Carpatii anul XIX, nr. 16-17, 25 oct. — 25 noi. 1973

ANUL XIX, N 10:17 25 OCTOMBRIE - 28 NOMBRIR 1074 


arpații 


Depânita loga: M, BINT10 







AAA A 


| 





Direotor Aron Uotrun 9 MVINTA DIE CUIDUNA HI AUTIUNII IOMANILARCA IN XII, 


EMIL CIORAN 
ISI RENEAGA TRECUTUL 


SI renega Ireculul pentru a ne imălța spiritual, cum cu [acul alătia In Inloria omenirei, e 
poale pontul cel mal evlruordinar pe care 1 poale ace omul pe drumul implinirel, A-gl ro 
nea imn aces trecul numal din leumă, interea nau bucuria de a ne vedea inlr'o iponlaad 
unică, e lol ce poale [i mai la, infam şi de dinprețuil, Bi gestul omului mile la nuflet, ori 
cul de mare ar [i în inteligență sau talent, e gestul omului desperal, prina în flarele nepu 
timței de depăgire, 

In aţa acenlor conuri le cuprinde trintețea nau le-apucă lehamitea, Rămăl inmâr. 
murit de lipua de pudoare a celor ce-şi elaleasă prăbugirea vufletoancă emjatie şi foarte 
adenea în mod ordinar, O! dacă aceantă meruginare war limita la o atitudine de tăcută și 
y decentă tegire din rânduri, cu cita unurință am putea respecta opinia şi renegarea pro. 
prhului recul al celui im causă! Boinlă imuă imdiviei, care mu ne pol menține la acest nivel, Au nevole nd 
uvărle în mocirla acent trecul, pentru a mu ne mal imi nimyuri îm pulreviolunea ce le macină [iința, Când 
individul ajunge la acest nladiu, nimic nu-l mal poale opri de a minţi, de a batjocori, de a Imjoni, de a noor 
moni îm propria-i gangrenă mijloace noi de depravare morală, 

Am in [aţa ochilor ediția specială a publicatiei *SPINDARDUL" (n, 494 A, Tulle 1979) In care dl Bmil 
Iosovan inflerează cu vohemenţă declaratiile imunde ale noriitorului mil Cloran ou privire la Garda de Pier, 
Corneliu Codreanu, elementele de elită macedonene şi intelectualii români, 

Toală recunogliința moantră prol, Hmil Losovan care, Jără a [i membru al Migoării, a imteleu nă 
la punel iegirile grosolane ale ceh care, la un moment dal, a trăit inlena Jenomenul Re tatar, Cu atăl mal 
mare enle onoarea unuia și mal projundă decăderea celuilalt. Magiutrala palmă abătulă pente obramul în 
sensibil al “ex ne-tontului leglonnr” e de mine ulătătoare, păntrind greutatea şi valoarea morală pe dare bo 
dau mumele şi personalitatea autorului. Sorinoarea prof. mil Losovan, In conținutul oi plin de adevăruri i 
perapeolive, mare nevole de a Ți nunținulă prin moi adjective şi calificări, 

Dar avem datoria să reamintim celul ce-l reneagă trooutul, precum și celor oa. ored "po cuvânt”, că 
mul bujletent să declari în “pro” nau în "conten” pentruoa realilatea vă dinpară în negura intortei, Bun său 
rău, lreculul aparține Jlocărula, şi dacă umeori îl poți regreta, în mio un cas mul poli ronegă, Abitudinea 
devine însă crimă şi decădere morală când e innoțilă de o nerle de apreoleri grabuite, insolonte şi agreniua, 

impotriva celor ce mu le pol trage mediat la rănpundere, lar cind afirmațiile gronolane vin să intregeancă 
propaganda tudeo comunintă contra națlonalinmului românesc, gestul capăta o adevărata jormă demențială, 

Nu-l In caruolerul legionar nd iubim îm cel ce-l imtoarnă nujletul dela preceptele noantre, Wiecara 8 
liber nă ne călduseancă cum vrea Im viață, Nol gtim ah lorthm ni mă ultim, Dar nu putem nlel tolera oa uooantă 
înțelegere să Je conniderată o nlâblolune şi nd devină un mijloc ugor de batjocură la adresa Migoării Loga 
nare. Cusul noriitorulul Dmil Cloran me permite să atragem atentia tuturor celor ce war lăna tantați să pro 

vodene cu acecagi deninvollură şi demanlă, ca Minoarea Leglonară e cnpubliă, end robul, mb ma ue gl mă 
mu berte 

Iar pentruca domnul mil Cloran nd mu creadă că memoria * toptilor enma” a nuferi odata 1 nola. 

votare cu a Dale, 4 vorm, reaminti mumal odteva anpeole conorete din brooutul "Onrnironnel Prin”, în tim 
pul rănbolului, cănd Da era umul din olomentele de valoare şi "do viitor” ale nallonalinmulul romilmene 
Nu pliu dacă şi mal aduce aminte de col vreo DUO de legionari, ubucdtenți și munoitori, de eoiâieu 
Carnisoana Paris In acea epoca, sub conducerea ing, Lon Orintenou, Nu ptiu dacă și mai aduca aminte 
dincuţiile politice care aveau loc Joarte adenea la cajonocua " Mahle”, în grădina “umor bouyj” la sp 
hinericel, uneori (mal rar) In camera de hotel din rue Monnleur le Prinoe, dinouții animate de vervă mo b 
jonilă a unul Al. Mateencu Prănou, de Inteligența vle a unul Iuolan Hădenou, de ar! umantele pp P 
umil Ootan Namdrig, de stilul ponderat al umul Lon Orintenou, de ontustanmul unui Potro Carol ui mal alea, 
dirijate de greutatea intelectuală şi forta de expunere a unul Wril Cioran, ACI, 
Brin momente de imălțare $u/iqeațop 1 de Imorodare îm viitorul neamului vomânene | Le - 
Pmil Cioran ne vorbea de permmalilaloa lul Corneliu Codroamu, de perioolul vomit în țară gin taţ po 
neonsitatea podapelrii color oe-au jomănit neamul romănene, de importanța revoluției loglonare in viața p 


Nodnctor: Pralan Popenon 





Jition, ete. Im aotea vreme, Corneliu Codreanu nu era un individ sută'n sută slav cu chip de hatman ucra- 
înian, ci exponentul tipic al poporului valah, era omul ce trebuia să realizeze “schimbarea la faţă” a Ro- 
mâniei şi care, prin sacrificiul vieţii, pecetluia o nouă ordine morală. In acea vreme, jidovimea era un pericol 
mortal pentru om şi societate; frații macedoneni erau purtătorii sentimentului de justiție; iar intelectualii 
legionari singurele forțe vii şi conştiente în fața dictaturei regale şi-a nelegiuirilor camarilei filo-semită. 

Pentru toți cei ce-l ascultam, Emil Cioran devenise un fel de “guru” respectat, pe care puțini aveau 
curajul să-l infrunte pe probleme legionare. E adevărat că au trecut de atunci 30 de ani)... 

2. Nu ştiu dacă-şi mai aduce aminte de ziua în care a sosit vestea că, sub presiunea forțelor legio- 
mare, regele Carol II a fost obligat să abdice. Eram vreo sută de studenți ce luam masa de prânz la cantina 
bisericii. Sa produs un entuziasm de nedescris! Urale, cântece, discursuri improvizate. Mişcarea Legionară 
intra într'o nouă fază, pe care nimeni n'o putea bănui atăt de scurtă. 

Im mijlocul acestei adunări supra-excitate, cineva a strigat să se smulga tabloul cu chipul regelui 
Carol II dim salonul unde erau aliniate mesele cantinei. Odată smuls din cui. ACEL Emil Cioran, l-a dus 
afară şi i-a dat foc el însuşi, vociferând impotriva înjidovitului rege, călăul Gărzii de Fier, asasinul Capi- 
tanului, etc. Irascibilul filozof găsise un mijloc să-şi verse focul lăuntric şi să-şi mărturisească “viile senti- 
mente” ce mutrea față de Mişcarea Legionară triumțătoare. Cât de sincer o [i fost în acea clipa?... E ade- 
vărat însă că au trecut de atunci 30 de ani!... 

3. Nu ştiu dacă-şi mai aduce aminte de o carte asupra Gărzii de Fier, scrisa în frantuzeşte de Paul 
Guiraui “Codreanu et la Garde de Fer”. Autorul, naționalist francez, entuziasmat de doctrina legionară 
şi de personalitatea lui Corneliu Codreanu, a vrut să dea în franceză o viziune complectă a fenomenului le- 

gionar. A cerut deci Garnizoanei legionare din Paris două lucruri: 

— 0 explicaţie amplă asupra diferitelor puncte ce voia să atingă în cartea lui. 

— O prefaţă din partea legionarilor din Paris. 

Aceste doua “misiuni” au fost încredințate celui ce, printre noi, avea talentul, prestanța şi capacita- 
tea de a o face în cele mai perfecte condiţii: EMIL CIORAN. 

Astfel, timp de mai multe săptămâni, cel ce-şi reneagă astăzi trecutul, a explicat pe îndelete fran- 
cezului Guiraud, misterele, suferințele, doctrina şi speranțele Gărzii de Fier, precum şi extraordinara apari- 
jie a lui Corneliu Codreanu îm atmosfera politică a secolului 20. Iar ca un corolar al “nelegăturei” lui cu 
Mişcarea Legionară a scris şi prefața acestei cărți, una din cele mai dense şi nesdruncinate apologii a 
luptei şi sacrificiilor legionare. E drept că n'a semnat-o, dar a făcut-o în numele “Grupului legionar din Pa- 
ris”. E adevărat însă că au trecut de atunci 30 de ani)... 

Pentru un om care ma avut NICIODATA nici în clin nici in mânecă cu “ucigaşii gardişti”, cu “secta 
dementă”, cu această “doctorie a plictisului şi a sculamentului” (Cioran dizit), scriitorul şi filozoful Emil 
Cioran a fost cu siguranță o victimă permanentă a “Macedonenilor” care l-au forțat să gândească, să vor- 

bească şi să scrie în nurnele Gărzii de Fier. 

“Românul care scria ca Pascal şi Valery” va ramâne şi pe mai departe un mare şi talentat scriitor. 
E partea naturei care l-a dăruit cu câteva atribute excepționale. Dar nu va putea fi niciodată chemat “om 
de caracter”. Injundat cum e în propria-i nimicnicie sufletească, se va prăbuşi din ce în ce pe tăvălugul 
destinului ce-l paşte, îngropând definitiv “talantul” spiritual pe care i l-a pus în mână această Mișcare 
Legionară pe care o loveşte astăzi ca cel mai mişel dintre duşmanii declaraţi. 

ACEL Emil Cioran de acum 30 de ani e mort. Si noi o deplângem primii. Dar nu vrem ca cel de azi 
să creadă că-şi poate face mendrele fără ca Mişcarea Legionară să-şi manifeste indignarea. Paguba mora- 
lă pricinuită de cuvintele lui va fi ştearsă cu timpul de însăşi măreția doctrinei legionare, dar pata lipsei de 

caracter pe care şi-a pus-o singur pe frunte, îi va fi podoabă în vecii vecilor. 

Ca “rasbunare suplimentară” nu-i dorim decăt o luciditate cât de tardivă pentru a înțelege şi simți 


răul pe care l-a comis. 
CARPATII 


IN MUNTII ae 1oN MIREA 


Printre marile singurătăţi — sunt singur; printre 
marile tăceri — ascult... 








Mam rupt mult mai de mult şi fruntea mea incepe 
să semene ca scoarța copacilor. 


Rămân goale vederile sparte și inutile speranţele 
E sub putregalul pădurilor altcineva să ma! fie 
găsit... 


Pământul pe ei, pe tine, pe mine, ne-au înghiţit... 


Frunzele căzând au inchis pleoapele potolit. Sub stâncă 
rare ori râsul ingână găinușa sălbatică... 


La biserică, în vre-o duminică, dacă cineva aduce ferigi, 
— să nu strigi. Sporii prinși de ferigă, i-au adus vântul 
de pe lacăte şi de pe verigă; — de va mai rămâne cineva 
să răspundă, să nu-] lași ca să plângă... 


Luna apune, — şi steaua apune; — nu ştie ce spune... 


Urcă'n rădăcină, în iarbă, în mugure mic, — ij 
aduce aminte, nu ştie nimie!... sia! - DAREA 209 








“| 
“| 





PACE RUSEASCA SAU PACE DREAPTA? 


ITUATIA încordată de astăzi intre Rusia 
Sovietică deoparte şi Occident de cealal- 
tă parte își are origina in actele ne- 
drepte ale Rusiei faţă de vecinii el euro- 
peni din timpul și după sfârşitul celui 
de-al doilea răsboiu mondial. Inglobarea 
statelor baltice în frontierele imperiului 
rusesc și laturile de teritorii din Finlan- 
da, Polonia și România n'au fost nici 
odată recunoscute de Statele-Unite, An- 
glia şi Franţa altfel de cât ca o stare de 
Tapt. Aceste țări nu vroiau ca sfârșitul 

xăsboiului să aducă nici schimbări de frontiere în detri- 

mentul popoarelor învinse fară aplicarea dreptului de auto- 
determinare, și nici schimbări de regimuri și forme de gu- 
vernare, fără acordul manifestat prin vot al acelor popoare. 

„Aceste norme fuseseră fixate in “Charta Atlanticului”, în 

August 1941, in “Declaraţia asupra Europei eliberate, Fe- 

bruarie 1945, ambele semnate şi de Rusia Sovietică. Aceasta 

însă și-a călcat semnăturile, insușindu-și teritorii cari nu-i 
aparţineau și instalând cu forta regimuri comuniste în zece 
state din estul și sud-estul european. 

Statele-Unite de atunci —preşedinte fiind H. Truman— 
ar fi putut să oblige Rusia să-și retragă armatele intre fron- 
tierele ei, prin amenințarea folosire! bombei atomice. Aceas- 
tă bombă, aflată până'n 1950 numai în puterea Statelor- 
Unite dădea acestora o autoritate absolută. Preşedintele 
“Truman insă a refuzat să impună lul Stalin părăsirea teri- 
toriilor europene ocupate de trupele lui, şi a preferat să lase 
mai bine de 100 de milioane de oameni liberi să ajungă 
sclavi sub regimuri comuniste, 

Totuși neexistând nici o recunoştere de drept a frontie- 
relor ei actuale, Rusia —pentru a da o oare care stabilitate 
acestor frontiere— a desfășurat în ultimii ani o activitate 
diplomatică specială, pentru a convinge puterile occidentale 
să participe la o “Conferinţă asupra securității şi cooperării 
«uropene”. Această acțiune a fost mult ajutată de Germa- 
nia Federală care in ultimii patru ani, a dus tratative pen- 
tru regularea chestiunilor ei de frontieră, şi a semnat tra- 
tate cu Rusia Sovietică la 12 August 1970, cu Polonia la 7 
Decembrie acelaş an şi tratatul fundamental cu Germania 
de Est la 12 Decembrie 1972. Prin aceste tratate, problema 
frontierelor dintre Germania Federală, Germania de Est, 
Polonia și Rusia Sovietică, care părea a fi fără soluție, a 
fost înlăturată, Germania renunțând la drepturile ei asu- 
pra teritoriilor cari i s'au luat, în favoarea Rusiei şi a Po- 
Joniei; iar problema germană —acela a împărțirii provizo- 
rie a vechei Germanii în două (vest şi est)— şi-a găsit so- 
Tuţia prin recunoaşterea a două state germane suverane şi 
independente. 

