Revista Cinema/1990 — 1998/021-CINEMA-anul-XXI-nr-9-1983

IA 
j 
- 


pe 


Nr. 9 


i AnulXX1(249), 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, septembrie 1983 | 


€ age pre aha 


| E în urmă podul rutier suspendat cu 
al fantezie, ca un desen stilizat ultramo- 
dern, deasupra noului braţ, artificial, al Dună- 
rii, meri pe marginen masivă de beton, 
aici verti a canalului încă fără apă, spre 
ecluzele de la Agigea, dincolo de care se 
profilează, parcă și mai sus pe cer și tot atit 
de ingenios stilizată dantelaria metalică a al- 
tui pod, feroviar, pe care tocmai trece în vi- 
teză un tren spre Mangalia Îţi spui că realita- 
tea unui cosmodrom nu poate îi mai impre- 
sionantă. p 

lar dacă știi ca omul în persoană a ajuns la 
sute de mii de kilometri în cosmos, pășind el 
însuși pe Lună dar n-a coborit decit citeva 
sute de metri sub solul propriei 
planete. iț: mai spui ca realizarea noastra din- 
tre Dunăre și Mare este, încă din multe mo- 
tive, incomparabil mai încărcată de valoare 
decit lansarea unei rachete spre lună, cu cos- 
monauţi la bord. 


Mai spectaculos decit specta 


culosul: noul 


De aceea prima întrebare pe care am pus-o 
celui dintii interlocutor, directorul adjunct al 
Grupon de şantiere care realizează aceasta 
porțiune finală a Canalului şi construcțiile 
iei ză inginerul Gi 


a fost: 


opescu: Să vă spun un secret: 
pentru noi nu mai este chiar așa de „uriașă“ 
această construcție. Am plecat de la zero, 
știam ce avem de făcut, am trăit zi de zi și 
ceas de ceas aici şi nu ni se mai pare nici 
uriașă, nici chiar aft de spectaculoasă con- 
strucția. Pentru alţii, într-adevăr, este. Sau 
poate și pentru noi va fi, cind ne vom în- 
toarce mai tirziu, ca trecători. 

— Dacă nu este nici „nici spectacu- 
loasă cum e? E o obișnuință? 

— Nu, de obișnuinţă nu se poate vorbi. Lu- 
crările noastre sint tot mereu altele şi la fie 
care pas ne confruntăm cu noi probleme. Dar 
mn învățat așa. 


o permanență a noului 
— E nota dominantă în tot ce întreprindem 
aici — noul. Nici o zi nu seamănă cu cealalta. 


dezbaterile revistei „Cinema“ 


Dealtfel în general, lucrările hidrotehnice snt 
unicate. Și cu atît mai mult aceasta pe care o 
realizăm noi aici. unde ne găsim acum în s- 
tuaţia de a fi pe ultimii metri ai cursei, ca sa 
zicem așa. 

— Și cum respiraţi pe ultimii metri? 

— Nu prea respirăm, că n-avem timp, înca 
mai avem de terminat o serie de lucrări mă- 
runte,, în vederea deschiderii navigaţiei. Noi. 
de fapt, aproape am terminat lucrările de la 
ecluze, de la porturi, de la poduri, dar rămine 
acum treaba montorilor, a celor care executa 
instalaţiile și le probează. Ei dau viaţă con 


“Romantism revoluţionar 
şi personaje model la faţa locului, 
pe şantierul Dunăre-Marea Neagră 


prindere de construcţii hidrotehnice din Con 
stanța și, dacă stau să mă gindesc bine, în- 
treaga ţară. Dificultăţile cele mai mari au fost 
legate de adaptarea la problemele noi, care 
apar la fiecare pas. De la cota + 60 metri la 
cota O. am înfiinit roci diferite, neașteptate, 
neprevazute în schițele geologice întocmite 
dupa sondajele inițiale. Proiectul de principiu 
a rămas, dar soluţiile de realizare au mai tre- 
buit modificate, mai precis alese dintr-o mul- 
titudine de variante şi puse în practică cu mi- 
nimum de resurse, în minimum de timp, cu 
maximum de eficienţă. 


Un fierar-betonist, 
model în muncă şi poet în orele libere 


strucției, că fără viaţă... Noi punem temeliile. 
ridi: construcţia,dar viaţă, ei îi dau. Pe noi 
ne așteaptă alte obiective, nici n-am terminat 
„aici şi ne pregătim să atacăm celălalt braţ a! 
canalului, varianta a doua, cu ecluzele de la 
Ovidiu şi Năvodari. Pentru că cel de-al patru- 
lea braţ se face de fapt ca două brațe. 


— Cum al pean 
— Sint trei n ale Dunării, nu? Naturale 
Chilia, Sulina și Sfintul Gheorghe. De acum 
adică în curind, vor mai fi două: Agigea şi: 
Noni poetic. Mal avefi timp să ci Ii 
teratură, cind o faceţi „cu miinile dumnea- 
voastră“? Mai mergeţi la cite un fiim? 

— Foarte ră pe Sponte: A 

— timpul, totdeauna greu de 

sat: înce și cind a fest Cel Mal Au 


greutăți care au depins de alții sau de 


— Dificultăţi care depind de alţii n-am 
avut. Lucrarea, de pe această porțiune finala 
a canalului, am executat-o noi, cei de pe şan- 
tier, dar de fapt a executat-o întreaga Între- 


Cead CO die pat ala oa 


puterilor omeneși 
Gheorghe Popescu 
va fi greu dacă nu imposibil să se reconsti- 


Părerea mea este câ 


tuie această epopee. După cite ştiu eu — 
sper să mă înșel — în afară de documenta- 
riti și de cei de la televiziune, Sergiu Nicola- 
escu a fost singurul cineast care a filmat cite 
ceva în ambianţele șantierului, mai mult pen- 
tru ceea ce ar ţine de peisajul sau figurația 
unor filme viitoare. 
Deci figurația o avem. 

- Cel mai important ar fi să se „prinda“ 
nște caractere, niște oameni. Aș putea spune 
ca aici lucrează oameni simpli, dar cu trăiri 


intense. Să vă dau un exemplu. Avem un fie 
rar betonist, şef de echipă, care în timpul lu- 
crului nu deschide gura, îşi face treaba făra 
sa cricnească, este cel mai bun șef fierar pe 
care îl avem, îl cheamă Cangea Victor. Dar la 
o întiinire în afara șantierului, la o aniversare 
de exemplu, ai surpriza să-l asculţi o noapte 
întreagă spunind poezii. Deci, după 10—12 
ore de iucru — căci pe șantier, cind e vorba 
de o urgenţă, iar noi sintem într-o urgență 
permanentă, nu mai numărăm orele — el gå- 
sește totuși timp pentru această pasiune. Şi 
nu pentru orice fel de poezii, are autorii lui și 
bucăţile lui, unele destul de dificile, pe care 
n-o să vi le spună decit în anumite împreju- 
rări potrivite. : 

— Asta inseamnă că nu e vorba, cum ați 
spus, de oameni chiar așa de „simpli“. 

— „Simpli” în sensul de oameni dintr-o bu- 
cată: ce gindesc, aia spun. 
odi Dar numai „în imprejurări potrivite“, zi- 

dumneavoastră. 

— Asta în ceea ce privește poeziile. Alt- 
minteri, ei spun într-adevăr ce gindesc, iar 
șantierul, care înseamnă o viață aspră, i-a 
reteta în genere, după chipul și asemănarea 
ui. 
Emi rol o poezie a ame însăși, din 

— Majoritatea nu prea sint visători, nu sint 
deloc, dar pe unii îi auzi discufind. Zic — 
După ce vom termina noi totul, cînd s-or ni- 
vela malurile, şi-or pune pomi, cu gazon și cu 
flori în loc de barăci și macarale și vor trece 
vapoarele, va fi foarte frumos! 

— Pe por au viziunea viitorului 

— O au. 


TE COENE pi ep. mea 


— Constructorii au viziunea viitorului. Dar 
cind ea se va adeveri, noi nu vom mai fi aici. 
Vom fi în alte noroaie, pe alt șantier. 

— Deci intervine acest bemol, care autenti- 
fică viziunea, ii dă o tentă sentimentală... 

— Asta e drama constructorului. Am turnat 
aici, numai pe acești ultimi șapte kilometri de 
canal, la ecluză şi la hidrocentralele aferente, 
dacă ar fi să măsurăm în vagoane, deși nu se 
obișnuiește, 22 000 de vagoane de beton, 
adică un tren lung 2 350 de kilometri. Dar 
cea mai mare parte din opera noastră, acope- 
rită de ape, nici nu se va vedea şi va apărea 


m m i a d 


a ag suit at 


E iu e căuta IA sita 


„lată, la Canalul. Dunăre-Marea Neagră, care va intra în curind în 
funcţiune, zeci de mii de tineri au dat dovadă de eroism fără sea- 
măn. Si asemenea exemple le întilnim pe sute şi mii de şantiere 
şi unități economico-sociale“ 


Nicolae CEAUŞESCU 


cu atit mai puţin „uriașă“ în viitor. Pină la 
urmă contează ce ştii, ce simţi tu, interior, 
greu de transmis altora, nespectaculos și 
prea puţin vizibil. Poate că sentimentul cel 
mai apropiat cu care s-ar compara ce simțim 
noi acum este cel pe care îl încerci față de 
un copil. Cit e el de mare — canalul — că 
oamenii par niște furnici pe traseul lui, începi 
sa simţi cã4i aparţine; că tu l-ai făcut, dar în 
curind îşi va începe propria lui viață și o să-l 
vezi din ce în ce mai rar. 


intirzierea cineaștilor 


— Dar se vede foarte bine ce faceţi. 

Gheorghe P. : Da, norocul nostru e 
că ceea ce facem se vede. Fie că 80% intră 
sub apă, se intuiește totuși ce-a fost sau mă- 
car cei care au lucrat aici știu cum a fost. Ne 
va mai ajuta, sperăm, și studioul „Alexandru 
Sahia”, din partea căruia regizorul Jean Pe- 
trovici a filmat mereu pe şantierele noastre, 
incepind cu stadiul inițial, care a fost poate 
cel mai impresionant, cind s-au săpat funda- 
ţiile ecluzei. » 


oamenii 
canalului, acest fan- 
tastic al noii ieșiri la mare? Nu e ciudat 
că ziarele scriu despre dumneavoastră, iar 
noi, cineaștii...? 

— Asta dumneavoastră trebuie să ne spu- 
ngi. 
despre t as ae sa 

dumneavoastră 

— Personal? Satisfacţiile există, și aici, 
unde am participat la toate aceste lucrări şi 
acasă, unde am doi copii, o fetiță în clasa a 
XI-a și un băiat în clasa a IX-a, care are de 
pe acum cu 2—3 centimetri mai mult decit 
mine dæi e de 15 ani. 

timp pentru ei? 


— Mai găsesc, trebuie sa mai găsesc. Sint 
momente care nu trebuie sâ4i scape. 

— Oricit de ocupat ar fi cineva? 

— O, nu, nu, categoric spun nu, copiii tre- 
buie să te simtă între ei. Sintem zi şi noapte 
pe șantier, uneori 24 de ore în suită, dumini- 
cile iarăși sintem aici. În fiecare zi, te-ai scu- 


lat la 5 jumătate, ca să pleci și să te întorci la 
7 seara, dar de la 7 seara la 5 dimineaţa e 
destul timp, ca să poți să știi exact ce se în- 
timplă .cu copiii tăi. 3 


O dramă desuetă 


— Noi zicem că nu-i bine, dar nu reușim 
sa ne deconectăm total. Ajunși acasă, abia 
așteptăm să găsim vreun prilej, vreo aniver- 
sare în familie sau altceva, ca să ne adunâm 
şi să mai punem ceva la cale. 

Pest php zii Ă, praga eat a ch az 


— Într-o familie care are copii, de cele mai 
multe ori, în centrul discuţiilor sint copiii. 
— Cum se prezintă noua generaţie? 

— Deși se spune că sint așa și pe dincolo, 
eu zic că tinerii de azi se prezintă bine. Sint 
copii serioşi. Ei nu se mai confruntă cu greu- 


Constructorii visează la grădinile 
care vor înflori după plecarea lor 


şi spun: 
dar noi vom fi atunci pe alte şantiere 


; ==: Dar noi, practic, pentru ce trăim, de 
apt? 
— ea nu înseamnă fanatism, vreţi să 
aria Marinescu, secretara Consiliului 
sei Titan Contare Fon 
ni on: a: Poate 
asta a fost odată, intr-o perioadă din trecut, 
confuzia între eroism şi fanatism, cel puțin 
așa cred, văzind unele filme emtatice de altă- 
dată. Dar astăzi, omul însuși e altul. Mă refer 
la omul de pe un şantier ca al nostru. Mun- 
cește cu credinţă şi eroism, fără a se bate cu 
pumnul în piept, dar are foarte bine fixată în 
minte ideea că el însuși e termenul de refe- 
rink el, familia... 


Popescu: Dacă nu trăim noi în- 


şine şi nu ne creștem ca lumea copiii, daca 


nu-i e ei ans să vadă ce facem... 
i E. Apei? 


Da. Fiecare are treaba lui, dar fiecare 
ştie SE face celălalt. Nu noțiuni tehnice... 


Kaar n paraga i aaao aE 


— Nu, dar an nu facem erei de ea 
bine? 


tâţile porma, noastre, dar asta nu in- 
seamnă că nu știu să înveţe sau că nu ştiu ce 
vor. Ştiu! Lucrul se vede și pe şantierul nos- 
tru, unde avem foarte mult tineret. Dealtfel! 
numai noi, conducerea, sintem mai în vârstă, 
cu excepția poate, a unui maistru, ca Ema- 
noil Cojocaru, aici de față care a condus ex- 
cavaţiile pe ultimii doi kilometri ai canalului, 
pină DN poe. AR sura cota finală. 
aţi schimbat geografia at geogratia acestor Tour, dum dum- 
Emanoil mea Am schimbat geografia, 
dar autorul e anonim, noi așa o să răminem 
intotdeauna. Numai dacă cineva vreodată va 
căuta în arhivă fişele de ar nec va şti exact 


cine a făcut lucrarea asta. Altfel, mai nimeni 
nu ştie... 


Din nou: unde ne sint cineaştii? 


— Cum, n-au venit aici cineaștii? 
Emanoil Cojocaru: Au venit, mai rar, dar 


aceasta+ nu-i pentru noi o problemă, ne-am 
obișnuit cu gindul că vom avea amintiri 
toarte frumoase; că am avut și bucurii și ne- 
cazuri, la această lucrare, satisfacția pro- 
priu-zisă că am realizat ceva în viaţă. 

— Dar acum nu sinteţi la ora amintirilor. 

— Pentru moment, cind ai în faţă un deal 
care trebuie tăiat în două, nu mai ai timp 
săi faci complexe, cu ce va fi mai tirziu, te 
gindeşti numai la ce ai de făcut, pentru ziua 
de azi şi pentru ziua de miine din calendar. 
Nu te gindești niciodată la „cine e autorul" 
n-ai timp să te gindești. 


— Dar vă imaginaţi cum va fi totul gata 
sau nu aveți timp, practic, decit pentru lucră- 
rile curente? 

= Cum va fi lucrarea, te gindești, pentru 
tine nu prea ai timp. De exemplu, noi am fà- 
cut excavaţiile, am pregătit traseul canalului 
şi au venit alţii care au început să sădească 
pomi, să sădească liliac și, uitindu-te în 
urmă, îți dai seama că peste 2—3 ani lucrarea 
va avea un aspect foarte frumos, va fi ceva 
de vis. M-am dus într-o zi la turnul de contro! 
al viitoarei navigaţii, de deasupra ecluzelor 
noastre. M-au invitat colegii, niște băieți cu 
care lucrasem, au vrut să-mi arate ce-au rea 
lizat. Şi le-am spus — Măi, privit din turnul 
de control totul pare de vis. 


— Privit cum? 

— Privit de sus, din turnul de control, totul 
pare de vis! Şi aceasta este realitatea. Așa 
cum natura reușește să facă frumuseți pe 
care mina omenească nu le-ar reuși, așa $ 
constructorul poate să facă uneori lucrar 
care par din vis. 


„aa Oane ein „mamaie: onetini?. De. jes, 


— Şi de jos, dar e mai greu de observat 
Stind pe fundul canalului sau pe margine, nu 
prea poți să cuprinzi totul cu ochii. 


Dar cineaștii care ar veni aici să facă 
filme, de unde ar trebui să privească lucru- 
rile? Din tum sau de 

— Nu, cineaștii ar trebui să stea între os 
meni, să discute cu oamenii, nici în turn, mc 
pe fundul canalului, decit ca să priveasca 
să-şi facă o idee, iar apoi... 


(Continuare în pag. 4) 


Romantism 


(Urmare din pag. 3) 


— Există probleme individuale sau colec- 
tive, care ar trebui să-l ciștige mai mult decit 
peisajul betonului și al 

Emanoil Ci Foarte multe. Pentru 
asta, trebuie cunoști viața oamenilor, așa 


cum o cunoaște un conducător de echipa | 
sau de lot, care vrea să facă ceva împreuna | 
cu ei. Să-l știi și pe lon, și pe Gheorghe, și | 
pe Alexandru, pe fiecare, ca să-i dai seama | 


pe ce contezi, pe cine trebuie să ajuţi tu şi 
cine te ajută pe tine mai mult. Fără oameni 
nu p&i face nimic, şi fără a cunoaște omul 


nu poți realiza nimic. < d 


Șocul peisajului și revelația oa 
menilor 


Împreună cu directorul adjunct, inginerul 


Gheorghe Popescu şi cu secretara C.OM.-u- 
lui, Marie Marinescu, adevărata organizatoare 
a acestui colocviu din mers, ne aflăm acuma 
deasupra ecluzelor şi a hidrocentralelor ale- 
rente de la Agigea. Dar am învăţat lecţia, am 
depășit șocul peisajului, încercînd oricum să 
nu ne mai lăsăm dominați de el. După virstni- 
cul șantierului, Emanoil Cojocaru, înfiinim 


numai tineri, trecem pe lîngă sudori aproape 
adolescenţi, întrebăm de fierarul cu pasiuni 
poetice, Victor. 


Discutăm cu fierarul În compania secreta- 


și personaje model 
la fața locului, pe șantierul 
Dunăre-Marea Neagră 


revoluționar 


vesel, fiindcă oamenii caută o modalitate de 

| a se simţi bine. E o tabără locuită în cea mai 
mare parte de șoteri, detașaţi temporar din 
toate colțurile țării, dar sint şi cîteva sute de 
tamilii acolo, în total vreo trei mii de oameni. 
Sint barăci cu apartamente în care, functio- 
nal, există de toate apă caldă, grupurile sani- 
tare în interior, un club, ş.a.m.d. Mai tristă 
este îndepărtarea, că ești întrucitva lipsit de 
utilităţile orașului, ceea ce pentru structurile 
fragile e mai greu. 


— Dumneavoastră, Victor i fost 
in „orașul de carton” Seeon ui 
Victor: Am fost, acolo mi s-a nas- 
cut al treilea copil. 
— Aşa de îinăr şi, în afară de faptul că sin- 
teji mai bun- Borir belonit și după dt 
aud, vă pisc poezie; aveți şi wel cop, să vă 


C.V.: Mulţumesc. Acel oraș, deci orașul na 
tal al unuia dintre copiii mei, nu e de fapt de 
carton, e făcut din materiale lemnoase... 

— Ca în westernuri? 


„Eu rămin ce-am fost roman- 


tic“ 


C.V.: Cam așa ar arăta, ca la căutătorii 
aceia de aur din filme, dar cu casele mai bine 


Un erou-model mereu singuratic, 
mereu fără nevastă şi copii? 


Nu! — zice 


constructorul. 


Cum o să construieşti cu beton, 


dacă nu ştii 


să construieşti 


cu sufletul? 


rului organizaţiei UTC, foarte tînărul inginer 
Marian Căciulolu, care răspunde de hidro- 
centrala de pe malul drept. Cum fierarul pare 
pentru moment deranjat de la treabă și mo- 
nosilabic, începem discuția cu secretarul, în- 
trebindu-i despre viața tinerilor și foarte tine- 
rilor constructori. 

Marian Căciuloiu: La întrebarea asta, aș 
putea să vă dau două variante de răspuns: 
una, în care aș putea enumera ce se face 
pentru tineri, de către întreprindere, dar o 
enumerare nu reprezintă în ultimă instanță 
mare lucru, pentru că nu totdeauna o acţiune 
programată se și realizează potrivit scopului 
urmărit; iar a doua variantă a răspunsului ar 
fi un punct de vedere personal. Eu am mai 
lucrat și prin alte părţi, pe alte șantiere, înca 
de cînd eram student. Şi vreau să vă spun că 
sint entuziasmat de condiţia psihică și so- 
cială a tinerilor care lucrează aici. Au un plus 
de demnitate în ei și cred că asta le-o con- 
feră extraordinara lucrare pe care o fac. Sînt 
pe de mulţumire că întăptuiesc un unicat. 

entru că, în fond, e o operă de artă lucrarea 


de aici. lar uneori, în situații limită, cînd sin- . 


tem angajaţi intr-un adevărat șut de lucru, in- 
clusiv duminicile — echipa lui Victor şi.acum 
lucrează duminica şi o face cu un fel de plă- 
cere sau cel puţin cu conștiința datoriei — e 
foarte reconfortant să vezi că, într-un colectiv 
0 Dinti veniți din Le core Pre apte ii, 
există o asemenea conștiință conștiință 
muncitorească, nouă, socialistă. Deși nu toţi 
tinerii sint la fel. 

— Ai putea face unele ieri? 

M.C: Cei mai mulți au trecut cu bine toate 
examenele. Dar am putea să-i împărțim,. mai 
mult sau mai puţin arbitrar, în mai multe ca- 
tegorii, atunci cind ținem seama de variațiile 
de caracter și de destin ale tuturor. Sînt mai 
înfii cei care vor să se realizeze profesional și 
uman, printre care, cu multă stimă și prețu- 
ire, îl includ pe Victor, un om deosebit de 
sensibil, şi foarte bun meseriaș. Apoi sînt cei 
care au căutat pe moment banul, fiindcă aici 
s-a plătit foarte bine, dar care atunci cînd s-a 
mai strîns cureaua, au plecat în alte părţi. lar 
cei care nu corespund, se elimină singuri. În 
ceea ce privește prima variantă a răspunsului 
meu, pot să vă spun că tinerii, muncitorii în 
general au la noi condiții bune de locuit, în 
oraș, în Constanţa, de unde facem, aproape 
cu n naveta. 

= spune că 1 pe aici un „ de 

avet oraş 

M.C. Da, și eu am locuit citeva luni în 

„orașul de carton“. 


_M.C.: Poate există, în unele situaţii, o dife- 
renţă între vesel și fericit. Acolo e destul de 


| amenajate, mai bine gindite, ca pe strada 
„ principală din westernuri, și mai bine, să poți 
| trăi acolo și ca familist. 
— Credeţi că o secvenţă dintr-un film viitor 
s-ar puise. aril ag astfel de orășel? 
| _ Marian Căciuloiu Este o realitate care nu 
| poate fi ocolită. Orice mare șantier, orice 
| mare lucrare are în mod necesar și un ase- 
menea orășel „de carton“, întrucit forţa de 
muncă nu poate fi adusă, toată, zilnic, de la 
mare distanţă. lar eroii se întîmplă să locu- 
iască şi aici, cum a locuit Victor Cangea, un 
timp. În filmele noastre, se substituie însă: de 
obicei, eroilor reali, valențe abstracte, greu 
de găsit ca atare în realitate. Ca să nu mai 
vorbesc de mediul în care trăiesc eroii, semă- 
| nind uneori cu o vitrină de expoziţie, fără 
viață, fără culoare, fără personalitate. 

— De unde sinteti, Victor Ca 

Victor Cangea Din regiune, de la ţară, de 
la Palazu Mic. 


evit pá canalul nostru: . 
= că vă plac anumiţi poeți, nu 
orice fel de poezii. Care autori vă plac mai 
mu 
C.V.: Goga, Eminescu, Coșbuc și alţii, dar 
| mai ales din Eminescu am învăţat citeva poe 
| zii, în întregime: „Kamadeva“, „La steaua 
„Eu nu cred nici în lehova“... 
noscute. Nu vă nn pei rapa pn 
cerem o poezie, 

 spuneţi-ne o singură strotă.— 

Victor Ca Cînd recit eu, e altă am- 
| bianţă... Da. „Eu nu cred nici în lehova". Vă 
spun numai finalul: 


| „Fac astfel cum mie-mi pare 
Şi făceţi precum vă place. 


Nu mă-ncîntați nici cu clasici, 
Nici cu stil curat și antic — 

- Toate-mi sunt deopotrivă, 

Eu rămin ceam fost: romantic“. 


— După 


Maria MARINESCU 
Valerian SAVA 


un asemenea fiñal, pe care nhi 


— 


Alegerea sau respingerea unui scenariu 
este un act de exigenţă multilaterală 


Mai mult decit oricind 
_ există n.cesitatea unei specializări 
(dar nu îngustă) în meseria de scenarist 


tic» cinemalogratice. Nu mă pricep să scriu, 
dar știu în schimb cinema. Am apelat întot- 
deauna la un scriitor să mă ajute. Am încer- 
cat să mizez pe contribuția spectatorului la 
tormularea povestirii, incitindu-l, păstrind în 
fiecare secvență un grad de mister, o anu- 
"mită ambiguitate, punindu-l astfel pe specta- 
| tor în fața unor situaţii care se cer dezlegate 
cu ajutorul lui. Am oroare de lungimi nejusti- 
ticate sau de explicaţii inutile, sînt foarte pre- 
ocupat de durata filmului, de ritmul și tensiu- 
nea filmului. Nu cred în replici lozincarde — 
chiar dacă ele răspund unor intenții educa 
tive — dacă nu sint convingătoare, dacă nu 
au acoperire în dramaturgia filmului. După 
fiecare film făcut, am simțit defectele scena- 
„riului, dar am și învăţat foarte mult. Mă consi- 
"der în progres și acest lucru pentru mine este 
important. Sint departe de a crede, deci, că 
scenariile la care am lucrat sint cele mai 
bune, dar mă simt cu conștiința împăcată 
pentru că știu că am făcut tot ce am putut. 
Am avut întotdeauna convingerea că după un 
scenariu scris de altcineva aș putea face un 
film mai bun. Am, în sfimşit, norocul să fiu în 
posesia a' două scenarii mult mai bune decît 
cele pe care le-am avut pînă acum. Am spe- 
ranţa că aceste filme se vor face și atunci se 
va vedea că nu le-am lăudat în zadar. 

La Festivalul internaţional de la Moscova 
| din acest an, ultima manifestare de acest gen 
| la care am participat, din cele 57 de filme de 
lung metraj prezentate în concurs, doar 17 
erau scrise de scenariști, 21 erau scrise de 
scenariști în colaborare cu regizorul și 19 
scrise de regizorii filmelor respective. Nu-m: 
dau seama dacă este bine sau rău. Este în tot 
cazul un simptom, o criză a scenariului în în- 
treaga lume cinematografică. Poate că se 
| simte mai mult decît oricind necesitatea unei 
, specializări în meseria de scenarist. 


Nicolae MĂRGINEANU 


a regizor, este extrem de greu să ajungi 
la un scenariu bun, la o partitură care sa: 
otere posibilitatea de a te exprima la un nivel 
artistic ridicat. Astfel de scenarii nu se scriu 
150r şi nu apar prea des. Ba chiar din contra. 
n: se oferă cu multă insistenţă scenarii slabe, 
dar care din diferite motive au șansa de a in- 
tra imediat în producţie. Sintem puși deseori 
in faţa unei probleme de conștiință profesio- 
nală: de ce să accepti un scenariu după care, 
vrdt de mult te-ai strădui, nu vei putea 
scoate pină la urmă dect un film mediocru, 
dând poate alt regizor ar putea face un film 
mai bun? Pentru că există o anumită specia- 
zare şi între regizori, în funcţie de aptitudini, 
putere de rezistență, inteligență profesională 
etc. Cred că este bine să ne cunoaștem posi- 
bilităţile, dar și limitele Alegerea sau refuzul 
unui scenariu nu este o simplă preferinţă, ci 
mult mai mult, un act grav de exigenţă profe- 
sională şi lucidă responsabilitate. Problema 
scenariului ne preocupă intens, deoarece e 
„ste în ultima instanță factorul hotăritor în 
| realizarea calităţii filmului. Acesta este, cred, 
“motivul pentru care unii dintre regizori au în- 
|cercat să scrie scenarii. 

Cind am trecut de la operatoria de fiim la 
regie. am făcut-o cu intenția de a face un 
anumit gen de filme, cu un limbaj cinemato- 
grafic mai la indemina unui operator, încer- 
cind să mă exprim mai mult prin imagini de- 
dat prin cuvinte. Nu am avut norocul să mi se 
“ofere un scenariu bun. Scenariile primite ma 
paralizau! prin abundența dialogului, deseori 
„inutil, dovadă a sărăciei mijloacelor de expri- 
{mare cinematografice. Simțeam cu teamă ca 
la aș putea face un film bun, că nu pot ieși 


din şabloanele comode propuse de scenariu 
M-am apucat să scriu cu' intenția de a-mi 
[pregăti terenul pentru filmul pe care îl voi 
tace, încercînd să rezolv scenele mai impor- 
“ante cu ajutorul puterii de exprimare a plas- 


Dintr-un scenariu prost Ş 
nu se poate face niciodată un film bun 


Scenariu pentru „film de artă?“ 
Orice film trebuie să fie artă! 
Altfel ar trebui să spunem „roman de artă“ 
şi „muzică artistică“ 


! roza, vai ce bine e; sau, vida e așa cum e, 
hai să încercăm s-o îndreptăm, s-o facem 
mai frumoasă. Dar indiferent de concepția re- 
izorului despre viață, despre societate, indi- 
| ferent de Hopr lui politică, ideologică, e 
nevoie de... „Hamlet.“ E nevoie de un scena- 
nu. 


upă „Hamiet”se pot face zeci de filme 
triste, vesele, muzicale. Totul depinde de 
concepția regizorului. În esenţă, el poate 
transmite spectatorilor trei lucruri: viața e 
trista, nu merită să trăim; viaţa e frumoasa. 


O cursă în care cîștigă tăria de caracter: Cursa 
de Mircea Daneliuc, cu Tora Vasilescu şi Constantin Diplan 


wNa 


A whe Wwa wm 


Ani hi sA 


> 


d poate pane oraa map 


„Trebuie să pornim, după părerea mea, 
de la necesitatea de a supune unei selecţii riguroase, 
unui concurs, scenariile ce se vor prezenta.“ 


Arta regizorului, redusă la esenţă, este pu- 
tința de a transpune un text literar în ima 
gine, de a scoate în evidenţă esența, mesaju! 
textului literar. În perioadele cînd nu se da 
importanța cuvenită scenariului, scenariștii 
apar ca ciupercile. Regizorii tineri, după un 
film sau două, devin și ei scenariști. Dar scriu 
scenarii şi operatorii și toți cei care se învirt 
în_jurul celei de-a șaptea arte. 

Prozatorii, dramaturgii nu se nasc de pe o 
zi pe alta numai scenariștii, textierii de film. 
În fond, ce este un scenarist? Desigur, nu . 
vreau să dau definiţii, inșir nişte ginduri după 
o experienţă de un sfert de veac de scenarist. 
În primul rînd, trebuie să fie scriitor cu tot 
ceea ce implică acest termen: să cunoască 
viaţa şi s-o poată oglindi în felul lui unic. Dar 
numai calitatea de scriitor nu este îndeajuns. 
Nu este îndeajuns nici calitatea de drama- 
turg. Proza, teatrul au alte legi. Deci, scriito- 
rul care scrie scenarii mai trebuie să cu- 
noască specificul filmului, tehnica lui, să aibă 
darul construcției dramatice, să organizeze 
materialul de viaţă in așa fel incit să existe o 
cursivitate perfect logică, inteligibilă. in plus, 
scenanstui trebuie să fie un bun dialoghist de 
film. Diaiogui pentru teatru este cu totul 
altceva. in film, lucrurile care se văd nu tre- 
buie spuse, în film nu se trag nici concluzii: 
conciuziile le trag spectatorii. 

Un scenariu slab, prost, nu aduce public. 
Şi filmul fără public nu este film. Regizorii 
care nu au public spun că fac film de artă. 
Nicăieri, ca la noi, nu s-a încetățenit termenul 
„film de artă“. Filmul este un produs artistic, 
dacă nu e artă, nu este film. E ca şi cum am. 
spune roman de artă, pictură de artă sau mu- 
zică artistică. Numai esteții, subtilii, rafinaţii 
şi neputincioșii se bucură că n-au decit șase 
spectatori în sală. Se bucură că filmul lor nu 
e înţeles, deci implicit e „un film de artă”. În 
problema „asta și critica cin&matografică 
poartă o mare răspundere prea a încurajat 
filmele care au rulat în săli goale. 

Dar să revenim la profesia de scenarist 
Scenaristul, în afară de talent, trebuie să cu- 
noască viața, să discearnă esențialul de nee- 
sențial, să cunoască tehnica filmului. În 
proză, se spune: „el se gindește la ea“. În sce- 
nariu, această frază e lipsită de sens. Trebuie į 


imagini care să sugereze că el se gindește la 
ea. Trebuie găsite imagini pentru toate noțiu- 
nile abstracte ca fericire, dragoste, tristeţe, 
ură. Spectatorul trebuie să înțeleagă din ima- 
gini că un personaj este trist sau urăște pe 
cineva. Cea mai importantă metaforă în cine- 
matografie este sugestia pe care spectatorul 
trebuie s-o perceapă în repeziciunea desfășu- 


! rării acţiunii unui film. Un scenarist bun folo- 
| sește în scenariu cea de-a patra dimensiune: 
| timpul. Pentru că în film există un timp cine- 


matografic, un timp care se dilată sau se 
condensează. Fără cunoașterea acestui timp, 
nu se poate scrie un scenariu bun. Și mai e 
ceva: un scenarist trebuie să iubească cea 
de-a șaptea artă și neapărat trebuie să parti- 
cipe la transpunerea textului pe ecran. 

n urmă cu 25 de ani, am scris primul meu 
scenariu, Mingea, pentru Andrei Blaier. Dacă 
n-aş fi asistat la filmări, nu mi-aș fi putut da 
seama că nu știam să scriu scenarii. Dialogu- 
rile scrise pe hirtie sunau prost în gura regre- 
tatului Lazăr Vrabie și a trebuit să rescriu 
foarte multe secvenţe. Pentru învățarea pro- 
fesiei de scenarist, la Valurile cr head 
scenarist, m-am ajat regizor secund pe 
fngă Liviu Ciulei, sa văd cu ochii mei meta- 
morfoza transpunerii textului în imagine. Pe 
vremea pionieratului filmului românesc, cir- 
cula un dicton: „Dintr-un scenariu bun se 
poate face un film prost.“ Dar dintr-un scena- 
N prost nu se poate face niciodată un film 

n. 

