Ion-Creanga — Opere — Vol.II — Ed. Minerva, 1970

ION CREANGĂ 
O P E R E 
II 
Ediție îngrijită, note şi variante, 
glosar şi bibliografie de 
IORGU IORDAN şi ELISABETA BRÂNCUŞ 


Studiu introductiv de 
LO RGU I O R D A N 


SCRIITORI ROMÂNI 


EDITURA MINERVA 
Bucureşti, 1970 


www.dacoromanica.ro 


POVESTIRI 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


30 


POVESTE 


A fost odată, cind a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar 
povesti. 

Noi nu suntem de pe cind poveştile, ci suntem mai 
dincoace cu vro două-trei zile, de pe cind se potcovea 
purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior 
şi tot i se părea că-i ușor. 

Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la 
un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de 
țiță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai 
hîtră. 

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după 
trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă 
copilul, îl înfăşă şi-i dete ţiţă, îl puse în albie lingă 
sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, pînă 
ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gin- 
duri ş-apoi începu a se boci cit îi lua gura: „Auliol 
copilaşul meu, copilașul meu!“ 

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, 
zviîrli fusul din mină și furca din brîu cît colo şi, sărind 
fără sine, o întrebă cu spaimă: 

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?! 

— Mamă, mamă | Copilul meu are să moară! 

— Cînd şi cum? 

— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? 

— Îl văd. Şi? 

— De s-a sui mița, are să-l trîntească drept în capul 
copilului și să mi-l omoare! 

— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se 
vede că i s-au sfirșit mititelului zilele! 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


10 


Şi, cu ochii pironiţi la drobul de sare de pe horn ei cu 
minile încleștate, de parcă le legase cineva, începură 
a-l boci amiîndouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. 
Pe cind se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi 
tatăl copilului întră pe ușă, flămînd ei năcăjit ca vai 


de el. 


— Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor? 

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-și 
şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre în- 
tîmplarea neîntimplată. ` 

Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare: 

— Brel mulţi proști am văzut eu în viaţa mea, dar 
ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în toată lumea! Şi 
de-oiu găsi mai proşti decît voi, m-oiu mai întoarce 
acasă, iar de nu, ba. 

Aşa zicînd, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-și 
ieie ziua bună, și plecă supărat şi amărit ca vai de om! 

Şi mergiînd el bezmetic, fără să ştie unde se duce, 
după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se 
întimplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea 
puţin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l 
înșfăca și întra cu dînsul intr-un bordeiu; pe urmă iar 
ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... 
Drumeţul nostru, nedumerit, zise: 

— Bună ziua, om bun! 

— Mulţămesc dumitale, prietene! 

— Da’ ce faci aici? 

— la, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul 
ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l 
pot... 

— Bre, ce trudă! zise drumeţul. N-ai vrun topor la 
îndămînă? 

— Ba am. 

— Tel de coadă, sparge ici, și soarele va întra sin- 
gur înlăuntru. 

Îndată făcu aşa, şi lumina soarelui întră în bordeiu. 

— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-adu- 
cea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrinesc cărind 
soarele cu oborocul. 

„Încă un tont“, zise drumeţul în sine și plecă. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Şi mergind el tot înainte, peste cîtva timp ajunse 
într-un sat și, din întimplare, se opri la casa unui om. 
Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car şi-l înj- 
ghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind 
să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar 
carul nu ieșea. Ştiţi pentru ce? Așa: ușile erau mai 
strimte decît carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, 
spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învă- 
Lat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rînd 
afară ș-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc. 

— Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai 
învăţat! Ia uite-te dumneta! Era să dărm bunătate 
de casă din pricina carului... 


De aici, drumeţul nostru, mai număriînd un nătărău, 
merse tot înainte, pînă ce ajunse iară la o casă. Acolo, 
ce să vadă? Un om, c-un ţăpoiu în mînă, voia s-arunce 
niște nuci din tindă în pod. 

„Din ce în ce dau peste dobitoci“, zise drumeţul în 
sine. 

— Da’ ce te frăminţi așa, om bun? 

— la, vreu să zvirl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, 
bată-l scirba să-l bată, nu-i nici de-o treabă.... 

— Că degeaba te trudeşti, nene! Poţi să-l blastămi 
cît Lei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scirbă. Ai 
un oboroc? 

— Da’ cum să n-am?! 

— Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le 
frumuşel în pod; ţăpoiul e pentru paie şi fin, iar nu 
pentru nuci. 

Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. 

Drumeţul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai nu- 
mărînd și alt neghiob. 

Apoi, de aici merse mai departe, pînă ce ajunse ca 
să mai vadă aiurea şi altă năzbitie. Un om legase o 
vacă cu funia de git și suindu-se pe-o şură, unde avea 
aruncat oleacă de fin, trăgea din răsputeri de funie, să 
urce vaca pe şură. Vaca răgea cumplit, şi el nu mai 
putea de ostenit... 

— Măi omule! zise drumeţul, făcîndu-și cruce; dar 
ce vrei să faci? 


11 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


— Ce să fac, mă-ntrebi? Da’ nu vezi? 

— Ba văd, numai nu pricep, 

— Ia, hăramul ista e hîmisit de foame şi nu vrè nici 
în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă şură, 
să mănînce fin... 

— Stăi puţin, creştine, că spinzuri vaca! Iè finul 
şi-l dă jos la vacă! 

— Da’ nu s-a irosi?,., 

— Nu fii scump la tăriţe şi ieftin la făină. 

Atunci omul ascultă, și vaca scăpă cu viață. 

— Bine m-ai învăţat, om bun! Pentr-un lucru de 
nimica eram cît pe ce să-mi gitui vaca! 


Așa, drumeţul nostru, mirindu-se şi de această mare 
prostie, zise în sine: „Miţa tot s-ar fi putut intimpla să 
deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele 
în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul 
și să tragi vaca pe şură, la fin, n-am mai gindit!“ 

Apoi drumeţul se întoarse acasă și petrecu lingă ai 
săi, pe cari-i socoti mai cu duh decit pe cei ce văzuse 
în călătoria sa. Ş-am încălecat pe-o gea, ş-am spus po- 
vestea așa. Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o 
toată. G-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus, 
oameni buni, o mare minciunăl!! 


www.dacoromanica.ro 


10 


25 


30 


MOȘ NICHIFOR COȚCARIUL 


Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un 
om ca toţi oamenii; el a fost odată, cînd a fost, trăitor 
în mahalaua Țuţuenii din Tirgul Neamţului, dinspre 
satul Vinătorii Neamţului. Cam pe vremea aceea trăia 
moș Nichifor în Ţuţueni, pe cînd bunicul bunicului 
meu fusese cimpoiaş la cumătria lui moş Dediu din 
Viînători, fiind cumătru mare Ciubăr-vodă, căruia moș 
Dediu i-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe 
numai de cite un ochiu; iară popă, unchiul unchiului 
mamei mele, Ciubuc Clopotarul de la Monăstirea 
Neamţului, care făcuse un clopot mare la acea monăs- 
tire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă sin- 
gur la sărbători mari; pentru aceea îi şi ziceau Clopo- 
tarul. Tocmai pe acea vreme trăia şi moş Nichifor 
din Țuţueni. 

Moş Nichifor era harabagiu. Căruţa lui, deşi era 
ferecată cu teie, cu curmeie, însă era o căruță bună, 
încăpătoare și îndeminatică. Un poclit de rogojini 
oprea şi soarele şi ploaia de a răzbate în căruţa lui mog 
Nichifor. De inima căruţei atirnau păcornița cu feleș- 
tiocul și posteuca, care se izbeau una de alta, cînd mer- 
gea căruţa, şi făceau: tronca, tranca! tronca, tranca! 
lară în belciugul de la carimbul dedesupt, din stînga, 
era aninată o bărdiță, pentru felurite întîmplări. Două 
iepe, albe ca zăpada şi iuți ca focul, se sprijineau mai 
totdeauna de oiştea căruței; mai totdeauna, dar nu 
totdeuna, căci moș Nichifor era şi geambaș de cai şi, 
cînd îi venea la socoteală, făcea schimb, ori vindea 
cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului, şi atunci ră- 


13 
www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


minea oiștea goală pe de-o parte. Îi plăcea moșneagu- 
lui să aibă tot iepe tinere şi curăţele; asta era slăbăciu- 
nea lui. Mă veţi intreba, poate: Dece iepe, şi totdeauna 
albe? Vă voiu spune şi aceasta: Iepe, pentru că moş 
Nichifor ţinea să aibă prăsilă; albe, pentru că albeaţa 
iepelor, zicea el, îi slujea de fanar noaptea la drum. 

Moş Nichifor nu era dintre aceia care să nu știe „Că 
nu-i bine să te pui viziteu la cai albi şi slugă la femei“; 
el ştia și aceasta, dar iepele erau ale lui, și, cind le 
grijea, grijite erau, iar cînd nu, n-avea cine să-i bă- 
nuiască. 

Moş Nichifor fugea de cărăuşie, de-și scotea ochii; 
el se ferea de ridicături, pentru că se temea de surpă- 
tură. 

Harabagia, zicea el, e mai bună, că ai a face tot cu 
marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale, pe jos, iar 
la popas, în căruță. Moş Nichifor avea o biciuşcă de 
cele de cinepă, împletită de mina lui şi cu şfichiul de 
mătasă, cu care pocnea det lua auzul. Şi cu încărcat 
şi cu descărcat, la deal moș Nichifor se da pe jos și 
trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da pe jos, 
ca să nu se spetească iepele. Chirieșii, vrind-nevrind, 
trebuiau să se deie și ei, căci li era lehamite de moro- 
căneala lui moș Nichifor, care îndată troncănea cite 
una cam de aceste: 

— Ia mai daţi-vă și pe jos, căci calul nu-i ca dobito- 
cul să poată vorbi. 

Dacă ştiai să potriveşti din git pe moș Nichifor, apoi 
era cît se poate de şăgalnic. De intilnea vrun om călare, 
pe drum, întreba: „Departe ai lăsat pe vodă, voinice?“ 
Şi apoi îndată da biciu iepelor, zicînd: 


Alba-nainte, alba la roate, 
Oiştea goală pe de-o parte. 


Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, hii!!! 
De întilnea pe drum neveste și fete mari, cînta cin- 
tece șăgalnice, de-alde-aceste: 
Cînd cu baba m-am luat, 
Opt ibovnice-au oftat: 
Trei neveste cu bărbat 
Şi cinci fete dintr-un sat ş.a. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ei, ei! Apoi zi că nu-ţi venea să porneșşti la drum, 
mai ales în luna lui maiu, cu asemenea om vrednic și 
de-a pururea vesel! Citeodată numai, cînd prin dreptul 
crișmei te făceai niznai și nu știai să potrivești din git 
pe moș Nichifor, nu-l prea vedeai în cheji buni, dar 
şi atunci tot răpede mîna de la o crișmă pănă la alta. 

Mai ales într-un rînd îi picase lui mog Nichifor două 
iepușoare, care mergeau de minune la drum. Dar la 
crîșmă, mort-copt, trebuiau să steie, căci le cumpărase 
de la un popă, nefiind pe vremea aceea pojărnicii, de 
unde să cumpere altele, care să ţie fuga tot într-una! 

Spunea tata că i-au spus și lui bătrinii, care auzi- 
seră din gura lui moş Nichifor, că pe vremea aceea era 
bine să fii harabagiu în Tirgul-Neamţului, că te-apucau 
pe-a-miînele. Cum ieșeai din Varatic, întrai în Agapia, 
şi cum ieşeai din Agapia, întrai în Varatic; apoi în 
Războeni, apoi pe la mitoace, și aveai mușterei, de nu 
erai bucuros; ba să-i duci la Peatră, ba la Folticeni, ba 
pe la iarmaroace, ba la Mănăstirea Neamţului, ba la 
Secu, ba la Rișca, ba în toate părțile, pe la hramuri, 

Tot tata mai spunea că ar fi auzit de la bunicul buni- 
cului meu că protopopul de la Neamţ, de pe vremea 
aceea, ar fi zis unor călugăriţe, care pribegeau în 
săptămîna mare prin tirg: 

— Maicelor! 

— Blagoslovește, cinstite părinte! 

— De ce nu vă astimpăraţi în monăstire și să vă 
căutaţi de suflet, măcar în săptămîna patimilor? 

— Apoi dă, cinstite părinte, cică arfi răspuns ele cu 
smerenie, lina asta ne mănîncă, păcatele noastre. Dar 
n-am mai veni noi căci, cum ştii sfinţia ta, mai mult 
cu şeiacul ne hrănim, și apoi, de nu curge, macar 
picură, și cine mișcă tot pișcă, 

Protopopul atunci, sărmanul, cic-ar fi oftat din greu, 
înghițind noduri..,, și ar fi dat vina tot pe moş Nichi- 
for, zicînd: 

— Dear crăpa odată să crape şi harabagiul care v-au 
adus! C-atunci ştiu că n-ar avea cine să vă mai cără- 
bănească așa de des pe la tirg. 

Şi cică auzind moș Nichifor de aceasta, tare s-ar fi 
mâhnit în sufletul său şi s-ar fi jurat cu jurămiînt ca să 


15 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


16 


nu mai aibă a face cu parte dohovnicească cit a trăi el; 
căci, din păcate, era și evlavios moş Nichifor şi tare se 
mai temea să nu cadă sub blăstămul preoţesc! De- 
aceea, cu fuga au alergat la schitul Vovidenia, la pus- 
nicul Chiriac din sfinta Agură, care-şi cănea părul şi 
barba cu cireşe negre, şi în Vinerea Seacă, prea cuviosul 
cocea oul la luminare, ca să mai ușureze din cele pă- 
cate. Şi apoi s-a hotărit el ca de-acum înainte să aibă 
a face mai mult cu parte negustorească, 

— Numai negustorul, zicea moș Nichifor, trăiește 
din săul său şi pe sama lui. Cînd întrebai: „Pentru ce?“ 
moş Nichifor răspundea, tot glumeţ: „Pentru că n-are 
Dumnezeu stăpin“, 

De glumeţ, glumeț era moş Nichifor, nu-i vorbă, dar, 
de multe ce dăduse peste dinsul, se făcuse cam hur- 
suz. 

Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu ştiu ce avea, 
că începuse a scîrţii: ba c-o doare ceea, ba c-o doare 
ceea, ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită, ba 
că i-e făcut de plinsori, şi tot umbla din babă în babă 
cu descintece şi cu oblojele, încît lui moș Nichifor 
acestea nu-i prea veneau la socoteală, și de-aceea nu-i 
erau acum mai niciodată boii acasă. Ba chiar se făcuse 
buclucaș, hărțăgos și de tot hapsin, cînd sta cite două- 
trei zile pe lingă casă, încit biata băbușca lui era 
bucuroasă uneori şi răsbucuroasă în sufletul ei să-l 
vadă cum l-a vedă urnit de-acasă. 

Se vede lucru că și moş Nichifor era făcut pe drumuri, 
căci cum ieşea afară la drum parcă era altul; nu mai 
sta din pocnit cu biciul, de șuguit cu toţi drumeţii pe 
Git îi întilnea și de povestit despre toate locurile 
însemnate pe unde trecea, 

Într-o dimineață, mercuri înainte de Duminica 
Mare, moş Nichifor deciocălase căruţa şi-o ungea; cînd 
numai iaca se trezește la spatele lui cu jupin Strul din 
Tirgul-Neamţului, negustor de băcan, iruri, ghileală, 
sulimineală, boia de păr, chiclazuri, peatră vinătă, 
peatra sulimanului sau peatră bună pentru făcut ali- 
fie de obraz, salcie, fumuri și alte otrăvuri. 

Pe vremea aceea nu era spiţerie în Tirgul-Neamţului, 
şi jupinul Strul aducea, pentru hatirul călugărilor şi a 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


călugăriţelor, tot ce li trebuia. Mai făcea el, nu-i 
vorbă, şi alte negustorii... În sfîrșit, nu știu cum să 
vă spun, era mai mult decit dohovnicul, că fără de 
dînsul nu puteau monăstirile. 

— Mum dimineaţă, moş Nichifor! 

— Bună să-ţi fie inima... jupine Strul. Da’ cu ce 
treabă ai venit pe la noi? 

— Ia, noră-mea vrea să meargă la Peatră. Cît să-ți 
dau ca să mi-o duci? 

— D-apoi a fi avînd chilotă multă, cum e treaba 
d-voastră, jupine, zise moş Nichifor, scărpinîndu-se în 
cap; numai nu-i vorbă că poate să aibă, căci și căruţa 
mea e largă; poate să încapă într-însa cit de mult. Apoi, 
fără să ne zbatem, jupine Strul, mi-i da şesesprezece 
lei, un irmilic de aur, și ţi-oiu duce-o, ştii cole, ca 
pe palmă; că, după cum vezi, căruţa acum am adus-o 
de la încălțat şi i-am mai tras și o unsoare de cele a 
dracului, de are să meargă cum e sucala. 

— Ai să lași cu nouă lei, moș Nichifor, şi te-amai 
cinsti şi fecioru-meu la Peatră. 

— Apoi dar, dă! cu bine să dea Dumnezeu, jupine 
Strul! Mă bucur şi eu că-i tocmai în dricul iarmarocu- 
lui şi poate mi-a pica ceva şi cînd voiu veni înapoi. Nu- 
mai aș vrè să ştiu, cînd avem să pornim? 

— Şi acuma, moş Nichifor, dacă eşti gata. 

— Gata, jupîne Strul, numai s-adăp iepuşoarele 
aceste, Du-te gi d-ta de-ți pune nora la cale, că acuș 
te-ajung și eu din urmă. 

Și cum era moş Nichifor strădalnic şi iute la trebile 
lui, răpede zvirle niște coșolină în căruță, aşterne 
deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepușoarele, își 
ia cojocul între umere şi biciul în mînă și tiva, băiete! 
N-apucase jupînul Strul a ajunge bine acasă, şi moș 
Nichifor şi trăsese căruţa dinaintea ușei. 

Malca — așa era numele nurorei lui jupin Strul — a 
ieşit afară să-și vadă harabagiul. Ș-apoi, povestea 
cîntecului: las”, că era de la Piatră de locul ei, dar era 
şi îmbojorată Malca... din pricina plinsului, că se des- 
părţeşte de socri, pentru că întăiași dată venise ea la 
Neamţ, de cale primară la socri, cum se zice la noi. Căci 
nu erau mai mult decît două săptămini de cînd se mări- 


17 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


18 


tase ea după Ițic, feciorul lui jupin Strul,.sau mai bine 
ar fi să zic, în voia cea bună, că se măritase Ițic după 
Malca; căci el lăsase casa părintească, după cum DA 
obiceiul, şi la două săptămîni Ițic au adus pe Malca la 
Neamţ, a incredinţat-o în mîna părinţilor lui și s-a 
întors răpede la Piatră, să se gîndească pe negustorie. 

— Da’ te-ai ținut de cuvint, moș Nichifor! 

— Apoi dă, jupine Strul, vorba-i vorbă: eu nu mă 
cioșmolesc atita, că la drum e bine să porneşti cit de 
dimineaţă, iar sara să poposeşti devreme! 

— Oare-i ajunge pănă desară la Piatră, moș Nichi- 
for? 

— A... ral da! ce stai de vorbeşti, jupine Strul? Eu 
gindesc, de mi-a ajuta Dumnezeu, pe după ameazi 
să-ţi pun nora în Piatră. 

— D-ta, moş Nichifor, eşti om purtat, ştii mai bine 
decit mine, dar tot te rog să mii cu băgare de samă, 
ca să nu-mi prăvali nora! 

— Dacă doar nu-s harabagiu de ieri de-alaltăieri, 
jupine Strul! Am mai umblat eu cu cucoane, cu maice 
boieroaice şi cu alte feţe cinstite, şi, slava Domnului ! 
nu s-au plina de mine... Ia, numai cu maica Evlampia, 
desăgăriţa din Varatic, am avut şi eu odată oleacă de 
clenciu: că, oriunde mergea, avea obiceiu să-și lege 
vaca dinapoia căruţei, pentru schivirnisală, ca să aibă 
lăptişor la drum; şi cu asta-mi aducea mare supărare, 
pentru că vaca, ca vaca, îmi irosea ogrinjii din căruţă, 
ba citeodată rupea leuca, ba la deal se smuncea, de era, 
într-un rînd, cît pe ce să-mi gituiască iepuşoarele. 
Şi eu, cum îi omul la necaz, îndrăzneam să zic: „Măi- 
cuță, de ce eşti scumpă la tăriță și ieftină la făină?“ 
Ea atunci se uita galig la mine şi-mi zicea cu glas duios: 
„la taci şi d-ta, moș Nichifor, taci, nu mai striga atita 
pe biata văcugoară, pentru că ea, mititica, nu-i vino- 
vată cu nimic. Părinţii pusnici din sfinta Agură mi-au 
dat canon să mănînc lapte numai de la o vacă, ca să 
nu îmbătrinesc degrabă; și dă, ce să fac? trebuie să-i 
ascultăm, că sfințiile lor ştiu mai multe decit noi, 
păcătoasele!“ Dacă am auzit aşa, am zis şi eu, în 
gindul meu, că are întrucitva dreptate maica desă- 
gărița, şi am lăsat-o în plata lui Dumnezeu, pentru că 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Eh 


am văzut-o că este pidosnică și voieşte cu orice chip 
să se adăpe de la un izvor. D-ta, jupine Strul, cred că 
nu mi-i face necaz la drum şi cu vaci. Şi apoi, giupi- 
neșica Malca, unde-a D vale mare ori deal mare, s-a 
mai da și pe jos cîte-oleacă; mai ales că acum e o 
frumuseţă afară la cîmp, de turbă haita! Da’ ia să 
nu ne trecem vremea cu vorbele. Hai sus, giupineşică 
Malcă, să te duc la bărbăţel acasă; știu eu cum îi 
treaba nevestelor celor tinere, cind nu-s barbaţii cu 
dinsele: fac zimbre şi trag acasă, cum trage calul la 
traista cu orz. 

— laca, mă suiu, moș Nichifor! 

Şi odată încep cu toţii a cărăbăni la saltele cu puf, 
perini moi, o legătură cu demincare şi alte mărunţu- 
şuri. Apoi Malca îşi ia ziua bună de la socri şi se suie 
deasupra saltelelor, în fundul căruţei. lară moș 
Nichifor se azvirle pe capră, dă biciu iepelor și lasă 
pe giupinul Strul şi cu ai săi cu lacrimile pe obraz. 

Prin tirg, așa mîna de tare moș Nichifor, de ţi se 
părea că zboară iepele, nu altăceva. 

Prundul, satul şi dealul Humuleştilor le-a trecut 
într-o clipă. De la Ocea pănă aproape de Grumăzeşti 
a ţinut numai o fugă. 

Dar de pe la Grumăzeşti încolo, moş Nichifor a 
tras o duşcă de rachiu din plosca lui cea de Braşov, 
şi-au aprins luleaua ai a început a lăsa iepele mai la 
voie. 

— Doamne, giupineşică, Doamne! Vezi satul ista 
mare şi frumos? se cheamă Grumăzeștii. De-aș ave 
eu atiția gonitori în ocol şi d-ta atiția băieți, ciţi 
căzaci, căpcini şi alte litfe spurcate au căzut morţi 
aici din vreme în vreme, bine-ar mai fi de noi! 

— Să te-audă Dumnezeu, să am băieţi, moş Nichifor! 

— Asemene și eu gonitori, giupîneșică... că de 
băieţi nu mai trag nădejde, pentru că baba mea eo 
sterpătură; n-a fost harnică să-mi facă nici unul, nu 
i-ar muri mulţi înainte să-i moară! De oiu pune eu 
minele pe pept, are să rămiie căruța asta de haimana 
şi iepuşoarele de izbelişte | 

— Nu te supăra, moş Nichifor, zise Malca, că poate 
aşa a fost să fie de la Dumnezeu; pentru că așa scrie 


19 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


20 


şi la noi în cărți despre unii, că tocmai la bătriîneţe 
au făcut copiil 

— la lasă-mă, giupineasă, cu cărţile cele a d-voastre, 
în pace, că eu ştiu ce știu eu: degeaba mai baţi apa-n 
chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodatăl Am 
auzit şi eu spunînd în biserică la noi că „Pomul care 
nu face roadă se taie şi în foc se aruncă“. Apoi ce-ţi 
trebuie mai bună vorbă decit asta? Ba zău, încă mă 
mir c-am avut răbdare să ţin casă cu baba păn-acum. 
În privinţa asta, îi mai bună legea d-voastră de-o 
mie de ori. Nu-ţi face una copii, ieialta, nu face nici 
aceea, alta. Și de la o vreme trebuie să nimerești una 
blagoslovită de Dumnezeu; dal nu ca Ja noi, să fii 
nevoit să trăieşti cu una beteagă pănă la sfîrşitul 
vieţei, şi copii, tufă! Că doar Dumnezeu cel mare 
şi puternic nu s-a răstignit numai pentru un om pe 
lumea asta! Nu-i aşa, giupineşică? Mai zi, dacă ai cel 

— Poate să fie ş-așa, moș Nichifor. 

— Ba chiar aşa-i, giupîneşică dragă, cum îţi spun 
eu, Ptru! ciiil... Da’ bună bucată am mers! Doamne, 
cum să iè omul la drum cu vorba şi, cînd se trezeşte, 
cine știe unde au ajuns; bun lucru a mai lăsat Dumnezeu 
sfîntul şi tovărăşia asta! Hi!!! zmeoaicele tatei, 
îndemnați înainte! Jaca și codrul Grumăzeştilor, 
grija negustorilor şi spaima ciocoilor, Hei! giupîneşică, 
cînd ar avè codrul ista gură să spuie cîte a văzut, 
cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile; știu că 
am avè ce asculta! 

— Da’ ce-a fost pe-aici, moş Nichifor? 

— Of! giupineșică, of! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu 
să mai fie! Dar avea cineva cap să treacă pe-aici, fără 
să fie jăfuit, bătut ori omorît? Nu-i vorbă, că acestea 
se întîmplă mai mult noaptea decit ziua. Însă pe mine 
unul, de n-aş grăi într-un ceas rău, pănă acum, dă, 
m-a ferit Dumnezeu. Lupi și alte dihănii mi-au ieşit 
înainte citeodată, dar nu le-am făcut nimica; li-am 
dat bună pace, m-am făcut că nici nu-i văd, şi ei 
s-au dus în treaba lor. 

— Ă...ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup, că 
tare mă tem! 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


40 


V-am spus că era şăgalnic moș Nichifor, şi, cînd 
spunea cite una, ori te ţineai cu mîna de inimă, ri- 
zind, ori te făcea să-ți sară inima din loc, de frică. 

— [laca un lup vine spre noi, giupîneşică! 

— Vai de mine, moş Nichifor, unde să mă ascund eu? 

— Despre mine, ascunde-te unde știi, că eu, unul, 
ţi-am spus că nu mă tem nici de-o potaie întreagă. 

Atunci biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gitul 
lui moș Nichifor și s-a lipit de dinsul, ca lipitoarea. 
A șezut ea așa cit a gezut şi apoi a zis tremurind: 

— Unde-i lupul, moș Nichifor? 

— Unde să fie?! Ia, a trecut drumul pe dinaintea 
noastră şi a intrat iar în pădure. Dar cit pe ce erai să 
mă gitui, giupîneşică, ş-apoi, dacă scăpam iepele, 
ştiu că era frumos. 

N-apucă a sfirși bine mog Nichifor, şi Malca zice 
cătinel: 

— Să nu mai zici că vine lupul, moş Nichifor, că 
mă víri în toate boalelel! 

— Nu că zic eu, da' chiar vine, iacătă-l-ăil 

— Valeul Ce spui? 

Şi iar se ascunde lingă moș Nichifor. 

— Ce-i tînăr, tot tinăr; îți vine a te juca, giupine- 
şică, aşa-i? și, după cum văd, ai noroc că eu îmi ţin 
firea, nu mă prea tem de lup; dar să fie altul în locul 
meu... 

— Nu mai vine lupul, mog Nichifor? 

— Apoi, na! eşti de tot poznaşă şi d-ta; prea des 
vrei să vie, că doar nu-i de tot copacul cite un lup! 
la, pe la Sfintul Andrei umblă și ei mai cîte mulţi 
la un loc. Ș-apoi, vinătorii ce păzesc? La goană 
mare, crezi d-ta că puţini lupi dau cinstea pe rușine, 
lăsîndu-și peile zălog? Să mai răsuflăm iepele oleacă. 
Iaca și Dealul Bălaurului, giupineşică! Ia, aici a căzut 
odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jaratic 
pe gură, şi cînd șuiera, clocotea codrul, gemeau văile, 
fiarele tremurau și se băteau cap în cap, de spaimă, şi 
țipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici. 

— Valeu! ei unde-i balaurul, moș Nichifor? 

— D-apoi mai știu eu, giupineșică? Pădurea-i 
mare, el știe unde s-a fi înfundat, Unii spun că, după 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


22 


ce a mîncat foarte mulţi oameni și a ros toată coaja 
copacilor din codru, ar fi crăpat chiar aici în locul 
acesta. De la unii am auzit spuind că i-ar fi dat lapte 
de vacă neagră și cu acesta l-ar fi făcut să se ridice iar 
la cer, de unde a căzut. Mai ştiu eu pe cine să cred?... 
Că oamenii vorbesc vrute şi nevrute. Noroc numai că 
eu unul știu solomonii şi nu mă prea tem nici de balauri. 
Pot să prind şerpele din culcuş, cum ai prinde d-ta 
un puiu de găină din pătul. 

— Da’ ces acele solomonii, moș Nichifor? 

— Ei, giupiîneşică dragă, asta nu se poate spune. 
Eu, babei mele, că merge pe douăzeci și patru de ani, 
de cînd trăiesc cu diînsa, și ce n-a făcut ea și cît nu 
m-a cihăit de cap să-i spun, și tot nu i-am spus. Şi 
ea, din pricina asta are să moară, cînd a muri, de nu 
i-ar muri mulți înainte; că atunci mi-aş lua și eu una 
tinerică, şi macar trei zile să trăiesc în ticnă cu diînsa, 
cum ştiu eu, și apoi să mor! M-am săturat pănă-n 
git de mucegaiul de babă, că hojma mă morocăneşte 
şi-mi scoate ochii cu cele tinere. Cînd gindesc, amăritul 
de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi 
vine să turbez, să ieu ciîmpii, nu altăceva. 

— Ja lasă, lasă moș Nichifor, că aşa sunteţi d-voastră, 
barbaţii. 

— Ei, ei! giupineșică, iată-ne şi aproape de virful 
codrului! Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, Dän" 
vom sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i 
înţepeni în căruţă. Uite florile cele frumoase de prin 
marginea pădurii cum umplu văzduhul de miroznă! Și 
d-ta să gezi ghemuită acolo, nu-i păcat de Dumnezeu? 

— Mă tem de lup, moș Nichifor, zise Malca, tre- 
murind. 

— la mai sfirşește odată cu lupul cela! Altăceva 
n-ai de vorbit? 

— Stăi dară să mă dau jos! 

— Ptru! ciiil... Sai binişor pe ici, pe crucea căru- 
ței. Ho... pa! Ia, acum te văd şi eu că eşti voinică; 
așa mi-e drag să fie omul: fătat, nu ouat, 

Și pe cînd Malca culegea nişte dumbravnic, să ducă 
lui Ițic, mog Nichifor stătuse în loc și nu ştiu ce bi- 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


chirea şi cisluia prinprejurul căruţei. Apoi răpede 
strigă: 

— Gata eşti, giupineşică? Hai, sui şi să pornim cu 
ajutorul lui Dumnezeu, că de-acum e tot vale mai 
mult. 

Malca, după ce se suie, întreabă: 

— Oare nu-i tirziu, moş Nichifor? 

— D-apoi de acum suntem scapaţi deasupra nevoiei; 
acuș te pun în Peatră. Ş-odată dă biciu iepelor, zicînd: 


Alba-nainte, alba la roate, 
Oiştea goală pe de-o parte. 


Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, hii!!! 

N-apucă a merge nici douăzeci de prăjini, și prrr! 
se rupse un capăt! 

— Na, asta încă-i una! 

— Vai de mine, moş Nichifor, avem să înnoptăm 
în pădure! 

— la nu mai meni a rău, giupineşică, că doar n-am 
păţit eu asta numai o dată în viaţa mea. Pănă-i îmbuca 
d-ta ceva, şi iepele iestea ş-or șterge gura c-oleacă de 
coşolină, eu am și pus capătul. 

Cind se uită moș Nichifor la belciug, bărdiţa nică- 
iri! 

— Apoi toate-au fost cum au fost, zise moș Nichifor, 
încrețind din sprincene şi oţerindu- se, dar asta 
pică de coaptă. Bat-o Dumnezeu de babă s-o bată! 
Iaca cum îngrijește ea de mine! Aşa-i că nu-i securea? 

Malca, sărmana, cînd mai aude ai asta, începe a 
suspina și a zice: 

— Moş Nichifor, ce facem noi? 

— la las”, giupîneșică, nu te împuţina cu inima, că 
tot mai am oleacă de nădejde. 

Ș-odată scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amînar 
şi începe a ciocirti un girneţ de stejar din anul trecut... 
L-a tăiat el cum l-a tăiat, apoi a început a cotrobăi 
prin chilna căruţei, să găsească niște frînghie; dar de 
unde să iei dacă n-ai pus? 

Dacă vede şi vede, taie baierile de la traistă, mai 
căpeţala din capul unei iepe și face cum poate, de 
leagă girneţul unde trebuia; pune roata la loc, viră 


23 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


24 


leuca, suceşte lamba so stringe la scară; apoi își 
aprinde cioanca şi zice: 

— laca giupineşică dragă, cum învaţă nevoia pe om 
ce să facă... Cu moș Nichifor ţuţueanul nu piere nimene 
la drum. De-acum, numai să te ţii bine de carîmbi 
şi de speteze, că am să min iepele iestea de au să scapere 
fugind. Da’ să ştii d-ta că babei mele n-are să-i fie 
moale cind m-oiu întoarce acasă. Am s-o ieu de cînepa 
dracului şi am s-o învăţ eu cum trebuie să caute altă- 
dată de bărbat; că femeia nebătută e ca moara 
neferecată. Ține-te, giupineşică! Hi, hall! 

Ş-odată încep iepele a fugi, de piriiau roatele şi să- 
rea colbul în naltul ceriului. La vro cîteva obraţuri, 
girneţul s-a înferbîntat, s-a muiat și... foflenchiul| iar 
sare roata! 

— Bre! c-anapoda lucru; se vede că azi-dimineaţă 
mi-a ieșit înainte vrun popă, sau dracu știe cel 

— Moș Nichifor, ce facem noi? 

— Om face noi ce-om face, giupineşică. Dar acum, 
deodată, liniștește-te acolo şi taci molcom. Bine că 
nu s-a întîmplat asta în mijlocul cimpului, undeva. 
Lemne, slavă Domnului, sunt de-ajuns și di-ntrecut 
în pădure. Poate să ne-ajungă cineva din urmă ori să 
ne întîimpine cineva dinainte şi să-mi împrumute vro 
secure. Şi cum vorbea, numai iaca că vede viind un 
om din urmă cu traista în băț. 

— Bun ajuns, om bun! Așă-i că s-a stricat drumul 
în mijlocul căruţei? 

— la las” șaga la o parte, măi omule, ei mai bine 
vin? de-mi ajută să pun capătul ista, că vezi că-mi 
crapă inima de necaz, 

— D-apoi eu mă grăbesc să ajung la Oșlobeni. D-ta 
poţi să mii astă noapte și în pădure; nu cred că-i 
muri de urit! 

— Mă mir că nu ţi-e oarecum, să-ţi fie, zise Nichifor 
posomorit; ești un cheag zbircit, mai ca gi mine, şi 
iaca ce-ţi urlă prin cap. 

— Da’ nu-ţi fie cu bănat, om bun, că am șuguit și 
eu. Bun rămas! Te-a învăţa Dumnezeu ce să faci... 
și s-a tot dus înainte. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Vezi, giupineșică, ciîtu-i de-a dracului lumea 
asta? Numai după pleșcuit umblă. Ia să fie un antal 
cu vin ori cu rachiu, și să vezi atunci, ar șede carul 
stricat atita timp în "mijlocul drumului? Cum văd eu, 
tot moș Nichitor are să facă ce a face. la să mai fac 
o încercare. 

Şi iar începe a tăiè alt girneţ. Mocoșeşte el cit 
mocoşește, pănă il pune şi pe acela. Apoi dă biciu 
iepelor și iar mai trage un ropot; cind, numai iaca ce 
ajunge roata de-o teșitură, şi iar se rupe capătul. 

— Acuma, giupineșică, mai că-mi vine să zic şi 
eu ca omul cela, că are să ne fie masul în pădure. 

— Vai de mine și de mine, moş Nichifor, ce spui? 

— la spun și eu ce văd cu ochii. Uită-te! Nu vezi 
şi d-ta că dă soarele după deal, și noi tot pe loc stăm? 
Da’ nu-i nimica, giupineșică, să n-ai nici o grijă, că 
ştiu eu o poiană în pădure, chiar aici pe-aproape; să 
tragem acolo, şi suntem ca şi în casă la noi. Locul 
e ferit, şi iepele au ce paşte. D-ta te-i culca în căruţă, 
şi eu te-oiu străjui toată noaptea. Helbet, o noapte 
nu-i legată de gard, a trece ea cum a trece, dara pomeni 
ea baba mea, cite zilișoare a avè, de necazul acesta, că 
numai din pricina ei mi se trage... 

— Apoi dar, fă cum știi, moș Nichifor, numai să 
fie bine. 

— Las’, giupineșică, nu-ți face voie rea, că are să 
fie cit se poate de bine. 

Ş-odată moș Nichifor apucă iepele de dirlog, cir- 
nește căruța §-0 tirăşte cum poate pănă în poiană. 

— laca, giupineșică, ce raiu a lui Dumnezeu e 
aici; să tot trăieşti, să nu mai mori! Numai d-voastră 
nu sunteţi deprinși cu ce-i frumos pe lume. la mai 
dă-te oleacă pe jos, pănă se mai vede, ca să stringem 
niște tirșuri şi să facem toată noaptea foc, să fugă 
țințarii şi toate gîngăniile pe lume! 

Biata Malcă vede și ea că tot de una îi e acum. Se 
dă jos şi începe a strînge la tirșuri. 

— Doamne! bine-ți mai șede, giupineșică; parcă 
ești una de-a noastre! Nu cumva a ținut vreodată 
tatal d-tale orindă în sat, undeva?... 

— Ba a ţinut mult timp ratoșul de la Bodești. 


25 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


26 


— Apoi mă miram eu de ce vorbeşti aşa de bine mol- 
doveneșşte şi aduci la mers cu de-a noastre. De-acum 
n-am să te mai cred că te temi de lup. Ei! ei! cum ţi 
se pare aici în poiană? Așă-i că erai să mori şi să nu 
ştii ce-i frumos pe lume? Ia auzi privighitorile ce haz 
fac! Ia auzi turturelele cum se îngînă! 

— Moş Nichifor, oare n-om păţi ceva în noaptea 
asta? Ce-a zice Ițic? 

— Ițic? Lui Ițic i s-a păre c-a prins pe Dumnezeu 
de-un picior, cind te-a vede acasă. Da’ ce crezi d-ta 
că Ițic ştie ce-i pe lume? Cum sunt întimplările la 
drum? Aşa, numai să se mute de pe vatră pe cuptior, 
ştie ai hleabul de baba mea, de-acasă. Giupineşică, 
ia să te vedem, știi cum să faci focul? 

Malca așează gătejele, moş Nichifor scapără, şi 
îndată amundoi aţiță focul. Apoi moş Nichifor zice: 

— Vezi, giupineşică, cum piriie de frumos gătejele? 

— Văd, moş Nichifor, dar îmi tremură inima în 
mine de frică! 

— À... ra? Da’ ce, Doamne iartă-mă, parcă ești 
din neamul lui Ițic. Da’ fii mai cu inimă oleacăl 
Ori, dacă ești așa de fricoasă, apoi sui în căruţă și 
te-așterne pe somn, că noaptea-i numa un ceas; 
acuş se face ziuăl 

Malca, îmbărbătată de moş Nichifor, se suie în că- 
ruță și se culcă. Iară moș Nichifor își aprinde luleaua, 
aşterne cojocul și se pune într-o rilă jos, lingă foc; şi 
pic, pic! pic, pte! din lulea, cît pe ce era să-l prindă 
somnul, cînd numai iaca că-i sare o scînteie pe nas! 

— Ptiu, drace! asta trebuie să De scînteie din găte- 
jele culese de Malca, că tare m-a fript... Dormi, 
giupineşică Malcă? 

— Parcă era să mă prindă somnul oleacă, mog 
Nichifor, dar mi-au venit o mulțime de năluciri prin 
cap, și m-am trezit. 

— Şi eu mai tot aşa am păţit: mi-a sărit o scînteie 
pe nas, și mi s-a spăriet somnul, de parcă am dormit 
o noapte întreagă. Las’, că poate să mai doarmă cineva 
de răul nebunelor istor de privighitori? parcă-și fac 
de cap, nu altăceva! Da’ acum li-e şi lor vremea să 
se drăgostească... Dormi, giupîneşică? 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Parcă iar era să mă prindă somnul, moș Nichifor. 

— Ştii una, giupineșică? Mie-mi vine să sting fo- 
cul, că tocmai acum, în durătul ista, mi-am adus 
aminte că dihania de lup adulmecă şi vine după 
fum. 

— Stinge-l moş Nichifor, dacă-i aşa. 

Atunci moş Nichifor odată începe a turna la ţărnă 
peste foc şi-l înăduşă. 

— De-acum, giupineşică, dormi fără grijă, că acuș 
se face ziuă. Na, c-am stins focul și am uitat să-mi 
aprind luleaua! Dar las”, că am scăpărători. Bată-vă 
pustia, privighitori, să vă bată, că știu că vă dră- 
gostiţi bine! 

Mai şede moș Nichifor aşa pe ginduri, pănă-şi 
găteşte de băut luleaua, apoi se scoală binişor și se 
duce în virful degetelor lingă căruţă. Malca începuse a 
horăi puţin. Moş Nichifor o clatină încetişor şi zice: 

— Giupineşică, giupineșică! 

— Aud, moș Nichifor, răspunse Malca tresărind 
spăimîntată. 

— Ştii ce-am gîndit eu cit am stat lingă foc? 

— Ce, moș Nichifor? 

— Ia, după ce-i adormi d-ta, să încalec pe o iapă și 
să mă răped acasă la mine, să-mi aduc un capăt şi se- 
curea și, cînd s-a zări de ziuă, sunt aici. 

— Vai de mine, moș Nichifor, ce vorbeşti? Vrei să 
mă găsești moartă de frică cînd îi veni? 

— Ba să te ferească Dumnezeu, de una ca asta, 
giupineşică| Ia las’, nu te spăiminta, că am zis și eu, 
ia aşa, o vorbă în vint. 

— Ba nu, moş Nichifor! De-acum nici nu vreau să 
mai dorm; mă dau jos și am să ged toată noaptea lingă 
d-ta. 

— Ba păzeşte-ți treaba, giupineşică; gezi binişor 
unde șezi, că bine şezi. 

— Ba iaca vin; ş-odată se dă jos şi vine pe iarbă, 
lingă moş Nichifor. 

Și ba unul una, ba altul alta, de la o vreme i-a 
furat somnul pe amundoi, şi-au adormit duși. Şi cînd 
s-au trezit ei, era ziulica albăl... 


27 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


28 


— Iaca, giupîneşică, şi sfinta ziuă! Scoală-te şi hai 
să vedem ce-i de făcut. Vezi că nu te-a mincat nimica? 
Numai frica ţi-a fost mai mare. 

Malca, în vorbele acestea, iar au adormit... lar mog 
Nichifor, ca cel cu grija, s-a suit în căruţă şi a început 
a scormoli în toate părţile pe supt coșşolină, și numai 
iaca că dă de secure, de-o funie şi de un sfredeleac pe 
pomoșştina căruţeil 

— laca, păcatele mele! Cine-i cu pagubă, şi cu 
păcat; mă miram eu să nu se îngrijească biata babă 
de mine, pănă într-atita. Pentru c-am năpăstuit-o 
chiar pe sfinta dreptate, am să-i duc un fes rog şi un 
tulpan undelemniu, ca să-și mai aducă aminte din 
tinereţe. Eu se vede că m-am luat ieri cu luleaua. 
Dar biata baba mea, bună-rea cum este, tot a ştiut 
ce-mi trebuie la drum, numai nu le-a pus la locul 
lor... Dar ţi-ai găsit să ştie femeia trebile barbatului! 

— Giupineşică, giupineşică | 

— Ce-i, moş Nichifor? 

— Da’ nu știi una! Scoală-te, că am găsit şi secure 
şi fringhie, și sfredel, şi tot ce-mi trebuie. 

— Unde, moş Nichifor? 

— la, pe supt buclucurile d-tale. Numai n-au avut 
gură să răspundă. Am păţit şi noi ca un cerșşitoriu care 
şedea pe comoară şi cerea milostenie... Da’ bine că 
s-au găsit şi acum; tot biata babă se vede că le-a pus. 

— Vezi cit eşti de avan moș Nichifor, cum îţi 
incarci sufletul de păcate? 

— Apoi dă, giupineşică, văd şi eu că am greșit, 
de-am ponegrit-o aşa de tare cătră d-ta. Da’ de-acum 
am să-i cînt şi eu un cîntec de împăcare: 

Sărmana băbușca meal 


Fie bună, fie rea, 
Am să ţin casă cu ea. 


Ş-odată suflecă moş Nichifor minecele, taie un stu- 
hariu de fag şi face un capăt minunat. Apoi îl așează 
cum trebuie, pune roata la loc, înhamă iepele, iese 
încet-încet la drum şi zice: 


www.dacoromanica.ro 


10 


18 


20 


25 


30 


— Sui, giupineșică, şi haidem să mergem de- 
acum! 

lepele, fiind hrănite gi odihnite bine, pe la prînzul 
cel mare i-au pus în Piatră. 

— [aca te-ai văzut ș-acasă, giupineşică! 

— Slava lui Dumnezeu, moş Nichifor, că şi-n pă- 
dure nu mi-a fost rău... 

— Așa este, giupîneșică, nu-i vorbă, dar ca la casa 
omului nu-i nicăiurea. 

Și, din vorbă în vorbă, au și ajuns la poarta lui giupîn 
Ițic. Ițic tocmai atunci venea de la şcoală și, cînd a 
văzut pe Malca, nu mai știa ce să facă de bucurie. 
Dar cînd a mai auzit și despre întimplarea ce au avut, 
şi cum i-a scăpat Dumnezeu din primejdie, nu ştia cum 
să mulțămească lui moș Nichifor. Cu ce nu l-au dăruit 
ei? Că se mira şi el singur ce dăduse peste dinsul. 

A doua zi, moş Nichifor a pornit înapoi cu alţi mug- 
terii. Şi cînd au ajuns acasă, era foarte vesel, încît nu 
ştia baba lui ce l-a găsit, de-i așa cu chef, cum nu mai 
fusese de multă vreme. După aceasta, tot la două-trei 
săptămini, giupîneşica Malca venea în Neamţ la socri 
şi se întorcea acasă numai cu moș Nichifor, fără 
să se mai teamă de lup... 

După un an, sau după mai mulţi, moș Nichifor s-au 
răsuflat, la un păhar cu vin, cătră un prieten al său, 
despre întimplarea din codrul Grumăzeştilor şi frica ce 
a tras giupîneasa Malca... Prietenul lui moş Nichifor 
s-a răsuflat şi el cătră alţi prieteni ai săi, şi de-atunci 
oamenii, cum sunt oamenii, ca să-i puie sînge rău la ini- 
mă... au început a porecli pe moş Nichifor și a-i zice: 
„Nichifor Coţeariul, Nichifor Coţeariul“. Și poate acum 
a fi oale şi ulcioare, și tot Nichifor Coţcariul i-a rămas 
bietului om numele şi pănă în ziulica de astăzi. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


30 


POVESTEA UNUI OM LENEȘ 


Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de 
leneş ce era, nici îimbucătura din gură nu şi-o mesteca. 
Și satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în 
ruptul capului, hotărî să-l spinzure, pentru a nu mai 
da pildă de lenevire şi altora. Di așa, se aleg vreo doi 
oameni din sat şi se duc la casa leneșului, îl umflă pe 
sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesim- 
ţitor, și hai cu dinsul la locul de spinzurătoarel! 

Așa era pe vremea aceea, 

Pe drum se întîlnesc ei cu o trăsură în care era o 
cucoană. Cucoana, văzind în carul cel cu boi un om 
care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţă- 
rani, zicînd: 

— Oameni buni! Se vede că omul cel din car e 
bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, 
să se caute. 

— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre țărani; să 
ierte cinstită fața dumnevoastră, dar aista e un leneș 
care nu credem să fi mai avînd păreche în lume, și-l du- 
cem la spînzurătoare, ca să curățim satul de-un trindav. 

— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorindu-se; 
păcat, sărmanul, să moară ca un cîne, fără de lege! 
Mai bine duceţi-l la moșie la mine; iacătă curtea pe 
costișa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, 
ia aşa, pentru împrejurări grele, Doamne fereşte! A 
mînca la posmagi și-a trăi şi el pe lingă casa mea, că 
doar știu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucă- 
ţică de pine. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alţii. 

— l-auzi, măi leneșule, ce spune cucoana: că te-a 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi, zise unul 
dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întu- 
nerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Sai degrabă 
din car şi mulțămește cucoanei, că te-a scăpat de la 
moarte şi-ai dat peste belșug, luindu-te sub aripa 
dumisale. Noi gindeam să-ţi dăm sopon și fringhie. Iar 
cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă adăpost şi pos- 
magi; să tot trăieşti, să nu mai mori! Să-și puie cine- 
va obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe- 
un trintor, mare minune-i şi asta! Dar tot de noroc să 
se plingă cineva. Bine-a mai zis cine-a zis că „Boii ară 
şi caii mănîncă.“ Hai, dă răspuns cucoanei, ori aşa, 
ori aşa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi. 

— Dar muieţi-s posmagii? zise atunci leneşul, cu 
jumătate de gură, fără să se cirnească din loc. 

— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni. 

— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, 
întreabă, că muieţi-s posmagii? 

— Vai de mine si de mine, zise cucoana cu mirare, 
încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să şi-i moaie? 

— Auzi, măi leneșule: te prinzi să moi posmagii 
singur, ori ba? 

— Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înain- 
tel Ce mai atita grijă pentru astă pustie de gură! 

Atunci unul dintre săteni zise cucoanei: 

— Bunătatea dumnevoastră, milostivă cucoană, 
dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gişte. Vedeţi 
bine că nu-l ducem noi la spiînzurătoare numai aşa, de 
flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum cht? Un sat 
întreg n-ar fi pus oare mină de la mină ca să poată face 
dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i 
împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul! 

Cucoana atunci, cu toată bunavoinţă ce ave, se le- 
hămeteşte şi de binefacere gi de tot, zicînd: 

— Oameni buni, faceţi dar cum v-a lumina Dumnezeul 

Iar sătenii duc pe leneș la locul cuvenit și-i fac felul. 

Şi iaca așa au scăpat şi leneşul acela de săteni, și 
sătenii aceia de dînsul. 

Mai poftească de-acum şi alți leneși în satul acela, 
dacă le dă mina și-i ţine cureaua. 

Ş-am încălecat pe-o gen şi v-am spus povestea aşa, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


32 


MOŞ ION ROATĂ 
(Anecdotă) 


La 1857, pe cînd se ferbea Unirea în laşi, boierii 
moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, 
M. Kogălniceanu și alţii, au găsit cu cale să cheme la 
Adunare și cîțiva ţărani fruntași, cite unul de fiecare 
judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreț şi 
nobil act național. Cum au ajuns ţăranii în laşi, boierii 
au pus mînă de la mină, de i-au ferchezuit frumos ai 
i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de 
se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că 
i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvint, 
ca să-i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași. 

— Oameni buni, știți pentru ce sunteţi chemaţi aici, 
între noi? zise boierul cu blindeță. 

— Vom ști, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu 
sieală un ţăran mai bătrin, scărpinîndu-se în cap. 

— Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două 
ţări surori, creștine şi megieșe, Moldova noastră şi 
Valahia sau Ţara Muntenească, de care poate-ţi îi auzit 
vorbindu-se, se sfișie şi se mănîncă între dinsele, spre 
cumplita urgie și peire a neamului românesc, Ţări su- 
rori şi creștine, am zis, oameni buni; căci, precum ne 
închinăm noi, moldovenii, așa se închină şi frații 
noștri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămin- 
tea și toate obiceiurile cîte le avem noi le au întocmai 
şi fraţii noștri munteni. Țări megieşe, am zis, oameni 
buni; căci numai pirăuașul Milcov, ce trece pe la Foc- 
şani, le desparte. „Să-] secăm dar dintr-o sorbire“ şi să 
facem sfinta Unire, adică înfrățirea dorită de strămoșii 


www.dacoromanica.ro 


A Me A S ST i S Li 


$ MS5 E x 
g Saz. ` 
| M poat a da a poti EE 
> fek, Piat ee U - 
RA EE fè pe a ME 
mac pe Ra Ga a o And -lse 
CS Je Je Cnt da ecek eu 
piwe Ale 4 Pta de ee, SEE A m ei 


Liv h iA 1 Ze 
Goar CS Ze Suci aa 


; : ; 
hú ee Ei See i; GE E 


Poveste, facsimil, ms. 4.074, f.11 v. 


www.dacoromanica.ro 


1880, foaie de titlun. 


român, Buc., 


Albumul macedo 


www.dacoromanica.ro 


og ei 


F z ei Es 
E J 
naper h da JEGET, PAALA, prasa Haaar fint A Eë 


la Sà colea baz: ak Me (a batoro rf rte de 


1 PL ZA AL 
Aes fsx dia Zen? Ga Pie dëssen Zeen d ee ae 
D 
dud pi - (ans eklo pea IE Treg ee daar Aù 


D E) 
rintaa df ferma ne D EE m ëerert SE Sozsenns 
7 S 


d Za Se Si ` 

d daya omite y SE ee prea 7 EE 
` 

Ze. Pali Jeana A ee sie FA, e el ees e eet, erte 


= E 3 
UE g la get See „fa pisi tee deea a DS De 


la see a a A ana e deal jean ver pei 


A 4 
sa Vise Inr cornete ade rade laing enb b 


sët A e SE A PIAA PPE S 


Ja SE si AA „o dan EE Ze 


dee fas j Vase ege a pif pita farh Ca e ee 


Ae e SE e 


at A Maia JINT: 


T PE 


-Moş Ion Roată, facsimil, f. 6. 


www.dacoromanica.ro 


Isaia Teodorescu (Popa Duhu). 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


40 


noştri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările 
grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creș- 
tinească și frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu 
să ne-ajute! Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce 
v-am chemat? Și dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiți; 
spuneți verde, moldovenește, ca la niște fraţi ce vă 
suntem ; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne lumi- 
năm unii pe alții şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi 
cum a ști el mai bine! 

— Înţelegem, cucoane, așa a fi, răspunseră cîţiva ţă- 
rani mai ruşinoși; că, dă, dacă nu-ţi ști dumnevoas- 
tră ce-i pe lume, noi, țărănimea de la coarnele plu- 
gului, avem să ştim ce-i bine și ce-i rău?... 

— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! 
cică zise cu îndrăzneală unul dintre țărani, anume Jon 
Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la cite 
ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, 
cucoane: „Țăranul, cînd merge, tropăiește, şi cînd vor- 
beşte, hodorogeşte“, să ierte cinstită fața dumnevoas- 
tră, Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; 
că, dă, noi ştim a învirti sapa, coasa și secerea, dar 
dumnevoastră învirtiţi condeiul și, cind vreţi, ştiţi 
a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a 
dăruit cu minte, ca să ne povăţuiţi și pe noi, prosti- 
mea... 

— Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe 
cînd numai boierii făceau totul în ţara aceasta go 
storceau după plac. Astăzi toţi, de la vlădică pănă la 
opincă, trebuie să luăm parte la nevoile și la fericirea 
țării. Muncă şi cîştig, datorii și drepturi, pentru toţi 
deopotrivă. 

Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum 
şi de cine au fost ei aduși pe aceste locuri; despre sufe- 
rinţele lor și cum au ajuns a fi dezbinaţi și împrăștieţi 
prin alte ţări. Le dă el pilde cite şi mai multe: cu 
smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi și, în sfirșit, se 
sileşte bietul creștin din răsputeri a-i face să înţeleagă 
care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducindu-le 
aminte că tot „pentru unirea tuturor“ se roagă și 
sfinta biserică în toate zilele, mai bine de 1.850 de 
ani, 


33 


3 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


34 


— Ei, oameni buni, cred că acum aţi priceput! 

— Priceput, cucoane, cît se poate de bine, răspunseră 
mai toţi. Dumnezeu să vă ajute la cele bune! 

— Ba eu tot nu, cucoane, răspunse mogul Ion Roată. 

— Dumnezeu să mă ierte, mog Ioane, dar dumneta, 
cum văd, ești cam greu de cap; ia haidem în grădină, 
să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş Ioane, vezi colo, 
în ogradă la mine, bolovanul cel mare? 

— Îl vedem, cucoane. 

— Ia fă bine şi adă-l ici lingă mine, zise boierul, care 
şedea acum pe un jilţ în mijlocul ţăranilor. 

— S-avem iertare, cucoane, n-om pute, că doar aco- 
lo-i greutate, nu șagă. 

— Ia cearcă şi vezi. 

Moș Roată se duce şi vrea să ridice bolovanul, dar nu 
poate. 

— Ia du-te și dumneta, moş Vasile, și dumneta, 
bade Ilie, și dumneta, bade Pandelachi. 

În sfirgit, se duc ei vro3—4 ţărani, urnesc b6lovanul 
din loc, îl ridică pe umere şi-l aduc lingă boier. 

— Ei, oameni buni, vedeţi? S-a dus mog Ion şi n-a 
putut face treaba singur; dar cînd v-aţi mai dus cîțiva 
într-ajutor, treaba s-a făcut cu mare uşurinţă, greuta- 
tea n-a mai fost aceeași. Povestea cîntecului: 


Unde-i unul, nu-i putere, 

La nevoi și la durere; 

Unde-s mulţi, puterea crește, 
Şi duşmanul nu sporeşte. 


Aşa și cu. Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoas- 
tră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Va- 
lahia, avem să fim numai atiția? Fraţii noştri din Tran- 
silvania, Bucovina, Basarabia și cei de peste Dunărea, 
din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să 
ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura și ne vor 
iubi, de n-or mai îndrăzni dușmanii, în vecii vecilor, 
a se lega de români. D-apoi frații noștri de sînge: 
franţujii, italienii, spaniolii ei portugezii, ce așteaptă? 
La 'orice întîmplare, Doamne fereşte, stau gata să-şi 
verse sîngele pentru noi... Unirea face puterea, oa- 
meni buni. Ei, acum cred c-aţi înțeles și 'răstnțeles. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


3" 


— Ba eu, unul, să iertați dumnevoastră, cucoane, 
incă tot n-am înțeles, răspunde mog Roată. 

— Cum se face asta, mog Ioane? Mai bine ce v-am 
tălmăcit, şi un copil putea să înțeleagă. 

— Mai așa, cucoane, răspunseră ceilalți. 

— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de 
multă obosală, ia spune dumneta, în legea dumitale, 
cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de cînd se face atita 
vorbă; să auzim şi noil 

— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la 
vorbă şi pănă la faptă este mare deosebire... Dumne- 
voastră, ca fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să 
aducem bolovanul, dar n-aţi pus umărul împreună cu 
noi la adus, cum ne gata dinioarea, că de-acum toţi 
au să ieie parte la sarcini: de la vlădică pănă la opincă. 
Bine-ar fi dac-ar fi așa, cucoane, căci la războiu îna- 
poi și la pomană năvală, parcă nu prea vine la soco- 
teală... Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţe- 
les așa: că pănă acum noi, țăranii, am dus fiecare cite-o 
peatră mai mare sau mai mică pe umere: însă acum sun- 
tem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stincă 
pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie 
altfel, că mie unuia, nu mi-a părè rău... 

La aceste vorbe, ţăranii ceialalți au început a stringe 
din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice: 

— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate t... 

Iar boierul, luindu-i înainte cu glume, a înghiţit 
găluşca şi a tăcut molcum. 


Iaşi, 4 maiu 1880 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


36 


POPA DUHU 


Cine-a intilnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat 
cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul 
pleș, mergind cu pas rar, încet şi gînditor, răspunzind 
îndesat „sluga dumitale: cui 'nu-l trecea cu vederea, 
căscînd cu zgomot cînd nu-și găsea omul cu care să stea 
la vorbă, făcind lungi popasuri prin aleiele ascunse 
ale grădinilor publice din Iași, cîte cu o carte în mînă, 
tresărind la cîntecul păserelelor și oprindu-se cu mirare 
lingă moşinoaiele de furnici, pe care le numea el „repu- 
blici înțelepte“, dezmerdînd iarba şi florile cimpului, 
icoane ale vieții omenești, pe care le uda cite c-o lacri. 
mă ferbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi 
obosit de osteneală și gîndire, își lua cătinel drumul 
spre gazdă, unde-l aştepta sărăcia cu masa întinsă. 

Ac&sta era părintele Isaia Duhu, născut în satul 
Cogeasca-Veche din județul Iaşi. 

Patru păreți străini, afumați și îmbrăcaţi cu rogo- 
jini; teancuri de traftoloage greceşti, latinești, bulgă- 
reşti, franţuzeşti, rusești și românești, pline de pa- 
injeni şi aruncate în neregulă prin cele unghere, un 
lighean de lut cu ibric pentru spalat, în mijlocul odăiei, 
apărie pe jos, gunoiu și gindaci fojgăind în toate păr- 
pile, o pine uscată pe masă şi un motan ghemuit după 
sobă era toată averea sfinţiei-sale. 

Mare de inimă, iar de gură şi mai mare, părintele 
Duhu nu se învrednicise de o viață mai bună; dar se 
vede că nici poftea el una aşa, de vreme ce nu-și astim- 
păra gura cătră mai-marii săi măcar să-l fi picat cu 
luminarea. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


De copil, în seminarul Socola, unde-a învăţat carte, 
mai mult singur decit de la profesori, işi punea dege- 
tele pe o peatră şi le bătea cu alta, de ciudă că nu scriu 
frumos; se lovea cu pumnul peste cap, cînd vedea că 
nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, şi 
vai de școlarii care-l sminteau de la învăţătură! 

Aşa fiind el, cică unul dintre călugării Socolei a zis 
că e bun de călugăr, numindu-l „Duh diavolesc“, şi de 
unde pină unde l-a și călugărit, și Duhu i-a rămas 
numele. Iară el Isaia Teodorescu se iscălea. Şi din 
şcolar, profesor a ajuns la Socola; și duh din duhul său 
a dat şcolarilor săi o bucată de vreme. Dar purici mulţi 
nu făcea el într-un loc, Doamne fereşte, căci era duh 
neastimpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuşi. Nici 
lacom de avere, nici de cinuri; mulțămit cu cît avea, 
cu cît n-avea, cînd te mieri ce nu-i venea la socoteală, 
ie-ți, popo, desagii şi toiagul, și pe ici ţi-e drumul! 
Vorba ceea: „Geasta cu trepădatele, că nu-s departe 
satele“. 

Aci era la Socola, aci în Iași, aci la monăstirea oi 
în Tirgul-Neamţului profesor, de unde cutriera mun- 
ţii în sudoarea frunţii, și mai la tot pasul cînta: 


Ruinată cetățuie, ce acopere-acel munte, 
Şi de unde ochiul vede lucruri multe! 


Apoi: 


Pe o stincă neagră, într-un vechiu castel, 
Unde curge-n vale un rîu mititel. 


Iar la urma urmelor: 


Pasere galbănă-n cioc, 
Rău mi-ai cîntat de norocl,... 


Şi tot aşa, și iar așa, pănă i se făcea viaţa neagră şi 
aici; apoi iar se întorcea la lași, îndrăgindu-i pentru 
o bucată de vreme. 

Duh neastimpărat și cutezător în predicele sale de 
pe amvoanele bisericelor, înțepa ca vespea, zicind: 

— Elisei a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul, 
trimiţindu-l să se scalde în riul Iordanului. Iară eu vă 


37 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


38 


trimit la Căcaina?, ca să vă curățiți de lepra ignoranței 
şi a trîndăvieil 

— Odată era o floare, numită rușinea fetelor, foarte 
răspîndită în ţară la noi; dar de cînd au luat „mirşa- 
vele de modă“? locul gospodinelor românce, această 
floare a început a dispărt din grădinele și ţarinile 
noastre. 

— Cine are urechi de auzit să audă! 

Iar pe cei slugarnici, mîndri şi luxoși îi arăta cu 
degetul, zicînd: 

— Făţarnice, a zis Hristos, curăţă mai întăi partea 
cea dinlăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și 
cea dinafară curată! 

Şi cîte ei mai cîte, publicate prin jurnalul Predicato- 
rul moralului evanghelic, redactat de dînsul, pănă i-a 
luat chiriarhia puterea de predicator. Dar părintelui 
Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă. 

O dată, slujind un episcop oarecare de hramul biseri- 
cei, la Bunavestire din lași, părintele Duhu întră 
în biserică, se închină rar pe la icoane, și cum era lume 
multă adunată, şi episcopul sta în strana arhierească, 
îmbrăcat pompos şi cu mitra pe cap, părintele Duhu 
se oprește în faţă-i şi zice în gura mare, clătinind din 
cap: 

* Dragul mamei Cînilic, bine-ţi şede mitropolit! 
Unde-i neneacă-ta să te vadă? Apoi, oftind adînc, mai 
adaugă: Cînd veţi vedè uriciunea pustiirii stind la 
locul unde nu se cade să steie, să ştiţi că aproape este 
sfirşitul, a zis Hristos. 

După aceea se trage cu despreţ din faţa episcopului 
şi, ieșind din biserică, îşi caută de drum. 

Iară ceilalţi popi, înlemniţi cu minile la piept, cit 
pe ce să cadă amețiţi din picioare, de frică şi de ruşinea 
arhipăstorului. 

Nu tirziu după aceasta, mitropolitul face pe părin- 


„tele Duhu arhimandrit cu mitră, adică îi dă voie să 


poarte straie de mii de lei, fără să aibă cu ce să şi le 
cumpere. 


1 Mic rîuşor din laşi, care se varsă în Bahlui. 
2 Marşandele, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


40 


Şi părintele Isaia, în loc să umble morţiş, ca alţi 
popi, după cerșitorit, luind şi de pe viu şi de pe mort, 
să aibă cu ce se împopoţona, el, dimpotrivă, zicea că 
este de altă părere, şi anume: „Decit să dai de pomană 
la calici sîmbătă, mai bine ceva de băut mahmurilor, 
marţa“.,, 

Odată, chemind epitropul unei biserici mai sără- 
cuţe pe părintele Duhu să slujească de hram, sfinţia- 
sa şi-a atirnat la piept o cruce mare de lemn, legată cu 
sfoară groasă de cînepă, zicînd: 

— lartă-mă, Doamne, că te-am spinzurat cu aţă, 
neavind lanţ de aur, nici de argint, cu care te spin- 
zură mai marii mei, arhiereii... 

La Mănăstirea Neamţului, stind adeseori de vorbă 
cu starițul Naftanail, părintele Duhu îi zicea, gfi- 
chiuindu-l, că rușii din această lavră românească s-au 
puiezit, ca şi holera adusă în Moldova pe cozile cailor 
ruseşti la 1828. Stariţul, nemaiputindu-i sta împo- 
trivă, zicea de la o vreme: „Hai pacam, părinte Isa- 
ia“, cinstindu-l cu rachiu îndulcit cu miere, pahar după 
pahar, pănă ce părintele Duhu spunea: 

— Lasă-mă în pace, cuvioase, că se învirtește lumea 
cu mine de-atita aghiazmă rusască; mai bine să ne 
împăcăm. Şi începea a-i cînta irmosul următoriu, pe 
glas al doilea: „Umblat-au Israil prin valul cel învăluit, 
c-un ulcior legat de git și c-un curcan fript, că s-a pros- 
lăvit“, 

Apoi antifoanele beţivilor, pe glas al patrulea: „Din 
tinerețele mele, multe oale și ulcele se luptă cu mine; 
dar mai multe păhărele, cîte stele sint pe ceriu.,, 


Ploscuţa mea, iubit vas, 
Pasere cu dulce glas, 
Eu la gură te rădic, 
Tu îmi cînţi: coglie! coglie! 
i nu mă-ndur să te las, 
ăci mă plesnești tot în nas... 


Vai, sărace poloboace, 

De te-ai face mai încoace; 
Să ne strîngem vro cîţiva, 
Noi, spre mintuirea ta. 


39 


www.dacoromanica.ro 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ş-om mai veni vro doi-trei 
Şi ţi-om pune-un căpătăiu, 
Ș-om aduce-un popă rus, 

Și te-a da cu fundu-n sus!“ 


Unui arhimandrit grec ce blagoslovea pe diacon la 
slujbă: „Să îndrepteze Domnul paşii lui spre tot lucrul 
bun“, părintele Duhu îi zise: 

— Ba mai bine să îndrepteze Domnul pașii voștri 
peste Dunărea, cuvioşilor, că destul ne-aţi pingărit 
biserica şi neamul cu smeritele voastre blagoslovenii. 

Profesorului Columb de la liceu, care zise odată 
părintelui Isaia „Bună dimineaţa, Duhule“, el îi răs- 
punse: 

— Mulţămesc, cadavrule! Şi cred că ai la ştiinţă 
că cuvintele popă și profesor se încep cu „pocoiu“ 
ca și substantivul porcule. 

Popilor de mir, pe care îi numea haldei, le cinta 
antifoanele următoare: 

„Diaconii şi cu pochii, de treji ce sunt, de-abia văd 
cu ochii, Iar mamelor preutese, beţia din cap nu le mai 
iese l“ 

Şi cîte ponturi şi ponosuri nu da dintr-insul, de-i 
era și lui lehamete citeodată să se mai întilnească cu 
cineva şi să-l mai stirnească la vorbă. 

O dată ieșind supărat de la Mitropolie, îl întilneşte 
părintele Arbore de la Bărnovschi și-l întreabă: 

— De unde vii, părinte Isaie? 

— Nu știu! 

— Încotro ai luat-o, părinte Isaie? 

— Nu știu! 

— Cum aşa, de nu ştii nici de unde vii, nici încotro 
te duci?! 

— Iaca cum, răspunse părintele Duhu: cind eram 
băiet, stupeam în palma stingă, apoi trinteam cu 
muchea palmei celeilalte în stupit și, în care parte 
sărea el, într-acolo apucam şi eu. 

— Şi acum tot așa faci? întrebă părintele Arbore. 

— Tot, batăr să crape dracul! 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


Lä 
or 


30 


— Dar dacă, din întîmplare, ar sări stupitul înspre 
Goliat, cum ți s-ar păre? 

— Dar ştii că m-ai ars, haldeule?! zise părintele 
Dubu, luîndu-şi tălpășiţa, Dunăre de miînios. 

La cea din urmă, stringind părintele Duhu para cite 
para, și-a comisionat cărți spiritiste şi, cetindu-le, 
cică a zis cătră oarecine: 

— Aceste cărţi, încăpînd în mîna unor şarlatani igno- 
rant), ai să auzi vorbindu-se că fac minuni, ca sfinţii. 

Și sfint să fie rostul părintelui Duhu, căci tocmai 
așa s-a întîmplat. 

Într-una din zile, neavind el cu ce să-și cumpere 
pine, le-a luat cu vravul şi le-a vindut directorașului 
unei şcoale primare cu te mieri ce. Şi de-atunci incepu- 
tul spiritiştilor în lași. De-atunci Grigore Nazianzul, 
Efrem Sirul, Solomon înțeleptul ei alţi răposaţi de 
veacuri nu se mai pot linişti în morminte; întrebare 
peste întrebare li se face. Ş-apoi, ia să nu răspundă, că 
dracu-i a lor pe șepte ani. 

Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iași 
despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat sfinţia- 
sa pe ginduri, zicînd: 

— Vai de cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin 
care vine sminteala ! 

Şi poate că din această pricină bolnăvindu-se greu, 
şi-a dat duhul, tocmai cînd ajunsese îngrijitor la bise- 
rica Nicoriţa din Tatarași; de unde aproape fiindu-i 
ținterimul Eternitatea, şi-a luat acolo casă de veci, 
Dei ţărna uşoară! Și de-atunci, ca’ mai ba să-l vadă 
cineva bădădăind pe uliţile Iaşilor. 


1 Biserica din laşi, care cuprinde şi casă de nebuni. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


30 


42 


CINCI PÎNI 
(Anecdotă) 


Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau 
odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei 
pini, şi celalalt două pîni. De la o vreme, fiindu-le 
foame, poposesc la umbra unei răchiți pletoase, lingă 
o fintină cu ciutură, scoate fiecare pînile ce avea și se 
pun să mănînce împreună, ca să aibă mai mare poftă 
de mîncare. 

“Focmai cînd scoaseră pînile din traiste, iaca un al 
treile drumet, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se 
opreşte lîngă dinşii, dîndu-le ziua bună. Apoi se roagă 
să-i deie gi lui ceva de mîncare, căci e tare flămînd 
şi n-are nimica merinde la dinsul, nici de unde cum- 
păra. 

— Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, 
zisera cei doi drumeţi călătorului străin; căci, mila 
Domnului! unde mănîncă doi mai poate minca și al 
treilea, 

Călătorul străin, flămînd cum era, nemaiașteptind 
multă poftire, se așază jos lingă cei doi, şi încep a 
minca cu toţii la pine goală și a bè apă rece din fintină, 
căci altă udătură nu aveau. Și mănîncă ei la un loc 
tustrei, și mănîncă, pănă ce gătesc de mîncat toate cele 
cinci pini, de parcă n-au mai fost. 

După ce-au mintuit de mincat, călătorul străin 
scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întimplare, celui 
ce avusese trei pîni, zicînd: 

— Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mul- 
țămită de la mine, pentru că mi-aţi dat demincare la 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nevoie ; veți cinsti mai încolo cite un pahar de vin, sau 
veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă 
mulțămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam 
lumea înaintea ochilor de flămind ce eram. 

Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă 
stăruinţă din partea celui al treilea, au primit. De la 
o vreme, călătorul străin și-a luat ziua bună de la cei 
doi ai apoi şi-a căutat de drum. Ceilalți mai rămîn 
oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. 
Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pini dă doi lei 
celui cu două pini, zicînd: 

— Ţine, frate, partea dumitale, gi fă ce vrei cu 
dinsa. Ai avut două pini întregi, doi Jet GO se cuvin. 
Și mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pini 
întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum știi. 

— Cum așa? | zise celalalt cu despreţ; pentru ce nu- 
mai doi lei, şi nu doi și jumătate, partea dreaptă ce ni 
se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, 
şi atunci cum rămînea? 

— Cum să rămiie? zise cel cu trei pini; atunci aș fi 
avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la 
trei pini, iar tu, de la două, şi pace bună! Acum, însă, 
noi am mîncat degeaba, şi banii pentru pine îi avem în 
pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după 
numărul pinilor ce am avut. Mai dreaptă împ rțeală 
decit aceasta nu cred că se mai poate nici la Dum- 
nezeu sfintul. 

— Ba nu, prietene, zise cel cu două pini. Eu nu mă 
țin că mi- ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, 
şi cum a zice judecata, așa să rămiie. 

— Haide şi la judecată, zise celalalt, dacă nu te 
mulţămești. Cred că şi judecata are să-mi găsească 
dreptate, deşi nu m-am tirît prin judecăţi de cind sunt. 

Și aşa, pornesc ei la drum, cu hotărîrea să se judece. 
Și cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfă- 
țoşează înaintea judecătorului şi încep a spune împre- 
jurarea din capăt, pe rind fiecare;'cum'a venit întim- 
plarea de au călătorit împreună, de au stat la masă 
împreună, cîte pini a avut fiecare, cum a mincat dru- 
meţul cel străin la masa lor, deopotrivă cu dinșii, 


43 
www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


44 


cum le-a dat cinci lei drept mulțămită şi cum cel cu 
trei pini a găsit cu cale să-i împartă. 

Judecătorul, după ce-i ascultă pe amîndoi cu luare 
aminte, zise celui cu două pini: 

— Şi nu eşti mulțămit cu împărțeala ce s-a făcut, 
omule? 

— Nu, domnule judecător, zise nemulțămitul; noi 
n-am avut de gînd să luăm plată de la drumeţul străin 
pentru mîncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întim- 
plarea de-așa, apoi trebuie să împărțim drept în două 
ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Aşa cred eu că ar 
fi cu cale, cînd e vorba de dreptate. 

— Dacă e vorba de dreptate, zise judecătorul, apoi fă 
bine de înapoieşte un leu istuialalt, care spui c-a avut 
trei pini. 

— De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule ju- 
decător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. Eu am 
venit înaintea judecăţei să capăt dreptate, şi văd că 
dumneta, care știi legile, mai rău mă acufunzi. De-a 
fi să fie tot aşa și judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi 
vai de lumel 

— Aşa ţi se pare dumitale, zise judecătorul liniștit, 
dar ia să vezi că nu-i așa. Ai avut dumneta două pini? 

— Da, domnule judecător, două am avut. 

— Tovarăşul dumitale avut-a trei pini? 

— Da, domnule judecător, trei a avut. 

— Udătură ceva avut-aţi vreunul? 

— Nimic, domnule judecător, numai pine goală și 
apă răce din fîntînă, fie de sufletul cui a făcut-o 
acolo, în calea trecătorilor. 

— Dinioarea, parcă singur mi-ai spus, zise judecă- 
torul, că att mîncat toţi tot ca unul de mult; aşa este? 

— Așa este, domnule judecător. 

— Acum, ia să statornicim rinduiala următoare, ca 
să se poată şti hotărit care cîtă pine a mîncat. Să zicem 
că s-a tăiat fiecare pîne în cite trei bucăţi deopotrivă 
de mari: cîte bucăţi ai fi avut dumneta, care spui că 
avuși două pini? 

— Şese bucăţi aş fi avut, domnule judecător. 

— Dar tovarăşul dumitale, care spui că avu trei 
pini? 


www.dacoromanica.ro 


5 


10 


15 


25 


30 


35 


40 


— Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător. 

— Acum, cîte fac la un loc şese bucăţi şi cu nouă 
bucăţi? 

— Cincisprezece bucăţi, domnule judecător. 

— Ciţi oameni aţi mincat aceste cincisprezece bu- 
căţi de pine? 

— Trei oameni, domnule judecător. 

— Bun! Cite cite bucăţi vin de fiecare om? 

— Cite cinci bucăţi, domnule judecător. 

— Acum, ţii minte cite bucăţi ai fi avut dumneta? 

— Dese bucăţi, domnule judecător. 

— Dar de mîncat, cite ai mîncat dumnetaP 

— Cinci bucăţi, domnule judecător. 

— Şi cîte ţi-au mai rămas de întrecut? 

— Numai o bucată, domnule judecător. 

— Acum 3ă stăm aici, în ceea ce te privește pe dum- 
neta, şi să luăm pe istalalt la rind. Ții minte cite 
bucăţi de pine ar fi avut tovarășul d-tale? 

— Nouă bucăţi, domnule judecător. 

— fi cîte a mincat el de toate? 

— Cinci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător. 

— Dar de întrecut, cite i-au mai rămas? 

— Patru bucăţi, domnule judecător. 

— Bun! Ia, acuş avem să ne înţelegem cît se poate de 
bine. Vra să zică, dumneta ai avut numai o bucată de 
întrecut, iar tovarăşul dumitale, patru bucăţi. Acum 
o bucată de pine rămasă de la dumneta şi cu 
patru bucăţi de la istalalt fac la un loc cinci 
bucăţi? 

— Taman cinci, domnule judecător. 

— Este adevărat că aceste bucăţi de pine le-a mîncat 
oaspetele dumnevoastră, care spui că v-a dat cinci lei 
drept mulțămită? 

— Adevărat este, domnule judecător. 

— Așadar, dumitale ţi se cuvine numai un leu, fiind- 
că numai o bucată de pine ai avut de întrecut, şi aceas- 
ta, ca şi cum ai fi avut-o de vinzare, deoarece aţi pri- 
mit bani de la oaspetele dumnevoastră. Iar tovarăşu- 
lui dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăţi 
de pine a avut de întrecut. Acum, dară, fă bine de îna- 
poiește un leu tovarăşului dumitale. Şi dacă te crezi 


45 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las’ dacă ţi-a 
face şi el judecată mai dreaptă decit aceasta! 

Cel cu două pini, văzînd că nu mai are încotro şovăi, 
înapoieşte un leu tovarăşului său, cam cu părere de 
rău, şi pleacă ruşinat. 

Cel cu trei pini însă, uimit de așa judecată, mulţă- 
meşte judecătorului și apoi iese, zicînd cu mirare: 

— Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecători, 
ce nu iubesc a li cînta cucul din faţă, cei ce n-au drep- 
tate n-ar mai năzui în veci și-n pururea la judecată. 

Corciogarii, porecliţi ai apărători, nemaiavind chip 
de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de mun- 
că, sau ar trebui, în toată viaţa lor, să tragă pe dracul 
de coadă.. 

lar societatea bună ar rămint nebintuită. 


laşi, 22 ianvarie 1883 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


IOAN ROATĂ ŞI VODĂ CUZA 


Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună 
cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul ţării la 
Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era gi moş 
Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai 
toți ţăranii români de pretutindeni. Numai atita, 
că moş Ion Hoată, după cite văzuse şi după cite pă- 
Hee el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele 
boiereşti şi avea gidilici la limbă, adică spunea omu- 
lui verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva 
la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moș 
lon Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-n- 
vrednicise a fi acum pintre boieri, nu avea ascunză- 
tori în sufletul său. 

În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată 
mina: şi mai mari, și mai mici; şi mai bătrîni, şi 
mai tineri; ei mai învăţaţi, şi mai neinvăţaţi, cum îi 
apucase timpul, Între acești din urmă erau de-alde 
bătrinul Alecu Forăscu, poreclit ei Tololoiu, Grigore 
Cuza și alţi cîţiva de-alde aceștia, care, ţiindu-se 
de obiceiurile strămoşeşti, în toate sărbătorile as- 
cultau cu evlavie slujba bisericească de la început 
pănă la sfîrşit, cîntînd şi cetind la strană de-a valma 
cu dascălii şi preuţii bisericii, iar la zile mari, ca să 
le ticnească veselia, împărțeau bucăţica de pine cu 
orfanii, cu văduvele și cu alţi nevoieși, cum apucase 
din părinţi. Atita-i ajungea capul, atita făceau şi ei 
pe. vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihneas- 
că, unde-or fi acolo, că bună inimă aveau. 


47 
www.dacoromanica.ro 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


48 


Dar să ne întoarcem iar la Divanul ad-hoc. Aici, ca 
în toate adunările de feliul acestora, se făcea vorbă 
multă; şi era lucru firesc să se facă, fiind în luptă 
timpul de faţă cu cel trecut, pentru cea mai dreaptă 
cauză a neamului românesc: Unirea, sfinta Unire! 

Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în străină- 
tate numai cu franţuzească şi nemţească, erau ciîrti- 
tori asupra trecutului şi cei mai guralii totodată. 
Vorba, portul și apucăturile bătrineşti nu le mai 
venea la socoteală. Şi din această pricină, unia, 
în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: rugini in- 
vechite, ișlicari, strigoi şi cîte le mai venea în minte, 
după cum le era şi creşterea; dă, învăţaţi nu-s?... 

Nu-i vorbă că şi nătingia unor bătrini era mare. 
Uneori, cînd se miîniau, dădeau şi ei tinerilor cite-un 
ibrişin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, 
pantalonari, oameni smintiţi la minte ei ciocoi în- 
fumuraţi, lepădaţi de lege, stricători de limbă și de 
obiceiuri. În așa împoncișare de idei se aflau boierii 
bătrîni cu tineretul din Divanul ad-hoc al Moldovei, 
cu toate că și unii şi alţii erau pentru „Unire“. Numai 
atita, că bătrinii voiau „Unire“ cu tocmală, iar 
tinerii „Unire“ fără socoteală, cum s-a şi făcut. 

Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unia dintre 
boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una- 
două, îi tolocănea, mustrindu-i: ba că nu vorbesc 
drept românește, cum vorbeau părinţii lor, ci au cor- 
chezit graiul strămoşesc, de nu-i mai înţelege nimene; 
ba că „umblaţi cu şurubele, să ne trageţi butucul“; 
ba că „face omul cu cineva o tovărășie cit de mică, 
şi tot urmează învoială între părţi, iar nu așa cu ochii 
închiși“, căci, „dacă n-ai carte, n-ai parte“, scurtă 
socoteală; ba că, „de cînd cu străinătatea, v-aţi înstră- 
inat şi legea, și limba, şi inima, şi chiar dragostea 
sătenilor; și după nepăsarea și risipa ce o facem, 
zvirlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem 
de înstrăinat, şi nu-i departe vremea aceea, pe cit 
văd eu. Întrebaţi pe biet nimernici de săteni, să 
spuie ei dacă mai cunosc cine le e stăpin. Au rămas 
ca nişte cîni ai nimănui, sărmanii oameni! Cine se 
scoală mai de dimineaţă, acela e mai mare în sat 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


la ei, de-i horopsește şi-i ţuhăieşte mai rău decit pe 
vite | Ciocoismul şi străinii să trăiască, şi las” pe dîn- 
şii, că ne scot ei la covrigil“ Ba că „vai de ţara care 
ajunge s-o puie copiii la cale“; ba că „vorba multă, 
sărăcia omului“, și, dacă li-i treaba de-așa, facă ei 
ce-or şti, că el mai bine se duce acasă, că-i plouă caii 
în spate şi-i stau vitele cu dinţii la stele, din pricina 
slugilor, cărora puţin le pasă de munca stăpinului; 
şi cite şi mai cîte năzdrăvănii de-alde aceste. Las’ 
pe bătrîni să te descinte şi să te judece ei, în legea 
lor, că nu-ţi mai trebuie alt popă... Şi iaca aşa cu 
de-alde cuconul Alecu Forăscu. 

Acum vine alta la rînd. 

Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier din- 
tre cei tineri, iaca şi moş Ion Roată sare cu gura: 

— Aveţi bunătate de vorbiți mai moldoveneşte, 
cucoane, să ne dumirim și noi; căci eu, unul, drept 
vă spun, că nu pricep nimica, păcatele mele! 

Un oarecare boier întimpină atunci pe moș Ion 
Roată, zicindu-i cu glas poruncitor şi răutăcios: 

— Dar ce nevoie mare este să înţelegi tu, mojicule? 
Tacă-ţi leoarba, dac-ai venit aici, c-apoi întoarce- 
ne-vom noi acasă, și hâlbet! nu ţi-a lua nime din spate 
ce știu eu... Auzi obrăzniciel Tu... cu optzeci de mii 
de fălci de moşie, și el un ghiorlan c-un petec de pă- 
mint, și uite ce gură face alăturea cu minel... 

Moş Roată, simțindu-se lovit pănă în suflet, răs- 
punde atunci cu glas plingător: 

— Dar bine, cucoane, dacă nu v-a fost cu plăcere 
să pricepem și noi cite ceva din cele ce spuneţi dumne- 
voastră, de ce ne-aţi mai adus aici să vă bateţi joc 
de noi? Ei, cucoane, cucoane! Puternic eşti, megieș 
îmi ești, ca răzeş ce mă găsesc, și știu bine că n-are 
să-mi fie moale cind m-oiu întoarce acasă, unde mă 
aşteaptă nevoile. Dar să nu vă fie cu supărare, ia, 
palmele aceste ţărăneşti ale noastre, străpunge de 
pălămidă și pline de bătături, cum le vedeţi, vă ţin 
pe d-nevoastră de-atita amar de vreme și vă fac să 
huzuriţi de bine. Şi mai mult decit atita: orice vene- 
tic, în ţara asta, este oploşit de dumnevoastră, şi-l 
priviţi cu nepăsare cum ne suge singele, şi tăceţi și-l 


49 


www.dacoromanica.ro 


189 


15 


20 


25 


30 


35 


50 


îmbrăţoşaţi! Numai noi, vite de muncă, vă suntem 
dragi ca sarea în ochi... Din mojici, din ghioriani și 
din dobitoci nu ne mai scoateţi! Dumnezeu să ne ierte, 
şi să ne iertați și dumnevoastră, cucoane, dar cu 
adevărat așa este: v-aţi deprins a lua focul totdeauna 
cu minile noastre cele mojicești... şi tot noi cei ho- 
ropsiţi | 

— Sfint să-ţi fie rostul, moș Ioane, că ai vorbit 
din durere, răspunse atunci cuconul Alecu Forăscu; 
şi sunt fericit că stai alăturea cu mine. Decit un bon- 
jurist c-o mină de învățătură, mai bine un ţăran cu 
un car de minte! 

La aceste vorbe, mulţi dintre boieri s-au simţit 
atinşi; cel cu pricina..., a rămas ca opărit. Iar colo- 
nelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș 
Ion Roată. 

În sfîrşit, după multe dezbateri furtunoase urmate 
în Divanul ad-hoc, s-a încuviinţat „Unirea“, și apoi 
deputaţii s-au întors fiecare pe la vetrele lor. 


Peste cîțiva ani după aceasta, trecînd Cuza-vodă 
spre Bucureşti, a poposit la Agiud, unde l-a întimpinat 
o mulțime de lume, ca pe un domnitor. 

Printre lumea ce se înghesuia, cu treabă, fără trea- 
bă, iaca se zăreşte o hirtie filftind pe deasupra cape- 
telor mulțimii, în virful unei prăjini. Cuza-vodă, 
înţelegînd că trebuie să fie vrun suflet necăjit, face 
semn să i se deschidă calea. Şi, cînd colo, un ţăran 
bătrîn cade în genunchi dinaintea domnitorului, să- 
rutindu-i mina, cu lacrimile în ochi, şi dindu-i o hir- 
tie scrisă pe toate feţele. 

— He, he! moş Ion Roată, prietenul și tovarășul 
meu cel vechiu din Divanul ad-hoc, lucru negindit! 
Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi, fără sfială, ce du- 
rere ai. Ţi-a făcut cineva vrun neajuns? 

Moş Ion Roată, văzind că, după atiţia ani de zile, 
nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza at că l-a primit 
cu atita bunătate, a început a plinge cu hohot şi a-l 
ruga să-i citească hirtia. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


A 


Vodă, fiind gata de plecare şi văzînd că hirtia lui 
moş Roată cuprinde multă polologhie, zise cu blin- 
deţă: 

— Spune, moş loane, din gură cei ai de spus, că 
mai bine am să înțeleg! 

Atunci moş Roată, viindu-și în sine, începe a se 
jălui cum urmează: 

— Luminarea-voastră! De cind cu păcatul cel de 
„ad-hoc“, n-am mai avut zi bună cu megieşul meu 
cel puternic, stăpînul unei moșii foarte mari, pe care-l 
cunoşti măria-ta. N-am gindit, nenorocitul de mine, 
că dumnealui, un boier aşa de mare, putred de bogat 
şi cu învăţătură, să-şi puie mintea cu unul ca mine, 
de la niște vorbe nesocotite ce le-am zis şi eu atunci, 
într-un necaz. Numai Dumnezeu să-i deie sănătate 
şi bine, dar amarnic m-a lovit în avere şi în cinste. 
Crede, măria-ta, că nici eu n-am fost așa de sec, în- 
tre cei de-o samă cu mine. Dar, de cum am ajuns 
acasă, goană şi prigoană pe capul meu, din partea 
boierului, în tot feliul. ' 

Întăi şi-ntăi, a pus înadins pe feciorii boiereşti 
să-mi caute pricină şi să mă aducă la sapă de lemn. 
Și aceștia, ca oameni fără judecată și pizmaşi, fă- 
ceau toate chipurile satanicești, sau ei de-a dreptul 
sau prin alţii, cum să deie vitișoarele mele macar 
de-un pas pe moșia boierească; ş-apoi, sub cuvînt 
că au făcut stricăciune, să mi le poată ucide fără nici 
o cruțare! Și astăzi împușcă-i porcii; mini, vacile şi 
boii; poimîne, căişorii; în altă zi ie-i oile dinapoi 
cu grămada și du-le la curte. Îţi poţi inchipui, măria- 
ta, ce urgie grozavă era pe capul meul 

Văzind eu de la o vreme că nu mai încetează cu 
jafurile, mi-am luat inima-n dinţi și m-am dus la bo- 
ieriu să mă jăluiesc. Şi boieriul, în loc de un cuvint bun, 
m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale și 
cu alţi oameni ce se aflau atunci la curte, încît am 
crezut că a căzut ceriul pe mine de ruşine! Ba încă 
m-a şi amenințat că altădată, de mi-a mai călca pi- 
ciorul în ograda boierească, are să poruncească să 
mă întindă la scară și să mă bată cu biciul! Și cu rin- 


EU 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


duiala asta, măria-ta, în cîţiva ani de zile m-au cali- 
cit cu desăvirşire, şi mi-a ridicat şi cinstea, care pen- 
tru mine a fost cel mai scump lucrul 

Cuza-vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moș 
Ion Roată, cit a vorbit el. Şi cînd a isprăvit vorba, 
vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni în mină, zi- 
cîndu-i cu bunătate: 

— Ține, moş Ioane, acest mic dar de la mine şi 
întimpină-ți nevoia, de azi pe mine, cum te-a lumina 
Cel-de-sus| Iar pe boier lasă-l în judecata lui Dumne- 
zeu, căci „El nu bate cu ciomagul“. 

Lui moș Ion Roată i se umplu din nou ochii de la- 
crimi, și, sărutind mina lui vodă, ca semn de mulţă- 
mire, zice oftind: 

—'Dar cu rușinea ce mi-a făcut, cum rămine, mă- 
ria-ta? 

— Cu ruşinea, iaca așa rămîne, moș Ioane, zise 
Cuza-vodă, sărutindu-l și pe un obraz și pe altul, 
în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te și spune să- 
tenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat 
boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters 
ruşinea, 


laşi, 1882, noiembre 13 


www.dacoromanica.ro 


VARIA 


www.dacoromanica.ro 


POVESTIRI DIDACTICE 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


PÎCALĂ 


Un negustor, umblind prin mai multe sate și oraşe, 
ca să cumpere grîu, păpuşoi și altele, într-o zi ajunse 
la un pod şi cînd era să treacă văzu un om care se 
odihnea acolo: acesta era Picală. Negustorul, voind 
să afle ceva de la el, ca oricare negustor, se apropie 
de dinsul şi-l întrebă: 

— De unde ești, măi creștine? 

— Ia din sat de la noi, răspunse Picală, 

— Din care sat de la voi? 

— Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătind 
negustorului cu mîna spre un deal. 

— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l ştiu. 

— Eil cum să nu-l ştii; e satul nostru, și eu de 
acolo vin. 

— Nu așa, măi prostule, Eu te-ntreb: acel sat pe 
a cui moșie este şi cum îi botezat? 

— Doamne! da’ nu știi că moșiile sunt boiereşti 
şi asta-i a cuconului nostru, ce șede la București? 
Iar satu-l botează popa într-o căldărușă cu apă, cum 
îi scrie lui în cărţi, 

Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: Măl... 
aista-i chiar Picală. 

— Dar cum te cheamă pe tine? 

— Iaca!... ce mă-ntreabă. Mă cheamă ca pe ori- 
care: vină-ncoace, ori vin-aici! 

Negustorul începu a-și face cruce ca de naiba și 
iar îl întrebă: 

— Dar cu chiămarea împreună cum te mai strigă? 

— laca aşa: vino! ul măl, răspunse Picală. 


57 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


25 


30 


35 


40 


Negustorul începu atunci a ride şi zise: ce prost! 
Apoi îl mai întrebă: 

— Dar ce bucate se fac acolo la voi? 

— Mai mult terciu cu mămăligă miîncăm, zise 
Picală. 

— Înţelege-mă, prostule! Nu te-ntreb de bucate 
ferte. 

— D-apoi de care bucate mă-ntrebi? 

— Te-ntreb dacă s-au făcut la voi griu, orz şi al- 
tele. 

— Da, s-au făcut pînă la briu, răspunse Picală. 

— Nu te-ntreb de înălțime, că doar n-am nevoie 
de paie pentru boi, ci aş voi să știu ce feliu este la 
voi grăuntele orzului. 

— Să-ţi spun, dacă nu ştii, zise Picală. Grăuntele 
orzului este lungăreţ, îmbrăcat c-o coajă cam găl- 
bie şi c-o ţapă în virf. 

— Bine, ştiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, 
că aşi voi să cumpăr şi eu. 

— De! nu ştii dumnia-ta ce fel? Unul dă griul ori 
orzul, şi altul îi dă bani: galbeni, napoleoni ori altă- 
ceva. 

— Nu mă-nţeleseşi nici asta; eu te-ntreb: cum se 
dă? 