Mai rămân de clarificat problemele teritoriilor luate de 
la Finlanda și România, și restabilirea statelor baltice în 
drepturile lor suverane. Aceste probleme nu are cine să le 
pună în desbatere. Cu toate memoriile adresate guvernelor 
din Occident participante la această conferință, interesele 
de natură economică ale Statelor-Unite, Angliei, Franţei și 
ale altor țări sunt atât de mari, în cât nimeni nu este dis- 
pus să-și creleze singur pledici in soluționarea cât mai 
favorabilă a acelor interese, pentru dreptul unor teritorii 


cari nu le aparţin. 
Aa AcțI s'a deschis da Sa atat unde pia) pipa 
'au desbătut numa! principi ngențial, esi cum 
continuată la Geneva, în trei mari comisluni. Una reteri- 
toare la securitate, a doua va desbate problemele economice; 
ştiinţitice şi tehnologice, şi a treia se va ocupa de chestiuni 
iimane. Cele mal uşor de rezolvat vor fi problemele econo- 
mice, căci toţi sunt gata să vândă şi să cumpere. Afaceri 
colosale, carl vor ajuta la progresul industrial al Rusiei sunt 
pe cale de discuţie, fără ca occidentalii să se gândească 
întărirea Rusiei va insemna odată pleirea lor. In schimb 
probleme foarte delicate sunt inscrise la “Chestiuni uma- 
ne”, Ale! este vorba de libera circulație a ideilor a. Sării 
nilor, şi respectul drepturilor omului, an egiribala in *Decla- 
zația internatională a drepturilor omului din 1948. îi 
O problemă care interesează in special Moscova _esi 
aceia a reducerii reciproce şi echilibrate a forțelor din ae 
pa, care se discută separat la Viena. Este o O) eină Ai m 
prea importantă și complicată, ca să-şi poată găsi soluția 
i cursul acestor desbateri şi nici în cursul acestul ans dă 
plus prezența trupelor americane în Europa este o ră 
îl dl perii amara op ti ade ari 
e e r 
li prea inferloare numeric, ca poată Tata Mik Ai alai: 
re forţelor ruse întrun eventual iboiu purtat 


de General PLATON CHIRNOAGA 


arme clasice; iar pe acoperirea nucleara 
âna nu se Tai poate conta fiind destin pasă eee pia 
Pre impun două măsuri de cea mai mare im- 

—— Unirea statelor europene vestice, cu incl ania 
şi Portugalia, intr'o mare are 7 pir 4 
AIU5S piei Etna Fu mnrtae a singură a 

oritate inarmării in luclea, 
pi de ori ce alte probleme. Su alte CARA zi 
u se poate realiza un acord asupra red! orțelor 
armate atâta timp cât Rusia nu- = piine tit e 
100 de instalații nucleare cu bătale mijlocie îndreptate 
asupra Europei de Vest, şi atâta timp cât nu se va exerelta 
Ucorteci petala ARE bai execuţiei acordului, în even- 
s la 
Eee iz o intelegere asupra reduceri! ar- 

In sfârșit o altă problemă —și poate cea mai importan- 
tă— care se pune Rusiei, și care o obligă să ducă la bun 
sfârșit conferința asupra securității şi cooperării este situa- 
ţia încordată cu China, care devine din ce în ce mai gTavă. 
După raportul anual al “Institutului de studii strategice” 
de la Londra, Rusia ar avea în lungul frontietei cu China 
25 “e din diviziile ei actuale. Propaganda rusă urmăreşte in 
mod sistematic să pregătească populațiile imperiului rus 
pentru eventualitatea unui conflict armat cu China. 

In vederea acestui conflict, este esențial pentru Mosco- 
va să aibă liniște din spre Europa; și această liniște ar 
putea-o avea numai dacă țările participante la conferință 
ar recunoaşte drept legale frontierele rusești spre Europa. 
Aceasta este așa de important pentru Rusia incât. chiar 
daca ar obține numai această recunoaștere, ar însemna 
pentru ea că prin această conferință și-a atins scopul con- 
vocării el. 

Nu acelaş lucru se poate afirma şi despre Europa. Mos- 
cova a avut intotdeauna două politici. Una oficiala şi alta 
subterană. Dacă in politică oficială se caută asigurarea unei 
păci prin cela ce se numește “coexistența pacifică”, prin 
acțiuni subterane duce o lupta continuă pentru subminarea 
regimurilor libere și slăbirea rezistenței lor la atacurile pro- 
pagandei comuniste. Nu trebue nimeni să-și facă iluzii că 
odată recunoscute actualele frontiere ale Rusiei spre Euro- 
pa. Moscova iși va limita aici pretențiile. Ea a urmărit și 
urmărește cucerireă lumii. Cheltuelile enorme pe cari je 
face ca să ajungă prima putere militară din lume, nu sunt 
destinate numai apărării imperiului moscovit. Scopul lor 
final este să-și poată impune satisfacerea cererilor in 
politica externă numai prin amenințarea cu un eventual 

iga cu certitudine in Europa. 


-a terminat 'ântarea si 
ie eat principiu ue să rămână prezent în min- 
Mlusion” scris 


tea tuturor”. 
“La 
In acelaş sens io si satigaaă apa UI De care (l 


at, fi dată na 
termină astfel: “Atâta timp cât nu va, ti cil DARIE 
- 





captive o deplină libertate, atâta timp 
mite acestor națiuni să-şi determine ele 
independența, destinul la care aspiră, atâta i ACI ară 


lbert pese 
Pa să Ni se 28 
se 
Numai după ce se var [esa 
ngajeze discuţii și asupra chestiunilor 
$ 20 Septembrie 1 





Socialisme et nationalisme 


ES mouvements sooialistes, malgre leur 
prătențion, naissent dune necessite 
passagtre, le plus souvent d'ordre tco- 
nomique. Une fois cele-ci satistaite, îl 
n'y a plus de raison pour que Videe so- 
cialiste ou socialisante se perpttue. Elle 
peut revenir avec une mnouvelle necezsi 
ti, mais son existence reste toujours 
ephemere, lite au contingent et au ma- 
viriel le plus €lementalre. C'est pour- 
quoi les systemes politiques surgis de 
ces mouvements nourrissent sans cesse 

dee mythes qui peuvent garder en quelque sorte une cer- 

tuine cohesion entre les masses qui les sulvent et la pre- 

cariti de leurs fondements idtologiques. Et tant qu'il y 

sura des masses mistrables, on rencontrera des movements 

exploitant, sous des noms diticrents, cet &tat de choses 
depourvu de tout soufile spirituel 

Au contraire, les mouvements nationalistes sont mus par 
d'autres forces, autrement superieures et importantes dans 
la vie des peuples. Il s'agit de la mise en valeur de certai- 
nes permanences, dont Vindividu ne peut guere se passer 
sans rehoncer & sa propre condition humaine. Et cepen:- 
dant, une contusion terrible sest crete, au sujet de ces 
€lemente fondamentaux, de conception spiritualiste et non 
pas mattrialiste. Par une propagande habile, les adversai- 
res de Tesprit leur ont donne, comme attributs, justement 
les contre-pariies negatives de ce qui, en realite, forme 
Vossature de leur fond de doctrines. On les en a depouille 
tout simplement parce qu'on sentait que dans ce magma 
d'tlements superieurs residaient, non seulement la force 
ei la verite de ces conceptions, mais aussi les seuls moyens 
capabies de reveiller et d'ebranler les masses. Or, garder 
pour eux la domination des masses, cetait lunique chose 
qui inttressait les mouvements socialistes. 

On peut riposter. sans doute, en nous rappelant que ces 
mouvements socialistes ont toujours eu leurs notions mate- 
rialistes encadrtes par d'autres concernant les aspirations 
superieures de Yhomme. Ainsi, les necessites immediates 
e! primaires ont Ett sontenues par des Elans nobles de li- 
berte, de justice, d'emancipaţion, ete. Nous repondons que 
Gui, 1 y a effectivement, dans cette panoplie, des particu- 
larites qui ant enflamme des millions d'individus, qui les 
ont portes au combat, ă la souitrance et parfois ă la victoi- 
e. Mais, nous constatons deux choses: 

— d'abord, ces particularites n'appartiennent pas en pro- 
pre aux ideologies materialistes, 

— ensuite, ces particularites ont ete gpardtes dans leur 
pure tant qu'elles pouvaient tlectriser les masses dans 
leur combat contre le capitalisme. Une fois la victolre o0b- 
tenue, toutes ces notions ont 6te rejettes comme empe- 
chant la marche socialisante et Vaccomplissement des fi- 
nalites ideologiques du moment 

La ilberte, la justice, '&galite des droits et toute la gam- 
me d'tltments essentiele qui constituent Varsenal de la 
propapunde marxiste mont rien ă voir avec le fondement 
inaterialiste et colectivisant du socialiste scientifique, Ces 
uotions ne peuvent tre apprâcltes et sineerement soute- 
Hues que par des mouvements ou des doctrines dans les- 
quels V'individu est regardt et considere en tant qu'indivi- 
dualite respectabile, Ce n'est pas une ideologie faisant fi 
de Yhomme qui pourra lui faire iustice, soutenir sa liberte 
ou comprendre ses droits. C'est ce qu'on devrait faire salsir 
BUX masses abustes. 

Lidte naționaliste est, au contraire, une essence, une 
Jorme de vie et non pas un moyen de vivre. Elle est une 
maniere tranche et directe d'envisager les relations humai- 
nes et de collaborer pour le bien de !humanite. Tandis que 
Leureslan i aia loa international de toutes nuances. 

ei viste, radicale, ennemie de te _ 3 
gue celui qu'il envisage, 5 0b“apatănue aubre 

Evitons, cependant, de contondre idte nationaliste et na- 
tonalisme avec *conservatisme tdeologique” et “politicia- 
nisme retrograde”. Cette vontusion, c'est la direetion de 
cholx que tous les adeptes gauchisants des tendances socia. 
listes radicales —marxistes et communistes en țete-— vou. 

draient imprimer aux mouvements de droite. Ces tormules 

ADRIX dea (par la facilite de leur emploi comme propagande 

par la prise qu'elles ont sur les masses) ont te adoptees 


aussi les partie bourgeo! 
rari îi pat a bora ls dans leurs attaques contre 


Ce paradoxe apparait dans sa lumiere la plus ilogique 








4— 


par BASIL RUTASKOL DE LA KALEONE 


quand on analyse la duplieite d'attitude de ceux qui con- 
damnent lidee nationaliste. Selon leur dialectique ă sens 
unique, cette idee n'est noclve que lorsawelle appartient 
cumme fondement ideologique aux groupements politiques 
de droite. Des qwelle est adoptee par les marxistes ou les 
democrates, ele change instantanement d'essence. Elle de- 
vient un element indispensable pour la conquâte du pouvolr 
cu pour le rapprochement des masses, Elle n'est plus une 
jăte “obscure”, “retrograa>”, “absurde le se transforme 
en point de ralliement des */orces conscientes de la nation” 
pour combattre justement les... nationalistes (11), 

En depit de toutes ces allegations odieuses, lidte natio- 
naliste, ainsi que les attributs qui sy rattachent, appar- 
tiennent en propre aux doctrines et aux mouvements poll- 
tiques de droite, qui les ont adoptes comme essence de 
leurs principes dirigeants. Si les autres (d&mocrates, mar- 
xistes, communistes) les adoptent aussi, tout en les combat- 
tant chez les autres, c'est qu'on reconnait que dans cette 
ldâe de nationalisme reside quelque chose de plus qwun 
terme depasse, caduc, dont on doit se debarrasser pour pas- 
ser ă de nouvelles formes. Consclemment ou inconsciem- 
ment, tous ces iconoclastes reconnaissent la valeur d'une 
idee, qui ne peut âtre rejetee sans provoquer un boulever- 
sement profond dans la vie des peuples. 

Mais ls ne peuvent pas se resigner A ce que les doctrines 
de droite aient saisi limportance de lidte naționaliste et 
Vaient proclamee element fondamental d'un systeme soclo- 
politique, qui par la force des choses, les depasse. Ils pres- 
sentent d'ailleurs que tot ou tard les individus, menes par 
le bon sens et par cette €tincelle spirituelle ancrte dans 
leur âtre, rejetteront les formes hybrides d'un internatio- 
nalisme non viable, car mal congu, pour revenir assagies 
sux formes pures d'un nationalisme fier et bienveillant. 

Un exemple typique de cette transformation qul se rea- 
lise dejă sous nos yeux, c'est le peuple juif. Pendant plus 
d'un sticle, sous liniluence de Marx et d'une lignâe consi- 
derable de penseurs revointionnaires semites, le peuple 
juit a milite (dans sa majorite ecrasante) pour un inter- 
nationalisme sans barrleres, pour une promiscuite totale 
des nations, pour un communisme gentralis6, dans lequel 
—lut, en tant que peuple— esperait trouver sa voie d'exis- 
tence et de domination. Dans ce but, colonialisme, impe- 
rialisme, nationalisme, se contondaient dans les dithyraim- 
bes des journalistes juifs de tous les pays. 

Aujourăd'hui, VEtat d'Isracl trouve dans le nationalisme 
la forme la plus adequate pour son developpement et cher- 
che par tous les moyens de persuasion A inculquer cet es- 
prit â ses sujets. Il est vrai qu'il a du mal â imposer une A 
marche arritre â d'innombrables communautts julves de 
par le monde, qul restent encore fideles aux enselgenements 
marxistes et aux positions acquises dans les organisations 
revolutionnaires. Mais cela est un autre aspect du proble- 
me. Ce qui est ă retenir c'est que le nationalisme en tant 
que forme politique et les attributs qui s'y rattachent en 
tant qwelements de doctrine, sont Vessence de la vie des 
peuples et la seule forme viable â notre &poque, en depit 
de tout Vavancement des doctrines materialistea et inter- 
wationalistes. 

