Transilvania_1912_043_003_004

TRANSILVANIA 
REVISTA 
ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA RO- 


Maiu—lunie — — August ai 1912. 


VIEAȚA FEMEILOR ÎN TRECUTUL ROMÂNESC.: 


— După N. lorga. — 
De Dr. I. Mateiu. 

Oricât de fecundă este literatura noastră istorică de azi — şi aceasta 
o constatăm cu un sentiment de specială mândrie și mulfämire sufletească, 
oricât de strălucite ar îi paginile sutelor de volume scrise cu căldură şi 
avânt de istoriografii noştri atât de buni cunoscători ai trecutului româ- 
nesc, trebue să mărturisim, că în această literatură se găseşte o mare şi 
însemnată lacună. Pânăcând aproape toate operele istorice înfăţişează 
vieaţa sbuciumată a neamului nostru prin zugrăvirea întinsă dusă uneori 
până la o minuţiozitate pedantă a făuritorilor de ţară prin arma ascuţită 
şi sclipitoare a răsboaielor înverșunate, vieafa femeilor a rămas cu desă- 
vârşire ascunsă „în umbra vremilor bătrâne. Abiă ici-colea de mai zăreşti 
câte-o amintire, aruncată în alergarea condeiului fermecat, cu privire și la 
acele ființe discrete, cari au suferit și s'au bucurat alături de ceice au fost 
Domnii și apărătorii pământului românesc. Şi desigur lipsa aceasta de re- 
liefare a Domniţelor blânde și binefăcătoare, însutleţite şi jertfitoare a fost 
foarte puţin justijicată, câtă vreme ele întră cu întreaga lor personalitate 
în cadrele istoriei noastre, şi nu arareori cu un rol însemnat chiar, pentru 
soartea celor doue principate românești. 

Această nedreptate şi în acelaș timp păgubitoare lacună istorică, a 
simţit-o mai mult decât oricare altul tot spiritul uriaş al d-lui /orga, omul 
sagacității şi al muncii legendare. D-sa deci, a ţinut să cuprindă întro 
carte simpatică, tot ce se poate spune despre Doamnele Românilor în 
temeiul documentelor și hârtiilor îngălbenite de asprimea vremilor şi ui- 
tarea vinovată a oamenilor, cari aveau datoria să le scoată la lumină, fă- 


1 Material din conferenfa ținută în sala festivă a «Muzeului Asociaţiei», la 3/16 
Martie 1912. 


12 


170 


cându-le să vorbească generaţiilor ce urmează. Vom urmări şi noi astăzi 
aceste expuneri vioaie, conduşi de gândul superior, că în felul acesta ne 
împlinim o capitală datorință naţională, aceea de a cunoaşte vieața nea- 
mului nostru sub toate raporturile, dar în acelaş timp o astfel de cerce- 
tare pe lângă partea folositoare ce o are, poate fi şi foarte distractivă, în- 
trucât are ca subiect femeia, acest etern simbol al fericirii întruchipate în 
visările dulci din pacea serilor înstelate... 


L. 

Despre Doamnele voivozilor și boierilor români se poate vorbi din 
două puncte de vedere; anume din acela al originei lor şi al rostului ce 
l-au avut la curte, sub raport politic, social și cultural. Privitór la originea 
lor trebuie să ţinem seamă de cele Zrei epoce în cari se divizează trecutul 
nostru din punct de vedere politic. Întâia este aceea a neatârnării adevă- 
rate în care au trăit țările româneşti şi care a durat până pe la 1550, apoi 
urmează epoca unei supuneri cinstite şi cruțătoare față de Turci, dela 
1550—1720, dela această dată până la 1859 avem epoca ascultării desă- 
vârşite de aceşti stăpâni, şi în fine dela 1859 înainte ar fi epoca de nea- 
târnare nouă, în care trăim. 

În cea dintâi epocă, obiceiul consfințit cereă, ca mireasa să fie +a- 
mână şi ortodoxă. Într'o vreme când siguranța principatelor româneşti 
începeă să fie primejduită din partea seminţiilor mai mult ori mai puțin 
barbare, cari se întâmplă să ajungă prin veninul săgeților ucigătoare până 
în vecinătatea înaintaşilor, Voevozii țerilor au început a-și căută soțiile la 
acei Domni străini, cari le puteau aduce mai mult rău, prin puterea lor 
covârșitoare. Această tactică nu puteă îi socotită ca o bruscă sfidare a 
bunelor tradiții domneşti, ca o lipsă a iubirii de neam, adecă o «tradare» 
cum Sar numi în terminologia curentă, pentrucă busola acestor fapte nu 
o constituiau anumite ambiţii sau pasiuni personale meschine, ci rațiunea 
superioară de a asigură dăinuirea neatârnată a unor țărişoare susținute 
exclusiv numai prin vitejia stăpânitorilor pământeni alături de aceea a boe- 
rimii şi a țăranilor recalcitranţi. Dacă deci, întimpinăm în epoca primă a 
principatelor și Doamne străine lângă domnitorii români, faptul se explică 
prin înaltele «interese de stat» urmărite de capetele încoronate. Ele erau 
însă cel puţin ortodoxe și astfel răul ce-l implică din punct de vedere na- 
tional originea lor străină, se atenuă în măsură însemnată prin această ca- 
litate de ortodoxie a lor. Aceste dinastii ortodoxe mau fost greu de găsit. 
«Pe vremea când se închiagă marele voevodat al țării:româneşti (1300—1350) 
erau trei neamuri de Țari bulgărești, în cele trei Bulgarii ce se făcuseră 
pe atuncia: una la Marea-Neagră, alta la Tirnova și o a treia la Vidin; 
erau apoi neamurile regale sârbești din Sârbia și din Bosnia, mai târziu 
şi din Herţegovina; veniau apoi o mulțime de stăpânitori mai mici, tot 
dintre Sârbi, în Macedonia şi lângă Marea-Adriatică; în sfârșit ceva mai 
departe străluceă încă până la 1453 familia împărătească a Constantino- 
polei, cu multe ramuri laterale», 


nm Tape 


171 


Numele celor dintâi Doamne muntene nu sau păstrat. Abià dacă 
ştim pe acela al Ca/inichei lui Radu, Eupraxia lui Vlad-Călugărul cu fata 
ei purtând numele românesc Capl/ea, Maria lui Basarab-cel-tinăr, o femeie 
de rând şi Maria sau Maria-Despina soția lui Radu-cel-Frumos. Tot lângă 
Radu se aminteşte doamna Cătălina, apoi Voica crudului Mihnea şi Ru- 
xanda lui Bogdan fiiul lui Ştefan-cel-mare. Acestea sunt toate ortodoxe. 
«întâmplător însă, pentru anumite scopuri politice, Domnii munteni, cari 
îngăduiau, ba chiar sprijineau, din acelaș motiv, propaganda catolică, își 
luau și doamne de /egea Apusului. Regii Ungariei erau din partea lor bu- 
curoși de asemenea încuscriri, așa de folositoare din atâtea puncte de 
vedere». Astfel găsim, că Nicolae Alexandru-vodă ia pe la 1830 pe o co- 
boritoare a vechilor Bani de Severin, Români unguriţi şi trecuţi la religia 
catolică. Ea se chiamă Clara. Fetele ei însă, Anca și Slava măritate una 
după țarul bulgăresc din Vidin, iar cealaltă după stăpânitorul Sârbiei, se 
crede a fi fost ortodoxe după indicaţiile numelui ce-l purtau. Vlad Ţepeş 
deasemenea luase o soţie catolică, înrudită cu craiul unguresc Matiaș Cor- 
vinul. Numele soţiei acestui om grozav însă, nu se cunoaște. Tot dela 
Unguri îşi aduce soția şi Petru Aron, de astădată însă mai puţin ungu- 
roaică, Ea eră sora lui [on Corvinul, o femeie de cincizeci de ani, însă 
de lege catolică, ca tot neamul ei înstrăinat de limba și legea părinților 
români, cari le-au dat vieaţă. 

Alexandru-cel-bun și cu el un număr însemnat al Domnilor moldo- 
veni trec după soții — tot din consideraţii politice -— în Litvania şi Po- 
lonia. Astfel Alexandru-cel-bun ia pe catolica polonă Margareta, încă pe 
când eră numai pretendent la coroana Moldovei. A doua soție a lui eră 
Neacșa, poate o fiică a lui Mircea cel bătrân. După moartea acesteia pețeşte 
pe o varăa regelui Poloniei cu numele Ryngalla, care eră şi ruda lui în al 
treilea grad de pe bunică-sa Mușata. Căsătoria însă se desfăciu, fără copii 
la 1421, la cererea Ryngallei, care arătase că soțul ei nu vrea în ruptul 
capului să se facă și el catolic. Un caz acesta în care obicinuita putere 
de cucerire — adeseori atât de simpatică a femeii asupra bărbatului, ma 
putut fi încununată de succesele, pe cari ştiu să le stoarcă Co istețime şi 
artă totdeauna vrednică de admiraţie. Ca şi Alexandru cel bun, Ştefan 
cel mare al Moldovei încă a avut trei soții. Cu cea dintâi Evdochia fiica 
cneazului O/e/co din Chiew a făcut nunta la 5 Iulie 1463. Vieaţa ei însă 
a fost scurtă și nenorocită. Pe ea o face poetul Coşbuc în poezia «Voi- 
chiţa lui Ştefan» din «Fire de tort» fata lui Radu cel frumos, ceeace este 
cu totul greșit din punct de vedere istoric. Să admitem însă că «badea 
Gheorghe» care a scris minunatele pagini istorice «Din țara Basarabilor», 
a uzat numai de o «licenţă poetică» când de dragul îrumseţii ce-l poate 
cuprinde numele archaic «Voichiţa», a jertfit adevărul istoric, atât de puţin 
cumpănitor în împărăția senină a artei poetice. 

A doua soţie a lui Ștefan veni din Mangup, un orășel pe stâncă în 
Crimeia, unde stăpâneă o ramură a Comnenilor împărăteşti din Trapezunt, 

12* 


172 


Maria Comnena fù cununată cu Ștefan la 14 Septemvrie 1472, de sigur 
în mănăstirea Putnei. 


Ca şi cea dintâi, vieața ei a fost plină de nenoroc. După cinci ani 
ea se stânge la 1477 în Suceava dupăce simțise, pe lângă nenorocirile 
neamului ei, spaima celor două răsboaie ale soțului ei cu Turcii, luptele 
dela Podul-Inalt şi Răsboieni. 


A treia soţie a lui Ştefan cel mare, vine din Muntenia. În una din 
luptele sale purtate cu Radu cel frumos, şi din care acesta ieșise sdrobit, 
Ştefan duce în Moldova ca roabe pe soţia lui Radu împreună cu cele 
două fete ale lui. Ele au avut norocul să moștenească ca zestre «marea 
frumuseţă» a tatălui, atât de vestit prin această însușire fizică. Ştefan, care 
aveă prilej zilnic să vadă aceste copile ale adversarului său, robit de pu- 
terea tainică a acestor suflete caste, ia în căsătorie pe Maria la 1480. Cu 
ea trăeşte Ștefan 24 de ani, anii liniștiți ai mândrului apus de soare. Şi 
cât de capricios e jocul nemilos al sorții! Ştefan a trebuit să se răsboiască 
cu însuș tatăl soției sale: Radu cel frumos. Din clipa în care gloriosul 
voevod pleacă împotriva lui, Maria sau Voichiţa cum îi spune Coşbuc: 

. «Nu sa mai oprit din plâns 
Briu pe trup ea n'a mai strâns 
Nu şi-a mai gătit cosița. 

În genunchi cum dor păgân 
Ea sărută iconița 
Maicii Domnului din sîn. 
Unu-i soţ, iar altu-i tată, 
Pentru care se rugă? 
Zile întregi ea se luptă 
De fiori cutremurată; 
Când aveă pe soț în gând 
Ea se pomeneă d'odată 
Pe părinte blăstămând. 

Dar iată, că Moldovenii se intorc biruitori. 
«Sufletul de milă plin 
Al Voichiţei, cum se frânge 
Pentru soțul ei dorit 
Râde veselă, şi plânge, 
Pentr'un tată biruit. 

Ea vine să-și cuprindă soțun prag, Stefan însă-o ocolește spunându-i 
aspre vorbe de durere. 

Doamna «e un altar ce se doboară 
Când vin trăsnete de sus». 

Şi rămas acum Viteazul în iatac cu gândurile, se trezește în el iubirea 

iertătoare, iubirea caldă ce-l leagă de sufletul simţitor al Mariei 
... Și 'ngropând în coif obrazul 
Stefan Vodă — el plângea» ... 

După Maria lui Stefan, merită să fie relevată în cuvinte deosebite 

vestita «Despină» a lui Neagoe-Vodă, Miliţa, care e unul din cele mai 


173 


curate chipuri de Doamne române. Foaste evlavioasă, iubind ca şi Neagoe, 
clădirile, juvaerele, cărţile preţioase — aceste două însușiri sunt întrunite 
de închipuirea poporului în legenda care o face să-și vândă podoabele 
ca să se poată mântui clădirea mănăstirii dela Argeş — bună soție şi du- 
ioasă mamă, e una din cele mai luminoase incorporaţii a virtuţilor crești- 
neşti, menită să se servească pentru toate timpurile alături de Anastasia 
Șaguna şi alte Doamne evlavioase, ca un simbol sfânt al idealelor etice. 
Dar nici Despina, n'are zile fericite. Singurul ei fiu Teodosie — din care 
tatăl său voiă să facă un om desăvârșit prin minunatele sfaturi înțelepte 
ce i-a adresat — şi cari merită să lie cetite şi de noi, şi acest Teodosie 
zic, a murit departe de ea în Constantinopol. 

Au mai rămas lângă ea, cele două fete: Stana și Ruxanda. Cea mai 
mică Ruxanda eră atât de frumoasă şi înțeleaptă, încât amândoi Domnii 
români de atunci Stefan cel tinăr al Moldovei și Radu dela Afumaţi al 
Munteniei începură — ca în poveştile cu fata de împărat — răsboiu pentru 
dânsa la 1525. Oştile celor doi Voinici se luptară cu o înverșunare aprinsă, 
până când moldoveanul fu biruit și astfel Ruxanda primi de soţ pe viteazul 
Radu. Întâmplarea a făcut, ca frumoasa Domniţă să steă în vremea luptei 
Feţilor-Frumoși tocmai aici între zidurile Sibiiului nostru, de unde după 
biruință, solii munteni au dus-o preste Carpaţi. lată aici, o troiadă româ- 
nească demnă de dactilii lui Omer. 

O Doamnă după chipul Despinei a fost și Elena lui Petru Rareş. 
Ea a ridicat biserici frumoase în Botoşani, înşirnindu-se astfel între ctitorii 
lăcaşurilor Dzeești. Cu toate acestea şi ci îi eră păstrată o vieață bogată 
în multe primejdii și nenorociri. Nu se asemănau, însă, întru nimica cu ea 
fetele ei Chiajna şi Ruxanda. Dimpotrivă, amândouă au fost tipuri de 
răutate îndrăzneață. Se pare insă, că aceste scăderi mau fost o moştenire 
dela evlavioasa lor mamă, ci mai vârtos un împrumut greşit dar fatal, 
dela bărbaţii lor Mircea Ciobanul şi Alexandru Lăpușneanu, cunoscuţi 
amândoi prin sufletul lor înăcrit de patima urii şi a răutății. 

O vieaţă sbuciumată a avut și Stanca soţia lui Mihai-Viteazul. Câtâva 
vreme ea a petrecut împreună cu copiii ei în cetatea Făgărașului chiar, 
dar nu în ceasuri de seninătate, ci în rolul trist al ostaticei, pentruca soțul 
ei să-și poată apără scaunul Munteniei ajuns în primejdie. În timpul ṣe- 
derii Viteazului Voevod în Ardeal, documentele pomenesc de o altă Doamnă 
Velica soția italianului Fabio Genga, care i-a fost o prietină desăvârșită. 
Velica aceasta, a trebuit să fie o femee deosebit de frumoasă și cuceri- 
toare, căci un agent al împăratului Rudolf spune la 1600, «că toate afacerile 
Țării le are în mână jupăneasa româncă Velica». Dacă şi pe sufletul răs- 
boinic şi oțelit al unui Viteaz ca Mihai sa putut înstăpâni în măsură atât 
de covârșitoare, încât să-i determine voința după capriciile ei chiar şi în 
chestiunile politice ale țării, de sigur că în aceste fapte avem motive pu- 
ternice să credem, că Velica a fost femeia care a ştiut uzà de însuşirile 
ei speciale în chipul cel mai strălucit, Locul ei între figurile trecutului 


174 


nostru este justificat, și cazul ei poate servi ca un memento elocvent pentru 
împrejurarea, la ce înalt grad de perfecțiune se poate ridică arta parfumată 
a femeilor, de-a subiugă prin puterea iubirii chiar şi inimile cele mai sumbre 
şi mai împietrite. 

Ca o antiteză a Ve/icăi ni se înfăţişează figura F/inei soția lui Con- 
stantin Postelnicul Cantacuzino. «Vieaţa acestei Domniţe e un curat tablou 
de patriarhală bunătate. Bună gospodină, mamă a mulţi copii, fii şi fete, 
cari toți se îndreptau după sfaturile ei cuminţi, când moartea soțului su- 
grumat o lăsă stăpână a casei, miloasă cu casnicii și ţăranii ei, ea se desface 
ca un chip blând din Scripturi în mijlocul unor aspre vremi viclene și 
răsbunătoare». 

Și iarăş în culori;opuse găsim pe Elisaveta, Doamna lui /eremia Mo- 
vilă. Fată a nemeșului ungur Csomortâny a adus cu sine o fire deosebit 
de pătimaşă. «Când Turcii scoaseră pe fiul ei Constantin după abiă trei 
ani de domnie, ea năvăli cu acesta, care muri înecat, apoi cu cel de-al 
doilea Alexandru şi cu cel mai mic Bogdan, cari îură prinşi în 1615 şi 
turciţi. Doamna suferi atunci cea mai mare ruşine din partea păgânilor, 
şi-şi destăcu de jale şi părul, închinându-l mănăstirii Suceviţa, unde se vede 
şi astăzi: «două codițe castanii deschis, lungi de-o palmă şi jumătate, îm- 
pletite la partea de sus, fiecare în deosebi și legate la un loc cu un fir 
de sârmă de argint. Cronicarul Miron Costin, care mavuse prilej să vadă 
pe ambițioasa învinsă, căzută în mâni dușmane şi batiocorită, dar care 
putuse auzi povestiri înduioşate despre mărirea, trufia, neastâmpărul şi 
groaznica ei cădere, înseamnă aceste cuvinte: «lară Doamna la mare ocară 
au sosit; de care singură a mărturisit cătră boieri: trecând cu carul, au 
văzut pe boieri şi lăcrămând au zis: Boieri, boieri! ruşinatu-m'au pâgânul». 

Aceea care pierdeă astfel pentru totdeauna orice rost pe lume, orice 
legătură cu lumea creștină, pe care o tulburase de-atâteaori, chemând pe 
Turci asupră-i prin provocările ei, e fără îndoială una din marile figuri 
tragice ale trecutului nostru». 

O altă Doamnă vrednică de pomenirea pioasă a urmaşilor este 
Elina fata postelnicului Năsturel şi soţia luminatului Voevod Mateiu Ba- 
- sarab. «Foarte evlavioasă ea a ridicat două biserici, la Negoieşti şi Fierăşti, 
locul de naștere al ei. lubitoare de învățătură ca şi fratele ei Udrişte, care 
a fost cel dintâi cărturar de slavoneşte al timpului său, ea a cheltuit pentru 
tipărirea unei cărți de cântări, unui Triod slavon». Gospodină harnică şi 
femeie îndrăzneață ea a condus la 1633 chiar şi afacerile țării, în vremea 
mergerii soţului său la Constantinopol. Tot dela ea sa păstrat și o fru- 
moasă şi înțeleaptă scrisoare în românește, trimisă principelui ardelean 
George Râkoczy I, prietenul lui Mateiu. 

În şirul familiilor domneşti, se remarcă aceea a frumosului și impună- 
torului domn moldovean Vasile Lupu, dușmanul lui Mateiu-Vodă. Lupu 
se căsători încă în boierie cu 7udosca fata lui Bucioc, care a murit tras 
în țeapă de Turci. Ea a trăit mai mult în umbră, şi abiă dacă însemnările 


ea 


175 


bisericilor pe cari le-a miluit cu daniile sale, de-i mai păstrează numele. 
În schimb însă, cu atât mai mult se ştie despre cele două fete ale ei, 
vestite prin frumseţa lor încântătoare: Maria şi Ruxanda. 

Vasile Lupu hotărise -- din motive politice -— să mărite pe Ruxanda 
după prințul Sigismund Răkoczy fiul principelui ardelean George Răkoczy |. 
Acesta şi Doamna lui se învoiseră, nu numai pentrucă fata eră frumoasă, 
dar şi pentru motivul, că în chipul acesta îşi puteă câştigă și pe cazaci 
„-- prietinii lui Lupu — în ocuparea tronului din Polonia. Lupu își aduce 
deci fata din Constantinopol, unde stătuse ca ostatecă, şi toţi câți au vă- 
zut-o au fost unanimi în a spune, că e foarte frumoasă. Prin solul ar- 
delean Boros, el trimite lui Sigismund chiar și fotografia fetei. Prințului 
Sigismund însă, nu i-a convenit acest plan de căsătorie, probabil şi pen- 
tru-că îşi dădeă seama că frumseța orbitoare a Ruxandrei ar puteă pro- 
vocă multe complicaţii adeseori cu sfârşit tragic în șirul curtenilor ispitiți 
de vraja seducătoare a dulcilor ochi, negri ca păcatul nopţii. Din chipul 
ce i Sa adus, Sigismund a rămas cu impresia, că înfățișarea externă, deci 
«toaleta» Ruxandei prea se apropie de aceea a damelor de harem. De 
altfel — în puritanismul său protestant —- el ridică excepții și împotriva 
anturajului ei. Ţinuta lui Sigismund a supărat mult pe membrii familiei 
domnitoare, şi fratele lui George viitorul voevod al Ardealului îi serie o 
aspră scrisoare în care-l mustră în cuvinte ca acestea: «Doar e vorba de 
un Domn şi de lucruri foarte însemnate; de un Domn puternic, care nu 
e bucuros să-şi mărite fata după nu ştiu ce ghiuj bătrân. Schimbarea re- 
ligiei, a moravurilor, îmbrăcăminții şi altele ca acestea, atârnă de istețimea 
Ta. Dacă tratezi frumos şi cuminte, vei aveă totul; dacă vei îi însă rece 
şi imprudent, îi vei speriă şi prietenii. Zu ai face mai bine, să înveți 
românește.» Va să zică, pentru a putea primi mâna unei Domniţe 
române şi încă atât de frumoase ca Ruxanda, se impuneă ca o condiție 
şi necesitatea imperioasă, chiar şi unui ungur fudul oricât de mult ar îi 
fost el un prinț — învățarea limbii româneşti. Uneori găsim, că astfel de 
cazuri se mai repetă și în societatea noastră, spre mândria damelor ro- 
mâne şi bucuria legitimă a celor cari le socoteau pierdute pentru neamul 
nostru... 

Deși Ungurii voiau căsătoria aceasta, Vasile Lupu i-a refuzat în urmă, 
sub pretext «că preoții lui nu-i dau voie s'o încheie», în realitate însă 
pentrucă situaţia lui politică schimbată îi cereau alte planuri. Privirile hui, 
se îndreptară acum spre Polonia. 

Dar frumoasa Ruxandă, a avut nenorocirea să fie jertfa celei mai 
brutale sălbătăcii. Ea trebui să primească de soț pe fiul hatmanului căzăcesc 
Bogdan Chmelniczky, numit Timuş. Acesta o peți cu sila dupăce arsese 
Moldova şi gonise pe tatăl ei în adâncimea codrilor. Timuş veni la nuntă 
în haine ce nu-l prindeau de loc, stângaciu, mic, cu fața de Tatar stricată 


1 Cf. Jancsó Benedek, A român nemzetiségi törekvések története. Budapest, vol. |. 
537 și urm. 


176 


de vărsat, deci o brută respingătoare lângă o podoabă de frumseţe antică. 
Acest sălbatec, pe când sunau muzicele și se întindeau danţurile pentru 
bucuria de nuntă a Domniței sdrobită de durere şi ruşine — prinse plictisit 
a-şi tăiă unghiile la fereastră. Un veritabil gest de barbar tâmpit și incon- 
știent. După nuntă, luxoasa și învăţata fată a lui Vasile-Vodă se duse de- 
parte şi trăi între Cazacii beţivi, sgomotoşi și lacomi de sânge, între fe- 
meile lor ţinute ca slugile. Sfârşitul acestei minuni de Domniţe a fost 
dureros de tragic. Fugi înaintea Polonilor ce năvăliseră la 1687 în țară și 
se adăposti la Neamţ, dar şi aici răsbătii o ceată de Cazaci, cari tăiară 
pe pragul casei capul stăpânei lor din vremea lui Timușş-barbarul». 


Mult mai norocoasă şi mai fericită în căsătorie decât Ruxanda, a fost 
sora ei mai mare Maria. Ca şi Ruxanda, ea primise dela tatăl său, ca o 
moștenire aleasă, frumuseța chipului. Întrun portret la Academie ea apare 
întrun bogat costum polon: o față lungăreaţă, obrajii rumeni, ochii mari 
negri, umbriţi de gene lungi și sprâncene arcuite, o plăcută armonie în 
trăsăturile feţii, gură mică, expresivă și părul bogat. De frumseța Mariei, 
de bogăţia şi purtările ei alese auzise şi principele /anzș Radziwill din 
Litvania, în sângele căruia curgeă sânge moldovenesc, fiind un nepot al 
voevodului leremia Movilă. Radziwill pune deci la cale pețirea, în înțele- 
gere cu sfetnicii săi. El trimite întâi la Vasile Lupu pe principele ardelean 
George Râkoczy |, a cărui procedură lipsită de sinceritate față de Turci, 
îl îndemnă pe Vasile să respingă această mijlocire. Atunci Radziwill rugă 
pe învățatul mitropolit al Chievului, Petru Movilă român de neam, să 
intervină în această afacere gingașă. Cu ajutorul lui a şi izbutit, săvârșind 
mai târziu cununia însuşi acest mare arhiereu și puternic stâlp al întregei 
ortodoxii din biserica Răsăritului. Punându-se logodna la cale, din depăr- 
tata Litvanie sosi la curțile domneşti din lași un răvaş pentru Domnița 
Maria dela tomnaticul şi nu prea frumosul Cneaz Radziwill. Cu multă 
smerenie și bunăcuviință îi răspunde îrumoasa Domniţă în următoarele 
rânduri : 

«Prea strălucite şi prea milostive al meu prinț, mult iubitul meu Domn, 

«Aducând Măriei Tale mulțămitele mele ce le datoresc pentru prie- 
tineasca scrisoare, răspund și din partea mea plăcutei iubiri din răvaşul 
Măriei Tale, cu dragoste, îndreptându-mă în toate după voința Celui Prea 
Inalt și a Prea puternicului meu părinte şi binetăcător». 

În lași la 2 Septemvrie anul Domnului 1644. 

A Măriei Tale, prea iubitul meu stăpân, smerită servitoare, Maria, 
fica Domnului Ţării Moldovei». Apoi mirii îşi trimiseră unul altuia, inelele 
de logodnă prin soli aleşi la cari se adăugă ca o revelație răvaşul cu 
declaraţiile intime, ascunse în colţul tăinuit al inimii aprinse de dor. Astfel 
marele Vistier Nicolae Catargi la întoarcerea sa din Litvania unde fusese 
cu inelul de logodnă, aduse și scrisoarea lui lanuș, căruia Domnița îi 
răspunde în chipul următor: 


177 


«Prea strălucite şi milostive Cneaz, mult iubitul meu Domn, 

Măria Sa jupânul Catargi, întorcându-se din călătorie, mi-a dat ră- 
vașul Măriei Tale, prea iubitul meu Domn; primindu-l cu recunoștință, îi 
mulțămesc cu smerenie Măriei Tale că mi-ai dat prin răvașul acesta o 
dovadă că nu mai uitat și că eşti cuprins de iubire cătră mine, care 
iubire sa zămislit prin voinţa Celui Prea Înalt. Scriind îi făgăduesc aşiş- 
derea Măriei Tale, că voiu fi prietina credincioasă a Măriei Tale, prea 
iubitul meu Domn; așteptând aceasta, mă încredinţez cu smerenie voinţei 
Măriei Tale. În laşi la 9 Noemvrie, anul Domnului 1644. A Măriei Tale 
Prea iubitul meu Domn, roabă pe vieață. Maria fiica Domnului Ţării 
Moldovei».! În urmă se făcă şi nunta cu un fast în adevăr fabulos, apoi 
perechea princiară părăsi pentru totdeauna frumoasa Moldovă. 

Dar nu totdeauna treceau Doamnele prin formele creștineşti obicinuite 
ale căsătoriei. Aducerea unora din rândurile lor la casa soțului, ne amin- 
teşte de povestea răpirii Sabinelor din vechiul Laţium. Astfel George Ştefan 
al Moldovei furase în mijlocul drumului pe Safta, fiindcă-i plăceă, 

l Cronicarul Neculce redă povestea aşa: «George Ştefan-Vodă, când 

eră boier, murindu-i jupâneasa, a rămas văduv şi tâlnind o jupâneasă să- 
racă, frumoasă, tinără, anume Safta, au tâmpinat-o pe drum mergând cu 
rădvanul la lași şi au oprit rădvanul cu sila şi san suit fără de voie în 
rădvan şi au întors rădvanul la casa lui. Și pe urmă au primit şi ea şi 
sau cununat cu dânsul». y 

Doamnele vechilor Voevoezi nu se Înseamnă însă numai prin calitatea 
lor de bune şi harnice gospodine, de soții credincioase şi pline de evlavie 
pentru lucrurile sfinte, ci ele +ştiau chiar să se lupte pentru Domnie, să 
poruncească oștilor, să pedepsească duşmanii, să cârmuiască ţara şi să 
judece, când soţul pleacă în răsboiu sau rămân, ca văduve, epitroapele 
copiilor». Când însă după 1700 începe aşa numita ceră fanariotă, soțiile 
Domnilor nu mai au nici un amestec în trebile țării, ci lâncezesc în gineceu, 
în seraiul Curţii, apărând numai la hramuri şi la câte un alaiu. Așa cereă 
moda turcească, stăpânitoare în toate. De aceea vieața lor e mai puţin 
cunoscută, dar ea nici nu ne priveşte prea mult, fiind aceste Doamne 
străine de neamul și legea noastră... 


Alt punct de vedere, din care pot îi privite femeile noastre, este cel 
social. Se ştie, că în lipsa femeilor, vieaţa socială în cele mai multe îm- 
prejurări este plată şi vulgară. Vioiciunea, nota distractivă şi exuberantă 
care umple sufletele de mulţămire şi fericire, fineţa manierelor şi gingăşia 
vrăjită în exprimarea sentimentelor, influența magică aproape impercep- 
tibilă ce-o ştiu exercită prin întregul lor complex de însuşiri superioare, 


1 Ci. 1. Grămadă, O nuntă domnească. «Vieaţa Românească». laşi, 1911. Nr. 5. 


178 


fac din femei un element din cea mai mare necesitate, fără de care nici 
imaginà nu sar puteă o adevărată vieafă socială. Avem o sensație de 
plăcere, când constatăm acest adevăr pentru zilele noastre. Nu putem însă 
regăsi firul acestui adevăr, în desfăşurarea vieţii de mult apuse a neamului 
nostru. Va fi o descoperire surprinzătoare pentru mulți din rândurile 
noastre, când vor auzi, că multe veacuri dearândul rolul social al Doamnelor 
române a fost cât se poate de redus, dacă nu aproape nul. Această îm- 
prejurare de sigur curioasă şi aproape imposibilă, îşi găseşte justificarea 
în concepțiile şi părerile ce stăpâniau pe atunci capetele domnitoare, re- 
formatorii sociali şi în respectul tradițiilor uneori atât de absurde cu privire 
la rostul femeilor pe acest glob terestru, şi în genere asupra aprecierii 
vieții sub cele mai variate raporturi. 

Scrutând vieața socială a trecutului nostru, găsim că ea se poate 
cuprinde în trei epoce, cari reprezintă și trei influențe. Acestea ar îi: 
epoca bizantină alăturea de cea românească, influenţa turcească şi în fine 
tormele sociale din apusul Europei. 

In era civilizației bizantine, vieața socială se mișcă în cadrele unor 
anume principii, cari au izbutit să rămână la suprafață vreme îndelungată, 
luând chiar caracterul unor dogme sociale imposibile de înlăturat. Așa 
eră d. p. luxul, pompa, dorința de-a uimi, care se întimpină dela Domn 
și până la cei mai mici din oamenii cari aveau ceva avere de risipit. 

«AL doilea caracter e isolarea femeilor. Gineceul e unul din păcatele 
cele mai mari ale civilizaţiei bizantine. Femeea nu e pretutindeni pentru 
a da vieţii sociale elasticitate, discreţie și strălucire. Nu! Ea nu va sili 
prin autoritatea grației sale pe învăţat a nu se pierde în amănunte, care 
nu privesc decât pe foarte puţini, a nu întrebuință o limbă greoaie care 
miroasă a atelier, a nu face critice amare și grosolane care arată totdeuna 
pe acel care ştie de prea puţin timp un lucru și e prea fudul de aceasta. 
Ea nu va deprinde pe răsboinici cu bunacuviință a păcii, nu va învăţă 
pe bărbaţi a se privi între ei cu alți ochi decât aceia cari vreau să impue 
şi să supue, Nici nu va fi lăsată să acopere aspra realitate cu subțirea 
pânză albastră a unei prefăcătorii — să zicem — de împăciuire şi înfrățire. 
Locul ei e intre roabe, la lucru; între aceleaşi roabe, între negustorese 
venite din afară cu tot felul de ştiri şi de intrigi, la clevetire şi la lene, 
așa se împarte vieața femeii în această civilizație greşită, care a început 
cu disprețul femeii, pentruca să aibă la urmă bărbaţi din sufletul cărora 
perise orice umbră de bărbăţie». 

In epoca românească, aproape aceiaşi lipsă de viaţă şi de excludere 
a Doamnelor. Singurele petreceri erau praznicile de mulțămită cătră Dzeu 
alături de boteze și cununii, despre cari nu știm nimic. Cele mai mari 
petreceri din acest timp, erau însă beţiile cele strașnice. Așa d. p. când 
Mihai-Viteazul — în fulgerarea de-o clipă a norocului cucerise Ardealul, el 
întinsese în Bălgrad unul din rarile chefuri ce sau văzut vr'odată. Jupă- 
nițele și Doamnele însă, nu se amestecau la această mare bucurie a băr- 


179 


baţilor. Ele stăteau acasă, fără pază bizantină de altminterea, țesând la 
furcă, între roabe, vise de fericire în clipele straşnice ale războiului». Şi 
izolarea asta de plictisire şi mortificare perpetuă, nu se schimbă. Se fac 
petreceri, se dau serbări sgomotoase şi vesele, dar femeile lipsesc. Ser- 
bătorile cele mari ale anului își aveau toate petrecerile lor speciale. Anul 
nou cu împărțirea darurilor; Boboteaza cu ieşirea lui Vodă la girlă, cum 
se obicinueșşte şi azi la Bucureşti. Acum apare și Doamna lângă soţul ei 
la slujbă. «Numai la această serbătoare se mai văd, în acest timp de 
orientalism bănuitor, zăvorit, soția şi fetele aceluia, după voia căruia se 
mişcă orice in țară, 

Între petrecerile cele mari ale timpului, erau și alaiurile, cu deosebire 
acela al noului Domn. Întroducerea în scaun, eră însoțită de un lung şi 
variat cerimonial, care mântuiă cu luxoase agape luculice. Nici de astă- 
dată Doamna nu-şi face întrarea deodată cu soțul ei, ci zăboveşte măcar 
câteva zile, potrivind aşa încât să sosiască mai târziu. O primesc jupă- 
nesele, soțiile boierilor, în cucii și rădvane, şi o duc la curte de-adreptul, 
unde-şi ia în primire odănle ci, Ea nu va mai eşi de acolo decât la ser- 
bătorile cele mari ale Bisericii sau pentru distracție «pe uliţă, la baie, pe 
la mănăstiri, pela vii şi primblări. Niciodată însă, cei doi soţi nu se văd 
impreună. Se primesc oaspeţi, se serbează hramul, se face un Vlădică 
nou, se dau vânători mari, toate cu largi forme bizantine şi distracţii vesele, 
Doamna însă lipseşte. Rolul ei, se reducea, probabil, la aceste îndatoriri 
frumoase de altfel, cuprinse de poetul Virgil în cuvintele înțelepte: 

«Să-și țină în cinste casa bărbatului său 
Și să-și crească-n virtute copiii». 

Veneau petrecerile de familie; botezul, cununia, alaiurile de îngro- 
pare ş. a. Nunţile, mai ales cele domneşti, luau proporții uriașe şi uneori 
nuntaşii se ospătau neîntrerupt şi câte trei săptămâni. Între distracţiile 
cele mai plăcute şi mai dorite de oaspeţi, erau năsdrăvăniile_ scaratorilor, 
cari de obiceiu erau Turci sau Negri, Constantin Căpitanul Filipescu 
descrie în Cronica sa logodna lui Ştefan fiul lui Radu-Vodă Leon cu 
Catinca lui Duca-Vodă din Moldova şi între altele redă câteva din ispră- 
vile miraculoase ale acestor scamatori, spunând: <Adusau pehlivani de 
cei-ce joacă pe funii, şi de alte lucruri: adusese și un pehlivan harap, 
carele făceă jocuri minunate și nevăzute pe locurile noastre: iute om eră 
şi vârtos. Lângă altele de nu le putem lungi, făceă acestea mai ciudat: 
puneă de rând opt bivoli şi se repeziă iute și sărind peste ei, se da în 
văzduh peste cap, şi cădeă în picioare de ceia parte. Alta: un cal domnesc, 
gras şi mare; îşi legă chica de coada lui, și-l băteă comişelul cât puteă, 
și nu puteă să-l miște din loc. Alta: un copac mare din pădure adusese 
şi înfipt sau suit pe dânsul ca o maimuţă; deci, după multe jocuri ce 
au făcut sus în vâriu-i, sau slobozit de acolo cu capul în jos şi au dat 
in picioare. Alta: un tulpan lung de mulți coți, îl țineà oameni în mâni 
cât eră, și se repeziă iute și mergeă călcând pe tulpan și nu se afundă. 


180 


Ca acestea multe făceă, care nu le ţinem minte» încheie Constantin 
Filipescu. După cum rezultă din această descriere, bunii noștri înaintaşi 
aveau aceleași simpatii deosebite pentru minunăţiile «Sauerteigi-lor», 
pentru cari ne ştim însufleți şi noi adeseori mai mult decât pentru preo- 
cupări inteligente şi superioare. Decât că sufletul omenesc şi cu deose- 
bire acela al femeii, are nevoie de continuă variaţie, care delectează şi 
alungă sentimentele de plictiseală ucigătoare. La aceste reprezentații de 
pehlivani asistau şi femeile. Ele însă erau mult prea rari — căci se dădeau 
numai la zile mari, și deci nu puteau servi drept prilejuri dese, pentru 
distracții uşoare şi amuzante. Ceeace se făceă la serbătorile obicinuite, 
eră şi puţin şi grosolan. Aşa găsim jocul geridului sau al discului, prin 
care călăreţii cearcă să nemerească ţânta cu o mică meliță de fier. Apoi 
jocul Banului. Un ţigan dat pe față cu funingine vine în odaia de oaspeţi 
şi cu mânile la spate, cearcă să ia cu gura nişte gologani ascunși într’o 
grămăjoară de făină. Cine nu poate, face loc altuia, tot țigan și tot uns 
cu funingine. Alteori banii sunt lângă o luminare aprinsă cu făină sau 
fără făină împrejur. E în sfârșit jocul oului care atârnă de o sfoară și pe 
care ţiganul trebuie să-l ia fugind. Ne putem imaginà, cât haz produceau 
opintirile bietului ţigan, ale cărui expediţii caraghioase erau întovărăşite 
de râsul plin de veselie inocentă al asistenţei naive. 

În noua epocă de influență turcească, desăvârșita zăvorire a femeilor 
par'că trebuie să învingă.» Ele trăiesc retrase în camera, în «budoarul» 
lor cum i-ar spune azi o anume românească franțuziță, şi numai arareori 
se întâmplă să iasă de acolo când formele vieţii sociale i-o îngăduie 
aceasta. Chiar şi petrecerile de curte au început să fie tot mai șterse și 
mai desbrăcate de podoaba şi strălucirea ce le-o da prezența femeilor. 
«O bucată de vreme şi danțul se sistase acolo, femeile neputând să vadă 
alți bărbaţi decât pe ai lor şi rudele lor bărbătești.» Erà cu un cuvânt o 
adevărată vieaţă turcească. Religia mohamedană cu preceptele Coranului, 
se întinsese ca un văl întunecat preste vieața socială a ţărilor românești. 
Abiă cătră sfârşitul veacului al XVIII, şi anume la 1784 Doamnele române 
au suprema bucurie să guste plăcerile unei petreceri cu desăvârșire nouă, 
«modernă». Este cel dintâi bal românesc dat în Bucureşti la acest an. Că- 
lătorul francez Petty a rămas foarte încântat, și el dă aceste impresii cu- 
lese din intuiţie proprie: «leri seara am fost la un bal, dat pentru nunta 
unui boier. Sala eră plină de lume. Erau multe doamne îmbrăcate gre- 
ceşte şi românește, găteala lor eră foarte bogată și bine împodobită cu 
diamante şi alte pietri scumpe. Totul îmi pare o magie. Totul eră pentru 
mine o altă lume. Fiecare lucru eră nou şi mi-a plăcut. Nevasta mea şi 
fica au jucat menuetul şi apoi cadriluri, destul de repede. Pot să te asigur 
ca nu mă puteam ţineă de râs văzând pe domnii ceia cu bărbile lor, si- 
lifi să urmeze danțul după măsura pe care o dase soția mea. La urmă 
Grecoaicele se încălziră aşa, încât puteau să joace ca Englezele. Totul 
eră vesel, totul în deplină înțelegere. A fost un supeu şi apoi s'a început 


181 


iarăș balul, care a ținut până la miezul nopții». Din aceste impresii con- 
chidem, că cel dintâi bal românesc a izbutit destul de bine, ceeace de 
sigur e meritul incontestabil al femeilor române, deşi francezul nost prea 
își laudă nevasta și fica, atribuindu-le acestora rolul de conducătoare. E 
şi aceasta o mică exageraţie paternă, admisă la un soţ, care de dragul 
unui adevăr fără folos, nu riscă să-și schimbe blânda Penelopă în Xantipă 
fulgerătoare... Astfel de baluri încep de-acum înainte a cuceri tot mai 
mult, ca niște eminente mijloace pentru promovarea vieţii sociale atât de 
rudimentară și simplistă. Indată ce damele au putut luă parte la ele, sa- 
vurând deliciul parmuiat al danțurilor plin de farmec iîmbătător, ele vor 
fi găsit expediente pentru a le face să se repete cât de des, de sigur și 
spre plăcerea neașteptată a bărbaţilor, abrutizați de lungile cartotorii și 
chefuri noptatice vulgare... 

Cu începutul veacului al XIX-lea vieața socială românească întră în 
drumul unei desvoltări apusene, precipitându-se și îmbogățindu-se în chip 
uimitor. Prin intermediul ocupaţiilor străine, ruseşti şi austriace, țările ro- 
mâneşti ajung să cunoască apusul cu toate formele lui de vieață intensă, 
şi astfel opera de împrumut, adeseori servil, porneşte în toate direcţiile. 
«Lăsând neatinse ceremoniile de stat, serbările bisericești și în parte, da- 
tinile de familie, această înrâurire apuseană, «evropienească»> ziceau stră- 
moșii, înlătură foarte repede o vieață de societate așa de puţin desvoltată 
în ceeace priveşte plăcerile propriu zise și puse în locul ei obiceiurile pe 
care le răspândiseră, timp de două-trei veacuri, Curțile moderne». De 
acum înainte femeia — potrivit influențelor franceze — va eşi din singu- 
rătatea odăiței sale, având să deă prin apariţia ei strălucire și farmec vieţii 
sociale. l 

Micile dudui vor primi deci, «demoazele străine» lângă ele, cari să 

“le facă instrucția și educaţia. Vor învăţă <franțuzeşte «<clavirul> şi codul 
manierelor elegante, pentru a puteă fi mai târziu zinele adorate, menite 
să primească complimentele dulci şi discrete ale tinerilor robiţi de frum- 

„seța şi graţile lor cuceritoare. Mai târziu, se găsesc boieri cari cu aban- 
donarea acestor «guvernante» să-și trimită fetele chiar în străinătate pentru 
civilizare. În această privință, şcoala Ursulinelor_din Sibiiu, aveă pe la 
1800 un rol însemnat. «Cloaşterul» cum îi spuneau ei, eră frecventat de 
o mulţime de fete boeroaice din Muntenia. Aici maicele catolice le dădeau 
o educație potrivită exigenţelor vremii, nu arareori însă se întâmplă ca 
această școală să fie pentru tinerele eleve și o primejdie din punct de 
vedere religios, neavând cine să îngrijească de cultura religioasă-ortodoxă 
a lor. «Trimiţând — spune dl lorga — galbini și șaluri, tata de-acasă cereă 
ca «broasca» lui să fie <otcârmuită» bine, așa încât «să părăsească orice 
nărav firesc», acesta fiind şi scopul pentru care o «înstrăinase», ca să se 
poată îndestulă de bucurie, auzind că o laudă lumea de pricopsită şi îm- 
podobită cu toate cele bune lucruri»; nemţeasca nu e de «atâta anan- 
ghie», <ungureasca nu face trebuință», dar fără «franțuzește» şi fără «clavir» 


182 


nu se poate «politefsi» cum se cade o fată de boier după moda nouă». 
Deci aceleași păreri, cari stăpâneau cu mai bine de o sută de ani în urmă, 
le vedem reliefându-se şi astăzi cu privire la educaţia fetelor. <«Franţu- 
zeasca» şi «clavirul» sunt două atribuţii însemnate, de cari o duduie cu 
pretenții de cultură, nu se poate dispensă. Acestea sunt condiţii elemen- 
tare, pentru a puteă călcă preșurile scumpe din saloanele moderne, unde 
cultul calităților personale se face cu atâta măiestrie studiată. Paralel cu 
acestea, merge şi moda în îmbrăcăminte. Acum apar şi mânușşile feme- 
ieşti de culoare albă şi albastră. În coafura meșteșugită a capului, sunt 
înfipte «părechi de pene» de felurite forme. Femeile se apără de ploaie 
şi chiar de soare cu «cort nemţesc» sau «umbrelă», deși nu merg pe jos 


decât la coborirea din trăsură, care începe a îi «modă de Beciu», Evan- | 


taliul apare sub numele, curând părăsit, de «apărătoare». «Pantoiii» sunt 
ceruţi de toată lumea, şi se caută să fie «pe picior». Apa de obraz «la- 
vantă», împodobeşte «toaleta», se comandă mai ales «cea care a eşit 
acum». Rochiile sunt de croazele cu flori mărunte, şi vărgate mărunţel, de 
creditoriu, sau «orbote albe faine». Primirea oaspeţilor se face în acest 
timp după forme foarte curioase. «A primi cu cățelul în brațe, cu căţe- 
lușul cilibiu, cu părul slobozit și moale, pe care e frumos să-l strigi pe 
nume europene ca «Miliort», e o dovadă de eleganţă și o plăcută trecere 
de vreme pentru o «mamuzelă» dela Curte, o damă mare sau o domniţă. 
Se caută însă ca «foarte să fie mic, încât să nu mai fie în toată Evropa 
mai mic decât acela». 

În toate manifestările vieţii sociale, formele şi obiceiurile apusene 
pătrund co iuțeală vertiginoasă, așa încât prin gustul de-o subtilă rafinerie 
al femeilor, ea e în măsură să dea plăceri sutletești chiar şi învățaților, 
obicinuiți să se încălzească numai de raționamentele minţii lor pururea 
rigide și calculatoare. Azi trăim deja în epoca «jupe-culottoului» şi cine 
spiritul plin de invenție al damelor, atât de istețe în combinarea multi- 
plelor variații de modă. 

Distracţiile sociale importate şi localizate cu atâta însutlețire, încep 
dela o vreme a nu mai îi practizate exclusiv în cadrele înguste ale ţării 
sau ale familiei. Dorința de-a savură aceste plăceri nouă, chiar în locurile 
de unde ele au pătruns la noi, tace să răsară în gândul înaintaşilor planuri 
de călătorii în străinătate. Astfel găsim pe cel dintâi boier român Barbu 
Știrbeiu mergând la băi în străinătate pe la 1796. El află prin oraşele 
mari ce străbate, și la Carlsbad, unde se opreşte, așa de multe bucurii, 
incât biata lui cocoană de-acasă, buna Vorniceasă Catinca, nu știe cum 
să-l mai aducă înapoi din acea depărtată ţară, unde-i trimite cisme, papuci 
și işlice după datină, tot chipuri şi lucruri care-l ispitesc și-l subjugă». 
Dar și în acest punct, femeile au ţinut să întreacă pe bărbaţi. Anume cu 
mult înainte de vornicul Ştirbeiu, la 1645 Domnița Maria, una din cele 
mai frumoase Românce, fiica lui Vasile-Lupu, a făcut după ospăț împreună 


183 


cu bărbatul ei lanuș Radziwill o călătorie de nuntă în Apus, care a durat 
patru luni de zile. Ne gândim cât de bogate în impresii și bucurii au 
putut să fie pentru frumoasa Marie aceste patru luni, în cari o lume nouă 
cu toate deliciile și revelaţiile ei au robit-o, fermecându-i sufletul. De 
sigur că, tinerii însurăței de azi ar aveă motive să invidieze această pereche 
pentru lunga călătorie de nuntă, care astăzi e mult mai redusă în proporții 
din consideraţii pe cari nu totdeauna e gata să le aprobe tinăra Doamnă. 
Pentru boierii noștri de atunci însă, astfel de lungi plimbări se puteau 
face cu multă ușurință, din simplul motiv, că socrul mic țineă să-și cin- 
stească ginerele cu o zestre din cele mai princiare. (Vezi minunata «foaie 
de zestre» făcută de logofătul lordachi Cantacuzino ficei sale Balașa la 
1730, în cartea Dlui lorga-Adnexe). 