— Brel... Nici asta n-o ştii. Să-ţi spun eu: iei ba- 
niţa ori dimerlia şi pui în ea pin-o umpli cu virf, 
apoi cu coada lopeţei o razi ş-o torni în sac, pe urmă 
iarăşi o umpli şi tot asemine faci. 

— Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce eștil 

— Dar ce fel mă-ntrebi? zise Picală. 

— Cu ce preţ se vinde chila ori baniţa; eitt lei? 

— Așa cum te-nvoieşti; și cîţi lei dai atita iei. 

Negustorul, supărat, îl mai întrebă: 

— Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? 

— Ul hul... este badea Mușat, badea Stan, Neagu, 
Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman şi alţii. 

— Hol mă, destul! Dar cine este mai mare decit 
toţi la voi în sat? 

— Cine-i mai mare? Badea Chițu; el e mai nalt 
decit toţi; e atit de lung, încit mai n-ajungi cu mîna 
la umărul său. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


— Bre]... proastă lighioaie mai ești! Nu te-ntreb 
aşa. 

— Dar cum? zise Picală. 

— Eu îţi zic: pe cine ascultați voi aici în sat? 

— I! ha! auzi vorbă! Ascultăm pe lăutarul moş 
Bran; cînd începe să cinte, tot satul stă cu ochii și 
urechile ţintă la el. 

— Nu zic așa, măi nătărăule! Răspunde-mi o dată 
cum te-ntreb. 

— Ei, cum? 

— Eu te-ntreb de cine aveţi frică aici în sat mai mult. 

— Valeu, maică! Ia de buhaiul lui moș popa, mare 
frică mai avem, mămulică! Cînd vine sara de la păs- 
cut, fugim de el care încotro apucăm; că atit e de 
înfricoșat, de gindești că e turbat; cînd începe să 
mugească, sparie chiar și copiii din sat. 

— Mă!... da’! ce namilă de om eşti tu? Nu cumva 
ești vrun duh rău, frate cu Mează-noapte sau cu Spaima- 
pădurei? 

— Ei, Doamnel De ce mă-ntrebi, cînd mă pri- 
veşti? Ce? Nu mă vezi că-s om ca şi dumniata: cu 
cap, cu ochi, gură, nas, mini şi cu picioare, mă mise 
şi mă uit ca toți. 

— Aşa te văd şi eu, dar ai minte și simţire abia ca 
un dobitoc. Ia spune-mi, zău: aveţi butnari sau do- 
gari în sat la voi? 

— Avem. 

— Na cinci bani, şi du-te să-ţi puie doagele ce-ţi 
lipsesc. 

Prostia din nascare, leac în lume nu mai are; ea 
este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în școale, ba 
nici în spitale. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


60 


INUL ȘI CĂMEȘA 


Inul: — Ştii tu, cămeşă dragă, ce erai odată? 

— Ce să fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămeșă albă, 
cu care se îmbracă oamenii. 

— Nu-i aga! Ai fost o săminţă, apoi o burueană, 
clătinată de vint, ca toate buruenele: aşa naltă, 
supţirea, tocmai de potriva mea; erai in cu îlorici- 
că albastră, fata mea. Cind ai fost crescut şi copt, 
cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pămînt, 
te-au legat în fuioare, te-au pus copăcel şi te-au lăsat 
la soare, ca să te usuci, După aceea te-au culcat pe 
ol şi te-au bătut cu bețe, ca să-ţi scoată săminţa; 
apoi bătut și stilcit cum erai, te-au dus la baltă și 
te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca 
să te topeşti, adecă să-ți putrezească hlujul. După 
asta, te-au scos și te-au pus iarăşi la soare, ca să 
te usuci, răzămindu-te de gardul pe careeșşti întinsă 
acum. Fiind uscat, te-au meliţat, și hlujul tău s-a 
prefăcut în pozderie, iară cojiţa ta în fuior. Femeile 
apoi te-au răgilat, te-au perlet și te-au făcut fuior 
frumos și moale ca mătasa; din fuior te-au făcut cater, 
te-au pus în furcă şi au început a toarce, prefăcindu-te 
în fort sau aţă. Tortul l-au depănat pe rîşchitor, spre 
a-l face căleap; călepele s-au fert cu leșie, să se înăl- 
bească, apoi le-au pus pe virtelniță, de pe care au 
început a le depăna pe mosoare cu letca; de pe mo- 
soare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat și te-au 
învălit pe sulul de dinapoi, punind vergele pintre pă- 
turi, ca să nu se hrentuiască urzala; și fuscei pintre 
rost, ca să nu seîncilcească natra. După asta te-au 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


nevedit, trecindu-te prin (e şi prin spală; şi, cu 
ajutorul slobozitorului, al zăvorului și al lopățelei, 
te-au întins în stative, legindu- te de sulul de dinainte, 
de unde se începe „gura pînzei“. Călepele lăsate pentru 
bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala; apoi, punînd 
țăvile în suveică, au început a ţese, adecă a trece 
bătătura pintre urzală cu ajutorul tălpigilor, al scri- 
pților şi al (eier. Ca să se îndesască firele, bătătura 
se bate cu vatalele, între care e așăzată spata. Şi iaca 
așa te-au prefăcut în pînză. Cind era cald afară și 
frumos, femeile te-au dus la baltă şi te-au ghilit; apoi 
te-au fert cu legie şi iar te-au ghilit, pînă te-ai înăl- 
bit. Cind erai albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut 
vălătuc, te-au croit şi au făcut din tine ceea ce eşti acum. 

— Mică burueană, nu ştiu de unde-ai mai scos 
atitea despre mine. 

— Ei, dragă, dar poate nu ştii că oamenii mai fac 
pînză și din sora noastră cînepă, şi din fratele nostru 
bumbac, ba şi din înghimpătoarea urzică mai fac un 
fel de pinză. Dar în fabrici se te fel-de-fel de pin- 
zături, mult mai uşor şi în timp mult mai scurt. 

— Bre! multe mai auzi! 

— Mai așteaptă, că n-am sfirsit încă. Din cămeşă 
sau rufă, peste citva timp ai să te faci tearfă, din 
care se face scamă pentru bolnavii din spitale şi pen- 
tru soldații răniţi în bătălie. Apoi te caută, ca iarba 
de leac, să facă la fabrică din tine hirtie. 

— Mare minune mi-ai spus, dragă burueană, zise 
cămeșa. De-a fi așa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea 
ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt 
acum şi altăceva au să fie. 

— Tocmai așa, sorol Gardul, pe care eşti tu întin- 
să acum, a fost altădată pădure. Ce are să fie de- 
acum înainte? Mătasa, frunză de dud întrată în pin- 
tecele unor gindaci. Varul, ce-a fost mai înainte? 
Dar funiile și odgoanele? ş.a. 

Femeile leneşe de la ţară au cintecul acesta: 


Puseiu pinza, cînd da frunza, 
Ş-o gătiiu la Sin-Văsii (Sf. Vasile) 


61 


www.dacoromanica.ro 


10 


Şi-mi păru că mă grăbiiu... 
Şi de lungă-i ca o pungă 
Şi de lată... toată-i spartă! 
Pe sulul de dinapoi, 

O sută de lătunoi, 

Pe sulul de dinainte, 
Cioprea le mai ţine minte. 
Pintre je şi-ntre spată 
Paște-o iapă deşălată; 
Pintre je şi fuscei 

Paște-o scroafă cu purcei. 


Poezie populară 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


ACUL ȘI BAROSUL 


Acul: — Moşule, de ce ești zurbagiu? Te sfădeşti 
necontenit cu soră-ta nicovala, țipaţi şi faceţi larmă, 
de-mi ţiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, şi nime 
nu-mi aude gura. 

— Iaca, măl... da de unde-ai ieşit, Picală? 

— De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îţi 
spun că nu faci bine ceea ce faci. 

— Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte de- 
cit găina. Măi băiete, trebuie să știi că din sfădălia 
noastră ai ieșit; ş-apoi tu ni cauţi pricină? 

— Mă rog, iertați-măl că dacă n-ar fi fost focul, 
foile, pleaftura şi omul care să vă facă şi să vă deie 
nume, ați fi rămas mult ei bine în fundul pămîntului, 
ruginite ca vai de voi. 

— Măsură-ţi vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, 
cum ne ride acușorul? 

— Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar 
trebuie să răbd. 

— Vorba ceea, soro: „Şede hirbu-n cale și ride de 
oale“. Măi puşchiule! ia să vedem, ce ai făcut tu mai 
mult decit noi? 

— Ce am făcut şi ce fac, îndată Loi spune. Ca să 
nu lungesc vorba, hainele bărbătești şi femeiești, 
din creştet pînă în tălpi, şi alte nenumărate lucruri 
frumoase şi scumpe, fără de mine nu se pot face. 
Mergi la croitor, întră în bordeiu, suie-te în palat, 
ai să mă găsești. Fetele mă pun în cutiuţe aurite, mă 
înfig în perinuţe de mătasă și îngrijesc de mine ca 
de un mare lucru. 


63 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


64 


i e Da’ în stogul de fin nu vrei să te puie, mitite- 
ule 

— Nici în stogul de fin, dar nici trintit într-un 
ungher al ferăriei, ca tine. Ia spune-mi: te mai iè 
cineva în mînă decit ferarul? 

— la ascultă, te prea întreci cu şaga, piciulel 
Dacă şezi la cinste, şi toţi îngrijesc de tine, cum 
zici, de ce li împungi degetele? 

— Da, împung pe cască gură cel somnoros, pentru 
că voiesc să iasă din mîna lui, prin ajutorul meu, multe 
lucruri folositoare și frumoase. Tu, pentru ce baţi 
ferul cel culcat pe nicovală şi ruginit ca şi tine? Nu 
ca să faci din el lucruri mai bune și mai frumoase? 

— Măi... dai bun ești de gurăl 

— Şi de gură, dar şi de lucru. 

— Ei bine, tu mi-ai înșirat verzi și uscate; ia stăi 
să-ţi spun şi eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, 
cleştele, vătrarul şi nenumărate unelte și maşini de 
fer, unele de-o mărime urieşă, iar altele mici și bi- 
cisnice ca tine, pututu-s-au face pină n-au trecut 
pintre nicovală şi ilău? Casa, bisericile, corabia, 
puştile, tunurile şi alte lucruri nenumărate, agă-i 
că n-ar fi, de nu eram eu? Tu îmi spui de haine fru- 
moase; eu Loi spune de casă, de sapă, de secere, 
de coasă și de plug. Tu îmi spui mai mult de frumos, 
eu ţ-oiu spune de cele neapărat trebuincioase. 

— Mă faci să te-apuc iar la scărmănat, moșule 
baros. Haine i-au trebuit omului întăi, căci nu era 
să umble cu pelea goală și descult ca giştele. 

— Te-ai încurcat în socotele, măi băiete. Ba de 
mîncare și casă i-a trebuit omului întăi ș-apoi haine 
frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale îți ghio- 
răiesc maţele de foame. Ai auzit vorba ceea, că „Go- 
lătatea încunjură, iar foamea dă de-a dreptul“. 

— Măi! da’ ruginit mai eşti! 

— Ruginit cum sunt, eu v-am făcut și trebuie să 
asculți de sfaturile mele. 

— Aşa este, dar te prea lauzi; las’ mai bine să te 
laude alții. Şi tu faci trebi bune, şi eu; numai atita, 
că tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; 


www.dacoromanica.ro 


SC 
e ES 
ER 
kam? 
> 
eer 


| ALMANAC UL | 


SEET AA SE 


SOCIETATI ACADEMICE SOCIALÙ-LITERARE 1 
AEN EN 


3 EA, 


„ROMANIA JUNA” 


MUN EDE ÎN Cuget, uiti 


VIENA, 
EDITURA SOCIGTÄTISROMÄNIA JUNÄS 


1583. 


SE 


Alminkhul societății wendemite 'sdcial-literare „Romûhia jună“, 


Viena, 1883, foaie de titlu. 


www.dacoromanica.ro 


DOUE ISTORIOARE 


PREA FRUMOASE 


DIN 


VIAȚA 


LUL 


CUZA=VODA 


Ei Ra M 


CRAIOVA 
TIPOGRAFIA ROMÂNĂ, Pä LAZAR. 


Babz, 


Două istorioare prea frumoase din viaja lui Cuza-Vodă, Craiova, 
1887, coperta. 


www.dacoromanica.ro 


METODĂ NOUĂ 


de 


SCRIERE ȘI LELIA 


PENTRU USULU CLASEI I PRIMANTĂ 


de 


Jnstitutorii: 1. Crângă, C. Grigorescu, G, Tenācheseu, N 
SE 


Climeseu, V, Rerénu si A, Simionescu. 
Aprotetă şi adoptată de Mluicterinin Instracțiune! Potilea ei ale Cultelora, 


EDIȚIUNEA A DOUA. 


Tipărită cu spunele Soeietăţei încâțărurei Poporului 
Bandung “in sat Zu și comuna Tassy, 


Preţul 43 parale sén 33 hent. 


TARS Y 
Tipografia D. Goldner, 


Metodă nouă de scriere şi cetire, Iaşi, 1868, 


www.dacoromanicânvățătorul copiilor, Iaşi, 1871, coperta. 


coperta. 


INVEȚĂTORULU 


COPIILOR 


CARTE DE GETITU 
15 
CLASSELE PRIMARIE, 


CUPRINDKNDU 


INVEȚĂTURI MORALE şi INSTRUCTIVE 


de 


daslilutorit: C Grigoresey, L Oréngă și V. ăcânu 
Zeie 


JASSY. 
Tipografia H, Goidnar. 


Inzt, 


POVĂȚUITORIU 


DA 


CETIRE PRIN SCRIERE 


| DUPĂ 


SISTEMA FONETICĂ 


Institutoriii GERORGHE IENĂCZESCU zi IOAN CREANGĂ 


Dee 


dassy 
TIPO-LITUGRAFIA H. GOLDNER, STRADA PRIMĂRIEI 
1876. 


Povăţuitoriu la cetire prin scriere d 


“GEOGRAFTEA 
JUDEPULUL IAŞI 


Clasa I-a primară berg și peniru clasa 
Da primară rurala, de ambe seese. 
DE 


Anstitutorii: V. Röccunu, Gh. Ienăchescu şi I. Creanga. 
5 "bes e 


IAS 
TIPOQRAFIRA D, GHEORGHIU; STRADA IPSILANT Nò: 8- 
1879 E 
4 f / WS, 
e E Aa Ki 


upu sistem. 
netică, Iaşi, 1876, copor WWW W.dăcoromanăgâprijia județului Iaşi, Iaşi} 1879, coperta. 


10 


15 


20 


25 


tu şezi totdeauna cu ferarul cel uns de cărbuni, iar 
eu ged cu croitorul şi cu tot felul de persoane. 

— Iar ai început, ghibirdic fudul şi guraliu? Croi- 
torul tău trebuie să împungă mai mult de zece ori, 
pînă cînd ferarul meu mă rădică o dată; croitorul tău 
rupe altă dată pe zi cite zece ace; ferarul însă mă are 
pe viaţă, ba mă poate lasa şi de zestre la copii[i] 
de copii[i] săi. Ş-apoi încă una: cine dintre aceşti 
doi meşteri e mai grebănos și mai gubav? Ferariul 
meu, ori croitoriul tău? 

— Moșule! ești bătrin și multe mai știi; fie pe-a 
dumitale. 

— Bine mititelule| Ia acum ai mai venit de-acasă. 
Zi mai bine că industria sau meșteşugurile, noi le-am 
adus în lume; că bogăţiile cele mari, nouă se dato- 
rege, Mi-ai zis ruginit şi ț-ai zis cioplit; mie-mi pare 
bine ca strănepoţii mei să fie mai ciopliţi decit mine; 
cu timpul se cioplesc toate... Numai nu vă fuduliţi 
şi nu uitaţi obirşia voastră, ca nu cumva să vă cio- 
pliţi prea tare și să rămineţi care fără urechi, care 
fără dinţi, care fără gură, care fără zimţi, adecă niște 
cioarse de nici o treabă. Capot atunci iarăși mi-ţi 
ajunge drăguş la căuș, şi soră-mea nicovala vă va ți- 
nè în spate, iar eu vă voiu bate pe rudă pe sămînţă, 
ca să prindeţi la minte. 


5 — Ion Creangă — Opere vol, II 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


66 


URSUL PICÎLIT DE VULPE 


Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea 
umbiase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise 
nicăiri. Făcîndu-se ziua albă, vulpea iese la marginea 
drumului și se culcă sub o tufă, gindindu-se ce să mai 
facă, ca să poată găsi ceva de mîncare. 

Şăzind vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, 
îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puţin capul 
şi, uitindu-se la vale, în lungul drumului, zăreşte 
venind un car tras de doi boi. 

— Bun! gîndi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam 
eu. Şi îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlo- 
cul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă. 

Carul apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mina 
boii o vede și, crezind că-i moartă cu adevărat, 
strigă la boi: Aho! aho! Boii se opresc, Țăranul vine 
spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzind-o că 
nici nu suflă, zice: Brel da'cum naiba a murit 
vulpea asta aici?! Til... ce frumoasă caţaveică am să 
fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicind 
aşa, apucă vulpea de după cap şi, tîrînd-opînă la car, 
se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă 
la boi: hăis! Joian, cea! Bourean. Boii pornesc. 

Țăranul mergea pe lingă boi şi-i tot îndemna să 
meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă şi să ieie 
pelea vulpei. 

Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu 
picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul 
mîna, carul sciîrțiia, și peştele din car cădea. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


5% 


După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de 
peşte pe drum, bine...gor! sare şi ea din car şi, cu 
mare grabă, începe a stringe peştele de pe drum. 
După ce l-a strîns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia 
sa şi începe a minca, că ta...re-i mai era foame! 

Tocmai cînd începuse a mînca, iaca vine la dinsa 
ursul, 

— Bună masa, cumătră! Ti!!! da” ce mai de peşte 
ail Dă-mi şi mie, că ta, rel mi-i poftă! 

— la mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar 
nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ţi-i 
aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, 
şi-i avea peşte să măninci. 

— Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se 
prinde peștele. 

Atunci vulpea rînji dinţii şi zise: Alei, cumătrel 
da’ nu ştii că nevoia te duce pe unde nu-ţi e voia gi 
te-nvaţă ce nici gindegti? Ascultă, cumătre: vrei să 
mănînci pește? Du-te desară la băltoaga cea din 
marginea pădurei, virun coada-n apă şi stăi pe loc, 
fără să te mişti, pină despre ziuă; atunci smunceşte 
vîrtos spre mal și ai să scoţi o mulțime de peşte, poate 
îndoit şi-ntreit de cit am scos eu. 

Ursul, nemaizicînd nici o vorbă, aleargă-n fuga mare 
la băltoaga din marginea pădurei şi-şi viră-n apă 
toată coadal,.. 

În acea noapte începuse a bate un vint răce, de 
îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub foc. În- 
gheaţă zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada 
ursului ca într-un cleşte. De la o vreme, ursul, nemai- 
putind de durerea cozei şi de frig, smuncește o dată 
din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată 
peşte, rămîne făr' de coadă! 

Începe el acum a mornăi cumplit ş-a sări în sus de 
durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o 
ucidă în bătaie. Dar șşireata vulpe ştie cum să se fe- 
rească de minia ursului. Ea ieşise din bizunie şi se 
virise în scorbura unui copac din apropiere; şi cînd 
văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga: 


67 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


— Hei, cumătre! Dar tan mincat peştii coada, 
ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămiie pești 
în baltă? 

Ursul, auzind că încă-l mai iè și în ris, se înciu- 
dează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura 
scorburei fiind strimtă, ursul nu putea să încapă în- 
lăuntru. Atunci el caută o creangă cu cîrlig și începe 
a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, 
şi să-i deie de cheltuială... Dar cînd apuca ursul de 
piciorul vulpei, ea striga: „Trage, nătărăule! mie 
nu-mi pasă, că tragi de copac...“ Iar cînd anina cirligul 
de copac, ea striga: „Valeu, cumătrel nu trage, 
că-mi rupi piciorul!“ 

n zădar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, 
că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. 

Şi iaca aşa a rămas ursul picilit de vulpe! 


www.dacoromanica.ro 


VERSURI ORIGINALE 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


PĂSĂRICA ÎN TIMPUL IERNEI 


Iarna ninge și îngheaţă, 
Frigul creşte tot mereu, 
Păsărica cea isteaţă 

Nu mai zice cintul său. 
Cind afară viscoleşte, 

Ea s-ascunde tremurind 
ntr-un dos, unde găseşte, 
Nu ca vara, ciripind; 

Ci, zburlită şi-ntristată, 
Flămindă ca vai de ea, 


Pe la drum mincarea-și cată, 


Sărmănica păsărea. 
Dumnezeu care-a făcut-o 
Pe dinsa, ca şi pe noi, 
O nutrește ș-o-ncălzeşte, 
El o scapă din nevoi! 


www.dacoromanica.ro 


71 


10 


15 


72 


NU LUCREZI, N-AI CE MÎNCA 


Ar D un mare păcat 
Omul leneş de-ajutat, 
Dacă lenea-l stăpinește, 
Singur este vinovat. 

Cine ziua nu munceşte 
Doarmă noaptea nemîncat| 
Bine-a zis biata furnică 
Grierului calicind: 

Ai petrecut astă-vară? 
Joac-acum, de-i îi putind! 
lar la vara viitoare, 

Măi jupine grieruş, 

Fii ca mine stringătoare, 
Nu tot trage din arcuş... 
Lei deda corpul la lucru, 
Lenea nu te-a stăpini; 

Şi la iarn-avînd strinsură, 
Lipsa-ţi vei îndeplini. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


IA! CLOPOȚELUL SUNĂ 


Clopoţelul de la gară 
Dind sămnalul de pornire, 
Toţi-n grabă alergară, 
Toţi cu toţi într-o unire. 
Rar rămîne un drumet 
Surd la astă deșteptare; 
Somnorosul e isteţ, 

Cind e ora de plecare. 
Sare iute în trăsură 
Călătorul îngrijit. 


Trenu-n grabă se smuncește, 


Trenu-iată-l a pornit! 
Fumul iesă, trenul zboară, 
Călătorii liniștiți, 

Orice vreme-a fi afară, 
Au pornit, îs buni porniţi. 
Animalul ce odată 

Sub jug greu se chinuia, 
În trăsură, astă-dată, 
Parte dreaptă și el ia. 
Mașinistu-i surugiu, 
Ţipătoarea, biciul său, 

Iar vaporii, cai fugari, 
Îmboldiţi de foc mereu! 
Nici te simţi, şi ai ajuns 
La părinţi, rude, amici, 
Cînd odată puteai perde 
Interese mari şi mici. 


www.dacoromanica.ro 


73 


320 


Iaca mintea omenească 
Apa, focul a-njugat, 

Şi de-atunci cu înlesnire 
Ţări cu ţări mîna au dat. 


www.dacoromanica.ro 


POEZII POPULARE 


www.dacoromanica.ro 


10 


CÎND ERAM ÎN FLOAREA MEA 


Cind eram în floarea mea, 
Zburam ca o păserea, 
Și zburam din cracă-n cracă, 
N-avea nime ce să-mi facă. 
Dar un hoţ de vinător 

Îmi întinse-un lăţişor 

i mă prinse de-un picior. 

i mă băgă în colivie, 
Mai mult moartă decit vie. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


78 


MIELUŞICA 


Pogoară, pogoară pe plai 
Tot nouă ciobani, 
De sint veri primari, 
Şi cu unul zece. 
El e streinșor, 
Cu oite multe; 
Cite pietre-n munte, 
Atitea-s cornute; 
Cite pietre-n vale, 
Atitea-s mieoare; 
Cite pietricele, 
Atitea-s mieluşele, 
Vail nouă ciobani, 
De sînt veri primari, 
Ei că s-au vorbit 
Şi s-au sfătuit, 
La apus de soare 
Pe el să-l omoare, 
Bănişori să-i bea, 
Oiţe să-i ia, 
Să le împărțască, 
Să le răspindească, 
Dar o mielușică 
(Ea îi ochișică) 
Ea mi-şi auzea, 
Șchioapă se făcea 

n urmă răminea; 
Şi unde mi-şi zbiera, 
Locul tremura, 


www.dacoromanica.ro 


35 


40 


45 


50 


55 


60 


65 


70 


Brazii veștezea, 
Iarba se pîrlea. 
Dar stăpinul ei 
Cirlig răsucea 

Şi în loc stătea, 
QOiţa-ntreba: 

„Oiţă lăiţă, 

Mie drăguliţă! 

De cînd te-am văzut, 
Și te-am cunoscut, 
Aşa n-ai făcut; 

Doar nu v-am păscut 
Tot prin livezi verzi? 
Apă nu v-am dat 
La izvoare răci? 

Ori nu v-am culcat 
P-alea virfuri nalte, 
Unde vintul bate?“ 
Oiţa-mi grăia: 
„Stăpine, stăpîne, 
Stăpiiorul nostru ; 
Ba tu ne-ai culcat 
P-alea viriuri nalte, 
Unde vintul bate, 
Şi tu ne-ai păscut 
Tot prin livezi verzi 
Și apă ne-ai dat 

La izvoare reci. 
Stăpîne, stăpîne, 
Vail nouă ciobani, 
De sînt veri primari, 
Ei că s-au vorbit 
Și s-au sfătuit 

La apus de soare 

Să mi te omoare, 
Bănișori să-ţi bea, 
Pe noi să ne ia, 

Să ne împărțască 
Să ne răspindească Ir 
Stăpinul grăi: 

„Oiţă lăiţă, 


www.dacoromanica.ro 


79 


75 


80 


85 


90 


95 


Mie drăguliţă | 

De m-or omori, 

Voi mă-ți îngropa 

În tîrla oilor, 

În jocul mieilor, 

În dosul stäipe, 
Să-mi aud cinii; 
Cirligelul mieu, 

Voi că mi-l veţi pune 
Stilp la căpătăiu. 
Iar ca mîngăiere, 
Fluieraş de soc, 
Ce-mi zice cu foc, 
Voi că mi-l veţi pune 
În ușa tirlei; 

Vint mi-o adia, 
Fluier mi-o mişca; 
Fluierul mi-o zice, 
Qile s-or stringe, 

Pe mine m-or plinge, 
Cu lacrimi de singe“, 


o"... 


Ah! strein de mine, 
Mult strein în lume, 
Nici un ajutoriu 
De la Dumnezeu 
Şi stăpînul mieu. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


BRATU 


Are Bratu trei feciori, 
Cite trei sint vinători; 
Dar mai are, Bratu, are 
Pe Dobrica, fată mare, 

Se primblă pe at călare 
Cu cinci coade pe spinare, 
Împletite cu parale, 
Cunjurată de pistoale. 
Frunzuliţa fragului, 

Sus în plaiul muntelui, 
La tulpina fagului, 

La umbrița bradului 

Bed feciorii Bratului 

Cu Niţ-a Ploscariului, 

Cu Manea Șelariului, - 

Cu sora lor Dobrica. 

Dar ei tot bea și mînca, 
Iar Dobrica se culca. 
Puţintel că adormea 

Şi urit vis că visa, 

Drept în picioare sărea 
Și din gură că grăia: 
„Valeu, neică Stanciule! 
Voi beţi, mări, şi mincaţi, 
Nici o grijă nu purtaţi. 
Dar eu, neică, mă culcaiu, 
Puţintel că adormiiu 

Și urit vis că visaiu: 
Neică, pistoalele tale 


www.dacoromanica.ro 


35 


40 


45 


50 


55 


60 


65 


70 


82 


Şedea-n cuiu făr'de oțeale, 

Neică, flintigşoara mea 

Şedea-n cuiu făr'de vergea“. 

Nici cuvint nu săvirşea, 

Potera că-i cotropea, 

Căpitanul că grăia: 

„D-alei Stance-al Bratului, 

Vrei tu, mări, să te dai, 

Sau la poteră legat, 

Ori tu, mări, tot tăiat?“ 

Dar Stanciu că mi-i grăia: 

„Căpitan Bălaurean, 

Nu sunt muiere de sat, 

Să mă dau ţie legat, 

Că-s voinic cu comănac, 
Îţi vedè ce-oiu să vă fac“, 

Dar soră-sa, Dobrica, 

Ea din gură că grăia: 

„Taci, neică, nu zice-aşa, 

Că mi-ţi răpui viiaţa, 

Ci ad-o-ncoa pe durda“, 

Pe durda-n mînă i-o da, 

Pravul cu poala-l turna, 
Gloanţele cu chivăra. 

Ea de stinga-ngenunchea 

Şi pe dreptul mi-o punea, 

Odată c-o slobozea: 

a i aa dobora, 
eialalți, cîți rămiînea, 

Pe toţi greu că mi-i rănea, 

Numai căpitan scăpa. 

Dar ea din gură-i grăia: 

„Căpitan Bălăurean |! 

Tu du-te, mări, de spune, 

Tu, mări, tu, la domnie, 

Să sloboadă pe maica, 

Pe maica şi pe taica, 

Că-i aprind puşcăria“, 

Aştepta ea ce-aştepta, 

Şi văzînd că nu venea, 

Ea pe cal încăleca 


www.dacoromanica.ro 


Şi la domnie pleca, 
La piîinariu se abătea, 
Pine că mi-și tirguia 
Şi felii că le tăia, 
75 La pușcărie mergea, 
Sărea ici, sărea colea 
Ş-un aminoraş scotea 
Şi din el că scăpăra 
Şi foc puşcăriei da, 
80 Şi toţi vinovaţi scăpa 
Şi pînea că li-o-mpărțea. 
Şi taică-său ei mă-sa 
Din puşcărie scăpa. 
Dar Bucureștiu vedea, 
85 După dinsa se lua, 
Calul în loc îi oprea 
Şi pe dinsa o prindea 
Şi la domnie-o ducea. 
Un ou roş în par punea, 
90 Toţi Bucureştii că da 
Şi oul nu-l nimerea. 
Dobrica că mi-i privea, 
Inima-ntr-însa fierbea, 
Pănă ce rîndu-i venea. 
95 Iaca rindul că-i venea, 
Cind o dată slobozea, 
Oul fărime-l făcea. 
Dar pe ea o cotropea, 
La domnie-o rădica; 
100 Ea acolo că mergea, 
Pieptul că şi-l arăta, 
Domnia, dac-o vedea, 
Iertare că-i dăruia. 
Şi la fraţi că se-ntorcea, 
105 Iute ca o rîndunea, 
Cu părinţii lingă ea. 


Bucureşti, 1881, 
septemvrie 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


84 


LINA CĂTĂLINA 


În sus, 

Pe Mureş în sus, 
Este-o casă naltă. 
Da-n ea cine gede? 
Domnul Jemnai craiu 
Şi cu Jecmăneasă, 
Cinstita crăiasă, 

La masă şedeau. 

Dar cu pahar cin'le da? 
Lina Catalină, 

Floare din grădină, 
Fată de română, 
Albă ca o ziînă, 

De român bogat, 

Tot din Țarigrad, 

Cu paharul da. 
Domnul Jemnai craiu 
Paharul lua, 

De min-o stringea. 
Dară Jecmăneasă, 
Cinstita crăiasă, 

Ea, că mi-şi vedea, 
Nimic nu zicea, 
Masa ridica, 

Domnul Jemnai craiu 
Pe Lina chema, 

Din gură-i grăia: 
„Lino Catalină, 
Floare din grădină, 


www.dacoromanica.ro 


35 


40 


45 


50 


60 


65 


79 


Fată de română, 
Albă ca o zină, 
De român bogat, 
Tot din Țarigrad, 
Du-te de-mi aşterne, 
Tot în cea grădină, 
În cap de răzor, 
În miros de flori“. 
Lina se ducea 
Și mi-i așternea, 
Unde-i poroncea. 
El vesel mergea 
Şi mi se culca. 
Dară Jecmăneasă, 
Cinstita crăiasă, 
Vezeteu chema 
Şi mi-i poroncea, 
Caii să mi-i puie, 
Telegarii iuți, 
luţii ca zmeii, 
Negri ca corbii. 
Apoi de îndată 
Pe Lina chema, 
În bute-o punea 
Şi cu ea pleca 

În sus, 
Pe Mureș în sus, 
La „Lacul Rotund“, 
Care n-are fund. 
Şi dac-ajungea, 
Pe ea jos c-o da, 
Pietre aduna 
a roche-i cosea, 

rinci în apă-i da, 
Lina se-neca,. 
Doamna Jecmăneasă, 
Cinstita crăiasă, 
Acasă venea 

i mi se culca. 

n vărsat de zori, 
În miros de flori, 


www.dacoromanica.ro 


85 


75 


80 


85 


90 


95 


100 


105 


86 


Domnul Jemnai craiu, 
El se deșştepta, 

Pe Lina chema: 
„Lino Catalină, 
Floare din grădină, 
Fată de română, 
Albă ca o zină, 
Adă-mi năstrapa, 
Ca să-mi spăl fața“! 
Lina nu răspunde, 
Că n-are de unde. 
El că mi-o striga, 
Şi nu răspundea. 
Dar o ţigăncușă 

La dinsul ieșea, 
Din gură-i grăia: 
„Doamne, Jemnai craiu, 
Lina nu răspunde, 
Că n-are de undel“ 
El dac-auzea, 

Tute, se scula, 
Degrab' se-mbrăca, 
Robii și-i stringea, 
La chin îi punea. 
Dar o ţigăncuşă, 

Ea că răspundea: 
„Doamne, Jemnai craiu, 
Pe noi nu ne bate; 
Că măicuţa voastră 
Şi stăpina noastră, 
Doamna Jecmăneasă, 
Cinstita crăiasă, 

Pe Lin-a luat, 

Cu ea a plecat 

În sus, 

Pe Mureş în sus, 
Şi-n «Lacul Rotund», 
Care n-are fund, 

Pe Lin-a-necat |“ 
Domnul Jemnai craiu, 
El dac-auzea, 


www.dacoromanica.ro 


115 


125 


130 


135 


145 


150 


Năvodari chema, 
Şi el se scula, 
La dînsul lua 
Cuţit de argint, 
Să moară curînd; 
Acolo mergea, 
La „Lacul Rotund“, 
Care n-are fund. 
Năvodarii da 
Cu năvoadele, 
Pe Lina găseau 
Ş-afar-o scoteau. 
Domnul Jemnai craiu, 
El dac-o vedea, 
În braţe-o lua 
Şi mi-o săruta 
Şi mi-o dezmierda: 
„Lino Catalină, 
Floare din grădină, 
Fată de română, 
Albă ca o zînăl“ 
i degrab’ scotea 
uțit de argint, 
Să moară curînd, 
i mi se junghia, 
-aproape de ea 
Degrab' că murea. 
Doamna Jecmăneasă, 
Cinstita crăiasă, 
Ea cînd se scula, 
Roabele-şi chema, 
De fiiu le-ntreba. 
Ele răspundea: 
„Vai! Măria-ta; 
Stăpinaşul nostru, 
El că și-a plecat 
La «Lacul Rotund», 
Care n-are fund!“ 
Ea dac-auzea, 
Iute se scula, 
După el pleca 


www.dacoromanica.ro 


87 


La „Lacul Rotund“, 
155 Care n-are fund, 
Și mi ţi-l găsea 
Mort chiar lingă eal 
Dac-aşa vedea, 
Îndărăpt venea, 
160 În iatac întra 
Şi se otrăvea. 


www.dacoromanica.ro 


ARTICOLE 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


MISIUNEA PREOTULUI LA SATE 


Toţi sătenii pronunţă cu drag cuvintele de moșu 
popă ori nănaşu părinte; prin urmare, toţi văd în păs- 
toriul lor sufletesc un tată iubit, un părinte bun, pre- 
cum se și cade să fie. 

Cum trebuie însă ca acest proclamat părinte să con- 
ducă pe săteni, ce cu miîndrie şi dragoste se numesc ei 
singuri copii[i] lui, dîndu-i toată stima ce se cuvine 
unui părinte? 

Mai întăi de toate, preotul sătean trebuie să-și în- 
ceapă cariera sa cu blindeţă şi devotament, să fie un 
model de moralitate și de muncă, fără de cari misiu- 
nea lui nu va putt produce roadă bună niciodată. 
Inima lui trebuie să fie totdeauna deschisă, sfaturile 
lui cele bune să fie o comoară nesfirşită. Prin aceste 
mijloace încrederea poporenilor fiind cucerită în timp 
foarte scurt, preotul trebuie apoi să ştie profita re- 
pede ei în mod rațional de această favorabilă împre- 
jurare, pentru a pune temelie solidă misiunei sale de 
conducător și părinte al poporului, care i s-a încre- 
dințat de cătră D-zeu şi naţiune. 

Pentru ca preotul la sate să-și poată îndeplini mi- 
siunea cu destulă demnitate, trebuie să fie, mai na- 
inte de toate, un econom bun, silitor şi muncitor, care 
să întrunească totodată aceste trei calități indispen- 
sabile unui apostol: să fie învățător bun şi conştienţios, 
doftor fără sete de argint şi judecător imparţial. Aceste 
trei calități posedate, succesul misiunei preoțești este 
pe deplin asigurat, 


91 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


ad 


25 


30 


35 


40 


92 


Precum am zis, înfățoșarea preotului pentru în- 
tăia oară între poporeni trebuie să fie astfel, ca să 
facă o bună impresiune asupra lor şi să le cîştige sim- 
patia şi încrederea, Aceste vor constitui o armă pu- 
ternică, care-i va servi misiunea de minune, Pornit 
pe această cale, preotul trebuie să viziteze de-a rîndul 
pe toţi fiii săi sufleteşti, Cind un preot se iveşte pen- 
tru întăia oară în comuna sa, el este vizitat, dacă nu 
de cătră toţi, cel puţin de o mare parte a poporenilor 
săi. Datoria lui este ca să le întoarcă această vizită, 
întrînd în căsuţele poporenilor, cari se vor simţi foarte 
onorați prin astă manieră părințească și obligatoare, 
Această întrare a sa în casele poporului să fie însă în- 
soțită de sfaturi şi învățături sincere, Cu această oca- 
ziune, preotul mai întăi de toate trebuie să pună în 
vederea sătenilor și să le laude frumuseţele locului, 
să le esplice în mod poporal plăcerile şi foloasele ce 
pot trage din natura ce-i încunjoară şi de care lor mai 
mult decit la toţi le este dat a se bucura, Pintre aceste 
conversări apoi să amestece anecdote morale, esemple 
de iubire reciprocă gi dreptate şi să le nareze cite un 
pasagiu mai glorios din istoria strămoșilor, prin cari 
să deștepte într-înșii măcar cît de puțin conștiința 
națională, atît de amorţită, După aceste, preotul să 
facă poftire tuturor de-a rîndul, cu bărbaţi și femei, 
cu bătrîni și tineri, ca să vină dumineca cea mai de 
aproape cu toţii la biserică, deoarece are să le spună 
ceva frumos şi folositor, Atenţia lui apoi să se concen- 
treze mai ales asupra şcoalei, dacă esistă; să între în 
mijlocul copiilor, să le spună cite-o rugăciune fru- 
moasă şi să-i înveţe a păstra dragoste şi supunere că- 
tră toți oamenii, Acești copii apoi, la reîntoarcerea 
lor acasă, vor spune părinţilor lor ce frumos li-a vor- 
bit popa, şi acesta va ciștiga pentru dinsul ei mai mult 
încă simpatia și încrederea poporenilor, Astfel apoi 
în duminica viitoare, sătenii, îmbrăcaţi în costumele 
lor naţionale sărbătorești, se vor afla desigur la bise- 
rică cu toţii, dimpreună cu femeile şi copilaşii lor, și 
se vor grupa în jurul preotului pentru a asculta ceea 
ce le-a promis, Atunci preotul, învestit în hainele sa- 
cerdotale, să facă apoi o întrerupție pe la mijlocul 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


39 


35 


40 


liturghiei şi, cu o căutătură blindă, dar serioasă tota 
odată, să înceapă cun limbagiu poporal şi clar a 
vorbi cam astfel: 

„Fiii mei! Eu aici înfăţoşez pe Domnul nostru Is. 
Christos, care vă zice prin gura mea: lubiţiavă unii 
pe alţii, precum eu vam iubit pe voi, căci de pe 
aceasta, vă vor cunoaște toţi că sunteţi creștini, dacă 
veţi avè dragoste între voi! — Dragii mei, toţi avem 
trebuinţă unii de alţii: cei săraci de cei bogaţi şi cei 
bogaţi de cei săraci. Cînd cei bogaţi vă înlesnese la 
trebuinţă, voi cei mai puţin avuţi nu cruţaţi braţele 
voastre pentru a le veni întrsajutor, cînd aceia vă 
cheamă. Nu pizmuiţi fericirea vecinului vostru, căci 
şi el, ca şi voi, a cîştigatao prin sudoare și bună icor 
nomie. Şiliţivă ca, prin hărnicia şi cinstea voastră, 
toți să vă faceţi deopotrivă. m Iubiţii mei! Iată, fiii 
voştri, îngrijiţi de d. învăţător, care asemenea este 
părintele lor şi fratele nostru, căci el le dă hrana mins 
ţii şi a inimei, în curînd vor ști a ceti, a scrie, a socoti 
şi a se ruga lui Dzeu. Ei vor ști peste puţin și vă vor 
povesti lucruri frumoase despre iubita noastră ţară 
şi despre D:zeu. Nu întirzieţi dară ari da la învăţăe 
tură și nu cruţaţi nimica pentru învățătorul lor, căci 
prin învăţătură ei se vor face şi mai buni la inimă și 
mai luminaţi la minte. Ei vor şti să înţeleagă mai 
bine care este dreptul lor, pentru a giel pute apăra. Ei 
vor ști munci mai bine pămîntul, din care vor trage 
foloase mai mari; ei vor ști săsși îngrijască vitele, 
de la cari atirnă în parte hrana lor de toate zilele; în 
scurt, ei vor şti aşi statornici gospodăriile pe temelia 
iconomiei și a bunei rinduieli, trăgînd singuri folosul 
din munca lor, pe cînd omul fără învăţătură şi fără 
bună creştere din casa părinţească este înșelat de toți 
şi ugor se azvirle în braţele lenevirei, beţiei și altor răs 
utăţi, pierzînd, pe lingă sănătate, încă și numele cel 
bun şi roada muncei sale ciştigată cu sudoare. e Drar 
gii mei! Şiliţivă cu toţi de a plăti la vreme dările 
voastre cătră obşte şi cătră ocîrmuire, pentru că tot 
spre folosul vostru şi al ţărei o faceţi aceasta. Veţi fi 
auzit că Christos încă a plătit bir, măcar că a fost fiul 
lui Dzeu. ew Fiii mei, întrun an sunt 52 de duminece 


Wi 


www.dacoromanica.ro 


10 


45 


20 


25 


30 


40 


94 


şi alte sfinte sărbători; în toate să ne întilnim aicea, 
pentru a vă-nvăța cele ce sunt bune și de folos, pre- 
cum îmi poruncește D-zeu. După sfinta liturghie 
mergeţi pe la casele voastre gi dați trupului hrana sa, 
apoi întruniți-vă la mine acasă, unde vă poftesc cu 
toată dragostea, ca să petrecem această sfintă zi tm- 
preună. — Binecuvintarea lui D-zeu să vie preste voi!“ 

Preste două-trei oare, sătenii se adună la casa pa- 
rohială, unde preotul trebuie să le prepară o petrecere 
nobilă şi atrăgătoare. Mai înainte de toate, preotul 
să le vorbească despre trebile gospodăriei, să le deie 
unele învățături practice despre agricultură gi despre 
cultivarea viilor. Apoi să întroducă în conversaţie 
naraţiuni istorice, să-i pună a recita balade şi doine 
populare despre faptele strămoșilor şi despre pornirile 
inimei lor. Apoi să se-ntindă o horă drăgălașe de că- 
tră junii şi junele româncuţe, în care timp preotul să 
converseze cu bătrinii despre educaţie, căsătorie şi 
despre virtuțile familiei. Apoi să le arate stricăciunea 
ce provine din beţie, pentru care scop să le aducă 
esemple prin cari să desfăşure şi mai mult degradarea 
şi nenorocirea ce provine din beţie, din acest viţiu 
odios, care corumpe din ce în ce mai tare sîngele cu- 
rat al săteanului, slăbindu-i isteţimea și vigoarea bra- 
ţelor. În felul acesta, sătenii se vor rentoarce ca re- 
născuţi la vetrele lor, vor vizita mai rar crişmele şi 
vor prefera petrecerile cele nobile duminecale la casa 
preoțească şi mai tirziu pe la unii din fruntașii satu- 
lui. — Cine nu recunoaşte apoi cît bine ar rezulta din 
acest sistem, din această reformă a vieţei sociale de 
la sate? Sătenii, ocupați în fiecare zi de sărbătoare cu 
învățături morale, sfaturi folositoare și petreceri no- 
bile, ar şti să întrebuinţeze zilele de lucru cu mai multă 
vigoare şi ar scăpa în scurt timp din mrejea primejdi- 
oasă și sugrumătoare a veneticilor, ce au curagiul a 
profita de simplicitatea lor, pentru a-i specula şi a-i 
esploata, Dinşii ar deveni avuți și din ce în ce mai fo- 
lositori societăţii; proprietarul ar trage mai mult 
folos din proprietatea sa, căci lucrul său arfi făcut la 
timp ; preotul n-ar mai fi peritor de foame, căci vred- 
nic este lucrătorul de plata sal 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


Un lucru este neapărat de a nu se scăpa din vedere. 
Preotul, pe lingă alte bune calităţi, mai trebuie să 
poseadă o doză bună de curagiu gi energie, pentru a 
brava obstacolele ce are să-ntimpine neapărat chiar 
la cea întăi încercare a grelei sale misiuni. Cele mai 
puternice obstacole trebuie să le aștepte din partea 
crîişmarilor ovrei, carii sunt cei mai neîmpăcaţi duş- 
mani ai moralității şi deşteptării poporului. Natural, 
căci veninoasa lor băutură nu poate avă trecere decit 
păn-atunci, pănă cînd poporul este ţinut în orbie su- 


. fletească şi imoralitate. Tot asemenea obstacole se 


pot aștepta şi din partea arendaşilor străini, a căror 
interes este esploatarea bietului popor. Misiunea pre- 
otului însă poate găsi un sprijin puternic în proprie- 
tarii români cu sentimente loiale şi naționale. Avem 
chiar unele esemple despre asemenea proprietari, cari, 
în unire cu preotul, au ştiut să facă din comunele lor 
un cuib de bună gospodărie și moralitate; durere însă 
că azi asemenea esemple binefăcătoare sunt cam rare l... 

Aceasta este, în scurt, nobila misiune a preotului la 
țară. Deie cerul ca ea să se poată îndeplini cît mai ur- 
gent și cu rezultate cît de strălucite, căci — ardet 
Ucalegon ! Pentru aceasta însă se cere o instrucțiune 
suficientă şi o poziţie materială mai convenabilă pen- 
tru preoții noştri. Sustrageţi de la dinşii aceste mij- 
loace neapărat trebuincioase, și misiunea lor la sate va 
rămîne mai pe jos decît aceea a celui de pe urmă pă- 
zitor de vite... Şi prin aceasta, nu sufere oare prospe- 
ritatea ţării şi a națiunii? l... 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


96 


IEZUITISMUL ÎN ROMÂNIA 


Este cunoscut de toți aceia cari au cetit istoria cul- 
turei popoarelor cît rău a produs activitatea iezuitis- 
mului în cele mai multe țări ale Europei. Societatea 
omenească n-a avut niciodată mai mari adversari, 
duşmani mai neiîmpăcaţi decît aceşti monștri, învă- 
luiţi în sacul pocăinţei, ascunși supt masca cucerni- 
ciel, iar în inimă și în suflet, cu cele mai negre pla- 
nuri, cu cele mai negre vicii și păcate. 

De la anul 1808, cînd un decret al lui Napoleon I 
puse capăt inchizițiunei barbare, neumane, iezuitis- 
mul a perdut din rolul și puterea ce avea mai înainte. 
Cu toate aceste, pe la finele anului 1863, această sectă 
avea încă peste 7.529 membri în vro 19 provincii eu- 
ropene. Cele mai cumplite lovituri le-au suferit însă 
iezuiţii în cei din urmă doi-trei ani, de cînd imbuiba- 
tul Cap al Cetăţii eterne pretinsă a i se recunoaște ab- 
surda infailibilitate, ridiculizată de cătră însăși lu- 
minata parte a clerului catolic. De atunci iezuitismul 
a devenit o batjocură, şi toate țările unde instrucţiu- 
nea se găseşte în mîna acestor oameni, astăzi caută s-o 
ia din mina lor, căci s-au convins, în fine, că lumina 
iezuitică pentru societate este un întunerec, un infern. 

