Ion I. Ionica — Manifestarile spirituale in cercetarea sociologiei — 1940

(lidetui 


Riblioteca 
Universirălii lași | 


E 


i i stia i 4 
ion (i i 
. . ) LA E] 
Ă 4 4... 3 > 
Li » Mar 
pr ij 
Li “a 4 
. 5 MĂ TI | a bă = 
Tie p.! ] | î A ră 
1 . > _ 
] a "A bile mu. 
Pa . i 
] Ei i ud 
| ii | 
Hi 


Dy 
i AN Ap CIA 
| Y Ş li * 
ii i AI ca ji la Pi i . FA | 
DA UA A e fă Vii! A îi ji Ea > 
e d! Cu A ) i) au 
* i | Rn | pi i E 
j DE, EI dA A i, FA i 37 fi 
4) | 
sa Tai hr Su si pă 9. 4 li m, a 
Ş «ȘI 3 * 
ţ in E E NI 
pai % 
e Tia jaga Ai Aa e dy SE £ i “A 
Mi Mas ALI adu 
Ti i) L x Îi 
Aa 4 E N îp.” pi , Regie Aj 
m DOL, se rr 00 [a da A 
să, 7 , Ro %; “ta iii fai) A pA 
Vi? d 7 43 AY (ri A 
E 9 ee Mp A 
die bip tu (9 d 
at, APOI | wi - 
| . $. Li Mlj e Î4 at) - 3 4, 
a d Apă ii ia) AUD 
E ps ir! 4 A j i! 48 
ENI A nat if E i a , 
X A le aaa * "n 13 1 NU 
. 1 ] A pa ah MU . 
N Ep Ve aţi 19 
Ti LA ANU SA ph ai x: 
RR carpete 
. 193. în „al N pă d i 
ta, AIR at bait, 
9% fi WI (Pai pai | 
Pee e de ai, rar INM It 
En a fă pa i SAR TR) | Sk 4; 
gl, i | , pini, nl fe Li 
IL] să 5 ş ANA pui RADA E 
. “ =: 243 N a Ar: 
d | La A! dt i 
m. m dag PILA , in Fă 
] Lă Și i. 
aa 1 Ls bl Pa in: n mi Preia Me e A 
j Ş ru? E, ă pe ŢI AN i vu „ e”? 
4 a sI LU LA i) j | î e ă 


Ă | imi, 4 Aa Ă 


ION |. IONICA 


MANIFESTARILE SPIRITUALE 
IN | 


CERCETAREA SOCIOLOGIEI 


BUC UR E Sal 
1940 


sui | 


P 
ui + I- , L. E > 
i - 

= “ 4 sah L] aa 

p_ nf 1 [] fi 
Le pe dă Lip. 
% ip 7) . 

[ 1] PY Sa: i 


“ Li "e dul 
i i! Co Id i X 
p 3] € ; 
Pa 5-3 ui ii El 
f A SA i jdş mă 
ul i TE A, & 
i, Pai PA 
4 ă d Ei LR “ fr [i 3 
a] e La 
[] | ai e ni > 47 A 


si PA a) & - 
= SL UE +9. 


DA 4) A) 


lat 
vi 
dai) 
N 
ad 
13 
| 
p 
Aș 
-» 
. 

.: L 
si (N Ă 
Tu Lou 
Ș LEE ) LE 
> >iv 

3) Ă 
“sl pa 
A | 

] 

Pi. 

- HP 
sia 
"A ai 
dia i. 

. ] 
-.4,, LA 

.:= 


14. în Pf nui DY ei 
| 


La b . 

i 53 5 
Pb 3 Ca 
d! a Du j — SĂ as a Vima mie 
(] ă — să PD. = “Da [ 
ii e EN ta 
LE i: Pa i 4 2 
Po e a. 0 


ION |. IONICA 


MM | 
MANIFESTARILE SPIRITUALE. 


IN | 
CERCETAREA SOCIOLOGIEI 


? n A de. 0% 
361]. 60% 


w/ 


B.C.U.- LASI 502850 


BUCUREŞTI 
| 1940 


Prezentăm în capitolele care urmează — extrase dia volumul 
„Indrumări pentru monografiile sociologice“ publicat de Institutul 
de Șliinţe Sociale al României — problemele sociologiei  manifes- 
tărilor spirituale şi planul general pentru cercetarea lor în cadrul de 
vieață al satului românesc. Paginile de ţinută generală sunt urmate 
de un îndreptar amănunţit pentru cercetarea Mitologiei și Ştiinţei 


populare. 


Li 
. pia 


PROBLEMELE SOCIOLOGIEI SPIRITUALE 


Sociologiv manifestărilor spirituale cuprinde, într'o nouă înca- 
drare sistematică, problemele ridicate până acum fie do sociologia ro- 
ligiei, fie de sociologia artei, a limbei, a științei etc. Toate aceste pro- 
bleme sunt de altfel de 'dată recentă și derivă din preocupări care au. 
prelungit de curând Filosofia și Istoria. (sub alte raporturi: Etnoprafia;). 
Ele au fost puse odată cu extinderea punctului de vedere sociologie în 
tratarea creaţiunilor culturale ale societăţii. 

Și Arta și Religia, și Morala, Știinţa-Filosofia ș. a. m. d. pot fi, 
și au fost: multă vreme, exclusiv privite în ele înseși, în valorile inte- 
rioare realizate, valori cărora se acordă și un caracter absolut. Vă- 
zute astfel, în cadrul unor discipline normative — teologia, estetica, 
etica ete. —, valorile spirituale ale societăţii sunt judecate în raport 
cu idealul viu al ei. E acesta un punct de vedere mereu Agila care 
însă nu ne va reține aci. 

Punctul de vedere sociologic aduce într'un asemenea domeniu o 
altă perspectivă. El consideră toate aceste clase de valori ca sisteme 
de fapte prinse în ansamblul unei vieţi sociale date și condiţionate 
atât de etapa de evoluţie a acesteia cât și de funcțiunile întregului 
social. 


Calea, spre acest nou punct de vedere a fost pregătită atât în 
cercetarea istorică a civilizațiilor umane sau în investigația etno- 
grafică a popoarelor neeuropene, cât și în speculaţia filosofică. In 
această din urmă privință — și socotim util să o notăm — două se 
arată a fi rădăcinile și liniile de desvoltare ale noii atitudini. Una din 
aceste linii pornește dela teoria hegeliană a mersului evolutiv al spi- 
ritului în materie, cealaltă din Dinamica Socială a lui Aug. Comte. 
Din doctrina hegeliană — pentru care marile clase de manifestări spi- 
rituale apar la sfârșitul cursei dialectice a Ideii, când, din negaţiunea 


% 


spiritului subiectiv prin spiritul obiectiv (manifestat prin Drept, Mora- 
vuri și Moralitate), se naște spiritul absolut cu formele sale succesive: 
Artă, Religie, Filosofie — din această doctrină va avea să se desvolte 
mai târziu pe latura, logică, teoria marxistă a Istoriei cu susținerea 
condiționării economie-sociale a „ideologiei“ (Zur Kritik der pol. Oeko- 
nomie). In vremea noastră, această linie ideologică ajunge la mo- 
derna sociologie a științei (Soziologie des Wissens a lui Mannheim), 
alături do care trebue să semnalăm, pentru același domeniu al 'socio- 
logiei spirituale, sociologia culturii (Kultursoziologie a lui A. Weber), 
rezultată șii'didt'6 altă filiațio de idei. e 
Din dinamica socială a lui Aug. Comte, care consideră sistemul 
de idei al unei societăți — sistem definitoriu pentru viaţa socială —— 
dependent, de, locul pe,eare îl ocupă aceasta în' evoluţia istorică, „(succe- 
siunea, celor „trei, stări) s'a desvoltaţ; în Franţa, îndeosebi „interpretarea, 
sociologică, a,cunoștinței, și, a, valorilor spirituale. (E. Durkheim, I6vy- 
Brohi, Ii yet A Mesaj ele. aineacn, d mile tite ta tura e 
(sulu Rodeo aă'-parte, cu libertâtea ide: judecată pe: care-o oferă.-0) 
largă perspectivă ; de. timp și: de spaţiu; istoricii .și. etnologii ' apleeaţi 
asupra faptelor au scos la lumină:tot':mai mult, legătura, concepţiilor 
dominante (religioase, morale ete.) alo -unei: societăţi ; cu instituţiile și 
condiţiunile-ei generale de vieaţă; Străduinţa, lor a fost de-a înfățișa „tot 
niăi cuprinzător: datele aparent; răsleţe. ale. istoriei. sau ale etnogratiei 
lor;:]a. o anumită epocă sau întrun anumit loc, ca'elemențe-:ale aco- 
leiaşi. vieţi. Intre lucrările: do istorie. în această privinţă rămâne, și astăzi 
ca un,imotlel monografia cetăţii antice a ui Pustel de Coulanges. :Ve- 
chiul cult al strămoșilor este arătat acolo ca rădăcină a Dreptului și a 
Politicei; & organizării. private .şi' publice în „soeietatea, arhaică, greco- 
romană, Ca ;șiiîn vederea, lui Aug. Comte, : societatea, „apare. aci. ;spri- 
jininduzse: pe realităţi - spirituale.. | SIE alla | + ei 
.. Paralel: în Germania, în domeniul. etnologiei, al istoriei, al; eon- 
fluenței lor cu psihologia — în ceea co ar alcătui o antropologie! spi- 
rituală — un loe deosebit de important îl ocupă, în a doua jumătate a 
secolului „trecut, vederile unui Adolf Bastian (Elementargedanken und 
Vollergedanken) și, :la începutul secolului: nostru., sistematizările unui 
W. Wundt:cu a sa Volkerpsychologie (Sprache, Mythus, Kunst, Sitte). 
„li prezentări concrete: și unitare, etnologi- de 'strictă specialitate, 
dela Spencer și: Gillen: :pâhă la Rivers, Malinowsky - şi. Leenhardt, poi, 
în: Germaniă,;un Vierhandt, un Thurnwald, un. Graebner,.în Ame- 
rica-un Cushing, un -Boas, un Kroeber ete., au adus -contribuţiuni: ho- 
tăritoazo: pentru înțelegerea sociologică a diferitelor grupe de manifes- 
tări spirituale. :..: : ai ci Delia În. pe Mpa ni Saţa miei 


Li 


6 


Sociologia „Spirituală, ca tendință generală explicativă, pune accen- 
til j pe "realitatea spirituălă a vieţii sdeiale, „Pentru, Aug. Cointe, bună, 
Gară; societatea esto! în primul vând „un sistern de idei, iar sehimbârba, 
atăstiuia ădute dipă, sine, la "Orice cpocă a istoriei, modificarea tuturor 
cslotialte aspecte; ale: vieţii sociale. “Apioape de ridi, 0, Bougle va spunc, 
dădsâmenea, « că „reprezentările colectivei fornicază nodul! vital a oricărei 
pia mita (E est, pat Jur, Mpa qu ” les homine | sont. Tes, Les 

“Po atocaşi: Miniie sG găsesc! facă” și alto încercări de If ole Bord sau 
călcare a naturii și “ovoluţiei. vieţii sociale. Amintira iitre ele pe aceea, 
a 'unuj B. Rida, care face din roligio factorul hotăritor al ovoluției 
societăţilor umane; apoi po aceoa, a unui J. G. Frazer, înfățișând în 
lunga serie a superstiţiilor omenești elemehtel6 delia i8 ale insti- 
tuţiilor sociale, și Chiar teoria unui Durkheim, în care „religia : apare « ca, 
un fel de “ăia mâtcă a activităţii sociale, 

A e UE teoria, monografiei sociologice, noi considerăm valorile spi- 
rituale ca o realitate constitutivă a vieţii sociale, dar nu ca singura 
reălitate de bază, alături 'de ea stând în aceeași categorie constitutivă, 
vălorilo economice. Legea paralelismului sociologie, care leagă toate 
manifestările sociale într'o. strânsă intordependenţă în cadrul mare al 
unjtății de vieață a societăţii, leagă în aelași fel și manifestările spi- 
rituale, e care nu mai apar acum nici ca un factor unic determinant al 
vieții sociale, nici ca 0 suprastructură, în întregime determinată de alţi 
factori, ci ca unul din „elementele unui sistem interdependent. Vom 
putea considera deci, după îndrumarea faptelor, v valorile spirituale ale 
societăţii, când „condiţionate. de clemente economice, juridice, politice 
său de factorii cadrelor. in „care. se ip când condiţionând ele 
PITI Bio iar sociale. 


ek. 


.. 
[] î Li : Li) 


bei Cercotarea modernă în acest; domeniu al manifestărilor spiri- 
tuală a ajuns să desprindă și să constitue mai multe sociologii spe- 
cale, privind clase : limitate de valori spirituale. Astfel au fost 
schițato” succesiv 0 sociologie a religiei, în strânsă legătură cu istoria, 
religiilor și ca 0 prelungire 'a ei, apoi '0 sociologie a moralei, O 's0- 
cithodil' a artei, o iri ic d LĂ ştiinţei, 9) sociologie Lă obiceiurilor 
ote. 'Toat6: acestea '-— “încă în "proces! de formaţie — adue proble- 
maătici noi caro ne interesează îndeaproape în legătură cu îndrumarea 
pre “cercetării noastre monografice. a manifestărilor spirituale: 
Prăsătura comună a acestor 'sociologii particulare e: considerarea 
acu „de fapte respective ca funcțiuni ale vieţii sociăle.: Ri Oa: 
nu Sociologia religioasă, bună oară, “— făcând abstracţie de valoareă 


i 


Yi 


1 


teologică a conceptelor — își înfăţişează religia ca un sistem solidar do 
practici și reprezentări legat do o comunitate și în strânsă dependenţă de 
condiţiilo de vieaţă ale acesteia. Ea urmărește fie procesul de consti- 
tuire și de filiaţie ale acestor practici (ritologie) şi reprezentări (mito- 
logic), prinse în instituţiuni centrale (cum e sacrificiul sau în general 
cultul), a căror finalitate socială se caută — în acest sens avom studiile 
dela Anne Sociologiquc, Em: Durkheim, H. Hubert, M. Mauss. etc. 
— fie în înrâurirea lor ca sistem de atitudini, în largul câmp al vieţii 
colective — în acest sens avem studiile do sociologie religioasă ale unui 
Maz Weber (mult mai cuprinzătoare însă ca orizont), urmărind con- 
secințelo economice ale diverselor etici practice religioase —, fie, în- 
sfârșit, dependenţa lor de structura grupului uman. 

Sociologia morală privește în primul rând faptele și apoi idoilo. - 
Ea, consideră vicaţa morală a unei societăţi ca un ansamblu do raporturi 
vii între membrii societăţii, apoi aceste raporturi le urmăreşte în 
paralel cu ideile, care cuprind normele, judecăţile și idealurile morale 
ale grupului. Intr'o anumită direcţiune (Levy-Bruhl), ea reduce cercota- 
rea vieţii morale la studiul moravurilor. Dar o sociologie a moralei, ași 
cum 0 concepe b. 0. Durkheim, îmbrăţişoază fenomenul moral în 
intregul său do la actul mărunt al moralității cotidiene până la înalta 
concepție a Binelui suprem. Ceea ce esto caracteristic pentru proble- 
matica sociologică în acest domeniu este raportarea explicativă a unor 
asemenea fapte și idei la necesităţile vieții practice, la condiţiile eco- 
nomice, politice, religioase alo colectivităţii. Morala este astfel logată 
de cadrul social în care relațiunile umane so integrează — morală fa- 
milială, morală profesională, morală civică ete. — iar idealul moral 
este înfățișat ca o proiecţiune a dinamismului social. 


„Foarte aproape de sociologia moralei stă o sociologie a obiceiu- 
rilor privite ca forme tipice do deprinderi colective. Intru cât sunt consi- 
derate în conţinutul lor religios, magic, moral ete., obiceiurile sunt 
„ tratate în: cuprinsul sociologiei respective, religioase, morale ote.; întru cât 
sunt văzute însă în forma lor, ca tipare tradiționale de acţiune, elo 
intră mai curând în cadrul unei sociologii a. manifestărilor regulative. 
O--deosebită importanţă e acordată. aci obiceiurilor sub aspoctul lor 
ceremonial, care înfățișează complexe de mare densitate socială. 

Sociologia artei pune problema funcţiunii fenomenului artistice 
în vieaţa socială. Ba urmăreşte această problemă și sub aspectul său 
general și sub întăţișările particulare alo rolurilor pe care diferitelo 
clase de manifestări artistice — artă decorativă, dans, muzică, litora- 
tură ete. — le au în desfășurarea vieții unei colectivități. Po de-o 


8 


parte, ea are să precizeze conceptul social al artei, pe de alta insă 
are să pună în lumină condiţionările sociale ale faptelor artistice. In 
această din urmă direcţie, cercetarea e îndrumată să pună -în roliof fi- 
liaţia, variaţia și frecvența motivelor şi formelor în raport cu zonele 
spaţiale şi sociale, adică cu grupul şi subgrupurile care le poartă. Sunt 
de notat deopotrivă prilejurile de producere ca și legătura continuă 
a faptelor artistice cu ansamblurile sociale în care se integrează. Pen- 
tru larga sa cuprindere, domeniul acesta se împarte obicinuit, în cer- 
cetarea sociologică, după clasele de manifestări artistice și chiar după 
genurile deosebite. 

