N.Ghika-Budești — Evoluția arhitecturii în Muntenia — I — Înrâuririle străine — de la origină, până la Neagoe Basarab (1927)

М. GHIKA-BUDESTI 


EVOLUŢIA ARHITECTURII 
IN MUNTENIA 


L 
INRĂURIRILE STRĂINE 


DE LA ORIGINĂ PÂNĂ LA NEAGOE BASARAB 


 — — ШИЕ 


www.dacoromanica.ro 


Сар. 


Cap. Il. Înrâuririle medievale 


CUPRINSUL 


~~ 


T E 


Pagina 


l. Originile . 2-4 - : 


Inrdurirea medievală occidentală . 

Temeliile bisericii romanice din CA mpulung-Muscel 
Temeliile bisericii gotice din T.-Severin . А 
Cetatea zisă a Іш Tepes-Vodä (Argeş) . 


121 


. 122 


» 
» 


Turnul zis al lui Sever la T.-Severin. 123 
Ruinele palatului Domnesc din Curtea-de-Argeş. 4 
Alte rămăşiţe și documente ale înrâuririi medie- 
vale occidentale . . š © ж 
Inrâurirea medievală orientală S 
Temelile celor două biserici din T.-Severin š 
Cap. Ill. Inrâuririle byzantine 124 
Inráurirea byzantină din Constantinopol i 
Caractere generale . » 
Grupa întâia : biserica Sân-Nicoară ` (Argeş) si 
Bogdan Serai (Constantinopol) 125 
Grupa a doua: biserica din Nicopole (Bulgaria) 
si biserica Domnească din Curtea-de-Arges  , 
Materiale si procedee de шышы š . v. 0% 
Plastica monumentală  . ç Р а” 
ш decorativă . А 126 
Detaliile , А Š 
Descrierea bisericii Sân-Nicoară » 
: Š Bogdan-Serai . 127 
Ж Š din Nicopole ; 8 
" Domnesti din Curtea-de- 
B Argeş e š , , 128 
ezu . қ | : 
Cap.: IV PT sârbească. ` | 129 
Ruinele bisericii din Vodita (Mehedinţi) e x 
Biserica Mânăstirei Tismana (Gorj) D - e 
Mare de 1а Ve ozia (Valcea) M 
Caractere generale. 2“ e ; 
Materiale si procedee de constructie ; 130 
ILUSTR 
Plansa 1, Biserica romanică Negru-Vodá din 
Câmpulung- Muscel . ‚ fig. 1 
Biserica din Castrul Roman de la 
Turnu=Severin . - 2 
4 ІШ, Cetatea din Poenari Argeş zisă 
a Іш Tepes-Vodä  . v Е 3-13 
, IV. Bisericile din T.-Severin  . ë 14-17 
» У, VI. Biserica Bogdan-Serai din Cons- 
tantinopol . 4 18-22 
» УІ, УШ, IX. Biserica Sân-Nicoară din 
Argeş e i М 23-33 
» X. Biserica din Nicopole š : 34-38 
» ХІ-ХХ. Biserica Domnească din “Argeş » 39-50 
» ХХІ, XXII. Biserica din Vodi(a (Me- . 
hedinfi) . 5 i м” 51-55 


Х Т: 
Pagina 
Plastica monumentală  . А А 130 
: decorativä . 5 
Detaliile : e š а 
Descrierea bisericii din Vodița . í 131 
S » Mânăstirii Cozia . » 
А А Tismana . 132 
Rezumat š š 4. š 
Cap. V Inràurirea balcanică 133 
Descrierea bisericii Mânăstirii Cotmeana (Arges) Ж 
Caractere generale şi detalii : 
Rezumat. * 
Cap. VI. Inrâurirea Muntelui Athos . 135 
Biserica Mânăstirii Snagov . : қ $a 
Mitropolia Veche din Târgoviște  . e о 3 
Caractere generale .. . ; и 
Materiale si procedee de construcție š . 136 
Plastica monumentală . š š C xw а 
ornamentală š š í А » 
Detaliile : 
Descrierea bisericii Mânăstirii Snagov 137 
m Mitropoliei di din Târgovişte 138 
Rezumat, Е 4 139 
Сар. УП. Inrâurirea armenească . . 140 
Biserica Mânăstirii Dealului (Démibovita) . б ж 
» Episcopală din Argeş. А «0» 
Caractere generale . : + » 
Materiale si procedee de constructie . 141 
Plastica monumentală . А E 
ornamentală |, š А š ‚ 142 
Detaliile . А s 0% 
Descrierea bisericii Mânăstirii Dealului 143 
Š Episcopale din Argeș 144 
Rezumat қ : қ i e . ‚ 146 
Textul francez с à e š š „ 147 
ATIUNI 
Plansa XXIII. Biserica Mânăst. Tismana (Gori) fig. 56-58 
„  XXIV-AXXV. Biserica Mare a Mănăs- 
tirii Cozia (Vâlcea) . : ۴ 59-80 
»  XXXVI-XXXIX. Biserica Мейлі Cot- 
meana (Arges). " 81-03 
, ХІЗІЛ. Biserica “Mânăstirii Snagov 
(Ilfov) » 94-110 
а LII-LVIII. Mitropolia Veche din TAr- 
goviste . » 111-118 
LIX-LXV bis. Biserica Mănăstirii Dealu 
E (Dâmboviţa) . » 119-142 
= к тш Biserica Fpiscopală din 
Argeș ; 2» 143-181 
a» LXXXVI. Harta localităților š 182 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


INRÂURIRILE STRĂINE 
DE LA ORIGINĂ PĂNĂ LA NEAGOE BASARAB. 


CAPITOLUL I. 


ORIGINILE. 


Studiul monumentelor de arhitectură se măr- 
gineste pentru noi, іп epocile mai îndepărtate, 
proapea exclusiv la cercetarea monumentelor reli- 
gioase, singurele cari au fost ferite în parte de 
distrugere : unele biserici, câte о clopotniţă si 
rare ori chiliile mănăstirilor. 

Din edificiile civile si militare nu ni s'au păstrat 
decât rămășițe, temeliile clădirilor, bucăţi de 
ziduri ruinate care ni pot da une ori indicatiuni 
asupra alcătuirii si dispositiunilor generale ale 
acestor monumente, dar foarte rar asupra arhitec- 
turii lor propriu-zise; doar pe ici colo câte un 
profil de piatrá cioplitá sau mai rar un rest de 
sculptură sau de decoratiune aproape șters, dar 
nimic mai mult. 

Aproape totalitatea clădirilor mai vechi, în afară 
de biserici, dacă nu sunt ruinate, au fost refă- 
cute și transformate la epoci mai apropiate de 
noi, fără ca să se fi păstrat în majoritatea casu- 
rilor ceva din caracterul lor primitiv. Când se va 
putea face cercetarea amănunţită a acestor monu- 
mente, se vor găsi poate urmele vechilor arhitec- 
iuri; asemenea cercetări însă presupun sondaje 
și dărâmări, iar executarea lor nu este în totdea- 
una posibilă. 

Biserici în stâncă. Ni-au rămas din veacurile 
îndepărtate câteva biserici în stâncă, de si poate 
pe vremuri au fost mai numeroase. Astfel la 
Cetatea Dâmboviței, în comuna Stoienești din 
județul Muscel, mai există o asemenea biserică 
săpată în stâncă, care trebuie să fie foarte veche, 
căci zugrăveala de ре päretii interiori ni arată 
chipul lui Nicolae Alexandru Basarab ca ctitor 1. 

O altă capelă, de același gen, se află lângă 
mănăstirea Bistrița din Oltenia, intro peșteră 
situată în stâncile din apropiere. Drumul pentru 
a ajunge la această capelă este aproape impracti- 
cabil ; întâiu pe margenea unei prăpăstii și apoi 
printr'o subterană strâmtă și joasă. Acestea sunt 

! Vezi Buletinul C. M. I, anul V p. 89. 


umile lăcașuri de refugiu, ascunse cát mai bine, 
astfel ca să nu poată fi descoperite de duşmani 
și deci mai bine ferite de distrugere. În starea în 
care se găsesc ele astăzi, aceste capele cu greu 
ar putea fi denumite monumente de arhitectură. 


Biserici de lemn. În multe localităţi din țară, 
mai ales în părțile muntoase, dar si la șes în 
părțile păduroase, atât în Muntenia și Moldova, 
cât si în Ardeal, se mai găsesc încă biserici de 
lemn care și-au păstrat, mai mult ori mai putin, 
arhitectura lor primitivă. Unele din ele sunt destul 
de vechi, din veacul al XVIII-lea si câte odată, 
dar mai rar, din al XVII-lea. Ele repetă probabil 
tipuri vechi rămase aceleaşi de multe veacuri. 

intro ţară aproape în întregime acoperită cu 
păduri, cum a fost a noastră, este firesc ca si 
clădirile si locuintile să fi fost aproape exclusiv 
executate din lemn, aşa cum sunt si astăzi majo- 
ritatea caselor teränesti mai vechi; päreti de 
bârne sau de chirpiciu, pridvoare cu stâlpi de 
lemn ciopliti cu îngrijire si adesea ori cu multă 
imaginaţie, uluce şi balustrade de scânduri trafo- 
rate, etc. 

Este probabil cá, în afară de cetățile de apă- 
rare, de resedintele domnești și boierești si de 
unele biserici mai importante, toate casele si chiar 
majoritatea bisericilor de prin orașe și sate erau 
făcute din lemn. 

Arta populară, pe al cării domeniu întrăm 
aici, a avut de sigur rolul său іп desvoltarea 
artei noastre în genere, mai ales în artele minore, 
care par că se confundă cu ea. Este în de obște 
cunoscută originalitatea şi bogăţia artei țărănești 
în România, precum și fineța simțului artistic 
al poporului, căruia i se datorește păstrarea in- 
tactă a traditiunii sale strămoşeşti, dar este evi- 
dent foarte greu, în starea cunostinfilor pe care 
le avem astăzi, a se determina partea ce se cuvine 
artei populare străvechi în evoluția artei monu- 
mentale. 


— B = 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL ll. 


ÎNRĂURIRILE MEDIEVALE. 


Printre înrâuririle de artă care se ivesc în epoca 
ce a urmat formațiunea Țărilor Române se pot 
distinge două mari curente: Unul, venit din Oc- 
cident, ni aduce civilisatia evului mediu și înrâu- 
rirea artei romanice si a celei gotice; altul, venit 
pe diferite căi din spre Orient, ni aduce civilisa- 
tia bizantină, care pe acele vremuri domnia nu 
numai în Europa orientală, dar și în Asia Mică, 
în Africa de Nord, în Rusia și chiâr în Orientul 
mai îndepărtat. 

ÎNRÂURIREA MEDIEVALĂ OCIDENTALĂ. Pare 
a fi cea d'intâiu venită, prin Ardeal în Muntenia 
și prin Polonia și Galiţia în Moldova, 

In Muntenia ea este putin simțită si pare a fi 
fost înlocuită chiar în veacul al XIV-lea printr'o 
înrâurire orientală, care în veacul următor devine 
aproape exclusivă. 

Astăzi, din monumentele occidentale, nu ni-au 
mai rămas decât temeliile a două biserici dispá- 
rute, una la Câmpulung (Muscel) și alta la Turnu- 
Severin, apoi ruinele cetăţii din Cheile Argeșului, 
zisă a lui Tepes-Vodä, si în sfârşit rămășițele 
unui turn, zis al lui Sever, situat în orașul Turnu- 
Severin. 

Temeliile bisericii romanice din Câmpu- 
lung (fig. 1). 

Aceasta pare a fi cel mai vechiu monument bi- 
sericesc medieval din Muntenia, ale cărui urme 
au ajuns până la noi. Temelia acestei biserici a 
fost găsită sub actuala biserică a mănăstirii Negru- 
Vodă de către d. V. Drághiceanu, în anul 1925. 

Această biserică a fost clădită, probabil, în vea- 
cul al XIV-lea de către Nicolae Alexandru Basarab, 
a cărui piatră de mormânt se găsește aici. 

Planul bisericii este romanic si se compune din- 
tro navă centrală mai largă si din două colaterale 
mai înguste, despărțite de nava centrală prin două 
rânduri de stâlpi. La această parte principală a 
bisericii formând naosul se adaugă spre Răsărit 
altarul rotunjit întrun singur arc, care se leagă, 
intrun mod cam stângaciu, cu stâlpii interiori ai 
naosului. Spre Apus pronaosul mai mic e despăr- 
tit de naos printr'un zid, în axul căruia se des- 
chide o ușă de comunicaţie; tot în pronaos se 
afla o scară rotundă care urca la clopotniţă. 


Dispositiunea aceasta a naosului despărțit de 
pronaos este proprie cultului ortodox; ea este în- 
tocmai aceia pe care o găsim la biserica din Rär 
däuti, cläditä cam în aceiași epocă de către Ale- 
xandru-cehBun. Spiritul in care sunt clădite aceste 
două monumente este însă diferit: la Câmpulung 
arhitectura şi construcţia par a fi fost pur roma- 
nice, pe când la Rădăuţi ele sunt mai apropiate 
de arta bizantină. 

La Câmpulung biserica pare a fi fost de piatră; 
întradevăr, faptul că s'au descoperit în zidurile 
actualei biserici pietre cu profil romanic dă a pre- 
supune că biserica de astăzi, care e si ea de pia- 
trá, a fost clădită cu materialul rămas dela dărâr 
marea celei vechi. 

Temeliile bisericii gotice din Turnu-Se- 
verin (fig. 2). 

Descoperite cu ocasia săpăturilor făcute de d. 
profesor Bărcăcilă la castrul Drobetae, presintá 
urmele unui altar semicircular de configuraţie go- 
tică cu urme de contraforturi formând са niste 
pinteni împrejurul semicercului altarului. Zidäria 
este de piatră brută, neregulată şi lucrată fără artă. 

Acest altar a fost alipit de o altă clădire, mai 
veche și mai mare, a cării temelie de piatră, cio- 
plită, din blocuri mari si regulate, este probabil 
de origine romană și face parte din clădirile cas- 
trului. 

Cetatea zisă a lui Tepes-Vodä. Este unul din 
rarele monumente care ni arată o înrâurire medie- 
vală occidentală în Muntenia: ruinele ei se văd şi 
astăzi în cheile Argeșului, în vârful unei stânci, 
de unde domină toată regiunea, atât spre Nord, 
cât si spre Sud, în susul, cât si în josul Argeşu- 
lui. Această cetate, alcătuită după tipicul castele- 
lor feudale, medievale, se compune din mai multe 
turle rotunde, situate la extremitățile clădirii și le- 
gate între ele prin drumuri de comunicație apă- 
rate de ziduri puternice. In corpul cetății se gă- 
seste un turn dreptunghiular, care pare mai vechiu 
decât restul clădirii si care este zidit numai 'din 
piatră brută, pe când turnurile rotunde sunt zidite 
din piatră brută amestecată cu cărămidă, Cetatea 
se zice că va fi fost clădită de către Cavalerii 
Teutoni (fig. 3 până la fig. 13). 


ma 6 — 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


Turnul zis al lui Sever din Turnu-Severin 
este un masiv de zidărie lucrat din piatră brută, 
având forma dreptunghiulară. Partea lui superi- 
oară este prăbușită. Acest turn pare a fi făcut 
parte dintr'o cetate de apărare, un cap de pod. 
Urme de ziduri se văd, întradevăr, în apropiere, 
dar dispositiunile lor nu se pot stabili astăzi din 
causa vegetatiunii care acopere toate împrejuri- 
mile. Au mai fost date la iveală în apropiere te- 
meliile unei capele de stil oriental, despre care 
vom vorbi mai departe. 

Aici se cuvine să vorbim și de ruinele Palatu- 
lui Domnesc din Curtea-de-Arges, care, după 
configuraţia sa şi după profilatura gotică a unor 
pietre provenind probabil de la uşile și ferestrele 
acestui monument, s'at părea de origine occiden- 
talá. O particularitate pe care trebuie sá o notám, 
fiindcă poate fi o indicatiune, este orientarea clá- 
dirii spre Nord, care este contrarie usului cons- 
Tintit in fara noastră, unde întrarea, pridvorul, cer- 
dacul sau prispa, sunt în totdeauna îndreptate 
spre soare, în partea feriti de crivät. Aici vedem! 
un cerdac îndreptat spre Nord cu scara și întra- 
rea în aceiaşi direcţie. ‚ 

Alte rămășițe ale înrâuririi occidentale 
se găsesc în unele frescuri si obiecte de orfevră- 
rie arătate mai jos : 

La Biserica Domneascá din Arges, in pronaos, 
de-asupra ușii care duce în naos, se găsește zu- 
grăvit în frescă tabloul votiv care arată pe ctitor 
(Negru-Vodă sau Vladislav) în genunchi la picioa- 
rele lui Isus Hristos. El este îmbrăcat în veșminte 
de cavaler medieval din Occident, 

La bolnița mănăstirii Cozia, în pridvor, se gá- 
sește zugrăvit în frescă portretul lui Mircea-cel- 
Bătrân alături de fiul său. Ambii sunt îmbrăcaţi 
în veșminte medievale occidentale. 

Imbrăcămintea lui Negru-Vodă, al cărui mor- 
mânt a fost descoperit în 1923 în Biserica Dom- 
neascá din Argeș de către d. V. Drăghiceanu, 
este de asemenea occidentală. Tot de asemenea 
si diferitele obiecte, bijuterii, paftaua si inelele ce 
Sau găsit în mormânt?. 


? Vezi Bul. Com. М., І., anul 1923, р. 5. 
! Vezi Bul. Com. M. I, 1923, Curtea Domnească din 
Argeş. 


123 


INRÂURIREA MEDIEVALĂ ORIENTALĂ пі-а 
lăsat puține urme până în veacul al XIV-lea; pare 
a fi fost înainte de această epocă urme de înrâu- 
rire orientală, venită probabil prin Serbia, care a 
avut o civilisatie proprie mai veche ca a noastră, 
Aceste urme se mai văd în Turnul-Severin, unde 
s'au descoperit temeliile a două biserici mici, care, 
prin dispositia planului compus din cele două în- 
căperi cerute de cultul ortodox si dintr'un altar 
semicircular îndreptat spre Răsărit, dovedesc o ori- 
gine orientală. 

Aceste două monumente se află primul în gră- 
dina liceului din Turnul-Severin și celalt în grădina 
publică, în apropierea turnului zis al lui Sever 
(fig. 14-17). 

Primul nu presintă decât o zidărie ordinară exe- 
cutată din piatră brută, al doilea însă este de o 
execuţie mai îngrijită, lucrată din moeloane de 
piatră mai regulată, alternată cu cărămidă așezată 
după tipicul bizantin, atât orizontal, cât şi vertical, 
încadrând pietrele și stabilind suprafeţele de razim 
orizontale necesare unei mai bune stabilitäti a zi- 
dăriilor. 

Ambele aceste biserici aveau dimensiuni aproape 
identice și aceiaşi dispositiune generală arătată 
mai sus. Ele au vre-o 12 metri lungime totală și 
vre-o 5 metri lărgime, aceste cote fiind socotite 
în interior. 

A doua din aceste biserici, cea mai interesantă, 
aflată, cum am spus, în grădina publică a orașu- 
lui, mai are, în afară de întrarea principală spre 
Apus, încă o ușă, саге dă direct în naos pe fața 
dinspre Miazăzi. Naosul pare a fi fost boltit ci- 
lindric, această boltă, după cum arată planul, se 
compunea din trei travee întărite cu nervuri de 
piatră ale căror urme se observă pe zidurile late- 
rale. Altarul semicircular în interior este poligonal 
spre exterior şi compus din cinci laturi. Pronaosul, 
de dimensiuni mai mici ca naosul, este în lățime, 
adecă mai lat decât adânc, si ușa de la intrare se 
află în axul laturii mari, care este și axul întregii 
biserici. 


mr 4 — 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL ПІ. 


ÎNRÂURIRILE BIZANTINE. 


Înrâuririle bizantine sunt dominante în desvol- 
tarea artei monumentale din Muntenia. 

Ele ni-au venit pe diferite căi, dintre care cele 
mai importante sunt următoarele : 

1. Direct din Capitala Imperiului bizantin, cu 
care {ага noastră a avut legături constante în 
acea epocă. În timpul lui Mircea-cel-Bátrán se 
stie că au existat chiar legături de rudenie între 
Curtea noastră și familia împărătească din Cons- 
tantinopol. 

2. Din Serbia, care a avut o artă proprie mai 
veche ca a noastră și tot de origine bizantină, 
cu о înrâurire romanică şi lombardă. Cu Serbia 
au existat de asemenea legături de rudenie între 
familiile domnitoare. 

З. Din Balcani, unde înrâurirea bizantină sa 
întâlnit cu o altă înrâurire importantă venită din 
Grecia medievală. 

4. Din Muntele Athos, focar de artă pentru tot 
Orientul crestinesc. 

5. Din Armenia, a cării artă se știe că a avut 
o înrâurire considerabilă asupra întregii Europe 
Orientale şi ale cării urme se găsesc şi în Europa 
Centrală și chiar în Europa Occidentală. Această 
înrâurire pare a se manifesta în arta noastră mo- 
numentală mai cu samă în tehnica și în decorul 
pietrei sculptate. 

În această perioadă a formaţiunii artei monu- 
mentale în Muntenia, sub înrâuririle arătate mai 
sus, se vor putea constata mai ales in dispositia 
planului unele tendințe specifice artei noastre, care 
se îndepărtează de tipurile străine importante şi 
care nu se întâlnesc în celelalte școli de artă care 
au avut legături cu fara noastră. 

Se va putea deci vorbi de un prim aport 
românesc în formarea arhitecturii care a înflorit 
în Muntenia si care se închiagă în jurul numelui 
legendarului Mester Manole, un meşter genial de 
la care ni-a rămas .un monument care poate fi 
socotit ca un cap de operă. 

Aceste înrâuriri orientale par а se fi întins 
progresiv în cursul veacului al XIV-lea, devenind 
exclusive în veacul al XV-lea. Intr'adevár am arătat 
în capitolul precedent urmele înrâuririi occidentale 
încă în timpul întemeierii Bisericii Domneşti, din 
Argeş, monument pur bizantin, unde totuşi ctitorul 


este represintat în tabloul votiv îmbrăcat în ves- 
minte medievale occidentale. Mai este de obser- 
vat că acest tablou votiv este executat în frescă 
după tehnica zugrăvelilor orientale. Portretul lui 
Mircea-cel-Bátrán dela bolnita Coziei ni-l repre- 
sintá de asemenea ín vesminte de cavaler din 
evul mediu occidental. 

Mai târziu însă, la sfârșitul epocei pe care o 
studiem, vom găsi chipul lui Neagoe-Vodä îm- 
brăcat în lungi veșminte bizantine, împodobite cu 
motive decorative aurite de stil oriental. Astfel este 
represintat in frescurile bisericilor din Snagov si 
din Episcopia Argeșului. 


* 
* * 


ÎNRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINO: 
POL. Printre monumentele care ni-au rămas din 
veacul al XIV-lea si care sunt datorite înrâuririlor 
orientale, cele mai vechi cronologiceste par a fi 
bisericile din Curtea-de-Arges, adecá Sân-Nicoară 
si Biserica Domneascá, care presintá caráctere co- 
mune $i bine determinate, pe care le vom studia 
mai la vale. Trebuieste să li mai adăugăm bise- 
rica din Nicopoli, clădită în timpul lui Vlaicu-Vodă, 
pe malul drept al Dunárii si care presintá aceiasi 
compositie, însă mai simplă, ca Biserica Dom- 
neascá si aceleași caractere arhitectonice ca cele 
două biserici din Curtea-de-Arges. Este astăzi re- 
cunoscut că aceste monumente îşi trag originea 
chiar din Constantinopol !, unde se găsiau încă 
din veacul al XI-lea monumente similare. Din această 
causă am găsit cu cale a mai ахира la această 
grupă de monumente şi paraclisul numit Bogdan- 
Serai din Constantiriopol, care presintă multă asă- 
mănare ca arhitectură cu Sân-Nicoară și care este 
singurul paraclis din Constantinopol rămas din 
epoca anterioară renașterii Paleologilor. E probabil 
capela unui palat bizantin, distrus, din timpul Im- 
päratilor Comneni, deci anterior bisericilor din 
Argeş. 

Caractere generale. Bisericile din această 
grupă au planul pătrat sau dreptunghiular, fără 
sinuri laterale ; cu altarul semicircular în interior ; 
el este sau simplu, sau compus, adecă complectat 


Vezi Bul. Com. no. 1. 1923. 


— ш 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


cu două absidiole laterale: spre exterior altarul 
este poligonal; pronaosul este de dimensiuni rela- 
tiv mici, aşezat în lățime, -adecă mai larg decât 
adânc; el poate fi și un adaus ulterior. Această 
grupă de monumente se poate subdivide în două: 
Prima sub-grupä se compune din bisericile Sân- 
Nicoară si Bogdan-Serai, care au fost proba- 
bil paraclise. Ele sunt mici edificii dreptunghiu- 
lare, avánd un singur ax. Naosul era boltit cilin- 
dric ca si la biserica din grádina publicá din Tur- 
nul-Severin!. Trebuie observat aici cá bolta sfe- 
rică dela Bogdan-Serai este executată într'o altă 
epocă (fig. 18-22). 

Aceste biserici nu au turlă pe naos, Sân Ni- 
coară are însă un turn înalt, dreptunghiular pe 
pronaos. Altarul este semicircular în interior, poli- 
gonal în exterior; altar simplu la Bogdan-Serai, 
triplu la Sân-Nicoară (fig. 23-33). 

A doua sub-grupă tuprinde bisericile din 
Nicopolj și Domnească din Argeş. Ele sunt 
edificii cu plan central, adecă având două axe 
perpendiculare, unul pe altul, si turla așezată în 
centru, în punctul de întâlnire al axelor. 

La Nicopole este o biserică foarte mică, ex- 
presiunea cea mai simplă a tipului în formă de 
cruce greacă, exprimată atât în plan, cât și în 
spațiu, cu turla așezată la întâlnirea braţelor crucii. 
Crucea este acusată în spaţiu prin frontoane ro- 
tunjite in trei directiuni, iar spre Răsărit se află 
altarul rotunjit în. interior si cu feţele tesite în 
exterior. Pronaosul avea două turnulețe laterale, 
astăzi dispărute (fig. 34-38). 

Biserica domnească din Argeş este expre- 
siunea desvoltată și complectată a aceluiași tip în 
care nava unică s'a despărțit în trei, de asemenea 
şi altarul. Bratele crucii s'au lungit în plan și s'au 
înălțat in spaţiu. Absidele mici în stânga si în 
dreapta altarului au acoperişuri distincte mai joase, 
de asemenea si pronaosul, care este poate adău- 
gat în urmă si peste care se aflau două turle mici 
ca lă Nicopoli. Zugrăveala din interior, care e de 
dată mai recentă ca biserica, o represintă cu trei 
turle. Înainte de ultima restaurare erau pe pro- 
naos două turle de lemn învelite cu tablă. Zidă- 
tia însă nu presintá nicio urmă care să poată 
dovedi că au fost vre-odată turle de zid, nici 
bolta din pronaos nu dă vre-o indicatiune în acest 
sens; ea este însă probabil de dată mai recentă 
Si turlele mici au fost poate snprimate la vre-una 
din restaurările pe care le-a suferit această bise- 
rică şi înlocuite cu cele de lemn care erau încă 
în ființă până pe la 1910... (fig. 39-50). 


t Vezi B. C. M. I., faşcicula no. 33, р. 13. 


125 


Materiale și procedee de construcţie. Pia- 
tra necioplită (bolovan) și cea cioplită din gros 
formează, împreună cu cărămida, materialul de con- 
structie. Cărămida este îngustă de 5 centimetri si 
de 35 centimetri lungime. Rosturile dintre *cără- 
mizi sunt late aproape cát grosimea însăși a cá- 
rámizii. 

Procedeurile de construcţie sunt cele bizantine: 
rânduri orizontale de piatră înecate intr'un mortar 
de var gras, amestecat cu pietriș mărunt, alter- 
neazá cu mai multe rânduri de cărămizi aparente ?. 

Aceste asize de cărămizi au scopul de a stabili 
la nivele destul de apropiate, planuri orizontale 
perfecte care să asigure stabilitatea zidăriei de 
piatrrä; bolovanii având forme neregulate, zidăria 
este expusă la tasări inegale, care ar putea pro- 
voca crăpături. Este ştiut că mortarul de var alb, 
singurul cunoscut pe atunci, face prisă înceată, 
iar zidăria, ridicându-se destul de repede, produce 
sarcini care pot provoca dislocări înainte de prisa 
mortarului. Pentru aceleaşi motive este probabil 
că zidăria se făcea între cofraje de scânduri spre 
a menținea în lături zidăria şi mortarul care ar fi 
fost altfel expuse a se mişca. De asemenea se 
pare că zidăria se lucra cu var fierbinte. Toate 
aceste ipotese ni arată că s'a pierdut secretul de 
a se zidi piatra cu mortar de var alb, așa cum s'a 
zidit toate monumentele din această epocă. 

Legătura zidurilor mai este asigurată prin tră- 
gätori de lemn orizontali așezați în interiorul zidu- 
rilor în sensul lungimii lo: si la diferite înălțimi, 
dacă zidurile sunt înalte. Acesfe legături sunt îm- 
binate între ele la intersecția lor. De obiceiu ur- 
mele unor asemenea legături se găsesc atât la 
basa zidurilor supt nivelul ferestrelor, cát si la 
partea lor superioară; la nivelul nașterii bolților, 
unde ele se îmbină cu legăturile transversale age- 
zate la nașterea arcurilor şi care sunt destinate a 
se opune împingerilor laterale provocate în zidării 
de către arcurile peste care se razimă bolțile ce 
acopăr bisericile. Multe din aceste legături de lemn 
sunt astăzi putrezite şi cele mai de multe ori nu 
se mai văd decât găurile goale unde ele fuseseră 
aşezate la facerea clădirii. 

Plastica monumentală. Este obţinută prin 
exprimarea logică a cerintilor programului; fie- 
care element al clădirii este exprimat clar gi vi- 
sibil în exterior, el primește conformatia cores- 
punzătoare importanţei și destinatiunii sale. 

Alternarea pietrei şi a cărămizii în construcție, 
a cării explicatiune practică am dat-o mai sus, și 
care constituie caracterul principal al acestor clá- 


š Vezi Choisy, L'art de bâtir chez les Byzantins. 


www.dacoromanica.ro 


126 BULETINUL COMIȘIUNII 
diri, este si elementul din care arhitecţii bizantini 
au ştiut să scoată efectul atât de original, care 
se găseşte în toate constructiunile lor si care а 
produs în marile monumente din Constantinopol 
şi în faimoasele ziduri care înconjoară acest oraş 
expresiunea sa cea mai perfectă şi cea mai im- 
punătoare. 

Plastica decorativă. Este obţinută numai prin 
jocul simplu al cărămizilor încadrate în rosturi 
largi de mortar. Contrastul de coloare dintre pia- 
trá şi cărămidă cu rosturile lor de mortar este 
singurul element care dá naştere efectului deco- 
rativ. Niciun ornament propriu-zis, nicio sculp- 
tură nu împodobește fațadele. Numai proporţia 
părților si compositia lor, arcurile de cărămizi 
bine legate cu asizele orizontale si încoronate cu 
simple cornise în zimti, ori în dinți de fierästräu ; 
aceste elemente atât de simple, mânuite însă cu 
măestrie, asigură efectul artistic atât de caracte- 
ristic al arhitecturii bizantine din această epocă. 

DETALIILE. Soclul la aceste clădiri nu există: 
páretii exteriori sunt drepți până la pământ, fără 
niciun profil, fără nicio linie sau iegiturá a zidăriei. 

Ferestrele sunt mici, înguste, pentru a apăra 
biserica în contra atacurilor şi pentru a-i păstra 
lumina discretă si atmosfera mistică potrivite cu 
destinaţia ei. Arcuri de cărămizi în plin cintru în- 
coronează partea superioară a ferestrelor. 

Uşile par а fi fost si ele arcuite; vechimea 
monumentelor şi transformările ce ele au putut 
suferi în cursul vremurilor nu ni permit însă a o 
afirma, 

Ocnifele sunt unicul element decorativ câte 
odată întrebuințat la aceste biserici. Ele sunt în- 
guste, destul de înalte si terminate la partea su- 
perioară în arc plin-cintru. Ele sunt întrebuințate 
numai pe alocurea st mai mult pe fețele tesite de 
la altar. 

Cornisele au fost în genere distruse; cele în 
ființă astăzi pot fi din alte epoci, refăcute în urmă. 
Este însă probabil că la origine ele erau tot din 
cărămizi aparente, cu rânduri intermediare aşezate 
în diagonală si formând dinţi de fierästräu, care 
servesc de console pentru a susținea rândurile su- 
perioare. Asemenea cornige se găsesc la monu- 
mentele bizantine din această epocă în tot Orientul. 

Brâuri orizontale nu se găsesc în fațade. Câte 
odată in interior, la nașterea bolților, supt forma 
unei iesituri proeminente sau a unui profil. 

Frontoanele sunt rotunjite în arc de cerc si 
întărite la periferii cu cornige având formă arătată 
mai sus, sau cu nervuri proeminente de cărămidă 
răzimate pe console de piatră. 

Turlele sunt compuse din stâlpi verticali for- 


MONUMENTELOR, ISTORICE 


тапа resalituri spre exterior, perimetrul are dela 
opt la douăsprezece laturi; resaliturile *care înca- 
drează ferestrele formează arcaturi înalte si înguste 
încoronate cu arcuri concentrice, peste care este 
aşezată corniga. Aceasta urmează forma arcurilor, 
determinând la partea superioară a turlelor o linie 
festonată foarte elegantă, peste care se înalță 
cupola (Nicopole). 

La Domneasca din Argeş, corniga este astăzi 
orizontală, dar nimic nu dovedeşte că la origine 
ea nu urma forma arcurilor ca la Nicopole si ca 
la multe alte biserici din Orient aparținând ace- 
leiasi epoci. 