Și pentru ecranizări e nevoie de scriito- 
rul-scenarist, de un scenarist care îl cunoaște 
pe Rebreanu, de un scenarist care îl cu- 
noaște și îl iubește pe Sadoveanu. Cunoștin- 
tele tehnice ale unui regizor nu înseamna ca 
are mandat de scenarist. Condensarea unu: 
roman ca Război și în o sută și ceva de 
pagini e o mare artă. Trebuie sâ-i însușești 
romanul atit de mult, încît să poți selecta 
esențialul de ne-esenţial. Spun acest lucru 


Și siavă domnului, avem 
de respect pentru această profesie, de prote 
sionalism, de dragoste față de filmul roma 
nesc. Do 

Francisc MUNTEANU 


Un accident rutier şi un examen moral: Viraj periculos 
de Sergiu Nicolaescu, cu Ioana Pavelescu și lon Besoiu 


Eu 


în dezbatere:filmul românesc 


i ae un motociclist? Nu-și pierd viața 
K saui in final într-un. accident de circulație? 


Nicolae CEAUSESCU 


Viața de pe stradă, 


viața la volan. 


Cercetaţi viaţa! 


Plasaţi-vă în urma unui automobilist. 
Urmăriţi-l o oră 
şi veţi cunoaşte fişa caracterului său 


Í. ultimii ani, circulația rutieră constituie, 
cu manaw, obiectul și subiectul a nu pu- 
ţine filme, Anual, zece-cinisprezece filme do- 
cumentare, dintre care o bună parte sint „do- 
Ccumentare“ doar prin lungimea lor, căci, din 
punctul de vedere al conținutului, pot fi so- 
cotite — de fapt și sint — schițe sau chiar 


- m 
tomobiliști onaţi, fie că, dimpotrivă, sin- 
tem ara naț A pot 
ui. 


Generic vorbind, circulaţia rutieră se regă- 
sește în multe, chiar foarte multe filme de 
lung metraj. Nici nu ne dăm seama, adeseori, 


de acest lucru. În cite filme nu apar secvențe 
deplasa- . 


despre stradă, despre șosea, rue i 
00 ASi a oamenilor și vehiculelor, consti- 


- tuind fundalul, „atmosfera“ acţiunii x 
z P se ra sa 


Circulația ri te direct, ca 
lemă şi narațiune și în ma. filme auns. 
n afară de $ 
mai vin în minte cara 
departe sau — de ce nu? — 

Conflictul acestui ultim fiim nu se întemeiază 
în bună parte pe atitudinea n ponei cf a 
protago- 


Accident care, în acest caz, devine simbolul 
punctul terminus tra- 


Car, precum mersul motociciatei. 


Cred că nimic nu e mai greu în elaborarea 


unui scenariu de film 


; a pre-textului, adică a acelei situaţii ee paee 
n 


iona personajele 
de care își vor dezvălui prae 
și mai ales — zic eu — cè 


considerăm oameni corecţi, „de carac- 


ter“. La un moment dat, însă, ea aiene a 
atunci 
Adică 


, spontană, care ne — 

i acolo — să ne definim poziția. 

luăm o anumită atitudine, ceea ce 

însemna sue sau non-acțiune. in- 

le. Curaj sau lașitate. Pe 

ie dintre bine şi rău, dintre pu- 
răspunderea 


am colaborat ca scenarist, în sfera circula- 
tiei? Pentru că în zilele noastre, nicăieri 
poate nu apar în mod mai aracta mai origi- 

ecit în cali- 


cum se va comporta, îşi 
gur, trăsăturile personalităţii sale: dacă e mo- 
dest sau vanitos, ponderat sau inconstant, 
atent sau distrat, profund sau superficial, ho- 
tărit sau oscilant. Şi lista ar putea continua. 


Ca și lista nesfirșită a faptelor cotidiene de 
omenie ce se manifestă în circulație. Ca, de 
exemplu, un conducător auto care nu pre- 
getă să dea roata de rezervă partenerului de 
drum râmas undeva, pe o şosea In pie 
tară măcar så lase acestuia adresa, ca să ştie 
cui să o restituie. Emoționant,prin - 
tate şi altruism, a fost și gestul a doi automo- 
biliști care, într-o de toamnă tirzie, cu 
ploaie şi frig, Intiinind pe şosea o porțiune 
acoperită cu aluviuni — ce acţiona ca un pa- 
tinoar sub roțile mașinilor conduse de şoferii 

lui marcat lo- 


șemnalizind cu lanternele condu- 
câtor auto care se a. 

Umană inițiativa unui de 
la erezie „la venirea 


mnei, a avertizat telefonic pe toți elevii săi 
toai a pe 
Pe fer plete că, odată cu schimbarea vre- 


sonoran m avuseseră 
mpila 
onotionoază. 


elaborat cu și pricepere, există 

e ONNA OEE orii să beneficieze 

| de un film bun. Un film care să placă, să lase 

| „urme“ în memoria oamenilor, oferindu-le un 
modei de referință pentru conduita lor. 

din care să in- 

apa pe ata 


tor; aventurile circulație; ce 

seamnă un automobil într-o familie; implicat- 
ile unui accident de circulație, șamd. _ 
Cine încearcă să le transpună pe ecran? 


Gheorghe ENE 


cațiile mari 


„faptelor minore” 


Mă numesc Tereza Barta, am absolvit sec- 
ţia regie de film din cadrul IATC. „I.L. Cara- 
giale” în anul 1977 și din același an lucrez ca 
regizor de fiim documentar în studioul cine- 
matografic „Al. Sahia“. Acum debutez în fil- 
mul de lung metraj artistic cu nn film de 

3 san metr ngtrai artistic numit Vað scurtă [Scena 
opâsalra Vateri Cimpan) 
i Perie te au hu sint totusi de 
ici de coles) debuteaza tu un tapi der 
În locul filmului Vaš scurtă mi-ar fi plăcut să 
tac fimul unui Srâr (vemo) debutant car 
im: place şi Vaš scurti pentru ca e can 
aa pentu ca un foarte mat profeso 
Jun Sam cmematograbc” de ia noi dn es 
înt ae tst spunea (F ce bine era pe wameg 
aceea Gnd exsiz Cmeme = bot spura) 
PT a vo merzu A Cae şi nota: iot 
Sâm e ca noi inno printre not Eu Hem 
coent şi œ bne an cut Che fapte d- 
se” me me bs dat s descopår in ce 
sase an de şcoal documentarsă şi ce sce 
marii geia este vida mai ales atunci Gnd 
35 sê- întelegem cursul. rostul şi echilibrul 
Peste mne filmul este poveste, în primul 
dal peste şi apo maestra dea o reda 
Nara unea  himului este simplă. 
Ese 

Wmpiare nefericita... cu oameni obiṣnuni, 
purtind fiecare o încârcâtură individuală, dar 
dincolo de asta puși in situaţia de-a reacționa 


intr-o împrejurare limită, ce implică morală. . 


sau etică... sau, de fapt, omenie... 


- Tereza BARTA 


Pe 


lucruri 


scurt, despre 


grandioase 


Am absolvit I.A.T.C.-ul în anul 1978. Auur- 
mat cinci ani de „intruntări” cu rigorile mun- į 
cii în Studioul cinematografic București, timp | 
în care am avut ocazia să fiu alături de regi- | 
zorii: Aurel Mihsleș, Mircea Moldovan, Ma- 
e Marcus, Alexandru Tatos şi Lucian Pin- | 
tilie. 

“Acum mă aflu în pragul întruntării cu u pub 
cul prilejuit de filmul... Înfruntarea. Deci, la 
debut. 

Filmul își propune så aducă pe ecran o 
frintură din marile prefaceri ce au loc sub 
ochii noștri și să demonstreze că procesul de 
întăptuire a unei noi societăţi presupune şi 
pe acela de plămădire á unor oameni noi, oa- 
meni capabili nu numai să realizeze aceste 
prefaceri, ci så le înţeleagă şi sensurile. E 
vorba într-adevăr de o întruntare. Înfruntarea 
a două personaje, situate de aceeași partea 
baricadei, dar despărțite de nivelul de conști- | 
ință faţă de scopul luptei. Deși scurt (metraj) 
filmul mai conține (în partea lui n âzută) ci 
teva întruntăni. Filmul însuși este rezultatul | 
unui şir lung de „infruntări” (citiţi „contrun 
tari) în sensul bun al cuvîntului) capre d 


„Aparatul este pe domnul Alfred și pe dom- 
nu! Lulă”. (Domnul Alfred este Alfred Deme- 
tau de la Teatrul Naţional, domnul, Lula - 


Un justițiar de la inceputul veacu 
Ovidiu 
haiducului Pantelimon în filmul Drep- 


luliu Moldovan interpretul 


tate în lanțuri 


© inbmplare la o margine de drum. o - 


Casa de filme 3 prin intermediul scenariului 
semnat de Nicolae Ţic. Contruntări cu mine 
'nsumi, cu operatorul Septimiu Moraru. afiat 
şi ei la ora debutului, cu Cristina lonescu, 
realizatoarea montajului, cu inginerul de su- 
net Bujor.Suru, cu Doina' Levinţa. autoarea 
Í scenogratiei, cu echipa de producţie condusa 
de Lucian Dante Gologan şi nu în ultimul 
"rind cu admirabilii actori Victor Rebengiuc şi 


Vasile Muraru. 
a Ovidiu DRĂGĂNESCU 
=. 


inseamnă 


au! 


De dte ori încercam Să iat în serios ceea 
ce tacă ca dramaturg, critic ori regizor de 
teatru” mteriocutori spuneau Sau măcar as- 
cundem în piire un totuşi dumneala a 
Sept principală meserie pe aceea de regizor 
se film - Acum nu mai am unde să ma as 
md. Sint autorul unui sfert de oră de fiin 
se Ridiune”. Se cheamă deci că am debutat 


+. snt regizor de film nu numai cu diploma 


În 
pag a decupaj 
dintr-o intimplare 

cat eroilor săi 


Scenariul și ri 
ut regizoral: 
reală, petrecută pe marile şantiere ale Patriei și este dedi- 
n fotografie: regizorul impreună cu diva dintre interpreţii 


Adevărul este că un scurtmetraj nici nu te 
face mai talentat și nici mai inteligent, de 
aceea..cred că nu un film, ci propria-ţi corști- 


ıma te face sau nu ceea ce ești. Dacă acest | 


adevăr interior are sau nu vreo valoare so- 
“ala, obiectivă, asta e o altă poveste. si 
scurt metraj te poate oricum da de gol... 

ales atunci dnd Aia) asumi Și, recunosc, par 


personal filmul îmi place... Prin aceasta nu 


ramin mai puţin sceptic cu privire la valoarea 
iui ca examen. pentru că examenele în artă 
sint ca şi un concurs de tir in care concuren- 
ţii sint legaţi la ochi. 


Am scris şi am gindit prea mult despre fil- 
mele altora ca så nu-mi lau seama cit de ne 
cesară este distanța. detașarea obiectivă in 
cadrul actului critic. importantă, dincolo de 
producția în sine, este repercusiunea morala 
a acestei experienţe cinematografice. Şi pen- 
tru această clarificare interioară, pentru 
această „râtuială” cu mine însumi, filmul În- 
Srzierea a venit tocmai la timp. Scenariul e 
sons de Alexandru Papilian. Decoruri şi cos- 


tume Flaviu Barbacaru (tot debut!). Inter- | 


preț: Constantin Codrescu, Tamara Crețu- 
tescu, Dan Bubulici și elevul Alexandru Je- 
Jer. Un film despre o familie... cu probleme: 


J zi, numai o zi din viaţa acestei familii. Nu e - f- 


„n film vesel. L-am dorit asemănător unei 
segi Acum nu mai știu dacă așa e. 


Dan STOICA { 


iæ Andrei Blaier. Inscripţie 
„Scenariul acestui film este inspirat 


principali: Stelian Nistor, Oana Peilea, Bogdan Gheorghiu Ștefan $ Jean 
Lorin Florescu. Din distribuție mai fac parte: Violeta Andrei, Ilarion Clo- 
banu, Gheorghe Dinică și Alexandru Rspan. 


Lucian lancu de la Teatrul dramatic din Con- 


“stanţa). „Hai! Atenţie! Motor!" Cuvîntul: motor 


iese ca din pușcă întotdeauna, deci şi de 
data asta rostit de Dan Piţa. Ca din puşca 
porneşte și replica lui Alfred Demetriu: „Nu- 
mitul Pantelimon Toader Adumitroaiei se 
face vinovat de instigare la răscoală, acte de 
tilhărie şi jaf la drumul mare. Parte din fapte 
au fost sâviite cu complicitatea numitului 
ton. Radu. La 10 iulie...” „Stop! Să auzim 
banda“. Ascultăm banda pe care s-a înregis- 
trat procesul. lui Pantelimon. Pe banca acuza- 
ților „numitul“ — Ovidiu luliu Moldovan şi 
complicele şău Petre Nicolae, actor de trei 
luni la Teatrul de Nord din Satu Mare ascultă 


“atenţi. Ovidiu luliu Moldovan şoptește textul 


odată cu înregistrarea Cind ultima replică se 
stinge „il atac”: Ovidiu Juliu Moakioven; cum e 
Pantelimon? 


— Un personaj fascinant, un personaj de 


miză, de cotă și de ambiţii. O mare înfiinire 
pentru mine. 


- Care ar fi trăsătura principală. de caracter 2 


pe care [ii neapărat să i-o pui in valoare? 


— Romantismul. Un romantism vizionar. 


„Deci, o trăsătură caracteristică haiducilor — 


deși eu nu vreau să folosesc acest termen în 
legătură cu Pantelimon. Pantelimon e mait 
degrabă un justiţiar. filosof. Sau un filosot 


„iustiţiar, cum vrei. Deviza după care mă con- 


j 


„e în ce-l priveşte este prin trăire şi sufe- 
rin 7 


la cunoaștere și înțelepciune. 
- Oare să fi îndit astfel, Pantelimon? 
— Nu ştiu şi nici nu mă interesează. M-ai 


întrebat cum vâd eu acest, personaj. S-ar pu- 


tea ca alt actor și alt regizor să propuna. 
peste o vreme, alte date în legătură cu Pante- 
„ limon. Eu așa îl văd. Şi vorbesc despre el în 
contextul scenariului şi al unei viziuni regizo- 
rale. Sigur că nu fac abstracţie de datele cla- 


; Cristian  Motriuc, 


sice ale personajului, ca puterea de sacrificu. 
generozitatea. forța de a înfrunta injustiția, 
dar toate acestea sint sub lumina acelui gind 
despre care vorbeam. In ce mă priveşte, Pan- 
telimon nu-mi este străin. El se inscrie pe li- 
nia unor personaje binecunoscute mie, înce 
pind cu Burdea din Dincolo de pod, John 
Brad din ciclul Ardelenilor, eroul din Semnul 
şarpelui. Pantelimon este un moment de virt 
pe aceasta traiectorie. Un personaj al perso- 
najelor. Pasionant și dificil în egală măsura. 
Un examen de maturitate artistică pentru 
mine.” 

Examenul abia a inceput. Ceea ce se fil- 
mează acum este chiar începutul filmului. As- 
cult ce-mi povestește asistenta Marilena Ca- 
listru despre cum și-a alcâtuit Dan Piţa distri- 
buţia, cum au bătut ei toate teatrele din ţară. 


cum, la Birlad, au întirziat, pentru că au avut 


pană, dar actorii au așteptat, și în timp ce o 
ascult (acum îmi recomandă cu căldura cîțiva 
tineri actori — „știți, eu ţin cu tinerii" — 

Claudiu Bleontz, Adi Carauleanu, Eugen 
Claudiu Istodor, Robert 
Lintz) aud vocea puternică a iui Alfred Deme- 
triu care înșiră toate faptele comise de Pante- 
limon și complicii sâi. Vocea urcă, acuza- 
toare, spre platonul înconjurat din şase părți 


| de imperativul Lex. Voce cultivată, de actor 


„de virstă“, cum spune Marilena Calistru. îi 
ştiu de pe scena Naţionalului, mă bucur să-l 


| vad pe un platou de filmare. Am impresia că 


este un eveniment şi pentru el: 

— Da, nu am mai făcuţ film de foarte 
multă vreme. De vreo 20 de ani. Pe atunci am 
lucrat cu Liviu Ciulei şi Francisc Munteanu la 


| Soldaţi fără uniformă. Jucam un neamţ. 


E bucuros că şi-a reluat legătura cu filmul? 
— Foarte bucuros. Mai ales că am ocazia 
sa lucrez cu Dan Piţa. Am simţit din capul lo- 
cului şi fără multe vorbe că ne vom înţelege 


La debut. sansa de a 


Rebe 


4 dau oameni 


darit 
gecit 


site, al creației sincere, adevărat ` F 

airaa debutez” cu un film de scurt me- 
ir ara w-aji ascunselea 

in iza e cere c ài de 

toate virstele, a scriitorului Mircea S, intim- 
breanu, cu eroi curajoşi, viteji, iubitori de. 
adevăr, dar şi cu lăudăroși, năstruș 
nași, iată: era timpul sâ.se nască ş 
istorie” cinematografică. Deși o scu 
lung mai este drumul ambiţiei de. 
peripeţiile-eroului tâu la inima şi mintea mici- 
lor spectatori! Am spus ambiţie, am şi tras un 
fir din-pinza viitorului film: Milică, eroul. isto- 
rioarei noastre, la virsta cind „trăiește“ 
înfimplările. temerarilor -cavaleri ai dreptăţii, 
bate la porțile unui club de călărie, unde îl 
așteaptă... un superb cal alb. Sint Ho TH pri 
mului său vis, care-i probează cutezanța şi 
ambiția 

"Milică este interpretat de un viitor călăreț, 

or virtual campion, Răzvan Toncu, sen- 
Ş ndrăznet. pe șaua partitu sale acto- 
ricești şi sportive. 

A ţinut piept ṣi nu s-a pierdut cu firea în 
taja unor actori de frunte ai filmului româ- 
nesc: actrița Cristina Deleanu (o mamă 
blindă și înţelegătoare), Constantin Diplan 
(tată rai aramitru (profesorul). 

Echipa, respectiv regizorul, operatorul de 
imagine (Corneliu. yopa: debut), sce 


orgescu), ia de sunet ( g. 
nescu și Radu Boboc) ... n , echipa, avem 
toate motivele să fim optii Şt i ; 


`- ~ Constantin STERE 


E! are un stil de lucru foarte apropiat celui 
din teatru. Lucrează cu actorii, repetă, îţi da 
sansa sâ-ţi cizelezi personajul, ceea ce pen- 
tru un actor înseamnă foarte mult. Așa câ. 
sper să re-debutez cu un oarecare folos“. 

Pină una alta. folosul este al filmării. Pina 
seara, Alfred Demetriu a rostit de-zeci de ori 

replica sa acuzatoare pe toate nuanțele și 
pentru toate unghiurile. ÎI „prind” liber deși în 
lanţuri, pe Petru Nicolae. Evident, vreau şa 
ştiu cum se simte nu în lanţuri, Ci în rol. În 
Radu lon. 

— E greu. Rolul este foarte frumos, este 
ceva ce nu am mai facut și nu cred câ voi 
mai face... O zonă aparto. E E greu şi pentru că 
sint la început și trebuie sa-mi depășesc stin- 
găciile ca så mă pot comporta cinstit în fati 
aparatului. Şi este primul rol de întindere... 
Preferam să discutăm dupa ce era gata. 
Acum, s-ar putea sub imboldu! noțiilor să 

spun lucruri în care nu cred. E posibil, nu 

— Este. Dar ce mi-ați spus pină acum a 
tost sincer? 

A rd 

— Atunci ne oprim aici: la sinceritate. ii 

Filmarea s-a încheiat la 8 sear - „Mai veni Ti 
şi miine — mi-a spus. Marilen: istru, este 
şi | Victor Rebengiuc.“ Şi mi-a înminat coi 
incioasă doua coli impâturite care pi 
deau toată distribuţia : echip 


Fe: reia Sotir. Liri: 
Adrian Enescu. 


lucra cu un mare 
c alături de Va- 


i 


Povestea haiducului Punisiiinon Be 4 


adţiunii: începutul secolului. Dreptate in lan- 
turi, un film alb-negru. 


Eva SÎRBU 


Chi ani ai Şerban Marinescu? „27 împlinii 
în timpul filmărilor, la primul meu film inde 
pendent Moara iui Călitar. Exact virsta Morii 
cu noroc a lui Victor Iliu! M-a cuie din 
vremea pr 


vede. 1" Un ia im alb-n 

„Nu, de multe ori sporeș 

suferim alături de „magicianul“ pe seră Că- 
lin Ghibu în faţa mirificelor imprejurimi împă- 
durite de la Hirtiești, pe şoseaua Colibașilor, 
dincolo de Vuiturești, unde am descoperit o 
moară extraordinară sau în intimitatea Goleș- 
tilor unde filmăm azi, secvențele la conacul 
preot ov: Cui se adresează rca 


pi se are ca urmare pie denis 
viaţă, nu de dragul de a filma anumite 
obiecte. Nu cred în filmul care p ne me 
tafore ca semne, precum mărcile lipite pe 
arii o relaţie păstrezi cu nuvela lui Gala 
? Scenariul, după cite înţeleg nu 
Portar o ecranizare. Structura mitică a bas- 
mului ca „istorie falsă“ a unui erou salvator, 


Aneste Petrescu și gri Petru Maier, priete- 
nul meu şi „căuzașul” principal, Valeriu Dră- 
gaanu a scris un scenariu“. Un alt debut? 
pa sintem trei debutanţi dacă îl numă- 
asistentul de imagine Dragoș ceia 
cine a avut îndrăzneala să 
u debut? „Casa de filme Cinci. mese 
Dumitru Fernoagă şi pe Mihai Oprig 
alături de noi, calzi, ocrotitori, pa- 
“ (Avem să-i infiinesc, generali pe 
bătaie in aceeași dimineaţă la Go- 
ă revenim la film! Deci eşecul „vinză- 
pri te cadrul de basm mur- 
murat la o şezătoare. Tonul e grav, tensionat. 
exploziv, eliptic. Eroul e un om adevărat, in 
came şi oase, urmărit în devenirea lui. Sce- 


pameni 


spațiul social se lărgește, capătă ete. 
Va fi un film cu un picior în basm, cu celălalt 
in realitate”. 


„rr mai 
i . Ele aparţin 
lui Radu Pașalega (Călifar) şi Vasile Năules- 
cu (Teofil). Nicolae Praida şi Petre Tanasievi- 
ci completează expresiv distribuția. 
G conacul Goleștilor se trag penultimeie 
secvenţe. Cerul e cenușiu, n M 


unind spontan un decor adecvat filmu- 


„(decoruri şi costume arh. „Nicolae Dră- 


Veridic, nu ilustrativ 


Bucureşti sau Timişoara” la Bilea şi 
distanţa dintre teatru şi film pentru 


sc pg pea ti — Silviu Stănculescu şi 
Karoly Șinka — ai Întoarcerii Viașinilor — re- 
ia Mircea Drăgan (co-scenarist alături de 
ioana Postelnicu, autoarea romanelor „Pleca- 
atei Tiaka „Întoarcerea Vlașinilor” din 
iră scenariul.) l-am înfilnit într-o 

zi N de filmare, la Valea Sadului. 
„Filmul (primul, Plecarea Viainior) a fost 

altfei văzut în Ardeal decit aiurea... Spatii 
rii de aici sînt mai aproape de aceas istorie; 
li s-a întimplat”, descrie Silviu Stănculescu 
atmosfera cu cu care au fost primii. „Despre 
Branga, rolul pe care îl interpretez, pot spune 

că este unul dintre cele mai tentante pentru 
mine în jenama: sont să e — 5. cum 
spuneam anul trecut despre prima parte — 
un bărbat minat de patimi, de jaisa i dedo- 


- rima de putere, de bogăție şi de dominar f 


împletite prin manevre abile și perfect d 
mulate. ÎI iubesc şi îl urăsc în a i că 
Este un m per „dificil, mă duce u n-am 
_prea fost (după aproape treizeci de roluri în 
film, Branga este al doilea „negativ“ — după 
"Orgolii), conţinind date pe care eu nu le am. 
profund- nija setos de putere — eu nu 
„sint așa. Mi 


puștilor, 


| cît vreau să cred că 


-e teamă să nu dau prea putin din 4 


pei 
trarea“ pe platou, povestind cu în îndim. 
plari pline de haz, din timpul filmărilor. Chiva 
argaţi, figuranţi cu replici puţine, străbat 


‘curtea cu „treburi“. Se filmează. Andrei Finţ: 


interpretează rolul boierului Rovin. Ochii al- 
baștri ai actorului prind în durerea lor oțelită 
o dramă omenească. Regizorul se apleacă 
sa-i şoptească ceva la ureche. Privirea lui 
Finţi devine ireală, tulburătoare. Totul du- 
rează o clipă. Echipa mută aparatele. Alte 
pregătiri, pentru secvența următoare. Con- 
centrarea e deplină. Remus Mărgineanu 
joacă cu intuiţie hotărirea neciintită, lon Ma- 
rinescu, şiretenia păcălită. Cei doi se înfruntă 
din priviri. Mă aflu la doi pași Observ cum 
tensiunea se inmoaie în gesturi, cum scrişne- 
tul se destinde în zimbet. Şerban Marinescu 
zimbește şi el. Bărbia puternică a finărului re- 
geor probează fizionomic că ştie ce vrea 


Mădălina STĂNESCU 


Fotogralii de Victor STROE 


datorez oamenilor. 
Mi-am dorit să fiu în frunte, dar asta tru 
câ nu-mi pot face profesia din inerție. Branga 
se vrea conducâtor pentru că nu suportă sa 
fie sub cuvintul altora. Slab este magi în ci- 
teva momente pe parcursul celor două serii. 
ei este cel care personifică trădarea, greșala 
ce îi va fi fatală (trebuia să păstrăm secret::i 
pină la premieră?) Pentru că rolul este dintre 
cele mai generoase din scenariu mi-e şi puț m 
teamă. Am senzaţia uneori că tratarea nu va 
scăpa de ilustrativism. că servind ideea ene- 
rală, nu este suficient de dramatic. Râmine 
de văzut; pentru mine, cu emoție“. 


Actor şi director al Teatrului Maghiar de 
Stat din Timişoara. Karoly Şinka are o foarte 
bogată activitate în teatru, care îi lasă destul 
de puţin timp pentru film. Spectatorii noștri 
l-au putut vedea doar în citeva roluri (Pe aici 
nu se trece, Prin cenușa imperiului, ş.a.), dar 
Karoly Șinka a filmat şi în Ungaria tu Miclos 
Jancso (Sărmanii flăcăi), cu Zoltan Fabri (În- 
tiinirea lui Fabian Bálint), cu A. Kovacs 
(Trompetistul), cu Peter Bacso și ați. „lanek, 
jandarmul, este primul meu rol deosebit în ci- 
nematografia română. De aceea îl consider 
un fel de debut, cu temerile şi cu emoțiile lui. 
Este un rol frumos şi mai ales complex: la- 
nek, mina forte a cetăţii, cel care execută 
toate nelegiuirile, devine în final victima ca 
rierismului său. Personajul îmi cere o compo- 
ziie. De obicei rolurile negative dau posibili- 
taţi aproape nelimitate de interpretare, de 
aceea nu trebuie să te lași furat sau să te 
desprinzi de ceilalți. Într-un spectacol de tea- 
tru sau de film, actorii trebuie să fie „acor- 
dai“ la fel ca instrumentele într-o orchestră. 
Sint prieten cu Stănculescu, am fost foarte 


şi în fotograf ie Cristina De- 
elevul Andrei Duban 


Şantierul 
ca platou de filmare 


coco PEEP -fti 
mul ia care lucrează arol Miopia ve- - 
constituie atmosfera Dc. din fotogra- 


fii şi muzică şi... cinema! 


apropiat de regretatul Petri. m-am împriete- 
mt cu muţi actori mai antrenati și, lucru nu 
mai puţin important, mai cunoscuţi. Filmul nu 
iartă: orice trăsătură îngroșată supără. Chiar 
foarte tare. Acum, după douăzeci și opt de 
ani în teatru, simt limitele scenei; în film as 
avea curajul să-mi caut modalităţile de expre- 


În filmări de la 

Scenariu! A $i 

noiu. Regia Co! 

nii: az 

Durarea- 

zoru! Corne? Diaco 

interpreți. Maria Dumitrache Carama 
lion Cojar 


mpui a 


ag rafie 


Despre dorul de acasă al celor care se rein- 
torc după o absenţă — mai mai pu- 
țin îndelu 


Robinson in cosmos 


„.. Construiește-ţi o casă (scenariul și regia 
Mihai Bădica) 

După ce şi-a încercat în ultimele filme pu- 
terea de a anima materiale mai rigide, ca 
sirma şi sticla, Mihai Bădică se întoarce ia 
prima lui pasiune, plastilina. Dedicată copii- 
lor, noua sa peliculă are doi eroi, unul harnic 
şi unul leneș, care incearcă fiecare în felul 
lui. să-şi construiască o casă. În forma unui 
basm modem ta ilustrat proverbul „mese- 
ria, brățară de a 
„SOS. ppls şi regia Călin Cazan, Mit- 
cea Toia) 

Un nou serial care are ca temă călătoria in- 

rā. Primul episod ni-l prezinta pe 
„erou, micuțul Kenno, născut pe nava „Ar- 
gos". După ce racheta este avariată în trece- 
rea printr-o zonă cu perturbații gravitaționale. 
| părinţii protagonistului îl salvează, inchizin- 
` du-i împreună cu un robot, într-o capsulă de 
salvare îndreptată înspre cea mai apropiata 
planetă. Așa incep peripeţiile sale de Robin- 
„son în cosmos. 


Dana DUMA 


"sie; nu mai spectaculoase ci mai rafinate. 
V/așinii reprezintă, pentru mine, o experiență 
grea și foarte necesară. Poate și un început” 


Can 


de doi di 


Agigea. 
Àristide Butu- 


ctiu- 
alul 
regi- 
ntre 
n și 


Marina ROMAN , 


Stopmcadre din epopeea Vlașinilor, aflată la seria a doua şi în pline fil- 
mări pentru serialul de televiziune (loana Drăgan, Silviu Stănculescu şi 


Flonna Luican 


în /nroarcerea 


laşinilor) 


i 


Debutanții: o competiție prea puțin 


concludentă 


Pentru viitor: 
un plus de autoexigență! 


A existat, la Festivalul filmuiu: românesc 
e la Costinești, şi un „colţ al debutanţilor” 
N-aș vrea să se înțeleagă prin aceasta ca de 
butanţii au fost puși la colț. deși proiecția 
respectivelor filme a fost de o calitate tehnica 
sub orice critică, nu a avut loc în amfiteatru! 
Teatrului de vară (deci nu a avut parte de mii 
de spectatori), ci într-o sală încinsă, la o ora 
de plajă, iar vedetele filmelor — deși printre 
interpreți figurau Victor Rebengiuc, Valeria 
Seciu, Mitica Popescu, Constantin Codrescu 
Tamara Creţulescu — nu știu să fi fost invi- 
tate la festival. Trecind peste acest inter- 
mezzo nedorit, să vedem în ce a constat anul 
acesta contribuția debutanţilor, după ce anul 
“trecut, la aceeași oră a debutului s-au impus 
Cornel Diaconu cu Tema 13 — Bătrineţea, un 
film remarcabil prin acuitatea observației de 
viață — necunoscut încă marelui public, dar 
confirmat ulterior prin lung metrajul Escapa- 
da — și Constantin Păun cu scurt metrajul 
Clipele dinaintea singurătăţii film necunoscut 
la rindu-i marelui public, interesant, dar... ne 
confirmat de Melodii la Costineşti. Trei debu- 
tur (în scurt-metrajul de fidţiune)'au tost la 
Castinati în '83 Dumitru Dinulescu. prozator 
de talent. publicist și regizor de teatru, a 
debutat cu intilnirea din pâminturi. Dan 
Stoica. deasemenea regizor de teatru a 
debutat cu scurt-metrajul Întirzierea. iar Ovi- 
diu Drăgănescu, absolvent al Institutului de 
artă teatrală și cinematografică în 1978, a de 
butat printr-un alt film cu titlul „într-un cu- 
vint”, Înfruntarea. Aceasta ar fi deci, „recolta“ 
iui '83. Deși nu sînt chiar... de pus la colţ, de- 
butanţii acestei ediții a Costineștilor nu ne-au 
convins decit parţial. Tematica filmelor pre 
zentate poate fi considerată de bun augur 
Dar mai departe? Cel mai ambițios proiect 
regizoral a fost acela al lui Dumitru Dinu 
lescu (pe un scenariu de loan Coja), care a 
incercat dea dreptul imposibilul, adică sa 
„stringă” într-un film scurt... două scrieri ale 
lui Marin Preda, „Înfilnirea din păminturi“” ş: 
„Marele singuratic“. Firește (asta mai lipsea; 
nu şi-a propus să prindă în obiectiv intreaga 
desfășurare faptică a celor două lucrări esen 
tiale de sorginte moromeţiană. Întilnirea din 
păminturi s-a vrut şi este filmul unei stări, fil- 
mul unui sentiment. Afit. Să zicem, sentimen 
tul veșniciei care s-a născut la sat. Prezentul 
dialoghează, se confruntă cu trecutul, batri 
nul Moromete se reintoarce în lumea aminti- 
rilor cu cai a adolescenţei, în timp ce fiul sau 
Nicolae, şi pictorița Simina, angrenaţi în alte 
ritmuri de viaţă și de simţire, se intorc şi ei 


pentru o clipa, inaintea unei dureroase şi im- 
„placabile despărțiri, acolo, la izvoarele veşni- 
ciei. Acesta este filmul. Dar pot fi cuprinse 
aceste stări infinite într-un filmuleţ de citeva 
minute? Greu, foarte greu. Filmul lui Dumitru 
Dinulescu, deși cel mai greu din toate, toc- 
mai pentru că și-a propus imposibilul, este 
mai aproape de împlinire decit celelalte. Are 
adică, o anume decenţă în transcrierea stari- 
lor sufletești, melodrama din (filmul) Marele 
singuratic este refuzata cu îndărătnicie. per 
sonajelor — interpretate de Valeria Seciu, Mi- 
tica Popescu, Ernest Maftei — li se întrevede 
dincolo de scurtele apariţii, o biografie. Şop 
tit, filmul transmite parcă vocea gindului. Da: 
ramine totuși departe de complexitatea lumu 
de gind moromețiene. Cit despre artificiile 
tormale la care apelează regizorul, supraim 
presiunile cu cai (să nu uitam, totuși. ca 
prima proză scurtă a lui Dumitru Dinulesc: 
se intitula „Sonata dorului călare”), ele nu tac 
decit să mărească distanța dintre privitor s: 
universul simţirii moromeţiene. Un proiect 
mai „plauzibil şi-a propus Dan Stoica in 
scurt-metrajul intirzierea, după o povestire «de 
Alexandru Papilian. intirzierea sosirii acasa a 
unui copil declanșează un „proces de conști- 
inţă” al părinților, o înfruntare cu substrat 
moral între tatăl natural și tatăl adoptiv. » 
punctare a drepturilor și datoriilor de munca 
Dar regizorul nu a găsit „cheia“ potrivită pen- 
tru dezbaterea acestui conflict etic, dialogu- 
rile dintre personaje au un aer contrafacu 

accentul este pus pe latura anecdotică a po- 
vestirii, lipsesc prim-planurile unor revelați: 
morale. Filmul lui Ovidiu Drăgănescu, Înfrun 
tarea (după un scenariu de Nicolae Ţic, cu 
Victor Rebengiuc şi Vasile Muraru) a lasa' 
impresia că se termină înainte de a începe 
Doi bărbaţi cu experiențe de viaţă diferit: 
discută pe o cale ferată, dar înainte de a s: 
isca vreun conflict lucrurile se „rezolva“, se 
pune eticheta „încrederii în om“ şi se inchei: 
demersul „etic“, fără ca vreo înfruntare sə 
aibă efectiv loc și fără ca spectatorul să aiba 
ragazul necesar de a recepta „drama“. Sint 
legi ale cinematografului care nu pot fi esca 
motate, nici măcar de dragul dialogului intre 
doi buni actori. Acestea ar fi debuturile Cos- 
tinești '83. Așteptindu-i, în continuare, pe pla- 
touri, cu încredere, pe tinerii regizori, sintem 
indreptaţiți, cred, să le cerem un plus de au- 
toexigenţa. 