Sociologia științei pune problema condiţionării sociale pentru va- 
lorile de cunoaștere. Intr'o anumită formulare, caro se resimte de 
preocupările mai vechi ale „suprastructurei“ ideologice și de tendinţele 
istorismului german, ea ne este prezentată de Mannheim, care rapor- 
tează la planul social (clase, grupuri) atât rezultatele cât și structura, 
gândirii, considerându-le, la fiecare moment, ca expresiune a realităţii 
istorice. 

In cadrul său cel mai larg, sociologia științei îmbrățișează pro- 
blema integrală a cunoștinței umane, dela categoriile logice, la struc- 
tura conceptelor și a reprezentărilor, la diviziunile interioare ale ştiin- 
țelor și la rezultatele lor. Cercetările întreprinse mai cu seamă asupra, 
categoriilor mintale (număr, timp, spaţiu), apoi asupra conceptelor şi re- 
prezentărilor, a clasificării lor, au pus în lumină strânsa dependenţă a 
activităţii mintale de structura totală a unei societăți. Un alt aspect al 
problemei sociologice a cunoștinței este acela al înrâuririi, al formelor 
de acţiune, -care coboară în vieața socială din concepțiile și rezultatele 
ştiinţei umane, la o anumită epocă. Intreaga problemă u tehnologiei so 
leagă aci. 

Sociologia limbei privește fenomenul linguistic ca un fapt prin 
natura lui social. Ea caută să-i arate funcțiunea în vieața unei colocti- 
vități și să-i explice variațiile (fonetice, morfologice, semantice etc.) 
prin mișcările însăși ale vieţii sociale. Dirocţia nouă sociologică (Mali- 
nowsky, Sommerfelt) vede chiar limba, nu ca un ansamblu de mij- 
loaco de expresie, ci, originar, ca un sistem de acțiuni (asemănător ri- 
turilor) prin care societatea acționează întâi asupra lumii înconjură- 
toare pentru ca mai apoi, să o conceapă. Această vedere no face să în- 
țelegem și valoarea care se acordă cuvântului mai cu seamă în socie- 
tățile primitive. 

Tratarea sociologică a limbii ridică probleme care privesc legă- 
tura formelor linguistice cu formele gândirii într'o anumită societate, 
cu particularitățile structurale ale societății. Cercotarea are de urmărit, 


9 


LO  $ 1 ' PL e AP ni tere Tis PEN DI E 3 ba il SI 
de asemenea, distribuite interioară a ăittui + “după 'Sexo; clase so- 
ciale,. profesiuni, prilejuri ete: '— -ca': și” răspândirei 6i pe unități :re= 
gionale; apoi, alături de graiul comuri; “urmărește grăkiriloi speciale: până 
Ia, :sistemele n comunicare mă See: ei ste re 


midi 4 îi pei te rai i 

i 'hoato aceste sociologi il bntatăazti fie par ticulare alo 
vieţii spirituale. In afara lor însă — și ele pot-fi încă. 'mai multe — 
se pune și o problemă do ansamblu a, vieţii spirituale. Aceasta esto 
problema structurii spirituale totale a unei societăţi. & de subliniat că, 
în ordine sociologică, toate. problenielo trecute în revistă sunt dependente 
de această problemă a vieţii “spirituale “totale. Pentruciă structura, de 
eirg: ne vom ocupa mai jos privitor la satul românesc, este. realitatea ge- 
nerală care: învăluește clasele. dă' manifestări mai sus amănunțite. Pro- 
blomaă acestei .strueturi e problema; diferenţierii interioare: a vieții spi- 
rituăle. și “a: folului acestei diferențieri (prin care iau fiinţă ni tie 
e do valori). 


! Sociologia spirituală, considerâtă în ansamblu, aduco; acest punct 
de ilie po de- asupra sociiologiilot” Speciale alo religiei, morălei, artei, 
e! etc. LS 
at, * sita 

“In - lămurirea ! planului de 1ucru monografie, noi plecăm dela, 
dorisideraea cadrului general al' manifestărilor spirituale. Po acestea 
lă doterrhiniăm întâi “în caracterele lor generale, deosebindu-lo de alto 
clas6: do manifestări, pentru a le considera: apoi în unitatea structurală a, 
vicții spirituale sătești. O încercare de clasificare a lor, pornind dela a- 

ceasta, 'vă avea'să deschidă: în: urmă drumul: spre îndreptarele amănun- 
țite ale cercetării la teren. Si ii 


III a Pe i Duaucă 


pe, i Da | ri, DR A CR e Pi 
„PLAN Ca INERAL PENTRU CERCETAREA 
pi nr Moi i ue STĂRILOR SPIRITUALE, =) 


CARACTERELE LOR GENERALE 


sa. . , poe 4 
sira! . IL 


Manifestările: „spirituale se  doosebese printr'o mare diversitate de 
forme. Câtă vreme manifestările economice alcătuese în societate un 
mănunchiu coherent de" fapte 'legate într'o unitate de destinaţie (îm- 
plinirea, trebuințelor de: subsistență ale grupului: hrană, îmbrăcă- 
minte, adăpost etc.), manifestările spirituale se răspândesc, fără vreo 
aparentă legătură între ele, pe un larg câmp al vieţii colective.. Un 
cântec, o icoană, un joc, cunoștința unor constelații, reprezentarea unor 
făpturi ca ] Măestrele, un descântee cau o judecată morală sunt tot, atâtea 
puncte risipite pe multiplele direcţii ale vieţii spirituale, a căror în- 
rudire' însă 'nu' apare cu evidență și” nici nu sugerează fazele unui 
proces unitar, asemănător celui economie, A 


Ce leagă aceste fapte răsleţe și care este caracterul lor coman? 

In primul rând au comun faptul că ele aparțin deopotrivă unei 
vieţii unitare, că sunt ale unui grup social, care so exprimă prin ele. 
In a doilea rând — făcând un pas mai departe în ăcecași direcție is 
cele izvorăse toate, deopotrivă, “dintro anumită atitudine 'a grupului 
social. 

Care este această atitudine? Faptele: ne lămurese. 

Ce este un cântec? Este expresiunea, într'o anumită formă rit- 
mică și sugestivă, cu proprii legi de vieaţă, a unor stări sufletești. Prin 
ca, acestea dobândesc o vieață în grup, căre se poate intoareo iarăși 
spre vieţile individuale, pentru a le încânta, şi vrăji, dar care rămân 
mai departe, în afară de ele, o podoabă statornică a grupului. Cântecul 
se desprinde astfel cu o realitate obiectivă în care grupul recunoaște :0 
valoare în sine, prin semnificaţia constantă pe care o leagă de el. 

Iată acum o icoână: e un obiect în care gr upul social a întrupat 
o anumită semnificaţie, legată pentru el' de lumea văzută ca cea mai 
de preţ, a celor sfinte. Prin această semnificaţie, icoana însăși do- 
bândește, ca făptură -obiectivă, și un preţ în sine, care comandă oam6i 
nilor atitudini date: treci po lângă o icoană iţi faci o cruce, îngenun- 
chezi 'sau o săruţi. Tot' acesta este cazul și pentru.0 cunoștință a -gru- 


14 


pului, b.o. aceoa a unei constelații. Este un conţinut reprezontativ, - 
care pentru grupul sociâl este o expresie a adovărului relativ la 0 clasă 
de lucruri, înfățișând ca atare un bun în sine Ș. a. m.d. Fie că o vorba 
de obiecte, de acţiuni sau reprezentări, manifestări ca acestea de 
mai sus înfățișează, deopotrivă, o seamă do valori caro par a avea 
centrul de vieaţă în ele insele. Astfel se arată a fi trăsătura generală a 
manifestărilor spirituale. 


Intr'un asemenea înțeles, acestea se opun iarăși manifestărilor 
economice. Câtă vreme cele din urmă, ca obiecte sau activităţi con- 
tinuu raportate la trebuinţele de traiu alo grupului uman, nu au un 
preț în sine, fiind doar. mijloace destinate satisfacerii acelora, mani- 
festările spirituale poartă în sine prețul lor. Şi unele și altelo sunt alo 
societăţii, și unele și altele se desprind ca date obiective. Elo izvorăso. 
însă din două deosebite atitudini creatoare ale ci: în manifestarea eco- 
nomică grupul social procură, cresază și organizează mijloace de traiu 
pentru el sau pentru instituţiile lui, în manifestarea, spirituală el va- 
lorifică lumea. Prin ea, în societate și în jurul ei, apar lucruri sfinte 
și necurate, frumoase și urite, adevărate sau nu etc., o lume nouă de 
imagini, de făpturi, de înţelesuri, judecate de grup ca având o oxis- 
ienţă în sine, dar în caro se exprimă vieața în comun a oamenilor, în 
tendinţele-i profunde. 


După formula succintă care e aceea a teoriei monografice !), ma- 
nifestările spirituale se definesc ca valori-scop și se opun, ca aţare 
valorilor-mijloace ce apar în activitatea economică, 


STRUCTURA SPIRITUALĂ A SATULUI 


Caracteristica aceasta esto generală și abstractă. Ea se raportă, 
ca și sumara analiză de mai sus, la fapte desprinse din desfășurările 
lor concrete și complexe, desfăcute. de multiplele lor servituţi. 


In faţa ei stau acum formele particulare ale spiritualităţii sătești. 
Asupra lor ne oprim, aci. Considerarea acestora va aduco dela început 
o schimbare de perspectivă în vederea faptelor. Alte realități se arată 
precumpănind acolo și. învăluind mulțimea valorilor “spirituale. Ele no 
vor permite să adâncim pe o altă lature problema noastră. 


In vieaţa concretă a satului, cele două atitudini pe care lo-am des- 
prins mai sus la baza manifestării spirituale și a celei economice, se 


 —— ——_ cc... 


„1 Prof. D. Gusti ; V. şi Traian Herseni : Teoria Monografiel Sociologice Buc. 194, Studiu intro- 
ductiv de Prof. D. Gusti ;H. H. Stahl : Zebnica Wlonografiei Soclologice. 


12 


întâlnesc în fiecare moment și chiar se substitue. Cântecul unui taraf 
de lăutari — în care vedem o desfășurare de valori de artă populară — 

e și un mijloc de a agonisi vieața (pentru unii), bun valorificat oconomi- 
cește de alţii caro plătesc. Tot astfel, încă mai izbitor, e cazul sfeștanioi 
în mediul sătesc. Dacă, pe de-o- -parte, ea înseamnă o mărire a potenţia- 
lului religios al unui om sau al grupului social, pe de alta ea e menită, 
în înţelegerea ţăranului, să-i aducă spor în lucrurile economice, în spe- 
cial în vite. Lucrurile stau așa — și trecem peste alte exemple — 
pentrucă toate aceste elemente sunt stăpânite de sensul și de sentimen- 
iul, puternic resimţit în sat, al unităţii vieţii omenești. 

Dar mai este încă ceva. Sentimentul acestei unităţi dă manifestă- 
rilor spirituale, în satul românesc, nuanţe și înfățișări care le sustrag 
în bună parte de sub imperiul unic al valorii-scop. In linia exemple- 
lor de mai sus, vedem aci manifestări artistice (de decorație, de cântec, 
de joc) înţelese ca mijloace de petrecere (concept: foarte complex) sau 
ca prilejuri de tală, de prestigiu social, uneori. ca elemente cu destinaţie 
cultuală; ritul religios ca o tehnică pentru. dobândirea anumitor foloase 
(sănătate, recoltă); cunoștința întâmplărilor naturii ca semne în legătură. 
cu trebuinţele (pastorale, agricole etc.) ale grupului; ș.a.m.d. 


Asemenea fapte departe de a alcătui cazuri de excepţie, atrag 
“atenţia asupra realităţii fundamentale a vieţii spirituale. Derivarea — 
subliniată mai sus — a vieţii spirituale din atitudinea de valorificare 
a societăţii dă o unitate formală manifestărilor sperituale. Această ati- 
tudine de valorificare este, însă, și ea expresiunea unui factor mai 
adânc, care dă manifestărilor spirituale și o înrudire substanţială. 

Vicaţa spirituală, în întregimea ei, răspunde unei necesităţi do 
echilibru a grupului social, este expresiunea, în forme deosebite, de- 
(a societate la societate, a împăcării lui cu Lumea și cu Destinul. Prins 
intr'o realitate care îl depășește infinit ca întindere, ca putere, și 
care îi general i se arată ostilă, grupul social caută să o tălmăcească 
mintal. să-și găsească în ea punctele de sprijin, să încheie cu ea legk- 
turile favorabile, să so apere de influenţele-i nefaste și astfel să-și 
asiguro modesta lui vieaţă. In acest chip iau naștere ca forme funda- 
mentale alo vieţii spirituale pe de-o-parte o seamă de reprezentări 
despre realitatea în mijlocul căreia trăiește grupul social, pe de alta 
un ansamblu de acte și practici — într'un cuvânt de rituri —, care îi 
organizează legăturile cu lumea astfel reprezentată. Reprezentarea Lu- 
mii și atitudinea rituală corespunzătoare. prinse într'o ambianţă do te- 
meri și de speranţe nemăsurate — caracteristică religiei — formează sâm- 


13 


burelo originar (betie și istorie):al: oricărei vieți spirituale. In jurul; și 
din substanța lui s'au-constituit apoi: (un „apoi“: logic) și s'au dosvoltat 
formele cultului și clasele de; valori; care trăiose încă multă vremo sub; 
stăpânirea 'funcțiunii: vitale a întregului;- Asemenea clase sunt: chemate: 
la vieață, unele spre a împodobi sau 'idealiza, altele. pentru a tăsfrânge 
sensurile : realităţii : fundamentale (personificate) sau: a medita zi 
lor, altele iarăși, pentru a 'judeca -conformitatea pârtării omtlut: 
raport cu ele.'Astfel Arta, Știința, Morala vin i fixeze şi să” bobi 
țească deosebitele aspecte 'ale raportului vital. ae i 

Ceea, ce importă să subliniem e că acoste: valori sunt a tii 
de'a so detașa progresiv și do a se constitui 'în:elăse 'autonotd. Ba chiar 
procesul 'acesta este procesul însuși do” desvoltarb! al vieţii spirituale: 6 
un proces do diferenţiere expresiv și pentru. etapă de evoluţie ia uni 
societăţi și pentru structura ci: totală (sub- unităţi sociale, diviziunea 
muncii înlăuntrul grupului, raporturi demografice ete.) Căci! clasele de 
valori sunt întotdeauna, ȘI pretutindeni în raport” cu munca, internă * a 
societăţii, cu grupurile” și subgrupurilo ei structurale, Procesul de 
diferenţiere al lor trebue văzut în "această legătură și iarăși A „jo o o 
singură linio de Gvoluţie. d 


till o caracteristic” pentru vicaţă Spirituală” a satului românesc toptul 
că manifestările ei poartă semnul subordonării şi integrării be unoi: 
unități de interese concrete. — „casa, câmpul, pădurea ete., — direct 
legate do trebuințele do echilibru vital ale grupului social. În același 
timp însă “mănunchiuri de' manifestări se constitue în. clase distinete 
chemate spre lumea valorilor autonome. E aceasta adovărat mai cu 
seamă pentru manifestările religioase, care Și. prin faptul legăturii, „lor 
cu o instituţie- comunitate, se desprind mai „puternic ŞI prezintă, un 
nucleu de spiritualitate pură, de adevărate Yalpri- scop strânse în ju- 
rul reprezentării Divinităţii, Alături încearcă .să se formeze, po, câteva 
direcţii principale, . şi alte clase de valori, care rămân însă, mai, mult 
sau mai puţin, la umbra și sub tutela vieţii „religioase, i Lund 
Momentul acesta e deosebit de important pentru . spiritualitatea 
sătească: de o parte stau întreguri de .manifestări, legate .de funcţiuz 
nile vitale ale grupului social sau.. roiuri de; fapte! legate 'de, unităţi 
structurale prin. concepte . teleologice mai. largi, cum sunt; acelea de 
„bunăstare“, „sănătate“, „spor“ » Ș: a. de altă parte stau clase de valori 
în formaţiune. Şi unele și altelo sunt; nelipsite în determinarea fizio- 
nomiei spirituale a satului. Astfel nici cercetarea nu lo: poate nesocoti! 