Interiorul bisericilor acestora este în întregime 
tencuit spre a primi zugrăvelile care se întind pe 
toate suprafeţele, începând dela pardoseală până 
la bolți si turlă. 

Bolile urmează în formele si în compositia 
lor technica bizantină. Spațiile dreptunghiulare în 
plan sunt boltite în „berceau“ semicilindric, cu 
sau fără “arcuri dublouri, formând nervuri. Spa- 
{Ше pătrate în plan sunt boltite cu calote sferice 
între pandantivi. Câte odată bolțile sunt formate 
din două berceau-uri perpendiculare care se in- 
tersectează. 

Altă dată Бо е sunt așezate În „porte à fauxff 
față cu párefii pe cari se razimă. În acest mod 
se micșorează lumina, adecă distanţa între punc- 
tele de razim, de asemenea se micșorează și 
împingerea pe care o exercită bolțile pe päreti. 

Acest „porte ă faux“ este de obiceiu din că- 
rămidă, el formează o zonă orizontală și un motiv 
de care se folosește zugravul. 

Supt arcurile care sunt alipite de päreti se 
găsesc console, câte odată de piatră, având forme 
teşite simple sau rotunjite. 

Pardoselile sunt astăzi în genere din lespezi 
de piatră 

e M * 
DESCRIEREA MONUMENTELOR DIN GRUPA 
CONSTANTINOPOLITANÁ 


BISERICA SÂN-NICOARĂ, zidită probabil de 
către Doamna Clara pe la 1350, este de dimen- 
siuni mici si compusă dintro singură navă de 6 
metri lărgime și 14 metri lungime în interior, cu- 
prinzând pronaosul. Во Ше nu mai există decât la 
altar, care presintă un frumos exemplu de cons- 
{тисе de bolți sferice, după sistemul bizantin. 
Naosul trebuie să fi fost boltit „în berceau“ se- 
micilindric cu arcuri dublouri, ale căror picioare 
sunt încă visibile (fig. 22-23). 

Altarul este triplu, de și compus dintpo singură 
încăpere, în care se găseşte în ax nișa principală 


— 10 — 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


si în lături două arcaturi formând nigele secun- 
dare ale proscomidiei si diaconiconului. 

În fațada principală uşa dela intrare este înca- 
drată între doi pinteni de zidărie al căror rost nu 
este deslusit. Ori sunt contraforturi si aşa par la 
prima vedere (ştim însă că acest element de con- 
structie nu există in arta bizantină, ci numai în 
cea gotică), ori sunt picioarele unui arc care forma 
poate în fata bisericii un fel de pridvor асо- 
perit. 

De-asupra pronaosului se ridică un turn înalt 
de trei caturi, cu trei rânduri de ferestre mari 
suprapuse. El este în întregime zidit din cărămidă 
şi poate dintro epocă posterioară bisericii, cu 
toate că grosimea mai mare a zidurilor la pronaos 
ar dovedi că a existat aici un turn de la început. 
Zidăria bisericii .este din piatră, bolovani, alter- 
nată cu cărămidă; părțile superioare, care au dis- 
părut, par a fi fost numai din cărămidă, cum 
arată părțile încă existente dela altar şi dela turlă. 
Altarul este spre exterior decorat în partea lui su- 
perioară cu un șir de firide peste carese observă 
urmele unei cornige. Aceste firide însă se opresc 
Ja resalitul altarului si fațadele laterale sunt lipsite 
de orice motive decorative. Se pare că ferestre 
nu au existat, afară de una singură la altar, mică 
si foarte îngustă. Pe laturea sudică pare a fi fost 
о ușă dând direct în naos, са la biserica din Tur- 
nul-Severin. 

Biserica Bogdan-Serai din Constantino- 
pol. Acest mic edificiu nu şi-ar avea locul în acest 
studiu, dacă nu ar fi singurul paraclis din epoca 
bizantină ce s'a mai păstrat în Constantinopol şi 
dacă din întâmplare nu ar fi fost în legătură cu 
evenimentele istorice ale țării noastre, servind 
multă vreme de biserică regedintii moldoveneşti 
în Stambul, 

Bogdan-Serai este probabil un monument con- 
timporan, dacă nu anterior celor dela Argeș si 
Nicopoli. A fost poate paraclisul unui palat bizan- 
tin din vremea Comnenilor !. ) 

Asămănarea ре care о presintă си Sân-Nicoară 
Și cu monumentele noastre din veacul al XIV-lea, 
pe cari le studiem aici în ceia ce priveşte mate- 
rialul şi modul de construcție, este încă o confir- 
mare a originii bizantine a bisericilor noastre din 
Curtea-de-Arges. 

Acest paraclis se compune .dintr'o singură în- 
căpere dreptunghiulară, având vre-o 8 metri lun- 
gime si 3.70 lărgime în interior, terminată prin- 


1 Vezi Van Millingen, Églises de Constantinople, Londra, 
1912, p. 280; Paspati, Constantinopol, 1877, $ С. Balș, 
В. C. М, L, no. 33, p. 10. 


127 


trun altar semi-circular luminat 'ргіпёго singură 
fereastră. Bolta era la început cilindrică si numai 
în urmă i S'a adaptat sistemul de bolți pe con- 
solă cu calotă pe pandantivi represintat în releveul 
alăturat reprodus de d. Q. Balş, după Van Millin- 
gen (fig. 18-22). | 

Altarul se presintä în exterior cu cinci laturi, 
din care cea dela mijloc are o fereasträ terminatä 
în arc plin-cintru, iar cele două laterale au câte o 
firidă rotunjită, lucrată în cărămidă, în acelaşi mod 
ca bolțile dela altarul bisericii Sân-Nicoară. Întâl- 
nim aici aceiași alternanță a pietrei cu rândurile 
de cărămidă, aceiaşi tehnică în construcția arcu- 
rilor si a bolților. 

Această zidărie, spune Van Millingen, presintá 
o asămănare izbitoare cu aceia a zidurilor orasu- 
lui Constantinopol. 

Supt paraclis se află o criptă boltită cilindric 
şi terminată са si capela superioară printr'o nişă 
circulară boltită, cu o fereastră în ax, 

BISERICA DIN NICOPOLI (BULGARIA). Zidită în 
timpul lui Vlaicu-Vodá, este fin mic edificiu cu 
plan central în oposifie cu cele două biserici pre- 
cedente. Dimensiunile sunt foarte restrânse: 5 
metri pe 8 în interior (fig. 34-38). 

Planul este în formă de cruce greacă. O cu- 
polă se ridică la întâlnirea bolților care formează 
braţele crucii. Aceste bolți semi-cilindrice se ter- 
mină lateral prin frontoane rotunjite prevăzute cu 
câte o mică ferestruie în arc de cerc: bolta din- 
spre altar e terminată în sfert de sferă şi acopere 
absida semi-circulară în interior si poligonală spre 
exterior. Pronaosul este în parte dărâmat: nu de 
mult pe această parte a clădirii se găsiau două 
turnulețe care încadrau usa dela întrare pe fațada 
din spre Apus. 

Fațadele presintá aceiași alternare caracteris- 
tică de piatră și cărămidă ca și celelalte monu- 
mente din această grupă, 

Turla este înaltă şi bine proporfionatá, octogo- 
nală spre exterior, cu ferestrele lungi încoronate 
cu arcuri peste care cornișa desemnează o linie 
sinuoasă care urmează mișcarea arcurilor. 

Arcadele sunt formate din piatră cioplită alter- 
nată cu "cărămidă, deosebindu-se de acele dela 
Curtea-de-Arges, 'care sunt numai din cărămidă, 
şi asemánándu-se im această privință cu cele din 
Mesembria, din Târnovo şi din Serbia bizantină. 

De-asupra ferestrelor dela turlă, în timpanul 
arcaturilor de sus, se află un spațiu ajurat prin 
care se ventila probabil interiorul bisericii. E] 
este ornamentat prin cărămizi așezate în diagonală 
şi formând goluri între ele. 

În interior construcţia turlei se razimă pe patru 


— 11 — 


www.dacoromanica.ro 


128 


arcuri care stau pe console: Acest procedeu se 
aseamănă întru câtva cu o dispositiune pe care o 
găsim în unele bisericl sârbești. La naşterea bol- 
tilor un impost de piatră profilată înconjoară 
toată biserica în interior. 

Acest monument presintă principalele elemente 
ale bisericilor în formă de cruce cu brațele egale 
si cu cupolă. El poate fi considerat ca prototi- 
pul din care purcede si biserica Domneascá din 
Arges. 

BISERICA DOMNEASCĂ DIN CURTEA-DE-AR- 
GES. Este clădită după unii de către Nicolae Ale- 
xandru Basarab, după alţii de către Radu Negru 
pe la 1380. Se mai spune că ar fi din veacul al 
XIII-lea. Este cert că presintă caracterul arhitec- 
tonic al bisericilor din timpul Impáratilor Comneni 
și că în acest monument găsim toate elementele 
principale ale bisericilor bizantine din acest timp" 
(fig. 39-50). 

Planul în formă de cruce greacă este carac- 
terisat printr'o turlă centrală stând pe patru stâlpi 
isolati. Cupola ridicată pe un tambur cilindric este 
proptită în lături prin patru bolți cilindrice care 
desemnează forma crucii atât în plan cât și în 
spaţiu, la partea superioară a bisericii. Aceste 
bolți se termină la extremități prin frontoane ro- 
tunjite, afară de cea dela Răsărit spre altar care 
se închide în semi-cerc şi este acoperită cu o boltă 
sferică. 

Frontoanele sunt frumos proportionate şi 
compuse, încadrate într'un arc puternic de cărămizi 
aparente răzimat pe console de piatră cioplită. 

Frontoanele laterale sunt luminate printr'o mică 
fereastră în arc de cerc (fig. 49-50). Cele patru 
colțuri ate planului, aflate între braţele crucii for- 
mează corpuri mai joase, a căror învelitoare se 
leagă spre Apus cu aceia a pronaosului dreptun- 
ghiular. În spre Răsărit aceste corpuri mai joase 
formează proscomidia şi diaconiconul, ín stânga 
şi în dreapta altarului. 

Fațadele sunt ca si planul, curat bizantine. 
Ele sunt compuse prin aceiași alternare a pietrei 
si a cărămizii aparente ca la monumentele descrise 
precedent. 

Forma arcadelor este semi-circulară atât la fe- 
restre, cât și la frontoane și la turlă; aceste arcade 
sunt formate numai din cărămizi cu rosturi largi, 
in opositie cu cele din Balcani, care sunt compuse 
din cărămizi alternate cu piatră (Mesembria, Târ- 
novo si Nicopoli). 

Cornisele urmează formele bizantine obișnuite 
cu cărămizi în diagonală, formând zimti. Nicio 


! Theotokos, Kilissegeami. 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


ornamentatie nu se găsește în fațade. (Ferestrele 
actuale cu chenare de piatră sunt din veacul 
al XVIII-lea, când acest monument trebue să fi 
suferit transformări de oareşicare importanţă.) 

Turla este circulară în interior și poligonală cu 
douăsprezece laturi în exterior. Patru ferestre 
lungi situate în directià axelor lumineazá interio- 
rul, celelalte laturi sunt oarbe in exterior si ro- 
tunjite în formă de nișe în interior. 

Cele două contraforturi laterale sunt din altă 
epocă și aşezate probabil în veacul al XVIII-lea 
sau al XIX-lea, pentru a întări zidurile slăbite 
în acele puncte. Se ştie că contrafortul este un 
element străin de arhitectură bizantină propriu-zisă. 

Interiorul este măreț si de un efect impună- 
tor, atât prin proporțiile lui generale, cát si prin 
înălțimea bolților. Ochiul îmbrățișează dintr'o sin- 
gură privire întreg spaţiul interior. Lumina este 
bine difusată prin ferestre aflate la diferite înălțimi 
si în diferite directiuni!. 

Dimensiunile bisericii în interior sunt de zece 
metri lărgime pe douăzeci de metri lungime, cu- 
prinzând si pronaosul. | 

RESUMAT. Această grupă de biserici Яе ori- 
gine pur bizantină prin modul de constructiune, 
prin efectul arhitectonic, prin lipsa sánurilor late- 
rale, întrun cuvânt prin caracterul său atât de 
bine definit și atât de diferit de acel al gru- 
pelor de monumente ce vor urma, formează 
în veacul al XIV-lea o familie isolată, originară 
din Bizanţ. Vedem urmele *ei în Nicopoli, apoi 
în Curtea-de-Argeş. 

Vom vedea într'adevăr că toate bisericile din 
această epocă au sânuri laterale, Не cá ele îşi 
trag originea din arta sârbească, Пе cá în ele se 
vădește vre-o altă înrâurire. 

Va trebui, ca să ajungem în veacul al XVI-lea 
si în al XVII-lea, ca să găsim biserici inspirate 
din arhitectura acestor importante monumente 
si în care să învie unele din caracterele lor. 
Astfel la Târgoviște avem vechea Mitropolie 
cläditä de Neagoe Basarab în 1518 și astăzi 
dispărută ; tot în Târgoviște avem Biserica Dom- 
neascá ridicată de Petru Cercel în 1583, iar 
la Craiova în mijlocul veacului al XVII-lea vom 
găsi biserica Sf. Dumitru, datorită lui Matei 
Basarab (1652), în care vom regăsi pentru ul- 
tima oară planul în formă de cruce greacă, 
având forma crucii exprimată atât în plan cât și 
în spaţiu. 


Pentru mai multe detalii asupra acestui important mo- 
nument a se vedea B. C. M. l, Curtea Domnească din 
Argeș, anul 1923. 


www.dacoromanica.ro 


QAPITOLUL IV. 


INRAURIREA 


Se stie cá in veacul al XIV-lea călugărul Nico- 
dem, venind din Serbia, înființează іп 1374 mä- 
nästirea Vodița si apoi pe cea din Tismana іп 
Oltenia ; aceste două așezări în starea lor actuală 
nu ni pot da decât o documentare foarte incom- 
plectă asupra caracterelor lor primitive. Intr'ade- 
văr, mánástirea Vodița nu mai este si din bi- 
serica ei nu se găsesc astăzi decât două ziduri 
pe jumătate därâmate. Săpături recente făcute de 
d. V. Drághiceanu au dat la iveală temelia bise- 
ricii, care ni arată un plan cu naos în formă de 
treflă, cu un pronaos dreptunghiular. Materialele 
găsite în săpătură dovedesc o arhitectură îngrijită 
în care piatra cioplită în asise regulate alternează 
cu cărămida. 

Mánástirea Tişmana este astăzi cu totul 
transformată, iar biserica ei, care pare a fi păs- 
trat, in cea mai mare parte, dispositiunile sale ge- 
nerale, este în întregime renovată în ceia ce pri- 
veste arhitectura ei exterioară, care nu mai pre- 
sintă niciunul din caracterele sale primitive, afară 
doar de o urmă de asise de piatră cu câteva că- 
rámizi aparente care par a fi fost smältuite (în 
colţul absidiolei din spre Sud). 

Planul bisericii este bine desvoltat, naosul în 
formă de treflă. are un altar spațios cu două ab: 
sidiole laterale care par a fi fost modificate їп 
urmă. Turla pantocratorului este înaltă, ridicată pe 
arcuri lungi şi svelte. Pronaosul dreptunghiular 
este încoronat cu o a doua turlă mai scundă (fig. 
56-58). 

In afară de aceste două biserici ni-au mai ră- 
mas din veacul al XIV-lea biserica dela mănăs- 
tirea Cozia şi cea dela Cotmeana, ambele ridicate 
de Mircea-Vodă cel Bătrân. 

Biserica dela Cozia este un monument stră- 
lucit, având toate caracterele arhitecturii sârbești 
din şcoala Moravei!. Această biserică întruneşte 
la un loc caracterele generale ale celor două bi- 
serici precedente, însă desvoltate și perfecționate 
(fig. 59-80). 

Biserica din mănăstirea Cotmeana, având un 





b Vezi G. Millet, L'ancien art serbe, şi С. Balş, O vi- 
siiă la câteva biserici din Serbia, Bucureşti 1911. 


SÂRBEASCĂ. 


caracter a parte, va fi studiată 
graful următor (fig. 81-93). 

Caractere generale. Bisericile din această 
grupă sunt cronologiceste primele în ţară care au 
planul în formă de treflă, plan zis şi triconc sau 
trilobat. Această dispositiune nouă dă acestor mo- 
numente o înfățișare cu totul diferită de acelea 
din grupa precedentă: Biserici cu navă unică, ele 
au naosul încoronat cu o turlă înaltă bine spriji- 
nită de cele trei abside. Pronaosul dreptunghiular 
este cu sau fără turlă, în cel d'intăiu cas turla 
este mai scundă, după modelul celei dela biserica 
din Crusevat. 

Această grupă de biserici se distinge printr'o 
dispositiune constructivă specială, caracteristică а 
bisericilor sârbești din Valea Moravei si care pre- 
sintă o deosebită importanță: Naosul este сот- 
pus dintr'o travee principală pătrată în plan, peste 
care se razimă cupola pantocratorului, și din două 
travee secundare, egale sau nu, având formă drep- 
tunghiulará, care încadrează naosul spre Răsărit 
si spre Apus. Dispositia acestor travee este ast- 
fel că arcurile mari laterale care susțin turla spre 
Nord si Sud sunt proptite spre Est si Vest prin 
cele două arcuri mai mici ale traveelor secundare, 
arcuri alipite în interior la zidurile dela Nord și 
Sud. Acest sistem este complectat prin zidurile 
absidelor laterale care proptesc celelalte două ar- 
curi mari, ce susțin turla spre Est și Vest (fig. 
51, 56, 59, 65). 

Prin această remarcabilă dispositiune construc- 
tivă, împingerile resultate din greutatea turlei sunt 
echilibrate în mod rational, iar deschiderea arcu- 
rilor, diametrul lor, este redus față cu spaţiul in- 
terior disponibil, ceia ce micșorează împingerile 
laterale si înlesnește constructiunea edificiului. 

Din dispositiunea de mai sus resultă unele con- 
secinte de care arhitecții sârbi s'au servit pentru 
a obținea efecte originale în fațade. Intr'adevăr 
zidul exterior al traveelor secundare dela naos se 
opreşte la un nivel ceva mai ridicat decât arcul 
interior alipit de el, iar de aici în sus se ridică 
zidul care stă peste acest arc. Se produce astfel 
la partea superioară o retragere a zidului spre in- 
terior, ceia ce dă naştere la o poală având un 


separat іп рага- 


— 13 = 


www.dacoromanica.ro 


130 


acoperiș separat: poala este câte odată întreruptă 
printr'un fronton rotunjit sau ascuţit. Această dis- 
positiune a existat si la Cozia, cum există și la 
Crusevat, la Liubostinia si, la noi, la biserica Má- 
năstirii Dealului (fig. 66). 

La Cozia, în urma transformărilor produse de 
timp si poate în urma restaurării din vremea lui 
Constantin Brâncoveanu, urmele acestei disposi- 
{їшї au dispărut. 

O altă particularitate a bisericilor sârbești din 
această epocă este dispositiunea arcurilor dela 
basa turlelor, care constă din patru arcuri interi- 
oare, aşezate peste arcurile mari care susțin turla 
pantocratorului ; aceste noi arcuri sunt visibile 
în interiorul bisericii si sunt răzimate, la colțuri, 
pe patru console. Scopul lor este de a micșora 
diametrul turlei şi de a transmite presiunile direct 
pe picioarele de zidărie dela colțuri, descárcánd 
astfel arcurile. Principiul este același ca acel arătat 
mai sus pentru naos si consecințele similare: 
Basa turlei spre exterior se compune dintr'o 
primă parte inferioară, rázimatá direct pe arcurile 
mari, Si о a doua parte superioară, mai retrasă, 
rázimatá pe arcurile interioare de care am vorbit 
mai sus. Partea inferioară se termină cu un fron- 
ton sau o arcadă în care se deschide o ferestruie 
rotundá (fig. 61, 62, 64, 65). 

Forma specialá a basei turlei care resultá din 
aceastá dispositiune se poate vedea la Calenici, 
Crusevat, si la noi la Cozia într'o măsură mai 
putin accentuată. 

Materiale si prgcedeuri de construcţie 
sunt în genere cele din școala bizantină studiate 
anterior la monumentele din grupa constantino- 
politană ; totuși trebuiesc observate unele deose- 
biri. Regăsim aici alternanța zonelor de piatră și 
celor de cărămidă aparentă. Piatra însă se com- 
pune din blocuri mari, cioplite frumos de către 
meșteri pietrari iscusiti. Cărămizile sunt de ase- 
menea fabricate cu îngrijire în tipare de diferite 
forme. Principala deosebire constă însă în tehnica 
pietrei cioplite şi sculptate. 

În ruinele dela Vodița s'au găsit pietre cioplite 
de dimensiuni destul de mari, cu feţele profilate 
în genul celor dela Cozia; nu s'au găsit însă 
urme de piatră sculptată; de asemenea la Tis- 
mana nu s'a păstrat nicio urmă de piatră sculp- 
tată din epoca primitivă. La Cozia s'a dat la 
ivealá toatá arhitectura fatadelor ascunse sub ten- 
cuialá aplicată probabil în timpul lui Constantin 
Brâncoveanu. 

Aici пе găsim în fața unui monument foarte 
frumos lucrat cu o decorație de piatră sculptată 
foarte bogată si variată. Se mai găsesc împrejurul 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


arcadelor de piatră linii decorate compuse din te- 
racote având forma unei flori cu patru petale. 
Asemenea decoratiune se întâlnește si la bisericile 
din Valea Moravei şi în Serbia bizantină !, pre- 
cum si la Mesembria, 

Plastica monumentală resultă din disposi- 
ипе planului în treflă, cu o singură navă, lun- 
gită spre Apus prin adaosul pronaosului. Acesta 
dă bisericilor din această grupă o înfățișare mai 
elegantă, care se îndepărtează de planul central al 
bisericilor de origine pur bizantină, spre a se apro- 
pia de acel al bisericilor din Moldova, care şi ele 
au drept basă planul în treflă. Acest caracter al 
planului tras în lungime este încă accentuat prin 
proporțiile înalte ale arcurilor interioare specifice 
bisericilor din Serbia, precum de altfel și celor din 
Moldova. Din această proporție elegantă a arcuri- 
lor resultă și înfățișarea înaltă a edificiului tras 
încă în înălțime prin toate liniile verticale produse 
de forma poligonală a absidelor. 

Plastica decorativă este dată de alternanţa 
zonelor de piatră şi a celor de cărămidă, pe de 
o parte, si de sculptura pietrei, care este foarte 
bogată, atât la unele din bisericile din Valea Mo- 
ravei, cum este cea dela Calenici, cât si la bise- 
rica noastră din Cozia. In ceia ce priveşte bise- 
ricile din Vodița si Tismana, este probabil cá 
plastica lor decorativă urma aceleași norme, poate 
mai simple în ceia ce privește sculptura, aceste 
din urmă fiind biserici numai mânästiresti, pe 
când biserica din Cozia este domnească, Sculp- 
tura pietrei este aici foarte bogată și fin execu- 
tată; profilaturile si motivele care decorează ar- 
cadele şi timpanele, chenarele ferestrelor, brâurile, 
etc., sunt frumos compuse, foarte variate și per- 
fect executate. Rosete mari de piatră ajuratá de- 
corează arcadele la partea lor superioară și ser- 
vesc pentru luminarea și ventilarea interiorului. 

DETALIILE. Soclul este o simplă iesiturä ne- 
profilată și putin proeminentă. 

Brâuri de piatră se găsesc la Cozia la dife- 
rite înălțimi: supt ferestre şi la naşterea arcadelor. 

Arcadele din fațadă sânt mari și înalte până 
sub cornișe ; ele sunt putin proeminente față cu 
planul exterior al zidului, arhivolta de piatră sculp- 
tată fin, centrul arcadei decorat cu o rosetă de 
piatră ajuratä. 

Frontoanele par a fi fost un element adesea. 
ori usitat la aceste biserici; in Serbia se văd 
si astăzi o profusiune de frontoane suprapuse la 
partea superioară a fațadelor. La Cozia s'a des- 
coperit un asemenea fronton rotunjit în faţada 





r Vezi G. Millet, L'ancien art serbe. 


= 4 — 


- 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


din spre Apus; la basa turlei avem o arcadă 
proeminentă” ca un fronton. 

Ferestrele au chenare de piatră sculptată în 
genere arcuite la partea* superioară. Ușile nu au 
lăsat urme de formele lor primitive. 

Cornisele au dispărut; se poate ca ele să 
fi fost de cărămidă în zimti, ca la bisericile bi- 
zantine, sau de cărămidă şi piatră cioplită, așa 
cum a fost restaurată cornisa bisericii din Cru- 
sevat. 

Turlele par în genere putin înalte, însă ele 
sunt așezate pe o basă cubică destul de volumi- 
noasă şi compusă, cum am văzut, din două părți 
suprapuse. Forma elegantă și proporția înaltă a 
bisericilor sârbești provine mai mult din proporţia 
înaltă a bolților si deci a zidurilor din fațadă, din 
care resultă o turlă aşezată la înălțime mare; 
proporția propriu-zisă a turlei însă nu este înaltă. 

Am văzut una din dispositiunile speciale ale 
turlelor sârbești, care constă în adausul a patru 
arcuri interioare răzimate la colțuri prin console 
(fig. 64, 65). 

O altă dispositiune pe care o întâlnim la am- 
bele turle ale bisericii din Tismana constă din 
reducerea planului pátrat al arcurilor mari la un 
plan octogonal, prin arcuri de colț (trompes 
d'angle). Turla este astfel “octogonală in interior 
ca şi în exterior, în loc de a fi circulară, cum e 
în genere. 

Această dispositiune. o vom găsi şi la panto- 
cratorul Bisericii Episcopale din Argeş (1512), 
dar altfel executată (fig. 146). 


* 
* * 


DESCRIEREA BISERICILOR DIN GRUPA 
SÂRBEASCĂ. 


Vodița, cea mai veche așezare а călugărului 
Nicodim (1374), este situată în apropierea Vâr- 
ciorovei. Astăzi este complect ruinată: numai 
două bucăţi de ziduri informe, de piatră brută, 
mai stau încă în picioare. Temeliile bisericii, 
care erau acoperite cu pământul adus de ape 
din dealul apropiat, au fost descoperite de curând 
prin săpăturile făcute de d. V. Dräghiceanu 
(fig. 51-55). 

Planul are dispositia bisericilor sârbești des- 
crisă mai sus. Naosul în formă de treflă se com- 
pune din „cele trei travee caracteristice, care aici 
sunt toate inegale. Cea dela mijloc formează pă- 
tratul peste eare se înalță turla; punctele ei de 
razim sunt însă insuficiente ca dimensiuni şi aceasta 
a contribuit de sigur la prăbuşirea ei; altarul este 
spațios însă, contrar dispositiunilor usitate, raza 
absidei e mai 'mică decât a sânurilor laterale. 


131 


Pronaosul este dreptunghiular şi se cunosc încă 
urmele bolții lui. 

Zidăria este din piatră brută; arhitectura exte- 
rioară, cel putin la partea inferioară, după mate- 
rialele ce s'au găsit în săpătură, era lucrată din 
asize de piatră cioplită cu îngrijire; bucățile găsite 
au aproximativ 55 centimetri înălțime, cu fețele si 
muchiile regulate; ele presintă colonete angajate 
la соЦИгі са ia Cozia si resalituri care nu se pot 
reconstitui fiindcă pietrele găsite sunt în număr 
prea mic. Aceste asise de piatră par a fi fost 
alternate cu făşii orizontale de cărămidă aparentă. 
Aceste puține rămăşiţe dovedesc totuşi cá edifi- 
ciul acesta era lucrat cu îngrijire de către ciopli- 
tori pricepuţi. Luugimea totală a bisericii era de 
18 metri şi lărgimea mijlocie de 6 metri aproxi- 
mativ. Acestea sunt cotele interioare. 

Mănăstirea Vodița era așezată іп apropierea 
unei ape de munte, care cu timpul a mâncat malul. 
Astăzi pământul care continuă a se surpa a ajuns 
la câţiva metri de temeliile bisericii, care în câțiva 
ani vor dispărea complect. Rămășițele de materia.e 
mai importante care au fost găsite în pământ s'au 
transportat la liceul din Turnul-Severin şi s'au 
depus în Museu. 

BISERICA MARE A MÂNĂSTIRII COZIA, zidită 
de Mircea-Vodă cel Bătrân la 1393, este, după 
cum am văzut, o biserică sârbească din Valea 
Moravei, zidită desigur de un meşter sârb. Ea 
presintă întradevăr o mare asemănare cu cele de 
la Calenici, Crusevat, Liubostinia si Rudeniţa!. 
Planul este în formă de treflă cu o singură turlă 
pe naos; pronaosul este aproape pătrat şi boltit 
cilindric, iar în faţa lui a fost adăugat de către 
Constantin-Vodă Brâncoveanu un pridvor pe co- 
loane. 

Dispositia naosului este aceia studiată mai sus 
la caracterele generale ale grupei: am vázut cum 
această dispositiune ingenioasă micşorează des- 
chiderile arcurilor si ale bolților si în consecință 
reduce împingerile lor astfel că” resultanta pre- 
siunilor este menţinută în limitele impuse de legile 
echilibrului. 

Naosul este mărit printr'un altar spaţios cu două 
firide laterale resultând din arcurile caracteristice 
ale dispositiunii studiate mai sus. 

Arhitectura exterioară este remarcabilă din 
toate punctele de vedere și dovedeşte existența 
în Serbia din această epocă a unei școli de artă 
ajunsă la o expresiune desăvârșită, la un „stil“. 

Acest stil derivă evident din arta bizantină; gä- 





1 Vezi G. Millet, L'ancien art serbe, şi G. Balş, O vi- 
sită la câteva biserici din Serbia, Bucureşti 1911. 


15 — 


www.dacoromanica.ro 


132 


sim si aici alternanța zonelor de piatră și a celor 
de cărămidă; piatra este aici cioplită cu îngrijire, 
de asemenea cărămizile sunt de o bună fabrica- 
tiune; ele au 6 centimetri si rostul dintre ele are 
2-3 centimetri. 

Corpul bisericii este decorat cu arcade lungi 
şi înguste pornind dela soclu și ridicându-se până 
supt cornișă. Cele dela părțile drepte sunt adânci 
de o jumătate de cărămidă față cu nivelul zidului, 
iar cele poligonale dela altar şi sinuri sunt sepa- 
rate prin colonete suptiri având înălțimea întregii 
arcade. Partea superioară a arcadelor este bogat 
ornamentată printr'un chenar de piatră fin sculp- 
tat si tÂzimat pe о colonetă tot de piatră infäti- 
sánd o frânghie răsucită. Două brâuri de piatră 
orizontale taie arcadele în trei zone, aproape egale, 
brâul superior înconjoară toată biserica de jur im- 
prejur, cel de jos există numai în dreptul altaru- 
lui si al sinurilor si este întrerupt în dreptul fe- 
restrelor. 

Ferestrele sunt împodobite cu frumoase che- 


eare de piatră sculptată, având forme şi motive 


variind dela o fereastră la alta. Se poate observa 
că aceste ferestre (dela naos) au fost lungite în 
jos şi că ele se opriau la origină în dreptul brâu- 
lui de piatră de jos, care probabil că nu era în- 
trerupt,cum este astăzi. În partea de sus a arca- 
delor se află frumoase rosete de piatră sculptată 
si ajuratä, care luminează și ventilează bolțile bi- 
sericii. La rosete ca şi la ferestre motivele sculp- 
turale sunt foarte variate (fig. 67-74). 

Se mai observă că atât extradosul arcadelor, 
cât şi acel al rosetelor şi al ferestrelor este în- 
cercuit cu un rând de mici ornamente de tera- 
cotă în formă de flori cu patru petale, înecate 
în mortar. Asemenea ornamente se găsesc în bise- 
ricile din Balcani si din Serbia bizantină. Corni- 
şele lipsesc, căci toată partea superioară a zidă- 
riilor mai sus de arcade este reînoită. Turla este 
joasă, dar bine proportionatá; ea aminteşte pro- 
portia aceleia dela Biserica Domnească din Argeș. 
E poligonală si are ferestrele înguste şi lungi, 
arcuite la partea superioară. E probabil că la ori- 
gine cornişa ei urma linia arcadelor proeminente 
care în urmă au fost rätezate şi tencuite. Astăzi 
însă cupola stă pe o cornișă orizontală. Basa tur- 
lei este largă si înaltă; pe fiecare din feţele ei se 
află e arcadă care se aseamănă cu arcadele din 
faţadă, şi în mijlocul ei se află o rosetă de piatră 
ajurată, 

La pronaos ferestrele sunt din timpul lui Brân- 
coveanu, ca şi întregul pridvor. 

Ornamentatia sculpturalá este compusă când 
din motive geometrice, când din împletituri, când 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


din motive florale, stilisate: aceste diferite mo- 
tive se combină între ele în mod armonios și do- 
vedesc mult simt decorativ. Credem că originea 
acestei sculpturi trebuieste căutată mai mult ín 
arta armenească si caucaziană. 

BISERICA MĂNĂSTIRII TISMANA are dimensiuni 
mai mari ca acele precedente; 20 metri lungime 
totală pe 6 metri lărgime aproximativ în interior, 
Ea presintá, pe lângă dispositiunile de plan sâr- 
besti ale bisericilor precedente, absidiolele din 
dreapta si din stánga altarului, care lipsesc in 
scoala sárbeascá din Valea Moravei. Acest carac- 
ter apropie biserica din Tismana de cele curat bi- 
zantine. Pe de altá parte turla pe pronaos este de 
un caracter curat sárbesc din Valea Moravei: il 
întâlnim la Crusevat si la Calenici, ре când el nu 
existá їп acea epocá la bisericile bizantine din 
Constantinopol, dar cáte odatá ín Balcani (Me- 
sembria si Stenimachos). De altfel si proportiile 
exterioare si cele interioare, înalte si svelte, se 
apropie de cele sárbesti. 

