de moșii ba 
chiar moşii intregi 4) cum şi părţile de prin imprejurimile Bucu- 
rescilor, cari eraă tóte MSnăsturesci: a Cotrocenilor, Radului Vo- 
dă, Mihai Vodă, Sf. Ion mare, Sărindar Sf. Ecaterina, Văcăresci, 
ale Mitropoliei etc. Pe toate aceste locuri s'aii plantat vil şi li- 
vedi, iar mai pe urmă s'a populat dând nascere la atitea ma- 
halale, cari in majoritate purtaŭ numele Monăstirei la care 
plăteau embaticul. 

De la 1860 incâce numărul locuitorilor la Cotroceni ìa- 
cepe a se mări ast-fel că pe la 1876. găsim peste 150 de pro- 
prietari embaticari 5) După ce Dâmboviţa a fost canalisată nu- 
mărul, locuitorilor aproape s'a indoit. 


Strădile Cotrocenilor 


Dacă ne uităm pe harta No. 1 a Cotrocenilor, putem să 
ne dăm perfect séma de progresele făcute in ultimele de- 
cenil. In anul 1791, când statul major austriac a ridicat 





1) Costachi şi Gheorghe Nedea locueşte în straoa Carol-Duvila. 

2) (Vedi har.a No. 2). 

3) Archivele statului Mânăstirei ltadu-Bodă pachet 12 doc. 16. 

4) Academia Remână Mânuastirea 1062 p. 101—119. 

5) “ei carta embaticarilor Mănăstirei Coşroceni, la biuroul doc din Minis- 
terul Domeniilor. 


www.dacoromanica.ro 


109 


planul Bucurescilor!) nu erai la Cotroceni din vale de cât Cără- 
midării, «Zigel Schaleg, vedi No. 3 de pe hartă N. 1 ceea-ce con- 
firmă şi documentul nostru din 1744 Noembre 25. Drumurile pe 
atunci apuca direcţiuni cu totul altele, de cât cele de adi, 
pentru a merge in dél la Monăstire (vedi numerile 12 şi 13. 
pe plan). 

Din «Podul de pământ» aqi calea Plevnei, apucă un drum: 
la Podul Păliciu (cam in dreptul cazărme! Malmaison de azi) 
trecea peste Dâmboviţă (No. 10) şi de aici se bifurca: un 
drum (No. 12) apuca prin strada Erbăriei de astă-di spre Co- 
trocenil din dél şi Grozăvesci. Cel-alt (No. 13) mergea came 
pe unde este astă-di proprietatea Preotului Ilie apuca pe 
lângă locul Cucânei Luxiţa Văcăresca (de mai târdiii) pe unde 
este astă-di Institutul de Anatomie, trecea peste strada de 
astă-di Carol Davila, mergea pe drumul din grădina Dr. Da- 
vila adi proprietatea Perticari, şi de aici apuca drept pe mar- 
ginea riului Domnei — pe din vale de mausoleul Principesei 
din curtea Palatului regal, dând in şos6ua Dragomirescilor 
(No. 8) ca de aci să se destacă iar in 2: o ramură să apuce 
spre Palat şi Monăstire, iar alta spre Bucuresci pe şos6ua 
Dragomiresci. Din drumul (No. 13) care merge la Cotrocenii 
din deal, să vede un alt drumuleţ (No. 13) ce duce la Grădina 
Marelui Ban Grigorie Greceanu (No. 1). 

Nu mai remâne nici o îndoială că trebue să mal fi exis- 
tat incă un al treilea drum, cari trebuia să ducă la morile 
Monăstirei Cotroceni, ce eraii injugate cu cele ale Monăstirei 
sf. Sava (No. 11); dar, se vede că inginerul neamt nu "Ia dat 
destulă importanţă lăsându-l ne insemnat pe planul săi. 

Acâstă stare de lucruri dureză până in anul 1850—51. 


Calea Cotroceni 


Barbu Dimitre Ştirbey Vodă, care a locuit in timpul ve- 
rel la Cotroceni, cât a domnit, 1 a dat o infăţişare nouă 
acestui sat, schimbând cu totul disposiţiunea drumurilor. 


1) O copie a ucestui plan se află fa proprieiatea d-lui Grigorie N. Mino 
singură copie care există as.ă-di gi dupa care am reprodus şi noi schița :e față. 
Tot aici trebue spunem că „Legenda“ este făcută de autor după documente ; pe plan» 
nu se menționâză de cât: Mânăstirea Cotroceni, bis. sf. Elefterie gi curentul nem- 
tesc „Zigel Schlag“ (Cărămi laril). 


www.dacoromanica.ro 


110 


El dispune unirea soselei Bolintinu cu drumul ce venea 
de la Păliciu (adi podul de la Cotroceni); actuala şosea a Co- 
trocenilor a fost deci făcută in anul 1851 de la móra Pălicii 
până in marginea colinei Cotrocenilor'!)., 

In 1553 tăetura colinei este terminată şi şos6ua a fost fe- 
-cută după modelul celor din Bucuresci, cu şanţuri largi pe de 
lături pentru scurgerea apelor, cari in realitate nu eraŭ de cât 
focare de infecţiune. Şostua Cotrocenii, a fost petruită din 
noŭ prin licitaţie la 1856, din dél şi până la rontul Cazărmel 
Malmaison, cu preţul de 5950 lei 2). 

După ce Cotrocenii din vale a inceput să se populeze, 
ómeniï, inainte de a se face actuala şosea, — niergeaii la bi- 
serică, pe o potecă ingustă pe unde este astă-di strada Foca, 
şi se suiaŭ la dél prin grădina Botanică. 

Cu timpul, partea din del a şoselei fiind prea strâmtă să 
ia măsuri pentru lărgirea ei; Ministerul de Ră&sboii in urma 
inţelegerei cu Ministerul Lucrărilor Publice dă ordin unui 
batalion de genii in 1876, şi ast-fel lărgesce şosâua, cu care 
ocasiune, se dă peste un cimitir colosal; fosta — acel cimitir 
milităresc ori al bisericel ? nu scim. 

Modul cum era construită şoseua, cu şanţurile ei largi 
şi pline de tot felul de necurățenii, era un pericol perma- 
nent, pentru viaţa locuitorilor; dacă mai adăogaţi nor6ele din 
timpul iernei şi praful din timpul verei, vě puteţi închipui 
ce notă discordantă era faţă de superba plantație de acolo. 

In anul 1899 sa pus capăt şi acestei miseril; d-l Dela- 
vrancea fiind primar, schimbă şostua într'un superb bulevard 
binişor întreţinut. 

Şos6na Carol Davila. Incă inainte de anul 1832 era un 
drum care dădea in cel al Lupescilor după malul stâng al 
Dâmboviţei. După ce George Bămhes, face «móra notagielor» 8) 
acel drum, ia numele de strada Notagielor. In anul 1862, Ca- 
rol Davila este expropiat de egumenul Cotrocenilor după inalta 
intervenţiune a D6mnel Elena, spre a se ceda locul nouei 
instituţiuni «Asilului Elena D6mna» ce urma să se înfiinţeze 
pe locul lui: i se dă în vale — D-rului Davila ca drept des- 
păgubire, — o porţiune de teren equivalentă cu locul expro- 


1) Vedi harta No. 2. 
2) Buletinul Oficial No. 45 din anul 1856 Iunie $. 
3) Vedi Cuartierul Rignault, 


www.dacoromanica.ro 


i44 


piat adică 5 hectare 7533 arii saŭ 11 pogóne şi 690/1296. 
D-rul Davila, stăruesce să se transforme acel drum ce deve- 
nea nepracticabil în timpul iernei — intr'o şosea, căreia i se 
dă numele de şosâua «Carol Davila»“nume ce-l păstreză până 
astă-qi. 

Strada Foca de şi este bine populată, este insă in aceiaşi 
stare in care era acum un secol când făcâii ţiganii cărămidă 
pe lângă dânsa. 

Şoséua Erbăriei, este făcută, a remas insă ne pietruitță. 

In anul 1898/99 sa făcut un fel de parc plantat cu sal- 
-câmi, şi sa dărâmat vechea casă a morilor Monăstirel Cotro- 
ceni din faţa proprietăţei d-lui Climent Popescu, şi s'a asanat 
terenul. 

Splaiul Domniței Maria este în schimb f6rte frumos de 
aceia a şi inceput a se face clădiri frumâse pe dânsul (vedi 
fotografia Cotrocenilor actuali). 


Incheieri 


Egumenii de la Mănăstirea Cotroceni, in dorința lor de 
a vinde şi înstrăina locurile — le-ar fi vândut de mult — ca 
să populeze cât mai mult aceste părți mal cu sémă de la 
1814 in cóce, şi acâsta o doriaii nu în interesul ţerei căci nică 
odată nu le-a trecut prin minte aşa ceva, ci din causă că nu 
prea eraă siguri de egumenie; fiind streini de nem, de 
limbă, de aspiraţiunile nóstre naţionale ar fi dorit să le vendă 
pe preţuri de nimic — cum sai vândut in alte părţi — nu- 
maï să pâtă strânge bani, că dacă vorfi alungaţi să aibă cu 
ce să-şi potă petrece restul bătrâneţelor in linisce la mun- 
tele Athos ori în altă Mănăstire din Orient. 

Sa întâmplat insă ca la Monăstirea Cotroceni să vină 
un egun en —Meletie Căsciorenul,— incă de pe la 1844 şi care 
a stat ca egumen la Cotroceni şi la Monăstirea Căscidrele 
din Vlaşca până la secularisarea averilor Monăstiresci. Acesta 
a dat tâte locurile de la Cotrocenii din vale cu embatic 
ceia ce a fost un mare bine, de 6re-ce s'aii populat atâtea 
cartiere; pe cele-lalte moşil le-a exploatat cum a vrut aşa că 
devenise de mai multe ori milionar. Nu sa ales insă nici pra- 
ful de averea lui. De la 1865 în câce cartierul şa luat 
aventul care-l are astă-di. Cât de mult sai schimbat lucru- 


www.dacoromanica.ro 


4112 


rile în ultimii 35 de ani. In vale: Facultatea de Medicină 
Grădina Palatului Regal, grădina Botanică şi 5 strade acope-— 
rite cu clădiri frumose. Pe del: Caozărmi, stabilimente mili—: 
tare şi industriale; pe istorica colină se văd: la drâpta insti- 
tutul Botanic, la stânga Asilul Elena D6mna şi Ateneul Eli- 
sabeta, iar între aceste două inalte institute de cultură se 
inalţă din mijlocul unui superb buchet de arbori, întoc- 
mai ca un briliant intre doue smaragde, mândrul şi fal- 
nicul castel regal, care predomină cu inălțimea peste intre- 
ga Capitală şi către care sunt indreptate după Dumnedei tóte 
speranţele pe deplin indreptăţite ale României viitore. 


www.dacoromanica.ro 








Asilul Elena Dâmna, Secţia Normaia. 


G. H. Jonescu.— Istoria Cotrocenilor. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. 1X 


Mănastirea Cotrocenii jăfuită de Turcï şi apoi de Ruşi—1801 


In primă-vara anului 1801, aŭ venit in Bucuresci doue 
trupe de ascherli din care una se aşeză la Văcăresci, iar cea- 
Yaltă la Cotroceni !). 

Beşleaga Ibraim Bosniacul — şeful trupei — se instală 
in palat, iar trupa prin casele Monastirei 2). 

Visariori egumenul Monastirei Cotroceni insărcinase incă 
din 1799 pe Dionisie Eclesiarchul—autorul Chronografului cu 
acelaş nume — să transcrie documentele Mânastirei in con- 
dici ceea ce a şi făcut. 

Insă dorind să se transcrie şi documentele metâcelor 
Văleni şi Micşanii, na putut să mai lucreze aici din ca- 
usa Turcilor. Dionisie Eclesiarchul ne spune că «Visarion 
a suferit forte mult din causa Otomanilor mutându-se din 
loc in loc, căci vădendu-şi Monastirea sa coprinsă de ostaşi 
şi prelungindu-se cu locuinţa lor mai doi ani şi ne având 
unde-şi pleca capul, mal vertos treburile Monastirei ne pu- 
tându-le chivernisi, găsind dór intrun ostrov loc in apă pe 
moşia Monastirei de la Ferăstrăi acolo aŭ făcut odăi de lo- 
cuit, indemnându-se de aŭ înălţat şi sf. biserică, impodo- 
bindu-o după cuviinţa Dumnedeiască, cala acest loc in vreme 
de nevoe să p6tă şi alţi părinţi egumeniai Monastirei, cari 
după vremuri vor fi a-şi avea scăparea şi biserica lor 3). 

1) V. A. Urechiă, Istoria Românilor XI p. 98. 

2) Vedi Palatul CotroceniL. 


3) Archivele Statului condica Cotrocenilor (Metocul Văleni) nota de sub pa- 
gina 3 şi v. 


www.dacoromanica.ro 


145 


In timpul cât aŭ stat Turcii în Monastire se ințelege Ca 
trebuit să fie jăfuite aşa, cum numai eï sciaŭ s'o facă. Har- 
micul eclesiarch nu ne a lăsat — din nefericire — o altă des- 
«riere mai amenunțitě asupra sârtei Cotrocenilor. 

Nenorocirile să ţin lanţ de acestă Monastire; de abea 
scapă de turci şi vine cutremurul cel mare care o dărâmă 
«până in temelie» ne spune ecelaş egumen !). După ce în 
fine este restaurată definitiv, să incepe Resboiul Ruso-ture 
„din 1806 şi atunci Monastirea este ocupată şi prădată in luna 
Octombrie, in mod barbar de ruşi. Val6rea obiectelor furate 
„Je eï se ridica la suma de 96.330 lei; aŭ luat o butcă de 850 
lei, 3 cal de 55) lei, 40 de vaci mici de Teleorman, 2275 lei, 
«650 de oi, plus 3263 lei daţi din ordinul Domnitorului peu- 
tru grajdurile cazacilor; apoj ait mal luat plapome, ciarşa- 
furi, furculițe, cutite de masă?) etc. etc. Să ne ocupăm puţin 
de Dionisie Eclesiarchul. El a fost cel maï învăţat cleric de la 
inceputul secolului trecut şi cum pe atunci demnităţile ierar- 
chice se cumperait pe bani, şi cum toţi prelați eraă greci, aceştia 
aŭ inlăturai sistematic de la episcopat, pe români, de aceia 
el ca şi meritosul Eufrosin Poteca de mai târdiii, ca şi Naum 
Râmnicânul, n'a ajuns de cât până la rangul de eclesiarh. 
Apoi il găsim ca Vechil al Monastirei Bistriţa în 1803 
Junie 95. El a stat cât-va timp şi la Mitropolia din Du- 
scuresei in nisce case ce eraii pe locul unde este astă-di clo- 
potul cel mare +). 

Ca om harnic, a citit, transcris şi tradus din slavonesce 
sun forte mare numer de documente de pe la Episcopii şi 
diferite Monastiri. Intr'un document citim o notiţă scrisă de 
mâna lui «şi saù tălmăcit după cel slavonesc de mine Dio- 
nisie Ecleseriarchul 5) 1795 Iunie 5». Confruntând autograful 
jui, cu scrierea din condicile Cotrocenilor mi-am putut for- 
ma convingerea că autorul chronograful este identic cu tran- 
scriitorul şi traducătorul din slavonesce a documentelor Mo- 
mastirea Cotrocenilor. 


1) Vedi Dărâmarea şi rezidirea Mănastirel. 

2) Academia Românii M-ss (grecesc) No. 9 tradus de d-l Leonide Piaha (ac- 
tualmente profesor în Macedonia). 

3) Archivele statului Monastirea Bistriţa pachet 7 doc. 65. 

4) Comunicat de d. G. Erbiceanu şi d-lui 'I a spuso L P. S. Mitropolitul 
Moldovei, carl Va cunoscut pe Dionisie Ecleriarchul. 

5) Archive Monastirea Bistiiţa pachet 7 doc. 1. 


www.dacoromanica.ro 


116 


Cutremurul cel mare şi dărâmarea Monastirei Cotroceni, 
Priviri generale. 


1802—1812 


Egumeniï Greci pe care ui am intålnit şi de care ne am 
ocupat in cursul acestei istorisiri, aŭ fost unii mal bunï ałțļiř 
mal rel, după cum le era firea şi imprejurările in care se 
aflaii. Puţini insă ai fost acel carl aŭ corespuns chiemărei 
lor. Acesta provenea din următârele cause: a) In tot timpul 
cât Grecia a stat in ignoranță, Domnitorii şi boerit români 
aŭ ajutat Monastirele şi şc6lele din Orient, iar egumenii Mo- 
nastirelor românescă inchinate, trimiteau pe fie-care an bani 
cu pungile in Orient, care bani erai intrebuinţali nu numai 
pentru buna stare a Monăstirilor, ci şi pentru intreţinerea 
şcólelor !); şi acâstaa durat până pe la anul 1789; de la acé- 
stă dată, ideile revoluţiunei franceze cuprinsese pe tâte popó- 
rele subjugate şi deci şi pe greci. Grecii insă, neputându-şi 
cultiva mintea şi spiritul in imperiul turcesc şi de 6re-ce te- 
rile române devenise asilul muselor elenice, găsiră aici tere- 
nul proprii pentru desvoltarea simţimentului naţional gre- 
cesc; I) pentru că aici, erai neturburaţi de turci, şi II) găseaŭ 
şcoli grecesci cu profesori greci celebri subvenţionaţi de stat 2). 

Tot din aceste timpuri egumenii greci, cari eraŭ nu- 
miţi de autoritățile spirituale din Orient unde Monăstirele 
eraŭ inchinate ne mal având nici o stabilitate, odată ajunşi 
egumeni, nu căutaii de cât oul să servâscă causa grecescă 
sai să se imbogăţescă ; iar acei care reuşeai să se menţină 
mai mult, nu reuşeaii de cât prin dări de bani, şi de aci provine 
acea părăgenire şi acea ingloiare in datorii a Monastirilor romà- 
nesci, care ati avut de consecinţă, alungarea lor de prin Mo- 
năstirele inchinate şi secularisarea averilor Monastiresci in 
profitul statului românesc, după cum vom vedea mai departe. 

De la acâstă dată şi Monastirea Cotro”eni va fi ruinată 
şi atât de mult afundată in datorii, in cât intro singură di 
se vor pune in vendare de odată nu mai puţin de 18 pră- 
vălil, după cum vom vedea în altă parte. 

La 1802, Octombre in 14, sa intâmplat cutremurul cet 


1) Vei al meu studiă, Iuiluenţa Culturei Grecesci pag. 84, 49. 56, 67, 92. 
2) idem op. cit. 


www.dacoromanica.ro 


117 


mare; pagubele produse de acest cutremur Bucurescilor, aŭ 
fost ce e drept fôrte mari. Atunci multe case s'ai ruinat, 
Turnul Colţei tot atunci s'a dărâmat; multe biserici sait 
crăpat, iar MOnăstirea Cotroceni sa prăbuşit până in supra- 
fața pămtutului, ne spune egumenul Visarion, in pisania 
scrisă in grecesce de acest egumen. Iată acea pisanie, tra- 
dusă in românesce : 

«In anul 1802, Octombre in 14, ora 7, sa întâm- 
plat acel cutremur, care a distrus până la suprafaţa pă- 
mântului acestă biserică şi clopotniţa şi paraclisul şi casele 
dinprejur şi parte din hanul Şerban-Vodă şi metocul de la 
Vălenii de Munte. Tâte acestea şi prăvăliile din Bucuresci 
cari au fost arse şi hănişorele, s'aii reconstruit din temelie cu 
cheltuiala şi ingrijirea cuviosului Archimandrit Visarion din 
Tesalia, oraşul Triki (astă-qi Trikala) din comuna Veternicu, 
unde a fost şi egumen. Iar acum sub domnia Prea Inaltului 
slăpân Ion Const. Alex. Ipsilanti Voevod şi fiind archiereŭ 
mitropolitul Ungrovlachiei». Dositheiu, 1806, Maiu 1». 

Vom vedea insă că egumenul Visarion nu este de bună- 
credinţă când ne spune că Monăstirea Cotroceni «s'a dărâmat 
până la suprafafa pământului», ci avea un motiv maï mult 
de a 'se imprumuta cu sume colosale şi cu procente ne 
mal audit de mari, pentru a repara bisericile, hanurile, 
hänişórele şi casele, de stricăviunile cauzate de cutremurul 
cel mare. 

De unde imprumuta egumenul bauil şi cu asemenea 
procente ? 

El nu ne spune. 

Vedem insă că la lichidarea datoriei, care are loc la 20 
Iulie 1815, se presinta «D-lui cinstitul chesaro-craesc aghent» 
impreună cu consulul rusesc cu conturi in sumă de 355.500 
taleri, cu dobânda lor neplătită pe mai multi ani. Eforii Mo- 
năstirei Cotroceni prin anaforaua din 21 Martie 1816, spun 
domnitorului Caragea : «că ne-am chibzuit in tot felul pentru 
multa sumă de datorie în cire a încăput Sf. Monăstire Co- 
trocenă din reaua economie şi nedrebnică chivernisire a luă 
Visarion proin egumenul (fostul egumen). 


2) V. A. Urechia, Ist. Rom. Tom. X, partea A, pag. 292. 


www.dacoromanica.ro 


118 


Am găsit intr'o condică grecescă !) budgetnl lui Visarion 
egumenul, in care face o dare de semă pealocurea amănun- 
țită, de intrebuinţarea banilor Monăstirel. Să ne incercăm a 
da câte-va cifre, după cum ni le comunică insuşi Visarion, 
atât la venituri cât şi la cheltueli. 

Visarion a fost numit egumen al Monăstirei Cotroceni in 
anul 1798, Octombre?). Scim că egumenii monăstiri:or inchi- 
nate, erai numiţi din comunităţile religi6se unde Monastirea 
era inchinată, deci şi pe Visarion il numi ca egumen tot 
comunitatea muntelui Athos. O-dată cu dinsul insă mal vin 
şi exarhil—însărsinaţi cu perceperea veniturilor și anume: 
Grigorachi Grigore, Sava Xeno-Fotino şi Dositheiu Cutlumu- 
sianos 8). Aceştia aŭ stat aici până la 1803 August, când aŭ plecat 
lăsând pe Visarion să facă 'reparaţiunile cauzate de cutremur. 

Când aŭ plecat exarchii la Muntele Athos — pentru ca 
repede să se intorcă indărăt — li sa dat de către Visarion 
următârele sume : 


10.000 groşi „aŭ luat exarchii gi au plecat“. 
500 „ chelţueli pentru venit la Coirocen. 





300 , m » dus la Munthele Athos. 
280 , s n»n  Cnmpërare' de peşcheşuri (daruri) dute lor. 
250 , 5 » Cadouri la oamenii lor. 

11.330 


„Cheltuelă făcute din pricina lor" 


750 grogi Marelui Logofet avaet pentru reinoirea egumeniei mele 
(a lui Visaion) 
375 „ La al Il-lea Logofet Florescul (avate). 
10.000 „ Pentru oile trimise pescheş. 
300 „ La oamenii ce se trimeteau ațuncy cu decretele domnesci 
100 „ La un alt trimis de exarchii pentru acea afacere. 
120 „ La un alt trimis cu vestile (curier). 
1250 La sprijinitorii mei pescheşuri unuule. 
60 „ Pentru 410 ocale cafeaua necesară cuhniei Mitropoliei gi 
archiereului (Visarion) anual. 
120 „ Pentru 20 ocale zahăr. 
150 „ Pentru 10 pachete tabac anual. 
1420 „ Pentru 42 ocale icre (negre bine !nţeles însu cain senmpe) 


1) Academia Rom. Secţ. M-ss. No. 1. 

2) Academia Romină. Monăstirea Co.roceni M-s No. 9 pig. 20 şi 24. 

3) De la Mănăstirea Cottulumul din Muntele Atos, mânustire incepută de- 
Radu-Voda gi terminata de Neagoe Vodă Basarab, cu tóte frumuseție şi podóbele, 
pe din launtru gi pe din afară. (Magasin IV 256. Veļí gi următorele despre bine- 
facerile făcute de diferiți Domnitori la Mănăstirele din Munţele A:0s, 


www.dacoromanica.ro 


119 


250 groşi Pentru o cruce dată arelnereului Spatari Searlati. 
80 „ Pentru... 
15 „ Pentru două călimari. 
24 „  Pentiu 6 ocule cafea. 
Pentru cal, hamuri şi butcă (trasură). 
5000 „ Leafa mea. 
Total 22.866 


Iată cum se cheltuiau banil pioşilor români şi in special 
aï acelor cari ei singuri chiemaă egumeni de pe la Sf. Munte 
cum şi din alte părţi ale Orientului creştin. Trebue să men- 
ționăm insă, că aceşti bani sunt numai acei cari ľaŭ lăsat 
inima să-l spună, de cei puşi la o parte pentru qile negre 
pe aceia ii scie numai Dumnedeii. 


Bilanţul cheltuelilor pe anii 1803—1810 


In anul următor 1803 Octombre se incepe «dărimarea 
bisericei pentru a se reclădi (maï mică insă de cum era mai 
inaite), să aduce cherestea pentru biserică şi materialul pentru 
acoperit construcţiunele in timpul iernei. 

Tot in acelaş an luna Noembrie 2 sa inceput zidirea 
hanului Șerban Vodă. 

La 1803 Octombrie | budgetul Monăstirei Cotroceni 
este următorul: 


1803 Octombrie 1. 


Cheltueli pentru biserică . . . .- . . + . 89,869.— 
» „ alte zidiri alə Mõnăstineť . . 47.599.59 
Cheltuelile caselor. . . . soa noala‘ 27.358.05 
Dobânda datoriei din anul trecut ..... 11.995.— 
P 3 a p ăsta cc... 1.161.35 


Groşi . 128.088.79 
Restul în casă. . . 712.36 


118.692.35 1) 
Venituri 
Restul in casă din anul trecut. ,. . . . 304.35 
Veniturile Mânustirel . . . . . . . . . .. 55.085.— 
Datoria plus pe coresp. cheltuelilor . . . .63.303.— 
118.692.35 


1) Academia Română manuscrisul No. 9 pag. 15. 


www.dacoromanica.ro 


120 


1804, Octombre 1!) 


Cheltueli pentru zidirea Mănăstire . . . . 94.045.28 

Pe îi E caselor Mânăstirei . 23.554,40 

Dobinda . . . 19.420.— 

Total. . . 64.010.18 

Restul in numerar. . 1.090,28 

65.101:06 
Datoria plus cheltuelile corespondenţei 35.798.04 
Restul in casă. . o.. p aen . . . . 712.36 
Veniturile Manăstirei. . ...... 28.590.— 


Anul 1803, Octombre 1?) 
Cheltuelile pentru zidirea Mănăstirei 46,767,38 


n » +» Caselor 23.405,30 
” „ Dobânda datoriei 21.976,26 
92.150,23 
Restul in numerar 1.399,39 
93.550.22 
Restul în numerar 1.090,22 
Veniturile Mănăstirei 41.960 


Datoria adăogată peutru coresp. cheltuelilor 50.500 


93.550,22 


Anul 1806 :) 


Restul în numërar 


La zidirea Monăstireí 17.807,31 Veniturile Mănăstirei 
Cheltuelile caselor 47.878,07 Datoria adaogată pentru răs- 
Dobânda datoriei totale  27.408,— punderea cleltuelilor . . 
63.093,38 
Restul în numerar 1.952,17 
64.846,15 


Anul 1807 *) 


Restul in numěërar 


Cheltueli pentru case 29.589, — Veniturile Mõnostireí 
Dobânda datoriei totale 31.765, — Pentru coresp. chelt. 
61.354, — 


Ca să iaŭ p. soldo 


1) Academia Români manuscrisul No. 9 pag. 29. 
2) Academia Romånă manuscrisul No. 9 pag. 25. 
3) Academia Română, manuscrisul No. 9, pagina 35. 
4) Academia Româna, manuscrisul No. 9, pagina 58. 


www.dacoromanica.ro 


1.399,39 
28.446,16 


34.500, — 


64.346,15 


1.252,17 
27.460, — 


32.500, — 


61.212,17 
141,23 


61.354, — 


121 


Anul 18081) 


La zidirea Mănăstire  59.000,— Veniturile  92.120,— 
Dobinda  35.475,— Datoria plus pentru chel- 
Procentele din anul trecut 141,23 tuel. . ... e vaci d 59.503,— 
94.616,23 115.723,— 
Cheltuelile casei  25.592,— 
117.208,23 
Restul în numă&rar 1.515,17 
118.7924,— 


Anul 1809 2) 
“Cheltueli pentru zidirea ha- 


nului Șerban-Vodă . . . 80.674,— Restul in numsrar 1.515,17 
Dobinda veche  41.795,— Veniturile  69.110,— 
Cheltuelile casei 46.692,20 Datoria din trecut  98.500,— 
169.121,20 169.195, + 


Restul în numerar 3,37 
169.125,17 


Anul 18103) 


La Hanul Șerbun-Vodă  50.086,— Restul in nuină&rar 3,31 
*Dobândă  51.525,— Veniturile Mănăstire:  53.570,— 
Cheltuelile casei  38.056,— Datorie adăogată pentru Ha- 
140.166,— nul Şerbnn-Vodă . . . . 87.450,— 
___57,37 140.223,32 
140.223,37 
Incheiere 


In timp de 7 ani şi maï bine sai terminat de zidit 
Monăstirea, Metócele, casele prăvăliile şi hanurile. 
De la 1803—1810, să cheltuesc taleri: 
Pentru biserică: 422.478,28 


» case: 121,775,29 
Pentru hanul Şerban-Vodă: 130.760, — 
474.914,47 


Dobânda banilor: 529.364,35 
Total: 704.279,12 


1) Academia Română, Ibiden, pagina 40. 
2) Academia Români, Ibiden, pagina 44. 
3) Academia Română, Ibiden, pagina 48. 


www.dacoromanica.ro 


122 


De alt-fel, egumenul echilibréză budgetul ba maï face 
să mal remână şi in casă câte o mie doue də taleri. 

Constatăm că veniturile Monăstirei se ridică in 1809 la 
suma de 69.110; am luat cea maï mare cifră din ultimii 7 
ani. Ast-fel ne o dă cel puţin egumenul. Nu mult după a- 
césta Visarion este inlocuit şi datornici! incep să'şi ceră banii. 
Velitil boerï prin Anaforaua din 2l Maiă 1816, hotărăsccă 
Etoril rinduiţi să cerceteze datoriele Mănăstirei, şi găsesc că 
ele se urcuŭ la suma de taleri 449.424 capete şi dobândi 1!) ceia 
ce va aduce ruina Monăstirel. 


1) Archisele Statului. Condica No. 5 a veliţilor boer! din 1814—16 caetul. 
11, pagina 36. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. X 


Descrierea Monăstirei Cotrocenii, rezidită după cutre- 
mur de Egumenul Visarion 


Monăstirea Cotrocenii, rezidită după cutremur, a su- 
ferit schimbări insemnate in forma sa de mai inainte; 
Monăstirea primitivă era cu mult mai mare de cât este as- 
tă-di ; cea veche avea 4 turnuri, Visarion lăsă numai doue, 
păstreză insă disposiţiunea interidră, cea veche. Biserica 
este pictată in stil bizantin şi in formă frescă; astfel 
după cum este ea executată, nu spune nimic nici minţei 
nici inimei, afară de Pantocrator. Ctitorii bisericel sunt zu- 
grăviţi ca de obiceiii pe peretele care este in faţa altarului 
de la intrare. Pe partea dreptă sunt zugrăviți: Şerban- Vodă 
Cantacuzino cu Domna Maria soţia sa, ţinend biserica in mâint, 
forma ei cea veche, — şi care este reprodusă şi pe póla de 
iconă, despre care am vorbit (vezi pagina 37), iar intre 
dinşii se află Beissdea Gheorghe cu Domniţele. Pe acelaşi 
perete şi la drépta familiei Cautacuzino, se află pictat Egu- 
menul Visarion, ţinend biserica in mină, care are forma cea 
actuală. Lângă Egumen este inscripţiunea următore in gre- 
cesce şi pe care nol o dăm în traducere: «Prea cuviosul 
archimandrit Visarion fost 6re-când in lavra de la Scopella 
Traciei, este din satul Veternicu ; am ridicat acestă Monas- 
tire din temelie și am scris condica Monăstirei» (in cinci 
volume, folio). 

Pe peretele din stânga se află Şerban Vodă Cantacuzino 


www.dacoromanica.ro 


124 


singur, la stânga lui Constantin Vodă Brancoveanu iar lângă 
-acesta Mihail Vodă Racovilă cu Constantina «fata lui». 

Pictura este fantezistă; tus trei Domnitoriil seamănă 
unil cu alţii. 


Pisaniele Mănăstirei 


In biserica Cotrocenii aflăm 3 pieanil: doue vechi, de la 
Şerban Vodă Cantacuzino și una in grecesce scrisă la 1806 
-după terminarea bisericei. 

Intuia pisanie se află pridvorul bisericei : 

«Acestă sfintă şi Dumnedeiască Monăstire zidită iaste 
-de in temelia eï până in săvârşit, intru proslăvirea şi mulţu- 
mirea numelui prea sfintei şi unei Dumnedeesci firi, Troiţei 
şi intru slava şi lauda svintei de D-deii Născătove Feci6rei 
Mariei, a căruia şi hramul Adovmirei acesta este, de prea 
luminatul și slăvitul Domn 'l& Şerban Voevod, adevăratul 
nepot reposatului (Radu) Şerban Basarab Voevod. Strămoşilor, 
moşilor, părinţilor şi Măriei Sale vecinică şi fericită pome- 
nire dând; şi laudă ne mortă marelui şi bătrânului Lunea 
„prea bună faptă in nesăviîrşit lăsând. Inceputus'ai a se zidi 
la cursul anilor 7187 (1679) Maiii 26. 

Acest «mare şi bătrân Lunea, căruia să cuvine lauda 
ne mortă» care apare in pisania principală pe ne aşteptate, 
mu pote să fie de cât vechiul fondator al schitului Cotroceni. 

A JI Pisanie din lăuntrul bisericei, este tot aşa de veche 
-ca şi cea ântâi insă cred că este transcrisă din nou după 
«reparația bisericei din 1803—1806. Transcriitorul ori că a citit'o 
greşit saă ca fost un necunoscător da faptele istoriei, de 
ori-ce numele proprii istorice sunt scrise forte rău, frase 
lungi şi incâlcite, scrisârea forte incurcată, cu câte doue şi 
trei caturi si din causa lipsei de lumină în biserică şi a unor 
părți sterse, am putut so descifrăm cu multă greutate dar 
pe cât posibil de consciincios, dinpreună cu d-l I. Băjan, 
funcţionar fa Archivele Statului ; iată acea Pisanie: 

«De (n) câte sunt in tótă lumea, câte aii luat dela Dum- 
nedeii firea lor e nestricată şi nemortă şi nici cu a anului 
curgere rumpând, nici cu o schimbare “schimbându se, de 
tóte de către 6meni n'aii trebuit scrisori a pomeni .... din 
meşteşugul omenesc sunt făcute şi sunt supuse curgerei anu- 


www.dacoromanica.ro 


125 


lui acestora (sic) cuvântul istoriei vartósă intindere să face şi 
Zăticnire mare să vede... cursul vremurilor şi intru 6re-care 
chip, ţine şi opresce ne oprit... să cadă in adâncime şi pră- 
pastia uitărel. Ci iată şi tote dilele de care citindu-se, inoesce- 
gândul acestora şi ca cum ar fi de fa(ţă) arată pre lucrătorul 
şi pre aflătorul acelui meşteşug incheiat, il ridică şi vecinică po— 
menire ii aduce. Unde şi prea luminatul şi prea inălţatul Domnu? 
şi Eghemonul a totă ţara Romântscă, 'l Serban Voevod, ca- 
rele despre ta(t)ă din singura ştiitore impărăţie grecâscă, dim 





Ana Dr. Davila. 


cel mai dinainte Cantacuzino iși trage rodul şi despre mumă 
incă, din domnesc ném al Basarahescilor pogorându-se, ca o 
ramură şi ca o odraslă tinără presădită moştunea (sic) a lui 
domnie a primit şi amânduror părţilor dic, cari blagorodnii 
şi a destoiniciei avend, ca o pecetluire singură ştiutâre au 
gândit ca să ridice stâlpul evseviei sale şi semne (de) mesură 
vrednică a iubitorilor de Dumnedeii strămoşilor se arată, naŭ 
ridicat paramide !) (sic) că imperaţii egipteni spre mesurarea. 


1) In loc de Piramide. 


www.dacoromanica.ro 


126 


.adăogirei apel Nirulul !) (sic) nici ca Rodil Colos 3) (sic) spre 
arătarea bogăţiil(or) nici Cali (sic) de mormenturile lui Kav- 
sol 5) (sic) nici Efesii capiştea Artemidel +) ci biserică intru 
carele (sic) marele Dumnedeii să cinstește şi intru toţi să 
inchină şi se proslăvesce.... cum dice Fericitul Pavel că: cei 
ce gândesc către cele de sus, salârgă către acelaşi Dumne- 
dei; biserică de căt a lui. Solomon... cu cât mai pe d'asupra 
este lumea de cât umbra şi Duhul de cât scriptura şi ade- 
-verul, de cât inchipuirea. Acestă dar biserică in locul Cotro- 
“cenilor dintru a sa cheltuială şi grijă şi multă osârdie, din 
temelie o aŭ ridicat şi până in săvirşire o aŭ adus şi nu nu- 
maï biserica, ci şi altele din imprejurul bisericei câte sunt 
zidite şi vrednice lucrări Dumnedeeştilor Monăstiri, şi acesta 
impodobindu-o cu multe şi de multe feluri de daruri şi miş- 
cătâre şi ne mişcătore precum se vede, Maicii Cuvântului lui 
Dumnedeu sai inchinat, care de multe oul şi din multe lo- 
curi şi de multe feluri de primejdii Paŭ isbăvit. pentru care 
atâtea mili, mulţumescu Feci6rei Prea curate... şi Fiului sëu 
Domnului nostru Iisus Christos... gata a primi rugile cât și 
mulţumirele robilor săi... şi pre cei ajunşi in primejdie de 
frică şi de griji, cu lesnire "1 răpesce, pentru care dar mul- 
țămita despre nespusele bunătăţi, milosârdiele ce aŭ arătat... 
cu M. Sa, căci toţi col cu credinţă şi cu căldură in ajutor o 
chiamă. Acesta sf. biserică s'aă ridicat şi sai finfrumusețat 
pentru ca să se proslăvâscă numele cel mare a lui Dumne- 
dei... şi să se slăvescă şi să laude aicea Pururea Fecióra 
Născătâre de Dumnedei in vecii vecilor, Măria Sa, incă, și 
tot bătrânul prea blagorodnicul neamului săi in veci buna 
pomenire lăsând pentru multi... August 14 leat 7190 (1682). 

Despre a III pisanie am vorbit cu ocasiunea cutremu- 
rului celui mare, remâne acum să continuăm mal departe cu 
starea tristă in care se află Monăstirea Cotroceni. 





1) Apei Nilului. 

2) Colosul de la Rodos. 

3) In loc de Mausol. 

4) E vorba de Templul Dianei de la Efes, una din cele 7 minuni ale lumeï 
<ăruia "1 a dat foc Erostrat Nebunul, în n6ptea nascerei lui Alexandru cel mare, ca 
să "1 rămână numele neperitor. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XI 


Mănăstirele închinate sub domnia lui Vodă Caragea şi în 
special Monăstirea Cotroceni 


1813—1818 


I6n Vodă Caragea, fiind om descept din fire dar deprins 
da şcola coruptă turcescă-fanariotă, după ce ia tóte măsurile 
— câte se puteai lua pe atunci contra cumei — care fusese 
adusă de 6menii suitei sale din Constantinopole, işi aduce 
aminte că, căpătarea domniei ţărei românesci, il costase multe 
sute de pungi de bani, şi deci urma firesce să se despă- 
yubescă de pe spinarea ţ&rei. Luase Caragea mulţi bani de 
la Mitropolitul Nectarie şi de la Galaction pentru episcopia 
Râmnicului, dar aceşti bani nu erai de ajuns ca să'l despă- 
gubescă. Ca om priceput din fire şi doritor de a face avere 
cu ori-ce preţ, işi indrepteză privirele-i lacome asupra mo- 
năstirilor 1nchinate şi de aci incolo aceste munăstiri sunt pen- 
tru el un insemnat isvor de câştig. Pentru acest scop, cea 
-dintâii trebă care o face la inceputul anului 1813 este să 
cheme pe toţi egumenil pentru reinoirea chris6velor de proprie- 
tăţi, miluiri şi privilegii, imparte M-rile in trei categorii pen- 
tru plata havaetului. Categoria intâia plătesce suma de 600 
taleri havaetul logofeţiei cei mari, 200 pentru al Il logofet, 
100 la muhurdar, 50 la scris şi cheltuiala hârtiei. Pjătesc pe 
„jumetate Monăstirele de clasa II, şi de la cele de clasa III 
—dise sărace,—se va lua câte 24 de taleri. Monăstirea Cotro- 
-cenil făcea parte printre cele de categoria I. 

Egumenil protesteză, dar Caragea merge mai departe. 
Sub pretext de control — insă in realitate spre a'şi crea ve- 


www.dacoromanica.ro 


128 


nituri — Domnitorul rânduesce o comisiune de luarea soco- 
telilor tuturor Monăstirilor inchinate. 

In acestă comisiune numesce pe biv Vel Vistier Ion 
Moscu, pe biv vel Clucer Ştefan Belu, şi pe biv vel Clucer C. 
Predescul la 6 Octombre 1813. 

Acestă comisiune trebue să lucreze in unire cu epitropit 
sf. Morment «şi cu unii dintre cel mal cinstiţi egumeni aghio- 
tafiti adunându-ve la un loc — dice pitacul domnesc adresat 
comisiunel — să teorisiţi socotelele tutulor Mâ&năstirelor de 
aici din ţeră ce sunt inchinate la sf Mormânt. Pitacul este 
dat la 6 Decembrie 1813, insă comisiunea nu face nimic până 
la 5 Aprilie 1814 când Domnitorul la acestă dată dă o straş- 
nică poruncă tot in acestă privinţă «ca făr de altă zăbavă să 
puneţi negrsşit in lucrare porunca Domniei Mele, cu urmare 
intocmal.... şi să ne arătaţi in scris. 

Comisiunea de anchetă era chemată să constrângă de 
aprope pre egumenii Mănăstireelor inchinate să i jumulescă 
căt maï bine — qice D-l V. A. Urechiă. 

Ca să răuşeecă incă şi mai bine, trece alăturea cn epi- 
tropriele «sf. Locuri», şi' incepe a numi egumeni cu de la 
sine putere, după o prealabilă inţelegere cu Mitropolitul Nec- 
tarie, care şi acesta la rândul lui avea de scos banil care "i 
dăduse lui Caragea pentru căpâtarea tronului mitropolitan. 
Inţelegerea intre domnitor şi mitropolit era ca să numescă 
pe egumeni pe un period de 10 ani, cu condiţie că dacă vor 
administra bine Monăctirele, vor fi numiţi pe un alt period. 
Vedem deci că era o arendare deghisată a Monăstirelor celor- 
care dădeau mai mult Domnitorului, Mitropolitului, marelui 
Logofăt şi Episcopilor ţerei !). 

De aci inainte, Caragea va da o serie de hrisâve şi pitace 
cu privire la monăstirele inchinate şi in special la Monas- 
tirea Cotroceni. 

Vodă Caragea se adressză marelui Divan al țereí prin 
pitacul din 8 Ianuarie 1815, că «din cesul ce Ne am suit la 
acest Notiă incredinţat domnesc scaun al Ungro-Viahiel, a pu- 
rurea privighind pentru ohstescele folosuri şi ingrijind pen- 
tru imbunătăţirea celor obstesci, şi in partea locului ale dom- 
nescei Nostre ţări, de o potrivă am ingrijit și pentru Monăs- 


1) V. A. Urechiă, Istoria Românilor, t. X p. A. p. 14—21. 


www.dacoromanica.ro 


*4014U290.4700 D140]8[ —"N9s9u0r HE D 





Noul Palat Regal, fațada despre grădină 


www.dacoromanica.ro 





130 


tirele cele inchinate care dintr'a egumenilor celor după vremi 
fär de socotélă i lacomă epistasie, aŭ ajuns la putere şi sub 
sarcină de fârte grele datoril şi cu din adinsul silindu-ne 
domnesce şi părintesce! ca şi cele până acum catahrisisuri 
ale egumenilor (caii priviati numai la a lor in parte folos) 
să se precurme şi să se iconomisscă şi banii ce sunt datóre 
aceste Monăstiri pe la unii alţii dintre supuşi! Noştri (intru 
care sunt şi văduve i copil sărmani şi pentru care toţi ace- 
ştia să cuvine să avem purtare de grijă şi să nu-l trecem 
cu vederea de a li se face nedreptate, de către cei ce nu li 
se cuvin a fi egumeni);, de aceia dar, nu numai că aceste si. 
locașuri să se ocârmuiască de acum inainte cu bună orân- 
duială, ci şi creditorii să dobândâscă o orânduială a izbră- 
niril lor de câţi bani aŭ a lua, precum asemenea şi atâţea 
săraci i văduve (care pentru mai multă siguranţă "i aŭ incre- 
dinţat la Monăstirea lor de buni) să se iconomis6scă cu pu- 
ternici6să mângâere și mulţumire la dreptăţile lor !» 

şi după ce recomandă Divanului ca să găséscă mijlocele cele 
mai potrivite pentru ocârmuirea Monastirelor inchinate şi prin 
numirea de egumeni pioși inţelepţi cu sciinţă de carte «şi 
chezăşie datâre pentru orl-ce sfeterîsmos sar intâmpla din par- 
tea sa i pentru crescerea veniturilor şi pentru imbunătăţirea 
acareturilor Monastirei, iar şi noue primite fiindu Ne am dat 
domnesca n6stră intărire şi am orânduit pe cuviosul Arhi- 
mandrit Dionisie Plumbuiţeanu epitrop şi ocârmuitor al acestei 
Monastiri (Cotroceni) urmând întocmai orânduelelur ce se 
cuprind in anafora....... şi tot odată am scris şi către părinţii 
celor de jos Monastiri ale Sfetagorei pentru tâte câte aŭ râvna 
fevbinte sai intocmit spre folesul Monastirei de aici şi a celor 
de jos (adică de la Sf. Munte, Ierusalim muntele Sinaia din 
Arabia etc.) odihnă şi mulţumire, care, după a datoriei isbă- 
vire in vreme, vor nărdlăjdui şi ajutor cu 'ndestulare, ca şi 
cuvioşii părinţi judecând fără de patimă, buna orânduială ce 
sa făcut pentru acesta şi cu obstescile cărţi ale tuturor mo- 
nastirelor întocmrtâre şi adeveritore după obiceiă intărind 
prin sfat de obşte și printr'o glăsuire, epistasia cuviosului 
arhimandrit Dionisie Plumbuiţeanu la Monastirea Cotroceni, 
ca, avându-și cuviinciosa incredinţare să potă săvârşi cea către 


www.dacoromanica.ro 


131 


monastire datoria sa şi să-şi arate râvna in fapt, ca unul ce 
este madular al mănăstirelor celor de jos. 

Dar cuvioşii ot Sfeta Gora, ne privind la acâstă cu luare 
-a-minte, ci numel al lor folos vânându-l făr dea le păsa cit de 
puţin, de atâtea văduve şi sărmani ce se prăpădesc, pierdându- 
“şi ale lor, din pricina monastirelor (care sai zidit spre min- 
gâerea omenirel iar nu spre implinirea şi năpăstuirea el) au 
trimis respuns făr de nici o socoteală şi in loc de a sistisi 
(aprobe) pe Ahimandritul Plumbuiţeanu la epistasia Mănăstirel, 
se silesc fär de nici un temei de dreptate, ca să rămâe e- 
gumen Jgnătie, ci sau fost orânduit de ei maï 'nainte după 
«ce sau vădit netrebuincios, ca unul ce nici sciinţe de egu- 
menie nu are, nici chezăşie, nici idei de obiceiurile pământu- 
lui, nici destoinicie spre a netezi multe şi forte aspre invälu- 
eri a multor feluri de pricini a acestei monastiri; drept a- 
ceia, iată orinduim acestă pricină la obştesca epiteorisie Prea 
osfinţiei tale (Mitropolite) i a sfinţiei-vâstre Episcopi (bo- 
eri veliti) ca, adunându-vă impreună, să luaţi seama chtitori- 
ceştilor orândueli i domnescului chrisov ce este intocmit 
pentru monăstirile cele inchinate, să citiţi apol şi anaforaua 
-orânduiţilor eforii domnesca n6stră intărire, cât şi răspunză- 
târele cărti ale părinţilor celor de jos monăstirei și impreu- 
chibzuind adevărul şi folosul şi găsind cele ma! alese mij- 
loace ce vor privi spre a Mănastirei imbunătăţire şi uşu- 
rarea cei de mare sumă datorii, să ne arătaţii prin obstesca 
anafora, sai intro unire cu toţii, dându-ve păreri că sunt 
destoinice spre a Monastirei bună ocărmuire câte până acum 
S'aii intocmit, asemenea să ne aretaţi 1). 

Vedem deci că Caragea se intereseză de sârta mo- 
năstirilor inchinate şi în special de Monăstirea Cotroceni. 
Acest interes se explică intâii prin faptul că Monăstirea 
Cotroceni era una din cele mai bogate din ţară şi forte 
răi administrată de egumenii greci, cari o aduseseră intr'o 
stare deplorabilă iar pe de alta că la Cotroceni, era vechia re- 
şedinţă de vară domneâscă, mai ales după arderea Curţel dom- 
nesci in luna Decembre 1812, atrage in mod deosebit atenţiu- 
nea Domnitorului. El rânduesce la acestă Monăstire o eforie 
compusă din Beyzadea Iorgu Caragea fiul săi, şi din boerit 


1. V. A, Urechiă Istoria Romanilor tom. X pertea s pag, 19—27. 


www.dacoromanica.ro 


132 


biv Vel Ban Gr. Bcâncoveanr şi Vel Logofăt de Ţera de sus 
Grigorie Bălianu. Fiind-că aceşti boeri nu pot să se adune 
regulat la hanul Şerban Vodă, unde sunt biurourile Eforiei, 
Domnitorul, dă acesteia un director pre biv vel Clucerul C. 
Predescu cari să stea in permanenţă spre a se ocupa de afa- 
cerile Monăstirei. 

Tóte comunităţile din Orient unde Mnăstirele româ- 
nesci erai inchinate, aveai o epitropie cu sediul in Constan- 
tinopole, careavea menirea de a supraveghea de aprope mer- 
sul politice turco-române, de a numi egumen! şi a trimite 
delegaţi pentru incasarea veniturilor. 

Vodă-Caragea, ia dreptul acestor epitropii, de a numi 
pe egumeni la Monăstirele inchinate, numindu-i el direct, iar 
a Monăstirea Cotroceni rânduesce o Eforie despre care am 
vobit.—Epitropia «Locurilor Sfinţi» protestează dar Caragia, 
urmăria cu totul alt ceva de cât sus numita Epitropie. 

Eforia acesta 'şi avea sediul in Marele han «Şerban- 
Vodă»; ea trebuia să ingrijâscă de datoriele Mănăstirei Cotro- 
ceni şi in acest sens, Eforia adresedă Domnitorului o anaiora 
in care se exprimă: «/Fiind-că Sf. Monăstire Cotroceni se 
află în adever sub o mare sarcină avend o datorie forte 
grea şi imposibilă de regulat de peste 500.000 lei, şi de tot 
felul de încurcături şi sarcini, de o lungă durată fiind des- 
poiată de veniturile ei, cari sunt tote captate in genere aşa 
că sărmanii părinti din acea Mănăstire lipsiţi de tot necesa- 
rul, se ved siliţi a trăi din imprumuturi de unde resultă 
necesarmente tot felul de lipsuri şi nedumeriri in privinţa 
mesurilor de luat, până chiar şi voinţa şi neputinţa de a in- 
deplini cu inimă tote cele ce urmez de obiceiii şi cele-lalte 
Sfinte Monăstiri»; şi ma! departe se rógă Eforii către Domni- 
tor de a erta Monăstirea de dare de 1000 lei impusă pentru 
spitale!). 

Cum insă Eforii făceau parte din Divan şi mal aveaŭ 
şi alte insărcinări, mijlocesc ca Vodă-Caragea să numâscă 
ca epitrop egumen al Monăstirei pe Archimandritul Dionisie 
Plumbuţeanu. Tot odată numesc pe Vel Clucer Constantin 
Predescu cu însărcinarea pe de o parte ca să aibă direcți- 
unea Cancelariei tot cu sediul in hanul Şerban-Vodă, iar pe 


1) V, A. Urechiă, Istoria Românilor ton X partea A. 244. 


www.dacoromanica.ro 


133 





de altă, prin pitacul domnesc din 16 Septembrie anul 1814 
să ia socotelile proinegumenilor şi epistaţilor M-rel, iar mai 
departe adaogă : «Fiind-că prin domn6sca n6stră hotărire, am 
orânduit epitrop al Mănăstirei Cotroceni pe Cuviosnl Archi- 
mandrit Dionisie Plumbuteanu care, ca unul ce are a intra 
la otcârmuirea Monăstirei şi urmeză ca să aibă sciinţă in ce 
stare o primesce, ce sineturl şi ce zestre are Monăstirea, ca 
intocmal precum le primesc aşa să fie dator a le păstra; de 
trebuinţă este dar că atât preoţii şi exarchii Monăstirel, cât 
şi cel-lalţi dinaintaa lor epitropl ce aŭ stătut la Monăstire 
de la moartea proinegnmenului Visarion şi până sa lipsit, 
să-şi parodosescă toţi socotelile de venit şi cheltuieli spre a 
se lămuri tóte socotelile dintre el, de aceia poruncim dumi- 
tale că adunând faţă la un loc atât pe proinegumen şi pe 
exarch, cât şi pe epistaţil ăi după vremi, unde fiind impre- 
ună și mal sus numitul orânduit epitrop... să le facă cuno- 
scut că toţi aceştia să paradosescă cerute socotelile, şi lu- 
crurile şi sineturile Monăstirei pe care să! şi indatoredi 
Dumneta, de a-şi paradosi socotela curată făr de altă pre- 
lungire, care socotelă teorisându-se de dumne-ta cu deamă- 
nuntul şi să facă şi catagrafii pentru t6te după orânduială 
şi tote acestea săverşiudu-se prin catastih in scris cuprindă- 
tor, atât de venit i cheltuială, cât şi de zestrea, i sineturile 
Monăstirei, să se facă doue asemenea catastihe din care unul 
iscălindu-se de numitui epitrop, să se dea a sta in păstrare 
la Sfinta Monăstire, iar cel-alt iscălindu-se atât de poinegu- 
men! ) iexarh cât şi de dumnâ-ta să se dea in mâna epitro- 
pului ?) 1814 Septembrie 16. 

Vodă-Caragea ne se mulţumesce cu aceste numiri ci 
mai numesce încă prin osebit pitac pe egumenii Monăstirelor : 
Radului-Vodă, Mihai-Vodă şi al Monăstirei Spirea, ca impre- 
ună cu Vel Clucer Predescu şi Dionisie Plumbueteanul—noul 
egumen-—al Cotrocenilor, cât şi proinegumenul «să facă cer- 
cetare cu deamănuntul pentru tâte condeele cheltuelei să se 
scadă din suma cheltuelilor, iar câte se vor gâsi bine chel- 
tuite, să remâe bune ; aşișderea să teorisiti şi tótə veniturile 
câte vor fi primit cei după vremi epistaţi, din care venituri 
scoțend numai cele bune şi drepte cheltueli şi să arată D-mele 


1) Kir Iguatie 
2) V. A. Urechiă. Istoria Românilor ton X partea A pag. 247—248. 


www.dacoromanica.ro 


134 


prin anafora ast-fel ve poruncesce Domnitorul 1814 Octom- 
brie 5 1). Trec insă, aprâpe patru luni, fără ca comisiunea 
insărcinată cu «teorisirea» cheltuelilor Monăstirei să facă 
ceva; porunca domnâscă este vădit ne socotită, ca să nu 
dic călcată in picioare de egumeni: Eforul Grigorie Brâncovenul, 
ingrijat de afacerile Monăstirei, care ajunseseră intro desă- 
vârşită ruina, adreseză la 2 Februarie anul 1815 o anaforă 
către Domnitor. «Fiind-că după luminatul pitac al Măriei 
Tale, care saii dat către rinduiţii teorites al socotelelor Mo- 
năstirei Cotrocenilor, adică d-lui Clucerul Predescu i Archim 
Teodosie Raduliotul, Archimandritul Mihailotul şi egume- 
nul Spirioul, ca să cerceteze cu deamănuntul de faţă şi 
cu epitropul de acum Arhimandritul Dionisie Plumbui- 
teanu, atât dreptele venituri ale Monăstirei, cât şi chel- 
tuelile câte sau făcut in trebuinţa Mănăstirei şi datoriile 
Monăstirei cu care este insărcinată, până acum nici o 
urmare nu saii făcut pe deplin de către orânduiţii teori- 
tes, şi fiind-că acâstă cercetare este trebuinţă a se face spre 
a se lămuri odată socotelele Monăstiresci, intre proinegu- 
menul Ignatie şi cel mai dinainte epistaţi de la mórtea 
răposatului Visarion, ca să se vadă şi veniturile care sunt 
şi datoriele ce sunt să le plătescă şi ca să nu se maï prelun- 
gâscă vremea, nu lipsim după datorie a ruga pe Inălţimea Ta, ca 
de isn6va să dea luminată poruncă tot către aceşti orânduiţi teo- 
rites,a pune in lucrare acea cercetare până este şi proinegu- 
menul aici de faţă, așternând o socotelă dreptă şi lămurită..... 
ca să se dea hotărârea dreptăţei, să scie şi năstavnicul cel de 
acum al M-rei cum să urmeze intru otcârmuirea lucrurilor: 
şi treburilor M-rei, a le pune in bună rânduială la care 
pricină să se orânduiască şi Zapcii al Divanului, ca să facă 
cuviinciosul mumbaşirlic (1815 Februarie 9). 2). 

Vodă Caragea, la primirea aceştei anaforale vedindu-şi 
porunca nesocotită, porunceste in aceiaşi di in care primise 
anaforaua Eforului (adică la 22 Ferb. anul 1815) ceauşului 
de aprodi săi aducă imediat «şi fără de altă zăbavă să. 
pue in lucrare şi şăvirşire porunca Domniei mel... şi să 
ne arate prin anafora» 5). Vom vedea maï departe cum egu- 


1) V. A. Urechiă Istoria Românilor t. X. partea A. pag. 249—250. 
2) V. A. Urechia, Istoria Românilor X partea A pag. 257. 
3) V. A. Urechiă Ist. Rom. X partea A pag. 257. 


www.dacoromanica.ro 


135 


menil sus citați, trebue să spunem de pe acum că nici chiar 
ceauşul de Aproqi cu tot «mumbaşirlicul» care li! face, eï nu 
se vor singhisi. ci işi vor vedea de trebile lor; vor avea însă 
grija, de a imblindi — prin bani — drepta mânie a lui Cara- 
gea, care, — fie dis intre noi, — cam acest fel de vânat 
căuta şi Domnitorul. 

Vodă Caragea, vădând că egumenii nu mai răspund, sezi- 
zéză pe Marele Divan să ia socotelile M-rei Cotroceni. După ce 
Marele Divan arată prin anafora că a citit tâte hrisâvele M-rei 
cu privire lə daniele făcute de Şerban Vodă Cantacuzino, 
opineză că Dionisie Plumbuiţenu să fie definitiv intărit in 
«epistasia Mănastirei Cotroceni» adaugă maï departe «următori 
fiind luminaţei porunci ne-am adunat cu toţii la un loc... şi 
intrind în cercetare pentru starea Monastirei Coiroceni ne 
arătară D-lor boerii Efori, că Visarion ce aŭ egumenit inaintea 
lui Ignatie aŭ supuso la grea datorie, ca la taleri 500.000 
afară de alte zapise mincin6se ce aŭ dat loc unií alţii, fără a 
lua vr'un ban, cum şi din acareturile M&nastirel aŭ instreinat 
prin vândare şi schimburi nedrepte şi păgubitore Monastirei 
in potriva voinţei ctitorului ; asijderea şi pentru acest Ignatie, 
ne arătară că, după datoria D-lor, având neadormită privi- 
ghere de otcărmuirea Monastirei, in ce chip să se urmeze, şi 
v&dind că numitul Ignatie nu are nici un fel de pracsis la 
ale egumeniei şi este nevrednic şi fără de iscusinţă la otcăr- 
muirea trebilor Mănastirei, cum şi cheltueli face fără de 
măsură, cu simbril grele şi alte cheltueli nepotrivite cu starea 
de acum a Monastirei, in cit in curgere de 3 luni ce aŭ egu- 
menit Mânastirea, aŭ arătat cheltuială făcută de taleri 12.000. 
Acestă dar rea economie a numitului Ignatic şi nevrednicie 
v&dind'o D-lor, aŭ arătat M. T. prin anafora, că după prósta 
stare intru care este cădută acestă Monastire, pentru greu- 
tatea datoriei ce sau pricinuit din reaua econmie şi otcăr- 
muirea acelor de mai inainte egumeni şi epistaţi, acum face 
trebuinţă de un obraz osirduitor, practicos, fără interes la 
intregimea drepturilor Mânastiresci şi la buna economie şi 
indreptare, a felurimilor de pricini şi judecăţi-l la intocmirea 
cheltuelilor celor neapărate spre hrana 6menilor Monastirei 
și spre paza bisericescilor slujbe şi descoperire! viclenelor 
zapise, şi a hrăpirel lucrurilor Monastirei şi ale proiegume- 
nului Visarion până acum și la orï-ce alt va fi trebuinţă, spre 


www.dacoromanica.ro 


136 


cea desăvirşită scăpare a Monastirei de sub jugul datoriei şi 
odihna creditorilor ce şaii incredinţat banii lor la acestă 
Monastire şi spre a lipsi şi cele fără trebuinţă simbril, ca să 
se pâtă face uşurarea datoriei... maŭ găsit alt obraz, făra 
numal din cercare cunoscând pe Archmi Dionisie Plumbui- 
ténu, cinstit iromanah şi plăcut econom, carele aŭ stătut și 
maï "nainte multă vreme dichiu la Cotroceni!), avend în destul 
pracsis si sciinţă curată de tâte dreptăţile şi interesurile 
Monastirei și mărturisit fiind de toţi de aici din politie, de 
om de ispravă cum şi doritor şi iubitor de bine dovedit din 
dregerile şi adaogirile ce aŭ făcut la Monastirea Plumbuita, 
atit in lăuntru, cit şi la acareturile şi veniturile de afară, aŭ 
găsit cu cale să se insărcineze numitul Archimandrit și fără 
de voia sa de către M. Ta, a fi la Monastirea Cotroceni epi- 
trop şi obladuitor... ca să-şi pâtă Monastirea veni în starea 
sea şi să scape de greutatea datoriei, intremându-se acaretu- 
rile séle, fiind necăutate şi prăpădite şi să facă o cuviinci6să 
orinduială spre a se urma numai cele trebuinci6se cheltuelj, 
oprind in slujba Monastirei, numai pe cei de trebuinţă 6meni, 
ca prisosind venitul să fie spre uşurarea datoriei, să o şi 
plătească tótă cu ravnă şi osăárdie ca un mădular ce este şi 
Cuvioşia sa al Monastirei, slujind fără vre-o plată până va 
desface t6tă datoria mulţumindu-se numai cu Monastirea 
Plumbuita, a o avea ca să o aibă nestrămutat şi nesupărat 
de către niminea, 10 veme ce saii arătat ca un ctitor şi 
sprijinitor acelei Munastiri, indatorindu-se şi prin chizăşie de 
neguţători cinstiţi, şi cu bună stare, pentru socotâla ce are 
a da pe tot anul (că de se va vedea la socotălă vre-un sfe- 
terismos, să fie respunzetori chezăşii, şi aşa să se urmeze 
chezăşia până se va plăti tótă datoria Monastirei şi in vreme 
cuviinci6să să aibă şi Monastirile de jos a se folosi cu cei 
drept analogion al embaticului, fără a remânea Monastirea 
Cotroceni lipsită de vre-un acaret, ci mai vărtossă ajungă la 
intregime şi adaogire şi chibzuire a D-lor, ca dreptă şi cu 
cale primită fiind M. Tale... insărcinând pe mai sus numitul 
Archimandrit cu epitropia acestei Monastir. 





1) Comunitățile din Atos voiau să fie la Cotroceni un egumen grec şi uu 
puteau suferi pe Dionisie Plumbuițeanu care era român; Divanul insă stăruesce cu 
multă iusistenţă pe lingă Domnitor, să rămână Egumen tot Dionisie şi pentru aceste 
motive su repete unaforaua până când răspunsul comunităților Sfetagorite. 


www.dacoromanica.ro 


137 


După aceia (cu Banul Brâncoveanul) am citit şi scrisorile 
ce aŭ venit de la părinţii Sfitagoriţi de a mijloci către M. Ta, 
ca să remâe în treba egumeniei tot Ignatie, ce sai trimis 
de acolo (Muntele Athos) (iar Archimandritul Diunisie Plum- 
buițènu să lipsâscă din epistasie, pentru multe pricini şi maï 
virtos, pentru căci aŭ stat dichiu al acelui mort Visarion 
egumen ce aŭ supus Monastirea la atita sumă de datorie şi 








Dr. Dimitrie Brândză. 


aŭ făcut atâta incurcătură şi păgubitore schimburi şi vendări 
de acareturi. Deci chibzuindu-ne şi noi şi cu toţii de obstei 
intro glăsuire unită arătăm Mariei Tale, că părinţii Sfetago- 
riti neingrijind după ctitoricescu hrisrv a economisi Mânas- 
tirea cu egnmeni vrednici, ca să se ţie in bună stare, după 
voia şi hotărirea reposatului ctitor și din neingrijirea lor şi 


www.dacoromanica.ro 


138 


rea economia egumenrlor ce "-aii avut, ajungând la stare ca. 
acâstă vrednică de jale, cuprinsă la o mare şi grea sumă de 
detorie la cinci sute mii de lei, desghinând şi din acareturile 
el unele prin schimburii păgubitoare, altele prin instreinare 
de venqări, urmări cu totul impotriva voinţei ctitorului, după 
tot cuvântul drept, nu putea să mal aibă vre-un amestec la. 
Monastire, nici după ce se va isbăvi de datorie, pentru că 
s'au arătat nedoritori şi maŭ pădit hotărirea ctitoricescului 
hrisov, in care hotărăsce, că de vor face impotriva legăturilor 
M. S. şi le vor călca şi le vor strica, să fie cu totul lipsiţi şi 
depărtaţi de acestă Monastire şi să se rinduiască alţi vrednici 
de a iconomisi bine Monastirea,... şi ce altă călcare şi stricare 
a legăturilor M. S. adică a luí Şerban V. Cantacuzino pâte 
să fie mai mare şi mal rea, de cât jalnica de acum stare a 
Monastirei, in care aŭ ajuns din nebăgarea lor de seamă și 
neingrijire? şi nu putem suferi a mai lăsa Mănastirea în 
mdinele lor, să privim cu lacrimi prăpădenia cea de tot a 
eï la care aprope este să ajungă şi să vedem înstrăinarea 
acareturilor stremosilor noştri, care cu multă sirguință şi 
osârdie căstigăndu-le le-ai, închinat Monastirei pentru veci- 
nica lor pomenire, ci dicem şi hotărim noi, că cu bună 
orinduială sunt intocmirele, ce s'aii făcut pentru acâstă M&- 
năstire de către dumné-lor boeri etfori, cari sai intărit de 
către M. T. spre a se otcârmui de către orânduitul Arhi- 
mandrit D. Plumbuiţeanu, ce ne este şi nouă sciut de om 
cinstit, vrednic şi bun econom, după cum il arată boerii 
efori, carele nici a 'ost dichiu precum dic părinţii $fe- 
tagoreni, in vremea lui Visarion, ci mal 'nainte in egume- 
nia lui Ignatie şi a lui David, pe cind era Monăstirea in bună 
stare, şi găsim cu cale să remâe luminatul Archim ne stră- 
mutat din epistasia Monăstirei Cotroceni, cu mijlocul ce se 
cuprinde in anaforaua dumnt-lor boerilor efori, pină la sfâr- 
şitul vieţei s6le având, Monăstirea Plumbuitei in stăpânirea 
sa spre ajutorul cheltuelelor sale, când atunci după petreca- 
nie sf. sale iarăşi cu alegerea dumne-lor boerilor Divanului 
şi a ctitorilor eforilor..... iar Ignatie şi exarhul ce aŭ venit de 
jos (m. Atos) ca nesce netrebuincioşi ce sunt, supărând fără 
de cale luminat audul Măriei Tale, din poruncă, să se ducă 
inapoi la Sfetagora şi să se astâmpere şi el şi Sfetagoriţii de 
a nu mal face acest fel de supărări, căci de vor mai obrăs- 


www.dacoromanica.ro 


139 


nici, apol atunci cu hotărâre să scie, că se desghină Monăs= 
tirea cu totul şi remâne cu totul desăvârşit slobodă a ţerei, 
care acestă a n6stră unită hotărâre şi plecată cerere, ne ru- 
găm să fie primită şi întărită şi de către Iuălţimea Ta 1815 
Ianuarie 93. 

Nectarie al Ungro-Vlahiei, Iosif Argeş, Constantie Bu- 
zeu, Constantin Eilipescu Vistier, Grigore Brâncoveanul biv 
vel Ban, Barbu Văcărescu vel vornic, Constantin Balaceanu 
vel Vornic, Mihalachi Manu vel Vornic, Gheorghe Filipescu 
vel Logofet, Scarlat 1Gradisteanu Vel Logofet, Fotache Ştir-— 
bei Vel Logofăt, Nestor Craioveanu-Clucer!) 

După cum vedurăm anaforaua Divanului este categoric 
în contra egumenilor greci; Divanul privesce cu «lacrimile 
in ochi» modul «cum se dărăpăneză avutul străbunilor lor, 
câştigat cu atâta străduinţă şi inchinat bisericel cu atita o- 
sârdie». Să vede clar, cum colcotea mânia şi legitima indignare 
în sufletele boerilor divaniţi «căci de (se) vor mai obrăsnici 
(sfetagoriţii) apoi atunci cu hotărâre să scie că se desghină 
Mânăstirea cu totul şi remâne cu totul desăvârşit slobodă 
Herei etc. 

Ce răspunde insă Vodă Caragea la acestă chilometrică dar 
forte patriotică Anafora a Divanului? de o cam dată intârdie 
cu respunsul contrar obiceiului seŭ şi scia forte bine pentru 
ce, dar şi nol scim pentru ce. 

In fìne după dece qile, dă pitacul cu data din 2 
Februarie 1815, prin care constata prósta stare în care se 
alla M-rca Cotroceni din eausa egumenului Visarion, cum şi 
a egumenilor ca Ignatie, ales de către parinţii «de Jos» care este 
fără praxis în ale gumeniei ne cercat de bun otcarmuitor şi 
împotrivă dovedit de reii econom in puţina diastimă ce aŭ avut 
otcărmuirea MOnăstirei etc. că Monăstirea este intr'o desă- 
vârşită derapănare — după cum i se arăta prin anafora — că 
egumenu aŭ cheltuit bani pe care 6menil şi-l depusege aci 
ca la o casă sigură de economie şi in fine aprobă pe Dionisie 
Plumbueţeanu ca egumen al MOnăstirei Cotroceni, anul 1815 
Februarie 2. Din acest pitac pe care lam dat in resumat nu 
transpiră acel patriotism, acea legitimă indignare de care am 
vedut că era cuprins Divanul, ci trece peste «obrăsnicia» pă-— 


1) V. A. Urechiă, Istoria Românilor X partea A., pag. 258—262. 


www.dacoromanica.ro 


140 


rinţilor greci, de sigur că Caragea nu simţea pentru egumeni 
aceia ce simlea Grigorie Brâncovenul impreună cu intregul 
Divan. Să vedem ce ispravă Yăceaii etoril pentru Monăstire? 

Gr. Brâncoveanu v&dând că Beysadeaua ss ocupă cu to- 
tul alt ceva de cât cu afacerele M-rei, Gr. Baleanu stătea mai 
mult la moşie, mijlocesce pe lângă Domnitor să numâscă in locul 
lor pe alții şi cererea i se aprobă şi numesce ca eforl la Monăs- 
tirea Cotroceni pe Barbul Văcărescu, Vel Vornic de tera de 
Sus, pe Const. Balacianu Vel Vornic de ţâra de Jos ca im- 
preună cu Vel Ban Grigorie Brâncoveanul să gireze mai de- 
„arte afacerile incurcute ale Monăstirei Cotroceni in calitate 
de efori 1815 Maui 20). Eforii fac anaforale către Dn. iar 
Domnitorul le răspund pin pitace după cursul pieței aşa că 
«până deliberâză Roma piere Saguntul.» Eforil doresc să facă 
ceva, dar nu să ia nici o mesură seri6să de indreptare afară 
de numirea in postul de egumen a lui Dionisie Plumbuiţsnu. 
Dobândile cresceaii mereii, banil nu se plăteaii, aşa că acuma, 
«datornicil incep să se presinte la Domn spre aşi cere banil 
<e le datora Munăstirea. La 24 Iulie anul 1815, Domnitorul 
trimite Eforilor Monăstirel Cotroceni o notă a cinstitului Ge- 
neral Consulat al Rusiei, dicându-le să luaţi pliroforie de ce- 
rerea ce se face de la acâstă Monăstire pentru plata datorii- 
lor lor mai jos arătate, insă ca la talere 20.000 ce se cere de 
escelența sa General şi cavalerul Sturza i ca la talere 7000 
ce se cer de General şi Cavalerul Manu şi ca la talere 9500 
ce se cere de Polcovnicul şi Cavaler Baron Geismar, pentru 
care poruncim dumnâ-vâstră de va fi această datorie bună şi 
netăgăduită, să economisiţi de a se implini negreşit, arătând 
Marie Mele de urmarea ce veţi face (1815 Iulie 29). 

A doua di eforii, mal primise o altă notă de la Domni- 
tor prin care i! invită a se mal plăti, cât va fi bună şi ade- 
vărată nota presentată de dumnelui cinstitul Chesaru Craiesc 
agent, prin care cere a i'se plăti de Monăstirea Cotroceni ta- 
lere 3000 cu dobânda i talere 46.000 ce era datâre numita 
Monăstire cu 4 zapise avlicesci, fiind unil din aceşti bani aï 
Domniei-Sale, iar alţi ai unor sudiţi austriacesci etc.?) 

Va să dică până acuma se presintă 7 zapise de datorie 
in sumă de 120500 talere plus dobânda lor. 


V. A. Urechiă, Istoria Română X, partea A.. p. 258. 
V. A. Urechiă, Istoria Românilor X, partea A., pag. 278—280. 


www.dacoromanica.ro 


141 


Sunt curi6se aceste note ale agenţiior Rusesci şi Aus- 
triaci, a căror explicare nu o putem da de cât că Egumeni 
Greci, fiind ameninţaţi de către Domn, alerga la consuli 
străini pentru protecţie, in schimbul unor frumâse sume de 
bani bine inţeles. 

Dintr'o anaforă a lui Caragea din 1815 August 14, vedem, 
că Egumenii Mânăstirei Radu-Vodă se imprumutase cu sume 
colosale pe socoteala M6năstirei, apol a trecut peste hotare «cu- 
getând a räpi dreptul unora şi altora şi nemulţuminduse nu- 
mai pe al lor». Desigur asta o făceaă egumenil! nu numal al 
Cotrocenilor, Radu-Vodă ci şi ale celor-lante Monăstiil admi- 
nistrate de călugări Greci. 

In anul următor adică la 1816 Obstesca Adunare iși 
presentă resultatul străduinţelor sale, că după tâte chibsuirile 
ce lia făcut pentru ca să isbăvâscă Mânăstirea Cotroceni naŭ 
găsit de cât două mijloace: să se adreseze părinţilor sfetago- 
riti ca eï să plătescă datoria Monăstirei Cotroceni. La cas 
cind eï ar refusa, Divanul r6gă pe Măria-Sa Caragea să pună 
in vândare 18 grăvălii din Bucuresci, proprietăţi de ale M&- 
năstirei Cotroceni. Iată cum motiveză Divanul vândarea aces- 
tor prăvălii arătând in acelaş timp şi colosalele datorii ale- 
Monăstirei (1816 Martie 28). 


Prea Inălţate Domne, 


Cu plecata anafora aratăm Măriei-Tale, că chibzuindu-ne 
in tot felul pentru multa sumă de datorie in care a incărut 
Sfinta Monăstire Cotroceni, din reaua economie şi netrebnică 
chivernisirie a lui Visarion, proinegumenul, cu ce mijloc s'ar 
putea izbăvi Monăstirea de acestă grea sarcină, fără a se ìn- 
străina nici un acaret de ale Monăstirel; am dat de scire, 
prin starostea de negustori, la toţi negustorii de aci din Bu- 
curesci, ca să găsâscă vr'o câţi-va dintr'inşii să ia veniturile- 
Monăstirei asupra lor, cu un soroc cuviincios, ca să o plă- 
tescă de totă datoria şi să o ţie in stare bună, şi sa găsit 
unii dintrinşii, dar cer a stăpâni veniturile Monăstirei pe 20 
de ani şi ori să plătescă datoria peste 4 ani, cu câtă dobândă. 
sa făcut până la leatul 1815, fără de altă dobândă intr'aceşti 
4 ani, sai de vor vrea creditorii a'şi lua banii acum, să se 


www.dacoromanica.ro 


142 


“scadă dobândele pe patru ani trecuţi, făcând şi trebuinciosul 
meremet al Monăstirel şi al hanului ; iar de se va intempla 
ferescă Dumnedei, vre-o surpare de tot sai ardere de foc, 
eï la acâsta să nu se amestece; a cărora cerere am socotit-o 
că nu este de folos, căci intemplându-se vre-o primejdie din 
cele ce se feresc et, urmeză a se mal robi veniturile Monăs- 
tirel pe alţi 5—6 ani, sai şi pe mai mulţi ani,ca să se drégă 
acea stricăciune la loc şi nici creditorii nu este cu dreptate 
a se păgubi de dobândi pe 4 ani, precum cer neguţătorii; 
am dis să se vândă hanul de aci din Bucuresci, căci putea să 
asă la preţ de 300 pungi (150 de mii lei), dar am socotit iarăşi, 
că nu este cu cuviinţă să perdă M-rea un acavet ca acesta, că 
este pe numele reposatului ctitor şi mai vârtos cu Sf. Biserică 
intrinsul, ìn care se fac sfiinte rugăciuni pe tâtă diua pentru 
ertarea păcatelor ale r&posaţitor ctitori, ce 'şi-ait versat tâte 
ostenelile şi averea lor la acestă Monăstire pentru acest sfirşit ; 
ci mai cuviincios şi mai inlesnit mijloc am găsit a fi acela 
ce-l arătăm mal jos, adică fiind-că datoria Monăstirei este ta- 
leri 355.886 şi dobânda până la létul 1815 taleri 133.393 ce 
face peste tot capete şi dobândă taleri â89.279 din care scă- 
dendu-se taleri 39.855 ce sa plătit până acum, remâne dato- 
ria taleri 449.494, capete şi dobândă, dupe arătarea ce ne făcu 
cuviosul arhimandrit chir Dionisie, epitropul Mounăstirei, iar 
veniturile Monăstirei dupe pliroforia ce ne dete iarăşi cuvio- 
şia sa in şase ani de acum inainte, adică până la leatul 1822 
se adună taleri 261.370, din care scăgându-se taleri 60.000, 
cheltuiala Monăstirei in 6 ani pentru meremeturi şi tre- 
buinţe adică câte taleri 10.000 pe an, remâne taleri 201.370 ; 
sa se vândă câte-va prăvăli de aci din Bucuresci, ce se in- 
semneză mai jos, care pot prinde până la taleri 250.000, căci 
sunt supuse stricăciunei şi de la aceste prăvăli ia Monăstirea 
chirie pe an taleri 9.000 iar lu 250.000 ce vor lua pe dânsele 
să se vor da in plata datoriilor la care plătesce dobândă pean 
30.000 şi se păgubesce M-rea pe tot anul taleri 19.000 şi aşa cu 
taleri 250.000 dupe prăvălii şi cu taleri 201.370 ce prisosesc 
din venituri fac taleri 451.370 şi se plătesce Monăstirea până 
in Ô ani de tâtă datoria şi dupe acei 6 ani jot să se adaoge 
veniturile Monăstirei de la 50.000 până la 80.000 de lei pe 
fie-care an şi in 4 ani se pot cumpera moşii iar nu prăvălii 
fiind-că aŭ pericolul şi cheltuială tot-d'a-una şi cump&rându-se 


www.dacoromanica.ro 


143 


moşii se indoesc venitul şi remâne Monăstirea mai mult fo- 
losită de la acele moșii de cât de la aceste prăvălii, ce dicem 
a se vinde; atâta numai este tiebuinţă, să remâe arhiman- 
dritul Dionisie nestrămutat in epitropia Mounăstirei, fiind 
sciut de om cu frica lui Dumnedei, cinstit la urmările sale 
şi vrednic econom, la care şi dăm credinţă că tâte le va 
economisi bine şi spre toldsul Monăstirei, iar la altul nu ne 
-putem increde. Acest mijloc am chibzuit dupe tâtă ne- 
voinţa ce am pus; pentru care se va scrie de către Inălţimea 
Ta epitropiei Sfetagorei, ce se află in Țarigrad, trimițându se 
şi copie după acestă anaforă, că de vor vrea sătrimiţă banii 
ce fac aceste prăvălii a se da ìn plata datoriilor, să o facă 
acâsta fără de zăbavă, fiind-că mai mult nu se pot suferi 
mâhnirea datornicilor şi răbdarea de dreptul lor, saii să dea 
un r6spuns hotărit la acestă hotărâre ce cu sfat de obşte s'a 
făcut, flind-că prăvăliile sau şi dat in vendare la mezat şi de 
nu vor tiimete banii până in soroc de doe luni, saii respuns 
să scie cu hotărâre, că negreşit se vend prăvăliile; iar hotă- 
rârea remâne la Măria Ta. 

1816, Martie 21. Urmeză iscăliturile. 1) 

Ca resultat final putem spune că Caragea aprobă vèn- 
darea celor 18 prăâăli din Bucuresci şi anume: 8 prăvălii 
din Abagii, 4 prăvălii din Şelari, 1 pimniţă din dosul Şela- 
rilor, Hanul cel rog de lângă Drătăşanu, 2 prăvăii din colţul 
hanului lui Şerban-Vodă | jimbiărie, | cârciumă, Casele ce şade 
D-l Dohtorul Manolaki intrinsele; o prăvălie de la Şerban 
Vodă ce este pe uliţa ce apucă spre Curtea vechi 2). 

Egumenul Dionisie Plumbuiţeanu se silesce să pună o 
ordine in finanţele ceie incurcate aie Monăstirei şi nedă bi- 
lanţul pe ultimii trei ani aï egumeniei sale: 


Veniturile şi cheltuelile pe anii 1814—1817 
Veniturile de lu 4 Noemb. 18l4— l Noemb. 1815 Piastri 52.066 


Cheltuelile » » » » » 52.476,83 
Veniturile de la | Noemb. 1815-1 Noemb. 4816 » 35.070 
Cheltuelile » v » » » 38.608 


1) Veţi V. A. Urechiă. Istora Românilor X, part. A, pagina 292—293. 
2) Archivele Statului. Condica No. 5 a Veliților boeri caetul de la sfirgitul 
Condicel fila 35 şi Verso. 


www.dacoromanica.ro 


144 


Veniturile de la | Martie 1817. ....... Piastri17.192 
Cheltuelile 1) Pan e a a » 17492,3 


Vedem deci din cifrele aduse aici, că veniturile se mă- 
resc iar cheltuelile să micşoreză. 

Dionisie Plumbiţeanu este inlocuit cu Hariton la Egu- 
menia Monăstirei Cotroceni. Acesta administreză Mănăstirea 
până când isbucnesce revoluţiunea grecescă in Principat din 
Februarie 1821, când boeril, şi tot clerul inalt, fug la Braşov 
şi cu aceștia fuge şi Hariton. 





1) Academia Română Manuscrisul 9, p. 4--410. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XII 


Privirăi generale asupra evenimentelor politice şi bise- 
vicescă dintre anii 1821—1823. 


Monăstirea Cotroceni 
4821—1863. 

Dupe revoluțiunea cea mare francesă, Grecii sprijiniți 
pe sub mână de Rusia şi chiar de Napoleon Bonaparte, să 
hotărâse să'şi scuture jugul turcesc. 

In ţara lor de baştină, nu puteaii intreprinde cu succes 
opera de eliberare sub pedâpsa ştrângului, or! a visitărai fun- 
dului Mărei de Marmara. 

Locurile cele mai priinci6se, şi de mai inainte indicate 
erai Bucurescii, Iaşii şi restul. In aceste doue oraşe, profe- 
sorii greci şi de prin Academii, deşteptaseră cu mult succes 
spiritul grecesc adormit de veacuri. Deşteptarea acesta incepe 
in Moldova de la 1642 iar in Muntenia de la 1679—80. La 
acesta contribui şi Avtenţii fanarioți, cari aveau pe lângă dên- 
şii o puternică aristocrație de familii grecesci sau grec sate 
Și egumenil greci cari dispuneati de mijlocele colosale ale Mo- 
năstirilor inchinate !) şi neinchivate. 

Domnitorii priveai bine rovoluţiunea, evgheniştii o ìn- 
curajati, iar egumenii greci o ajutaii. In Februarie 1821 isbuc- 
nesce revolutia, se cunosc peripețiile. 

Turci! fiind adânc convinși că profesorii de prin Aca- 
demii şi călugării de prin Monăstiri au contribuit in mod pu- 


1) Vedi al meu studiu Influența culturei grecesci p. 191—208 
10 


G. M. Jonescu.—1st ria Cotroeenilor. 


www.dacoromanica.ro 


146 


ternic prin preţiosul lor sprijin moral şi material, la succesul 
revoluţiunei, hotărăsce printr'un hatişerif alungarea profeso- 
rilor de prin Academii şi călugărilor greci de prin Monăstiri 
cum şi excluderea in masă din ambele ţeri surori a tuturor 
grecilor, afară de acei cari ar fi rudenii de aprâpe ale Dom- 
nitorului. 

Lovitura insă a fost maï grea pentru călugări, căci sa 
dat ordin pe la tote trecătorile din Turcia in Ţările române» 
să se ia câte un un galben de cap de la ori ce călugăr care 
ar veni in Principate 1. 

Egumenul de la Cotroceni, Hariton, fuge cu boeril şi cu 
Clerul inalt la Braşov 2 Domnia pământeană numesc egumen 
ìn locul lui pe exarhul Procopie. Hariton pusese la licitaţie incă 
dinaintea isbucnirei revoluţiunei grecesci, Hanişorul Şerban 
Vodă şi cel mai avantagios preţ il oferă Slugerul Sotir cu 
55.000 lei. Ilariton însă il dăaltuia care oferise un preţ mult 
mai mic. 

Scim pentru ce face acest lucru 

Egumenii greci de şi aŭ fost alungaţi de prin Monăstiri 
totuşi guvernul Naţional ţinea seamă de pretenţiunile lor, 
căci li se trimetea regulat venitul embaticurilor la «Monăsti- 
rele de jos», după un anumit catastih ce să trimesese «Por- 
tei impreună cu Arzmăgzarul la Țarigrad.» 

Prin acest Arzmagzar, Domnul şi boeril de tote clasele ìm- 
preună cu clerul inalt, cereai «Prea strălucitului Prag al 
Prea Pulternicei împărăţii, a se intări acest privilegiu ce 
lau avut ţara in vechime de a fi apururea nestrămutat din 
pamânteni rumâni, atât mitropoliți i episcopi la scaunele epar- 
chielor cât şi egumeni pe la tote Mönastirele ferei 3). Dar 
tocmai acest lucru nu-l voiaii egumenii comunităţilor din 
Orient, cari strigat că li se trimite prea puţin și certi maï 
mult. pe de altă parte datoria de peste 1000 de pungi făcută 
de egumeni nu o recunosceai 4) si umblat prin tote mijlóce 
să vie indărăt pe la Monăstiri. 

Divanul Naţional, cunoscând pe de o parte că egumenii 
greci nu se vor lăsa aşa uşor să le scape din mâni «cloşca 


1) Hurmuzachi X. 237 

2) Arhivele Statului Condica Domnsscă fila 96. 

3) Academia Română M-ss 1073 fila 119. 

4) Veţi al meu studiu Influenţa Culture grecesci pagina 208—213. 


www.dacoromanica.ro 


147 


cu puil de aur» care era de altmintrelea interesul Rusiei de a 
aduce pe egumeni îndărăt, pe de altă parte slăbiciunea Tur- 
ciei, ce nu va ceda la insistenţile Rusiei, cere Domnitorului 
prin anaforaua din 10 Iulie anul 1827, spre a aduce Munăs- 
tirele «la cea dântâiă orânduială şi bună-stare a lor, a se 
plăti datoriele cele grele şi a se meremetisi cele dărăpănate, 
ca să nu ajungă când se vor maï orândui egumeni streini, 
întru cea desăvârşită prăpădenie și a se şterge cu totul po- 





Dr. G. Grecescu 


Profesor la facultatea de medicină din Bucuresci, Directorul Laboratorului de 
Botanică medicală, gef al serviciului consultațiunilor spitalului de copil. 


menire răposaţilor ctiteri şi cele-lalte intocmiri, ce sunt fă- 
cută prin testamenturile lor, fiind una ca acestă cu totul im- 
potrivă legei nâstre 1). 
Lucrurile sai petreout după cum prevăduse divanul. 
Rusia, după ce invinge pe Turci, să folosesce de atâţ 
puternicia sa şi incheie tractatul de la Adrianopole; între 








4) Academia M-ss citat. 


www.dacoromanica.ro 


148 


cele-lalte condițiuni, impune Turciei, ca să dea voe călugă- 
ilor greci să se intârcă pe la Monăstiri. In luna Decembre 
1829 eï intră in ţ6ră şi ocupă iar monăstirele £) 

Să urmărim evenimentele petrecute în acest timp la 
Monăstirea Cotroceni. 

Egumenul Ilariton, stă tot la Braşov. 

Domnia Naţională conform Hatişerifului, instalase ca e- 
gumen la Monăstirea Cotroceni pe exarchul Procopie Iviritul 
cari trebue să fi fost român de origină insă grecisat; fap- 
tul următor ne indreptăţesce a afirma aşa ceva. 

In anul 1823, doi călugări greci de la muntele Atos, 
pornesc la Bucuresci; cum insă la vama din Rusciuc tre- 
buiaii să plătescă câte un galben, ei ca 6meni practici, şi 
ca unii care ţineau mai mult la bani de cât la stufâsele lor 
barbe, să hotărăsc să şi le radă. 

Dis şi făcut; apoi se deghiseză şi vin la vamă, ca să 
trecă Dunărea; aici insă sunt recunoscuţi şi inchiși;, Vameşul 
insă”! intrebă «de ce vaţi ras barbele» ? ei răspund, ca să 
nu mai plătim câte un galben! Scuzele acestea insă n'aii fost 
primite favorabil; să incep cercetările şi după câte-va dile 
să mai arestâză şi doui negutătoii cari veniseră cu dânşii. 
Fură iusă liberaţi după 2 dile, pe cauţiunea a o mulţime de 
negustori (peste 40 dice-să) cari garantai pentru dânşii. Egu- 
menul M -rei Cotroceni Procopie oferise şi el 4000 piastri?) (1480 
lei în val6rea de astă-zi)) pentru a obţine liberarea fraţilor 
intru Hristos, care 'şi răseseră acum cinstitele lor bărbi, pentru 
ca să nu dea câte un galben; de altmintrelea rnulte per- 
sone să interesa de sórta lor. 

«Să crede-ne spun raportul consulului prusian Kreuchelz 
către ambasadorul Prusian Von Miltitz din 97 Iulie 1823 — 
că aceşti 2 preoţi fuseseră trimişi pentru a lua veniturile ce 
Muntele Atos incasa anual de la Monăstirele dependinte de 
el din Valachia, nesciind că aceste venituri fuseseră destinate 
de noul guvern [a trebuințele momentane ale statului +) 

Se pare că egumenul Procopie este aceiaşi persână cu 





1) Priuţul Bibescu. Domnia lut Bibescu-Vodu I pagina 69—70. 
2) Un piastru avea 60 de parale —cu 30 de bani de aqi, 

3) Annuaire de la Valachie Baukarest 1842 pusinu 161 şi 162. 
å) Colect. Hurmuznchi X pagina 237. 


www.dacoromanica.ro 


449 


Procopie egumenul de la 1833 pe care’) recomandă Logofeţia 
treburilor bisericesci. Vedem insă că starea materială a Mo- 
năstirilor în general merge tot rěŭ şi a Monăstirei Cotroceni 
în special. Logofeţia de acord cu Mitropolia Ungro-Vlahiel, 
hotărăsc ca să ceră o garanţie seri6să tuturor egumenilor 
ce vor fi numiţi de acum inainte pe la Monăstiri. In acest 
scop recomandă «Excelenței sale Paesidentului plenipotentiar 
al Divanurilor Valachiei şi Moldovei Kiseleff, cu referatul No. 
2357 din 20 Octombrie 1833 ca egumen la Monăstirea Cotro- 
ceni pe Archimandritul Procopie şi intre altele adaugă : 

«De plus le sousign6, pour prevenir les differans abuses 
qui se commettaient de la part des egoumenes, a cru neces- 
aire d'acord à cet egard avec son eminence le Mitropolitain 
de leurs demander (egumenilor), a chaqu'un avant son insta- 
lation un act par laquel il sengagerait a girer les bien con- 
ventuels du monaster qui la serait confié avec zel et probité 
1} etc. 

Procopie administrează Monastirea de la 20 Octombrie 
1833 până la 7 Octombre 1838, in care timp Monastirea Cotro- 
ceni este lăsată cu desevirşire in părăginire, căci cu tâte 
garanţiile pe care le cerea ţara de la egumenii noui numiţi 
şi angajamentele formale pe caro şi le luati egumenii greci, 
ei continuai vechiul sistem de a se folosi pers6nal de veni- 
turile Monăstirelor, lăsind totul iu ruină şi irosire. 

Departamentul pricinelor bisericesci nu lipsesce un minut 
de la datoria sa, spre a face cunoscut Domnitorului prâstă 
stare in care adusese călugării greci, Monăstirea Cotrocei 
care avea un venit anual de aprópe 300,000 lei. Iată ce citim 
in referatul acelui departament cu data din 15 Aprilie (838: 

«Departamentul v&dend prósta stare şi dărăpănare in 
care se afia Monăstirea Cotrocei, în cât tâte incăperile fiind 
cădute la pământ, puţin a remas de a cădea şi ori-ce imprej- 
muire aşa că nu i-se va mal cunâsce nici a et ființă dacă 
pe viitorime se va lăsa mai mult intr'aceiaşi dărăpănare. Că 
-egumenii anteriori, cum şi cea de astă-qi epitropie de către 
care se ocârmuesce, nu se ia cea mai mică ingr.jire spre cu- 
vinciosul meremet alei Iar câte acestea privind la insemna- 
tele venituri de peste an ce are şi acestă Monăstire, care 


1) Archive Vechiul secretariat al statului (dosar administrativ) No. 486 137. 


www.dacoromanica.ro 


120 


fără nici-o indoială să pâtă urca aprópe suma de 300,000 lei 
şi că folosul unor asemenea venituri, se trag din acareturi 
afierosite de reposaţii ctitori al acelei Monăstiri, care le-ai 
rinduit a fi numai pentru faceri de bine şi pentru cea din 
tot-d'auna bună stare a el; nu aŭ pierdut cea mal puţină vreme 
despre un asemenea insemnat lucru, că prin inţelegerea cu 
epitropia numitei Monăstiri, aŭ trimis la dinsa intr'adins şi 
devisul e de 341,262.» Obştia insă, nu de reparaţiuni se in- 
grijia, ci de modul cum ar mai putea pe viitor să'şi asigure 
veniturile amenințate de domnia pămentenă, care acum era 
pe deplin covinsă că părinţii călugări din Atos nu se ingrijesc 
de cât de interesele lor. 

In acest scop, se grăbe:c a recomanda Departamentu- 
lui pricinilor Bisericesci ca egumen la Cotroceni pe archiman- 
dritul Teofan Dohiaritul, impreună cu doi exarchi pre cuvi- 
oşil: Archimandritul Daniel Dionisiatul şi Eftimie Filoteitul. 
Departamentul pricinilor bisericesci cu raportul No. 3071 din 
7 Octombre 1838 supune aprobă.ei domnesci pe sus numiții 
părinţi şi Domnitorul i aprobă?) 

Teofan Dohiaritul insă, nu stă ca egumen nici doï ani, 
căci se presinte un puternic pretedent lå egumenia Monă- 
stirei Cotrocenii, Archimandritul Meletie Căsciorenul, egu- 
menul Monăstirei Căscidrele din judeţul Vlaşca. 

Meletie venise in (6ră din tinereţe şi fu numit ca egu- 
men la Monăstirea Câmpu-l.ung, dar acestă Monăstire era să- 
racă şi deci cauta o alia cu venituri mal mari; prin mijló- 
cele cunoscute, căpătă egumenia Mă&năstirei Căscidrele 8) care 
avea 6 moşil +) afară de alte imobile. Aci Meletie stringe mulţi 
bani şi acum caută se câştige egumenia Monăstirei Cotro- 
cenil şi reuşesce, bine inţeles cu multe pungi debani. In 1840 
Iunie 19, Sinesie Apostolenul, exarchul comunităţilor din Atos, 
vine impreună cu Meletie Căsciorenul, pe care se vede că acum 
obştia comunităţilor il recun6sce ca egumen şi cere cu insistenţă 
Departamentului, ca Teotonie egumenul impreună cu Daniel 


, 1) Archivele Statului. Vechiul secrateriat al Statului Dos, No. 1286—112 
i ii Archivele Statului, Vechiul secretariat al Statului dos, No. 4236—4142 
= E Istorisite mie ce d-I V. C. Livianu advocat al creditului Agricol în etate 
s ani Archivele Statutul Mânăstirea Cotroceni . . . Doc. 


www.dacoromanica.ro 


151 


şi Eftimie să predea socotelile de venituri şi cheltueli de 
când aŭ primit ocirmuirea Monăstirei Cotrocenii. Departa- 
mentul a trimis părtilor acusate o copie dupe suplica acusa- 
torilor că nu-și indeplinesc in mod coscinţios datoriile şi in- 
datorindu-i pe părinți a-şi da sèma către Departament. På- 
râţii insă r6spund Departamentului, că négă ori-ce titluri 
atât lui Sinesie Apostol6nu cât şi lui Meletie, că comunitatea 
din Atos, le-ar fi dat vre-o imputernicire să câră egumenia 
Monăstirei Cotrocenilor. Domnitorul Alexandru Ghica Voevod 
orinruesce a se numi ca egumen, Meletie Căsciorânul şi Si- 
nesie Apostol6nul, ca exacrh, din partea obştei Sfetagoriţilor 
1840 Iunie 19!). Tot atunci Domnitorul a orinduit indată pe 
Domnialui Stolnicul Răducan Tocilescu ca imăreună cu noul 
egumen Meletie Căsciorânul şi Sinesie Apostol6nul să facă 
inventariul averei şi să ia socotelile de la intrarea lor in func- 
țiune. 

Egumenul şi exarchii r&spund la poruncă Domnescă că 
nu vor da socotelile Trimişii Departamentului reporteză din 
noii că egumenii nu se supun şi din noi Departamentul 
raportâză Domnitorului, Domnitorul vedend atita indrăsnelă 
poruncesce ca: Depirtamentul va pune indată in lucrare cere- 
rea ce ni sau făcut de către obştia Sfintului Munte, a se 
orindur egumen la Monăstirea Cotroceni Meletie şi a-se in- 
târce cei ce aŭ fost acum după chemarea ce li sai făcut... 
cât privesce darea socotelilor . .. Cuviosul Meletie va face 
zapt Monăstirea şi avutul ei şi va putea cunósce de sineși 
socotelile . . . 1840 Iunie 24. 

Meletie egumenesce la Cotroceni până la secularisarea 
Monăsti elor ; noi lam vădut că mai inainte fusese egumen 
şi la Monăstirea Căşeidrele in acest timp el administrează sai 
mai drept vorbind sărăcesce ambele Monăstiri ; devine fârte 
bogat, milionar de mai multe ori. Obştia părinţ lor din Atos, 
vădend că el fură şi acolo nu mai trimite decât ce-l scapă 
printre degete, trimite pe Arhimenădritul Nyllos fost egumen 
al Monăstirei Florescii din Moldova 2) unde făcuse şi o biserică 
cu propria sa cheituială $). 

Nyllos după cum spun cei ce laŭ cunoscut personal, era 


1) Archive vechiul secretariat al Statului No. 966. 
2) Acestea le-am aflat de D-1 V. C. Livianu. 
3) Idem de la D-l P. Veropulo advocat şi fost secretar al lul Nillos. 


www.dacoromanica.ro 


152 


un călugăr descept vorbea cu uşurinţă mai multe limbi; vě. 
dând că Meletie este atitde bogat, sciind pe de altă parte că la 
sfântul Munte nu mai trimite nimic, il dă în judecată , cestiunea 
ajunge până la Curtea de Casaţie. Nyllos, în calitate de exach 
al obştei Sfetagoriţilor, stătea în chiliele Mnăstirei Cotroceni 
ocupând şi o parte din palat. In timpul cât a stat aci, Nyllos 
care aflase că se vor secularisa averile-Monăstireşti, avea dese 
conciliabule cu consulii streini in special cu cel al Rusiei şi 
Austriei. Acest lucru nu-i convenea de loc Domnitorului Cuza. 
intruna din qile Domnitorul dorind a ocupa incă câte-va in- 
căperi de ale Monăstirei ocupate de Nyllos, ii comunică să 
le deşerte ; Nillos insă respunse că el mare camere de ajuns 
peutru dânsul, dar să mai dea şi pentru Domnitor» ! Intr'o 
n6pte Nyllos este ridicat manu-militari şi trimis peste graniţă, 
iar Meletie ne-mai având acusatori, procesul se inchide şi ră- 
mâne a egumeni mai departe până la 1863 Decembrie 17 a- 
dică până la indeplinirea acelui mare act naţional, care se nu- 
mesce secularisarea averilor Mănăstiresci. 

Meletie a făcut o biserică pe moşia lui Tintava din judeţul 
Ilfov, unde" este şi portretul. Dup: secularieare, el se retrase 
in viaţa privată, trăind în casele sale din Calea Plevnei azi 
loc viran proprietatea d-lui.... more la 1876 şi a fost in- 
mormântat la biserica Sf. Elefterie; din averea lui cea mare 
nu sa ales nici praf; la morintnl lui nu se găsesce nici măcar 
o cruce sărăcăci6să. In pragul secularisărei el n'a mai vrut 
să plătescă nici lefurile personalului Monăstirei, ci aŭ fost 
platite de stat după secularisare !) 


Inventariul Mănăstirei Cotroceni din 1716 


1) Satul şi Moșia Cotrocenii unde este zidită Mănăstirea, 
tot satul cu tot hotarul, cu toate livedile, viele, şi cu morile 
pe apa Dâmboviţei, cuprins şi locul Lupescţlor şi partea cum- 
părată de la Ienacki logofătul tâtă, adică ţoţi Cotroceni din 
dél şi din vale ; intrega moşie este de 3192 pogoane şi 1956 
stjen sau 1558 Hectare şi 0.102 m. p. vedi şi harta No. 3. 


1) Aceste gciri le am de la Pr. glie Nicolae actualul paroh al bisericei Co- 
troceni şi care era pe atunci paracliser, 


www.dacoromanica.ro 





ic 


Institutul Botan 


www.dacoromanica.ro 


154 


2) Satul pietrile din Vlaşca, moşia cu balta cu venitul 
stj. 8921 

3) Satul si moşia Dinţeşti, ot sud Iltov stj. 4180. 

3) Mosia Făsaenii de 1067 stânjeni. 

5 » la Luica 40 stj. 

6) » Găujanii din Iltov də 1050 stânjeni. 

7) » Clanţa pe apa Colentinei (Ilfov) de 1060 stânjeni, 
cu heleşteul şi cu morile. 

8) Un codru la Grozăvești de jos pe apa Colentinei de 
200 stânjeni, in tâte părţire in lung şi in lat. 

9) Satul Crăstieneştil tot pe apa Colentinei, tot satul cu 
venitul şi cu toţi Românii pre nume... 

10) Satul Herăstrău ot sud Ilfov, tot satul cu tot venitul 
cu baltă şi cu români. 

11) »  Făureil idem şi cu moşia de 2400 stânjeni. 

12) »  Făcăenilsud Ialomiţa cu moşia de 1450 stânjeni. 

13) » Hârţieşti  » Muscel iot satul cu tot hotarul cu 
livezile cu pometurile cu vaduri de râuri in râul Câmpu- 
lungului. 

14) moşia in muntele Bucegiului. 

15) Viele din dealul Ţigăneştilor jud Muscel şi râpa de 
jos cu casele, cu pimniţă, cu slomnul, cu sghiabul cu teascul etc. 

16) Opt răzâre de vie la piscul lui Bârzu cu loc sterp 
şi 3 stânjeni delniţă in Țigănești. 

41) Viele din valea Vălenilor in susul Bărbătestilor (Dâm- 
boviţa) 2 deluiţe iu şat şi livede in poalele vielor 

18) Satul Negoeşti (Ilfov) cu 150 stinjent. 

19) Satul Bucul după apa Ialomiţa cu stânjeni de moşie 
1159, cu 2 vaduri de moară in Bucul și altul in Pupezeni 
moşia Pupezeni este este de 122! stânjeni. 

20) Moşie tot in Bucul de 840 stânjeni, tot in Bucul. 

21) Satul Mătăsesti după Ialomiţa cu moşia de 1200 stinjeni” 

22) » Bolâsca după apa Dâmboviţei, cu morile cu casele, 
cu viele, cu livedile, cu pometurile etc. 

23) Moșia Tămăduiasca de 1500 stinjeni cu vaduri de 
mori, pe apa Dâmboviţei. 

24) Dece sălaşe de ţigani plus 29 capete şr 6 suflete. 

25) Să aibă Monăstirea a lua din totă vana oraşului 
Flocii a treia parte şi din trei peşti unul. 


www.dacoromanica.ro 


155 


26) Să aibă Monăstirea a lua tot vinăriciul ce afost Dom- 
nesc din dealul Ţigăneştilor ii al Viţikescilor din zece vedre 
de vin una, de la tot omul cu părpărul şi poclonul. 

27) Să mai ea Monăstirea 400 bolovani de sare in tot 
anul de la ocna Telega, so vândă ne oprit. 

28 Totă Balta satului Pietrile să vâneze peşte neoprit. 

29) Tot vinăriciul satului Pietrile din 10 vedre | cu păr- 
parul şi cu poclonul. 

30) Idem idem pe dealul Bucurescilor cât a fost partia 
Domnâscă idem idem şi asta a se lua din drumul Giurgiu- 
lui, pină in viele Monastirei Radului Vodă. 

30) Opt-spre-dece prăvalii ìn Bucuresci. 

31) Hanul Şerban-Vodă, situat pe locul unde se află adi 
Banca Naţională. 

Acest han era de o marime colosală, cel mal mare din 
Bucuresci. Avea două caturi ; în catul de jos eraii 28 pra- 
valii, în catule de sus 20 camere cu 4 săli, 20 de magazii, 
3 odăi cu praguri, 3 pimniţe şi un beciii colosal. In lăuntru 
curței se afiă biserica inzestrată cu toate odorele necesare 
cultului !) 

Acest han, să inchiria pe la 1821 cu 55.000 lei; aci a- 
veaii locuința spaţi6să egumenii Monăstirei Cotroceni, şi se- 
diul Ephoriei acestei Monâstiri. 

32) Plus avuţiele schiturilor Valeni de Munte Pâriita, 
Budistenii, bisericei Domnei, Monăstiri Căscioarele, Cătăluii, 
Gorganiii etc etc. 

Trebue să spunem că acest inventar e departe deo fi 
complect; este insă suficient, că cititorul să-și potă face o- 
ideie pe cå: posib.l de xactă, de colosalele avuturi ale acestei 
Monăstiri. Să vedem acum, ce avuţii sai secularisat de la 
Monastirea Cotrocenil. 


Secularitarea averilor Monastirescă 


In anni 1863 Decembrie 17 indeplinesce acel mare act 
national, prin care sai luat din miinele călugărilor greci, mai 
mult de 568 de moșii, care cu casele viel, cu nedesfundatele- 
păduri se ridica colosala sumă de peste un miliard. 


1) Veţi istoricul acestul celebru Han în istoria Bucurescilor de d-l G. I. 
Ionescu Gion. 


www.dacoromanica.ro 


156 


De la Monăstirea Cotrocenil se i-a pe séma statului 
armătârele : 

1) Moşia Vatra Mânăstirei Cotrocenil. 

2) Schitul Parlita cu moşiele lui din judeţul Dâmboviţa. 


3) Metohul Vălenii de munte id » Prahova. 
4) Moşia Făurei cu sforile » » Dfov. 

5) Luica cu alte 3trupuri » » » 

6) Herăstrăul » D» >» 

7) Bolintinul » » » 

8) Muntiï Buceciul » » Dâmbovita. 
9) Pietrile cu sforile eï » » Vlaşca. 

10) Găujanii. ...... din judeţul Vlaşca. 
14) Zimnicele » » Teleorman. 
12 Moşia Duciumenili n » Vlaşca. 

13 Bucul cu Mătasesci  » » Ialomita. 

14 Schitul Budistenii cu sforile lui » Muscel. 

15 Muscelul cu Glodeanu! » » Prahova. 


Viele Mănăstirei. 


1) O vie le Ceptura din judeţul Buzeii. 
9) » » » Sarata » » » 
3) » » » Pleşa » » » 


Morile din judeţul ilfov. 


4) Morile de la Grozăvesci injugate cu ale sfintuluï Ion 
2) » » » Păliciă (cam pe lângă podul de la Cotro- 
<cenï) şi altele. 


Apoi. 


1) Moşia Glodânu din judeţul Prahova. 

2) » Buciumeni» » Dâmboviţa. 

3) » Chiciora negră, Valea Părului şi Muncelul din 
Prahova. 

4) » Buciumeni din judeţul Dâmbovita. 

5) » Dragna » » » 

6) O livede Domnescă din Gorganï. 

7) Trei prăvălii din târg ce sai făcut schimb cu Drago- 
manul Manuc-Bey. 


www.dacoromanica.ro 


157 


8) Moşia Ruşii din judeţul Viaşca. 

9) » Prundu» > » 

10) Apoi urmeză: Baltesci, Râncezii şi Zeletinul, Homo 
reşul, Stroesci, A nghelesci Ştefănescl i Giobănescit, Limba, Te-- 
işanl, Corcoaina i Mărgineni, Stâlpânca, Stanculssa și Mihăiasca,. 
Branistia, Protosinghelul, Predelul !). 

Tóte aceste moşii, Ión Brezoianu, la 1862 le socotea a 
fi in numer de 20. 

Nu putem sci insă pe ce unitate de măsură se basa el, 
ca să pótă reduce tóte moşiele, trupurile şi sforile de moşii 
la un prototip de «moşie». Credem insă că numărul lor trecea 
de 25. de 6re-ce cuvântul de moşie proprii disă, lam intâlnit 
prin documente, că este cu mult mai mare, ţinând semă de 
specificările : «funie de moşie, stora de moşie, trup de 
moşie etc.». 

Veniturile Mănăstirei Cotroceni la secularisare erai de = 
1.023.600 2). Averile trec pe socotela statului, urmând ca per- 
sonalul bisericesc să primsscă léfă de la stat. 

Tot atunci sai ridicat multe vestminte şi vase sacre de 
pe la Monăstiri cari impodobesc astă-zi Museul nostru de 
Antiquităţi. De la Mânăstirea Cotroceni sai ridicet următ6- 
vele odore: Doue Kivote de argint-poleite cu aur, cu 4 cruci 
artistic lucrate, şi cu turnulețe, in greutate de ocale şi 360 
dramuri. 

Un sacos de stofă cu flori de fir, cu 22 nasturi de ar- 
gint şi 3 nasturi de mărgăritar.. Un epitrahil şi 2 póle de icónă 
lucrate cu o extraordinară fineţă şi bogăţie (vezi facsimelele 
lor). etc. 

Cu secularisarea averilor monăstiresc, călugării greci, 
waŭ fost goniti de prin Monâstiri cf'acei cari aŭ vrut să ră- 
mână mai departe ca simpli preoți, aŭ rămas. 

Monăstirea Cotroceni devine biserică deservită de pre- 
oti de mir. 

Am văzut trecutul Monăstirei Cotroceni, cu avuțiile el, 
trebue să vedem acum şi starea maï mult de cât triste in 
care se află astă-zi. 





4) Academia Romană Verdi Inventariul Măniăstirei Cotroceni de tótă averea 
mobilă şi iinobilă a sfintei M&năstiri Cotroceni făcut la orânduirea prea Curioşilor- 
egumeni in locul Archiinandrituiul Nillos. 4862 lulie.—N'am „ăsit trecut in nici un 
inventar vitele Monăstirei. 

2) 1. Brezoianu op. cit. p. 128—135 et. pasin. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XIII 
Jalnica stare a bisericei Cotroceni 





Priviri generale. 

Sub sânta aripă a bisericii se adumbria 
altă dată tot ce era mare generos si ro- 
mån. Indepedența bisericii era scutul in- 
dependenței şi dreptăței cetățenului; pre- 
cum gloria cetăţânului era gloria lui Du- 
mnezei, căruia eroil patriei nostre ridicară 
atâtea altare pe câte victorii repurtară. In 
timpii de cădere, de dureri şi de dolii, 
biserica nóstră fu nu numai altarul lui 
Christos, dar şi al dreptăței şi ul naţio- 
nalităţei. Domnil răi şi despoți şi ma! apoi 
chiar ostiri de inrasiuue, n'a cutezit să 
pună o mână sacrilege asupra acelui altar 
sânt. 


Mesagiul Loootenenții dowmmesoi 
din 28 Aprilie 1866. 


Am probat cred, cu prisosință dărnicia Românâscă. Mð- 
nastirile inchinate eraii proprietare pe a patra parte din pă- 
mântul țărei Românesci; acestă parte insă era administrată 
de călugări Greci, străini de simţiminte, de limbă şi de aspi- 
rațiunile Românesci; n'a aveaii nimic comun cu Români de cât 
religiunea, pe care o exploataii in interesul conaţionalilor lor 
şi maï apol in interesul lor propriii. Românii să uitai cu du- 
rerea ìn suflet, cum averea străbună era dărăpânată, banii 
treceau cu miile de pungi în Orient, resultat al despoeli na- 
tionale, fără să aducă in schimb cea mai mică inbunătăţire 
morală, ori cel puţin mănăstirilor, care rămăseseră in deplina 
părăginire. 

Testamentele, actele de danie, dorinţele piosilor do- 
natoii erai cu desăvârşire nesocotite ; o asfel de stare de 
lucruri nu putea să dăinu6scă; in fine prin legea din 17 De- 


www.dacoromanica.ro 


159 


-cembrie 1863 se face secularisarea bunurilor monăstiriceşti. Se- 

cularisarea avea ca obiectiv alungarea abusurilor şi satisface- 
rea dreptelor cererei, pe care pioşii donatori le ceréŭ prin ac- 
telelor de danie, in scopul pentru care erai afierosite. 

Doi ani trecuse de la secularisare fără ca să se in- 
lăture abusurile, căci dacă se schimbase 6menil, sistemul 
rămăsese acelaş. Aŭ luat parte le acest mare act naţional, 
toţi 6menii deştepţi al căror patriotism n'a putut fi bă- 
nuit, totuşi lucrurile aŭ rămas in statu quo ante. După 11 
Februarie 1866 locotenenţa domnescă se părea că va in- 
drepta acestă stare de lucruri. In acest scop alcătuesce unul 
din acele mesagii care fac epocă in viaţa poporelor; in el se 
arată cu minuţiositate tóte rănile de care suferea ţara, Mesagiŭ, 
frumos alcătuit, bine stilisat, 6meni ce Paă compus cunosceaŭ 
profund nevoile ţărei şi propună mijlocele de indreptare. 
Venind la biserică arată că secularisarea s'a făcut ráŭ şi deci 
«Camerei ii rămâne dice mesagiul — sarcina cea mare de a 
reda difinitiv bisericei rolul civilisatar şi naţional ce la avut 
şi care i se cuvine a-l păstra. Tot camerei Române este lăsată 
misiunea de opotrivă mare şi sfintă de a împăca umbrele 
măhnite ale atâtor sublimi dănuitori înzestratori ai biseri- 
celor ; o rea interpretare dată de către regimul trecut a vor- 
Dei secularisare, nu numai a sfăşiati, fără înfiorare, testa- 
mentele, cuvintul ultim sfint al celor ce muriră, dar încă a, 
desecat prin acestă fapă din inima română, avutul simţ de 
altă dată pentru faceri de bine. Fărăa deprinde mat întvă 
pe Români, să consacre aiurea averea ce în trecut ar fi dato 
bisericilor, pentru fapte bune; legea de secularisare, răi, în- 
țelesă a dis generosităței române: Nu mai da nimica lu 
biserici, căci averea ce le încregi pentru fapte bune, va servi 
unor guverne pentru cheltuelă ruinătdre şi delapidări. E timp 
ca acestă ne înţeleptă, ne dreptă şi chiar nemorală interpre- 
tare a vorbei secularisare de averi mănăstiresci să înceteze 
E timp ca statul să redea facerilor de bine, şcolilor, vechiul 
lor cvpital material, încredințat de străbuni îngrijirei bise- 
ricei. Binecuvîntările acelor sfinte umbae, vor umplea mai 
bine lăgile statului de cum le-a putut umplea nepăsătârea 
sfâşiere a voinţei lor de pe urmă. Acâstă reinturnare a ave- 
rilor clericale, nu în mâinele cător-va călugări — acesta ni- 


www.dacoromanica.ro 


160 


menea wo cere—ci lu adevărata lor menire, la şcole şi iar 
la şcule, ca prima dintre bine-faceri ; — va redeschide pôrta- 
generosităţei române, pe care vor mai intra, că in timpii 
trecuţi de pietate şi de glorie şi alţi nouï inzestrători at 
instituţiunelor publice; căci se va fi dat asigurarea dorită de 
cel ce test&ză, că voinţa lor va fi lege, legea cea mai mare 
din legi, legea inaintea căreia se inchină până și marea şi 
neţărmurita putere legiuitâre a ţărei: Adunarea. 

De o cam dată, până să se p6tă organisa o casă specială 
din averile clerului destinate la şcâlă şi faceri de bine, guvernul 
caută să mai aducă măcar unele imbunătăţiri materiale pe 
la monăstiri şi biserici. Cele mal multe din aceste monumente 
ale gloriei şi pietăţei străbune cad in ruină, de la unele n'a 
rămas nici piatră pe piatră... Ruină şi nedreptate. 

Când statul este spoliator şi nedrept, individii, şi ei numai 
să pâtă vor fi spoliatori şi nevrepți !)». 

De la 1866 şi până adi, ce sa realisat din acest frumos 
mesagiii, cel mai frumos şi cel mai patriotic ce sa rostit 
v:o dată in Parlamentul românesc de la infiintarea lui ? 

Acest mesagiu, va fi un rechisitoriu puternic al tuturor 
guvernelor ce sati succedat la cârma acestei ţări, Căci daca 
secularisarea s'a făcut şi trebuia să se facă căci era şi timpul 
insă pentru biserică nu sa făcut nimic sai aprâpe nimic. 

«Biserica ne-au salvat limba şi naționalitatea; ea a crescut 
pe fii ei in frica lui Dumnedeii ; insă când aceşti fii aŭ de- 
venit stăpâni peste destinele ei, ei aŭ fost cel intâi care" aŭ 
dat lovitura de graţie», dice un celebru profesor dela facul- 
tatea Teologică din Cernăuţi. lar noi mai adăogăm, că prelaţii 
noştri de pe atunci, uni 6meni savanţi iar alţii milionari 
nau putut saii mai drept n'a vrut să insiste spre a se face 
un fond religios. Iosif al II umanitarul imperat al Austriei 
va fi un acuzator pentru 6menii noştri de stat, cum și pentru 
prelaţii români cari şaŭ pus micile lor interese maï pre sus 
de interesele v tale ale bisericei şi prestigiului ţărei, 

Personalul de servicii al Monăstirei Cotroceni inainte de 
secularisare era compus din 10 persâne din care egumenul 
era plătit cu 500 lei lunar, iar lefile preoţilor, diaconului şi 
cântărețului I de 300 lei, cântărețului II 200 lei, paracliserul 


1) Domni: de 30 ani ai Regelui Carol I vol. I ve ji Mesagiul din 28 Aprilie 1866.. 


www.dacoromanica.ro 


461 


şi 2 canonarchi câte 100 lei, iar servitorul şi portarul câte 
80 lei lunar. 

Imediat după secularisare adică în Ianuarie 1864 să ri- 
dica numărul personalul la 12 şi l6fa ingrijitorului de la 500 
să sporesce la 833 le! şi 13:/, parale şi acâsta ţine până la 
1867 când incepe să se scadă lefile preoţilor cu 50 lei adică la 
250 lei. De le 1868 Februarie li se face reţine! de 10%/, pentru 





M. Vlădescu 


Profesor universitar, deputat, Vice-pregedinte al Ligei culturale şi actual 
director al Grădinei şi Institutului Botanic din Bucuresci. 


pensie şi se micşoreză lefurile preoţilor incă de la 250 la 92 şi 59 

bani; numărul 6menilor de servicii scade la 44 până la 1 Aprile 

1870 când se reduse numărul personalului de la 11 la 8 şi 

să măresc lefurile Preoţilor până la 100 lei, a Diaconului 90 

cântăreţului I, 100 a III, 74 paracliser 70, apot'să mal micşor6ză 

lefa paracliserului la 35 lei şi ast-fel lefile rămân staţionare 
G. M. Zonescu.— Istoria Cotrocenilor, 11 


www.dacoromanica.ro 


162 


până la 1894 Aprilie când se reduce lefile cântăreților la 50 lei. In 
1900 murind Preotul Niculae Popescu i se suprima postul. 

In anul 4901 luna Iunie, se mai reduce şi postul de 
cântăreţ al. II. 

Biserica Cotroceni care avea la 1864, 12 persoane de- 
servente, n'are astă-di nici măcar cintăreţ II. In 37 ani per- 
sonalul a fost redus cu 5 persâne: 2 preoţi 1 cintăreţ 2 cano- 
narchi, un servitor şi un portar in total 7 persâne din 11 cit 
eraŭ. II lipsesce până şi strictul necesar. 

Afară de reducerea postului de cântăreţ |I—, despre care 
să vorbesce că Primăria ar fi revenit la ideia de al lăsa câ 
mai 'nainte, —s'ai mai redus şi cheltuelele chramului pentru 
care SŞerban-Vodă Cantacuzino lăsase atâta fond cât să se 
poată satura toţi cei ce ar veni la biserica «ori streini ori 
inchinători» și să li se dea vin până se vor sătura numai să 
nu se imbete şi să provâce scandaluri şi pentru 2 chramuri 
adică la 15 August şi 7 Octombrie a fie-cărui an». 

Vestmintele frumóse, pâlele de icâne, chivotele cele bogate 
sai ridicat şi dus la Museu ; forte bine. Dar nu sai ingrijit 
niminea să facă altele mai ordinare pentru necesităţile dilnice. 
Sobele bisericeï sunt de pe timpul Cârjaliilor şi fumul pare 
că are o deosebită predilecţiune să stea şi el in biserică şi să 
gon6scă pe credincioşi afară. 

Biserica pe din lăuntru are cite-va crăpături; de se va mai 
intâmpla un cutremur ca cel de astă-vară nu scim ce s'ar putea 
intâmpla ; reduceri de personal, reduceri de cheltueli, şi n'are 
nici credincioşi cel puţin cari să o pâtă ajuta; numărul enoria- 
şilor ei ested e opt; dintre aceștia, o singură excepţie laudabilă 
face dâmna Sora — enoriaşa bisericeï care de mai bine de 30 
ani a dat şi dă şi in prezent preţiosul ei ajutor bisericei ca: 
vin, prescuri, unt delemi, câte 10 —12 kilograme de lumânări: 
la Pasci la Crăciun, la hram ; face vestminte sacre noui, din 
cele uşore şi repară pe cele vechi; este in fine o fată a lui 
Fanuel pentru biserică. 