14 


“CRITERII Da ciAsrrIahe PENTRU MANIPE Săi SPIRITUALE, 


et al 


In 1931, la Cornova, căutând să prindem conţinutul Wioţii: spirituale 
în: formele ei proprii de manifestare (o morfologie spiritială a satului) 
am' încercat o clasificare a: faptelor” după categ die de valori, străduin- 
du-ne să determinăm: âceste categorii, după! moment ii loc, prin: conside+ 
rarea/ valorilor cardinale: al6 societăţii: Asttel prezonță în” "destăștrărda 
vieţii sătești a'unor valori ca::sfânt, frumos, biio, adevăr, ne-a indrumat 
la alcătuirea parălelă ă' unor clase de! inanifestări: ivoligioase, abhtistice! 
morale, de cunoaștere: (initologio și știință). In'toato: aceste clase, cară 
cuprindeau, în mod inegal, reprezeritări; acte și agenţi, noi! bait “Buhid 
de valori eu legislații proprii.In' cadrele lor, cerbotarăa urinărba dec: 
potrivă formele de manifestare! şi: "grupurile umane câte le Sasţin. Totuși 
câmpul vieţii spirituale sătești nu puteă: intra fără rest în acestă cata: 
gorii. Unele fapte, mai: cu'seamă întregiurile inediferenţiată, ridicau tii: 
semnate dificultăţi în calea acestei clașificări :+ e e ii 

"So cerea'deci aci, considerarea și alunhi''alţ punct: de “vedere iconin 
plimentar. “Un: asemeneă punct :de vedete: îl oferă: raportarea. manifestă 
rilor -la unităţile structurale ale: prupului e), e Piri me Podu 

Alături de el,: realitatea. 'săteaseă mai:.aduce însă, —::impuned 
chiar —-și un al treilea :punct: de “vedere, ca derivând din: înţelegeioi 
însăși a structurii spirituale: a satului. EI stă în privirea; întregunilon 
active, ceremoniale ietc.,..în care; pot: fi urmărite :manifestările..:: -i-:! 
i Fiecare din 'aceste puncte de vedere e de: neînlocuit: Cel; dintâiu 
o punctul de vedere sistematic... El privește manifestănile: spirituale in 
ceea ce sunt ele, în forma lor 'spacifică 'de vioaţă;: adică decorația ca 
decorație, dansul pa :dans, cântărea: ca, muzică, descântetul' ca descântec, 
reprezentarea că: reprezentare :etc.: Poate fi numit: acesta - şi. un -punet 
de vedere analitic spiritual. Elporneşte dela identificarea 'și circumserio- 
rea marilor. elase,: pe :temeiul înrudirii valorilor. conținute, pentru. a co- 
bori apoi, la genurile, și speciilo 'fiecăreia (astfel dela știința; naturii co 
boară: la: metearologie și. de aci, la cunoștințele și weprezentările, despre 
ploaie sau despre vânt; tot așa: dela artă la Mipratara populară, de: aci 
la “poozic, dela „poezie la doină. ota.; pepe cala m bedetin 3 de 

“Cel de'al doilea punct de vedere, struetural- social, „priveşte. mani- 
festările spirituale legate de anumite unităţi stracturale, cum sunt fa- 
milia 'sau gospodăria, neamul; ceata, „de feciori, satul ete; şi le: concepe 


Ea ag, 


[i 


! dp d îsi Ai 

1) D-na Ştefania-Cristescu Golopenţia a utilizat cu succes acest p. de! v. integrând la Drăguş o setată 
de manifestări spirituale — rituri şi eredințe—iîn funcțiune de 0 anumită unitate “structurală :! Gospodăria, D-sa 
s'a gândit în urmare, la posibilitatea unei întregi clasificări a Fri arii ma acest punct de 3eiere a da 
2 şi încercat în-introducerea planului de- lucru al D-saţe.' :. -..- La 


t 


15 


ca expresiuni ale formei și trebuințelor lor de vieață. Așa bunăoară, 
gospodăria, care este una din unităţile cele mai puternice și mai vii 
alo realităţii rurale, poate integra și înfățișa o seamă de manifestări 
spirituale ca izvorînd din activitatea sa și exprimând formele sale de 
echilibru. Aci intră întreaga decorație internă a casei, anumite cântece, 
poveşti caro sunt ale colțului dela vatră, apoi o sumedenie de credințe 
și rituri domestice, toate destinate să apere casa şi pe cei din ea de pri- 
mejdii, do boale, să-i mărească bună-starea, și norocul, o vieaţă religioasă, 
care 0 loagă de biserică, apoi o seamă de raporturi între soţi, între copii 
şi părinţi, între fraţi ete., toate având să circumscrie domeniul mai 
restrâns al moralității domestice, în sfârșit o seamă de cunoștințe po- 
sitive, privind mersul și condiţiile de succes ale gospodăriei. Legătura, 
unor manifestări cu un grup de oameni fiind esenţială în cercetarea 
sociologică, o asemenea integrare, când izbutește să surprindă raportul 
viu dintre ele, permite să mergem adânc în realitatea socială. 


AL treilea punct de vedere privește manifestările spirituale situate 
în întregurile lor funcţionale de vicaţă. Acestea pot; fi întreguri active, 
cum e păduritul, agricultura, păstoritul, activităţile meșteșugărești: fioră- 
ritul, cojocăritul ete. “Toate aceste activităţi -integrează în desfășurarea, 
lor un mare număr de manifestări spirituale, care își au aci locul lor. 
Riturilo agrare, bunăoară, se integrează organic în ansamblul muncii 
agricole, după cum riturile pastorale se situează în întregul activităţii 
pastorale; unele şi altele fixează într'o societate climatul şi tonalitatea 
activităţilor respective, ele dau formula de echilibru al acţiunii grupului 
uman. Punctul de vedere strict sistematic desprinde asemenea date, pe 
temeiul conţinutului lor, pentru a le apropia de clasele de valori res- 
pective. O astfel de operaţiune, când este exclusivă, dacă din punct de 
vedere tehnic poate aduce vreun folos, scade totuși putinţa de pătrundere 
socială și scade chiar din realitatea datelor respective. 


Alte întreguri sunt cele ceremoniale, cum e nunta, înmormânta- 
rea, etc. Aci iarăși sunt prinse fapte spirituale în ansambluri semnifica- 
tive pentru poziţia întregii societăți. Nunta bunăoară este un fapt de o 
rară complexitate în care se resfrânge întreaga structură a satului și 
se concentrează nesfârșit de multe manifestări artistice (podoabe, cân- 
tece, jocuri), magice, mitologice, religioase ete., dar care toate se des- 
fășoară aci în climatul lor, sub stăpânirea unei anumite semnificaţii de 
ansamblu. E important ea toate aceste fapte să nu fie rupte de aci, 
unde sunt ceea, ce sunt. | 

Tot în ordinea unor asemenea întreguri — și foarte apropiate de 
cele do mai sus — ar îi întregurile de vieaţă socială în sens de petrecere 


16 


sau de convenire, cum sunt șezătorile, horele, bâlciurile ete. unde de 
asemenea se găsesc prinse în forme specifice, sumedenie de fapte 
spirituale. Apoi sunt întreguri pe care le-am numi cronologice, pentru 
că cuprind desfășurări concrete de vieaţă socială în cadre de timp de- 
terminate, așa ar fi Crăciunul, Boboteaza, mai larg încă Câșlegilo etc. 
Aci de asemenea, sunt prinse —- legate de semnificaţia totală a unităţii 
— numeroase elemente de vieaţă spirituală din toate categoriile de 
valori. 


Dăm aci un șir de exemple, nu o clasificare completă. Insemnă- 
tatea celui de al treilea punct de vedere se arată lămurit. El oferă posi- 
bilitatea de a încadra manifestările spirituale, pe cele mai multe, dacă 
nu pe toate, în întregurile desfășurării concrete a vieţii sociale. Acea- 
sta le fixează și locul și semnificaţia, pentru grupul social în care trăiesc. 


PLANUI, DE LUCRU ȘI CADRELE CERCETĂRII 


Intrebarea ce se pune acum e care din aceste puncte de ve- 
dere trebue adoptat ca temeiu al cercetării? Pentru avantagiile sis- 
tematice și pentru generalitatea, logică pe care o aduce, socotim punctul 
de vedere al valorilor ca cel mai indicat în acest scop. El urmează să 
dea primele cadre ale cercetării în domeniul manifestărilor spiri- 
tuale. Celelalte puncte de vedere au a-l întregi, fie alcătuind alăturea 
cadre nouă, fie statornicind perspectivele cercetării înlăuntrul claselor 
deja constituite. Punctul de vedere al valorilor e sigur și rodnic în 
câmpul manifestărilor diferenţiate sau al întregurilor omogene. Ace- 
stea și formează nucleul clasificării. Pentru manifestările bi- sau 
poli-valente, răspândite mai cu seamă fără vreo vizibilă legătură de 
sistem natural între ele, e valabilă și cerută o clasificare pe unităţi 
structurale; în sfârșit, pentru întregurile nediferenţiate intervine cel de 
al treilea punct de vedere, al ansamblurilor, 

Astfel avem la început, subsumând o seamă de manifestări con- 
ceptelor vii de frumos, sfânt, bine, adevăr, categoriile fundamentale ale 
vieţii spirituale: arta, religia, morala și cunoștința (știință-mitologie), 
care formează și cadrele principale ale cercetării. 

Arta grupează, sub stăpânirea unei valori cardinale, o seamă de 
manifestări care în vieața satului par mai puţin strâns legate unele de 
altele. Deosebim aci chiar două sau trei grupe destul de singularizate. 
De o parte stau podoabele care sunt ale omului (portul) și ale casei, 
și casa însăși: manifestări clasate de noi în categoria artelor decorative 
și plastice și în aceea a arhitecturei. De altă parte stau cântecele și 


17 


jocurile și în al treiloa rând. poveștile: și zicalele. Aceste două, grupe lin 
urmă rămân, mai strâns legate între :elo.: (Sistematic am avea, deci, în 
această clasă suceeşiunea, următoarelor arte, particulare: arhitectura, 
artele „plastice și. decorative, :coreografie-mimă-teatru, muzica, ... lită- 
ratura populară):: Ceea ce face.ea: toate grupele de mai sus să fio-1 înca - 
drate în. aceeași clasă! și.:sub acelaşi tip do manifestare spirituală; e 
faptul că sunt alcătuite deopotrivă din ritm, simetrie, compoziţiei ar- 
monică și din tot ceea ce naște în acea mișcare interioară a sufletului 
care tinde spre împodobire. și idoalizare. .... SV ui 

Religia e privită ea: un sansamblu: solidar de dvdiinţe: Vii bată 
strânse în jurul ideii de sfânt. “Intră aci formele cultului .bisoricest:! şi, 
alături, - o. seamă. de date de; tradiţie locală: religioasă: privitoare la 
cultul sfinţilor, la» zilele" legate: ete; Po o zonă 'mai îndepărtată “stau 
însă un nesfârșit număr de date de natură magică sau mixtă: magic- 
religioasă, rituri“ și. credințe, caro strict sistematic: nu sunt şi nu 
pot fi organizate fără rest, dar care vădesc o strânsă legătură cu 
unităţi structurale, ca gospodăria, atelierul ete. Elo au' fost! încadrate 
în întregul de vicaţă al acestora, b.o. ca rituri domestice “magico- roligi- 
oase prinse în marile concepte“de cchilibru: alo vieţii gospodăroști' ata, 
Alături do o clasă sistematică: -de 'manitestări- religioase, stau" astfel 
clase organizate po alt criteriu, acela, al unităţilor structurale. :Acest 
criteriu poate strânge încă la marginea 'vioţii religioase — cadre în Jor- 
mele sale centrale se sprijină pe legătura continuă cu o instituție GU 
mumitate — și alte clase de fapte, bunăoară în jurul profesiunilor, a 
stânii 'ete. Rămâno încă întrebarea dacă nu so poate uneori vorbi de 
existența, într'o zonă infrareligioasă, a unei clase deosebite de mani- 
festări magice expresivă pentru unitatea satului și legată de sc li 
agentului magic sătesc: ghicitor, 'descântător, vrăjitor. 

Morala se înfăţișază ca un ansamblu de norme de purtare, do 
idei și de fapte care stau sub privegherea ideii de bine (ea întrupări, 
judecăţi sau înfrângeri ale ei). Distingem în acest domeniu, în primul 
rând, un cere: de fapte și norme cu o coloratură morală neted socială: 
buna cuviinţă. Pe o treaptă: mai ridicată, stă, în vieața morală locală, 
sfera omenici și a cinstei profesională etc., a căror rațiune este 
iarăși socială. Pe o treaptă încă .mai sus stau „normele și faptele 
de mare răsunet colectiv:. moralitatea familială, jurămintele, omorurile, 
lăpădările, blestemele 'ete., care toațe sunt prinse puternic înţr'o reţea 
religioasă. Pe un. intens fond religios stă şi idealul moral. al grupului; 
în Intreagă această. sferă a, moralității e alcătuită în satul romă- 
pese din. manifestări în care elementul. do: purtare. este precumpănițor: 


18 


este. norma de purtare, este fapta, câre te integrează oi Și odată” cu. oa, 
vieții grupului social 'care și-a fixat regulele lui do: traiu. Această, 
apropie faptele morale de manifestările juridice ale grupului (de acelea 
care sunt alo lui) ȘI ridică“o importantă problemă: acecă a suprapunerii 
color două clase: de fapte, rămânând astfel o singură categorie, categoria, 
faptelor de purtare cu toate rezonanţele lor subiective, ca "formă specitică 
în vieaţa” satului românesc. Privit dintr'un asemenea punct 'd9 vedete, 
întregul grup al taptelot morale Ti să absorbit Ei „catăzorie ro- 
gulativă 1), % i E : i al: E 
Mitologia şi știința populară însumează Mpa grupului 
despre lime, despre întâmplărilo--din-:ea, despre :deosebitele i: râgiuni. 
Este aci. o reprezentare de întreg: și “do: amănunt,-în .căre- adavărul. cu 
prins nu este singurul adevăr..de verificare positivă, ci: deopotrivă :col 
tradițional, de eredinţă, adevărul mitului. Distingem înlăuntrul: acestei 
clase :atâtea. grupe de reprezentări câte categorii de: fapte sunt: dooz 
sobite''în: judecata grupului social: :o astronomia. (cerul), o meteoro- 
logie (văzduhul), o fizică a pământului, o botanică, o :zologie:pte. ..:i 

“Alături de aceste clase stă limba, ca 'ansamblu “al formelor 'de 
oxpresiune 'prin care :so' comunică “în sotietate! -toăte “aceste” vulori. 
Faptele 'linguistice se înfățișează. cu 'ledi proprii. de: vioaţă -după caro 
se organizează și se desvoltă; astfel au în societate o -vealitate dis- 
tinctă.. Noi cuprindem. în această "rubrică, alături de graiu și: întregul 
sistem : de: comunicare prin 0 n mia semne, alcătuind o “adevărată 
limbă nevorbită. EI ii inu li 

Dei: Roligia (rituri domestice magico-religioase, rituri “de cori- 
strucţie ete.) — Mitologia și Ştiinţa populară — “Morală — aria - 
Limba, fixează marile cadre ale cercetării în domeniul spiritual. 

"Elo nu epuizează însă întregul lui cuprins. Lipsesc de aci: “mările. 
întreguri nediferenţiate, cum sunt ceremoniile, din care. alcătuim 9) 
clăsă' deosebită, aducând astfel, în tb rebitiareiie cadrelor - de cercetare, 
utilizarea și celui de al treilea criteriu de clasificare. | 


“In fine, manifestările spirituale mai cer să fie considerate ; și i în 
ansamblul lor, și anume întru cât alcătuesc un întreg organizat, 
ereațiune de valori, ca. expresie a unei acțiuni conștiente a gruj alui 
social. Este manifestarea culturală a acestuia, „pentru susţinerea că- 
reia, el își organizează institutele salo do muncă și de difuziune a va- 
lorilor ereate. In satul românesc problema ia o înfățișare particulară: 


întreag a activitate. culturală, este susţinută de Stat Și de marile lui 


<a cn 


9 


1) Punct de vedere a! d-lui Tr, Herseni. iti Die „i tă, 


19 


corporaţii culturale, în mod excepţional de particulari, iar întreaga 
vieaţă culturală a satului stă în încadrarea treptată a lui în cultura 
oficială, prin asimilarea valorilor acesteia. Toate aceste valori, acţiuni, 
institute ca manifestări ale vieţii satului sau în cadrul lui, alcătuesc 
cuprinsul unei noi clase din domeniul vieţii spirituale, aceea a manifes- 
tărilor culturale. Intâlnim aci institutele de cultură sătești (școală, 
cămin cultural ete.), gradul de instrucţie al sătenilor, oamenii de cultură 
superioară ai satului etc., toate urmând a fi cercetate în cadrul! 
unităţilor, fiind legate, în cazul satului, în primul rând de institu- 
țiile oficiale. 


Toate aceste grupe de fapte care caută să acopere cât mai în 
de aproape realitatea spirituală a satului în formele-i specifice, ur- 
moază să fic cercetate în amănunţimea lor, după planuri de lucru 
şi îndreptare speciale. In linii generale cercetarea va avea să 
atingă, pentru toate, două etape. Una este tratarea tehnică a faptelor, 
bunăoară a limbii ca fenomen linguistic, a muzicii ca fenomen mu- 
zical, a jocului ca fenomen coreografic ete., necesitând cunoștința unor 
procedee de lucru speciale și deci intervenţia specialistului (linguist, 
muzicolog, coreograf, teolog etc.). Această cercetare va trebui să ducă la 
constituirea tipurilor, a genurilor sau a familiilor de fapte în deose- 
bitele domenii de valori. 

A doua etapă a cercetării privește integrarea socială a faptelor. 
Aceasta este partea de muncă propriu sociologică și constă în utili- 
zarea, înlăuntrul fiecărei categorii de valori, a celor două puncte de 
vedere complimentare considerate mai sus cu prilejul clasificării mani- 
festărilor spirituale. Aceasta însemnează. deci raportarea, în fiecare 
moment, a datelor cercetate la grupul de oameni care le poartă, și, în 
legătură: difuziunea faptelor în mediul sătesc. Astfel, bunăoară cân- 
tecele sunt ale grupurilor de vârstă, ale sexelor, ale grupărilor profe- 
sonale ete. In al doilea rând, însemnează iarăși, situarea faptelor în 
desfășurarea concretă a vieţii sociale. Astfel — ca un exemplu — 
manifestările de literatură populară trebuese legate de locurile și de 
prilejurile în care apar și repartizate după ele: în șezătoare, clacă, 
priveghiu, horă, nuntă, acasă la gura sobii, la cârciumă, la stână etc. 
sau prinse în ciclurile periodice: Crăciun, Câșlegi, Paști, Rusalii. 
Ş.a.m.d. Este un repertoriu literar al celăcii, după cum este și unul, 
al ciclului de Câșlegi. 