* 


Acestea sânt învățămintele ce ni le îmbie cartea dlui Iorga, din care 
două frumoase capitole şi anume: <Imbrăcămintea și rolul femeilor în 
cultura şi literatura românească», n-au format obiectul conterenţei de astăzi. 
Am socotit că săvârșesc un lucru util, când mi-am permis să Vă atrag 
binevoitoarea atenţie asupra acestei cărţi, care se poate cumpără cu 1 Leu 
75 bani în librăria arhidiecezană din Sibiiu sau în altele dela noi şi din țară. 

În special însă, ea prezintă un îndoit interes pentru damele noastre, 
pe cari le priveşte deadreptul, și pentru cari această simpatică carte a şi 
fost scrisă ca un înalt omagiu de admiraţie din partea dlui Iorga, cea mai 
curată glorie a ştiinţii și culturii românești... 

Să iubim pe acest om genial, citindu-i opera strălucită şi însufle- 
țindu-ne prin fapte de munca sa uriașă și eroică, risipită cu largă dăr- 
nicie ca o scumpă pulbere de diamante pe toate cărările vieţii românești. 


184 


MATERIAL PENTRU STUDIUL DIALECTELOR LIMBII 
ROMÂNE. 
— Particularităţile graiului din Săliște, lângă Sibiiu. — 
de Axente Banciu. 


Fiecare limbă, pânăce există un popor, care s'o vorbească, e supusă 
unei evoluări şi prefaceri neîntrerupte. În această pretacere continuă zace 
vieața limbii. Limba literară o îmbogăţesc și-o primenesc scriitorii. Nu există 
scriitor de samă, care să nu-şi împrime pecetea talentului și activității sale 
în ceara limbii, în care scrie. 

Aceasta o poate face scriitorul sau prin întroducerea în templul limbii 
literare a unor provincialisme, sau a unor cuvinte şi locuţiuni străine, — 
mai potrivite pentru exprimarea unor anumite noţiuni (neologisme), sau 
prin desgroparea şi reîmprospătarea unor cuvinte uitate şi ieșite din intre- 
buințare (arhaisme), sau prin formarea unor cuvinte nouă, din materialul 
existent, sau în sfârșit, prin originalitatea stilului său menit a-i reliefă și 
împune personalitatea sa artistică. 

Prefacerea şi premenirea aceasta a limbii literare se face așadar în 
mod conștient. Nu tot așa a celei poporale. Aceasta se primenește și se 
preface mai mult în mod înconştient. Și anume: sau de sine, sau subt 
influențe străine, externe. 

Limba poporului nostru mi-o închipui ca o pânză enormă, care aco- 
pere întreg teritorul locuit de Români și care se țese fără întrerupere pe 
războiul uriaş al neamului întreg. Urzeala acestei pânze — construcția 
gramaticală a limbii — e aceeaş în toate părţile și pornește de pe sulul 
trunchiului roman, băfeala însă nu este, în întregime, aceeaş în diferitele 
ținuturi, ÎntPun ţinut vedem unele motive, într'altul altele, — dupăcum e 
de desvoltat gustul şi cultura acelui ţinut, dupăcum sânt de puternice şi 
întluenţele externe. În unele locuri vom da de motive originale, în altele 
de motive străine. În pânza limbii ținuturilor amestecate cu Maghiari vom 
descoperi motive ungureşti, în cea a ținuturilor amestecate cu Germani, 
motive germane ş. a. m. d. 

De pe acelaș sul se desfășură și urzeala limbii literare; băteala ei 
se află însă în mânile scriitorilor. Aceştia o torc din tortul neamului, a 
cunoştinţelor şi-a talentului lor. 

Reconstruirea desvoltării succesive a organismului limbii, arătarea 
fazelor, prin care au trecut forma şi înţelesul cuvintelor și trazelor până 
la forma şi înţelesul lor de azi, e chemarea fîilologilor. A te apucă însă 
să reconstrueșşti biografia unei limbi fără datele necesare insemnează a te 
apucă să zideşti fără să dispui de materialul trebuincios, 

Materialul necesar la reconstruirea biografiei unei limbi, — şi prin ea 
a modului de gândire al unui neam — îl dau filologului: monumentele 
de limbă veche, graiul viu al poporului cu dialectele sale și limbile înrudite, 


185 

Și cu cât e mai sărac un popor în documente vechi de limbă scrisă 
cu atât e de mai mare importanță cunoaşterea limbii vii a poporului cu 
dialectele sale, care au păstrat — mai ales cele mai izolate — o grămadă 
de forme, de construcțiuni şi deosebiri semantice vechi, pe care de multeori 
„nu le găsim în monumentele scrise ale limbii. 

Mai ales pentru noi Românii, care nu prea dispunem de dovezi prea 
vechi de limbă scrisă, cum dispun alte popoare, — cunoaşterea dialectelor 
limbii noastre e de o însemnătate îndoit mai mare, decât pentru aceia, 
cari dispun din belșug de astiel de dovezi. La noi graiul viu al popo- 
rului cu dialectele sale, suplineşte lipsa monumentelor vechi. 

Publicând particularitățile limbii vorbite în satul meu natal îmi îm- 
plinesc o datorinţă, pe care ar trebui să şi-o împlinească fiecare Român 
cu,carte față de limba neamului său, căci numai așa vom puteă scăpă 
de ruşinea, că se interesează mai mult străinii — veniţi de multeori din 
țări îndepărtate -— de limba poporului nostru, decum ne interesăm noi de ea. 

Și tot numai punând la îndemâna filologilor noștri bogatul şi pre- 
țiosul material, care trăește în graiul viu al poporului, — dar până azi 
ascuns încă în mare parte în tainiţele satelor, cătunelor și bordeielor dela 
țară — se va puteă reconstrui odată biografia completă a limbii noastre. 

Numai cunoașterea deplină a acestui material va puteă deslegă atâtea 
şi atâtea probleme filologice, istorice, culturale. Şi numai după cunoaşterea 
deplină a acestei comori se va puteă înălță templul limbii noastre literare 
în toată splendoarea sa, 

lată o chestie în care i-am puteă luă pe Maghiari de model. Aceştia 
de pela 1872 au reviste filologice, care au dat teren larg colectării folklo- 
rului, așa încât în privința bogăției materialului, ce l-au adunat, sunt de 
invidiat. Cu o astfel de bogăţie de material la îndemână apoi, nu e mi- 
rare, că studiile filologice au luat la ei un avânt atât de frumos. Și meritul 
acestui avânt e al Academiei lor de științe, care totdeauna a încurajat și 
sprijinit materialiceşte întreprinderile și publicațiunile acestea. 

Noi încă avem două reviste pentru folklor: «Șezăfoarea» dlui Artur 
Gorovei, care rev. în anul acesta împlineşte 20 de ani de existență şi 
«loan Creangă» dela Bârlad, care apare pare-mi-se de 5 ani. Unde se pot 
însă asemână aceste reviste ale noastre cu cele similare maghiare («Ma- 
gyar Nyelvőr», «sA magyar nyelv» etc.), în cari pe lângă materialul folklo- 
ristic se găsesc studii temeinice din domeniul filologiei maghiare. 

Reviste de felul acestora noi nu avem nici una. 

Ar îi timpul suprem, credem, să se cugete şi Academia noastră la 
intemeierea sau subvenţionarea unei astfel de reviste filologice. 


x% 


_ Comunicările mele se refer numai la comuna Sălişte, de unde nu 
urmează însă, ca ele să nu fie proprietatea întregului ținut, unde se aflä 
acea comună. Ba foarte multe din ele sunt cunoscute și în alte ţinuturi 
îndepărtate. 

13 


186 


M'am restrâns însă cu afirmaţiunile la comuna mea natală, fiindcă 
n'am avut posibilitatea să controlez întrucât sunt comune particularitățile 
comunei mele cu ale comunelor din împrejurime şi întrucât nu, — mai 
ales în privinţa comorii lexicale, căci particularitățile fonetice sunt aceleași. 
Aceasta vor putea-o constată, în urma comunicărilor mele, alții din co- , 
munele respective. lar punctele de asemănare cu alte teritorii, le vor arătă 
filologii indicând, întrucât e posibil, hotarele singuraticelor dialecte. 

$ 


I. Particularități fonetice.' 
A. Vocale tonice. 

1. A rămâne nealterat: masă, dare, sare, mâncare, capră, etc. — 2. 
După ș găsim e, în loc de a provenit din e(ea), când vocala silabei ur- 
mătoare este e: şepte, şerpe, şede, șele, dar: roșafă, șasă, să șază. — 3. 
Alte exemple pentru trecerea lui a tonic în e: ciureșe (-ceraşe), stânjer 
(-stejar), jele (-jale). . 

4. E se preface în d în următoarele exemple: trămur, întrăb, sămn 
săc, tolosăsc, răce, răle, cățăl, viţăl, oțăl, zăce, douăzăci, încălzăsc, 
prânzăsc, păzâăşte, zăstre etc. dar: șed, șes, mişel, înșel, grijeşte, slujeşte, 
cu e deschis. 

5. Z se preface în Ê (î) după s, £ z: sângur, san, sâmt, sâlă, sâtă, 
sosât: țâie, beţâie, împărățâie, cuţât, puţân, țâne, amețât, subțâre; zâd, 
păză, zâc, târzâu, urzâcă, auz, zână. Apoi în: stânje (-stinge) strâcă, 
strâgă. 

6. U sa păstrat nealterat, cu excepţiunea lui jor (-jur), în care aflăm 
o în loc de 4. 

7. Diftongii. Ea medial trece la a după consonantele j, s, ș, f} z: 
să grijască, sară, măsauiă, sacă, țapă, zamă, visază, samăn, să folosască, 
apoi în vorba: măstacăn. 

8. Æi a trecut la â/ în frâi (-trei). 

9 Ie, „ „ii „ mirlă (-măerlă). 

10. Oa sa păstrat intact. 


B. Cuvinte atone. 


11. ŒE trece la ă după una din consonantele s, ț: sănin, săceriş, 
sătos, chiersăcă, scure; {ăpuşe, țăsălat, înțăpenesc. Tot aşa şi e final la 
pluralul femeninelor și neutrelor, după, s, £ z, r: oasă (oase), mesă (mese). 
fefă (fețe), mață (maţe), brață (brațe), buză (buze), cară (care), Zopoară 
(topoare), fetiță (fetite), rază (rațe). 

12. Z devine â (f) în aceleași condițiuni ca ¿ tonic (după: s, 4, z) 
îrasân, sâmţire, sângurel, dințê (dinții), frațê (fraţii), morţi (morţii), o ațâchitii 
(a aţipit), grumazt (grumazii), zâdărit (zidărit) etc. 


1 În partea aceasta am urmat, în parte, împărțeala dlui I. A. Candrea din «Graiul 
din Țara Oașului» (București 1907), — folosindu-mă și de acele constatări ale sale care 
sunt identice cu ale graiului din Sălişte. 


187 


13. U final se aude când întreg, când scurt: joru (jorii) fagurii, 
facă, optu. 
C. Consonante. 


Labialele b, m, p, v, f, înainte de i se palatalizează. 


bi > ghi. 

EX. ghine pt. bine ghiet pt. biet deșghin pt. desbin 
alghină „ albină ghiata „ biata Scoghiesc „ scobesc 
coghește „ cobeşte  ghiciu „ biciu orghi „ orbi 


oghială „ obială ghirue  „ birue ghibol  „ bivol 

corghi „ corbi 

Un caz interesant e păstrarea lui bel pt. ghilt. 

A rămas nealterat b în cuvintele: biserică şi în cele intrate mai târziu 
în limbă ca: bilet, birjar etc. 


pi > chi 
chicior (picior) chiron a tochi 
chiept (piept) chierd chită 
chiele (piele) chiperiu chiștol 
Chică (pică) cochil chiuă 
Chiezâș (pieziş) chipăe scarckin 


chiedecă ete. 
A rămas nealterat pi în cuvinte ca: pipă, împinge, pildă, pinten, 
pizmă etc, 


di > pi! 
pie = vie (subst. verb, adj.) vițăl vinovat 
yin =vin yioiu piță 
yiclean = viclean vită yiu 
yier = vijer jiiață pidră 


piorea = viorea 
În câteva cuvinte s'a palatalizat în ghi: 
Shifor pt. vifor 
Shișin „ vişin, ghişine pt. vişine 
S'a păstrat însă în: vindec, vindecare, Vineri, ş. a. m. d. 


fi > hi 
hie pt. fie hier, hin, hiridă 
hiu  „ fiu hioare (fior) hiricel, 
hire „ fire hiereșteu, hiește-care 
hicat „ ficat hiincă (fiindcă) 


hierb „ fierb 
Hilip „ Filip 
Păstrat în ficior (nu fecior!) 


1 Nu se poate transcrie nici cu j, nici cu ghi, cum o fac unii, fiindcă diferă şi de 
unul și de altul. Corespunde j-mei greceşti. 


13* 


188 


mi > n'i (Corespunde ung. nyi, it. fr. gni) 


an'iaz pt. amiazi m'irlă, n'ie, o n'ie 
să miaună „ se miaună minunat, n'ilă 
n'ic „ mic ninica, n'ir 
n'iere „ miere mirue, n'i, n'iros 
n'işcă » mişcă n'ireasă, N'iercuri 
n'iez „ miez n'irozenie etc. 
n'ierfă „ mierță 


Păstrat în: minte, minciună, mine etc. 
ni > n'i numai în: 
n'inic pt. nimic 
min'icuri „ nimicuri 
Toate aceste fenomene le întâlnim de altcum și în alte părți ale te- 
ritorului locuit de Români. (Vezi: Philippide: «Ist. limbii rom.» pg. 27 sq). 
Palatalizarea lui s în ș o aflăm în următoarele cazuri: 


1. sf>> şt (dacă după sf urmează į sau e) 


dragoște șteag trăjneşte 
coaște cinște Criştian (sat) 
iește ale voaște (voastre) puștiu 

ștea, ștele mânăștire proaşte 
pește (preste) meștecă vește etc. 
oaște nevește 


Dacă vocala, care urmează după grupa sź nu este e sau ;, atunci s$ 
rămâne neschimbat. 


Ex. Apostol, post, mastăcă, stup, astupuș, măstacăn, stobor, stăpân, 
Stan, Precesta etc. 
O singură excepțiune cunosc: chiștol pt. pistol. 
2. schi >> șchi 
Parașchivă, deșchide, șchilod, șchit, șchimbă, șchimosăsc, se șchi- 
lălăeşte etc. 
3. smi œ> şn'i 
deșn'iardă pt. desmeardă 
sm irdă » smirnă 
4. spi> şchi 
suşchin pt. suspin 
şchin „ spin 
şchinare „spinare 
șchic, schifă, doşchit 
Rămâne nealterat în: spintec, spiriduş. Dar: șpirt pt. spirt. 
5. sfi> șchi în: 


șchiială, şchiicios pt. sfială, stiincios. 


189 


6. sbi> şghi 
Șohier pt. sbier şi derivatele sale. 
Șohicit „ sbicit 
deșghin „ desbin 
T. sne, sni> șne, șmi > june, jwi 
lejne pt. lesne 
trăjnește — „ trăsneşte 
îndrăjnește „îndrăzneşte 
8. sme, smi> șn'e, și 


deșn'iardă pt. desmeardă 

rășn'iriță  „ răsmiriță 

șn'irdă » Smirnă 

Șn'eură „ Smeură 
Se mai aude apoi: 


» » 


șendari pt. jandarmi. 
In limbajul copiilor: 


d >> g în cuvintele: prind, tund şi anume: în pres. ind. pers. 
i, sing.: pring, tung 
şi pres: conj. per. 1. 3. sing. şi 3. plur: 
să pring să tung 
să pringă să tungă 
formate probabil după analogia lui ucig (pt. ucid): ucigă-l toaca! Ucigă-te 
crucea, 


cm > mu 

tomna pt. tocmai 

tomnesc „ tocmesc 

tomneală „ tocmeală 

Mai rar: Omna „ Ocna (l. Sibiiu) 
tn > mu în: 

îndărămnic pt. îndărătnic 

ge gi>j 


(Ex. jer (ger), junere (ginere), joljù (giulgiu) jem (gem), jană (geană). 


D. Accidente generale. 


Augmentare. 
1. Proteză 


nămânjit pt. mânjit, murdar 
zglonț alăturea de = glonţ 
sdrob y » = drob 
2. Epenteză 
Grupa s/:> scl în cuvintele împrumutate dela Slavi. Ex.: selănină, 
sclujnică, sclugă, sclobod, scloiu, sclovă, sclujbă, sclut, masclu, sclavă, sclab 
etc. si> agl în cuv. zglot care se aude alăturea de: zlot. 


190 


cătărambă pt. cataramă 
ciureș, ciureșe „ cireş, cireşe 


buzdunariă „ buzunar 

andă „ adă, adu (Contaminat din: (¿jan + (a)dă 
stânjer „stejar (Contaminat din: stânjin + stejar) 
înghilin » Îmbin (Subt influința cuv. dechilin = separat) 


3. Epiteză. 
Pluralul articulat al femeninelor se formează cu lea în loc de Ze. De 
ex. vacilea, fetelea, oilea, muierilea, neveştelea, chietrilea etc. 


Elisiune. 
răștinesc pt. răstignesc 
gânesc » gândesc 
vost, nost „ vostru, nostru 
voaște, noaște „ voastre, noastre 
D- Voastă » D-Voastră 
une, um „ unde (Ex. Une meri? Unte duci?) 
Susuoară „ Subsuoară 
înente „înainte 
ai (mai rar) „ ani 
pește „preste 
pin » prin 
Su „ subt 
cir zloți » cinci zloți (dar: cinci crețari, băncuţă etc.) 
înP „ într (Ex. în?o grădină) 
cătă „ cătră 
buz „ bulz 
dof „ donţ 
tufu (mai rar) „» tătuțu 


tatu Zână (mai rar) „ tata bătrân (bunicul) 
mama fână (mai rar), mama bătrână (bunica) 


lelță-ta, lel-ta „ leliță-ta 
» -SA, „ -sa „ leliță-sa 
vrenic » vrednic 
basamă „ bag sama 
al'dată „ altădată 
d'icea „ de aici 
p'icea „ pe aici 
hiincă » fiindcă 
mere „ merge etc. 
Forme prescurtate mai aflăm la verbele: văd, şed, găsesc, pierd, vin 
Indic. Prf.: am, ai, o väst, am, ați, o(r) văsz (văzut) 
» » n est » » » Șest (şezut) 
Șestoare pt. şezătoare 


» ) » găst » » » găst (găsit) 


191 


am, ai, o chert am, ați, o(r) chert (pierdut) 
» » VEL, vint „ „ „ vent (vint) 
alăturarea pe: venit.’ 


Metateză 
n'iljoc şi n'ijloc pt. mijloc 
yirnas şi yinars = vinars, rachiu 
borbonac = bobârnac 


mascătă şi mastăcă 
felderă și ferdelă 


un fel de rășină, care se mestecă 'n gură 


rilă pt. liră 
crătință = cătrință 
mămuiță = maimuţă 


In limba copiilor: 
moşchină pt. smochină 
mâstână „ smântână. 
Etimologii populare: 
Lână figare pt. țigae 
a curu, curuială „ a croi, croială 
bobdeaproștea » bogdaproste ș. a. 
Etimologii pop. referitoare la numirea medicamentelor vezi nr. 1 din 
1909, al acestei reviste. 


II. Particularităţi morfologice. 
a) Nume: 


Substantivele formate cu suf. -arizs, -orius au terminațiunea -ariă, 
-oriăă : brăcinariă, morariă, porcarii, cuptoriă etc. 

Tot astfel, printr'o falsă analogie: ceriă. 

Articolul -/ nu se aude nici odată: cocoșu, bou, omu, cerbu. Tot astfel 
la plur. articolul -i sa contras cu -/ precedent, și sa redus apoi în anu- 
mite cazuri (după ţ, z) la f£, boi, oameni, iepuri, frați, împărați, munți, soți, 
grumazi. 

Tot numai un i plin se aude la gen. dat. subst. fem. roata mori, 
dinți seceri, dă-o mami, dar: colțu căsf. 

Subst. în-7ă,-ză păstrează această terminaţiune şi la plur: rață (pt. 
rațe), feță (-ieţe), buză (-buze), frunză (-irunze). 

Substantivele neutre în -r, s, £ formează plur. in -ă: cară, păhavă, 
oasă, brață, mață etc. 

Flexiunea numelor proprii de locuri, dealuri, izvoare se face în cele 
mai multe cazuri fără prepozițiune. 

Ex. Dealu Folti, Dealu Furcilor, Coada Mogorăzi, Șipotu Căprariului, 
Crucea Rodeanului; dar: Crucea lu Păvăloaie, Șipotu lu Stan Banciu. 

Flexiunea numelor îemenine de botez se face, ca și a celor mas- 
culine. 


1 Toate acestea din uimă se găsesc şi in colecţiunea de poezii pop. larnik- 
Bârseanu, 


192 


Ex. Asta-i alu Mărie, alu Paraşchivă, Du-o lu Ană, lu Mărină etc. 
Caracteristice sunt formele următoare: 


Ana Nuţi (œ= Nuţei) 
lonu Herţi (= lonu lui Herţa) 
lonu Țați (== 1 a Tata) 
Pătru Vuți (= Vuţei) 

Nuţa Hânsi (= N. lui Hânsa) 
Niculaia Mosor (N. al lui Mosora) 
Dumitru Buc ( D. lui Buca = Bucur) 
Nuța Chirci (N. lui Chirca) 
Veta Jurci (V. lui Jurca) 

a Ciuc a Roşci, a Mogi etc. ! 

apoi: 

Stana Lupi = Stana lui Lupea) 
Măria Țânti =M. „ Tântea) 
Măria Fuli =M, „ Fulea) 
Oprea Borci (= O0. „ Borcea) 
Oprea  Șfefli = O. „ Şteflea) 


(Z dela sfârşit e plenison). 

În felul uzitat şi în alte părţi se spune numele cuiva numai când 
cuvântul, de care se leagă numele de botez nu se termină în -7a, sau -a 
Ex.: lonu lu Băroiu, Ana lu Ion, Arsântia lu Banciu, Veta lu Răcuciu, 
Mărina lu N'iclăuş, Buca lu Comşe, Pătru lu Tocană etc, 

Numele, care arată înrudire, se flexionează în legătură cu pron. po- 
sesiv în felul următor: 

N. mumă-ta, tată-to, frai-to, (dar: frate-n'eu, soru-ta, bai-to (babu-to), 
tătăișta, socru-to, vară-ta, nepotu-to etc. 

Posesivul: a mume-ti (a mumă-ta), a soru-ti (a soru-ta). Celelalte 
ca la N. 

Dintre pronume amintesc pron. arătător: ařesta, aieștia ; aiela, aieia, 
apoi articolul: iz, ea (= cel, cea); iei, iele (= cei, cele), De remarcat e 
și prepoz. a pentru la (Ex. Mă duc a munte).? 


b) Verbe: 
Pe lângă verbele amintite la eliziune mai relevez următoarele forme 
ale verbului auxiliar a fi: 
Prez. Ind. Sing. 1. io -s Pl. 
3. el ĉi, ei îs şi sânt (Ex: Ís mulți oameni în târg? — 
Sân’? destui!) 
Viitorul: S. 1. oi mere Pl. om mere 
2. ĉii ifi n 
3.0 5 or > 


! Dintre cele terminate în -a, iau aşa dar la posesiv terminațiunea -ô dacă -a e 
precedat de una dintre consonantele: c, g, 7, S, f, Z. 
2 Alte fenomene vezi mai sus la eliziune şi la schimbările fonetice. 


193 


Ex.: Ti duce, dacă-i vrea (= te vei duce, dacă vei vrea); 


De-i întâlni să le spui, că... (= de îi vei...) 
De m-i vedeă, să mă chiemi (== de mă vei...) 


De s% duce, dus să hie (= de se va...) 
Mai amintesc apoi verbele: 
ucig (pl. ucid), vreu (pl. vreau), uscă (= usuc), pociă (= pot), trimeță 


Aldea 
Alămănuţ 
Apolzan 
Arsenie 
Baba 
Banciu 
Barb 
Băroiu 
Bârză 
Bârzan 
Beju 
Blof 
Boia 
Borcea 
Brânduş 
Bucşan 
Cărată 
Cârjoveţ 
Cercel 
Cergău 
Chipară 
Chirca 
Ciuca 
Ciucur 
Cojocariu 
Comă 


lon 
Niculae 
Dumitru 
Costandin 
loanc$ 


Nume de familie. 


Comşa 
Coşa 
Criştiu 
Cruţiu 
Cupu 
Curtean 
Dădârlat 
Dârdea 
Domnariu 
Drăgălină 
Drăgoiu 
Fanea 
Florian 
Gherghina 
Ghibu 
Ghibuleţ 
Giurgiu 
Goşa 
Greavu 
Grecu 
Grozav 
Hanciu 
Hânsa 
Häşigan 
Hârâciu 
Hâra 


Haşiu 
Herţia 
Jitian 
Jurca 
Lăpădat 
Loamnăș 
Luca 
Lupaş 
Măgian 
Marcu 
Mărian 
Mârtin 
Miclăuş 
Milea 
Minoiu 
Mocan 
Moga 
Moisin 
Morariu 
Mosora 
Muntean 
Nan 
Neamţu 
Nedă 
Pătruţiu 
Pavel 


Nume de botez. 
1. Bărbătești, 


Mai uzitate 


Oprea 
Stan 
Coman 
Pătru 


sunt: 
apoi: 
Lupea 
Danil 
Aleman 
Dan 


Peljgrad 
Popa 
Pușchila 
Putină 
Răcuciu 
Răsoiu 
Roman 
Rodean 
Roşca 
Samoilă 
Sârbu 
Schiopu 
Siârcaş 
Simian 
Soră 
Ștetlea 
Știreciu 
Stănişor 
Tâmpănariu 
Țaţa 
Tipuriţă 
Țintea 
Vâle 
Vârvorea 
Vlad 
Zeic 


Savu 

Simion 
Văsâiu(<< Vasile) 
Bucur 

Achim 


194 


Diminutive : 
Trică pt. Dumitru Mâniu pt, Manuil 
Mitiu » » Dinu „° Costandin 
oh ta n Lică  „ Lie 
ae aula Vâsa „ Văsâiu (<Vasile) 
Buca „ Bucur Onea (Țigan) pt. Ion 
Oașu » loaneș Onu » » » 
2. Femeești. 
Mărie Stană Soră Brânduşa 
Ană Neagă Dobra Safta 
Paraschivă Floare loana Dahină 
Mărină Comană Elisaveta Elena 
Diminutive: 
Mâia pt. Mărie Boana pt. loana (?) 
Măriuță ,„ FI Chiva | 
Nuța „ Ana Chivuţa  „ Paraschiva 
Lina „ Elena, Ileana Vuţa 
Mina „ Mărina Veta „ Elisaveta 
Mana „ Comana Buşă „ Brânduşă 
Poreele. 
Agiu Bucuţoae Savu lu Cocian 
Ana din ceea curte Bujecoae Mana Cocoșelului 
Dun'itru lu Babă, Bă- Burcuș Codău, Coştioaie 
[beşoae Buşniţia Stana Colacilor 
Liţa Badiului Busuioaca Coteţoae 
Baia Bâți Buză-tăiată Cotoară 
Mitiu lu Bălan Boana Căciulilor Neaga Craiului 
Băltăcioae Mâia Cânteceli Craiu 
Mâia Banilor Cărăşină Ana lu Cruce 
Sora Bărcului Casă-de-bolovani Dobrişcoae 
Bâţanu (Ţigan) Ceacu (E ceacâr) Dodonica 
Chiva Beutorului Pătru lu Chează Dodonel 
Boambă ?n gură Savu lu Chişcotină Alu Fântână 
Mâia lu Bobe Chiva ea cuminte Fartară 
Lina lu Boghian Chiva din ungheţ Fâsoiu 


Bolboacă Savu Cimpoeșu Oașu din Fâștioacă 
Boltiță Ciuloae Fata cea cu 7 mersuri 
Borfă Ciocărău (Ţigan) Niculaia fetelor 
Pătru Broaştelor Clătită Floca 

Stana lu Bubuel Clopoţăl Flocea 

Buhosu (Ţigan) Cocoăe Freacă-sfanțţi 


Danilu lu Friţ 

Ghisorcă 

Ghisorcoae 

Grevoiu 

Chiva lu Goghiţoae 

Gură mică 

Guran 

Gurăneasă 

Gușatu 

Hoagea 

Holtoaie 

Hurdu 

Impărăteasa 

Impăratu 

Leţu 

Lunga 

Lupea minciunilor 

Mâia ea scumpă 

Mâia nenii (exprimă 
[cu un £) 

Mâicote 

Nita lu Măje 

Mâia lu Măţău 

Mâţoae 

N'icuşanu 

lonu N'ilii (ca mai sus) 

Mornea 

Moarte n'ică 

Mustăcioasa 

Mustăţea 

Negovan 


A Neicâ 

Nonu (Ţigan) 
Costandinu Oalelor 
Oaşu cu chicioarele 
Ochişelu 

Olălău 
Ostroveanu 
Otăvoiu 

Paipoca 
Panhiloaie 

Mâia lu Păpăluţă 
Picioruş 

Picu 

Pintenoaga 

Pişu Mini 

Pițiu din Folteșşti 
Popan 

Stana lu Pungă 
Pungă-de-scândură 
Podărelu 

Popoiu 

Mâia Pureceli 
Chiva lu Putină 
Stana Răcilor 
Răduțu 
Răgheroae 
Răgușitu 

Raica 

Roșianu 

Mitiu lu Săpun 
Sfârcăşoae 


195 


Spirtu 

Fratiu Spumă 

Şutilă 

Lica Tâi 

Alu Tărâţă 

Tărceatu 

Ţarină 

Teăcoe 

Teşca 

Maniu Tioani 

Tiolioacă 

Tocană 

Ţopu 

Ţorcotină 

Trei- scânduri 

Tunariu 

Văsâiu Troancâ 

lonu lu Ţurcan 

Mâia lu Uleu 

Undrea 

Unghiţa 

Unguriciu 

Mâia Urdi 

Uşurelu 

Ana Vaviloani (Pavi- 
[lion. Locueşte 
[lângă pavilionul 
[satului 

pițălariu 

Voe-rea. 


Numiri de strade şi părţi de sat. 


Târgu (azi: Piaţa mare) 
Pe Chiaţ (Piaţa mică. Cea mai veche piață) 
Uliţa ea mare (Strada mare. Azi: Strada lui Şaguna) 


Malu râului Uliţa luncii 
Folteşti Pe vale 
Şteaza București 
Căţănaşi Între garduri 
Pe părău Uliţa nouă 
Gruiu Zăvoiu 
Brata Pietriș 


Godârlău 


196 


Şes, Între cruci, Lăcuță, Bărboşi, Ighidu, Cloace, Pucioasa, Roghină, Mo- 
goràdie, Coada Mogorăzi, Lunca, Luncuţa, Intre părauă, Mailàt, Spoiele, 


Cruci: 


Crucea lu Păvăloae 
Crucea Rodeanului 


Crucea lu Mâniu Moga 
Crucea Șânți 


Mori: 


Moara din sălci 
„ dintră Chietri 
» Greavului 
»  Herţă (= a lui Herţia) 


Moara Podului 
„  Lunci 


„ Văli, (lângă satul Vale) 


Poduri: 


Podu Herţâ 
Podu-mare 


Podu lu Ochiotă 
Podu de cheatră 


Părţi de hotar şi fânaţe: 


Dosu Mailatului 
Vii: 


Viile Brăţi, Viile din Tarniţă, Pucioasa 


„  Buzii, „ 5 


Mogoradie 


Dealuri, coaste, muehi, poeniţe: 


Tarnița 
Mailat 
Buda 
Budalău 
Dealu furcilor 
Gruiu Prăji 
Dealu Folti 
Dosu Folti 
„ Corbului 
Muchea Corbului 
Fața Corbului 
Dosu Păzitorului 
„ Brăţi 
Seciului 
Netedului 
Lacului 
Vâna Bradului 
La fagu lu Văsâiu 
La fagi ei mari 
Dealu cu cuţitele 
Pădina Cojochini 
Poeniţa cu spini 


» 


Faţa Cruci 
»  Gruiului de mijloc 
Valea muieri 
Dosu văli muieri 
Vâriu Ghindeştilor 
Dealu Cantorului 
„Mărului 
» Ştefli 
Faţa viperi cu chiliile darâmate 
„ Godianului sau f. Rodeanului 
Coasta Sibielului 
Dosu lu Vâlc 
» „ Borceoae 
„  Curteanului 
„lu Miclăuș 
Mitiu Popa 
Stanu Boi 
Banciu 
Lupaş 
Oanci 
Ilie Ghisorcă 
Danu Gheorghi 


Dosu Herţâ 
„lu Mocan 
» »„ Ghib 


„  » Samoilă 
Fața lu Băncioae 
„ Arșiţi 
„ lu Cărată 
„ lu Cârjoveţ 
Muchea Chircâ 
3 Şchiopului 
P Tilișcuţi 


Crinţi 
Duşi 


Strâmba mare şi mică 
Frumoasa, cu vârful! Cindrel 


Peatra albă 


Nu se țin toți de hotarul Săliştei. 


197 


Muchea Peșteri 
lu Lupaş 
Și drojdiilor 
„o Tafâ (= Ini Tata) 
Dosu Tărceatului 
„  Brânzariului 
»  Părăului rău 
„  Gierişti 
»  Rugini 
» Şugagului 
Fața Şiuri. 


» 


Munţi; 


Cristeşti 

Șteileşti, Miriuţu (Expr. Niiriuţu) 
Turişoara 

Praja (frontiera României) 


In Crinţi se deosebesc următoarele părți: 


Scoroşetu 
Muchea Săroi 


Muchea Scroafi 
Vaxmute şi Sorţile. 


(Va urma). 


198 5 


MONOGRAFIA ȘCOALEI GRECO-ORIENTALE ROMÂNE 
DIN TILIȘCA. 


17. Conferenţe didactice. 

Deși există Plan de învățământ edat de forurile noastre bisericești- 
şcolare, totuş la o şcoală cu mai mulți învăţători, în cadrele acelui plan, 
trebuie statorit întreg materialul de predat în fiecare clasă în mod amă- 
nunțit după săptămâni, eventual chiar după zile în conformitate cu împre- 
jurările şi cu trebuințele locale. 

Compunerea acestui plan al materialului de propus se face în con- 
jerenţele corpului învăţătorese, convocate spre acest scop de directorul 
școalei respective. In aceste conferențe se mai desbat tot felul de chestiuni 
referitoare la învățământ, disciplină etc. 

Primul început de a se ţineă atari conferențe la școala din Tilișca 
a avut loc în anul școlar 1869/70, când director al școalei eră preotul 
Petru luga sen., care trăește și azi, iar învăţători: Ioachim Muntean, Da- 
niil losoi şi Candid Bratu. Din aceste deciziuni se vede cumcă inițiatorul 
acestor conferințe și sufletul corpului învățătoresc de atunci a fost loachim 
Muntean, care se şi subscrie: înv. diriginte. 

Sunt de o însemnătate deosebită rezultatele acelor conferențe cari 
erau trecute întrun protocol legat, care se păstrează și azi în arhiva şcoalei. 

E interesantă precuvântarea acelor concluze, pe care o dau în cele 
următoare așa cum se află scrisă: 

Precuvântare: 

Când totu omul ar folosi numai experienţiele sale proprii, și nu ar face 
întrebuințiare și de experiențiele altor ómeni, cari au trecutu deja pe că- 
rarile acele, în care se afla elu, atunci omenimea nu ar progresa, ci sar 
lupta fiecare în sfera sa de activitate fără vre-un resultatu invederatu, căci 
omul în fiecare zi, ba mai în fiecare minutu putem zice, intempina un feliu 
de obstacolu, şi arareori se intempla ca de 2 sau chiaru de 3 ori se ne ailamu 
totu în una și aceeasi positiune critică, ci totu în alte noue; prin urmare 
vi&tia pamenteasca e pré scurta de a putea studia tote circumstarile, care 
ne pot aduce reulu, si se stimu intrebuintia şi medicamentulu corespon- 
dietoru. De aceea se înfiintieza reuniuni, asociatiuni, intruniri, conferintie și 
alte impreunari de felulu acesta, care tote se conducu de scopulu principalu: 
prin punerea umăru la uměru a potentia poterea şi a asigura resultatulu; apoi 
prin inschimbarea ideiloru, cunostintieloru şi experiențieloru a efeptui, ca 
toate aceste se devina unu bunu, o proprietate comuna. De aceasta idea 
a fost condusu și subscrisulu, cându amesuratu vocei timpului, a convo- 
catu corpul invetietorescu din locu, inca in primele luni ale activitatiei 
sale ca învetiatoriu la o conterenţia, avându de cugetu a repeti aceasta 
in fiecare luna, pentru de a se tien& consultari în cause scolari. În lipsa 
armoniei și a solidaritatiei, a zelului comunu Sau nimicitu planul acesta. 
Acum inse, în al 2-le anu, la provocarea a însasi ilustrului domnu inspec- 


199 


toru districtualu, Redss. parinte protopopu Ióne Hannia, facuta subserisului, 
vedemu idea întrupata. 

Este de comunu stiutu, că nici unu lucru nou nu pâte corespunde 
tuturoru recerintielor si așteptariloru. Asia si pe paginile următre se voru 
afla scaderi, sminte, ba dora lacune intregi. Lectorului si mai alesu suc- 
cesoriloru nostri le vor servi aceste de unu deposit, de unu sumariu alu 
experienţielor nâstre, făcute pe câmpulu educatiunei poporale, din care 
bataru unde si unde cate o idee, cate o masima seu indegetatiune li va 
putea face Grecare serviciu si atunci noi ne-am ajunsu scopulu. 

Tilişca în fevruariu 1870. 


Ioachim Munteanu m. p. 
înv.-direginte. 


lată acum și câteva concluze luate și aflate în acel protocol: 


PROTOGOLUL 
conferențelor lunari a învăţătorilor dela școala poporală gr.-ort. din comuna Tilișca. 
Ședința I, ținută în 9 Octomvrie 1869. 

Constituindu-se conferența primă din d-nii învățători, ca membrii 
naturali ai aceleia, şi din domnul paroh P. luga, ca director local se ia la 
discusiune «Întrucţiea cea noauă» a Exc. Sale P. arhiepiscop și Metropolit 
Andreiu bar. de Şaguna cu privire la împrejurările noastre locali. 

După aceea se formează niscai norme, cari se referesc atât la Bi- 
serică, cât şi la şcoală: Aceste toate se contrag în următoarele: 


«Concluz.» 

Cu privire la Biserică: 

Urmează apoi 12 §§-i referitori la disciplina elevilor în biserică 
și şcoală, cari se află înşirați la punctul 11. «Disciplina şcolară». 

Se continuă apoi tot în protocolul acelei şedinţe în modul următor : 
«Pe lângă aceste s'au mai făcut abateri dela sus menționata «Instruc- 
țiune» în următoarele locuri ; 

a) alăturându-ne din deosebite repecte lângă concluzul conferinţei 
generale din August 1809 exchidem cu totul «catecismul cel mic» 
din planul de învățământ şi pre acesta îl inlocuim cu cel «bogat»; 

b) la $. 46 facem moţiunea: ca numai cântările cele profane să în- 
vețe îieștecare învățător pe elevii săi, pe când cele bisericești din 
cauza diferitelor metoduri ale învăţătorilor, alegându-se unul ca în- 
vățător de cant, acesta să le ezerciteze. In fine la §. 38. 

c) deja din clasa a Il-a să înveţe elevii a scrie cu litere felurite, 
pentruca în clasa a I-a să se poată face încercarea şi despre «sti- 
listica» etc. 

Cu aceste ședința l, se încheie, statorindu-se viitoarea şedinţă pe 
2 Noemvrie. 
P. Iuga m. p., paroh şi director. 7. Munteanu m. p., diriginte și notarul 
conferinţei. Daniil losof m. p, învăţ. cl. Il. Candid Bratu m. p., înv. 


200 


Urmează apoi protocolul ședinței a I-a care este următorul: 


Şedinţa I., ținută în 2 Noemvrie 1869. 

Dirigintele aduce la cunoștință celorlalţi învățători dorința dlui învă- 
țător din comuna Galeș, Avram Acelenescu, de a întră şi dânsul ca 
membru părtinitor în conferențele noastre lunari, care ştire se primeşte 
de cătră sus amintiţii cu bucurie. 

După aceea se dă cetire protocolului din ședința primă, aprobat și 
de Ven. domn director districtual par. prot. loan Hannia. Vrând a formă 
planul oarelor de preste săptămână, se constată cu părere de rău, ca în 
clasa a II şi I de prezinte nu se află elevi harnici de clasele amintite 
şi că cauza principală zace în lipsa punerei unei baze durabile în clasa primă. 

Învățătorul clasei prime, Candid Bratu, deduce acest rău dela tristul 
fapt, că elevii din clasa sa nu se înzestrează totdeodată și cu abecedariu 
și cu tăbliță. Mai încolo se primeşte propunerea dirigintelui, ca în clasa 
a H-a, deoarece «de facto» nu se află copii capabili de instruarea, carea 
cu referire la prescrisele legei se recere, să se formeze două despărță- 
minte: unul care să reprezinte despărțământul al doilea din clasa primă, 
altul care să reprezinte clasa a H-a, în despărțământul prim.  Aşișderea 
și în clasa a l-a să se facă 2 despărțăminte, din care unul reprezintă 
despărțământul al II-lea din clasa a l-a, iar celalalt despărțământul l-iu 
din clasa a Ill-a, în care cel de al 2-lea lipseşte cu totul. 

Mai încolo se primeşte propunerea învăţ. Daniil losof, ca clopoțelul 
şcoalei să se sune afară de începerea și finirea prelegerei, încă și la 10 
oare antemeridiane, când să li se conceadă elevilor tuturor claselor în 
timp de circa 10 minute distracţiune. 

Finindu-se desbaterea asupra acestor obiecte recearcă dirigintele 
loachim Muntean pre ceilalți învățători după numărul elevilor din clasele 
diferite şi se constată, că în clasa l, s'au înscris 57, în a Il-a 27 şi în a 
Il-a 31 elevi, cari îrecuentează oarele de prelegere în genere abiă mul- 
țămitor. 

Se statoreşte unanim şi aceea, ca în fiecare săptămână să se predeă 
prin directorul local antistiei comunale lista de lenevire, care după părerea 
dirigintelui are să fie duplicată ș. a. pe partea primă se înseamnă cei din 
protocolul general neînscriși încă in cel şcolar de primire, cu alte cu- 
vinte: aceia cari nu sau prezentat; pe a doua cei cari deşi s'au prezentat 
şi întrodus în catalogul şcolar, totuşi frecuentează foarte neregulat școala. 
Acum se deschide aci câmpul pentru o desbatere întocată și totodată şi 
interesantă despre aceea, că câte jumătăţi de zi din săptămână neescuzate 
de cătră învățător să apere pe elev de a-l înşiră în partea a 2-a a listei 
de lenevire, la care luase parte toți învățătorii. Se ivesc 2 păreri, ai cărora 
autori le sprijinesc cu argumente valide şi bine întocmite; în fine se face 
votizare şi propunerea înv. Avram Acelenescu, ca adecă numai '/, zi pe 
săptămână să i se ierte elevului de cătră învățător, dacă acela aduce mo- 


201 


tive binecuvântate; iar dacă acela absentează mai mult, se înșiră in lista 
de lenevire. 

Cu aceste ședința se încheie, statorindu-se terminul viitoarei confe- 
rințe pe 6 Decemvrie 1869. 

P. Iuga m. p., paroh şi director, 1. Muntean m. p, dirigent şi notar. Da- 
niil Iosif m. p., înv. cl. Il. Candid Bratu m. p., învăţ. Avram Acelenescu 
m. p, docinte în Galeș. 

In forma aceasta sau ținut în anul școlar 1869/70 10 ședințe, una 
mai interesantă ca ceealaltă. 


Elevii şcoalei din Tilișca în mijloc cu corpul didactic, fotografiaţi în anul 1904. 


In ședința a I-a — extraordinară — ţinută în 25 Noemvrie 1869 
Sa decis, ca ziua de ferii să nu mai fie Vinerea, ci Joia, iar în caz că 
vre-un învățător ar absentă în vre-o zi din săptămână dela prelegere, e 
deobligat a ţineă prelegere în ziua de Joi, pentruca instrucțiunea să nu 
sufere. 

Şa decis apoi, ca pentru vre-o transgresiune făcută de un elev în 
biserică, acesta să nu fie pedepsit acolo în fața publicului, ci în ziua ur- 
mătoare în școală. lar pentru susținerea disciplinei în biserică învățătorul 
va denumi un censor secret, care va împărtăși învățătorului pe elevii cu 
purtare rea. 

Punctul cel mai însemnat din această ședință este însă deciziunea 
adusă de conferență, ca, pe lângă conferenţele lunare, să se mai ţină în 

14 


202 


15 a fiecărei luni conferențe extraordinare, având a se tractà în aceste 
conferențe numai prelegeri teoretice și practice din sfera tuturor obiec- 
telor de învățământ. 

În şedinţa a IV-a ţinută în 16 Decemvrie 1809 — dupăce conterenţa 
primeşte propunerea parohului Petru Iuga, de a se exercită elevii în ce- 
tirea cărţilor bisericeşti tipărite cu litere cirile — dirigintele Ioachim Mun- 
tean, prezintă conspectul 'prelegerilor resp. elaboratelor, ce sunt de a se 
lucră pentru proximele ședințe, cari sunt următoarele: 

1. Cultura spirituală este o cestiune de vieață pentru poporul român. 

2. Imbrăţișarea industriei prin fiii poporului român deschide o eră 
nouă pentru viitorul acestuia. 

3. Cum trebue predat studiul religiunei în şcoala poporală? 

4. Cum are să propună învățătorul «Fizica» în şcoala poporală? 

5. Insemnătatea studiului geografic și propunerea lui în şcoala po- 
porală, 

6. Cari sunt cauzele relei frecuentări a școalei prin elevii dela școa- 
lele sătești. Stârpirea lor prin ce mijloace sar puteă face? 

7. Ce greutăți întâmpină învățătorul în împlinirea gravei sale chemări? 

8. Conversare despre școală a unui învățător cu un țăran în formă 
de «dialog». 

Aflându-se toate acestea de corespunzătoare, se învită fiecare membru 
al conferenței a-și alege vre-o temă din cele prezentate mai sus. Avram- 
Acelenescu și-a ales tema de sub punctul 1, Candid Bratu pct 2, Daniil 
losof pct 3, Ioachim Muntean pct 8, și în fine, la dorința acestuia, părin 
tele director Petru luga punctul 6. l 

În şedinţa a V-a ținută numai în 15 Ianuarie 1870 din cauză, că în 
primele zile ale lunei Ianuarie învățătorii au fost ocupați cu conscrierea 
poporațiunei, au fost prezentate operatele primite spre lucrare. Membrii 
conferenţei Petru Iuga, Daniil losof şi Ioachim Muntean şi-au îndeplinit 
deobligămintele luate, prezentând elaboratele, pe când membrii Candid 
Bratu şi A. Acelenescu nu. Lucrările din chestiune au fost cetite în plenul 
ședinței, declarate de binereușite şi alăturate la protocol pentru arhiva 
şcolară. 

Pentru a se puteă vedeă nivelul cultural al învăţătorilor de pe acele 
vremuri, voiu da la finea acestui capitol câte o lucrare compusă de fie- 
care învățător, lucrări, pe cari le-am aflat în arhiva şcoalei. 

Pentru ședința proximă literară, iarăşi sau angajat fiecare membru 
al conferenței, afară de parohul-director Petru luga, cu lucrarea astoriel 
de teme literare. Ioachim Muntean a luat tema de sub pct 4, Daniil losof 
cea de sub pct 5, Avram Acelenescu pe cea de sub pct 7, iar Candid 
Bratu — ne mai fiind nici una, din cele statorite în ultima ședință — a 
primit spre lucrare tema propusă de întreaga conferență: «Prin ce fel de 
mijloace s'ar puteă câştigă atragerea elevilor cătră școală?» 

Acestea finite loachim Muntean prezentează următoarea propunere: 


203 


«Deşi este altcum nefavorabilă împrejurarea aceea pentru genul 
uman, că el e silit a aveă lipsă de legi scrise, pentrucă oamenii ar trebui 
să facă binele din îndemnul propriu şi pentrucă e bine și să se ferească 
de rău nu din frica de pedeapsă, ci pentrucă e contrar binelui, — totuși 
se vede a fi o lipsă imperativă chiar și pentru cei crescuţi, dovadă că sta- 
tele şi instituțiunile de orice natură se guvernează și-și susțin autoritatea 
prin legi; cu atât mai vârtos e neapărat de lipsă dară, ca și școala, care 
se ocupă cu creșterea tinerimei şi cu desvoltarea tuturor facultăților în 
elevi, să poseadă legi scrise, pentruca celce comite o crimă contra bunei 
cuviințe sau a regulelor sustătătoare, să-și poată vedea singur păcatul. Pe 
lângă aceea susține a fi consult, ca la întâmplări mai însemnate, când oare 
care elev a greşit contra unei porunci, să se aplice incusator și apărător 
al aceluia dintre elevi însuși, dedându-i în acest mod a cercetă fie ce 
lucru mai cu deamănuntul şi cu acurateță și câștigând prin aceea ascu- 
țimea rațiunei în elevi». 

Aceste propuneri, fiind primite de conterenţă, sau statorit niște reguli 
aşa numite «legi şcolari», cuprinse în 10 §-i, cari asemenea sunt înșirați 
la capitolul 11: «Disciplina şcolară». 

În şedinţa a VI-a ţinută în 1 Februarie 1870 dirigintele Ioachim Mun- 
teanu provoacă pe cei doi membri a-și prezentă operatele lor restante 
pentru a se dă cetirei. 

Aceste operate, fiind prezentate, se ceteşte mai întâi al membrului 
A. Acelenescu, asupra căruia — deschizându-se critică — conferența se 
exprimă cu deplină mulțumire, afară de unele observațiuni şi adecă: că 
autorul ar îi tractat tema ceva cam prea general, și că să ne ferim a face 
nici cea mai mică aluziune la întâmplări, cari taie în sfera politică. 

Înv. Candid Bratu prezentă operatul cel nou în locul celui vechiu re- 
stant, care împrejurare îndeamnă pe dirigintele Muntean a rugă colegii 
săi, a fi cât se poate de regulaţi și de exacţi întru implinirea datorinţelor, 
lor, ca astfel să se poată încunjură neplăcerile iscânde din atari confuziuni, 
după care se dă cetire operatului care se află bine lucrat, făcându-se numai 
din partea dirigentului o singură observare și anume: ca autorul înainte 
de a întră în materia de tractat să fi lăsat să premeargă o introducere. 