Biserica Cotroceni privită pe din afară este faţă de mă- 
reţul Palat un anachronism, un fel de ruină fără frumuseţă ; 
şi când ne gândim că este visitată forte mult de străini de 
condițiuni inalte sociale.! cc ideie trebue să 'şi facă eï de 
Români când ved o ast-fel de ruină, acolo unde trebue să 
vadă cartea de visită a erei! Atunci, cum se iinpacă starea 


www.dacoromanica.ro 


163 


actuală a bisericei cu starea ei din trecut când avea venit 
anual de peste un milion? Cum se vor impăca tâte acele 
sfinte umbre Oare acele blesteme grâsnice care le intâm- 
pinăm prin vechile chrisove de danievor rămâne ele nisce 
simple vorbe? nu credem «căci ei şa versat tâte ostene- 
iele şi averea lor la acestă Monastire in care se fac sfinte 
rugăciuni pe tâtă diua pentru ertarea păcatelor ale reposa- 
tilor ctitori cu grâsnice blestemuri şi infricoşate afurisenii + 
el şaii vărsat munca lor, comâra lor inima lor»; Şi unde 
este camora ta acolo va fi şi inima ta». Inima părinţilor noştri 
a fost in moşia şi legea lor, de aceia blestemele: «să flie 
proclet şi anatema «să aibă parte cu Iuda şi cu Arie» «Pie- 
trile să putrezescă şi să se risipescă dar trupurile lor nu» 
«să fie blestemaţi de cei 318 sfinţi oteţi de la Nikia» «să aibă 
parte cu cei ce aŭ dis: sângele lui asupra n6stră» «Să! lo- 
vescă cutremurul lui Cain, bubele lui Neeman Siriul şi lepra 
lui Gheezi şi in fine tâte blestemele din psalmul 109)», «pe 
toţi acei ce vor strica aceia ce noi cu limbă de morte am 
orinduit» 6re nu 'şi vor avea efectul lor ? credem că da. 

Dacă Şerban Vodă Cantacuzino şar părăsi pentru un 
moment suprema-i linisce şi ar eşi dim mormintul său să vadă 
in ce stare se află prea iubita lui biserică pe care cu atâtea 
bogății şi privilegii a dotato, ce crediţă că ar dice? 

Vë las să judecaţi singuri! 

Ar trebui să se redea bisericii cel puţin strictul necesar 
cum si prestigiul de care are atâta nevoie; să impace acele 
sfinte umbre care astă-di sunt mâhnite şi să se silâscă a re- 
deschide porta generosităţei românesci. 

Şi ne mai plângem contra catolicismului că tace progrese 
Şi de ce nu ar face ? Lucreţil are dreptate când dicecă: «lu- 
crurile indiferenţilor cad tot-d'auna pe mâinele celor interesaţi». 

Am vorbit de Mânastirea Cotrocenii, de avuţiele ei şi de 
donatorii acestor avuţil. Acum să vorbim de ctitorii M-rei. 


4) In Biblia de Petersburg din 1819 este psalmul 108 în loc de 109 vedi pag. 
108. De unde conchid ce Șerban Vodă Cantacuzino trebue să' fi citat dupa o biblie 
“tradusă din evreesce, căci in Septuagiută este 108. 


www.dacoromanica.ro 


164 


Ctitorii vechiului schit de Ja Cotrocem 
(după documente) 


1) «Marele şi bătrânul Lunea 1). 

2) Jupândsa Stanca şi fie-sa Ilinca». 

Sfintei şi Dumnezeiescei Monastri Cotrocem ce iaste din 
susul scaunului Domniei-Mele Bucurescilor unde să prăsnu- 
esce hramul Adormirea Născetârei de Dumnezei şi pururea 
Feci6rei Mariei, cari iaste făcută şi 'nălţată din temelie de 
reposatul unchiul Momniei-Mele Şerban Vodă şi părintelui 
Averkie egumenul şi a tot soborul sfintei Monăstirí, încă 
maï de'nainte vreme de jupânesa Stanca şi de fie-sa Ilinca, 
ca să aibă a ţinea şi a stăpâni moşia in hotarul Petrestilor 
sud Vlaşca. care moşie iaste dată danie sfintei Monăstiri 
încă mai dinainte vreme e jupânesa Neacşa şi de fie-sa 
Ilinca şi de juplinesa Sta- (lipsă) şi de fiul săi Leca Slugerul 
cu zapis de la mâna lor şi cu multe mărturii iscălite in zapis 
şi cu căiti patriarşesci de afurisenie fiind intărită şi cu cartea 
Domniei-Melc 2) 7220 (1712) August 11. 

Acest mare și bătrân Lunea trebue să fie o rudă de 
aprópe a celor doue fundatâre a primului Schit, căcz mar 
avea nici o raţiunea de a apărea intr'o pisanie bisericescă cu 
framósa menţiune «că prea bună fapta intru nesăvirşit lăsând». 


Ctitorii actualei biserici 


|) Serban Vodă Cantacuzino. 

2; Maria Domna (soţia sa) cu fil beysadea Gheorghe şi 
Domniţele : Maria, Casandra, Maria, Balaşa, Ilina. Smaranda. 
Dómna. Mai târdiă găsim pe Constantin Vodă Brancovenu, 
Mihail Vodă Racoviţă cu fiica sa Constantina şi Archiman- 
dritul Visarion. 


Egumenii Mănăstirei Cotroceni 
Priviri generale 


Inainte de a da lista egumenilor Menăstirei este necesar 
să scim dacă Menăstirea Cotroceni a fost o Monăstire ın in- 
țelesul de «Obştie călugărescă» cum bună óră a fost şi sunt 


1) Vedi pisania din Pridvorul bisericel. 
2) Archivele Statului, Condica Brâncovenâscă fila 536—37. 


www.dacoromanica.ro 


165 


incă Monăstirile: Cernica, Căldăruşani ori Monăstirea Neam- 
țului din Moldova. Nu, ci o Mânăstire čun personal forte 
restrânsă din carl o parte era întrebuințat pentru adminis- 
trarea moşielor şi acareturilor Monăstirei, iar cea-ľaltă parte 
pentru serviciul divin. 

Din numerdsele documente ale Monăstirei nam putut 
cun6sce exact numerul personalului ce a fo-t in serviciul 
M6năstirei. 

La 1780 Abatele Sestini visitând Monăstirea Cotroceni 
ne spune: 

«Cotrosciany è un monistero greco offiziato da un'Igu- 
meno in compagnia di pochi calugheri greci; il quale mo- 
nistero fu fondato da Serban Voda». Tot Sestini ne mai spune 
că pe aceste locuri fusese odini6ră un Vasto bosco che non 
„piu existe !) (o pădure seculară dar care a dispărut). 

Vedem deci că Sistini ne spune că eraă pochi calogheri 
puţini călugări. Aceştia erai intrebuințaţi aprâpe exclusiv la 
administrarea numerâselor moşii, iar pentru serviciul divin 
să aducea dascăli şi intreg personalul de lux de la Radu Vodă. 
Statul personalului de la 1860 inainte de secularisare era de 
10 persâne, afară de personalul întrebuințat in serviciul ex- 
terior al Monăstirei. 


Egumenii vechiului schit de la Cotroceni 


Avem putine cunoscinţe precise asupra egumenilor ce 
aŭ administrat Schitul Cotroceni de la 1598—1679, de 6re-ce 
Condica Veche a Cotrocenilor nu se scie incă unde se află; 
este ea pierdută ori ne predată incă, nu scim; pe cei ce"! scim 
i-am găsit: pe doi intrun perilipsis din Vechia Condică, iar 
pe cel Palţi ii cuno6scem dintr'un document din Condica 
Brâncoven6scă. 

1) Ignatios 

2) Neofitos 

3) Parthenie 

4) Teodosie fostul Mitropolit al Ungro-vlachiei. 


1) Viaggio curioso=scientifico antiquario p. 3, 4 şi 5. 


www.dacoromanica.ro 


166 


Egumenii Mănăstirel luï Serban Vodă Cantacuzino 
1679—1863, Decembre 17. 


După documente După marele pomelnic 
1) Daniel Fpiscopul 1679—1682 1) Daniel Archiereu 
2) Parthenie 1682 Martie 1—1689 Octombre 29 2) Partenie leromonah 
3) Mitrofan 1689 Noembre—1699 Innie 12 3) Iosif si 
4) Grigorie 16y9 Iulie 4) Galaction ,„ 
5) Mitrofan 1700 5) Mitrophan Arhiereu 
6) Dionisie 4702 Septembre 7 6) Neofit Pi 
7) Averkie 1712 7) Iosaf leromonah 
8) Grigorie 1718 8) Averkie b 
9) Averkie 1729 9) Daniel 5 
10) Daniel 1731 10) Grigorie 4 
11) Dionisie 1734 41) Ioan 3 
12) David 1736 şi tot in acest an maï găsim pe 12) Neofit 2 
Clement Ieremia 13) Ignatie ï 
13) Daniel Episcopul 1737—1739 Februare 3 când 14) David s 
a fost inlocuit 15) Visarion PR 
14) Grigorie 1739—1751 Ianuarie 16) Procopie 5 
16) IGnikie 1751 lannare 30—1754 Maiŭ 26 17 Teofan 
16) Neofit 1755 18) Meletie 


17) Igeutie 1755 

18) Grigorie 1778 

19) Ignatie 1779 

20) I6nikie 1784—1790 şi Kir Negoescul 

21) David 1792 Aprile 12—"1797 

22) Visarion 1798 Octombre 1—1815 

23) Dionisie Plumbiiţeanu 1815 Febr. 2—1817 

24) Hariton 1817—1824 

25) Procopie 1822 (de origină român) 11829 

26) Hariton 1829—1833 

27) Procopie 1833 Octombre—1838 Aprilie 

28) Teofan Dohieritul 1839 Aprilie — 1840 Iunie 

29) Meletie Cascioreanul 1840 Iunie 24 — 1863 
Decembre 17 (când s'a făcut secularisareu) 


Constantin G. Cantacuzino şi Mănăstirea Cotroceni. 


Egumenii m$năstirilor inchinate ne mai ţinend sémă de 
dorinţele ctitorilor manifestate cu atâta tărie prin chris6vele 
de danie, după cum am vedut mai sus, statul român secula- 
riseză tot avutul Monăstirilor in profitul şi pentru necesităţile 
sale in anul 1863 Decembrie 17. 

Egumenii insă, ridică cestiunea MOnăstirilor inchinate 


www.dacoromanica.ro 


167 


ca pe o cestiune de drept internaţional. Se institue in acest 
scop la Constantinopole o comisiune alcătuită din represen- 
tanţii Marelor Puteri garante, ale Principatelor unite sub 
presidenţia lui Kiamil Bey, ca să tranşeze afacerea bunuri- 
lor mă&năstiresci. 

Constantin G. Cantacuzino-Rifoveanu, ca descedent direct 
din familia laï Şerban Vodă Cantacuzino, revindică pentru sine 
şi urmaşii săi intrega avere a Mănăstirei Cotroceni, justificând 
pretenţiunile sale printr'un memorii adresat comisiunel in- 
ternaţionele ; memoriul este compus din : Hrisovul prin care 
Şerban Vodă Cantacuzino, inchină Monăstirea Cotrocenila cele 
20 comunităţi şi două scrisori de mulţumire adresate de Co- 
munitaţi Domnitorului şi prin care se obligă pentru densele 
şi urmaşii lor, că vor respecta intocmai conâiţiunile impuse 
lor de piosul fondator. Arată in urmă, cum egumenii nu s'aii 
ținut de promisiune şi în acest cas, conform disposiţiunilor tes- 
tamentare, averea revine de drept urmaşilor sel direcţi. Dăm 
aici scrisârea către Preşedintele Comisiuneli : 

A son Excellence Kiamil Bey, president de la commision 
chargee de la question des Monasteres. 


Monsieur le Président. 


Je viens soumettre ă la juste appréciation de honorable 
Commission le mémoire ci-joint, qui n'est qwun rapi de aperçu 
sur mes titres et droits concernant le Monastére Cotrotche- 
ny ainsi que trois copies des documents que je possede, le- 
galisés. 

Confiants dans l'esprit de justice de haute sagesse et 
d'impartialit6 de l'honorable Commission et prêt a donner 
dans le cas de besoin d'autres informations verbales, jattend 
avec sécurité et vous prie M. Le Presipent !) etc. 

1865 14/ Avril 


(signé) Constantin George Cantacuzene 


Ca resultat final, avutul Monăstirei Cotroceni remâne 
conform legei secularisărei tot pe socotola Statului. 


„1) Constantin G. Cuntacusene (ex-cupitaine) Pieces et document relatif au Monas- 
tire de Cotroteheni p. l—lb. 


www.dacoromanica.ro 


168 


Personalul bisericei Cotroceni. 
1863—1901 


După secularisarea averilor monăstirescă sai menţinut 
numerul personalului care a fost inainte, mai adăogându-se 
incă 2 canonarchi.—Nu putem—din lipsă de spaţiă să-l inşi- 
răm aici de toţi, ci numai pe cei mai principali: 

La 1862 pe lăngă egumenul Meletie mai găsim pe un 
superior Averkie plătit cu 500 lei lunar şi care stă până la 
1864. Imediat dupe secularisare găsim ca ingrijilor al bisericei 
pe domnul Marin Sergiescu, supranumit Naţionalul pus in 
capul statului personal al bisericei şi plătit mai inainte cu 
1500 lei, iar de la 1864 cu 833 lei 13!/ dintr'o para, post pe 
car-l păstreză până in Fobrrarie 1866; să ne ocupăm puţin 
de acest personagii. 

Marin Serghiescu, era originar din Moldova; luase parte 
impreună cu Cogâlnicenu, Costachi Negri, colonel Alexandru 
I6n Cuza şi alţi la revoluţiunea tinerilor din 1848 supranumiţi 
pe atunci «Bonjurişti» insă nereuşind, aŭ fost exilati o bună 
parte in Turcia, lu Constantinopole intre care era şi Marin Ser- 
ghiescu. lată ce ne spune Ion Ghica despre densul. 

«Imi aduc aminte că, aflându-mă& acum câţi-va ani la o 
masă la Constantinopol, Beyzadea Grigorie Sturdza avea ziafet 
de diua lui şi ne poftise pe toți românii proscrişi; adusese 
pe cel mal vestit tacăm de lăutari, tot meşteri aleşi dintre 
cel maï buni: scripcari, cobzari, şi neisani din Scaune din 
Bucuresci. Trăgea Dinică cu arcuşu de te ardea la inimă şi 
cobzarul diceai din gură pe Alimoş; noi ascultam cu audul 
şi cu cu sufletul; la masă era şi un strein, un Perot care 
vedându-ne induioşaţi ne dice C'un ton de dispreţ: 

— «Nu ințeleg ce găsiţi in cântările astea de vë fac atâta 
impresie». 

Iar Marin Serghiescu (Naţionalul) să uita cu milă la dânsul 
dicend: Perotule ! Perotule ! Săracule ! tu nu ai patrie, tu 
nu scii ce e cântecul naţional! Aceste puţine cuvinte dise 
cum aŭ putut fi dise «ne spune Ion Ghica ne aŭ făcut pe 
toţi să ne podidăâscă lacremile !)». 

După ce Cuza veni Domn il ataşăză pe lângă persóna Sea 








1) Ion Ghica sezisooi p. 470—171. 


www.dacoromanica.ro 


169 


făcend pe ingrijitorul Palatului şi gustând cel dintâiit din be- 
uturile şi mâncările domnesci. Intel a avut léfä de 1500 lei 
lunar. După secularisare il găsim ca ingrijitor nu numai al 
palatului ci şi al bisericel. Şi stă ìn acest post până in luna lui 
Februarie 1866!) adică până la abdicarea lui Cuza. 

Marin Serghiescu—nv spune cel ce laŭ cunoscut per- 
sonal la Cotroceni, — că era un om forte vesel şi cânta ad- 
mirabil bisericesce, atât in grecesce cât şi ın românesce. 
Afară de aceștia mal găsim ca preoţi: 

Preotul Vasile Demetrescu 1863-41885. 

» Ilie Nicolae de la 1867, actualul paroch. 

» G. Demetrescu, ca supranumerar. 

» Nicolae Popescu.+ 

» lon Nicolescu, adi preot la Comana (Vlașca). 
Dlaconi. 

Diaconul Ştefan (adi preot lu biserica sf. Ştefan Cu bu 
cu Barză. 

Diaconul Nicolae Popescu. 


» Sache Ştefănescu. 

» Paraschiv Popescu. | licenţiaţi in 
» G. Şerban şi actuulmente | teotogie. 
» Dragomirescu Nicolae 


Dintre persâneln cari aŭ servit biserica Cotroceni şi cari 
aŭ reposat remarcăm pe preotul Nicolae Popescu; sa născut 
la 1847 a terminat seminariul intre anii 1867—71; in urma 
căsătoriei, să lhirotonesce ca diacon pe seama bisericei Co- 
troceni, in care calitate stă de la 1874 Ianuarie 7 pâna 
la 2! Martie 1893, când este hirotonit ca preot tot la Cotroceni 
unde stă până la 3L Martie 1901, când 'și plătesce obstésca 
datorie. 

Preotul Nicolae Popescu a fost unul din puţinii ómenı 
cari aŭ avut rarul privilegii de a avea numai prieteni, iub't 
şi stimat de totă lumea care la cunoscut: Tată de familie 
model, prieten ne prețuit, servitor credincios şi devotat al bi- 
sericei pe care a servito 20 ani. A murit in etate de 5l ani 
lăsând văduvă şi o casă de copil, din care 3 băeţi şi 3 fete. 
Ne indeplinim o plăcută datorie de prieteni a-i da aici fotografia. 





4) Biblioteca Parohiei Cotroceni condica de lefuri a funcționarilor acelei bi- 
serice pe 1862—4870. 


www.dacoromanica.ro 


170 


Cântăreț I Cântăreț II] 
Pr. Vasile Demetrescu Dimitrie Dinescu (de la 1870). 
ilie Mirodeanu 1874—1886 Paracliseri 
t*a Nıcolae Rădulescu. 
G. M. Ionescu de la 1887 Eremia Gavrilă şi actualmente. 
Martie 15. Ganciu Stoenescu. 


Clopotele bisericei. Clopotul cel mare este turnat in aca- 
lași timp când s'a zidit Monăstirea Cotroceni (1682) şi turnat 
a doua óră la anul 183%, in timpul egumeniei lui Procopie. 
Al II este mai mic şi este din 1866. 


Oamenii iluştri, îngropaţi ori născuti la Cotroceni 


In Monastirea Cotrocenilor a fost cripta femiliei lui Şerban- 
Vodă Cantacuzino cum şi a altor membri din acestă nume- 
rósă familie. 

1) Pe partea dreaptă a bisericel şi in dosul stranei Archi- 
eresci, se află cavoul in care odihnesc rămăşiţele pământeşti 
ale lui Şerban-Vodă Cantacuzino; acest cavoi are o inălţime 
de 1 m. 20 c. m. de la pământ; pe piatra mormintală esta 
admirabil sculptată marca imperială a Cantacuzenilor; ea este 
deteriorată de la cutremurul cel mare din 1802 când sa cră- 
pa! in două și o altă piatră mormântală Cantacuzeniesca; pe 
piatră mormântală citim inscripţia următóre ; 

«Supt acestă marmoră odihneşte ósele luminatului şi 
răposatului bun creştin I& Şerban Cantacuzino nepotul ră- 
răposatului Serban Basarab Voevod, pre carele miluindu-l 
Dumnedei cu domnia acestei țări Í (dece) al (sic) şi aŭ chi- 
vernisit forte bine şi cu vrednicie cu tot cinstit neamul lui 
apărindu-o de toţi vrăjmașii. Intru care iar de la Dumnezeu i 
Sau săvirşit viaţa cu cinste aicea la scaunui Domniei lui, 
lăsându-și ĵéra iad la cinstiţi si buni chivirnisitori neamului 
lui intregă şi cu pace bună, a căruia T-eii fost viaţa şi aşa 
sai pristăvit la Octombrie 28 leat =—1688. 

Tot in partea dreptă a bisericei se maï află incă trei pietre- 
mormântale şi anume: 

D A lui Matei biv vel agă (al şâșelea frate e lui Şerban- 
Vodă Cantacuzino) a murit in virstă de 37 ani, ın al IV an 
al domniei fratelui săi in luna Decembre 23 leat 


www.dacoromanica.ro 


171 


=u%_-, Dionisie Fotino dice: a murit şi Aga Matei fratele- 
Domnului iar corpul acestuia il depuseră in Monastirea 
Cotroceni pe care o făcuse din temelii Şerban-Vodă intr'uu 
loc unde e o pădure dâsă. Acolo in timpul persecutărilor- 
tamiiiei sale ședuse ascuns 3 dile până când găsi chip- 
să vadă mai departe şi atunci promiţind Maicel! Născătoare 
de Dumnedeii şi să facă o Mănăstire!). 

II) Radul Spatarul fiul Stolnicului Const. Cantacuzino, bo- 
gatul intru minte; multă intristare aŭ adus jalnrca mârte lu 
Ştefan Voevod frăţâne-să&i =(1745) Februarie 95. 

III) Costandin fiul Radului biv vel spătar din rodul Canta- 
cuzenesc trăgându-şi neamul aici cu cinste sai astuucat de 
de 22 ani fiind 1703. 

IV) In Partea stângă a bisericeï se află numai un morment 
al lui. 

Jupân Iordachi Cantacuzino vel Spătar feciorul bătrâ- 
nului Constantin Cantacuzino biv vel postelnic la anul 
Iunie 8 de 41 de ani şi răposat in zilele nepotului săii de 
soră Const. Brâncoveanu la M&nastirea Cotroceni s'aii astru- 
is Iunie 8. (acesta este al cincilea frate a lui SŞerban-Vodă 
Cantacuzino. 

Afară dn aceştia, mal sunt şi alţi Cantacuzini ingropaţi la 
Cotroceni şt pe care-am aflat prin vechife Hris6va şi Cronici 
dar pe care nu-i putem enumera aici din lip ă de spaţii. 

In Parcul regal şi pe incintătârea colină despre Asil se 
află mormentul Principesei Maria. Pe placa de bronz de pe 
mormântul Principesei este scrisă, ep.stola autografă a Alteţei 
S6le Serenissime adresată Preşedintelui de Miniştri din acel 
timp, Lascar Catargiu vedi acea epistolă —epitaf la cap: Parcul 
Palatului Regal. 

Ana Davila şi Ingropaţi in dosul Asilului şi pe proprieta- 
Dr. Davila j tea fostă Dr. Davia, adi a d-lui Perticari. 

In curtea Palatului se află mormântul Generelulu rusesc 
Iasiski Mimu 1828—1829. 

Un om ilustru care sa născut la Cotroceni este şi Dobre 
Nicolau. 





1) Doinisie Fotiuo Istoria Daciet II p. 131-132. 


www.dacoromanica.ro 


Dobre Nicolaii 


Sa născut in anul 1821 la Cotroceni din părinţi plugari. 
Dobre Nicolai este un tip de român deştept şi de o extra- 
-ordinară energie, care nu avusese unde să invete carte, nu 
trecuse prin vre-o şcâlă de architectură şi numai atit cât a 
putut inveţa de la un architect n6mţ Weltzer; el incepe a 
lucra fie ca antreprenor fie ca arehitect incă de la 1843. 

El reclădesce cea mai mare parte din casele boeresci 
distruse de marele foc de la 1847. A inzestrat România şi mal 
ales Capitaia cu o mulţime de edificii dintre cele maï fru- 
mâse şi mai solide. Intre cele mai importante sunt: Biserica 
D-na Bălaşa, Spitalul cel noŭ Brâncovenesc, Spitalul Filantro- 
pia, Ministerul Domenielor, lucrările de la Belvedere pentru 
Regia Monopolului Tutunului şi Sărei, vechia Căsă de Depu- 
neri, Monetăria Statului, Cazarma jandarmilor, Şcola de Ar- 
tilerie şi Geniii, Asilul Elena Domna, Pyrotecnia armatei, Ca- 
zarma Geniulul şi in genere tóte cazarmele de la Cotroceni, 
din Dealul Spirei, din Piteşti şi C.-Lung, Palatul Administrativ 
din Ploeşti, diferite lucrări la palatul rega din Capitală, mai 
multe şcoli mari comunale, Ilotelul Boulevard, Imperial. Ate- 
neul Român, Şcoala de Arte şi Meserii, Liceul Lazăr, ete., 
etc. In total numerul construcţiunelor atât in Capitală cât şi 
in judeţe trece peste cifra de 1000. 

Activitatea sa nu se mărginea numai la Coustrucţiuni 
publice şi private, dar şi la exploatări de păduri. In timp 
aproape de 30 de ani a tost antreprenor de păduri de ale 
statnlui şi contractele sale saii ececutat tot-d'a-una in cea mal 
perfectă regulă. 

A fost printre cel d'intei industriaşi români, infiinţând 
o fabrică de cărămidă in Capitală. 

In tâte lucrările intreprinse, a căutat tot-d'a-una aintre- 
buinţa lucrători şi meseriaşi români şi numal in lipsa aces- 
tora recurgea la streini. 

A incurajat formarea societăţei constructorilor români 
şi a contribuit cu bani pentru crearea unui local al societăţel. 

In timp de lU ani Dobre Nicolai, a fost in capul cor- 
poraţiunilor dulgherilor şi zidarilor; ales ca staroste şi-a 
„condus afacerile acestei corpotaţiuni cu multă onestitate și 


www.dacoromanica.ro 


173 


pricepere. A fost ales de maï multe ori membru in consiliul 
comunal al Capitalei şi in mai multe rânduri representant 
al Capitalei in camera deputaţilor. 

Intrega sa viață a fost petrecută intr'o muncă ne ince- 
tată şi moartea la răpit incă în plină activitate la 6 Iulie 1894. 
Să dea Dumnedei ca ţara Românescă să aibă mulţi fii ca 
Dobre Nicolau, deştepţi, cinstiţi şi harnici. 

Dintre copiii lui Dobre Nicolai, d-l Dumitru Dobrescu, 
este doctor in drept iar d-l Toma Dobrescu, un distins ar~ 
chitect, este absolvent al şcâlei de Belle-Arte din Paris ), 


1) Veţi şi Revista Nouă, anul VII, No. 3, pagina 82. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XIV 


Palatul regal de la Cotroceni 


Pe istorica colină a Cotrocenilor, se inalţă mândru şi 
falnic superbul castel regal, care apare plimbătarețului bucu- 
rescean de la locul unde se intretae cele patru mari bule- 
varde, cum şi de pe inălţimele de la Mihaiii Vodă, Mitropolie 
etc, intocmai cum apare un boboc de roză, in mijlocul unui 
splendid buchet de mărgăritărele, incadrat in verdeţă 

Aspectul săi însă devine şi mai incântător, aşi putea 
zice panoramic chiar, când privesci in drépta lui frumâsa clă- 
dire a institului botanic; in stânga lui, simpatica clădire a 
asilului «Elena Doamna şi Ateneului Elisabeta», cu aripile clă- 
dirilor sale croite de progresul vremurilor şi cu drăguţa turlă 
a capelei sale, iar ceva mai jos la pâlele colinei, se inalţă 
gigantic, masivul clădirei facultatei de Medicină ; trei sanc- 
tuare ale sciinţei, trei focare ale culturei inalte, trei ramurï 
ale Parnasului românesc. 

Când te uiţi spre Cotroceni și vezi atâta frumuseţe, 
privirea ta este incântată, sufletul tăi este mulţumit, iar mån- 
dria ta românească este măgulită. 

Pe de asupra tuturor culminează Palatul, reşedinţa Au- 
gustel famili regale, către care sunt 'ndreptate tóte speran- 
tele pe deplin indreptăţite ale României de mâine. 

Acestea dise, să ne suim cu 222 de ani, pe scara istopiek să” 
cătăm originile, săi urmărim peripeţiele prin care a trecut, 
domnitorii care aŭ locuit aci, faptele ce sau săvârşit intr'ensul 
şi evenimentele istorice care staŭ in legătură directă nu numai 
cu istoria Românilor dar și cu cea universală. 


www.dacoromanica.ro 


175 


Palatul de la Cotroceni a fost didit de Şerban Vodă Can- 
tacuzino in acelaşi timp cu biserica, adică, intre anii 1679— 
1682, tot atunci a maï zidit casele egumenesci cum şi alte 
clădiri necesare personalului de serviciii al M-rei 

Serban Cantacuzino,—am văzut că,—pe lângă că era un 
om energic, dibaciii stăruitor şi un luptător politic de prima 
ordine, mai lega cu aceste insuşiri de caracter o iubire 
pentru cultură, pentzru cultura orientală ca şi pentru cea 
Europenă «nemţescă care in adever era remarcabilă 1). 

El, după ce infiinţează Academia Greceecă din M-rea Sf. 
Sava ?) inființeză şi o tipografie grecescă la Monăstirea Cotro- 
ceni, după cum ne spune Helladius un celebru profesor al 
Academiei din Sf. Sava: 

Am principem itaque Walachiae se contulerunt suppliciter 
obsecrantes, ut quia in Moldavia magnis periculis exposita res 
haud faciliter successerit, huic negotio tutelam patrociniumque 
suum benigne concedere vellet. Primns qui hoc annuit Graecis 
Princeps Serbanus Boebodas (cujus imaginem Regiam plane 
Majestatem prae se ferentem in Monastirio splendidissimo 
Cotruciani a se aedificato, non procul a Bucaresti mihi seipus 
videre contigit) fuit, ut arbitror, sed allii patrem jam hujus, 
quod magis credibile est, fuisse constanter affirmant, sub cujusl 
auispiciis, Mercada edita est, versibus politicis 2). 

Şerban Vodă Cantacuzino e stat la Cotroceni pe timpul 
verei in tot timpul domnie: sale; a iubit atit de mult acestă 
localitate in cât cu limbă de mârte a lăsat săl ingrâpe 
intrun cavou făcute in Monastire incă de când era in viață 
şi dorinţa lui a fost indeplinită. «lar a doua di după suirea 
pă tron a lui Const Brâncoveanu, Domnul impreună cu t6tă 
boerimea şi cu toţi archiereii şi preoţii şi Vaii dus pe repo- 
satul Şerban Vodă Cantacuzino la Monastire la Cotroceni 
şi cu XBAAZ şi cu cinste mare ca pre un Domn, şi făcin- 
du-se slujba pogrebaniei cum se cade, Pai ingropat in Biserică’ . 

Imediat după mortea lui Şerban Vodă Cantacuzino, Con- 
stantin Vodă Brâecoveanu ia reşedinţa de vară in casele dom- 
nesci de la Cotroceni unde primea şi ospeta pe inalţii ospețï *.). 


— 


1) N. Iorga Cronicile muntene p. 2. 

2) Vezi ul meii studii Infiuenţa Culturei Grecsci în Muntenia şi Moldova p. 157. 
3) Apud Const. Erbiceanu Cronicarii Grecel p. XL. 

4) Magasin II 133. 

5) Anonimul Românesc in Magasio V 114. 


www.dacoromanica.ro 


176 





Domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu a fost fórte 
neliniscită din causa deselor resboaie dintre Turci, Nemţi şi 
Ruşi ce aŭ fost in acele vremuri; cu tâte acestea cronicarii 
ori de cite ori vorbesc de pornirea Domnului din Bucureşti 
ei spun că pleca de la Cotroceni, orí venea la Cotroceni, şi 
forte puţini vorbesc de Curtea Domnescă 1) ceia ce probeză,. 
că Cotroceni a fost reşedinţa preferată a acestui mare in ne- 
fericiri Domnitor. «Când a auzit că generalul Heisler a pă- 
truns cu armata in ţara românâscă, «Domnul de acolo de la 
Cotroceni aŭ tăcut sfat cu boieri! şi aŭ ales boieri deaŭ trimis 
la Porta ca să facă ştire la impărăţie că Nemţii aŭ intrat în 
țară 2). Când aŭ venit Magne Graful şi cu Preda Proroceanu 
să incredinţeze pe Donin că Nemţii vin in contra Turcilor 
şi fără gând răă contra Domniel şi ţărei «Măria Sa incă fiind 
gata să se ridice de la Cotroceni» şi aii lăsat purtători de 
grije pentru ţara si pentru zaherele. Şi Măria sa luând pe 
D-dei intr'ajutor, aŭ purces de la Cotroceni cu glâta M. S. 
cu Dâmna cu Cuconi şi cu tótă casa M. S. cu tótă boerimea 
cu jupânesele şi cu coconil lor cu Părintele Vlădica (Mitropolitul 
Teodosie, Episcopul de la Râmnic, Ştefan şi cu alţi egumeni 
de pe la alte Monastiri și alţi preoţi şi cliric aŭ mers la 
Monastire la Plătăresci 3). 

Atât in timpul lul Şerban Vodă Cantacuzino, Constantin 
Brâncoveanu cât şi in scurtul timp al domniei! lui Ştefan Vodă 
Cantacuzino, ai fost cronicari fie de curte orl contrari Curţei ; 
totuşi, ei nai putut să inregistreze tote evenimentele tim- 
pului lor, sai le-aii inregistrat numa! pe acelea pe cari eï le 
credeaii mal importante ca să rămână pentru posteritate ; dar: 
şi acestea sunt une-ori de un laconism revoltător, chiar când 
este vorba de curte. Nu existau pe acele vremuri jurnale nici 
obiceiul ca să se noteze cel puţin aşa disele «fapte diverse», 
«oficiale» orl «ne oficiale» ci tocmai mai târdiii aŭ inceput să 
vină in ţeră «gazeturi» franţuzesci ori nemţesci şi să incépă 
a se tipări şi in ţerile Române adică Bucuresci ori Iaşi câte: 
o mică gazetă orl revistă. 

Constantin Vodă Mavrocordat, avea că secretar al săă 
pe un tiner grec Constentin Daponte, care mai târdiă se 


1) Magasin II 134. 
2) Ibidem, 
3) Ibidem 145—146. 


www.dacoromanica.ro 


177 


călugăresce la Monăstirea Xeropotamului din Muntele Athos, 
sub numele de Kesarie. Acesta intre altele scrieri de mare 
interes pentru Ţarile Române !), ne face cunoscut peripeţiile 
resbâelor dintre Turci şi Nemţi, cari aŭ avut loc intre anil 
1736—1739. Aceste fapte diverse sunt traduse in franțu- 
zesce de savantul francez Emile Legrand, sub numele de 
Ephemerides Daces 2) de la care imprumutăm datele şi faptele 





Colonelul V. P. Năsturel 


Fost director al Pyrotechniel între anit 1892—93, Brevetat de marele stat-major, 
Profesor lu gcâla de poduri şi gosele, etc., autor al maï multor 
lucrări de valóre pentru care i sa acordat Medalia 
Bene-Merenti Ol. I. 


cari ne preocupă spre ale complecta pe cele ale cronicarilor 
noştri. 





1 D. Constantin Erbiceanu cunoscutul nostru elenist, a tradus în cronicarii 
greci“ câte va lucrări cum gi un mare număr de fragmente în diferite reviste din 
lucrările lui Daponte. 

2 La Paris în 1881 vol II. 


G. M. Ionescu.— Istoria Cotrocenilor. 12 


www.dacoromanica.ro 


118 
Nicolae Vodă Marvrocordat, trădat de boeri 


Țările n6stre, aŭ trecut in decursul vâcurilor prin grele 
împrejurări şi numai Pronia cerescă le aŭ scăpat din ghiarele 
puternicilor şi nesăţioşilor vecini, cari se folosâi de oti-ce 
prilej spre a le sfăşia. Causa residă in lipsa unul pact fun- 
damental, cari să hotărescă succesiunea in mod regulat la 
la tronul ţărilor. Din acesta isvorai consecinţele : 4) numeroși 
pretedenți la tron şi al II lăcomia turcescă care scia să pro- 
fite admirabil de aceste patimi aţâțate, așa că tronurile ţe- 
rilor române eraii puse la mezat. Unii domnitori, ca Şerban 
Vodă Cantacuzino, Brincovânu etc. sătui de mizeria turcesca 
işi intorseră privirile către Impăratul German, cari incepuse 
a invinge pe Turci, iar altii către Ruşi. 

Sublima Pórtă, vede pe de o parte puterea crescândă a 
Rusiei, iar pe de alta, necredinţa Domnitorilor români, faţă 
de Dânsa, şi de aceia trimite în Moldova pe Nicolae Mavro- 
cordat—fiul marelui Dragoman al Porţei Otoman,— Alexandru 
Exaporitul—cunoscut ca un om forte deştept şi mare filo turc. 
După tragica morte a lui Ştefan Cantacuzenul şi a tatălui săi «bo- 
gatului întru minte» Constantin Stolnicul, în anul 1716, P6rta 
îl transferă din Moldova in Muntenia. 

Boerii, erai divisaţi in două partide ; turceccă şi nem- 
țescă. Partida nemţescă însă era mai puternică, ea pro- 
fita de absenţa oştirilor turceşti şi tătăreşti, care erai trimise 
la Craiova contra imperialilor ; şi scrii lui Barbul Sărdariul, 
că înpreună cu căpitanul Pivoda care comanda o trupă de 
Kaiserlichi, să vină repede În Bucureşti ceia ce şi fac; trec 
Oltul în taină, daŭ tot prin păduri şi sosesc in Bucureşti în 
dimineţa qilei de 14 Noembre, când curtea nici nu se sculase. 
Imperialii pradă pe Vodă şi tot atunci vine şi Spătarul Go- 
lescu, Băl6nul Logofătu, şi cu soţi! lor inarmaţi ca nişte ca- 
tane ; daŭ ordin semenilor să pună armele jos, ceia ce şi fac. 

«Şi aŭ luat pre domn cu t6tă casa M. S. de iai dus cu 
Pivoda la Cotroceni cu pază tare, iar Golescu şi Băleanu s'aii 
dus cu Pivoda la casa Golescului, fiind şi tilharul cel mare 
Barbul Sărdarul cu dânşii, să se sfătuiască ce să mal facă. 
Deci incărcând şi ei prin carăte şi prin care ce aveati tot, saù 
dus şi el la Cotroceni după Domn. Dar ce jale mare şi ce ti- 
pete — dice Cronicarul — şi ce vaete era in târg de grâza 


www.dacoromanica.ro 


179 


catanelor ce umbla cu săbiele scóse şi cu puscile slobozin- 
du-le; cine le eşea inainte, tăia, omora, atita gr6ză era cit limbă 
de om nu p6te povesti. Că două grâze avea 6menii : de o parte 
de catane, de mârte şi de jafuri, de altă parte audea că vor 
să vie Tătarii.... Dumnedeu să le plătească celor ce a fost 
pricina!) In fine boeril se sfătuesc şi «de la Cotroceni fără 
nică o zăbavă ľaŭ dus pe domn la Târgovişie» şi de aci in 
Transilvania ?) In timpul captivităţei lui Nicolae Vodă Mavro- 
-cordat, vine ca locţiitor de domn fratele săii I6n Mavrocordat, 
care nu domneşte de cât dot ani şi plătesce tributul obştesc 
(1718). 

In locul săŭ vine iar Nicolae Mavrocordat Domn. O dată 
cu venirea lui, intră şi ciuma in ţară. Domnul însă cu jupâne- 
sele de frica ciumei ce se isvodise în Bucureşti aŭ trecut la 
Cotroceni ; După ce Domnitorul «pune la cale trebile Dom- 
niei şi ţărel fieşte cărui din boeri după cum sai cădut, aŭ 
gedut cu toţii la Cotroceni de vreme ce incepuse bla a se 
înmulţi şi in Bucuresci şi în tâtă ţara»?) 


Ră&sboiul 'Turco-Germano-Rus. 
1736—1739. 


La 7 Iulie 1737 armatele nemţesci intrând in țéra Ro- 
månésca cu cinci sai şase mil de 6meni, ajung până la Cotro- 
ceni unde'şi stabilesc lăgarul, iar Ghilany, generalul nemtesc, 
se instaleză ın palat la Cofroceni. Constantin Vodă Mavrocor- 
dat, audind de venirea catanelor, fuge la Olteniţa şi de aici 
cu ajutor turcesc merge contra Nemţilor; aceştia audind că 
vin Turcii, părăsesc repede Cotroceni! şi trec in Transilvania 
la Braşov. 

Mavrocordat sosesce in Bucuresci la 5 Iulie 1738, iar 
armatele sele le pune în bievuac pe platoul Cotrocenilor. ; 

In resboiul pe care Paŭ avut în aceste timpuri Turcii 
contra Nemţilor şi Ruşilor, Turci! ies biruitori. Sultanul ìn- 
cintat de ţinuta vitejescă a trupelor séle, în lupta contra Ru- 
şilor, dăruesce pe marele Vizir şi pe Soliman-Paşa din Ak-Serai 


1) Magasin IV 57—59 
2) Ibidem. 
3) Ibidem pag. 104—105. 


www.dacoromanica.ro 


180 


cum şi la cei-lalţi Paşi cari sai! distins in lupte, cu o mare 
sumă de bani, din care o parte să se impartă şi la ciohodari. 

Soliman Paşa, care acum era in Bucuresci, fiind un om 
forte sgircit, nu dă nimic la ciohodarii lui. Aceștia incep să 
fie puţin respectuoși faţă de paşă, care le reţinuse bacşişurile: 
sultanului; Paşa, ia pe cel intâiă Ciohodar ce-i se presintă şi-P 
gâtuesce cu propria sa mină pe la orele 3 dupe amiadi (adi 
6 ore p. m.), cel-lalţi Ciohodari věd, dar stai liniștiți de o 
cam dată; pe t'mpul nopței insă, să sfătuesc cu toţii să-I 
omâre. Pe când Soliman Paşa dormia mai bine, Ciohodarii 
năvălesc in locuinţa lui, făcend un sgomot infernal. Paşa descep- 
tat de strigătele şi vociferările Ciohodarilor, sare din patul 
seii gol, şi incalecă pe primul cal care i-se presintă şi fuge 
indată la palat la Cotroceni; dar aici găsesce porțile MGnăs- 
tirei inchise, atunci dă drumul calului iar el se ascunde in 
viele din jurul Monăstirei fără a fi urmat măcar. 

Domnitorul insciinţat, trimise ómenï spre a-l căuta şi cu 
mare greutate il găsi pe vit6zul Paşa, ascuns sub un butuc: 
de vi'ă; in asemenea posiţiune comico-tragică dacă ler fi 
vădut Democrit, ar fi ris până să-i plesnescă ochii, iar Era- 
clit să] plângă până să ï iasă ochii. 

Oamenii domneszci diaba "1 scot de acolo, şi °’! conduc 
in palat la Cotroceni, unde se afla Prinţul. 

La 94 Iulie 1739, Soliman Paşa după ce fu bătut de 
Nemţi se intorse la Bucuresci, unde Prinţul 1 eşi afară din 
oraş inainte cu musica, după aceia merseră la palat la Cotro- 
cení, unde luară prinzul impreună!) 


Chioşeul lui Alexandru Ipsilante. 


Am vedut până acum că d-nii işi aveai reşedinţa de 
vară la Cotroceni; cu tâte acestea noi găsim că ei locuiait 
acolo nu numai în tiupui verei, ci şi al erneï şi maï cu sémě 
când ţera se află in imprejurări grele; Monăstirea Cotroceni 
fiind inconjurată cu ziduri grâse şi intărite cu tunuri, dom- 
nitorii adesea ori işi aveai scăparea aici, unde era locul ceł 
mal sigur din capitală, de 6re-ce Mânăstirea cu zidurile eï era. 


1) Emile Legrand Ephemerides Daces II pag. 257. 


www.dacoromanica.ro 


181 


an fel de citadelă gata să reziste forţelor inarmate și chiar 
tunurilor. Ii mai găsim aici şi in timpul ciumei, holerei!) şi 
în fine de câte ori năvăleaii in ţară horde turcesci, tătăresci 
“ori nemţesci, domnul fugea la Cotroceni 2). 

Acel dintre Domnitori care s'a ingrijit mai mult de pala- 
tul Cotroceni a fost Alexandru Vodă Ipsilante, care a făcut un 
superb chioșc 3) la 17801) care chioșc a fost dărimat la 1893 
cu ocasiunea reconstruirei actualului palat regal. 

La anul 1783 luna Mai, Nicolae Vodă Caragea, sta la 
Cotroceni dând pe egumeni afară din odăile cum și din cele 
2 chioşcuri făcute de Alexandru Ipsilante, pentru că curtea 
nouă arsese şi acum era curtea arsă ^). 

Dar nu trecu mult timp aici căci la anul 1787 Octombrie 29, 
“sera Ja 3 ore (turcesci) a ars palatul de la Cotroceni impreună 
cu Monăstirea. Arderea a inceput din chioscul lui AJ. Vodă 
(Ipsilanti) şi aŭ ars tóte casele domnesci, şi cele egun'e- 
nesci.....5) 

In anul 1793 Alexandru Vodă Moruzi stă la Cotroceni; 
aici aşteaptă pe ambasadorul Rusiei Kutusof şi ii dă să pri- 
vescă jocul trupei de cumedianţi conduşi de Krunsteiter Ma- 
thieu ; tot aci la Cotroceni se juca şi cărţi din gros’). Dar in 
Decembrie 1795 boerii divaniţi aŭ intrebat pe Moruzi care 
aŭ avut stenahoria să stea la Cotroceni, care din cele 2 curţi 
«domnesci doresce să fie reparate, rugându-l să le răspundă. 


Cismeaua Beyzadelelor 


In timpul epidemiei de choleră de la 1796, Curtea lui Moruzi 
retrăgându-se la Cotroceni, Beyzadele Dumitru, Nicolae şi 
Gheorghe feciori beiului făcea preumblări prin pădurea Mo- 
năstirei. Into di eï găsiră un isvor cu apă fórte bună de 
beut ; Domnitorul se bucura foarte mult şi dă un hrisov ca 


1) Enile Le Grand Ephenarides Daces pag. 118 —119. 

2, Magasin istoric Tomul II pag. 143. 

3) Vegi fotografia Cotrocenilor. 

4) Sestine Viaggio pag. 5—7. 

5) G. I. lonescu-Gion Istoria Bucureştilor pag. 126. 

6) Biserica ortodoxă Română, anul XIII, p. 625 cf. Gion, Istoria Bucurescilor 
pag. 350. 

7) I. Gion, Istoria Bucurescilor, pagina 127. 


www.dacoromanica.ro 


182 


să nemursescă acest noroc al luminatelor Beyzadele şi porunci 
să fie numit acel isvor Cişm6ua Beyzadelelor!). 

Acestă cişmea pórtă adi numele de cişmeaua Davila re- 
parată din noŭ la 1863. Astă-di insă, se află in ruină. 


Căsătoria domnițel Caterina sora lui Vodă moruzi 


Tot la Cotroceni, sai petrecut cite-va evenimente cari 
merită să fie semnalate de 6re-ce s'au desfăşurat din partea Gar- 
ţel ca şi din partea boerilor, un aparat extia-ordinar. Acolo 
la Cotroceni sa săvârşit în Iulie 1793 căsătoria domniţei Eca- 
terina sora lui Vodă. Cu această ocasiune prin pitacul de la 
30 Iunie 1793. Domnitorul a rânduit epistaţi al nunţei. Un 
alt pitac din 3 Iulie 1793. Spătarul şi Aga pun la disposiţia. 
epistaţilor şi câte un zapciu de cei mari tu câte 20 oameni 
credincioşi după cum şi marele Postelnic a pus la disposiţia. 
lor 12 Postelnicei. Nunta a ţinut 5 qile cel puţin. Tot High- 
lif-ul bucurescean—cum am qice astă-di—a luat parte în care 
străluceaŭ bogăţiele risipite pe Domne, Domniţe şi jupănese 
cu rochiele lor de alageea, de ghermesit, de atlas, de sama- 
lagcea, tivilichiele de bela-coză cu blana de cacom, scurteicele 
de ghermesit albastru, blănite cu nafea, sculele preţioase, sal- 
bile de galbeni stambolii, nesfiele, iile cu şahac de fir. Bărba- 
ţii cu: antereile, giubelele blănite cu hârşii, cu vulpe, cu sa- 
mur, giubelele de postav roş, basmalele de treba nunţei, du- 
lamele, ilicile de postav ferenghiu blănite cu guși şi in lăun. 
tru cu nafea... şalurile de Anadol, incingind pe boeri, gugiu- 
manele de Astrahan care de care mai creţe... Apoi arnăuţii 
boerilor cu pieptare de argint, cu poturi de postav cu copce 
de argint, cu puşcă turcescă ghintuită poleită cu aur, cu pis» 
tóle in şal la briă! Dar apoi caii musafirilor veniţi călare,cu scări 
mari turcesci, de argint, cu oblăncu tot deargint...şi turbanuri 
cit dimirlia?. Să descrie cine pâte drâia de slugi purtând afu- 
mători în căţui de argint,stropitori de miresme, tave cu dulce- 
turï şi cafele să pomenescă cine nu-i cunâsce, diversele cete 
spătăresci şi agieşti inşirate pe la porta curţei până la camerile 
unde se trage danţul di şi n6pte. Dar boi intregi puşi la 


1) Istoria Bucu:escilor, pagina 311. 
2) V. A. Urecbiă Istoria Românilor V pag. 461. 


www.dacoromanica.ro 


183 


frigare, berbecii intorşi, vânaturile cele mai alese adunate de 
Avgi-basa cu vânatorii sei! Dar buţile desfundate cari in bă- 
tătura Monăstirei şi pe la r&spântil de poduri se deşertaŭ 
de popor. Dar putinele cu păcură aprinse n6ptea şi masa- 
lalele cu miile luminând curtea şi stradele de căpetenie. Ser- 
bare afară ïn tot oraşul; tunurile ce aŭ mai rămas de la 
bietul Mavroghene, acoper sgomotul puscelor şi pistâlelor ; 
boerii epistaţi ai nunţei cu natrămi de fir la bastâne ve- 
ghează in tâte părţile... 

La 5 Iulie după cununie şi nuntire, Domnitorul da boeri- 
mei uun mare ospăţ. Cu pitacul domnesc următor să dă bo- 
erilor un mare banchet. 

O altă nuntă săvârşită la Curtea lui Moruzi a fost acea 
a fiiului vornicului Slătineanu cu fiica vistiernicului Fili- 
pescu la 28 Ianuarie 1795. Mirele a fost adus la Curtea dom- 
nescă cu mare alaiul. 

Evenimentele cari se petrec in ţeră pe la finele seco- 
lului XVII şi inceputul celui al XVIII sunt nenorocite. Pasvangii 
pradă ţeră, în special Oltenia. Se răspândesce vestea că 
vin Pasvangil şi Cârjalil să prade Bucurescii. Mihail-Vodă Şuţu 
fuge, fug şi boerii, fuge şi poporul. Rămân Bucuresci pustii 
şi pe mâna crai.or də la Curtea Veche; Palatul şi biserica 
sunt ocupate de turci !); Ibrahim bosniacul care locuia la 
Cotroceni, este chemat şi curăţă Capitala de aceste haimanale?) 
Turcii stai la Cotroceni aproape 2 ani de qile, când se ìn- 
cepe din noŭ r&sboiul intre Ruși şi Turci, care ţine mai 
mulți ani. 

Ruşii continue resboiul cu turcii, Miloradovici 'și aşedă 
armatele pe platoul Cotrocenilor (1806) 

Ion Caragea căpătând domnia ţerei românesci in 1812 
intră în Bucuresci cu mare alaiă domnesc şi cu mulţi greci, 
care venéŭ pe procopselă. Cu aceștia insă, venea şi ciuma 
cuuoscută in popor sub numele de «ciuma lui Caragea» care ìn- 
cepe a secera cu o furie ingrozitre atitea vieţi omenesci?). Curtea 
la reşedinţa la Cotroceni, 4) La 3 Decembrie 1816 Domnitorul 
are grija de a rândui prin «lpistasia casei privigherei» casele 
Monăstirei Cotroceni să se rânduâscă şi să se deosibescă 


1) Archivele statului condica Cotrocenilor nota de sub pagina 3 şi Verso 
2) Dionisie Fotino Istoria Daciei IL 205—206 

3) Vezi Facultatea de Medicină, „Ciuma lui Caragea“. 

4) Ion Ghica scrisori pagina 29. 


www.dacoromanica.ro 


184 


câte-va odăi de jos şi sus şi pentru deosebite stări de boeri, 
care să servescă de «catafighion» (loc de scăpare) in contra 
ciumei care se ivise acum în diferite judeţe ale ţărei !) 

Caragea continue a sta mal departe yn timpul verei şi 
după stingerea ciumei. 


Tudor Vladimirescu la Cotroceni. 


La 1821, Tudor Vladimirescu venind cu armata sa de 
panduri trase in 16 Martie la Mănastirea Cotroceni ) pe care 
o întări cu şanţuri, cu trupe şi cu artilerie. De la Cotroceni 
dă Tudor Vladimirescu proclamaţiunea adresată către boeri, 
neguţătoii şi toţi locuitorii Bucurescilor, vorbindn-le de patrie 
şi cerându-le concursul $). In acea proclamaţie Tudor dicea 
că drepturile strămoşesci fiind nimicite de domnii Fanarioţi 
în unire cu boerii şi jafurile lor ne mai putând fi suferite, au 
silit poporul a se scula spre a le redobândi. Trupa lui Tudor 
Vladimirescu aşedată la Cotroceni, se ridica la vre o 5000 de 
Gmeni, afară de corpul de armată al lui Prodan şi Macedo- 
nski cari se urca la vre-o 500 de ingi $). 

Evenimentele de după 1821 până la 1848 se petrece fără 
importanţă pentru Cotroceni, sait cel puţin n'a fost cine să 
ni-le semnaleze. Cu ocasirmea Revoluţiunei de la 1848, nă- 
vălesc Turcii în ţeră şi apoi Ruşii sub Liders. La 10 Septem- 
brie 1848 Turcii sub Fuad Efendi şi Tinghir Paşa ocupă pa- 
latul şi biserica 5). Biseriea a servit ca ierbărie şi astă-di şi 
maï văd sfinţi cu ochi scoşi de Turci 

Nu scim dacă Bibescu-Vodă a şedut la Cotroceni; scim 
insă că Ştirbei-Vodă, nu numai a şedut aci dar sa interesat 
forte mult de acest sat. In timpul s8ă sa făcut şoscua a Co- 
trocenilor în 1852—1853. Sa mărif palatul şi sai reparat şi 
eele-lalte dependinţe. 

După anul 1859, Vodă Cuza ïa reşedinţa de veră la Co- 
troceni; în 1862, expuleză pe celebrul Archimandrit grec 


4) V. A Urechiă Istoria Românilor X pagina 997. 

2) Ion Ghica scrisori pagina 104 

3) Alexandru Pelimon catastrofa întâmplată boerilor în mnntelo Gavanul 
1824 pagina 98. 

4) C. D. Aricescu Istoria Revoluţiunei Romane de la 1821 pagina 186—187. 

5) Ion Heliadi Rădulescu, Istoria Regenerărei Românie! vedi Platoul Cotroceni. 


www.dacoromanica.ro 


185 


Nillos, Exarchul comunităţilor din Muntele Athos, pentru că 
ocupase parte din camerele palatului. 

După ce Cuza iscălesce abdicarea sa in n6ptea de 41 
Februarie 1866, este dus in casele lui Ciocârlan din strada 
Colţei, iar dc acolo la Cotroceni de unde apoi trece peste 
graniţă. 


Peincipele Carol I ia reşedinţa de vară la Cotroceni 


Alteța Sa Serenissimă Carol I de Hohenzolern-Sigma- 
ringen alesul Naţiunei, sosind în ţeră, își ia reşedinţa de 
vară la Cotroceni, în diua de 10/22 Iunie 1866. 

Iată ce citim in «Memoriele Regelui Carol I scrise de un 
martor ocular». , 

«De 6re-ce căldurile din oraş fac palatul princiar impo- 
sibil de locuit, Prinţul Carol, să strămută la Cotroceni! din 
apropiere. Cu tote reparaţiunile şi amenajările făcute in tim- 
pul Prinţilor Stirbey şi Cuza, totuşi Curtea, nu corespunde 
pretenţiunelor Prințului; acum însă — adeugă acelâşi me- 
morii,—Prinţul are datorii mai urgente de cât de a-și aranja 
casa mai potrivit şi mai demn 1)» 

Ce este drept, tânărul Prinţ de la 1866, — ustă-zi Rege 
glorios—a avut prea multe de făcut, prea multe de indreptat, 
şi prea mult de luptat, până să pună bazele României mo- 
derne. A trebuit deci să aştepte mai bine de 27 ani pâna 
să-şi aranjeze o «locuinţă maï potrivită şi mai demnă»; şi 
este cunoscut că, cine scie să aştepte, are deja pe jumătate 
succesul asigurat. 

Da Sire! 

Aţi asceptat, dar succesul dobendit de Majestatea Vâstra 
a fost nu pe jumătate ci complect asigurat; proclamarea 
independenţei visată de vâcurl de voivozi noştri. Aţi condus 
armatele pe câmpul de glorie. Aţi inălţat România la demni- 
tatea de Regat, V'aţi făurit cor6ne de oţel—odor scump şi ne- 
prețuit, pentru care ori-ce Român este dator a şi vărsa sån- 
gele până la ultima picătură, când Corâna şi Ţera o va cere.— 
Aţi pus basele dinastii iubite şi aţi asigurat Regatului Român, 
locul pe care trebuia să-l ocupe in concertul statelor euro- 


1) Pag. 438 vol I. 


www.dacoromanica.ro 


186 


pene. Pentru tote aceste visuri realisate, istoria nâmului nos- 
tru va inscri cu litere de aur in paginele ei faptele cretorului 
României moderne, ale lui Carol I cel Mare şi cel Inţelept 3). 

Sub ast-fel de auspicii nı se presinta construcţiunea fru- 
mosului palat regal de la Cotroceni. 

Este ceva hotărât in natură că tote lucrurile se nasc la 
vremea lor, că tote lucrurile 'şi iaŭ schimbare in timp şi in 
spaţii sub influenţa vremurilor şi îimprejurăr lor. 

Vechiul palat nu mai corespundea cerinţelor timpului 

Alteța Sa Serenissimă Princepele Carol I incă de la 21 Iu- 
lie 1871, Işi alege loc la Sinaia pentru clădirea Castelului Pe- 
leş. La17 Maiŭ M. M. L. L. iaŭ reşedinţa de vară în casele 
Monastirei de la Sinaia. 

In anul 1883 Septembre in 25 se inagurează Castelul Peleş. 

De la acâstă dată Palatul de la Cotrocei continuă a fi, ca a 
II-a reşedinţă Domnâscă. 


Dărămarea vechiului Palat de la Cotroceni. 


După ce sa stabilit in mod definitv succesiunea la tron 
in anul 1888 a Alteţei Séle Regale Princepelui Ferdinand şi 
urmaşilor A. S. Regale, Guvernul hotărăsce dărămarea ve- 
chiului Palat ca, pe locul lui să se ridice un altul mai măreț 
şi mal potrivit demnitatei ţărel şi familiei Regale, ca una ce 
este din cele mai ilustre familil domnitre din Europa. 

In anul 1893 Maiii 18 sš deschide guvenului un credit de 
L. 700. 000 pentru dărămarea vechiului palat şi construirea. 
celui noŭ. 

D-l Architect Paul Gottereau, este insărcinat cu dirigerea 
lucrărilor. 

Cu ocazia dărămărei vechiului Palat, s'a dărămat şi chioşcul 
făcut de Alexandru Vodă Ipsilanti in anul 1775. Acest chioşe 
se afla lângă casele egumeneşci, saii, unde se afiă astă-zi ca- 
merile de servicii ale marelui maestru al Palatului. Chioscul 
avea o inălțime de peste 20 metri, plus 22 metri înălţime co 
linei Cotrocenilor, se ridică cu privirea la inălţime de peste 





1) Acest capitol a fost citit ca conferinţă la societatea geografică Română in 
şedinţa publică de lu 9 Aprite 1901. 


www.dacoromanica.ro 


187 


42 metri de asupra nivelului ordinar al Capitalei. Din acest 
chiosc se vedea intrega capitală cu imprejurimile. 

Chioscul avea o masă de piatră în mijloc pe basa căreia 
era scrisa dată fondărei chioscului 1775 după cât 'mi aduc 
aminte. Ce sa făcut cu acea preţi6să piatră nu sciù. 

Am rugat pe un ilustru român—care pârtă un deosebit 
interes inscripţiunilor de pe monumentele nâstre—să'l râge 
pe d-l architect să-i spună unde este acea piatră cu inscripţi- 
unea şi-i respunde, că nu scie, 

Ar fi de dorit ca onor. Guvern, la dărămarea unor aseminea 
clădiri cun trecut 6re-care istoric, să pună în vedere Archi- 





Colonelul Culcer 


Fost ca comandant al Regimentului I Geniii de la Cotroceni între aniy 18971—190k 
şi brevetat de stut-major, actualmente detaşat la brigada din Dobrogea. 


tecţilor diriginţi, ca orï-ce inscripţiuni ar găsi pe acele mo- 
numente să le trimită Musăului de Antiquităţi căci ìn aceste: 
inscripţiuui ca şi în vechile chriscre, se afla adeverata şi 
istoria vie a trecutului nostru românesc. 

Anul 1897. — Acest an este nefericit pentru ţară şi în; 
special pentru Augusta familie regală; A. S. Regală Principele 
Ferdinand, moscenitorul presumtiv al corânei, se imbolnă- 
vesce la 1 Maiă, se credea că Alteţeu Sa are o simplă indis- 
posiţiune trecătâre. 

Cu ocasiunea paradei de 10 Maiii, lumea observă ab- 


www.dacoromanica.ro 


138 





senţa A. S. R. «Unde este Prinţul de nu se vede la acestă 
s&rbătore ?» se întreba unil. «Este cam bolnav» răspundea 
alţii, şi vestea acesta străbătu ca un curent electric prin 
mulţime. 

Ceea-ce se păruse la inceput o «simplă indisposiţie» se 
constată acum că bóla este mult ma! gravă de cât se aş- 
teptai 1). 

Măria Sa Regele face apel la sciinţa medicală română ; 
trei medici sunt chemaţi lângă patul Augustului bolnav şi 
anume: D-ri! Buicliu, Cantacuzino şi Kremnitz, cari combat 
bóla la început cu óre-care succes. 

Bóla insă se agravâză de odată in mod violent, cu înce- 
pere de la 11 Maiii. La 7 ore dimineţa doctorii intruniţi in 
„consult, constată formarea a tre! focare de broncho-pneumo- 
nie in plămânul drept. De la acestă dată medicii aŭ avut a 
lupta cu tâte calamităţile unor complicaţiuni, ce saii ivit de 
o dată. 

Suveranii, A. S. Regală Principesa Maria, medicii, per- 
sonalul Palatului, erai cu toţii intr'o continuă veghiere. N6p- 
tea de 16 August a fost ingrozitore. 

Scenele petrecute atunci aŭ fost sfâşietore; nu le mai 
reamintesc, căci sunt prea vii in amintirea poporului românesc. 

A. S. Regală Principele Ferdinand, ajunsese de o extremă 
slăbiciune. 

Era o mare temeresă nu isbucnâscă o crisă care se şi ivi. 

Când s'a declarat crisa, tote speranţele de scăpare eraii 
pierdute pentru un moment, şi consternarea atât la Palat cât 
şi in public a fost de nedescris. 

In tot timpul cât a durat suferinţele A. S. Regale, a fost 
un adeverat pelerinagiă la Palatul de la Cotroceni. 

Omeni şi babe din tote unghiurile ţărei veneau saducă 
lecuri A. S. Regale, cari cum se pricepeaii. 

Călugării aduceaŭ lemn sfint şi lucruri de leac ; iar unele 
călugăriţe de prin Oltenia ca şi de prin fundul Moldovei, ve- 
neaŭ la biserica de la Cotroceni să facă rugăciuni şi acatiste 
pentru insănătoşarea Augustului bolnav. 


4) Asupra acestel cestiuni, d. Const. A. Păun, oficer în reservă a scris o 
brognră în 1897, de 40 pagini intitulată „Bóla de cure a fost lovit A. S. Regală 
Principele Ferdinand cu o schițare istorică de la intemeierea țărilor Române până 
astă-ţl“ şi de care m'am servit ìn unele jărţi. 


www.dacoromanica.ro 


189 


Bóla insă se agravă din ce in ce; medicii, ce e drept 
aŭ făcut sforţări uriaşe pentru salvarea A. S. Regale. 

Inhalaţii de oxigen, injecţiuni cu pilo-carpină, cafeină, 
chinină, băi reci de 8 şi alte m&suri—pe care nu le cunosc 
in intregimea lor — aŭ fost luate grabnic. 

După ce consiliul miniştrilor insistă cu multă stăruință 
pe lângă M. Sa Regele să aducă şi un medic strein, M. Sa 
Regele, a respuns că se simte fârte măgulit că intro impre- 
jurare aşa de gravă ca aceia prin care trece astă-di dinastia 
I se arată un interes atât de viii; că inţelege ingrijirile Con- 
siliului ce justifică pe deplin sentimentele cei conduc, are 
insă tótă increderea in medicii români care caută pe Prin- 
cipe. 

In diminâţa dilei de 16 Maiă buletinul medical anunţă 
că starea Alteţei Sale este fârte gravă, bóla era in apogeul 
ei, căldura atinsese 40° ceia-ce este teribil in cazurile de fe- 
bră titoidă. Imediat curtea Palatului de la Cotroceni se um- 
ple de lume; 6meni din tâte stările sociale şi de tóte naţio- 
nalităţile: nemți, unguri, evrei, turci, etc., eraii amestecați 
priutre români; era o adevěrată mare de capete; t6tă lumea 
aştâptă cu o mare emoţiune noutăţi despre starea Augustu- 
lui bolnav; o profundă tristeţă să zugrăvea pe feţele tuturor, 
forte mulţi plângeau, era, după expresiunea unul cronicar 
«0 jale adâncă cât limba omenâscă nu pâte să o spue». Către 
orele 41/, Măria Sa Regele iese in balcon cu micul Principe 
Carol in braţe şi cu glas tare şi forte emoţionat, spune mul- 
țimei: «Prinţul a scăpat, el este mai bine» intr'adever bóla 
era in declin. 

Nici odată n'am v&dut o mai repede schimbare din in- 
tristare in bucurie. 

Nici odată nu m'am putut convinge mal bine de principiul 
lui Dumas «că cel mai puternic sprijin al unu! tron nu sunt 
de cât inimile supuşilor». 

Doctorul Buicliu impreună cu colegi! lui, aŭ făcut tot ce 
omenesce era posibil, Prinţul de 2 ori a fost scăpat. căci de- 
2 ori până acum a fost aprâpe in agonie. 

Consiliul Miniştrilor insistă din noŭ pe lângă M. S. Re- 
gele să aducă un medic strein -— de şi toţi aveaii absolută 
incredere in proced urile medicilor români; totuşi motive de 
un ordin superior, că A. S. Regală aparţine Ţerei şi nu este 


www.dacoromanica.ro 


190 


bine ca Ţara să nu facă tot ce este posibil pe lume spre a-L 
salva. 

Guvernul nu-şi pote lua r&spunderea faptului de a nu 
fi epuisat t6te mijlâcele de vindecare; nici medicii curanţi, 
nu sunt bucuroşi că li să lasă numai lor responsabilitatea 
unei împrejurări aşa de grave. 

Imploră deci pe M. S. Regele de a le permite aducerea 
unei somităţi medicale străine. 

M. S. Regele invins de aceste argumente, a respuns că 
va îndeplini dorinţa Ţărei cu tótă mâhnirea sinceră ce-l cau- 
séză acestă dorinţă şi că să-l lase timpul a vorbi cu medicii 
curanţi. 

Medicii curanţi ceruseră de mult aducerea unei somităţi. 

M. S. Regele atins de accentele căldurâse ale medicilor, 
le mulţumi încă odată pentru jertfele ce fac şi promise că 
va telegrafia imediat unei somităţi streine ceia-ce şi făcu, 
chemând telegrafic pe D-nul Profesor D-r von Leyden din 
Berlin, rugându-l să vie imediat la Bucuresci. 

D-rul von Leyden venit la Bucuresci, aprobă în totul 
cura medicilor români. 

In timpul de la 16—28 Maii, bóla r&măsese aprópe sta- 
ţionară cu mici excepţiuni când în bine când în rei. 

Augustul bolnav pe la începutul lunei Iunie intră în 
covalescenţă. 

Graţie sciinței şi devotamentului medicilor, graţie cons- 
tituţiunei robuste şi vigârel tinereţei şi in fine graţie rugă- 
ciunilor unui întreg popor către cel A-Tot-Puternic, A. S. 
Regală este scăpat. 

Către finele lui Iunie medicii hotărăsc transportarea 
Augustului bolnav la Sinaia, ceia-ce s'a şi făcut imediat cun 
vagon anume construit în acest scop. Voiajul sa executat in 
cele mai bune condițiuni. 

Alteța Sa Regală era in afară de orl-ce pericol. 

Aşa dar geniul cel bun a învins. 

Nu mai insist asupra nenorocirilor ce ar fi causat un 
desnodământ fatal. 

«Reul ţărei n6stre — dice M. Kogâlniceanu — ni-l spune 
istoria n6stră; ni-l spune suferinţele poporului. Fie-care pa- 
gină din analeie nâstre dacă le-am stârce, va curge singe şi 
lacrămi. Reul țerei nâstre, ni-l spune un proverb: Schimbarea 
Domnilor bucuria nebunilor». 


ai 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XV 
Parcul Palatului regal 


A fost în vechime unit cu actuala grădină Botanică până 
al anul 1852, când &a construit şos6ua Cotrocenilor, din or- 
dinul Principelui Barbu D, Știrbey. 

In anul 1860 să inființeză prima grădină Botanică în 
Bucuresci pe locul ocupat adi de Parcul regal şi coprindea : 
porţiunea de loc de la cantonul grădinarului, până la ultimul 
şir de platani din faţa colinei; iar din marginea şoselei, sa 
întindea până în dosul Asilului Elena Domna 3). In 1878 gră- 
dina Botanică este strămutată in Bucuresci, iar locul remas 
liber prin strămutarea grădinei, întră, in alcătuirea Parcului 
regal. Parcul a fost plantat şi adaptat potrivit cu menirea sa. 
Dacă întregul parc este splendid, apoi valea riului «Domnei» 
este incântătore; alăturea de arborii seculari vedi boschete 
superbe de lilieci şi clematită, bradi şi pin! alpini, platani, 
castani să&lbateci etc. Vedi in fine natura fasonată de mâna 
măâstră a omului, păriul Dâmnei cu susurul seii plăcut curge 
incet şi liniscit iar paralel cu dânsul seaflă o alee—altă dată dru- 
mul vechii ce conducea din Bucuresci la Cotroceni,—pe laturele 
căreia se află plantați salcâmi al căror fruct sémănă cu roş- 
covele, iar ramurile lor se întâlnesc ast-fel, că in timpul verei 
formeză un fel de boltă umbrâsă. 

Pe incântătârea colină despre Asil şi la 20 de paşi de riul 
Dâmnei, se află mormântul şi mausoleul Principesei Maria de 
România, trecută din viaţă la 2%, Martie» 1874, in urma unei 
bóle de scurtă durată. In mausoleii se află statua Principesei, 





1) Vedi grădina Botanică. 


www.dacoromanica.ro 


192 


aşa cum a fost in minutul când sa mutat din acestă lume. 
Statua este lucrată in marmură de sculptorul Storck (senior) 
lucrare de o mare valdre artistică. La intrarea in mausoleu 
să citesce versetele biblice «Nu este aicea, ci sai sculat» iar 
pe baza postamentului: «Nu a murit, ci dorme». !) 

Mausoleul este construit în 1894—95. In faţa monumentu- 
lui se află mormântul Principesei, acoperit de flori, cu crucea 
pe care! scris: Maria, iar la pici6re se află o placă de bronz 
fixată pe o altă marmoră pe care se află sculptată corona 
princiară. 

Pe placa de bronz este tipărită scris6rea adresată cu a- 
cestă ocaziune de Alteța Sa Serenissimă, d-lui Lascar Catar- 
giu, pe atunci, Președinte a: Consiliului de miniştri, iată acea. 
scris6re : 


Scumpul meŭ Preşedinte al Consiliului de Miniştri, 


A-Tot-Puternicul a mutat din acestă lume de suferințe 
pe singurul şi duios iubitul nostru copil. 

Dacă ar mai fi fost nevoe a Ne încredința de dragostea. 
țărei către Noi, apoi nimic alt nu Ne-o putea dovedi mai 
mult ca aceste durerâse dile, în care sentimentele de com- 
pălimire sincere ale tuturor Ne-au fost ca. o mângăere în 
adânca Nósti à jale. 

In asemenea împrejurări, simt un îndemn puternic a 
spune ţărei Mele că, asemenea precum densa M'a sprijinit 
cu iubirea el în momentele cele mai grele ale vieţei Mele, 
asemenea şi Eù ME voii sili a-i întorce cu prisos binele care 
Mi l'a făcut. î 

Amintirea cea maï dulce, pe care repausata Nostră fiică 
Ne-a lăsat, ca un scump odor, este nemărginiiul ei amor 
către patria în care s'a născut, amor care era atât de viii, 
în cât chiar la frageda-i vîrstă, în cea dintii depărtare în 
streinătate, Ea se simţi cuprinsă de dorul țărei Legea co- 
pilei nostre, limba ce Ea vorbea, n dobândit o nout sfințenie 
pentru Noi, căcă fie-care cuvent românesc, Ne va fi de aict 
înainte un răsunet al acelui glas pe care nu-l vom maï audi. 
pe pământ. 


1) Vedi mausoleul Pi incipesel. 


www.dacoromanica.ro 





Mausoleul Principesel Maria 


G. M. Ionescu.—lstoria Cotrccenilor. 


www.dacoromanica.ro 





13 


194 


Sa rupt într'adevăr în cercul restrâns al Familiei nostre 
cea mai duidsă legătură, însă o legătură mai tare ne unesce 
acum cu Familia Nostră cea Mare: Poporul român, care 
împreună cu Noi plânge copilul Nostru şi al Sti. 

E o sacră datorie pentru Dómna şi pentru Mine, de a 
arăta fie-căruia şi tuturor din adâncul mânhnitei Nostre 
inimă părintesci, recunoscința cea maï fierbinte, rugându-ă a 
înălța împreună cu noi rugi către A-Tot-Puternicul, ca să 
Ne dea tăria şi răbdarea de care avem nevoe în încercarea 
la care El, Ne-a supus !). 


Dumineca Pascelor 31 Martie 1874. 
Carol 


Casa ţărănâscă din Parcul Palatului 


In curtea palatului şi anume in partea despre Institutul 
Botanic se află o casă terănescă, cum se věd prin imprejuri- 
mile Bucurescilor dar mal cu semă prin judetul Dimboviţa. 

Ea este prevădută cu tâte ustensilele necesari unei fe- 
mei gospodine de la ţară ; ici vedi ţestul de copt pâine, din- 
câce, atârnate căldări de streaşina casei, dincolo, óle puse in 
pari; in casă se ved lăvicidre, velinţi, un tron (un fel de 
ladă) etc. 

In dosul casei se află o mică grădiniță in care se cul- 
tivă flori ce obişnuesc femeile şi fetele ţăranilor ca: crăițe, 
gălbenele, talii, ochiu boului, şi nelipsitul busuioc; iar pe 
gardul grădinei tivgele, tărtăcuţile şi bostăneil işi arată gal- 
benele lor volume. 

Alteța Sa Regală Principesa 'Maria, se zice că a pus să 
construescă acestă casă, în amintirea unei case în care sa 
adăpostit ìn timpul unei ploi, pe când se află la preumblare; 
cred insă, că construcţiunea eï, trebue să aibă un scop 
mai inalt. 


Incheiere 


Vechiul palat, clădit de Şerban Vodă Cantacuzino, a a- 
pucat in timp de 220 de ani, qile triste, qile nenorocite pen- 
tru ţară, unde paşii turci de la Silistra, Rusciuc ori Vidin, 


1) Veţi şi opera Trel-deci de ani de Domnie ai Regelui Carol I vol, I p. 309-310, 


www.dacoromanica.ro 


195 


saii mal sciii eŭ de unde, şedeai intrânsul ca la el acasă. 
Când Elcil nemţesci, consulii rusesci, băteaŭ din picior dom- 
nitorilor în acele gr ele timpuri când cădusem atât de jos in 
dreptul public otoman. Dar ca şi templul lui Zorobabil, a a- 
pucat şi vremuri bune: timpul renaşterei nóstre naţionale 
căci în el a locuit primul domnitor al Principatelor unite 
române, apoi Alesut Naţiunei de la 1866, Alteța Sa sereni- 
simă Principele Carol I de Hohenzollern astă-dï Rege glosios. 

Urăm noului palat, ca să vadă într'insul pe Carol II im- 
părat al Româniior. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XVI 
Asilul Elena Domna 


Estr situat pe una din cele mal frumese posiţiuni din 
imprejurimile Capitalei, pe colina Cotrocenilor la o depărtare 
de un chilometru, spre miadqă-di de palatul Regal. 

Iniţiativa infiinţărei Asilului, se datoresce mărinimiet 
Principesei Elena D6mna, soţia reposatului Domnitor Alexan- 
dru I6n I Cuza; insă terminarea şi definitiva lui complectare 
în forma şi organisațiunea sa actuală, se datoresce inaltel so- 
licitudini a Măriei Sale Dâmnei şi Regine Elisabeta; ca drept 
recunoscinţă, saă scris cu litere de aur pe frontispiciul fru- 
mâsel clădiri, numele Mărielor Lor: 


Asilul Elena Dómna şi Ateneul Elisabeta 


Ambele fondatâre aŭ făcut fie-care, câta un călduros 
apel la caritateu românescă ìn două restimpuri la cari a şi 
respuns cu prisosinţă şi astfel s'a inființat Asilul. Atât biogra- 
fiele cât şi fotografiele principalilor donatori ai acelor pe care 
le-am putut găsi—sunt puse in «Panteonul Asilului» iar ale 
tuturor, în «Cartea de Anr» a Ministrului Cultelor şi Instruc 
țiunei Publice. 

Foniatârele Asilului aŭ fost secondate în opera lor ca- 
ritabilă de soţii dr. Davila şi Ana Davila şi ale căror nume 
vor fi pronunţate cu veneraţiune şi recunoscință de copilele- 
Asilului, cum şi de toţi acel cari simt românesce 

Aceste distinse şi caritabile personagii aŭ avut nu nu- 
maï bună-aoinţă şi dragoste părintescă, ci şi o credinţă adincă. 


www.dacoromanica.ro 


197 





în progresul operei lor. Resultatul muncei lor, a incoronat 
cu succes opera lor; căci, ce nu intreprinde omul şi să nu 
reuşâscă când are dragoste ? dragostea este mare lucru, Dum- 
nedei insuşi, dragoste este. 

După cum vom vedea și mal departe, acestă insţituţiune 
de cultură inaită, este o creaţiune eminamente caritabilă, care 
face onóre nobilelo: fondatâre, carităţui românesc! şi in fine 
Terei. 

Aceste dise, să aruncăm o privire retrospectivă şi să ve- 
dem care a fost starea copiilor orfani până la 1775, când 
Alexandru Vodă Ipsilante a inființat in Bucuresci primul 
«Orfanotrofion» (Asil pentru întreţinerea şi educaţiunea co- 
prilor găsiţi) cum şi după acesta. 


Ajutorul săracilor în trecut 


Când am tratat despre scopul înfiinţărei mănăstirilor, 
am vă&dut intre altele că pioşii fondatori şi donatoii, preve- 
deaŭ în actele lor şi ajutorul săracilor. 

Mănăstirele, aŭ purtat acestă sarcină pe cât le permitea 
vremurile. Văduvele primeau ajutâre in natură... şi nu era 
mic nici numărul eopiilor, ce-şi primea crescerea prin M-ri, 
Era însă o clasă de săraci, cărora mănăstirele nu putea să le 
dea ajutor direct. Aceştia erai copiii prea mici, rămași or- 
fani, dar mal ales, cel nelegitimi. Păzitâre a bunelor moravuri, 
biserica i-a persecutat... pe aceştia, pentru păcatele părinţilor 
lor şi ast-fel nici nu era dispusă a le da ajutor. In trecut 
numărul săracilor de acestă categorie era fără indoială fârte 
mic; insă de pe la finea secol. XVIII-lea maï ales prin oraşe 
a crescut fórte mare ). | 

Alexandru Ipsilante 1774—1782 unul din Avtenţil fana- 
vioţi cel mať cu dor de inimă pentru ţ6ra românescă —infiin- 
46ză in anul 1775 un asil şi spital de copil, numit «Orfano- 
trophion» lângă biserica cu toţi sfinţii 2). Tot el infiinţeză şi 
casa numită: «Cutia Milelor» intre alte şi pentru ajutorul co- 
piilor săraci 8) 


1) Iòn Slavici, Asilul Elena Dâmna Sibiii 1884 pag. 3. 
2) V. A. Urechiă, Istoria Romanilor Il pag. 201. 
3) Dionisie Fotino II p. 172. 


www.dacoromanica.ro 


198 


Succesorii lui Ipsilanti, aŭ grijă şi de acest azil şi spita 
de copii, căci erai 6meni şi inima li se induioşa, când ve- 
deaii lângă biserica unde orfanotrophionul fusese pentru 
prima 6ră instalat, câte 30—40 de copil, fără tată fără mamă; 
surizind ingeresce, primului strein care se apropia de el. 

EI aŭ fost nutriţi din banii care se luai din «Cutia mi- 
lelor» 1), 

Nicolae Vodă Caragea, numesce de la 20 Noembre 1783 cal 
coctor al Orfanotrofiei, pe Polihronie?) Mihail Vodă Şuţu, 
rânduesce o anchetă la institutul Orfanotrofiei in diua de 24 
Ianuarie 1784. Intregul Divan era insărcinat să cheme pe epi- 
tropi ca să-și dea socotela de venit şi cheltuială «care soco- 
telă să o teorisiţi cu deamănuntul, urmând după cuprinderea. 
chrisovului Orfanotrofiei şi inchieind socotelele . .. . să ne 
arătaţi inscris prin anaforia 5). Acestă auaforă n'a dat ròdele 
aşteptate; pe d'o parte din causa greutăților prin care a tre- 
cut ţera românescă, iar pe dealta din neingrijirea guvernelor 
care sai succedat, 

In anul 1786 Iunie 2l, Nicolae Vodă Mavroghene nu- 
mesce ca doctor la Orfanotrofie pe dr. Silivestru cu I6fă de 
25 taleri pe lună *). 


Donaţiunile Mitropolitului Filaret al 1I 


Pe la finele secolului trecut Filaret II Mitropolitul Un- 
gro-Vlahiei — unul din cei mai filantropi bărbaţi ai epocel, 
a cărui viaţă a fost un şir de fapte piose şi de devotament, 
a lăsat prin testamentul sei din 1792, o avere colosală, pentru 
întreţinerea şi educaţiunea copiilor orfani. Ac&stă avere constă, 
din mal multe moşii, locuri şi hanuri in Bucuresei*) intre 
care şi marele han numit al Mitropolitului Filaret, unde trăgèŭ 
nemţii şi ungurij, care han se afla pe locul unde este astă-di 
Tâtrul Naţional $). 

Alexandru Vodă Moruzi impreună la anul 1793 acesta 
avere, cu cea a Cutiei mile'or; desființeqă comitetul alcătuit. 


1) G. I. Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor p. 663. 

2) Urechiă I 382. 

3) Ibiclem. 

4) Hidem IIl p. 79. 

5) Note şi doc, relative la Asilul Flena Dâmna Bucuresci 1870. 

6) Locot.-Colonel Papazoglu Istoria fondărei oraş. Bucuresci p. 130. 


www.dacoromanica.ro 


199 


din notabilităţile Capitalei şi Cutiei ast-fel sporită, o pune sub 
administrarea directă a Statului. De aici inainte, Cutia e ad- 
ministrată de vârnicie, prin fuucţionari plătiţi, 

Putin in urmă să desfiinţâză Asilul şi doicile si risipesc 
prin mahalalele Bucurescilor, ca să crescă copil «de cutie» 
ne la casele lor. 

Pe la inceputul secolului nostru, numărul copiilor «de 
cutie», era de 200—210. Insă Cutia fiind reii administrată, doi- 
cile nu se plătiaii regulat şi copii rémànéŭ la voia intâmplărel. 





Locotenent Colonel Săulescu 


Fost la Reg. 1 Geniu Ajutor de Comandant, actualmente! director a: gcóleť mi- 
litare din Craiova. 


Principiul, de a le da pe lângă îngrijirea materială şi o cres- 
cere potrivită cu imprejurările, era perdut din vedere ; o parte 
din tr'enşii, periaŭ in lipsă de indestulătóre ingrijire. alţii 
erau adoptați de doicile lor orí de alte familii, iar alţii iși 
căutau adăpost prin m-ri şi cei maï mulțí—póte—sporiaŭ con- 
tingentul 6menilor fără de căpătâsuii. 

Cât pentru averile cutiei milelor «indată ce au fost con- 
fundate cu ale Statului şi luate de sub controlul publicului, 
ele, incetul cu incetul saŭ perdut. 


www.dacoromanica.ro 


200 


Acestea s'au intâmplat mai ales în timpul deselor schim- 
bări de domni și in cursul revoluţiunei de la 1821, când în- 
cetéză orl-ce control. 

Cu tâte acesta cutia mililor există și în timpul domniei 
naţionala şi are averi şi venituri insemnate. Ast-fel in timpul 
domniei lui Alexandru Vodă Ghica, Statul cumpără spre a 
zidi Teatrul Naţional—Hanul Filaret, cu suma de 20.000 lei 
din averea «cutiei,» insă, fără ca să fi plătit preţul de cum- 
părare, 

In timpul Regulamentului organic, se fac conform cu ideile 
cuprinse în testamentul mitropolitului Filaret, statute pentru 
crescerea copiilor săraci. 

Cităm din aceste următâre articole : 

Art. 43. Toţi copii s&rmani carl se vor cresce ìn acest 
institut se socotesc mal cu osebire aï Statului, în cât stăpâ- 
nirea după trebuinţele séle, va putea să-i intrebuințeze după 
cum va socoti mai cu cuviință, luând ìn băgare de s6mă şi 
fii esca lor aplicare. 

De la 7 anl în sus, băeţii să se despărțescă de fete şi 
băeţii să încâpă a inveța carte la şcâla naţională. 

Art. 45. Când băeţii vor ajunge in vârstă de 12 ani, să 
se dea la mesteşug saŭ la ostăşie, fieşte care după aplicarea 
sa, iar cei ce vor da semne de duh mai înalt şi de sciinţă la 
învăţătură, să se aşede în şcâla naţională, ca făcând tot cursul 
învățăturilor, unil să se trimetă la academiile Europei, ca să 
aducă in ţeră şciinţele şi mesleşugurite de lipsă, şi alţii să 
se intrebuinţeze în slujba Statului. 

Art. 49. Când va cere cine-va din copil institutului, ca 
să-l ia de sufldț, sau numai ca să-l crescă, şi pe urmă să-l 
căpătuiască, să-i se dea cu legături înscrise şi chezaşii te- 
meinice, insă băeții ori de ce vârstă vor fi, iar fetele de se 
vor cere de parte bărbătescă, să se dea numai până la vârsta 
de 8 ani, iar cerându-se de parte femeiască, cunoscându-se de 
cinstită şi in oraş—care stare, să i se dea de orl-ce vârstă 
şi fără de intârdiere, căci sfârşitul acestui institut, fiind buna 
căpătuire a sărmanilor 6meni, nu trebue să impedice noro- 
cirea lor. 

Art. 50. Fetele care până la vârsta de 16 , nu se vor fi 
luat de nimenea, acelea să aibă direcţia grija de a le căsă- 
tori, sau ale ageda la vre-o casă cinstită, ca să nu-și piardă 


www.dacoromanica.ro 


20! 


şedând inchise in Institut, norocirea ce vor putea găsi fiind 
afară. 

Art. 51, Fetele ce vor ajunge in vêrstă de 10 ani, să se 
ia din institutul acesta, ca să se aşeze la alt institut, care să 
nădăjduesca a se intocmi intr'adins pentru desăverşita cres- 
cere şi temeinică inveţătură a fetelor de asemenea verstă 1) 


Ce wa făcut cu averea Orfanilor? 


După tâte cercetările făcute relativ la testamentul Mi- 
tropolitului Filaret, nu saii găsit in archivele Statului nici 
în cele ale Eforiei Spitalelor Civile; base dice că ar fi fost 
sustras şi rupt de persânele interesate de a instrăina averea 
orfanilor in folosul lor propriii 2). 

Din tâte hàrtiele atingătóre de bunurile lăsate de Mitro- 
politul Filaret, există in diua de adi un proces-verbal al Sta- 
tului administrativ din intâia domnie reglemeniară, din care 
se constată că guvernul a cumpărat hanul lui Filaret, averea 


orfanilor,—spre a construi actualul Teatru Naţional. 
In raportul d-lui ministru al controlului din anul 1860, 


către ministerul finanţelor, inseratin «Monitorul Oficial» No. 
214, acel an, prin care face dare de semă a conturilor tutu- 
ror caselor ce se afla in revisiunea controlului până la 1 Ia- 
nuarie 1858 se citesce următârea notă relativă la reservele 
casei făcătâre de bine: «Dimpreună cu lei 1140 0 destinaţi 
«pentru clădirea de institut pentru copii sermani, cu acest 
«prilej şi spre impăcarea cugetului, insemneză ca acestă casă 
«sa năpăstuit cu luarea hanului ce avea şi de la care trăgea 
«un folos anual peste 20000 lei, pe al căruia loc sa clădit 
«teatru, şi pentru care prin legiuirea obstescel adunări, d'in- 
«tâi se otărasce a se despăgubi cu suma de galbeni 10000, 
«cu care să se cumpere o moşie, in cât să dea venitul ce 
«lua de la han, însă prin o altă chibsuire a obstescei adu- 
«nări din anul 1843, se mărginesce acâsta numai de a! se 
«cumpăra un alt loc, pentru clădirea unui institut pentru 
«copil sărmani, când va veni in stare casa a face o aseme- 
«nea zidire; prin urmare numai când sar da venitul de 17 
«ani de când sa luat, in sumă de 340000, şi cu cea ce mal 


1) I6n Slavici Asilul Elena Dâmna p. 5. 9. 
2) Note şi documente pag. &. 


www.dacoromanica.ro 


202 


«are adunați din venitul hanului, ar putea fi in stare a se 
«face clădirea cuvenită, după cum era vorba, spre indeplini- 
«rea dorinţei donatorului reposatul Mitropolit Filaret» )). 

Diferitele donaţiuni, făcute de | ersânele filantropice pen- 
tru copil orfani, aŭ fost substrase parte de 6menii influenţ, 
al epocelor, parte saii păstrat in casa centrală, cu tâte aces- 
tea,— zice autorul cărţel citate 2). «Se zice, că există incă in 
«ziua de astăzi (a anului 1870) ca dobândă o sumă de let 
«562401 11/,p lăsaţi de diferite persâne caritabile, care for- 
«méză un capital destinat specialmente, pentru construcțiunea 
«unul azil de orfani». 

De şi regulamentul organic a legiuit, prirnirea şi cres- 
cerea copiilor orfani, cum şi zidirea de constructiuni speciale 
pentru fete si băeţi insă tâte aceste disposiţiuni aŭ rămas 
nexecutate. 

Copil orfani saă cum se numeii pe atunci «copil gă- 
siţi» şi «De Cutie», erai sub administraţia ministerului Cul- 
telor. Ei eraă daţi in crescere pe la dnici prin Capitală, şi 
cea mal mare parte dintrinşii muréŭ in scurt timp, din causă. 
că doicele nu erai supuse la nici un control, iar în cad de 
bolă, ei nu primiaii nici un ajutor medical. Parte dintr'inşii 
erai daţi in adopţiune, fără a se mai interesa cineva de 
sorta lor, de şi saii constatat prin numeróse reclamaţiuni, 
că acei copil erai nialtrataţi de părinţii lor adoptivi şi tra- 
taţi de ei, mai ret ca animalele. Acâsta avu ca consecinţa, 
firescă că o bună parte ajungeaii pe stradă fără nici un că- 
pătaii. 

In mal multe råndurï sa ridicat vocea in lavârea copii- 
lor, orfani, ba chear in sinul adunărel generale saii ivit re- 
clamaţiuni in contra lipsei de crescere a acestor copil, in 
contra stărei lor deplorabile şi in contra delapidăvilor. ce 
sai făcut cu averea Mitropolitului Filaret II. 

Sub domnia lui Vodă-Cuza, conform dorinţei exprimată. 
de adunarea legislativă din 1860 Noembre, sa luat decisiu- 
nea, ca ingrijirea copiilor orfani să se ia de sub administra- 
țiunea ministerului Cultelor şi să se pună sub cea a minis- 
terului de Interne, adică sub acea a direcţiunei generale a. 
serviciului sanitar. 


4) Acte şi documente pag. 5. 
2) Acte şi documente relative la asilul Elena Domna. 








www.dacoromanica.ro 


203 


Atunci saă inceput indată reformele ne apărat recla- 
mate de trista stare a orfanilor, cari nu avei nici hainele 
trebuinci6se, organisându se un control sistematic asupra doi- 
celor, visitarea regulată a copiilor, cel puţin de 2 ori pe lună 
şi un serviciii medical exact, care se garanteze buna intreţi- 
nere materială a acelor copii. 

De şi regulamentul organic prevede construirea ungui In- 
stitut pentrn întreţinerea şi educaţiunea copiilor orfani, după 
ce se vor lua de la doici, insă acestă disposiţiune salutară 
a remas literă mortă ca şi voinţa Mitropolitului Filaret. In 
primăvara anului 1861 sa făcut inceput cu stringerea a 40 
fete intro casă particulară şi anume iu casa doctorului Da- 
vila, spre a se cresce şi educa ca intrun internat; insă or- 
ganisaiunea ac6sta era incomplectă şi neindestulătâre şi nu- 
mal după sosirea in ţară a Principesei Elena s'a dat institu- 
țiunei acestia I6tă desvoltarea. 

M. S. Dómna Elena, după ce vine in Bucuresci, visiteză 
tâte institutele culturale şi de bine-faceri; româue pe deplin 
satisfăcute şi adreseză o scrisore Preşedintelui consiliului de 
Miniştri la 13 Iulie 1862, prin care! însărcineză să mulţu 
m&scă in numele M. Sale, tuturor directorilor de perfecta or- 
dine şi curăţenia exemplară. Iar mal departe adaugă; «voesce 
a vorbi de asilul copiilor găsiţi, creat la câţi-va paşi de Co- 
troceni inti”o posiţiune incântătâre şi care nare alte mij- 
l6ce efective şi asigurătâre de cât, modeste sumă de un gal- 
ben de copil, alocată de guvern pentru  intreţinerea nutricei. 

«Acest stabiliment ceare până acum 40 copile, nimenea.- 
nu pâte tăgădui că e insuficient, pentru că o mulţime de co- 
“pil de amândouă sexele ce se găsesc astă di risipiţi in locuri 
depărtate, din care causă nici că se pâte privighea casa cu 
tótă atenţiunea cerută. După cum am visitat acest asil de co- 
piy de la Cotroceni şi m'am incredinţat ocular de resultatele 
dobândite intracestă faptă atât de umană cât şi ingeni6să, 
m'am cânvins de neapărata trebuinţă ce trebue a se da aces- 
tul stabiliment mijlâcele trebuinci6se pentru a se putea des- 
volta şi corespunde prin urmare, cu adeveratul scop, pentru 
care este creat. 

«Cred că se va putea ajunge cu uşurinţă la realisarea u- 
nei asemenea dorinţe, căci cea ce sa dobândit prin silinţe in- 
dividuale, probeză indestul, ce resultate sar putea produce, 


www.dacoromanica.ro 


204 





dacă prin consacrarea a o parte din resursele destinate de 
stat pentru acest asil de copil găsiţi, sar indemna de odată 
la acesta şi ajutârele particulare. 

Pentru un fapt dar atât de interesant ca acesta, care 
pâte atribui iniţiativei şi generâselor sacrificii ale d-lui şi 
d-nei Davila, voind să contribuesc şi eŭ cu partea mea, ve 
inaintez cu acestă ocasiune, din casseta mea suma de una 
mie galbeni, pe care ve roz ul pune in disposiţiunea admı- 
nistraţiunei serviciului sanitar. 

Doresc cu tot din adinsul, Domnule Presedinte al con- 
siliului ca fundamentele unui alt noi asi! să pâtă fi aşezate 
fără întârziere ; şi insist tot de odată a fi lângă acela ce exi- 
sta astă-Qi, ca anexul lui pe costita de lângă grădina palatu- 
lui Cotroceni. 

Cu chipul acesta voii avea subt ochii met tinerii copiï 
deveniți protejafit mei, pe careniă propun a visita ailesea, . 
reservându'mi supraveghereu per:onilă şi specială a acestui 
stabiliment, unde vor găsi îngrijirile părinteştă şi căldura 
sinului familică, de care aŭ fost atât de crud lipsiţi. 

Confientă in zelul și solicitudinea d-vâstră pentru inte- 
resele publice, va recomand in particular domnule Preşedinte 
al consiliului, acest asil de copil găsiţi şi nu puţin vol apre- 
cia silinţele d-vâstră ce veţi depune in sprijinul desvoltăre: 
acestui institut ce'l iaŭ sub putronagiul meti...]). 

Domnul Președinte al consiliului de Miniştrii cu rapor- 
tul No. 421 din 18 Iulie 1862, către Domnitor, alătură şi pro- 
ectul de decret în virtutea căruia cere autorisaţiunea a lua 
disposiţiuni de a se pune ïndată cea dintâi piatră a stabili- 
mentului creat de M. S. Dómna și care va purta numele pa- 
tróneï sale «Elena Dâmna» Apoi urmeză sancţiunea Domnéscă 
prin care se decreta : 

a) Că suma de 1000 galbeni se va întrebuința la ince- 
perea clădire! asilului prin ingrijirea Preşedintelui consiliu- 
lui de Miniştri! şi Ministru de Interne; b) Că asilul orfanilor 
se va clădi pe costita de lângă palatul Cotroceni şi va purta 
numele patrânei ale, «l:lena Dâmna»; c) Că Preşedintele con. 
siliului de Miniştri, va supune prin deosebit raport chibzui- 


1) „Monitorul Oficiul“ No, 188 din 19 Iulie 1862 cf. Acte şi documente p. 
7—9. 


www.dacoromanica.ro 


205 


rea asupra imijlâcelor pentru complecta săvârşire 'şi organi- 
saţiune a acestui stabiliment, etc., etc. 

Dómna Elena, vedem că se ocupă forte mult de miculii 
Sei protegiaţi ; imediat ce depune suma de 1000 de galbeni 
sait 32.000 lei la 13 Iulie 1862, până la 18 Iulie iesă şi de- 
cretul pentru înfiinţarea asilului «Elena Domna»; sa dat 
architectului Benesch pentru facerea planurilor pe care 
le-a şi gătit, la 29 Iulie același an, sa pus piatra fundamen- 





Alexandru Ion Cuza 
Fcst colonel sub Vogoride şi Domnitor al Principatelor Unite Române 


tală à asilului şi a ordonat inceperea construcţiunei edificiu- 
lui asilului, destinat pentru crescerea, şi educaţiunea acelor 
copii oufani ce se vor lua de la doici, după ce vor fi crescuţi 
de dânsele până la o etate 6re-care. La 2 August acelaşi an 
în «Monitorul Ofic:al»!) se făcea darea de semă cu privire la 
punerea pietrei fundamentale a acestul institut, la care a a- 





1) No. 169 din 2 August 1862, 


www.dacoromanica.ro 


206 


sistat şi luat parte Domnul şi Augusta Sa soţie. iată acea 
dare de sémă !). 

Ceremonia se anunţase la 6!/, ore stra. De la 2 ore 
după amiadi o mulţime ne numărată de popor din tote pă- 
turile Capitalei, se indrepta spre Cotroceni. La 4 ore, càm- 
pia unde se află ridicat Pavilionul pentru M. M. L. L. şi per- 
sonele invitate oficialmente, era ocoperită de mulţime. Regi- 
mentul II comandat de colonelul Culoglu, sosi pe la 6 ore 
şi nu putu a ocupa, de cât cu o companie de vânători, sub 
ordinele căpitanului Racoviţă prin care Domnitorul şi Domna 
cală să trecă spre a merge prin bulevardul de afară la locu- 
rile ce le erai pregătite. 

Linia oştirilor era indoită prin elevii şcolei de medicină. 
In centrul câmpiei Cotrocenilor, şanţurile deschise pentru 
temelia clădirei, desemnai liniile principale ale pieţei edifi- 
ciului ce este să se construe indată. De lături şirurile de că- 
rămidi infăţişa vederel tot cuprinsul viitorului aşedement. La 
colțul unuia dintre şanţuri, zidăria se începuse şi se vedea 
o piatră mare căreia centru, săpat, căta a primi după obicei 
documentele oficiale destinate a constata actul insemnător ce 
urma a se indeplini, era cea intâi pictură a asilului Elena. 

La câţi-va pași inainte se afla ridicat un intins pavilion 
de verdeţă la a căruia impodobire contribuiseră lemnele şi in- 
suși viața de prin prejur. In fundul graţiosului edificii şi in 
fala şanţurilor era inălţată o estradă pe care se aflaii aşezate 
cele 2 foteluri princiare, dinainte pe o masă eraii pregătite, 
procesul verbal al ceremoniei, medaliele comemorative, mo- 
nede, numărul Monitorului din 19 Iulie, coprindend documen- 
tele relative la fond ţia Asilului Elena şi numărul din 27 ale 
aceleeași luni, coprindend organisaţiunea provisorie şi sumarul 
aşezomentului căruia M. S. Dómna Elena, a bine-voit a-l da 
inalta sa protecţiune şi a-i consacra ingrijirele S6le personale. 

De cea-laltă lature se afla pregătit un altar prin ingri- 
jirea Clerului Mitropoliei ; ghirlande de flori şi de frunze de- - 
corai modesta capelă ; pe acest fund de verdâţă se vedea 
strălucind auritele cărţi bisericeşti, vesmintele sacre şi splen- 
dida mitră a Em. Sale Mitropolitului, pe care le purta cuvios 
S. Sa Păr. Calist insărcinat a săvărşi serviciul divin in lipsa 





1) Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


207 


capului bisericei naţionale. De asupra altarului privirile se 
îndreptaă asupra portretului Mitropolitului Filaret care a ocu- 
pat acestă înaltă vrednicie in anu! 1793. Acest Prelat—care 
dupe drept cuvânt este unul dintre cei maï onorati, mani- 
festase incă trăind cele maï părinteşti simpatii pentru copil 
găsiţi; prin testamentul sei consacrase tótă averea sa aşeză- 
mântului de o instituţiune care asigura acestor sermani copil 
facerile de bine ale educaţiei și ale instrucției. Dând Asilului 
copiilor găsiţi, sborul ce o generâsă iniţiativă individuală nu 
le putea asigura. 

M. S. Dâmna Eleua a voit să unâscă la opera sa memo- 
ria Venerabilului Mitropolit Filaret. Spre a se realisa acestă 
pi6să cugetare de recunoscinţă şi justiţie, sa căutat și sa găsit 
portretul Em. Sale, care a figurat la ceremonie chiar din or- 
dinul M. S. Domnei. 

Pe stâlpii plini de verdâţă cari susţin pavilionul se 
vedâi atârnate cadre represintând vederea viitorului edificiă 
sub diferitele sale aspecte, cu planurile eşite din creionul şi 
penalul d-lui Lipicer, şi un frumos desen representând ima- 
ginea carităței făcut de d. Storck. 

Un alt tabloii înfăţişa vederei un pod care va uni délul 
M-rei Cotroceni, cu înălţimea care domină din acâstă parte 
oraşul Pucuresci, făcut de d. Bonet, inginer de poduri şi so- 
sele din Franta. 

Pavilionul — făcut de d-nil archıtecti Benesch și Hofmann 
era decorat cu culorile naţionale; imprejur stâlpii purtaŭ lungi 
stindarde tricolore fâlfăinde. 

Inainte de a sosi cortegiul princiar, tâte locurile de a 
drépta tronului se ocupaseră de d-nii Miniștrii şi alte per- 
s6ne de consideraţiune; în stânga tronului, d-nii Agenţi și 
Consuli generali ai Puterilor streine ; imprejur Membrii Adu- 
nărei Legislative, a Curţei de casaţiuni, aï deosebitelor tri- 
bunale, cei mai de căpetenie funcţionari aï diferitelor admi- 
nistraţiuni, Arhimandriţii M-rei Cotroceni, deputajiunele cle- 
rului ortodox, ai comunităţei catolice, armene şi istraelite ; 
municipalitatea Bucurescilor şi starostii corporaţiunelor Ca- 
pitalei, deputaţii mahalalelor și c. 1. t. statul major al M. S. 
Domnitorului d-nii generali aï armatei şi un mare numer de 
oficeri şi de medici militari aï lagărului de la Colentina şi 
din garnisâna Capitalei. D-nii membrii aï misiunilor franceze, 


www.dacoromanica.ro 


208 


militare, financiare, de poduri şi şosele figu'ap intre invitaţi 
o multiume de dame in toalete elegante işi aflaseră locurile 
in interiorul pavilionului, cum şi un mare număr de nota- 
bill, comercianţi indigeni şi streini. 

Lu la ora 6!/, fix bubuitul tobelor oştirei anunţă sosi- 
rea M. M. L. L. escortate de oficerii statului major princiar 
şi de dou escadrâne de lanceri. Poprindu-se pe bulevardui 
de din afară pe care recunoscința poporului la şi decorat cu 
mele de Bulevardul Elena Domna, Principele Domnitor şi 
Principesa Domnitore aŭ fost primiţi sub un arc de triumf 
de către E. E. L. L. D. D. Miniştrii şi d. Pietect al Poliţiei 
M. M. L. L. aŭ fost conduse de d. Preşedinte al Consiliului 
pe estradă ce li se pregătise. Cuvioşia Sa Păr. Archierei a. 
adresat M. M. L. L. discursul următor: 

Măria Ta! 

«Inițiativa ce all luat pentru crearea unui stabiliment 
de orfani sub inaltul patronagiu al M. V., este una din cele 
mai frumóse probe a simțimintelor de umanitate ce vě ca- 
racterisă, şi-a pătrunderei de povețile Evangelice de care le 
practicaţi cu atâta generositate; căci, M. V., realisați prin 
acesta chiar cuvintele Mântuitorului nostru care a qis. «Lă- 
saţi pruncii să vină la mine» M. V. ce alt faceţi? de cât in- 
brăţişaţi pe aceşti prunci fără asigurare şi fără protecţiune. 

Acestă frumósă și umană faptă meritând M. T. tóte lau- 
dele, reinviază tot de odată in memoria tutulor şi frumâsa 
suvenire a Vechelor Dómne ilustre ale Ţerei n6stre, care nu 
simţiaă mai dulce şi maï inaltă fericire de cât a sacrifica cea. 
mai mare parte din averile lor la nisce fapte de a căror bine- 
facere se bucurau toţi de obste şi pe care le vedem incă atât. 
aici in România cât şi in Moldavia existând chiar şi până in 
dilele n6stre, precum posteritatea va vedea şi se va bucura 
şi de binefacerile acestul stabiliment cu numele de «Elena. 
Dâmna». Cât pentru noi, Măria Ta, care ca păstor din datorie 
trebue să ne bucurăm de ori-ce faptă şi caritabilă, navem de 
cât a rugu pe cet Prea Inalt să Ve dăruiască o viaţă lungă 
şi fericită ca să puteţi realisa frumosele simțimente inspirate: 
de religinne, prin nisce asemenea fapte filantropice, care să 
deștepte zelul şi in alte inimi de a ve imita».)) 


1) Note şi docum. pag. 35—36. 


www.dacoromanica.ro 


209 


După acâsta alocaţiune sau inceput rugăciunele obicinuite 
şi miniştrii celui Prea Inalt aŭ chemat binecuvântarea ce- 
rescă asupra operei «Asilului Elena». 

aCâte-va minute de examen aŭ fost date de M. M. L. L. 
planurilor aşedemintului desvoltate şi discuta'e in presenţa 
M. M. L. L. Principesa Domnitore ai bine-voit a incuviința 
proecteie presentate de d. dr. Davila. 

Es. Sa. d. Preşedinte al Consiliului de Miniștrii şi Es. Sa 
d. Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice aŭ presentat 
atunci procesul verbal al ceremoniei, M. M. L. L. aŭ pus 
semnăturile lor asupra celor 2 exemplare, dintre care unul 


ai 
DA ARURASOA IUFJE 29 N 
N 


DOMNITORULUI EE ERES 


AL E SAMI Į ON 





Medalia comemorativă bătută cu ocasiunea punerel pietre! fundamentale 
la Asil față şi refiers. 


se va păstra in archiva statului, iar cel-ľalt a fost pus impreună 
cu obiectele comemorative şi anume: 1) cu medalia comemo- 
rativă bătută ad-hoc, 2) cu câte o piesă din monedele timpului 
şi 3) actul de fundaţiune al cărui conţinut este urm&torul: 


Asyl Elena Domna 


«Astă-di Duminică la 29 ale lunei Iuliu anul 1862 în qi- 
lele Marici sele Alexandru Ion I Domnitorul Principatelor 
unite şi ale Măriei Sale Domnei Elena, s'a pus piatră funda- 
mentală a Institutului copiilor găsiţi de sub patronagiul Mă- 


G. M. lonescu.—+'oria Cotrocenilor. 14 


www.dacoromanica.ro 


210 


viei Selle Dómna numit Asyl Elena Domna, fiind ministru 
preşedinte al Consiliului Nicolae Creţulescu, al Afacerilor 
streine şi de Stat, principele Alexandru Cantacusin, al Cul- 
telor şi Instruc. Publice Nicolae Racoviţă şi Inspectore Ge- 
neral al serviciului sanitar, Doctor Carol Davila» !). 

Tóte acestea sai pus intro cutie de aramă, saii pecet- 
luit îndată cu plumb. In procesul-verbal au avut onórea a fi 
invitaţi ca să subsemneze E. E. L. L. D. D. ministri, Cuvio- 
şia Sa Păr. Calist, cei maï betrâni dintre archimandriţii ad- 
ministratori ai Mănăstirei Cotroceni şi d. director al adminis- 
traţiunel sanitare. 

După indeplinirea formalităţilor, M. S. Dómna, însoţită 
de M. S. Domnitorul s'a coborit in şantier; acolo Principesa 
Domnitâre a primit din mâinile meşterului architect un şort, 
simbol al operei labori6se și caritabile căruia voiesce a se 
consacra; a incins apoi acest şoiţ de pânză fină brodat de 
ţsrancele de la Cotroceni. Cutia de aramă conţinând proce- 
sul aŭ fost introduse în piatră preparată şi făcută ast-fel c :m 
să primâscă o altă piatră care so inchidă şi prin ajutorul 
unei mistrii de argint M. Sa a intins pe la inchieturi cimen- 
tul care pecetluesce pentru tot-de-a-una, punerea celei d'ân- 
tåiŭ pietre la Asilul copiilor găsiți. 

După dorinţa exprimată de archimandriţii mănăstirei 
Cotroceni, M. S. Dâmna a hotăsit ca mistria să se păstreze 
in Museul Naţional. 

Partea oficială a ceremoniei era terminată. 

Se scie că Asilul Elena Dómna se află la o mică distanţă 
de palatul de vară de la Cotroceni. Calea pe unde trebuia să 
trecă M. M. L. L. spre a se duce în grădina Palatului, se 
aşterne cu năsip. In trecere, Domnitorul şi Domna aŭ găsit 
înşiruite pe 300 doici, cărora Administraţiunea le incredin- 
țase până acum pe copiii găsiţi şi cari primiseră o despăgu- 
bire de un galben pe lună; fie-care din ele purta pruncul 
pe care-l hrănea. In fruntea doicilor eraii cele 40 copilițe 
crescute până acum în Asil, pe care o mână caritabilă il des- 
chise cu generositate; 10 dintr'enscle erati imbrăcate în cos- 
tumul românesc pe care M. Sa voesce al da la toţi micii 
sel protejaţi. Şi aci M. M. L. L. aŭ stat sub arc de triumf 


4) Ibidem 12. 


www.dacoromanica.ro 


211 


de verdétă format de 3 arcuri, având asupră-ï cifrele prin- 
ciare. In astă-cale nici o escortă nu insoțea pe Dómna şi 
Domnitor; poporul se indesa impregiul lor, cn capul gol și 
plin de dorinţă de a privi trăsurile feţei M. S. Domnel. O 
punte se aruncase peste șanțurile ce incongiuraii parcul de 
la Cotroceni; mulţimea urma de aprâpe pe M. M. L. L., care 
mişcate forte mult de areste semne de afecţiune, deteră or- 
din de-a se lăsa mulțimea de-a circula liberă in grădinele 
palatului. 

In curtea mănăstirei Cotroceni, o galerie conducea la un 
intins chioşc care era pus pe nisce stâlpi eleganţi şi de unde 
unde ochiul imbrăţişeză un orisont imens. M. M. L. L. se 
duseră aci spre a asista la veseliele pnblice: o horă mare se 
pregătea şi un pluton de artileriști, aştepta să insereze ca să 
„dea foc artificielor pregătite prin ingrigirea E. S. D-lui Mi- 
nistru de Resbel. 

In acest interval, archimandriţii administratori al mă- 
năstirei Cotroceni, aŭ avut onórea a oferi M. M. L. L. Dom- 
nitorului şi Dómneï beuturi rëcoritóre; acestă graţi6să ospi- 
talitate sa intins şi asupra celor-lalte persone aflate faţă. In 
acest minut coruri forte bine executate, saii audit in partea 
grădinelor ce să intind sub chioşe; ele eraii cântate de mem- 
bril unei societăţi filantropice compuse din germanii ce lo- 
„cuiesc in Bucuresci. M. M. L L. aŭ fost atinse de delicata 
cugetare ce a inspirat coloniei germane ideia de-a se uni cu 
serbarea fondaţiunei Asylul-Elena. 

La 8 Y, sai inceput focurile de artificii. Partea cea mai 
insemnată şi care a isbutt forte bine, reproducea în linii de 
foc cu culori naţionale, cifra Principelui Domnitor Alexandru 
Ion I şi Dómneï Elena, in josul unei corâne fórte strălucitore. 

La 9 ore, M. M. L. L. insotite de D. Ministru, casa mili- 
tară princiară şi escorta, se urcară în trăsură şi porniră spre 
palatul din Bucuresci, in mijlocul unei mulţimi nenumerate, 
-care "i saluta cu aclamaţiunile lor. Domnitorul şi Dómna aŭ 
aù fost adinc mişcaţi de primirea ce li sait făcut de către 
tóte clasele populaţiunei. 

In timpul acesta, serbarea populară işi urma cursul. Un 
şir de mese incadra pavilionul. Prin îngrijirile cuvioşilor Ad- 
ministratori ai M-rei Cotroceni, Nillos şi Meletie Cotrovenul, 
500 de pâini se impărţiră pe la săraci, 5CO altele erai pregă- 


www.dacoromanica.ro 


212 


tite peniru dănţuitorii horel; afară de acestea, 2 buți mark 
cu vin eraŭ destupate a repara puterile actorilor dansului 
naţional. Serviciul pentru distribuțiune se organizase de ad- 
ministrațiunea sanitară şi totul sa petrecut in cea maï per- 
țectă ordine. Dela 9ore hora forma imensile sale rinduri in 
mijlocul cărora lăutarii executaŭ cântece populare. La 10 ore 
unul din aceşti artişti, care aduce aminte prin vioiciunea in- 
teligentei lor, pe improvisatoril Italieni compusese şi cânta 
versuri in lauda M. S. Domnei; refrenul repeta vorbele Elena 
Dâmna şi inălţa la fie-care strofă strigări de ura printre dăn- 
ţuitori. Nimic nu putea maï bine exprima efectul cel adinc 
produs in inima poporului prin fundaţiunea M. S. Domnel 
Elena, de cât imposanta ceremonie la care el asistase. Hora. 
a incetat tocmal la 5 ore dimineţa. 

Oraşul Bucuresci, va păstra suvenirea acestei mari so- 
lemnităţi şi ţara intreagă se va uni cu călduroasele dovedi 
de devotament şi de recunoscinţă, prin care populaţiunea Ca- 
pitalei a Principatelor unite,s'a insoţit la opera bine-făcătâre 
a demneï soţii a capului statului )). 

După punerei pietrei fondamentile a Asilului, Domna 
Elena, pe lângă suma de 32000 lei, ce a oferit din caseta Sa 
particulară pentru construcţiunea Asilului, a făcut un apel 
la intrâga ţeră, spre a subscri in tolosul acestei instituţiuni, 
cum şi din tâte naţiunile aflătore aci să grăbesc a-și depune 
obolul lor,—după puterile şi voia fie-căruia— pentru crescerea 
educaţiunea şi instrucţiunea «copiilor găsiţi». Așa buni-oră 
găsim pe Epitropul M-rei Cotroceni cu 6300 lei, Archiman- 
dritul Grigorie Raduliotu (de la Radu-Vodă) 4725 lei, Policarp 
Mihailotul 4725, Egumenul M-rei Clocociovul cu 15750 lei, 
idem Sloboziei 4725, Sf. Apostoli Averkios şi Jitianu Evlo- 
ghios Simopetritis câte 2205 lei fie-care, Egunienul M-reï Ho- 
tăranil 3150, Costache Sturdza 4800 lei, Primăria Capitalei 
6000 lei, Neofit Scriban locot. episcop de Argeş 2000) lei, Ar- 
chimandritul Grigorie superiorul M-rei Miclea 6300 lei. Apoi 
din Iaşi M-rele: Barboiu şi Buhalniţa câte 780 lei şi 20 parale 
de fie-care, Trei Ierarhi 1575 lei, Sf. Sava şi Floresca câte 
6300 lei, Golia 3150 lei de la d. architect Bureli cari fiind 





1) Monitorul Oiicial No. 169 din 2 Aug. 1869 cf. Note şi doc. relaiive la Asıl, 
p. 32—39. 


www.dacoromanica.ro 


213 


trimes in laşi spre a inspecta lucrările restaurărei Universi- 
tăței de acolo, in una din qile a găsit in cutia sa de tutun 
puşi de către cine nu se știe, 48 galbeni sau 1536 lei )). 

Apol se face o loterie de unde să maï câştigă incă 59480 
lei. Dâmna Elena insă nu se mulţumesce numai cu alât, ci 
a făcut un apel, fârte călduros către dâmnele din Societatea 
inaltă, ca fie-care dintr'insele prin cercurile lor se contribue 
in folosul copiilor orfani, nu numai cu bani dar cu orl-ce 
obiect al cărei produs să servescă pentru construcţiunea in- 
stitutului, iată acel apel: 


Domna mea, 


«La tote naţiunile ómeniï sunt aceia ce femeile aŭ voit 
să fie. Ele sunt mume, ele sunt soţii. Naţiunele cu virtuţi 
miri ce fac să lo admire istoria sunt fapta femeilor ce se 
ahă la inălţimea marei lor misiuni pe păment. 

Națiunea rumână, ea insăşi, este 'supusă acestei voințe 
a providenţei divine. Ea va fi in viitor aceia ce femeile ro- 
mâne vor voi să fie şi nu ne indoim. Ele sunt chemate ca 
mume, inainte de alţii a lucra pentru crescerea unei gene- 
raţiuni în viitor; când femeile române vor fi convinse de 
acest ade.&r, din acea di viitorul României este chezăşuit. 

Fii una, am încredere că mamele române ai şi con- 
vincţiunea marilor fol6se purcese dintr'o asemenea lucrare a 
lor, aŭ şi tot ce le trebue spre a realisa o asemenea credinţă. 

Unele din nenumeratele datorii ce constituesc frumâse 
minune a femeilor, suat actele filantropice şi pi6se despre 
care femeile române, aŭ dat tot-d'auna dovedile cele mai vii. 

Asilul Elena Dómna, fondat prin ajutorul Românilor bine 
voitoil. Asil al copilăriei nelericite, este inainte de tâte re- 
comandat tuturor mamelor române ; rămâne ca el să devină 
fapta lor. «Cunosc gingăşia inimei d-vostră prea mult, şi-mi 
tac plăcerea a pune asupră-i prea multă speranţă ca să vë 
recomand cu incredere acest Asil al nefericiţilor mlădiţe ve- 
nite la sórele vieţei, sfiiciose, tremurânde; părăsite şi surâ- 
did mamelor române și lui Dumnedeii singurul lor protector. 

Este vorba să se adune mici obiecte plăcute, din care 





1) Lista donator pig. 46—109. 


www.dacoromanica.ro 


214 


o parte se vor pune la o lotărie,iar o parte se vor vinde im 
profitul acestuï stabiliment. 

Atât natura laudabilă a faptei, cât şi interesul obiectelor 
eşite cu gingăşie din mâinele dâmnelor n6stre rormnâne, pro- 
mit mare isbândă in folosul Asilului. 

Se vor primi cu plăcere nu numai obiecte lucrate de 
d-vostră, dar incă ori-ce obiect de manufactură. 

Vë rog Dâmna Mea ca asociindu-V& acestei opere de: 
bine-facere să bine-voiţi a comunica acesta şi amicelor d-v. 
Veţi avea tot-de-odată bunătatea a Ve insărcina şi cu strin- 
gerea obiectelor ce se vor trimite mie până la stărşitul lunei 
lui August. Elena. 


La acest apel al Domnei, damele române sai grăbit a 
corespunde acestui apel, oferind fie-care diferite obiecte. S'a 
instituit şi lotăria de 5055 bilete, şi care a produs un venit 
net de 59.480. 

Scrisorile M. S. T6mnei şi aŭ avut resultatul dorit; da- 
mele române sai grăbit a respândi listele de subscripţiuni 
şi in scurt timp se. adună suma de 151.659 lei. La 24 Aprilie 
1870 avu loc solemnitatea pentru punerea pietre. fundamen- 
taie a capelei «Elisabeta Domna». De aici inainte lucrările 
inaintară repede. Afară de capelă sai mal construit: partea. 
centrală a Asilului cu coridorul ce pune in legătură cele 
două aripi; două săli de studiii, patru dormitâre, o sală de 
mâncare și subteranele. 

Sub inalta ocrotire a M. S. Reginei, Asilul deveni in 
scurt timp un institut model, luând drept punct de plecare 
principiul ca fie-care elevă, să se desvolte cu talentele ei 
speciale. M. S. a st*ruit tot-d'a una să li se dea elevelor oca- 
siune a-şi incerca talentele, in tâte ocupaţiunile potrivite cu 
geniul femeiesc. 

Cât pentru instructiune in inţelesul maï restrins al cu- 
ventului naŭ avut până la 1881 de cât patru clase primare 
şi un modest atelier, unde sa inveța câte-va meserii, iar lu- 
crurile efectuate in acest atelier serveaii in parte pentru tre- 
buinţele copiilor. 

In anul 188! Octombre, pe lângă cele patru primare se 
mal infiinţeză şcola normală după cum vom vedea mai de- 
parte 


www.dacoromanica.ro 











Asilul Elena Dómna secția primară şi profesională, fațada principală 


www.dacoromanica.ro 


916 


Personalul dirigaitor al Asilului 


Cel ânttiii care a inceput să adune copil găsiţi şi or- 
fani a fost Dr. Davila, care a fost ca director şi supraveghe- 
tor până la mârtea sa. Primul local al Asilului unde s'a 
adunat copil, a fost mai intâiii în casele sâcrel sâle Sultana 
Marsul «astă-qi proprietatea Eforiei spitalelor civile de lângă 
primăria Capitalei- Aici, copiii erati sub supravegherea D-nei 
Coralia Banu. Cum insă copiil orfani aveuii necesitate de o 
ingrijire mal bună şi mai potrivită cu cerinţele timpului, s'a 
găsit de cuviinţă ca să se aducă călugăriţe catolice, iar ca 
directore este tot o călugăriţă numită Mater Stauislas; apoi 
D-na Kelemen ?) 

In acest timp mâre prima soţie a D-rului Davila, Maria— 
născută Marsil — şi să căsătoresce cu Ana Racoviţă din fa- 
milia Golescilor. Atunci se strămută Asilul din casele Sulta- 
nel Marsil, in casele sale proprii, de pe colina de lângă pa- 
latul Cotroceni. Acestă casă cu locul incongiurător a fost al 
familiei Racoviţă, luat cu embatic de la mănăstirea Cotroceni. 
De aici încolo, copiii sunt îngrijiţi de D-na Ana Davila, în 
calitate de directâre a institutului. Acestă directâre fără sa- 
larii,—este pentru copil mamă, in adevăratul ințeles al cu- 
ventului; de aci D-rul Davila cu nemuritârea sa soție Ana 
Davila, a pus pe base solide educaţiunea din Agilul copiilor 
găsiţi. Maria Flechtenmcher intro conferinţă ţinută la Ate- 
neul român; cu ocasiunea seratel filantropice, dată de dom- 
nia sa in 1863, in folosul orfanilor, dice despre Asil. «Al 
numi, ar fi de prisos, pentru că nu lam cunâsce, căci pare 
ca fiind fondat de o Româncă, de 7 ani de când există acest 
Asil sunt forte puţine mume, carl sai dus să-jl visiteze şi 
să-l admire organisaţiunea sa deosebită şi practică ; insă to- 
tuşi îmi voii indeplini o datorie de româncă, atât pentru 
memoria acelei ce "l-a fondat (Elena Dâmna), cât și pentru 
bunătatea ce o face acea blândă și dulce mamă, a copiilor 
erei sale 2). 

nimen] nu'i dăduse acâstă însărcinare, şi-o luase ia sin- 


1) Numele acestor directore "mi-a fost comunicat de D-ra Brunsteter, care a 
fost timp de 30 ani maestră de dantelărie fină. 