Acestor două puncte ale cercetării urmează să se adauge și un, 
al treilea care ar privi situarea faptelor în cercul lor de vieaţă regio- 


nală (geografic). 


20 


Noi am indicat cele două etape ale cercetării în succesiunea lor 
logică, nu cronologică. Stă în arta cercetătorului să-și organizozo . in 
timp elementele investigaţiunii sale. 


CONCLUZIUNILE SOCIOLOGICE 


Caro sunt; coneluziunile sociologice co se pot desprinde dintr'o 
asemenea cercetare de ansamblu a vieţii spirituale? Material nu putem 
vorbi de elo decât la încheierea unei vaste anchete po temeiul unor 
îndreptare ca cele de mai jos. Ele se încadrează însă într'o anumită 
problematică și aduc răspuns la întrobări ce se formulează odată cu 
organizarea cercetării și în spiritul ei. 

Care sunt aceste întrebări? Ele privese întâiu structura totală 
a vieţii spirituale a satului sau a grupului social cercetat. Am văzut 
mai sus problema structurii spirituale a satului pusă în legătură cu 
procesul de diferenţiere a valorilor. Intre un ipotetic stadiu primitiv, 
în care avem o spiritualitate polivalentă şi nediferenţiată și unde acti- 
vităţile spirituale sunt prinse în întreguri de interese vitale ale gru- 
pului social — și între o diferenţiere totală a claselor de valori care 
își dobândesc finalitatea lor, avem ce mulţime de forme intermediare. 
Unde sc situează din acest punct de vedere grupul social cercetat? Deci 
gradul de diferenţiere, de constituire autonomă a categoriilor de valori: 
spiritualo este unul din răspunsurile pe care le vom căuta ca o 
concluziune la cercetarea noastră. Avem înainte o structură de vieaţă 
spirituală nediferenţiată — arhaică — sau avem o structură di- 
ferențiată-evoluată? De care se apropie? Sau care este forma lui 
particulară de diferenţiere, dacă are una? 

Aceasta ne duce spre a doua problemă. Diferitele feluri de valori, 
al căror ansamblu constitue vieaţa spirituală, intră oriunde în anumite 
proporţii, în determinarea ei. Această participare deosebită a valorilor 
la ansamblul spiritual stă la baza a o seamă de deosebiri de o largă 
importanţă. Ea duce la constituirea de tipuri diferite de spiritualitate 
după preponderența uneia sau alteia din categoriile de valori în întregul 
vieţii spirituale. Avem astfel cazuri de predominare, fie a vieţii roli- 
gioase, fic a moralității, fie a artei sau a științei în vieaţa spirituală a 
unui grup social. Istoria ne dă exemple faimoase de societăți cu spi- 
ritualitate estetică speculativă: vechii Greci, sau de societăți cu spiri- 
tualitate morală: societatea puritană ete. A doua concluziune socio- 
logică a societăţii o căutăm în acest sens. 


„Im sfârșit .o a, treia. coneluziupe, „privește o. problemă de stil 
spiritual care ar îi propriu: grupului. social cercetat. Din arta locală; 
fie decorativă, fie muzicală, fie literară, din formele gândirii, din viaţa 
morală și religioasă, din mit, se desprind anumite atitudini care sunt 
comune, care se confirmă dela un grup de manifestări spirituale la altul 
și se leagă de ceea, ce este mai. ințim în ansamblul spiritualităţii 
grupului:, sensu! atitudinii lui în faţa vieţii. 

Pra Acesta, esto al treilea punct de descifrat. în concluziile cercetării 
noasirp.. |... 

"Deci: ; structură (gradul şi: forma diferențieri); tipul (speculativ, 
sedii „moral-practic, religios-mistie ete:): și stilul vieţii. spirituale, sunt 
cel6 trei-:mari- întrebări care închee investigația sociologică în domeniul 
formelor de viață spirituală ale satului. românesc, 


22 


pepe 


PLAN PENTRU CERCETAREA MITOLOGIEI ŞI: 
“STIINȚEI POPULARE. | 


1; In: planul 'general de cercetare a vieții spirituale în cadrul 
satului. și a ţărilor locale românești, un capitol este consacrat 
mitologiei şi ştiinţei populare. Întâlnim grupate aci. datele locale ce 
pot fi subsumate categoriei cunoașterii și explicaţiei. Sunt încercările 
poporului de explicare și reprezentare a întâmplărilor și făpturilor 
naturii, care acopere distanţa dela . astre. până la firul de iarbă și 
până la omul însuși. Evident aceste încercări cuprind date de natură 
foarte deosebită, învecinându-se aci reprezentările emoţionale de făpturi 
supra omenești, care deschid drumul. spre religie, cu observaţiile em- 
pirico care ne apropie de tehnică. Ele se întrepătrund aproape continuu 
și dau o fizionomie particulară și o realitate distinctă acestui grup 
de cunoștințe populare. Astifel, capitolul acesta, pe caro îl numim Și 
de știință populară, cuprinde și mai mult și mai puţin decât o știință. 
Cuprinde mai mult, pentrucă datele sale nu sunt cunoștințe abstracte, 
despuiate do vieață, neavând decât o ființă rece intelectuală, ci ele- 
mente vii, determinante de acţiune, încărcate de culoare și de inten- 
sitate emoțională. Deo aceea ele intră imai adâne și sunt prinse mai 
strâns în țesătura vieţii sociale particulare. Cuprinde însă și “mai 
puţin, pentrucă acestor date le lipsește și rigoarea și coherența și 
critica, caracteristice disciplinei științifice formate. 

Așa cum se înfățișează, cu unitatea lor actuală în vieaţa satului, 
datele acestea alcătuese, în totalitatea lor, o reprezentare a lumii, pe 
deosebite trepte de mentalitate, reprezentare cu care societatea își 
caută potrivirea, în toate articulaţiunile sale. Raportul acesta e fun- 
damental și are un dublu sens. El poate merge dela soctetate spre ro- 
prezentare, proiectând în aceasta particularităţile grupului. El poate 
merge și dela reprezentare spre societate, modelând formele de or- 
ganizaro sau de activitate socială după elementele” de înțelegere pe 
care le cuprinde. In deslușirea acestui raport stă sarcina de căpetenie 
a cercetării în domeniul nostru. Cum elementele alcătuitoare ale re- 
prezentării lumei pot fi de origine și de vechime deosebite, cercetarea 
merge până la situarea lor în unităţile originare de înțeles, rezol- 
vând vieaţa socială. la un- moment dat, pe planuri cronologice dife- 
rite, pe care s'ar așeza reprezentări și elemente sociale corespunzătoare. 


23 


2, Planul de cercetare comportă o: parte de sistematizare logicii 
a materialului şi alta .de perspectivă sociologică. 

A. In prima parte el va avea să circumscrie exact câmpul de 
cercetare. In extensiune logică, el cuprinde reprezentarea lumii în 
trei diviziuni principale: natura fizică, natura organică, omul și vieaţa, 
socială, cărora se adaugă, la sfârșit, un capitol pentru miturile cos- - 
mogonice. Fiecare din aceste diviziuni comportă la rândul său alte 
subdiviziuni, care, în economia planului nostru, caută să asculte nu 
atât de o logică exterioară, ci, pe cât posibil, de ideea așezării făptu- 
rilor în reprezentarea locală. 


_I. In prima diviziune vom avea de cercetat: 


A, Cerul şi făpturile sale. 
B. Cadrele de spaţiu şi de timp. 
C. Văzduhul şi meteorii. 
D. Pământul 
a) Loc, așezare, sprijin; c) Adâncul Pământului și focul; 
b) Faţa Pământului; d) Apele, 
căutând, într'un capitol final, să desprindem ceea ce ar putea fi în 
gândirea populară românească, principiile lumii fizice, altfel spus: 
stihiile făpturii. | 


II. In a doua diviziune, a naturii organice, vom urmări: 


A. Flora. 
B. Fauna. 


III. In a treia diviziune — omul și vieața socială: 


A. Făptura biologică a omului. | 
B. Sufletul și. vieaţa hui. 
0. Vieaţa socială şi date de istorie tradiţională. | 


Cu capitolul de mituri asupra originii Lumii (şi sfârșitului ei), 
încheiem marile diviziuni ale câmpului de. cercetare. 


In' aceste cadre so va căuta mai întâi reconstituirea, în forma 
lor exactă, a reprezentărilor locale. 


24 


B. Aspectul sociologie al cercetării stă esenţial în stricta loca- 
lizare a datelor, care permite apoi raportarea lor funcţională la în- 
tregul social. Aceasta însemnează: 


I. Difuziunea cunoștințelor și atribuirea lor înlăuntrul gru- 
pului social sătesc, adică urmărirea lor pe: 

a) Claso de vârstă, sexe, grupări profesionale (dogari, ciobani, 
cărăuși etc.); b) desprinderea — dacă e posibil—a unui grup de cu- 
noscători privilegiați pentru un anumit domeniu de cunoaștere. 

Și unul și altul din cele două puncte ne duce la stabilirea, capi- 
tală din punct de vedere al cercetării sociologice, a legăturii dintre un 
grup de oameni și un grup de manifestări, îngăduindu-ne să consi- 
derăm pe acesta din urmă în funcţiune de col dintâiu. 

1]. Situarea datelor în desfășurarea concretă a vieţii sociale; 
cum se integrează cunoștințe și reprezentări în complexele vii alo 
societăţii (momente, ceremonii, activități profesionale). Sunt aci puneto 
de plecare și implicări în marile ramuri: active ale grupului social. 


III. Localizarea geografică a datelor, adică urmărirea răspân- 
dirii cunoștințelor și temelor mitice pe aria regională, națională etc. 

Aci se deschid perspective de istorie culturală populară. Deter- 
minarea ariilor aduce elemente de inducţiune privitoare la straturile 
suprapuse din care s'a clădit prezentul popular, ca și la curentele caro 
se încrucișează în el și în spatelo cărora, de multe ori, stau vechi 
mișcări de populaţie. 

Problema poate fi privită și mai larg dacă considerăm și de-o 
parte și de alta nu fragmente, ci întreguri. Pentru totalitatea socio- 
tăţii, ansamblul datelor noastre fixează imaginea globală a Lumii și a 
Vieţii, care închide în sine concepte fundamentale — de natură mai 
largă logică și geografică (regională, naţională sau rasială) — şi idoi- 
forțe ce stau la baza rânduielilor de vieaţă ale grupului sau exprimă 
simbolic aceste rânduieli. 


(Intră aci conceptele de spațiu și do timp calitativ, de lume 
finită sau. infinită, de valoare a omului etc.). 

IV. Ceea ce căutăm pretutindeni aci este nu părerea individuală 
(supusă aproximaţiilor și oscilaţiilor) ci cunoștința sau reprezentarea 
colectivă, deci constituită, tipică, susceptibilă de a fi verificată dela 
om la om. Aceasta are o realitate obioctivă și face parte din gis- 
temul vieţii sociale a unui anumit loc. Ea nu rămâne însă ca atare 
imobilă. Un proces lent preface neîncetat vechile concepţii mitice 
ale poporului. Considerarea lui fixează un nou aspect al cercetării 


25 


sociologice “în ! domeniul nostru.- EI este:-pus în disetiţiune de însuși 
titlul rubricei: mitologie și știință populară și se raportă la desprin- 
derea cunoștinței positive din magma mitică. Procesul se împlinește 
originar prin acţiunea gândirii critice individuale — devenită apoi un 
bun colectiv — asupra materialului tradiţional ȘI "pune! în diseuţiune 
tendinţa de' diferenţiere și constituire a valorilor științifice. Faptul so 
găsește amplificat și complicat în mediul nostru popular prin înrâurirea 
tot mai puternică și necontenită a civilizaţiei urbane la sat. 

Cercetarea în domeniul nostru va avea să facă diseriminarea ace- 
stor factori și să urmărească momentele prefacerii, care sub o apa- 
renţă preponderent logică, angajează realități adânc. sociale. 

3. Metoda de cercetare rămâne în primul rând ancheta perso- 
nală, pornind însă, pe cât e posibil, spre a nu pierde legătura cu 
concretul unei societăţi, dela obiecte (plante, animale, pietre etc.), 
obiceiuri, locuţiuni verbale ete. Informaţiile rămân să fie continuu 
verificate și confirmate la mai mulţi informatori. In această materie nu 
trebue uitat că, în general, informaţia unuia este informaţia nimănui. 
Producţiunile de literatură populară (basme; snoave, cântece) sunt 
utile pentru confirmarea temelor sau pentru înţelegerea formelor matcă. 

Una din condiţiunile fundamentale ale cercetării în: acest do- 
meniu esto însă de natură morală: informaţia corectă și exactă: co- 
rectă și exactă nu numai în privința conţinutului său material, ci cu 
privire și la informator, la locul și 'data informaţiei. Cele mai mari 
dificultăţi pot proveni dintro atribuire sau o localizare greșită a 
datelor, fie din neglijenţă, fie din faptul minimizării importanței lor și 
a inventării amănuntelor. O lacună în informaţie e mult mai util să 
fie recunoscută, decât să fie întregită prin date de fantezie. 

Ca procedee ajutătoare menţionăm cu folos statistica în probleme 
de „difuziune a reprezentărilor înlăuntrul unui grup social, aplicată, 
insă nu la totalitatea membrilor — ceea ce ar fi oțios — ci. la un 
număr mai restrâns. din ei, aleși la întâmplare însă în intenţia cate- 
goriilor pe care le urmărești. Vin apoi hărţi (harta cerului locală), 
cataloage, (catalogul indieaţiilor cronologice locale. după constelații și 
astre), grafice și scheme ete. (v. a noastră Reprezentarea Cerului la 
Drăguș). | 


Conducerea anchetei revine însă în sarcina unui plan de luern 
bine organizat. 


26 


„iati “PDANI'DE "LUCRU: spe 


I. NATURA FISICAĂ. 


A. Cerul şi făpturile sale. „alai d 
a) Cerul d) Constelaţiile 


b) Soarele e) Stele-comete-meteoriţi 2 


DD - 1) Zodiile Probleme de ansamblu 


a) Cerul. 

1. Ce “este şi cum este reprezentat (bărbat? femeie? ete.) Familia Soarelui 
ca 0 piele întinsă? ete.). Din ce este făcut? Pe ce se sprijină? (Pe patru stâlpi 
de argint, ne spune o colindă din Buzăul ardelean; pe spatele unui uriaș etc.). Cât 
este' de departe? și în toate punctele deopotrivă? Câte ceruri sunt? (3, 7, 9). 

2. Cum se poate ajunge la cer?:scară, copac înalt până la cer. Se deschide 
cerul în vre-o zi din an şi pentru cine? Se lță cerul vre-o dată mai jos?" Colinde 
şi basme cu călătorii la cer. * is, 


3. Caracterele cerului: e cerul sfânt?. Urme de veche divinitate a cerului. 

4. Puncte determinate pe cer (sau zone):. poalele | cerului, înaltul cerului ere. 
Crucile cerului; toartele cerului. Cerul . de & cerul de noapte. 

ă b). Soarele. pin a, 

d, Ce este şi cum este reprezentat cerul? (Ca o movilă, ca o sferă de cristal, 
(nam, “surori, îraţi ete.). Sunt mai mulţi sori? (cei trei sori?), Locuinţa Soarelui. 
Caii şi „căruţa Soarelui. Tovarăşii Soarelui. Animale şi plante asociate cu Soarele 
(cocoşul?, bivolul? floarea Soarelui? cte.). Călătoriile Soarelui pe pământ; rivalii 
şi dușmanii Soarelui. | pr” e 


2. Caracterele le pa e Sfânt? Ce precauţiuni ale omului decurg din acest 
caracter?, Cum este agrăit Soarele? Vorbe şi acte neîngăduite faţă de şi cu el. 
Este..el o. „putere binevoitoare . şi binefăcătoare faţă de ţăran (plugar, cioban ete.)? 

+3. Mersul zilme al Soarelui. Etapele lui. De unde vine dimineaţa și unde se. 
de. poe Merșul anual al Soarelui. Cum sunt reprezentate punctele. solstițiale (răsă- 
rit de vară, rasărit de iarnă etc.)? Și cum e înţeleasă continua pendulare a Soarelui 
înțre ele? (Moşnegii sau sfinţii care îi aţin calea). Cum este reprezentat acest “mers 
în raport cu pământul? 


;4, -Depărtarea Soarelui de pita şi schimbărie ei cu tiagtpurile anului. Căl- 
dura, frigul. Cum vine căldura de la Soare? Felurile şi numirile cei (arșiţă, : dogoare, 
soare, 'cu dinţi etc.), Ce e lumina Soarelui și cum vine dela el? Feluri de lumină 
“(lumină de “zori, lumină :de amurg etc.). Umbră. Cum: sunt interpretate excesele de 
căldură — arşiţele de pomină —? Greşala sau: mânia Soarelui etc. 

