Victor Soimu — Spiritul legionar si Legiunea — 1938

Institutul {de Arte Grafice 
„PRESA" 

Bucureşti 

Calea Rahovei No. II 
Telefon: 5-59-76 





LEI 25 







EGIUNEA 










VICTOR 


ŞOWIî 

® # î f ) 

InslHiiiuii' , 








SPIRITUL LEGIONAR 

Şl 

LEGIUNEA 




f) 3 H 


IiiHtitutul de Arte Oruflcu «Presa*, Cotea Hahevet No. 


(I 


BUCUREŞTI 







fflifliJOTECA CENTRA! A UNIVERSITARA 

1 BUCUREŞTI 


COTK. 


LâSSaSM. 


l°fr O 1 ] 




s 


B.C.U. Buourtstl 



C2004I445 


PREFAŢA 

Lucrarea de ţaţă îşi propune: 

1. Sa încadreze, teoretic, mişcarea legionarii 
(care s'a încadrat in îapt, dela început) tn ma¬ 
rele curent contemporan de renaştere spirituala şl 

2. Să cerceteze notele specifice ale spiritului 
legionar. 

Pnma parte caută să arate obiectivele de luptă 
ale organizaţiei politice care este Legiunea şl, in 
acelaş timp, să demonstreze că aceste obiective 
constituesc un program cu mult mai vast şi mai 
profund decât acela al tuturor partidelor. A doua 
parte vrea să facă prezentarea omului nou şi a 
posibilităţilor lui de viaţă. 

Se poate ca noţiunile utilizate în primele pa¬ 
gini să fie mai greu accesibile unui public mai 
larg, ele cerând cunoştinţe speciale. Pe cât a 
fost posibil, am încercat să clarificăm conceptele 
folosite. Rugăm totuşi pe lectorul neauizat să se 
refere la a doua parte a acestui studiu, parte 
asupra căreia a căzut şi accentul intenţiilor au¬ 
torului. 






















Autorul acestor pagini nu s'u învrednicii ura 
sâ facă parte din Legiune. El este dintre, acei 
rare au crescut sub semnul nonvalorilor şi îndo- 
e/li. De aceia are nevoe de un noviciat spiritual , 
e.a de un katharsis. Totuşi consideră cu cea nun 
frumoasă din viata sa, ziua când va putea primi 
botezul credinţei necondiţionate. 


I. 


NONVALORILE EVULUI MODERN 

„Ca şl tine, simt şi eu adesea 
nostalfjla eaului mediu". 

Don Mlguel de Umimuno 

De câteva secole, omul a separat teoria de 
piaetied, ideea de realitate, logicul de ontologic, 
aparenţa de adevăr, fizicul de metafizic, ima¬ 
nentul de transcendent, schimbând astfel înţelesul 
valorilor spirituale. De atunci, el adună cultura 
în cărţi pentrucă a alungat-o din suflete, o în¬ 
vaţă pentrucă nu o mai poate trăi, o etaleaza 
exterior pentrucă nu o mai cuprinde in sine. De¬ 
venind haină, cultura nu mai este mijloc de tran¬ 
sfigurare profundă, ci mască acceptată de o lume 
artificializată. Valorile spiritului, depuse la muzeu, 
obiectivate, devenite impersonale, detaşate de 
suflete, constituesc o garderobă pestriţă din care 
oricine poate împrumuta un costum fără obli¬ 
gaţia de a avea un fond corespunzător expresiei 
compuse. Au rămas numai formele goale. 



Această idolatrie n straiului fără <n ip. 0 < j c0 ‘ 
înstrăinare a omului do propriul său des 
fost produsul unei epori caro în istorie P (K 
numele paradoxal, do Renaştere. 

Renaşterea a fost începutul unei orc ‘, 
surpat lent dar progresiv, creştinismul c.u * 
lui do valori sublime şi eterne. Dacă P rm ^ 
omenie înţelegem acea înălţare spirituala săvdr- 
şită sub nimbul divinităţii, acea inobilare a viotn 
sufleteşti prin credinţă, acea trăire sub semnul 
pur al Absolutului, apoi dela Renaştere încoace 
omului i s’a substituit din nou animalul şi cursul 
adevărat al istoriei a fost falsificat. A vămi cen¬ 
tral de atracţie în exterior, această epocă a soco¬ 
tit lumea materială superioară celei imateriale şi 
a crezut'că^individualizarea prin îmbrăcăminte 
este un mai pregnant semn de personalitate decât 
asceza umilă şi rugăciunea discretă. Cazurile de 
conştiinţă au devenit supărătoare şi inutile şi 
omul acestei vremi a aruncat sutana devoţiunii 
revenind la plăcerea uşoară a simţurilor. Crescut 
deodată în proprii săi ochi, bipedul inteligent a 
confundat misticismul supraraţional cu obscuran¬ 
tismul şi considerând religia nu numai vană, dar 
chiar periculoasă, a voit să „ emancipeze “ gân¬ 
direa de sub tutela credinţei. Filosofia nu mai 
putea fi ancilla theologiae. Odată cu uzurparea 
divinităţii, acest nou Lucifer şi-a aşezat trufaşa 
lui fiinţă în centrul universului tocmai când Co- 
pemic crezuse că odată cu geocentrismul, răs- 
turnase şi antropocentrismul. Limitându-şi cu¬ 
noaşterea la materie, a afirmat realitatea numai 


6 


a cceace putea percepe cu ajutorul senzaţiilor, 
iar ceeace era accesibil tactului său însemnat 
pentru el ca şi pentru orbi - suprema evidenţă. 
Decretânrlu-şi ea unic zeu Raţiunea, Dumnezeu, 
însuşi trebuia să apară tn faţa acestei instanţe. 

FI nu mai putea fi trăit, lumea cerea înţelegerea 
Lui şi existenţa Lui trebuia dovedită cu argu¬ 
mente aristotelice. Negând transcendentul, răm⬠
nea un singur domeniu de investigaţie: Natura 
şi un singur instrument: Raţiunea. Potrivit a- 
cestor idoli, aşa de legaţi între ei, deacum nu 
mai există credinţă, ci „Religie naturală*, nu mai 
există dreptate, ci „drept natural", etc.; Dumne¬ 
zeu însuşi devine o natura naturans . 

Bazele epocii moderne, ale trăirii i gândirii 
moderne, erau trasate: 

IN FILOZOFIE: 

Materialism : Nu există decât materie şi forţa. 
Sufletul, ca realitate independentă, este o iluzie 
de fapt el este un simplu atribut sau însuşire a 
materiei; un epifenomen. Gândirea este un pro¬ 
dus al creerului, după cum saliva este secreţia 
unor glande. 

Iluminism : pretenţia omului de a reduce onto¬ 
logicul (realitatea) la logic; credinţa în raţiona¬ 
litatea întregei naturi. *) 

*) „Unter Aufklărung verstehen wir die „modeme" Phase 
der europăischen Kultur, die der autoritutiven ErlOsung- 
sordnung des Mittelalters die SouverîinittU der sich sel- 
bst Oberantworteten Vernunft gegenQberstellt. So ist das 
Wesen der Aufklărung zunăchst negativ bestimmt durch 
die seit der Rennuissance vollzogene, mit der Ausbildung. 


7 



Cugefirea nebuloasă şi mitologică trebuia u un 
gnM, cn un vis primitiv. Omul modern c ' 

totul este explicabil raţional; ceeace nu se poate 
explica este superstiţie. Misterul nu e cJec< t o 
regiune neexplorată. Transcendentul o halucinaţie 
religioasă. 

Raţionalismul filozofiei iluministe era în ullinin 
analiză, un empirism grosolan, o Maultvurfsphllo- 
sophic (o filosofic de cârtiţe), cum spune Oth. 
Spann. Kanf avea să o demonstreze mai târziu 
— aplanând astfel cearta dintre empirişti şi raţio¬ 
nalişti, dintre „barbari" şi „delicaţi" —- in sensul 
gândirii inaugurată de Renaştere : raţiunea trebuia 
să-şi limiteze uzajul la bătaia simţurilor, supra- 
sensibilul fiindu-i interzis. Cu aceasta psihologia 
devenea un paralogism, iar Dumnezeu un simplu 
postulat moral. Fiiosofia kantiană avea sa duca 
Ja pozitivism , deci Ia negarea oricărei metafizici 
şi a oricărei teologii veritabile şi la epistemo¬ 
logie (raţiunea, în limitele căreia religia va fi 
negată, îşi va cenzura orice încercare de dep㬠
şire a lumii vizibile, în transcendent ea fiind 
inoperantă). Fiiosofia se va reduce Ia ştiintifism 
(va fi adică, o biată teorie critică a ştiinţei şi 
se va consuma într’o stupidă şi oarbă temperanţa), 
şi deci, la relativism (cunoaştem numai fenomenul 


der Wusenschaften metodisch gesttitzte Abkehr vm. Hor 
Kirchlichen und teologischen Kultur des Mittelalters Ihre 
JJrsprung hegt in der Renaissance und im 17 Jahrhuridert 
ihre Kulmination fălit in das 18 Jahrhundert • ihî! «n 

Sr * B? 6 Urnb,Id “$? und AuflOssung in das 19 Jahrhunderf* 
p 14d V ° n W,eSe> Hand *«rterbuch der Sociologi, 


8 


■umenul ne este inaccesibil. Gânditorii au luat 
hcţmnile ştiinţifice, bogate In eficacitate şi f en- 
dament practic, drept realităţi, substituind pe r , 

V cuin“ (Als Ob) lui este. 

,N I^OLOOIB, gândirea nouă, apărută odat i 
< u Renaşterea, va ajunge la religia naturală ( Die 
Rdigion innerhalb der Grenzen der blossen Ver- 
iunfl“ la Kant) ceeace este sinonim cu ateism 
Dumnezeu nu este altceva decât proectarea în 
transcendent a unui concept de om ideal şi per¬ 
fect. Omul era slab şl s’a dorit atotputernic, era 
efemer şi s'a voit etern. Această imagină a năzu¬ 
inţelor lui nesatisfăcute a ridicat-o el la rangul 
de divinitate şi s’a închinat ei, uitând că este 
propria sa creaţie (v. Feuerbach). 

Odată cu Reforma lui Luther şi Calvinismul. 
religia s’a laicizat. Desfăcându-se de biserică şi 
de rugăciunea în comun, individualizând cultul 
omul a risipit măreţia slujbei şi înfrăţirea întru 
rugă, falsificănd credinţa. 

Nemaiputând învinge condiţia Luciferica în 
care căzuse, a ajans la panteism (derivat al cos - 
mogoniei Kabbalei) identificând pe Dumnezeu cu 
natura şi deci la imanentism (alungarea transcen¬ 
dentului) : Dumnezeu nu mai este inafară de lume, 
■ci în lume. Astfel credea antropoidul raţional ca 
va ajunge mai uşor la înţelegerea divinităţii, 
degradând-o. 

IN ŞTIINŢELE POZIIIVE: Mecanicism şi 
Determinism : Modernul s’a dispensat de orice 
idee de sens şi finalitate în explicarea Cosmosu¬ 
lui. Universul este o totalitate de fenomene ma- 


fcriale, ţesute într’un şir neîntrerupt fi® ^jente 
oferte formulabile matematic. CondMiî* e ® j N j ll 
fiind date, efectul urmează în mod n<r ^ - n na „ 
se află libertate şi spontaneetate nicăe ^ 

tură: o cauză primă, un î,,c ®P ut J ‘ s ° Iin ’ e orice 
pot concepe. Trebueşte gon « conduce 

intervenţie supranaturală. Umven • { 

după legi proprii şi după principi. nterioa^t g 

snarente categorici cantităţii. Este de 
rfe ce mai ci nevoe de intervenţie !«• Dnmne- 
zeu ca odată ce toate condiţiile sunt date, p㬠
mântul să rodească sămânţa aruncata in el. 

IN ETICA : Naturalism, Utilitarism, Individu¬ 
alism *) egoism, Hedonism: Fiinţa omenească 
trebue să ducă o viaţă conform naturii: omul nu 
e o făptură cerească, ci un antropoid ( Danulnism). 
Fundamental în noi este numai instinctul de con¬ 
servare. Potrivit acestuia, fiecare nu poate urmări 
decât satisfacerea interesului său personal. Satis¬ 
facerea apetenţelor produc plăcerea şi plăcerea 
insului este adevărata fericire. Nu există în na¬ 
tură altruism: e absurd şi nefiresc să te sacri- 


*) Tendinţa de emancipare a individului datează încă 
din evul antic. Sofiştii, aceştia „iluminişti ai antichităţii - * 
erau împotriva adevărului (Protagoras, Gorgias), împo¬ 
triva moralei şi dreptului (Hippias, Thrasymachus, Kalli- 
kles), împotriva ordinei sociale tradiţionale pentrucă urm㬠
reau interesul propriu. Sofiştii nu aveau un domiciliu sta¬ 
bil : vagabondau, ei erau Ahasverii antichităţii. Neavând 
nici o matcă şi neîiind ataşaţi de nici o comunitate, pu¬ 
teau trăi oriunde şi puteau accepta orice pentrucă nu a- 
derau sufleteşte la nimic. Puteau apăra orice cauză cu 
argumente pentrucă, în fond, totul le era indiferent. Vin¬ 
deau idei şi erau negustori de virtuţi care te ajută să 
parvii. Concepţia lor: Utilitarism, Raţionalism, Individualism 


firi pentru altul. Atunci când totuşi o faci, urm㬠
reşti tot un interes propriu, dar în mod indirect. 
Viaţa morală este rezultatul fricei de pedeapsă. 

Morala nu mai este ştiinţa aprecierii acţiunilor 
omeneşti în raport cu valoarea binelui, ci doar 
ştiinţa moravurilor, (La Science des moeurs L$vy- 
Rruhl), moravurile existente la un moment dat 
într’o societate oarecare. 

IN FILOSOFI A ISTORIEI: Progresism: De ia 
începutul lumii şi până astăzi, se observă o evo¬ 
luţie ascendentă. Omenirea progresează tocmai 
pentrucă raţiunea s’a eliberat treptat de nebulo¬ 
zitatea mitului şi a religiei şi a păşit energic, 
subjugând natura. Trebue să credem într’o per¬ 
fecţionare nelimitată a lucrurilor. Omul va în¬ 
vinge toate relele acestei lumi şi până la urma 
va îngenunchia şi moartea. 

Optimism: Viaţa are un traseu linia - şi pre¬ 
vizibil: este realizarea celei mai bune lumi din¬ 
tre toate lumile posibile, tocmai pentrucă este 
perfectibilă şi pasibilă de a fi schimbată de ra¬ 
ţiune. 

IN VIAŢA Şl ŞTIINŢA ECONOMICA: Libe¬ 
ralism. Naşterea clasei burgheze şi a capitalis¬ 
mului a mers concomitent cu progresul technicei 
şi al maşinismului. Necesităţile comerciale au 
cerut regimul cel mai potrivit profesiunii mer¬ 
cantile: acel al schimbului liber. Pentru aceasta 
au luptat primii mari comercianţi, primii mari 
bancheri, în marea majoritate evrei *) înfiripaţi 

*) S’a căutat să se ridice din spatele evreilor învinuirea 
că ei au trăit întotdeauna parazitar, din specularea asupra 


11 





încă din Italia secolului XIMea. Economia poli¬ 
tica s’a constituit ca ştiinţă pledând pentru liber- 
tatea deplină a unei fiinţe abstracte : homo oeco- 
nomicus. Pentru respeclul sfintei legi a cererii şi 
ofertai gra ni file dintre popeai e au căzut, ca sa 
lase drum liber speculaţiei mercantile şi spolia¬ 
toare. 

In Viaţa şi Ştiinţa POLITICĂ ŞI JURIDICĂ: 
Liberalism, Democratism, Parlamentarism, Cori- 
stituponalism, Cosmopolitism, Internaţionalism , 
Comunism. Burghezia a luptat pentru formele 
juridice şi politice care-i permiteau propria des- 
voltare şi prosperitate. Corolar al filosof iei lumi¬ 
nilor, a apărut în politică şi economie principiul 
liberalist. Pentru tranzacţiile de tot felul ale ac¬ 
tivităţii negustoreşti şi industriale burghezul a- 
vea nevoe de garanţia drepturilor, a securităţii 
avutului agonisit şi de o cât mai largă libertate. 
Ideile lui au fost organizate şi răspândite de John 
Locke, Montesquieu, Rousseau, şi Voltaire, au 
provocat împreună cu situata socială revoluţia 
franceză dela 1789, declaraţia drepturilor omului 
şi cetăţeanului şi a dus la eflorescenta de con- 


muncii altora şi ocolind sistematic meseriile productive 
şi epuizante. Sombart arată că Evreii au fost nevoiţi să 
se ocupe cu operaţiile de comerţ, bancă, şi credit pentru 
ca nu erau primiţi în corporaţiile medievale. Istoria în¬ 
treabă însă dovedeşte că nu împrejurările sociale au de¬ 
terminat pe evrei să îmbrăţişeze de predilecţie profesi¬ 
unile imorale, ci spiritul lor mercantil şi neeroic. Biblia 
msăş povesteşte de rolul de intrus interesant şi cocoţat 
J? 60 *™ mente iluzorii al lui Iosif, cel vândut de fraţii 
sai (la ce alt neam ar fi fost posibilă vânzarea unui frate?) 
ia curtea faraonului in Egipt. /i 


12 


stituţii şi parlamente în toate ţările europene 
Codul Napoleon avea să determine în amănunt 
modul de obţinere, păstrare şi transmitere a pro¬ 
prietăţii individuale, devenită, la adăpostul legi¬ 
lor, „sacră şi inviolabilă*. 

Curând însă avea să se descopere ca de baia 
de sânge a revoluţiei beneficiaseră numai Bur¬ 
ghezii ; că aveau drepturi şi libertăţi numai cei 
cu cens şi că egalitatea era numai un principiu 
utopic şi irealizabil; că privilegiile nu dispăru¬ 
seră, ci trecuseră dela aristocraţie la burghezie. 
Poporul rămas tot calic a început să murmure: 
şi atunci plutocraţia judaică a schimbat tactica» 
A> apărut pe firmamentul politic o altă momeală 
socialismul — care a făcut uitata lupta din¬ 
tre rase, reducând-o la un simplu antagonism 
economic, de clase sociale. Categoria socialului 
a luat locul categoriei politice şi naţionale. Miş¬ 
carea mergea în continuarea aceleaşi linii des- 
tructive. K. Marx avea să construiască ideologia 
comunistă şi astfel luptei împotriva religiei i sc 
adăoga: lupta împotriva statului, împotriva fa¬ 
miliei şi proprietăţii, împotriva ordinei şi erar- 
hiei. 

Slujitorii idoluluţ Mamona a avut grijă să a- 
ranjeze şi o diversiune ideologică: Ei au pus 
bazele unei încâlceli doctrinare în care cu greu 

A 

credulul mai găseşte calea cea dreaptă. Ei au 
lansat formula democraţiei contra liberalismului 
burghez*deşi filiaţia liberalistă şi iluministă a 
democraţiei şi chiar a comunismului este evidentă. 
Democratismul ca şi liberalismul nu au fost de- 





,, forme născute din nevoia de adaptare la 
cit forme aceluiaş capitalism spo- 

rrs-» s.«»—""»■ 


* 

* * 


Acesta este istoricul instaurării valorilor mo¬ 
derne. Prin descreştinarea Europei. S a redus spi- 
ritul la materie, calitatea la cantitate, 1 ertatea 
,a mecanism, filosofia la ştiinţă, psihologia l a 
biologie, religia la ateism, statul la individ, au¬ 
toritatea la anarhie. Uzurpând credinţa şi morala 
limitând domeniul cunoaşterii la experimental şi 
pipăibil, răpind fiinţei inteligente orice sens al 
vieţii şi universului, spiritul judaic a învins *). 

Se va spune totuşi că Renaşterea a pus ba¬ 
zele civilizaţiei materiale, că a însemnat progre¬ 
sul şi victoria omului asupra naturii, că noul 
sistem de idei a dus liniştea sufletească a multor 
generaţii, că totul devenise clar şi transparent, 
că succesul aplicaţiilor practice ale ştiinţei pozi- 
zitive întronase un optimism biruitor şi senin; 


*) Pentrucă, chiar dacă nu a prezidat în mod voluntar şi 
organizat în întregime la această evoluţie dizolvantă a 
istoriei europene, el a fost acela care se poate recunoaşte 
uşor în toate valorile noi şi care a beneficiat cel mai 
mult de răspândirea lor. Nu poate 1 nimeni nega că sis¬ 
temul modern de valori coincide perfect cu spiritul ju¬ 
daic. Sunt cunoscute materialismul său congenital (pre¬ 
ponderenţa economicului şi practicului, aviditatea extra¬ 
ordinară de materie), iluminismul său structural (raţiona¬ 
lism şi spirit critic ă outrarice) morala lor utilitaristă şi 
egoista, particularistă (realizarea fericirii şi prosperităţii 
proprii), narcisismul politic al evreilor (mesianismul lor 
materialist şi epicureic), individualismul lor, etc. Evreii 
sunt poporul care şi-a organizat raţional viaţa pe măsu¬ 
ra orizontului animalic. 