Ţara noastră, atit de bună, atit de mănoasă, mul- 
țămită clerului și religiunei sale ortodoxe, a fost scu- 
tită pănă în timpul mai nou de năvala acestor secte 
sau, mai bine, insecte otrăvitoare, măcar că gi ea a 
avut să treacă prin un mare purgatoriu; căci cine a 
putut încă să uite timpurile de tristă aducere aminte 
ale fanarioţilor, cînd ţara gemea supt invaziunea că- 


www.dacoromanica.ro 


RE ie 


Sc KEE Ee AU ec ce a 
"mr Paza onat ii Ta capi, K 

A H = ; KÉ 
Na. Monina E pata EN dm e Deg porade 
PIERRE ZA mape an, 
rs Pee ad pa Ca 
E: EL Sa ARE Aetia TNA D as 
cs fi 

Dë 


E în Sc? Zoe, ER eng 


d IS SEH o, 


SE et, ée la 
ZS E Ne es DE AA nt His i E arn e e Bolt ta. 


se g E S Sach a Gebeess 
seta Se Deac e Free: Tue Vaal 


Es "oe iama e 
pe ? $, x > 
EA t Wina Rd aisen, KA =a cea aiik. me ebe , Be rm | 
? eu Propran SE tt p EL EE ma iaram pute Daat — 
Zant shit Ponor Tae teren GI EE Ee SCH 


KE se E EH — dE Ai mad — 
Kap, ` { 
éi AJ E har PUSA Ze Gier oc Stan d de ele see 


wech cl, da San oa? honat poa <a de. ; Lan de EE H ce. 
Qe stau e vitei Tep | 


A ? 
„Lcd sai Daten EE ees vn paie, ap) 
LA, a a CR = ai Zë ke g E a fe EE 
A SE mu E Ce GEES 
Kee eege Sen SE Wert 
2 SE SE SE 


Zu haass FA deo ca 
Te cpt e omul acesta Paun gé 
+ toate de na, Ce 
4 | Piu prize d pe SS ea 
P heta f- Rin NE A SEN "at së 
Ss ARIA le ott ei SE ză bena 
Se ME 

GEN d äu île poe E 
K R SC zën nea de ee Ze sn TX ge) 
E Ee et, Sa Geer 
Ge iae Perms A geben ei EE 


a ca Da San, abs da tele ër A Bu | 
L sera E and Ee Pe Bi Gore ti, D Ai et Ge 


Făt-Frumos, fiul iepei, facsimil, f.1. 


www.dacoromanica.ro 


ION CREANGA 


Puma Gtüteunlotn 


Mărchen und Geschichten 


TE = 


ga d A 
C patit 5 


K o 
aici mamut 


LA 


AUFBAU-VERLAG BERLIN 


1934 


Prinz Stutensohn (Făt-Frumos, fiul iepei]. Berlin, 1954. 


www.dacoromanica.ro 


SCRIERILE 


IOAN CREANCĂ 


VOLUMUL If 


-DIVERSE 


MDCCCXCIL 


Scrierile lui Ioan Creangă, vol. II, Iaşi, 1892, foaia de titlu, 


www.dacoromanica.ro 


LON CREANGA 


CZARODZIEJSKIE 
OPOWIEŚCI 


(POVESTIRI) 


z przedmową prof, M. LORGI 
przełożyła z rumuńskiego 
KONSTANCJA MAYZLÓWNA 


ROMÂNE 


WARSZAWA— 1933 


o 
NAKŁADEM KSIĘGARNI E HOESICK 


Czarodziejskie opowieści [Povestiri]. Warszawa, 1933. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


lugărilor şi a fanarioţilor greci, cari au copleşit lo- 
curile cele mai frumoase ale ţărei și care tot cu ace- 
eași mască de pocăință şi cucernicie iezuită „ca la- 
coma omidă di pe frageda mlădiţă, ca neagra lipitoare 
pe sînul de zăpadă al dulcei copiliță“, sugeau din ed 
sucul ei singele din vine, în blinda Românie!!!.. 
sfirșit, însă, graţie forţei noastre naţionale, am scă- 
pat de aceşti oaspeţi uricioși, dar, precum se pare, 
am scăpat numai pentru a reîntra într-un alt purga- 
toriu, acela al iezuitismului papal. 

Ţara noastră este bună, este ospitalieră, este tole- 
rantă; ea n-a persecutat niciodată religiunile străine 
din sînul ei. Dar probe destul de puternice avem că 
acele religiuni au nutrit şi nutresc încă ura cea mai 
amară contra ei. Astfel avem probe despre religia 
ebraică, astfel au constatat unele ziare chiar anul 
trecut că în claustrele călugăriţelor catolice copilele 
române date spre educaţie se desnaţionalizează și-și 
perd respectul chiar pentru familia lor. 

Cu toate aceste, pe cînd toate țările au început a 
izgoni această sectă din sînul ei, la noi iezuiţii se spo- 
resc din ce în ce, poate pentru că se refugiază aici la 
noi de prin ţările de unde-i alungă, înto[c]mai precum 
se refugiază ovreii. Aşa e ţara noastră... e bună și to- 
lerantă| Tot ce este mai infectat în societatea euro- 
peană se grămădește pe malurile Dimboviţei și a Bah- 
luiului, căci aici aerul pare mai priinciosl... 

Pentru ca să cunoaștem pînă la ce grad a ajuns deja 
încuibarea iezuiţilor în ţara noastră, lăsăm să vor- 
bească acum Biserica română, ziarul religios-moral 
din Bucureşti, cu data de 2 aprilie, care iată ce ne 
spune: „Simbătă, la 25 martiu, vrînd a respira un aer 
mai plăcut, mai curat, am crezut că cel de pe colina 
Filaretului este cel mai favorabil din două punturi 
de vedere, pentru curăţenie și pentru apropiere. Tra- 
versînd acea colină citeva minute, un ce extraordi- 
nariu ne atrase privirea spre gara Giurgiului cătră un 
şir de seminarişti în număr ca de treizeci de juni, îm- 
brăcaţi în costum de clerici, urmaţi de ciţiva iezuiţi, 
Curiozitatea ne îndemnă să întrăm în gară; tocmai 


97 


7 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


în acel moment sosi și trenul de sară de la Giurgiu, 
Din numeroasele vagoane se pogoară un călugăr ca- 
tolic cu o barbă mare, la a cărui aparinţă toţi acei 
juni descoperiră capetele şi, cu pălăriile în mină, să- 
rută mîna cu respect acelui călugăr iezuit ş-apoi pleacă 
în capitală, 

Pănă azi n-am ştiut că iezuiţii au fondat şi semina- 
riu în România. Care să fie scopul — toţi ne întrebăm 
— că iezuiţii să aibă şi seminariu, cînd n-au necesi- 
tate de dinsul? Și cum tolerează guvernul asemenea 
institute? Rațiunea ne răspunse că catolicii au otă- 
rit a mări propaganda prozelitismului în România, si- 
guri fiind că nu-i controlează nimeni. După noi, ei 
n-au nici un drept şi nici o necesitate de a fonda se- 
minariu, deoarăce pentru coloniile venite pe furiș în 
țară erau destui 10 preoţi; şi de vreme ce astăzi sunt 
sute, pentru ce și seminariu? Căci în România de din- 
coace de Milcov nu e decit o singură comună catolică, 
compusă din bulgari convertiți, cari se numesc pa- 
vlicheni, şi această comună este în marginea Bucureș- 
tilor şi se îngrijește d-a dreptul de bărăţia din capi- 
tală. Iar dacă în România de peste Milcov se găsesc 
citeva comune în districtul Neamţ și Bacău locuite 
de unguri catolici, colonizați în timpul lui Ștefan cel 
Mare şi care-și păstrează religiunea, ceea ce dovedește 
marea toleranță a României, pentru aceia, precum 
ştim, în lași esistă un seminar catolic (22) al statului 
nostru; pentru ce gi altul în Bucureşti? Care este ne- 
cesitatea seminariilor catolice, cînd dintr-ale noastre 
se azvirlu tinerii afară? Dar mulțimea de preoți ce 
vin în ţară pe toată ziua ce cată? Noi știm că preoţii 
noștri abia cu mari greutăți capătă cite unul voia de a 
trece îrontiera în vecinătate, precum în Turcia, Tran- 
silvania şi Bucovina; așa și preoţii greci şi bulgari 
pierd cîte o lună pe la porturile noastre pănă să ca- 
pete voia să între în ţară, şi atunci încă numai într-un 
mod condiţionat! 

Catolicii sunt privilegiați, de dinși[i] nu se ocupă 
nimeni, ei întră în ţară ca în ţara lor, fără să fie în- 
trebaţi care le este misiunea. Ar trebui să se ceară de 


www.dacoromanica.ro 


k Ani 


la S.S.Episcopul catolic o listă de ciţi preoţi are ne- 

voie pentru comunitatea catolică, şi regimentele de 
iezuiţi să se trimeaţă la urma lor, pentru că în Româ- 
nia chinoviu catolic n-a esistat; istoria nu ne arată 


că ar fi esistat vreodată. 


www.dacoromanica.ro 


ÎNTÎMPINARE LA CRITICA DOMNULUI I. NĂDEJDE 


10 


15 


20 


25 


30 


100 


ASUPRA PĂRȚEI ȘTIINȚIFICE DIN CARTEA 
DE CETIRE „ÎNVĂŢĂTORIUL COPIILOR“ 


Felicităm cu plăcere voința în bine a domnului I. 
Nădejde, cetind critica domniei-sale din Contempora- 
nul, no. 6, sub titlul Partea ştiinţifică din „Învăţăto- 
riul copiilor“, întrucit curiozitatea sa nu cere altă 
mulțămire decit aceea de a-și colinda spiritul pe nes- 
firşitul cimp al științei, care-i suride pe acest timp de 
secetă cu atita bunăvoință. 

Însă toată furia ursului îndreptată asupra cîtorva 
albine?! 

E vorba despre o carte de cetire, căreia, dacă-i lip- 
sește perfecţia, după însuși domnia-ta, credem că nu 
i se poate tăpădui o valoare relativă distinctă, cerce- 
tind cărţile ce figurau și, poate, mai figurează încă 
în uzul învăţămîntului primar. Şi greu este, căci multe 
sudori ne-au curs de pe frunte, și multe nopţi întregi 
ne-a răpit cartea Învăţătoriul copiilor, pănă ce am 
adus-o în stare de a nu da științei decit foarte puţină 
materie de criticat. 

Credem că merită o soartă mai dulce, o privire mai 
blindă, o menajare, cel puţin relativă, în locul pasi- 
onatelor rînduri, cu cari săgetaţi așa de aprig tendinţa 
spre bine a unor oameni cari, de la 1864 și pănă astăzi, 
am sacrificat mult din puţinul ce am putut cîştiga, 
pe vremile acele, în folosul instrucţiunii de întăia 
cerință sau școală pentru începători. 

Adevărat, „cu greu se alcătuieşte o bună carte de 
cetire, după cum dumneavoastră înșiși mărturisiţi, 
chiar cînd ştie cineva singur foarte bine lucrurile des- 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


pre cari vrea să scrie; şi cînd nu posedă nici cunoștin- 
tele trebuitoare, atunci face o faptă rea“. 

Adică făptuitori de rele, criminali sîntem, pentru 
că am îndrăznit a pricepe nevoia unei cărţi începă- 
toare mai apropietă de cerinţele pedagogice decit pre- 
cedentele, de ale căror viţioase cuprinsuri, domnul 
mieu, nu se scandalizază speculantul, ci învățătoriul 
conştiincios, nu cel ce „n-a împuns odată cu sula“, ci 
omul care-și iubește meseria, şi pentru aceasta sîn- 
tem de condamnat? | 

Cu adevărat sînt citeva greșele, care, toate la un 
loc, nu alcătuiesc nici o pagină din întreaga carte. 
Dar, drept vorbind, se poate pretinde unui institu- 
toriu să posedă cunoștințele înalte ale unui profesor 
de liceu sau de facultate?! — Negreșit că nu. 

Ce-am putut scrie de la noi, am scris; ceea ce nu 
puteam şti prin noi înşine, am cerut de la alţii, ex- 
trăgind din cărți româneşti în uzul școalelor secun- 
dare bucăţile științifice de care ne înculpaţi. 

Orice om cu minte nu poate cere unui institutor 
lipsit de mijloace și de timp a sta direct în curentul 
modificaţiunilor şi descoperirilor științifice; de aceea 
rugăm pe criticul nepărtinitoriu şi conștiincios să ne 
puie în vedere îndreptările cuvenite, spre a ţine sama 
de ele la ediția viitoare. 

Rugăm asemene pe domnul I.Nădejde să nu-și facă 
aşa de mare nălucă despre „morile de vînt“, nici să 
grăbească a se turci, după cum zice, căci şi acolo dă 
de „mina lui Dumnezeu cea nevăzută“, care, dacă nu 
ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am pu- 
tea vedea greşelile unii altora. 


Iaşi, în 1881, octomvrie 6 


www.dacoromanica.ro 


O ÎNTREBARE D-LUI A. GORJAN, 


AUTORUL MAI MULTOR CĂRŢI DE GEOGRAFIE 


10 


15 


20 


25 


30 


102 


Stimabile domn, 

În lăcomia d-voastră, de a fi autorul geografiilor 
tuturor județelor din România, fără nici o sfială, ați 
copiat planul și metoda din cartea noastră, întitu- 
lată: Geografia județului Iaşi, pentru clasa a II-a pri- 
mară-urbană și a III-a rurală. Şi, pentru judeţul Iaşi 
aţi cules de-a gata tot materialul din această carte, 
fără a noastră învoire și fără a vă da samă de drep- 
tul de proprietate, prescris de lege. 

Cum că ne-aţi copiat cartea, lucrul este vădit, ei 
pentru aceasta, n-avem decit să punem ambele cărți 
față-n faţă, ca lumea competentă să vadă și să judece. 

Mai întăi, la începutul tuturor edițiilor geografielor 
d-voastră, ați copiat întocmai planul din notița de 
la începutul geografiei noastre, unde arătăm cum să 
se înceapă cursul geografic. Acest plan ni l-aţi copiat 
în toată întregimea lui, cu deosebire, că, în loc dea 
procede cu totul elementar, așa cum procedăm noi, 
d-voastră vă mai slujiţi, la orientare, şi cu steaua po- 
lară, constelaţiile cereşti, busola etc., şi îngreuieţi 
mintea copiilor cu o nomenclatură geografică greșită 
și neinţeleasă. 

Dar pentru ceea ce ați pus de la d-voastră, nu ne 
privește. D-voastră aţi lucrat așa, după cum aţi pu- 
tut și v- -ați priceput, în asemine materie. Ceea ce 
insă nu vi se poate ierta, este că ne-ați copiat lucra- 
rea noastră şi v-aţi folosit, fără muncă, de materialul 
adunat de noi. Lăsînd la o parte planul ce ni l-aţi co- 
piat, precum şi nomenclatura d-voastră geografică, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


cu totul greşită şi neînţeleasă, venim la materialul 
propriu geografic, ce l-aţi copiat de la noi. 

Aşa, spre exemplu: la pagina 18, după ce aţi luat 
bucăţile din cartea noastră, întitulate: una, Așezarea, 
şi cealaltă Împărțirea administrativă a orașului Iaşi, 
ca să nu vi se cunoască urmele copierei, ați schilodit 
bucăţile așa de rău, încît le-aţi pus toate pe dos. Aşa, 
făcînd orientarea dispărţirilor orașului Iași, ziceţi că 
dispărţirea I-a este aşăzată în partea de sud-vest a 
orașului ; dispărţirea II-a în partea de sud-est; dispăr- 
ţirea III-a în partea despre apus; dispărţirea IV-a în 
partea despre răsărit, iar dispărţirea V-a în partea 
despre miază-noapte. După cum aţi făcut această ori- 
entare, se vede cît de colo că d-voastră v-aţi uitat pe 
planul orașului Iași, din geografia noastră, şi aţi fă- 
cut orientarea greșită, fără a vă da samă că acesta-i 
un plan topografic şi nu o hartă. Aceasta dovedeşte 
cît de bine cunoaşteţi așăzarea orașului lași, și ce 
deosebire este între un plan topografic și o hartă. 

La pagina 19, după ce faceţi o încurcătură despre 
stradele din Iaşi, treceţi la hală ei ziceți că-i învălită 
cu steclă. Oare aşa să fie? La pagina 20, iarăși, ca să 
nu vi se cunoască urmele copierei, aţi stricat așa de 
rău textul din bucăţile noastre, încit nu se mai înțelege 
nimica din ceea ce voiţi a zice. lată redacțiunea și sti- 
lul din cartea d-voastră: 

„Biserica Sf. Nicolai Domnesc, făcută de domnul 
Moldovei Ştefan cel Mare, are trei altare, aproape de 
palat“, 

Oare ce să fie aproape de palat? Biserica Sf.Nico- 
lai, Ştefan cel Mare, ori cele trei altare? De asemine, 
ziceţi: „Biserica Trei-Sfetitele, făcută de Vasile Lupu, 
domnul Moldovei, zidită din peatră săpată pe dina- 
fară ; aici se află moaştele sfintei Paraschiva; pe Strada 
Mare“. Ce este oare zidită din peatră săpată pe dina- 
fară? Moldova sau biserica Trei-Sfetitele? Și unde se 
află moaştele sf. Paraschiva? Pe dinafară, în biserică 
sau pe Strada Mare? Mai departe, ziceţi: „Biserica 
Golia făcută tot de Vasile Lupu, aici în Turnul cu 
clopote e și observatorul de foc; în curte c-un spital 
de nebuni“. Aceasta dovedeşte cît de competent sun- 


103 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


104 


Let) în asemine treabă și cît interes v-aţi pus, ca ceea 
ce veţi da la lumină — după cum ziceţi d-voastră, — 
„să fie tinerimei studioase și mai de mare folosi“... 

La pagina 21, unde vorbiţi de şcoalele din Iaşi, 
de asemine, aţi luat tot materialul din cartea noas- 
tră, schimbînd, pe ici pe cole, cîte un cuvint, pen- 
tru a nu se cunoaşte că ați copiat; şi, în răpejunea 
dv. de a copia, aţi uitat să treceţi și şcoala milita- 
ră. Tot la această pagină, mai la vale, unde vor- 
biţi de grădinile publice din lași, nu v-aţi mai os- 
tenit atita și aţi copiat bucata întocmai, după cum se 
află în cartea noastră, așa după cum urmează: „Gră- 
dina de la Copou, făcută în vremea lui Mihai Stur- 
za, domnul Moldovei. Grădina Ghica-Vodă, de pes- 
te Bariera Copou. Grădina Primăriei, între strada 
Lăpuşneanu şi Strada de Sus. Grădina Barnovschi, 
peste drum de monumentul Ghica-Vodă. Grădina 
Botanică a doftorului Fătu etc,“ 

De asemine, la pagina 23, unde vorbiţi despre 
marca comunei lași, iarăși aţi copiat întocmai: „Mar- 
ca comunei lași este chipul unui turn ei deasupra lui 
o coroană; iar sub turn este chipul a doi delfini, făcuţi 
faţă-n faţă, Turnul însămnează vechiul municipiu 
al Iaşilor. Coroana însămnează că orașul Iași a fost 
capitala ţărei Moldovei; iar delfinii însămnează că 
domnitorii Moldovei aveau în stăpinire și o parte din 
Marea Neagră“. În această bucată, d-voastră numai un 
simplu cuvint ați schimbat, și anume: imaginea și 
aţi zis chipul. Se vede că n-aţi înţeles de ce ne-am fe- 
rit noi dea zice chipul şi am zis imaginea. Tot la această 
pagină, unde vorbiţi de date istorice Se E orașului, 
aţi stricat așa de rău bucata întitulată Înfiinţarea et 
întemeierea orașului Iaşi, din geografia noastră, încît 
nu se mai înţelege nimica din ceea ce aţi voit a spune. 
Între altele, d-voastră eet) că domnii Moldovei au 
făcut în Iași o biserică și o curte domnească. Oare toţi 
domnii Moldovei au făcut curtea domnească? Și nu- 
mai o biserică au făcut în Iaşi toți domnii Mol- 
dovei? 

La pagina 25, începînd a descrie plășile, după ce 
la fiecare plasă faceţi orientarea cu totul greșită, zi- 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


ceți că învățătorul să desemneze, cu copiii, conturul 
plășilor de pe harta judeţului, ce se află pe păretele 
clasei. De pe care hartă? De pe aceea care n-aţi făcut-o? 
De pe asta iarăși se cunoaște ce fel de sacrificii aţi 
făcut pentru tinerimea studioasă. 

La pagina 26, între altele, ziceţi că în tirguşorul Să- 
răria e o biserică frumoasă. Cine a văzut biserică, şi 
încă frumoasă, în tirguşorul Sărăria? Poate că aveţi 
de gind s-o faceți d-voastră?l... 

La pagina 28, unde vorbiţi de plasa Codru, ziceţi 
că „această plasă se întinde pe ambele maluri ale Jt- 
jiei, pină în Prut“ Așa se vede după hărţulia închi- 
puită de d-voastră, pe care o aveți în carte, dar, în 
realitate, nu este așa. Tot la pagina 28 ziceţi că „So- 
cola, comuna rurală, este un tirguleţ şi reşedinţa plă- 
şei Codru. Aicie monastirea Galata zidită de Petru 
Şchiopu, domnul Moldovei. Are un ospiciu pentru 
neputincioșii săraci“. Aşa de bine cunoașteţi locali- 
tăţile dimprejurul Iaşilor? 

La pagina 29, unde vorbiţi de plasa Braniștea, după 
ce aţi rupt o bucată din această plasă și i-aţi făcut ori- 
entarea cu totul greșită, între altele, mai la vale, zi- 
Get că la Sculeni e mare trecătoare în Rusia... O fi 
pentru vagabonzi, dar nu pentru cei cu pașaport, 

Despre numărul locuitorilor, într-un loc ziceţi că 
nu sunteţi de părere de a se mai arăta în carte, și, în 
alte locuri, i-aţi copiat întocmai după geografia noas- 
tră. Astfel de statornicie aveţi în modul de a lucra? 

La pagina 30, după ce faceţi greşeli cu orientarea 
judeţului Iași, ziceţi, între altele, că marca judeţului 
Iaşi e un cal, Un cal e marca judeţului? Sau poate chi- 
pul unui cal. Cum credeţi d-voastră că înţeleg copiii 
mai bine? Tot la această pagină aţi copiat dealurile 
din judeţul lași, după cum sunt în cartea noastră; 
numai, la dealul Copou, aţi adaus de la d-voastră, că 
partea apusană a orașului Iași, e așăzată pe dealul Co- 
pou. Dar celelalte părţi ale orașului unde sunt așă- 
zate? 

La pagina 31, de asemine, ați copiat riurile din 
judeţ, tot din geografia noastră; numai la rîul Bah- 
lui aţi adaus de la d-voastră, zicînd că acest rtu trece 


105 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


85 


40 


406 


prin mijlocul oraşului Iași. Oare l-aţi văzut bine pe 
unde trece? Tot la această pagină, paragraf. 19, aţi 
copiat textul întocmai, din cartea noastră. Iată-l: 

„În judeţul Iaşi sunt multe păduri, multe podgorii 
şi multe livezi; grădinării cu tot soiul de legume, încă 
sunt multe, mai cu samă în plasa Braniștea, între Ji- 
jia şi Prut. Sunt de asemine fînaţe și imaşuri nume- 
roase, cu deosebire în plășile: Turia, Braniştea și 
Bahlui“. Aici aţi schimbat numai cuvintul întinse 
şi aţi zis numeroase. Oare se potriveşte? Mai departe, 
ziceţi: „Vii sunt multe la Copou şi la Șorogari, plasa 
Copou; la comuna Miroslava, plasa Stavnic; la co- 
muna Cotnarii și Băicenii, plasa Bahlui“. Acest ma- 
terial l-aţi luat tot din cartea noastră, din descrierea 
fiecărei plăşi aparte. Trecînd însă repede cu copiatul, 
aţi uitat podgoriile dimprejurul Iaşilor. Mai încolo, 
aţi copiat bine ei n-aţi trecut cu vederea nici cele mai 
mărunte lucruri, precum: „Harbuji mari şi frumoși se 
fac prin plasa Cirligătura. Raci și scoice se găsesc în 
mare cantitate în Jijia. Din dealul Șorogarii şi Aro- 
neanu se scoate năsip și lut bun pentru tencuială“, 
Mai la vale: „În plasa Braniște nu se prea seamănă 
griie şi păpuşoaie, pentru că le îneacă Prutul cînd 
varsă grozav; de aceea, șăsurile rămîn mai mult ft- 
naţe, imașuri şi grădinării“. Acest material e întocmai 
luat din cartea noastră; numai două cuvinte aţi schim- 
bat: aţi zis: face revărsări, în loc de varsă grozav. Mai 
departe, stilul este iarăşi încurcat ei corchezit. 

La pagina 33 și 34, unde vorbiţi de căile de comu- 
nicaţie, toate drumurile sunt copiate din cartea noas- 
tră ; numai la „Drumul dig vecinal al Prutului, d-voas- 
tră aţi crezut, se vede, că-i greşit cuvîntul dig şi l-aţi 
schimbat în zis. Nu înţelegem ce v-a greşit cuvintul 
dig? l... Tot la pagina 34, aţi copiat textul întocmai, 
după cum urmează: „Dintre toţi locuitorii judeţului 
lași, vro 100 de mii trăiesc prin tîrguri, îndeletnicin- 
du-se cu meşteşuguri, negoţ și alte ocupaţii; iar cei- 
lalţi, ca la vro 60 de mii trăiesc prin sate și se ocupă 
cu munca pămîntului şi cu creşterea vitelor“. De ase- 
mine, la pagina 35, unde vorbiţi de judecătoriile de 
ocoale, textul este copiat, întocmai. La pagina 36, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


unde vorbiţi despre locurile însămnate din judeţul 
lași, mai repetiţi încă o dată că: „Socola e tirguleţ și 
că în apropiere e monastirea Galata“. Dacă ar fi fost 
un adevăr, poate nu l-aţi fi repetit de două ori. Tot la 
această pagină ziceţi că „la tirguşorul Sculeni e trecă- 
toare cu drumul de fier în Rusia“. Astfel trebuie să-și 
cunoască țara un bărbat ca d-voastră? Bucata generală 
de la sfirşit, pagina 38, încă e culeasă din cartea noas- 
tră; dar stilul l-aţi schilodit şi întortochiat aşa de 
rău, încît numai D-zeu să vă înțăleagăl... 

În cărticica d-voastră, de 38 pagini, după cum v-am 
arătat, n-a fost o singură pagină unde să nu D fost bu- 
cățile copiate din cartea noastră, stilul stricat ei unde 
cele adause de la d-voastră să nu fi fost greşite şi nea- 
devărate. Atunci, stimabile domn, ce mai rămîne 
din cartea d-voastră? 

În notiţa de la urmă ziceţi că: dacă toţi d-nii ins- 
titutori și învăţători s-ar grăbi de a vă trămite la timp 
relaţiuni asupra tutulor judeţelor, negreşit că d-voas- 
tră aţi complecta o serie de geografii locale, aduciîn- 
du-se, prin aceasta, mari foloase tinerimei studioase. 
Ce-i drept, că mari foloase! N-avem ce zice |... Se vede 
că pe aiure n-aţi avut încă de unde copia! 

Precum aţi făcut cu geografia judeţului laşi, co- 
piind și stricînd textul din cartea noastră, asemine ați 
făcut gi cu geografia judeţului Fălciu, luînd tot ma- 
terialul din geografia d-lui institutor Seghinescu. Nu 
ştim ce ispravă veţi mai fi făcut gi cu geografiile al- 
tor judeţe. 

Mai ziceţi că ori şi cîte sacrificii veţi face, nu veţi 
mări preţul din 40 bani exemplarul. D-voastră cre- 
deți, se vede, că aţi făcut mari sacrificii, cu 40 bani 
exemplarul, o cărţulie de 38 pagini, numai tipar cu- 
rat, planul orașului, fără contururile plăşilor şi fără 
conturul general al judeţului. V-aţi luat, se vede, după 
proverbul care zice: „Din picuş se face căuş“. Și v-aţi 
zis: Dacă aș face cite-o fițuică de astea pentru fiecare 
judeţ, pentru 32 de judeţe fac atitea exemplare; cite 
40 bani exemplarul, face o sumuşoară destul de con- 
venabilă, care nu se iè din drum. Și, în urma unei ase- 
mine ingenioase combinaţiuni, v-aţi şi apucat de tre- 


197 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


bușoară şi în scurtă vreme aţi şi măiestrit geografiile 
tuturor judeţelor. Planul vi l-aţi pus în lucrare; nu 
ştim cum vi se va trece marfal!... Ba încă puneţi lu- 
mea în mirare, tipărind pe coperta geografiei d-voas- 
tră „ediţia XIII-a“, fără a fi apărut celelalte ediţii. 
Oare de asemine mijloace trebuie să se slujască 
cineva? 

Mai ziceţi că această carte este autorizată de onor. 
Minister. Oare pot să fie autorizate asemine cărţi, cu 
astfel de stil şi cu atite greșeli şi neadevăruri? 

Onorabile domn, ne cuprinde mirare de curajul ce 
l-aţi avut, scoţind la iveală astfel de cărțulii, care bui- 
măcesc şi aduc în rătăcire pe fragezii şi nevinovaţii 
copilași | 

Încît se atinge de d-nii învăţători, avem convinge- 
rea și v-o putem spune că fraţii şi colegii noştri învă- 
țători din judeţul și oraşul Iași ştiu a face deosebire 
între o carte făcută din interes de metodă şi una fă- 
cută din interes de cîştig; şi, prin urmare, știu a-și 
alege cărțile de şcoală. 

Sifirşind, vă punem dar următoarea întrebare și vă 
rugăm, stimabile domn, să binevoiţi a ne răspunde: 

Cind cineva se foloseşte de munca şi sudoarea al- 
tuia, cum se cheamă asemine faptă? 


V. Răceanu, Gh. lenăchescu și I. Creangă 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


RĂSPUNS LA CRITICELE NEDREPTE 
ȘI CALOMNIILE ÎNVERȘUNATE 
ÎNDREPTATE 
CONTRA CĂRŢILOR NOASTRE DE ȘCOALĂ 
DE CĂTRĂ DOMNUL IOAN POP FLORANTIN 


CONFRAȚI ÎNVĂȚĂTORI 
I 
STIMABILI CETITORI, 


D-l profesor Ioan Pop Florantin a publicat în zia- 
rul Liberalul din Iași, n.n. 104, 107, 109, 410, 127, 
128, 130 ei 131, din luna mai şi iunie, anul 1887, un 
soi de critice și calomnii la adresa noastră, ca autori 
ai cărței întitulată: Metodă nouă de scriere și cetire 
peniru clasa I-a primară. Şi tot d-nul Florantin este, 
care se ascunde sub inițialele Z și F, din articolele 
întitulate, cel întăi Plagiatura şi cel al doilea O ne- 
omenoasă speculă cu cărți didactice, articole publicate 
în ziarul Lupta; cel întăi, în no. 294 din 8 iulie şi cel 
al doilea, în no. 303 din 18 iulie, tot din 1887. 

Dacă onorabilul d-n Pop Florantin s-ar fi mărginit 
de a ne critica dăscălește, noi n-am avea nimic de a-i 
întimpina, ba încă i-am fi mulțemit. Însă, d-nia-lui 
ne-a calomniat, cu intențiune de a ne dobort şi de a 
ne arăta în fața lumei ca pe niște oameni ce n-am fi 
avut conștiință şi bun simţ de ceea ce am făcut gi n-am 
fi lucrat decit numai împinși de interes de speculă. 

Dar, ceea ce ne miră şi ne mihnește și mai mult, 
este că Metoda nouă a deşteptat gelozie pînă şi în in- 
sugi onorabilul profesor de la Universitatea din Iași, 
d-l Aron Densușanu, care nu s-a gîndit... cînd a zis 
în Congresul didactic ţinut în Iaşi, în primăvara anu- 


109 


www.dacoromanica.ro 


10 


45 


20 


85 


80 


419 


lui trecut, cum că Metoda nouă este copiată de pe car- 
tea unui evreu, M. Șvartz. 

Pentru ca lumea să fie îndeajuns convinsă de ceea 
ce arată și ce voiește, mai cu samă d-l loan Pop Flo- 
rantin, vom trata pe rind toate chestiunile atinse de 
d-nia-lui, din punct de vedere didactic și vom răspunde 
la toate cu dovezi pipăite, ca să se convingă oricine 
că cele ce ni se aruncă de către d-l Florantin nu sunt 
decît niște calomnii izvorite din patimă şi rea cre- 
dință, iar nicidecum fapte întemeiate pe adevăr. 

Și dacă nu i-am răspuns atunci îndată, pricina este 
c-am aşteptat să vedem ce mai are de iscodit, pe soco- 
teala noastră, mintiosul filozof. Văzind însă că de la 
o vreme s-a oprit, ne simţim datori de a-i răspunde. 

Pentru aceasta, mai întăi vom căuta a desfășura de 
la început tot istoricul apariţiunei cărței noastre, 
spre a se vedea, de cătră oricine, buna credinţă şi des- 
toinicia noastră în asemine materie. Apoi vom pune 
față în faţă ambele cărți şi vom arăta deosebirea între 
una și alta, ca să se convingă fiecare, dacă Metoda 
nouă samănă sau nu cu cartea lui M.Şvartz, și dacă, 
vroind chiar a ne folosi de un lucru străin, după cum 
ni se impută, am fi avut ce găsi de copiat în această 
carte. De asemine, și în privinţa calomniilor publi- 
cate în ziarul Lupta vom căuta a le spulbera în vint 
şi a-i înapoia, d-lui Florantin, lăcomia de cîştig, ce 
cu precugetare şi rea credință, ni-o atribuie nouă. 


ISTORICUL APARIȚIUNEI CĂRȚEI NOASTRE 
„METODA NOUĂ“ 


După cum se știe, de pe la anul 1863 pină pe la 1867, 
şcoala normală „Vasile Lupu“ de la Trei Ierarhi, din 
Iaşi, avu norocul să aibă director și profesor de peda- 
gogie pe d-l Titu Maiorescu, distinsul profesor de fi- 
lozofie de la Universitatea din Iași, și totodată, rec- 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


tor al acestei Universităţi, iar acum, profesor de fi- 
lozofie la Universitatea din Bucureşti. 

În cei doi ani de la început, adecă în 1863—64 şi 
1864 —65, unii dintre noi am urmat în școala normală, 
ca şcolari înscriși, iar alţii, deşi eram institutori, vă- 
sind că slabul curs de pedagogie ce-l făcusem, mai îna- 
inte, ni era de puţin folos practic, gi fiindcă lecţiunile 
de pedagogie ce le făcea d-l Maiorescu se ţineau îna- 
dins în orele libere de clasă, pentru a putea urma toţi 
institutorii din lași, cari vor voi, am urmat şi noi cu 
mare plăcere la acel curs, care ne-a fost de foarte mare 
folos, şi pentru care suntem şi-i vom fi totdeauna re- 
cunoscători d-lui Maiorescu. Căci, în ţară la noi, sin- 
gurul care a înţeles rolul ce joacă ştiinţa pedagogică 
întemeiată pe practică, este d-l Maiorescu, care, în 
tot timpul profesoratului său de pedagogie, s-a ferit 
de a îndopa pe şcolarii săi cu teorii pedagogice ab- 
stracte, fără să fie întemeiate pe o practică adevărată. 
Pentru acest scop a înfiinţat cursuri practice de pre- 
dare, la clasa I-a şi a II-a primară, atit la școala din 
Trei Ierarhi, cît şi la celelalte școale primare din Iaşi, 
unde trimitea pe școlarii săi, ca să pună în practică 
ceea ce singur li arăta la şcoala pedagogică din Trei 
Ierarhi. 

Pe lingă acest prețios curs al d-lui Maiorescu, am 
mai fost ajutați şi luminați în cariera noastră didac- 
tică şi de cătră alți eminenți profesori, ca d-l I.Citm- 
peanu, d-l V.A.Ureche, d-l N. Culianu, actual rector 
şi profesor la Universitatea din Iași, d-l I. Bomba- 
cilă, actual profesor de filozofie la Liceul și la școala 
fiilor de militari din Craiova, de cătră mult regreta- 
tul profesor Ioan Stavrat, de d-l I. A. Darzeu, integrul, 
conștiinciosul și neobositul institutor, cu care am 
fost şi suntem și astăzi în strinse legături de colegia- 
litate şi frăţie, precum şi de cătră alți dascali mai bă- 
trini și mai competenţi în dăscălie decit noi. 

Totodată am fost și suntem și astăzi, pe cit se poate, 
în curent cu literatura didactică din Transilvania, 
încît am cunoscut mai toate lipsurile şi toate bunurile 
abecedarelor apărute acolo, precum: abecedarul d-lui 
Zaharia Boiu, al d-lui Basiliu Petri, al d-lui Ștefan 


114 


www.dacoromanica.ro 


10 


45 


20 


25 


30 


85 


40 


112 


Pop, abecedarul și Organul pedagogie al d-lui Popescu 
şi alte lucrări pedagogice, Prin urmare, cu aceste cu- 
noștinţi şi cu practica pedagogică ce o făcusem g-o 
făceam zilnic fiecare în clasă cu şcolarii, eram în stare, 
credem, pentru a putea face Metoda nouă de scriere şi 
cetire, fără să avem nevoie de a copia. 

La intrarea noastră în cariera didactică, fiind toţi 
institutori de clasa La, n-am găsit alt abecedariu în 
şcoală, decit pe-a lui larca, abecedariu care era cel 
mai răspîndit pe vremile acele. Acest abecedariu însă 
nu mai corespundea cu cerinţele timpului nici cu noul 
metod de învățarea cetirei prin scriere, după sistema 
fonetică. 

Pe lîngă aceste, abecedariul lui Iarca, nici în cele- 
lalte părţi nu era întocmit în mod intuitiv, precum se 
cerea, căci cuprindea mai multe sentinţe filozofice 
şi teologice și alte bucăţi instructive şi morale, într- 
adevăr, însă nepotrivite cu priceperea gcolarilor de 
clasa I-a primară. Astfeliu dar, de la începutul carierei 
noastre didactice, fiind lipsiţi de un abecedariu în- 
tocmit cum se cade, chiar în anul 1863 —64 ne-am in- 
trunit și am luat hotărîrea de a ne aduna în toate se- 
rile, în localul şcoalei de la Trei Ierarhi, şi a păși la 
coordonarea materialului, pe care, în vreme îndelun- 
gată şi cu multă trudă îl adunasem înadins, și tot adu- 
nam, pentru întocmirea unui abecedariu. Şi astfel am 
izbutit a alcătui Metoda nouă, așa cum se vede astăzi, 
carte pe care atitea sute şi mii de copii au învăţat şi 
învaţă a scrie și a ceti cu uşurinţă. Astfel dar, cînd a 
apărut Cursul de scriere şi cetire, pretins a lui M. Șvartz, 
cartea noastră Metoda nouă era întocmită şi gata de-a 
o pune sub presă, numai mijloacele bănești ni lipsiau 
pentru acest scop, lucru ce este bine cunoscut de multe 
persoane de valoare, cu care putem dovedi orișicînd 
atit d-lui Florantin cît ei d-lui Densuşanu, care a cău- 
tat a ne descredita în faţa Corpului didactic din toată 
țara și de toate gradele, întrunit în Congresul didactic 
de la Iaşi. 

Neavind însă mijloace de a tipări cartea, după cum 
am arătat mai sus, tocmai în anul 1867 ne-am dus la 
societatea „Junimea“, înfiinţată atunci, în laşi, din 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


care societate făcea parte şi d-l Titu Maiorescu. Și 
această onorabilă societate, apreciind meritul lucrărei 
noastre, n-a pregetat de a-i da intelegenta sa aprobare, 
şi de a o lua sub scutul său, hotărînd a o şitipări, pe 
socoteala sa, în tipografia societăţei. Însă din pricină 
că tipografia „Junimei“ nu avea încă literă caligrafică, 
şi noi nemaiputind întirzia cu tipărirea, în primăvara 
anului 1868, după ce s-a înfiinţat în Iași Societatea 
pentru învăţătura poporului român și s-a adunat 
un capital oarecare, ne-am dus apoi la această ono- 
rabilă societate, cu cerere de a ni înlesni mijloace, 
spre a putea scoate la lumină cartea. Şi Societatea 
pentru învăţătura poporului român, în urma cererei 
noastre, a rinduit o comisiune, alcătuită din onora- 
bilii domni: I.A.Darzeu, institutor, M.Buznea, pro- 
fesor la liceu şi mult regretatul profesor Ioan Stavrat. 
Această onorabilă comisiune, ca şi societatea „Juni- 
mea“, găsind cartea noastră mai bună decit toate abe- 
cedarele apărute pînă atunci, a venit cu un raport des- 
tul de măgulitor pentru noi, cerînd a ni se înlesni mij- 
loace pentru tipărirea cărţei; și Societatea pentru 
învăţătura poporului român ascultind ei ţinind samă 
de acest raport, a ai luat cartea sub patronagiul său şi 
a hotărît ca de îndată să fie dată la tipariu, cu o singură 
condiţie: de a i se înapoi capitalul dat pentru tipă- 
rire şi cîștigul ce ar ieși de la ediţia I-a şi a II-a. 

Din acel raport încă pot vedea onorabilii domni pro- 
fesori, Florantin gi Densușanu, dacă, după cum au 
zis d-nia-lor, am copiat sau nu cartea lui Șvartz. 


DARE DE SAMĂ 
DESPRE „CURSUL DE SCRIERE ŞI CETIRE“ 
DE M. ȘVARTZ 


După ce am arătat originea şi modul cum a apărut 
cartea noastră Metoda nouă, să facem o mică dare de 
113 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


114 


samă şi despre cartea răposatului M.Șvartz, spre a 
se convinge oricine că între cartea noastră gi cartea 
lui Șvartz este foarte mare deosebire. Să discutăm 
deci din punct de vedere metodic și practic, pentru a 
se vedea deeg este cea mai mică asămănare între una şi 
alta, și dacă M.Șvartz a avut o carte românească, bună 
de pus în mîna copiilor. Mai întăi trebuie știut un 
lucru, că M.Şvartz nu era om de școală, adecă n-avea 
cunoştinţă în ceea ce se atinge de meșteşugul dăscă- 
liei, deși era pe vremile acele profesor și director la 
o şcoală israilită din laşi, pus din partea Epitropie: 
israilite. Afară de aceasta, lucru de căpetenie, M. 
Șvartz nu știa românește, și dovadă despre aceasta 
este, că, mai înainte de a-şi tipări Cursul de scriere și 
cetire, s-a dus cu manuscriptul său la d-l Maiorescu, 
rugîndu-l ca să i-l cerceteze în privința metodică gi 
să i-l îndrepteze în privinţa limbei. Însă, d-l Maio- 
rescu l-a îndreptat cu acel manuscript la d-l institu- 
tor I.A.Darzeu, care, cu bunătatea ce-l caracteri- 
zază, sa luat osteneala de a i-l cerceta şi îndrepta, 
pe cit a fost cu putinţă; și, după cum ştim, d-l Darzeu: 
a avut foarte mult de lucru în acest manuscript. Ast- 
fel dar, lipsind lui M.Şvartz putinţa de a face singur, 
de la sine, o asemine carte românească, oricine poate 
înţelege că Şvartz, care ştia nemţeşte (?), n-a făcut 
alta decit a luat un abecedariu nemţeec şi, prin aju- 
toarele altora, tot aşa de competenţi, l-a tradus în 
româneşte, ca vai de ell Şi dacă voiesc d-nii Florantin 
şi Densuşanu, pot găsi originalul de pe care a tradus 
M.Şvartz. Însă, după cit se vede, l-a schilodit așa de 
rău, traducîndu-l, că n-a rămas din el decît o carica- 
tură; căci, nu ne vine a crede că asemine lipsă de în- 
tocmire ei asemine întortocheri de idei şi nepotrivirk 
să fi fost în vrun abecedariu nemţesc, cum se cade. 
Înainte de toate, deși s-ar părea că abecedariul ră- 
posatului M.Şvartz este întocmit, în totul, după me- 
toda legografică-fonetică, dar în realitate nu este, et 
iată de ce: la început, în pagina I-a, cartea lui Şvariz 
părăsește, într-adevăr, sistemul cel învechit de a 
pune toate literile în şir alfabetic, şi introduce numai 
cîte una, însă nu înlesneşte copiilor calea de a putea 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


disface cu uşurinţă cuvintele în sunete, şi de a ceti 
fără greutate, ușurînd această cale, printr-un material 
bogat de cuvinte monosilabe şi propoziţii uşoare, după 
cum face cartea noastră Metoda nouă, lucru ce ne-a 
costat destul timp şi multă osteneală, pînă ce am adu- 
nat ai coordonat acest material, care nu se vede nici 
într-un abecedariu românesc de pînă atunci; iar de 
atunci încoace, se vede în abecedarele autorilor cari 
ne-au copiat fără păsare, schimonosind lecțiunile 
întocmite de noi. Apoi, în privinţa scrierei, M.Şvartz, 
în loc să caute a întroduce de la început litere de 
acele care sunt mai uşor de scris, din contra, el întro- 
duce chiar de la pagina I-a, literele cele mai greu de 
scris, precum: a, m şi altele. Iar după cîteva lecţiuni, 
pune şi literele mari! Astfeliu dar, chiar de la început, 
cu nemilostivire, toarnă deodată toate greutăţile de 
scriere şi cetire pe capul copilului, după cum fac și 
mai toți abecedariștii noștri români..., fără a ţinea 
samă de cele mai elementare principii de pedagogie. 
Afară de acestea, M.Şvartz crede că, arătind o singură 
dată litera, ea s-a și întipărit în mintea copilului, încît 
nu mai găseşte de trebuinţă de a face repeţirea lite- 
relor cunoscute, după cum o face cartea noastră, Me- 
toda nouă. În ceea ce se atinge de înţelegere, adecă de 
deşteptarea judecăţei, după cum cîntă răposatul M. 
Şvartz, în prefața cărţei sale, prefață pe care desigur 
că a copiat-o fără s-o înţeleagă, nici mai este de vorbit. 
Ca dovadă, iată cuvinte şi propoziţii din cartea sa: 
„am un manual la mine“. „O am mamone“, expresiune 
ce samănă cu „mană-munăs*“ jidoveștel. Mai departe: 
„mama dete mie pine“, expresiune jidovască, ca şi: 
„el vorbeşte la mine“; „Nu mînca multă chină“, 
în loc de „nu lua multă chină“ ; „el goni pe măgar“ (2); 
„gonim în galop“; „vara e verde“; „servule, du-te în 
sus“; „el zidi un zid“; „zise că el căzu din zi în zi“; 
„hoţul a hăţuit calul“; „jitarul îşi bate joc de junime“ 
(21). „Psalmul să cinte“; „virful este înalt“ (al cui 
virf?); „Domnul face milă de noi“. „Țăranul lucră“ 
(...21); „Elena cîntă un psalm“; „hirurgul caută pre 


9» 


8" 


1 Ceea ce se tălmăceşte în românește: „pe legea mea“. 
HA 


www.dacoromanica.ro 


40 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


116 


bolnavi“; „cererea se acordă“; „juna trebuie să se 
înveţe“ (21,,.); „frica Domnului e fără prihană“; 
„omul caută cu ochii“; „Iacob a visat de o scară...“; 
„Sum vesel totdeauna“. Păcat că n-a zis: sum vesel 
în tot, timpul, ca să placă și d-lui Densușanul Şi al- 
tele, de care te împiedici, mai la fiecare rind. Şi dacă 
ar mai fi şi acele pe care i le-a şters d-l Darzeu, desi- 
gur că s-ar spori foarte mult numărul acestor cuvinte 
şi expresiuni neromânești. 

De asemine şi în bucăţile din partea a III-a, cu 
toate că d-nul Darzeu a avut mult de lucru și în a- 
ceastă parte, tot n-a fost în stare de a i le îndrepta pe 
toate, căci atunci ar fi trebuit să le facă din talpă. 
Într-un cuvînt, mai tot sistemul şi metodul din cartea 
răposatului M.Şvartz nu este decit greutate şi mecanism. 