„+ „Da: Puterea Soarelui. Domeniile în care se exercită. Cum este înfăţişată cenuil; 
“putere în raport cu momentele zilei și cu momentele anului. Scade puterea Soarelui 
scara? dar cătră solstițiul de iarnă? Se vorbeşte de tinerețea şi bătrâncţea Soarelui 
şi în .ce sens? Procedee de reinnoire a puterii Soarelui. Momente ceremoniale, pti- 
tudini colective, munci legate de poziţia Soarelui sau de vârsta sa în cursul anului. 

Cine şi cum poate fura puterea Soarelui? Dar pe Soare însuşi? (Iuda, într'o co- 
lindă haţegană, smeii, într'un basm etc.). 

„+6, Eclipsele de Soare. . Explicaţia. lor, Semnificaţia lor. : Sunt vârcolaci de 


27 


soare? Ce precauţiuni trebuesc luate pentru apărarea şi salvarea Soarelui? 

7. Prevestiri prin Soare: Soarele care se uită înapoi e semn de schimbare a 
vremii (Drăguş,. Bran etc.). Prevestiri de -iucendii, războaie ete. 

8. Poveşti, colinde, descântece, cimilituri privitoare la Soare. Simboluri solare 
şi motive solare decorative (pe blide, ulcioare, ouă etc.). 


e) Luna. 
1. Ce este Luna şi cum este înfățișată? (făptură femenină, masculină, parte 
dintr'o ființă divină — ochiul lui Dumnezeu —?) Familia Lunei; prietenii ci; fiinţe 


ajutătoare. Calul Lunei. Locuinţa Lunei. 

2, Cât de mare e Luna și cât e de departe? Pe ce stă? Drumul său, ziua? 
noaptea? Schimbările drumului cu săptămâna, luna, anul. 

3. Fazele Lunei. Care sunt aceste faze şi cât durează? Formule și numiri 
tradiţionale (lună nouă, crai nou, lună plină etc.). Timpul cât nu e Lună. In ce 
zile apare sau se gată Luna? (Luni?...) Cât durează o lunaţie? Numiri pentru părţile 
vizibile ale Lunei în cursul fazelor (corn, burtă sau burduf etc.). Invocaţii şi apostrofe 
la adresa Lunei cu prilejul fazelor şi în special la Lună nouă. 

Cum se explică fazele Lunei? Raportul între Lună şi lumina Sa. Lumina Lunci 
este puterea Lunei? Cum se păstrează şi se pierde această putere? 

4, Puterea Lunei: Asupra apei — cărările ei pe mare, razele sale în adâncul 
apei, Luna din adânc, ridicarea apei spre Lună. Inrâurire asupra sufletelor celor 
înnecaţi (pe lună-nouă -acestea ies şi se plimbă pe malul apelor etc.). Asupra lumei 
vegetale: plante favorizate în creşterea lor etc. Asupra oamenilor: cu prilejul naşte- 
rilor — copiilor le fură somnul, îi deoache (remedii) — asupra femeii și ciclurilor 
sale fisiologice — asupra îndrăgostiţilor, mesagii de dragoste purtate de Lună — 
în general asupra omului în cursul somnului. Ce sunt lunaticii? Ce însemnează ja 
avea capul în Lună? Ce sunt „fraţii de lună şi cum se desleagă? 

Influenţa Lunei asupra actelor de magie. Apariţii favorizate de Lună. 

5. Munci, momente ceremoniale şi ațitudini ale grupului social dependente de 
schimbările Lunei. (b.o. o sărbătoare așa de însemnată ca Paştele se determină în 
fiecare an după schimbările Lunei: prima Duminecă după Lună plină, după cchinoxiul 
de primăvară etc. — semănatul grâului, tăiatul lemnelor pentru construcție 3. a. 
se fac pe Lună nouă în anumite părți etc.). 

6. Eclipse de Lună. Ce sunt? Când se produc? Ce sunt vârcolacii? Unde 
stau și sub puterea cui? Cum se ridică la Lună? 

Ce semn închide eclipsa. de Lună? (hRăzboiu, revoluţie, epidemie). Intâm- 
plări povestite. 

“Precauţiuni luate pentru salvarea Lunei şi îndepărtarea bd io rele ale , 
eclipsei (acoperirea izvoarelor, imobilitatea femeii însărcinate). Furtul Luni de 
divinităţi infernale. Legătura dintre eclipse și fazele Lunei. 

7. Petele din Lună. Ce sunt? Descriere amănunţită. Personagii: ciobanul, Cain, 
Fratele cete. Instrumente văzute. Făpturi teriomorfe: iepure, vulpe cte. Sunt rap 
neschimbate? Ce înrâurire au? 

8. Prevestiri meteorologice „prin Lună: Luna cu cearcăn, Luna cu un corn 
în jos etc. 

9. Poveşti, colinde, descântece etc. privitoare la Lună. Motive lunare în de- 
coraţia locală. a mt | | [ 
„10, Raportul dintre “Lună. şi Soare. Frate şi soră, soţ şi soţie. Legenda 


28 


căsătoriei și metamorfozei lor. Oolinde și basme" locale privitoare la căsătoria dintre 
rate și soră. 


d) Constelaţiile. 
1]. Tabloul constelaţiilor cunoscute cu numele lor local: 


Drum Gâină 
Sfredel Cruce 
Car Rariţă etc, ete. 


Descrierea amănunţită, de către informaţor, a fiecărei constelații. Numiri speciale 
pentru părţi de constelații (b.o. mâneriul și vârful Sfredelului; Proţapul și pogo- 
niciul Carului). Există, sau existau, în tehnica locală aneltele ale căror nume slujesc să 
desemneze constelații? (b.o. Rariţa, Cobilele?) 

Identificarea lor pe harta cerului și arătarea anotimpului în care sunt 
văzute local, 

2. Ce sunt aceste constelații în reprezentarea locală? (b.o. Calea Lactee e 
Drumul robilor, în alte părți e Drumul Sf. Ilie, apoi Podul pe care trec sufletele 
în Rai etc.). Legende în legătură cu făptura, numele și particularităţile figcărei con- 
stelaţiuni. Metamorfoze. Expresii locale în care apar numiri de constelații, cimi- 
lituri. Grupuri de constelații legate printr'o povestire unitară. 

3. Mersul diurn al constelaţiilor și numirea momentelor rotației lor pe boltă 
(răsărit, prânz etc.). Particularităţi de mișcare (b. o. Carul merge îndărăt). Explicare. 

Mersul anual al constelaţiilor. Ridicarea constelaţiilor spre zenit sau cobo- 
rirea lor spre orizont odată cu schimbarea timpurilor anului. (Carul b.o. este pri- 
măvara mai sus și toamna mai jos). Dispariţia unor constelații cu totul din circuitul 
vizibil (b.o. Găina). Care și de când până când? Explicaţie, 

4. Luceferii: doi, trei sau mai mulţi. Numirea lor locală. (b. o. „„Luceafărul de 
la vecernie, luceafărul dela miazăzi“ etc.). Când și unde răsar? Când şi unde 
upun? Întâlnirea luceferilor la o perioadă de timp. Iși schimbă locurile? Legende 
privitoare la Luceferi. Metamorfoza lor, în legătură cu doi fraţi (gemeni?) sau 
două păsări. i 

5. Munci şi momente sociale legate de apariţia şi dispariţia constelaţiunilor. 

6. Pentru fiecare constelaţiune se ra nota gradul și precisiunea cunoașterii 
înlăuntrul grupului social, ca şi răspândirea cunoștinței globale în anumite clase 
sau vârste. 

Felul în care cunoștința mișcării constelaţiilor intră în câlculele practice, 
va forma obiectul unei atențiuni speciale. Se va însemna ce constelațiuni slujesc pentru 
indicarea timpului şi care, pentru orientarea în spaţiu. Se va încerca un tablou al 
îndrumărilor cronologice după mișcarea stelelor, ca și unul al direcțiilor spaţiale, 
toate raportate la anotimp. Cui slujesc, mai cu seamă, aceste îndrumări? 


e) Stele, comete, meteoriți. 

1. Mulțimea și individualitatea stelelor. Raportul dintre stele şi sufletele 
omeneşti. 

Stele mai mari, stele mai mici: cum se explică? In ce vreme e cerul bogat 
în stele? Substanţa stelelor. Depărtarea lor de Pământ. E aceeași pentru toate? Dar 
faţă de Soare, Lună? Cum stau stelele acolo sus? Se sprijină pe boltă, sunt lipite 
de ea etc. Raportul dintre stele și bolta cerească. Ce sunt stelele și din ce 
sunt alcătuite? | 


29 


2. So mută stelele 'din loc sau sunt fixe? Sunt unele fixe Şi Altele mobile? 
Ce este „stâlpul“? Au stelele vre-o mişcare regulată de rotaţie? In 'ce sens se 
face? Sensul acesta este comun tuturor sau sunt mai multe sensuri de mișcare? 
Numiri locale pentra sensurile mişcării (îs uite, la jr a ri îndărăt 6te.).' Iuţeala miş- 
cării este egală pentru toate? —. org tul —. 

Există și o mişcare anuală a stelelor? o schimbare a înfăţişerii cerești după 
timpurile anului? Cicluri de timp pentru mişcarea stelelor. 

3. Strălucirea stelelor “-Variază cu “aceea a soartei oamâhilor? Au stelele 
geniile :lor?: Raportat: stelelor între: ele: stăle 'care merg împreună şi stele: 'care'se 
gips stelelor cu Soarele şi : Luna. Există o familie astrală?: -; 
îi: + “Legende! cu transformări de .oameni în stele sa "special: gemeni) şi 'invetrst'c0- 
borirea stelelor pe pământ. sta - MD, Dias loutea 
ti: "4 Atitudini făţă de 'stele (să':nu 'le priveşti prea mult, să nu e frati ete.). 
i-a lor: raza şi lumina stelelor ce vrăji favorizează? (apa la stele etc). i. 

sa - Prevestiri :prin stele. - -Schimbări': violente ale “peisagiului. ceresc. -Viziuni 
şi: tuia despre-'ele; - - DE E Ma te dai înime, 
i 6. Comete.: Numirea lor “locală. “Când! au: fost: văzute? Co: întâmplării au 
urmat: războaie, revoluţii ete. Ce. sunt: aceste comete: sunt ele: făpturi -nvi sau: nuimiui 
coada se adaugă unor stele dinainte: exiștente? De unde vin şi îucotto: 'se':duc?: Po- 
vestiri 'de întâmplări: reale sau auzite "privitoare la comete. Da vb 4 
"7: Stele căzătoare. - Ce : sunt? Semnificațiile lor (moartea unui om, dâra; dia- 
volului *prin * văzduh, :-prevestire 'etc.). : i = A ga 

i aBeiuie deosebite: steaua cir pibaiă de stele. Cât durează? cute este 
epoca: lor pi iv Ms, ) j Pio iu 

Atitudine faţă de ele: iţi faci' eruie? spui o formulă? exprimi un ie "spre a 
se îniplini? Te păzeşti “a vorbi: de ele? ete. -! u SI pia ae 

Povestiri de: întâmplări reale cu 'stele “căzătoare. : 

Reprezentări asociate:: Sburătorul, smeul' etc. Dâra de lumină “a stelei * care 
cade este interpretată ca sburător, smbu cte; and 

î) Toate aceste date vor avea să dea o icoană a cerului în reprezentarea, 
locală. Considerată ca totalitate, ea pune, la râtidul ci, o scamă de întrebări. 

"1. 0 primă serie: 'de întrebări se: raportă la semnificaţia: de ansamblu: a re- 
giunii cereşti în gândirea grupului: ce reprezintă ca pentru orhul satului nostra? O 
altă lume asemănătoare cu a noastră? O oglindă a vieţii noastre, dar amplificată şi 
purificată? Imaginea unei părți a realităţii mai Ai betie umană? („toate stelele 
" sânţ: puse în formă de unealtă“: —-: Drăguş) ş: 

2. 0 a doua serie: de întrebări se:: Sr la: stăpânirea ce o: 'are cerul 
asupra vieţii şi sorții omeneşti. E: problema zodiilor. A+ ! 

Configuraţia “cerească: la un moment dat determină însușirile și viitorul: noului 

născut? Sunt stele norocoase şi nenorocoase sub care te poţi naşte? Ce sunt zodiile? 
Diferenţa între zodie şi ursită. Ce semne au zodiile şi :câte sunt? Sunt cunoscute 
constelaţiile zodiacale? . Cine ştie citi zodiile?: Sunt în sat: sau în împrejurimi cititori 
de zodii? Relaţii cu ei. Cărţi de zodii găsite în sat (regiune). Cine le citeşte și: 
pentru cine? credinţa în zodii! înrâureşte activitatea omului local? etc. 
e 3. O a 'treia.;serie de întrebări::'o -pun elementele de. rânduială, de ritmică, 
în general de încadrare a vieţii grupului! social, pe care:le aduce cursul local repre= 
zentat „al fenomenelor fizice cereşti.. Cercetarea, lărgită: și amănunțită, formează, 
obiectul capitolului următor. Pacea, 


30 


ş O întrebare .de încheiere „ar putea privi coeziunea. datelor de până aci, 
în sensul formării de către ele a .unui capitol unitar de cunoştinţă populară (o astrp=, 
nomie populară?), Această chestiune. însă, ca şi aceea, referitoare la nucleul de cu= 
noştință positivă cuprins, aci, intră în problemele tratării. 


iun Bu Marile Cadre, a ci i cita fa 
| vie "Bă sie 

a) Spaţiul: si vb) Timpul: ana 

E, “ii 1. Plan. orizontal i L l. ilie aula zilei “m 
2, Dir, verticală d „2, Săptămâna „şi luna XA 

3. Zone calitative .8. Anul şi, timpurile sale , RY! 


sai PF Ty dial „4. Calendarul 


i A j $ i EDS LE LR „ei 


c) Scheme numerice. : Pe 9 de, Pope ial iii 


Socotim aceste cadre ca formele cele” mai generale ale rânduelilor de vieaţă 


ale grupului în raport cu cursul, local reprezentat, al: vieții“ cosmice, : -- Ul | 


“. ' 
o. dar 


a) Spaţiul. - 4 Rei FD pm) ja 


1. Care este schema spaţială a universului? Care sunt punctele s sale, "de reper 
în plan orizontal? Numirea lor locală (Răsărit, Amiază etc.)., „Ce sunt ele: sunț simple 
direcţiuni spaţiale sau sunt regiuni materiale în care sălăşluese anumite „principii? 
(b.o. „ziua este socotită în unele părţi ca venind de la Miazăzi, „noaptea“, de 
la Miazănoapte etc.) Cum este reprezentat fiecare punct cardinal? Rășărit-Sfinţit 
Miazăzi-Miazănoapte. Care este local numele generic pentru punct cardinal? Ca 
direcţiuni spațiale, sunt socotite patru san, mai multe puncte “cardinale? Se cunosc 
local două Răsărituri: Răsăritul de vară şi Răsăritul de inrnă? dar două Sfinţituri? ete. 

2, Planul vertical. Care. sunt punctele de reper în direcţiune verticală ? Unde 
mergem în sus? Unde mergem în jos? Inaltul cerului e o direcţiune sau un 
punct fix? La 
Care sunt punctele de reper pe bolta cerească şi pe ce arc al sferei se 
găsesc ele? (La Drăguş, b.o. acest are ceresc se întinde din Răsărit în Sfinţit şi 
este însemnat de punctele: Diânz, amiază, vecernie), pi şi expresiuni locale pri- 
vitoare la ele. a 24 0 3 

Regiuni ale Lumii: Regiunea „sub Soare“. Există alta deasupra? Dar din' jos 
de aceasta? Lămurirea unor expresiuni ca: „nouă țări și nouă mări” sau “capăl 
Lumii ete. - 

3. Zone calitative. Locuri “bune şi locuri rele. Un catalog al locurilor în- 
semnate în hotarul unității cercetate. Prin ce sunt ele marcate? (prin aruncături? 
răscruci? joc de iele? ctc.). 

Alte deosebiri spaţiale calitative: legătura cu grupul social naţional („de aceea 
tot ce mișcă în ţara asta: râul, ramul — mi-e prieten numai mie...**); legătura cu neanitil 
pârticular care stăpâneşte: gospodăria, „curtea“ e o unitate spaţial “deosebită? Fapte 
care o pun în lumină şi care se “sprijină die ea: biesteidul pe curte, “hăcitatăt 
pe curte ete, "a 


.. . 


i) Timpul... A otite air if ai IPaud 
1. Ziua şi diviziunile șale. Care sunt unităţile: pioni ale timpului şi cum se 


31 


integrează ele? Care sunt diviziunile locale ale zilei? Numirile lor şi fixarea lor în 
ciclul de 24 ore. (la Drăguș b. o. avem: dimineaţa-prânzul-amiaza-vecernia-seara-ale 
nopţii). Se cunosc două zile, una lungă (de vară) și una scurtă? Cum variază divi- 
ziunile cu aceste două zile? (Tot la Drăguș: în ciclul zilei scurte avem o etapă: 
prânzul, în ciclul zilei lungi îi corespund două: prânzul mic și prânzul mare), 
Cum se numesc unităţile subdivizionare ale zilei și care este cea mai mică 
din ele? (ceasul, clipa ete.) Datele acestea se vor exprima grafic, cu preciziunea pe 
care o comportă, într'o schemă de timp. Schema aceasta are puncte de contact cu 
schema spaţială? dar cu mișcarea local reprezentată a astrelor? dar cu ritmica vieţii 
sotiale?' (La Drăguş schema de timp: dimineaţa-prânz-amiază-vecernie-seară se supra- 
pune perfect cu schema spaţială a arcului de cerc: răsărit-prânz-amiază-vecernie= 
sfinţit, şi are puncte de contact cu seria timpurilor de hrană ale plugarului). 