14 


t 


că niciodată intelegcnţa omului nu a fost mai 
fecundă şi mai inventivă. Se va aminti că dup 
interdicţia personalităţii din evul mediu, omul 
avea acum ocazia să-şi dilate eul până ta pa¬ 
roxism şi să plutească în aspiraţii infinite. Se va 
da exemplu „spiritul faustic 4 care animă siste¬ 
mul lui Giordano Bruno, clădit pe perspectivă 
nelimitată, etc., etc., 

Desigur; dar toate acestea s’au realizat cu pre¬ 
ţul pierderii luminii adevărate. Omul şi-a făcut 
viaţa mai comodă, şi-a rafinat simţurile, dar a 
pierdut sensul vieţii. Importanţa tehn:cei şi apli¬ 
caţiilor ştiinţei nu pot fi tăgăduite, nici utilita¬ 
tea raţiunii. Ele sunt o realitate istorică care şi-au 
demonstrat cu prisosinţă folosul. Dar ştiinţa, a- 
aceasta „stenografie conceptuală 4 nu poate avea 
o valoare metafizică. Ea duce în mod firesc, 
cantonându-se în natură şi experimental, la o 
falsă concepţie despre existenţă**). Ştiinţa pozi¬ 
tivă nu poate oferi omului mântuirea. In faţa 
morţii inevitabile, cel lipsit de credinţă în tran- 
scedent, va tremura şi va plânge, pentrucă pen¬ 
tru el nu vor exista decât plăcerile trăirii mate¬ 
riale. 

Cultura Renaşterii ne-a dat doar docta igno- 
rantia a lui Cusanus, scepticismul amar al lui 


**\ Un savant care nu are în acelaş timp o formaţie 
filosofică - spune J. L. Spalding - rămâne un Cyciop: 
matematician, istoric, filolog, geograf sau astronom. Ii 
lipseşte un ochi 4 . Insă nu orice tilosohe poate fi accep¬ 
tată: Pozitivismul de exemplu este negarea oricărei filo¬ 
sofii O filosofi© veritabilă trebue să fie o propedentică 
a religiei şi credinţei. 

15 





.. 'in' ii» . . *" 

ImiImiii „Hrnuţli'i'W" » »" w ' ' ' ,m " ’ 

Ini vli’lll .. .. 

ttTM'ŢH f NTA> 

limpid onb I r.1 i./n» liimlmM nur 

(litlun o MiH'ibtl Inlminmirr tjl n Im nul* in filrtl 

IV mvp, urni tu i tiu umiliIii, Nn I îormfi tiolndrui 
hii rilmnil i?l &rt doVuduMinfl, dlu |»lfo, i MM o|o HI 
Iniilor ooimhlnvlr prtml ol mul Infnllllill* 

Iii PI/.OMOHK Nm obtmVflI n piulr rO po/H) 
viffifMil mi mi ilnM U Ipnoruro iidumlomdtl o 
inuhlmnrl Iwp/ru o nxltlmlul, pnidru pfl«lrtuen 

Uluiri Inrnilljllriilr HIW AllflPOUfU Ammmm »il Uliu 
Iul „00 nrliohiiT' nnml llll V(dtn Mfl milionimii tir 
nil fiiplul piiljinhif f y l miiMUrnhff iflultilimllr *'* ou 
itllNf*- WllţMM'flfI(I m tyi llfl 

ir l uyn omului 1 1« propriul m'Iii dunllo nu nou 

Nnlllfti iwlhOlfjnli ml/Olilulul dr Oiuinilljlnr r| 
ni i'iniHtUII lupirulnl I'ilmlpltll r,i|juiHp|lil|ll in 
ir/jmlr ii iinliiiil, mim i fainii < m roi tm fin mludn 
mi ilftlll rUrtlfl duofll romiit nu lul»|iplbll n* tio 
vodlnir iiImumI fu nnlvnrt i hIsIm yl nu foilor 
l**l|lonul, n hm tni 1 Ininnilri lupii o ţ/l MUliopoiiioi 
Itaimtlui 

Nn M ii!HM;il, (lupii WM'OlI ilr rrtlilrlrr, ni prtu 

ilOni or ilipoitlilHn In IUI lllfrluolimlliiiu :jl Ol(l 

niKilifiin rjuipond hufun|in rn jdrnn nhnlrm Iii 
«O 1 1* nhiffinul mijim di 1 uoiiofprro n imiIHrtţif 
m» dovrdd t xirrtlvii Idolul tio()onul 11 rime o 
Iminn dgldit ijl din nilr uium dr rnlnumllrji, fn 
m»m »< dlfnlni ţi inul mImm vln(n, mi pohmi oii 

ICI 


fuoiipii IdloNoflt vl mii dul neuiiiM du uimituri 
nnllliniilldii n in(liinll, du liiulIHr fotnlr nlr < | 
ulmii I I nu nlii!(lin! ijl nilr mljlmtrr dr prrrrpum 
n i'«lfilrn(ll finillinridill, nlmpnllu liitrlrOtuulrt, 
IunIIiioIiiI ip lidiilţln, ou mm nil cwpluto/.r Inofn 
Itiliil lfn(iuuoil piuit ii'n doimiHi d rn Ulmi dom 
nn iiirtlriinind du udnplnrn n omului In irmllu 
ijl In im • 'iiiIii(IIu primilor, lumii mimul in mntr 
iln lumii! ijl moi((tml /ulii loplflli (lonnlt i loj/loil 
milillmil pn nnrr fir lin/niir lufitlummi oim in um ii 
nini('H vcînmiil, rrn mumii o „lo^loft u «oUdulor'* 
ou ir/n|nl Umilul In dnmrnlnl undo nu rtblil 
vin (ii r ( tl ului Nplrll 

Tottln uuuiilu ooiiMlnltiiI nu dm imul In um* 
i lu/ln Uliul diMipiululil u lup,Irului, d mumii Iu 
|mdn ln|rlrpurn n llmllnlor lui . Oui 1 iui In o n 
Imllru n rnllnnnlulid, v\ In o (loptV)lio u Iul. 

IWhnloylu rum dnvoultiu o mmlomlu gt o II 
J /luluplu n orpumdor du tiuit ijl u plnmlrlur, u 
tltluuiulid uurvoM, pnllioloyln „frti'rt Huliri" n Tont 
drlnnmlii fu uuuUţln unnt pnlltolopil rmr i ; l uru 
rtldilolullu dlrnol Iu uiHutl/loM. 

Iu # TI INp\, pil ud il urli nu limrpul u vnltm ort 
uiromdolMiuul t,;l dulumilulMmiil uvru uiiulu Im mm 
Nnlum nu nu tiu tic fin du oau/u ip rfprlu puni 
hllu du ii II Tommlulu mrdutunlli Dluortii/.n om 
pluKl(ri(il tu omu urmi Inlrutumtu lunomnnrlu nu 
mul unui mpi du piui In unlmluhllu rj! pruvl/.ll»llu, 
num mu oi'u/mm, liilm o pmilunu du forlull yl <lu 
liu/.md, omu uniuni pulnn II «ooolll dn rtl ou o Tonr 
Iu vnpil pmhtlMlIlulu, Atlful uilulurul i^l trtruu tllo 
mm Im tu uiilvnt, ImpuiIrtllMuml mulumutliM, v f ,. 






„ «* -stăvilit prin demonstrarea că prin- 
avea să fie , înse i e , erau nişte convenţii 

dpiile "f^.: t C n e ’J e criticele aduse de un D. 
(Poincar • 8 Cournot, un Boutroux, 

Renouvier, şi Bergson determm.smulw, avea să 
înlăture definitiv concepţia mecanicista a naturii 
reîntronând libertatea, spontaneitatea şi finalitatea 


în univers. 

Trebuiţi să asistăm Iu o rciiaşicie ti nietafizi- 
cei, redevenită sursa nelipsită a oricărei ştiinţe, 
alături de o renaştere a religiei şi credinţei. Prin¬ 
cipiul raţionalităţii existenţei dăduse greş. După 
atâtea încercări zadarnice de a reduce ontologi¬ 
cul la o biată abstinenţă epistemologică, gândi¬ 
torii, înşelaţi de mirajul oinulor al ştiinţei po¬ 
zitive, au renunţat. S’a reeditat argumentul lui 
Hegel că o examinare a forţelor raţiunii nu se 
poate face decât de către raţiunea însăşi, şi că 
teoria cunoaşterii (epistemologia) este de fapt, 
un mare cerc vicios producător de sterilitate. 
Explorarea transcendentului, a suprasensibilului 
nu mai putea fi interzisă. Pentru aceasta însă 
erau necesare mijloace mult mai delicate şi o 
structură sufletească cu mult mai nuanţată. 

In ETICĂ, s’au criticat concepţiile vulgare ale 
unui Hobbes (homo homini lupus), Helvetius, 
Vclney sau Bentham care făceau din om o fiară 
sălbatecă. S’a remarcat că morala inspirată de 
materialism (naturalismul moral, anarhismul mo¬ 
ral, amoralismul nitzscheian, individualismul, etc). 
spulberase toate idealurile omului. Spiritul mer- 


18 


i « 


eantil şi utilitarist trivializase relajiile interindi- 
viduale şi distrusese solidaritatea societăţii, izo¬ 
lând pe individ, acum retras p udent în căuta¬ 
rea propriilor lui interese. Odată cu intoducerea 
monedei ca mijloc de schimb, se strecurase şi 
ciedinţa că orice bun material sau spiritual, 
poate fi obiect de vânzare şi cumpărare*). Mo¬ 
ral. t individualistă rigoristă şi categoric impera¬ 
tivă a lui Kant, se demascase ca o utopie făcuta 
pe măsura unor fiinţe abstracte, inexistente. M. 
Scheler a observat, cu spiritul său întotdeauna 
pătrunzător şi subtil că: „Un concept de auto¬ 
nomie, ca acel al lui Kant, ar exclude nu numai 
orice educaţie morală şi orice cultivare, dar 
cniar orice formă superioară de influenţă morală**. 
(Der Formalismus in der Ethik und die materielle 
Wertcthik, Halle, Niemeyer, 1921, p. 621). Omul 
„scop în sine** era deci o beoţianâ eroare, o 
realitate monadoiogică fără ferestre, fără legături, 
o existenţă suficientă ei însăşi, o monstruozitate. 

Civilizaţia ca^e dăinuia din „secolul perucilor** 
(al 18-lea) pronunţa în veacul trecut, prin pana 
lui Renan: „Pour moi, j aime mieux resihetique 
que ia morale". Forma, exteriorul luase locul 
fondului. Tăria de caracter onestitatea şi ţinuta 
morală fuseseră înlocuite cu venalitatea, min¬ 
ciuna, corupţia. 

Astfel, treptat, s’a revenit la credinţa că sa- 

*) Marele Balzac redă perfect starea morală a socie¬ 

tăţii din aceste vremi în romanul Cousine Bat te in care 
personajul Crevel face declaraţie de dragoste iubitei 
«ale In telul acesta: „Je ta'ime comme un milion 14 . 


19 





JX FILOSOFJA ISTORIEI . trebuia sa se 
nunţe la punctul de vedere iluminist; trebui* 
sa se constate ca mersul istoriei nu este acela 
pe care il voeşte omul, ci acela dela care se 
depâ ieazâ sau se apropie transcendentul p r j n 
gratie divină. Evoluţia omenirei nu este aşa de 
liniară şi ascendentă, cum o crede antropomor¬ 
fism! ateu şi raţionalist; Lir optimismul şi sufi¬ 
cienţa iluminiştilor aveau să fie turburate de 
mersul neînţeles al destinului. 

VIAŢA ŞI ŞTIINŢA ECONOMICĂ: aveau să 
înregistreze reacţiunea împotriva liberalismului 
economic, aşa cum era conceput de şcoala cla¬ 
sică engleză. S a observat că principiul Jaissez 
fai'Y. laisse; passcr* nu putea fi acceptat de un 
stat modest fără pagube; că de liberalismul 
acesta nu benefiriaseră decât tot cei tari şi con¬ 
solidaţi economiceşte că interesele economice 
naţionale erau grav periclitate de iniţiativa ga¬ 
rantată lega]. a pa ticularului speculant şi ego¬ 
ist F. List şi. mai târziu şcoala istorică (Roscher, 
Knios. Hildebrand şi alţii) au arătat că libera¬ 
lismul absolut este o abstracţiune fără cores¬ 
pondent real şi că naţiunile trebuesc apărate, 

Ce ) m ' n ,a f «ceputul înjghebării lor industriale, 
printr un regim vamal protecfionist. Universa- 

kMimlui nobi1 ’ da ^ destructiv. i se opunea ua 



> |— L «AHMMk 


particularism, dispreţuit de subtilii iluminişti, 
dar sănătos pentoicA era pe linia politicii eco¬ 
nomia' naţionale. 

/.V VIAŢA Şl ŞTIINŢA POUTICĂ Şl Jl 7?/. 
Oh'A: se plecase dela aceleaşi abstracţiuni. După 
teoria contractualistă — un alt de ivat al ilu¬ 
minismului, care voia să reconstitue totul raţio¬ 
nal statui şi naţiu tea se născuseră prinlr’un 
ai t, \ olu ii tar şi conştient, al indivizilor. Aivistt 
concepţie individualistă şi cosmopolita işi ima¬ 
ginase un om .în sine* un om uni.ersai, ob,i- 
nut prin înlăturarea tuturor caracterelor specifice : 
religioase, metafizice, etnice, istorice, ctc., un 
om tip, ncelaş peste tot, trăind iscat ; i parti¬ 
cipând la viaţa socială p ia oonsinipmâat cugetat 
prin prisma intereselor propiii. Fiecare putea 
accepta o măsură de ordine publica sau se pu¬ 
tea. foarte simplu, desolidariza, singulariza dup.» 
voe. Acest atomism social, distrugător al cohe- 
ziuaiii sociale, fundamenta democratismul şi re¬ 
gimul constituţional şi parlamentar : — o altă 
latură a liberalismului raţionalist 
Erorile care decurgeau d'n aceste teorii erau 
multe şi grave. Nu numai că nu aveau o b.iză 
istorică; dar „cetăţeanul lumii*, pe voinţa c㬠
ruia se sprijinea acum statul, legea şi autorita¬ 
tea. cetăţeanul detaşat de sufletul lui naţional 
printr’un sistem artificial de idei şi iicţiuni ju¬ 
ridico -politice, putea să refuze oricând solidari¬ 
zarea sa la o acţiune necesară salvării naţiunii 
sale. Sufragiul universal si pusese la îndemână 
un .veto* electoral, pe care - 1 putea utiliza toc- 


21 




1 


. IIPMMMllMi Mlli llnilMl'Hi 

, "" 1 """ 1,1,1 M IrtlIwiU.. .„ 

* :* i Sft . A* ««* - . 

‘""".ii,,, .III». . l( ' llll’ ■ llllltlll 

. . iiIMfllIld. lltlflt/llnlll »M 

51,1 .Iii " ' |,fl " 

. . It'l» 1 "’I'V 11 ’" 1 "" l""*" III 

fflnll t u ptilWW MUMIMMIM, l”<»» 

Inii Ufillpiu lllluimilul l'HMUMl, WM Itit ttH'tlhthn 
lUlf nilli'iuiil fii ilnwllw 1 fjwitihihn »l< 

HhnIbitiJ i»ii ih i«»iivM-iMi itinihtium’- »)>* 

ifihiitl i ifllitii > lb Ut miIHuItm '"(llfim, 

1' I HlIfifiltUII , IO»lM I' l t lll‘Jt ■ < t l Ithilltyl 

„ numii nluffttib „Im | i) lihunlhunnl 


ilmtibibii*, llltiiulbuiiui wiufM nu «Iim. ii 
lilji ii m!mI but »l« •i mini ti I •'AiiJmhIh |M Ml 

IiiMMil* tji tu ijbubtt Jk j 

puhivll nnlvi lunll/nnulul t humnintUi nun: uni 







fl)i|ri<i numi fUt huitul 1 nl bl b‘lf btt a Inh l( intui 
unu hi ipiilUi h'uu >ni,tnriliiii,ii nuiblil uifi ithu 
(fin pnnlm I n un bluuiiuu uiUM 

Avtvi fiUVl ilItil' U îinfunutiinhl tj I liniih n nfh j| 
Iul „MmIijm |i/»l/|ll'l/ii M , It ti'ilutu buwtifihlll tb I* j/i 
ItMl-i II viî, Utit litiinfi Intpii t.nn hU luntilibt n 
mi ii Mii Huli, in iihntln n a muu: ulu ţnvflbnllup 
th jiu iiutin ilih lllm !tliih li: in iţfunlu un w tli; 
Ijim I»; ut: vin iiilnun In »IMM „un Inn ti 

lUntipiti* iiiiljn lltuwln 'Viţ ii itiPfi n iiFfftWiifilI u n 
Iuti ilnnhunli puhttu nnmnlhuiun îtfiMM ,i 

tt ttjt Imlli/l |/5/ )l 

hltivlpiul tu piti fitil inthilhn hi bluf »<*# 


(jh 
4 fi 




fjg f r |,j|||,,,t M llll ‘ • i " " f "' ' |f 

,.„„lm riimmifllm lHI)H'l" 'M IH,«M»lil<>» 


,| i|m |,lM|l|l,l HH,I» *'• *« .. " 

III „llmblIH I"- ,»«>*' 

llliwlM V,lÎM|H . ..•' 

»l,|,MVI |illMI »,l HM HllllH-l’«i l»'"'* " 

i in i iillwii, il ii|iiii|!' "* * i*l*y*i 

iii „Imul i ii,iiilllii!lim , 'l il'i'i* in i^i'i ‘i ’ 1 ■ * 


mlv J Hmlimii'lHI* «(»"»** *I**I»I ţi i‘l' • 


im „li niii i imlliml iii* «I» H 11 *' t 

i liiv,immn |iii»l |iii, llll, "i | " ,i "‘ 
(ilii|ifi i'fim «(mm II I »" *i ,, *l' i ” 1,1 "**'* 

nlillfi iiimnuii^'i l#u*lw > 

r«iill<iil,ili IU Imit* W'iiil »<* i'" 11 i"!' 11 ' ‘"■I"' 1 ' 1 "' 
,,|,i,. j|i. i, ,|.|)„nm sii îmi' 

.i ..ii, »"«•> •" <«•"“* . . 

(mi . . . imU" Isihii»-, .<Iţi,.-,. -• ** »•< 

,,li|i, ,i |(|,lli<f, ii' slummih "• 1 

Iul ||,M„.l|Hlllltii" ■" 1 

iji: imiilJ. imi.ill 11» |»,|i.t|i«i' ii» ■ " * 

mli iifui ili iimlliim i'i * >•**• ■*" " ,i " ' m ' *' 

,)(, „||4 |i*ulr, sii |i"t 1,l 'l ii"' 11 1 1,111,1 

,„rt,|lii|i l„ |.i,il ii,|i'„liili ''i'l" ’ l 'll i ' •' 

I,,iiln Imit,, rn . . /" 

,iui,|| vm ||,|l‘ l* w ‘i* »I ,<M ‘ i 4 "’ “" 

BmivliiBiiHwr*,, m/ ,,„mi .ii i .. 

, iluiillimn ţl Wlil'i il' 1 “ , |M 

..#,iniini*)ii imn-mim »» 1 - 

millnltw .... tl , ‘ . . . . ■ 




„ * y,v ***»'" ,V * ** ^ 

•»y l .■ v'' > » "'<« * »v 

* * ! **’' N ^ v '\xv\*’<»-■■ 1 «» *Wt 

; r: " ' - - ••'••■ ■'■ '■' >vm '■■' 

**; , v ; ,, A vv/„<'; V '^' v ^ : :''' v ' > vv 'w» 

*"''v : ' ' V tsv \' •>» •HBM-V' 

^St ' * V | ,it V , v 

*»»**»** * **.'** «*•«*»* 
* ;u ,. v - •>■ 

yjrr- iW**** *» *2**"* •*» 

*ţ*,* O.^. vţ A 'A'V V*,v\ d A'.V,,- -- »v 

, * v. -v'i y, v vvv «x N î^v ^ v ' ' v ' '\vr- 

v , ,*>:*, >* : * v aX ' v; x * ' x '\ 

«ţ & vi\xo, •• - $•'u ' v - v '' '" "'' '' * ^ ^ 

*:U ’■■ A^iU-U^-A-. '' iv ' ,r ' N ' '^.A* 

A \ v 0 • -* " '' '•' ''' ' 

^Î^Ai* A' VU\ -W >VVV>\V,iAU v . -A\v- 

.., _ , '. ' A\ -' ' -• V ' ' 

^a n a. u v - u& ana î^N' ' *' ' ^ 

ÎK\\\^ A v ^ CX ’SxxVlA 

^ y ,ţ)^Vv;-;;.^M\k A.Vt A' 5* v A'> ; \ S AÂ • 

; v> , \ \\V v ' ; N ',.v;\X a v A v U A A A' 'W --v 
#&a*\ v V i£> -- i\ii&UA'AV 

^ iWft # * 

' 

;aw; A\ -aa*. tvi KvyaVa-a ;av*\%vX.* 



<w 


AH 
A 4*1. 


v,\î,,\ viv'V 

\it \ N'' 

vi a i >i 

'Aj . i,\ \*\i * *' ! 