Călin CĂLIMAN 


O artă care nu mai e minoră, 
unor probleme majore 


Arta a S-a și filmul de 


autor. Nu tonul voioșiei 


nonşalante, ci acela al gravității meditative 


Pon animaţie, festivalul de la Costineşti 
a însemnat înfii de toate senzaţia tonica de a 
se vedea pe marele ecran. Programată de 
obicei la televiziune, ea. animaţia,nu prea cu- 


"noaște emoția întiinirii cu zumzetul sălii în 
teptare de gaguri şi glume. Cu nerabdarea 
de a fidea 


opta = umor. Chiar dacă pe ecranul umflat de 


vint al amfiteatrului — gazdă au apărut şi 
secvențe cu haz, selecţia de animaţie din 


torilor pentru care arta a | 


| 
| 


Festivalul filmului românesc: Costineşti '83 
Un nou start spre o nouă calitate (II) 


acest an a cuprins unsprezece pelicule al ca 
ror ton nu este cel al voioșiei nonșalante. ci. 
mai degrabă, al gravităţii. Acesta nu in 
seamnă că animatorii noștri și-au pierdut 
amorul. Nici că şi-au alcătuit un program de 


polemică cu gustul comun sau chiar cu pre-, 


pecatile legate de animaţie. Filmele din 
estival au aparţinut speciei așa-zise de au- 
tor, în care realizatorii noștri s-au dovedit în 
totdeauna înclinați spre meditaţie și spre at 
mosfera poetică. Unii dintre concurenţi ne-au 
obișnuit cu preferința pentru registrul grav 
ion Teyică rămîne în Rovine fidel temei isto- 
rice, l&vocînd printr-o grafică rafinată una 
dintre marile bătălii ale neamului, iar Mihai 
Badică se arată în Joc de doi preocupat de 
refledţia filosofică. Dacă celor doi autori | 
cunoaștem de mult dispoziția meditati 
Gopo în ipostază lirică este totuși o surpriză. 
Optimistul părinte al veselului omuleţ folo- 
„ste în Tu pretextul unei scrisori de dra- 
„ste pentru a demonstra că printr-un proce- 
Jeu experimental, animarea firelor. de păr, se 
poate face un film cu tulburătoare atmosferă 
poetică. Deși satirice, pilulele incluse de 
Olimp Vărășteanu în Festivităţi nu își propun 
sa ne înveselească. Nici nu-i de mirare cind 
tema lor, din păcate foarte actuală, este ra- 
pida schimbare de modă în materie de arme 
nucleare. Gravi şi înginduraţi se arată şi au- 
torii din noua generaţie, aliniați parcă mai în 
forță ca nicicind la Costinești. Festivalul a 
fast rampa de lansare a şase „opere prime”, 
Premiul pentru film de animație: Salt mortal 
de Dinu Şerbescu; Premiul pentru tineri 
realizatori Caligratie de Lajos Nagy. Zeno 
Boydanescu, Radu Igazsag., Olimpiu Banda- 
lac. Primul a meritat răsplata pentru contri- 
buţia la înviorarea genului satiric. Chiar daca 
pilulele cuprinse în film au poante inspirate. 
ele nu stirnesc un ñs hohotitor, ci mai de 


Timpul unu: 


Începutul 


E deci momen 


| teze. Zoltân Szilă 


graba, o îngrijorată reflecţie asupra gravitați: 
moravurilor vizate. De un umor special este 
şı pelicula Un bob, două boabe, semnată de 
debutantul Norbert Taugner, recrutat din ûn- 
durile cineamatorilor. Şi e! practică satira cu 
economie de mijloace şi cultivă istorioara 
scurtă cu bătaie lungă. Cu totul desprinse de 
preocuparea pentru gag sint filmele citorva 
tineri graficieni care nu încearcă să se înde- 
parteze de specificul animației, ci să-l nuan- 
gyi propune în Monolog o 
investigare a lumii visului printr-un procedeu 
de animare în premieră mondială. Într-o gra- 
tică cu .alură modernă, Clemansa Sion face în 
A trăi portretul eroului generos care apare 
atunci cînd lumea are nevoie de schimbări 
revoluţionare. Olimpiu Bandalac compune în 
Statuia un sarcastic eseu asupra „omu- 
lui-kistch”. Radu Igazság reușește momente 
de remarcabilă intensitate emoţională în Fo- 
tografii de familie, o meditaţie asupra memo- 
riei. Aceste filme ambiţioase care solicită un 
oarecare efort de lectură au fost primite 
neașteptat de bine de un public aflat într-o fi- 
rească dispoziţie de vacanţă. Nu este însă în- 
tîmplător că în topul spectatorilor s-a clasat 
pe locul întii Caligratie, o fermecătoare evo- 
care a lumii de graţie și fantezie a copilăriei. 
Pelicula animă rafinate contururi grafice în 
ritm galopant, are prospețime şi un atașant 
tonus tineresc. Orice s-ar spune. publicul are 
nevoie și de vesela seninătate. lată un su- 
biect de meditaţie pentru realizatori. Nu este 
un îndemn pentru renunțarea la ambiioasele 
căutări înnoitoare. Se simte însă nevoia unui 
ton mai degajat, mai puţin încrincenat. Și, ca 
să închei, aș lansa un slogan: animatori, nu 
aveți nevoie numai de admiraţie, ci și de iu- 
bire. 


Dana DUMA 
ediţia viitoare 


s-a făcut. 


l să nu mai întrebăm, 


ci să dăm răspunsuri 


R.. celui care scrie despre cineamato- 
rism este o anume aburire a privirii critice. 
Cele mai ferme principii de estetică cedează 
in faţa culorii. locale: cu cit cunoști mai in- 
deaproape condiția de cineamator (cu deve- 
iopatul în cratiţă, cu sacrificii „de neînțeles“, 
de la timpul liber pină la chenzină), cu atit 
spiritul critic faţă de produsul finit se îmblin- 
zeşte. Și în materie de cineamatorism, cită 
cunoaștere, atita toleranţă. 

Propunindu-şi să prezinte și să reprezinte 
cinematografia noastră sub toate aspectele 
ei, Festivalul filmului românesc de la Costi- 
nești a repartizat două după-amieze și fiimu- 
lui de amatori. Cinecluburi din București, 
Ploiești, Suceava, Ci Tirgoviște, Boto- 
șani, Craiova, Brașov, Cimpulung Moldove- 
nesc, Oţelul Roșu, Reși Rimnicu Viicea și 
Timișoara au venit la tinești cu zeci de 
filmuleţe. Palmaresul a reținut două: Nepotul 
Mitruţă (de Paul Zeida, în colaborare cu Marcel 
Neacşu de la cineclubul Casei de cultură Boto 
pan ai Su in e noastre (de lon Mata dJe 
a cineciubul Întreprinderii Siderurgice Re- 
şa). Care au tost criteriile de apreciere, prin 
ce s-au făcut remarcate cele două titluri? Pri- 
mul cucerește prin tonul de autenticitate — 
banda sonoră relatează cu o inocenţă du- 
biată de umor, prin vocea proaspătă a nepo- 
tului Mitruță, o aventură rurală pe tărimul 
„bucuriilor muzicii“. Profesorul (de matema- 
tică!) din comuna Corni își muzicalizează cu 
har elevii, le imprimă în text, da mai ales în 
subtext, o idee: „cu cit cint, atita sint“. Printre 
viori cu sunet diafan şi printre braţe de spice, 


„imaginea și montajul evoluează cuminţi, fi- 


7 dele poveștii sonore. Nebeneficiind deloc de 
un story atit de fotogenic, celălalt titlu al pal- 
maresului a impus prin rigoarea cu care con- 
struiește un poem al miinii — mina ca simbol 
al puterii de a plămădi, dar şi de a distruge. 
Mina olărind, mina dinamitind. 

Sigur, în condiţiile amintite în primul ali- 
niat, despre fiecare film din program s-ar pu- 
tea spune dacă nu două vorbe, atunci măcar 
o vorbă (bună). Și totuși, pentru că avem 
de-a face cu un festiva! de lucru, să înlocuim 
bunele maniere cu aspra luciditate și să recu- 
noaștem că am avut de-a face cu o selecţie 
medie (în măsura în care „mediu“ funcţio- 
nează ca sinonim al mediocrului). Din păcate 
vizionarea nu a fost dublată, cum ar fi fost de 
dorit, de un colocviu despre problemele ci- 
neamatorismului, despre selecţie, despre so- 
luţiile de viitor. Dacă discuţia ar fi avut loc, 
s-ar fi auzit cu siguranță aceleași interogaţii 
retorice: de ce filmele de amatori (cu excepți- 
ile de rigoare) cu toate că sînt scurte par atit 
de lungi? de ce acele comentarii anoste, ple- 
onastice, lipsite de idei, dublate de ilustraţii 
muzicale inexpresive? de ce aerul de banali- 
tate? de ce sărăcia motivelor de inspiraţie? 
cum s-ar putea îmbunătăți dotarea (și nu atit 
dotarea tehnică, cit dotarea cult ) a cine- 
cluburilor? cum s-ar putea perfecționa siste- 
mul de îndrumare? Şi, în general, ce ar fi de 
ra pentru ca rezultatul să rimeze cu efor- 

Pentru cineamatorismul nostru, Festivalul 
filmului românesc poate însemna o urnire din 
loc. Timpul unu: ediția viitoare. 


Eugenia VODĂ 


ina Patrichi, în rind, felici- 
premiul de la ti, felicitări 
Zaza din „Pe malul sing al Dunării al- 
— Mulţumesc, dar m-ai mai felicitat o dată. 
La telefon. Sau acum e așaa, pentru inter- 
viu... 
— Exact. Mă gindeam că ar fi o posibilă 


. lar departe aș putea să 
actriţă de 


ri 


igur că, 
despre mine ar trebui să spun ceva în plus 
Să „particularizez“. Dar nu cred că am mare 
de ugat. Consider acest premiu ca ă k 


exact ca şi pină acum. Ca şi pînă acum am 
e gi al imoral ace ia r i = i 
ușitele, trăirile, netrăirile — tot ce sint eu și | n viata, ace ceva 


se adună într-un personaj pe care vreau să-l 


E iata] este profesia. Munca mea 


stăm de vorbă de două ore, să scot la supra- 

ltată „starea de moment“. Tot ce este va- 

re etnia iata Azi, pur şi 
cum 


i 


Am mici dubii Nu « vacanţă de... cum să-i spun? Paticipare afec- 
tiim. Nu. Dar cred că ceea ce fac nu-i sea- | tivă, e bine? 
mana intotueauna lar fiim nu e timp Deci — E bine. Dar se poate? Adică se poate să 
te scoţi din priză ca un televizor, ca un ræ- 
rul vieţii. Poate că nu au întot- dio? 


șansa, sau curajul, i i abi — Dar cind bate gongul şi de la șapte la 
- i torul. ` | zece ești regină. cum se poate? Nu e același 
lucru? Operaţie inversă. Aft. Atunci intri în 
priză, acum te scoţi din priză. De ce să nu se 
poată? Și. după cum vezi, am reușit atit de 
e.. bine îndt nu sint în stare să-i spun două lu- 
trec anii, ci dimpotrivă, i înainte, îl iti, n cruri ca lumea... 
pare inutil săi poves- | testa, îl pot discuta, mi-l pot, în cele din — lartă-mă dar te inşeii. Dacă vrei si 
fac eu acum, la maturi- | urmă, apropia. Este un relief întreg al luptei | .deci interviul nostru, ieșirea din 
2 este o 
i i — Grezi? Oare? Chiar să mi se pară? Dacă 
g è > i i i stau să mă gindesc un pic s-ar putea să fieşi 
ti a z b ppe 5 = s așa. Toată viga am trăit din iluzii... 
Cred în puterea = Şi 
an i >» “ras — Aa, nu! Asta nu! Dacă am o certitudine 
actorului de a crea Pier n-ai preerie ein 
: d modele de existenţă pe lumea asta, acel ceva este profesia. Odată 
tema este majoră sau minoră as- în e și am știut și eu să aleg fără greș, şi te 
rog mă crezi că ţin la alegerea mea. Îţi in- 


Saga 


na 
sia? 


Pepe ze - 


fa aa = à i le de un premiu. bineve- 


La porţile comediei lirice 
(Catrinel Dumitrescu) 


Nery şi haz chipui că degeaba m-am apucat eu la 40 şi 
(Dias Manolache) de ani să intru într-o echipă de actori tineri 
(ti-am spus că cei mai muţi sint tineri?) 
intr-un spectacol atit de special cum este 
acesta, cu Miriam Răducanu, degeaba fac eu 
ET ploaia, pa vintul, ca viermişorul, mă firii 
i, îi mai bate inii — i nimi i ni- 
dată nu mi s-a intimplat să fac lucruri pe care Tia — eu wi 
le-aș face sau le fac eu. Pornesc întotdeauna 
de la contestarea personajului și ajung, fi- 
resc, să fac în cele din urmă, ca el şi nu ca 
mine. 


$ 


profesie acolo unde am inceput. Să o iau de 

la capăt. Eu asta fac acum, să știi Ṣi o f. 
că în profesia asta dacă nu ești in 

stare s-o iei de ia capăt, , E 


HTE 


P 


tinără certitudine 
(Rodica Negrea) 


TE 
28E 


i 
|; 
TH 


i 
298 
a 


E 


ig 
E 
33 
şi 
$ 


pia 
îl 
i 


i 


10 


— e unde să pornim firul discue 
într-un moment în care filmografia regizoru 
lui însumează 27 ani de cinema și peste 18 ti- 
tiuri? Ce aţi alege acum, Stimate Andre: 
Blaier, dacă vi s-ar propune o selecție, un 
grupaj reprezentativ, un „medalion“, să spu- 
nem, de 2-3 zile la un cinematograf? 


— Aș alege fragmente din toate filmele pe 
care le-am făcut. Cred că se găsesc bobine 
întregi pe care nu mă jenez să le arăt și azi. 
Dacă ar fi să numesc trei filme și dacă aș 
avea posibilitatea să-i ţin de vorbă pe specta- 
tori, să nu se uite chiar tot timpul la ele DI- 

unui băiat cuminte, liustrate cu fiori 


minețile 
iri re ri aere aș adăuga și 
destul de multe episoade din Lumini și um- 


— La citeva din filmele dumneavoastră, 
cum ar fi lustrate, sau filmul la care lucraţi 
în prezent Rideţi ca-n viaţă, ați pornit de la 
un scenariu propriu. E mai ușor? 


— Uneori, da. Alteori, ai senzaţia că epui- 
zezi filmul din faza de scenariu. A te încadra 
în limitele și sugestiile unei dramaturgii pri- 
mite, te obligă la o reformulare a ta cinema- 
tografică, te stirneşte să descoperi pe par- 
curs lucruri noi, să regindești. Aș prefera să 
am un scenariu cum era cel al lui Titus Po- 
povici pentru Lumini și umbre, a cărui solidi- 
tate în construcția dramatică îți cere doar 
efortul de a-i da viaţă la filmare. Deși, pentru 
mine, operația cea mai dragă nu e filmarea 
propriu-zisă (care mă chinuie, am emoții la 
tiecare cadru, de parcă atunci încep să filmez 
prima oară) ci montajul. La filmare nu-mi 
płace să repet actorilor niște lucruri cunos- 
cute, de aceea cred că nu pot face teatru. 
Am senzaţia că-i jignesc reamintindu-le niște 
pana niște locuri comune ale rolului. 
ncep direct cu nuanțele. Dar nu numai pen- 
tru asta nu fac teatru. E o altă profesie, tre- 
buie să ai har pentru ea. Și în construcţiile 
filmelor mele se observă această sfială în 
„denunţarea enunţului"; cînd ajung la un mo- 
ment de tensiune, nu pot să insist asupra lui 
printr-un montaj agresiv, pertinent de altfel; 
cred mai mult în emoția sublimată, presu- 

ă, decit în declararea ei. Uneori sfiala asta 
îmi joacă feste și-n relaţiile cu oamenii. La în- 
tilnirile secţiei de ie procedez la fel, trec 
direct la subiect, fără generalități. Şi dau im- 
presia că nu propun un obiectiv clar întilnirii. 
De aceea, am început să-mi scriu luările de 
poziție (nu ştiu de ce, regizorii trebuie să 
aibă luării de poziţie şi nu de cuvint...) pe 
ciorne; îmi fixez punctele principale, adaug, 
intercalez. Cu toate acestea, cînd îmi recapi- 
tulez intervențiile ca și filmele mele de pină 
acum, n-aș mai adăuga nimic la ele, ci aș 
tăia. Încă am senzaţia că nu trebuia să expli- 
citez, să sprijin înțelegerea prin adausuri, ci 
prin elipse ca zone de subtext. Nu știu dacă 
se simte în ceea ce am făcut, dar întotdeauna 
am pornit în demersul meu de la un respect 
foarte mare față de spectator, considerindu-! 
foarte inteligent, avizat. A 


- Credeţi că filmele pe care le-aţi făcut, vă 
seamănă, vă reprezintă? 


— Cel puţin ca fel de a mă mărturisi, dea 
mă exprima. Nici n-au cum să nu-mi semene. Í 
Mai important mi s-ar părea să semene și în-. 
lăuntrul lor, în lumea intimă pe care o di-. 
vulgă. Aici sint încă dator. Filmele mele sint! 
poate mai puţin deschise, mai puţin tran-. 

ante, decit îmi place să cred că sint eu. Su-" 

r de o încăpăținare bindă; în film se simte! 
pe mult blindeţea și mai puțin încăpăținarea. | 

n viaţă sint, încerc să fiu, un tandru agresiv. | 
În filme se simte mai mult bunăvoință tandră, 
şi mai puţin forța de a impune ideile, punctul 
meu ferm de vedere. Cu toate că l-am avut în 
intenție dar nu l-am vit în ochi. Rar veți găsi 
într-un film de-al meu un plan detaliu. Sei 
detalii care creează senzația de viață, atmo- 
sfera specifică fiecărui film există, dar cred 


Primul 


meu 
gind: 

spectatorul. 

Îl respect 


şi îl consider 
foarte inteligent 


ca spectatorul trebuie să le perceapă, să le 
selecteze singur. Eu le ofer, prefăcindu-mă 
obiectiv, dar nu le impun. Poate că un plus 
de directețe nu mi-ar strica. Dar acestea sint 
dintre cele mai intime frămintări ale mele. 
Credeţi că interesează și pe alții? 


— Cu siguranță. Mai ales în ceea ce ne-am 
propus cu această discuție - un „stop-cadru“ 
al momentului în care vă aflați și pe care nu 
știu cum altfel l-am putea numi, decit de ma- 
turitate artistică, creatoare... 


— „Că altfel nu pot să-i spun“ — cum ar fi 
zis Mazilu. Inevitabil, însă, e un moment de 
scadență, de privire înapoi, cu sau fără minie, 
oricum cu luciditate. E momentul sentimental 
pe care-l încerc după fiecare film, cînd adun 
și părerile criticilor și ale spectatorilor, cînd 
stau în sală şi mă confrunt cu reacţiile lor. 
Retrospectiv îți aduni altfel lucrurile, nu ca 
un inventar, ci ca o interogaţie în folosul per- 
spectivei. 


— Retrospectiv privind, credeți că aţi reușit 
să mărturisiţi în filmele de pînă acum „lumea 
interioară“ de care vorbeaţi? 


— În parte, cred că da. Ar fi vorba despre 
căutarea permanentă a unui statut moral ca o 
dominantă a vieții sociale, un statut care 
pune în dezbatere valorile esențiale... dra- 
goste, moarte, muncă, prietenie... aceasta din 
urmă fiind o permanentă a filmelor mele, o 
stare socialmente necesară; nici nu mă pot 
concepe în afara ei. Aproape toate filmele 
mele conţin acest semn, chiar dacă nu întot- 
deauna prin afirmare. E ca și demonstrația 
prim ia caracterelor. Pentru că evoluția 
aceasta nu înseamnă modificare neapărat cu 
semnul plus. Pot să fac istoria dezastrului 
unui personaj şi involuţia lui să conţină in- 
semnele ideatice ale evoluției. Acestea con- 
tează. Se confundă de multe ori destinul idei- 
lor cu al personajelor. Dar, să revenim. Cit: 
seamănă filmele mele. cu mine însumi? Așa 
cum eu nu semăn tot timpul cu mine şi în- 
cerc să mă modific, cum sper că m-am modi- 
ficat de la un fiim la altul, trag nădejde ca şi 
cu filmele mele să se fi întîmplat la fel. Unii 
colegi mă acuză de „diplomaţie“ în relațiile 
cu oamenii. Trecînd peste faptul că civilitatea 
diplomatică nu mi se 'pare un defect, cred câ 
ceea ce ascunde cu nuanță peiorativa 
această calificare — „hai să împăcăm pe 
toată lumea“, „hai să nu ne certăm“, „hai 
com mai vedea“ — apare și în filmele mele. 


- Poate ar fi necesar un plus de „răutate“ (în 


înțeles de fermitate). 


— „Diplomaţia“ de care sînteți acuzat este 
și o strategie în obținerea acelui mult invocat 
climat propice creaţiei în cinematogratie? 


— Şi-n breaslă, și-n viața de toate zilele, 
şi-n echipă, unul din lucrurile care mă preo- 
cupă e, într-adevăr, o atmosferă în care toți 
să lucreze cu plăcere, într-o stare de bucurie. 
Și acest mod de rezolvare a lucrurilor 
printr-un climat propice e o dominantă a fil- 
melor mele. Poate s-a observat, poate nu, dar 
ele nu conţin scene de violență. Cred într-o 
„violență“ de spirit și nu într-una fizică. Şi 
dacă mă bucură ceva, e că acest climat, 
care alături de alţi colegi, m-am străduit să-l 
impun în domeniul nostru de activitate, s-a 
dovedit eficient. Sper să se impună la un mo- 
ment dat și să prevaleze asupra falsei solida- 
rităţi care ascunde interese personale și atit. 
Asta nu înseamnă că nu trebuie să avem în-, 
tre noi divergențe, dispute de idei. Şi dacă e 
să reproșez ceva criticilor de film e că nu se 
ceartă între ei — în scris, firește — că nu-și 
susțin opiniile cînd sint contraziși. Tot aici, la 
climat, aș aminti un lucru bun. Biroul secţiei 
de regie a ACIN-ului a început să se preocu- 
pe în mod susținut de prezența noastră la 
manifestări (chiar necompetitive), peste ho- 
tare. Filmele noastre, dacă sînt într-adevăr 
datoare, sint prin faptul că nu au valoare de 


i 


stindard, de mesager a! politicii pe care o ta 
cem. Prezenţele cinematografiei românești 
peste hotare pot face o deschidere spre lume 
şi e important să plece filmele cu adevărat 
semnificative pentru noi și arta noastră, e im- 
portant să ne ocupăm și noi, regizorii, de 
această reprezentanţă, prin mijloace care si- 
pur pot fi mai nuanțate, mai subtile, se pot 
mbunătăţi. 


— În această discuție despre climat, vă 
propun să ne oprim și la debuturi, dumnea- 
voastră fiind unul dintre regizorii care aţi pus 
umărul la multe dintre ele. 


— Continui să privesc cu interes și să spri- 
in cât îmi stă în putință filmele debutanților 

ar a apărut o neînțelegere. Scurtmetrajele 
au fost inițiate de secţia de regie a ACIN-ului 
pentru a oferi o șansă de a lucra cu actorii, 
celor care nu avuseseră această posibilitate 
în institut. Ele au fost apoi interpretate ca un 
test, ca o ie obligatorie, or nu aceasta 
a fost intenția. Mai e ceva. Azi se așteaptă de 
la un debut, nu știu de ce, mai mult decit se 
aștepta de la noi cind am început. Li se cere 
de la primul film o capodopera În lume 
există cineaști geniali, cineaști mari, impor- 
tanti, medii... 
— Spuneaţi într-o mai veche „luare de po- 
zane” că neînțelegerile în cinematografie por- 
nesc de la cuvint, de la înțelesul diferit pe 
care-l capătă pentru unii sau alții dintre noi: 
„Toți vorbim de filme mai sincere, mai adevă- 
rate și totuși ceea ce pare unora adevărat, 
celorlalți le pare fals, delormat“... Vi se pare 
ți azi o chestiune la ordinea zilei? 


— În unele zone ale cinematografiei am 
ajuns într-un moment în care vorbele ne tră- 
dează și folosim această trădare pentru că ne 
convine neințelegerea. O întreținem prin 
vorbe care par să aibă o accepție comună 
dar, de fapt, au căpătat statutul echivocului 
în spatele limpezimilor, care par să le certi- 
fice. Sună paradoxal ce spun, dar nu ţi se 
poate azi respinge mai ușor o propunere de 
scenariu, decit cu propriile tale ente. 
De exemplu, eu și redactorul de film cu care 
am cele mai puține afinități să spunem, într-o 
situație imaginară, desigur, dacă ne apucăm 
amindoi să scriem azi un articol despre cum 
trebuie să fie filmul românesc, scriem ace 
leași vorbe. Și cu toate acestea, propunerea 
lui de lucru mie îmi apare falsă, și invers. 
Cine dintre noi doi trădează? Cred că ne tră- 
dează vorbele, pe care le-am acceptat ca pe 
un intermediar care să ne sprijine neînțelege- 
rea. Dar cine are nevoie de această neînţele- 
gere? Spectatorul în nici un caz. Aici ar fi 
poate problema cea mai fierbinte și mai spi- 
noasă în cinematografie. 


— Ce vă neliniștește, ce vă dă insomnii la 
ora actuală? 


— Mă neliniștește faptul că mulți dintre co- 
legii mei stau, așteaptă, nu sint pe platouri. 
Chiar dacă voi fi acuzat de ie, am 
mai spus-o, eu mă sprijin — — pe 
munca colegilor mei, de aceea am încurajat 
şi debuturiie și o voi face în continuare. Am o 
superbă infirmitate. Cînd văd filme bune, mi 
se trezeşte speranța cà pot să le fac la tel pe 
ale mele Cind våd filme proaste. incerc ne 
placuta senzaţie ca și eu le pot face la fel. De 
aceea îmi convine să văd filme bune și sint 
interesat să se facă, de aceea mă doare că 
regizori buni, talentaţi, în plină afirmare, nu 
au un ritm susținut de lucru. Trebuie să ne 
ajutăm între noi, ca să-i sprijinim pe cei mai 
buni dintre noi. Nici unul care a avut impre- 
sa ca a peni de unul singur, n-a rezistat. 
N-avem alergători de cursă lungă; trebuie så 
înaintăm în pluton. In profesia asta a noastră 
trebuie să lucrezi tot timpul, altfel pierzi 
„mina“, pierzi încrederea, pierzi contactul cu 
„Plutonul“ — ca să răminem la metafora 
sportivă. Apoi, sint lucruri care se cer spuse 
azi, peste doi ani nu mai simţi nevoia să le 
spui. E şi cineastul un artist la urma urmei, 
nu?... trebuie — repet — să se mărturisească. 
Firește, în condițiile acceptării comenzii so- 
ciale, în condiţiile în care consonează cu 
aceasta, desigur, iar această formulă ţine de 
condiţia libertății ca necesitate înțeleasă. 2 
noi am ineles-o dnd neam apucat 
această profesie. Nici nu ne putem altfel privi 
și considera vocația, harul, ait cit este. Cli- 
matul e dependent și de relațiile noastre cu 
spectatorii. Am afiat că se primesc scrisori de 
nemulțumire din partea unor spectatori pri- 
vind unele din filmele noastre. De ce nu le ci- 
tim? Nu sintem noi primii care trebuie să le 
cunoaștem? Climatul privește însușirea „înțe- 
leasă“ a îndrumării, dar şi îndrumarea pe di- 
feritele ei trepte. Cu alte cuvinte, breasla 
noastră, a cineaștilor, e mult mai extinsă de 
cit încercăm noi să o delimităm. 

Insomnii îmi dă și filmul pe care l-am 
început. Rideţi ca-n viaţă, titlu care poartă în 
subsidiar „nu ca-n filme“. 

Poate vom ajunge să fie chiar așa, să nu 
mai existe această disjuncţie între film și 
viaţă. Poate că acesta e şi efortul pe care tre- 
buie să-l facă filmele noastre, în orice caz eu 
mi-l propun la acest prag de maturitate, ex- 
primabil prin cifre foarte concrete și rotunde. 


Va dorim un film pe masura intenției. la 
un „prag care cere o „detentă” cit mai mare! 


Interviu realizat de Roxana PANĂ 


Filmele lui, 
modele vii 


pentru tinăra generaţie 


f. amintesc anul 1948... Aveam 17 ani, 
eram elevă și plecasem din Piatra Neamț la 
București cu dorința pătimașă să devin regi- 
zor de film. Bucureștiul cu străzile lui ani- 
mate, gălăgioase m-a impresionat. Nu am in- 
trebat pe nimeni de strada la care trebuia să 
ajung. Eram stăpinită de un calm ciudat care 
însoțește ființa mea atunci cînd trăiesc cii- 
pele decisive ale vieţii. M-am oprit în fața 
Consiliului Naţionali al Cinematografiei, nu 
departe de piața Palatului și am intrat. Cole- 
lalte amănunte s-au şters din memoria mea. 
Nici nu le caut. Am deschis o ușă grea și am 
ajuns într-un cabinet frumos, liniștit. Am 
ajuns la Victor Iliu, care în acea etapă înde- 
plinea funcţia — de deosebită răspundere — 
de Președinte al Consiliului Naţional al Cine- 
matografiei. 

M-am apropiat de masa de lucru. Victor Iiu 
tăcea. A fost un moment care a durat o veș- 
nicie. Un moment de tăcere pe care mai tr- 
ziu îl regăseam la Victor Iliu, profesorul, regi- 
zorul, artistul sensibil care nu îndrăznea nici 
să se precipite în afirmaţii şi nici să gre- 
șească afirmind. Un moment de tăcere care 
pentru mine cădea greu ca plumbul, care mă 
speria şi la sfirșitul căruia cuvintele rostite de 
Victor lliu erau nepreţuite. În acea zi de pri- 
măvară i-am mărturisit pasiunea mea pentru 
film, dorința mea nemărginită să devin regi- 
zor de film, să mă înscriu la facultate (care 
încă nu exista) și să învăţ această profe- 
siune... M-am oprit stinjenită. Nu știam ce să 
mai spun... Nu mai aveam curaj. Îmi amintesc 
că Victor lliu m-a ascultat cu răbdare, cu 
zimbetul lui enigmatic, cu ochii săi vii care 
mă priveau prin ochelarii cu ramă groasă. Şi 
din nou s-a lăsat o tăcere, dar parcă însoțită 
de un zimbet cald. Și a sunat secretara, să-mi 
aducă un ceai — îndemnindu-mă să beau — 
mă cuprinsese o houă spaimă la gindul că va 
trebui cumva să și mâninc. Am bâut împre 
ună ceaiul. De fapt nu l-am băut, era imposi- 
bil, îmi tremurau mîinile mult prea tare şi nu 
vroiam să mă trădez. Am stat de vorbă mult, 
m-a încurajat, m-a privit adînc, pătrunzător. 
mi-a insuflat speranţă, curaj, încredere. Am 
stat în cabinet aproape toată ziua. De altfel 
Victor Iliu și-a dat seama că nu aveam înco- 
tro să mă duc şi altceva prin București nu 
mai doream să văd. Am stat la ședințele care 
au urmat, am intrat împreună pe platou, am 
revenit în cabine, mi-a dat niște reviste și.a 
plecat chemat la o altà şedinţă. Rămasă sin- 
gură, m-a cuprins o panica stupidă. M-ame 
potolit și m-am bucurat nespus cînd a revenit 
spre seară, m-a trimis la gară cu şoferul care 
m-a condus la tren şi a așteptat să plece tre 
nul. Era primul meu drum la București, era 
întîlnirea hotăritoare cu cinematografia. 

Peste ani am devenit studentă la Institutul 
de artă teatrală şi cinematografică din Bucu- 
rești, făcînd parte din clasa profesorului Vic- 
tor Iliu. Nu voi uita niciodată admirabilele 
cursuri pe care ni le-a predat. Conștiinciozi- 
tatea, exigența extremă, luciditatea, modes- 
tia, învăluiau într-o aureolă de neuitat expu- 
nerile lui dense, strălucitoare, captivante. 
Am înţeles treptat cit de dificilă este realiza- 
rea unui film, cit de disperant de complicat 
procesul de creație cinematografică. 