Tot în şedinţa aceasta sa statorit, pe baza principiului pedagogic 
«mai bine puțin şi bun, decât mult şi rău», ca cu elevii anilor din urmă 
să nu se meargă mai departe din comput, decât învățarea cu temeiu a 
celor 4 operațiuni fundamentale. 


În forma acesta s'au ţinut şi celelalte ședințe, mai contribuind fiecare 
membru al conferenței cu câte 2 operate, iar Daniil losot cu unul. Pe 
lângă aceasta în ședința o VIll-a sa mai statorit materialul pertractat în 
fiecare clasă și din fiecare obiect de învățământ. 

În şedinţa a IX-a sa decis ţinerea unui «maial» cu elevii şcoalei, de- 
stinat fiind venitul curat al aceluia pentru înființarea unei biblioteci școlare. 
Despre rezultatul acelui maial se amintește la cap. 14 «Bibliotecile școlare». 

14% 


204 


În anii următori nu sau mai ţinut conferențe didactice; cel puţin eu 
de vre-o urmă în scris nu am dat în nici un protocol, până în anul 1899 
când a fost autorul acestei lucrări ales ca director al școalei din Tilișca. 
Până atunci, se vede, sau ținut numai conferenţe verbale, fără să se ia 
protocol în scris despre cele decise. Din anul sus indicat rezultatul con- 
ferențelor sa trecut iarăși întrun protocol legat, în care se induc și azi 
toate hotăririle luate în sinul corpului didactic. 


Ca puncte mai marcante ale acestor decisiuni sunt: 


1. Compunerea planului de învățământ pentru fiecare an de școală. 

2. Compunerea planului de oare asemenea pentru fiecare an de 
şcoală. 

3.  Aranjarea de producţiuni școlare. 

4. Facerea de excursiuni cu elevii pentru îmbogățirea cunoştinţelor lor 

5. Procurarea de cărți pentru ambele biblioteci, şcolară și parohială. 
precum şi pentru biblioteca învăţătorilor. 

6. Tot felul de hotăriri referitor la disciplină şi progres, etc. 

De observat este că toate aceste decisiuni s'au adus în mod unanim 
fără frecări şi lupte interne. 

Am amintit în acest capitol despre unele lucrări teoretice compuse 
de învățătorii loachim Muntean, Daniil losof şi Candid Bratu în anul şcolar 
1869/70 şi ailate în arhivul şcolar. 


Dau aici câte una compusă de fiecare învățător, începând cu învă- 
țătorul clasei prime, Candid Bratu. 


14/2 --1870. 


Îmbrăţișarea industriei prin jiii poporului român deschide o eră nouă pentru 
viitorul acestuia. 


Evenimentele trecutului şi experiențele timpului de până acum pun 
înaintea ori cărui popor, nai ales poporului român, numeroase dovezi și 
asigurări despre industrie. Românul până mai ieri alaltăeri eră lipsit nu 
numai- de industrie, ci şi de toate bunurile, îoloasele și profesiunile. Indu- 
stria ca şi mai toate profesiunile în patria noastră o susțin popoarele con- 
locuitoare cu noi, precum Sașii, Maghiarii ẹṣ. a. Industria de ori ce marfă 
în monarhia noastră o poartă ici colea și câte un Român, mai cu samă 
din ţinutul Brașovului, se vede pentrucă Braşovul e în apropiere, ba mai 
învecinat cu România, au avut și unii dintre Români a face şi a suportă 
de acolo în patria noastră felurite negoațe. De altmintrea cei mai mulți 
industriași sunt dintre popoarele conlocuitoare cu noi şi numai câte unul 
şi dintre Români. Cauza doveditoare, care arată, că și dintre Români numai 
câte unul au fost îmbrățoşetori de industrie este aceea, că până înainte 
cu 2 zecimi de ani au domnit timpurile cele dărimătoare, înjugările cele 
crâncene şi barbarismul, aci din partea unora, aci din partea altor po- 
poare învecinate cu patria noastră, eară mai mult din partea popoarelor 
conlocuitoare cu noi și anumit din partea Sașilor și a Maghiarilor; neres- 


205 


pectarea drepturilor din partea acelora, împedecarea lor, ca să nu facă și 
poporul român vrun pas de înaintare, vro studiere în vre-un institut mai 
înalt, dela care de sigur urmează înaintarea oricărui popor. Acestea au 
fost cauzele împedecătoare, care nu au ertat şi poporului român, ca să 
facă vrun progres, vio înflorire, nu au suferit, ci din contră ambiţiunea 
popoarelor conlocuitoare cu noi și de alte confesiuni au oprit pe Români 
ca să nu zidească şcoli, ca să nu umble în școli şi să nu frecuenteze vre-un 
institut de al statului, din care cauză apoi au şi urmat ghibăciea, (7) ne- 
desvoltarea doftorilor spirituali. Din acestea şi din mai multe cauze a rămas 
bietul Român lipsit de drepturile egalităţii, lipsit de lumină şi adâncit întru 
întunerecul neștiinţei. Indată ce au observat popoarele acestea, că Românul 
întreprinde un progres în cultură, înaintează, înfloreşte, numai decât au 
intreprins mijloace împedecătoare, ca să nu se ridice la un rang mai înalt 
şi mai favoritor. Ei au vrut ca dreptul Românului să fie totdeauna călcat 
de picioarele Sasului şi ale Maghiarilor. Timpurile acestea barbare au 
durat până atunci când monarhia noastră a devenit sub domnirea Maie- 
stății Sale Impăratului Francisc losii l-iu. Dela suirea pe tron a acestuia 
a început și poporul român a se bucură și a se folosi de drepturile lui, 
ca și alţi conlocuitori, de atunci zic a început şi Românul ici colea a clădi 
câte o școală prin sate și orașe, de atuncili s'au eliberat a cercetă şcoli 
de știință şi institute inalte de ale statului, a dă din sânul său câte un mă- 
dular în deregătorii politice, ba pot zice, că de când i-au fost iertat la 
Român timpul cel barbar, dușman, înjugător, ca să cerceteze şi el şcoli, 
institute înalte de ştiinţă de ale statului, de atunci a "'nceput şi Românul 
a îmbrățișă industria din animale, teluritele profesiuni li s'au deschis și încă 
în viitor se va lărgi, se va curăți drumul îmbrăţoșetor de industrie, de ne- 
goțuri de profesiuni, şi se va reincepe pentru viitor o vieaţă nouă, o re- 
inviere pentru poporul român. 
Candit Bratu m. p., 
învăţător, 

Ce priveşte ortografia şi interpuncțiunea din această lucrare atât au 
fost de defectuoase, încât mam văzut silit a le îndreptă la decopiare. 

Urmează acum o lucrare a învățătorului clasei a I-a, Daniil losof. 


' Cum trebue predat elevilor în școala poporală studiul religiunei ? 

După ce întră pruncul mai întâia dată în școală, învățătorul are a 
vorbi cu el despre starea părinţilor lui, numele lui, numele părinților lui ș. a. 
Obiectele lui cunoscute, întrebând apoi învățătorul pe fieştecare băiat, că 
acasă aude sau vede el pe părinţii lui zicând vre-o rugăciune, şi anume: 
sara, dimineaţa, înainte sau după mâncare și ce fel de rugăciune, apoi 
întrebându-l, că nu știe şi el vre-o rugăciune și ce fel de rugăciune știe, 
apoi spre a se convinge învățătorul, că băieţii au ceva ideie despre ru- 
găciuni mai întâiu provoacă pe 2—3—4 băeți, spre a se însemnă cu 
semnul sfintei Cruci. Văzând apoi învățătorul, că băieţii lui ştiu să se 
însemne cu semnul sfintei Cruci după cuviință, știu cu care mână și cu 


206 


care degete să-și facă cruce și cum să-și încrucişeze mânile, să le spună 
însemnătatea facerei sftei Cruci. Aci venind la cuvântul: In numele Ta- 
tălui, al Fiului și al Sfântului Duh să le explice învățătorul aceste cuvinte, însă 
cât se poate mai pe scurt și anume, că cui au ei de a se închină și așa 
treptat pășeşte învățătorul la învățarea rugăciunilor, cunoscute băeților din 
casa părintească, fireşte că nu la toți le vor îi cunoscute rugăciunile şi 
anume la «Tatăl Nostru». Aci iară să le explice învățătorul însemnătatea 
acestei rugăciuni. De aci să purceadă la rugăciunea «cătră prea curata 
fecioară», «simvolul credinței», rugăciunile de sară: «Lumină lină», <în- 
vredniceşte-ne» și «acum slobozeşte» și alte rugăciuni de felul acesta. 
După aceea să li se spună nescareva istorioare din sita scriptură, să le 
vorbească învățătorul despre Dumnezeu, puterea lui, mărirea lui, bunătatea, 
înţelepciunea, facerea de bine a lui şi despre folosul ce avem noi dela 
Dumnezeu prin rugăciune. Rugându-se omul să stea în picioare drept 
şi fiind în casă să stee înaintea vre-unei icoane, a vre-unui stânt. Să li 
se vorbească despre Christos şi anume despre naşterea Lui, creșterea şi 
viețuirea Lui în lume împreună cu ceilalți oameni, despre biserică, despre 
Duminecă, mergerea la biserică, sărbarea Duminecei și alte sărbători în- 
semnate şi așa treptat să păşască învățătorul cu elevii mai departe în 
predarea religiunei. 


Tilişca, în 15 lanuarie 1870. Danii! losof m. p., învăţ. 


Cele mai reuşite lucrări de soiul acestora, atât ca conţinut, cât şi ca 
stil și ortografie, sunt fără îndoială cele compuse de învățătorul clasei a 
I-a, Ioachim Muntean. 


Una din aceste lucrări este și următoarea: 


Cum are să propună învățătorul fizica în şcoala poporală. 

Natura se poate asămână cu o carte, pe care unii nu o pot nici ceti, 
unii o cetesc, dar nu o înteleg, și numai foarte puţini, cetindu-o o şi înţelegi 

Pe cât un obiect e mai neînțeles, cu atât mai interesant devine el 
în ochii scrutătorului. Istoria naturei mult timp eră un secret pe care 
învățații se sileau a-l descoperi, însă abeă numai îl gâciau. 

In timpii mai proaspeţi a inceput acest studiu, pe cât de plăcut, pe 
atât de folositor, a deveni cu încetul un bun comun. Să nu ne amăgim 
însă a crede, că straturile de jos ale poporului încă sunt întroduse în 
acest sanctuar al naturei, nu, ci numai începutul s'a pus la Germani, Fran- 
cezi şi alte popoare culte mai de mult. La Români numai în timpul 
prezinte a început a se aduce unele raze din aceasta ştiinţă înaltă până 
și în poporul vulgar. Cu săvârşirea acestei sublime misiuni este 
însărcinat învățătorul dela școala poporală. După vechiul proverb: 
«Mai multe căi duc la Roma», putem zice și despre acest studiu: «Mai 
multe metoade se pot aplică la propunerea studiului îizical». Cel mai 
bun după mine, este acela, carele se acomodează după imprejurările locali, 
ținând totodată cont şi de stadiul, la care a ajuns poporul în cultură, Şi 


207 


deoarece acest studiu e chemat a risipi întunerecul neştiinței față cu fe- 
nomenele, ce se săvârșesc în univers şi a desvăli cu ajutorul legilor na- 
turei vălul, care e întins asupra ochilor oamenilor, punând stavilă cre- 
dinței deşarte, de aceea și greutăţile, care le va întâmpină propunătorul 
acestui studiu, cu deosebire la poporul român, vor îi de o mărime imensă. 

În următoarele mă voiu sili, întru cât îmi vor iertă debilele mele pu- 
teri și spațiul cel foarte mărginit, față cu opera aşa de grea, a destășură 
unele principii de cunoștință din fizică, care ar fi a li se propune elevilor 
din școalele noastre săteşti. 

Fizica, sau istoria naturei, este un studiu, cu a cărui ajutor ne punem 
în pozițiune de. a cunoaşte fenomenele, cari se săvârşesc înaintea ochilor 
noştri în natură și a aduce în contact cauza cu efectul. Elementul cel 
mai însemnat din natură este aerul. Aerul este compus din 3 substanțe 
oxigen, nitrogen și carboniu. Cu acestea economisează natura în mod 
admirabil, așa încât ce e pentru animale mai priincios se câștigă dela plante, 
şi ce e mai folositor plantelor, aceea o dau animalele. Aceste din urmă 
iubesc tare oxigenul şi mistuindu-l pe acesta în pieptul lor cu ajutorul plu- 
mânilor îl redau ară prin expirare, însă nu mai mult ca oxigen, ci ca 
carboniu. Plantele din contră primesc carboniul şi prefăcându-se prin 
sucul lor în proces chemic, îl redau iarăşi prin frunzele lor, care ocupă 
locul plumânilor, însă prefăcut în formă de oxigen. Aceasta schimbare impru- 
mutată se numește «cursul cercual>. Din pricina aceasta iubim așa tare 
preumblările de primăvară prin păduri, livezi, câmpuri şi dumbrăvi, căci 
pe acel timp procesul acesta chemic se află în culmea sa. Aerul, prin 
însuşirea sa elastică și prin fineţea sa, străbate până şi prin lemn, apă, pă- 
mânt și a., căci metalele, lemnele și alte, așa numite obiecte solide, posed 
nişte găurele, numite «pori». Vara, când asudăm, cu ajutorul porilor iasă 
substanța acea sărată și acrie, care se desface din sângele corpului.! 

Al doilea element însemnat după aer este apa. Aceasta e compusă 
din 2 substanţe: hidrogen şi oxigen. Apa în starea sa stătătoare și ne- 
mişcată se află în direcțiune orizontală. Contribue împreună cu aerul foarte 
mult la iuțimea procesului de mistuire. Ea se află în stare fluidă sau pi- 
curăcioasă, mai departe în formă solidă, ca ghiața și în formă de abur 
sau vapor şi atunci are însuşirea minunată de a se extinde grozav în toate 
părţile. Zece cupe de apă dau circa 11 cupe de ghiaţă, de aceea creapă 
vasele, dacă, înghiață preste iarnă pline cu apă. Insă în forma aeroasă 
se extinde apa pre măsură mai tare, cuprinzând de 1600 ori mai mult spaţiu 
decât apa în starea sa normală. Pe aceasta calitate este bazată inven- 
țiunea locomotivei.” 

Vara pe la răsărirea soarelui, dacă ne aflăm pe o luncă învescută 
cu flori şi ierburi și privim la îrunzele acestora, vedem picuri de rouă 


1 Aici urmează unele experimente. 


2 Aci să se facă unele experimente relative la aer şi apă şi să li se desemneze 
şi explice locomotivul. 


208 


lucind în lumina soarelui, ca niște smaragde și diamante în colorile cele 
mai surprinzătoare. lată în miniatură fenomenul cel pompos al curcu- 
beului. Așa e după o ploaie. Atmosfera e încărcată cu vapori, prin care 
trecând lumina se reflectează așa de frumos pe pământ. lată explica- 
țiunea, că înainte de potop nu sa arătat încă curcubeul. 


Am vorbit aci de lumină. Nu e lucru încă cunoscut în lume, care 
să meargă cu iuțală așa de mare ca şi lumina. Aceasta percurge numai 
în 8", m. spaţiul cel imens dela soare pe pământ, adecă 20'/, milioane 
miluri. Aşa ceva prin cifre nu se poate nici cugetă bine, necum pricepe. 
O să facem cu această ocaziune unele socoteli reale.! Am zis că lumina 
întrece cu iuțeala toate obiectele din natură. Sunetul percurge în o se- 
cundă 1050 urme. Când se descarcă un tun în o depărtare mai respec- 
tabilă observăm focul numai decât, sunetul vine însă mai târziu cu 10—15 
secunde, dacă depărtarea e de 10—15 ori 1050 urme. Asemenea şi cu 
fulgerul și trăsnetul. Să vă vorbesc acum ceva despre fulger. Mai întâi 
însă despre electricitate. Fi-ţi cu atenţiune la aceea, ce voiu arătă acum 
(Se arată experiment despre electricitate). Acum cunoaşteţi încâtva această 
putere ascunsă. Ea samână tare cu altă putere ascunsă în ferul aşa numit 
magnetic, pe care-l cunoaște-ți dejà. (li face atenți la magnetism şi folosul 
lui la navigaţiuni). Electricitatea, dacă se descarcă asupra unui obiect, îl 
aprinde şi nimiceşte. Nu cred să fie în natură ceva mai înspăimântător, 
decât fulgerul, cărui îi urmează apoi tunetul sau a orea trăsnetul. Acest 
fenomen decurge așa: 2 nori de natură deosebită, sau un nor venind în-apro- 
pierea pământului, fiind încărcaţi cu electricitate contrară î-şi înschimbă 
pe aceasta. Trecând electricitatea cu iuțală așa mare, desface aerul în 2; 
după aceea din cauză, că aerul are calitatea de a se extinde, el nu sufere, 
ca să rămână spațiul gol, ci cu asemenea iuțală se întâlneşte iară în urma 
fulgerului. Această întâlnire a aerului e ceva cam sgomotoasă și se nu- 
mește tunet sau durduit. lată cauza pentruce îulgeră şi nu durduie 
întâiu.  Care-mi veţi spune, că de cei vii frică: de tunet, sau de fulger? 
(Învățătorul le spune unele reguli contra pericolului de trăsnet). Cu aju- 
torul magnetului şi al electricității se trimit înștiințări pe drot, așa nus 
mite «telegrame». (Li se explică mașinăria la telegraf). Vara e cald, iarna 
e frig. Căldura se câştigă în multe feluri. Soarele e sorgintele principal 
al căldurei. Insă și pământul nostru îşi are căldura sa proprie; la adân- 
cime și iarna e cald. Prin frecare şi lovire continuă încă se naște căl- 
dură (exemple). Toate obiectele prin căldură se măresc și prin răceală se 
micesc (exemple). Dacă unui material arzăcios i se detrage căldura tre- 
buincioasă, înceată de a mai arde (exemple). Când voim a stânge tocul, 
sau trebuie să-i oprim incurgerea aerului, sau să-i detragem căldura prin 
apă. Apa puţină dă nutremânt focului, fiindcă și focul iubeşte oxigenul 
de care se află în apă, hidrogenul apoi evaporează. (Înv. le arată proașca 


1 Invăţătorul propune şi lucră unele probleme referitoare la aceste. 


E II 


210 


de apă). Căldura se mai naşte și prin amalgamarea a 2, 3 sau mai multe 
elemente chemice. Varul nestâns amestecat cu apă produce căldură. Ase- 
menea spirtul etc. 

Atâta până acum din fizică. Dacă vă veți purtà bine şi veți fi dili- 
genţi, vă promit că în semestrul al 2-lea voiu propune mai departe din 


fizică, şi adecă despre: mehanică. f l 
S P Ioachim Munteanu m. p. 
inv. dirigent. 


18. Documentele din arhiva școalei. 


Fiind până în anul 1899 director al şcoalei preotul Petru luga se- 
nior, care purtà şi oficiul parohial, toate documentele cu privire la școală 
erau înregistrate în protocolul de gestiune parohial, păstrându-se astfel în 
arhiva parohială, aşa că până la acel dat prea puţine documente se află 
în arhiva școlară. 

Acestea sunt următoarele: 

1. Listele elevilor obligaţi pe anii școlari 1860/1 până la anul 1864/5. 
Apoi dela anul 1867/8 până la 1869/70 inclusive, precum şi de pe anii 
1874/5, 1876,7, 1877/8 şi 1878,9. Apoi de pe anii 1880/81 până în prezent. 

2. Zece protocoale-concluze luate în anul școlar 1869 70 pe câte 
o coală de hârtie, cari apoi s'a trecut și întrun protocol legat, care ase- 
menea se află în arhiva școlară. 

3. Patru convocări din anul 1869,70 pentru participarea membrilor 
corpului învățătoresc și a directorului şcoalei la ședințele lunare. Acestea 
erau compuse şi trimise de dirigintele, Ioachim Muntean și sunt subscrise 
de toți membrii conterenţei. 

4. Opt prelegeri respective lucrări teoretice și practice compuse de 
membrii conferenței: Ioachim Muntean, Daniil losof și Candid Bratu învă- 
țători în Tilișca şi Avram Acelenescu înv. în Galeș, precum și o piesă 
teatrală întrun act <Ambiţiosul», şi un dialog «Învățătorul și poporul» com- 
puse de I. Muntean. Toate acestea sunt din anul şcolar 1869,70. 

5. 18 cronici școlare, în cari se află materialul percurs la școala noastră 
după oare și clase, începând din anul 1883 până astăzi. 

6. Cinci protocoale de primire (matricule) legate, cari conțin numărul 
elevilor ce au frecuentat școala pe anii 1883/4 până în 1910/11. 

7. 25 conspecte sumarice de ale elevilor obligați și umblători la 
școală, începând cu anul 1860/1, cu mai multe întreruperi, până în 1880,81 

8. 38 protocoale de clasificaţiuni, între cari patru numai pentru cla- 
sificațiunile elevilor, iar restul pentru clasificațiuni și absenții. 

9. Două protocoale pentru conferențele corpului didactic, unul din 
anul 1869, al 2-lea din anul 1899 până azi, şi 

10. 130 colecţiuni, scrieri de probă (propise), prezentate cu oca- 
ziunea examenelor, începând din anul 1867,8 până în anul acesta. Intre 
ele 6 exemplare din limba germană, 16 din limba maghiară, iar restul 
din limba română. 


211 


Din anul 1899, de când oficiul de director e purtat de unul dintre 
învățători, acesta are un protocol de gestiune sau de esibite, în care in- 
duce toate mandatele şi ordinaţiunile venite, atât dela autoritatea superi- 
oară bisericească-şcolară, cât şi dela cele politice-administrative, precum 
şi mai multe acte despre momentele mai însemnate obvenite în acest 
interval. 

Astfel de documente sunt de toate 379. 


Între acestea mai de însemnătate sunt: 

1. Conspectele datelor statistice confesionale, precum şi cele recla- 
mate de oficiul statistic din Budapesta pentru fiecare an. 

2.  Circulara consistorială despre manualele admise în şcoală. 

3.  Conspectele elevilor săraci împărtăşiți cu manuale de școală în 
mod gratuit. 

4. Listele oamenilor, cari au procurat altoi din grădinile școlare, con- 
ținând și numărul şi soiul altoilor vânduți. 

5. Inventarul rechisitelor de învățământ. 

6. Conspectele absențiilor şcolare, în duplicat. 

7. Primirea unor cărți în număr de 14 dela «Administrația dome- 
niilor Coroanei» pentru biblioteca școalei, precum şi a unor sume de ban; 
dela particulari, spre a se procură cărți pentru copiii săraci. 

8. Conspectele elevilor dispensaţi prin comitetul parohial, și a celor 
prin medicul cercual. 

0. Aşternerea planurilor de oare pentru fiecare clasă, precum şi a 
planului de învățământ. 

10. Un raport făcut «Biroului Asociaţiunei» din Sibiiu la recercarea 
de sub Nr. 1458 din 1905 referitor la castrele romane de pe dealurile din 
jurul comunei «Căţinaş»> și «Cetate», împreună cu un desemn. 

11.  Conspectul contribuenţilor la fondul pentru lărgirea școalei. 

12. Circularele consistoriale referitoare la cărțile oprite din biblio- 
teca școalei; la folosirea limbei materne paralel cu cea maghiară în co- 
espondența cu inspectorul şcolar de stat; despre folosirea în școală numai 
a manualelor neinterzise de ministru; despre abonarea revistei «Vatra Şco- 
lară» ; despre explicarea paragr. 20 din legea şcolară dela 1997; despre 
ținerea  conferențelor învățătoreșşti și didactice; despre promovarea edu- 
caţiei religioase a elevilor și altele. 

Afară de cele amintite mai sus se mai află în arhivul şcoalei toate 
documentele de casă, referitoare la spesele şi veniturile fondului bibliotecei, 
începând din anul 1900 până în 1910. 


19. Inspecţiunile şcolare. 


Precum la toate oficiile publice s'a dovedit că inspecțiunile superio- 
rilor au adus foloase mari pentru binele obştesc, tot astfel de foloase 
aduc poporului și şcoalei, şi inspecţiunile ce se fac an de an cu privire 
la progresul în învăţământ în toate şcoalele, de orice categorie ar fi ele. 


212 


Şcoalele confesionale au favorul, de a fi controlate de doi stăpâni, 
de două autorităţi: cea confesională și cea de stat. Inspecţiunile făcute 
până acum de organele confesionale române au fost, cu puţine excep- 
țiuni, prea blânde, prea superficiale, ba în unele cercuri, putem zice, că 
nu S'au făcut de loc, pe când cele făcute de cătră stat au fost din contră 
grele, aspre, ba unele făcute de inspectorii șoviniști, chiar absurde. 

Protopopiatul Săliştei, de care se ţine școala din Tilişca, pot zice fără 
să greşesc, că din timpurile cele mai îndepărtate a fost și în aceasta pri- 
vință unul dintre cele dintâi protopopiate. 

În școala din Tilișca inspecția sa făcut și se face de directorul şcolar 
şi de protopopul, ca inspector districtual. 

Directorul şcoalei face inspecție de câteori simte necesitatea. La în- 
văţătorii mai tineri şi cu mai puţină practică merge mai des, iar pe cei 
mai bătrâni, cari şi-au câştigat deja un metod sigur şi temeinic, îi cerce- 
tează mai rar. Prezența aceasta se notifică în rubrica <observări» din «cro- 
nică», prin subscriere. 

Din aceste protocoale mam convins, că preotul Petru luga senior 
io timpul de 33 ani, cât a purtat oficiul de director, a cercetat respective 
a inspecţionat în calcul mediu şcoala noastră cam de 8 ori pe an, iar ac- 
tualul director, loan Bratu, care e totodată și învățător, de circa 10 ori pe an. 

Cele mai importante inspecţiuni confesionale au fost insă, fără în- 
doială, cele făcute de inspectorii districtuali. Tractul Săliștei a avut feri- 
cirea de a fi condus şi în aceasta privință de bărbaţi, cari au fost spe- 
cialişti în ale şcoalei, fiind recrutaţi aproape toţi din sinul corpului pro- 
fesoral dela Seminarul «<Andreian» din Sibiiu. 

În timpurile mai îndepărtate protopopii inspectau şcoala numai odată 
pe an, cu ocaziunea examenului final, când din întrebările învăţătorilor 
şi din răspunsurile elevilor, se convingeau despre starea învățământului. 
De vre-o 27 de ani insă şcoala e inspectată de protopopii tractului de 
douăori pe an, ba actualul protopop, Dr. loan Lupaș, o cercetează şi de 
câte treiori, odată în primele trei luni, a douaoară în ultimele două luni 
şi a treiaoară cu ocaziunea examenului anual. 

Unii dintre acești inspectori lăsau urmă despre inspecţie şi în proto- 
coalele şcolare, alţii nu. 

Din protocoalele aflătoare în arhiva școalei am aflat următoarele ob- 
servări făcute cu ocazia acestor inspecț uni: 

«În 5/4—1870 s'a ţinut examenul semestrului |. în clasa l-mă, fiind 
învățător Candit Bratu. Sporul arătat din cauza frecuentărei neregulate şi 
lipsind la mulţi elevi până și Abc., a fost nu prea mulțumitor.» 


Petru luga m. p, 


paroh și director local. 


213 


În clasa a Il-a, unde eră învățător Daniil losof, se află următoarea 
observare: 

«5/4 1870. S'a ținut examenul sem. I, sporul arătat (cu aceea numai, 
că elevii din desp. | al clasei a I-a mau fost induși și din Catehism) a 
fost bun». Petru luga m. p, 

paroh și director. 

lar în clasa a Il-a, pe care a instruat-o înv. Ioachim Muntean, a făcut 
următoarea observare: 

«5/4 1810. Sa ţinut examenul semestrului I. Progresul arătat cu elevii 
ambelor despărțăminte a fost de laudă». P. luga m. p. 

paroh şi director. 

În acelaş an, la examenul de vară, la care au luat parte mai mulți 
fruntași aflaţi subscrişi în protocol şi anume: Niculae Răceu m. p., jude, 
Stefan Millea m. p., loan Măvese m. p, X Andreiu Prică şi X Dionisie 
Nan, tutori, se află următoarea observare: 

«28 6—1870. S'a ţinut examenul semestrului de vară în prezenţa eforiei 
școlare, a părinților elevilor, precum şi a alor auditori din inteligință din 
comunele învecinate. Sporul arătat din cauza frecuentării neregulate a fost 
în clasa l-mă şi all-a nu prea mulțumitor, în clasa a H-a mulțumitor». 

P. luga m. p. 
paroh și director. 

În anul următor 187i examenul semestral sa ținut în Dumineca 
Floriilor, fiind în clasa I. învăţător Dumitru losof, iar in clasa a Il-a loan 
Necşia. Al treilea post s'a sistat. Sporul în clasa I. a fost deplin mulțu- 
mitor, iar în clasa a I-a... mulțumitor. 

Nu se mai află nici o observare în protocolul de clasificaţiuni până 
în anul 1873, când protopopul loan Hannia, conducătorul examenului, a 
scris următoarele: 

Tilişca, 1 lulie 1873. 

«Examenul semestrului II cu tinerimea clasei I, s'a ţinut ieri, în 30 
Iunie, iară cu clasa a Il-a astăzi ante m. înaintea unui public număros cu 
cel mai bun şi mai mulţumitor rezultat», 

D. u. s. 1. Hannia m. p., 
protopop. 

In anul următor 1874, când în locul înv. loan Necşia, a funcționat 
loachim Muntean, examenul anual l-a condus tot protop. I. Hannia, care 
a scris în protocol aceste cuvinte: 

«Examenul semestrului al II-lea anul şcolastic 1874 sau ținut în 30 
lunie înaintea Mult Onoratului Domn inspector regesc de şcoale de Bar- 
doși, a preoțimei locale, a unui public nurmăros, atât din loc, cât și din 
vecinătate, între cei din urmă învățătorii învecinaţi, cu succesul cel mai 
mulţumitor în ambele clase». 


Tilişca, în 30:60 1874. I. Hannia m. p., 
protop. 


214 


In anul 1875, când în locul înv. loachim Muntean, ales în Săliște, a 
venit iarăși loan Necşia, prot. I. Hannia a scris cu ocazia examenului: 
«Sa ţinut examenul ambelor clase în 15 și 16 Iunie cu succesul întru 
toate mulțumitor». I. Hannia m. p. 
protop. 
În 1877 a scris: 
S'a ţinut examenul în 12/6 1877. Progresul întru toate foarte mul- 
țumitor. I. Hannia m. p, 
protop. 


Tot astfel a clauzulat prot. Hannia şi protocolul examenului din 1878. 

În anul următor, abzicând protop. loan Hannia de oficiul protopres- 
biteral și însărcinat fiind cu conducerea acestuia Moise Toma, acesta a 
scris la examenul din 4/16 Iunie 1879 în protocolul de clasificaţii astfel: 

«În 4/16 lunie 1879 sau ţinut examenul la şcoala noastră din Tilișca, 
fiind de faţă un mare număr de popor; sporul arătat de elevii din am- 
bele clase în toate obiectele de învățământ sa arătat deplin mulţumitor 
şi vrednic de toată lauda», Moise Toma m. p. 

inspect. district. 

În anul 1880 nu se află nici o urmă de inspecțiune, iar în anul 1881 
fiind examenul anual condus de parohul şi directorul Petru luga sen, acesta 
a indus în protocol următoarea clauzulă: 

«Astăzi în 14/26 lunie 1881 sa ținut examenul cu elevii dela şcoala 
noastră confesională gr.or. în prezenţa unui public numeros. Sporul în 
ambele clase este deplin mulțumitor». Petru luga m. p., 

paroh și dir. 

Până în anul 1884, când ajunsese protopop ai Săliștei Dr. Nicolae 
Maier, nu se mai află nimic. Acesta a clauzulat examenul din acel an cu 
următoarele cuvinte: 

«În 10 Iunie s'a ținut examenul cu elevii şcoalei din Tilișca. Dr. Ni- 
colau Maier m. p. protopresbiter». 

Deşi toate examenele anuale au fost conduse de răposatul protopop 
Dr. Maier în toți anii următori, totuşi până în anul 1893 nu se mai află 
nici o urmă de inspecţionare. În acel an scrie apoi protopopul amintit: 

«In 27 Maiu 1893 sa ţinut examenul cu copiii dela școala din Ti- 
lişca, fiind prezenţi 159 elevi. Dr. Maier m. p., protopop». 

Tot astfel a scris la inspecțiunea făcută cu ocaziunea ţinerei exame- 
nului din 1894, la care au fost prezenți 178 elevi, iar cu ocazia inspec- 
țiunei din 26 Maiu 1896 a aflat prezenţi 193 elevi din 222 înscrişi. Cu 
ocazia inspecţiunei din 27 Maiu 1897 a scris: 

«În 27 Maiu s'a ţinut examenul cu copiii de şcoală din Tilișca, fiind 
prezenţi 190 copii. Dr. Maier m. p., 

protopop. 

Aceasta a fost ultima inspecţie făcută de amintitul protopop, care bol- 
năvindu-se în anul următor, a decedat în primăvara anului 1898, fiind în- 


215 


sărcinat cu conducerea examenului și cu facerea inspecțiunei în 1898 di- 
rectorul şcoalei din Sălişte, Dumitru Lăpădat. 

Acesta a scris în protocolul de clasificații cu acea ocaziune: 

«În 23 Maiu sa ținut examenul la şcoala din Tilişca, fiind prezenți 
70 elevi şi 90 eleve. Dumitru Lăpădat m. p. 


Inspecţia școlară în cei 2 ani următori a făcut-o administratorul pro- 
topopesc Petru Iuga din Tilişca, care a clauzulat inspecția din 8 Iunie 1899, 
astfel: 

«În 8 lunie sa ținut examenul cu elevii şcoalei din Tilişca, fiind pre- 


zenţi 195 elevi. Petru luga m. p, 
adm. prot. 


Schimbându-se în anul următor şcolar protocoalele de clasiiicaţiuni, 
unde se obicinuiă a se induce rezultatul inspecţiunilor, aşa că fiecare clasă 
îşi aveă protocolul său, în care fiecare elev î;i aveă designat o pagină — 
nu Sa mai înscris mai mult în aceste protocoale nimic, iar altele neavând 
lucru natural că inspectorul districtual cu ocazia inspecțiunei își induceă 
numele său în rubrica observărilor din «cronica școlară», 

Protopopii următori d. d. Dr. loan Stroia şi Dr. loan Lupaş, cu ocaziunea 
inspecțiunei au ținut și țin conferințe cu întreg corpul didactic, în cari 
lăudau părţile bune şi desaprobau părțile defectuoase ale instrucţiunei din 
fiecare clasă. 

Din anu! 1909, în urma unui mandat consistorial, se află la fiecare 
școală câte un protocol special pentru inspecțiunile şcolare, în care atât 
inspectorii confesionali, cât și cei de stat își induc observările lor. 

Actualul protopop, Dr. I. Lupaş, la inspecția făcută în 25 Noemvrie 1909 
dela 8—9 a. m., a scris în acest protocol despre rezultatul clasei prime, 
unde a funcționat înv. l. Bratu, următoarele: 

«Cetitul merge binişor; din limba maghiară se constată un progres 
însemnat la începători». Dr. I. Lupaș m. p. 


In clasa a Il-a la înv. Daniil Săroiu, unde inspecția s'a făcut dela 
9—10, a scris: 

«Din religie s'au dat răspunsuri bune cu elevii anului III. Cetitul şi 
computul lasă de dorit la elevii anului II. Întrebările trebue să fie mai 
precise», iar în clasa a 3-a la înv. George Păcurar, care a instruat cur- 
surile IV—VI a făcut următoarea observare: 

«Din limba română elevii au cunoştinţe puţine şi defectuoase. La 
limba maghiară se constată cunoștințe mai sigure şi mai variate. Din re- 
ligie de asemenea Sau dat răspunsuri potrivite. 

Dr. I. Lupaș m. p. 

Cu ocaziunea inspecţiunei din 5 Noemvrie 1910, făcută dela 9—11 
a. m. şi dela 2—4 p. m., şi care a fost cea mai minuțioasă și mai scru- 
puloasă din toate inspecţiunile, câte s'au făcut de 24 de ani la şcoala din 
Tilişca, a clauzulat protocolul de inspecţie astfel : 


216 


«Azistând la prelegeri în fiecare clasă, învățătorii au examinat din 
aproape toate obiectele. Rezultatul inspecției este în general mulțămitor. 
Curăţenia şi disciplina le-am aflat în perfectă ordine. In special constat 
cu plăcere, că fiecare învățător depune o silinţă corespunzătoare şi des- 
voaltă o muncă rodnică întru promovarea învățământului. Învățătorul D. 
Săroiu a făcut progrese simțitoare din anul trecut până în prezent. În- 
vățătorul I. Bratu arată rezultate îmbucurătoare la toate obiectele. Invăţă- 
țătorul G. Păcurariu dă îngrijire și atențiune deosebită cunoștințelor prac- 
tice și aplicărilor la vieaţa de toate zilele. În general se constată, că școala 
din Tilişca e bine condusă şi se află pe calea progresului», 

Tilișca, în 5/XI 1910. Dr. I. Lupaș m. p., 

adm. prot. şi inspect. școlar. 

Inspectorul de stat, care a cercetat școala în 21 Februarie 1910 a 
scris următoarele: 

«În clasa I—VI din toate obiectele. Am aflat în ordine. Observările 


l ind î >. , ; 
mele se cuprind în protocolul de cercetare» Nisztor loakim m. pu 


sub-inspect. reg. 

Afară de inspecțiunile făcute pentru promovarea progresului tuturor 
obiectelor de învățământ, inspectorul districtual, protop. loan Hannia, că- 
ruia i s'a prezentat protocolul conterențelor corpului didactic, la care unii 
membrii nu mai voiau să participe, — l-a aprobat pe acesta prin aceasta 
prin următoarele: 

«Am văzut şi aprobez cu aceea, ca conterenţele să se ţină regulat 
în fiecare lună, la cari sunt îndatoraţi a participă toți învățătorii cu P. di- 
rectore local dimpreună şi protocolul are a se subscrie de toţi cari au 
participat la conferenţă». 

Sibiiu, 1 Noemvrie 1869. I. Hannia m. p., 

prot. 


20. Date şi referințe locale de interes pentru starea şi mersul învă- 
țământului. 

Pentruca şcoala să producă rezultate reale, e de neapărată trebu- 
ință, mai ales la școalele noastre confesionale, ca între învăţător și preot, 
ca cei mai importanți factori pentru promovarea culturei în comună, să 
domnească bună înţelegere căci la din contră unul producând neplăceri 
celuialalt, se nasc cari îi disgustă pe ambii, pe lângă că aceste frecări 
consumă o bună parte din timpul care ar putea fi folosit spre alte 
scopuri mai bune. 

În comuna noastră aproape totdeauna a existat între acești doi fac- 
tori bună înţelegere, așa încât a servit de model şi altor comune. În anii 
din urmă ce e drept, în urma amestecului unor persoane, această bunăîn- 


țelegere sa cam sdruncinat, aşa că am ajuns de model — în sens rău. 
De prezent relaţiile sunt mai bune și e speranță, că între toți conducă- 
torii comunei — dacă nu vor fi ambiţiuni exagerate — se va sălășlui iarăși 


duhul păcei și al înțelegerei. 


217 


Pentru mersul spre bine al învăţământului în fiecare an se cumpără 
cărți din fondul școalei pe seama elevilor săraci, așa că fiecare elev po- 
sede toate manualele necesare pentru învățământ. 


Nu mai puţin folos aduc învățământului diferitele conferenţe, ce se 
țin din partea corpului învăţătoresc de câteori se simte trebuința, în cari 
se discută despre progresul făcut, despre piedecile obvenite, despre mă- 
surile ce sunt a se luă pentru înlăturarea ior, precum şi despre diferitele 
mijloace pentru susţinerea disciplinei și a ordinei, atât în școală şi bise- 
rică, cât și pe stradă şi acasă. 

Poporul din comună încă arată un interes destul de mare faţă de 
şcoală, cu excepţia câtorva uscături, ceeace se poate vedeă 'mai bine cu 
ocaziunea examenelor şi a producţiunilor şcolare, când sala geme de public 
venit anume, spre a se convinge despre sporul și prestaţiunile elevilor. 

Însufleţirea la unii a mers până acolo, încât, sau până au fost în 
vieaţă, sau la moartea lor, au donat, conform stărei lor materiale, sume 
frumoase de bani pe sama şcoalei. 

De când a venit în fruntea tractului protopopesc al Săliştei răpo- 
satul protopop Dr. Nicolae Maier sau introdus cu ocaziunea examenelor 
anuale aşa numite coniferențe metodice-didactice, la cari asistau, pe lângă 
învățătorii din comună şi câte 2—4 învăţători dela alte școale din cerc, 
cari aveau să examineze atât metodul, cât și materialul percurs de învăţător 

Aceste conferinţe se ţin și azi. Ele au de scop câștigarea unui metod 
sigur de purcedere, prin care să se poată mai ușor ajunge la ţintă. Con- 
ferenţele  învățătoreşti cercuale şi tractuale, încă au produs şi produc 
rezultate mulțumitoare, ridicând mult mersul învăţământului și în comuna 
noastră. 


Nimic nu jigneşte mai tare pe învățătorul conştienţios ca absentarea ele- 
vilor dela prelegeri. Dacă aceasta se întâmplă în măsură mai mare, atunci în- 
vățătorul își pierde pofta de a mai propune ceva de nou. La şcoala noa- 
stră absenţe nemotivate nu avem decât foarte puţine. Elevii cari absen- 
tează fără motiv, se induc în listele de absenţii și se aştern tot la 2 săp- 
tămâni primăriei comunale. In cazuri de resistență din partea părinţilor 
sau a elevilor, acestea se comunicau momentan, verbal sau în scris, pri- 
măriei comunale, spre a influinţă prin autoritatea sa asupra celor îndărăt- 
nici și astfel a-i sili la cercetarea școalei. Noi, învățătorii dela şcoala din 
Tilișca, nu ne putem plânge de absenţii, decât atunci, când grasează între 
elevi boale epidemice. 


Un alt mijloc educativ, atât pentru elevi, cât mai aies pentru adulți, 
sunt prelegerile poporale. 

„Câtă vreme a existat între conducătorii comunei bunăinţelegere, în 
fiecare an se ţineau câte 10—12 prelegeri cu diferite învățături, atât în bi- 
serică, cât și în şcoală. În anii, când acești lvminători ai poporului, s'au 

15 


218 


lăsat conduși de patimi, când ura și zavistia le copleşise sufletul, numărul 
prelegerilor a scăzut la 2—3 pe an. 

În urma circularului însufleţitor al despărțământului Sălişte al «Aso- 
ciaţiunei pentru literatura şi cultura poporului român» din anul 1910, aceste 
prelegeri s'au pus pe o bază mai solidă, încopciindu-se cu câte o mică 
producţiune de cântări, dialoguri și declamări, aranjată cu elevii şcoalei. 
Organizarea în chipul acesta a prelegerilor s'a dovedit de foarte practică 
întrucât acestea atrag poporul, ca nici odată până acum. Rezultatul ace- 
stor prelegeri și producţiuni, împreună cu numărul participanţilor, se trece 
întrun protocol anume spre acest scop. 


21. Biserica şi cercetarea ei de cătră elevi şi învățători. 


Pe cât de binefăcătoare este concordia intre preoţi și învăţători pentru 
binele obştesc, pe atât de strâns legată trebue să fie activitatea școalei cu 
a bisericei. Ideile şi principiile morale desvoltate în şcoală trebue să fie 
continuate și întărite în biserică. 

Pentru a se puteă realizà acest lucru e necesară o frecventare cât 
mai deasă a lăcașului dumnezeesc atât de cătră elevi, cât şi de cătră în- 
vățători, cari şi aici trebue să premeargă cu pildă bună. 

Fiind mulţi elevi, cari cercetează școala noastră, circa 300 cu cei dela 
şcoala de repetiţie, încă din timpuri îndepărtate sau luat dispoziții, ca 
elevii cursurilor I—Ill să se aşeze în biserică lângă altar, înaintea stranelor 
cântăreților, iar elevii anilor IV—VI, precum și cei dela repetiţie în corul 
bisericei. Dintre aceştia se aleg cântăreții, cari au să dee răspunsurile 
liturgice. 

Intrarea în biserică se face înainte de începerea liturgiei, dupăce 
trage a 3-a oară. Până atunci elevii se adună, iarna în școală, vara în 
curtea și strada școalei, de unde pornesc, sub conducerea unui învăţător 
şi anume a conducătorului de cor, la biserică. Elevii claselor inferioare 
ies din biserică imediat după Axion (Cuvine-se cu adevărat), pe când cei- 
lalţi numai după cântarea «Fie numele Domnului binecuvântat». 

Elevii cursurilor superioare sunt obligaţi a cercetă biserica și la Ve- 
cernie, când sunt pe rând designaţi a ceti psalmul «Binecuvintează»> și a 
rosti rugăciunile: «Lumină lină», «Invredniceşte-ne» şi <Acum slobozește», 
iar în postul Paştilor se cetesc tot de cătră elevi înaintea icoanelor îm- 
părăteşti rugăciunile din «Pavecerniţa cea mică»: «Nepătată, nestricată.. .» 
şi «Şi ne dă nouă Stăpâne...», precum și «Paraclisul», executând şi cân- 
tările aparținătoare acestora. Tot ei cetesc şi Apostolul în fiecare Dumi- 
necă și sărbătoare. 

Un punct însemnat de atracţie la cercetarea bisericei de cătră cre- 
dincioşii din comună, îl formează executarea cântărilor liturgice de că- 
tră elevi. G 

De peste 50 de ani în biserica noastră sau dat aceste răspunsuri de 
cătră elevi sub conducerea unui învățător. Ba sub învățătorii Ioachim 


219 


Muntean, loan Necşia, George Stănesă, Nicolau Șoldea și loan Bratu ace- 
stea au fost cântate în 2 voci. De prezent se cântă liturgia în 2 voci de 
Stefănescu, profesor în București. 

Învățătorii, cari Sau perândat la şcoala din Tilişca, cu puţine excep- 
țiuni, au cercetat regulat biserica, făcând aci şi servicii de cantor. 


Fiind şcoala fiica bisericei, cred că nu strică a descrie puţin şi pe mama 
acesteia, biserica. 

Înainte de a fi actualul edificiu bisericesc, a fost o biserică veche 
de lemn, care sa clădit la anul 1684 şi a fost sfinţită, de vlădica din Băl- 
grad (Alba-lulia) de pe atunci, cu numele Sava al III-lea, dându-i-se hramul 
«Sfântul Sava». Cu ocaziunea sfinţirei. bisericei amintitul Vlădică — poate 
din considerare, că sa dat bisericei numele său — a donat acesteia o 
Evangelie, pe care a fost primit-o dânsul cu ocazia sfinţirei sale de me- 
tropolit în Bucureşti, dela voevodul Munteniei loan Şerban Cantacuzino. 
Evangelia aceasta, tipărită la anul 1682 se păstrează și azi cao relicvie în 
biserica noastră. 

Pe pagina primă a ei e scris cu litere vechi: «Din mila lui D-zeu 
Şerban Vodă Cantacuzino am dat aceasta sf. evangelie în satul Tilișca bise- 
ricei, care a făcut vlădica Sava să fie de pomană, nici popă, nici sătean 
să nu aibă a o vinde, iar de s'ar află un nebun a o vinde sau alt nebun 
a o cumpără sau a o da zălog.......» (Aici nu se mai poate ceti). Apoi se 
continuă astfel: 

«Aceasta sa dat, când am fost în țara muntenească pentru vlădicie 
şi s'au dat când am sfinţit biserica, luna Octomvrie 16 zile anul 1684. 

Sava LL. m. p. 
Vestenian.! 

Prin stăruința și la intervenția unui fiu al comunei noastre, cu numele 
loan losof, unchiu al actualului preot cu acelaş nume, fost inspector-revizor 
la banca «Naţională» din Bucureşti un strănepot al amintitului voevod, 
d! George Grigorie Cantacuzino, a legat de nou pe spesele sale această 
evangelie la anul 1893, pe când eră preşedinte al Senatului. Legătura e 
foarte frumoasă și artistic lucrată şi a costat mai multe sute de franci. 

Biserica actuală, clădită tot pe locul celei vechi, din material solid, 
cu 3 cupole și 2 hore, s'a ridicat la anul 1782, și s'a pictat la anul 1793. 
Pictura aceasta atât de interesantă ştergându-se şi afumându-se cu timpul 
comitetul parohial a decis renovarea ei, care a avut loc în anul 1903, 
prin spălarea picturei din cupole și prin zugrăvirea de nou a altarului, 
precum şi a evangeliştilor și prorocilor aflători la marginea de jos a 
cupolelor. 

Până la anul 1903 altarul eră despărțit de naia bisericei printr'un zid 
gros de cărămidă, pe care se află o cruce și alte insignii religioase. Tot 


1 DI N. lorga îl socotește de Sava JI, de loc din Veștem, comit. Sibiiului. (Istoria 
bisericii româneşti, vol. 1. 385). 
15* 


220 


cu ocazia renovărei picturei sa decis a se face un fruntar nou, mai ales 
că creştinul loan Popa Zeic din comună a donat spre acest scop suma 
de 2000 coroane. Lucrarea aceasta sa îndeplinit în acelaş an prin mă- 
sarul Preda din Avrig și pictorul Hofrichter din Boemia. Spălarea picturei 
vechi şi zugrăvirea evangeliştilor şi prorocilor sa dat în grija profesorului 
Albrich din Sibiiu. Icoanele dela îruntar, în număr de 27, sunt foarte bine 
succese, pe când evangeliștii și prorocii ceva mai slab. 

Aceasta renovare dă bisericei noastre un aspect nou, interesant 
și plăcut. l (Va urmă). 


HERMANN ȘI DOROTHEA. 
Poemă îidilică de Goethe tradusă în mersul textului original de M. Strajanu. 
(Urmare). 


ERATO.: 
Cântul VII. 
Dorothea. 


Cum călătorul privește cu drag înc'odată la soare, 
Când el apune și piere, şi-i vede plutind apoi chipul 
În tufişul întunecos și pe coastele stâncii; 

Ş'ori unde 'ntoarce privirile el strălucește 'nainte-i 

In maiestoase colori: așa cugetând acum Hermann 

Vede al fecioarei chip drăgălaș, ce păreă că-i urmează 

Lin pe cărarea de pintre holde la deal cătră casă. 