D'ailleurs, le nationalisme repond avec plus de sincârit& 
et de consclence au problemes qul agitent les masses dâ- 
pourvues et deconcertees. Comment peut-on croire que des 
aventuriers de Vinternationalisme et une doctrine qui n'a 
aucune consideration pour l'homme, pourront avolr plus 
de compasslon pour les souffrances des masses populaires 
que ceux qul, par atfinit& d'origine, de langue et d'educa- 
tion, se sentent en communion permanente avec les masses 
de leur propre nation? Ce n'est pas chez les autres, DI avec 
les autres, €trangers ă la natlon et ses problemes, que 
les masses proletaires trouveront appul et alde pour se 
rualiser et acceder â une vie decente, C'est A cote de ceuk 
de leur race et de leur langue, qui ressentent et compren- ia 
nent leur affres, que ces masses peuvent espărer : 
wvenir plus digne et depourvu de miseres, 

Si la democratie est le resultat d'une evolution cont (d 













et si le marzisme, avec toutes ses annexes, est la ci 
duence d'un capltalisme exorbitant et egoiste, le nationă 
lame est la forme cternelie de defense des peuples, c 3 
tols que des menaces externes ou des confuslons 
mettent en danger Vexistence de la nation,. Dans Vhistoire 
11 a pris des formes variables, selon les circonstances. 
Aujovrdhul, avec Charles Maurras, Salarar: Ea 
nio Primo de Rivera et Corneliu Codreanu, le natior E 


em anion atare ae cut 3 Peel tere et ere eter eat 


| 
| 



































































E podia prever que la experiencia de 
Aleriga en Chile enaiiae un trăgico 
nal, 

Edgar Faure, el presidente de la CA- 
mara de los Diputados franceses, se ha 
sentido obligado a hacer el elogio de 
Alende, exaltando el “idealismo” del ex 
presidente de la Republica de Chile, 
cuando, haciendo el balance de los tres 
ahos de experlencia frente-populista: 
un pals arrulnado, miseria y anarqută, 
este mismo se ha aplicado la sanciân: 


aemorerat 
dian el desiinasăt 
Des Estado estaba en. 
a se tat 
A e raiul ia 
con vista a la guerra civil, que mare Ă 


Entrando en el palacio presidencial, la 
ejereita encontraron a Alende muerto, 
Se habia suieidado. ȘI 


Era la unica forma para explat toda el mal que hizo a 


la Republica chilena. j 
Lo que es significativo, y hay que subrayarlo, es que el 
en el n 


depâsito de armamento encontr: 
geometrie ar e 
me en eualauier a se un 
popular el regisorado pă pi Ai i seu) Aa 
EI fin de la experiencia ALLENDE tendră repereustoni 
fuera de las Loara de Chile, sin duda. 3 eraoa 


La turia de Mitterand es exlicable: e! famoso programa. 
comun OEIAT Îi ata) sări i lu 105 [îi 
pir meditar seriamen „del r 


La “charlataneria“ de la dialdetiea marxis 
puede engafiar en la oposiciân; en el poder, es | 





sulcidândose, 


De todas las republicas iberoamerleanas, Chile ex la uni- 
ca que no habia conocido los pronunciamientos militares, 

EI ejereito ha puardado siempre una neutralidad politi- 
«a, por respeto a las instituclones constitucionales del pa's, 

Si hoy el ejercito ha intervenido para liquidar un real- 
„nen fracasado, tanto politicamente como en el plan econd- 
mico, lo ha hecho para salvar la Republica de la anarqula 
y de la inevitable guerra civil, 

tEn que se ha manifestado e) “idealismo” del ex presi- 
dente Alende, exponente del Frente Popular, en el cual 
"os socialistas sirven de cubrimiento al partido comunista 
en su ascensiân al poder y para la ulterior instalaciân del 
regimen totalltario? 

La contestaciân es: transformar a los cludadanos del 
estado chileno en los cobayas de la experiencia marxista- 
leninista. 

Creemos que el presidente de la Asamblea Francesa no 
ha hecho una declaraci6n politica, sino una declaraclân 
Dece a, CUI RCA JA Aenevaloncie, e Ar a XS 
a la p ma candidatura a la presidencia de la Republica, 'gues: n 
es decir, dentro de tres afios, cuando expire el ris. del rit du DEE 0 EI ARI RAZA 
presidente Georges Pompidou. 


Igual que el jefe de los socialistas, el sefior Mitterand. Zi tipul de Alee, să păi (să tatea, SR UI 








la miseria al sonido de las cacerolas 


Moscii ş 

Desde 1971, las mujeres chilenas empezaron a manites- po 

tar sus preocupaciones frente a la politica de austeridad tau” de todo 108 paiata: 

i el ASE de la experiencla progresista del presidente 
ende. 

En 1972, decenas de miles de amas de casa se han mani- 
festado en las calles en una forma tan original como elo- 
cuente, golpeando sus cacerolas vacias y sacando los soni- 
dos conmovedores de ună marcha triste: la marcha de la 
miseria. 

Era una musica muy ruidosa, pero al mismo tiempo triste 
« irânica, a la cual se sumaron los châferes de camiones y 
el pequefio comercio, manifestando la voluntad de la una- 
nimidad de la naci6n: la dimisi6n de Allende. 

Lo que se olvida, por los que lloran el final de Allende, 
es precisamente lo esencial. 


Socialisme et nationalisme 


a pris un aspect tout ă falt different. Il n'est plus un sim: 
ple moyen de defense passager, intervenant pour 

un tort ou pour r&equilibrer une situation. II n'est plus in 
soupape â laquelle n'importe qui pouvait faire appel pour 
un certain temps ou pour une certaine situation. De moyen 
de simple defense, l'idte naționaliste est devenue doctri- 
ne et systeme politico-social. C'est la remise A neuf dune 
1dâe, d'une mâme idee, mais en conformite avec les el€- 
ments caracteristiques les plus extraordinalires des temps 
nouveaux, 

Aux menaces d'une ldeologie internatlonaliste qul flattait 
les interâts et les nâcessitea les nâcessites les plus basses 
de ln soclâte, provoqguant des ruptures irreparables dans 
le magma social des nations, îl falait opposer guelque cho- 
se d'une puissance au moins gale pour contrecarrer cette 
dissolution, sensiblement entamee. 

La demoe! avec son liberalisme amorphe et anarehi- 
due, ne pouvait apporter qu'une organisation €tatique et 
une represslon Balielare: dă ARMARE ue surexciter 
encore plus les m: incitees, mes logans revolu- 
floarea. A des "daca d'autrea idtes- 
forces, 


Uonalisrme de ces musses pour ; 
i ur e Ec 
Eris coupable et une indifference 











dual pn arta Pa RR 
itiieaio devent un” paliiat „ Comment fair be i 





Lectie Sud-armericana 


MERICA de Sud, acest colţ de lume pier 
dut şi sub-desvol cum e obicejul să 
si ană, e pe cale de a da o lecţie 
astarătoare de demnitate şi curaj, supra- 
civilzatelor State din lumea veche ce-și 
indoi inările în faţa ofensivei pe 
toate fronturile a comunismului interna- 
această lecţie e cu atât mai 
it se prezintă sub trei 
aspecte ite ce converg toate spre 
aceiaș țel: smulgerea națiunei respective 
din pericolul pe care-i reprezinta comu 
wismul ca sistem politic, social şi economic 

a confruntare permanentă şi decisivă, Brazilia, 
pus cuvântul, fiecare în felul ei și 
anţele politice ce-o stapâneau 
sentimente naționaliste 
salvarea patriei de sub ameninţarea 
A reușit, deoarece, mai puţin inundate 
aţiilor supra-politicei internaţionale și a 
au fost capabile să răspundă cu 
are atunci când cuțitul le-a ajuns 




























Dar toate trei împi 
şi creştine, intru 
anărhiei roşii. Si 
in dedalul e de 


















lu as 

Țările Americii de Sud, cu populațiile lor sărace, inculte 
şi încă ne stabile din punct de vedere rasial, constituiau 
sn ochii comunismului international aria geografică ideală 
pentru a realiza o nouă "experiență chineza”. Totul se preta 


admirabil: proletariat numeros, guverne înfeudate unei 
burghezii timorate, un țap ispășitor la îndemână — Statele 
Unite — în spinarea cui se puteau arunca toate relele și 
neajunsurile “poporului” A 

Astfel, de peste douăzeci de ani, eforturile “revoluției 
internationale” sau concentrat în acest continent ce tre- 
buia să devină (după calculele făcute) o citadelă comunista, 
rezervor de oameni și materii prime, punct de sprijin și de 
atac împotriva Stat Unite, când va suna asaltul cel 
mare, De douaze ani atentatele, crimele, guerilias 
voluţăile, se țin ţ. alimentate în oameni și armament 
t din toate ţă comuniste. Aici şi-au făcut stagiul şi 
meie toți Camilio Torres, Che Guevara şi Debray. Pe 
aici îşi incearcă norocul politic toţi anarhiști, trotzkiştii şi 
maoişiii, ce cred că lumea aşteaptă marea schimbare a 
societăţii din şi prin atentatele în care au devenit maeştri 

Toate Statele acestul continent au avut de suferit de pe 
urma ofensivei stângiste, Niciunul n'a fost cruțat. Dar toate 
au reuşit să pună stavilă amenințării, chiar dacă atentatele 
şi guerlilas continuă încă pe iei pe colea. In trei insă dintre 
cie, evenimentele au luat proporţii cu totu! aparte, trans- 
formând rezultatele obținute din simple victorii asupra 
unor turburățori anarhici în necruțătoare decizii populare 
impotriva sistemului şi ideologiei comuniste. 

Adovărate plebiscite spontane „atitudinile celor trei na- 
Viuni constituese un NU categoric oricărei incercări de 
iupunere a unui sistem socialist-comunist, considerat pri- 
mejdios atât pentru integritatea naționala cât și pentru 
Ubertatea individului, Importanța acestor rezultate este cu 
atât mai semniticativă cu cât cei ce sau pronunțat, respin- 
gind comunismul ea sistem de restructurare socio-politică, 
au fost muncitorii claselor proletare, sindicatele prolesio- 
male, studențimea. Intervenţia armatei n'a insemnat decât 
gestul de înțelepelune al unice torţe disciplinate, pentruca 
voința reala a naţiune! să se impună. 

Atât Brazilia de acum zece ani cât și Chili din 1973, se 
găseau pe marginea prăpastiei, din cauza acelelași ideologii 
marxiste și aceluiași sistem politic arbitrar, anarhic, anti- 
uman. Or, aceeași mentalitate nu poate provoca decât 
aceleaşi consecințe indiferent de țara în care se manifestă. 
In speță, abuzurile, desmățul şi teroarea, Libertinajul sala- 
riilor ridicate fără niclun discernământ, nu putea duce 
decât la intiația palopantă ce-a caracterizat cele două țări 
în perioada “fericitei încercări de socialism aplicat”, Chili. 

ca şi Brazilia, a suportat politica socială a sistemului, ca- 
racterizată prin eliminarea adversarilor, implantarea celu- 
lelor comuniste în toate Ministerele și înmulțirea manites- 
1aWilor “spontane” întru revendicarea populară și unanimă 
a tuturor măsurilor pe care guvernul *comunist-democratic” 
vola să ie introducă. Cât priveşte munca efectivă în uzini 
apa RA ahuitat 18 Propatanda marxista obligatorie 
le stocuri 
aia preda ez le arme pentru înarmarea 
i Jang Goulart brasilian, și Salvador Allende ci 

Bu erau unul mal puţin egitina decat Ali scalar 
dețineau, e se putea prevala de o “legitimii ate”, dar 
amindoi „prinși in cereuj dialecticei marxiste, orbi in fața 
aezastrului ce pregăteau naţiune! lor, s'au desprins din ce 



















de Faust BRADESCU 


in ce mai mult de aspiraţiile poporului. Au vrut să impună 
acestula cu forţa o ideologie hibridă, în loc să realizeze o 
vransformare a situaţiei cu ajutorul lui. Intenţie fatală. 
O astle] de ruptură nu iartă niciodată, iar un astfel de 
conducător îşi pierde bruma de legitimitate ce deține, 
Reacţiunea ce are loc -— reacțiune populară — este mai 
iegitimă decăt orice text legal. Nimic n'o poate reține şi 
nici condamna 

E ceeace sa produs prin intervenţia armatei care, atât 
în Brazilia cât şi in Chili, reprezenta aspiraţia cea mai 
legitimă și imediată a poporului: restabilirea ordinei. 
Astlel, cele două regimuri de “experiență socialistă” sau 
prăbușit prin intervenţia legitimă a armatei, impinsă la 
aceasta extremă de sulerința poporului muncitor și de 
haosul provocat de incapacitatea celor ce se pretindeau 
“avangarda celui mai perfect sistem politico-social din 
lume”, Oricjpe iși poate aduce aminte de situația provocată 
de aceste ua regimuri comuniste, rezultat al faimoasei 

perfectiuni”: demagogle salarială, inflație atingând 400 %, 
lpsa de produse alimentare. confiscări abuzive, autorita- 
rism, arestări, crime politice, miliții populare, etc., adică tot 
lanţul de abuzuri şi prostii ce caracterizează regimurile din 
țările cu “democrații populare”. Nu e deci de mirare că 
imsuși poporul (care sperase atâtea!) să se revolte şi să 
dorească intervenția armatei, ca un act spontan de apărare 
a specificului naţional şi a ordinei sociale batjocorite de 
mercenarii une! ideologii inumane şi absurde, 

Rezultatele acestor schimbări de direcţie se cunosc şi ni- 
meni nu le poate contesta. Brazilia e pe cale să devină 
una din marile puteri internaţionale. Deviza “Ordine şi 
Progres” ce-i flutură pe drapel, a prins contur de realitate. 
In Chili, la fel, după haosul provocat de “erperiența Allen- 
de”, viața economică și socială îşi reia cursul normal. Spec- 
trul prăbușirei totale e indepărtat. Muncitorimea recapătă 
incredere in viitorul ei şi al țării. Ca după un coșmar în- 
grozitor, poporul chilian şi-a regăsit zâmbetul şi speranța. 

Dar cazul Argentinel nu-i mai puţin interesant. La rân- 
dul ei, după o lungă perioadă de stagnare și apăsare a 

naționalismului peronist, şi-a reluat drumul ascendent. In 
aplauzele a milioane de lucrători, studenţi și oameni ne- 
voiaşi, a petcetluit victoria naționalismului asupra coali- 
ţiei burghezo-comuniste ce a dominat 15 ani soarta țarii 
O victorie cum nu vor reuși niciodată să aibă cei ce incită 
masele la revoluţie permanentă. Victorie impusă prin 15 
anl de fidelitate unor principii ce respectă omul, munca, 
proprietatea, conștiința şi opiniile fiecăruia, intr'un cu- 
vânt, principiile de demnitate, justișie şi patriotism ale 
raționalismului integral. 