Dacă interiorul pare a fi păstrat formele cele 
vechi, nu tot astfel este arhitectura exterioară, 
care a fost complect transformată în veacul al 
XVIII-lea şi tencuită pe din afară, astfel că în sta- 
rea de astăzi nu ni putem face o ideie lămurită 
despre caracterul arhitectonic primitiv al -acestui 
monument, 

RESUMAT. Іп оровійе cu grupa precedentă, 
care cuprindea numai biserici fără sinuri, avem 
aici din contra numai biserici cu sinuri. Vom ve- 
dea mai departe că aceste două tipuri formează 
basele arhitecturii noastre bisericeşti. Din ele, din 
desvoltarea lor şi din combinaţia lor derivă toate 
bisericile care se vor clădi în veacurile următoare, 

Bisericile din Vodița si din Cozia par a fi avut 
aceiaşi arhitectură, cum am si acelaşi plan. Bise- 
rica dela Cozia, tip desăvârșit al arhitecturii sâr- 
beşti din şcoala Moravei, are şi caractere comune 
cu arhitectura din Serbia bizantină si din Macedonia, 

Biserica din Tismana se leagă pe de o parte 
cu bisericile sârbeşti prin disposiţiile planului si 
compositia generală; se depărtează însă de ele 
prin dispositia altarului, căruia i se adaugă aici 
absidiolele, caracter care apropie această biserică 
de cele de stil curat bizantin. 

Se poate însă ca absidiolele altarului să fi fost 
adăugate în timpul restaurării din veacul al XVIII- 
lea. Intr'adevár din examinarea planului se poate 
face ipotesa că altarul a suferit o importantă re- 
maniere, care poate fi pusă in relafiune cu reno. 
varea complectă a fațadelor, când s'au alternat si 
formele absidelor, atât la altar, cát si la sinuri, 


— 16 — 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL V. 


INRĂURIREA MACEDO-BALCANICÁ. 


Inrâurirea macedo-balcanică se poate con- 
stata la o singură biserică din Muntenia. Aceasta 
este biserica mănăstirii Cotmeana din județul 
Argeș, întemeiată de Mircea-Vodă cel Bătrân în 
anul 1389. Trebuie să mai notăm însă si oares- 
care procedee venite din Balcani la o altă bise- 
rică din grupa constantinopolitană şi anume la 
Nicopâli, unde alternarea pietrelor si cárámizilor 
la arcurile turlei este aceiaşi ca la bisericile din 
Mesembria si din Macedonia. 


BISERICA MĂNĂSTIRII COTMEANA este de di- 
mensiuni foarte reduse. Are 12 metri 50 lungime 
si 4 metri 35 lățime în interior. Ea este formată 
dintro singură încăpere având altar semi-circular 
şi două sinuri laterale. Acestui,naos i se adăuga 
la început, probabil, un pronaos sau un pridvor, 
cum vom vedea mai jos. Pronaosul de astăzi 
este reclădit de către Constantin-Vodá  Bránco- 
veanu în veacul al XVIII-lea. 

Biserica este acoperită printr'o boltă cilindrică, 
iar zidăria pare în întregime executată din cără- 
midă. Fațadele sunt decorate cu firide lungi si 
înguste, care ocupă toată înălțimea zidurilor dela 
pământ până sub cornișă. Arcadele care încoro- 
nează aceste firide sunt, ca și toată faţada, exe- 
cutate din cărămizi aparente înguste de 5-6 cm., 
lucrate cu rosturi largi. În jurul arcului se află 
ип rând de discuri de teracotă smălțuită de 9-10 
centimetri diametru, colorate alternativ în verde 
şi în cafeniu. În jurul acestor rânduri de discuri 
se mai află un rând de cărămizi așezate în sensul 
lungimii lor. 

Discurile urmează liniile arcadelor ale brâu- 
rilor și ale cornișelor. În timpanele dintre arcade 
se mai găsesc discuri formând prin dispositia lor 
cruci şi diferite figuri. 

Soclul este fără profil și format numai din 
linia inferioară întreruptă а firidelor de pe fațade. 

Brâu nu există decât doar sub cornișă: un 
sir de discuri smältuite, care în dreptul altarului 
sare la un nivel mai jos. 

Feresirele sunt foarte mici şi înguste, ar- 
cuite la partea superioară și fără chenar, întru 
cât priveşte cele din epoca clădirii. Cele mai 


multe dintre ele sunt însă din veacul al XVIII-lea, 
ca $i pridvorul din spre Nord, adaus de Vodă 
Ipsilanti. 

Cornisele sunt astăzi în cărămidă aparentă, 
după forma bizantină obișnuită ; ele sunt însă 
refăcute în urmă din cărămizi mai mari si exe- 
cutate fără artă, așa că nu avem niciun indiciu 
asupra formei cornişei primitive. 

Se observă cá la altar cornisa este la un nive] 
mai jos decât la corpul bisericii, însă mai sus 
decât la sinuri. 


Biserica pare a fi avut un pronaos sau un prid- 
vor. Íntr'adevár, pe faţada de Sud si spre Apus, 
acolo unde se face legătura cu pronaosul actual, 
adăugat de Constantin-Vodă Brâncoveanu, se vede 
nașterea unei arcade la un nivel mai jos ca al 
firidelor și alcătuită în acelaşi gen ca acestea, a- 
vând extradosul decorat cu un rând de discuri 
smältuite. Nu este cu putinţă a stabili forma aces- 
tui pridvor dispărut, de oare ce partea din spre 
Apus este reclădită cu mult în urmă. Dacă mai 
adăugăm că pridvorul deschis este un element 
care nu apare în arhitectura noastră decât în vea- 
cul al XVI-lea şi al XVII-lea, resultă că ne găsim 
aici în fata unei probleme care în starea de astăzi 
nu poate fi resolvată. O altă ipoteză ar fi că 
pridvorul a fost decorat cu arcade oarbe, ca cele 
ce vedem la biserica din Târnovo, şi că el ar fi 
fost adăugat odată cu sinurile, care au și ele ar- 
cadele la un nivel mai jos, probabi! intro epocă 
puţin posterioară clădirii bisericii, arhitectura fiind 
aceiaşi (figurile 89, 90 si 91). Trebuieşte observat 
într?adevăr că firidele de pe suprafața exterioară 
a sânurilor sunt mai joase ca acele de pe corpul 
bisericii şi că zidăria sânurilor nu are legătură 
cu aceia a páretilor bisericii, ceia ce dovedeşte 
că sânurile au fost adăugate în urmă. Această ipo- 
tesă se confirmă prin faptul că decorația păreţi- 
lor bisericii urmează supt acoperişul sânurilor, 
ceia ce dovedeşte evident că acestea au fost a- 
dause posterior, dar probabil puţin timp în urmă, 
căci elementele arhitectonice si modul de execuţie 
sunt aceleași. 

RESUMAT. Biserica din Cotmeana rămâne iso- 


7 = 3 


www.dacoromanica.ro 


134 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


lată, neputând fi clasată în niciuna din grupele 
de monumente din aceiași epocă. Prin planul ei 
în formă de treflă, ea se apropie de grupa sâr- 
bească; prin lipsa turlelor și bolta simplă de 
formă cilindrică, ea se deosebește însă de această 
grupă. Prin arhitectura ei și prin discurile de 


teracotă de pe faţade, ea se leagă cu bisericile 
din Balcani. Tot prin arhitectura ei și „prin cons- 
tructia ei exclusiv executată din cărămidă, ea se 
înrudește si cu grupa următoare la bisericilor de 
origine și înrâurire atonică. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL VI. 


ÎNRĂURIREA MUNTELUI ATHOS. 


Bisericile pe care le-am clasat în această grupă 
sunt caracterisate prin combinarea elementelor prin- 
cipale ale celor două grupe precedente : adecă pe 
de o parte turla centrală stând pe patru stâlpi 
isolati ca la Biserica Domnească din Argeş si pe 
de altă parte planul în formă de treflă al biseri- 
cilor din grupa precedentă. La aceste elemente 
cunoscute se adaugă un element nou: pridvorul 
deschis pe stâlpi, care se întâlneşte aici pentru 
prima oará în arta noastră monumentală (fig. 94- 
118). 

Biserica din Snagov (fig. 94-110) întruneşte 
dispositiunile de plan arătate mai sus, care sunt 
caracteristice bisericilor dela Muntele Athos, în 
afară de pridvorul care presintă acolo alte forme. 
O altă biserică care se aseamănă cu cea din Sna- 
gov şi pe care o vom studia tot aici, este Mi- 
tropolia Veche din Târgovişte (fig. 111-118), 
a cării dispose de plan este aceiaşi ca Іа Sna- 
gov, cu singura deosebire că lipsesc sânurile la- 
terale și că între naos şi pridvor se găsește un 
pronaos; ca o consecinţă a lipsei sinurilor, rea- 
par frontoanele laterale rotunjite ale grupei con- 
stantinopolitane, așa că Mitropolia din Târgoviște 
constituie un tip intermediar între Biserica Dom- 
nească din Argeș, adecă grupa constantinopoli- 
tană, şi biserica din Snagov, adecă grupa atonică. 

Caractere generale. Cum am arătat mai sus, 
la aceste biserici naosul urmează dispositia cu- 
noscută a turlei centrale stând pe patru stâlpi. 

Altarul este desvoltat şi compus dintro absidă 
principală centrală, la care se adaugă într'o parte 
si intr'alta absidiolele care formează proscomidia 
şi diaconiconul. 

Pronaosul repetă dispositia naosului cu o 
turlă centrală stând pe cei patru stâlpi. Acest pro- 
naos ar putea fi denumit mai exact pridvor, căci 
avem aici pe trei laturi arcade deschise răzimate 
pe stâlpi. Spaţiul dintre arcade este zidit, dar de 
sigur intro altă epocă şi nu dela început. 

Ambele biserici pe care le studiem aici sunt 
mari si încăpătoare faţă cu cele din grupele pre- 
cedente. Ele sunt în întregime zidite din cărămidă, 
care rămâne aparentă în faţade. Unele documente 
represintă Mitropolia Veche din Târgovişte ten- 
cuită pe din afară, dar credem că această trans- 


formare s'a făcut la restaurarea ei de către Con- 
stantin-Vodă Brâncoveanu, odată cu zidirea arca- 
delor pridvorului. 

Керейгеа si juxtapunerea a două unități de im- 
portanță aproximativ egală, cum sunt aici naosul si 
pronaosul sau pridvorul, unități care urmează ace- 
leasi dispositiuni si forme, s'ar putea explica, cre- 
dem, prin destinația acestor biserici, una monas- 
tică şi cealaltă mitropolitană, ambele menite a 
servi unei populații numeroase de călugări şi de 
mireni, care asculta slujba religioasă în pronaos 
sau pridvor, pe când naosul era reservat Curţii şi 
clerului. 

Mai avem exemple de biserici cu pronaos foarte 
desvoltat pe la diferite mănăstiri, ceiace confirmă 
părerea de mai sus ; astfel sunt cele de la mănăs- 
tirile din Hurezi, din Cotroceni, dela Biserica Epis- 
copală din Argeș și din Văcărești; de asemenea 
Mitropolia din București are atât un pronaos, cât 
si un pridvor, ambele bine desvoltate. 

S'a explicat importanța pronaosului dela Bise- 
rica Episcopală din Argeş prin destinația ei de 
necropolă domnească. Ехрісайа poate fi valabilă, 
dar trebuieşte observat cá mai toate bisericile 
domneşti ca si altele serviau de obiceiu drept 
lăcaş de ultimă odihnă ctitorilor si familiei lor. 

La Snagov stâlpii exteriori ai pronaosului sunt as- 
tăzi ziditi între ei printr'o umplutură adăugată la 
o altă epocă; dar faptul cá pe päretii interiori ai 
acestui pronaos se găseşte o zugrăveală veche, 
care pare a fi din veacul al XVI-lea, dovedeşte 
că zidăria dintre stâlpi e dintr'o epocă foarte a- 
propiată de originea însăşi a bisericii, dacă nu 
chiar dela început. 

La Mitropolia Veche din Târgoviște, ştim din 
documente, d'inainte de dărâmarea ei de către 
arhitectul Lecomte du Nouy si din timpul dărâ- 
mării 1, că partea din spre Apus era deschisă ре 
trei laturi şi răzimată spre exterior pe stâlpi rotunzi 
de cărămidă, era prin urmare un adevărat pridvor, 
care a fost zidit, poate, putin timp după naos, 
sau poate în timpul restaurárii bisericii de către 
Constantin-Vodă Brâncoveanu, care a tencuit-o şi 
zugrăvit-o în exterior, astfel cum. o arată acvarela 
pictorului Satmary. 


t Vezi releyeul, fig. 116, 117. 


www.dacoromanica.ro 


136 


Din studiul acestor două importante monumente 
se poate deduce că ele sunt clădite de același 
meșter sau de doi meşter. făcând parte din ace- 
iaşi școală. Dispositiunile planului dela Snagov ni 
permit a afirma că acel meșter făcea parte din 
Școala dela Muntele Athos !. 

Faptul că ambele pronaosuri sau pridvoare ale 
acestor monumente au fost închise intro epocă 
posterioară clădirii lor ni permite a presupune că 
meșterul, originar dintro ţară sudică, cu climă 
mai dulce, a clădit pridvoarele deschise, cum lesar 
fi clădit în fara lui, fără a cunoaște bine clima 
țării noastre, ceiace a impus, mai târziu, inchides 
rea lor pentru a putea fi utilisate mai cu folos și 
în tot timpul anului. 

Materiale și procedee de conştrucție. Nu 
mai găsim aici asisele alternate de piatră şi de 
cărămidă ca la grupele precedente, ci cărămida 
aparentă este uniformă pe toată suprafața Tatas 
delor. [n starea de astăzi, numai timpanele dela 
partea superioară a arcadelor dela Snagov sunt 
tencuite. Cárámida este frumoasă si de bună fa- 
bricatie, si are formele cerute de plastica fatades 
lor: rotunjită, teşită sau profilată. Procedeele de 
constructiune sunt cele bizantine, pe care leam 
studiat la bisericile de origine constantinopolitaná °. 

Plastiça monumentalä este impunătoare. Dis 
mensiunile importante ale edificiilor, înălțimea tura 
lelor, proporţiile înalte ale arcadelor și ale firidelor 
dau acestor biserici o înfăţişare măreaţă. 

La Snagov poate să fi fost la origine mai multe 
turle, ca la bisericile din Muntele Athos; pros 
portia elegantă a celei existente de pe naos ni 
permite să ni închipuim aspectul strălucit ce putea 
presinta această biserică. 

Turla de pe pronaos căzută împreună cu bols 
Ше dinprejur a fost refăcută târziu de tot, aşa 
cum о vedem. De sigur că altfel se presinta ea 
în vechime, dar nu avem niciun document care 
să ni permită a determina sau a face vrexo іров 
tesă asupra formei ei anterioare, 

Vechea Mitropolie din Târgovişte era cea mai 
mare dintre bisericile din țară. Turla de pe naos 
avea un diametru interior de угево 6 metri si o 
înălțime proprie aproape dublă, cu ferestre lungi 
așezate în două registre suprapuse. O altă turlă 
mare se află pe mijlocul pronaosului și alte șase 
turle mai mici, laterale, încadrau frontoanele Se 
poate că nu toate turlele să dateze dela origine, 
ci unele din ele să fi fost adăugate în timpul 
restaurării lui Brâncoveanu. După puţinele docus 


жш 


* Vezi О. Balş, Notă despre arhitectura Muntelui Athos, 
i Vezi Choisy, L'art de bâtir chez les Byzantins. 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


mente care nisau rămas, acest monument trebuie 
să fi fost foarte impunător. 

Trebuiește observat că la Târgoviște cele două 
părți ale bisericii par a fi fost concepute şi exe- 
cutate una după alta, căci nu au legătură de coms 
positie între ele. Intr'adevár nici brâul, nici сога 
nișele nu se tin între ele. La Snagov, din contră, 
cornisa este peste tot la aceiaşi înălțime şi arcas 
dele pronaosului se armonisează cu arcaturile dela 
naos, astfel încât compositia arhitectonică capătă 
unitatea care se cuvine unui monument. 

Plastica ornamentală este obţinută prin utis 
lisarea exclusivă a cárámizii aparente. Elementul 
cel mai frumos și mai decorativ este arcada pe 
stâlpi dela Snagov (fig. 98:00). Ea este înaltă si 
proportionatá si se ridică până supt corniga cor- 
pului bisericii. Arcadele dela Târgoviște au altă 
proporție, mult măi joasă și mai greoaie, formele 
sunt mai simple. Їп afară de partea anterioară a 
bisericii dela Snagov, compusă, cum am văzut, 
dintrun singur element, arcada pe stâlpi, restul 
fațadelor la ambele biserici se compune din două 
registre suprapuse, în care se deschid ferestrele, 
mai mari la partea inferioară, mai mici în regis- 
trul superior. La Snagov ambele registre de arcas 
turi sunt înalte si înguste si terminate în plin 
cintru la partea lor superioară, pe când la Târ- 
goviște arcaturile de sus sunt mai largi, iar cele 
dela naos sunt mici şi scurte, formând ca un 
fris de arcuri în semi-cerc, răzimate pe console 
(fig. 112). 

De astfel și la Snagov, arcaturile din registrul 
superior, care au o proporţie mult mai înaltă, sunt 
răzimate pe console de cărămizi profilate, astfel 
încât partea superioară a fațadelor este în „porte 
à faux“ față cu cea inferioară (fig. 107 și 108). 

Timpanele dintre arcaturile ambelor registre 
sunt, la Snagov, ornate cu cruci formate din că- 
rámizi sau zigzaguri orizontale si verticale pe câmp 
tencuit. . 

DETALII. Soçlu nu există la niciuna din aceste 
biserici, 

Ferestrele sunt în formă de arcuri in semis 
cerc, fără chenare de piatră. 

Arcadele si firidele sunt de asemenea în 
semi-cerc, compuse din mai multe arcuri, formând 
resalite succesive, care prin umbrele lor dau 
efectul plastic dorit. Extradosul arcadelor este 
decorat cu zimti formaţi din cărămizi, іп zimti, 
după procedeul bizantin cuuoscut. 

Corpisele urmează de asemenea formele сш 
noscute. 

Capitelele, stâlpii, conşolele, sunt com- 


puse din cărămizi speciale, făcute în tipare, ro- 


— 20 — 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


tunjite, canelate, tesite, în formă de consolă, etc. 

Stâlpii aw o conformatie specială si produc 
un frumos efect decorativ: ei sunt alcătuiți din 
cărămizi profilate, aşezate astfel încât canelurile 
lor sunt când verticale, când înclinate în spirală. 
Sunt şi stâlpi cilindrici (fig. 98, 99). 

Uşile nu se mai pot reconstitui, fiind modi- 
ficate în urmă. La Târgoviște usa cu chenar de 
piatră, ale cării elemente mai există si astăzi, 
este din epoca lui Constantin Brâncoveanu. 


Brâuri nu există la Snagov. La Târgovişte se 
pare că era un brâu Ча naos și altul la pronaos: 
ele nu sunt însă în legătură unul cu altul, ci la 
nivele diferite ; cel de la naos pare a fi fost rá- 
tezat, poate când s'a tencuit faţada. 


Acoperisurile par a fi fost cu pantă mică 
si, probabil, la origine din foi de plumb așezate 
direct pe bolți. 

Turlele sunt de proportiuni înalte, aşezate 
pe base cu patru fete. Corpul turlelor este poli- 
gonal, cu opt până la douăsprezece laturi. Muchile 
verticale dela colțuri, compuse dintro cărămidă 
rotundă, formând ca o colonetă lungă si suptire, 
pe care se sprijină arcada dela partea superioară 
a turlei. 

Ferestrele dela turle sunt lungi și înguste, 
încadrate în mai multe arcuri concentrice, for- 
mând planuri diferite, astfel că în faţadă se de- 
semnează o serie de umbre verticale, care înca- 
drează ferestrele si dau întregii turle aspectul 
înalt și svelt care se cuvine pentru a încorona 
monumentul. 

Acoperișul turlelor este în formă de cupolă, 
care câte odată se razimă de-a dreptul pe linia 
festonată a extradosului arcadelor şi altă dată 
este aşezată pe'o cornișă orizontală care stă peste 
arcadele ferestrelor. La Târgovişte existau ambele 
aceste dispositiuni. 

Crucile sunt de fier, cu discuri poleite. Ele 
sunt înfipte intro piatră, care formează cheia 
bolții dela turlă, Aceste pietre sunt sculptate si 
au forme variate si decorate. Cele dela Târgo- 
viste, găsite afară întrun colt si în parte stricate 
de intemperii, au fost adăpostite prin îngrijirea 
Comisiunei Monumentelor Istorice. 


ж 
ж ж 


STUDIUL ȘI DESCRIEREA MONUMENTELOR 
DIN GRUPA ATONICĂ. 
BISERICA MĂNĂSTIRII SNAGOV, clădită la 1517 


de către Neagoe-Vodă Basarab se zice, pe locul 
altui monument dela Vlad Țepeș, are dimensiuni 


137 


mai mari decât cele studiate pănă acum: 16 
metri lungimea si 6 metri lărgime în interior 
(fig. 94-110). 

Biserica se compune în plan din două părţi: 
Naosul cu turlă centrală, stând pe patru stâlpi 
cilindrici, isolati, complectat cu sinurile laterale 
ca la Bisericile dela Muntele Athos. 

Altarul desvoltat cu câte o absidiolă în fie 
care parte. 

Pronaosul de asemenea pătrat, cu o turlă 
centrală, are aceiași alcătuire ca 51 naosul; are 
însă päretii exteriori rázimati pe stâlpi înalţi, cari 
astăzi sunt ziditi între ei, însă cari la origine 
erau probabil isolati, аба cá acest pronaos ега 
deschis pe trei laturi ca un pridvor. Dispositia 
generală a planului este pentru naos o combinaţie 
a principiului constantinopolitan al turlei aşezate 
pe patru stâlpi, cu sinurile laterale specifice ale 
bisericilor atonice si sárbesti. 

Împreunarea acestor două principii aduce o 
diferență importantă în dispositia fațadelor faţă 
cu aceia a grupei constantinopolitane. Forma 
crucii nu mai apare în spaţiu, cu braţele ei ter- 
minate prin frontoane rotunjite ca la Biserica 
Domnească din Argeș; ci acoperișul este peste 
tot la aceiaşi înălțime ; atât nava centrală, cât şi 
sinurile si absidiolele formează un corp unic, 
având corniga la același nivel, ре când, din contra, 
la Biserica Domnească din Argeș am văzut că 
absidiolele ca şi pronaosul au acoperișul la un 
nivel mai jos; această din urmă dispositiune 
ajută, cum am văzut, degajarea braţelor crucii, 
care, fiind la un nivel mai înalt, sunt desemnate 
în spațiu. La Snagov crucea nu se desemnează 
decât în plan. 

Turla de pe naos este frumos proportionatä, 
cu ferestre lungi, împărțite printro legătură de 
cărămidă orizontală, la mijlocul înălțimii lor. Este 
prima turlă pe care o găsim astfel dispusă si având 
o înălţime si o proporție atât de frumoasă. Înăl- 
timea ei dá de bănuit cá ar fi dintr'o epocă mai 
târzie. 

Turla de pe pronaos, căzută, a fost inlo- 
cuită la o epocă târzie си excrescentä informă. 
Ea stă pe patru stâlpi octogonali. 

БоҢ Ше urmează formele şi dispositiunile celor 
dela Biserica Domnească din Argeș, afară numai 
de bolțile mici pe plan pătrat dela colțuri si acele 
dela absidiolele altarului, care sunt acoperite cu 
calote sferice, în loc de berceau-uri si bolți în arc 
de cloître; ele sunt poate prefăcute mai târziu, 
Воі е de la pronaos sunt căzute, probabil odată 
cu turla. 

Fațadele sunt în întregime din cărămidă apa- 


— | — 


www.dacoromanica.ro 


138 


rentă, cu jocurile obişnuite de firide, arcade si 
cornișe cu zimti !. 

VECHEA MITROPOLIE DIN TÂRGOVIŞTE, clădită 
de Neagoe-Vodă Basarab pe la 1518, este cea mai 
mare biserică din câte s'au construit până la acea 
epocă și chiar în epocile următoare. Ea avea în- 
iradevár 40 de metri lungime si 14 metri 50 lä- 
time în exterior, si se compunea din două părți, 
care nu par a fi fost executate dintr'o datá (fig. 
111-118). 

Partea d'intáiu, cea din spre Răsărit, com- 
pusă din naos, altar şi un pronaos făcând corp 
cu naosul, presintă aceleași disposifiuni, pe o scară 
mai mare, ca Biserica Domnească din Argeș, nu- 
mai că partea din spre Apus, adecă pronaosul, se 
deosebeşte prin alcătuirea lui care îl încorporează 
oareşicum de-a dreptul naosului, în oposifie cu 
cel dela Biserica Domnească din Argeș, care e 
mai isolat de naos, comunicaţia făcându-se numai 
prin o ușă, pe când aici cinci deschideri le leagă 
unul cu altul. 

Partea a doua, cea din spre Apus, este de ase- 
menea foarte desvoltată, pe un plan pătrat și pre- 
sintă o conformatie asămănătoare cu naosul tot 
cu о turlă centrală stând pe patru stâlpi rotunzi. 
Zidurile exterioare se razimá pe coloane puter- 
nice, legate prin arcade; la origine ele erau de 
sigur deschise spre exterior. Infáfigarea celor două 
părți -ale bisericii este aceiași din punctul de ve- 
dere al compositiei fațadelor, numai cá partea în- 
tâia, cea din spre Răsărit, este mai înaltă si mai 
masivă. Frontoanele rotunjite termină și aici si 
acolo bolțile cilindrice care încadrează turlele cen- 
trale, desemnând forma crucii în spaţiu. 

Naosul are fațadele compuse din două rânduri 
de ferestre suprapuse ; cele de jos, cu arcuri largi 
si putin acusate, par a fi fost fără chenare de 
piatră ; registrul de sus este mai scund si conţine 
ferestre mai mici. Un brâu pare a fi despărțit 
aceste două registre. Frontoanele rotunjite dela 
partea superioară a fațadelor au câte trei ferestre 
alăturate, 

Supt el găsim un rând de arcaturi scurte si 
late, stând pe console de cărămidă. Acest element 
decorativ nu se întâlneşte la alte monumente diu: 
țara noastră ; el s'ar apropia ca formă de arcadele 
dela unele biserici din Serbia şi de cele usitate în 
arhitectura lombardă. 

În afară de turla Pantocratorului, care este foarte 
înaltă şi imposantă, în afară de turla centrală de 
pe pridvor şi în afară de cele două turle de pe 
pronaosul alipit naosului, se mai găsiau turle mai 
— s 

ТА se vedea detaliile la paragrafu! precedent. 


BULETINUL COMISIUNII MQNUMENTELOR ISTQRICE 


miti pe absidiolele din dreapta și din stânga al- 
tarului şi pe partea de Apus a pridvorului. 

Turla Pantocratorului pare a fi avut două- 
sprezece sau şaisprezece laturi compuse din arcade 
concentrice retrase succesiv, unele faţă cu celelalte, 
producând resalituri verticale, aruncând umbră pe 
cele de alături, mai retrase. Această configuraţie 
este perfectă şi va rămânea definitivă în cursul 
Areacurilor următoare. 

Intr'adevár, atât din punct de vedere construc- 
tiv, cát si din punct de vedere plastic, ea satis- 
face in mod desăvârşit cerinţele. Ca construcţie, 
fiecare colț al laturilor turlei formează ca un con- 
trafort capabil să resiste împingerii boltei supe- 
rioare, retragerile succesive ale arcadelor concen- 
trice dând zidăriei grosimea necesară pentru aceasta. 
Ca plastică, mulțimea liniilor verticale în planuri 
diferite, precum şi alternanţa umbrelor şi luminilor 
pe care le produce, dau turlei avântul si svelteta 
necesară pentru a îrcorona si a exalta ansamblul 
monumentului. Se poate ca această turlă să fi-fost 
modificată în veacul al XVIU-lea. 

Partea din spre Apus a bisericii se presintă 
ca la Snagov sub forma unui pridvor, foarte în- 
căpător, deschis pe trei laturi si având la mijloc 
o turlă, stând pe patru stâlpi rotunzi. Stâlpii de 
la periferie au aceiași configuraţie Іса acei dela 
Snagov, ei sunt însă mult mai scurți și par mai 
greoi. Ei sunt unii octogonali, alţi cilindrici, unii 
canelaţi vertical, alții în spirală. 

Forma bolților diferă de asemenea de cele dela 
Snagov, astăzi căzute, pentru că la Târgoviște 
avem planul constantinopolitan cu bolțile în cruce 
si frontoanele rotujite spre faţade, pe când la Sna- 
gov avem planul în treflă cu cornisa fără între- 
rupere și la același nivel. 

Registrele fațadelor nu se leagă cu acelea dela 
naos; cel inferior se compune din arcadele pe 
stâlpi, cel superior din arcaturi mici, late și scurte 
ca la naos. Frontoanele laterale sunt luminate prin 
două ferestre alăturate una de alta. Cornisele su- 
perioare ale celor două corpuri nu se leagă una 
cu alta. 

Turla centrală a pridvorului are douăspre- 
zece laturi şi este compusă la fel ca acea a Pan- 
tocratorului, numai că acoperișul stă direct pe 
curba arcadelor, pe când la naos el stă pe o cor- 
nișă orizontală: această turlă pare a fi păstrat 
până la urmă forma ei primitivă. 

Pe colţurile apusene extreme se mai află două 
turle mici. lar in fata Intrării în pridvor se află 
un baldachin pătrat pe arcade si coloane bogat 
sculptate, care se datorește lui Constantin-Vodă 
Brâncoveanu, care este si autorul unei restaurări 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUTIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


a întregii biserici şi probabil si a tencuirii ei pe 
din afară. 

Este cert cá cele două părţi ale bisericii nu 
formează un tot conceput laolaltă, ci, din contră, 
două unități diferite, juxtopuse și probabil clădite 
una după alta. 

Ca și la Snagov, stâlpii pridvorului au fost zi- 
diti între ei într'o epocă ce nu se poate deter- 
mina, dar probabil în timpul lui Constantin Brân- 
covearu. 

Lipsa de unitate a compositiei fatadelor dá loc 
la ipotesa cá pridvorul este cládit dupá naos, dar 
la epocă putin depărtată, căci stilul este același. 

Pentru prima oară aici și la Snagov întâlnim 
aceste două pridvoare deschise, care mai târziu 
vor deveni foarte obişnuite, cu toate că dimensiu- 
nile lor vor fi mai reduse ca acelea de care vorbim 
aici, Pridvorul în veacurile XVII și XVIII devine 
întradevăr un element care face oareșicum parte 
din caracterul bisericilor muntenesti. 

Tot din cauza lipsei de unitate a monumentu- 
lui si din causa modificărilor ce a suferit în cur- 
sul vremurilor, nu se poate sti dacă toate turlele, 
în număr de opt, pe care le avea Mitropolia din 
Târgoviște înainte de fi dărâmată, datează dela 
origine, sau dela epoci intermediare, cum este 
aceia a lui Constantin Brâncoveanu, când ele au 
fost probabil complectate la restaurare. Pretiosul 
releveu pe care îl dăm aici este datorit d-lui ar- 
hitect George Sterian. 

Inainte de a încheia cu acest monument, pe care 
îl studiem din câteva documente scäpate printr”o 
întâmplare fericită, cred cä- este necesar a ni pune 
o întrebare, la care însă nu vom putea da niciun 
răspuns: 

Cum s'a putut întâmpla ca abia acum patruzeci 
de ani, la sfârșitul veacului trecut, să fie şters de 
pe fața pământului si din amintirea oamenilor 
acest măreț monument, care a fost atâta timp 
Mitropolia TáriisRománesti, care conținea de si- 
gur atâtea tesaure de artă, de arhitectură, de 
pictură, de sculptură din veacul al XVI-lea până 
la al XIX-lea, care conținea atâtea morminte 
domnești, atâtea inscripții prefioase, atâtea o- 
doare scumpe, atâtea amintiri istorice, pierdute 
pe veci, care conținea întrun cuvânt patru vea- 
curi din istoria Tárii-Románesti si din viața nea- 
mului nostru? 


139 


Resumat: Cele două biserici pe care le-am 
studiat aici, şi care au între ele atâtea puncte de 
asămănate in compositia de plan și aspectul ex- 
terior, presintá totuşi deosebiri principiale ín al- 
cátuirea lor, deosebiri care leagá pe fiecare din 
ele de grupe diferite: Biserica din Tárgoviste de- 
rivă evident din grupa constantinopolitană ; inráu- 
rirea aceasta este dublă, căci ea se constată atât 
la naos, cât și la pridvorul din faţa bisericii. 

Biserica din Snagov are aceiaşi origine atât 
pentru naos, cât și pentru pronaos; sinurile nao- 
sului însă o clasează mai întâiu printre bisericile 
în formă de treflă, și al doilea printre cele care 
derivă din Şcoala atonicá, care, sigur, derivă si 
ea în ultim resort din Școala bizantină, din Con- 
stântinopol. Această din urmă școală a dat naş- 
tere stilului din veacul al XI-lea si al XII-lea, al 
cărui tip este biserica „în cruce greacă“ yisibilá 
în spaţiu; el poate fi denumit, cred, stilul Impă- 
ratilor Comneni. 

Deosebirile principale pe care le-am constatat 
la aceste două biserici dau naștere și la deosebi- 
rile de formă care se văd în plastica lor monu- 
mentală: Intro parte vedem crucea desemnándu- 
se în spaţiu și turla așezată la intersecţia brațe- 
lor ei, iar în cealaltă parte vedem tot turla în cen- 
tru, însă crucea nu mai e visibilá în spaţiu, ci 
desemnată numai în forma de treflă a planului. 