3) Maria Flechtenmacher, învățământul femeei şi educațiunea copii:or. Con- 
ferință (ţinută la Ateneu) p. 7—8 din 1868. 


www.dacoromanica.ro 


217 


gură; şi nu din simfčmênt de datorie, nu spre a-'şi câştiga 
pâinea de tote dilele, ci din neastempărul de a face bine, și 
jertfise ea tihna orelor sale de repaus, iubirea către serma- 
nele copile, a făcut'o se osten6scă şi singură iubirea acestor 
copile era resplata ostenelei el !). Acesta este Ana Davila. 

Astă-di ea nu mai! este, o intemplare din cele mai fatale 
a lipsit pe sărmanele copile de muma lor. Sufletul ei a re- 
mas insă in Asil şi ii povățuesce pe cel in viaţă ?). 

Ana Davila a fost otrăvită fâră voe, luând in loc de chi- 
nină, stricnină, la 13 (25) Ianuarie 1874. Fa este inmormân- 
tată pe colina de lângă Asil. Memoria ii va remâne neștersă 
pentru copile, care supraveghiază asupra lor din locul de 
fericire unde este rnutată. (Ved: fotografia eï la pagina 125. 

Damele române pentru eternisarea memoriei sale, i-a 
ridicat prin subscrieri naţionale un monument, care repre- 
sintă pe Ana Davila alăturea cu ur copil. Acest monument 
s'a ridicat in anul 1899 in partea din dos a Asilului, in fața 
capelei pe locul de recreaţie ca vecinic să o vadă copilele și 
să se inspire de la acea care le a fost mamă duiósă şi inger 
veghietor pentru fericirea lor. 

Dupe mârtea D nel Davila, locul este succesiv ocupat de 
D-nele Elena Golescu, Pinel, Ţepeghiose. Tezzia, d-ra Raco- 
vită 2), d-na lacobeon, d-na Alesiii $), şi apoi d-ra Sehmvaltz. 
Din aceste d-ne şi d-şâre, D-na Alesiu de şi fată eşită din e- 
levele Asilului, a fost departe de a imita faptele nemuritârei 
Ana Davila; ea a distrus o mare parte din archiva Asiluluis) 
Acest fapt m'a impedecat de a culege multe fapte interesante 
pentru istoria mersului acestui Institut. 

In anul 1875 luna Februarie, eforia spitalelor civile cere 
să ii lase el purtarea de grije asupra Asilului şi in genere 
asupra copiilor săraci şi guvernul, firesce, se bucură că pâte 
să scape de acestă sarcină. 6) Trecerea Asilului sub adminis- 
trația Eforiei intră intro epocă ide desvoltare bine-făcetore. 

Să termina aripa stângă a Asilului să (idesce atât bucătă- 








1) I. Slavici op cit p. 26. 

2) Ibidem. 

3) Note comunicate de D góra Alvina Braştoter, fostă direc.ârca de lucru 
manual de lu 1 Iulio 1856 până lı eşire: sa la pensie. 

4) Archiva Asilului dos. IV, 1881. 

5) Informaţiune culisă de la cal în curent cu faptele. 

6) I. Slavici op. cit. p. 14 c. Note şi documente rehtive la Asilul Elena 
Dòmna p. 14-15. 


www.dacoromanica.ro 


218 


viile ca şi spălătoriile lipite de acestă aripă șisă incepe plan- 
taţiunile din gradina Asilului 1). Tot atunci să crează o clasă 
normală, cor vocal, desemnul. Conform dorinţei generâsei 
fondatâre, în tómna anului 1865 afară de copilele luate de 
pe la doici, sa mul primit in Asil, orfani din părinţi săraci 
copile din părinţi infirmi, ori de ale vechilor funcţionari publici 
mai ales din capitală şi copile de preoţi și inveţători, cu fa- 
milil grele. Ia aceste se mal adaugă l2 copile leşene, rămase 
orfane in urma holerei de :a 1866, primite în Asil prin graţia 
deosebită a M. S, Regelui Carol. Asfel numerul copiilor aşe- 
zate ìn Asil in anul 1869 se urcă la 240 eleve. In anul 1861-63 
a fost 40 eleve. In anul 1864 a fost 120 eleve, in anul 1865 
135 eleve. In anul 1866, 185 eleve. In anul 1867, 215 eleve 
In anul 1868, 183 eleve.) In anul 1868, Ianuarie, Eforia spi- 
talelor civile infiinţeză orfelinatul Sf. Pantilimon strămutând 
pe copil din Asil, acolo. 


Zidirea Capelei 


In acest timp, edificiul Asilului nu era incă complect 
terminat, căci ’i lipsia o mica biserică unde copilele să pótă 
merge spre a se inchina in dilele de Duminici şi serbători şi 
a se edifica în credinţa strămoşescă, 

M. S. Dâmna Elisabeta visiteză institutul cu de amănuntul 
şi se convinge de lipsurile şi scăderile lui şi, ca şi M. S. Elena 
Dâmna, Ia nobila iniţiativă de a deschide o listă de subscrip- 
țiune pentru facerea unei Capele şi se inscrie in fruntea listel 
cu 19.000 lei. 

In acelaşi timp, adreseză două scrisori: una către Pre- 
şedintele Consiliului de Miniştri, iar alta către femeile române ; 
le dăm aici in intregimea lor: 


Domnule Preşedinte, 


Visita mea la Asilul Elena Domna ’Mi-a făcut cea mai 
bună impresiune, şi voiii păstra uă plăcută aducere aminte. 
Am fost primită de către copile ca o mumă și tiu a le fi 
muma lor. Cu uă vie satisfacţiune am constatat chipul cum 
copilele sunt ingrijite acolo, precum şi progresele in instruc- 
ţiune, carl far a spera că acest aşedămint, va putea da in- 


2). J. Slavici op. cit. 15. 
3) Note şi documente p. 24—30 


www.dacoromanica.ro 


219 


stitutrice pentru şcâlele de fete. Solicitudinea Mea se con- 
centreză in acest moment in săvirşirea Asilului şi in con- 
strucţia unei Capele atât de neapărată ori-cărul aşedământ,. 
ande trebue să se facă educaţia tinerimei. 

Propun dar a se deschide uă subscripţiune spre acest 
efect, convinsă de nobilele sentimente ale damelor române, 
nu me îndoesc că vor veni să se asocieze cu grăbire la a- 
céstă operă, pe care o pun sub zatronagiul Meii. M6 pun in 
capul subscripţiunei cu 19.000 franci. 

Credeţi, Domnule Preşedinte, in simţimentele mele de 
stimă şi de affecţ une. 

Elisabeta 


FONDATĂ. DE 
HĂRIA SA NONNA 
ELISABETA 
SOCIA | 
RELUI BOHARIZ) 


KROBU J- 
4 24 APRILE ANWUL4870 
SILA BBIFICĂRII  / 


j RALEA ACESTU 
 STABILIMENT 


f 





Medalie ccmemorativă cu ocasiunea punere! pietre! fundamentale a capelet 
Asilului Elena Doamna față şi revers. 


Epistola M. S. Dónmeï Elisabeta adı esată femeilor române 
Domnă, ! 


De la sosirea mea in noua mea patrie, am credut de da- 
torie de a face din şcole şi din stabilimente de bine faceri 
un obiect de solicitudinea mea particulară. Aşa dar, in visita 
mea la Asilul Elena Dâmna, am constatat cu satisfacţiune 
progresele simţite in educaţiunea orfanelor adunate din tote 
părţile României. 

Ele m'aii rugat să le fiu mumă şi eŭ le-am luat sub 
scutul mei. 


www.dacoromanica.ro 


220 


Stabilimentul unde ele aŭ aflat un refugii, şi a cărui 
fundaţiune se datoresce insperaţiunei generâse a Principesei 
Elena, secundate in acestă operă frumâsă prin spiritul de 
«caritate all femeilor române allii ţerei intregi, nu pâte ră- 
"'mânea nesăvârşit. Construcţiunea mal ales este indispen- 
“-sabile 

Spre a ajunge scopul dorit este de trebuinţă a deschide 
o subscripţiune, care pâte reeși numai prin concursul tutu- 
ror. Deci convinsa de bunele sentimente ale Domniei Tale 
pentru orfanele n6stre, viii a te ruga, Dâmnă, să bine voesci 
a te insărcina cu una din listele relative la acâstă subscrip- 
țiune şi de a te folosi de totă influența Domnici Tale, spre 
-a o face a circula cu succes in cercul relaţiunelor Dom- 
niei Tale. 

Convinsă că nu vei refusa a te insoţi cu mine pentru 
realisarea unei intreprinderi filantropice, care trebue să fie 
mai vertos opera femeilor române, îți mulţumesc de mal ’na- 
inte D6mnă și te rog a primi salutările mele affecti6se. 


Elisabeta 


In urma secularisărei averilor mănăstiresci, se părea că 
pârta generosităței romănesci va fi inchisă pentru vesnicie ; 
totuşi, constatăm cu o deosebită mulţumire sufletescă că ea 
“continue mai departe, cel puţin pentru Asil 1). 

Donaţiunile contribue puternic la desvoltarea acestei 
fvumâse instituţiuni, care ia proporţiuni colosale așa în cât, 
“sa simţit necesitate ca scâlele: primară, normală, profesională 
şi de menagii, care eraii concentrate in același local devenit 
in timpuril6 din urmă cu tot insuficient, să se desparte in 
serţiuni cu o administraţiune fie-care a-parte, ceea ce să 
şi face. 

Acestă despărţire reclama noui clădiri: In anul 1895-96 
-să construesce un şir de clădiri in partea apusană a vechei 
clădiri şi in care să muta secţiunea normală. In partea răsă: 
ritenă să construesce tot in acelaşi an un alt şir de clădiri 
pentru şcolele: primare şi profesionale. Pentru scâla de me- 
nagiŭ, ne fiind locul destul de incăpător de o cam dată ră- 
„mâne ataşat tot pe lângă secţiunea profesonală până la 1900 


1) Veţi Donatori la Asilul Elena Don-na. 


www.dacoromanica.ro 


291 


când se strămută intt'o casă inchiriată in oraș. Se vedeme 
acum desvoltarea ce o ia Asilul. 


Progresul Asilului Donna. Desfinţarea şe6loi Centrale do 
fete şi înliințarea Atenoul Elisaveta 


Asilul Elena Dâmna, fiind luat de M. S. Regina sub 
inalta sa ocrotire, a progresat, ca nici o altă şcâlă din ţară. 

Să face un proect de lege pentru instituirea Ateneului 
Elisabeta Dómna : 

Art. 1.— Să institue pe lângă Asilul Elena Dâmna in 
palatul Asilulni, un Atenei femenin cu divisiunele următóre : 

a) Studiele secundare umanitare. 

b) Şcola normală de gradul I şi II. 

c) Sc6la cu direcţiuni pretesionale. 

d) Ateliere diverse. 

Art. 2.— Ateneul iși recruteză scolarele sale. 

a) Dintre orfanele Asilului prin alegere făcută de pa-- 
tronagiul şcâlei, in unire cu consiliul didactic. 

b) Dintre bursierele admise in internat prin concurs ca 
pentru admisiunea la actualele şcâle centrale de fete con- 
form legeï. 

cj Dintre elevele primite cu pl tă anuală care nu va 
trece peste 700 lel. 

Art. 3.— Bursierele șcâlei centrale de fete din Bucu- 
resci vor trece 1n Ateneul Elisabeta, remănind şcóla centrală 
desfiinţată și ne conservându-se separat de cât externatu 
secundar de fete. 

Art. 4.— Personalul didactic al desfiinţate şe6le cen- 
trale, va fi intrebuinţat in posturi identice la şcâlele secun- 
dare de fete şi de băeţi, afară de acei cal având numărul 
de ani de servicii pot fi trecuţi la pensiuni cuvenite. 

Art. 5. - Ateneul Elisabeta va fi administrat de Eforia 
orfanilor, de patronatul femeilor române, și de consiliul di- 
dactic al Asilului, sub controlul legiuital ministerului Culte- 
lor şi Instrucţiunei publice. 

Art. 6.— Elevele din Divisiunca Normală (| și Il-lea- 
grad) vor da pe lângă examenul anual, şi unul fiind general 
de capacitate. 

Cele care vor isbuti a trece acest examen cu note su~ 


www.dacoromanica.ro 


222 


peridre, vor fi inscrise în o anume listă, din care statul va 
nuini in ordinea de merit, invăţătore şi respective institutâre 
fără un noi concurs. 

Să urmărim mersul progresiv al acestei instituţiuni in 
tote ramurile prevădute in acest proect care in acelaşi an 
chiar a luat fiinţă de lege şi să incepem intâiit cu şcâla pro- 
fesională cu cea mai veche şi in urmă să ne o upăm de fie- 
care secţiune in parte. 


Şedla profesională 
1878—4896 


Scóla profesională s'a inființat pentru clevele care mwa- 
veaŭ aplicare pentru carte. 

Incă de la infiinţarea Asilului să creiase pe lângă dàn- 
sul un atelier de câte-va meserii cu scopul bine definit I 
casă inveţe — copil şi copilele căci la inceput Asilul a fost 
mixt — câte o meserie; iar al II ca hainele elevelor să fiə 
-confecționate aici. ocupaţiunele principale ale elevelor aŭ fost 
mal cu s6mă in bransele croitoriei și ţesetoriei şi cele rela- 
tive la trebuinţele casnice. Inainte de a se infiinţa şcâla pro- 
fesională propriii disă, fetele lucraŭ lucruri de comandă și in 
special ţesiai pânză. Până in anul 1879 eraii uumai 3 clase 
profesionale şi numai mai tărdiii se înfiinţeză şi a patra )). 

In anul 1878 Eforia spitalelor civile prin adresa No. 669, 
din 3 Februarie, transformă atelierele in şcâla profesională, 
.sub direcţiunea d-şorei Branstetter, care până acum indepli- 
nise sarcina de şefă a atelierelor. Cu primirea materialelor 
«şi cu confecţionările ce aŭ a se face in acestă şcâlă a fost 
insărcinată d-na Cauget maistră de croitorie iar d-şâra Bran 
stetter işi va conserva calitatea de maistră de bră 'erie fină). 

Atelicrele de ţesătorie eraii instalate in bărăcele, unde 
fusese spitalul militar Rusesc. La 29 Maiu 1882 atelierul de 
ţesătorie se strămută de la barace in barace construită ex- 
pres lângă casa intendentului de adi, care a costat 2115, lei 
10 bani 3). 

Până acum se întrebuința la ţesătorie vechiul sistem de 
resbâie intrebuinţate in ţară. Direcţiunea Asilului voind să 


1) Archiva Asil. Doss. 1897. 
2) Archiva Asilului Dos. 2/7. 
3) Ibidem Dos. *g,. 


www.dacoromanica.ro 


223 


perfecţioneze pe copile in arta ţesctoriei, comandă la Viena 
un răsboiii model, care fu adus la Asil la 5 Februarie 1382. 
1) Apoi un răsboiii model din Belgia, după care sa construit 
aci maï multe. ?) Tot in acest an sa mai comandat in Tran- 
silvania un numer de răsbâie. 3) Sub protecţiunea Măriel 
Sale Reginei, şcâla ïa un mare avint, e organisată şi admi- 
rabil de bine dotată, şeâla ia numele de «Şcâla de ţesut Re- 
gina Elisabeta». Renumele acestei şcole cresce colosal şi au- 
torităţile cari aveai necesitate de pânză, fâceai act patriotic, 
că in loc să comande pânză în streinătate, se adresai la Di- 
recţiunea Asilului 

Prefectul de Illov comunică Asilului că comandamentul 
regimentului III de Călăraşi are necesitate de o mare canti- 
tate de pânză, şi că doresce ca ea să fie comandată in ţară, 
şi deci, face cunoscut Asilului. Comitetul permanent şi şcâla 
profesională din Roman, cer modele după resbóele din Asil, 
cum şi o ı ersónă cunoscătâre in ale ţesetoriei. Regimentul 
27 Dorobanţi comandă o mare cantitate de pânxă. Ministerul 
de Resboiă idem, pentru spitalul militar €). Asememea şi alte 
autorități. Afară de ţesătorie se mal lucraŭ: broderie fină, 
croitorie, cusătorie de haine naţionale ë) 

Lucrările ce se efectuaă in atelierele Asilului, aŭ atras 
admiraţiunea tutulor care ’l-aŭ visitat. 

Şc6la Profesională e cea dintâiii şcólă din ţara °). In 
anul 1873 cum şi in anul 1880, Eforia ia parte la exposiţiu- 
nea din Viena şi Asilul care depindea de dinsa obţine la 
acestă exposiţiune: 

1) O diplomă de onóre pentru colecţie de costume na- 
tionale, broderii, lucru de mână esecutate de eleve. 

2) Medalia de merit pentru lucru de mână, temele ele- 
velor şi programa şceâlel. 

3) Medalia de cooperaţie comitetului Asilului Elena, pen- 
tru cooperatie la colecţia de costume naţionale. 

Dintre costumele naţionale lucrate de Asil sau dat: 

1) Un costum M. S. Impărătesel Austriei. 


1) Ibidem Dos. 4/82. 
2) Ibidem Dos. 4/82. 
3) Ibidem Dos. 4 82. 
4) Ibidem Dos. 4/82. 
5) Ibidem Dos. 10/81. 
6) Ibidem Dos. 3/80. 


www.dacoromanica.ro 


224 


2) Un costum Contesei Andrassy, soţia cancelarului 
Austtiel: 

3) Parte dintr'un costum Principelui Muntenegrului. 

4) Parte dintr'un costum d-şorei Ruxandra Jurora, damă 
de onóre a reginei Suediet 3). 

Iată dar pentru ce lucrările efectuate in atelierele Asi- 
lului la exposiţiunile din Viena aŭ fost clasate in rangul I 
al lucrărilor femeesci ?) 


Şe6la Normală 
(4881—4 96) 


A existat in Asil un fel de şcâlă normală inferidră, pen- 
tru copilele ce aveai aplicare la invăţătură. In anul l&8I, 
Octombre, se infiinţeză şcola Normală Superi6ră, petru for- 
marea inveţătorelor şi institutorelor. Înfiinţarea eï sa făcut 
tocmai pe principiul enunțat mat sus, ca să li se dea eleve- 
lor ocasiunea a 'şi incerca talentele in tóte ocupaţiunile po- 
trivite firei femeesci ursul este de 6 ani, şi pe lângă care 
se infiinţeză şi o grădină de copii; coinplecteză programele 
de inveţămint și M. S. Regina trimite câte-va eleve la Insti- 
tutele pedagogice din Germania, şi anume la Gotha, spre a 
forma un personal d'dactic bine pregătit. 

Comitetul diriginte al şcâlei, comite imprudenţa de a 
transforma ın parte programul şcâlei Profesionale, in cel al 
Normale! şi Ministerul Cultelor, cu adresa No. 14320, din 8 
Octombre 188!, aprobă transformarea ın parte a programei 
scâlei Profesionale, in șcâlă de invăţătâre. 

Acâstă transformare n'a putut fi de cât daunătâre Sta- 
tului, pentru urmetârele motive : 

1) Prin desfiinţarea şcâlei centrale de fete și crearea la 
Asil a 6 clase normale, Asilul va deveni prima școală de lux 
in ţară. Miniştrii şi aristocrația va căuta să 'şi trimită fe- 
tele spre a le educa in Asil, unele ca bursiere şi altele ca 
solvente, lar Jocurile rămase vacante vor fi rezervate orfane- 
lor, dar aceste orfane trebuia şi ele să fie de familii mari 
şi scăpătate, care vor intra in Asil prin protecţie. 

Prin ridicarea Asilului la şcolă de lux, atât comitetul di- 


1) A. G. Gălăgescu. E oii: Spitue:or Civile, Bucuiesci 1900, p. 851—852. 
2) Archiva Asisului Dos. 4/80. 


www.dacoromanica.ro 


4079490 700 D44087 —"1H989u01 “HE'D 








Asilul Elena Domna, Secţia Profesională fațada despre Parcul Palatului Regal 


www.dacoromanica.ro 


226 


riginte al şcóleï cât şi Ministerul Cultelor, aŭ abătut Asilul 
de la menirea lui, căci nobilii sei fondatori Lai intemeiat ca 
să servescă de adăpost copilelor găsite, sai «de cutie», orfa- 
nelor, saii copilelor de părinţi sermani, iar nu pentru fete 
de aristocrați. 

3) Prln contactul fetelor sărace cu cele bogate, va avea 
un resultat desastruos pentru cele din urmă. 

Odată şcâla Centrală desfiinţată, era firesc ca Asilul să 
se desvolte conform cu noua sa menire, păstrând însă în 
parte şi pe cea veche. 

Asilul se împarte ìn 1883 ìn şase secţiuni şi anume: 

I) Şc6la pregătitore sai fribeliană, care avea 31 eleve 
interne şi 3 externe, copile care maŭ trecut încă virsta de 
7 anl. 

II) Şc6la primară cu patru clase, cu 186 eleve interne 
şi 7 externe. 

III) Şc6la pedagogică ìn care se pregătesc elevele pen- 
tru cariera de invâtătore, înfiinţată ìn anul 1883, trei clase 
cu 64 eleve interne, însă pentru anul 1885, urma să fie con- 
siderate drept clase divisionare ale şcâlei Normale divisionare: 

IV) Şc6la Normală secundară, curs de 6 ani, ìn care 
elevele se pregăteaii pentru cariera de institutâre urbane 
ori la şcoli secundare, cu totul 129 eleve interne şi 7 ex- 
terne, între care 14 ìn clasa V-a şi 9 ìn clasa VI-a. 

Programele de studii admise în «Asil» sunt cele oficiale 
insă aflându-se elevele merei în institut. ele se deprind cu 
o severă împărţire a timpului şi materiile se pot preda mal 
desvoltat ca în alte şcoli de acelaş grad. Mai ales în ce privesce 
deprinderile practice nici unul dintre institutele din ţară nu pu- 
teaŭ să ţie pas cu «Asilul». In deosebi, ìn clasele secundare cur- 
sul fiind de 6 ani, iar nu de 5 numai ca la şcâlele similare, incă 
de mult sa dat programului o desvoltare, la care el în 
cele-Talte şcoli secundare abea ìn 1884/85 a putut sfajungă 
Pedagogie se preda timp de 3 ani, literatura şi filosofia în 2 
ani, iar din sciinţele exacte în special fisica şi chimia se pre- 
daŭ cu o deosebită consideraţiune pentru partea lor practică. 
De asemenea copilele celor doue clase mai superidre, făceaii 
timp de doui ani de dile practică pedagogică in clasele pri- 
mare şi in şcoala fröbelióna. Ca mijloc de instrucţie poseda 
intreg materialul didactic necesar: tabele de intuiţie, hărţi 


www.dacoromanica.ro 


227 


gi globuri de toate felurile, o frumoasă bibliotecă şcolară, 
an bogat cabinet de fisică, un laborator de chimie, o colecţie 
mare de tabeluri fisiologice, intregul aparat auxiliar îl stä- 
tea corpului didactic la disposiţiune. Corpul didactic al «Asi- 
1ului» era alcătuit din 31 persâne parte profesori, parte 
profes6re şi institutore dintre care 21 pentru cursul superior 
şi pentru specialităţi. 

Dintre directore avem de remarcat pe d şâra Suzana 
Schmaltz ; în timpul direcţiunei acestei d-şore, un mare scan- 
dal s'a întâmplat; ea afost bătută de câte-va fete din Asil; cau- 
sele acestui scandal le găsim pe de o parte în caracterul d-şârei, 
puţin cam violentă, iar pe de altă că sub-directârea, dorind 
ai ocupa locul, pune mai multe fete ca so lată în timpul 
rugăciunei. 

Ministerul anchetâză faptul și la 26 Februarie, 1887 de- 
părteză din Asil pe elevele Alexandrina Săulescu, Candrea şi 
Carpănişânu, care luaseră parte la acest incident 1). D-ş6ra 
“Susana Schmaltz in urma acestui fapt regretabil, părăsesce 
imediat direcţiunea. 

D-sa fusese numită ca Directâre la 1 Iulie 1886 in locul 
d-ruiui Barbu Constantinescu ?). 


Directorii de studii 


Direct6rea Asilului avea — după cum am v&dut atribu- 
țiuni pur administzative pe când directorul de studil se ocupa 
de bunul mers al instrucţiunei copilelor. 

Până la 188| salegea un comitet alcătuit din Directorul 
de Studii, ajutat de doui profesori, aleşi de conferinţa şco- 
lară 2). In tot timpul, comitetul avea supravegherea mersului 
progresiv al instrucţiunei. 

In fie-care Sâmbătă se intrunâi în conferință şcolară, 
consemnând întrun proces-verbal progresele realisate şi lip- 
surile constatate şi care lipsuri, atât Directorul de studii, 
cât şi Directrele erai ţinuţi să le aducă în bună stare, iar 
da sfârşitul anului se întrun6ă toţi profesorii în conferinţă ge- 
nerală şi se dresa un proces-verbal de către consiliul pro- 


1) Arhiva Asilului Dos. No. 6 din 1887. 
2) Arhiva Asilului Dos. 6/86. 
3) Ibidem Dos. 4,81 actul 73. 


www.dacoromanica.ro 


9 
19 
00 


fesoral, in care iarăși se arătase progresele reălisate cum şi 
nevoile simţite sub tâte raporturile, căutând ca în anul viitor 
să se inlăture t6te neajunsurile simţite din anul trecut :) 

O altă parte bună pe care o avea comitetul diriginte 
mai era şi acea, că personalul didactic era recrutat din tot 
ce Capitala avea nai distins şi prin conferințele săptămânale 
comitetul diriginte, putea constata care din profesori işi fac 
datoria in consciinţă şi care din el pot atinge resultatele 
aşteptate. 

Prin aceste mijlce, Asilul care nu depinde de Ministe- 
rul ÎInstrucţiunei de cât numai sub raportul inspecţiunei, 
ajunge să aibă cel mal distins corp didactic din ţeră şi din 
tot ce Capitala avea mal distins şi mal meritos. La Asil nu 
se alegeii profesorii pe protecţii pe influenţi politice, nepo- 
tism ori mai sciŭ eŭ prin ce mijlâce, ci Eforia se baza nu- 
mal pe titlurile, capacitatea, metoda didactica şi renumele pro- 
fesorului ?) dar maï cu s6mă pe resultatele excelente ce le 
dădea la fie-care trimestru şi sfârşit de an, contrar; era ìn- 
locuit. Profesorii ast-fel numiţi erai asimilați cu profesorii 
secundari ?). Intre aceştia putem cita pe: Alexandru Orăscu, 
Dr. Zotu, Dr. Barbu Constantinescu, Dr. C. Istrati, Ion Sla- 
vici, Minescu, T. D. Speranţa, I. P. Licherdopol, Florian Crasan, 
Dr. D. Grecescu, Nicolae Popescu (actualmente pensionar şi 
Director al cancelariei Senatului) Bianchi pentru musică, Sava 
Henţia pentru pictură, Pop pentru xilografie, Dinicu pentru 
vióră etc. cărora le cerem iertare dacă numele lor ne scapă 
pentru moment din memorie. 

Dintre toţi aceştia, profesorul de pictură avea reşedinţa 
in Asil, așa că d. Henţia a fost un adevărat mentor al copi- 
lelor în acestă branșă timp aprâpe de 10 ani. El insoţia pe 
copile la băi şi prin excursiuni, unde le deprindea cum să ia 
schiţe după natură în diferite genuri: pictură in uleiii ; aqua- 
rele, fusin. 

Nu cunosc o singură şcâlă din ţră,—afară dór de cea de 
Belle-Arte — care să posede maï multe tablouri, in diferite 
genuri, numai graţie zelului neobosit a lui Sava Henţia. 

Mulţi aŭ fost profesori buni la Asil, dar frumâse aŭ fost 


1) Vadi procesul verbal din 9 Iulie 1879 Ibidem Dos. 8/80. 
2) Arhiva Asilului Dos. 6/1880. 
3) Ibidem Dos. 4/80. 


www.dacoromanica.ro 


229 


şi resultatele dobândite. Şcóla normală a Asiluluï devenise cu 
ast-fel de profesori cea dintâiii şcâlă din térä, căci fetele din 
Asil reuçşiaŭ cele dintâi la examenele de capacitate pentru 
învěțătóre şl institutóre. 

O atare selecțiune de profesori va rămâne ideală pentru 
şcóla românescă. 


Asilul sub controlul Ministerului Cultelor 


In anul 1882 Asilul trece de sub administratiunea Efo- 
viei Spitalelor Civile sub cea a Ministerului Cultelor :) conse- 
cinţa să vede imediat. Ministerul de acum înainte numesce 
pe profesori conform lege! învăţământului secundar şi nu se 
mai recutaii profesorii ca in timpul eforatului, recrutare, care 
după cum am spus ăa rămânea ideală in analele inveţămân- 
tului românesc. Ministerul Cultelor cel dintâiii lucru care îl 
face este că desfiinţeză şcâla centrală de fete şi urma firesce 
acum. ca copilele bursiere solvente şi semi solvente să vină 
aşi continua cursurile la Asil; aşa în cât, de acum înainte 
Asilul va deveni o şcâlă de lux de prima ordine, luând o des- 
voltare neasceptaiă dar prin acest fapt Asilul este abătut de 
la adevărata lui menire. 

Pentru aceste motive Ministerul Cultelor a trebuit să facă 
noui clădiri pe lingă localul asilului, aşa că în ani! 1895/96 
construesce de ambele părţi ale asilului şi anume ìn partea 
apusână o clădire compusă din 17 camere cum şi alte depen- 
dinţi în care să strămută şcóla normală, iar pe lângă vechea 
clădire să maï construesce încă un alt număr tot aşa de mare 
în care r&mân secţiunea primară și profesională. Aceste clă- 
diri cum şi alte amenajări ulterióre aŭ costat pe Stat suma 
de 1.130.853 lei şi 71 bani). 

In 1896 d. Petre Poni peatunci ministru al cultelor şi in- 
strucţiunei publice separa secţiunea normală, dându-! o admini- 
straţie aparte, punând'o sub direcţiunea d-şârei Elena Busnea ?) 
remânend ca secţiunile primare şi profesionale să fie conduse 
de d-ra Zoe Grant. D-ra Busnea stă în calitate de directâre 
şi profesâră la secţiunea normală a asilului Elena Dâmna, 


4) Arhiva Asilului Dosar 8/82 adresa Ministernlui Cultelor No. 4973 din 20 
Aprilie 1882 div. gc. 

2) Vei situaţiunea generală a clădirilor la Ministerul Cultelor. 

3) Archiva usilulul. Adresa minister. Cult. No. 9658 din 30 Sept. 1896. 


www.dacoromanica.ro 


230 


până in anul 1899, când este transferată din noŭ la Iaşi, tot- 
in calitate de directâre şi profes6ră la şcóla normală de acolo. 
In locul d-sale este numită ca directâre d-ş6ra Margareta Mi- 
ller Verghi, care conduce institutul şi astăd. 

Programu şcâlei este aceiaşi ca şi la şcólele normale de: 
feţe, pe lângă care se mai predă şi lucrul manual. Elevele 
absolvente in urma depunerei examenului de capacitate li-se: 
elibereză diploma în puterea căruia se numesc invăţătâre ti- 
tulare; in cadul când naŭ vârsta reglementară r&mân in asil 
ca pedagâge la secţiunea primară. Numerul elevelor este de 
220, care trebuie să urmeze cinci ani cursurile şcâlei. Dacă- 
se intâmpla ca una sait maï multe eleve să nu pâtă avea ap- 
titudini pentru a termina cursul, atunci sunt trecute la sec- 
țiunea profesională. 

Mersul secţiunei normale a fost satisfăcător, in anii de: 
când sa separat. 

Seriile de absolvente cu diplomă aŭ fost: 17 diplomate- 
in 1897; 28 in 1898; 16 in 1899 şi 22 in 1900. 

Corpul didactic este alcătuit din 15 pers6ne: profesori, 
profes6re, maistre de lucru manual, musică vocală, gimnastica. 
metoda frâbeliană, desemn şi caligrafie, cum şi vióra. 

Personalul administrativ şi de servicii se compune din 
13 persâne. 

Localul secţiunei normale coprinde: 2 cancelarii, 5 săli 
pentru clasă, 3 pentru meditaţie, 4 pentru dormitore, 1 sală 
de pictură, una pentru garderobă şi una pentru sufragerie, 
total 17 carnere. 

Ca disciplina şi educaţie se mai păstreză incă tradiţiu- 
nile nemuritori lor soţi Davila. 


ŞeOla primară şi profesională 
1896 — 19v2 


Nume&rul cel mare de specialităţi ce să infiinţară pe lângă 
şcóla profesională, saă desfiinţat cu timpul cum aŭ fost: 

a) Arta săpăturei in aramă cu aqua forte, 

b) Stenografiia, 

c) Xilografia, 

d) Pictura pe porțelan şi faianţă, 


www.dacoromanica.ro 





d F oh odomal, 


Fost profesor la Asil 


www.dacoromanica.ro 


932 


e) 'Ţesetorie (desfiinţat în urmă pentru motive de sănă- 
tate) şi, 

f) Cultura gândacilor de mătasă. 

Astădi in şcóla profesională se predai : 

a) Croitoria pentru dame, 

b) Lingeria, 

c) Dantelăril fină, 

d) Tricotagiul. 

e) Broderia artistică şi, 

f) Pictura in uleiii in acuarele şi fusin : 

Actuala directâre d-ra Zoè Grant, păstreză cu fidelitate 
tradiţiunele mult regretaţilor soţi Davila d-sa fiind secundată 
de d-ra Aspasia Ţintulescu în calitate de sub-directore. Am- 
bele pun un interes deosebit pentru educaţiunea şi instruc- 
țiunea copilelor. D-ra intulescu este ea însuşi elevă a soţilor 
Davila. Programele şcâlelor : primare şi profesionale sunt iden- 
tice cu ale celor alte şcoli similare din ţară. 

La finele fie cărui an şcolar să aranjéză o exposiţiune 
în localul şcslei, din lucrările efectuate de fete in şcolă, in 
cursul anului. 

Am avut ocasiune să visitez în câţi-va ani d'arândul 
aceste exposiţiuni şi cu o românescă mândrie am constat pro- 
gresele realisate ; absolventele secţiunel profesionale după ob- 
ţinerea diplomei, acele care aŭ părinţi sai rude se duc în 
familie Orfanele insă continua a rămânea maï departe în asil. 
Dacă unele din eleve nu aŭ aptitudine pentru nică o branşă. 
din meseriile care se predau în şcâlă sunt trecute în şcola de 
menaj, despre care vom vorbi mai departe. 

Numerul elevelor din aceste secţiuni actualmente, se ri- 
dică la 221. 

Personalul didactic se compune din 14 profesori şi pro- 
fesóre, 3 inveţătore la secţia primară, 6 maistre pentru atelierul 
de conlecţii, o maistră şi o ajutâre pentru pictură şi 16 per- 
s6ne pentru personalul administrativ şi de serviciii. Totalul 
personalului didactic administrativ şi de servicii este de 48. 

Totalul sufletelor din acestă secţie este de 269. 

O derectâre insărcinată cu menţinerea disciplinei şi edu- 
caļiuneï și o sub-derectore, ajutate de 14 pedagoge, tâte foste 
&ieve ale Asilului. 


www.dacoromanica.ro 


233 


Un director de studii ajutat de consiliul profesoral !). 

Intreg institutul era sub directă şi neadormită supra- 
veghere a D-rului General Carol Davila ca epitrop delegat, 
din partea Ministerului Instrucţiunei Publice, funcţiune care 
o păstreză până la 1884, August 96, când işi dă obştescul 
sfârşit. 

Şeola frObeliană de pe lângă şcóla normală este infiinţată 
de Eforie incă din anul 1880, unde se aplicaii cele mai noui 
metode pedagogice şi aŭ avut cele intâii! aplicaţiuni ìn Asil 
şi in şcâla specială fondată de Eforie 2). 

In 1882 să introduce şi cursul de vióră obligator pentru 
clasa IV şi V, curs predat de d-l Dinicu 3). 

In acest scop Ministerul Cultelor, aprobă cumpărarea a 
"24 vióre pe preţ de 50 lei una cu tocul, cârdele şi arcuşul 
lor $). 

Luând drept punct de plecare principiul ca fiesce-care elevă 
să se desvolte potrivit cu talentele ei speciale, M. S. Regina a 
stăruit tot-d'auna să li se dea elevelor ocasiune de a'şi incerca 
talentele in tâte ocupaţiunele potrivite cu geniul femeesc; in 
„acest scop să infiinţeză «Ateneul Elisabeta». 


„Ateneul Elisabeta“ 


Are de scop desvoltarea talentelor speciale ale elevelor. 
In acest scop se introduce in Asil, cea mai intinsă cultură 
a musicei vocale şi instrumentale, desemnul, pictura în acu- 
arele şi uleii pictura pe porțelan, cul6rea fotografiilor, cons- 
trucţia de flori artificiale, Xilografia, săpătura in aramă prin 
aqua forte, stenografia, modelarea şi in cele din urmă tesă- 
toria ; să stabilesce principiul ca fiesce-cărei eleve să i se dea 
ocasiune de a se desvolta mai ales în direcţiunea carei 
convine. 

La acestă şcola primesc instrucţiune tote elevele cu 6re- 
care vocaţiune ; iar acele, care arată vrun talent special ho- 
târât ajungând la o vârstă mai înaintată sunt despensate de 
.ale-lalte studii, spre a se putea devota pe deplin specialităței 


1) I Slavici op. cit. p. 46—49. 

2) Archiva Asilului Dos. 3/4880. 

3) Archiva vei adresa Ministeruluuť No. 41.534 gi 41.773 din 4 şi 45 No. 
embre 4896. 

4) Achiva idem Dos. 8/82. 


www.dacoromanica.ro 


234 


pentru care aŭ vocațiune. Mai multe dintre eleve aŭ primit 
instrucțiune specială in piano, 4 in musica vocala şi alte 4 
in desemn, pictură, xilografie şi modelare. Aŭ fost trimise 
câte-va in străinătate spre a se perfecționa în pictură, una 
la Paris şi 2 la München ). 

Ce este drept dacă s'a dat câte-va resultate, apoi acestia 
aŭ fost mal cu s6mă in pictura cu ulei, iar cât pentru xilo- 
grafie“ săpătură in aramă prin aqua forte, pictura de porțelan 
şi faianţă, resultatele dobândite aii fost invers proporţionale 
cu sumele cheltuite şi deci catedrele acestea ati fost desfiin- 
tate; nu mai vorbim de cultura gândacilor,- cântarea cu 
clavirul, cloşca artificială, cu care voia să scâtă puli in mod 
artificial. Tâte insă cu timpul sau desfiinţat. A r&mas deci 
chestiunea ca, copilele care maŭ aptitudini pentru carte să 
trecă spre a inveţa o meserie 6re-care. In 1896 se diviseză 
Asilul in sectiuni cu administrații aparte. 


Seóla Normală 
1896—1901 

Am vedut că Asilul sub Eforie dăduse resultate strălu- 
cite, grație solidei sale organisaţiuni şi recrutărei corpului 
didactic. Cu trecerea Asilului sub administraţia Ministerului 
Instrucţiunei a fost pus pe acelaşi picior cu şcolile similare. 

Cu mârtea D-rului Davila (1884, August 26) Asilul perde 
pe cel mai puternic sprijin, pe părintele sěŭ; Ministerul re- 
vine în urmă asupra reinființărei şcolei Centrale, remânând 
ea Asilul să mergă pe drumul indicat de nobilele fondatâre. 
Numărul cel mare al donaţiunilor primite, aŭ avut ca resul- 
tat crescerea numerului copilelor, personalului didactic, ad- 
ministrativ şi de servicii pe de o parte, iar pe de alta lo- 
calul devine in urma acestei cresceri, insuficient. 


Asilul Elena Dâmna 
Secţia de Menagiu 


Nimenea nu-şi putea inchipui că modestul orfanotro-— 
fion din casele Sultanei Marsil de lângă primăria Capitalei 
adi proprietatea [Eforiei spitalelor civile, va lua o desvoltare 
aşa de frumâsă. 


1) I. Slavici op. cit. 16—47. 


www.dacoromanica.ro 


235 


Directorul acestei instituţiuni nemuritorul dr. Davila, o- 
mul cel maï energic, care n'a pregetat nici o dată, când era 
vorba de muncă și sacrificii, căci pe cele cu lipsă le impli- 
nea, pe cele ce nu erai, şi nevoe se simţea prin stăruinţe 
şi dragostea lui de muncă, le înfiinţa. 

Desvoltarea merei crescândă a Asilului sub protecţia tue- 
telelor a Majestăţei Sale Reginei, sub neadormita supraveghere: 








Arhiereul Calist donator la Asil 


a d-rului Davila şi a dragostei materne a demneï sale soţil 
Ana Davila pentru acestă instituţiune n'a putut de cât să 
progreseze. Asilul sub soţii Davila ajunsese cea întâi pe- 
pinieră de cultură pentru tinerele copile nu numai ofane dar 
şi pentru copilele 6menilor cu dare de mână din tâtă ţera, 
Miniştrii işi trimeteai aici copilele ca să-și primescă educa- 
țiunea! ocupând locurile copilelor orfane. Ce greşelă ! 


www.dacoromanica.ro 


236 


Cu mârtea sotilor Davila şi cu ocasiunea trecere! Asilului 
-de sub administrația Eforiei spitalelor civile sub acea a minis- 
terului de culte, Aeilul suferă insemnate modificări, şi pe a- 
locurea chiar scăderi. Incepe a reveni la starea-i de mai ina- 
inte, fiind considerat tot ca «Asil» şi nu-l mal priveai prin 
-cea prismă de care am pomenit până acum. A 

Pentru aceste motive in anul 1894, se desparte Asilul 
in 2 secţiuni: «primară şi profesională» şi «secţiunea nor 
mală». Copilele insă care nu puteai să invete nici carte, nici 
o profesiune trebuiai firesce, conform legilor in vigâre să 
fie excluse; dar dacă copilu era orfană trebuia s'o arunce pe 
-drumuri ? acesta nu se putea. Urma deci ca să se infiinţeze 
-0 şcâlă, unde să 'şi pâtă desvolta fie care copila aptitudinele 
Pentru care avea predilecţiune. 

In anul 1898 Aprilie î, d. Spiru Haret, pe atunci mi- 
nistru cultelor şi instrucţiuni publice studiază de aprâpe 
-cestiunea şi ia inţelepta si umana disposiţiune să înfiinţeze 
pe lângă Asilul Elena Dómna, o a patra secţiune complimen- 
tară pe lângă cele trei deja existente, numită «secţiunea de 
menagiu». La 30 Maiŭ acelaşi an, se publică şi regulamentul 
«după care trebuia să se conducă şcâla şi care dispune: 

Secţiunea de menagiu se va popula (art. 2). 

a) Cu ortanele şcâlei primare r&mase doui ani repetente 
şi cu cele eliminate pentru rea purtare; 

b) Cu orfanele şcâlei profesionale cari maŭ aplicaţie 
pentru nici una din specialităţile ce să predau in acâsta cum 
şi cu acele eliminate pentru purtare; 

c) Cu orfanele celeadmite autoritatea şcolară de a drep- 
tul in acâstă secţie. 

Externe nu se admit (art. 3). 

Acestă secţiune are de o cam dată 5 speviailtăţi şi a- 
nume: bone, servitore superidre, servitâre, bucătărese şi 
spălătorese. 

Bonele vor putea da noţiuni exacte despre obiecte şi 
ducrur în mod intuitiv, alfabetul şi silabisirea, calculul min- 
tal, potrivit cu virsta copiilor. Ele vor mai sci să facă şi să 
întreţină rufâria şi imbrăcămintea copiilor. 

Pentru instruirea şi deprinderea elevelor ce se destină 
a deveni bone, se vor admite 30 copii solvenţi, băeţi şi fete 
de vêrsta de 2 jum. până la 6 ani jum. 


www.dacoromanica.ro 


237 


Servitóre superidre (femm s de chambre) Acestea vor 
sci să ingrijescă apartamentul stăpânei, să coafeze, să facă. 
să intreţină rufăria, vor conjecţiona, repara şi improspăta. 
tâletele, vor scisă spele lucruri fine ca: batiste, dantele etc. 

Servitâre (bonnes à tout faire) pentru ingrijirea case! 
in g nere, vor cunâsce bucătăria simplă şi serviciul mesel. 

Bucătărese. Acestea vor sci bucătăria simplă românescă, 
franceză şi germană, şi dacă se vor găsi eleve cu disposiţii 
pentru acâstă artă, li se va preda bucătăria complicată, ca: 
pateuri, torte, inghetate, etc: 

Spalătorese. Acestea vor sci să spele de la lucrurile cele- 
mai simple până la rufăria de lux şi spălătoria disă à neuf 
(art.) 5. 

Cursurile vor fi de 4 ani; 2 ani preparatorii in care 
elevele vor trece prin tâte specialităţile, după sistemul rota~ 
țiunel şi 2 ani pentru specialisare (art. 6). 

Afară de specialităţile anunţate maï sus se mal predaă 
elevelor limbele: română, franceză şi germană in mod prac- 
tic, calculul, religia, economia domestică, lucrul şi metoda 
frâbeliană. Orele de studii sunt 2 pe di, de la 2--4 p.m. 
Examenele anuale se daŭ numa! pentru studii. Cel de spe- 
cialităţi insă se dă la finele celor 4 aní in presenţa unei 
doamne delegată de minister, liberânduli-se câte un certifi- 
cat de aptitudini (art. 19). 


Absolventele şedlei 


După ce elevele aŭ obţinut câte un certificat de absol- 
vire, direcţiunea şcoalei are grijă să găséscă case unde acele 
eleve să obţiuă locuri la stăpâni, unde să fie bine tratate. 
Salariul il hotărăsce direcţiunea şi care va fi proporţional cu. 
profesiunea şi calităţile recunoscute ale elevei. (art. 13). 

Când absolventa şcâlei de menagii ar fi silită să pără- 
sescă casa stăpânului in primii doui ani: a) pentru cad de 
ból, b) impovărare de serv.cii saii maltratare din partea stă- 
pânului, ea va putea fi găsduită in şcâlă, plătind un lei pe 
di pentru întreţinere până la găsirea altul loc. (ert. 14). 

Când şcâla va implini 4 ani, se va stabili o serie de. 
taxe ce vor plăti persânele care ar dori să angajede in ser- 
viciul lor absolvente de ale ṣşcóleï (art. 15). 


www.dacoromanica.ro 


238 


Aceste taxe se vor versa la casa de economie şi con- 
“semnaţiuni pentru a crea un «fond al şcâlei» ce va servi 
pentru înfiinţarea de trusou şi aşternutul elevelor băgate la 
stapân !). Numerul elevelor este de 30 și 10 copil solvenţi. 


Personalul didactic al şedlei. 


Şcóla de la infiintarea el a fost pusă sub direcţiunea 
«d-nei Reghino Roth. D-na Olga Căpitanovici predă limbile : 
francesă şi germană ; iar d-na Elena Mihail Demetrescu, limba 
română. D-l Spiru Haret, actualul ministru al Cultelor şi Ins- 
trucţiunei Publice, atât de zelos pentru bunul mars al ins- 
trucţiunei românesci, n'a uitat nici şcâla de menagiŭ infiin- 
tată de domnia sa incă din rindul trecut. In tomna anului 
1900, d na Elena M. Demetrescu, a fost trimisă de Ministerul 
Cultelor, pentru a studia organisarea şcâlelor de menagiŭ din 
Elveţia. După o şedere de trei luni şi jumetate la Geneva, 
Zürich şi Bàle, a presintat d-lui ministru Haret un raport 
„detailat asupra şcâlelor de menagiu. 

Cun asemenea personal bine pregătit, şcâlu nu pâte de 
cât să progreseze. 


Copilele orfane după absolvirea cursurilor. 


In urma celor expuse până acum, se impune o intrebare 
de o extremă delicateţă şi care până astă-di a remas incă 
neresolvită şi anume: cunoscută fiind constituirea şcâlei, ca 
fetele după absolvirea cursurilor normale ori profesionale să 
părăsâscă institutul spre a fi inlocuite cu altele, ce se fac în 
acest cas fete orfane de părinţi şi fără rudenii de aprâpe ori 
de departe? Cât timp a trăit d rul Davila sa ingrijit ca fie- 
care absolventă să'şi aibă rostul ei bine definit in societate. 

Absolventele şcâlei normale, se rânduiau ca învăţătâre ori 
institutâre ; când nu puteai fi tâte plasate, direcţiunea Asi- 
lului se adresa nu numai prefecţilor, ci chiar şi institutelor 
culturale din Transilvania şi Bucovina, că dacă aŭ necesitate 
de invăţătâre, instituire ori menagere, să se adreseze la 
Asil şi prin acest mijloc tâte absolventele eraă plasate 2). 


4) Vegi „Monitorul Oficial“ No. 52 din 7 Iunie 1898. 
2) Archiva Asilului. Dos. No. 4 81. 


www.dacoromanica.ro 





Internatul Teologic 


www.dacoromanica.ro 


240 


Mulţi din pioşil donatori aŭ lăsat fonduri la Asil pentru 
«măritiş de fete orfane», dar aceste fonduri erai insuficiente, 
ca să satisfacă tâte cerințele 1). Pe unele din fete direcţiunea 
le dădea in adopţiune la familii recunoscute ca oneste şi cu 
condițiuni precise. 

Dar cu fetele orfane cum proceda direcțiunea ? 

D-rul Davila 'şi avea sistemul s&i «de a face loc altor 
copile» sistem cunoscut de tótă lumea, care dădea adese-ori 
resultate triste. 

Actuala directâră domnişâra Zoe Grant—ca mamă a co- 
pilelor, a mitigat acest procedei: absolventele cu desăvârşire 
orfane, sunt ţinute in atelierele institutului, până când ele pot 
păsăsi institutul in condiţiunile cerute de societate. 

Aceste fapte lăudabile fac onóre d-rei directâre. 


Panteonul Asilului. 
Donatori şi donaţiuni. 


Am vedut, că Asilul Elena Dómna işi datoresce fiinţa și 
existenţa sa, exclusiv piosităţei şi carităței românesci, la care 
aŭ mal contribuit şi parte din streinii ce locuiai aici, ca : 
greci, nemți, ovrei, armeni, etc. şi ale căror nume vor fi tre- 
cute in «cartea de aur» a generosităței românesci. 

Mulţi din pioşii donatori, aŭ venit in ajutorul orfanilor 
cu sume mari; Eforia Spitalelor Civile,—drept recunoscinţă, 
către memoria lor- luase lăudabila disposiţiune, de a le face 
portretele, spre a fi aşezate in Panteonul Asilului. Din nefe- 
vicire insă, disposiţiunea a fost aplicată numai intr'o mică parte. 

Cel ce scrie aceste rinduri, a credut de a sa datorie ca 
făcena istoricul Asilului, să facă cunoscut urbi orbi, nu 
numai donaţiunele ci şi fotografiele cu scurte notițe biogra- 
fice; ca, ast-fel lumea cunoscându-l de aprope și vă&dându-le 
taptele, să le imiteze exemplele. Trebue să mărturisim, că in 
timpurile trecute aplicarea de a dona bisericei ori şcârei, exista, 
aprâpe in sufletul fie-carui om. Dacă astă-di pare a se mal 
fi impuţinat focul sacru, care decidea pe bătrânii noştri să 
testeze pentru biserică şi şcâlă, acâsta provinea: a) din causa 
grelelor imprejurări prin care am trecut; b) din indiferența 





1) Vedi b:ografiele donatorilor Asilului. 


www.dacoromanica.ro 


241 


unora; €) incapacitatea altora ; d) lăcomia multora şi in fine 
din socotința greşită de a contopi averile donate cu averea 
generală a Statului, n» mal avendu-şi fiinţa lor proprie. Prin 
acésta se deturnaă de la adeverata lor menire şi acesta o făcea 
tocmai acei insărcinaţi a intretine focul sacru, si de a cul- 
tiva pornirile generâse şi patriotice, contribuind ast-fel, mări 
neincrederea publică, 

D-l Spiru Haret, neobosilul ministru al Cultelor, insu- 
fleţit de sincera dorinţă pentru a reda bisericei prestigiul de 
care are atâta nevoe, studiind cestiunea in complexul eï, infi- 
inţeză «Casa bisericel», a cărei menire intre altele o are şi pe 
aceia, de a redeschide porta generosităţei românesci. 

Astă-di pioşii donatori, cări ar dori să'şi sacrifice o parte 
din avutul lor pe altarele : bisericei ori şcâlei, pot fi pe deplin 
incredinţaţi că tesiamentele lor vor fi executate adlitteram, că 
vointa lor va fi legea, legea supremă, inaintea căreia se va 
inchina, până şi puterea legislativă: Parlamentul. 

Acestea dise, să continuăm cestiunea donaţiunilor şi dona- 
torilor la Asilul «Elena Dâmna». 


Via Brâncovenâscă. 
Donaţiune făcută de M. S. Regele Carol I. 


Locul cunoscut adi sub numele de «Via Rrâncovenului»,— 
proprietatea asilului Elena Domna,—a făcut parte in vechime 
din moşia Lupescilor, fostă proprietate a monăstirei Sfinta 
Troiță a Radului Vodă !). 

La anul 1744, Noembie 25, Marele ban Grigorie Greceanu, 
dorind a avea o grădină in care să planteze vie, «dă za- 
pisul lui, !a mâna egumenului ot monăstirea Radu Vodă, cum 
să se scie —-qice marele ban— că am poftit pe sfinţia sa (pe 
egumen) de mi-a dat un loc de grădină, pe luncă pe pământul 
sfintei monăstiri (cu embatic) si pentru a se şti ca acest loc 
este al monâstirei, iar nu al mei 2). Acestă grădină este de 
9 hectare şi 2093 aril saŭ 18 pogâne şi 596/1296 stj. pătraţi ?). 


1) Veţi satul Lupesci. 
2) Colecţia de documente a veuerabilului domn St. Greceanu. 
3) Harta hotărnieciel uoşiei Lupecci, pag. 37. Biuroul documentelor din mi- 
nisterul Domnniilor. 
16 


G. M. I.vescu. — Istoria L'ctrocenilor. 


www.dacoromanica.ro 


942 


Familia Greceanu, stâpânesce acestă grădină până la 1792 
Februarie 1. 

Venind Mavroghene pe tronul Ţărei românesci, cronicari 
ne spun că acest domn sa arătat protector şi generos către 
popor ; iar către boeri despreţuitor şi tiran 1). El spunea adesea 
ori,—ca să'şi ridă de boeri şi călugări,—că vis6ză lucruri ìn- 
fricoşate in timpul nopţei şi ca săşi îndepărteze visele ruga 
pe boeri, mitropolit, episcopi şi egumeni, ca să ii dea câte 
ceva parale spre a'şi alunga visele urâte. Este cunoscuta păţania 
bogatului boer Băltăreţul, pe care Mavrogheni era säl arunce 
jos din turnul Colţei şi din care nu scăpa de cât cu o inge- 
ni6să minciună 2). 

Intre boerii care suferiseră năpăstiile lui Mavroghenie a 
fost şi N. Brâncoveanu. El ne spune : «că fiind în dilele lui 
Mavroghene stenahorist, ca să implinâscă o sumă de bani, 
fără de nici un fel de dreptate şi de pricină, vrând ca să maï 
Ja şi de la mine, după cum a luat cu sălnicie şi cu inchisori, 
sume de bani de la t6tă boerimea şi de la tâtă ţara, am luat 
de la mai sus numitul mei ver Scarlat Greceanu 6750 talere 
pentru care t-am dat moşia Tătărani din sud Prahova. 

N. Brâncoveanu, dupe cea fost prădat de o mare sumă de 
către Vodă Mavroghene, este exilat la Arnăutkioi şi dupe mârtea 
lui Mavroghene, întorcându-se ìn ţară, stăruesce prin Matei Făl- 
coianu ca să i se dea moşia indărăt, căci dicea că i-a dat'o pe un 
preţ prea mic. Scarlat Greceanu, proprietarul moșiei refuză. 
Cest:uneu ajunge la Divan şi Mihail Constantin Vodă Suţu îi 
impacă ; primesc dice N. Brâncoveanu spre desăvârşita mea 
mulţumire (bine inţeles ca drept despăgubire) grădina ce o 
are dumnelui în mahalaua Cărămidarilor pe apa Dâmbo- 
viței cu tote ce se afla îngrăditura ei jur împrejur şi cu tote 
nămestiile câte sunt făcute pe tot locul acestei grădini, care 
grădina este pe locul monăstirei Radului Vodă $). 

Din cuvintul nămestii, case de locuit — cum obicinuiau 
boerii să'şi facă case, crămi, grajduri, etc. Brâncoveanu de- 
venit proprietar, de sigur că va fi mărit aceste case de 6re-ce 
documentele posteri6re, vorbesc de: «casele Brâncovenului $). 


1) Dionisie Fotino, Ist. Daciel II, pag. 174—1475. 

2) I. Ghica, scrisori (veţi articolul Băltărețul). 

3) Vegi condica moşiei Stolnici I. Bălaciu, colecție de documente a d-lui 
Ștefan Greceanu. 

4) V. A. Urechiă, Istoria Românilor II, pag. 202. 


www.dacoromanica.ro 


943 


Din acest document vedem că la 1791, vechiul sat Lu- 
pesci se numea Cărămidarii ca şi Cotrocenil din vale 1). 

Manolachi Brâncoveanu, căsători pe fiica sa Maria cu 
vel Ban Grigorie Băleanu ; via Brâncovenescă a fost dată de 
zestre acesteia. Grigore Băleanu a dat și el de zestre via 
Brâncoveanu la al II-lea fiii al săă Nicolae Băleanu, care la 
rindul sii o dă de zestre fiicei sa'e Maria, căsătorită cu Cons- 





Sava Henjţia 
Pictor, fost profe:or la Asil 


tantin Blaremberg; iar d-na Blaremberg vinde acestă vie, ìn 
luna Ianuarie 1870, M. S. Regelui pe preţul de 47.000 lei, cu 
actul de cumpărătâre legalisat de Tribunalul Ilfov, Secţia III 
de Notariat No. 23 din Ianuarie 18702) şi a cărei suprafaţă 
este de 9 hectare şi 2099 aril saŭ 18 pogâne şi 596/1296. 


1) Vedi harta Cotrocenilor şi Sf. Elefterie. No. 1. 
2) Eforia Spitalelor Civile, Serviciul Contencios. Dos, No, 58 din 1873. 


www.dacoromanica.ro 


244 


La 12 Noembrie 1873, M. S. Regele afierosesce Eforiet 
Spitalelor Civile, via Brâncovenului, pentru asilul «Elena. 
Domna» !), cu scris6rea urmetóre : 


Domnilor Efori, 


Unul din stabilimentele cari au atras atenliunea Domnei, 
incă de la venirea Sa în ţară, a fost orfelinatul «Elena Dâmna», 
pe care "l-a luat sub al seă patronagii. 

Voind a da o noue dovadă de solicitudinea Nostră pen-- 
tru acest aşedement, în care fetele sărmane fără părinţi află 
asil de crescere, vii a satisface o dorinţă a Domnei, făcend 
danie Eforiei Spitalelor din Bucuresci, pentru Asilul «Elena 
Domna», locul ce posed lângă palatul de la Cotroceni, numit. 
«fântâna Brancoveanului», in tótă a sa intindere şi ale cărei 
titluri de proprietate am dat a vı se inmâna. Indeplinesc cu. 
o mulțumire atât mai mare acest act, cât sunt pe deplin con- 
vins, că Eforia va sci a utilisa acest loc in folosul şi pentru 
prosperitatea Asilului, căruia atât Domna precum şi Eŭ vom 
păstra pururea cel maï viu interes 2). 


CAROL. 


Domua Elena Cuza 


De câte ori Românul doresce să ia exemple de fapte pa- 
triotice, de pietate şi caritate, de abnegaţiune, de virtute, etc., 
nare nevoe a resfoi istoria altor neamuri, căci tóte acestea 
frumâse exemple le găsesce cu prisosinţă in istoria n6mu- 
lui sěŭ. 

Tote aceste frumâse şi nobile calităţi sunt concretisate- 
in persóna Dâmnei Elena Alexandru I Cuza. 

Dómna Elena Cuza, fiica lui Iordachi Rosetti şi a Cate- 
rinei născută Sturdza, sa născut la anul 1825 in Iași; până 
la etatea de 6 ani răi in casa părintescă şi anume la moşia 





1) Cu actul No. 12, legalisat de Tribunalul Ilfov, Secţia III, in Iunie 1874 
2) Ibidem. 


ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


245 


Soleştii din județul Vaslui. De la acestă dată şi până la eta- 
tea de 16 ani a fost sub protecția mătuşel sale, Profira Can- 
tacuzino, sora mameï sale. 

Părinţii ei, dorind aï da o educaţiune alésă şi fiind grei 
pe acele vremi a avea dascăli buni pe la țară, o dădură la o 
soră a mamei sale, Profira Cantacuzino, pentru a fi educata 
cu fetele Cantacuzino, care aveaii o bună guvernantă. La 
anul 1844 fiind in vârstă de 19 ani, tânăra Elena reintră in 
casa părintescă şi după puţin timp se căsători cu Alexandru 
Cuza. De aci inainte trăi când la moşia părintâscă a soţului 
eï, Bărboşul din judeţul Fălciu, când la Galaţi unde soţul ei 
poseda o casă, când in streinătate. La anul 1846, Elena Cuza 
avu durerea de a perde pe tatăl si, la 1848, soțul el luând 
parte activă la mişcarea politică din Moldova, lu rănit şi prins 
la Iaşi, de unde fu trimis la Galaţi sub escortă militară, pen- 
tru a fi trimis surgun peste Dunăre. Soţia sa, care era la So- 
leşti, pe lângă mama eï, audind din balconul casei trecend 
căruţi pline cu Gmeni păziţi dc soldaţi, nu ştia că in una 
din acele căruţi era şi soţul ei, destul de greii rănit, 

Indată ce află cele petrecute, porni in grabă cu mama 
sa la Galaţi, aci graţie relaţiunilor intinse ce le avea in so- 
cietatea înaltă şi mal ales cu corpul consular, intrebuinţă 
tóta influența sa de a pregăti evadarea prisonierilor deţinuţi 
ın casarma din Galaţi, evadare, care pentru o parte din pri- 
sonieri, intre care era şi Al. Cuza, se efectuă cu ocasiunea 
transportărei lor la Măcin. 

Alexandru Cuza, dupe evadare, se dusela Cernăuţi și de 
acolo la Viena. Soţia sa il urmă aci şi fu martoră la scenele 
singer6se, care aŭ avut loc in Capitala Austriei, cu ocasiunea 
revoluţiunei de la 1848. 

După suirea pe tronul Moldovei a Prințului G. Ghica, 
Alexandru Cuza reintră in ţară și se stabili cu soţia lui la 
Galaţi. 

Viăţa in casa familiei Cuza era din cele mai simple şi 
nimic nu părea să prevadă destinele care așteptaii pe fonda- 
t6rea Asilului «Elena Dómna». 

La 5 şi 24 Ianuarie 1859 soţul soii deveni Domnitor al 
Principatelor Române, numite in urmă România. 

Dupe acéstă ne așteptată și ne dorită inăllare, Domna 
Cuza fiind lipsită de mângâerea copiilor, căuta a fi o demnă 


www.dacoromanica.ro 


246 


soție a omului căruia il eraŭ incredințate destinele ţărei. Prim 
blândeţea carecterului Eï, prin spiritul de devotament şi ab- 
negaţiune care aŭ caracterisat'o in tot timpul vieţei sale, Ea. 
a câştigat soţului ei mulţi aderenţi fideli şi fu o conducătâre 
modestă, dar nu fără importanţă la grâua misiune patriotică. 
pe care o luase asuprăşi Domnitorul, 

In timpul Domniei lui Alexandru Ion I, Dâmna Cuza 
trăi când la Bucuresci şi Iaşi, când la moşia Ruginosa, moşie 
pe care Domnitorul o cumperase pe la 1862 şi a cărui ame- 
najare și instalare forma una din locuinţele de predilecţiune 
a Domnel, 

Dup8 adopţiunea de către Principe a copiilor Alexandrw 
şi Dumitru, 'şi a consacrat tâtă existența crescerel acestor: 
copii, pentru care căpătase o afecţiune aşa de mare in cât 
dacă ar fi fost aï EI proprii, war fi putut să-i iubescă şi să-i 
ingrijéscă mai mult. Dragostea pentru copil in genere ii in- 
spiră şi fundaţiunea Asilului, care pârtă şi astă-di numele Fi. 
Iată in ce imprejurare se hotărâ acest Asil, 

In primă-vara anului 1861 s'a făcut inceput cu strin- 
gerea a 40 fete intr'o casă particulară şi anume in casa Sul- 
tanei Marsil de lingă Primăria Capitalei — adi proprietatea 
Spitalelor Civile — care de aci se mută intr'o modestă că- 
suţă, pe colina din jos de palatul de la Cotroceni. 

La 12 Iulie 1862 Dómna Elena visită tâte stabilimentele: 
de bine-facere intre care şi Asilu]; scim cum saii petrecut 
faptele. 

După abdicarea Principelui, Dómna Elena insoti pe so- 
tul eï in exilul voluntar pe care şi'l impusese fostul Dom- 
nitor şi inaltul săi patriotism. Stabilită la Viena şi in urmă 
la Florenţa, Dâmna avu la 1873 cruda durere de a perde pe 
soţul eï la Ileidelsberg, unde Principele se dusese spre a 'şi' 
plasa copiii adoptivi. 

După inmormintarea Principelui la Rugin6sa, Dómna pe- 
trecu cât-va timp la acea moşie şi dupe regularea intereselor 
se stabili la Paris cu copiii, ocupându-se cu crescerea lor. 

O noue şi cumplită durere o aşteptă incă, copiii ajunși 
majori, il fură răpiți intrun scurt intarval, unul dupe altut 
de cruda morte, şi Domna Elena, vădu la bătrâneţe scufun-- 
dându-se tot ceea-ce dăduse vieţei sale un interes şi un țel.. 

Retrasă din ce in ce maï mult, ne maï avend de cåt cå- 


www.dacoromanica.ro 


247 


te-va afecţiuni de familie, văduva lui Alexandru Ion I Cuza, 
sa stabilit de vro 4 ani la Piatra-N&mţu unde duce o viaţă 
retrasă, găsind in fine la 77 ani liniştea pe care i-a fost re- 
fusată in tot cursul unei vieţi atât de sbuciumată. 

Are o mare aversiune pentru tot ce ar avea de scopde 
a atrage atenţiunea lume! asupra Eï, in cât chiar cu fraţii 
evita absolut orl-ce reamintirea trecutului. Este adevărat, că 
dacă acâstă nobilă Domnă a gustat din suprema fericire, po- 
sibilă numai la puţini muritori pe acest pământ, apoi nu este 
mâl puţin adeverat că acest trecut este in multe părţi atât 
de dureros, în cât nici intimil nu indrăsnesc al evoca. 

Astă-di Dómna Elena sa consacrat viața esclusiv nume- 
roselor acte de bine-faceri, la care intrebuinteză cea mai mare 
parte din venituri şi la afecțiunea câtor-va rude ce "M-a mai 
rămas. 


Filaret II Mitropolitul Ungro-Vlahiei 
1780—1792 


A fost unul din cei maï filantropi Mitropoliți ai Ungro- 
Vlahiei. Biografii sei n'a putut până acum cunbsce de ce na- 
ţionalitate este; român ori grec? Se scie cu siguranţă insă 
că era din I6nina şi din acestă causă cred unii că era ro- 
mån macedonen şi mai aŭ acestă credinţă şi din causă că el 
a contribuit forte mult la luminarea minţei românesci. 

In copilărie. Filaret II a fost coleg de ucenicie cu Pa- 
triarchul Neofit al Constantinopole! la Partenie Mitropolitul 
Târnovel ; insă Partenie a trăit el 6re in ţările Române cum 
trăiaă multi archierel şi Mitropoliţi greci pe aici? Ac6sta nu 
o scim. Putea Pa'tenie să fie şi Mitrepolit al Târnovei ory 
Târnovului cum se dicea pe atunci. Filaret insă judecat din 
prefeţele mineielor, se vede că cunoscea prea bine limba ro- 
mână şi tot din aceste prefețe se mai constată că avea cu- 
noscinţe profunde de Istorie, Geografie, Mitologie, etc. 

Cari aŭ fost părinţii lui ? Unde 'şi-a primit instrucţiunea 
nu scim. Scim insă un lucru că Kesarie antecesorul sei fiind 
profesor al Academie! de la Sf. Sava, probabil că şi Mitropo- 
litul Filaret să'și fi făcut educaţiunea aci şi mai cu semă in 


www.dacoromanica.ro 


248 


acele timpuri când Academia era ridicată de Fanarioţi la cea 
mal inaltă treptă de cultură!)). 

Dacă boerii vorbea, citeaii şi scriaii greesce nu-i tot 
asa şi cu boeraşii de cl. III-a de burghesi şi de preoţi (căci 
de el nici nu mai vorbim, ci se mal slujeau tot cu cărţi vechi 
slavone. Preoţii de pe la bisericile sarace cum şi de la tara 
n’aveaŭ cărţi de ritual în limba română). 

Kesarie harnicul episcop al Râmnicului, traduce o parte 
din mine e şi anume pe lunile: Octombrie, Noembrie, Decem- 
brie, Ianuarie, Februarie și Martie, dar intâmplându-se să 
móră, lasă pe Filaret care 1 urmeză în scaun să traducă şi 
să tipărescă mineele rămase şi anume pe lunile: Aprilie, Maiŭ, 
Iunie, Iulie, August şi Septembrie, când se şi termină acestă 
grandiosă lucrare in 17802). 

Filaret inainte de a fi episcop, avea rangul de Mitropo- 
lit ai Mirelor *) 

In tot timpu! cât a archipăstorit Filaret, sa distins nu 
numai prin a imbunătăţi literatura românească-bisericescă, ci 
sa indeleinicit şi cu opere de bine-facere. 

Este in deobșşte cunoscut că egumenii, episcopii şi Mi- 
tropoliţii greci exploatau cumplit simțămintul religios romà- 
nesc prin strânger.a de bani unii in profitul lor personal iar 
altii pentru alte scopuri streine interesetor românesci +). 

Filaret II, insă face excepţiune de la acestă regulă din 
faptele lui ıl vedem că este adeverat român. 

Filaret Il din economiile lui şi după moda de atunci de 
a cumpăra case in Bucuresci, cumpără un han care de aci 
inainte pârtă numele de «hanul lui Filaret». 

La acest han trăgeati numai nemți şi unguri 5). Venitul 
hanului pe atunci se ridica Ja cifra 10.010 lei anual. 

Demnul Mitropolit Filaret II să gândeasce să facă o 
bine facere la care juţin se gândiseră şi mai puțin contri- 
buiseră, şi anume la copii lepădaţi, lu r:opiă desmoştenţă de 
sórtă, la care cum am spus nu segândiseră niminea, nu dór 


1) Vedi al meu studiu Influenţa Culturei Grecesci în Muntenia şi Moldova. 

2) Paharnicul Alex. Gianoglu, Lesviodax Istoria bisericescă pe scurt. Bucur, 1845 
pag. 431—8. 

3) Numele unei celăți cu reşedinţa episcopale din Asia mică. 

4) Veţi al meu studiu. Influenţa Culturel Gian. pag. 

5) Colonel Papusoglu Istoria Bucurescilor pag. 


www.dacoromanica.ro 


249 


că mar fi fost mijlóôce‘ ci numai dintr'un prejudiciu, că copii 
lepădați sunt născuţi în păcate şi de aci despreţuiţi iar ca 
consecinţă firescă lăsaţi in voia sortei, după cum i lăsaseră 
nemiloşi lor părinţi, 

Mitropolitul Filaret IJ, trecu peste prejudiţiile contim- 
poranilor şi dă tot venitul hanului ce purtă numele sëŭ şi care 
han era situat pe lozul unde se află astă-di Teatrul Naţional. 





Gr. Gr. Cantacuzino, donator la Asil 
(Vedi biografia la pag. 261) 


Mortea însă] răpesce inainte de vreme, iar banii orfanilor 
sunt mâncaţi de ne săţioşi boeri şi pentru ca să şi ascundă 
nelegiuirea, nimicesc testamentul piosului donator. 

S&minţa aruncată de densul pe pămint bun prinde ră- 
dăcină, căci de şi chiria hanului a fost mâncată, totuşi remâne 
hanul în pici6re care era pentru orfani, şi numele lui a remas. 

La 1862 Iulie 29, când sa pus piatra fundamentală de 
-către piósa Elena D6mna, Densa are grija ca la sfinţirea lo: 


www.dacoromanica.ro 


270 


cului pentru Asilul orfanilor să figureze şi portretul bunului 
Mitropolit !!. 

Putem adi spune că Mitropolitului Filaret II se datoresce 
continuarea orfanotrofeului, care | 6rtă adi numele de Elena 
Domna. Dacă mar fi fost un Mitropolit ca Filaret II şi o 
Dâmnă ca Elena Alexandru Ión I Cuza, cărora se datoresce 
celui intâi prima donaţiune şi celei II esecuţiunea care pâte 
fi compara'ă cu cele similare din Occident, dacă nu superi- 
6ră, unde se intreţin, se cresc atâtea copile sărace şi orfane 
care le fac mădulare, vrenice şi folositâre societăţii de unde 
mai inainte se perdeaŭ ca şi frunda detașată de trunchiul 
său şi bătută de tâte venturile. 

Acestea sunt faptele lui Filaret II Mitropolt al Ungro- 
Vlachiei; mitropoliți ca aceştia se cuvine nouă să avem 2). 


Arechiereul Calist 
(Veţi fotografia la pagina 235) 

Archiereul Calist sa născut in Bucuresci la anul 1800 
şi anume în suburbia Delea-Nouă înfiinţată la 1785. 

Părinţii lui se numeau Mihail şi Anghelina, də profe- 
siune plugari, primind numele din botez de Coustantin. 

Pe locul nascerei sale, ființedă astă-di șcâla comunală 
«Calist» didită din temelie de P. S. S. 

In timpul holerei de la 1830, mor şi părinţii lui: Tatăl 
său fu inmormintat in curtea bisericii sale, iar mama sa pe 
un loc viran din calea Călăraşilor. 

După mortea lor, tînărul Constantin părăsind lumea, 
intră ca frate la Monăstirea Cernica, (județul Ilfpv) unde in 
curând timp fu călugărit sub numele de Calist In acestă mo- 
păstire a stat până la 1840, când a fost luat intr'ajutor de 
egumenul munăstirei Cozia, (judeţul Vâlcea) — Nifon — care 
maï terdii (185) a devenit mitropolit al Ungro-Vlahiei, la 
acestă monăstire Calist impreună cu Nifon, aŭ veţuit până 
la 1845, ocupându-se impreună cu îngrijir.a averilor monăs- 
tirei pe care le aŭ inmulţit atât de mult, in cât celebrul 
Popa Şapcă, când a venit după 1848, a găsit in beciurile mo- 
năstirei, mai bine de 200 vase de vin, dar pe care în puţin 
timp le-aii destăcut in profitul scă | er'sonal, aza că după an 


1) Note şi documente relntive la Asil pag. 
2) Vedi fotografia Mitropolitului Filaret lI la pag. 65. 


www.dacoromanica.ro 


251 





de dile numitul popä păräsind monăstirea, a dat in primire 
vasele góle. 

La 1845 Nifon fiind hirotonisit arhierei, şi numit şi 
ca vicar al Mitropoliei, Calist continuă şi maï departe a avea 
ingrijirea monăstirei Cozia până la 1847, când vine în Bucu. 
resci chemat fiind de Nifon, careii incredinteză postul de 
econom al Mitropoliei. 

La 1850 Nifon deveind Mitropolit, hirotonisesce pe Calist 
archimanâritul, in arhierei cu titlul de Stratonichias (o epar- 
hie desfiinţată cu ocasiunea cucerirei arabilor după anul 
632 p. Chr.) 

De aci inainte a fost de 3 o1ï vicar al sf. Mitropolii sub- 
Nifon. Mitropolitul, după cum singur mărturesce in inscrip- 
tìiunea de pe crucea mormintului sei de la monăstirea Cer- 
nica, pe care o ridicase incă pe când era in viaţă. Astă-di 
acea cruce nu mai există, amicul şi colegul meii de facultate 
prea sfinţitul Archiereŭ Calist Ialomiţeanu-Botoşineanu şi 
care mi-a comunicat şi acâstă notiță biografică, mărturisesce- 
că a vădut'o pe când era incă in viaţă archiereul Calist, cu oca- 
siunea unet visite ce "i-a făcut la monăstirea Cernica in 1879- 
in diua de sf. Gheorghe care este şi hramul bisericei din 
Cernica, cu acelaşi nume. 

ln*1862 Iulie 29, Archierdul Calist cu inaltul cler mi- 
tropolitan, sevărşesce ceremonia religisă a punerei pietrei 
fundamentale la Asilul Elena D6mna, în presenţa Domnito- 
rului Alexandru I Cuza, a Dâmnei Elena, corpului diplomatic 
şi a inalţilor demnitaii aï ț&rei, cu care ocasie rostesce în 
presenţa Domnitorului o firumâsă cuviatare, prin care laudă 
fapta demnă de imitat a fondatârei Asilului. 

In 1872, în urma rugămintei ce-i fac cpitropii bisericei 
Delea-Nouă ca să le vie in ajutor la construirea nouei bise- 
rici care se incepuse in acel an, P. S. S, nu numai că pri- 
mesce bucuros ci incă iși la asupră-şi tótă sarcina, şi ast-fel 
a ridicat din temelie biserica numită pe care a sfinţit-o insuşi 
la 25 Martie anul 1875. 

In anul 1880, P. S. S. mai construesce in prejurul nu- 
mitei biserici o pereche de case pentru locuinţa unui preot 
şi a unui diacon cum şi o frumâsă clopotniţă. 

La 1884 Decembrie 8, testeză pentru Asilul Elena Dâmna. 


www.dacoromanica.ro 


t9 
o 
w 





“suma de 13.300 lei ca din procente să intreţină o elevă or- 
fană in Asil)). 

Prin testamentul din 1884 a lăsat spitalului Colțea 20.000 
lei că din venit se se intreţină un pat la acel spital şi care 
să porte numele seii ?). 

In 1883 luna Maiŭ 10, inceteză din viaţă in casele sale 
din calea Moşilor, iar rămășițele pâmintesci fură imediat trans- 
portat la biserica Delea-Nouă, unde i sa oficiat serviciul in- 
mormintărel de către yicarul Mitropoliei Inocentie Moisiu in- 
conjurat de toţi preoţii Capitalei, după care, a fost transpot- 
tat la monăstirea Cernica şi inmormintat in mormintul cons- 
truit de el insuși. 

La mortea sa Calist lasă ca executor testamentar pe Em: 
Protopopescu Pake, legând ca să se dea în veci următerele 
ajutâre : 

1) 480 lei anual la 2 preoţi, care ar servi biserica De- 
lea-Nouă. 

2) 690 lei unui diacon idem. 

3) 800 lei cântărețuli prim. 

4) 360 > » II. 

5) 360 >» paracliserulul. 

6) 500 » pentru întreţinerea bisericel. 

7) Sä se formeze o grădină care să se intrejină vecinic. 

8) Să se facă vestminte preoțești la nevoe. 

9) Să se facă reparaţiunile necesare bisericei. 

10) Să se facă incă un rind de case în rind cu clopot 
nita pentru un preot şi paracliser. 

1!) Să se construiască in curtea bisericel un Asil în 
“care să se dea odihnă la 6 femei sărace. 

12) Sa se dea directorului scâlei Calist 60) lei iar ce- 
lorlalţi 3 profesori câte 30) lei fie-căruia anual şi pentru 
vecie. 

13) Idem pentru intreţinerea şcâlei 800 lei idem. 

14) Să se imbrace in fie-care an câte 10 elevi cari se 
vor distinge la inveţătură in şcâla «a. 

15) Societăţei pentru ajutorarea elevilor seracı 200. 

12) Un fârte frumos potir de aur cu malostat comandat 


4) Arhiva Asilului Elena Domna Dos. 8 din 1884/85. 
2) Gălăşescu Eforia Spitalelor Civile din Bi curesci pag. 603. 


www.dacoromanica.ro 


253 


expres la Viena pe când era în viaţă casele şi Asilul aŭ fost 
construite de regretatul Pake Protopopescu in al II-lea an 
după mortea vladicei Calist, 

Ast-fel ArchiereulCalist Stratonikia a sciut să-şi asigure un 
nume nemuritor printre fil patriei române demni de imitat. 


Sultana Marsil 


Fiica paharnicului Costandin Alexandru Teodor Colceag. 
şi a Mariei Colceag, fiica paharnicului Constatin Câmpineanu, 





Sultana Marsil, donatoare la Asil 


sa născut la 29 Iulie anul 1816 1). Căsătorindu-se cu Doctorut 
Marsil, francez de origină 2), fost medic-primar la spitalul 
Colțea intre anii 1842—43%). Din acestă căsătorie a avut mat 
mulţi copii, intre care şi o fată Maria, soţia primă a d-rulut 





1) Acâstă notiţă am păsit'o scrisă in dosul rainel în care este incadrat lega- 
tul ei şi este confirmată gi de Maica Porfiria R. Dumitrâsca membră în consiliul. 
economic al Minăstirel Pasărea, unde şi este inmormântata Sultana Marsil gi care- 
a copiat'o după piâtra mormintală, 

2) Aflat de la d. dr Niţulescu care a cunoscut de aprâpe acâsti familie. 

3) Golăgescu Efor. Spit. civile pag, 64. 


www.dacoromanica.ro 


954 


Davila. Pe la 1860, Maria more din causa nascerel, ceia-ce face 
pe Sultana Marsil să facă atâtea donaţiuni insemnate. 

De 6re-ce institutul Orfanotrafion r&măsese fără nici un 
mijloc de existenţă căci fondurile de la cutia milelor eraă 
deturnate de la destinaţiunea lor, iar cele ale caflanilor nepla- 
tite nici odată, pe când averile ele date de Mitropolitul Filaret 
cum şi sumele acordate pentru acest scop aŭ fost cu meş- 
teşug sfeterisite, iar orfanii rămâind pe drumuri, d-rul Da- 
vila adună vro 40 de orfani băeţi şi fete intrun local din 
strada Colţei şi anume în casa Sultanei Marsil, socrei sale, 
„astă-di casele vechi ale [Eforiei de lângă Primărie. 

După mórtea Mariei, Davila căsătorindu-se a 2-a oră cu 
Ana Davila din familia Racoviţă, părăsesce casele Sultanei 
Marsil — care sunt donate Eforiei Spitalelor civile — şi mută 
-Orfanotrofiul s&u la Cotroceni. 

Sultana Marsil, face donaţiunile următâre Asilului prin 
legatul sei :) din 21 Februarie 1872, în memoria fiicei sale, 
tótă partea ei, a IV parte şi anume: 

1) Moșia Albesci cu case şi livedile de pe dânsa in sumă 
de 8517 pogone şi 1118/1296, afară de locurile sătenilor date 
după legea rurală din 1864. 

2) Din trupul Rotunda 130 pogâne şi 171/1296. 

3) Din Muntele Oticul Gura Plaiului cu pădure de 2555 
pogâne şi 1196/1296. 

4) Din Munţii Lespedile şi Podeanu cu pădure de bradi 
3754 pogâne şi 535/1296. 

5) Din suhaturile Clocoticii Tefericii, Mlaca şi Pirienii, 
1921 pog. şi 762/1906, ceea-ce totalisate se ridică la suma de 
15.879 pogâne şi 1190/1296. Venitul acestor moşii care la 
1872 era de 500 galbeni austriaci să se servescă la întreţi- 
nerea a 12 fete părăsite de născătorii lor şi alese prin tra- 
gere la sorţi din copilele Asilului, dintre cele mai silitore şi 
cu minte, alegerea să se facă la 8 Septembrie din 10 in 10 
ani iar la măritiş să li se dea la fie-care a 12 parte din fond: 

Sultana Marsil more la 22 August anul 1872 şi a fost 
înmormântată la Monăstirea Pasărea. La acâstă sfântă Mo- 
năstire a mai făcut urmėtórele imbunătăţiri pentru pomenirea 
eï şi anume: 


1) Veţi legatul s&ă la Asihl Elsna Dâmna. 


www.dacoromanica.ro 


255 


4) A dăruit o pereche de cercei de mare valóre peutru 
Maica Domnului. 

2) A imbrăcat in argint 2 icone. 

La 1894 aŭ fost desgropate atât ea cât şi fiica sa şi osă- 
mintele lor puse intrun sicriaş unde se pot vedea şi adi in 
gropniţa Monăstirei. 


Ion Scorţeauu și sora sa Maria G. Schiopescu 


Mulţi 6meni avull şi fără copii, trec prin acéstă lume 
ca apa pe sub punte, fără ca să lase o urmă măcar de exis- 
tenţa lor. Avuţiile căpătate cu multe trude şi sudori, le lasă 
in prada rudelor din a 12-a spiţă, din care la urmă nu se 
folosesc de cât advocaţii, iar reposaţii cu blestemele rude- 
lor, că la unele le-a dat mai puţină, iar la altele mai multă 
avere. 

Sunt puţine peus6ne cari se gândesc că neavend copii 
să-şi lase averea lor pentru folosul obştesc, cu care să con- 
tribue la propăşirea culturei naţionale, la alinarea suterinţe- 
lor, la indulcirea mizeriei şi alte fapte patriotice şi creştinesci» 
ca ast-fel să-şi eternizeze memoria lor prin fapte demne 
iş plăcute tuturor. 

Intre aceştia sunt şi fraţii Ion Scorţeanu şi Maria G. 
Schiopescu, donatori la Asil şi primii întemcetori ai Interna- 
tului Facultăţei de Teologie din Bucuresci, care face on6re 
nu numai lor, dar şi capitalei şi țereï intregi. 

Ion Scorţeanu si sora sa Maria 'şi-ai petrecut viaţa de- 
parte de sgomotul asurditor al lumei gălăgi6se şi fanfarâne; 
cel dintâiii ocupându-se cu ingrijirea moșiilor boerului Ote- 
teleşeanu, pe când sora sa se ocupa cu modesteţe el ocupa- 
tiunı casnice. La mórtea sa lăsă tótă averea sa şi pe cea 
moştenită de la fratele săi, in scopuri de bine-faceri. 

Dar să ne ocupăm in special de fie-care din ei: 

Ion Scorţeanu a fost fiul lui Vlad şi al Mariei Scor- 
teanu. Sa născut ìn anul 1814, în comuna Cosmiru din plasa 
Câmpu, judeţul Mehedinţi. Tatăl sëŭ ocupa funcțiunea de zap- 
cii în plasa Câmpu, când izbucni revoluţia grecâscă în prin- 
cipate, la Februarie 1821, 

După ce revoluţia este inăbuşită in sânge de Turci, in- 
cep jafurile şi omorurile caracteristice firei lor, şi acestor 


www.dacoromanica.ro 


256 


afuri şi omoruri cade victimă şi Vlad Scorţeanu, care in ca- 
lilatea sa de zapciă, se sile după puterile lui, să stăvilescă, 
barbaria turcâscă care prăda și jefuia in plasa Câmpului. In- 
truna din nopţi, Turcii inconjoră casa zapciului, ii daŭ foc 
de 4 părți, aşa că Vlad impreună cu cei ce se afla in casă, 
ard cu toţii. Soţia sa M ria impreună cu cei dot copil mici 
al sel, Ion şi Maria, fugiseră maï dinainte. 

Iancu Oteteleşeanu venind adese-ori pe la moşiile sale 
din plasa Câmpului, in Mehedinţi vedând pe Maria soţia lui 
Vlad, veduvă şi lipsită de mijlece, şi dorind a o ajuta, a luat 
pe lângă densul pe fiul ei Ion, pe atunci de 8—9 ani, "l-a 
dat la şcelă, instruindu-l în inveţătura după cum era pe 
atunci. La etatea de 16 ani, Ion Scorţeanu ajunse omul de 
incredere al case: Oteteleşeanu, incredinţându-l serviciul de 
ingrijitor comptabil peste ma! multe moşii ale sale. 

Fiind om muncitor şi econom, adună un capital care 
1 permise ca să ia in arendă in 1885, pentru maï mulţi ani, 
moşia Sinteşti de lângă Bucuresci. Afacerile mergându i bine, 
ŞI aduă un capital de 170,000 lei, pe care "1 plaséză in bo- 
nuri funciare rurale şi le depnue la casa de Economie. In 
1882 iși cumperă in Bucuresci, o modestă căsuţă in strada 
Sorelui No. 7, unde duce o viaţă retrasă, petrecându-şi bă- 
trınețele ïn linisce. N'a fost căsătorit nici o dată, şi singura 
inoscenitâre legitimă, era sora sa Maria Gh. Schiopescu cu 
fiica sa. 

Nu-şi veduse pe sora sa dela 1822 şi tocmai in 1882 plecă 
so vadă dacă maï trăesce, şi o găsesce in comuna Bucura, o 
aduce lângă sine in Bucuresci, inzestreză cu 19,000 lei pe 
nepóta sa de soră Aneta, şi o mărită după Filipachi Xeno, 
proprietar in Ruşii de Vede. Aneta :n6re ın 1889, nelăsând 
nici un moscenitor in urma sa. 

In 1884 Ion Scorţeanu iși face testamentul după tote 
torme'e legale şi lăsă pe sora sa moscenitore şi executore 
testamentară pe averea sa de peste 170,000 lei. In anul w- 
metor (1885 Aprilie 18), Ion inceteză din viaţă. Inainte de 
a 'și da obştescul sfirşit, chiămă la patul seŭ pe sora sa, 
dându-i in grijă «ca să îngrijască şi de sufletul lui cu capi- 
talul adunat, ca să `i fie pentru vecinica lui pomeniro». 

După mórte, remăşiţele sale pământesci aŭ fost inmor- 
mintate la cimitirul Belu, in locul cumpărat de densul incă 


www.dacoromanica.ro 





16n Scorțeanu 
Fondatorul Internatului Teologic 


G. M. lonescu. — Is'oria Colt ce iilor, 17 


www.dacoromanica.ro 


258 


de când era in viață, şi unde se afiă inmormintate sora sa 
Maria şi nepâta sa Aneta. 

Maria G. Schiopescu. Sora mai mică a lni Ion Scor- 
teanu s'a născut la 1819, Februarie 24, după tragica intim- 
plare de la 1822 şi după ce fratele ei este luat la curtea lui 
Oteteleşeanu, Maria remâne pe lângă mama eï in satul Cos- 
mir, până la 1832, când môre muma sa, iar Maria r&mâne 
sub îngrijirea unchiului ei Gheorghe Scorţeanu. In 1850 Maria 
se căsătoresce cu Gheorghe Smadu Schiopescu, din comuna 
Bucura (Mehedinţi), om bogat şi renumit pe timpul acela in 
comuna sa; trăesce în acestă căsătorie numai 7 ani, adică 
până la 1857. Din acâstă căsătorie are 2 fete, Ecaterina care 
móre in virstă fragedă şi Aneta. In 1864 móre şi bărbatul ei 
r&miind cu fica sa Aneta, sub ingrijirea sa. in casa socrului 
s6ii Smadu Schiopescu. Intre anii 1864 şi 1865, more socrul 
seŭ şi sâcra sa, r&mâind ast-fel Maria Schiopescu numai cu 
fata eï Aneta. I se presintă ocasiuni de a se recăsători, insă 
refusă; veduvia ei a durat 39 de ani. În timpul veduviei a 
fost sprijinită şi ajutată de Pr. Ion Dinu, parohul! comunei 
Corlăţelul (sat in apropiere de Bucura), a cărei preotesă era 
rudă cu Maria Schiopescu, după bărbatul ei. Până la anul 
1852 Maria Schiopescu a petrecut in comuna Bucura, impre- 
ună cu fica sa; pe fratele seu fon nu-l cunoscea incă. ln 
1883, Martie 30, Ion Scorţeanu plecă să aducă pe sora sa la 
Bucuresci. Aci Maria mărită pe fica sa înzestrată de fratele ei. 

In anu) 1884, Iunie 10, Maria primesce din mâna frate- 
lui ei Ion, testamentul făcut pa suma de 170,000 lei, lăsând-o 
ca executâre testamentară şi moscenitore pe averea lui. 

In anul 1885, Aprilie 18, Ion Scorţeanu işi dă obştescul 
sfirşit, iar Maria r&mâne in mod definitiv stăpină pe averea 
fratelui său ; Maria păstreză cu sfinţenie vorbele fratelui ei, 
ce X-a adresat pe patul de mârte, «ca cu averea remasă să 
îngrijâseă şi de sufletul lui, ca să facă un s'abiliment de bine- 
faceri, pentru ridică'ea neamului românesc şi inflorirea 
creştinismului». 

Pentru aceste motive, dă 5,000 lei pentru construcţiunea 
caselor din curtea bisericei Manea-Brutaru, pentru locuinţa 
preoţilor. 

In 1889 móre şi unica ei fică, stilpul bătrineţelor ei; 
doritorii câştigului fără muncă se ivesc şi fac tot felul de 


www.dacoromanica.ro 





Maria Uţa Schiopzscu 
Donatóre la Asil şi fundatârea frumâ;el clădiri a last. Teologic din Bucurescl 


www.dacoromanica.ro 


260 


şicane, tindend să 1 ia averea; ca femev fără sprijine, chiamă 
pe preotul Ion Dinu, despre care am mai vorbit, ca s'o ajute 
cu sfaturile lui, cum ar putea să îndeplinescă ultimele do- 
rinți ale fratelui ei. 

ln anul1890, povăţuită de numitul preot, îşi face testa- 
mentul cum să se rinduiască averea sa după mortea ei; ìna- 
inte de facerea testamentului, preotul merge la D. Constan- 
tin Erbiceanu, profesor şi pe atunci decan al facultăţei de 
Teologie, şi 1 arată dorinţele D-nei Schiopescu D-sa opi- 
n6ză că D-na Schiopescu "şi-ar asigura recunoscința těreť 
şi bine-cuventările bisericei, dacă ar da o sumă pentru con- 
strucţiunea unui local pentru Internatul Teologic, trebuinţă. 
forte mult simțită şi 1 dă o recomandaţie numitului preot, 
către D-nul Dimitrie A. Sturdza, actualul Prim Ministru, de 
la cure preotul a primit mai multe instrucţiuni în cestiunea 
donaţiunei pentru Internatul Teologic, cât şi ìn alte privinţe. 
Tot odată D. Dimitrie A. Sturdza "1 dă o copie de testament, 
cum ar trebui făcut, pe care vedând-o Maria Schiopescu, “i-a 
mulţumit din suflet pentru indrumarea realisărei dorințelor 
sale. 

In testamentul séŭ, se prevede intre altele, 10,000 lei 
Asilului Elena Demna, 10,000 preotului Dinu, care a ajutat-o 
şi ingrijit-o, iar suma de 135,000 iei, a afectat-o pentru con- 
strucţiunea localului pentru Internatul Teologic. 

Dăm aci fotografia acestui frumos Institut: 

La intrarea principală în vestibul, pe partea dreptă, cum 
intri, citim urmětórea inscripţiune scrisă cu litere de aur: 


FUNDAȚIUNEA 
Ion Scorţeanu şi Maria Schiopescu, sora sa. 
Ridicatu-s'a acestă clădire din temelie, contribuind la 
ea Dómna Maria Schiopescu, din Bucuresci, cu suma 
de lei 135.000, capital rămas de la fratele săii 
Ioan Scorțeanu, spre vecinica lor pomenire 


Intre altele, mai lasă Casei şcâlelor imobilul ei din strada 
Sorelui No. 7, din Bucuresci. 

Maria Schiopescu iși plătesce obştescul tribut la 17 Mar- 
tie 1896, in etate de 77 ani, şi sa ir.mormentat cu mare 
cinste la cimitirul Bellu. 


www.dacoromanica.ro 


261 


Atât direcţiunea Internatului Teologic cât şi Casa şc6- 
lelor fac de 3 ori pe an parastas cu archierei, la cavou! de- 
cedaţilor, iar un student în Teologie ţine o cuvintare, aretând 
frumâsele fapte patriotice şi creştinesci ale fraţilor Ion Scor- 
teanu şi Maria Schiopescu ?). 


Gr. Gr. Cantacuzino 


Sa născut la 25 Ianuarie 1627 in Bucuresci. Incă de 
mic fu trimes la Paris, unde urmă cursurile liceale şi facul- 
tatea de Drept, după terminarea căora se intârse în ţară. 
inteligent, cult şi influent în politică, D. Gr. Gr. Cantacuzino 
ocupă multe demnități importante în Stat. 

A fost prefect, membru la Curtea de Apel din Bucu- 
rasci şi în urmă Consilier la Inalta Curte de Casaţie. După 
ce a părăsit magistratura a fost când deputat, când senator 
şi efor al spitalelor civile. Căsătorit cu tânăra Elena, de o 
rară frumuseţe, după cum se vede şi adi portretul eï in ga- 
deria de tablouri a Asilului Elena Dâmna, din familia. .... 
-. .. avu nefericirea a 'şi pierde iubita-i soţie la 1877. Gr. 
Gr. Cantacuzino, testeză Asilului Elena Dómna 12,000 lei în 
“scrisuri funciare rurale 70/, 2, care sumă capitalisată se ri- 
dică ad! la suma de 21,000 lei pentru intreţinerea a 2 eleve 
orfane (adi elevele Luca Elena şi Morel Petra 3). 

De la 1834 insă, sa devotat artelor, ocupând demnitatea 
de Director general al Teatrelor apr6pe neintrerupt, până 
la finele lui Iulie 1898. In urma sprijinului săi puternic în 
timpul cât a stat ca Director, a consolidat basele operei ro- 
mâne, care a luat un avint insemnat. D-sa a imbogăţit re- 
pertoriul dramatic al Teatrului Naţional, traducând un mare 
numër din piesele cele mal de valóre din repertoriul teatru- 
sui frances, şi anume: Maitre de Forges, Adrienne Lecou- 
vreur, Lupta intre femei, Țarina, etc. Prin stăruința D-sale 
atât societatea dramatică cât şi opera română, aŭ obţinut de 
la Minister crescerea subvenţiunei, tără de care aceste insti- 
tuţiuni n'ar fi putut ajunge până aci). Astă-di trăesce ca 
pansionar, ocupându-se cu exploatarea moșiilor sale. 





1) Notiţe comunicate de Pr. Ion Dinu din comuna Bucura, plasa Câmpu, jude- 
dul Mehedinţi. 

2) Archiva Asilului E ena Dinna, Dos 8, act. No. 447 din 23 Noembre, 1881 

3) Budgetul Casei gcâlelor pag. 24, Stat No. 6, pe 4900/901. 

4) Veţi Revista enciclopedică „Actualitatea“, anul I, No. 14. 


www.dacoromanica.ro 


262 


Constantin Xenoerat 


Constantin Xenocrat, sa născut la anul 1803, Maiii 30, 
la Samacov in Bulgaria, oraş situat pe unghiul format de gra- 
niţele Bulgariei şi Rumeliei Orientale. De şi numele il arată 
a fi grec de origină, totuşi, credem că el ar fi român mace- 
donean, pentru trei motive: 

I) Că in oraşul Samacov sunt mulţi armâni!) şi deci, 
presupunem a fi un armân ce simpatisa şi cu Grecii. 

II) Actele de pietate săvârşite atât de el cât şi de fra- 
tele lui in România, constitue un argument maï mult că eï 
sunt Români, căci dacă ar fi fos Greci, şar fi testat tâtă 
ayerea sa la institutele de bine-facere din Grecia, ori prin 
alte locuri locuite de Greci, cum ai făcut şi fac incă toţi 
Grecii, iar nu ìn România, de Gre-ce nu-i lega nimic de pă- 
mântul acestei ţări. 

IU) Că pentru necesităţile lor creştinesci, s'a ales un 
duhovnic român, şi anume pe P. C. Părinte Arhimandrit 
Procopie, fostul stareţ al mânăstirei Căldărușani, care a fost 
duhovnicul casei Xenocrat, mai bine de 30 de ani. 

Nu putem sci când a venit in ţară, probabil pe când. 
era tânăr. Sa ocupat in tinereţe cu comerţul, iar mai târziu 
cu exploatarea moşiilor. 

După ce adună o avere colosală, nu se mai gândesce de 
cât la indulcirea suferințelor celor prigoniţi de vitrega sórtă, 
cum şi a copiilor lepădaţi de născetorii lor. El testeză pen- 
tru Asilul «Elena Dâmna», suma de lei 1,700 pentru măritat 
tul fetelor orfane, şi ca demn urmaş «intru creştinescă pie- 
tate», a donat M-rei Căldărușani 2 rinduri complecte de vest- 
minte preoțești. Apoi aŭ ridicat din temelie o biserică prea 
frumâsă, pe moşia lui, Drăgăneşti, din Prahova. 

El infiinţeză spitalul Xenocrat, care se inaugureză in: 
anul 1886, după ce "i asigură şi intreţinerea pe viaţă, din mai. 
multe moşii. 

El more la anul 1876, Octombre 19, in etate de peste 
73 de ani, iar r&măşiţele pământesci aŭ fost inmormintate la 
M-rea Căldărușani. 


1) I. Neniţescu. De la Românii din Turcia, pag. 458. 


www.dacoromanica.ro 


263 


Dobre Carealeteanu 


Sa născut în anul 1816 in comuna Leu din judeţul 
Romanați. 

La anul 1844, sa căsătorit în Bucuresci cu tenăra 
Anica Urianu; din acâstă căsătorie a avut mai mulţi copiy 





Dobre Carcaleţeanu, donator la Asil 


dintre care numai doi sunt in vi6ţă şi anume: d-l General 
Carcaleţeanu şi Ion Carcaleţeanu proprietar. 

Dobre Carcaleţeanu a avut rangul de S&rdar; om mun- 
citor şi econom înţelept. După ce'şi asigură copiilor o posi- 
țiune frumâsă în scietate, se gândesce şi la copii orfani aşa 
că dăruesce Asilului Elena Dómna suma de 11.500 lei pentru 
măritişi de fete orfane. Nici suferindi, şi demoșteniţii de sârtă 


www.dacoromanica.ro 


264 


nu sunt uitaţi. In acest scop testéză ìn anul 1893 snma de 
260.000 Feforiei Spitalelor civile, care sa şi grăbit a indeplini 
voinţa piosului donator, construind cu bani din acestă dona- 
ţiune două paviline pentru bolnavi la spitalul Colentina şi 
pe al căror frontispiciă să vede scris cu litere de aur: 
«Serdarul Dobre Carcaleţeanu». 

Dobre Carcaleţeanu şa plătit datoria obştescă în anul 
1893 August in 13 Rămăşiţele sale pămintesci se odihnesc 
la cimitirul Belu! din Bucuresci, pururea 'bine cuvintare de 
de numeroşii suferindi care 'şi capătă adăpost sub acoperă- 
mintul pavili6nelor sale de la Colentina,cum şi de rugăciunile 
blândelor copile care, prin ajutorul lăsat de densul se in- 
drumeză către o viaţă casnică fericită. 

Dăm aci partea din actul de donaţiune cu data din Iunie 
1884, prin care defunctul Dobre Carcaleţeanul dice : 

«Dorind a veni in ajutorul fetelor orfane care se cresc 
«în Asilul Elena E6mna, m'am hotărit ca, din produsul muncei 
«mele, să consarcu un fond de lei 11.500 in obligaţiuni no- 
«minale ale oraşului Bucuresci 5%, dobândă, cu cupânele 
«inclusive Ianuarie viitor 1885, pentru „ca din venit să se 
«ajute pe fie-care an măritişul uneia din acele fete orfane, 
«cu condiţiune ca măritişul fie-căreia din fetele cari se vor 
«folosi din venitul disului fond, să fie incunosciinţat prealabil 
«subscrisul saă moştenitorii mel». 


Toma Dimitriu 


Fiul lui Tănase Serbul, sa născut in Bucuresci pe la 
anul 1848. In tot timpul vieţei sale s'a ocupat cu comerțul. 
Prăvălia a avut-o în calea Dorbanţilor No. 95 (adi 106). De şi 
a fost căsătorit n'a avut insă nici un copil. Silit de inprejurări 
Toma Dimitriu işi face testamentul, prin care testéză Minis- 
terului Cultelor casele din strada sus menţionlă. Mâre ìn- 
junghiat de o rudă a sa in etate de 54 de ani; 

Printr'un testament cu data de 31 Iulie 1882 defunctul 
Toma Dimitriu dispune: 

«Casele cu locul lor, situate în Calea Dorobanţilor No. 
«95, le las Asilului Efena Domna din Bucuresci, care va devni 
«propietatea Asilului dupe incetarea din viată atât a mea 
«cât şi a soţiei mele Anica. Venitul acestor case, până la în- 


www.dacoromanica.ro 


265 


acetarea n6stră din viaţă, se va lua de mine şi in urmă de 
soţia mea Anica. 


Petre P. Enciulescu 


Sa născut in Bucuresci la anul 1827. Studiile elementare 
şi le-a, făcut in colegiul St. Sava; apoi a intrat ca elev cea- 
prăzar le Nacu Mincovici piimul ceaprăzar in Bucuresci, pe 
atunci. 

La 1845 deschide prăvălie de ceaprăzărie ìn Lipscani şi 
a continuat in această branşă până la sfârşitul vieţei sale. 

La 1850 se căsătoresce cu Mândica Enciulescu născută 
Hagi Gheorghe. 

Din acestă căsătorie a avut doui fil, dar amândoi aŭ 
murit in cea mai fragedă virstă. Soţia sa la ajutat f6rte mult 
în cariera sa. intrând in luptele politice, a fost ales ca membru 
in consiliul comunal al capitalei in mai multe rânduri şi a 
avut mai multe decoraţiuni. In anul 1883 este ales membru 
in comitetul pentru organisaţiunea Exposiţiuni Cooperatorilor 
care a fost instalată chiar in casele sale din Calea Victorii, 
unde se află astă-qi clădirea cu No. 77 şi pentru care, n'a voit 
să primescă nici o remuneraţiune. 

Petre Enciulescu a incetat din viaţă la 1889 Octombrie, 

După alte donaţiuni, mai lasă şi la azilul «Elena Domna» 
una mie lei. 


Alexandru Andonescu 


A fost fiul lui Anton şi al Ecaterinei Andonescu, născută 
Luca; El sa născut in Bu -uresci cam pe la anul 1821. Ter- 
minându-şi studiele a eşit cu diploma de inginer. La 1877 a 
fost casier central, apol inginer la primăria Capitalei, in urmă 
sa ocupat cu exploatarea moşielor sale Ilătcărăi din Prahova 
şi Brăneştarii de jos din Vlașca. Sa căsătorit tocmai către bă- 
trâneţe cu D-na Vasilina Papazolu. A fost nefericit în căsă- 
torie, şi n'a avut nici copil, a incetat din viață la anul 1889, 
Februrie, şi sa inmormântat la cimitirul Belu. 

A lăsat cea mai mare parte, din averea sa în scopuil de 
bine-faceri, ast-fel prin testamntul seii olozraf cu data de19 
Martie 1890, intre altele dice: 


www.dacoromanica.ro 


266 


«Las nuda proprietate a părței mele de moşie Ilătcărăi, 
Asilului Elena Domna, care va intra in stăpânirea desăvârşită 
a moşiei la mârtea fratelui și surorei mele». 


G. Avramidis Leatzke 


De origină român macedonean, sa născut la Coriţa, co- 
mună românească in Macedonia la anul 1821. De óre-ce prin- 
cipala ocupaţiune a Românilor macedoneni este comerciul, 
Leatzke sa dus mai intii in Egipt impreună cu fratele săi 
Dimitrie. Dar in anul 1857 părăsesce Egiptul şi vine in ţara 
românească şi anume in Bucuresci, unde deschide o brutărie 
in strada Patria, apoi cumpără o moşie, apol alta și in fine 
o a treia din care realiseză un prea frumos câştig. Fiind insă 
filo-elin, ca mai toţi macedo-românii pe atunci, 'şi plaseză a- 
prâpe tot capitalul săi in bonuri de tesaur grecesc, care scă- 
dend atit de mult, bătrinul Leatzke se vede la bătrâneţe a- 
prâpe pe drumuri, din care causă i sa tras şi mortea. 

El işi lasă totă averea sa numai in scopuri de bine-faceri, 
intre care primul rang il ocupă comuna sa natală Coriţa. 

Cu tâte acestea, prin testamentul sëŭ autetificat de Tri- 
bunalul Ilfov, secţia de notariat, la No. 1.676 din 10 Martie 
1890, la art. 3, dispune: 

«Leg lei noui 15.00), odată pentru tot-d'auna, spre a «se 
da Asilului Elena Dómna din Bucuresci, pentru ca «din ve- 
nitul lor să se intreţină in peipetuitate in acest «asil o fată 
orfană săracă, care legat va purta in «perpetuitate numele 
mei; acâstă fată va fi româncă şi «recomandată de Primarul 
capitalei Bucuresci». 
iar prin codicilul cu data de 6 Iunie 189) adaugă: « doresc ca 
cea dântâii fată primită să fie Virginia, «fica lui Dimitrie 
Penescu, cunoscut mie». 


Răduean Simonide 


Este fiul r&posatului Sinia din Andrianopol, născut la a- 
nul 1798 in Bucuresci suburbia Popa-llerea str. Sfinţilor. 

Studiile elementare și le-a fâcut in ţară, apoi a fost tri- 
mis in Triest şi apoi la Livorno. Intors in ţară sa căsătorit 
la 1833 cu Elena Savopol născută in Constantinopol, nepâta 


www.dacoromanica.ro 





Răducan Simonidi, donator ja Asil 


www.dacoromanica.ro 


268 


aharnicului Antonache, a căruia soţie a fost din familia 
Rahtivan (origina grecă). Din acestă căsătorie n'a avut nici 
ün copil. Tatăl sei a fost comerciant angrosist, fiul set a ţinut 
hăcăniile (5 la număr) până la 1847, de aci înainte a ocupat 
diferite dregatorii la primărie, tribunal și curtea de apel. 

A fost şi pitar, funcțiunile le-a ocupat până la 1866, 
“când sa retras din viaţa politică şi a trăit ca rentier până 
ia 1878 1 Decembrie, când more şi este înmormântat la Mo- 
nastirea Cernica. 

Elena Simonide a murit la 18 Febr. 1802 şi este înmor- 
mintată tot la Cernica ?). 


Iorgu Anghelescu 


Este fiul căpitanului Anghelescu din Slatina. Sa născut 
pe la 1815; primele cunoscinţe de carte și le-a căpătat la 
şcolile din Slatina. Venind de tânăr în Bucuresci, intră mai 
întâiă ca ucenic. apoi făcându-şi un mic capital, deschise o 
prăvălie de manufactură în strada Bărăţiei, unde este astă-i 
prăvălia d-lui Radu Georgescu, cu care a lost mult timp a- 
sociat. Prin munca cinstită şia strâns un frumos capital. 
Ne fiind căsătorit şi-a împărţit cea maï mare parte din a- 
verea sa, în opere de bine facere, bună-6ră. a făcut, cu pro- 
pria'i cheltuială, o biserică în oraşul Slatina, a testat suma 
de 86,800 lei pentru întreţinerea a 9 eleve orfane în Asilul 
Elena Domna cum şi pentru alte bine-faceri. 

A murit la anul 1889. In tot timpul vieţei sale, a fost 
-om muncitor. comerciant cinstit, milos şi forte darnic, dovadă 
testamentul săi din 18 Decembrie 1879, autentificat de tri- 
Dunalul ilfov, secţia III, la No. 2341 din 1879 prin care lasă: 

«Asilul Elena Dâmna 70000 lei noul, care sumă se va 
«asigura de executorii mel testamentari, ast-fel in cât venitul 
anual al acestei sume să se ia in perpetuii de administraţia 
-Asilului, iar fondul să rămână neatins». 


Sabetay Halfon 


Fiul lui Abraham Ilalfon, s'a născut la 1827 in Bucuresci, 
unde a trăit tótă viața lui. A făcut parte din casa de bancă 
Ilalfon. A murit la Nizza în luna lui Martie 1880; nu a avut 
«copii, a lăsat o mare parte din averea sa pentru opere de 


1) Vei fotografia ei la pagina 271. 


www.dacoromanica.ro 


262 


bine-facere intre care suma de 5,000 lei, in 5 obligaţiuni & 
la sută ale comunei Bucuresci, cu condițiune ca venitul a- 
cestui capital, să fie pururea intrebuinţat la înzestrarea fe- 
telor orfane din Asilul Elena Domua. Acâstă sumă, prin pres- 
chimbarea obligaţiunilor comunale, care a avut loc in 1883, 
rentă de 5 la sută, sa ridicat la 5500 lei efecte. 

Veniturile cupânelor acestui fond, la 31 Martie 1897, s'a 
soldat cu un numerariii de 3807 lel. 

In 1897—98, cu numerariul ce se găsea disponibil, s'aŭ 
cumperat după cum se prevedea in budget, noul efecte scri- 
suri funciare rurale 5 la sută in valóre nominală de 4400 lei 
pentru a forma un fond, al cărui venit să fie suficient pentru 
indestrarea unei fete orfane din Asilul Elena Dómna. 


Scarlat Walter 


A venit de tenăr in ţară, fiind de meserie tipograf. La. 
anul 1864 se asociază cu Francisc Göbl şi Ispirescu şi des- 
chid un stabiliment de tipografie sub firma «Lucrătorií aso- 
ciaţi». La anul 1865 după retragerea lui Ispirescu, continuă 
asociaţia Fr. G5bl până la 1877 Februarie 22, când Walter 
more şi este ingropat la cimitirul catolic din Bucuresci. 

A adus impreună cu asoviaţii sei servicii reale tipogra- 
fiei, de 6re-ce a format pe cea mai mare parte dintre ma- 
şiniştii tipografi din ţară. 

Prin munca sa cinstită şa câştigat o mică avere. Fiind 
nefericit in căsnicie şi ne-având copii, s'a lăsat cea mai mare: 
parte din averea sa in scopuri de bine-facere, din care 6100 
lei a lăsat prin testament Asilului «Elena Dómnå» )). 


Inokeniie Kitzuleseu Episeopnl 


Sa născut in suburbia Poposcu-Jigniţa din Bucuresci la 
1819. A fost fiu de p eot şi cum pe atunci, după cum şi as- 
tă-di, preoţii noştri 'şi destinaă copil acestei cariere, tatăl 
seu il indrumă de tinăr către preoţie. Studiile şi le-a făcut. 


1) Biografia "mi este comunicată de Fraţii Gobl. 


www.dacoromanica.ro 


210 


în seminarul Sf. Mitropolit din Bucuresci, apoi în liceul Sf. 
Sava; după terminarea studiilor liceale, sa dus la universi- 
tatea din Pesta, trimes acolo pe cheltuiala statului după re- 
-cun6scerea meritelor sale. Având o particulară predisposiţi- 
une către monahism, intră în căiugărie şi avanseză repede 
fiind hirotonit diacon, preot, apoi e numit profesor şi în urmă 
director al seminarului Sf. Mitropolii din Bucuresci. Nu mult 
-după acesta, devina protosinghel, arhimandrit şi egumen la 
M-rea Dealul. După cât-va timp e numit locotenent al Epis- 
copiei Râmnicului! şi noului Severin, iar la 1872 e hirotonit— 
do către Nifon Mitropolitul — arhierei cu titlu de Stavropo- 
leos (numele unei episcopii din Asia Mică desfiinţată de arabi 
după anul 632 p. Chr). La anul 1873 a fost ales de marele 
colegii! electoral Episcop al Eparhiei Buzăului, pe care a păs- 
torito cu înţelepciune timp de 20 de ani, până la 1893 No- 
embrie 13, când işi plătesce obştescul sfirşit. Inokentie Kit- 
zulescu a fost inzestrat de natură cu calităţi excelente: avea 
o fire blândă şi liniştită, de aceia ura răsbunarea, fugea de 
intrigi şi clevetiri şi ducea o viaţă retrasă şi singuratecă. 

In privinţa administraţiunei eparhiei sale, a fost nein- 
trecut, căci, în tot-d'auna a fost exact în indeplinirea dato. 
rielor sale păstorale lăsând la mârtea sa regrete unanime. 

A fost fôrte iconom, dar nici odată apucător. 

Episcopul Inokentie Kitzulescu, fiind încă in viaţă a re- 
gulat prin disposiţiuni testamentare cum trebuia să se ur- 
meze cu averea sa, după mârte. Averea care se ridică la su- 
ma de 287,930 lei, al cărei venit la lăsat să fie intrebuinţat 
exclusiv pentru acte de bine-facere. Iată cum hotărăşţe feri- 
citul Inokentie a se urma, prin testamentul sëŭ, după mârtea 
a, cu averea câştigată de el intre altele: «Las două decimi 
«ajutâre pentru inzestrarea orfanelor din Azilul Elena Dâmna 
« din Bucuresci, 


Eftimie Diamandescu 


Intre alte opere de bine-facere, prin testamentul săi din 
-4 Iulie 1893, a lăsat Azilului Elena Dóômna dece mil lei. Acest 
legat de şi primit de minister şi in posesiunea fondului, moş- 


www.dacoromanica.ro 


ari 


tenitorii aŭ intentat acțiune in anulare şi procesul este încă 
pendinte. 

Asupra fondului înscris in budgetul pe exercițiul 1899- 
1900, cu destinațiune pentru imbunelățiri, după terminarea 
procesului. 





Elena Simonidi, donatoare la Asil 


Luci Cociu 


Prin testamentul autentificat de tribunalul Ilfov, secţia 
de notariat, la No. 8,714 din 17 Octombrie 1894, între altele 
dispune: 

«Fiind-că am venit tin&r ìn tară şi aici am agonisit ave- 
«rea ce am, drept recunoscinţă las 50,000 lei Asilului Elena 
«Dâmna ; acestă sumă se va preface in efecte publice şi se 


www.dacoromanica.ro 


272 


va depune la Casa de depuneri, iar din. veniturile_el se vor 
mărita pe fie-care an două saŭ maï multe fete eşite din acel 
«Asil, inzestrându-le cu cele trebuinci6se». 


Ioil Vasilescu 


Născut in Bucuresci la anul 1816, a invěțat carte in şc6- 
lele după acele timpuri in Bucuresci. Sa călugărit in Monas- 
tirea Cernica anul 1841. Iunie 2, iar in annl 1848 a fost hi- 
rotonisit preot şi în urmă a fost făcut Duhovnic și luat in 
Sf. Mitropolie până in 1873, de unde sa înapoiat ca Stariţal 
Monastirei Cernica până in anul 1893, când a incetat din vi- 
aţă, anul 1894, Noembrie 2, unde a și fost inmormântat. 

In viaţă fiind, printr'o petiţiune adresată Ministerului cu 
data din 6 Iunie 1891, Arhimandritul Ioil Vasilescu face danie 
pentru catedra de oftalmologia de pe lângă Universitatea din 
Bucuresci, suma de lei 3.000, din care lei 1000 in numerar 
şi lei 2.000 in douë scrisuri funciare urbane, in condiţiune ca: 

«Procentul a 2000 lei efecte să servescă la cumpărare 
«de cărţi şi diare de oftulmologie pentru numita catedră, şi 
«suma de lei 1.000 să se cheltuiască pentru facerea unui du- 
«lap pe frontispiciul căru'a va fi scris numele donatorului şi 
«pentru păstrarea cărţilor de oftalmologie câte se vor putea 
cumpăra». 

Dorinţele donatorului s'a executat şi se execută intoc- 
mal actului. 


Petre Gheorshiadis 


Grec de origină, născut la anul 1828 in comuna Kuculi 
plasa Zagora, vilaetul Ianina, din Epir. A venit in ţara Ro- 
mânsscă pe la anul 1855. Sa ocupat cu profesoratul, predând 
fiilor de boeri români şi greci, limbile grâcă și francesă, cum 
şi pe la diferite institute particulare. Fiind bine plătiţi pro- 
fesoril pe atunci, Petre Gheorghiadis din economiile realisate 
şi-a cumpărat o moşie apoi o casă în Bucuresci. La anu] 
18534 se căstoresce cu tânera Efrosina născută Atanase. Din 
acetă căsătorie a avut doui copil din care trăesce numai D-na 
Susana Gheorghiadis., Ajungând la Bătrânţe se desface de 


www.dacoromanica.ro 


Va 
AEDI Ahs va 


4 


Y 


3 


ty OaE 





Ioil Vasile:cu, donator la Asil 
(Vedi biografia la p. 212) 


G. M. Ionescu. — Istoria C tiocenil r 


www.dacoromanica.ro 


274 


şi trăesce ca rentier pånă læ” 1 August 1896 când incetâză din 
viaţă. 

Petre Gheorghiadi, fiind in viaţă, doneză prin actul cu 
data de 7 Februarie 1896 autentificat de Tribunalul Ilfov, 
Sect. de Notariat sub No. 1148 din 7 Februarie 1896, Asilului 
Elena D6mna suma de 10.000 lei, in următârele condițiuni: 

«Fondul de 10 000 va fi inalienabil şi va purta numele 
«Petre Gheorgiadis». Din venitul acestui fond, se va înzestra 
«pe fie-care an câte o fată care a absolvit cursurile Asilului 
«Elena Dóômna cu distincţiune, dându-i-se zestre la măritși». 

«Numele inzestratei va fi publicat in «Monitorul Oficial» 
«cu menţiunea fondului din care sa inzestrat». 


Anica Musceleanu 


Născută la 1815, dintr'o bogată familie boerescă la Budău. 
Anica Musceleanu se căsătorit de tânără cu d. Iancu Samurcaş, 
de care, insă, după o lungă căsnicie, se despărţi cu vre-o 12 
ani inainte de a muri. 

Femeea inteligentă, bună şi cu simţiri inalte; vorbea 
perfect limba francesă şi grâcă, ceia ce nu o impiedica dea 
vorbi şi mai cu drag limba ţ&rei sale, pe care o iubea cu 
patimă i 

Imbolnăvindu se de nervi, după o lungă zăcere muri în 
anul 1880, in casa fratelui s6i C. Musceleanu care o inmor- 
mentă la moşia familiei, Bentir de lângă gara Ianca. 

Pers6nă de ordine şi economică, ne-având copil, Anica 
Musceleanu “şi-a lăsat averea mal întâi fratelui şi nepotuluă 
sěŭ, iară dupe mârtea acestora, a destinat'o bine-facerilor. 

Prin testamentul săi cu data de 4 Martie 1877, d-na 
Ana Musceleanu dispune intre altele următorele : 

«Las asilului Elena D6mna o sumă de 12000 lei noui 
«in bonuri domeniale, spre a servi venitul lor la crescerea 
«a două fete, crescute in numele mei. 


Emilia Chiriazopol 


A oferit la 8 Ianuarie 1886 Asilului Elena Dâmna 28 
tablouri în uleiă lucrate la Paris, München şi în Asil: 

Fetiţa cu fasanul, grupă de flo i de museţel şi rose, 
fragi, rose, struguri, lalele, flori de primă-vară, buchet flori, 


www.dacoromanica.ro 


275 


tărancă din Tismana, ţăran ă culegênd musețel, cimpoeri 
peisagii, grupă de cepă, porumb etc. vinat, ci6ră, epure, fasan, 
+) dropie, copil, (pictură in uleii), Frideric (copil). grupă de 
4 copii şi un câine, Crist şi Maria (Rubens) Belvedere, Christ 
copil, Maria şi Elisabeta Bibera, figură de bărbat (bust), 
Cutuzof, Aquarul (copii), o grupă de ţigani, desemnuri cu 
creion Conti (originale), cap de fetiţă, cap dormind (medalion), 
“2 capete Ariadn Paris, gâscă (vânat). 


Fraţii Emanuel și Isak Hillel Manoach 


Emanuel Hillel M. este fiul cel maï mare al fostului 
mare bancher bucurescân Hillel B. Manoach. 

El sa născut în Viena la 1843. A fost timp indelungat 
bancher in Bucuresci, apoi sa dus la Paris, de acolo în Viena 
unde sa şi căsătorit cu o austriacă creştină, de la care are 
2 hăeţi, amendoi creştini. In Viena trăesce ca rentier; astă-di 
mijl6cele ii sunt fârte restrânse. 

Isac Hillel M. este al II-lea fiù a lui Ilillel B. M. şi sa 
născut tot în Viena in anul 1848. La vârsta de 13 ani sa 
dus spre a'şi face studiele la Paris, unde şi-a luat şi baca- 
laureatul. In 1869 sa căsătorit cu tinăra Reghina Camondo- 
Halfon. 

A fost asociat cu fratele sei cât-va timp, apol s'a retras 
in viaţa privată. Móre la 1883 din causa unul accident la o 
vânătâre, jucându-se cu arma de foc. Ambii! fraţi aŭ donat 
Asilul Elena Dmna, 11000 lei, iar Universităţei din Bucuresci 
100 de mii de lei, spre a se da burse la studenţii lipsiţi de 
mijlócə, cum şi pentru premierea lucrărilor celor mai meri- 
tori studenţi. Un regulament pentru fondurile: Emanuel şi 
Isac Hillel B. Manoach, arată in mod precis modul ţinerei 
concursurilor, fixând şi suma ce urmeză a se da studenţilor 
reuşiţi la concurs pentru străinătăte. Ambii fraţi aŭ fost buni 
patrioţi şi impământeniţi. 