Sunt în cursul zilei porţiuni calitativ deosebite de altele? Se vor preciza aci 
două concepte: miezul nopţii şi puterea nopţii. Amiaza (miezul-zilei) intră în ciclul 
calitativ al momentelor zilei? Sunt şi alte momente? — faptul zilei? faptul serii? — 
Există local vre-un sistem specific de măsurătoare a timpurilor calitative? Cântatul 
cocoşilor? altul? Cocoșul năzdrăvan sau voevodul cocoşilor. 

Ceusul slab san rău şi ceasul norocos sau bun. Cazuri povestite despre unul şi 
altul. Cum se poate înlătura cel dintâiu și forța cel din urmă? — Zile legate şi 
zile slobode. 

2, Săptămâna şi luna. Numirea zilelor din săptămână. Ce puncte de contact 
are săptămâna cu cunoștințele locale de astronomie (privitoare în special la fazele 
lunei)? Ce zone de timp deosebim în săptămână: începutul, sfârșitul...? deosebire 
între zilele . săptămânei: ce lucrări sunt interzise sau recomandate în cursul lor? 
Deosebirea dintre săptămâni în cursul anului. Care este temeiul acestor deosebiri? 
Funcțiunea lor religioasă, economică ete.? 

Luna. Numirea Jocală a lunilor. Raportul lunii cu săptămâna şi raportarea 
ci la cunoştinţele locale de astronomie. Ce fel de unitate este mai cu seamă luna, 
de vreme (meteorologică) sau de timp (cronologică)? Raportul dintre începutul lunii 
şi fenomenele lunare. Prognosticul meteorologic se raportă la durata de o lună, 
începând cu faza lunară, sau are valoare numai pentru luna civilă în care se pro-= 
duce? Calendare bătrânești privitoare la luni. 


3. Anul şi timparile lui. Se cunosc local timpuri ale anului? Numirile lor. 
Durata lor. Când începe Primăvara? Când se sfârşeşte? Dar Vara? dar Toamna? dar 
Iarna? Praznice hotar şi praznice miez de timp. Corespunde împărţirea timpurilor 
unei succesiuni a perioadelor de muncă spcială ? dacă da, care sunt aceste perioade 
de muncă? Care sunt praznicele care ritmează activitatea socială în cursul anului? 

Când începe anul şi când sfârşeşte? In afară de data bisericească şi cea: 
oficială a anului nou, există urme locale despre un alt început de an? (b.o. odată 
cu ieşitul la plug). Zile în care se brează an nou. Ceremonii cu care începe şi 
se sfârşeşte anul. Cum se socotește durata lui? Sunt fenomene de fizică cerească 
care o măsoară? 

4. Calendarul. Punctele de reper ale calendarului local. Sunt praznice sau 
date convenţionale? Cu ce caracter se prezintă şi pe ce se sprijină? Cu ce caracter 
se prezintă duratele dintre praznice? Sunt acte recomandate sau interzise pentru pe- 
rioadele de timp de după anumite prazuice? Problema stilurilor. Sărbători respec- 
tate pe vechiul stil. Cunoscătorii locali ai culendarului. In vechime cine ţinea socoteala 
pentru rândul zilelor? “Vechi instramente servind de calendar. 


32 


. 


[i 
. . 


"* 0) Scheme numerice. | ia Li 
Cuprindem alături de cadrele de timp şi de spaţiu şi chestiunile privitoare la, 
schemele numerice, adică la sistemele de numerație: număr de bază şi multiplii găi, 
care revin cel mai frecvent în ordinea obiectelor sociale. Exemple avem în siste- 
mul chaldeian, bazat pe 6, care ne-a dat număratul pe duzini şi sistemul Orar, gra- 
darea cercului, sau în număratul pe 5. (le sou) frecvent “în micul comerţ francez. 
Există în vieaţa grupului .numere care revin, ele sau' multiplii lor? Care sunt 
acestea? [i un singur sistem de asemenea numere sau mai multe? Dacă sunt mai multe, 
ce domenin e rezervat fiecăruia? E vreun sistem de numere magice? Se sprijină 
această schemă numerică pe o schemă spaţială? Pe care anume? 


„C. Văzduhul şi meteorii. 


a) Văzduhul - e) Grindina şi furtuna 
b) Vântul f) Fulgerul 
„î ue) Nourii şi. 'ceaţa £) Curcubeul 
d) Ploaia şi zăpada h) Vremea 


a) Văzduhul 
21. Cât. se extinde şi din ce' este format? Ce este aerul? Raportul dintre aer 
şi văzduh. Are văzduhul : mai multe regiuni? - Vămile văzduhului. De ce este măr- 
ginit văzduhul? j i | 
„2, Cine 'se poate urca în văzduh şi. cum? Întâmplări din văzduh. Ce : puteri 
stăpânesc văzduhul? Un zeu al văzduhului (smeul) ? 


4 


b) Vântul. : i pe poe 
„iz. 4, Cum este reprezentat vântul?, Om? femeie? Babă-bătrână? Legătura lui cu 
Baba-oarba; .cu o. babă surdă. Forme animale ale vântului: balaur, cal, şurpe ete, 
Familia şi casa lui. Ce sunt „porţile vântului“? „Vistieriile, vântului, Cum pune în 
inişcare acrul?, Se atribue vântul și altor cauze (b.0. mişcărei valurilor mării)? 
- 2. Cum s'a iscat primul vânt? Poveşti şi „snoave privitoare la primul vânt, 
Puterea vântului. Cu cine se măsoară vântul? Poveşti şi snoave 'privitoare la riva- 
litatea Ii cu Soarele, cu gerul, cu focul. Odihna vântului. Precauţiuni pentru a nu 


. 
pyte 


jigni vântul, sed . În 
3. Formele vântului: adie, „trage, suflă, bate. Ce este boare? Vânturile locale. 
De unde, vin obicinuit? Prin ce se anunţă? Semne de vânt. Vânturile dominante. (Vân- 
turi din direcţii spaţiale (de miazănoapte, de miazăzi) şi vânturi de anotimp 
(crivățul). Soiuri de vânt, după locul de origine: vânt de la sărături, vânt dela 
lup, vânt dela boale ete. Există ol clasificare a vânturilor: făcută de ciobani - și 
alta făcută de plugari? | | | 
"3 14. Watturi rele! Vântul furios. Legătura vântului furios cu sufletele morţilor. 
Tradiţii sau legende locale referitoare la '0 vânătoare san la o oaste sălbatecă. For- 
mule de potolire a vântului furios (Doamne, iartă-l!). Blestemul care apasă asupra 
vântului. 
Vântul magic.” Vântul care poceşte. Ce înseamnă „a cădea în vânturi“? Hol- 
bura. Unde se stârneşte? Când? Ce primejdie aduce? Formule de conjurare. 
| 5. Legătura vântului -cu fluerul. Cântecul vântului;. aria vântului, Legătura 
vântului cu flueratul. Se poate provoca vântul fluerând? 


. 


39 


Cum se poate chema vântul? Procedee de acaparare a vântului. Persoane 
care îl acaparează. In ce poate fi ţinut vântul? (în burdufe, în nodurile unei sfori 
etc.). Păţănii povestite. 


c) Nourii şi ceața. 


1. “Terminologie locală pentru diferitele forme de nouri (nouri,  nourenci, 
nouri de ploaie, nouri de vreme tare etc.) Ce sunt nourii? Cum se formează? 'Din 
ce? De unde iau apa? Cine-i conduce? Există o turmă şi un păstor al norilor? 
Nourii şi balaurii. 

Unde se găsesc nourii — departe — şi cum stau în înălțime? Coboară nourii 
pe pământ? Când? 


2, Ce este ceața? dar burhaiul? dar pâcla? De unde vin şi cum se ridică? 
Are cineva putere asupra lor? Cu ce formule putem îndepărta ceața sau pâcla? Ce 
legătură este între apa râurilor şi ceață? (b. o. burhaiul se ridică de pe Olt, pentru 
Drăguşeni). Legătura între fum, ceaţă şi nour. 


Țări legendare (sau văi) cu pâclă, ceață. Ceaţă produsă spre a ascunde un 
om, o cetate, un oraș. = 


a) Ploaia și zăpada. 
1. Din ce provine ploaia? Din nouri? Din acte naturale ale unor ființe divine? Din 
scurgerea apei dintrun lac ceresc? etc. Se sparge uneori cerul? Cine reglementează 
căderea ploii sau.o conduce? E uneori ploaia personificată? 


2. De unde vine ploaia local? Deosebitel€ moduri ale ploii: picură, bu- 
rează, varsă cu găleata. Se poate stabili o legătură între aceste moduri și felurile 
de nouri? In ce epocă plouă mai mult? Zile hotăritoare pentru perioade de ploaie. 
Se pot cunoaşte dela începutul anului lunile ploioase? Calendarele bătrâneşti. Ve- 
chile calendare cu prognostice de meteorologie. Se găsesc în sat şi sunt ascultate? 
Cine le citeşte? etc. In ce zile ploaia e bine venită şi când nu? Care ploaie se 
usucă mai repede? (Ploaia de la Sf. Ilie?) Semne şi aruspicii de ploaie. 


3. Seceta: cât trebue să nu plouă ca să se spună că-i secetă? Cauzele secetii: 
seceta ca pedeapsă pentru greşeli morale și religioase; ca efect al acţiunii unui vrăjitor 
etc. Cei doi smei: unul de secetă şi unul de ploaie. Stăpânirea magică a secetei și 
a ploii (procedeele magite' respective — paparuda, caloianul etc. — se vor cerceta înca- 
drate la riturile agrare). | 


4. Ploi nefireşti (când se înneacă cineva în apele din apropiere). Ploi de 
cenușe. Ploi de foc. Ploi catastrofale provocatoare de potop. Reprezentări locale despre 
potop. Cauza lui. Ploaia cu soare. Legende și snoave. 


5. Roua şi bruma. Ce e roua? Când se produce? De ce dispare aşa de curând 
La ce este bună roua? (medicamentaţie, magie etc.) Bruma (aceleaşi întrebări). 


6. Zăpada. Terminologie și forme: fulg, ninsoare, zăpadă, chiciură, ghiaţă etc. 
De unde vine şi ce legătură are cu ploaia? Cine aduce zăpada? (Sf. Nicolae? Moș 
Crăciun?...) Zile până la care trebue să fie neapărat zăpadă. Este uneori personificată 
zăpada? Ce e Omul de zăpadă? | 

Iarna de unde vine şi unde se duce? Semne de ninsoare şi de iarnă. Sunt 
nouri de ninsoare? Ziua întâia de ninsoare. Practici. Ninsoarea de primăvară: omătul 
mieilor. Cojocul iernii. Babele şi moşii iernii. Lapoviţă şi moină. Ninsoarea cu soare. 
Zile hotăriîte pentru ninsoare data Trifon cetc.). 


Y/ 


e) Grindina şi furtuna. 

1. Terminologie locală (grindină, piatră etc.). In ce epocă poate veni? Ce 
nouri anunţă grindina? Ce alte semne o însoțesc? Ce precauţiuni se iau? Cum ge 
poate împiedeca sau sparge pian! Rolul clopotului dela Biserică sau a lumână= 
rilor dela Paşti. 

Când este procedeul eficace? (Cât n'a pătruns grindina pe hotarul satului ete.). 
Ce este grindina? cine o poartă? Balaurul şi solomonarii. De unde vine Balaurul? 
de unde solomonarul? Ce este acesta? Cum conduce grindinu? Rolul strigoaielor în 
chemarea grindinei. Cine trage clopotul? Din mandatul şi cu plata cui? Cum se 
explică acţiunea clopotului? Preoţi și ţigani implicaţi în producerea grindinei. Po- 
vestiri privitoare la grindini. 

Din ce parte vine, local, în mod obicinuit grindina? 

2. Vremea rea sau vremea: e același lucru ca grindina? Care ar fi difa- 
rența? Prin:ce se anunță? Cum e privită de ţărani? “Cum se păzesc ei de vremuri? 
Aprind tămâie în casă? Cine poartă vremurile? 


£) Fulgerul. - | 

1. Cuprindem aci chestiuni privitoare la fulger, la tunet şi la trăznet, „Deo 
sebirea locală şi atribuirea lor unor cauze diferite? Din ce provin şi cum se produc? 
Sfântul Ilie şi căruţa cerească. Tunetul e huruitul roatelor căruţii pe prundișul ce- 
rului etc. 

Săgeata din fulger. Colecţie de asemenea săgeți. La ce sunt folosite? Ful- 
gerul din senin. Primul fulger sau tunet de peste an. Practici cu acest prilej. Fula 
gerul dela „cornul caprei“, 

2. Trăznetul ca: pedeapsă divină, Ce se spune de copaci, de căse, lucruri sau 
oameni trăzniţi. Tabuuri şi obligaţiuni de purificare. Precauţiuni luate ca apărare 
împotriva trăznetului, Obiecte care apără: băţul de alun, teiul protector ete. Ani- 
male legate de fulger şi trăznet. Plante. 

3. Există o zi a trăznetului? Jertfe şi daruri aduse NE Re, Zile închinate 
tunetului (Vinerea-Mare? Procopiile?) sau când are tunetul mai multă putere? (Sf 
Petru, Sf. Ilie?) Când se împart trăzaetele? (In săptămâna Paştilor?) ete. 


g. Curcubeul. 


1. Terminologie. Din ce este alcătuit? Ce sunt culorile lui, câte sant și cum 
se numesc. Ce este el? Metamorfoze: o fată prefăcută în: brâu ete. E un mesager! 
divin, un iniţiator în lumea stelelor? O punte de legătură între două lumi? 

„2. Părţile lui: capul, coada curcubeului. Cât se întinde curcubeul? Putem ajunge 
până la el! Se ridică dintr'o fântână? Pietre prin care bea curcubeul apă. Colecţii 
de asemenea pietre, 

3. Puterea curcubeului (de a întineri, de a schimba sexul etc.) Recomandări 
în legătură cu ea. Puterea medicinală a primului curcubeu din an: influenţa lui 
asupra guşii și a părului. Magia curcubeului. 

4. Semne de vreme din Curcubeu. Raportul culorilor din curcubeu şi înţe- 
lesul său de prognostic. 

5. Invocaţii, formule, cimilituri, basme în legătură cu curcubeul. 


h) Vremea. 
Conceptul de vreme ca stare complexă a văzduhului: Deosebirea între vreme 


35 


şi veac. Semnele de vreme (în general). Legătură între cunoştinţa „vremii şi a 
semnelor sale şi îndeletnicirea omului. „E pă dieea acgatei, cunoştinţe în 1 mag 
agricol şi pastoral. CET, | ia, ti 

Trăsăturile. fundarăentale. ale, conceptului local: de vreme: ce “reacţiuni cămandă 
el în grupul 'social: urări, “precauţiuni: magice, ragăcinăi în legătură cu vremea. 


Bale fe “Pământul. SE a! 
; a): Formă, loc; sprijin. . d) Apele: 
m. b) Faţa: pământului  :.-. e) Stihiile :făpturii 

i eeăi -c). Adâncul -Pământului — Focul căci OR fi ant 


bă 4 PD ni 


a) Formă, =] sprijin. Sc bc aaa | A : 

1, Locul':Pământului. în Lume: e în mijlocul: ei! e: într'o iai itural- 
nică?:ete. i se : : 
2. Forma pământului: e Ep e plan?- dei gi sau. - pisanie “sau: altfel); 

3. Sprijinul. Pe ce stă Pământul? Pe apă? Pe stâlpi — stâlpii lui Iuda —? 
Pe spatele unui peşte? Pe aer? i 

a Cutremurele de “pământ. Din ce :protin? Sunt €le“urniarc”'a unei! mânii - divine? 
Sunt ele senin pacii Pula aa viitoare? Cutremure [e e ping Şi în pote 
de pază. . caii i 
__ Urme de o veche divinitate, a pământului. Alte numiri pentru Pământ 
Gatră ete:). AL a i cp nit Aie d Pur îp ÎN piei 

J E 7] ser 5 2 rai) „peeta? Z ț DR 4 q 

b) Faţa Pământului. Maioaa aa fese „teh ua 

-1. Terminologie: Munte, . măgură, - :deal, vale, ca SE Pază 08, jolatipe 
lung; “ţară .ete.' Fixarea logică a termenilor. : a E i pstedită Ar 

„1 2Origineâ: munţilor. Din ce sunt făcuţi? eri e steel Urme: : dati iai 
crarea uriaşilor sau a altor ființe. Cât se pot urca munţii'de sus? Vârfuri 'cu numiri: 
legendare: Omul, Vârful cu: dor, Doamnele etc. Forme ciudate: potcoava lui d ali 
Turnuri 'şi:castele de piatră în munţi. Stânci zeii stânci.albe .ete..: tipi) — Îghea=: 
buri — peşteri. .': -. : î ip «et Ci iiiti 38 unui 

3. Sunt munţii fiinţe vii? Căciula şi haina munţilor. Stânci însufleţite (la 
anumite epoci fac anumite lucruri). Munţi care se bat cap în cap. Munţi „legendari. 
) 4. Locuri blestemate, ștânci căzute, peisagii | aride, ghețari, grohotişuri. . „Expli- 
carea bolovanilor din văi şi.a căderii lor primăvara.. Locuri colorate. a & 

-D. Pădurea, Terminologie şi | înţeles: Crâng, codru, pădure, dumbravă „ete. 
Desişul pădurii, copaci diformi, blestemaţi etc. Poiene. 

a: Populaţia muntelui și a pădurii: Mama pădurii, fata pădurii, zînele, piticii, 
babele, Baba Dochia, „ăle frumoase“ etc. Genii vegetale care locuese în, „câte-un copac: 
Ecoul. Copaci sfinţi. Povești și pățănii cu făpturile . munţilor. . 