Realegerea președintelui Peron nu-l numai omagiul bine 
venit adus unui om care merita această atenţie din partea 
poporului pe care l-a condus și căruia n'a adus decât mul- 
țumire. Procesul ce a avut loc e mult mai profund și mai 
semnificativ. In 15 ani de exil, Peron ar fi putut fi dat 
uitării de masele argentiniene. De mult timp, aceste mase, 
ca multe altele în lume, ar fi putut cădea sub dominația 
revoluţiei marxiste. Nimic nu s'a produs. Acest interval de 
timp, în care haitele comuniste și combinaţiile burgheze 
au avut vreme să-și dea arama pe față, a permis poporului 
argentinian să facă comparațiile necesare şi să-şi aleagă 
destinul. In ochii lui, “fascismul” peronist întruchipează 
permanent singura cale de justiție şi de fericire a maselor 
populare. Decizia lui, aproape unanimă, este infrângerea 
cea mal categorică a pretențiilor comuniste de a reprezenta 
proletariatul lumii. E adevărat că numa! popoarele care 
au simţit pe pielea lor ororile comuniste, pot avea o atitu- 
dine aşa de categorică ca cele trei națiuni sud-americane. 

Lecţia de civism şi patriotism dată de aceste State ar 
trebui să constitue un punct de sprijin şi de plecare pen- 
tru toate natiunile amenințate de hoardele revoluționare. 
In mijlocul lașității ce caracterizează presa și guvernele 
occidentale, atitudinea celor trei națiuni “sub-desvoltate” 
apare ca o superbă luare de conștiință şi de acceptare de 
răspundere. Atribute rare in epoca ce trăim. Intr'o lume 
ce se clatină, biciultă de teamă, indoleli şi lipsă de încrede- 
re în propriul ei viitor, numa! sufletele tari, numa! cel pă- 
trunși de preceptele morale şi etice ale naționalismului 
curat. mai pot schimba trista soartă ce pregătesc Ideologiile 
marxiste popoarelor nechibzuite sau prea pline de mândria 
“supra-desvoltării” lor multilaterale. 

Nu e exclus ca aceste naţiuni sud-americane, menite în 
gândirea megalomană a celor ce pregătese revoluția Mon- 
diala să devină citadela comunismului, să se transforme 
într'a citadelă a luptei anti-comuniste şi-a apărării unei 
lumi ce-l pe cale să-şi nege misiunea. 

Faust BRADESCU 











viera Ca md ap at te e DU ac a 


Le prix Nobel et. i 







= 25 ON, non! Ce n'est pas une erreur! 
- K On dit courament “Le Priz Nobel de 
[4 





la Pair”. Je le sais. Tout le monde le 
sait, Il n'y a rien de plus beau et de 
plus noble que ce PRIX qui doit couron- 
ner le front serein et pur de celui ou 
de ceux qui ont tout sacrifie pour que 
la PAIX regne sur terre. C'est si beau! 
Et cela sonne si joliment aux orelles de 
Vopinlon publique internationale qui 
A suit de pres les efforts titanesques des 
geants de la palx... Je ne me rappelle 
plus si un certain Mahathma Gandi a eu l'honneur de 
recevoir ce prix ou sil n'a pas 6t6 considere digne d'une 
tele chose! C'est pour cela d'ailleurs que ce prix royal et 
suedois par dessus le marchă (ou l'inverse si cela peut pa- 
raitre plus logique) n'est accorde qu'avec circonspection, 
upres des recherches approfondies sur les merites vârita- 
bies et incontestables des candidats. On s'efforce d'Eviter 
(quelque bevue impardonnable qul pourait souiller la toge 
immaculte de la respectable institution nordique.., 


Done, je sais quel est le veritable nom de cette apotheose 
du pacifisme agissant. Et pourtant, il n'y a pas d'erreur 
dans le titre. Car, la derniere dâcision prise ă lunanimite 
des voix (inaudibles et complaisantes) a revâl& deux nou- 
veaux *pacijistes nes”, dont l'oeuvre inoubliable et sous- 
Jacante a transform lExtrâme Orient en un OISIS de 
tranquillite et de bien-âtre, Qul n'en est pas convaincu n'a 
quă aller dans une des 2453 poches communistes qui par- 
sement le Paradis vietnamien. Il y trouvera la paix (6ter- 
relle) en deux temps et trois mouvements. 


II est vrai, qu'il y a beaucoup de malveillants (comme 
moi) qui rappellent intempestivement que depuis que 
M. Kissinger a “signe” (parait-il) la palx avec M, Le Duc 
“Tho, îl n'y a pas tellement longtemps, ladite PAIX a pro- 
vequt la mort d'une bagatelle d'environ 50.000 personnes. 
Mais qu'â cela ne tienne! Ce sont des details qui n'entrent 
pas dans les calculs €lectroniques du cholx fait ă Stock- 
holm. Du moment que MM, Kissinger et Le Duc 'Tho ont 
appose leurs paraphes sur le parchemin d'une declaration 
factice et ont fume la calumet de la palx (toujours ce mot 
bEni), îl n'y a plus de motit de crolre que la guerre se pour- 
suit. Ce serait mâme audacieux! On ne peut pas contre- 
dire les decisions d'une assembite admirable (et admira- 
blement conditionnte) par des falts rels et par les pleu- 
res des survivants. Cela ne se fait pas! Cest une regle 
€lementaire du savoir-vivre politico-suâdois. Staline n'a pas 
vâcu assez longtemps pour recevoir ce prix tant envie (ou 
i Va regu sans qu'on le sache!). En change. que de cou- 
ronnts parmi les communistes et les marxistoides depuis 
la fin de la guerre!!... 


Mais, revenons ă notre grand prix de cette annte. Les. 
deux heureux laureats sont vraiment ceux qui ont le plug 
contribu& pour que la guerre cesse "sous sa forme ciassi 
que”. Elle €tait trop visible et encombrante, II fallait tou- 
jours annoncer le nombre des victimes, tandis que dore- 
navant... ni vu, ni connu. Tout se passe dans l'ombre, sans 
statistique officiene ni possibilite de râclamer quoi sue ce 
soit. La palx est siente, donc |l n'y a pas de guerre, ii ny 
u que des gens heureux et des sourirs.,. Jaunes. 


On ne voudrait pas mettre en doute lhonnâtete des crl- 
teres qui ont decide les Sutdois ă accorder un tel zi Li 
M, Kissinger. Mais aussi, en toute honnetete, on se LA 
mande quels sont les merites de cet homme, simple envoyă 
sptelal des USA pour palabrer dans des lire al A 
seuses, promettre monts et merveilles aux represeni ir 
des forces communistes du Nord (considertes officiellemi - 
ennemies farouches du monde occidental), ai ses pa 
niines semites et faire resentir ses menaces ton eră N 
devant les representants des forces da pinza să 
derâes officiellement defenseurs farouches du an dă dr 
dental). A notre poque, on connait, dans de p: pori 
su, molrie rola ou uaire personne atttet e na Riainger? 
ceux-el seralent-ils moins Ls ră 
Ou, alors, îl sagit de criteres Sole 


et pour 
1a suite â la e n! quel 
Senbove păclal: desireux de decrocher NOBILI E 





TA 












par JEAN PHILIPPE | 


a îi 
Ne nous emballons pas! -priz Nobel d 

pas fait pour n'importe la, II ne Apă p 

te declare (il y en a tellement!), ni 

paix (on en voit, aque semaines d 

1 Place de la Nation a page de de la 

sacrifice 


d'etre convaincu de f 
existe dorenavant An AB 


ce paciti 


qui appla nni 
patrlotes dans les pays d'au-delă du Rie i 
bou ou de Pallle de Riz tressâe. C'est 
systematiqnement toute action des or! s 
listes, pour ne pas provoquer “la guerre” ; ) 
rement aux massacres provoquâs par des 
revolutions provoqutes par les pri ie du 
tifique ou aux anne: brutales et inqu: 
que “guerre de Siz Jours”. En un 
ic vent est celui qul di tort aux 
ata et im 
quent ă ce! t „ Ce 
qu'une question d'j retation excentrie 
rien ă voir la e 
L'opinion paria 
decision de 
homme de liaison, Ci i 
Ptcue a rsalta iritat ar aa 
groupe de p n au. . 
i E E 
jury pour q 
& lun de leurs comparses, Et ral 
slgn& pour continuer “sa 
tant que M. Nixon aura Grea : 
qu'il se retire un jour en Is avec un 
“Priz Nobel” de tous ordres, L'appetit 
Le prestige de 3 opta n pete 


a 
clin peu de temps apres la 2 

Se PU orei bratara. PI 1 
parce qu'il avait mis en orcza (ei ivaleau 
rapports politiques et ses ni q dien 
degringolade s'accâltre sans que 
murmures des gens senses p 
reaction. Et on aboutit 


des nordiques des temps 


iat re 
Out Lenjea et! a doivent 


Le a 
sort. dă ss 
aux yeux de ceux qul en A telement cai 
sacre ji avec de canons On sent 
ra at CA a SE g 
arriver 'gorgeme! E N 

i serait la forme Ideale de la palx “A 
Supprimeratt la bruit. , 


nistre N 
mous deplorons surtou 
qui nous annonce pol 


u'autres E 


Nerusinare 





| APARE IN FIECARE JOI 


area 1 
mie SAPTAMINAL POLITIC 
2 PAG. e 1,50 aa CULTURAL — DISTRACTIY 


ek 


e apt 2 E SE3U | 

7 C 
aul Val N 
Pta MAG La 


„RACNEIUL CARPATILOR" 


s| surisul „semit al lui KiIssinger... 


wati Morrtatea ei pardere, 
Mn mita lor da chema. 

alitățile marcante 
Pi Meme metitiră ter 
maţinmaiă, de imdată ce 
ana că mi de erietră 








| a 


- ,; 








| E 














Tita ee „mietimi” este 
a Rimimere, cenemerai 
preveătetetal Num, care 
e srmmat că, iesind inte 
lezrrra din Vieinam n 
trădat „tira” îm care le 
mamarii mai centimaă să 
reads și nul, în Hmtrajul 
îmfam nd meribiter de ln 





Tr-emtatitatra ea da_urmii 
meslande”, ete completa 
mente Inditevent ln ute: 


BRAZNICIA și reaua credință, au fost 

atributele de totdeauna ale ovreilor pri- 

Păiţi pe pământul ospitalier al Româă- 
el 


Prima, pentru a se opune justelor re- 
vendicări ale drepturilor românești in- 
călcate, lar cea de a doua, pentru a de- 
natura adevărul în apelurile ce făceau 
“democrațiilor” occidentale, ludaizate 
deja, pentru a le apăra privilegiile ce-şi 
creaseră prin coruperea conducătorilor 
Cu dialectica “sperţului” câştigată în 
mii de anl de istorie şi tot atâţia de impllare a popoarelor 
care, din milă, sau constranee, îl acceptaseră să viețulasca 
intre ei, ovreil se complac în a poza drept victime, când în 
realitate, ei sunt provocatorii de când există în lume. 
Demenya “poporului ales”, care-l stăpâneşte de milenii, 
sovinismul talmudic 


nu poate crea, prin exclusivismul, și 
pe care-l practică, decât sentimente antijudaice. 

Bub masca umilinței pe care o afișează, se ascunde cea 
mai Ci a poltă de dominare şi exploatare a celorlalte 
neamuri. 

acestea se trezesc şi reacționează, incercand să le 
mobilizează contr! 


Când 
ecuture jugul, a lor, toată presa mondială 
pe care o controlează şi o conduc, prezentându-l ca popoare 


jidoveasca 


primitive, stăpânite de uri rasiale impotriva năpăstuitei 
minorități israelite 

Asa sau intâmplat lucrurile în România după primul 
răsboi mondial, când am fost obligaţi să preluăm ovreii 
ați în provinciile realipite şi când lipsa de patriotism 
şi prevedere a conducătorilor politici din acea vreme, au 
ingădult colonizarea “temporară” —ziceau ei— a peste două 
milioane de ovrei veniţi din Polonia și Rusia, colonizare 
permanentizată prin revenirea la tronul Tării a Regelui 
Carol al Il-lea. România devenise pământul făgăduintel”. 

Oaspeţii nepoltiți, n'aw pierdut timpul. Sperțuind în 
dreapta şi in stânga, au acaparat; presa, comerțul intern 
şi extern, profesiunile liberale şi bună parte din latifundiile 
reduse, rămase după reforma agrară. 

Nefastul rezultat al convieţuirii intre noi a acestei mase 
compacte ovreeşti, era sulocarea vieții naționale. 

Mai mult, intrușii erau promotorii revoluţiei comuniste 
în România 

Ilie Moscovici, Dr. Ghelerter, Gheler-conduceau partidul 
comunist, așa zis român, executau acţiunile teroriste dicta- 
te de Moscova, iar prin presa jidovească din Sărindar, 
utrăveau sufletul neamului nostru şi-i subminau existența. 

Un om excepțional, CORNELIU ZELEA CODREANU, 
moldovean descendent din plăeşii lui Stefan cel Mare, a 
intuit primejdia. 

Luptător anticomunist incă din 1918, a reușit prin 
curajul lui, sacrificiile personale și imensa dragoste de 
Neam care-l stăpânea, să mobilizeze tot tineretul Tării, 
intelectual şi muncitoresc in lupta de repunere a Neamului 
Românesc în drepturile lui uzurpate, 

In cadrul Legiunii Arhanghelul Mihail și mai târziu al 
Gărzii de Fier, CAPITANUL, cum îl numeau legionarii după 
vechile tradiții ale revoluțiilor naționale româneşti, a reușit 
să reaprindă făclia sfântă a conștiinței naționale, elimi- 
nând primejdia comunizării României și transformând-o 
in cel mai puternic bastion anti-comunist din centrul 
Europei şi implicit anti-jidovese, pentrucă ovreii erau 
exponenţii comunismului din România. 

Deci anti-judaismul legionar nu era o-chestiune rasială, 
cum apărea în alte țări ale Europei din acea vreme, cl o 
chestiune de apărare a intereselor vitale ale Neamului 
Românesc, încălcate şi amenințate de infiltrarea masivă 
ovrelască, obținută prin coruperea politicienilor şi a admi- 
nistraţiei carliste, 

Când Căpitanul a transformat Tara intr'un imens şan- 
tier, în care tineri și bătrâni, intelectuali și muncitori, 
țărani şi târgoveţi, lucrau cot lângă cot, în frățietate 
voioasă şi ridicau şcoli, biserici, case pentru văduve și 
săraci, poduri peste ape, construiau diguri şi şosele, și când 
a inființat cooperativele sătești de producţie şi consum şi 
a început să organizeze Comerţul Legionar, în intreg 
cuprinsul Romaniei Mari, jidovimea şi-a dat seama că 
plerdea privilegiile economice pe care şi le crease in defa- 
voarea naţiunei majoritare și că aceasta se pregătea să 
scuture jugul pe care 1-] puseseră, 

Prin victoria electorală din 1937, care confirma această 
teamă şi deschidea larg ușile Parlamentului Tării, tinerilor 
Deputaţi Legionar! și reformelor pe care doctrina lor le 
PEsoTnug în favoarea Neamului Românesc, jidovimea a 
inebunit. Cu furia și specifica rea credință, când își văd 
amenințate interesele materiale, au declanșat pe plan 
mondial, cea mai josnică şi perfida campanie de minciuni, 
defăimare și denigrare a adevărului, asmuţind asupra 
Căpitanului, Gărzii de Fler şi a României care se ridica, 
toată presa mondială judaizată și pe toți sbirii politiei şi 
polițienești a! uneltel lor, Regele Carol al II-lea. 