Jaques Cohen 
A fost secretar şi representant al Casei Contelui Ca- 


mondo din Constantinopole, 15 ani, adică până la 1847. La 
1832 evrei! fiind persecutați la Bagdad, Baronul Montefiori 


www.dacoromanica.ro 


276 


se adreséză Contelui Camondo spre a-i da un om cunoscetor 
de limbele : francesă, turcă şi persană. Tânărul Jaques Cohen 
este recomandat pentru acâsta. La 1848 vine în ţară şi sa 
stabilit în Bucuresci. A fost un onest comersant, apci deveni 
bancher, la bătrâneţe rentier. El a representat 25 ani comu- 
nitatea israelito-spaniolă ; fost preşedinte al societăţei Alvad- 
Chen-Vachesed. Aprâpe t6tă averea sa şi-a lăsat-o pentru 
opere de binefaceri intre care şi pentru Asilul Elena D6mna. 
a dat 6000 de lei. Vorbea cu uşurinţă limbele: franceză, en- 
gleză, nemţescă, turcescă şi sârbescă. A murit in Bucuresci 
la 1885, Aprilie 20 şi sa inmormântat la cimitirul israelit. 

Fie ca ţara românescă să numere mulţi filantropi şi pa- 
trioță ca : Hillel, Halfon şi Jaques Cohen. 


Dăm aci biografiele: D-rului Davila şi pictorului Sava Ilenţia 
cari aŭ contribuit fie-care în felul sei la prosperitatea Asilului,. 


Dr. Carol Davila !) 


S'a născut în 1828 la Parma, dintro familie franceză; 
şi-a făcut cursurile liciale la Limoges; studiază medicina şi 
farmacia la Angers. In 1849 ivindu-se holera în Franţa, com- 
puse o lic6re anti-cholerică şi cunoscută sub nurmel: de Pi- 
căturile lui Davila. In 1852 obţine gradul de doctor. Princi- 
pele Știrbey, cere guvernului francez să-i trimită un doctor- 
priceput ; facultatea din Paris fiind consultată, trimite pe Davila.. 

«Nici o dată dice D-l Dr. Istrati, alegere nu a fost mai 
fericită, căci nici odată un om, nu va putea să producă mai 
mult şi să iubescă mai mult ţara in care a fost trimis». La 
13 Martie 1853 sosit in ţară, este numit imediat medic șef al 
armatei. Davila propune înfiinţarea unei şcoli de medicină ?); 
Ceva mai târzii infiinţarea grădinei botanice de la Cotroceni 3) 
şi şcâlei de Farmacie, lui se datoresce; iar în anul următor infiin- 
téză şcâla veterinară şi societatea medicală şi sciinţifică din Bu- 
curesci, apoi în 1860 infiinţăze «Asilul copiilor găsiţi saii de cu- 
tie», cum li se dicea pe atunci). Dr. Davila impreună cu Lihiez, 
pun basele museului de Anatomia și impreună cu Dr. Bernard- 


1) Vegi fotografia la p. 105. 

2) Vedi Facultatea de Medicină. 
3) Vegi Grădina Botanică. 

4) Vedi Asilul 4860—1902. 


www.dacoromanica.ro 


2-7 


Landvay, inființă Institutul Chimic. Şcâla de Medicină din 
Bucuresci fiind sub privigherea d-rului Davila, realiseză pro- 
grese insemnate, aşa in cât guvernul Francez o recunâsce 
egală cu şcolele preparatâre de medicină şi farmacie din im- 
perii. In 1864 ocupa o mulţime de funcțiuni: a) Director al 
serviciului sanitar; b) Medic şef al armatei; c) Director al 
Etoriei spitalelor civile etc. etc. 

Un fapt caracteristic ne dovedesce de câtă trecere să 
bucura pe lângă Vodă Cuza. Imediat după împroprietărirea 
jăranilor după legea rurală din 1864, Mihail Cogălniceanu cel 





ii 


Const. Xenocrat 
Fondatorul spitalului Xenocrat şi donator la Asil 
(Vedi biografia la pag. 262) 


mai popular ministru care a existat vre-o dată şi de care po- 
pularitate se dice că şi Vodă Cuza era gelos, face o inspec- 
tiune in Oltenia; a fost un adevărat triumf; dar fiind-că 
'Cogâlniceanu nu 1 putea suferi, Dimitrie Bolintineanu ne spune 
că cu acea ocasiune Cogălniceanu a visitat şi spitalul din 
Craiova. Davila dă ordin să nu i se facă nici o primire ca în 
alte părţi, ci să pue pe aleea din curtea spitalului 250 óle 
góle în şir. Ministrul este furios contra lui Davila şi”! distitue 
imediat, dar Domnitorul îl reiniegreză, iar Ministrul își dă 


www.dacoromanica.ro 


27d 


dimisia )}. La isbucnirea resboiului Franco German, Davila 
intră in serviciul ambulanţel franceze; după 4 luni de devo- 
tament şi ostenélă, cade holnav de disenterie epidemică şi 
remâne 12 dile in pat intrun han de la Neunkirchen. De aici 
înainte viaţa lui Davila curse dulce şi vecinic activă, impărțită 
intre multiplele sale funcțiuni. Conferinţele şi cursurile sale 
speciale eraii ocupaţiuni de predilecție pentru el. In timpul 
râsboiului de independenţă, ambulanţele n6stre aŭ excelat 
mulţumită zelului lui Davila. 

«Davila este pretutindenea unde am trebuinţă de dânsul» 
scria Regele Carol anunțând Reginei luarea Plevnei. Davila 
more la 26 August 1884 de o insuficienţă aortică, 

Şc6lele pe care Davila le-a proectat şi făcut aŭ ajuns- 
astă-i puternice focare de cultură. Armata care a iubit-o şi 
a ingrijit-o ne-a dat independențe şi prestigiul naţional. Câţi 
tineri savanţi de astă-di, nu datoresc cultura lor lui Davila, 
care le-a înlesnit studiele în străinătate? Câte femei române 
de astă-di n'a primit crescere şi invăţătură in Asilul inte- 
meiat de el? 

Nemuritorul Dr. Obedenariu ne zugrăvesce in Ghimpele 
de la 12 Maiii 1868, portretele a 96 de doctori în fruntea 
căror găsim pe cel al lui Davila. 

A tout seigneur tout honneur. Să incepem cu Generalul + 
ca și de Napoleon sa dis de Dr. Davila cel mai mare bine 
și cel mal mare r&ii. Prin acesta chiar inamicii set probéză 
că densul este un spirit superior. Exactitudinea și predisiunea 
personificată. Născut pentru a comanda; de n'a fi medic 
ar fi un general insemnat. Diarele satirice aŭ aşa multă 
reputaţie de a fi uşâre, in cât nu vom fi crezuţi nici acum 
când vorbim serios. Cu t6te acestea menţinem ce diserăm. 

Creionul Psilog al lui Obedenariu ni-l arată pe Davila 
intreg : inteligent, cult şi energic. Era in adever un spirit 
superior şi care in tot ce intreprindea lucra manu-militari. 
Din acestă pricină chiar, Davila a avut şi duşmani multi, 
pismel zuliari carl nu vor să pricâpă că non licet omnibus 
adire corinthum. 

Il acuzaii că este linguşitor al Palatului, că jidan venetic, 
ignorant şi tot soiul de invective, care fără al micşora pe 


1) Viaţa lui Cuza Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


279 


Davila, ii amărau insă bătrâneţele cele atât de scump câștigate. 
Sub titlul de Dulcamare citesc in Ghimpele de la 20 Aprilie 
1869, versurile următâre puse in gura lui Davila. 

Eram după cum se dice un mic felcer ce punâm 

Lipitori gi luam sânge după ordin ce primem 

Căci eŭ sunt precum se spune d'un pur sânge jidovese 

Im! iubesc a mea năciune cu ăst merit më fălesc. 

Tar in Ghimpele de la 5 Iunie acelaş an, sub titlul Davis 

Magnus. 
Picături de choleră, invenție faimosă 
D'a ei descoperire dreptul mi-am iusuşit, 
Și mulţi cu mintea slabă crezură astă farsă 
Dându-m& pe minc, drept mure iscusit. 

Davila, Esculapul nostru, unul din cei mai geloşi lumi- 
nători al romanismului, rămâne săpat in slove aurite pe 
frontespiciul renascerel nâstre; Francez prin obârşie, italian 
prin nascere, el a fost român in tâtă viața sa !). 


Sava Henţia ?) 


Sava Ilenţia, sa născut la 1 Februarie 1848, în cătunul 
Sibişel, comuna Sebeş, din Ardél. Un unchii al seii, fotograf: 
anume Zaharia Dăciulescu, vădând in trecerea sa prin Sebeş: 
că micul Sava—care urma la şcâla comunală--avea o deose- 
bită aplicare pentru desemn, il luă cu densul şi in 1862, il 
aduse in Bucuresci. Aci, peste trei ani, tinerul Ilenţia intră 
in şcâla de Bele-Arte. Cu mertea unchiului săi, intemplată la 
1865, ar fi r&mas cu totul lipsit de mijlâce dacă, printrun 
concurs ce a susţinut, n'ar fi reuşit a obţine o modestă bursă 
de la stat—pe lângă puţinul ce mai putu agonisi de pe mici 
lucrări—il permise să se subţie in timpul celor cinci ani de 
studii, până când absolvind cursul, a obţinut premiul in ma- 
vele concurs de streinătate, al anului 1870. 

Tot in anul acesta, cu ocasa Exposiţiuni! de Bele-Arte, 
d. Ilenţa obţine medalia clasa II pentru portretul d-lui Cali- 
gari. In primăvara anului 1871 plecă in Italia, obţinând bursă 
pentru streinătate, d. Ilenţia plecă in Italia unde—in zbor— 
visită mai tote museele din cele mai de frunte oraşe ale pa 


1) Revista Nouă, Anul V, No. 7, pag. 202—204. 
2) Vei fotografia la pagina 243. 


www.dacoromanica.ro 


289 


trieï lui Rafael; şi apoi cât-va timp la Roma, iar d'aci se ìn- 
dreptă spre Paris. Aci se înscrie la Academia de Bele-Arte, 
printre elevii talentatuluž artist Cabanel, el insuşi elev a luľï 
Pico“. Dar abia ajuns şi iată că ministrul după vremuri, Chr. 
Tell, mistificat prin intrigile unor camaradi incapabili şi invi- 
dioşi a lui Henţia, cari r&maseră ìn Bucuresci—ii tăiă bursa 
ce i se acordase. 

Numai mulţumită ajutoralui mat multor studenţi români, 
aflători asemenea la Paris atunci, d. Ilenţia se putu susţine 
spre a-şi urma studiile. In 1873, adică in al douilea an de 
când se afla la Paris, d-sa avu deosebita onóre de a fl admis 
intre exposanţii Salonului, cu tabloul săi mitologic; Psicheea 
părăsită de Amor. astă pânză—de mărime naturală, repre- 
sintând pe Psichea dormind pe unde, scăldată de razele ar- 
gintâse ale lunei—i-a mai procurat, graţii lui Vasile Boerescu 
atunci ministru cultelor şi instrucţiuni publice, care şi după 
stăruinţele lui Th. Aman. făcu autorului ei, o mică bursă de 
42 lei pe lună, plus o gratificaţie de 800 lei, drept recom- 
pensă pentru tabloul Psicheei, destinat pinacaticei museului 
nostru naţional. 

In 1874, d. Ilenţia—terminându-şi studiile se intârse în 
ţeră şi figură printre cei dintâiu la Exposiţiunea de Be'e-Arte 
ce avu loc în Bucuresci, in tâmna acelui an, cu tabloul Phsi- 
eheei şi cu o nouă pânză: Aurora, care chiar de atunci sa 
aşerat la Teatrul Naţional, ìn loja Suveranilor, după dorinţa 
exprimată de M. M. L. L. Cu astă ocasie i sa decernat me- 
dalia clasa II pentru pictu'a mitologică. 

In 1875—1876 artistul Ilenţia a fost numit, pe basa unui 
concurs, maestru de desemn şi caligrafie la Externatul se- 
cundar de fete din Bucuresci, precum şi lu Asilul Elena- 
Dómna ca profesor de desenurr şi de pictură. 

In timpu! resboiului din 1877—1878, d-sa a fost ataşat 
ca pictor pe lângă marele quartier general şi a lucrat mai 
multe pânze, scene prinse de pe natură in fuga evenimen- 
telor şi a penelului, dintre care cele maï multe ai fost cum- 
părate de M. S. Regele, care i-a conferit medalia Rene-Meventi 
clasa II «pentru distinsele sale lucrări in pictură. 

Multe din aceste pânze- lucrate pe timpul campaniei 
vomânilor în Dulgaria—se găsesc şi în posesiunea d-lui Ghiţă 
16n, mare amator de artă şi colecţionist. 


www.dacoromanica.ro 





Jaques Cohen, donator JafAsil 
(Veţi biografia la p. 275) 


www.dacoromanica.ro 


282 


Ultima lucrare de insemnătate a artistului şi cea mai 
mare, este Intrarea triumfală a lui Traian in Sarmisegetuza. 
Acestă operă, impreună cu o Venera, care sa vândut, şi alte 
pânze aŭ figurat la lxposiţiunea de Arte-Frumâse ce sa 
deschis in primă-vara anului 1881. Cu acest prilej, Ilenţia a 
obţinut premiul II, pentru pictura istorică, iar ìn tomna a- 
celuiaşi an juriul Exposiţiunei române din Sibiti, unde tri- 
mesese portrelul regretatei Ana Davila, ii decernă diploma 
de pnóre. 

A mai pictat: Mora, care se arată privirei între umbra 
nopţii ce intunecă pământul şi lumina crepusculară se inflă- 
căreză cerul; Târgul Moşilor, cu curiosităţile lui; Peleșul, 
repezindu-se printre stânci, Românca ducând mer inde la 
càmp; picturi de flori, etc. etc. 

Incontestabil, d. Henţia e un pictor distins şi unul din 
puţinii care scie manui condeiul desenatorului. Desenurile 
sale sunt &devărate giuvaere şi o mulțime de bucăţi tratate 
cu condeiul, sunt capo-d'opere de perfecţiune, intr'atât ob- 
servaţiunea este plină de veritate şi execuţiunea, de finețe. 

Tabldul intrărei triumfale a lui Traian in Sarmisege- 
tuza e monumental, de o composiţiune magistrală şi de un 
desemn corect. Şi de şi locul acestei pagini din istoria pa- 
triei şi din istoria artei române ar fi negreşit in vre-o Ga- 
lerie naţională, totuşi pentru ruşinea nóstră el a stat mult 
timp—de nu va fi stând şi adi—oropsită în sa'a de la bise- 
rica Stravopoleos unde, din causa dimensiunilor sale, artistul 
a fost silit so lase dupe inchiderea Exposiţiunei din 1881. 

Cu totă val6rea incontestabilă a acestei uriaşe creaţiuni 
Omeni compentenţi susţin ca Psicheea remine cea mai de 
s6mă operă a lui Ilenţia, operă care ni-l reveleză ca pe un 
artist adevărat, ca pe un pictor ales şi magistral. 

Acum în urmă d. llenţia a figurat la Exposiţiunea per- 
inanentă de bele-arte, organisată de Cercul artistic din Bu- 
curesci, şi deschisă prin Decembre 1897; cu : Doul ciobănași 
de la Brebu, pânză de dimensiuni mail in care regăsim multe 
dln calităţile betrânului maestru desen corect, colorit, adever; 
Cioban şi fetiţă, efect de lună, care ne reamintesce pe Psichea 
părăsită de amor; Buchetul de trandafiri şi Lagărul de la 
Calafat (din 10 Iulie 1877), care ne dă o idee despre activi- 


www.dacoromanica.ro 


283 


tatea febrilă ce domnea printre rindurile oștenilor noştri, în» 
ajun de a primi botezul de sânge )). 

Trebue să remarcăm aici, că de óre ce distinsul artist 
a fost decorat de doue ori cu medalii «Bene merenti» cl. IT 
de sigur a II medalie conferită din erâre; ar fi de dorit ca d.. 
Ministru al cultelor să indreptese acestă eróre şi să facă a i 
se acorda medalia Bene-merenti clasa I,ca o slabă recompensă 
a meritelor sale artistice. 


Doctorul G. Kiriazi 


Grec de origină, sa născut la Platana, in apropiere de 
Misolonghi. Primele studii şi le-a făcut la Athena şi cariera 
medicală o incepu la Montpellier, terminind'o la Paris. Rein- 
tors ca dr. in medicină in Grecia, desvoltă un mare zel cu oca- 
siunea unei epidemii de choleră. Veni in Rominia la 1875, 
unde imediat fu trimis ca medic primar la T.-Jiu. 

După câţi-va ani de practică strălucită, mulțumită me- 
ritetor sale, fu chemat in Bucuresci lăsând suveniruri ne 
şterse intregei populaţiuni din T..Jiu. 

In Capitală i se incredinţă direcţiunea serviciului co- 
pilor găsiți, funcţiune pe care oindeplini ca un bun părinte, 
higienist şi savant. 

Dr. Kiriazi, este lăsat executor testamentar de Xenocrat 
fondatorul spitalului cu acelaş nume. El se achită conşciin- 
cios de sacrificiile puse de defunctul sei prietin, aşa că des- 
chide spitalul Xenocrat c'o solemnitate deosebită în anul 1886. 
Dar nici d-rul Kiriazi nu mai supraveţuesce mult şi more 
in anul. . . in etate de 65ani, când fu înmormintat la ci- 
mitirul Belu. 

Kiriazi lasă după dânsul o avere colosală din care dă o 
parte dinti'6nsa, pentru scopuri de bine-facere 2). 


Gherasie Calomfiresen Monah 


Născut in Ducuresci la anul 1893, a invăţat carte in Bu- 
curesci şi sa călugărit in Monăstirea Cernica la anul 1849, 
Decembre 31 unde a fost hirotonisit Preot in 1853, Septem- 


1) Th. E. Idieru. Istoria Artelor Frumdse. pag. 314—317. 
2) Notele biografice mi-au fost comunicate de d, dr. Ștefinescu-Sache fost 
amic intim cu decadatul. 


www.dacoromanica.ro 


284 


brie 20, a incetat viată la 1887, Martie 20, şi a fost inmor= 
mintat in Monăstirea Cernica. 

In 1879, donéză Eforieï Spitalelor civile, ca administra- 
tóre a Asilului Elena Dómna, suma de lei 13000 in bonuri, 
cu condițiuni ca până la incetarea sa din viaţă, procentele să 
le ia dânsul, iar după morte fondul să fie nealienabil şi din 
venitul banilor, să se mărite in perpetuii câte două eleve din 
Asilul Elena Dâmna. 


Vasile Paapa 


Sa născut ìn Bucuresci la 30 Iunie 1819. Tatăl seu 
“Gheorghe Paapa, era român din Macedonia, iar mama sa, 
Bucuresceancă din fa:nilia Ghiaţa. 

Rămânendu-l o moştenire insemnată de la o mătuşă a 
sa, Vasile Paapa Incepu să tacă acte de bine-faceri, constru- 
ind pe moşia sa Valea Boului din jud. Prahova o şeâlă mo- 
-del şi o biserică, hărăzind pentru întreţinerea lor o intregă 
moşie. Intreţinea cinci elevi in «Şcólu pentru învăţătura po 
porului român» din Prahova, pertru ai face inveţători şi 
alţi cinci in Seminarul central, pentru aï face preoţi. Dăruia 
pe la şcoli cărţi şi haine elevilor săraci, înzestră prin sate 
fete, boteză, cunună şi inmormintă pe atâţia nevoiaşi. Se 
ducea până şi prin casele suferindilor, consolându-i cu câte-o 
vorbă bună şi procurându-le ajutsre. 

Vasile Paapa făcea binele fără sgomot, şi până la mór- 
tea sa, numerâsele sale acte filantropice nu fură cunoscute 
de cât de câţi-va intimi. Testamentul săii nu este decât ur- 
marea, dincolo de moimint, a acestei vieți exemplare. 

Dacă a fost atât de darnic pentru operile de bine fa- 
cere, apol a fost forte sgircit pentru inmormintarea sa. «După 
ce voiii muri—scrie dinsul—voii fi transportat la Valea 
Boului, fără nici un tapagiii şi acel cortegiii de vanităţi care 
se notéză la noi. Acolo voiii fi expns la biserică saii afară 
din biserică 48 de ore şi inmormintat, cu preoţii ce vor voi 
să vină din comunele vecine, in cavoul construit de mine in 
curtea bisericei Valea Boului, din jud. Prahova, Placa Cricov». 

Vasile Paapa moare la Nizza in diua de 16 Ianuarie 
1884, in etate de (04 anl. 


www.dacoromanica.ro 





Vasile Paapa, donator la Asil 


www.dacoromanica.ro 


286 


Iată părţile privitore la instrucţiunea publică din tes- 
“1amentul acestui mare patriot. 

Din averea sa imobiliară dăruesce o parte prietenilor, 
iar următorele pentru instrucţiunea publică: 

c) Via din Valea Negovani, tótă, alături cu şoseaua, res- 
cumpărată de plata embaticului, care se va vinde imediat 
-după mórtea mea, d; către executorul mei testamentar şi 
suma ce se va prinde din vândarea eï, se va da şcâlei de 
meserii din Ploesci pentru desvoltarea ei şi incurajarea ele- 
vilor cari se vor distinge; 

d) Moşia, numită Valea-Boului cu Bătrâneanca din ju- 
deţul Prahova. Venitul acestei moşii, evaluat de mine 3,000 
franci, îl destin pentru intreţinerea şcâlei primare şi a bise- 
ricei ce acolo, fondate amândouă de mine: intrebuinţându-se 
după cum in anexatul aci budget subscris de mine specific ; 
iar moşia se va arenda sai prin licitaţie sai cu bună invoire 
după cum va crede maï avantagios executorul mei testamentar ; 

Averea sa mobilă, in diferite hârtii de valóre, ridicându-se 
la suma de 837,700 lei nominal, după ce reservă un capital 
-de 400,000 lei inalienabil, o Imparte la diferite pers6ne; iar 
şcolilor le face următorele donaţiuni: 

15.000 lei Asilului Elena pentru a se da ca ajutor la 
-măritiş la 5 eleve din cele ce aŭ terminat studiele cu succes; 

10.000 lei Şc6lei de meserii din Ploesci pe lângă valórea 
viei după ce se va vinde; 

10.000 lei Gimnasiului din Giurgii ; 

60.000 lei pentru construirea unul internat de băeţi şi 
-crearea unel şcâle profesionale la Valea-Boului. Acest internat 
“se va intretine cu venitul anual ce-i destin din dobânda 
-efectelor inalienabile ; 

20.000 lei pentru complecta mobilare a internatului ; 

12.009 lei pentru trimiterea in Francia a unui elev, 
-admis prin concurs dintre cel mai buni aï gimnasiului din 
Ploiesci, spre a studia ingineria in curs de patru ani; 

5,000 » pentru a se dota 10 fete de ţărani din comuna 
-Cornetu (Valea-Boului) din cele mai sărace şi orfane ; 

10,000 » donaţiune şcâlei pentrui nveţămintul poporului 
român de la Sf. Ecaterina; 

5,000 » pentru şcóla Frăbeliane tot de acolo; 

50,000 » se vor depune la Casa de Consemnaţiuni şi vor 


www.dacoromanica.ro 


237 


servi pentru construirea unui Observator, pe lângă alte sume 
ce ar da guvernnl sau particularii; 

10,000 » pentru construirea unei şcâle primare in co- 
muna Valea-Călugărescă din Prahova ; 

Destinaţiunea venitului celor 400 000 franci care se vor 
depune la Casa de (onsemnaţii va fi după cum urmeză: Cu 
venitul lor, calculându-se pc 5 la sută produc 20,000 franci 
pe an, se va întreține pe tot anul internatul ce se va cons- 
trui cu cei 60,000 franci ce am destinat mal sus, având 20 
paturi pentru 20 elevi şi calculându-se larg, câta 1,000 franci 
pe an de fie-care: nutriment, vestminte, cărţi şi cele-Palte 
mărunte spese, precum : incăldit, luminat, spălat şi cele-l-alte; 
în astă 1,000 franci pe an se va coprinde şi salariul a 2 ser- 
vitori pentru curățirea localului şi micele reparaţiuni anuale: 
se va da preferinţă in admiterea elevilor familiilor din co- 
munele circumvecine de Valea-Boului, adică: Apostolachele, 
Popesci, Cornetu cu Circnlesci, Udresci şi Marlogea. 

Mobilierul având a se face odată pentru tot-d'auna cu 
cei 20,000 franci ce'i destin ad-hoc, suma de una mie franci 
pe an se crede a fi suficientă. 

Tóte legaţiunile sai esecutat de către esecutorii testa- 
mentari, 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XVII 


Platoul Cotrocenilor 
1640 — 1848 


A fost proprietatea Monastirei Cotroceni de la 1679-- 
până la 17 Decembrie 1863, când a fost luat pe sema Statului. 

Acest platoi, a fost locul cel mai favorabil pentru aşe- 
zări, popasuri şi chiar lagăre mai mult sai maï puţin per- 
manente ale diferitelor armate de invasiune, ce aŭ năvălit in 
acestă ţeră, in decursul vâcurilor de la 1640—1857 ultima ocu- 
paţiune nemţsscă cu caracter protector! 

In anul 1640, cu ocasiunea luptelor dintre Matei Basarab 
şi Vasile Lupu, acest din urmă, indâmnă pe Turci să prindă 
pe Matei Basarab. 

Turcii intră cu mare 6ste in Muntenia, vin până lângă 
Bucuresci, din care o parte se aşeză la Văcăresci, iar alta din 
sus despre móra mânăstirei Cotrăşenă !). 


Crucea de pe platoul Cotroceni 


Nu trecuse nici 30 de ani de la faptele amintite mai 
sus, când se face o rescâlă contra grecilor sub domnia lui 
Radu Leon Voivod. Acest episod este istorisit de doi contem- 
poraní, pâte martori oculari ai evenimentelor descrise, dacă 
nu chiar actori principali. 

Cel intiiă cronicar este «Anonimul românesc» partisan 
al boerilor şi deci al Cantacuzenilor, iar cel al II-lea, este 
«cronicarul Bălăcenesc» partisan devotat al Domnitorului şi 
al acoliţilor lui, adică al grecilor. 

Cronicarii descriii faptele după partida din care fac parte. 


4) Şincai III 55, 


www.dacoromanica.ro 








Crucea Marelui Spătar Şerban [Cantacuzino de pe 
platoul Cotrocenilor 


G. M. Ionescu. — Istoria Cotrocenilor. 


www.dacoromanica.ro 


290 


Dupe Grigorie Vodă Ghica, vine pe tronul [ărei Romà- 
nesci, Radu Leon, fiul lui Leon Vodă, in anul 7173 (1665) Fe- 
bruarie 12. Radu Leon Vodă incă pe când era la Constanti- 
nopole, făcuse o mulţime de datorii; viind în ţeră „ai pus 
grele dajdii şi nu era numai despre densul, ci şi grecii incă- 
prada şi mânca cu tot felul de meşteşuguri precum sunt 
ei inveţaţi. Boerii incă se invoiaii de-l slujia in dreptate; 
țera incă 1 aŭ plătit datoriile; el incă a făcut avuţie multă ; 
greci, leşinaţii, incă 1 aŭ săturat“. Venindu-i mazilia, Dom- 
nul să rógă de boeri să-l câră iarăşi „Domn“ de la Portă; 
boerii "i promit, însă cu o singură condiţiune. adică: să a- 
lunge pe toți grecii din țeră. Radu Leon le făgăduesce „cu 
mare jurământ că va [i bun cu ei şi cu ţara şi va scâte gre- 
cil din țară“ să-i lase numai cămăraş şi ciohodar iar alt grec 
lângă el nu-i mai trebue“ Marele Spătar Drăghicii, fratele 
mai mare al lui Şerban Vodă Cantacuzino — să inţelage cu 
boierli să-l ceră iară-şt să le fie Domn. 

Dupe ce Pârta "1 confirmă în Domnie, Drăghici päta- 
rul impreună cu toţi boerii, 1 amintesc să se ţină de jură- 
ment, adică să alunge pe greci, dar mai cu sémă „pre Ni- 
cula Sofială şi pe Balasachi ca răi şi pismaşi nemului româ- 
nesc iar mai vârtos boiarilor, căci nu-i lăsa in tâtă voia lor să 
mănânce şi să prade ţara“. Aceştia insă „ca nisce draci“ ințele- 
seră sfatul boerilor şi „otrăviră pe ticălosul Drăghicii!) Spă- 
tarul la Constantinopole, iar trupul lui fu adus de fratele seii 
Şerban Spătarul (mai târdiii Domn) şi '] inmormântă la Monăsti- 
rea Comana. Toţi grecii se veseliră de mârtea lui Drăghici care 
«sta tare pentru săraca de ţară», dar mai vertos Sofială şi 
Balasachi. Radu Leon Vodă puse grele biruri pe ţară; „Gre- 
cij leşinaţi incă făcea ce le era voia“. In a doua domnie veni 
cu mai mulţi greci in țéră puse noui biruri numite „Pri- 
hăni» ba incă ameninţa pe boeri că va pune vistier mare pe 
Sofială. După aceia să aruncă asupra Monăstirilor luendu-le 
vitele, bucatele şi odorele «după svatul unor marghioli ca a- 
ceia şi tot atunci caii luat încă 2 inele de aur din degetele 
Sf. Nicodim de la Monăstirea Tismana». După ce făcuse şi 
alte nelegiuiri pe care nu le-am mai amintit aici, s'aii sfătuit 
cu Sofial şi cu Balasachi să prade pe boerï şi să le vândă 


4) Fiul Postelniculul Const. Cantacuzino şi fratele mai mare al lul Șerban 
Vodă Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


291 


averile la «Cochiti. Vechi»). Un alt geniu reia lui Radu Leon 
Vodă a fost şi «vicl6nul» Stroe Vornicul Leurdenul, care * 
inv&ţa cum să ucigă pre o s6mă de boeri, căci ei dicea Str, 
Leurdenul, că vor să se rescâle in contra lui şi a grecilor. 

«Deci cu acel svat drăcesc prilestesc pre Radu Vodă, iar 
ticăloşii de boeri nu scia nimică de acestea şi când ai fost 
la Decembrie 3 an. 7177 (1668) Mercuri dimineţa, după ce s'au 
adunat toţi boerii la curte, iar Radu Vodă cu grecii sai fost 
gătit în taină cu seimenii, să ucigă pre boeri sus in casele 
domnesci; care nefiind voia lui Dumnedei, numai de cât să 
pricepură boierii, şi grăbiră de eşiră toţi afară din casele 
domnesci şi alergară la Mitropolie, la părintele Mitropolitul 
Teodosie, trăgând clopotele. Acia se strânseră toţi slujitorii la 
Mitropolie jeluindu se boerii către densul de tâte ce li sau 
intempliat. 

Atunci şi slujitorii fură toţi intrun gând şi strigară; că 
de acum nu vor mai lăsa ei să piară némul boeresc, ci să 
iasă grecii din jeră afură că nu-i mai pot sălura cu bani 
Atunci toţi boerii cu mare cu mic, cu tute glutele slujitorilor 
cşit-aŭ de la Mitropolie, de aŭ mers cu toţii la sat lu Cotro- 
ceni; acolo făcură svat mare, socotind că de acum înainte 
nu vor mai putea trăi cu grecii, ci se găti totă boerimea ţe- 
rei şi cu slujitorii din tâte cetele până la 200 de 6meni sai 
dus cu toţii cu «rogojina aprinsă in cap şi cu jalba în pro- 
tap pentru grecii Ţarigradului, cum eï aŭ spart raiana ţerei 
Românesci. Atunci inţeleg&nd impăraţii poruncitai cu mare 
mânie de aŭ scos pe toţi grecii din ţeră cu mare ruşine şi 
aŭ mazilit pe Radu Leon Vodă 7177 (1669). 

«Istoria Balacenescă» ne istorisesce acestă intâmplare in 
culori cu totul contrare celor descrise de Anonimul româ- 
nesc». Ea ne spune că Radu Leon Vodă a fost un domnitor 
bun cu ţâra, dar că «Cantacuzenii iarăşi aŭ inceput a ames- 
teca lucrurile precum le era obiceiul şi a turbura pre uniï 
din boeri dicend că ai audit că s'aii sfătuit Omenii Radului 
Vodă, Sofialăi Clucerul şi cu Balasachi Paharnicul şi cu alţii 
ca să-l omâre, şi indemna ca să se scâle asupra Radului Voda 
şi asupra 6menilor lui, să-i scotă din ţeră afară şi acesta nu 
pentru alta lə făcea, ci socotea că tot-dauna să fie ei mar 
mari, alunecându-se cu firea că vor fi cele ce dic Cantacu- 


1) La licitaţie. 


www.dacoromanica.ro 


292 


zenil». lar mai departe spune Istoria citată, că Radu Vodă 
nu scia de acesta, ci intro bună diminâţă să pomenesce cu 
curtea plină de ómenï şi «aŭ inceput (boerii) a striga că vor 
să-i omâre Radu Vodă» iar Şerban Cantacuzino mare Spătar 
era in fruntea lor; apoi boerii saŭ dus la Mitropolie şi sai 
plâns Mitropolitului Teodosie, acolo aii venit şi Radu Vodă: 
«şi multă pricină avend cu boerii saŭ intors la curte. Iară 
boeril sati dus de aŭ mas n6ptea cu pază bună (in pădurea 
Cotrocenilor) şi de acolo aŭ purces o populaţiune de 200 bo- 
eri la Enifirii, unde se afla Sultanul, să părăsescă pe Radu: 
Vodă şi pe greci» spune apoi că şi Radu Vodă a trimis la 
Sultan pe Alexandru Iliaş şi pe Dumitrasco Postelnicul. In: 
fine boerii reuşesc să convingă pe sultan, despre nelegiuirile 
Radului Vodă, lăsă la oparte pe Pavel grecul care aspira la 
domnie şi contribuise atât de puternicesce la mazilirea Ra- 
dului Vodă, şi cer de domn pe Antonie Vornicul din Pepesci 
de Prahova. «Sultanul aii trimes de aii rădicat pe Radu Vodă 
a prins pe Sofialăă, care dnpă ce a stat cât-va timp in Ocnă 
acolo laŭ spânzurat, iar pe Balasachi laŭ trecut Dunărea şi 
iai dat drumul Ţarigradului. Iar cei-lalţi greci atâta bătae- 
le-ai dat slujitorii, cât mulţi se mira că mai pot trăi, maï a- 
les lui Pascali Gramaticul. Pre altul iarăși forte réŭ il bătea 
cât striga pe popa să-l cuminice. Acestea aŭ pătimit grecii 
dupe Radu Vodă!'). Din cuvintele istoriei Bălăunescu că «ne- 
vinovatul Radu Vodă aŭ r&mas judecat ca un vinovat şi vi- 
novaţii şi r&il boeri sai indreptat şi le-aii dat voe să-şi al6gă 
ei domn pe care vor vrea» ințelegem că cronicarul era un 
intocat apărător al Domnitorului şi grecilor şi vrăşmaş de 
mârte al Cantăcuzenilor. Sunt insă cunoscute atât faptele lut 
Radu Leon Vodă şi ale sfetnicilor lui Sofialei Balasachi şi 
alţii cum şi patriotismul Cantacuzinilor şi din alte isvâre şi 
deci navem necesitate să insistăm. Şerban Cantacuzino, se 
află în fruntea boerilor ca unul ce era contrar grecilor. Et 
duce şi pune pe boeri la adăpost sigur în pădurea şi casele 
din curtea Monăstirei de la Cotroceni—care era moşia luí 
incă de la 1660 Iunie 102). 

Boerit, sati mai drept vorbind marele spătar Şerban ca să 
eterniseze fuga, ascunderea şi locul sfatului lor contra lut 


1) Sincst III 464—168. 
2) Veji paragraful „Serban Cantacuzino“ stăpân peste moși: Cotrocenilor. 


www.dacoromanica.ro 


293 


Radu Vdă, şi greilor lui, ridică o cruce pe platoul Cotroce- 
nilor, care se află astă-qi in dosul Casărmei Regiinentului 1 
de genii. 

Acestă crucea cărui fotografie am reprodus'o mal sus are o 
inscripţiune în doue limbi: slavonă şi română ; inscripţiunea 
slavonă este in jurul pajorei ; şi să notăm că acesta este pa- 
jora Cantacuzenâscă pe care Şerban Cantacuzino, o va trans- 











Hilel E. Manoach, donator la Asil 
(Veji biografia la pag. 275) 


forma mal târzii in marca terei românesci, cu puline modi- 
ficări, când va deveni Domi. Ea se traduce in românesce: 
«Binecuvântat să fii Christose D-deul nostru cari eşti Prea 
înțelept» 1). 

In inscripţiunea românescă citim: «Această cruce ră- 


1) Tradusă de d-l Z. Arbore. 


www.dacoromanica.ro 


294 


dicatusai întru numele Sfintei Troije şi a Sfântului Nicolae, 
țara acesta domnindu-o domno grec, Radu- Vodă Leon, făcu 
atâtea răutăți şi curvie» 1). 

Din nefericire, crucea a fost ruptă după anul 1862, nu 
scie de cine. D. Colonel Ilarjei actual comandant al Regi- 
mentului | de Geniu pe când se afla maior tot la acest regi- 
ment, a fixat'o din noii pe un piedestal de piatră insă fără 
restul inscripțiunei, fiind-că aşa a şi găsit'o. 

Crucea trebue să fi fost ridicată imediat după ce Radu 
Leon Vodă a fost ridicat şi dus de Turci la Constantinopole. 

In timpul r&sbâelor dintre Turci şi Nemţi (1697—99) 
stăteaii pe acest platoi atât trupele turcesci, cât şi cele româ- 
nesci, cari trehuiaii să fie trimise contra nemților. 

Kesarie Daponte, secretarul Principelui Constantin Ma- 
vrocordat, ne lasă prețiose amânunte in opera sa scrisă in 
grecesce şi tradusă in limba francesă de savantul orientalist 
D-l Emile Legrand sub titiul «Ephemerides Daces» despre 
pre resboiul de 4 ani dintre Nemnţi, Ruşi şi Turci, iată ce ne 
spune el că «la 7 Iulie 1737 armatele nemţesci intrând in 
tară cu 5 saŭ 6 mii de 6meni, staţionară pe platoul Cotroceni. 
«lar la 11 Iulie acelaş an, la orele 3 din n6pte Marele Spă- 
«tar Dudescu, primesce de la fratele seŭ Ştefan Dudescu 
«medelnicerul, o notă prin care ’l insciința că fiul contesei 
AN e il aştéptă la Cotroceni pe Ghillany (general nem- 
«țesc) ca să vină in Principate, la care noutate, Prinţul Con- 
«stantin Mavrocordat care fugise din Bucuresci la Olteniţa. 
«de fiica nemților, părăsesce acum acâstă localitate, spre a 
«merge la imbucătura riului Argeș, insoţit numai de Spătar 
«şi de un mic numer de 6meni, căci cea mai mare partedin 
«seimeni şi 6meni din suita lui, indată ceai aflat de sosirea 
«cătanelor nemţesci la Cotroceni, aŭ fugit care incotro aŭ pu- 
«tut. Prinţul vedend inaintarea catanelor, fuge peste Dunăre 
«şi Ghillany sosind la Cotroceni, merge să prade oraşul, des- 
«chidend prăvăliile şi casele. Omenil de frică inchid porţile. 
«Nemţii după ce pradă, fac 5 prisonieri turci, iï légă cot la 
«cot şi se intorc la Cotroceni fără a fi făcut vre un răi 
«creştinilor. 


4) Acestă inscripție am citit'o impreună cu d. Bijan de lu Archivele Sta- 
tului. 


www.dacoromanica.ro 


295 


«Cu ocasiunea venirei la Cotroceni a generalului Ghil- 
«lany cu 600 Catane şi Nemţi, boerii care rămăseseră la Bu- 
«curesci merseră la general şi "1 presentară fără voia lor o 
«magiile de supunere şi bună-voinţă. A doua di el părăsi 
«Cotroceni cu acel cari "1 acompaniaii şi s'a reintors la Tèr- 
«govişte, iar Prinţul care se afla acum la Olteniţa, n6ptea 
«trecea şi mânea peste Dunăre şi a doua (i trecea iar la 
«Olteniţa, căci se credea a fi o desonâre pentru Pârta dacă 
«el ar fi cădut in mânile Nemţilor» 3). 

Nemţii simțind apropierea turcilor se retrag către fron- 
tieră spre imprejurimile Brașovului, iar turcit impreună cu 
Constantin Mavrocordat, sosesc la 5 Iulie 1738 in Bucuresci, 
iar armatele sale le pune in bivuac pe platoul Cotrocenilor'?). 

Cu venirea lu! Nicolae Vodă Mavrocordat pe tronul țëreï 
românesci intre altele, el concediă armata naţională pe mo- 
tive de economie inconjurându-se cu N: feri ; din acest timp 
o trupă turcescă a stat tot-d'auna la Cotroceni, pentru paza 
Domnitorului şi a palatului. 

In timpul vre-unui interegn, turcii remâneaă adeveraţi 
stăpâni peste palat şi biserică. 

După incheierea păcei de la Cuciuc — Cainardgi fiind 
Rusia aprâpe necontenit in r&sboii cu turcii, primele pro- 
vincii pe cari le ocupai eï, erai Principatele Române. 

In urma unui r&sboii Ruso Turc,—după incheierea pă- 
cel—huşii se retrăgeai pentru ca să le ia locul Turcii, aşı 
la 12 Maiii 1801 găsim la Cotroceni un conac al Ascherlielor?) 
sub comanda lui Besli-Aga Ibrahim Bosniacul. Acest Ibrahim, 
scapă Bucurescii de craii de la Curtea veche, la rugăciunea 
cător-va negustori cari r&maseră aici după fuga Domnitoru- 
lui Mihail Vodă Şuţu, în a IIT domnie la 15 Maiu 1802 $). 

In tot timpul cât Turcii aŭ fost stăpânii Bucurescilor aŭ 
fost vremuri de grea urgie pentru ţară şi in special eta 
Cotroceni 5). 

După reinceperea r&sboielor dintre Ruși şi Turci intre 
anii 1805 —1807,—1812, platoul Cotrocenilor a fost alternativ 
ocupat când de Ruși când de Turci. In 1821 de pandurii lui 


1) Emile Legrano Ephémérides Daces Tome deuxieme pag. 22—23. 
2) Emile Legrand up. cit. pag. 109—110. 

3) V. A. Urechia Istoria Românilor XI p. 98. 

4) Dionisie Fotino Il pag. 135—207. 

5) Archivele statului, condica M-rei Cotroceni No. 3 şi 4, 


www.dacoromanica.ro 


296 


Tudor Vladimirescu !) de unde până astă-di soseaua ce merge 
spre calea Rahovei, să numesce «Şoseaua Pandurilor». Apoi, 
in 1828—29 Ruşii revin din noi, atunci a murit generalul 
rus Jijco a cărui cruce se vede şi astă-di in parcul palatului 
regal. 

Dăm o deosebită importanţă evenimentelor de la 1848, 
atât intru cât stai ele in legătură cu Cotroceni. 


Platoul Cotroceni 
1848--1837 


Epoca mişcărei de la 1848 este destul de cunoscută cum 
şi starea těreľï de atunci; modul de guvernare, domnia tur- 
turcescă, intrigile rusesc nu e un ce noi de descris; din ce 
tel de 6meni se compuneaii capii revoluţiunei, in ce stare de 
mulțumire şi cultură se aflaă locuitorii, cum lucraă omenii 
patrioți şi boerii cari deveniseră instrumente rusesci. Tóte 
acestea sunt bine cunoscute și apoi mai trăesc incă din bă- 
trânil cari aŭ apucat acele timpuri şi care aŭ luat parte la 
acea revoluţiune. Vom vorbi numai despre partea privitâre 
la Cotroceni, după gazeta Transilvaniei, care ne dă preţi6se 
informaţiuni in mişcarea de la 1848. Rusia care işi insuşise 
rolul de protectâre a ţărilor Române, căuta să transforme a- 
ceste ţinuturi, intro ţară de ocupaţiune. 

După abdicarea lui Bibescu-Vodă, evenimentele se suc- 
cedară cu o iuţâlă vertiginósă. Mişcarea de la Islaz, se ın- 
tinde peste intrâga ţară ; urmeză apoi arderea regulamen- 
tului organic şi archondologiei; prin acestea, politica rusâscă 
suferea eşecuri in România. Agenţii rusesci: Duhamel in 
Bucuresci şi Neselrod la Constantinopol paralisesă cu desă- 
verşire acţiunele politice ale lui Suleiman şi Omer Pașa ; su- 
blima Porta, după indemnul Rusiei, trimite in Muntenia pe 
Fuad Effendi care işi aşeză lagărul la Cotroceni. Duhamel işi 
aşeză şi el cortu sai maï bine dis vizuina în mijlocul tabe- 
rel de acolo, de frică—dicea el- să nu "1 omere locuitorii Ca- 
pitalei. 

Poporul se duse la Cotroceni până in faţa taberei tur- 


1) Vedi biserica Cotroceni în 1821. 


www.dacoromanica.ro 





Clopotnița biserice! Cotroceni 


Pe dânsa se vede o inscripțiune, al cărel cuprins este următorul: „Veniţi către 
dânsa şi vë veţi lumina, că uşa mănăstirel uşa raiului este“, 
7489 (1681) 


www.dacoromanica.ro 


298 


cesci, la pólele delului și aşteptă tótä diua ce decisiuni vor 
mai lua in privința ţărei. Deputaţiunea poporului nu este 
primită 

Perdendu-și răbdarea, se duse să găsescă pe Mitropolit, 
pentru a incerca s'l aducă in lagărul turcesc in fruntea unei 
deputaţiuni, Fuad Effendi refuză din noii să primescă depu- 
taţiunea şi tocmai sera trimite un r&spuns, spunând că a 
doua di, la amiadi, va invita o deputaţiune de orăşeni să 
mergă la dânsul. Poporul indignat, se hotărâ a remânea a- 
colo şi a aştepta tâtă n6ptea ; se grăbi insă să trimetă lui Fuad 
Effendi la Cotroceni următârea scris6re, făcută după cum reiese 
din stilul şi luminatul patriotism—de Ion Heliade Rădulescu, 
unul din membri guvernului provisoriii şi cel mai neimpăcat 
duşman al Rusiei şi uneltelur ei. 


Excelenţă, 


De opt-spre-zece ani poporul românesc gemee sub in- 
famul Regulament organic, care despărţia ţara Românâscă de 
Turcia şi paraliza relaţiunile sale cu Sublima Poartă; opt- 
spre-dece ani, vocea acestui popor a fost inăbușşită. Nu sunt 
de cât trei luni şi trei dile' de când vocea lui se audein tot 
universul şi M. S. Sultanul, s'a convins că avea un popor 
vasal şi credincios, iar Turcii sai convins că Români erati 
fraţi lor sub acelaş părinte. Trel luni numele Sultanului a 
fost glorificat aşa cum nici un suveran de pământ n'a fost 
bine-cuvântat vreo dată de sórtă. E. S. Sulyman paşa, re- 
numit in oaste şi in consiliu, cunoscut in Europa pentru 
cinstea Musulmanilor, a venit de a văzut acest popor şi, ca 
un adevărat Musulman, gelos de gloria Sultanului şi a naţi- 
unei otomane a știut să onoreze numele acestui mare monarch. 

De la sosirea Exselenţei-Vâstre la Giurgiu, Națiunea Ro- 
mână se vede umilită şi inimile calde ale unui popor întreg 
se răcesc din di in di. Deputaţinnile n6stre nu sunt primite, 
ministri noştri sunt alungaţi. Eri o deputaţiune pacientă şi 
plină de dragoste, o deputaţiune a unui număr de ştse deci 
de mil de 6meni; representând tóte oraşele şi satele, având 
in fruntea sa pe Mitropolit, care işi părăsise inadins patul de 
durere, a mers să ve felicite şi să ve presinte dorinţele şi 


www.dacoromanica.ro 


299 


nevoele ei. Şi Excelenţa-Vostră, nu aţi primito. Aţi venit ca. 
duşman ? Nu credem; căci inimile nóstre sunt prietenesci. 
Ati venit ca judecător pentru a pedepsi? Nu aveţi pentru 
asta nici un motiv in secolul al noue-spre-decelea ; căci Ro- 
mâni nu sunt vinovaţi de nimic, nici faţă cu națiunea, nici 
faţă cu indivizii. Credinţa lor faţă cu Sublima-Pârtă e neclin- 
tită, iar înțelepciunea lor a ajuns exemplară. Purtarea exce- 
lenței-vâstre e nexplicabilă pentru Români. 

Românii implinesc una din datoriile lor, declarându-ve 
că un Musulman slujeşte forte reă pe Sultan, dacă nu se 
uita cu ochi: Musulmanului adevărat, in adâncul inimei Ro- 
mânilor. 

Veniţi să intemeiaţi iarăşi Regulamentul ? Ac6sta nu mai 
este cu putinţă, căci Regulamentul e carte blestemată, cartea 
ce despărţea pe Români de Turci. Veniţi să numiţi şi să in- 
stalaţi un Caimacan in potriva voinţei poporului ? Dar nu e 
nici un om cinstit in Ţara ltomânscă, care ar indrăzni să 
primescă o funcţiune a regimului blestemat. Caimacan al ve- 
chiului regim, funcţionari care 7] vor asculta, trădători in- 
digeni, sateliți străini, vor fi cu toţi impreună cu noi: iar Ex- 
celenţa Vâstră va da seama de acest fapt inaintea lui Dum- 
nedeu şi inaintea Sultanului, căci veţi fi ventt ca să turburaţi 
până şi să răciţi inimile unui popor faţă de augustul şi mi- 
lostivul lor suveran! Românii maŭ pornit cu resbel in po- 
triva nimenui, iar Turci sunt fraţi ior; nenorocire insă tră- 
dătorilor, faţă cu patria şi faţă cu Turcie. 

Românii nu intrebuinţeză armele, dar aŭ o màndrie 
sfântă şi ingrozitore ca şi mânia iui Dumnedeii. Draţele lor 
sunt gole şi armele lor dorm in pace atârnate prin casele lor 
şi când se vor deștepta, va fi pentru a se uni cu ale Turcilor 
iar nu pentru a lupta in contra lor. Două milisne cinci sute 
de mii de 6meni, nu aŭde cât o singură voce şi Excelenta- 
Vostră ar fi nedreptă dacă n'ar asculta de cât glasul a vr'o 
cinci-deci de fiinţe vândute duşmanilor comuni şi perfide 
fată de Pòrtă. 

Poporul işi reclamă drepturile- consfințite de tratate; 
el reclamă două-decy şi două de articole jurate in fața cerului 
şi a omenilor; şi dându-și iniina sa Turcilor, are dreptul să 
o ceară pe a lor in schimb. Aceste baionete, aceste carabine, 
aceste tunuri sunt ingroditâre pentru duşmani, cât despre 


www.dacoromanica.ro 


300 


“NOI, ele nu ne inspăimântă, căci noi suntem prieteni. Baio- 
netele turcesci se inmuiase ca ciara in piepturile românesci, 
căci aceste sunt pepturi frălesci şi se va topi oţelul in focul 
dragostei n6stre pentru Mulsulmani şi-a dreptei nâstre ure 
inpotriva duşmanilor tuturor. Intregul lagăr musulman are 
inimă, inteligenţă şi o lge. 

Fuad Effendi, priveşte-ne cu ochil unui musulman şi fi 
credincios Sultanului, fi credincios că Românil..... şi gloria 
imperiului turcesc va fi mare «Salutare şi frăţie» !). 


12 Septembrie 1848 


(U: meză iscăliturile) 


A doua di de dimineţa Fuad Effendi trimite o scrisore 
pe un paşă inpreună cu un secretar al seii, care era adresată 
Mitropolitului, pe care 1 punea in vedere ca toţi boeri de 
frunte să vină in lagărul paşei la Cotroceni, ca să afle dicea 
“el vâinţa Sultanului (Ileliade crede ca să asculte voinţa lui 
Duhamel) Poliţia ın urma acestui ordin, anunţă pe boeri 
pe notabili, pe negustori de căpetenie şi pe staroştii de cor- 
poraţiuni ca la 10 ore să presinte la palat ca impreună cu 
ce: adunaţi cu fostul bașe A. Filipescu-Vulpe, să presinte la 
lagărul de la Cotroceni. La ll ore, deputaţiunea plecară de 
la palat în frunte cu Mitropolitul. insoţit de arhimandrit şi 
preoţi. Lagărul Turcesc cum am dis era aşedat spre nordul 
monastirei Cotroceni (pe locul unde se află adi Institutul bo- 
tanic, vechea erbărie, grădiea preotului Ilie şi casa apelor. 
Spre sud estul oraşului, se afla cazarma Română a infante: 
riei, tabăra poporului era la pâlele dealului intre Ingărul 
rusesc şi turcesc, spre bariera stradei numită Podului de 
pământ adi calea Plevnei) Deputaţiunea orașului alcătuită 

din mal bine de 200 inşi intra cum am dis in legărul 
4ursesc. Fuad Effendi o aşteptă in pic'6re în cortul săi, ținând 
in mână o hârtie căruia il dicea firman și care nu era de cât 
o singură proclamaţie adresată din partea sa boerilor și tu- 
tulor locuitorilor ţărei. Era o adevărată parodie a voinţei Sul. 





1) Heliade Rădulescu. Amintiri asupra istorie! regenerărei Române suii ı veni- 
mentele de la 4848 p. 214—217. 

2) Bariera Podului de pămåut pe atunci se alla in dreptul grădinei lui Scufu 
{aJi Manutanţa militau centrala. 


www.dacoromanica.ro 


301 


tanului dice Ileliade ; ea purta data de 13 Septembrie şi sem- 
nătura lui Fuad Effendi. lată acea proclamaţiune. 


Domnilor, 
O revoluţiune insufieţilă de spiritul comunismului în. 


potriva căruia tótă Europa actuală luptă şi triumfă astă-di, 
a isbucnit la noy. Ea a turburat siguranţa pacinică pe care a 





Freotul Niculae Pcp:scu 
fost la biserie: Cotroceni + 4900 Marte 30 
(Veţi pag. 165), 


gustaţi in sânul instituţiunilor naţionale ce vi le-a acordat 
Sublima P6rtă. 

Principiile acestei revoluţiuni sunt cu totul protivnice- 
instituţiunilor celor-talte drepturi de suzeranitate ale augus- 
tului nostru monarch, precum şi în legăturile politice ale 
Porţei cu Rusia, legături pe cari Inălţimea Sa doresce să le- 
ţie neatinse. 


www.dacoromanica.ro 


302 


Legăturile vosire nu pot căpăta imbunătăţiri, pe cât timp 
«ele vor isvori din desordinea revoluţiunilor şi din deslănţui- 
rea patimilor. 

Deci, mal întâiii trebue restabilită ordinea și cea de pe 
urmă r&măşilă a revoluţiunei vóstre să fie ştersă. Acesta e 
hotărirea supremă şi neschimbată a Inălţimei Sultanului, stă- 
pinul meii şi al vostru. 

Contormându-ve acestei hotăriri, veţi merita augusta sa 
milostivire, pe când veţi stărui a nu ţine s6mă de datoriile 
vostre, efectele dreptei sale mânii. 

Locuitorii aï Valachiei! vocea părintâscă a suveranului 
vostru, vă vorbesce in momentul acesta; puneţi-ve increde- 
vea in dragostea sa pentru voi şi nu ascultați de făgăduințe 
-dacă voiţi să aflaţi fericirea de care sunteţi lipsiţi, in starea 
actuală a ţerel vóstre. 

Inălțimea Sa Sultanul ca să pâtă da puterea trebuin- 
ciosă administraţiunei din tara vâstră, a hotărit să inlocuiască 
Căimăcămia de 3 membrii, stipulată in Regulamentul Organic 
cu o singură persână, care va implini funcțiunile acestei Căi- 
măcămil. Drept aceea, am ales in numele Sultanului, pe lo- 
gofetul Constantin Cantacuzen, care se recomandă prin con- 
sideraţiunea de care se bucură intre vol şi prin respectul 
scii către instituţiile reglementare. 

Acesta, ajutat de consiliile mele şi ale generalului Du- 
hamel, imputernicit de Majestâţile Lor Impăratul Rusiei, va 
numi un minister provisoriii, compus din 6menii cel mai cu 
vază din ţară şi va executa cu credință ordinele Sultanului 
nostru. Aflarea armatei imperiale care a venit in Valachia ca 
să păz6scă ordinea legală, e o garanţie indestulătâre pentru 
liniştea internă. Excelenţa Sa Omer Paşa. geneţalul armatei 
imperiale, va fi provisoriă guvernator militar al oraşului Bu- 
-curesci. Poliţia şi miliția ţărei vor fi de asemenea la ordinele 
Excelenței Salc. 

Boieri, intorceţi-ve pe la casele vóstre, stringeţi-vă im- 
prejurul mei, ca să me ajutaţi a restabili ordinea şi liniştea 
in sěnul ţerei. 

Ac6sta e opera pe care am misiunea de a o s6verşi, 
operă ce cu toţii dorim s'o vedem realizându-se. 

Preoţi, servitori aï lui Dumnedei, datoria vâstră este 


www.dacoromanica.ro 


303 


să propoveduiţi unirea şi supunerea; siliţi-vă să ve indepli- 
niti datoriiie faţă de Dumnedeă și cu 6menil. 

Neguţători, şi vol meşteşu,ail, legile țerei vai protejat 
până acum, e deci de datoria vâstră şi in interesul vostru ca 
să daţi pildă supunerei faţă cu ordinea legală a ţerei. 

Locuitori de la ţară, intorceţi-vă la câmpurile vâstre şi 
apucaţi-vă de munca pământului“ care a fost pentru părinţii 
voştri şi care e pentru vol şi capil voştri, un isvor de fericire, 

Lăsaţi in séma generalului părintesc grija de-a ve in- 
dulci suferinţele 1) 

După ce Fuad Effendi observă deputaţiunei — la indem- 
nul lui Duhamel, — că ţara este revoluţirnată de câţi-va co- 
muniști, suspendă locotenţa domnescă compusă din 3 mem- 
bri, Heliade, Tel şi Magheru, numesce ca Caimacam pe Can- 
tacuxen (C), care la felicitare a r&spuns: «voii fi credincios 
Sublimei Porţi şi Husiel», ca şi când ar fi dis voii servi de 
o dată pe Dumnedei şi pe dracu. Se dice că Fuad Effendi 
l-ar fi apostrofat dicându-i: «fii credincios domnule, patriei 
d tale». Sa incins o discuţiune cu care Fuad Effendi trata 
afacerile ţărei, discuţia era forte animată, iar Fuad Effendi 
vădend marea incurcătură in care se afla, striga: «Cine este 
reglementar să mě urmeze, iar cel ce vrea reforme să re- 
mână». Vre-o 40 de boieri urmară pe turc, iar restul de mai 
bine de 200 remase pe loc. In momentul acesta totul se pe- 
trecea in contra reglementului făcut mai inainte de Duha- 
mel şi Fuad Effendi; oraşul era deşert, poporul aștepta la 
poalele dealului (Cotroceni), in faţa lagărului, pe şefii lui şi 
pe deputaţii cari se aflai in mijlocul Tuicilor. Lagărul mu- 
sulman era gata de plecare şi nu aştepta de cât semnalul. 
Se audi un foc de pistol, peste 100 de soldaţi, cari primise 
-ordin pentru acesta, veniră la acest semnal şi inconjurară pe 
deputaţi, făcendu-le semn că sunt arestaţi. Se luase măsuri 
ca să nu scape nimeni din lagăr, ca să potă inştiinţa popo- 
rul de ceea-ce se petrecea. Deputaţii arestaţi fură puşi in 
trei rinduri de soldaţi, cari işi îndreptase puscile spre ei, 
tunurile de asemenea erai indreptate spre ei şi gata să se 
descarce. Deputaţii stăteai in picidre sub un sóre ardetor şi 


1) 1. Heliade Rădulescu. Amintire asupra Istoriei Regenerurel române sau 
Evenimentele de la 1848, pag. 221—223. 


www.dacoromanica.ro 


304 


munciţi de sete. Armata turcescă, primi ordin să intre ir 
oraş, unde nimic din cele petrecute in lagăr nu putu să 
străbată. Armata fu împărţită in trei col6ne: una fu însăr- 
cinată să insoţâscă pe caimacam şi reacţionaui și să "1 ducă. 
pe un drum fârte indepărtat de locul unde se afla poporul 
intrunit; cea-ialtă trebuia să intre pe bariera Mihai-Vodă, 
unde se afla casarma infanteriei române, acsstă armată s'a 
luptat cu pompierii chiar in acea di de 13 Septembre 1848, 
iar a treia a apucat spre podul de pământ unde se afla po- 
porul !). Pe când col6na de Turci care merge spre podul de 
păment, unde era adunat poporul primi cu dragoste şi cân- 
tări. Turcii insă, la îndemnul agentului rusesc Duhamel 
care avea intenţiunea să provâce o încăerare intre Turci şi 
popor, ca ast-fel să legitimeze intrarea armatelor ruseşti, 
Turcii şarjă poporul, rupse steagurile de spinările celor cari 
le purta, iar locotenenta domnâscă compusă din Ileliade, 
Tel şi N. Bălcescu, se slătuir6 ce trebue să facă în o ast-fel 
de situaţiune. Ileliade spuse celor 2 colegi ai sei că din mo- 
ment ce Fuad Eflendi numind un Caimacam, locul lor nu 
mal era la palat. Tel și N. Golescu ii respunse că poporul 
ne-a ales şi numai poporul are drept să ne destitue. Ileliade 
vedend că drepturile ţerei sunt călcate in picire de Turci 
și Ruși, dise: ne-am indeplinit însărcinarea. Capitala se află 
acum în mânile Tuscilor, ci vor da sémă de tóte urmările 
lor, cât despre mine, eŭ mă retrag, şi iși luă remas bun. 
Curtea era plină de locuitori ingrijaţi al orașului și când ve- 
dură pe Ileliade coborându-se îl intrebară ce trebuiaŭ să 
facă. Heliade il sfătui să ducă fie-care pe la casa lul ca să 
nu dea prilej la nenorociri pe care patria nu le merita. Reul 
să vie din ori ce altă parte, dise el, destul să nu vie de la 
no! şi năvălitorul va fi respundător. Aceleaşi sfaturi fură date 
si de cei-lalţi membri'. Poporul insă stărui să pună mâna pe 
armei Lăsaţi-ne, dicea poporul, şi pânăin s6ră suntem in 
stare să isprăvim, duşmanii vor fi chiar şi ingropati. N'avem 
duşmani, dise Ileliade în curte, de cât pe Ruși şi Ruşii sunt, 
departe de noi. Ei ne apasă în momentul acesta prin Turci 
care i-am numit fraţii noştri. Noi nu avem de căt putere 
morală şi legală şi nu trebue so pierdem prin nesocotinţă, 
dacă Tnrcil sunt orbi, saii orbili, va veni timpul când vor 


www.dacoromanica.ro 


105 


vedea limpede şi când tari in drepturile nóstre ii vom ajuta 
să combată pe duşmanul comun. 

Să ne intórcem la Cotroceni. 

Am lăsat peste 200 de deputaţi, cetăţeni, archimandriţi, 
preoţi, boeri şi fil de boeri, negustori şi profesori, în lagărul 
turcesc, împresuraţi de 3 şiruri de soldaţi, expuşi baionete- 
lor şi gurilor de tun. Eï stătură ast-fel fără să-şi pâtă potoli 





Sora Paraschivescu 
Donatâre la biserica Cotroceni 
(Vedi pag. 162) 


setea saii să se pâtă hrăni cu ceva. La 9 cesuri sera fură 
transportaţi la mănăstire ın mijlocul unei col6ne de 6 soldaţi 
in şir, adică escortaţi de o parte şi de alta de doue colâne 
de cavalerie şi urmaţi de 2 tunuri cu fitilurile aprinse. 
Ajunşi acolo, se dădu drumul la vre-o câţi-va arestaţi, 
printre cari se afla şi Dim. Ghica. 
A doua di Rustin-bey, secretarul lui Fuad Effendi, veni 


G. M. Icnesou — Istoria Cotrocentlur, 20 


www.dacoromanica.ro 


306 


la mănăstire şi dădu drumul și lui I. Cantacuzen, fiul Caima- 
canului. Pe la 4 ore după prânz, sosi I. Voinescu, politaiul 
oraşului şi fost şef de stat-major sub guvernul constituţional. 
El adună pe toţi arestaţii şi-i intrebă pe fie-care de nume: 
Cel ce aveaŭ un nume deosebit in mişcarea reformatore, tre- 
buiaii să remână prisonieri. Celor-Lalţi li se dădu drumul. Nu 
rămaseră în mănăstire de cât 27 inşi, dintre cari cunscem 
ne spune «Gazeta Transilvaniel» pe cel de maï jos şi anume: 
călugărul Iosofat Snagoveanu, câte trei fraţii Golești, Stefan, 
Alexandru şi Radu, Grigore Grădişteanu, fost poliţaiii, Măr- 
gărit Moşoiu, ©. Aristia, Cesir Boliac, C. Rosetti, I. Brătianu, 
amẹêndouï Bălcescii, Nicolae şi Barbu, D Bolintineanu, Ionescil 
amândoi, Ipătescii, Vernescu, Cioranu. Zane şi amendoi fraţii 
Peretz; din neguţători: Dancovici, Vasiliade, Solacolu, Kirilof. 

Aceştia stătură in mănăstirea Cotroceni 3 qile, unde aŭ 
fost bătuţi. Părinţii şi prietenii lor, nu zăboviră a se duce la 
Fuad Effendi şi la Omer Paşa, ca să le ceră ertare. Ast-fel 
veniră să le dea drumul la vre-o câţi-va neguţători; aceştia 
insă nu voiră să iasă zicând, că dacă este cine-va vinovat, 
atunci erai şi dânşii şi voiaii să sufere aceeaşi sórtă, ca şi 
tovarășii lor. 

Insă trebuia să dea drumul căpeteniilor de neguţători, 
căci cât timp ar fi stat arestaţi, magasinele şi prăvăliile ar fi 
rămas închise în Capitală Nici un neguţător saŭ bancher nu 
voia să dea satisfacere aşa zişilor mântuitori ai lor, dând vre-un 
semn de vială. 

Intrevorbirile ce le avură unii dintre solicitatori cu Omer 
Paşa sunt remarcabile. Vom cita intre altele pe cea următore : 

Un neguţator ducându-se la acest paşă ca să câră erta- 
rea tovarăşului seii care era inchis, acesta ii zise: 

«Nu te teme de nimic, căci cet arestaţi sunt mai in si 
guranţă de cât cei ce sunt liberi. Ei se află sub paza solda- 
ţilor disciplinati, pe când ciocoii voştri şi alți intriganți plă- 
tesc pe ciutaci, Turci, cari conduc carele cu muniţiuni şi-l 
pun Să comită excese şi asasinate chiar, pentru a invinovăţi 
armata turcescă de nedisciplină şi a face să vie Ruşii. Suntem 
cu toţii impreună într'o stare fârte anevoiaşă». 

Omer-paşa, ca să dea pilde, a pus să se spânzure mai 
mulţi Turci prinşi in flagrant delict, saă recunoscuţi crimi- 
nali, după legile disciplinei. 


www.dacoromanica.ro 


307 


Consulul englezesc, d. Colquhoun, su deosebit cu acest 
prilej, pledând pe lângă Fuad Effendi causa ţărei in de obşte 
şi a arestaţilor in particular. El se duse mai de multe ori la 
comisarul Turcesc, ca să ceră liberarea arestaţilor, pașpoarte 
şi o escortă pentru ei până la graniţă. 

La 17 Septembre, se hotări să se dea drumul tuturor a- 
restaţilor, dintre cari vre-o cinci-syre-dece trebuiau să trecă 
in Austria. N. Golescu era hotărât să se ducă la Constanti- 
nopole, iar 15 de care am vorbit, găsiră cu cale să se ducă 
pentru cât-va timp in Transilvania, mai bine de cât in ori-ce 
altă parte. Tell, Ileliade şi Voinescu, fost secretar de Stat, 
trebuiaă să se intâlnâscă cu cei de mai sus la Cotroceni. Ple- 
carea era socotită la patru cesuri după amiazi. După cuvintul 
dat de Fuad Effendi consulului englez, e! trebuiaŭ să fie es- 
cortaţi cu toţii de către grade turcești, pentru siguranţa lor, 
până la graniţa austriacă. Voinescu se duse de se intâlni cu 
arestaţii ; Tell insă şi cu Heliade se hotrâră să plece in deosebi. 

Pe la opt cesuri sera, cei de la Cotroceni urcându-se in 
trăsură, cu o escortă care nu părea ca avea să-l trateze ca 
pe nişte Gmeni liberi, fură indreptati de o cam dată spre 
Braşov, şi, după un inconjur de mai bine de două câsuri 
noaptea, băgară de semă că se duceau spre Miază zi in loc 
Qa se duce spre Nord.) ` 

Bunii patrioţi, sunt duşi sub escorte până la Giurgiu ca 
de aici să-şi incalţe opincile exilului : uuii spre Turcia la Con- 
stantinopole, alţii in Austria, iar alţii in Franţa. 

Turcii nu stătură mult în tară de 6re-ce in urma luptei 
vitejesci a pompierilor din Delul Spirei cu Turcii in diua de 
13 Beptembre 1848, cât şi din alte fapte crude săvârşite de 
ei după povata agentului rusesc, cari căuta să-şi resbune ar- 
derea regulamentului organic pe de o parte, iar pe de alta 
să motiveze intrarea Ruşilor in Principate, cari n'asceptai de 
cât un pretext pentru acâsta, Ruşii ocupă milităresce Princi- 
patele Române, sub cuvânt că voesc să le scape din apăsările 
Turcilor şi să inăbuşe revoluţiunea. 

Se cunosc faptele. 

Ruşii ocupă ambele Principate până la isbucnirea res- 


1) I. Heliade Rădulescu. Arnintiri asupra Istoriei Regenerărei Române, pag, 
237—239. 


www.dacoromanica.ro 


308 


boiului Crimeic şi nu le-ai părăsit definitiv de cât la 7 Au- 
gust 1853. Dar abia plecă Ruşii şi imediat Nemţii ocupă Prin- 
cipatele. Ei işi stabilise lagărul la Cotroceni şi fiind-că aŭ stat. 
aici până după incheierea tractatului de la Paris, el iși făcu- 
seră aici barăci solide. Aceste barăci — după retragerea tru- 
pelor nemțesci, — aŭ fost vendute la mezat în anul 1857. 1) 


Tabăra de la Cotroceni 


In anul 1863 prin Decretul No. 5380 din 29 Iulie se a- 
probă infiinţarea une! tabere pe platoul Cotroceni; «căci con- 
centrarea trupelor in tabere — dice raportul către Domn — 
este singurul mijloc de a putea desăvârşi instrucţia unei ar- 
mate, de a desvolta spiritul de corp printre oficeri prin obici- 
nuinţa de a vieţui in comun, de a deprinde pe şefii de cor- 
puri cu tactica cea mare, prin evoluţiile armatelor combinate ; 
in fine taberile fiind adevărata şi singura şcâlă in timp de 
pace în care o armată se pâte constitui cu soliditate şi de- 
prinde cu ostenelile vietei militare». 

Tabăra se infiinţeză cu urméëtórele trupe: 

Un batalion de venători, două bataline din infanterie, 
unul din regimentul 2 şi cel-ľalt din reg. No. 7. brigada de 
lăncieri (l-iul şi al II-lea regiment), regimentul de artilerie 
(4 baterii, batalionul de genii, un escadron de geandarmi, 
un division din trenul echipazelor şi din miliţie, două bata- 
liâne: unul de Dunăre şi altul de munte, şi in fiue, 4 esca- 
drâne de dorobanţi, in total 8500 6meni cu 2230 cai 2). 

Sa construit tabăra în apropierea Bucurescilor, pentru 
inlesnirea aprovisionărel trupelor cu cele necesare din Bucu- 
desci, afară de pesmet şi pâine, pentru care sa construit cup- 
tre de câmp in grădina Pencovici, (adi Manutanţa centrală), 
ceea-ce constituia un inceput de «manutenţiune militară». In 
fie-care corp sai intocmit cantine pentru oficeri. 

Trupele se aflai adăpostite prin corturi şi barace. 

In diua de 4l August sa inaugurat tabăra printr'un Te- 
Deum in presenţa Domnitorului. 

Un regulament ad-hoc prescrie in mod amenunţit ser- 








1) Vedi Buietinul Oficia! pe acest an. 
2) Tabăra Cotroceni din anul 1863 (ediţ. oficială) din 1867, p. 1—8. 


www.dacoromanica.ro 


309 


viciul în tabără, timpul pentru exerciţii, corvâde, distribu- 
ţiuni, serviciii sanitar, despre cal, oficeri de servicii, statu- 
rile majore, ordonanţe, ţinută, etc. 

Tabăra 'şi avea capela ei şi personalul trebuitor. In tóte 
Duminecile şi sărbătorile, la orele 9 a. m., se va oficia servi- 
iul divin pe altarul taberei. Tâte trupele vor asista sub arme 
în mare ţinută: cavateria călare, artileria cu cai! înhămaţi 
la tunuri. Toţi oficerit cu sai fără trupă, impiegaţii inten - 





Dobre Nicolai 


Constructorul marilor clădiri de la Cotroceni gi al fabricei de 
tutun de la Belvedere. (Vedi pag. 172). 


denţei, medicii militari de la ambulanţă şi oficerit de Ad-ţie, 
vor asista la liturgie. 

Apoi urmeză regulele in timp de larmă (alarmă), trage- 
rea, în ţintă, justiţia militară, invoiri, poliţia taberei, plătitori, 
raporturi şi situaţii. 

De la 11 August până la 28 Septembre, sai dat regule 
precise şefilor de corpuri, despre modul cum trebue să facă 
instrucţiunea și asupra cărei părţi să insiste mai mult. 


www.dacoromanica.ro 


310 


Mihail Obrenovici, Principele Serbiei, recomandă Dom- 
nitorului pe colonelul Milivoiii Petrovici, şeful artilerie! şi di- 
rector al aşedemintelor militare din Craguevaţi şi pe căpita- 
nul de stat major Ivanovici, spre a urmări lucrările din la- 
gărul de la Cotroceni, cari sai şi aşedat in mărele cartier 
general al lagărului, în care lı sau dat tote inlesnirea spre 
indeplnirea misiunei cu care aŭ fost insărcinaţi. 

In diua de Duminecă 1 Septembre, ora 9 a. m., tóte 
corpurile eraŭ in mare ţinută, căci în acea di urma să lise 
impartă stégurile. 

Cu acea ocasiune se [ăcuse un pavilion in faţa altarului 
taberei, pentru Domnitor, la care aii luat parte Domnitorul 
şi tote autorităţile civile şi militare. 

Serviciul divin a fost oficiat de Mitropolitul, insotit de 
inaltul cler. După sfinţirea drapelelor, Domnitorul le imparte 
la şefii de corpuri respective, cun ceremonial deos bit. Apoi 
intr'o caldă şi patriotică cuvântare, spune intre altele, că 
«stegul represintă tâte datoriile şi tote virtutile militare, cari 
se cuprind în acele două cuvinte săpate pe vulturii români, 
Ondre şi Patrie». Apoi primescd jurământul trupelor. 

In diua de 30 Septembre saii dat insturcţiuni asupra. 
manevrelor. 

Manevrele se incep la 3 Octombre 1£63, in urma unuf 
detailat program şi se termină la 5 Octombre. 

Manevrele, printi”un ordin dc di către tote 6stea, anunţă. 
că «exerciţiile militare ale taberei Cotroceni sunt terminate». 
«Inainte de a ve reintârce in garnisânele vòste, voesc a ve 
arâta mulțumirile mele». Mali departe arată cum sa desvoltat 
disciplina, exerciţiile militare, şi cari trupe saii distins în 
manevre, numindu-le pe fie fie care in parte. Apoi se con- 
cediază trupele de reservă, promiţendu-le că le va da pă- 
menturi, ceia-ce a şi făcut in 1864. 

Armata a stat la Cotroceni 6 luni de qile. Cu intretine- 
rea ei sait cheltuit 207.057 lei, a un leii pe di de soldat. 


Situatiunea Taberei 
Am spus că soldaţii erati adăpostiţi in bărăci de scinduri 


şi corturi. Atât bărăcile cât şi corturile ocupai posiţiunea 
imediat dinaintea curței palatului și bisericei de la Cotroceni 


www.dacoromanica.ro 


311 


mergând paralel pe drumăl Săreï, ori mai proprii vorbind, 
cu linia ferată, ca apoi să apuce in diagonală spre actuala 
tabără. 

Capela era in mijlocul taberei, iar ambulanţa pe locul 
unde se află astă-di Institutul Botanic. Linia tirului incepea 
de lângă podul Domnei spre raza fortificaţiunilor. O erbărie 
sa construit in marginea nordică a platoului şi cade astă-di 
in cuprinsul depositului de muniţiuni, cum şi alte clădiri, 
cari vor servi mal tivziii de magasii pentru Pyrotechnie, care 
in curind se va infiinţa aici, după” ce tabăra se va strămulta 
la 1869 pe câmpia Turcenilor şi Movilenilor, doue sătişere 
situate pe malul Siretului, la 8 kilometri spre apus de Tecuciii. 

Acum să ne ocupăm in special de fie-care stabiliment 
in parte, care sai inființat la Cotroceni după strămutarea 
taberei la Furceni. 


Pyrotecnia Armatei 


Cuvântul Pyrotechnie se derivă de la grecescul Ildp-:os 
foc şi r&xvm artă, meşteşug sai sciin'ă de a prepara artificii, 
fie pentru plăcere, ori pentru necesităţile artileriei cum Şi 
fabricaţiunea muniţiunilor de infanterie. 

Există o singură Pyrotechnie in tâtă ţara şi este pusă 
sub autoritate imediată a Ministerului de Resboiii şi Inspec- 
torului general al Artileriei peutiu tot ce privesce serviciu- 
special al acestui stabiliment. Cât privesce insă poliţia și disl 
ciplina personalului ei, depinde de comandamentul corpului 
IL de armată, in a cărui circumseripţiune cade )) 

Aceştia dise să vedem când sa inființat pyrotechnia. şi 
prin ce fase a trecut. 

Vechimea pyrotechnici nu se ridică de cât la cel mult la 
40 de ani, şi nu singură, adică considerată ca stabiliment a- 
parte, cı la un loc cu arsenalul şi pulberăria armatei.-—Causa ? 
Grelele împrejurări prin care aŭ trecut ţerile romane de la 
pierderea domniei pămentene! 


4) L'armée Roumaine en 1900, notice publiée pour l'Exposition universelle de 
Paris, par la commissinn militaire roumaine. Angers Germaine & Grassin impri- 
meurs-libraires 40, rue du Cornet et rue Saint-Laud 1900, pag. 228. 

Acestă lucrare este de altminterlea destul de meritâsă, are insi marele de~ 
fect de a nu indica isvorele consultate. 


www.dacoromanica.ro 


312 


La anul 1860, {erile române nu se unise incă definitiv, 
ci existaii două ministere de Resboiu, unul in Bucuresci și 
altul în Iași, cun singur arsenal la Copoii lângă Iaşi, — căci 
despre cel din ţâra Nomânescă nu se pomenesce incă 1). In 
budgetul acestui arsenal, pe anul 186%), la capitolul 17, se 
menţioneză pentru prima 6ră cuvântul «pyrotechnie» dat 
unui asimilat (sub-locotenent), care tăcea parte din persona- 
lul divisionului de artilerie. De sigur — qice d. colonel V. P. 
Năsturel, —- că acest asimilat era insărcinat cu manipularea 
şi intreţinerea muniliunilor ce se aflaii la division ?). Perso- 
nalul divisinnului de artilerie, division format din 2 baterii. 
era forte numeros intru cât privesce «meniš de nerînd» şi 
meşterii ; de unde resultă că se tăceaii numai reparaţiuni şi 
acestea se executau la corp şi nu la arsenal 

In anul 1861 Marţi 24 Ianuarie, sa serbat pentru a I-a 
6ră diua unirei Principatelor, şi a alegerei de Domn a colo- 
nelului Alexandru Ioan Cuza; corpul oficerilor din garniz6nă 
a oferit un banchet Domnitorului, care a avut lo“ in sălile 
arsenalului şi la care aŭ luat parte Mitropolitul Ungro-vla- 
hiei Nifon, corpul diplomatic, etc. cte. Vedem dar, că exista 
un arsenal şi in tara Românească şi incă destul də măricel, 
de 6re ce avea sale incăpătâre, in care să se dea un aseme- 
banchet ?). 

Prin ordinul de di, pe tâtă stea No. 76 din 4 Martie 
1861, se fix6ză sumele cuvenite fie-cărui corp pe lună din 
masele generale de intreţinere. Intre alte corpuri la No. 5 se 
găsesce pentru companţile de meseriaşi : cea din Iaşi 150 lei 
şi pentru cea din Ducuresci 25 lci. Apoi la pagina ?27 a 
Monitorului No. 15 din 41 Martie, se află o listă de obiectele 
ce sunt autorisate corpurilor a le aprovisiona din masa de 
întreţinere. Din acestă listă se vede că un regiment de in- 
fanterie este autorisat a drege arme, capsultaşe şi tampâne, 
etc., obiecte trebuincidse la prefacerea patrânelor, etc. Un 
regiment de cavalerie trebue să intreţină sulițele, iar un re- 
giment de artilerte să facă mici reparațiună afetelor cutiilor 


1) Locot.-Colonel V. P. Nusturel: Istoricul Pyrotechniei publicat în Revista 
Artileriei, an. VII, pe Iunie 1893, pag. 263, şi de care ne-am servit la acâstă lu- 
crare. 

9) In opera citată. 

3) Locot.-Colonel V. P. Nusturel, ap. cit. pag. 263—264. 


www.dacoromanica.ro 


313 


de cartuşe şi celor-lalte trăsuri Vedem deci, că aci este 
vorba de mici reparaţiuni şi intreţineri ?) 

Mai vedem că în arsenal se coprindea Pyrotechnia şi pul- 
perăria cu alte cuvinte, se făceaŭ de tâte, sau mai propriu 
vorbind, nimic. 

Se impunea deci. o reorgauisare a diferitelor servici! ale 
arsenalului, potrivit cu necesităţile din ce in ce mal mari ale 
armatei şi cerinţele timpului. 

In anul 1861 Noembre 93, sa decreiat ca Divecţiunea 
stabilimentelor militare să fie divisată în trei secţiuni, care 
cuprindea : 





Vederea Pirotechniel armatei 


Secţia I Pirotechnică 


a) Un atelier pentru confecţionarea muniției şi a arti- 
ficiilor necesare armatei, este tot odată insărcinat cu instruc- 
ţia teoretică şi practică a 6mienilor detaşaţi, spre a forma ar- 
tificii pentru artilerie. 

b) Un atelier pentru fabricarea şi încărcarea capsule- 
lor de resboiii. 


4) Locot.-Colonelul V. P. Năsturel op. cit. pig. 255. 


www.dacoromanica.ro 


314 


c) Un laboratoriu de chimie pentru analisele şi cursul 
de Chimie. 
d) Deposite de praf. 


Secţia II Arsenalu de construcții 


a) Un atelier pentru construcţia şi reparația trăsurilor 
şi afetelor armatei. 

b) Un atelier de armurieri, pentru reparația şi trans- 
formarea armelor de foc portative. Acest atelier va forma şi 
armurieri pentru infanterie. 

c) O fonderie pentru confecționarea projectilelor de ar- 
tilerie şi pieselor mecanice şi a maşinelor stabilimentelor. 

d) Un atelier mecanic pentru construcţia şi reparatia 
maşinelor. 

e) Deposite de arme 3). 

Atelierele secţiilor I şi II se vor instala ìn localurile bi- 
sericei «Curtea, arsă» (din Bucuresci), unde se vor efectua 
construcţiile şi transformările necesare. Secţia III rămâne la. 
Terşor lângă Ploeşti. 

Prin art. 2 se arată ce personal trebue să aibă stabi- 
limentul. 


Sectia I Pirotechnia 


Un căpitan comandant Să ETE 
Doï locotenent Detaşatï din artilerie. 


a) Sala de artificii 


| Maistru artificier-. 
| Sergent, | brigadiăr şi 10 soldati. 


b) Capsuleria 


l Chimist instructor preparator. 
2 Sergenţi, 2 brigaeieri şi 20 soldaţi. 





1) Locot.-Colonel V. P. Năsturel, op. cit, pag. 268—69. 


www.dacoromanica.ro 


315 


c) Deponrile de praf 
2 sergenţi şi 2 brigadieri (din care unul va fi la Iaşi !).. 

Prin articolul 3 se rinduesce ca personalul inferior să 
fie sub autoritat-a imediată a directorului stabilimentului, 
apoi se arată modul de recrutare şi că compania de uvrieri 
militari a stabilimentelor, va purta uniforma corpului de ar- 
tilerie, afară d2 uvrierii companiei, carl se vor detaşa din 
diferite corpuri, un numer de grade inferidre, pentru in- 
strucţie şi spre a forma uvrieri speciali, adică pentru arti- 
ficii, câte un om de baterie şi . .... ómen] detaşaţi se vor 
trece in subsistenţă, ın compania stabilimentelor. Termenul 
istrucţiilor va fi de 2 ani. 

Art. 4 Pentru formarea companiei de uvrieri se vor 
alege 6meni tineri, care mai aŭ cel puţin 3 ani de servicii. 
Eï vor fi designaţi de ministerul de Resbel, după proposiţia 
șefilor de corpuri. Dacă vre-unul din aceşti omeni se va arăta 
cu puţină disposiţie sati conduită neregulată, atunci el se va 
inapoia corpului sei, după proposiţia Directorului stabilimen- 
telor şi aprobaţiei ministerului de Resboiii.» 

Dar fiind-că lucrările pyrotechniel sai mărit colosal in 
paralel cu cele ale arsenalului, sa simţit necesitatea ca aceste 
doue stabilimente să fie separate, avend fie-care administra- 
tiile lor proprii. Acestă separaţiune are loc pe diua de 24 
Noembre 1873. Generalul Florescu pe atunci ministru de 
Reshoiii, supune Domnitorului spre aprobare, decretul inso, 
tit de raportul către Domnitor, prin care motiveză necesita 
tea, separâni serviciul Pirotechniel de acel al stabilimentelor 
de artilerie şi care se şi aprobă, după ce se arată desvolta- 
rea la care a ajuns, iar mai departe adaugă raportul : 

«âstă-di, am onóre a supune la aprobarea Inălţimei Vô- 
stre aleturatul proect de decret, care prevede separarea ser- 
viciului Pirotechniei de acel al stabilimentelor de artilerie din 
Pucuresci, precum şi organisarea sa cu un personal deose- 
bit, pentru a măugini responeabilitatea pe viitor şi a regula 
inti'un mod stabil aprovisionarea armatei, cu muniţiunile de 
care are nevoe. 


1) Cele-V'aite sevricii ne intrăud în cadrul nostru, nu ne vom ocupa de dine 
sele de cit intru căt vin in atingere cu cestiunea ce ne preocupa. 


www.dacoromanica.ro 


316 


De aceste considerante, am onóre Prea Inalte Domne, 
a mai adăuga, ca pentru a putea avea, la un cas de mare 
trebuinţă, destui nrtificieri, cu cunoscinţe practice şi teore- 
tice, precum şi pentru ca corpurile să aibă tot-d'a-una arti- 
ficieri obicinuiţi cu mânuirea prafului şi cu fabricaţiunile 
pirotechnice, personal de care s'a șimţit şi se simte mare ne- 
cesitate, mai cu sèmă de către artilerie, geniu şi flotilă, am 
credut de cuviinţă ca tot la direcţia pirotechniei să se infiin- 
teze şi o sală de artificii, care va fi urmată atât de 6meni 
din plutonul de artificieri, cât şi de 6meni detazaţi de la 
corpuri pentru acest sfirşit. 

Aceşti omeni vor fi dintre cei ce vor lua parte la tot 
felul de iabricaţiune, in timp de un an şi jumetate, iar după 
aceea se vor intârce la corpuri pentru a fi Intrebuinţaţi la 
acestea ca artiflcieri, magasineri, etc., până la liberarea lor 
în reservă. 

Şcâla de artificieri deosebit, ea va putea vărsa la fie- 
care an şi jumetate un numer de autilicieri, cari vor fi de 
mare folos in corpuri şi care in timp de râsboiii vor putea 
fi rechemaţi la Pirotechnie, apol va fi şi ca o pregătire pen- 
tru acei din aceşti ómenï cari ar dori să se presinte la exa- 
menul de guard de artilerie, pentru care astă-di intâmpinăm 
atâtea greutăţi spre a ï recruta !). 

Prin inaltul decret din 24 Noembre 1873, se separă Pi- 
rotechnia de Arsenal şi se decretâză şi infiiinţarea unei şcole 
„de artificieri, care funcţioneză şi până astă-di 2). 

Se hotărăşte ca localul Pirotechniei să se facă pe platoul 
Cotrocenilor. Locul insă, pe care urma să se construiască 
încăperile stabilimentului, era dat cu embatic la mai multe 
persâne, intre cari cităm pe Dr. Davila, Nedea, căpitanul Iva- 
novici Liubomir. şi alţii pe cari statul a trebuit să "1 expro- 
prieze mai intâiii şi apoi să se incepă construcţiunile, ceea- 
ce sa şi făcut. 

Acestă expropriere a costat suma de lei .. .. . . 3) 

Necesitatea taberei de la Cotroceni, a cerut infiinţarea 


1) L.-Colonel V. P. Năsturel, rev. Arm. an. VIII pe lanuar 1894, p. 16—18, 

2) Rev, arm. an. VIII, pe anuar 1894, pag. 16—148. 

3) Acestea mi le-a povestit fi lui moş Nedea, Costache şi Gheorghe Nedea, 
Lătrini şi eï de peste 60 ani şi care locuese adi in str. Carol Davila. 


www.dacoromanica.ro 


317 


altor deposite. Intre anii 1868 -70 s'a mai construit şi alte- 
dependinţi. După ridicarea taberei de pe platoul Cotrocenilor- 
şi strămutarea eï la Furceni, acele dependinţi aŭ remas de-o 
cam dată pentru întrebuinţări potrivite nevoei timpului Cu.. 
ocasia separărei Pirotechniei de Arsenal şi aşedarea ei pe 
platoul Cotroceni, pe lângă clădirile deja existente, a inceput 
să se construiască alte clădiri fără disposiţiuni simetrice şi 
uşor de priveghiat. Clădirile sunt risipite şi zidite după vo- 
inţă momentană, care a decis la clădirea lor, fără a se urma 
un plan conceput mai din nainte. 

Prima, clădire a fost locuinţa pompierilor construită in 
1808, a costat lel . .. . « «+ e es e... . |... 7.300 

A urmat apoi in 1869 următârele clădiri: 

Un pavilion pentru compania Pirotichniei, costând 32.000 

Un atelier pentru tuburi şi cartuşe . . . . . . 12.009 

Şase magazii pentru modele, cartuşe de infante- 
rie, proectile, pulbere de artilerie, lădi, butâe góôle, 


proectile pentru tunul de asedii. . . .. . . . . . 79.000 
Un grajd cu orzărie şi remisă ... . . . . . 4509) 
O clădire pentru spălat tuburile. . . .. . . . 8.500 
O magazie de ferărie ....... d Alcor e 7.500 
Un atelier pentru fabricat glónte, tuburi şi rondele 16,000 
O magazie de obuze .......... . « 12.000 
O clădire pentru conograf . . .. . e- . . . 8500 

In 4880 sa construit : 
Un atelier pentru glônțe ...... e a e + 19.000: 
Un atelier pentru cartuşe . . . . . . . e . e «16.000 
O latrină pentru bărbaţi. ....... <. e e 3.000 
In 14883 sa construit o latrină . . .. . . . . . 3.000 
In 1885 sa construit: 
Casa portarului ... . . . . . . . . . . . . . 8.000 
O cantină. ... ow ew sote a a ea 7.000- 


In 1888 sa construit: 
Patru clădiri de scânduri pentru recepţie, naga- 
sie de unete, şi depouri de maşini ...... . „ 56.000- 
Doue-spre-dece clădiri de scânduri pentru: ma- 
gasie de cartușe, atelier de scosiarbă din glonţe, des- 
făcut cartuşe, confecţionat cutii de cartuşe, impache- 
tat cartuşe . . .... e wossen i, dn od Sâ a e 144.010- 


www.dacoromanica.ro 


318 


Şase remise de scânduri destinate pentra de- 


posite de materii prime . . . . .. ... . . . . . 93.000 
Cinci remise de scânduri, destinate pentru depo- 
site de pulbere, cartuşe vechi, scule, ete. . . . . . 12C00 


Doue magasii pentru fie-care stupile și srapnele 32.000 
Şase magasii pentru pulbere de infanterie. . .108.0)0 


Un atelier mecanic. ........... ; 6.000 
In anul 1889 sa constr uit: 

Un atelier mecanic prelungirea celui-lalt . . . 70.009 

Un castel de apă şi uu coş de fam . . . . . . 91.000 
In anul 1893 sa construit: 

O magasie de pulberă ......, . . . . . . 43.000 


In anul 1894 s'a construit: 
O magasie de focóse. 
O latrină. 
Sa mărit atelierul. 

In anul 1895 sa construit: 


Un pavilion de trupă. ..... 82 000 
Sa transformat vechea casarmă a . Pirotechniel 
in pavilion de administraţie . . . . .. . . . . . . 419 000 
In anul 1896 s'a construit: 
Un atelier de încărcat cartuşe de resbel. . . . 23.000 
O magasie de pulbere şi un corp de gardă . . 17.000 


Tóte aceste clădiri aii fost lucrate în regie de antre- 
renorul Dobre Nicolai. 

Locul Pyrotechniei are o suprafață de 13 hectare şi 6384 
m. p. (vedi stările de fixaţie Corp II de armată serv. de geniu. 

Până acum am vedut din enumărarea corpurilor diferi- 
telor clădiri ca Pirotechnia se efectuă : 

Fabricaţia munițiilor de infanterie şi cartuşelor a tu- 
“burilor metalice pentru cartuşe, a cartuşelor de revolver, a 
artificiilor de resbel şi pentru sărbătoil. 3) 


Personalul 


Personalul permanent al Pirotechniei, se imparte în 
personalul : militar şi civil. 

Personalul militar coprinde: un diretor cu grad de 
It.-colonel, un sub-director cu gradul de maior, un căpitan 
comandant al companiei de uvrieri militari şi un locotenent 


1) Vedi Istoricul manuscris al Pyrotechniel. 


www.dacoromanica.ro 


319 


patru căpitani şefii de ateliere și al biuroului studiilor, 10 
guardi de artilerie, comptabil și ajutâre, 10 sub-ofiţeri guardi 
de artilerie, o companie de artificieri militari, elevi de arti- 
ficieri şi un şef de pompieri. 

Personalul civil coprinde: un şef-mecanic, chimiști şi 
sub-chimişti, desenatori, litografi, şefi-artificieri, sub-șefi ar- 
tificieri, şefi şi sub-șefi de ateliere, un arhivar, păzitori de 





Halfon Sabetay, donator la Asil 
(Vegi biografia la pig. 268). 


magasil sai guardi magasioneri, portari, etc. şi in fine u- 
vrieri intrun numer variind intre 4000—1500 până la 2000 
dilnic, dupe importanța comendilur. 


Orgaunisaţiunea şi serviciul 


Serviciul Pirotechniei coprinde cinci părţi distincte : 
Instrucţiunaa, aprovisionările, administraţia şi contabi- 
litatea, serviciul companiei uvrierilor. 


www.dacoromanica.ro 


320 


Instrucţiunea. Instrucţiunea personalului militar al pi- 
rotechniei, coprinde instrucţiunea oficerilor şi elevilor artifi- 
cieri. Instrucţiunea oficerilor se tace prin mijlocul coferinţe- 
lor făcute in cursul anului, după un program stabilit de di- 
rectorul stabilimentului. 

Tóte elementele necesare, sunt puse la disposiţiunea o- 
ficerilor, fiind-că chestiunea propusă să fie studiată in mod 
serios şi expusă cu competinţă. Programa studiului dată ele- 
vilor artificieri este dată de minister, materiile inveţămintu=— 
lui sunt repartisate pe 3 ani de studii şi imbrălişedă cunos- 
cinţele necesare pentru a fi in stare de a indeplini funcţiu- 
nile de artificieri in corpurile de trupă. 

Aprovisionările Comendile maşinelor, utendilelor, apara- 
telor şi materiilor prime necesarii pirotechniei sunt făcute 
de minister, furniturile sunt primite de comisiunea de ad- 
ministraţiune a Pirotechniei şi imagasinate in depositele co- 
respundătâre, sub controlul intendenţei militare. 

Fabricaţiunea Din punctul de vedere al fabricaţiunei, 
serviciile pirotechniei sunt repartisate in 3 grupe: 

Direcţiunea generală, atelierele şi depositele. Direcţiunea 
generală coprinde : serviciul technic (studii, experienţe şi 
informaţiuni), comtabilitatea comanda şi casa. 

Atelierele aŭ următârea impărţire: 

Fabricaţiunea tuburilor metalhce recuit, cu ateliere de 
recuit !) lustragiul, vernisagiul, controlul şi impachetatul. 

Fabricaţiunea glânţelor cu atelierele de recuit, lustragiu, 
control şi impachetare. 

Fabricaţiunea capselor cu ateliere de lavagiu, lustragiu 
vernisagiu, control incăreare şi impachetare. 

Fabricaţiunea tuburilor pentru cartuşe de revolver şi 
de tir, redus cu ateliere de recuit lavagiă, lustragiu, vernisa- 
giu şi impachetare. 

Incărcarea (chargement) cu ateliere de aşedarea capsu- 
lelor de control şi de impachetare. 

Incărcarea cartuşelor de revolver de tir repede, şi a 
cartuşelor de manevră cu ateliere de control şi iinpachetare. 


1) In chimie se numesce ast-fel, operațiunea făcută metalelor duetile, udute 
şi apoi bă:ute cu ciocanul. Ea consistă în a înroşi ferul gi al răci încetul cu fn- 
cetul, ca ast-fel să'ai dăbondâscă elasticitatea perdută. 


www.dacoromanica.ro 


Cartonage pentru impachetarea muniţiunilor de infan- 
terie şi cartuşe de revolver cu atelier de control. 

Confecţionarea giulelelor (gargousones), cu atelier de 
control şi de impachetare. 

Impachetarea muniţiunilor de artilerie, cu atelierul de 
control şi impachetare. 

Incărcarea focâselor cu timp şi fucâselor percutante, cu 
atelierul de control şi impachetare. 

Fabricaţiunea etupilelor, amorselor electrice şi a altora, 
cu ateliere de incărcare, de control şi de impachetare. 

Fabricaţiunea fulminantului de mercur, cu atelierele 
pentru preparaţia composiţiunei! şi pentru conservarea ful- 
minantului preparat. 

Preparaţia substanţelor explosibile necesare la diferite 
fabricaţiuni, cu ateliere de control şi de conservare. 

Fabricaţiunea cartonagelor necesare pentru artificele de 
resbel şi pentru sărbători, cu ateliere de preparaţiunea dife- 
ritelor composiţiuni intrebuinţate pentru a incărca aceste 
artificii, ateliere de control şi de impa':hetare. 

Laborator de chimie. 

Museul şi sala de modele. 

Atelier mecanic; fabricațiunea matricelor, ponsânelor etc. 

Atelier de ferărie. 

Atelier de tâmplărie ; confecționarea caselor. 

Depourile sunt in număr de trei; depoul de maşini şi 
unelte, depoul de materii prime şi depoul de obiecte con- 
fecţionate. 

Administraţiunea. Directorul pirotechniei este șeful ad- 
ministraţiunei acestui stabiliment, ca şi al contabilităţei, fon- 
durilor şi a materialelor. El işi exercită atribuţiunile sale 
conform regulamentelor şi decisiunilor in viguare. 

Gestiunea este incredinţată agenţilor comptabili, presa= 
nalmente responsabili. 

Execujiunea este asigurată de către agenţi colectivi, sai 
individilori care maŭ calitatea de gestionari, dar care parti- 
cipând la detaliile serviciului și sunt responsabili de stricta 
execuţiune a regulamentelor şi ordinelor pe care le primesc 
de la director. 

Serviciul companiei uvrierilor militari. Uvrieri mili- 
tari sunt intrebuiniaţi in diferite ateliere, în lucrări de tot 


G. M. Iunescu. — Istoria Colrocenilor. 21 


www.dacoromanica.ro 


322 


felul, după cunoscinţele şi aptitudinilor, ast-fel că intrebuin- 
tarea materialelor şi muniţiunilor care se găsesc in magasi- 
nele pirotechniei. 

Căpitanul, comandantul companiei este sub autoritatea 
superidră a directorului Pirotechniei, iusărcinat cu instruc- 
ţiunea, disciplina și administraţia interidră a acestei trupe. 

Nici trupa nici oficeri ataşaţi la pirotechnie, nu iai nici 
o parte la serviciul de garnis6nă. EI nu póte fi substraşi de 
la serviciul lor special 1). 


Directorii Pirotechniel 


Robescu Alexandru, Maior 1875 Februarie 7—1876 A- 
prilie 25. 

Carp Ion, Maior 1876—Aprilie 25—1877 Aprilie 24. 

Robescu Alexandru, Maior 1877 Aprilie 24—1881 A- 
prilie 8. 

Robescu Alexandru, Lt.-colonel 1881 Aprilie 8—1881 
Maii 15. 

Tel Alexandru, Lt.-Colonel 1881 Maii 15—1883 De- 
cembrie 21. 

Şomănescu Ion, Maior 1883 Decembrie 21—1884 Fe- 
bruarie 4. 

Grămăticescu George, Maior 1884 Februarie 1—1885 
Iunie 20. 

Alexandru Constantin, Lt.-Colonel 1885 Iunie 20—1886 
Septembrie 1. 

Ghenovici George, Lt.-Colonel 1885 Septembrie 1—1886 
Maii 10. 

Grămăticescu George, Lt.-Colonel 1886 Maiŭ 10—1888 
Octombrie 4. 

Bereşteanu Georgescu lon, Lt.-Colonel 1881 Octombrie 
1—1890 Noembrie 1. 

Nicolai Emanoil, Lt.-Colonel 1890 Noembrie 16—1892 
Iunie 20. 

Mareş George, Lt.-Colonel 1892 Iunie 20--1893 Aprilie 1. 

Năsturel Vasiliu Petre, Lt.-Colonel 1893 Aprilie 1—1894 
Ianuarie 16. 


1) L'armâe Roumaine p. 228—232. 


www.dacoromanica.ro 


323 


Dragomirescu lon, Maior 1894 Ianuarie 16—1894 Maiu 10, 

Dragomirescu lon, Lt.-Colonel 1894 Maiii 10—1899 
Aprilie 1. 

Stroescu Gh., Lt.-Colonel 1899 Maii 10. 


Istoricul regimentului | de Geniii 


1859—1900 
Priviri Generale 


Cuvintul Geniŭ are trei insemnăuri, fiind-că el insuşi se 
derivă din trei cuvinte care diferă etimologiceşte intre dinsele : 

I genii, genius, gentilis derivat de la gens-tis naţiune 
nume prin care ebreil designai pe toţi eceia care nu erai 
israeliți şi in special pe păgânii, adoratori de idoli «ca să fie 
nemurile impreună moşteni» 1). 

Il geniii, ingenium exprimă cea mai inaltă putere la 
care se pâte ridica facultăţile omenesci buni6ră cum a fost 
poeţii Homer, Virgiliii, Dante, Corneille, Schackespeare; ar- 
tişti: Phidias, Michel Angelo, Rafael, Savanţii Kopernic, Ga- 
lileu, Newton, generalii: Alexandru. Ilanibal, Cesar, Napo- 
Jeon sint 6meni de geniu. 

III geniul pentru inginerie derivă de la cuventul engén 
maşină saii este numele unei arte speciale care consistă a 
esecuta Gre-care lucrări civile şi militare. In acest din urmă 
sens se cuprinde şi cuvintul intrebuintat în armatele euro- 
pene de astă-di. 

Geniul militar. care cu infanteria, cavaleria şi artileria 
este una din cele 4 arme din care se compun armetele mo- 
derne, are ca atribuţiuni principale construcţiunea, atacul și 
-apărarea forturilor, maï are ca atribuţiuni intreţinerea, con- 
servaţiunea şi ameliorația domeniului militar al statului. 

De şi arta de fortificaţiuni şi intrebuinţarea maşinelor 
-de resbel pentru locurile întărite este forte veche, totuşi for- 
tificatiunile in inţelesul modern nu se ridică de cât cel mult 
până la sfârşitul evului mediă ;şi geniul nu devine o armă 


1) Efeseni III. 6 (Biblia tipărită la Petersburg 1819). 


www.dacoromanica.ro 


324 


specială, de cât sub Henric IV. Louvoie formă un singur corp 
in 1690. In 1748 sa inființat la Mesières şcâla de genii. des- 
ființată de convenţia naţională la 9 Septembrie 1793, rein- 
ființată la Metz la 1802 purtând de la acâstă dată numele de 
şcâla de artilerie şi geniii, strămutată la Paris după resboiul 
din 1870—71. Intrarea in acâstă şcâlă pentru studii nu este- 
permisă de cât acelor care aŭ absolvit şeâla polihtecnică. 


Arma geniului la români 


Arma geniului la români nu sa inființat de cât dnpă. 
proclamarea unirei principatelor. Primul batalion de geniit 
sa inființat la 3L Maiii 1859 in Moldova, având ca comandant. 
pe Petre Donici. Acest batalion era intrebuinţat pentru uti- 
litate publică, menţinut din fondurile ministerului lucrărilor 
publice, de care depindea numai intru cât privesce proectele ; 
iar cât privesce disciplina şi administraţia, depindea de Mi- 
nisterul de resbel. 

Jn 1860 se inliinţeză un al douilea batalion de geniii in 
Muntenia, aşa ca ambele bataliâne p5rtă numirea de regi- 
mentul Í de geniă şi având aceiaşi menire ca şi batalionul 
din Moldova, pentru lucrările publice. Intocmirea proectelor- 
şi esecutarea lucrărilor se făceai sub privigherea Ministeru-: 
lui de interne 

In anul 1860, Decembrie 21l căpitanul P. Donici de la 
bat. I, e numit comandant la al II şi inaintat la gradul de 
maior in aceiaşi di, La 1861 Maii, batalionul II (Muntenia), 
plecă din Bucuăesci pentru tacerea şoselei Buzătii-Focşani. 
La 3l Decembrie acelaş an se desfiinţeză batalionul I din 
Moldova şi cel de al II rămâne cu numirea de I batalion, 
trecând în bugetul ministerului de resbel şi incetând or ce 
dependinţă de alt minister. Oficerii desfiinţatului batalion se 
repartis6ză pe la diferite corpuri, iar căpitănul Cehinezu iși 
dă demisia. Maiorul P. Donici din batalionul I se eliberâză 
după a sa cerere la 12 Aprilie 1862 şi se numesce in locul 
săi căpitanul Slăniceanu. 

In vara anului 1862, batalionul 1 de genii a continuat, 
soseaua Buzăii-Rimnicu-Sărat. 

Tot in acest an se inarmâză batalionul cu pusci nem- 


www.dacoromanica.ro 


325 


jesci în urma raportului către Domn presentat de generalul 
Florescu )). 

Anul 1862. Acelaş lucru la executăt batalionul și ìn vara 
„auului 1863 până către inceputul lui Iulie, când a trebuit să 
întrerupă lucrarea spre a întări printr'un marş forţat tru- 
pele contra unor bande poloneze, care călcase teritoriul pe 
la Costangalia. 

Batalionul sub comanda căpitanului Slăniceanu, ia parte 
da 3 şi 5 Iulie la luptele la Costangalia şi Consăngeşti (pe 
Prut) contra acelor poloni şi primesce şi in alte mulţumiri dom- 





Vederea Căzărmei Reg. 1 Geniii 


meşti, pentru purtarea vitejescă ce a avut. In tmna acestui 
an batalionul ia parte in concentrarea şi manevra taberilor 
de la Cotroceni. 

Anui 1864. In vara anului 1864 batalionul pe lânga con- 
tinuarea şoselei Buzăii-Râmnicu-Sărat, a mai construit un 
Jung canal de 380 m. și lărgime de 24 m. şi adâncime de 
1,80 m. în care sa abătut ăpa Râmnicului spre a se apăra 
-oraşul de inundatiuni. Zagazul lung de 110 metrii a fost fă- 


1) „Revista Artileriei“ anul VIL pe August 1893 p. 359, 364—2. 


www.dacoromanica.ro 


326 


cut pé o inălţime de 1,50 şi adâncime de 3 metri. Pe qiuw 
de 28 Martie căpitanul Slăniceanu a fost avansat la rangul 
de maior în gradul ce il ocupa. 

Anul 1865. In vara anului 1865 batalionul a esecntat o 
porțiune din şoseâua Cotroceni-Grozăveşti, (şoseaua de la. 
Curtea-Arsă) cam pe unde este inchis6rea militară de astăzi 
şi arsenalul, cum și canalul intre Arcuda şi Joița pentru a- 
baterea Dâmboviţei. 

Anul 1866. Prin decretul locotenenţei diu %5 Februarie 
1866 batalionul de genii se desfiinţsză şi in locul lui se in- 
fiinţeză 4 companii: l-a, 2-a şi a 3-a de săpătoii şi a 4 de 
pontonierl, ce se vor administra in parte. 

La compania 1 săpători este numit comandant căpitanui 
Creţulescu. 

La compania 2 săpători Peiu Alexandrescu. 

La compania 3-a săpători căpltanul Argetoianu Ion, la 
compania IV-a pontonieri căpitanul Berendei Anton. Compa- 
niile ast-fel organisate ia parte la 26 Martie 1866 la concen- 
trările armatei pe argeş. Compania 1 şia 2-a la divizia 2-a 
compania l-a făcând parte din avaut-gardă, compania 3-a şi 
a 4-a la divizia 2-a. 

Anul 1867. La 1867 se infiinţeză din noŭ batalionul I 
de geniii, numindu-se comandant provisorie căpitan Crețu- 
lescu, care la 11| Maiii acelaş au este întărit detinitiv in pos- 
tul cel ocupa iar pe ziua de 30 August acelaş an, este avân- 
sat maior. Pe diua de 5 Ianuarie compania de pontonieri se 
desface de geniii şi se alătură de artilerie, având ca coman- 
dant pe căpitanul Greceanu G. 

Domnitorul Cuza luase disposiţiuni de a se interveni pe 
lângă guvernul imperial frances, ca să-i trimită un număr de 
de oficeri instructori atât pentru marină cât şi pentru ar- 
mata teritorială aşa că Napoleon lI trimite, un colonel cu un 
mulţi oficeri instructori !). 

Aceşti oficeri sânt repartisaţi pe la diferite corpuri cu 
menirea de a dirija instrucţiunea teoretică şi practică a ar- 
matei românesci; unul din eï este primit la batalionul de 
geniă şi anume căpitanul Roussel, acesta are loc la 28 Oc- 
iombre anul 1867. 


1) Memoriile regelui Carol al Rominiet vol. I, compuse de un martor ocular. 


www.dacoromanica.ro 


327 


Trebue să adăogăm aci că A. S. Serenisime nu prea il 
convine ataşarea acestor oficeri pe lângă armata română. 

T. Pentru ca aceşti oficeri scriau lucruri neadevărate 
prin jurnalele franceze )). 

II. Ca A. S. Serenisimă dorea să se organiseze armata 
română după sistemnl celei prusiene, care dovedise in ulti- 
meie răsbâe a fi cea dntăi armată din Europa; pentru aceste 
motive concediază pe o parte dintr'inşii în mod politicos. 

Anul 1868. In anu! 1868 Iunie in 11 se promulgă legea 
pentru organisarea puterea armatei în România, iar arma 
geniului se organisegă ast-fel: 


Un stat major de geniii 


Batalione de trupă, fie-care corp aparte. 

Ia conformitate cu acéstă lege şi cu bugetul acestui an, 
infiinţeză ca trupe incă un batalion, căruia i-se trece jumă- 
tate din efectivul săi. 

Ambele batalisne cu garnis6na in Busuresci, avea in 
in urmă aceste noui organisări, fie-care câte 4 compănii şi 
un pluton AR. Compania de pontonieri remâne tot pe lângă 
artilerie. La 30 Noembrie 1868, căpitan Carp din regimentul 
2 artilerie, este numit comandantul compăniei de pontonieri 
in locul căpitanului Grecianu, demisionat. 

Anul 1869. In Februarie 1869, inceteză misiunea căpita- 
nului Roussel. 

Prin înaltul decret No. 1163 din 94 Februarie se decre- 
teză infiintarea unei tabere permanente a armatei la Furceni, 
sat situat pe malul Siretului. 8 kilom. spre apus de Tecuciit. 

In Martie 1869 pornesce la Furceni cu insărcinarea de 
a construi acea tabără pentru instrucţiunea armatei. Director 
al lucrărilor fu Lt.-colonel Slăniceanu, care şi merse acolo pe 
tărâm, la finele lui Martie pentru aranjarea lucrărei 2). 

Primele trupe insărcinate cu facerea taberei aŭ fost im- 
părţite la gasdă prin satele Furceni, Bucinmeni şi Movileni ; 
in Movileni din sus a stat batalionul I de geniii in cuartir 7 
septămâni, in acest timp o parte din soldaţi aşa numiţi sa- 
pieri, era insărcinaţi cu facerea barăcilor, iar alţii cu pro- 


1) Ibidem. 
2) Tabăra dela Furceni (pe Siret) Bucuresci 4870 ed. Minis. de Resbel p. 7 


www.dacoromanica.ro 


328 


curarea materialelor necesare, care materiale erai cărate cu, 
carele de către locuitorii din Movileni şi din cele-lalte sate. 
Aici regimentul de geniii a executat tâte lucrările, având sub 
supravegherea sa—ea ajutore—soldaţi şi din alte trupe. 

Pe la finele lui Septembrie 1869 reintră în garnisâna sa 
Bucuresci. 

Anul 1870. In Martie 1870 se fixeză ca batalionul I să 
ia garnis6na in Focşani, iar batalionui 2 în Bucuresci, com- 
pania de pontonieri la Giurgiu. 

Maiorul C. Budişteanu este numit comandantul batalio- 
nului 2 de genii în locul maiorului Peiu Alex. care trece ca 
şei la Statul-major de geniii. 

La inceputul anului 1870 — 1871 batalionul 2 este des- 
flinţat. 

Anul 1872. In acest an, la 10 Februarie, compania de 
pontonieri se deslipesce de artilerie şi remâne a face corp 
aparte cu incepere de la 1 Aprilie, în locul batalionului II de 
geniii desfiinţat. In acest an, modificându-se legea de orga- 
nisare a aimatei diu anul 1868, se prevede înfiinţarea unui 
«division de pontonieri comandat de un maior, însă din cause 
financiare nu sa putut înfiinţa. 

Anul 1873. Cu înaltul decret No. 1303 din 18 Iulie se 
reorganiseză pentru prima dată un batalion de geniii pe spe- 
cialităţi şi anume : T) o companie de mineri cuo secţiune de 
telegrafişti, II) trei compănii de săpători. 

Până la acestă dată, nu există un personal care să se 
ocupe cu telegrafia şi serviciul de mineri cu mănuirea ma- 
terialului explosibil. In urma acestei reorganisări, se regle- 
menteză materialul trebuincios şi se înfiinteză prima școlă 
de telegrafie a căreia menire a tost să devină pepinieră, atât 
a serviciului C. F. R. cât şi a serviciilor postelor şi telegra- 
furilor. 

Anul 1875. In acest en compania de pontonieri ce era 
stabilită la Giurgiu, incetâdă de la 1 Ianuarie 1876 de a mai 
face corp aparte cum şi de artilerie. Ea este atașată la ba- 
talionul de geniă ca a V companie rămânend tot în Giurgiu. 
Pentru manevrele anuale urmate pe divisie in tómna anului 
1875, batalionul a dat o secţie de telegiafişti divisiei I la 
Craiova, una divisiei de la Focşani, şi alta divisiei de la Ji- 
lava, 


www.dacoromanica.ro 


329 








Până acum batalionul de geniii nu avea o cazarmă pro- 
prie, ci stătea in barăci. In acest an se construesce primul 
pavilion destinat ca casarmă a batalionului de genii (astă-di 
aripa de vest a casărmei). Acest pavilion a costat 100.000 lei 
şi a fost construit *n antreprisă de Dobre Nicolau. 

Anul 1876. In acest an făcendu-se preparaţiunile de res- 
bel, la care România, trebuia să ea o parte atât de glori6să 





Scarlat Walter, donator la Asil 
(Veţi biografia la pag. 269) 


alăturea cu Rusia contra Turciei, spre a se da o mai mare 
cantitate de muniţiuni de resbel, batalionul de geniu a lu- 
crat în Pirotechnie la confecţionarea cartuşelor de resbel. 
In luna Octombre se fac concentrările in vederea resboiu 
lui pentru independenţă. In disposiţiunea ordinei de bătae 
formată de cele 4 divisiuni, batalionul de geniu a fost ìm- 
pärtit la fie-care divisie cu numirea un detaşament de «ge- 


www.dacoromanica.ro 


330 


niu» iar comandantul de batalion rămâne la marele cartier. 
In acest an se construesce un al douilea pavilion pentru ba- 
talionul de genii (adi aripa de est a casărmei). Pe diua de 
1 Decembrie se infinţedă incă o companie pe lângă cele V 
o a VI companie de telegrafişti. In Decembrie 1877 este 
schimbat, comandantul batalionului Z. Gheorghiu e numit 
comandantul geniului in cartierul de vest, iar trupa a fost 
ast-fel impărţită : 
Compania I divisia I brigada I 
» II 2 Il « I 
» II » III « I 
In compania IV şia VI de telegrafe e reserva 
geniului la disposiţiunea cartierului general. 


Perióda r&sboiului pentru independenţă 


Anul 4877—78. Batalionul ast-fel impărţit şi pus pe pi- 
cior de resboii prin decretul No. 787, porni pe companii 
după cum urmâdă: 

La 13 Aprilie 1877 compania I cu oficerii: căpitan Iarca, 
(maï terdii comandant căpitan Gheorghiu) locot. C. Boteanu 
şi sub-locot. Georgescu plâcă din Bucuresci pentru Calafat. 

Aci a instalat biurouri telegrafice şi a executat cu com- 
pania 2-a şi a 4-a lucrări de intăriri, imprejurul Calafatului 
până la 17 Iulie a. c. 

De aci plecă la Craiova pentru a ajuta la construcţia de 
pontone, până in diua de 16 August când a plecat la T.-Mă- 
gurele, unde a lucrat la construcţia podului peste Dunăre. 

La 25 August a plecat la T.-Măgurele, unde a lucrat cu 
compania 5-a la construcţia podulu'. 

La 6 Septembre a plecat la Gaureni pe care la intărit până 
la (8 Octombre, când plecă pentru a construi podul peste 
Isher in dreptul satului Ghighi, unde a stat 20 dile. 

La 5 Noembre luă parte la atacul de la Rahova. 

După luarea acestuia, construi 4 cuptore de zid ES MIE 
facerea pânei necesare garnizânei Rahovei. 

La 93 Noembrie plecă pentru TLom-Palanca, unde. in 
decurs de o lună a lucrat uvrage de fortificaţie pentru in- 
tărirea Lomului, apoi un pol pe râă lung de 50 m. 


www.dacoromanica.ro 


331 

Plecând de la Lom-Palanca, trecu prin Tatar-Mahala, 
Arcer, Găităniţa, Gloduica, Ivanovicea, Nazvi-Mahala. 

La aceste din urmă localităţi întări înălțimile de la Na- 
zir şi Vitbol, apoi Belarada, Musulmana, Rupcea, facând po- 
deţe pentru trecerea infanteriei şi a artileriei. 

La 24 Ianuarie 1878 porni de aci spre Molatedelia şi la. 
21 Februarie a plecat la Vidin, unde a fost insărcinat cu ri- 
dicarea planului acestui oraş. 

După terminarea acestei lucrăui, trecu Dunărea pe la 
Ciuperceni şi la 28 Februarie a pornit la Calafat. 

La 4 Martie a fost trimisă la Craiova, iar la 24 Martie 
spre Bechet, pentru repararea şoselei DBechet-Corabia. 

Terminând aci fu indreptată la 8 Aprilie către Caracal 
in scopul de a repara şi aci o şosea după care la8 Maiiiluă 
drumul către Pitești. 

Ajunsă aci la 21 Maiu luă parte la lucrările de intărire- 
ale Piteştiului, apoi fu trimisă către Rucăr şi Dragoslavele 
unde a construit o şosea. 

Compania 2-a la 16 Noembrie 1878 sa intors la Bucu- 
veşti, compania 2 plecă la 5 Maiă 1877 cu oficeril: căpitan 
Sorescu, locot. V. Ionescu, sub-locot. Culcer I6n şi Teodor 
din Bucuresci pentru Calafat, unde a lucrat la intăriturile 
lui până la 20 August, când a plecat spre Corabia şi T.-Mă- 
gureie. 

La 30 August a trecut Dunărea unde lucră la şostua 
dintre Nicopole şi Musselin. 

La 5 Septembre plecă de aci către Verbiţa, execută lu- 
crările de apropiere ale companiei a 3-a. 

Execută apoi până la 6 Noembre paralela 6 şi incepu 
un puț şi o galerie de mină in scop de a asvârli in aer fata 
din stinga a redutei menţionate. 

Lucrarea dură până la 28 Noembre, când eşirea Turci-. 
lor nereuşind, ei se predară. 

La 4 Decembre, compania plecă la Nicopole ca ajutor: 
companiei a 5 ce lucra aci. 

La 24 Decembre porni spse Rahova şi de aci la Ilirleţ 
pentru a face un pod peste Ogost. 

Lucrarea însă nu sa executat din lipsă de material. 

De aci plecă pentru L.om-Ârcer şi in ora, unde se o= 


www.dacoromanica.ro 


332 


cupă cu intăririle de fortificaţie până in diua de 24 Ianua- 
rie 1878, când incetă lucrările. 

La 12 Februaric 1878 fu trimesă la Vidin, unde remase 
până la 21. 

La acestă dată trecu inapoi Dunărea pornind către Cra- 
iova spre a lua parte la construcţia şoselei Craiova-Bechet. 

La 24 Martie incepu repararea şoselei Corabia-Măgurele 
jar la 29 Martie se indreptă către Caracal. 

De aci plecă la Piteşti şi la 18 Maiă incepu lucrarea şo- 
selei Curtea-de-Argeş-Câmru-Lung, făcând şi cuptore pentru 
„pâine. 

In Septembre 1878 se intorse inapoi. 

Compania 3, la 4 Maii 1877 plecă cu oficerii. 

Căpitan Piteşteanu, locot. Negulescu (reservă) sub-locot. 
Zotu şi Ilijeu la Moţătei. 

La 3l Maiu porni impreună cu divisia II la Cetatea şi 
până la 22 lunie a instalat birouri telegrafice, a construit 
podeţe şi executat alte lucrări speciate. 

De aci porni la Craiova, unde se ocupa cu pregătirea 
anaterialului de pod şi punerea lui pe apa Jiului, acestea tóte 
până la 96 Iulie. 

La acestă dată fu trimisă la Corabia, unde a executat 
- şosea intre Dasova-Pod, făcând şi un pod pe piloţi. 

A ajutat la construcţia podului peste Dunăre şi la 25 
August a trecut in Buigaria spre a deschide drum divisiei 
ce o urma. 

Ajunsă la Nicopole execută până la 1 Septembre şoseua 
ce duce la Musschin-Sello. Inlocuită aci prin compania II 
porni imediat către Verbiţa, unde incepu lucrările de apro- 
piere contra redutei Griviţa No. 2, compania 2 venind, ajută 
şi ea la aceste lucrări. 

In diua de 7 Octombre parte din 6menii ei luară parte 
la atacul redutei. 

Pentru vitejia, devotamentul şi curagiul, ce a arătat 
ómeniï, pentru lucrul fără intrerupere, ce a executat di şi 
n6pte de la 6 Septembre până la 7 Octombre, se decoreză 
prin decretul No. 2177 din 27 Noembre 1877, cu decorația 
Virtutea militară 17 grade inferidre şi soldați din compa- 
nia 3. 

La 16 Octombre se incepe minarea redutei din galeria 


www.dacoromanica.ro 


333 


ce plecă din paralela 4, lucrare se termină complect inainte- 
de 28 Noembre. 

La 18 Decembre porni spre Vidin. 

La 13 lanuarie 1878 ajunse la Bella-Pada unde făcu mai 
multe podeţe peste diferite ape. 

La 2 Februarie trecu Dunărea pe la Ciuperceni, pentru 
Calafat. La 4 Martie porni la Bucuresci. 

De aci plecă la 17 Maiii 1878 spre Târgovişte, unde e- 
xecută diferite lucrări de întăriri, un pod peste Geamina şi 
repararea şoselei. 

La 94 Septembre 1878 se intârse la Bucuresci. 

Compania 4 la 5 Maiu 7877 plâcă cu oficerii: locote- 
nentii Munteanu şi Crăiniceanu, sub-locotenenţii Boerescu şi 
Alexandrescu pentru Calafat. 