Dar el tresare din visul său uimitor și porneşte 

Încetinel cătră sat. Şi iar se opreşte uimit, căci 

lar îi apare frumoasa figur’ a fecioarei dorite. 

El o privește mai bine, acum nu eră vis; eră însaș 
Veneă la fântână, grăbită, cu doue urcioare, 

Unul mai mare într'o mână, altul mai mic în ceealaltă. 

El îi ese "nainte cu bucurie. Privirea-i 

Blândă și foarte mirată-i însuflă curaj și putere. 

«Vrednică fată», — "i vorbeşte, —- “iar te găsesc azi grăbită, 
Să ușurezi suferinţe, să dai ajutor ca 'nainte ? 

Spune, de ce numai singură vii la această fântână 
Îndepărtată, când altora apa din sat li-i destulă? 
Apa de aici e, firește, mai bună și dă o putere 
Deosebită. Tu o duci, sigur, bolnavei, pe care, 
Cu o rară credinţă, o ai scăpat dela moarte?» 

Salutând prietinește pe tânăr, buna fecioară: 

«Calea pân’ la fântână, — i răspunde — «mi-i răsplătită 


1 lubitoarea. Muza iubirii. 


221 


Chiar în minutul de față, căci iar văd pe prea bunul tânăr, 

Care ne dete astăzi așa multe daruri. Vederea 

Dăruitorului este plăcută ca și însuş darul, 

Vino vezi însuţi, pe cei ce gustară 'ndurarea, și câtă 

Recunoștință-ţi păstrează cu toții, cei ce nutrit-ai. 

Insă să-ți spun pentruce am venit să iau apă de aicea, 

Unde izvorul e limpede, rece, și nencetat curge. 

Oamenii noștri au turburat toată apa 'n comună 

Nesocotiţii, lăsară să treacă boii şi caii 

Peste izvorul de obşte, de unde sătenii iau apă. 

lar cu spălatul de rufe și curățitul de lucruri 

Au murdărit fântânile şi adăpătorile toate. 

Oricare cugetă numai la sine, să îndestulească 

Repede -a sa trebuință de-o clipă, și nu mai departe». 
Astfel vorbind se coboară ’n jos pe latele trepte 

Insoţită de Hermann; şi amândoi șed pe zidul 

Cel scundicel al fântânii. Ea se plecă să ia apă; 

El, apucând celalalt ulcior, se pleacă de o potrivă; 

Şi amândoi își văd chipul plutind în albastru senin al 

Ceriului, și se salută din cap în aceeași oglindă. 
«Dă-mi să beau din apa aceasta», — zise ei vesel 

Tânărul. Ea-i întinse ulciorul. Apoi odihniră, 

Plini de o nobilă 'ncredere ambii, pe zid lângă vase. 
«Spune-mi», — zise ea bunului prietin, — cum te găsesc eu 

Fără trăsură și cai în acest loc, departe de unde 

Eu te-am văzut întâi astăzi? Cum ai venit tu aicea»? 
Hermann să uită'n pământ gânditor, ridic apoi ochii 

Și privind'o cu drag în ochii ei negri, se simte 

Sigur și liniştit. Să-i vorbească de dragoste, însă, 

l-ar fi fost cu neputinţă. Căci nu doar iubirea, 

Ci o minte 'nțeleaptă vorbiă din frumoasa-i privire, 

Şi aşteptă un răspuns înțelept. Hotărându-se iute, 

Tânărul zise c'o dulce incredere fetei: «Ascultă, 

Dragă copilă; vreu să răspund întrebărilor tale. 

Pentru tine am venit eu aicea! De ce ași mai ascunde-o? 

Eu am un tată șo mamă, cari îmi doresc fericirea. 

Unicul fiiu, eu le-ajut cu credinţă și zel la purtarea 

Trebilor casei șale moșiei, cari sunt număroase. 

Dar tu cunoşti, cum sunt slugile, o ştii din păţanie, sigur; 

Uneori prin ușurință, alteori din rea voință. 

Ele mereu năcăjesc pe stăpâna din casă, silind'o 

Ca să le schimbe, să ’nlocuiască o scădere cu alta. 

Pentru aceea de mult doreà mama în casă o fată, 

Care, nu să-i ajute numai cu mâna la lucru, 


222 


Dar s'o izbească, să "'nlocuiască pe scumpa ei fică, 

Care, durere, ea a pierdut-o încă copilă. 

Când am văzut sănătatea ta și puterea juneţei 

Ș'am auzit inţeleptele- ți vorbe, am rămas încântat, și 

M'am grăbit să laud acasă părinților mei ȘI 

Prietinilor vrednicia străinei. Acum vin a-ți spune, 

Ce doresc ei, ca şi mine... Dar iartă 'ncurcata-mi vorbire»... 


«Nu te sfii:, — zise dânsa; — spune-ți dorința "nainte. 
Nu mă supăr; din contră, cu mulțănure am simţit-o. 
Ai voi ca să viu servitoare tatei și mamei, 

Și să păstrez rânduiala casei bine îngrijite ; 

Ši socotești c'ai aflat în mine o fată cu minte, 

Cu 'ndemânare la muncă și cu o fire blajină. 

Scurtă-i propunerea; tot aşa scurt și răspunsul să fie: 
Viu bucuroasă; urmez a sorții mele chiemare. 

Mi-am împlinit datoria aici; am adus pe lehuza 

lar la ai săi, și cu toții se bucură că le-am scăpat-o. 
Sunt acum la olaltă mai toți, şi cred cor să vină 

Şi ceialalți. Ei cugetă, că peste câteva zile 

Se vor rentoarce în patrie. Speră mereu prigoniţii; 
Dar în aceste zile de jale, cari vor aduce, 

Poate, iar alte zile de jale, pe mine speranţa 

Nu m'amăgește ușor. Legăturile lumii sunt rupte; 
Cine să le 'nnădească din nou decât trebuința, 

Ce se va naşte din culmea relelor. Dacă prin muncă 
E să mă pot hrăni ’n casa părinţilor tăi venerabili, 
Sub privegherea virtuoasei matroane, o face cu plăcere. 
Pentrucă numele unei fete pribege-i pururea 

Subt îndoială. Dar am să duc întâiu aste urcioare 
Rudelor mele, și să-mi iau rămas bun dela dânșii. 
Vino şi tu, ca să-i vezi, și să mă primeşti dela dânșii... 
Tânărul cu bucurie auzi hotărârea fecioarei; 

Dar se 'ndoiă dacă-i timpul acum să-i spună adevărul; 
Și crezi că-i mai bine s'o lase 'n ideile sale, 

Și, conducând-o acasă, acolo să-i ceară pe față 

Mâna și inima. Ah, dar o nedumerire-l cuprinse: 

EI a zărit un inel de aur în degetul fetei, 

Și o lăsă să vorbească îngrijorat ascultând-o. 

«Dar să plecăm», — zise dânsa; — că oamenii scot vorbe rele 
Fetelor, cari rămân mult la fântână. Ş'aşa e de dulce a 
Sta câteodată de taină la murmurul lui de izvoare». 


Ei se sculară să plece aruncând amândoi înc'odată 
O privire 'n fântână, și o dulce dorință-i cuprinse. 


223 


Ea apucă de toartă urcioarele și sue 'n tăcere 
Treptele. Hermann, aprins de iubire, pleacă cu dânsa; 
Cere pe drum, să-i duc' un urcior, să-i împartă povara. 

«Nu», — zise dânsa; — așa mai ușoară e sarcina. Nu vreau 
Să mă servească stăpânul, ce are de azi să-mi comande. 
Nu mă privi așa serios. Poate soartea mea-ți pare 
Demnă de plâns? De cu vreme are să 'nvețe femeia 
Grija de trebile casei; aceasta-i menirea, 

Şi prin aceasta ajunge "n sfârșit la puterea, pe care 
A meritat-o și care trebuie so aibă ea 'n casă 

De timpuriu îngrijește sora de frate, servește 

Tatei, ajută pe mama, și viața ei este un veşnic 
Du-te și vino; ridică, aduce, gătește și face 

Pentru ceilalți. Și ferice de ea, când este deprinsă, 
De nici o cale nu-i e prea aspră, și oarele nopții 

Ca şale zilei îi sunt de-o potrivă, și niciodată 

Nu i se pare un lucru prea mic sau un ac preasubțire, 
Incât se uită pe sine și numai în alţii trăește. 
Pentrucă, în adevăr, ei ca mamă îi sunt necesare 
Toate aceste virtuți, când pruncul va deșteptă-o, 

Ori cât de slabă, ca să-l nutrească. Şi astfel s'adună 
Griji și dureri. Și povara aceasta mar suportă-o 
Douazeci de bărbați. Ei nici nu-s chiemați la aceasta; 
Dar se cuvine să poarte recunoștință femeii». 

Astfel vorbeă ea, trecând cu tovarășul său prin grădină 
Până la aria șurei, în care găsi pe lehuza 
Veselă și 'ncunjurată de fiicele sale, icoane 
De frumseţă nevinovată, pe cari le scăpase 
De prădători. 

Intraramândoi, și de cealaltă parte 
Judele încă venea cu alți doi copii mici de mână, 
Cari îi credeă ca pierduţi întristata lor mamă, șacuma 
Judecătoriu-i aflase prin sgomotoasa mulțime. 

Veseli săriră copiii în braţele mamei iubite, 

Şi se uitau drăgălași la micuțul lor frate, tovarăș 

Pe viitor pentru jocuri, pe care-l văd prima dată. 

Apoi săriră la Dorothea şo salutară 

Cu bucurie, cerându-i pâne și poame, și 'ntâiu ca să bee. 
Ea le dete urciorul pe rând. Beură copiii, 

Bea și lehuza și fiicele sale, și judele bea, și 

Toți simt plăcerea răcoarei și laudă apa cea bună, 

Cam acrișoară, întăritoare și sănătoasă. 

«Bunii mei prietini! -—;,vorbi serioasă tânăra fată, — 
«Azi pentru ultima oară vam adus, cred, urciorul, 


224 


Să vă restaurați cu apa răcoritoare. 

Când veți mai beă de acum înainte în arșiţa zilei 
Apă răcoritoare, când în odihnă la umbră 

Veţi mai gustă din isvoare curate, vaduceți aminte 
De Dorothea, ce vajută ca o pretină bună, 

Din iubire mai mult decât din îndemnu "nrudirii. 
Eu în toată viața nu voiu uită bunătatea 

Ce-mi arătarăți. Vă las cu părere de rău, însă astăzi 
Este oricine mai mult o povară decât mângăiere 
Altora. Şi dacă "ntoarcerea n patrie ne e oprită 
Trebuim toţi în sfârșit, risipiţi în ţară străină, 

Să ne găsim adăpost. Aci este tânărul, căruia 

li datorim binefacerea, învelitoarea acestui 


Prunc, și mâncările cari se păreă că din cer ni-s trimise. 


El a venit ca să-mi facă propunerea, să-i fiu în casă 
De ajutor părinţilor, bogaţi de avere 
Şi de virtuţi de-opotrivă. Și eu am primit, căci o fată 
Pretutindenea trebuie să aibă grijă de casă; 
Și pentru ea ar fi o povară să fie servită 
De cătră alții și ea să steă. Eu mă duc bucuroasă; 
El pare-un tânăr cu minte, și astfel vor fi și părinții, 
Cum se cuvine bogaţilor. — Să rămâi dar cu bine, 
Scumpa mea prietină, și să te bucuri de pruncul acesta 
Plin de vieață, 'n a cărui privire se vede puterea 
Şi sănătatea. Și când îl vei strânge la piept în aceste 
Fășii frumos colorate, aduți aminte de bunul 
Tânăr, ce ni le dete, și care de azi și pe mine, 
Prietina și ruda voastră, mă va hrăni şi 'mbrăcă. 

ȘI 


Adresându-se judelui: «mulțămescu-ți», — îi zise, — 


Nobil bărbat, că mi-ai fost ca un tată în multe prilejuri... 


«Ingenunchiază 'naintea lehuzei apoi, o sărută; 
Şi ea, de abia șoptind în durere-i, o binecuvântă. 

Tu dup'aceea, vrednice jude, ziseși lui Hermann: 
«Prietine, trebui să fii socotit între oamenii cei buni, 
Cari, ca 'nțelepți gospodari, îşi caută oameni de treabă. 
Pentruc'adese am văzut cercetându-se cu de-amănuntul 
Boii şi caii, sau oile, cari se vând ori se schimbă; 
Insă pe om, care, vrednic și bun, este sprijinul casei, 
lar când e rău, ruinează și 'mprăștie toate, pe acesta 
Il luăm la noroc în casă şi la 'ntâmplare. 

Ne pare rău mai pe urmă de hotărîrea pripită, 
Insă e prea târziu. Dumniata pricepi, cum se vede, 
Căci ai ales o vrednică fată pentru serviciul 


a 


i 


225 


Casei şi al părinților. Numai să aibă și dânsa 
Grijă şi cinste! Cât va 'ngriji ea de trebile casei, 
Domniata vei aveă 'n ea o soră, părinţii o fiică». 
lar într'aceea veniră mai multe rudenii de-aproape 
Ale lehuzei, fiecare aducând câte ceva, 
Sau prevestindu-o c'o locuință mai bun’ o să aibă. 
Toţi fericeau pe Hermann aflând hotărîrea fecioarei, 
Şi se uitau la el cu priviri ce exprimă gândirea, 
lar femeile îşi șopteau pe furiș la ureche: 
«Dacă stăpânul devine al ei mire, ferice de dânsa». 
Hermann, luând-o de mână, «să mergem» — îi zise cu grijă, -— 
«Pentrucă ziua se pleacă, şi e departe orașul». 
lar femeile mult vorbărețe îmbrățișează 
Pe Dorothea. Hermann îi dă iarăși zor. Ea le spune 
Incă multe salutări pentru rude și prietini. 
Dar copilașii, plângând și țipând, o apucă de haine, 
Nu vreau s'o lase să plece pe a doua a lor bună mamă. 
lar femeile-i mângăie și-i sfătuesc ca să tacă. 
«Fiţi copii buni! ea se duce, ca să vaducă biscote 
De cele bune, cari le-a tocmit pentru voi frățiorul, 
Când, aducânduni-l barza, treci pe la cofetărie. 
În curând vine iar cu frumos aurite cornete». 
Și de abiă o lăsară copiii; Hermann o smulge 
Cu greutate îmbrățișărilor nemai sfârșite, 
Până departe-i fâlfăiu batistele 'n semn de adio. 


MELPOMENE.: 
Cântul VIII. 
Hermann şi Dorothea. 


Tinerii pleacă amândoi spre apusul soarelui, care, 
Invăluit în nouri adânci, prevestea o furtună 
Și aruncă de sub vălu-i ici colo priviri arzătoare, 
Imprăştiind peste câmp o lumină 'nfiorătoare. 
«O vijelie ne amenință; de nu ne-ar aduce 
Grindină și vrun năprasnic povoi», — îi zise ei Herman; — 
«Pentrucă câmpul promite-o frumoasă recoltă». Și ambii 
Se bucurau privind la bogatele holde, ce vântul 
Le undulă și cari mai le-ajungeau la înalta statură. 

«Bunule prietin», — zise fecioara lui Hermann, — «cărui 
Eu încurând datoresc o soarte 'mbucurătoare, 
Un adăpost, când pe atâți prigoniți i-ameninţă furtuna! 


1 Cântătoarea, Dela uź20, caro, celebro, Muza tragediei, 


226 


Spune-mi acum înainte de toate, cum să cunosc eu 
Pe-ai dumitale părinţi, pe cari eu de astăzi din suflet 
Vreu a-i servi cu tot zelul. Dacă cunoști dinainte 
Firea stăpânului, dacă anume-i ști gândul și voia, 
Când îți comand'o lucrare, îl poți mulțămi cu'nlesnire. 
Spune-mi dar, cum să câștig eu inima tatei şa mamei?» 
«O, ai toată dreptatea, vrednică fată cu minte», 
Zise 'nţeleptul ei prietin, — «că înainte de toate 
Vrei a cunoaște firea părinților! Fără aceasta 
Eu înzadar mă sileam păn' acuma saduc mulțămire 
Tatei, grijind dimineaţa și seara de câmp şi de viie, 
Cum ași fi însumi stăpânul. Mama mea știe mai bine 
Să preţuiască silințele, șo mulțămeam cu 'nlesnire. 
Astfel și tu vei fi 'n ochii ei o vrednică fată, 
Dacă-i purtà grija casei, cum ar fi a ta însați. 
Nu e tot astfel cu tata, el ţine ca să sarete. 
Buna mea fată, să nu mă crezi rău fiu, dacă-ți descoper ` 
Ție, străină, la prima "ntâlnire, o slăbiciune 
A părintelui meu. lți jur co asemenea vorbă 
De când sunt mi-a eşit azi întâiadată din gură, 
Pentrucă nu sunt deprins să spuiu fleacuri. Dar ţie-ţi descopăr 
Sincer și c'o deplină încredere întreg al meu suflet. 
Bunul meu tată vrea oarecare podoabă ’n viaţă. 
El ar dori ca să vadă dovezi de respect și iubire; 
Ş'un servitor mai rău ce i-ar ști măguli slăbiciunea, 
l-ar fi mai drag decât altul mai bun, care mar înţelege-o». 
«Sper cu tărie, să-i mulțămesc pe-amândoi», — 
Cu bucurie, grăbind ușorii săi paşi pe cărarea 
Intunecoasă. — «Eu am o fire ca buna ta mamă; 
Și de copilă nu mi-e străină plăcuta purtare. 
Altădată Francezii prețuiau mult politeţa; 
Nobili, burghezi şi ţărani de-opotrivă o iubeau, și cu toții 
Recomandau copiilor lor maniere plăcute. 
ȘI copiii Germanilor noștri veneau dimineața 
Ca să sărute părinților mâna și să le facă 
Mici reverenţe; și toată ziua păzeau cuviința. 
Tot ce 'n o creștere bună eu m'am deprins de copilă, 
Tot ce inima-mi spune, voiu împlini cu plăcere 
Pentru cinstitul bătrân. 
Dar acum cine-mi va spune, 
Cum să mă port eu cu tine, unicu-i fiiu, și de astăzi 
Mie patron?» 
Cum vorbeă dânsa astfel, ajunseră 'n deal sub 
Părul cel mare. Pompos luceă pe cer luna plină 


227 


Noaptea sosise și acoperise sub vălul ei negru 

Cele din urmă raze ale soarelui. Şi astfel în masse 
Se întindeau înaintea privirilor lor o lumină 

Albă ca ziua, și umbrele nopții întunecoase. 

El auzi cu plăcere 'ntrebarea ei pretinească 

Tocmai în umbra mărețului pom, lui atât de iubit, și 
Care-i văzu încă astăzi ferbințile lacrămi, vărsate 
Pentru a sa exilată. Și cum ședeau ei subt arbor 

Să odihnească puţin, fermecat de-o adâncă iubire, 
Tânărul om, luând-o de mână-i răspunse: «întreabă-ți 
Inima ta și, liberă 'n toate, să faci ce-ţi va spune». 
Nu cuteză un cuvânt mai departe, deşi eră ceasul 
Mult potrivit; se temeă că grăbeşte un xu ca răspuns. 
Ah! simțeă mâna lui în degetul fetei inelul, 

Care încă la "'ntâia vedere-l îndurerase. 

Ei ședeau liniștiți și tăcuți lâng'olaltă, când fata: 
«Cât mi se pare de dulce lumina lunei acum», — zise, — 
«Pare că-i ziuă; eu văd de aici în oraș foarte bine 
Case și curți, și sub coperiş o fereast ale cărei 
Geamuri pot să le număr». 

«Casa ce-o vezi», — zise Hermann, — 

«E locuinţa noastră, în care te duc, şi fereasta 

Sub frontispiciu este a camerei mele și care 

Va fi a ta poate, noi schimbăm odăilen casă. 

Holdele acestea sunt ale noastre, sunt coapte și mâne-s 
De secerat. Noi la umbra acestui păr luăm prânzul, 

Şi hodinim la amiazi. Grădina şi viia la vale 

Incă-s a noastre. Dar să grăbim, vine o grea vijelie; 
Fulgeră ş-o să ne ascundă a lunei plăcută lumină». 

El o conduce la vale pe multele lespezi, cari fuse 
Neprelucrate, serveau ca de trepten aleia din viie. 


Luna le mai trimite câteva raze 'ntrerupte, 
Pân'ce învălită de nouri, îi lasă în 'ntuneric, 


Hermann, voinic ca un Hercul, conduce cu grijă pe fată, 
Care se ţine de dânsul, ca să-și asigure mersul. 
Ea însă, necunoscând cărarea și groasele trepte, 
Calcă greșit și, pocnindu-i piciorul, eră să cadă. 
Agerul tânăr iute şi cu îndemânare-i întinde 
Brațele. Ea se ține de umerii lui și se lasă 
Incetinel cu pieptul pe pieptu-i și cu obrazul 
Peste obrazu-i. Ca o statue de marmură stă el 
Inţepenit, reținându-se c'o serioasă voință 
De a o strânge prea tare la sân. El îi stă numai proptea. 


228 


Și sub această scumpă povară el simte căldura 
Inimei ei şi-i aspiră pe buze-i balsamul suflării. 
El susține cu simț bărbătesc pe frumoasa ficioară, 
Care, prin majestuoasa-i figură este podoaba 
Sexului ei și tip ideal de femeie. «E rău semn», 
Zise ea, ascunzându-și durerea cu vorbe glumețe, 
« Când întri în casă şaproape de prag îți pocnește piciorul, 
Zic unii oameni cari au credință'n ast-fel de semne. 
Nu se putea arătă tocmai azi un mai bun semn și mie 
Dar să mai stăm un minut, ca să nu te creadă părinții, 
Că ești un rău gospodar aducându-le o slujnică șchioapă». 


URANIA! 


Perspectivă. 
Gântul IX. 


Muzelor, mult priincioase iubirii adevărate, 
Care ați condus pânaici pe-al său drum pe vrednicul tânăr, 
Şi i-ați lipit pe iubita de inimă încă ’nainte 
De logodire, ajutați pân la urmă unirea acestei 
Mult drăgălașe părechi. Risipiţi acum norii furtunei 
Ce le-amenință norocul! Dar mai întâiu să ne spuneți, 
Ce se petrece'n casă'n aceste grele minute? : 
Nerăbdătoare, a treia oară într'acum mama 
In salonul, pe care de abia-l părăsise şi unde 
Stau bărbații de taină. Ea vorbeă de furtună, 
De întunecarea cea repede a lunei, de întârzierea 
Prea îndelungată a fiului său și de-ale nopții primejdii. 
Celor doi prietini le bagă de vină, că prea se grăbiră, 
Să se despartă de tânăr, făr să vorbească cu fata, 
Şi să-i propună căsătoria, ce el o dorește. 
«Nu face răul mai rău», supărat îi răspunde acum Tatăl. 
«Vezi că și noi sântem nerăbdători, sașteptăm rezultatul». 
lar vecinul ia liniștit cuvântul și zice: 
«Plin de recunoștință-mi aduc aminte pururea 
De fericitul meu tată, care din frageda mea vârstă 
M'a desvăţat de a avea nerăbdare în orele tulburi. 
Eu mai mult decât ori ce 'nțelept sunt deprins cu răbdarea». 
«Care eră măestria bătrânului, ca să producă 
Un așa cap de operă?» — întreabă preotul. 
«Voiu spune 
Prea bucuros, că poate fi de folos fiecărui», — 


: Muza Astronomiei, şi numele zinei Venos, ca divinitate cerească. 


Zise vecinul. «Odată, eu ca băiat eram foarte 

Nerăbdător. Așteptam cu o mare dorință trăsura, 

Intr'o duminecă, ca să ne ducă pe câmp la fântâna 

Teilor. Nu mai veneă. Sglobiu eu fugeam de ici colo, 

Dela fereastră la ușă și pe scări ca nebunul; 

Tropoteam bătând din picioare 'n toată odaia; 

Mă mâncau mânile, zgăriam masa, începusem a plânge. 

Tata priveă liniștit; însă când ajunsesem la culme 

Cu nebuniile, mă ia 'ncet de mână și dela fereastră 

Imi adresează aceste frumoase cuvinte: «Vezi tu 

Atelierul tâmplarului dincolo, 'nchis pentru astăzi? 

Mâne-i deschis, și firezul şi broasca-s mereu în mișcare. 

De dimineața și până seara 'n amurg trec astfel 

Orele. Dar ia aminte: o dimineață veni-va, 

Când măestrul cu toate calfele da-și-vor silința 

Să-ţi pregătească sicriul și repede să-l isprăvească. 

Și vor aduce de grabă casa de brad, ce primește 

Pe răbdător și pe nerăbdător de o potrivă, 

Și care un greu coperiş de pământ e menită să aibă». 

Eu, în spiritul meu, le vedeam întâmplându-se toate 

Numai decât și aievea; vedeam așezate 'mpreună 

Blănile, și pregătită văpseaua cea neagră de jale. 

Mă liniștii, și aşteptai cu răbdare trăsura. De atuncea 

Când văd pe alții că 'ntruna alearg'așteptând îngrijaţi și 

Nerăbdători, eu mi-aduc totdeauna aminte de raclă». 
«Mişcătoarea imagine a morții», — răspunse preotul, 

Care-ascultă surâzând, — înțeleptului nu e spaimă, 

Şi celui bun ea nu e sfârşitul. Pe unu-l îndeamnă 

Să preţuiască viața, învăţându-l cum s.o trăiască; 

Celuialalt în nenorociri îi măreşte speranța 

De mântuirea ce așteaptă. Și astfel amândurora 

Moartea-i izvor de viaţă. Tatăl pe nedreptul 

A arătat simţitorului tânăr în moarte sfârșitul. 

Să arătăm celui tânăr, cât prețuește viața 

Unui bătrân virtuos, și bătrânului iar tinereţea; 

S'aib'amândoi bucuria de a viețui în nesfârşitul 

Cerc al vieții, desăvârșindu- și Viaţa "n viață». 
Maiestoasa pereche 'ntr'aceea intră pe ușă. 

Bunii părinţi şi amicii rămân uimiţi la vederea 

Mândrei mirese, de o potrivă cu mirele. Ușa 

Prea păreă mică, când ei păşiră pe prag împreună, 

El o prezentă părinților cu 'naripate cuvinte: 

«lată o fată», — le zice — cum o doriţi dumneavoastră. 

Scumpul meu tată, ea merito bună primire din parte-ți. 


229 


230 


Şi dumneata, scumpă mamă, s'o 'ntrebi chiar acuma de întregul 
Casei cuprins, ca să vezi cât de deamnă-i să-ţi fie de aproape, 
Să "'nlocuiască pe sora» 

Repede a tras la o parte 
După aceea pe vrednicul preot zicându-i: «părinte, 
Eşti înțelept, să mă scoţi mai de grabă din grija aceasta, 
Şi să-mi deslegi acum nodul, a cărui desfăşurare 
Mă nfiorează. Eu nu i-am spus fetei c'o vreau ca mireasă; 
Ea n’ credință că vine ca slujnică'n casa, și teamă 
Am c'o să fugă cu supărare vorbindu-i de nuntă. 
Să hotărim la moment! să n'o mai lăsăm în eroare; 
Şi nici eu nu mai pot suportă această 'ndoială. 
Dă-i acum zor și ne arată ş'aicea înțelepciunea, 
Ce noi cu toții o venerăm». 

Preotul se întoarse 

Numai de cât cătră toți cei de faţă. Insă durere, 
Sufletul fetei se turburase de vorbele tatei, 
Vorbe grăite în ton glumeţ, dar din inimă bună: 
«lată ce-mi place, băiete! Mă bucur că fiiul meu are 
Gust ca și tată-so, care luan vremea lui totdeauna 
Fata cea mai frumoasă la dans, și pe cea mai frumoasă 
El şa ales-o ’n sfârşit ca soţie, eră mamita. 
După mireasa ce şi-o alege se poate cunoaște 
Ce sprijin are bărbatul și de se simte om vrednic. 
Nici dumneata cred că n'ai stat mult timp pe gânduri așa e? 
In adevăr e ușor să urmezi unui astfel de tânăr». 
Hermann tot tremură, și de abia auzi aste vorbe. 
Toţi tăcură deodată, iar vrednica fată atinsă 
Și pănă'n suflet rănită de vorbele, cari păreau ei 
Zisen bajocură, stă nemișcată, și iute-i roșește 
Pân'la urechi tot obrazul, dar se 'nfrânează și 'n grabă 
Reculegându-se, zice bătrânului, făr "a-și ascunde 
Toată durerea: +'n credință, la o primire ca asta 
Nu-s pregătită. Fiiul îmi povesti despre tatăl 
Şi despre virtuțile lui, şi eu știu că mă aflu "'naintea 
Unui om cult și înțelept, care-i drept cu ori cine şi care 
Işi potrivește purtarea după persoane. Dar pare 
Că dumneata azi nu eşti destul de milos cu săraca, 
Care vă călc'acum pragul, dispusă să vă slujască. 
Altfel nu-mi arătai cu așa ironie amară, 
Cât de departe-mi e soartea de a fiului domniei voastre. 
Eu sunt săracă, şi numai cun umil pachet întru 'n casa 
Care, cu toate înzestrată, vă face vieața voioasă 
Ș'asigurată. Dar mă cunosc, și știu legătura, 


231 


Ce se cuvine să fie "ntre noi. Generos este oare, 
Să mă primiţi la 'nceput cu așa ironie, ce aproape 
Mă depărtează de pragul, pe care de abia-mi puse-i paşii? 

Hermann tot se frământă de grijă și 'ndeamnă pe preot, 
Prietinul său, să pășească la mijloc, să 'mprăștie norul. 
Inţeleptul preot s'apropie 'ndată și vede durerea 
Şi supărarea ascunsă a fecioarei, și 'n ochii ei lacrimi. 
Dar se gândește să nu deslege deodată ’ ncurcarea, 

Ci mai întâiu să probeze inima fetei mișcată; 

Și s'adresează ei cu cuvinte ispititoare. 

«Fată străină, când ţi-ai luat hotărîrea pripită 

De a sluji la străini, tu se vede că nu ţi-ai dat seamă, 

Ce ai să faci şi ce 'nseamna pune piciorul în casa 

Unui stăpân. Dela "'nvoiala făcută atârnă 

Soartea întregului an; şi un singur da ne obligă 

A răbdă foarte multe. Şi cea mai grea treab'a slujbei 

Nu-s alergările obositoare, și nu e sudoarea amară 

Stoarsă de munca veșnic zorită, căci și stăpânul 

Harnic, de multeori, ostenește alături cu sluga; 

Dar ca să rabzi greurușii stăpânului, când ocărește 

Pe nedreptul sau când, nestatornic, dă ordini contrare; 

Și silnicia femeilor, cari să mânie lesne, 

Cum și necuviința copiilor răi și 'ndărătnici: 

lată ce-i greu; și totuș trebui să-ți faci datoria 

Ne'ntârziat, şi fără să stai mânios și să mârăi. 

Tu însă nu pari deprinsă cu asta, fiindcă gluma 

Unui părinte atât de adânc te-a jignit; și nimic nu-i 

Mai de obiceiu între oamenii veseli ca tachinarea 

Unei tinere fete, cum car iubi pe un tânăr». 
Chibzuita vorbire-și produse efectul, şi fata 

Nu mai putu rețineă emoţiunea. Puternic acuma 

Se manitest'ale ei sentiminte; pieptu-i se umflă, 

Un adânc snspin izbucnește dintr'ânsul, și "'ndată, 

Cu șiroaie de lacrimi arzânde pe faţă, răspunde: 

“O, niciodată nu știe cumintele om, ce 'n durere 
Vreă să ne mângăie, cât de puţin poate vorba lui rece 
Să ușureze o inimă de suferinţă, pe care 
O hotărîre de sus i-a trimis-o. Pe dumneavoastră 
Cum ar puteă să vă supere o glumă, că sunteţi veseli 
Și fericiți! Bolnavului însă-i face durere 
Și o ușoară atingere. Nu; prefăcătoria 
N'ar puteă să-mi ajute, când chiar mi-ar îi cu putință. 
Să hotărîim deci în clipa aceasta! Întârzierea 
Mi-ar înmulți suferințele, șo mai adâncă durere 


232 


M'ar cufundă 'ntr'o melancolie mistuitoare. 

Vreau să mă duc! Să rămâiu eu nu pot în casa aceasta. 
Vreau să mă duc, să-mi caut sărmanele rude, pe cari eu 
Le-am părăsit în nenorocire, numai la mine 

Fiindu-mi gândul. Aceasta e tarea mea hotărîre! 

Şi ea-mi îngăduie acuma, să-mi spuiu simțimântul, ce altfel 
L'aș fi ascuns în inima mea poate toată vieața. 

Da, ma durut ironia tatălui acestui tânăr; 

Nu c'ași fi mândră și prea simţitoare, cum unei slujnici 
Nu se cuvine, ci 'n adevăr am simţit o pornire 

De simpatie în sufletul meu pentru tânărul, care 

Ca un liberator mi-apărù azi în cale. Și când el 

S'a depărtat, și eu îmi urmai iarăși drumu "nainte, 
Mintea-mi rămase la dânsul. «Ce fericită e fata, 

Care-i va fi lui mireasă șa acărei imagine, poate, 

El o poartă în inima lui», îmi ziceam. Şi când iarăși 
L'am întâlnit la fântână, îmi părù că vine din ceriuri; 

Și i-am urmat bucuroasă, când m'a cerut servitoare. 
Dar, o mărturisesc, venind, îmi făceam măgulirea ’n 
Inima mea, că 'ntr'o zi-i voiu puteă merită, poate, mâna, 
Când voiu fi reuşit ca să fiu un razem al casei. 

Vai! însă, acum îmi văd eu primejdia 'n care mă aflu 
Locuind lângă 'acel cărui port o iubire ascunsă. 

Numai acum simţ, cât de departe-i o fată săracă 

De un tânăr bogat, fie ea cea mai destoinică fată. 

Spun toate acestea, să nu-mi recunoaşteți inima, tristă 
Pentru 'ntâmplarea, cărei acum datoresc cuminția. 

Căci trebuiă să m'aștept, ascunzându-mi dorința secretă, 
Ca să-l văd aducându-și în casă mireasa, șatuncea 

Cum ași fi suportat eu durerea mea tăinuită?! 
Avertisment fericit! El mi-a stors din suflet secretul 
Tocmai la timp potrivit, când mai pot vindecă încă răul. 
M'am spovedit; și în casa aceasta nimic nu mai poate 
Să mă rețină, aici unde acum eu stau cu rușine 

Și turburată, mărturisindu-mi nebuna speranţă. 

Nici întunerecul nopții, nici norii încărcaţi de furtună, 
Nu mă oprește nici tunetul care-l aud durduind, nici 
Ploaia ce afară se varsă 'n șiroaie cutropitoare, 

Nici vijelia ce urlă. Le-am suferit toate acestea 

Când am fugit din căminele noastre, alarmaţi de dușmanul 
Care ne urmăreă de aproape. Mă duc acum iarăși 

In pribegie, mânată pe drumuri pe volbura vremii, 

Ce mă desparte de toate. Așa mi-a fost mie ursita. 

Fiţi fericiți» ! 


Și cu vorbele acestea repede plecă spre ușă 
Strâns ţinând subsuoară pachetul cu care venise. 
Mama, cu ambele mâni o oprește, și îmbrățișând-o 
«Spune-mi», — îi zice mirată şi înmărmurită de grijă, -— 
«Ce "'nseamnă asta? Ce sunt aceste zadarnice lacrimi?! 
«Nu te mai las eu de lângă mine: tu ești mireasa 
Fiului meu, care știu numai eu cât de mult te iubeşte». 
„Tatăl priveă plânsul fetei cu nemulțumire, și zise 
Cam supărat: «Așa dar aceasta-i răsplata prea marei 
Mele îngăduințe, să mi-se întâmple 'n apunerea zilei 
Ce mi-a fost mai neplăcut totdeauna. Căci pentru mine 
Nu e nimic mai de nesuferit decât plânsul femeii. 
Ele cu țipetul lor încurcă mai tare un lucru, 
Ce cu puțin sânge rece-l poţi lămuri foarte lesne. 
Imi este greu să mai stau la această stranie scenă; 
Eu mă retrag să mă culc; isprăviți- o singuri»! Și iute 
Pleacă cu pasul grăbit spre odaia, 'n care-i e patul 
Cel nuptial, și unde aveă obiceiul să doarmă. 
«Tată!» zice fiul cu glas rugător și-l oprește; 
«Nu te grăbi, și naveă mânie pe fată. Eu singur 
Port toată vina încurcăturei acesteia, care 
Prietinul nostru, prin o prefacere neașteptat, a mărit-o. 
Mult onorate părinte, vorbeşte, căci dumitale 
Ți-am încrezut eu afacerea. Nu ne mări supărarea 
Şi neodihna; ci lămurește-ne cum stă tot lucrul! 
Nu ţi-ași putea păstră n viitor înalta veneraţiune, 
Dacă 'n această oră supremă, 'n loc de senina 
Înţelepciune, ne-ai arătă bucurie vicleană». 
„Ce "nțelepciune», răspunse zâmbind prea vrednicul preot, 
“Ar fi putut ca să smulgă frumoasa mărturisire 
Bune-i fecioare, desvălindu-ne nobilu-i suflet?! 
Nu sa schimbat în plăcere și bucurie a ta grijă?! 
E trebuință de altă lumină? Vorbește-i tu însu-ți»! 
Hermann atuncea se "'ntoarce spre Dorothea și-i zice: 
„Nu te căi de-aste lacrămi și de durerea de-o clipă. 
Ele 'mi sunt scumpe dovezi de deplina mea fericire ` 
Și de a ta, sper. Eu nu venisem atunci la fântână, 
Ca pe distinsa fecioară străină s'o iau servitoare; 
Eu am venit să cer mâna și inima ta. Dar privirea 
Mea vai! prea sfiicioasă, ma observat înclinarea 
Inimei tale. Eu am văzut în ochii tăi numai 
Un simțimânt prietenesc, când privirile noastre 
Se salutară 'n oglinda senină a fântânii. Atuncea 
Eu îmi credeam fericirea pe jumătate "'nplinită, 
16 


233 


234 


Dacă vom fi la un loc. Acum tu ai desăvârșit-o. 
Binecuvântat fie ceasul acesta! 
Şi fata 
C'o emoțiune profundă "şi 'nalță spre tânăr privirea 
Și "'mbrățişându-se, 'n primul sărut ei simt bucuria 
Cea mai înaltă; căci pentru cei ce-și sunt dragi asta este 
Asigurarea mult timp dorită a fericirei 
Lor viitoare, și viața acum li se pare eternă. 
Celoralalți le spusese preotul toată intriga. 
Fata, acum cu respect și iubire, veni grațioasă 
Ca să se 'nchine și să sărute tatălui mâna 
Ce el voiă s'o retragă. «Eşti drept» zise, iart ale mele 
Lacrimi, întâiu de durere, fiind de o greșală surprinsă, 
lar acum lacrimi de bucurie. lartă-mi acea emoțiune, 
Cum și aceasta; ca să-mi simţesc deplin fericirea, 
La care nu m'așteptam și care acum văd că mi-e dată. 
Da, supărarea, a cărei, în rătăcire fui vina, 
Să fie cea de pe urmă! Şi slujba ce eu cu iubire 
V’aşi fi făcut-o ca slujnică, vi-o voiu face ca fiică». 
Tatăl îndat' ascunzând două lacrimi, o îmbrățișează. 
Mama cu drag o sărută strângând-o la sân, amândouă 
Dându-și mânile ca două prietene, plâng în tăcere. 
Mult iscusitul preot de grabă ia apoi mâna 
Tatălui, scoate din deget inelul lui de logodnă, 
-— Nu prea ușor, că inelul se înțepenise pe deget; 
la și mamei inelul, apoi logodeşte pe tineri. 
«Fie ca asta inele de aur să lege o unire» 
Zice preotul — «tot aşa de ferice și tare 
Ca și cea veche. Hermann iubeşte ferbinte pe fată, 
Și Dorothea mărturisește aceeași iubire. 
Cu a părinților voie, și având pe acest prieten ca martor, 
Vă logodesc dar și vă binecuvânt viitorul.» 
Și -vecinul le face 'ndată o urare ferbinte 
De fericire îndelungată. Preotul însă, 
Când vrea să pună în degetul fetei inelul de aur, 
Vede uimit încă unul, pe care-l zărise și Hermann 
«Cu "'ngrijorare ’ntâiu la fântână» — zise dânsul 
Cu un ton prietinesc și glumind «este a doua logodnă? 
Nu cumva "ntâiul logodnic să vină, să ne oprească 
Chiar la altar!» 
«Să-mi dați, vă rog, voie», răspunse atunci fata, 
Ca să jertfesc un minut suvenirei acesteia. Bunul 
Tânăr, ce-mi dete la despărțire inelul acesta, 
Și după aceea na mai venit înapoi la căminu-i. 


235 


Merit 'acest "amintire. El toate le prevăzuse, 
Când iubirea de libertate și calda dorinţă. 
De a luă parte la marea revoluțiune-l împinse 
Ca să se ducă ’n Paris, unde află închisoarea și moartea, 
«Fii fericită» ! îmi zise, eu plec. Acum lumea 'ntreagă 
Par'că se mișcă și toate se desunesc și se schimbă. 
Temeliile statelor celor mai tari se desfac azi, 
Eu azi te las şi dacă vr'odată voiu reveni... dar 
Cine știe? Poate vorbim pentru ultima oară. 

Omul e numai un călător pe pământ, acesta-i 
Un adevăr, și astăzi mai mult ca ori când altă dată 
Nu mai i-al nostru pământu, comorile se înstrăinează; 
Se topește argintul și aurul din templele sfinte. 

Toate se mișcă, ca și cum lumea puternic zidită, 
S'ar descompune 'ntr'un chaos întunecos, ca pe urmă 
Să se formeze din nou. Tu păstrează-mi inima ta, şi 
Dacă vreodată ne regăsim pe ruinile lumei, 
Suntem ființe reînoite și transformate, 
Vom trăi liberi și neatârnați de capriciul soartei. 

Ce-ar mai sta în cale cui a trăi în astfel de zile?! 
lar de va fi să nu mai scăpăm din aceste primejdii, 
Dacă această îmbrățişare e cea de pe urmă, 
O, păstrează-mi atuncea imaginea sufletului tău, și 
Fii pregătită cu același curaj la or şi ce soarte. 

Şi dac’ un nou câmin și o nouă unire te așteaptă, 
Fii mulțumită cu ce-ţi pregătește ursita. lubește, 
Fii devotată celor ce te iubesc și-ți fac bine. 
Dar cu luare aminte să faci ori ce pas căci o nouă 
Nenorocire o îndoită durere-ți aduce. 
Sfânt tie-ţi orice minut; dar să nu-ți fie viaţa mai scumpă 
Decât un alt bun, și amăgitoare sunt ori şi ce bunuri». 
Astfel vorbi; şi de atunci eu mam mai văzut pe acest tânăr. 
Tot am pierdut dup'aceea. Şi la înțeleptele-i vorbe 
Eu mă gândesc și acum, când o dulce speranță-mi deschide 
Cel mai frumos viitor, prin o mult fericită iubire. 
lartă-mi-o, scumpul meu prietin, că chiar și la brațul tău tremur. 
Corăbierului, ce a izbutit ca să scape din valuri, 
ȘI țărmul cel mai solid i se pare că se clătește.. 

ȘI vorbind astfel puse amândouă inelele 'n deget. 
«Cu atât mai solidă să fie a noastră unire, 
O Dorothea, 'n furtună ce are să sgudue lumea!» 
Zise ei Hermann cun nobil curaj și plin de iubire; 
«Vom apără cu curaj o viaţă ce ne e scumpă, 
Și bogatele bunuri menite s'o înfrumsețezè. 

16" 


236 


Pentrucă omul, care se clatină 'n vremi de primejdii, 
Inmulțește dezastrul şi mai departe-l întinde. 

lar cine stă neclintit, își formează el singur o lume. 

Nu se cuvine Germanului să răspândească mișcarea 
Plină de groază, dintr'un extrem plecând la un altul. 

Să ne fie purtarea conformă cu firea! Aceasta 

Fie-ne a noastră deviză, și cu glas mare so spunem! 
Sunt prea mărite pururea popoarăle, cari hotărite 

Şi vitejeşte se luptă pentru lege şi țară 

Și pentru cei scumpi inimei lor; sunt mari chiar și atuncia 
Când ele apun în crâncene lupte. Tu ești a mea și 

Ce este al meu mai scump îmi e azi ca oricând altădată. 
Nu cu frică și grijă îmi voiu păstră eu comoara, 

Dar hotărît și cu siguranță volu apăra-o. 

Şi dacă astăzi sau mâne ne amenință dușmanul, 

Tu dă-mi armele însă-ți și mă gătește de luptă. 

Cât timp voiu ști eu părinții sub grijile tale 

O, voiu opune dușmanului pieptul meu fără frică. 

Și de-ar gândi toți ca mine, puterile ar sta faţă "n față, 
Și "ntre popoară-ar fi pace spre a tuturor bucurie». 


De a 


237 
COOPERATIVELE SĂTEȘTI. 


= — Felul și însemnătatea lor. — 
HI. Forma cooperativelor. 


Aproape în toate țările, legea recunoaște de cooperative pe 
acele societăți cu un număr nelimitat de membrii, cari au de scop 
promovarea câștigului sau a economiei membrilor ei, printr'o ac- 
țiune comună. 

Unele state au pentru cooperative legi speciale, cum sunt 
Germania și după exemplul ei Japonia; altele au legiferat aceste 
tovărăşii în legătură cu alte societăți financiare, prin dispoziții 
speciale cuprinse în codul comercial. 

Şi la unele și la altele găsim două forme de cooperative: 

a) cooperative cu responsabilitate limitată și 
b) cooperative cu responsabilitate nelimitată. 

Legea germană. din 1899 mai recunoaște un soiu de co- 
operative și anume cu responsabilitate nelimitată ulterioară: o 
formă juridică întrodusă mai mult silit în lege și care găsește 
foarte puţină aplicare. Zeidler se exprimă astfel despre aceste 
cooperative: «Din acestea se vede (datele statistice), că tovără- 
şiile cu responsabilitate nelimitată ulterioară sunt tare puţine la 
număr şi probabil vor şi rămâneă. In cercurile conducătoare ale 
cooperativelor s'a arătat tot mai mult convingerea, că această 
formă nouă e un copil născut fără vieaţă și că no s'ajungă să 
aibă vre-o însemnătate practică. ! 

Afară de acestea în unele țări între cari și România, se gă- 
sesc unele tovărășii, la cari membrii garantează numai cu cvotele 
subscrise, nefiind responsabilitate nici limitată, nici nelimitată, 
cari însă nu se mai pot consideră de societăți pur cooperative. 

De aceea cu aceste cooperative nici nu ne vom mai ocupă. 

Organele cari administrează aceste tovărășii sunt ca și la 
societățile pe acţii; 

a) consiliul de administraţie; 
b) comitetul de supraveghiare; 
c) adunarea generală. 

La cooperativele cu responsabilitate limitată, în caz de li- 
chidare sau concurs, membrii garantează faţă de tovărășie şi 
creditorii ei, pe lângă cvotele subscrise și cu o sumă stabilită 
înainte în statute, care nu poate fi mai mică decât mărimea cvo- 
telor. 

La cooperativele cu responsabilitate nelimitată, membrii ga- 
rantează, în caz de lichidare sau concurs, cu întreaga lor avere 


1 H. Zeidler, Geschichte des deut. Genossenschaftwesen der Neuzeit, p. 398, 


238 


solidar, întrucât averea tovărăşiei nu ajunge să acopere toate 
pretensiunile creditorilor. 

Care formă juridică din aceste două e mai accesibilă pentru 
cooperative, este o întrebare asupra căreia se discută foarte mult 
şi astăzi. Avantagii și desavantagii găsim la amândouă și apli- 
carea lor depinde pe lângă alte împrejurări și de locul, persoa- 
nele și felul tovărășiei. 


Pentru cooperativele, cari nu au trebuință de un credit aşa 
de mare, cum sunt cele productive, de cumpărare și vânzare în 
comun sau cele de consum, forma cooperativelor cu responsa- 
bilitate limitată s'a dovedit de suficientă, ba chiar se recomandă. 
Dimpotrivă la însoţirile de credit sătești, responsabilitatea neli- 
mitată e mai practică, atât pentru credit, cât mai ales pentru si- 
guranța creditorilor. 

La băncile poporalc în caz de concurs, creditorii sunt în 
primul rând deponențţii şi cassa centrală de unde a împrumutat 
bani. Partea cea mai mare din acești deponenţi sunt țărani sau 
muncitori cu ziua, cari şi-au câștigat destul de amar banul care 
le mai prisosește și care l-au pus în păstrare pentru vremuri 
grele. Ar fi un mare păcat dacă garanția membrilor unei tovă- 
rășii ajunsă în concurs, mar fi suficientă ca să împace preten- 
siunile acestor deponenţi și astfel ar contribui la ruinarea lor fi- 
nanciară. La cooperativele cu responsabilitate nelimitată acest 
caz, dacă nu ar fi exclus, dar la orice întâmplare ar fi mai rar. 
Afară de acestea la însoțirile de credit, fiind o învârtire mare de 
bani, aceste tovărășii au și trebuinţă de un credit mai mare, pe 
care-l poate câștigă mai cu înlesnire, dacă la spatele tovărăşiei 
stă garanția nelimitată a membrilor. 


Chiar și datele statistice ne dovedesc o răspândire mai mare 
a cooperativelor cu responsabilitate nelimitată. Astfel în Germania 
din 24061 de tovărășii, 16151 sunt cu responsabilitate nelimitată, 
7132 cu responsabilitate limitată, 148 cu responsabilitate nelimi- 
tată ulterioară și 025 neinduse. Dela 14280 de însoțiri de credit, 
12578 sunt cu responsabilitate nelimitată, 1555 cu responsabili- 
tate limitată, 46 cu responsabilitate nelimitată ulterioară şi 101 
neinduse, prin urmare vedem că din aceste bănci poporale 94%, 
au adoptat forma unei cooperative cu responsabilitate nelimitată 
și numai 5*8%, sunt cu responsabilitate limitată. 

Al doilea moment, care sprijineşte cooperativele cu respon- 
sabilitate nelimitată este, că garantând în măsură egală, bogat şi 
sărac, în împrejurări normale, i-se oferă şi celui mai lipsit ocazia 
să-și întărească prin credit situația economică, deoarece e con- 
trolat de organele administrative. 


239 


Cooperativele cu responsabilitate limitată găsesc aplicare 
mai ales la orașe sau în acele părţi unde sunt proprietari mari 
de pământ, cărora le mai convine o graniță în ce priveşte res- 
ponsabilitatea. 