% w 

i< 41 cW 

■>: .v \v- 

>&V tiU ; 

\ »^ 5v 

A*(R 

ÎAÎw Vx 

Ajk <r K 

4 • \ ^ A V 

^kl IV 


AÎ^i'iV * IxVAl VvA \ U\v\ \V,l,\ţ » 

,ţ,\t ^vV^tA vie iWT.U v ^iA.i^ii\ mVţvH ie- 

IvX^ Js\ iîK.^.X^K^^ ^ ^ 

^*vH^s ţ. jî »VVs v H' U>^ A84 $Uv«uUdf> A 

% % ie \W< v».< x 4e %\h* .•« # ^ 

4«* vie..v^^ I^A'-r,;'. '" 1 " A 

s a' ,-.- . ■ X \;v. \ 4 0MWR5Uţi^ #.t|Ni 
Ift A.'.AS A V\1yt.'A <N ÎAT Vt^ 
uv,v' n’ v\ 

v^ x v> ^rAx iîAW' e\ 

;.\\|vv \ saVC^W v 

v> A.W 

«v.vf».V^*\« xxa iv i awi %*e* l^VA' <* - ^ 

v^nu'.x vi'.-i uVvrA w \V, n.u-'-.i i-uv.v 
^ <'\4î-^vV\5; v vxr oe |V^i ^ * 
vi - \*. a i 4 x .a. î\<' '< .\* >»\Ov< 

^•;*> t4^ A oV ^ îtw A\ lui te-. AUve; fA 

>*** v'wi vXVt. i\A :^. ;A -ui 4 ” s 

U vlWi^Xii vu x'*v îv* vu e 

iA v vXiMA 5*i ^vXCur. .iv.^v\ ^ \ -H 

^ Vs^ ^:u\ Ac AvA sU' ^ A^xu ^ 

a V:V^.^ax. urî.: v :,-kvux 

1^ - 

a -Ai c ( \.:.VvA i v 
U^A ^ v^c; > ;naa\UvA VA*4 ^u • ^ 

^ ^ vO^'A 

SiMC # fefr* ' N 

MÂ ^ 4 ^ >v Fvaa; . \l-v 

.^Uîv^ee, 


1 4 V»' 

M W 


<<V 


■ v * Ci 
- *A 



s ; dcsintcres. Poziţiile erau rcvol- 
SZ inegale: Kon,.1nul. nnlv nici nu îşi dfl. 
J oniii i rft sub masca zâmbetului pe care ( > 
a^ EvZCse ascunde rânjetul fiarei flămânde 
de ^materie; Românul nici nu ştia că este ata- 
rlt vVerner Sombart pune în antiteză „omul de 
pădure" tipul arian, agricultor stabil, conserva¬ 
tor şi sentimental, cu „omul de pustiu- tipul 
nomadului, utilitarist, materialist, raţionalist ş i pe 
care-1 încarnează cel mai bine Evreul. Românul 
nu are spiritul de economie pentrucă el, ca păs¬ 
tor şi agricultor, nu este obişnuit cu o munca 
uniformă, continuă, susţinută. (Păstorul şi agri¬ 
cultorul munceşte numai câteva luni pe an, cu 


intermitentă, după ritmul anotimpurilor şi nu î n 
mod continuu, ca lucrătorul industrial, sau co¬ 
mercial). Apoi, în timp ce cărţile sfinte ale Evre¬ 
ului sunt coduri de norme practice şi utile, or¬ 
todoxismul nu se ocupă decât de mântuirea su¬ 
fletului şi de viaţa pur spirituală. Pe când orto¬ 
doxul priveşte viaţa pământească ca o cale ce 
pregăteşte intrarea în veşnicie şi o trăeşte în 
renunţări şi generozitate, Evreul caută să scoată 
maximum de folos clin ea, socotind-o ca singura 
posibilă. 

Dar pe lângă deposedarea economică, Românul 
a suferit o disolute spirituală. Mentalitatea luci- 
ferică a judeului a otrăvit tot ce era mai sfânt 
românesc. Dezagregării politice i-a urmat o de¬ 
zagregare morală. Ortodoxismul, sincer şi drept, 
a fost înlocuit cu ateismul pozitivist şi ipocrit. 
Clasele chemate să conducă au fost complet trans¬ 


formate de virusul materialist şi imoral. Ordinea 
tradiţională etnică, n fost înlocuită eu dezordinea 
teorctizantrt a nomadului detaşat de orice tradi¬ 
ţie şi de orice valonre eternă. Judeul ponte apăra 
otice, pentrucă nu crede în nimic, afară de pofta 
lui de câştig material; poate accepta otice idee 
pentrucă nu este ataşat de niciuua, afară de li¬ 
cee a care duce la beneficiu. Evreii au trivializat 
viaţa, şi valorile spiritului, au transformat uni¬ 
versul într’o noapte a Walpurgiilor. 

Toate partidele care nu condus destinele acestei 
ţă i, au fost trlbutoare spiritului luciferic. De¬ 
seori, fără să-şi dee seama, au săpat între na¬ 
ţiune şi stat o prăpastie de netrecut. Au adoptat 
un stat ateu, când poporul era profund religios, 
au promovat desmăţul şi imoralitatea, când po¬ 
porul era adânc cinstit, au patronat ilicitul, şi 
injustul, când poporul avea încrustat U\ suPet 
simţul dreptăţii. Nu se poate însă nega sinceri¬ 
tatea şi bunele intenţii ale unor mari oameni 
politici. Ei au fost însă victimele culturii lor apu¬ 
sene, care i-au îndepărtat de făgaşul credinţelor 
autohtone ; au crezut în iluminism, în materialism, 
în pozitivism, în raţionalism, în egalitarism, in 
liberalism, în individualism, etc. Pentru . idea¬ 
lurile * lor sincere ei sunt absolviţi de judecata 
posterităţii. Nu este însă mai puţin adevărat că 
cei care au slăvit suveranitatea cetăţeanului, 
acel self-government producător de anarhie, au 
vândut fără să ştie, soarta fraţilor şi copiilor lor. 

Reacţiunea românească a apărut târziu şi este 
încă de mulţi neînţeleasă. Ea a fost trezita de 

•Y7 



djr r<tr fora <J». 
In mJ£<d vorbe*- Im 4 mulji r». 

■ , *nirtt tkMTiici de întărire proprit 
"TSl wl-,.» A .. . O Pu- 

Irtîm.t rar . <*• J "*”* ml »* 

rarea kjfionar-» Inirur'A* *> OOnjJdarAm c.i pe re» 

* m,i pjrx <*> nul >™»- ,sa ** *"«"* U ** vi - 
i.ur.- ml*a* najIoiulUti. .w ocupam de ea. Sp|. 

riad ei Inoiior verde, voim s> i-l ana iiAm tn 
«•Je ce unm-urJ. in lumina si»temelor ,ie vaiortî 
antitedt» de rare ne-am orupaJ. Vom avea o- 
c«ui.i să ne dam semna la fiecare pis, că miş¬ 
carea iegioftam se încadrează in marele cure *t 
de maştere spirituală ol v remii noastre, de c.tre 
se diferenţiaz \ doar prin faptul ca este o acţiune 
specific româneasca. Cu aceasta vom indentifica 
duşmanii şi linia de conduită a Legiunii. 


CONCEPŢIA POLITICA A LEGIUNII 




MOTTO 9 %f: «mnu t4Q«o# vd 
nu m Int+mmuxX rxdMN* mwi 
ţM pdm aptul 4kut«irttftţM. MfcŞ tm 
ocW of t u (ţi nr* f#- 

rmiiii* tnfiptv Im ptwt i p ul <tm* 

CORNOJU Z. COUREANU 

Pe tărâmul potitic st‘ da astăzi lupta intrr con- 
oepţiile antietatiste şl cele etatiste. Primele, râs* 
pândite Intr’o eflorescentă luxuananta, deriva din 
principiul materialist, iluminist şi liberalist; cele 
statiste se bazează pe o teorie metafizic* >i spi¬ 
ritualistă. In aceasta din urma vom recunoaşte şi 
punctul de vedere legionar. 

Concepţiile cori se aşează pe po iţie contra 
statului sunt numeroase şi variate: socialism ui» 
comunismul, anarhismul, nihilismul, sindicalismul, 
pluralismul, etc. O analiză sumară ne arată, cu 
evidenţă, că toate îşi au ncelaş punct de plecare. 
Sursa lor comună este interesul material, perso¬ 
nal şl egoist, uedaş care promovase liberalismul 


2 » 



. itlltl *, .mmittillilmtil . ... 

i MM |t"li’l<‘ Hm ... '»»*'( 

,,11,1,11,111 mult l'tli-ilr « .. 

. HI MMI II . . . Ml " 1 “» " IM 

Ii,i|hIim>Im|||Im Im .Miiill nhl" . . . vl yili.i 

jMI.." l;uui?M* *mnl DImIiIiIm »<* fit 

fyl dilf'falHl #•«< ‘H *d #1 WlOI|»lM liHiligl»., 

) iI. im iun» iM'fllIIlM vl vl* |ll, ji,l 

,,i,Uul Iul ii"iiiiil|HiM't'l II “IIIIhiImI l'mUMIlMiilll 
I imIUI* iilrtlllll li»' * ‘ l I|I*mmII*-, Jllll ll, y| 

Miţ»l*»i fiii Miut IM (|(l *1* * «11 Ulvl» • |*ll'MMIMmu mU 
M.MitMMlfU iil, "bji M Mii|M.*.«lm* liul”, In Im»m |l< ,), 
hi.mIiiI i(. |UlJil||l'|IU ui IUi» l l uni |» I l| I UIO' iiMM* 
M< , * i I IiImIiI i» MIM» *' Ifylllillllf M *!• |{I«I*|.IM ij| 
.. llllM|tl|lll'inM/(MMt.lllMit m i'ullltljll » UMI|»li f*li I ||||I 
d&l* «Im|>* |Ml<Hl||l u'-uul' Iu IVUMliI » Im» VÎ ‘Hm 
llml Mlliij )h H|)*m mII.iIi», uiuImI «ll <M vl lui|lv|i|i| 
ulMil, il i (InlU illlill IHmI v * * Im», ii li) iUmiiiIuI 
• i mhmhIuI fin |*iMl.. Vis(JUm illM » HUI I»I» JI« .| ( t j 

<*M* (IVf lyl jiil ilii M . il i MlilUlilIlitliMi 'l' iill|llj|i|| In 
lullul iMyl Mlllll )»»<!)* Mi i'jMM/hil. i fi ii. | . |, inii 

l»l»'|{l»‘ /»U ' illlll » IriilM |Mll|i Itllil 1 »tlMMM|Jullili| |l|ii i 
« iliul Vfi II |||» »'«'lil|<‘MH mI HjuiII, j Mima vm m |»mIm 
i»»*mmImv Hm- „MmiiUmil nuii jmIiIm" ţliliiil 


Hllljfll» *,Im H||iIm >' , In uhumIII mulil ui • *j»«■ 1 i<m 
i' 1 "» < 1 m* IIimIIuIm, |,j| iHuMiilimmuU jm IntUvhliiI 
«I* j‘M>HM«lo m|»mj iiImiiI nrfM|M ii mum ii ..Huni, Nil I 
*»U|i»m lilmrliili M «1» ,»liita »,i ^n»iui|)u (Mtaljiuil 
HiMir-IlMlIlili lllj||r.l.t : Jiluhil Ml. limil MII uimim ul Hl 
,u '“ l H< i"H“ Mi. Ilflu»yll, |»n|l,m H nHiIuI, 

* nM H. y|H,||, ( njimiMrt lui* im||iJ jml/IU 



• Iul jlllv.ll, tll |»l'»| »»tl|l- U> »1m Jlful |> < |/*l H mI 

lllill «/lllullll I l»4iuiu “ l'U »• »rt*M Ml Ui ilM |lmi*A 
,|. miimiImI m« *ImI iii imu*.lm i vl •»» » m»M M» ♦ fu 
Iul ji|lUiltjilil) IIIh »IM(I| >1* jillu *; julm Ijiltil *tl i »"Uf* 
11^1,, iiN «i«» 11*1*1» *1 I'MM fi*I i M mIiAVIHmU* •* * *Mj 
,. jijlllm milu I iIImIm I Hljlll i* V‘|Im|I* 1 1 / ! "ij »..| ( iM 
ii. m | ii ii imtim |i» pul*»**, mIm*u» i »f|u* »• M.ii(||iu y I 
I ulimllUi;|i<U yl M * iiII-miIMhI jilfl'd* ' )H »iHUil{H< 
(‘ miIiiI 1 li»|iul< •mii | •»u|i»I* I m I* « „ )' » »• vl Iii Iu 

udiiur , i * 11 f iM(ii iu Mii- 1 ii (si ni i) i ,; j iu iul -mm »m.i 

li.umilii ) |IK|m|UI gi * Mm .iu|iu i, jiM/|(m ..I ilmp 
f «iul flljiuilll jiiujii Ii.ImI illillul ului j»UU miH 
§) ijj| m i lliuiM < «ifiijiH • *, * !:i i»' uu u * nit *!m » 
«,111 vIImi ul Iul* r»'*u»'|«u ‘ * u»iu»uH • iimlMuii**» Iu 
lujlu Iu ? I ii jMullll» u» ( lujluiml i u mMuM »H I • j 1 1 ,1 
ţM|lM|i(ll[j| MM f/fUlH M <|ii*l» iuu'Im< • l*» ?l iim l< jiul) 

I ii iu |M‘<»i> yiiiii(|uMU»n iii*» lui ll'iliii» » vl Mu*» * tu 
/ nlMUllM-1 -Uiu Ulltl- U'l'lt t I « U| )lil. * •Ulii-Milu «U H 
*l‘«»ilUMnlrf|U I il lj|j|Ul||/ »|Im ftlul ilil toi jlMI'IU iM >*- 

julu vu)l|(l| IliM'l'i u llfljl VI A.il»M T'IiMmI * m il» i I, 
Iu imu-I IIh»V<' (iliMu'UU u<I pilHI Iul), Iu iuu (U. «In 
• mUuImu* » IJmi (UiuAili ii U Mrtii |tui||«ului 

)MiI u iilujili îl uuy« »iiiuM i||u I jf< ii* /*.♦ (u 
( ; i |u> n>| Ii4ti m iHiui-MM» liuUlilUi Mim |?uiil» vl 

l|'tMl li ) v iiyi'-u Vil u i| IjiUu* »)V‘*i „Mlj* lull umil yll 

luiliM M Iii Iul Hiul Mu» » t Hl , |U« ii4Ml, 

.iilUiiMllumil» (|< llliiiul mii tluntiului I"*..' Hiiiu. 
Iu * uliii! Invuţ; ul !uu|flm/l' I hi (M Im * <iM*u i «U|n 
l* ll(]uil uitil' t Ilil' MUfl' luili*’ * M uU I* |(I|ImiM/‘. 
h( IiIuiIium m »l« Im ||| |I .* Vjlifllllilll *11 / **1 v*«M< »iHl 
iul pir#*uii muI* i »» mumiiu «n i)uuiiuu(ii m * Iu ?mj 
* -n| «H m fI ** # uu iit Mivlliu il* Miluilf»l^liulj*> ul imiiui 


II 


, p, dispărea odată cu victona prole- 
S 3'ui Şl desfiinţarea claselor sociale *) 
n publicistica contemporană când nu » 
'tiunse la concluziile extreme ale lui Marx, St», 
ncr Kropotkin, G. Sorel, Ed. Berth, etc., se păs- 
Uvrză însă concepţia care duce la anihilarea corn- 
plctă a statului. In teoria pluralistă şi pragma¬ 
tică a englejilor G. D. H. Gole şi Harald Laski 
statul avea să apară pipernicit, o asociaţie oare¬ 
care alături de alte grupări sociale şi nicidecum 


de-asupra (Cari Schmitt). 

Pe de altă parte, pozitivismul îşi dădea şi el 
roadele în ştiinţa politică şi juridică. In căutarea, 
unei definiţii care să explice autoritatea supremă 
în stat, L£on Duguit avea să spună că statul 
este un simplu fapt material, un fapt fizic, pro¬ 
dus al diferenţierii între conducători şi conduşi* 
Ideea de suveranitate devenea doar o rămăşiţă 
metafizică, deci bună de aruncat la gunoi, idee 
fără sens şi fără corespondent real. 


Se vede dar cum toate aceste construcţii nega¬ 
tiviste şi anarhice se bazează pe un individualism 
exaltat la paroxism. Punând insul în centrul uni¬ 
versului, totul va trebui reconstituit în funcţie de 
el. Astfel statul nu mai era o realitate naturală 
şi istorică bazat pe solidaritate firească, ci o cari¬ 
catură schematică şi artificială. Istoria şi destinul 


) O mai justă repartiţie a proprietăţii nu este ide< 
matrice a socialismului, ci ţine de ideea de dreptate s< 
C ui“’ . u ' ee un \ ve t r sal valabilă. Naţionalismul se găseş 1 
a alun de socialism ca să constate abuzurile capitalismi 

ii\'" ar * m î nier S e cu socialismul la desfiinţarea propri 
tăţu private, socializarea repartiţiei, etc. 



popoarelor sunt derivate ale economiei politice. 
„Wirtschaft ist Schicksal* va spune Walter Rat- 
henau într’o formulă care concentrează întreg 
materialismul istoric şi care arată că politicul şi 
cu el întreg spiritualul este de fapt subordonat 
economicului şi deci factorului material. Econo¬ 
mia dictează destinul popoarelor şi naţiunilor. In 
felul acesta, înlăturat dela atribuţiile lui complexe 
şi superioare statul este redus la nivelul meschin 
şi trivial al particularului egoist. Dreptul public 
şi interesele naţionale deveneau „suprastructuri* 
neglijabile, epifenomene ale „sfintei* proprietăţi. 

Păinjinişul atâtor apologii teoretice a „omului 
Lup* e a din ce în ce mai încâlcit. Un singur 
fapt se degajă clar: Intre stat şi naţiune se s㬠
pase o păpastie de netrecut. Statul apărea străin 
un monstru, adve sar oricărui ideal de înălţare 
colectivă *). 

In faţa acestor concepţii s’au ridicat teoriile 
spiritualiste, metafizice. Deja, Romantismul german 
postkantian, această superbă „cale lactee a filo- 
sofiei* autentice, avusese intui ia justă a lucru¬ 
rilor. In raport cu teoriile mecaniciste şi atomiste, 
cari construiau abstract societatea—o sumă de indi¬ 
vizi izolaţi şi acţionând după bunul plac — şi 
coborau statul la nivelul intereselor meschine ale 
insului, teoria lui Hegel apare ca o aureolă im¬ 
perială. Statul este o realitate independentă şi supe- 

*)Aici însă ca şi la problema proprietăţii, naţionalismul nu 
ajunge la concluzia înlăturării statului, a micşorării puterii 
lui, ci la apărarea unui stat care să exprime quintesenţa 
spirituală a unei naţiuni. 





. , a \ pste ein Irdisch Găttliche. 
rrU'î^edus .a ine* însu Ş i este o cantitate 
d r£ă fată de totul social, el constituind, 
ne f t o linsa de sens, o iraţională. Rostul nu 
poate găsi omul decât în întregul organic 
rare este naţiunea sau statul. Identificându-se cu 
aspiraţiile naţiunii individul găseşte mijlocul de 
a-şi împlini destinul său de om. 

Pentru Fichte statul era tot una cu ordinea 
morală. Privit astfel, statul nu mai poate fi un 
serv al economicului, ci o organizaţie cu misiune 
înaltă, el întrupând cele mai sublime idealuri ale 
omului. Organizaţia etatistă apare ca fiind con¬ 
dusă de categoria culturii şi deci a spiritului. 
Statul este însă identificat cu naţiunea, cu viaţa cea 
mai superioară posibil a naţiei, care este o uni¬ 
tate spirituală. Sufletele indivizilor se regăsesc în 
sufletul naţiunii sporite şi inobilate, iar partici¬ 
parea la viata statului este calea prin care insul 
se poate apropia mai mult de Absolut. Statul 
moral, statul cultural actualizează, realizează~vir- 
tualitătile naţiunii. Statul este organizarea sufle¬ 
tului naţiunii. 

Pe această linie urcătoare găsim modul de în¬ 
ţelegere şi simţirea politicului în concepţia legi¬ 
onară. Dar sunt aspecte noi şi specifice acestei 
mişcări autentice româneşti. 

După Corneliu Z. Codreanu neamul cuprinde: 

1. «Toţi Românii ciflători, în prezent, în viaţă, 

2. Toate sufletele morţilor şi mo.mintele str㬠
moşilor, 


34 



3. Toţi cei ce se vor naşte Români - (Pentru 
Legionari, p. 396). 

Se vede de aici că naţiunea apare concepută 
organic şi întregitor. Neamul nu mai este, ca în 
concepţiile mecaniciste, numai suma indivizilor 
prezenţi materialiceşte, ci se compune din tota¬ 
litatea generaţiilor care se regăsesc pe linia eter¬ 
nităţii într’o unitate sufletească. Naţiunea nu este 
numai o realitate fizică, ci se prelungeşte în 
metafizic (concepţia naţionalistă onotologică). Ea 
este o punte spre Absolut. Participând la viaţa 
neamului astfel înţeles individul se depăşeşte pe 
elînsuş pentru a lua contact cu o realitate supe¬ 
rioară în care îşi găseşte un sens al existenţei 
lui neliniştite, tragice. Insul nu mai este efemer, 
aşa cum era în izolarea egoistă, ci durează cât 
şirul nesfârşit de generaţii consacrat aceluiaş ideal 
Statul nu este decât un mijloc de actualizare şi 
exprimare pregnantă a specificului şi aspiraţiilor 
naţiunii. Statul şi naţiunea nu mai sunt despărţite. 