Luă parte la lucrările de intărire aci şi la 25 Iulie o 
porni spre Corabia unde ajunse la 10 August. 

Aici execută câte-va lucrări auxiliare şi confecţionă ma- 
teriale necesare şoselei Daşova. 

La 13 August trecu Dunărea indreptându-se către Ver- 
bita, nnde ajunse la 25 August. 

Aci a instalat o linie telegrafică intre Verbiţa şi Po- 
radim. 

La 26 August a luat parte sub focul inamicului la con~ 
strucţia bateriilor pentru artileria divisionară. 

A intărit satele Breselniţa şi Giulova. 

A executat forturile Alexandru şi Verbiţa şia construit 
podul improvisat peste apa Vid la Ribaa. 

A întărit satele Dolne şi Gorne-Etropol. 

In dreptul satului Cacernomic a făcut un pod pe vase 
ruseşti şi a lucrat la bararea riului Vid, in dreptul satului 
Susurliu. 

Lu, 44 Septembre compania pornesce spre Vidin, la 11 
Ianuarie 1878 ajunge la Talargig şi execută lucrări de intă- 
riri contra Vidinului până la 16 Februarie, când a trecut 
Dunărea pe la Ciuperceni in pontone [de fer remorcată la 
galupa Rândunica, reintorcându-se la 9 Martie in Bucuresci. 

La 17 Maiii pleca pentru Slatina, unde lucra la cana- 
lisarea Oltului, construind şi doue poduri permanente pe 
taraci peste apa Vedea şi Ploscea. 

La 21 Septembrie 1878 sa intors in Bucurtsci. 


www.dacoromanica.ro 


384 


(iompania 5-a la 12 Aprilie 1877, plecă cu oficerii: sub- 
docotenentul Basarabescu (in Octombrie veni şi sub-locote- 
mentul Cruţescu) de la Giurgiii la Bucuresci, cu tot materialul. 

La 192 Maiii porni la Comani pentru construcţia podu- 
lui, ce trebuia a servi la trecerea trupelor spre Calafat. 

Compania plecă d'aci spre a construi podul peste Gin- 
-civa, pe care îl termină la 24 Iunie. 

Intors la Craiova, pregăti impreună cu compania 1-a şi 
-a 3-a, materialul de pod ce era a se construi la Corabia şi 
pe care il transportă pe apă, până la langova și de aci pe 
uscat până la Corabia. 

La 10 August, sa terminat transportul materialului și 
-divisia 3 a trece la Ghig. 

La 20 August, podul de la T.-Măgurele fu terminat. A 
construit asemenea un pod in dreptul Dasovei şi apoi un 
altul peste Olt intre Islaz şi Măgurele. 

După căderea Plevnei la 28 Noembrie 1877, compania a 
fost ocupată cu trecerea trupelor şi a materialului, opera- 
țiune ce a ţinut până la 18 Martie 1978, când a trecut cea 
din urmă baterie de artilerie. 

Pe timpul operaţiunilor din jurul Vidinului. o secţie de 
pontonieri a luat parte la trecerea de la Ciuperceni, după 
care sa întrunit compania pornind la 24 Iunie la Pitesci. 

După terminarea lucrărilor de aci, se duse la Brăila, 
unde sa instalat definitiv reşedinţa compăniei. 

Prin înaltul ordin No. 103 din 9 Aprilie 1878, căpitanul 
Vasiliu I6n, comandantul pontonierilor fu citat pe întrega 
ste, ca exemplu de activitate şi devotament, ce şi-a expus 
vieţa de mai multe ori in cele 3 luni, ce a asigurat singura 
comunicație ce avea țara peste Dunăre. 

Compania 6-a, formată din secţiele de telegrafie exis- 
tente şi cu oficerii: Căpitan N. Gheorghiu și sub-lt. Geor- 
gescu avâii următorele biurouri telegrafice: 

La Calafat. Biurouri in tote bateriile de costă şi la cuar- 
tirul corpului de observaţie. 

Pe Dunăre: La Poradin, Verbiţa, Cacemunica şi Griviţa. 

La 14 Decembrie plecă la Lom, Arcer, Mazir-Mahala, 
Vitbol Bella-Rada, Rupcea şi Smârdan. 

La 14 Martie strângându-şi materialul plecă prin Calafat 
la Târgovişte şi Câmpu-Lung. 


www.dacoromanica.ro 


335 


La 25 August 1878, compania sa intors la reşedinţa ba- 
talionului Bucuresci. 

Plutonul A. R. de la 5 Martie 1877 lua numirea de com- 
pania de deposit şi se ocupă cu confecţionarea imbrăcămintei 
şi a încălțămintei precum şi cu instrucţia recruţilor compa- 
niilor. 

La 13 Aprilie, plecă la Strehaia întorcendu-se inapoi la 
Bucuresci, 





Petre Enciulescu, donator la Asil 
(Vedi biografia la pag. 265) 


La 4 August 1878, işi reluă vechea menire de pluto- 
nul A. R. 

Compania 6-a I. se desfiinţeză pe diua de 1 Octombrie 
1878, secţiile ei trec celor 4 composiţii existente. 

In diua de 2 Decembrie 1878, compania I-a. plecă în 
Dobrogea pentru executarea unor şosele şi casărmi, etc. 

Lucrul dureză până la 23 Decembrie 1879. 


www.dacoromanica.ro 


336 


In diua de 13 Noembrie 1878, compania 3-a porni la 
Frățesci, unde a luat in primire şi pădit materialul de drum 
de fer intrebuintat de ruși in campanie. 

Sa intors la Iulie 1879. 

La 7 Iulie un detaşament din compania I-a plecă la Bur- 
dujeni pentru construirea gărei de la Iţcani. 

Lucrarea terminându-se, detașamentul a fost rechemat. 

Prin inaltul decret No. 2550 pe diua de 16 Noembre 
1880, se ìnființéză incă un batalion de genii, purtând No. 
2, care se instaleză in pavilionul noŭ construit în 1876. 

Ca comandant se numesce Candiano Constantin. 

Cu acestă ocasie se specialiseză compăniile in ambele 
batali6ne după cum urmeză: 

Compania I T. 


» II C.F. 
» III] 

N 1v] S. M 
» V P 


In acest an. 1880, hotărindu-se a se fortifica Bucure- 
scil şi alte puncte ale ţărei G-l. belgian Brialmont a fost, 
chemat spre a 'şi da părerea asupra marilor lucrări ce tre- 
bue să se execute. 

El a fost insoţit in visitarea ce a făcut-o imprejurul Bucu- 
rescilor şi prin cele-lalte localităţi de către căpitanul Culcer 
Ion din regimentul 1 genii. 

Anul 1881. Prin budgetul acestul an, se prevede in a- 
fară de cei 2 maiori comandanţi ai batali6nelor, ce făceit 
corp a parte,incă un colonel pe diua de8 Aprilie. 

Anul 1882. — In acest an sa hotărât ca companiile de 
C. F. să altevneze la Direcţia C. F. R. fâvend serviciul câte 
6 luni, in scop de a deprinde trupa şi oficerii cu executarea. 
acestor servicii. 

Tot în acest an, s'a inceput studiul liniei ferate Titu-Târ- 
govişte sub conducerea d-lui Lt.-Colonel I. Argetoianu. 

Anul 1883. — Sa regulat pentru prima 6ră şedlele teo- 
retice şi practice la trupele de genii. 

In acest an se construesce pavilionul central destinat ca 
pavilion de administraţie. 

El a fost unit cu cele două pavili6ne laterale, prin o sală 
de zid acoperită cu tablă. 


www.dacoromanica.ro 


337 


Lucrarea a fost condusă de cătră Lt.-Colonel Saegiu şi 
a costat 112.000 lei. 

Tot in acest an sa construit cantina, bucătăria şi ma- 
gasia de unelte a şcâlei precum şi remisa pentru trăsurile 
geniului. 

Studiile liniei Titu-Tergovişte, ce saă lucrat in timpul 
iernei de către oficerii menţionaţi şi sub direcţiunea servi- 
ciului technic al Ministerului Lucrărilor Publice, saă termi- 
nat in primă-vara acestui an 1883, trimiţendu-se 4 companii 
de geniă pentru a incepe construcţia. 

Lucrarea a fost impărţită in 4 secţii: 

Secţiunea I-a Titu : Compania 7-a, condusă de Căpitanul 
Munteanu, având ca oficeri pe Locotenentul I6niu şi Sub-Lo- 
cotenent Cristescu I6n I. 

Secţiunea II-a Nucet: Compania I-a, condusă de Căpi- 
tanul Cruţescu, având ca oficeri pe Locotenent Mănescu şi 
Sub-Locotenent Georgescu N. 

Secţiunea III-a Târgovişte: Compania II-a, condusă de 
Căpitanul Alexandrescu V., având ca oficeri pe Locotenent 
Kirițescu A]. şi pe Sub-Locotenent Negru Al. . 

Acéstă sectie avea destinaţia de a pregăti din pădurea 
Iuda, tot materialul lemnos necesar podurilor, clădirilor şi 
liniilor. 

Locotenentul Kirițescu a fost în urmă însărcinat şi cu 
serviciul mişcărei. 

Construcţia s'a făcut cu materialele procurate de către 
C. F. R. şi a costat 45.000 lei km. din causa grabei cu care 
s'a cerut a se lucra. 

Lucrările de fortificaţie pe teren aii incepnt in anul 1883 
sub direcţiunea Colonelului A. Berendeiii, Comandantul Re- 
gimentului, fiind ajutat de Căpitanii Boteanu M. şi Culcer. 

Sub conducerea acestor 2 din urmă căpitani, ajutaţi in 
luna Iulie 1883 de către Sub-Locotenenţii Gărdescu şi Costo- 
vici şi in urmă de către Sub-Locotenenţii Gărdescu N., Dra- 
gomirescu D. şi Şoltiş Al. (toţi din Regimentul 1 Genii) s'a 
inceput studiul incintei Capitalei. 

Lucrarea consta în a face planimetria şi nivelmentul zo- 
nei pe care era să se construiască incinta. 

După terminarea acestei prime lucrări şi in spre tómnă 
oficerii mai sus numiţi sau transportat pe linia forturilor 

G. M. Ionescu. — Istoria Cotrocenilor. 22 


www.dacoromanica.ro 


338 


Aci a stabilit posiţia fie-căru fort, după planul general 
planul de situaţie şi nivelmentul. 

Lucrarea a durat până cătră iarnă (1883), când căpitanii 
Boteanu M. şi Culcer I. aŭ fost trimişi în Belgia pentru a lucra 
mpre ună cu Generalul Brialmont la stabilirea in detaliu a 
planurilor. 

Cei alţi oficeri 'şi-ai luat ocupațiunea în Compăniile 
respective. 

Anul 1884. — In acest an se construeşte sala de mån- 
care, grajdul şi magasia de orz. 

Lucrarea sa executat prin intreprindere sub supravi- 
gherea serviciului de Geniu şi a costul 39.200 lei. 

Tot in acest an sa construit remisa pentru aerostaţie, 
infirmeria cu farmacia şi remisa cu uneltele de parc. 

Intr6ga lucrare a costat lei 46.000. 

Prin înaltul decret No. 1070 se infiinţeză pe diua de 1 
Aprilie 1884 incă 2 batali6ne de geniă,a 4 compănii. 

Cele două batali6ne existente se organiseză şi ele a câte 
4 companii. 

Specialitatea pe compănii este ast-fel împărțită : 


Compania I. C. F. şi Telegr. 


» II, a act E 
A IT, | Săpălori Mineri 
» IV, Pontonieri. 


Tn total deci un regiment a 4 bataline şi o companie A. R. 

Pentru a se putea da acâstă nouă organisaţie, s'a dispo- 
sat ca din cele două compănii de C. F. şi T. să se formeze 
companiile 1, 5, 9, şi 13, din cele 4 compănii de săpători, să 
se formeze comnaniile 4, 8, 12 şi 16. 

Companiile 4 şi 8, Pont. aŭ luat garnisonă la Giurgii, 
iar comp. 12 şi 16 de aceiaşi specialitate la Brăila. 

Tóte cele alte compănii s'au cazarmat la Cotroceni ìn 
casarma Geniului. 

Pe diua de 20 Iunie 1884, Maiorul Gr. Crăinicenu e mu- 
tat la serviciul de geniu al corpului 2 armată. 

In iarna anului 1884, sa hotărit facerea sondajielor in 
tâte forturile. 

Cu acestă lucrare a fost însărcinat căpit. Munteanu, 


www.dacoromanica.ro 


339 


<are fu ajutat la început de cătră Sub-Locot. Saulescu N. şi 
în urmă de cătră Sub-Locotenenţii Tănăsescu şi Mihail. 

S'aă făcut sondagii în tâte punctele unde trebuia să se 
-construescă forturile, constatându-se adâncimea apel şi natura 
terenului. 

Tóte datele fiind culese, saŭ inceput imediat în biurou- 
ile casarmei geniului din Cotroceni, prepararea în tâte detaliile 
a planurilor forturilor. 

Tip. No. 1 Chitila şi Otopeni şi Tip No. 2 Mogoşia ş 
Jilava. 

Lucrările sai executat de cătră căpitanii Boteanu şi 
Culcer ajutaţi de către căpitanii Zottu V. desenat ca comand. 
al forturilor Chitila şi de Locot. Săulescu N. 

In tâmna anului 1884 s'aii inceput lucrările forturilor : 
“Chitila N. 1 sub conducerea căpitanului Zottu V. cu comp. 15. 

Mogoşâia No. 2, sub conducerea căpitanului Teodoru P. 
cu comp. 3. ` 

Otopeni No. 3, sub conducerea căpit. Teodoru D. cu 
comp. 10. 

Jilava No. 13 sub coriducerea căpit. Bottez cu comp. 14. 

In anul acesta s'a început constructia liniei ferate Cos- 
teşti-T.-Măgurele. 

Lucrările sai efectuat sub direcţia Colonelului A. Beren- 
«deiii, comand. regim. geniu. 

In Iulie, compania 5 C. F. sub comanda căpitanului 
Joniu ajutat de mai mulţi oficeri : 

Prin înaltul decret No. 1276 pe diua de 5 Aprilie 1885, 
se infiinţeză încă 2 compănii de Telegr. şi C. F. la batal. 1 şi 2. 

In acest an s'a construit de comp. de C. F. linia ferată 
de pe câmpul Cotroceni necesară instalaţiei cupolelor ce au 
fost aduse pentru experientă, iar companiile 4. 8, 12 şi 16 de 
Pont. aŭ fost concentrate la Serdar pe Siret, unde aŭ exe- 
cutat diferite sisteme de poduri militare. 

La inceputul anului 1885 căpitanul Culcer, ajutat de 
Locot. Săulescu N., a fost însărcinat cu studiul liniei de cen- 
tură, incepend de la cantonul 6 al ©. F. R. Bucuresci-Kitila 
până la bateria 12. 

Căpitanul Culcer Ión, a lucrat în acelaş timp proectul 
podului de lemn de peste Colentina. 

In vara anului 1886,s'a executat terasamentele până la 


= 


www.dacoromanica.ro 


340 





bateria 192 având de făcut şi o mare tranşare; sa inceput in 
acelaş timp şi construcţia podului de peste Colentina. 

Terminarea podului şi a terasamentelor a fost lăsată in 
grija Sub-Locot. Cezemir I. iar Locot. Saulescu N.,a fost in-- 
sărcinat cu studiul liniei pe porţiunea: Bateria 1 şi 2 până 
la fortul Pantelimon. 

Proectul definitiv se lucră apoi în biurou sub ingrijirea 
căpitanului Culcer Ion. 

Indată după inceperea primelor forturi, căpitanul Boteanu 
M. a fost numit şeful sectorului ce coprindea fortului No. 4, 
2, şi 13, iar capit. Culcer I. şeful sectorului 2 cu forturile 
No. 4, 5, 6 şi 7, era insărcinat şi cu studiul liniei. 

In iarna ac6sta Compania 7 a lucrat porţiunea de linie 
de centură intre fortul 4 Tunari şi bateria 5—7. 

Anul 1886. — In diua de 16 Februarie 1886 şi in urma 
ordinului Ministerului No. 550 sa inființat incă 2 compă- 
nil de C. F. 

Regimentul cu chipul acesta dispunea de 20 compănii. 

Fie-care batalion trebuia să aibă in urma acestor înfiin- 
ţărei, următârele compănii. 


O companie de Telegrafie 
» » » C. F. 
Două » » S. M. 
» P. 

In urma transformărilor prin care a trecut arma Ge-- 
niului, materialul reglementat in mod necomplect in 1873 ne 
maï corespundend nouei-organisări, se hotăresce prin decisia 
ministerială No. 149 din 17 Iulie 1886, felul materialului în 
fie-care trăsură, preţul lor şi numărul trăsurilor la fie-care 
specialitate. 

Anul 1887. — Prin inaltul decret No. 15 din 8 Ianuarie 
1884 compăniile regim. | Geniu se împart in două regim.. 
sub denumirea de 1-iul şi al 2-lea regiment de Genii. 


I-ul Regiment cu reşedinţa in Bucuresci. 
Il-lea  » » » » Focşani. 


Ambele regimente s'aă organisat după cum urmeză: 


www.dacoromanica.ro 


341 


Regimentul I de Geniu 


a) Din o şcâlă Regimentară; 

L) » » companie A. R. 

c) » un Batalion de C.F. 

d) » două Bataline Mixte S. M. 


Regimentul 2 de Geniu 


Este compus ca şi întâiul, cu deosebire că, în loc de 
Datalionul de C. F. va fi un batal. de P. cu reşedinţă la Brăila. 

In primăvara anului 1887, sa continuat şi cu linia ferată. 
de centură pe următrele posiţiuni : 

1. Porțiunea Pantelimon-Dâmboviţn cu curba de legătură 
.a fortului Pantelimen la fortul Cernica. 

Lucrarea a fost condusă de Locot. Săulescu, ce dirijea 
şi construcţia fortului Ştefăneşti. 

Tot în acest timp sa construit şi podul de fer peste 
Colentina, ce este dublu, şosea şi cale ferată. 

2. Porțiunea Dâmboviţa-Jilava sub conducerea Locot. 
Casimir. 

3. Porțiunea Jilava-Kitila sub conducerea căpitanului Bo- 
ttez, ce era şi comandantul fortului Tunari. 

Cu insărcinări în acest an sa trimis la 8 Iunie, un de- 
taşament de 20 6meni sub comanda unui Oficer la Bivolari 
în judeţul Vâlcea, pentru desgroparea unor ruine de băi 
romane. 

Anul 1888. — Prin înaltul decret No. 18 pe diua de 1 
Febr. se infiinţăză la ambele Regimente încă 4 compănii de 
'S. M. pentru complectarea celor 4 batalisne mixte, ce nu 
.avéŭ de cât 3 compănii. 

in statul Regimentului se face schimbare prin avansarea 
căpitanului V. Alexandrescu la gradul de Maior (decretul No. 
161 din 4 Febr.), în locul Maiorului Al. Munteanu încetat diù 
viață, 

După terminarea acestei lucrări, compania a întins o 
linie telegrafică provisorie în garnis6na Bucuresci între sta- 
țiunile : comandamentul corpului II armată-Gara de Nord, 
biuroul central şi comănduire; acestă linie a durat numai 
pe timpul revoltelor agrare. 


www.dacoromanica.ro 


342 


S'a trimis la potolirea de revolte comp. 3-a SM., avânt 
ca comandant pe căpit. Sendrea N. la satul Tunari, compa- 
nia 7-a la comuna Ştefănesci, cătunul Creţuleasa-Lipovăţ şi 
comuna Dascălu-Creaţa. 

In t6te aceste localităţi, revoltele aŭ fost potolite fără a 
face intrebuiuţare de arme. 

Pe diua de 16 Februarie compania 5-a a fost inlocuită 
la fortul Afumaţi prin compania 9-a. 

In urma cererel reg. în cursul acestui an, sa aprobat, 
de minister prin ord. No. 1322 inliinţarea pe lângă compă- 
niile 1-a de T. a unei secţii de aerostatie, cu materialul ne- 
cesar ascensiunilor, iar pe lângă comp. 5-a T un atelier de 
Fotolitografie şi o staţiune de porumbei voiajori. 

In acest an sa construit lateralul sălilor, ce unesc pa- 
viliânele intre ele, două camere destinate ca inchisori şi car-- 
cere pentru trupă. 

Tot in acest an sa construit şi grajdul oficeresc remisă. 
trăsurei O T, atelierul de lemnărie şi infirmeria veterinară. 

Lucrarea s'a făcut prin intreprindere şi a costat 39000 lei.. 

Prin decisia ministerială No. 100 din Noembrie 1888 să 
creiadă musica regimentului, numindu-se ca şef al ei, cape 
maistrul de la reg. 4 linie Anton Kratochvil (Junior). 

Fonduri budgetare lipsind, sa adunat primul fond din 
cotisaţiile oficerilor şi din renunțarea unei misii ce se cu- 
venea colonelului Argetoianu I. com, reg; cu acest prim fond 
sa cumpărat instrumente. 

Pentru construcţia fortului Cernica, ce incepe in acest 
an, sa trimis comp. I din reg. 2 genii, ce avea ca coman- 
daut pe căpitanul Teodoru Petre şi in Noembrie a fost ìn- 
locuită de compania 6 S.M. din regimentul 1 geniii, avend ca 
comandant pe căpitanul I. Deşliu. 

Anul 1889 incepe cu continuarea lucrărilor de fortifi- 
caţie, trimiţendu-se compia 2-a ce incepe construcţia fortului, 
Kiajna, având ca comandant pe căpitan Rașcu I., care după 
puţin timp a fost inlocuit cu căpitan Iliescu D. 

In acest an luna Maiŭ M. S. Regele a bine-voit a ins- 
pecta regimentul, cu care ocasie şi-a exprimat inalta'l satis- 
factie pentru progresele realisate de arma geniului. 

In acest an se infiinţeză atelierul de fotografie, constru-- 


www.dacoromanica.ro 


343 


indu-se din tablă de fer galvanisată, ondulată în exterior şi 
căptușită în interior cu scânduri. 

Anul 1890 se găsesce acelaş comandant superior ca şi în cel 
precedent, cu deesebire că in locul maiorului Herjeui C. este 
comandantul de balion maior Alexandrescu V. 

Tot acum avem de inregistrat visita de 17 Maiŭ a A. S. 
Regale principele de Neapole moştenitor al tronului italiei fă- 
cută regimentului, unde a fost însoţit de M. S. Regele. 





iz. 


Eftimie Diamandescu, donator la Asil 
(Vedi pag. 270) 


In regiment e mutat lt.-colonel Gr. Crăiniceanu. 

In acest an s'a construit rampa la cheiul acoperit la linia 
ferată din curtea regimentului. 

In acest an musica Regim. ce de la înfiinţare era ìn- 
treţinută din cotisaţiile Oficerilor şi din produsul cotisatiilor, e 
trecută în budgetvl Ministerului de Resboii şi trimisă a face 


www.dacoromanica.ro 


344 


serviciul la Sinaia pe tot timpul şederei Majestaţilor Lor Re- 
gele şi Regina. 

Iarna din acest an fiind fârte grea, mai multe vase aŭ 
fost prinse de gheţuri in largul Dunărei la Severin. 

Pentru salvarea lor sa trimis in urma ord. Ministerului 
un detaşament de omeni din Comp. Il-a pus sub comanda 
Locotenentului I. N. Opreanu. 

Lucrarea s'a executat prin intrebuinţarea de explosibili 
(dinamită) şi a durat până la 10 Februarie. 

Pentru buna canducere a iucrurilor şi marele serviciu 
ce sa adus atât societăței de navigaţie pe Dunăre precum 
şi R. M. Sărel salvând vasele de o nimicire sigură, coman- 
dantul detaşamentului I. N. Opreanu a fost decorat cu Or- 
dinul Frantz Ioseph. 

Asemenea a maï fost decorat cn acestă ocasie şi Maiorul 
V. Alexandrescu, care a fost irimis a inspecta lucrările ce 
detașamentul executa. 

In primă-vara şi vara acestui an sa executat impreju- 
rimea casarmei cu grilaj de lemn. 

Lucrarea sa executat cu meseriaşii corpului şi a fost 
condusă de către Locot. V. Zottu costând 6400 lei, din cari 
400 sa dat din fondul Geniului iar restul de 6000 din fondul 
mesei generale. 

Anul 1894.—la 1 Ianuarie situaţia Regimentului e ur- 
mătârea : 

Comandantul Regimentului Colonel I. Argetoianu. 

Ajutor şef de Corp Lt. Colonel V. Zottu. 

| Maior Gh. lanescu 
Comand. de batalion » C. Presan 
l » T. Minculescu 
iar situaţia Companiilor este aceaşi ca şi ìn Aprilie anul pre- 
cedent. până la 4 Aprilie curent, când Comp. 10 C. F. reintră 
in Regiment în locul Comp. 14 C. F. ce este trimisă la Chitila 
pentru aranjarea de terasamente. 

Instrucţia şi tragerea cu arma Manlicher, a inceput în 
cursul lunei Iulie. 

In acest an sa construit latrinele batalionelor exteriore 
din parc prin intreprinderea și supravegherea serviciului de 
Geniu, prin Guardul de Geniu Miriteanu şi a costat in total 
4300 lei. 


www.dacoromanica.ro 


345 


Tot in acest an sa prelungit cele două pavilisne de 
trupă extremă, clădindu-se 4 camere la parter şi 4 la etagiu 
destinate ca camere pentru sub Oficeri şi batalion, cu rubi- 
neta de alamă şi cuvete de fontă smălţuite. 

Lucrarea s'a executat prin intreprindere de către ser- 
viciul de Geniu şi e fost condusă de către Căpitanul Gh. 
Gheorghiu costând 82589 lei bani 39. 

Pentru manevrele mari, ce aŭ avut loc in tmna acestui 
an luna Septembrie in regiunea Vasluiului, Regimeutul a 
luat parte cu un batalion. 

Tot in aceste manevre a luat parte sub comanda Adju- 
tantului Măcărescu şi o secţie de Volocipedişti cu o secţie de 
telefonie, care ai fost ataşate pe tot timpul manevrelor pe 
lângă Divisia de Cavalerie independentă de la Tecuci, legându-i 
quartierul cu depositul de furagiu ; iar in timpul operaţiunilor 
secţiunile de velocipedişti şi telefóne, aŭ urmat divisia adu- 
cându-i servicii importante, ce ai fost apreciate de către chiar 
Statul Major al Divisiei. 

Anul 1895.—In acest an lucrările de fortificaţie fiind 
aprâpe de sfârşit, Direcţia fortificaţiei s'a desfiinţat remânând 
a fi păzite de câte-va trupe. 

Tot in acest an sa clădit corpul de gardă şi pavilionuj 
personalului de di, aşedate la porta de intrare a Regimentului. 

Ambele paviliâne aŭ costat suma de lei 23,000 lei daţi 
parte de Minister din fondul Geniului, iar restul din fondul 
Mesei Generale a Regimentului. 

Tot in acest an sa mai constituit şi Magasia de fân şi 
pae, construcţie in scânduri şi invelită cu tablă, executată 
din fondul mesei generale. 

Asemenea s'a mai construit tot in scânduri remisa de 
maşină (..F. făcându-i-se şi un canal pentru curățirea loco- 
motivelor. 

Lucraaea a fost incepută de către Căpitanul Cristescu 
Ión şi termrnată de către Căpitan I. Teodorescu. 

In luna August anul curent Compania 10 C. F. a inceput 
construcţia liniei ferate lungă de 600 m. ce pune în legătură 
Casarma Malmaison şi Manuntanţa armatei, cu gara de Nord 
prin linia rampei de vinuri, 

Lucrarea a fost terminată la 15 Sep. a c.. 

Anul. 1896.—Trupele proprii de câmp se organisâză in 


www.dacoromanica.ro 


346 


douë Regim. a 3 batalióne fie-care in aşa mod ca fie-care 
specialitate să corespundă maï bine chemărei sale. 

Cu acéstă ocasie intregul material de Geniu suferă o 
complectă schimbare, atât in modul lor de aşedare in tră- 
sură, cât şi in greutate. 

In acest an s'a terminat construcția taberei de vară în 
poligonul Regimentului compusă din 8 barace de scânduri 
şi un lavabou acoperit cu table de fer. 

Lemnăria necesară sa luat de la forturi cu ocazia dă- 
râmărei magasiilor de var. 

Lucrarea a fost condusă de Locot. Zotu V. şi executată. 
de către meseriaşii corpului. 

In primă-vara acestui an Compania 10 C. F. incepe sub 
conducerea Locot. I. Theodorescu un cheu de zidărie desco- 
perit şi lung de 30 m. in curtea Manutanţei. lângă linia ferată. 

La 19 August se incepe tot de comp. LO C. F. construcţia. 
liniei de garaj la Pirotechnia Armatei precum şi un cheu de 
zid lung de 10m. 

Lucrarea a fost condusă de către căpitan I. Teodorescu, 
ajutat de oficerul săi din companie Locot. I. Ghinescu. 

In diua de 17 Sept. a. c. Regim. a luat parte cu două 
batali6ne la revista militară de pe platoul Cotroceni, ordonată 
cu ocasla visitei, ce M. S. Regele Carol I. 

M. S. Impăratul mergând pe câmpul de revista trece 
prin curtea Casărmei Regimentului ; acesta fiind unica Ca- 
sarmă ce Inaltul Ospe a visitat. 

In diua de 18 Oct. a. c. M. S. Regele Carol I, primeşte 
visita M. S. Regele Alexandru al Serbiei, iar in diua de 19 
ambii Augusti visiteză Regimentul | Geniu, bine-voind după 
terminarea visitel a se fotoragfia, in grup cu Oficerii Corpului. 

In tâmna acestui an se incepe de către căpitau I. Teo- 
dorescu cu compania 10 C. F. construcţia liniei ferate co- 
troceni-bateria 17—18. 

Cu construcţia acstei linii se complecteză reţeaua G. E. 
a cătăţei Bucuresci, legându-se linia forturilor cu stabilinen- 
tele militare din Capitală. 

Tot în tâmna acestui an luna Oct. se incepe de către 
compania 5-a. T sub comanda căp. C. Demetriade instalarea 
biurourilor telefonice permanente, care legă intre ele ur- 
mătârele autorităţi militare : Ministerul de Resboiii, Corpul 


www.dacoromanica.ro 


347 


II Armată, Arsenalul, Pirotechnia, Regim. 1 Geniu, Depositu? 
Central de Muniţiuni. 

La 31 Martie 1897 in urma telegramei No. 1948 a mi- 
nisterului de răsboiŭ, trebuind a se trimite in ajutorul ora- 
şului Olteniţa ameninţat de inundaţii un detaşament de 110 
oameni săpători minari, sa luat din companiile 2-a, 4-a şi 7-a 
cari sai imbarcat la Halta Cotroceni la ora 3.21, sub comanda 
căpitanului Condurache C-tin cu oficerii locot. C. Ionescu şi 
sub-locot. Gh. Dragu. 

Cu ajutorul trenului pănă la Giurgiu şi d'aci cu vaporut 
«Independența» detaşamentul e transportat la Olteniţa. 

Prima lucrare imperi6să, era de a impedeca revărsarea. 
râului Argeş asupra Olteniţel cea ce se făcu prin executarea 
unui dig în acestă parte. 

In acest an s'a luat disposiţia de a se înlocui pardoselele 
existente prin mosaic. 

Sa aplicat in infirmeria şi farmacia corpului acest sistenr 
dând resultate bune. 

Tot in acest an sa canalisat prin cărămida şi beton ca- 
nalul de scurgere, ce trece prin curtea regimentului, inlătu= 
rând odată pentru tot-d'auna miasmele ce se formatii mai "nainte 

La l lanuarie 1898 situaţiunea reg. e următârea. 

Comandantul reg. colonel I, Culcer. 

Adjutor şef de corp lt.-colonel I. Gh. Istrate. 

Staţiunea de porubei se măreşte incă cu două cotețe şi 
o secţie de imperechiare şi infirmerie executate din materia- 
lul vechii r&mas de la desfacerea tribunelor, ce a servit la 
revista M. S. Impăratul Austro-Ungariel. 

Lucrarea a fost condusă de către locot. C. Ionescu şefut 
porumbăriilor militare. 

Lucrările de la Giurgiu (1900) 

Temperatura ridicându-se, ghiața ce se întindea pe du- 
năre de la un mal la altul, sa rupt şi sloil punându-se in 
mişcare se grămădiră in jos de Giurgiu intre malul Roşu şi 
insula Mocanu. impedecând ast-fel scurgerea apei şi amenin- 
țend oraşul din ordinul ministerului de răsboiă s'a trimes un 
detaşament de Gmeni pentru apărarea oraşului. Asemenea 
sai mai trimes la: Cernavoda, Hârşova, pe Ialomiţa la Măr- 
culesci, la Slobozia ?). 


1) Extras după istoricul manuscris al regimentului 1 de Genii. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XVIII 


Atelierul Central de Confecţiuni 





Tainele milităresci, se confecționai mai inainte pe la şta- 
„burile regimentelor, de şi unii ne asigură că ele erai coman- 
date in streinătate. Din punctul de vedere al modei, ele erai 
croite după moda hainelor militare rusesci. atât in croială cât 
şi in stofă, de 6re-ce Românii aŭ fost mult timp ìn contact cu 
Ruşii. Acesta o putem spune cu siguranță atât pentru Mol- 
dova !) cât şi pentru Muntenia ?) până la r&sboiul crimeic. Atât 
cât influenţa rusâscă a fost puternică la noi în ţară, a predomi- 
nat moda rusescă. După r&sboiul Crimeei insă, incepându-se 
preponderența Franceză, moda de acum nu se va mai impru- 
muta de la Ruşi, ci de la Francesi. Hainele milităresci atât ale 
gradelor inferidre cât şi ale celor superidre eraii croite 
după moda francesă 3. După ce armata sa imulţit, hai= 
nele se confecţionau la ștabul regimentului in Bucuresci 
şi anume la casarma Cuza; iar de la finele anului 1862 
atelierul de confecţie a fost mutat in localul din curtea 
bisericei Mihai-Vodă +) impreună cu atelierul de cismărie şi 
unde a stat până la infiinţarea localului propriii de la Co- 
troceni. 

Moda francesă a continuat incă până după 1867, când sa 


1) Vegi fotografia Colonelului Boldur Lăţescu. 

2) Locot.-Colonel Papazoglu, Ist. fondărei oraşnlul Bucuresci, pagina cf. Ca 
gendarul Illustrat Steinberg ediția pe 1900. 

3) Memoriul Regelui Carol I., vol. I, pag. 91. 

4) Revista Artileriei, anul VII August 4893, pag 359. 


www.dacoromanica.ro 


349 


stabilit uniforma atât după regulele hainelor prusiene, cât şi 

cele francese, până când in cele din urmă, uniforma armat e- 
române a dobândit un caracter propriu naţional. Casele de la 

Mihai-Vodă eraii prea neincăpătâre pentru atelierul de con- 

fecţie de croitorie şi cismărie militară, de 6re-ce acolo se mai 

afla un spital militar şi şcâla de mică chirurgie — embrionul 

facultăței de medicină de adi !) — şi Archivele statului. 





Colonelul Boldur Lățescu 


Dat ca model de îmbrăcăminte militară în Moldova 
sub regulamentul organic. 


Actualul Atelier de Confecţiuni 


Sub ministerul I. C. Brătianu sa înfiinţat atelierul de- 
confecţie propriii dis de croitorie şi cismărie, pe platoul Co- 
trocenilor vis-ă-vis de Pirotechnia Armatei. 

Atelierele centrale de confecţie sa inființat la 27 Iulie 


1) Veţi Facultatea de Medicină. 


www.dacoromanica.ro 


350 


1881 1) cu următorul personal: un căpitan saŭ administrator 
de cl. I, un elev de administraţie de cl. II, 100 6meni de 
trupă, constituind o companie de administraţie, un maistru 
croitor şi un contra:maistru, aceştia din urmă insă civili. 

Atelierele aveaii menirea de u fabrica efectele de imbră- 
«căminte ale trupelor teritoriale şi ale altor corpuri, care nu 
posedau incă ateliere. 

Deosebit de efectivu companiei, s'aii detaşat de la diferite 
corpuri de trupă 6meni in număr de 142, ca lucrători, dar 
aceşti 6meni aveai puţine cunoscinți de acâstă meserie. Ome- 
Dil se impărţeaii in echipe: unii pentru lucrat mantale, alţii 
tunici iar alţii pantaloni, etc. La inceput un om a lucrat 2 
mantale în trei dile, două tunici in trei qile și o pereche de 
pantaloni pe qi. Ast-fel că intr'o qi 3 echipe de câte 80 6meni 
confecţionaii: 55 mantale, 55 tunici şi 80 pantaloni ?). 

In 1882 efectivul atelierului sa sporit cu 762 6meni, un 
-contra-maistru şi un mecanic, iar detaşarea celor 142 6meni 
a incetat. 

In acest an şi anume in luna Iunie, atelierul de confec- 
ție cât şi compania sa mutat in localul cel noi de la Cotro- 
ceni, local incăpător pentru 400 de lucrători; apol s'au insta- 
lat 2 motâre cu abur avână fie-care forţă de 20 cai, punând 
in mişcare prin curele de transmisiuni 31 maşini de cusut, 
aşezate pe o masă comună şi pentru a inlesni mişcarea tu- 
tulor aparatelor, s'a inființat și un post de mecanici, care avea 
a face mici reparaţiuni ce ar necesita dilnic atât motârelor 
cât şi maşinelor de cusut, de croit, etc. In acest chip s'a pu- 
tut mări numerul obiectelor confecţionate de 2 ori mai mult 
ca in anul precedent 3), 

Tot in acest an in Octombre sa instituit o comisiune 
sub intendentul Angelescu şi sa stabilit modelele tip de croit 
după 4 mărimi şi ca să inlesnéscă croiala unei mari canti- 
tăți de efecte, la care lucraă 6meni de trupă cu efectivul sus 
arătat, s'aii mai angajat 250 lucrători civili bărbaţi şi femei, şi 
pentru ca să pună personalul in raport cu instelaţiunile me- 


1) 30 ani de Domnie aï Regelni Carol I, vol. II, pag. 23. 
2) Istoricul (Manuscris) al Atelierului de confecţie cf. L'armée Roumaine, en 
1900 pag. 144. 


3) Istoricul atelierului de confecțiuni, cf. L'armee Roumaine p. 245. 


www.dacoromanica.ro 


351 


canice sa maï inființat un ferăstrăiă circular, condus de mo- 
tor care tae şi croesce pe di efecte: 

2000 perechi pantaloni servind . . 7 Gmeni saii 

900 mantale servind. ...... 8 » » 

4000 capele D e E e că 5 » » 

1500 bluze pânză servind .... 8 » or 

1500 perechipantaloni pândă servind »  saŭ 

4000 cămăși servind . . . . . . .12 » » 

4000 perechi ismene servind . .. 8 » 

In 1883 personalul atelierului fu ast-fel fixat : 

Personalul militar: un căpitan saii administrator de cl. 
I, 2 administratori de cl. II şi 2 de cl. III, un elev de admi- 
nistraţie de cl. II, 340 sub-oficeri şi soldaţi. 

Personalul civil: un maistru croitor, doi contra-maiştri, 
un mecanic, 260 lucrători. 

Cu acest personal de ateliere se putea confecţiona in fie 
care di 200 mantale, 200 tunici, 400 pantaloni. 

In anul 1884, personalul militar fu mărit incă cu 62 
Gmeni. In locurile existente sa mai ridicat un noŭ pavilion 
de aceleaşi instalaţiuni ca a celor-lalte, şi cu o zidire pentru 
biurourile direcţiunei. 

Producerea dilnică s'a mal mărit cu 60 mantale, 60 tu- 
nici, 100 pantaloni. In 1885 sa creat o secţiune de cismărie 
pentru confecţionarea încălţămintelor de trupă, fabricate prin 
mijlocul materialelor lurnisate prin tăbăcăria militară din Bu- 
covăţ, saŭ cumpărate din comerţ. Acest atelier era prevă&dut 
cu 10 prese şi alte aparate necesare, mişcate prin vapori. In 
ele lucraă 50 de 6meni şi puteai produce pe qi: 900 perechi 
căputaturi, 600 perechi cisme şi 1000 perechi pingele. 

In acelaş an s'a creat un atelier de reparaţiune de gal- 
vanisare a utensilelor de tablă şi de campament, bidóne mar- 
mite, etc. Ele erai prevădute cu 3 băi pentru diferiţi acid, 
un casan pentru spălat vasele de unsâre şi o baie pentru 
cositor. Ac6stă secţiune satisface necesităţile intregei armate. 

In 1885 sa micşorat cu 73 numărul 6menilor de trupă 
intrebuințaţi in ateliere şi sa mărit cu 80 de lucrători civili 
şi un maiestru galvanisator. Producerea qilnică s'a mai mărit 
cu 50 mantale, 50 tunici şi 100 de pantaloni. 

In 1886 personalul a fost mărit cu un administrator prin- 
cipal in locul celui de cl I, cu un contra-maestru, cu un 


www.dacoromanica.ro 


352 


sub oficer de administraţie şi cu 58 de 6meni detrupă, pen- 
tru ceaunele de cismărie şi de galvanisare. 

Intre anii 1887-893 numărul lucrătorilor civili bărbaţi 
şi femel au variat intre 500—700. In aceste condițiuni, atelie- 
rele ai satisfăcut nu numai necesităţile corpuriler de trupe 
dar incă efectele trebuitre unei complecte mobilisări. In 
1893 colecţiunele necesare erai confecţionate in parte şi per- 
sonalul militare redus la 225 6meni şi a celor civile la 400. 

In acelaş an sa infinţat câte un atelier la corpul I, III şi 
IV de armată. 

Atelierul centrala mai fost dotat cu trei ferastraie, pentru 
croiala tuturor efectelor militare, care trebuiau să fie con- 
fecţionate şi in noile ateliere. Tot aici se croesc tâte efecte- 
e de pândă caie se dau la diferite societăţi din Bucuresci şi 
care le imparte la femeile sărmane spre a fi lucrate.)) 

Cu ocasiunea inființărei a 3 ateliere regionale in 1895 
sa redus personalul atelierului; numărul lucrătorilor mili- 
tari a fost redus cu 102, iar cel al lucrătorilor civili bărbaţi 
şi femei a fost limitat “intre 200—300. In special secţiunea: 
coitoriei militară a fost redusă la 16 6meni, pentru a se da de 
lucru lucrătorilor civili, angajaţi cu bucata şi care costă pe 
stat maï eftin de cât soldaţii croitori, in raport cu cheltuelile 
intreţinerilor lor şi cu lucrul cel produca, iar numărul sol- 
daţilor s'a redus a fi intrebuinţaţi in alte servicii ale armatei. 

In anul 1897 efectivul trupei a fost micşorat cu 22 6meni 
trecuţi in serviciul manutanţei armatei, iar secţia de lucră- 
tori militari sa redus la 8, cari lucrâză albituri de casar- 
mament. 

După cum vedem numărul lucrătorilor civili in acest ate- 
lier de la început până in present, până la crearea atelierelor 
regionale, numărul uvrierilor a variat de la 200 la 700. După 
infiinţarea atelierelor regionale la corpurile 1, 3 şi 4 de ar- 
mată, acest numer s'a redus până la strictul necesar, ast-fel 
că numărul lor acum variază intre 200—400 uvrieri civili. iar 
trupa companiei de administraţie a fost redusă la un sergent- 
major, 16 sergenţi, 20 caporali şi 60 6meni, in total 97. 2) 


1) L'armée Roumaine pag. 246—247. 
2) L'armee Roumaine pag. 247—248. 


www.dacoromanica.ro 


353 


Producţiunea atelierului 


Producţiunea anuală a atelierului, cu personalul de care 
dispune adi, este indicată cum urmeză : 

1) Efecte croite şi confecţionate în ateliere: 22.000 man- 
tale, 22.000 tunici, 46.000 perechi pantaloni, 35.000 capele, 
45.000 bluze de pânză, 900 perechi pantaloni de pânză; 

2) Efecte civile pentru atelierile de afară şi pentru so- 
cietatea «Munca» : 5.000 mantale, 5.000 tunici, 15.000 perechi 
pantaloni, 10.000 bluze de pânză, 150.000 cămăși, 100,000 
ismene; 

3) Efecte de casarmament croite : 30.000 ciarşefuri, 30.000 
feţe de pernă, 15.000 saltele, 15,000 dosuri de pernă, 200.000 
perechi obiele, 15.000 corturi individuale ; 

4) Efecte confecţionate in secţiunea cismăriei : 20.000 
perechi cisme infanterie, 10.000 perchi cisme de artilerie şi 
cavalerie, 15.000 perechi căpute infanterie, 10.000 perechi că- 
pute artilerie și cavalerie, 20.000 perechi opinci, 100.000 pingele. 

Preţul diferitelor obiecte costă : 


Costul cusutului Costul total al obiectului 


O manta. . ... . .. . 9161 70 24 lei 
O tunică de infanterie . . 2 » 65 l4 » 
O tunică de cavalerie. 4 » — 18 » 
Un pantalon de infanterie. 1 » 30 9 » 
Un pantalon de cavalerie. 1 » 30 9 » 
O capelă. ........- 0 » 50 2 » 
O bluză de pânză. . . 1 » 20 5» 
Un pantalon de pânză . . 0 » 90 3 » 60 


5) Secţiunea de galvanisat satisface necesităţile intregei 
armate, reparând şi galvanisând vasele de campament. 

Sa instalat în ateliere lumina electrică, produsă printr'o 
maşină dinamo-electrică (150 ampères saii 110 volts), avend 
tâte aparatele necesare, precum şi o baterie de acumulatori 
cu accesoriile complecte. având 6 lămpi mari cu arc Volta 
şi 297 lămpl mici în diferite dependinţe mici ale atelierului 
şi companiei 2 de administraţie. 

Cu organisaţiunea actuală sar putea intrun cas eventual 


până la 800 de lucrători şi în modul acesta se pote satisface 
23 


G. M. Ionescu. — Istoria (otroceniior. 


www.dacoromanica.ro 


354 


tâte necesităţile armatei, ori cât de mari ar fi ele puten- 
du-se lucra efecte de un număr îndoit ca cel arătat mai sus. 1) 

Tóte produsele atelierelor de confecţiune sunt supuse 
unei comisiuni de recepţiune, numită de minister şi care se 
intrunesce de câte ori este nevoe pentru a constata dacă con- 
fectiunea efectelor sunt conform  descripţiunilor de uni- 
forme şi modelelor tip, aprobate de minister. ?) 

După ce am făcut istoricul acestui mare stabiliment mi- 
litar în câte-va trăsături generale, să spunem câte-va cuvinte 
şi despre personalul diriguitor : 


Directorii atelierului central de confectie 


Cel d'intâiii director al atelierului,—după strămutarea lui 
de la Mihaiii-Vodă in noul sěŭ local dupe platoul ce la Co- 
troceni,—a fost căpitanul Celereauu. 

După ce atelierul de confecţii de la Iaşi sa strămutat la 
Bucuresci in casarma Cuza-Vodă, a fost sub comanda maio- 
rului Angelescu; ia 1882 atelierul se strămută in noul săi 
local de pe platoul Cotrocenilor şi care nu dispunea de cât 
de 20 maşini de cusut «Singer» şi de 40 fiare de călcat. 

Strămutat fiind in noul seu local, necesităţile armatei 
crescând din ce în ce, sa dispus clădirea unui local propriii, 
impreună cu instalaţiunile trebuinci6se dupe modelele stabi- 
limentelor similare din străinătate, căpitanul C. Celereanu, 
printr'o muncă neobosită şi graţie profundei increderi de 
care se bucura pe lângă patriotul şi mult regretatul prim- 
ministru I. C. Brătianu, pe atunci ministrul de resbel, %-a dat 
mână liberă de a lucra tot ceva găsi de trebuinţa şi in inte- 
resul stahilimentului de sub a lui dirəctiune. Căpitanul lu- 
creză fără preget, aşa, că după ce complectâză intrega insta- 
laţiune cerută de necesităţile timpului, găsesce mai terdiii, 
că „noul local nu corespunde nevoilor urgente; pentru aceste 
motive cere permisiunea să-i-se aprobe a clădi depenâinţele 
unde se află adi direcţiunea şi compania, căci până aci sol- 
daţii stai sub corturi. Ca bun gospodar căpitanul Celereanu 
pune să se asaneze terenul care era plin de gropi şi bălți 


4) L'armée Roumaine pag. 248—249. 
2) L'armée Roumaine pag. 249. 


www.dacoromanica.ro 


335 


planteză grădina stabilimentului cu diferite speci! de arbori. 

Toţi maiştrii erai streini. Directorul stabilimentului gă- 
sesce că e mai nemerit a înlocui pe maiştri streini cu maiş- 
trii români şi de preferinţă cu absolvenţii şcólelor de meserii. 
Cel d'intâii maistru român a fost Clement Popescu, absolvent 





Dr. C. Kiriagi, donator la Asil 
(Vedi biografia la pag. 283) 


al şcâlei de meseril din Iaşi, căruia i-s'a încredinţat partea 
technică, în auul 1882 In anul 188+ face oa doua achisiţiune 
fericită în persóna maistrului D. Zamfirescu din Iaşi. Tot în 
acest an maistrul Zamfirescu este detaşat de la atelierul de 
la Cotroceni la atelierul de haine ofiţeresci, pe atunci o sec- 
tiune a atelierului de confectie in locul maistrului vienez 


www.dacoromanica.ro 


356 


Semerad Franz, angajat cu contract de ministerul de r&s- 
boiii, pentru conducerea technică a atelierului de confec- 
ţiuni ofițeresc, care, necorespundând postului încredințat 
a fost în cele din urmă concediat, iar atelierul a rămas sub 
conducerea maiștrilor Zamfirescu şi Schuwavschi până la 
1889, când maistrul Zamfirescu este iarăşi chemet la pos- 
tul s&ă. 

Al doilea director, după avansarea de adjunct cl. I a d-lui 
Celereanu, a fost Maiorul de administraţie T. Moiescu in 1889 
care conduce atelierul până în anul 1893, iar in locul d-sale 
vine ca al III director d. Maior Leonida, un excelent gospo- 
dar, care a continuat lucrul inceput de predecesorii săi. D-sa 
complectâză plantarea locului dintre direcţiune şi atelier, 
pune să facă împrejmuirea localului, care până atunci sta 
în câmp deschis, atelierul fiind păzit numai de santinele. 

Din causa lipsei de mijlâce nu se putea face imprej- 
muirea,; dar realisând câte-va modeste economii şi cu ajuto- 
rul soldaţilor pe care ii întrebuința afară de orele de servi- 
ciù, reuşeşte să facă împrejmuirea. 

Până la venirea d-sale ca director, existau mai multe 
albii pentru spălat pânză inainte dea fi dată la croit, metod 
primitiv de sigur. D. maior Leondia desfiinţeză acele albii şi 
pune să se clădescă un reservoriii basin, aşa că astă-di, pe 
lângă că întrunesce condiţiunile utilului, satisface cerinţele 
esteticei. D-sa conduce atelierul până la 1896 când este 
transferat in administraţia centrală la ministerul de r&sboiii, 
fiind mult regretat de personalul atelierului, căci el a fost un 
adevărat părinte pentru personalul administrativ şi de ser- 
viciă. 

Al IV-lea director este d. maior Ciovică. 

Al V-lea director, d. maior Ghimpeţeanu. 

Al VI-lea director a fost d-nul maior de intendenţă Pan- 
dele Poenaru. Astă-di atelierul se află sub conducerea d-lui 
Căpitan Constantinescu. 

ln anul 1900, din causa crizei, a trebuit să se facă re- 
duceri în budgetul atelierului de confecţii, reducendu-se pos- 
turile maï multor maeştri. Tot în anul acesta s'a înfiinţat pe 
lângă acest atelier o şcâlă de croitorie care a fost pusă sub, 
direcţunea maestrului D. Zamfirescu. 


www.dacoromanica.ro 


357 


Efemeride 


In 1885 Noembre 19, M. S. Regele şi cu Prinţul Ferdi- 
nang visitâză atelierul de confecţiunli. 

In 1892 Maii 6, Regele însoţit de prinţul şi Princesa 
ereditară de Saxa-Meiningen visit&ză atelierul de confecţii. 


Depositul de echipament 
a) Clădirile 


Se află situat pe platoul Cotrocenilor, spre apus de ate- 
lierul central de confecţii şi in faţa pirotechniel armatei, de 
care este despărțit prin şos6ua Cotrocenilor ce merge spre 
Bolintin. 

Până în anul 1884, depositul garnis6nei Bucuresci se 
afla în délul Spirei, unde se află astă-di casarma Vinătorilor 
şi depositul de recrutare al regimentului 6 de Infanterie «Mi- 
haiii Vitezul». 

Desvoltarea luată de armata română în ultimele trei de- 
cenii, a necesitat înfiinţarea atâtor stabilimente şi deposite mi- 
litare pentru satisfacerea, pe cât posibil, a necesităţilor în- 
tregei armate române. 

Depositul de echipament este o consecinţă naturală a 
infiinţărei atelierului central de confecţii, după cum depositu] 
de muniţiuni este al iăfiinţărei pirotechniei armatei. 

In anul 1884 se clădesce depositul No. 1, clădire de zid 
«colosală, care a costat 115,009 lei, apoi depositul No. 2, idem. 

In anul 1886 se construesce pavilionul de Administraţie 
cu 164,000 lei. Acestor clădiri mai urmeză altele conform 
cu necesităţile momentului, ca: magazie pentru efectele scóse 
afară din servicii, casarma depositului şi bucătăria, grajd, 
remisă şi sală de mâncare, !) etc., etc. Menirea acestui depo- 
sit este să concentreze efecte de echipament, ca imbrăcă- 
minte, încălțăminte, de unde se aprovision6ză întrega armată. 

Curtea depositului este de 2 hectare şi 8388 m. p. 


1) Corpul II de armată, serviciul de Geniu, stările de Fixaţie. 


www.dacoromanica.ro 


358 


b) Administraţiunea 


Depositul, din punctul de vedere administrativ, depinde 
de corpul II de armată şi este pus sub direcţiunea unui ad- 
ministrator Adjunct cl. I (maior). 

Cel d'inteii director a fost d. maior Maescu Ioan (adi 
Colonel pensionar), oare a stat până în anul 1884; după din- 
sul vine căpitanul Neimann Herkt, avansat maior în 1885 ş 
stă până ìn 1892, apoi urmeză d-nii maiori: Iustin Vargă 
1893, Ionescu Gheorghe 1895, Bidescu Alex. 1896, Trandafi- 
rescu Vasile 1898, când este strămutat la spitalul militar cen- 
tral, iar în locu-i vine maiorul Luchide Emanuel, care este 
şi până astă-di. 

Pe lângă depositul de echipament este ataşat şi deposi- 
tul de imprimate. 


www.dacoromanica.ro 


CAP XIX. 
Depositul de muniţiuni 


Ministerul de R&sboiii, luâud in consideraţie greutăţile 
ceintimpină pirotechnia armatei cu primirea şi distribuirea 
muniţiunilor de r&sboiii pe la corpuri şi cele 7 deposite re- 
gionale de arme din ţară, precum şi la depositele regiei mo- 
nopolului statului, cu fabricarea lor şi cu supraveghiarea de- 
positelor sale, care se aflau afară de împrejmuirea fabricei. 

Pentru a se inlătura numerosele inconveniente ce pre- 
senta acestă stare de lucruri, a hotărit separarea depositului 
de pirotechnie, reminend acesta din urmă numai ca fabrica- 
tiune; iar depositul urmând a face independent de pirotich- 
nie tote cele-lalte operaţiuni, după ordinele directe ale Mi- 
nisterului de r&sboii. 

In acest scop prin inaltul decret No. 19269, din 3l Martie 
1893, s'a prevă&dut separarea depositului de pirotechnie for- 
mând o direcţie a-parte, sub denumirea de: «Depositul central 
de M-ții de r&sboiii», avânnd un personal propriii, care se 
supravegheze de aproape buna conservare a munițiilor. 

Personalul depositului a fost fixat prin budgetul anuluj 
1893—1894, precum urmeză: 

Oficeri 

Uu căpitan, un guard artil. cls. I-a, un guard art. cl. 
l-a şi un guard artil. cl. III, 2 elevi guardi cl. I-a, 2 elev. 
guarqi cl. Il-a. 

Trupa 

l sergent-major, 3 sergenţi, 10 brigadieri şi 56 soldaţi. 

Personalul oficeresc a fost luat de la pirotochnie şi prin 
inaltul decret No. 1190, din 25 Martie 1893, cele două depo- 


www.dacoromanica.ro 


360 


site aŭ fost împărţite în 3 : I) Depositul de muniţiuni de in- 
fanterie, II) Depositul de muniţiuni de artilerie şi al III) de- 
positul de pulbere. Aceste 3 deposite sub direcţia câpitanu- 
lui Nanu George, in calitate de şef al depositului central de 
muniţiuni de r&sboii ; ast-fel s'a constitutt pe diua de 1 Aprilie 
1893. Direcţia depositului central de m-ţii de r&sboii, tâte 
scriptele fură luate de la direcţia pirotechniei, precum și ac- 
cesoriile de stabilire ce aparţine depositului. Omenii de trupă 
fură luaţi pe diua de 1 Maii, de la arsenalul de construcţii 
şi pirotechnia armatei din câte şi trei contingentele aflate 
sub drapel la I-iii Aprilie, hotărindu-se ca compania lucrăto- 
rilor arsenalului armatei să dea: trei sergenţi, nouă briga- 
dieri, şi 29 soldaţi ; iar compania pirotechniei să dea : un ser- 
gent-major, un brigadier şi 27 soldaţi. 

La 3 Maiŭ, prin decisia ministerială No. 44, sa hotărit 
cum să se administreze şi să se comande compania de către 
însu-şi seful dep. central de m-ţii. La 23 Iunie ministerul a 
aprobat suma de 26,000 lei pentru imprejmuirza depositului. 
Acestă lucrare a inceput in luna August, construcţia uluce- 
lor s'a făcut de pirotechnia armatei după modelul geniului şi 
mulţămită numai stăruinţei neobosite a d-lui Lt-colonet V. 
P. Năsturel, «are pe lângă că a stăruit la minister pe lângă 
-aprobarea acestei imprejmuiri, a condus chiar personal acestă 
lucrare, îngrijind a nu se întrebuința material, de cât de cea 
mai bună calitate, a mai rămas neimprejmuită numai partea 
despre nord-est. 

La 9 Septembre, Ministerul de resboii cu ord. No. 2777 
a comunicat corpului 2 de armată No. 13,827, adresa D. C. 
Mr., aprobă 5004 lei pentru repararea. magaziilor depositului ; 
această lucrare s'a făcut sub conducerea căpi'. Nanu George. 
ILa 22 Septembre minist. cu ord. No: 2852, aprobă 13,500 lei 
pentru a se face o magazie pentru pulbere. La 15 Oetombre 
ministerul de r&sboiii cu ord. No. 4590, aprobă suma de 
3362,08 lei pentru cumpărare de grindi de tufan şi şipci de 
brad necesare la aranjarea lădilor cu muniţiuni. In luna 
Martie 1894, sa expropriat de ministerul de r&sboiii tot te- 
renul dintre şos6ua Bolintinu şi platoul de instrucţie cu in- 
cepere de la dep. de echipament pâuă la depos. de furagii, 
pentru motivul că acest teren aparţinea unor locuitori, cari, 


www.dacoromanica.ro 


361 





prin contactul lor cu trupele aduceaii pagube serviciului, ce 
se găsea înconjurat de tóte părţile. 

Din clădirile aflate pe acest teren sai menţinut numai 
două, fiind construite în condițiuni mai bune, adică : clădirea 
No. 1, expropriată de la Gheorghe Grigore, era un loc de 
cârciumă, compus din 12 camere cu 2 coridâre şi pimniţă: 
având 4 magazii mici de scinduri; iar clădirea No. 3, expro- 





Vasile Andonescu, donator la Asil 


priată de la Niculae Niţă, el avea de asemenea un local de 
cârciumă, compus din 6 camere cu pivniţă, iar cele-Palte clă- 
diri fiind vechi şi construite din nuele s'aii vindut la licitaţie. 

Cum încă acestă expropriere sa făcut mai in acelaş 
timp cu înfiinţarea D. C. M, care nu avea local pentru a in- 
stala compania şi direcţia depositului, s'a hotărit de corpul 2 


www.dacoromanica.ro 


362 


de armată, cu ord. No. 3323, din 30 Aprilie 1894, să se ocupe 
de către deposit şi companie clădirile expropriate 

La 15 Martie 1894 in urma aprobărei corp. 2 de armată cu 
ordinul No. 27754 şi 92421 s'a inceput construcţia a 2 magazii 
cu pereţi dubli, având golul dintre pereţi umplut cu pământ. 
Acestă magazie a fost destinată pentru păstrarea dinamitel. 

La 20 Septem. 94 Minist. cu ord No. 962, a aprobat cons- 
trucția unei magazii de zid specială pentru păstrarea focu- 
rilor şi stupilelor. La 15 Octombrie s'a asistat 4 linii de ga- 
raj sistem decauvil şi sa prelungit linia de la magasia No. 3 
până la magasia pentru dinamită. 

In luna August #5 sa făcut un conduct de oficiare in- 
cepend dela castelul de apă din Pyroticnie şi mergein linie 
dreptă la 5 m. de faţa magasiilor cu muniții de artilerie până 
la magasia No. 12., unde formeză un unghi drept in stânga 
şi cantina şi linia dreptă până în fața magasiilor din stânga; 
aci forméză 2 unghiuil drepte şi cantina in drepta şi 'n stânga 
prin fața celor 2 magasil la distanţă de 5 m. Pe conductuj 
de apă din faţa celor 12 magasil, sa instalat o cismea şi 3 
guii de apă; iar pe conductul din fața celor 9 magasii o cis- 
mea şi 2 guri de apă. 

In luna Octombrie 95 sa instalat in jurul luturor ma- 
gasiilor ce constitue «depositul 49 paratonere pe stâlpi de lemn 
de tufan, ale căror vârfuri sunt legate de conductul de apă. 

In luna Octombrie 95 s'a terminat construcţia unui 
grajd de zid pentru cal, a unei remise de scânduri pentru 
2 trăsuri şi a douě magasii de scânduri, pentru serviciul de 
geniu al corpului 2 de armată. 

La 16 Septembrie se incepe instalarea linii de decauvil 
in liniile magasiilor dep. de artilerie. 

La 18 Octombre incepe a se planta 566 pomi pe sos6ua 
principală şi pe lângă uluci. La 14 Ianuarie s'a primit de ser- 
viciul de geniu al corp 2 de armată 2 hidante pentru gurile 
de apă. La 22 Ianuarie sa primit de la Arsenalul armatei 
u neltele necesare pentru infinţarea unui atelier de fieră- 
rie. La | Martie 96, s'a comunicat de corpu 2 de armată cu 
No. 98596 că Minist. cu No. 7195 din Decembrie 1896, a a- 
probat mutarea ulucilor, operaţie prin care se rupe din tru- 
pul dep. in profitul Pyroticniei, o suprafată de 6292 m. p.. 


www.dacoromanica.ro 


63 


La 4 Aprilie 96, s'a primit de la arsenalul armatei 2 du- 
lapuri supra puse şi 6 rafturi pentru păstrarea modelelor. 

In anul 1496 s'a construit o barcă de scânduri căptu- 
șită și acoperită cu tablă de zinc, pentru a avea trupa un lo- 
cal unde să pâtă lua masa. In cursullunei Octombrie, s'a in-- 
ceput construirea unei magasii de scânduri, care sa termi- 
nat în Primă-vara anului 1897. La 98 Februarie 1894 Minis- 
terul a aprobat cumpărarea a două ceasornice de control. 

La 19 Februarie 98, Ministerul aprobă că odată cu lu- 
minarea interiorului atelierului Pyroticniel, să se lumineze şi 
exteriorul dep. 14 lămpi cu arc. La 1897 Septembrie, incepe 
construirea conductului de apă până ìn faţa dep. de pulbere 
instalându-se o cişmea. In luna Iulie 1899 sa inceput constru- 
irea unui grajd făcut din scânduri si invelit cu tablă de zing. 
Tot pe diua de 1 Aprilie 4900 sa sporit efectivul companiei 
acestui dep. cu 2 brigadieri şi 42 soldaţi. La 11 Iunie 1900: 
din causa une! furtuni violente insoţită de plóe şi trăsnet sa 
aprins invelitorea după tâte firele de alamă, care légă cele 4. 
sârme mari conducătâre de electricitate cu camera de distri- 
buţie. 


Ruinile de la depositul de muniţiuni 


Lângă depositul de pulbere infinţat de generalul Flore- 
scu la 1862 şi pe marginea d6lului ce predomină basinul Dâm- 
boviţei şi intre mahalaua Cărămidarilor de sus, se află rui- 
nele unor case sait mai propriă vorbind a unor magasit ; după 
intinderea grosimea şi vechimea acestor ziduri se pare că ve- 
chimea lor nu se urcă de cât cel mult pe la inceputul seco- 
lului trecut.. 

Egumenul monăstirei Cotrocenilor cum şi egumenii altor- 
monăstiri cari avea mori pe Dâmboviţa, aŭ fost insărcinaţi în 
anul 1814 de către vornicia obştirelor, a face câte o móră de 
vânt ca ìn timpul iernei când Dâmboviţa era ingheţată, Bu- 
curescenii trebuiau să'şi macine grâul pentru făina necesară 
la aceste mori de vânt. 

Nicăeri nu putea fi loc mai potrivit pentru o mâră de 
vânt, de cât acolo unde se află acele ruini. 

Cred deci, că ruinile ìn cestiune sunt ale magasiei mo- 
rei de vânt, făcută de egumenul cotrocân Visarion ori Dio- 
nisie Plumbuiţena. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XX 
Depositul de furaj şi lemne 


Este ste situat pe soséua Cotrocenilor ce duce spre Bo- 
lintin, în aproprierea satului Militari. Curtea acestui deposit 
este acoperită de 19 clădiri spaţi6se pe o suprafață de 11 hec- 
tare 8687 m. p. clădirile sunt: 1 pavilion de ad-ţie unul dea- 
restanţi, un corp de gardă, o magasie şi sală de mâncare, o 
remisă şi grajd, 5 magasii de orz patru hanbare pentru furaj 
şi alte clădiri mai mici carl costă lei 284.412 şi 40 bani.!) 

Inainte de infințarea depositului actual de furaj corpu- 
rile din garnis6na Bucuresci, işi aprovisiona singure furajele 
după instrucţiile ministeriale de atunci, iar lemnele se predaii 
corpurilor de către furnisori, care aveau contracte incheate 
cu ministerul de Rěsboiŭ. 

Depositul de fnraje şi lemne, de la Cotroceni işi are 
fiinţa de la anul 1891, 

Menirea depositului este, să aprovisioneze pentru toate 
corpurile şi serviciile din garnis6na Bucuresci, furajele: fân, 
pae, ov&s, orz şi lemnele. 


Istoricul casărmei Călăraşilor 


Casarma Călăraşilor este situată intre casarma Escadro- 
nului II tren şi casarma Geniului. 

Construcţia casărmei s'a inceput în anul 1896 şi sa ter- 
minat in tómna anului 1897; construcţia ei a costat pe stat 
suma de 408.375 lei şi a fost făcută în antreprisă de antre- 


1) Corpul Il de armată archiva serviciului de Geniu, stările de fixaţie. 


www.dacoromanica.ro 


365 


prenorii Mitache şi Băldănână, lucrare condusă de serviciul 
de geniu al corp. Il sub direcţ. Căpitanului Cratero. 

Casarma este compusă dintr'un singur pavilion cu par~ 
ter şi un etaj, despărţit in trei părţi: partea din mijloc ocu- 
pată de serv. administrativ al corpului, iar aripele dastinate 
pentru cele 2 escadrâne permanente. Mai conţine un parter- 
compus din: bucătărie, sala de mâncare şi cantină. Un ma- 
nəgiu de zid, 4 grajduri de zid o infirmerie de cai şi potco- 
vărie cu armurărie şi remisa de trăsuri. 

Tot in anul 1897, pentru adăpostirea cailor călăraşilor- 
celor 2 escadrâne cu schimbul, regimentul a construit cu chel- 
tuiala sa 3 şoprâne de lemn acoperite cu tablă de zing. 

In anul 1898, sa construit pavilionul magasiilor de e- 
fecte şi armătura al cărel cost se ridică la 27485 lel de că- 
tre antrepr. Luigi Farabosco. 

Aŭ fost atunci: Ministru de resboiii general de divisie 
Berendei, comandantul corpului II de armată general de di~ 
visie Arion, comandantul reg. 3 călăraşi locot.-col. Zlătianu. 


Regimentul III călăraşi 


Origina călăraşilor datâză cam pe la anul 1620. EI erai 
ca la 8 mii în tótă ţara afară de Moldova şi se conducea de 
către Spătarul ţărei. Serviciul lor era numai adtiv. Numirea 
lor şo luai după judeţe şi le dicea Dorobanţi-de-judeţe. 

Recrutarea lor se făcea dintre cei mai de frunte din sat 
şi se prindeau (cu forţa) cu funia. Termenul de serviciii era. 
de 8 ani şi era pusă sub administraţia ministerului deinter- 
ne comand. lor in fie-care judeţ se numea tot de dorobanţi. 

Ast-fel aŭ mers lucrurile până la Principele Barbu Stir- 
bey care cu ofisul No. 863 din 30 Iunie 1850, înfiinţeză pen- 
tru serv. activ escadronul al II din inspectoria 1 de dorobanti. 

Escadrânele erai comandate de căpitanii de urmată a- 
vend 2 inspectori coloneli: unul cu reşedinţa in Bucureşti şi 
altul în Craiova şi tot atunci aŭ trecut sub ad-ţia ministeru- 
lui de rěsboiŭù. 

Până la 1869 arma lor era: sabia şi pușca, in spațiul de- 
timp la ac. dată li sa dat carabina cu ac. La 1871 li sa redat 
tradiționalul ordin de călăraşi in locul cum că dorobanţii la. 


www.dacoromanica.ro 


366 


1872 sa şi regimentat escadr. din t6tă ţara de către acest 
regiment compus din escadr. I Teleorman, II Vlaşca, III Ia- 
lomita şi al IV Ilfov şi ajluat numirea de reg. 3 călăraşi. 


In timpul r&sboiului (1877—78) 


Escadronul intâiii sub comanda Lt. colonel Polizu la Is- 
laz iar II, III şi IV staţionaă la Bechet, Caracal şi Corabia 
acestea sub comanda şefilor de detaşament de acolo. 

Tus-patru escadrânele eraii puse pentru apărarea malu- 
lui Dunărei spre a feri ţera de invadiunile armatei turcesci 
care din timpul de la 4 Maii ora 1 !/, până la 24 Iunie, Tur- 
cil aŭ atacat necontenit detașamentele n6stre. In acest timp 
sa distins d. Căpitan Zosima (adi Colonel) cantonat la Cora- 
bia cu Escadr. IV de Ialomiţa. In diva de 12 Maiii pe la ora 3 
p. m. sa imbarcat cu 4 luntri mari impreună cu 25 călăraşi 
aleşi de bună voia lor şi cu sub-locotenentii Constantin şi Le- 
pădătescu, spre a ataca pichetul turcesc situat ìn faţa Cora- 
biei. Acesta a fost cel intâiu oficer român care a luat ofen- 
siva şi a trecut pe teritoriul turcesc. Recunâscerea a fost ob- 
servată de guarda pichetului turcesc numai după cə Căpita- 
nul Zosima împreună cu aj săi, aù debarcat pe malul piche- 
“tului, când turcii fiind surprinşi deschid un foc fârte vii a- 
supra lor. Atunci se retrag. Pentru acâstă faptă eroică căpi- 
tanul Zosima impreuuă cu sublocotenenţii sus citați şi ser- 
gentul miliţian Roşianu, aŭ fost decoraţi cu medalia « Virtu- 
tea militară». 

Morți pentru patrie a fost sergentul major Florea Ble- 
jan din compania IV a regim. 3, tăiat de un obus turcesc în 
diua de 4 Maiŭ. I sa făcut o inmormântare strălucită M. S. 
Dâmna Elisabeta a depus pe cosciugul eroului o frumâsă co- 
r6nă cu inscripţiunea «Sergentului major Florea Blejan mort 
pentru patrie». 

La 24 Iunie, escadronul Ide la Islaz primesce ordinul 
de a trece la Turn pelinia avantposturilor de la gura Oltu- 
lui până la Di6ra ; iar linia de la gure Oltului până la Gar- 
cov a fost ţinute de escadronul 4 care venea la Islas de la 
Corabia. 

De la 24 funie până la 10 Iulie, escadrânele eraii 
impărțţite : 


www.dacoromanica.ro 


367 


Escadronul I la T.-Măgurele, IV la Islaz, II la Corabia, 
şi III la Bechet. De la 18 Iunie până la 3 Iulie păzesc malu- 
rile Dunărei. La 3 spre 4 Iulie daŭ ajutor trupelor Divisiei 
Crudner şi iaŭ cetatea Nicopol la care aŭ contribuit forte 
mult. La 10 Iulie escadrânele primesc ordin să fie tote in- 
trunite la gura Oltului, de unde la 18 Iulie intregul regiment 
a inceput a trece Dunărea pe plutâne; caii şi 6menii aŭ fost 
transportaţi pe portiere trase de vapore mici rusesci. Tre- 
cerea Dunărei a fost dirigeată de colonelul rus Novosinski 
oficer de marină 

La 19 Iulie loc.-colonel Polizu, cu intreg regimentul pri- 
mesce ordin de la generalul Halipiu — comandantu! fortăreței 
la o depărtare de 20 kil. Divisia Crudner fiind viguros ata- 
cată de Osman Paşa şi gata de a o arunca in Dunăre. Marele 
Duce Nicolae, face cunoscuta telegramă către Alteța sa sere- 
nissimă Principele Carol I, care in fruntea armatei sale trece 
la timp Dunărea și scapă din pericol armata rusescă. În urmă 
M. S. Domnitorul, ia positiune in jurul Plevnei, ca comandant 
suprem al armatei de Vest. 

La Plevna, armatele rusesci şi cele românesci găsesc in 
Osman Paşa, un rival demn de dinsele. Turcii de după me- 
tereze trăgeai in armatele aliate «in carne vie». Mica nostră 
armată işi croesce repede retranșamentul in faţa redutelor 
Griviţa No. 1 şi 2 Aceste retranşamente aŭ fost admirate de 
ataşaţii militari streini ; la inceput rideaă Ruşii, de aceste 
găuri, dar în cele din urmă aŭ trebuit să-l imiteze. De la 19 
lulie până la 7 August escadr6nele acestui regiment aŭ făcut 
in continuii recunâsceri spre comunele: Găureni, Bresleniţa 
şi Ribenu, unde se aflaii avant-posturile rusesci din divisia 
IX de cavalerie a generalului Lascarefi, legând ast-fel aripa 
stângă ale vedetelor nâstre cu aripele drepte ale celor ru- 
sesci ; distanţa liniei ce regimentul in vedete avea de păzit 
era de 30 km. 

La 7 August conform ordinului Divis. IV activă, Regi- 
mentul este pus sub comanda generalului Lascarefi, care dă 
ordin locot.-colonel Polizu, spre a face recunoasceri spre Ri- 
ben dincolo de riul Vid şi a distruge liniele telegrafice Vidin 
Plevna. Însoţesce cu regimentul Divisia rusâscă spre satul 
Trestenic, înainteză spre soscua Sofiei distrugând telegraful, 
şi aşsză vedete la 15 km. La 10 August, brigada de dragoni 


www.dacoromanica.ro 


368 


a generalului Lascareff fiind atacată de inamic din Dolni 
Dubnic, regimentul nostru formeză trupa de susţinere a doue 
baterii care deschisese un foc vii asupra colânelor turcesci 
de infanterie şi cavalerie, ce inainta acoperit de numeroşi ti- 
lariori. Lupta a ţinut 4 ore, turcil se retrag. 

Atitudinea regimentului şi curagiul in care soldaţii nă- 
vălesc în contra vrășmaşilor, ai fost constatate prin următorul 
ordin de di, drept mulţumire peutru faptele vitejesci desfăşu- 
rate in lupta contra inamicului—dat ue generalul Lascaroff. 

«Cu plăcere comunic mulţumirile mele oficerilor şi sol- 
daţilor din regimentul d-vâstră şi personal d-vâstră, pentru 
buna purtare şi curagii ce aŭ arătat in dilele de 8, 9 şi 10 
August, când aŭ fost cu restul divisiei la 'Trestenic. Acesta 
imi dovedesc d-le colonel, că la ori-ce ocasiune regimentul 
d-vâstră va presenta armata romănă cu demnitate şi onóre ; 
acest ordin se va scri in condica de ordine de di. 

La acâstă mulţumire respunde d. colonel Rosnovanu. 

Din diua de 10 August Regimentul «depindea cu totul 
de ordinele generalului rus Lascareff, servind maï cu semă 
pentru recunâşceri. La 13 August escadronul IV din acest 
regiment sub comanda colonelului Rosnovanu, merge in re- 
cunâscere la satul Verbiţa. La 17 August regimentul intreg 
împreună Cun corp de armata rus merg sub generalul Schil- 
dner ca să tae retragerea unui corp compus din 20000 turci, 
care se dicea că vor să iasă din Plevna, pentru a ataca divisia 
română la Calişovatz. 

La 24 August, regimeatul părăsesce satul Ciulovaţi unde 
până acum făcuse serviciul de avant-posturi şi au trecut la 
Riben, unde era brigada de cavalerie a d-lui colonel Creţeanu 
Apoi merg diferite escadr6ne spre a recunâsce satele : Ne- 
tropolge şi distrug linia Plevna Vidin, apoi satul Asagi-Dubnic. 
Tot in diua de 25 August regimentul a fost incorporat cu 
brigada Creţeanu şi Formac şi cu trei baterii, aŭ pornit spre 
satul bulgar Trestenic ; in recunâscere aŭ distrus linia tele- 
grafică Plevna, Rahova-Vidin, sera sai intors la Riben. 

La 24 Septembre intregul regiment și brigadă aŭ bivoacat 
pe înălțimea de la Catamuniţa de unde escadronul continua 
serviciul de avant-posturi pe dealurile Catamuniţa şi faţa O- 
panezului. Acâsta sa urmat până la 24 Noembrie când gene- 
raiul Totleben dă ordin tuturor trupelor de a părăsi bivoacul 


www.dacoromanica.ro 


369 


în presupunerea unei eşiri a lui Osman Paşa, spre a se asi- 
gura de fie-care divisie. Acestă mişcare a fost fârte satisfă= 
cătâre pentru generalul Totleben, care a constatat presenţa 
divisiel generalului Racoviţă la timp, aşezată in câmpia Vi- 
dului în stânga podului de piatră de la gura Plevnei. 

Din diua de 25 şi până la 28 Noembrie se audeait de la 
avantposturile nóstre în timpul nopţei, sgomot de trăsuri în 
Plevna. Fugarii turci şi bulgari spuneaifcă Osman se pre- 





Petre Gheorghiadis, donator la Asil 
(Vedi biografia la pag. 272) 


gătesce a face o eşire cu trupele sale spre Sofia, ne mai avend 
provisiuni mai cu semă furaj pentru cal. 

In diua de 28 Noembrie ora 4 a. m. sai audit bubuitul 
tunurilor şi salve de pusci spre valea Vidului şi in partea 
despre podul de piatră; imediat sa sunat alarma şi întrega 
brigadă de Călăraşi a trecut vidul prin apă, luând posiţia de 
luptă în fața fortului Opanez. 


G, M. Ionescu. — Istoria Cotrocenilor, 94 


www.dacoromanica.ro 


310 


Osman cu trupelr sale, făcea o eşire vigurâsă peste 
podul de piatră spre divisia generalului Ganetzki, căruia ia 
străpuns liniile retraşamente şi 8 tunuri până la o distanță de 
3 kilom. inainte, când o brigadă de reservă de grenadiri a res- 
pins colónele turcesci ce înainta şi care erai în acelaşi timp ful- 
gerate de întrega artilerie ruso-română, care strângeai cercul 
de impresorare înaintând asupra Plevnei. In acest timp se dă 
un escadron ca trupă de susţinere bateriei călăreţe Alexan- 
drescu, spre a înainta asupra podului de piatră şi a mitralia 
trupele inamice ce se grămădeaui pe pod, iar colonel Polizu cu 
întreg regimentul, a înaintat spre valea Vidului in apropierea 
podului din stânga celui de piatră şi pe la ora 1!/, a trecut 
cu cea mai mare iuţelă, intrând in Plevna, unde de prin tote 
forturile de la Opanez, Turcii fugea goniţi de trupele române 
ce ocupaseră cu asalt cele trei forturi ale Opanezului. La ora 
2 Turcii arboraă drapelul alb, fiind respinşi atât de trupele 
române în partea despre Griviţa, Bucov şi Opanez cât şi de 
trupele rusesci din gura Plevnei la Pod, precum şi de gene- 
ralul Scobelefi din partea întăririlor de la muntele Verde. 
Osman, vedând că capetele de colână erai respinse de brigada 
de grenadieri ruși, cădu şi el jos străpuns de un glonţ în 
pulpă, care glonţ îi ucise şi calul. 

Vedându-se respins din tâte părţile, generalul Ganeski 
arborâză drapelul alb spre a evita măcelul, ce trupele învin- 
gătâre ruso-române ar fi inceput asupra inamicului. 

Pe la ora 3 generalul Strucoff, adjutantul marelui duce 
Nicolae, venea spre a găsi pe Osman, care fusese transportat 
într'o mică căsuţă de lângă móra situată pe lângă pod spre 
a i se banda rana. Cei d'intâi oficeri aŭ fost: generalul Cer- 
chez, colonelul Anghelescu şi Arion cari aŭ sosit unde se 
afla Osman. După 1/, de oră sosesce generalul Strucoff şi co- 
munică lui Osman-Paşa cu un ton destul de aspru, că este 
prisonier rus şi că să'l urmeze spre a'l conduce la Bogot. 
Osman-Paşa este condus sub escorta regimentului nostru sub 
comanda generalului Racoviţă impreună cu suita sa şi 6 paşi 
şi anume: general de divisie Adil Paşa 

» » brigadă Cahir Omer Paşa 


> » >» Tevfic Paşa 
» » » Tahir Paşa 
» » » Sadic Paşa şi Atem Paşa 


www.dacoromanica.ro 


311 


ora pe când colonelul Polizu a luat in primire pe Osman-Paşa 
şi cu paşii lui, era 4 p. m. Escorta se compunea din esca- 
dronul IV comandat de căpitanul Zosima şi 6 lănceri cu un 
ofițer rus. 

Cu cea mai mare dificultate sai putut străbate prin ne- 
număratele care cu bagaje până aprâpe de intrarea în oraş, 
când marele duce apropiindu-se de trăsură Pati complimentat 
„de purtaree sa eroică in apărarea Plevnei cu cuvintele ur- 
amătore : 

«Bravo Osman, vous ètes un brave soldat» dând atât 
Marele Duce cât şi Domnitorul mâna bravului inamic învins. 
Pe la ora 5'/, Domnitorul și Marele Duce aŭ pornit spre cu- 
artierul lor, iar colonelul Polizu conduce pe Osman-Paşa la 
Bogot. 

La ora 6, colonelul care escorta pe Osman-Paşa era Ìn- 
„conjurat de 40.000 trupe musulmane respinse în Plevna și 
inconjurate de alte trupe române și rusesci. 

Intunericul nopţei incepuse şi câța nu permitea a se 
vedea la 2 paşi inaintea n6stră, tot de odată caii trăsurei lui 
-Osman cade intrun şanţ impreună cu trăsura. Osman rănit 
suferea de gropile prin care trăsura mergea şi îngrijat de 
tóta populaţiunea fanatică ce imprejura convoiul, se adresâză 
-sub-semnatului prin intermediarul doctorului în limba franceză 
dicând că nu mai pâte continua drumul până la Bogot, de 
óre-ce n6ptea este intunecâsă şi drumul fârte ret ; sub-sem- 
natul a trebuit să-i răspundă că nu póte contraria ordinul, 
-de 6re-ce destinaţia escortei era pentru Bogot, in acelaş mi- 
nut am întâlnit pe d-l general Cernat care se introducea spre 
Verbiţa, m'am adresat d-sale supuind casul şi cererea lui 
Osman ; Domnia-sa mi-a r&spuns ca să urmez drumul spre 
Bogot conform ordinului, distanţa de la Plevna 25 kilometri. 
Pornind chiar n6ptea, trăsura oprindu-se la fie-care pas al 
cailor din causa mulţimei de trupe şi populaţiei musulmane 
pe unde urma a trece, abia pe la ora 9!/, am fost in mijlocul 
oraşului Plevna, când din noii Osman care suferea la rană 
din sdruncinatul trăsurei, imi spuse că se rógă ať da voe a 
scrie Marelui Duce, spre a obţine invoire de a petrece n6ptea 
în Plevna, ceea-ce nu am putut refuza şi am oprit escorta la 
casa Primarului din Plevna pe la ora 10 séra unde Osman dên- 


www.dacoromanica.ro 


372 


du-se jos cu Doctorul, a scris următórea scris6re Marelui Duce, 
scrisă de Doctorul săi in limba francesă şi iscălită de Osman. 


Altese Imperiale ! 


«Etant blessé à la jambe et ne pouvant pas continuer 
la nuit la route selon vos ordres, et en même temps mes. 
bagajes ce sont égarés, je prie votre Altesse Imperiale, de 
m'acorder à ce que je reste la journée de demain Mardi le- 
29 Novembre à Plevna. 

(s) Mareschal Osman. 


Acéstă scrisóre am trimis-o urgent printrunul din cef 
6 lănceii ruși cari cunoscea drumul la Bogot şi pe la ora 3- 
după miezul nopţei am primit rěspuns de la generalul Stru- 
coff a porni a doua di 29 Noembrie cu Osman spre Bogot. 

Pe la 8 diminţa generalul Strucoff a venit unde mě 
aflam cu Osman și mi-ai dis a porni pe la 10 ore atât Os- 
man cât și cei 6 paşi, am plecat din Plevna şi eşind din oraş 
la o distanţă de 4 kilometri, un adjutant Impărătesc ordonă 
a mă întârce din noŭ în Plevna, căci Majestatea Sa va intra 
in Plevna şi voesce a vedea pe Osman acolo. 

sasi, Majestatea escortat de Marele Duce şi de Domnitorul 
nostru cu t6tă suita, intră în Plevna, pe când sub-semnatul 
pe o stradă laterală mă intorcâm cu Osman. După ce Majes- 
tatea sa şi Domnitorul nostru aŭ eşit din Biserică, Generalul 
Scobeleff (tatăl) împreună cu o companie din Infanterie cu 
muzica ca gardă de onóre pentru Osman, aŭ venit a lua pe 
Osman cu o trăsură din suita Imperială spre a'l presenta Ma- 
jestăţei Sale; in același timp 'mi s'a cerut şi sabia lui Osman 
pe care o poseda sub-semnatul de 24 ore, adică de când pri- 
misem pe Osman ; acea sabie era de aur masiv dată de Sul- 
tanul, impreună cu calu: arăbesc roib, care a fost ucis de 
acelaş glonţ care a străpuns pulpa stângă a lui Osman la res-- 
pingerea lui. 

Sabia lui Osman precum și săbiile celor 6 Paşi sus men- 
ţionaţi, aii fost ìn paza sub-semnatului şef al Regimentului 3- 
Călăraşi, care a fost cea dintâi trupă călare care a intrat în 
Plevna, trecând prin apa Vidului în partea stângă a podului 
de piatră. După ce Osman sa presentat Majestății Sale Im- 
păratul, Generalul Strucoff 'mi-aii dis că a doua-di 30 Noem- 


www.dacoromanica.ro 


373 


brie să pornesc cu Osman şi cu toţi Paşii la Bogot, ceea-ce 
am şi executat pornindu-ï din Plevna la ora 12 din di,ajun-. 
gând séra la 6; atât Osman cât şi cel 6 Paşi cu suita lor aŭ 
fost predaţi generalului ce inrdeplinea funcţia de Şefal Suitei 
Marelui Duce, care lipsea la acea oră din Bogot. 

La 6%/, Marele Duce sosind, am fost presentat de gene- 
ralul Strucoff, Marele Duce mulţumindu-mi de misia cu care 
am fost insărcinat, m'ai poftit la masă şi după terminarea 
prânzului maŭ chemat la cort la Alteța Sa, şi aŭ decorat pe 
sergentul D. Manu, cu a 2-a cruce Sfântul Gheorghe pentru 
bravura ce a desvoltat în recunâscerea făcută cu generalul 
Strucofi, spre Etropol pe drumul Sofiei ; în aceeaşi vreme am 
remis săbiile celor 6 paşi chiar Marelui Duce, care mulţu- 
mindu-mi din noŭ maŭ congediat dicându-mi a da în scris 
lista d-lui general Strucofi de anii serviciului mei şi deco- 
zaţiilor ce posed, precum şi a oficerilor escadronului de es- 
cortă spre a fi recompensaţi. 

La 1 Decembre, sub-semnatul cu escadronul III ffov, 
m'am întors la Caţamoniţa, şi la 2 Decembrie am pornit din 
ordinul d-lui Co'onel Răsnovanu la Verbiţa, spre a lua de 
escortat impreună cu regimentul de linie şi 5 de Dorobanţi 
uă col6nă de Prisonieri şi a 4000 soldaţi de Infanterie ce es- 
cortai Prisonierii. 

Acestă col6nă de 12.000 6meni, pornind din Verbiţa aŭ 
staționat la Bresleniţa, şi a doua di la Nicopole, din care di 
a inceput un vifor cu zăpadă,carea durat în continui 5 qile 
transportarea prisonierilor Turci aparţinând Rusiei, aŭ fost 
din causa timpului o calamitate, căci din 8.000 cu care ple- 
casem. 1.40) din eï aŭ murit pe drum, parte s'au lăsat prin 
spitalurile ruse din comunele Putinei şi Frătesci, serviciul de 
escortă al regimentului nostru a tost penibil pentru cai şi 6- 
meni, căci zăpada cu un vânt de Nord aspru, acoperi pământul 
de 1 metru aprâpe acoperind drumul, şi ca col6na de priso- 
nier şi escorta lor, cele 2 regimente de infanterie să pâtă 
inainta, am fost silit a pune regimentul in colână de plutâne 
spre a putea deschide drumul mergând caii cu cea mai mare 
dificultate în zăpadă până la genunchi, şi având vântul de 
Nord în faţă; ajunşi in fine la 27 Decembrie in Bucuresci, 
prisonierii aŭ fost predaţi de către d-l colonel Răsnovanu, ce 
era şeful iîntregu'ul convoi, generalului Cercesofi. 


www.dacoromanica.ro 


374 


La 3l Decembrie, sub-semnatul după 4 qile de repaus: 
in Bucuresci, primesc ordin de a porni la Călărași cu avant- 
gardă dividia 3-a ce urma a se pune in marş spre acel oraş,. 
cu scop de a goni pe turci dintr'o redută ce o făcuse pete-— 
ritoriul nostru la Chiciu. 

La 5 Ianuarie, regimentul sosind la Ciocăneşti in de- 
părtare de 30 kilometri de călăraşi, sub-semnatul primesce- 
ordin de a schimba regimentul de husari de linie, comandat. 
de marchizul de Traversey care ţinea linia avant-posturilor pe: 
marginea Dunărei de la comuna Vărăşti, până la retranşamen-: 
tele infanteriei aşezate in faţa redutei turceşti de la Chiciu. 

Avant-posturile aŭ fost aşedate in partea despre Vărăşti 
de maiorul Beller, de la Ciocăneşti şi până la redută turcă: 
de către sub-semnatul; serviciul avant-posturilor din causa- 
asprimei timpului şi a localităţilor pe marginea Dunărei fără 
nici un adăpost, aŭ fost forte simţitor pentru 6meni şi cai, 
in decursul deo săptămâna am avut 5 6meni de tifos, dintre 
cari 2 aŭ murit. 

In diua de 11 Ianuarie regimentul No.3 de infanterie- 
ce ajunsese in Călăraşi şi care schimbase un regiment ru- 
sesc la retranşamentele din faţa redutei turceşti, am voit a- 
face o recunâscere ofensivă asupra retranşamentului inamic 
ce apăra o redută turcă şi turcii fiind surprinşi în zori de 
qi, aŭ fost goniţi de două companii din acel retraşament insă 
românii nu aŭ putut ţine intr'insul din causa focurilor con- 
centrice ale turcilor din Silistra, asupra acelui retrașament. 

In diua de 14 Ianuarie, sub-semnatul primesc incunoş- 
tiințarea diviziei că prin Inaltul Decret No. 361 pe diua de 
4 Ianuarie sunt inaintat la gradul de colonel; la 15 Ianuarie: 
m'am simţit dator a da următorul ordin pe regiment: 


Copie dupt ordinul de di pe regiment No. 9 art. 1 


Se invită d-nii comandanţi de escadrâne, că la ora Z 
amiadi, astă-di chiar sunând adunarea, 6menii impreună cu 
toți d-nii oficerï, vor eşi pe piața de arme in mantale şi cu 
curelele pe ei, a se citi chiar de d-nii comandanţi in per- 
s6nă ordinul de di de mai jos: 


Prin Inaltul Decret No. 361, sunt inaintat la gradul de 
colonel, rămânând tot şef al regimentului No. 3 călăraşi, më 


www.dacoromanica.ro 


375 


simt dator a arăta cu acestă ocasie tutulor d-lor oficeri viile 
mele mulţumiri, pentru concursul ce 'mi-ati dat cu regimen- 
tul nostru care tot-d'a-una in timpul campaniei aŭ fost ina- 
inte mergător şi la inălţimea unei cavalerii uşore, adică” 
ochii armatelor ce inainta in contra inamicului Vouă scum 

pii mei călăraşi, vě mulţumesc asemenea la toţi, cari con- 
duşi de şefii voştri aţi făcut fala regimentului, constatată 
prin ordine de di măgulitore de chiar ahaţii noştri, din armata 
imperială rusă. 

Istoricul operaţiunilor militare al regimentului in a- 
câstă campanie va dovedi greutăţile, suferinţele şi abnegaţia 
ce aţi arătat cu ori-ce ocasie. 

«Diceţi, şi simţiţi şi voi ca mine: 

Trăiască Măria Sa Domnitorul, 
care pentru binele viitor al iubitei n6stre patrii, ne-ai con- 
dus pe câmpul de «glorie şi on6re». 


Comandantul regimentului No. 3 călăraşă 
(ss.) Colonel Polizu) 


La 1 Februarie, timpul incepând a se incăldi şi terenul 
băltos de la Dunăre la linia satelor Vărăşti, Ciocăneșşti, Bo- 
gata şi Manucu se desgheţa şi tot terenul devenind apă, 
avant-posturile din ordinul d-lui colonel Vlădescu, coman- 
dantul trupelor din câlăraşi, saŭ retras pe malul liniei al 
satelor sus menţionate. 

La 5 Februarie colonelul Polizu primesce ordin a se in- 
târce cu regimentul in Bucuresci, ast-fel Duminecă 12 Fe- 
bruarie ora 3 după amiadi, regimentul a intrat in Capitală, 
6menii şi caii fiind daţi pe la cuartier pe calea Podului numit 
Tergul de Afară. 

După o odihnă de 3 săptămâni, regimentul se pune in 
marş cantonând o lună în Ploeşti şi una şi jumătate in T.- 
Vestei. La inceputul lui Mai călăraşii formeză două dividii 
independente. Regimentul face partea din diviziunea Rado- 
vici şi primesce ordin Ja 7 Maiŭ a merge la Mărgineni şi a 
ocupa tot terenul intre Filipesci și Ghebâia. pe o intindere 
de 20 kilometri; riul Prahova fiind linia de demarcaţiune in- 
tre armata rusă şi armata română. 

In consecinţă, in u:ma disposiţiunilor precise ale ma- 
relui cuartier general, comunicut de divizie, am ordonat ca 


www.dacoromanica.ro 


376 


escadronul Turnu-Măgurele să cantoneze în Filipesci, esca- 
dronul Ialomiţa în Darmonesci pe şoseaua Tergovisce-Ploesci, 
având posturi înaintate până la malul drept al Prahovei; es- 
cadronul Vlașca în Vlădeni, 6 kilometri spre drepta; iar es- 
cadronul Ilfov cu statul-major al regimentului se aședă în 
Mărgineni, ca trupă de susţinere a celor-Talte escadróne. Opt 
qile după acâsta escadronul Turnul-Măgurele, părăsesce Fili- 
pesci şi merge de ocupă Ghebâia pe Ialomiţa, 18 kilometri de 
stat-major al regimentului. 

In fața n6stră pe malul stâng al Prahovei la 2 kilome- 
tri de posturile inaintate ale escadronului Ialomiţa şi Vlaşca 
ne făceau front un regiment rusesc de husari forţe de 600 
cal concentrați călări în satele igănia, Tirgşor şi Ariceşti 
„pe o întindere de front de abia 5 kilometri. 

La 11 Iunie A. S. R. Domnitorul instalându-se la Sinaia 
regimentul după ordinul primit, părăsesce cantonamentele de 
mai sus, pentru a ocupa Câmpina-Sinaia şi anume: escadro- 
nul Giurgii la Comarnic, escadronul Ilfov în Sinaia, cătunu 
Isvorul şi escadronul Ialomiţa la Buşteni. 

Aceste cantonamente sai menţinut până la 1 August 
când armata s'a desmobilizat după care a reintrat în Bucu- 
reşci, pentru a se desconcentra 1). 

Perderile regimentului în acestă campanie afară de cel 
morţi prin spitaluri de diferite maladii sunt: 

Din detașamentul de la Islaz, sergentul major Florea 
Blejan din regimentul 3 de dorobanţi, mort de un proectil al 
monitorului turc ìn diua de 4 Mai. 

Brigadierul Ibănescu Ion din escadronul 1 Teleorman, 
mort de un glonţ ìn avant post la Ciocăneşii. 

Sergentul Georgescu din escadronul 3 Ilfov, grei rănit 
în avant-posturi la inălțimele de la Cuiloriţa. 

Un soldat contusionat la umăr de un glonţ la recu- 
n6şcerea ofensivă făcută de căpitanul Zosima la Corabia. 

Un cal mort de glonţ şi 3 răniţi în avant-posturi dina- 
intea Verbiţe).?) 

Comand. Regim., Colonel (ss.) Polizu 


1) Ruşii uită repede neprețuitele servicii aduse lor de Români în timpul rës- 
boiului ruso-românosturc, şi ridică pretențiuni pentru retrocedarea Basarabiei, Ro- 
mnânil profund indignaţi de nedreptatea ca li se face protestâză energic. Rugil devin 
amenințători iar armata română începe a lua posițiuni ostile, contra Ruşilor. Se 
scie cum s'a aplanat incidentul. 

2) Vegi istoricul Regimentului 3 Călăraşi. 


www.dacoromanica.ro 


317 


La 1 Aprilie 1893 s'a creat brigadele de cavalerie. 

La 1 Martie 1894 sa adăogat al 5-lea escadron perma- 
nent (pentru formarea cadrelor !). 

La 1 Martie 1895 sa înfiinţat brigadele de călăraşi; a- 
cest regiment din preună cu 4 și 10 formeză brigada a doua, 
transformându-se adică din brigadele de cavalerie în brigade 
«de călăraşi 2). 

La 1 Aprilie 1896 prin budgetul acestui an regimentul 





Leaktze Avramidis, donator la Asil 
(Vedi biografia la pag. 266) 


a rămas de 4 escadrâne din care 1 permanent şi 3cu schim- 
bul, jdesfiinţându-se unul cu schimbul (al IV). 

La 1 Noembrie 1898, sa desființat al doilea escadron 
permanent, înființându-se cel cu schimbul. Regimentul are 
2 escadrâne permanente I şi II şi două cu schimbul 3 şi 4. 


4) „Monitorul Oastei“ decretul No. 1172 din 1893. 
2). „Monitorul Oastei“ No. 8 decretul No. 1024. 


www.dacoromanica.ro 


378 


Tóte escadrónele aŭ reşedinţe la stat-majorul regimentului. 
Escadronul al 4-lea are :/, escadron din jud. Dâmboviţa. 

La 1 Aprilie 1900, regimentul a fost organizat pe .4 es- 
cadrâne cu schimbul, 1 escadron permanent de deposit şi 
P. A. P. 

Recrutarea se face pentru escadronul I din jud. Dåm- 
boviţa. Escadronul 2, 3 şi 4 din jud. Ilfov şi oraşul Bucu- 
resci 1), 


Escadronul II de tren 


Cuventul tren se derivă din latinescul «trahere» a trage 
sai mať propriii vorbind intrebuinţarea cailor şi boilor la 
serviciul armatei pentru transportul materialului rulant de 
care are nevoe uu corp de armată, ca de exemplu: nutrimen- 
tul ambulanţei, furagiul, etc. Inaintea revoluțiunei celei mari 
franceze, căruțele pentru transport eraii inchiriate de antre- 
prenori. Ele astăzi sunt coduse de soldaţi numiţi de «tren». 

In Franţa escadrânele de tren sai inființat in anu! 
1854 iar după 5 ani sai inființat şi ìn principatele române- 
in anul 1859. 

In acest an se infiinţ6dă două excadrâne de tren din 
care unul in Moldova sub denumirea de excadronul de tren 
No. 1 iar al II in Muntenia, sub denumirea de Excadronul II 
de tren. Amândoue excadrânele erai ataşate pe lângă regi- 
mentele de Artilerie pe lângă care staii până la 1860, de la 
care data se constitue in corp a parte. 

La 1863 atât excadronul No. 1 cât şi No. 2 se unesc for- 
mând un singur division 2). In anul 1864 divisionul de tren 
primesce 70 de recruți din care 24 din Gorj, 42 din Prahova 
şi 4 din Ilfov?). 

Simţindu-se necesitatea de a se infiinţa noui regimente 
implicit a trebuit să se măréscă şi divisionul de tren, aşa. 
că la 1869 se mai infiinţă două excadrâne pe lângă cele exis- 
tente ; acum avem 4 excadrâne, dar în realitate nu funcţio- 
naŭ de cât două. 

In Aprilie 1870, se desființeză escadronul cu numărul 


1) „Monitorul Oastei“ decretul No. 1693 din Aprilie 1900. 


2) „Monitorul Oastei“ ordinul No. 97 din 2 Mai 1863. 
3) Ibidem No. 295 din 28 Septembre 41864. 


www.dacoromanica.ro 


379 


doi şi r&mânend numai cel care funcționéză şi astă-di im 
corp a-parte. 

La 1877 acest escadron a luat parte in campanie, divi- 
sându-se in mai multe secţiuni, s'a trimis una la marile cu- 
artier general, iar cele-lalte pe la diferite corpuri de armată. 
ambulanță, etc., făcând serviciul reclamat conform cu me- 
nirea lui. 

După incetarea r&sboiului din 1878, secţiunile detaşate pe 
lângă corpuri s'ai intors fie-care la escadron. 

In anul următor (1879) prin inaltul decret No. 718 din 
27 Martie, sa mai creat un al II escadron in Dobrogea dân- 
dui-se numirea de excadronul No. 1 actualului din Bucuresci, 
iar celui din Dobrogea, No. 2. 

Cu ocasiunea r&sboiului constatându-se insuficienţa nu- 
merică, se iaŭ grabnici măsuri pentru infiinţări de noui re- 
gimente şi deci necesitatea imperi6să de a se Mărgi şi cadrele 
trenului, aşa că prin inaltul decret No. 975 din 7 Aprilie 
anul 1881, s'aii mai inființat încă două escadrâne dintre care 
cel din Bucuresci. va purta No.2 cum se numesce şi astă-di. 

In anul 1886 conform ordinului No. 20.508 al corpului 
II de armată, un detaşament de 6 trăsuri sub comanda sub- 
locotenentului Turassy a fost ataşat pe lângă divisiunea de 
cavalerie ce aŭ luat parte la manevrele de lângă Ruză&u. In 
tot timpul cât ai durat manevrele, detaşamentul a adus ser- 
vicii insemnate divisiunel şi in special intendenței, căci nu- 
maï cu ajutorul acestor 6 trăsuri sa putut forma depositul 
general de furage adus din diferite localităţi de prin prejurut 
Buzăului, ba une-ori şi de la o depărtare de 10—15 kilome- 
tri, cum. şi distribuirea acestui furagii pe a diferite regi- 
mente cantonate in jurul Buzăului, iarăși la o distanță de 
6—7 kilometri. 

In timpul marşului făcut şi executat intre Buz&i şi Mo- 
răreşti şi inapoi, dou din aceste trăsuri aŭ fost ataşate la 
divisiunea de cavalerie, care a executat marşul impreună cu 
trupele, iar 19 cai aŭ fost destinati la transportul secţiunelor- 
de ambulanţă. Serviciul a fost excelent. 

La defilarea care a avut loc după manevre in faţa M.. 
S. Regelui şi d. ministru de r&sboiii general Anghelescu, ţinuta. 
Gmenilor cât și starea cailor aŭ fost cât se pâte de multă- 
mitoare. 


www.dacoromanica.ro 


380 


Când sai făcut marele manevre in Septembre 1888 ale 
«corpului II de armată,a luat parte şi escadronul al II-lea de 
tren divisat în două secţiuni: intâia, atașată la divisiunea III 
~de infanterie cu reşedinţa la Băicoiu, cu un efectiv de 8 tră- 
suri, 18 cal şi 11 6meni, iar cea-laltă atașată la divisia IV de 
infanterie cu reşedinţa la Câmpina şi cu un efectiv de 9 tră- 
uri, 29 cal şi 18 6meni. 

In tot timpul manevrelor aceste secţiuni aŭ adus inten- 
denţei diferite şi importante servicii ca, aprovisionarea şi 
“distribuirea furagelor, lemnelor, alimentelor, muniţiunelor, 
bagagelor, etc. 

Cu acestă ocasiune sai putut aprecia mai bine folósele 
“şi importanta trenurilor. 

Afară de aceste 2 secţiuni, excadronul a mai detaşat incă 
9 6meni şi 17 cai la regimentul! de Genii pentru transpor- 
tul trăsurilor de telegrafie militară, de asemenea 14 6meni 
şi 25 ca! la spitalul militar, pentru trăsurile de ambulanţă. 

In anul 1889 cu ocasiunea manevrelor din acel an esca- 
dronul II de tren, a luat parte la dânsele cu 34 cai pentru 
transportul trăsurilor de telegrafie de la regimentul 1 Geniu. 
In tot timpul manevrelor, serviciul trenului a fost admira- 
pil executat. 

Tot asemenea a luat parte şi in manevrele parţiale care 
aŭ avut loc in anii 1890 şi 1891. 

In anul 1892 Ianuarie 26, luându-se disposiţiuni ca tâte 
trupele concentrate in Bucuresci cum şi armată permanentă 
:să se execute un marş de n6pte de la Bucuresci la (Slobozia) 
Afumaţi. Cu acestă ocasiune escaoronul doi tren, a dat un 
număr de 26 perechi cai, cu atelajele lor, sub conducerea 
locotenentului Sachelarides Alexandru pentru conducerea 
trăsurilor de la serviciul de Geniă şi 4 perechi cai pentru 
conducerea ambulanţelor. 

După cum am vă&dut, menirea escadronului de tren este: 
-a efectua transportarea bagagielor pe lângă diferite corpuri 
unde este ataşat, adusul provisiunelor şi furagiului necesar, 
cum și a încărca şi descărca in mod sistematic echipagiele 
-armatei, când necesitatea ar cere să fie grabnic transpor- 
tate cu trenul. 

Sediul escadronului II de tren, a fost la casarma Mal- 
unaison până în 1886, in tomna acelui an sa mutat in actuala 


www.dacoromanica.ro 


381 


casarmă ocupată până atunci de escadronul de călăraşi de 
Ilfov. 

Casarma se află din jos de casarma regimentului 3 că- 
lăraşi în apropiere de bariera «Vila Cotroceni». Curtea ca-— 
sărmei este frumos plantată şi fârte bine intreţinată ; câna 
intri în curte iţi face impresiunea că te afli pe o superbă 
alee şi nu in curtea unei casărmi. 

Escadronul se află sub comanda distinsului căpitan d. 
Radu Grunau, fiul doctorului Grunau fost medic primar la. 
spitalul Colțea la anul 1859. 

Casarma escadronului ocupă o suprafaţă de teren de 4 
hectare şi 7350 m. p.. 


Tabăra Cotrocenilor 


Este situată pe platoi, în apropierea Cimitirului Ghencea 
pe o suprafaţă de 28 hectare şi 5262 m. p. 

Acest teren este acoperit cu barăci de cărămidă bine- 
construite ; localitatea într6gă este plantată, bine şoseluită şi 
canalisată.! 

Acâstă tabără este intemeiată in anul 1889, ca să ser- 
vâscă trupelor de adăpost in timpul verei când se face in- 
strucţiunea şi tragerea la ţintă şi la rig6re, ca refugiu în ca- 
zul unei epidemii contagi6se. 

Tabăra aparţine la două regimente și batalionului vână- 
tori, prin urmare este impărţită în trei porţiuni bine deosebite 

Tabăra Regimentului 4 de Ilfov No. 2l cuprinde o por- 
țiune de teren de 13 hectare şi 2500 m. p. 

Tabăra Regimentului 6 Mihai Vitezul cuprinde 11 hec- 
tare şi 8687 m. p. 

Tabăra Batalionului de vânători cuprinde 3 hactare 
4075 m. p. 


Câmpul de tragere 


cuprinde o intindere de teren de 113 hectare şi 8337,50 m. p. 
Pe acest câmp sa construit 2 barace unde să adăpostesc vână- 
tori precum şi o locuinţă a custodelui acelui câmp. In anul 
1889 s'aii construit de trupele din garnis6nă un parapet care 


1) Corpul II de armată, serviciul de Geniti. Stările de fixație. 


www.dacoromanica.ro 


382 


să despartă câmpul de tir, de cel de instrucţiune. In anul 
1895 s'a instalat pe câmpul de tragere adăpostul pentru obser- 
“vator, legându-se prin fir telegrafic cu trăgătorii. 


Bâlciul Sf. Mării de la Cotroceni 


Nu putem sci, când şi de către cine sa inființat acest 
hâlcii ; probabil că vechimea lui se urcă până la anul 1682. 
Şerban Cantacuzino, care a dăruit cu atâtea avuţii biserica 
“Cotroceni, a lăsat ca hramul sf. Mării să fie serbat in mod 
ne mai pomenit; «să se facă atâtea bucate, cât că se sature 
nu numai inchinătorii ci şi streini cari vor veni la biserică, 
iar de băut să li se dea atâta, cât niminea să se întârcă de 
la biserică flămând sai insetat» cu condiţie insă să nu se im- 
bete. De la un timp incâce, nu se mai desfundai buţii in- 
tregi la chramuri, căci egumenii dădeaii numai ce le scăpaii 
printre degete. In vechime insă negustorii cari vedeai la bi- 
serică atâta lume, sau gândit şi la câştig şi ast-fel inaintea 
porţilor biserici s'a format şi bâlciul. Până la 1878 bâlciul s'a 
ţinut dinaintea bisericei. Acolo negustorii îşi făcea corturi şi 
vindeau mâncări şi beuturi. De la 1881—82 hâlciul a inceput 
=să se ţină pe câmpul de tragere in fie care an. 


Depositul Regional 


Se află in casa lui Ferencz Ianoşi pe culmea colinei ce 
“predomină intrega vale a Cărămidarilor de sus. Casa acâsta a 
“fost menită pentru cârciumă prin 1863. După secularisare a 
“devenit proprietatea Statului, servind ca casă a moşiei Vatra 
M-rei Cotroceni !). 

A fost cedată in urmă Ministerului de Resbel spre a în- 
ființa un deposit de armele, ghiulele şi in fine de tot mate- 
rialul de r&sboiă eşit din us. 


Linia Ferată Bucuresci-Filaret şi Halta Cotroceni 


Este cunoscut ca cea intâiu linie ferată la noi în ţ6ră 
æa fost făcută pe distanţa dintre Bucuresci Filaret-Giurgii şi 


1) Comunicată de d-l Ghiţă Știrbescu depositar de var hydraulic în Calea 
“Griviței No. 72 şi fost mult timp arendaş al moşiei Cotroceni. 


www.dacoromanica.ro 


383 


apol Filaret Gara de Nord în anul 1868—69 când sa făcut şi 
halta Cotroceni. 
Acestă haltă insă, servesce numai pentru casa Princiară. 


Grădina Preotului Ilie de la Cotroceni 


Depuis cinq'ans entier je la vois, 
Et elle me semble que je la vois pour la 
[première fois. 
Le Grand Condó 


Spre Nord de casa apelor şi în faţa Institutului Botanic 
se află grădina Preotului Ilie parochul bisericei Cotrocenilor ; 





Preotul Ilie Niculae 
Parohul bisericei Cotroceni 


acestă grădină se întinde pe dél şi pe valea Pyrotechniei sai 
mai propriii vorbind pe vechia albie a Dâmboviței; are o în- 
tindere de peste 5!/, hectare.—Grădina este inființată de pe 
la 1869, începutul a fost forte modest; însă Pr. Ilie fiind una 
din acele firi energice—cum puţin 6meni să găsesc la noi în 
acestă branşă, după o muncă neintreruptă de peste 30 de ani, 


www.dacoromanica.ro 


384 


după o cheltuslă, in care a vârât tot produsul omului econon» 
a ajuns astă-qi să facă din modesta grădiniţă de odinidră, nu 
numai cea dintâi grădină din Capitală, dar din tâtă ţera. Când 
a inceput a se ocupa cu horticultura—ocupaţiune compatibilă. 
cu demnitatea de preot--era absolvent al seminarului inferior 
unde dobândise cunoscinţi elementare de agricultură şi horti- 
cultură; însă noţiunile dobândite eraii absolut insuficiente când 
ele urmai să fie aplicate pe o scară maï intinsă. Incepu a stu- 
dia limba francesă cu aplicare la Horticultură; sa abonat la 
revistele : de Agricultură, Horticultură, Pomologie, viticultură. 
şi apicultură după vremuri. O dată stăpân pe aceste cunscinţe 
a intrat in corespondenţă cu marele case de Horticultură din 
Occident, intre care cităm pe: Société Anonyme Horticole Lo- 
uis Van Houtte pére, din Gand (Belgia). L. Späth Baumschule, 
Bauschulenweg b/Berlin, Soupert & Noting rosieristes din 
Luxembourg, apoi cu casele din Pesta, Wiena şi Versailles- 

A dat şi dă o deosebită importanţă altoirei diferitelor 
specii de rose, căutând a ameliora prin altoire pe cele româ- 
nesci, a aclimatisa—pe cât posibil,—pe cele streine aşa in cât 
astă-di posedă peste 800 specii de trandafiri. 

A II ramură de care sa ocupat este Pomologia; posedă. 
un număr considerabil de diferite genuri şi specii de arbuşti 
arbori fructiferi şi de ormament, altoirile se fac după ultimele 
metóde şi a ajuns ca să obţină resultate strălucite, aicí poţi 
vedea bradi, pini, molifţi, plopi, salcii, rachite, castani, pla- 
tani, paltini, anini, catalpi, frasini, ca să nu-i mai amintim pe 
cei fructiteri. 

Viticultura este pusă pe aceleaşi base raţionale. 

Apicultura nu este mai puţin ingrijite ca cele-l'alte fiind 
in curent cu tâte ce se produce din noi; face studii, care 
ar fi cele mal proprii şi mai folositâre acestei ramuri atât, 
de înflorită odini6ră la noi in ţară. Peste 100 de stupi in- 
podobesce acestă frumâsă grădină. 

Aranjamentul grădinei este pitoresc ; pe câstă se văd: 
bradii, pini! molifţii şi alte plante rari, pe vale, sălcii plopi, 
etc., fie care gen şi specie de arbori, arbuști, flori etc., tote 
plantele sunt aranjate in răzâre după locul ce convine fie că- 
reia dintr'insele. 

Când visitezi acestă giădină afli o variaţiune atât de mare, 
in cât la fie care pas găsesci ceva noŭ care te intereseză careţi 


www.dacoromanica.ro 


585 


produce o nespusă plăcere, aşa in cât poţi-zice despre acâstă 
grădină cea ce dicea marele Condé despre Berenice (o piesă 
a lui Moliere) că: Depuis cinqu'ans entiers je la vois et elle 
me semble que je la vois pour la premiere fois. 

Preotul Ilie sa născut la Cotroceni în 1841, studiele şi le 
a făcut în seminariul central din Bucuresci ; s'a căsătorit in 
1867 şi tot in acel an s'a hirotonisit și diacon, apoi preot pe 
séma bisericei Cotroceni, unde a servit mai "nainte ca para- 
clisier şi cântăreţ. A fost nefericit in căsătorie. Cu energia şi 
cu puterea de muncă de care a fost dotat, a invins tâte greu- 
tăţile. Astă-di este om de 60 de ani şi muncesce incă; tră- 
esce inconjurat de dragostea şi stima celor ce laŭ cunoscut. 


G. M. Iuneacu. — Istoria Cotiocenil r. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XXI 


Casa apelor de la Cotroceni și usinele Hydraulico- 
electrice de la Grozăvesci 


Introducerea apei potabile în Bucuresci 1814—1884 


Cestiunea alimentărei cu apă potabilă a Capitalei, este forte 
forte vechie. 

Nu vom face istoricul acestei cestiuni vechi şi tot-d'a- 
una nouă, vecinic discutată şi incă ne resolvită pe deplin 
până astă-di, ea a preocupat atât de mult pe şoltuzii cu pâr- 
garii lor din vremurile vechi, pe «Vornicia obstirilor» de sub 
fanarioți, pe «mădularele sfatului orăşenesc» din limpul re- 
nascerei n6stre naţionale şi in fine pe edilil din timpurile n6stre 

Şi cu drept cuvânt: 

I) Când cine-va privea Bucurescii pe la inceputul seco- 
lului trecut, de pe inălțimele de la Cotroceni ori de la Fila- 
ret, i se părea un câp intins acoperit cu clăi de fân, pae ori 
de stuf şi când din imprudenţa cui-va lua foc o casă, şi în 
acest timp mai sufla şi un mic curent de vênt, tot Bucures- 
ciul era in flacări. 

Amintirea focului de la 17 Aprilie 1847, este incă vie 
în memoria bucurescenilor, cari laŭ vădut şi mai trăesc 
incă; şi câte focuri ca acele n'aă vădut bieţii bucuresceni ! 

II) Raza oraşului se mărea necontenit şi deci, se de- 
părta de Dâmboviţa ; cişmelele eraii prea puţine, ca să pótă 
satisface tote nevoile oraşului. Apa puţurilor bucurescene 
dacă era cel puţin bună de but, nu era insă şi bună de 
spălat ; atunci sacagii erai in elementul lor. Peste 2000 de 


www.dacoromanica.ro 


387 


sacagii colindaii strădilene pavate ale Capitalei lăudându-şi 
marfa in gura mare. 


Dâmboviţa apă dulce 
Cine bva nu se mal duce 


Lumea bea apă de Dâmboviţa, ne decantata, ne filtrată ; 
locuitorii din susul oraşului eraii ne-opriţi de a arunca ìn- 
tr'ensa tóte soiurile de necurăţenii. Cişmelele de la Filaret 
şi cea a Brâncovenesei eraii singurele din care se putea pro- 
cura o apă delici6să bucurescenilor cu dare de mână. Pen- 
tru cel săraci, ea era prea scumpă din causa depărtărei 
de oraş, 

Vornicia obştirilor de la finea secolului XVIII caută un 
inginer şil găsesce, care, se obligă a aduce apă in Bucuresei, 
dar nu face nimic. 

In 1814 Aprilie 11 marele vornic al obstirilor, reco- 
mandă lui Vodă Caragea pe un inginer nemţ, pentru facerea 
podurilor Bucurescilor: «cercetând am găsit pe un Ernest 
Maer inginer care mě pliroforisi că este cu indestulată sci- 
inţă de inginerie şi mai vârtos idravlicos bun, adică având 
bună sciinţă de mesurätórea apelor care se şi făgăduesce de 
a aduce apă cu îndestulare şi fără multă cheltuială când va 
fi poruncit ; orenduit cu l6fa de 150 de taleri pe lună!) 
nu scim ce trebă va fi făcut acest inginer «hidravlicos» nemţ 
cu podurile, căci cu adusul apei in Capitală n'a făcut nimic. 

In anul 1848 să instaleză o mică usină la vadul saca- 
giilor devale de hotelul de France. Dâmboviţa era pe atunci 
necanalisută și trecea prin dosul hotelului. Apa se scotea dì- 
rect din gârle la vechiul pod de fier. Acéstă usină alimenta: 
calea Victoriei, ulița Francesă (strada Carol de adi şi incă 
2—3 case 2). 

Dar progresul nu cruţă obiceiurile vechi; sacagiii cari 
in timpurile din urmă se franţuziseră şi ei, strigând pe fran- 
ţuzesce oa în loc de apă —aii fost sacrificați fără milă, odată 
cu aducerea apei. 


1) V. A. Urechia Istoria Românilor X p. 746. 
2) Ziarul „Cronica“ I No. 75 din 27 Iulie. 


www.dacoromanica.ro 


388 


Introducerea apei în Bucuresci prin canalisare 
1884—1888 


Alimentarea cu apă potabilă a Capitalei, devenise de o 
extremă urgenţă ; era cestiunea acum la ordinea dilel, ce fel 
de apă să se aducă, apă de munte ori de Dâmboviţa, însă 
decantata și filtrată; apa de munte fiind prea costisitâre, 
vemâne la adoua soluţiune. Primăria intră in tratative—pen- 
tru acest scop—cu inginerul elveţian Burely Ziegler care 
proecteză şi incepe a executa lucrările de canalisare ìn anul 
1884 și pe care le termină in 1888 costând 7 mili6ne lei; s'ati 
canalisat aprâpe tot oraşul, exocutându-se două filtre la Bâcu, 
in valea Arcudei—17 km. în sus de Bucuresci. Aici sunt 
trei basine descoperite— simple săpături in păment cu o ca- 
pacitate totală de 220 mii m. c. 

După ce apa, adusă din Dâmboviţa stă aici până când 
murdăria din apă se aşeză la fund, apa e trecută apoi prin 
filtru. 

Filtrele, sunt săpate in pămint şi descoperite ca şi ba- 
sinurile, dar a căror pereţi, tăiaţi vertical, sunt imbrăcaţi in 
lemn. Filtrele aŭ 1025 m. lungime şi 10 m. lăţime; stratu- 
filtrant e format din nisip şi petriş. 

Consumaţiunea fiind socotită 40 mii m. c. pe 24 de ore, 
apa ar trebui să stea 5 dile in basinele de decantare (in nu- 
mer de 3) şi 12 ore în filtre. Apa însă, nu se pâte filtra, de 
cât a treia parte din acea necesară Capitalei şi deci restul de 
apă se trimite numai decantată printrun conduct care o 
varsă ìn re:ervoriul de la Cotroceni )). 

Casa apelor de la Cotroceni impreună cu reservoriul, se 
află situată lângă bariera veche a Cotrocenilor in faţa casăr- 
mei regimentului 1 de geniii. Aici sunt 4 clădiri care aŭ me- 
nirea de a da drumul, după necesitate, apei din reservoriil. 
Acest reservoriu conţine 40 mil m. c. apă, adică consuma- 
ţia pentru o di intrâgă, şi este impărţit in 4 compartimente, 
cu o capacitate fie-care de 10 mii m. c. apă, dar care nu a 
fost executat de cât unul. La eşirea apel din reservorii cade 
in formă de cascadă intr'un conduct care se ramifică imediat. 


1) Ziarul „Cronica“ I No. 19 din 1 August 1901. 


www.dacoromanica.ro 








Mahalaua Cărămidarilor de Sus, 


vădută în ultima inundație din 27 Aprilie 1893. 


www.dacoromanica.ro 


390 


de lângă Casa apelor din care 2 mai principale: Unul apucă 
pe sub şoseaua Cotrocenilor şi Palat, iar cel-lalt la usina 
Hydraulico-electrică de la Cotroceni. 

După principiul vaselor comunicante şi ţinându-se so- 
cotâlă de inălţimea platoului Cotroceni, care este de 22 m. 
d'asupra nivelului ordinar al Capitalei, ar urma ca apa să se 
ridice până la catul al 2-lea la ori-ce clădire din Bucuresci. 
Cum insă sunt case cu trei şi chiar maï multe etaje, s'a luat. 
disposiţiunea a se infiinţa o uzină la Grozăvesci, pe partea. 
dreptă şi in marginea Dimboviţei, lângă biserica Cărămidarii 
de sus, de care este despărțită prin reţâua drumului de fier- 
Gara-de-Nord-Filaret. 


Uzina Hydraulico-electrică de la Grozărescă 


Lucrările usinei saă inceput in anul 1889 Iulie 26 şi 
sai terminat in anul 1890, fiind primar al Capitalei regie-— 
tatul Protopopescu Pake !). 

In usină aŭ funcţionat până in acest an 2 pompe hy- 
draulice colosale, sistem Girant & Comp. Zürich; in vara acesta 
s'a mal adăogat incă o pompă sistem Escher Vyss & Comp. 
Zürich 1991. 