Vom vedea mai la vale că bisericile in formă 

de treflă se vor perpetua și desvolta în tot cursul 
veacurilor următoare, pe când planul în „cruce 
greacă“ este destinat să dispară. И vom mai în- 
tâlni în veacul al XVI-lea la Biserica Domnească 
din Târgoviște, clădită de Petru-Vodă Cercel 1а 
1583, apoi în veacul al XVII-lea la biserica” Sf. 
Dumitru din Craiova, clădită de MateisVodă Ba- 
sarab la 1652, care va fi ultima reminiscență a 
stilului Impáratilor Comneni, sensibil modificat si 
diformat. 
„Şi această din urmă biserică a fost dărâmată 
de arhitectul Lecomte du Noiiy, care a reconstrui- 
t-o din temelie, reconstituind-o după teoriile sale 
proprii si căutând s'o „corecteze“ de imperfec- 
tiunile pe care se zice cá le avea. Dar cu cát mai 
scumpá ni era vechea bisericá a lui Matei, cu 
toate defectele ei, dela саге пі-ац rămas abia 
câteva fotografii, decât cea de astăzi, în toată 
perfecțiunea sa geometrică si rece! 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL VII, 


INRÂURIREA ARMENEASGĂ. 


Este bine cunoscută expansiunea artei armenești 
în evul mediu. Ea nu s'a simțit numai în fara 
noastră, ci în tot Orientul Europei si chiar până 
în Occidentul ei. 

A. Choisy, în „Histoire de l'architecture", vol. 
H, p. 18, spune: Din punctul de vedere al arhi- 
tecturii decorative valea Dunării-de-jos pare o co- 
lonie armenească. 

Această expansiune corespunde cu cucerirea Ar- 
meniei de către Turci si cu emigrarea artiștilor 
armeni сагі s’au refugiat în diferite țări din Eu- 
ropa, ducând cu ei arta lor de a construi. În Ser- 
bia putem studia înrâurirea armenească asupra 
monumentelor din Valea Moravei în sculptura si 
ornamentatia pietrei, de asemenea la Cozia. 

În Moldova se stie că sau stabilit colonii de 
Armeni refugiați din ţara lor şi întradevăr în ar- 
hitectura Moldovei vom găsi iarăşi înrâurirea ei. 

Această înrâurire este în special manifestată la 
noi în tehnica pietrei cioplite si a ofnamentului 
sculptat. Atât profilatura pietrelor, cât şi sculptura 
ornamentelor sunt executate cu o artă desăvârşită. 

Sculptura ornamentală urmează technica orientală 
cu relief slab, cu planuri înclinate, opunându-se 
unul altuia, creând jocuri de lumină şi de umbră 
бі producând prin contrasturi efectul: potrivit cu 
lumina intensă a Orientului. Această lumină, care 
ar distruge nuanțele produse prin modelajul care 
este baza efectului în sculptura occidentală făcută 
pentru o lumină mai dulce si mai tamisată, întă- 
reste din contra contrastul care este basa efectu- 
lui în sculptura orientală. 

Motivele întrebuințate de arta armenească sunt 
„rinceaux“-urile de flori si de frunze decorative, 
împletiturile și decorația geometrică cea mai va- 
riată si mai complicată. 

BIŞERICA DELA MĂNĂŞTIREA DEALULUI, zidită 
de Radu-cel-Mare la 1502, si BIŞERICA EPIŞCOPALĂ 
DIN ARGEŞ, zidită de Neagoe-Vodá Basarab la 
1508, ni se par cele care întrunesc în modul cel 
mai evident caracterele artei armenești si cauca- 
ziene. Trebuie să spunem însă dela început că 
înrâurirea acestei arte se constată în special si 
aproape exclusiv în caracterul profilelor în piatră 
бі al sculpturii ornamentale (fig 119-181). 


Caractere generale, Aceste două monumente, 
dacă presintă între ele deosebiri destul de pronun- 
fate, cum vom vedea mai la vale, au totuși unele 
asemănări caracteristice, care impun o apropiere 
între ele. Cea mai importantă reiese imediat ce 
comparăm aceste două biserici cu cele din gru- 
pele precedente. [ntr'adevár dela prima vedere 
răsar pe de-o parte bogăţia materialui de piatră 
de talie cioplită si a ornamentelor sculptate si pe 
de altă parte rusticitatea pietrei bolovan si a cá- 
rămizii la care se adaugă câte odată ornamente 
în teracotă smălțuită. Trebuie să facem o excep- 
tie pentru biserica mânăstirii Cozia, care este un 
monument desăvârşit, la care tehnica ornamentală 
sculptată derivă de asemenea din arta armenească. 

În compositia de plan vedem că ambele biserici 
sânt în formă de treflă, dar dacă naosul cu sinu- 
rile și turla pantocratorului au principial aceiaşi 
conformatie la ambele biserici, pronaosul este cu 
totul diferit de cele pe care le-am studiat până 
acum, Si aceasta pentru ambele biserici : la Dealu, 
pronaosul este dreptunghiular si boltit cilindric ca 
la Cozia, însă pe partea de Răsărit se află două 
turle mici, alăturate. La Argeş pronaosul este 
aproape pătrat şi sensibil mai larg decât naosul: 
pe partea din-spre Apus se află două turle mici 
si la centrul pronaosului se ridică încă о turlă 
răzimată pe doisprezece stâlpi de piatră. Aceste 
două dispositiuni sunt egal de importante în is- 
toria desvoltárii arhitecturii din Muntenia, pentru cá 
ambele apar aici pentru prima oará si ambele vor 
servi in epocile urmátoare ca exemple, inspiránd 
pe mesterii cari vor cládi unele din bisericile cele 
mai importante ale lui Matei Basarab, ale lui Con- 
stantin Serban Basarab, ale lui Serban Cantacuzino 
si ale lui Constantin Bráncoveanu. 

În ce privește conformatia constructivă, găsim 
la ambele biserici sistemul sârbesc al arcadelor 
interioare alipite de zidurile Nord și Sud care 
echilibrează împingerile de la turlă, 

Credem că originea pronausului de la Biserica 
Episcopală din Argeş trebuie căutată tot în siste- 
mul celor patru stâlpi pe cari se razimă turla, 
sistem pe care îl întâlnim la Biserica Domnească 
din Argeş şi apoi la biserica din Snagov şi la Mi- 


— 94 m 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


tropolia Veche din Târgoviște; cei patru stâlpi 
sau înmulțit, ajungând la doisprezece, spre а se 
obținea mai multă eleganţă în proporţii si a se 
degaja mai bine vederea interiorului, înlocuind 
stâlpii groși de zidărie cu stâlpi mai subţiri de 
piatră cioplită. 

Biserica episcopală din Argeș, este cea d'intáiu 
care presintă un pronaos desvoltat, adecă mai larg 
decât naosul. Această disposițiune o vom regăsi 
în veacul al XVII-lea si al XVIII-lea la Mitropolia 
din Bucureşti, la Cotroceni, la mănăstirea Hurezi 
şi la mănăstirea Văcăreşti. 

De asemenea, biserica Mănăstirii Dealului este 
cea d'intáiu dintre cele cu planul în treflă care 
se presintă cu trei turle. Din ea derivă biserica 
din Tutaria, clădită de Mihnea-Vodă in 1589, si 
bisericile din Gura Motrului și din Breba, ridicate 
de Matei Basarab. 

Astfel vedem că aceste două tipuri noi, biserica 
Dealului şi Episcopala de Argeș, care sunt tipuri 
desăvârşite, devin modelele din care derivă o serie 
importantă de monumente. 

Care este originea acesror tipuri ? 

În ce priveşte naosul, nu poate fi nicio îndoială 
că este inspirat de la bisericile sârbești din Valea 
Moravei, ale căror caractere le-am studiat. 

Pronaosul însă la ambele biserici nu se aseamănă 
cu niciunul din tipurile cunoscute ín țările cu 
cari am avut legături, ci.presintă dispositiuni pro- 
prii ţării si arhitecturii noastre. Mai mult decât 
atât, aceste dispositiuni nu rămân isolate, ci se 
reproduc si se perpetuă, în epocile următoare, la 
multe și importante biserici din ţară; ba şi mai 
mult—si aceasta se va verifica în capitolele urmă- 
toare—dispositiunile de care vorbim aici, adecă cele 
două turle mici de pe pronaosul bisericii Mănăs- 
tirii Dealului, pe de-o parte şi pronaosul larg cu 
doisprezece stâlpi isolati de la Episcopia din Ar- 
ges, pe de altă parte, vor deveni cele două tipuri 
principale ale arhitecturii din Muntenia în veacu- 
rile al XVII-lea şi al XVIII-lea. 

Şi atunci nu suntem în drept a afirma că aceste 
tipuri sunt specifice nouă si arhitecturii noastre, 
întrun cuvânt: cá ele sunt româneşti ? 

Şi iarăşi ne găsim în faţa enigmei acelui legen- 
dar Mester Manole, căruia-i datorim cel mai stră- 
lucit dintre monumentele ţării noastre. Cine a fost 
acel meșter genial ? Numele lui nu este străin ca 
atâtea altele care ni-au rămas. Tipul bisericii Epis- 
copale din Argeş nu este importat de nicăiri, ca 
acelea ale monumentelor studiate mai sus ; de ase- 
menea nici acel al pronaosului bisericii de la Dealu, 
care probabil că este datorit aceluiaşi meşter. 

Cred în consecință cá nu gresim dacă atribuim 


141 


concepţia acestor două monumente geniului acestui 
meşter; care, oricare ar fi fost originea lui, a ştiut 
să dirijeze pe meşterii străini, pietrari şi scluptori 
armeni, zidari grecl sau sârbi, zugravi din Athos, 
creând aceste monumente originale și perfecte, 
care sunt si vor fi admirate în totdeauna. 

Se atribuie un mare rol în edificarea bisericii 
din Argeș lui Neagoe Basarab în persoană. Este 
cert că fără cultura si banii Domnului o asemenea 
minune nu putea lua ființă, dar şi fără geniul Mes- 
terului Manole şi numai cu cultura si cu banii 
Domnului, aceasta iarăși nu se putea. 

Materiale si procedee de conştrucție. Ma- 
teriale utilisate sunt: piatra de talie, cioplită fin 
бі sculptată după procedeele cele mai perfecte; 
aceasta pentru fața văzută, iar, pentru interior si 
pentru bolți, cărămida. Procedeele de construcție 
urmează principiile artei bizantine ; la descrierea 
fiecărui monument vom arăta particularitätile ce 
presintă. 

Plastica monumentală. Din cele de mai sus 
se poate deduce că plastica monumentală se de- 
osebeşte mult de acea a bisericilor studiate an- 
“егіог si este firesc să fie aga, de oare ce „partiul 
planului“ acestor biserici este nou și diferit de 
cele anterioare. Diferența provine de la alcătuirea 
pronaosului, din care resultă aspecte noi în fațade. 

La Mănăstirea Dealului cele două turle mici ar 
putea fi originare din Serbia, şi anume din Şcoala 
Serbiei bizantine, unde există o serie de monu- 
mente си cinci turle: una mare la mijloc si alte 
patru mai mici, din care două spre altar si două 
spre pronaos. 

Dispositiunea acestor turle mici este însă foarte 
diferită de aceia de la Dealu. Întradevăr la aceste 
biserici sârbești turlele sunt aşezate la colțuri, atât 
spre Răsărit, cát şi spre Apus 1, pe când la Mă- 
năstirea Dealului ele sunt aşezate pe partea din 
spre Răsărit a pronaosului si în apropiere de turla 
mare a pantocratorului ; modul de constructiune 
este de asemenea foarte diferit de la un cas la 
altul *. 

Această. dispositiune specială a turlelor mici 
bine grupate cu turla mare dă bisericii o înfă- 
tisare elegantă si o proporție de ansamblu foarte 
armonioasă. 

La Biserica Episcopală din Argeş, pronaosul 
desvoltat are ca consecință o a doua turlă în 
centrul lui; la aceasta se mai adaugă două turle 
mici pe colţurile din spre Apus. 

Înfățişarea generală a bisericii este impunä- 


i Vezi L'Ancien art serbe de О. Millet, p. 97. . 
t Vezi descrierea bisericii Dealylyi. 


— 25 — 4 


www.dacoromanica.ro 


142 


toare; partea din spre altar, care urmează princi- 
piile de compositie sârbești, păstrează eleganța si 
sveltefa bisericilor din Școala Moravei, cu pre- 
dominanfa liniilor verticale; partea din spre Apus 
însă, din causa pronaosului lărgit, capătă o pro- 
portie mai lată, acusată încă prin cele două turle 
mici așezate chiar pe colțurile fațadei. 

Aspectele, pe care ni le înfățișează aceste două 
biserici, nu au nicio asemănare cu bisericile 
armenești, care sunt cu totul altele'. Cum am 
spus mai sus, înrâurirea armenească se afirmă 
numai prin tehnica pietrei si prin decorul fața- 
delor, unde ea este însă exclusivă. Această cons- 
tatare ni permite să credem că meșterii armeni 
cari au lucrat la ridicarea acestor biserici erau 
numai pietrari și sculptori si că meşterul care а 
conceput planul nu era Ármean. El cunoștea la 
perfectie procedeele artei bizantine si ale artei 
sârbești, dar mai stia să găsească solutiuni pro- 
prii adecvate programului ce i se impunea. 

Comparatia cu bisericile 'armenesti пі arată 
aceleași arcade oarbe în două registre despărțite 
printr'un brâu la mijlocul înălțimii. Aceste arcade 
nu mai sunt, ca în grupele precedente, cu che- 
nare plane, ci cadrul lor este compus din toruri 
(boudins) de secţiune circulară, cioplite din piatră. 
Turlele sunt poligonale în exterior și au fețele 
lor decorate cu arcade de același gen ca şi corpul 
bisericii, încadrând ferestrele, lungi si foarte 
înguste. Partea superioară a turlelor este incoro- 
nată cu un rând de fleuroane de piatră mergând 
de jur împrejur; acest caracter, precum şi forma 
acoperisulti turlelor în cupolă rotunjită, este spe- 
cial bisericilor noastre, căci nu-l întâlnim la bise- 
ricile armenesti, unde acoperișurile sunt conice 
Si ascutite. 

Un alt caracter al bisericilor noastre, pe care 
nu-l găsim la bisericile armenești si care ni vine 
dela bisericile sârbești, este poala pe care o vedem 
de-asupra cornisei principale supt acoperișul cor- 
pului bisericii. Am văzut la grupa bisericilor de 
influență sârbească această dispositiune, precum 
și rostul ei, o găsim la Dealu, ca la bisericile 
sârbești, adecă într'un plan mai retras decât zidul. 

La Argeș, această poală există de asemenea: 
ea urmează forma exterioară a zidurilor şi a sinu- 
rilor, însă ea nu mai e ca la Dealu, într'un plan 
mai retras, ci în prelungirea verticalei zidului 
exterior. 

Unul din caracterele acestor biserici ca si al 
bisericilor armenești este frumuseta si stilul profi- 
laturii de piatră si perfecțiunea executiunii sale. 





~~ 


T Vezi Choisy, Histoire de PArchitecture, yol. Il, p. 59. 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


Plastica grnamentală este toată de origine 
armenească si georgiană. Am văzut mai sus 
caracterele plastice ale acestei ornamentatiuni în 
piatră, care utilisează împletituri, flori stilisate, 
motive geometrice, etc. La biserica din Argeş 
trebuie să constatăm si o înrâurire arabă in carac- 
terul unor ornamente, în special la cornisa prin- 
cipalá în stalactite, precum si în stilul si eleganța 
multor motive florale și geometrice. 

DETALII. Soc]ul este frumos si bine profilat. 
La Dealu el constă dintr'un profil în „talon“, la 
partea superioară, şi dintr'o treaptă la partea 
inferioară. La Argeş desvoltarea si amploarea 
profilaturii |ui dau bisericii o basă puternică și 
un cadru larg, complectat și îmbogăţit încă prin 
balustrada de piatră înflorată care о încunjoară 
de jur împrejur (fig. 182). 

Fațadele sunt complect acoperite cu arcade 
oarbe în două registre, separate printrun brâu 
de piatră. Aceste arcade constau dintr'un tor de 
secțiune circulară, aplicat sau direct, sau prin 
intermediul unui alt profil pe päretii verticali si 
formând cadre închise, dreptunghiulare, la registrul 
inferior şi arcuite în plin centru la registru su- 
perior, sau arcuite la amândouă registrele. 

Ferestrele sunt mici şi foarte înguste în ge- 
nere, când dreptunghiulare, când arcuite în plin 
centru. Chenarele lor de piatră sunt mai în tot- 
deauna împodobite cu o bogată ornamentatie ín 
împletituri si flori. La Dealu chenarele dela fe- 
restrele de jos la corpul bisericii par а lipsi. În 
registrul de sus ferestrele au de obiceiu forma 
circulară și sunt acoperite cu o dantelă de piatră 
ajurată, formând flori stilisate de compositie 
foarte variată si bogată. 

Ferestrele dela turlele inalte si inguste sunt bo- 
gat profilate și ornamentate de jur împrejur. Га” 
Argeș ferestrele turlelor mici dela Apus urmează 
un traseü în spirală ca și toată profilatura pietre- 
lor ce o îmbracă. Această particularitate arată măes- 
tria cu care meșterii știau să lucreze și grija ce 
o puneau de a-și arăta știința si originalitatea. 

Uşile sunt de asemenea bogat profilate și per- 
fect lucrate. Întâlnim aici procedeul întrebuințat 
în arta arabă de a forma arcul de sus al ușii din 
boltari de piatră lucraţi astfel ca să se îmbuce 
unul intr'altul spre a asigura soliditatea lor prin 
rosturi mestesupite. 

La Curtea-de-Argeș ușa dela intrare este bogat 
si puternic profilată și decorată, terminată la par- 
tea superioară printr'un arc al cărui timpan este 
frumos ornat cu fleuroane arabe (fig. 175). 

Brâul] există la ambele biserici. La Dealu el 
este un profil în formă de cornișă, la Argeș este 


— 96 — 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


ca o frânghie compusă din mai multe elemente 
împletite între ele, când într'un sens, când în celalt. 
El este foarte bogat, fiecare element al frânghiei 
fiind el însuşi ornamentat, sculptat și colorat (fig. 
175-179). 

Cornişele sunt frumos profilate. La Dealu 
este un profil în stil armenesc. La Argeș este în 
stil arab cu stalactite şi alveole cu traseu geome- 
tric savant. 

Turlele sunt toate în f rmă dc octogon regu- 
lat în exterior. Ele au proporții relativ înalte ; unele 
se termină la partea superioară cu o cornișă ori- 
zontală profilată, la altele -cornișa urmează linia 
arcurilor care încoronează ferestrele, resultând ast- 
fel o linie festonată, foarte eleganță. Toate sunt 
terminate cu o bordură de fleuroane de piatră 
amintind forme din arta arabă. 

Acoperisurile urmează în principiu formele 
bolților și se aplică direct pe zidărie. La Dealu 
ele au “suferit modificări atât la corpul bisericii, 
cât și la turle, în veacul al XIX-lea, în timpul dom- 
niei lui Bibescu-Vodă, când biserica a fost res- 
taurată. Aici frontoane de zidărie în genul celor 
dela bisericile sârbești despart diferitele părți ale 
acoperişului. 

Astfel avem un fronton rotunjit în faţada prin- 
cipală ; el a suferit modificări la restaurarea din 
veacul al XIX-lea. Alt fronton se găsește spre 
altar, la punctul de legătură dintre absida semi- 
circulară. eu corpul bisericii. Acest fronton nu mai 
este visibil actualmente, fiind acoperit de înve- 
litoare. 

Formele învelitorii primitive erau probabil ro- 
tunjite, ca la Argeș; aceasta resultă oareşicum din 
forma frontonului din față, care era la început 
rotunjit, partea superioară dreaptă fiind adăugată 
în urmă. O altă dovadă sunt arcurile desemnate 
pe fețele basei turlei mari care delimitează profilul 
acoperișului în formă de cupolă al sinurilor. La 
ultima refacere a acoperişului s'a restabilit forma 
aceasta rotunjită în locul celei drepte, care se vede 
pe releveul d-lui arhitect E. Popescu, pe care îl 
dăm aici. 
 Bolfile sunt cele usitate în arta bizantină, în 
ceia ce privește biserica din Dealu. La Curtea- 
de-Arges însă pare a fi lipsit sistemul obișnuit al 
pandantivelor ; aici trecerea dela pătrat la octo- 
gon sau cerc se face sau prin trompe pe colțuri 
ca în arta arabă, sau printr'o suprafață începând 
Jos în colțuri ca o piramidă cu muchi teşite și 
terminându-se sus supt turlă în formă de con; 
această subtilă concepție sar potrivi si ea cu ge- 
niul arab în care dominau traseurile basate pe o 
desăvârșită cunoștință a geometriei. 


143 


Interiarul bisericilor acestora are proporţii înalte 
si elegante, asemănându-se cu cele sârbești. 


ж T * 
DESCRIEREA BISERICII MÂNĂSTIRII 
DEALULUI 


Cronologiceşte, această biserică este cea d'intâiu 
printre cele în formă de treflă care se presintă 
cu trei turle. Dispositia turlelor este nouă, căci la 
biserica din Nicopoli, si probabil la Domneasca 
din Argeş, turlele mici de pe pronaos erau а$е- 
zate chiar pe zidul exterior dela Apus, adecă pe 
fațada principală а bisericii, pe când aici acele 
turle sunt aşezate pe partea de Răsărit a pronao- 
sului si în apropierea turlei pantocratorului. Această 
dispositiune este cerută de forma mai lungă şi mai 
îngustă a bisericilor cu planul în treflă, care a mo- 
tivat apropierea turlelor mici de cea mare spre a 
fi mai bine grupate. În bisericile din grupa cons- 
tantinopolitană, al cării plan este mai strâns și mai 
apropiat de forma pătrată, această nevoie nu e 
simțită (fig. 119-142). 

Biserica se compune dintr'un naos în formă de 
treflă cu turla pantocratorului la centru si din- 
irun pronaos dreptunghiular având o configuraţie 
nouă. Partea din spre Apus este boltită cilindric 
în „регсеац“; partea de spre Răsărit, despărțită de 
cea d'intáiu printr'un arc mare concentric cu ,,ber- 
ceau“-l, sustine cele două turle mici prin inter- 
mediul unui arc longitudinal aflat în axul bisericii 
şi răzimat pe arcul mare și pe zidul intermediar 
din spre naos și pronaos. 

Naosul are o conformatie derivată dela bise- 
ricile sárbesti, cu arcuri interioare alipite de páretii 
din spre Nord si Sud, atât în spre altar, cât si în 
spre pronaos; am văzut cum acest sistem asigură 
echilibrul zidăriilor şi întărește structura bisericii. 

Fațadele presintă două registre de arcade 
oarbe, ambele în plin centru si despărțite prin- 
trun brâu profilat. Arcadele sunt compuse din- 
trun tor de secțiune circulară aplicat prin inter- 
mediul unui profil concav pe fața päretelui. Pro- 
filatura de stil armenesc este compusă ca element 
principal din toruri circulare care compun corni- 
sele, chenarele arcadelor şi care se combină cu 
alte profile în genere rotunjite spre a forma cor- 
nișa si brâul, 

In registrul inferior se deschid ferestre drept- 
unghiulare, іп cel superior rosete rotunde din 
piatră ajurată, care luminează partea de sus a bi- 
sericii şi bolțile. 

Turlele, înalte şi frumos proportionate, stau pe 
base cubice răsărind din acoperiş; atât basele, 
cât şi feţele turlelor sunt acoperite cu ornamente 


97 -n 


www.dacoromanica.ro 


144 


fin sculptate, compuse din împletituri şi flori geo- 
metrice. Sculptura din prejuţul ferestrelor dela 
turle pare neterminată. 

Basa turlelor mari presintá о disposițiupe care 
amintește pe aceia dela Cozia, adecă un semi- 
cerc înscris іп fața verticală a basei turlei. La 
Cozia însă în interiorul semicercului se află o 
deschidere în formă de rosetă, care luminează bi- 
serica, iar acoperișul sinului se află la un nivel 
mai jos, pe când aici acoperișul sinului vine de se 
înscrie în semicercul desemnat de sculptura pietrei. 

Partea de sus a turlelor este modernă, ca şi 
cupolele ; e uşor de văzut că de-asupra ferestre- 
lor turlei stilul arhitecturii este schimbat. Această 
parte este refăcută în timpul lui Bibescu-Vodă de 
către un arhitect austriac în stilul neogotic din 
acea epocă. 

O particularitate a acestei biserici este poala се 
domneşte de jur împrejurul bisericii de-asupra cor- 
nișei principale; această dispositie este de ori- 
gine sârbească, după cum am constatat mai sus. 

In fațada principală, în dreapta si în stânga ușii 
dela intrare, se găsesc două panouri bogat sculp- 
tate u motive formând împletituri de linii drepte: 
aceste panouri umplu cele două arcade laterale 
ale registrului de jos în fațada principală. Іп mij- 
locul panourilor se află câte o inscripţie din li- 
tere în relief, producând un frumos efect deco- 
rativ (fig. 142). 

Se poate presupune că toate panourile arcadelor. 
în fațade erau destinate să fie decorate la fel cu cele 
din fațada principală şi ni putem închipui bogata 
înfățișare ce ar presenta biserica astfel împodobită. 

Interiorul bisericii a fost de asemenea înoit în 
veacul al XIX-lea. Zugrăveala veche a fost aco- 
perită cu un strat gras de tencuială supt care se 
mai găsesc urmele ei. Mobilierul este în acelaşi 
stil neogotic, ca si partea superioară a turlelor, 

În resumat, această biserică este sârbească ca 
plan si ca dispositiuni generale, afară de pronaos, 
formele turlelor și ale acoperișului au fost altele 
la origine. Ornamentatia fațadelor este în stil ar- 
menesc si se aseamănă cu cea dela biserica epis- 
copală din Argeş ca si cu cea dela biserica Trei 
Ierarhi din Iaşi. 

Această ornamentatie pare a nu fi fost termi- 
nată, căci partea inferioară a bisericii pare săracă 
în ornamente fätä cu turlele. 


DESCRIEREA BISERICII EPISCOPALE DIN 
CURTEA-DE-ARGES. 

Acest monument este netăgăduit cel mai per- 

fect printre bisericile din Muntenia. Clădirea lui 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


este un eveniment unic în istoria artei noastre. 
Cum vom vedea mai jos, el este modelul dela 
care se inspiră artiştii cari vor întemeia mai fãr- 
ziu cele mai frumoase dintre bisericile din veacul 
al XVII-lea si al XVIII-lea în Muntenia; acestea 
nu vor putea însă ajunge la perfecțiunea mode- 
lului lor (fig. 143-181). 

Planul se compune dintr'un naos în treflă cu 
turla pantocratorului înălțându-se în centru si din- 
trun pronaos larg de formă dreptunghiulară, în 
centrul căruia stă o turlă răzimată ре douäspre- 
zece coloane de piatră cioplită. In cele două col- 
furi din spre Apus se mai ridică două turle mai mici. 

Disposifiunea pronaosului este principial 
aceia a bisericilor sârbești : însă arcurile secundare 
din spre altar şi pronaos, care flanchează arcurile 
mari spre Nord, sunt altfel dispuse ; cel din spre 
altar nu se mai află ca la bisericile sârbești în acelaşi 
plan cu arcul mare spre a-i echilibra împingerile, 
ci întrun plan diferit mai spre ах. Din punctul de 
vedere constructiv, această dispozitiune este tot 
atât de perfectă ca şi acea a bisericilor sárbesti, 
căci anularea împingerilor venite de la arcul mare 
se faee chiar de păretele exterior al bisericii. Se 
mai observă că arcurile mari care susțin turla sunt 
întărite cu alte arcuri concentrice, din care unele 
fac transitia spre sinurile laterale, care devin astfel 
mai proporționale si mai svelte, iar altele întăresc 
sistemul de arcuri din spre altar şi pronaos. Con- 
secintele sistemului sârbesc, care nu este aici strict 
respectat, nu se mai aplică; anume aticul de peste 
cornișa principală, care formează o poală de jur 
împrejurul bisericilor sârbești, se află aici іп ace- 
laşi plan cu páretele exterior al bisericii, în loc 
de a fi retras, cum am văzut la bisericile prece- 
dente din grupa sârbească. 

Dispositiunea pronaosului este, cum am vä- 
zut, foarte diferită de aceia a bisericilor studiate 
până acum. Turla din centrul propaosului, care stă 
pe cele douăsprezece coloane de piatră, este o 
foarte frumoasă concepție, care dá interiorului 
bisericii o amploare surprinzătoare şi perspective 
nebănuite. 

Acest strălucit efect interior se datoreşte în parte 
бі faptului că această biserică este cea d’intâiu 
în care vedem naosul si pronaosul nedespärtite 
printr'un zid intermediar. Aici despărțirea există, 
căci este cerută de nevoile cultului ortodox, dar 
ea se mărginește la o ușă sau, mai bine zis, 
la un chenar de ușă fixat în două coloane si 
spaţiul rămâne liber între naos și pronaos, atât 
în lături, cât şi în sus, unde arcada despärtitoare 
lasă vederea liberă spre bolți. Părţile laterale ale 
pronaosului sunt destinate mormintelor ctitoresti. 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII ÎN MUNTENIA 


Din punct de vedere constructiv, ele proptesc 
turla centrală, care stă pe coloane isolate, si nu 
sunt adosate unor páreti sau unor masive de zidă- 
rie care să le menţină. Echilibrul acestui sistem 
este obţinut numai prin bolți și arcuri care îl leagă 
de zidurile exterioare. 

Turla naosului presintă o particularitate care 
o deosebește de dispositiunea obișnuită a turlelor 
bizantine, unde transitiunea între pătratul celor 
patru arcuri mari si cercul superior de la turlă 
este obţinută prin pandantivi. Aici transitiunea se 
face de la pătrat la octogon prin patru arcuri de 
colt (trompes d'angle), astfel că turla este octo- 
gonală în interior, iar nu circulară: am mai întâl- 
nit această dispositiune la turlele bisericii de la 
Tismana. 

Turla prgnagsului are însă altă dispositiune 
interioară ca aceia a "naosului, si nici ea nu ur- 
mează principiul pandantivelor bizantine pentru a 
trece dela planul pătrat, dela partea interioară, la 
planul turlei propiu-zise, care este aici circular. 
Transitiunea este obținută aici printrun trunchiu 
de con ale cărui părți inferioare se diformeazá în 
piramidă ajungând la planul pătrat al celor patru 
arcuri mari. 

Turlele mici de pe colţuri sunt așezate pe 
pandantivi. Ele stau pe de o parte pe cei doi páreti 
exteriori si pe de altá parte pe una din cele douá- 
sprezece coloane care susțin și turla centrală a 
pronaosului. 

Sistemul bolților de pe pronaos se găseşte, 
astfel, admirabil contraventat si turla centrală men- 
ținută în toate directiunile. Dacă ţinem samă de 
înălțimea turlei, de faptul că ea este răzimată nu- 
mai pe coloane isolate, trebuie să admirăm această 
frumoasă și îndrăzneață concepţie constructivă per- 
fect executată. 

Exterigrul bisericii este în întregime din piatră 
de talie profilată şi sculptată, unele ornamente 
sculpturale fiind poleite cu aur pe fond albastru 
sau verde. 

Fațadele sunt acoperite cu două registre su- 
prapuse de. panouri despărțite la mijlocul înălțimii 
printrun brâu sculptat represintánd o funie orna- 
mentală și răsucită, foarte bogat tratată. Supt brâu 
panourile sunt dreptunghiulare, de-asupra brâului 
ele sunt arcuite în plin centru (semi-cerc) si se 
ridică până supt cornisa principală, bogat scuip- 
tată în alveole și stalactite de stil arab. Panourile 
de supt brâu sunt răzimate pe un soclu foarte 
puternic profilat si desvoltat în lărgime, care se 
întinde de jur împrejurul monumentului. 

În panourile din registrul superior se află o se- 
rie de rosete de piatră bogat scuptate, din care 


145 


unele sunt oarbe și altele ajurate; ele luminează 
partea superioară a bisericii. 

Basele turlelgr sunt toate în patru lături ; cea 
dela naos, foarte înaltă și aproape cubică, este aco- 
perită cu ornamente sculptate si încoronată cu o 
cornișă arabă; pe fiecare din feţele ei într'o ar- 
cadă semi-circulară decorată vedem îmbucându-se 
cupolele sferice ale absidelor. Basa turlei de pe 
pronaos este mai joasă și bogat decorată în ar- 
cade întretăiate ; basele turlelor mici sunt. si mai 
Joase şi mai simple. 

Turlele propriu-zise sunt şi ele tratate în mod 
diferit. Acea de pe naos e în arcuri de cerc și 
încoronată la partea superioară cu un rând de 
fleuroane de piatră care urmează forma arcurilor. 
Turla pronaosului e în panouri dreptunghiulare, 
încoronată cu o cornișă orizontală peste care se 
află o coroană ajuratä de piatră. Turlele mici sunt 
în panouri arcuite, însă ele, ca si ferestrele lor, 
sunt oblice şi urmează o mișcare în spirală. 

Această particularitate este caracteristică și arată 
până unde mergea virtuositatea și extraordinara 
îndemânare a artiștilor cari au executat acest mo- 
nument unic. 

Bogăția ornamentatiunii, varietatea formelor si 
a motivelor este аїсї un principiu pe care meșterii 
au ținut cu tot dinadinsul să-l aplice din bielsug. 

În această profusiune de ornamente se poate 
distinge atât înrâurirea armenească și georgiană, 
căreia-i aparțin profilaturile soclului, ale arcadelor, 
ale panourilor, tehnica împletiturilor şi a „rin- 
ceaux“-urilor, cát si înrâurirea arabă, cu motivele 
ei geometrice infinit de variate, traseurile compli- 
cate ale alveolelor stalactitelor si ale rosetelor, 
formele stilisate si elegante ale frunzelor, etc., etc. 

Interigrul bisericii este astăzi cu totul re- 
inoit si transformat. Găsim și aici în formele 
sculptate, la coloâne, la capitele și la basele lor, 
motive din arta arabă. 