Victor Iliu ne desena pe tablă încadraturile 
cu o ușurință calmă, uluitoare, ne explica 
treptat, prin scheme, gramatica cinematogra- 
fică, ne dezvăluia treptat „ştiinţa de a face 
filme“ şi, la capătul prelegerilor se lăsa o 
pauză,o liniște care avea menirea să ne tub 
bure pentru că ne spunea calm: „dincolo de 
toate acestea — talentul" — şi pleca 

Fiecare apreciere asupra lucrărilor noastre 
era plină de chibzuinţă și mai ales de râb- 
dare, de dorința de a descoperi în noi acel 
drum, acel viitor îndepărtat spre care tin- 
deam, ace! moment a! desfășurării noastre în 
viitor — viitor greu de prevăzut. Victor tliu a 
rămas profesorul nostru şi dincolo de Institut 
şi cele mai responsabile și grele momente 
erau vizionările primelor noastre filme în pre- 
zența sa. Atunci tăcerile erau grele ca plum- 
bul, iar aprecierile pline de responsabilă ati- 
tudine faţă de viitorul artei cinematografice 
românești. 

Tot în acei ani de început am lucrat, în 
practica de vară, ca asistentă la filmul Scri- 
soarea pierdută în regia lui Victor Iliu și Sică 
Alexandrescu. Conștiinciozitatea, exigența 
fără limite, severul și lucidul simţ autocritic, 
calmul îmbinat cu o dăruire fără limite, erau 
caracteristicile majore ale maestrului meu. 

Ele au rămas pentru totdeauna coordona- 
tele crezului meu artistic pe care mă strădu- 
iesc să le ating: 

Şi oricît ar fi fost de prins de sarcinile difi- 
cile ale realizării filmului, Victor Iliu se apleca 
cu rābdare asupra caietului meu de lucru, ur- 
marind cu interes, discernămint și protund 
spirit pedagogic evoluția mea. 


Victor Iliu era un muncitor asiduu, un chi- 
nuit de autoexigenţa fără limite, de străduința 
mereu vie de a se depăşi şi de a învăța — cu” 


taşii noştri, contemporanii noştri: Victor lliu 


— 


severitate — își aprecia în primul rînd propria 
creație artistică. Exigența neclintită, dorința 
de autodepășire erau trăsăturile majore ala 
personalității lui. Ele ar trebui să fie stiipii de 
temelie, crezul fiecăruia dintre noi, Victor Iliu 
ne fascina pe noi toți din jurul lui: făptura lui 
atit de fragilă, trupul chinuit de boală și fla- 
căra lui interioară, pasiunea răscolitoare. Vic- 
tor lliu, luptind cumplit cu suferința, cu 
moartea creia filme ce vor fi modele vii pen- 
tru tinăra generaţie. 

Viaţa lui Victor Iliu în cinematografie se 
aseamănă cu cea a căpitanului de vapor a 
cărui existență este împletită pentru totde- 
auna cu marea și nava pe care nu o pără- 
sește decit prin moarte, şi poate nici prin 
moarte. După tragicul lui sfișit, soția lui de- 
votată a strîns toate manuscrisele rămase de 
ia Victor Iliu și a editat o carte postumă, o 
carte de valoare imensă, jurnalul intim de 
creație a lui Victor Iliu. Am avut astfel cu toții 
revelaţia proceselor intime și complicate ale 
actului creator, mărturie limpede a gindurilor 
lui cele mai tainice. Am redescoperit un Vic- 
tor Iliu, scriitor subtil, psiholog de-o profun- 
zime ameţitoare, foc mereu viu al inteligenţei 

i pasiunii pentru artă. El a ars ca o tonă. 

âptura lui fizică, fragilă erau doar vremeini- 
cul înveliş al unei inteligente strălucitoare, 
pasiuni mistuitoare și voințe facinante. 

Cit de mult doresc ca noile, mereu noile 
generaţii de tineri regizori să înțeleagă sensul 
adinc al vieţii și creaţiei lui Victor Iliu, flacăra 
vie, care a ars cu pasiune pentru adevărata 
artă cinematografică, omenească, adinc ome- 
nească. 


ENsabeta BOSTAN, 


Lecţii de film, 


lecţii de viaţă 


vocindu-mi chipul lui Victor lliu, imagi- 
nea lui înseninată de un zimbet melancolic, 
conversațiile despre toate subiectele lumii 
fingă masa lui plină de hirtii şi creioane, ine 
lepciunea lui tăcută, semnul destinului înscris 
in privirea lui ascunsă în sticlele ochelarilor, 
cel mai coerent mi se adună din memorie 
momentele, locurile, faptele, oamenii, atiția 
dispăruţi, ai filmului La moara cu noroc. Ter- 
minasem institutul, primisem repartizarea la 
studioul București și în chiar prima lună a 
mea de slujbaș al cinematografiei, înscrierea 
în producție a filmului după nuvela lui Sta- 
vici, în regia lui Victor lliu, mi s-a părut 
atunci o șansă a începutului. Am abandonat 
ambiția de a face un scurt metraj după „Exe- 
cuţia în zori” de Alexandru Sahia și m-am 
adresat maestrului cu rugămintea să mă pri- 
mească in echipă: Ca origine eram vecini cu 
satele; el din Săliște, eu din Rășinari, parcă 
ar fi existat un fior de comuniune spirituală 
între noi doi, şi între noi şi Slavici. M-a între- 
bat ce știu despre Slavici, știam destule, ce 
ştiu despre locurile „Morii“ — nu prea știam, 
m-a numit asistent și m-a trimis împreună cu 
regretații scenografi Filip și Teodoru și cu 
Florina Tomescu, într-o minuțioasă docu- 
mentare la faţa locului, la Ineu. Am adus sute 
de fotografii cu ţărani, costume, clădiri de la 
jumătatea secolului trecut, peisaje... Proba 
trebuie să fi fost bună, pentru că la o neli- 
niște a mea — nu-mi dădusem examenul de 
stat, nu aveam film, institutul pe vremea 
aceea dispunea de prea puține mijloace — 
Victori lliu, în generozitatea lui proverbiala 
mi-a propus să decupez și să filmez, cum știu 
eu, citeva secvenţe. Am convenit asupra pro- 
cesului lui Lică şi a secvenţei următoare, cind 
Sâmădău se ascunde cu calul în biserică. Lu- 
cram la fiecare detaliu a acestui film cu pa- 
siune şi dragoste lesne de înțeles, iar gestul 
lui Victor lliu a rămas memorabil. La filmare. 


la Hărman, lingă Brașov, trebuia fixat un loc | 


de unde Lică să supravegheze hanul. l-am 
propus lui Victor Iliu să plantăm acolo un co- 
pac uscat. Foarte bine, mi-a răspuns, dar de 
ce? Să se recunoască locul,am precizat. Și 
ar mai fi un motiv, știu un vers de Arghezi: 
„Copac pribeag uitat în cîmpie"... Bine, dar 
nu omite să-i pui întotdeauna întrebarea „de 
ce”? E o întrebare transformată pentru mine 
în obsesie. Dacă aș spune că am învățat 
enorm la acest film, cit intr-o facultate, azi ar 
părea o figură de stil. Şi totuși... S-a întimpliat 
că deputatul Victor lliu să fie plecat într-o 
lungă călătorie parlamentară prin Asia de 
sud-est. Era în perioada de montaj și am 
asistat-o, zi de zi, pe înzestrata monteuză 
Noli Libros — şi ea dispărută — încît mi s-a 

rut că atunci am descifrat arta înnodării 
ideilor prin lipitură cu acetonă. 

Din păcate Victor lliu n-a lucrat prea mult. 
Sănătatea nu i-a permis-o. Dar filmele lui, și 
mai cu seamă La moara cu noroc, cred eu și 
azi, pot constitui lecţii pentru oricine vrea să 
învețe profesia aceasta complicată și preten- 
țioasă, numită „regie de film“. 


Mircea MUREȘAN 


| de „om“. El a fost „Omul“, „Artistul“, „Părin- 


| 
t 


Ei au fost deschizători de noi 
țărilor lor (Victor Iliu 


Linia clasică 


„Am câutat ciaritatea, aș putea 
spune linia ci *, scria Victor Iliu. despre 
ecranizarea nuvelei lui Slavici, Moara cu no- 
roc gasește muit rivnita „linie clasica fara 
efon, fără crispare, poate pentru că talentul 
regizorului se bizuie în primul ñnd pe simţul 
masurii, pe instinctul exactităţii, pe darui 
esențializării. Pecetea rigorii se deslușește 
aproape în fiecare cadru, aproape în fiecare 
secvenţă, în întregul operei. O descoperim 
deopotrivă, în' construcția narativă (în acest 
film clădit cu temeinicie, există ştiinţa pro- 
porțiilor, siguranța dezvoltării dramatice a te- 
mei, stăpinirea la fel de energică a detaliului 
şi a ansamblului), în descrierea psihologică 
(în această istorie în care se întrețes atitea 
pasiuni aprige şi atitea destine zbuciumate, 
patetismul e mereu supravegheat, ferit de 
stridența melodramatică), în reconstituirea 
atmosferei (în această evocare realistă, scru- 
pulos realistă, a unei lumi țărănești de alta- 
dată, esenţiale rămin atenta cumpănire a et- 
nograficului şi refuzul decorativismului). Nu 
mai puțin, scrierea cinematografică practi- 
cată aici relevă același gust clasicist al de 
cantării. Sprijinită pe puterile semnificante 
ale compoziţiei plastice, pe caracterul ascetic 
al decupajului, pe reducerea efectului de 
montaj, scriitura din Moara cu noroc ne 
apare ca o tipică scriitură invizibilă, am 
spune, menită să ascundă cit mai bine pre- 
zența autorului în operă și să dea limbajului 
o supleţe sporită. Dacă putem vorbi de valoa- 
rea ei exemplară, este pentru că filmul lui Iliu 
lasă, înainte de orice, acea impresie de „pro- 
prietate a procedeului“, de stringentă folosira 
a mijloacelor expresive, fără de care nu ne 
vom imagina niciodată opera de artă cinema- 
tografică. Nimic gratuit, nimic de prisos, ni- 
mic de dragul virtuozității caligrafice: de la 
încadratură la mișcarea de aparat, de la ra- 
cord la ecleraj, totul servește eficacitatea po- 
vestirii. Să adăugăm îndată: cu o precizie ra- 
reori atinsă de filmele noastre mai vechi sau 
mai noi. 


George LITTERA 


Arta se face cu 
dragoste pentru oameni 


M ie greu, îmi este tare greu să vorbesc | 
espre Victor lliu. Nu găsesc cuvinte potri- 


vite, toate îmi par sărace. Amintirea lui este 
închisă undeva, în inima inimii mele, într-un 
loc sfint, numai al lui. 

Există oameni care te marchează toată 
viaţa; pentru mine Victor Iliu a fost un astfel 


[= = 3 


drumuri pentru cinematografiile 
cu Roberto Rossellini) 


tele“, „Dascălul“. El mi-a pus „condeiul in 
mină“, nu știam nimic despre meserie, eram 
studentă în anul! | la IATC cind m-a văzut şi 
mi-a făcut, impreună cu un alt mare şi minu- 

at artist, Ovidiu Gologan,. niște probe fil- 
mate şi a zis: „Ea este Ana din Moara cu no- 
roc”. Nu îmi aduc aminte să fi avut o bucurie 
mai mare ca atunci cind am aflat acest lucru 
(ba da, poate cind l-am adus pe lume pe fiul 
meu...) 


Increderea! El m-a ales pentru că a crezut 
in mine. Şi astfel am putut realiza acest rol 
minunat şi gan pe care orice actriță din 
lume şi l-ar fi putut dori. Visul meu, de cind 
ma știam, se realizase, mă născusem actriță 
datorită lui Victor lliu, acest mare artist care 
n-ar fi trebuit să moară niciodată. Cit mi-am 
dorit şi cit i-am dorit să se însănătoșească, 
după ce s-a imbolnăvit. Îl vedeam cu cîtă în- 
crincenare dorea să trăiască, se lupta cu zim- 
betul pe buze și trecea mai departe lucrînd şi 
visind filmele încă nefăcute. lată se împlinesc 
15 ani de cind el nu mai e, 15 ani pierduţi 
pentru noi toți, pentru artă. Cred că dacă el 
n-ar fi dispărut alta ar fi fost soarta, a mea și 
a multora din generația mea, și poate soarta 
filmului românesc. 


Undeva în Jurnalul lui spune: „Ţin la Viaţa 
numai pentru Oameni“. 


Victor lliu — un exemplu pentru noi toți — 
surisul lui plin de puritate și bunătate îmi va 
lumina întotdeauna sufletul. E 


loana BULCĂ 


Un artist care 
s-a gindit numai la 
binele artei româneşti 


ntiinirea mea cu Victor lliu s-a petrecut la 
ea mai stupidă virstă a creației, atunci cînd 
nu înţelegi nimic și vrei să faci totul. Hărnicia 
mea de-atunci, de la debutul în Comoara de 
la Vadul Vechi s-a asociat cu o curiozitate 
bolnăvicioasă, dorind mai mult să privesc 
prin aparatul de filmat, gata să pătrund rapid 
te ceva din secretele unei meserii de care 


sub umbrelă și din spatele ochelarilor mi-a 
ipus să-mi văd de meserie și să las aparatul 
in pace. 

Ceea ce n-am priceput atunci și am aflat 
apoi de-a lungul anilor este că „aparatul“ 


țindu-se p n ceea ce talentul celor din jur in- 
vestește în el. Victor lliu se (nea departe de 
aparat investind în el toată fiinţa sa. Fiecare 
cadru îi purta pecetea, devenea viu, asigurin- 
du-și adincimea și proporțiile prin talentul 
unui mare artist al imaginii, unui ginditor în 
spațiu, unui filosof preocupat de relatiile 


mă simţeam străin și complexat, decit să-mi + 
„ad liniștit de ce-aveam de făcut. M-a lăsat. 
un timp în pace, apoi, privindu-mă glacial de . 


«ste un organism viu care se mișcă, însufie- , 


omului cu lumea în zona metaforei cinemato- 
grafice. 

Scenariul regizoral. din mina lui Victor Iliu 
este Şi sper că încă există) un obiect de stu- 
diu. Decupajul poartă pe margine, desenat 
cadru cu cadru, tot filmul. S-ar putea publica 
sau anima aceste desene cu același efect 
dramatic ca și filmul însuși. 

Aceste lucruri disparate înscrise în memo- 
rie se întregesc în imagini care revin pe mă- 
sură ce timpul trece și valorile se limpezesc. 
Priveam atunci neincrezător la acest om sub- 
tire, ascuns în spatele unei suferințe greu de 
imaginat-ironic, acid și veșnic nemulţumit. 
Prezenţa lui în satul Pietroasele, în valea to- 
pită de arșița secetei din vara lui 1963 mi se 
părea absurdă, tot atit de absurdă cit faptul 
că dispuneam de o singură umbrelă pentru o 
echipă care avea tot dreptul să lucreze la 
umbră pentru a-și păzi sănătatea. Mi-l amin- 
tesc, așezat sub umbrelă cu scenariul și cu 
creionul în mină, desenind și comandind fil- 
marea cadrelor pe care le pregătise minuţios 
în minte, unde filmul se derulase deja. Avea 
în el, azi îmi dau seama, ceva dintr-un savant 
care descoperă o stea prin calcule de para- 
metri și nu privind prin telescop. Era deci, 
iată produs un silogism, un mare intelectual. 
Un om al gindului, un om de cultură, de ino- 
vație, de surpriză, veșnic nou și totuși riguros 
pînă la pedanterie. În aceste condiţii sacrifi- 
ciul de sine este inerent căci ascunde în el o 
conștiință a geniului care are nevoie de o 
viaţă ardentă, de o combustie intensă, de o 
transă aparte fără de care totul pare desuet şi 
inutil. 

Victor Iliu şi-a modelat existența şi s-a ex- 
primat pe sine în filme care astăzi sint mo- 
dele clasice, dar cu o doză de mister care nu 
e altceva decit „acel ceva” care i-a aparţinut 
în exclusivitate şi care se numește stilul Vic- 
tor Hiu. 

Lui trebuie să-i mulţumim pentru Moara cu 
noroc care a fost primul film cu adevărat ar- 
tistic din cinematografia română, cit și pentru 
tot ce a lăsat ca moștenire spirituală întru bi- 
nele artei românești. 


lon CARAMITRU 


Nevoia de profesori... 


RA tunci, la prima lecție, atunci la pri- 
mul examen, Profesorul mă învăluia rafinat, 
impalpabil, cu eleganța calmă și ivită firesc 
din indelunga, rafinata filtrare a multor festi- 
monii pe care spiritul uman le-a tezaurizat. In 
cuvint, în culoare, prin sunet... Pot oare eluda 
i inea filmică, „vlăstar“ capricios al artelor, 
adulat și renegat în aceeași măsură, incom- 
parabil „joc“ necesar și el existenței noas- 
tre?... Regizorul, vulnerat printr-o uzură bio- 
logică timpurie (mai tirziu am înţeles câ ob- 
ștea noastră l-a preocupat, acaparindu-l din- 
colo de graniţa altruismului),. regizorul oferea 
doar cîteva bijuterii, pietre angulare, în fond, 
pentru un cinematograf care se năștea Şi, 
chiar dacă un funciar-mărunt-orgoliu ne îm- 
piedică uneori să recunoaștem, lecţia sa de 
probitate-civică, protesională, umana — a sti- 
mulat devenirea atitor personalităţi reale din 
cinematograful nostru. Din păcate, nu numai 
pentru mine, profesorul a coborit (fizic) de la 
catedră prea devreme. Lecţia sa, lecţia Omu- 
lui; revine cu o prospeţime debordantă. Cur 
s-au legat firele întimplării, nici azi nu ştiu. 
Dar era iulie, iulie 1968. Și l-am revăzut. Sim- 
tind acut, poate atunci întiia oară în viaţă, că 
omul din fața mea devenise icoană. Era un 
fel de sever, copleșitor rămas bun, pentru 
totdeauna, de la cineva mai mult decit drag. 
Şi cuvintele acelea ultimele, le-am sorbit 
nàuc (vă mărturisesc lucid acum), testament 
spiritual, poate, dacă încerc să cred că apoi 
l-am onorat. Măcar în parte... Voi încredința 
hirtiei, cine ştie, vreodată, cîndva, acele cu- 
vinte profetice... Știu însă că în ziua aceea 
m-au bintuit rimele unui poem în care reve- 
nea, revenea o singură imagine — „pe malul 
gol, cu bansul nimănui“... 


Nicolae CABEL 


Victor Iliu, maestrul care nu vroia să i 
scoperit ne- 
contenit talente (Ioana Bulcă şi Com- 
în Moara cu norex 


se spună „maestre“, a 


stantin Codrescu 


„Atit de mult diferă personajele mele 
incit dacă s-ar putea întilni, nici nu boemă, totuși afit de vulnerabilă cu venala și | sonaj oarecare, dintr-un film oarecare, din 
si-ar stringe mina” (Marga Barbu aici EISS de scrupul Agatha Slătineanu din Dru- | pricini Oarecare. Şi pentru că sintem real + 


„Partidul şi statul nostru au dat şi reciere rolului important al fe- 
ilor. în dezvoltarea patriei noastre, d ; societăţii socialiste multilate- 
dezvo tate, în ridicarea cara, de civilizație, bunăstare şi fericire a întregu- 


tru popor”. 


ină în viață. 
ar pe ecran)? 


O ființă şi gingașă şi puternică. 


Actorii noştri ridică stacheta filmelor noastre 
Ea a cucerit realitatea 


din „Arta conversaiei”, sau un film în care... 
Dar lăsind visele și revenind la realitate, e 
bine că noi, femeile, am început să ne regă- 
sim în filmul românesc de actualitate. 


Fiorina CERCEL 


film. Roluri variate, și afit de diferite încit per- 
sonajele mele, dacă vreodată prin absurd, emeia în  fiimul românesc contemporan? 
s-ar fi întilnit undeva, nici nu şi-ar fi dat buna um este, cum ar trebui să fie? Cred că Anei 
ziua. Ce-ar fi avut de spus năprasnica Aniţa | actrițe îi este și ușor și greu să răspundă la 

unei femei afit de cerebrală și calculată cum |. asemenea întrebare: ușor afta vreme Gt rolul 
era Gerda din Un August în flăcări, ce avea | visat rămine doar „visat", și greu, atunci cînd 
comun Marta din Procesul alb, chinuită și | i se încredințează un rol şi el devine un per- 


minine de-a lungul carierei mele de actriță de F 


u am dreptul să mă ping și nici ni 
vreau asta, căci am jucat frumoase roluri te- 


j; aa AIA şi Trandafirul galben? Toate | hai să vorbim despre realitate. Privind inapo: „Visez o femeie din Ursa mare într-o 
COE IER) aceste fantasme colorate de celuloid sint, au | la imaginea celor 17 sau 18 femei pe care altă ipostază” (Florina Cercel cu Petre 
sr m fost și există mai departe în mine, așa cum | I-am întruchipat pe ecran, puţine mi-au rå- ` ea T9 EE p: 
Á Li _toț: actorii îşi poartă în visele lor ceva din eo gate E ONISE mad eai prid Gheorghiu in Dincolo de pod) 

“personajele putea esc stri mul nspi 
pârâsi n apă oeae Fa CRAL vor contemporană, pot numi maximum două sau 
trei roluri. De ce? E o întrebare pe care mi-o 

Scriu aceste ñnduri cu un oarecare senti- 


pun; deseori și nu numai pentru filmele în 
ment de zădărnicie. Peste tot se constata ca 


care am jucat eu. Sint convinsă că nu pot 
actorii noștri ridică stacheta filmelor prezen- | răspunde singură la această întrebare, atit de 
tate, toată critica e unanim de acord (bravo 


muti factori intervin în realizarea unui film! ` 
ei!) că nu actorii sint de vină pentru pelicu- Şi totuși, în ultimii ani, femeia a început să 
lele slabe care abundă, atunci de ce nu se | trăiască în filmul românesc de actualitate. Nu 
grăbesc scenariștii să le scrie rolurile visate? 


mai este o „pată de culoare”, numai gospo- 
ctorii sint privilegiați, rolurile masculine au dină grijulie. numai mamă iubitoare, numai 
fost totdeauna pe prim plan. Actrłele, in 


frumoasă, etc. A devenit mai puternică, mai 
schimb, așteaptă mult și bine un rol care să complexă, mai plină de probleme de muncă 
le dea posibilități de realizare. Mai trist este | şi de viaţă, într-un cuvint mai adevărată așa 
că uneori te întilnești cu un rol de întindere | cum o înţiinim la tot capita în viața noastră 
dar într-un film schematic ori slab realizat. Şi cea de toate zilele. 
atunci ce vină are ea. actrița? Şi eu aștept un 
rol cu care să fac pe spectatorii noștri, bunii 
noștri spectatori, să ridă, să pingă și să se 
tulbure pină în adincuri... De mult aștept. 
Mi-ar place să joc rolul unei doctorițe care, 
lăsind totul în urma ei, cu un curaj nebun, 
pornește să întrunte greutățile într-un col 
neumbiat de lume. Dar aș vrea ca totul să fie 
ca în viață: dur, coitos, uneori pină la dispe- 
rare, lacrima să doară, zimbetul să te lumi- 
neze. Ştiu că nu ar fi nici măreț, nici specta- 
culos un asemenea rol dar nu merită femeile 
zilelor noastre un portret adevărat? Am dat 
"un exemplu de ceea ce mi-ar place să joc; 
poate nu-l voi realiza niciodată dar eu îl port 
í ming demult şi visez la el. Oare n-am drep- 
tul 


Nu cred că pot fi acuzată de feminism dacă 
afirm că azi femeia poate îndeplini orice 
muncă, oricât de complexă sau oricit de dură 
ar fi ea Femeia contemporană, această na- 
tură în egală măsură gingașă și puternică, 
trebuie să cucerească ecranul românesc. E 
evident că sint o fire optimistă, — îmi permit 
să visez o „femeie din ursa mare“, într-o altă 
etapă de viaţă, muncitoare sau tehniciană, 
sau ingineră pe un alt șantier sau într-o 
uzină, sau într-un mare combinat, trebuind să 
facă faţă unor conflicte majore de muncă și 
de viaţă și luptind cu aceeași integritate şi 
pasiune pentru realizarea idealurilor ei de fe- 
meie puternică si sănătoasă. 


imi permit să visez un film în care persona- 
jul principal să fie acea minunată doctoriță 


Marga BARBU 


tiv volum de memorii apartinind remarcabiiu- Cel în care autorul prefeţei ediţiei ruse, cri- petrece pe scenele Volgogradului şi — către 
lui actor de teatru și film Innokenti Smoktu- ticul A. Svobodin, vede neapărat , „actorul-in- 30 de ani — trăiește sentimentul că trebuie 
„novski. Marele actor care n-a împlinit încă 60 - | telectual în adevăratul înțeles al cuvintului” „| să-şi forțeze destinul, că are datoria să ia cu 
de ani (şi la data apariiei ediţiei ruse abia „omul de o curiozitate intelectuală in asalt gloria scenelor Capitalei. Fermecătoare 
dacă trecuse de 50!) este în plină. forţă crea | bilă“ pe care ni-l descrie cu colegială admi "evocarea rătăcirilor viitorului Hamlet pe Due 
toare, și ne rezervă încă multe, multe | ţie Radu Beligan în prefața ediției Pc ză vardele fierbinţi. ale Moscovei îmbrăcat — 
momente de surpriză,deci n-a ajuns la vir- văzut lumina Zilei în 1924, în tamilia unui ha- | plină caniculă — într-un costum de ski şi 
sta memoriilor care este — cum se știe — şi | mal de pe Enisei şi singurele studii postli- | căufind zadarnic un angajament. Retuzat, se 
ki cea a bilanțurilor... ceale pe care le-a dus la capăt au fost cele mulumește şi cu cea de-a doua capitală, cu 
S moktunovski: Trebuie recunosc că asemenea. temeri | ale unui curs siberian de... felceri-mamoși | Leningradul unde joacă un Mișkin în regia lui 
au fost neintemeiate: „Vremea speranţelor' Că a fost unul dintre sutele de mii de „inter- Tovstonogov. De-aici, drumul îi e deschis, în 
nu este ceea ce se cheamă lucrarea memo- preţi“ ai epicei „bătălii“ de la Kursk (1943) că sfiit. E descoperit de marii regizori ai cine- 
rialistică, ci o culegere de eseuri în cel mai | a participat la cucerirea faimosului „cap de matografiei, de Mihail Romm şi piak de 
propriu sens ai termenului: eseu, căutare. Or, pon de pe Nipru, că a rată prea încercui- | Kalatozov şi Kozântev. 
în diferitele intervenţii ale volumului, Smoktu- c v z ivi á i 
novski nu face decit să se caute pe sine în- | Ceea cesa de-aci înainte. o ştim 
(Ed. Meridiane 1983 pă destăinuindu-se. În „Trei ee n jos” -0n costen z şi pal pi ştie, aee cele mai multe ori, și citito- 
ică perdeaua care-i ascunde un : lenic esi -i pies ascensiunea pro- ru nokenti Smoktunovski este, însă, un 
în tălmăcirea Anei Sulițeanu. c biror. Sfişit de an” E ze fesională: la 21 de En aao de teatru la No- povestitor plin de farmec. Cind liric, cind ma- 
şi a lui Andrei Băleanu) inerția gindirii, iar cu inerția tehnicii se ră- | rilsk, aproape de Cercul Polar, unde capătă | liios, stăpinește întreaga gamă a evocării co- 
fuiește în „Cred în actor”. Din toate aceste | odată cu primele deprinderi ale scenei și o... lorate a tinereții sale și a momentelor de răs- 


ici 


| destăinuiri succesive se conturează — ce-i | avitaminoză. După cinci ani, coboară spre | cruce ale unei cariere. lată-l, de pildă, cedind 
„Prea devreme. cu mun prea devreme — | drept! — atit momentele unei biografii cit mai | Sud, „Ja mare, la fructe“, la teatrul din Maha- | — deși boinav — insistențelor regizorului El- 
am exclamat la aflarea apariţiei unui prezum- | ales portretul actorului. x lakais, in Caucazul de Nord. ARi doi ani ṣii fi dar Reazanov care-i făgăduiește „condiții de 


pis $ 3 


dacă... 


filmul? 


5 oate interpretul salva Poate, 


Am scris asta pentru că mi se pare câ așa se 
întîmplă cu întrebarea „ce se întimplă cu per- 
sonajul feminin în filmul românesc"? Chiar 
dacă între timp au apărut. e solid 
construite, noi ne întrebăm ce se întimplă şi 


|- aduc aminte că la școală de cite ori se 
acea o ședință de analiză, ca exemplu nega 
tiv era dată o fată care făcuse probabil 
cindva o prostie. Fata terminase demult 
şcoala, dar tot ea era dată drept exemplu. 


este personajul, jul feminin de astă 
dată în ake Fasas unei actrițe îndră- 
gite, talentul ei, personalitatea, se contundă, 


„ cepții (Anda Onesa în 


rat că tinerețea are farmec) care, cu rare ex- 
Septembrie, sau Manu- 
ela Boboc în Frucie de pădure), rămin niște 


spune că între personaju 

de-acasă și cel din E at de aproape fericirea 
e vreo diferență. Aceeași incertitudine, nepu- 
tinga da a san, dea hoti De aceea, cind 
am citit scenariul de ata morgana nu prea 
am fost entuziasmată. Era i fată cu- 
nosculă, poate ceva mai superficială, tot în 
căutarea a ceva ce nu știa bine. Nu-mi plă- 
cea Nu-mi plac oamenii superficiali. Mă plic- 
tisesc după citeva cuvinte, iar eu nu pot să 
mă apropii de oameni, deci nici de personaje, 
fără să țin la ei, la ele, fără să înțeleg chiar 
dacă uneori „a înţei e o bucurie tristă” 
cum spunea Anatole France. Îmi plac oame 
nii frumoși, mă refer la ceea ce este înăuntru 
lor. Și această frumuseţe se vede de cele mai 
multe ori în împrejurări dificile Am vrut pe 
Cristina, un om care știe ce vrea, care are 
putere să lupte, să se realizeze. Poate că din 
cauza asta a plăcut mai mult decit må aștep- 
tam. 


Regret că intilnim mult prea rar un perso- 


ex | 


tatea ei. 


e r , cu personajele iar per- 
sonajele devin de reţinut sau de uitat, foarte 
ă lor, interpretelor. A reușit ci- 

ă salveze personaje? Se poate. A reușit 

o actriță să salveze un film? Şi asta se . 
oare acum la ora bilanţurilor? Să fim 

duri cât se poate, să criticăm în cîteva finduri 
o inoasă? Asta nu se 
poate. Şi cu toate că se poate „tot“ citeodată. 
cum aș putea să uit că există personajele Iri- 
nei Petrescu sau cele ale Ginei Patrichi, sau 


3 
3 
& 
g 
8 


î 
să faci film cu; 
asemenea personaje, ar trebui să le simti, så |! 
Jẹ cunoşti bine, ca să poți vorbi despre ele. į] 
-Maales ci ografic.. Ce aje p 3 
Mee şi adevbrate are Marnin Preda in, „Marel 7. 
Diac: in „Întrusul” sau in „Cel mai iub 
intre păminteni“. Şi totuși in film personajul 
din „Marele singuratic”, și-a pierdut ere | 
stana. Oare de ce? Sint foarte curioasă 
dacă eroina din ecranizarea după „Intrusur”, i 
va reuși să păstreze și să redea i 


E atit de aproape și totuși atit de de- 
parte fericirea unui bun personaj 
(Diana Lupescu cu Sergiu Nicolaescu) 


Leopoldinei Bălănuţă, sau Valeriei Seciu, ale 
Silviei Popovici, sau ale Torei Vasilescu sau 
ale M i Pogonat sau Dragăi Olteanu, 
ale loanei Crăciunescu sau bijuteriile Rodicâi 
Mandache. Și cu siguranţă, în timp, vor de- 
veni garanţii şi multe altele ale lui Catrinel 
Dumitrescu sau Rodicăi Nearea. sau, sau.. 


Să nu trecem peste aceste lucruri ușor, să le 
consemnăm și să le urmărim, să le iubim și 
noi și critica și spectatorii şi scenariștii care 


„Să nu ne uite ei, regi 
uite nici ei, spectatorii! (Carmen Galin) 


Carmen GALIN 


ca-n filme, 
ca-n viaţă? 