Apa eşită din Casa apelor de la Cotroceni, vine la usině 
care o trimite in oraş co presiune de 3!/, atmosfere, ca să 
se pâtă ridica la o inălţime de 35—40 m. 

In timpuii normale lucreză numai o pompă, iar in timp 
de incendiii 2 şi chiar 3 di şi nopte. 

Tot aici sunt şi 2 dinami, pentru iluminatul cu electri- 
citate a marelor bulevarde, Cişmegiului şi a şoselei Kisselefi, 
din care causă acestă usină se mai numesce şi usina hydrau- 
lico-electrică. 

De o camdată prima canalisare se părea a fi suficientă 
După câţi-va ani sa văduf că Capitala maï are necesitate de 
o cantitate de cel pu ţin de 40—60 mil m. c. pe di, 40 mil 
m. c. iarna şi 60 mil m. c. vara. 

Cestiunea, alimentărei cu apă potabilă a Capitalei, revine 
din noŭ pe tapet. Şiacum ca şi inainte de 1884, saii discutat 


1) Primăria Capitalei serviciul Apelor, Dos. constr. Uzinei Hydro-electrice» 
No. 252 din 1890. 


www.dacoromanica.ro 


391 


dacă apa care trebue adusă in Capitală să fie de munte sai 
din imensele reservâre naturale suterane ?—De 6re-ce apa de 
munte S'a găsit şi de astă dată, că costă prea scump, s'a revenit 
la ultimul sistem. 

Proectul acesta a fost presentat de d-l inginer Cucu şi 
apoi terminat şi executat de d-l inginer Ilie Radu. 

Lucrările sai inceput in luna Maiŭ 1899 şi s'au termi- 
nat în Septembrie ') când s'a şi dat apa in consumaţiune pu- 
blicului Bucurescean. 


Apa de la Bragadiru 


Este adusă prin tuburi pe la Cotroceni, la noua usină 
nydraulică, care este alăturea de cea veche. Usina este pusă 
sub conducerea d-lui inginer M. Scwartz, care are ca meca- 
nici pe d-nii Mihail Balotescu şi Carol Şibişanu. 

Reproducem descrierea lucrărilor după o scurtă dare 
de s6mă făcută de către d-l Ilie Radu 2): 

Lucrurile de captări pentru aducerea apei potabile in 
Capitală sunt executate pe platoul stâng al Argeşului, între 
şoseaua Bucureşti-Domneşti şi satul Slobozia-Clinceni, pe o 
intindere de aprâpe 7 kilometri. 

Se utilizează apele subterane din stratul aquifer deluvian. 

Grosimea stratului aquifer variază de la 10 20 metri şi 
in unele părţi şi mai mult, aşa că in medie avem o grosime 
de 14 metri. Golurile dintre particulele depositelor de pietriş 
şi nisip fiind de 25 la sută, inălţimea apei pe cei 14 metri 
grosime medie a stratului aquifer este de 3 metri şi 50, aşa 
că pe intinderea captărilor de 7 kilometri este un curent de 
apă de 3 metri şi 5 grosime ce vine din depărtare cu o vi- 
teză de alt-fel mică din cauza rezistenţei ce intevupină prin 
pietriş şi nisip. 


Calitatea apel şi Captările 


Analisele făcute la 10 probe de ape luate din 10 puncte 
diferite, ati dat resultate admirabile. 

Analisa bacterioscopică indică o apă de foarte bună ca- 
litate din punctul de vedere al bacteorologiei. 


1) Ziarul „Epoca“ VI No. 1446—225 din 17 Septembrie 1900. 
2) Vei şi Ziarul „Cronica“ I 83 din 5 August 1901. 


www.dacoromanica.ro 


392 


Temperatura apei este constantă de 12. 

Nici un element strein apei, nu întrece limita maximă 
admisă ; din contră, este cu mult sub acea limită. 

Captările s'aii făcut prin puțuri care se construesc cu 
mult mai repede şi mai economic de cât galeriile: ambele 
sisteme avind acelaş rol in ce privesce captarea. 

Puţurile sunt cu diametru mare şi sai executat cu a- 
jutorul aerului comprimat. Adincimea puţurilor în apă variază 
de la 10 la 20 metri, iar la fata pămintului de la 16 la 26 
metri. 

Puţurile sunt circulare şi construite în beton de ciment 
armat. 

Armătura de fer se compune din o serie de inele de fer 
rotunde de 14 mm. diametru, îndepărtate unele de altele de 
0,20 m. şi din o serie de vergele de fer rotunde de 16 mm. 
diametru, îndepărtate unele de altele de 0,20 m. şi aşezate 
vertical. Inelele şi vergelele la încrucișare se leagă inpreună 
cu sârmă. i 

Grosimea pereților de beton este de 0,30 m. 

La partea inferiórä a pereţilor, diametrul exterior al 
puturilor pe 1,20 m. înălţime este de 3,40m., pe cind maï sus 
este de 2.60 m. Diametrul puțului interior este de 2,00 m.. 
pină la 1.5 m. de la extremitate, iar de aci în jos se evasează 
la 3,20 m. 

Peretri puţurilor de la 3,00 sub nivelul apei în jos şi 
pină la 1,00. d'asupra extremităței inferioare a puţurilor, sunt 
prevăzuţi cu un număr mare de găuri de 0,20 m. X 0,35 m. 
şi cari constituesc barbacanele pe unde intră apă în pui, 
Pentru ca pietrişul din jurul puţului să nu pătrundă prin 
aceste găuri mari, fie-care gaură este prevăzută cu un grătar 
de sirmă groasă galvanizată. 

Rolul pietrişului este de a face ca scurgerea apei din 
stratul aquifer spre captări, să aibă loc cu o viteză mai mare 
de 1 mm., pe secundă, cu care viteza nu se antrenează ni- 
sipului fin. 

Experiențele făcute aŭ dovedit, că acestă condiţiune este 
îndeplinită, de oare-ce după o pompare de o lună, nu a intrat 
de loc în puturi nisip. 

Fe-care puț este prevăzut cu tâte accesoriile necesare 
precum : capace pentru închiderea lui hermatic spre a feri 


www.dacoromanica.ro 


393 


apa de ori-ce contact ventilatori pentru ventilarea puţului, 
scări pentru a visita puţul, vane pentru a isola puţul in cas 
cind va fi nevoe de a fi curăţit etc. 

S'aii construit 20 puțuri din cari 5 sunt pe malul drept 
al Cio ogirlei, iar 15 din partea din spre Bucuresci; din a- 
ceste din urmă 7 sunt in incinta fortificațiilor. 

Depărtarea puţurilor intre ele variază de la 250 la 400 m. 

Debitul fie-cărul puț variază cu denivilarea apei şi se 
provoacă in puț prin sifonare. 


Colectarea apelor captate 


Colectarea apelor captate se face in două puncte diferite, 
cu ajutorul sifânelor. Apele captate in cele dintiă 10 puțuri 
din spre Bucuresci se colectéză in colectorul No. î care este 
situat in incinta fortificațiilor la 1 kilometru depărtare de 
linia fortificațiilor spre Bucureşti, iar cele-lalte 10 puțuri in 
colectorul No. 2 situat la aprâpe 2 kilometri de linia fortu- 
rilor spre Argeş. 

Colectorul No. 1 este servit de 2 sifâne, iar colectorul 
No. 2 de 3 sifâne, din care acel care vine dela cele 5 puțuri 
după malul drept al Ciorogirlei trece pe sub apa Ciorogirlei. 

Sifonele sunt nişte conducte de tuci al căror diametru se 
măreşte cu cit se apropie de colectorul apelor captate in puțuri. 

Diametrul interior al sifonelor variază de la 0,20 la 
0n.50, iar lungimea totală a sifânelor intrece 6 kilometri. 

Sifânele sunt stabilite in rampă către colectoare la o 
a lâncime de la fata pămintului, care variază de la 2 la 6 metri. 

Colectorele sunt nişte puțuri cu diametru mare, cu pe- 
reţii plini, fără găuri in care debuşăză extremităţile sifoa- 
nelor şi în care sunt instalate pompele pentru subt aerul din 
sifon şi pompele pe care reflectează apa in conducte, pentru 
aducerea apel in rezervoriu de la Cotroceni. 

Atit puţurile de captare cât şi colectoarele aŭ fundul 
zidit in beton, 

Puţurile colectâre sunt scoborite sub nivelul apei de 
16 m. Diametrul interior este de 6,50 iar cel exterior de 7,60 
aşa că grosimea pereţilor este de 0,55. 

Ele sai scufundat tot cu sistemul de aer comprimat. 


www.dacoromanica.ro 


394 


Pompele de apă sunt in număr de 2 pentru fie-care 
colector din care una de rezervă, 

Fie-care pompă ridică apa la o inălțime medie de 10,00 m. 
cu ajutorul tuburilor şi o varsă in conducta de aducerea apei 
in rezervoriii. 


Conducta pentru aducerea apei în reservoriii 


Acestă conductă duce apa in reservoriul de la Cotro- 
cení fără maşini, numai prin scurgere naturală, ea având o 
pantă de 0,25 m, pe kilometru 

Grosimea pereţilor conductei variază de la 0,70 m. la 
0,14 m. Conducta este tencuită şi selivisită cu ciment in in- 
terior, iar in exterior numai partea d'asupra. 

Lungimea totală a conductei de la colectorul No. 2 şi 
până la reservoriul noŭ de la Cotroceni, este de 10 kilometri. 

Reservoriul are capacitate de 7000 m. c. apa care, cu re- 
serva de apă din conductă, de 5000 m. c., pâte compensa va- 
riaţia debitului din oraş. El este executat numai in beton de 
ciment, acoperit cu pămint şi prevădut cu două comparti- 
mente independent unul de altul. 

Legătura intre reservoriul noi şi conductele vechi care 
duc apa la usina hydraulică, se „face cu ajutorul unei con- 
ducte în beton de ciment de secţie circulară de 4 metru dia- 
metru interior. Legătura intre aceste conducte şi vechile 
conducte, se face prin ajutorul a douë puțuri in care sunt 
stabilite vanele necesare pentru impedicarea comunicaţiei cu 
vechiul reservorită. 


La ce mai pot servi instalaţiunile vechi ? 


Apa de la Bragadiru este deservită publicului, tot prin 
vechile canale de distribuţie; dacă experienţa va proba că 
apa de la Bragadiru va putea da Capitalei 40 mii m. e. in 
timpul iernei şi 60 mii vara, apa de la Bâcu, va fi intrebuin- 
tată totuşi pentru spălarea canalelor. Apa acesta va fi adusă 
ca şi până acum tot prin canalul actual până la reservorul 
de la Cotroceni. 

De aci se va executa—se dice—un conduct de alunguj 
şoselei până la piaţa Victoriel'* unde apa va intra intrun ca- 


www.dacoromanica.ro 





Antoine Bouttiaux 


Primul director al companiei şi usinei Tramwayului electric- 
(Vedi paginele 396 şi 397) 


www.dacoromanica.ro 


396 


nal care urmesă şoseaua Bonaparte şi Ştefan cel Mare şi de 
aici în restul canalelor oraşului 1). 

Numal in casuri excepționale se va intrebuinţa apa de 
la Bâcu pentru usul casnic şi atunci va fi distribuită parte 
filtrată. 


Incheere 


Vechia instalaţiune a costat pe Capitală suma de 7 mi- 
line; noua apă de la Bragadiru 3 miliâne lei. 

Reţeaua conductelor in totalitateă ei are o desfăşurare 
de 94 km. si a costat cam 106,388 lel in suma rotundă. 


Usina tramwaiului electric de la Cotroceni. 


Locu pe care se află situată usina a făcut parte din 
moşia Vatra MOnăstirei Cotroceni până la 1806, când egume- 
acelei MOnăstiri Visarion lavriotul a dat 15 pogâne de pământ 
"bisericel Cărămidaril «pentru ca să! fie de ajutor» 3). 


Epitropil bisericel insă fiind ómenï carl se ingrijai mai 
mult pentru punga lor, aŭ răpit cât aŭ putut,iar restu laŭ 
lăsat în plata Domnului; să fac exproprieri colosale cu oca- 
-siunea construcţiunei căil ferate Filaret-Gara de Nord, iar 
pămentul bisericei Cărămidari, se inţelege ne revandicându-l 
nimeni pentru biserică, rămâne pe socotâla Primăriei, care 
la rândul eï il cedéză gratuit societăţei anonime româno-hel- 
giane, pentru construcţiunea, Usinel-tramwaiului electric, care 
urma să se infiinţeze. Usina liniel tiumwaiulul electric a fost 
construit de casa Siemens et. Halske in anul 1894. 

Deschiderea liniei a avut loc in luna Decembrie acelaşi 
an, cu 44 vagóne automatice. Astă-dl serviciul se face cu 3 
vagóne. Usina cuprinde: două cazane (chaudieres) de vapori 


1). Vegi şi dările de sâină : supra acestor cestiuni in ziarul „Cronica“ anul 
I No. 79 din 1 August 1901. 

2) Vegi pisania vechiel biserici Cărămidari ; când am citit anul trecut acestă 
pisanie, era întrâgă ; când am vrut so mai citesc a II óră după câte-va săptămâni, 
am găsit'o tot in contenâța de găini a Preotului Stan Dobre, însă de data acesta, 
sfărâmată în 4 bucăţi din care bucata privitâre la donațiunea bisericei lipsea. Cei 
în drept ar trebui să constrângă pe acest preot să pună bucata de piatră la lor, 
viar piatra întregă să fie dusă la Musei. 


www.dacoromanica.ro 


397 


cu o forţă de 100 cai. Douë maşini de vagon şi doul din 
dynami de aceiaşi forţe. Ateliereie fiind bine Instalate sunt. 
suficiente pentru a întreţine şi repara cele 12 vagóne elec- 
trice de care societatea dispune actualmente. Numărul voia- 
jorilor se urcă pe an la 1.500.000 sai in mijlocie 4.200 călă- 
tori pe di. 

Acestă usină a fost prima care a intrebuinţat combus- 
tibilul românesc şi anume: ţiţeiul. Instalaţiunea s'a făcut de 
casa Catz in 1896. Acest frumos exemplu dat de usină, a fost 
urmat de cea mai mare parte de marile stabilimeate indus- 
triale din Capitală. 

Suprafaţa usine este de un hectar,la o adâncime de 5- 
metri, se află un volum de apă inepuisabil şi de cea mal su- 
peri6ră calitate din punctul de vedere industrial. 

Intreg imobilul usinei, la finele concesiunei va deveni 
proprietatea primăriei Capitalei adică după 99 de ani. 

Acestă antrepriză a fost condusă până la 1900 de d-nu 
Antoine Bouttiaux inginer şi de d. Nicoles Jamolet un emi-— 
nent inginer electrician. 

Astă-di ca director este d. Popper. 

Atelierul usinei este condus de d. Kraft mecanic-şef, a~ 
jutat de mecanicul! Iancu Bejan şi alţii. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XXII 


Grădina Botanică 


Priviri generale 


Grădina Botanică se nurnesce localitatea în care se cul- 
tivă o colecţiune de plante vii, numite şi aşezate cu metodă, 
iar scopul seii este de a servi la inlesnirea răspândirel stu- 
diilor şi a ennoşcinţelor de plante. 

Acestă instituţiune de inv&ţământ practic, este opera 
timpurilor moderne. 

Studiul plantelor la inceput s'a făcut numai in ramura 
medicală şi mărginit de abia la câte-va specii, cunoscute nu- 
mai ìn unele ţări europene. 

Cu timpul insă se mai descoper plante şi ìn alte conti- 
nente, a căror virtuţi sau găsit a fl mai salutare şi maï u- 
tile ca cele cunoscute până acum. 

Aceste imprejurări deschiseră Botanicei o nouă eră pen- 
tru cultura şi respândirea plantelor medicale, industriale, e- 
conomice şi ornamentale, cari contribuesc la sănătatea, ina- 
vuţirea şi plăcerea omenirei. De aici urmă necesitatea stu- 
diilor din ce in ce mai intinse şi maï aprofundate asupra 
plantelor, cum și de a cultiva un număr de plante alese ìn- 
tr'o localitate specială care, pə lângă avantajul inv&ţământu- 
lui, să pâtă servi utilului şi frumosului. 

In anticitate grădinele naŭ fost de cât obiectul plăcerei 
al luxului saă al unei simple utilități materiale. Ele nu se 
distingeaă printrun număr mare de specii vegetale — ca in 


www.dacoromanica.ro 


399 


dilele nâstre—ci serveau numai ca decor pentru splendoarea 
clădirilor măreţe, făcend din ele obiectul principal al admi- 
raţiunei. 

Grădina Hesperidelor cu merele de aur păzite de smeul 
cu o sută de capete, sub forma poetică găsim un sim- 
bure de adevăr. In acestă grădină se afla: meri, peri, rodii, 
dafini, mirţi, măslini, migdaiul, nuci etc. Poeţii, istoricii şi 
călătorii, toţi au lăudat frumuseţea acestei grădini, merele 
de aur, se crede a fi frumosele portocale ce producea gră- 
dina, iar smeul era promontoriul stâncos pe care se afla gră- 
dina, şi ale cărui maluri inalte şi stâncâse eraii inaccesibile 
în acea parte. 

Cea mai celebră grădină din anticitate a fost grădina 
spânzurată in aer a Babilonului şi trecută — de cei vechi— 
in numărul celor 7 minuni ale lumei. 

După descripţiunea lui Ctesias şi relatate de Diodor Si- 
ciliotul, ne spune între altele că: «acest sol artificial era plan- 
tat cu tot felul de arbori, cari incântati vederea prin mări- 
mea şi frumuseţea lor». 

Romanii imprumutară de la greci aceste plăceri şi după 
cuceririle făcute -n Orient, rozele, viorelele şi macii care im- 
podobeaii grădinele Romei la inceput, aŭ fost inlocuite in 
mare parte cu plante exotice din Grecia, Asia mică, Persia 
etc. Dacă artele la cei vechi ajunseseră la un grad inalt de 
perfecţiune, apoi la sciinţele naturale n'avem de inregistrat de 
de cât un număr prea mic de observaţiuni şi câte-va pre- 
cepte formulate şi expuse zără nici o metodă. 

Caton (senior), Varron şi alţii, căutau să răspândescă 
gustul penţru agricultură. 

Columbella in prefața operei sale de Re Rustica spune 
următârele contimporanilor sei: 

«Văd pretutindeni şcóle deschise pentru actori, dan- 
suri, musică şi pentru comediani; bucătarii şi bărbierii 
sunt forte căutaţi; se tolerâză case infame in care petrece- 
rile şi viciile atrag tinerimea imprudentă; pe când pentru 
arta care inavuţ+sc pământul, nu sunt nici inveţători, nici 
şcolari, nici justiţie, nici protecţie. Voiţi să ve faceţi case? 
ori unde găsiţi architecţi. Dacă” voiţi să imbunătăţiţi moşte- 
nirea vâstră pe unde credeţi că este rea, nu aflaţi nici po- 
veţuitor nici cine să ve iînţelegă, Şi dacă me plâng de astă 


www.dacoromanica.ro 


400 


nepăsare vol spuneţi—că acum pămentul este steril, că clima 
wa schimbat. Răul este printre vol, o contimporanil mel. 
Aurul în loc să se r&spândescă la ţară, care intreţine ora: 
şele vóstre, este cu pumnii aruncat luxului şi desfrânărel. 
Ascultaţi experienţa mea, luaţi sapa şi plugul. 

Dioscoridi şi ’n special Pliniu naturalistul, consacră 16 
din 37 cărţi de Historia naturalis., esclusiv regimului vege- 
tal. El insă ai neglijat natura, în folosul celor-lalte descrieri. 

Cu ocadiunea invadiunei barbarilor, o pâclă negră dom- 
nea asupra popârelor din evul mediu. Horticultura a fost a- 
bandonată ca şi cele-lalte sciinţe. Singură biserica a incura- 
jat —pe cât a putut— cultura florilor spre a fi expuse ca 
omagiu la decorația icânelor, mai cu semă crinul, ca simbo- 
lul candârei iar arborii şi viţa dobândiră un loc mai intins 
şi o atenţiune mal deosebită. Cel-l'alţi nu puteai cultiva din 
causs deselor strămutări, a călătoriilor importante, resbâele 
de caste, invadiunile frequente care suprimaseră societăţei 
firma armelor cum şi diversele circumstanţe, care decurg 
intro stare de nestabilitate ce ţinea societatea vecinic in pi- 
ci6re. Comunitățile călugăresci liniştite şi respectate, putură 
a imbunătăţi chiar sorta unor specii, ale răspândi şi a intro- 
duce şi alte specii din cele-lalte continente. 

In epoca renaşcerei, în Italia şi Franţa —prin introdu- 
cerea operilor autoriior clasici elini şi latini, deschise o eră 
noue literilor şciinţelor şi artelor. Operile naturaliştilor an- 
tici : Teofrast, Dioscoridi şi Pliniu naturalistul !găsiră nisce 
demni comentatori şi interpreţi în I. Monardi, Andreii Ma- 
thioli, Hermola Barbaro, Theodor Gaza. Apoi universităţile 
din Padova, Bolonia şi Pisa deteră o mare mişcare sciinţelor 
prin noul observaţiuni şi cercetări sciinţifice. 

Andrea Cisalpin rupe cu doctrinele scolastici deschi- 
zend calea experimentaţiunei, şi dete Botanicei principiele de 
metodă şi luminele observaţiunei. 

Principii italieni şi nobili! incepură 'a-şi face grădini 
pentru care se cheltuiaui adesea sume colosale, ca să, posede 
plantele cele mai rari şi mai interesante. 

Cu ocasiunea descoperirelor Portugesilor, Spaniolilor, O- 
landesilor etc., nou! plante se descoper, plante cu proprietăţi 
terapeutice ne: cunoscute până atunci, fură cultivate”şi intro- 
duse in serviciul medicinei. Numărul acestora era prea mare 


www.dacoromanica.ro 


*400914900409 VM078Ţ — "999407 EE Ð 


93 





Screle Grădinei Botanice 


www.dacoromanica.ro 


402 


şi din clime prea deosebite ca să pâtă fi cultivate ori unde. 
Inv&ţămintul acestei sciinţe, reclamă grădini care să procure 
tot-d'auna speciile rari din ţările streine. 

Botaniştii secol. XVI, aii recurs de o cam dată la gră- 
dinele unor prinți ori seniori bogaţi, protectori ai sciințelor, 
cari aŭ procurat cu mari cheltueli, obiectele de studii. Intre 
aceştia cităm pe: Alfons d'Est ducele Ferarei, infiinţă pe la 
1505 grădina Belvedere şi după sfaturile lui, Brasavola, înfi- 
inţă aici o secţiune pentru botanică. Mai in urmă Acciajol 
nobil de Ferara, Micheli şi Cornaro nobili venețieni, princi- 
pele Doria de Geneva, Borghesi, Barberini şi alţii imitară 
exemplele lor. Aceste grădini insă erai ale unor diletanţi; 
pe când numărul plantelor medicinale mergeai crescând în 
alte părţi, in aceste grădini de abia îigurai. Atunci se simţi 
necesitatea de a se infiinţa grădini pentru acest scop. 

Cosma de Medicis mare'e duce al Florenţii, infiinţeză în 
1543 universitatea din Pisa cum şi cea intâiii grădină bota- 
nică sub direcţiunea lui Luca Ghini, care e şi profesor la 
catedra de Ist. Naturală. Senatul venețian fonda de asemenea 
în 1546, o grădină botanică pe lângă Universitatea din Padova 
pentru studiul mediciniştilor sub direcţiunea lui Buonafede. 
Se mai înfiinţă la Bolonia una, in 1568 sub direcţiunea lui 
Ulisse Aldrovandi. 

Descoperirele Portugesilor şi Spaniolilor, aŭ avut de con- 
secinţă intre altele şi cunoştinţa unor plante extrem de im- 
portante ca: Porumbul, Tutunul, Cartofii, Ananasul, Chinina 
etc. apoi fură explorate: India, Ceylanul, insulele Sondei, Ca- 
pul Bunei-Speranţe etc. Aceste descoperiri deşteptară entu- 
siasmul, botaniştilor şi interesul suveranilor, să procure 
mijlocele exploratorilor. Atunci sai sirâţit in adevăratul în- 
teles necesitatea infiinţărei grădinelor botanice. 

Olanda fu prima care imită pe Italia, infiinţând in 1577 
o grădină botanică pe lângă Universitatea din Leyda, sub di- 
recţiunea lui Cluyt, botanist pasionat, înavuţi acestă grădină 
cu donaţiuni din propria sa avere. Urmă apoi cea din Am- 
sterdam şi grădina lui Cliflort de lângă Harlem unde Linneu 
a stat vre-o 2 ani ca grădinar și a publicat mai multe lu- 
crări care! asigura reputaţia 

In 1580 se înfiinţă prima grădină botanică din Germa- 
nia la Leipzig. In Franţa sub Ilenric IV la Montpellier in 


www.dacoromanica.ro 


403 


1593, care în scurt timp deveni cea mai însemnată din Eu- 
ropa şi continua a fi incă in decursul vâcurilor. Aici celebrul 
Pyram de Candolle stabili in 1810, clasificațiunea sa natu- 
rală. In 1619 să infiinţă o alta pe lângă Universitatea din 
Strasburg, care fu calificată: splendidissima; altele însă in- 
fiinţate in urmăi micşură reputaţiunea. In Paris, la 1590 
exista Le jardin royal du Louvru fondată tot de Henric 1V 
sub direcţiunea lui Jean Robin. In 1626 ii urma (rădina 
Plantelor. 

Buffon 1 dete o intindere mai mare, aşa că acum primi 
numele de Museum d'Histoire Naturelle, in care pe lângă 
vastele salóne şi cabinete, conţin cele mai mari colecţiuni 
sciinţifice. Pe lângă acest tesaur ştiinţific, Franța maï posedă 
astă-di un mare numër de grădini botanice in cele-talte de- 
partamente, între care cea de la Versailles, este una din mi- 
munele timpurilor moderne. Aici B. de Jussieu intocmi grădina 
botanică in parcul de la Trianon (1758) după celebra sa me- 
todă naturală. 

In Anglia, grădinele botanice sai inființat prin iniţiativa 
particulară prin societăţi şi imbogăţite prin donaţiunile so- 
cietarilor şi altor persâne avute. Ast-fel grădina din Cheslea 
apoi din Kew. In tâte orașele Engliterei unde sunt universi- 
tăți există şi câte o grădină botanică. 

Germania alcătuită din confederaţiuni a mai multor re- 
gate, principate, ducate etc. regi! şi principii germani, aŭ căutat 
fie-care, ca capitalele lor să devină un focar de cultură; gră- 
dini botanice s'a inființat ìn capitalele cele mari ca cea din 
Leipzig, Dresda, Munchen, Goettingen etc. printre care cea 
din Berlin ocupă rangul intâiă. 

In Austro-Ungaria există o superbă grădină la Schoem- 
brun in care luxul şi arta fură ridicate la cel mai inalt grad. 
Pe lângă acesta Viena are o grădină botanică speciată ; afară 
de acesta se maï află la Cracovia, Praga, Pesta, Gratz etc. 

In Suedia, grădina din Upsale, fu cea maï cultă în tim- 
pul săi. 

Rusia, cu tâtă asprimea climei sale nordice, posedă la 
Petersburg o grădină botanică, care este pusă pe același plan 
cu cele din occident. De asemenea mai posedă încă câte-va 
deci de grădini şi in cele-Valte oraşe. 

In România, grădina botanică va înființat d'abia în 1860 


www.dacoromanica.ro 


404 


şi anume la Cotroceni şi despre care ne vom ocupa in special, 
lăsând la o parte unele amănunte care depăşesc scopul a- 
cestei publicaţiuni. 


Grădina botanică din Bucuresci 


Infiintarea grădinei botanice se datoresce iniţiativei ne- 
muritorului dr. Davila, tost director al şcâlei de medicină şi 
farmacie, care a precedat actuala Facultaie de medicină. Încă 
din anul l&55, când şcâla acesta era cunoscută cu modesta. 
numire de Şc6la de chirurgie de la Michai-Vodă 1), stărui pe 
lângă Vodă Ştirbei, ca să se facă şi o grădină botanică, care: 
să serve atât elevilor acelei şcâle pentru studii, cât şi farmciel 
militare pentru aprovisionarea de plante medicinale, indigene 
şi străine. Însă atunci domnia lui Vodă Ştirbeiii fiind la ter- 
men, chestiunile mari ale ambelor nâstre ţeri fiini la ordinea. 
dilei şi guvernele ce se succedară până la Unire nefiind de 
cât provisorii, propunerea acâsta trebui să remână până la un 
alt timp mai favorabil. 

Reproducem aici, in întregul sei, raportul Şcâlei de chi- 
rurgie de la Mihal-Vodă, către Vodă Ştirbeiii. 


«Înălţimea Vostră deja a inzestrat ţara cu mai multe sta- 
«bilimente de inveţătură. Încuragiat de buna-voitâre primire 
«pentru veri-ce amelioraţiune folositâre ţerei, vii astă-di a. 
«propune Înălţimei Vóstre creaţiunea unei Grădine Botanice». 

«Dintre tâte sciinţele utile tinerimei, botanica este aceea 
«care are un interes de cel mii mare grad şi care pregătesce 
«mal bine studiile seri6se. Ea nu este numai o sciinţă de 
«plăcere, ci dă şi memoriei o cale metodică, invaţă a observa, 
«inalţă spiritul şi dă sufletelor simţitore un nobil aliment de 
«admiraţiune pentru Creator». 

«Afară de necontestabilele fol6se pentru instrucţiunea. 
«tinerimei, Grădina botanică medicinală va aduce şi o impor- 
«tantă reformă aprovisionărei cu plante medicale in farmaciile: 
«din ţâră. Până acum se aduc cu maï cheltueli din Germania 
«şi, pe lângă acele cheltueli de importaţiune, acele plante in- 
«vechite perd până aci o mare parte din virtuțile lor salutarii- 





1) Vedi Facultatea de medicină. 


www.dacoromanica.ro 


405 


«Este o tristă impresiune a vedea că România este tributară 
«ţărilor strâine pentru produse care se găsesc în sinul sei 
«cu abundență». 

«Flora română pâte răspunde, in mare parte, trebuin- 
«telor medicale. Tâte plantele cari formez basa terapeuticei, 
aşi cari se găsesc in Europa, se găsesc şi în România. Însă 
«aceste bine-faceri ale providenţei se află răspândite şi ast-fel 
«fără val6re. Reunindu-le, sar indeplini cele mai insemnate 
«progrese de care sciinta medicală este susceptibilă. Chiar 
«farmaciştii vor afla nemărginite avantagii în inlesnirea cu 
«care vor putea săşi procure plante prâspete pentrn facerea 
«extractelor. Pe de altă parte, preţurile celor mai multe me- 
«dicamente este de credut că va diminua in urma unei ase- 
«menea culturi şi omenirea suferindă, va fi cea d'ântâiii care 
«se va bucura de acestă creaţiune». 

«Fie-care mamă a unei familil cunâsce din tradiţiune un 
«6re-care număr de plante folositre; insă acele tradiţiuni 
«dispar din ce in ce şi este de dorit ca ele să se păstreze şi 
«să ce complecteze de sciință. 

«Elevii şcâlei de medicină vor studia in acâstă grădină 
«plantele utile, vor erborisa imprejurul Bucurescilor. şi far- 
«maciile militare vor putea să se aprovisioneze cu un numer 
«de plante oficinale. Europa sciinţifică va fi recunoscetâre de 
«bogăţiile botanice la care o va faca să participe acestă {ară 
«chemată la un mare viitor». 

«O grădină botanică este complinirea indispensabilă la 
«intregul progres al sciinţei medicale. Medicii, absorbiți de o 
«mulţime de atlaceri pentru ingrijirile ce li se cer, vor uita a 
«se mal inturna la teinplul sciinţei. Însă, când chiar copii! 
«vor face in tâte dilele noui progrese, şi medicii imbetrâniţi 
«in practică vor fi siliţi să nu uite sciinţa, sub pedepsa de a 
«nu fi aruncaţi în urma nouilor veniţi». 

«Afară de aceste avantagii necontestabile, Grădina bo- 
«tanică va fi pentru populaţiunea Bucurescilor un loc de pre- 
aumblare unde, în trâcet, fie-care va putea cunâsce insem- 
«tata avuţie a Florei Române care astă qi este necunoscută 
«şi respândită in intinderea acestei ţeri». !) 





1) Journal de Bucarest pe 1873 apnd. Dr. D, Grecescu, Catalogul Grădinei 
Botanice. 


www.dacoromanica.ro 


406 


Studiul plantelor in $c6la de medicină şi farmacie, la 
început, se propunea numai in mod teoretic. Profesorul ce 
se chemă la acestă catedră fu farmacistul Fr. Pruzinsky; 
acesta insă, fie din causa ocupaţiunilor sale, fie că nu era in 
stare a face excursiuni pe jos, nu putea merge cu elevii săi 
la câmp, afară, unde să le demonstre plantele după natură. 
D-l Davila, pe lângă numerâsele sale ocupaţiuni, indrplini mat 
mult timp şi acestă lacună. 

Câţi-va din elevi dobândiră o adevărată pasiune pentru 
plante şi, fără a fi avut câtuşi de puţin noţiuni de erbarii: 
instinctiv, le veni ideia de a aşeda şi conserva plante culese 
din escursiunile făcute -mprejurul Bucurescilor. Ac6sta pro- 
duse o plăcută surprindere directorului şe6lei care nu inlârziă 
a introduce, in mod obligatorii, pentru toţi elevii, erborisa- 
ţiunea și preparaţiunea de câte un herbarium vivum. 

Pentru a da erborisaţiunilor o cale maï largă și seri6să, 
directorul şeâlei găsi un om destul de capabil in ramura 
acesta : voim a aminti numele reposatului Ulrich Hoffman, 
aflat in capul direcţiunei grădinilor publice. Acesta era destul 
de bine familiarisat cu nomenclatura botanică a plantelor incă 
din junețea sa, pe când era in calitate de practicant la Gră- 
dina botanică din Praga, şi mănuia creionul cu destul talent 
in cea-ce privea arta horticolă. împrejurarea acesta contribui 
nu maï puţin ca să intreţină mereă hotărirea d-rului Davila 
de a se inființa grădina botanică, şi, cu spesele sale, in anul 
1857, insărcină pe Hoffman, a intocmi planul unei grădini bo- 
anice. 

În anul 1859, Unirea Principatelor n6stre sub un singur 
Domnitor, puse termen crisel şi stărei de provizorat ce domni 
până atunci. Ţera, in ambele sale părţi, simți d'o dată că 
tâte erau de făcut ca să pâtă merge inainte; dară, nu mal 
putin, simţi şi dificultăţile de a putea da fie-căreia trebuinţe 
cursul ce reclama. Cu tâte acestea, in mijlocul tutor acestor 
cerinţe—fie-care din cele mal urgente—tot putu pune la dis- 
posiţiunea guvernului o sumă de o mie ducați in primul an, 
şi se hotări ca lucrările grădinel botanice să se incepă in 
anul 1860, când se şi inaugură Crădina Botanică de la Cotroceni. 
Dioa de 5 Noembre este şi rămâne memorabilă in paginile 
istoriel s6le. După discursul de inaugurare, rostit de directorul 
Şcolei de Medicină şi Farmacie, Ministrul Instrucţiunei Publice 


www.dacoromanica.ro 


407 


“Principele Dimitrie Ghica, dupe ce ii răspunde prin cele maï 
frumâse incuragiări pentru opera ce se edifica şi pentru elevii 
care vor culege aci râdele sciinţei, în numele Domnitorului 
plantă primul arbore comemorativ. Bine-cuvintarea lucrărilor 
se dete de S. S. Părintele Meletie, egumenul Monastirei Co- 
troceni. 


Locul pe care se incepuse grădina aparţinea încă Mo- 





Ghelasie Calomfirescu, donator la Asil 
(Veţi biografia la pag. 283) 


nastirei Cotroceni. Principele Dimitrie Ghica, care pregătise 
şi formele de donaţiune pentru acel loc, profitând 6re-cum 
de circumstanţa ceremoniei şi, după 6re-care stăruinie, in- 
duplecă pe părintele Meletie, care consimţi a subsemna actul 
prin care locul de la Cotroceni, fu dat grădini botanice. 

Lucrările pregătitâre ale grădinei se începuseră incă din 
vara acelui an şi in diua inaugurărei, octagonul cu răzârele 
pentru plante şi heleşteul din centru eraii gata. 


www.dacoromanica.ro 


408 


Ministerul Instrucţiunei Publice, cu adresa No. 2753 din 
28 Iulie 1860, către Directorul şcâlei de medicină şi farmacie, 
care arată că «in virtutea jurnalului Consiliului de Miniştri, 
aprobat de M. S. Domnitorul, pentru creditul de e mie ducați 
k. k. spre inceperea grădinel botanice, şi considerând cererea 
domniei sale, aprobă propunerea a se aduce un director din 
străinătate». 

Acestă din urmă propunere nu sa realizat fiind prea 
costisitore şi imposibilă chiar. Ulrich Hoffmann a r&mas in 
capul lucrărilor grădinei până in anul 1866 Decembrie, când 
a incetat din viaţă. 

Planul primitiv al grădinei coprindea tot locul din vale 
de la Cotroceni, ce se află ìn drepta şi stânga şoselei adică 
parcul palatului regal şi grădina botanică de astă-di, ast-fel, 
grădina era concepută pe un plan destul de intins ca să pâtă 
indeplini cu timpul scopul pentru care se crease. Dar mijl6- 
cele ce sai acordat, fiind prea restrânse, nu se putu pune 
in execuţiune de cât partea din stânga şoselei, adică pe locul 
unde se află ustă-di parcul palatului regal, care conţinea gră- 
dina botanică şi o secţiune de plante indigene, farmaceutice 
şi economice. Acestă parte, nu sa putut complecta, de 6re-ce 
sumele budgetare, din ce in ce, fiind restrânse, d'abia se pu- 
teai susține cheltuelile de întreţinere pentru lucrările care 
putură fi infiinţate la inceput. 

Din acel plan sa executat numai octagonul cu răz6rele 
sale de plante, heleşteul din centru şi alea sa perigonală 
plantată cu platani, care pe atunci forma şcóla familiilor na- 
turale; o florărie mică, insuficientă şi in condiţii nepotrivite 
pentru cultura şi întreţinerea plantelor exotice; şase resădi- 
tori de scânduri pentru cultura semănăturelor in 6le; o casă, 
stil elveţian, cu doue şoprâne pentru magazia şi ferăria Şcâle! 
Veterinare şi, in fine, o impregimuire de uluci numai in 
partea grădinei despre şosea şi ferărie. Intrarea principală 
in acâstă grădină a fost prin şoseaua Cotroceni, care forma 
fațada grădinei; iar tot restul din fund este limitat numajţ 
cu nişte şanţuri. T6te stăruinţele puse de directorii acestei 
şcóle pe lângă Ministerul Cultelor pentru imbunătăţirea stă- 
rei acestei grădini, aŭ rămas zadarnice; rămâne acum să ve- 
dem cum era aranjată grădina. 


www.dacoromanica.ro 


409 


Descriptiunea vechef grădini botanice de la Cotroceni 


Grădina Botanică din Bucuresci se află pe locul din valea 
palatului Cotroceni, intre şosea, ocupat astă-di de parcul Pa- 
latului Princiar locurile Asilului Elena şi ale d-rului Davila. 
Era imprejmuită cu uluci numai in partea despre şoseaua 
Cotroceni şi şoseaua Carol Davila, acestă parte constitue fa- 
cia grădinei ; incolo, peste tot, a fost înconjurată cu şanţuri, 
care serviaii şi pentru scurgerea apelor. 

Grădina poseda următârele lucruri : 

I. Scóla botanică cu plante de câmp. Acesta consistă inti”o 
figură fârte spaţi6să de formă octugonală, in mijlocul grădi- 
nei, mărginită cu o alee destul de largă şi plantată cu inalți 
şi frumoşi platani. In centrul săi avea un heleştei (de aceiaşi 
formă) şi imprejurul căruia, până la alee, se afla straturile 
(r&zârele), paralele fie-căreia laturi a octagonului şi separate 
prin cărări diagonale. Totul, privit din sbor, represintă forma 
pânzei de păiangen )). 

Octagonul avea 172 straturi regulate, de lungime varia- 
bilă, in lăţime de 4 m. 50 c. până la 1 m. 85 c. şi incadrate 
cu iarbă verde. Fie-care strat avea in linie d'a lungul seŭ, 
teruşe de stejar, trase, numerotate şi adânc infipte in sol la 
distanţă ca de 75 c., până la 4 m. pentru arbuşti şi erburi, 
şi de 2 m. pentru arbori. Ţă&ruşii indicai numerul fie-cărui 
cuib de plante şi corespundea exact seriilor şi ordinei ìn- 
scrise intrun registru special. 

Pentru şedla familiilor eraii 3450 cuiburi, din care peste 
3 mil deja eraii ocupate cu diferite specit de plante herbacee, 
arbuşti şi arboii, arangiate in ordinea familiilor naturale. 

Un strat din cele mari conţinea o sută patru-zeci cui- 
buri cu cele mai principale specii de plante oficinale indi- 
gene, in care elevii şcâlei de farmacie le puteaă găsi cu ın- 
lesnire fiind la indemână ori-când, fără a pune mult timp 
spre a le căuta în familiile lor respective. 

II. Şedla de pomologie, conţinea 70 diferiţi arbori fruc- 
tiferi. in mare parte altoiţi, şi mai mulţi arbuști. 

III. Florăria. Acésta nu corespundea nici de cum tre- 


1) Vegi planul vechei grădini botanice. 


www.dacoromanica.ro 


410 


buinţelor grădinei, atât prin felul şi intinderea sa, cât şi prin 
starea in care se găsesce. Totuşi, in presenţa atâtor dificul- 
tăţi, conţinea peste 1200 vase cu plante exotice de florărie 
temperată (arbori, arbuşti şi erburi). Pe lângă acesta exista 
Şi şese resăditori de scânduri, cu giamuii, pentru semănături 
şi conservarea plantelor mici de florărie in timp de iarnă. 

Din causa mijlâcelor restrânse pentru intreţinere, restul 
grădinei, in mare parte, era incă in starea primitivă. Cu 
tote acestea, in unele părți, există câte-va plantaţiuni de ar- 
boii şi arbuşti a căror desvoltare era destul de insemnată. 

Totalul speciilor atingeaŭ cifra de 3700 din cari peste 
500 specii de florărie rece şi temperată, iară aprâpe 3200 
de câmp.!) 


Condiţiunile ce trebue să întrunâscă o grădină botanică 


După 18 ani de la infiinţarea ei, să hotărasce, ca să se 
mărescă parcul palatului princiar de la Cotroceni, şi in anul 
1878, grădina botanică fu strămutată, pe o mică intindere de 
loc de pe Bulevard in faţa Universităţei unde este astă-di 
Squarul statuelor lui Mihaiii Bravul, Ileliade şi George Lazăr. 

Acest loc era pe de o parte cu desăvârşire insuficient, 
iar pe de alta, că nu intrunea nici o condiţiune cerută de 
numerâsele necesităţi ale unei grădini botanice in adevăratul 
inţeles al cuvintului. I. Pentru că aranjamentul şi cultivarea 
plantelor intr'o grădină botanică trebue să se facă in con- 
formitate cu scopul ce-şi propune a indeplini. Ast-fel, trebu- 
ind a se cultiva plante din diferite regiuni ale globului, deci 
din diferite climate, şi din diferite condițiuni biologice; o- 
grădină botanică trebue să posedă mijlocele necesare ca să 
păstreze in jurul plantelor condițiuni cât se pâte de mal a- 
propiate de acelea, in care trăesc in mod natural diferite 
plante. Deci, o grădină botanică trebue să aibă un teren acci- 
dentat, cu deal şi stâncării pentru plante alpine; un lac pen- 
tru plante aquatice, prund şi nisip pentru plantele eare tră- 
esc in asemenea condițiuni; scurgeri repedi (torente şi căderi 
de apă cascadă) mai ales pentru algele car! vin in ast-fel de lo- 
curi;, apoi sere de geamuri sai florării, care să se pâtă incăldi 
după voe şi anume : florării calde pentru plantele tropicale, 
florării jose, calde şi umede pentru orchidee şi bromeliacee; 


1) Dr. Grecescu Dimitrie Catalogul Grădinel Botanice, Bucuresci 1810. 


www.dacoromanica.ro 


41 


aquare calde pentru plantele tropicale aquatice; florării tem-- 
perate pentru plantele mediterane in sensul larg; florării 
pentru germinări şi multiplicări, altoiri, pentru tratamentul 
plantelor bolnave etc., seminţerii şi camere de preparare a 
seminţelor fructelor şi plantelor destinate colecţiunelor. In 
fine, diferite feluri de pometuri, (gips, calcar, năsip, pământ 
de pădure, p&ment sărat etc.) pentru grupele geografice etc. 

II) Ea trebue se mai cuprindă următârele grupări de 
plante 1) grupele sistematice. adică grupul de plante dispuse- 
pe teren in ordinea clasificărei lor naturale 2) Grupele geog- 
nostice adică asociaţiunile vegetale dependinte de natura so- 
lului 3) Grupele geografice adică asociaţiunile vegetale care 
caracterisa diferite zone şi regiuni de vegetaţiune 4) grupele. 
biologice, adică asociaţiunile de plante, cari se asemenă prin 
modul lor de trai, prin organele lor vegetative etc. (Aşa S. x: 
grupa plantelor părăsite, insectivore, a plantelor agăţătore, 
volubile repede etc.) 5) «In fine grupele ornamentale» mosa- 
icuri de flori şi grupele botanicei aplicate (grupa pomologică 


medicinală, industrială, agricălă alimentară forestieră 1). Tâte 
aceste condițiuni eraii departe de a fi indeplinite in mică 


grădinuţă din faţa universităţel. 

Aceste condițiuni fiind cunoscute botaniştilor noştri, 
incă de la 1885 regretatul profesor. d-nul Dimitrie Brândza, 
şi intemeietorul definitiv al invăţămentului botanic in Ro- 
mânia, stăruesce să se înfiinţeze o grădină botanică in con- 
diţiunile sciute, cu atât mai mult, cu cât in 1884 arsese in~ 
tre altele şi bogatul herbariii al numitului Dr. Locurile incep 
să se rescumpere tot la Cotroceni, şi anume in primul loc, 
tótă partea de loc de pe deal, unde se află astă-di Institutul 
Botanic. Acest loc aparţinea Pr. Ilie Nicolae, parohnl biseri- 
cel Cotroceni, pe care primăria capitalei, prin primarul eï 
Pake Protopopescu, il rescumpără in 1857 Iunie, cu 15,000: 
lei şi dând preotului Ilie un alt loc din pepiniera primăriei, 
de lângă basinul apelor. 

După r&scumpărarea tuturor locurilor se incepe stră- 
mutarea şi aranjarea grădinei botanice şi tot atunc se incepe- 
şi construcţiunea Institutului botanic despre care vom vorbi 
mai departe. 


E 1) M. Vlădescu in Enciclopedică Romania de Dr. C. Diaconovich tomul I p. 
43—43. 


www.dacoromanica.ro 


412 


Actuala grădină botanică 


Locul pe care se află astă-di grădina botanică a fost 
proprietatea M-rei Cotroceni până la 1863»). 

Este situată in drepta şoselei Cotroceni, iar in partea 
stângă se afiă parcul palatului princiar. Grădina botanică cu- 
prinde o suprafață de teren de peste 17 hectare. Ea cuprinde: 
-© florărie unilaterală cu 2 aripl terminate fie-care cu câte 
un pavilion octogonal şi inconjurat spre sud cu galerii, vedi 
ilustraţia pag. 40!. Aripa de răsărit represintă florăria tem- 
perată şi cuprinde plante mediterane (europene), vest, pacific 
boreal mediteranee (chino-japonese) est, Pacific-boreal medi- 
teranee (californeane) v: st Atlantic-boreal mediteranee (flori 
-dane), Austraj-mediteranee (La Plata şi Chili), sud-africane 
(Cap). Tot in acestă aripă, se află şi galeria plantelor tropicale 
(africane, indiene, oceanice şi americane) dintre cari multe 
interesante şi rari. In aer liber, sunt construite şi se com- 
plecteză în fie-care an: 1) Grupa sistematică, aranjată după 
Bentham și Hooker, 2) Grupa alpină, pe cósta ce separă inăl- 
ţimea, pe care e construit institutul botanic, de restul gră- 
-dinei. Aci se află stâncăria şi în mijlocul ei o cascadă, care 
duce intr'un mic lac cu plante acuatice, printe care merită 
se fie citată ca crescent endemic, Marsilia Quadrifolia Impre- 
jurul stâncei, de ambele părţi, sunt aranjate coniferele; 3) 
Grupa :lantelor României in formaţiune în partea de apus 
-a institutului botanic, 4) Grupa pomologică ; 5) medicală; 6) 
Alimentară. Afară de acestea arboretul este forte bogat şi 
“aşedat in grupe de familii sai in grupe ornamentale desti- 
mate a complect aspectul estetic al grădinei. Vrednic de re- 
marcat este şi rosariul din faţa florărie!, compus din peste 
"200 dintre cele maï distinse varietăţi de rosă. In total, în 
starea actuală grădina botanică cultivă acum (plante erbacee, 
arbori, arbuşti) până la l4 mit specii de varietăți. 

Grădina botanică de şi este in formaţiune, totuşi satis- 
'face primele nevoi ale studiului Botanicei și ale cercetărilor 
“sciinţifice, atât pe cât este posibil, totuși, incă din 1855, dr. 
D. Brândză a publicat primul s&i catalog de seminţe pentru 
“schimburi cu grădinele similare streine şi în care se enu- 
mera 1398 specii, in catalogul de peanii următori, publicate 

1) Vedi Cotrocenil din vale. 


www.dacoromanica.ro 





O veder din Grădina Botanjcă 


www.dacoromanica.ro 


414 


de d-nul profesor M. Vlădescu, actualul ei director, numărul 
seminţelor de schimb a ajuns in 1897 până la 2425 specii. 
Tot atunci se publică şi primul catalog de plante pentru 
schimb până la numerul de 480 specii. Schimburile sunt 
astă-di din cele mai importante, le are tocmai cu cele ma! 
însemnate institute similare din Europa, Asia şi Africa !). 


Institutul botanic 
(Vegi fotografia la pagina 153) 


Clădire construită amenageată şi dotată cn tâte instru- 
mentele, aparatele colecţiunile şi instalațiunile necesare pentru 
a obicinui pe studenţi prin lucrări practice la microscop şi 
lupă, cu observarea şi studiarea plantelor şi produselor lor, 
precum şi de a "1 face să experimenteze in laborator asupra 
fenomenelor vieţei vegetale. Institutul botauic, din acest punct 
de vedere, nu numai că ajută studiul sciinţei botanice, fă- 
când posibilă câştigarea cunoscinţelor prin propria observare 
şi directa constatare a fenomenelor, dar incă prepară spiri- 
tul elevilor pentru aflarea şi distingerea fenomenelor noui, 
pe care întimplător le observă sai pe cari le caută prin a- 
numite cercetări intreprinse în acest scop. Uu institut bo- 
tanic dotat cu tóte instalaţiunile şi instrumentaţiunea cerută; 
se presintă prin urmare ca cel mai insemnat compliment al 
studiilor universitare şi ca singurul promotor al cercetări- 
lor sciinţifice. Pentru aceea, pe lângă fie-care Universitate 
există in tot-d'a-una şi un institut botanic, care se află in le- 
gătură cu grădina botanică, a doua instituţiune care concură 
la acest scop. 

In România există un singur institut botanic pe lângă Uni- 
versitatea din Bucuresci. El se află clădit în partea vestică şi 
cea mal ridicată a grădinei botanice la Cotroceni, în faţa pa- 
latului princiar. Ca şi grădina botanică, acest institut sa clă- 
dit in urma stăruinţelor ne incetate ale profesorului Dimi- 
trie Brândză. Institutul botanic a fost terminat in 1892. Clă- 
dire mare şi frumâsă in stil maur, el cuprinde două faţade, 
una spre apus şi alta spre răsărit, ambele unite prin două 
galerii laterale, iar la mijloc prin amfiteatre} Intre galeriile 
laterale şi amfiteatru sunt doue mici curţi interne. 





1) Ibidem p. 544—46. 


www.dacoromanica.ro 


415 


Amfiteatrul in care se fac prelegerile, fârte frumos şi 
amenajat pentru tot felul de demonstraţiuni, pâte să cuprindă 
peste 800 de auditori. Faţata despre apus a Institutului bo- 
tanic, coprinde două etaje. 

In etagiul I, sunt instalate tre! laboratâre de studii pen- 
tru studenţi, cu tótă instalaţia şi dotaţia necesară in care 
lucreză anual 35 — 40 eievi. In aceste laboratâre se găsesc 
intre altele o instructivă colecţie de plante, de herbar atâr- 
mate ìn rame pe pereţi şi care e formată din specia cea mal 
comună a genurilor, ce cresc in România. Tot în acest e- 
tagiu se află şi biblioteca, care coprinde cam la 1550 volume 
cele mai multe vechi şi de valóre ale bataniştilor clasificatori 
şi florele cele mai insemnate europene. Se resimte însă fôrte 
mult lipsa, colecţiunea revistelor botanice moderne, maï ales 
cele mal anatomice şi fisiologice. Pe galeria din acest etagiŭ 
se găsesc aşezate în rame, o frumâsă colecţiune de portrete 
ale botaniştilor, dăruite în mare parte de răposatul dr. D. 
Brândză, precum şi busturile lui Darwin, Humboldt, Linné 
şi Aristot. In parter, jos, se află cancelaria institutului şi la- 
boratorul de cercetăr, în care lucrâză mai mulţi licențiată, 
între cari şi personalui ştiinţific al Institutului. In sfârşit un 
mare laborator al directorului Institutului, în care se găsesc 
şi colecţia aparatelor de filosofie vegetală. Fațada despre ră- 
sărit, care e şi faţada principală, coprinde patru săll de co- 
lecţii, dintre care două forte mari la mijlocul fațadei şi doue 
mai mici în formă de semiciclu la aripele ei. Intr'una din 
sălile cele mari să găsesce o frumâsă şi bogată colecţiune de 
produse vegetale, (seminţe, fructe, fibre, esențe, uleiuri, re- 
şine, produse farmaceutice, industriale, etc.), iar in rândul 
al doilea de dulapuri, aşezate în jumetatea de sus (despre 
tavan) a aceleiaşi săli, se află o frumâsă colecţie de fosile ve- 
getale, maï ales în basinul tranco-belgian, dăruite de distin- 
sul botanist belgian François Crepia. Cea de a doua sală mare 
conţine herbarul, care coprinde cam vre-o 40—50000 specil. 
Din acest herbar fac parte: herbaul Adolphe Méhu, cu vre-o 
10000 specii din Europa, Asia, Africa şi America; herbarul 
C. Thiebaut, cu vre-o 8500 specii din Europa, Asia, Africa, 
America şi Australia ; herbarul mycologic a lui T. von Thii- 
men, unul din cele mai insemnate herbare de ciuperci, cu 
vre-o 10090 specii; herbarul Fl. Porcius, interesantă colecţie 


www.dacoromanica.ro 


416 


a plantelor din Transilvania ; şi alte multe colecţiuni mai mici 
dintre care menţionăm anume: colecţiunea D. Ghika Comă- 
nesci, care coprinde vre-o 60 specii din ţara Somalilor (A- 
frica), printre care vre-o 20 specii noul şi un gen noi. In 
cele-lalte două săli mai mici, de la aripele clădirei, se gă- 
sesce herbarul fl6rei române, format din herparul dr Brân- 
ză, (publicat in prodromul fióreï române) şi herbarul Mihail 
Vlădescu, acesta din urmă nepublcat incă şi bogat in plante 
rare, critice şi nouë din România. In fine pe galeria din a~ 
câstă parte se găsesce o frumâsă colecţiune de lemne. Tâte 
esenţele din ţara românescă precum şi o colecţie de lemne 
din Guyana franceză, dăruită de Ministerul coloniilor lranceze 1). 

Pe lângă Institutul botanic, sere (florări!) şi alte depen- 
dinţe se mai află locuinţa directorului; este o clădire fârte 
drăguță, sistem pavilionar, situat la extremitatea răsăriteană 
a grădinei Botanice. 

Să vorbim acum de directorii Grădinei şi Institutului 
Botanic. 


Directorii grădinei Botanice 
Cel intâiii director al grădinei Botanice a fost 
Ulrich Hoffmann 


sub a cărei direcţiune a fost de la infiintarea ei 1860, până 
la 1866, adică până la mârtea sa. 


II.—Dr. D. Grecescu. 
(Vedi fotografia la pagina 147) 

Născut in oraşul Cerneţi, districtul Mehedinţi, in anul 
1844 Iunie 15, a făcut studiile claselor primare in Cerneti şi 
in Severin. In anul 1856 a intrat in şcâla naţională de Me- 
dicină şi farmacie din Bucureşti, complectându-și studiile me- 
dicale la Facultatea de Medicină din Paris. 

In Bucureşti a fost intern al spitalelor Civile, prin con- 
curs, in anul 1860 — primul internat, atunci creat in spita- 
lele civile ale Eforiei. — Ca atare a funcţionat până in anul 
1862. In acest timp a depus cu succes cele cinci examene 


1) Dr. C. Di:iconoviei, Enciclopedia Română, tomul I pug, 546—547. 


www.dacoromanica.ro 


417 


rigurâse ale şcâlei də medicină şi in anul 1863 a obţinutdi- 
ploma de licenţiat in Medicină cu dreptul de liberă practică 
al medicinei in ţară. 

In anul 1863, a fost numit profesor supleant (titular), 
pentru ştiinţele fisico-naturale la şc6la natională de medicină 
şi farmacie din Bucureşti. 

In anul 1864 Octombris' a fost trimes la facultatea de 
Medicină din Paris, ca stipendist, al Statului pentru obţinerea 
doctoratului în medicină, terminându-şi aceste studii in anul 
1868 Maiŭ 30. 

In urma unul strălucit conc rs, a fost numit profesor 
cu titlul provizorii la numita catedră şi director al grădineă 
botanice. În anul 1869 Octombre, numita şcâlă Naţională de 
Medicină a inceput să fie transformată graduat ın Facultate 
de Medicină. Parte din profesorii cei mai vechi ai acelaşi 
şcóle aŭ format primele trepte ale nouei facultăţi; parte aŭ 
remas să fie transferați mal in urmă din lipsă de mijlóce. 

Tocmai in Iunie 1880 profesorii Dr. Grecescu Dr. Măl- 
dărescu şi Dr. St. Măcescu aŭ fost transferați la facultatea 
de Medicină şi farmacie ca profesori cu titlul definitiv şi ast- 
fel să transforma vechia şcâlă de Medicină şi farmacie in Fa- 
cultae «le Medicină. 

D. Dr. Grecescu, a fost numit Medic de batalion in 1860 
Decembre cu gradul de Sub-locotenent. obţinend prin von- 
curs și s ccesiv gradele superidre până la acela de Medic 
major. Apoi in anul 1878 Octombre sa retras; ca medic mi- 
litar a fost mult timp secretar favorit al D-rului Carol Davila 
A luat parte activă în campania r&eboiului «de independenţă» 
in Bulgaria in anil.1877/78. După căderea Plevnsi, i sa incre- 
dinţat direcţia spitalelor timporare din Turnu-Măgurele până 
la finele campaniei. Pentru aceste servicii, i s'a conferit crucea 
de ofițer cu spade a ordinului Stéua României, aceea de 
cuvaler al ordinului S-ta Ana a Rusiei și medaliile militare 
de serviciii de campanie. 

In anul 1879, a intrat in serviciul Spitalelor Eforiei din 
Bucuresci, prin concurs, și în urmă numit mecic-șef al ser- 
viciului consultaţiilor la Spitalul de Copii unde funcţioneză 
până acum. 

A făcut servicii gratuite la fosta scólă de Medicină şi in 
două rinduri la Asilul Elena Dómna. 


G. M. Ionescu. — lestoria Cotroceniler. 27 


www.dacoromanica.ro 


418 


Ca profesor şi om de sciinţă, Dr. D. Grecescu se póte 
cun6sce şi aprecia din lucrările, publicaţiile şi prelegerile sale 
Prin mijlocele sale proprii şi parte cu ajutorul plantelor sale 
de schimb, D-sa in decurs de 18ani, făcând numeróse escur- 
siuni cu studenţii, a constituit două mari colecţii de plante: 
1. Plantele tutulor părţilor europeice, 2. Plantele Florei Ro- 
mânie), colecţie fără păreche in ţara n6stră. 

Lucrările şi publicaţiile cele mai principale sunt: Plan- 
tele Grădinci Botanice, (1875). O enumeraţie de plante ale 
României  Bucuresci 1880; — Hiperxilemica sai Aricela 
viilor, memoriii presentat Ministerului Domeniilor şi al Agri- 
culturei in 1383; — Flora medicală a României. sub raportul 
sistematicei şi al geografiei botanice, o mare şi volumin6să 
lucrare, publicată cu spesele sale în 1898; — Plante: de la 
Macedoine appartenant au vilayet de Monastir, Bucurescş 
1899; — Plantele indigene ale României, aflate in 1897 şi 
1900, servind ca suplement la Conspectul Florei României şi 
spre complectare la cercetările Florei ţărei nâstre. Deosebit 
de acestea a publicat in diferite reviste mici. dări de semă, 
asupra escursiilor sale botanice in ţară de la 1868 până la 
1898. A colaborat la refondarea şi editarea Farmacopeei 
Române actuală publicată de Ministerul de Interne in anul 
1893. 

In anul 1890 i s'a conferit diploma de membru onorific 
al Societăţei Farmaciştilor români, este membru activ al So- 
cietăţei geografice a Române. membru activ al Societăţei 
Botanice a Franţei; — membru activ al Societăţei imperiale 
de Naturalişti din Moscova cu diploma dată in numele 
împăratului; — membru activ al Academiei Internaţionale 
de Botanică geografică din Franţa; — membru titular al So- 
cietăţei de ştiinţe matematice şi naturale din Cherbourg. 
Titlurile obţinute de la Societăţile sciinţifică din străinătate 
i sai conferit ca drept pentru meritele lucrărilor sale, fără 
să fi fost prealabil solicitate. Academia Internalională a Franţei 
ii a conferit şi medalia sciinţifică de argint ca premii, iar 
Academia română ii a decernat marele premii Adamachi 
pentru Conspectul Floret României. — Actual şi membru în 
Consiliul general de Instrucție Publică. 

Ca profesor in decurs de 30 ani, a lucrat fără preget, 
a urmat neintrerupt şi cu exactitate prelegerile şi indatori- 


www.dacoromanica.ro 





Socec 


Petrache Nicolau 
-Comerciant in Calea Plevel No. 127, a contribuit la apariția acestei Iverări 
cu suma de una sută lej, (Vedi prefața acestei lucrări). 


www.dacoromanica.ro 


420 


rele sale profesorale. Numeroşii sei elevi astă-zi profesori, ”i 
păstreză o deosebită stimă. Prin vorbirea limpede şi măsurată. 
presărată une-ori cu óre-ciri figuri glumeţe, prin demon- 
straţiunile practice ce nu lipsesc la fie-care lecţiune, audi- 
torul seŭ este tot-déuna ţinut deștept şi atent. in laborator- 
il aflăm în tote dilele de lucru și chiar in vacanţii de la- 
amedi până sera, pregătind cursul și demonstrațiile sale, pri- 
veghind şi conducând lucrările practice cu studenţii, ocu- 
păndu-se cu cer etările și studiul planteior din ţară şi din 
străinătate, lucrând la determinarea și clasarea lor etc. În 
timpul de vară, inaintea vacanţiilor, pe fie-care an. face ex-— 
cursil cu elevii săi in părţile de prin vecinătăţile capitalei şi 
in cele de la munte, ce le sunt la indemână. Pe timpul va- 
canţiilor se ocupă cu escursiile şule relativ la studiul plantelor- 
Florei Românie:, până la anul 1899 tăcute cu spesele sale. 
Pre cât ne spune, dacă circumstanţele prin carc a trecut in 
acest decurs de 30 ani ar fi fost ma' favorabile, fără multe- 
şi grele neajunsuri, dacă stăruinţele şi cererile sale ar fi găsit. 
un ecoii la cel ce conduc afacerile generale çi ar fi putut 
dispune 6re-care mijloce pecuniare te se cere in lucrările 
sciinţifice — mai cu s6mă la noi unde, incă n'avem ceva şi 
totul trebue creat — dinsut ar fi produs şi mai mult, .căci 
zelul şi iubirea de lucru nu `i a. lipsit, cum nici acum nu "i 
lipsesce. 


ILI. — Brândza Dimitrie 
(Vedi fotografia la pag. 137) 


Doctor, botanist român, sa născut la 10/92 Octombrie 
1846 in Bivol, judeţul Doroiii, işi făcu primele sale studii la 
liceul din Iași. In 1864 fu trimis la facultatea de medicină 
din Paris, unde studiă in acelas timp şi sciinţele naturale la 
facultatea de sciinţe. In Noembrie 1866 obţinu titlul de licen- 
tiat ın sciințele naturale şi in 1867, intorcându-se în ţară, tu 
numit profesor de botanică și zoologie lá facultatea de sciinţe 
din laşi. La 1868, obţinend concendiă de un an, plecă din 
nou la Paris pentru a şi termina studiile medicale, obţinu in 
1869 gradul de doctor in medicină și fu laureat al facultăţei 
pentru val6rea tesei sale asupra Gentianaceelor, In cursul 
acestor studii intrând intr”o legătură strânsă cu celebrrl pro- 


www.dacoromanica.ro 


3521 


fesor de botanică H. Bailon, Brândză fa impins mai ales &pre 
studiul botanitel. Reintors definitiv in ţară la 1869, Brândză 
pe lângă activitatea sa de pro'esor universitar în Iaşi, incepu 
şi practica medicinef şi ocupă imediat funcțiunea de medic 
secundar la spitalul sf. Spiridon (1869) și de modic de despăr- 
tiré in 1870. In acelaş timp propuse sciinţele naturale la «Li- 
sul Noii» şi publică elementele sale de Istorie naturală. 
Numit custode al museului de medici şi naturalisti din Iaşi, 
avu 6casiunea să studieze preţi6sele colecţiuni! din acest museŭ 
relative la flora Moldovei, precum colecţiile lui Ghebhară, 
Edel, Szabo şi Czihack, şi manuscriptele lui Ghébhard. La 
1874 fu transferat de ministrul Maiorescu, la catedra similară 
de la facultateå de sciințe din Bucuresci, rëmasă vacantă 
prin dimisia luy C. Exarcu. numit apoï director al grădiney 
botanică, incepu mutarea ci de la Cotroceni pe bulevard in 
fața palatului Universităţel din Bucuresci, Brândză găsesce 
şi studiază colecţiunile botanice a lui M. Hoffmann, şi d-r 
'Grecescu, iar în 1875 incepu primele erboraţiuni in judeţul 
Muscel, continuânu-le în toţi ani! următori şi în mai tâte 
părţile tărel. Ales membru al societăței geografice române în 
1876, publică in Buletinul aceste! societăţi in acelaş ari pri- 
mele sale contribuţiuni la flora României. In 1879 membru 
al academiei române, publici in analele acesteia tâte studiile 
sale ulteriâre. Iri 1882 obținu de la ministrul Aurelian înfiin- 
4ared unei <dcţiuri botanice, pe lângă museul de Istorie na- 
turală din Bucuresci, unde și fură instalate herbarul florei 
române, format din vechile colecţii pin Moldova şi Muntenia 
(herbarele Edel, Szabo, Czihack, Hoffmann) şi propriile co- 
Jecţii ale îui Brândză, precum şi colecţiile generale donate, 
cumpărate edi obținute in schimb, ca şi biblioteca particulară 
-a lui Brândză. dăruită de dânsul secţiunei botanice a Mu- 
eului Naţional de Istorie Naturală. In 1872 se despărţi ca- 
tedra de Istorie naturală a facultăței de sciinţe, şi Brândză 
-v&mase profesor de botanică, care constitui ast-fel singură o 
“catedră, şi in acelaş timp. ca o urmare a acestor imbună- 
tătiri se incepură pentru prima ră lucrările practice de mi- 
«cioscopid şi dé lupă àle studenţilor universitari. In 1884 focul 
distrugend îhtrega secţie botanică a Museului, cu tote colec- 
4iunile şi averea sa, determină guvernul să hotărască infiin- 
darea unei mari şi frumâse grădini botanice la Cotroceni, 


www.dacoromanica.ro 


422 


impreună cu instalațiuni necesare pentru studiul botanice.. 
In 1885 se incepură primele lucrări, cari sub direcţia lui 
Brândză şi cu concursul miniştrilor de instrucţie publică D. 
Sturdza şi Titu Maiorescu, conduseră clădirea institului bo- 
tanic şi a grădinei botanice actuale. In urma atâtor sforţări 
Brânază este atins de o gravă bólă de, inimă şi more le 4: 
August 1895 in Slănicul Moldovei in virstă de 49 ani. Brândză 
a fost primul şi cel mai insemnăt botanist român, a cărui 
neobosită stăruinţă, fondă definitiv şi pe base temeinice stu-- 
diul botanicei in României şi făcu cunoscut flora ţărei. - 

Scrierile principale: Considerations sur les ovaires infe- 
res (Adansonia VII 1867); Note sur plusieurs Roses du Me-- 
nyanthee (Adansonia IX 1%69); Ilistore botanique «t thera-- 
peutique des Gentian6es employées en médecine (thâse de: 
toctorat en msdecinc. Paris !569). Curs elementar de istorie- 
naturală 3 părți. Iaşi, 1873 la nouvele école ou influence de: 
travaux du professeur Baillon, Iaşi,. 1874; Notă asupra origi- 
nei botanice şi a afinităţilor terapeutice a noului medicament 
Jaborandi. Bucuresci, 1875 ; Fragmente din florea României. 
(Bull. soc. geografice rom. anul I, Bucuresci, 1876), Numirile: 
vulgare ale plantelor (Revista literară şi sciinţifică, 1876 Bu- 
curesci); Prodromul florei române, 1879—83, (un volum de 
750 pagini, LXXXIV); Vegetaţia României şi exploatării ei 
(Analele Academiei romine ser. Il-a, tema Ila, secţia ID, 
Plante noui (Analele A: ademiei române, seria II-a, secţia I-a,- 
1881); Vegetaţiunea Dobrogei cu 2 tab. (Analele Academiei 
române 1884; Contribuţiuni noui la fl6rea României (Analele: 
Academiei române seria lla, tom. XI, 4889); Plante noui 
pentru fl6rea Dobrogei, (Analele Academiei române seria II, 
tom. XI, 1889); Florea descriptivă a Dobrogei (1891). presen- 
tată Academiei române in manuscris de trei vol., premiată 
și acum in curs de pubiicare !). 


1V. Mihail C. Vlădescu 
(Vedi fotografia la pag. 161) 


Sa născut la 23 Aprilie 1865 in Càmpu-Lung, din pă-- 
rinti coborâtori, dintro veche familie boerescă din Muntenia, 
care a jucat un rol politic insemnat in timpul vechilor domnii 
pămentene militare. 


1) Dr. C. Diuneonovich. Enciclopelia română, tomul L pug. 565—569. 


www.dacoromanica.ro 


423 


Studiele liceale lea făcut in Bucuresci şi după ce a 
urmat trei ani matematicele, fisicile şi sciințele naturale la 
facultatea de sciințe din Bucuresci, a plecat in primă-vara 
anului 1884 la Wirtzburg in Germania pentru studiul sciin- 
telor naturale şi in special al botanicei, cu ilustrul botanist 
al timpului Iulius Sachs. Pe la finele anului 1885 sa dus la 
Paris, unde a terminat studiul facultăţei de sciințe până in 
1888, când sa intors in ţară. 

In tómna aceluiași an, şi în urma unui strălucit con- 
curs fu numit profesor la facultatea de sciinte din Iaşi ca 
succesor al lui Anastasie Fetu. 

In acestă calitate şa căpătat repede un frumos ascen- 
dent asupra colegilor, studenţilor şi in public. 

Membru fondator al societăţei sciinţifice si literare din 
Iaşi in al cărei organ, «Archiva» a publicat unele din stu- 
diele sale, redeschise impreună cu harnicii profesori: D-nil 
A. D. Xenopol şi I. Găvănescu seria conferințelor publice la 
acea universitate, precum şi a lecţiunelor libere sub auspi- 
ciele societăţei al cărei vice-președinte fusese al-s. 

In 1891 fu numit inspector al inveţămintului secundar 
de ministrul de atunci d. Take Ionescu, cu care colabora la 
transarea diferitelor cestiuni atingătâre de inveţămint; luă 
parte la facerea programelor, care a determinat o nouă şi 
tecundă mişcare in inveţămint şi in alcătuirea cărţilor didac- 
tice. Ca inspector stabili apropierea bazată pe stimă, respect 
și iubire intre acâstă funcţiune şi profesorii secundari, cău- 
tând maï ales a lumina prin conferințe şi discuţiuul ce pro- 
voca la fie-care şcâlă cu intregul corp profesoral Metodele 
de propunere, alegerea materiilor şi intinderea lor precum 
şi rolul social şi educător in sensul larg al profesorului se- 
cundar erai mai ales părţile asupra cărora a indreptat cu- 
getarea membrilor corpului didactic secundar, 

Retras din inspectorat la 1895, fu transferat ca profesor 
in Rucuresci şi numit director al Institutului Botanic ca suc- 
cesor al d-rului D. Branza. Prin activitatea sa extinse studiul 
botanic teoretic şi practic in laboratoriele institutului, indru- 
månd personalul seii sciinţific la studii proprii asupra Florei 
României. 

Ca om politic, D. M. Vlădescu, este conservator. 

După căderea ministrului Carp şi venirea la cârma terei 


www.dacoromanica.ro 


424 


a partidului liberal, D. Vlădescu a fost ales ca deputat de 
Muscel, ca oposant. 

D. M. Vlădescu este un naționalist de convingeri şi nu 
de speculaţiune. Ca preşedinte al Ligei Culturale, a destăşu- 
rat o colosală energie prin intruniri publice; simpatic şi elo- 
quent, cult şi inteligent a şciut să ţină tot-d'auna tréz, entu- 
siasmul naţional care govăia in inimile multora. Acesta e un 
merit cu care puțini se pot făli. 

A contribuit la fundarea mai multor societăţi coopera- 
tive in special: «Banca Poporului», «Tipografia Minerva» şi 
brutăria «Viaţa» 1 datoresc forte mult. Tot D-lui Vlădescu 
se datoresc excelentele articole din Enciclopedia Română a 
D-lui Diaconovici, despre grădina Botanică, Institutul Botanic 
şi biografia D-rului Briandză. 

Acestă frumâsă activitate se imparte in tâte direcţiunele 
deopotrivă de folositâre şi nobile. 

Actualmente I)-l M. Vlădescn este vice-preşedinte al 
Ligei şi in calitate se aștepta mult de la neobosita sa acti- 
vitate !). 

Personalul sciinţific al Iustitutului şi Grădinei Botanice 
este : 

D-l M. Vlădescu, director ; 

» Simion Radian, preparator ; 

» Zaharia C. Panţu, conservator al plantelor; 
» Dr. Em. C. Teodorescu, asistent ; 

» Aurel Procopian, şef al culturei. 





1) Veţi revista politică literară „România Ilustrată“ anul I No. 6 p, 73—74 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XXIII 


Doftoricescul meșteșug în țările Române 


Priviri generale 

Omul vecinic a fost preocupat de doue lucruri: a) cum 
-să se hrănéscă şi b) cum să-şi păzâscă sănătatea ; cu alte cu- 
vinte, cum să trăiască mult şi bine; primul lucru ce l'a făcut 
-omul ca să-şi vindece suferinţele, a alergat la burueni. Cu 
timpul le-a găsit că acestea sunt insuficieute şi prin ajutorul 
credinței, a inceput a invoca spiritele cele bune ori pe cele 
rele—după imprejurări—și de aci aŭ luat nascere descânte- 
cele ; apoi, credinţa că stelele aŭ o influenţă decisivă in viaţa 
omului, a inceput a'şi căuta destinul in stele; Acestea combi- 
nate, əŭ dat nascere magiei şi astrologiei, sciinţe care aŭ jucat 
un mare rol la popârele istorice din anticitate. Omul insă, 
după ce a apucat pe căile civilisaţiunei, a inceput să-şi fra- 
minte mintea cum să inveuteze o beutură pe care a bote- 
zat-o Elixir şi din care bend să nu mai móră; dar fiind-că 

Sănătate gólă 

"1 jumătat'de b6lă, 
se hotărăsce a câuta piatra filosofală, mijloc prin care să trans- 
forme in aur dacă nu tâte, dar cea mare parte din metale. 
Cercetările acestea aŭ dat nascere Alchimiei, sciinţă care a 
preocupat spiritele de elită din Evul medii. 

N'ai reuşit insă nici cei dintâi, nică ceşti din urmă ; as- 
trologii, in loc să descopere destinatele omului in stele, ai 
descoperit legile după care se conduc astrele, dând ast-fel 
nascere sciinţei Astronomiei. Alchimiscii voind a afla elixirul 
-aŭ descoperit alcoolul şi in locul pietrei filosofale aŭ desco- 
perit fosforul şi aceste cercetări aŭ dat nascere Chimie. Cà- 


www.dacoromanica.ro 


426 





teva secole mai terdiii şi paralel cu astrologia, grecii fie prin, 
geniul lor propriiă, fie că sai servit şi ei de sciinţa altor po- 
póre mal vechi, aŭ pus basele raţionale ale medicinei, cu 

Hipocrat, Aristot şi Galeniu. De la acești ómenï de genii şi 

până la Ilarvey (1658) sciinţa medicală a făcut puţine pro- 

grese in Occidentul Europei. Adevărata cercetare sciințifică 
pe terenul medicinei, incepe după descoperirea circulaţiunei 

singelui. Facultăţile de medicină din Occident, şi anume cele 

din : Italia, Franţa, Germania etc., incep de aci inaite să facă 

progrese pe terenul sciinţelor naturale şi deci şi al medicinei. 

„__ Terile Române fiind aruncate de sită la porţile orientu- 

lui, aŭ remas in timp de vecuri isolate de mișcările intelec- 

tuale din Occident şr deci ei aŭ trebuit să recurgă pentru 

vindecarea, suferințelor lor la medicina babelor şi la rugăciu- 

nile pe care le oferea biserica, după cum aŭ făcut tâte po-- 
porele in starea lor primitivă. 


Medicina babelor 


Pe lângă burueni intrebuinţate ca l&curi, babele intre- 
buinţaii ca şi adi şi descântecele Nescântecul privit în na- 
tura sa intimă nu este de cât un fel de reţetă, in care pe 
lângă amestecul altor ingrediente, invocaii şi numele sfintei 
Treimi, al Născet6rei de Dumnedeii, cum şi ale altor sfinţi. 

Sunt insă patimi omenesci unde in descântice nu se 
mal invâcă numele lui Dumnedei şi al sfinţilor, ci se invâcă 
numele diavolului, care este chemat ai da ajutorul trebuitor 
pentru promisiuni—de multe ori — cari nu costă pe descân- 
tătore nimic. Soiul acesta de descântece se numesce farmece. 

Dăm in specimen de descântec-farmec : 

Fermecătorea luind o frizare în mână, făcută de un ţigan necăsătorit, diu 
nouă bucăți de fer găsite gi făcută cu miinele la spat? in Duminica Rusaliilor in- 
cepe ast-fel: 


Më uitaiti în sus, Cărni de căţel şi purcel fript, 
Mă uitaiii in jos, Toți mâncau 

ME uitaiu spre sore răsare, Cu toţi beaii 

Si văduiu un foc mare. Si cu toți chef făceai 

Eat'o făţărie de arie, Nunal Scaraoschi cel mal mare 
Acolo eraii 99 de draci, Nici mânca, nici nu bea, 

99 de drăcdice Si el veşnic trist stetea. 

Cu feciorii lor Tu Scaraoschi cel mai inare, 
Și cu slugile lor Nici nu mănânci nici nu bei, 
Frigiud tn frigări ascuțite Eŭ iți poruncesc, 


www.dacoromanica.ro 


La cu:are să te duc), Prin piduri lupeşti, 

Si pe sus să mi-l aduci, Prin miriște epureşti, 

De lângă vădura grasă, Peste riuri fără vaduri 

Gia þuitita lut blâsă, Peste garduri fără pârlâzuri, 
Să te duci Că frumos t'ol dărui 

Şi si-l impungi Cu balercă de holercă 

Prin carne şi prin 6se, Cu un puiu de Jidan 

Si prin vîna lui cea grosă Din târg din Roman. 


Repede să mi-l aduci 
Si terminidd destântitorea inânge frigarea într'o făină ngră, iar pentru- 
fotele thak dăruce intro c&pă. 


And insă nu mail există la mijloc nici suferinţă corpo- 
rală, nicy patimă amorului, ci numai ura şi resbunarea, a- 
tunci se ințrebuinţeză pe lângă invocaţiunea tutulor dracilor 
şi Alte ingrediente. (omposiţiunea acestei reţete o las de o 
cam dată, rămânând a me ocupa intrun studiii special de 
dânsa. 

A existat in ţările Române multe descântore celebre ca 
Kera, Anastasia și baba Hârca, imortalisate de neuitatul ar- 
tist Millo ù. 


Medicina hieratică 


Dacă erburile cu tot soiul de descântece nu vindecaii 
suferinţele, omul alerga. la rugăciunile bisericei, care constait 
in ungerea cu mir la părţile lesate, «căderea la sfintele da- 
ruri», la icânele făcetâre de minuni şi în fine la sfintul maslu 
(una din cele şapte taine). 

Atât babele descântătâre, fermecătore şi vrăjitore cum 
gi călugării in special cel greci, aŭ exploatat mult suferințele 
vomânesci. In timpuri de holeră, cum şi alte bóle pestilen- 
ţi6se) care aŭ trecut peste aceste teri in decursul vecurilor, 
călugării veneaŭ din orient cu icóne făctădre de minuni, cu 
buruni de léc din grădina Maicei Domnului şi cu lemn din 
stintu cruce; din care cel adus de celebrul Kesare Deponte 
era se dice in mărime pe un cot?) 

Inaltul eler al Mitropoliei, impreună cu tot clerul ọra- 
şuiul pornea in procesiune cu icânele şi mâştele sfintului 
Dumitru Basarabov, alte ori aducea şi pe acelei ale sfintet 


1) G. I. Ionescu Gion, Istoria Bucurescilor, pag 641—646. 
2) Veţi al meu studiu „Influenţa Culturei Grecesci“. 


www.dacoromanica.ro 


428 


“Filofteia de la Curtea-de-Argeș, ale sfintului Grigorie Deca- 
politul şi ale altor sfinți ; se făceaă litanil publice in sunetul 
-clopotelor şi se sfinţeai sute de butóie cu apă spre a fi tri- 
mise in județele unde bântuia ciuma şi holera, cu recoman- 
-daţia specială, că un butoii de aghiasmă să se târne in dece 
butóe de apă, pentru sti'opirea 6menilor şi caselor atinse de 
ciumă sai holeră. In tot timpul cât dura bóla, doninitoul şi 
boeriï iși făcea un cutafighion la Cotroceni ori aiurea. Cel 
s&raci remâneai in Bucuresci pe sóma cioclilor și haimana- 
Jelor. Bucuresc'i r&mânea pustiť și nu se augea de cât yr- 
letul câinilor r&maşi fără stăpâni. Domnitorul de la Cotroceni 
„dădea ordine circulare către ispravnicii judeţelor contaminate, 
să fugă dinaintea mâniei dumnedeesci adică ciumei ori ho- 
Nerei) «când vedi mânia nea ascundete jână când trece, 
dicea un domnitor vitind sf. sccriptură», apoi recomanda ca 
casele molipsite să fie isolate, hainele celor morţi arse, cel 
“bolnavi să fie tricţionaţi cu oţet amestecat cu usturoiii, mai 
terdiă (1830) cu «vinegre aux quatre voleurs ')» ca mijloc de 
-desinfectare: să se ţină o strachină cu oţet şi usturoi la 
porta fie-căreľï case şi să se ardă uecontenit gundie. Aceste 
erai in trăsături generale măsurile ce se lua in timpul ho- 
erei şi ciumei. 

Remâne acum să vedem dacă a exisist doctori in tările 
române și in special Muntenia. 


Medicina Doftoric6scă 


Făcând istoria medicinei in ţâra Românâscă, nu ne am 
propus a o face «le cât in câte-va trăsături generale şi atât 
intru cât vine in atingere cu chestiunea ce ne preogupă. 
Trebue să mărturisesc de la inceput că istoria medicinei Ja 
Români, fie ea istorie a medicinei populare, fie ca istoria me- 
dicinel hieratice, fie ca istorie a medicinei sciinţifice intru 
cât medicina a avut elemente gciinţifice din vremuri, cum 
acestă sciință a progresat in evoluțiunea sa lentă, nu ya putea 
fi scrisă in deplină cunoscință de causă și cu adevărat tolos 
la noi, pentru istoria culturală, de cât de un doctor in me- 
-dicină. Numai acesta va sci să ințelsgă complecta natură a 


1) O invenţiune făcută de 4 hoţi francesi. 


www.dacoromanica.ro 


499 


bóleï a progresului ori regresului ce medicina a făcut in con- 
tinua dar lenta evoluţiune in ţările n6stre, 

Dacă cet competenţi vor y<dea in jstorisirea mea unele 
afirmaţiuni greşite pe care cu canjlidă seninătate le fac cel 
streinj de sciinţă, il rog să mă erte, că şi lor Esculap multe 
Je-a ertat, multe le értă şi multe le va erta pe lumea acâsta, 
amănend tóte procesele intre bolnav şi doctor, a se amăna. 
pe lumea cea lantă, In Franţa şi in Germania ca şi in alte 
ţări din occident sunt doctori istorici, advocaţi istorici, ostaşi 
istorici etc., căci istoria ca şi poesia pote merge forte bine 
şi forte folositor alături, cu ori-ce specialitate, căci tâte spes 
cialităţile iși aŭ istoria lor.) Să revenim la chestiunn. 

Dacă poporul a alergat la medicina babelor şi cea iera- 
tică, apoi domnitorul şi velit% boeri aŭ alergat la doctori care- 
aŭ fost tot-déuńa streini: italieni, ovreï, gre ï, nemți şi fran- 
cesi, Nu scim dacă la curtea lui Mircea cel Bătrăn sañ Ale- 
xandru cel bun aŭ fost docturi. Lucrul e puţin probabil.. 
Scim insă ca, Ştefan. cel mare al Moldove! a avut un doctor: 
după 1475 La asediul Kiliei (1462) Ştefan căpătase o rană 
adâncă la iincheetura piciorului din care se făcuse o fistulă. 
Durerile deyenise atât de mari, ın cât bătrânul și gloriosul 
domn cere senatului venețian un doctor carei şi fu trimis; 
cum il chema şi ce a făcut acest doctor nu scim. In, 1502 
intâlnim un alţ doctor la curtea marelui Ştefan numit Matei, 
Mureano. La 9 Decembre 1502 Ştefan dupe indemnul docto- 
rului Muregano trimile la Veneţia pe Demetriu Purceviu să”. 
cumpere doctorii. Până să se intórçă trimisul, Mureano móre: 
la Suceva. Plata ce o da marele Ştefan doctorului era de 500 
de galbenț plus alte venituri. Senatul venețian trimise pe 
Girolamo da Cesena care plecă imediat lu Sucâva; ajungând 
aici şi cercetând rana augustului bolnav, șe infricoșă şi ceru 
consult „., Era in vara anului 1504. Se mai chemă un doctor 
Leonardo Masari, doctor vestit la Buda şi un altul evrei de; 
la curtea hanului Tălărese, Doctorii hotăriră să ardă rana. 
de 6re-ce se vede că incepuşe să cangrenese, nu garantaii 
nimic. Bogdan primi, doctorii arser rana cu fer roşu pe la 
finele lui Iunie 1504. La 2 Iulie Ştefan muri. Spaima -docto- 


1) G. [. Ionnescu-G-on Doftoricescu ineşieşug ia treculul țărilor Romine 
pag. 4 -6. 


www.dacoromanica.ro 


430 


ilor fu mare. Bogdan reţunoscu că nu pâte face alt-fel și 
"lasă pe cel doï aduși să plece. 

Curtea. r&mase iar fără doctor. 

Când Bogdan ceru in căsătorie pe Elisabeta, soră regelui 
Poloniei, regle ceru şi trimișii Moldovei primi ca princesa 
sä aducă la Suceva pe doctorii ei pe cate Bogdan se indatora 
-al plăti şi intreţine. 

De aci inainte doetoril nu aŭ. maï lipsit. 

Petru Rareş fiul natural a lui Ştefan Cel Mare şi moş. 
tenitor al marelor lui calităţi a fost şi doctor. (Voivoda Petru 
Ucionăi filosof i dohtor) adica Petru Vodă este un învăţat fi- 
Josof şi doctor. 

Doctorul la turtea domnescă era un personaj cate iua 
parte la tâte tainele la care domnul voia să primescă, mai 
cu s6mă când otrava avea să joce rolul politic or diplomatic. 
Doctori! italieni! (venețieni) mănuiui tot atât de bine otrava ca 
şi pumnalul lucru care! compromise fôrte mult. Este cunoscut 
casul cu otiavirea lui Despot Vodă). Medicii pe atele vremurt 
raŭ filosofi şi teologi. %) 

Nu credem că la curtea Munteniei să nu fi existat ur 
doctor. Protomedicul lu! Sinan Paşa, un evrei, á fost prind 
la Călugăreni şi trimis ìn Transilvania l4 mċhisóre de unde 
nu a fost liberat de cât in Decembre. 1595. Atât în Trańsil- 
vania cât şi iri tările Române existaŭ nu unut ci mar mulţi 
doctori. Mihai Vitezu trebue să fi avut mat mulţi de 6re-tt 
intrun raport trimis din Praga la 6 Ianuarie 1597 sé vede 
că Mihai Vitâzu era atât de greii bolnav, în cât doctorii 8o- 
cotâii mârtea lu! ca un lucru heinlăturabil, dat Mihat së 
vestabilesce in curârid. Doctorii ingrijeai de cei ce primsiă 
zăni in luptă. 

Din a doua jumătate á secolului al XVII doctorii! italieni 
ca şi cel evrei urmasi áï dottorilor Arabi, aŭ inceput să 
«dispară incetul cu incetul ca să le ia locul doctorii Greci, de 
-ore-ce Grecii din Constantin&pole cu dare dă mână 'şi tri 
metsă copil la universităţile italiene din Bolonia, Padova şi 
«altele. Reţetele lor se asemenai forte mult cu râțetele babe- 
Jor n6stre până la: finele secolulut XVII. In formularele me- 


4) G. I. Jonnescr-Gion. op. cit. pag, 14—27. 
2) Veji al meu studiu „Iifluenţa Culturei Grecesci“. 


www.dacoromanica.ro 


431 


-dicale de iatrosofie din care unul sa tipărit la Veneţia sub 
numele de geoponicon in care, alăturea cu rețelele ceva maï 
medicale sunt unele curat băäbeștïi : de exemplu, rețeta în con- 
tra cheliei este ast-fel formulată «Ia un pantof de femee; 
rupe talpa ; tae dinti'insa partea despre câlcâi, pune-n pe foc 
prefă-o in cenușe, amestec'o cu undelemn, fă o alifie şi frè- 
căte pe cap»; iar la sfirşitul fie-cărei reţete nu uita nici odată 
frasa: Vie sănătate de la puterea divină, care birue tot. 

La anul 1642 Matei Basarab domnul Munteniei suferea 
de idropisie, de doctor nu se vorbesce însă. 

La anul 1628 Paul de Alepo arhidiaconul patriahului An- 
tiochiei, suferea de friguri de 3 ori pe di şi in Târgovişte nu 
era nici medici nici chirurgi şi se plânge grozav de şi medi- 
cina eratică era in flore. Vasile Lupu domnul Moldovei, dupe 
mortea fiului său Ion Vodă, aduce ca doctor pe italianul Sco- 
cardi plătit cu 1590 reali pe an. 

Ştefăniţă "Vodă Lupul cădend grei bolnav «care indată 
a priceput doctorul că trebue să ia sânge ... şi aşa de grei 
a coprins ferbinţela cât până la Tighina a statut frenetic, 
adică buighuit din hire. Că cnipul cum era bóla, că i aŭ eşit 
bolfă ; la o mână ci nu era ciumă ci drepta linguare cărei 
bóle îl dic doctorii Maligno şi cât a trecut Nistru la Tighina 
a treia di a stătut mort». La curtea lui Şerban-Vodă Canta- 
cuzino era protomedic Iacob Pilarino. Pilarino continua a fi 
medic şi la Curtea lui Brâncoveanu apoi doctorul Pandeleone 
dis la curte docorul cel mare, apoi era Ion Comnenul profesor 
la Academia sf. Sava. Toţi aceştia erai medici curanţi ai curței 
lui Brăncoveanu şi ingrijeai pe domn in tote dilele :). 

Doctorul Pilarino a scris un tratat de altoire. 

La 1697 mai găsim ca doctor ai curței domnesci pe 
Enache doctor, pe Iacob doctor. Dupe 1700 pe Atanasie Gor- 
jiul, pe Gheorghe Trapezundul şi pe hirurgul Lantier. 

După infiinţarea spitalului Colțea de către spătarul Mi- 
hail Cantacuzino se vorbesce de hirugul sai firugul (chirur- 
gul) Cârstian. 

La anul 1733 sa făcut prima operaţiune după câte se 
-cunos: astă-di asupra unui Costin ologul de la Meţova. 

La anul 1719 practica la Bucuresci medicina doctorul 








4) Ionnescu-Gion op. citat 28—61. 


www.dacoromanica.ro 


432 


lui N. Mavrocordat numit Fonseka şi doctorul Manasie Eliad, 
diplomaţi ai şcâlei de la Boiogna și Padova iar de la 1727 a- 
vem pe doctorul Caragea, din care descinde cel dout domni 
a țărei Nicolae şi Ion Caragea. 

Tot la Bucuresci trăesce după 1740, doctorul Teodo- 
rache, apoi doctorul Atanasie Comnen Ipsilante doctor de la- 
Paira şi doctorul Fotius medic personal al lui Constantin 
Vodă Mavrocordat, doctorul Vardalah, doctorul D. Procopiă' 
Moshopoliteanu, doctorul Scordilie, doctorul Petre Depasta, 
care se află inmormintat iu biserica Mitropuliei. 

La anul 1739 Noembrie, sosesc in Bucuresci doi doc- 
tori insemnaţi, unul este Zeiler Tonozzi, calvinist şi altul 
Bolta, catolic sas. In anul 1753-1756 se găsesce un doctor: 
cu numele de Stahl, care ingriji de dâmna lui Constantin 
Vodă Racoviţă, acesta more, şi Stahl este pus la falangă de 
către domn, din care causă muri. 

` Grigore Vodă Ghica zidesce spitalul Pantelimon, pentru 
năprasnica b6lă a ciumei. La anul 1750 ia a doua domnie 
Grigore Vodă Ghica, zidesce spitalul din valea Florescilor. 

La anul 1765 Constuntin biv vel Ban Năsturel, zidesce 
spitalul cunoscut sub numele de Spitalul Sfinta Vineri, al 
boeriţor Herăsci. Al cincilea spital a tost acel de la Sărindar. 

Pe iângă aceste spitale se maï aflaii in Bucuresci: spi- 
talul Sfintului Visarion, Sfintului Ilavalambie şi spitalul Du- 
mitra Basarabov şi la 1796 sa zidit spitalul de la Dudesci. 

Pe lingă aceste spitale in 1775 se afia un Orfantrofion, 
asil şi spital de copil, organisat de Alexandru Vodă Ipsilante, 
unde găsim ca doctori la 1783 pe Polihronie, mai terdiă pe 
Silvestru Filitis. 

La 1785 se numesce doctor al colegiului Sf. Sava I6n 
Manicat. La 1793 se află un doctor cu numele Ion. 

La 1782 apare in Bucuresci primul doctor oculist, acesta 
e român și se numesce Radu. 

La 1792 se află 2 doctori: unul David și altul Pavel: 
ambii sunt doctori arabi. 

l.a începutul secolului al XIX, găsim ca doctori între 
alţii pe: D. Notara, D. Caracas, N. și C. Caracaei fii. Si'vestru 
Filitis, Darvary, D- Schina, Sachelarie, I. Rasty, Petrache He- 
pites, Ath. Wogoride, C. Iatropol, Arsaky, Bally și C. Estiotis!).. 


1) G. I. Ionescu- tioa, Estoria Bucuresc'lar, pag. 655—666. 


www.dacoromanica.ro 


*40,3442904;00) DHOIT — “NISMO W +) 





Alimentarea cu apă potabilă a oraşului Bucuresci 


Sondagiu No. 2 la adâncime de 150 metri cu un debit de 800 m. c. apă pe 24 ore 
pentru o denivelare de 1 m. 6o (de la Ciurel-Grozăvesc!), 


www.dacoromanica.ro 


434 


Alăturea de medicina babelor doftorôe, medicina ieratică, 
maï practicaŭ midicină încă o a patra speță de doctori arabi, 
indiï, un soi de şarlatani, care veneaŭ cu pietre miracâl6se 
şi cari aveati — spuneai eï — o putere mistică de a vindeca 
tâte bólele. Ei umblaii cu farmacia pe două rôte ca şi felcerii 
nemtesc de mai târdii. 

Doctorii pe lângă plastore, ierburi, medicamente, alifi! 
şi diferite băuturi se ocupaŭ fârte mult cu lăsatul sângelui 
şi pusul lipitorilor. Lipitorile erau de rig6re pentru cei mai 
mulţi primă-vara la preinoirea singelui şi sa continuat cu 
acestă doctorie nouă până in timpurile n6stre. La noi se cul- 
tivai lipitorile ca un articol de consumaţie pentru ţară şi ex- 
port pe o scară ce astă-di nu se maï cunâsce. Lipitorile ro- 
mâne treceaii Prutul in Rusia şi Dunărea în Turcia unde se 
vindeaii cu prețuri colosale. De multe ori nri nu mai r&mâ- 
neau lipitori in ţară 1). 


Ciuma sub Caragea. 


Suntem la inceputul secolului XIX; Vodă Caragea este 
numit domn în ţara Românestă în anul 1812. In diua de 12 
Decembrie, intră cu mare pompă în Bucuresci, în mijlocul unei 
suite strălucite. A doua di după instalare adică la 13 Decem- 
vrie 1812, isbucnesce ciuma adusă de 6menii din suita dom- 
nului. Nici o dată un flagel n'a făcut atâtea victime, murea 
până la 300 de 6meni pe di ne spune Ion Ghica şi se crede 
că numărul morţilor în tótă ţara a fost mai mare de 90.000. 
Contagiunea era aşa de primejdi6să, ìn cât cel maï mic contact 
cu o casă molipsită, ducea mârtea intro familie intregă şi 
violenţa era aşa de mare, in cât un om lovit de ciumă era 
un om mort. 

Spaima intrase in tóte inimile şi făcuse să dispară orí- 
ce simţimânt de iubire şi de devotement. Muma 'şi părăsia 
copil şi bărbatul soţia pe mâinile cioclilor, nisce 6meni fără 
cuget şi fără frică de Dumnedei. Toţi beţivani, toţi destră- 
maţii, îşi atârnai un şervet roşu de gât, se urcai intr'un 
car cu bol şi pornâă pe hoţie din casă în casă, din curte in 
curte. EI st introduceaii diua şi n6ptea prin locuinţele 6me- 


1) lonescâ-Fion, Doftoricescul meşteg în țările Române pag. 62—63. 


www.dacoromanica.ro 


435 


milor şi puneaii mâne pe ce găseai..... fără ca nimenea să ìn- 
drăsnescă a li se impotrivi. Fugea lumea de denşii ca de 
smârte, căci el Juaŭ pe bolnavi sai pe morii in spinare, il 
trinteai in car, clae peste grămadă, şi pornéŭ cu carul plin 
“spre Dudesci, ori spre Cioplea, unde erai ordiile ciumaţilor. 
“Se increţea carnea pe trup, audindu-se grozăviile şi cruzi- 
mile făcute de aceşti tilhari asupra bieţilor creştini, căduţi 
in ghiarele lor. 

Rare orí bolnavul ajungea cu viață la câmpul ciumaţilor, 

De multe ori o măciucă peste cap, făcea intr'o clipă. 
-ceia-ce făcea bóla in 2 -3 dile!... Şi pote că acel uciși ast-fel 
erau mai putin de plâns, căci maï mult erau de jale acei 
-aruncati de vii ìn câmp fără aşternut şi fără acoperământ, pe 
mpăment ud şi ingheţat. Cale de o jumetate de cias se audiaŭ 
jipetele şi vaetele nenorociţiţor din câmpul Dudescilor. 

In urma mai multor scene oribile, neomenâse şi þes- 
“tiale petrecute la ordie, unde unul din aceşti mizerabili, tu- 
sese rupt cu dinţii de un tină&r care apăra cinstea soţiei sale 
lovită de ciumă chiar in diua nunţei, și in urma revoltei ciuma- 
-Aţilor, cari aŭ sărit cu parul şi aŭ omorât dece ciocli ; auto- 
ritatea in sfârşit a luat măsură de a organiza un fel de ser- 
vicii sanitar. Ea infiinţase câţi-va vătăşei insărcinaţi de a 
intovărşi pe ciocli din casă in casă şi aceştia strigaii de la 
portă. «Sănătoşi copil»! iar din casă respundeai: de trică să 
nu-i ducă la Dudesci, «toşi-toşi»; unuldin aceștia intr'un ra- 
port cătreşefu: seu dicea: «Adi am adunat 15 morţi dar nam 
“putut îngropa de cât 14, fiind-că unul a fugit şi nu Pam pu- 
tut prinde» Deasupra oraşului se ridica un fum galben şi a- 
cru fumul băligariului care ardea in curţile boeresci, şi ora- 
:Şul resuna de urletul jalnic al câinilor rămași fără stăpân, 

La fie-care portă era câte a şandrama, in care s'adăpostea 
câte un servitor pusacolo, pazarghidan (comisionar pentru 
târguelile de pâine, de carne şi de zarzavaturi) Nimic nu in- 
tra in curte de cât după ce se purifica la fum şi trecea prin 
mârdăul cu apă sait prin strachina cu oțet. Cioclii, când tre- 
.ceaii pe lângă o casă bogată, aruncaii sdrenţe rupte de la 
-ciumaţi, ca să respândescă contagiunea. Ei nu se temeau de 
molipsirea bâlei, căci mai toţi eraii dintre acei cari zăcu- 
seră de câte 2 -3 or!, de acea grozavă epidemie. Ciuma, ca 


www.dacoromanica.ro 


436 


tote bólele mortale contagi6se devine puţin violentă la acel 
cari aŭ mal fost loviți de ea !). 


Doctorii cei maï renumiți la începutul secolului XIX 


Am adus asest exemplu tipic ca să se vadă cum se tra- 
taŭ ciumaţii la inceputul secolului trecut. Vedem deci că nick 
nu se pomevesce măcar de medici, ori de un serviciii sanitar. 

Cu tote acestea pe lângă cei enumăraţi până acum găsim 
medici in ţările române, dar şi aceştia erai doctori streini 
cum a fost bunidră: Hristian Vehnert (1813—1843), Const. 
Filitis (1894), Maer (1334—1837) Arsachi (1889—40), Albert 
Vehrnet (1843—1845', G. Schram (1845—48), George Gros, 
Leopold Haineman, T. Schraiber ?) etc., toşti medici primari 
la ospiciul Pantelimon. La spitalul Colțea găsim pe doctori! 
T. Colmar gerah (1832—33), Marsil (1842—43), Frantz Ris- 
dorfer Gerah (1842—49), Gussi (1842—47), Gh. Grunan (1840—51), 
Georg Singros Gerah (1849—1853), Adolf Grunau (1852—59), 
Vafrino Marini, Patzelt, etc., care şai dobândit impământe- 
nirea. Tocmai pe la mijlocul intâiŭ al secol. trecut Românii 
incep să'şi trimită copiil în Occident ca să studieze medicina. 
intre care cităm pe D rul Creţulescu (1841—54), G. Polizu 
(1852—1864) şi pe renumitul botanist Anastasie Fetu, Dr. Obe- 
denarr etc. 

Aceşti doctori, faţă de intregă ţara nu puteau ţine pept- 
unei epidemii buni-6ră cum era acea dupe timpul lui Caragea, 
nici a satisface tóte cerinţele. De abea din jumătatea a II a 
secol. XIX doctorii rara avis, incercati sfioși opera de deş- 
teptare a turmei cuvântătere. 


Şe6la de mica chirurgie de la Colțea 


Am vă&dut că de la 1852, numărul doctorilor cresce, ei 
însă sunt toţi streini: italieni, nemți şi greci mai cu s6mă. 
Printre aceştia se afla şi un doctor şi al doilea intre români 
și anume Dr. N. Creţulescu. 

D-rnl N. Creţulescu, v&dând că se simte o mare lipsă de 
un personal subaltern, care să secundeze pe doctori la cău- 








1) Ioa Ghica scrisori p. 29—32 ct. pasim. 
2) AL G. Gălăşescu op. cit. 610—615. 


www.dacoromanica.ro 





a oraşului Bucureşti. 


ilă 


ă potab 
Reservoriu de la Cotroconi în construcţ 


tarea cu ap: 


men 


Al 


le, 


www.dacoromanica.ro 


438 


tarea bolnavilor şi la facerea operaţiunilor chirurgicale, face 
un proect pentru înfiinţarea unei şcâle de mica chirurgie in 
spitalul Colțea, pe care il inaintză Eforiei spre aprobare. 

Eforia il trimite comisiunei doctoricesci, pe care'l aprobă 
cu mici modificări la 18 Octombrie 1841. 

Profesor la acestă şcâlă a fost numit Dr. N. Creţulescin 
alcătuitorul proectului. Infiintarea şcâlei a fost aprobată cu 
ofisul No. 30 din 25 Genarie 1842 al Domnitorului Alexandru 
D. Ghica. Şcâla a început a funcţiona imediat. D-rul N. Cre- 
țţulescu alcătuesce o carte pe care ucenicii să p6tă medita. 
lecţiile de anutomie şi fisiologie. Cartea a fost tipărită de Mi- 
hail Ghica, ctitorul spitalului Pantelimon şi a servit felcerilor 
la înveţătură: In 184? ucenicii fiind in anul al II urmând să. 
se deprindă la practica operaţiunilor. Dr. N. Creţulescu, cere 
Eforiei la 23 Martie 1843 ca să i se pue la dispoziţie sai în-- 
treg spitalul Colțea, saii cel puţin 2 din salele cu bolnavi, ca. 
să le facă şcolarilor, cum dicea dinsul, un fel de clinică!). 

Sfatul doctorilor insă refusă drepta cerere a d-rului N.. 
Creţulescu, care se retrage bine inţeles desgustat, iar condu-- 
cerea şcâlei s'a incredinţat d-rilor Vartiade şi Risdâfer cat 
aŭ primit să fie profesori fără léfă. 

La finele anului 1843 aŭ eşit primii felceri de mica chi-- 
rurgie din spitalul Colţei cu diplome, iar şcâla se desfiinţeză,. 
ca apol kă se reinfiinţeze din noi iu anul 1852 Maiă 5, in 
urma unui referat al marelui vornic din lăuntru şi genera-- 
lului inspector al carantinelor liniei Dunărei. 

In acest timp se alcătuesce un regulament mai detaliat 
in acestă privinţă —şi de 6re-ce D-rui N. Creţulescu lipsia din 
eră — este însărcinat până la reintorcerea lui, D-rul Polizu. 

Acum şcâla fiind înflinţată funcţioneză de data asta pe: 
lângă spitalul Filantropia?) până la 6 Martie când se desfiin-— 
țeză de 6re-ce se inființeză alta la Mihaiti-Vodă !). 











1) Gălăşezcu op. cit. p. 622 şi 623. 


www.dacoromanica.ro 


CAP. XXIV 


ŞScóla de mica chirurgie de la Michaiii-Vodă 
4855 Decembrie 4—1869 


Scóla de felcerï de la Colțea, ca şi cea de la Filantropia 
aŭ fost inființate pentru a răspunde unor necesități cerute 
de împrejurările de atunci. Sa credut de unii, că şcâla de 
mică chirurgie a fost o continuare a celor de la Colțea şi Fi- 
lantropia ; putem afirma fără temă de a fi desminţiţi că intre 
aeeste şcoli, n'a existat nici o legătură de continuitate, de óre- 
ce condiţiunile ce se ceréŭ de la elevii primeior şcâle se deo- 
sebeaŭ de cele de la şcâla de mica chirurgie. Acesta insă nu- 
mai ca cestiune materială, nu insă din punctul de vedere al 
mersului progresiv al ideilor culturale. 

Providența trimise Românilor pe un strein, italian prin 
origine, frances prin nascere ; ela fost in tâtă viața lui român 
prin aspiraţiuni; era inteligent, cult şi energic, exactitatea. 
şi precisiunea personificată, la care ideia bine definită, fără 
intirdiere devenea trup, de 6re-ce era născut pentru a co- 
manda şi orl-ce acţiune intreprindea o executa manu-mili- 
tari; acesta era D-rul Carol Davila. 

El infiinţeză şcóla de mica chirurgie in următorele im- 
prejurări : stăruesce pe lângă Vodă Știrbey pentru inființarea 
şcâlel şi reuşesc că in anul 1855 Decembrie 4, să inființeze 
o şcâlă de mică chirurgie pe lângă spitalul militar de la Michaiă 
Vodă ; insă, de 6re-ce acâstă şcolă n'avea mijâcele suficiente 
şi de cât două şcâle rele, inal bine una bună, reuşesce a scâte 
de la acelaşi domnitor un ofis către sfatul administrativ ex- 
traordinar ca să descarce Eforia de cheltuială și să ia şcâla 


www.dacoromanica.ro 


440 


de la Filantropia pe séma statului, spre a fi ataşată pe lângă 
spitalul militar, «unde aŭ a se forma felceri, atăt ostăşesci 
cât şi civili». 

Sfatul administrativ extraordinar inchee un jurnal com- 
pus din următârele puncte: 

a) Că aci vor inveţa elevi atât militari cât şi civili; 
b) Că şcola ca să pótă progresa se inzestrâză cu un capital 
de 240.000 leï; c) Intreţinerea celor 25 elevi interni pentru 
spitalele din judeţe, Eforia va vărsa pe séma statului 30.000 
lei pe an, a 1200 lel anual de elev; 4,/ Cel 10.000 lei trebu- 
itori la infiinţarea şcâlei se vor slobodi din economiile spita- 
lelor; e) L&fa profesorilor in sumă de 24.000 lei se va da de 
Eforie; f) Director al şcolei va fi Ober-stab d-r Davila, care 
va fi şi membru al comitetuli de inspecţie impreună cu pro- 
tomedicul Gusi şi sub preşedenţia Dumnâlui Banului Năs- 
turel Ilerăscu, mădular al Eforiei spitalelor etc. 

Apoi se alcătuesce un regulament pentru organisaţia 
şc6lei de chirurgie elementară spre formarea de ajutori chi- 
rurgi sait felceri şi anume: 

1) Spre a se putea forma felceri trebuincioşi la comen- 
qile oştirei, sa chibzuit alegerea a 25 elevi pentru inveţătura 
chirurgiei. 2) Aceşti elevi vor avea de la oştire în bani: im- 
brăcăminte, hrană, locuinţă, lemne și lumină. Elevi! vor fi 
de o potrivă cu gradele de jos din oştire, iar pentru cele- 
Palte cheltuei pentru aşternut, cărţi, se va mal da din vrun 
alt capital câte 6)) lei de fie-care elev. 

3) Pentru felceri pe sema spitalelor civile se vor primi 
în acâstă şcâlă interni alţi 25 elevi, pentru care Eforia va 
plăti 1200 lei de fie-care. 

4) După sevărşirea cursului de 4 ani, elevul e dator a 
practica neapărat alţi trei ani la slujba spitalicâscă, cu léfa 
de felcer ; în timpul studiului, ei vor fi asimilați cu simplii 
soldaţi, avend ca distincţiune gradul de ajutor hirurg. Vor fi 
preferaţi fiii ostaşilor păminteni şi in lipsa acestora fil de 
civili, numai de naţionalitate română. După implinirea celui 
intâiă period de 4 ani, se vor primi pe fe-carean 12 elevi: 6 
pentru nevoile oştirel, iar 6 pentru spitalele civile. La admi- 
tere se va cere cel puţin 3 clase gimnasiale. 

5) Inveţăturile se vor urma după programă. i 

6) Direcția se va încredința unui director dintre doctoriï 


www.dacoromanica.ro 


=r 


pon 





Alimentarea cu apă potabilă a orugului Bucuresci, 
Reservoriu de la Cotroceni în construcție, 


www.dacoromanica.ro 


442 


spitalelor, care va avea ca ajutor: pe doui sub-oficeri, unut 
pentru ţinerea disciplinei, iar altul pentru contabilitate, apot 
un toboşar, 6 soldaţi, din care doï croitori și 2 cismari per- 


manenţi al şcâlei. 


Bărbierii şi alţi externi se vor primi a urma invăţătu- 


rile fără nici o plată. 


Programa generală pentru şe6la de chirurgie de la 
Michaiii-Vodă. 


Anul I 


Anul II 


I. Semestrul de iarnă. 


Disecţia. 

Explicaţia clinică şi visită lingă 
putul bolnavului, ca să se de- 
prindă cu obiectele carc se ating 
de mica chirurgie. 

3.—Cursul metodic de bandage, 
4.—Limba Latină. 


f Anatorsia. 


Anatomia gi disecția. 
*) Fisiologia. 


Clinica chirurgicală. 
*) Curs de bandage. 


3.—Limba Latină 


II. Semestrul de vară. 


4.— Mica chirurgie complectă. 
| Clinica chirurgicală complectă. 
`} Curs de bandage, 
8.— Fisica gi himia elementară. 
Istoria nuturală elementară. 
4.7 Botanica mediţinulă culegerea şi 
deosebirea erburilor. 
5.— Limba Latină. 


Anal III 


1.— Patologia hirurgicală. 
Clinica hirurgicală. 
2,7 Aplicaţie de aparaturi. 
Fracturi şi luxatil. 
3.— Viterinăria. 
Farmacologia. 
Materia medicală. 
Botunicu medicinală. 
Culegerea şi deosebirea crburilor.. 


Anul IV 


I. Semestrul de iarnă. 


4.— Presentarea anatomiei pe regione 
gi disecţii, 
Clinică hirurgicală şi incepături 
de medicină operatore. 
3.-Materii medicale şi arta de a formula. 


1.— Patologia hirurgiculă gi medicală. 

2.— Clinica š b n 

3.— n de rmoşit. 

4.— Materii medicale şi arta de a for- 
mula. 


II. Semestrul de vară. 


4.—- Patologia hirurgicală şi medicală. 
2.— Clinica hirnrgicală şi medicală. 
3,  Veterinăriu, 

4.— Teoria moşitulul. 


1.—Climica hirurgicală gi medicală. 
2.-- »„» de moşit. 

3.—Mediţina legală şi Toxiologia. 
4.— Terapie. 

5.—Igiena. 


(ss) Arsachi, N. Gussi, Polizu, D. Davila 1). 


1) Buletinul oficial pe 1856 Martie 15, No. 21 Pagina 81—82. 


www.dacoromanica.ro 


443 


Din acest program vedem, că şcâla de chirurgie conţinea. 
în enbrion patru instituţiuni şi anume: a) facultatea de me- 
dicină, b) şcâla do farmacie, c) şcâla veterinară şi d) şcâla de 
moșşit. Fie-care din aceste instituţiuni cu timpul s'a desvoltat, 
maï târdii avându-și organisaţiunea lor proprie. Din regulamen- 
tul scâlei se vede că ea a fost organisată milităresce!! de 6re-ce 
avea menirea să dea armatei medici milita! şi deci depindea 
de ministerul de Resbel 2). In scurt timp numărul elevilor 
se ridică la 75, când d-rul Davila dădu şcolei o nouă orga- 
nisaţiune. 

Organisaţia şcâlei a fost făcută după exemplul şcolei 
francesp de la Val-de-Grâce 3). 

Primii profesori aŭ fost in anul 1855—56, Carol Davila, 
G. Polizu, I. Barasch, Suhamel, Alexe Marin, Prujinski $). 

La 6 Martie 1856 şcâla de chirurgie a fost numită şcâlă 
de medicină. Şcóla a fost frevegtantă in acel an de 50 elevi 
interni, din care 25 pentru armată și 25 pentru serviciul. 
medical civil. 

In anul 1857 Prinţul Alexandru Ghica pe baza propu-- 
nerei coasiliului administrativ extraordinar, a dat şcâlei nu-. 
mele de «Şcóla Naţională de Medicină şi Farmacie». 

Numerul elevilor se ridică in scurt timp la 75. D-rul 
Davila care dirijă şi supraveghea totul incepu a face cu elevi 
disecţiuni ; el ii indemna de a se exersa la disecţiunea ca- 
davrelor, dar acâsta o făcea pe ascuns, in camerï retrase căci 
asemenea operaţiuni nu intrau in moravurile epocei. D-nul 
Profesor dr. Severeanu unul din elevi cel mal destinşi al 
şcolei, ne povestesce un fapt ce sa întâmplat in acel an (1857) 
la şcâlă. O ţigancă a venit să caute pe fiul săi la spitalul mili- 
tar (de la Mihaiii-Vodă) spre a cere cadavrul fiului ei mort de- 
câte-va dile; ea intră din intâmplare in sala de disecţie şi 
recunoscând pe fiul ei, care fusese mutilat prin lucrările 
studenţilor, şi fiind coprinsă de o nespusă durere maternă 
incepu a ţipa cât iï lua gura şi indată lumea sa adunat im- 

1) Buletinul oficial eitat. 

2) Ministerul Cultelor, Direcţia II, raportul No. 28 registrat sub No. 74909 
din 13 Octombre 1899. 

3) L'enciclopedie Contemporaine illustrée No. 276, 2 Fevrier 1895, Paris, 

age 20. 
i 4) Doctor Iacob Felix, op. cit. 


www.dacoromanica.ro 


444 


prejurul scâlei. Ministrul de Resbel de atunci colonel Odo- 
escu, audind, dădu ordin ca şcâla de medicină să fie inchisă; 
Davila scoţend la front pe toţi elevii, le făcu cunoscut deci- 
-siunea ministerială. In loc de a se discuraja, d-r Davila se 
“duse şi comunica casul consului Franciei la Bucuresci, Bâclard. 
Acesta a făcut un raport detaliat guvernului frances, căruia 
AI r&spunse imediat că, dacă guvernul român închide Şc6la de 
Medicină fondată de un frances, guvernământul Franciei va 
lua sub direcţia sa şcâla şi se va însărcina cu tote cheltue- 
Jile pentru înţreţinerea eï. Davila se duce indată la Caimacam 
şi îl face cunoscut decisiunea guvernământului frances. 

Caimacamul a dat ordin ca şcâla să fie deschisă tot sub 
direcţiunea lui Davila !). 

In anul 1858 se publică decretul Caimacanului din 1857, 
-către departamentul credinţei prin căre îi comunică că Mi- 
nisterul Frances al lunsrucţiunei publice şi cultelor a echi- 
valat şcóla de medicină din Bucuresci, cu şcâlele pregătitâre 
de Medicină şi Farmacie din Franţa, ingăduesce elevilor din 
şcóla n6stră să-şi termine ultimul an de studii medicale la 
Paris prin stăruinţele d-rului Davila și să dobândescă acolo 
„diploma de doctor 2). 

In anul 1858, regele Sardiniei a acordat de asemenea 
-— tot prin intervenţia lui Davila bine inţeles — studenţiior 
şclei de medicină din Bucuresci dreptul de a termina ulti- 
“mul an de studii la Turin și a lua acolo doctoratul ìn Me- 
dicină 8). 

Intre anii 1858.—1861 s'a adăogat treptat următorii pro- 
-fesori : P. Protici, N. Turnescu, D. Zitzilos, E. Severin, St. 
Capşa, ©. C. Hepites, Gaudi, L. Fialla, I. Patzelt, G. Atana- - 
sovici, Iacob Felix, A. Fotino şi W. Lucaci. 

Intre anii 1862—1865 D-rii I. Teodori. D. Grecescu, D. 
Ananescu, Hoffmann, E. Bacaloglu, Prokesch, Enice, L. Kugel, 
A. Bernarnard de Lendway si B. Marcovici. 

In anul 1858 şcâla naţională de medicină şi farmacie a 
avut 90 de elevi, 40 destinaţii pentru armată, 50 pentru ju- 
-deţe şi 20 in farmacie. 


4) Ministrul Cultelor, raportul citat pg. 2—3. 

2) Legaţiunea francesă din Bucuresci, actul din 21 Iulie 1357 „Dosarul Due 
Wila, cf. Buletinul Oficiul din 21 Iunuare 1558. 

3) Buletinul Olicial din 22 Septembre 1838. 


www.dacoromanica.ro 





Pulșvardul Independenţei şi Palatul Facultăţei de Medicină. 


www.dacoromanica.ro 


446 


De la 1859 se primesce cu puline excepţiuni numai e- 
"evi cu patru clase gimnasiale; la absolvirea cursului li se 
“conferea titlul de oficeri de sănătate, care după 2 an! a fost 
transformat in acel de licențiat în medicină şi chirurgie. De 
Gre-ce se primea elevi cu 2—3 și 4 clase gimnasiale, ca ele- 
levii să pâtă ințelege.cursurile inalte, Davila a inființat un 
fel de liceii in şcâlă, unde elevii trebuiaii să depună bacalau- 
riatul in sciinţele fisice şi naturale şi după obţinerea baca- 
lauriatului şi depunerea a cinci examene rigurâse, obļineaŭ 
diploma de licenţiat in medicină, cu alte cuvinte, elevii inve- 
taŭ 8 ani: 5 ani studii teoretice ìn care intra şi complecta- 
rea studiului liceal şi 3 ani studii practice !). 

După unirea principatelor aŭ intrat in şcoli şi elevi 
din Moldova In anul 1861 sai aflat 40 de elevi din Moldova, 
67 din Muntenia, 3_ din alte ţăr. române, 46 din Bulgaria şi 
Rumelia. O mare parte a doctorilor din Bulgaria şi Serbia 
aŭ fost elevi şcâlei de medicină din Bucuresci. 

Mulţi din ei aŭ ocupat posturi inalte in statul bulgar. 

Trebue să mărturisim ca in modesta şcâlă de medicină 
şi farmacie, inv&ţămentul era destul de limitat pentru ca e- 
levii ei să potă corespunde inaltei lor chemări. Guvernul a 
trebuit să ia disposiţiuni ca să se trimâtă in streinătate din 
elevi. cei mal meritoşi ai şcâlei, intre care cităm pedoctorii :" 
Severeanu, Grecescu, Petrini Paul, Drăgiescu, ş.a. Dintre ele- 
vii şedlei trimişi in streinătate 14 aŭ luat diploma de doctori 
in medicină la Paris, 14 la Torino şi 2 la Florenţa. 

De la anul 1864 se primesc în şcoli şi elevi civili cu cel 
puţin 6 clase liceale pentru a deveni licenţiaţi in medicină. 

Cu începere de la 1861 spitalele marï din Bucuresci şi 
Iaşi sunt puse la disposiţiunea inveţământului medical şi de- 
vine instituțiuni de cultură a sciinţelor medical», Eforia spi- 
talelor civile a făcut şi face incă mail sacrificii pentru inles- 
nirea şi incurajarea studiilor medicale. Concursurile de ex- 
ternat, de internat, de medic secundar primar, introduse de 
Davila de la anul 1860, devin cu tote defectele concursului 
părghii puternice pentru propăşirea studiilor medicale şi sunt 
treptat adoptate ca sistem de recrutare a personalului me- 
dical de administraţie secundară a ministerului de interne, 


4) Dr. I. Felix op. cit. 


www.dacoromanica.ro 


44? 


a Judeţelor şi comunelor urbane. La 8 August 1866 se de- 
cretează regulamentul relativ Ja examinarea elevilor şi obţi- 
ţinerea diplomelor de capacitate, pentru practica medicinei 
farmaciei şi a medicinei veterinare, regulamentul hotărăsce 
că acele examene se depun la școla naţională de medicină !). 

Prin necontenitele stăruinţi ale D-rului Davila, ajutat de 
colegii lui, şcâla de Medicină realiseză progrese ne asceptate. 
Elevii cei mai distinși fiind trimeşi la facultățile din Occident 
după obţinerea doctoratului să reintorc in ţ6ră şi devin pro- 
fesori ; intre care cităm pe D-ril Grecescu, Severeanu, Dră- 
ghiescu, Petrini Paul, Măldărescu N. şi alţii ale căror nume ne 
scapă din memorie ; eï aduc nu numai sciinţă ci şi dragoste 
de muncă. Acestă pleiadă muncesce cu atâta râvnă, că in cu- 
rend şcóla de Medicină incepu a fi frequentată nu nuniai de 
români ci şi de streini, din : Bulgaria, Rumelia, Serbia şi Ma- 
-cedonia şi Turcia. Cum am spus mai sus, renumele profeso- 
rilor cresce repede, prin comunicările ce le fac la congresele 
din streinătate, cum și prin voiajurile sciinţifice inpreprinse 
in Germania, Franţa, Englitera precum şi prin alte centruri 
de cultură europene. 