In desvoltarea cooperaţiei, ele au o mare importanţă, căci 
dupăcum am amintit, pentru unele soiuri de cooperative sunt 
foarte practice. 


IV. Felul cooperativelor. 


Pentru o mai adâncă pătrundere a cooperaţiei, tcoreticianii 
acestui sistem au căutat să împartă felurile de cooperative în mai 
multe grupe. O grupare exactă însă n'a reușit să ne dea ni- 
menea până acum, deoarece e greu de stabilit graniţa unde o 
cooperativă începe să fie productivă sau mijlocește numai schimbul 
de mărfuri. 

Poate din punctul de vedere al propagandei nici nu e ne- 
cezară o grupare exactă, totuși pentru orientare dăm aci cele mai 
răspândite împărțiri. 

Astfel legea germană din 1889 împarte cooperativele în co- 
operative de câștig și gospodărie. 

Huber, Schulze-Delitzsch şi Valleroux împart toate coopera- 
tivele în două grupe mari: distributive şi productive, întrucât to- 
vărăşia are de scop numai distribuirea productelor sau fabricarea 
lor. In gruparea primă ar întră: cooperativele de credit, de cum- 
părare și vânzare în comun, cele de consum, clădiri, de coloni- 
zare; în a doua tot felul de tovărăşii industriale, de fabrici, lăp- 
tării, cooperative de viticultori, mori, brutării, obștii sătești etc. 

Oppenheimer*) 1896 împarte în cooperative de cumpărători 
și vânzători. 

Kaufmann *”) le împarte în cooperative de cumpărare, pre- 
facere Și vânzare şi care se pare a fi mai nimerită. 

Hetz le imparte în cooperative de producenți și consumenți, 
alții le împart în tovărășii de bani și de mărfuri sau agricole și 
industriale. 

Examinarea amănunțită a acestor teorii, căzând departe de 
sfera acestor pagini, o voiu lăsă în sarcina altor vremuri sau 
altor cercetători şi ne vom alătură și noi la cea mai populară 
împărţire, adecă la aceia de cooperative distributive și productive. 


a) Cooperative de credit. 


Sub numirea aceasta înţelegem toate casele de economii, 
însoțiri de credit, bănci poporale, puse pe baze cooperative. Scopul 

*) Die Siedlungsgenossenschaften, Leipzig. 

*) Wesen und Arten der Genossenschaften, Sozialist-Monatshefte 1903 p. 59, 


240 


acestor tovărășii pe de-o parte este desvoltarea spiritului de cru- 
tare şi fructificarea depunerilor, pe de altă parte mulțumirea  tre- 
buințelor de credit a membrilor lor și sprijinirea acţiunei de des- 
povorare. Izvoarele de bogăţie oricât de mari ar fi ele, nici- 
odată nu pot aduce bunăstare, dacă nu sunt împreunate cu pă- 
strare şi popoarele din apusul Europei, convinse de aceste prin- 
cipii, pornesc cea mai intețită propagandă pentru cruțare. In ho- 
tărîrile adunării generale a coperativelor germane din anul 1900 
din Halle, ni-se dă chiar felul cum trebuie făcută această mișcare 
socială. Acolo se recomandă: 


1. «La toate adunările generale, să se instrueze membrii, 
prin conferințe potrivite asupra însemnătății însoțirilor de credit 
și economii și să se năzuiască a-i creşte ca adevărați tovarăși. 

2. Muncitorii şi servitorimea, din vreme în vreme să se facă 
atentă asupra avantagiilor casselor de economii. 

3. Cei cari dau de lucru sau ţin servitor să fie rugați, 
ca eventualele daruri de Crăciun sau premii să le dea în forma 
unor libele de depuneri. 

4. Prin întroducerea micilor casse de economii, fie aceasta 
prin folosirea cărților, a mărcilor sau a libelelor de depuneri. 


5. Strângerea sumelor economizate de singuraticele casse. 


6. Introducerea de recepte ale casselor de economii în loca- 
litățile mai îndepărtate» +. 

Suma acestor depuneri formează — după cum vom vedeă 
mai târziu — capitalul cel mai eftin în afacerile băncilor. 

De mare importanţă este însă acțiunea de despovorare, lupta 
pentru regularea creditului și contra uzurei. lnu nici o parte a 
lumei nu se pot vedeă așa de lămurit dezastrele uzurei, ca. în 
țările locuite de Români. Aici ţinuturi întregi sunt vândute — 
deși nu formal — unor cămătari fără inimă şi ce e mai dureros 
chiar și unele bănci sub lozinca desființărei uzurei, bat aceleaș 
drumuri. Căci cum se poate numi altfel decât uzură, îngreunarea 
sumelor imprumutate, pe lângă camătă legală — cu fel de fel de 
taxe, cari scumpesc creditul până la 14 procente. Exemple de 
astea putem aduce dintre băncile române, ba chiar şi dintre pu- 
ținele însoțiri Raiffeisen, cari le avem. Sunt nişte stări, cari tre- 
buiesc neapărat delăturate, prin orice acţiune posibilă. 

Ce privește forma lor, în cele mai multe părți sa adoptat 
sistemul băncilor lui Schulze-Delitzsch sau al însoților lui Raif- 
feisen, a căror deosebiri le-am cunoscut cu altă ocazie, iar în 
timpul mai nou o împreunare a acestor sisteme. 


1 Taschenbuch f. land. Genoss. 412, 


241 


Capitalul trebuincios în afaceri e de două feluri: capital 
propriu și străin. Cele dintâi năzuiesc să-și adune cât mai mult 
capital propriu, fixând cvote mari, pentru cari plătesc dividende 
și înmulțind fondurile de rezervă, celelalte pun mai puţin preţ 
pe cvote, dau dividende mici sau deloc şi lucră mai mult cu 
capital străin, cum sunt depunerile. 

Capitalul străin se recrutează din depuneri (depozite) cari 
fiind fructificate cu procente mici, formează un capital ieftin și 
astfel este adoptat de aproape toate băncile. În al doilea rind 
și numai când se simte mare necesitate se folosește calea cre- 
ditului, care se ia dela cassele centrale sau alte bănci mai mari 
în formă de cont-curent, lombard sau reescompt. 


Balanța între aceste două feluri de capitale, formează pentru 
conducerea băncilor, una din cele mai grele probleme, pentrucă nu 
arareori S'a arătat, că prisosința de numărar a adus ruinarea în- 
treprinderii. Oricât ar păreă aceasta de paradoxal, e lucru ade- 
vărat, pentrucă în astfel de împrejurări, pentru a nu pierde ca- 
măta după bani, se plasează acest prisos de numărar grabnic, 
în afaceri nesigure, cari cu vremea cauzează pierderi de nesu- 
portat și aduc falimentele. De aceea atât la membri, cât mai 
ales la tovărășie baza pe care se acoardă creditul e cel mai de 
căpetenie lucru. 

Aci cooperativele prezintă mari avantagii față de alte bănci, 
pentrucă pe lângă averea proprie, ele oferă garanță și întreaga 
avere a membrilor sau numai o parte a ei, după cum e şi tovă- 
răşia, cu responsabilitate nelimitată sau limitată. De aici şi stă- 
ruințele lui Schulze-Delitzsch de a adoptà toate cooperativele în 
forma unei tovărăşii cu garanță nelimitată. 

Creditele ce se dau membrilor tot pe baza averii lor se 
acordă. La fiecare membru se examinează referințele de avere 
şi se fixează suma maximală de credit. Când aceasta nu e su- 
ficientă pentru suma împrumutului se mai cer și alte garanții, ca 
de pildă hipotecă, cavenţi, efecte, mărfuri, pro ducte etc. in toate 
cazurile însă, cooperativele au datoria să controleze pentruce 
se folosește creditul și să împiedece pornirile ușuratice. Felul 
împrumutului iubit de țărănime este obligaţia cu termen lung şi 
numai în al doilea rând pe cambiu; între meseriași și comercianţi 
contul curent sau cambiul. 

Ce priveşte împărțirea dividendei între sistemul lui Sch. D. 
şi R. e o deosebire. Cele dintâi dau dividende mai mari, ca să 
înlesnească o mai mare răspândire a acestor bănci și numai restul 
se alătură fondurilor de rezervă. Cele din urmă nau dat divi- 
dende la început, pe urmă au fost silite să dea dividende, însă 
le-au dat foarte mici și restul profitului se varsă în fondurile de 


242 


rezervă. În timpul mai nou s'a adoptat principiul, că mărimea 
dividendelor să nu întreacă procentul cu care se fructifică de- 
pozitele în partea locului. 

Pe lângă afacerile de bancă, aceste cooperative pot să în- 
treprindă și alte afaceri, cari nu sunt împreunate cu rizic și nu 
reclamă pierdere multă de vreme. Astfel de afaceri ar fi procu- 
rarea de nutreţ, vinderea de cereale, arendarea locurilor de pä- 
șunat etc. Dar mai cu succes ar puteă lucră ele, fiind răspân- 
dite la țară, la câștigarea de pământ, la colonizări. Unei orga- 
nizaţii în această direcție, i-se simte necesitatea de multă vreme 
și mai ales acum când relațiile dușmănoase, între cari trăește po- 
porul românesc cu celelalte neamuri s'au înăsprit atât de mult 
încât sprijinul băncilor poporale nu e iertat să mai întârzie. 


b) Cooperativele pentru cumpărarea în comun. 


Obiectul acestor întreprinderi îl formează cumpărarea de: 
articole brute pe seama membrilor, cari le folosesc pentru trebu- 
ințele lor. După soiul trebuinţelor putem distinge: cooperative 
ţărăneşti, pentru cumpărarea în comun de sămânţe, nutreţ, îngră- 
șăminte chimice și alte articole necesare în lucrarea pământului ; 
tovărășii de meseriași, cari au de scop cumpărarea în comun de 
producte pentru prelucrare, ca piele, scânduri, oleiuri, fier, unelte 
Ş. a. şi tovărășiile comersanțţilor, cari își procură în comun mär- 
furi de negoţ, pentru esoperarea unui rabat mai mare. 

Dintre tovărăşiile amintite, cele dintâi, având o organizație 
simplă, au luat o răspândire mai mare și sunt mai rentabile. 

Aceasta e și natural când ne gândim, că întreaga comandă 
de articole se desface imediat, pentrucă de obicei nu se cumpără mai 
mult, decât s'a subscris de totalitatea membrilor. Împărţirea acestor 
articole se poate face la staţiunea unde se descarcă. Fiecare 
membru, sub controlul organelor cooperativei, îşi ia partea cât 
a comandat, așa că în cele mai multe cazuri nu e lipsă de un 
magazin. Marfa comandată şi neridicată se licitează pe risicul 
celui care a comandat:o. 


Întemeierea unui magazin comun nu e recomandabilă, decât 
numai în cazurile când cooperativa e puternică și are o desfacere 
mare. La astfel de tovărășii, de multeori pentru completarea vagoa- 
nelor, ca să se cruțe spesele de transport, se comandă o canti- 
tate mai mare, al cărei prisos se înmagazinează până la alte vre- 
muri. În orice caz însă să nu se bage prea mult capital în astfel 
de magazine. 

In ce privește forma lor, în cele mai multe cazuri s'a adoptat 
cea cu garanţie limitată, care sa dovedit de suficientă. Cercul 


243 


de activitate trebue astfel stabilit, ca întreprinderea să aibă o în- 
vârtire suficientă. 


E o concepţie greșită, când la diferite ocaziuni -— mai ales 
când bilanțul e slab — se aduce ca motiv, că scopul acestor 
cooperative nu este facerea de câștiguri, ci ajutorarea membrilor. 
Aceasta nu se poate admite din motivul, că până când coope- 
rativa e o intreprindere supusă la schimbări cari pot să aducă 
pagube, nu e permis să se lase lucrurile ca să vie în joc garanția 
membrilor, ci trebuie să se nizuiască la întemeierea unor fonduri 
de rezervă, cari numai din câștiguri se pot adună. Prin urmare, 
din amândouă punctele de vedere, trebuie judecată înfiinţarea unei 
cooperative. 

Unele bănci poporale pot să ia în programul lor şi cumpă- 
rarea în comun de articole pe seama membrilor. În primul loc 
trebuie să se aibă în vedere calitatea mărfii comandate și să se 
ceară pentru acest lucru totdeauna o garanţie în scris dela vân- 
zător. Mai favorabil este dacă toate comandele și plățile se fac 
prin cassele centrale de cumpărări, cari sunt informate atât asupra 
prețurilor ce sunt în curs, cât și a calităţii ce diferite firme produc. 
Pentru calitatea mărfurilor și pentru controlul lor garantează casele 
centrale, cari țin în serviciul lor specialiști. Vânzarea să se facă 
după putință numai pe bani gata, unde nu e posibil să se dea 
termine scurte, sau să fie îndreptaţi la banca poporală din loca- 
litate pentru credite. 


Cam tot aceste principii trebuie să domnească şi la coopera- 
tivele meseriașilor pentru cumpărarea în comun. 


Acestea au să lupte cu mai multe greutăţi decât cooperativele 
agricultorilor, de aceia și răspândirea lor merge anevoios. Deși 
aceiaş calitate de marfă se comandă pentru toți membrii tovă- 
rășiei, totuş prelucrarea lor nefiind egală (pentrucă nu toți mese- 
riaşii au aceleaș cunoștințe și aptitudini), nu arareori s'a întâmplat, 
că concurența membrilor, mărită de invidie, au dus lucrurile la 
desființarea cooperativei. 

Prima condiție de rentabilitate este ca în fruntea acestor 
întreprinderi să fie pus un om cu cunoștințe temeinice de măr- 
furi, și nepărtinitor. 

Unde aceste cooperative au și un magazin comun de des- 
facere, e prudent dacă întreaga marfă depusă în vânzare, să ia 
în comisiune. În felul acesta se împiedecă grămădirea de mărfuri 
eșite din uz. 

Cooperativele negustorilor, fiind vorba mai mult de rabat, 
nu prea au ọ deosebită importanță. 


244 


O parte a presei și mai ales jurnalele cercurilor negustorești, 
atacă înființarea acestor cooperative, de cumpărare în comun, pe 
motivul că ar fi stricăcioase comerciului și ar cauză slăbirea lui. 
Și — nu fără dreptate. 


De cât în toată lumea, organizarea claselor se face pentru 
apărarea intereselor proprii și numai în al doilea loc vin inte- 
resele celorlalți. 


c) Cooperalivele pentru vânzare în comun. 


Între aceste cooperative găsim două grupe mai de impor- 
tanță: cooperative de meseriași, cari au de scop strângerea su- 
praproducției întrun magazin comun, în care să se adune arti- 
cole pentru trebuinţele tuturor claselor și cooperative agricole, 
prin cari să vinde în comun cele mai de căpetenie producte ale 
gospodăriei țărănești. 

Între cele dintâi pot să fie tovărășii de cismari, de măsari, 
tăbăcari, cojocari etc. 


Motivele cari au determinat înființarea acestor fel de tovă- 
rășii sunt a se căută parte în lipsa de cunoștințe şi legături co- 
merciale, parte în lipsa de localuri potrivite de desfacere, de pră- 
vălii în apropierea pieţei. 

O greșală care se repetă foarte des şi îngreunează reușita 
acestor fel de întreprinderi este obiceiul că se depun spre vân- 
zare mai ales articole de calitate slabă sau eşite din uz, cele 
bune vânzându-se direct dela producenţi. Constrânse de aceste 
împrejurări, multe cooperative de acestea, nu cumpără mărfurile 
depositate, ci le primeşte în comisiune. 

Mai de însemnătate sunt cooperativele agricole, pentru vân- 
zarea în comun de cereale, ouă sau poame. 


Organizația economică in direcţia aceasta, reduce în aie 
specula neomenească ce se face cu aceste producte din partea 
străinilor, mai ales cu cerealele, și ar aduce an de an sute de 
mii de fcs mai mult în punga agricultorilor. 

Aceste tovărășii cumpără producţia dela membrii ei, o sor- 
tează și îngrijește şi prin legăturile de desfacere, ce trebue să-și 
facă, o vinde într'o vreme, când preţurile de piață par mai fa- 
vorabile. 

Neorientarea asupra producţiei din alte state, asupra preţu- 
rilor, depărtările de târguri, lipsa mijloacelor de comunicațiune 
sunt tot atâtea momente, cari celor mai mulți agricultori îngreu- 
nează o valoare mulțămitoare a cerealelor. 

Strânși la olaltă printro tovărășie, condusă de oameni cin- 
stiți și cu cunoștințe de piață, printr'o îngrijire, curăţire și sor- 


245 


tare, făcută în magazii comune și cu cheltueli puține, căci acestea 
se împart pe mai mulți inşi, valorarea cerealelor poate să ajungă, 
dacă se vinde la timp potrivit, preţuri cu mult mai mari, decât 
dacă fiecare econom își vinde singuratic producția de cereale. 


Deşi problema magaziilor comune e una dintre cele mai grele 
de rezolvat și state culte ca Bavaria, Statele-unite și Italia ect. 
abiă au ajuns după atâtea dezastre să aibă o organizaţie mai să- 
nătoasă, agitarea pentru aceste magazine de cereale nu trebue 
abandonată, căci dacă din punct de vedere financiar nu dau tocmai 
rezultatele dorite, pentru educaţia țărănimii sunt de mare preţ. 


Nici odată însă să nu se învestească prea mare capital în 
clădirile de magazii, căci acest capital rămânând neînvârtit, con- 
stitue o pierdere simțitoare pentru tovărășşie, iar la o eventuală 
lichidare, nu se găsesc cumpărători, cari să le cumpere și să ofere 
preţul costului lor. 

Aceasta constitue o lege, pentru stabilirea căreia s'au pierdut 
mari sume. 

Începuturi modeste în centre agricole, cari au şi linii ferate, 
credem că sar puteă face şi la noi. 


d) Cooperativele de consum. 


Aceste feluri de societăţi, cari se pot numără între cele dintâi 
tovărășii şi cari își au obârșia în începuturile iscusiţilor țăsători 
dela Rochdale, dela cari am moștenit organizația lor cea minu- 
nată; au de scop procurarea de articole necesare pentru traiu 
(alimente etc.) pe seama membrilor. 


Cauzele cari au determinat inființarea lor sunt a se căută 
parte în desele crize ce le-au adus recoltele slabe, parte într'o 
împărțire ilegală a izvoarelor de câștig între clasele unci naţiuni 
și a rebonificării nedrepte a muncii, dar mai ales în tendinţele 
neumane și egoiste ale capitaliștilor, cari iau proporţii tot mai mari. 

Cu „toată înaintarea tehnicei și-a științei fabricarea de pro- 
ducte și împărţirea lor se află aproape întreagă în mânile capi- 
taliştilor cari urmăresc o singură tendință, să se îmbogăţească. 

Marele industriaș nu întreabă, dacă o piaţă are deajuns pro- 
ducte de cari fabrică el sau nu, ci caută ca să câștige toți con- 
sumătorii pentru productele lui. Tendinţele acestea duc la o con- 
curență între capitalişti, fiecare își angajază o armată întreagă de 
agenţi și voiajori, tipăresc reclame peste reclame, trimit preţuri 
curente, cari toate costă o grămadă de parale. 

Cine plăteşte toate aceste sarcine, de bună seamă consu- 
menții în prețul fabricatelor. 


246 


Pe lângă astea mai punem şi beneficiile oamenilor cari în- 
grijesc împărţirea productelor, a comersanţilor, cari încă urmăresc 
aceeași tendință şi atunci ne vom puteă da seamă de ce pro- 
ductele sunt așa de urcate în preț şi de unde vine scumpirea 
traiului. 

De serviciile acestor agenţi voiajori, ai reclamelor și ale co- 
mersanţilor ne putem lipsi, dacă cumpărăm productele direct dela 
producent. Pentru consumător e egal dela cine ia articolul ne- 
cesar, vorba e să corăspundă. 


Și aici zace rolul cel mai important al acestor tovărășii de 
consum, procurarea de articole pe seama membrilor direct dela 
producenți și liberarea de sub tutela economică și stăpânirea so- 
cială a capitaliştilor. 


Dacă va socoti cineva plăţile agenților și al reclamelor, am 
vedeă ce sume enorme, ar puteă rămâneă în punga consumenţilor. 

Secretul acestor interprinderi ni l-au arătat pionerii dela 
Rochdale, aceşti muncitori săraci a căror societate a ajuns în felul 
acesta punctul cel mai ideal; consumențţii tovărășiei lor sunt în 
acelaș timp şi producenți. 

La început în magazinul lor vindeau numai cafea, zăhar, 
făină, cu preţuri potrivite spre mulțămirea membrilor. După șase 
ani de activitate cooperativa lor a întemeiat o moară care a mers 
foarte bine şi care i-a îndemnat să cerce și cu alte ramuri de 
producțiune. Astfel au înființat o măcelărie, o brutărie, o croi- 
torie şi cizmărie, iar după 15 ani în 1859 şi o țesătorie, care da 
de lucru la o grămadă de muncitori și toate acestea succese au 
să le mulţămească numai cinstei și spiritului de solidaritate, care 
i-a condus. 

In Anglia organizarea acestor cooperative a ajuns până acolo, 
încât sunt în stare să lifereze mobile și unelte și chiar și locu- 
ințe. Au câmpuri pentru cultivarea ceaiului și a cafelei prin co- 
loni, în cele mai mari porturi din lume au agenturi, cari fac 
cumpărările de producte en gros pe seama federalei societăților 
de consum. 

Cooperativele de consum au mult de luptat, mai ales cu 
clasa comercianților și spre mulțămirea noastră, ele ies învingă- 
toare, dovadă e răspândirea atât de repede a acestor societăţi. 
Faţă de comersanţi ele au acel favor, că încep cu un număr 
stabil de consumători, pe când comerciantul trebue să și-l câș- 
tige. Mai departe fiecare primește aceeași calitate de marfă, 
deoarece nu se urmează principiul profitului, nu e protejat 
faţă de altul și nu e servit mai rău. În caz de nemulțumire 
organele de administraţie se pot schimbă, fiind această pu- 


241 


tere în mâna membrilor. Organizarea centralelor pentru cum- 
părarea en gros contribue la păstrarea independenţei şi la ușu- 
rarea concurenţei. Astfel se organizează puterea de consumaţie 
a poporului, care e cea mai puternică armă în lupta economică 
dintre diferitele popoare. 

In decursul vremii practica a stabilit și unele principii, de 
cari e bine să se țină seama în conducerea unor astfel de co- 
operative. 

Mai întâi de toate numărul membrilor să nu fie hotărît şi 
membrii să nu se recruteze numai dintr'o clasă de oameni. Prin 
faptul acesta tovărășia se mărește şi primeşte o mai mare putere 
de rezistenţă. 

Să se introducă cvote, cari ţin pe membrii legaţi de tovărășie 
și cari să nu fie mai mici de 20 fcs. 

Mărturile să nu se vândă cu prețul cât au costat ele, ci ceva 
mai urcat, însă mai scăzut ca cel de piaţă, iar din profitul curat 
să se rebonifice la membri un procent oarecare în raport cu 
suma de cât a cumpărat. Principiul acesta al rebonificării, adoptat 
mai întâi de pionirii dela Rochdale, are o mare însemnătate. 

O parte din venitul curat să se întrebuinţeze pentru crearea 
unui fond de rezervă. Mulţi combat principiul acesta, ca nefiind 
în armonie cu ideile cooperative, decât în lupta economică, care 
are atâtea surprinderi, unele rezerve sunt necesare pentru sigu- 
guranța învingerii şi ori cum acestea măresc averea națională. 

Să se ţină strict de plăţile în numărar, pentrucă altfel tovă- 
rășia în curând ajunge în criză de capitale şi-şi pierde indepen- 
denţa, pe lângă astea interesele după împrumuturi scumpesc măr- 
furile. Chiar pentru consumenți prezintă avantagii, deoarece îi 
sileşte să-şi reguleze cheltuielile casei, văd cât este necesar pentru 
susținerea familiei și nu se spesează mai mult decât veniturile 
cari le au. Aceasta mărește încrederea în lupta pentru pâne. 

Cea mai grea problemă în conducerea acestor tovărăşii de 
sigur e controlul şi administrarea. Nesuccesele acestor întreprin- 
deri au fost cauzate aproape toate din lipsurile ce s'au semnalat 
la control sau conducere. Sau că s'au ales persoane, cari erau 
interesate ca particulari în întreprindere, sau controlul slab a dat 
loc înstrăinărilor de mărfuri, să nu zicem furturi și tuncţionarii 
aplicaţi în afacere au dat de mal tovărășia, iar pe ruinele ei şi-au 
întemeiat dânşii întreprinderi înfloritoare. Pentruca să se împedece 
asttel de năzuinţi egoiste se recomandă în tot locul, ca funcțio- 
narii angajaţi să depună cauțiuni cât de urcate. Mai ales însă 
administrarea și controlul să fie în mâna membrilor, înţelegem 
numai cei din tovărăşie să ia conducerea și nici decum comer- 
cianți faliți sau marii industriaşi, fie ei și membri. 


248 


Cele mai însemnate afaceri numai prin conziliul administrativ 
să se rezolve, iar controlul comitetului de supraveghere nu numai 
să fie cât se poate de des, ci mai cu seamă de specialiști exer- 
citat, iar întru cât nu sunt în tovărășie să se ceară ajutorul lor 


de altă parte. 


Și cum aceste cooperative slujesc masele poporului, trebuie 
să i-se dea acestora posibilitatea, să poată pătrunde în secretele 
administraţiunei, să nu fie numai folosit sau chiar eliminat, ci 
dimpotrivă apropiat. O muncă pentru ridicarea poporului, numai 
prin el însuși se poate face. 


Foloasele acestor cooperative de consum, credem că nu sunt 
greu de aflat, iar viața economică a altor popoare mai avansate 
ne oferă bogate dovezi. Prin faptul că întro comună urbană sau 
rurală și-au făcut apariţia o tovărăşie de consum, comercianții 
sunt siliți să ţină seamă de preţurile ce sunt la cooperativă, ca 
să nu-și piardă întreaga clientelă, se va interesă deci de calitatea 
mărfurilor și fără voie concurenţa îl va constrânge să-și aducă 
şi el marfă de calitate mai superioară și nu falsificate ieftine, cari 
aduc câștig la comercianți însă ruinare fizică la consumenţi. To- 
vărăşiile căutând să mulțămească pe membrii, se va îngriji de 
mărfuri superioare și văzându-le cu prețuri nu prea exage- 
rate va puteă aduce un echilibru în negoț, distribuirea pro- 
ductelor se pune pe o bază reală și se mai potolesc tendinţele 
de îmbogăţire. Plățile în numărar, după cum am amintit, au o 
putere educativă în viața economică a familiilor, iar cu reboni- 
ficările ce primesc consumenții din profitul tovărășiei, câte lipsuri 
nu se acoper. 


Răspândirea unor astfel de cooperative de consum deci, nu 
pot să fie decât spre cel mai mare folos și pentru poporul ro- 
mânesc și înființarea lor mar mai trebui întrelăsată. 


c) Cooperativele productive. 


|. Lăptăriile. Prelucrarea productelor brute zăceă până 
decurând, aproape în toate ţările, în mânile capitalismului, așa că 
după datele statistice numai o mică parte se făceă direct de cătră 
producenţi şi micii industriași. In urma speculaţiunii capitalistice, 
consumatorii, cari erau totodată şi producenţi de bunuri, au ajuns 
să plătească tare scump derivatele productelor lor, ba de cele 
mai multe ori cumpărau producte falsificate. Desvoltarea ce a 
luat în timpul mai nou societăţile, i-a adus la ideia că cu aju- 
torul cooperativelor pot singuri să-și prelucre productele ce pri- 
sosesc și astfel, nu numai, că au în consum mărfuri de calitate 


249 


bună, dar chiar venitul ce derivă pe urma prefacerilor, curge în 
folosul lor. 

Ţara în care aceste cooperative productive a luat o des- 
voltare frumoasă e Franța. 

Cum au luat aceste cooperative productive o așa de mare 
extensiune, se explică prin faptul că au fost sprijinite de socie- 
tățile de consum, cari se află în mare număr și cari sânt an- 
gajate cu cvote la aceste întreprinderi. 

Vedem deci, că atât producțiunea, cât și valorizarea a mers 
mână în mână. Lăsând la o parte cooperaţia productivă indu- 
strială, vom trece la cea agricolă, fiind mai de însemnătate pentru 
condiţiile noastre economice. 

In coloniile agricole din Anglia s'a început mai întâi valorarea 
laptelui și prefacerea lui în producte căutate de consum în unt 
și brânză. 

Experiențele făcute în Anglia au fost adoptate de economii 
din Holanda și Elveţia. Acolo existând o economie de vite des- 
voltată și în multe locuri, în urma poziţiunii geografice, nepu- 
tându-se valoră laptele destul de avantagios, au înființat așa nu- 
mitele: cooperative pentru valorarea laptelui (lăptării), în cari se 
fabrică unt și brânză pentru consumul de toate zilele. Lăptăriile 
din Holanda au ajuns la cel mai perfect aranjament și ele au 
servit de model lăptăriilor din Germania, unde acestea încă au 
desvoltare frumoasă. | 

Fiind producțiune de lapte în mai toate ţările, o produc- 
țiune de căpetenie, credem că nu e de prisos, dacă vom stărui 
puțin asupra acestor feluri de cooperative productive. 

Să luăm de pildă Germania, care are o producțiune anuală 
de 30 miliarde litrii de lapte. 

Din această producțiune, după statistică, merg în consum direct 
cam 7 miliarde de litre. (Această cilră crește mereu, mai ales în 
urma mișcării antialcooliste). 3352 de lăptării cumpără 6 jum. 
miliarde, pentru prăsilă se pierde cam 3t% miliarde iar pentru 
trebuinţele casnice se folosesc 13'/, miliarde de litri. 

După aceste cifre destul de însemnate, putem vedeă cum 
se împarte valoarea acestui ram de producțiune și ce cantitate 
e valorată de lăptării. 

Rentabilitatea lăptăriilor nu poate fi fixată în ştudii econo- 
mice, ea variază și depinde de atâtea împrejurări, iar asupra în- 
semnătăţii lor vorbim cu altă ocazie. Aci ne vom ocupă puţin 
de aranjamentul acestor fel de cooperative, după experienţele 
altor ţări. 

In cazul când întrun ţinut e o producțiune mare de lapte 
şi laptele brut nu poate fi vândut direct în consumație, iar pe 

17 


250 


de altă parte prelucrarea lui nu se face destul de rațional, e 
bine dacă se îndeamnă acești producenţi la o asociare pentru 
valorarea în comun a acestui prisos de producțiune, la înfiinţarea 
de lăptării. In aceste așezăminte, prin maşini speciale (Alfa- 
Separator), se desface laptele în smântână și zâr. Din cel dintâi 
se fabrică untul, din al doilea brânza pentru consumație, iar 
resturile pe urma acestor fabricate se folosesc pentru îngrăşarea 
porcilor. 

Pentru rentabilitatea unei astfel de lăptării, e necesar mai 
întâi de toate un centru sigur de desfacere (orașe, stațiuni bal- 
neare) și o cantitate de cel puţin 3000 litrii de lapte la zi pentru 
fabricare; iar ţinutul din care se adună această cantitate trebuie 
să fie aşa stabilit, încât nunumai să fie posibilă, dar totdeauna 
asigurată strângerea cantităţii. Toţi liferanții de lapte e bine, 
dacă sânt totodată şi men:brii ai acestei cooperative. Cât privește 
forma ei, în cele mai multe locuri sa adoptat: responsabilitatea 
limitată. 

Liferanţii de lapte, cari sunt în acelaș timp şi membrii ai 
cooperativei, iau un preț mai mic pentru litrul de lapte vândut, 
ca d. e. nemembrii. 

In schimb însă la sfârșitul anului primesc din venitul curat 
dividende, în raport cu cantitatea de lapte liferată. Prețul laptelui 
e bine dacă se stabilește după conţinutul de grăsime şi canti- 
tate, iar vinderea productelor să se facă direct la consumențţi, 
după posibilitate, și nu la comersanți, a căror soliditate e foarte 
schimbăcioasă. 

Laptele ce merge direct în consum, înainte de a se trans- 
portà trebue pasfeurizat (încălzitorul: Regenerativ). In Germania 
sânt obligaţi, chiar prin lege la aceasta, pentruca să se împedece 
răspândirea ofticei. In multe provincii lăptăriile susțin laolaltă 
laboratorii chimice pentru examinarea chemică și bacteorologică a 
laptelui. 

Directorul acestei întreprinderi să nu fie membru al direc- 
țiunii, ci amploiat cu contract. Ce priveşte trebuinţa de numărar, 
e consult dacă își deschide cont-curent la cea mai apropiată 
bancă poporală. 

Aranjarea unei astfel de lăptării cere un capital de cel puțin 
25,000 coroane, de aceea înainte de înființare, trebuie să se ju- 
dece bine asupra rentabilității ei, căci un calcul greşit aduce în 
caz de lichidare mari pierderi, mai ales la vinderea clădirilor şi 
mașinelor. 


f) Cooperativele de viticultori. 


A doua grupă mai importantă de cooperative productive o 
formează tovărășiile pentru valorarea vinului. 


251 


Scopul acestor cooperative este îmbunătăţirea stării financiare 
a viticultorilor, printr'o valorare mai avantagioasă a vinului, cum- 
părarea în comun a uneltelor necesare pentru lucrarea viilor, 
josiruarea viticultorilor asupra influențelor stricăcioase şi comba- 
via după progresele ştiinţei de azi. 

Negustorii și comisionarii de vinuri, legaţi la olaltă în cele 
mai multe locuri în trusturi, folosindu-se de neorientarea asupra 
preţului și mai ales de sărăcia micilor producenți; ajung să fixeze 
pe lângă toată calitatea inescepţionabilă, niște preţuri la vin cari 
de multeori pun în cumpănă rentabilitatea acestui ram de pro- 
ducțiune. Ba în unele țări, unde controlul statului e slab, vinu- 
rile falsificate au ajuns să ia o răspândire îngrijitoare, care toată 
se desvoaltă pe spinarea viticultorilor. 

Având de a suportă și concurența vinurilor străine, pro- 
ducenții de vinuri dintr'un cerc oarecare, sau grupat pentru apă- 
rarea intereselor lor în cooperative, cari în vremea din urmă au luat 
o răspândire vrednică de atențiune. In Germania din produc- 
țiunea anuală de 120 milioane mărci, 5%, se valorează de cooperative. 

Aceste tovărăşii cumpără producția de struguri dela membrii 
lor, care o preface prin intocmiri speciale în vin. Când vinul a 
ajuns format pentru vânzare și transport, tovărășia publică un 
anunţ prin gazete, unde fixează o zi de licitare, la care iau parte 
de regulă comisionari, negustori de vinuri sau alți cumpărători. 
Astfel de zile de licitare (Weinprobe) pot fi mai multe pe an, 
depinde de preţ şi producţiune. 

In unele locuri strugurii se plătesc după preţul ce-l au în 
timpul culesului, în alte locuri mai ales la membrii tovărăşiei se 
dă un preț mai mic, la cumpărarea strugurilor, iar după încheerea 
anului din venit se împarte dividende de furnizare, ca la lăptării. 
Când însă concurența negustorilor de vinuri e mare, aceasta din 
urmă e cu greu de adus la îndeplinire. 

Experinţele ce se fac cu acest fel de cooperative, au să se 
lupte, chiar în ţările cu uri sistem cooperativ mai desvoltat, cu 
multe neajunsuri. 

Cauzele acestor nesuccese sânt a se căută parte în greutățile 
ce se întâmpină la vânzarea vinului, parte în concurența vinu- 
rilor străine, a capitalului prea mare băgat în instalaţiuni și a 
micului capital ce rămâne pentru negoţ, sau în fixarea unui preţ 
prea mare pentru struguri. Dar mai ales în conducerea greșită 
a acestor fel de întreprinderi. 

Pentruca desfacerea vinului să fie mai ușoară, cooperativele 
au înființat centrale pentru mijlocirea vânzării, cari au în sânul 
lor un inspector pentru controlul pivniţelor. 

ho 17% 


252 


Inainte de toate, însă, înființarea astorfel de cooperative, 
trebuie sprijinită numai acolo unde se găsesc în mare măsură 
condiţiile de prosperare şi unde conducerea ei stă în mâna unui 
om, care are nu numai cunoștințe temeinice, privitor la îngrijirea 
vinului, ci și cunoștințele comerciale. 

Regulamente privitoare la conducerea acestor cooperative 
sunt necesare, însă nu pot cuprinde totdeauna tot şi de multeori 
întreaga afacere depinde de capacitatea şi onestitatea conducă- 
torului. De aceia nu putem fixă regule in această privinţă, re- 
comandăm, ca în fruntea astorfel de întreprinderi să se angajeze 
numai puteri probate, cărora să li se dea o mai mare libertate 
în afaceri și să nu facă, cum e obiceiu, economie la plata ce e 
legată de o astfel de conducere. 


2) Mori, brutării. 


O altă grupă însemnată de cooperative productive o for- 
mează fabricele de spirt şi zahăr, morile şi brutăriile. l 

Unde desfacerea cartofilor sau a sfeclelor e anevoioasă sau 
nu destul de favorabilă, prin prelucrarea lor, se poate ajunge la 
o valorizare mai avantajoasă. 

In condiţiile noastre economice însă, unde fabricarea zăha- 
rului și mai ales a spirtului e legată de legi speciale și de licențe, 
cari se dau de obiceiu boerimii scăpătate pentruca să o precu- 
pețească la ovrei; acest ram de producțiune nu prea are impor- 
tanță pentru mișcarea noastră cooperativă. El formează mai mult 
un obiect de studiu al claselor privilegiate, sau e posibil în ţările 
unde egala îndreptăţire e respectată. Că o să aibă o mare des- 
voltare în sistemul cooperativ, ne dovedesc datele statistice ale 
cooperativelor din Germania și Franţa, unde acest soi de între- 
prinderi găsește o aplicare însemnată. 

Fiind spiritul de întreprindere atât de puţin desvoltat la ro- 
mâni, o deosebită importanţă nici cooperativele pentru produ- 
cerea electricității mau. Infiinţarea lor reclamă cunoștințe tehnice 
temeinice și puteri foarte ieftine de producțiune, de aceea e bine 
ca astfel de întreprinderi să se lase mai ales pe seama comu- 
nelor politice. 

De interes ar fi pentru noi morile şi brutăriile, cari au luat 
în Franța o desvoltare atât de desăvârșită încât au servit de 
model tuturor celorlalte țări. 

In comune rurale mai mari, sau în apropierea oraşelor cu 
abundentă producțiune de grâne, aceste cooperative pot şi din 
punct de vedere financiar să se desvoalte destul de bine, de- 
oarece cumpărarea productelor brute dela membrii se face în 
condiții mai avantagioase, iar asupra calităţii e totdeauna garanţie. 


253 


A 


Mai rămâne ca desfacerea să se facă cu ușurință și în împre- 
jurări favorabile. 

„Să nu se caute câştiguri mari și neasigurate, ci după putință 
întreaga vânzare să se încheie pe bani gata. 

Nesuccesele acestor întreprinderi, cari în decursul vremii s'au 
semnalat ici și colo, în cele mai multe cazuri au fost pricinuite 
de aceste imprudenţe. Mai departe, ca să se poată suportă con- 
curența întreprinderilor private, multe cooperative şi-au făcut mori 
cu instalațiuni enorm de costisitoare, au angajat pentru un in- 
terval lung un capital mort, ce nu se poate amortiză așa ușor. 
Calitatea mașinelor întrebuințate în aceste instalațiuni, nu a fost 
garantată și controlată şi astfel desele reparaturi au mărit spesele 
de producțiune întratât, până când rentabilitatea a fost exclusă. 

Ca să se încunjure aceste daune, în Germania mașinile şi 
instalațiunile acestor intreprinderi se controlează până în cele 
mai mici amănunte de biroul tehnic, care funcționează la cen- 
trala cooperativelor şi astfel se împedecă tragerile pe sfoară îm- 
preunate cu furnizările de maşini. 

Mai rentabile s'au dovedit acele cooperative productive, cari 
pe lângă mori au înființat și brutării. In astfel de cazuri întreg 
venitul ce rezultă dela producerea făinei şi a pânei întră în punga 
agricultorilor, ca primii producenţi de mărfuri brute. 

Consumul de pâne fiind mai mare la orașe, pe deoparte în 
urma populaţiei mai mari, pe de altă parte neavând fiecare fa- 
milie întocmiri pentru facerea pânei, e natural ca brutăriile să se 
desvoalte mai mult în aceste centre. 

Orașele Franciei, în cari găsim atâtea sindicate şi tovărășii 
de consum, unde desfacerea pânei se face cu ușurință, ne pot 
servi cu multe experiențe și învățături, ce privește cooperativele 
de brutării. 


h) Alte soiuri de cooperative. 


Cu toate că sistemul cooperativ poate cuprinde aproape 
toţi ramii economiei, o aplicare mai intensivă ma găsit până acum 
decât numai la unele soiuri de întreprinderi. Din acestea cele 
mai însemnate sânt cooperativele de prăsilă, măcelării, obștiile 
sătești pentru pășunat, tovărășiile pentru folosirea de mașini agri- 
cole, de asigurări, ș. a. 

Comunele, cari nu sânt aplicate să lucreze pentru îmbună- 
táțirea rasei vitelor sau a galițelor, sau unde Românii trăesc la 
olaltă cu alte naționalități, cari au conducerea politică în mână, 
sistemul cooperativ poate veni totdeauna celor părăsiți în ajutor, 
ba de multeori s'a dovedit, că o astfel de asociare a dat mai 
frumoase rezultate. 


254 


Imbunătățirea rasei și asigurarea vitelor, sunt pentru împre- 
jurările noastre de mare importanță şi ne place să sperăm, că 
stăruințele puse în privința aceasta de unii oameni vor găsi o 
largă răspândire, care ne va aduce mari foloase. 

Poate de o mai mare importanță pentru noi ar fi obştiile 
sătești pentru păşunat. Desvoltarea ce au luat aceste tovărășii 
în Anglia, a găsit aplicare şi la Români din regat, ba partidul 
liberal a fost în privinţa aceasta un puternic sprijinitor. Economia 
de vite a mărginenimii, în urma nenorocitelor convenţii vamale, 
a ajuns la nimicire. O schimbare a situației în unele părți, credem 
că numai cu obștiile sătești se mai poate creiă, de aceia studiul 
şi aplicarea lor, constitue o problemă din cele mai însemnate. 

Cumpărarea de mașini agricole, mai ales de mașini de treerat 
sunt în condiţiile financiare ale ţăranului nostru lucruri greu de 
realizat. Foarte puţini pot să-și procure singuri câte-o maşină de 
treerat şi astfel sunt avizaţi la mărinimia cutărui străin plă- 
tită foarte scump de multeori și aceea. Intovărăşiţi laolaltă 
agricultorii insă pot să-și cumpere o astfel de maşină, care în- 
grijită, aproape în toate cazurile a arătat o rentabilitate mulii 
mitoare. 

Ba în Thuringia, băncile poporale raiffeiseniene şi-au pro- 
curat ele mașini agricole, cari le dau în întrebuințare la membrii 
pe lângă o taxă potrivită. Astfel în 1903 aveau în întrebuințare 
474 de mașini agricole, iar statistica Germaniei din 1894/5 arată, 
chiar «la micii proprietari o mai răspândită întrebuințare»), poate 
în urma lipsei brațelor de muncă. 


V. Organizarea și scopul federalelor. 


In vederea unor rezultate mai mulțămitoare și durabile, pe 
urma muncii lor de regenerare a vieţii economice — cooperativele 
sătești — sau asociat așanumitele federale cari sânt niște so- 
cietăți cu statute, în cari membrii sânt tovărășii dintrun ţinut 
oarecare, al căror număr nu se limitează și cari plătesc ca taxă 
de membru o cvotă stabilită mai înainte de statute. 

Aceste federale, cari trebuie induse la tribunal se conduc și 
administrează de: 

a) adunarea generală și de 

b) consiliul de administraţie ales de adunarea generală. 

Fiecare tovărășie, care a primit decretul de membru în această 
federală, are drept să trimită la adunarea generală un plenipo- 
tenţiat care însuşi trebuie să fie membru al vreunei tovărășii și 
care are drept de un vot, ceilalți membri ai tovărășiilor pot să 
aziste la adunarea generală a tederalei, însă fără drept de vot, 


255 


Scopul acestor federale este arătat în statute și de regulă 
cuprinde: 

1. răspândirea ideilor cooperative pe calea publicității. 

2. agitarea și înființarea de cooperative acolo unde se simte 
necesitatea și par rentabile; 

3. promovarea intereselor comune; 

4. revizuirea bilanţului la tovărăşii; 

5. înființarea de casse centrale de credit; 

6. perfecţionarea organizării administrative prin conzilii de 
specialiști etc. 

Pentruca să aducă la îndeplinire aceste probleme la cari s'au 
angajat, federalele aranjază cursuri instructive pentru orga- 
nele de administraţie și revizuire, redactează gazete, broșuri, sta- 
tute tip. şi registre, trimite conferenţiari ambulanți, plătesc in- 
structori pentru lăptării (ingineri, mecanici), pentru cultura și va- 
lorizarea vinului, a poamelor, a bucatelor, controlează planuri de 
zidire pentru magazine de bucate, comandă mașini agricole și 
îngrășăminte chemice etc. 

Aceste federale concentrează în jurul lor toate forțele, cari 
în urma activităţii lor au dat dovadă de o adâncă pătrundere a 
sistemului cooperativ și cari cu o mare abnegație sau alăturat 
la această mișcare. De regulă la aceste federale să cheamă băr- 
baţii de pe la diferite tovărâșii, cari au excelat fie pe terenul ad- 
ministrativ, sau pe cel publicistic. 

O limită a cercului de activitate al acestor federale nu se 
poate stabili, el se măreşte cu cât sistemul cooperativ ia o lăţire 
mai mare şi cu cât cuprinde mai mulți rami de operațiune. 


VI. Centralele cooperativelor. 


În organismul cooperativ un rol foarte important îl au casse/e 
centrale. După obiectul întreprinderii lor deosebim casse centrale 
pentru bâncile poporale, cari au de scop alimentarea cu credit 
și înlesnirea tuturor afacerilor de bancă pe seama băncilor po- 
porale, cari Sau ataşat la aceste centrale pentru cumpărarea și 
vânzarea în comun de articole in contul diferitelor cooperative. 

Pe pieţele de bani, oricât ar fi de ușoare condiţiile de credit, 
pentru însoţirile dela sate, folosirea iui e împreunată de foarte 
multeori cu multe neajunsuri, aşa încât s'a simţit necesitatea, ca 
tovărășiile pentru aceste trebuinţe, să-și creeze singur un izvor 
de alimentare. 

Condiţiile în cari aceste centrale acoardă creditele sunt în 
împrejurări normale, foarte avaniagioase, căci nu se are în vedere 
numai strângerea de venite, ci mai ales ajutorarea tovărășiilor. 


256 


Acordarea de credit la băncile poporale se face după o exa- 
minare amănunțită a tuturor evidențelor, din cari se poate stabilì 
averea cooperativei și a membrilor ei. 

In astfel de cazuri, se cercetează: 

Statutele cooperativei; 

2. Lista membrilor cooperativei și a averii ce reprezintă 
fiecare; 

3. Bilanțul anului care a expirat; 

4. Bilanţul brut al ultimei luni; 

5. Raportul ultim al revizorului; 

6. O copie a concluzelor direcțiunii referitoare la îndrep- 
tarea greşelilor observate de revizor; 

7. O listă a dării ce plătesc membrii cooperativei. 

Fiind adoptată la cele mai multe bănci poporale, garanția 
nelimitată, acordarea creditului nu prea întimpină greutăţi, fiind 
rizicul împărțit pe averea privată a atâtor membrii. 

Forma acestor casse centrale este cea a cooperativelor cu 
responsabilitatea limitată, sau a societăților pe acţii. Membrii pot 
fi însoțirile de credit și alte cooperative din ţinutul respectiv. 
E bine dacă înfiinţarea astorfel de centrale se face după judeţe, 
provincii sau ținuturi, deoarece se naște o raionare necesară pentru 
viața economică. 

Cassele centrale pentru cumpărarea și vânzarea în comun, au 
de scop cumpărarea în mare, de articole necesare pe seama 
cooperativelor sătești, sau vinderea în comun de producte agricole. 

Prin faptul că se cumpără o cantitate mai mare de articole, 
se obţine totdeauna un preţ mai favorabil. Mai departe se asi- 
gură calitatea mărfii și se ia rizicul pentru orice pagube. Aceste 
casse centrale nau magazine, ele mijlocesc pe lângă o proviziune 
minimală, cumpărarea și vânzarea de articole. Au legătură pe 
toate pieţele şi sunt orientate asupra preţurilor şi calității dife- 
ritelor mărfuri. 


In cele mai multe state, serviciul casselor centrale se face de 
cătră federale, unde e întreaga conducere concentrată. 

Principiul diviziunii muncii, s'a arătat și la cooperative de 
folositor și sa dovedit că un avânt mai puternic numai așa se 
poate da, dacă se decentralizează această muncă şi fiecare îşi ia 
organizaţia ei de sine stătătoare. Astfel întâlnim în Germania 
casse centrale pentru însoțirile de credit, pentru cumpărarea și 
vânzarea în comun, centrele de lăptării de vieri ş. a. Chiar și 
organizaţia raifteiseiană a adoptat punctul acesta de vedere. 


in Austria încă s'a arătat tendința aceasta de decentralizare, 


257 


VII. Insemnătatea economică a cooperativelor. 


Oricare organizaţie, care lucrează pentru desrobirea econo- 
mică a clasei în serviciul căreia sa pus, ne prezintă deosebite 
arme de luptă, al căror succes depinde de felul cum sunt apli- 
cate și conduse, 

Fiind sistemul cooperativ unul din cel mai respândit ni se 
impune o datorie să cunoaștem mai de aproape avantagiile ce 
ne oferă, atât ce priveşte respândirea lui, cât și mai ales pentru 
combaterea adversarilor acestui sistem şi concentrându-le toate 
laolaltă să ne putem da seama ce putere ne stă la dispoziţie. 

In primul loc găsim la însofirile de credit sătești două mari 
avantagii ce privesc depunerile și creditul. 

Aproape întreaga populație a noastră trăeşte la ţară. Prin 
faptul că avem bănci poporale la sate, oferim ocazia oricărui 
țăran să-și depună prisosul de bani spre păstrare, să nu-şi ia 
refugiul la ciorap sau la alte obiceiuri cunoscute. De multeori 
se întâmplă, că din cauza depărtărilor, țăranii noștri așteaptă 
vremea, când pot adună o sumă mai mare de bani, care să o 
ducă apoi la banca din oraş spre păstrare. In această vreme însă 
Ispita bate la ușă și cu nădejdea că se vor pune iar la loc să 
risipeşte agoniseala. In chipul acesta se pierd sume enorme de 
bani sau rămân nefructificate. 