Legionarul priveşte politicul printr’o viziune 
eminamente creştinească. Politica nu este un in¬ 
stinct de dominaţie în interes propriu, ci este 
generozitate, este sacrificiu, este jertfă, adică 
tocmai ceva diametral opus. Cel tare luptă pentru 
cel slab şi în lupta aceasta el dărueşte totul şi 
nu cere nimic. El îşi pune în joc sănătatea lui, 
liniştea lui, libertatea lui, sângele şi viaţa lui. 
Nu pentru el, ci pentru aproapele său, pentru 
fraţii lui inconştienţi pentru fraţii săi laşi, pentru 
f aţii lui înstrăinaţi şi vânduţi, pentru salvarea 
şi mântuirea lor. Fericitul Augustin găsise for- 


35 


mula lapidară a divinei morale creştine: „ Tran- 
scende te tpsum*; şi nu este mod mai sublim 
de depăşire decât actul legionar. Leg ona. ui tran- 
scende condiţia sa materială pentru a se transfi¬ 
gura în spirit. EI iese din el pentru a deveni 
altul, pentru a se dărui prin fapta sa, prin jertfa 
sa naţiunii sale. Legiona ul învinge biologicul 
pentru a fi sabie şi platoşă a sp ritului. El se 
depăşeşte pe şinei şi se împlineşte asifel mân- 
tuindu-se, pentru a deveni conştiinţa luptătoare 
a naţiei sale. 

Dar s’ar putea obiecta, şi deja s’a şi întâmplat 
că acţiunea aceasta naţionalistă este un egoism 
de rasă, că voeşte salvarea unora şi pieirea altora. 
Cum mai poate corespunde atunci, mişcarea 
aceasta cu linia de conduită creştinească? Obi¬ 
ecţia este perfidă şi falsă: Lupta aceasta nu este 
luptă pentru cotropire de neamuri străine, nu 
este dusă pentru subjugarea altora. Lupta a- 
ceasta nu este decât legitima apărare a unui 
popor atacat. Este apărarea fiinţei lui spirituale, 
apărarea credinţei lui şi a formelor de viaţă str㬠
moşeşti, care fiindu-i răpite, înseamnă pieirea 
lui. Şi pot lăsa sugrumată viaţa mea materială, 
pot lăsa jefuit avutul meu personal, dar nu pot 
lăsa pieirii viaţa copiilor mei, sufletul părinţilor 
mei, mormintele în care se svârsolesc oasele 
celor care şi-au vărsat sângele pentru pământul 
acesta. Nu pot lăsa o condiţie de sclav nepoţi¬ 
lor şi urmaşlior mei. Sunt dator să apăr fiinţa 
neamului din care fac parte. 

Dar, se va spune, apărarea înseamnă luptă,. 

38 













ehi nr In căzni unei apărări legitime şi creştinul 
veritabil nu răspunde urii decât prin dragoste. 
Obrazului pălmuit întoarce cellalt obraz. Da! O 
pot face aceasta eu individ izolat şi numai pen¬ 
tru mine personal, în nici un caz nu o pot face 
pentru fraţii mei. Intervenţia mea pentru ap㬠
rarea fraţilor mei este alturism şi alturismul este 
creştinism. Să mi se dea voe să apăr mai de¬ 
grabă pe cel care preţuieşte aceleaşi valori caşi 
mine. Intr’o privinţă nu putem iubi decât pe 
cei asemeni nouă, acei cu care ne întâlnim în 
credinţă şi gând, în faptă şi aspiraţii. Pe cel care 
însă vrea să-mi distrugă tot ceeace dă sens vie¬ 
ţii mele, pe cel care vrea să-mi smulgă chiar 
credinţa şi mântuirea mea, religia mea, nu-1 pot 

.. - , r#r j _ _ f _1 ^ 


creştinismul, cea mai sublimă dintre valori, şi 
prin aceasta eu sunt salvat. Nu pot suferi ca un 
popor cu fire de vampir, cu pofte animale, să-mi 
murdărească tot ceeace eu am mai scump. Poate 
aş face-o dacă ar fi numai pentru mine. Dar 
este întreg neamul meu, prin cei morţi, prin cei 
prezenţi şi prin cei ce vor veni. „Noi Românii 
spune Carneliu Codreanu, avem răspunderea is¬ 
torică întreagă a existenţii României Mari". Şi 
în altă parte: „să iertaţi pe cei ce v’au lovit 
din porniri personale. Pe cei cc v’au chinuit pentru 
credinţa voastră în neamul vostru românesc» 
nu-i veţi ierta. “ 

Aceasta este justificarea legionarului. Sunt 
poate popoare, după cum sunt indivizi, care pot 
trăi fără Biserică, fără Sat, fără Familie, fără 


37 



Lege, fără Morală, fără Credinţă; care-şi ames-. 
tecă Viata într’o promiscuitate materială şi mo- ; 
rală asemeni dobitoacelor. Eu nu pot. Eu vreau I 
să fiu lăsat pe pământul acesta să mă rog şi ^: 
trăiesc asemeni strămoşilor mei. 

Contra răuvoitorilor care confundă, în mod 
voit, ideia de ordine cu ideea de constrângere ' 
şi oprimare politică, contra celor ce vorbesc în 
numele unui liberalism şi individualism anarhic 
şi dizolvant, Corneliu Codreanu răspunde lim¬ 
pede : „Mişcarea legionară nu se întemeiază ex¬ 
clusiv nici pe principiul autorităţii, nici pe acel 
al libertăţii. Ea îşi are temeliile înfipte în prin¬ 
cipiul dragostei“ (Pentru Legionari ,• p. 300). Le¬ 
giunea nu vrea împilarea, ci eliberarea acestui 
popor umilit şi condamnat morţii. Ea porneşte 
cu dragoste şi jertfă. Ea vrea să înlăture vrajba 
dintre fraţi şi o viată pentru acest neam creşti¬ 
nească şi morală. Ce suferinţă şi ce oprimare 
poate fi supunerea consimţită, conştientă fa{ă de 
imperativele patriei ? Prin participarea la între¬ 
gul naţional individul se întrece pe sine înobi- 
lându-se. El vine singur să se înroleze în arma¬ 
tele verzi: nu-1 chiamă nimeni, dacă nu-1 în¬ 
deamnă sufletul (a se vedea modul „de recrutare * 
în Legiune). Legiunea vrea să închege naţiunea 
într’un stat naţional. Ea vrea să integreze în 
aceasta organizaţie toate categoriile sociale, toate 
clasele, înfrăţite în acelaş spirit şi aceiaş credinţă. 
Păturile sociale învrăjbite şi asmuţite unele în 
contra altora se vor strânge iarăşi laolaltă ca să 
cânte plângând această reînviere târzie. i 

38 1 




Concepţia politică a Legiunii este anUindivldua- 
F i cere încadrarea inşilor tn cutoun 
animui înmănunchiate intru aceeaşi dragoste şt 
fdeil Este contra liberalismului, dar nu esl< 

contra libertăţii. Legiunea vrea organlztuea na 

tiunii şi nu se poate organiza nimic fără 
rarhizare, fără o subordonare şl supraordona . 
funcţiunilor şi persoanelor în sta . Va 
ierarhizare arbitrară ci una a meritelor şi a ţinu¬ 
tei morale. Concepţia politică legionară «s< 
spiritualistă: ea vede salvarea mtr’o viată iciţ- 
gioasă şi etică pe care statul este chemat so 
organizeze potentând-o. Viata românului în sta¬ 
tul legionar va fi o frăţie de cruce. 


39 



MISTICISMUL LEGIONAR 

MOTTO: „Credinţa este sigu¬ 
ranţa neclintită în lucrurile nă- 
dăjduiie, încrederea fermă în 
lucrurile care nu se. văd a 
APOSTOLUL PA VEL 
(Scrisoarea către Evrei, XI, I) 

Occidentaliştii noştri, grăbiţi ca să ne „civi- 
lizăm fl şi noi, au negat misticismul românesc 
pentru simplul fapt că domniile lor l-au consi¬ 
derat * obscurantism", „nebulozitate®, ba chiar 
„primitivism®. S’a susţinut de către aceştia că 
în mod firesc Românul are o structură realistă, 
naturalistă, pozitivistă şi deci antimetafizică. 
„Desigur — spuneau aceştia, bucurându-se per¬ 
fid — este o mare nenorocire că nu suntem re¬ 
ligioşi, dar aceasta este realitatea®. Şi cum vei 
putea lupta împotriva unui fapt natural decât 
artificializând şi oeci alterând o fire autentică ? 
Adevărul este însă, spuneau aceştia, că Românul 
se împărtăşeşte din acelaş spirit latin: clar, dis¬ 
tinct, geometric; el este un raţionalist, cu spi¬ 
rit critic viu, reiractar unui crez înflăcărat, sau 
unui mit. El calcă pe pământ ferm şi niciodată 
n ar putea înţelege elucubraţiile abracadabrante 


40 


«le unei gândiri mistice. N'au lipsit nici pro- 
Inosticurile care profetizau că în cultura româ- 
Inească va lipsi întotdeauna latura filosofică, pen- 
Itrucă Românul nu este şi nu poate fi înfiorat 
Ide probleme şi nelinişti metafizice. Verificarea 

■ acestei păreri de altfel s’a dat cu prisosinţă. 
I Anume: cei câţiva „gânditori® români, care 
I profesaseră filosofia la catedră, nu isbutiseră să 
■dea la lumină decât costelive lucrări de semi- 
luar raţionalist îngust, în cazul când nu practi- 
l.cau eclectismul peticit pestriţ. 

Şi totuşi occidentaliştii noştri, dacă au fost 
Ide bună credinţă, s’au înşelat amarnic. Misticis- 
| este o condiţie de existenţă a unui popor G. K. 
Ichesterton o spune frumos: „Misticismul ţine 
Ipe oameni sănătoşi. Atâta timp cât ai mister, 
lai sănătate ; când distrugi misterul creezi 

■ morbiditate. Omul de toate zilele a fost în- 
I totdeauna sănătos, fiindcă întotdeauna a fost 

■ mistic. El a ngăduit crepusculul. El a avut în¬ 
totdeauna un picior pe pământ şi altul în lumea 
[zânelor®. Românul nu ar fi putut exista fără 
|simţul metafizic. Dealtfel gândirea populară cu¬ 
prinde o întreagă filosof ie, dar nu o filosofie 
[discursivă, tipărită, o filosofie-haină de paradă, 
|sau o filosofie-profesiune, ci o filosofie implicită, 
[trăită, încorporată în viaţă, o filosofie care are 
[rădăcini adânci în sufletul lui. Ţăranul nu are o 
[cultură declamată, redondantă, expusă, jucată, 
[reprezentată, ci o cultură discretă, interioară şi 
Isinceră, o cultură realizată cu orice gest, cu 

■ or i ce acţiune, cu orice manifestare a omului 


41 


simplu*. Ne-am obişnuit să înţelegem prin cul¬ 
tură suma creaţiilor omului (opere de artă, de 
literatură, de arhitectură, sisteme de filosofic, 
etc.) şi mai puţin, sau de Ioc, starea unui su¬ 
flet faţă de valorile ideale. Viaţa noastră aser¬ 
vită materiei ne-a făcut să ne oprim mai mult 
la forme exterioare şi să căutăm mai mult a- 
parenfa decât cauza interioară *). Am uitat că , 
produsele spiritului nu ar exista fără spiritul 
însuşi şi că ar fi zadarnice fără un suflet cărei 
să Ie trăiască realizându-le în viaţa sa. Confu¬ 
zia a venit dela obiectivările exterioare. Sufle- 1 
tul a modelat materia, dându-i sens şi surâs, al 
înaripat-o făcând-o să poarte nostalgia cerului; 
dar această obiectivare nu a putut fi o reali- 1 
zare. Spiritul prin prisma teluricului a fost al-j 
te at, falsificat. 

Dela confuzia aceasta care s’a făcut între cul-J 
tura propriu zisă şi afişajul extern, obiectiv,! 
fastul, ditirambul, grandilocvenţa, occidentaliştii S 
au voit ca noi să împrumutăm o cultură streină! 
şi au negat misticismul nostru. Dar nu poate! 
exista filosofie şi nici cultură fără misticism! 
deci, fără credinţă. 

Românul, în literatura lui, în cântece, în mo-! 


imanpîîta !? P < ! U - 1 X°J bim (,e 0 cultură implicită şi de o 
conhfnriflm f P n luui ,n materia organizată, nu trebue sfl 
mhl n*?Z C T/ a C V tarea na<ura,ă * Cultura este o anu- 
cu ?umea de *“'™tă prin contactul ei 

raza cereala »S’ n , at V ra în care a fost încorporată 
zeu şi-a trimes z'tmhpfP 11 ’ p , artea din ea ţ n care dumne- 
veşniciei în efempr r iP ' reabzarea infinitului în finit, a 

entâ de sensul ei i^etemHate " a,Ura Care devine con « u ' 


42 


dul său de viaţă, în atitudinea lui faţă de 
moarte, de boală, de nenorocire, de păcat ex¬ 
primă concepţia sa asupra cosmosului. Există o 
metafizică (nu poate exista metafizică fără un 
grăunte de misticism) a acestui popor, dar nu 
a fost descifrată până la încercarea lui Lucian 
Blaga. Şi Blaga a înţeles acest lucru tocmai 
pentrucă nu s’a oprit la sensul obiectiv şi pur 
exterior al culturii. Pentru acest filosof român 
cultura este „modul specific de a exista al o- 
mului în univers. Este vorba de o mutaţie on¬ 
tologică, mutaţiune care deosebeşte pe om do 
celelalte animale, şi care este rezultatul efortu¬ 
rilor omului de a-şi revela Misterul. Omul sin¬ 
gur este creator de cultură, şi aceasta datorita 
trăirii sate întru mister şi revelare - (Convorbiri 
cu L. Blaga de M. Eliade în Vremea , 22 Au- 
gurt, 1937). Deci modul specific de a răspunde 
mediului extern, de a trăi în acest mediu, con- 
stitue stilul de cultură al unui popor. Sistemele 
de valori sunt de fapt moduri caracteristice şi 
autentice de a fi şi a te defini în viaţă. Dacă 
însă o societate împrumută valorile (moduri spe¬ 
cifice de a fi) altei comunităţi intervine în viaţa 
acestei societăţi debitoare o falsificare a fondu¬ 
lui natural şi o fatală dezaxare. Rămâne o sin¬ 
gură cale de salvare: regăsirea reacţiunii fireşti 
în univers. 

Dacă au fost motive de scepticism cu privire 
la posibilităţile filosofice şi mistice cile Rom⬠
nului, aceste motive au fost provocate în primul 
rând de faptul că ne-am gândit mai mult la o 


43 




V cultură moartă, obiectivată, detaşată de suflete 
şi apoi de faptul că încercările aşa zise filoso¬ 
fice de până acum au apar[inut „claselor supra¬ 
puse-, pătura socială care chiar dacă nu este 
înstrăinată de tot este infiltrată cu mentalitatea 
luciferică, iluministă, intelectualistă. Blaga a ex- 
plicat-o şi altfel în discursul său de intrare Ia 
Academie. Făcând „elogiul satului- a arătat că 
oraşele s’au desfăcut de preocuparea probleme¬ 
lor ultime, adică de neliniştea metafizică, şi de 
contactul cu transcendentul, tocmai pentrucă s’au 
depărtat de contactul direct cu natura şi cu sti¬ 
hiile. Dai' cuvântarea noului academician nu a 
fost înţeleasă şi a trecut neobservată, pentrucă 
ascultătorii erau de mult cufundaţi în somnul 
spiritului pozitivist. Şi aceasta fiindcă aşa zisă 
cultură românească s’a desvoltat sub auspiciile 
unei gândiri şi concepţii materialiste, raţionaliste. 
Facultăţile noastre consacrate studiului filosofiei 
întreţin profesori cari îşi tăgăduesc dela catedră 
propria lor misiune; profesori de filosofie care 
iau cred în metafizică. Universităţile noastre sunt 
nfectate de naturalism beoţian, de materialism 
şi ateism, de scepticism disolvant, de amoralism. 
Profesorii se plâng că nu produce roade sămânţa 
sublimă aruncată de ei în sufletul învăţăceilor 
năuciţi şi desorientaţi, când tocmai cauza prin¬ 
cipală a descompunerii universităţilor sunt ei. 

Religiozitatea şi misticismul românesc nu au 
nevoe de dovezi fabricate. Toată istoria tragică 
a acestui neam stă mărturie. Toate răsboaele pur¬ 
tate de voevozii români au fost sfinte şi purtate 

44 


pentru apărarea fiinţei noastre spirituale şi creş¬ 
tinismului. Pentru luptele duse şi pentru felul 
cum mulţimea cerului după isbândă, Ştefan cel 
Mare este numit sfânt. O mărturisesc bisericile 
multe (acele vechi) avântate spre slavă pe toate 
orizonturile româneşti, bisericile pe care un stat 
ateu Ie lasă să cadă în ruină. O dovedeşte li¬ 
niştea senină a săteanului în faţa morţii, împ㬠
carea cu sine în cosmos, adânca înţelegere a 
semnificaţiei momentului mo ţii,: o dovedeşte 
„fenomenul- dela Maglavit, unde un cioban sim¬ 
plu a văzut pe Dumnezeu cu adevărat, pentrucă 
a crezut în el. 

Dar să fim înţeleşi de cei care vor să fie de¬ 
tractori cu orice preţ şi care vorbesc cu oroare 
de credinţă şi mistică. Noi nu credem că mistica 
este o înlăturare a raţiunii în întregime şi nici o 
suprimare a funcţiei inteligente, ci o justă înţe¬ 
legere a limitelor şi exceselor raţiunii. *) De fapt 
nu este un raport de opoziţie între lumea tran¬ 
scendentului şi cea a simţurilor. Misterul se poate 
integra firesc în lumea faptelor tangibile. Legio¬ 
narul şi-a dat seama de incapacitatea logicului 
de a cuprinde ontologicul. 

Sterilitatea culturii noastre explicite se explică 
prin lipsa sentimentului metafizic şi a spiritului 
religios. Noi ne-am oprit asupra concretizărilor 

*) Ştim că intelectul este mai mul un mijloc de orga¬ 
nizare şi înţelegere a lumii materiale. In lumea spiritului 
logicul cu obiceiul său de a schematiza şi a proceda 
economic, de a privi discontinuu şi fragmentar prin prisma 
simboalelor şi limbajului, nu poate fi un mijloc de cu¬ 
noaştere. (A se vedea Bergson). 



, fl . linw , exteriorului. Am preţuit mal 

mult arliiieotura dimtcIiiM ţd .tirtrofo, 

,MI fondul mifJeloMO curo lc-« produH. ir oon- 
avii» nod.sfni eslollciil n coplo.lt moroiul ţfl mo- 
Uw.u'.ul religiosul. Ani confundat cultura ou crea- 
(iile materiale alo civilizaţiei pentrueâ ne-am 
oj)f'il in expresie şi l*i formă. Am căutat să /// 
tfifrum ţfl ani tifla! sd /m/m. Judecata obiectivă 
„(.-a obişnui! ca „pafliosul distanţei" şl deaceea 
nu ne-am mal puful ataşa «le nimic. Cultura 
noaslrn a devenit un bagaj şt oamenii „do cul¬ 
tură" nişte hamali culturali. Şi toate acea!ou pen- 
trueft am voii sli ofu.se im .sufletul, să obiectivăm 
toate, peutrucă am voii o judecată oinanclpută 
do sentiment, o raţiune puni. Insă raţiunea pură 
nu no poate găsi nlcăerl la oamenii reali. 

MOTI’O: „f/r/a /codru) tfl al¬ 
tar am pornii" /. Mala (Cranii 
«l«* lonih). 

„I. anali lor liber un/ Ir Ini uf 

COHNIîLIU Z. CODII CA NU 
(/>. 916), 

l nu din carnet eristicele spiritului legionar şl 
poale oca mai pregnantă, este misticismul. Nld 
fascismul care acum este clerical în bună parte 
llln opwlunlsm politic, şl nici Na|lona! Soclalls- 

mul nu au tiotft specifică. (Prin aceasta 

r,. dovedeşte încă odaia reaua voinţă a celor CO 

prctmd o» niill.malbimul .. . (!H lc „nmrfrt 

de Import"), 

' Ma .. . Kfglonara H 'u tuH>zu , 

. s,,,, " ,ul trtmcondrM.tulul divin. l„ jurul „„.-l 
-MM,, purta UI Im tomul (I v | oomhnL Lreu 

4(i ' 1 




I prlloj de înălţare şl întărire sufletească, s'au tu 
cliegăt primele legămlnte şl primele încrederi tn 
K rodnicia acţiunii începute. Loviţi din toate păr 
[|ilr, noînţeleşl idol «Io fraţii lor, izolaţi, aceşti 
Idilorl ui luplol naţionale au avut întotdeauna 
I nn punct de sprijin neclintit in credinţa lor. Atunci 
cănii erau mal persecutaţi, oAml viaţa lor era 
pusă la grea Încercare, ei au îngeuiinchiat şl s’au 
rugat In lata altarului. Cum s'ttr putea explica 
neînţeleasa, sublima lor Intrnslgenţă, perseverenţa 
lor, drumul lor luminos, implacabil, uiolodată ou 
meandre, ducă nu prin graţlu oeroasoa p<* enre 
au invocat o întotdeauna V. 

Prin încrederea lor nesdrunoinată, nepusă Iu 
îndoială nioiodafa el ('xprana prima mişcări' po 
lllloă românească contemporana autentică. IVn 
trucă această acţiune legionara îşi are rădăcinile 
nlăuc înfiptă iu sufletul aulohton, în credinţa 
ăiămoşoască, în tradiţia şl trăirea adevărat ro¬ 
mânească. Aşa se explică jertfa Iul Moţa şi Ma 
rin. aşu se explică faptul că Legiunea este sin 
rurn organizaţie politică româna care a patul 
produce eroi şl martiri. 