Pictura veche, din care ni-au rămas la Museul 
din București o serie de panouri al fresco, ni 
arată o tehnică frumoasă, cu figuri stilisate pe 
câmp închis, aproape negru. 

O tâmplă veche а bisericii se găseşte astăzi 
la Valea Danului, în judeţul Argeș, dar e o lu- 
crare din veacul al XVII-lea sau al XVIII-lea. 

O particularitate a acestei biserici, care arată 
cât de desăvârşită si de îngrijită a fost execuția 
ei, este împrejmuirea de piatră cioplită care for- 
mează ca o balustradă de jur împrejurul bisericii 
si se compune dintr'un sir de fleuroane de stil 
arab pe un soclu. 

Cantarul sau aghiasmatarul, situat în fața 
bisericii, este un mic edificiu boltit, stând pe 


er 09 WW: 


www.dacoromanica.ro 


146 


patru coloane, tot atât de îngrijit și de frumos 
lucrat ca şi biserica. 

Resumat. Din analisa celor două monumente, 
dela Dealu st dela Argeș, reiese complexitatea 
problemei care ne preocupă aici: care este ori- 
ginea acestor două monumente, atât de noi ca 
dispositiune si compositie ? 

Pentru mănăstirea -Dealu originea sârbească 
pare neîndoielnică ; chiar pronaosul, care diferă, 
după cum am văzut, de bisericile sârbești prin 
modul de aşezare al turlelor, s'ar putea atribui 
înrâuririi şcolii sârbesti, aranjamentul turlelor mici 
fiind diferit numai ca dispositiune de detaliu. - 


Dar pentru Biserica Episcopală din Argeș 
problema apare mult mai grea, căci ne găsim în 
faţa unui plan nou în ceiace privește concepția 
de ansamblu și, mai ales, în ceiace priveşte dis- 
positia pronaosului, atât. de original si de în- 
dräznet. 

Si, ca să găsim răspunsul la această enigmă, 
ni dăm sama că ea ar fi clarificată dacă am sti 
cine era Meşterul Manole, care a conceput și 
clădit Biserica Episcopală din Argeș si probabil 
si biserica Mănăstirii Dealului. Si de altă lămurire 
mam avea nevoie, căci geniul meşterului legendar 
ar explica totul. 

Fără a mai insista asupra unei probleme inso- 
lubile pentru moment, putem afirma că aceste 
două biserici de care ne ocupăm sunt tipuri 
desăvârşite din toate punctele de vedere, că ele 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


represintă pentru noi înrâurirea civilisației rafinate 
a Bizanțului, care continuă să radieze împrejur 
chiar după căderea lui. Este cert că Meșterul 
Manole fusese crescut în acea atmosferă de artă 
eclectică care пи avea secrete pentru үе! si ale 
cării înrâuriri multiple se reflectă în arhitectura 
şi ornamentatia acestor două biserici. 


Am spus, si vom, vedea, cá, dig punctul de 
vedere al înrâuririi asupra desvoltärii ulterioare а 
artei románesti, monumentele din Dealu si din 
Argeș sunt de o importanță covârşitoare. Strälu- 
cirea lor fără păreche, bogăția ornamentatiei lor, 
care impresionează imaginaţia, vor servi ca model 
generaţiilor 'care vor urma și vom vedea cum 
dispositiunile arhitectonice pe care Je presintă 
motivele decorative atât de variate şi de bogate 
ale acestor biserici vor servi ca izvoare de inspi- 
ratie veacurilor următoare. 

Si este firesc ca frumuseta neîntrecută a acestor 
două monumente, cleganfa proporţiilor, bogăţia 
ornamentatiunii [si varietatea motivelor si a for- 
melor sá fie un izvor nesecat de inspiratie, demn 
de a servi ca exemplu. 

Exte neîndoielnic cá atât Biserica Episcopală 
din Argeş, cát şi Biserica Dealului, rămân „minu- 
nile“ artei {Чп Muntenia. Astfel de monumente 
alcătuiesc un punct culminant de artă și, în orice 


loc “аг afla, ele pot fi aşezate alături {de cele 


mai frumoase creafiuni ale arhitecturii din toate 
timpurile. 


ک0 — 


www.dacoromanica.ro 


L'ÉVOLUTION DE L' ARCHITECTURE EN VALACHIE 





O 





PREMIERE PARTIE — LES INFLUENCES ETRANGERES 
DES ORIGINES JUSQU'AU REGNE DE NEAGOE BASARAB (1521) 


CHAPITRE 1. 
LES ORIGINES. 


Les rares monuments de cette époque qui se 
soient conservés jusqu'à nos jours, sont presque 
exclusivement des églises, parfois des clochers 
ou des cellules de monastéres disparus. Les édi- 
fices civils et militaires ont été pour la plupart 
transformés on bien se sont ruinés. 

Il nous reste quelques chapelles souterraines, 
creusées dans le roc, mais si rudimentaires qwel- 


les ne peuvent étre comptées comme monuments 
d'architecture. Des églises en bois se trouvent 
répandues dans la plupart des régions montag- 
neuses Ou boisées du pays; les plus anciennes, 
que nous connaissions remontent au XVIl-e siè- 
cle; ce sont probablement des répétitions d'aprés 
des types plus anciens estés identiques depuis 
des siécles. 


CHAPITRE Il. 
LES INFLUENCES MOYEN-AGEUSES. 


LES INFLUENCES MOYEN-ÂGEUSES se divisent 
en deux courants principaux: Celui de l'Occident 
qui nous apporte l'art roman et gothique et celui 
de l'Orient dominé par l'art byzantin. L'influence 
de l'Occident parait étre la premiére en date; elle 
nous vient en Valachie par la Transylvanie et en 
Moldavie par la Galicie et la Pologne. 

En Valachie cette influence est moins impor- 
tante qu'en Moldavie; elle parait avoir été com- 
battue remplacée ап XV-e siécle par l'influence 
byzantine, qui devient presqu'exclusive. 

Des monuments d'influence occidentale, il ne 
nous reste aujourd'hui que les fondations de deux 
églises disparues; la premiére se trouve à Cám- 
pulung (Muscel). Son plan est roman et se com- 
pose d'une nef centtale et de deux collatéraux, 
dont elle est séparée par des piliers. Le naos se 
termine à l'est par ип sanctuaire arrondi qui se 
rattache assez maladroitement aux piliers, de la 
nef. Le pronaos, de dimensions plus restreintes, 
est séparé du naos par un mur dans lequel s'ou- 
vre une porte de communication. Cette division 
de l'intérieur en deux parties est propre aux égli- 


ses orthodoxes. Un escalier en spirale faisait com- 
muniquer le pronaos avec le clocher placé au des- 
sus. Les fondations de cet édifice ont été retrou- 
vées en 1025 sous l'église actuelle. La figure 1 
montre en méme temps la forme des deux égli- 
ses; la seconde a été bâtie avec la pierre pro- 
venant de la démolition de la premiere au com- 
mencement du XIX-e siécle. On retrouve dans la 
maçonnerie des pierres au profil roman. 

Les vestiges de la seconde église d'origine oc- 
cidentale ont été retrouvés à Turnu-Severin dans 
l'enceinte du castrum romain de Drobetae. Elle 
se composait d'un choeur juxtoposé à une con- 
struction restangulaire dont les fondations en pier- 
res de grandes dimensions et de formes réguliè- 
rés paraissent d'origine romaine. Les fondations 
du choeur sont en moellons; la configuration pa- 
rait gothique; la partie arrondie est munie de 
contreforts qui forment une série d'éperons (fig. 2). 

La forteresse d'Arges, dite de Tepes-Vodä, 
este un des rares monuments d'origine moyen- 
âgeuse de la Valachie. Elle fut, dit-on, édifiée par 
les Chevaliers de l'Ordre Teutonique. Ses ruines 


xu d 


www.dacoromanica.ro 


148 


se voient au sommet d'un rocher d'oü elle domi- 
лай les gorges de l'Arges. Elle consiste en plu- 
sieurs tours rondes reliées par des chemins de 
ronde et protégées par des murs. On y voit une 
tour carée, qui parait étre la plus ancienne: elle 
est bátie toute en pierre; tandis que les tours 
rondes sont de pierre et de brique mélangées 
(fig. 3 à 13). 

La tour de Sévére. A Turnu-Severin est une 
massive construction en pierre de forme rectan- 
gulaire, la partie supérieure en est écroulée. Cette 
tour parait avoir fait partie d'une forteresse for- 
mant ,téte de pont". 

e LES RUINES DU PALAIS PRINCIER DE CURTEA- 
DE-ARGES, par leur disposition et par les pierres 
au profil gothique qui proviennent probablement 
des portes et des fenétres de cette édifice, parais- 
sent refléter aussi une influence occidentale. 

Certaines fresques qui représentent des princes 
de cette époque nous les montrent en costume 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


de chevaliers du moyen-âge. Le fondateur de l’é- 
glise princière (Domnească) d'Arges, dont le tom- 
beau fut découvert en 1923, nous est apparu en 
vêtements occidentaux enrichis de bijoux de même 
provenance 1, 

L'INFLUENCE DU MOYEN-ÂGE ORIENTAL paraît 
avoir laissé peu de traces. A Turnu-Severin l'on 
a découvert les fondations de deux petites égli- 
ses d’origine orientale, composées d’un naos pres- 
que carré, complété par un sactuaire en plein cin- 
tre, et précédé d’un pronaos de dimensions plus 
réduites. L’une d’elle paraît avoir été construite 
avec un certains soin, en moëllons assez réguliers 
alterné$ de briques disposées en assises horizon- 
tales; des briques verticales encadrent ces moël- 
lons. Le naos paraît avoir été voûté en berceau ; 
le plan laisse voir les nervures de pierre qui ren- 
forçaient la voûte. Une seconde porte latérale ou- 
vrait directement dans le naos, par le côté Sud 
(fig. 14 à 17). 


CHAPITRE Ш. 


LES INFLUENCES BYZANTINES. 


LES INFLUENCES BYZANTINES sont de beau- 
coup les plus importantes; elles nous sont par- 
venues par différentes voies dont les principales 
sont les suivantes : 

1) Directement de Byzance; 2) par la Serbie; 
3) par les Balkans ; 4) par le Mont Athos et 5) 
par l’Arménie. L'influence directe de Byzance est 
évidente au XIV-e siècle à Curtea-de-Arges. Nous 
y voyons la petite église Sân-Nicoară et. l’église 
princière (Domnească). Nous leur adjoindrons l'é- 
glise de Nicopolis, qui se trouve sur la rive droite 
du Danube en Bulgarie, et le petit édifice de Con- 
stantinople appelé Bogdan-Saraï, qui est la seule 
chapelle de cette époque qui s’y soit conservée 
(fig. 18 à 50). 

Caractères généraux. Naos carré ou rectan- 
gulaire, sans absides latérales, sanctuaire arrondi 
à l'intérieur polygonal à l'extérieur, simple ou flan- 
qué de deux absidioles latérales; pronaos de di- 
mensions réduites. 

Ces monuments peuvent se subdiviser en deux 
groupes : | 

a) Sân-Nicoară et Bogdan-Sarai, petits édi- 
fices allongés ayant un seul axe, une seule nef. 
Naos voûté en berceau comme l'église de Turnu- 
Severin (fig. 14). Notons que la calote de Bogdan- 
Sarai fut ajoutée à une autre époque. Ces égli- 


ses n'ont pas de tour sur le naos. Sân-Nicoară 
en posséde une rectangulaire et trés élevée sur 
le pronaos *. 

b) Nicopolis et la Domnească d'Arges for- 
ment le second groupe; ce sont des édifices à 
plan central, à deux axes perpendiculaires, avec 
une tour centrale, s'élevant au point d'intersection 
des axes 3. 

Nicopolis est P'expression la plus simplifiée 
du type dit en forme de croix grecque, expri- 
mée aussi bien dans l'espace que dans le plan 
avec la tour placée au point de rencontre des 
bras de la croix: des frontons arrondis terminent 
les bas. Deux tourelles se trouvaient antérieure- 
ment sur le pronaos. 

L'église Domnească d'Arges est l'expression 
plus développée du méme type. La nef est com- 
plétée par deux éléments secondaires, les bras de 
la croix s'allongent en plan et s'élévent dâns l'es- 
pace. Les absidioles du sanctuaire ont des toi- 
tures distinctes et plus basses, de méme que le 
pronaos sur lequel s'élévaient jadis deux tourelles 
comme à Nicopolis. 


1 Voir le „Bulletin de la Com. du Mon.Hist.". L'église de 
Curtea-de-Arges. 

* PI VI à XIX. 

3 pl. X à XX. 


— 8o — 


www.dacoromanica.ro 


L'ÉVOLUTION DE „ARCHITECTURE ЕМ VALACHIE 


Matériaux et procédés de constructions. 
La pierre en moéllons telle qu'on la trouve 
dans les carrières de la région ou bien dans le 
lit de la rivière et la brique sont les seuls maté- 
riaux de construction. Dans les parties supérieu- 
res de l'édifice la pierre dégrossie ou sommaire- 
ment taillée est un tuf calcaire léger. La brique 
a 5 centimétres d'épaisseur et jusqu'à 35 centi- 
mètres de long. Les joints ont à peu pres! la 
méme épaisseur que la brique. 

Les procédés de construction nous sont con- 
nus de l'art byzantin. Les assises de pierre, noy- 
ées dans un mortier de chaux mélangé de cailloux 
de trés petites dimensions, alternent avec des as- 
sises de briques formant arrases horizontales. 

La plastique monumentale dérive de la for- 
me de la croix que couronne la tour centrale; 
chaque élément du plan est visible de l'extérieur 
et clairement exprimé dans l'espace; sa confor- 
mation dérive de son importance et de sa des- 
tination. 

La pierre et la brique alternées, résgltant des 
principes de la construction, sont les éléments 
dont les architectes byzantins ont su tirer l'effet 
si original qui caractérise les monuments de Cons- 
tantinople ainsi que ses fameüses murailles. 


La plastique décorative dérive des jeux de 
briques enchássées dans de larges joints de mor- 
tier. Le contraste de la pierre et des assises de 
briques, les arcs en brique, les corniches en dent 
de scie sont les seuls eléments décoratifs de ces 
monuments oit'lornement et la sculpture man- 
quent totalement. 

La belle composition de ces éléments si sim- 
ples et les proportions parfaites caractérisent l'in- 
fluence de Byzance sur les monuments cités de 
Curtea-de-Arges, en passant par Nicopolis. 

DÉTAILS. Ces églises n'ont pas de socle; les 
murs éxtérieurs sont d'aplomb sans profil ni em- 
pátemént. Les fenétres sont petites et étroites, 
terminées par un arc de cercle en brique. Les 
portes manquent. L'arcade aveugle est l'unique 
élément décoratif que l'on rencontre, parfois, prin- 
cipalement pour orner les faces extérieures à pans 
coupés du sanctuaire. Les corniches sont en dents 
de scie. Les frontons ont la forme d'arcs en plein 
cintre et sont entaurés de corniches. Les tours sont 
polygonales à l'extérieur et circulaires à l'intérieur; 
ces polygones sont de 8 à 12 cótés et ornés d'ar- 
cades concentriques qui entourent les fenétres hau- 
tes et étroites. Une corniche en dents de scie cou- 
ronne la tour ; cette corniche suit la forme de l'ex- 
trados des arcades; parfois elle est horizontale. 
L'intérieur de ces églises est entiérement recou- 


149 


vert de fresques. Les voûtes sont construites d’a- 
près les procédés byzantins connus. Les pave- 
ments sont en grandes dalles de pierre. 

L'ÉGLISE SÂN-NICOARÀ, bâtie vers 1350, est 
de petites dimensions et composée d’une seule 
nef de six mêtres de large sur onze mètres de 
long à l’intérieur, y compris le pronaos. Les voûtes 
ainsi qu’une partie des murs sont écroulés (fig. 
23 à 33). A Pabside du sanctuaire seulement une 
partie des vofites est intacte. La nef paraît avoir 
été voütée en berceau renforcé par des arcs dou- 
bleaux, dont on voit encore les traces. 


Un tour s'éléve sur le pronaos; elle est entiè- 
rement en brique et l'on y voit encore les ves- 
tiges des trois étages de fenétres superposées. 
La maconnerie est en pierre alternée de briques. 
La partie extérieure du sanctuaire est décorée 
d’arcades aveugles placées à la partie supérieure 
sous la corniche. Une seule petite fenêtre située 
vers l’Orient. Sur le côté sud ou voit les vestiges 
d’une porte donnant directement dans le naos 
comme à l’église de Turnu-Severin (fig. 23 à 33). 

L'ÉGLISE DE BOGDAN-SARAI n'a peut-être pas 
sa place dans cette étude c'est cependant la seule 
chapelle de cette époque qui se soit conservée à 
Constantinople; elle était probablement attenante 
à un palais du temps des Comnénes. Sa ressem- 
blance avec certains traits des églises d’Arges en 
ce qui concerne la construction et le matériel est, 
semble-t-il, une confirmation de l'origine constan- 
tinopolitaine des églises d'Arges. Ces dimensions 
sont de quatre mètres sur huit (fig. 18 à 22). 

L'ÉGLISE DE NICOPOLIS, en Bulgarie, est un 
petit édifice à plan central. Ses dimensions ne 
dépassent pas cinq métres sur huit à l'intérieur 
(fig. 34-38). 

Le plan est en forme de „сгоїх grecque". Une 
tour s'éléve au point de croisement des vofites 
qui forment les bras de la croix. Ces vofites en 
berceau se terminent par des frontons arrondis 
percés d'une petite fenétre en arc de cercle. Le 
pronaos est en partie écroulé : on y voyait jusque 
vers 1910 les restes de deux tourelles. Les murs 
sont en pierre et brique alternées. La tour est 
élevée, octogonale à l'extérieur; huit longues fe- 
nétres en éclairent l'intérieur. Elles sont couronnées 
d'arcs en pierre et brique qui se rapprochent da- 
vantage de Parchitecture de Mésembrie de Trnovo 
et de la Serbie byzantine, carles arcs de Curtea- 
de-Argeş sont entièrement en brique. La corniche 
de la tour suit la forme des arcs qui la couron- 
nent. 

La tour repose à l'intérieur sur quatre arcs 
posant sur des consoles; cette disposition res- 


— 58. .— 5 


www.dacoromanica.ro 


150 


semble à celle de certaines églises de l’École 
serbe, comme nous le verrons plus loin. 

L'ÉGLISE DOMNEASCÁ D'ARGES est un type 
complet .d’église byzantine du temps des Com- 
пепев (fig. 39 à 50). 

Le plan еп forme de ,croix grecque* com- 
porte au centre la tour reposant sur quatre 
piliers isolés; la tour est contrebutée sur les cô- 
tés par quatre voütes en berceau qui dessinent 
dans l'espace et à la partie supérieure de l'église 
la forme de la croix; ces voûtes se terminent 
par des frontons arrondis. Les quatre coins du 
plan situés entre les bras de la croix forment des 
parties plus basses dont la toiture se rattache 4 
celle du pronaos et des absidioles. 

Les façades sont composées de pierre et de 
brique alternées, comme les monuments précé- 
dents. La tour cilindrique à l'intérieur est dodé- 
cagonale à l'extérieur, elle est percée de quatre 
longues fenétres situées dans la direction des 
axes principaux, les autres faces de la tour sont 
aveugles à l'extérieur et arrondies à l'intérieur 
en forme de niches. 

Les frontons en arcs de cercle sont encadrés 
par un arc ressorti posant sur des consoles en pierre. 

L'intérieur est d'ug effet imposant et lon, peut 
embrasser d'un seul regard, tout l'ensemble. 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


Les dimensions de l'église sont de dix métres 
sur vingt à l'intérieur. Notons encore que les 
cadres en pierre des fenétres sont du XVIII-e 
siècle. 

En résumé, ce groupe d’églises d’origine net- 
tement byzantine, par l’effet architectural, par les 
procédés de construction, par l’absence des absi- 
des latérales, en un mot par son caractère si 
bien défini et si différent de celui des églises 
qui vont suivre, forme au XIV-e siècle une fa- 
mille à part. 

Nous verrons en effet que les groupes qui 
suivent se composent d'églises qui toutes sont 
pourvues d’absides latérales. 

Au XVI-e siècle nous retrouverons quelques 
églises qui se rattachent aux principes décrits 
plus haut. Ce sont à Târgoviște l’ancienne Mé- 
tropole bâtie en 1518 et aujourd’hui disparue, 
puis dans la même ville l'église princière (Dom- 
neascä), bâtie en 1583, et enfin à Craiova l’église 
de St. Démètre, où nous retrouverons une fois 
encore le plan en forme de croix grecque visible 
dans l’espace comme en plan. Cette église, bâtie 
еп 1652 par le prince Mathieu Basarab, sera Іа 
dernière réminiscence du type byzantin des Com- 
пепев. 


CHAPITRE IV. 
L'INFLUENCE SERBE. 


L'INFLUENCE SERBE. — Au XIV-e siécle le 
moine Nicodéme, venu de Serbie, fonda en 1374 
les monastéres de Vodita et de Tismana, en 
Olténie. 

LE MONASTERE DE VODITA est, aujourd'hui 
complétement détruit, et l'on ne voit plus debout 
que deux pans de murs de son église (fig. 51 
à 55), De récentes fouilles ont permis de décou- 
vrir la forme du plan qui se composait d'un naos 
tréflé et d'un pronaos rectangulaire. 

Les matériaux iretrouvés montrent une exécu- 
tion soignée: Des assises de pierre régulière- 
ment taillées, alternant probablement avec des 
rangées de briques; le tout recouvrant un blocage 
de moéllons. 

Le monastére de Tismana est aujourd'hui 
iransformé et son église seule parait avoir con- 
servé certaines dispositions datant de sa fon- 
dation; cependant l'extérieur à été renouvelé au 
ХУШ-е siècle (fig. 56 à 58). 


Le naos tréflé est couronné par un tour, le 
sanctuaire trés développé est complété par les 
deux absidioles latérales qui paraissent avoir subi 
certaines modifications ulterieures. Le pronaos 
presque carré supporte une seconde tour plus 
basse. 

Nous possédons encore deux monuments da- 
tant de la fin du XIV-e siécle. Ce sont: l'église 
de Cozia sur l'Olt, construite par Mircea-le- 
Grand en 1393. Monument remarquable qui re- 
produit les formes de l'architecture serbe de 
l'École de la Morava: plan tréflé, pierre de taille 
alternée avec de la brique, riche décoration de 
pierre sculptée et de terre cuite (fig. 59 à 80). 

Enfin l'église de Cotmeana, bâtie en 1389 
par le même prince; petite église tréflée, mais 
assez différente des précédentes et que nous 
étudierons séparément (fig. 81-ă 93). 

CARACTÈRES GÉNÉRAUX. Nous nous trouvons 
ici devant le premier groupe d’églises à plan tréflé, 


- 34 vu 


www.dacoromanica.ro 


L'ÉVOLUTION DE L'ARCHITECTURE EN VALACHIE 


ce qui leur donne un aspect trés différent de 
de celles du groupe précédent: Ce sont des égli- 
ses à une seule nef, au naos surmonté d'une tour 
bien encadrée par ses trois absides et parle pro- 
naos. Ce dernier est rectangulaire, avec ou sans tour. 

La construction est caractérisée par un dispo- 
sition spéciale : 

Le naos se compose de trois travées dont l'une 
centrale plus grande et de forme carrée supporte 
la tour et de deux autres plus petites et souvent 
inégales qui encadrent la premiére à l'Est et à 
l'Ouest. Les poussées des grands arcs qui sou- 
tiennent la tour du cóté Nord et Sud sé trouvent 
contrebutées par les arcs des travées secondaires ; 
ces arcs sont adossés aux murs du Nord et du 
Sud et forment à l'intérieur de l'église de granr 
des niches latérales (fig. 66). 

Ce systéme est complété par les murs des ab- 
sides latérales qui contrebutent les poussées du 
deux autres grands arcs Est et Ouest du naos. 

Cette remarquable disposition équilibre les pous- 
sées résultant du poids de la tour qui se trouve 
ainsi réparti sur quatre points saillants nettement 
accusés en plan (fig. 51, 56, 59). 

Les conséquences de la disposition précédente 
ont été mises à profit par les architectes serbes, 
qui en ont tiré des effets originaux. Les murs 
extérieurs s'elevent jusqu'au dessus du niveau des 
arcs intérieurs sécondaires; au delà de cette hau- 
teur, ils sont en retrait et forment une sorte d'at- 
tique qui pose en partie sur le mur extérieur et 
en partie sur l'extrados de ces arcs intérieurs se- 
condaires (fig. 66). | 

Ce dispositif a trës probablement existé à Cozia, 
ой il disparut lors de la restauration du XVIII-e 
siécle; il existe à Krouchévatz et à Lioubostinia 
en Serbie; on peut l'étudier à l'église de Dealu, 
oit il s'est maintenu presqu'intacte (fig. 119, 120, 
121, 122, 123, 124, 125, 131, 141). 

Une autre particularité des églises serbes de 
cette époque est la disposition des arcs que l'on 
voit aux bases des tours; ces arcs visibles du 
dehors comme de l'intérieur ont pour but de ré- 
duire le diamétre de la tour et de transmettre les 
pressions directement sur les points d'appui en 
déchargeant les grands arcs; ils, reposent à l'in- 
térieur sur des consoles placées dans les coins du 
carré (fig. 64, 65). 

Les conséquences de cette particularité sont 
similaires à celles que nous avons constatées plus 
haut: La base de la tour est formée d'une partie 
inférieure qui est possée sur les grands arcs et 
d'une seconde partie supérieure en retrait qui pose 
sur les arcs dont nous venons de parler. Sur la 


151 


partie inférieure s'accroche un fronton ou une ar- 
cade, au centre de laquelle se trouve une rosace 
ajourée. On peut voir à Kalénitch et à Krouché- 
vaiz des dispositions, de ce genre et dans une 
mesure plus atténuée à Cozia. 

Matériaux et procédés de construction 
sont à peu de chose prés ceux de l'école byzan- 
tine; toutefois il faut remarquer quelques diffé- 
rences. Nous retrouvons ici les zones alternées de 
pierre et de brique, mais la pierre y est de di- 
mensions assez considérables bien taillée par d'ha- 
biles ouvriers et richement sculptée. La technique 
de la pierre est la principale différence entre ce 
églises et les précédentes. : 

La plastique monumentale résulte des dis- 
dispositions du plan tréflé a une seule nef, allon- 
gée par l'adjonction du pronaos. ЇЇ en résulte un 
aspect tiré 'en longueur, qui est trés différent de 
celui des églises à plan central d'origine byzan- 
tine et qui se rapproche de celui des églises 
moldaves qui ont le méme plan tréflé. 

La plastique décorative résulte de l’alter- 
nance des zones de pierre et de briques d'une 
part et de la sculpture en pierre d'autre part. 
Celle-ci est finiment exécutée et d'une grande 
richesse de motifs. 

DÉTAILS. Le socle est une simple saillie, sans 
profil. 

Des bandeaux de pierre se trouvent à dif- 
férents niveaux, sous les fenétres et à la nais- 
sance des arcades. Ces arcades, grandes et lar- 
ges, recouvrent les murs extérieurs; elles montent 
de fond jusque sous la corniche et leur centre 
est par endroits occupé par une rosace de pierre 
sculptée et ajourée. 

Les frontons sont trés usités en Serbie ой 
l'on en voit des profusions dans la partie supé- 
rieure des facades. A Cozia on a mis à jour un 
fronton arrondi sur la facade principale (fig. 63). 

Les fenétres sont richement encadrées de pierre 
sculptée avec des motifs à fleurs et à entrelacs. 

Les corniches ont disparu; les tours parais- 
sent en général peu élevées, mais elles sont po- 
sées sur des bases cubiques assez volumineuses. 
Les formes élégantes et les proportions élancées 
des églises serbes proviennent plutót dela hauteur 
des voûtes sur'lesquelles reposent les tours; celles-ci 
se trouvent ainsi posées à une grande hauteur. 

L'ÉGLISE DE VODITA est complétement ruinée. 
Le pian des fondations a été .récemment décou- 
vert. Le naos en forme de trèfle se compose des 
trois travées caractéristiques qui sont ici toutes 
inégales (fig. 51). Le pronaos presque carré. 

Га maçonnerie est еп moéllons. Le parement 


— 35 — 


www.dacoromanica.ro 


152 


extérieur, du moins à la partie inférieure, parait 
avoir été constitué d'assises en pierre taillée. Cel- 
les que l'on a trouvées dans les fouilles ont en- 
viron 0,55 centimétres de haut; leurs profils ré- 
gulièrement taillés se composent de plans et de 
colonettes engagées comme à Cozia. Les dimen- 
sions de cette église sont de 18 métres de long 
sur 6 de large en moyenne (fig. 51 à 55). 

L'ÉGLISE DU MONASTÈRE DE COZIA, bâtie 
en 1393, est, ainsi que nous l’avons constaté une 
église serbe de l’École de la Morava, bâtie très 
probablement par un architecte serbe. Le plan est 
tréflé et surmonté d’une tour sur le naos. Le pro- 
naos est vofite en berceau. Devant Péglise un 
porche a été ajouté au XVIll-e siècle (fig. 59 à 
80). 

La structure du plan est celle que nous avons 
étudiée plus haut, L’extérieur est remarquable 
comme architecture: on y voit les belles qualités 
décoratives de l'École serbe; l'église a 9 m. sur 
25 m. 

Les archivoltes des arcades sont en pierre 
finement sculptée; elles sont accompagnées de 
lignes d’ornements de terre cuite en forme de 
petites fleurs à quatre pétales; on trouve les mê- 
mes en Serbie et dans les Balkans. Les arcades 
qui ornent les faces du sactuaire et des absides 
latérales reposent aux angles sur des colonnettes 
de pierre qui ont la forme de torsades. Les fe- 
nêtres sont richement encadrées de pierre sculp- 
tée à motifs variés. Celles du naos ont été allon- 
gées vers le bas lors d’une transformation de ce 
monument. Au centre des arcades Pon voit de 
belles rosaces de pierre sculptée et ajourée. Les 


BULETINUL COMISIUNII MQNUMENTELQR ISTORICE 


fenêtres du pronaos ainsi que la porte d’entrée 
datent du XVIII siècle. L'ornementation de la 
pierre dénote une influence arménienne et géor- 
gienne. 

L'ÉGLISE DE TISMANA est de dimensions aussi 
importantes que la précédente: vingt mètres de 
long sur six de large à l'intérieur. Les disposi- 
tions du plan sont les mêmes; cependant le sanc- 
tuaire est ici pourvu des deux absidioles latérales 
qui manquent dans les plans de l'École serbe de 
la Morava. Cette disposition rapproche l'église de 
Tismana de celles de l'École de Constantinople. 
Par ailleurs la tour du pronaos a un caractére 
serbe que l'ou retrouve à Krouchévatz et à Kalé- 
nitch, tandis qu'il manque aux églises byzantines 
de cette époque à Constantinople; ou le voit par- 
fois dans les Balkans, à Mesembrie à Sténima- 
chos. А remarquer, la forme octogonale à l'infé- 
rieur des tours et la constructions à pans coupés 
qui remplace les pendantifs (fig. 56 à 58). 

L'extérieur de Péglise a été complètement trans- 
formé au XVIll-e siécle et il est impossible au- 
jourd'hui de se faire une idée de l'architecture 
primitive de ce monument. 

L'intérieur parait avoir subi moins de transfor- 
mations. 

EN RÉSUMÉ, les églises de ce groupe ont tou-. 
tes des absides latérales, en opposition avec cel- 
les du groupe précédent. Ces deux groupes, ces 
deux types, nous le verrons plus loin, sont les 
bases de l'architecture religieuse en Valachie. De 
leur développement et de leurs combinaisons dé- 
rirent toutes les églises que l'on édifiera dans les 
siècles suivants. 


ne 


CHAPITRE V. 


L'INFLUENCE BALKANIQUE. 


L'INFLUENCE BALKANIQUE n’a laissé de traces 
qu’à la seule église de Cotmeana bâtie par Mir- 
cea-le-Grand en 1389. Elle est de petites dimen- 
sions: 12,50 de long sur 4.35 de large à Pint6- 
rieur. Le nâos seul subsiste, terminé par un sanc- 
tuaire demi-circulaîre et complété par deux petites 
absides latérales. Le pronaos est du XVIII-e siè- 
cle. Il est probable qu'un porche complétait l’édi- 
fice; ou en voit l'amorce d'une arcade sur le 
cóté Sud. 

Le naos est voüté en berceau et le tout est 
construit en brique; les absides latérales parais- 
sont avoir été rajoutées aprés coup; on en a la 


preuve dans la décoration des façades qui ‘se 
prolonge sous les toitures de ces absides. 

Les facades sont décorées de longues arcades 
aveuples trés étroites descendant de sous la cor- 
niche jusqu'à terre. 

Les arcs qui les terminent sont entourées d'une 
ligne de petits disques en terre cuite émaillées 
de couleur verte et brune (fig. 81 à 93). 

DÉTAILS. Le socle est sans profil; aucune cein- 
ture horizontale si ce n'est sous la corniche une 
ligne de petits disques émaillés. Les fenêtres 
trés petites et étroites sans cadre de pierre. La 
plupart des fenétres actuelles datent du XVIII-e 


= 30 — 


www.dacoromanica.ro 


L'ÉVOLUTION DE L'ARCHITECTURE EN VALACHIE 


siècle ainsi que le petit porche de sur la façade 
Nord. 

Les cornicheş sons en dents de scie et parais, 
sent d'une date plus récente. La chorniche du 
sanctuaire est à un niveau moins élevé et celle 
des absides encore plus bas. 