E drept că avem bănci pe la orașe, dar acestea nu ajung 
pentru trebuinţele economice ale ţăranilor. 

Inlesnirile ce ni le dă aceste însoțiri din apropierea noastră, 
ajută la promovarea spiritului, de cruțare, care cultivat prin pre- 
legeri şi școli de conducătorii poporului, poate aduce mari foloase. 

Mai ales pentru micii deponenți, îndemnurile acestea au o 
deosebită importanță. 

O mare parte din depuneri, adunate cu multă sudoare ajunge 
în păstrare pela bancheri sau societăți cu o conducere slabă sau 
de o soliditate problematică. Asupra solidității acestor bănci, 
țăranul nu e informat, ba în zilele noastre chiar intelectualii în- 
tâmpină greutăți la controlarea bilanţului şi de foarte multeori 
sa întâmplat, că falimentul acestor case a ruinat economiceștey 
sate întregi. 

La cooperative şi mai cu seamă la cele cu responsabilitate 
nelimitată, dupăcum am amintit şi cu altă ocazie, cazurile acestea 
dacă nu sunt excluse, dar se întâmplă rar, pentrucă pretensiunile 
creditorilor sunt garantate de averea membrilor și cazurile când 
această avere ma ajuns la acoperirea tuturor pretensiunilor se 
pot numără pe degete. 


258 


Pe lângă siguranţă și comoditate, cooperativeie pot oferi 
mai multe avantagii și cu privire la fructificarea depunerilor, de- 
oarece mau atâtea spese de administrație cu alte societăți. 


Din aceleaş motive şi creditul ce-l dă membrilor poate fi 
cu mult mai ieftin, ca la societăţile pe acţii. Cercul de activitate 
al unei tovărăşii e mic, oamenii se cunosc foarte bine, atât ce 
priveşte starea materială cât și caracterul. Un econom dacă are 
lipsă de parale nu trebuie să alerge pela notari după acte de 
avere, sau după recomandaţii pe la bărbați de încredere şi agenți, 
cari cer pentru serviciile lor taxe enorme, ci merge la însoţirea 
de credit unde e membru șiși ridică fără multă așteptare suma 
ce i-se poate acordă după garanţia ce oferă. In astfel de îm- 
prejurări se economisesc bani, timp şi alergătură. 

Mai departe faptul că la cooperative, ori ce credit ce se 
votează trebuie controlat pentru ce scopuri se întrebuințează şi 
numai acelor persoane li se dă credit, cari îl întrebuințează raţional, 
înlesnește acțiunea de despovorare, care este cea mai principală 
în lupta pentru desrobirea economică. 

Chiar la cumpărările de pământ, (un lucru de mare însem-. 
nătate în viaţa noastră economică), cooperativele pot veni în 
ajutor şi mai iute și mai raţional. 

Neţinerea terminelor de plată, protestele, cari la aite socie- 
tăți aduc atâtea pagube ţărănimei, la cooperative nu sunt ţinute 
aşa strict, pentrucă conducătorii acestor tovărăşii știu, că banii 
după muncă şi producte nu se pot încassă așa de regulat cum 
se încassează de pildă lefurile. 

Pe lângă acestea, legăturile ce au cooperativele, pot chiar 
la ţară să mijlocească orice fel de afaceri de bancă. 

Tovărășiile pentru cumpărarea în comun ne prezintă alte 
avantagii. Prin faptul, că se cumpără totdeauna cantități mari de 
articole, cari se plătesc cu bani gata, rezultă că membrii unei 
astfel de cooperative pot primi articolul necesar cu un preţ cu 
mult mai mic ca alții, pentrucă tovărăşia nu caută să facă afa- 
ceri bune, ci să ajute pe membrii ei, mulțumindu-se cu un profit 
mai modest. 

La astfel de cantități mari de marfă se cruță nu numai la 
cheltuielile de transport, dar şi la timp. 

Mai departe asupra calităţii unui articol se poate face mai 
uşor controlul, dacă se comandă în mare, decât dacă se cum- 
pără în mic, pentrucă spesele de control d. e. la îngrășămintele 
chemice sau nutreţ, se împart pe mai multe persoane. 


In caz când tovărăşia e în legătură cu o centrală de cum- 
părare şi vânzare în comun, aceasta garantează pentru calitatea 


259 


articolelor, pentrucă controlul se face de ea pentru mai multe 
cooperative deodată. 

Intemeindu-se astfel de cooperative la sate, cu vremea și 
agricultura ia o desvoltare mai frumoasă, pentrucă agricultorii 
văd foloasele ce aduc d. e. îngrășămintele chemice, mașinile, 
unele soiuri de sămânţe etc. 

Se mărește producțiunea și se îmbunătățește calitatea pro- 
ductelor. 

Obiceiul ce unele cooperative l-a adoptat, ca anume plata 
articolelor comandate să se facă imediat şi în bani gata, a avut 
o mare influință educativă asupra țărănimii. Sau dedat la rân- 
duială, nunumai în raporturile cu tovărăşia, ci și cu alți oameni 
și astfel au ajuns să se ţină independenți. 

Să nu rămână datori pela ovreii din sat și dependenţi de ej, 
căci așteptarea lor se plătește totdeauna foarte scump. 

Mai mare importanţă au cooperativele la valcrizarea produ- 
selor agricole, a vitelor și a ouălor. Sunt destul de cunoscute 
greutățile ce întîmpină agricultorii pela târguri, când trebue să-și 
vândă bucatele. Nefiind bine orientat asupra -prețului, ajunge la 
oraş între negustorii de bucate cartelaţi, cari le oferă nește pre- 
turi scăzute. Dacă are lipsă mare de parale, ceeace se întâmplă 
mai în toate cazurile, e bun bucuros dacă își vinde bucatele cu 
oricare preţ, ca să se întoarcă acasă. Ba în unele ţinuturi e şi 
mai rău. Copleșit de datorii și de biruri, țăranul își vinde bu- 
catele de pe câmp înainte de recoltă. Işi poate oricine închipui, 
ce prețuri poate luă la vremea aceea pe producte. 

Printr'o vânzare în comun, în cantități mari şi direct la mori 
sau fabrici se delătură amestecul negustorilor și se ajunge la 
preţuri mai favorabile. Cele mai multe tovărășii își au maga- 
ziile lor, unde prin instalațiuni tehnice se curăță, uscă și sortează 
bucatele. Spesele acestea de curăţire sunt foarte mici în raport 
cu prețurile ce se obțin de pe bucatele îngrijite. In cazurile când 
preţurile sunt tare scăzute, până la urcarea lor, bucatele înma- 
gazinate se pot lombardă și astfel se mulțămesc deocamdată 
cererile de numărar. Curăţirea și sortarea cerealelor, îmbunătă- 
țeşte producțiunea, se ajunge în privința calității la omogenitate, 
atâta de căutată pe pieţele străinătăţii. 

Tot astfel stăm și cu vânzarea vitelor. Transpoarte mari 
de vite vândute direct la măcelării, ne oferă preţuri cu mult mai 
ridicate, decât vânzările parțiale, făcute la negustori, cari în cele 
mai multe cazuri nici nu plătesc cu bani gata. Pentru prăsila 
vitelor şi îngrijirea lor, cooperativele totdeauna au avut o in- 
fluință binetăcătoare; cu ajutorul lor sate întregi au ajuns pe 


260 


neobservate să aibă rasele cele mai bune de vite. In ținuturile 
unde sunt cooperative, în comerciul de vite, nu obvin diferențe 
așa enorme de preţuri; prin concurenţa lor se ţine o măsură în 
preț, se regulează oarecum și se câștigă un centru stabil de 
desfacere. 

Vânzarea poamelor și a ouălor făcută pe calea tovărășiei a 
dat cele mai frumoase rezultate. Nu numai că a delăturat spe- 
culațiunile ovreești, dar printro sortare și vânzare în cantități 
mari sa exoperat preţuri mai bune. Mai ales la valorizarea 
ouălor, organizaţia cooperativă a adus mari foloase, Sortate şi 
îngrijite până în timpul ernii, ouăle ajung să aibă preţuri îndoite, 
rentabilitatea creşterii galiţelor se măreşte și pentru multe familii 
sărace el formează un izvor de câștig. In apropierea staţiunilor 
balneare, câte familii nu se susţin din această ocupaţie? 

In domeniul cooperativelor productive întâlnim deasemenea o 
mulțime de avantagii. Să luăm de pildă lăptăriile. Atât vânzarea 
laptelui, cât și a untului, făcută în cantități mici și la diferiţi con- 
sumatori nu se poate compară în privința preţului cu vânzarea 
efeptuită de tovărășii, unde prin instalaţiuni tehnice se dă o in- 
grijire mai mare acestor producte. 


Pregătirea untului la economii noștri se face întrun chip de 
tot primitiv. Laptele se adună în vase necurate, se ţine prin ca- 
mere de unde ia diferite mirosuri, se pregăteşte la intervale ne- 
potrivite și astfel se obține o calitate inferioară, care nu prea e 
căutată şi care are un preţ slab. Vândut laptele la tovărășii, 
acestea prin aranjamentele speciale produc și mai mult și mai 
bun unt, curat, de aceiaș calitate, care are și un preț mai mare. 

Laptele care întră direct în consumaţie, se pasteurizează și 
e ţinut totdeauna la o temperatură favorabilă. In chipul acesta 
economii nu numai cruţă timp cu pregătirea untului și cu vån- 
zarea lui pela oraşe, dar îşi valorizează mai avantagios laptele 
şi nu e dependent de consumenți. Sunt timpuri unde munca 
braţelor e așa de scumpă și trebuincioasă, ca de pildă pe vremea 
recoltei, încât ceasurile pierdute cu pregătirea untului sunt mai 
scumpe decât untul însuşi. Pe lângă astea plata laptelui se face 
lunar, în sume mai mari cu cari mai poți acoperi câte un năcaz, 
nu se face zilnic sau la târguri unde banii se cheltuesc de cele 
mai multeori pe nimicuri. O valorizare avantagioasă a laptelui, 
aduce cu sine desvoltarea economiei de vite. 


Mai interesante sunt experienţele făcute în cercul cultivă- 
torilor de vii. In anii cu o recoltă bogată, în lipsa aranjamen- 
telor pentru strângerea mustului, se vând struguri cu preţuri 
de batjocură, iar în anii slabi nu ese nici munca, nici capitalul 


261 


băgat în cultura viței de vie. Schimbările acestea ruinează gos- 
podării întregi. Uhniţi prin cooperative viticultorii pot nunumai 
să-și valorizeze mai avantagios strugurii, dar ajung să fie inde- 
pendenţi de comerciu, să-și cultive mai bine via, să-și pună soiuri 
nobile și să nu aibă așa mari greutăţi cu desfacerea vinului, care 
în urma concurenței străine devine tot mai grea. 

In centralele cooperativelor, fie ele de credit sau de cum- 
părare şi vânzare în comun, prin faptul că sunt conduse de 
oameni de specialitate și concentrează în ele toată producțiunea 
și cererea de articole, poate să ne dea nunumai credite și arti- 
cole mai eftine și să ţine în evidență puterea de consum, dar 
avem totdeauna garanţia unor afaceri cinstite, ne apară şi ne 
servesc cu informaţii și deslușiri în problemele noastre. 


VIII. Insemnătatea socială a cooperativelor. 


Dupăce cunoaștem însemnătatea economică a cooperativelor, 
o întrebare firească se naște, oare în alte direcţii această organi- 
zaţie să n'aibă nici o importanţă ? 

Servește ea numai desvoltării financiare a unui popor, sau 
efectele ei trec și alte hotare mai îndepărtate și mai setoase de 
regenerare? Hotărit mișcarea cooperativă este o mişcare socială 
de înaltă valoare, ba unii sociologi îi prevestesc o importanță din 
cele mai mari. 

Dintre problemele vremurilor noastre, la a cărei rezolvire în 
stat și afară de stat, se lucră fără încetare, problema împăcării 
claselor sociale reclamă foarte multe puteri; acolo se depune o 
mare parte din munca legislatorilor, savanților și scriitorilor. 

In ce măsură organizaţia cooperativă servește acestui scop, 
vom vedeă în cele următoare: 

Lucrând în comun - - fiind legaţi de aceleaş interese — ţăran 
cu cărturar, sărac cu bogat, după un anumit interval, membrii 
aceleiaș tovărășii, încep să se cunoască mai bine, să se înțeleagă 
unii cu alții, să se ajute şi să se iubească. Sfiala și neincrederea 
dela început, încetul pe încetul dispare; ţăranul nu mai vede (cel 
puțin într'o organizaţie sinceră, așa ar trebui să fie) în cărturar 
un exploatator, care pândește la puţinul Jui avut, ci un povățuitor 
şi sprijinitor, care îl luminează şi ajută la năcazuri. Pe neobser- 
vate, între membrii unei tovărăşii, trebue să coboare pacea și în- 
crederea socială. Ce rol frumos ar aveă în această direcție căr- 
turărimea noastră, eșită mai toată din păturile țărănești? In mă- 
sura în care cărturarii trăesc după munca ţăranului, în aceeaş mă- 
sură trebue să lucre la susținerea, înaintarea și ridicarea lui, fie 
el ca agronom sau muncitor de fabrică. Pentrucă îndatăce ţără- 
nimea va slăbi, slăbește temelia statelor, a nsamurilor. 


262 


Deosebirile de clasă, boala de care pătimim aşa grozav, nu 
numai că se alimentează prin tovărăşii, dar se micşorează. 

Chiar baza de drept a tovărășiilor, fiind cât se poate de de- 
mocratică, aduce cu sine o egalitate între membrii lor, prin aceea 
că fiecare membru are numai un vot la adunarea generală, care 
nu se poate cedă. În felul acesta mai greu pot să se înjghebeze 
așa numitele clice, cari guvernează în mod absolutistic și de cari 
gem societățile noastre pe acţii. Materialiștii şi uzurarii nu găsesc 
teren ca să-şi mulțămească lăcomia lor, sunt nevoiţi să iasă din 
şirul membrilor şi să-şi caute alte culcușuri unde pot lucră. Astfel 
se face o selecționare a valorilor, rămânând numai cele folosi- 
toare. 

Țăranul, în contactul des ce-l are la tovărășie cu preotul şi 
învățătorul, mai ales la adunări, aude și învață o mulțime de lu- 
cruri folositoare ce privește cultura raţională a pământului, chi- 
verniseala și vinderea productelor de negoţ; prin regulele de ad- 
ministraţie ale cooperativelor i se deschide mintea asupra multor 
părţi din legea comercială etc. 

| se face în parte o educație economică, de care mai ales la 
noi, are multă trebuinţă și care e destul de neglijată. Având po: 

vățuitori buni și fiind supraveghiat deaproape atât în școale cât și 

în familie, i se desvoaltă spiritul de cruţare, ise măreşte încre- 
derea în puterile sale și astfel dispune de o mai mare dragoste 
de muncă. 

Prin uşurarea traiului se deschide mai uşor calea spre o cul- 
tură mai aleasă și astfel se ajunge ca toate elementele să se 
poată folosi la munca cea mare a desăvârşirii omului sub toate 
raporturile, a civilizațiunii. 

Din punct de vedere național ele pot să fie de mai mare 
folos decât societățile pe acţii, pentrucă în tovărășie nu poate 
întră cine mare aprobarea consiliului de administraţie, pe, când la 
societăţile pe acţii, pot să ajungă — mai ales la desele emisiuni — 
în posesiunea de acţii chiar și străini, dușmani ai neamului nostru, 
cari ne pot face multe neajunsuri. 

Prin urmare ele ne îndrumă la o solidaritate națională, sin- 
gura armă ce ne-a rămas în împrejurările de trai ale neamului 
nostru. 


IX. Monumentul etic în sistemul cooperativ. 


Cu toate că sistemul cooperativ poate cuprinde o mulțime 
de așezăminte economice, prin cari atât producțiunea cât și va- 
lorizarea se desvoltă în condiţii mai prielnice; totuș tovărășiile 
la noi nu găsesc o aplicare mai intensivă şi răspândirea lor merge 
cam anevoios. Faptul acesta de altfel îi întâlnim și la alte po- 


263 


poare şi îndeosebi acole unde tovărășiile n'au fost puse sub scutul 
statului. 

Cauzele acestei întârzieri, dupăcum am amintit și în altă 
parte (Capitolul al doilea) cred că sunt a se căută parte în 
concurența ce o fac societățile speculative, parte în neorientarea 
publicului asupra minunatelor rezultate ce dă acest sistem. So- 
cietățile speculative şi între ele în primul rând băncile sânt pentru 
capitaliști cu mult mai seducătoare, ca d. e. tovărășiile lui Raif- 
feisen, unde tendințele capitaliste sunt ciontate de limitarea divi- 
dendelor și unde pe întâiul plan vin principiile caritative. Raif- 
feisen, acest suflet de-o nobleţă uimitoare, eră pătruns de prin- 
cipiile caritative și întreaga lui activitate și toate aşezămintele lui 
sânt clădite pe aceste principii. In ediţia a treia din cartea lui, 
zice întrun loc: «In prima linie scopul societăţilor este să de- 
lăture sărăcia, asta înseamnă ca cea dintâi grije a lor să se în- 
drepte spre cel scăpătat. O îngrijire plină de dragoste a claselor 
stăpânitoare pentru cei săraci într'o legătură strânsă cum o oferă 
tovărăşia, e singurul mijloc să se întemeieze adevărata închegare 
a viitorului». Dar nu numai scris, ci chiar și în faptele lui, Raif- 
feisen a dat dovadă că e sincer în propagandă. Când a înfiinţat 
tovărășia de consum: Raiffeisen și consorţii. fiind privită la în- 
ceput cu neîncredere, sa obligat în statutele acestei cooperative, 
ca întreg deficitul să-l suporte el și consorţii lui, dinpotrivă orice 
venit ar fi să se impartă tovărășiilor cu cari stă în legătură. 

Pe lângă toate atacurile ce le-a stârnit, aceste principii au 
fost ţinute cu îndărătnicie şi ele formează și astăzi baza pe care 
se întemeiază tovărăşiile sistem Raiffeisen. Chiar şi Schultze- 
Delitsch, care a combătut mult unele principii ale lui Raiffeisen, 
întrun punct se apropie de acesta, când zice: «Sub toate im- 
prejurările e de cea mai mare însemnătate, ca să strângem sim- 
patiile claselor mai sărace pentru institutele noastre: odată pentru 
problemele înalte ideale ale sistemului cooperativ, cari pătrund 
așa de adânc în desvoltarea socială a timpului și pe urmă și 
pentru beneficiile materiale». 

Cu alte cuvinte îmbunătățirea materială și morală a claselor 
de jos, iată lozinca pentru care luptă acești pioniri ai sistemului 
cooperativ. 

Ceva mai ideal și mai uman nici nu se poate închipui. Dacă 
problema ce și-a pus Raiffeisen: crestaurarea moravurilor crești- 
nești și sociale» nu ar fi fost așa de îndepărtată, poate că sis- 
temul lui ar îi găsit o aplicare generală. Pentru alte lipsuri mai 
imperative, s'a simţit necesitatea in multe locuri, să se abando- 
neze aceste principii şi să-și caute sistemele cooperative ţinte mai 
apropiate. Oricari ar fi necesităţile, cari determină înfiinţarea 


204 


vre-unei cooperative — găsesc că se comite o greșală, dacă se 
abandonează cu totul aceste principii caritative, pentrucă ele for- 
mează o parte întregitoare a corpului cooperativ și numai cu 
ele se poate închipui un sistem cooperativ. 


X. Așezămintele caritative ale cooperativelor. 


Principiile etice pe cari e clădit sistemul cooperativ sunt, ce 
privesc foloasele tovărășiilor, tot atât de importante ca și prin- 
cipiile economice. Un sistem cooperativ fără de acestea nici nu 
se poate îuchipui şi ele au contribuit în mare măsură, ca tovă- 
rășiile să ia o răspândire așa de vastă. 

Ca orice sistem nou astfel și cooperativele au avut la în- 
ceput să se lupte cu multă neincredere, mai ales din partea ţă- 
rănimii. S'a cheltuit multă elocvenţă, pentruca să desvoalte inte- 
resul și entuziasmul pentru aceste insoțiri care însă nici pe de- 
parte wa avut rezultatul acela, care l-a avut umanitarismul, ce 
păturile de jos l-a zărit în decursul vremii în faptele tovărăşiilor. 

Aceste principii sunt legătura ideală, care ţine pe membrii 
unei societăţi la o acţiune comună și cu cât acestea se vor găsi 
în mai mare măsură, cu atât puterea de viață e mai viguroasă 
și binefacerile mai abundente. De aceea la întemeierea tovărăşiilor 
trebue să stăruim, ca pe lângă desrobirea economică, să se ia 
ca problemă şi sprijinirea așezămintelor caritative. 

Pe acest teren, mai ales la noi, e atât de făcut, încât aju- 
torul cooperativelor este indispensabil. Nu înțelegem sub orice 
împrejurări, ci numai atunci când situaţia financiară a cooperati- 
velor e întărită. 

Cât interes poartă Nemţii pentru aceste acțiuni, se poate vedeă 
din următoarea hotărire luată în adunarea generală a cooperati- 
velor ţinută în 1907 la Minster: 

l. «Sub îngrijirea caritativă făcută pe calea cooperativă, în- 
țelegem acea acţiune de bună voie a tovărășiilor, care e născută 
din propriile puteri şi care nizuește să delăture la ţară neajun- 
surile de natură economică, socială, intelectuală și morală, întrucât 
intervenţia statului, a comunelor sau a bisericii nu e de ajuns. 

2. La îngrijirea caritativă tovărășiile de aceea sunt obligate 
şi accesibile, pentrucă lor le stau ia dispoziţie în mai însemnată 
măsură toată puterea intelectuală, socială și materială a populației 
dela țară și cooperativele sunt chemate să rezolve pe lângă cele 
economice și problemele morale și sociale. 

3. Intâi de toate se recomandă, ca tovărăşiile să ajutore 
pentru ingrijirea sănătății sau a bolnavilor, a educaţiei, a culturii, 
mai departe pentru întemeiarea azilurilor de copii şi a reuniunilor 
de înmormântare. 


205 


4. Cu toate că pentru îngrijirea caritativă s'au dat deja sume 
destul de mari, totuş o activitate mai mare pe acest teren e însă 
de nizuit. De bună seamă aceasta numai atunci poate aveă loc, 
când tovărăşiile sunt economicește destul de întărite» !. 

Ca aceste ajutoare să nu se risipească pentru trebuințe de 
a doua mână, federala imp. a ales o comisiune anume pentru 
împărţirea acestor cvote de binefacere. Astfel 408 de cooperative 
din Hessen au dat în decurs de 7 ani 158,050 mărci cvote de 
binefacere. Din 2037 aşezăminte caritative dintr'un cerc coope- 
rativ, 350 erau întemeiate și 190 sprijinite de tovărășii?. Pentru 
muncitori s'a întemeiat în anul 1907 două așezăminte de recreaţie, 
unde afară de cei atinși de oftică, poate fiecare să petreacă acolo 
câteva săptămâni și să-și recâștige nouă forțe de muncă pentru 
slujba la care s'a angajat. Un așezământ dintre acestea se află 
în pădurea «Odenwald» (castelul Lichtenberg), altul e pe insula 
Rügen în marea ostică, folosit pentru băi de mare. 

La noi împărțirea cvotelor de binefacere nu e organizată, 
cu toate că sa adus de multe ori în discuţie. Nici chiar o cassă 
de pensiuni pentru funcţionarii români privaţi, nu am fost în 
stare să înşghebăm şi credem, că la întemeierea de tovărășii un 
program în privinţa aceasta nu e de prisos. 

Cea mai mare parte din ajutoare se reclamă de școale și cu 
multă îndreptățire. Dacă în comunele românești din Ungaria am 
aveă câte-o cooperativă, care ar ajută sau chiar susțineă școala, 
să nu mai fie avizată la ajutoare de stat, unde am fi noi cu 
școalele acum? Nu e permis însă să uităm de neajunsurile higie- 
nice ale noastre, prin cari se prăpădesc atâtea puteri folositoare 
şi pentru cari mam făcut până acum chiar nimic. 


XI. Popularizarea ideilor cooperative. 


Cunoscând acum însemnătatea economică și socială a coope- 
rativelor, credem că nu e de prisos dacă vom căută prin ce mijloace 
se pot încetățeni și populariză ideile cooperative. 

Statele, cari au un sistem cooperativ înaintat, pentru rezol- 
virea acestei probleme și-au creiat organizaţii speciale. Cea mai 
mare parte de muncă însă se face în această privință de fede- 
rale. Aşa d. e Germania aproape fiecare federală are un organ 
propriu de publicitate, unde pe lângă că se agită în continuu or- 
ganizarea de cooperative, se urmărește partea legislativă și finan- 
ciară, se Publică experienţele făcute cu anumite tovărășii, ba unele 


1 Taschenbuch für landw. Genossensch. Darrnstadt 19. 
? Dr. Grabein, Wirtsech, u. soc. Bedent. der I. Gen. 
18 


266 


trimit chiar zilnic cursuri hectografate despre prețul productelor 
din cutare piață. 

La anumite intervale și cu diferite ocaziuni se împart broșuri, 
cari tratează unele teme din domeniul cooperativ. O răspândire 
mare află cooperativele și prin cursurile speciale. Mai multă im- 
portanță — pe baza experienţelor câștigate — se dă în timpul din 
urmă conferințelor. În mai multe state, federalele au angajat 
pentru acest scop, conferențiari ambulanți, în sarcina cărora cade 
o mare parte de muncă în această privinţă. 

Felul, de a se agită pe cale ziaristică pentru popularizarea 
ideilor cooperative, se cunoaște și la noi. El sa practicat cu 
mult devotament de unii oameni — care în lipsă de sprijin con- 
stant — au trebuit să cheltuiască multe forţe de muncă. 

Asupra acestui fel de propagandă deci nu vom mai stărui, 
nici asupra activității de federale, pentrucă nu le avem. Ne vom 
mărgini mai mult la rolul ce l-ar putea aveă la noi conferențiarii 
ambulanți şi cursurile. 

Imprejurarea că la noi conferenţiarii ţin conferinţe numai 
când le permite ocupația, aduce cu sine să se piardă o mare 
parte din această muncă apostolească, sau cel puţin să nu fie 
aşa de rodnică. 

Apoi, siliți de împrejurări, rolul de conferenţiar de multeori 
cade în sarcina unor persoane, cari nu au destulă pregătire în 
această materie (cum s'a constatat şi la alte activități) şi de aci se 
naște o mulțime de confuzii și de o interpretare falșă asupra 
rolului și însemnătăţii ce trebuie să aibă o tovărășie. 

Se impune deci ca la această muncă să angajim numai 
oameni pregătiți și probați. 

In programul de muncă al unui astfel de conferenţiar am- 
bulant ar puteă intră: 

|. ţinerea de prelegeri grătuite pela seminarii sau pedagogii; 
conferințe la sate asupra însemnătății cooperativelor; 
înființarea de cooperative; 
controlarea şi revizuirea administrației cooperativelor; 
deslușiri cu privire la lege, dări, taxe; etc. 

. desluşiri asupra raporturilor cu cassa centrală dela care 
se alimentează cu credit; 

7. urmărirea mișcării cooperative în România și străinătate etc. 

Programul e destul de vast, de aceea pentru a se puteă 
aduce la indeplinire, angajarea forțelor de muncă numai pentru 
acest scop e absolut necesară, iar remunerarea unei astfel de 
munci trebuie să împace nevoile traiului din ziua de azi, ca să 
nu fie siliți aceşti conferențiari să-și câștige pânea și cu alte 
ocupații. 


CU IRIS 


207 


DOCUMENTE ISTORICE. 


O scrisoare a episcopului Pataki. 
— Comunicată de A. Crişan. — 


Stimate Domnule Grof! 
Bunul meu Domn confident! 


Închin lustrităţii Tale, serviciul meu 
cu care-Ți datoresc. şi-Ți poitese dela Dum- 
nezeu vieață îndelungată plină de noroc. 

Eri am primit preţioasa scrisoare a 
Ilustrității Tale datată din Ghernisig, luna 
Novembre, anul trecut, din care am în- 
teles îndestul jalba Ilustrității Tale, împo- 
triva protopopului meu din Sân Mihai 
(părțile Gurghiului). Inainte de toate, ceeace 
privește faptul, că Il. Ta eşti indulgent față 
de preoții valahi de pe domeniul Ilustri- 
tății Tale, că din pietate le ierți darea şi 
doreşti a le veni în ajutor și în alte afa- 
ceri, — e o procedură foarte corectă din 
partea llustrității Tale, ca om cult și cu 
frica lui D-zeu, din multe feluri de consi- 
deraţii: odată din motivul, că înaintea lui 
D-zeu faptele de pietate își au dreapta răs- 
plătire, atât în vieața aceasta, cât și în cea 
viitoare, de altă parte ;re și un folos real, 
întru cât fără de preot, fără de admini- 
strarea sfintelor taine și fără de săvârşirea 
serviciilor divine obicinuite nici iobagii 
lustrității Tale, dar nici ai altor oameni 
de omenie nu pot subsistă, prin urmare ar 
îi foarte consult, demn și foarte de lipsă, 
ca llustritatea Ta sau oamenii Ilustrității 
Tale, să ajutore pe preoții lipsiţi (nyava- 
lyás papokat) căci «vrednic este slujitorul 
de plata sa», iar plata deținută sau nesol- 
vită strigă la cer. 


Cât privește afirmarea, că protopopul 
meu numit ar fi acuzat pe preotul din satul 
lustrităţii Tale Urisiul-de-sus pe motivul 
că acesta ar fi zis, că încrezându-se llu- 
strității Tale, depinde mai mult de Ilustri- 
tatea Ta decât de mine, acestei afirmări 
nici eu nu-i pot da crezământ întru între- 
gime, ştiind prea bire Ilustr. Ta, că juris- 
dicţiunea peste preoți nu s'a dat nimănui 
altuia decât numai mie, chiar și în cazul 
că maş fi demn de ea, pe baza căreia cât 


2213 


Tekintetes Groft Ur! 
Confidens Jó Uram! 


Köteleséggel való szolgálatomat aján- 
lom kegyelmednek és Istentől szerençsés 
hoszszú életet kivánok. 

Kegyelmed anno pre lapso mensis No- 
vembris Gernyeszegről dátált nékem be- 
csülettel irt levelit tegnapi napon hasonló 
observantiâval vöttem Görgény vidéki Sz. 
Mihállyi Esperessem ellen abban való pa- 
naszszát az egész dolognak declaratiojával 
edgjütt belölle bővőn megértettem. Leg- 
elöbszoris annak okáért ami azt illeti, hogy 
Kegyelmed maga joszágiban ez oláh Pa- 
pokkal jól conniveal, ex pretate azoknak 
desmájokat condonállya és egyebbekben 
is kiván nékiek sucurralni, azt Kglmet mint 
bâles, Istenfélő Uri ember sók féle Con- 
syderatiokra nézve igen helyesen csele- 
keszi, elöbször azért, hogy Isten elött a 
kegyesség munkájának csalhatallan jutalma 
vagjon, mind ezen s mind a más világon, 
másodszor külső haszon is származik abból, 
mert Pap nélkül, Sacramentumok adminis- 
trátioja es szokott isteni szolgálatok véghez 
vitele nélkül sem a Kglmed, sem a más 
becsiilletes emberek jobbágyi nem lehetnek 
s nem subsistálhatnak, annak okáért ha 
meg többet segitené maga Kegyelmed, 
vagy embereivel segittené is a nyavalâs 
papokat, méltó illendő és igen szükséges 
volna, dignum enim est operarius mercede 
sua. Isten eleibe hat a munkás bére ju- 
talmának eltartása vagy nem prestatioja. 

Pro secundo, hogy azon esperessem 
azzal vádolta Kglmed Felső oroszi falujá- 
ban levő Papot, mintha azt mondotta volna 
hőgy ő Kglmedbe bizván, inkább függ 
Kglmedtöl mint töllem egészt hitelt annak 
magam sem adok, tudván igen bölcsen 
Kglmed, hogy a Papokon való hatalom és 
jurisdictio sem onnan fellyül sem innen 
alól nem másnak, hanem, ha szinte mél- 
tallan voltomra, is nékem adatot, melly- 
nekis szoros kötelessége szerint a Sz. Mi- 

18* 


268 


de curând o să cercetez cauza pârelor ri- 
dicate împotriva protopopului meu din Sân 
Mihai pe cale disciplinară şi pe baza celor 
aflate o să-i împărtăşesc pedeapsa meri- 
tată. Intre altele, că ar fi oprit pe iobagii 
Nustrităţii Tale din Urisiul-de-sus aceasta 
de sigur n'a făcut-o fără de motiv. Căci 
nu numai odată sau de două ori, ci în nenu- 
mărate rânduri am dat îelinrite porunci 
aspre, că să nu li se permită intrarea în 
biserică, pruncii să nu li se boteze, bol- 
navii să nu le spovedească şi să nu li se îm- 
părtăşească mijloacele de lipsă pentru mân- 
tuire, (quia sunt media ad salutem neces- 
saria, sine quibus non) ci unde sunt mo- 
tive, să li se interzică taina căsătoriei, ce- 
remoniile de îngropare și altele de ase- 
menea, lar dacă (ppresbiterul) ar îi greșit 
cumva in aplicarea acestora, [e ştiut că] 
iobagii sau vamenii llustrității Tale — dacă 
părăsesc vieața aceasta cu harul şi mila 
cerească — ori cum li se vor îngropă iru- 
purile, sufletele lor şi așa se vor mântui. 
însă de-l ajunge pe cineva altcum sfârșitul, 
nici o pompă de îngropare nu-l va mântui, 
De altă parte cred, că nici iobagii des 
amintiți ai llustrității Tale din Urisiul-de- 
sus nu vor tăgădui, că au bătut pe ppres- 
biterul lor, săvârșind astfel o faptă sacri- 
legă, care aduce cu sine meritată pedeapsă 
eclesiastică, Cu toate acestea nădăjduesc, 
că cercetarea disciplinară va aduce mai 
multă lumină în toată afacerea. Căci chiar 
de am presupune, că un protopresbiter a 
săvârşit sau ar săvârși fapte nedemne și 
contrare oficiului său, totuș nu se poate 
suferi, ca orice om din afară, oricine fie, 
să-l bată sau în felul acesta să-l tracteze, 
căci așa ceva nu îngădue nici dreptul ca- 
nonic și nici privilegiile date preagrațios 
de Maiestatea Sa preoților valahi, cari pri- 
vilegii au fost oficios publicate și aprobate 
şi cari sunt şi azi în vigoare. Au și dânşii 
(adecă ppresbiterii) foruri competente, la 
cari părțile neîndreptăţite au voie a se 
adresă. Eu din partea mea pot asigură nu 
numai pe Il. Ta, dar pe ori care domn 
bun și de omenie, că i se va face drep- 
tate, şi că cei neîndreptățiți nu vor rămâ- 
neă fără satisfacție. Dar ca cineva să mal- 
trateze și chinuie, sau să păgubească pe 
bietul popă, după placul său, așa ceva nu 
se poate suferi. 


hâllyi esperessem ellen való panaszok, 
mivoltát hová hamarébb Inquisione me- 
diante megláttatom és pro re nata valamit 
az igazsághoz magával azt fogom vâlle 
cselekedni; Ceterum hogy a Kmed felső- 
oroszi jobágyait a templomtól eltiltotta, 
amennyiben constat specios facti, nem ok 
nelkiil cselekette, hanem ha a modalitásba 
errâlt volna valamit, mivel már nem egy- 
szer-kétszer sok sokszor minden felé ke- 
mény parancsolatokat adtam ki, hogy se- 
holt ugy a templomokba bé ne tilesák, hogy 
a kisdedeket meg ne kereszteljék, a bete- 
geket meg ne gyontassák es ne komuni- 
káltassák, quia sunt media ad salutem ne- 
cessaria, sine quibus non, hanem ahol 
méltó oka vagjon, interdikaltatik a copu- 
latio, funebris ceremonia és egyebek affé- 
lék, mert a Kgimed és akárki jobbágja 
vagy embere ha Istenkegyelmébe, Grati- 
ájába múlik ki e világból, akár mint te- 
messék el a testit, a lelke csak üdvözül, 
ha pedig másként történik halála semmi 
temetési pompa bizony nem üdvöziti; kü- 
lömben hogy a kegyelmed azon sokszor 
emlitett felső oroszi-Jobbagji az Espereset 
megverték és azzal sacrilegiumba, per Con- 
seqnens méltó Ecclesiastica penába incur- 
ráltak, azt ugy vélem maguk sem tagad- 
hatják; az iquvisitio mind azáltal reménlem 
jobban meg fogja világositani a dolgot, 
jóllehet ámbár az esperest illetlen tisztivel 
hivatallyâval ellenkezö dolgokat mivelt 
volna, vagy mivelne is, de még sem külsö 
embernek akárkinek is megverni s a több 
afféle, mert azt sem ajus camonicum, sem 
az Ő felsége olah papokknak kegyelmesen 
adatott legitime publikáltatott, helybe ha- 
gyatott s a mai napig in vigoare maradott 
Privilegiumi meg nem engedik; vagjon, 
nékiek is competens forumok, a meg ban- 
todott felek keressék ott ökőtt, valakinek 
igazsága, helyes pretensioja lénen ellenek, 
assicurálom akár kegyelmed akár más be- 
csületes jó Uramat, comperta rei veritate, 
az igazság administráltatik és a querulansok 
illendő consolatio és satisfactio nélkül nem 
maradnak, de hogy valakinek tetszik, csak 
verje, rongálja s kárositsa a szegény pa- 
pot, a bizony nem lehet. 


Mai departe, ce atinge obiectele nece- 
sare la biserică, fără îndoială, porunca mea 
e, că, unde numai se poate, protopopii să 
se străduiască a procură înşişi sau prin 
alţii vasele potrivite și corăspunzătoare ri- 
tului nostru, şi hainele preoțești indispen- 
sabile la serviciul divin căci fiind — după 
mărturisirea infalibilă a sfintei noastre cre- 
dinţe și religiuni - sub simbolul materii- 
lor euharisiice, însuși sfântul trup şi sânge 
al dulcelui nostru mântuitor de față; e de 
tot nedemn, ba chiar grozav, ca acestea 
să se împărtășească şi păstreze în vase de 
lemn. Căci omul, întru cât putinţa și stră- 
duința sa mărginită îi îngădue, trebue să 
caute a da acestora cinstea, onoarea și re- 
verința cuvenită nu numai în lăuntrul său 
ci și în afară, de aceea am lăsat poruncă 
protopopului, că, sau să restitue banii cre- 
dincioşilor din Urisiul-de-sus, ca aceștia să 
procure vasele, sau dânsul să le procure 
pe seama bisericii lor şi să le aducă mie, 
ca să le sfințesc și astfel să poată fi folo- 
site în biserică. Am scris totodată proto- 
popului și în cauza deslegării acelor uri- 
sieni de sus de sub povara pedepsei, căci 
nu e potrivit, ca cel nevinovat să sufere 
împreună cu cel vinovat, ci numai acela 
să-şi ispășească păcatul, care merită pe- 
deapsa. In urmare, dacă aceia, cari au bă- 
tut pe protopopul lor, nu vor cere iertare 
dela acesta, vor fi supuși nu numai pe- 
depsei bisericeşti, ci și osândei de veci. 

Cu părere de rău am trebuit să con- 
stat mediocritatea și ignoranța parohului 
din Urisiul-de-sus în afacerile bisericești și 
la împlinirea oficiului său, din care cauză 
am dat de știre parohului din Urisiul-de- 
jos ca să provadă serviciile divine şi în 
Urisiul-de-sus și să dăscălească şi să in- 
strueze pe parohul acestei parohii un timp 
oarecare, până ce-l voiu chemă de nou 
la mine şi examinându-l, mă voiu con- 
vinge despre cele profitate în acest timp, 
căci sincer spunând, regret din inimă și 
mă doare cumplit nefericirea şi număroa- 
sele defecte în cele sufleteşti ale sărmanelor 
parohii, cari neajunsuri toate provin din 
vina preoților şi pe cari după datorință, 
voiesc să le delătur cu tot adinsul, întru 
cât mă ajutoră puterile. 

In fine nu voiu întârziă nici când a 
primi îndrumările și a satisface cu îndato- 


269 


Továbbá ami concernâllja a Templo- 
mokhoz kivântat6 eszközöket, tagadatlan 
dolog, az &n parancsolatom hogy valahol 
lehet igyekezenek az esperesek a Templo- 
mokba, ami ritusunk szerint való tiszteséges 
edényeket és Isteni szolgálathoz kivântat6 
ruhákat szerezni és szereztetni, mert szent 
hitünk és religionk csalhatatlan vallása sze- 
rint, jelen lévén sub speciebus eucharis- 
ticis édes idvezitönknek szt. teste és vére 
igen illetlen méltatlan sött rettenetes dolog 
annak aféle fa paraszt faedenyekbe admi- 
nistráltatni és tartatni. Hanem a menyire 
az emberi szorgalmatosság és tehetség en- 
gedi, mìnd belsö mint külsö tiszteletet be- 
csületet s reventiát kell neki venni ahhoz 
képest parancsoltan az iránt is az esperest- 
nek, hogy vagy a pénzt adja vissza az 
orosziaknak, a kivel azon edényeket meg- 
vetesék vagy maga vásárolja meg szá- 
mokra és hozzám hozván megszentelni s 
ugy, aztán éljenek s szolgáljanak vélek a 
templomban. Azon orosziak felszabadita- 
tások felöl is hasonlóképpen irtam az es- 
perestnek minthogy nem is méltó hogy az 
bünös a büntelennel együtt szenvedjenek, 
hanem a ki megérdemli a bünhüdjék; 
ahhoz képest akik megverték az esperestet 
azok ha meg nem egyeznek véle szubjá- 
cealnak, nem csak az ayaszentegyház ha- 
nem a saecularo forum büntetésének is. 


Condolenter tapasztalom ezen felsö 
oroszi papnak maga hivataljában és egy- 
házi funçtiojában való simplicitását és tu- 
datlanságát melyre nézve az alsó oroszi 
papnak communicáltam hogy szolgáljan 
felsö orosziban is és eztet oktassa és 
tanitsa egy darab ideig, amig ujabban 
magamhoz hivatom és ismég examenre 
fogván, meglátom mit fog az idő alatt ta- 
nulni, mivel bizony szivesen bánom s fáj- 
lalom a szegény községnek az ő illyenek 
miatt való ugy boldogtalanságók és a 
lelkészi dolgokban való fogyatkozását me- 
lyet minden uton modon tehetségemhez 
képest kötelesegem szerint kivánok meg- 
orvosolni. 


Kegyelmed nékem egyéb tölem kitel- 
hetö dolgokbon is bizvást parancsoljan 


270 


rire poruncilor Ilustrităţii Tale, întru cât 
împlinirea lor mi-e cu putinţă. 
Incredinţându-Te sub paza cerească şi 
sub scutul provedinței divine am rămas 
totdeauna al llustrității Tale sincer bine- 
voitor și îndatorat serv: 
baronul loan de Pataki m. p., 
episcopul Făgărașului. 
Sâmbăta-de-jos, 1726 în 15 lanuarie. 


valamire capacităltatom, igaz obligatioval 
szolgálni kegyelmednek minden idöben el 
nem mulatom. Ezek után a Szt. Istennek 
kegyelmes oltalma es gond viselése ală 
ajálván kegyelmedet maradok mindenkor 
kegyelmed igaz jó akaroja köteles szolgája. 
Báró Pataki Nemes lános m., po 
Fogarasi pispök. 
Dat: Alsó szombatialva, anno 1726 


die 15 Ian.. 


Aron de Budai. 


Preamărite şi de Nobil Gen, născute Domnule secretariu! 


Familiaritatea şi adevărata simpatie națională, care ai avut Măria Ta câtră bunii 
şi străbunii mei, încă înainte cu o jumătate de secul, ca cătră unii cei-ce asemenea 
purtă oarecare posturi cinstite în clerul neunit de aici sub episcopii sârbi, iară de altă 
parte ferbintele zel ce’! nutrești în peptu-ţi atât pentru fericirea zisului cler, cât şi a nației, 
române întregi, îmi duu îndrăsneală spre a dedică această carte unui bărbat cu merite 
alese, cătră domnitoriu, cătră patrie şi cătră nație. 


Lung ași fi, când aş stă să enumăr toate faptele Mării Tale în favoarea gintei 
române — dar deodată şi mai crud în virtute, fiindcă acele sânt mai măreţe, decât să 
le poată descrie o peană așa restrânsă și simplă, săvârșindu-le mai mult în secret, decât 
la vedere, nevoind a îi grămădit de deșertele laude mundane: totuș nu mă pot conteni 
a atinge batăr cât de puţin aceia, că mai cu seamă ostenelelor Mării Tale, și înțelep- 
telor dispusăciuni, ca notar și referent ordinar al conzistoriului! pe acel timp fiind, are 
de a mulțămi clerul neunit al Transilvaniei, dobândirea dreptului dela înaltul Tron de 
libera alegere a unui episcop pământean din însuși sânul nației. Şi ce e încă mai de 
netrecut cu tăcerea, că dupăce fii norocit clerul neunit cu dobândirea întâiului episcop 
prin sloboda alegere din naţia sa, hotărîrea prea înaltă eră, ca acesta să treacă cu lo- 
cuinţa sa la Cluj, unde şi guvernul r. îşi are reședința sa; iar ca să se poată îolosi de 
înțeleptele principe şi sănătoasele Mării Tale sfaturi, fù îngăduit a rămânea în Sibiiu, 
și recomandat de cătră înalt îndurata stăpânire, sfatului Mării Tale, ca unui Mentor 
cunoscut de espert ?. 

Între alte multe laude ce Te învredniciși ale câștiga dela fericiții întru aducere 
aminte guvernatori ai acestii patrii groful George Banfi şi baronul loan lozsika, pentru 
dreapta povățuire, acurateță, şi buna întocmire a trebilor, clerului şi conzistorului neunit 
sub îndelungatul timp al vacanței de episcop, dobândiși în anii trecuţi contidența înaltei 
stăpâniri, a fi orânduit pentru lucrarea organizației conzistorului, cu împreună ființa 
fericitului consiliarin guvernial Samuil Pop de M. Ciugud, și după moartea acestuia, 
pentru lucrarea operatului scaunelor protopopești singur numai; însă durere că amân- 
două aceste scumpe operate până acum stau zăpăcite, și neduse în împlinire! Ce voiu 
zice despre alte scumpe operate cu jertfe de necurmate ostănele în favoarea nației 
române întregi, precum în timpul de mainainte și în cel de curând trecut — așa și 
pentru nemuritoarea memorie a viitorimei, la cele ce nu puţin ai ajutat cu fapta și cu 
cuvântul, ca unul carele prin o lungă experiență și deşteaptă ispitire a lucrurilor ai 
câștigat o înțelepciune și judecată sănătoasă, pentru care cu dreptul Te adoară genul 
român întreg 


1 Vezi Nr. prezid guv. 35 din 1811 lan. 31. 
2 Vezi decret. curții din 1811 Nr curţii 866 şi guv 4002, 


pa 


271 


Tac de ajutoriul, părinteasca povăţuire și îndreptare, ce ai arătat cătră deosebite 
comunități și particulari, din a căror inimi curate nu răsuflă alta, decât mulțămiri pie- 
toase și o dorire fiiască de a-ţi lungi atotputernicul scumpa viață, precât se poate mai 
mult unui muritoriu, spre a vedeà şi fruptul atâtor nepregetate ostenele. 

Pentrucă cine a asudat mai mult acum de o jumătate de secul, sau 54 ani, întru 
îmbunarea stării politice a unei naţii asuprite de înjuria veacurilor, ca Măria Ta? Cine 
grăind adevărul s'a jertfit mai mult pentru soartea unui popor mizer, vrednic de com- 
pătimire, singur din acel punct de vedere ca să-l vezi fericit? Nu sânt aceste himere, 
Preamărite D-le secretariu, sunt fapte prea bine cunoscute stăpânirii, publicului şi nea- 
mului, carele nespus să bucură, că are în mijlocul şi din sînul său un bărbat, în care 
sau concentrat toate nobilele daruri ale naturei, între care primatul ţine filantropia. 


Prea potrivit dară să poate aplică și la Măria Ta, ceiace cânta nu așa de mult 
zelosul poet, şi marele literat român 1. Eliad întrunul din numerii foaiei noastre periodice: 


«Suspinul mă adoarme, şi mă deștept suspine, 
Veghiez întreagă noaptea, și ziua iar veghiez: 
În cugete spinoase, şi în răpiri divine, 

La soartea unui popor, neadormit lucrez 


Lucrez, și îmi deseacă și sânge și puterea 
Crețitumi-sa fruntea, şi palid mă rașăz; 

În lunga mea lucrare peritumi-a vederea, 
Închid şi deshid ochii, și singur eu mă văd». 


Și cu adevărat că toată viața o ai jertfit și viețuit pentru fericirea patriei și fo- 
losul naţiei române. «Et diu et totus». Drept aceea respectabilu-ți nume, neintinat de 
interesul material, şi strălucitele bătrâneţe sânt cunoscute, binecuvântate, şi în mare 
reverință nu numai la fii patriei, ci și la cei mai depărtaţi strănepoți ai lui Romul, în 
a căror inimi ț-ai zidit un monument tare, — nemuritor, pre care dintele cel a toate 
rozător al timpului nici când nu-l va puteă strica. 

Primeşte dară bunule mecenat această pârgă a ostenelelor mele, ca un mic și 
poate nesocotit tribut, în asemânare cu multele Mării Tale merite, întru semnul pro- 
fundei venerații ce am avut, și am deapururea cătră mult onorata-ți persoană, rugân- 
du-mă deodată ca să binevoiești a țineă în favoarea și grația obicinuită pre al Mării Tale. 

Raășinari, în 1 Ianuarie 1846. 

mult prețuitor și plecat serv 
Sava Popovici, 
i paroh neunit și învățător național. 

Parohul Sava Popovici tipărește la anul 1847 «Epistolar, sau carte de învățătură 
pentru deprinderea în corespondințe şi scrisori, atât private, cât şi politice, care vin mai 
ales în viața omenească înainte». 