De ce doar viața 
de ce nu şi filme 


= iubește și lasă,- (crochiuri extraordinare de 


personaje feminine), Femeia din Ursa Mare, 
Bună seara, Irina, Orașul văzut de sus, Omul 
care ne trebuie, Trecătoaiele iubiri, Da, eu 
| cred că în cinematografia noastră personajul 
feminin de actualitate există şi încă într-o 
„multitudine de ipostaze. Ciudat mi se pare 
doar că mai puternice apar cele de mică în- 
țindere (Mariana Mihut în Un 

Singapore sau Coca Andronescu în Cine iu- 
beşte și lasă). Cel mai des înfiinit, după păre- 
„rea mea, este personajul foarte tinerei fete, 
deobicei neinţeleasă de părinţi, care trece 
printr-un moment de derută, care vrea să se 
integreze societăţii, și vieţii (Fructe de pă- 
dure, Mijlocaș la deschidere, Mult mai de 
aha i $ iubirea, E atit de fericirea 
etc.). În scriitură, personajul n-are personali- 
jtate de cele mai multe ori. Și atunci actrița 
trebuie să i-o împrumute pe aei. Cind distri- 
buirea unei actrițe se repetă pe același tip de 
personaj, pierd ambele. Poate din cauza asta 
in multe filme din ultima perioadă sint atitea 
neprofesioniste în roluri importante (e adevă- 


nainte de a da examen de admitere la | 

TC cineva foarte competent m-a sfătuit sa \ 
mă gindesc bine la ce fac, că viaţa actriţelor , 
e zbuciumată (mă refer la cea profesională). 
că trecerea anilor e mai greu de suportat, ca 
personajele feminine sint mai puține decit 
cele masculine, că într-un teatru, în general, 
sint mai multe actrițe dect actori. De ce să 
fie mai puţine aje feminine? Care să 
fie explicația? O femeie are mai puţine pro- 
bleme dedat un bărbat? Sufietul ei e mai pu- 
țin complex? Inteligența sau stupiditatea ei 
sint prin ceva superioare sau inferioare lui? 
Cu modestie femeiască trebuie să recunosc 
credinţa mea că nu. Și dacă în viaţă statisti- 
cile au arătat că pe glob sint mai multe femei 
decit bărbaţi, de ce n-ar fi așa și în film? De 
ce ar fi numai „viaţa ca-n filme“, nu şi filmele 
ca-n viaţă? Şi totuși, dacă mă gindesc bine 
imi vin în minte foarte multe personaje temi- 
nine în filmele noastre de actualitate: Angela 
merge mai departe, Proba de Sici, de 


Hollywood" pe platoul său. „Mi-a scăzut tem- 
E peratura, odată cu tensiunea“ — mărturisește 
Ş Smoktunovski. Nu prea intelegeam, ce-i 
F. drept, cam ce voia să spună prin „condiții de 
Hollywood“, dar, mai tirziu, în timpul filmări- 
lor, cînd lipsea bufetul ori se fixau schimburi 
de noapte absolut inutile, or se filma în zile 
de odihnă... sau pur şi simplu aparatura re- 
fuza să mai funcţioneze, toţi știau, în echipă 
că asta se chema „condiţii de Hollywood”. 
Dar nimeni nu se pângea, toţi erau bucuroși 
să-şi manifeste solidaritatea cu netericiţii ci- 
neaști de peste Ocean... „Vremea sperante- 
lor“ este — în multe din fragmentele ei — o 
carte fermecătoare, care îmbogățește fru- 
moasa colecţie „Actori și destine“ a editurii 
„Meridiane“. - & 


T. CARANFIL 


] ui li- i 
terar. Ar trebui să-i mutumim Malvinei |: | 
ianu ca ştie să prețuiască actrițe ca Gina 
atrichi și Silvia Popovici. Trebuie să fie mi- 


dinare înt ar fi mare pacat să nu trăiasca 


nunată senzaţia pe care o ai und şi ca un | personaje pe masura talentului lor 


personaj e scris pentru tine şi numa: pentru 
tine. Avem atitea actrițe cu adevărat extraor- 


lor 
dar 


Succesul 


ubiectul e prea vast ca să poată incapea 


in citeva rînduri şi destul de sărac ca să- poți 


dedica mai mult de-o pagină. Cred că, în ge- 
neral, nimeni în cinematografia românească 
contemporană nu s-a ocupat metodic de 
acest capitol (în teorie şi mai ales în prac- 
tică). Tentative interesante au existat și la 


noi, iar când spun asta vizez scenariștii și re- ; 
gizorii, dar rareori aceste strădanii au căzut . 


exact pe actrița despre care să i spune 
„Asta-i și nu alta, pentru acest rol”. S-au cău- 
tat, spre exemplu, scenarii pentru o actriță, 
se căutau cu febrilitate demnă de un Romeo, 
așa că — bun sau rău-scenariul lansa ori 
compromitea uneori talente autentice. Alteori 
lucrurile stăteau altfel. Se căuta o actriță 


mai normală decit prima pe care am evocat-o 
ea fiind practicată, cred eu, în cazul marilor 
vedete internaționale. Dar, mă rog, la urma 
urmei, totul este posibil dacă rezultatul, adica 
filmul, este bun... Dar trecînd peste conside- 


raţii ce ţin mai mult de administraţia acestor | 
instituții efemerice care se numesc filme | 


pentru că odată pelicula lansată toată acea 
grupare de oameni se pulverizează spre a se 
putea reuni în alte formaţii, pentru alt film! 


conjunctură, etc. — ar trebui să încercăm a 
lămuri „ce“ se cere de la personajul feminin 
şi „cum“ se cere de la personajul feminin al 
zilelor noastre. S-o așteptăm pe femeia 
creată de scenariști, regizori și actori cam 
așa: cu izbinzile ei de la fabrică, lucrind în 
trei schimburi, crescindu-şi copiii cu dăruire 
și participind cu entuziasm la echipa artistica 
a fabricii, ori s-o vedem dincolo de acest eta- 
lon, alergind cu copiii la creșă, cu sacoșe la 
piață, îmbulzită în autobuz sau în cu totul 
altă ipostază: nepăsătoare, urmărind profituri 
imediate, refuzind să-şi complice existenţa cu- 
prea multe întrebări. Și mai pot fi multe ipos- 
taze desigur, dar eu cred că e bine să se ştie 
că o femeie poate fi şi ea din cînd în cind 
obosită, plictisită, sătulă, speriată câ nu-și 


bunăvoinței e: faţă de 

toare, ca ar vita să nu fie acostata pe strada, 

deranjată daca dorește sa stea singură la o 

masă într-o cofetărie, și cite și mai cite 

Odată mi s-a întîmplat un kueru taie nepla- 
spre 


ion de la git. Ca prin minune am reușit să-mi 
păstrez lănțișorul. Ei, vedeţi, iată aici o situa- 
ție interesantă. Și eu eram femeie, și individa 
care a rupt-o la fugă alături de partenerii ei 
era tot femeie, poate unul din tineri chiar o 
iubea, dar poziia celor doi bărbaţi față de 
noi, cele două femei era atit de diferită încit 
această întîmplare n-ar putea să însemne 
chiar confiictul unui scenariu? e 

Dar, sigur, ăsta nu este altceva dedt un 


pentru un scenariu pare-se o variantă ceva - 


după reguli și legi, uneori ştiute, alteori de 


poate rezolva problemele decit în schimbul 
atotrezolva- Bi 


it să-mi smulgă un lănțișor cu un meda ÎN 


Diana LUPESCU 


depinde și de nai, 
nu 


numai s 


caz particular. Şi multe cazuri particulare am 
văzut eu rezolvate -bine în cinematografia 
noastră. Dar rolul jucat de o femeie ia noi, 
personajul care să mă urmărească și în 
somn, n-am văzut. Dar cu siguranţă că se 


poate. 
Cred că problema esenţială în cele din 
urmă este cit de mult iubești și respecţi me- 


- seria de regizor, scenarist sau actor. Dacă 


vrei să faci un film bun, trebuie să uiţi că tu, 
regizorul, ai soție, iubită, prietene etc. care 
sint actriţe și faci filmul în funcţie de ce îţi 
impune starea ta adevărată de creator, stare 
pe care o ai în faţa scenariului — dacă o ai! 
— Dar dacă personajele trebuie să fie — cum 
se practică uneori — net pozitive, sau nega- 
tive, asta-i altceva. Și nu noi, actrițele, trebuie 


să fim întrebate de ce rolul este, mă rog, ba 


nal spus, neconvingător. 
Adela MĂRCULESCU 


Cite femei in viață, atitea posibilităţi 
ale lor în film (secvență din Hyperion 


cu Adela Mărculescu) 


13 


li 


hi 


u 


n A aa Lg ia ata A. a 


în premieră 


C. acest al treilea film al său, 


Nicolae Mărgineanu își susține definitivatul 
regizoral. Examenul cel mai dificil al vocației 
sale de a converti şi re-crea cinematografic, 
într-un mod propriu, nu numai spaţii, volume, 
Da specifice (filmul de suspens cu Omul 
ioden, poezia unui univers pictural în Lu- 
chian), dar și capacitatea de a fixa pe ecran 
o lume bine determinată geografic și istoric 
(satul maramureșan în timpul primului război 
mondial, minuțios descris de Agârbiceanu) — 
o lume incendiată de patimi şi așteptări, chi- 
nuri, renunţări, degradări ale sentimentelor 
ori, dimpotrivă, reveniri vitale, sub impulsul 
marilor evenimente. Ce e mai interesant e 
faptul că,deși Întoarcerea din iad. pornește 
de la o povestire cunoscută, „Jandarmul“, re- 
gizorul — totodată adaptator — nu păstrează 
din ea decit punctul de pornire al dramei, 
amorsarea marilor seisme interioare prilejuite 
în film de fatalitatea istorică (nu fatalitatea 
geniului neînțeles ca în portretul pictorului, 
ori soarta vrăjmașă cu resemnarea „ce ţi-e 
scris în frunte ţi-e pus“ care pecetiuiește 
multe_dintre caracterele literaturii lui Agă 
ceanu de la „Popa Man“ la „Faraonii”). Modi- 
ficarea de optică, de concepție, a condus 
ecranizatorul modern spre o altă diagramă a 
spectacolului. La alt sufiu, mai amplu, mai 
deschis experienţelor majore pe care le 
trăiesc eroii, la o scară universală — în film 
nu în proză — depășind ferecarea sătucului 
maramureșan supus mai mult propriilor coș- 
maruri  (ignoranța, superstiţiile, intoleranța, 
-ocupind un loc major în literatura ardeleanu- 
lui). Ceea ce în povestire nu exista decit ca 
ecou îndepărtat al războiului: veștile foarte 
rare venite de la cei plecaţi, intoarcerea inva- 
lizilor sau apropierea frontului — devine pe 
ecran un amplu periplu al războiului. Periplu 
mult mai interesant și ca forță evocatoare şi 


ca semnificaţii noi, decit dramă sentimentală: 


la care se mărginise scriitorul. A vorbi deci 
despre „adaptare“ înseamă în cazul de faţă a 
vorbi despre o lărgire substanțială a sensuri- 
dor, despre invenţie și concepție personală, 
dezvoltate intr-un registru aparte de către au- 
torul ecranizării, cu argumente noi față de 
sursa literară și exprimate cu mijloace cine- 
matogratice fericit asimilate din antologia fil- 
mului de război. Acest adaggio cutremurător 
al războiului e conceput în ilustra tradiție a 
expresionismului împămintenit la noi de Liviu 
Ciulei cu Pădurea spinzuraţilor, încercat mai 
demult în nu iartă de lulian Mihu şi 
Manole Marcus sau_dezvoltat (mai recent) de 
Alexa Visarion cu Înainte de tăcere. Măârgi- 
neanu se apropie de Alexa Visarion și ca 
lume a obsesiilor şi ca pregnanţă imagistică 
sau predilecție spre metafore energice. Din- 
tre care antologică, acea imagine neliniști- 
toare a bivolilor, înaintind greoi în zorii tul- 
buri, printre mesele răvășite de la festinul 
nupțial, ca o presimţire a dramei. 

ladul traversat de foștii rivali ajunși pe front 
frați de suferință (lon Roşu, cel umilit de jan- 
darm trece peste dorinţa lui de răzbunare și-i 
salvează viața „ortacului“, căzind el sub 
ploaia de foc) — reprezintă pentru regizor ca 
şi pentru talentatul său colaborator al imagi- 
nii, Viad Păunescu (distins cu un premiu la 
Festivalul național de la Costinești) nu numai 
argumente pete de o rară frumusețe dar și 
argumentul pshiologic major, determinind 
modificarea sentimentelor: generozitatea 
ajunsă pînă la sacrificiu, sau criza de conști- 
ință, căința tirzie care-l va face pe jandarm 
să-și piardă minţile. Justificări omenești mult 
mai plauzibile decit soluţiile prea melodra- 
maes ale prozatorului de Ja începutul vea- 
cului. 

Să ne oprim puțin la el. Nici un clasic nu a 
fost mai fericit evaluat pe ecran ca Agârbi- 
ceanu... Autorul „Fefeleagăi și al „Arhanghe 
lilor”, ai „Vilvei bâilor” sau al „Jandarmulu* 

autor pe care Călinescu TI aprecia mai ale 
pentru „tactul desăvirşit cu care ştie să facă 
operă educativă absorbind teza morală in 
fapte“... și „făcînd simpatică virtutea” — a 
fost descoperit şi reproiectat într-o lumină 
neașteptată, proaspătă, de tineri regizori foarte 
talentaţi ca Dan Piţa, Mircea Veroiu, Nicolae 
Margineanu. Ce anume explică atracţia tine- 
rei generaţii spre o literatură realist-descrip- 
tivă care se resimte de influențele semănăto- 
riste ale vremii — ar merita poate studiat. Ar 
merita analizată și rivna depusă de acești ci- 
neaști cu multă personalitate, strădania lor 
de a completa sensurile inițiale, de a adăugi, 
reconsidera, inventa, schimba registrul nara- 
tiv-stilistic, re-evalua considerabil proza, pen- 
tru a ajunge la aceste rezultate. Sau poate că 
tocmai libertatea pe care și-au luat-o față de 
această literatură, marja mai largă de impro- 
vizaţie care nu alterează însă universul prozei 
respective, ci-i reechilibrează doar valorile, 
punindu-i mai bine în lumină virtualitățile, 
să-i fi stimulat pe adaptatorii-creatori să re- 
considere tocmai acest clasic. 

Dar să revenim la omul de film. Spuneam 
că Mărgineanu și-a dat aici întreaga măsură 
de regizor. De autor al unei viziuni complete, 
de sinteză, armonizare a compartimentelor 
creatoare. Dintre ele, un loc important revine 
alegerii și călăuzirii interpreţilor. Cu o actriță 
verificată în dramă, ca Maria Ploae, nu putea 
avea surprize. Nici Remus Mărgineanu nu se 
afla ia prima lui experiență cinematografică, 


doar că partitura lui lon Roșu era ceva mai | 


dificilă, ea cerind actorului o ușoară „compo- 
14 : 


. màghiari: salvează viața prizonierilor români 
— ce chef specific, cu lăutari, cel al patrulei 
imbunate... Sint imagini ce ni-l amintesc pe 
Liviu Ciulei recitind cinematografic, „Pădurea 
spinzuraţilor“ şi „Ițic Strul dezertor.“ De fapt, 
ne trimit la o întreagă tradiție a umanismului 
specific marei noastre arte — tradiție pe care 
tinărul regizor o cultivă cu credință și har. 
Alături de el, pe aceeași lungime de undă 
spirituală și afectivă, Petre Sălcudeanu îi îm- 
plinește intenţiile dramaturgice, veghind asu- 
pra dialogurilor — pe care le semnează — 
simple, firești, esenţiale, foarte „de acolo“, 
deși fără excese regionale. 

Despre plastica filmului — compoziţie, lu- 
mină, dinamică a sparatulul, dramaturgia cu- 
lorii — s-a mai scris și se va mai scrie mult. 
Ea asigură poveștii un dramatism nu numai 
al întimplărilor, ci mai ales al stărilor, suge- 
rind cind forța, cînd vulnerabilitatea unui 
sentiment, poezia lui, cind sălbatică, cînd fra- 
gilă, ca și dimensiunea realist-fabuloasă a ca- 
drului natural — satul maramureșean ori 
stepa sfirtecată de explozii în imagini solari- 
zate pină la „incendierea“ ecranului. Tran- 
sparența apei în care se scaldă dimineața o 
codană, aerul încins de vară ce tremură la 
apropierea flăcăului, şoldurile pline de femeie 
înaintind în riu, imagine ce-i obsedează deo- 
potrivă pe muribund și pe soțul trădat: șuie- 
rul rău prevestitor al vintului prin porumbiș- 

uscată — acestea și multe altele asigură 
intoarcerii...“ o tensiune mai mare decit cău- 
tatul mister al „apariţiilor strigoiului“. Sau 
chiar decit trăirile, unerori, prea patetice, la 
vedere. 

Într-o artă a sugestiei, un rol întotdeauna 
de seamă revine argumentului sonor: muzică, 
și ambianţă de sunete naturale, ori ingenios 
prelucrarte. Astfel sint trecerile de la freamă- 
tul familiar al satului, susținut muzical de ci- 
teva frumoase motive folclorice, la coșmarul 
exploziilor de front, șuierul permanent, ca de 
șarpe veninos, ce însoțește „descinderea în 
infern“. Colaboratorii apropiaţi ai regizorului: 
compozitorul Cornel Țăranu (alt premiu al 
festivalului de la Costinești) și inginerul de 
sunet Silviu Camil și-au dat friu liber fanteziei 
și inventivităţii tehnice. Domenii diferite și to- 
tuși apropiate pină ajung să se suprapună 
creînd o emoție vie, autentică. 

investit însă într-o poveste din capul locu- 
lui mai interesantă pentru timpul și sensibili- 
tatea contemporană, talentul şi efortul crea- 
tor al întregii echipe ar fi rodit, poate, o 
operă și mai eclatantă. 

Filmul lui Mărgineanu și al înzestraţilor săi 
colaboratori apelează mai des și cu succes la 
sugestia modernă decit la clasica ilustrare, 
realizind într-un sti! sobru, cumpănit, citeva 


pagini antologice. Ş 
Alice MANOIU 


Intoarcerea din iad 


zitie". trăsăturilor colțoase, ochilor mistuit! de 
îndreptăţită răzbunare, i se adaugă. pe pa: 
curs, în împrejurări speciale, o imensa delica 
tete Și înțelegere a celorlalți, un umanism 
specific ţăranului român. Cel mai îndrăzneț a 
fost gestul distribuirii unui. tînăr interpret 
Constantin Brânzea în rolul jandarmului. O 
siluetă masivă, falnică, obrazul marcat de 
forța și brutalitatea patimii, dar citeodată, 
neașteptat în delicatețea ei (frumoasa scenă 
a revederii iubitei la începutul filmului, în loc 
de îmbrăţișarea furtunoasă potrivită tempera- 
mentului urmează o tandră mingiiere). Bine 


+ 
sigur pa jnrijloacele lui cinematografice. 
Surpri; giunii recunoscută şi la festiva- 
lul de la inești, prin atribuirea premiului 
de debut a fost Ana Ciontea. O foarte tinără 
actriță de o rară capacitate a vibraţiei, a schi- 
țării unor impulsuri contrarii: stiala feciorel- 
nică, dar şi curiozitatea feminină, supunea la 
forță, dar și revolta faţă de umilire, refuzul, 
dar și acceptarea eliberatoare a unei noi che- 
mări — ultima, într-o scenă senzațională, 
scena căpiţei, susținută cu inteligenţă, pro- 
funzime, umor. 
Umorul, floare rară în această dramă întu- 


Un Mare premiu pentru film înseamnă şi un premiu pentru 
întreaga echipă (Maria Ploae şi Remus Mărgineanu) 


Producţie a casei de filme Trei. Scenariul: Nicolae 
Mărgineanu inspirat din nuvela „Jandarmul" de lon 
Agârbiceanu. Dialogurile: Petre Sălcudeanu. R 
Nicolae Mărgineanu. mgm Vlad Păunescu. De- 
corurile: Radu Corciova. Costumele Desdemona Lo- 
zinschi Muzica Cornel Țăranu Cu: Constantin 
Brânzea. Maria Ploae, Remus Mărgineanu, Ana Cion- 
tea. Jon Sasaran, Vasile Nqulescu, Lucia Mara. Li- 
liana Ticau, Livia Baba, Olimpia Arghir, Valentin Uri- 
tescu, Nae Gh. Maziliu. Film realizat in si 
centrului de Producţie Ginesa „București”. 
Diploma de 1983. Marele premiu 
la Festivalul filmului românesc de la Costinești 1983. 


necată a patimilor și remușcărilor. În schimb, 
este dezvoltată convingător o întreagă gamă 
a suferinţei, de la dragostea neimpaârtășită la 
gelozie şi umilire, culminind cu marea sufe- 
rință dar şi solidarizarea umană în război 
Războiul văzut ca un coșmar și totodată ca o 
deschidere spre înțelegerea celuilalt, a celor- 
lalți, chiar cind împrejurările i-au hotărît ina- 
mici. Reușit momentul în care sătenii sirbi şi 


punctat, şi orgoliul cuceritorului printr-un ad- 
mirabil zimbet satisfăcut, plin de el, ironic, 
atunci cînd asistă în gară la încăerarea celor 
două ibovnice, dar mai puțin convingător în 
momentele lui de ispășire, înțelegere, răta- 
cire. După citeva scurte dar sugestive apariţii 
anterioare — dintre care cea mai recentă in 
Tapinarii, lon Săsăran de la Teatrul din Baia 
Mare, se impune aici ca un interpret matur. 


terpreţi şi roluri 


Un binemeritat premiu pentru debut 


aşa ceva) se petrece într-un alt regim de 
cit a celor cu un chip „mai special“, cum 
obșnuim a zice. Trecerea pragurilor de 
virstă se petrece mai dificil în cazul celor 
dinti, creditul lor se cere parcă mereu 
reînnoit. Maria Ploae, cu făptura atit de 
vulnerabilă, se dovedește în stare să 
poarte poverile cu graţie. 

Filmul asupra căruia ne-am oprit este 
însă și filmul unei revelații actoricești: am 
numit-o pe debutanta Ana Ciontea şi un 
eventual portret dedicat ei s-ar putea inti- 
tula, pe bună dreptate, ba chiar cu vârf şi 
îndesat , „s-a născut o stea“. De mult nu 
ne-a fost dat să asistăm la atita revărsare 
de talent eminamente cinematografic. 
Așa îmi închipui că ar fi trebuit să arate 
cu ani în urmă, în faţa aparatului chipul 
marii şi nedreptăţitei actrițe care este 
Ileana Predescu. Un joc cu sufletul la 
gură, ca şi cum între un cuvînt și altul, în- 
tre o stare şi alta, s-ar putea pune la cale 
un aranjament cu destinul, o permanentă 
descoperire a mișcărilor fascinante” din 
care se constituie, finalmente, viaţa. Cu- 
rios — sau poate nu, la o analiză mai 
atentă — astfel de interprete oricit de nă- 
păstuite le-ar fi eroinele, degajă un senti- 
ment al vitalităţii, al încrederii într-un alt 
început. Personajul Anei Ciontea, fata 
numai curiozitate, inconștiență, nevinovă- 
ție, mindrie, de la începutul filmului, este 
probabil singurul care se va salva cu ade- 
vărat: hirjoana cu Ilie, acea respingere ce 
aduce mai degrabă a aminare, mai păs- 
trează ceva din candoarea scaldei în fu. 
Tonul actriței este cel al amintirii care se 
întilnește cu speranţa. 


Magda MIHĂILESCU 


V iaa femeilor din filmul lui Nicolae 
rgineanu Întoarcerea din iad este, pina 
la un punct, un reflex direct al atitudinilor 
protagonistului față de ele, „răul şi temu- 
tul”, misteriosul Dumitru Bogdan, cel 
care pirjolește totul pe unde trece (nu in- 
timplător, flăcările amenințătoare, premo- 
nitorii, vestitoare ale tragediei finale, in- 
vadează de citeva ori ecranul). Ce chip 
vor purta aceste femei era cu deosebire 
important pentru tipul de demonstrație 
etică şi psihologică propusă de autor și, 
deopotrivă pentru propensiunea sa către 
manipularea simetriilor, a perechilor — 
aminteam, cu un alt prilej, imagine copi- 
ilor gemeni sau măcar asemănători, a îm- 
brăcăminții identice, etc.“ „Puţină semio- 
tică nu ar strica aici“, cum ar spune un 
distins see (dar asta este altă po- 
veste). Cineastul cunoaște raportul dintre 
forță şi fragilitate şi o distribuie pe gin- 
gașa Maria Ploae în rolul Veronicăi, cea 
devastată de patimă. Actriţa îşi instalează 
eroina într-o lume în care pe linia unei 
anumite tradiții populare, dragostea co- 
boară asupra omului ca un blestem, ca o 
boală căreia nu i te poți sustrage decit 
după multă îndurare și chin. Nu mă gin- 
desc aici numai la scenele de coșmar, de 
zacere pradă „lingorii“, ci la întreaga 
trăire a sentimentului. Cînd aleargă spre 
nucul bătrn, tresăririle interpretei, palpi- 
tul ce îi aduce pe obraz numai rouă şi 
greu de stăpinit spaime, se adaugă parcă 
acelui freamăt, foșnet aparte al naturii, al 
ierburilor, al ramurilor, ce însoțesc apari- 
y bărbatului iubit. Maturizarea actrițelor 
rumoase (din cind în cînd, ce-i drept, tot 
mai rar, avem prilejul să vorbim și despre 


Ciontea (alături de Dragoş Pislaru în 
Intoarcerea iad) 


Premiul de debut, Costinești '83. Ana 


O 


în premieră 


» l e caut de multă vreme”. „Și eu 
te caut.” „Ştii că unul dintre noi doi “trebuie 
să să dapan „Și crezi că ăsta e momentul cel 
„De ce nu?” Un accident de vi- 

per: ce poate fi mai logic?" „Atunci cum 
facem?“ „Tu o iei la dreapta, eu o iau la 
stinga. După douăzeci de pași, neo m și 

unul într-altul. De acord?" „l 

alog concis, bărbătesc, cum stă bine 
unor eroi într-un film de aventuri. Arătură la 


Pașii... Foc! Picături de sope pe zăpadă. De- 
a e şi montaj eficace. Cine 

Cine altul, decit M pan Cine l-a 
pda, la due!?- Unul mulții care-i 
poartă simbetele. Rătuieli Sei. O femeie? 
Nu! Stupoare! Mărgelatu e acuzat de lașitate. 
Xa eye el, neinfricatul, cavalerul fără pri- 

prog. el, trandafirul galben care-a 
Daralt z înfricoșătorul drum al oaselor, își re- 
cunoaște lașitatea. A făcut parte din Eteria ca 
voluntar, jurase să ia otravă dacă va supra- 
vieţui luptelor. „Aveam 20 de ani, mi-a fost 
milă de mine să mor atit de tînăr. Am fost laş. 
De atunci m-am băgat în treburile cele mał 
încurcate, vrind să mor. Pină acum, iată, 
n-am reușit“. (Şi, v-o spunem dinainte, nu va 
reuși pînă la sfirşitul filmului). Să nu credeţi 
cumva că dacă aţi aflat acest amănunt din ti- 
nerețea lui Mărgeiatu, sau dacă vă amintiți 
pe mer eg lui din cele două filme, personajul 
vă este cunoscut și știți de unde să- pom 
Are într-adevăr aceleași haine ponosite, 
mereu hăituit, același aer distant și bânuitor. 
același calm implacabil — vecin cu biazarea 
care aici — iată, nu știaţi tot! — ascunde un 

Per torid, deși colțuros, în stare să pice i 
mrejele unei frumoase cinice '(pe care Enikö 
Szilagyi o interpretează cu un farmec răută- 
cios şi insolent). Neliniștea ce-l! stăpînește, o 
durere înăbușită, pare să spună că aventura 
interioară nu e cu nimic mai prejos decit cea 
exterioară. Mărgelatu așadar, e și nu e ace- 
lași cu cel pe care l-aţi mai ; seminţele 
le moeras in dinți cu aceeași dexteritate, privi- 
rea pe sub sprincene, pistolul tot cu mai 
multe țevi pe Bia miînuit cu aceeași dibăcie, 
dar eroul parcă s-a mai înțelepţit, cîntărește 
mai atent pre pui e stăpinit de me- 
iancolie. Cu sii Florin Piersic face un 
rol de referință în iimografia sa. 

Agatha? Parcă aceeaşi, poate chiar mai co- 
chetă și mai strălucitoare în saloane, dispusă 
oricind (dar preţăluind atent) la „Jucruri pline 
tiuta rivalitate cu Mărge- 

„piaza rea“ a ei, dar, lu- 
cru nou, cu slăbiciuni de femeie, își îi ine 
din milă fostul soț, Gonfalone, „artistul liric 
care a cintat în Norma de Bellini, care a jucat 
în Mirtil și Hioe în travesti”, un cîntăreţ de 
operă, ratat, cabotin și bețiv (David Ohane- 
sian într-un rol suculent, plin de haz). 
Aceasta ar fi doar o față a rolului creat de 
în umbră 


popi 
cealaită faţă a rolului — ce n-o putem decon- 
spira, lăsind spectatorului surpriza — ne dez- 
vâluie o comi ie cu adevărat complexă, în 
care actriţa își măsura, schimbind cu de- 
zinvoltură registrele, în răsturnări spectacu- 
loase. Chiar de v-am spune în ce constă 
această „schimbare la față“, tot n-aţi afla 
adevărul despre personaj, tot nu l-ați putea 
descifra. Aţi deține cel mult încă o cheie a 
lui 
Pentru că misterul este ace! abur nedeslu- 
şit ce rămine după ce totul a fost spus. Prin- 
cipala armă (calibru forte) a celor trei filme 
scrise de Eugen Barbu în colaborare cu 
Nicolae Paul Mihail, în regia regretatului 
Doru Năstase, e tocmai acest mister, ce ră- 
mine aproape intact, ba chiar r apoien de la 
un film la altul, de la Drumul oaselor la Tran- 
dafirul galben și la Misterele Sozarepuer) po 
tele se adună în vieţile perso- 
lor, pe ură ce acestea își lărgesc aria 
de acţiune, mister ce stăruie chiar și atunci 
cind se aer d măștile dînd la iveală adevăra- 
tele identități. Pe drept cuvint, de această 
dată, e folosit pluralul: nu misterul, ci miste- 
rele. Nu mai e vorba de taina unui om, sau a 
unui grup, nici măcar de a unui tîrg (şi el la 
plural. în transcripţia scenariștilor: Bucureș- 
tii). ci de misterele unei întregi epoci, greu 


Mărpelatu e şi nu e același datorită 
desigur lui Florin Piersic, iar frumuse- 
fea  veninoasă cine mai bine decit 


Enikö Szilagyi ar fi putut-o exprima? 


de prins azi in vorbe limpezi, chiar cu rigoa- 
rea istoricului sau a cronicarului. E vorba de 
perioada imediat premergătoare momentului 
revoluționar 1848. Cu atit mai dificil să te 
descurci în ișul ocii, cînd demersul 
nu-și propune decit extragă nişte fire și 
culoare pentru canavaua unui film de aven- 
turi. Ambiţia (pe deplin onorată) nu este doar 
de a cuprinde un timp, ci și un spațiu cît mai 
larg, Bucureşcii însemniînd și palatul dom- 
nesc, cu intrigile lui, cu politica de cabinet, 
dar mai ales cu politikia antecamerelor, cu 
zaiafeturile din saloanele marilor boieri (con- 
servatori) dar şi cu retorica de cafinea a bon- 


Agatha din Misterele... 


a naraţiunii — licitind și uneori supralicitind 
prerogativele genului — fac din Misterele Bu- 
cureștilor cel mai bun film al serialului, ce se 
anunţă viabil, cu o substanţă din care se vor 
putea naște și alțe următoare episoade. Prin- 
tre colaboratorii regizorului, înainte de a 
vorbi despre interpreţi, un loc aparte îl ocupă 
autoarea montajului (lulia Vincenz) și creato- 
rul coloanei sonore (ing. Silviu Camil), cu atit 

mai mult cu cit aceste etape de lucru s-au 
dostâșurat în absenţa regizorului, efortul fiind 
de a-i tra intențiile, valoriticînd prin ac- 
cente. bine plasate, ceea ce pelicula înregis- 
trasa în timpul filmăriior. „Orice meserie tre- 


mai populară decit Aniţa din Haiducii dar — 


a nu se uita — ambele personaje sînt creaţii ale actriţei Marga 
Barbu 


juriştilor (dornici a emancipare), dar şi întil- 
nirile secrete aie intelectualilor radicali, ale 
revoluționarilor, pă, mai ales dubioasele afa- 
ceri banditești din tenebroasele hrube de 
lingă Podul Calicilor. Dacă adăugăm alcovu- 
rile, conacele, mahalalele, ulițele negustori- 
lor, tirgul Moșilor, moara (tentaţia este de a 
face un inventar ca-n celebra schiţă caragia- 
liană „La moși“) vom vedea că sint acestea 
toate nu doar fundalul pe care se desfășoară 
acţiunile palpitante ale personajelor, ci iară 
țesătura filmului, substanța lui. Măr! 
Agatha, ca și celelalte personaje devin a 
mente într-un portret realizat în tușă apăsată 
breugheliene uneori, în „împărăția 
Sinaia: starostea Obștei Calicilor), un 
al epocii, portret însemnind și indivi- 
dualizarea, dar şi putere generalizatoare ep 
surprinderea esenței. Aici ni se parea 
reușita certă a filmului, care-l face să 
— deşi al treilea în suită — primul şi cal e tr 
izbutit. Odată consumată emoția vizionării — 
acea urmărire cu sufletul la gură, cum se cu- 
vine la orice film de aventuri — impresia ge- 
nerată, haloul care nimbează amintirea filmu- 
lui în memoria spectatorului — este cadrul 
general, amprenta partumul sau culoarea 
epocii. La o a doua vizionare filmul ciştigă, 
pentru că odată desconspirată intriga — nici 
aceasta ușor de prins în toate ramificaţiile ei 
— poţi sesiza detaliile, or se știe cît de im- 
portante sînt acestea în efortul de portreti- 
zare. Un detaliu de costum (o reminiscență 
orientală altoită pe o haină „nemţească“), un 
amănunt de decor (de la vitralii la stucatură. 
la Oglinzile obosite și la draperiile înșelă- 
toare) un rafinament al vorbei (rareori într-un 


fiim de epocă s-a auzit un dialog atit de pito- 
resc și de funcţional în același timp), un gest 
ce caracterizează un personaj, o sugestie 


muzicală (a epocii şi în Dei timp a genului 
de fiim} contribuie ta crearea acestei lumi 

pestriţe, cum numai în acea epocă și la Pye 
tile orientului“ se putea întilni. 

La granița între legendă și istorie, între 
imaginaţie și documentaţie istorică, detaliu! 
este purtătorul unor semnificaţii secrete al 
căror înțeles se perepea doar în corelația in- 

tregului. Un film în geħere, un film de epocă 

în Special respiră prin detalii. Și este meritul 
de E petale în primul rind a! regi- 

al colaboratorilor săi, arh. 


nu doar un cadru ambiant adecvat, ci o lume, 
un univers, ce sugerează — cu pregnanţă — 
nu doar egal tui acțiunii, cit și trecutul, an- 
tecedentele. Bucurescii din vremea lui Bi- 
bescu nu-s departe de cei de pe vremea lui 
Ghica Vodă, iar cotloanele cele mai lumi- 
noase ca și cele tainice — amintesc de locu- 
rile prin care s-ar fi putut preumbia Hrisant 

Hrisoscelu, plănuind acea somptuoasă săptă- 
mină a nebunilor. 

Cultura plastică a imaginii, insolitul tipolo- 


. giei aduse pe ecrane, consistenţa dramatică 


buie făcută de oameni care se pricep“, əpu- 
nea Eugen Barbu într-un interviu înaintea pri- 
mului tur de manivelă la Drumul oaselor. 

Misterele Bucureștilor ca și cele două filme 
ce l-au premers, sint făcute de oameni. ca- 
re-şi cunosc meseria, pentru care profesiona- 
lismul e doar punctul de pornire, axioma. 
Afirmația e valabilă și (sau mai ales) pentru 
interpreţi, cu știință distribuiți de regizor, în- 
cit e greu a desprinde actorul de personajul 
pe care-l interpretează; Teofil Vilcu (boier 
Suțu, cu veleități de a pune mina pe domnie, 
Baia Mateescu (al în -şi atinge scopul), Otga 

lia Mateescu (soţia lui, luciditate, ipocrizie 
şi ambiţie, dar toate cu un pronunțat „speci- 
fe feminin“), Ion Dichiseanu (un revoluționar 
ardent), Constantin Dinulescu (un mitropolit 
tranzacțional), lon Besoiu (un domnitor sigur 
pe ei, bănuind însă primejdia), George Motoi 
(un rol dificil, un personaj ce face cu inteli- 
genţă legătură între grupuri aflate în opozi- 
ție), Ovidiu luliu Moldovan (ce duce „letere 
ină“ la Paris, și se mîndrește cu obirşia-i 
nobilă), Costel Constantin (un dur obedient, 
mînă de fier), și în sfirșit, Jean Constantin 
(într-un roi de culoare, profesorul Aurică, 
vraciul universal). 