Violențele, prin încălcarea abusivă a legilor Tării şi 
Constituţiei, se succedau după bunul plac al instigatorilor 
din Sărindar, susținuți de tam-tam-ul Sanhedrinului judeo- 
marxit internaţional. 

Indobitocind şefii partidelor politice, pe conducătorii 
armatei şi burghezia românească inconștientă, lansând 
ştiri falşe şi şantajând cu amenințarea că Rusla Sovietică 
masează trupele dealungul Nistrului pentru a ocupa Româ- 
nia, au impins la dictatura Regelui criminal şi au creat 
climatul 1pgisăţi naționale, care le-a permis deslănţue 
cea ma! cumplită prigoană contra elementelor naţionaliste 
româneşti, 

Gardă de Fier nu este nici nazistă, nici fascistă, cl 
autentice românească in concepție şi manitestare și protunăd 


tină. 
Apitânul a inceput lupta anti-comunistă, când pe fir- 
Face Europei, nu apăruseră nici Hitler, nici Mussolini. 








Raporturile ulterioare cu ac; 

rare naționalistă pe plan ara pate iti de colabe- 
i nu ca subalterni fi . pe picior de egalitate 
ş nanțață acestor oameni 

unor mari puteri cum urla Sărindarul. ajunși şefii 

Dovada, în vizita făcută de Car i 
gaden, Cancelarului Hitler al Egal tea la Derohtat 
acesta i-a declarat, că nu- al-Socialiste, 

„ că nu-l interesează problemele inte 
ale Românie!, declarație urmată imediat de uciderea Cap. 
tanului la 30 Noembrie 1938, iar mai târziu a sefilor aa 
canţi legionari, şi a mi! şi mii de luptători, din Fri 
pegatațale, zopiale, Ag FR asvârlindu-li-se corpurile nein. 
su e la răscruci de drumuri, Și 
populației pentru a teroriza restul 

Alte zeci de mil de legionari au fost aruncaţi în i 
şi lagăre de concentrare, unde le-ar fi Ai re 
1 3 Sed ele 2040) 1ERIODREU nu S'ar fi ridicat în masă 
alungând pe Rege, răsturnând tirania și i 
Naţional Român Legionar. RC ENEA ERA 

Si Doctorul Filderman şi ultimul ovrei din Roi 
ştiau perfect de bine, toate cele de mal sus și mai priit 
dacă *progromul” ar fi fost sistemul ales de pi pentru 
rezolvarea problemei jidovești in România, apol şi la 1938 
cât şi la 1941, n'ar fi rămas nici urmă de neamul lor, cu 
toată protecţia mafiilor judeo-marxiste din lume. 

Legionari! au pedepsit pe trădători și uneltele lor. 

Cei 80 de ovrei omorâţi în timpul rebeliunei antonesciene, 
au fost victimile borfașilor și ţiganilor, care profitând de 
tensiunea dintre Armată şi Legiune, au jefuit cartiere 
întregi. Mulţi dintre aceşti ovrel au fost provocatori şi 
franctirori comunişti descoperiți și executaţi ca atare. 

Spectacolul Abatorului a fost regizat de masonul Ică 
Antonescu şi de parlagii țigani ai Municipiului Bucureşti, 
singurii capabili de asemenea macabre bestialităţi, cu 
scopul de a mări astfel atmosfera de ură impotriva legio- 
narilor și a atrage sentimente de milă pentru “oropsitul” 
neam al Israelului. 

“Programurile” din lași și Basarabia, după Iulie 1941, 
au fost operațiuni militare intreprinse de germani, pentru 
a curăţi spatele frontului de franctirori ovrel. 

In acea vreme, legionarii erau inchiși în lagarele dela 
Rostock, Dachau şi Buchenwald, alături de Leon Blum, că 
“invitaţi de onoare ai Fuhrerului Adolf Hitler”. 

Pentru toate aceștea in procesul dela Nârentberg, cu toate 
insistențele deseperate ale mafiei judeo-comuniste inter- 
nationale, Miscarea Leglonară a fost singura mişcare na- 
țlonalistă europeană absolvită de orice culpabilitate. 

Am făcut acest istoric, nu pentru a răspunde calomniilor 
fivuicii Tel-Aviviene “Gazeta Magazin” scoasă de Sărindă- 
renii Marius Godeanu și Nin Palty alias Sylvius, reprodus 
mai sus, ci pentru ca opinia publică românească să cu- 
noască adevărul. 

Nu vorbim acum de crimele făcute de evrei în 1940, în 
timpul retragerii trupelor române din Basarabla şi Buco- 
vina, când, în demenţa lor talmudică, le aruncau asupră 
untdelemn fiert și ofițerilor, pe care-i prindeau, le scoteau 
ochii, le tălau urechile şi limba (căpitanul Epure şi alții). 
Nici de umilințele şi chinurile la care au supus neamul 
românesc după 23 August 1944, când călare pe tancurile 
ruseşti, cărora Regele Miha! le deschisese drumul, batio- 
coreau tot ceace era sfânt pentru neamul nostru, familia, 
biserica, tradiția și origina latină, transformându-se a 
sehingiultorii dela Canal, de la Aiud și din toate inchisorile 

ării, 

Neamul românesc nu-i uită. O ştiu prea bine şi deacta 
fug ca şoarecii spre Israel, care-l catapultează în alte Tări, 
spre a le duce ruina morală şi anarhia. 
„„Numitit ar face mai bine să se inzastască de priză 

uror ziuni 

aelului, care contrar tul poz 08 ile de 
refugiați palestinieni şi satele na junilor arabe ar îi 

“Pacea” plătită cu premiul Nobel, acordat “marelui 


TRAIAN POPESCU 





EMBIUNILE DE YIGNETE POSTALE 
ALE ROMANILOR LIBERI 


(Vine din numărul 1415.) 





00-A 


LUPTATORI ANTICOMUNISTI 


Dedicată memoriei lui CORNELIU ZELEA CODREANU, 
inițiator din 1919 a luptei anticomuniste în România, 
când cu o mână de colegi, elevi de liceu la Huși, au decis 


au 
şi au jurat în pădurea Dobrina, din imprejurimile acelei 
lcealităti, să lupte prin orice mijloace, Sr i marturiseşte el 


Pe această linie, in toamna Eat, student la Fa- 


Naţionale, piei de muncitorul Constantin Pancu 
Februarie şi Martie 1920, sparg grevele comuniste declarate 
in CAM şi la atelierele CER dela Nicolina last 


retras cu respect în fața pumnului 
studenţi, care le-au sfidat numărul, cu 
cărate de dragostea de Neam şi de Tara, 


așezat-o “ca o bariera în fața ut AR 

zi eee 
sință până în a de 30 Noembrle când a 
ucis mișeleşte, în padura St 











Au fost imprimate două valori de 
albastru. Desenul rel tă conturul 
cer”, inlăuntrul căruta 

minoasă ca “sorele si 4 dea Mai apar 


Imboldul nevazut 


ONFLICTUL arabo-israelian a readus pe 

covoraşul atât de versatil al opiniei 
mondiale problema simpatiilor de care 
se bucură fiecare beligerant în lume, 
Aparenţele sunt în favoarea Israelului 
Presa, Radio, Televiziunea, se găsesc 
toate în talerul stelei cu şase colţuri. Pe 
când celălalt taler, al stelei cu cinci col- 
țuri, nu-şi poate permite nici măcar o 
iluzie de compătimire în ochii mulţi- 
milor. 

In mijlocul atâtor manifestări de 
simpatie pentru un Israel ce face zilnic dovada cruzimei 
lul faţă de statele siriene sau libaneze o întrebare sbuc- 
neşte fară vole; Dece oare atâta părtinire şi dragoste pen- 
tru Israel? Dece oare atâta ură şi dispreţ pentru eforturile 
patriotice ale Arabilor, mai ales când realităţile istorice 
stau martore în favoarea acestora? Să fie oare influenţa 
iudalcă atăt de puternică încât să poată dispune cum vreu 
de intreaga lume civilizată? 

Am tinde să credem reală această ultimă posibilitate 
dacă conjunctura internaţională ar fi normală şi n'am 
vrăâi sub apăsarea permanentă a unui alt pericol. Omul nu- 
şi dă seama totdeauna că reacţiunile sale sunt determinate 
adesea de o stare lăuntrică, condiționată la rândul ei de 
circumstanțe ce-l depășesc și-i scapă. 

Indiferent de importanța mijloacelor de comunicare de 
care dispun Evreii in lume, de simpatiile ce și le-au creat 
peste tot prin intermediul francmasoneriei şi-al relaţiilor 
financiare, de sprijinul necondiţionat dat de USA, există 
ceva mai profund, mai visceral, ce impiedecă opinia publi- 
că să-şi manifeste sentimentele reale și-o impinge spre de- 
solidarizare de lumea arabă. Incidenţele mondiale ale con- 
Hictului arabo-israelian trebuesc apreciate in lumina unui 
1enomen psihologic generalizat, ce-și are rădăcinile în ati- 
tudinea subconștientă a omului de a nu accepta comunis- 
nul, Vazută sub acest aspect „manifestarea opiniei mon- 
alale apare mai degrabă ca un desgust faţă de comunismul 
care manevrează pe Arabi, decât ca o simpatie deschisă și 
necondiționată față de Israelieni. 

Să ne explicăm. Individul, in genere, nu are atitudini 
muanțate. Pentru el, ori e albă, ori e neagră, declarând 
“neagră” orice forma ce 1! se pare momentan mai dăună- 
toare, chiar dacă cealaltă formă colcăle de defecte, dar nu-l 
priveşte direct sau imediat, In cazul în speță, amenințarea 
comunistă printr'o victorie a Arabilor, îi este mult mai pe- 

nibilă şi neplăcută decât acceptarea nedreptăţilor comise 
de Israelieni. Logica nu-și gasește locul în judecarea situa- 
viel. Drepturile unora sau altora dintre beligeranţi nu apar 
decât sporadic şi incomplect în mintea opiniei publice. 

Cecace determină atitudinile n'are niciun raport direct cu 

realitatea şi evoluţia istorică a ultimelor paţru decade. Să 

imcercăm deci a pune lucrurile la locul lar, inainte de a 

trage o concluzie: 

Logic, nu poate exista simpatie pentru o națiune (cea 
israeliană) care sa infiltrat in acea parte a Orientului apro- 
piat în mod clandestin pentru a ingroşa rândurile unei 
populaţii în detrimentul numeric al alteia, 

gic, nu poate exista simpatie pentru o naţiune ce a 
intrebuințat toate mijloacele nepermise, dela expulzare la 

«xlerminare, pentru a micşora numărul Arabilor din ve- 

chea Palestină, 

Logic, nu poate exista simpație pentru a naţiune care 
şi-a mărit teritoriul în toate azimuturile, prin cuceriri ne- 
permise, prin forță, în detrimentul vecinilor, 

Logice, nu poate exista simpatie pentru o națiune care 
vizează deschis formarea unui imperiu iudaic, prin distru- 


apuci dot atat ae logic ar îi ca 1 să-și dea 

N ce ar fi ca lumea să-ş seama 

că Arabii sunt cei amenințați şi că Israelienii sunt adevă- 

raţii provocatori. Dar logica își cântă agonia atunci când 
vin din străfundul flinței, iar nu din imperiul 


E a fost de când lumea și azi, în cluda reall- 
i pepe dn = 





de Sever Manuceanu 


Când se stă de vorba “in particular” cu cineva, se cons- 
tată cu surprindere că 90 % din cei ce fac caz de această 
opinie atât de inversunată azi impotriva Arabilor, nu iubese 
pe Jidani. Au oroare de el, îi critică, îi găsesc aroganţi, 
pretenţioşi, nesăţioși, o calamitate mondială şi un element 
permanent de discordie. Nimeni nu uită să amintească că 
uceștia urmăresc dominarea întregel lumi, că se infiltrează 
peste tot ca niște lipitori, că au pus deja mâna pe postu- 
rile-cheie în mal multe ţări, intre care USA este exemplul 
cel mai isbitor, 

Mereu, în particular, fiecare iși etalează experiența pro- 
prie, sau cunoștiințele personale, asupra acestei probleme a 
jidovimei internaţionale, în termeni extrem de puțin mă- 
gulitori pentru domnii în cauză, 

Si totuși lumea tinde a fi de partea lor în acest conflict 
local cu Arabii, Pare de necrezut, un fel de anomalie de 
judecată sau de apreciere a situației de fapt. Adevărul, 
insă, e mult mai simplu. 

Să ne imaginăm o clipă că in spatele Arabilor n'ar fi 
fost URSS, ci Anglia sau Franţa, Jocul simpatiilor ar fi fost 
altul, iar greutatea intervențiilor cu totul diferită. Opinia 
mondială sar îi manifestat sub o formă mai echilibrată, 
iar “adevărurile”, “victoriile” și “dedesubturile” n'ar mai fi 
emanat dintr'un singur isvor, cel Jidovesc, cum e cazul as- 
viizi. Cu toată presa și alte mijloace de comunicare, pe care 
le au in mână, cu toată greutatea impresionantă a USA- 
ului etc., situația psihologică s'ar fi manifestat sub alte 
auspicii. Acest Occident, ce cântă osanale Israelului, sar fi 
găsit nestâjenit in străfunduri. Degajat de condiționarea 
psiho-politică a pericolului comunist, ar fi avut curajul să 
aducă în balanţă și alte opinii şi alte adevăruri. 

In nici un caz nu s'ar mai fi realizat această unanimi- 
tate falsă in realitate şi periculoasă pentru viitor. Chiar 
cursul răsbolului ar fi fost diferit, Sar fi scris abundent 
asupra caracterului jidovese şi-a intenţiilor ce urmăresc. 
S'ar fi vorbit cinstit și de soarta celor ce-au avut nefericirea 
să se păsească sub dominația nesătulă a Evreilor. Si-atunci, 
cu toată forța ocultă ce deţin, lumea ar fi judecat după alte 
criterii și, cu siguranţă, s'ar fi manifestat impotriva lor, 

Ocazia era insă unică pentru a se pune stavilă indirectă 
amenințării comuniste. De data aceasta, cel care incepuse- 
ră erau Arabi! și in spatele lor se găseau Sovieticii. In mun- 
ţii Golan și-n deșertul Sinai, se infruntau tancuri şi arme 
de proveniență comunistă cu cele ale Occidentului. Rezul- 
tatul înfrângerii sau victoriei nu mai putea fi considerat de 
natură locală. In cluda oricăror nedreptăţi şi abuzuri infăp- 
tuite de Israel, acesta trebuia să iasă învingător. Nu se pu- 
țea trece cu vederea că acest Israel experimenta armele 
Occidentului. Cu toată forța, trebuia susținut. 