Cartea să estinde pe 202 pag. împărțită în 3 părţi, cu o dedicație cătră Aron 
Budai, și o precuvântare de părintele Sava. Partea I. cuprinde: Despre întocmirea 
epistolelor preste tot. II. Despre întocmirea epistolelor deosebi răspicată prin exemple. 
NI. De stilul politicesc, sau de compoziţiile cele de trebi, care afară de epistole în 
vieața cetățeană ne vin a-le face. 

În <precuvântare» ne spune că o asemenea carte s'a tipărit la anul 1792 de dir. 
şcoalelor D Eustatievici sub titlul: Scurt izvod pentru lucruri de obşte şi dechilin 
scrisori de multe chipuri etc. şi tot aceasta numai cu titulu! mutat sub <Învățătură foarte 
folositoare pentru facerea Răvașelor, 1803», 

Autorul «Epistolarului» ne spune ma: departe că aceste ediții cerau prea nede- 
plinite pentru timpurile de acum». Pe baza acestor ediții românești și alte nemţeşti a 
compus numitul paroh «Epistolarul» care a apărut la anul 1847. Scopul pentru care s'a 


272 


scris, e lipsa de mult simfita și dorința de a contribui la înaintarea culturală a popo- 
rului român. Dacă ecest «Epistolar» zice autorul — nu va răspunde pe dintreg aștep- 
tării onorat. public, rog pe fiecare cetitor să socotească și prejudece aceia ce zice un 
literat vrednic de peste Carpaţi: «Că până nu se vor face câteva începuturi proaste, 
nu vor veni cele bune; și că dacă să vor stii toți ca să înceapă, vom rămânea deapu- 
rurea în prăpastia întunerecului». lar mai departe zice părintele Sava «și cine poate 
aşteptă cn drept cuvânt dela un preot sătesc, și încă neunit! un astfel de lucru, vrednic 
de a să pertructi de o peană mai iscusită ca a mea». Epistolarul tipărit la 1847, apare 
în a Il-a ediţie la 1863 intro formă mai redusă, 


* 


Scopul acestor şire e, ca să cunoaştem pe Aron Budai, căruia autorul Epistola- 
rului dedică această carte: +Preamăritului şi de nobil gen născutului Domn Aron de 
Budai, emeritului secretariu la înălțatul Tesaurariat din Transilvania întru semnul pro- 
îundei reverințe închină acest Epistolar, autorul» 


În cele zise la început am transcris întreaga «închinare» din care reiese clar cine 
a fost şi ce a făcut Aron de Budai pentru poporul român, în special pentru biserica 
ortodoxă. La cele zise de numitul paroh şi învățător naţional mai adaug urmăcoarele: 


Aron Budai s'a născut la anul 1763 în satul Ciemău, comit. Hunedoara. Învăţă- 
turile gimnaziale în Blaj, ştiinţele înalte, iiluzufia și drepturile patriei în Cluj, cu des- 
chilinită laudă le-a încheiat. Diregătoria sa o a început la comitat, de aici curând treci 
la venerabilul cler neunit ca notar conzistorial, sub răposatul episcop din acel timp G. 
Adamovici. În timpul acesta să aplică şi la Înaltul crăiese Tesawrariat ca practicant, 
unde în decursul a mai multor ani treptat pășind ajunse până la rangul de secretariu. 
Timpul, care spre a Monarhului şi-a statului credincioasă servire le-a jertiit, suie la 
42 ani, Sub vacanta episcopie în timp de 15 ani şi mai încolo, pe venerabilul cler neunit 
în toate şi cele mai delicate și ponderoase obiecte, fără de a aşteptă ceva răsplătire, din 
singură iubirea nației, cu cea mai deplină încredințare a mai marilor și mulțămirea su- 
pușilor, până la ciasul morţii sale necurmat l-a servit... Împăratul Francisc cu o prea 
frumoasă dăruire l-a încununat, ridicând pe acel serv credincios la rangul nobililor. A 
murit la anul 1847 în vârstă de 84 ani. Aceste date le-am luat din «Cuvântul funebru» 
rostit de prot. Kertu? la înmormântarea lui A. Budai, apărut în «Telegraiul Român» 
Nr. 113 din 1910 i 

Cine a fost preotul Sava Popovici, preste tot familia aceasta de preoți, în vechime 
Bârsan Bârsanovici, Popovici și mai în urmă Barcianu toți în Rășinari — cărțile scrise 
şi decopiate de ei începând cu anul 1764, altădată mai pe larg. 

Emilian Cioran preot. 


1394 Mai. 26 Buda. 


Regele Sigismund trimite pe Gavril Bethlen ca sol la voevodul Mircea şi-i porun- 
cește ca pe baza informațiilor voevodului Franko din Ardeal să isprăvească misiunea cu 
care a fost încredințat. 


Sigismundus, dei gratia rex Hungarie etc. Dilecte fidelis noster, fiduciam con- 
cernentes specialem de vestra legalitate eandem fidelitatem vestram ex affecto duximus 
requirendam omnino volentes quatenus iuxta informationem dilecti fidelis nostri viri 
magnifici domini Frankonis wayvode Transsilvani, in nostris legationibus ad Merche 
wayvodam Transalpinum dirigatis gressus vestros. Scribimus etiam et dirigimus per vos 
eidem Merche wayvode credenciales literas nostras in vestri persona loquentes, in 
quarum virtute ea, que oportuna fuerint, queque idem dominus Frank wayvoda nostri 
in persona vobis committenda duxerit, ipsa vestra fidelitas poterit et deberit prefato 


273 


domino Merche wayvoda suo ordine explicari, secus non facturi. Datum Bude, feria 
tertia proxima ante festum ascensionis Domini, ano eiusdem etc. nonagesimo quarto. 
Din ajară: Nobili viro magistro Gregorio de Bethlen aule nostre militi/fideli dilecto. 
Pe hârtie originală, cu urme de pecet. În Muzeul național din Budapesta, arhiva 
familiei cont. Bethlen. 


lI. 
1395. apr. 6. Pétermonostora. 

Propria commissio domini regis. Sigismundus dei gratia rex Hungarie, Dal- 
matie, Croatie etc. marchioque Brandenburgensis etc. fideli suo magistro Gregorio de 
Bethlen aule nostre militi, salutem et gratiam. Quia nos viros magnificos Stephanum 
de Lossonch pridem banum et magistrum Franciscum, filium condam comitis Stephani 
Brobek et quosdam alios barones, milites et proceres nostros nunc pro nostra expe- 
dicione exercituali contra turcos directa ad partes Transalpinas cum gentibus eorum 
duximus transmittendos, eapropter vestre fidelitati firmiter et districte mandamus om- 
nino volentes, quatenus visis presentibus vos personaliter in ipsam nostram expedi- 
tionem exercitualem ad ipsas partes Transalpinas et in medium gentis nostre predicte 
vestra in persona accedere, ibique cum eisdem stare et residere, ipsasque gentes no- 
stras omni et quolibet mense sic et adeo revidere debeatis, ut hii, quibus pecunias no- 
stras distribuimus ad numerum lancearum, ad quamlibet lanceam duos bonos archera- 
lios sese faretrarios habeant, hii vero quibus ipsas nostas pecunias ad pharetrariorum 
seu archerariorum numerum dinoscuntur distribuisse, bonos et aptos archerarios habere 
debeant effective, qui autem in demonstratione seu ostentione hominum seu gentis 
suorum aprodianos suos vel alios non valentes nomine archerariorum propter appa- 
rentiam demonstraverint et adduxerint, tales aprodianos eorum et ipsos alios non vo- 
lentes ad numerum archerariorum seu pharetrariorum recipere, acceptare et conputare 
minime audeatis et aliud in premissis pro nostra gratia non facturi. 

Datum in Petrimonostora, feria tertia proxima post Dominicam Ramispalmarum, 
anno Domini millesimo CCC-mo LXXXX-mo quinto.). 

Pe hârtie originală, de desupt cu frânturi de pecet, sub care «propria commissio 
domini regis». Muzeul național, arhiva familiei Cont. Bethlen. 

comunicate de S. Gagyi. 


DĂRI DE SEAMĂ. 


Dr. Sztripszky Hiador és Dr. Alexics György: Szegedi Gergely énekeskönyve XVI. szá- 
zadbeli román forditásban. Budapest 1911. 232 pag. 


Nu am cetit românește încă nici o dare de seamă despre partea istorică-literară 
și lingvistică a acestei cărți, tocmai aceea care ar fi trebuit să se facă, ci numai despre 
cea istorică-culturală,! Şi aceasta a fost apreţiată în felurite chipuri. Istoricii dela noi 
au condamnat-o ca tendențioasă și cuprinzătoare de date puţin controlate, societatea 
istorică din Țară însă a răsplătit-o alegând pe autorii cărţii de care grăim între membrii 
ei. Aceste împrejurări, precum și aceea că istoria nu este specialitatea noastră, în sfârșit 
credința că tocmai această parte nici nu aveă ce căută în o carte în care se vorbeşte 
numai despre un fragment literar, ce e drept destul de important, cum e fragmentul 
Todorescu, ne dispensează de a ne ocupă cu ea mai amănunțit. În adevăr nu ne putem 
da samă ce legătură poate să fie între capitolele: «A görög vallású hazai népek ethni- 
kumânak egybevetése» (+ Comparaţia etnicului popoarelor de rit grecesc din patrie», 
pag. 11--27) şi <Pârhuzam Nyugot és Kelet miiveltsegi tényezői közöttə («Paralelă între 
factorii culturali ai Apusului și ai Răsăritului», pag. 28—81) cu un biet fragment de psal- 


' În «Luceafărul», 1911, 24 și în «Tribuna», 


274 


tire tipărit la îndemnul și sub înrâurirea calvinismului. Cartea ar fi fost mult mai bine 
primită și în adevăr mult mai bine alcătuită, deși binişor mai puţin voluminoasă, dacă 
după predoslavia întitulată «Bekăszontă» ar fi urmat capitolul «Nyugot hatásának első 
jelenségei a românsâgbau («Cele dintâi apariţii ale înrâuririi Apusului la Români», pag. 
82—89), în care se vorbeşte despre husitism, protestantism, catolicism și înrâurirea ace- 
stora asupra începuturilor literaturii românești, ori chiar numai cel următor: <A kalvi- 
nizmus hatása a vomânsâgra» (Influenţa calvinismului asupra românimii», pag. 91—115), 
în sfera căruia întră şi fragmentul Todorescu, deoarece nici cel dintâi dintre aceste ca- 
pitole din urmă nu eră absolut de lipsă, mai ales dupăce nu adauge nimic nou la cele 
spuse despre husitism și Interanism, despre Catehismul dela 1544 și tipăriturile lui Co- 
resi, de d-i N. Jorga în a sa Istoria literaturii religioase a Românilor până la 1688 
(Bucureşti, 1904), pe care autorii noştri se feresc să o citeze. Nu este iertat să scriem 
capitole întregi numai de dragul vorbei și al grosimei volumului, nici să căutăm cu tot 
prețul prilejul să ne facem plăcuți unora și urîți de alții. 

„Dar să ne întoarcem la obiect. E vorba despre 4 foi sau 8 pagini rămase din o 
psaltire românească tradusă din ungureşte și tipărită cu litere latine şi cu ortografie 
ungurească, pe cari le-a descoperit la un anticar din Budapesta unul din autorii cărţii 
despre care vorbim, d-l Dr. Sztripszky Hiador, în 7 Februarie 1911, în scoarțele unei 
cărți tipărite în 1516 şi compactate în 1601. Cartea împreună cu fragmentul românesc 
se află astăzi în posesia cunoscutului bibliofil român Dr. Iuliu Todorescu, mare pro- 
prietar în Budapesta. Alăturea de cele 4 foi româneşti s'au mai găsit în scoarţele cărții 
amintite fragmente din alte 7 tipărituri vechi și anume: 

1. Epicedion de morte loannis Femmigeri Leskircheri rectoris scholae Claudio- 
politanae a. D. 1586. 

2, Epicteti philosophi stoici Enchiridion. Claudiopoli, 1585. | 

3. Squarcialupus (Marcellus): Ciceronis morales definitiones et in easdem scholia 
phisosophica. Claudiopoli, 1584. 

4, Görcsönyi Ambrus: Historiás ének Mátyás kirâlyrol. Kolozsvár, 1581. 

5. Hunyadi Ferenc: Trója megszállása és veszedelme. Kolozsvár, 1577. 

6. Molnár (Gregorius): Catechesis Scholae Claudiopolitanae. Claudiopoli, 1564. 

7. În sfârşit 8 foi (coala K) din o carte nemțească tipărită cu litere gotice poate 
tot în Cluj. 

Din acese 7 tipărituri cele dintâi 6 așadară sunt tipărite cu siguranță în Cluj, iar 
a șaptea tot acolo. Numai despre a 8-a, cele 4 foi românești, cred autorii că s'au tipărit 
în Oradea-mare între anii 1570 şi 1573. Unii specialişti unguri, cari au scris dări de 
seamă despre cartea d-lor Sztripszhy și Alexics, cred însă că e greşit a se spune că s'a 
tipărit altundeva decât în Cluj (M. Könyvszemle, 1911. 4 şi Egyet. phil. közlöny, 1812. 3), 
tocmai fiindcă toate celelalte fragmente găsite în acelaş loc au fost tipărite în Cluj, apoi 
fiindcă ortogratia foilor românești este identică cu a tipăriturilor din Cluj, chiar şi ca- 
racterele literelor sunt poate aceleaş, deși e greu să se statorească în mod definitiv 
numai din copia fotolitogratiată că oare literele de aici au aceeaș mărime cu a acelora 
pe cari le putem întâlni în unele din cărţile tipărite în Cluj în veacul al XVI-lea. Altfel 
d-nii Sztripszky şi Alexics studiază chestia aceasta destul de temeinic (p. 126 - 143) şi, 
dată fiind împrejurarea că ei aveau la îndemână originalul, poate că nici nu se înșală. 


Cele patru foi românești war fi după autori, cum arată litera B aplicată ca custos 
pe pag. 1, decât coala a doua din uz graduale românesc complet, care ar fi alcătuit 
astfel cea dintâi carte românească tipărită (între 1570 şi 1573) cu litere latine fiind tra- 
dusă probabil de Pavel Tordași — după cât pare a arătă, de neam Ungur, care ştiă 
şi româneşte (?) (p. 137, 140 și 143 -4), — care fusese impus Românilor ca episcop din 
partea calvinilor. Autorii în lipsă de date sigure bănuesc numai că lucrul trebue să se 
fi petrecut astfel — și în genere nici nu greşesc, — deși aveau putinţa să statorească 
mai hotărit atât autorul, cât și anul tipăririi. Le-a scăpat adecă din vedere documentul 
publicat de d-l N, lorga în Analele Academiei române, Mem. şecţ. Lit. S. 1. T. XXVII 


275 


(1904—5), p. 29, o epistolă chiar a lui «Tordasi Pál pap, az olah pâspeok» cătră judeţul 
crăesc din Bistriţă, dată din Lancrăm, 9 Decemvrie 1570, în care scrie următoarele: 
«Ezt is tuttokra adom az olah papoknak, hogj keolheget hozzanak mellyel olah keon- 
jueket vegyenek: soltart az fizesse flor. 1, mas keoniw lyturgia az fizetesse den 32,, 
adecă românește: «Mai dau de ştire preoților românești, ca să-și aducă și bani de chel- 
tuială, ca să cumpere cărți românești: Psaltirea, pe care s'o plătească cu 1 florin, altă 
carte, Liturghia — d-l N. Jorga notează că aceasta nu s'a găsit până acum, — pe rare 
s'o plătească cu 32 dinari». Banii trebuiau să-i «aducă preoții la sinodul care eră să 
se țină în Cluj «în zilele Crăciunului» («Kis Karachon nappyan»), când cărțile trebuiau 
să fie tipărite, ca să şi-le poată «cumpără». Anul tipăririi îragmentului de psaltire numit 
după proprietarul său de astăzi fragmentul Todorescu este aşadară 1570, iar traducătorul 
e mai mult ca probabil că a fost Pavel Tordași. 

Aceste constatări însă erau de lipsă și din alt punct de vedere. Dacă n'am ști 
adecă că Tordași a tipărit o «psaltire», cuvânt sub care navem de ce să nu putem în- 
țelege psaltirea întreagă, ușor am puteă presupune: 1. că acest fragment nu e decât o 
coală de probă din o carte, care întreagă ar fi putut să nu se tipărească nicicând, în- 
tocmai ca și fragmentul cracovian Comjâthy, care e analogic şi prin împrejurarea că 
şi din el ni s'a păstrat tocmai coala a doua; 2. că nu s'a tipărit de tot decât două coale, 
iar coala păstrată ar fi fost cea din urmă, deoarece pagina din urmă a coalei B s'a ti- 
părit numai de jumătate, iar cuvântul care indică începutul paginei următoare lipsește, 
cântecele tipărite nu-s de acelaș îel și cel din urmă se sfârșește cu Amen, deși lipsește 
Finis (p. 168, ct. şi Egyet. phil. Közlöny, l. c.). Mai ales bănuiala din urmă nu e lipsită 
de temeiu şi ar putea să rămână, dacă nu ne-am gândi la prețul fixat de Tordași pentru 
«Psaltirea» lui: 1 fl. ar fi fost totuş — și pentru timpul acela — cam mult numai pentru 
două coale de tipar. 

Autorii cred că traducătorul şi-a scos materialul din două cărți şi anume: un 
graduale tipărit la Orade în 1566 și altul unitar — al lui fr. Dávid în ediţia l. — ti- 
părit înainte de 1574. In acest din urmă au trebuit să fie şi originalele bucăților 2 și 
5, cari lipsesc din edițiile de mai târziu ale aceleiași cărți, dar le găsim în cel dela 
1569 al lui Gr. Szegedi (p. 130). In cea dintâi ediţie a cărții sale adecă Dávid împru- 
mutase mai mult decât mai târziu din Szegedi, a căruia carte fusese foarte inbită în se- 
colul al XVI-lea și a servit de izvor și unitarilor, iar prin ei în mod indirect traducă- 
torului îragmentului Todorescu. Partea aceasta, în care se arată influența covârșitoare a 
lui Gr, Szegedi asupra tuturor alcătuitorilor de graduale protestante din secolul al 
XVI-lea, este negreşit cea mai de valoare din întreagă cartea. 


Textul e publicat în facsimile și în transcriere. Transcrierea ni se dă atât cu or- 
tografia originală, cât și în cea modernă, îndreptându-se aici unele greşele de tipar. 
La sfârşit se adauge un studiu asupra limbii textului insistându-se mai ales asupra in- 
fluenței ungurești atât ce privește lexicul, cât și sintaxa și ortografia, Nu putem trece 
cu vederea unele greșeli ori scăpări din vedere, cari se fac în aceste părţi. Astfel în 
cântecul IH: v. 1 «iszpana» (= «iidvăss€g») se transcrie: «ispravă P», deși e evident că 
avem de lucru cu o eroare de tipar: s'a înturnat b prefăcându-se în p (cf. V, v. 14: 
«pună» == bună), deci trebuiă să se cetească «isbavă». Eroarea se repețește la III, v. 8. 
In c. VII, v. 3 aflăm în faximile tipărit «...me», iar înainte de aceste două litere se 
vede bine jumătatea a doua a literei 4, care rămăsese împreună cu e neuns cu ne- 
greală; în textul reprodus din cartea lui Grigore Sândor de Agyagfalva în acelaş loc 
cetim — foarte la loc: -- «lume», cu toate acestea în transcriere ni-se dă: «... md» — 
o scăpare din vedere în adevăr regretabilă și neexplicabilă, Despre «eroahasze» (c. 
VI, v 15) și autorii bănuesc că e eroare de tipar şi că trebuie să fie vr'o formă a 
verbului împac: împăcădă sau împăcăză = împacă (p. 219). Forma corectă și întreagă 
însă e împacă-ți. In general acest ți euclitic îi dă mult de lucru traducătorului, care nu 
ştie cum să-l serie. Astfel «/erifureszk» (c. 1V, v. 3) și «pereczesh» (c. IV, v. 4) se vor 
transcrie: feritură-ți și [îm/părăție-ți, și nu feritura ta, [împărăţia ta, cum fac autorii, 


216 


Dar chiar şi pe -fi dela sfârşitul cuvintelor îl scrie traducătorul tot așa (v. c. IV, v.9 
«enpereczeszk» = împdrățeşti, nu înpărățesc, ceeace observă bine şi autorii). Pe «sti» 
din «iunde y va sti sze more» (c. I, v. 4) poate ar fi fost mai bine să-l fi transcris: 
s'i (= ca un fel de și moale rezultat din fi < fi). Despre verbul dosedesc se spune 
(p. 220) că înseamnă: «emészt», care îi corespunde în textul unguresc — îi corespunde 
însă şi «elront» — (c. VIII, v. 7: «In aceie di soarele tine și nece luna nu te va do- 
sedi»), şi câ «csak a régi nyelv ismeri». Faptul este însă că cuvântul îl aflăm și la 
Ispirescu (c<eşiră deci la mal, dosădiţii de ei») şi e cunoscut în unele ţinuturi și astăzi, 
iar de însemnat înseamnă: «lemanden quälen, ihm Ungemach bereiten, ihm Unbill 
antum», adecă «a măhni pe cineva, a-i face neplăceri». «Vernicu» (c. VI, v. 4) se tra- 
duce cu «Ağ», redându-se întocmai cuvântul corăspunzator în textul unguresc, şi se 
adaoge că «ebben a formában ma már nem járatos». Cuvântul însă se întrebuințează 
și astăzi tocmai în forma aceasta și este identic cu vrednic. Pe Valea Someșului chiar 
mai mult se zice pernic decât vrednic, d. p. «nu-i vernic doi grițari». Ş. a. 


Voind să întregească lacunele fragmentului Todorescu, precum şi să arate înrâu- 
rirea cărții lui Grigore Szegedi, autorilor li se dă prilej să vorbească despre cântările 
românești copiate în 1042 de Grigore Sándor de Agyagfalva şi păstrate în manuscript 
în biblioteca colegiului reformat din Dobriţin, precum și despre cei «O sutye si csind- 
zecs de soltari» ai lui Ioan Viski din 1697. In manuscriptul lui Grigore Sándor de Agyag- 
falva, care cuprinsese 64, iar acum are 62 de foi, între cele 66 de cântări păstrate se 
află cu oarecari mici deosebiri și 4 din cântările fragmentului Todorescu. Dintre ce- 
lelalte cântări cele mai multe au aceleași proprietăți ca și cântările fragmentului Todo- 
escu. Cu toate acestea — tocmai fiindcă s'au aflat aici numai 4 din cântările păstrate 
în fragmentul Todorescu — cu greu putem admite că Grigore Sándor de Agvagtalva 
ar fi copiat deadreptul de pe Psaltirea lui Tordasi. A putut să copieze şi de pe o 
altă copie eclectică mai veche a Psaltirii lui Tordasi, în care adecă se făcuseră oare 
cari schimbări, omisiuni şi adaosuri. 

Dintre psalmii lui Viski 35 par a avea tipul caracteristic al psalmilor lui Szegedi. 
Dintre aceștia 20 se află şi în cartea lui Grigore Sándor de Agyagfalva, 15 însă sunt 
cu totul noi. Astfel Viski nu ni se prezintă numai ca un fel de copiator și traducător 
al lui Szenczi Molnár Albert, ci şi ca autor (pag. 190). 

Tabloul sinoptic al titlurilor cântărilor din cărţile româneşti, despre cari a fost 
vorba, în comparaţie cu cele ungureşti este cât se poate de instructiv. Autorii însă nu 
trebuiă să se oprească la atât. Comparaţia amănunțită a însăși textelor, li se împuneă, 
şi fac foarte rău că renunţă la această muncă cu cuvintele: «Az énekek — e vorba de 
psalmii lui Grigore Sándor de Agyagfalva — teljes szövegének adása nem a mi rendelte- 
tesiink, de hiányzik ezenkiviil több éneknek a magyarral való időrendi egybevetése is. 
Amazt erre hivatott kiadvanyra hárityuk, emezt pedig utánunk következő összehason- 
litóra bizzuk». Dacă în locul părții istorico-culturale ne-ar fi dat tocmai la ce renunță, 
lucrarea lor ar îi câştigat mult in privința valorii, care din punct de vedere istoric- 
literar — ce e drept — nici așa nu îi se poate tăgădui. DI A/exics mai are ocazie să 
o facă când va publică acel unic «Graduale» românesc complet (cvart mare, 422 de fețe), 
scris în veacul al XVIl-lea pela 1612 — și folosit de Românii calvini, descoperit de D-sa 
în cursul verii anului 1911 în biblioteca gimnaziului refcrmat din Cluj, care se află 
astăzi în biblioteca Academiei maghiare (vezi Noaua Revistă Română, 1912, 19). Ar 
face un serviciu real istoriei literaturii româneşti. 

Autorii făgăduesc şi o ediţie românească a cărții lor. Va trebui însă să o lucre 
mai cu răgaz decât pe cea ungurească care arată multă pripeală — venită poate din 
teamă să nu fie luaţi pe dinainte. Pripeala e pricina că la pag 93 se scrie: «A XV. 
század végén irogató mohácsi (erdélyi) Popa Grigorie», iar la pag. 69: «a mohácsi 
(T.-Aranyos vm ) román kézirat is, a melyet Crigorie pópa irt össze 1590—1619 között, 
mai târziu (pag. 86): «szövegét... 1590—1618 között lemásolta». Noi ştim că popa 
Grigorie a scris între anii 1580 și 1619, iar aceşti ani nu sunt în secolul XV-lea. «Pri- 


277 


pelile» bâjbăe mai ales în partea istorică-culturală. Nu arată destulă seriozitate științi- 
fică în această parte clădirea de teorii pe anecdote, ca bunăoară aceea despre un nå- 
căjit de popă care nu ştiă ceti şi care, deschizându-și cartea de predici, și-ar fi întrebat 
credincioșii: «Ştiţi, iubiţi creştini, ce e scris în cartea aceasta? — «Nu știm» — fù răs- 
punsul. — «Apoi dacă nu știți voi, nu ştiu nici eu» $i Sa dus. În săptămâna următoare 
la aceeași întrebare sătenii au răspuns: «Știm». Popa atunci le-a zis: «Apoi dacă şiiţi, 
mam de ce să vă mai cetesc eu», și a continuat liturgia pe care o ştiă pe dinafară. În 
săptămâna a treia s'au înțeles credincioşii între sine și unii au zis că știu, alții că nu, 
Atunci şiretul de popă i-a îndemnat pe cei cari ziceau că nu știu să întrebe dela cei: 
cari știu (pag. 65). Nu e mai presus de această anecdotă nici însemnarea de origine 
balcanică despre măgarul dus episcopului să-l sfințească. În vreme ce episcopul își 
examină candidatul, băgă de seamă că-i legaseră de coadă un săculeț de piele destul 
de respectabil. Scoţând cei 50 de galbini cari se aflau în acesta ar fi zis: «Az eleje 
ugyan szamárnak látszik, de a hátuljáról úgy látom, hogy papnak való» (p 66). 
Ce să mai zicem despre epigrama: 


«Nu te teme, tu, nimică 

Până ce eu sànt vlădică; 

Pune numai zloți o mie, 

Și ți-oi da ție popie», 
care ar puteà să dovedească, că simonia erà un lucru de toate zilele la episcopii ro- 
mâni în vremile vechi (p. 66), etc.? Dl Alexics nu probează absoluta autenticitate po- 
porană a acestor anecdote, deşi eră negreșit de lipsă dacă voia să scoată miezul istoric 
din ele. Forma lor însă tradează o origine cărturărească mai nouă și au putut toarte 
uşor să străbată în popor prin mijlocirea vreunei cărți poporane. Dar peste tot numai 
arareori ne reuşeşte să aflăm adevărul istoric — de cele mai multeori alterat de fantazia 
poetului necunoscut — ascuns în poezia poporală și păstrat mai ales în balade și mai 
puțin — în anecdote. 

Ce privește alte tâlcuiri greșite de ale locuțiunilor și credințelor țăranilor noștri, 
unele neexactități privitoare la așezămintele și istoria bisericii româneşti scrise în partea 
istorică — culturală, e datorinţa istoricilor şi preoților specialiști să-și spună cuvântul 
Noi ne-am mărginit să ne tacem aceste observaţii cât se poate de obiective numai 
asupra părții istorice-literare și ligvistice, singura care credem că se poate publică cu 
șanse bune în o nouă ediție, și mai ales în o ediție românească, pentruca autorii even- 
tual să le poată întrebuință. Dr. Nicolae Drăgan. 


278 


ÎNSEMNA RI. 


Despărțământul Giurgeu al „Asocia- 
țiunii“. «Asociaţiunea» noastră își întinde 
mereu aripile ei ocrotitoare asupra ținutu- 
rilor, unde cultura românească e mai pri- 
mejduită. Anul trecut a reușit să pătrundă 
în Maramurăș, iar anul acesta a cucerit ți- 
nutul Giurgeului. Acest ținut cuprinde 12 
comune, situate între Săcuii din comitatul 
Ciucului, dintre cari aproape jumătate sunt 
maghiarizate, iar celelalte sunt amenințate 
dintro generație într'alta să se înstrăineze 
de trupul neamului nostru. Cele 12 co- 
mune sunt următoarele: 1. Alfalău, 2. Bil- 
bor, 3. Bicaz, 4. Ciuc-Sân-Dominic, 5. Ciuc- 
Szépviz, 6. Corbu, 7. Ghimeș, 8. Şermaș, 
9. Giurgeu-Sân-Miclăuș, 10. Tulgheș, 11. 
Varviz şi 12. Vașlab. Dintre acestea numai 
comunele înșirate dealungul îrontierii Ro- 
mâniei: Bilborul, Corbu, Tulgheșul și Bi- 
cazul şi au păstrat mai bine caracterul ro- 
mânesc. Şermașul și Varvizul de lângă gu- 
rile Murășului, deși sunt comune compacte 
româneşti, încep să slăbească; sătenii își 
corcesc portul şi limba cu o grabă îngriji- 
toare. Între comunele din Giurgeu este și 
o minune, anume comuna Vaşlab, care cu 
toate că e încinsă de un brâu strâns de 
comune săcuești, totuș își menține cu o 
îndărătnicie eroică caracterul etnic româ- 
nesc. Celelalte cinci comune sunt aproape 
pierdute. Sătenii se poartă ungurește (afară 
de Ghimeș) și vorbesc ungurește în cea 
mai mare parte a lor. Peste câteva gene- 
rații, mai ales dacă va izbuti planul să fie 
încorporate la noua episcopie maghiară -— 
cum e vorba, — desigur că vom puteă 
plânge pe mormântul înstrăinării lor. 

Într'o excursie, pe care am făcut-o în 
toamna anului 1910, pentru a adună obiecte 
pe seama Muzeului « Asociațiunii» și peutru 
a studià acel ținut din punct de vedere et- 
nografic, colindând din sat în sat, am lan- 
sat ideea înființării unui despărțământ al 
“Asociaţiunii». Idea a fost primită cu însu- 
fleţire mai cu seamă de cărturărimea din 
puternica comună Bicaz, cu vre-o 7000 de 
iocuitori, cu 4 preoți și cu mai mulți în- 
văţători activi şi pensionaţi. Încredinţat din 
partea comitetului central, am şi hotărit, 
în înțelegere cu fruntașii din acel ţinut, ca 


în 1911, la sărbătorile Rosaliilor, când e 
hram în Valea Jidanului, una dintre paro- 
hiile Bicazului, să ţinem o sărbare cultu- 
rală românească, cu prelegeri, reprezentaţie 
teatrală, expoziţie etnografică şi adunarea 
de constituire a despărțământului Giurgeu, 
Se făcuseră toate pregătirile și eram gata 
să plecăm la drum mai mulți din Sibiiu 
prin pitoreştile chei ale Bicazului, când pri- 
mim o telegramă că adunarea este oprită 
de primpretorele din Tulgheș. Toate ca- 
pacitările şi apelurile noastre telegrafice pe 
la pretură, fispanat și ministru au rămas 
zadarnice. Adunarea și sărbarea proiectată 
nu s'au putut ţinea. Cărturarii din împreju- 
rimi, primind prea târziu ştirea opreliştei, 
s'au adunat în Bicaz, ca să asiste la ser- 
bări. După multe rugăminți, pretorul a 
permis celor din Bicaz să joace nevinovata 
piesă «Ruga dela Chiseteu», eliminând câ- 
teva pasage cari i-s'au părut primejdioase. 
Cu această reprezentație censurată și cu 
obicinuita petrecere s'au încheiat sărbările 
culturale proiectate anul trecut. 

Ministrul s'a milostivit pe la sfârșitul 
anului trecut să nimicească opreliștea ile- 
gală a subalternilor săi, aşa că în anul 
acesta tot la Rusalii, am reușit să ținem, 
în Bicaz, adunarea de constituire a despăr- 
țământului Giurgeu. 

Din cauza vremii rele s'a adunat lume 
puţină. În ziua de Rusalii după prânz sub- 
semnatul a vorbit poporului adunat în curtea 
şcoalei despre «Asociaţiune» și despre fc- 
loasele învățăturii, iar conferențiarul agro- 
nomic, d-l Aurel Cosciuc, despre cultura 
vitelor. Sătenii ascultau cu multă luare 
aminte, ascultă și pretorul, nofarul săcuiu 
și jandarmii ce ne păzeau. Pe urmă am 
deschis îrumoasa expoziţie etnografică aran- 
jată în pavilonul din grădina domnului T. 
Cruşitu, directorul băncii locale. Deschi: 
derea expoziţiei a făcut-o d-l preot Al. Co- 
jocariu, iar subsemnatul a vorbit țăranilor 
despre importanța portului şi a industriei 
casnice. În pavilion erau adunate multe 
dintre minunatele cusături și țăsături ale 
femeilor din Bicaz, și alte obiecte prețioase, 
dintre cari o bună parte au fost reținute 
pentru Muzeul « Asociaţiunii». Meritul de 


a fi adunat aceste obiecte revine: d-nei 
preotese Maria Cojocariu, mătușii Elisa- 
veta Timariu și cumintei fetișcane Domnica 
Vaidoș, apoi domnilor preoți Butnariu şi 
Cojocariu şi altor cărturari. 

A doua zi de Rosalii am ținut adunarea 
de constituire a despărțământului Giurgeu, 
d-l Cosciue și d-l preot Cojocariu au ţinut 
o prelegere cu schiopticonul despre vieața 
lui lisus și seara s'a reprezentat piesa plină 
de haz, «O viișoară» de Octavian Prie, 
profesor în Blaj. Toate au reușit deplin, 
Director al despărțământului Giurgeu s'a 
ales vrednicul protopop Elie Câmpeanu, 
jur membri în comitetul cercual d-nii: Dr. 
Mihail Dobrean, advocat, Vasile Urzică, 


* 


Cât cheltueşte Ungaria pentru agri- 
cultură, Ministerul de comerciu ungar pu- 
blică în buletinul său, «Volkswirtschaĵtliche 
Mitteilungen», pe luna Octomvrie, budgetul 
Ministerului de agricultură pe anul 1912, 

Din datele publicate în acest capitol 
vedem că statul ungar a prevăzut pentru 
exercițiul bugetar 1912, următoarele sume: 


Cheltuieli ordinare . Cor. 74.587,261 


279 


preot, Pompeiu Butnariu, preot, — căruia 
îi revine o bună parte din meritul de a se 
fi înființat acest despărțământ, — și Nico- 
dim Rus, învățător în Vaşlab. Din pricina 
drumurilor stricate și a ploilor, mulți dintre 
cărturarii şi fruntașii din împrejurimi au 
lipsit, dar desigur toţi au fost cu sufletul 
între noi. Nădăjduim că dupăce am reușit 
să arborăm, cu greutăți mari, stindardul 
culturii românești și în ţinutul Giurgeului, 
va urmă o vieață nouă națională pentru 
țăranii cinstiți și cuviincioși din aceste părți. 
Cărturărimea sperăm că se va așterne pe 
lucru serios și va căută să vină în ajutorul 
sătenilor năpăstuiți de străini. 
O. C. T. 


Față de anul 1911, sporul cheltuielilor 
se prezintă cu importanta sumă de Cor. 
7.276,497, adecă cu 804%, 


Dacă cercetăm diferitele ramuri agri- 
cole, pentru cari statul ungar a însemnat 
în budget sumele necesare la cheltuieli, 
găsim că cele mai importante sume revin 
în 1912 pentru: 


Cheltuieli extraordinare  ,, 23.162,825 
Total Cor. 97.750,086 
Chelt, ord, Chelt, extraord.” -+ sau — față de 1911 

Pădurile statului, comunelor, inspecto- Cor. Cor. Cor. 

rate silvice, şcoli de silvicultură . 21.,142,930 1.500,098 -H 2.467,023 sau 12:23% 
Hergheliile statului, bunurile acestora 

şi Domeniile Coroanei . 15.825,911  1.081,665 -- 1.257,552 ,„ 8-04%;, 
Creșterea vitelor şi industria laptelui 3.849,730 10,000 — 2.171,221 ,, 36:00 
Sericicultură . ; ; 6.762,100 450,000 — 40,600 ,, 347 
Domeniile statului și coloniizările : 908,043 1.841,444 4- 213,853 , 8:43%, 
Serviciul apelor TE . . 2,941,785 9,316,690 -+ 2.670,546 „ 2785% 
Diferitele ramuri agricole şi economice  2.257,068 79,400 -|- 338,900 ,, 12:50, 
Ajutorarea populaţiei rurale din nordul 

Ungariei şi Transilvania 1.899,354 400,000 -l- 595,702 ,, 34:97, 
Viticultura PAE f 739,077 1.914,600 =- 449,126 ,, 20:37, 
Pomicultura și gradinarit si si 882,403 264,520 |- 328,720 ,, 40':18%, 
Albinărit g . 235,123 80,000 -} 161,240 ,, 10478%, 
Cultura tutunului ? 77.449,874 1.187,000 $ 4.913,025 , 6:660 


Evaluarea veniturilor se ridică la ur- 
mătoarele sume: 


Venituri ordinare . 
Venituri extraordinare 


Total 


Cor. 50.303,201 
s»  6.708,699 


Cor. 57.011,900 


* Din budgetul ministerului de finanțe, 
2 Aci se cuprind şi investiţiunile. 


Faţă de veniturile anului 1911, găsim 
o scădere de cor. 593,199, ceeace repre- 
zintă 1*03%. 

Cercetând veniturile diferitelor ramuri 
de producţiune agricolă vedem că cele mai 
insemnate sunt acelea cari provin din: 


280 


Venit. ord. Venit. extraord, - 


Pădurile statului, comunelor, inspecto- 


Cor. 


rate silvice, şcoli de silvicultură. .  26.404,209 


Hergheliile statului, bunurile acestora 


şi Domeniile Coroanei . . . . . 12. 
Sericicultură. . a cc... 6. 
Domeniile statului și colonizările . 
Creşterea vitelor şi industria laptelui 
Serviciul apelor în e 
Viticultură, cc... . 
Pomicultura , a. 2 p u a a 
Albinărit a a a a aa‘ 

Cultura tutunului i a. a.. e 185, 


La capitolul creșterea vitelor și indu- 
stria laptelui pe anul 1911 observăm, că 
suma prevăzută la cheltuieli este mai mică 
cu cor. 2.171,221, față de cheltuielile prevă- 
zute în budgetul anului precedent. Această 
scădere aşa de mare este numai aparentă, 


204,624 
732,100 
914,084 
98,000 
450,012 
233,140 
195,090 
1,500 
267,000 


căci 


provenite din venitul anului 1911. 


sau — față de 194 


3-26, 
0:00, 
PUJ 
97:350, 
4-480, 


Cor. Cor. 

— + 34111,241 sau 13:39, 
12,000 -+ 385,338 ,„ 

iaz PER mey 1 
2.176,000 4- 34,120 ,, 

— —- 3,600,000 ,, 
250,000 -- 30,000», 
651,000 -—- 150,100 ,, 


ata ale 20,000 ,, 


» 


— -f 20,280,000 , 


20450, 
11:439, 

0-00%;, 
12:29, 


in realitate la cheltuielile anului 1912, 
se vor mai adăogă peste 2 milioane cor., 


Totalul cheltuielilor se ridică cu un 
plus de cor. 40.837,190, adecă cu 71':460%,. 


(«Vieaţa Agricolă» 


An. MI Nr. 8 1912), 


1 Din budgetul ministerului de finanțe. 


V. P. 


i oj 
Paztea oficială. 


Şedinţa a IV-a a comitetului central, ținută la 27 Aprilie 1912. 


Prezident: Andreiu Bârseanu. Notar: Octavian C. Tăslăuanu. Membri prezenţi: 

Ioan Agârbiceanu, Dr. Ilie Beu, Dr. Vasile Bologa, P. Cosma, N. Ivan, Dr. l. Lupaș, 

Gavril Precup, Dr. Ii. Pușcariu, R. Simu, Dr. Vasile Suciu, N. Togan, cassierul 1. Banciu 

şi conterențiarul agronomic A. Cosciuc, iar la desbaterile obiectului de sub Nr. 160 a 
participat și d-l Vasile C. Osvadă. 


Adunarea generală: (158 Nr. 795-1912). Se primeşte învitarea d-lui Dr. Aurel Vlad 
de a se convocà adunarea generală a Asociațiunii din acest an în Orăștie. 


Centenarul nașterii lui Gh. Barițiu: (159 Nr. 762 - 1912). Se amână serbările proiec- 
tate cu ocazia desvălirii bustului G. Barițiu. Centenarul naşterii se va serbă în Si- 
biiu, print”un serviciu divin festiv în biserica gr.-cat., la care va luă parte întreg 
comitetul central, și printr'o conferință despre G. Barițiu pe care o va ţinea secre- 
tarul literar în sala festivă a Muzeului Asociuţiunii. 


Cooperativele sătești. (160 Nr. 794 --1012). Comisiunea numită în ședința din 22 Martie 
1912 pentru a prezintă comitetului central propuneri concrete în ce priveşte realizarea 
cooperației la sate cu ajutorul donațiunii V. Stroescu, prin retereniul său dl V. C. 
Osvadă, raportează că s'a întrunit de două ori, odată în Blaj și odată în Sibiiu, și 
a discutat amănunţit chestiunea, ajungând să stabilească următoarele propuneri 
concrete : 

1. comisiunea e convinsă că acţiunea cooperativă e absolut necesară şi ur- 
gent reclamată de completarea, desvoltarea și organizarea vieţii noastre economice, 
In urmare propune ca acțiunea cooperativă organizată să fie pornită cât mai grabnic. 

2. Pentru propagandă, pregătirea materialului și a cooperativelor, pentru în- 
truparea și conducerea acțiunii economice cooperative, comisiunea recomandă să 
se înființeze fără amânare, cu sprijinul darului dlui Vasile de Stroiescu — Biroul 
central cooperativ special propus de dl Vasile C. Osvadă în cadrul raportului său. 


In ce privește atașarea acestui birou în cadrele «Asociuţiunii: sau în cadrele 
altor instituţii de ale noastre dejà existente — coinisiunea lasă această chestiune 
la buna chibzuială a Onor. comitet central al Asociaţiunii. 

Părerea majorităţii membrilor comisiei este că activitatea Biroului central 
cooperativ ar fi mai rodnică și mai potrivită, dacă acest birou ar îi alcătuit inde- 
pendent de orice altă instituţie şi anume în telul următor: 

Biroul cooperativ, compus din 3-5 cooperatori și funcționarii necesari, să 
fie organul executiv al mișcării cooperative, iar controlul şi îndrumarea biroului 
să fie încredințate unui consiliu de administrație format din 12 membri, sau numiţi 
de Onor. comitet central al Asociaţiunii sau aleşi de adunarea generală a însoţirii 
ce sar formà și înregistră — dintre bărbaţii ce stau în fruntea și în serviciul diferi- 
telor noastre instituțiuni culturale, tinanciare și economice, 

Faţă de această părere, membrul comisiei dl loan I. Lăpedatu a prezentat 
în scris părerea care se alătură mai jos la acest proces verbal. 

Pentru fixarea cercului de activitate şi a agendelor Biroului central coope- 
rativ comisiunea recomandă cele cuprinse în propunerea dlui V. C, Osvadă din 
Raportul ce l-a prezentat Onor. comitet. 

Referitor la principiile călăuzitoare în înfăptuirea cooperației noastre, comi- 
siunea primește și recomandă în general cele expuse în propunerea dlui V. C. 
Osvadă, scoțând în „relief și fixând următoarele: 

a) cooperaţia, având să completeze începutul organizației noastre economice, făcut 
prin băncile noastre pe acţiuni, ea să se propage dar să uu se impună, Prin ur- 


19 


282 


mare să se înființeze tovărășii numai acolo, unde aceste găsesc teren prielnic de 
existență și unde și care vor fi cerute de interesele poporațţiei; 

b) Tovărăşiile, deși sub control central, își vor păstră independenţa în operaţiunile 
lor, dar vor stă în strânse legături financiare cu băncile noastre existente; 

c) Felul tovărăşiilor de înfiinţat va fi fixat de Biroul central, care va aveă în vedere 
desvoltarea lor firească și succesivă; 

d) Responsabilitatea membrilor să tie nelimitată sau limitată — după împrejurări și 
felul tovărășiilor ; 

e) În tovărăşii nu se vor primi decât membri convinşi și înţelepători ai cooperaţiei; 

J) Formarea respective cercul de activitate al unei tovărășii de regulă se va mărgini 
la o singură comună şi numai unde interesele comunelor vor cere imperios, își va 
extinde activitatea asupra mai multor comune; 

g) Financiarea tovărășiilor se va face, după putință, de cătră băncile noastre pe ac- 
țiuni mai mari, prin mijlocirea biroului central; 

A) Formarea capitalului, a garanţiei la responsabilitatea limitată, a fondurilor; stabi- 
lirea drepturilor şi datorințele membrilor, a direcțiunii, comitetului de suprave- 
ghiare, dividende și toate celelalte chestiuni interne ale tovărășiilor să se lase în 
competenţa Biroului, care le va fixa în statutele tip, după felul tovărășiilor și după 
împrejurările locale — în tot cazul însă așa fel, ca principiilor altruiste şi caritative, 
care formează temelia cooperativă, să li se asigure importanţa cuvenită», 


Propunerea d-lui 1. 1. Lăpedatu în comisiune: 

«Comisiunea consideră acțiunea cooperativă ca o chestiune importantă și fo- 
lositoare pentru progresul social-economic al poporului nostru şi în scopul unei 
rezolviri corespunzătoare a acestei chestiuni află: 

1, că acțiunea cooperativă va trebui — în primul rând — să aibă în vedere 
şi să lucreze pentru propaganda ideilor, pentru educația economică a poporului și 
pentru formarea de conducători și câ numai după aceea să urmeze --- unde te- 
renul va fi absolut pregătit — înființarea însoţirilor de lipsă, şi 

2. Ca mijloc potrivit pentru acțiunea cooperativă află de justificată ideia unni 
birou central cooperativ și lasă la buna chibzuială a Onor. comitet central al Aso- 
ciațiunii să decidă dacă biroul acesta să se înființeze ca instituțiune de sine stătă- 
toare sau în legătură cu vre-o altă instituțiune de a noastră, stăruind în acelaş timp 
ca, întrucât biroul s'ar înființă în legătură cu altă instituţiune, să se poată susține 
în întregime ajutorul oferit de d! Vasile de Stroescu. 

Principiile sau atribuţiunile după cari ar avea să se înființeze și să le aibă 
proiectatul birou central cooperativ, ar aveă să se hotărască numai după rezolvirea 
chestiunilor de sub 1 şi 2 din cele premărgătoare». 


Prezidentul anunţă că direcțiunea « Solidarităţii» de asemenea s'a ocupat cu 
această chestiune și, în şedinţa sa ținută la 11 Aprilie a. e. în Sibiiu, a adus ur- 
mătoarea deciziune: 

«In legătură cu raportul secretarului «Solidarităţii» relativ la lucrările iniţiate 
de «Asociaţiune» întru întruparea unei acțiuni cooperative, menite să contribue la 
progresul social-economic al poporului nostru, se enunță următoarele: 

|. Direcţiunea «Solidarităţii» care are şi ea în programul lucrărilor sale o 
acțiune similiară se vede îndemnată în prima linie să-şi exprime şi ea recuno- 
ştința față de interesul și jertfele ce d! Vasile de Stroescu se arată hotărit să aducă 
în scopul propâșirii social-economice a poporului român din această ţară. 

WI. Pentruca însă scopul ce-l urmărește di Vasile de Stroescu și ce trebue 
să-l urmărim cu toții, să poată îi cât mai potrivit ajuns, direcţiunea «Solidaritaţii» 
să vede obligată să atragă binevoitoarea aiențiune a Onoratului comitet central al 
«Asociațiunii» asupra hotăririi adunării ei generale, ținută la 15 lunie 1910 in Brașov, 


sa 


583 


în înţelesul căreia — date fiind împrejurările specifice în care s'a format și des- 
voltat vieaţa economică-tinanciară a poporului nostru — află că acţiunea coopera- 
tivă va trebui să aibă în vedere în special însoţirile menite să ușureze și perfec- 
ționeze mijloacele de producţiune şi circulațiune a avutului poporului nostru și că 
şi în această direcție va trebui urmat cu cea mai mare precauțiune, 

III. Poporul nostru nu e pregătit şi nici împrejurările în cari trăieşte nu sunt 
întru toate prielnice unei acțiuni cooperative, care să dee rezultate apropiate și 
de aceea, și pentruca nu cumva prin o acțiune fără vreme să se producă o criză 
în satele noastre, — dupăcum, durere, avem chiar şi exemple vii, — direcțiunea 
«Solidarităţii» e de părere că deocamdată acțiunea ar trebui să aibă în vedere pro- 
paganda, formarea de conducători şi educaţia economică a poporului și că numai 
după aceea să urmeze -- unde terenul va fi absolut pregătit — înființarea de în- 
soţiri cu ajutorul moral și material al factorilor noștri financiari; 

IV. Direcţiunea «Solidarităţii» - din motive ușor de explicat — crede că va 
fi practic ca acțiunea să nu se pornească dela « Asociațiune», ci dela acele institu- 
țiuni ale noastre a căror scopuri și probleme sunt mai aproape de natura lucrurilor 
ce vor trebui efectuite în scopul acțiunii cooperative, lucrări la cari «Solidaritatea» 
diu a sa parte se simte obligată să deie cel mai extins ajutor și 

V. Întrucât Onorabilul comitet central al «Asociaţiunii» ar fi de acord cu 
vederile direcțiunii «Solidarităţii», va face cei mai bun serviciu cauzei cooperative 
la noi, dacă în modul ce-l va află de potrivit va înterveni la dl Vasile de Stroescu, 
să dee sprijinul său acțiunii care — sub auspiciile şi cu ajutorul moral și material 
al instituțiunii ce se va ailă mai potrivită spre acest scop — va luă asupra-și înda- 
torirea să pregătească terenul și poporul pentru întruparea acţiunii cooperative în 
scopul indicat sub punct II și HI ale acestei deciziuni» 

Această deciziune direcţiunea «Solidarităţii» o motivează pe larg întrun me- 
moriu adresat comitetului cetral, căruia i s'a dat cetire. 