O menţiune specială pentru Csech Sza- 
boicz (în rolul lui Buză de lepure, un Mărge- 
latu mai tînăr, încă necopt, intemperstiv), ce 
face nu doar dovada calităţilor de maestru de 
cascadorie dar și de interpretare actori- 
cească. 


erată 


a revistei „Cinema“ 
vă rog publicați următoarele: 
În revista noastră, nr. 8, în articolul „Ci- 
tadini rurali, dar nu suburbani ”, bine 
Sava, se-afirmă referitor 
dintii: 


Întoarcere la Sagorna 
„„Dominantă... e o fotogenie exterioară, 


datorată excelentului operator Doru Mi- * 


tran ” Operatorul este Marian Iordache. 
A se. revedea adjectivul? 

P.S. Unii cronicari cinematografici din 
capitală, buni cunoscători ai ruralului, au 
reproșat și continuă să reproșeze 

"-frumusețea peisajelor și a satului 

în care se petrece acţiunea filmului În- 
_ toarcerea... bi! ca unora să le 
că și să caute altceva. E gustul lor. 

r în filmul meu peisajele . i satui nu au 
fost inventate de vreun excelent operator, 
ele sint reale, chiar realiste, ușor accesi- 
bile oricărui excursionist, fie ei chiar co- 
mon kohera la voa 25 km de Sibiu pe 

na: prn Sibiel, Sălişte, Ga- 
leg. Roc Rod, pînă la Poiana Sibiului. Altmin- 


| prea marai ce 


bilă 
pita tpar Pate 
naje cu Mărgelatu, Agatha Stri , Buză 


imaginar al 


de iepure, alături de... CA. , lon 
Eliade Rădulescu, Cezar Bolliac, Nicolae Bă- 
cescu... Personaje reale sau fictive, ele a 

tin spiritului epocii; ideea unității naționale, 

necesității unor schimbări radicale, sa ra 
rea revoluţiei pașoptiste sint ideile ce animă 
fiecare din grupuri- a bunii români voiau 
același lucru pe felurite căi, acoperindu-se 
ori descoperindu-se după temperamentul 
propriu, nu fără a căuta uneori să-i satisfacă 
și ambițiile personale“. Nu pentru a legitima 
demersul autorilor am citat acest fragment 


| din capitolul dedicat de George Călinescu lui 


Eliade Rădulescu în a sa „Istorie a literaturii 
române de la origini pînă în prezent”, ci pen- 
tru a desiuși mai exact aparenta stutozitate a 
naraţiunii cinematografice, din care, în cele 
din urmă sensurile străbat cu limpezimea 
ideii. Ne îngăduim să prelun citatul: „Toţi 

acești carbonari de familie bună erau nişte 
subtili ice cu legături de rudenie peste 
tot, știind toate, putind lua atitudinile cele 
mai nimerite imprejurärlor. De aici impresia 
aceea de duj de fiuctuaţie, de pacti- 
zare veselă gams adversari, de trădări şi 
schimbări inexplicabile”. 

În Bucurescii din film, de la primele cadre 
aie pregenericului, în care Mărgelatu și Buză 
de iepure ies cu bine (adică doar răniţi) din 
cursa ce le-o întinsese la Moara Boarilor (tot 
un transport de arme) şi pînă la zavera din fi- 
nal — cînd poporul se răscoală şi ia cu asait 
zidurile închisorii, acţiunile lor stau sub sem- 
nul conspirației, sau cu un cuvint al epocii, 
rostit de unul din personaje: „se cabalează“. 


Atmosfera e încărcată. Un butoi de pulbere 


care așteaptă scinteia. gari de spus cine e 
unealta, cine uneltitorul. Toți par a avea ace- 
lași scop. Mijloacele diferă. Te faci aliat chiar 
cu dușmanul cînd interesele o cer. 
ca să supraviețuieşti — spune Agatha — ai 
nevoie chiar de dușmanul ce! mai înverșu- 
nat“. Politichia' se dovedește a cere nu doar 
orbecigoiea pre ci şi curaj și mai ales o cit mai 
de influență. Căuzașii, carbonarii, 
membrii „Frăției“, boierii conservatori ca și 
bonjuriştii, radicalii ca și doamnele boierilor, 
litinanţii, își dau mina în a porni zavera. Oa- 
menii Agiei — chiar dacă au urechi peste tot 
— se dovedesc neputincioşi. „E bună zavera! 
Pregătește revoluția“. Or să afle de ea tăbă- 
carii din dealul Spirii, măcelarii, dulgherii din 
Popa Nan... Trebuie învățați să se răscoale — 
replică din finalul filmului. Nu chiar ultima. 
Pentru că ultimul cuvint îl are firește Mărge- 
latu, în dialog (și în cătușe) unit cu Agatha: 
„lată-ne şi complici. Plutim în aceeași barcă. 
Mare haz mai are și viața asta!“ 

Cronica la un film de aventuri e supertluă. 
În primă și în ultimă instanță ea e hotărită de 
public, de cozile la bilete, de aplauzele care 
însoțesc apariţiile Agathei și ale lui Mărge- 
latu, de salturile de acrobat ale lui Buză de 
lepure. Să nu uităm că prin cine-romanele de 
aventuri, prin eroii săi de neuitat — Vidocq, 
Fantomas, Masca de Fier.. cea de-a șaptea 
artă şi-a cucerit la începuturile sale nu doar 
indepenganta. ci pe bună dreptate renumele 
de cel mai popular spectacol. 


Roxana PANĂ 


Producţie a casei de filme Cinci. Scenariul: Eugen 
Barbu și Nicolao Paul Mihail. Regia: Doru Năstase. 
Eugenia Bassa Crișmaru. 
arh. Nicolae Drăgan. Muzica: George Grigoriu. me 
ginea: /on Anton. Cu: Marga Barbu, Florin Piersic, 
George Motoi, Enikö Szilagyi, David Ohanesian, 
Oiga Delia Mateescu, Teofil Vicu, ion Dichiseanu, 
ion Besoiu, Ovidiu luliu Moldovan, Costel Constan- 
tin, Csech Szabolcz, Jean Constantin. Film realizat 

îm studiourile Centrului de producţie 


teri, Întoarcerea imposibilă, cum se 
spune şi în revistă, cu sentimente deza- 
pregate şi nostalgii tirzii, este și la aceste 
ca grad pierdute de robii betonului ar- 
t și la casa părintească părăsită și la 
părinții din. cimitir dispăruţi în absența 
celor plecaţi şi la o unduită masă de tami- 
lie, acum risipită, și la grădina copilăriei, 
care la sat nu este anexă. O întoarcere 
chiar şi la coegi de şcoală cărora nu 
le spui. chiar și la petre- 
cerile de altădată, cu cîntece, dintre care 
în film unul este adus, într-adevăr, de la 
oraș, un oraș numit Rio... Şi ce dacă? 
Lăsind filmele și părerile ia o parte, sa- 
tele de sub munţii Sibiului, ca și numele 
operatorilor, merită să fie cunoscute. 
Mircea MUREŞAN 


Nota rm eri 
Publicăm rîndurile de mai sus în ace- 
eași pagină în care a apărut articolul res- 


Redacţia cere scuze regizorului Mircea 
Mureșan, ca şi operatorilor în cauză, pen- 
tru inversare de nume. Din păcate, nu e 
vorba de o „greşeală de tipar”, ci un lap- 
sus de filmografie cu totul şi cu totul re- 
gretabii. Da! „Numele operatorilor merită 

să fie cunoscute“. Și puse la locul ior. 


15 


RR aia 


Filmul, 


2 HEEN 
HHHH 


Delon — tatăl 
şi fiul — fiecare 
cu cosmetica lui... 


i 


n 
g 


$: A 


document al 


hronicul 
virstelor 


Samuraiul (urmare?) 


Dacă ar fi să credem în scurtă scrisoare a 
unei corespondente, publicată în curierul re- 
vistei „Cine-revue“, cota la public şi critica a 
lui Delon ar fi în scădere: „Cind zic câ-mi 
place ce face Alain Delon, se ride de mine. 
La ora actuală, pare a fi de bun gust să nu-i 
admiri pe Delon, pe Belmondo, și pe alţi ac- 
tori foarte populari“. Cinefila încheie „Dar 
mie nu-mi pasă de ce spun ceilalţi“. Fie 
vorba, nici lui Delon. E adevărat că actorul 
înmulește filmele realizate în regia sa, dar 
aceasta nu-l împiedică să-şi continue intens 
şi activitatea de om de afaceri. Artistul a des- 
cins la New York, să vegheze la o luptă nu 
mai ușoară decit aceea din Laleaua à 
så zicem: cucerirea pieţei de parfumuri. Pro- 
dusele de higenă şi cosmetică bărbătească 
semnate „Alain Delon“ contează în competiţi- 
ile comerciale mondiale, şi actorul nu se 
joacă nici aici cu cifra de afaceri. Parftumier, 
artistul îşi joacă rolul cu seriozitate şi profe- 
sionalism sever, ca pe acela cînd de „samu- 
rai“, dnd de „flic“ 

Există cel puţin un om căruia această hăr- 
nicie rece şi calculată îi zice cu mult mai 
mult dect nouă fiul său, Anthony, băiat 
ajuns mare şi voinic, în plină putere a tinere- 
ţii, frumos de pică, bucăţică ruptă din tai- 
că-său, cum s-ar spune pe la noi. Acest An- 
thony s-a lansat ca modelist în îmbrăcăminte 
de piele pentru bărbaţi şi, femei. El se laudă 
că ar fi conceput bluzonul ideal. Cert este că 
şi pentru asta îţi trebuie cap și ceva inspira- 


'ție. La care se adaugă, pentru a ne exprima 
în termeni adecvaţi, o admiraţie de „sută la 


sută“, faţă de tatăl său. Băiatul nu se exprima 
rău: „Tatăl meu m-a învăţat respectul faţă de 
mine însumi, deci faţă de toţi ceilalţi. El m-a 
învățat de asemenea să-mi asum răspunde- 
rea, să duc întotdeauna pină la capăt ceea ce 
încep, să nu mă dau bătut nici în cazul unui 
eșec. Trebuie să faci faţă la tot ce ți se întim- 
plă. El îmi spune deseori. „În viaţă totul se 
ciştigă, plătind. Nimic nu e gratuit“. Dacă 
voi avea într-o zi un copil, îl voi crește cum 
cred eu, dar ținind mereu seamă de ceea ce 
mi-au transmis părinții mei“. După unele ac- 
cente, gindul ia un viitor Delon nu pare a fi 
facit „În următorii zece ani, voi avea cu sigu- 
ranţă un copil. Cred că trebuie să fii fnăr 
pentru a înțelege copiii. Pentru a fi mai tole- 
rant și mai înțelegător cu ceilalţi. Părinţii ar 
trebui să-şi amintească de ceea ce au fost ei 
altădată, şi mulţi dintre ei o uită“. La care re 
porterul revistei „Paris Match“ reacționează 
cu o întrebare firească: 

— Oricum, nu-i așa?, e mai ușor să te des- 
curci ca fiu al unui actor foarte cunoscut...“ 

Anthony are un răspuns care sună bine 

— că tatăl meu ar fi fost brutar, aș fi 
fost fiu de brutar. Tatăl meu e un star, sint un 
fiu de star. Acesta nu înseamnă neapărat un 
copil răsfățat. Delon e un nume pe care tre 
buie să-l știi săA porţi şi să-l faci respectat. 
Din clipa cind te cheamă Delon, devii prada 
unor şacali. La asta trebuie să fii atent. Adică 
la totul. Aft la femei cit şi ia prieteni. Trebuie 
să ştii a deosebi între cei care te privesc doar 
din interes şi ceilalți. N-ai nimic de așteptat 
de ia alţii, decit de ia prieteni și aceștia sint 
rari...” 

Oh, boy! Băiatul acesta o fi văzut Samu- 
raiul de vorbește așa? 


7259 
Ei 


TI 


p 


cinemateca 
personală 


e Într-un omagiu adus lui Bunuel, Michel 
unul din serioșii critici de cinema, 


tat“), nu l-ar fi reținut, dar care a reflectat de 
minune metoda buneliană a unui cinema fără 


: 
ALENI 


3S 


Acele tensiuni fundamentale din- 
tre oameni, descoperite de Bunuel 
(Fernando Rey în Farme 


cinefilia 
\ ca text 


Un om tînăr din Bucureşti: 


Nreau filme romantice 
care să nu 
întunece frumuseţea vieţii” 


Oricite prudențe autocritice folosește, ori- 
cite „scuze“ își cere îngrijorat să nu ne „jig- 
nească” (?), publicăm cu sinceră plăcere 
această scrisoare semnată în mod ciudat 
D.E.N. Danciu Elena Nicoleta avind ca adresá 
(scrisă însă cu cerneală roșie) Plt. Petre lo- 
nescu nr. 4, bl. GA sc. 1. et. 9 ap. 47, Bucu- 
rești. E una din scrisorile care se înscriu în- 
trutotul fericit în titlul rubrici noastre 
„Stimaţi realizatori ai revistei Cinema, 
m-am gindit să vă trimit o scrisoare cu sco- 
pul de a înțelege mai ușor niște probieme 
care mă preocupă de mai multă vreme. Este 
vorba despre pasiunea mea pentru cea de-a 
şaptea artă. Ştiu, înțeleg că nu trebuie tocmai 
eu în persoană să-i judec pe cei mai experi- 
mentaţi decit mine, dar pot să spun că, de la 
o vreme. au început să mă dezamăgească fil- 


Ce tineri au fost! (Leonard Withing în Romeo, Olivia Hussey — 
Julietta) 


evenimente . sportive, cu caracter scandalos 


mele de la cinematografe. Cred că sint și 
filme bune care, într-adevăr, îmi plac dar am 
constatat că în fiecare film pe care îl văd este 
ceva care te atrage și ceva care te respinge. 
Eu aș vrea să vizionez niște filme care să-mi 
placă de la cap la coadă. N-am făcut nic: o 
şcoală de specialitate ca să vă pot detalia ce 
anume mă frămintă. Găsesc că nu sint o per- 
soană prea inteligentă ca să fac asta. Dealt- 
fel, autorul acestei scrisori este și foarte ti- 
năr. Oricum, vreau să sfirşesc cu introduce- 
rea asta în care poate că nu m-am exprimat 
respectuos, așa cum aș fi dorit. (N.R.:?) Nu 
Ştiu cum să vă spun, nu v-aș jigni pentru ni- 
mic în lume şi sper că n-o să vă simţiţi jigniţi. 
Meseria de șofer este fogrte grea Am și eu 
momente cînd îmi place să mă gindesc la 
această meserie în care găsesc tot, și în anu- 
mite momente — cind sint în formă cu bucu- 
ria de a trăi viaţa — că mi s-ar potrivi de mi- 
nune. Nu odată mi-a trecut asta prin cap. Eu 
sint genul de om care am bucurii şi necazuri, 
poate mai multe necazuri decit bucurii, amin- 
“ouă fiind mari. De aceea, mă relaxez foarte 
mult sufletește cind văd un film care într-ade- 
var mă pasionează, adică din care reiese par- 
tea frumoasă a vieţii, fie și cu acompania- 
ment de muzică care să-ţi meargă la suflet. 
Acest secol este într-adevăr numit „secolul 
vitezei“, lumea are nevoie de viteză, mai mare 
pe zi ce trece — vprba lui Marius Ţeicu, „lu- 
mea se grăbește“. Eu cred că asta nu în- 
seamnă să învâluim în negru frumuseţea cea 
pură și adevărată a vieţii. cite ori întîlnesc 
lucruri din astea, îmi vine să urlu, îmi vine să 
pedepsesc toți oamenii răi, cu toate răutatea 
lor. Ştiu că mă întind la filosofie, dar altfel nu 
pot scrie. Sophia Loren are dreptate: „Oame- 
nii s-au plictisit de erotism şi violenţă“. Ca să 
nu scriu prea mult, vă spun acum ce am de 
spus: Vreau filme romantice" 


agendă 
de cinefil 


e După cum se știe, Ingmar Bergman a 
anunțat că după Fanny și Alexander nu va 
mai face cinema. În timpul filmărilor insa 
Bergman a acceptat — un act straniu pentru 
ascreția lui în această direcţie — să acorde, 
chiar pe platou, un amplu interviu pentru te- 
leviziunea suedeză. E un interviu în care ar- 
tistul își îngăduie multe confidențe autobio- 
grafice care luminează, și ele, tainele acestui 
fim privit de toată lumea ca o reproiectare a 
copilăriei autorului. De pildă: Bergman po- 
vestește despre educaţia rigidă, despre câr- 
ție lui Strindberg citite pe ascuns, despre 
fascinația exercitată de mama sa, care, desi- 
gur, poate explica multe din arta cu care Ber- 
gman a descris femeile. Mama suferea de 
stomac şi era foarte grijulie cu cei bolnav: 
Pentru a-i cuceri dragostea, Ingmar simula 
necazuri stomacale, pină în ziua cind mama 
+a descoperit viclenia și l-a pedepsit sever 
e În Time, Tom Callahan relatează două 


cronica 
din foarfecă 


Decupări din presă 


- e Dintr-o cronică la Psycho W, anunţat și 
în rubrica noastră (vezi Cinema 3/83), conti- 
nuare la celebrul film al lui Hitchcock,cu An- 
thony Perkins, în rolul lui Norman Bates: „Se 
vede mai întii faimoasa scenă în care Marion 
Crane (Janet Leigh) este ucisă sub duș, deo 
bătrină înarmată cu un cuţit, năzărită printr-o 
perdea de nailon. Stilul lui Hitchcock și stri- 
denţele muzicii lui Bernard Herrman produc 
același efect formidabil. Și după aceea, 22 de 
ani mai firziu și în culori, vine filmul lui Ri- 
chard Franklin. Norman Bates, vindecat de 
psihiatru, iese din azil. El reintră în posesia 
motelului său și în vechea casă familială. 
Aceasta nu-i convine Lilei, sora lui Marion, și 
vaduva lui Loomis lingă care trăise înspai- 
mintătoarea anchetă din Paycho. Alături de 
Anthony Perkins, al cărui chip răvășit are 
ceva patetic, Vera Miles, care a reluat rolul 
Lilei, este o burgheză coaptă și pietrificata 


în acest an, un campion de golf, Fezler, la un 
turneu în Florida, a apărut îmbrăcat în șort 
ceea ce e inadmisibil într-o competiţie care 
nu acceptă sportivul decit în pantalon; 
lungi... Invers, la Wimbledon, împotriva lui 
Lendi, americanul Waltke a jucat în pantalon 
lung, ceea ce nu s-a mai văzut pe acolo cam 
din '46. Dacă Fezler a încălcat protocolul go! 
fului pentru a face reclamă unui fabricant de 
şorturi cu care a semnat un contract, Waltke 
a jucat așa doar pentru plăcerea lui! Ziaristul 
notează: „E adevărat că ne e foarte greu să 
ne amintim cind, pentru ultima oară, un jucă- 
tor de tenis a făcut ceva numai pentru plăce 
rea lui“. 

e Un raport de al institutului de medicină 
de pe lingă Royal Air Force consemnează ca 
zul unor piloți ai unui avion care zbura peste 
Atlantic, adormiţi cu toții la manșă, din cauza 
„extremei oboseli” datorită unei înfirzieri de 
12 ore la plecare. Ei au adormit 20 de minute, 
fiind treziţi de o alarmă care le anunța o am- 
balare a reactoarelor. Somnul nu pare.a fi, 
totuşi, inamicul principal al piloților. Sint spe 
cificate doar trei cazuri de adormire. Cele 
mai multe incidente privesc erorile de pistă și 
chiar de aeroport. 

e Regizorii nu mai aleargă după Romeo — 
Leonard Whiting din filmul lui Zeffirelii. Tinā- 
rul este însă prea îndrăgostit de cinema E! 
scrie scenarii. Laurence Oliver — care l-a 
avut cindva, pe scenă, ca partener — -a 
achiziționat deja unul dintre ele. 


într-o întinerire artificială realizată de un coa 
for inspirat. Cu atit mai rău pentru amintirile 
noastre. Actriţa fragilă s-a transformat într-o 
scorpie matriarhală, întiptă în prada ei. Lila 
vrea ca Norman să fie internat din nou. Ea 
încearcă să-l scoată din minți. El aude din 
nou vocea mamei sale, crede că o vede la fe 
reastră, îi găsește urmele din casă, — pe 
scurt, un joc gros. Se pare că Richard Fran 

klin a vrut să-i aducă un omagiu lui Hit 

chcock. Nu doar „citindu-l“ la început, dar și 
reluind decorul, compunind planurile în ma- 
niera lui Alfred, mizind pe groază și boala de 
nervi. Dar complicațiile şi îndrăznelile scena- 
riului sfirșesc prin a-ţi da chef de ris. Se înțe- 
lege de ce Perkins pare că și-a pierdut capul. 
Singura spaimă pe care o încerci este aceea 
față de mamele americane, abuzive, devora- 
toare. În descrierea lor, Hitchcock era imba- 
tabil". (N.R: Despre moda „remake'-ului, vezi, 
în acest număr, la pag. 24, şi articolul lui R 

Caplescu.) 

e Nimic nu mai cade, dar nimic nu mai 
scapă! S-a ecranizat și Muntele magic al lu: 
Thomas Mann. Regia Hans W.. Geissendor- 
ter. Cu Rod Steiger în rolul lui Hans Castrop 
Cu Marie France Pisier în rolul domnișoarei 
Chauchat. Cu Charles Aznavour în rolul lui 
Naphta!? Dintr-o cronică occidentală: 

„Din marele roman de educaţie, de filosofie 
și metaforă, ce mai putea să rămină într-un 
telefoileton reacomodat pentru cinema? De- 
corul? Nu lipsește o sanie, nici un edelweiss, 


` nici un guler tare din aceasta luxoasa recon- 


stituire. Filmul dureaza două ore și jumătate dar 
nu se întimpla nimic, el incremenește clipele. 
fragmentează episoadele, e grandilocvent și 
plat, timpul nu circulă. Atunci, dezbaterea de 
idei, discuţiile dintre umanistul Settembrini şi 


tanaticul Naphta? Prea scurtate, ele se în- 
neacă în artificiu şi schematism. Ce rămîne? 
Poate cite ceva din educaţia sentimentala a 
eroului, cind el freamătă de fericire la aparta 
tulburătoarei Claudia, căreia Marie f rance Pi- 
sier îi dăruie viață şi o umbra ce mister 


„O meserie- care 
mi se potriveşte“ — 
ne scrie D.E.N. ' 
şi o vedem pe 
Dorina Lazăr 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii - 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu Cosașu 


Casablanca 2,devenită telefoileton: David Soul ar fi Bogart, Hector 
Elizondo ar fi Claude Rains... 


Una din certitudinile filmului ceh con- 


temporan: Jana Nagyova 


Un Ewing rec 


Bobby Ewing afit de cunoscut 
ca atare pe micile ecrane de pe mai toate 
meridianele lumii sau Patrick Duffy, pe 
numele lui actoricesc, a profitat de o în- 
terupere a filmărilor la Dallas-ul ce pare 
că nu se mai sfirşește ca să schimbe pla- 
toul de filmare și să treacă ia finărul reali- 
zator american Frederick Keller (vestit în 
Statele Unite pentru filmele sale tinate 
tinerilor spectatori. în special). În filmul 
acestuia care poartă titlul de atei şi 
groaza Vamping, Patrick Duffy nu see 
mana cu ceea ce făcuse în Dallas. El este 
aici un saxofonist care ajunge, din naivi- 
tate, într-o afacere care se soldează chiar 
cu un asasinat. El însă este nevinovat şi 
naiv. intriga, spun comentatorii, este 
foarte pasionantă şi Patrick Duffy, care 
bineinţeles,este distribuit ca o atracţie de 
câtre realizatorul american, este tot ce 
poate fi mai nou, mai surprinzător, mai 
deosebit de ceea ce făcuse. Vamping fi- 
ind dealttei primul lui fi'm turnat nu pen- 
tru televiziune şi: nu ca un serial 


Un fiim de televiziune italian care 
poartă acest titlu ce sună a salut cordial 
„Ciao Bella“ se bucură de multă populari- 
tate afit în italia dit şi in Franţa. Interpreta 
acestui film TV este o actriță franceza 
Mari>Helâne Breillat care, dealtfel, vor- 


cinerama 


Şi-a încheiat de curind filmările Grii 
toarea bulgară Ivanka Grabceva. Povesti 
rea ei cinematografică se intitulează Riut 


Sea rusi rare explică intenţiile 
le spectatorilor. „N-aș vrea — spunea 
aa într-un interviu publicat înaintea pre- 
mierei filmului — n-aș vrea ca publicul 
văzind filmul meu să creadă că ar fi vorba 
de un singur aspect pe care am căutat 
să-l surprind și anume acela al degeneră- 
rii obiceiurilor patriarhale într-o așezare 
rurală situata foarte aproape de o uzină 
recent construită care, între altele, polu- 
ează atmosfera şi dăunează vieţii din îm- 
ejurimi. Nu este vorba de ruinarea unei 
i idilice, arhaice, de către inevitabilul 
progres industrial, şi nici de un protest 
impo:riva industrializării prost înţelese. 
Contextul geografico-social are doar o 
infiueţă asupra caracterului personajelor 
şi comportării lor. Adevărul este că apari- 
tia acestei uzine constituie o sursă de noi 
iocuri de muncă şi către acest loc vin oa- 
meni din toate colțurile țării care vor sa 
muncească. Faptul ne conferă condițiile 
ce ne ingâduie să ne fixăm atenţia asupra 
unu: grup uman care în alte imprejurari 
nu s-ar fi putut forma. Tema filmuluiu ur- 
marește să ilustreze toate acele trăsături 
ale unor oameni diferiţi care pot să se 
constituie la un moment dat în liant ai 
existenței lor Chiar dacă ei se comporta 
oarecum ca oameni în afara sociotaţii sint 
purtatori unor calitaţi şi talente şi scopul 
realizarii acestui film este de a depista 
tocmăi statura morală a fiecăruia dintre 
ei. Şi încă un lucru pe care aș vrea să 
subliniez, mai spune Grabceva: aceasta 
poveste nu constituie un caz particular 
Dimpotrivă se adresează tuturor căci dez- 
bate probleme morale cum ar fi bunata- 
tea, solidaritatea şi cinstea, aspecte care 
piivesc pe toată lumea in societatea 
noastră “ 


Poveste de dragoste in serial 


Noua realizare a regizoarei şi scenaris- 
Companeez. intitulată 


tei franceze Nina ( 
Două prietene din` copăărie se înscrie 
printre succesele studiourilor de televi- 


de-al doilea război mondial. Povestea in 
sine foarte umană — spune un comenta- 
tor — şi foarte mișcătoare, este aceea a 
două femei pe numele lor Nelly şi Jackie. 
Ele au crescut împreună, dar în 1940 pe 


odată America, un film pentru care Sergio Leone a aşteptat 11 


ani ca să-l povestească (Tuesday 


Weld şi De Niro) 


t a 
artet nu à la Durrell ci à la 
A tost odată 


Titlul de la care a pornit realizatorul 
italian Sergio Leone ponti, faimoasa or 


ris. New York şi Montreal, Miami, Roma 
şi Hong Kong, totul învăluit în cel mai 
mare secret cu un buget considerabil şi 


O eroină care iubește sentimen- 
tele autentice (Marie-Hélène 
Breillat in Ciao Bella!) 


getori. de. arina miră (de. spune. că. De 
Niro este aici de-a dreptul fantastic) fil- 
mul s-a încheiat. El se află acum pe masa 
de montaj şi se speră că va vedea lumina 
ecranului ed sfimitul anului. Dar ce 
este acest film dintr-o sagă, cum spu- 
neam, care invocă vestul de altădată și 
care îşi propune și o aducere la zi? (căci 
A fost odată America se petrece în cea 
mai mare parte prin anii 20) este deci un 
film retro şi include povestea a doi tineri 
gangsteri: De Niro și James Wood, ală- 
tur: de care apar și nte personaje lemi 
nine interpretate de Tuesday Weld şi El- 
sabeth McGovern. Cei doi tineri ieșii din 
comun nu prin calităţile lor sbirituale. ci 
prin elucubraţiile lor își propun sā cuce- 
rească lumea dar o neinţelegere li separă 
profund. lar cearta lor va ține aproape 40 
de am, and se vor reintilni ca sa-şi rea- 
mintească drumul pe care l-au făcut im- 
preună. Dar acest drum al reintiinirii va 
face obiectul altui film. Aşa se nasc le: 
gendele cinematografice. 


Aventurile domnulu 


Noul fiim al lui Karel Stekly care poarta 
acest titlu Aventurile domnului Prihoda 
este considerat drept caracteristic pentru 
creaţia realizatorului. (Autor total în cine- 
matograția cehă de la scenariu pină la 
realizare). Personajul central al noii po- 
vestiri este un or de antichităţi 
care a trăit cam în afara lumii şi vremii 
lui. Acţiunea se petrece în ajunul celui 
de-al doilea război mondial. În acea 
epocă de haos social şi politic atit de ca- 
racteristic — spune un comentator ceh — 


per!:scop 


Acum un an și jumătate filmul realiza- 


trat în semi-anonimatul unei difuzări lo- 
cale. Deodată a apărut în centrul atenției 
europene, rulează pe mai tutu- 
ror țarilor, iar la Paris premiera a fost re- 
ținută la loc de frunte de comentatori. 

în săptăminalul „L'Ex- 


zare a unui roman de celebritate şi a unui 
autor de mare suprafaţă culturală. (Unele 
opinii ale comentatorului francez, care 
sună destul de sentenţios la adresa operei 
inspiratoare. le citam ca aparţinindu-i dar 
păstrăm rezerve în privinţa viziunii de cri- 


literare 
lată ce spune în 
esa e criticul parizian: „Muntele vrăjit“ 


romanul — este una dintre acain open 
care vădesc o ambiie afit de vastă incit 
nu pot să comunice cititorului deăt un 
sentiment de neimplinire. poate chiar de 
eşec. Muntele — filmul este una 
dintre acele opere atit de 
dele cărții din care i 


vremea era sanatoriul afiat pe 
e teren neutru, adică ia Davos in Eive- 
Decorul sint de Gelssendorter 


fii 


marea lui ușurare iată“ 

să râmină. Nu va mai părăsi 

Berghot nici chiar cind Claudia va 
i Cele mai multe dintre ideile expri- 

mate în carte sint puse pe seama lui Set- 
tembrini, un scriitor italian şi pe seama lui 
Naphta un om care nu credea în exis- 


de 

e literare (iată 

pepeni formulată în cali- 

tate de critic literar la începutul articolu- 

lui este răsturnată de concluzia autorului 

n.r.). Este de ajuns să parcurgi lista celor 
13 adaptări, spune Thevenon, realizate 


in critica mondială n.r.) reuşita nu pare 
să fie aft de prezentă.“ 


TI 
R 


i 


| 
i 


Un regizor german (Volker Schlândorf ),un autor sacrosanct (Proust) și 


o distribuţie de zile mari 


greți totuși 
pală constă în respectarea exactă a condiții- 
lor genului: rămîne efectiv, de la un capăt la 
altul o comedie polițistă, așa cum a făgăduit 
sā fie. 

Spun aceasta pentru că foarte adesea, ter- 


| 


orice intrigă polițistă autentică devine astfel 
cu neputinţă în atmosfera bufă generală. Ori, 
se întimplă și fenomenul invers. Intriga poli- 
țistă îşi dezvoltă logica şi tensiunea ei gene- 
ratoare de curiozitate anxioasă independent 
de diversele glume care, atunci cînd intervin, 
capătă o expresie sinistră și gustul la ris, pe 
seama lor, îngheaţă. 

În Dublu delict, echilibrul dificil al celor 
două tendințe exclusiviste se realizează şi fil- 
mul trage profituri din ambele. 

Oferă o poveste polițistă veritabilă. Au loc 
două crime, altele noi intervin ulterior, toate 
înconjurate în un adinc mister. Ucigașul reu- 
şește să rămină nebânuit pină la sfirșit (Eu 
l-am ghicit, dar am o mare experienţă în ma- 
terie), toate personajele atrag, succesiv şi 
dramatic asupra lor suspiciunea noastră, ți- 
nindu-ne încordată atenţia. 

Motive ca să-l omoare pe bătrinul conte li- 
bidinos avea, firește tinăra și fascinanta lui 
soție (Ursula Andress), fostă star cinemato- 
grafic, beneticiara unei polite de asigurare pe 
o sumă considerabilă și prietenul norocoasei 
văduve, scenaristul în dificultăți financiare, 
de vreme ce știa că victima împiedicase să se 
realizeze proiectul ultimului său film și juna 
educatoare anarhistă ca ironică jurată a de- 
pravaţilor aristocrați și spoliatori și nepotul 
mortului, chipeșul muzician, probabil aman- 


soane diferite rațiuni obscure. Toţi, lo- 
cuind în același imobil avuseseră posibilita- 
tea să săvirşească asasinatul de la distanță 
prin electrocutare. 

Retlecția noastră este ţinută cu abilitate 
psihologică departe tocmai de ul vi- 
novat. Mobilul crimei se vădește și el surprin- 
zător dind în plus și prilejul unei scene hit- 
chcockiene de mare suspens. 

Dar filmul își trage tacultatea de a place şi 
dintr-o substanţială sursă comică. Anchetato- 
rul (Marcello Mastroianni) e tipul comisarului 
„gatteur“, care tocmai fiindcă ara o fire prea 


tul frumoasei mătuşi, după cum și alte per- - 


(Ornella Muti în O dragoste a lui Swann) 


Helena Proklova confirmă faima 
şcolii de actorie sovietică 


l 
ji 


f 


i 


| 


| 


il 
f 
! 
i 


ł 


i 


H 
i 


H 
hie și 


j 
i 


il 


; 


l 


- 


de ce revenim asupra acestor filme? 