Dar spiritul legionar este încă mut cuprinzător: 
I reacţionează împotriva iluminismului, a raţio¬ 
nalismului îngust şl a Intelectualismului. LI ştie 
bine rolul pustiitor şl dlsolvant al spiritului cri 
tic, plin «le suficienţă şl d<‘ InfatUuiv. Legiunea 
|ştic că în manele Intelectului pur a fost alungat 
uitatul, schingiuit, schematizat, dosumuulzut. A 
:eustâ ndşcare românească a avut delu început 
Inia şl atitudinea justă. A înţeles lipsa «le rod 


a raţiuni pure*, imposibilitatea acesteia de a 
cuprinde şi descifra inefabilul, transendentul. A 
văzut uscăciunea laşă a „înţeleptului" iluminist. 
Leaionaru l care a păstrat fot timpul contactul cu 
transcendentul şi cu universul supranatural, care 
nu a negat niciodată sufletul, în numele unei 
funcţiuni dc adaptare Ia lumea materială (intelec¬ 
tul), pentracă-1 simţea în el puternic, nu putea 
tăgădui libertatea, nici spontaneetatea, nici ade- 
ziunea entuziastă la ideal. 1 oate acestea erau 
pentru el realităţi trăite. Corneliu Z. Ccdreanu 
exprimă, în acest sens, sufletul viu al Legiunii: 

„Mulţimile au câteodată contactul cu sufletul j 
neamului. Un minut de viziune. Mulţimile văd 
neamul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Ii simt 
toate clipele de mărire, ca şi acelea ale iufrân- 
gerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul 
acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare, 
de cutremur. Atunci mulţimile plâng." 

„Aceasta va fi fiind mistica naţională, pe care 
unii o critică, pentrucă nu ştiu ce este şi pe 
care alţii nu o pot defini, pentrucă nu o pot 
trăi". 

„Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, I 
este contactul omului cu Dumnezeu, piintr’un „salt 
din natura umană în natura divină" (Crainic), 
mistica naţională nu este altceva decât contactul 
omului sau al mulţimilor cu sufletul neamului lor 
pnn r un salt pe care il fac din lumea preocupă- 
nlor persomde, în lumea eternă a neamului. N» 
fcu mintea, căci aceasta o iace orice istoric d 
■** - ■“ i “ 

AQ 






Sau în altă parte: . 

Nici îmbrăcarea cămăşii verzi şi raci salutul 
nu sunt deajuns ca cineva să devină legionar. 
Nici chiar înţelegerea „raţională" a mişcării le¬ 
gionare. Ci numai conformarea vieţii cu normle 
de viaţă legionară. Pentrucă Legiunea nu este 
numai un sistem logic, o înlăţuire de argumente, 
ci o „trăire". După cum cineva nu este creştin 
dacă '„cunoaşte" şi „înţelege" Evanghelia, ci nu¬ 
mai dacă se conformează normelor de viaţă afir¬ 
mate de ea, dacă o „trăeşte". (Pentru Legionari 

p. 299 ). 

Spiritul legionar este diametral opus aceluia 
care înţelege totul, dar nu poate adera la nimic ; 
care ştie totul dar nu poate înfăptui nimic. Spi¬ 
ritul legionar este opus aceluia ca e verbeşte 
făcând apologia moralei şi trăeşte imoral, care 
se exprimă în numele unor sentmente pe care 
nu le cunoaşte, în numele unor idei care nu au 
nici o aderenţă cu sufletul său. In pasajele citate 
din cartea şefului Legiunii revine ca un leit-motiv 
cuvântul „trăire". Cultura şi transfigurarea inte¬ 
rioară sunt singurele care preţuesc. Cultura im¬ 
plicită, chiar dacă nu este exprimată şi afişată, 
preţueşte mai mult decât oricare alta. Ce folos 
dacă ne vom extazia în faţa unor valori pe care 
le vom găsi frumoase şi juste, dacă nu ne vom 
transforma viaţa după îndemnul lor, dacă nu le 
vom încorpora, realizându-le în acţiunile, îu ma¬ 
nifestările noastre. Nu putem însă să ne ataşăm 
de o valoare decât cu sufletul întreg fî nu prin 
raţiunea pură. Convingerea nu se poate câştiga 


49 


*Z%L vrea o schimbare a omulu, m sen- 
su , revenirii la om. Alungând poz.tmsmu , scien- 
Snul dezolant, materialismul ateu spmtul le». 
onar vrea întoarcerea Ia credinţa, Ia divinitate. 
Un* stat care să se desăvârşească sub semnul 
creştin, prin suflet creştin, iată revoluţia legionară* 
Intr’o propoziţie cu profunzimi nemaiîntâlnite 
Corneliu Z. Codreanu formulează sensul destinu¬ 


lui uman: 

„Ţelul final nu este viaţa, ci învierea " (Pentru 
Legionari, p. 397). Dar învierea este posibilă şi 
în viaţa aceasta, învierea întru spirit. Destinul 
specific al omului este trăirea pe plan devin şi 
spiritual. Omul nu poate găsi un sens vieţii şi 
existenţii decât realizând gândul lui Dumnezeu 
în lume. „Noi, spunea M. Scheîer, nu înţelegem 
viaţa socială decât atunci când o privim în lu¬ 
mina comuniunii cu Dumnezeu" (Vom Eivigen 
Im Menschen). 

„Naţiunea, spunea profesorul Nae lonescu, este 
o comunitate de iubire şi viaţă". Depăşirea inte¬ 
reselor personale pentru transcendere în comu¬ 
nitatea spirituală care este naţiunea este sensul 
vieţii insului. Prin aceasta el se realizează ca fiu 
al creştinismului. Sacrificându-se pentru fraţii 
săi, el îşi împlineşte destinul său mântuindu-se. 




50 


eroismul 


MOTTO: „ Tvăeşte primejdios* 
Nietzsche. 

„Am trăit, aşadar, cu gândul şi 
cu hotărârea morţii u . 

COKNELIU Z. CODREANU 

„Cultura" modernă a creat tipul burghez, acelaş 
pretutindeni, fiinţă strâmbă şi caricaturală, în 
care omul nu mai poate fi recunoscut. 

Viteazul Renaşterii care se credea, în înfumu¬ 
rarea lui, regele universului a devenit un biet 
parazit şi un idolatru al produselor technicei. în¬ 
văţat cu serviciul maşinei, s a dispensat tiepiat, 
de exerciţiul organelor sale naturale. Electricita¬ 
tea, puterea aburului, şi razele de tot felul au 
suprimat distanţele, au redus spaţiul şi timpul şi 
efortul, oferind omului la îndemâna unui buton 
sau al unui dispozitiv elementar, serviciul promt 
al plăcerii, distracţiei şi interesului. Corcolit, la 
adăpostul unei vieţi comode, a devenit excesiv 
de grijuliu de propria-i persoană şi feritor. A 
început să ocolească sistematic împrejurările în 
care ar puteai, cine ştie cum, apărea riscul. Cu¬ 
rajul a început a fi asimilat în definiţia lui, „in- 


5 ! 


ronştienţii Eroismul va fi privii, <iin pemp^. 
, iva fui, ca acţiune a dezechilibratului mintal. „ 
(iescreeratii/ui. Omul modern prefera să trtiasca 
actele de eroism Ia cinematograf aşezat moale 
în fotoliu, sau în romanele cu a!e căror eroi, 0 
rămăşiţă uitată din el, se identifică în reveria 
lecturii (de altfel, aceasta nu comportă nici un 
risc I). 

Aspectul lui obez şi tând este de-adreptul hidos. 
Când merge calcă precaut, încet şi crăcănat, când 
se opreşte răsufă din greu, ca o locomotivă supra¬ 
încărcată. Poziţia căutată de el este aceea sim¬ 
bolică platitudinii: orizontala; pe aceasta o caută 
el grohâind în halatul şi papucii săi. 

E gras pentrucă toate acţiunile care ar cere 
din partea lui o cât de mică cheltuială de ener¬ 
gie sunt economiste. In cadrul domestic, servi¬ 
torul suplineşte funcţiunea neutilizată a mânilor 
şi picioarelor sale. In stradă îl aşteaptă trăsura, 
tramwaiul sau automobilul. La restaurant chel¬ 
nerul; Ia frizerie, la bae, la lustragerie etc., oa¬ 
menii meseriei. In gară pentru valizele „boem¬ 
ei* şi chiar pentru bilet aşteaptă hamalul rupt 
şi mizer flămând de bacşiş, cu un „săru’mâna" 
mereu disponibil. 


Orizontul lui s’a restrâns Ia extrem. Carnea 
crescută disgraţios îl ofuscă, subjugându-1 cu 
totul. Ochii abea mai privesc lumea din afară 
prmtr* 0 deschizătură redusă de asaltul cotropitor 
al grăsimii. (Pentru urechi are vată). Singurul 

srrr f rafinat în nuanîe «w 

gustativ, cultivat cu grija şi constituind punctul 


52 


dc onoare al „domnului**. Singurul ajutor pe caro 
îl citează demn este Briilat Savarin cu Phtsfo- 
ioqie cin Gout. De altfel, toată energia şi-o con¬ 
serva dumnealui pentru mesele care prin „gus- 
îâri* 4 şi aperitive" s’au înmulţit simţitor. Unica 
ocazie când devine activ şi grăbit este momentul 
când intervine singur Ia prepararea savantă a 
unei reţete alimentare, numai de el ştiută. Atunci 
făptura lui se transfigurează. Transpiraţia îl scaldă 
abundent şi balele anticipează, în gura iui, gus¬ 
tul mâncării în prcparaţic. E jovial şi vorbăreţ. 
Gesticulează caricatural în hainele sale largi, destul 
de largi ca să permită o nouă creştere de volum. 

Psihicul şi comportarea lui sunt feminizate. Se 
emoţionează superficial şi plânge uşor. Este hipo 
hondru. Presupune că a contractat toate bolile 
posibile. Geme şi se vaită tot timpul. 

In concepţia sa îi place să se numească „ eu¬ 
ropean conştient*' „progresist" şi raţionalist, paci¬ 
fist şi om al măsurii medii. Condamnă pe „reac 
ţionari" aceşti primitivi ai credinţi! şi tradiţiei. 
Insă iluministul, emancipat de superstiţii, este un 
neegalat fricos. La cel mai mic foşnet holbează 
ochii mari, cutremurat. Pe stradă se teme să nu 
fie călcat de tramway, în casă se teme de cu¬ 
renţi. Se crede urmărit de hoţi şi îşi socoate viaţa 
permanent ameninţată. In realitate sc gândeşte 
numai ia el, la viaţa lui, care-i este extrem de 
scumpă. Este un perfect Homo perse. 

Sufletul său s’a pipernicit până la anihilare. A 
devenit conciliant şi iertător pentrucă este luş ; 
a devenit tolerant pentrucă este imoral. Nu mai 


. . .• ... 

1 . . . IIM •.olM'plulo Nilul, 

”1 '.Ulrt/N* «ll.lm.Hi 1 ... 

“îSîLV .....,.® . N '; ' 

«i Iij. l ..;.. 

n) „ ( ||||„ llll lll- IHI.IlIMl il tl< »l>« , '" l,lll l i1 Nl "' »" 
l,|„„| ,j\ nh I o fl«|>l m|ln »»" 1 H.nlrlni/.l vlfunllr 
N „|,, niihnnlh r Nil ţfllner I nnm/n tjl oh I • ■ mm 
filtru Nn funii 1 (Mirii» Ipu In Mlmtc 1 'milHMd tui 
ilrlnijitl do (ol o» OH <‘hlo InloioMlil Mlil |oo|*iln 
I fftic o llll ifijl(ll)o lin »' II nwlo ImiiihI 1,1 < noll|(ii| 
nintnlnl Hlf|/ii(l ol H î|»Iio|IIIoi funlli ol ulovl <jl 
ftlintnilloi, IIfiMh ilf f oiiylllnld, nnniilf' !llu|< molM 
y) nevt'iirlnnlr ij ou v/'mmIiiI |o uliu (/iMrImiou f l 
liifxiin.il lOI (om f.ti.ilolloi, nu liilloul nomidln 
(Mifll o Mrf!inuţjl!ol rl ou pmlflHil loloilo mdh» 
nnlrt IiiITm hiH'tlHil moi lil/l *) 

Dl o In !u(o o» ofojoi uioulil momii), mO!»Io|I Iu 
huliţi fJl'Htnm n molul'l ( o» flilli rt |.m lullml' o) 
o lutin ooMU. Om tnmlui ol n^jifllolrt , o ott/u 
* VI* ■ r > ^1 i »ml« * ol «) l/iudll i mIimiooiI w| 

Do f;l hflllnli Ir 


fftlfl i uni j«Oi/tfd0, Iffliffnllv, ?/(« tuli / ■«/» Ij/ f/p l i im 
imn- «li ll(4(M'|flMf, ((( < (O /|/)/jl l)l/«/, (l)o/l nninlut Mul- 
vi /o.l i)i > ni tnhiiiiUI, n I nnnilnl inumlii , i n ul «Ou „« »»l(uoi' f 
)n«i»i//i/i«.*/i (iu/.In io io /...«'ii (’,/ )« finiiUn nul un « < 
"moI«/ l)|i)« .,'>no»l»iul in ut,Ui mlniiUu, •»,< i,,i< «m. wnt 
ri/i/ii loijiln 0/ mm, m Uivuiu^ unim ni »I Iu vmtihiln 

ţ/««/».si' # )//*< » «/ Mftuiu), in nifnm I li/)/) /;) odMdr/./o/u 

o,) i«' 0 |.".. m \,n, f„ /). /,.»)(,„ Ouu.Mlo, 8 

' ‘ ' ■'l'! M ''' l , 0"oMOO) (00,1/0 /fr , /,M v( „ oî , t;|«, 1 

f " ' l ' "V ''V "' 1 l'< 00 ) yJrtO), « ) 0 /,/;. /,«()/«‘ ] 

u io ««(». ,, t ,o O/^oi / ,.i iu, ',/ ..nu, 1 

..... 




rfi»’ 


i.. .. . "iî*,; ii ... 

.. . .vi. hi •"• ;• 

iliiniHti'.ll .. . .. . " 

... . ;• f 1 

.. J. .. . . .. "" 

(„„H, . .I M l "'"I I"'' 1 " 1 "' I' 1 ... , 

„„In Ini v" .. . f 1 «V. Mii Ollll*" 1 ” " 

..MlMlh'ilt' . .. I" . .. 

||/. ii/ii IO Dl IU|M • 


iniii((liM| M /MH»i 
„tiiio ii 

/\|i;l «Ir f»«mo, (|ti|M), ImlMum 

f liuluD ) ol iun) moil vl* 11 

1,1 |/|(/||||| lll IlfnV, » II 0(10)0 l‘ t ‘ , UOlO'M 1^1 IHOMll 
1/1 ur()lM|U, f Ml* olll^mu 0|0 f»m( l II n Iu /|« »ll t ‘“l 
» 0 «‘I,|. |)I A» l/' f/ul lllrtrt Uivlul' OU/|.M;i«u|l , ‘/««l 
Io kililtflhni !;U ui o i lv* |o«ul i • (oimo tlloţu Mo 
)numioi|(iM l'uilHn ii i iui|h Im In luou o iu ooIu 
i i)/.ul.i « H|f(OM|0 liU'înliMM l 'u/l'uui oUluMto»* » 
«Du « mm mm! «) f ooollluitl • oM n(.liiio| «!*• |nHfM 


«Ou un >o«’'/««m i/o «in/ o ) m do «»«*»/(. mMmmM» •,) nuumi 
«//).«/../) «(« pt’iţffi M ri/i.oiu. do unt' 1 I nu «i«.»i«um «•♦. «m« 
««/«♦o. n ojUMOlf l «(o l/* «» o o» uium t jiu» UMumo* diu Jm«o 

Im wuIm lin mlfh ih utuhon, II hui Mul« !«* tjltwht tnlu «/«/ 
nmn iţ I îud«*IO lyi iTlflilgn ( Uliul '/I luţfn t Uinthk d«* i«h/h H 
imtihunnt fim H UO)<0|mIuI ll («ollvşlK l/« ofol fe uu d«<» o u 

«((/lll llo( |/l|«/ ♦ )♦)<» O/lfl (|d(»U/' ! Ul(U«*M «*l« «l* i< I» (VIUUm *>»« 

♦ 'du imun |.< uimiilut tiumn nl 100 ) 1)1 (AII»' 1 ', unt «*«»)» 

/ , //. m «««« ' ♦/« lliilh I ilfUU 1 1 ' : ‘ / nnluj 



este astăzi obişnuit. De 
iar sacrificiu' «u dfi în(ele s, aşa de dificil 

aceea «M“‘•*“ Omenirea de atâtea veacuri 
deosebifi d > de ideal, trăeşte desa- 

Ea nu mai crede de 
3 Tn posibilitatea altruismului şi generozităţii, 
â rinutei morale şi sincere. Or, tocma, aceste 
caractere formează specificul leg.onaru m. 

Cea mai sublimă acţiune de care este capabil 
legionarul este jertfa supremă, eroismul, adică 
fapta împlinită cu riscul vieţii. Nimic nu poate 
împedica atingerea ţintei propuse, pentrucă el^ 
preferă moartea vieţii de sclav. 

„Am trăit cu gândul şi cu horârârea morţii“ 
spune Căpitanul Legiunii. Şi aici stă secretul 
eroismului legionar. A apăra o cauză sfântă chiar 
cu preţul vieţii, este singura justificare a omului , 
atunci când acea cauză este aureolată de sen¬ 
sul spiritului. Este tot una a muri tânăr sau b㬠


trân: sfârşitul vieţii este inevitabil. Dar nu este 
tot una a muri eroic sau laş. 

Legionarul nu se teme pentrucă el crede în 
rostul transcendent al acestei lumi. El ştie c:i 
„acel care sufere, acela va învinge*'. El ştie că 
viaţa legionară este frumoasă, dar nu prin bo¬ 
găţie, nici prin petreceri şi nici prin lux, ci prin 
mulţimea primejdiilor pe care le oferă legiona¬ 
rului, frumoasă prin nobila camaraderie, care 
leagă pe toţi legionarii din întreaga ţară într’o 
sfântă frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin 
neplecata, prin bărbăteasca atitudine în faţa su¬ 
ferinţa. (Cărticica Şefului de Cuib , p. 50). Legi- 




onarii trăesc intuiţia sensului eroic al existenţii. 
Ei ştia că viaţa nu este o mocirlă a moliciunii 
sensuale şi a libertinajului carnal, ci un vast 
câmp de luptă. 

Legionarul are ca deviză principiul lui Seneca : 
„Cine ştie să moară nu va fi rob niciodată 4 *. 
Legionar nu devine decât acela care a trecut 
„examenul durerii 44 , „examenul bărbăţiei 44 şi „exa¬ 
menul credinţei 44 . 


57 





PRAGMATISMUL LEGIONAR. 


MOTTO: „Ani Anfanrj ivat 
die Tat u Goethe (Fausti 

n Nu o negare a intelectuali¬ 
tăţii, ci o potenţare a ei, tn 
sensul virilizării sale a 

VASLLE MARIN 

Dar evul modern a mai produs un hibrid: 
omul teoretic. Trăind în birou, departe de rea¬ 
litate şi experienţă, el reconstitue lumea prin 
cărţile şi trăirile altora. Conştiinţa lui se hiper- 
trofiază monstruos în raport cu posibilitatea de 
aplicare din ce în ce mai reduse. El poate pre¬ 
vede toate aceste posibilităţi şi le trăeşte în 
gând cu anticipaţie. Contactul lui cu realitatea 
făcându-se prin intermediul ideei şi deci indi¬ 
rect şi impersonal, el va falşifica treptat mai 
mult datele lumii externe. 

Punerea în practică a ideilor lui va deveni din 
ce în ce mai anevoiasă. înainte de a păşi la o 
hotărâre el va analiza minuţios toate condiţiile, 
toate motivele şi toate obstacolele. In această 
situaţie poziţiile antinomice faţă de un obiectiv 
oarecare nu vor întârzia să i se reprezinte. De¬ 
liberarea cu sine însuş se va prelungi maladiv 


59 * 


^ăr propriul proces intelectual a! disputei 
S ca un spectator. Abuzul de introspecţie 
' a duce in mod firesc la abulie, la incapacitatea 

de a lua orice 

banală acţiune. Tipurile de felul Im Fr. Amiel şi 
M. Proiist vor apărare mai des. 

Aceeaş hipertrofiere a conştiinţei de cabinet 
va preface viaţa într’o continuă problemă. Omul 
în loc să trăiască va raţionaliza şi gândi *). El 
se va detaşa astfel de trăirea autentică, încer¬ 
când în toate ocaziile să-şi justifice atitudinele. 