Un pronaos fut rajouté au XVIll-e siècle par 
le prince Constantin Bráncoveanu sur l'emplace- 
ment d'un ancien pronaos ou d'un porche dont 
on voit, sur la facade, Sud, au point de jonction 
du naos, la naissance d'un arc assez large et plus 
bas que le niveau des arcades de l'église: Il n'est 
pas possible d'établir la forme de ce porche qui 
était peut-étre ouvert ou bien entouré d'arcs aveu- 
gles comme on en voit à l'église de Trnovo en 
Bulgarie. Observons encore que les petites arca- 
des aveugles de sur les faces des absides latérales 


153 


sont plus courtes que les autres et que la ma- 
connerie de ces absides est sans liaison à ces 
points de jonctions; ce qui prouve bien que ces 
absides ont été rajoutées plus tard. Cette hypo- 
thése est encoure confirmée par la décoration des 
murs latéraux, que l'on retrouve derrière les toi- 
tures des absides latérales. 

RÉSUMÉ. L'église de Cotmeana est un monu- 
ment isolé que l'on ne peut classer dans aucun 
des groupes d'églises de l'époque. 

Son plan tréflé la rapproche des églises serbes, 
mais par l'absence de tour et par beau-coup d'au- 
tres différences, elle s’en éloigne. Par son archi- 
tecture et par sa décoration en disques émaillés 
elle tient des églises dés Balkans. Par sa construc- 
tion exclusivement ей brique elle s'apparente aux 
églises d'origine athonique qui vont suivre. 


CHAPITRE VI. 
L'INFLUENCE DU MONT ATHOS. 


Les églises de ce groupe sont 'caractérisées par 
la réunion des principaux éléments des deux grou- 
pes précédents. C'est d'une part la tour centrale 
reposant sur quatre piliers isolés comme à l'Église 
Domneascá d'Arges et d'autre part le plan tréflé 
des églises précédentes. 

А ces éléments connus vient se joindre un élé- 
ment nouveau: le porche ouvert que nous ren- 
controns ici pour la premiére fois. 


L'ÉGLISE DE SNAGOV, est seule à réunir des élé- 
ments, qui sont aussi ceux des églises du Mont 
Athos en ce qui concerne la configuration du naos 
et du sanctuaire ; le porche ouvert que l'on trouvé 
aussi au Mont Athos y est différemment con- 
formé (fig. 94 à 110). 

Une autre égllse qui présente une grande res- 
semblance avec celle de Snagov est l'ancienne 
Métropole de Târgoviște; c'est pourquoi nous 
l'avons classée dans ce groupe, quoique des dis: 
semblances trés importantes l'en éloignent. 

La principale différence est l'absence des ab- 
sides latérales. 

La conséquencé immédiate est la réapparition 
des frontons latéraux arrondis des églises cons- 
tantinopolitaines: Nous nous trouvons devant une 
église en forme de ,сгоіх grecque". 

L'ancienne Métropole de Târgoviște est donc 
un type intermédiaire entre la Domnească d’Arges 
et Snagov, entre le groupe constantinopolitaine 
et le groupe athonique (fig. 111 à 118). 


Caractères généraux. Nags surmonté d'une 
tour centrale posant sur quatre piliers isoles. 
Sancftugire composé d'une abside centrale et de 
deux absidioles latérales. Pronaos à méme confi- 
guration générale que le naos, avec tour centrale 
sur quatte piliers. Ce pronaos serait plutót un 
porche, car il était primitivement ouvert sur trois 
cótés. Ce n'est que plus tard que les arcades en 
іцгепі: maconnées. 

Les deux églises que nous étudions son gran- 
des et spacieuses si on les compare aux monu- 
ments précédents. Elles sont báties entiérement 
en briques visibles en facade; la pierre manque 
totalement. Il est probable que les deux monu- 
ments furent bátis par le méme architecte ou par 
deux architectes de la méme école. 

Matériaux et procédés de constructign. 
La brique étant l’unique matériel, les assises alter- 
nées des groupes préccdents n’existent plus. La 
brique est de bonne fabrication. On en voit de 
différents “profils; en talon, en angle obtus, еп 
doucine. Les procédés ne différent pas de ceux 
que nous connaissons déjà. 

La plastique monumentale est imposante. 
Les dimensions relativement considérables de ces 
édifices, la hauteur et le nombre des tours, les 
proportions des arcades contribuent à donner à 
ces églises un aspect qui n’est pas dépourvu de 
grandeur. 

А Snagov l’aspect primitif a certainement beau- 


www.dacoromanica.ro 


154 


coup changé; la tour du naos trés élancée ne 
date peutrêtre pas de l'origine, quant à celle du 
pronaos, elle est de trés basse époque. 

A Târgovişte l'ancienne Métropolite était le plus 
vaste édifice de l'époque. 

A Târgovişte l'ancienne Métrodole était le plus 
vaste édifice de l'époque. Toutes les tours ne da- 
tent probablement pas del'origine; celle qui nous 
parait étre la plus ancienne est la tour centrale 
du porche; les autres furent probablement modi- 
fiées ou rajoutées à la fin du ХУ Ше siècle, lors 
de la restauration due au prince Constantin Brán- 
coveanu. 

Les deux parties dont se compose cette église 
n'ont pas d'unité, mais paraisent au contraire avoir 
été construites succesivement; aucune liaison dans 
la composition des façades, des corniches et des 
lignes principales, qui sont à des niveaux diffé- 
rents. 

L'église de Snagov est d'une composition plus 
unitaire. 

La plastique décorative découle de l'em- 
ploi exclusif de la brique apparente. Le plus bel 
élément architectural et le plus décoratif de ces 
églises est l'arcade sur colonnes du porche de Sna- 
gov; haute et bien proportionnée, elle s’élève jusqu’à 
la corniche (fig. 98). 

Les arcades de Tárgoviste ont une proportion 
plus basse et plus lourde. 

Les façades sont en général composées de 
deux registres superposés, ayant chacun leurs fe- 
nétres; celles d'en bas plus grandes, celles d'en 
haut plus petites. A Snagov deux rangées d'ar- 
cades superposées à peu prés de méme grandeur 
entourent le naos et le sanctuaire ; celles du re- 
gistre supérieur sont en porte à faux et posent 
sur de petites consoles de briques. 

„A Târgovişte les façades ont une autre dispo- 
sition, les arcades supérieures forment une frise 
d'arcs courts et l'arges sous la corniche. 

DÉTAIL. Ces églises n'ont pas de socle. 

Les fenêtres sont sans cadres de pierre et 
terminées en arc de cercle. 

Les arcades en plein cintre sont souvent faites 
de plusieurs arcs concentriques, en brique à larges 
joints, parfois entourés de corniches posées en 
dents de scie. Les chapiteaux des colonnes 
sont en briques spécialement profilées en rond, 
en talon, en angle obtus ou de forme concave. 

Les piliersou colonnes ont une conforma- 
tion spéciale et sont d'un bel effet décoratif; ils 
Sont composés de briques profilées et forment 
ou bien des colonnes cannelées droites ou en spi- 
rale, ou bien des colonnes octogonales ou cilin- 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


driques. Les portes ne peuvent âtre reconstituées 
(fig. 98, 99). 

Les tours sont de proportions élancées, ayant 
de huit à douze cótés. 

Les angles sont ornés de colonnettes minces 
et longues formées de briques arrondies, super- 
posées selon le mode byzantin. 

Les arcades supérieures de la tour reposent sur 
ces colonettes et forment un couronnement fes- 
tonné que termine une corniche en dents de scie 
et que recouvre la toiture, en forme de coüpole. 

L'ÉGLISE DU MONASTERE de Snagov, bátie en 
1517, par Neagoe Basarab, sur l'emplacement 
d'une autre église datant de Vlad Tepes, est de 
dimensions assez importantes: 16 métres de long 
sur б de large à l'intérieur (fig. 94 à 110). 

Composée de deux parties similaires comme 
disposition générale, avec une tour centrale repo- 
sant sur quatre piliers. 

Le naos est complété par deux absides laté- 
rales et un sanctuaire avec deux absidioles. Le 
porche ou pronaos primitivement ouvert sur 
trois cótés a été fermé à une autre époque. Le 
tour du centre pose, comme celle du naos, sur 
quatre piliers octogonaux, tandis que ceux du 
naos sont cylindriques. L'adjonction des absides 
latérales du naos a comme conséquence la dispa- 
rition des frontons arrondis des églises en forme 
de croix grecque. La forme de la croix ne 
parait plus dans l'espace, mais ne se dessine 
qu'en plan. . 

La corniche est partout au méme niveau et 
la toiture forme une méme surface en opposition 
avec l'Église Domnească d'Arges, ой chaque élé- 
ment à sa toiture. 

La tour du naos est élancée avec de longues 
fenétres coupées à mishauteur par un bandeau de 
brique. C'est la premiere tour ainsi constituée ef 
il est possible qu'elle soit d'une autre époque. 

L'ancienne Métropole de Târgovişte, bâtie 
par Neagoe Basarab en 1518, fut démolie à la 
fin du XIX-e siècle (fig. 111 à 118). Elle mesu- 
rait 40 métres de long sur 14.50 à l'extérieur et 
se composait de deux parties similaires à celles 
de Snagov, mais пе paraissant pas avoir été 
báties en une fois. La partie Est, comprenant le 
naos, le sanctuaire et un pronaos, faisant corps, 
avec les parties précédentes, a la méme confor- 
mation, à plus grande échelle, que la Domneascá 
d'Arges. La partie Ouest, sur plan carré large 
comme Íe naos, une tour centrale sur quatre 
piliers ronds. Les murs extérieurs reposent sur 
des colonnes reliées par des arcades. A l'origine 
cette partie de l'église était certainement ouverte 


— 55 n 


www.dacoromanica.ro 


L'ÉVOLUTION DE L'ARCHITECTURE EN VALACHIE 


et ce n'est que plus tard qu'elle fut fermée. |Les 
deux parties de l'église ont la méme structure et 
et les mémes formes extérieures; la partie Est 
est cependant plus haute et plus massive. Les 
mémes frontons arrondis se voient d'une part et 
de l'autre, les mémes tours, grandes et petites, 
au nombre de huit. Sous la corniche on voit des 
arcades aveugles courtes formant une frise. Cet 
ornement décoratif ne se retrouve pas dans les 


autres monuments du pays; il se rapproche de. 


ceux de certaines églises de Serbie et de certains 
monuments de style lombard. 


La tour du Pantocrator parait avoir eu la forme 
d’un polygone à douze ou seize côtés. Elle était 
composèe de piliers massifs, ornés en façade 
d'arcades concentriques en retrait les unes par 
rapport aux autres. Cette conformation est par- 
faite tant au point de vue constructif qu’au point 
de vue décoratif. Elle se retrouve, dans les mo- 
numents du XVIl-e et XVIII-e siècle. 

Les deux parties de cette église ne forment 
pas un ensemb]e unitaire, mais constituent deux 
monuments juxtaposés et probablement élevés 
l'un aprés l'autre. 

Les porches ouverts, dont nous rencontrons 
ici les premiers exemples, deviennent, aux siécles 
suivants trés usités. Au XVILe et au XVIII-e 
siécles, la porche à colonnes de pierre sur arcades 
devient un élément faisant partie intégrante du 


155 


plus grand nombre des églises de Valachie. 

Il est inexpliquable que cette église, l'une des 
plus grandes et des plus importantes du pays 
roumain, qui en fut pendant plusieurs siécles la 
Métropole, ai pu étre détruite, il y à peine qua- 
rante ans. Que tant de souvenirs historiques, tant 
d'oeuvres précieuses, de pierres tombales prin- 
ciéres, d'inscriptions, de peintures du  XVI-e, 
XVII-e et XVIII siècle aient pu disparaître sans 
avoir été étudiées, décrites et photographiées. 

Le relevé que nous donnons ici est dà à M. 
G. Sterian, architecte, et les quelques photo- 
graphies que nous avons pu y joindre sont les 
seules que nous connaissions. 

RÉSUMÉ. Les deux monuments que nous avons 
étudiés et qui se ressemblent sur tant de points, 
différent nous l'avons vu, sur d'autres. Ces dif- 
férences rattachent; le premier points aux églises 
à plan tréflé et à celles du Mont Athos et le 
second aux églises de Constantinople du temps 
des Comnènes. 

Nous verrons plus loin que les églises à plan 
tréflé se développent au cours des siécles sui- 
vants, tandis que le plan à croix grecque tend 
à disparaître. Nous n’en retrouverons que deux 
exemplaires: ап ХУІ-е siécle l'église princiére de 
Târgoviște et au XVII-e l'église de St. Démètre 
de Craiova. 


CHAPITRE VII. 
L'INFLUENCE ARMÉNIENNE. 


L'INFLUENCE ARMÉNIENNE se manifeste en 
Valachie dans la technique de la pierre taillée et 
dans le caractére de l'ornement sculpté. 

L'église du monastére de Dealu, bátie en 1500 
par Radu-le-Grand, et l’Église Épiscopale de 
Curtea-de-Arges, bátie par Neagoe Basarab en 
1508, sont des monuments qui reflètent claire- 
ment l'influence arménienne, qui du reste ne se 
constate que dans le caractére des profils de 
pierre et la sculpture ornementale (pl. LIX à 
LXXXVI). 

CARACTERES GÉNÉRAUX. Ces deux églises, 
que nous avons réunies à cause de la similitude 
de certains caractéres architecturaux extérieurs, 
sont cependant assez dissemblables sous d'autres 
rapports. À premiére vue et en comparaison, des 
églises étudiées précédement on est frappé par 
la beauté de la pierre taillée et par leur riche 
ornementation sculptée ; les églises précédentes 


sont, nous l'avons vu, báties généralement en 
moéllons et en briques parfois rehaussée de 
faiences vernissées. 

L'examen des plans, tous deux tréflés, nous 
montre le naos, le sanctuaire, les absides latéra- 
les et la tour du Pantocrator tels que nous les 
avons déjà étudiés antérieurement. Le pronaos 
cependant diffère essentielement de ceux que nous 
connaissons; en plus chacune de ces deux égli- 
ses a son pronaos, trés diiférent de l'autre. 

Au monastére de Dealu il est rectangulaire et 
prolonge le naos; il est voüté en berceau comme 
à Cozia, mais la partie Est est surmontée de 
deux tourelles. 

А Arges il est rectangulaire aussi, mais placé 
en largeur. Le centre est surmonté d'un tour re- 
posant sur douze colonnes de pierre: aux angles 
Ouest se trouvent deux autres tourelles. 

Ces deux dispositions nouvelles sont également 


— 59 — 


www.dacoromanica.ro 


156 


importantes dans l'histoire du développement le 
larchitecture de Valachie. Nous les trouverons 
aux époques suivantes dans les principales égli- 
ses du XVII-e et du XVIII-e siècle. 

La légende nous a transmis le nom de Mat, 
tre Manole“, qui bâtit l'église d'Arges, mais nous 
ne connaissons pas son origine et nous ne sa- 
vons rien de lui, si ce n'est qu'il créa un chef- 
d'oeuvre, peut étre méme deux, car l'église de 
Dealu est probablement aussi son oeuvre, 

Matériaux et procédés de construction. 
Le principal matériel est la pierre de taille par- 
faitement profilée et sculptée; la maconnerie in- 
térieure et les voütes sont en brique, comme 
Ja plus grande partie des monuments byzantins. 

La plastique monumentale est fort diférente 
de celles des églises précédentes; premiérement 
à cause des nouveaux ,partis" de plan, qui dé- 
terminent de nouveaux aspects en façade et se- 
condement à cause des matériaux et de l'orne- 
mentation. A Dealu les deux tourelles sont peut- 
être inspirées de certaines églises de Serbie ой 
l'on trouve des églises à tour centrale et à tou- 
relles Jatérales secondaires. La disposition des 
tours serbes est toutefois différente car à Dealu 
les tourelles sont à proximité du Pantocrator tan- 
dis qu'en Serbie elles sont placées aux angles de 
l'édifice. 

А Arges la développement du pronaos a, comme 
conséquence, une seconde tour qui s'éléve au- 
dessus du centre et deux tourelles aux angles Ouest. 

Notons qu'au point de vue de l'aspect extéri- 
eur ces deux églises n'ont aucune ressemblance 
avec les églises de l'Arménie: Pinfluence armé- 
nienne s'affirme donc uniquement par la technique 
de la pierre sculptée et par le décor des façades. 

Une particularité de nos églises et que l'on ne 
retrouve pas dans les églises arméniennes, mais 
bien dans les églises serbes, est le petit attique 
en retrait interposé entre la corniche et la toi- 
ture: nous avons étudié cette disposition et sa 
raison d'étre au chapitre IV. 

Nous la retrouvons à Dealu. Nous la retrou- 
vons aussi à Argeș mais ici l'attique n'est plus 
en retrait comme dans lcs églises serbes et com- 
me à Dealu, mais se trouve au nu méme du mur 
extérieur. 

La plastique monumentale est nous l'avons 
уп, d'origiue arménienne et géorgienne. Elle se 
distingue par sa richesse et la perfection de son 
exécution. Elle utilise des motifs géométriques, 
des fleurs stylisées, des feuillages, des méandres, 
etc. A Argeş nous rémarquerons une influence 
arabe dans certains tracés et dans certaines for- 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


mes. Ainsi la corniche principale à stalactites et 
à alvéeles, certaines formes des colonnes inté- 
rieures et certains motifs floraux. De méme P'ap- 
pareillage des claveaux de certains arcs. 
DÉTAILS. Le socle est bien développé et pro- 
filé. A Dealu il est formé d'un talon à la partie 
supérieure et d'une marche à la partie inférieure. 


A Argeş l'ampleur du profil donne à l'église un 
empatement puissant et un large cadre bordé 


d’une riche balustrade à beaux fleurons de pierre. 


Les façades sont ettérement recouvertes d'ar- 
cades aveugles en deux registres séparés par un 
bandeau. Ces arcades sont composées de deux 
et méme de trois boudins juxtaposés et formant 
des cadres fermés, les uns rectangulaires, d'au- 
tres arrondis en arcs plein cintre- 

Les fenétres sont petites et étroites, soit rec- 

tangulaires, soit arrondis en arc plein cintre. 
Leurs cadres sont en général richement décorés. 
Les fenétres du registre supérieur sont des ro- 
saces ajourées, formant une dentelle de pierre à 
motifs géométriques et floraux. 
. Les fenétres des tours sont hautes et étroites, 
richement encadrées d'ornements. A Argeș les 
fenétres des tourelles sont curieusement tracées 
en spirales. Ces tours de force nous prouvent la 
virtuosité de tailleurs de pierre et des sculpteurs, 
ainsi que le soin qu'ils prenaient de montrer leur 
savoir. 

Les portes sont richement profilées. Nous re- 
trouvons ici le procédé arabe, des claveaux em- 
boités les uns dans les autres afin d'assurer leur 
solidarité. 

A Argeș la porte d'entrée est surmontée d'un 
arc formé de fleurons arabes. 

Le bandeau à mi-hauteur de la facade se re- 
trouve à Dealu comme à Arges. А Dealu il est 
profilé; à Argeş c'est une torsade puissante. 

Les corniches sont savamment profilées. A Dealu 
Cest un profil de style arménien, à lignes arron- 
dies (fig. 131). А Argeș au contraire c'est une 
corniche arabe en tracé géométrique compliqué 
(fig. 152, 153, 154). 

Les tours sont toutes octogonales à l'extérieur. 
Leurs proportions sont relativement élancées ; les. 
unes sont couronnées de corniches horizontales, 
d'autres suivent la courbe des arcades. Toutes 
sont bordées de fleurs en pierre rappelant les 
formes arabes. 

Les- toitures suivent en principe les formes 
des voütes et s'apliquent directement sur la ma- 
connerie. А Dealu la partie supérieure de l'église, 
les tours et les toitures ou subi de grands chan- 
gements au XIX-e siécle lors d'une restauration 


— 40 — 


www.dacoromanica.ro 


L'ÉVOLUTION DE L'ARCHITECTURE EN VALACHIE 


en style néo-gothique autrichien. On retrouve à 
Dealu les frontons des églises serbes: Un fron- 
ton arrondi terminait la voüte en berceau du pro- 
naos sur la facade Ouest: aujourd'hui ce fronton 
est triangulaire, mais sa forme primitive est facile 
à reconstituer. Un autre fronton se trouvait du 
côté du sanctuaire au point de jonction de l’ab- 
side circulaire. Il est aujourd’hui recouvert par la 
toiture qui était probablement de forme arondie 
comme à Argeș. Les arcs de cercle dessinés sur 
les faces de la base de la grande tour montrent 
la ligne ой s’emboitait la toiture arrondie des ab- 
sides latérales. Ces toitures ont été reconstituées 
lor des derniers travaux exécutés à cette église, 
car elles étaient coniques, telles qu'on les voit 
sur le relevé de M. J. Popescu. 

La forme des voûtes est celle des monu- 
ments byzantins tels que nous les avons étudies, 
en ce qui concerne Dealu А Arges le systéme 
des vofites en pendantifs est remplacé par celui 
des trompes d'angle pour la tour du Pantocrator 
et par un autre tracé asez inusité et qui parait 
dériver de l'art arabe, pour la tour du pronaos. 
Le passage du carré au cercle se fait ici par Fin- 
termédiaire d'une surface qui commence dans les 
quatre coins du bas par une pyramide aux angles 
arrondis et qui se termine vers le haut; sous la 
tour, en forme de cóne tronqué. 

L'intérieur de ces églises se distingue par 
leurs proportions élégantes pareilles à celles de 
Serbie. 

L'église du monastère de Dealu est la pre- 
miére au plan tréflé qui ait trois tours. La dispo- 
sition des deux tourelles est nouvelle, car à Ni- 
copoli et probablement à la Domneascá d'Arges 
les tourelles, sont posées aux angles extérieurs 
vers l'Ouest, tandis qu'à Dealu elles sont plus 
rapprochées de la tour du naos. 

Cette disposition nécessitée par la forme plus 
allongée des églises à plan tréflé permet un meil- 
leur groupement des, tours et contribue à l'har- 
monie de la silhouette. Dans les églises de type 
constantinopolitain dont le plan est plus ramassé 
et plus carré, ce probléme ne se pose pas (fig. 
119 à 142). | 

Comme nous l’avons dit plus haut, le plan est 
tréflé; le naos a la forme habituelle à ce type 
d'église; la tour du Pantocrator s'éléve au centre. 
Le pronaos est voûté en berceau à sa partie 
Ouest et est surmonté dans la partie Est par deux 
tourelles posées sur les murs et sur un système 
ingénieux d’arcs intérieurs. 

Les façades sont recouvertes d'arcades aveu- 
gles, disposées en deux registres superposés et 


157 


séparés раг ип bandeau profilé ; ces arcades sont 
composées de boudins de section circulaire ap- 
pliqués par l'intermédiaire d'un profil concave sur 
le nu du mur. Les profils sont en général à lignes 
arrondies. Dans le registres inférieur les fenétres 
sont petites et de formes rectangulaires; dans le 
registre supérieur ce sont des rosaces en pierre 
sculptée et ajourée (fig. 126 et 140). 

Les tours sont toutes trois octogonales à l'ex- 
térieur; elles posent sur des bases cubiques éle- 
vées et recouvertes d’ornaments à fleurs géomé- 
triques; les fenétres sont entourées de cadres 
ornés; ceux des fenétres d'un bas paraissent avoir 
été modifiés ou bien inachevé comme ornemen- 
tation, ainsi que toute la partie inférieure de l'é- 
glise si on la compare à la partie supérieure. Le 
haut des tours et leur toiture sont modernes. Re- 
marquons Pattique en retrait que nous avons déjà 
mentionné. 

L'eglise Episcopale d'Arges est incontesta- 
blement la plus parfaite des églises de Valachie. 
Son édification est un événement unique dans 
l’histoire de Part roumain. Ainsi que nous le 
verrons plus loin, ce monument servira de mo- 
déle aux siécles suivants et les plus belles églises 
du XVII-e dt XVIII-e siécle en dérivent. Cepen- 
dant elles ne pourront égaler la perfection de leur 
modèle. 

Le plan comprend le naos tréflé surmonté 
d’une tour et le pronaos de forme rectangulaire 
élargie; au centre sélève une seconde tour qui 
pose sur douze colonnes de pierre ; deux tourelles 
surmontent les angles Ouest de l'édifice (fig. 143 
à 182). 

Le naos est disposé à peu prés de la méme 
facon que celui des églises serbes, mais les sys- 
téme des arcs intérieurs, les grands arcs et les 
arcs secondaires sont différents comme disposi- 
tions de détail: Les grands arcs qui soutiennent 
la tour sont renforcés chacun par nn second arc 
concentrique, les arcs latéraux secondaires du 
sanctuaire ne sont plus dans le méme plan que 
les grands arcs dont ils doivent contrebuter les 
poussées, comme dans les églises serbes ; le plan 
est ici différent. La poussée des grands arcs est 
annulée par le mur méme du sanctuaire. Au point 
de vue constructif cette disposition est aussi par- 
faite que celle des églises serbes. Les conséqu- 
ences du systéme serbe, qui ne s'applique plus 
intégralement, ne jouent plus: L'attique n'est plus 
en retrait mais au nu du mur extérieur. 

Le pronaos est, comme nous l'avons déjà 
constaté, trés différent de celui des églises pré- 
cédentes; la tour centrale reposant sur douze co- 


- 4| = 


www.dacoromanica.ro 


158 


lonnes est une conception remarquable qui donne 
à l'intérieur de l'église une ampleur et une pers- 
pective surprenante. Ce bel effet est dû en partie, 
au fait que le naos et le pronaos ne sont plus 
séparés par un mur intermédiaire, comme ils le 
sont dans toutes les églises étudiées jusqu'ici. La 
séparation exigée par le culte orthodoxe se réduit 
ici à un cadre de porte engagé dans des füts de 
colonnes isolés. L'espace resté libre des deux 
côtés et au dessus permet à la vue de s'étendre 
aux voütes de toute l'église. 

Les parties latérales du pronaos sont réservées 
aux tombeaux; en dehors des fondateurs et de 
leur famille, l'on y a fait place aux tombes du Roi 
Carol I et de la Reine Elisabeth d'un cóté, à celle 
du Roi Ferdinand L de l'autre cóté. Au point de 
vue constructif les parties latérales du pronaos 
contrebutent la tout centrale qui repose sur des 
colonnes isolées et non adossées à des murs ou 
à des massifs, qui puissent les étayer. L'équilibre 
de ce systéme est obtenu uniquement par des 
voütes et des arcs qui le rattachent aux murs 
extérieurs. 

La tour du naos se distingue par ce que la 
transition entre le plan carré du bas et la tour se 
fait par quatre trompes d'àngle qui raménent le 
plan carré à un plan octogone régulier qui est 
celui de la tour tant à l'extérieur qu'à l'intérieur. 
Nous avons trouvé une dispositions à peu prés 
semblable à l'église de Tismana (fig. 57, 58). 

La tour du pronaos présente une confor- 
mation de voütes encore plus rare: Elle est cylin- 
drique à l'intérieur et le passage au carré du bas 
se fait par l'intérmédiaire d'une tronc de cóne 
dont le bas se déforme en pyramide s'emboitant 
sur les quatre arcs qui surmontent le carré formé 
par les douze colonnes qui soutiennent la tour. 


Les tourelles des coins posées sur pendantifs. 
Elles reposent d'une part sur les murs extérieurs 


et d'autre part sur Pune des douze colonnes du 


pronaos. Les voûtes du pronaos se trouvent ainsi 
parfaitement contrebutées et la tour centrale est 
maintenue dans tous les sens. Si nous tenons 
compte de la hauteur de la tour et du fait qu'elle 
repose sur des colonnes isolées, nous sommes 
tenus d'admirer cette belle et audacieuse concep- 
tion impecablement réalisée. | 

L'extérieur de l'église est entièrement re- 
vêtue de pierres de taille profilée et sculptée; 
certains ornements sont dorés sur fond bleu et vert. 

Les façades sont recouvertes d’arcades aveu- 


BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


gles, coupées par un bandeau de pierre sculptée 
ayant la forme d'une torsade. Les deux registres 
superposés sont à peu prés semblables a ceux de 
Dealu, sauf que le registre inférieur en est rectan- 
gulaire au lieu d'étre en arcs de cercle comme 
celui d'au-dessus. Dans le registre inférieur se trou- 
vent des fenétres longues et étroites; le registre 
supérieur est orné de panneaux de pierre sculptée 
ronds ou carrés dont certains sont ajourés et 
éclairent les voütes de l'intérieur. 

Le socle est puissament profilé et développé. 


Les photographies et les dessins que nous re- 
produisons à la fin du volume, donnent une idée 
des différentes parties de l'iéglise et des orne- 
ments qui les recouvrent. On y peut suivre les 
traces de l'influence arménienne et géorgienne 
ainsi que celle de l'art arabe. 

L'intérieur de léglise est aujourd'hui entiére- 
ment renouvelé; il contient de nombreux motifs 
de sculpture en pierre d'origine arabe (fig. 167 
à 160). 

RÉSUMÉ. L'analyse de ces deux monuments 
nous fait entrevoir la complexité du probléme de 
leurs origines. 

Pour Dealu, l'influence serbe parait évidents 
sur bien des points: La configuration du plan, le 
pronaos lui-même, qui diffère, comme nous Pa- 
vons vu, de celui des églises serbes par sa dis- 
position et par la place des tourelles, peut étre 
attribué à des influences serbes, les différences 
peuvent étre considérées comme d'ordre secon- 
daires. Il men est pas de méme pour l'église 
d'Arges, dont le pronaos ne peut étre rattaché à 
aucun autre monument antérieur. 

Les deux beaux monuments, que nous avons 
étudiés représentent pour la Roumanie la civilisa- 
tion raffinée de Byzance qui continue à rayonner 
méme aprés sa chute. 

Nous ne savons pas qui était ,, Maitre Manole“, 
ni d’où il venait, mais il est certain qu’il avait 
été élevé dans cette atmosphére d'art ecclectique 
qui n'avait pas de secrets pour lui et qui se re- 
flète dans l'architecture et dans la somptueuse or- 
nementation de ces églises. Il est naturel que leur 
beauté et leur richesse aient frappé l'imagination 
des architectes qui élevèrent les églises du XVII-e 
et du ХУШ-е siécle, car ces monuments repré- 
sentent un point culminant dans vart roumain et 
peuvent compter parmi les créations les plus ori- 
ginales et les plus raffinées de l'architecture en 
Orient, 

Nice, 1929. 


42 


www.dacoromanica.ro 


EVOLUŢIA ARHITECTURII IN MUNTENIA 


PLANSE 


E R AT A 


Pag. 16 linia 22 în loc de cheeare citiţi chenare 
„ 16 , 106 , , „ alternat , alterat 
„ 20 , 85, , „ astfel ,  altlel 
„ 22 , 86, ,» > rotujită „  rolunjitá 
, 25 „ 17, , > Breba , Brebu 
„ 25 , 25, „ » acesror , acestor 
, 28 , 36, > x gras » gros 
„ 28 , 14, , > dispozifiunea pronausului 


citiți dispozifiunea naosului 





Dans la traduction fransaise а la page 40, ligne 
48, lieu du: La plastique monumentale, lire: La plas- 
tique ornementale. 


www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ 





ced 
о = 
Í Р a P a ار ای ار‎ pda ai i PU AA pi n uri À i қ ^ Fu FP VP ne. тут; 
ЖЖЖ ЖИФ ЯЖЖ 


МММ | 
SS қ AU 5... o "o А %2 
о К< SSSSSS Ж | 2 

















SS 





SN SE 


„а s i ais. Nm Nä 
GE 


WR 
hi 


Véi 
ah 





p S 
Муу % 








^ 


5 


Kä 





SN IN 


St 








| — | | D Dj 2%  И/ ФУ 
М 5 | ЖЖ 
ІШІ! mM A ананын шін : | 

| | 


qu 
m 








n lil 
Hn em rmm iT imam HT mim mm (КІ) 
ЖИИ tul 


о 
o 


SS 


| 
| 
I 


әве Lies 








A RU ч ch? 
а A, Be e Ch A 


NA 





Fig. 1.— Planul fostei biserici a Mânăstirei Negru Vodă din Câmpu Lung. 


la Turnu Severin. 


WWW. 


Planul bisericei din Ca 


Fig. 2— 


A 


INRAURIREA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ DIN MUNTENIA 


% 


Ж 
жа 











7 7 
кєр ee din blocurt cle FT Р Z Ф 2 Z 
Z ZZ 
ДИЙ... dr. сытмт/х! si кёз 2 Z Cp Ж 
Ф ЭЖЖ urme le fostei 2rdări Z # AGA Z ç 
// T7 
LA ZZ 
RER 77 A 2 % 
225 т” ЖЖ d Z 
E рРРРГФИЛРРЮЕРРРТИФ ЕЕ” СС. 
i ЖЖ ЖЖЖ е teg, Se 
E ЖЖЖ (тей N Г 
4 - vnu pui н “%; 
і : A e i Z i 
үер RS 25-4 ? ^ Ж 
224 
LI ж? ж ФФФФФ 77 7; 77 ЖЖ Ж 7 v 
Ж 2 ALILI ; 2 2 LA 
ГР Z b 
2А 22) МУ 
“үр 
э “Чо чавд 





Fig. Б Fig. 6 Fig. 7 


Diferite уедегї\атїёгбә@ ерттен Arges (1998). 


INRÂURIREA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ DIN MUNTENIA 


С аА و ر‎ d Ka wie 


TRMA 


d UIDI M 
CACCTAT£AuTOTES E 
ae 
Е: E 





d oU ل‎ 


=> ыра тех алал» 


Fig. 8-- Cetatea din Poenari. Desen de arh. У. С. Ștefănescu (1906). 





Diferite vederi ale Cetátel din Poenari-Arges. (1928). 
Figurile 10 si 13 sunt din anul 1906, comunicate de 
arh. V. G. Stefánescu. 





www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA MEDIEVALĂ ORIENTALA DIN MUNTENIA 


Es m 
NUUS 
um 


VO 





4o Metri 





Fig. 14 Fig. 15 
Planul bisericei din Grădina Publică din Turnu Severin. Planul bisericei din curtea liceului din Turnu Severin. 