Tată deci cum s'a format UNANIMITATEA şi, din păcute, 
lată cum se scrie istoria. Consecințele acestei încălcări a 
realității istorice vor constitui de-acum înainte cauza per- 
manentă a conflictelor ce se vor repeta între Arabi și Is- 
raelieni. Dar asta e o problemă ce nu interesează opinia 
publică în acest moment. 

Rămâne totuși un rezultat incontestabil ce spune mult: 
prin simpatia pentru cauza Jidovească, opinia publică nu 
şi-a manifestat atât antipatia față de popoarele arabe (ce 
sunt în permanenţă teatrul de agresiune al Israelului) cât 

desgustul și reprobarea faţă de comunismul ce incearcă 
si-şi intindă jaloanele prin intermediul acestor popoare, 
Deci, simpatia pe care presa lumii libere şi omul de rând 
o acordă unula dintre beligeranți din acest colţ de lume 
nu-i o profundă isbuenire de conștiință, o convingere, E 
pur și simplu, consecința unei conjuneturi politice, in care 
Israelul a fost destul de abil să nu lunece pe coasta com- 
promisului cu URSS. 

Dar asta nu-l poate duce departe, Simpatiile provocate 
sunt ca barca pe valuri, pe când injustiţiile comise de el, 
sunt pletre de moară pe care nu le va putea ascunde niclo- 
dată, Sinwr'o zi, imboldul nevazut poate impinge simpatia 
lumii spre alte orizonturi,., 


BEVER MANUCBANU 


SORISOAREA NOUA 


DE VORBA CU NOII REFUGIATI 
IUBITE CORESPONDENT NECUNOSCUT 


IN scrisoarea ce mi-ai trimis recent, în 
dorința de a expune părerile unui nou 
venit (numa! trei ani de Occident), am 
desprins, cu surprindere, un pasagiu care 
merită o explicație publică, 

Constatarea că in presa occidentală 
nu se mal pomenește aproape nimic cu 
privire la țările captive „te-a determinat 
să tragi o concluzie radicală, Spul tex- 
tual; *,. rezultă clar că nimeni nu se 
mâi interesează de soarta cetățenilor ce 
4 3 trăesc Jără voia lor sub regim comunist, 
așa că orice propagandă s'ar Jace, pentruca cetățenii ro- 
mâni să mai spere intr'un viitor mai bun, le poate aduce 
mai mult rău, decât bine”, 

Dela inceput trebuie să accentuez că opinia pe care o 
prezinţi este pesimistă, defetistă şi anti-naturală, ceeace nu 
pledează deloc în favoarea calităţii de refugiat român de 
care faci caz, 

E pesimistă, deoarece pune în evidență o situaţie de fapt 
negativă, e adevărat, din punct de vedere politic) dar care 
nu traduce decât un anumit aspect al problemel, aspectul 
oficia! al Guvernelor, care se conduc după circumstanțe, 
interese și imprejurări. Generalizarea acestei atitudini gu- 
vernamentale intăreşte forma pesimistă, dă impresia ca 
“oată lumea a uitat definitiv de existența țărilor captive, 
ceeace e cu totul fals, 

E dejetistă, prin faptul că indeamnă indirect pe Români 
să nu mal spere întrun viitor mal bun, adică desbărat de 
plaga comunistă. Astfel de idei nu pot aduce decât neliniște 
și turburare în sufletul celor ce în Tară trăesc cu gândul 
«i momentul acelei mari schimbari. i 

E anti-naturală, pentrucă opunându-se oricărei propă- 
gande —deci oricărei forme de a combate comunismul- 
»pinia dtale nu ma! corespunde întru nimie atitudine! pe 
sare trebuie s'o aibă orice refugiat, venit să lupte, iar nu 
să se procopsească. 

Dar ceeace apare ca o adevarată deformare a spiritului 
ce trebuie să anime pe orice refugiat român, e concluzia 
nctă şi absurdă la care ajungi, spunând ca tot ce sar face 
atei în favoarea celor de acasă pentru a le da acel sursuim 
corda necesar propriei lor existențe sufleteşti, “le poate 
aduce mai mult rău, decăt bine”, 

Nu-ţi pot aduce injuria de a te considera un aiiniro cala: 
Dar faci parte din numărul celor ce văd Jucrurile pe Jumă- 
tate și le judecă printr'o prismă deformată E adevărat 
că “binele” sau “răul” pe care-l poate aduce o acțiune e 
toare relativ, Depinde dle perspectivă ol pe de po 
ziţia individului, de atmosfera loci „5 a. m. d, 

pre în cazul nostru, în cazul dtale, ca fugit de acolo şi 
dispus dealtfel (cum spul) să tei parte la lupta rezistenţe! 

in exil, concluzia imi apare cel putin, pripită. roecsți 

Am să incerce să-ţi explic pe scurt, cele patru puna ă 
gue, Clunăteara) i neadevărate, pe care le-am descoperi 
n fraza cu pricina: 

1. Spui: i Mazulta, clar că nimeni nu se e a e 
de soarta cetățenilor ce trăese fără vola lor para 
munist”. Este o atirmaţie gratuită, In Deimul, ri pei 
exilul luptiţor, NOI, Românii refugiați sau stabiliți Re ii 
leaguri streine de mal mult timp, nu t decât to tat ee 
dul neamului şi-a! desrobirii 'Tării, Ne iputaseă Dă, o sibilul 
se petrece in patrie, iuptăra, publicăm, Racenă e manenţă 
că drama ce n isbit națiunea română să (le în p 


ale. 
adusă la cunoştiința opiniei publice zori interna agale, 





In al doilea rând, a seamă de organii 
fenettuite din reruglat de cal Ay aâve că reala 
ental enţi de j 
i în preda Dati A strigătul desperat al celor ce Su 
eră acolo, e 








Jeagă că astfel 
Lu ea după voința 






































































slaba şi neinsemna! vedere. 
publicaţie lunară, o scrisoare deschisă întrun pier: e 
tagonia, un Man cinci linii intr'o sală de i 
0 frază spusă cu convingere în fața unor streini, 


SI ORIUNDE, constiti 
AO ei nstitue o nouă cărare convergență spra 


Trebuie să lupta j 
din astfel 46 tea fi $ ce dart dea r 
ținute „impuse cu incredere şi curaj. 

Guvernele occidentale vor (| obligate cu 
socoteala de aspiraţiile celor cotropiți şi de 
pu: ai SREP în străinătate. 

ntinul, ca un om obosit: “pentruca cetaței 
ni să mai spere intrun viitor mai bun”, Noi ştim cât de 
greu să se realizeze acest “viitor mai bun”, în condițiile de 
azi. Dar oare, dacă noi n'am incerca deloc să aducem 
suflu de speranță, lumea româneasca din patrie 
mai bine? Ar vedea Românii —strânși 
lui comunist-— vreo posibilitate pri 
asigura un viitor mai bun? NICIUNA! Din contra, li sar 
spulbera și ultima speranță, aceea de a 
părțate ale exilaţilor batând la 

“Viitor mai bun”, in nici 
mul comunist care, de peste 
națiunea in intregimea ei. Numai 
acestui exil luptător ma! poate 
incredere intr'o salvare, orizât 

4. Termini apoi raza 
“le poate aduce mai mul! . 
cluzie este una din cele mal greşite și 
poate face cineva în clipa in 
giurilor comuniste, Îşi croleşte 
tală, şin care intâlnește acest 
i 

Un trimis al regimului mw'ar putea 
periculos decât aceasta afirmație, Astfel 
]ite in circuitul lupte! noastre, nu 
nedumerire, neincredere in lupta ce ducem 
Hiei Scion atat mingi 
pleca! 
rit, sinea lor: “Oare nu provi 
nostri!" la O. i peRrueA 
vigitența şi astfel 
ră adică a estului fără 
curești nu cere mal mi 

Să fim lămuriți, odată pentru ui ruda Nu 


ar părea la prima 


te, sus- 


ricol de a le face mal 
Pee MAI RAU DECAT 
Teama şi groaza, 
ital rctart 
restările 
asasinatele, există. 
Schingtuirile și a80nief pate peste țară at națiunea ro: 


mâna? xil —în gân- 

Iar dacă am întrerupe Și lup noastră d 

dul de ș pune capăt star ale comur pi 
a: suferințelor 


există, 


gândurilor 
AB, onoare Mas şa 


Ediţie specială 


a/indandul 


Pedalkiien: 808 Forstenteiebnuci, digeretr. 17 





Ne, 124 B, fute 1973 








Mecanismul renegari 


Privesc cu ochi treji de insomnie la abjurările in serie 
provocate de serviciile psihologice de la București. E de 
neconceput: atâția oameni au batjocorit o libertate pe care 
n'au meritat-o. De “dincolo” le forțează, cu metode elemen- 
tare, mâna și buzele să renege unul din puținele bunuri 
durabile ale acestei lumi: trecutul care le-a clădit ființa. 


Cât de simplu e procedeul. Mai întâi stabilirea “greșelii 
în doi timpi: 1 eşti vinovat pentru că ai avut cutare opțiu- 
ne civică politică, 2* trebuie să simți și să mărturisești 
public că ești vinovat. Victima este impregnată de senti- 
mentul culpabilităţii — fireşte imaginare —până la punc- 
tul când aceasta începe să creadă că “nu injustiţia lor ci 
propria sa păcătoşenie e cauza suferințelor sale”. Apoi 
urmează penultima etapă: trădarea de sine „a prietenilor, 
a camarazilor, fapt care conduce nu numai la un cerc de 
fier vicios — acum culpa e reală — ci şi la renunţări supli- 
mentare. Coborirea pantei nu mai poate fi oprită, Neno- 
rocitul iese din mediul in care găsise echilibru şi siguranță 
morală: organizaţiile. grupările, familiile biologice şi spi- 
rituale — întrun cuvânt toată armatura existenței sale. 
Declara public sub semnătură: “mă rup de trecut, il abjur, 
nu e al meu!”, Procesul a luat sfârşit. Cortina! Biata 
zdreanță sufletească rămâne singură, bătută de toate 
vânturile. Trădându-i pe alții s'a trădat pe sine insuşi. In 
trecut nu mai are niciun sprijin loial, iar în prezent cei care 
l-au captat îl resping și ei rânjind. “Reabilitarea” a fost 
doar nadă. E complet izolat și imbrâncit către ultimul 
conflict: disoluția psihologică prin frică (cf. J. A. C. Brown, 
Techmiques of persuasion. From propaganda to brain- 
=pashing, Pelican A 604, pp. 279-280). 


Priviţi la cazurile cele mai tragice (nu le mai numesc). 
Au trecut “dincolo” cu arme și bagaje pentru bani sau 
“onoruri”, Azi nu mai sunt nicăieri: nici acolo, nici alci. 
Au anulat trecutul din care au crescut. Nu ma! au rădăcini. 
Singurul antidot contra contagiunii este constanța in 
Țidelitate, singura tactică — strângerea rândurilor. 

E ceea ce spune atât de limpede și concis ultimul aed 
hellenistic al vremii noastre, K. P. Kuvati: 


Basileul kyr Manuel Komnenos, 

într'o posacă zi de septembrie, 

simţi că moartea e aproape. Astrologii 
(cei plătiţi) ai curţii gângăviră 

că va mai trăi ani mulţi. 

Şi-n timp ce aceştia discutau, 

el işi aminti de datina străveche părăsită 
și din chiliile monahilor 

puse să-i aducă vestmintele bisericești, 
le îmbracă cu bucuria de a căpătă 
chipul umil de preot orl călugăr, 


Ferice de acei ce cred, 
și asemeni basileului kyr Manuel își 

închele viața 
îmbrăcați smerit doar în credința lor. 


Aici e cumpăna apelor şi unica alegere. “Ceilalţi”? I-a 
portretizat şi pe ei, de mult, divinul Florentin: 


Nu le rămâne nici măcar speranța morţii 

lar viața lor oarbă e atât de josnică 

încât râvnesc la orice alt destin, 

Graţia și justiţia îi disprețulesc; 

să nu vorbin de ei, priveşte și treci mai departe, 


(Inf. III, 46-51) 


Pe culmile descreerarii 


d age dai supa că, ini Tieceya Sijeaţă ge deșteap- 
ingrozit, r anticipat, gândi ce 
Alnică îi va aduce poşta ori is i i as i 


Azi — 26 iunie 1978 — citesc sub pana unui om pe care 


12 


l-am respectat pentru marele său talent, pentru discreta 
rezervă — pe care o credeam pură — niște rânduri demen- 
țiale. Când eram student la Paris, sfios și anonim, îl con- 
templam de departe pe E. M. Cioran, Românul care scria 
ca Pascal și Valery. Nu i-am vorbit și nu i-am strâns mâna 
niciodată. Iţi mulțumesc, Doamne, căci cu ce isop ar trebui 
să mă spăl azi de asemenea spurcare? 


Dar iată ce fantasmagoril povesteşte feciorul preotului 
din Rășinari, care se declară și ateu și bogomil, lui Francois 
Bondy, ziarist germano-austro-ungaro-helveto-francez: 


“Cioran: Sunt omul cel mai inactiv din Paris. Doar o 
curvă fără mușterii e mai leneşă decât mine. 


Bondy: Se spune că aţi avut simpatii pentru ea [i. e. Gar- 
da de Fier, varianta românească a Fascismului, sic!]. 


Cioran: Garda de Fier, din care de altfel n'am făcut 
parte, a lost un fenomen foarte ciudat. Conducătorul ei, 
Codreanu, era un Slav autentic, mai mult tipul unul hat- 
man ucrainean. Ucigașii gardiști erau în majoritatea lor 
Macedoneni dezrădăcinaţi; de fapt prin ei se exprima 
mahalaua României. După cum se spune despre cancer că 
nu este o singură boală, cl un complex de boli, așa era și 
Garda de Fier —un complex de mişcări și mal degrabă o 
sectă dementă decât un partid, Se vorbea acolo [in cadrul 
ei] mai puţin de Deșteptare naţională decât despre splen- 
dcarea morţii. Românii sunt în general sceptici, aşteaptă 
puțin de la destin. Așa că Garda era, în general, dispreţuită 
de intelectuali, dar psihologic situația era alta. Există un 
1el de alienație în acest popor profund fatalist. Iar intelec- 
tualii, de care pomeneam şi care se plictiseau și decădeau 
ia sate cu diplomele lor, se îndreptau [către ea] în mod 
natural cu bucurie. Garda de Fier apărea pretutindeni ca 
doctoria tuturor relelor, a plictisului ba chiar și a scula- 
mentului”, 


(Francois Bondy, Gesprăche mit [...] E. M. Cioran Letc.] 
Europaverlag, Wien. Mânchen, Zirich, 1972, pp. 110-115). 