Păstrând mereu luciditatea spectatorului nu va 
mai putea participa întreg la ac{iunea sa. Idei 


*) Un exemplu de terorizat al autoanalizei internei ni-1 
oferă Fr. Araiel. Vom da mai jos nişte pasagli din Jur - 
jiolui ştiu : 

„Je suis plus conscience que volont6“... „Je suis pri¬ 
zonier de Ia Tendence critique, analytique, reproductive", 

„La manque de foi simple, l’ind6cision par versatilii 
et d&iance de moi, remettent presque toujours tout en 
questioiî dans ce qui ne concerne que ma vie personnelle. 
J'ai peur de Ia vie subjective et recule devant toute en- 
treprise, voloni, demande ou promesse qui m‘engage 
ou me râalise; j’ai la tereur de l’action et ne me sens 
a l'aise que dans la vie impersonnelle, d£sintăress6e, 
objectlve de la pensie. Pourquoi cela? Partimidită. D’ou 
vient cette timidifă? Du d^veloppement excessiî de la 
iţflexion, qui a iduiî presque â rien la spontanii, 
I’elan, l instinct, et par lâ meme l’audace et laconfiance. 
Quarxl il faut agir, je ne vois partout que piâges et em- 
bflches, causes d’erreur et de repentir, menanes cachă^s 
et diagrms masquCs, et naturellement je n’ose bouger. 
L'ironie a de bonne beure atteint mon efance, et, pour 
nâtre pas vencue par la destinde, ma nature s*est, je 
oroiE, arm£e d une circumspection de la force â n’dtre 
surprize par aucune câlinerie. Cette force falt ma faiblesse* 
(* Journal intime, p. 88 — 89 ). 


nefolositoare vor mobila intelectul său şi vor 
împedica trecerea la faptă. 

In viata publică deformarea aceasta va lua alt 
aspect. Verbalismul steril se va substitui tot mai 
mult acţiunii. Consiliile, conferinţele, consfătui- 
rele, comitetele, subcomitetile, delegaţiile, dis¬ 
cursurile, expozeurile vor amâna mereu trecerea 
la fapt. Politica care a pătimit mai mult din pri¬ 
cina acestei plăgi parlamentariste, se va ţfne 
mereu în marginile unei virtualităţi laşe conci¬ 
liante, nevirile. Efectele vor fi lepede eviden¬ 
ţiate: 1) Momentul prielnic pentru intervenire 
va fi pierdut şi proectul studiat în amănunt de 
o armată de experţi corelaţi va fi ratat. 2) An - 
tagonismul de păreri va distruge unitatea de 
voinţă şi vor slăbi reciproc convingerile. Scep¬ 
ticismul se va strecura pe nesimţite în sufletele 
tuturor şi se va răspândi şi în rândurile mulţi - 
mei *), Rezultatul va fi sterilitate şi chiar regres 
faţă de progresul altora. 

Viciile acestui mod de a întârzia reacţiunea» a- 
mânând până la exasperare hotărârea fermă să-şi 
scoată curând în relief efectele nefaste. Reac¬ 
ţiunea trebuia să vină. 

Reacţiunea a venit dela popoarele care au 
întemeiat lumea nouă, în luptă cu viaţa aspră şi 
condiţiile neprielnice şi atitudinea ei s’a numit 
filosofia pragmatistă. Potrivit ei trebue să proce- 

*) O cauză a acetui haos politic este desigur şi des¬ 
centralizarea puterii. Aici ese în evidenţă un deferit prin¬ 
cipal al democraţiei. Fiind mai mulţi şefi, vor fl mai, 
multe păreri, Jn aici dispută şi daci întârzierea faptei. 



dăm 


. ...Yini'ui nostru intelectual, 
la o triere a j g ^ ^ un rost şi care „„ 


Sunt idei care nu „oastră pen tr U sim. 

merită întru nimic ve dent realitate, 

piui fapt că " u , a ““• nu su ,,t eficace. William 

^ cimitir a. adeviiruri.or 
S şi de o paleontologie a ideilor apuse. 
Se adevărată numai reprezentarea, .deea care 
s „ verifica în fapt, care reuşeşte şr are succes. 
Tot ceeace nu a reuşit este o eroare. «Adev㬠
rul, anunţă ceeace vă fi, prepară acţiunea noa¬ 
stră viitoare" (Bergson în introd. la Pragmatismul 
lui James). „A poseda idei adevărate... înseamnă 
a avea instrumente preţioase pentru acţiune". 

Desigur această ţinută este exagerată şi fili¬ 
aţia ei se mărturiseşte empiristă şi utilitaristă. 
Singurul lucru bun pe care istoria gândirii avea 
să-? reţină din pragmatism era: necesitatea re¬ 
veniţii la concret şi mai ales experienţa auten¬ 
tică. Omul nu mai trebue să accepte un sistem 
de valori universal valabil şi omogen, ci trebue 


să se aşeze singur în faţa realităţii pentru a-şi 
construi gândirea pe baza unei confruntări pro¬ 
prii. Nevoia de autentic, nevoia de faptă, nevoia 
de a ţine contactul cu realitatea. A trecut vre¬ 
mea problemelor artificiale, adoptate cu nefirească 
înfiorare. Extazierea în faţa unor teme cu care 
sufielul personal nu avea nici o aderenţă. Şi 
mai rămâne din pragmatism, nevoia de a face 
din idei forţe ale acţiunii. Nevoia de virilizare a 
zestrei intelectuale. Omul să înveţe, prin ajuto¬ 
rul propriilor sale fapte. Psihologia a arătat ce 


% 


62 


rol creator au imaginele de mişcare (kinestetice) 
pentru viaţa activă, pentru adaptarea la realitate 
şi traducerea în fapt a reprezentării. 

Acest imperativ al vremii, strânsa corelaţie 
a ideei cu fapta, l-au înţeles legionarii. Ei au 
trăit pragmatismul instinctiv pentrucă sângele 
secular protesta în ei, împotriva expectativei 
laşe, şi îi îndemna să reacţioneze. Ei au avut 
dela început intuiţia justă. De aceea au înlăturat 
discuţiile, verbiajul steril, frazeologia inutilă şi 
dizolvantă, disputa generatoare de ură. Ei şi-au 
făcut educaţia acţiunii în „taberele de muncă" 
şi pe şantier. 

Acolo au trăit bucuria faptei clădită spornic 
în tăcere şi disciplină. Acolo au văzut rodul 
muncii diriguite de un crez şi ordonate de un 
ideal. Acolo au simţit fiorul înălţător al ctitorilor 
din ţară nouă. Prin marşuri lungi, prin viaţa în 
aer liber şi soare, prin organizaţia militărească 
şi-au oţelit voinţa, biciuind tendinţele abulice. 
„Numai naturile viguroase îndrăsnesc săvoiască", 
iată principiul care arată calea educaţiei prin faptă. 

Căpitanul a spus-o răspicat: „Nu vorbă: Faptă “ ! 

La ce mai foloseşte discuţia anarhizantă. A- 
ceastă mişcare militează pe linia dreaptă a ins¬ 
tinctului naţional, care niciodată nu dă greş. 
Viaţa lor aspră, viaţa lor austeră şl sobră, viaţa 
lor virilă exprimă voinţa strămoşilor. „In împre¬ 
jurările decisive ale istoriei, popoarele văd mai 
clar decât guvernanţii lor. Ele văd atunci prin 
ochii morţilor lor a spune Gustave le Bon. 

Ivirea Legiunii a pus sfârşit revoltaţilor de 


cercxil suba ^ fare tremură şi bâlbâesc 

Zm** nevoei de acţiune; celor care des- 
faşoarâ tecii salvatoare «f care nu regesc sa 
ducă la bun sfârşit programul unei z le. Clubul 
este înlocuit cu şantierul. Să vina acolo cei care 
voesc să trăiască viaţa demna şi bac.a, sub 
cerul limpede şi răsăritul cald^ Acolo e. vor clădi 
cu mâiuile lor ctitoria unei Românii vii şi au- 

tentice. . . . 

Viaţa legionarului este deci voluntarism, este 

activism, este reacţiunea contra intelectualismu¬ 
lui steril, a contemplativităţii visătoare, şi ina- 
daptate momentului, împotriva ţinutei parali¬ 
zante a spiritului perfid şi critic al celui fără 
ţară. Este înlăturarea scepticismului, atitudinii 
călduţe şi neutre, a eclecticului nehotărât ca m㬠
garul lui Buridan, 




MIŞCAREA TINERETULUI. 


MOTTO : „Sfânta tinereţe le¬ 
gionară* (Cântec legionar). 

Jn această înviere ua avea 
nn rol covârşitor tinerimea*. 

CORNELIU Z. CODREANU 
(Cărticica şefului de Cuib.) 

Legiunea îşi bazează speranţele sale pe tine¬ 
ret, adică pe cei neîntinaţi de politica partide¬ 
lor, pe cei nemurdăriţi de slugărnicia ambiţiilor 
personale, pe cei puri; pe acei care nu au avut 
încă timpul să fie infiltraţi de virusul descom¬ 
punerii. Mişcare eminamente idealistă, clădită pe 
generozitate şi spirit de sacrificiu, legiunea poate 
apela mai puţin la bătrâni. (Nu îi condamnă ni¬ 
meni pentru greşelile lor: ei au fost oamenii 
vremii lor. Au trăit în ideile otrăvite ale Apu¬ 
sului ateu, pozitivist, materialist şi raţionalizant. 
Au crezut în progresul nelimitat al istoriei şi 
prea mult în materie. Tineretul nu-1 poate con¬ 
damna şi nici nu poate cere să fie înţeles, pen- 
trucă aceasta nu este posibil. S’a opus maturilor 
„învechiţi în rele“ şi bătrânilor doar pentru a 
se defini). 

Legile naturii sunt de înlăturat. Max Scheler 


65 



.. rie entuziasmare a ba- 

a explicat încapacta^ ^ o , )sesia sfârşitului 

trânilor. Ace $ tia !. cheltuiala energiei lor 
apropiat sunt s £ aK1 - treml ,rând. Ei nu mai 

pe r °^d°e aceea se strâng. Ei nu mai cred 
pot dârui Şl d ‘ o yia ţ ă întreagă le-a 

în multe unul1 P . i deziluzii. Fiind ata¬ 
cat lung prdej de eşecuri ^ 

î de valorile şi instituţiile contemporane vremii 
£ sunt conservatori, bănuitori când e vorba de 
o schimbare. Orice transformare deranjanou- e 
făgaşul în care s’au obişnuit să vieţuiască le 
provoacă sentimentul neconfortabilulut. Ttneru, 
în acelaş timp, sunt generoşi prin natura lor. 
Simţind pulsând în vinele lor sângele verde ei j 
nu se tem de pericolul morţii. De aceea se o.era 
mărinimoşi. 

Tinereţea este vârsta metafizică a omului. Acum 
insul participă la viaţa universului şi la între¬ 
bările ultime, nu numai cu „raţiunea pură“, ci 


cu sufletul întreg. Dorul de cunoaştere de expe¬ 
rienţe cât mai multe, şi cât mai sublime, setea 
de infinit şi absolut fac din tinereţe germenul 
maximei înălţări. 

Tinereţea este etatea când omul are tendinţa 
să se dislipească de sol, să sboare, să se avânte. 
Posibilitatea de trăire a idealului este la tânăr 
variată şi puternică. Bătrânul a încetat de mult 
să creadă în putinţa unei depăşiri a condiţiei 
lui. El este asemeni acelor păsări sălbatece care 
domesticindu-se, şi-au îngreuiat trupul şi-au 
atrofiat aripele şi şi-au uitat dorinţa de a mai 
pluti în slavă azurie. Tinereţea este vârsta ela- 


66 


nului, a exuberanţii, vârsta eroismului şi a spi¬ 
ritului. Este vârsta luptei contra platitudinii, a 
revoltei contra condiţiei meschine şi josnice, 
împotriva prozei desnădăjduitoare a realităţii con¬ 
simţite, vârsta atitudinei fără rezerve, a gestului 
cu plenitudine umană în contur, vârsta temeri¬ 
tăţii ; vârsta poeziei. 

Tinereţea nu ştie ce este egoismul şi calculul 
practic: iubeşte faptul neîncercat, neîndrâsnit, 
extraordinar în nostalgia lui după o ordine mai 
perfectă. Ea este radicală neputând ceda, nepu¬ 
tând accepta compromisuri. 

Este epoca sincerităţii întregi, fără reticenţe, 
a francheţii senine (opusă simulării imorale a 
moralizatorilor adulţi). 

Tinereţea este elementul dinamic al istoriei, 
factorul generator de transformare. Disponibili¬ 
tatea juvenilă este terenul în care se pot îns㬠
mânţa rodnic ideile şi sentimentele mari. Insă 
tineretul nu trebue să fie o generaţ e de icono¬ 
claşti, ci una din creatori, de ctitori spirituali 
ai neamului lor. Romantismul răscolitor şi avân¬ 
tat trebue să premeargă clasicismului geometric 
şi reţinut. înainte de fixarea unor linii stabile, 
trebue lăsată liberă căutarea unui cadru cât mai 
.larg şi cât mai profund în înălţime. 


67 



E L I T A. 


Istoria nu se clîldeştc pe inerţia massei amorfe 
$i anonime, ci prin lupta pe care o duce o .mi¬ 
noritate activă şi conştientă" cu destinul advers. 
Este firesc ca voinţa aceasta de a corecta dru¬ 
mul fatalităţii unui popor să nu aparţina decât 
celor aleşi care aud chemarea nostalgică a su¬ 
fletului naţiei lor şi care păşesc eroic Ia fapta 
salvatoare. Ei fiind conştiinţa vie a grupului pe 
care ei îl exaltă, ei constituesc valorile şi cul¬ 
mile lui. In timp ce majoritatea se complace în 
mediocritatea călduţă şi mijlocie, actst nucleu 
vizionar nu economiseşte nimic şi urmând dru¬ 
mul spinos care duce la glorie sau la moarte. 
Nu poate fi un răspuns mai bun dat doctrinei 
imaterialismului istoric determinist, decât exis¬ 
tenţa acestui pumn de conducători intrasigenţi 
în hotărârea lor mântuitoare şi creatoare şi care 
pentru idealul lor generos îşi sacrifică totul. 

„Neamul nostru — scrie Corneliu Z. Codreanu 

_ n’a trăit prin milioanele de robi care şi-au 

pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia. prin 
Avram lancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin 
toţi Haiducii, care în faţa jugului străin nu sau 


69 


SC'TWS. 

^ rvŢfliC'^ r 
s '.îh;-- 

rmi w^r*». i»'' * r - 

>,*..■:*'•■■ ."' ■ f. '"■ "'C >'-••■ 




V; 


mut 




^ funtr tt XI 

«Bfc «* 

■7îiH: ,î anit»iT 'I»M> 

^tMfeix&idr' napt $$ 

îv Inrinj; sns tn?r - - tr*4 f .^s 

^^NMTk t- m 

| £*£*«*. înri. : v s 
TaiT?«n -tv $Civ '$v“i';r ^ " ..ţrţfvr.'*'.» .nt&îjtî 
iinitr t sxib&mt * A: ^cîTTtrtîiSfî^: 

tnxwSST t»fciettfw&. telirAr Vi***?"' <* ^' rv ' «^Vî- 
$t*?£ mlţiuii: «ksskK^kii ^c'îXfî ^ 4s Sr.msA fc*- 
«Mti*. M?' i^'TU. vTt- ,«! îlti’ÎĂ. * &rM... irc 

T^î'ittfc 4*':f,nr 4$t. $ aştri* amj&$£ tiz*- 

«£&: 4t 4*i BWWîi^- şt JiC^--ţc\V\v ÎX\Uî~^ 

mu*, -ti ir vi-; te 4 ViiWuto. Olafe ••*'! 

îuţtsr sr # *&ss* ov^-!i. «MŞ& tv^i: xV*fc-: 
$fer s £ **îC$~ xiiteKrSânh ttSs»Bî&fc iţfe. 
«ŞSta&LNŞE JtXŢrUfc. «&&$&, -Mt 4 fJ«î?r. 

«wnn s r ’■ râ s A: ^asf*s&f? ’^-tr <:. • -ifwx £ 

- ^ ; :i*r:«* §&** **£*!&&$£ \w ^ 

- «:■ ti)n ■ ^ ■ & -nu- gmstt lîţtmşt ‘, - 

•f^sî'-iv l£ ^î': f >; XJKif-M Ujtuinags ^ ^ X’ăX'»^' 

* zn& mtum: s musti <tt Mmut ^ *vxa* 
«â*sş<GB; i£ ssvrsăei^ 

v^Tiîrtc ^^LTarî5*»'u‘iiii ^ -iî <i^f- x'*u „%r 
i&mmx 4 tfos St jmdî *■£&)?$ ^ 5* 

utt tx ob£ sî ^afeâwt: ti •ari^xT-^.îk £ 

sr * rnn/ r ' r - l -' r ^ '■ â o^:- 

^ t? * +mt$£ xtji&sm* Tt'it 

^- nm k^'âsaM Sr. ss- i 

** * *** t i f^jt w wK . ntfHwiâ ts m «i 


"j • 

#\ 


<&+#**: w mm-Ui & >1 x»ti >wî 

4»tws A** T' »■»*«•:’ n * H 4V*^*^ T -x'.,rtr. -H» - 
'$$£ ' v-i 4 ÎA' • 4 - $$ 

3?: x ^ r *ac ^ ^ t xqHr- 

^ : 4 '• r.- • 'T,4 -3-'•••-*' '<litiCk' 

pr «tMnr ^ v<- ^ ^hv'f ;t ^ 

t.j5|f:-usf>ţft »«î twrc 'V ’-■=•■-'■ tuli si-'îx it 
i&r}*tJt vbftfat&t <*i. * . toţ&QiŢ&i. ,'r 

^0P«. îg^j '■ ; ;!ÎVv^ i il'» v- x^*'» X' iV«v. 

A Xt ' <fr ^••rv S> v;, 

tu» ^ ^.TJWSS^ S <4 -iiSSSî ip-T^;- 

»nxf 4 TvC!^ vV v V CA‘ 3£ ^ "r't- 

1?|.' ^ wâtlM t?iK. ^ : ‘r«1f tet uif 't'- 

4WkU CV-^Ja; & i'4* :. ! ^' % V *•»•- ':•. 

^ îfiăA tst ^ ^ t fu’-ţîvfe ^ m^ţ 

'tna^- f‘ f »ivmÎ4'ir 

vA'>-* •• V^vv-.-v'sv s - < v 

ima, ^vsaîsr şr$mt ît ^~fcă 

rv^.ţv. ^ Ţir-lţs^ fc ?n»r.^â -t. o r «t* 

tv tvCar '3v>r«P ' VS^. x^A '• Ptr^‘- -- - v^vâ. «* 
4VC J^d!» «t , \ W '^tl^X. x* •■ 

•'*■’. -AT <*vr -ixî 'A* K>-.î?C -'A 
^vv<ţvr". SWfeliAM» x : ' - AiSM 

4 ; s\ ■»“p ^ iî^A tKtx>'V Â'- 

$^v' 'A’: -;A *V. *N x'V.’^^''^ .< A' ’M -V‘ 

^DAÎ mit 

Mit tuni ^ «l ^ Mt Hii4N > ^ * ^ 

x'^. -A H V -•'*• 


conştiente, viguroase şi salvatoare. 

Elita aduce deslegarea în problema conducerii 
unui stat. Potrivit recunoaşterii ei se va stabili 
erarhia naturală a societăţii. In cadrul marelui 
organism etnic toţi vor îndeplini funcţiunile care 
în mod firesc le revin. In felul acesta se va în¬ 
trona din nou unitatea de voinţă şi de acţiune. 
In to{i va bate acelaş suflet titanic, toti se vor 
împărtăşi din aceeaş substanţă spirituală, din 
acelaş elan cu care vor realiza istoria unică şi 
sinceră a neamului. 


DISCIPLINA LEGIONARA 


Legiunea nu este o simplă mişcare poiirica, 
nu este numai tendinţa de organizare a unui 
stat etnic, ci este o disciplină spirituală, o reli¬ 
gie şi o metafizică. 

Cel care intră în Legiune, rezolvă, prin acest 
simplu act, toate problemele ultime ale existen¬ 
ţei lui. Participând la sufletul naţional el îşi con¬ 
topeşte mizera lui fiinţă efemeră în organismul 
etern al comunităţii sale de sânge şi spirit. El 
nu mai poate avea teamă de sfârşitul inevitabil 
având posibilitatea ca, topindu-se în marele 
întreg etnic, să se împlinească, mântuindu-se. El 
nu va mai avea sentimentul incompletitudinii sale, 
durerea lipsei sale de rod şi de sens. El va re¬ 
zolvi „filosoîia tragică" în optimism şi robusteţe 
sufleteasca. Idealul îi va sta ferm şi nesdrunci- 
nat de nici o îndoială înainte. Va avea de lup¬ 
tat de sperat într’o realizare. 

Prin acţiunea lui el se va dărui generos aproa¬ 
pelui său şi astfel va transcende condiţia sa 
materială pentru a se preschimba în spirit şi 
credinţă. In această jertfă a intereselor lui mes¬ 
chine, el va găsi rostul vieţii şi bucuria pier- 


73 




dutâ. Credinţa îl va readuce în „comunitatea de 
iubire" a Bisericii şi Neamului sdu ş. d.n nou 
va fi înfiorat de graţia imaculată a marelui 
mister luminător al existenţii. Semnul va risipi 
atmosfera sumbră a vieţii sale şi el va creşte 
năzuind iar spre cernii. 

El va putea atunci, când va fi revenit la du¬ 
hul strămoşilor, înţelege, fermitatea şi înălţimea 
frumuseţea şi puritatea idealului legionar. Va 
pricepe atunci de ce legionarul crede, de ce se 
roagă, de ce poate cânta, de ce se poate retrage 
în singurătate pentru a medita fără pericol. Ei 
îşi va găsi din nou axa morală şi punctul de 
sprijin în univers. Totul se va diferenţia clar în 
haosul de idei şi lucruri. Zările îi vor surâde iar 
cu chemări. Va fi o adevărată renaştere. 