După ce M. Şvartz ş-a tipărit abecedariul, s-a virit, 
ca oricare evreu, ba în sufletul unuia, ba în sufletul al- 
tuia, ca să i-l întroducă; şi a venit cu această marfă 
mărunţușuri şi pe la noi. Și ce-i drept, uniia dintre 
noi, pînă la tipărirea Metodei nouă, i l-am introdus. 
Însă, izbindu-ne de atitea greutăţi chiar de la început, 
am văzut că această carte era mai greu de predat chiar 
şi decit abecedariul lui Iarca. Pentru că este de ştiut 
un lucru: cînd cineva iese cu o sistemă oarecare, mai 
cu samă în ceea ce privește o carte de școală, şi în 
loc să ţină samă de toate împrejurările şi să caute 
prin toate mijloacele de a micşura greutăţile, atit 
pentru învăţătoriu cît şi pentru şcolari, din contra, 
încă li mai măreşte, acel sistem este osîndit chiar de 
la început de a se nimici; cu alte cuvinte este un co- 
pil născut mort. Aşa a făcut şi a păţit Şvartz cu car- 
tea sa: în loc să caute de a micșura, în predare, greu- 
tăţile de mai înainte, din contra, el încă le-a mai adă- 
ugit şi de aceea, cartea sa a fost osindită chiar de la 
început; de a nu putea fi introdusă în școale, Dacă abe- 
cedarul răposatului Şvartz ar fi fost bun, să fie siguri 
domnii Florantin gi Densușanu, că o mie de Metode 
nouă de-ar fi apărut, nu i-ar fi putut lua locul. Și ca 
dovadă, cînd a apărut ediţia I-a a Metodei nouă, ce 
s-a tipărit, în 4.000 de exemplare, s-a vindut numai 
în cîteva săptămîni, întroducîndu-se în foarte multe 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


şgcoale din ţară. Toţi d-nii învăţători şi învăţătoare 
cari au întrodus-o, au simţit şi simţesc mare ușurință 
în predare. Copiii, de asemine, cu uşurinţă învaţă a 
scrie și a ceti de pe această carte, Sunt și oameni în 
vîrstă, cărora li-a fost drag să înveţe a ceti și a scrie, 
după Metoda nouă. 

Avem o mulţime de scrisori de pe la colegii noştri, 
învăţători şi institutori, precum şi de pe la diferite 
persoane competente, prin care se apreciază meritul 
cărţei noastre, în această privinţă, și le putem arăta 
orişicînd şi orişicui. Ba chiar pînă şi coreligionarii 
lui Şvartz, de pe la şcoalele israelite, văzind superi- 
oritatea Metodei nouă, au înlăturat cartea lui Şvartz 
şi au întrodus în locu-i Metoda nouă. 

De asemine, la școala protestantă din lași de 20 
de ani se predă limba română de pe cărţile noastre; 
şi credem că profesorii acestei şcoli știu să aprecieze 
meritul unei cărți didactice. 

Prin urmare, rugăm pe d-nii Pop Florantin şi Aron 
Densușanu să ne răspundă: ce am fi putut copia din 
abecedarul lui Şvartz? Lipsa de sistemă? Limba cea 
neromânească? Ori procedarea nepedagogică? — După 
trecere de 20 de ani, de cînd a apărut Metoda nouă, 
tocmai acum se trezeşte d-l Florantin să ne învinovă- 
țască aşa de înverșunat că am fi copiat pe Şvartz? 
Cit de „flămind și însătoșat de dreptate trebuie să 
mai fie, onorabilul|...“ 

— Dacă am fi copiat, să fie sigur d-l Florantin cit 
şi d-l Densușanu, că Şvartz, care a murit abia de vro 
2—3 ani, în urmă, nu ni-ar fi lăsat în pace. 

Însă, mulțămită luminilor dobîndite de la d-l Maio- 
rescu, Metoda nouă este o lucrare cu totul originală a 
noastră; şi, ca dovadă, îndrăznim a aduce următoarea 
scrisoare, din 21 octom., anul 1875, dată de cătră d-l 
Maiorescu, pe cind era ministru al Instrucţiunei Pu- 
blice. 

Iată cuprinsul acelei scrisori: 


„Domnule Creangă, 
Din inspecţiile făcute la şcoalele primare am văzut 
că cei mai mulți învăţători nu înţeleg aplicarea meto- 


117 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


dei nouă de cetire şi scriere, nici în cartea d-voastră 
nici în a lui Constantinescu. Învață tot după obiceiul 
vechi și apoi cetesc numai bucăţi din cărțile nouă. 
Cred că este neapărat de trebuință un conducător sau 
o călăuză pentru învăţători, în întindere de cel mult 
2—21% coale de tipar. Acest conducător însă trebuie 
să se refere atit la cartea d-voastră cit și la abecedarul 
lui Constantinescu, fiind întemeiate pe același princi- 
piu. Fă bine, scrie acea broșură!. Eu ţi-o voi tipări în 
tipografia statului. 

Şi de altmintrelea as dori să te văd explicînd la în- 
văţătorii de sat din viu grai, ce şi cum trebuie să facă. 
Ar fi bine poate şi la oraș. Cel puţin pentru vro 2 săp- 
tămîni. Cum crezi că s-ar putea întocmi mai practie 
un asemine curs pentru institutorii actuali? Cum și 
cînd? 

| T. Maiorescu“ 


Această scrisoare vorbeşte îndeajuns. Și credem că 
toate aceste dovezi vor închide gura, atît d-lui Pop 
Florantin, cît şi d-lui Ar. Densușanu, și nu vor mał 
avea curajul de a zice că am copiat pe Șvartz. 


FIGURILE CA MIJLOC DE A SPRIJINI MEMORIA 
COPIILOR. LA CUNOAŞTEREA LITERELOR 


Din toate cite le spune d-l Florantin în critica sea 
năstrușnică, intitulată: Cărțile didactice, în clasa I-a 
primară, la un lucru avem să ne oprim și anume, la 
chestiunea figurilor, ca mijloc de a sprijini memoria 
copiilor la cunoaşterea literelor. DI Florantin, la 
începutul criticei sale zice: 


118 


1 Această broşură s-a şi făcut și s-a tipărit în 1876, sub nume 
de: Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică.. 


www.dacoromanica.ro 


0 


15 


20 


25 


30 


ER 


40 


„Copilul are să înveţe să cunoască vro 30 de semne 
deosebite, ca să ştie la fiecare cînd îl vede ce sunet să 
pronunţă și să-și asocieze psihic ideea literei cu ideea 
sunetului. Aceasta este munca cea mai grea pentru 
copil şi durează un mare număr de zile. 

Cu abecedarul fără figuri, la cunoaşterea literelor, 
învățătorul şi părinţii sunt forţaţi a-i tot spune copi- 
lului din nou și din nou sunetul relativ la fiecare literă. 
Cîtă tortură | pentru învăţători şi părinți, cîtă greutate 
şi descuragiare pentru biet) copilaşi!“ 

Deși nu avem titlurile de şcoală ale d-lui Ioan Pop 
Florantin, nici dorinţa „de a fi filozofi de o mie de ori“, 
totuşi îndrăznim a-i spune, că d-nia-lui pare a nu prea 
fi înțelegind ce va să zică „metod scriptoleg“. 

D-sa ar trebui să ştie că, după metoda legografică 
şi fonetică, nu se învaţă cunoaşterea literelor numai 
prin arătarea lor, ci mai întăi prin scrierea treptat- 
treptat a fiecărei litere, în faţa copilului, începînd mai 
întăi cu cele mai ușor de scris, și apoi prin spunerea 
sunetului fiecăria; și de aceea, această procedare se şi 
numește metod scriptoleg sau legografic: adecă învă- 
țarea cetirei prin scriere. 

După aceea, d-l Florantin ca să-și arăte întinsele 
cunoștinți pedagogice, între altele, d-sa mai adaugă: 
„După ruginitele bucoavne, avem de aceste învechite 
metode de cărţi sau abecedare fără figuri, abecedarul 
de M. Şvartz din 1867, apoi acelaşi metod, publicat 
în anul următoriu de I. Creangă și alţi 5 autori, reti- 
părit în curs de 17 ani, în vreo 18 ediţii; (se vede că 
asta nu-i vine la socoteală d-lui Florantin, că am tipărit 
18 ediţii!) mai avem, zice d-nia-lui, abecedarul de V. 
Dogariu, tot fără figuri şi altele“. D-1 Pop Florantin 
face un pas urieș de la azibucoavnă pînă la aparițiunea 
abecedarelor; dovadă că nu ştie prin cite faze a trecut 
literatura noastră didactică, nici cîte forme de abece- 
dare s-au strecurat de atunci și pînă acum, cînd apare 
d-nia-lui ca mare reformatoriu (?) de abecedare. Dar aceas- 
ta îl priveşte pe d-nia-lui. Noisă venim la metodul d-sale 
de „prioritate, urgenţă și generalitate“, după cum el 
numeşte însuși ; adecă, la abecedarele cu figuri, în care 


119 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


120 


stă toată măiestria metodului, ce susține cu atita incă- 
păținare, că la cunoașterea literelor este de nevoie de 
a se sprijini memoria copilului pe ceva, „pentru uşu- 
rarea pasului celui mai greu“, Apoi tot cam așa se 
urmă cu trătajii ei mai tîrziu cu azibucoavna, la arăta- 
rea şi cunoașterea slovelor. Ce altă însemnează: azi, 
buche, pede, glagore, dobru, est, Juvete, zalu, zemne, iji, i, 
cacu, lude, mislete sol, decît nişte numiri sau nişte 
cuvinte cunoscute, la slavoni, şi luate ca mijloc de-a 
ajuta și sprijini memoria copilului pe ceva, ca să poată 
ţinea minte slovele mai cu uşurinţă? 

Celor vechi, cînd întrebuinţau numiri ca: azi, buche, 
vede, glagore..., la cunoaşterea slovelor, pentru a ajunge 
la slovenire și cetire, deși se țineau ca orbul de gard, 
totuși li se mai putea da oarecare dreptate, căci așa 
era sistema pe care o primise de la slavoni, deodată cu 
împrumutarea alfabetului chirilic, şi de care sistemă 
nu se puteau dezbăra așa de uşor, macar că întîimpinau 
foarte mare greutate. 

De asemine şi după metoda nominală sau a silabi- 
zărei, pe care am primit-o deodată cu întroducerea 
literelor străbune, și care metodă n-a avut la noi în 
ţară o viaţă așa de lungă, încă se întimpină destulă 
greutate; totuși, după multă trudă din partea învăţă- 
torului, buimăceală de cap și dezgust din partea șco- 
larului, ieșeai la un capăt cum ieşeai, căci, fiecare 
literă avind numele său propriu, ne ajutam, de bine 
de rău, cu aceste nume la silabirea înțeleasă ori neîn- 
ţeleasă, pentru a ajunge curind sau mai tirziu la ceti- 
rea mecanică, 

Astăzi, însă, după metodul legografic şi sistema fone- 
tică, se ușurează mult sarcina învățătorului şi mai cu 
samă greutatea ce întimpinau copiii la cunoașterea 
literelor și cetirea cuvintelor, Şi ce oare trebuie să se 
arate copilului mai mult, decit o literă sau un semn 
pentru un sunet oarecare? Iar pentru a ușura paşii co- 
pilului, după cum zice d-l Florantin, cei ce s-au ocupat 
cu metodul scriptoleg au găsit mijloace destul de ugoa- 
re, pentru ca să poată învăţa cu înlesnire, adecă să facă 
ușoară şi plăcută pentru copii scrierea şi cunoaşterea 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


literelor!, încît, toate greutăţile care le vede d-l Flo- 
rantin, dispar cu desăvirșire. Cu toate aceste, însă, 
după cunoașterea literelor, pașii micilor copilași nu 
s-au ușurat încă, după cum crede d-l Florantin, cînd 
zice în fiţuica d-sale de-o coală, tipărită numai pe-o 
parte, întitulată: Uşorul cetitoriu, că după cunoașterea 
literelor, micii copilaşi pot ceti pe orișice carte româ- 
nească şi că abecedarul îl putem ţintui în părete?l! 
Ci, tot meșteșugul şi toată greutatea bietului învăţă- 
toriu este la exerciţiile de cetire mai departe, pentru 
ca să se poată deprinde ochiul copilului cu fizionomia 
literilor din cuvinte, spre a putea apoi ajunge copilul 
cu siguranţă la cetirea logică şi estetică, lucru, despre 
care d-l Florantin, cît şi mulţi autori de abecedare, 
habar n-au. Însă, d-l Florantin şi alţii cari nu-și pot 
da samă despre metodul legografic şi fonetic, cred că 
la cunoașterea literelor, în loc de numiri, trebuie spri- 
jinită memoria copilului, numaidecit, prin arătare de 
figuri. Astfel, arătînd sau înfăţoșind copilului o literă 
oarecare, să-i arăte sau să-i înfăţoşeze tot atunci şi 
figura unui lucru ori a unui animal, al cărui nume, la 
unii autori de abecedare, la început, la alţii, la mijloc, 
iar la alţii la sfîrșit, să aducă aminte copilului sunetul 
ori poate numele literei arătate (?!), spre a-i sluji la 
cunoașterea ei; adecă, după cum s-ar zice, „la uşurarea 
pasului celui mai greu“. D ex.: pentru a sprijini me- 
moria copilului la cunoașterea literei e, în abecedarul 
d-lui I. Popescu, din Transilvania, este pusă figura 
unui melc; pentru cunoașterea literei £, este arătată 
figura unui spic etc. Dar să stăm și să judecăm asupra 
greutăţei ce ar întimpina copiii la cunoașterea literelor 
prin figuri, Mai întăi, o figură înfățoşază o fiinţă ori 
un lucru, al cărui nume este un cuvînt; incit, de la 
cuvînt şi pînă la sunetul ori numele literei ce se arată 
alăturea cu figura, este mare deosebire, şi mare con- 
fuzie poate să aducă în mintea unui copil, care trebuie 
să umble pe gicitele, pentru a nimeri sau a descoperi 
sunetul cu care se începe ori se sfirșeşte numele lucrului 


1 Vezi Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică 
de Gh. Ienăchescu şi I. Creangă. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


"20 


25 


30 


35 


40 


122 


ori a fiinţei ce este arătată prin acea figură; după care 
apoi să conchidă că sunetul ori numele literei ce se 
vede scrisă în carte alăturea cu figura se potrivește cu 
cel de la început sau cu cel de la mijloc sau cu cel de 
la urmă sunet, din cuvintul sau numele ființei ori a 
lucrului ce se înfăţoșază prin acea figură, după exem- 
plul dat prin cuvintele: melc şi spic. Acest lucru, pentru 
d-l Florantin și pentru cei de-o părere cu d-nia-lui, se 
pare uşor, însă, pentru bietul copil, chiar dacă ar ști 
foarte bine a deosebi sunetele din cuvinte, totuşi este 
foarte greu, Şi, deci, figurile în loc de a uşura pasul 
cel mai greu al copilului, din contra, îl îngreuie şi mai 
mult. 

Crede d-l Florantin că, înainte de a ni deschide d-nia- 
lui ochii... noi n-am fi pus figuri în Metoda nouă, dacă 
am îi văzut din practica noastră, mai bine de 24 de 
ani, cum că figurile ar aduce mai mare ușurătate şi 
folos pentru copii, la formarea și cunoașterea literelor? 
Şi încă ceva: lucrul foarte greu, şi despre care cu părere 
de rău vedem că nu poate să-și deie samă atit d-l Flo- 
rantin, cît şi ceialalți partizani ai abecedarelor cu figuri, 
mai este și acesta, că figurile nu pot să arăte realitatea, 
chiar dacă s-ar face de cătră un autor cea mai potrivită 
alegere de lucruri şi fiinţi, pentru a le reprezenta în 
carte prin figuri. Căci știut este că unele fiinţi și unele 
lucruri se apropie mult, iar altele se deosebesc mult, în 
privinţa formei şi a asămănărei; unele se deosebesc 
într-un feliu, altele, în alt feliu; unele se deosebesc ori 
se asamănă prin formele exterioare, altele prin coloare 
etc. Așa că, toate aceste condițiuni sînt foarte greu de 
îndeplinit, ca să-ţi iasă figura așa feliu, încit să-ţi 
arăte realitatea. Atunci, ruginitele azibucoavne, după 
cum le numeşte dl Pop Florantin, nu erau mai rele 
decit abecedarele cu figuri, cel puţin, prin numirile 
ideale: azi, buche, vede, glagore ete., fiind uniformitate, 
poate că mai degrabă era în stare să înveţe a ținea minte 
şi a cunoaște un copil slovele, decit prin variaţiunea 
caricaturilor celor proaste și nepotrivite, din abeceda- 
rul d-sale şi ale altora. 

Cind se uită cineva în abecedarele noastre cu figuri, 
trebuie să-l cuprindă risul și jalea totodată, văzind 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


abuzul ce se face cu figurile, la cunoașterea literelor, 
şi caricaturile întrebuințate pentru acest scop. Așa, 
în unele abecedare vezi, bunăoară, pentru a ajuta pe 
copil la cunoaşterea literei r, arătîndu-se prin figură, 
un rege, cu coroana pe cap, stind pe tron. Cită uşurinţă 
nu este de partea cuiva de a crede, că dînd copilul peste 
această figură, are să-și facă închipuirea că-i un rege, 
cînd n-a putut vedea în viaţa sa niciodată un rege stind 
pe tron, ca apoi să-şi facă 1dee numaidecit despre acea 
maiestoasă figură | Mai vezi arătat, prin figură, pentru 
a ajuta la cunoașterea literei e bunăoară, un elefant, 
Cîţi copii de la noi au putut vedea un elefant? Mai 
vezi apoi arătat, prin figură, farul de la Constanţa, 
bunăoară, pentru cunoaşterea literei f, şi încă scrisă 
cu ph OD. Răspundă d-l autoriu al acestui abecedar, 
ciți copii au văzut în viaţa lor un far? Apoi, în unele 
abecedare, cîte varietăţi de caricaturi nu se văd! Vezi 
în unele: figuri de ochi, nas, gură, sprîncene, gene, 
Hie, şi altele, care de care mai nostime, de te fac să rizi 
cu hohot! 

Ba încă, d-l Pop Florantin, ca să placă, se vede, 
fraților Şaraga, cu cari s-a întovărășit să facă negus- 
torie de cărți şcolastice, este de părere a se arăta pentru 
litera u, un fir de usturoi. Pentru litera c, un fir de 
ceapă. Iar pentru litera e, figura unui eremit. Auziţi, 
oameni buni! Răspundeţi, vă rugăm, cîți copii ştiu ce 
va să zică eremit? Spuneţi acuma, dacă d-l Pop Flo- 
rantin nu aiurează? | D-nia-lui singur spune, în critica 
sa, că ar fi prea greu de înţeles figura unui elefant, şi 
acum găseşte de cuviinţă a arăta figura unui eremit ?|| 

Nu era mai potrivit oare, ca după usturoi și ceapă 
să fi arătat figura unui ermuc?! 

Pe lingă toate aceste, d-l Florantin şi cei ce împărtă- 
şesc părerea d-sale ar trebui să mai ştie încă un lucru: 
că copiilor li place să rupă figurile din carte, și prin 
urmare, vor dispărea figurile, împreună cu literile, 
mai înainte de a le cunoaște copilul. 


1 Un fes jidovesc, care e nedezlipit de capul jidovilor 
habotnici, 


123 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


124 


Mai înainte, abecedariștii noştri se întreceau care 
de care, cum să scoată pe copii deodată, chiar din clasa 
I-a primară, oameni învăţaţi şi filozofi; pentru acest 
scop, îngrămădeau în abecedare texturi întregi filozo- 
fice, parabolele cele mai grele din evanghelie, maxime 
religioase și sentinţe morale, şi alte bucăţi care de care 
mai nepotrivite și mai neînţelese, de frageda minte a 
copiilor. 

N-au apucat a se curăţi bine abecedarele noastre de 
aceste greutăţi, și iată că vine boala figurilor, alt păcat. 
Astăzi, o samă dintre autorii de abecedare nu văd bună- 
tatea unei asemine cărţi, decît numai în figuri; şi 
nu se mai gîndesc la alta decit ce feliu de figuri ar iscodi, 
crezind că figurile singure au să învețe pe copil a ceti 
şi a scrie, iar nu învățătorul cel sîrguincios și compe- 
tent. Şi dacă unii dintre ei mai ştiu şi cîte-o leacă de 
nemţască ori franţuzască, îţi răspund cu îngimfare: 
„Aşa-s acum toate abecedarele în Germania, sau, așa 
lucrează toţi abecedariştii din Franța, Sviţera etc. 
Ştim că pe acolo sunt abecedare și de aceste. Dar în- 
trebarea este, dacă autorii acelor abecedare îs bine 
convinși că figurile sunt de trebuință la cunoașterea 
literelor, sau lucrează și aceia numai din fantazie. 

După cît cunoaştem și noi, ca mijloc de a sprijini 
memoria copiilor, nu sunt pînă acum decit literele 
însăşi, căci cu ele ne ajutăm la scriere gi cetire, iar nu 
cu figuri. 

Prin urmare, ne pronunțăm contra figurilor, luate 
ca mijloc pentru a se ajunge la cunoașterea literelor și 
spunerea sunetelor. Iar pentru partea a III-a a abece- 
darului, cît şi pentru cărţile de cetire, unde se predau 
cunoștinți mai întinse despre lucruri şi ființi, mai 
ales de acele care nu se pot găsi la noi, acolo figurile 
sunt de trebuinţă. 

Pentru a se putea cunoaşte care sistem de abecedar 
e bun și care greşit, ar fi bine, credem, ca Onor. Minis- 
teriu să cheme pe toţi autorii de abecedare în faţa unor 
comisiuni competente şi nepărtinitoare, şi să pună pe 
fiecare autor la prubă, într-o şcoală primară, bunăoară, 
ca să-și predeie fiecare citeva lecţiuni din abecedarul 
pe care pretinde că l-a lucrat, şi numai atunci, credem, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


că s-ar putea cunoaște cine a fost competent în lucrarea 
sa și cine a copiat. Cu modul acesta s-ar putea alege 
griul de neghină și s-ar face și cea mai bună alegere și 
aprobare de cărţi didactice. 

Mulţi au pretenţie că, dacă sunt buni profesori, 
bunăoară, de gimnazii și licee, ori de cursul universi- 
tar, pot fi în stare a face şi cărţi bune pentru cursul 
primariu, dar se înşală; căci este mare deosebire între 
a fi om învăţat și a fi învăţătoriu. Poate fi cineva foarte 
bun profesor de cursul secundar sau de cursul univer- 
sitar, și să nu poată fi competent la cursul primariu. 
Pentru că între gradele de învăţămint, după cum se 
ştie, este mare deosebire, în ceea ce priveşte modul de 
predare, şi de aceea, să avem iertare, dacă îndrăznim 
a zice că foarte rar se găsesc dintre profesorii secundari 
sau universitari cari să fie destoinici a face cărţi bune, 
pentru toate gradele de învățămînt. Numai astfeliu 
de profesori, prin luminile gi cunoştinţele lor, ni pot 
fi folositori nouă, învăţătorilor primari. 

D-l Pop Florantin, însă, ai alţii ca d-nia-lui, cari 
scot la iveală cărţi de nici o treabă, pentru cursul pri- 
mar, ar face mult mai bine dacă gar declina compe- 
tenţa în asemine materie, 


CALOMNIILE D-LUI PROFESOR IOAN POP FLORANTIN 


D-l loan Pop Florantin văzind că nimene nu-l bagă 
în samă şi nu-i ia în serios cele publicate în ziarul Li- 
beralul, printr-un panflet publicat în no. 294 al ziarului 
Lupta, din 8 iulie 1887, întitulat Plagiatura, ascunzin- 
du-se de astă dată sub inițiala Z, voiește a ne arăta 
lumei ca pe nişte coțcari şi potlogari. Pînă a nu-și ieşi 
din marginile bunei cuviinţi, tot mai era de respectat: 
dacă nu făptura sa, cel puţin numele de profesor ce-l 
poartă. Dar după ce ş-a ieșit din bunele măsuri, ne-am 


125 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


putea crede în drept de a nu-i mai da consideraţiunea 
şi respectul cuvenit. 

Cu toate aceste, deşi nu se respectează singur, pentru 
numele de profesor ce-l poartă, cit şi pentru respectul 
cetitorilor, îi vom răspunde pe un ton de bună cuviinţă 
şi ne vom sili a-i spulbera în vint toate calomniile 
aruncate asupra noastră cu atita uşurinţă și răutate. 

În acel panilet, d-l Florantin punind faţă-n faţă 
texturi din ambele cărţi, ni ușurează foarte mult pozi- 
ţiunea şi sarcina de a-i răspunde, iar domnia-sa se face 
şi mai caraghios, căci toate cite le arată, cu intențiune 
de a ne dobori şi a ne prinde cu plagiatul, se potrivesc 
întocmai ca nuca în părete. 

La început, ca întroducere, iată ce zice: „De mult 
se vorbeşte (adică d-lui vorbeşte) că aga numita Metodă 
nouă de scriere şi cetire, publicată de către 6 institutori 
din lași, I. Creangă etc., n-ar fi o lucrare destul de ori- 
ginală, ci ar fi copiată din un alt abecedariu românesc 
(vorbă să fie), atit ca metodă cît şi prea mare parte 
(auziţi stil) ca material de cetire. Lumina se va face, 
dacă vom pune amîndouă lucrările din chestiune față-n 
faţă. Iată-le: 


Curs Metodă nouă 
de de 


25 scriere şi cetire de M. scriere şi cetire de in- 
on ediția II-a, 1867, stitutorii: I.C. — C.G.— G. 
aşi, Tipografia H. Goldner. I.— N.C.—V.R.— și A.S. 


30 


35 


126 


Lucrată în 1867-68, în laşi. 


Oare ce se potriveşte la aceste titluri? Şi ce a voit să 
arăte prin aceasta? 

Răspundă d-l Pop Florantin! 

Mai departe: 


Cartea lui Șvarta Metoda nouă 
Partea l-ia Partea I-ia 
Litere mici gi mari.Si- Litere mici de scris și de tipar. 
labe, vorbe şi fraze. Cuvinte de cite o silabă şi pro- 
poziţii. 
Oare ce se potriveşte şi aici, între una și alta și unde 
este măiestrie dăscălească, în cartea lui Şvartz, unde 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


se fac deodată exerciții de scriere cu litere mari gi mici 
şi exerciții de cetire cu vorbe şi fraze, sau în cartea 
noastră, unde se fac la început numai exerciţii de scrie- 
re cu litere mici gi exerciţii de cetire, alcătuite numai 
din cuvinte monosilabe şi propoziţii uşoare? Răspundă 
iarăşi d-l Pop Florantin! 

Mai departe, d-l Florantin pune în paralel citeva 
lecţii, şi dintr-o carte şi din alta, pe care orice om bine- 
voitoriu și competent cetindu-le și văzind nepotrivirea 
între bucăţile uneia gi bucăţile celeialalte, precum gi 
exerciţiile cele uşoare din cartea noastră şi bucăţile cele 
grele şi nepotrivite din cartea lui Șvartz, n-ar putea 
întimpina pe dl Pop Florantin decit cu expresiunea: 
minţeşti | 

Într-o notiţă din panfletul său, suntem învinovăţiți 
că am fi copiat pină şi semnele intuitive de la 1—10, 
puse la numerele lecţiilor; însă, de astă dată, furătura 
am fi făcut-o din aritmetica lui Șvartz (?!) 

La bucăţile de cetire, zice d-l Pop Florantin că Șvartz 
arăta bucăţile care le-a luat de la alţi autori români, 
cît şi acele pe care le-a prelucrat singur; pe cînd noi 
nu 0 facem aceasta. 

Are greșală d-nia-lui. Mai întăi, Şvartz, după cum am 
arătat, n-a prelucrat nimica singur, pentru că nu ştia ro- 
mânește, și toate bucăţile de cetire i le-au prelucrat alţii, 
şi i le-a cercetat și corectat d-l Darzeu, lucru, despre 
care răposatul M. Șvartz, fie-i ţărina ușoară, n-a avut 
macar modestia şi recunoştinţa de a pomeni. Afară 
de aceasta, nu este adevărat că toate bucăţile luate de 
la alți autori le arată Șvartz; dovadă, bucata Șoarecele 
şiret şi alte bucăţi despre care ne impută autorul pan- 
fletului că le-am fi copiat de la Șvartz, sunt bucăţi ce 
le aveam în caietele noastre încă din școala normală, 
date de d-l Maiorescu ca exemple de bucăţi ugoare de 
cetit, pentru copii, bucăţi, pe care nu le arată Şvartz, 
de unde le-a luat. Iată dar cum autorul panfletului știe 
să respecte adevărul! Prin urmare, bucăţile pentru care 
ne mustră d-l Florantin că le-am fi luat de la Şvariz, 
unele, după cum am arătat, sunt date de d-l Ma- 
iorescu, bucăţi care se văd şi astăzi în Regulele limbei 
române. 


127 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


128 


Citeva bucăţi, afară de cele arătate mai sus, le-am 
luat şi noi, bineînţeles, de prin alte cărţi; însă, pe cit 
ne-am priceput, am căutat a le stiliza, credem, după 
firea limbei românești, potrivit cu priceperea copiilor 
începători. Aceasta n-am făcut-o numai noi, ci o fac 
şi alţi autori. Poate cineva să lucreze singur, totul, 
din talpă? A văzut d-l Florantin vrun abecedar, în 
partea de cetire, lucrat, în totul, de autoriu? Poate fi 
cineva şi scriitor în proză şi poet şi fabulist etc.? Aga- 
dar, ce ni impută d-l Florantin? Ceea ce n-a văzut la 
nimene? 

Între altele, d-nia-lui, crezind că ne-a prins cu pla- 
giatul, aduce de mărturie cuvintul sigur, din bucata 
Copilul şi cucul, aflată în cartea lui Şvartz, cuvint pe 
care îl crede că ar fi din eroare tipărit altfeliu, în loc 
de singur, zicînd că l-am copiat şi noi întocmai. Se în- 
şală d-l Florantin. Acest cuvînt, după înţelesul ce-l 
are în această bucată, trebuie să fie sigur şi nu singur, 
după cum crede d-nia-lui; căci sigur însemnează fără 
nici o grijă, adecă, nebintuit de nimene, pe cind cu- 
vintul singur, însemnează altăceva; şi dacă alţi autori 
îl întrebuinţază după cum zice d-sa „singur“ sunt gre- 
şiţi acei autori. De pe aceasta se cunoaşte cit ştie să 
judece autorul panfletului. Ne mai acuză d-l Florantin 
că n-am fi arătat care bucăţi din partea a III-a a cărţei 
noastre sunt prelucrate de noi şi care le-am luat de la 
alţii. Are greșeală d-nia-lui. Noi am arătat, prin semne 
convenţionale, care sunt bucăţile noastre şi care le-am 
luat de la alții; şi dacă la vro poezie, din eroare de 
tipariu, nu s-a pus cumva acel semn convenţional, 
însemnează cu asta că noi ne însușim acea poezie? 
Lumea nu știe de cine e făcută acea poezie, bunăoară? 
Şi de pe asta se cunoaşte, citu-i de serios în critică şi 
tare în argumente autorul ascuns după paravan! 

Apoi autorul panfletului nemaiavînd ce zice, se leagă 
pînă şi de dreptul de proprietate. Iată ce spune: „Asu- 
pra acestei cărţi d-nia-lor s-au declarat de autori, iar 
patru dintre d-nia-lor (I.C. — C.G. — G.I. şi V.R.), 
s-au declarat editori şi proprietari, ameninţind că dacă 
vreun altcineva i-ar imita, d-nia-lor îi vor urmări con- 
form legei“. Auziţi, oameni buni, mustrare|.,, Ce a voit 


www.dacoromanica.ro 


Două surori ale lui Ion Creangă: Marta şi Ileana. 


Ileana Creangă, 1918. 


www.dacoromanica.ro 


Preotul Gh. Creangă cu soţia. 
Wwww.dacoromanica.ro 


Zahei Creangă. 


www.dacoromanica.ro 


ag grb 
- S= 5 
j geine- Atna ` CA te 


| E lt 
; EE veo 


E hal. pirri A Se, Enne Cti SR uel 
Ge heer ` Arrt 


Ta, pie ulm DEL 


Scrisoarea lui Ion Creangă către Zahei Creangă din 1884, iunie 24, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


oare autoriul paniletului să scoată de aici, tăgăduin- 
du-ne dreptul de proprietate? Aceasta nu-i decit o sim- 
plă notiţă, prin care arătăm că, din cei 6 institutori, 
od am fost la început, 2 s-au retras de bunăvoie, luin- 
du-și atit partea ce li s-a cuvenit de la ediţiile tipărite 
pînă la acea dată, cît şi un plus oarecare, după învoiala 
făcută între noi, rămiind numai cu partea morală; 
adecă, să li figureze numele pe coperta cărţei, pe cît 
timp se va tipări Metoda nouă. Prin urmare, din cei 
6 rămiind numai 4, aceștia sunt acum și autorii şi pro- 
prietarii şi editorii cărţei. Ceilalţi 2 nu mai fac parte. 
Aceasta o arată notiţa şi nimic mai mult. 

Văzînd autorul panfletului că nu poate găsi dovezi 
că am copiat, se leagă apoi de cuvintul manual, pus 
la rugăciuni, ca titlu, şi zice că l-am întrebuințat şi 
noi greşit, ca și Șvartz, căci, manual, însemnează bro- 
şură aparte, Cuvintul manual, întrebuințat la rugăciuni 
ca titlu, nu era numai în abecedarul lui Şvartz, ci 
era și în abecedarul lui Iarca, precum ei în alte abece- 
dare vechi, deci l-am întrebuințat și noi. Și ce-i drep- 
tul, mai pe urmă, după ce am văzut că are înţeles greşit 
acel cuvint, l-am dat afară. Mai departe, zice: „Fiindcă 
Metoda nouă nu are numai calităţi bune, ci și mari de- 
fecte, faptul cel mai caracteristic rămîne că (cel puţin 
de la ediţia a V-a din 1871), d-nii institutori n-au cores 
acele defecte deși şi alți români au realizat de atunci 
sub ochii tuturor progrese văzute“. Auziţi contrazicere. 
Într-un loc spune că în ediţiile celelalte am făcut în- 
dreptări, ai aici spune că n-am făcut. Vedeţi-l citu-i 
de consecvent autorul panfletului? De pe aprecierea 
ce face unor abecedare, față de cartea noastră încă, se 
pot vedea întinsele sale cunoştinţi pedagogice, cit și 
imparţialitatea de a critica. Tot aici, încheie cu urmă- 
torul calcul: „Și să nu uităm, că timpul de 15 ani 
pentru 6 institutori reprezintă pentru un insti- 
tutor 90 de ani“. Oare ce-a fi mai însemnind și acest 
calcul după capul filozofic al d-lui Florantin? Bine- 
voiască a ne lămuri, ca să-l înțelegem, căci altfeliu, 
numai D-zeu să-l înţeleagă și să-l indrepteze pe calea 
drepţilor... 


129 


9 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


130 


La urmă, celebrul pedagog și filozof ca să ne stri- 
vească cu desăvirşire, îşi încheie panfletul cu urmă- 
toarele: „Ceilalţi abecedariști români, pun în cărţile 
lor și literele străine, pe cari le întilneşte copilul ro- 
mån în toate părţile în scrieri românești şi e constrîns 
să le cetească. Aceste sunt literile:. Fa — K.k. — 
do —W.w. —şi Es În cartea Metoda nouă, toate 
aceste litere, 10 semne deosebite, lipsesc cu totul pînă 
şi în ediţiile cele mai nouă, (şi în ediţia 19-a din anul 
18861). Care să fie cauza? Judecaţi, toate aceste litere 
lipsesc din cartea lui Șvartz. Iată dar o mare plagiatură, 
speculată timp de aproape 20 de ani“. 

Va să zică, argumentul cel mai tare al d-lui Flo- 
rantin că am copiat este că n-am pus literele: Y, K, 
Q, W şi X, caractere mari și mici, care lipsesc și din 
cartea lui Şvartz!... Bravol... Minunat!... Ia, acum 
suntem prinși cu plagiatul! Ce-i drept, n-avem înco- 
trol... Auziţi, oameni buni, cu ce dovezi şi temeiuri 
ne-a gibuit d-l Florantin că am copiat?! Deşi n-ar tre- 
bui să ni mai pierdem vremea cu toate aceste, îi răs- 
pundem atit d-sale cit și altor boboci curioşi ca d-nia- 
lui, că literele Y, K, Q, W şi X, caractere mari ei mici, 
nu le-am pus în cartea noastră, nu pentru că nu erau 
în cartea lui Șvartz, ci pentru că nu trebuiesc împovă- 
rați copiii cei mici cu aceste semne streine. Mustre dar 
deşteptul filozof şi pe d-l T. Maiorescu care, nici d-nia- 
lui n-a găsit cu cale a îngira acele caractere streine în 
Regulele limbei române pentru începători. Oare şi d-l 
Maiorescu să fi copiat pe Șvartz? 

Spuie acum oricine, cu mîna pe conştiinţă, dacă din 
toate cite le-a arătat d-l Florantin, este vrouna pe care 
se poate pune temei! Şi dacă între bucăţile din cartea 
noastră și cele din cartea lui Şvartz, puse faţă în faţă, 
este vreo asămănare? 

Dacă d-l Florantin ar fi avut puţină pricepere și 
simţ, de demnitate, nu s-ar fi făcut de rie într-un mod 
așa de vădit. 

În ceea ce priveşte însă învinuirea ce ni se aduce, că 
de la început şi pînă acum n-am fi făcut nici o îmbu- 
nătăţire în cartea noastră, lăsăm ca lumea competentă 
şi nepărtinitoare să ne judece dacă în timp de 20 de 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


Ch 


ani, am făcut sau nu îmbunătăţiri şi dacă am lucrat 
din interes de cîştig sau din zel dăscălesc. Mai ales că 
noi n-am făcut alte cărţi decit acele cu care ne slujim 
la predare, cărţi pe care şi colegii noştri au ştiut a le 
aprecia, primindu-le și întroducindu-le în şcoală cu 
multă bunăvoință. 

Pe lingă aceste, mai ţinem a da şi următoarea lămu- 
rire: că, în cit se atinge de bucăţile de cetire din partea 
a III-a, ele se pot reforma, după cum se şi reformează, 
şi unele se pot schimba cu totul, dacă trebuinţa ar cere. 

Meritul unei cărţi începătoare, însă, este la început, 
în partea I-a şi a II-a, unde stă tot meșteșugul de a 
duce pe copil mai cu înlesnire la cetire şi scriere; şi, 
după cum sunt întocmite bucăţile din aceste părţi, în 
cartea noastră, ele n-au nevoie de reforme niciodată. 
Astfeliu dar, Metoda nouă, care astăzi este așa de hu- 
lită de cătră d-l Florantin, în ciuda d-sale, tot nouă 
va rămiînea şi de acum înainte! Iar d-nia-lui va rămi- 
nea un calomniatoriu de rind, precum şi estel... 


NERUŞINAREA D-LUI IOAN POP FLORANTIN 


D-l Florantin, încurajat, se vede, de tăcerea noastră, 
şi nemulțemit numai cu cît ne-a calomniat în panfletul 
întăi, vine și a doua oară cu un alt panflet și mai inver- 
șunat sub inițiala H, şi întitulat de astă dată O neo- 
menoasă speculă cu cărți didactice, articol găzduit iarăşi 
în ziarul Lupta, no. 303, din 18 iulie, anul] trecut. 
Prin acest panilet se năpusteşte asupra noastră cu o 
furie și mai mare, şi neţinind samă de nici un scrupul 
şi de nimic ce s-ar putea numi cuviincios, vroieşte a 
ne arăta lumei ca pe nişte mirșavi speculanţi (e)... 
Deși, după cum am spus, n-ar trebui să mai stăm la 
vorbă cu un om care n-are curaj să iasă la iveală, cu 
toate aceste, în interesul adevărului, cît şi pentru 
respectul ce purtăm confraţilor noștri învăţători, vom 


131 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


132 


analiza fiecare parte şi din acest panflet ei vom arăta 
la cîtă înjosire nu se poate scobori un om, care nu se 
respectă ; apoi, vom face o dare de samă şi despre ope- 
rele sale didactice, spre a se şti citu-s de bune şi de 
ieftine. 

La începutul articolului O neomenoasă speculă cu 
cărți didactice, ca întroducere, cinstitul autor de pan- 
flete începe a spune cum e la franceji, nemți și mai ales 
la unguri, de unde a venit d-nia-lui; că, pe acolo, au- 
torii de cărţi didactice ţin samă de faptul că şcolarii 
rup multe cărţi pe an, și de aceea le tipăresc în format 
mic şi le cartonează; că, la noi, autorii şi editorii nu 
tin sama de aceasta, că își tipăresc toate cărţile în 
format mare şi necartonate etc. Ș-apoi „noi părinţii, 
zice d-nia-lui, suntem constrinși a le cumpăra din nou 
şi aceasta de vro 2 şi 3 ori pe anl...“ După aceste mai 
zice: „în această nemai suferibilă gregală vedem abe- 
cedarul numit Metodă nouă. Şi, că, ceilalți abeceda- 
riști s-au abținut de la această procedare etc.“ Să dis- 
cutăm deci şi această chestiune. 

Mai întăi, nu este adevărat că formatul mic ar putea 
scăpa o carte să nu fie ruptă de copii. Cind se poartă 
filele, într-o carte, mai mult? Desigur că atunci cînd 
cartea este în format mic; şi cu cît se poartă filele mai 
mult, de cătră copii, cu atita se slăbeşte hirtia şi se 
rupe. Deci, pentru începători, o carte de școală, în 
format mic, mai puţin poate trăi decît una în format 
mare. Și Metoda nouă chiar dacă am voi s-o tipărim 
în format mic, n-am face bine, căci atunci am strica 
cu totul formatul şi întocmirea lecţiunilor, care cu- 
prind, pe lingă literă de tipariu numită „terţia“, și 
mai multă și mai mare literă caligrafică, decit în alte 
abecedare, literă pe care o ceteşte copilul mai cu ugu- 
rinţă şi mai cu drag, și care îl fereşte de a deveni miop. 
Afară de aceasta, s-ar mai mări costul tipariului și 
prin urmare gi costul unui exemplar, lucru de care 
ne-am ferit întotdeauna, tocmai spre a nu cădea în 
păcatul ce ni-l impută d-l profesor Florantin. 

Cartea de cetire Învățătorul copiilor, iarăşi pentru 
acel motiv, n-am tipărit-o în format mic fiindcă are 
multe figuri, care cuprind mult loc; şi tipărirea în 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


format mic, face să între puțin text pe lingă figuri, 
încît, întoarcerea necontenit a filelor, pe lingă stricarea 
cărței, aduce şi o mulțime de pierdere de timp, atit 
de preţios în școală şi despre care d-l Florantin ar tre- 
bui să ţină samă. Este prea adevărat că şcolarii pot 
să rupă multe cărţi, și să dărime pînă și păreţii şcoalei, 
dacă nu vor fi privegheţi, povăţuiţi şi ocîrmuiţi şco- 
Jar, cum se cade, ci lăsaţi în buestru, după cum crede 
d-l Florantin și mulţi alții, cari s-au căit mai tirziu, 
însă fără folosl.., 

Lăsind apoi Metoda nouă, stimabilul se leagă de 
cartea întitulată: Elemente de aritmetică pentru clasa 
I-a primară, elaborată de C. Grigorescu. Despre această 
carte zice că ar fi copiată din aritmetica de Şvartz şi 
că se vinde cu 50% mai scump decit Metoda nouă, 
După ce onorabilul autor de panflete a copiat singur 
aritmetica sa întitulată Metoda nouă de aritmetică din 
aritmetica de C. Grigorescu, ş-o vinde cu sută la sută 
mai scump, tot d-nia-lui apucă înainte şi face pe alţii 
copiști de cărţi și speculanţi. Mai departe, sfirşind cu 
aritmetica pomenită mai sus, se acolisește de Regulele 
limbei române de Titu Maiorescu, retipărite de I. Crean- 
gă, cu învoirea autoriului. Aici însă, recunoscînd bună- 
tatea cărţei, se leagă numai de preţ şi mai zice că nu 
se spune numărul edițiilor. Tot numărul edițiilor îl 
roade la inimă și aicil... Apoi mai adaoge: că, inten- 
ționat se citează în Regulele limbei române exerciţii 
gramaticale din Metoda nouă, ca să se cumpere această 
carte a doua oară. D-l Florantin, dacă n-ar fi cum este, 
ar ști că în Regulele limbei române se recomandă exer- 
ciții gramaticale din Metoda nouă, nu din interes de 
cîştig ci pentru că lecţiile din Metoda nouă stau în 
strînsă legătură cu gramatica de clasa a Il-a primară 
întitulată Regulele limbei române pentru începători, de 
Titu Maiorescu, care, spre fericirea noastră, ni-a fost 
profesor şi de limba română, la Şcoala normală de la 
Trei Ierarhi din laşi, în 1863—64 şi 1864—65. 

La urmă, d-l profesor Florantin se leagă de cartea 
noastră de cetire Învățătoriul copiilor şi neavind ce 
cusur găsi, spune că mai înainte broșam la un loc tus- 


133 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


134 


trele părțile, cu gîndul de a ne îmbogăți și că, abia de 
un an de zile broșăm această carte separat. Ctt de mi- 
nunate mai sunt aprecierile d-lui Florantin !?! 

În sfîrşit, la toată urma, vestitul autor de panflete, 
încheie cu următoarele cuvinte pline de venin: „Mă 
opresc de astă dată la punctele aceste și le zic domnilor 
în chestiune, destul! parte în interesul a sute mii de 
copii și parte în interesul a zeci de mii de părinţi“. 
Aceste cuvinte pline de răutate, numai de la un om 
de rind pot ieşi, iar nicidecum de la un profesor. Tre- 
buie să fie cineva de caracterul d-lui Florantin ca, 
ştiindu-se vinovat, să-și arunce păcatele sale pe spatele 
altora |... 

Punem deci faţă în faţă preţurile cărților noastre cu 
preţurile cărţilor d-sale, ca să se convingă lumea și 
despre cele ce le arată d-nul Florantin, în panfletul 
O neomenoasă speculă cu cărți didactice, și să vadă ori- 
cine, dacă noi suntem aceia care facem „speculă neo- 
menoasă cu cărți didactice“ în şcoală, sau d-luil... 


OPERELE DIDACTICE 
ALE D-LUI PROFESOR IOAN POP FLORANTIN 
ȘI „IEFTINĂTATEA“ LOR, FAȚĂ CU CĂRȚILE NOASTRE 


Pentru ca lumea competentă și nepărtinitoare să 
poată hotări între noi şi d-l Florantin, şi să fie în stare 
a aprecia mai bine atit munca şi buna credinţă a noas- 
tră cit şi intenţiunea și reaua credinţă a d-sale, vom 
face o dare de seamă amănunţită și conștiincioasă des- 
pre toate operele didactice scoase la iveală de cătră 
d-l profesor Ioan Pop Florantin, și le vom pune față 
în faţă cu cărţile noastre, mai lcu samă în privinţa 
ieftinătăţei. Iată-le: 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


a) Estetica, partea I-a şi partea a II-a, scoase la iveală 
pentru cursul secundar 


Estetica,partea I-a, tratează despre frumos şi este 
scoasă la iveală în 1874, iar partea a II-a tratează des- 
pre arte, şi este scoasă la iveală în 1887, adecă în inter- 
val de 13 ani de la apariţiunea celei dintăi. 

Deși nu suntem versați în estetică şi nu ne-am născut 
filozofi „de-o mie de ori“ ca d-l Ioan Pop Florantin 
OI, totuși, credem că și despre cuprinsul acestor 
opuri nu trebuie să-și facă cineva niște închipuiri 
pînă pe-acolo; n-are decit să se uite pe coperta cărţilor 
mai sus arătate și să vadă că autoriula profesat şi predat 
acest sistem estetic al său, notaţi bine, adecă al d-lui 
Pop Florantin, în 1873, în Iași, la catedra de filozofie 
de la Universitate și la catedra de estetică de la școala 
de Bele-arte și, mai cetind și citeva pagini, va înţelege 
cetitoriul, credem, de pe estetica stilului cit și de pe 
stilul esteticei d-lui Florantin, cit de admirabile trebuie 
să fi fost aceste cursuri, predate după sistemul şi gustul 
d-sale estetic, şi cit de fericiţi trebuie să fi fost studenţii 
Universităţei ai cei ai şcoalei de Bele-arte, ascultind 
acest frumos și minunat curs? !... Păcatul mare că nu 
sunt aprobate aceste opuri, de la care putea să se pro- 
copsească încă și mai multă lume!? Dar să nu facem 
ca ciubotarul lui Rafael, sau, după cum zice proverbul 
românesc, să nu ne amestecăm unde nu ni fierbe oala; 
lăsăm, deci, pe sama celor competenţi să judece şi să 
aprecieze aceste opere, iară noi ne mărginim numai la 
preţul cu care sunt puse în vînzare. 