Un film care fructifică 
tradiția neorealismului italian 


amabilā, cordială, blajină a ajutat fără să-și 
dea seama unui spărgător să o şteargă chiar 
de sub nasul poliţiei. intimplarea aceasta 
compromițătoare |-a trimis la direcţia servi- 
ciului de corpuri-delicte, unde execută o 
muncă birocratică, descalificantă pentru vo- 
caţia sa detectivistă. Apare acum șansa să se 
reabiliteze, grație faptului că poliția, ducind 
lps de personal, îi lasă lui o asemenea afa- 
cere neimportantă. Comisarul, signor „dot: 
tore“, cum îl numește acolitul său de la servi- 
ciul corpurilor delicte, un grom încurcă-lume, 
cu o mutră grotescă, efectuează cercetările 
reabandonindu-și şi bonomia vag plictisită. 

Comicul iese din placiditatea personajului, 
opusă febrilităţii celorlalți. Văduva irezistibilă, 
scenaristul sarcastic, anticarul volubil, junele 
muzician, educatoarea contestatară, peste tot 
prezentul acolit, comisarul-șef, sint niște tem- 
peramentali, care-l ţin sub tocul lor de sfa- 
turi, imputări și ironii pe anchetator, într-o 
manieră agitată, agresivă, traducind un dis- 
preţ tipic italian la adresa autorităţilor. Mas- 
troianni își plimbă însă printre ei irezistibila 
lui figură plictisită. Punctul maxim în fineţea 
situaţiei comice e atins cind scenaristul (Pe- 
ter Ustinov) îi citează faimoasa metodă psi- 
hologică a lui Porfiri Petrovici, judecătorul de 
instrucție din „Crimă și pedeapsă“. Hazul e 
că Mastroianni realizează efectiv, fără să o 
ştie, o variantă meridională, indolentă a aces- 
tuia. 

Nu lipsesc nici alte efecte de umor bun. În 
final, iese -la iveală că anarhista e fiica natu- 
rală a contelui și recunoscută de el în secret 
moștenește pe lingă o mare avere și un titlu 


nobiliar. Cu ocazia primului tur de manivelă 
al noului său film, marele scenarist oferă pre- 
sei un cocktail, la care însă vine doar comi- 
sarul şi mincăul profesionist, prezent oriunde 
se oferă vreo trataţie gratuită. Secretul incre- 
dinţat sub jurămiînt anticarului limbut e cursa 
principală întinsă asasinului. i 

Cum izbutește insă Dublu -delict să fie o] 
comedie bună, şi în același timp un film poli- | 
tst autentic? Printr-o evidentă consecvența 
realistă, care ea înfăptuieşte dificilul echilibru 
amintit. | 

Ca să existe un joc al bânuielilor, mister. și 
surpriză, personajele trebuie să poată trezi 
dubii asupra adevăratei lor naturi. Aceasta in- | 
seamnă să aibă psihologie, imaginabilă nu- j 
mai de lao anumită adincime înainte. E ne- 
voie cu alte cuvinte de o minimă grosime“ a 
fiinţei lor, artistic vorbind. Suprafeţele nu lasa 
loc nici unei îndoieli. Mulțimea amănuntelor 
sugestive, strecurate discret, pe parcursul in- 
tregului film, e în stare să confere figurilor 
acea a treia dimensiune aici atit de necesară 
Contele trebuie să fi fost un tip foarte scir- 
bos, căci şoterul îl înjură în spate, de cite ori 
il aduce acasă. Mai făcea şi speculă cu chiria 
apartamentelor. Sculptorul are o nevastă care 
suferă de agorafobie și se aprovizionează 
printr-un .coşuleţ coborit în stradă. Nepoata 
instalatorului ține în cameră o reproducere 
după portretul lui Bakunin, organizează mici 
adunări agitatorice pe care le imprăștie 
ploaia. Comisarul primeşte un telefon de la 
fosta lui soție, bucuroasă a-l anunţa că se re- 
mărită. Anticarul îi face rost de o carte cu 
benzi desenate polițiste, aventurile lui Nick 


Prezențe româneşti 
peste hotare 


Competiţii 
intilniri amicale 


Cadiz 
ea de 
ntre 
septembrie. Organizatorii au 
filmul O lacrimă de fată im- 
re sá osif De- 
ncurs a fost 
Tănase, La 
capătul liniei. 
Tot 


pentru 


grafia noastră a TOs 


ucţie a Studio 
Dimensiuni 


noastră 
curs la 
tivalulu 


pescu 


prezent 


20 


oc 


t“. Organizatori t 
Cine lubește și lasă de Gheor- 
T La întiinirile cu publicul 
neaștii de la Deta-Berlin au 
t din partea cinematografiei 
ta Adela Mărculescu, 
Im Roxana Pană şi ope- 


3 


Rubrică realizată de Adina DARIAN 


Carter și signor dottore se cufundă captivat 
în lectura lor. Detaliul realist nu lasă comedia 
să devină delirantă și să anuleze verosimilita- 
tea anchetei criminalistice. Creează însfirșit, 
o atmosferă, care localizează toată povestea 
o leagă prin nenumărate fire de viața zilnică. 

Pînă și o peliculă de serie cum e de- 
lict, trage foloase apreciabile din vechea și 
fructuoasă tradiție-a meorealismului italian 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


O comedie polițistă 


ambele genuri 


19 


e în priză directă... e în priză directă... 


calendar pe celulo 


Istoria filmului în... 
septembrie 


1911 — 18 septembrie,București: La ci- 
nema Pathe (Hotel de France) se prezintă 
primul film artistic românesc Amor tatal (cu 
soții Bulandra în rolurile principale). Conce 
put și regizat de tinarul actor de numai 19 an 
Grigore Brezeanu, filmat de Victor de Bon, 
operatorul reprezentanței Pathe-frăres din 
acei ani, pelicula a rulat pe ecrane doar 12 
zile. Ea conținea „cinematografierea une: 
piese a Teatrului Naţional aranjată pentru ci- 
nematograt” deși în repertoriul teatrului din 
perioada 1900—1918 nu există nici o piesă 
cu acest titlu. Filmul s-a pierdut, iar astăzi — 
se pare — nimeni nu-şi mai amintește su- 
biectul sau 


1912 — 23 septembrie; Premiera ameri- 
cană a primului Keystone Comedy realizat de 
Mack Sennett, un canadian deja cârunt la cei 
30 de ani ai săi care fusese actor și asistent 
al lui Griffith. O dată importanta pentru co- 
media cinematografică gen slapstik. De acum 
înainte, celebra ceată de polițiști (numiţi Key- 
stone Cops, adică „curcani'”) vor străbate 
într-o permanentă goană ecranele lumii, spre 
desfătarea şi hazul tuturor spectatorilor avizi 
de comedii 


1912 — 1 septembrie, Bucureşti: Teatrul 
cinema Bulevard Palace (sala Eforie) prezintă 
Independența României, considerat primul 
film românesc de lung metraj (2000 m) cu 
adevărat important, realizat din inițiativa ace- 
luiași neobosit Méliès al României, cum a 
fost numit, adesea, entuziastul regizor și ani- 
mator Grigore Brezeanu. Alături de o imensă 
figuraţie, pe ecran apăreau în roluri egal de 
secundare, marii actori ai vremii (Constantin 
Nottara, Aristide Demetriade, Aurel Barbe 
lian, lon Brezeanu, Aristizza Romanescu, Ma- 
ria Ciucurescu, Agepsina Macri, Sonia Clu- 
ceru, Elvira Popescu, Maria Filotti), dar şi în- 
tregul personal al Teatrului Naţional, inclusiv 
machiorul, animat la rindu-i de același elan 
patriotic. Toate interioarele au fost filmate la 
lumina soarelui, într-un studio improvizat (în 
curtea Teatrului Liric) ce semăna cu un ade- 
vărat comandament de război pe acoperişul 
căruia filfiia drapelul național. Negativul și 
cele trei copii au fost developate la Paris 
apoi prezentate și în Germania, Italia, Buda- 
pesta, Viena, Paris. Pentru realizarea acestui 
„film de artă și senzație patriotică”, cum era 
prezentat in reclame, producătorul Leon Po- 
pescu și regizorul au fost decorați. De men- 
ționat că fostul coleg de liceu al lui Grigore 
Brezeanu, decanul criticii noastre de film 
D.I. Suchianu, a asistat la unele filmări pe 
nd avea doar... 17 ani 


1916 — 5 septembrie,New York: La Liberty 
Palace are loc premiera capodoperei Intole- 
ranță a părintelui cinematografului american 
David Wark Griffith. Acest film care a rulat 
neintrerupt 22 de sâptămini, e considerat 
prima superproducție, dar și primul mare fali- 
ment din istoria filmului, întrucit deficitul de 
peste un milion de dolari va fi plătit de regi- 
zor (finanțatorul parţial) pină la sfirşitul vieții 
Decorurile uriaşe (un palat babilonian cu o 
fundaţie de 1600 m adincime, împrejmuit de 
turnuri înalte de 70 m), nenumăratele scene 
cu peste 4000 de figuranţi (un singur cadru 
spunea regizorul, a conținut 16 000 de soldaţi 
şi a necesitat o filmare dintr-un balon), cit şi 
instalarea unor câi ferate şi a unor linii tele 
fonice necesare aprovizionării şi transportului 
trupelor de figuranţi, toate acestea au fost 
realități rămase pe peliculă. La terminarea 
montajului final, pelicula dura nu mai puțin 
de 20 de ore, pe care autorul (ajutat de cen- 
zură) lea redus la numai trei. Din lipsă de 
fonduri, Griffith n-a mai apucat nici măcar 
să-şi darime uriașul Babilon de mı a La 
sfiitul carierei, el va spune, neregretind ni- 
mic: „Am făcut 250 de filme,nu m-am ales 
decit cu ceasul meu 


1919 1 septembrie. La Moscova iși 
deschide porţile prima şcoală naţională de ci- 


nematografie din lume, unde se vor forma 
peste 5000 de cineaști de valoare 


1923 — 1 septembrie: În Japonia un cu- 
tremur pustiește orașele Tokio și Yokohama 
distrugind toate studiourile din Capitală, nu- 
meroase stocuri de filme şi peste 80% din ci- 
nematografele nipone 


1924 — 21 septembrie, București: Sub 
egida revistei Filmul, în localul Teatrului cen- 
tral din Calea Călăraşilor nr. 11 se inaugu- 
rează Academia de mimodramă și cinemato- 
graf a cărei absolvire completă presupunea 
apariția oricărui elev-artist într-un film 
Condusă de cinematogratistul Mime Mizu, 
aceasta şcoala la care Victor Eftimiu era con- 
ferențiar. organiza printre altele și concursuri 
de frumusețe ale căror premii constau în scu- 
tirea totală sau parțială de taxele de inscriere 
Locurile nu s-au completat, cu toate că se fà- 
cea reclamă chiar și după deschiderea ofi- 
cială a cursurilor „cu locuri limitate” 


1927 — 23 septembrie,București: La ci- 
nematograful „Capitol“ are loc în prezența 
actorilor, premiera de gală a filmului Lia în 
regia lui Jean Mihail, cu George Vraca și Lili 
Fiohr în rolurile principale. Filmul a benefi- 
ciat de resurse materiale deosebite pentru 
acea vreme: s-a improvizat un întreg studiou 
la etajul unei case cu trei camere largi, fără 
uși (local devenit ulterior sediul primei Socie 
tâţi anonime Industria română de filme—IN- 
DRO-—FILM) aparatul de filmat (crăpat și lipit 
cu izolirband) cu un singur obiectiv a fost în- 
locuit cu ultimul model german; s-au angajat 
laboranţi. electricieni şi chiar recuziteri,intru- 
cit actrța schimba în film peste 20 de toalete 
comandate speciai la Paris. Producatorii 
și-au cumpărat o mașină Alfa Romeo, pentru 
deplasări in Deltă. Şi un amănunt de culise: 
pentru rolul unui bandit, regizorul a ales un 
neprofesionist, trăietor de lemne găsit într-o 
dimineaţă într-o piață. De-a lungul filmărilor 
actorul improvizat s-a îndrăgostit în așa mă- 
sură de partenera sa, incit ajungind acasă 
și-a ucis nevasta! Imediat, ziarele i-au acuzat 
pe regizor de complicitate la această „crimă 
prin persuasiune“ considefindu-l pe autorul 
ei imoral. Deși filmul s-a situat pe primul loc al 
incasarilor celor doua cinematografe unde a 
rulat concomitent, critica a desființat atit pe 
actori, cît și pe regizor. În 1930 filmul a fost 
sonorizat pe discuri și reluat la cinema „Lux" 


1955 — 9 septembrie, Madrid. Ziarul 
studențimii spaniole salută premiera filmului 
Moartea unul ciclist de Juan Antonio Bardem 
cu „Gracias Bardem!”. Pentru regizor aceste 
două cuvinte au însemnat mai mult decit pre- 
miul criticii internaționale obținut doar cu ci- 
teva luni înainte la Cannes 


1963 — Neobositul animator ai şcolii 
documentariste engleze John Grierson (cel 
căruia America îi datorează traducerea și 
prezentarea în 1927 a capodoperei lui Eisen- 
stein, Crucișătorul Potemkin) ne vizitează 
țara pentru a alege citeva filme documentare 
necesare emisiunii sale săptăminale găzduită 
de televiziunea din Glasgow 


1963 — A doua coproducție romă- 
no-franceză realizată după nuvela lui Panait 
Istrati, Codin (regia Henri Colpi, co-scenarist 
Dumitru Carabăţ) vede lumina ecranelor bu- 
cureștene. Prezentat concomitent la Paris, fil- 
mul este elogiat de ziarele Arts et Spectacles 
L Humanite, Le Monde şi La cinematographie 
francaise. În primăvară el obținuse, la Can- 
nes, premiul pentru scenariu și premiul comi- 
siei superioare tehnice 


Luna septembrie reunește pe genericul 
aceluiaș: film (În sat la noi — 1951) doi debu- 
tanţi. regizorul Victor Hiu și actorul Liviu Ciu- 
lei. Tot în septembrie, exact peste 20 de an 
debutează ca operatori losif Demian (Aștep- 
tarea — 1971) și Dinu Tănase (Fraţii — 1971) 
actualmente regizori, cit și colegii mai tineri 
Calin Ghibu (Șapte zile-1973) și Petru Maier 
(Burebista — 1980) 


Cornel! MEDVEDOV 


celebritate locală 


O rudă a lui E.T., pe nume Ghemo- 
toc, de la cineclubul din Bacău (fo- 
tografie primită de la asiduul nostru 
cititor bacăuan N. Cazacovschi). 
Urmează şi filmul? 


Seminee 


zu 
LTA MA Pr, GATAIA RAAPTE Ra 1a ÉIN: 


„şi publicitatea conte 


Continuăm albumul celor mai izbutite afișe 
de film, cu un afiș realizat de apreciata grafi- 
ciană Klara Tamas Blaier. Un afiș fidel fiimu- 
lui, dar și stilului graticienei, de incontesta- 
bilă acuratețe şi percutanţă. Un afiș „de ținut 
minte“. Aşteptăm, in continuare, de la citito 
propuneri de afișe. 


la cinematecă 


Euforie la Eforie 


La data de 15 septembrie, punctuală ca 
orice şcoală care se respectă, s-a redeschis 
Cinemateca. Drept care, pe strada Eforie, 
mare euforie: se dau și se preschimbă abona- 
mente, se fac cozi la bilete, se luptă la in- 
trare, nu degeaba sala are aer condiţionat. 
Bucurindu-ne de pe acum de ofertele pro- 
gramului, să urăm succes celor care l-au 
conceput: directorul Arhivei naţionale de 
filme, Marin Pirianu, redactorii Aura Puran, 
Cristina Corciovescu, Mihai Tolu (redactor 
responsabil), Liliana Lupu (autoarea expozi- 
țiilor şi _vitrinajelor Cinematecii) şi respon- 
sabila Cinematecii, Speranţa Vulpoiu. Ex 
celsior! 


Recompensa scenografului 


Virgil Moise — scrie D.R. Popescu în plian- 
tul expoziției — „a lucrat ani de zile în sceno- 
fia de film, ia fabrica mare a cinematogra- 
unde iluzia şi realul se contrazic și se su- 
formind o lume mișcătoare, reală și 

piinā de huowi: pi de ee s010: 
delungate deziluzii. În pinzele de acum ale lui 
Virgil Moise nu vom întiini freamătul convul- 
siv al lumii de celuloid și al zeilor de celuloid; 
vom găsi o natură calmă, plină de culori.“ E 
vorba de expoziția de pictură de la Căminul 
Artei, semnată de un nume de autoritate al 
scenografiei noastre de film. Elocvente sint, 
în acest sens, Premiul Uniunii Artiștilor Pias- 
tici din URSS, în 1975, | valul internaţio- 
nal de la Moscova, pentru decorurile filmului 
Actorul și săbaticii, premiul ACIN (1980) şi 


e în priză directă... 


Premiul | la Festivalul naţional „Cintarea Ro- 
mâniei“ (1981) pentru decorurile filmului Bie- 
"tul toanide. De acord cu criticul“ Virgil Mó- 
canu. care a prezentat expoziția „Cazul lui Vir- 
gii Moise (...) reprezintă rezultatul une: ten- 
|siuni ai cărei poli, ambii din teritoriul artelor 
vizuale, sint scenografia, profesie de bază 
statutată și pictura, vocaţia latentă irumpind 
ca o nevoie organică de compensație“. 


stopecadru 


La sfîrşitul filmărilor, triumfători. 
după cum se vede. regizorul lon Po- 
pescu Gopo, operatorul Alecu Popescu. 
directorul filmului Neagoe Vasile îm- 
preună cu actorul principal... robotul 
Galax. Vom trăi şi vom vedea 


universitate 
Tineri cine-studioşi 


Aflăm și ne bucurăm de existența unui so- 
lid centru de cinetilie bucureștean: complexul 
cultural sportiv Student Parc lacul Tei. Ce se 
intii la faţa locului? 1). O amplă expoziţie 
cu afișe de film intitulată „Valori ale artei ci- 
nemaţografice pe ecranele noastre“. 2). O su- 
ită de proiecţii cu filme de cinematecă. 3). Un 
susținut program de video-filme (complexul 
beneficiind o videotecă cu titluri recente 
din cinematografia modială). 4). O rubrică 
zilnică de film la programul de radio “Student 
parc '83“, conținînd portrete de cineaști, re- 
comandări de fiime și de cărţi de specialitate 
etc: Princi autori: studenții Filip Ralu şi 
Raluca Lazarovici, |. Ștefănescu (directorul 
adjunct al complexului) și |. Tănăsescu (in- 
structorul cultural). Așadar, o „unitate mo- 
del“, care ar îi de dorit să-și devină și model. 


In direct din studioul Animafilm, Dinu Serbescu, laureatul pentru cel 
mai bun film de animaţie al Festivalului de la Costineşti ne tran- 


smite: 


a 


n timput celor trei zile te la Bucu- 
rești regizorul american Alan J. Pakula s-a 
infinit în repetate rînduri cu regizorii, scena- 
riștii, producătorii, actorii și criticii noștri. Din 
discuţiile purtate s-a conturat nu numai profi- 
lul său de creator dar și cel al cinematogra- 
fiei din care face parte. A apărut evident, încă 
o dată că,așa cum un ins nu poate fi înțeles 
în afara comunității sale naționate; care își 
pune indubitabil amprenta pe personalitatea 
și mai ales pe comportamentul său, — tot așa 
nici un artist şi opera sa nu se formează in- 
dependent de contextul cultural artistic unde 
el creează 

„La Hollywood ești obligat să ţii seama de 
cine te finanţează. lată de ce se spune că mai 
i decit talentul i 


cină mereu obsedąi de ideea insuccesului, 
pentru că, indiferent de ce ai realizat în de- 
cursul anilor, valorezi întotdeauna cît ultimul 
tău film sau rol. Nimeni nu-și permite astlel 


să rște, să facă ce-i place sau ce îi trăznește | 


prin cap decit loarte foarte rar 

in fitograha lui Pakula există insa asttei 
de filme. Sa numesc doar Toţi oamenii pre- 
şedintelui 


„A fost o excepție. La Hollywood există 
prejudecata că filmul politic nu face succes 
de casă. Delicata problemă a afacerii Water- 
gate a putut fi transpusă pe ecran cu atita 


promptitudine numai datorită lui Robert Red- | 


ford. El și-a pus în joc toată autoritatea sa de 
superstar și parte din finanţele filmului în ca- 
litate de producător. Cele trei candidaturi la 
Oscar ale filmului,dintre care două statuete 
cîștigate, au infirmat prejudecățile în privința 
filmului politic, fără însă să-i deschidă o to- 
tală cale liberă. 

Explicind dt de greu este să găsești cine 
să finanțeze un film, Pakula nu și-a precupe 


țit talentul de... scenarist (la următorul său |! i 
fiim Pakula își va scrie singur scenariul) și a į 
improvizat în fața noastră aproape o scenetă | 


pe tema tribulațiilor debutului său ca produ- 
câtor. 


„Am dat romanul lui Harper Lee „Să ucizi 
o pasăre cintătoare“ la Paramount,unde lu- 
casem pină atunci în calitate de asis- 
tent-producător. „Oh! cartea este mult prea 
originală pentru noi“, mi s-a spus. (Originali- 
tatea consta în apariţia unui avocat alb apă- 
rind cazul unui negru acuzat pe nedrept de 
crimă). M-am adresat atunci la Universal. 
Răspunsul lor a fost: „Nu e genul nostru de 
subiect!” Atunci, împreună cu regizorul Ro- 
bert Mulligan, ne-am gindit să convingem o 
vedetă să joace rolul avocatului şi să ne folo- 
sim de prestigiul ei pentru a determina un 
studiou să ne accepte propunerea Ne-am 
oprit la Gregory Peck. A acceptat. Atunci am 
abordat studioul Warner Bros. Răspunsul a 
fost complet neașteptat: „Ne place cartea, 
dar nu ne place Gregory Peck!“ Între timp 
însă Universal afind de acordul lui Gregory 
Peck. ne-a dat o nouă veste: „Dacă joacă 
Gregory Peck înseamnă că subiectul ni se 
potriveşte!" 


- Să ucizi o pasăre cintătoare a fost ales sa 


cu 11 ani în urmă, imediat după | 


la 
ce își luase licenţa în psihologie la Universi- 
tatea din Yale, şi se angajase asistent produ- 
câtor. Era pe atunci printre primii cineaști din 
generația postbelică care, spre deosebire de 
cea antebelică, a intrat pe platouri după ce 
ieșise de pe bâncile universitare. Pregătirea 
sa intelectuală nu Ha ajutat să-și facă drum 
prea ușor printre comercianții filmului. Şi to- 
tuși nu a abandonat,deși ar fi putut oricind 
să devină asociatul tatălui său afiat la condu- 
cerea unei case de editură, Bryant Press. A 
așteptat așadar 11 ani pină să ajungă produ- 
cator independent și aki 9 ani pină să debu- 
teze ca regizor. 


„Eram de aproape 20 de ani la Hollywood, 
toată lumea se obișnuise că sint producător 
şi ori de cite ori spuneam că vreau să fac re- 
gie mi se spunea „Eşti beat. Du-te și te 
culcă!” Și m-am culcat pină la 41 de ani 
Tocmai cumpărasem drepturile de autor ale 
unei nuvele „Cucul steril“ scrisă de un bun 
prieten, un actor devenit scenarist Alvin Sar- 

(autorul scenariilor: Luna de hirtie, 
Dearţieid, Julia etc). Era o poveste de 
te între o fată şi un băiat care se întît- 
nesc la colegiu. Căutam un regizor dispus să 
o ecranizeze. Cum nu am găsit pe nimeni, 
mi-am amintit că, de cînd aveam 17 ani,dori- 
sem să lucrez cu actori. Eroii nuvelei aveau 


virsta mea de atunci. M-am gindit atunci să | 


fac eu filmul și să o iau în rolul fetei pe fiica 
actriței Judy Garland, Liza Minnelii. Nu mai 
făcuse film pînă atunci dar se pregătise să 
devină actriță. Ca orice debutant, deși văzu- 
sem afiția mari regizori la lucru, am exagerat 
și jocul Lizei era mult prea gros. Cine spune 
că e învăța din greșelile altora se în- 
șeală. Înveți din propriile tale greșeli. 
Cind am început să arăt proba făcută, toată 
lumea strimba din nas. Atunci am renunţat 
s-o mai arăt și am propus doar scenariul. 
Producătorul Robert Evans a acceptat. Cu o 
condiție... să o iau pe Liza Minnelli. Firește 
n-am spus că era și intenția mea și nici că fă- 
cusem o probă. Am luat totul de la început. 
Treaba a mers se pare destul de bine. *. 
Pakula vorbele cu modestie, obligndu-ne 
pe noi să amintim că pentru acest rol de de 
but, Liza Minnelli a figurat printre cele cinci 
candidate la Oscar. Cel de al doilea film rea- 
lizat de Pakula în calitate de regizor, Kiute 


important artistic este talentul 
de a găsi bani! Creatorii sînt din această pri- 


„Înveţi doar 
din propriile 
tale greşeli“. 
(Liza Minnelli 
şi Tim Mcintre | 
în Cucul steril, 
filmul de debut 
al regizorului 
(Alan J. Pakula) 


A face film este, 


in ultimă instanţă, 


un act de responsabilitate 


În vizită la Bucureşti, 
regizorul american Alan J. Paku 
a vorbit despre dificultăţile 
de a face film la Hollywood 


(titlul este dat de numele unui detectiv indra- 
gostit de o finără cu o viață aventuroasă — 
ea fiind de fapt eroina filmului — pe care de 
tectivul reușește să o salveze de la moarte și 
sa dea un alt orizont existenţei sale), aduce 
Oscarul din acel an interpretei principale 
Jane Fonda. 

„Au fost de ajuns două Oscaruri acordate 
actrițelor din primele mele films, pentru ca 
Hollywood-ul să mă decreteze „regizorul le 
meiior“. De_atunci ori da cite ori il întilneam 
pe George Cukor, care fusese încoronat regi- 
zorul femeilor după ce lansase pe Florence 
Eldridge în Marele , Ethel Barrymore 
în Soţia fidelă, Loretta Young în tubitul din 


Filmul nostru 
la cinemateca pentru toţi 


e Fram. Rdintiinirea duminicală cu 
personajele Elisabetei Bostan din Saltim- 
bancii şi Un saitimbanc la Polul Nord, de 
data aceasta într-un serial de opt epi- 
soade, a avut darul, încă de la primul epi- 
sod („Ultima cavalcadă a secolului”), sa 
suscite interesul public, îndeosebi al pu- 


blicului finăr. Fram, ursul polar (personaj 


al cărui rol va crește în episoadele vi- 
toare), are, altfel, muţi prieteni de toate 
pestii: deoarece romanul lui Cezar 

etrescu a făcut și va face parte din „fon- 
dul de bază” a! cărților ilăriei. Pentru 
cei care au văzut filmele Elisabetei Bos- 
tan destinate marelui ecran, serialul pen- 
tru televiziune Fram este, deopotrivă, o 
„feluare“ şi o „premieră“; reluare — pen- 
tru că îngi cea mai mare parte a 
secvenţelor cunoscute, premieră — pen- 
tru că scenariul Vasilicăi Istrate cuprinde 
și episoade noi, care îmbogățesc poves- 
tea și îngăduie o restructurare a ei. Ală- 
turi de Octavian Cotescu — care, în acest 
rol, continuă să ne poarte gindul spre Mi- 
netti —, de Carmen Galin — al cărei tri- 
plu salt ia trapez continuă să ne dea fiori 
—, de Violeta Andrei — frumoasă și dis- 
tinsă —, alături de ceilajţi interpreţi ai se- 
rialului — printre care Gina Patrichi, Dem 
Rădulescu, George Mihăiţă și tinărul 
Adrian Vilcu — duminică de duminică, 
dupăamiaza, telespectatorii participă la 


dulap, Dorothy Gish în D tinără, Bette 
Davies în Broadway, Vivien Leigh în Pe aripile 
vintului, chiar dacă nu e! a terminat filmul, 
Audrey Hepburn în My Fair Lady - îi spu- 
neam: „V-a trebuit o viață întreagă să ajun- 
ggi ceea ce sinteți azi, iar eu numai după 
două filme, am ajuns George Cukor!" 
Predilecţia sa pentru personajele feminine 
s-a menținut în șapte dintre cele nouă filme 
realizate ca regizor. Ultimul dintre ele Alege- 
rea Sophiei după romanul lui William Styron 
(președintele juriului de la Cannes în 1983) a 
adus Oscarul de interpretare actriței Mery! 
Streep. Povestea prețului supravieţuirii Sop- 
hiei în lagărul de la Auschwitz, unde şi-a 


desfășurarea unei povești antrenante, di- 
namice, spumoase. Sub cupola circului 
este o lume, o lume cu bucurii și cu amà- 
raciuni, o lume din care răzbate replica 
veselă și tristă a clovnului, ca un semn al 
acelui timp, „glumesc ca să trăiesc, 
traiesc ca să glumesc“... 


e La patru pași de infinit. Din- 
tre toate filmele lui Francisc Munteanu, 
acesta, La patru pași de infinit, rămine 
cel mai împlinit, cel mai convingător. 
Poate pentru că este cel mai simplu. 
Poate pentru că Mihai și Ana, personajele 
generice ale autorului, sint mai adevăraţi 
ca altădată, mai „ei înșiși“. Poate pentru 
că povestea de dragoste — nelipsită în 
filmele lui Francisc Munteanu — este mai 
organic încorporată în „povestea mare”, 
un episod dramatic din anii ilegalităţii, 
face corp comun cu ea, ba chiar se con- 
tundă. ta mulți ani după premieră, filmul 
degajă un aer de sinceritate care-l toni- 
fica-si-i- menține proaspat lar Sivi Stan- 
culescu creeaza unul dintre cele ma: tru- 
moase personaje carora le-a da! wata pe 
ecran 


e Un recital de Zie. Am as- 
cultat-o nu de mult pe Aimée lacobescu 
într-un recital de poezie, regăsindu-i sen- 
sibilitatea, darul descifrării sentimentelor, 
dragostea pentru vers. Dar ceea ce ne-a 
tulburat mai mult în călătoria aceasta 
printre versurile unor mari barzi ai lumii a 
fost „scenariul“ montajului poetic stro- 
fele din Blaga și Rilke. -din Eminescu și 
Omar Khaian. din Minulescu şi Topir- 
ceanu, din Ahmatova și Ana Biandiana, 
din Tagore și Shakespeare, din Appoli- 
naire şi Bacovia au fost ca niște perle pe 
un fir nevăzut, alcătuind împreună un im- 
presionant „poem de suflet“ al ritmurilor 
vieţii, de la „liniștea“ strămoșilor pină la 
tirziul „amurg de toamnă violet“. Versurile 
şi muzica beethoveniană, în interpretări 
de mare virtuozitate, ne-au adus în case, 
într-una din săptăminile trecute, un Film. 
Un Film despre Om, datorat Poeziei și 
Actorului. Și m-am gindit atunci, nu fără 
oarecare tristete, nu fără nostalgie, 
multor filme ale noastre le lipsește, din 
păcate, tocmai poezia... 


pierdut toată famila și unde a fost supusa 
supliciuhu de a alege pe care dintre cei doi 
copii sa trimita la moarte, este cred una 
dintre cele mai zguduitoare redări din cite au 
fost facute pe ecran, a genocidului hitlerist 


„M-am aplecat asupra personajelor femi- 
nihe pentru că - prin fora și totodată fragili- 
tatea lor - ele exprimă mai bine ambivalența 
reacților.' precarul echilibru dintre bine şt 
rău Am crezut întotdeauna că înțelegerea şi 
cunoaşterea reala a naturii umane pol face 
mai mult pentru progresul lumii în care traim 
decit avansul tehnologic. Problemele lumii 
moderne au devenit atit de complicate încît 
au trezit în noi un teribil dor de simplitate. 
Aşa se explică și succesul unui film ca E.T., 
Spielberg a reușit alianța între supertehnică și 
speranța ca wiluaii naşii vizitatori put fi 
nişte ființe tragile, vulnerabile demne de dra- 
goste. E.T. ne-a dat speranţa înțelegerii inter- 
pasca Şi asta într-un moment cînd la 

ollywood s-a exagerat latura ştiinţifico-fan- 
tastică de natură pur tehnică . Ce e de ajuns, 
e de ajuns. Se simte o nevoie acută de al- 
tceva. 


Ideea întoarcerii spre o anume simplitate a 
trecutului poate fi observată și în construcția 
filmelor lui Pakula descinse din tradiția hol- 
lywoodiană a anilor '30—'40. lată cum își de- 
tnește regizorul stilul de lucru. 


„Cred în egală măsură în pregătirea minu- 
țioasă și în spontaneitate. Spontaneitate farà 
pregătire nu înseamnă nimic. Mă aflu undeva 
la mijloc între cele două extreme reprezen- 
tate la noi de Hitchcock și de Cassavetes. 
Desigur de fiecare dată trebuie să te adaptezi 
personalității actorilor. Un același scenariu 
realizat cu două distribuții va avea ca rezultat 
două ilme tota! diferite. Cînd lucram la Toţi 
oamenii președintelui am avut mari probleme 
cu neconcordanta temperamentală dintre Ja- 
son Robards (era cel mai bine în primele 
două duble) și Dustin Hofiman (se încălzea 
pe măsură ce filmam și putea ajunge de-a 
dreptul genial ia dubla 32!). Cel mai impor- 
tant este să stabilești cu actorul o relație de 
încredere, ca el su se simtă liber să încerce 
să riște ceea ce, cum spuneam, nu e prea 
ușor pentru că la Hollywood un singur eșec 
poate distruge o carieră”. 

În timp ce Pakula vorbea mă gindeam cit 
de marcat a rămas Hollywoodui de eșecul 
Gretei Garbo din Femela cu două feţe, după 
care actrița a găsit că singura soluție era să 
părăsească ecranul pentru totdeauna. 