1. Rugăciunea. 

MOTTO : „ Transcendentul ţi-t 
cu atât mai accesibil cunoaşterii 
cu cât te apropii mai mult de 
el ca substanţă spirituală, prin 
trăire C. R. Crişan. 

Cultura iluministă, care a descreştinat Europa 
a alungat odată cu credinţa şi binefacerile rug㬠
ciunii. In limbajul oamenilor, a rămas ca un 
vestigiu sdrenţuit şi trivializat, invocarea lui 
Dumnezeu („Dă, Doamne!") numai în momen¬ 
tele de spaimă şi nevoie. Cei care au continuat 
să se roage au făcut-o mecanic, ca un rit al 
gestului fără conţinut. Slujba deslipită de ceruri,, 
laicizată, a devenit o simplă reprezentaţie în odăjdii 


74 


şi tâmâiere. Teatrul a luat locul realităţii, sc'ni- 
monositura şi artificialitatea locul sincerităţii. 
Bisericile au decăzut la rolul de locuri de întâl¬ 
nire între tineri, de ochiade şi de prilejuri de 
clevetire între femei, de conversaţie şi schimb 
de „idei" între domni. Sufletul a fost alungat 
de pretutindeni; el a rămas prizărit strecurând-se 
umil să se înalţe, parcă mirat şi neştiut, odata 
cu vorbele adânci ale părinţilor şi cu cântecele 
şi atmosfera tainică a capelei. Dar toate acestea 
erau în realitate mijloace de artă şi nimic alt¬ 
ceva. Cetăţeanul „luminat a ajuns să taie sufle¬ 
tul în felii, repartizându-1 între diversele dome¬ 
nii ale ştiinţei. O parte revine moralei, uria este¬ 
ticei, şi aşa mai departe. Surprins la rugăciune 
el se ruşinează şi se scuză că-1 atrăgea în rea¬ 
litate arta şi melodia cultului, nu sufletul în în¬ 
tregimea lui. 

In timpul acesta au mai rămas câţiva, prea 
puţini, care au adus „laudă prostiei" îăra iro¬ 
nie subtilă, pentrucă nu i-a scos din făgaşul 
credinţei celei vechi. Ei au strâns degetele m⬠
nii drepte pentru semnul crucii la revărsatul zo¬ 
rilor pe câmpul muncii, la amiaza săracă şi 
sfântă, la cina mizeră şi trudnică, unind sufletul 
lor cu taina senină şi luminoasă. 

- Urmaşii direcţi ai acestora sunt legionarii. Ei 
şi-au călit credinţa lor în umbra înduioşată de. 
amintiri mari a mănăstirilor. Ei şi-au înălţat 
cugetul când calea lor era prea aspră şi erau 
ameninţaţi de singurătate, când erau loviţi şi 
însângeraţi. 


75 



Prin rugăciune omul se pune în contact cu 
divinitatea, invocând-o. Ea este întoarcerea spi¬ 
ritului la esenţa din care s’a desprins, revenirea 
spiritului Ia matricea lui sublimă şi eternă. Prin 
rugăciune, omul se desrobeşte de plumbul telu¬ 
ric al patimilor josnice, se eliberează de lumea 
contingentelor mărunte, pentru a trăi, câteva clipe 
pe plan pur transcendent. 

Ruga înseamnă transfigurarea existenţii înge- 
nunchiatului. Prin acest act el se transformă 
depăşind condiţia sa luciferică. El îşi îndreaptă 
sufletul către acel Cineva, care nu poate fi nici 
văzut, nici auzit cu simţurile corpului. Prin rug㬠
ciune el capătă acea convingere şi întărire pe care 
nu o poate niciodată realiza „adevărul ştiinţei 4 *» 
Funcţia religiei şi rugăciunei în spiritul Le¬ 
giunii este covârşitoare, Nu este act mai im¬ 
portant în cadrul acestei organizaţii din care 
să lipsească rugăciunea. Şedinţa fiecărui cuib 
va fi începută prin invocarea divinităţii. In mo- 
menteie de grea cumpănă, legionarul se adre¬ 
sează transcendentului pentru fortificare şi puri¬ 
ficare. (In acest sens a se vedea Cărticica Şefu¬ 
lui iie Cuib p. 10,48). Se va putea înţelege mai 
bine raportul dintre sentimentul naţional şi cre¬ 
dinţa, amintind că „Naţiunea este o comunitate 
de iubire şi viaţă". Biserica se identifică aici 
cu Naţia şi sentimentul etnic cu credinţa str㬠
moşească. „Comunitatea de dragoste“ coincide 
cu „comunitatea de viaţă 44 , de suferinţă şi isto¬ 
rie. Ele nu se pot separa una de alta, după 
cum m sut,ete nu sunt două lucruri deosebite. 

76 


Apărarea fiinţei noastre naţionale însemnează 
mai ales apărarea fiinţei noastre spirituale, adică, 
apărarea credinţei noastre ortodoxe, trăăeu noa¬ 
stră creştină. 


2. Cântecul. 

MOTTO: „Sft HU d MCf'Ctli'ft* 
t/i oamenii care nu intx^c mu¬ 
zica.* Shukecipeare. 

.Muzica este o reveiafie mai 
tnaltă decât tnblepciun*>a ţi fi¬ 
losofia." Beethowen. 

După Schopenhauer, muzica — arta cea mai 
superioară dintre toate — simbolizează voinţa 
oarbă, fundamentul ultim al existenţii. Are deci 
virtutea de a ne desvălui ontologicul. Transpusa 
însă în arta sunetelor armonice, voinţa este de¬ 
posedată de balastul egoismului şi interesului 
privat pentru a deveni contemplaţie pura a 
esenţei iniţiale, unice şi continui. Prin muzică 
se exprimă voinţa dar eliberată de conştiinţă şi 
de individualitate, deci de suferinţa (după Scho¬ 
penhauer suferinţa e produsă de individualizarea 
voinţii). Este o părăsire a lumii ca reprezentare, 
în care guvernează categoriile spaţiului, timpu¬ 
lui şi cauzalităţii, porţi de fier care pulverizează 
curentul voluntar (unic în esenţa sa numenală) 
prin individuaţie şi o revenire la lumea in sine, 
unde fiinţele particulare dispar contopindu-se în 
marele fluviu al voinţii nedivizate. 

Muzica poate exprima ceeace este inexprima¬ 
bil prin logică şi judecată discursivă. Ea ne 


77 



?ace să cunoaştem zonele profunde, dar ine a- 
bile rafional ale sufletului omenesc. Sentimentul 
şi toate nuanţele vieţii afective îşi pot obiectiva 
substanţa lor imaterială numai prin cântec. 

Muzica dă naştere unei atmosfere cei eşti în 
care sufletul se poate mişca liber desrobindu-se 
de lanţurile telurice. 

importanţa ei nu putea să scape pi imului le¬ 
gionar. Simţul metafizic şi misticismul sau cu¬ 
prinzător se lasă şi aici vizibil; 

„Probabil, nepornind pe drumul raţiunii, cu 
alcătuire de programe şi discuţii contradictorii, 
argumentări filosofice, confeiinţe, singura posi¬ 
bilitate de manifestare a stării noastre lăuntrice 
era cântecul" („Pentru Legionari, p. 283,). Sensul 
acestui pasagiu nu ne poate scăpa. Rolul muzi- 
cei pentru o mişcare care se clădeşte pe o stare 
de suflet , pe sentimente puternice şi adânci este 
covârşitor. In cântec se recunosc fraţii ca fii ai 
aceluiaş spirit; prin cântec devin conştienţe de 
obârşia lor comună („das Bekenntnis zur Stăm - 
mesuerwandtsc/iaft"), de sufletul unic care tre¬ 
saltă în toţi, de comunitatea de destin şi soartă 
(„Gemeinscliaft im Schicksal"), vezi Schering, 
Handvvorterbuch der Soziologie, Muslk , pag. 396. 
Muzica înmănuchiază din nou mlădiţele diver¬ 
gente ale coroanei unificându-le întru acelaş sbor 
avântat spre cer. Pi in cântec toţi fii se împărt㬠
şesc întru acelaş duh şi întru acelaş ideal. Prin 
cântec ei participă la substanţa eternă a sufletului 
etnic. Prin cântec legionarii devin contemporanii 
trecutului reînviat şi ai viitorului intuit vizionar. 


78 


Generaţiile se leagă prin undele înduioşate ale 
aceleaşi melodii pentru a reconstitui şt actualiza 
dimensiunile uriaşe ale clanului spiritului naţio¬ 
nal. Din cântec renaşte istoria. 

Cântecul îndeamnă la acţiune, la realizarea în 
fapt a reprezentărilor răscolite de melodie In 
suflete. El dinamizează, fortifică, stimulează, liste 
horbota de sunete armonioase pe marginea rit¬ 
mului acţiunii (Românii Cântă alături la munca 
pământului, cântă în cor la zilele mari, la bise¬ 
rică, de ziua învierii). Nicăeri ca la muzică nu se 
potriveşte mai bine concepţia lui Guyau c 're 
vedea în sentimentul de solidaritale baza oricărei 
emoţii estetice. Ce formă de viaţă mai superi- 
oară poale exista decât transcenderea fanţei tale 
pentru a te contopi, a participa la viaţa totu.ui 
în care îţi găseşti rostul existenţii tale ? O.-.moza 
dintre suflete se face într'o atmosferă de primă- 

vară cerească prin muzică. . 

Cântecul face parte integrantă din discipli 
legionară (prin cântec, caşi prin fapta, caşi prin 
rugăciune, el se depăşeşte pentru a trece mir o 

realitate superioară lui). Cel ce nu poa ; ‘ 

acela nu se poate dărui, acela nu poate participa 
la liic. Acela este copleşit de spectatorul .rome 
o, cr jii c din el, de motive de pulverizare a unt- 
ătti vieţii, acţiunii şi trăirii lui. Şi nu poate 
trăi viaţa întreg, deplin acel care se dedublează 
îrfprtvitor şi «Jtor. Sunt popoare care nu au muzi¬ 
că ? şi sunt indivizi care nu pot cânta. Aceşt 
sunt cei ce văd totul prin prisma practicului ş 
interesului meschin. Sunt popoare (ca şi md.viz ) 


79 





-ipoetire (cum sunt Evreii), «muzicale şl «eroice 
IZ indivizi care nu pot - Anta pcn rur.l nu pot 
na cina din cauza intelectualismului şi raţiona- 
SLdui dizolvant, din cauza spiritului critic cave 
singularizează, izolează desolidarizează. Repulsia 
pentru muzica a unui John l.ocke şt H. S|H'no'r 
sunt caracteristice, Ei au dat naştere unei fUo- 
sofii de ingineri: empiriştii» utilitariştii, covAr¬ 
şiţă do platitudine. lipsită de orice priză meta¬ 
fizică. Muzica este un mijloc de iniţiere meta¬ 
fizică, lucru care a scăpat pozitiviştilor şi celor 
care s’au oprit la forme materiale şi spaţiale. 

Cântecul este apanajul celui senin şi încrezător, 
celui pur, este atmosfera în care pot trăi cei 
nevinovaţi şi netemători. O spune Corncliu Z. 
Codreanu: „Pentru a putea să cAn|i, îţi trebue o 
anumită stare sufletească, o armonic în sufletul 
tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu 
poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedrep¬ 
tate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi şi 
de vrăşmăşie faţă de camaradul său şi nici acela 
al cărui suflet e sterp de credinţă". (Pentru Legi¬ 
onari, pag. 283). Cine va putea cânta iar, va 
dispreţui „filosofia tragică" şi va şti că viaţa lui 
va fi rodnică şi plină de sens. El nu va mai trăi 
obsesia coşmarului groasnic al morţii. Cântecul 
poate fi mijlocul lor de înseninare, de participare, 
la o realitate alta decât ei înşişi şi vor fi salvaţi. 
Pentrucă nu poate exista „filosofie tragică" decât 
pentru cei care reduc universul şi existenţa la 
propriu lor persoană. 


80 


3. Meditaţia 


Legionarul dă examenul stăpânirii de sine. 
Pentru ueenstu el are ncvoe de izolări' uneori, 
pentru a-şl verifica in singurătate puterra s i 
de asceză si de înălţare. Suni necesare aceste 
momente de tăcere adâncă, în mijlocul nemişcat 
«1 pădurii pentru reculegere. In liniştea ntotsta 
pânitoare u codrului el îşi înfrunta conştiinţa 
sa cercetând. El in contact acolo eu duhurile strâ 
moşilor morţi. La susurul Isvorulul el asculta 
şi trăeşte înfiorat povestirea vijeliosului trecut al 
neamului său. Depărtat de frământaiva josnic.i, 
meschină, animală, de realitatea prizărită a se¬ 
menilor săi căzuţi, el ia contact din nou cu rea¬ 
litatea superioară şi eternă, tn tăcerea absolută a 
pădurii el are viziunea întregului contur al isto¬ 
riei naţiei sale. Întâmplările mărunte se ster}*, 
accidentele neînsemnate alo substanţei ultime :.i 
el descifrează linia suitoare a viitorului, (’u imn 
gin a brazilor drepţi, avântaţi apte cer, simbol al 
demnităţii şl uobleţii spirituale, (l revine din nou 
printre ai lui cu forţe crescute şi iu.cnimiL 
Dar retragerea legionarului pentru modlture nu 
este o separare individualistă, protestantă, «î 
mijloc de sesizare u murei filnţl transcendente 
Legionarul nu caută insula decât pentru a găsi 
puntea de legătură cu cecuce il depăşeşte. 










I 


IDEALISMUL LEGIONAR 

Este o condiţie esenţială oricărei realizări supe¬ 
rioare depăşirea realităţii. Nu poţi face ceva 
superior dacă nu te situezi de-asupra momentu¬ 
lui cu perspectivă minoră pentru a îmbrăţişa în 
viziunea ta linia mare a tendinţei infinite. Dacă 
viaţa ta e josnică, mizeră şi copleşită de plati¬ 
tudine, proectează-ţi în faţa acţiunii tale o lume 
feerică şi înaltă pe care forţează-te să o actua¬ 
lizezi prin toate manifestările tale. Nu vei putea 
să-ţi schimbi soarta pe care ţi-a hărăzit-o divi¬ 
nitatea, dar este un destin de limită al omului 
pe care trebue să-l ajungi. Transformarea con¬ 
diţiei în care te-au lăsat nişte înaintaşi indolenţi 
este o datorie şi o misiune sacră. Mitul oricât 
de irealizabil ar fi el, este o necesitate fecundă 
şi tonică în viaţa unui popor. Nu pot creea o 
formă deosebită de trăire decât naţiunile care 
urmăresc dealungul şirului nesfârşit de generaţii 
acelaş vis autentic. Şi dacă visul a fost uitat de 
cei ce ne-au precedat, să-l rechemăm iar în fapta 
noastră. Puterea şi vitalitatea pe care o împru¬ 
mută credinţa mesianică a Evreilor este un exem¬ 
plu strălucitor. Această rasă nu este cu nimic 


83 






superioara celorlalte. Ba, din punct de vedere af 
posibilităţilor omeneşti, este minoră. Prin ce şi- ar 
putea justifica Evreii pretenţia lor de a domina 
universul locuit dacă nu prin mitul lor milenar. 
Contractul pe care l-au încheiat cu divinitatea 
lor materialistă i-a călăuzit de-alungul drumului 
spinos al istoriei ca o stea în care au găsit întot¬ 
deauna speranţă şi orientare. 

„Voin|a de a crede" în succesul construcţiei 
sale spirituale este deviza legionarului. Legiunea 
este singura organizaţie politică românească ide¬ 
alistă. Legionarii vor să realizeze tara visului lor 
trăit. Ei nu vor să limiteze fapta lor eroică numai 
la păstrarea bătrânească a instituţiilor şi ordinei 
sociale tradiţionale. Ar fi prea puţin şi, cum se 
spune de către zeloşii occidentalişti; „retrograd" 
şi „reacţionar". Legionarii vor o potenţare a for¬ 
melor de existenţă în care au vieţuit străbunii 
nu altele 1 Ei vor găsi sensuri noi de valorifi¬ 
care şi aspecte încă nevăzute şi nerealizate. Ji 
mână acolo sufletul lor vizionar, îndreptat puter¬ 
nic spre viitor, deşi seva care le alimentează 
avântul viu din îădăcinile scumpe ale trecutu- 
ui. Legionarul îşi dă seama de tristejea anchi¬ 
lozării evoluţiei, de romantismul paseist, prea 
puţin reconfortant. El vrea să fie un romantic 
entuziast al vremii noi, dar în cadre verificate 
de părinţi, pentrucă vede creaţia lui legată unitar 

• y ui. El vrea potenţarea 

maximă a posibilităţilor naturale, structurale ale 
specificului naţional. El vrea realizarea pe toate 
p anurile a tuturor virtualităjiior ascunse în sufle- 


84 


tul etnic. El vrea biciuirea tuturor energiilor 
tuturor formelor care dorm în stare latentă si 

Acesta este visul şi idealul legionarului. In 
viziunea lui el cuprinde toate posibilităţile pc 
care neamul său trebue să le obiectiveze. Şi a- 
ceste posibilităţi sunt multe şi înaripate. El ştie 
să reziste chemării unei vieţi tihnite, neeroice, 
laşe şi animalice. El este puntea care legă tre¬ 
cutul vioriu cu viitorul verde. 











OMUL NOU. 


MOTTO: „Tara aceasta piere 
din lipsă de omeni, nu din lip- 
de programe 

CORNELIU Z. CODREANU 

In explicarea fenomenului social, mişcarea le¬ 
gionară se aşează la polul diametral opus mate¬ 
rialismului şi determinismului istoric. Ea nu 
pleacă dela primatul economicului, ci dela pri¬ 
matul factorului psihic, spiritual : omul. De ace¬ 
ea situaţia politică şi economică precară, ea nu 
o explică numai prin criza financiară, ci mai ales, 
printr’o criză a omului. Prin îndreptarea şi tran¬ 
sformarea omului vede această organizaţie solu¬ 
ţia impasului istoric în care ne aflăm. Lucrul a 
început a fi observat şi de Occidentaliştii noştri 
democraţi. Unul dintre ei observă (fără însă a 
trage concluzii periculoase pentru d-sa): că „in 
ţara noastră e mai preţioasă o eroare susţinută 
cu caracter, decât un adevăr“, pe care îl demon¬ 
străm, dar de care nu ţinem seamă. 

Intelectualismul iluminist şi spiritul luciîeric au 
instaurat ca primă valoare intelectul, raţiunea 
logicul. In consecinţă şcoala a limitat educaţia 


87 






la instrucţie, Ia învăţământ pentru a desvolta nu¬ 
mai funcjiunea sufletească posibilă de a da un 
rendament practic. Astfel cultivarea a devenit o 
şcoală a cărţii, a intelectului şi memoriei. Senti¬ 
mentele şi voinţa, formarea caracterului, au fost 
neglijate complet de institutele de „cultură", fiind 
lăsate pe seama familiei. Familia postbelică însă 
avea o situaţie care nu putea corespunde unei 
meniri educative. Conducătorii ei erau plecaţi 
după câştigarea pâinii de toate zilele şi copiii 
rămâneau fără asistentă educativă, în voia soar- 
tei. Efectele au fost dezastruoase: Şcoala a pro¬ 
dus papagali acefali, şi în cel mai bun caz ha¬ 
mali culturali, şoareci de bibliotecă, ofuscaţi de 
un material şi de probleme cu care nu aveau 
nici o aderentă sufletească. Această şcoală din 
care a fost alungat sufletul, a dat naştere doar 
la profesionişti fără etică şi fără caracter. S’au 
format meseriaşi şi funcţionari şi s’au neglijat 
oamenii. Atenţia exclusivă dată intelectului a 
dus ia desvoltarea monstruoasă a spiritului cri¬ 
tic, negativist (care a produs tipuri de felul lui 
Amiel) şi zeflemist. Cosmopolitismul Evreului şi 
Heimatlosului a completat restul disolutei. Sin¬ 
gurul idol al oamenilor fiind acum raţiunea oa¬ 
menii nu se vor mai împărţi în buni şi răi (a- 
aceasta numai interesează acum), ci în deştepţi 
şi proşti. Nefiind legaţi de nici o parte şi de 
mei o valoare — de care nu te poţi ataşa decât 
pi in surJeţ — evreii au infiltrat pretutindeni (fi- 
in ajutaţi de cei cuceriţi întru spiritul luciferic) 
ironia uşoară la adresa instituţiilor tradiţionale, 

88 


care constituiau osatura vieţii popoarelor si spe¬ 
cificul lor. Inaderenţa evreilor la forme de viaţă 
străine a provocat lipsa de încredere a neamu¬ 
rilor, în mijlocul cărora trăiau faţă, de propriile lor 
credinţe şi idealuri. Spectatorul ironic, detaşat 
de orice valoare, desolidarizat, obiectiv şi indi¬ 
ferent la totul s’a introdus peste tot. Inaderenţa 
evreului la viaţa militară şi la sentimentul eroic 
al existenţii defetismul lor militar (pacifismul lor 
în politică) a produs şi la români ridiculizarea 
şi persiflarea armatei. 