Partea I-a, estetica generală, care tratează despre 
frumos, abia cuprinde 96 de pagini, adecă 6 coale, for- 
mat octav, ai cea a II-a, estetica specială, care tratează 
despre arte, nu cuprinde mai mult de 128 de pagini 
sau 8 coale, tot de același format, și se vind cu preţ 
de cîte 214 lei bucata. Am făcut socoteală tipografi- 
cească şi am aflat că, pentru partea I-a, care este, cum 
am spus, din 6 coale tipărită, bunăoară, în 1.000 de 
exemplare, nu s-ar putea plăti mai mult de 360 de lei, 
adică 60 de lei coala, ceea ce ar veni cite 36 de bani 
exemplarul. Iar pentru partea a II-a, care este din 8 


135 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


136 


coale, tipărită iarăși în 1.000 de exemplare, nu s-ar 
putea cheltui mai mult cu tipărirea decit 480 de lei, 
adecă, în totul, vreo 840 de lei, pe cari scoţindu-i din 
5.000 de lei preţul vinzărei aminduror părților, ar 
răminea cîștig net în punga mărinimosului autoriu 
şi a jupînaşilor Şaraga, 4,160 de lei. Făcînd socoteală 
pentru o coală, după cite coale sunt în partea I-a, ar 
veni cîte 42 de bani coala; iar la partea a II-a, cîte 
32 de bani coala. Oare nu aceasta s-ar putea zice 
„0 speculă nemaipomenită?“ 

La toate cărțile noastre, socotind după coale, nu 
vindem coala decît numai cu 10 bani, atita cît costă 
exemplarul celui mai ieftin ziar, hirtia de 24—36. 
Prin urmare, estetica d-lui Pop Florantin se vinde 
aproape de 5 ori mai scump decit cartea noastră Me- 
toda nouă. Întrebăm deci pe d-l profesor Ioan Pop 
Florantin şi-l rugăm să binevoiască a ni răspunde, 
cine face „speculă neomenoasă“ cu cărți didactice în 
şcoală, noi sau d-nia-lui?l... 


b) Uşorul cetitoriu 


Întăiul op al d-lui profesor Florantin, pentru cursul 
primar, este Ușorul celitoriu. Aceasta e una dintre 
cele mai curioase și mai nostime opere scoasă la iveală 
în anul mîntuirei 1883. Şi pentru ca să ştiţi, onoraţi 
cetitori, ce este acest „ușor cetitoriu“, pe care credem 
că, cei mai mulți dintre d-voastră, n-aţi avut fericirea 
de a-l fi văzut aievea, îi vom face o dare de seamă cit 
mai amănunțită. Această măiastră operă, anunţată 
pe toate coperţile cărţilor d-lui autoriu Florantin, 
tipărite în tovărășie cu evreii frații Şaraga, din Iași, 
titluiţi „librarii școalelor“, nu este decît o singură 
foaie volantă, tipărită numai pe-o parte, în lungime 
de 63 cm, şi în lăţime de 47, cu margini cu tot, sau, cu 
alte cuvinte, pe hîrtie de 24—36 țoli, subțire aproape 
ca hîrtia de ţigară, bineînţeles ca să fie mai trainică... 
Pe această foiţă, dedesubtul titlului Ușorul cetitoriu 
mai sunt tipărite ai următoarele: „Metoda cea mai 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nouă: abecedariu intuitiv de părete, pentru copii, 
recruți, ucenici, săteni, elevi de clasa I-a primară etc.“ 

Auziţi, oameni buni... Mai văzut-aţi abecedariu 
intuitiv?... Noi ştim că este metod intuitiv, iar nu abe- 
cedariu intuitiv. Poate că, după metodul intuitiv. 
După aceea, „abecedariu de părete“ (21...) Gindiţi-vă 
numai cum au să-l înveţe copiii, recruţii, sătenii etc. 
de pe părete. Asta n-a fost minciună, că „vorbeşte de 
pe păreţi“. D-l Pop Florantin, însă, după cit se vede, 
nu numai că vorbeşte, dar şi citeşte şi scrie de pe pă- 
reţi 1... Halal să-i fiel... Păcat că nu s-a născut un ase- 
minea mare pedagog cu o sută de ani în urmă, căci 
mare năduh i-ar mai fi făcut bietului Pestalozzi!... 
Apoi, sus la stînga, în rînd cu titlul Ușorul cetitoriu, 
mai este scris următorul pretențios moto: „Luminea- 
ză-te şi vei fi“. Cuvinte furate din fruntea ziarului Ro- 
mânul. lar sus, la dreapta, următorul pedagogic moto: 
„Se învaţă de la ştiut la neştiut.“ Într-adevăr, că acest 
nostim abecedariu poate să-l facă pe un copil să uite 
şi ceea ce a ştiut de la maică-sa, de acasăl... 

După aceste frumoase inscripţii, urmează un feliu 
de povaţă către acei ce au să înveţe pe recruți, săteni 
etc., de pe acest ingenios și nepreţuit abecedariu. În 
această povaţă, după ce, mai întăi, îndrugă cite şi 
cite, începe apoi a-și arăta nepreţuitul metod, după 
care toţi sătenii, recruţii etc. vor putea învăţa ușor 
literile, numai prin ajutorul unor puncte de la 1—10 
şi a unor figuri ce se văd desemnate pe acest năpraznic 
abecedariu. După ce au învăţat a cunoaşte literile cu 
modul acesta, zice ilustrul pedagog, atunci putem 
ţintui „uşorul cetitoriu în părete, căci micuţii şi puiuţii 
copilași pot ceti bine pe orice carte românească“ (1?!) 

Cu acest „grabnic învăţătoriu“, mai adauge d-nia-lui, 
„orice copilaş și orice om bătrin poate învăţa să ce- 
tească bine într-un timp foarte scurt ei poate învăţa 
mai mult singur, şi chiar a scrie, dacă pa vrea.“ 

Auziţi, oameni buni, cît de uşor a rezolvit chestiu- 
nea învăţărei cetirei și a scrierei d-l Pop Florantin?|... 
Bine a zis d-nia-sa, că nu-i puţin lucru de a se naşte 
cineva filozof, şi încă „de-o mie de ori“... Dacă voiţi, 
onoraţi cetitori, să auziţi cîteva exemple de cuvinte 


137 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


138 


şi propoziții din acest „uşor cetitoriu și grabnic învă- 
țătoriu“, iată-le: 

„petre are (?!); orbu e duios; (?) adă-ni bere; jigu ni 
tae; gura ta jură; duce perje pe-o prăjină; bran ni 
facă ; gi peşte prăjit pofta-n cui; fuge Gogu cu cartea 
badei; vaca-i pe iaz; văd văsc verde; vis gingaş; pof- 
Ou la hrean; nu sta pește; să te ridici din noapte spre 
soare“; gi altele, care de care mai nostime şi mai haz- 
]ii!... Dar poate că aţi voi, onoraţi cetitori, să aflaţi 
şi preţul acestui Uşor cetitoriu? lată-l: „25 bani, p. 
Austr. 45 cruceri, preţul unui exemplar... Aşă-i că 
pentr-o 100.000 de mii de micuţi copilași, ar face o 
sumă rotundă de douăzeci și cinci de mii de lei, cari 
nu s-ar lua din drum, de cătră un modest filozof, și 
mai ales pentru o marfă aşa de bună?... Ce fericit este 
acela care se îmbogățește cu gîndul!... Spuneţi acum, 
vă rugăm, onoraţi cetitori, de cite ori costă mai scump 
acest „grabnic cetitoriu“ decit Metoda nouă? Socotiţi, 
vă rugăm: Uşorul cetitoriu, după cum am spus, este 
numai dintr-o singură coală, tipărită numai pe-o faţă, 
şi se vinde cu 25 de bani exemplarul; tipărită pe amin- 
două feţele ar trebui s-o vindă cu 50 bani. Pe cind 
Metoda nouă care e din 5 coale, tipărite, bineînţeles, 
pe amîndouă feţele, se vinde cite cu 50 de bani exem- 


l plarul, adecă 10 bani coala. Prin urmare, Uşorul ceti- 


toriu se vinde de 10 ori mai scump decît Metoda nouă. 
Întrebăm acum: cine face speculă neomenoasă cu cărți 
didactice, noi sau d-l Florantin, care s-a ascuns după 
paravan şi strigă, citu-i ia gura: iaca hoţii, puneţi 
mîna pe eil?l... H 

Nenorocire însă, că acest nepreţuit dar al literaturei 
noastre didactice, acest grabnic luminătoriu al po- 
porului...zace, de la data apariţiunei sale, viu şi nevă- 
tămat, în praf şi în pulbere, într-un colţ al tipografiei 
d-lui Bergen Goldner, pe care, cinstitul autoriu, nici 
pînă astăzi nu l-a despăgubit de costul tipariului! 
Dacă A onoraţi cetitori, să cunoaşteţi tot fondosul 
acestui Ușor cetitoriu, nu fiţi ingraţi cătră modestul 
autoriu şi grăbiţi de a vă duce la tipografia d-lui Gold- 
ner de vă cumpăraţi cîte un exemplariu. Și cu modul 
acesta, pe de-o parte veţi despăgubi pe d-l tipograf 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Goldner de cheltuielile hirtiei şi a tipariului, pe eru- 
ditul și laboriosul autoriu îl veți încuraja, iar d-voas- 
tre vă veţi îmbogăţi bibliotecile cîte c-o operă ce nu 
s-a mai văzut pină acum în tezaurul literaturei noastre 
didacticel.,. 


c) Aritmetica pentru clasa I-a primară 


A doua lucrare, publicată acum de curind, tot pentru 
cursul primar, este vestita aritmetică întitulată; Me- 
todă nouă dea învăţa aritmetica pentru începători. Această 
fiţuică, după cum la pagina 32 am arătat, cuprinde 
material furat din aritmetica pentru cl. I-a primară, 
elaborată de C. Grigorescu. Și ca să nu se cunoască 
plagiatura, d-l Florantin face niște salturi așa de gro- 
zave, încit, după citeva exerciţii proaste de adunare, 
scădere, înmulțire și împărţire, de la 4—10, la pagina 
a 13-a ajunge tocmai la milioane. Cei ce știu ce va să 
zică copil de clasa I-a primară, se pot mira de ușurința 
cu care i s-a aprobat această carte! Dar pentru aceasta 
nu sunt de vină decit d-nii cari au fost numiţi de către 
Onorabilul Ministeriu, în comisiunea pentru cercetarea 
acestei cărţi. Şi ar fi de dorit, credem, ca cei ce sunt 
numiţi în asemine comisiuni să fie mai serioși în cer- 
cetarea cărţilor de şcoală şi să nu-și deie raportul de 
aprobare, pe nevăzute, în paguba instrucţiunei! 

Lăsind la o parte calitatea cărţei și modul d-lui 
Florantin de a lucra, venim la preţul grozav de mare 
şi la specula neomenoasă, ce o face tot in unire cu fra- 
ţii Şaraga, cari, de unde şi pină unde, ş-au dat numire 
de „Librarii şcoalelor“. Această îiţuică, în mărime ia- 
răși de vro coală de cele mari, ca şi Uşorul cetitoriu, 
cu deosebire că-i tipărită pe amindouă feţele, o vind 
tot cîte cu 25 de bani exemplariul, ceea ce vine de 5 
ori mai scumpă decit aritmetica de C. Grigorescu, 
care-i din 8 coale şi se vinde numai cu 75 bani exem- 
plariul. Prin urmare, întrebăm a treia oară pe d-l pro- 
fesor Ioan Pop Florantin, cine speculează lumea „în 
aşa chip neomenos“, noi sau d-nia-lui?... 


139 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


140 


d) Metoda nouă de a învăţa desemnul 


Al treilea op scos la iveală, de curînd, pentru cursul 
primar, este iarăşi o fiţuică întitulată şi aceasta Meto- 
dă nouă de a învăţa desemnul, cu următorul adaus: „dez- 
voltare în mod intuitiv, îr6belian“. Atita dragoste a 
căpătat d-l Florantin de numirea Metoda nouă, încît 
toate operele sale au să poarte de acum înainte numele 
acesta, şi toate au să fie făcute în mod intuitiv fr6- 
belian?! În această fiţuică, care cuprinde cîteva figuri 
de desemn şi niște jucării care de care mai proaste, 
chipurile, pentru a sămăna cu cele fr6beliane, care, 
mila sfintului, numai de un idiot nu au fost întocmite, 
la urmă vine tot la aceleaşi definiţiuni, care se văd și 
în celelalte desemnuri, și care, neapărat că nu se pot 
schimba. Cu alte cuvinte, numai „a sucit porcul de 
coadă“, cum zice românul. Această fiţuică nu este 
mai mare decit opera sa amintită mai sus, Metoda 
nouă a aritmeticei şi este scoasă la vînzare cu un preţ 
tot așa de scump şi tot în tovărăşie cu frații Șaraga. 
Dar mirarea ne cuprinde că şi această fiţuică este apro- 
bată tot cu aceeași iuţală și uşurinţă, ca și Metoda 
nouă a aritmeticei şi încă menită de a se da şi în mîna 
copiilor... Noi ştim că în clasa I-a primară, numai 
singur abecedariul se poate pune în mîna copiilor. Şi 
încă şi acesta, după trecere de citeva săptăminil. Pen- 
tru toate celelalte, cartea este gura învăţătoriului. 
Şi mai cu samă, desemnul trebuie să se predeie şcolarilor 
de clasa I-a primară numai în mod imitativ, desemnînd 
învăţătoriul cîte o figură-două, pe tabelă, și apoi spu- 
ind numele fiecăreia, iar școlarii să le imiteze?. Ce 
folos pot să aibă copiii de clasa I-a primară de la o 
carte de aritmetică ori de desemn, cind ei abia pot 
gingăvi pe abecedariu. Doar numai ca să le strice. 
lată, dar, că acel care strigă că noi speculăm lumea, 
cu cărţi de școală, a ajuns pină acolo, ca, împreună cu 
fraţii Șaraga, să speculeze intenționat şi cărți de acele 
care nu se pot pune în mîna copiilor începătoril... 

1 Vezi Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fone- 


tică, de la pagina 5—42. i 
2 Vezi iarăși Povăţuitoriu la cetire prin scriere... 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Noroc numai, că şi această proaspătă marfă nu i se 
poate trece]... 

Alte opere, pentru clasele primare, lucrate de acest 
autoriu, n-am văzut scoase la iveală pînă acum, cu 
care să putem face cunoștință. Dar după ce făcuse d-l 
Florantin critica cea năstrușnică cu abecedarele în 
ziarul Liberalul, critică ce n-a fost făcută decit numai 
în scop de a-și recomanda marfa cea nouă, cu care era 
să iasă la iveală, într-adevăr, auzisem de un abece- 
darin, cu care se dusese la furnizorii săi, fraţii Șaraga, 
ca să i-l editeze... Cînd colo, ce să vedeţi: fraţii Șaraga 
găsiseră un alt muștereu tot cu numele de Pop, însă 
nu ei Florantin... Neputind, deci, face și de astă dată 
gheșeftul cu frații Şaraga, s-a dus, se zice, la d-l libra- 
riu Daniil, cu care a întrat în tocmală. Nu ştim dacă 
a rupt tocmala sau ba, dar ceea ce știm este că acest 
abecedariu, în privinţa varietăţei figurilor, e de o rară 
nostimadă, încît, întrece pe toate celelalte abecedare 
cu figuri. Se vorbeşte că însuși comisiunea rinduită 
pentru cercetarea acestui abecedariu a rămas uimită 
de figurile de tot caraghioase întrebuințate de cătră 
d-l Florantin, pentru cunoașterea literelor. Încît, nu 
ştie comisiunea ce cale să apuce: să-l recomande Onor. 
Ministeriu pentru aprobare,... sau să i-l respingă. Aş- 
teptăm să vedem sfirşitul. 


e) Operele frâbeliene. „Grădina de copii“ 


Venind la operele frõbeliene, găsim scoasă la iveală, 
de cătră d-l Florantin, tot acum de curînd, opera înti- 
tulată Grădina de copii sau „educaţiunea frobeliană“. 
Aici trebuie să ne oprim mai întăi la titlu și să facem 
întrebare meritosului autoriu, cine a mai auzit vor- 
bindu-se de educaţiune frâbeliană?... Noi ştim, pînă 
acum, că educaţiunea este numai de trei feliuri: fizică, 
morală și intelectuală; dar despre „educaţiune frobe- 
Dana" încă n-am auzit. Poate, după sistema îr6beli- 
ană?... Despre elaborarea unui asemine op s-a auzit 
aşa ceva și s-a şi văzut și o polemică prin ziarul Libe- 


141 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


142 


ralul că, adecă, d-l Florantin ş-a procurat cărți nem- 
Leet) și poate şi ungureşti;,., și că traduce și memori- 
zază de mănîncă pămîntul, ca doar ar scoate la iveală 
ceva, în scop dea i se da pe mină (îndată ce se va tn- 
fiinţa) şcoliţa îr6beliană a Societăţei pentru învăţătura 
poporului român, din Iaşi, şcoliţă pe care a piîndit-o 
şi pentru care s-a zvircolit vro 2 ani, făcindu-se luntre 
şi punte pe lingă membrii consiliului de administraţie 
ai acestei societăţi, spre a o înfiinţa şi a i-o da pe mina 
d-sale. Dar şi membrii consiliului de administraţie 
ai Societăţei pentru învăţătura poporului român, ca 
oameni mehenghi, cum zice românul, cunoscindu-i 
planurile, i-au întors oiştea!.., Atunci d-l Florantin 
s-a supărat foc şi a început a tuna și a fulgera grozav 
prin ziarul Liberalul asupra membrilor consiliului de 
administrație, și mai cu samă asupra membrilor din 
comitetul şcoalei fîrGbeliene. Din care pricină, consi- 
liul de administraţie al Societăţei pentru învăţătura 
poporului român s-a văzut silit, spre a înlătura pe re- 
numitul pedagog și din consiliul de administraţie al 
Societăţei, lucru pentru care d-l Florantin s-a turburat 
aşa de tare, încît nu s-a putut linişti multă vreme! 

Pierzind această locmă din mină, pentru care se lup- 
tase atita amar de vreme, aleargă la fraţii Șaraga ai 
face tovărăşie cu ei, ca să-i tipărească opul întitulat 
Grădina de copii, spre a vedea toți membrii Societăţei 
pentru învăţătura poporului român pe cine a înlăturat 
de la școala frGbeliană consiliul de administraţie al 
acestei societăţi şi să cunoască și lumea profană ce 
va să zică educaţie fr6beliană de-a d-lui profesor I. 
Pop Florantin, de profesiune filozof. 

Dar poate că nu știți, onoraţi cetitori, ce cuprinde 
acest op? Ca să-i cunoașteţi valoarea, n-aveţi decit 
să-l cetiți şi veţi vedea că, pe lingă stilul cel prost, 
totul este numai străin, şi nimic localizat. Încit, în 
privinţa jocurilor, nimic din jocurile noastre copilă- 
reşti, cu care sunt deprinşi a se desfăta copiii noş- 
tri români și cărora, putem zice, fără leac de păcat, 
că li fac mult mai mare plăcere decit jocurile nem- 
teşti. Fröbel, cînd a întocmit acele jocuri, le-a cules 
din viaţa copiilor din ţara lui, şi le-a întocmit aşa, 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


după cum se văd astăzi. La noi, jocurile copiilor sunt 
altfeliu. Oare să nu găsim nimic bun în jocurile co- 
piilor noștri, ca să întocmim ceva românesc? Dar 
să zicem că la așa lucru, pe d-l Florantin nu-l duce 
capul. Vorba ceea: „Umblă el, sărmanul, după în- 
țelepciune, dar n-are unde-o punel“... Atunci 
de ce n-a cruțat macar limba, de-a întrodus o mulțime 
de inovaţii, bunăoară ca aceea de la fața a 14-a: 
poezioara Cuibul de pasere unde zice ourele în loc de 
ouşoare. Pe cine a auzit d-nia-lui zicînd ourele? Ba încă, 
dedesubt, pune și numele lui Fröbel, ca să-şi bată 
joc, se vede, şi de acest ilustru nume! Căci, nu ni vine 
a crede că Fröbel să fi ajuns pînă acolo, ca să-și strice 
limba neamului său, cum îndrăznește a face d-l Pop 
Florantin şi mulţi alţii, cu limba neamului românesc!... 
Mai departe, în această carte întitulată Grădina de 
copii, sunt atitea bazaconii şi cabazlicuri limbistice, 
despre care, dacă ne-am ocupa, am face un volum în- 
treg. Păcatul mare că acestei opere, pînă acum, nu i 
s-a dat aprobarea!... Dar ce mai atita vorbă pentru 
limbă? Ce-i pasă d-lui Florantin de asta? Vorba 
este, cum să poată lua 80 de bani pentru o cărţulie 
de vro 80 de pagini sau 5 coale, format Sckarpentier, 
ceea ce vin la vro 3 14 coale, după formatul octav 
al cărţei noastre Metoda nouă. lată dar că şi această 
Grădină de copii, pe care o exploatează în tovă- 
rășie cu fraţii Şaraga, costă de 2 ori mai scump decit 
Metoda nouă. Prin urmare, întrebăm a cincea oară pe 
onorabilul d-nu Pop Florantin, cine face „speculă 
neomenoasă cu cărţile de şcoală“: noi sau d-lui care nu 
poate nimica fără jidani? 


f) Recreaţiuni frâbeliene, 
pentru tinerime, în școală și familie 


Această minunată operă nu era apărută cînd ni-am 
propus a face intimpinarea de faţă, şi suntem cu mare 
părere de rău că n-a apărut mai de mult, căci am fi 


143 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


144 


renunțat de a ne mai ocupa cu asemine săcături și 
a mai sta la vorbă cu unul ca d-l Pop Florantin, care 
Sa pus în gînd, se vede, cu orice preţ, să inundeze 
lumea cu tot soiul de năzbitii, ce le scoate la iveală 
cu ghiotura, Nu ne mirăm că d-l Pop Florantin are 
cerneală și hîrtie multă de stricat. Dar mirarea ne 
cuprinde cînd vedem că ei această celebră operă poartă 
firma aprobăreil... Văzut-a onorata comisiune, care 
a fost rinduită pentru cercetarea acestei cărți, că to- 
tul este numai o amestecătură so încurcătură, gi 
toate sunt luate de-a îndoasele: una de la răsărit şi 
alta de la apus, încît nu ştii de unde să începi și unde 
să sfirgeşti»!,., După cum știm și noi, Fröbel, cînd 
a organizat jocurile ce-i poartă numele, le-a întocmit 
după virstă şi după sex, așa, după cum se dezvoltă 
copilul și natura în el; căci jocurile de care simt plă- 
cere şi cu care se desfătează copiii la virsta de 4 ani, 
bunăoară, aceleaşi jocuri nu li fac mai nici o plăcere 
la virsta de 7 ani, ci, la această virstă, trebuiesc 
întocmite alte serii de jocuri. De asemine, trebuiesc 
întocmite jocurile şi dupăsex, căci altfeliu este natura 
şi apucăturile băieţilor şi alta este natura și apucă- 
turile fetelor. În cartea d-lui Florantin, totul este 
numai o amestecătură, ca şi în taşca ursariului. Dacă 
şi cărțile lui Vergnes şi Lenoël, din care zice erudi- 
tul filozof că a copiat, vor fi tot așa de bine lămurite, 
atunci?,.. Dar să zicem că onorabilii membri ai comi- 
giunei au voit a se ilustra prin indulgenţa d-nia-lor. 
În acest caz, li facem umilita întrebare: dacă și aceas- 
tă harababură a d-lui Pop Florantin se poate numi 
o carte de școală, apoi care sunt adevăratele cărți de 
şcoală? 

Cu această operă, d-l Florantin nu s-a ilustrat nu- 
mai în privinţa capacităţei, ci şi în privinţa lăcomiei 
de ciștig. Socotiţi, onoraţi cetitori: unei cărţulii de 
3/, de coală, tipărită în format mic, i s-a fixat preţul de 
50 de bani, adecă de vro 8 ori mai scumpă decit cartea 
noastră Metoda nouă. Aceste grozave preţuri covir- 

şesc, fără îndoială, orice margini! 
n urma atitor dovezi de necompetenţă și lăcomie 
de cîştig din partea d-lui Florantin, îi facem a 6-a 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


10 


oară întrebare, și-l rugăm să binevoiască a ni da răs- 
puns, dacă noi suntem aceia cari facem „specula neo- 


menoasă“ în şcoală, cu cărți didactice, sau domnia-sa? 


PREȚUL CĂRŢILOR. NOASTRE, FAȚĂ CU PREȚUL 
CELORLALTE CĂRȚI 


În 1868, cînd a apărut Metoda nouă, mai cu samă 
ediţia I-a şi a II-a, fiindcă erau mai puţine coale şi 
tipariul mai ieftin, s-a vindut numai cu 40 de pa- 
rale sau cu 33 de bani exemplariul, încît era cel mai jef- 
tin abecedariu pe vremile acele, şi astfeliu a fă- 
cut concurenţă tuturor abecedarelor, atit în privința 
calităţei cît și în privința ieftinătăţei şi a sfărmat 
negustoria ce proiectase, fără doar şi poate, s-o 
facă răposatul M. Şvartz cu cartea lui, care era c-o 
jumătate de coală mai puţin voluminoasă decît Me- 
toda nouă, ş-o vindea cu un sfanţic austriacesc sau cu 
85 de bani românești exemplarul. Cu alte cuvinte, 
cartea noastră se vindea de 214 ori mai ieftin decit 
cartea lui Şvartz. De atunci şi pînă astăzi, cite 
abecedare au apărut, nu se vind mai ieftin decit 
cartea noastră. Între aceste se află abecedarele 
d-lor: Vasile Ionescu, Victor Dogariu, Th. Speranţă, 
apărute în laşi, Aceste, fiecare în parte, sunt 
tot atit de voluminoase ca și cartea noastră Metoda 
nouă şi se vind tot cite cu 50 de bani exemplariul. 
De asemine, abecedariul d-lui Domeţiu Dogariu, 
dispărțit în două părţi, cu amindouă părţile la un loc, 
fiind tot atit de voluminos ca și cartea noastră, nu 
se vinde mai ieftin. Abecedariul d-lui Basile Haram... 
apărut în București, și dispărţit tot în două părți, 
cu amindouă la un loc, fiind tot atit de voluminos 
cît şi Metoda nouă, din care onorabilul autoriu a min- 
cat de kharam destul de mult material, se vind cu 
65 de bani amîndouă părțile. Abecedariul d-lui Mihail 


145 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


146 


Pop, apărut în lași de vro 7-8 luni de zile, este dispăr- 
HL tot în două părţi, fiind cu amîndouă la un loc, mai 
tot atît de voluminos ca şi cartea noastră Metoda nouă 
de pe care, numitul autoriu și tinărul învăţătoriu a 
copiat de-a întregul, adecă mai mult decit galanto- 
nestel, Acest abecedariu, fiind editat de evreii fraţii 
Șaraga, îl speculează, se înţelege, tot ei, vinzindu-l 
cu 60 de bani amîndouă părţile, necartonate, iar car- 
tonate jidovește le vind cu 80 de bani. Aceasta deo- 
camdată. Mai pe urmă, vor şti ei negustorii ce să facă!.. 
Chiar s-a și văzut publicat prin ziarul Liberalul că unul 
dintre d-nii învăţători, voind să-și bată joc, pesemne, 
de misiunea sa de învăţătoriu, vinde şcolarilor săi, 
numai o parte a acestui abecedariu cu 1 leu și 50 de 
bani!!! Aceasta este o hoţie în toată puterea cuvintu- 
lui! Acei cari au la cunoştinţă că am făcut sau facem 
speculă de feliul acesta, cu cărțile noastre, îi rugăm să 
vie și să ni-o spuie verde, în faţă. Noi ştim că tot- 
deauna am pus hîrtie bună şi igienică pentru ochiul 
copilului; tipariul am căutat să fie cît se poate de 
curat şi broşatul făcut la cel mai bun legătoriu din 
Iași; am fixat preţul și am dat rabat mulțămitoriu 
tuturor d-lor librari și altor persoane, rugîndu-i, după 
cum se vede anunțat pe coperţile tuturor cărților noas- 
tre, dea nu fispeculaţi în mod rușinos ! Abecedariul d-lui 
Barbu Constantinescu, de la o vreme încoace, se vinde, 
în adevăr, ceva mai ieftin, fiindcă este editura d-lui 
Socec, mare proprietariu din Bucureşti şi capitalist, 
căruia îi dă mina să-l vindă astfeliu, fiind singur și 
librariu şi editoriu și tipograf şi... și de toatel... Mai 
este abecedariul de Nestorescu. Acest abecedariu se 
vinde cu 40 de bani exemplariul, însă e mai puţin 
voluminos decît Metoda nouă, de pe care d-l Nestorescu 
a ciupit cît se poate de bineşor, şi este, pare-ni-se, 


1 Acest modest autoriu, încaltea, în naivitatea lui mărturi- 
seşte drept că s-a folosit de cărţile noastre, adecă a furluat 
dintr-însele, dar nu spune cine i-a dat voie să ieie. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


tot editura unei tipografii... Alte abecedare apă- 
rute în România, afară de aceste, nu mai suntt. 

De asemine şi cartea noastră de cetire Învățătoriul 
copiilor, față de celelalte cărţi, costă mai ieftin căci, 
tustrele părţile se vind numai cu 2 lei și 30 de bani. 
Pe cînd, cartea de cetire de d-nii asociaţi, editată iarăşi 
în trei părți de d-l Socec, se vinde cu 2 lei și 60 de 
bani; cea de I. Ionescu, se vinde cu 4 lei şi 60 de 
bani, de două ori mai scumpă decit cartea noastră.Cartea 
d-lui Puiu, apărută în laşi, acum de curînd, în editura 
fraţilor Şaraga, este pusă în vinzare cu 3 lei și 20 de 
bani, tustrele părţile. Iar în cit privește potrivirea 
bucăţilor și despre limbă și stil, n-ai ce zice!?... 

În urma atîtor dovezi, întrebăm pe tot omul de 
ştiinţă și cu dreptate, pe tot dascalul care-şi iubeşte 
sfinta sa misiune şipetot omul nepărtinitoriu să ni 
spuie, unde se vede plagiatura şi „specula neomenoasă“, 
ce ni-o atribuiește d-l Florantin? Da, am înţeles și 
înţelegem să fie arătat cu degetul acel ce copiază şi se 
foloseşte de munca și sudoarea altora, ca să-l cunoască 
lumea cit preţuieşte. Înţelegem să fie defăimat acel ce 
speculează lumea cu cărţile didactice, și opradă în orice 
feliu. Înţelegem, în sfîrşit, critică dăscălească, serioasă, 
nepărtinitoare și neinteresată, întemeiată numai pe 
dreptate şi pe adevăruri ştiinţifice și pedagogice. Aceas- 
tă critică este în interesul şcoalei şi folositoare dăscă- 
limei, mai cu samă nouă, istor mici, cari avem neapă- 
rată nevoie de luminile celor mai înaintați în ştiinţă. 
Dar nu înţelegem critică mișelească, într-ascuns, prin 
pamflete şi calomnii, care sunt tot atit de stricătoare 
şi păgubitoare instrucţiunei, pe cît sunt de folositoare 
criticele sănătoase, pornite, cum am zis, din dragoste 
dăscălească şi din simţ de dreptate şi adevăr. 


1 Ba mai scăpat-am din vedere, două: al d-lui D.R. Cordescu 
şi pe al d-lui Mih. Mihăilescu; acest din urmă abecedariu este 
apărut în editura „Librăriei universale“ ... Leon Alcalay, şi 
recomandat cu stăruinţă...?, tot de această librărie ... în ter- 
minii aceştia: „Lucrare excelentă ce merită (?) a fi întrodusă 
în toate şcoalele primare, publice și particulare“ (?) ...Unde 
mai găseşti jidan caresă nu-şi laude marfa lui că-i „excelentă“? 


147 


www.dacoromanica.ro 


10 


Din cele ce am arătat, d-l profesor loan Pop Floran- 
tin, cînd ș-a propus a ne critica, n-a fost împins nici de 
dragostea dăscălească, nici de sentimentul pentru drep- 
tate și adevăr, ci numai de ura care-l caracterizază 
şi de interesul meschin de a-și deschide calea spre ne- 
gustorie, întovărășit de evreii frații Şaraga. Cu astfeliu 
de purtare, putem zice că d-l profesor loan Pop Flo- 
rantin s-a făcut şi mai nedemn de stima și considera- 
țiunea oamenilor de bine. lar în fața noastră, nu-l 
putem privi decit ca pe un calomniatoriu de rîndși 
credem că şi lumea nepărtinitoare va ști să-l judece 
şi să-l aprecieze, după cum merită|... 


www.dacoromanica.ro 


POSTUME 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


[FRAGMENT DE AUTOBIOGRAFIE] 


Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleștii, 
judeţul Neamţului, Plasa de Sus, din părinți români: 
Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești şi soția 
sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pi- 
pirig, judeţul Neamţului. 

Întăiu şi-ntăiu, am început a învăţa cruce-ajută, după 
moda veche, la şcoala din Humulești, o chilie făcută 
cu cheltuiala sătenilor, prin îndemnul și osirdia părin- 
telui Ioan Humulescu, care avea o mînă de învăţă- 
tură, un car de minte şi multă bunătate de inimă, 
Dumnezeu să-l ierte! Poate să fi fost de vreo unspre- 
zece ani, cînd am început a învăţa, Știu că eram atunci 
un băiet sfrijit, prizărit și fricos și de umbra mea. 

Dascălul nostru era un holteiu frumos, zdravăn şi 
voinic, şi-l chema Vasile a Vasilcăi, El era şi dascălul 
bisericei din sat. Un sorcovăţ nemţesc plătea tata pe 
lună dascălului, ca să mă înveţe. Şi pe atunci îmi ziceau 
în sat şi la școală Ionică a lui Ştefan a Petrei. 

Peste vrun an, vornicul prinzind la oaste cu arcanul 
pe bădiţa Vasile, dascălul nostru, şcoala a rămas pustie, 
iară noi şcolarii, cari eram peste patruzeci la număr, 
ne-am împrăștiat pe la casele noastre. După vrun an, 
iarăși s-a deschis școala. Dar dascălul Iordache, fiind 
cam chilaciu, a început a ne ridica de urechi la firta 
($), deasupra uşei, şi a ne prea îndesi la spinare cu: 
Sfintul Neculai, un biciu de curele, făcut şi dăruit 
şcoalei de moş Fotea, cojocariul satului. Şi aşa, de 
unde pănă atunci mă duceam cu drag la şcoală, am înce- 


151 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


152 


put a umbla huciu-marginea: o zi mă duceam, două 
nu, dar tot deprinsesem a ceti oleacă. 

Tata nu știa carte de feliu, şi nici mult haz nu făcea 
de dinsa. El cam ades îmi zicea „Logofete brinză-n 
cuiu, lapte acru-n călămări, cam prea te codești la 
treabă; mă tem că de atita cărturărie n-a aveacinesă 
ne tragă ciubotele“, Dar mama, luînd sama cum învă- 
tom eu, ajunsese a ceti la ceaslov mai bine decit mine 
şi se bucura grozav, cînd vedea că mă trag la carte, 
Din partea tatei puteam să rămîn cum era mai bine: 
„Nică a lui Ştefan a Petrei“, om de treabă şi gospodariu 
în sat la Humulești. Mama însă era în stare să toar- 
că-n furcă și să învăţ mai departe. Dar ce să mai învăţ 
în Humulești? Căci în biserică ceteam ei cîntam pe di- 
nafară toate troparele, ca și dascălul Iordache. 

ntr-o zi, aşa prin cişlegile Crăciunului, aproape 
de cîrnileagă, viind bunicu-mieu David Creangă din 
Pipirig pe la noi, m-a luat şi m-a dus la munte, în 
şcoala lui Alecu Baluș din satul Broștenii, judeţul 
Suceava, şi m-a așezat în gazdă, cu toată cheltuiala 
lui, la una lIrinuca, care avea două capre pline de 
riie. De aice urmam la şcoală, şi ori s-a prins cartea 
de mine, orinu,dar rîia căprească ştiu că s-a prins. 

Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul 
acasă, și de la Broşteni am venit, cu niște plutași, pe 
Bistriţa, la Borca, de la Borca, cu o rudă a mea, pe 
Plaiul-Bătrin în Pipirig și din Pipirig la Humulești. 
Şi cînd m-au văzut tata și mama tuns chilug și plin 
de rie, bucuria lor n-a fost proastă! Ce să facă? Au 
început a mă scălda ba cu leşie de ciocălăi, ba cu usuc 
de lină, ba a mă unge cu dohot, și-ntr-o săptămînă 
m-au izbăvit de podoabă. Dar și eu le-am tras în ziua 
de Paști un Îngerul a strigat la biserică, de-au rămas 
toate babele din sat cu gura căscată la mine, iar fetele 
numa-şi dau ghiont una alteia, văzînd ce poate acum 
„Nică a lui Ştefan a Petrei“. Dascalul Iordache rămăse- 
se acum pe jos, era a cincea roată la car. Biata mamă, 
crezind că am să ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu 
rugăminte pe lingă tata şi m-a dat să învăţ psaltichie 
la un psalt de la biserica Adormirea din Tirgul-Neam- 
țului, peste baltă, la vreo două zvirlituri de piatră 


www.dacoromanica.ro 


departe de satul nostru. Trei husăși plătea acum tata 
pe lună pentru mine. O iarnă am învăţat și la această 
şcoală, căci iarna ce mai puteam învăţa, iar vara nu 
făceam purici mulţi pe la şcoală, trebuia s-ajut acasă: 
la tras în pieptănași, la nevedit, la făcut ţevi cu sucala 
şi la tors cu roata. Cite trei-patru oci de canură tor- 
ceam pe zi, Mă întreceam cu fetele cele mari din tors, 
şi ele, din răutate, mă porecleau „Ion Torcălău“. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


154 


FĂT-FRUMOS, FIUL IEPEI 


Amă, cică era odată un om, care avea o iapă. Și 
într-o zi vroia omul să bage iapa în ocol, şiea nu vrea 
nici în ruptul capului; şi înciudîndu-se omul pe dinsa 
începu a o bate. Atunci iapa a sărit peste gardul de 
răzlogi și a fugit într-o pădure departată. Iapa era a 
făta şi, peste noapte, a fătat un băiet în loc de minz, 
care băiet s-au chemat Făt-Frumos, Fiul lepei. Şi 
băiet ca acela nici că mai era altul prin meleagurile 
acele: era frumos și creştea ca din apă, cit creștea el 
intr-o zi, altul creștea intr-un an. Și cînd a împlinit 
anul, socotind băietul, în gindul său, că-i destul de 
voinic, s-a dus prin codru şi a chitit un copac care 
era mai gros, pe care a vrut să-l smulgă din pămînt, 
dar n-a putut. 

Văzind el că s-a încurcat în slăbăciune, s-a întors 
plin de mîhnire la mă-sa şi a rugat-o că să-i mai deie 
încă un an de zile Lä, Mă-sa l-a mai lăsat un an de 
zile să sugă, și la anul, ducindu-se băietul iar în codru 
la stejarul cu pricina și umflindu-l în braţe, l-a smuls 
din pămînt ca pe o burueană şi l-a zvirlit într-o tihă- 
raie ca pe-o surcică. Apoi, îndată s-a dus la mă-sa și 
i-a zis: 

— Mamă, de-acum înainte mă duc să-mi caut niște 
tovarăși după gindul meu, ca să fac și eu vo ispravă 
în lume. 

Şi cum a zis, a și pornit. Şi mergind el prin codri, 
de năduh ce era şi de osteneală, a însătat şi nu găsea 
nicăiri apă să beie; dar tot horhăind el încoace și 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


încolea, de la o vreme a dat peste un părîu grozav de 
tulbure. 

— Dar aist păcat! Oare ce să fie de vine apa cu mil în 
două pe așa secetă mare? zise Făt-Frumos. Și mergiînd el 
pe scursura păriului, tot în susul apei, ca să afle care-i 
pricina, numai iaca ce vede un om care năruia munții, 
sfărma bolovani în mînă, de-i făcea ţărnă, și apoi îi 
arunca în păriu. Făt-Frumos, văzind că omul acesta 
tulbură apa, s-apropie de dînsul şi-l întreabă răstit: 

— Mă, da’ cu asta ț-ai găsit de jucat? Pentru ce năru- 
iești munţii şi tulburi apele? 

— Iaca vorbă | Da’ ce ai tu? Aista-i meșteșugul meu ; 
nu ştii că mă cheamă Sfarmă-Peatră? Să nu cumva să 
mai bleșteşti ceva din gură, c-acuș te sfărm și pe tine! 

— Pe mine? Pesemne tu n-ai auzit încă de Făt-Fru- 
mos, Fiul Iepei? 

— N-am auzit nici de tretinul iepei, necum de Fiul 
lepei! zise Sfarmă-Peatră, zimbind pe sub musteţe. 

— Încă te faci a ride? Las'că te fac eu acug să rizi 
minzeşte. Hai la luptă, firtate, să-ţi arăt eu cine-i 
Fiul lepei. 

— Bucuros; da’ din ce vrei? Din luptă să ne lup- 
tăm, ori din sabii să ne tăiem? 

— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Fiul Iepei. 

Atunci Sfarmă-Peatră, umilind pe Fiul lepe: în 
braţe, l-a izbit în pămînt, de-a intrat pină-n genunchi, 
Fiul lepei se scoală de jos, înșfacă gi el pe Sfarmă- 
Peatră şi, cînd îl trinteşte o dată, îlcufundă pînă-n 
briu. Sfarmă-Peatră se scoală de jos minios și, cind 
mai apucă o dată pe Fiul lepei în braţe, îl trintește, 
de se cufundă pînă subsuori. Atunci Fiul Iepei se 
scoală şi el de jos înfuriet și, cînd mai trintește și el o 
dată pe Sfarmă-Peatră, îl cufundă pînă-n git, iute 
îi iè paloșul şi vre să-i reteze capul. Sfarmă-Peatră, 
văzindu-se atunci în primejdie, se roagă de iertare și 
zice că se prinde frate de cruce cu Fiul lepei şi-i va da 
ascultare la tot ce i-a poronci. Făt-Frumos îl iartă şi, 
scoțindu-l din pămînt, îi dă paloşul să-l sărute, și 
apoi pornesc împreună. Şi mergind ei cîteva zile tot 
prin codru, Fiul lepei a băgat de samă, pe unde mai 
mersese el, că copacii, cari erau atunci drepți, acum 


155 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


156 


sunt strimbi, şi cei strimbi, drepţi. Văzind el asta, 
zice cătră Sfarmă-Peatră: 

— Mă, da’ oare ce dracul să fie, de copacii aiștia 
din drepţi se fac strimbi şi din strimbi, drepţi? 

— Ştiu eu ce bizdiganie să mai fie şi asta? zise 
Sfarmă-Peatră. 

Şi mergiînd ei înainte, tot mirîndu-se de asta, nu- 
mai iaca ce văd un om care tocmai atunci apucase 
un copac mare de vîrf și-l strimba, ca să facă din el o 
cujbă de pus ceaunul. Fiul Ieper îl întreabă: 

— Mă, de ce te-ai apucat tu de sluțit copacii? 

— Da’ ce ai tu de asta? Acesta-i meșteșugul meu. 
Nu ştii că mă cheamă Strîmbă-Lemne și, de-i mai cricni 
ceva, acuș te strimb și pe tine. 

— Ce-ai zis, să mă strimbi? D-apoi se vede că tu 
n-ai auzit încă de Fiul lepei, Făt-Frumos. 

— Nici n-am auzit şi nici vreu s-aud, zise Strim- 
pă-Lemne, îndiîrjindu-se. 

— Apoi, dacă n-ai auzit, hai la luptă, să te fac eu 
ca s-auzil 

— Bucuros! Asta aşteptam şi eu! Hai! Din luptă 
să ne luptăm, ori din sabii să ne tăiem? 

— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos. 
Atunci Strimbă-Lemne apucă pe Fiul lepei în braţe 
şi-l trînteşte de se cufundă pină-n glezne. Fiul Iepei, 
rădicîndu-se de jos, apucă şi el pe Strimbă-Lemne, și 
cînd îl trinteşte, se cufundă pină-n genunchi. Strimbă- 
Lemne se rădică minios şi, apucind pe Făt-Frumos, îl 
izbeşte de se cufundă pînă-n briu. Atunci Fiul Iepei 
se rădică şi el furios şi, cînd apucă pe Strimbă-Lemne, 
îl trînteşte de se cufundă pînă-n git, scoate iute palo- 
gul şi vrè să-i răteze capul. Dar Strimbă-Lemne, văzin- 
du-se în primejdie, se roagă de iertare, zicînd că se 
prinde și el frate de cruce cu Făt-Frumos şi-i va da 
ascultare la tot ce-i va poronci. Lui Făt-Frumos fă- 
cîndu-i-se milă, l-a iertat şi pe acesta, l-a scos din pă- 
mâînt, i-a dat paloșul să-l sărute și apoi a pornit şi s-a 
dus împreună cu dînșii la mă-sa. Şi cum a ajuns, i-a zis: 

— Mamă, de-acum înainte, rămiîi sănătoasă, că eu 
mi-am găsit tovarăși și mă duc cu dinşii în lumea lui 
D-zeu. laca-ţi dau năframa asta, şi cînd îi vedè trei 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


picături de sînge pe dinsa, să știi că atunci am murit 
şi să vii să mă cauţi. Și cum a zis aceste, a și pornit 
cu tovarășii săi. 

Şi tot mergînd ei zi și noapte prin păduri ei codri 
pustii, într-o tirzie vreme au dat de niște curţi foarte 
mari şi frumoase. Și ducindu-se ei acolo şi întrind înlă- 
untru, n-au văzut pe nimine, ci numai o masă întinsă, 
plină cu fel de fel de bucate. Şi fiind ei grozav de îlă- 
mâînzi, s-au pus să mănfînce. Bucatele erau foarte bune 
şi gustoase, dar nu se pricepeau ei cine să li fi făcut, 
căci, după cum vă spun, nu văzuse acolo pe nimine, 
După ce s-au săturat ei bine, au pornit la vinat, şi 
apoi, în toate zilele, pe vremea aceea, veneau de mîn- 
cau domneşte și iar se duceau la vînat. 

Dar, de la o vreme încoace, au băgat ei de samă că 
bucatele nu mai sunt așa de bune ca mai înainte şi se 
mirau ce să fie oare. Și stind ei pe ginduri, Făt-Frumos 
zise: 

— Fraţilor, mie mi se pare că bucatele aiestea-s pri- 
pite, şi trebuie să fie ceva la mijloc. Ia să rămii tu, măi 
Strimbă-Lemne, şi să vezi care-i pricina. Că noi ne 
ducem la vinat, şi mine, cînd ne-om întoarce, să ni 
dai răspuns, 

„Şi cum pornesc ei, Strimbă-Lemne se face o surcică 
şi se pune sub laiţă. "Nu trece multă vreme la mijloc, 
şi numai iaca ce vede el o pocitură întrînd pe uşă: la 
stat de-o palmă şi cu barba de-un cot, cu capul cit 
nuca, cu ochii cît talgerele, cu minele cit fusele, cu 
picioarele cît drugii şi cu șezutul cit o faţă de arie. 
Acesta era Statu-palmă-barba-cot, urieşul zmeilor, 
Şi cum întră pe ușă, o dată iè un topor şi se duce drept 
la surcică ș-o buchisază bine cu muchea toporului. 
Pe urmă se așază la masă şi-ntr-o clipă linge tot ce 
era pus pe dinsa. Apoi iese și se duce, el ştie unde. 

Cum s-a dus zmeul, numai iaca se scoboară din pod, 
printr-un loc tainic, trei zine foarte frumoase şi repede 
fac alte bucate, le pun pe masă, și apoi zinele se fac 
nevăzute. 

Strimbă-Lemne, stilcit cum era, vedea de sub laiță 
tot ce se petrecea, dar îl luase frica şi nu mai avea nicio 
putere. 


157 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


158 


Nu mult după aceasta, iaca vin şi Făt-Frumos cu 
Sfarmă-Peatră de la vinat. Şi întrind în casă, încep a 
striga: 

— Unde ești, măi Strimbă-Lemne? 

— Ia aici sunt și eu, și, stilcit ca vai de el, ieşind 
de sub laiţă, începu să li povestească ce i s-a întimplat. 