Vă Dealuri și văi. Dâmburi şi dolmene — morminte de uriași? CAseraenea 
dâmburi se găsesc în Dobrogea, pe valea Turcului la Bran,. la Sebeşul, de jos ete.) 
Depresiuni (covate). | i 

Şesul şi pustia. Locuitorii ei. Pietrele, nomenclatură şi proprietăţi! i Pietre 
năzdrăvane (care cresc, care se mişcă singure etc.). ie Ă, Altă 


c) Adâncul pământului. va 
1. Cum .este. reprezentat adâncul -pământului? .Căile spre el: “gropi, fără fund, 


36 


prăpăstii, "fântâni cete. Se păate” ajunge la i, şi pe la ap ecaiea lumii? E acelaşi 
lucru cu tărâmul celălalt? N 

2. Lumea celuilalt tărâm: sei, mămu smeilor, pajure ete. N A 

3. Focul din mijlocul pământului. E același cu focul Ghehenei? Răbufnește 
acest foc undeva pe faţa d an aitail si e „Yuleanul? EUR, călătoare, flăcări dea- 
supra apelor. | E rana 

4, Focul, Ce este şi cu” ce: caractese este” înfățișat? Este sfânt? Obiecte care 
nu "se "pot arunca : pe foc, Focuri pregătite numai din anumite ” lemne, “Focuri aprinse 
la ânumite date. Focuri păzite spre a nu se stinge. Focul viu, Vechi “procedee de 
aprindere a focului, | 
"3 1%; Dueruri “ascunse 'în “Pământ: Comori: Felirile comorilor,” Comoti blestemate 
şi altele. Balaurul păzitor de comori. Când „sar“ comorile? Cum se poate reţine 
flacăra lor? Cine poate desgropa comori? Poveşti şi păţănii cu comori. 

Palate şi oraşe îngropate. Locuinţe în adâncul Pământului. 
E 2 FE ari Ce, A: si pe stă i : sa 2 e e mpa d 


d) Apele. i open 0 vieti, ARRARĂNR 0 a Bac? 999 Ati 


he 4 „le Nume şi feluri: izvor, fântână, părâu, zâu, bolboacă, baltă,... mare. 
iai A Originea lor; „cum a venit apa pe fața Pământului? De unde a izvorit. şi a 
ajuns “la, formele de astăzi? . De „unde ieșe astăzi apa din izvoare, fântâ ini, râuri? Ape 
scoase din stâncă prin puterea unui „0th, minunat, "Ghicitori de izvoare şi uneltele lor. 
Izvoare şi fântâni născute prin „metamorfoză (izvorul meşterului Manole etc.). O Cascade, 
8. Ape medicinale, „ape dulci, ape sâraţe, ape calde ! Cum este înţeleasă ac- 
țiunea apelar medicinale? | 
"Ape cu acțiune magică: apa ncinccpută, apa” moartă — apa vie, ape care, se 
colorează, ete. Apa sfințită. ., pa, 
LEE. Izvoure, fântâni, Jacuri stinte sau îinunate care . în anumite zile, 5 se, umplu 
cu „apă (Fântâna Mănăstirii Brâncove canu, din „Tara Oltului, Tinaria CR a), TI 

„Lacuri. fără “tund, lacuri care înneacă | un Oraş, o cetate, 

“Ape blestemate: râuri care intră. în pământ pe o porţiune a, cursului, lor. (Par iul 
Pojortii, Râul dela Zărneşti ete), 

5. Faţa și adâncul apei. Faţa apei ziua şi noaptea. pi care trec noaptea 
peste apă. Precauţiuni luate: se acopăr fântânile, izvoarele, nu se bea apă luată 
noaptea. Oţlinda apei. A 

Fundul mărilor, lacurilor, fântânilor... Palate de cristal ete. Iepele sirepe 
din adâncul sau din smârcurile mării ete. Malurile mării şi ale apelor. Bătaia.-lor da 
cătră valuri. Ridicarea şi scăderea pan (flux și reflux). Explicația cfr situ) şi 
văgăuni pe malul apelor, t 

6.. Vieaţa apelor. Genii acvatice. Personagii mitice adăpostite în: dpă: zîne, balauri, 
drăcșori etc. Fiinţe rele care atrag şi înncacă pe oameni. Ochiuri şi vâltori. Formule 
de conjurare. Râuri: care sunt făpturi omeneşti: metamoriozate (Oltul, Mureșul). 
Legenda: lor. Genii individuale ale râurilor, fprţ «i 

7. Relaţiuni: respectul datorit apei. Interdicţia anumitor acte. Nerespectarea 
lor: :săpărarea ' apelor, blestemul. lor, tulburarea apelor și ascunderea lor. Incercarea 
de a le împăca. Daruri și jertfe aduse apelor sau divinităţilor acvatice. | 

(Ii ordinea cercetării de mitologie și ştiinţă populară, se vor indica aci 
numai: punctele de plecare spre ritual, rămânând ca “acesta să formeze obiectul : unei 
alte ordine de cercetare. Aşa, b.o. la construirea unui pod, apa se simte jjignită; 
pentru constrângerea la: care este supusă. Se. aduc jertfe pentru împăcarea ci. Se va 


| 37 


indica aci faptul şi ritul fără a se intra în amănante. Reconstituirea şi analiza 
ritualului cad în categoria riturilor de construcţie). 
8. Apa. Calitățile ei generale fizice și magice. 


€) Stihiile făpturii. 

Se va căuta dacă în gândirea locală nu se reduc toate lucrurile la câteva, 
elemente principale, din care făptura lor ar rezulta şi care ar fi un fel de 
stihii ale lucrurilor. Se cunoaşte de localnici termenul de stihie şi ce înţeles are? 
Apa, aerul, focul, pământul sunt asemenea stihii, sau stihiile sunt înţelese ca ființe? 

Se cunosc şi stihii ale timpului? Ziua, noaptea, zorile (zorilă), amurgul (mur- 
gilă) sunt asemenea stihii? Cum sunt concepute local aceste date ale timpului? pte. 


II. NATURA ORGANICĂ. 


Cuprindem aci cunoştinţe şi reprezentări privitoare la faună şi floră. Exceptăm 
pădurea de care ne-am ocupat în secţiunea precedentă, neputând-o despărţi de peisagiul 
muntelui. La floră şi Ja faună, accentul. cade mai cu seamă pe specii. Intreaga secţiune 
comportă o puternică desvoltare spre latura practică a vieţii sociale, care în privinţa 
florei duce, în primul rând, spre o farmaceutică populară, iar în privinţa faunei, spre 
[) şi mai complexă desvoltare de raporturi. Faptul este de încadrat într'o observaţie 
mai generală. Cu cât trecem dela realităţile depărtate ale lumii inorganice spre 
vieaţa organică şi apoi spre om, cu atât cunoştinţele şi reprezentările grupului — ca şi 
" obiectele corespunzătoare — sunt mai bogat şi mai adânc angajate în practica vieţii 
sociale, până la punctul — cum este cazul pentru reprezentarea sufletului și a .etapelor. 
vieţii omenești — de a fi întrupate în institaţiile societăţii. 

Noi menţinem în continuare linia generală a cercetării noastre. Sistematic, capi- 
tolele de floră și faună rămân incadrate aci, alcătuind cele două secţiuni ale repre- 
zentării lumii organice. Tehnic, cele trebuesc încredințate, însă, unor specialişti în bo- 
tanică si zoologie, care, urmărind datele și desvoltarea lor în practica socială, vor con- 
stitui o etno-botanică şi o etno-zoologie. Indicăm, în urmare, liniile mari ale cer- 
cetării ca şi aspectul ei sociologic. 


A. Flora. 


a) Vom căuta întâi să circumscriem cercul cunoştinţelor locale. 

1. Categoriile locale ale florei în concepte populare (b.o. ierburi, flori, ver- 
-dețuri, beat etc.). Numirea locală generică pentru plantă (dacă există). 

„Numirile individuale ale plantelor cunoscute (termen local şi termen latin). 
Tica lor (de către informator). Credinţe şi legende explicative privitoare la 
nume, formă, culoare, amănunte pentru fiecare din plantele cunoscute (Capul Sf. Ioan, 
Cinci-fraţi pătaţi, Rochia rândunicii, Sânziana ete., ete.) Un catalog al Y Bpanielo 
local cunoscute. 

3. Analiza, în concepte populare, a plantei: părţile şi structura unei plante. 
Terminologie şi cunoştinţe locale. 

4. Ciclul de desvoltare vegetală în concepte populare locale: numirea fazelor: 
sămânță, colț, mugur ete. Semnificaţia unor termeni ca: a lega, a da în noduri 
ie gin încep să dee în noduri“), etc. Ce este „rodul“ şi cum este conceput? 

5. Vieaţa plantelor. Neamuri şi familii de plante (unele sant surori, altele mamă 


38 


şi fiică ete. b.o. „mama sau știma păpuşoilor“). Curtea florilor; adunări în anumite 
zile; Doamna ierburilor sau a florilor („Ileana Sâmzeana, doamna florilor şi-a ga- 
roafelor““), Graiul florilor. Cine îl cunoaște şi cum se poate dobândi? Prevestiri prin 
flori (flori puse sub pernă pentru vise etc.). Flori care cunosc tărâmul celălalt şi prin 
care se poate ajunge la el. Poveşti privitoare la flori și la vieaţa lor. 


b) Practici şi tehnici în legătură cu plantele. 

]. In această direcţie trebue căutată întâiu o clasificare a plantelor după între- 
buințare:. lor de cătră grupul social. Bună oară: 

Plante comestibile. 

“Plante tehnice şi magice: 

plante colorante 

plante textile 

plante terapeutice (fiertari) ete. 

plante afrodisiace 

plante vrăjitoreşti 

plante de pază magică (pelinul, leugteanul, usturoiul). 

Plante ornamentale şi aromate 

Plante veninoase etc. 

In continuare va trebui să rezervăm şi o clasă deosebită pentru plantele 
mitice, care, asemenea cu iarba fiarelor, trăiesc în basmele şi în închipuirea gru- 
pului social. 

O asemenea clasificare trebue căutată cât mai apropiat de felul în care 
grupul social urmăreşte el însuşi deosebitele întrebuințări ale plantelor, și trebue 
înţeleasă ca o completare a punctului a. 1. 

2. Se va nota la fiecare categorie şi pentru fiecare plantă în special însem-. 
nătatev momentului şi a tehnicei la culegerea ci. (Mai toate buruenile de leac se 
culeg, bună oară în Bucovina, în ziua de Sânzănii — 24 Iunie —. Unele plante se 
culeg dimineaţa pe rouă, altele la miezul-nopţii, altele seara înainte de sfinţitul Soa- 
relui etc. Pentru unele plante, în momentul culegerii, nu trebue. să se pronunţe niciun 
cuvânt ş. a. m. d.) Se vor nota şi alte precauţiuni: însușirile personale şi de 
moment ale culegătorului, chipul și locul în care trebue păstrată planta ş. a. 

3. Formele întrebuinţării plantelor în diversele practici. Datele acestea care duc 
la alcătuirea unei farmaceutici populare, unei cromatici populare etc. pot fi cercetate 
— chiar mai firesc — în cadrul tehnicei populare. 


c) In cercetarea sociologică, ceea ce ne interesează e nu numai întinderea 
şi natura acestor cunoștințe şi reprezentări, ci şi 

]. Difuziunea cunoştinţelor în grupul social şi determinarea — dacă este 
cazul — a unei clase de deținători ai cunoștințelor speciale şi chiar ai ierburilor. E 
posibil ca aceşti cunoscători să nu fie aceiași pentru toate categoriile de plante, b.o. 
unii pentru plăntele textile şi colorante, alţii pentru cele terapeatice, alții pentru 
cele vrăjitoreşti etc. Se poate întâmpla, iarăși, ca uneori aceşti cunoscători să se gă- 
sească în afară de satul cercetat, în regiune și pentru toată regiunea. Se ra nota pres- 
tigiul de care se bucură în comunitate sau în regiune și raportul lor cu ceilalți oameni. 

In ce priveşte difuziunea cennoştinţelor, ea se va cerceta, dacă e posibil sta- 
tistic, pe categorii sociale (vârste, sexe, profesiuni). Se va sublinia, pe aceste âi- 
recţii, tendinţa de creştere sau de scădere a cunoștințelor şi prupul de cunoștințe 
ezoterice. 


39 


2. Aria de extensiune regională a datelor. Se va urmări. această extensiune în 
mod deosebit pentru: nume, cunoştinţă (a obiectului), reprezentări asociate. : 
3. In al treilea rând, interesează şi măsura. în care cunoştinţe şi reprezentări 
intră în vieaţa grupului social. Distingem în această privinţă trei trepte: 
Implicarea lor. în tehnica: grupului; Ma 
Implicarea lor în practica magică; 
Implicarea lor în practica cultuală... | | 
In legătură cu ultimul punct, se „pune problema culturilor vegetale, şi a divi- 
nităţilor în formă de plante (dendromorfe) — vestigii. ..  : tatei 
4. O problemă, care interesează în special rubrica noastră de- ştiinţă pi pala, 
este pusă de raportul dintre totalitatea florei locale şi flora cunoscută de. grupul. social: 
cât acopere cunoştinţa locală din realitate? Această problemă cere.ş: considerarea gene- 
raţiilor succesive ale grupului social. 


B. Fauna. 


Liniile cercetării sunt apropiate de cele ale Etno-botanicei. 

a) Cercul cunoştinţelor zoologice locale. .. "pe sta 

1]. Categorii populare locale pentru animale şi numirile lor (gângănii, dobitoace, 
dihănii etc.). Numirea generică locală: pentru animale. PRE ii 

2, Numirile individuale ale animalelor cunoscute; descrierea lor. Credinţe 'rela- - 
tive la ele şi legende explicative, privind particularităţi şi amănunte în alcătuirea lor. 

9. Cunoştinţe şi reprezentări privitoare la auatomia şi aa animalelor 
(rânză, foale, pipotă, măruntaie ete. etc. — după clasele zoologice). - e Pipe 

'4. Ciclul de desvoltare organică în terminologie şi reprezentare locală + Și Anpii 
categoriile locale (naştere, creștere, metamorfoze naturale etc. etc.). 


5. Vieaţa lor. Familiile de animale; petrecerea lor. Cântecul (păsărilor) şi raiul 
animalelor. Cum ajungi să-l cunoşti? Interdicţii în legătură cu ascultarea graiului ani- 
malelor. Cetăți de animale (satul lupilor ctc.). ial animalelor şi curtea lui 
de domnie. Crăiasa păsărilor, crăiasa peştilor etc. 

Știința lor despre viitor şi putinţa de a prevesti a unor animale. Animale 
mesageri (în special dintre păsări). 

Puterea omului asupra animalelor: prin inele vrăjite, plante, formule etc: 

Animale mitice (balaurul, pajura etc.), metamorfozate, vrăjitoare, animale- 
oameni (pricoliciul). Animale legendare servind de emblemă. | 

Animale sfinte (porumbelul şi oaia erau la Drăguş considerate ca sfinte). 

Migraţiuni periodice ale animalelor. Cauza şi locul unde se duc. 


b) Cum intră animalele, . cunoscute şi rep fezeaiațe local, în vieaţa grupului 
social? 

1. Asocierea animalului cu omul: cum se organizează ea în concepte locale? — 
animale personale (câinele? calul?); animale de casă (pisica ? şarpele casei?); animale 
de curte; animale îmblânzite etc., etc. Ce loc ocupă albinele, viermii de mătase? 
In altă direcţie, barza, rândunica, vrabia? etc. : ji 
: Să se reconstituească, dacă se poate, cercurile ceată pe .care stau local 
aşează mulțimea animalelor, situându-le în raport cu casa, cu interesul şi cu afecțiunea 
lui, dela cele mai apropiate lui (oaia? boul? calul? etc.) la cele, semidomestice, până 
la cele sălbatice și răufăcătoare. 