Pentru orăşan mai ales, în mentalitatea căruia 
virusul cosmopolit şi judaic a schimbat mai mult 
serviciul militar va fi ocazie de ridicol. El nu 
se va putea încadra disciplinei şi erarhiei, în 
care va vedea doar un mijloc de umilire al prea 
orgolioasei sale personalităţi, crescută în apele 
individualismului anarhic. El se va feri să apară 
în faţa cunoscuţilor în mândra haină ostăşească 
sau făcând exerciţii de ansamblu. Iar dacă va îi 
văzut făcând de gardă sau defilând încadrat în 
trupă, va fi copleşit de o mare ruşine. In timpul 
acesta pentru sătean plecarea la oştire este o 
sărbătoare. El este acela care ia în profund se¬ 
rios consemnul dat, ordinele, acela care slujeşte 
ţării cu credinţă şi demnitate. El nu glumeşte 
cu lucrurile ostăşeşti. In satul lui el poartă cu 
mare cinste haina militară şi mulţi ani după ter¬ 
minarea stagiului mai păstrează croiala pantalo¬ 
nului bufant. Iar subiectul de predilecţie ale ra¬ 
relor lui convorbiri este viaţa lui militară care 
în sufletul lui a săpat amintiri adânci. Săteanul 


89 






nu va putea înţelege defetismul orăşanului, ş| 
venalitatea acestuia. OrăşanuJ, pe de altă parte 
va explica tuturor, luând un aer revoltat, că nu- 
mai popoarele lipsite de sentimentul ridicolului 
se pot adopta unei disciplini ostăşeşti. Indivi¬ 
dualismul său dizolvant nu poate pricepe acest 


exerciţiu de coordonare a energiilor pentru ap㬠
rarea patriei şi confundă gradul cu omul care-1 
poartă, când acesta nu este decât un simplu re¬ 
prezentant al unei ierarhii salvatoare. Iată un 
exemplu şi o aplicaţie a celor spuse mai sus 
Mai sunt şi altele. 

Spiritul zeflemist al occidentului nu va spri¬ 
jini nimic din ceiace conducătorii vor încerca 
pentru îndreptarea statului. El nu va lua în se¬ 
rios nici una din iniţiativele care pot ameliora o 
situaţie, publică. Intelectul său, scepticismul său 
il desolidarizează de toate: el nu mai crede în 
nimic. Celor mai frumoase intenţii le vor ieşi 
înainte „cetăţenii, cu îndoiala alimentată de 
vrajba ucigătoare a partidelor. Românul va lua 
astfel in derâdere cele mai sfinte sacrificii. 

Lipsa de caracter va dezorganiza viaţa Duhliei 
şi ordinea de stat. In toate funcţiile vorpăCdt 

teresuT'ohT C , 0 " Ceptia lo1 ' vor subordona in- 
taranLî , personal şi care W v or vinde 
ranv ° rd ° nanta egoistă de parvenirea Ia 

materie f™ ° r ? olwI sec Pentru lăcomia de 

^eian^tiS:^^^ 1 ^ 


90 


Şi toate acestea pentrucă treburile statului sunt 
dirijate de licheaua jovială şi zemîlemistă, de 
şmecherul inteligent şi vorbăreţ, de crema fana¬ 
riotismului şi bizantinismului, de pleava socială 
care sub pieptul fracului nu mai păstrează ni¬ 
mic sfânt. Trivialitatea morală a cetăţeanului 
merge alături de şiretenia lui filistină, de iezui- 
tismul mobil, de pehlivănie josnică. 

Scepticismul maladiv, spiritul zeflemist şi ne¬ 
gativ, lipsa de seriozitate şi de aderenţă, lipsa 
de ethos, de caracter, lipsa de răspundere, to¬ 
leranţa reciprocă : aceasta sunt cauzele disoluiiei 
statului român. Corneliu Z. Codreanu a pus delai 
început accentul pe această constatare. Cel mai 
important punct din planul său de organizare 
este tocmai combaterea tuturor acestor plăgi so¬ 
ciale. El vrea formarea unui om nou. El crede 
în schimbarea situaţiei prin schimbarea insului: 

„Noi plecăm dela ideea de om ca valoare mo¬ 
rală, iar nu ca valoare numerică, electorala, de¬ 
mocratică" va spune el răspicat şi clar (Pentru 
Legionari , p. 279) Şi mai departe: „De aceea 
piatra unghiulară dela care porneşte Legiunea 
este omul ; şi nu programul politic. Reforma o- 
mului nu reforma programelor politice" (p. 286). 

Cum înţelege legiunea să îndrepte lucrurile în 
această privinţă? Răspunsul este frumos şi lim¬ 
pede: „Legiunea Arhanghelul Mihail" va fi prin 
urmare, mai mult o şcoală şi o oaste, decât un 
partid politic". Conducătorul trebue să fie edu¬ 
catorul maselor populare. Legiunea nu vrea cu 
orice preţ puterea, ci vrea îndreptarea, vrea tran» 


91 






• i oaiunsîx vrea să for** 

sformarea, vrea sa v^ ^ sft sln ,tă rolul şi 
ureze un om mom , |râj ., scS viaţa şi nu să o 

problematizeze, un om devota, vieţii aproapeiui 

şi tntregulm naţiona^ { , etesC| un mediu mo- 

^Taresăse n^căşidiS care să se hră- 
13 /lud erou. Iată programul Legiunii. Pro- 
"ram uriaş cât corijarea unui destin fatal. Inte- 
fect ualiştilor care cer „doctrină" mincinoasă ş, 
falsificatoare a istoriei, care cer programe mijloc 
de momeală electorală, pe care apoi nu le rea¬ 
lizează Cornelia Z. Codreanu le răspunde: 

Un program nu poate fi o combinare de te¬ 
orii adunate de prin nori. El trebue să se ba¬ 
zeze pe realităţile care dor, ale neamului nostru 
românesc. Sunt rănile lui care trebuiesc vinde¬ 


cate. Căutaţi programe? 

Ele se află pe toate buzele mulţimii. Mai bine 
aţi căuta oameni. Căci într’o noapte oricine poate 
face un program, şi nu de ele se simte nevoie 
în ţară. Ci de oameni şi de voinţe care să le 
îndeplinească. Sunt mişcări care nu au nici un 
program; ele trăesc din specul ai ea diferitelor 
probleme care apar în viaţă. De exemplu: ca¬ 
mătă. O devorează pe aceasta şi apoi mor. Da¬ 
că nu le apare înainte o altă pradă. 

Sunt altele care au un program. Sunt altele 
care au mai mult decât un program, au o doc¬ 
trină şi sunt dintr’acele cari au mai mult decât 
o religie. Este ceva de ordin superior su¬ 
fletesc care adună în chip misterios miile de 


92 


oameni, hotărât! să-şi creeze 0 cu 

omul de program sau de doctrina iş sluie ^ 
oareşcare interes programul, legionarii s 
„renii unei mari credinţe pentru care oricând 

stau gata să se jertfească. , i 

' Pe această credinţă ei o vor sluji pana I. 

'“oricât de frumos şi de complet ar părea pro¬ 
gramul lupiştilor, ţărăniştilor, liberărilor, puteţ^ 
li asiguraţi că nici un lupist nu eşti. g. 
moară pentru programul lupisL nici un georg 
pentru al lor şi aşa mai departe. 

De aceea eu pun mai puţin temeiu pe ««n. 

adunaţi în baza programelor can e 

drum în cazuri grele, decât pec 1 P ^ 

baza matelor credinţi care nu te vcr 1,. 

la moarte. . u r ~ 

Mişcarea noastră legionară are mar mal. . 

rac ierul unei mari şcoli spirituale. 

Strigaţi în toate părţile că răul, mizeria, ruina 

ne vin dela suflet. ra căruia 

X2 momentul de faţă. Sufle¬ 

tul individului şi sufletul mulţnn . 

O minciună sunt ^^opomiui. dacă 

temele sociale .astu s > suţlet de tâlhari 
unit),,' » „ im j, „plinireadato- 


93 







mânesc, acelaş desfrâu, aceeaş faptă de risipă şi 
de lux. 

Chemaţi sufletul neamului la o viaţă nouă. Nu 
căutaţi succesele electorale, dacă ele nu însem¬ 
nează în acelaş timp biruinfa forjelor organizate 
ale sufletutui înnoit. 

Programe? Cum adică? Credeţi că noi nu pu¬ 
tem seca mlaştini ? Nu putem capta energiile 
din munţi şi electrifica ţara? Nu putem înălţa 
oraşe româneşti? Nu putem face ca lanurile 
noastre să producă împătrit? Nu putem pe p㬠
mântul nostru bogat asigura pâinea fiecărui ro¬ 
mân ? Nu putem face legi care să asigure o 
bună funcţionare a unui mecanism de stat apro¬ 
piat tipului şi specificului nostru naţional ? Nu 
putem face planuri quinquenale? Noi nu vom 
putea ridica aici în creştetul Carpaţilor, o Patrie 
care sa strălucească ca un far în mijlocul Euro¬ 
pei ? şi care sa fie expresia genului nostru ro¬ 
mânesc? Putem l u (Cărticica Şefului de Cuib d 
101 — 103 ). p * 

lata totuşi apologia unui program. La ce 
vor folosi talentele, intelegenţele, dacă viata 
lor se va scurge ternă, neeroică, plină de turpi¬ 
tudine. La ce bun deştepţii şi şmecherii care din 
.aşitate, sau din indulgenţă, din scepticism, sau 
n îpsa de ethos vor tolera venalitatea, fapta 
crumnală ş‘ josnică? Faţă de frivolitatea spirt - 
, ,“ e f 1C ’. fa(ă de sen zualitatea, şi fiiistinis- 

denrinHr CreŞte as P rimea caracterului. 

ROUL d aSC6Zei renuntării - d e s voi tată E- 


94 


i 


1 CĂPITANUL. 

„Istoria vieţii Căpitanului este 
o epopee a neamului *. 

C. R. CRIŞAN 

In epoca noastră, caracterizată prin lupta între 
formă şi viaţă, oamenii au o evoluţie plină de co¬ 
tituri şi meandre. Născuţi cu o gama indefinita 
de disponibilităţi ei îşi dibuesc orbeşte drumul 
lor, schimbă forme deosebite, tară convingere, 
pentru a îmbătrâni lamentabil în carapacea unei 
poziţii sceptice, după ce au ratat cele mai no¬ 
bile posibilităţi, pe care le-au purtat cu ei de- 
alungul unei vieţi, fără sa ştie ca le poseda. 
Spiritul intelectualist de astăzi a contribuit 
prea mult ca să înstrăineze pe oameni de pro¬ 
priul lor destin, făcându-i să participe, numai 
raţional, într’un val de moda socială, la \aloii 
cu care sufletul lor nu putea avea nici o ade¬ 
renţă. Cele mai mari tragedii s’au întâmplat din 
cauza aceasta. Mulţi au crezut în idei pe care 
nu le puteau sincer accepta, pentrucă în mod 
organic erau depărtaţi de ele; mulţi au mărtu¬ 
risit credinţe care erau antinomice nevoilor lor 
sufleteşti şi au ajuns să apere, încăpăţinat, re- 


* 95 






w 


dute pe care nu aveau ce căuta. Tristeţea situ¬ 
aţiei lor este fără egal, pentrucă desvoltareu lor 
s’a desăvârşit mecanic, provocată din exterior şi 
dând naştere la făpturi caricaturale şi monstru¬ 
oase. Aşa se explică posibilitatea acelor oameni 
care nu s’au putut ataşa de nici o valoare pen¬ 
trucă narcisismul lor i-a făcut să vadă lumea şi 
să o simtă numai prin prisma orgoliului lor so¬ 
lemn şi goi ; aşa sunt posibili aceşti aşa de 
mulţi cameleoni ideologici şi doctrinari, care 
schimbă sistemele, valorile şi fronturile ca pe 
cămăşi. Foarte rari sunt oamenii care şi-au trăit 
existenţa pe o traectorie liniară şi neregretatâ 
care şi-au desfăşurat în viată propriile lor po * 
tenfe făunfrice, ontologia lor, ca o entelehie cei 
care s’au desvoltat din interior. 


Unul dintre aceştia este şi Corneliu 2. Codreanu 
In viata lui se poate recunoaşte o excepţională 
unitate de direejie, o „unitate de stil“ cum ar 
spune Niefzsclie. Dela început , ei a avut intu¬ 
iţia clara a destinului său, pe care l'a indentificat 
cu o sublimă misiune, dela început el a avut 
viziunea înfregei lui vieţi. Şi viaţa lui a fost 
tara cotituri, fără tatonări, unitară, organică; o 
ţâşnire de energie sinceră. Din această nemai- 

tml i ne T f. ® de . reac ! le decur S e adânca pioni - 
•. e *‘ alre 5* acţiune a Căpitanului. El şi-a 
sf să rS d'iitni început frontul pe care să lupte 
chinuit -‘T ! in,r asigent, radical. A fost 

de ’ îos r lnchls » lovit * sângerat, ameninţat 

drumul său 0 " ^ m ° ar ‘ ea Ş ' nu şi ' a parăsit 


96 • 


Viata lui a fost faptă, faptă eroică şi creatoare. 
El nu şi-a împăenjenit voinţa în iţele expecta¬ 
tivei laşe, ci a păşit la realizarea crezului său 
bărbăteşte. De atâtea ori, când via{a îi era peri¬ 
clitată, el n’a drămuit hotărârea şi sacrificiul său. 
Corneliu Z. Codreanu este un om care şi-a trăit 
convingerile. El este primul legionar şi cel mai 
realizat. Viata lui poate fi luată de model şi 
ideal. (Denumirea de „Căpitan- al Legiunii este 
plină de semnificaţie adâncă. Conducătorul, căpe¬ 
tenia, nu este un păstor care mână o turmă din 
urmă, ci acel care merge în frunte, acel care 
dingueşte, dând primul exemplu). 

înclinarea Căpitanului spre pragmatic, în ve¬ 
derea împlinirii idealului, stă în viziunea sa 
heraclit-iană asupra realităţii. Pentru el viata, 
privită prin sentimentul eroic, este o neîncetată 
luptă. O luptă între principiul divin şi cel sa¬ 
tanic, principii care se obiectivează în concepţia 
şi felul de a fi al oamenilor. S’ar putea distinge 
uşor că mentalităţii iluministe îi corespunde vi¬ 
ziunea eleată, statică. Pacifismul este rezultatul 
voinţei anemice şi ignorării structurii dialectice 
a lumii sublunare. (Viziunea eleată poate fi 
acceptată numai pe plan spiritual). El dă naştere 
acestui tip bicisnic, care se strecoară printre eve¬ 
nimente, conciliant fără a lua o atitudine hot㬠
râtă şi care rămâne astfel nedefinit (pentrucă nu 
se poate defini decât acel care se opune radical 
unei alte valori) şi nediferenţiat, ocolind toate 
fronturile. 

Ideologia liberalisto-democrată a umplut uni- 

97 





„.meni neutri şi Incolori, cu 

versul cu <ace‘ neaderente, «ceşti hibrizi 

„concepţii P ţ n el „«tur! şi Idei dinme- 

care vor sil ^ e mi | 01lg e existenţe nu pot cris- 

!nHz? P nici‘ im ideal hrlnlt cu resursele intre K ei 
o flin"i. Un om întreg nu poate II decAt acel 
care dovedeşte organicilate prin viaţa şl fapta 
8 T Acel care ştie cine îi este prieten şl duşman 
«cel care poate avea un crez pe care sft- apere 
până la jertfa supremă. Pentru aceştia viaţa nu 
mai este sarbăda şi plicticoasă, pentrucă fiecare 
moment este preţios pentru înscrierea denlulm 
în realitate. Unul dintre acei oameni este Uftpt- 

11 călăuzeşte pe drumul său suitor, misticismul 
său. Niciodată nu l’a părăsit credinţa într’o ordine 
transcendentă şi niciodată nu s’a depărtat de 
vocile profunde ale supranaturii. Simţul meta¬ 
fizic încrederea în lucrurile care sunt inefabile, 
a îndreptat întotdeauna paşii săi. Datorita aces¬ 
tei sensibilităţi metafizice el comunică cu eter¬ 
nitatea şi acţiunea sa capătă culoare de Absolut. 

In adâncul său creştinism, stă marea lui capa¬ 
citate de dragoste. Politica sa este generozitate 
şi sacrificiu. De câteori şi-a dispreţuit viaţa sa, 
a făcut-o pentru fratele său întru sânge şi cre¬ 
dinţă. Şi nu poate să se gândească la orgoliul 
său acel care oricând este gata de jertfă. Prin 
fapta sa, prin exemplul său, el opune politica- 
religie, politicei-trambulină a egoismului. 

Puterea sa de intuiţie şi evocare a trecutului 
sunt cu totul excepţionale. Rar se află o aseme- 


98 


nea capacitate 'poporului 

ifdVt -urni, îţ 

aphvStorl al credinţe l (im |,,te»fe ca «1 

lrotU 'a' nvil . mar ,., eu ci. M il sc ex P Ucl \ Ş '. 
ToncepJ 

vum. ■ 

cele nmi străine i U . ©nu doreşte ati- 
ramb dcmocraiico-deamK g ^^ , aadaVlv « pen- 

şai«l flt-W este C " 

tru organizat 1 a * 

vămt . x ,« ive o adnute esu 

.. 

„,,npW I»' m»nt« * *• * 

“u. El Ori. '« * 
sunt acei cave crea 








CONCLUZIE 


In viata unui popor se pot recunoaşte stadii, 
etape, ca şl în viata unui Individ. Istoria culturii 
româneşti (ne referim aici la sensul vulgar, obiş¬ 
nuit al culturii şi la purtătorii ei profesionişti) a 
fost până acum o desfăşurare a unui joc de 
marionete. Cultura românească (cu marea excep¬ 
ţie a lui Eminescu) s’a pronunţat pentru formă 
şi estetic. Scriitorii noştri ideologii şl îndrum㬠
torii noştri (spirituali, politici, literari, etc.) au 
jucat roluri şi nu au fost niciodată ei înşişi. Tot¬ 
deauna au fost desconsiderate: sinceritatea, fondul 
moralul, metafizicul, religiosul. Este semnificativ 
faptul că literatura românească nu a creat nici 
o tragedie, nu a produs nici o operă a neliniştii 
spirituale şi nu a înfăţişat nicăeri paroxismul du¬ 
rerii morale şi chinul îndoelii adevărate. Totul s’a 
menţinut într'o platitudine dezolantă, la o prostie 
nefecundă şi la o grotească indiferenţă optimistă. 

Cum s’ar putea explica altfel faptul că orăşe¬ 
neasca cultură românească a aderat la concep¬ 
ţiile şi teoriile omului-animal şi nu la acelea ale 
omului „om“ ? Citadinul nostru a primit, odată 
cu hainele „nemţeşti“ şi viziunea luciferică apu- 


101 




sanâ. El a negat spiritul pentmcă materialismul 
era filosofia cea mal accesibilă leneşului cuge¬ 
tării (vezi Lange: Istoria materialismului;, n 
crezut constant în „luminile " raţiunii pentrucă a 
iubit întotdeauna superficialul, a tăgăduit exis¬ 
tenta divinităţii pentrucă nu putea să-l „plpăe u 
pe Dumnezeu, a pus mal presus cantitatea de 
calitate, pentru că, luat individual, nu reprezenta 
nimic şl a strigat pentru libertatea absolută 
fiindcă nu cunoştea nici o disciplină. Astfel, prin¬ 
tre cei consideraţi cultivaţi, nu am avut până 
acum niciun erou, nlclun martir, niciun „obscdat u , 
niciun sfânt: pentrucă ei nu au crezut în nimic, 
pentrucă nu au urmărit niciodată cu preţul vieţii 
o idee, un crez, un ideal. 

Cine poate tăgădui atunci că apariţia Legiunii 
este în viata noastră o revoluţie spirituală ? O 
revoluţie, dar nu una care vrea o răsturnare a 
valorilor vechi şi o instaurare a altora noul, cl 
o reactualizare, şi o potenţare a valorilor fireşti 
şi de totdeauna ale poporului român, uitate şl 
căzute în desuetudine, sugrumate de un stat împru¬ 
mutat şi de pătura cetăţilor de piatră. In popor 
există conştiinţa păcatului şi deci posibilitatea 
trăirii etice, în popor este credinţa în transcen¬ 
dentul divin şi deci putinţa înţelegerii filosofice 
şi a trăirii religioase. Umilul şl sdrenfuitul popor 
„de jos u păstrează marele rezervor al vieţii spiri¬ 
tuale româneşti autentice. 

Criza României nu este o criză economică, ci 
una spirituală. Legiunea a înţeles în primul rând 
acest lucru şi-a început marea operă de reedu- 

102 


care a simţurilor sociale anariilzate ele spiritul 
ateu şl nihilist. Ea se prezintă astfel ca prima 
mişcare, politică adecvată sufletului şl perspec 
tlvel naţionale. 

Putem afirma deci că odată cu învierea Legi 
unii, România cultă, a depăşit, stadiul artificialu¬ 
lui, al Imltafle!, al formei goale, al suprafefU şl 
esteticului pur, pentru a trece tn stadiul absolut, 
acel al moralei, al metafizicului şl credinţei. S’a 
sfârşii deci cu Ideologiile „sticluţelor de pomudă„ 
şl cu acelea ale fllftsonilor Intelectuali, s'a Isprăvii 
cu fllosofla-halnă. Legiunea ctitoreşte tn viata 
naţiunii un ev nou: evul tn care specificul rom⬠
nesc îşi va spune cuvântul său tn lume. Să luăm 
deci flamura verde a speratdel şl să învăţăm din 
nou să cântăm şl să credem. 



103