Facultatea de Medicină 
1869—1902 


Modesta şcólă de medicină şi farmacie prin repedile pro. 
greše realisate este transformată in facultate de medicină. 

In anul 1869 Noembre 12. Dr. N. Turnescu care se nu- 
mesce şi decan in mod provisoriŭ, este invitat să se intrunéscă 
cu profesorii C. Davila, D. Polizu, St. Capşa, Al. Marcovici, G. 
Alexian şi M. Obedenariu Gheorgiade, spre a organisa faculta- 
tea de medicină. In anul 1870 li-se maï adăoga Dr. Z. Pe- 
trescu, In anul 1875 Ianuarie 21 se dai cele d'intâiu diplome 
de doctori in medicină din Bucurescă d-lor D-ri Cornelius 
Buchotzer şi Friederich Schmidt. Al treilea estel. Stavrofi. Tot 
în acelaş an la 7 Maiu profesorul Dr. Brânză este permutat 
de la universitatea din laşi la cea din Bucuresci pentru ca- 
tedra de Fisiologie, Zoologie şi Botanică ?) 


4) Dr. L Felix. Istoria Igienei in Româuia in secol 1 XIX în Analele Aca- 
demiei române, seria II tom. XIII memoriele sec, gtiinţilice pag. 19—214. 
2) Encyciopedic Contemporaine No. 276—2 Fevrier 1595 pag. 20. 


www.dacoromanica.ro 


448 


De 6re-ce mijlâcele guvernului nu erai suficiente, ră- 
măsese ca doctori St. Macescu, D. Grecescu şi N. Măldărescu 
să mai predea la scâla de farmacie. In anul 1880 li se recu- 
noscu şi acestor doctori titlu de profesori universitari. 

In 1880, Decembre 4, se implinesc 25 de ani de la fon- 
darea șcâlei de medicină și farrnacie. Jubileul este serbat în 
mod strălucit participând un mare numër de medici, veteri- 
nari şi farmacişti, D-rul Davila printo scris6re circulară a- 
dresată tutulor participanţilor, iată cum se exprimă intre altele 
in scrisrea adresată in acest scop, regretatului Dr. Vafrino 
Marini: «Vin să vě exprim recunoscinţa mea precum şi tutu- 
lor acelora care impreună cu mine aŭ conlucrat la desvolta- 
rea instituţiunilor medicale in ţară, ele aŭ adus alinarea su- 
ferinţelor in timp de resbel şi până in coliba s&rmanului, pro- 
gresele realisate prin aceste instituţiuni aŭ contribuit şi vor 
contribue intrun mod puternic la unirea Românilor Ìn orient. 
punendu-i ast-fel in legătură sciinţifică cu naliunile civilisate 
ale Europei. Corpul medical unit, medici, veterinari, farma- 
cişti este chemat a aduce servicii eminente patriel. Să fim dar- 
uniţi in lucrările n6stre şi so dovedim prin organisarea unul 
congres medical sciinţific». i 

Acestă operă ca şi cele alte ale D-rului Davila este in- 
coronată cu un deplin succes. Corpul medical Român soildar 
şi conştient de menirea lui continue a se intruni in congres- 
medical sciinţific de atunci în fie-care an. 

In anul 1885—86 nu sa mai primit studenţi fără baca- 
lauriat ca până acum, iar in atul 1887 s'a impus tutulor stu- 
denţilor care nu aveaii.bacalauriatul să dea un examen de equi- 
valența din sciintele naturale. Odată terminată seria celor fără. 
bacalauriat, să ia disposiţiuni ca facultatea să nu maï libereze. 
diplome de licenţă ca până acum ti'numai de doctori. 

Prin legea din 6 Martie 1887, facultatea de medicină a 
făcut două achiziţii fericite în pevs6na a doi d-ri cu repu- 
taţiune europână anume Dr. Babeş Victor, fost profesor la 
facultatea de medicină din Buda-Pesta, ca profesor de pato- 
logie experimentală, bacteriologie şi anatomie patologică, iar- 
al doilea d-rul G. Asachi, fost agrega* al facultăţei de medi-- 
cină din Lille. 

4) Titu Maiorescu, anuarul univer:itàjeï din Bucuresci pe anul solar 1892-93. 
pag. 35. 


www.dacoromanica.ro 


*407949904400 044"18[ — NINU H “9 


6% 





Palatul Fâcultăţe! de Medicină din Bucuresci (Cotrocent). 


www.dacoromanica.ro 


450 


Tot prin acea lege a fost numit profesor de clinică me- 
dicală şi regretatul d-r N. Kalenderu. Tot in acelaş an Ia- 
nuerie 2L este numit profesor de clinică medicală dr. G. I. Stoi- 
cescu, in urma unui concurs strălucit, După cum vedem, se 
numesc profesori cu concurs, ori chemaţi prin legi speciale, 
dintre cei mai distinși; programa facultăţei este adăogită. 
Profesorii facultăţei fiind Gmeni cu înaltă reputaţiune aŭ fost 
aleşi in parlament ca deputaţi ori senatori şi ca atare prin 
stăruințele lor către guvern, aŭ putut să infiinteze cu timpul 
laboratore, de fisiologie, istologie, zoologie medicală farmaco- 
logie, mai multe cliniti : medicale, hirurgicale, infantilă, obste- 
tricală, mentală, oftalmo'ogică, demartologică şi sifilitică etc. 

Corpul didactic al facultăței fiind recrutat din tot ce ţara 
are mai distins in ramura medicală şi dispunând de un pu- 
ternic aparat didactic, în scurt timp reputaţiunea corpului 
medicalo român este bine cunoscut străinătățel. In tâte con- 
gresele medicale internaţionale din ultimile decenii, cuvântul 
medicilor noştri este ascultat cu religiositats de óre-ce mai 
nu a fost congres unde medicii noştrii să-şi nu fi spus cu 
competinţă cuvâniul lor. Alte ori aŭ adus cercetări, observa- 
țiuni şi experienţe noui in cele mai delicate şi contraversate 
cestiuni, de exemplu, descoperirile făcute de medicii români 
pe terenul becteriologic, patologic, nevrologiei, chirurgiei di- 
ferite tratamente și observaţiuni originale. Adese ori delegaţii 
români a fost aleşi secretari, vice- preşedinţi şi preşedinţi de 
ondre la mai multe congrese internaţionale. Se daŭ banchete 
in ondrea lor, sunt primiți in mod sărbătoresc şi on6rea fă- 
cută de către streini se repercuteză asupra ţărei. In timpul 
congreselor unii din medicii noştrii a fost invitaţi să facă ope- 
raţiuni chirurgicale din cele mai grele la persone de inalte 
consideraţiuni sociale; de câte ori Gmeni din clasele sociale 
înalte avéğ nevoe de operaţiuni ori de consultaţiuni pentru 
bóle interne mergeau la Paris, Berlin ori Viena să consulte 
somitaţiile medicale de acolo, li se r&pundea: dece aţi venit 
aici, n'aveţi la Bucuresci pe cutare, ori cutare doctor? Cum 
vă -tratăm noi tot ast-fel var fi tratat și ei. Vedem -deci că 
stabilirea reputaţiunei corpului medical român se datoresce 
in mare parte străinilor Astă-di pot so spun fără temă dea 
fi desminţit, că străinătatea mai bine cunósce pe medicii no- 
ştri de cât ii cunâscem noi Românii. Invenţiunile, cercetările 


www.dacoromanica.ro 


451 


lor sciinţifice şi descoperirile cele importante sunt bine cunos- 
cute streinătăţei şi numai după ce străinătatea s'a pronunţat a- 
supra medicilor Români, numai atunci Români! aŭ căpătat în- 
crederea meritată și aŭ incetat de a trece fruntariile ţării spre 
ŞI căuta sănătatea ìn străinătate. Actualul corp profesoral al 
facultăţei de medicină este a doua pleadă care la rându-i a 





Spiru Haret 
Ministrul Cultelor şi Instrucţiuner Publice 
(Veji pag. 236 şi 241) 


scos o serie de tineri savanţi cari ucupa posiţiuni frumógę 
in societatea nóstră, 

Profesorii facyliăței de medicină mândri de discipoli lor 
-ar putea spune ceea-ce cânta odinidră corul spartan ; 

«Nol eram tineri odini6ră, plini și stăpâni pe misterele 
.sciinţei, şi suntem incă şi putem da exemple tinerei genera- 


www.dacoromanica.ro 


452 


ţiuni», la care discipolii ar putea r&spuude «noi vom fi la rån- 
dul nostru savanţi şi mai mult de cât voi incă». Ast-fel medicina. 
românâscă prin cercetările sale orginale, prin investigaţiunele. 
sale incoronate de cel maï frumos şi complect succes, prin 
contigentul de cunoscinţe noul ce a aruncat in nosologia şi. 
chirurgia europenă, medicina română dice d-l Gion se află pe © 
tréptă la inălţimea căreia nol nu o putem vedea fără ca inima 
să nu ne bată de cele mai vibrante mulțumiri. Iar streinii cel 
neinvidioşi o aplaudă ca pe or ce tânăr de sémă plin de 
present şi de strălucit viitor. Am luat de la streini odată pe 
tărămul medical, astă-di le dăm şi noy lor spra binele ome- 
nirel şi spre cinstea sciinţei românescl. 


Localurile facultăţei de medicină 


Şcâla de mică chirurgie de la Mihaiă-Voda a stat in lo- 
calul acelei mânăstiri până la 1860, de aci s'a mutat in localu- 
vechiului spital militar unde se află astă-di cancelariile cor- 
pului II de armată. Aici a stat până la 1869 când sa mutat 
in nou! local al universitățel. Iar în 1901 sa mutat in pala= 
tul facultăţei de medicină de la Cotroceni înfiinţat pentru a- 
cest scop şi care se află situat pe bulevardul Independenţei 
colţ cu str. Carol Davila, in apropiere de parcul regal a căreia. 
fotografie o dăm aici. 


Catedrele facultiăţei de medicină 


Vechia şcolă naţională de medicină şi farmacie de la fon- 
darea el şi până la 1869 a fost sub supravegherea ministerul 
luï de resbel, de la acâstă dată a trecut sub cea a ministe- 
rului instrucţiunei publice şi cultelor. 

Am dat programa şcâlei de chirurgie şi acum o dăm pe- 
aceea a facultățel actuale. Dăm tot aici biografiile şi fotogra- 
fiile actualilor profesori care aŭ bine voit a fi trecuţi în a- 
cestă lucrăre cum şi fotografiile a câtor-va din asistenţi Să. 
începem eu cei mal Bătrâni. 


www.dacoromanica.ro 


453 


l. — CATEDRA DE IGIENĂ 


titular 
Profesorul Dr. Iacob Felix 


Sa născut la Horschitz (Bohemia) în anul 1832; a făcut 
studiele liceale la Praga, cele universitare la Viena, unde luă 
doctoratul in Medicină şi chirurgie şi magistru in Obstetrică 





_ooeezy- 


Profesor Dr, Iacob Feliz 


(1858) Tot atunci a venit în România, unde sa dedicat stu- 
«diului igienei şi al demografiei şi a luat parte la administra- 
rea sanitară d ţărei. La 1860 tu numit profesor de igienă şi 
«de Poliţia sanitară la şeola naţională de mediciuă din Bucu» 
resci. In ani! 1861. -1864 a colaborat cu Davila la organisarea 
serv. sanitar civil; la 1865 fu numit medic şef al oraşului 


www.dacoromanica.ro 


PL! 


Bucuresci, in care funcţiune a stat cu mici intreruperi până 
la 1892, când i sa incredinţat direcţiunea generală a servi- 
ciului sanitar. In 1869 transformându-se şcâla de medicină 
in facultate, trecu profesor la universitatea din Bucuresci ; tot 
in acelaşi an a dobândit cetăţenia. română. In r&sboiul inde- 
pendenţei din 1877 | 78 a organisat o parte din spitalele din 
interiorul ţărei pentru ră&ni!i, a dirigiat spitale din T.-Măgu- 
rele, şi etapele pentru transportul răniților de la Nicopole 
până la staţiunele C. F. In 1880 a fost ales membru al Aca- 
demiei române ; in 1883—87 a fost decan al facultăţei de me- 
dicină din Bucuresci. Dr. Felix a represintat România la cele 
mai multe congrese de igienă şi deinografie şi a participat 
ca delegat technic al regatului român la conterințele sanitare 
internaţionale din Dresda (1893) din Veneţia (1897). Profesor 
distins, şi scriitor renumit a fost in timp de maï bine de 30 
ani representantul cel maï autorisat al sciinţei igienei. De la. 
1860 şi până in present a scris mai multe lucrări de o reală 
val6re sciinţifică !) De şi frte sus pe muutele vieţei septe- 
genarul profesor, dup» o activitate de mai bine de40 de ani, 
face cursuri excelente, presintă savante memorii la Academia. 
Română dr. I. Felix este membru al mai multor sociotăţi 
streine de medicină şi de igienă al «Sanitari Institut din 
Londra, al societăţei imperiale de medicină din Viena, al soc. 
reg. italiene de igienă etc. etc 


II.—CATEDRA DE PATOLOGIE GENERALĂ 
titular 


Medie inspector general de brigadă Doctor 
Iuliu A. Theodori 


Născut la 1834 August 7 in Roman, şa inceput şi ter- 
minat studiele sale medicale in Germania—Miinchen şi Ber- 
lin—obţinend diploma de dr. in medicină și chirurgie la fa- 
cultatea din. Berlin in 1858, şi după intârcerea sain ţară a 
intrat în serviciul armatei cu gradul de medic de regiment. 
cl, Il(căpitan) in reg. 4 de linie in anul 1859 Martie 6. După. 
unirea Principatelor, regimentul luând garnisâna in Bucu- 


1) Veşi aceste lucrări în Enciclopedia Română a d-rului Diaconovich II p. 398, 


www.dacoromanica.ro 


455 


resci, dr. Theodori găsi in Capitala ţerei un câmp de activi- 
tate întins atât din punctul de vedere profesional cât şi din 
cel sciinţific. In anul următor, (1860) a fost insărcinat cu 
predarea cursului de auscultaţiune şi de percursiune şi în 
urmă cu cursul de clinică medicală la fosta şșcâlă de medi- 
cină militară. Prin transformarea acestei şcoli in facultatea 
de medicină in 1869 dr. Theedori, devine profesor titular de 





General Dr. Iuliu A. Theodori 


pathologie generală la qisa facultate, curs pe care! predă şi 
astădi cu titlu definitiv. In intervalul de la 1859—1883 apar- 
curs gradele hierarchiei medico-militare în conf. cu legea, când, 
iñ Martie 1883 a fost inaintat la gradul de medic-inspector 
general de brigadă, ca şef al circ. eanitare a corp. III şi IV 
de armată. La 1880 Aprilie 1 a fost numit director al serv. 


www.dacoromanica.ro 


456 


sanitar al corp. II de armată, iar in 1892 Maiii 29 fu numit 
şeful serv. sanitar al armatei, funcţiune pe care a păstrat'o 
până la 1 Octombre 1896, epoca, la care a părăsit serviciul 
pentru limită de vărstă. 

In campania din 1877—78 a luat parte activă ca medic 
şef al marelui cuartier g-l princiar. Incă din anul 1868 d-rul 

` Theodori are on6rea a fi medicul particular al M.M. L.L. Re 
gelui şi Repinei şi al Curţei regale. 

Ca vechiu membru al consiliului sanitar superior, a ins- 
pectat consecutiv în timp de mai mulţi ani starea sanitară 
a populaţiunei din Moldova arătând guvernului nevoile să- 
tenului şi propuind retormele higienice; ca medic-inspector 
g-l şef al serv. sanitar al armatei, a avut ca ţintă principală 
a activităţei sale imbunătăţirea stărei higienice a căzărmelor 
şi spitalelor militare, crearea infirm. de bóle de ochi, instruct. 
trupei sanițare, înființarea şcâlei de medicină militară şi 
multe alte propuneri din care unele sunt resolvite, iar altele 
sunt pe cale de a li se da soluţiunea dorită. 

Medicul inspector g-l de brigadă profesorul dr. Theodori 
este mare oficer al stelei României şi al Coróneï, medalia 
Bene-merenti cl. I pe lângă o serie însemnată de decoraţiuni 
streine, 


MII. — CATEDRA DE CLINICA MENTALĂ 


titular 


Profesor Doctor Şuţu Alexandru 


Este născut la 30 Noembrie 1837 in Bucuresci, doctor 
in medicină, medic şef al Asilului de alienaţi, profesor la U- 
niversitatea din Bucuresci. 

Adresa: Strada Plantelor No. 15 Bucuresci. 

La etatea de 14 ani să duce la Atena spre a-şi termina 
studiele clasice apoi urmeză facultatea de medicină tot în 
Atena şi în 1859 obţine doctoratul in medicină. In acelaşi an 
se duce la Paris spre a-şi complecta studiele unde după 6 ani 
de qile, obţine din noŭ titlu de doctor in medicină (1865). In 
acest timp, el urmâză la Salpetritre spre a se specialisa in bó- 
lele mentale. In 1868 este numit medic şef al Ospiciului 
Mărcuţa. 


www.dacoromanica.ro 


457 


In acest ospiciù începe experimentaţiunea rațională, re- 
face ospiciul după cerințele moderne. Introduce in ospiciù 
regimul şi tratamentul fisic şi moral, inspirându-se de nece- 
şităţile fie-cărui bolnav. Publică maï multe studii de Psichia- 
trie şi de Medicină legală. Ţine cu studenţii conferință libere 
despre medicina mentală. Fondeză «Gazeta spitalelor» (1870 
în care publică un mare numër de articole cum şi în Gazeta 
Medico-chirurgicală. Insistă a convinge publicul că alienaţiu- 
nea mentală este o bâlă în majoritatea cadurilor curabili. Este 





Profesor Dr. Şuţu Alexandru 


numit În 1879 profesor la facultatea de medicină la catedra de 
medicină legală, făcând un curs şi de clinica mentală. In 8891 
se separă catedra de medicina legală care este ocupată de 
d-nul dr. M. Minovici, iar d-nul Şuţu remâne a preda clinica 
b6lelor mentale. De la 1890 este membru în consiliul sanitar 
superior ; în 1892 fu numit efor al spit. civ.; lui se atribue în- 
fiinţarea «Analelor medicale ale Eforiei» şi creă laboratorii de 
analise chimice şi bactereologice în spitalele principale. In 1900 
publică «La clasification des psychoses» resumat descriptiv 


www.dacoromanica.ro 


458 


al bâlelor mentale pentru trebuințele studenţilor. Incă din 
1876 d-ru Şuţu cu propria sa cheltuială făcu o casă de să- 
nătate pentru tratamentul maladielor nervâse şi mentale, casă 
ce indeplinesce tâte condiţiunile necesare asistenţei private. 
In 1884 guvernul a intervenit a se primi ìn acest Asil şi bol- 
navi lipsiţi de mijlâce până la indeplinirea, formalităţilor 
pentru admiterea lor in ospiciul public. 

Dr. Şuţu este membru corespondent al Academiei ro- 
mâne şi altor societăţi streine. Posedă decoraţiunile: Bene- 
merenti cl. T. Oficer al Stelei României şi comandor al Cornet 
României şi al sf. Ana 1) (ord.-rusesc). 


IV.-CATEDRA PRIMEI CLINICE CHIRURGICALE 


titular 


Doctorul C. D. Severeanu 


Sa născut la 1840, in judeţul Mehedinti; primele studii 
le-a făcut la Turnu-Severin, de unde veni in Bucuresci la 
şcâla de medicină , după absolvirea şcdlei, fu unul dintre cei 
dintâiii elevi cari in 1862 se inscrise la facultatea de medi- 
cină din Paris. El frecuentă cursurile somităţilor sciinţei me- 
dicale din acea epocă: Malgaigne, Trousseau, Laugier, Piorry, 
Bouillaud, Clamart ; apoi urmă practica chirurgiei cu Velpeau, 
Nelaton, Jobert de Lamballe, şi Maisonneuve. 

După doi ani obţinu doctoratul şi se reintorse spre a 
continua serviciul de medic militar. Apoi incepu un curs de 
Anatomie topografică şi de medicină operatâre pentru mediciï 
militari subalterni şi fu numit profesor suplinitor la catedra 
de Pathologie chirurgicală la şcâla naţională de medicină şi 
insărcinat ca cursul de bandagii şi mica chirurgie: In urma 
concursului depus fu avansat la postul de medic de corp 
(colonel). In 1869, tu numit chirurg-chef la Colțea unde se 
află şi astă-dl. 

La 1873 in urma unui voiagiii în Occident, introduse 
metoda antiseptică a lui Lister. 

In 1879, fu numit suplinitor la catedra de Anatomie to- 








1) Vedi şi Dicţionaire enciclopădique les professions llberales et du monde 
oficial p. 139 şi 140. 


www.dacoromanica.ro 





Dr. C. D. Severeanu 


www.dacoromanica.ro 


460 


pografică şi medicina operatâra. In urma concursului depus 
la 1881, obţinu definitivatul in 1884. Doi ani maï terdii i sa 
incredințat catedra de clinică chirurgicală prin retragerea 
titularului ei. Atât ca profesor cât şi ca medic la Colțea forma 
aprâpe pe toţi tinerii doctori chirurgi, care astă-di ocupă po- 
siţiuni frumâse în societate. 

Prin probitatea, indepenţa şi francheţa sa, atât în viaţa 
privată faţă de numerósa-ï clientelă, cât şi ín afacerile pu- 
Dlice, Doctorul Severeanu se bucură de o mare considera- 
țiune. In 1888 fu ales deputat şi in acelaş an membru în 
«consiliul! comunal al Capitalei; a fost in mai multe rânduri 
efor al Spitalelor Civile, apoi senator. A fost in timp de mai 
bine de 10 ani director al unei reviste medicale şi colabora. 
tor la mai multe publicaţiuni; aplică pentru prima óră în 
practica chirurgicală pansamentele fenicat> de Maisonneuve. 
Ca chirurg, Dr. Severeanu, a făcut operaţiuni ne audite in 
tară: ovariotomii, laparatom'i, splenectomii şi alte operaţiuni 
grele. Bolnavii din Serbia, Bulgaria, Rumelia, nu se mai duceai 
la Viena pentru operaţiuni mari, ci veneaŭ in Bucuresci cu 
mare încredere în arta celebrului practician. El sa remarcat 
de altmintrelea in mai tóte congresele la care a luat parte 

Memoriul presentat la congresul din Berlin în anul ur- 
mător 1887 la congresul de chiurgie din Paris, cum şi la 
lucrările! congresului đe la Paris în 1893 aŭ arătat procedeuri 
noui în sciința chirurgiei. Numeresele comunicaţiuni făcute în 
ultimile reuniuni din Viena, Bona, Lion etc., a contribuit la 
progresul sciinţei făcând ombre patriei sale şi asigurându-şi 
simpatia şi stima colegilor atât din ţară cât şi din streinătate. 


V..— CATEDRA PRIMEI CLINICI MEDICALE 


` titular 


Profesorul Dr. George J. Stoicescu 
Senator, meinbru corespondent al Academiei de inedicină din Paris, membru al 
consiliului sanitar superior. Adresa str. Corabiei No. 5. 


Născut la Ploesci in 1850; studiile secundare le-a făcut 
la liceul Mateiii Basarab; obţinend bacalaureatul, urmă me- 
dicina la Paris cu mare succes, aşa, că la etatea de 2l ani 
reuşi la concursul de intern al spitalelor din Paris (1872—76) 


www.dacoromanica.ro 





Profesor Dr. George I. Stoicescu: 


www.dacoromanica.ro 


462 


«concurs la care aŭ reuşit numai 6 români până astă-di. Ob- 
ține gradul de doctor in medicină la 1876. Tesa de doctorat: 
«Sur le Frisson (nature et pathogenie, sa valeur semeiolo- 
gique pendant létat puerperal a fost premiată de facultate şi 
obţinu medalia de bronz. Reintors in ţară după 2 ani (in 
Noembrie anul 1878) fu numit prin concurs medic primar 
-al spitalului Colțea, post pe care] ocupă şi astă-di; ca medic 
in scurt timp își dobândesce o mare reputaţie; ca membru 
influent al partidului liberal, este ales deputat în Constituantă 
iar în 1885 este numit membru in consiliul sanitar. Ca om 
căruia ?i place viaţa intelectuală, in 1887 obţinu prin concurs 
catedra de clinică medicală, unde prin cursurile sale, prin 
cercetările şi descoperirile sale, făcu să-i mărescă reputaţiunea 
Magistrului. Vechiii president al Soc. medicale din Bucuresci 
(1895—96). Este membru corespondent al Academiei de me- 
-dicină din Paris. 

Prof. Dr. Stoicescu este serator, comandor al Stelei Ro- 
"mâniei, al Ord. Takova şi comandor al Meritului civil. 

Publicaţiunile eminentului profesor sunt prea numerâse 
ca să le putem enumera aici; lectorul bine-voitor, le va găsi 
menţionate in Buletinul Societăţei Anatomice (1882 — 1885) 
şi in «le Progres medical» din Paris, in Algemeinen- Wiener 
Medizinschen-Zeitung (1891), iar mai cu sémă in Dictionnaire 
biographique des membres des société savantes (tom. II p. 
'28—99). Astă-qi protesorul dr. Stoicescu este cel mai reputat 
medic pentru bâlele interne. 


VI.— CATEDRA DE ZOOLOGIE MEDICALĂ 
titular 


Profesorul Dr. St. Sihleauu 


Sa născut la Pucnresci in 1857; studiile liceale le-a făcut 
in familie; după depunerea bacalauaeatului se duce la Nea: 
pole in Italia unde urmeză Sciinţele naturale şi Dreptul, ob- 
ţinend gradul de doctor in ambele ramuri la 1876. Intors în 
țeră ocupă mai multe fuucţiuni inalte in administraţie. Apot 
-depune concurs pentru catedra de Zoologie medicală de la fa- 
cultatea de medicină, unde este numit cu titlu definitiv la 8 


www.dacoromanica.ro 


463 


Februarie 1888. A fost numit director al Laboratorului de 
zoologie medicală în 1890. A intrat insă de tinăr ìn politică; 
este unul dintre cei mai zeloşi membri ai partidului liberal. 
A fost director general la Ministerul financelor de la 1881 
până la 1888; secretar g-l la Ministerul cultelor de la 1895 
Octombrie până la 1899 Aprilie. A fost ales deputat în 1901; 
în luna Maii același an a fost numit director general al Tea- 
trelor in care calitate se află şi astă-di. Este un mare amator 





Profesor Dr. St. Sihleanu 


a] artei; a urmat şi cursut de piano, ca diletant. Ca director 
general al Teatrelor, are meritul de a fi cunoscut gustul ar- 
tistic al marelui public, realisând pentru Teatrul Naţional fo- 
16se insemnate, şi scăpându-l ca prin minune de ruina finan- 
iară ce-l ameninţa. 

In 1876 a scris um tratat «Despre pescii electrici» pen- 
tru, care a pbtinut ṣi madalja Bene-merganti clasa JL. Este co- 
mandor al Çoyénej României, 


www.dacoromanica.ro 


464 


Prof. Dr. George Marinescu 


S'a născut in Bucuresci la 23 Februarie 1863; r&mas 
orfan de tată, mama sa a făcut tot posibilul spre a-i da o 
bună instrucţiune; ca student al facultăţei de medicină, este 
numit intern al spitalului Brâncovenesc, în'urma unui stră- 
lucit concurs, tinerul Marinescu, se distinse prin o activitate 
labori6să avend o specială aplicaţiune pentru studiul histo- 
logiei. El ocupă succesiv posturile : de preparator la laborator. 
de Histologie al facult. de Medicină şi de asistent la institutul 
de Bacteriologie al profesorului Babeş. După ce a publicat in 
colaboraţiune cu savantul séŭ profesor câte-va memorii cu 
privire la chestiuni de Nevrologie şi Bacteriologie, Guvernul 
ul trimete în streinătate după recomandaţiunea specială a 
Profesor. Babeş in 1889, când fu şi unul dintre delegaţii 
Universităţel la inauguraţiunea Sorbonei. In Octombre acelaşi 
an, fu presintat lui Charcot, care'l autorisă a lucra la Salpé- 
triere, Marinescu avea o sinceră şi mare admiraţiune pentru 
distinsul savant, fu unul dintre cei mai harnici lucrători in 
laboratorul de la Salpetriere. Acolo, când singur, când in co- 
laboraţie cu elevii cei mai distinşi ai lui Charcot, procedă la. 
importante cercetări in domeniul histologiei pathologice a 
sist. Nervos. La Salpâtriere şa complectat educaţiunea sa cli- 
nică. După 10 luni de şedere la Paris şi după ce a publicat 
maï multe articole cu P. Blacq, intră in laboratorul Prof. 
Weigert la Frankfort, undeşi perfecţionă incă cunoscinţele 
technice histologice. Nu stătu mult aici şi plecă la Berlin, la. 
congresul internaţional unde in sinul congresului (1890) in 
numele prof. P. Marie şi al sëŭ, făcu o comunicare fârte in- 
teresentă asupra Anatomiei patologice a seromegaliei. Mari- 
nescu r&mase la Berlin şi lucră cu prof. I. Gad la Instit. de 
Fhisiologie cu care colabora mai târzii un memorii extrem 
de interesant; făcu mai multe comunicări la societatea de 
Psichiatrie din Berlin, între care dădu sub formă de hipotesă 
o nouă teorie asupra mecanismului fenomenelor trofice şi'şi află. 
repede partisani intre care cităm pe savanții germani Leyden 
Goldscheider, Flatan, pe Soury, Bristand şi elevit l6rîn Franța 
Ceni în Italia, Von Gehutten şi Verhogen în Belgiâ, Dana 
şi alţii în America; se pâte spune fără exageraţiune dice dr. 


www.dacoromanica.ro 


465 


P. Loredan, că acâstă teorie constitue un adevărat progres 
in pathologia sistemului nervos. La finele anului 1891 Mari- 
nescu revine la Paris spre a continua lucrările in laboratorul 
lui Charcot asupra Epilepsiei şi Myopatiei primitive. Aicí con- 
cepu planul unui Atlas de histologie patologică. De la Paris, 
plecă la Gand la prof. Van Ermengen, unde in colaborare cu 
Dr. Sugg publică un studiu sur les lésions des cordons pos- 
teriors d'origine exogene. In acest timp more Charcot, vit 
atins de acestă tristă intimplare, se reintârce la Paris. In 1894 
Marinescu se reintârce din noŭ in Germania la Würzburg 
spre a lucra sub direcţiunea prof. V. Koelliker şi la Berlin 
sub cea a celebrului profesor H. Munk. In cursul anului 
1896, primi misiunea sciinţifică oferită de revista francesă 
«Semaine Medicale» spre a face o dare de semă despre mer- 
sul studiului Neurologiei in străinătate; cu acâstă ocasiune 
Marinescu visită Englitera, Scoţia, Belgia, Italia, scriind Re- 
vistei, savante epistole din aceste ţări, din care cele din En- 
glitera obţinură un adevărat succes. In urma acestor succese 
se creă o catedră de Nevrologie pe lângă universitatea din 
Bucuresci ; după ce a trecut doctoratul la Paris cun mare 
succes, se intorse la Bucuresci in luna Martie 1897 unde fu 
numit medic şef la spitalul Pantelimon la secţ. bâlelor nervâse, 
iar in lulie acelaşi an, fu numit profesor suplinitor la catedra 
de bâlele nervâse creată expres pentru dinsul. Astă-di D-rul 
Marinescu este membru al mai multor societăţi savante. Nu 
putem da bibliografia D-rului Marinescu din lipsă de spaţiu 
ci trimitem pe lector spre a o afla into lucrare a sa inti- 
tulată: Expunere de titluri şi lucrări de Dr. G. Marinescu 
lucrare de 60 pagini şi in Encyclopédie Contemporaine illus- 
trée No. 372 din Octombrie 1897 anul al XI p. 193. 


Prof. Dr Buicliu St. Chr. 


Medic primar la spitalul Brâncovenesc, profesor la uni- 
versitatea din Bacuresci, directorul clinicei III medicale, Lau- 
reat al facultăţilor de medicină din Paris, etc, etc. 

Adresa: Calea Dorobanţilor No. 42. 

S'a născut la Roman in 7 Decembrie 1857; clasele pri- 
mare le-a făcut în Roman iar cele liceale la Iaşi, in Academia 
Mihăil6nă. Bacalaureat in 1875, plecă in acelaşi an la Paris 


G. H. Jonesou. — storia Co'rocenilor. 30 


www.dacoromanica.ro 


466 


pentru studiul medicinei. Numit intern al spit. din Paris la 
1880. Obține gradul de doctor şi laureat al facultăţei de me- 
dicină în 1883. In 1884 Aprilie se stabilesce în Bucuresci şi 
în anul următor a fost numit medic primar la spit. Brânco- 
venesc, iar în 1890 membru în consiliul sanitar superior. In 
1896 a fost numit profesor de clinica medicală. Ca profesio- 





Profesor Dr. Buicliu St. Chr. 


nist încă înainte de a obţine catedra universitară şa dobân- 
dit o vastă reputaţiune în specialitatea bâlelor ds piept ca şi 
colegii lui din protipenda medicală bucuresceană în speciali- 
tăţile lor. 

In anul 1897 Aprilie 23 Alteța Sa Regală Principele Fer- 
dinand moscenitorul ţronului României, cade greii bolnav; 


www.dacoromanica.ro 


461 


d-rul Buicliu din preună cu d-rii Cantacuzino şi Kremnitz 
sunt chemaţi să dea Alteţei Sele îngrijirile lor. Printr'un de- 
votament şi o silinţă mai pre sus de orï-ce laudă, doctorul 
Buicliu împreună cu colegii săi isbutesc să scape de lao 
morte aprâpe sigură pe Augustul bolnav (vedi despre acesta 
pag. 188—190 a aceste! lucrări). 

Scrieri : Sur les formes et les anomalies de la sclérose 
en plaques, Lectiuni clinice asupra semi-cologiei cardiace, 

Despre anevrismul aovtei abdomenale, bóla lui Parkinson, 
Epilepsia Jacksonienă, Ambleopia încrucişată şi de hemiano- 
psia de origină cerebrală (aceste patru lucrări sa publicat in 
revista spitalului). Reflexiuni medicale asupra unui cas de 
spleno-pneumonie publicate ìn Analelele medicale române. 
Lecţiuni clinice inedite. 1) 


Prof. Dr. Petrini (Paul) 


Directorul lucrărilor practice de Anatomie, Profesor la 
Universitatea din Bucuresci, Medic primar al spitalului Brân- 
covenesc. Senator. 

Adresa: Strada Domniței 7. 

Prof. Dr. Petrini (Paul) e născut în Bucuresci în 1846; 
intrat in vechea şcâlă de Medicină în 1860. In 1877 obţinând 
diploma de licenţă, intră in armată ca medic de cls. I (Lo- 
cotenent). Tot în acelaşi an depune un strălucit concurs, spre 
a fi trimes in străinătate ca bursier al statului pentru com- 
plectarea studiilor sale medicale. Ajuns la Paris să şi presentă 
la concursul de externat şi reuşind, fu ataşat in serviciul de 
Chirurgie al Prof. Tomas (1867) apoi consecutiv, la spitalele: 
St. Louis. Hotel Dieux. Prin zelul şi stăruința depusă in 
exercitarea îndatoririlor impuse lui işi atrase o deosebită aten- 
ţiune din partea şefilor. 

In tot timpul cât a durat comuna,tinărul Petrini a stat 
neclintit la postul săi la spit. Hôtel Dieux şi in cele 8 qile 
de luptă din lună Maiii 1871, a dat ajutor răniților. In 1871 
obţine doctoratul in urma presentărei tesei sale asupra in- 
jecţiunilor sub cutanate de Mercurice, a fost proclamat Lau- 
reat. Intors in ţară, demisionă din armată şi in urma con- 


4) Veţi D. Rosetti, Dicţionarul contemporanilor din România (1880—1898) 
pag. 38—39. 


www.dacoromanica.ro 


468 


cursului depus, fu numit in 1874 medic secundar al Eforiei 
Spit. Civile, apol şeful lucrărilor Anatomo-Pathologice şi direc- 
tor al museului de Anatomie pe lângă facultatea de Medicină, 
iar in 1880 fu numit profesor titular de Anatomie descriptivă 
la aceiaşi facultate, in urma incetăreï din viaţă a titularuluY 
Prof. G. Polisu, unde funcţioneză până astă-dl. In 1898 a fost. 
ales senator al colegiului I de Teleorman, — ca liberal, — 
unde Prof. Dr. Petrini are o proprietate rurală. Mandatul de 








Profesor Dr. Petrini (Paul) 


Senator a fost reînoit in 1901, tot la același colegii şi tot ca 
liberal. A luat parte activă ca medic, in întrega campanie 
din timpul răsboiului pentru independenţă şi pentru servi- 
ciile aduse a fost decorat cu St6ua României in gr. de oficer 
şi cor6na României ; de guv. rus cu ord. St. Stanislav, de guv. 
turc cu ord. Osmanliu Z. cu ord. Sërb. «Takova» etc. 

Intre public. sciinţifice, a presentat în 1897 la congresul 
din Berlin un tratat «Asupra Leprei in România». 


www.dacoromanica.ro 


469 


Profesorul Dr. Michail Georgescu 


Născut in Bucuresci la 1864, Martie 5; a luat licenta in 
Farmacie la universitatea din Bucuresci în 1887, iar doctora- 
tul in Chimie la universitatea din Berlin în 1892, când a şi 
fost numit suplinitor al catedrei de farmacie chimică şi ga- 
denică la universitatea din Bucuresci. A fost șef de lucrari in 





Profesor Dr. Michail Georgescu 


Maboratorul de chimie organică al facultăţei de medicină (1888— 
1890); a fost chimist al Monetăriei Statului 1892—1895; a fost 
membru in comisiunea chimico-farmaceutică pe lângă minis- 
terul de interne 1888—1890 şi de la 1900—1901. Actualmente 
pe lângă suplinirea catedrei sus menţionate mai ocupă şi 
postul de inspector-şef al farmacielor Eforiei Spitalelor Civile 
din Bucuresci de la 1895. 


www.dacoromanica.ro 


410 


Prof. Dr. I. Toma 'lomeseu 


Sa născut la Romănesci din jud. Muscel la 1863 N-bre 
15. Studiile liceale le-a terminat la Sf. Sava, după obţinerea 
diplomei de Bacalaureat se duce la Paris spre a studia sciinţele 
fisico-chimice, unde obţinu in 1887 diploma de Licenţă. Apoi 
se inscrie ca student regulat la facultatea de Medicină din 
Paris; in 1889 obţine externatul, iar in 4891 depune concurs 
pentru internat, unde a făcut patru ani complecţi până la. 
1895, la a căror expirare obținu medalia de bronz a inter- 
natului. 

Examenele de doctorat al III, IV şi V le-a trecut in 4 
qile cu note tres satisfait iar după 5 qile susţine şi teza de 
doctorat cu aceiaşi notă la 13 Noembrie 1895. A mai obţinut 
două medalii de argint cu ocasia a două concursuri generale 
la care a fost clasat cel d'intăi fiind premiu unic. Aceste me- 
dalit contituesc titlurile de Laureat. La 1896 a fost numit 
profesor suplinitor la catedra de Pathologie internă de la 
facultatatea de Medicină din Bucurescă, in urma unui strălucit 
concurs a fost numit definitiv, curs pe care’) predă şi astă-di. 
Nu me pot opri aici de a nu aminti piedicile cea intimpinat 
acest tinăr doctor veritablement excepțional cum il numesce 
dr. Armand Gautier directorul loboratorului facult de Medi- 
cină din Paris intr'o scris6re adresată Ministerului Cultelor, 
la obţinerea catedre. I-a trebuit inti'adevăr să fie excepţional 
ca să pótă invinge pe concurenţii lui protejaţi. 

Titlurile şi lucrările sciinţifice ale d-rului I. Toma To- 
mescu, lectorul le pâte găsi la Academie, intro lucrare inti- 
tulată cu acest titlu. 


Profesorul Dr. I6n I. Cantacuzino 


Sa născut la 8 Noembrie 1864 in Bucuresci; studiele 
universitare le-a făcut la facultăţile de sciinţă şi medicină din 
Paris. A obţinut licenţa in sciinţele naturale la Paris in 1891 
iar doctoratul in medicină, tot la Paris, in 1894. De la 1891— 
4894 a lucrat in institutul Pasteur din Paris. De la 1894—96 
a fost numit ca suplinitor al catedrei de Morfologie ani- 


www.dacoromanica.ro 


47) 


mală la universitatea diu Iași. De la 1896—1902, a fost ataşat 
ca asistent la Institutul Pasteur din Paris la laboratoriul d-luï 
Profesor E. Metchikoff, unde sa ocupat cu cercetări reiative 
la problema imunităţei. In 1902 a tost numit ca profesor la 
catedra de medicină experimentală la facultatea de medicină 
din Bucuresci. 





Profesor Dr. Ionescu Toma 


Comandor al ordinelor Coróna României gi sf. Sava (Serbia), ofițer al legiunel de 
ondre (Franța) şi al Stelei Homâniei; Bene-merente clasa I 


Născut la Ploeşti la 1 Septembre 1860, profesor de a- 
natomie topografică şi de clinică chirurgicală la facultatea de 
medicină din Bucuresci, directorul Institutului de anatomie 
Topografică şi de chirurgie, chirurg primar la spitalul Colțea 


www.dacoromanica.ro 


472 


Membru corespondent al societăței de chirurgie din Paris, 
membru asociaţiunei francese de chirurgie, membru fonda- 
tor şi fost preşedinte al societăţei de chirurgie din Bucuresci. 

Bacalaureat din Bucuresci la 1878, D. Ionescu, incepu 
studiele de medicină şi de drept la Paris ın 1878—1879. In 
1882 fu licenţiat în drept şi numit Extern al spitalului din 
Paris la concursul din acel an. Intern provisor în 1884 fu 
numit Intern definitiv al spitalelor din Paris la concursul 
din 1885. In 1887 fu numit prin concurs şi primul din pro- 
moţiune, ajutor de anatomie la Facultatea de medicină din 
Paris. In 1888 numit prin concurs Prosector provisor de a- 
natomie la aceeaşi Facultate, iar la 1891 Prosector definitiv 
şi primul din promoţiune. La 1889, la concursul intre inter- 
nij din anul al patrulea secţiunea de chirurgie şi obstetrică. 
D. Ionescu luă medalia de argint şi deveni Laureant al spi- 
«talelor din Paris. La 1890 fu Laureat Academiei de medi- 
cină din Paris, care ii desemnă premiul Laborie de 5000 
lei, atribuit lucrarei care a contribuit cel mai mult, in cu- 
rentul anului, la avansarea sciinţei chirurgicale, pentru lu- 
crarea sa asupra Hernielor Interne retro-peritoneale. Doc- 
tor în medicină de la Facultatea din Paris Ja 1892. 

Naturalisat frances la 1889, D. Ionescu fu delegatul gu- 
vernului Frances, ministerul de Instrucţiune Publică, pentru 
a studia inveţămintul anatomiei in universităţile din Germa- 
nia şi Austro-Ungaria in 1892. 

Juriul concursului pentru noua catedră de anatomie To- 
pografică şi chirurgicală, la facultatea de medicină din Bu- 
curesci, luând decisiunea de a propune acestă catedră d-lui 
Ionescu de la Paris pe basa titlurilor şi lucrărilor sale, Facul- 
tatea de medicină din Bucuresci,a confirmat dorinţa juriului 
de la Iaşi prin un vot unanin: şi D. Ionescu fu numit prin 
Decret Regal in 1894 profesor de Anatomie Topografică şi 
chirurgicală, profesor de clinică chirurgicală şi director al 
institutului noŭ creat de anatomie şi chirurgie. La intrarea 
sa în ţară în 1896, D. Ionescu, după ce şi-a reluat dreptu- 
rile de cetăţian Român, fu instalat in catedrele sale şi numit 
chirurg primar al spitalului Colțea. 

Institutul de anatomie şi chirurgie pus subt direcţiu- 
nea d-lui profesor Ionescu, coprinde secţiunile următâre: A- 
natomie topografică, anatomie comperată, Embrioologie, chi- 


www.dacoromanica.ro 


473 


rurgie experimentală şi anatomie Pathologică. Instalat in noul 
palat al Faculăţei de medicină, Institutul de anatomie şi 
chirurgie urmăresce cu mare succes indoitul scop; a instrui 
elevii prin cursurile şi lucrările practice obligatorii şi a pro- 
duce lucrări sciinţifice, cari să ridice prestigiul anatomie! şi 
chirurgiei românesci atât in ţară cât şi in străinătate. Nu- 
mevâsele lucrări publicate atât la noi cât şi in presa medi- 
cinală străină de către directorul institutului şi de asistenții 
sl: d rii Juvara, Jagnet, Bălăcescu, Bruckner, Gerota, Flo- 
rescu, Mezincescu, etc., simt o probă absolută de marea acti- 
vitate sciinţifică a acestui institut. 

Lucrările sciinţifice ale profesorului T. Ionescu, sunt 
prea numer6se pentru ca să le putem chiar menţiona aci. 

Ne vom mulţămi a trimite la colecţiunea «Revistei de 
chirurgie» fundată și dirijată de prof. Ionescu de la 1897; 
Bulletin et memoira de la société de chirurgie de Bucarest 
fundată de d. prof. Ionescu in 1898 şi archires des sciences 
medicală din Paris lundată şi dirijată de densul de la 1897. 
Afară de acestă un număr insemnat de memorii publicate in 
jurnalele speciale străine francese şi germane incă de,la 1886. 

Activitatea sciinţifică a profesorului T. Ionescu s'a ară- 
tat mai cu semă in nenumăratele congrese sciinţifice la care 
dânsul a luat parte de la 1895 incâce ca delegat al guvernu- 
lui român. La Congresul Frances de chirurgie ce se ţine a- 
nual la Paris d, T. lonescuia parte de la 1895—96—97—98— 
99-— 907 şi a făcut un mare număr de comunicaţiuni. La al 
XIII-lea congres internaţional de medicină (trienal) de la 
Moscova (1897) opt comunicaţiuni. La congresul de Gyeneco- 
logie, ubstetrică şi pediatrie de la Marsilia (1898) patru co- 
municaţiuni. 

La congresul internațional de gynecologie şi obstetrică 
de la Amsterdam (1899) cinci comunicaţiuni. In fine la con- 
gresul al XIV internaţional de medicină de la Paris (1900) 
unde profesorul T. Ionescu a fost representantul oficial al 
României, a făcut 18 comunicaţiuni, in opt secţiuni ale con- 
gresului. 

Putem judeca de locul sciinţific ce profesorul T. Ionescu 
şi-a căpătat in lumea medicală prin onorurile ce i se fac, 
ast-fel a fost numit preşedinte de on6re al congresului me- 
dical Egyptean ce va avea loc la Cairo în Decembre 1902, 
preşedinte de onóre şi raportor asupra Tratamentului can- 


www.dacoromanica.ro 


474 


cerului uterin la congresul internaţional de gynecologie şi 
obstetrică ce va avea loc subt inaltul patronagiii al M. S. 
Regele Italiei la Roma. 

Nu putem termina acestă scurtă biografie a prof. T. 
Ionescu, fără a menţiona printre lucrările sale următórele : 
Hernes internes retroperitonales, Paris 1890 premiată de a- 
cademia de medicină din Paris; Le Duodenum et les Hernies 
Duodenala Paris 1889; Le Colon Palwien pendant le vie 
intra-uterine, Paris, 1892 (Tesă de doctorat);— Anatomie des 
ligaments de lappendice vermiculuire et de lefonetie îteo- 
appendiculaire, Paris 1895; — Anatomie du Tube Digestif 
(392 pag.) in Traité d'anatomie humaine par Poirier, Charpy 
Nicolas, prenant et Jonnesco, Paris 1895; — Zravaur de chi- 
rurgie, Paris, 1897. 

Chirurgia nervului sympatie cervical şi aplicaţiunea re- 
secţiunei acestui nerv, in tratamentul epilepsiei, guşei exof- 
taiurice, glaucomului şi a migrenei constitue un adeverat mo- 
nument sciinţific pentru profesorul T. Ionescu, căci dânsul 
cel d'intâiă in 1896 a intreprins, contra ideilor admise pâna 
atunci, ablaţiunea complectă a acestui nerv şi aarătat mira- 
cul6sele resultate ce se obține prin aceste operaţiuni in tra- 
tamentul b6lelor sus menţionate. Numerâsele lucrări făcute 
de profesorul T. Ionescu, atât in presa medicală străină şi 
română cât şi în congresele medicale şi la academia de me- 
dicină din Paris, aŭ făcut ca acestă nouă şi eficace opera- 
țiune să fie admisă şi practicată astă-di de chirurgi din tótă 
lumea. 

Vom menţiona in fine că de la 1895 până astă-di peste 
trei-deci de tese de doctorat ai fost făcute îm clinica şi in- 
stitutul prof. T. Ionescu şi susținute sub preşedinţia sa ina- 
intea facultăţei de medicină din Bucuresel. 


Prof. Dr. D. Grecesen 


(Catedra de botanică medicală) 


Prof. Dr. Gr. Râmniceauu 
(Catedra de patologie chirurgicală) 


Membru in consiliul sanitar superior, etc., etc. 


www.dacoromanica.ro 


475 


Prof. Dr. C. Miculescu 
(Catedra de fisică de la facult. de sciințe pentru cursul de fisică medicală) 


Prof. Dr. Al. Ohregea 
(Catedra de istologie medicală) 


Medic primar de spital, fost director general al servi-- 
ciului sanitar superior, etc. 





Prof. agreg. Dr. Ştefan S. Minovici 


(Catedra de chimie analilică) 


Licenţiat in sciinte de la universitatea din Bucuresci, 
doctor in chimie de la universitatea din Berlin, profesor-a- 
gregat şi directorul laboratoriului de chimie analitică la faculta- 
tea de medicină din Bucuresci, chimist legist; născut in Râm- 
nicu-Sărat la 23 Iulie 1867. 


www.dacoromanica.ro 


416 


Prof. agregat Dr. Paulescu N. 


(Catedra de fisiologie medicală) 


Prof. Dr. N. Măldărescu 
(Catedra de farmacologie medicală şi de terapeutică) 


Decan al facultăţei de medicină, etc. 


Prof. Dr. At. Demostene 


(Catedra de medicină operatâre) 


Prof. Dr. Buicliu 


(Catedra de clinica mediculă a II supl.) 
Agregati: D-rii N. Duma, Eugeniu Felix și Dr. Gerotă 


Prof. Dr. N. Atanasescu 


(Catedra de chimie medicala) 


Prof. Dr. N. Manolescu, senator 


(Catedra de oftalmologie) 


Institutele şi lahoratârele facultăţilor de medicină 
Localul facultăţei 
Laboratorul de lucrări practice de anatomie 

Director, prof. dr. Petrini Paul; 
Şeful lucrărilor anatomice, dr. N. I. Duma; 
Prosectori : ©. Marinescu și St. Alexiu ; 
Prepăr. şi desenator: Feldianu A.; 
Ajutori de anatomie: Petrini I. şi Severeanu Gr.; 
Custode : Moga G. 

Laboratoriul de zoologie medicală 
Director : prof. dr. St. Sihleanu; 
Preparator : dr. Poenaru-Căplescu. 

Laboratorul de botanică medicală 


Director profesor d-r D. Grecescu ; 
Prep. şi conservator al colecţiunilor 
Bartolomeu D. 


www.dacoromanica.ro 


Prof. Dr. D. Drăghiescua 


(Catedra de teoria şi clinica obstetricală) 


Membru în consiliul sanitar superior, medic primar al 
institutului «Maternitatea», profesor de teorie şi clinica ob- 





Profesor Dr. D. Drăghiescu 


stetricală la facultatea de medicină din Bucuresct, director şi 
profesor de clinică obstetricală, al şeâlei de mâşe, senator, 
etc. etc. 

Adresa strada Polonă 15. 


www.dacoromanica.ro 


478 


Laboratorul de chimie medicală 


Director N. Atanasescr d-r. prof. ; 
Preparator, Luca Tzalapatani. 


Laboratorul de farmacologie 


Director prof. dr. N. Măldărescu ; 
Preparator dr. Ion Teodorescu. 


Laboratorul de fisiologie 
Şef de lucrări, Constantinescu I. dr. 


Laboratorul de Histologie, Embriologie şi technica 
microscopică 


Director, profesor doctor Obregia Al. ; 
Şef de lucrări, dr. St. Besnea; 
Asistent, dr. Tatuşescu D. ; 
Preparator, dr. Vranialici. 


Institutul de anatomie topografică şi clinică chirurgicală 


Director, profesor dr. Ionescu Toma; 

Asistenţi : Bălăcescu I. şi Ionescu Th. dri. ; 
Preparator p. embriologie şi confer. p. anatomie ; 
Maurice, desenator, Ragge. 


Clinica obstetricală 
Spitalul Maternitatea 
Prof. dr. D. Drăghiescu asistent ? 


Clinica infantilă 
Spitalul de coptă 
Profesor, Tomescu N. Dr. 
Asistent Besnea Ştefan Dr. 


Clinica sifiliopatică şi dermatologică 
Spitalul Colțea 
Profesor Dr. Petrini Galaţi. 


„Asistent Dr. Vasile” Dudumi. 
“Preparator şi desenator Buşilă Vladimir ; 


www.dacoromanica.ro 





Profesor Dr. N. C. Tomescu 
Titularul Catedrei de clinică şi patologie infantilă 
Medic pri nar la spitalul de copii 


www.dacoromanica.ro 


480 


Laboratorul clinicei bolelor nervose 
Spitalul Pantelimon 


Profesor Dr. Marinescu G.; 
Seful lucrărilor Dr. Vineş V.; 


Invrăţămîntul Farmaceutic 
Localul facultăței de medicină 
Laboratorul de chimie analitică, 


Profesor Dr. Ştefan Minovici ; 
Preparator Bacovescu A.; 
Asistent chihăescu L. 


Laboratorul de farmacie chimică şi galenică, 


Profesor Dr. Georgescu M. 
Preparator Corbeanu N. ; 


Laboratorul de medicina operatóre 


Director Prof. Dr. general Demostene ; 
- Ajutori: Mendonidi I. şi Ghidronescu I. d-ri; 


Laboratorul de patologie chirurgicală bandage şi oporate 
de fracturi 


Spitalul de copă 


Director, prof. Dr. Gr. Râmniceanu; 
Preparator, Dr. Al. Bolintineanu; 


Clineile 
Inteia clinică medicală 
Spitalul Colțea 


Profesor Dr. G. Stoicescu ; 
Asistent şi preparator Dr. I. Radovici; 


A doua clinică medicală 
Spitalul Brâncovenesc 


Profesor supl. Dr. Buicliu ; 
Asistenţi, Gheorghian G. şi Cristea G. d-ri; 


www.dacoromanica.ro 


481 


A treia clinică medicală 


Spitalul Brâncovenesc 


Profesor Dr. Buicliu Chr. $t. 
Asistent Tatuşescu D. Dr.; 


Intċia clinică chirurgicală 
Spitalul Colțea 


Profesor Dr. Şevereanu C. ; 
Asistent Goilav I. Dr. 


A doùa clinică chirurgicală 
Spitalul Coltea 
Profesor Dr. Ionescu Toma ; 
Asistent şi prep. Dr. I. Bălăcescu ; 
Clinica oftamologică 
Spitalul Colțea 


Profesor Dr. N. Manolescu ; 
Asistent Dr. N. D. Staicovici ; 


Clinica mentală 
Ospiciul Mărcuţa 
Profesor Dr. Şuţu Al.; 
Asistent Nedelcu Petre Dr. ; 


Despre institutele de bacteriologie şi medicină legală, s'a 
tratat in altă parte. 


Laboratorul clin. ból. interne pe cale de a se înființa 


Director prof. Dr. I Toma Tomescu ; 
Asistent onorar Dr. G. Sterian. 


Institutul de Anatomie Patologică și Bacteriologie 


A fost inființat pentru prima 6ră in Bucuresci in anul 
1287 şi pus sub direcţiunea savantului Dr. Victor Babeş, fost 
profesor la facultatea de medicină din Pesta și adus în ţară 


G. M. Ionescu, — Istoria Cotrocenţior. 31 


www.dacoromanica.ro 


482 


in acelaş an printr'o lege specială, impreuuă cu regretatul 
Dr. G. Assaki ?). 

Scopul principal, incă de la infiinţarea sa, a fost studiul 
epizootiilor ce se iviseră in România şi combaterea turbărei, 
care făcea numerâse victime, în fie-care an. Pe lângă acesta 
a maï contribuit şi faptul că nu exista nici un institut de 
anatomie patologică, de patologie şi bacteriologie. 

Apoi, România prin posiţiunea sa topografică fiind si- 
tuată la porţile Orientului, era cu deosebire expusă introdu. 
cerei b6lelor infecti6se ce nu eraii incă bine cunoscute. 

Institutul a fost creat dupe planurile D-lui Dr. V. Babeş 
fără ca desideratele d-sale să fi fost executate in total 2). 

Pentru prima óră, Institutul a fost instalat ìn casele re- 
posatei Zoe Brâncovenu, de pe cheiul stâng al Dâmboviţei, in 
dreptul chidșcului unde se sfinţesce apa la Bobotéză, local 
devenit insuficient in urma marei desvoltări, — ce a luat în 
anii din urmă,— tot-d'a-una in raport cu nevoile ce reclama 
medicina preventivă pentru apărarea acestei ţări. 

Tâte guvernele fără deosebire de partid — aŭ acordat 
D-lui Dr. Babeş, tot sprijinul material pentru atingerea sco- 
pului propus; un credit de peste un milion se voteză pentru 
construcţiunea unui local noŭ. pe locul numit maidanul «Mimi» 
intre şcâla veterinară şi institutul de chimie organică. 

Iată cum se exprima D. Dr. V. Babeş intr'un memorii 
presentat la Academia Română iri şedinţa de la 3 Aprilie 1900: 

«De câte-va luni se ridică pe malul Dâmboviţei un mare 
palat, inconjurat de un parc intins şi de o cantitate de clă- 
diri mai mici, având o destinaţie particulară şi inzestrat cu 
disposiţiuni, cu aparate, cu instrumente, cari, inainte cu doue 
trei decenii, nu eraii de fel cunoscute. Tâte aceste intinse 
clădiri dovedesc că de puțini ani, un noŭ element a intrat 
in domeniul medicinei, care curând a devenit predominitor 
fertilisând tóte ramurile medicinei. Cum institutul noŭ de bac- 
teriologie a fost creat, ca cea diutâiii instituţiune de inaltă 
cultură, ca cel dintâiă palat de sine stătător şi clădit pentru 
un scop special, pentru studiul medicinei moderne in ţera 


1) Veţi facultatea de medicină 1869 —1902. 
2) Dr. V. Babeş, Direcţiunea Medicinei Moderne şi Noul Institut de Bacterio- 
logie În Analele Academiei Române, seria II, tom. XXII, Men or. secţ. sciinţ. p. 398. 


www.dacoromanica.ro 


x: 
E 
N 
3 
2 





Institutul de Anatomie Patologică şi Bacteriologie 


www.dacoromanica.ro 


434 


intrégă... Câtă lume, câţi medici nu vor trece pe dinaintea 
acestul institut, dând din cap şi qicând că, in timpurile lor 
sati când aŭ inveţat ei Medicina, nici vorbă nu era de o ast-- 
fel de sciinţă sai de un ast fel de institut şi câjl-va se vor 
fi gândind : ce cheltuială, ce risipă pentru o creaţiune, care: 
abea mal există in altă parte chiar in Europa. Dar... graţie: 
spiritului român, deschis pentru orl-ce progres şi graţie acti- 
vităţe! acestul institut, mulţi vor fi citit şi toţi medicii tineri 
vor fi căpătat convingerea intimă, că acest institut, însem-: 
neză pentru ţara n6stră o mare onâre, o fală naţională; in- 
semneză că statul romând modern işi creiază o bază vitală: 
sciinţifică ... de unde să pornâscă o medicină modernă, in 
adevăr eficace adecă Medicina preventivă». 

Importanţa capitală a acestui institut este probată şii 
prin o mulţime de institute similare, de şi mai puţin com- 
plecte, din str&inătate institutul Pasteur la Paris, Kaiserliches- 
Gesundheitsamt la Berlin, numerâse institute de igienă din 
Germania, institutul de medicină experimentală din St.-Pe- 
tersburg, de medicină preventivă din Londra, staţiunile igie- 
nice din America şi Indii, servesc aceloraşi scopuri ca şi in- 
stişutul nostru. Fie-care universitate din streinătate are mal 
multe institute pentru acest scop; ceia ce insă nu există ni-- 
căiri, este completitatea de care se bucură acest institut şi 
organisaree lui ast-fel, in cât represintă tocmal acele sciinţe 
medicale moderne, cari numa! prin conlucrarea lor organică, 
sunt destinate a realisa, progresul cel mai valoros al medi- 
cinei. Numai la Berlin există cinci institute, cari impreună 
costă pe stat de 6 ori maï mult de cât institutul de Bacte- 
riologie din Bucuresci, corespundend tâte cinci, câte uneia 
din secţiunele institutului nostru, fără insă ca acele cinci in- 
stitute, să aibă legătură intimă şi direcţiunea unică a insti- 
tutului nostru. Institutele universitare din streinătate, lucr6ză 
fie-care în mod limitat şi de obiceiă fără legătură organică 
cu alte institute, ale căror lumini ar fi indispensabile pentru 
ca resultatele obţinute să fie controlate şi aplicate. Acâstă 
isolare a doctrinelor, care necesarmente ar trebui să mârgă 
împreună era fără indoială, una din causele principale pentru 
care sciința medicală, cu tot numărul mare al institutelor 
n'a putut progresa !). 


1) Op. cit. p. 336. 


www.dacoromanica.ro 


485 


D-l Dr. Babes a fost invitat de guvernul austriac a 
inainta un memorii in care să-și arate un plan asupra in- 
semnătăţei capitala a unei organisări ast-fel, in cât tóte doc- 
trinele, destinate a conlucra pentru ridicarea medicinei mo- 
derne să conlucreze in comun. A dat planul distribuţiunel 
şi al clădirei acelut institut care până acum acolo nu sa 
realisat, dar care a servit de basă la crearea institutului noii 
din Bucuresci, 





Medic Veterinar P. Riegler 
Seful secțiunei de Bacteriologie din ucelaşi institut şi profesor la 
şcóla super. de med. veterinară 


Planul, disposiţiuneu și menirea clădirelor Institutului 


Institutul se compune din mai multe clădiri, separate 
unele de altele după firea lucrărilor ce comportă menirea lor. 
El se află pe un teren vast de peste 20,000 m. p., retras de 
stradă cu cel puţin 25 metri. 

Clădirea principală, cu fuţada spre Nord-Est, are o in- 
făţişare simplă dar demnă; vestibulul, scările şi coridârele 
sunt numai atât de intinse, cât cere igiena. Clădirea princi- 


www.dacoromanica.ro 


486 


pală se compune din 4 părţi cu totul isolate dar nici intruna 
nu se lucreză cu substanţe iifecţise. In centru, subsolul, 
conţine maşinele ; parterul, biblioteca şi administraţiunea, iar 
etajul un musei forte vast şi frumos in care se aşăză pre- 
ţisele colecţiuni anatomo-patologice ale institutului. Aripa 
drâptă conţine laboratoriul şi biuroul directorului şi locuinţa 
sa; aripa de Est, tratamentul antirabic. In subsol se află: 
baia, bucătăria şi locuinţa servitorilor. In parter proprii dis, 
tratamentul antirabic şi animalele trebuinci6se tratamentului 
cu salónele de aşteptare, de trepanare, de măduve, de ino- 
culure şi de pansamente. 

O prelungire spre Sud a clădirei principale conţine in 
parter laboratorul de seroterapie, unde se prepară serul anti- 
difteric, serul antirabic, serul antituberculos, antimorvos şi 
antipestos. Spre Est există un amfitâtru pentru cursul teo- 
retic in care incape vi'o 80 persâne. Etagiul este ocupat de 
sale mari de conferinţe pentru 400 — 500 persâne. 

A doua clădire este acea a laboratorielor, cu 2 etagii 
legat printr'un coridor inchis cu clădirea întâia. Aici există 
in subsol, serviciul autopsielor, serviciul de chimie, de medi- 
cină experimentală şi încăperi pentru animalele de experi- 
ență. In parter se află secţia de medicină experimentală cu 
o mare sală de lucări practice, secţia de chimie și laboratorul 
pentru studiul bâlelor infecţisse Ja animale. Etagiul I partea 
de Nord-Est este ocupată de un imens laboratoriii pentru 
lucrări practice de o lungime de vro 50 m. in care pot lucra 
până la 100 pers6ne. In partea de Sud există secţia de bac- 
teriologie şi de anatomie patologică. La o depărtare de 50 m- 
de acest pavilion există un pavilion pentru servitori şi un 
altul, pentru lucrări cu material infecțios. Sai luat disposi- 
ţiuni speciale sprea garanta personalul institutului şi oraşul 
contra infecţiunelor. 

In dosul acestui pavilion se intind grajduri, clădite cu 
cea mai mare ingrijire spre a se isola animalele şi a evita 
infecţiu nea. 


Cheltuelile pentru construcţiuni şi amenajare se ridică 
aprope la 1,009,000 de lei. 


www.dacoromanica.ro 


487 


Partea sciințifică a Institutului 


Se imparte în cinci secţiuni, care lucréză ma! mult pe 
baza resultatelor obţinute în institut. 

a) In secțiunea veterinară sa descoperit intre altele, 
natura epizootielor din România (hemoglobinurie epiedmică, 
cârcegul oilor, tifosul calului) iar pentru alte bóle s'a găsit 
mijlocul de diagnostic şi de vindecare (morvina). Tot aici s'a 





Dr. C. Bacaloglu 
Fost intern al spitalelor din Paris, laureat ul facultăţei de medicină 
din Paris; Seful secțiunei Anatomo-Putologice în 
Institutul de Bacteriologie. 


studiat asociaţiunea dintre bacilul brâncei şi al pneumoente- 
ritei porcului, agentul febrei tifoide a calului şi a difteriel 
porumbelului şi s'a constatat moscenirea fenomenelor difte- 
rice la aceste paseri. 

b) In secția de vaccinaţiune, sa redus mortalitatea tur- 
burărei la om la un maximum de 5 la mie. Sa făcut cunos: 
cut încă din 1889 puterea preventivă a sângelui animalelor 
imunisate intrun grad mare, punând ast-fel basa sciinţifică a 


www.dacoromanica.ro 


488 


seroterapiel. Sa produs pentru intâia óră serul impotriva 
„turbărei, răpciugeï şi tuberculosei şi se prepară în mase se- 
rul in contra difteriel şi tetanosului; s'a putut lămuri modul 
cum se lucrez otrava rabică, precum și lesiunele cerebrale, 
caracteristice pentru diagnosa b6lei. Sa putut asemenea stu- 
dia influenţa substanţei nervâse normale asupra unor bóle 
nervâse şi sa constatat reacţiunea particulară a leproşilor 
faţă cu tuberculina. Aici s'a descoperit proprietatea substan- 
ţel nervose de a combate şi dea vindeca anumite bóle 
nervâse. 

c) In secţia bacteriologică sa constatat existenţa şi lă- 
țirea leprei şi formele sub care se presintă malaria in Ro- 
mânia ; apoi sa mai constatat: natura infecţiunelor bili6se, a 
abcesului ficatului, a unor forme, de infecţiuni intestinale şi 
a unor forme particulare de pemfigus. Apoi bacilul influen- 
teli, recunoscut de Pfeiffer ca specific al influenţei, o intregă 
serie de asociaţiuni bateriene care jócă un rol insemnat in 
bronchită. Tot aci sa stabilit microbii infecţiunei emoragice 
ai scorbutului, aï nonei etc., şi sai găsit mijloce eficace de 
desinfecţiune pentru unele bóle infecţi6se mai cu sémä pen- 
tru difterie. In fine aici sa studiat structură fină a bacterie- 
lor şi a asociaţiunelor bacteriene, atât de importante in mai 
tâte bâlele infecţiose. 

d) In secția chimică a institutului sai studiat cu dea- 
menuntu! principiele filtruţiunei apel şi mai cu semă sa sta- 
Bilit principiul sterilisărei prin precipitare. Sai mai făcut 
studil intinse asupra produselor de secreţiune ale bacterielor, 
răpciugei, tuberculosei, sa inventat Morvina etc. 

e) In secția patologică sa făcut, cu resultate surprin- 
detâre studiul cadavrelor de la spitale; prin acest studii sa 
elucidat numărul neaşteptat al colonielor bacteriene, precum 
şi starea invadiunei bacteriene in bâlele neinfecţiose şi deci 
sa putut trage incheieri asupra varietăţilor şi limitelor de 
variabilitate a bacterielor, studiate de aprâpe in: septicemii, 
în pneumonii, in scarlatină, in febră tifoidă şi in infecţiunele 
emoragice. Apoi tot in acâstă secţiune sai mal făcut studii 
amănunțite asupra patologiei sistem nervos și istologiei pa- 
tologice a terminaţiunelor nervâse in muşchi, asupra genesei 
tumorilor precum şi a altor diférite bóle. 

E bine inţeles că nu se pot enumera tâte lucrările, dar 


www.dacoromanica.ro 


439 


cele spuse sunt de ajuns pentru a arčta ce direcțiune urmă- 
resce acest institut de stat pentru a-și face datoria faţă de 
serviciul sanitar şi de sciință. 

România e un pământ virgia pentru asemenea institu- 
țiuni şi pentru cercetările în acâstă ramură, pentru că există 
puţine prejudicit ori privilegii care să le opună pedică ; a fost 





Dr. G. Robin 


Șeful Laboratorului de la spitalul Filantropia ; Asistent în 
secțiunea de Bacteriologie. 


«deci posibil, ca acest institut să se desvolte în libertate și 
să-și pună în evidenţă însemnătatea sa. După o activitate de 
aşa puţini ani, convingerea despre însemnătatea practică a 
acestui institut a pătruns in tâte clasele societăţei; fie-care, 
se supune cu bună voinţă prescripţiunelor sanitare când 
plecă din acest institut. Pentru tóte aceste strălucite resul- 


www.dacoromanica.ro 


490 


tate corpurile legiuitâre saii grăbit a'í acorda tóte mijlócele- 
trebuitâre pentru menţinere şi desvoltare. 

Resultatul cel maï insemnat al activităţei institutului e 
de sigur de ordin didactic. Nu numai studenţii şi medicii 
practici, funcţiooari, aŭ căpătat o basă solidă pentru meseria 
lor, dar inţelegerea principielor igievice referitâre la educa- 
țiune, la locuinţă, la hrană, la obiceiurile şi ocupaţiunele qil- 
nice, la măsurile speciale pentru prevenirea bâlelor, incep a 
pătrunde in clasele culte. 

Direcţiunea institutului şi ajutârele sale fac in cursul 
anului cursuri practice şi demonstraţiuni asupra bacteriolo-- 
giei, etiologiei, asupra pneumoniei şi terapiei bâlelor infec- 
tióse la Gmeni şi animale, cu specială consideraţiune a poli- 
ţiei sanitare in cel mai larg sens. Aceste cursuri sunt mai 
cu deosebire interesante, pentru medicii aflaţi in serviciul 
public, pentru doctoranţi, architecţi, ingineri, funcţionari ad- 
ministrativi şi studenţi :). Pentru aceşti din urmă insă, nu 
remâne de o cam dată de cât un pium desiderium; căci nu- 
mai atunci va căpeta institutul acest vast cerc de activitate, 
când se va generalisa convincţiunea că in timp de pace, lupta 
pentru sănătatea 6menilor e datoria cea maï însemnată şi 
cea maï frucţiferă a omului, şi că acesta pâte fi dusă numai 
de specialişti 2). 

Am spus mai sus, că institutul de patologie şi bacterio- 
logie costă aprâpe un milion; cât priveşte insă intretinerea. 
şi vitalitatea sa nu numai că nu reclamă nici un sacrificii 
de la stat, dar ii aduce şi folos şi anume: 

a) Serul antidifteric, precum în institut, aduce 
servicii imense prin reducerea mortalităței de anghi- 
nă difterică dela 80%/, la 100%, aducând statului un 
profit de lei .... . . . . .... o oa . . e 80.000.—- 

b) Tratamentul antirabie prin mijlocul căruia 
să vindecă in fie-care an 800 pers6ne muşcate de 
animale turbate, realiseză o economie cam de . . 20.000.—-- 

c) Serul antitetanic, tuberculina,'maleina, seru- 
rile maï puțin căutate, tóte analisele făcute la dife- 
rite calităţi de ape, diagnosticul diferitelor boli la 
c Report . . . 80.000.— 


1) Analele Academiei române op. cit. pag. 406—407. 
2) La Presse médicale No. 99 din 41 Decembre 1901, 


www.dacoromanica.ro 


491 





Transport. «e „ 80.000.—- 

ómenï şi animale stabilite in istitut pentru tótă ţara 
face ţărei o economie de la 20 000 la .. , „ . . 30.000.— 
Total. . 110.000.— 

Ministerul cultelor şi instrucţiueei publice chel- 

tuesce cu întreţinerea inștitutului, 38640 let pentru 
persona] si 40.000 pentru material. . . e . . e , 48.640.— 
Total rămas. . 61,360.—- 
Vedem deci că institutul nu costă nimic pe stat ci din 
sontră "1 aduce un profit aprâpe indoit de eât cheltuesce cu. 

intreţinerea lui )). 








Profesorul dr. Victor Babeş 


Membru al Academiei Române, profesor universitar director al instițutului de 
Patologie şi Bacteriologie. Membru corespondent al Academiei de medi- 
cină din Paris şi oficier al Legiunei de onóre etc., etc. 

Este fiul d-lui Vicenţiu. Babeş unul dintre fruntașii ro- 
mâni! transilvănenL 

Dr. Babeş este născut la Viena in 1854 şi-a făcut studiele 
la Buda Pesta şi apoi la Viena, unde a obţinut şi gradul de- 
Doctor. A, fost timp de 10 ani asistent de anatomie patologică 
apoi privat docent la Buda-Petsa. Fiind trimis in str&inătate- 


1) Vegi budgetul ministerului instrucțiunel pe exerciţiul 4901—1902. 


www.dacoromanica.ro 


492 


-de guvernul unguresc a lucrat la Pasteur apol la Virchow, la 
Koch şi la Kornil. In 1883, este chemat ca profesor la facul- 
tatea de medicină din Buda-Pesta, iar în 1887, camerile și 
guvernul român îl chiamă la Bucuresci pentru ocuparea ca- 
tedrei de Patologie şi Bacteriologie şi în acelaşi tim ca direc- 
tor al Instituiului de Patologie şi Bacteriologie, pe care guver- 
îl inființéză prin stăruinţele lui. Acest institut a devenit de 
“un renume european. Intre lucrările sale se pot menţiona: 
Constatarea naturei vasculare a unor bóle ale măduvei í acea 
-Æ origine neoplasice a unor scleroze (1897). Prima descriere 
a bacilului morveï (1880). Descoperirea microbului sudóreľ 
roşii; constatarea pătrrunderel baccilului cărbunelui prin mu- 
-cosa stomachală ncatinsă (1880); acea a pătrunderel dela su- 
prafața pielei, a baccililor leprel prin foliculi piloşi etc. ete., 
in fine marea lucrare: Bacteriele in colaboraţie cu profeso- 
xul Cornil, a fost tradusă in mai multe limbi europene. 

De la apariţiunea ultimei ediţiuni a acestel jucrări d-l Dr. 
Babeşa publicat analele institut. de Patologie şi Bacteriologie 
în românesce şi franțuzesce, eare conţin un mare numer de 
Tucrări original. Este dificil a menţiona tóte publicaţiunile d-lui 
profesor Babeş şi apoi cred inutil ăe a trece aici chiar pe 
cele principale, de 6re-ce le-am menţionat in darer de semă 
ce am făcut asupra institutului de sub a d-sale conducere. : 
“Streinil orí de câte ori scriu de dânsul, îl pun printre «Les 
maitres de la Medicine» onóre câre se restrânge nu numai 
asupra d-sale ci +i asupra tërel. A fost chemat la alte catedre 
din strătnătate, dar a, preferat să „fămână printre al să! şi 
bine a făcut. 

DI. profesor Dr. Babeş este membru al Academiei Ro- 
inâne şi incă unul ütntre cèl mal harnici şi mal productiv; 
membru corespondent ul Academiei de medicină din Paris şi 
oficier al Legiunei de onóre !) etc. 


Dr. Aurel Babos 


Şeful secţiunei de chimie de la Institutul de Bacterio- 
logie. Este fiul prim născut al d lui Vicenţiu Babeş și deci 
frate mal mare al d-lui profesor Victor Babeş. Născut in Viena 
in 1856 unde şi-a inceput studiile, le-a terminat la Universi- 


1) Vegi lu Mediciăe moderne journal d'informations medicales şi Euciclope= 
-dia Română de dr, Diaconovici. Sibiu I. 


www.dacoromanica.ro 


493 


tatea şi şi şcola Politecnică din Buda Pesta. Este dr. ìn filo~ 
sofie şi chimist renumit; dexteritatea practică ìn chimie şi a. 
insuşito la Heidelberg in laboratorul celebrului Bunsen; a 
venit in România in 1884, unde ocupă postul de profesor la. 
şcola de medicină vetertnară superi6ră şi de şef al lucrărilor- 
chimice în institutul de care ne ocupăm. D-rul Aurel Babeş 
sa distins prin lucrările sale asupra apel de băut şi a inven- 
tat cunoscutul esterilisator Babeş». Pe terenul toxinelor bac- 
teriene a inventat morvina !). 

D-nii ; Dr. Emil Pop, şeful secţiunei vaccinaţiunilor care- 
cuprinde tratamentul antirabic şi prepararea diferitelor se~- 





Dr. Emil Pop 


ruri ca anţidifteric, antirabic etc., cavaler al Ordinului Co- 
rânei României. 

Doctor G. Robin, şeful laboratorului de la spitalul Fi= 
lantropia. Asistent în secţiiunea de bacteriologie. 

Doctor C. Bacaloglu, fost intern al spitalelor din Paris, 
şi laureat al facultăţei de Medicină din Paris şefu! secţiune! 
anatomo-patologice. 

Medic-veterinar Paul Riegler. prefesor la şcâla superiră 
de medicină veterinară, şeful secţiunei de bacteriologie. 





1) Dr. Dinconovich Enciclopedia Română I freg. 343. 


www.dacoromanica.ro 


494 


Doctărul S. Baroncea, fost intern la spitalul Brâncovenesc 
“asistent in secţiunea de Anatomit patologică. 

D-ra doctor E. Densuşianu, asistentă in secţiunea de 
-anatomie patologică. 


Catedra de medicină legală 


Când nemuritorul dr. Carol Davila & înfiinţat pentru 
„prima 6ră şcâla de Mica chirurgie de la Mihaii-Vodă+deve- 
nită în curând sșc6la Naţională de medicină şi farmacie- a 
„prev&dut in primul eï program şi catedra de medicină legală 
„pe care o incredinţa d rului Atanasovici. 

In 1868 sa inființat consiliul medical superior ; s'a schim- 
bat titlul medicilor fisici—cum se dicea în Austria—in me- 
“dici de oraş, judeţ şi plasă fiind insărcinaţi şi cu lucrări me- 
dico-legale. Tot atunci sa inființat pe lângă ministerul de 
interne un post de medic legist şi sa incredinţat d-lui pro- 
fesor dr. I. Felix, apoi d-rului Marcovici şi in fine profeso- 
rului Atanasovici—care era şi profesor de medicină legală. 
Tot în anul 1862 s'a pub icat şi primele lecţiunz de medicină 
legală de către un distins student N. Măldărescu, actualul 
-decan al facultăței de medicină. 

Pentru motive de personalităţi să suprimat postul de 
unedic legist de la interne şi s'a reintiințat după cât=va timp 
la Justiţie, când în loc să fle numit medic legist tot profesorul 
-de medicină legală, â fost numit un altul, ast-fel că inv&ţă- 
mintul medicinei legale a suferit mult timp din causa lipset 
complecte de inv&ţămint practic. Ă 

La 1880, D-rul Şuţu, fiind numit la catedra de medicină 
"egală, inveţămintul practic a reinceput să reinvieze, căci d-sa 
a cerut ministerului de justiţie să oblige pe medicul legist, 
ca, ori de câte-ori are vre-o autopsie medico-legală de făcut, 
:să permită şi studenţilor să asiste. 

Profesorului Şuţu prin urmare ii revine meritul de a 
"fi reinceput lucrările practice şi de a invinge tote obstaco- 
lele, alergând cu studenţii din spital in spital, pe unde era 
de făcut câte o autopsie medico-legală. 

D-rul Şuţu, era titular şi al catedrei de bâlele mintale; 
in urmă desvoltărei ce a luat în anii din urmă medicina la 
nol, s'a separat catedra de medicină legală, de cea a bâlelor 


www.dacoromanica.ro 


495 


«mentale şi dr. Şuţu opteză pentru cea din urmă. Catedra de 
medicină este încredințată d-lui Dr. M. Minovici, care stă- 
ruesce pe lângă Primăria Capitalei şi ministerul de justiţie, 
să infiinţexe o morgă pentru a strânge pe nenărotiţii care 
cad morţi pe uhţă, etc., care s'a transformat in urmă intrun 
institut medico-legal care să servâscă pe de-oparte sciinţă 
medico-legală, iar pe de alta să fermenteze și justiţia crimi- 
nală, unde atât studenţii medicinişti cât şi cei de la drept, 
să'şi pâtă căpăta cunoscinţele necesare profesiunei lor şi deci 
terel intregi. 


Institutul medico-legal (Morga) 


Sa înfiinţat în anul 1892 de către primăria Capitalei şi 
ministerul justiţiei. Primarul Pake Protopopescu și ministrul 
„justiţiei pe atunci d. Alexandru Marghiloman, aŭ dat tot spri- 
jinul lor. 

Clădirea morgei a costat pe comună 87 mil lei, iar pe 
Stat 50 mii, in total 137.00!) mit lei. Intreţinerea e! costă pe 
Stat anual 29 mil lei. 

Morga, ast-fel cum se găsesce astă-di constitue un ideal 
pentru tâte statele civilisate, şi putem să ne mândrim că este 
singura în Europa care pâte corespunde atât cerinţelor jus- 
tiţiei, cât şi invețământului medico-legal 

Sunt state in Europa cari aŭ morgi inzestrate cu aparate 
frigorifere. insă le lipsesc instalaţiuni pentru invăţemânt şi 
sunt altele cari aŭ instalaţiuni pentru inveţement şi le lip- 
instalaţiunile de aparate frigorifere. 

O morgă care nu corespunde acestor dou€ cerinţi, adică 
invăţementului şi justiţiei, nu pâte fi o morgă. 

Acâsta este dorinţa tuturor Statelor, cari nu posedă 
institute de asemenea natură şi suntem fericiţi că noi Românii 
cel d'intâii in Europa, am putut realisa acest vis. 

Prima condiţiune pentru ca o morgă să pâtă exista este 
aceea de a avea instalaţiuni pentru conservarea cadavrelor 
prin aparate frigorifere. Morga n6stră este inzestrată cu aceste 
aparate şi ele sunt construite după ultimele cuvinte ale sciinţei. 
Condiţiunile ce se cer acestor aparate sunt de a conserva 
cadavrele fin timp indifinit şi în stare in care ele aŭ fost 
in morgă, precum şi o cheltuială mică pe lângă soliditatea lor. 


www.dacoromanica.ro 


496 


Aparatul frigorifer a fost cumperat de la o compania ita- 
liană care 'şi are sediul in Paris, şi este construit după sistemu? 
Fixary;, eleste basat pe recirea unel băi de chlorure de calciu 
prin gaz amoniac liquetiat. 

El a costat 30.000 lei cu instalarea lui cu tot şi intrunesce 
tote condiţiunile cerute. 

Intreţinerea sa pe gi costă 10—12 lei. 

El nu funcţionezo de cât opt luni de qile pe an, de re 
ce in 4 luni avem o temperatură forte scădute în ţara n6stră, 
pentru a nu avea trebuinţă de aparat. , 

Acest aparat produce in lădile unde inghâă cadavrele 
10—12 sub zero, iar in camera de expunerea cadavrelor 1 + 
sau 1.— 

Cadavrele aduse la morgă, după ce li sa făcut un examen 
minuţios în ceea-ce privesce imbrăcămintea şi lesiunele ce 
pârtă la exterior, ele sunt introduse, in lăzile construite anume 
unde ele, in câte-va ore inghâţă. Cadavrele odată înghețate, 
dacă sunt nerecunoscute, se introduc in camera de expunere 
la vederea publicului, iar celor cunoscute li so fac autopsia. 
afară numai dacă parchetul nu cere să mal fie păstrate in 
interesul investigaţiunilor sale. Cadavrele ingheţate și nere- 
cunoscute se pot fotografia cu inlesnire, ele fiind înghețate 
pot sta in pici6re rezemate. Transportarea cadavrelor se face 
im morgă prin ajutorul unor cărucidre de fer pe trei râte, 
care aii de asupra lor o tavă tot de fer asemenea pe râte şi 
care tavă póte fi introdusă in lăgile de ingheţare pe r6tele-ei. 

(n sala de expunere pot la nevoe să incapă 20 cadavre 
pentru conservare. 

Acâstă sală fiind separată de sala destinată visitatorilor prin 
geamuri duble, visitatoril pot vedea fără nici un perico] cada- 
vrele expuse, hainele cu care aŭ fost, îmbrăcate şi pot ast-fel re- 
cun6sce, dacă acestea sunt ale persânelor dispărute. pe care 
el le caută. Tot ast-fel se pot conserva şi cadavrele 6menilor 
asasinați, in tot timpul instrucţiunei criminalilor, și chiar in 
pină diua condamnărel lor, Incru ce e de o mare importanţă. 
pentru justiţie. 

Graţie acestul sistem se inlătură aprâpe cu desăvârşire 
ingroparea cadavrelor nerecunoscute. Şi chiar dacă in timpul 
cât ele aŭ fost expuse nu au fost recunoscute, totuşi morga 


www.dacoromanica.ro 


G. M, Ionescu. — lestoria Cotroceniler. 





ico-Legal (Morga) 


itutul Med 


Inst 


www.dacoromanica.ro 


498 


ii posedă hainele și fotografia, chip după care se pote ori-când 
orienta cine-va. 

Şi când, după cerinţele igienice, hainele vor trebui arse 
se pâte păstra din ele bucăţile care se vor alătura la foto- 
grafie şi rămân in permanenţă expuse visitatorilor. 

Cât pentru conservarea cadavrelor, — victime ale crime- 
lor, — acesta este de un imens ajutor pentru controlarea ac- 
telor medico-legale, pentru confruntarea lor cu criminalii, etc, 

Cadavrele asupra cărora există bănueli sunt supuse au- 
topsiei inainte de a fi expuse in sala de exposiţie. 

Tóte autopsiile se fac sub supravegherea imediată a ju- 
decătorilor intr'o sală destinată anume pentru aceste lucrări, 
care instalând'o in morgă sa amenageat după ultimeie cerinţă 
ale sciinţei şi atât cât spaţiul disponibil permite. 

S'a căutat a se face din morgă un adeverat institut me- 
dico-legal, lucru care sa şi realisat. 

Pe lângă sălile de conservare a cadavrelor pe lângă sala 
de autopsie, sala de fotografie se află instalat aci un labo- 
vatoriu de microscopie, un laboratoriu de chimie, un loc pen- 
tru experienţe fisiologice, pentru prepararea pieselor anato- 
mice ce trebuesc conservate şi pentru facerea mulagelor. 
Medicul neputend transporta acasă nisce piese respingetore 
şi de multe ori volumin6se; pe lângă acesta, aceste transpor- 
tări care trebuia să fie aprâpe dilnice, producând o mulţime 
de inconveniente din punctul de vedere al garanţiilor legitime 
luate de justiţie, aceste cercetări microscopice nu puteai să 
se facă de cât in morgă. 

In laboratoriul de microscopie se pâte dar examina li- 
chidele organismului, sângele, mucusul de diferite naturi, con- 
ţinutul stomacului, viscerele indată ce vor fi extrase din ca- 
davre; tot aci se examinează petele de diferite naturi, după 
rufe, după vestminte, după lingeriile patului, după perdele 
saii scânduri etc. 

In acest laboratoriu se fac asemenea cercetările spec- 
troscopice, in casuri de otrăviri cu oxid de carbon etc. 

Acest lahoratoriu este indestrat cu tâte aparatele nece- 
sare pentru a corespunde acestor cerinţe. 

In laboratoriul de chimie se tac cercetarile chimice com- 
plimentare autopsiilor, cum şi primele cercetări care nu su- 
făr nici o intârziere. 


www.dacoromanica.ro 


499 


Aici studenţii facultăţe de Medicină invaţă să facă o au- 
topsie medico-legală, să reunéscă lesiunile spontanee, lesiur 
nele provocate:să exerciteze cu cercetările microscopice ne- 
«cesare pentru a deosebi petele de sânge, de spermă, de me- 
«coniti etc., să studieze simptomele lesiunelor determinate de 
diferite intoxicări, a arăta presenţa unei substanţe toxice in 
«organele omului, experienţele fisiologice şi resultatele procu- 
rate dc chimist, dacă există o concordanţă saŭ descordanţă, 
care să-i permită a afirma dacă există sai nu o intocxicaţie, 
cum şi alte cestiuni cu totul speciale pe care studenţii nu le 
întâlnesc la lecţiunile de clinică. Acestea sunt, pentru a nu 
cita de cât pe cele mai importante: spânzurările, strangulă- 
ri'e, inecurile, avorturile, atentatele la pudóre, violul, intoxi- 
-caţiunile, infanticidele etc. Studenţii mai învaţă aici, dificul- 
tătile technice inerente ori-cărei autopsil, cum şi obstacolele 
pe care falsele interpretări ale părţei interesate le ridică ma! 
tot-d'auna contra medicului legist. In fața studenţilor să pot 
face, tâte cercetările microscopice, care urmeză de obic-uiă 
asupra pieselor organismului, asupra sângelui, mucusului 
din diferite cavităţi, asupra conţinutului stomacului, tâte exa- 
minările viscrilor, ale petelor, osemintelor, ale imbrăcămin- 
tei, etc. 

Institutul medico-legal, graţie activităţei neobositului Di- 
rector dr. M. Minovici, este forte bogat și interesant in ace- 
laş timp pentru expertisele medico-legale. Posedă o colecțiune 
de piese anatomice extrem de instructivă: aici vedi fetul de 
la 2 s&ptămâni până la 9 luni şi copii de la 10 luni inainte 
ajungând succesiv până la etatea omului de 100 de ani şi 
ast-fel se tranşsdă numerâse discuţiuni ce se ivesc, Apol o 
colecţiune de arme, glónte, corpuri ale delictelor, unde fie- 
care crimă işi are intregul s&ă istoric. de la intemeierea in- 
stitutului, mulage, fotografii şi desemnuil exacte de pe răni- 
rele săvârşite, etc. 

După cum vedem acest museii oferă studenţi'or un vast 
câmp de înveţăminte practice medico-legale; aici se pot ve- 
dea tóte cestiunile asupra cărora medicul legist este chemat 
a se pronunţa !). Acesta este direcţiunea pe care o urmăre- 





4) D-rul M. Minorici, Discurs ținut cu ocasiu deschiderei Morgei în giua de 
20 Decembrie 1892. 


www.dacoromanica.ro 


500 


sce Institutul Medico-legal Din cele expuse până acum, ve- 
dem că catedra de medicină legală, fermentâză numai dife- 
ritele ramuri ale medicinei ci şi justiţia criminală. 


Prfesorul Doctor M. Minovici 


Sa născut la anul 1858, Iulie, in Brăila. Cursurile liciale 
şi le-a terminat in liceul Sf. Sava din Bucuresci. Obține di- 
ploma de bacalaureat la universitatea din' Iași in 1884. In 
1883 obţine diploma de licenţă in farmacie. In acelaş an. 
plecă la Paris unde studiază medicina; in 1888 obţine guadul 
de Doctor in Medicină din Paris. Intors in ţară este numit 
in 1890 medic-legist al Capitalei. In 1892 este numit director 
al Institutului medico-legal şi director al serviciului Antro- 
pometric. In 1897 este numit profesor suplinitor al catedre 
de medicină legală de la facultatea de Medicină. In urma 
presentărei mai multor lucrări sciinţifice medico-legale, a fost 
numit profesor cu titlul definitiv in luna Iunie 1899. 

Harnic, cult şi inteligent doctorul Minovici este una din 
acele figuri simpatice, care 'şi iubesce misiunea cu patimă. 
Iată cum incheie lecţiunea de inaugurare asupra importanţei 
„şi evoluţiunei medicinei legale : 

«Să nu uitaţi nici odată domnilor—dice el studenţilor— 
că nu există misiune mai inaltă de cât acea a medicului 
chemat să se pronunțe, dacă un prevenit este vinovat sai nu, 
lucru care cere cea mai inaltă echitate. 

«Insăvcinat cu examinarea nenorociţilor, pe care o hotă- 
râre a sa "i pote smulge de la o pedâpsă infamantă, arbitru 
prin urmare al onóreï familielor, medicul, nu trebue să piardă 
din vedere, interesele mari ale societăţei, pe care trebue să 
le respecte in acelaş grad. Ţipetele poporului, saii severitatea. 
magistraţilor nu trebue să-l abată, de la sarcina sa de om de 
sciinţă şi martor! Datoria sa este să declare adevărul, socie- 
tatea va face in urmă din aceste adevăruri aceia ce-l va 
plăcea. Sunt d-lor circumstanțe nenorocite unde pasiunea se 
amestecă in expertisele medico-legale, unde o opiniune pu- 
blică prevenită pare că voesce să apese cu influenţa sa o- 
cultă asupra decisiunei asceptate. Eï bine. medicul trebue să 
aibă energia să reziste contra acestei influenţe, fără nic: o 
esitare, el trebue să depărteze tot ce-l pâte abate de la calea 


www.dacoromanica.ro 


501 


«Ar&ptă ce i-o indică cunoscinţele sale ori-care ar fi pierderile 
ce ar putea trage pântru el acest mod de a lucra. 

«Nici temerea de a displace opiniunei curente, nici im- 
popularitatea ce ar putea-o dobândi pronunţându-se în sensul 
-adevărului, nici murmurile ce le-ar putea ridica, nici blamu- 
rile deschise, nici desgraţia ascunsă, nimic nu trebue să in- 
ffluenţeze asupra hotărârei unui medic legist. El nu are şi nu 
trebue să aibă de cât o singură cslăuză: adevărul şi sciința 





Dr. N. 1. Duma 
Sub-directorul lucrărilor practice de anatomie 


Şi un singur judecător, consciința sa al căui respuns secret 
să-l] pâtă ascuita tot-d'auna în orele de linisce fără inchietu- 
dine şi fără turburare.... Medicul înainte de a fi savant, 
trebue să fie un om cinstit. 

«Numai acei conduşi de acest ideal, aŭ dreptul să pârte 
titlul de medici legişti». 

Doctorul M. Minovici, nu sa desminţit nici odată. 


www.dacoromanica.ro 


502 


Numerâsele scrieri medico-legale, lectorul le pâte găsi 
la Academie in cartea intitulată «Titlurile şi lucrările D-rului 
Minovici» cum și acele făcute sub directiunea d-sale in Instit.. 
Medico-legal. 


Parte din foști! profesori al facultăţei de medicină: 


Profesor Dr. N. Kalinderu 
1835—+ 1902 


Născut in Bucuresci la 1835. A făcut studiile sale la in- 
stitutul Mitilineu din Bucurescl şi la Paris, unde in 1853 in- 
cepu studiile sale medicale. Aci, în 1563, este primit in urma 
unui concurs ca intern al Spitalelor din Parjs. Intorsin ţară, 
fu numit medic şef al spitalului Colentina, post pe care il 
ocupă penă la 1874 când demisionă. La 1877 e numit şei de: 
serviciii la spitalul Brâncovenesc, ear la 1877 in timpul res 
belului este pus in capul ambulanţelor de la Turnu-Măgurele. 

La 1887 D-rul Kalinderu este numit profesor de clinică 
medicală la Facultatea de medicină din Bucuresci, post pe 
care Pa ocupat până la mârtea sa. 

Academia Ta ales in 1889 membru corespondent işi plă- 
tesce obştescul sfârşit la Nisa in diua de l6 Aprilie a. c. 

Principalele sale scrieri sunt: «Despre cosmetice», «Tu- 
berculosa in raport cu unele profesiuni», «Epilepsia Jackso- 
niană», «Influenţa unor maladii ale cordului asupra desvol- 
tărel», «Mielită sifilitică», etc. 

D-rul Kalinderu a fost un mare amator de artă şi lo- 
cuința sa conţinea un numer insemnat de tablouri de preţ. 


Profesor Dr. Alexandru Boicescu 
1854— 1893 


Născut la 1854, in Vâlcea, studiile şi le-a făcut in ţară, 
apoi la Paris, reintors in ţară in 1878, a şi fost numit medic 
primar la Spitalul din Pitesci. Apol a venit in Bucuresci unde 
fu numit şef al lucrărilor anatomice şi conservator al museu- 
lui anatomic pe lângă facultatea de medicină. In 1879 fu nu- 
mit medic secundar la Spitalul de copil iar in 1891 profesor 
suplinitor la facultatea de medicină. In urma unui strălucit 


www.dacoromanica.ro 


503 


concurs, a fost numit cu titlul definitiv la 4 Noembrie 1892. 
A scris lucrări medicale de o mare valóre, intre care cităm : 
«Centril nervoşi din punct de vedere anatomic» (ed. II) 1888 
apoi «Erythemul nodos palustru» 1890, «Lecţiuni de clinică 
infantilă şi fapte clinice» 1892, vol. T, pentru care a obţinut 
medalia, Bene-merenti cl. I. A luat parte activă in resboiul 
din 1877/78 dirigind spitalul militar din Slatina. 

D-rul Boicescu, în firea vârstei şi 'n puterea bărbăţiei 





“+ Profesor Dr. Alexandru Boicescu 


își plăti obştescul sferşii in 1893 in etate numai de 39 ani. 
Era de o talie mijlocie co infăţişare blândă şi simpatică ; cel 
mai neinteresat doctor din câţi am audit şi cunoscut; săritor 
la nevoile omului care făcea apel la sciinta lui. Am avut oca- 
siunea de mai multe ori să-l aud dicend 6menilor pe care 
nu-i v&duse și cunoscuse nici odată: «pote ai casă şi familie 
grea! ţine-ţi banii şi'ţi ucopere alte lipsuri că eŭ am cu ce 


www.dacoromanica.ro 


504 


trăi, şi dacă maï cu ce săţi cumperi medicamente să vii mâine 
dimineţă la spital să "ţi le daŭ de acolo. 

Ast-fel de om a fost d-rul Boicescu; ţara a pierdut un 
bun român, facultatea de medicină un eminent profesor, fa- 
milia un duios sprijin, iar cei lipsiţi, un părinte; fie-i ţgrina 
uşâră şi memoria vecinică. 


Palatul Facultăţei de Medicină 


Este situat pe Bulevardul Independenţei și pe strada Ca- 
rol Davila aprâpe de pârta Parcului Regal (Cotroceni). 

Acest templu al sciinţei este atât de vast în cât, actual- 
mente cuprinde cancelaria Decanului cu tâte institutele, Ja- 
boratoriile, sălile de disecţie, museul anatomic, numerâse săli 
de cursuri în formă de amfitetru; construcţiunea acestui pa- 
lat costă pe stat suma de un milion opt-sute de 1nil leï ; este 
îrcăldit prin calorifere şi iluminat cu electricitate. ` 

Localurile ocupate de facultatea de medicină incă de la 
înfiinţarea şcâlei de felceri de la Mihat-Vodă, după cât-va 
timp sc mutat la spitalul vechii militar (adi Corpul II de ar- 
mată). In anul 1869, Decembrie 14, sai inaugurat edificiul 
universităţei !) iar in 1870 se mută şi facultatea de medicină 
în localul universităței 2) și in care a stat până in anul 4900/901 
când se mută in actualul local a cărei fotografie o dăm la 
pagina 449. 








1) Titu Maiorescu, Anuarul Universităţei din Bucuresci pe 1894/95, pag. 5. 
2) Sciință comunicată de d. General Dr. Iuliu Teodori. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA II 


Moșia și satul Lupescii (sf. Elefterie) 
1580—1655 


CAP. I 


Cum tôte lucrurile sunt schimbătâre în lumea acesta, i 
-s'a schimbat și numele acestui sat în decursul vecurilor lu- 
ånd alte numiri potrivit cu firea ocupaţiunilor locuitorilor cel 
stăpâneau. Sciam că este situat pe moşia Lupescil, proprieta- 
ea M-rel sf. Troiță a Radului Vodă de lângă Bucuresci. 

Moşia Lupescii se invecina cu moşia Vatra M-reï Co- 
troceni; limita dintre aceste două moşii a fost: șanțul des- 
părțitor — care se vede şi astă-Ql,— ce plâcă din strada Ca- 
rol Davila—în apropiere de fundătura Leopardului şi se ri- 
-dică ìn sus pe deal, pe la fundul baracelor unde a fost spi- 
talul rusesc (in 1877-78)—astă-di proprietatea Asilului Flena 
Dómna, tae soséua Drâgomirescilor-— numită astă-dl a «Pan- 
durilor» 1) şi merge spre vila Cotrocenilor (bariera II) până 
în drumul Sărei, ca apoi ambele moşii să mergă paralel, tre- 
când peste calea Craiovei (Rahovel) şi se termină în valea 
Dobrilor (Odăei) dincâce de Măgurele 2). Pe vale moşia Lu- 
pescil se mărginesce cu Cotrocenii din Vale cu moşia Gro- 
zăvescil de jos (fostă proprietate a M-reï sf. Sava astă-qi dă- 
xâmată, pe locul cărei M-ri sa clădit universitatea din Bucu- 
resci) cu moşia Mitropoliei (sf. Elefterie) şi de care este des- 


4) Végi planga No. 4. 
2) Veţi harta moşiei Lupescï. Binroul doc. din ministerul don eniilor. 


www.dacoromanica.ro 


E06 


părțită prin matca veche a Dâmboviţei; merge pe sub dealul 
Lupescilor până la Opler şi de acolo merge invecinându-se 
cu moşia M-rei Văcăresci până iarăşi in valea Odăilor )). 

Moşia Lupescilor a fost proprietatea Spătăresei Caplea 
din Periş, care o vinde lui Alexandru Vodă fiul lui Mircea. 
Ciobanul in anul 1580 pe preţ de 26.000 aspri de argint ?). 

Simţ de a mea datorie a da câte-va desluşiri relative la 
viața acestei jupânese. 


Cine e fost spătăresa Caplea din Perig? 


A fost fiica marelui Ban Tudosie, sora Neagăj YVornicesei 
— proprietara moşielor şi satelor Grozăvescii de sus şi de 
jos 8), —- şi soţia spătarului Stan Creţulescu 4). Fa a mosce- 
nit de la tatăl sei Teodosie Bânul fiul lui Neagoe Vornicu 
şi al Mariei Călugăriţa 5 moşiele cu satele: I Lupesci £) de 
care ne ocupăm in acest studii, II Netoţii şi III Dragomi- 
rescii de lângă Târgovişte 7). 

In anul 7089 (1580) Noembre 24, Caplea spătaresa merge 
impreună cu cumnatul eï 8) Mitrea Vornicul şi cere divanu- 
lui ţărei presidat de domnitorul Mihnea Vodă feciorul lui A- 
lexandru V.v. săi intărescă moşia Dragomirescii partea ei a 
patra parte de pretutindenea din câmp, din apă şi din deal 
cu viile şi din siliştea satulni; pentru că acâstă moşie aŭ fost 
de bastină a jupânesei Caplei din Periş, ciat venit jupân6sa 
Caplea inaintea domniei mâle de aŭ dat şi uŭ înfrățit pre 
cinstitul boer domniei mele Mitrea vel vornic, pre acestă maï 
sus glisă moşie, pe jumătate fără de nici a silă, iar cea-baltă. 
jumătate din moşie o aŭ cumptrat Mitrea de la jupânesa 





1) Ibidem, 
2) Archivele statului M-ren Radu Vodă pach. 10 doc. 4. 

3) Vei satul Grozăvesci, 

4) Comunicat de d. Iuliu Tuducescu archivist la archivele statului din Bu- 
curesci. 0 

5) Archivele statuluj M-rea Cătăluiul veţi hrisovul din 1577 din 4579 No- 
embrie 40 gi din 1580 pentru întărirea moşiilor lui Stan vel spătar şi jupânesei lui 
Caplea din Perig, doc. comunicate de d. G. I. lonescu-Gion 

6) Archive M-rea Radu-Vodă pichet 48 doc. 3. i 

7) Archive condica Mitropoliei No. 1 file 42 gi v. 

8) Vedi doc. din 45 Iulie 1586 în colecţ. de doc. a venerabilului domn St.. 
Greceanu. 


www.dacoromanica.ro 


507 


Caplea drept 10.000 de aspri de argint cin aspri, 19,000. 
Şi încă aŭ dăruit un contăş cu vulpe. Si aŭ înfrățit şi aŭ 
vândut însuşi jupânesa Cuplea mai sus disa moşie !). 

Cuvânţul de înfrățit din acest hrisov nu trebue luat în 
inţelesul cum il practica Cumanil şi chiar şi ţăranii noştrii 
adecă : dacă doï vroiaii să se infrăţescă, iși făceau fie-care 
câte o inpunsătură la braţ, şi storceaii câte o picătura de 
sânge intrun pahar cu vin din care beaŭ amândoui, remă- 
ind prin acest ceremonial «fraţi de cruce»: indatorindu-se să 
se ajute reciproc și să se iubescă ca fraţi in tótă viaţa lor. 

In casul nostru cuvântul de infrăţire este sinonim cu 
termenul juridic «a face danie cui-va, ceva» intâlnim multe 
cazuri de înfrățire prin documentele vechil 2). 

Intr'un hrisov din anul 1586 Iulie 15 vedem că Caplea 
spătarâsa din Periş dăduse surorei sale Neaga şi satul Ne- 
toţii 3) de sigur tot prin infrăţirea juridică şi pâte tot ìn acel 
timp când sai infrăţit Mitrea Vornicui. Nu cunosceam im- 
prejurările pentru care spataresa nâstră să desface aşa de o 
dată detrei moşii şi ma: cu sémă de Lupesci,care era un do- 
meniŭ colosal in cósta apusană a Bucurescilor. 


Unde era situat satul J,upescii ? 


După ce Alexandru Vodă qidi M-rea sf. Troiță şi nu- 
mită maï târdiu a Radului Vodă la anul 1568 +) ii afierosesce 
moşia cu satul Lupescil 5). 

Mihnea V. V., feciorul luy Alexandru, V.V., prin hrisovul 
de la 18 Maiŭ 1580, intăresce din noi, conform uzului, de- 
plina proprietate a Mânăstirei Radului Vodă, asupra moşiel 
şi satului Lupesci. Acest hrisov mal ne spune intre altele că 
spătăr6sa Kaplea a vendut moşia şi satul Lupesci lui Alex. 
Vodă care avea 13 familil de rumâni»). 


1) Archive condica Mitropoliei din Târgovişte 4 fila 43 şi v. 

2) Archive Mitropolia ungro-vlachiei pachet 4 doc. 4 din 7088 (1580) Mar- 
tie 12 este relativ la infrățirea vel. vornic. Dragomir pentru satul şi moşia Fru- 
muşani, Academiei române M-ss 1063 doc. de înfrățire 2 p. 335. 

3) Celecţiunaa de doc. a d. St. Greceanu. 

4) G. I. lonescu-Gion istoria Bucureştilor pag. 248. 

5) Archive M-rea Radu Vodă pach. 48 doc. 3. 

6) Archivele Statului — Monastirea Radu-Vodă, pach 10 hrisovul £. 


www.dacoromanica.ro 


508 


E chestiunea acum, să scim în ce partea acestei moşii 
se afla satul Lupesci ? 

La acâstă intrebare ne râspunde un hrisov dat de Cons- 
tantin-Basarab-Cârnul, la 5 Maiii 1655, prin care confirmă 
din noŭ Monastirei Sf. Troiță a Radului-Vodă, proprietatea 
asupra satului Lujesci, care sat este «din susul oraşului Dom- 
niei- Mele Bucuresci», tot satul, cu tot hotarul şi cu toţi ru- 
mâniă şi cu tot venitul şi cu viile şi cu morile şi cu vadurile 
“de moră de peste tot hotarul, ori cât s'ar alegeşi Rumânii, 
însă să se scie pe nume: Vişan cu feciorii lui, Oncea, cu 
feciorii luă şi Petre cu feciorii luă şi Andrei cu feciorul Ón- 
cet şi Stoica, Tică cu feciorii şi Stoica Cocog cu feciorii lui 
şi Stan Croitorul cu Brat (frate) lui Stoian cu feciorii luă 
şi Dumitru cu feciorii lui (în total 12 familii!). 

Pentru că acest sat adaugă hrisovul mal departe şi cu 
Rumânil cum scrie mal sus, fostaŭ cumperate de Alexandru 
-cel-Bătrân, moşu r&posatului Radu-Vodă, de la jupânesa Ka- 
plea din Periş, drept 26.000 aspre de argint, dat şi miluit la 
Monăstirea Sf. Troiță pentru pomană şi tot aŭ fost pe séma 
sfintei monastiri cu bună-pace de atunci incâce». Acest hrisov 
ne spune insă, in mod generic, că satul Lupescilor se află 
pe apa Dâmboviţei, cu viile, cu morile şi cu vadură de móră 
şi că este situat «din susul oruşului Domniei-mele Bucuresci». 
Expresiunea insă «din susul orașului Domniei-mele Bucu- 
resci», indică situaţia sa cu privire la cursul Dâmboviţei, 
adică in susul apei. Dar noi mal găsim acestă expresiune 
şi în alte hris6ve; aşa, intrun hrisov de la Gh. Ghika, din 
40 Iunie 1660, găsim că acest voevod dă boiarinului s&ii Şer- 
Pan Cantacuzino, II Logofăţ, să tie satul Cotroceni din ju- 
-deţul Ilfov, sat situat «din sus de vraşul Domniei-mele Bu- 
curesci»2; iar intr'un alt hrisov de la Constantin Vodă Brân- 
coveanul din 2 Februarie 1706 prin care inchină moşia și 
satul Grozăvești de sus la Monastirea Sf. Ion vedem «că a- 
-céstă moşie este din susul oraşului Bucurescăn?). Inti'o carte 
de hotărnicie dată de Mihail Voiă Racoviţă în 4 Martie 1742 
a 6 boeri hotarnici, ca să hotărască moşia Sf. Mitropolii «care 


4) Archiva Monastirei Radv-Vodă pachet 5 hrisovul No. 6. 
2) Archivele Statului. Monastirea Cotroceni pachet 4 şi 61 doc. 9. 
3) Academia Română 27 XIV. 


www.dacoromanica.ro 


50%) 


moşie este din susul oraşului Bucuresci, unde-i şi móra Sf. 
Mitropolii pe Dâmboviţa» !) şi pe care moşie avea să se zi- 
descă după 5 ani! biserica Sf. Elefterie. 

Vedem deci că 4 sate şi moşii sunt arătate că fiind si~ 
tuate «din susul oraşului Domniei-mele Bucuresci şi anume: 

1) Satul şi moşia Cotroceni ; dar pe acestea le cun6scem 
posiţiunea încă de la 1539. 

2) Grozăvescil scim că sunt din sus de Cotroceni şi do- 
cumentalicesce ii cun6scem de la 1601. 

3) Moşia Mitropoliei care se invecinesce spre Nord-Est 





Dr. Petrini-Galaţi 
(Catedra de clinică dermatologică şi sifiliopatică) 
Director general al serv. sanitur superior 


şi Est cu moşiile Cotroceni şi Grozăvescil de jos, iar spre- 
Apus cu moşia Lupesci de cari se desparte prin matca veche 
a Dâmboviţei 2), o cunâscem iarăş de la 1629. 

Intr'un act de embatic din 15 Septembre 1830 vedem că 
Hariton, egumenul Cotrocenilor, dă un loc de 30 pogâne pe care 
se află astă-di cimitirul Ghencea—lui Kir Iosif Archimandritul 








4) Archivele Statului. Condica Mitropoliei No, 5 fila 6 v. 7 şi 8. 
2) Vedi hărţile Cotrocenilor. 


www.dacoromanica.ro 


510 


Mitropoliei ; acest loc se numea «Lupescii de sus»!) spre deo- 
sebire de Lupescii de jos de cars ne ocupăm. 

Am ţinut forte mult să intreb şi pe 6menii cei mal bă- 
trâni din Cotroceni şi Sf, Elefterie dacă aŭ audit vorbindu-se 
-e un sat situat pe acolo cu numele de Lupesci, şi mi-a spus 
toţi că nici maŭ audit măcar vorbindu-se ; e! insă aveai drep- 
tate, după cum vom vedea mai departe. 

In urma celor expuse mai sus, ezpresiunile din hrisovul 
Cârnului «că satul Lupescii se află pe apa Dâmboviţei, cu 
viile, cu moşiile, cu vadurile de moră şi că este situat din 
«șusul oraşului Domniei mele Bucuresci» din generice --cum 
am dis maï sus—devin topice şi deci sigure; motivele: 

1) Satul Lupescii n'a putut fi situat pe locul unde se află 
astă-di Cotroceni din vale, de 6re-ce acest loc era acoperit de 
pădurľï seculare «şi a cumpărat M. S. Şerban Vodă ne spun 
documentele timpului un codru de loc din moşia Lupescilor 
de la Parthenie egumenul Monăstirei Radului Vodă 2). 

2) Intre hotarul moşielor Cotroceni şi Mitropoliei intră 
un colţ al moşiei (rozăvescii de jos proprietatea Monăstirei 
SE. Sava şi care se mărginesce direct cu moşia Lupescilor, până 
în apropierea Viei Brâncovenului. 

3) Pe partea dréptă a Dâmboviţei se afla moşia Mitropo- 
liei pe care sai zidit maï târdiu biserica sf. Elefterie. 

4) Lupescii de sus sat inființat pe la inceputul secolului 
trecut 3) se afla prin imprejurimile cimitirului Ghencea deci: 

Satul Lupescii de jos sai după documnnte numai Lu- 
pescii, a fost situat pe partea stângă a Dâmboviţei şi anume 
pe porţiunea dintre Grădina d-r Davila (adi propriet. colonel 
Perticari) până sub dâlul Opler, in care se cuprindea şi gră- 
dina Şiestadt, şi o parte din cartierul Rignault şi mărginindu-se 
cu Dâmboviţa şi «Livedea Gospod», situaţiunea topografică a 
Satului Lupescil corespunde exact cu preţisele indicaţiuni 
-ce ni le dă Hrisovul lui Const. Vodă Basarab Cârnul şi morile 
-cu vadurile de móra, pe locul unde maï târziu s'a construit 
móra Notagielor 4) d-l Ghiţă Constantinescu din mahalaua sf. 
Elefterie, 'mi-a spuş că pe locul unde sunt astă-d! casele sale, 


1) Biblioteca Parochiel Cotroceni doc. 6 (orig, grec cu trad. română). 
2) Vedi Cotrocenii din Vale. 

3) După mărturia Pr. Hristachi Marirescu paroh al bisericei Ghencea. 
4) Veģi Cuartierul Rignault. 


www.dacoromanica.ro 


DU 


a fost acolo când-va o móră ; că săpând terenul pentru face- 
rea unei pimniţe, a dat peste nesce stâlpi de moră. 

Morile şi cu Vadurile de moră despre care vorbesce hri- 
sovul, sus amintit—ai trebuit să fie in apropierea satului, de 
şi in documentele anteri6re celui citat ale moşiei Lupescilor 
mi se amintesce despre «mori cu vaduiil de In6ră». 

Deci móra n'a putut îi in altă parte decât pe locul unde 
mai târdii G. Bonches, a construit móra Notagielor sai prin 
apropiere. O altă moră a fost pe locul unde se află astă-dy 
proprietatea d-lui Ghiţă Constantinescu după cum am spus 
mai sus, ; 

De altmintirlea intemeierea satului Lupescii, o găsim in 
raţiun-a infiiinţărei tuturor satelor şi oraşelor adică: 6menil 
se aşezaij pe marginea apelor şi în apropierea pădurilor in 
locuri intărite mai mult saii mai puţin naturale cărora le ser- 
vém nu numai pentru necesităţile lor dilnice, ci şi pentru 
adăpost in timp de pericol şi constatăm că aceste trei condi- 
țiuni eraă pe deplin satisfăcute pentru locuitori din Lupescil 
Şi Cotroceni ; şi dacă aceste două sate nu sai populat in con- 
formitate cu avantagiele ce le oferea firea topografică a tere- 
nului, apol acesta nu este vina lor,ci a fatalităței vremurilor 
şi a grelelor imprejurări prin care aŭ trecut ţara şi Capitala 
in general, iar Cotroceni şi Lupescil in special. Pitoresca po- 
siţiunea de la Cotroceni a fost râvnită şi de alţii mal puter- 
nici şi de aici insemnătatea istorică a acestei localităţi. 


Fasele prin care a trecut satul Lupescii 
1655—1791 


După ce am stabilit topografia satului Lupesci, săi ur- 
mărim istoricul mai departe; vedem că acest sat n'a dispărut 
ci i sa schimbat numai numele conform cu firea ocupaţiuni- 
jor locuitorilor, iar ma! târdiu, a jucat un rol decisiv, influenţa 
religi6să. Când acest sat şa schimbat numele de Lupescii in 
cel de Cărămidari ? nu scim; scim insă că cu acest nume 
il găsim intrun document din anul 1744 Noembrie 25 '). Nu- 
mele de cărămidari se intindea şi asupra Cotrocenilor din 
vale până la 1791 2'. Iar de la 1814 şiasupra Grozăveșştilor, in 


1) Condica moşiei Stolnicti i Balaciul colecţ. de doc-a d-lui Ștefar Greceanu, 
2) Veţi planga No. 4. 


www.dacoromanica.ro 


512 


urma unui pitac — cred — a lui Caragea care hotăra că toţă 
cărămidarii să fie scoşi afară din Bucuresci !) şi de atunci! 
Grozăvescii aŭ rămas şi până adi cu numele de cărămidarii. 
de sus. 

Cotrocenil din vale, cu timpul s'a redobândit iar numele- 
săi vechli. 

Cărămidarii, altă dată Lupesci, din causa renumelui icô- 
nel sf. Elefterie, a trebuit săşi schimbe numele de cărămida-. 
vii în cel de sf. Elefterie, pe care'l păstreză până astă-di. Iată 
pentru ce 6menil bătrânii din Cotroceni şi sf. Elefterie nu-şi 
sciù despre existenţă prin aceste părţi a unui sat Lupescil. 

Actuala mahala a sf. Elefterie, este situată pe două mo~ 
şii monăstirescii şi anume I) pe moşia sfintei Mitropolii şi I} 
pe moşia Lupesci:, ambele dispărțite prin matca veche a Dâm- 
bovitel şi pe marginea căreia, din stânga Dâmboviţei am gă-- 
sit vechiul sat Lupescii, despre care am vorbit. Venim să. 
vorbim acum, despre moşia Mitropolie! şi pe care sa con- 
struit biserica Sf. Elefterie al cărui nume sa intins peste ìn- 
trega mahala, iar mai târdiă a devenit o suburbie bine po-- 
pulată a Capitalei. 


Moşia Mitropoliei şi morile Vlădicăi 
1629—1747. 


Cu mult inainte de Mateiŭù Basarab, Domnitoriï obicīï-- 
nuiaŭ a sta iarna la Târgovişte iar vara la Bucuresci, in care 
timp, el eraŭ urmaţi de Divan şi deci trebuia să fie şi o Mi- 
tropolie in a II capitală. 

Mitropolia din Târgovişte avea ca tóte cele-lalte Mânăs-- 
tiri averi colosale: Moşii, case, vii, livedi, rumâni, ţigan! şi 
mai multe puțuri cu păcură. Tâte aceste avuţii erai parte 
afierosite de diferiţi buni creştini, iar parte cumpărate de 
Mitropoliţii ţărei după vremuri 2). 

Mitropolia din a U capitală Bucuresci, căre era pe atunci 
la Sf. Gheorghe Vechiii, mavea nimic sai aprâpe nimic şi 
pentru aceste motive Mitropolitul Ungrovlachiei Grigorie «ar 








1) Vedi eărămidari de sus. 
2) Archivele Statului, Condica Mitropoliei No, 4, este plină de asemenea danii. 
gi cumpărături. 


www.dacoromanica.ro 


513 


fi cerşit în anul 7137 (1629) de la răposatul Alexandru Vodă 
Iliaş acest vad de móră şi cu locul fiind fost domnéscă de 
au făcut Vlădicu Grigorie mori şi grădină şi vil pentru hrana 
şi intărirea st. Mitropolil şi M. S. Alexanduu-Vodă pomenă; 
şi după cererea Sf. Sale... M. S. i-ai dat acest vad de moră 
şi cu locul cât coprinde. Şi-au făcut şi cartea M, S. de danie 
la sf. Mitropolie, scrisa cu mare blestem ca să nu se stră- 
mute in veci !). 

Mitropolitul Grigorie face o móră cunoscută sub numele 
de «moră» ori morile Vlădicăi, dărămate pe la 1864. După ce- 
rerea sf. Mitropolii, Mihail Vodă Racoviţă la 26 Februarie 7250 
(1749) ordonă lui Andronachi bevvel Stolnic că impreună cu alţi 
3 boerl să mergă spre a hotări moşia st. Mitropolii, care «este 
din susul oraşului Bucuresci pe Dâmboviţa unde este şi móra 
sf. Mitropolii». Ac6stă moşie să hotărăsce pe din jos cu li- 
vedea Domnescă, iar pe din sus cu moşia Monăstirei sf. Sava. 
La acestă delimitare a fost faţă Sf. Sa Părintele Mitropolit 
Kir Neofit 5. , 

Era obiceiul, că de câte ori să făcea delimitarea unei 
moşii, să citea la faţa locului tóte chrisâvele domnesci privi- 
tere la drepturile reclamantului. Odată formalităţile fiind in- 
plinite, boerii rinduiţi procedai la hotărnicie. «Deci noi—dic 
boeril — după citirea chrisovului am pus piatră hotar de către 
livedea domnescă din josul Morei—(mâra Vlădicăi a fost ceva 
mai la vale de podul sf. Elefterie) — ın dreptul unde cotesce 
Dâmboviţa (veche) şi am pus piatra» adică intre şcóla Vete- 
rinară şi strada «Mihail Cogâlniceanu» din cartierul Rignault). 
Care piatră caută pe lângă gardul Livedei domnesci ın deal 
şi saŭ pus piatră lângă drum. Şi de acolo am mers despre 
hotarul ce are Mănăstirea Sf. Sava de către sf. Mitropolie şi 
citind chrisovul reposatului Constantin Vodă Brâncoveanu, de 
hotărnicia moşiei Monăstirei şi cartea boerilor hotarnici, scria 
cum că a fost o salcie insemnată in loc de hotar in mar- 
ginea Dâmboviţei şi mergând noi acolo, impreună cu Sf. Sa 
Mitropolitul şi cu egumenul Monăstirei (sf. Sava) şi cu alţi 
mulţi locuitori d'inprejur la acea salcie, am pus piatră, care 
piatră caută drept in iazul de pământ ce ai fost făcut de 





1) Archivele Siatului, Condic: Mitropoliei No. 5, fila 6—8. 
2) Archivele Statului, Condica Mitropoliei, loc. cit. 


G. M. Ionescu. — Istoria Cotrocenilor. 33 


www.dacoromanica.ro 


514 


reposatul Şerban V. Cantacuzio. Şi pă iaz ìn jos până la o 
cruce mică de piatră în mijlocul drumului, şi de la acea cruce 
in jos spre Bucuresci prin case până la piatra ce sai pus în 
deal hotar lângă drum de către livedea domnescă şi intre a- 
cestaşi chip puind pietrele şi semnele pe la locurile care sai 
numit mal sus cu sluga domnescă Constantin f-tori portar. 
Am dat acestă carte a n6stră la mâna sf. Sale Părintele Mi- 
tropolit Kir Neofit, leat 7250 (1742), Martie 41). Din actul a- 
cesta de hotărnicie vedem că locul Mitropoliei se întindea ìn- 
tre livedea Gospod pe unde este astă-di Vasile Sdrafcu, in 
jos până pe la curtea arsă (Arsenal), tâtă partea coprinsă în- 
tre strada Sf. Elefterie, trecea prin podul de pământ (adi ca- 
lea Plevnei) mergea până in dreptul caz&rmei Malmaion şi-n 
aproprierea podului de adi de la Cotroceni unde odinidră era 
móra Mănăstirei Cotroceni numită Păliciă, in care loc șe co- 
prindea maidanul reservat astă-di pentru construcţiunea gä- 
rel centrale după hotarul moşii Monăstirei Sf. Sava. Cât pri- 
vesce însă pentru Sf. Elefterie era numai locul coprins în 
aşa disa insulă a Dâmboviţei după cum o numesc Sulzer. 