40 


2. Conţinutul afectiv şi reprezentativ::al. acestor raporturi. Semne: şi precauţiuni 
în legătură cu animalele. — Cum se înţelege animalul cu stăpânul său? Animale care 
înţeleg graiul omenesc.. Cum il înştiințează de primejdii?. Cum -îl apără? Animale care 
aduc binecuvântarea în “casă; animale - care: sunt piază rea pențru :casa unde se află. 
Animale bine sau rău de. întâlnit (iepurele? pisica? etc.). Apostrofe şi salutări adre- 
sate animalelor la prima întâlnire în cursul anului (când auzi cucul pentru sprima 
dată etc.) Animale care vestesc recolta? care stau: în grâu?. Animale care ttebuesc 
distruse sau arse etc. Me 

In. special pentru animalele de curte şi de muncă: Cum numeşte stăpânul pe 
animal? Cum îl strigă? Cum îndeamnă vitele la muncă? Cum le cântă? „„Briolage“. 
Cum Me, goneşte? ş. a. i de . mprţe 3 

3. In ce categorii de interese grupează: omul aninialele?- Ş i. ţi 

animalele de hrană și procuratoare db hrană (sc 'vor 'nofai aci; în legătură, “ani 
malele care local sant':socotite intangibile: nu'păt' fi nici” ucise riici* mâncate: — 'anţ:i 
male sfinte ca barza, rândunica. — Apoi animăle : socotite spurcate — cioara = YIn ge- 
ueral interdicții alimentare privitoare la animale. Specii i sie preferinţă. Specii 
consumate la anume praznice și ceremonii ate); . i , a 

„animale „de „pază;.... + bea S! O eri Dr A 

animale de povară și trăgătoare; Te tul Me ca totul, pda e 

animale industriale (viermii de mătase); 

animale medicinale (carnea, membrele lor etc. sunt vindecătoare);!* * 

animale asociate şi întrebuințate în tei (lâmealtătatea culorii anima- 
lului) etc. ct Mă dala : aa ae PA, AI : 

„ Uneori acelaşi:animal intră în'mai multe din aceste grupuri. Se va urmări” reprt- 
zentarea .calităților pentru' care “el este prius în unul: sau altul din ele. ; 

c) Pentru precizarea aspectului “sociologic al cercetării, se vor urniări, în linii 
largi, aceleaşi probleme ca pentru capitolul precedent (Flora, vezi pct. c.). 


sp, 
iii 


III. OMUL ȘI VIEAȚA Aa a 
Omul şi vieaţa socială, așa cum apar în reprraătarea şi cunoștința grupulăi 
local (sătesc sau regional) formează obiectul acestui capitol. - 
Datele le vom culege în trei diviziuni: : 
SĂ... Făptura biologică a omului. 
B. Sufletul și vieața lui... m A 


C. Vieaţa socială i 


A. Făptura biologică a omului. 


Cercetarea va căuta să reconstitue cunoștința locală tradiţională despre trupul 
omenesc și despre funcțiunile lui, apoi despre boalele care îl lovesc, deci o anatomie, :0 
fiziologie şi o medicină populară. 4 

_ 1. Părţile trupului -— numiri şi reprezentări: capul, creştetul capului, părul, 
puterea părului (părul. la. bărbat, părul la femeie: de ce este obligată femeea să-și 
păstreze părul lung?) Ochii; ochii:albi şi .ochii negri. „Ghiara“ din ochi şi puterea 


4 


ochilor în legătură cu deochiatul. Nasul, urechile, gura, dinții etc. Mânile (a Drăguş 
întâlnim: „mânile de la cot în jos sânt sfinte“); podul palmei, degetele, cotul etc. 
Picioarele, călcâiul, fluerul, şoldul, sexele, mijlocul etc. etc. 

Organe interne — rărunchi, fiere, inimă (inimă rea, inimă bună), maţele, maţele 
pestriţe? etc. Vinele (dacă şi cum pot fi furate?). Sângele, saliva, apa din trup. 

„ Valoarea acestor părţi şi organe din punct de vedere al puterii (magice) a 
trupului. | : 

2. Funcţiuni: răsuflatul (ce este suflul?), . bătaia inimei, mâncatal şi mis- 
tuitul etc. | | 

3. Fazele în desvoltarea vieţii şi numirea lor (b. o. copilărie, tinereţe, bă- 
trâneţe etc.). 

4. Adăugăm aci şi datele privitoare la boale şi la remediile lor. Prin trata- 
mentul pe care îl indică, ele sunt mai firesc integrate în capitolul tehnicei populare. 
Necesităţile cercetării le apropie însă de diviziunile de mai sus ale acestui capitol şi 
le trec deopotrivă în sarcina unui specialist, un medic dublat de un sociolog, 

Vom urmări aci punctele următoare: 


a) Boalele local cunoscute — nume şi feluri. 


b) Natura şi originea lor — făpturi mitice înfățișând boale san cauza lor: 
ciuma, moroii, avizuca, ielele etc. 


c) Remedii. 


5. Pentru aspectul sociologic, se va cerceta difuziunea cunoştinţelor în legă- 
tură cu practicanţii locali ai medicinei populare (vraci, babe, moaşe) şi cu clienţii lor. 
Se vor urmări, în legătură, şi cărțile populare cu subiecte meâicale. 

Se pun şi celelalte probleme ale planului general. 


B. Sufletul şi vieaţa lui. 


Schiţăm aci liniile generale. ale unei cercetări -care va avea să ne dea o 
psihologie a poporului, unde poporul este subiect (autor) iar nu obiect. Un plan 
de lucru amănunţit va fi dat mai târziu abia, după o mai largă strângere de material. 
Notăm capitolele mari. 

1. Funcţianile de cunoaştere. Simţurile omului: vederea, auzul etc. Inşelăciu- 
“nile : lor — părerile —  închipuirea. inerea de minte. Judecata şi mintea. Ce este 
mintea? (omul cu minte, omul fără minte, mintea bărbatului, — mintea femeii — 
expresii: „cap de femeie“ etc. — isteţime, prostie; „mintea Românului cea de po 
urmă“.). Mintea şi norocul. Simţire — suflet — minte. Puterea de cuprindere şi li- 
mitele minţii. Puterea de cuprindere a minţii este în legătură cu curăţenia sufletească 
a omului? 

Graiul. 

2. Funcţiunile de prevestire. Presimţiri. Cazuri de presimţiri. Visele. Cum 
este înţeles visul? 'Tălmăcirea diferitelor visuri. (Se vor urmări și diferitele cărţi de 
vise care circulă în sat sau regiune) etc. 

3. Impulsuri, stări afective, voinţă. Uritul, dorul, dragostea etc. Care este 
puterea fiecărhia? („Doru tenvaţă a cânta — Foamea tenvață a lucra) — Se- 
catul, spaima. Tristeţea, bucuria. — Hotărirea, încăpăţânarea ete. Patimi. 

4. Firea omului .(ursuz, văratic, drăgostos etc.) 


42 


5. Sufletul în legătura Jai cu trupul. Inrâuriri reciproce. (Boli provocate de 
supărare: „l-au ars sau l-au secat supărările“; boli vindecate prin bucurii neaş- 
teptate etc.). 

6. Soarta omului. Ursitoarele. Cazuri și legende. 

7. Sufletul. Natura, chipul și originea lui. Sufletul înainte de naștere și după 
moarte. (reprezentările dela acest punct, legate de riturile dela naştere şi dela 
moarte şi de după moarte, urmează să fie organic cercetate odată cu acele rituri). 

8. Pentru întregul capitol, punctul de vedere sociologic stăruie, îndeosebi, asupra 
legăturii acestor reprezentări cu instituţiile, arta și vieaţa morală a unității sociale. 


C. Vieața socială. 


1. Convieţuirea. De ce trăiesc oamenii împreună? De când şi ce folos au -de 
aci? Cum e văzută vieaţa singuratică? Vicaţa pustnicilor; ce înţeles are? 

2. Alcătuirile şi rânduelile de căpetenie ale vieţii împreună. Familia şi gos- 
podăria, neamul (gens), satul, „ţara“ ete. — Obiceiurile: nunta, botezul etc. Ce e 
obiceiul? De unde vine și dacă se poate schimba? 

3. Raportul dintre bărbat și femee. Munci care se cuvin femeii și munci care 
se cuvin bărbatului. Ce sunt fătălăii? Superioritatea bărbatului asupra femeii? Care 
sont consecinţele acestei credinţe în instituţiile vieţii sociale. 

4. Indeletnicirile omeneşti. Ciobanii, plugarii, dogarii, fierarii „dascălul, preotul 
cte. Meseria şi legătura omului cu ea. Cine a învățat pe oameni meseriile? Se pot 
înmulţi meseriile sau rămân mereu aceleași? Meserii preţnite şi dispreţuite. 

5. Clasele sociale și originea deosebirii dintre ele. Care sunt local aceste 
clase şi cum sunt reprezentate local: săraci — bogaţi? sau iobagi — grăniceri — domni? 
Care sunt atribuţiile lor respective şi raportul lor? 

6. Neamurile. Mulțimea şi diferenţierea lor. Inmulţirea limbilor. A fost la 
început un singur neam sau toate sunt dela început? Neamul și limba. Care sunt 
caracterele unui neam? 

Neamuri de uriași şi de pitici. Neamuri de culoare. Cam se explică exis- 
tenţa lor? 

Ierarhia lor. Țiganul — Jidanul — Ungurul — Sasul — Românul etc. Cum 
sunt explicate însușirile naţionale. 

7. Organizarea politică a neamurilor: Impărăţiile. Câţi împărați sunt? (Doi 
sau mai mulți?) i 

8. Tradiţii locale privitoare la trecutul satului şi al regiunii. Cine trăia aci în 
timpurile cele mai vechi? O epocă mitică a uriaşilor? Asezări mai noi de popoare; 
năvăliri; războaie; pustiiri. Epoci de pace în vechime. Lumea mai de demult. Bă- 
trânii și tinerii. 

9. Laturea sociologică e de tratat după indicaţiile planului general. De subliniat 
însă, că problema difuziunii datelor înlăuntrul unităţii sociale are aci mai. puţină 
însemnătate, toate aceste date, ca şi cele din capitolul precedent, având un caracter de 
generalitate în grupul social. De aci şi importanța legăturii lor cu instituţiile şi 
atitudinile sociale. 

3 


Cu acest capitol încheiem langa serie a datelor care privesc fenomenele şi 
făpturile lumii văzute, așa cum se înfăţişează aceasta, ca întrebările .şi cn tainele ei, 


h3 


pentru mintea săteanului: român, Trebue să: adăugăm însă că „întreaga lui Lume“ nu 
este cuprinsă aci. Ea'e mai largă. Alături de lumea văzută; “există pentru 61” altă, 
cea nevăzută, cea de dincolo, cu cei doi poli ai săi: ţara de lumină a împărăției 
lui Dumnezeu, cu sfinţii, cu îngerii şi cu duhurile bune ale ei, : de o "parte, iar 
de alta, ţara întunecată a diavolului. Intre ele: Valea plângerii. Toate! aceste date 
sunt prinse într” an capitol de mitologie religioasă şi încadrate, în planul general “ds 
cercetare al manifestărilor spirituale, “în grupul manifestărilor religioase. Acolo“ Şi 
sunt cercetate. Ceea ce deosebeşte aceste “din urmă date: de: cele a fii 
până acum, este şi tun element de fihalitate intelectială, de mare însâinătate”.! 
vieaţa socială; datele mitologiei religioase, spre diferenţă de cele ale mitologigi ea 
nu pot deveni niciodată date ale cunoștinței ştiinţifice. „.“ E 

Dar unele şi altele stau alături în alcătuirea marei icoane a Lumii. Pentru 
întregirea, ei. rămân aci două serii 'de întrebări, dcelea “ale începutului * şi ale 
Sfârşitului ei, în legătură cu care stă şi chestiunea E uetagă Pitvitoare, la rostul: 
omului şi la valoarea vieţii, ” 

Cu aceste întrebări, încheiem şi noi „repertoriul problenielor de mitolâie” şi 
ştiinţă populară. 


tu 


; PETREU | 


2. "A Originea Cerului, a i paul, Fi a jăptuvitor: mizil suna 


„.a) Starea dinainte de creaţie. 4 

„.b) Materia. creaţiei. A ua 

c) Agenţii, creatori. si sălii 

i d), Procesul de creaţie şi pi lui. (Ge. sa creat mai întâiu? Ce a „urmat 
apoi? -etc.).. ” 

e) Epocile cele mai vechi. Potopul. 


. 
CECILE] 


E 22) ocile viitoare și Sfârșitul Lumii. 
ş Ş 


Prin ce se molii şi în ce , eelastăa (Eapiu Sf. “Ilie cu “Antihârţ, Ei iale, = 
Apoi etc.). 


C. Rostul omului și valoarea vieţii. 


BIBLIOGRAFIE 


Pentru orientare generală dăm câteva din lucrările. mai cuprinzătoare: 

W. MANNHARDT:. Wald .und Feldkulte 2 vol. ed. 1904; G. FRAZER:. The 
golden bough. ed. 1912; G. FRAZER:, The worship of, the “nature [.. 1926; ABEL 
REY: La science dans Vantiquit& 3 vol. în special, La science orientale avant les 
grecs, 1930; AL. H. KRAPPE: La genăse des mythes 1938. 

Pentru materialul românesc sunt de consultat colecţiile -şi expunerile semnate 
S$. F. Marian; T. Pamfile; A. Gorovei; EL. N.N. Voronca şi în general publicaţiile de 
folklor ale Academiei Române. 

Dăm” pentru fiecare divi iziune a cercetării indicaţii sumare de bibliografie, specială. 

I. Natura fizică: 

TUDOR PAMFILE: Cerul şi podoabele lui după credinţele poporului român, 
Buc. 1914 — cuprinde şi bibliografia românească până la el. A noastră: Reprezen- 
tarea ' cerului. la Drăguş — în deosebi-.pentru metodă. ui ir: i, av tdee 


Ah 


H. HUBERT şi MAUSS: Melanges d'histoire des religions, ed. II 1929; E. BER- 
NEA:. Contribuţiuni la problema calendarului în satul Cornova — (în Arhiva pentru 
Știința, şi Reforma socială 1932); ION IONICĂ: Reprezentarea cerului la Drăguş, cap. 
Marile Cadre, în Monografia satului Drăguş; 


T. PAMFILE: Văzduhul. Buc. 1916; 

TR. GHERMAN: Meteorologie populară (observări, credinţe, obiceiuri, Blaj, 1928). 

T. PAMFILE: Mitologie românească I — Duşmanii și prietenii omului, Buc. 
1916 — în special Desp. III şi IV (Pământul și Apa); Mitologie românească II — 
Comorile — Buc. 1916 —; Mitologie românească III — Pământul — Buc. 1924. 

II. Natura organică: 

Pentru materialul străin: | 

EUGENE ROLLAND: Flore populaire de la France ou Histoire naturelle des 
plantes dans leurs rapports avec la linguistique et le folklore 12 vol. Paris 1896—1914, 
(vol. XII mans). 

„Pentru materialul românesc: ART. GOROVEI şi M. LUPESCU: Botanica po- 
porului român. Fălticeni 1915 şi ZACH. C. PANȚU: Plantele cunoscute de poporul 
român (vocabular botanic, cuprinzând numirile române, franceze, germane și științifice) 
Buc. ed. II 1929 — cuprinde şi bibliografie românească și străină; 


EUGENE ROLLAND: Faune populaire de la France; noms vulgaires, dictons, 
proverbes, l&gendes, contes et superstitions. Paris 13 vol. 1877—1911; 8. F. MARIAN: 
Ornitologie populară şi Insectele în limba, credința și obiceiurile Românilor 1903; M. 
GASTER: Rumanian Bird and Beast Stories. London, 1915; ARTUR GOROVEI: Cre- 
dinţe şi superstiții ale poporului român Buc. 1915; pentru cercetare poate fi utilizat şi 
chestionarul parţial al lui N. W. THOMAS, publicat în „Șezătoarea“ şi după care a 
colecționat Gorovei datele sale (se găsește la sfârşitul volumului mai sus citat). 

III.. Omul şi vieaţa socială: 

GR. GRIGORIU: Medicina poporului (Publ. Acad. Rom.). 

T. PAMFILE: Boli şi leacuri la oameni și păsări, etc. 


T. PAMFILE: Povestea lumii de demult, după credințele poporului român, Buc. 
1913. Publ. Acad. Rom.: Sfârşitul Lumei, în Bibl. I. Creangă. 


45 


Sir dal) n 
E FRA iri mr) spa 
CĂ ERRDN în î MORI ÎL m ah 
SR por Bd m fiii 

metre. poll otgai etu 


A N N i Şi] 
IN mA Che i pi tz Mp be ta gli 


pri Leia i teren în pl 

s-a Al Y N 4 A E în Pi E EA i arte 
ro) Vâ za | | In ia Dau. dota bârzD mai ae: 
i , i rue iad Ei x Ii) 


a De o rile N E ied tona 
y Va niz Pi Mt ea n 
SR: Pi 3. AA del. i “ŞI | pă Va pa i! - "a 
i ji Ladei E ei MIT i 7 

E Sr ÎNRAE ui imi baza „ai „iei 


y 
RAI pe 


i TR P F ij Ă 
2 îs a 4 LA ii 
) i Ă să 
f] 
+ E 
Des 2 
ap "5 t n iMaul 
. Pa 
a. IP 4Îtr 


A = li ile as, i 


sto adi .. > 
DN roi i m 42 


xi fuma J IL 
A 


a Pe — 


CUPRINSUL 


]. Problemele sociologiei spirituale 


II. Plan general pentru cercetarea manifestărilor spirituale 


1. Caracterele generale ale manifestărilor spirituale 
2. Structura spirituală a satului 

3. Criterii de clasificare 

4. Cadrele cercetării 


5. Obiectivele 
III. Plan special pentru cercetarea Mitologiei și Științei populare 
1. Problema 


2. Planul de lucru 


Cuprinsu! 


Pag. 


23 


47 


Capitolele de mai sus au fost încheiate în Iulie 1939. 


ci ap bn fe 
il a pita 
Ă A pe a 


IL) 
pt ( Li 
? u