N'am de gând să apăr aici Mișcarea Leglonară — care iși 
are avocaţii ei calificați — dar istoricul din mine protes- 
tează indignat. De 50 de ani pirueta cea mal facilă și mai 
remuneratoare constă in a acuza de toate păcatele unul 
din marile seisme spirituale ale nenorocitului petec de sub 
cer care rămâne pe veci patria noastră carnală, Vorbesc 
du asasinate politice cei care își ucid periodic preşedinţii; 
pălăvrăgesc despre terorism cel care doboară avioane clvile 
şi trec prin foc nenorocite sate libaneze de chirpici. Desigur, 
cât va exista România pe lume nu se va putea vorbi fără 
pasiune despre Mișcarea Legionară, Acesta este prețul 
inalt pe care trebuie să-l plătească vibraţiile care se situea- 
ză în epicentrul sufletesc al unui act istoric ce iese din 
comun, Cine poate scrie azi fad şi nepolemic despre frații 
Gracchi ori despre Cicero şi plerderea libertăţilor republicii 
romane? Cine poate menţiona calm proscripţiile lui Octa- 
vlan? Iar noi, cei cu buze arse de setea dreptăţii și a liber- 
tății de cugetare, putem să nu tremurăm gândindu-ne la 
rugurile lui Giordano Bruno și Jan Hus, ori la abjurarea 
impusa lui Galilei? 


Audiatur e altera pars — vechi PAOlely de drept roman 
nu e valabil Mișcarea Legionară, sortită doar să sângere și 
sa tacă; el se aplică in schimb generos pentru FRELINO și 
“partizanii” stângişti de pretutindeni. Premii, note bune 
și mai ales cecuri grase primesc doar cel care acoperă de 
oprobii naționalismul românesc, Cunosc foarte puţini isto- 
viei cinstiți care să albă curajul și onestitatea intelectuală 
de a afirma că fenomenul naționalist din România merită 
şi el un tratament echitabil de vreme ce vorbin “obiectiv” 
despre căsăpirea reciprocă a Pulanilor, Hausașilor și Iboilor, 


II urez lui E. M, Cioran — care pentru mine a trecut in 
rândul neoamenilor —să [le citat cu toate onorurile În 
“Scinteia” și la viitorul congres mondial al iudaismului, De 
altfel jubilația kosher e pe drum, Dovadă stau această 
prezentare a trotzkistului Bondy (cucul amicul d'lul lerun» 
ca, moștenitorul filosemitului Lovinescu) și lansarea pe 
piața USA sub semnătura garantă a unei Susan Sontane. 


ŞI la urma urmel, pentru a incununa o convertire suo- 
motoasă, nu văd de ce E. M, Cloran nu sar tăla imprejur 
intr'o sinagogă din Paris. Bucătica aceea detinitorie se plă- 
teşte cu aur. In plus, cum e obsedat de accidente... medl- 
cale, sar pune la adăpost iglenie de astfel de necazuri, pe 
care marele stilist le socotește “literare”, demne de metafore 
ŞI de numele său. 


E. LOZOVAN 


SEPI VE CE e 





Intre harmalaie si agonie 


TATELE Unite ale Americei sunt 
care libertatea de opinie are o pia 
tate nesdruncinată. Omul e liber să-si 
exprime, singur sau în grup, părerea, 
opinia politică sau religioasă, protestul 
sau aprobarea, din moment ce nu aduce 
niclo pagubă imediată nici societății, nici 
Statului, Mai mult chiar, aceste mani- 
festaţii sunt luate în consideraţie atunci 
când ascund în ele grăuntele de adevar 
ce impune respect şi admiraţie pentru 
4 cauza apărată, E vorba de o atmosferă 
pe care europeanul, deprins cu alte uzuri politice, n'o înţe- 
lege și n'o apreciază, 

Pentru el, douăzeci de indivizi, plimbându-se în faţa unei 
Ambasade, cu câteva pancarte protestatare și'ntr'o tăcere 
de mormânt, nu-l decât un “circ” ridicol și inutil. Dacă nu 
s'au strâns cel putin 2000 de oameni cu slogane de-o schioa- 
pă, cu megafoane urlătoare si'ncadraţi de grupuri înarmate 
cu bâte, lanțuri de biciclete şi căști pe cap, dacă acest puhoi 
nu dă peste cap cinci-șase baraje de poliţie şi nu pune foc 
la o duzină de mașini, CUM să înțeleaga “opinia publică” 
că era vorba de ceva “foarte serios”! Chiar dacă a doua zi, 
numai ziarele comuniste amintesc “importantul protest de 
mase”, ce-a lăsat rece și opinia publică și guvernul. 


In America, lucrurile stau altfel, lar felul Americanilor 
de a judeca atitudinea insului în mijlocul societăţii, ar 
trebui să fie o lecţie permanentă pentru toţi cel ce fac caz de 
justiție, înțelegere şi compasiune, fără Insă a depăşi limitele 
expresiei verbale. Nu-l vorba, bine-nțeles, nici alci, nici în 
America, de a imbrățisa toate cauzele, toate părerile, toate 
alurelile ce se pot întrupa într'o manifestaţie de acest gen, 
S'ar cădea dintr'o exagerare intr'alta, Alci intervine însă 
forța de discernământ a fiecărula și respectul uman ce 
trebuie acordat celui ce —deși mic, singur, neputincios, 
desconsiderat— indrăsneşte să-și apere un drept sau să-și 
afirme o opinle, în ciuda circumstanțelor sau adversităților 
care-l domină şi-l sdrobesc. De-aceea, în USA, opinia publică 
se poate solidariza cu gestul protestatar al unul mic grup 
de refugiați de dincolo de Cortină și rămâne indiferentă în 
tata unei manifestații sgomotoase, organizată de cercurile 
stângiste cu ajutorul a 10.000 de “protestatari prafesianali”. 

Tustrarea cea mai semnificativă a acestei realități ame- 
vicane, ne-a fost dat so vedem în lunile August-Septembrie 
1973, când s'au produs la New York două evenimente excep- 
wonale, deși diametral opuse. Aproape în acelaș timp a 
avut loc prăbușirea regimului Alende în Chili şi greva 
foamei a românului Virgil Popescu în fața ONU-ulul, Sar 
putea crede sau spune că n'au niclo legătură, că-s două 
probleme cu totul diferite şi că orice apropiere vrea să 
forțeze nota. Si totuşi destinul le-a apropiat aceste două 
evenimente sub a formă cu totul neobișnuită. 

Pe trotoar, în faţa imensei clădiri a ONU-ului, un om 
singur și-a intins corpu-l firav pe o pătură. Lânga el, o 
pancartă explica trecătorilor decizia lui fermă de a se lăsa 
să moară de foame acolo, în văzul tuturor Naţiunilor Unite, 
ca protest impotriva tiraniei comuniste din România, şi-a 
lipsei de umanitate a guvernului dela Bucureşti, Virgil 
POPESCU, refugiat politic în USA, ceruse guvernului Sai 
munist român să permită leşirea din țară a soţiei. De duo: 
de zile, un refuz categorie, sub motiv că soția lul nu vola 
să părăsească ţara. Pentru Virgil Popescu, omul sau i 
desperat, nu mal! rămânea decât recursul suprem ri "pi 
carea proprie! vieţi, pentru a sudul sufletele impletrite Hi 
celor dela Bucureşti sau a termina odată pentru totdeaun 
cu această agonie, 

'Tăcut şi iri i-a început calvarul, sub dana Vima 

ru 





venhere a alt uglaţi români, pentru a nu cădea 
vrcunul atentat. O ră ouă, şapte, zece, trec incet i apru 
zonă Mann ini n n eh, manei i 
alinle urile omul 
alto vopsea ibertarii. 'erumbs” aluntate în convenţii și 
Watate solemne... să ul ie 
E adevărat că tragedia lui Viri escu, UBER: 
sivă a tragedie! am sub cisma 


ule reprezentanţilor 
pară aa 
îipsa de 


al pri Il ji îi de 
îi e roua rotesti - 








omagiul lor tăcut acestui necunoscut ce 
PE Sc CR te 
ai mari ale Americei, posturile 
ziune și Radio, Senatul american, ps bsi dela sală 
reprezentativ în această parte a lumei, s'a pus în mișcare 
pentru a susține cauza dreaptă a celui fugit de sub teroarea 
comunistă. Imaginea suferinței lui a răscolit sufletul a 
milioane de Americani, în cele 20 de zile cât a durat la. 
Peste tot sa vorbit de tirania comunistă din țară, de 
mineluna și amenințarea permanentă care sunt armele de 
predilecție ale comunismului, de lipsa de milă şi înțelegere 
umană a lui Ceaușescu, de duplicitatea ce caracterizează 
politica internațională a regimurilor comuniste, 
Câteva zile inainte de a fi ridicat în comă şi dus Incong- 
Fi A 0 A pai a ținut să spuna un ultim 
xtragem această scrisoare 
câteva paragrafe: pi dee ua 


“In clipa în care scriu aceste rânduri sunt 
tient de faptul că sar putea să mal am ii d 
trăit... Am numai 30 de an! şi mă aflu numal de un 
an in America, ași putea spune că pentru mine via! 

deabia acum incepe. Dar lată că nu-i Am înt Lă 
să-mi numar zilele pe care le mal am de trăit, lar pe 
cele care au trecut le numerotez pe un pe 
care-l agăț în flecare zi de pancarda ce cuprinde pe 


ea, povestea mea... 

”... Iar pentru vol români, | fost alei la lacul 
grevei şi cărora guvernul comunist va continua să vă 
distrugă familiile și căsniciile, să va ucida pe cel 
dragi, am un singur cuvânt: LUPTATI Moartea mea 
va îl argumentul cel ma! real ce vă putea demonstra 
bestlalitatea guvernului comunist dela sa 

»... Sin clipa în care vol ROMANI SĂ SPU- 
NETI SINCER: VIRGIL POPESCU A FOST UCIS! 
Sț spuneți tuturor sfârşitul meu, Să ştie lumea că am 
tost victima regimului comunist şi a celui care se vrea 
mare călău în R.S.R" 


Dn fericire, Virgil Popescu n'a murit. Pus sub a 
doctorului român Marin e pe cale de recuperare, 
insă ca solidaritatea umană provocată de suferin 
rate să-l aducă şi satisfacția unei lustiții bine te, 
Dar BEA ANA ga) a dupa Lua AR eri 
y comun! Chili i 
tăcut, regimul com! (nasi Pilar 


te de dot ani să nu 3 








Mutreată,, „ok, în fața aceleaşi clădiri a ONU-ulul, mal 


multe sute de membri al organizatiilor filo, cripto sau pro- 
comuniste, toţi adepţi convi al PA [pre 
dornici de a introduce în via ei te: Lina 
rizat cel doi anl de experiență a (ai i MAR ea 
pentru o manifestaţie de protest contra 








c mai târziu această emisiune a fost supratipărită 
cu textul: XXV ANI DELA MOARTE 1938-1963. cu ocazia 
comemorarii unui sfert de veac dela asasinarea lul în 
pădurea Tâncăbeşti 

Cu acest prilej a fost imprimat și un carton de prezentare 
cu textele reproduse alăturat în limba spaniolă. 





IN MEMORIAM 


CORNELIO ZELEA CODREANU 


EN OCASION DEL XXV ANIVERSARIO 
DE SU ASESINATO 


30 DE NOVIEMBRE 
1938-1963 


MADRID 





1 aAba trânte de final de ataho. Mera 
PA. 


et a 








; Un Tex pere, unos politicastroa venales x la impasihi. 
Mhiad de los hombres de respmsabilidad de entoneez frennro 
imonte el cumplimicate de este gran destino. 
Y ahora deberăn esforsărie muchan peneractonta, en per: 
fecta uniân, para construire In Rumania que ele derwibaron, 
BI pucblo rumana la sabe, y si hov dia sparta con abia 
etdn la opresiân comunista ea porgue Codreanu supo preparare 
Jos pari este tiempoa, tos mâs dificilea de nuestra milenara 
historia, . 
Ademâs, este sutrido pueblo sabe qur lazară un» dis en gire, 
de Ins cenizas nacianales— cum un pre Peinix=—, renaeeră una 
Rumania libre y rexplandecicate, come un sol en e! firrenmenta 
europe, 
Cornel Codreanu esti v eatară siempre mon matale! 





“Crima din pădurea Tâncăbesti a fost plătită cu valuri 
ăc sănge şi munţi de suterință. Si asta, pentrucă sub 
lespedea de ciment dela Jilava, nu a fost prăvălil numai 
corpul neinsufiețit al lui Corneliu Zelea Codreanu, ci şi 
conştiinţa naţională a intregului popor român, deşteptată 
de singurul capabil să-] conducă spre marele destin hărăzit 
Româniior în Europa Orientală. 

Un Rege pervers, nişte politicieni venali şi indiferența 
oamenilor de răspundere, din acea vreme, au frânat brutal 
implinirea acestui grandios destin 

Acuma, multe generaţii vor trebui să-şi unească eforturile 
în perfecta unitate, pentru a reconstrui România pe care 
inaintaşii lor au dărâ mat-o. 

Codreanu este şi va fi totdeauna cu nol.” 


(Urmează în nr. 18.) 





Frescă de Justa Sorici 
Români: Vă chiamă Tara. ă 





me mean ea ra a e me mame m a 


e ne me aa a 





Schwindeleien einer antideutsch handelnden 
journalistin 


M Winter dieses Jahrea etseh! 3 
misch-Partenkirehen zu ci a 
bei dem Unterzelehneten eine ihm un- 
bekannte Journalistin. Sie stelite sich 
unter dem Namen Polkehn vor, behaup- 
tete eine în Ostpreusen geborene Mut. 
ter vu haben und heuchelte, ein sachii- 
ches Interesse for die Gediehte des von 
inr Aufgesuchten zu emptinden. Finige 
Monate spâter verăffentilehte sin in der 
Ostberliner kommunistischen *Wochen- 
post” eine Reihe von Hoteautsătzen 

Diese wandten sich gegen die ostdeutachen Landemanna- 

chaften, dabel besonders dle Landsmannscha!t Schlesien 

ferner kollektiv gegen die Anpgehorigen ostdeuteeher Adela. 
und Grossgrundbesitzerfamillen sowle in dlesem Zusam- 
menhang vor allem gegen die Familie dor Preiherrn von 

Richthofen, die Bltern des Verlassera des voriiegenden 

Hinwelses und pgegen den Unterzelehnetan selbst 

Margot Pfannstiel, so heisst sie nach der Angabe in der 
“Wochenpost”, war also zu felge, in Garmiseh-Partenkie- 
chen zu sagen, wer ale wirklich ist und wie sie denkt. Viel- 
leicht fâhite sie sich auch einer oltenen Diskusston nicht 
gewachsen. Nachtrăglich verwendete sie eine verzerrte 
Darstellung des Verlauis ihres Besuches, um den Aufge- 
suchten gehăssig wirklichkeitafern als einen hoechnâsigen 
Fatzken darzustellen, der selt selner Jugend immer die 
Arbeiterschaft verachtet habe. 