„Dar arta a însemnat întotdeauna un risc și 
creatorii trebuie să și-l asume. Altfel nu poți 
realiza nimic. Recompensele sint însă mari, 
căci numai arta poate străpunge izolarea din- 
tre oameni și nu e nimic mai înălțător decit 
să ne putem apropia unii de alții. De aceea 
adevăratul. creator trebuie, în ciuda tuturor 
dificultăților, să-și păstreze inocența. A face 
film este în ultimă instanță un act de respon- 
Sabilitate. Ori de cite ori o iei de la capăt tre- 
buie să o faci fără idej preconcepute, ca si 
cînd te-ai alla mereu in fața primului tău film. 
In cinema există o singura regulă: aceea câ 
nu există nici una”. T 


Adina DARIAN 


e Citeva comedii. Am ranfinit 
recent cîteva filme românești — reprezen- 
tate Prin cîte un fragment semnificativ — 
acolo unde ne așteptam mai puțin: sim- 
băta seara, la „Varietăţi“. Ideea mi se 
pare mai mult decit binevenită. Nu stăm 
noi prea bine la capitolul „comedii“, dar 
mai există destule momente comice — 
eu, unul, m-aș întoarce cu exemplificările 
pină la Bing Bang-ul lui Stroe și Vasila- 
che — în destule filme vechi și noi care 
pot oricind satisface setea de comedie, 
neostenită, a publicului, a telespectatoru- 
lui. Din sumarul acestei fără de moarte 
emisiuni a „Varietăţilor“, în care au încă- 
put mereu de toate, lipsea filmul; erau de 
toate, erau tarafuri și acrobai, erau fiori 
din grădină și flori de cimp, erau stele 
fără nume și stele cu nume, erau scenete 
umflate și dezumflate, erau iluzioniști și 
dansatori, erau catrene și madrigaluri dar 
lipsea filmul. A apărut într-o seară de 
simbătă a mai fost și altădată, dar 
atunci l-am simţit cu adevărat), sub forma 
unui dii — din Operaţiunea „Mon- 
strul — între doi actori senzaționali. 
Toma Caragiu și Marin Moraru, pe textul 
acela fermecător cu bicicleta galbenă. 
M-am gindit că filmul, spre bucuria apeo: 
tatorilor, n-ar trebui să lipsească nicio- 
dată de la „Varietăți". 
e Fantomele se besc. Și, în 
sfirșit, un suspens cinematografic de ieri: 
Fantomele se grăbesc de Cristu Polucsis. 
Ne-am reamintit de un regizor modest pe 
care-l uitasem în graba noastră cotidiană, 
de un regizor care ne-a părăsit mai de 
mult, fără a-și fi spus pe de-a-ntregul cu- 
vintul în filmul românesc, și ne-am mai 
ndit o dată, văzindu-i și pe atit de tinerii 
yorgy Kovacs, lon Besoiu, Ana Szeles, 
Sebastian Papaiani, că timpul trece prea 
repede pe lingă noi, fără a ne da întotde- 
auna răgazul să ne găsim pe noi înșine. 


Călin CĂLIMAN 


Gala 


filmului cubanez 


Sala fremătătoare plină de prichindei ,tor- 
mulind întrebări peltice și de mame venite să 
le dea un răspuns șoptit au primit ca pe un 
cadou programul de animaţie cubaneză. 
Chiar dacă nu au sclipitoare decoruri de fee- 
rii și impetuozitatea curselor-urmăriri, aceste 
filme au fost primite cu un anume entuziasm. 

Ce a adus nou acest program? În primul 


mea, Primul pas al 

m Tot lor li se adresează 

Cintecul cubanezului, povești 

spirate din episoade ale eliberării Cubei de 
sub dominaţia spaniolă. Apare destul de lim- 
pede din enumerarea temelor preocuparea 
realizatorilor (Tulio Raggi, Juan Padron şi 
Mario Rivas) pentru impactul educativ al peli- 
culelor semnate de ei. Ei nu apelează însă la 
un ton didactic morocănos, ci la mijloacele 


Cite Întrebări dureroase! 
(Ultimul moment 


Ultimul 


moment 


Intoarcerea de pe front cu puțin înainte de 
victoria din 9 mai 1945, și încercarea de aco- 
modare cu starea de invalid, de foarte tinăr 
invalid lăsat la vatră — poate fi şi ea singură, 
o miză umană demnă de un mare film psiho- 
logic. Şi multe asemenea zguduitoare întoar- 
ceri din iad şi-au tras seva din acest filon. 
Recentului film sovietic i se adaugă și o pal- 
pitantă tentă polițistă — tînărul locotenent 
Smirnov este antrenat în urmărirea şi lichida- 
rea unei bande de speculanţi și ucigași actio- 
nind la periferia orașului — ceea ce sporește 
interesul psihologic al premisei dramatice. 
Pindă şi risc. Deducţie inteligentă şi abilă — 
ori mai puţin abilă la inceputul noii cariere — 
manevră de derutare a adversarului şi învălu- 
ire treptată după surpriza descoperirii lui 
exact acolo unde nu te aștepți. Un război tā- 
cut al nervilor, cu nimic mai prejos — ba 
pentru unii, ca Smirnov, om al luptei des- 
chise — chiar mai istovitor decit asaltul din 
prima linie. 

Exact această stare de continuare cu alte 
arme a urmăririi inamicului (de data asta un 
inamic dinăuntru de care trebuie să ţii seama 
de ia caz la caz, poate-poate îl poți recupera 
— cum consideră maiorul de miliție) îmbogă- 
ţește substanţial conflictul. Şi filmul schițează 
cu subtilitate (regia Andrei Latinin), în buna 
manieră a şcolii realiste, atmosfera tulbure 
din acea vreme. O vreme de răspintie. În pri- 
virea din ce în ce mai obosită a eroului unui 
alt război, deloc mai ușor. filmul lansează şi 
întrebări dureroase, nu numai răspunsuri 


ine Alice MĂNOIU 
Producţie a studiourilor film. Un fim de: Andre: 


Late, Cu: Alaxandr Smirnov, Vasili Mișcenko, Ser- 
hei Saznotive, V. Funtikov, A. Borisov. 


de farmec ale genului. Peita fastuoasa. 
cromatica exotică dar lipsită de stridenţe. 

umorul de bună calitate și mai ales ritmul de 
o muzicalitate inconfundabilă, sint principa 
tele calități ale filmelor incluse în program 


Dana DUMA 


Vietnam 


O femeie rupe fotografia fiului ei și, 
plingind, îl reneagă pe cel care a trădat. 
Situaţie demnă de marea tragedie din 
orice timpuri. Filmul, prezentat în Gala 
din acest an reia dintr-o perspectivă 
particulară o temă des abordată de ci- 
nematograful vietnamez: lupta de elibe- 
rare şi unificare a țării, Împrejurare is- 
torică evocată succint prin citeva detalii 
sugestive şi mai ales prin ultimul raid 
aerian asupra Saigonului, în urma că- 
ruia fosta capitală din Sud va fi elibe- 
rată de forțele popular-democrate. În 


. centrul atenţiei trece însă periculosul 


joc pe care îl conduce pilotul strecurat 
în Air-Force-ul inamic, pentru a obține 
ştiri prețioase, necesare armatei de eli- 
berare. El, „fiul rătăcit”, „trădătorul”, 


Șocul 


maturizării 
(Ancheta srabil 


Ancheta a stabilit 


Eat cu sint atacați chiar anchetatorii 

nt incat în căldură și umanitate o aduc 
acătia din urmă: o femeie procuror — fermita- 
tea nu exclude farmecul — şi:un maior de la 


implacabilă, 
schimb, Ci AEU LA TOCIT JA armă. au o su- 


luptătorul din umbră își recapătă adevă- 
rata identitate în finalul-surpriză pentru 
mama şi pentru soţia iubitoare. Subiec- 


tul e povestit cu nerv, profesionalitate ` 


şi, din cînd în cînd,e străbătut de o cu- 
ioare și o poezie mai rare într-un film 
de acţiune și suspens. Un montaj alert, 
de prim-planuri, ne aduce tot timpul în 
vecinătatea emoțiilor unor personaje 
atașante. 


Alex. BOGDAN 


Zilele fimului 
din R.P.D. Coreeană 


Într-un virf de munte piein o fetiță îşi aș- 
teaptă tatăl. Sile despre el doar că poarta 
haină militară. l-a spus-o mama înainte sa 
moară în flăcările ce au cuprins pădurea in- 
cendiată de bombe, lăsind muntele ars. Într-o 
zi sosește un bărbat în uniformă. Fetiţa îi 
sare de git: „Tăticule“ Vorbele celui venit sa 


| anunţe moartea camaradului căzut se opresc 


nerostite. El rămine să-i ţină loc de tată. Între 
cei doi ostași intilniţi pe frontul de apărare a 
patriei se legase prietenia prin dragostea co- 
mună pentru pădure. Cu pasiune, trudă şi 


pra-Încârcătură, de nici n-ai crede că regizo- 


rul e o femeie: Ada Neretnieţe. 


eroului principal. Un vameș bun e nu numai 
cel care-și face prob și prompt meseria — 
„delicată, meticuloasă, E erani 


A 
& 
îşi 
JH 
în 
Ai 


Th g 
i 
|; 
i 


muha perseverenţă, ei învăţaseră să facă să 
rasara păduri. Pădurarul căzut lasă astfel 
drept unic testament prietenului său dorința 
ca acolo, pe muntele rămas pleșuv să plan- 
teze din nou cedri. Dar cedrii refuză să 
crească, Pădurarul, cu o putere sisifică, fä- 
and din sacrificiu un crez sădește în fiecare 
primăvară -ați puieti. Încăpăținarea acestui 
ţăran al munţilor este de o rară nobleţe. No- 
biletea de a crede că binele va izbindi, că 
odată cu copiii săi, va avea bucuria să vadă 
crescută şi pădurea de cedri. 

Peisaje somptuoase — cununi de munţi în- 
zapeziţi, peisaje aride — lanțuri de munţi 
stincoși, peisaje paradisiace — verdele intens 
al frunzelor sclipind în aerul pur al înălțimi- 
lor, reţinute pe pinza ecranului ca pe un șe- 
valet, comunică bucuria comuniunii omului 
cu natura. Un film despre eterna dăruire de 
sine a celor ce vor să lase pe părhint urma 
yocani lor. 

ite două filme — Soarta Aurei și Argenti- 
nei și Fata care vinde fiori — pp Aero 
blicului nostru, au completat cu succes pro- 
gramul Zilelor filmului din Republica Popu- 
lară Democrată Coreeană. 


Simona DARIE 


Gala filmului 
din R.P. Bulgaria 


Despre marele luptător antifascist care a 
tost Gheorghi Dimitrov este vorba în filmul 


meşșul tinăr şi perspicace. În rest: suspens, 
urmăriri... şi victime, vinovate şi nevinovate, 
ca în orice film polițist care se respectă. Şi 


acest film se ic) PANĂ 


rate ve a studiourilor Lentilm. Un fim de: Aje- 
xandr 


ratov. Cu: Mihail Boiarski, Valentin Gaft, 
Vadim lakoviev, Vladimir Brionin, Tatiana Tașkova. 


Dosarul „Lina de 


” Pentru un policier, Dosarul „fina de aur 


pare cam lipsit de dinamism. Calea aleasă de 
realizatori justifică, oarecum, absenţa acestui 
atribut ai genului căci ei deplasează atenţia 
dinspre urmărire înspre deducţia psihologica 
Cazul nu e din cale afară de spectaculos și 
nici metodele celor implicaţi în el, o banda 
de traficanţi de aur, nu pun la grea încercare 
abilitatea anchetatorilor. Problema este câ 
unul dintre aceștia gasește vinovatii în apro- 
pierea alesei inimii sale Tinărul căpitan e 
confruntat cu o dilema veche de cind lumea 
„sentimentul sau datoria?”. Nu e greu de ghi- 
cit raspunsul şi nu în jurul acestuia se confi- 
gurează liniile de forță ale filmului: 
Momentele de interes răsar în descrierea 
unui peisaj moral cu personaje pitorești dar 
dubioase şi prin lucida analiză a mecanismu- 
lui compromisului. Ceea ce nu e puţin. 


lui Juan Antonio Senioria Attenitte- Cel 
de al 18-lea film al lui Bardem, da, este un 
fiim. bulgar, de mare montare (de fapt o co- 

a studiourilor sovietice, din A.D. 


Szeged, t: belsberg, 

zig, Zwickau, Viena și Sofia. El încearcă să 
reconstituie drumurile de viaţă ale marelui fiu 
al poporului bulgar, Gheorghi Dimitrov, de la 
nașterea căruia s-au implinit, în 1982, o sută 
de ani. Anui trecut, ia Festivalul de la Karlovy 
Vary, filmul era distins cu Premiul speciali al 
juriului și cu distincţia „Trandafirul 
din Lidice". „Tușa“ unui cineast 'de talia lui 
Bardem se face simțită îndeosebi în citeva 
momente g ale filmului, cum ar fi acelea 
consacrate incendierii Reichstagului, proce- 
sul de la Leipzig sau în secvențele voit și 
acuzat pitorești, cum ar fi secvenţa bilciului 
popular în care este înfățișată cu sarcasm de- 
mența fascistă. Atmosfera primilor ani ai de- 
ceniului = treilea este sugera 


şi mizeriile celui a d treilea Reich. Pe Bar- 
dem la interesat în pret ip Dimitrov-o- 
mul. Viaţa că opera acest 

avertisment 


ntă--un 
anoa moer, fascist, un 
avertisment adresat omenirii, un avertisment 


pe care istoria avea să-l înțeleagă muit prea 
tirziu. a si 


it că viaţa lui Gheorghi 
Dimitrov şi paote momentele de la înce- 


putul deceniului al patrulea constituie un 


„subiect de film” onant (de altfel a cola- 
borat cu Luben ev la scrierea scenariu- 
tui) şi a acţionat în consecinţă. Nu-i mai ră- 


t decit interpretul potrivit. Și, în 
Petr Ghiurov, l-a găsit. 


Călin CĂLIMAN 


De la tinereţe 
pin’ la bătrineţe 


Nimic nu ne stă în cale 


Cu o grație de acuarelă, cu un aer modest, 
“acă nu chiar şters, filmul atacă ceea ce se 
cheamă o temă incomodă: bătrinețea. Fie ba- 
"rneţea obișnuită a unei mame.obișnuite şi a 
unei mătuşi obișnuite în casa unor tineri 
obsnuijţi cu ameţitorul slalom cotidian prin- 
tre „dovezi de dragoste“ și amarnice repro- 
şuri, cu corvezile de rigoare, cu mici isterii şi 
mari disperări, cu reţete, tratamente, amintiri, 
dureri de şale. Dar regizorul își saltă filmul 
prin arta cu care implantează în acest masiv 
obișnuit“ germenele tragicului pur. Povestea 
îşi asumă procentul de insolubil, de irezolva- 
bil, de implacabil, pe care şi-l asumă și viaţa 
— nu-i așa? — încă dinaintea erei noastre 


E.VODĂ 


bert Drapella. Cu: Antonina- Tace- 
usz Janczar, irena Malkiewicz, Teresa Wor 
cik, Stansilav Stanislaw Michaiski. Raksa Ems 
Buczacki. 


indr vesei a 
cietā. infiinirea cu fapta za ce Sintesi 
printr-un simplu gest orce şi pe onone de 
ia distarță sau cu meta stà de bime 
suspendată pe două oiae piooare de pa- 
săre. me! sperie. mc măcar nu-l surprind pe 
băiat. ci noma ii amuză. Pentru că, Mitea ştie 
câ aa bu să se petreacă lucrurile intr-o 
powsie Ín tîratarea moderră a basmului „Co- 
Dorim pe ful fermecat”, regizorul Mihail lu- 
zowsii. cu nge şi tact pedagogic, îl implică 
pe bâetelul de 10 ani in confruntarea binelui 
cu râul. lui Mitea (virtualul spectator) reve- 
nindu-i, în film, rolul de a iniţia întreaga stra- 
tegie de luptă împotriva forțelor Răului. Eroul 
fimului lui Mihail luzovski este, în fond, nu 
țarul Makar cel Bun sau țarul Koșcei — Ne- 
muritorul, nu prințesa Vasilica cea Înţeleaptă 
sau Piaza Rea, ci copilul încrezător, cu ochii 
inteligenţi şi vioi. 

Extinzind zona de interferenţă a realului cu 
fantasticul — prin personajul Mitea sau prin 
dedublarea unor -eroi ce au uneori aerul că 
ze joacă de-a țarii, vrăjitoarele, duhurile rele 

ihail luzovski mărește expresivitatea na- 
rațiunii, oferind un basm ce respectă regulile 
jocului fără să alunece în desuetudinea cisse- 
ului. 


Alina POPOVICI 


Producție a studiourilor M Gorki Um Sim de ha 
iuzovski. Cu: Roman Monastirski, Tatiana Penzer, 
Leonid Haritonov, Tania Aksiuta, Anatoli Kuzneţov. 


tări. În afară de asta, paronin m-a învățat 


Spectatori, nu fiți numai spectatori! 


Filmul românesc 


„„se deschide cu o „scrisoare a lunii”, 
bun exemplu de analiză lucidă, plină de viată, 
exersată asupra filmului 


[se oma] 


„Mi s-a gi elor rr ag hr 
rea este ceva ce nu ntr-o clipă am 
vrut să-i dau dreptate celui care spunea la ie 
șirea din sală: „vrăjeală, vezi tu un inginer | 
care să refuze să fie avansat?“. Dar gindin- 
du-mă pe drum, mi-am adus aminte de un 
coleg de generație, actualmente inginer elec- 
troni eră să muncească în fabrică | 


fată, oun 
Maoa. -am 
i le app de lei câști- 
gată taman la țanc de fetița dornică să știe ce 
ce-a făcut cu 


A 
8 
i 
i 
s 
aa 
pi: 
$ 
ii 


n momentul întiinirii, 
abia de-i dice banii, iar în apartamentul 
de două camere nu avea decit un pat, iar in 
bucătărie o masă și un scaun. Atunci eu, om 
însurat, cu copii (vorba aceea, cu greutăţi) 
mi-am muncit gindul cum s-o ajut bâneşște. 
ai cumpere. măcar un șitonier unde să-și 
lucrurile. Deci, dacă eu, care am ajuns la 
Heka scepticismului relativ, am fost în stare 
de așa ceva, atunci la o adolescentă a mobila 
casa altuia, e normal. Nemaipunind la 
teală că la Loto ciștigă cine nu te aștepți, 
consider că și asta merge. Apoi faptul că 
băiatul ăsta, Victor, nu suportă petrecerile 
fără rost și seratele cu invitaţi snobi, îl consi- 
der normali, pentru că şi eu sint la fel. Deci și 
asta merge. Faptul că un locotenent de mili- 
ție finăr și frumos şi deștept aplică un fel de 
metodă freudiană este reconfortant și l-am 
tat cu plăcere. Într-un fel, am 
cu plăcere întreg filmul care este agreabil! iar 
luate cu de-amănuntul, toate merg. Atunci ce 
nu merge? Cred că Marcoci cunoaște mese- 
rie, este sensibil și deștept, are tot ce-i tre 
buie în afară de stil (și lipsa de stil nu cred 
că și-a propus-o premeditat). Dacă ar fi vrut 
stii, în loc de un film agreabil, am și avut 
(chiar comedie fiind) un film e roată 
(oaie! Mihu — Șos. Iancului nr. 27, Bucu- 
reşti). 


e „M-am dus la acest film pentru a-l-cu- 
noaște pe Dan Marcoci şi Nicolae Ţic. şi 
n-am greșit, vå asiyu' Filmul a avut exclama 
ţii entuziasmate in timpul vizionării. Ţic decu- 
pează nu la șubier, la milimetru, acea felie de 
viaţă tumultuoasă, văzută cu un filtru al minţii 
inteligent. E un film grav și sincer, deloc im- 
bicsit in abundența repiicilor care par ca in 


Noi, actorii 


De fapt, viga se compune din amănunte și 
infmplări nesemnificative, care uneori de 
ciamșează problemele mari ale trecerii noas 
tre şi pe care nu le sesizâm la valoarea lor 
reală decit mult mai tirziu sau poate nicio- 
dată. 

Vreau să spun că dacă eu stau de vorbă cu 
recepționera de la motelul Cozia și cind ma 
duc la culcare miroase a brad cu roua şi un 
pisoi părăsit mă scuipă de sub autocarele 


pasa de noi, actorii, nimeni nu ne crede sufi 
cent că sintem obosiţi și nedormiţi. Intrind 


Anul XXI (249) 


Ecaterina Oproiu 


O.N,T„Ajung sigur la concluzia ca mmănui nu-i | 


` Fotograte de Victor STROE / 


viață“. (Nicolae Cazacovschi — str. Vasile 
Roaită, BI 3, sc. A., et. l, ap. 7,Bacău) 


e „Este un film bun, lucrat drăguţ, dar 
unele situații sint rezolvate prea ușor, prea 

simplu; sper că Marcoci va deveni un regizor 
eter pe har Aaa ra nostru — tot ce pot 


e „Tot fiimul este pin de zimbete, de culori 
pastelate, de parcă ni 


it Leopoldina Bălă 
ea (Radu Corina — str. 8 Martie, nr. 97, 
loiești). 


e „V-aș fi scris imediat după film, dar nu 
m-am e tu în stare. Un film cutremurător... 
pages lumea noastră fără Haândel, 
Brahms, Beethoven“... Ca să-i poţi imagina o 
asemenea monstruozitate va trebui să înţe- 
legi mai înfii ce înseamnă Händel, Brahms, 

Beethoven, ce înseamnă valoarea creaţiei 
umane. Cînd și cine va putea tace acea des- 
coperire epocală care să sine modul dea 
gindi al tuturor oamenilor? Întrebarea își 
caută răspuns cu sufletul la gură. Nu știu în 
ce măsură sinteţi convinși de sinceritatea 
mea, dar pentru a ieși din acest coșmar, a 


nu e încă rege”. (Olivia Lozan — Piaţa Gării, 
bioc K3, ap. 17, Craiova). 


rect în subiect, căci nu mai am răbdare. am 
a uriu omenirii cui ii pasă de noi, actor: 
ne nea întrebat vreodată la ce visăm sau 
e putem noi face frumos pe lume, noi ai cui 
sintem? De ce oare afit de rar facem ceva ş 


au sărit pe mine toți regizorașii de pe lume 
pe mine și pe ali actori, în clipa în care am 
“butit un tip de personaj, propunindu-ne 
| acel tip de personaj pentru toată viața? Ce 
putere sau cită luciditate îți trebuie la acea 
Vrat fragedă ca să te smulgi din ghearele 
| lor, în timp ce alții uflă în ureche du-te 
acum cînd te cheamă, că mai tirziu nu te mai 
ia nimeni și nu-i supăra, că stai pe tușă defi- 
nitiv și cum să le reziști cind n-ai nici un mij- 
loc la îndemină? Cui îi pasă, deci, de noi? 

Așa m-a întrebat pisoiul sau recepționera. 
nu mai ţin bine minte, că era noapte. Impor 


ca bunurile de larg consum. Că apărem de 
multe ori dintr-un capriciu al cuiva, fără sa 
merităm onoarea aceasta, apoi acel cineva 


Coperta | 


Valeria Seciu ṣi Ovidu lullu Moldovan 
parteneri în filmul Cadoul scenariul loan 
Grigorescu, regia , Nicu Stan. Pentru 
rima oară pe ecran în rol de.. părinți 
Doi dintre cei mai indrăgiţi actori de fiim 
ra le dorim partituri pe măsura talen- 


bta 


aproape intotdeauna folosim la cra? De ce | 


tant e doar că, apărem și dispărem din viaţa | 


joacă bridge și noi dispărem chiar fără s-u; 


Două păreri care se bat în cap, ceea ce 
nouă nu ne pare rău... 
e „Pe ecranele ploieștene au rulat de cu- 
find, pentru a doua oară, două filme de mare 


e „Mă întreb dacă filmele S.F., cu războaie 
stelelor, cu imperii care contraatacă sau 
alte basme intra-galactice, constituie Viitorul 
cinematografiei mondiale. Oare cînd oamenii 
vor înceta să se înduioșeze de păpuși de cau- 
ciuc, cit timp vor mai căuta întrajutorarea, 
prietenia, iubirea, at de departe, în spaţiul 
infinit al universului, cînd toate acestea le pot 

atit de e se pa 'oape, poate chiar la omul de 

ngă noi, și cind pe Terra mai sint încă multe 

de rezolvat în privința ogari și a apa 

ei oameni și ans Tudor — 
. Dacia nr. 16, ra Neamţ). 


Fraza lunii 


Pentru o dată, „Fraza lunii” ne este reco- 
mandată de către un corespondent și apar- 
ține unui izor de renume mondial, | 
Bergman: „Eu nu fac nici o deosebire Între 
un bărbat și o femeie; lucrul care mi se pare 
foarte prost este că bărbaţii și femeile sint 
educați atit de deosebit. Dacă bărbatul n-ar fi 
crescut cu convingerea că este bărbat și fe- 
meia n-ar fi fost crescută în convingerea că 
este femeie, și dacă toţi am fi fost crescuți cu 
convingerea că sintem ființe omensști, ar fi 
tost mult mai bine“. Cel care ne întreabă 
„Oare ciți se recunosc în această frază?“ 

Valentin Dobre (loc. Mărăcineni, 


liceului de rar marar ride cine-i 
mama şi cine-i în fotografia (nr. 5/83) 
Lindei Gray cu fata ei? 


Ta E pur E ENE sa URII 
„Spectatori, nu fF numai spectatori” 
este realizată de Radu COSAȘU 


merităm. M-apasă pereții acestui articolaș, 


sa mă audă, că voi reveni şi mai ales voi făp- 
tui Căci, chiar dacă nu «credeţi, și cel mai 
mare actor ba chiar mai mult ca alții, are ne 
voie de grijă, ca un zăcămint prețios ce tre- 
buie exploatat cu grijă și dragoste. În sfiit, 


autodemonstra a regizorilor tineri, probabil 
interpretării actoricești”. Remarcă pe care, 
din toată asistența, numai eu am remarcat-o, 
drept care am să revin în numărul următor. 


Mircea DIACONU 


— 
P.S. Din articolul meu precedent, se înțe- 


este argintiu metalizat. 


Piata Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex ure, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică. 
loana Statie 


Prezentarea artistica 


Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
- Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — Bucureşti 


|] 


dar, vorba lui nenea lancu, asta nu poate ca 
sa rămiie așa. Făgăduiesc deci celor care vor 


am să-mi aduc aminte cuvintele vestitului re- 
geor american Alan Pakula „am văzut multe 
ilme românești, am înțeles nevoia de a se 


insuficient satisfăcută în școală, dar trebuie 
să remarc în primul rind cota foarte înaltă a 


lege dintr-o greșeală de tipar că Dacia mea e 
argintiu metalizat. Rectilic: nu, Dacia mea nu 


Eu copiez, tu copiezi, e! copiază. 


Celălalt cuvint-cheie care defineşte tendin- 
tele actualului sezon estival este remake. Re- 
editările sint la ordinea zilei. Fireşte, rema- 
ke-urile nu constituie nici 


Pentru sezonul estival să fi ajuns Hollywood-ul rar 
în situaţia de a se salva” prin... autodevorare? i eat cale 


ritoare într-un aia bintuit ii uscăciunea , 
banalităţii. 
Același lucru s-ar putea spune despre in- 
diana Jones: Tempiui fatalității (urmarea ia 
Sea: arcei piata un se dn et 
mes care, în e a se folosi de pa- 
noplia gadget-urilor uitrasofisticate - ale- cei i în apele Să are a coea a sa m” 
electronice, se mulțumește cu recuzita retro | Giul in care nu-i mai rămine decit să se hră-- 
a filmelor seriale de altădată, dirijată de mina 


nească cu propria-i substanță? 
acea ciroza sigur pe sine a lui Steve Citeva exemple. Brian De Palma, cel ce a 


încercat să ne îngheţe singele în vine cu Car- 


_lywood 
„centuată decit în multe alte tocuri, doar ara- 


„reori atenuată de cite o „aversă“ mal învioră- 
toare. 
S ra adolescenta ale cărei tulburări de puber- 
Un „duș BIF un prosop tin aa tate produceau cele mai terifiante consecinţe, 
este pe punctul de a'termina un remake după 


În plin sezon al „ciinilor strvițr: 
Scartace, care a prilejuit lui Paul Muni ului- 


mu Eretz fr ta buze af E a 
i 3 3 m u ùt ni 
reteta ez dinar pri ed ED SE, ari Mr n pont radha lui Charles L 
e u în lea lui les Loug- 
ponete; dodataka sub roțile au Speta sáu smoking, agentul 007 salvează — pentru” | hton şi a lui Clark Gable în 1935, fiind deja 
aii al wren! mel pina căpăta dimensiu- a cita oară? — omenirea de la un holocaust | supus unei reeditări (cu Marlon Brando şi 
De NENE arat ovonimont -Mallis a- nuclear) decit poate faptul că în neobosita sa | Trevor Howard), în 1962. Britanicul- Hugh 
. nu ar fi greu, transferind lucrurile în activitate de înger păzitor al societăţii de | Hudson (căruia îi datorăm Chamiots oi 
pur „de prsocuesri actuale ale studiourilor consum ajunge pe ò insulă locuită de ama Oscar pentru cel mai bun pci al 
 pomerion la găsim echivalenţele „ciinilor zoane, care se ociipa insă nu cu tragerea cu anului 1981 — turnează acum, tot peste 
strivii”. Două ar fi reparos principala în i acul, ci cu subtiizorea de bikeri rarisime | ocean, o reeditare după Tarzan, regele mai- 
acest sens. S k Bin 2 (fiind. deatitel, vestimentate nu in cme ştie ce „metetor. în fine dista e departe de a fi in- 
_Unul din Spent acestui, binom este = E armuri razboinice, ci intr-o vaporoasă ţinută | cheiată), Jim MoBride, regizor provenit din 
ri bene beri ea sezonu de harem, marca Dior). Psycho H (regizat de | şcoala underground new-yorkeză, a mers şi 
sie Mirrik mA primul pa Rea australianul Richard Franklin) nu are însă i prezenfind- recent publicului o. 
„Sezon. sg rito: i ă amintiţi de Su- nici măcar meritul unui asemenea exotism |- versiune redigerată a tipa i pelicule a lui 
e er dr lao ten sa acm. na dm îti de | Gara, Ca Set A Pon soba 
ere, un lamentabil eșec. 
ajuns {in vara — tot vara! — anului 1981) ia = R cruțat de niciunul din poncifurile cele mai i E drept. intenţia. lui McBride pare a fi 
n, r ; h y y : ieftine ale filmelor de groază: uşi care sciniie, tăudabită, d; fi de į 
? $ i umbre care se furișează, miini care se așează 
brusc pe umeri... Revenind, după exact 22 de 
ani, în rolul care i-a adus celebritatea, acela 
al asasinului psihopat Norman Bates — ad- 
ministratorul de motel care, asumindu-şi 
identitatea mamei sale moarte, comisese un 
şir de crime odioase, și care, considerat 
acum chipurile, vindecat, este eliberat din os- 
piciul unde fusese internat — Anthony Per- 
kins pare a-și cere tot timpul scuze publicului 
pentru ceea ce este pus să facă. Singura idee 
originală a producătorilor a fost aceea de a 
a ai slale Go distribui în scopuri publicitare, cu oreda pre 
ce A Pa ză mierii, prosoape cu inscripția „Bates Motet”. 
dard) după îi ă decenii, în edi- apane. e el zarea ai cena din 
; PE ina uri. Prosoape binevenite, co- 
tiz a a doua. re izuită.. In rolul menta cu sarcasm un critic. pentru ca toți cei | la capătul tunelului 
principal: Va haprinsky. (În pă bere boeme log d să 
RE i issa Sa. şteargă urmele dușului rece pe care îi pna 
Salle J Jean Se tuie uni asemenea „seque de mina a zeces Chiar dacă se mizează pe succesul „fitmu- 
Ea la un film clasic. i 


! continuări, reinterpretări, variante ş.a. ale 
Deşi Julia lui Fred Zinnemann nu e un remake îl semnalăm însă ca pe aceleiași teme. Sociologii ar putea să argu- 


enteze ist tă, publicul 
o reluare pe ecranele noastre pentru că aici Jane Fonda ti ei Peri ne mot oă.de eur ara menire rasă 


Lost Arch)? 

Filme „estivale“ care nu își propun să tran- 

smită nici un mesaj, tre propun k var 
lesne de decriptat, codurile lor fiind demult 
„cunoscute. Aceeași story, aceiași actori, de 
„cele mai multe ori același titlu (cu o cifră ro- 
“mană în coadă), într-un cuvint aceeași rețetă 
"ca succesul să fie asigurat fără prea mare bă- 
-taie de, cap. Dar se potrivește socoteala din 
- studio cu ptr de rai revii Plop 

“ auna, pentru că pină și publicul de peste 

ocean, considerat, pe drept sau pe nedrept, 
gata să înghită aproape orice, nu a ajuns la 
acel grad de condiţionare încit să saliveze. 
automat de plăcere la auzul unui „clopoței“ 
“cunoscut, ca să nu mai vorbim de reacţia cri- 
ticilor de autoritate. 

Este adevărat, răspunsul publicului la Su- 

iit — și anterior la "Superman u 

s-a potrivit cu așteptările studiourilor şi chiar 
şi critica (fără cruțare cu prima parte) s-a 
arătat mai îngăduitoare. Motivul? Inspirata 
schimbare pai mers“ a regizorului, apen- 
du-se, î nd cu S. Ii, la Richard Lester, 


era, căruia îi datorăm nesecatul filon 


de gaguri din ultima versiune (1974) a Celor 
trei chetari şi, mai ales, acel foc de artifi- 


cii ZE ET ca să | 


CA pb Day's Night $ cele două Si-a cu, Beatles 

Heip!). Superman 
continuă să A Poe ‘tot felui de isprăvi 
- abracadabrante, dar spre deosebire de prima 
„parte (regizor Richard Donner), unde totul 
era luat în serios (ceea | ce era, desigur, ab- 
“ surd), noul regizor pare. a face mereu cu 


ochiul spectatorului, spunindu-i şăgalnic „e 


“doar o glumă, hai să ne amuzăm împreună”. 

-De pildă, Superman trece acum printr-o criză 
-de dedubiare a personalității, devenind un fei 
de Dr. Jeckyll şi Mr. Hyde și, mai mult decit 
atit, este pus să-i dea replica unuia din cei 
: mai înzestrați comici ai orei actuale, actorul 
„de culoare Richard Pryor. Rezultatul? O- -peli- 


$ gui Sarpa acari, tăce să adieo brga răco- i 


un rol de mare apunte si ZORE 


care le-a descifrat o dată pentru- todesma; 
cu alte cuvinte îi place să i se repete aceeaș 
poveste. Dar trebuie avut în vedere şi cotălat 
aspect oare actualele tendințe ale cinemato- 
grafiei americane de a se imirti în jurul pro- 
prie-i cozi, de a se imita pe sine însuși, nu re- 
fiectă o situație de criză, o lipsă de idei şi, în 
ultimă instanţă, o fugă din fața realității? 
La capătul tunelului se întrevede. totuși o . 

rază de lumină. Potrivit legilor firii, anotimpu-” 
rile se succed unul altuia şi, pină la proba 
contrarie, se poate presupune că acest prin 
"cipiu se aplică şi sezonului „ciinilor acciden- 
taţi”. Sau al filmelor care se copiază unul pe 


altul. 
` Romulus CĂPLESCU