Fig. 16 Fig. 17 


Vederi ale temellilor din grădina publică de la Turnu-Severin (1928). 
WWw.dacoromanica.ro 


А DIN CONSTANTINOPOL 


INRAURIREA BIZANTINA D 


e, t. 
ot = - am ge 
















ШУ CUPOLA DE 52 RÂNDURI 
DE CARAMIZI DE 28X14 CU 
CHEE NEREGULÂTA 


| 


ІШ 


\ 


| 


USA ZIDITA 
/‹ 


€ 


CARAMIDA 
LR 






1/2 ELEVATIE А 
РАКТЕІ DE RASARIT 


1/2 SECŢIUNEA 
SPRE ABSIDA 


Fig. 18 Fig. 19 


\ 


SW 
D — 
ram; 





IT ызы. 
— e Á ——<—;— 
— T. — 










8 
"Í 


WW 


t RÂNDURI DE PIATRA 


4 RÂNDURI DE CARAMIDA 


RÂNDURI DE PIATRA 


SECȚIUNEA ÎN LUNG | 
^ © 7 


| 9 Ë "мек 
Fig. 20 


Releveul paraclisului Bogdan Serai din Constantinopol după van Millingen și С. Balș. 


www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





Fig. 21 


Vederea paraclisului Bogdan Serai după van Millingen. 


TUE 


3 


ui 


алқ ғ; 


MEL Ru ی‎ d 





Fig. 22 


Vederea aceluiaș monu ent după Paspati (1877). 
NWW.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





қатын” 0° noga dama МСА о 71 - 


1 





ы — = — ws 


SS Wa 


£ » = 
ES es 
Li Cf F 


M3 = = = SEL, 


и sma шт тш = @— ШЕ = w = чт 





ams man EB ee SEES so a m Rt uem 





LE ae IE = 


e— шы шы m w mw b1>O. w  — Se 


L ч: 
ht „ГЫ 
т Pi TII I 


LE 
Y i =! ii „e S i. Zetrit TRANSVERSA LA CH B. 
D i i d 


= KR = 


в Жоқ. 22 "W. 
e 


s" ы. 









Fig. 28. Fig 24. 


mm 5 ша dee ede ж = e mm me E w mm —— m - 


| 


d 
ІШІ 
Ш 


| 
| 
IN 
N 02 


Che who Was) ык. EON 
қа ОАЫ STE UTOR E А А. 3 
ч N қылы D ҖЕ, a 










































— = d 
e АА 22 
===>: 5 ҰЛ > 
ели» z— por tu jn poss е; 
AL MS шала pd GE е” су Fa au^ "y "ns și 
pr À ech EE E SC 
- r— Sc? AE ЖУУ e — pi پک‎ a 5 S 4 731 e Æ 
= Ge К SE === 
—— À— € 25 2 Ea өрі Tn lI — 
e =— — — RE Р e SCH == - = - = 
Tres Z re =т=т E mr 
III A ZZ 72 === 
= A Se A == — = = 
TAr zz Cé Ke 52 Je ET 
en — asss. 
рр = == = 
EI z = 
ЕЕЕ = 
=== — s 
=== = === 
— — =— 
— m= s — —— 
-= =a - —— 


| 


li 


ЧҮШ 
Wi 











= = 
== = = Lip — алыш — 
1 — — —À adr ==: 
e == = = iv —— —1 
— = j = amas 
RS mmm, ттш ip n —— s _ 
1 — — = — т=ш== 
ў ) ~ т Е" 
UU TEIL LIE 
4 
| Pech 
i LA = 


CO а = 7 
CRAI ЕЗ 
= RE A 
e ті 


| pa a a e === 
7 Raa SA s === = 
ENIMS сш: == سا‎ : 
=== Wila 
—— r= SM Ж ac pua, MET Р 
E Aie CR 





LE 


— ы” 
Di. 


қ 
г Me 


1: H 
agr. тч, nt 
% L' Be E == 





» Gg АТТЫ 
FATADA LATERAL A ^D m. Be ded 





ГАТАРА SPRE ALTAR 


Fig. 26. Fig. 27. 


2 Releveul bisericel Sân NSF stb buten ic rot == -* m -- 


2 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





Fig. 31 


LUE me, 
Б MA ig Қ. / 


T 


M, 
adj 


1111111 


An té 


4t 


Diferite vederiale bise- 
sericei Sân Nicoara. 
Fotografii V. Moisescu 
1928. 





Fig. 32 www.dacoromanica.ro Fig. 33 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 






тата. mS Ы 
Fa NUE 


MERITI 


ke 
a А 
e 
E 


UT 
Ë 
= іш = wk. с. 
e 
em m m = a 
Е 
ë 
ET РЧД 


A 
! 


Қ. — — 
Жы. "TT 
Se 
% 
' 
' 
4 
ж й 
LLL 


Ç ШК у 
- GH 2% c im. 

#. + Pa ғ ә: ай", A 1 Y d 
сана Ч. 


a Ce 


HE pU TU bz 
Ee KE 


% 
D 


== 






= 
a 
F 





| 
І 
1 
سا لے‎ = == - 
DI д и т Z= ү LT e, w S i 
کرک‎ айн pm dm ЛА. < i il 
OT ә EE | 4 
n ^ k : - == a i i I 
ааа рттан 4 
аш вш тштнен EE E e 8534 
= Ge - ү "n 
MUN ooh At лнн н EE қ А, RE ER aa ШЕЙ ү» 
= Weg — Ша V C BAUM, сыш TIE EI ATIS CH ыы — = í т. e ت و‎ 
aL سز‎ — S Reg ر‎ E 


i = u^ 
iih UR > Ki 


ГАТАРА LATERALA 


Fig. 34 Fig. 85 


superior 





ib. í "m г 4 
— > - жо т а” - ka äi a Li Ix > = ж 1% т 
ғ. ] < EI dd EM za Pee 38 а 
! P ma ; GAME, a wr 
ы v web: 1 Á qe „Ме, / ERR L 7 
He AU. PAL. ELEME Aki | ^ 
Н I | di | L „PR : гу M 
+ = ege ET Cen "ЕТ A 
E E 1 | PA f е 
i ^ М | d ІШ.” EF “ТЫ: 
' L | | A Ri: j (UN ij kuk 
| үз 1 || AUI 1 M | 
h = al 1 | d | i . a nm М ге 
D d i = | |. | | L Li TB! ^ 
П D в * 4 i Al ШЕТ ШІН - L Lum r 
' ' i h ' I ' . gem, 
i t ' i i ' ! ï L } h т = а 
1 à i H * i H A + 
і і t П ! r E 
т ' D 
4 ! |. ' | ' - 
4 үзе Қазды aty RE RU , 
i = 
' 
' Н 
L E j 





Fig. 36 





Fig. 38 


Fig. 37 


Releveul bisericei Nicopoli (Bulgaria). 


(După G. Baiș, N.A ika dd. pisescu) si Vederi exterioare 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 


Fi 


a 
4 ۴ 


Jl ate АЎ 
SC de, 


' 


же 


a. 
{| A 
W Px 


T 


| 


1 
й 
A 


If 


| 


TE HOH 


| 


— ———— — - - +  — 
| 
| | | | 
1 
| 
! 
| ia t ЛЕК - — 
= ч 
; й ! ed o FE dë dë d ZZ dé 
de à dg dé ege # ES FN y ғ 
ғ yu uh ut PF ui JF UE UP UFU ur ua dd utu, 
rr ار‎ y e иені pr ds ; ШАР; dé f 
dëss FU, А ار ا ا اي را‎ e ا‎ g F 
e Dë d Fiii 
” Ur ul F F FAP. 
E rg Р D # ғ e D 
€ Fal gl pl al Ры; d 
e e 


Z Ж 


ШІ 


LI 





ШШ ШШ ШШ ШП 





Fig, 39.— Planul Bisericei Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș. 


acoromanica.ro 


WWW. 


Releveu arh, Н. Teodoru $i Si. Balș. 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





REL HORI Калаа 


-CURTEA D ARGES 








Т 
GE 


De ml: ЧЧ 
3 1 
Di Zeit 


d 
ms 


Жас бе MEN A 
E э: а a) 
LE = Etc 
ТҮ 
[IEEE E 
SOU UL 
‘Es Пе 





lá 


1 e mg = T 
= z = = Sn H i = ш — — 

ТТІ IIS TIE UTI LINII III тїштїн 

== —— ==. ت‎ = -ғз Тр рур : ыма el آل‎ 

сокту алуп IEI XX 7 2 

Lu ғ mu RI 





тет == 


T = 


"Каш 


ЫП 








US 
a 







+: 
„AU 
| 






|| 
=i 


i 
WS 
в ci 
[| - 
ү 
Li 
L] 





Е e ыш) тш s کے‎ 


+ 





Fig. 40.— Biserica Sf-tu Nicolas Domnesc din Curtea de Arges. 


RE RU Potlfanica.ro 


INRAURIREA BIZANTINA DIN CONSTANTINOPOL 





Fig. 41.— Biserica Sf 


-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Arges. 
ЗӨЯ tranayprenika ro 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 


“ДОМ, BISERE > 
ST МІСЕ MOONESC 


š „ж? D WS 
GUNTER Ke LITRES, 









= VEDERE- bi SIA T 


ux. 
A 

















| 1 a 







CS m. 
f a 


spill 
e HU 





ЕЛІН ET: 


r <- = = L. K 
.. =— = = == 
LEN. aed Er EE e e EAT ILI. Ee ut ROS к= 
=== IE кезеп Сезгин Ирле 211235; ROSE 
LÍ ШЕШЕ K> LU аралија La Раа ксы KE 
p i 1-4 - = - = 1 ELE më ЕЕ 
Zei = > - л» Т A 
кш r =k псе т de GER ri. e 
* aum. | Tice en SSC - 
j [Y CIL 










Fig. 42.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Arges. 
Fatada lateralá. 





теп RISCRICE 
"ОГАЕ DOMNESC 


“IRIA De ARGCS- 


1 
Or Dé mL 


- - 
"яаж ГЪ 


Fig. 43.— Biserica Sf-tu Nicolas Domnesc din Curtea da Argeș. 


Secţiune longitudinală, 
WWw.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





Fig. 44.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș. 
Vedere perspectivă interidră. 


Desom AA ARABARRA Het. 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





Fig. 45.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș. 


Vedere perspectivă. 
Desen, do аха Аканне? 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 


[> v к” ; ў 


a 





Flg. 46.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Arges. 


уса caro 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 





Fig. 47.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș. 


Vedere generală. . 
WWW. oromanica.ro 


INRAURIREA BIZANTINA DIN CONSTANTINOPOL 


= FT 3 7 e - m 
P ا‎ ча ГҮ ТҰ 
к: eg K... ral “О e Ss EE à 
" Ju 





Fig. 48.—Blserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş 
înainte de restaurarea arhitectului Grigore Cerkez. 





Fig. 49.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș 


după restaurarea ГРН] Grignre Cerkez 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN CONSTANTINOPOL 











«i із 
i LETT 


d I- DEA шыта т; 


-. DES EE, De AL. 
Feq ie ЕНІПТІ іі: Imm 








TITRE 


iai ЛІ ТІНІН 


| T 
| Us 
D ШЕ)! 
Г] 
| Я | 
| | | 

| 

| 

| | 

! | 





Fig. 50.— Biserica Sf-tu Nicolae Domnesc din Curtea de Arges. 


Detaliu) trantesgyh]aterel ro 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 





SK 
Soo 








— w — — — — — ---- — ---- — س‎ — — — — — — — — — -— 


Soo - ^" e | 

{№ 

ES à ' б 
ы EM AD 


— шер. G“ —— “анна анна a-— eg —€— — «артың — mg, mn — — — mg ع‎ ШШЕ. ЖЫ 


— — — — — — = — = — — — — — — e — —— = — — pm = — — — m —— 





Fig. 51.— Planul bisericel din Vodița descoperit în urma săpăturilor 
D-lul V. Drăghiceanu din 1927. 





Fig. 52.— Detalii de pietrele găsite în săpăturile dela Vodița din 1927. 
www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 





Fig. 53.— Ruinele bisericei din Vodița (Mehedinţi) înainte de 1927. 





"lg. 54.— Idem după săpăturile din 1927. Fig. 55.— Altă vedere a ruinelor de la Vodița. 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 











| AN 
is 


RS 


sn 








Fig. 56.— Planul bisericei de la Mânăstirea Tismana. 


Ў 












weer | 


УУ, BE À NEN 


77 
va Ж ^ 
ы й 
Z "a 





МУ 
7 





EEE 
GE We Ce 
722 yana " Lee, Ee 
ageet Lee dé L 


Mânăstirei Tismana. 


‚ГО 





i pin biserica 
WWNW.daacoromanica 


Fig. 57 si 58.— Sec jun 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 


= = =< = =< = 


— 
2 = - - 
| 


H 


1 
i 
"| 

І 
| 
| 





Fig. 59.— Planul bisericei mari de la Mânăstirea Cozia (Vâlcea). 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA BIZAWINÁ DIN SERBIA 





E -‏ ”ا سے 
п -— жыйыш. mmm, amam mmm шыныны mmm w —‏ 


= cue gen —— = a 

sem Пее Ваай e a Дав: на Ван ВЕГА 

Hei А ЧЫР. rn "m. 
n 


* rires 


an D 
iiid 
TELE 


ÎN sd b 
чт шш: т L. l 












Ch P= 4-4 БЕ 
HE x= Sa 

H OT 0 
e E, HEHEHE 
кі ы - = 





T ) 

== : ‚= — — — == il 

E ي‎ r il 

= l 

= --------і 1 

imm N NS 

ZI N ` B 
KE 
N — N 
N “Жаз 
— ~. 
N Sé Ki 


— س‎ E = = mas mms лыш mmm mmm Qam SS -- 


n, 






С 






ж 


و 








= Le e E 
Г | а 3 
Wr y dei F , — = e Т 
m” - j т d 
Gei? 1 к 4 
m i 
a Ч uer d ч. j 
est |) u | | HER H j 238 e 
Li | $ E i 
- G | " F y 
| ades 4 
LM ы 
e 
a 


= 











Ш Jill 
Ch Lu 
ШЕ ИГ 


ШЕ 


tim nh ul 


| 


Fig. 61.— Fațada laterală a bisericei rari de la Mânăstirea Cozia (Vâlcea). 
www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 






D 


A ج‎ E 
dch ییا‎ чы] ا‎ 
TÉ scm. 





i 


= 
= 





= - M = 
I ' | | 
| ' ! e | | 
| | | ! | i 
l ! i 
eg = E: MEM m | | — = 2 | " | | 
< 4 SE APERE d Ki І ۴ ^ 1 i i 1 
у D cari l Í j LM + | 
LC e e 2 і | d vru [ ==. | | 
u р E mc г Ë | Ld "n | 
“ e = Tis — = — | i І і H n 1 і p -— > - 1 `x | | 
а ELS Et Куч avi A | 
d =, —- К і і ' [] Fd і Í E Ë “W i | | 
i. 4 kez | Tod í“ | | J AE , 1.7 
EEE = ү A кру EA | 
ч Ki mi - ss — [| | | i p i | 
CEST гг cog Eq. CE à wr uf | D 
== à € RÀ | | 1 | | | | | 1 "ые ‚ | | | 
= — —— mmm | l l | ! == = ! | 
E. r €——— | м I 










ШШ 
[ ШШ HI 


UL "ur Tm TT 
ШЕШ 
ІШ | 
ШІ ШІ = > 
" 
hi ` 


ІШ | | 
tati 
lil V ШТ 





Fig. 62.— Fațada princlpálá a bisericei mari de la Mânăstirea Cozia, 
Pridvorul a fost adaug Jp орн! Ji Gent, erg Brâncoveanu. 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 


Ak 


Г) 


A 


| 
lll ll 
d | Ili | 


mt 


/ 
nii 
| 








Vë ET 


Met FL 





Fig. 63.— Arhitectura primitivă a fațadei principale а bisericel mari 


de la MS s Cozia. 
WWW 


acoromanica.ro 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 








М 


ч, 





ees d : S ; SS 
у 
na oi SSS 


КҮҮ ҮП lî 
ew 
CE FI FIA | 


L3 
e. қ v 
GC ы, 
LU d 
D 





D 





Же 


Eeer mr goe mpm Жа 
LENA ан at ie EE Re AOS 
CU BRL “59255222 


e A & ë z P e = 


v 


Fig. 64.— Secția transversală prin naosul bisericei mari 


wiede БЕТІ (нк 


ZS 


eo €eJnseugi в] ep 
меш 192110819 e gieuipnuifuo! ejjoes —'g9 "Du 










22220207 





e -~ س‎ a 


| A E Z Ж 
4a 





is | ЭЖ 
ж Ж Ф ЛЛ, 
Z 2 Ж Ж Ж Ж Ж > Ж %% %Э 7. Z ⁄⁄⁄⁄⁄⁄ 7, 


www.dacoromanica.ro 


vias3S Ма YNILNVZIS V3elleifiVelNI 


INRÂURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 


/ 
/ 


ESS 
“ЖА С 
t; 


“= 


>», 


% 


— 
27 
% 
de 


ГА 
/ 


„МА 
* 


NS FRR 
Е © 


LV 


SSS 


d 














Teraz N SSS 
NN 
сос 








Z - 
Z 
Ee 


| УА 


Z 
ж” 


x Vz 

| ^ 7 
ЛДА. 
ЭЖЖ 


% 
Ж 


2 
7 


Z 
ZZ; gji 


5 M— 


Fig. 66.— Sectia transversalá prin altarul bisericei mari 


Anástirea Cozia. 


99179, ПОРА апо ro 


de la 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 


en Í ' 
zu WM d | Lo | 
4 еқ... 


e Ke "ле, "7 
Q = 





Fig. 67, 68, 69, 70.— Rozete də piatră ajurată de la biserica mare 
a Mânăstirei Cozia. 


Desen de arh. Andreescu Haret. 
WWW.dacoromanica.ro ! rh. An ret 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 





7 
| 
i 





Fig. 71, 72, 73, 74.— Detalii de ornamente de piatră sculptată de la biserica mare ain Cozia, 


Desen de arh. Andreescu Haret. 
WWNW.daacoromanica.ro 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 





Flg.76.— Vedere spre 4948, a 21990931 mari 95 la Manăstirea Cozia. 


INRAURIREA BIZANTINĂ DIN SERBIA 


gi ji 


XH GI 







mna We, 
-——— = 
— т ы та 
WEI 


Led == 
beem, + | 


-- 


тай лып» ДЬ 7% 


(Ce 


B ачый. س‎ mg i P 


Ek + ==. a 
Сак xn менын 


STI Ze 


=r 




















Fig. 79.— Vedere spre altarul bisericei mari Fig. 80.— Fereastra də la naosul bisericei mari 


de la Mânăstirea Cozia. de Іа Mânăstirea Cozia. 
www.dacoromanica.ro 


pj XXXVI 


Dem mm `... 
J 


ws 
DN 


INRAURISEA DIN BALCANI " 


| 
—— OI c= gam СЕ CD D EI III OI c—) Тыз E —— ЗІ | 
= ES 5 Í | \ 
= | I 





' <=: j. Jack ra Ki 
{ 
Fig. 81.— Detaliu de fațadă spre altar. | | | 
| 


„чи 
нин ttiu liksi 
t bari pis: 


HET ; Ke 
Se ИШДИ ium ри: ИМИН imer "nm 
SE Uni ураша Dern AT AT AX re 


ПП UNIS چا‎ 
HABERI Ht: = 3: D 


[ДЕ +1 ! 
p.e. 
7 2! 


BUILDER ETT шит imu ы it IT n t T: 
КЫДЫ ТЕД Oto US LE GE dE [OT Wer 
нан dpi dud pies line SEIS het im путу 

ur Krees mm 937 iul je 


Yasta 
МЕД дамы аши. үч изиш! LES 
P 1 Lj 


] ! ni 177 T ч F f 
(tal | i ПР h t ! ] И! y | 415 
(4 Kä — + өз e | | 4 қ m [ run еа si ;—— EE TS eter - s - 

Wer ЛШ ЛИ Y hi ТАТУ 1 ПОО PU CE TENTE EE ЖІ ЕЛКЕРЛИЕНШЕР. 
T "i " | ы eint z , rm uM venti "ir à € wii y "n m | + 1 i 
, nme , ehe + - T і | Lei ТИРИ L . d d мү ci М, UTE ы | L iud А 

; ' LU e РЕ | Ән. a 
І | | 


ү IRA An 
ift a d |n а pe м 
нм ror د‎ + — À 
— Rdeonn Lm 


Det Tom NIMM کټا اب‎ 


' ` 
= ” 
ОСМОС СУАЛЫП ФО, 
pi 
ART O AA E 
viera To] Dni ON == 
š 


ТТІ 


n 
n a + 
"o 
| á 
E 
d 
a 
NY 
` 
(1A! 
>” 
ML 


ҮШІ 

HS 
š 
y 


» 
pd 


М 
م -9- س‎ — — 





ЧЕТ ИШ SS 
ll 
| | 
li 
d 


d | x 


i Fig. 82.— Fațada laterală а bisericel de la Mânăstirea Cotmeana (jud. Argeş. 


ШІ 
dl 


ШЙ T 
ІШ 
ІШІ 
Jp 


ТІ 


Ge 





ER 


| 


|: 


ОШ EI 

















ola IE ҮШҮҮ, 





T ; тете 
| ЕШ GEO 
1 AIL MEL 


Fig. 83.— Pianul bisericei de la Mânăstirea Cotmeana (jud. Argeș). kl 
www.dacoromanica.ro 















NEIL DEE сап т==г уке 
LS, کے‎ Е- 4 


Fig. 84.— Secţia prin naosul bisericei de la Mânăstirea Cotmeana. 


— -- — — --- 
— — — — 
-- -- — — = 





| 
RUM A 
SNC AE RTE 


NI 
4 






+ 


wW 


NNNN NN 





LLL RE 
tM em 





Пт 
ma чө тети se rasete 
1 ті: 


ІШІН 
prr 
ا‎ e g DBONLPRORN 








Q 
ә 
Q 
° 





ii t 


ШШШ 


ШИИ tă 


1 
H 
; 
3 
E 
i 


‚ое 


| 
2 
|5 


Fig. 86.—Fatada dinspre altar a bisericei dela Mânăstirea Cotmeana. 





Fig. 87.— Sectie prin pronaosul și pridvorul bisericei de la Mânăstirea Cotmeana. 


www.dacoromanica.ro 









d 
"EI EL WE rier Гыл: EY OT CT Sp Rz 
Ce Qi EL Pa CE Yr at IA RA Z 


FESTER ŢI ІС. b eE 

> ав CEA WE Ka es rem vu am mix 

шә L АХЛ DU к. <s = L= N РД LA Bu 

— “ш (10 ^ш Em 2 bl ЖИ, R1 1 eco жше romm ew Lov 6 
ru ااا‎ tu) утва аә D суз ишә Lee SEH LE el 


TD Dno 


_006000000000000 € 


(mess) um 7 
== r— r 
r= Cmm эр: a rE Pl 


S OOO RAI cb Z 


Ж 
= үү Os, 





A ey Se | 
шы EZ aO ura EE 
009000 ЭОЕ 

rr С = 
Pr Popi: Бе E D nt Л 


Fig. 86.— Detalii de faţadă la absidă, 





Y 1 li wu | 
ІШ, 





` 


INVOTV8 NIQ V3elefVelNI 


JIAXXX 1а 


РІ. XXXVIII 


INRAURIREA DIN BALCANI 

















NEMTI = == MT EN MENES MI ET TI SE NEM SNA aia =] eT ET ES EEE; 


` 


Ze 
/ 
7 
d 
RTT Q E 
‘ 
, 





Ш Ж 
| BAM 


| ш, SC 
j d 2% 


б 


К-т 
ЕО 
| Е _ 































= 





www.dacoromanica.ro 


Fig. 88.— Sectia longitudinalä a bisericei Mânästirei Cotmeana. 


Р]. XXXIX 


INRÂURIREA DIN BALCANI 





Fig. 92.— Vedere spre intrare. | Fig. 93.— Detalii ае fațadă. 
www.dacoromanica.ro 





Єк Өнөр 
H T t E * 








и г, 
det 





Ni Maigescu. 


ct 


ж. 


INRAURIREA MUNTELUI ATHOS 


Fig. 94.— Planul Bisericei de la fosta Mânăstire Snagov. 





= 
DC 


Rer 


INRAURIREA MUNTELUI ATHOS 


| ws En 





EN NM 


IK 2 аа 


a a lia 
| be VII 
— —— = Jr =, E <= p | =! d = С | 5 








— 177 
Қ м == —- am e dE 
n xc e 


% == 
ИЩ 
na s= 
=== 


A “ tn 
^ C Es 
Se L ы - 
Sen = 2 deel = 
Sach biet -----. 
d ANE e 
a ES Š 
: deg - 
m P LA? 1 #7 
We, E, 
, 
Deh, — 
A 5% = 
hn n 


A 
d 


Se: 





Se = 
Léi Ee - ! 
n =} L = 
vs A Г Le Di T 
TOT ` SS ' ^ 
ba Base (NS a mm i Le ep? = j 
мч EE nl А | + =m жш Š à ў 
deed D GH е 
dU E bar Zei а= — + 
pee É i kl + ڪڪ‎ 
" E] Li 


e - 3 | 
А ЖА ТАКТ ОНИ ДЕГІ 
Eë НЕ е i 
“4 








1 | T, Jeu 
> M | | iti 





d 
SC Т 
An катти | DUUM 
UNE) 
qi == Se = == e 


= 7 = 27 - _ ; == e — " ST 








Fig, 95.— Plan de situaţie a fostei Mânăstiri Snagov. 


eveu V. Moisescu. 


веі 
WWW.dacoromanlca.ro 


l 
I 
n 
ГМ 
f 
4 
li 
ШП 
Ir 
li 
d 
d 
| 
d 
dun 
uh e 
dr 
d 


ü 


з= E 


Iq epejeJ —'96 D 


477 


TE 


* 
+ г 1 
idu = - --- 


19921498 










'n9sesio|N "A NOAOJOY 






EIT PLAI DEET ТЕГЕ ҮШ ЦЕ 
















y 


| 


WH yy 


DIR 


4 
^ мх a 
, ` 2 
1H 
Қ... 
” 
H К | 
| 
22221; 


In 
Wl 
d 


! | 


“лобВеио 811}SEUEPN 8180) e| ep 


| 





Н 












"= 
E 
NS 


THEN 
d 


in | 


| “Ж, 


| 
0 
ИД; 


ІШ 


PE 


| 


d 
| 
| 
lil 
ШІ 
| 


к 


ПИ) 
| 
7 
T) 
| 


— 
— 
— 
E 
= 
== 
— 
= 
— 
== 
= 
— 
- 
= 
= 
— 
— 


»! 
| 
l 
ШШ 
1, d 


UO " 
WI 


rm 


МИНИМ ИЛ! 


н 


ЕИ 


ҮШІ 


1 


ити 


li 
uirum 
dy 
till 
! 
ITU VG 


ire 


LI 


і 
| 
L 

1 

П 


TANT 


ИШ! | 


jil 
ІН 
| jill 
P 


Іш 


| 
| 
| 


" 


| 
| 
| 
| 
| 






237» 
LPO 





T 
X 
C 
А 


ND ALE, 


ie 

== Jf TU: 
шант М 

шыту” 


id = — 
— em 
1 










unun 


зими рыта VETT (D T4 LH IO 
шамы S) D tH m rmt d ИТ ia lu WË. 


LIT TNT ДААД ТЫУ 


MED 
ш 


Su 


pis 








езді A 


iuni sui nili 


qt 


MEHR] 


nn 


AI HL VENDEE LLL 


jui фе кыл 4441094 1.200 CIE ETHER. 
19 


DTD Iata 











As 
aW 


>, 
* Y SS ц 


туні 













Na Ў 
i Мау; 
> ^ 4 LS ШУЭ 


M ©) 


Қ 
ر‎ 
KA 8 3 


ШЕШ 





















Іі 





AAA ұу E X 
= d L 22 SÉ H 2 r 
iri $ ESR EEA MARY 
к = IEEE RE: РЕ 
EE E AER ЕЗГЕ 

THEE HEHE] E 
HE ESCH Hn 25 ШЕЕ 
= =— FH ilz t: E | |: 
E E HU 
== E == БЕЗГЕ Н 
SS ЕЕЕ i 
ME = ЫШ 

"e , 





L 






| 
y? 
2 





2 


тїшї 


ott gr LP be 





UU ULUS 
= Қаш S 


| 








ШИШЕ LU 


FT TDI TILL LE LLL LLLALLL ad 
TIPA ELLE ЛИ: 


Mee OG WS LEITET OS 
; š 


um 





OTT, offe UO et, HIEL 7 
PAST TIPI ти оты 


(OT OTTO, HO OU 


pararse 


www.dacoromanica.ro 


Ш 





| 


LA 
M 


Se 
%37- 
45, a 

-> < 


2” 
ТУУ 


2 





HEH OH 


ти! 
пици 
ПИА нині 


ТЛ Г н Bb (MII RT 


i 


тнг 


MAITHILI NOA ie ги 
ш 


„Л ГІ 







Ша ДОДАЕД ШҮ 


КРЕАТИН LU Lu (TM НАА Т 


a 
IP uM utu 
PTT OG HO BI] 


47: 



















7 








DSS 

| 

ж 2] 
эчгтитиньыпяшынан!\ уы 2 


СОНАУ ІПІЗІМПІМ У-ЧІЧПУЧМІ 


LA 
Ж ИПИНЕ DS 





1 


ИШ! 
ШШДЕ 


H ES 






wi 


ШІ 


SCH rn nh 


CH 


rogi rr е! 


li 
dy 
! 
ШІ 
ІШІ 
ШШ 
Ñ d 
, 


1709 


| 
| 
fl 
ІІ 


ШІ 


ІП 


4018 M T ir ETETE 
zit nti 


"митин 


ИШТИН" UP 
AU PON LI RUTA UNUL 
| 


|! 
| 
hl 
| 
ІШІ! 


| 


M PU EH LT Tu 


ІШІ 
Will 


rt 


Armi 


| 
] 


LMI HTML HIHIHI 


TOTTI TIEN ж. = 


a 
ТАТ АИД ДШ ТҰ 


= 


IIT THE TP ТТТ 
à 


ILLI UD TE J IILI 
ALI LITE PME IT EX 


M 
d 
il, 


l 
|! 
[A 


— — — سس 7.2 
.> — — — 


| 
| 
| 
| 
| 





2 
2 


> 


dp 


4 


TAN NT TN 


” 


N 


2 


У 
\ 


Va 


KR 


M 
^ 


^ 
U 
7 


LU 


کے 


3 
MUTI HN marar 


< 
I 
i 
' 


PI 
* 

+ distri the 2, 
ми и 





864108 08 P P 


ШШШ 


TUL LE TRNA 


мішінтікіпммігітнітінлігіні.- 





ШШШ? 


Ite RASS LA eg 


Ea UH. te НН 
. 


ЕШІДШІШІ 


ALL IP LIB DE La DPI 


tr HT iri TETTE UH ETE ES 


iii r 1 LRA LAU HUNI = 


8422 snam e ms + 
7 


, M 
ТШЕ ДЫЛ," CH 


U RETR U HIIIHAUUTUITTH))! 


MILI 


m 
АЩ ШИШИШИ 


РЕТИ] 


ТИШТҮҮ 


(MTL PUNT лт H 


ll, TIRER 


ШЕТШ 


ШШШ 


trier 
722% 
Fa i О 


2211 


INRAURIREA MUNTELUI ATHOS 





оз 

5 

O S 
CSS $ 
RA | S 
SON A A ec 








ve A MNISI VILLA IU, 





[ | | ` NSS 








CT 
‚| === : 
; ы il 5 




















Un E 


| > 


pa —— 


| 
Li 


еі 








әу * Ze à 
©з; s 
ج‎ A x 
Г Ree STS EE 
| ® 














Fig. 97.— Secţia longitudinală a bisericei dela fosta Mânăstire Snagov. 
eleveu V. Moisescu. 


h: нн di H alpi 


www.dacoromanica.ro 


'n9sesio|A "A пәләәг{ 
"2-егеіш eds joApiud e| әр тәре}еу јтүезәа —'86 "614 


Din nou res 
T ŢIA 


c 


E 


= SR SE ГЕ GE SE EE = = c= с 
ЕАС НІ БЕСІНЕ Mie S EE 


ОШ ЖЫ 
ЫЗ 
SS CN 


/% 


ШЖ 
ТІ 


ППШ 
LLL 
ІІІ 


li 


du 


tt 


EI EIL 


n 


"LI 
E TTA T| 
tés 


J 
BREE 


ЕЗЕН 
LIL Aw ET әш 


Vas KI AI Br nf B 


Li 
J 


ІШІ 


ІШІ 
H! 
иш 


SENEU ETET E E E 


Li wel 
aa 
1 
! 
H H 
E 


| 
| 
IO 
ГИТ ЕТ 
s T Db un ТЕБЕ 
ШАПАН Қ іт»: 


В. алка 
Veche. 


ТАТЕТаТ 
ШШ 


вія т DEE HHEHLILLILBILLILHLEILLLILL 


= 
ALL 978 
1 


——(——— P 


š 
ТЖ 


иаа UR EA) 


ШП 
ШШ 


қ-на шт. жаз 
гр 


ШИГ 


Іш! 

ETI RE 
IHE 
in 
і 

SUD: 


dl 

ch 
KREE 

Л 


fi 


ИЛШАТ 

< 

l posg 
EDS 


? 


ear 4 КТС et баб 4 OP э а 


= 

= 

CH 

SÉ 

== 

= 

Ы 
ce 
Есі 
X 

“а 

= 

SS 

Gd 

= 

= 

rit] 

= 





www.dacoromanica.ro 


МЇ 


"ef 


SOHLY INI3INNN Vaellei yel 


NTELUI ATHOS 


қ 


INRAURIREA MU 


coded ELE 





гт sp рота "i 


әш оер oo guess 


ір есгғсуоо «optem nuege] 


"urna papa SD ui. ü 





шоосу. are Saar, 9 "na 


As 





s/9ue8/a3& Ae уо? د ل‎ | ag 


Fig. 99.— Detaliul planului de la pridvor spre miazá-zi. 