Ihre Darstellung ist elne scheinselbstslcher Oberveugt 
Klingende, im Grunde aber ungewâbniich primitive 
Sammlung von als solche leicht unwideriegbar aufruzei- 
genden Fâlschungen, Liigen und Verzerrungen. Es finden 
sich darunter auch soleche mit angeblichen, in Wahrheit 
keineswegs von ihm stammenden Zitaten aus Veroifen- 
tiichungen  Richthofens, in deren Benutzung Margot 
Plannstiel krassen Fâlschungen aulpesessen ist. Glelchar- 
tige konnten dem polnischen Bresiauer Journalisten 
Bartosz schon 1961 im SCHLESIER uneiderlegbar nachge- 
wiesen werden. M. Plannstiel stelit auch alle mâgiichen 
Falschbehauptungen dber die Zugehârigkeit und Verhal- 
tenswelse Richthofens in verschiedenen Organisationen 
der Hitler- und Nachkriegszeit auf, um die betretlenden 
Ligen zu gehăssigen Verleumdungen zu verwenden, 

Ferner behauptet sie u. a., Mertsehâtz, der Heimatort des 
Unterzelehneten, sei durch die Heimatvertrelbung der 
Deutschen von einer Herrschaft der Familie von Rich 
thofen angehâriger harter Ausbeuter befreit worden 
Ebenso unsinnig ist ihre Versicherung, das heulige 

olnische Staatsput gehâre den Arbeitern. Da M Ptannstiel 

edenkenlos andere Menschen fr wesensartiie so 
unsachiieh hâlt, wie sie lelder selbst ist. behaupiet sie 
wahrheitswidrig, der Unterzelchnete wirke nicht _târ 

Prelheit und Menschlichkelt, sondern wolle nur seine Gâter 
in Schlesien zurdckbekommen. Bekanntiieh hat er aber 

dort weder ein Gut noch mehrere besessen! 

Ein ebenso wahrheitstern bosartiges Urteil tălt sie bor 
seine Eltern. In Wirklichkeit war aber deren warmheralze, 
im besten Sinne dieser Worte christiteh-soztale Haltung 
bei alen sachlichen Menschen, die mit innen zu tun haiten. 
algemein anerkannt. Daher stelit moch in unserer Zeit 





GLUMA VALVULA LIBERTATII 


Când peste sufletul unui neam si-a 
întins umbra apăsătoare neliniştea, 
dnautui sau desperarea, individul îşi 

aută un derivativ in revoltă, în inte 
riorizare sau in haz. E o problemă de 
iunea emanat 
un Lă ă 

acuzând, isbind sau ridiculizând for 


einer der jetzt in Martsehâta lebenden 

zu Zeit Biumen neben den Grabstein iri dsi 

Prrcporei x pă das einer als Zeugin unbe- 
nt ace Mertari rin, die ihren tort 

„leh west, wie anstăndie dieser Ba seime 
Arbelter bebandeite, auch FĂ niste e pp 
Landsleuten, die dax selber erle ben”. Zur Bu der 
Ernte nahmen bekanntiich damals Polen ganz 
Arbeit in Ostdeutschiand an, da jhnen das vorteilhafter 
rtsehlen, ala nur in Polen zu arbeliten. Por Frau Pfannstiel 
aber wurden ste als Sklaven fr Deutsehland gekaurt! 

Obwohl der Unterzelehnete international anerkannt und 
dokumentariseh bewiesen in der Hitlerzeit seine Fretheit 
und sin Leben im offenen Auttreten gegen bise Taten 
deutacher Sehuidiger auts Sptel etate, beliebt Margot 
Pfannsției ihn als besonders himmilerhârigen Bosewicht 
Jener Zeiten zu schildern und zu behaupten. daas er ala 
solcher auch am Raub von Museumssehătaen im doutach 
besetat gewesenen sowjetisehen Stantagebiet bateillgt ge- 
wesen sei, nachweisbur lauter niedertrăehtige Lăgen.  sĂ.A 
1938 verbot die Gestapo Riehthoten die wettere Leitung des 
Berufsverdandea deutacher Vor. und P; lehtafor: 
scher, well er sich fâr politisch br. wegen Abstame 
ei vertolgte bow. bedrohte Wissensehaltier cingesetat 

atte. 

1936 begann gegen ihn aut Veranlassune Allted Rosan- 
bergs ein staatiiches Disaiplinaratrafvertahren mit 
îmel der Amtsentsetzung, und 1938 drohte ihm Himmler în 
einem  persâniich unterzetehneten Schrelben mit der 
Finweisung in ein Konsentratianslager Dennoch waandte 
sich Richthoten uls Reserveoitizier wâhrend des Keleges 
mieht nur gegen die antidvutachen, sondern gennasi 
entaehieden gegen den ihm bekannt gowordenen Tel 
deutscher Massenverbrechen, u a, gegen Himinier, Ba ist 
internationu! anerkannt und dokumentariach 


ş 


ist und bieibi er ein ra 
Im SCHLESIER ist ni 
fâgung, um îhre Lâgereien, und Sehieldar 
steiuni im einzeinen zu widertegen, doch stehen date 
zwei se vom Unterselehneten verfasste austâhriiehere 
Tatsachenberichte gegen ihre Hetabertehte zu andone: 


sum vervteifăltigten Versand zur 
Verfâgune. M Plannstiei behauptet, înre Mutter stamme 





ECOURI 


ştie să pună accentul pe aspectul cel 
mai vulnerabil. Dela epigramă la anec- 
dotă și dela ghicitoare la zicală, toate 
tormele de transmisiune orală contri- 
buesc la stabilirea unel tradiţii! origl- 
nale a evenimentului istoric, In duhul 
auto-ironiei “să faci haz de necaz”, 
aezii moderni ai neamului românesc 
iși desleagă baerile imaginaţiei, des- 
crlind sub o forma glumeaţă tot ceeace 
le este oprit să spună sau să afirme 
altelel. 


Tâșnite spontan din masa poporului, 
deci autentice și exprimând fidel 
starea de spirit ce domneşte, aceste 
glume crează diverslunea necesară, ce 
vine să aline, prin râsul ce provoacă, 
amărăciunea şi umilința ce constituese 
starea naturală a neamului sub domi- 
nația feroce şi fără sens a comuniș- 
tilor. Mai mult chiar, prin varietatea 
și continua lor reinoire, ele stabilesc 
un fel de echilibru spiritual ce menţine 
vie speranța unei schimbări în timp. 
Astfel, gluma, hazul svâriit în circuitul 
existenței celor din ţară, devin o su- 
papă a libertăţii, chiar a eliberării 
mult așteptate. Deaceea, toate aceste 
mici “hazuri”, ce circulă prin ţară şi 
ne ajung şi nouă prin ţări streine, nu 
le putem privi ca pe niște simple 
“cimilituri glumețe”, menite să ne 
sprijine un zâmbet în colțul buzei. Ele 
ascund toată drama neamului și tot 
efortul subconștient al lumei româ- 
nești pentru a nu se lăsa sdrobită de 
aparențele vremilor și de cruzimea 
sistemului. Ele ascund o stare de 
spirit, un crâmpei din clocotirea sta- 
tornică a poporului împotriva nedrep- 
tăților ce-l copleşesc. Glumele ce bi- 
ciuiesc stările din ţară sunt semnifi- 
cative atât prin conţinutul lor hazliu 
cât și prin ceeace exprimă ca protest 
al celor ce nu se pot manifesta în 
alt mod, 

Dam în continuare câteva din hazu- 
rile ce circula în acest moment în 
România: 

“In piața Obor, s'a ridicat o enormă 
statuie, reprezentând un aspect tragic 
21 revoluției din 1907: Doi țărani, îisto- 
viți de foame, cu mâinile legate, stau 
căzuţi în genunchi cu fața la pământ. 
Un altul, tot atât de precăjit, dar în 
picioare, stă cu mâna stânga ridicată 
în sus, iar cu dreapta în direcţia celor 
doi dela picioarele sale, 

”S'a ridicat imediat problema inter- 
pretării, la care răspunsul n'a întârziat 
sa fie pus în actualitate: “Staţi, fra- 
tilor! — strigă cel cu mâna ridicată, 
Nu va grăbiţi! Piata e goală. Nu vă 
faceţi iluzii! Cu regimul ce ne conduce, 
ca ăștia de jos veţi ajunge!” 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 
APARE LUNAR 
SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACTIE 


* 
Redacția şi Administraţia: 
Calle Villanueva, 43 - Telef, 276 46 40 
MADRID (Espafia) 
Correspondenta: 
Apartado 9.283 - MADRID (Espafia) 
x 
Abonamente: 
ADUaI ... ns mer maeinme 20 $ USA 
De susținere ... ... ... 40 $ USA 
Expedierea Avion plus. 5 $ U 


16 


“La o expoziție a partidelor comu- 
niste din lume, sa expus întreaga 
galerie de figuri ale gânditorilor și 
conducătorilor marxiști. Flecare por- 
tret purta numele celebrului persona- 
giu fără niclo altă insemnare. Numai 
in fața portretelor lu! Lenin, Stalin și 
Ceauşescu erau marcate în litere mari 
şi strălucitoare inițialele B. T. 

"Plecare comunist ce trecea prin 
fața acestor portrete, se inclina pro- 
fund înainte de a-și continua drumul, 
Un ne-comunist occidental, intrigat de 
această inclinare  respectoasă, sa 
adresat ghidulul ce-l însoțea. Acesta, 
curtenitor, l-a dus în fața portretelor 
cu pricina și inclinându-se la rându-i, 
i-a explicat; Lenin - balso! tiran! Sta- 
lin - tiran! Ceaușescu - balsoi turist!” 


. 


“La sfârșitul călătoriei lui Ceaușes- 
cu în America, Nixon i-a făcut cadou 
un metru de ștotă şi spre surprinderea 
lui nea Nicu, a dat dispoziție să i se 
lucreze imediat un costum. In câteva 
ore costumul a fost gata. Incântat de 
acest fenomen, nea Nicu l-a rugat pe 
Nixon să-l mai dea un metru de ştotă 
pentru a-l eroi în țară. Ajuns la Bucu- 
reşti, îşi cheamă croitorul particular 
și-i cere să-i facă un costum la fel cu 
cel american. 

“Croitorul măsoara ştofa, se tot so- 
coteşte cum s'o scoată la capăt, dar in 
cele din urmă îi spune că nu-i posibil 
să-i împlinească dorința. 


— Cum se poate! — strigă Ceaușes- 
cu. In America am văzut cu ochii 





REDACTIONALE 
VIGNETE POSTALE ROMANIA LIBERA 


Colecţia complectă de 183 timbre şi colițe filatelice, ale celor 
56 de emisiuni imprimate, pot fi cerute la Redacţia Revistei. 
Preţul global — redus special — 75 $ USA. 
Pot fi cerute şi separat, pe teme filatelice: 
Tema EUROPA ... .. 
Tema CRACIUN. .. 
Comemorative ... ... ... 


Cererea şi costul în money order, sau cec, pe numele Traian 


Popescu, pot fi trimise la 


Apartado de Correos Nr. 9283. Madrid - Espaiia 
Sau: Calle Villanueva, 43, 4” dcha. Madrid-l - Espana. 


. man asa 85 $ USA 
dau 25 $ USA 


mei cum dintrun metru mi-a 
ieşit un costum! 

- Se poate — răspunde croitorul, 
Acolo eraţi cel mai mic, dar alei 
sunteţi cel mal mare,” 


.. . 


Astfel de anecdote — haziii, drama- 
Vice sau turburătoare — circuă 
tot în România, umplând sufletul 
oamenilor de o satisfacție nestăpânită. 
E una din puţinele bucurii ce le mai 
descreteşte fruntea din când în când, 
Dealtfel, in crearea și colportarea lor 
stă ascuns un intreg proces de răsvră- 
tire lăuntrică și de neacceptare a situa- 
Hiei create de regimul comunist. E o 
formă de revoltă și-o afirmare de liber- 
tate, pe care guvernul dela București, 
cu toți sbirii lui, nu le pot controla și 
nici interzice, 

Odată, se va face un studiu al aces- 
tor manifestări, când răul ce macină 
tara va fi numai o amintire urâţă, 
Strânse în ordine, studiate, analizate, 
vor constitui o probă în plus a des- 
gustului genera] față de regimul co- 
munist de azi. Si se va constata, mai 
ales, că răsvrătirea lăuntrică şi dorința 
de exprimare liberă s'au manifestat in 
toate straturile sociale, dela țărănime 
la intelectuali și dela muncitorime la 
studenți, ca o isbucenire a întregului 
neam. 

Aceste glume, făcute pe socoteala 
regimului și-a celor ce-l servesc, au 
fost și rămân valvula de siguranţă a 
spiritului de libertate pentruca neamul 
să nu se abandoneze desnădejdei şi 


fatalității. 
Ilarie GLUMETU 












„43 USA 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărașu (dela Titu ” 
Maiorescu-Lucian Blaga), 230 pâgs. -.. -.: 
NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murăraşu ... - 5 
DACIA, de V. PărVan ... =.: seo eu ana ne vaa var mae vea Mar ame ae nus ne tei 
ISTORIA PARTIDELOR NATIONAL,TARANIST SI NATIONAL 
TARANIST, de Pamfil Seicaru. Vol. I şi o 
ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga .-. 6 
ROMANI. Texte inedite LA y 
oa oaie a a 0 aa N RR E 
STEFAN CEL MARE, DOMN AL MOLDOVEI, de Prof. Alex Boldur. 
ISTORIA DACIEI SI CONTINUITATEA DACO-ROMANA, de Ge 
neral Platon Chirnoaga ... -.. -:e ore me ră 
CONSTRUCTII PE NISIP, de Pamţi! Seicaru ... ... =: me e 


KARL MARX: INSEMNARI DESPRE 


comentariu de Pamfil Seicaru ,.. 


Impreso en Marsiega, S. A 





= Jarălel Poncela, 4-—Madrid-l6.—ES 























aaa maa ani vad camile sl 


ne tatea: feae faptei