După aceste se începe o discuție amănunţită la care au luat parte aproape 
toți membrii comitetului central, După un schimb de vederi de aproape patru 
ceasuri s'au prezentat în scris, pe lângă propunerile comisiunii, următoarele propuneri: 


1. Propunerea dlui Nicolae Ivan: 


« Asociațiunea nu poate înfiinţa băncile poporale cum le contemplează di Vasile 
Stroescu; ea — în sensul statutelor sale — poate face numai propagandă prin presă 
şi prin conterenţiari exmişi din sânul său. Roagă deci pe dl Stroescu ca suma dată 
să o destineze spre acest scop». 


2 Propunerea dlui Dr. Ilarion Puşcariu : 


«Comitetul Asociaţiunii. exmite un bărbat expert, care eșind în anumite co- 
mune, va propagă ideea de însoțiri economice după împrejurările locale, va lu- 
mină oamenii în privința scopului, tolosului, modalității înființării lor, punându-le 
în vedere 500 cor. ajutor dela dl V. Stroescu şi despre rezultatele obţinute a ra- 
portà din caz în caz comitetului centrul». 


3. Propunerea dlui Dr. Vasile Bologa: 


«Asociaţiunea» să compună un exemplar de statute model cu instrucțiunea 
trebuitoare pentru realizarea băncilor sătești, și să se publice pentru orientarea pu- 
blicului român, iar satele noastre care vor ti harnice să se organizeze pe terenul 
economic în sensul statutelor aprobate de tribunalul regesc competent, să se anunţe 
aici cu dovezi oficiale, pentruca să se notifice donatorului și pe baza statutelor să-și 
înceapă lucrarea». 


4. Propunerea dlui secretar Oct. C. Tăslăuanu. Proiecte de deciziuni pentru 
comitetul central: 


19* 


284 


1. Comitetul central primește propunerile făcute de majoritatea membrilor 
comisiunii, 

2. Decide înființarea unui birou central cooperativ independent în cadrele 
secţiunii economice a «Asociațiunii», care în vederea acestui scop și conform de- 
ciziunii ultimei adunări generale, în proxima sa ședință plenară va. avea să-şi com- 
pleteze numărul membrilor, alegând reprezentanţi din sânul «Solidarităţii», a con- 
sistoarelor, a reuniunilor de agricultură, a însoțirilor şi pe alţi economiști. 

3. Îndatoririle biroului vor fi cele fixate în propunerile comisiunii și anume: 

a) va propagă prin scris, prin prelegeri, prin cursuri și prin editarea de publicații ideea 
cooperativă; 

b) va da toate informațiile ce i se vor cere pentru înființarea, administrarea și condu- 
cerea însoțirilor; 

c) va tipări statute tip, regulamente tip, registre de contabilitate tip, formulare pentru 
actele de inregistrare, pentru procesele verbale, precum şi alte tipărituri necesare 
administraţiei interne a însoțirilor; 

d) va controlă activitatea însoțirilor existente şi a celor ce se vor mai înființă; 

e) va adună datele statistice privitoare la cooperația dela noi. Va publică un raport 
anual despre mişcarea cooperativă dela noi. 

4. Acest birou se va compune deocamdată din următorii domni; Vasilie C. 
Osvadă, V. Tordăşianu, Oct, C Tăslăuanu, Romul Simu, secretarul biroului și con- 
ferenţiarul agronomic al Asociaţiunii. Aceşti doi din urmă vor stă în permanență 
în serviciul biroului, pe care-l va conduce dl V. C. Osvadă. În serviciul biroului 
se vor mai angajă unul sau doi copişti după trebuinţă. Despre toate lucrările sale 
biroul va aveă să raporteze comitetului central şi secţiei economice. 

5. Biroul își va începe activitatea la 1 lunie. In proxima ședință a comite- 
tului central, membrii numiţi ai biroului vor face propuneri în ce privește anga- 
jarea și retribuția secretarului biroului, a personalului ajutător, apoi un program de 
activitate și un proiect de buget. 

6. Toate cheltuielile împreunate cu instituirea acestui birou și cu propaganda 
cooperativă se vor acoperi din donaţiunea dlui Stroescu şi din alte donațiuni ce 
eventual «Asociaţiunea» le va mai primi spre acest scop. 

7. Aceste deciziuni ale comitetului central să se comunice dlui V. Stroescu». 


Prezidentul punând la vot propunerea dlui N. ivan, ca cea mai îndepărtată 
de propunerea comisiunii, această propunere întrunind o majoritate de 5 voturi. 
(P. Cosma, N. Ivan, N. Togan, G Precup şi Dr. Lupaș) 

Se declară de primită. 

Fundaţiuni: (161 Nr. 709—1912). Sa vândut un loc din lăsământul Avram lancu în 
preț de 400 cor. 

Căminul studențesc din Seghedin: (162 Nr. 759—1912). D-nii Romul Nestor, paroh și 
Dr. Vasile Lohan, profesor, din Seghedin cer Asociaţiunii să tie iundatorul şi pa- 
tronul căminului studenţesc ce voiesc să-l înființeze în Seghedin şi să ajute înfiin- 
tarea lui cu 10,000. cor. Comitetul central decide ca Asociaţiunea să primească 
numai patronagiul moral al căminului, dupăce va îi înființat, fără a Ină asupra sa 
vre-o îndatorire de ordin material. 

Despărțăminte: (163 Nr. 771—1912). Cluj. A decis să serbeze centenarul nașterii lui 
G. Barițiu în comuna sa natală Jucul-de-jos printr'o adunare comemorativă. Comi- 
teinl centra) roagă pe d-l v.-preşedinte Dr. V. Suciu să reprezinte Asociaţiunea la 
aceste serbări, 

— (164 Nr. 634—1912). La cererea d-lui Dr. N. Brinzen se încredințează d-l Dr. Ga- 
vril Suciu, directorul desp. Haţeg, cu înființarea unui despărțământ nou pe Valea-Jiului. 

Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu m. p. 

secretar. 


285 


Şedinţa a V-a a comitetului central ținută la 11 Maiu 1912. 


Prezident: Andrein Bârseanu. Notar: Oct. C. Tăslănanu. Membri prezenţi: 
Dr. V. Bologa, Ars. Bunea, P. Cosma, Octavian Goga, Dr. loan Lupaș, Dr. ll. Puşcariu, 
R. Simu, N. Togan, cassierul /. Banciu şi conf. agr. A. Cosciuc. 


Bustul G. Barițiu: (172 Nr. 860—1912). Bustul G. Barițiu fiind terminat pentru a fi 
turnat în bronz, sculptorului O. Spaethe i se mandatează suma de 5000 cor. 

Despărțăminte: (175 Nr. 66! —1912) Beclean. A înființat şase agenturi în Bidiiu, Cri- 
şturul-Becleanului, Bendiu, Tirlişna, Cheltiu și Caianul-mic. 

„— (176 Nr. 656 - 1912) Brad. l-se dăruese publicaţiunile poporale ale Asociaţiunii 
pentru a înființà o bibliotecă în comuna Bulzești. 

- (177 Nr. 670 -1912) Braşov. Înaintează lista prelegerilor poporale pe anul 1912, 

— (178 Nr. 680 1912) Lâpușul-unguresc. A stabilit lista prelegerilor poporale pe anul 
1912 (șed. comit. cerc. din 26 Martie a. c.). 

Agenturi: (179—180 Nrii 653 şi 114- 1912). S'au înființat agenturi în comunele Vucova 
şi Sântionaş (Torontal). 

Şcoala civilă de fete: (181—184 Nrii 845, 688, 689 şi 690 —1912). Se publică concurs 
pentru întregirea postului devenit vacant în urma încetării din vieață a mult regre- 
tatului profesor Dr. lon Borcea. — Se dispensează de taxa școlară pe a. 1911/12 
8 eleve. — Ministerul a aprobat planul de învățământ al şcoalei, care se va tipări 
în anuarul școalei, 

Conferinţe: (186 Nr. 773 1912). În cursul iernii s'au ţinut următoarele conferințe în 
sala festivă a Muzeului Asociaţiunii: 1. H. P. Petrescu, O călătorie în Germania 
(cu proiecţiuni de schiopticon). 2. Dr. Silviu Dragomir, Călătorii români ardeleni 
din sec. XVII și XVII în Rusia. 3. T. R. Popescu, O călătorie din Sibiiu prin 
Turnu-Roşu la R.-Vâlcea (cu proiecțiuni de schiopticon). 4. Dr. P. Roşca, Problema 
pesimismului. 5. Victor Stanciu, Părinți şi copii. 6. loan Mihaiu, Lupta dela Kö- 
nigrătz. 7. Dr. lon Mateiu, Vieaţa femeilor în trecutul românesc. 8. Aurel Esca, 
Un poet necunoscut. 9. Dr. N. Bălan, Credinţa noastră. Suma de K 25530 încas- 
sată la aceste conferinţe se destinează pentru înzestrarea Muzen)ui. 

Donaţiuni: (188 şi 189 Nrii 841 şi 678). A/bina din Sibiiu dărueşte K 1000 pentru fondul 
G. Barițiu şi K 1000 pentru fondul Muzeului. — Banca Avrigeana K 10 pentru Muzeu. 

Muzeu: (190—194 Nrii 719, 748, 764, 774 şi 692). Colecţiile Muzeului s'au sporit cu 
următoarele obiecte: o cingătoare cu 14 ţinte şi 24 inele dăruite de loan Popiţa, 
înv. în Bedelen; — un fer vechiu de plug dăruit de loan Mihacea lui Gligor din 
Bedelen (Munţii-Apuseni); — o icoană veche zugrăvită pe lemn găsită în Vurpăr 
(lângă Vinţul-de-jos) dăruită de teologul loan Pleşa; — 6 monede dăruite de lon 
Bologa; — 3 mouede dăruite de George Comşa, notar în Poplaca; — două cio- 
cane din epoca de piatră, un vâri de suliță, o crestomaţie latină din anul 1776, 3 
monede vechi dăruite de lon Ciocan, practicant de notar în Glâmboaca. 


Cărți primite: (195 Nr. 693 —1912). D-l I. E. Torouţiu dăruește 100 ex. din broşura 
“A fost odată». 

Cărţi dăruite: (196 - 200 Nrii 726, 717, 698, 697 şi 617). Sau dăruit publicațiunile po- 
porale ale Asociaţiunii: Înv. I. Bârsan din Bedeu (Bihor) pentru a le împărți între 
popor; desp. Sătmar—Ugocia pentru înființarea unei biblioteci în Sătari; Preotului 
Vincențiu Pantoş din Giula-Vârșand (Arad) pentru înființarea unei biblioteci popo- 
rale; preotului Andrein Moisa din Forotic (Caraş-Severin) pentru înființarea unei 
biblioteci poporale; teologilor din seminarul Andreian 22 ex. din lucrarea d-lui A. 
Cosciuc «Despre lucrarea pământului» şi «Despre maşinile de spirt». 

Socotelile și budgetul Asociaţiunii: (203 Nr. 843 și 844 —1912). Cassierul prezintă so- 
cotelile Asociaţiunii pe 1911 şi budgetul pe 1913. Se dau spre revizuire unei co- 
misiuni compuse din d-nii Dr. O. Russu, N. Ivan şi Dr. |. Beu. 


286 


Cooperative săteşti: (215 Nr. 859.-.1912). Pentru realizarea propagandei din partea 
« Asociațiunii. cu privire la înființarea băncilor poporale şi a altor însoțiri economice 
sătești, în legătură cu marinimosul ofert de K 50,000 al d-lui V. de Stroescu, con- 
form hotărirei Nr. 100 din ședința de data 27 Aprilie n. a. e 


Cowmitetutul central ia următoarele dispoziţiuni: 

1. Se învită Secţia economică, ca în timpul cel mai scurt posibil 
să întocmească proiecte de statute-mudel pentru băncile poporale şi pentru 
cooperativele sâteşti de altă natură, precum şi o instrucție pentru condu- 
cerea, controla şi funcţionarea acestor cooperative; mai departe să pregă- 
tească o cărticică de contabilitate, simplă şi practică, pe seama însoțirilor, 
despre care e vorba, — cum și regulamente și tot felul de tipărituri necesare. 

jutrucât aceste lucrări nu s'ar putei îndeplini de membrii actuali ai 
Secţiei, aceasta să se completeze cu membri corespondenți noi, conform 
hotărirei dela adunarea generală din Blaj, ținută în anul trecut. 

2, Se va angajă (deocamdată provizuriu) un tânăr en pregătire spe- 
cială, care, împreună cu conterenţiarul agronomic al «Asociaţiunii», va cu- 
treeră ţinuturile locuite de Români din patrie, ţinând prelegeri poporale, 
arătând poporului însemnătatea însoțirilor economice, felul și modul întoc- 
mirei lor, îndemnâdu-l să formeze astfel de însoțţiri după trebuinţele locale, 
dându-i toate informaţiunile de lipsă pentru iniţiarea acestor însoțiri şi pu- 
nându-i la dispozițiune tipăriturile necesare. 

Când nu vor fi în excursiuni, acest specialist, împreună cu confe- 
venţiarul agronomic, vor provedeă igendele de birou cu privire la propa- 
ganda pentru însoțirile economice, vor purtà corespondența cu fruntașii 
diferitelor comune, și vor face rapoartele și propunerile de lipsă atât Sec- 
ției economice cât şi comitetului central, Totodată conferenţiarul coope- 
rativ angajat va îi și secretarul Secţiei economice a -Asociaţiunii». 

Cheltuielile împreunate cu angajarea acestui conferențiar cooperativ, 
precum şi cheltuielile pentru tipăriturile amintite în punctul 1, se vor aco- 
peri din donațiunea de K 50,000 a d-lui V. de Stroescu şi din alte contri- 
buiri şi donaţiuni, ce sar face spre acest scop. 

Conterenţiarul cooperativ va fi retribuit cu o sumă fixă anuală, cu 
acoperirea cheltuielilor de călătorie și cu un premiu, pe care îl va hotărî 
comitetul - Asociațiunii- ulterior, pentru fiecare însoţire înființată în toată 
regula şi cu prospect de durabilitate. 


3, Comitetul se va adresă cătră Venerabilele Consistoare și ordina- 
riate ale Bisericilor noastre cu rugarea, să binevoiască a înființă la semi- 
nariile preoțești şi la preparandiile învățătoreşti un curs de Economie na- 
țională, la care să se dea și îndrumările necesare teoretice şi practice pentru 
înființarea și conducerea cooperativelur sătești. 

Totodată conterențiarul cooperativ al + Asociațiunii» va ţinea în fie- 
care vară cel puţin un curs de o săptămână, în care va da, celor ce vor 
află de bine să se înscrie, toate intormuţiunile de lipsă cu privire la înso- 
țirile economice, despre care e vorba. 


4. Despărţămintele să fie îndrumate a da şi ele pe viitor mai multă 
atențiune chestiei însuţirilor economice, şi conform aliniatului €) din $, 37 
al Statutelor, să îndemne poporul la înfiinţarea de însoţiri folositoare pentru 
membrii lor, provăzute cu statute speciale, care se vor înaintă la autoritățile 
competente spre aprobare. 

Câte unul din membrii comitetului cercual (d. e. secretarul) va în- 
soţi pe conferenţiarul cooperativ al « Asociaţiuuii: în escursiunile sale prin 
comunele din despărțământ, dându-i mână de ajutor în lucrările sale de 


287 


propagandă și, cu deosebire, înlesnindu-i contactul cu locuitorii din dife- 
rite comune. 


5. Se va deschide o rubrică permanentă în foaia «Transilvania», în 
care se va urmări mișcarea cooperativă la noi şi se vor da împărtășiri cu 
privire la rezultatele obţinute prin propaganda făcută de «Asociaţiune», 

Deasemenea în «Biblioteca poporală» a <Asociaţiunii» se vor tipări 
una sau mai multe broșuri, în care se va limpezi rostul cooperativelor să- 
tești şi însemnătatea lor pentru poporul nostru 


6. Se vor împărtăși d-lui Stroescu dispoziţiile de mai sus, adresân- 
du-i-se rugarea, ca donațiunea de K 50,000 să o destineze pentru scopu- 
rile amintite. 


7. Având în vedere noul ofert pus în vedere de d-l V. de Stroescu, 
prin scrisoarea sa din 1/14 Martie a. c., pentru înlesnirea înfiinţării băncilor 
poporale, să i se atragă atențiunea d-lui Stroescu, că la noi creditul po- 
poral fiind înlesnit în mare parte prin băncile existente, se şimte mai mult 
lipsa însoţirilor economice de altă natură (de procurarea unor vite de soiu 
mai bun și de unelte și mașini agricole mai perfecționate, de valorizarea 
productelor agricole, de consum etc.); în consecință, să fie rugat d-l Stro- 
escu, ca ajutoarele de câte K 500, puse în vedere pentru iniţiarea de coo- 
perative sătești, să nu le mărginească numai la băncile poporale, ci să bi- 
nevoiască a le destină pentru orice fel de însoţire economică poporală, 
care ar merită să fie sprijinită. 

Aceste ajutoare să binevoiască a le distribui la recomandarea comi- 
tetului -Asociaţiunii», cu condițiunea, ca după 5 ani ele să fie restituite 
«Asociațiunii» fără interese. 

8, Să se atragă mai departe atenţinnea d-lui Stroescu asupra împre- 
jucării, că nu în toate comunele avem elementele trebuinciuase pentru cou- 
ducerea îusoţirilor proiectate și astfel să fie rugat a nu restrânge marini- 
moasele dânsului ajutoare la un teritoriu limitat, ci a le oferi tuturor ob- 
ştilor, care s'ar simţi destoinice a înființă numitele însoțiri cu prospecte 
de trăinicie. 

Totodată, considerând, că la noi organizarea comunelor politice nu 
coincide cu organizarea noastră naţională, să fie rugat, ca ajutoarele puse 
în vedere să nu le ofere comunelor, ci obștilor românești din diferitele 
comune, dupăce aceste se vor îi constituit în cooperative economice. 


9. Financiarea şi controla însoţirilor înfiinţate se va lăsă în îngrijirea 
băncilor existente, prin mijlocirea «Solidarităţii». 


Membrii noi: (216 Nr. 530—1912). Cassierul raportează că dela ședința din 10 Fe- 
bruarie n a. c. Sau mai înscris următorii membri: 
I. Membru fundator: 1. Cassa de păstrare în Sălişte, achitând rata I de K 100, 
II. Membri pe vieață : 1. «Cordiana», institut de credit în Fofeldea, a achitat 
K 200. 2. «Parsimonia», institut de credit în Bran, a achitat K 50. 3. Cornel Me- 
saroșiu, inginer în Budapesta, a achitat K 50. 4. Cornel Strimbeiu, preot în Ora- 
vița, a achitat K 100. 5. Dr. Nicolae Ittu, medic în Sibiiu, a achitat ultima rată de 
K 100. 6. Dr. Romul Boca, advocat in Orăştie, a achitat K 200. 7. Dr. Andreiu 
llle, advocat în Tinca, a achitat taxa întreagă de K 200. 8. Dr. Aurei Pintia, adv. 
în Tinca, a achitat taxa întreagă de K 200. 9. Vasile Patucan, econom în Cociuba, 
desp. Tinca, a achitat K 100. 10. Dr. Desideriu Fiilepp, advocat în Hunedoara, a 
achitat ultima rată din taxa de membru. 11. Victor Topan, contabil în Ciachigârbou, 
a achitat rata I de K 20, 12. Jovian Andreiu, protopop în Ciachigârbou, a achitat 
K 20. 13. Valeriu Goron, preot în Veczk, desp. Gârbău, a achitat K 20. 14. Dr. 
George Mureșan, medic în Beiuș, a achitat taxa întreagă de K 200. 15, Rusu Flu- 


288 


rilă, Lugoj, K 20. 16. Aurel Spătan, Lugoj, K 20. 17. Marian Groza, Lugoj, K 20, 
toţi trei aparţinători desp. Lugoj. 

II. Membri ordinari : 1. Aurel Popescu, notar în Lazuri. 2. Nicolae Bogdan, 
preot în Lazuri; — ambii aparţinători desp. Beiuş. 3. Pompeiu Belciug, înv. pens. 
în Şintereag. 4, Ioan Manciu, înv. în Betlenkeresztur. 5, ilie Gordon, preot în Bet- 
lenkeresztur. 6. Iuliu Pop, primar în Betlenkeresztur. 7. Aurel Mureșan, notar în 
Tirlişina. 8. loan Băieș, preot în Tirlișiua. 9. Pompeiu Mureşan, înv. în Tirlișiua, 
10. Pompeiu Boca, înv. în Caianul-mic, 11. Alexiu Berghezan, oficial de bancă în 
Caianul-mic. 12. Dr. loan Moldovan, cand. de adv. în Caianul-mic. 13. Valentin 
Boca, cand. de adv. în Caianul-mic. 14. George Moldovan, preot în Caianul-mic, 
15. Mihail Baciu, preot în Fellak, -— toţi 13 aparținători desp. Beclean. 16. Aurel 
Mureşan, preot în Sângotard, desp. Gherla. 17. Corneliu Cosma, funcţionar de 
baucă în Tinca. 18. loan Costa, înv. com. în Cociuba, 19. Alexandru Popoviciu, 
preot în Ucuriş. 20. Stetan Moţiu, gornic erarial în Tinca. 21. Nestor Blaga, preot 
în Tulea, 22. Vasile Strauţ, înv. în Vaşand. 23, Atanasiu Căpitanu, preot în Bantal- 
mács. 24, Sever Papp, cand. de adv. în Tinca, - - toţi 8 aparținători desp. Tinca. 
25. Valeriu Opriș, stud. silv. în Şemniţbaia. 26 Alexandru Mihalcea, stud. silv. în 
Şemniţbaia. 27. George Suciu, stud. silv. în Șemnițbaia. 28, Aneta Tufan, învăţă- 
toare în Valea-Sasului, desp. Blaj. 29. Petru Popoviciu, comerciant în Reşiţa, desp. 
Bocșa. 30. George Popoviciu în Lugoj. 31. Nicolau Groza în Lugoj. 32. Dimitrie 
Socenianţu în Lugoj. 33. Adam Teodor, preot în Turdaș. 34. loan Roșu, preot în 
Turdaş. 35. Petru Lula, preot în Băbâlna. 36. Silvia Migia, soție de preot în Geoa- 
giul-de-jos, desp. Orăștie. 37. Dumitru Grecean, preot în Hărman, desp. Braşov. 
38, Nicolae Duma, preot în Vărmaga. 39. loan Câmpian, înv. în Vărmaga, — ambii 
în desp. Deva. 40. Gregoriu Rusu, preot în Şieu-Odorheiu. 4!. Teodor Ciboc, notar 
pens. în Șieu-Odorheiu. 42. Grigorie Mâlinaș, înv. în Figa. 43. Vasilie Mititean, 
preot în Bidiu. 44. Iosif Mureşan, preot în Piatra. 45. loan Rotar, preot în Szent- 
máté. 46. Teodor Moldovan, preot în Șieu-Măgheruș. 47. Teofil Boroş, preot în 
lenciu, 48, Iuliu Todoran, preot în Kkesujialu, — desp. Beclean. 49. Dânilă Mă- 
laiu, preot în Rodna-veche. 50. Flore Mureşan, profesor în Tirnavia. 51. Ieronim 
Groze, preot în Maier, — toți 3 aparținători desp. Năsăud. 52. Andreiu Popa, preot 
în Criscior, desp. Beiuş. 53. Romul Barbu, contabil în Tinca. 54. Eugen Sibiian, 
cassier de bancă în Tinca. 55. George Rocsin, preot în Tinca. 56. George Koós, 
cassier în Tinca. 57. Augustin Teochar, comerciant în Tinca. 53. Vasiliu Teoca, 
inv. în Feketetòt. 59. Aron Popoviciu, înv. în Tinca. 60. Teodor Czecz, cand. de 
advocat în Tinca. 61. Demetriu Deac, înv. în Cociuba. 62. Gavril Dudulescu, înv. 
în Giriş. 63. Marțian Andru, preot în Gepiş. 64. Ioan Păcală, econom în Tinca, — 
toți 12 aparţinători desp. Tiuca. 65. Dr. Moise Cooș, cand. de adv. în Oradea-mare. 
66. loan Bursu, preot în Ucea-de-sus. 67. «Ucea-mare», soc. pe acții în Ucea-de- 
sus. 63. loan Bursan, înv. în Corb, — toţi 3 aparţinători desp. Făgăraş. 69. loan 
Rus, preot în Dülöfalva. 70. Ioan Nieşeu, proprietar în Cuzdrioara, — ambii apar- 
ținatori desp. Dej. 71. Emil Mureşan, notar comunal în Ilva-mare. 72. Dr. Teodor 
Miron, medic în llva-mare. 73. Traian Slăvoacă, contabil în Jva-mare, — aparțină- 
tori desp. Năsăud. 74. Victor Varga, preot în Poptelec. 75. loan Sândor, proprietar 
în Gărbâu. 76. Victor Pop, cand. de advocat în Gârbău. 77. Laurenţin Coste, preot 
în Bezdcdieke. 78. Aurel Mezei, notar în Gârbău. 79 loan Gherman în Briglez. 
80. loan Mihályi, preot în Kiskalocsa. 81. Alexandru Pop, preot în Buduş. 82. Va- 
silin Popp, preot în Criştolţel. 83. loan Costin, preot în Rece-Cristur, toţi 10 apar- 
ținători desp. Gârbău. 84. Alexiu Bogdan, proprietar in Reteag. 85. Augustin Le- 
menyi, preot în Fuseu Măcicaș, desp. Cluj. 86. George Vătășan, preot în Zoltan, 
desp. Sighişoara. 87. Teodor Nicoară, înv. în Mogoş, desp. Abrud-Câmpeni. 88. 
loan Roșu, fotograf în Bistriţa. 80. George Curtean în Bistriţa. 90. Alexiu Candale 
in Bistriţa. 91. Valerin Dragoş, preot în Fenteuș, desp. Șimleu, 92. Teoiil Moldovan, 


289 


preot în Szamajenă. 93. Biserica gr.-cat. în Beiuș. 94. Victor Filip, rector în Beiuș, 
95. Nicolae Popa, econom în Gara-Ţăndărei. 96. Vasilie Trifa în Mogoş, desp. 
Abrud-Câmpeni. 
Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslduanu, 
secretar. 


Şedinţa a Vl-a a comitetului central ținută în 22 lunie 1912. 


Prezident: Andreiu Bârseanu. Notar: Oct. C. Tăslduanu. Membri prezenţi: 

Dr. Ilie Beu, Dr. Vasile Bologa, Arseniu Bunea, Parteniu Cosma, Octavian Goga, loan 

F. Negruțiu, Gavril Precup, Dr. Ilarion Puşcariu, R. Simu, Nicolae Togan, cassierul 
I. Banciu şi conf. agr. A. Cosciuc, 


Adunarea generală (221: Nr. 1026—1912). Neputându-se ținea adunarea generală a 
Asociaţiunii din acest an în Orăştie, se decide să se țină în Sibiiu, deodată cu festivi- 
tățile desvălirii bustului G. Barițiu. Ca termin al adunării se stabilesc zilele de 13 
și 14 Octomvrie a. c. 


Socotelile și budgetul Asociaţiunii: (222 Nr. 997—1912). Comisiunea financiară ra- 
portează că a examinat socotelile pe 1911 şi budgetul Asociaţiunii pe 1913 şi că le-a 
găsit în regulă. Cassierului i-se dă absolutoriu, iar socotelile şi budgetul se aprobă 
şi se decide a se prezentă adunării generale. 


Fundaţiuni: (223—228 Nrii 975, 974, 837, 992, 1011 și 990 --1912). Judecătoria din Oraviţa 
predă Asociaţiunii averea in sumă de K 39,850:33 rămasă dela fericitul Dr. George 
Anca, pe lângă anumite condițiuni. Biroul se încredințează să pregătească un proiect 
de litere fundaţionale. — Judecătoria din Sibiiu predă Asociaţiunii averea în sumă 
de K 40,000 rămasă dela fericita Sidonia Munteanu. Biroul se încredinţează să pre- 
gătească un proiect de litere fundaţionale. Direcţiunea financiară din Sibiiu şterge 
taxa de K 430 cerută pentru Jundațiunea Grigorie Săndean. — loan Pleşa, stud. în 
med. bursierul fundațiunii Petran îşi justifică sporul în studii; bursa i-se votează şi 
pe anul școlar 1912/13. — Ilariu Vilt, absolvent al liceului din Blaj, bursierul fun- 
dațiunii N. Marinovici, mulţumeşte pentru ajutorul ce i-sa dat; bursa se dă la con- 
curs. — Ajutoarele în sumă de K 80 din fundaţiunea George Boeriu s'au împărțit 
între 2 eleva și 2 elevi dela şcoala din Vad. 


Cooperative sătești: (229 Nr. 958—1912). D-l V. Stroescu răspunde la deciziunea Nr. 
215 a comitetului central, declarând că nu e mulțumit cu dispoziţiile ce le-a luat 
privitor la înființarea băncilor sătești. Comitetul central încredințează biroul să înain- 
teze d-lui Stroescu un răspuns în care să-i esplice că dispozițiile comitetului central 
corăspund dorinţei d-sale exprimate în scrisoarea prin care a făcut donaţiunea şi 
să-i deie informaţii asupra situaţiei economice a țărănimii dela noi, care reclamă 
pe lângă băncile sătești și înființarea altorfel de însoțiri. Totodată comitetul central, 
pe lângă dispoziţiile cuprinse în punctele 2 alineatul întâiu, 3, 4 şi 5, decide urmă- 
toarele: Angajează deocamdată un tânăr cu pregătire specială, cu îndatorirea: a) 
să propage prin scris, prin prelegeri, prin cursuri şi prin editarea de publicaţiuni 
ideia înființării băncilor sătești şi a altor însoțiri; d) să înființeze bănci sătești acolo 
unde e terenul prielnic şi să deie toate informaţiile pentru administrarea şi con- 
ducerea lor; c) să tipărească statute tip, regulamente tip, registre de contabilitate 
tip, formulare pentru actele de înregistrare, pentru procesele verbale, precum şi 
alte tipărituri necesare administraţiei interne a insoțirilor. Toate aceste tipărituri se 
vor pune gratuit la dispoziţia băncilor; d) să controleze activitatea bâncilor şi să 
adune date statistice despre bănci şi alte însoțiri. 

Principiile de cari va avea să se conducă conferenţiarul cooperativ la înfiin- 
tarea băncilor sătești, vor îi cele îndeobşte cunoscute, cari sunt fixate şi în raportul 
comișiunii admise pentru studiarea chestiunii cooperative. 


290 


Aceste dispoziţii ale comitetului central să se comunice d-lui V. Stroescu şi 

să i se ceară autorizaţia a le pune în practică cât mai curând cu ajutorul donațiunii 
d-sale de K 50,000. 
(230 Nr. 890--1912). Direcţiunea institutului Economul din Cluj înaintează un me- 
moriu, în care își exprimă părerile cum ar trebui îndrumată mişcarea cooperativă 
în cadrele Asociaţiunii, ca så aibă sorți de izbândă. Trimite modele de statute și 
alte tipărituri pe cari le folosește .Economul» la înființarea iusoțirilor de credit 
sistem Reiffeisen, 


Bursele Stroescu : (231 Nr. 1027 1012). Se publicà concurs pentru două burse de câte 


500 cor. pe seama a doi tineri, cari vor aveă să se specialiseze in sculptura lemnului, 


Despărțăminte: (232 Nr. 823—1912) Beclean. S'au luat dispoziţii pentru ţinerea prele- 


gerilor poporale şi s'a-fixat terminul adunării cercuale (șed. comitetului cercual din 
16 Aprilie a. c.). 

(233 Nr. 996--1912) Blaj. Trimite două exemplare din publicaţia Sărbărite din Blaj, 
care se recomandă despărțâmintelor din partea comitetului central. 


- (234 Nr. 1016—1912) Brad. S'au luat dispoziții pentru adunarea cercuală (șed. com. 


cerc. din 12 lunie a, c). 

(235 Nr. 871—1912 Ciachi-Găârbdu. Sa constituit comitetul şi s'au luat dispoziţii 
pentru ţinerea prelegerilor poporale şi pentru înfiinţarea agenturilor şi a bibliotecilor 
poporale. I-se dăruesc câte 5 ex. din toate publicaţiunile poporale ale « Asociaţiunii». 
(sed, comit. cerc. din 1 Maiu a. c.) 

(236 Nr. 968-—1012) Făgăraş. S'a fixat terminul adunării cercuale D-1 Dr. N. Șerban 
se încredinţează cu înființarea desp. Șercaia (çed. comit, cerc din 11 Maiu a. c). 
(237—238 Nr. 788 şi 987 - 1912) Gherla. S'an ţinut donă prelegeri poporale în co- 
munele Dindeleag și Diviciorii. Din raportul comitetului cătră adunarea cercuală 
rezultă că intelectualii din Gherla nu prea au sprijinit activitatea despârțământului. 
S'an ținut 17 prelegeri poporale şi s'au înființat 8 agenturi, în cadrele cărora Sau 
ținut prelegeri poporale împreunate cu reprezentaţiuni teatrale, Cu ocazia adunării 
cercuule d-l Eugen Szabo, profesor, a ţinut o conferință despre «Goga în poeziile 
sale social-politice. Adunarea cercuală a votat încredere directorului Dr. P, Fa- 
bian şi secretarului Dr. V. V. Moldovan (șed. comit, cere. din 18 Aprilie și 23 Maiu 
a. c. adun. cerc. din Nicula ținută la 2 Junie a. c). 

(239 Nr. 999—1912) Bran. Cu ocazia adunării cercuale San ţinut două prelegeri: 
Aurel Stoian, cand. med., despre Igiena poporului: și Victor Pușcariu, preot, despre 
- Veneraţiunea ce se cuvine bârbaţilor noştri mari». S'a decis să se facă un «fond 
cultural loan cavaler de Puşcariu al despărțământului Bran al Asociaţiunii», cu scop 
să se înființeze un muzeu etnografic local, să se dee ajutoare autorilor de prelegeri 
poporale şi a le tipări, de a se premia lucrările privitoare la Bran, să se cumpere 
un schiopticon, să se procure și păstreze în muzeu potretele bărbaţilor distinși de 
origine din Bran şi să se ajute tinerii cari îmbrățișează meseriile. Mijloacele pentru 
sporirea fondului sunt: contribuiri din partea membrilor familiei Puşcariu, colecte, 
răscumpărări de felicitări, venitul petrecerilor şi donaţiuni. Administrarea fondului 
se va face din partea cassei centrale a «<Asociaţiunii» (adun, cerc, din 37 Iulie 1911). 
(240 Nr. 929--1912) Giurgeu. Secretarul Oct. C Tăslăuanu a ținut adunarea de con- 
stituire a despărțământului — oprită anul trecut din partea autorităților administra- 
tive — la sărbătorile Rusaliilor în comuna Bicaz. Cu ocazia adunării de constituire 
s'a aranjat o expoziție etnografică foarte reuşită, s'a reprezentat piesa <O viişoară» 
de O. Prie, secretarul O. C. Tăstăuanu a vorbit poporului despre « Asociaţiune» și 
despre portul românesc, d-l conf. agronomie A. Cosciuc despre creşterea vitelor și 
despre vieaţa lui Isus (cu proiecţiuni de schiopticon). D-l T. R. Popescu a tăcut 
mai multe fotografii de porturi ete. Despărţământul se compune din comunele apar- 
ținătoare protopopiatului Giurgeu. Director al despărțământului s'a ales d-l Elie 
Câmpeanu, protopop. 


291 


-— (941 --243 Nrii 082, 085 şi 984—1912). Nocrichiu. Cu ocazia adnnării cereuale din 
Cornățel s'au ținut două prelegeri: Nic. Caliman, stnd. în med. -Sfaturi despre Să- 
nătate», iar loan Petrişor, preot, despre «Alcohol». Intre popor s'au împărţit 74 de 
brosuri, In comuna Săsăuş sa ţinut o şezătuare culturală. (Adun. cere. din 13 Aug. 
7911. Sed. comit. cere. din 9 lunic şi 30 Iulie 1912). 

— (244 Nr. 799 --1912). Oravița. Directorul despărțământului d-l Victor Poruţiu, pre- 
zentându-și dimisia e învitat să convoace adunarea cercuală, care să aleagă un nou 
director, 

=. (245 Nr. 954—1912). Sătmar-Ugociu. Sa stabilit programul prelegerilor poporale, 
pe cari le vor ţincă teologii dela seminarul din Gherla. (Sed. comit. cerc. din 8 
Main a. c) 

- (246 Nr. 855 --1912). Tãşnad. in şase comune s'au ținut prelegeri poporale 

-- (247 Nr, 785—1912) Timişoara. Cu ocazia adunării cercuale din Bucovăț s'au ținut 
următoarele prelegeri: Dr. Pompil Cioban, advocat, despre + Tovărâsii şi foluasele 
lore; Em. Ungureanu, adv., despre : Concubinate . (Adun. cere. din 15 Nov. 1974). 

— (248 Nr. 876 - 1912). Tinca. Sa constituit comitetul (Sed. comit. din 16 Maiu a. c) 

Școala civilă de fete: (250-252 Nrii 947, 906 şi 1020-1012), S'a stabilit programul 
esamenelor dela sfârşitul anului cu începere dela 15—29 Iunie a. c. — Comisarul 
ministerial, d-l Andreiu Kilânyi, aa rămas pe deplin mulțumit cu şcoala, — Cu in- 
cepere dela 1 Septemvrie 1912 se urcă onorarul profesorilor de muzică (pian) la 
16 cor. pe Innă de elevă. 

Muzeu şi Bibliotecă: (253--257 Nrii 998, 948, 801, 888, 863 și 1015—1912). Colecţiile 
sau sporit cu următoarel e obiecte: 21 monede de argint și 29 de aramă, aduse 
de secretarul Oct. C. Tăslăuanu dela expoziiia etnografică din Bicaz; un pistol 
vechiu, dăruit de d-l Petru Sâmtion, funcţionar la Albina; un sigil vechin al co- 
munei Boiţa, dăruit de d-l loan Moldovan, notar; 12 hârburi din coperișul unui 
sarcofag roman, 10 bucăți ceramică, un vârf de săgeată dăruite de d-l Rubin Patiția, 
adv. Alba lula; 7 cărți vechi dăruite de d-l Anania Decei, paroh în Hamba; 2 
icoane vechi, dăruite de d-l Romul lacob, paroh în Gura Sada. 

Bustul Gh. Barițiu: (258 Nr. 1028-1912). Se decide a cere magistratului orășenesc 
din Sibiiu un loc în parcul orașului d'n fața Muzeului Asociațiunii pentru așezarea 
bustului Gh. Barițiu. 

Premiul Andreiu Murăşan: (259 Nr. 865 1912). Pentru premiul Murâşan a intrat lu- 
crarea „Escursiuni în Ardeal. de T R. Popescu Se trimite secţiei literare spre 
censurare şi recomandare. 

Conferențiarul agronomic: (260 Nr. 935 - 1912) In 9 Iunie a întiințat în comuna Her- 
man o insoţiie de credit sistem Reiticisen. 

Conferințe: (261 Nr. 805.--1912). D-IL Dr. loan Lupaș, protopop în Sălişte, a ţinut ur- 
mătoarele conferințe pentru intelectuali: In Sălişte: Condiţiile de desvoltare ale 
literaturii române; Literatura noastră puporală; Literatura noastră bisericească; 
Literatura noastră poetică. ln Cluj şi Sibiiu: Misiunea episcopului G. Adamovici și 
|. Bob la curtea din Viena în 1792, 

Agenturi: (265 Nr. 317 1912). In comuna Visca (desp. Dobra) s'a inființat o agentură. 

Biblioteca poporală: (262-264 Nrii 961 şi 904 - 1912). Se decide a se tipări în Biblio- 
teca poporală Leonard şi Gertruda de Pestalozzi, tradusă de V. Gr. Borgovanu. 
D-I N. losii se angajează administrator al Biblioteci poporale, având să facă şi 
alte lucrări de birou. 

Membri decedați: (218-220 Nrii 886, 900 şi 962-1912). Simeon Stoica, membru al 
secţiilor ştiinţiice-literare şi membru pe wieață; Dr. Aurel Iuga, secretarul desp. 
Beclean; Nina Cergedi n. Ciato, membră tundatoare. 

Extras din procesul verbul al ședinței. 
Oct. C. Tăsliuanu m. p. 
secretar, 


Nr. 1701/1911. 


Bursele V. Stroescu., 


Scoale de măiestri tâmplari. 


CONCURS. 


<Asociațiunea pentru literatura română şi cultura poporului român» 
dă la concurs următoarele burse din donaţiunea de 10,000 cor. a d-lui 
Vasile Stroescu: 

Două burse de câte 500 cor. pentru două calfe de tâmplar, care să 
urmeze cursurile de măiestri pentru tâmplăria de mobile şi clădiri apoi 
cursul pentru industria casnică şi sculptură la şcoala specială i. r. pentru 
lucrarea lemnului în Câmpulungul Bucovinei, cu scopul de a se desăvârși 
în meșteșugul tâmplăriei de mobile, în sculptură etc. Cursurile durează 
doi ani. 

După terminarea acestei școale vor fi trimişi în străinătate ca să 
înveţe confecționarea de jucării pentru copii. 

Concurenţii pe lângă cerere vor înaintă următoarele acte: 

a) certificat de botez; 

b) certificat de școală; 

c) certificat de calită de tâmplar; 

d) certificat de practica făcută; 

e) certificat de sănătate. 

Bursierii la primirea bursei vor aveă să deie o obligaţie iscălită de 
părinţi sau tutori că după terminarea studiilor se vor stabili pe teritorul 
locuit de Românii din Ungaria şi în caz când sar deschide la noi o 
şcoală pentru industria lemnului să fie obligaţi a funcționà ca instructor 
la această şcoală cel puţin 5 ani. 

Cererile pentru ambele categorii de burse se vor înaintă biroului 
«Asociaţiunii» Sibiiu (Nagyszeben) Str. Şaguna Nr. 6 până la 21 Iulie n. a. c. 


Sibiiu, 22 lunie 1912. 


Oct. C. Tăslăuanu m. p., 


secretar. 


A. Bârseanu m. p. 
prezident. 


Nr. 845-1012. 
Ad '79--1912, 


CONCURS. 


Pentru ocuparea unui post de profesor ordinar la şcoala civilă de 
fete cu internat şi drept de publicitate a Asociaţiunii, se publică concurs 
până la terminul 30 Iunie n. 1912. 

Concurenţii să-şi înainteze cererile până la terminul indicat comite- 
tului central al Asociaţiunii în Sibiiu (Nagyszeben), Strada Şaguna, Nr. 6, 
însoțite de următoarele documente: 

1. certificat de botez, 

2, document despre cvalificaţiunea cerută prin legea statului pentru 
ocuparea posturilor de profesori ordinari la școalele civile, cu pregătire 
specială pentru limbi şi istorie, 

3. document despre studiile pregătitoare și despre ocupaţiunea de 
până acuma, 

4. să dovedească că ştiu perfect limba română în vorbire şi scriere. 

Concurentul ales va aveă să observe dispoziţiunile Statutului de or- 
ganizare al școalei (care se poate primi dela direcțiunea școalei pentru 
suma de 30 fil.) 

Profesorul, până când e provizor, primeşte salar anual K 2000-— în 
rate lunare anticipative şi K 300-— bani de cvartir, în rate trei-lunare 
anticipative. Devenind definitiv primeşte salar anual K 2530-— şi bani de 
cvartir K 600--.-, dacă proxima adunare va aprobă deciziunea comitetului 
central privitoare la adansul de scumpete de 15%, după salarul funda- 
mental de K 2200-—-, 5 cvincvenale à K 200-— şi drept de pensie la 
fondul regnicolar al statului, unde va achită taxele prescrise. 

Cererile intrate după termin nu vor îi luate în considerare, 

Sibiiu, din şedinţa comitetului central al Asociaţiunii, ţinută în 
11 Maiu 1912. 


Andreiu Bârseanu m. p., Oct. C. Tăslăuanu m. p. 
prezident. secretar. 


Ediţiile Asociaţiunii. 


A. „Biblioteca poporală a Asociaţiunei“. K 
Nr. 1. Povestiri (I) din vieaţa ţăranilor români, de Ioan Pop-Reteganul . —-20 
Nr. 2. Povestiri (IT) din vieaţa ţăranilor români, de Ioan Pop-heteganul . —"20 
Nr. 8. Despre cărţile funduare gi întabulări, de Dr. V. Moldovan —'80 
Nr. 4&. Sfaturi bune. Trei disertațiuni, de E. Ungurianu, Dr. E. Cristea sì N Ivan — -20 
Nr. 5. Casa părintească crescătoare indivizilor şi popoarelor, de Toan Popen, fost 
profesor la gimnaziul rom. din Braşov ; A ie Sn š , *20 
Nr. 6. Despre testament, de Dr. V. Moldovan —-30 
Nr. 7. Poşta, telegraful, de Gavr. Todică —.20 
Nr. 8. Icoane din istoria Grecilor vechi. Partea I, “de V. Lazăr — 20 
Nr. 9. » H, non n —"20 
Nr. 10. Grădina de legumi, de I. F. "Negruțiu —"30 
Nr. 11. Cultura cucuruzului, de Z. F. Negruţiu sl sati dp 00 
Nr. 12, Tonel. Principii morale şi creştineşti de edueaţiune. "Cartea |. Familia, de 
V. Gr. Borgovanu — 20 
Nr. 13. louel. Principii morale şi creştineşti de educațiune. ‘Cartea I. Ionel de un an 
V. Gr. Borgoranu —'20 
Nr. 14. lonel. Principii morale şi “creştineşti de educaţiune. Cartea Ii]. Tonel pănă 
la şese ani, de V. Gr. Borgovanu, — 20 
Nr. 15. Ionel. Principii morale şi creştinegti de educaţiune. Cartea 1V. Jonel la şcoală, 
de V. G. Borgovanu 4 —20 
Nr. 16. Ionel. Principii morale şi crestineşti de edueaţiuue "Cartea V. Ionel la şcoala, 
vieţii, de V. G. Borgovanu . . Dieta Sai 18 —'20 
Nr. 17. „Astra“, Informatiuni asupra scopurilor şi instituţiunilor “Aso, . fa e — 20 
Nr. 18. „Regule ortografice“, stabilite de Academia Română în anul 1904 -—"10 
Nr. 19. Vulcanismul de Gavr. Todica A 3 i —"20 
Nr. 20. Impărțirea, lucrarea gi îngrijirea unei moșii, de I. F. ‘Negr ujiu r —20 
Nr. 21. Nuvele istorice. Cartea I. de Z. Al. Lăpădatu , . .  . . . . aa  —00 
Nr. 22. Cartea 1l. p „ z îl a dez a a E A EE —.30 
Nr. 23. Cărticica sănătăţii, de Dr. I. Beu . . E N Di ama că —"20 
Nr. 24. Invăţătură despre legile privitoare la notarii publici regeşti, de M, Began . —"10 
Nr. 25. Poezii poporale din Bănat, de Æ. Hodoș S g Ao S —'30 
Nr. 26. Despre începutul neamului românese, de Dr. Ioan Lupa —'20 
Nr. 27. Comuna Viitorul de Romul Simu . .. Ee ama e a a 80 
Nr. 28. Povestiri de Ioan Pop Reteganul . . . . . —30 
Nr. 29. Poezii alese de V. Alexandri mei aa i ae) i apte 00 
Nr. 80. Ionel. Principii morale și creştineşti de educațiune. ATIE: VI. Puterea vii 
delor în vieața căsătoriţilor, de V. Gr. Borgovanu . a 0 e . —'20 
Nr. 31. O seamă de cuvinte, de Octavian Goga . . —'20 
Nr. 32. Cum să trăim? Povete doctoreşti pentru trebuințele zilnice, de A. R. Dobrescu —'20 
Nr. 33. Fabule alese din Țichindeal, Asache şi Donici, de I}. Chendi. —'20 
Nr. 84. Nutrețul măiestrit sau cele mai bune plante de nutreţ de Joan F. Negr ujiu —'20 
Nr. 35. Din putere proprie, trad. din limba germ. de N. Petra-Petrescu „40 
Nr. 36. Floarea Soarelui, legendă, de Și. Cacoveanu . . . , Ca ride Pe —"20 
Nr. 37. Poezii de Octavian Goga . E e al Sac dute aie —"40 
Apoi: B. Alte publicațiuni editate de Asociaţiune. 
1. Acte privitoare la urzirea şi înființarea Asociaţiunii z> a I— 
2. Adun. generală (Il) a „Asociaţiunii transilvane“ ţinută în "Braşov, 1862 1:— 
3. Adun. gen. (HI) a „Asociațiumii transilvane“ ținută in Blaj, 1863 Ir. 
4. Adun. gen. (IV) a „Asociaţiunii transilvane“ ţinută în Hațeg, 1864 r= 
5. Adun. gen. (VI) a „Asoc. transilvane“ ţinută in Alba-Iulia, 1866 1— 
6. Analele „Asociaţiunii trausilvaue“ din 1880 . . . RI ae ere a ABA 
7. „Transilvania“, organul Asociaţiunii din anii: 1869, 1870, 1871, 1872, 1873, 1874, 
1875, 1576, 1877, 1878, 1882, "1883, 1584, 1585, 1886, 1888, 1889, 1890, 189, 
1992, 1894, 1895, 1896, 1897, "1898, "1899, 1900, 1901, 1902, şi 1903, fie-care an N 10: — 
8. Poveşti din popor, de "Ioan "Pop- Reteganul „= 
9. Dute istorice privitoare la familiile nobile române, v. Legi H, de Z. cav. de Puşcariu 10;— 
10, Higiena copilului dela nastere pănă la al 7-lea an al etăţii, de S. Stoica . —89 
11. Dietetica poporală, de S. Stoica . . Sea A aa 1:— 
12. Monografia, geoalei civile de fete a Asociaţiunii transilvane sea di 
13. Românii din Transilvania la 1733. Conscripția ati ala loan Inoc. Klein de 
Sadu, de Nicolae Togan re aaa feo ta „ae — 60 
14, Catalogul hiblivtecei Asociaţiunii, de Ni icolae Togan r- 


Indice alfabetic al „Transilvaniei“ (an. IL—XXV) de Nicolae Togan . T i i f 


C 


—.