Biserica Sf. Elefterie ṣi Diata lui Constantin sin 
Maxim Cupeţul 


Un negustor fórte bogat numit Constantin sin Maxim 
Cupeţul 2) de profesie cupeţ sau neguţător, avea 2 prăvalii 
una pe uliţa Colţei şi alta in Mărgelari 5) murind, şi fiind fără 
moştenitori lasă tótă averea lui sf. Mitropolii din Bucuresci o- 
rânduind prin diata ca executori testamentari ai dorinţei sale 
in calitatede epitropi pe mitropolitul ţărei kir Ştefan şi din 
rudele sale mai apropiate pe Panait şi Andrei unchii lui. 

Prin acea diata se mal orânduia «ca să se facă o bise- 
rica de piatră aici în Bucuresci, unde va socoti sfinţia sa mi- 
tropolitul Kir Ştefan, cu tóte câte trebuesc bisericel», lăsând 
şi danie acelei biserici pentru chivernis6lă, după cum în diata 
să arată pre larg. «După mortea lui Consta' tin sin Maxim 
sa sculst Grigore Grodea, cumnatul lui Constantin sin Maxim 
cu gâlc6vă asupra lui Panait şi Andreï epitropi, dicând că aŭ 


1) Archivele statului Condica V a Mitropolitului fila 6—8. 


2) Se află înmormântat în biserica Colţel idem 484, 
3) Archivele statului, condica Mitropoliei V, fila 45. 


www.dacoromanica.ro 


515 


făcut diata după voia şi pofta lor, că ne fiind el faţă, de acea 
mu laŭ pus şi pe el epitrop». După ce dă jalbă la divan este 
şi el introdus în epitropie. «Aceşti epitropi n'ai putut să se 
înţelegă intre dânşii, căutând fie-care cu viclenie să se ingele 
nul pe altul şi să răptşescă de ale mortului cele ce soco- 
téŭ că vor fi de folosul lor.» Şi domnitorul v&dând neinţele- 
gerea lor şi arătându” mitropolitul prin deosebita anafora că 
-epitropil dorind numai să fure, pune pe mitropolitul Kir 
Ştefan epitrop, «după cum mortul a fost lăsat prin diată» mi- 
iropolitul neputându-se ocupa de aprópe cu acâstă chestiune 





Dr. C. I. Istrati 
Fost Profesor la Asilul Elena Dâmna, fost Ministru, actualmente 
profesor la Facultatea de şeiinţe din Bucuresci. 


„cere ca să'i dea ca ajutor pe o rudă a mortului şi 1 dă pe 
Andrei ca săi pregătâscă lucrările. Murind mitropolitul Ştefan 
îi urmezăjin loc Kir Neofit, care ia epitropia reposatului 
Constantin sin Maxim «şi urmând după aşedământul mortu- 
lut ce a lăsat în diată ca să facă biserica de piatră dintreale 
acelui mort*Constantin sin Maxim, sau şi făcut aci în Bu- 
resci pe moşia sfintei mitropolii acea biserică de piatră unde 
se cinstesce și să prăznuesce slântului sfinţit mucenic Elef- 
terie şi sfântului marelui mucenic Gheorghe, după cum mor- 
tul a fost lăsat cu sufletul lui, dând și bisericel prin diata 2 


www.dacoromanica.ro 


516 


rânduri de odăjdii, o cădelniţă de argint, discopoter de argint 
candele de argint, tâte cărţile trebuitâre, impreună cu 10 po- 
gâne de vie in délul Sărbenilor, cu pământul lor din via care 
aŭ fost lăsat şi epitropilor, o prăvălie de mărgelarie in care 
are sfânta mitropolie jumătate loc cu venitul viel şi chiria 
prăvăliei, să se ingrijescă biserica de câră de undelemn peste 
an, iar in iua chramului bisericet şi a doua di, să slujescă ar- 
hireul cu parastas şi să se dea 12 taleri osten6lă la arhierei 
şi pentru parastas să se cumpere 8 ocale faclil de câră şi cu 
taleri 12 să imbrace saraci; pentru hrana săracilor să se chel- 
tuiască 18 taleri şi 50 vedre de vin ;şiiar a maï lăsat mortu- 
lui prin diata, o prăvălie de mătăsării cu taraba de peste uliţă 
cu locurile lui şi din chiriele lui să se facă mortului paras- 
tas pe fie-care an cu taleri 18. «Socotitam domniă mea gice 
hrisovul lui Grigore Ghika dat in 22 Iunie, anul 7256 (1748) !) 
ca să se păzescă pururea acest aşezământ și am orânduit ca 

să fie acâsta biserica metoc al Sf. mitropolii! cu tâte ale ei 
câte sunt afierosite;, că sfinţia sa mitropolitul ţărei să aibă pur- 
tare de grijă ca să păzească tâtă orânduială ce srie mal sus»?). 

Din cele expuse până acum, reese urmetârele fapte : 

I. Că pe locul mitropoliei nu exista de cât biserica sf- 
Elefterie, casele preoţilor la care trebue să mai adăogăm şi 
pe ale Filipescilor, despre cari vom vorbi maï departe; 

II. Locuitorii cari erai imprejurul moşiei mitropolie! nu 
pot fi alţii de cât locuitorii vechiului sat Lupesci, despre care 
pomenesce hrisovul lui Constantin Basarabul Cârnul; şi dacă 
acum nu se mail amintesce numele de Lupesci, causa residă 
acolo, după cum am v6dut, că incă inainte de 1744 in părţile 
din valea Cotrocenilor şi Lupescilor, incepend a se face că- 
rămidă, satele aŭ luat numele de Cărămidari 3), cu care nume 
il găsim până la 17914). 

III. După ce icâna de la sf. Elefterie îşi căpetă reputa- 
țiunea de minuni făcetăre, inceteză de a mal fi numită Că- 
rămidari, luând pe cel de «mahalaua sf. Elefterie» incă ina- 
inte de 1804. 


1) Condica Mitropoliei V fila 7—9 

2) Arhivele Statului, condica Mitropoliei V, fila 13 şi 13 v. 
3) Colecţiunea de documente a d-lui Ștelan Greceanu, 

4) Vedi harta No. 1. 


www.dacoromanica.ro 


517 


Privilegiile acordate de diferiţi Domnitori biserice) 
sf. Elefterie 


Domni), fanarioți ca şi vechii voivodi al ţărilor Române 
miluiaii şi el bisericile fie cu moșii, lived, scutelnici, cum şi 
cu alte privilegii, cu scuti! de văcărit, de oerit, gostinărit, 
de găleata cu fân, de die sai de fumărit, de navlon şi de 
de alte angarale ce cădeau peste ticăloşii supuşi aï domniei 
lor ; schitul sf. Elefterie in calitate de metoh al mitropoliei 
a avut o mulţime de scutiri şi privilegii date de unii Domni 
şi confirmate de urmaşii lor, aşa: Mihail C-tin Şuţu vv., prin 
hrisovul din 22 Noembre 1792, ii acordă a «ţinea liude 15 
poslujnică, pentru ajutorul şi poslusania la trebuinţele ce are, 
cari 6meni vor fi in pace şi nesuppăraţi de tâte dajdiile şi 
angariile ce vor eşi de la visterie și de la cămara domnâscă, 
aşişderea şi cele-lalte scutiri ce va avea acest schit, să fie ne- 
supărate, insă 300 oï de oerit, stupi şi rimători de dijmărit, 
vinul ce va face de vinărici şi o pivniţă aici in Bucuresci a- 
părată de fumărit, de căminărit, de vin domnesc şi de ortul 
vătăşesc. Doi preoţi şi un diacon şi doi cântăreţi scutiţi de 
tâte dăjdiile ce ies peste an, pe toţi cei-lalţi, cum şi casele 
lor, şi drepte hucatele lor să fie apărate». 

«Aceste miluiri aŭ fost acordate incă de Nicolae Caragea 
V.V. cu cartea M. S. ot leat 1783 Martie 5. Inoirea acestor 
mili a fost făcută după rugăciunea mitropolitului şi a mare- 
lui vistier N. Brâncoveanu 1). 

Chrisovul acesta a fost confirmat şi de Mihail Vodă Şuţu 
cu hrisovul din 1783 Noembrie 22. Apoi de Alexandru C-tin 
Moruzi, cu hrisovul din 30 Iunie 1793 2), de Al. Ipsilante cu 
hrisovul din 1797 Martie 58) De Hangeri prin hrisovul din 
18 Ghenarie 1799, in care pomenesce de 25 luide in loc de 
15, de 2 prăvălil in Bucuresci in loc de 1. mai dând 100 de 
talere, 50 pentru praznicul sf. Flefterie, 50 pentru praznicul 
st. George, «are să fie pentru unt-de-lemn, tămâe şi făclil 4). 


1) V. A. Ureche, Ist. Românilor IV, pag. 94—95. 
2) V. A. Ureche, Ist, Românilor VI, pag, 90—91. 
3) V. A. Ureche, Ist. Românilor VII, pag. 301. 
4) V. A. Ureche, ibidem, pag. 375. 


www.dacoromanica.ro 


518 


Biserica Sf. Elefteriu.—A fost constituită in 1747 in mij- 
locul unei păduri seculare!) care era inconjurată de tâte 
părţile de apa Dâmboviţei, remânend numai despre morile 
Vlădicei o ingustă limbă de pământ unde bucureştenii maï 
târziă mergeaii să dea acatiste la Sf. Elefterie. R&măşiţe vechi 
din acestă pădure s'a mai conservat pânu pe la anul 1880: 
când proprietari locului le-ai vândut la rudari ca să facă albii 
dintrinsele. Nu trecu mult de la zidirea bisericeï şi Maria. 
lui Gheorghe Mărgelaru din mahalaua lui Aga Niță, ia pe so- 
cotela sa biserica Sf. Elefterie, ca să aducă la indeplinire do- 
rinţele exprimate in diata lui Constantin sin Marin fondato- 
rul bisericel. Nu ştim ce va fi făcut Maria Mărgelăresa căci 
documentele nu ne spun nimic. Ştim insă că in anul 1782, 
Iunie 23, Nicolae Brâncoveanu ia pe socotela sa biserica Sf. 
Elefterie ca £o ingrijâscă şi să fie considerat ca un al doilea 
ctitor ; insă nu se ţine de cuvint, ci lasă biserica in părăgi- ` 
nire, iar 6menii cotropesc locul sfintei mitropolii pentru care 
mitropolitul Dosotei în 1804, 1-0 ia de sub stăpânire cu ana- 
foraua boerilor divaniţi, in care spune că: «aici in marginea- 
orașului Bucuresci, despre mănăstirea Cotroceni, având sf. 
mitropolie moşie ce se invecinesce despre Resărit cu moşia 
Sf. Savel, pe care este zidită biserica Sf. Flefterie şi de la; 
leat 1782 in dilele răposatului mitropolit Grigore, dându-se 
acest schit sub ingrijirea banului Nicolae Brâncoveanu de 
sunt ani 22 trecuţi, ca să dregă biserica, să facă chilii, şi 
alte nămestii, să dea câte 30 taleri pe an la mitropolie, el, 
nu numai că a urmat simfoniei nedând ceva la mitropolie, 
nici aŭ făcut sai a dres ceva, ci incă a mai stricat ce era. 
făcut de alţi»; n'a ingrijit nică de moşia el aŭ lăsato să fie 
inconjurată de vecini 2). 

Am spus maï sus că la anul 1804, Aprilie 20, Dosotei 
mitropolitul Ungro-Vlahiri ia schitul Sf. Elefterie de sub stă- 
pânirea lui Nicolae Brâncoveanu şi r6gă pe domnitor ca să 
poruncâscă la 2 veliţi vornici dicând că sau impresurat de- 
“către unii alţii moşia şi intindendu-se unil cu gardurile, lär- 
gindu-și curţile şi grădinile, alţi făcendu-și case şi alte nămestii, 
şi acum pricinuesc, preteridisând locul ca al lor, «ca să ho-— 








1) Sulzer Revista Română — sf. Elefterie. 
2) Arhivele statului, condica mitropoliei V fila 10—11. 


www.dacoromanica.ro 


519 


tărască moşia mitropoliei care era acum incălcată de vecini.» 
Tot atunci mitropolitul dă şi o carte de blestem prin care 
ameninţa cu focul Gheenei pe acei vecini cari ar şti hotarele 
bătrâne ale moşiei şi nar vrea să le spună!). Boeri rânduiţ 
de domn vin la faţa locului citesc vechile hrisâve ale mitro- 
poliei pentru hotărnicirea moşiei, arată cum Nicolae Brânco- 
veanu a lăsat schitul in părăsire. Moșia se hotărăsce in Aprilie 
20, anul 18042). Locuitorii insă, remân nemulţumiţi cu jude- 
cata și unul dintre dânşii numit Mihail, slujitor de po- 
liţie, dă jalbă la Constantin Al. Ipsilante Vv., contra arhiman- 
dritului Nicodem, economul sf. mitropolii, arătând că el avend 
o casă cu locul ei moştenesc în mahalaua Sf. Elefterie?) 
nu'] ingăduesce a stăpâni după cum a stăpânito din vechime 
cu t6tă imprejmuirea eï şi boerii mai sus numiţi cerceteză 
lucrul la faţa locului ascultând amândouă părţile; economul 
arată că acestă moşie ar fi fost a sf. mitropolii şi ca Mihail, 
slujitorul poliţiei, cât şi cet cari mai aŭ case imprejurul mo- 
şiei mitropoliei, aducend şi carte de blestem şi cercetând prin 
6meni bătrâni s'a descoperit adevărul găsindu-se hotarele 
cele vechi ale mitropoliei, un stâlp de piatră lângă o piuă de 
cruce de piatră, mărturisită fiind şi de vecini imprejureni 
așa că s'a pus din noă hotar şi alte semne in dreptul vechiu- 
lui hotar. De aci aŭ maï pus incă trei pietre hotar adică din 
stâlpul de piatră de lângă piua crucei de pialră. 


Sf. Elefterie ca loc de distracţie al Bucurescenilor 


Localitatea de la Sf. Elefterie incă de la fiinea vecului 
XVIII a fost pentru Bucurescenii cheflii un loc de petrecere 
până in dilele nâstre aprâpe; localitate poetică prin natura 
şi posiţiunea ei, era insă singuratecă şi tăcută. Frumuseţea 
şi poesia consta : a) in pădurea” seculară ; b) că era incon- 
jurată din tóte părţile de apa Dămboviţei. Era deci, o insulă“) 


1) Arhiva statului, condica mitropoliei V fila 40 şi 11. 

2) Arhiva ibidem fila 12 v. 

3) Vedem ceci că acum să schimbase numele satului din Cărimidari în cel 
de „Mahalaua Sf. Elefterie“. 

4) Vedi planul oraşului Bucuresci de Sulzer ridicat in secol XVIII apud: 
Ionnescu-Gion Ist, Buc. 317. 


www.dacoromanica.ro 


520 


Să urmăm pentru acâsta pe Sulzer in descrierea pe ne-a lăsat 
despre Sfintul Elefterie şi vecinătaţile sale. 

«Nu pot lăsa — dice el—in uitare mica insulă sf. Elef- 
terie una din cele mai frumbse localităţi printre cele din 
lăuntru şi cele de prin prejurul Bucurescilor, de şi ware nici 
o inălţime. Fără a descri cu deămănuntul posiţiunea ei cea 
răpitâre, situată sub pâlele declivite ale colinelor acoperite 
cu viť din acea parte, cari se pierd in grădinile cele mat plă- 
cute de pometuri ce se intind până in malurile. Dâmboviţet, 
Ori-cari vedând numai, acestă localitate în planul mei )) 'și 
va inchipui în imaginaţiunea sa, cu mai mare vioiciune in- 
cântarea acestei situaţiuni, de cât 'i-aşi putea-o eù descrie. 
E o localitate pentru un oraş in care domnesce luxul şi des- 
fătarea ; şi un colţ prea trist pentru acela care nu află plă- 
cere in frumusețea naturei liniştite şi nemeşteşugite... Dâmna 
actuală (Ecaterina născută Moruzi) pentru a căreia fineţe de 
simţiminte — e drept să mărturisim, — nu găsesce nicăirea 
maï mare plăcere de cât in asemenea regiuni care, fugind 
de uritul Curţei, le visiteză în tâte dilele şi obicinuesce adesea 
a r&mânea acolo până la miedul nopţii?) 

Tot aici se aflaii casele marelui Vornic Filipescu, care 
oferi Prințului Alexandru Ipsilanti un bal cu focuri de arti- 
ficii la casa sa de plăcere situată pe un braţ al Dâmboviţei 
in fața insulei sfintului Eleftrie $). 

Lumea a continuat să vină aici, iar maï tirziă la Fân 
tâna Brâncovenului +) 

Cât de mult saŭ schimbat lucrurile in dilele nâstre. Adi 
mahalana sfintului Elefterie, nu mai păstreză de cât slabe 
rămășițe din vechea'i splendâre de odini6ră, 1. că pădurea cea 
mare a fost dată în tăere, 2. că Dâmboviţa şi'a modificat 
simţitor cursul ei — in dauna sf. Elefterie. — luând alte po- 
siţiani indicată de firea eï caprici6să, iar astă-di este stavililă 
pentru vecinicie prin canalisare. Deşi insula sf. Elefterie a 
fost atât de incântătore—după cum ne spune Sulzer,— totuşi, 
ea, n'a fost populată de cât in zilele nâstre. In mijlocul pă- 


1) Aici Sulzer vorbesce de planul săi mai sus pomenit. 

2) Revista Română pentru Sciinţe, litere şi arte pe luna Octomvrie 1861 
pag, 619. 

3) Revista Română loc. cit. 

4) Veţi via Brâncovânulw. 


www.dacoromanica.ro 


521 


durei de la st. Elef}erie, nu era de cât biserica, casele preo- 
ților, ale servitorilor şi casa marelui Vornic Filipescu «situată 
— ne spune Sulzer — pe un braţ al Dâmboviţei în faţa insulei 
sf. Elefterie»: Populaţiuneă insulei nu sa mărit de cât după 
1848; la 1847 nu eraii aci de cât 3 case şi d'abia după 1860 
s'eii mai făcut incă câte-va case şi cu tote acestea, am vădut 
că era numită «mahala» incă la 1804 in care trebue să se 
fi cuprins vechii Lupesci cum şi Cotrocenii din vale. 





Profesor Dr. M. Minovici 
Directorul Institutului Medico-Legal şi al Serviciului Antropometric 
(Vedi biografia la pag. 500) 


Ruinele de la Sf. Elefterie 


Există şi astă qi câte-va ruine şi incă framóse la sf. E- 
lefterie ; bătrânii locului maŭ absolut nici o cunoscintă despre 
trecutul unora şi prea insuficiente despre altele ; de exemplu 
1. d. Moisă Anghelache, cu ocasiunea fecerei caselor sale din 
strada Mihail Kogâlniceanu, a descoperit ruine de o lungime 
şi grosime considerabilă, sub pămint ; zidurile fiind vechi, n'a 
putut să le spargă ca să faca săpături mai departe, ci a fost 


www.dacoromanica.ro 


522 


nevoit să'și construiască casele pe acele ruine. Ce fel de case 
aŭ fost, a cul aŭ fost, când şi cu ce ocasiuee sai construit, 
nu se scie nimic. Documentele de proprietate ale familiei 
Rignault, ne spune că grădina făcea parte din moşia Lupescă 
şi că Egumenul de la Radu-Vodă o dădea cu empatie; cel 
maï vechiă document este de la 1839 in care se spune că so 
dă grâdina lni Maimar basa Costel, dar acesta ne-putênd plăti 
embaticul i o ia inapoi şi o dă altuia; urmeză deci că un 
om ce nu pâte plăti 100 le! anual nu va fi in stare să facă 
case in condiţiunile ruinelor de care vorbim. Acele ruini 
treLue să aibă o vechime maï mare. 

In al 2-lea rând, vin frumâsele ziduri de imprejmuire a 
grădinei de «Dare la Semn» de sub delul Opler. Singura a- 
mintire despre dânsele păstrate in bătrâni este, că locul se 
numia «grădina luy Ipsilanti»). 

In al 3-lea rând nu maï puţin principale ca cele-l'alte, 
sunt ruinele din faţa bisericel sf. Elefterie?). In privinţa 
acesta suntem mai fericiţi de óre-ce Sulzer ne spune că pe 
acel loc erai casele marelui Vornic Filipescu; harta Bucu- 
rescilor lucrată in 1791 ne arată că în fața caselor era o 
grădină frumos aranjată $} despre care bătrânii spun că era 
făcută de călugări! de la Mitropolie şi că aci venti une ori 
să petrâcă, făcând libaţiuni pe altarul lui Racus. Acestea, nu 
le putem crede de 6re-ce scim cine administra biserica sf. 
Elefterie. Când casele Filipescilor aŭ trecut in stăpânirea fa- 
miliei Grădişteanu impreună cu moşia nu scim, de óre-ce 
procesul moşiei — de unde am fi putut afla şi despre case, 
este incă pendinte. 

Bătrânii demni de tâtă credinţa, intre care cităm pe 
preotul Lazăr Nestor paroh la Biserica sf. Elefterie şi pe d. 
Vasile Sdrafcu, mi-aŭ spus că casele acestea au servit de ca- 
zarmă și de deposit de muniţiuni pentru armatele rusesci 
din timpul resboiului ruso-turc din 1828/29. De la 1880—1835 
aŭ servit ca magasi! pentru reservă — infiinţate de Kiseleff — 
Cu ocasiunea venirei Turcilor in Bucuresci, aŭ servit ca ma- 
gasil. După plecarea Turcilor aŭ servit ca grajduri pentru 


1) Sciinţă căpătată de la d. Vasile Zdrafeu om de aprâpe 70 de ant, 
2) V. A. Urechia Is:. Românilor II 202—203. 
3) Vedt plunșa No, 1. 


www.dacoromanica.ro 


523 


caii de poștă, poşta pe atunci fiind pe lângă Malmaison. La. 
inființ4rea direcţiunei Poştelor actuale, casele aŭ rămas pustii 
iar astă-di sunt ruine și care se dărâmă actualmente spre a 
se folosi de cărămidă, 


Casa de sănătate de la sf. Elefterie 


Este probabil, că casele in cestiune să fi servit şi ca 
casă de sănătate; căci I6n Vodă Caragea primind insciinţare 
că ìn Bucuresci «sai găsit doy 6meni cu patimă de Lof 
asupra trupului lor, care osebit că nu are léc, dar este şi 
fârte lipicisă ; de aceia am poruncit doctorului Costandachi 
San de a osebi acești 6meni ca să n'aibă chimonie (comuni- 
care) cu nimenea» şi rinduesce mai departe Domnitărul prin 
pitacul din 15 Mai 1816 «a li se face o adăpostire spre să- 
lăşluire la sf. Elefterie din valea de lângă Cotroceni. Tot in 
același timp insciinţsză pe Vornicul obstirilor ca să dea 40 
talere pe fie-care lună d-rului Samurcaş spre a ingriji de 
acescă ómenï !) 


Cuartierul], Rignault 


Este situat În malaua sf. Elefterie cuprins intre vechia 
albie a Dâmboviţei?) Şcâla Veterinară şi grădina Şiştat. Locul 
pe care se află astă-di cuartierul, a făcut parte din marea 
moşie a Lupescilor, fostă proprietate, a M-rei sfintei Troiţei 
«Padului Vodă» din Bucuresci. In timpurile din urmă şi a- 
nume la inceputul vecului trecut, egumenii greci ne mai fiind 
statornicie ca adini6ră in egumenie, căutaii — imediat ce erai 
numiţi egumen: — să stringă «bani albi pentru dile negre» 
să instreinese cât mai mult din păminturile M-rel in schimbul 
unei mici sume de bani, ca apoi să continue a plăti un mic 
embatec către M-re 8). Ac6stă procedare ne-a adus şi bine, 
dar şi multe pre,udicii; bine, pentru că părţile lăturalnice 
ale Cap talei aŭ inceput a fi populate şi reŭ, pentru că vin- 
déŭ de multe ori moşii mari aducend mari pierderi mănăs- 


1) V. A. Urechie Ist, Rom, X 994— 995. 
2) Veţi hărţile No. 2 de Coroeziu &7 anume locul Bâmfis. 
3) Vegi locurile Mănăstirusci date cu embatic, 


www.dacoromanica.ro 


524 


tirilor puse sub administrațiunea lor. Exista in legiurele nóstre 
vechi, că streini! naŭ voe să cumpere pământuri in ţerile 
române; vendarea pământurilor monastiresci sub forma de 
embatic era un subterfugii de la legile in vigâre şi obiceiul 
pământului, căci embaticarul era numai usufructier, iar nu 
proprietar desăveişit, deşi el era liber a sădi pe acel loc viţă 
pomi roditori, era liber a'şi clădi case şi orl-ce nămeştil» pute 
insă trăi atât el cât și urmaşii lui ne-supâraţi numai să plă- 
tescă cavaetul monastirel» :) deci, de drept era tot M-rea stă- 
până. «Şi am pohtit — ne spune Grigorie Grecenul vel Ban, 
la 1744 Noembre 25 pe sfinţia sa egumenul de la Radu-Vodă 
de mi-au dat un loc de grădină pe pămintul sfintei M-tiri 
şi pentru a se sci cå pămentul este al M-reă şi nu al mei?) 

In aceste condițiuni a dat egumenul M-tireï de la Radul 
Vodă lui Maimar-başa Costin un loc (pe care se află adi cuar- 
tierul, de care ne ovupăm). «şi care loc este in drâpta spre 
mahalaua Isvorn. 

Din acest citat vedem că acestă mahala (Isvorul) se in- 
tindea până in vechea matcă a Dâmvoviţei. 

Maimar-Başa Costin, ne-putend plăti embaticul locului, 
-egumenul Raduliat îi la dat in arendă unul Gre-care Vasile 
Dimitriu până la anul 1839 Aprilie 23. «Şi fiind-că boierul — 
fost oficer d 1 Gheorghe Bömhes, a cerut de la M-rei să ia 
in a sa posesie cu embatic din acest loc o pitrime, cea si- 
tuată spre riul Dimbovita, aprâpe de podul de acolo... şi să 
plătescă embatic anual pentru el: M-tirea a consimţit ca d. 
Gh. Bomhes să-i stăpănâscă folosinţa, atât el, cât şi rnosce- 
nitorii lui, având voe să clădescă şi să reclădâscă pe acel loc 
fără piedici in tot timpul ori-ce fel de clădiil ar voi... cu 
invoială încă de a plăti făiă impotrivire sf. M-tiri embatic pe 
an de lei 100 incepând de la 23 Aprilie tot-déuna 3). 

In actul amintit se vorbesce numa! de o pătrime din 
locul posedat de Maimai-Başa Costin; deci, mai r&măsese in 
livedia Lupescilor încă trei părți libere in drept spre maha- 
laua Isvor. In anul 1839 Aprilie 23 Soborul saii maï propriu 
vorbind egumenul de la Radu-Vodă vinde cu embatic d-lui 


1) Me&năstirea Cotroceni, Doc. bis. Caramidarii de sus. 
2) Colecţiunea de doc. a venerabilului domn Ştefan Grecenu. 
3) Actul de proprietate No. 4 al familiei Francois Rigni.ault. 


www.dacoromanica.ro 


Or 
to 
(21) 


Gheorghe Bâmhes şi cele-lalte trei părţi libere, cu 300 lei 
anual şi cu condiţiunile prevădute pentru embaticari, ca Bâm- 
hes, să clădescă pe lângă altele clădiri, şi basin de scaldut 
şi mat ales în special şcbla în care să învețe a înota încă 
soidaţii din acestă parte, ceia ce tinde spre folosul general 
şi în usul sănătăței publice acelor de aici; sf. M-tire a con- 
simţit la rugăciunea lui şi spre folosul embaticului anual; şi 
i-a dat tot o dată şi cele-lalte trei părţi din acestă livede 





Dr. Poenariu Caplescu 


Asistent la laboratorul de zoologie medicală de sub direcțiunea 
D-lui Profesor St. Sihleanu. 


numită tâtă «Grădina luy Maimar-Başa Costin» !) cu condiţia 
că dacă in 6 ani nu vu plăti regulat embaticul să se scotă 
din stăpănirea loculut?) 

Bămhes, construesce pe Dâmboviţa din parter Lupescilor 
móra cunoscută sub numele de móra notagirlor. Acestă con~ 





1) Actul in grecesce (cu traducere) din 1838 Maii 19 ibid. No. 2. 
2) Actul No. 3 ibidem din 1837 Iunie 27. 


www.dacoromanica.ro 


526 


-strucţiune consta: intrun basin umplut cu apă din Dâmbo- 
viţa şi care era adusă aco!o la moră cu cofe, intocmai cum 
“sunt acelea de care se servesc bulgarii şi serbi pentru udatul 
grădinelor de zarzavaturi. De la acâstă moră şa luat numele 
şi strada Notagielor care nume la păstrat până după 1881 
adică după mortea lu! Davila. De la acestă dată numele de 
strada Notagielor a fost înlocuit cu cel de «strada Carol Da- 
vila» care, nume il are şi astă-Ql. Acâstă stradă se intinde 
de la Opler şi până în şos6ua Cotrocenilor. Ea merge paralel 
cu vechea inatcă a Dâmboviţei. Tot pe acâstă cale a. fost şi 
vechiul sat Lupescii, al cărui nume a fost inlocuit cu numele 
de cărămidari maï tirdiă prin cel de sf. Elefterie )). 

George Bömhes n'a avut de cât o singură fată numită 
Carolina, care a fost măritată cu Frederic Schmidt profesor 
de gimnastică in Braşov. După mortea lul Bomhes, grădina 
rămâne in părăgenire. La 1861, Aprilie 26 Carolina Schmidt 
“vinde proprietarea sa din Bucuresci, cunoscută sub numele 
de «grădina Maimar-Başa Costin» lui Vasilachi G. Porumbaru 
din Bucuresci cu tâte drepturile şi îndatoririle pentru suma 
de 400 galbeni K. K. în aur?) 

Vasilachi G. Porumbaru, după 17 dile de la cumpărare, 
a ipotecat grădina (care şi acum ţine tot de mahalaua Işvoru- 
lui) slugerului Panaite Vuţopulo pentru suma de 1,700 galbeni; 
la 45 Ma: acelaş an, o face danie lui Adolf Steege spiţer in 
Bucuresci, cu condiţiune ca să plătescă creanţa de 1700 gal- 
Þenï şi la cad de neajunge din ipotecă tot d. Steege să fie 
dator a implini d. Vutopulo 8). 

Adolf Steege móre şi soţia lui neputând plăti banii, Pa- 
naite Vuţopulo cere Tribunalului punerea în vândare a sus 
«disului imobil şi la licitaţie ridică preţul până la suma de 
101 galbeni austriacă, adjudecaţia fiind investita cu legiui- 
tele forme, Panaite Vuţopulo rămâne deplin proprietar al gră- 
dinel cu numele lui «Mai mar başar Costin», cu actul din 18 
Maiă 18654). 

Tot atunci se rescumperă locul de embatic ; din actul de 


1) Vedi satul Lupescil. 
2) Actul de proprietate ibid. No. 4. 
3) Ibidem act. 5 din 1861 Malu 15. 
4) Ibidem actul No. 6. 


www.dacoromanica.ro 


527 


răscumpărare se vede că acâstă grădină nu mai aparţinea de 
mahalaua, Isvorului ci de suburbia sf. Elefterie. 

In anul 1868, Panaite Vuţopulo vinde şi el grădina lui 
Manolachi Lahovari cu 1300 galbeni austriaci prin actul din 
9 Decembre 1868, No. 536 (Secţia III, Trib. Ilfov). !) 

Manolachi Lahovari stăpinesce acâstă grădină 19 ani, a- 
dică până la 1880, Ianuarie 22, când o vinde d-lui François 
Reignault pe suma de 16,000 lei noui. Acestă grădină a fost 
de 20 pogóne şi un sfert şi se invecinesce la apus cu strada 
Notagielor (adi Carol Davila), la miadă-di cu proprietaten d-nejy 
Reignault, — pe care loc se află astă-di şcâla veterinară — 
şi cu matca veche a Dâmboviţei, astă-di loc viran. 

Proprietatea nu este pusă la nici o servitute 2). 

François Reignault (decedat la 19 Aprilie 1901), a ex 
ploatat grădina sa de pomi fructiferi până la 1894/95. In acest 
an o parceleză pentru a fi vindută in loturi; conform dispo- 
siţiunilor Primăriei Capitalei, face şosele pavate cu piatră, o 
ilumin6ză, o canalizeză şi coustruesce in diferite puncte vile 
frumâse pentru inchiriat ori pentru vindare. Până la 1899 
trei strade sunt complect incheiate şi anume stradele: «Mi- 
hail Cogâlniceanu», «Costache Negri», iar intre acestea exce- 
lézä Aleea Reignault, care are de fie-care parte câte 5 vile 
superbe, iar în fund este vila Reignault, care este superiră 
tuturora. Tâte aceste vile sunt ireproşabile atât ca posiţie 
cât şi ca gust şi construcţiune. Locurile de pe celelalte strade 
Carol Davila, Sălciilor şi sf. Elefterie sunt acoperite cu clă- 
diri şi tind, din causa frumâselor posiţiuni, a fi populate în 
curind. 


1) Ibidem actul No. 7. 
2) Actul No. 8 cu No. 485, din 22 Ianuarie 4880, legal. de Trib. Iifov, secț. 
3 de Notariat. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA III 


Moșia și satele Grozăvescii de sus şi de "jos 


CAP. I 
Priviri generale 


Tudosie, marele ban al Craiovei, între alte moşii şi sate 
a avut şi moşiile cu satele Grozăveştii de sus şi de jos. 

Origina acestor sate se pierde în n6ptea vremurilor, 
scim de prin vechile chis6ve domnesci, că ele existaii intre 
anii 1571!) şi 15802). 

Tudosie banul a avut 3 copii dintre carï 2 fete şi un băiat» 
și anume: pe Caplea?), Neaga”) şi pe Vlaicu Clucerul, socrul lui 
Mihnea-Vodă Turcitul 5); Vlaicu ajunge logofăt şi este ucis în 
anul 7053 (1545) Martie în 17; Mihnea-Vodăel îşi inaugureză 
domnia prin uciderea boerilor; o bună parte dintrtinşir, insă 
scap cu fuga în Ardeal; intre cei fugiţi in pribegie în ţara 
ungurescă se afla şi Tudosie Banul, «şi trecend dot ani! iar 
aŭ venit aci boerii pribegi, cu 6ste pre gura Prahovei şi aŭ 
avut r&sboiu mare cu Mircea Vodă Ciobanul ginerele lui Petru 
Rareş domnul Moldovei la sat la Periş şi aŭ fost isbânda Mircel. 
Atunci aŭ perit şi Udriște Vistierul şi Teodosie Banul» 7) 


4) Colecţiunea de doc. a venerabilului Domn Stefan Greceanu. 
2) Archivele Stitului, condica Mitropoliei No. 4, fila 43. 

3) Archivele ibidem, fila 44. 

4) Vedi doc. din 15 Iulie 1586, colecţ. D. St. Greceanu. 

5) Comunicat de d. Minarăeanu, archivist la Archivele Statului. 
6) Magasin LV, pag. 272: 

7) Magasin IV, ibi lem. 


G. M. Ionescu. — Istoria Cotrceanilur. 34 


www.dacoromanica.ro 


530 


(1547). Nol scim din alte documente că satul Periş a fost 
proprietatea lui Tudosie Banul, se vede că Tudosie adu- 
nase la curtea lui pe toţi pribegil cu cari trebuia să lovescă 
pe Domn, intreprinderea insă la-a costat viața. Satul Periş 
trecut în urmă în săpânirea ficei sale Caplea, ce a fost măr- 
itată după marele Spătar Stan Crețulescu). Acâstă jupinesă 
este cunoscută în documentele timpului sub numele de «Spă- 
tăresa Caplea din Periş»?). 

Neaga, a Il-a fată a lui Tudosie banul a fost soţia lui 
Mitrea Vornicul?), ea a moştenit urmetârele sate şi moşii: 
Grozăvescil-de-sus, Grozăvescil-de jost) şi Lungil5). In anul 
7089 (1580) Noembre 24, Mitrea Vornicul cumperă de la cum- 
nata sa €) Caplea Spătărâsa din Periş jumetate din moşia Dră- 
gănescii de lăngă Târgovişte cu 13 mii aspri gata de argint, 
iar pentru cea-laltă se infrăţesce cu Cuplea?). 

Mitrea Vornicul a fost unul dintre cei mai influenţi bo- 
eri de la Curțile Domnitorilor Mihnea Vodă, feciorul lui Ale- 
xandru voevod şi Mihaiă Vit6cul. El a ocupat urmetórele 
functţiuni importante in Stat : de la 1569 Octombrie 4, ıl a- 
fiăm Vel Comis apol ispravnic. 

La 1571, comis tenăr, fu trimis de Alexandru Vodă cu 
6stea impreună cu alți boeri de lovi pe Vintilă Vodă și pe 
lotri şi veni iar in scaun Alexandru-Vodă şi aii adaos birul 
numit «6ie s6că» ; de la 1571 „Aprilie 20 — Decembre 29 ace- 
laş an, vel comis; 1572 Ianuarie 5 şi [1 vel vistier (se vede 
că ţinea locul), căci la 8 Ianuarie şi pâuă la 9 Qctombrie ace- 
laş an, il găsim că era tot vel comis. De la 1575 Ianuarie 12 
— 1575 August 29 vel vistier 8), 

In anul 1577 Mitrea, care acum ocupa tot funcțiunea 
de vistier, este trimis de Mircea Vodă fiul lui Alexandru, vv. 
la Constantinopole ca să-i aducă st6gul de domnie şi i l-a 
adus?), Mihaiu Bravul ocupând tronul ţărei românesci (1593— 








4) Vedi satul Lupescii. 

2) Despre acâsta vedi s-tul Lupesci în partea Ill-a a acestei lucrii, 
3) Archivele Statului, Condica Mitropoliet No. 1, fila 54 şi V. 

4) Archivele m-reť Cotroceri, pach. 4 şi 61, doc. 1. 

5) Colecţ. de doc. a duy Greceanu. 

6) Veţi doc. din 45 Iulie 1586, colecţ. D. St. Greceanu. 

7) Vedi satul Lupesci 

d) Coleeţiu de documente a d-lui St. Greceanu. 

9) Șincai II, pag. 364. 


www.dacoromanica.ro 


531 


1601), trimite în anul 1595 o deputaţiune în Ardél la Sigis- 
mund Batri, compnsă din Mitropolitul Eftimie al Ungro-Vla- 
miei, Luca Episcopul Buzeului, Teofil al Râmniculut și Mitrea 
Vornicul impreună en alţi boeri !) 

Fiind de un temperament neastâmpărat, intră şi el în 
complotul ce urziră ð parte din boeri in contra lui Mihaiŭ 
Bravul; complotul descoperit, Mitrea Vornicul este decapilat 
impreună cu alţi boert; când a fost insă ucis nu putem 
şti ceed ce scim insă cu siguranţă este că în anul 1595 
Decembre 23. Mitrea Vornicul (se- vede că trebue să fi 
mers la resboiă cu Mihaiă Vit6zul sai că presupunea că se 
putea intimpla ca complotul sus numit să nu reuşească) ve- 
dem că merge impreună cu sotia sa Neaga Mitrâia şi afiero- 
sese Mitropoliei din Tirgovişte, «satul Lungil cu tot veni- 
tul de peste tot hotarul şi cu moşiile de pretutindenea. Pen- 
tru că acest mai sus dis sat a fost de baştină àl jupinesei 
Neagăi dvornicesei. Apoi că feciori din trupul ei nu 1 aŭ 
dat Domnul Dumnedei să facă cu boiaru D-mele, Ilupân Mi- 
trea Vornicul , ci aŭ venit ci amândoi înaintea D-mele şi aŭ 
inchinat de bună voia lor şi sai scris la sf. pomelnic, însă 
aşa sait aşezat până când vor fi amândo!l vii, s'o ţie şi s'o stă- 
pânească, iar de se va intâmplă unuia dintrinşii maï inainte 
mârte, sf. Mitropolie să ţie jumetate din satul Lungi şi cine 
ar remânea dintrinşii viu să ţie iar jumetate până când va 
avea viaţă, iar după mârtea amindurora, să fie tot satul al 
sf. Mitropolit 2). Dintr'un alt chrisov tot de la Mihaiti Bravul 
n data de 1 Iulie 1597, vedem că el era deja ucis la acestă 
dată 5. Uciderea lui Mitrea Vornicul trebue pusă ìm acest 
restimp Mitrea vornicul & făcut bis. sf. Gheoghe vechiii și 
st Ecaterina, inchinat de Radu Leon V. V. in anul 7175 
(1667) 17 Iulie $. 

Jupineasa Neaga rămâind săracă de bărbatul sei, a yin- 
-dut luy Mihaiti Vodă (Bravul) parte din moşia Grozăveşti «şi 
aŭ cumperat Mihaiii Vodă pe bani domnesc! din vistierie 
precuni şi pre alte sate. Apoi Mihaii Vodă aŭ pierdut tâte 





1) Sincui ibidem, pag. 406. 

2) Archiva, condica Mitropoliei Nos +; Ala 50 şi 51. 
3) Archive, ibidem, fila 51 şi verso. 

4) Archive Condica Mitropolief No. 5 fila 104. 


www.dacoromanica.ro 


532 


satele şi moşiile cu viclenia lui de către cinstitul Impărat şi 
capul 1)» ne spune un chrisov din 14 Decembre 7110 (1601). 

Vedem deci că Mitrea Vornicul o dată cu capul işi pierde 
şi o mare parte din avere după cum era obiceiul timpului. 
Nu era insă de ajuns aiât, ci o altă nenorocire lovesce pe 
jupinesa Neaga, cu ocasiunea invasiunei armatelor turcesc 
în ţara românească ; intre alţi robi căduţi in mâinile Turci- 
lor este şi jupånésa Neaga, soţia nefericitului Mitrea Vorni- 
cul?) Neaga Vornicesa, este insă scăpată din robia Turcilor 
şi din legăturile lor cu 200 galbeni de către marele postelnic 
Dumitraki Kiriţă şi ca despăgubire Simeon Vodă Movilă cu 
chrisovul din 5 Maiŭ 7109 (1601), ii dă jumătate din moşia 
Grozăveştii 3). 

«Cu mila lui Dumnegei le Simion Voevod şi domn a tót 
tara românescă datam domnia mea acestă poruncă a domniei 
mele cinstitului boiar al domniei mele jupânului Dumitraki 
Kiriţă Velikii postelnic şi cu feciorii lui câţi dumnedei 1 va 
dărui ca să-l fie luy jumătate de sat din Grozăvescii de sus 
cu tot venitul şi cu rumunii şi tu morile preste tot ori cât 
se va alege, pentru că acel maï sus dis sat el aŭ fost de baş- 
tină a jupânesei Neagăi dvornicâsa Mitrei dvornicul. Apoi ju- 
pân6sa Nega dvârnicesa cu jumătate din satul Grodăveştii de 
jos aŭ miluit pe sf. M-re unde iaste hramul sfântului şi de 
minuni făcătorului Nicolae de la Miralikia +) iar jumătate din 
sus o aŭ fost vendut lui Mihaiii voevod (bravul). Iar după a- 
ceia peste puţină vreme jupânâsa Néga Dvornicâsa aŭ ajuns 
r6bă in måinile turcilor şi intru legătura lor. Intru aceia: 
domnia mea mam milostivit şi am miluit singur domnia mea. 
pe jupânesa Nega Dvornicesa, cu acea jnmătate de sat din 
Grozăveşti ce e aŭ fost vândut lui Mihaiă voevod, ca să se 
rescumpeve şi să se slobâzâscă din robia şi din legătura tur- 
cilor. Apoi jupânesa Néga dvornicâsa iar aŭ vândut acea ju- 
mătate de sat din Grozăveşti cinstitului boiarului domniei mele 
jupân Dimitraki Kiriţă-vel postelnic drâpt 25.000 aspri gata 
şi galbenul câte aspri 130 şi incă cinstitul boiar al domniei 


1) Archivele Statului. M-rea Cotrdoeni, pachet 4 şi 61 doc. 2. 

9). Archive, M-rea Cotroceni, pachet 1 şi 61, doc. 1. 

3) Archivele Staţului. M-rea Cotroceni, pachet 1 şi 61, doc. 41. 

4) Cea întâiu biserică a satului Grozăvesci reclădită ustă-zi pentru a IIÍ Gră 
„(re pisania vechel biserici clădite). 


www.dacoromanica.ro 





Usinele hydraulice veche şi nouă de la Grozăvesci 


www.dacoromanica.ro 


534 


mele mult aŭ slujit şi saii ostenit până cân aŭ scos pe ju- 
pånésa Nega dvornicésa din robie și din legătura turcilor 
Pentru aceia am dat și domnia mea acestă mail sus disă ju 
mătate de sat din Grozăveşti, cum să nu se amestece cu a- 
câstă jumătate de sat ci s'aii dis mal şus. Pentru că aŭ fost 
dinteiii vendute de jnpânesa Neaga dvornicâsa lut Mihaiii-Voe- 
vod, iar după aceea m'am milostivit pentru nevoia şi legătura 
eï şi iar singur o am vândut domnia mea ca să se rescum- 
pere din legătura şi din munca turcilor şi o a vândut de dou& 
ori insă de a eï bunăvoe şi dinaintea tuturor boerilor din 
domnia mea, cinstitului boer al al domniei mele jupân Dumi- 
traki Veliki! postelnic acâsta sus disă 1/, de sat să fie a lui 
stătătâre şi ohavnică şi feciorilor lui nepoților şi strănepoţi- 
loț lui şi de nimenea să nu se clătescă după disa domniei 
mele !) (urmeză mărturiele) Meseţa Mai 5 lét 7109 (1601). 

Este sigur că acâstă vendare n'a ţinut mult timp de 6re 
ce după 22 de ani aflăm că satul Grozăvești aparţine Elisaftei 
pe care sat Paŭ avut de zestre de la răposata dâmna Neaga 
mătuşa sa (tetca). 

Iar jupânssa Nega (a lui Mitrea Dvornicul) era (weka) ne- 
pâtă de frate dâmnei Nega şi bunica (Aaa) Elisaftei 2). 

Tot din acest document maï aflăm că Elisafta intia 6ră 
a fost căsătorită cu Preda Armașul şi că din acestă căsătorie 
a avut o fiică numită Samfira. Insă Preda Armașul, făcuse o 
mulţime de datorii aşa in cât tâtă averea ei ce se compunea 
din satul şi mâşia' Grozăveştii impreună cu alte sate și moşii 
eraii vândute” de datóre. 

Elisafta insă, se căsătoresce cu Sima Logofătul, care plă- 
tesce tóte datoriele Elisaftei rămase de la primul ei bărbat 
Preda Armaşul.. Jupâneasu Flisafta drept recunoscinţă lăsă la- 
mârtea eï t6tă averea sa bărbatului săi Sima Logofătul dina- 
intea a mulţi arhierei și boeri când sa ispoveduit şi sa pre- 
cestuiţ în luna Aprilie 4 18 Vineri la cursul anilor 7131 (1623) 
în dilețe păriqtelut domniei mele Radul Voevod 3). 


4) Archivele stitului Mânăstirea Cotroceni pachet 1 şi 61 doc. 1 (orig. sla- 
von cu îrnd. rom.) vezi in condicr Mândstirei Cotroceni No. fila 4 gi verse. 

2) Archive Mânăstirea sfânatu Ion din Bucuresci pachet 2 doc. 7. 

3) Arhivele statului M-rei Sf. Ioan din Bucuresci pachet 2 doe. 8 (comp- 
nicat de d. I. Bâjan). 


www.dacoromanica.ro 


535 


Tot în acelaş an (1623) Aprilie 30, Radu Mihnea ina II 
domnie (1620—1623) dă un hrisov care iîntăresce lui Sima 
Logofătul şi feciorilor câţi D-deă il va dărui ca să ţie satul 
Grozăveştilor din judeţu! Ilfov după apa Dâmboviţei tot satul 
cu tot hotarul şi cu toţi românii și cu morile şi cu tot ve- 
nitul de pretutindenea ori cât sar afla din hotar până în 
hotar şi 2 sălaşe de ţigani, pentru că acest sat Grozăveştil şi 
țiganii ce sunt dişi maï sus aŭ fost moşie stătătore a jupâ- 
nesei Elisafta de la mătnșa sa Neaga Mitroaia. Apoi când aŭ 
fost acum in dilele domniei mele, boierul D-mele Sima Logo- 
fătul a fost dat pe jupânesa Elisafta, că n'a fost avut nicinn 
ban, nici de la bărbatul eï Preda maŭ fost remas, ci a fost 
cheltuit tot de la bărbatul ei Sima Logofetul şi încă a fost 
plătit Sima Logofătul şi datoria Preuei Armaşul ughi 73; iar 
când a ajuns pe jupânesa Elisafta vremea de morte, ea a lăsat 
singură cu limba ei, boiarului D-mele Simei Logofâtul satul 
Grozăveştil cu tot hotarul şi 2 sălaşe de ţigani, ca să fie Si- 
mei Logofătul moşie stătătore şi am v&dut D-mea cartea d-el 
jupânesei Elisaftei făcută la mortea ei, cu mare blestem dina- 
intea părinţilor şi a boerilor şi a altor bnni 6Omeni martori 
iutăiii cartea păr. Lucăi Mitropolitul ţărei românescă şi a 
părintelui Matei egumenul din Deal, duhovnicul d-nei jupâ- 
nesei Elisaftei 1) şi al părintelui Teofil Fpiscopul ot Râmnic 
trimis de părintele Luca Mitropolitul in locul lui şi a părin- 
telui Neofit de la Stelea........ şi am v&dnt, D mea şi cartea 
părintelui nostru Kiril adică Luca Mitropolitul cu mare afu- 
risenie peutru ac6stă tocmélă ce scrie mai sus... şi am dat 
boiarului D-mele Simei Logofătul ca să 1 ţie satul Grozăve- 
ştii cu tot hotarul şi cu toţi românii şi cu morile şi cu tot 
venitul... ca să! fie lui moşie stătătore şi ohabnică lul şi fe- 
ciorilor lui... (let 7131 (1623) Aprilie 302), 

Nu trec lă mijloc de cât doi ani fără 8 qile şi vedem că 
Alexandru Vodă Coconul (1623—1627) prin hrisovul din 22 
Aprilie 7133 41625) intăresce lui Sima Logofetnl stăpânirea 
numai peste jumătate din satul Grozăveştii ceia ce credem 
Îi 

4) Acest Mateiii egumenul din Deal, este celebrul Mateii Mitropolitul Mirelor 
care a scris o cronică românescă în versuri grecescl. Veţi tesanrul de mon. ist I. 
cf. doc. din 28 Noembre 17148 arhive st. Í Bre. p, 2. 

2) Arhvia M-rel Sf. Ion din Bucuresci paehect 2, doc. 3 (doc. slav. cu tra- 
ducere românescă). 


www.dacoromanica.ro 


536 


că a dat nascere impărţirel satului în două părţi distincte. 
Acestă nouă impărţire in Grozăveştii de sus şi de jos ceia 
ce vom vedea confirmându-se şi în hrisovul din anul 7435 
(1627) Martie 3. Hrisovul e interesant nu numai prin confir- 
marea impărţirei satului Grozăveştii în două părţi distincte 
«de sus» şi «de jos» ci mai mult prin genealogia lui Mitrea 
dvornicul şi prin seria de proprietari ai satului şi moşiei 
Grozăveştii in timp de 26 ani adică de la 1601—16927. 

Prin hrisovul din 3 Martie leat 7135 (1627) Alexandru 
Vodă Coconul intăresce boiaiinului Domnieï sale «Simel vtori 
Logofet şi Jupânesei lui Marii şi cu feciorii lor câţi D dei 
le va dărui, ca să ţie ei moşia din sus de Grozăveşti ot sud 
Ilfov insă partea jupânesei Negăi sora (cecuipa) lui Petrașcu, 
fata lui Bogdan din Săhăţeni nepâtă de fiii (aneia 3a cnn) jupâ- 
nesei Maria sora (cecwpa) jupânesei Neaga Mitroia Vorniceasa, 
v&r primar (gmopa gpaw 4644) al Predei şi al Saftei, feciorii (cuogn) 
Predei Stolnicul din Râmceni, nepoţii (anSuwin) jupânesel Stancăi, 
sora (ceciupa) jupânesei Neaga Mitroe Dvornicesa, partea ei tótă 
de peste tot satul a patra parte din câmp şi din pădure şi 
din apă şi cu vadul de mâră şi din rumâni (iobagi) câţi se 
vor afla şi din silistea satului de peste tot veni cât se va 
alege de peste tot hotarul, pentru că acest sat Grozăveştii 
de sus a fost cumpărat de r&posatul Mitrea Vornicul im- 
preună cu jupândsa lui Neaga Vornicesa mătuşa jupânesei 
Neagăi ce este mal sus disă; acestă jumătate de sat cât s'a 
ales parte de cumpărătâre al mătuşei sale jupânesei Neagăi 
Mitr6ia Vornicâsa aŭ fost cădut in partea jupânesei Neagăi 
şi a fiului sěëŭ Gheorghe şi nepâta sa Safta, pentru că aŭ 
fost cumpărat acest loc amândoi. Iar când aŭ fost acum în 
dilele D-mele iar Jupânesa Neaga şi eu fiiu-seii Gheorghe 
şai vindut tâtă partea lor de moşie şi cu rumânii din acea 
jumetate de sat ce a fost partea s6cră-sei jupânesel Neagăi 
Vornicesa. jumătate care face de peste tot satul a patra parte 
şi cu rumânii câţi s'a găsit, şi aŭ vindut jupânesa Neaga şi 
cu fiu-săii Gheorghe acâstă moşie ce este mai sus disă de 
sus de Grozăvești boiarinului D-mele Simil al doilea Logofet 
şi jupânesel lui Maria drept ban! gata 7000 de aspi..... cu 
ştirea tuturor cu mulţi boeri mari şi mici mărturie scrisă 
în zapis anume (urmeză mărturiile) leat 7135 (1627) Martie 3:). 


1) Arhivele statului, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti pachet 2 doc. 14. 


www.dacoromanica.ro 


537 


Matei Basarab prin hrisovul din 25 Februarie anul 7147 
(1639) întăresce maï departe lui Sima ftori vistier şi feciori- 
lor lui câţi D-deŭ îi va dărui proprietatea peste o jumetate 
de sat din Grozăvești insă partea jupânesei Saftei nepâta 
(aneXa) jupânesei Neagăi Mitroia din câmp şi din pădure şi 
din apă cu vaduri de móră şi cu vaduri de dârşte şi cu ru- 
mânii şi cu tot venitul ei din siliştea satului de pretutindeni... 
pentru că satul Grozăveşti şi cu ţiganii au fost stătători a! 
jupânesesei Saftei de la mătuşa (A*kAa) sa jupânesa Neaga Mi- 
troia.... iar când aŭ fost pe urmă sai sculat călugării de la 
M-rea Mihaiŭ Vodă din oraş din Bucusesci.... de aŭ luat ju- 
mnătate din sat din Grozăvești!) şi un salaş de ţigani... iar 
când aŭ fost mai pe urmă sai sculat jupân6sa Neaga sora 
lui Pătraşco fata lui Bogdan din Săhăţeni cu pâră cu Preda 
Postelnicu! 2) fratele Saftei pentru t6te moşiile Vornicesăi Mi- 
troeï şi aŭ luat din tote moşiile cu Divanul şi acea jumetate 
din sat din Grozăveşti, altă jumătate, apoi pre urmă aŭ făcut 
“Sima Visteirul tocmâla cu jupânâsa Neaga de aŭ cumperat 
“Sima Vistierul acestă parte de moşie din Grozăvești a patra 
parte cu rumâni! şi cu tot venitul de la jupâneea Neaga sora 
dul Patraşco din Săhăţeni şi de la feciorul ei Gheorghe drept 
ughi 35 bani gata cu zapis de cumpărătâre şi cu mulţi boeri 
mărturie...» In urma judecăței ce a avut Sima cu Samfira 3) 
fata sa vitregă după ce"! iartă Sima Vistierul Samfirei 419 
ughi adaugă hrisovul mai departe «şi de va avea să fie satul 
stătător şi de va da D-dei Samfirei cocon! iar să fie acel 
bani fertaţi, iar de va trăi fără de cocon! iar să mergă banii 
aceia la coconii Simei Vistierul, iar din ţigani şi din moşiile 
'Samflrei incă aŭ dăruit Sima Vistierul o mantie de Cafterie 
şi un contăş preţul ughi 55, pentru acesta am dat şi D-mea 
satul Grozăvești! jumătate ca să”: fie stătător..... $) 

Vedem deci că de la anul 1601 până la 1639 moşia Gro- 
-zăveştil cu mici schimbări, &mâne în proprietatea rudelor 
Mitroei Vornicesel; de la acestă din urmă dată, vedem că că- 
PN 73 

1) Din aceste vremuri călugări de la Mihaiu-Vodă aveai mori la Grozuveşti. 
Vei V. A, Urechiă X p. 720- 

2) Care a avea de unchiú (ŠHKOM) pe Hrizea Postelnicu ot Bărbătesci. 

3) A fost măritată cu Petragco: Postelnicul fiul lui Neagoe Aga (Sf. I. Bis. 
p. 2 din 6147 Febr.23). 

4) Arhivele statului Mănăstirea Sf. Ion din Bucuresci pachet 2 duc. 20. 





www.dacoromanica.ro 


538 


lugăril de la Mihaiii Vodă pun mâna pe jumătate din satul 
Trozăveşti. Sciaŭ forte bine egumenii greci că morile sunt. 
un bun mijloc de câştig şi de aceia intrebuinţeză ôte mijl6- 
cele şi pun mâna pe jumătate din sat şi construesc mori, 
numite «morile Sf. Ion ot Grozăveşti» cari odinidră erai 
injugate cu ale Cotrocenilor. Morile Sf. Ion Grozăvești aŭ 
fost pe vechia albie a Dâmboviţei faţă in faţă cu proprie- 
tatea de adia d lui Costache Popescu. Casa morilor există şi 
astă-di pe proprietatea Regiei. !) 

In documentele pe care le vom aduce de aci inainte se 
vede că satul şi moşia Grozăveştii şi acum partea lui Sima. 
Logofătul, trece in stăpânirea Radului Spătaru] feciorul Si- 
mei Logofătul. Din menţiunea păstrată in hrisovul din 7154 
(1645) Noembre 24 se vede că Sima vtori Logofăt nu mai 
trăia de aceia in6rtea lul trebue aşedată intre anil 7147 Fe- 
bruarie 15—7154 Noembre 24. 

Matei Vodă Basarab cu Hrisovul din 8 Februarie 7161 
(1653) întăresce mai departe proprietatea asupra tregului 
sat boiarinului Radul Spatar fiul Simei Logofet proprietatea 
asupra intregului sat Grozăveştii din județul Ilfov după apa 
Dâmboviţei, cari sat aŭ fost al jupânesei Elisaflei jupänésa 
Simei Logofetul de la mătuşa sa; jupânâsa Elisalta la mârtea 
el aŭ lăsat satul Grozăvești bărbatului ei Simei Logofătul ta- 
tăl Radului Spătar... Apoi ın dilele lui Alexandru Voevod fe- 
ciorul Radului Voevod sai sculat cu pâră Preda Postelniuul 
ot Tătărani fratele jupânesei Elisafta şi cu Hrizan Postelnicul 
ot. Bărbătesci, caii aŭ ţinut pe Maria s6cra jupânesei Elisaf- 
tei, asupra Simei Logofătul dicând că ẹ al lor gatul Groză- 
veștii, dar aŭ r&mas de lege, Apoi acum, după mórtea Simei 
Logofătul, iar Negoiţă paharnicul Tătăranul feciorul Predei 
Postelnicu Tătăranul, nepot de frate jupânesei Elisafta, el ia- 
reşi a ridicat pâră pentru Grozăvești, dar aŭ p&mas de lege 
şi judecată 2) Cu alte cuvinte rămâne bun proprietar Radu 
Spătaru fiul Simei Logofăt. 

Se intemplă insă că Radu Spătaru să aibă nevoe de 





1) Locul unde au fost morile Sf. Ion gı Cotroceniler ot Grozăvesci mi-a fost 
arătate de d. Petre Nicalua (is şi Tobogaru pm de peste 80 ant, şi care are func- 
țiunea de confinist al Statului acest bătrân mi-a arătat tote vechile hotare ale mo- 
şielor Cotroceni, Grozăvesci, Ciurel. Sf. Ion, Sf. Sava şi o parte din Lupesci. 

2) Archivele statului M-rea Sf. Ion din Bucuresci pachet 2 doc. 23, 


www.dacoromanica.ro 





Noua usină hydraulică de la Grozăvesș] 


www.dacoromanica.ro 


540 


bani şi deci ca să'şi facă nevoilor lui, se duce la cumnatul 
său, Toder Şetrariul din Greci de la care se imprumută cu 
-300 taleri, dându'! ca amanet satul şi moşia Grozăvesci, afară 
de mori pe un termen hotărât. Insă Tudor Şetiariul nu 
aşteptă să sosâscă termenul ci se invoesce cu Şerban Can- 
tacuzino pe atunci vel spătar sub Antonie Vodă din Popesck 
(1669—1672) şi vinde satul Grozăvescii, cu rumâni! şi cu 
morile insă fără ştirea şi voia Radului Clucerul. Cum insă 
Şerban Cantacuzino era factotum la Curtea lul Antonie Vodă, 
întemplându-se in acelaşi timp şi mortea lui Radu Cluceru, şi 
domniei lui Antonie Vodă mazilirea. Cu venirea insă la tron a 
lui Gligorie Vodă, Tănase Păușescu vel clucer Zaarie Snă (fiul) lui 
Radu Clucerul vnuc (nepot) Simei Vistierul, îl chiamă la judecată 
in Divan şi laŭ rămas, ca să dea bani! lui Tudor Satrariul 
“şi să'şi ţină satul «şi lam ţinut până în dilele Ducăi-Vodă. 
Fiind Şerban Cantacuzino în bună voe la Duca Vodă, fo- 
stiai luat satul Grozăveştii de la mâna lui Tănase Pau- 
-şescul în silă fără de dereptate şi făr'de nici o judecată !) 
Iar bietul Tănase Pauşescul se uită cum avutul săi rămas 
de la părintele săi Radul Spătarul, trece sub stăpânirea atot 
puternicului Şerban Cantacuzino, care cumperase tâtă moşia 
Cotrocenilor după cum am vedut—de la Ghiorma Dumitrasco 
şi Mihalasco feciorii lut Ghioca căpitanul «ot Cotroceni» apol 
cumperase de la Ianaki Logofetul, totlocul unde este astă-di 
biserica şi palatul regal de la Cotroceni, cu o parte din gră- 
dina palatului, tot locul ocupat de institutul Botanic până în 
Dâmboviţa, tot locul ocupat adi de o parte din grădina pa- 
latului regal, grădina dr. Davila, adi proprietatea d-lui colo- 
nel Pertitari şi! trebuia acum şi satul cu moșia Grozăveştii 
şi cu mobile. Dar pentru acesta trebuia un instrument şi 
acela fu găsit în persâna luy Toder Şatrarul. 

Şerban Cantacuzino ţine el şi urmaşii lul în stăpânire 
proprietatea lui Tănase Pâuşescul apr6pe 14 ani. Constantin 
Vodă Brancoveanut repâră in parte acâstă nedreptate; căci 
prin Hrisovul din 23 Februarie anul 1690, redă vechilor pro- 
prietari o mare parte din moşia Grozăveştii ; cea l'altă parte 
rămâne însă proprietatea M-rei Cotroceni din Grozăveşti, o 
-altă parte pe care Şerban-Vodă Cantacuzino a inchinat a- 


1) Archiva M-rea Sf. lon din Bucuresei pachel 3 doc. 29 


www.dacoromanica.ro 


541 


cestă moşie, este cuprinsă intre proprietăţile de astă-di: a 
lui Năstase Toni (reposat) situată pe marginea moşiei Cotro- 
ceni şi a lui Ion Sulică pe sf. Ion cu alte cuvinte tâtă partea. 
locuită din Cărămidarii de sus din Cotrocenii proprii dişi şi 
până in vechea albie a Dâmboviţei saii până la proprietatea. 
d-lui Costachi Marinescu !). 

Să vedem maï departe ces'a făcut cu moșia Grozăvești? 

Am vădut că Constantin Vodă Brâncoveanu repară in 
parte nedreptatea făcută de Şerban Vodă Cantacuzino lvi 
Tănase Păuşescul. restituindu'! moşia trunchiată?) nu” vorbă, 
„dar in fine i-a redat'o, insă nu, fără 6re-care motive sai ma! 
proriii vorbind a avut un deosebit interes s'o facă şi anume: 

Constantin Vodă Brâncoveanu, avea o vară primară pe- 
care o mărită, după Tănase Clucerul fiul lui Radul biv vel 
cluceriii Păuşescu ; Vara Brâncoveanului nu trăesce insă de 
cât forte puţină vreme după măritiş; insă nu mult după 
mortea soţie! sale, Tăna:e Cluceriu Păuşescu iși plătesce şi 
el obştescul tribut... «iar in urma lul remâind numal o co- 
cână micşâră anume Stanca, cere sai tras din némul nos- 
tru, fiindu-ne nepótă de vară premure şi având viaţă până 
la virsta căsătoriei, după orânduiala cea Dumnedgeiască, s'au 
dat la casa ei; insă după boiarinul d-mele Gligorasco vel Lo- 
gofăt, şi după a el căsătorie—după a lui D-qei voe şi poruncă 
nici până la un an viaţă ea n'a avut, ci şaii dat datoria cea. 
de obşte» ?) 

Constantin Vodă Brâncoveanul vădând că naŭ remas 
«coconii aŭ cocâne ca să stăpânâscă ce ar fi remas in urma 
el (Stancă!)» să hotărască a inchina moşia (Grozăveştti M-ret 
cu hramul Sf. Ion Botezătorul din Bucuresci şi către Necta- 
rie egumenul de acolo (ca să ţie moşia Grozăveșştii ot sud 
Elhov, care moşie este din susul oraşului Bucuresci, care a. 
fost de moştenire a răposatului Radul biv vel Cluceriu Pău- 
şescul iar după mortea lu! aŭ stăpânit'o fiul săii Tănase Clu- 
cerul până ce şaii dat şi el datoria cea de obşte...» apoi fiica 








l) Aceste hotare dintre moşiele Colrozenca şi sf. Ion mi-a fost arătate de 
Nicolae Petre dis gi Tobogaru confinist al statului. 


2) Motiv pentru care a gi fost trecut Brâncoveanu între ctitorii moşiei Coe 
troceni. 


3) Acudemia română 27 | XIV comunicat de d. luliu Tuducescu impreună cu 
alte 4 documente. 


www.dacoromanica.ro 


542 


“sa Stauca sai ingropat la acestă sf. m-re, unde şi mogu sëù 
“și unchil sef şi alte rudenil ale el ingropaţi sunt... D-mea am 
socotit pentru sufletele lor &i pentru a lor pomenire de am 
dat şi am închinat la acestă sf. m-re ce sai numit mat sus 
tóte cele ce pre anume sunt dise mai sus) (urmeză mărtu- 
riile) 7214 (1706) Febr. 2. 

M rea sf. Ion (Mare) diù Bucuresci este zidită din teme- 
lie de Andreï, Vistierul lui Preda Buzescu şi restaurată de 
Constăntin Vodă Brâncoveanu ?). 


Cumpărările de locuri şi moşii la Grozăvesci de Şerban 
Vodă Cantacuzino 


Să ne intórcem cu naraţiunea la Serban Vodă Cantacu- 
zino, să vedem ce a mai făcut el la Grozăvesci. 

După ce a răpit satul şi moşia Grozăvesci, in impreju- 
rările cunoscute de la Clucer ul Tănase Păuşescul «snă Ra- 
dului Clucer Păuşescul vnuc simei Vistierul, moşie redată in 
urmă de Cons. Vodă Brâncovânul — mai cumperă la 28 Oc- 
tombre leat 7189 (1680), moşia ce se chiamă Clanţa, de 1600 
stinjeni, de la Oncea cu fratele seii Pătraşcu, feciorii lui popa 
Manta din Bucuresci şi ale cărei hotare sunt: din jos, din 
fântâna cu stubeiul, pre calea Macilor până in calea moşiei 
Grozăveştilor de sus şi din sus merge pe calea Băii până în 
calea Măicănescilor (adi Bucurescil Noui) in rovină și trece 
«din rovină in sus până în cărările Raciloy 2), 

La 7189 (168) N-bre 2, Şerban Cantacuzino mai cum- 
peră o parte din moşia Grozăvescil de jos, care moșie ajunge 
cu căpătâiul din sus până in matca apel Colentina, dând in 
schimb m tei st. Sf. Sava 4 prăvălii! in uliţa cea mare ce 
merge spie casa Coltei Clucerul 4). 

La anul 7175 Sept. 5 (1666), „Radul Leon Voaâ dă un 
«codru de loc lui Şerban Cantacuzino vel Postelnic (la Groză- 
vesc de unde se 'cotesce Dâmboviţa, care codru de loc iaste 
şi setrage din livedea domn&scă $). 


1) Academia Româua, doc. cit. 

2) Hrisovul lui Ştefan Vodă Cantacuzino din 10 Iulie 1714, colecţ. de doc, 
a d-lui Grigorie N. Mano. 

3) Archivele Staţului, M=rea Cotroceni, condica No. 3, fila 46. 

4) Archive, m-rea Cotroceni, condica No. 3, filu 46 v. şi 43. 

5) Archive, m-reu Cotroceni, condica No. 4, fila 118. 


www.dacoromanica.ro 


543 


Antonie Vodă din Popesci "I-a maï dat 30 stinjeni moşie 
tot acolo !). 

Moşia Crăstienescii cumperată de Şerban Vodă Canta- 
cuzino incă pe când eraii in boerie, la leat 7189,5509 (1680, 
dă m-rei Cotroceni. Satul Crăstienesci de ne apa Colentinei 
ot sud Ilfov tot satul cu tot hotarul şi cu rumanii pe nume... 
14 familii, moşia a fost a lui Radu din moşi strămoşi 7189, 
Sept. 272). | 

Moşia Crăştieneștil sai unit cu moşia Grozăvesrii de 
jos într'un hotar ce se dice acum la Herăstrăii.5) 


Proprietăţile diferitelor monastiri la Grozăvesci cu morile 
lor pe Dâmbovita 


Am vedut până acum că moşia Grozăvesci avea 4 pro- 
prietari: I) Monastirea Sf. Ion mare din Bucuresci, II) Mo- 
nastirea Cotroceni, III) Monastirea Mihai-Vodă şi IV) Monast. 
Sf. Sava din Bucuresci—astă-di dărimată—şi pe locul căreia 
sai clădit universitatea din Bucuresci şi redicat statuele : lui 
Mihaii Viteazul, Lazăr şi Jon Heliadi-Rădulescu 4. 

Acestă moşie a avut o sârtă tot aşa de tragică ca şi pri- 
mii el proprietari Mitrea vornicul cu soţia sa Neaga vornic. 

Causele sfâşierei le găsim nu numai in lăcomia căluga- 
zuor greci de a poseda cât se pote mai multe moşii, ci şi 
in avantajele pe care le ofereaii locurile sale bune pentru 
construcţiuni de mori pe Dâmboviţa şi cari rentaii mai 
bine de cât moşiile. 

Monastirea Mihaii Vodă incă înainte de anul 7137 (1639) 
avea moşie şi mori la Grozăvesct «Iar dând au fost mai pe 
urmă, vaŭ sculat călugării de la Munastireu Mihaii Vodă 
din oraş din Bucuresci de aii luat jumetate de sat din Gro- 
zăvesci şi un salaş de țigani 5). 

Ceva mai târdii găsim şi anume un al cincilea proprietar : 

Monastirea Sf. Ecaterina şi in fine 

Monastirea Sărindar, care ocupă moșia Giuleştii de aqi. 


1) Archive, m-reu Cotroceni, Ibidem fila 118 şi 119 +. 

2) Archive, m-rea Cotroceni, condica No. 3, fiila 43 şi v. 

3) Archive, m-rea Cotroceni, cond. No. 5, nota de sub fila 43 v. 
4) Veţi al meu studii Influenţa culturei grecesci pag. 159. 

5) Archivele Statului, Monăstirea Sf. Ion Bucuresci pachet. 2. 


www.dacoromanica.ro 


544 


Tóte aceste monastiri işi aveai sforile lor de moşie cu 
mori la Grozăvescl. 

Dintre tâte, Monastirea Cotroceni avea maï multe şi maï 
bune locuri după Monastirea Sf. Sava. 

Morile monastirei Cotroceni : 1) cari pe locul unde este 
astăqi usina hydro electrică de la Grozevesci şi cunoscute in do- 
cumente sub numele: «Morile Cotrocenilor înjugate cu ale Sf. 
Savel» adică erai față in faţă. 

II) după dărimarea acestor mori, egumenil monastirel Co- 
troceni fac o altă moră la Pălici pe lângă podul de adi de 
la Cotroceni. Al doilea rând de mori injugate ale Mönăstireí 
Cotroceni aŭ fost cu ale Sf. Ion şi erati pe locul unde este 
astă-di proprietatea d-lui Constantinescu, iar ale Sf. Ion era 
pe malul drept al Dâmboviţei, adi proprietatea Regiei. Casa 
morilor Sf. Ion se mai vede şi astä-qiï. 

Din sus de morile Cotrocenilor şi Sf. Ion erai ale Mó- 
năstirei Mihai Vodă, ale Sf. Ecaterinei, morile Cotrocenilor 
de la Ciurel şi ast-fel malurile Dâmboviţei eraii presărate cu 
mori până pe la Arcuda şi Bâcu !). 

Din causa acestor mori, egumenii erai vesnic în jude- 
cată unii cu alţii. 

Făşia de moşie de la Grozăvesci a Monăstirei St. Ecate- 
rina se numea Boja’). 

Făşia de moşie de la Mânăstirea Mıhaıŭ Vodă se numca. 
Sfârşesci?). 

Făşia de moşie Sf. Ion era de 503!/, stânjeni. 

» » » Mihaiu Vodă de 503!/, stânjenis). | 


Desele schimbări de egumeni 


Egumenii Monăstirilor citate, administrati aceste moșit 
ca şi alţi egumeni de pe cele-lalte Monăstiri insemnate, dupe 
placul lor, pe unele le vindea, iar pe altele le dedeaŭ cu. 
embatic. 

EI ai inceput să instreineze moşiile monăstiresci, mat 


1) Veţi harta morilor pe Dâmboviţa de I. Gârleanu. 

2) Veţi charta moşiei Sf. Ion Grozăresei cap. II, biuroul doc. din Minisieru. 
Doineniilor. 

3) Ibidem cap. II. 

4) Ibidem cap, VIII. 


www.dacoromanica.ro 





Inginerul-in:pector Ilie Radu 
Şeful serviciului studielor din Ministerul Luccărilor Publice ; 
autorul gi executorul planului pentru alimentarea cu 
apă potabili suterană a Capitalei. 
(Vegi pagina 386) 


G. M. Ionescu.—Istoria Cotrocenilor. 35 


www.dacoromanica.ro 


546 


cu sémă de pe la jumătatea II a vâcului al XVIII, când dem- 
nitatea de egumen nu se mai încredința celui mai capabil şi 
maï bun administrator, ci acelui cari dedea mai mulţi bani 
comunităţilor unde MOnăstirea era inchinată. Pe lângă acesta 
candidatul ori candidaţii la egumenie, trebuiaii să mai inde- 
plinescă incă o condiţiune tot aşa de costisitâree şi anume, 
să fie bine vădut de guvernul ţării, deci trebuia să facă multe 
cadouri în pungi de bani pe la Domni! şi veliţi boeri. Odată 
egumenia căpătată, i se lasă mâna liberă de a dispune după 
placul lor de veniturile mănăstiresci. Egumenul, numst în ast-fel 
de imprejurări, nu se va mai ocupa să inmulţâscă—conform 
disposiţiunilor testamentare—averea M&năstirei încredințată 
lui, ci se va sili intâiii să'şi plătescă datoriile contractate iar 
al II, să'şi strângă «bani albi pentru qile negre». 

In timpurile vechi egumenii se numeau pe viaţă, cu con- 
diţinnile prevă&dute în testamentele ctitorilor şi nu puteai fi 
înlocuiți de cât atunci când depăşiaiu sfera activităţii lor. Mai 
terdiu avtenţii fanarioţi—ca să scotă mai mulţi bani—ai re- 
dus acest termen la 10 ant, pe urmă la 7 ant, apoi la 3 ani 
şi în fine în cele din urmă se reduce şi acest termen aşa, 
că noul egumen numai avea nici siguranţa de mâine. Acesta 
provine pe de o parte din causa prea multor competitori la 
demnitatea de egumen ; iar pe de alta că lucrul acesta con- 
venea de minune Domnitorilor şi boerilor de a incasa cât 
mai mult. 

Işi póte cineva lesne inchipui pentru re să introdusesa 
jaful, irosirea, totala părăsire şi inglobarea în datori! colosale 
a avuturilor mănăstiresci, amenințate dilnic cu lichidarea ori 
falimentul. 

Sai luat măsuri în timpurile din urmă pentru stăvi- 
„lirea acestor abusuri ; dar 6menii insărcinaţi cu conducerea 
destinelor acestor ţări cum şi candidaţii la egumenie, fiind 
streini de neam, de limbă, de aspiraţiunile ţărei, mărăviţi şi 
învechiţi in qile rele, crescuţi la şcâla corupta şi coruptre 
turcescă-fanariotă, 6menii cinstiţi -prea puţini la număr,— 
naŭ putut lupta contra abusurilor inveterate de secol. De- 
sele schimbări de egumeni, are ea consecinţă firescă : 


www.dacoromanica.ro 


547 





Insireinarea bunurilor mănăstiresci 


1) La Mânăstirea Cotroceni saii aretat când sa făcut 
paralelismul intre inventariul averei Monăstirei de la 1716 
cu cel făcut la 1862 inaintea secularisărej. 

2) Egumenii de la Monăstirea Sf. Ion Grăzăvesci a vândut 
mare parte din moşia Mănăstire! familiei Golescilor, unde s'a 
inființat maï terdiă Regia Monopolurilor Statului, o parte de 
loc ocupată de Gara de Nord, cartierul Grant !) etc, 

3) Cele-lalte Monastiri aŭ instreinat locuri vândându-le 
“ori dându-le cu embatic: D-lui Pitar Spirachi Gazoti 2), Pahar- 
nicului (locotenent) Grigorie Caracaşi 3). 

Vândarea locurilor cu embatic, a avut de consecinţă, 
popularea diferitelor cuartiere. Mănăstirea Cotrocenii avea ca 
embaticari pe toţi locuitorii din Cotroceni şi pe cei din Cără- 
midari până in matca vechei Dâmboviţei. 

Monastirele Sf. Ion Grozăvesci, Mihaii-Vodă Grozăvesci, 
Sf, Ecaterina, Sf. Sava cum şi Mânăstirea Sărindar, gând lo- 
curile cu embatic, populaţia acestui cuartier sa insutit. 

Crescerea cuartierului Grozăvesci ar fi fost în rapori di- 
rect cu crescerea Bucurescilor, dacă Dâmboviţa n'ar fi inun- 
dat aprâpe periodic nu numai Grozăvescii, ci şi Cotrocenii din 
Vale, Mihaii-Vodă şi in genere t6te cuartierele Bucurescene 
din stânga ei. Ultima inundație a Dâmboviţei a fost in anul 
1895. Vedi fotografia ultimei inundări a Dâmboviţei la pag... 
Din causa acestor innundaţii, Grozăvesci, cari de la 1814 su 
schimbat numele în cel de Căr ămidarii de sus, a fost tot- 
d'auna un loc nesănttos din causa remăşiţelor miasmatice lă- 
sate pe dânsul de Demboviţa in periodicile inundaţiuni. 

După terminarea canalisărei Dâmboviţei dintre usina 
Hidro electrică şi Ciurel—la care se lucrâză cu mare activi- 
tate Cărămidarii de sus va deveni,—in urma asanărel şi plan- 





1) N'am putut consulta actele de proprietate ale familiei Grant pentru a putea 
face istoricul moşiei şi cartierului, de 6re-ce procesul este încă pendinte înaintea 
instanțelor înalte judecătoresci. De la membrii familiei Golescelor-Grant, n'am putut 
lua iarăşi absolut nici cea mal mică desluşire. 

2) Cartea de hotărnicie a Sf. Ion Grozăvesci Cap. X Biroul doc, din Ministerul 
Domeniilor. 

3) Ibidem cap. XI, 


www.dacoromanica.ro 


548 


täreï locurile ce sunt astă-qi virane—un loc de petreceri cum 
obicinuiai odini6ră vechei şi veselii bucuresceni. 


Emyaticarii Mănăntirilor 


Toi Gmenii cari se aşezaii pe o moşie mănăstirâscă, erati 
liberi să'şi clădescă case, şi alte «namestii» să sădâscă pomi 
să planteze viţă şi în fine, puteai să facă tóte imbunătăţirile 
fără să fie superaţi de cine va, insă cu următorele condi- 
țiuni : 

1) Embaticariul luând o bucată de pământ, să învoia ca. 
să dea o sumă 6re-care la facerea contractului «ca ajutor la 
mănăstire» 1) cu menţiunea să se ştie că acest loc este'al 
mănăstirei iar nu al embaticarului 2) clausa acesta era pusă 
pentru ca embaticarul să'şi plătescă regulat ratele la Mânăstire 
adică la Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, plata venea după mă- 
rimea şi posiţiunea termenului 3). 

2) Embaticarul se mai obliga se aducă: la Pasci, Cră-— 
ciun şi la hramul bisericei câte o anumită cantitate de: lu- 
mânări, unt-de-lemn, șmirnă, tămâe etc. după invoială $). 

3) Nu putea să vindă vin, rachiă5) să ţină băcănie cu 
mici excepţiuni) scaun de măcelărie și cuptor (de pâine) «este 
oprit să facă cu totul» $). 

Dacă unele din aceste privilegii eraă câştigate cu multe 
sacrificii, apoi dreptul de a ţine cârciumă nu se acordă nici 
odată, de 6re-ce egumenii Monăstirilor fiind stăpâni mai a 
tuturor viilor din ţara românescă, ţineau ca vinurile şi ra- 
chiurile, ţuică etc, să fie cumpărată de la egumeni; puteai ` 
Gmenii să aibă podgorii întinse, livedi de pruni numerâse, tot 
produsul lor, n'aveaii voe să'l desfacă pe moşiile mOnăstiresci 
ci să-l vindqă dacă voesc tot egumeniior pe preţuri de nimic. 
In comuna Căsci6rele-proprietatea Mânăstirei Căscirele-me- 
toc al M-rei Cotroceni, egumenul de la Cotroceni dă straşni- 
ce ordine de a nu vinde nimeni vin orl rachiii; insă dacă va 


1) Biblioteca parachiel bisericei Cotroceni doc. No. 6. 

2) Colecţiunea de documente a venerabilului d-n St. Greceanue 

3) Academia Română condica Mânăstirei Cotroceni No. 9 (grecesce). 

4) Vedi numerdsele acte de embatic la biproul doc. din Ministerul Domeniilor.. 
5) Biblioteca Paroh. Cotroceni doc. 2. 

6) Ibidem doc. 6. 


www.dacoromanica.ro 





Dr. Aurel Babeş 
Şeful Secţiunel de Chimie de la Institutul de Bacteriologie 
(Veţi biografia la pag. 492) 


www.dacoromanica.ro 


550 


prinde pe un locuitor vindend câte-va oca de vin; Egumenul 
face solidari pe toţi locuitori! din Căsci6re că dacă va mal prinde 
pe cine-va contravenind ordinelor Prea cuvioșiel Sale la care 
biețil locuitori se angajâză nu numai a nu vinde măcar o oca. 
pe la casele lor cj şi a denunța pe acel ce ar indrăsni să 
facă pagubă Monăstirel in acest mod !). 

Aceste condițiuni eraŭ generale și priveaŭ pe locuitori! 
după tâte moşiile monăstiresci. 

In anl -1787 Februarie 2 I6kim egumenul Mănăstirer 
Mărgineni (din Prahova) să ridică cu pâră până la Domnie 
contra ciocănaşilor de la Ocna Telega «că locuind pe moşia 
Mănăstirei nu urmeză vechiul obiceiii al pămentului ci cu 
silmicie (1) pun de vind vinul şi rachiul lor în cârciumă din 
care să pricinuesce pagubă Sfintei Monăstiri». Cere a se face 
indreptare atât pentru cei ce aŭ vindut până acum în sil- 
nicie (fără învoirea egumenului) şi să plătescă fieşte-carele 
obicinuital havaet.... şi a nu mai fi volnici să'şi vîndă vinu- 
rile şi rachiurile lor fără numai al Monăstirei. Domnia o- 
rânduesce bol să vadă cum s'a urmat obiceiul. «După cer- 
cetare, ne-am pliroforisit adaogă boerii—că mal înainte sai 
fost păgit vechiul obicei al pămentului precum se urmeză 
la tote moşiile până acum de se vinde numai bucatele Monăs- 
tirel. Jar de la ovreme incóce cu obrăsnicie s'a îutins de 
aŭ vîndut de ale lor. 

Resultatul, că ciocănaşii trebue să ţină vechiul obicei 
al pământului, adică de anu mal vinde vin şi rachiă cum şi 
alte bucate de cât de ale Monăstire! 2). 

4) Dacă embaticarul voia să'şi vindă casa lui, la o altă 
peisână, pote s'o facă acesta insă să se facă cu scirea Mo- 
năstirel ca să se trecă numele noului cumpărător in condica- 
Monăstirei , iar de o va vinde pe ascuns, fără scirea Monăs- 
tirei, atnncl să se preţuiască clădirea lui şi cât va face să o 
ia Monăstirea $). 

5) Dacă nu se plăteaii in mod regulat ratele, avea drept- 
egumenul in puterea lul de proprietar a-l lua locul şi al da 
altuia 4). Afară de aceste privilegii Monăstirile mal aveai clăcaşi. 


4) Archivele Statului Mănăstirei Cotroceni pachet. 2 doc, 25. 
2) Academia Români M-ss. 1062 fila 8 şi V. 

3) Biblioteca Paroch. bis. Cotroceni Act, 2. 

4) Veţi Cartierul Rignault. 


www.dacoromanica.ro 


Clăcaşii Mănăstirilor 


Aceştia dädeaŭ Monăstirei din tótă claca câte un taler 
şi o găină pe tot omul, 3 6meni de clacă dilnic, câte o para 
de stup şi câte 4 bani de óe şi nu eraii volnici a vinde vin 
ori rachiŭ !). 

Țiganii Mănăstirilor. Aceştia erai robi, saii sclavi in a- 
deveratul inţeles al cuvintului;, condiţiunea lor nu se deo- 
sebea de ai sclavilor anticităţei; sorta Jor era forte grea, nu- 
mai pe ici-colea, maï mitigată de principiile salutare ale creş- 
tinismului ; dar ce putea principiile creştinismului faţă de 
firea hrăpelnică ale celor mai multe fiare cu chip omenesc? 

Atât țiganii boeresci cât şi cei monastiresci in vremea 
muncei, eraii ţinuţi la muncă; munciaă pe hrană si imbră- 
căminte şi ce hrană şi ce imbrăcăminte! in timpul iernei, 
erai invoiţi să umble prin tară cu exerţiciul meșteşugului lor 
adică in : fierărie, ciobotărie etc. iar ţigăncile, cu ghicitul, cu 
cu ghiocul cu buruenile de leac şi in fine laie întreagă cu 
furtul şi cu jafurile ingrozitore. Jefuiai şi prădat la drumul 
mare de prăpădeai lumea şi la acâsta'i indemnaii chiar unii 
din patronii lor «furaţi mă, numai să nu ve prindă»! Dacă 
eraii prinşi, eraii duși la agie acii băteau până 1 lăsau laţi 
si apol le turnat spirt peste răni; după 2 ori 3 qile veneaŭ 
egumenii ori boerii de'i puneai în libertate. Tiganii serveau 
ca bucătari, ciobotari. lăutari şi mai cu semă, lăutari erai 
forte mult căutaţi şi bufoni cari distraă pe boeri când erai 
la petreceri. 

Am spus mai sus că eï erai consideraţi ca mijloc şi nu 
ca scop; adese-ori, cuconaşii după nopti de orgii, le venea 
gust să dea la ţintă, se duceai in lae și alegeai pe un 
țigan il legaŭ la stâlp şi trăgea in el cu arcul ori cu 
pusca?) nu era robul o unealtă in mâna stăpânului sei 3). 
Adesea ori ţiganul unei Monăstiri lua o ţigancă dintr'un 
sălaş boeresc ori vice-versa. Când proprietarii nu se inţele- 
geaii intre dânşii, atunci ţiganii erau despărțiți in mod bar- 


1) Archivele Statului Măna:tirea Cotroceni pachetul 2 doc. 36. 
2) Culese din tradițiunele țiganilor foşti sobi. 
3) Archivele Statului Mănăstirea Cotroceni condica schitului Micsani fila 15-97. 


www.dacoromanica.ro 


552 


bar: soție de bărbat, vindeaŭ pe băiat ori pe fată ìn ti- 
petele nenorociţilor, puţini țineaŭ socotelă de sentimentele 
părintesci şi fiesci, de şi exista în obiceiul pământului o ìn- 
trâgă jurisprudenţă in privinţa tranşărel diferitelor cestiuni 
de natura acesta ') Ţiganii fugiţi erai infieraţi recidiviştilor ; 
pe lângă bătae un cerc de gåt cu ramificaţiuni in formă de 
cârne li se punea un cerc de fier imprejurul gâtului cu 
cârne in dreptul urechilor. 

Călugării administratori aj moșieloi monăstiresci bătéŭ pe 
clăcași şi pontaşi in mod deosebit de cum bătéŭ vătafil boeresci; 
dăm un specimen din cele obicinuite; când un rumân nu făcea 
tote ascultările, chema pe zapciul călugăre scşi i spunea: «al să 
botezi adi pe Ion a Catrinel oul pe Vlad a Babel I6nei. Am 
înţeles sărut drâpta prea sfinte! să ducea ìn arvie ori la lu- 
crul de maramet» ori «analog» și striga pe cel ce urma să 
fie botezat, ca să vie la tactul «metocului» (casa moşiei). O 
dată venit, vătaful punea pe unul să-l ia in spate, şapol ï 
număra la inexprimabil 95, 30, 35, 50 de bice după gravita- 
tea culpei; apoi punea pe 2 6meni de'l luau: unul de cap şi 
altui de picidreil duceau la piscina călugărâscă şi | afunda de 
3 ori ìn apă ìn numele sfintei Troiţe?). 


Inchiere 


Moşiele, cu sntele şi miele de pogâne, de vii monăstiresci 
cum eraii cele ale Monoăstirel Cotroceni, livedile de pruni, 
privilegiele: vinăritului, oeritului bolovanii de sare de pe la 
ocne, nenumeratele cârciume în care să vindéŭ numai buca- 
tele Mon&stiresci» embaticurile, clăcaşii, robii, stupil, casele, 
prăvăliele, bălțile, morile, etc erai Isv6re ne secate de veni- 
turi. Numai ast-fel ne putem explica asalturiţe furi6se ce să 
dedéŭ la posturile de egumenie ; cât trebuiaŭ să plătescă, ca 
apol să li se dea mână liberă să jefuiască avutul Monăstirei 
mai rèŭ de cât clienţii codrului vlăsiei. 


Biserica din Cărămidari de sus 


In sat la Grozăvesci a fost o vechie biserică făcută pâte 
de Mitrea Vornicul şi soţia sa Neaga Vornicesa prorpietarii 





1) Culese de la bătrâni. 
2) Sciinţe culese de la un pontaş al Monăstirei Răchitosa din judeţul Tecuciii. 


www.dacoromanica.ro 





„G. M. Ionescu 


Alcătuitorul Istoriei Cotrocenilor, Lupescilor (Sf. Elefterie) 
gi Grozăvescilor. 


Născut la 1859 Noembrie (după acte lu 1863), în comuna Movilenil plasa Ni- 
-coreşti, judeţul Tecucin ; este fiul Duscălului Mihaiă lon gi al Dascăliţei Soricăi. Cla- 
-sele primare le-a făcut parte în comuna sa natală iar parte la Tecuciù. In4879 Iunie, 
pierde pe tatăl săi şi în acelaşi an se înscrie în seminar la Roman, reuşind întâiii 
la concurs; în 1882 absolvesce seminuriul, trece la laşi în seminariul superior din 
Mânăstirea Socola. După absolvire, se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucuresci 
în 1835, apoi depune Bacalaureatul în 1891, obţinu licența în litere în 1896, iar 
cea în teologie în 1898. Atât Bacalaureatul cât gi ambele licenţe le-aă obținut fiind 
funcţionar în Ministerul Cultelor, unde se află gi astă-gi. A mai scris gi alte lucrări: 
„Influența culturei grecesci în Muntenia şi Moldova cu privire la biserică, gcólă 
şi societate 1359—1871“, „Istoricul închinărei Mănăstirilor românescă şi abu- 
surile călugărilor streini“, „Originele Cotrocenilorii, etc. 


www.dacoromanica.ro 


554 


moşiei Grozăvesci Acéstă biserică a avut hramul Isvorul Tă- 
măduirei, II sfântului Ierarh Nicolae, şi III I6n Botezătorul. 
Biserica este refăcută de protopopu: Nicolae Tras şi de 
jupân sterie Kirovici i Marcion diaconul trăi ajutorind şi părin- 
tele egumen al Cotrocenilor Visarion şi hărăzind !) 15pogâne de 
loc imprejurul bisericei şi 1 arătă şi hotarele care se intindea 
spre răsărit pină in apa Dâmbovilei şi in vecinătate cu morile Co- 
trocenilor injugate cu ale Sf. Savei»?) leat 1805. Acest loc după in- 
dicaţiunile din pisanie, ar veni cam pe locul unde se afiă astă-d! 
uzinele: tramvaiului electic şi hydroelectrică a Primăriei. Din 
causa ne îngrijire şia lăcomiei celor după vremuri epitropi, 
tot terenul a fost cotropit ori vândut, ceia ce-i mai verosi- 
mil, de 6re-ce, acei ce au făcutasemenea fapte, ai avut grije 
să distrugă şi actele. Cât privesce pentru piatra pe care stă 
scrisă pisania bisericei aŭ sozotito ca pe ceva vechiii care 
nu maï pote fi citită ori băgată insemă. Totusi actualul pre- 
ot al bisericei Cărămidari n'a vrut să-mi dea să o citesc acea. 
pisanie de cât după ce Preotul Ilie Parohul bis. Cotrocenilor, 
ľa asigurat că nu urmăresc fapteln din trecut de cât pentru 
istorie, Părintelui Stan Dobre 1 scapă vorbele «chiar de ar 
urmări şi alt ceva, nu mai pâteface nimic căci tâte sai pres- 
cris»! cu alte cuvinte tot vorbea sfintei Scripturi: «Fuge 
necuratul negonindu-l niminea». 

La 1825 biserica vechie era cu desăvârşire ruinată, Io- 
sif egumenul Cotrocenilor pune să ridice din temelie. Iată 
cum se exprimă acel egumen «Deci fiind eŭ incă din leat 1827 
in vremea pe când me aflam egumen la Monăstirea Cotro- 
ceni, am fost pus in lucrare facerea din temelie a acestei bi- 
serici din mahalaua Cărămidari de sus ot Cotroceni, cumpă&- 
rând incă şi 30.000 cărămidă, am adus la locul, unde era să 
se facă biserica fiind şi atunci cu totul stricată şi dărâmată 
jos, dar intâmplarea vremei stâdu-ne impotrivă aŭ rémas face, 
rea bisericei şi de atunci şi până acum nici ei, nici altul- 
din pravoslavnici creştini, nu s'ati putut inlesni ca să o facă»?) 


1) Vedi Pisania vechei biserici Cărămidari pe câre o ţine preotul Stan Do- 
bre de la acea biserică intr'o magasie. 

2) Vei aceiaşi Pisanie. 

3) Vedi doc. No. 7 el bisericei Cărămidarii de sus în bibliotnca M&năstirek 
Cotroceni. 


www.dacoromanica.ro 


555 


Să vedem, care a fost «intâmplarea vremei cea stat 
impotriva» bunului Archimandrit ca să nu termine biserica? 

Noi ştim, că după Revoluţiunea din 1821, sultanul dă 
un hatişerif in care se hotare: alungarea tuturor profesorilor 
greci de prin Academii şi a egumenilor greci de prin Mo- 
năstirile inchinate, iar in locul acestor să se orânduiască egu- 
meni români !) şi intre aceştia, a fost şi Iosif decre am vor- 
bit mai sus. Cum călugării greci nu eraii proşti ca să lase- 
să le scape aşa uşor «cloca cu puii de aur» din mâini, stă- 
ruesce pe lângă Ţarul Rusiei să-i readucă iarăşi egumeni, 
Ţarul, care avea în eï uneltele ce-i trebuia atât din punctul” 
de vedere al banilor cât şi din cel al propagandei, după ce în- 
vinge pe Turci in r&sbo:ul Ruso-Turc din +827;28—La inche-- 
ierea păcei din Adrianopol 1829 pune un articol pe care in- 
datora pe Turcia să dea voe egumenilor greci să se reintârcă 
pe la Monăstirele lor. Turcia invinsă, volens-nolens, a con- 
simţit şi atunci egumenii români sunt alungaţi de prin 
Mănăstiri şi înlocuiţi cu cei greci. In aceste condițiuni 
este înlocuit şi Iosif şi iată pentru ce biserica Cărămidari re- 
mâne ne terminată. Mai departe iată ce ne mai spune Iosif. 

«....Acum la leat 1847 Feuruari« 10, viind la mine iero- 
monahul Protasie,—fostul preot al acestei biserici Cărămidari” 
de sus i cu mahalagii şi enoriaşi acestei biserici şi 'mi ară- 
tară că biserica dinti“acea mahala se află şi acum dărâmată 
de tot şi 6manii petrec fără biserică... şi fiind 6meni săraci 
şi scăpătaţi şi nici aŭ vre-o nădejde de vre un ajutor de un- 
de-va, şi eŭ vădând ne apărata trebuinţă și rugăciunea lor, 
m'am indemnat şi fiind in lucrare zidirea bisericei dintre te- 
melie, o am şi sâvârşit cu tâte trebuinci6sele podâbe ale ei, 
după cum se vede şi sfinţind-o eŭ insumi, făcând şi preot 
roi, o am și pornit a lucra cele sfinte» 2) Apoi 1 dăruie um 
loc cu vie de 30 de pogâne «ce o am pe moşia Sf. Monäs- 
tirei Cotroceni ce este cu apropriere de acâstă biserică, care- 
loc sevinde cu arendă pe an lei una mie)». 

Apoi stabileşte cum şi cât trebue să se plătescă perso-- 
nalul după ce mai intâiii se va plăti avaetul pămentului viei la- 
la M-rea Cotroceni lei una suta după cuprinderea zapisului 
ce este dela M-rea....... Anul 1848 Octombre 2. 








1) Vedi studiul mei Influenţa Culture! grecesc! pag. 
2) Mănăstirea Cotrcceni doc cit. 
3) Doc. cit. 


www.dacoromanica.ro 


II 


Via dspre care se vorbesce aici, era pemoşia sa impre- 
jurul M-rei «Lupescii de sus» (spre deosebire de Lupesci de 
jos despre care am vorbit. Archimandritu Iosif cumpără in 
anul 1830 sept 15 de la Hariton, egumenul M-rei Cotroceni, cu 
embatic, plătind 800 lei odată pentru tot-d'a-una,—şi apol să 
dea câte 100 lei embatic pe fie-care an la Septembrie şi pe care 
chirie a locului plătind'o pe fie-care an la Cuvioşia sa, va 
stăpâni acel loo, precum şi moşteni săi ne supăraţi, având 
voie să facă orl-ce plantație va voi pe acel loc, afară de câr- 
ciumă spre a vinde vin, băcănie, scaun de măcelărie şi cup- 
tor, este oprit să facă cu totul, nici să pâtă a se intinde maï 
mult loc de trei-deci pogâne» 1). Cât d» eftine erau locurile 
pe atunci şi Gmenii se vede că tot se mai intindeau! Săraca 
lăcomie, tu ești tot aşa de veche ca și omul! 

După ce biserica a fost construită, a primit diferitele 
-donaţiuni in bani şi in imobile. 

In 1851 Septembrie 95, Ilinca văduva soţia răposatului 
“Tudor Păsărescu din Cotroceni, lasă bisericeï ca danie «o căs- 
-ci6ră cu prăvăliora ei intrun acoperiş ce este pe locul M-rei 
Cotroceni cu embatic câte 8 lei pe an... ca să fii pomenit 
tot-d'a-una eŭ şi neamul mei la sfântul gertfelnic....» ?). 

In anul 1854 Ottombrie 19, Rada Presvitera soţia r&posatu- 
“lui Cost. preotu fost slujitor la aceea biserică maï dăruesce 
bisericeei, o prăvălie de cârciumă «pentru sufletul lui şi a 
n6mului lui 3). 

in anul 1854 Ruda Presvitera vinde epitropilor şi ma- 
nalagiilor pentru biserica cărămidarii de sus, două odăi cu 
magaziile lor pe moşia Cotroceni, chiar lângă biserică, cu preţ 
de 1900 lei din care primesce 900 lei in mână iar 1000 de 
lei «il hărezesceca danie sfintel biserici mai sus numită din 
tot sufletul, ne silită de nimeni... pentru pomenirea numi- 
“ului mei bărbat reposatul preot Constantin... şa mea pre- 
-cum şi a neamurilor mele de aceea am dat actul meii prin 


1) Doc. 6 ibidem. 
2) Biblioţ. Merei Cotrocenilor dve. No. 3 al bis. Cotrocenilor. 
3) Ibidem Doc. No. 4. 


www.dacoromanica.ro 


557 


punere de deget ca să stăpânscă sf. biserică aceste două o- 
dal... cu a lor cuprindere in bună pace 1). 

Oamenii bătrâni cum şi documentele ne spun că bise- 
rica Cărămidari a avut donaţiuni mult mai numer6se dar 
tote adi aŭ dispărut impreună cu actele lor. 

A avut multe locuri, expropriate in diferitele timpuri cu 
sume destul de mari. Aşa în anul 1872—73, primăria Capi- 
pitalei răscumpăra via—pe care in 1848 o afierosise archi- 
mandritul Iosif cu suma de 1000 galbeni adică lei 12,000. 

Tot in acelaş an C. F. R. expropiază o parte 


din terenul bisericei pentru care i se oferă 18,000, 
Pentru o altă bucată de teren vândută Pr. 
Stan Dobre ,........ îi ie e n al alu g dă 7,000. 


teiele unei maşini şi direcţiunea C F. R. da ca 
despăgubire. . ... cc... ... o A 47,C00 
Total 48,700.. 

Cu parte din aceşti bani s'a reclădit pentru 

a III-a 6ră biserica in 1877 2) cu suma de lei 45,000. 
Rest "3700. 

Astădi biserisa se află într'o complectă ruină casele iro- 
site, grădinile părăginite, nu produc nici atât cât ar trebui 
pentru intreţinerea lor. Dacă averile acestei biserici ar fi fost 
bine administrato, şar fi putut crea un fond suficient pen-. 
tru întâmpinarea nevoilor dilnice. 

Dar se vede că un destin inexorabil planeză şi asupra 
aşedămintelor— mai cu s6mă când cei însărcinaţi cu admi- 
nistrarea lor nu sunt de nimenea controlaţi — ca şi asupra 
omului. 

Am mai amnţit în altă parte că in cuprinsul mabhalalei 
Cărămidarilor de sus, se află mai multe fabrici, intre care 
menţionăm stabilimentul pentru manufactura de tutun de la 
Belvedere saŭ «regia monopolurilor statului». 





www.dacoromanica.ro 


Personele cari au bine-voit a contribui 
la apariţiunea acestei lucrări 


D-l George Gr. Cantacuzino, fost Preşedinte al Consiliului 
-de Miniştri a contribuit cu suma de 140 leï. 

Preotul Ilie Nicolae Pa:ochul bisericei Cotroceni cu 100 lei. 

D-1 Petrachi Nicolae, comerciant în Bucuresci, calea Plev- 


nei, cu 100 lei. 
D-nii Al. G. Cantacuzino, Dumitru Lăzărescu şi Locote- 


-nentul Vasile Miron, tustrei m'ai împrumutat cu suma de 850 
lei fără procente, şi fără care sprijin lucrarea nu ar fi vEqut 


“lumina tiparului. 
Pentru aceste ofrande şi sprijine le datoresc o vecinică 


Tecunoscinţă. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA DE MATERII 


www.dacoromanica.ro 


TABELA DE MATERII 


Pagina 
Bail 
Prefaţă ci ieie a . . . . . . . . . . . .. . . N a .. . . . . ... v 
Introduceti; s ae ce ee a o ei fe a 0 a a 0 e 0000 08, a e tei dă VII 
CAPITOLUL [I 
$1.1539--1679 ... cc. . . . . . o : 4 
§ 2. Ghioca Căpitanul devine propiietarul Cotrocenilor . . s... >. i 5 
§ 3. Ghioca căpitanul pierde satul şi moşia Cotrocenilor ........ 8 
§ 4. Marele Spătar Şerban Cantacuzino cumpără moşia şi satul Cotroceni . 42 
CAPITOLUL II. 
$ 4. Vechiul schit de la Cotroceni. . . s.s . . . . . . . .. .. . . .. 18 
$ 2. Şerban Vodă'Cantacuzino. . . s s . . . . . 1. . . .. . . ... 23 
Legenda Cotrocenilor. .. . . aia etnie S inele Aga die S A 207 a 300 nt zi da 28 
De unde vine numele dg Cotroceni? . . a.. sesers enua’ i carute 30 
CAPITOLUL III. 

Zidirea Mănăstirei Cotroceni. (Priviri generale) „ e . . pn... 32 
Fuga lui Şerban Vodă Cantacuzino de la Cotroceni, . s ww... . .. 85 
CAPITOLUL IV. 

Donaţiunile lui Șerban-Vodă Cantacuzino la Monastirea Cotroceni. . . . . 38 


UAPITOLUL V. 


Inchinarea Măânăstirel Cotroceni la Muntele Atos. ,.. . . . . . . gs 66 
Scrisorile de mulțumire ale comunităților din Atos. .. „.... 72 


CAPILOLUL VI. 


Daniile făcute de urmaşii şi rudele lui Şerban Vodă Cantacuzino la Mă= 
năstirea Cotroceni . . .  . . . . . . . . . . . . . .. . ... 73 


www.dacoromanica.ro 


Ii 


Cumpărări făcute de egumenii Monăstirei Cotroceni . .s...... 
Moşii cumpărate de Rgumenii Monistirel Cotroceni . . . . . . 
Metâcele Mânăstirei Cotroceni . e.. .. [| 


CAPITOLUL VII. 


Cum administraii ogumenii greci averile Măniăstirescl ? (Priviri generale) . . 
Abuzurile egumenilor greci de la Cotroceni . . . . . . ape... .. 


CAPITOLUL VIII. 


Cotrocenil din Vale ... . . soe . . .  .... EEEE E E EE 
Straţile Cotrocenilor . . . . . eeue 6: de a pda: acc 
Calea Cotroceni . . . . . . s . . . . . . . . ... a tr ie 
Incheieri . . . o.  ..  . . .  ... in sata 8 e a tară S 


CAPITOLUL IX. 


Mânăstirea Cotroceni jefuită de Turci şi apol de Rui—1801 ....... 
Cutremurul cel mare de lu 1802 şi rărimurea Mânăstirei Cotroceni. (Priviri 
generale) e ine ei ee e e a e ee ee te a i 0 cate iar d 


CAPITOLUL X. 


Descrierea Monăstirei Cotroceni, rezidită după cutremur de Egumenul Visarion 
Pisaniile Mânăstivel ... .. . . . o. . .  ... 


CAPITOLUL XI. 


M-rile închinate sub domnia lny Vodă Caragea şi în special M-rea Cotroceni 


CAP:TOLTUL XII. 


Priviri generale asupra evenimentelor politice şi bisericesc] dintre anil 1821-1823 
Inventariul Mânăstirei Cotroceni din 17416: sose ceea e oa e a 
Secularisurea averilor Monastiresci . . . . . . . . . . . . .  . . . .. 


CAPITOLUL XIII. 


Jaluica stare a bisericei Cotroceni. (Priviri generale) . . . . ...... 
Ctitorii vechiului schit de la Cotroceni. . . . . . ..  .  .  . . ..... 
Ctitorii actualei biserici . . . . . . . . . . . . . . o 
Egumenil Moniistirei Cotroceni. (Priviri generale). . . . ........ 
Egumonil vechiului schit de la Cotroceni. . .......-. EETA 
Egumenil Mânăstirei lui Şerban Vodă Cantacuzino .. . s. sesse 
Constantin G. Cantacuzino şi Mânăstirea Cotroceni . . . . . îi E aici că 
Personalul bisericel Cotroceni . . . . . kos 8 rii 8 . 

Oamenii ilugtri, îngropaţi ori născuți la Cotroceni . ... . . .. ... 
Dobre Nicolau ...... si aE an Ea der cei: 20 aoa DE torte 2 


www.dacoromanica.ro 


94 
98 


102 
108 
109 
MA 


114 


116 


123 
124 


127 


145 
152 
155 


158 
164 
164 
164 
165 
166 
166 
168 
170 
172 


III 


Pagina 

CAPITOLUL XIV. 
Palatul regal de la Cotroceni ... .. . . . .. . .  . . .  .  .... 174 
Nicolae Vodă Mavrocordat, trădat de boeri ... ..... DE 178 
Rësboiul Turco-Germano-Rus . . . sss soso e ea . ..  .... 179 
Chiogcul lui Alexandru Ipsilanțte. . . 1... . cc... .. .. 1480 


Cismeaua Beyzadelelor s . . . . . . . . . . . . . . l o 181 
Căsătoria domniţei Caterina sora lui Vodă Moruzi la Cotroceni. . .... 182 
Tudor Vladimirescu la Cotroceni . ... sesaosan‘ . I8 
Principele Carol I ia reşedinţa de vară la Cotroceni, . . . o es ... 185 
Dărâmarea vechiului Palit de la Cotroceul . . . e ss ee no... 186 


CAPITOLUL XV. 


Parcul Palatului regal . . o. eoh a  .  .  .  .  .. ... 191 
Cusa ţiirănescă din Parcul Palatului .. . . .. . . . . . .. .  . ... 194 
Incheiere. .. e s ae ... ... dia ăi toc our Rea? 99 dna da i ri cect d 194 


CAPITOLUL XVI. 


Asilul Elena Dâmuu şi Ateneul Elisabeta . . . . cc... . .. ... . 196 
Ajutorul’ sëracilor in trecut. . . .. . . . . eel 197 
Donaţiunile Mitropolitului Filaret al ÎL... cc... ... 198 
Ce s'a făcut ca averea Orfunilor? . . . s.. . . . . . . . . . . ... 201 
Infinţavea actualului Asil. a... e . . . . . . . . . .  .  . .. ... 209 
Personalul divigiuitor al Asilului . . . . . e n . . . . . . . ‘e 216 
Zidirea Capelei -s gré cei dee coca e ec e e cei e e n ce a a ae le 0 m rar 4 218 
Epistola M. S. Dâmuel Elisabeta adresată femeilor române. ....... 219 
Progresul Asilului Domua. Desființarea gcolei Contrale de fete şi iuființarea 
Ateneului Elisabeta . . . . o . . . . . . . . . e 221 
Școls Profesională 4878—1896 . . ........ E aoa e aei de 222 
Şcóla Normală 1881.—41896. . . .... .... .. . .. ..... 294 
Directorii de studii ....... Si sein fo ada E dara viei COT i a : 227 
Asiiul sub controlul Ministerului Cultelor . . . . sse .. .. digi dez s 229 
Scâl: primara şi profesională 1896—1902. ..... e an si E Adei a 230 
Ateneul Elisabeta . . . . o... ... PE E ios 233 
Scóla Normală 4896—4904 . . ., .... . . ... .... IE PRE 234 
Asilul Elena Donna, secția de menagiu . . . .. . ... . ..... 234 


Absolventele şcâlei . . . . s . . e l . 287 
Personalul didactic al gcòlef . . e s. . . . . . . . an o 988 
Copilele orfane după absolvirea cursurilor. . . . . e s s esso e.. 288 


Panteonul Asilului, donatori şi donațiuni ... . . aana En a a a 240 
Via Brâncovenescă, donațiune făcută de M. .S. Regele Carol I ...... 241 
Dâmnu Elena Cuza. . . seese ee š 244 
Filaret II Mitropolitul Ungro-Vlahiet . . . cc... . . . . . ... 247 
Archiereul Calist . . . . . eoe . . . . . . . . . . . . . . . .. .. 250 
Sultana Marsil. . . . o . . . . . . . . . cc. . . . 1... l 253 
Ion Scorţeanu gi sora sa Maria G. Schiopescu. . . . ....... .. 255 
Gr. Gr. Cantacuzino . . . .. . .. .. ate d sai Va ada ap ata ie să Met a 261 


www.dacoromanica.ro 


IV 


Pagina 
Constantin Xenocrat . . Două a a Gia de 0 de penal a a a Be a 10 262 
Dobre Carcalețeinu ... . 1. cc. . . bc... ... S. 263 
Toma Dimitriu ...... ne sat, căt 000 Ga ud a taia ser Tata ări e IEI 264 
Petre P. Enciulescu . e . e leoa l . .  .  . ... s 265 
Alexandru Andonescu. . . s. sosea’ ci 0 a 80 e e a dea, a 065 
G. Avramidis Leatzke . . . a... . ... ee e cae că eat ce a 266 


Răducan Simonide a s . îi... eed eoul cc... . ‘e 266 


Jorgu Anghelescu . . s. soso l l ‘o 268 
Sabetay Ialfon . . d. Dee... ..  .  . ... 268 
Scarlat Walter . . . cc... . . .. e at ce sei arate 269 
Inokentţie Kitculescu Episcopul. . . . . . . . . . . . . . . . .... 269 
Ettimie Diamandescu. ..., su cat, i SĂ due teo e dă înviat das ii a E 270 
Luca Cociu. ....... Ea e ar e Rae d ae apte aa ae ta a, Dia oral sa 271 
Ioil Vasilescu .,.. ... e: sei mi arde daia a dee ardei dei da 0) di aie dei le 272 
Petre Ghiorghiadis. . . . . ol hea 272 
Anie» Musceleanu . . oaaae i e pa E 274 
Emilia Ghiriazopol. . . .. es gyel 274 
Fraţii Emanuel şi Isak Hillel Manoah sebo ... ... . . .. . . ... 275 
Jaques Cohen. ..... e se ae atei ai Sead teru ak 275 
Doctor Carol Davila ....... keoaoa e e ăi ao a do te ES 276 
Sava Henția . .. e.e ee e cc. . .  ..... Daa e e eee. 219 
Doctorul G. Kiriazi . . . sssaaa . .. pc i otet a e E a a 283 
Gherasie Calomfireseu Monah . . ......... a ae a o S 283 
Vasile Paapa ...... plai uni n a le dac de 26000 Vă: stai 38, tăi de Pi, dl ue 284 
CAPITOLUL XVIL 
Platoul Cotrocenilor (1640—1848). . ..... . ...... ... 288 
Crucea de pe platoul Corotroceni . . . . s. soseo ... . .... T 288 
Platoul Cotroceni (1848—1857) . . . e un ae e e e e . . l o 296 
Tabăra de la Cotroceni. . .. . o osoa l 308 
Situațiunea Taberei .. .. .. . . . . . . . . .  . .  ... 310 
Pyrotechuia Armatei . . . . .. . . . . .. Sia set dle aa auy a tei eat 344 
Istoricul regimentului I de geniu. (Priviri generale). ........ ; 923 


Arma geniului la români . . . . . .  . . . .... ‘ è 
Un stat major de geniu . .. susuna taea‘ . |. cc... „ 3T 
Perióda r&sboiului pentru independență . . . . soeke ll 330 
Lucrările de la Giurgiu (1900) .., ..... . . .  . .  .  . . o 3AT 


CAPITALUL XVIII. 
Atelicrul Centrul de Confecţiuni . . . . e. s . . .  . . . . .  . . . .. 348 


CAPITOLUL XIX. 


Depositul de munițiuni . . . . s e .. . .  . .  . .  . . .... ... 359 
Ruinile de la depositul de la depositul de munițiuni ...... e... 363 


www.dacoromanica.ro 


Pagina 

CAPITOLUL XX. 
Depositul de furaj şi lemne . . . ... .. ... ...... >... 364 
Ictoricul casărmei cäläragilor . . ... leaena‘ aaa a a a à 364 
Regimertul IE căläragt. ©... oa o... . .. Stage a ar a a A E 365 
In, timpul r&sboiului (1877—1878. .... E e păi a: se 3 E 366 
Escadronul II de tren e.. . . . . . . . . . . . . . d că a 378 


Tabăra Catrocenilor . . . . . . . . . . . . . . 
Câmpul de tragere. .. . . „.. .. . . .. .. .. 
Bâlciul Sf. Mării do la Cotroceni. . . e .... 


Depositul regional . . . . . . . . . . . . . . . l .. . 382 
Linia ferată Bucuresci-Filarei şi Halta Cotroceni .. sassone 382 
Grădina Preolului Ilie de la Cotroceni . . .. . . . . . . . . .. .. 383 
CAPITOLUL XXI. 
Introducerea apel potalibe in Bucuresci 1814 —4884 .........- 386 
Introducerea apel in Bucnresci prin canalisare 1884—1888 ..... . 388 
Uzina Hydraulico-electrică de la Giozăvesci .., ..... e n: i să 390 
Apa de la Bragadiru © . ©... . . . . . . . . 1... . . ... sr ta 391 
Calitatea apel şi captările. . . . cc .  .  .  . ..... soi 391 
Colectarea apelor captate .. . . soosoo o 393 
Conducta pentru aducerea apel in reservoriă . .. . . sns . . . . 394 
La ce mal pot servi instalațiunile vechi? . . . , .. . . . . . . . 394 
Incheere ..... gi zoo dat, 0: datat pe dee dai top cae te aie ui Dai Ta 20) pasca Sai cal e 396 
Usina tramwaiului electıic de la Cotroceni .... . se ea sa „3896 
CAPITOLUL XXII. 
Grădina Botanică. (Priviri generale). . . . . . .. . .. .. . .. E 398 
Grădina botanică din Bucuresci . .. . . . . . . . . . . . . . .... 404 
Descripţiunea vechei grădini botanice de la Cotrocent. ......... 409 
Condijiunile ce trebue să intrunâscă o grădini botanică . .. ..... 410 
Actuala grădină botanică . . . cc ... . . ... EERE ERE 412 


Institutul botanic ... 1 . . ee . . l . .. 414 
Directorii grädineï Botanice . . .. ooe 6 


Capiroi UL XXIII. 


Doftoricescul meştegug in țările Romiue. (Priviri generale). . , . . . . 425 


Medicina babelor ,... . . . . . . . 1 . . . . . .. .. 1... ... 426 
Medicina hieratică . . . ss soaa .. .. . . . .... 427 
Medicina doftoricéscă . . . . . s soso a ... j arae ză 428 
Ciurna sub Caragea .. .. . . . . . . . . . . l 434 
Doctori! cei mai renumiți la începutul secolului XIX. .... e... 436 
Şcóla de mică chirurgie de la Colțea. e... suoalue all e.. 436 


www.dacoromanica.ro 


VI 


Pagina 

CapiToLuL XXIV. 
Scòla de nică chirurgie de la Mihain-Vodă . . . .. sasa’ aS cate d 439 
Programa generală pentru şcâla de chirurgie de la Michaiu-Vodă . . ad 449 
Facultatea sle medicină 1869—1902 ..... ........ ee 441 
Tsocalurile Pacultăţei de Medicină ta eaaa cae n ca deea eaa ADS 
Catedrele Facultăţei de Medicină. . . . . .. . . 452 


Catedra de igienă, titular prof. dr. Iacob Felix. . . . . . . . .. .. 453 
Catedra de patologie generală, titul. inedic inspect.-generul de brigadă I. Theodori 454 
Catedra de clinică mentală, titular profesor dr. Suţu Alexandru . . . . . 456 
Catedra priinel clinice chirurgicale, titular doctor C. D. Severeanu . . . . 458 
Catedra primet clinici medicale, titular profesor dr. G. I. Stoiceocu . . . 460 


Catedra de zoologie inedicală, profesor dr. St. Sihleanu. ........ 462 
Prof. Dr. George Marinescu. . . . . . . . . . .... e cade dart ta 464 
Prof, Dr. Buicliu St. Chr.. . . . o. . . . cc... .. bos 465 
Prof. Dr. Petrini (Paul) ... .. aoad ae a dea Dl a 467 
Prof. Dr. Michail Georgescu. . . . . . . . . . . ... gi a e cae dei d 469 
Prof. Dr. |. Toma Tomescu. .. . cc... ... ze tie sai e da) d 470 
Prof. Dr. Ion I. Cantacuzino. o . soso Eewo a a ca tă i 470 
Prof. Dr. Toma Ionescu .. . .. . . ... .. EREE EET 471 
Prof. Dr. D. Grecescu .... | mid ct de 474 
Prof. Dr. Gr. Råmnıceanu . . . ana die a eain I daca Dă E EEE 374 
Prof. Dr. C. Miculescu... auaa‘ ‘aa Pa a dada o aS 415 
Prof, Dr. Al. Obregia . . cc... a A 415 
Prof. Dr. St, Minovici . . . ,. . . cc. . | oa De cara e incă 415 
Prof. agregat Dr. N. Paulescu. . . cc... 476 
Prof. Dr. N. Măliărescu . ... e... e sa cae 00 gl ae at d 476 
Prof, Dr. At. Demosteui . . a... . . e 476 
Agregați N. I. Duma, Eugeniu Felix şi Dr. Gerota .... ..... „416 
Prof. Dr. N. Atanasescn . . . . . . . . |... .  . ‘e 476 
Prof. Dr. N. Manolescu. leaa e 416 
Institutelo şi luboratârele facultăţilor de medicină . ....... ©... 416 
Prof. Dr, D. Drughiescu . . . . . . . . . . | 47 
Prof. Dr. N. C. Tomescu. . . . . . . . . .  . . | si tinea ata 479 


Institutul de anatomie patologică şi bactoriologie. . . . . .. . .... ABl 
Planul, disposiţiunea şi menirea institutului . . . . . . . .  . . . 485 
Partea sciințifică a institutului. . . cc... ABT 


Prof. Dr. Victor Babeş. . . . . Koa e e... 494 
Doctor Aurel Babeş ...... pm da iau eat dei aa a TEE 492 
Catedra de medicină legală . . . . cc... eee AA 
Institutul medico-legal (Morga) . i . . cc... .. .. 495 
Prof. Dr. M. Minovici .... | Faa 500 
Prof. Dr. N. Kalinderu. . . soeu cc... .| 502 
Prof. Dr. Al. Boicescu ... . . e e a E e 502 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA || 


CAPITOLUL I 


Moşia gi satul Lupescii (Sf. Elefterie) ... .. Se E E 
Cine a fost spătăreasa Caplea din Perig? . .... cc... 
Unde era situat satul Lupescii? . ... 20au ala 
Prof. dr. Petrini-Galaţi . cc cc... .. . 
Fasele prin care a trecut satul Lupescii ... cc... 
Moşia Mitropoliei gi morile Viădicii . . . .. cc... cc... 
Biserica Sf. Elefterie gi diata Inf Constantin sin Maxim Cupeţul ..... 
Prof. dr. ©. |. Istrati .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Privilegiile acordate de diferiți Domnitori bisericei Sf. Elefterie . . . . . 
Sf. Elefterie ca loc de distracţie al bucurescenilor . . ...... A 
Ruinele de la Sf. Elefterie . . . . . . alaala a iau at cai a 
Casa de sănătate de la Sf. Elefterie ..... . e Eaa cal a ardă 
Cuartierul Rignault . ... a a a a a a 
Dr. Poenari Căplescu . . . .. . . . . . a a aia 207 oaia Coat 


PARTEA IlI 


CAPITOLUL I 


Moşia şi satele Grozăvescii de sus şi de jos (Priviri generale) . . . . . -. 
Cumpărările de locuri şi moşii la Grozăvesci, de Serban-Vodă Cantacuzino . 
Proprietăţile diferitelor monastiri Ia Grozăvescl cu morile lor pe Dâmboviţa . 
Desele schimbări de egumeni . .. cc. cc... . 
Inginer-inspector Ilie Radu . .......... PE E 
Instreinarea bunurilor mănăstiresei . . . . . oaoa aa aaa 
Embuaticarii Mânăstirilor . . . . aaae aaea Ewa da 

Clăcagii Mânăstirilor . . . . cc... ... aa săi are 7 E a 
[ncheere: e ci eee e 0 aa aa ae aţa zl tu da aa ca 


www.dacoromanica.ro 


VII 


Pagina 


505 
506 
507 
509 
511 
512 
514 
515 
517 
519 
521 
523 
523 
525 


429 
542 
543 
544 
545 
547 
548 
551 
552 
552 
553 


d 
i Aa 
X 


A Ra 
K y