Văzind Făt-Frumos că Strimbă-Lemne n-a făcut nici 
o ispravă, a hotărit ca să rămiie de pindä Sfarmă-Pea- 
tră, iară el și cu Strimbă-Lemne au pornit la viinat. 
Şi cum s-au dus ei, Sfarmă-Peatră se făcu o petricică 
şi se puse sub laiță; și nu trece mult, şi numai iaca 
vede întrînd pe ușă pocitura de Statu-palmă-barba- 
cot, care iè toporul, se duce de-a dreptul la petricică 
şi, după ce-o buchisază și pe dinsa bine, apoi să pune 
la masă şi mănîncă. După ce s-a săturat, a ieșit și s-a 
dus în treaba lui. Iacă zinele iar se coboară, fac iute 
alte bucate, le aşază pe masă și apoi iarăşi se fac nevă- 
zute, 

Cind se intorc Făt-Frumos şi cu Strimbă-Lemne de 
la vinat, găsesc şi pe Sfarmă-Peatră stîlcit ca vai de el. 
Îl întreabă ce-a văzut. Dar n-a spus nici el mai mult 
decit tot ceea ce spusese ai Strimbă-Lemne. 

— Măi! da’ ticăiţi mai sunteţi, zise Fiul Iepei. 
Degeaba vă mai lăudaţi voi cu strimbatul lemnelor şi 
cu sfărmatul petrilor, dacă n-aţi putut prinde o onânie 
ca aceea şi niște femei. Ia să rămîn eu acum, şi duce- 
ţi-vă voi la vinat, să vedem ce are să fie. 

Atunci tovarășii lui pornesc, iară Făt-Frumos se 
face un palog şi se pune în cuiu după ușă. Nu trece 
mult la mijloc, şi iaca Statu-palmă-barba-cot vine 
cu o falcă în ceriu şi cu una în pămînt, şi cum întră 
pe ușă, Făt-Frumos sare iute din cuiu, apucă pe Statu- 
palmă de barbă și, scoţindu-l afară, îl duce la un copac 
gros, pe care crăpîndu-l de-a lungul cu paloșul, îl 
bagă pe Statu-palmă cu barba în crăpătură, şi apoi 
scoțind paloşul, copacul se strînse la loc, şi pocitura 
rămase prins cu barba în copac. Apoi Făt-Frumos, 
întorcîndu-se în casă, se sui prin locul tainic ca să 
prindă zinele. Ele, cum l-au văzut, au vrut să fugă, 
dar n-au avut cind, căci Făt-Frumos ca fulgerul a 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


fost lingă ele ai le-a și prins. Tocmai atunci iaca 
întră și tovarășii lui. 

— Ei, ei, măi fraţilor, iaca cine ne făcea nouă 
bucate, ş-apoi încă să vedeţi cine minca pe cele bune. 
Să stăm mai întăi la masă, şi apoi vă voiu arăta eu 
ce face frumuşelul oaspete. 

Se pun cu toţii la masă şi, după ce ospătează în 
ticnă, apoi se scoală şi se duc la copac. Dar, cînd colo, 
văd că copacul era smuls din pămînt. Se uită ei în 
toate părţile şi numai iaca Fiul lepei zărește pe Scara- 
oschi suindu-se în văzduh cu copacul atirnat de barbă... 

— Ei, las? că oiu pune eu vrodată mina pe tine! 
strigă Făt-Frumos înfuriet. Iară St.[atu]-p.[almă]- 
b.[arba]-c.[ot] răspunse: 

— Să ne întîlnim la gura iadului de-acum într-un 
an, şi cum au zis, nu s-a mai văzut. 

După asta, Făt-Frumos a luat de soţie pe zing cea 
mai mică, care era cea mai frumoasă din toate. 
Pe cea mijlocie o dădu de soţie Jui Siarmă-Peatră, 
iar pe cea mai mare, lui Strimbă-Lemne. 

La săptămîna după ce s-au însurat ei, Făt-Frumos 
şi cu tovarășii săi fiind duşi la vînat, au venit la d'nei 
acasă trei fii ai lui Statu-p.[almăJ-b.[arbaj-cot, au 
furat zinele, s-au făcut nevăzuţi cu diînsele și le-au 
luat lor de neveste. Și cînd s-au întors Făt-Frumos 
şi cu ai săi de la vinat, iè neveste, dacă ai de unde! 
Nu se pricepeau ei unde să fie! Și văzînd că nu mai vin 
de nicăiri, au început să le caute pestetot locul, dar 
negăsindu-le, se puse[ră] pe ginduri, ei îndată îi veni 
în minte lui Făt-Frumos că Urieşul Zmeilor trebuie 
să-i fi făcut şotia. Şi așa s-a hotărît Fiul lepei să plece 
numaidecit la gura iadului, casă întîlnească pe St.[atu]- 
p.lalmă[-b.[arba]-cot. Şi luindu-și tovarășii, au pornit. 
Şi mergind ei cale lungă să li-ajungă, au trecut peste 
nouă mări şi peste nouă ţări, călcînd codri şi pustie- 
Lët îngrozitoare. Şi, în sfîrşit, după multă trudă și 
primejdii, pe care numai nişte voinici ca dinșii au 
putut să le înfrunte, au ajuns la gura iadului tocmai 
în ziua cînd se împlinise anul de cînd St.[atul-p.[al- 
mă]-b.[arbaJ-cot scăpase din minele lui Făt-Frumos 
cu co.[pacul] atir.[nat] de barbă. St.[atul-p.[almăJ- 


159 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


160 


b.[arbaj-cot îl aştepta afară, cu toată oastea lui, care era 
cită frunză şi iarba, de nu mai încăpea pe locurile acele. 

Făt-Frumos, văzind atita amar de oaste, întrebă 
pe Strimbă-Lemne cît poate să taie. Strimbă-Lemne 
răspunse că poate să taie pină ce va ajunge sîngele la 
briu, și atunci moare și el. 

— Dar tu, Sfarmă-Peatră, ce putere ai? 

— Eu pot să taiu pînă ce va ajunge sîngele subsuori, 
şi atunci moriu și eu. 

— Dar tu, măi Făt-Frumos, cît poţi tăie? intre- 
bară ceialalţi. 

— Apoi eu pot să taiu pînă deasupra capului, cît oiu 
pute ajunge cu virful paloşului, și pînă ce-a trece sîn- 
gele de-un cot deasupra paloșului, ş-apoi atunci 
moriu și eu. 

— Dacă-i așa, încep eu, zise Strimbă-Lemne. Go: 
dată și-ncepu a tăi la zmei, de-i potopea, şi cînd sin- 
gele ajunse pînă la bin, Strimbă-Lemne căzu jos 
şi muri. 

Atunci Sfarmă-Peatră începu a tăi€ înainte, pînă 
ce ajunse sîngele subsuori, şi apoi căzu și el mort: 

Venind acum şi rindul lui Făt-Frumos, începu giel à 
tăiă înainte, pînă ce s-a rădicat sîngele de un cot mai 
sus de virful paloşului, şi atunci numaidecit căzu 
şi el mort. 

În acest timp, numai iaca să și arată pe năframă 
cele trei picături de singe despre care spusese Făt- 
Frumos mîne-sa, cînd a pornit de acasă. Și cunos- 
cînd iapa că acesta este semnul perderei fiului său, 
a şi pornit în grabă să-l caute. Și fiind ea nazdravană, 
după multă trudă şi căutare, l-a şi aflat; şi împrăşti- 
ind sîngele cu picioarele, suflă asupra fiului său, 
şi atunci el a şi înviet. Şi deschizind ochii şi văzînd 
pe mă-sa lingă dinsul, zise: 

— Doamne, mamă, Doamne! din greu mai adormi- 
sem... | 

— Dormeai tu, fătul meu, mult şi bine, dacă nu 
eram eu să te înviez, dragul mamei. 

— Mamă, înviază încai şi pe Sfarmă-Peatră, care 
s-a luptat voinicește alăture cu mine şi n-a jignit 
pînă acum întru nimic frățasca noastră tovărăşie, 


www.dacoromanica.ro 


A.C.Cuza, Ion Creangă şi N.A, Bogdan la Slănic, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin I. Creangă, student la Politehnica din Viena, 1885. 


www.dacoromanica.ro 


Ion Creangă la 
Slănic în, 1885. 


a... 


www.dacoromanica.ro 


Socictatea literară „Junimea“ de la Iaşi. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


căci nu mai pot trăi fără de dinsul. Ea se înduplecă 
de rugămințele fiului său, suflă şi asupra lu Sfarmă- 
Peatră și-l învie şi pe dinsul. 

— Dar pe Strimbă-Lemne, mamă, ai să-l lași pen-. 
tru veșnicie să zacă fără suflare în noroiul acest de 
sînge închegat? Înviază-l şi pe dinsul, căci şi el, 
sărmanul, ș-a pus viaţa în primejdie pentru sfinta 
noastră tovărășie. 

Atunci mă-sa oftă și zise: 

— Dragul mamei, drag! eu am avut numai trei 
suflete și dacă l-oiu mai da și pe acesta, cu ce mai 
rămîn? Atunci trebuie să moriul 

— Mamă! zise Făt-Frumos, d-ta tot eşti de acum 
bătriînă; dă și sufletul acesta lui Strimbă-Lemne, și 
ț-oiu face o îngropare frumoasă, iară mormîntul ți 
l-oiu acoperi cu flori. 

Atunci iapa, înduioşată de cuvintele fiului; său, 
suflă şi asupra lui Strimbă-Lemne, care pe loc învie, 
iară ea și căzu jos, moartă! Făt-Frumos o îngropă după 
făgăduinţă și-i presură flori deasupra mormiîntului, 

După aceasta făcură ei un hirzob, cu care să-şi 
deie drumul în iad, pentru a-și căuta nevestele, căci 
numai în iad nu le căutase, și tocmai acolo trebuiau 
să fie, 

Şi cum mintuiră ei de făcut hirzobul, Făt-Frumos 
zise lui Strimbă-Lemne să-și dea el mai întăi drumul 
şi, dacă nu va pute suferi să ajungă pină jos, să scuture 
tare de hirzob, şi atunci ei îl vor trage afară, Strimbă- 
Lemne se şi pune în hirzob, și tovarășii lui încep să-l 
sloboadă, cu încetul, dar nu ajunge pînă pe la jumă- 
tate şi ai scutură de hirzob, Atunci tovarășii traseră 
hîrzobul afară, şi, întrebind pe Strimbă-Lemne de 
ce a scuturat, el spuse că se cutremura iadul de guie- 
rături și urlete îngrozitoare, „de care m-am spă- 
riet“. 

Atunci Făt-Frumos hotări ca să se scoboare Sfarmă- 
Peatră, care se şi puse în hirzob, zicînd ca să-l scoată 
şi pe dinsul cînd va scutura. Și dindu-i ei drumul, 
cînd a ajuns pe la jumătate, a început ai el a scutura, 
Atunci tovarășii lui îl scoaseră afară, şi, întrebîndu-l 


161 


11 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


18 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


162 


de ce a scuturat, a spus şi el tot aceea ce spusese şi 
Strîmbă-Lemne. 

Văzind Făt-Frumos că tovarășii lui sunt aşa de 
fricoși, se hotări să se coboare el singur şi li spuse că 
lui, de ce va scutura mai tare de hirzob, de ce să-i 
dea drumul mai afund ; și cînd nu va mai scutura de 
fel, să ştie ei că ela ajuns jos şi că să-l aştepte acolo 
pînă ce se va întoarce cu zinele. Și cum a zis, s-a şi 
pus în hirzob, iară tovarășii lui au început să-i deie 
drumul. Şi de ce scutura el mai tare, de ce-i dădeau 
şi ei drumul mai afund, pînă ce, în sfirșit, a ajuns 
în fundul iadului. Ajungind aici, se mai odihni puţin 
şi apoi porni să caute nevestele. Și tot mergind el 
înainte, iaca vede nişte curţi mari, şi, apropiindu-se 
de dinsele, numai iaca ce dă de zîna cea mai mare, 
care spăla niște cămeşi la fintină. Cum se văzură, se 
îmbrăţogară gi, întrind în casă, Făt-Frumos întrebă 
pe zînă că ce putere are zmăul ei și unde se află el acum. 
Ea spuse că-i dus la vinat şi, cînd se întoarce, zvirle 
buzduganul de trei mile de loc şi izbește drept în poartă, 
din poartă în ușă, şi din ușă se pune în cuiu, şi atunci 
bucatele trebuie să fie nici reci, nici calde, cum îs 
mai bune de mîncare. Și cum vorbeau, segi aude buz- 
duganul izbind în poartă, din poartă în ușă, și din ușă 
se pune în cuiu. Atunci zing, spăimîntată, zise lui 
Făt-Frumos: Fă-te ce Lei face, că te prăpădeşte 
zmăul ! 

— Da’ că doar n-am înviet eu din morţi, ca să mai 
mor și de mîna unui cine de zmăul Ș-odată iè buzdu- 
ganul din cuiu şi-l zvirle înapoi de gese mile de loc 
şi apoi iesă în calea zmăului, puniln]du-se de pîndă 
sub podul de aramă, care se afla la poarta curţei. 

Zmăul, văzînd că buzduganul trece înapoi pe la 
urechea lui cu atita putere, oftă şi zise: Măi, da” grei 
oaspeţi trebuie să mai fie la mine acasăl Apoi, în- 
torcîndu-se după buzdugan, îl ia și porneşte spre casă, 
Și, cînd la podul de aramă, calul zmăului începu a 
orăi şi a da înapoi. Atunci zmăul dă pinteni calului 
şi zice: Del cal zălud, mînca-ţ-ar corbii carnea şi 
lupii oasele! că doar știu că nu-i Fiul lepei, Făt- 
Frumos pe aici. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


UN 


— Ba, dacă îl cauţi, îl găsești ei pe aici, răspunse Făt- 
Frumos, ieșind de sub pod. Așă-i că mi-ai încăput în 
gheare, cîne de zmău ce ești? Gîndeai că nu te-oiu găsi? 
Hai la luptă, să te învăţ eu cum să mai furi nevestele 
altora! 

— Din luptă să ne luptăm, ori din săbii să ne tăiem? 
zise zmăul, 

— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos. 

Şi descălecind zmăul, s-apucară la luptă şi se lup- 
tară ei o zi de vară pînă-n sară, şi, pe la asfințitul 
soarelui, Făt-Frumos birui pe zmău şi-l lăsă mort la 
pămînt, după care îl hăcui în bucăţi cu cal cu tot, fă- 
cînd dintr-inșii două grămezi. Apoi întră în casă şi 
spuse zînei că a scăpat-o de zmău și că să fie gata de 
drum, cînd se va întoarce pe acolo, căci el se duce să 
scape și pe celelalte surori ale sale de la cînii de zmei, 

Zina îl îndreptă încotro să apuce, ca să găsască mai 
degrabă pe soră-sa cea mijlocie, și Făt-Frumos, fără 
multă zăbavă, își luă ziua bună și porni. Şi mergînd 
el încotro îi arătase, pe la amează iaca vede nişte curți 
şi mai frumoase decit cele dintăi. Și apropiindu-se de 
dînsele, dă și de zina cea mijlocie, care şi ea tocmai 
atunci spăla niște cămeși la fintină. Cum se văzură, 
amindoi se îmbrăţoşară. Şi întrind în casă, Făt-Fru- 
mos întrebă pe zînă ca! ce putere are zmăul ei și unde 
se află el acum. Ea răspunse că-i dus la vînat și, cînd 
3e întoarce, zvîrle buzduganul de gege mile de loc și 
izbește în poartă, din poartă în ușă, şi din ușă se pune 
în cuiu, Și atunci bucatele trebuie să fie nici reci, nici 
calde, cum îs mai bune de mîncat. Pe cînd încă vor- 
beau ei, se şi aude buzduganul izbind în poartă, din 
poartă în uşă, și din ușă se pune în cuiu. Atunci dng 
zise înspăimintată: 

— Ascunde-te, Făt-Frumos, că, de te-a găsi zmăul 
aici, te face mii și fărime. 

— Ba Lon fărma eu, cum am fărmat gi pe cînele de 
frate-său, zise Făt-Frumos, care şi iè buzduganul din 
cuiu și, ieşind afară, îl zvirle înapoi de 12 mile de loc. 
Şi apoi iese în calea zmăului, punindu-se de pindă 
sub podul de argint de la poartă. 


163 


www.dacoromanica.ro 


19 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


161 


Zmăul, văzind că buzduganul său trece înapoi cu 
atita putere, suspină şi zise: Da’ grei oaspeţi trebuie 
să mai fie acasă la mine, de vreme ce misau trămis 
buzduganul înapoi! Apoi, întorcîndu-se şi el după 
buzdugan, îl iè şi pornește cu dinsul spre casă. Cînd 
la podul de argint, calul zmăului începe a sări în 
două picioare, a forăi şi a da înapoi. Atunci zmăul 
înfuriet îi dă pinteni şi zice: Del cal nebun, mîncasțiar 
corbii carnea şi lupii oasele! De ce te temi? Că doar 
ştiu că nuri Făt„Frumos, Fiul lepei, pe aici! 

— Ba, dacăsl cauţi, îl găseşti gi pesaici, răspunse 
Făt„Frumos, ieșind de sub pod. Aşăsi că miai încă- 
put în labă, eine de zmău ce eşti? Hai la luptă, să temm- 
văţ eu cum să mai furi nevestele altora! 

— Din luptă să ne luptăm, ori din sabii să ne tăiem? 
zise zmăul. 

— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt.Frumos. 

Și luînduuse la luptă, se luptară ei două zile dera 
rîndul, şi a doua zi, tocmai pe la asfinţitul soarelui, 
Făt, Frumos biruieşte pe zmău giel taie bucăţi cu cal cu 
tot, de face dintrrînşii alte două grămezi. 

După aceea se duce în casă şi spune zînei că a scăpatro 
și pe dînsa de cîinele de zmău și că să fie gata de drum, 
pe cînd se va întoarce pe aici, că el se duce să scape și 
pe nevasta lui de cîinele de zmău, cel mai mare. Zina 
îl îndreptă încotro să apuce, ca să 'găsască mai degrabă 
pe sorassa cea mică. Și FătFrumos, fără multă zăbavă, 
îşi ie ziua bună şi pornește. Și mergînd el încotro îi 
arătase, pe la prinzul cel mare iaca vede niște curţi 
mult mai frumoase decit cele ce văzuse pînă acum. Şi 
apropiinduuse de dinsele, numai iaca ce vede și pe 
iubita lui soţie, care tocmai acum ghilea şi ea niște 
pînză la fintină. Cum se văzură amindoi, se îmbră- 
țogară, cu ochii înecaţi în lacrămi, şi, întrind în casă, 
Făt:Frumos întrebă ca” ce putere are zmăul ei şi unde 
să află el acum. 

Ea spuse căsi dus la vînat şi, cînd se întoarce, zvîrle 
buzduganul de 12 mile de loc şi izbeștein poartă, din 
poartăm uşă, și din ușă se pune în cuiu. Şisatunci 
bucatele trebuie să fie nici reci, nici calde, cum îs mai 
bune de mincare. Şi cînd spunea ea acestea, se gi aude 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


buzduganul izbind în poartă, din poartă în ușă, şi 
din ușă se pune în cuiu. Atunci zina, cuprinsă de spai- 
mă, îmbrăţoșază pe Făt-Frumos şi-i zice: Fă-te ce te-i 
face, că, de te-a găsi zmăul aici, te prăpădeştel 

— Ba l-oiu prăpădi eu, cum am prăpădit și pe cei 
doi cîni de fraţi ai lui. Ş-odată și iè buzduganul din 
cuiu şi-l zvirle inapoi de 24 de mile de loc, şi apoi iesă 
în calea zmăului, punindu-se de pindă sub podul de 
aur de la poartă. 

Zmăul, văzind că buzduganul său trece înapoi cu 
atita putere, zise îngrijit: Măi, da” grei oaspeţi tre- 
buie să mai fie la mine acasă, de s-a întors buzduganul 
înapoi cu atita putere! Apoi, întorcindu-se după buz- 
dugan, îl ia și porneşte cu dinsul spre casă. Și, cînd la 
podul de aur, calul zmeului începe a sări, a forăi şi 
a da înapoi. Atunci zmăul dă pinteni calului şi zice: 
De! cal nebun, minca-ţ-ar corbii carnea şi lupii oasele l 
că doar ştiu că nu-i Fiul lepei, Făt-Frumos pe aici. 

— Ba, dacă-l cauţi, îl găseşti și pe-aici, răspunse 
Făt-Frumos, ieşind de sub pod. Așă-i că mi-ai incăput 
în labă, eine de zmău ce ești? Hai la luptă, să te-nvăţ 
eu cum să mai furi nevestele altora! 

— Din luptă să ne luptăm, ori din sabii să ne tăiem? 
zise zmăul. 

— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos. 

Și luiîndu-se la luptă, se luptară ei trei zile și 
trei nopţi de-a rindul. Şi a treia zi pe la amează, 
cînd ardea soarele mai tare, încă luptindu-se ei, de 
aprinşi ce erau, din gura lui Făt-Frumos ieșea o pară 
verde, iară din gura zmăului ieșea o pară roşie; și 
tocmai pe atuncea trecea pe deasupra lor un vultur. 
Zmeul, cum îl vede, zice: 

— Vultur, vulturaş! Du-te şi adă două picături de 
lapte, una rece și una caldă; pe cea rece toarn-o pe 
mine, iar pe cea caldă toarn-o pe cînele ist de Făt- 
Frumos, că ţ-oiu da un hoit să măntînci. 

Atunci Făt-Frumos îi zice și el: 

— Vultur, vulturaș! Du-te de adă două picături de 
lapte, una rece și una caldă; pe cea rece toarn-o pe 
mine, iar pe cea caldă, pe cinele ista de zmău, că 
Lou da șese hoituri să măninci. 


165 


www.dacoromanica.ro 


10 


45 


Vulturul, cum aude aceasta, alergă iute şi-ntr-o 
clipă aduce cele două picături de lapte: pe cea rece o 
toarnă pe Făt-Frumos, de să răcoreşte, iar pe cea caldă 
o toarnă pe zmău, de se aprinde și mai tare. Şi atunci 
Făt-Frumos birui pe zmău, scoase paloşul şi-l taie în 
bucăţi cu cal cu tot, de făcu dintr-înșii iar două gră- 
mezi. După aceasta întră în casă și spuse nevestei lui 
că a scăpat-o și pe dinsa. Apoi, luind-o cu dinsul, se 
duse pe la celelalte surori, le luă şi pe ele şi apoi cu 
toții se duse|ră] la gura iadului. Hirzobul era scobo- 
rît, şi Făt-Frumos scutură tare de el, ca să dea de știre 
tovarășilor lui că a sosit. Apoi punînd zinele cîte pe 
una în hîrzob, tovarășii le traseră afară. Venind acum 
rîndul să scoată și pe Făt-Frumos, el, care era năzdră- 
van, știa că tovarășii lui vreu să-l peardă, și de aceea, 
în loc să se puie el, puse un bolovan mare în hirzob, 
şi tovarășii începură a-l trage afară, dar, cînd pe la 
jumătate, fraţii lui de cruce îi dădură drumul cu hîr- 
zob cu tot, socotind că de acum înainte l-au prăpădit. 


www.dacoromanica.ro 


DRAGOSTE CHIOARĂ ȘI AMORIU GHEBOS 


Comedie în 3 acte 


Actul I se petrece într-o căsuță din Tătaraș, pe malul 


Căcăinei, unde-i locul dragalaş... 


10 


15 


20 


25 


PERSOANELE 


1) Zamfir Biîlbiilă, proprietarul casei. 

2) Maria Tololoi, ofiţereasă alungată de la barbat. 

3) Zărghilă, psalt, amorezul 'Tololoaei. 

4) Marița cea mare, fiica Tololoaei. 

5) Marita cea mică, a doua fiică a Tololoaei. 

6) Un căpitan ş-o căpitaneasă. 

7) Advocatul Dierie, sprijinul ofiţeresei. 

8) Îngrijitoriul unei monastiri şi prietenul advocatului. 
9) Sarsailă, debitant de tutun. 

10) Mai multe persoane, prieteni de-a lui Zarghilă ş-a Tololoaei. 


SCENA I 


Zărghilă, singur 


Ei, apoi zi că nu-s nebun. Eu psalt, ea ofiţereasă. 
De la dinsa pînă la mine citu-i de la ceriu pînă la 
pămînt. Dar o încercare nu strică. la să mă ciuciuli- 
tesc şi eu oleacă: un surduc negru, o pălărie naltă ș-o 
păreche de mănuși negre, nu-i vorbă, pot să-mi fac; 
că am eu citeva părăluţe într-un loc. Dar oare, dac-aş 
face asta, i-aş cădă eu tronc la inimă? Zoiţa era Zoiţa, 
fată din sat de la noi; mă puteam înţelege cu dinsa în 
vorbă. Dar asta-i asta: ofițereasă, femeie iscusită, 


167 


www.dacoromanica.ro 


190 


15 


cucoană mare, vorbește cu noimă și poate să fi avind 
multe năcăfale. Dar şi eu am să fac pe dracu-n patru 
Sam s-o îndesesc cu scofeturi și cu aghioasele și poate 
s-o scot din minte, Şi rob de m-aș virt la dinsa, am pen- 
tru ce: că-i o dată cucoană şi femeie la Jocul ei. 


SCENA II 


Zărghilă, Tololoaia şi Bilbiilă 


Zarghilă:  Sărut minele, cucoana Marie! Bine, 
sănătoşică? Cum aţi petrecut, de 
cind nu v-am văzut? 

Tololoaia: A... Cirnoiu, a Sculeni, a spart fe- 
reştile, a dracu ieie a dinşii. A nu hi 
domnu Zamfir acolo, eu a moartă 
fost, poate, nu mai agiunge ei ziua 
de mini! 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


(AZI AM BANI, AZI AM PARALE] 


Azi am bani, azi am parale, 
Azi de lume joc îmi bat. 

În cazin şi-n tribunal 

Sunt primit şi-nbrăţoşat. 
Sună, sună, pungă, sună, 

Că toţi joacă pe-a ta strună! 


Onoraţi-mă, cochete, 

Şi voi bravi judecători, 

Eu ştiu ce-i a voastră sete: 
Credeţi tot în bănişori. 
Sună, sună, pungă, sună, 
Legea ră tu o faci bună! 


Să am rang sau boierie, 
Aste lucruri sunt prè mici. 
Știu armeni și greci o mie, 
Boieriţi pe irmilici. 

Sună, sună, pungă, sună, 
Legea ră tu o faci bună! 


Fără nici o-nvăţătură, 

Eu trec astăzi de-nvățat, 
Toţi se uită-n a mea gură, 
Cind punguţa mi-a sunat; 
Banul la toţi face nume, 
Banul te rădică-n lume. 
Sună, sună, pungă, sună, 
Lume[a] ră tu o faci bună! 


www.dacoromanica.ro 


169 


80 


Astăzi curtea mă pofteşte, 

Post sau slujbă ca să-mi dea. 
Ştiţi de ce mă măguleşte? 
Căci mi-e punguliţa grea. 
Sună, sună, pungă, sună, 

Căci toți joacă pe-a ta strunăl 


www.dacoromanica.ro 


10 


CUNOAȘTE-TE PRE TINE ÎNSUŢI 


Cînd mă ia lumea-nainte, 
Ori de prost, ori de cuminte, 
Ori de lise. ori de rău, 
De asta habar n-am eur: 
De-mi zice cuminte, 
Lumea ştiu că mintel 
De mă ia de bine, 

Nu mă simt în minel 

De mă ia de prost, 

De cînd sînt am fost. 
De mă ia de rău, 

Acolo sînt eu, 

Cu tot neamul mieu. 


www.dacoromanica.ro 


171 


10 


15 


20 


25 


172 


POEZII POPULARE 


Frunzuleaua micşunele, 

Ia vezi lacrimile mele, 

Cum se varsă cu durere, 
Fără nici o míngăiere! 

Şi se varsă pentr-un pui, 
Numele nu vreu să-i spui. 
De l-oiu spune, l-oiu răpune; 
De-oiu tăcea, Lou mai avè, 
Sărmana inima mea, 

Mai bine s-ar fi topit 

Decit m-aş fi despărțit 
De-un puişor ce-am iubit. 
Colo în vale, la brad mare, 
Mindru codru să răsună 
Drăgalaș noaptea pe lună: 
Este glasul puiului 

Ce-a zburat din cuibul lui. 
Stă, copile, te opreşte 

Şi oftiînd la el gîndeşte. 


* 


Foaie verde de cucută, 

Drag mi-e puiul de pe luncă, 
Cu drag vine şi se culcă. 
Cucu cîntă, se silește, 

Puiu locul şi-l găteşte. 

Puica din poartă-l priveşte, 
Puica plinge şi-l jăleşte, 
Puiul se călătoreşte. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Te-am iubit de copilaș, 
Ş-acum te duci și mă lași. 
Astăzi plec, mine mă-ntore 
La pustiul de noroc. 

De-i mai zăbovi o lună, 

Mă găseşti pe drum nebună; 
Da’ de-i zăbovi un an, 

Mă găseşti negru buștean. 


+ 


Frunzuliță Magbhira, 
Mă miram, puică, miram, 
Mă miram de ce slăbeam. 
Eu nu slăbeam de vrun rău, 
Ci slăbeam de dorul tău. 
SE văi ş-o vale-adincă, 
-aici lupii mă mănîncă. 
Stăi, lupe, nu mă minca, 
Păn-o răsări luna, 
Să dau mina cu puica; 
Pe lună că s-o întîlnesc, 
Trei vorbe ca să-i vorbesc 
Ş-apoi să mă prăpădesc! 


+ 


Frunză verde, iarbă neagră, 

Am avut o puică dragă. 

De dragă ce-mi era dragă, 

O purtam cu tasma neagră 

e ţinem cu noaptea-ntreagă 
as’ să treacă, să se ducă, 

Mi-i urită vorba lungă, 

La Neamţu, la mănistire, 

La icoane să se-nchine. 

Să se ducă să se sfințască, 

De mine să se despărțască, 

larbă neagră din grădină, 

Să ştii, puiculiţă, bine 

Că eu mă duc de la tine; 

Să rămiie pajiștea, 

Să vezi cum îi dragostea. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


80 


35 


174 


Dragostea de fată mare, 

Ca fasola din caldare, 

Cind îi pui un pumn de sare; 
Iar dragostea de nevastă, 

Ca garofa din fereastă: 
Dimineaţa înflorește, 

Peste zi se vestejeşte. 


* 


Cit oiu trăi, să iubesc, 

Că, de-oiu muri, putrezesc; 
Şi, 'pămintul creşte iarbă, 
Nimene nu mai mă- ntreabă 
Ce puicuţă mi-a fost dragă! 


* 


Cind ai ști şi te-ai pricepe, 
Dragostea de un’ se-ncepe? 
De la ochi, de la sprincene, 
De la buze subţirele, 
Muşcare-ar neien din ele, 
Ca dintr-un fagur de miere. 


x 


Cuculeţ de la pădure! 

Du-te la puică şi- -i spune 

Să nu se mai poarte bine, 

Că mi-a rupt inima-n mine, 
Să se poarte mai vlăvioasă, 
Să-mi mai văd şi eu de casă. 


Zup, zup, zup! 

De-abia mi-o duc, 

Şi mi-o duc cu meșteșug 
Pe două roate de plug. 
Joacă, fată, ce-i juca, 
Du-te-acasă și-i mînca, 
Că ta fript mă-ta mita 
Și ta lăsat codiţa. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


25 


+ 


Femeia care iubește 

Spală noaptea şi cirpeşte, 
Iară ziua se primineşte 

Şi tot la iubit gîndeşte. 
Femeia care-i urită 

Şede tot posomorită, 
Hainele pe trup nu-i vin, 
Oglinda-i pune venin. 
Ziua doarme din picioare, 
Noaptea zace de lungoare. 
Bată-l focu de urit! + 
Uritu-i posomorit. 

Femeia care-i frumoasă, 
Nu-i păcat s-o ţii la casă. 
Noaptea-i veselă ca luna 
Şi iubește ca nebuna! 
Ziua-i dulce ca un soare 
Şi iubeşte păn'ce moare! 


+ 


La crişmuţa cea din deal 
Vinu-i bun şi oca-i mare, 
Crișmăriţa slută tare, 
Ben voinicii de călare. 
La crîşmuţa cea din vale 
Vinu-i rău şi oca-i mică, 
Crişmăriţa-i frumușică, 
Beu voinicii de se strică. 


www.dacoromanica.ro 


ROSTIRI, ZICĂTORI, CUVINTE 


Cele bune să s-adune, 
Cele rele să se spele. 


Li 


H Asta să n-o ponosăști 
Şi cu alta să te înnoieşti. 


* 


Chirotea, 


* 


10 Umblă în pogheazuri. 


* 


Să are de bine cu nevasta lui. 


= 


Să lipsești de aici, că acuş mi-i că nu te-oi putea 
15 prinde şi ți-oi face spinarea dobă și pintecele coastă, 


= 


Gura lui era clopot, 


L 


— Da'cum ai făcut, de i-ai omorit? — Cum să fac? Ia, 
20 i-am toropit pe toți, de parcă n-au mai fost vii de cînd 
îs ei, 


La 


Dă trei bice calului, să sară trei munți şi trei văi 


176 


www.dacoromanica.ro 


e 


Ticălos bărbatul mieu, 
El munceşte şi eu beu, 


KL 


> Basta-i, de-acum s-a miîntuit, 


= 


El nu vorbea pleavă, 


Ki 


"Tă-te pirdalnicul, să te bată, inimă, că tot aceea ai 
10 rămas! 


Cioclej, hlujan. 
* 
Acuş te fură sfintul, 
15 S 
Trei zile trapădul, şi un ceas praznicul, 


Mincarea cam pe sponci, dar apa, mila Domnuluig 
= 


20 Cu omul prost să nu ai a face nici în clin, nici în 


mânecă, 
* 


Dar dișănţat (curioz, straniu) mai eşti! 


= 


25 Hilpav (lacom). 


r 


Halaturi (ciocane, unelte), 
* 


Parcă nu eşti în toate simţirile. 
30 Vină-ţi în simţiri, Doamne, iartă-mă! 


177 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


25 


* 


Ăracan de mine (săracul de mine). 


* 


În toate zilele sînt sfinţi, dar nopţile sînt ale noastre. 
+ 
Varga lui Dumnezeu, de aspru ce era. 
+ 
Cind sufletul îţi este gol şi inima fără simțire, degea- 
ba mai cauţi pricină cu lumea din afară. 


+ 


Hădărag, 


* 
Am fost ș-am văzut. Era şi nu era, A zis c-a veni, 
dacă n-a veni. Se vede c-a venit, de n-a mai venit, 
A 
Zăbavnic (de la zăbavă, întirziere). 


A ride cu incot (chicote). 
A 


Românului i-i greu pînă se apucă de treabă, că, de 
lăsat, îndată se lasă. 
* 
L-a dat prin şperlă. 


+ 
Bobotind. 
Dator nu-s, că nu-mi dă nimene pe datorie. 


Beţiv nu-s, că n-am ce bè. 
Bătăuș nu-s, că toţi mă bat. 


www.dacoromanica.ro 


CORESPONDENȚĂ 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


SCRISORI (1) 
1 


Către ELENA CREANGĂ-CHIŢEI 


Domniei-sale, 
doamnei Elena Gheorghe a Chitei (Chiţei), sau preo- 
tului Vasile Țifescu, pentru Elena foastă Creangă, la 
comuna Galu, din județul Neamț, plasa sau plaiul 
Muntele (prin poşta rurală). 


La satul Galu. Grabnic. 


Iaşi, 1883, august 30 


Dragă soră Elenuță, 


Ni s-a umplut sufletul de bucurie, aflind că eşti 
sănătoasă și că te ocupi cu gospodăria. Dorim să fii 
sănătoasă şi fericită, în unire cu cumnăţelul nostru, 
soţul ce ţi l-a dat D- zeu! Află, dragă, că și noi suntem 
sănătoşi din mila lui D-zeu! Şi tare ași dori să te văd şi să 
vă văd. Eu nu am fost în astă-vară pe la Neamţ. Numai 
Maria lui Zahei a fost. Despre partea de loc din Humu- 
lești mă întrebi? Cred că nu aveţi gînd să vă mutați 
acolo. Să nu crezi că ţ-a răpi cineva dreptul, cît vom 
trăi noi. Mihalache și Tinca nu pot să aibă mai mult 
decit li se cuvine. Dar lasă-i să ţie casa în bună stare 
şi să se folosească de venitul ei, decit a şed& pustie şi s-or 
folosi străinii. Vă sărut cu drag și doresc să ne vedem. 


I. Creangă 


181 


www.dacoromanica.ro 


Elenuţă, tare aşi vrè să am vro 20 de coţi sumani de 
noaten, buni pentru un suman pentru mine. Las 
plăti cît de scump, numai să-i am. Scrieţi-mi, dacă s-ar 
găsi, să vă trămit banii. Mi-aş face chiar acum o manta 
pentru iarnă din sum [an] de noaten. Mai scriiţi-ni 
cum vă aflaţi. 


I. Cr. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


2 
Către GHEORGHE CREANGĂ 


Ținutul districtului urbei Iași, 3 din luna a șeptea, 
timpul secerișului la ovreii din lași, 


Sărut miinele și pe dos, și pe faţă, preaiubiţilor mei 
bădiţă și leliţă Ecaterină. 

Despre noi veţi şti, dupe cum și știți, că suntem sănă- 
toşi din graţia lui D-zeu, 

Dorim deci, ca şi pe d-voastră această simplă epistolă 
să vă găsească în cel mai perfect grad al sănătăţei şi al 
fericirei | De vreţi a şti noutăţi, nouă, iată vă spun: 
cu nefericita ocaziune a răposatului întru fericire a 
Bondarului și pusu la revineală în pușcăriă, [a] 
sfintului Nichipercea, m-am dus la Pru!! ul utu, și am 
făcut feredeie de pungă. Sunt bune ori ba? 

De făceam pulpe,poate-mi vei zice c-ar fi fost mai 
bune, că-mi întăreau slăbiciunea nervilor... Așa-i c-am 
greşit? 

Altă noutate nouă: în timpul vijeliei unui înderetnic 
vînt de la finele nepomenitei luni, iunie, clopotniţa 
Goliei fu aruncată deasupra celei de la Bărboiu, şi 
clopotele tocmai la Patruzeci de Sf [in] ţi; şi la Arhi- 
man-Dracu Merişesco, în grădină, a crescut un crasta- 
vete de doi coţi și jumătate (2 (LI care merită a 
fi dus la expoziţia de la Frumoasa, care area fi la 
24 septemvrie, curgător în avusul (abusul) urbei 
Neamţul buza-bri de Bercu, în casele lui Grama, 
să se mur[e]ze; — şi atunci ar putea fi gustos pentru 
mahmurul ei 'gherghetegul paroh a coșului de bise- 
rică Posa, care.a căzut cu curu în par, pardon de 
espresiune | şi a nevalabilului prohesore din satul 


183 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


184 


rural Țipirigu, cucurigu, sau Pi! pi! ri! gu, care are 
trei mii de zile pe un an de lei, patru care de cărbuni din 
pădurea Dumesnicului, pentru văcsuit opincile, şi apă 
cît va pute bea, cu cal cu tot, din păriul trecător pe 
lingă băsărică ; afară de alte venituri ce-i mai curg de 
pe dealul Cetăţei, cînd vine vro ploaie repede. 

În fine: în consederăciunea observărei fiindcă ţara 
n-are motivele ei, Doamna face toate trebile, pample- 
siru. Destul!!! 

Eu să mai salut şi pe amicii prieteni a d-voastre: 
sărutări amicabile din parte-mi, d-lui Georgiu, — 
precum mîinile, gurița ei ochii d-nei E... le... nu... 
ţa rugindu-i totodată de iertare! căci zic amicalminte; 
iar de-aş fi acolo, v-aș arăta în faptă, dacă nu m-aş 
trezi cu vro citeva testele de pumni pe lîngă spinare. 
Aoileo! rău mă doare!!! 

Închinăciuni mutuale la cei ce nu mă vor întreba; 
iar venerabilului părinte Vasilie Răsmiriţă şi familiei, 
sărutări de miini din parte-ne. Altă noutate: m-am 
mutat într-o casă unde se află și citeva frumuşele, ce 
pe la Iaşi le zic fete; ştii proverbu cela: „Beţivului şi 
dracu-i iese cu ecaua plină“. Cu alte cuvinte sunt 
factor de... iaca o nouă funcțiune!!! 

Părintele Ienăchescu vă trimite un sac de compli- 
mente, şi sărutări de mină: lui Gogu, Lazarachi, Ma- 
nole a Lazaroae[i] etc., etc, ; se-nţelege pe la toţi acei la 
cari am băut vin mai gustos... 

Astă-noapte, cînd scriam, am visat că mă suiam la 
Cetatea Neamţului cu proviantu de trei posci ş-un 
cozonac, ce-i ducea diaconul Theodor, [şi vin] într-un 
ulcior, și cu mai mulţi companioni şi companioane, 
carii mergeau pină la punticica dinaintea casei sf.-voa- 
stre și iar se întorceau înapoi. 

Ce frumoasă petrecere!!! 

Ș-așa m-am trezit! cu condeiul după urechi; știi 
cum sed cei du pe la cănțelării; adecă ca un cinovnie 
de la presusftie, trimis în pozvoleanii de nagrajdeanii. 

Pe Vasilică l-am văzut de demult; grăbiţi a veni la 
lași, să-l așezăm în Seminărie. 

Al domniei-voastre serv! 
I. Creangă 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


lași, 1888, maiu 19 


Bădiţă Gheorghe dragă, și preaiubite verişoare, 
Anetă şi Elenuţă, iertaţi-ne, vă rugăm, că nu v-am scris 
pînă acum! Despre boala mea din fevruarie și maiu, 
care în amîndouă rîndurile a fost asemine cu moartea 
cred că va fi scris Zahei. Mă aflu acum puţin mai bine- 
şor, dar tot imi tremură carnea pe mine și sunt trist 
şi descurageat din această pricină! 

Vă dorim din tot sufletul multă sănătate şi bucurie 
la toţi și la toate! 

Pe vara Elenuţa o felicităm de ziua onomastică, 
dorindu-i fericire şi bucurie nesfirșită, de la D-zeu, 

Vă îmbrăţoşăm cu drag, dorindu-vă multă sănătate 
şi bucurie! 


I. Creangă şi Tinca 


4 
laşi, 1888, iunie 5 (Duminică) 


Dragă și iar dragă bădiţă Gheorghe, 


Vă sărutăm cu drag şi vă dorim din suflet multă 
sănătate și bucurie la toți! 

Din scrisoarea sf.-tale, de la 1 iunie, am văzut că 
trebuie să pleci la Slănic. 

Drum bun! Şi nu te îndoi cîtuși de puţin că ai să 
capeţi sănătate, și ai să vii de acolo voinic şi zdravăn, 
cum îi tunul. 

Apele sunt foarte bune, locurile foarte frumoase și 
îngrijirea cît se poate de bună; doftori o mulţime, cari 
şi ei vin la izvorul tămăduirilor, ca şi ceialalți muri- 
tori; ai să ai cu cine te consulta. Eu nu pot să merg în 
anul acesta; dacă ştiam dinainte că mergi şi sf.-ta. 
ceream și eu un loc mai de demult, dar acum s-au dat, 
toate locurile gratis,cite au fost de dat de la Epitropie. 


185 


www.dacoromanica.ro 


Eu sunt mai bineşor. Tinca vă dorește drum bun, ca 
şi mine, vă îmbrățișează pe toți: pe Aneta, Luţa, 
Şoimariu, Mihălache şi Tinca etc. 

Al sf.-voastre, 


5 I. Creangă şi Tinca 


Iaşi, 1889, iulie 2 


Moşule dragă, 


Iertaţi-mă, vă rog, căci eu cu boala mea, nu v-am mai 
10  scristarede mult. Dorim din suflet a ști cum vă aflaţi? 
Toţi ai noştri, afară de mine, sunt sănătoşi, vă trimitem 
sî.-voastre sărutări de mini și îmbrăţăşări prietenești 

la toţi și la toate. 
Oare nu-i păcat de D-zeu să nu ne mai vedem noi, așa 
45  dincîndîncind? Dacă nu ne-om mai vede, cît mai trăim, 
apoi... morți... D-zeu ştie! Ce zici? adevărat să De ori 

nu? 

Ai sf.-voastre întru tot supuși fii sufleteşti, 


Tinca şi Ion Creangă 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


6 


Către ZAHEI CREANGĂ 


Domnului Zahei Creangă, . 
la debitul de tutun I. Creangă, din strada Băncei, 


Iași, Grabnice 


Slănic, 1884, iunie 24 
Frate Zahei, 


Mercuri în 13 a curentei, sara, am mas în Tirgul- 
Ocna, şi joi, în 44, pe la 2 după amează, am ajuns la 
Slănic. Pe drum și la Slănic, vro citeva zile, am avut 
ameţele; iar mai ales simbătă noaptea spre duminică 
(în 16) mi-a fost foarte rău ; perdusem chiar cunoștința. 
Însă d-l dr. Aronovici grabnic mi-a dat ajutorul cu- 
venit, şi mi-am venit în sine. De ape am fost oprit a 
bè pînă astăzi în 24, şi băi calde numai 3 am făcut 
pînă acum; după care mă simt mai bine, şi ameţele 
nu mai am de vro 4 zile. Sper că mă voiu face bine cu 
ajutorul lui D-zeu. Am primit amîndouă scrisorile 
tale, cea din broșură şi asta din 22, şi-ţi mulţemesc 
din tot sufletul, V-am scris și eu o carte de poștă, dar 
se vede că s-a rătăcit! 

Pe aici au fost ploi și un pohoiu grozav, care a făcut 
mare stricăciune băilor și stinghireală nouă tuturor. 

Vă salut cu drag, 
I. Creangă 


Mai înştiințaţi-mă cum vă aflaţi. Vă doresc sănă- 
tate și bucurie la toţi! 


"187 


www.dacoromanica.ro 


7 


Către ECATERINA VARTIC 


Domnişoarei Ecaterina Vartic, 
peste drum de şcoala evreească în Sărărie (devale). 


5 La laşi 


1884, iuniu 16, Slănic 
Tincă, 
Am ajuns joi în 14 la Slănic, m-am aşezat la locul 
destinat și am început a bè apele hotărite de dr. Băi 
10 încă nu mi-a hotărît pînă acum. Hrana este scumpă 
aici, şi se găseşte cam cu greu ce-ţi trebuie. Eu am mai 
avut de cîteva ori amețele ugoare; sper însă că cu tim- 
pul vor începe a despără. 
Vă salut pe toţi cu drag şi vă doresc sănătate. Com- 
15 plemente lui Muşniţanu şi la toţi prietenii. 
Al vostru sincer prieten, 


I.Creangă 


188 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


Domniei-sale, 
domnișoarei Tinca Vartic, 


strada Sărăriei, devale, peste drum de şcoala evreească, 
lîngă Mustea Casapu. 


La lași. F. grabnic. 


Slănic, 1884, iulie 12 


Tincă, 


Am primit scrisoarea şi m-am bucurat aflind că 
sunteți sănătoşi, dar m-am miîhnit de biata Zamfiriţă, 
că este bolnavă! Însă curaj! D-zeu și d-rii au s-o facă 
sănătoasă. Pe aici plouă necontenit; potop, nu altă- 
ceva! Nu prea pot be nici apele, nici face băile în regulă. 

Doctorul chiar mă întrerupe din cînd în cînd. Astăzi 
de-abia am împlinit 19 feredeie. Spre 17 iunie şi spre 
3 iulie noaptea, pe la 2 ceasuri (şi întăi și a doua oară), 
mi-a fost foarte rău! (ameţele). Dar d-rul mi-a dat 
ajutorul cuvenit, şi mi-am venit în sine. Acum sunt mai 
bine,mulțemesc lui D-zeu! Spune d-lui Muşniţanu că 
am primit scrisoarea şi-i mulțemesc din suflet, dorin- 
du-li sănătate şi bucurie |! Lui Zahei de asemene arată-i 
sărutări și îmbrăţoșeri frățești din parte-mi. Zamfiriţei, 
lui Singhel, lui Mihălache și Tincăi de asemine spune-le 
că-i doresc şi-i îmbrăţoşez cu drag. Cucoanei Rucsandei 
sărutări de mini, şi, în sfîrşit, tuturor vă doresc de- 
plină sănătate și bucurie! Eu, dac-ag pută sta macar 
pînă la finele lunei aceştia ! Mai scrieţi, cum vă aflaţi? 
să ne vedem sănătoși! 


I. Creangă 


189 


www.dacoromanica.ro 


SCRISORI (I1) 


Către VASILE CONTA 


Iubite prietene, 


5 Nu ştii cit ne-am bucurat noi ieșenii de succesul ce 
l-ai avut în Cameră. 

Eu, după cum mă cunoşti, parcă înnebunisem de entu- 
ziasm, şi de, prost oi fi, dar inimă mare am. M-am 
apucat de am ţinut o șezătoare acasă cu Răceanu, 

10  lenăchescu, Mișu Nicsoiși te-am proclamat cel mai mare 
orator al nostru. Să trăieşti, căcitu faci cinstire leşului 
nostru, oropsit şi blestemat de D-zeu şi de oameni! 