Releveu V. Moisescu. 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA МО ELUI ATHOS 


CA 
k= š 
==... s 
i 


П 
E) 
= ri L 
mm fm. = 
La 4 ы 


i 
a< = w mm wm тей 
" 
TZ 
3 کے‎ 


= . E 
ES 
= kk 


ч 
sf _ 
5 , * 


- F Y №. Ë x 
бы , GE i "i r Y w # м, 
















- m 
STE A Kiefer 
ADT m 


ATE 





-аш Ты 
же мезі тіз 






auis am 


таш = =l 
zn =" 
Ha. Wee 
"rA ыа! 
= - e 
TASSE SI ES 
b uh, 1. 
- k 
EN 
Ces [> 
Bä T 


Nu : 
[odes 
LE Er А 

LE Р 


ET. l: і 
= " 
Le, a жа, 
ES 
—— E 


air 


ІШІ 
| 


ІШІШІ 
| 


i 






те = 
THR ЕКТІ 


Hune 









w— wam be e Е 


ШЇЇ ADR - 


zgi ER 
2 
LU TII St = 
I Н 





| 


[ШШ 


тта 
ШШЕ! 





ИШ 





ІП 





Fig. 101.— Secţiune оү prin pronaosul 
bisericei fostei IMânăstiri Snagov. 











e iE e ——rrrn гитти >и тт EE = سے‎ 
RE E ep. 


Para үр pe — атын missi EE HDD DII Re uan Бірі, 
ШП НЕ ET i IE чин, 
+ - = - 


= SE E a ра i IZ 
=== шы Ыра Б-ГЕ кы E aged pee 
D en таны: sie 

; E— == = 1 





Ter 
— اف‎ ро г 









































Li en m 
Tres Er E 
| LT | eh 
- CN M [Lasse o MIN), 5 қ; 
TA x os. |. ЖҮ | Қ CA Маша, д 1 
4 K NUM OL E ат 
сал e SS: serie ج‎ = zz, 
{ 2 Ee 3 EM s T Ces ды == im s= 12. 
Р = І IE Hirie: = T 
AE Ets diu EAR LG EH EIL dE 521 
ep E E a Ei: 2 332: 2122 
р енің sk rm = EI EEE -С- 
= == EX: * i= d apă: г = {== 
= ЕН 5 3 | ER ISTE Tad 
: E E == =н Tes 
= 3 2852743 E: 
P: HEHE 
==: 





(ni 


пой Saa më 6 кой: = 
IRL UELL HSN pm Lim 
ТІ 
НІ 
тн 





HE 


BEL A PL i a au e ERE IT Et n 
+T iil filijs " ӨТІНДІ lae 
Eri 3 TH 








am 
Гаі UU Fi шшы - 


ЧТИ 


ШӘРІПТЕ 


d 
ШІ» 


j ТЕҮГІТІШІГІ 
НІНЕ ШІ 


мі 


ү 
Ш 


TARL ETU атпа ы: 


МЕНИН D ан 


LET 
n 
ішін кіз 


JOIN 








ЕТТП 
d PES 
| ТЕП 
Extremum I 
LILI LE LILI 


ERIT] 
i 


зп 


€— —- 
— ==. == 
— *— — — — й 





























































| ` = ZA гат 
Ar ISL ARTE: ALES БА NN A EE 
AU A A ==, SAN: = быз [o ER = 3 AE SEU = E м, s: =I AE 
SH = т — = ge Sech ie — bt i= = سے‎ e جا‎ CIE EE E н t к 
HESS: EE. š Se E EE El рт Ti Eer 
E I ڪي‎ — ES == ЖЕНЕ "5 de: d БЕН = — E Ee КЕЕ: ' i = e = E 
EET = Ex | EPI ES FERH EEE EH ЕЕЕ EHE = жек Ешкі 
acc E i ЕЕ | RE ee DE 15 == 2 ا‎ | ESE r: 
DEEE == ЕЕ БЕТЕ ЕН ЕЕЕ) ELLE 
i RI = = CTI ЕН de E e | Are =: ы 
Еле үсті: сі = Ф SE PETER E= DE PE EU сс шойса E: 1: 
RER i» === E ZISE E Ын КЕРЕ тү EE FEH £ 
ЕНІНЕН ER: mI БЕ НЕЕ: гісін F PETE HL Е: 
e =: FE] RA چ‎ Lii ELLA + éi Aal ele - - = Ы Та. Ea sq. LIEB E 
=: dcin === ZE == == s= = i E ra = FEH КЕ ге ж Zi Ë 
=== === = == == == HÄ | | —n = E: ЕНЕ ШЕ = E 39-11 I | Ë ЕТЕ 23 
* EE жт II == == |i | = к=: E SE ETES SHARE EE s= мер: БЕ Ja جي الل‎ Ы 
RSR н ығы IER | | == se BHERI A E TE EE d LE Er 
R ER A و‎ == E ||! | === = НЕН a ei ia E E2 E EE E 
SN > چ ج‎ >< < === — | — === ijs p ны ERI = ШШ = LEE ETE = 
ESEE ЕЕ š = === = = = мы SEG EES EIER = = == == Sieg 


D 
i 

— Li 
£ 
Wi 


f 
L 
š 


| | | 
Fig. 100.— Fațada principală a bisericei de la fosta 


Fig. 102.— Fațada spre altar a bisericei de la fosta 
Mânăstire Snagov. 


Mânăstire Snagov. 
eleveu V. Moisescu 
www.dacoromanica.ro Relev M 


INRAURIREA MUNTELUI ATHOS 






ГГ. 
— ' | 







= «5600 











GES 





Fig. 103.— Secția transversală prin naos a bisericei 
fostei Mânăstiri Snagov. 


| Releveu V. Moisescu. 
www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA MUNTELUI ATHOS 








GE 


= | 
==. 
REE 3+ = ги 

















< 


(Cd LAL i idei d dă dd d d Z ddd C EM BM d ddd ddd 


< 


е УИ/7”ИГ”ЛГЛЛГЛЛ7ЛЛ”ЛЛ” 








=== 


سسس 





E | 


5 








М Tue e 





Fig. 104.— Secția longitudinală prin partea laterală a naosului si 
altarului bisericei fostei Mánástiri Snagov 


Releveu V. Moisescu. 





www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA MUNTELUI ATHOS 





Fig. 105.— Vedere generală a fostei Mânăstiri Snagov. 





| үр. 


dde at m ا و‎ i 


T 


күү 





"us ü 
Р "Й 
UE s 


- 


str E C 


HH 
iem " 


d 2 
Ak 
pi Жез 






Em 
dh pia pee тр pem. 


Fig. 106.— Vederea anra тігагер bisericel fostei Mânăstiri Snagov. 


` 


H 


Е 


arte 


m 


m 
e 
ашый, 
о 
к] 
40. 
[=ч 
о 
co 
J 
Ф 
ec 
m 
a 
Ф 
=h 
3 
اح‎ 
ES 
О. 
px 
o 
© 
> d 
Ф 
m 
ct 
D 
=“ 
E 
E 


1891128 


aice ac Nm 


MN ШЫР Г 
En bd ee Typ p ма 


Е 


SOHLY INTaALNIA VaAHINYAN 


* 


T TEM. 
Т; 


tA 
“ 


mére 


mga ДА 
aa vente a= Gen 


*^oBeugs HIJSRUBN 191650) 
séit 


"4 ET 1 


www.dacoromanica.ro 





Iq € jyoea еш цуелбо1од —'OLL “601 "бі 


189148$S 


^oBeug IHIISEUBN 19160) 


С, 
3%; TN 


d 


unn 


um 


Led aaa 1 Т I 
31. t \ 
IM 
e ke 2 = < < 


н 


HR 


de 


WE 


өлтір 


i yam pp 


d 
vin 
711111. 


e éd 


кту n 
58977. 


4 d dota 59214040976 52850920004%%0-0%-20%04 


PETI LE 


ШЕТ ТҮР ЫЫЫ О 





MARVAN 


www.dacoromanica.ro 


Е 
D 
+ 

, 

H 

+ 

Е 

" 


Minna ац Де 


` 


Pin “8 seara 


———— 


ALIE 


TP 


d y 


Ap ELLE, 11, 


м РИУ 





СОНІУ INI3INNN V3elleif( VelNI 


` 


INRÂURIREA DE LA 

















Fig. 111.— Planul vechei mitropolii din Târgoviște. 


AY Aaa din Sha Co 


MUNTELE ATHOS ȘI DE LA CONSTANTINOPOL 


INRAURIREA DE LA MUNTELE ATHOS 





| 





АФ 





P. 


ZI 


omm ПЕ 


А era set radii m 
š RT элыш: NSS 


AI LDL TOIT MA 


DEL III TITI) 


Wn 


x A 


Gr s 





tuti 


№. 
Кац 


т: 
= à 
Í 
t 
d 
83 
d 








ТІ (| || (сы ИШИН. TE | 





ІП 


Тед! | 
[и 
à in 





TI T 


ІК d Tu 


e 
GI ELI AE: iA: 


i= “+ 
= | BS 
V : | | 
= Ee | 
= | \ 
= UBER N 
% Е deu 
d: == | 
х= 
4 


Fig. 112.-- Fațada laterală а vechei Mitropolii din Târgoviște. 


Releveu Arh. G. Sterian. 


Architect. 


ȘI DE LA CONSTANTINOPOL 


= 


d 


www.dacoromanica.ro 


INRĂURIREA DE LA MUNTELE ATHOS SI DE LA CONSTANTINOPOL 









M À ETT 
| SS NONSE 
= rat FUR + neut — кан иа ТҮЗ ТҮҮ HIA. > 





I i 
Н 
n в 
rr 
fs - 
i 
EI 
E 1 
LE қу; 
кү um Ал т 
LT e: M. i a? 
| g ! 4 
ЧЕ: ІНЕ 
КЕРЗІ 
ЕГ ЕД EK 
d Le Ш AH .- ri 
Ri | 1E: = || ae 
EI: Е | a | dck 
RER ا‎ н a aeng 
ы "m DI EH - | 1 i ІН È 
ESEE ЕШ 
| е L u... m Pi [r 3 ! 
: 1 ee HS > a IEE 
eus iE i ТЕЗ: 
x ilt Mes: 
a H п KE 
ru v EU TEES - 
à 1 үү Ч 
d ЖҮГҮ Ж 
A | Е 13 E 
= icr ES [= 
Š RE 
ned ocior 





кш) 
Sir 





eur 
mim 


ІНІ! 


Mon 
1 


EUER — FT Т 
Ші ертеді 
A 


TT m as tirer "FRED ШЕГЕ ТЕГ EEE 


= 


- = ШЕ Ц Дараи 


ae, ы i 
- "hik n үш атт; - 
E egen ERT ШЕП 


ELI 
‚ин 


(Architect 


idm "Bé a o 3 ж w5 E y > л дю 





Fig. 113. Fațada principală a vechei Mitropolii din Târgoviște. 


Releveu arh. С. Sterian. 
WWNW.dadacoromanilca.ro 


INRÂURIREA DE LA MUNTELE ATHOS ȘI DE LA CONSTANTINOPOL 





dg š с pre 
| MALE 
ТЕГИ T3 I IUL IE VIET NITU TE III ICI CET " [A 2 ТИП Гү 


b SEHR EIN Pp RE Та: nil ger 
[ yS TENA i ipm d Ei NS 3 














i 


AA 


ТОТУ (ЇЇ 


КНН ШШ КИИ Н ПТ 





і 
|, 









| 


d 
| 


Hip 


ТІНІ 
ШІ?! ен ЕН! 


FTO TUE HITIT 















т=ш=. вла шый É w. 





ін 


ІШІШІШ 
NUE) 





ШІЗНІЕДІ 





Architect 


е-е TUE Y GS us 


Fig. 114.— Fațada dinspre altar a vechei Mitropolii din Târgoviște. 


Releveu arh. G. Sterian. 
WWW.dacoromanica.ro 


INRÀURIREA DE LA MUNTELE ATHOS SI DE LA CONSTANTINOPOL 


ғ 
(e LIS 


ы! 
a 





Fig. 116.— Vedere a vechei Mitropolii din Târgoviște în timpul dărâmârei ei 


de către arhitectul A. Lecomte du Nouy. 
www.dacoromanica.ro 


INRÀURIREA DE LA MUNTELE ATHOS ŞI DE LA CONSTANTINOPOL 





Fig. 118.— Detalii de la vechea Mitropolie din Târgovişte în timpul dărămârei ei de către arhitectul Lecomte du Nouy. 
www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA ARMENEASCĂ 






2 


AN Lees 
А ". 





DSTALIUL ZULU} 4 


Fig. 119.— Planul bisericei de la Mânăstirea Dealu. 


Releveu arh. Піе Popescu. 
www.dacoromanica.ro 





INRÂURIREA ARMENEASCĂ 





жалшы ==. =S. SENS ИМ 
ХУ SV АУ же Y 














M 

Г V yv N VES N/ V^ NN SW S 
p М S2 ! \ 5 
EFI ДЕ aa ІШ |)! || 
= 


t 2. E 


7— 


Fig. 120.— Fațada principală a bisericei de la Mânăstirea Dealu. 
Releveu arh. Піе Popescu. 


www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 





Fig. st. — Fațada laterală a bisericei de la Mânăstirea Dealu. 
Releveu arh. Пів Popescu. 


D A 
1. : SE 
— ИШ | ПЕ ш) 


И la ju ne P zi 


sb. 7 Ñ ^42 


3^ 
e 
i 


E | 
1521291 
SE 


dei m 


AA AMIRALUL E 
ЕР ПИСЕ 


АЛАЙ але 2 


Sc x di. 
222 je кит. 


D 1 
udi 
“ 
kr 


CH 


ті 
EX EE =з а FT ue 22 
E [ Za 1 
ж x 2 E i сЕ = e zu Zen wi 


D 
0 Kl 
D Ou AS RS 


: M 2 
DS iS гы 





Fig. 122.— Panouri în piatră sculptată sl Inscripția de pe fațada dinspre apus 


a bisce] ga da MATTER Ра. 


INRÂURIREA ARMENEASCĂ 





^а a ap 
Nr 


° RECTIUNE LONGITUDINALĂ 


Fig. 122, 123, 124.— Secţiuni prin biserica Mânăstirei Dealu. 


DETALII 





ke MT EUM y m om Jar балы pm БЕГ e 
"cde E ai cis Fig. 126.— Detalil de sculptură. Fig. 127.— Planul bolților. 





з A DW 
WI Bra) СТ)" DEALU 


Fig. 128.— Planul de situație. 


Releveul Mânăstirei Dealu de arh, Пе Popescu. 
www.dacoromanica.ro 


INRĂURIREA ARMENEASCĂ 





NC 
A 
LS 
FO 


P нЕ es 





G TALI DE LA TURLA Pal 
Fig. 129.— Detaliul turlel mari. 





e" 


ед| 


P 
Ke?) 
| | 





оиа ІШІП PLTERIDA 


Fig. 131.— Profilul zidului exterior. 


Fig. 130,— Detaliul turlei mici. 


www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA ARMENEASCĂ 


CS КЕЗДЕР mas eit na: — ES HERT Ж | 
AD EN 


27 META K LI RSS MEME ARE 7 FEV MEN Алақ 





H PRR MAN Aal LULV Vin Uu vi 430 
= EN 


un ТӨЛІ UIS 
"T 
fi E MY id 





аЛ Lil UM iu Ai 













=: 

эй. 

=e 
me 







\ 


: 


Da AA NAT ARE 


| 


тырыссын 1. | 


тай 





EN 





Wei 


HEET 


rl 
іі 


МИТ 





= Ss SP mE ETE | 
SON eu EA ia 
E CES 


e: н 





ECTETUR 


"| 
Ce 
m- À 
"mL 
—— 





EH 


Faart db CR ТАТҮ ҰОС) [CEP aen LADO "gr, LUI RA TELAARE 
à [ ج‎ h = | 
H' її - 


Där gd 


i e Е 1 





MANE ПОШ m m 
gi DI Ee 


їй ЫШ 2 





PT ORMAN ILL VLADA UL 
ah 


Fig. 140.— Pietrele de mormânt și detalii de sculptură de la biserica Mánástlrel Dealu. 
Releveu de arh. llie Popescu. 


www.dacoromanica.ro 


‘need 19.11SeueW 1ө214ө8д e өлөрөд LFL ‘614 





200 € ағасы, 


2 





` ef Sa 
rei HOES мез Мз kk 


ەش mem- uw‏ — سد 





ІШ 
E E a “ y 


4. $ 


қы». 





22 VOSVANINAY УЗМІМПУЗМІ 


www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA ARMENEASCĂ 


2. Pi Js + 
ya 


к Hals oim 


y ` + Т, 
TR. тұз” 
ы? 
Un L 


"M 


г 


үч = E" 
=". p "e 


— Чч 
" geg аі 


. 
кені UE ape c 
а = n 365. 1 


= 





Fig. 142.— Detaliu de piatră sculptată de la biserica Mânăstirei Dealu. 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 














m masin Sa us emana gs aaa 


тшшш шш A а шшш а шй = Е ER тти =m s wak EE ama 


ú +— brt o epe o =m ош асти лк кшдш a же d ea cR 





чене ER E к=н e ш ne Vima mm lasu mi — — was Ж 








а —a —rwFr тю = rm m om FG Ws ARRA Air w em mu жыла dn 
pa „pe ттн a —— a= lE d 
D QU W ZS . 
A à \ pU [ 
яа FL: t 4 м. 1 
Er ' п ^. l! 
“| F 4 F т, ri 
HE i ў D [ 
k 1 D a E] 
r k H IK LE 
EM Г D Н 
Нн Еа Y # Ж c] 
EE ; Kä? 
dris. e 2 
KI. " "ës ; ute 
dat "Fa ` : aet ы! 
ІН: ғ“. 4 ' "m 7 
i z ` в H 
Et = D ei gl 
T ke L 3 au i 
T “ч. ТЕ, e Ai 
а | 
тта =ч” A 
li -— "a. Нн 
ы: "di i ^ " jai 
=" Li LA 
H „= АЛМ = iţi 
4 * = 
A a ў x —. in 
D = Be? i 
и к d A Jii 
His F |! 
A Wi / ` Jn i 
Ta hh d ` ҒЫ LE. 
DÉI ъ А a š 
" a ' " s LE] 
|: r в ef d 
LI E 
I! Get ТІ ғу» d. 
i . 
il м, і d d H 
d Kë Kë š 
j£ казжажт--- mo meim Y + 
Ë maza E aie me md m т teama EEE ا‎ RA Rame ғ. 


rem т шш шж олы оф ва Жын e Roe m 4% cb шер i — dum um uL A ër died d amm 


¿aaa жшк азе шш а Б mu —— ж wanri = =u ra uma = шш, 


LIL OR 2 LT. Eure 


d 
= 
e 
& E 
M У a 
SS әң Ef Erën Eë += = 4- E RE ع‎ — de mee ein шш 
ppm aaa em wara ш Mmm e m Rome ra Deng 
D — a 
ғ | e | 
2 " ў miza da =. tem m m жошы Sp d pam фр wa wm 
ч - - б 
Oe 3 WH à = 
ж DE ^ = d DH кс. Ki 1 
Tw Ж. -— p = % 
i e D 











Um 8. 





SÉ E ыма жш کے‎ s s F bom m pl 





BF tèt mua a mau i moo EE EE EE E aaa фа я 


ILLI 





Dom 





n mdi A ы e بم‎ EE = > m 


"ac Y 





- = 
mas uan Km 


== 





mgm тг шй a GG sa RO momo pom тян тот тш йт шй шш жш sea 


a ai 


Se, awe 
"та тат" 


pmi 


Vadis A ban m 











i 
т 4 
ë 
š Ë D 
б 
` L 
қ + 
і * 
* i li 
A | 
P " ۴ 
e d І 
2 AM | 
4 
# Gd 
a i 
sf D 
AT ! š 
ell i 
ж d 





Bii ai NE ЕЕ wa san sama m ss al 





gem e а ap a а Е o ¿ L. UU ges ë nm 





D] 





2 Y bain 





ba — — 



















Fig. 143.— Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș. 


Planul original al Meșterului Manole. 


după Reissenberger Wien 1859. 


www.dacoromanica.ro 


INRĂURIREA ARMENEASCĂ 












| 
P = 5 "m - | m 4 n | | Ë Беа 
ТТ 
vn DE „| Шү = GR | d'in 
| 
! ) 
LR | 
ea | | 
LET bi | 4 
CH | 
nu | 





Fig. 144.— Vedere perspectivă a bisericei Episcopală din Curtea de Argeș 


după Reissenberger. 
WWW.dacoromanica.ro 


:МЕАЅСА 


A 


INRAURIREA ARM 


^ 
e, 
IY asi k 
Tel 
ie 7 
к 


d 
d 4 


nr 
gr 


d 
I 
Yl 


Ре 


L 
EU 
NES 


(d 


^" d 





КЕ 
ба 


a түт үлүү l| 


m tmu qr САР uw 





2g Walter 





"Hy — + 


| 
iu -— а 


Fig. 145.— Fațada principală a bisericei Episcopale din Curtea de Arges 


issenberger. 


după Re | 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 





M iae 


+ 


Fig. 146.— Sectiune longitudinalä a bisericei Episcopale din Curtea de Arges 


Mitaro 


issenbe 
acorom 


UAR 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 


|| 


weng, ERC 
ық 
af 
ei 
SI, [ y 
ră 4, " Ë m. 
| | 
l 
| 
Е ñ ч 
ar a 





КОСЕК tre 


A. т я "a РІ =, 
ы e = B 
ні mi z Ké ` d x 
a Жж j d €, S DU E s qM E ww? A D eg. 
i d AE s A. кл", d Wi A Mi 
d viet FC o | e 0 Ch a, pk Dar V ck 
` (Sei Rn AA wa P Amt e, PORTE ы a т 
AW i k = Mr: ^ 4. d Pw 
j n + zi. A ni KWR 1 ANS 6 Ea 
1 "dr ا‎ Ë Pho ab Zwee 
Li Е 4 ie P ғ. ыы абы a ^ 
M r | 
т 





Fig. 148 si 149.— Detalii de |a turla mică 


pe naos, 


— Detaliul turlei de 


Fig. 147 





EI, 1£1.— Chenar de fereastră. 


Fig. 150,— Chenar de piatră isculptată. 


Detalii de piatră sculptată de la biserica Episcopală din Curtea de Argeş. 


INRĂURIREA ARMENEASCA 


РО ] 
ҮҮ 


Fig. 152, 153, 154.— Detaliile cornisei principale. 


т 
т 








“тт, 
" Е 3 AED. d 
[ppm GZ — — 
E e E | 
= = al 
š > 2 =" | 
а © e Жаа! À 
3j = | ' | 
| 
T һ 


| E if ! 
|! " 

iF ? ; 
Т) 


Fi 
TI 
11 
I» 
1 
D 





Fig. 155.— Chenar de fereastră. Fig. 156.— Motiv de piatră sculptată. 


Detalii de piatră sculptată de la biserica Episcopală din Curtea de Argeș 


după Reissenberger. 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 


Р а 1 Г i ——| 
= IE ia 1 L | = ef € Ы ds L 
Econ EUN Ke AEN. 
Cm тай rame wl ҺИ П SÄI АЙ ` se ч 3 
---- г k TE e - - ч | 
PP AR | ^ ІП ^r 


Ga 
E 


= CRE Е mI T 
pon eS pe 
E ЕР. i Un = I = 

D n K d == | 


| A 


LA 


= 


! 
1 
i 


Tirant 





Fig. 157.— Detaliu de la Cantar. 





ии 
ІШІ 
Т 








i 


MT 







=u ill | 





==! 


kW k; Le 


4 i Ze й. 
A Té ё ы 
A9 | | "I " 
Im ' Le 3 
17 L Pe" | 
| Жыла. , F “г 4 
| afl e 1 ғ. ү; 
i] | ч 4 K "7 қ r 
r d Ls al da 
ED ku i AN | A x 
b Т, L 
ТЕ" - ] T ч j M- 
4 | d. к p & 
j | Er Lt 
1 жж Gë Ж k 
D 11 м УЙ (27 
{ | ; : | 
i 1 i CS - í 
! ^ 
1 
| 


M E г 
| NUN 





X ( N 


Fig. 159.— Motiv de piatră sculptată. Fig. 160.— Chenar de fereastră. 


۸ 


Detalli da piatră sculptată de la biserica Episcopală din Curtea de Argeș 
după Reissenberger. 
www.dacoromanica.ro 


т 
Ki 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 





em 
D 
— = £ — Xt = ең я 
T — P aaja > - = SE 
' ШІН ڪت‎ In 2 An Y= ж. E A 
„ЛЕ Il 1! — = =a. ег - б — ж = 
Mu б!!! (do Е = = Ee — 
4 Lil == T EP = =< — س‎ 
= w 






Fig. 168.— Rozeta in piatrà ajuratà. 


"M. k= d 
= 2 
жағ” = k ? чы 
eu us 


Dr =". 


SW 


Fig. 165.— Motiv de piatră sculptată. 


Fig. 166.— Motiv de piatră sculptată. 
Detalii de piatră sculptată de la biserica Episcopală din Curtea de Argeş 
de Reissenberger. 


www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCA 


Fig. 167, 168, 169. 


Detalli de la coloanele de platrá din pronaos. 











— 


m EE m 
1 


m 





hà 
ан. 
i 
e 


* 


—= de 


> 


Ip — | 
LEA 


d | D 
ni! a ІШ 
TEN Т) WI 1н 


ur 
НІШ 


A 


dw A 
A; 


ut 
ғ 


y d === 





й 


KE 


pete 


Fig. 170.— Motiv de platră sculptată de la baza turlel de pe pronaos. 


Fig. 171.— Motiv de platră sculptată. 


Detalii de piatră sculptată de la biserica Eplscopală din Curtea de Argeş după Relsssnberger. 


www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 


are" 


virer c 


кз. 4 


b "éi 


Ж vie 


гу 


= 
° 


d 
ы 


ға к 
д, 


i 


in 


Te 


di 


— ар ba 


` МЫШ 
„=т= — CR 
ge We? L- 
a sr 


Mr, 
1 a Wë 


Шы — — 


D ST ما‎ 
se Al j 7 


T 


е E 


ré Fee we 


SH 





Fig. 172.— Vederea d'inainte de restaurarea arhitectului Lecomte du Nouy. 
www.dacoromanica.ro 


INRÂURIREA ARMENEASCĂ 


E3 


Lad 


| 
e 
rx 
17; 
$^ 


ы 


WT Lil 


қате : 





Fig. 172.— Vedere d'inainte de restaurarea arhitectului Lecomte ди Моиу. 
www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 


ты» 


rmt aleg mm 


і 


ақтық тда 


Fr 





are. 


inainte de restaur 


. 173. — Turla de pe naos 


Flg 


www.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCĂ 


\ NU d З Ў 4 б 
П аға к 
ж. x: 


S 
Ze 


SEN Së, m 


A: x Ta 55 UNS б D 
WE NR RR SE S | 
Mr A Ge " EN қадар. TS 


= ^ M 

ж. i Ve 
ra, * ы E ҚҰРАҚ мї | 
- фа Jy Bei -— = e D Ц ж سح‎ — а. жұн 

Ta OR т; | | | та) يلعج‎ EES 


SI 


fug 
E ei ъ= | 





Fig. 174.— Turlele ө дә ре pron naos 


nainte de rest e. 
Omanica.ro aurar 


t 


E TT 


PE LE CREE. Re r. 


СА 


EAS 


A ARMEN 


IRE 


INRAUR 


ТР АЕҚ; 


шығы, ep, 0 CR Tak. 


i 


r s" es 


sue 


аа را‎ 


EE E 


d 


ы; a à 





Fig. 175.— Vedare spre intrare înainte de restaurare. 


www.dacoromanica.ro 


P E Ë: Pa e 
ТЕС AC Sc 
KAN 


E 


| 


sli ی‎ = — 


А қ. mE ES GC айс n A. 
ҮК | d at дє: A. АЕ! хе \ d ` esi | d d 


Lr T 


HE 7,4 ұл 


аге. 


inainte de restaur 


т 


INRAURIREA ARMENEASCA 


N 


| == 7 
Ре Е : BS 
1 > E . 1E m S 
4 z EUM a - = ? 4 Nr 
3 ba ssa = ык чүген д 
с=т: z - Es L a 
= a GE ie = т Zei an, 
ж a e ds. ^ = e 
| d 1 өң ғ 





WWW acoromanica rO 


Fig. 176.— Vedere spre altar, 


INRAURIREA ARMENEASCA 


H =й j -r ы 
Шыны. Сасы e = 
- Leger 
` —— -5 - 2 
— - | Š 
At ikê ak, 
= = l کو‎ 
ni = wt —— - 
екы. RTI 1 nz 
a y E "T ET: і м << ы” = 
"Donoso 
Ld 


Mie Ы M 
= D 


i Қына JA 
nein 
T ll 
Ж. ve CR 
š si ' e T 
= mm >. i 


e Ka & ` е E. = 
Tn ii а ч. As ^ Za Ve ae 
L a me A = 
= = = Ж... е 


Ka 
E + — i= — — —— ` 3 I 3 4 1... 
D Ke? D W = Ë qe $ - | тр 
Ke X Ae a CN WA: ERES 
> = а wo UNE а ч | | ( a ү: 
md BI! » 
F | 


|| 
T } 
—— 3138 
Р Ts 
ma al ETE 
i-ar 


F TE ind = = -- 
f 
к 

^" 

- 4 Te D š 
ч 
\ 

- i 

“ШШ S к 

— 


E ER — am 
d Bé: "va. MATE b: 72; ' 





Fig. 177.— Vedere spre nord, inainte de restaurare. 
www.dacoromanica.ro 


A 


ІМКАЦКЈКЕА ARMENEASCA 


| Ср ояр AE? 


аа "ш 


кт? 4 
NT ы — a тач РЕ таңына Б а шы х= 


T S&P 8 z- 

МС A Ka Ai - i 

d ub. I - _ d i 4 = Sa 
D = 4 Ce = г Ee ғ = 


LI - 
а 

` 
ғ d 


П 
1 a ri 


47 
ERR SC a 
4 ` 
Ki 
SE ech 
>=- res = Ne " 
M + | 


ЕСІ TEN Ж 
EIL o 


тен 
— 


Co 


— - 
PO M. 


E 
k 
L 

1: 


NM 





taurare. 


inainte de res 
anica.ro 


ГО 


Fig. 178.— Detalii spre sud 
9 WWW Часо 


"Li. әді gen Ac 


(ech, gor un n 
| AURI, 


P 


INRĂURIREA ARMENEASCA 


(КУДА 


n» 


geg wk — 


XK 


e 


sr, m 





inte de restaurare. 


Ina 


з 


www.dacoromanica.ro 


. 179 — Detalii spre sud, 


Fig 


INRĂURIREA ARMENEASCA 


` < w 

oi AS "aria 

; E * 
SA LS 


^ 


Pia: 
TJ a 4 \ 


ИСР о si 


i Р 1 4 - Fe 
£ =” а.» > - ААУ: 
a 
—«— —— 


— s = 


т”‏ سے 


کے -— ^ 


Т”‏ کے 





Fig. 180.— Vederea cantarului înainte i 
9. WWW. Aaa ului elt „de reslaurare 


INRĂURIREA ARMENEASCA 


Li 


ALT) +949 жа аа. жащы 
ТҮҮ EEE 
|: MEN | 


ШЫН a ъл рж у 
, Pé 


Ko Se? e | 


Ze, 





Fig. 181.— Vederea generală după restaurarea arhitectului Lecomte du Nouv 
WWwW.dacoromanica.ro 


INRAURIREA ARMENEASCA 





Жж 


www.dacoromanica.ro 








Fig. 182.— Biserica Episcopală Curtea de Argeș. 


Detaliul soclului. 


www.dacoromanica.ro 





AM 
2 ; 
cat à 
ы 
ж | 
о Ka 1 
a E 
e / fic 
> ҺЕ 
(ту 
Ç Í 
^. VNIDIA Lf» 


v AOU 10 i 


ы v © 





VINVATISN vV y 1 


\ 1 n 
4 | 
ps 0 g 
R^ jum" Q -- 
س‎ EM. 
ғ ы vw 3 Уә E 
À = N i _ am 
Z q D 
Cal ch ^ % 
4 ы "Se: 
I.L ©'чнплпиЕ Y 
8 2012 wAv15 | 
| % S EL 
VL © | CR 
Nos, EDE Ki 5 2 NIU 3435 10 
س‎ e "ei : + i қ JP 
F | ч.цаол 
I | 2 
315IA09 9X1 < уңу зы 102 
плузанунсу ^ | 9 
- HTH SIL 
530uvaiU0v3luno2? winuisig ? y? 
\ эмһлпаҥуд -— 1209 9 Ex 
| о "D H е ° Hv27nA LA “y 
gv'dve 11-и 2 
532431 IN vaiviaan , 2 
H4 107 ышы 
E 
` : wa ni-t | 
AT T o елгә 4035144 Q 
E: SvHvov4O Sw Tv O 
ge. 
К 
а 
CH 
= 


мэм5 Пчол 
O 


íA v N w 8 


— Harta Localitátiior. 


acoromanica.ro 


Nd 


FI 
W 


pcm 
P 


sdf e 
Тыч 


ж. < 


т. 


ms 


а, 


pa ` 


A 


— LL E Е 
к. ---4 
= 4% 

um Zu 


а е к 4 
ر‎ 


і л 
Р { AW M LR 


ж. 


52 


وس 


umm фай. 


ж 


md 


| 
ІШІП 


Re =a: 
= 


а а. a 
+ 


m 
d 
It 
Lët 
7 


ТІ 

г 
E 

i 


ч. 1 


d'Al ER 


+ 


жн) 


ТІЛІ 
META 


^ \} 


Twy 


y 
CAT L| А 


Жаа, сы E 


— 
m € 


Lond