Frate Conta, nu ne uita şi scrie-mi cînd vii. 


Cu dragoste, 


15 Ion Creangă 
Alegător naţionalist 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


10 


Către A. C. CUZA 


„Domniei-sale domnului A,C.Cuza, 
la Bruxelles, 22. Chaussée de Wacove, 22, 
Bruxelles, 


Iaşi, 5/17 noiemvrie 1885 


Stimabile şi mult iubite d-le Cuza, 


Sunt foarte vesel aflind că ești sănătos gi cred că 
nu m-ai uitat, căci sufletele nobile mai degrabă se 
uită pe sine. Doru-mi este şi mie de d-ta, dragă, dar 
mare-i Cel-de-sus| A da el, de-om îi sănătoși, să vină 
şi vremea aceea că doar nu-i legată de gard. 

Ș-atunci vom face un berian ca acela, de s-a duce 
vestea! La întrebarea ce mai fac, răspund că nu mai 
pot face acum nimănui nimica!,., Cu ce mă mai înde- 
letnicesc, mai mult cu şezutul, vorba unei duduci 
de modă nouă. Cu Pompiliu şi cu Eminescu m-am 
întîlnit şi ne-am probozit... 

Cînd vei scrie lui Mihail pomeneşte-i şi de mine. 
Te îmbrăţoşez și te sărut cu drag şi te rog nu mă uita. 
Mă închin cu frăţească dragoste şi să auzim de bine! 


I. Creangă 


191 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


192 


11 
Către MIHAI EMINESCU 


Bădie Mihai, 

Ai plecat și mata din leşi, lăsînd în sufletul meu 
multă scirbă și amăreală. 

Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar 
nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol 
el face doi; ş-apoi dă, poate nu-s cu inima curată cind 
grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să 
fie cu Dumnezeu. 

Dar, iartă şi mata, căci o prietinie care ne-a legat 
aşa de strîns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din 
partea aceluia care rămîne singur. 

Această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de 
atitea ori am stat împreună, unde mata, uitindu-te 
pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai atitea lu- 
cruri frumoase... frumoase... 

Dar coşcogemite om ca mine, gindindu-se la acele 
vremuri, a început să plingă... 

Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe cind 
hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de ginduri 
rele, dar din dragostea cea mare pentru Iegul nostru 
uitat şi părăsit de toţi. 

Şi dimineața cînd ne întorceam la cuibar, bla- 
gosloviți de aghiazma cea fără de prihană și atit iertă- 
toare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie 
ce nelegiuire am făptuit şi noi. 

Ți-aş scrie mai multisor, însă a venit Enăchescu 
şi trebuie să plec cu dinsul la tipografie, 

Cu toată dragostea, 


lonică 
Ieşi, 1877, decembre 


www.dacoromanica.ro 


Mac pat Memazie f 


| Mai Ze "e palat, /zedjeec - 
EE GE e Je CG 
e 


A ët Za Ve a 


Scrisoare a lui Ion Creangă către M. Kogălniceanu din 1885, 
noiemvrie 7. 


www.dacoromanica.ro 


d EE E ES e Se A 


www.dacoromanica.ro 


ad ÎTI Diese, 11. 


Co AE mi heeri Anise, 
haria ES eg Zi, d, nu sne 
Trage. Lici RE 
Cate. Phe nta- A TETA 
véi Ze aci vm INT deun, 


4 Cu eecht: 
< 


d friderici, SE d 


adol doricico H cre di 

buert în enere chrub noa 

E p meee prorat 

Qe erri fe Art e Rea 

RER 
; m 


Scrisoare a lui Ion Creangă către T. Maiorescu din 1881, iunic 11. 
www.dacoromanica.ro 


gf Ee Doyle. det d dai 
Gi Încet or ata da de 


preot, macat iE Ah Om 


e TT a a 


F 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


30 


12 


Bădie Mihai, 

Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Ieşul nostru 
cel oropsit şi plin de jidani? 

O fi musai viaţa burlăcească pe acolo, dar nu se 
cade să ne uiţi prea de tot. 

Veronica a fost azi pe la mine și mi-a spus că și cu 
dînsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ţi-am făcut 
noi?! 

De Crăciun te aşteptăm să vii. 

Tinca a pregatit de toate și mai ales „sarmalele“, 
cari He iți plăceau foarte mult. 

Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doam- 
ne, o comedie. Cind voi isprăvi-o, nu știu. Atita știu, 
că subiectul e copiat, așa cum prea bine ştii că pot 
copia, e luat din viaţa de măhăla, unde stau de cînd 
am părăsit Humuleştii. 

M-am întilnit cu fratele Conta. 

La leşi ninge frumos de ast-noapte, încît s-a făcut 
drum de sanie. 

Ciricul parcă e mai frumos acum. 

Vino, îrate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin, 

Te sărut pe frunte, 


Ion Creangă 


13 


Bădie Mihai, 

Slava Domnului c-am primit veşti de la tine! 

Eu te credeam mort și mă luam de dor cu aminti- 
rile, cînd eraţi în jurul meu, tu, Augură, cel bleste- 
mat, Conta și alții, cari acum vă fuduliți prin căpi- 
tală, alături cu ciocoii, mînca-i-ar cînii, că sunt fiii 
lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. 


193 


13 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


10 


De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am aş- 
teptat de Crăciun să vii, dar... beşteleu, feșteleu, că 
nu pot striga valeu, şi cuvintul s-a dus, ca fumul în 
sus, şi de venit n-ai mai venit... Aferim... Dar noi, 
adică lenăchescu, Răceanu și alți mușterii pentru 
mâîncărică și băuturică bună, am tras un bairam de 
cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. 

Apoi ne-am dus cu sania afară din oraş, şi acolo 
pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a tre- 
ia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbile, fiecare pe la vatra 
lui. 

Acum stau lîngă horn cu pisicele mele și mai pun 
rinduială în cele însemnări, 

Tu, te cerți cu politicianii prin Timpul; ce-ai pă- 
HL de te-ai făcut așa războinic? 

Sănătate și voie bună, 


Ionică 


www.dacoromanica.ro 


10 


20 


13” 


14 


Către NICOLAE GANE 


Iaşi, 1887, noiemvrie 28 


Stimabile domnule Gane, 


La scrisoarea dumnevoastră am cinstea a răspunde: 
Tăunul este un fel de muscă lungăreață la trup, de 
coloare surie-gălbiie, care „mai cu samă, bunăoară, 
firește, mai departe, vorba burlăcăritului“* pișcă 
vitele (mai ales caii de sex femenin) la partea delicată 
„.. puţin bulbucată... cu bortă la mijloc şi nici ca 
cit aiurea... 

Unii ţărani drăcoşi prind cite un tăun, îi viră 
un paiu în cur, apoi îi dă drumul cu paiul, incit 
fuge nebun de durere. Şi de aici a rămas vorba că „fuge 
ca tăunul cu paiul în c...“ — Prin urmare, zicătoa- 
rea se ia cu înțeles de iuţală. 

Altfel suntem sănătoși; numai caracuda, urgisită 
de soartă, aleargă şi ea după nevoile ei, mai ca tău- 
nul cu paiul în cur. 

Cu bine şi cu sănătate să dea D-zeu să ne vedem. 


I. Creangă 


www.dacoromanica.ro 


5 


10 


15 


15 


Către MIHAIL KOGĂLNICEANU 


Iași, 1888, noiemvrie 7 


Mult respectabile cuccnule Mihalache, 

Mai întăi și-ntăi, respectuos vă felicitez de ziua 
numelui, dorindu-vă de la D-zeu sănătate „că-i mai 
bună decît toate“ ! Iar pre Sf. voievozi Mihail şi Gavriil 
rugindu-i să vă fie intru ajutoriu mulți încă, mulţi 
ani şi buni, pentru mindria și fericirea scumpei noa- 
stre ţări! 

Al doilea, cu respect vă trămit atit scrisoarea moșu- 
meu, părintele Gheorghe Creangă, cit și lista de cărţi 
a părintelui Starițul, şi doresc din suflet ca această, 
scrisoare să vă găsască sănătos şi voios! 

Al d-voastre întru tot supus 


lon Creangă 


N. B. Vă rog iertaţi de intirziere că am fost şi eu 
bolnav de boala mea. 


www.dacoromanica.ro 


an 


10 


15 


20 


25 


30 


16 


Către TITU MAIORESCU 


Iaşi, 1876, noiemvrie 10 


Slimabile d-le Maiorescu, 


Vă rog trămiteţi povestea Moș Nichifor, pentru ca 
s-o dau la tipar. „Junimea“ din Iași, într-o ședință a sa, 
pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasă — după obi- 
ceiul ei — a votat să se tipărească; poate mai mult 
pentru încurajare. Sau mai știu eu... poate ca și pentru: 
P.A.Călescu... 

D-voastră cred că veţi fi ris și de mine ai de dinsa, 
şi cu drept cuvint: pentru că este o copilărie, scrisă 
de un om mai mult bătrin decit tînăr; dai bine, da’ 
rău, D-zeu știe. Eu atita știu numai, că am scris lung, 
pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am 
scris, şi cum am scris, am scris... 

Povăţuitorul la cetire prin scriere, ce l-am alcătuit şi 
l-am tipărit din îndemnul d-voastră, nu ştiu dacă l-aţi 
văzut; ce-i drept, prostișor lucru am făcut, dar ş-a luat 
plata, căci, inapoit de Onor. Ministeriu actual, șede 
la răcoare în pod la părintele lenăchescu, tovarăș la 
pagubă. Vro 30 —40 de galbeni, nu-s mai mulți. Un 
exemplar însă l-am vîndut d-lui Sigara, advocat, care 
mi-a arătat că are dorință a se ocupa şi cu didactica. 
Cal bătriîn să înveţe la umblat. 

Dar nouă nu ne pasă; l-am zmomit, de ni-am scos 
11], franc, şi pace bună. 

De acum poate să se povăţuiască cu dinsul cum știe 
şi la ce ştie. 

lertaţi-mi, vă rog, îndrăzneala! 

A] d-voastră întru tot supus servitor, 
I. Creangă 


- 197 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


50 


198 


17 
Iaşi, 1881, iunie 11 


Stimabile domnule Maiorescu, 


Ca să vă descriu biserica Buna-Vestire din Iaşi, nu 
am nevoie, căci domnia-voastră, care din porunca lui 
Dumnezeu aţi lăsat aci un odor scump, o cunoaşteţi. 

La această biserică, diaconului servitor, anume Vasile 
Vasilescu, nu i-a fost destulă sărăcia, de care se bucură 
în genere clerul nostru de mir, şi nici grozava boală de 
care sufere de vro zece luni de zile (așa că astăzi se 
află în spitalul Sfintului Spiridon, cu candeletă în 
git și numai cu o mină de suflet, încit n-are să se mai 
poată hrăni cu meseria sa, chiar în cazul cel mai noro- 
cos, macar că este om tinăr, inteligent și cu cele mai 
bune purtări), a trebuit să mai aibă femeie şi patru 
copii mici, cari mor în casă de foame. Asupra cărora 
respectuos chem îndurarea domniei-voastre. 

Vă salut cu adînc respect, 


I. Creangă 


18 
laşi, 1881, iunie 17 


Stimabile domnule Maiorescu, 


Dacă am îndrăznit a recurge la generozitatea d-voas- 
tre pentru nenorocitul diacon Vasile Vasilescu de la 
Buna-Vestire, am ştiut cărei inimi mă adresez. Şi 
cîţiva franci sînt de ajuns unei familii sărace și neno- 
rocite pentru piine de azi pe mine, Ceea ce vă lasă inima 
să daţi „cu împrumutare lui Dumnezeu“ puteţi tri- 
mite Onorabilului preot Alexandru Gavrilescu, de la Bu- 
na- Vestire care singur mai susține familia numitului 
diacon de vreo zece luni de zile, prin mila cîtorva 
poporeni creștini, cari îl cunosc. 


www.dacoromanica.ro 


10 


20 


25 


30 


Dumnezeu, care v-a impodobit cu atitea haruri, are 
să vă deie d-voastre de aiurea. lar pentru mine veţi 
face să am partea celui mai din urmă ucenic a lui 
Luminărică. 

Vă salut cu adinc respect, 
I. Creangă 


19 


Iaşi, 1881, decemvrie 16 


Stimabile domnule Maiorescu, 


Am auzit că aţi avea bunătate a traduce citeva 
din poveștile scrise de mine. 

Doresc a se face citeva îndreptări: unele scăpate din 
vedere la tipar, altele tipărite fără șir. 


La Soacra cu trei nurori: 


„Soacră, soacră, poamă acră, 
De te-ai coace cît te-ai coace, 
Dulce tot nu te-i mai face; 
De te-ai coace toată toamna, 
Eşti mai acră decit coarna; 

De te-ai coace-un an ş-o vară, 
Tot ești acră și amară; 

leși afară ca o pară; 

Întri-n casă ca o coasă; 

Şezi în unghiu ca un junghiu“. 


La Harap-Alb: 


„Lumea asta e pe dos, 
Toate merg cu capu-n jos; 
Puţini suie, mulți coboară, 
Unul macină la moară; 
Ș-apoi acel unul...“ 


Vă salut cu adînc respect, 
I. Creangă 


199 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


30 


20 
Iaşi, 1882, noiemvrie 13 


Stimabile domnule Maiorescu, 


Iaca chiar acum, la 6 oare dimineaţa, am gătit de 
scris anecdota pentru România jună şi o şi trimit cu 
poșta de astăzi. 

Tare am avut dorinţa să vă văd, cind aţi fost de ani- 
versara „Junimei“, însă nu mi-a fost tocmai bine, şi 
nici nu puteam să scriu ceea ce începusem a scrie 
pentru România jună, de-mi venia să înnebunesc de 
necaz. Ferească D-zeu de omul timp, cind începe să 
facă ceva, că el singur nu știe ce face, decit numai 
întîmplare poate să-l scoată din încurcătură. Iaca așa 
sint eu și-n asemine încurcătură mă aflam de aniver- 
sară, faţă cu făgăduinţa ce vă dădusem că voiu trimite 
ceva la Viena. Tocmai în ziua de aniversară mi-a venit 
şi mie citeva idei, şi, ca să nu le scap, am fost nevoit 
să las cea mai veselă petrecere, aniversara, și să nu vă 
pot vedè pe dumnevoastră, cel mai drăgălaș profesor 
şi cel mai bun voitor ce am avut în viața mea. 

De aceea vă rog să mă iertaţi ei, măcar că nu v-am 
văzut, credeţi că cu mintea și inima mea totdeauna vă 
văd şi vă doresc. 

Am fost pe la d-l Lambrior, și mi-a comunicat ce 
i-aţi spus d-voastră. Vă mulțemesc din suflet, domnule 
Maiorescu, pentru interesul ce purtaţi de copilul meu; 
şi, de credeţi că poate ieși dintr-insul ceva, vă rog nu-i 
refozaţi sfatul și protecțiea d-voastră. 

Vă salut cu adînc respect și vă doresc sănătate şi 
bucurie. 

I. Creangă 


Bietul Lambrior, oare nu a călcat pe urma lui Conta? 


Tare-mi pare rău, sărmanul! Iaca şi munca peste mă- 
sură la ce duce! 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


Hi 
E 


Iaşi, 1883, maiu 25 
Stimabile d-le Maiorescu, 


La 21 a curentei, corpul institutorilor din Iaşi mi-a 
făcut iarăşi onoare a mă alege între cei trei..., dintre 
cari, precum ştiţi, numai unul e destinat a lua parte ca 
membru în Consiliul general al instrucţiunii, după 
voinţa ministrului. 

Așa fiind a se urma, și avind încredere în mine că în 
rindul trecut să nu fi adus vreo nemulțumire prin pa- 
cinica mea dormitare în sînul acestui consiliu, cutez 
a vă ruga să puneţi un cuvint pe lingă cine se cuvine, 
pentru ca să fiu numit membru și în rîndul acesta. 

Stăruința mea de a mai vedea Bucureştii nu e nici 
din ambiţie, nici pentru niscaiva interese particulare, 

Întîi doresc să-mi mai văd băiatul; al doilea, citeva 
persoane stimate şi iubite, cari mă atrag; al treilea, cu 
ocaziunea aceasta poate să-mi tipăresc puţinele mele 
scrieri la Socec, făcînd eu însumi corectura ; și al patru- 
lea, cred, în prostia mea, că cel ce cunoaşte cît de puţin 
firul oarecăror lucrări, tot mai de folos poate fi decit 
cel ce poftește a face experienţe din nou, dacă are plă- 
cere să o facă și nu este altceva la mijloc. 

_Vă salut cu dragă inimă și vă doresc sănătate și bucu- 
rie. 
I. Creangă 


N.B. Ceilalți doi aleşi sint: Ropală, grecușor, dar 
bun băiat altfel, şi Hrisoscoleu, care m-a sfredelit 


.mult împreună cu Săvescu şi alți cîțiva, afară de d) 


Darzeu, care este un tip de om cinstit în toată puterea 
cuvîntului. 


22 
[1837, septemvrie 19] 


Respectabile și mult iubite d-le Maiorescu, 


Dacă n-ai ris de mult de vreo prostie a vreunui idiot, 
de care numai în răposata „Junime“ de la Iași se putea 


201 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


30 


292 


ride mai cu haz, poftim, vă rog, det ride cu hohot 
de una acum. Dar, vă rog! multe prostii şi în vreo 
două trei rînduri în viaţa mea, de cind am avut noro- 
cirea de a vă cunoaște, chiar grosolănii am îndrăznit 
a spune cătră d-voastră, nu însă din răutate, ci din 
prostie; m-a luat gura pe dinainte. 

Căci d-ta nu se poate să nu înţelegi inima mea. 
Iertaţi-mă, vă rog, de toate și daţi-mi voie să vă spun 
şi acuma una. 

În bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vre- 
mea asta, în 18 spre 19 septemvrie. De veţi avea răb- 
dare, că bunătate totdeauna aţi avut, veţi întreba 
poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voiu răspunde res- 
pectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic ai Valea plin- 
gerei, strada Ţicăul de sus, no. 4 (dacă se mai poate 
numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu păn’ 
la genunchi, cînd sînt ploi mari şi îndelungate, zise şi 
putrede, și la secetă geme colbul pe dînsa). Iar bojdeuca 
de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci 
şi povîrnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi răză- 
mată în vreo 24 de furci de stejar și acelea putrede. 
Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iară vara 
într-un cerdăcel din dos, începînd de pe la maiu și 
sfîrşind pe la octomvrie, cînd este vremea bună cum îi 
acum. Așa m-am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior 
ştiau căsuţa mea. Pompiliu, d-l Nica și mai ales bietul 
Eminescu, de asemenea. În sfirşit, vinerea trecută în 
18 spre 19 m-am culcat iarăși afară după obiceiu și pe 
la cîte oare voi fi adormit nu ştiu, dar ştiu că am ador- 
mit gindindu-mă cu jale mare la societatea „Junimea“ 
şi ce mai este ea acum! la bietul Eminescu şi ce mai 
este el acum ! la Gheorghe Scheleti, Lambrior, Conta și 
unde sint ei acum!,.. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


23 


Către IACOB NEGRUZZI 


1877, martie 6 


Stimabile d-le Negrutzi, 

Fost-am şi la p. rail... şi la rop, rop..., și s-au 
prins că întru un cuget vor mărturisi pentru chir., 
fiind rasasiați pînă-n git de frac... Și că pentru chir. 
huludeţe sunt informaţi şi din partea altora în bine. 

Însă n-ar fi rău să mai bateţi ferul pină-i cald, că 
știți cum e lumea la noi. 

Vă doresc sănătate ei iertare de păcate, 


I. Creangă 


lași, 1885, fevruarie 22 


Stimabile d-le Nepgrutz, 


Prin ziarul Voința naţională de ieri, joi 21, se vede 
publicată o „deciziune ministerială“ destul de aspră 
şi, pe cît se pare, nepărtinitoare în privinţa cărţilor 
didactice, deocamdată a celor de parte științifică, după 
raportul comisiunei însărcinate cu esaminarea unor 
asemine cărţi. 

Desigur că şi cele de partea literară vor trece prin 
asemene purgator degrabă, degrabă. Eu, împreună cu 
colegii mei: Răceanu, lenăchescu şi Grigorescu, încă 
de pe la 1868, am început a scoate la lumină asemine 
cărticele, și anume: 1) Metoda nouă de scriere şi cetire 


203 


www.dacoromanica.ro 


19 


15 


20 


25 


30 


He 


peniru clasa I-a primară, 2) Învățătorul copiilor, carte 
de cetire pentru clasele primare, 3) Geografia judeţului 
Iași, 4) Harta județului Iași, 5) Povățuilor la cetire 
prin scriere. Şi al 6) Regulele limbei române de di 
T. Maiorescu, pentru clas. II primară, retipărite de 
mine cu învoirea autoriului. Metoda nouă şi Învăţă- 
torul copiilor sunt aprobate şi prin decret domnes[c] 
din timpul d-lui Maiorescu. Celelalte încă sunt apro- 
bate prin deciziuni ministeriale. Noi, fiind ucenicii 
d-lui Maiorescu și ai societăţei literare „Junimea“, 
parcă nu ne-am prea teme ca lucrările noastre să fie 
azvirlite cu despreţ din școală, dacă comisiunea însăr- 
cinată nu va judeca muntenește... Vorba ceea (cimi- 
litura rimei): „Apără-mă de găini, că de cîini nu mă 
tem“. 

Dori[n]d dar cu nerăbdare a şti cam ce soartă 
ar ave cărţile noastre, vă rugăm respectuos a face, 
prin prietenii d-voastre, să aflăm cam ce ne așteaptă 
în privinţa cărților mai sus însemnate. 

lertaţi-ne, vă rugăm, de îndrăzneala ce am avut 
de a vă supăra, și primiţi din parte-ne încredințare 
de stima şi respectul ce vă păstrăm. 


I. Creangă 


t 
ët 


laşi, 1885, maiu 15 


Stimabile şi mult iubite d-le Negruzzi! 

Văzind cele cuprinse în scrisoarea d-voastre din 12 
ale curentei, m-am pus pe ginduri. 

Pisemne d-voastră nu mă credeţi că sunt bolnav şi 
aproape, dacă nu de tot, idiot. Apoi, ocupat 30 de 
oare pe săptămină cu școala primară, plus dusul şi 
intorsul de 2 ori pe zi, cine ştie de unde, prin ploaie 
şi noroiu, ger sau arșşiţă, cum se întîmplă, nu e lucru 
tocmai uşor pentru omul vrisnic și greoiu. Se mai apro- 
pie încă şi esamenul cu multişoare formalităţi de în- 
deplinit. 


www.dacoromanica.ro 


Cu toate aceste, încuragiat de d-voastră, voiu mai 
încerca a scrie cite ceva. Timpul însă pe cind voiu avè 
ceva gata nu vi-l pot hotări; căci știți d-voastră tare 
bine că aceasta e treabă de gust, nu de silinţă. 

Vă salut respectuos și vă doresc sănătate şi bucurie. 


I. Creangă 


www.dacoromanica.ro 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


296 


26 


Către ION SLAVICI 


Iași, 1878, oct. 21 


Stimabile domnule şi frate Slaviciu, 


Îţi mulţemesc din suflet pentru broşura ce mi-ai 
trămis. 

Ca fiu din popor, admit în totul părerile d-voastră; 
nu m-am putut opri de a vărsa lacrămi, văzînd neno- 
rocirea ce ne ameninţă în viitorul ţărei și al copiilor 
eil Şi cu atita mai mult am simţit, cu cît de mic 
copil am văzut vicleșugul acestui neam... îndărătnic 
şi risipitoriu la ce ţintește... 

Dar oamenii noştri de stat/... Ochi au şi nu văd, 
urechi au și nu aud, căci totdeauna au luat cărbunele 
cu mîna sărmanului țăran, care, la urma urmelor, 
tot el a plătit gloaba. Vorba ceea: „Capra b... și oaia 
trage ruşine“. De-ar şti boii din cireadă ce mînă bicis- 
nică îi duce la tăietoare! — Dar nu știe sărmanul do- 
bitoc şi de aceea tace şi rabdă! Duce în spate toate 
sarcinele și hrănește pe netrebnicii cari își rid de diînsul ! 
Păstori nu-s, și cinii lipsesc. Ș-apoi știi că într-un 
sat fără cini se primblă mise fără băț!... 

Noi cari am gustat amarul să despreţuim pe oamenii 
cei ce lucrează fără de lege şi să nu ne însoțim cu aleşii 
lor pentru a lua pinea din gura fiilor șia o arunca 
cînilor. 

Cred că-i destul o măciucă la un car de oale. 

Stimabile frate Slaviciu, chiar acuma scriu în du- 
gheana unui negustoriu cinstit din laşi, anume Nicola: 
Ioan, de care aș dori să avem macar vro zece mii în 
Iași; dar unde-s? Domnul Nicolai Ioan mi-a spus 
că să-i trămiteţi deocamdată vro două trei sute de 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


25 


30 


35 


broşuri și după desfacere banii sunt siguri; dacă 
nu mă credeți, vă puteţi încredința de la prieteni 
moldoveni, cari sunt în Bucureşti, despre onorabili- 
tatea d-lui Nicolai Joan. Adresa: Nicolai Ioan, lași, 
Strada Mare. 

Vă salut cu drag și vă așteptăm de aniversara 
„Junimei“. Salutări d-lui Eminesc[u]. Arătaţi, vă 
rog, respectele mele d-lui Maiorescu şi la toată familia. 
Iară d-voastră personal vă mulțemesc de mii de ori 
şi vă rog a mai povăţui pe copilul meu, care știu că vă 
supără din cînd în cind. 

Al d-tale cu inimă gi cu suflet, 


I. Creangă 


N.B. Pentru rabat, chibzuiţi d-voastră cit puteţi 
da d-lui Nicolai Ioan. Plătiţi-i portul, faceţi, în 
sfirşit, cum vă dă mina. 

Nu ştiu dacă Creangă al meu învaţă ori se lasă pe-o 
ureche? 


27 


lași, 1882, fevruarie 8 


Iubite domnule Slavici, 


Prin poşta de astăzi am trimis o scrisoare d-lui 
librariu Socec, poftindu-l să ni răspundă dacă bine- 
voieşte a primi în desfacere cărți didactice de ale 
noastre: Metoda nouă, Învățătorul copiilor, Regulele 
limbei române de Maiorescu etc., dindu-i, de la mie 
înainte, rabat de 35%, pe bani gata și portul pe soco- 
teala d-sale. 

Noi am ave plăcere să facem şi această negustorie 
(deşi nu-i vro pricopsală), gindindu-ne la mulțimea 
ce s-ar put trece, mai ales că chiar acum suntem la 
corectura coalei I, edit. XVI şi am pute trage cu înles- 
nire un număr şi mai mare de exemplare. 

Vă rog dar, în puterea prieteșugului, dragă d-le Sla- 
vici, abateţi-vă, în treacăt, pe la Socec, întraţi în vor- 


207 


www.dacoromanica.ro 


10 


bă cu el despre această afacere, stăruiţi să ne răspundă 
ori da ori ba și totodată comunicaţi-mi ei dv. rezul- 
tatul. 
Vă salut cu dragă inimă! 
Salutări şi sărutări din parte-mi d-lor Eminescu, 
Nica, Gaster etc., etc. 
I. Creangă 


Acum un an am vorbit cu Socec chiar eu şi ne-a lăsat 
cu 40%. Poate să lese cu 35%. În stirșit, ori așa ori 
așa; asta, spre știința d-voastre. Marfa, ce-i drept, e 
prostuţă, dar am văzut şi mai proastă vinzindu-se la 
dinsul, dacă are noroc... 

Ge C. 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


14 


28 


Către [SOC. „ROMÂNIA JUNĂ“) 


Taşi, în 44 noiem, 1882 


Anecdota trimite-voi, însă puţină zăbavă. 


Creangă 


[Iaşi], 25/14 1882 
Trimis astăzi. 


Creangă 


laşi, 1882, decembr. 28 


Domnule Președinte, 


Mişcat sufletește, mulțemesc onorabilei Societăţi 
academice „România jună“ pentru distinsa onoare ce 
mi-a făcut de a mă numi „membru onorar“ al ei și vă 
rog, domnule Președinte, a comunica onorabilei socie- 
tăţi, din parte-mi, că sunt mindru de această numire 
neașteptată. 

Primiţi, vă rog, d-le Preşedinte, încredințare despre 
stima și recunoştinţa ce vă păstrez. 


I. Creangă 


209 


www.dacoromanica.ro 


10 


15 


20 


25 


21C 


30 


Către [VICTOR ZAHAROVSCHI] 


Iași, 1886, octomvrie 8/20 


Iubiților confrați, inteligenţilor şi activi studinţi, 
mă închin cu sănătate! Scopul înîființărei Biblioteca 
poporală bucovineană vă este nobil din toate punctele de 
vedere si mai ales din acel al dezvoltării simțului naţio- 
nal, atit de moleşit și ameninţat a se pierde în secolul 
nostru materialist, egoist şi sărăcăcios de fapte mari și 
nepieritoare, de care s-au bucurat românii în trecutul 
lor glorios! 

Mergeţi curagioși înainte pe această cale, şi să dea 
D-zeu ca tot tineretul român studios, de pretutindene, 
să vă poată imita! 


Iubiţilor coniraţi, 

Dintre „poveștile poporale“ scrise de mine aveţi voie 
a retipări oricare veţi crede-o potrivită pentru ajunge- 
rea scopului urmărit de d-voastră. Și sunt prea mă- 
gulit și mindru de cinstea ce mi-aţi făcut dea mă nu- 
măra și pe unul ca mine între „scriitorii noștri cei mai 
renumiți“. Dar fie și cum ziceţi!... 

Politeța oamenilor binecrescuţi nu are margini. 

Vă salut cu dragă inimă și vă îmbrăţoşez frățeşte ! 


Ion Creangă 


N.B. Vă mulțemesc din suflet pentru cele trei bro- 
şuri | 


lon Creangă 


www.dacoromanica.ro 


14" 


NOTE ȘI VARIANTE 


www.dacoromanica.ro 


POVESTIRI 


(p. 9) POVESTE 


Publicată mai întii, fără semnătură, în Învățătorul copiilor, carte 
de citit în clasele primare, cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale 
şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, 
ed. a III-a, Iaşi, 1874, cap. 45, p. 158—160, iar apoi, tot nesemnată 
şi cu multe modificări în ediţiile următoare ale manualului: Învăză- 
torul copiilor, carte de cetit în clasele primare, cuprinzind învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă și 
V. Răceanu, laşi, 1875, p. 157—158 (ed. a IV-a); Învățătorul copiilor, 
carte de cetit în clasele primare de ambe seze, cu litere şi slove, cuprin- 
zind învățături morale și instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu, laşi, 1878, cap. 49, p. 175—176 (ed. a 
V-a); Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe 
seze, cu litere și slove, cuprinzind învățături morale şi instructive, de 
institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, laşi, 1879, 
cap. 9, p. 13 (ed. á VI-a); Învățătorul copiilor, carte de cetire in clasele 
primare de ambe sexe, cu litere și slove, cuprinzind învățături morale 
şi instructive, partea I, II şi III, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu, Iași, 1883 (ed. a VII-a), Învățătorul copiilor, 
carte de cetit în clasele primare de ambe seze, cu litere şi slove, cuprin- 
zind învățături morale şi instructive, partea I-a, de institutorii: 
C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Iași, 1886, cap. 8, p. 12—14 
(ed. a VIII-a). 

Pentru stabilirea textului de bază și întocmirea aparatului de 
variante am luat în considerație numai ediţiile apărute în timpul 
vieţii autorului (de aceea, ediția a IX-a din anul 1891 am omis-o, 
deși pe copertă numele lui Creangă figurează alături de ale celorlalţi 
autori). 

Paternitatea acestei povestiri, în sensul că autorul ei este Creangă, 
a fost stabilită de Eminescu în darea de seamă despre manualul amin- 


213 


www.dacoromanica.ro 


tit, pe care o face în Timpul, cu data de 7 mai 1880, an. V, nr. 1021, 
unde se reproduce şi povestirea. Eminescu, care a arătat adeseori meri- 
tele netăgăduite alecărţilor didactice lucrate de Creangă, face o caldă 
prezentare Învățătorului copiilor: „Această carte se numără între 
cele de şcoală, și mai cu drept cuvînt decît multe altele. Între bucă- 
ţile de citire aflăm lucrări literare de gen popular de-o valoare oare- 
care, căci aceasta este una din rarele noastre cărţi de şcoală netra- 
duse. De aceea, făcînd cu totul abstracţie de la destinaţia ei, extra- 
gem cîteva probe din cari se va vedea cîtă originalitate de stil ascunde 
şi e una din puţinele cărţi din cari copiii învaţă într-adevăr 
româneşte“. 

Se reproduce povestirea. Comentariul continuă: „Povestea aceasta 
pare a îi scrisă de Creangă. Ce este original în ea? Materia? Am putea 
dovedi că, deşi populară românească, ea se află și la alte popoare, 
la cel german bunăoară. Tezaurul comun de poveşti şi anecdote al 
popoarelor e mare în aparenţă, dar totuși se sleiește într-un număr 
oarecare de prototipuri. Aproape toate basmele noastre populare, cite 
sunt strînse, cîte nu, se reaflă sau în germene sau întregi în Scandi- 
navia, în Germania, în alte locuri. O seamă de povești din ale lui 
Păcală se află în Basmele lui Andersen şi-n alte colecţii. Ceea ce e 
original e modul de a le spune, e acel grai românesc cu care se-mbracă 
ele, sunt modificaţiunile locale, potrivite cu spiritul şi datinile 
noastre“, 

Îngrijorat de soarta literelor româneşti, Eminescu recomanda 
căldures acest fel de literatură, condamnind scrierile de imitație. 
superficiale, lipsite de valoare și de trăinicie tocmai pentru că nu se 
întemeiau pe graiul, tradiţiile, istoria poporului nostru. De aceea 
„Învățătorul copiilor se poate recomanda, nu numai copiilor mici, 
ci şi multora din cei mari. Căci întăi ar învăţa românește, ceea ce, 
precum se ştie, la Paris nu se poate învăţa; al doilea, ar vedea că mai 
sunt oameni şi afară de barierele Bucureştilor, ceea ce ar înfrîna tonul 
de «impertinenţă literară» cu care nulităţi de cafenele încearcă, de 
la un timp încoace, a se introduce în republica literelor“, 

Textul povestirii reprodus în Timpul nu urmează ediția a IV-a, 
cum se arată acolo (nici anul indicat, 1880, nu corespunde; ed. a 
IV-a a apărut în 1875). Pe lingă deosebirile care apar faţă de această 
ediție —: 

D Eu nu-s de cînd poveștile; ci-s de pe cînd se potcovea Durecele 
cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-l 


1 Nota lui Eminescu, intitulată Notite bibliografice, începe în nr. 102 al 
ziarului Timpul şi se continuă în nr. 103, an. V, 1880. 


214 


www.dacoromanica.ro 


uşor; şi încă se mai potcovea cu o coajă de nucă şi se ducea în înaltul 
cerialui la sfinta rugă, poveşti să ni aducă Aa: A fost odată, cînd a 
fost, că, dacă n-ar îi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe cînd 
poveştile, ci mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe cînd se potcovea 
purecele cu nouăzeci şi nouă de oca de fer la un picior şi tot i se părea 
că-i uşor T; 2) Era odată un om însurat;el trăia la un loc cu soacră-sa 
Ag: Zice că era odată un om însurat T; 3) A doua zi, ajunse într-un 
sat AA: Drumeţul plecă. A doua zi ajunse într-un sat T; 4) dar nu- 
-nţeleg A4: numai nu pricep T; — teztul (care seamănă mai mult cu 
versiunile ultime) prezintă o serie de particularităţi care-l deosebesc şi 
de celelalte redactări: 1) Miţa As, As, As; Ae, A7, Ag, Ms: pisica 
T; 2) Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul omite 
T; 3) Din ce în ce dau peste dobitoci, zise drumeţul în sine omite 
T; 4) Drumeţul nu zăbovi nici aici mult omite T. 

Toate acestea ne fac să credem că în Timpul s-a publicat, probabil, 
o formă cu modificări introduse de autor, diferită de cea apărută în 
ediția a IV-a. 

Confirmarea directă a paternităţii stabilite de Eminescu ne-o dă 
manuscrisul autograf al povestirii, păstrat în fondul Bibl. Acad. 
Republicii Socialiste România, sub nr. 4.074, f. 1îr.—14v, Interesant 
este faptul că textul original seamănă într-o măsură mult mai mare 
cu cel publicat în ediţiile relativ tirzii ale Învăţăterului copiilor (de 
pildă ed. a VIII-a) decît cu acela din ediţiile anterioare. Prima ver- 
siune este extrem de simplă, cu fraze sărace, neîntregite, lipsite de 
culoare; în redactările ulterioare povestirea prinde viaţă, apar dez- 
voltări care precizează plastic faptele şi personajele, se constată o 
evidentă îmbogăţire stilistică a întregului conţinut. Cele mai nume- 
roase și mai importante deosebiri faţă de manuscris apar în ediţiile 
prime (ed. a III-a șia IV-a). Ar rezulta de aici că scriitorul a redactat 
mai multe versiuni (cel puţin două), dintre care cea transmisă prin 
ms. 4.074 este posterioară celei folosite pentru ediţiile de început. 

De aceea noi am reprodus versiunea completă, superioară, exis- 
tentă în ediţia a VIII-a. 

Dialogurile, care în textul de bază apar cu pauză şi în continuare, 
le redăm în redactare modernă. 


As — Învățătorul copiilor, ed. a III-a, 1874; A, — Învățătorul 
copiilor, ed. a IV-a, 1875; A, — Învățătorul copiilor, ed. a V-a, 1878; 
As — Învățătorul copiilor, ed. a VI-a, 1879; T — Timpul, 1880; 


215 


www.dacoromanica.ro 


A, — Învățătorul copiilor, ed. a VII-a, 1883; Ag — Învățătorul 
copiilor, ed. a VIII-a, 1886; Ms — manuscris autograf; M8, — va- 
riante faţă de Ms; V — lecţiuni stabilite prin conjectură. 


P. 12, r. 8: nu fii scump la tărițe şi ieftin la făină — „nu preţui 
mai mult decît fac lucrurile ieftine, fără sau de mică 
valoare, şi nu preţui mai puţin pe cele valoroase. 


Variante 


9 


1 Titlul Poveste Ag: A fost, a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti 
A: A fost odată, cînd a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti, 
ci ca un purece ar plesni Aj: A fost odată, cind a fost, că, dacă n-ar 
fi fost, nu s-ar povesti, ci ca un purice ar plesni Aş: A fost odată, 
cind a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti Ag, As: fără titlu T, 
Ms; 2—7 A fost odată, cînd a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. 
Noi nu suntem de pe cînd poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro 
două-trei zile, de pe cînd se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă 
ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor Ag, As, Ae, Ms: Eu 
nu-s de cînd poveştile; ci-s de pe cînd se potcovea purecele cu nouă- 
zeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor As: 
Eu nu-s de cînd poveştile; ci-s de pe cînd se potcovea purecele cu noud- 
zeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor; şi încă 
se mai potcovea cu o coajă de nucă şi se ducea în înaltul ceriului la 
sfinta rugă, poveşti să ni aducă 4,: Eu nu-s de pe cind poveştile; 
ci-s de pe cînd se potcovea puricile cu nouăzeci și nouă de och de fer 
la un picior şi tot i se părea că-i uşor; și încă se mai potcovea cu o 
coajă de nucă și se ducea în înaltul ceriului la sfinta rugă, povești 
să ni-aducă A,: a fost odată, cind a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar 
povesti. Noi nu suntem de pe cînd poveştile, ci mai dincoace cu vro 
două-trei zile, de pe cind se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă 
de oca de fer la un picior și tot i se părea că-i uşor T; 8—9 Cică era 
odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa As: 
Era un om însurat; el trăia la un loc cu soacră-sa A, Era odată un 
om însurat; el trăia la un loc cu soacră-sa A: Cică era odată un om 
insurat; el trăia la un loc cu soacră-sa As, Ag, A7, Ms: Zice că era 
odată un om însurat 7: redactare anterioară Cică era odată un om 
însurat; el trăia într-o casă cu soacră-sa Ms; 10ţiţă Ap, T, Ms: ţiţă 
As, Ag, As, Ag, Aaf dar şi soacră:-sa Ag, As» As, As; Ag, Aa MS: 
dar nici soacră-sa T; 12 Întru una din zile Ag, Ms: Într-o zi 43, 4a, 


216 


www.dacoromanica.ro 


As, As, T, Aer 12—13 după trebi, ca fiecare om Ag, Az, Aa, Ms: omite 
ca fiecare om As, As; T, A,; 18 Nevasta lui Ag, Aa; Ann As, Ag, Arr 
Ms: nevastă-sa T; 14 îl înfăşă şi-i dete țiță, îl puse în albie Ag: 
îl întăşă şi-i dete ţiţă, îl puse în albie Aa, 44, As, Ag, Ae, Ms: şi-l 
înfașă, îl puse-n albie T; 15 căci Ag, Aa, Aa, As, As, Aa, Ms: că T; 
apoi Ae, Ms: ş-apoi Aa, As, As, As, T, A; dezmerdă V: scris des- 
merdă Aa, Aa, Ás, As, Aq, As, Ms: scris desmierdă T; 15—16 pînă 
ce-l adormi Ae, Ms: pină ce-adormi 43, A4, Aş: pină ce adormi Ag, A, 
Ms,: pănă ce-l adormi T; 16 stătu ea puţin Ae, Ms: ea stătu 
puțin Az, Aa; As; As, As: stătu puţin T; 17 începu a se boci Ae, A4, 
As, As, T, Ae, Ms: începu a ţipa Leit 1i lua Ag, Ms: citu-i lua 
Ass Aş, As, As» T, A; 19—21 Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă 
de spaimă, zvirli (scris svirli) fusul din mînă și furca din brîu cit 
colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă .Îs: Mama ei, care tor- 
cea după sobă, auzind-o, zvirli (scris svirli) fusul din mînă şi furca 
din briu cit colo, veni linză fiică-sa ş-o întrebă Aa: Mama ei, care 
torcea după sobă, zvirli (scris svirli) fusul din mină şi furca din briu 
cît colo şi sărind o întrebă A, Mama ei,care torcea după sobă, auzind-o, 
zvirli (scris svirli) fusul din mînă și furca din briu cît colo şi sărind 
o întrebă Ae, Ag: Mama ei, care torcea după horn, auzind-o, zvirli 
(scris sviîrli) fusul din mînă şi furca din briu cit colo şi sărind o întrebă 
T, As: Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvirli 
(scris svirli) fusul din mînă ei furca din briu cît colo şi, sărind fără 
sine, o întrebi Ms; 28 are să moară As, As, Aus As, Ag, T, Aq, Ms: redac- 
tare anterioară se duce din viaţă Ma: 25 Iată cum Ae, Aa, Ms: Iaca 
cum Az, As, As, Ag, T; 27 miţa Ag, Aa, Aa, As, Ag, Aq, Ms: pisica T; 
26—25; p. 10, r. 1—8 Vai demine şi de mine, că bine zici fata mea; se 
vede că i s-au sfîrşit mititelului zilele! Şi, cu ochii pironiți la drobul 
de sare d= pe horn și cu minile incleştate, de parcă le legase cineva, 
începură a-l boci amindouă, ca nişte smintite de clocotea casa As, 
Ms: Că bine zici fata mea; şi-ncepură a-l boci amindouă, ca niște 
smintite A3: Vai de mine! Că bine zici fata mea; și-ncepură a-l 
boci amindouă, ca nişte smintite A4: Vai de mine! Că bine zici fata 
mea. Şi începură a-l boci amindouă, ca nişte smintite As, A: Vai 
de mine și de mine! Că bine zici fata mea... Şi începură a-l boci 
amîndoua ca niște smintite Ag: Vai de mine! Că bine zici fata 
mea. Şi-ncepură a-l boci ca niște smintite T. 
10 

4 slujeau Ag, Az, Aa, T, Aen Ms: sluţau A,, As; numai iaca Aş, 43, 
T, A, Ms: iaca Au, As, Ass 5 întră As, Az, An Aş, Ags Aen Ms: in- 
tră T; năcăjit As, A, Ms: necăjit As, As, As, T, As; 7 Ce v-au 


217 


www.dacoromanica.ro 


găsit, nebunelor Ae, Ae Ms: omite nebunelor A, Aa, As, Ae, T; 8 
Atunci ele, viindu-şi puţin în sine Ae, Aen Ms: Atunci ele, mai venin- 
du-și puţin în fire A, Aan As, T: Atunci ele, mai venindu-şi puţin 
în sine As; 9 lacrămile Ae, A, As, As, T, Aa, Ms: lăcrămile Aş; şi 
a-i povesti cu mare jale despre întîimplarea neîntimplată As, Ms: 
omite cu mare jale A,, A, Aş, A, T, A,; 11L zise cu mirare 
As, Ms: omite cu mirare A}, Aa, As, Ag, T, Aa; 12—18 mulţi 
proști am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut 
Ae, Ms: mulţi proşti am mai văzut eu, dar ca voi nici unul 
As: mulţi proşti am mai văzut eu, dar ca voi n-am mai văzut 
A: mulţi proşti am văzut eu, dar ca voi n-am mai văzut Ae 
As, T, Aa; 14 mai proşti decit voi Ag, Aa, Aa, As, Aen T, Ap Ms: 
redactare anterioară mai proşti decit voi pe undeva Ms,; 16—17 fără să- 
şi ieie Ag, Aa, Aa, As, As, Aa Ms: fără să-şi ia T; 18—20 Şi mergind 
el bezmetic, fără să ştie unde se duce, după o bucată de vreme, oprin- 
du-se într-un loc, i se întîmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: 
un om ţinea Ae, Ms: A doua zi, ajungind într-un loc, i se întîmplă să 
vadă ceva deşenţat: un om ţinea A,: A doua zi, ajungind într-un loc, 
i se întimplă să vadă ceva ce nu mai văzuse: văzu un om care ţinea 
Ai As» As, T, Aa: redactare anterioară Şi mergind el bezmetic, încotro 
îl duceau ochii, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se 
întîmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea Ms,; 21 
răpede-l Ag, Ms: repede-l Az, A, As, As, T, A,; 22 întra Aa, As, A, 
Ae, As, A7, Ms: intra T; 28 îl punea iar cu gura la soare Ag, Ms: omite 
cu gura As: omite iar cu gura Au, Aş, Ag, T, Aar 24 Drumeţul nostru, 
nedumerit, zise Ae, Ms: Drumeţul nostru, nedumerit, se opri şi zise 
As» Aa, A5, As, T, A; 25 Bună ziua V, T: Buna ziua A A, Aş, 4e, 
A1, As, Ms; 26 Mulţămesc Ae, Ms: Mulţumesc As, A, Aş, As, T, A; 
81—82 Bre, ce trudă! zise drumeţul. N-ai vrun topor la îndămină 
Ae, Ms: omite la îndămînă A, A4, As, As, T, As: redactare anterioară 
Bre, ce trudă zadarnică, zise drumeţul. N-ai vrun topor la îndămînă 
Ms; 84—85 le-l de coadă, sparge ici, şi soarele va întra singur înlăun- 
tru As, Ms: le-l dumneta de coadă şi fă ce ţ-oiu zice eu: sparge în 
aceste trei locuri, pune ferești şi soarele va întra singur în casă Ay: 
le-l de coadă şi fă ce ţ-oiu zice eu: sparge aici şi soarele va întra singur 
în casă A Aş: le-l de coadă şi fă ce ț-oiu zice eu: sparge ici şi soarele 
va întra singur înlăuntru Ae, A: Ia-l de coadă şi fă ce ţi-oiu zice eu: 
sparge ici şi soarele va intra singur înlăuntru T; 86 întră As, As, 
A, Aen As» Ae, Ms: întră T; 87 om bun, zise gazda (scris gasda) As, 
Ag, T, Aș, Ms: omite zise gazda A,, Au As; 87—88 De nu te-aducea 
Dumnezeu pe la noi Ae, Ms: omite pe la noi Az, A, As, As, T, Aș; 


218 


www.dacoromanica.ro 


88 eram să îmbătrînesc As, Aa, As T, A, Ms: eram să-nbătrinesc 44, 
Aş: redactare anterioară eram să îmbătrînesc fără vreme Me. 


11 


1—2 Şi mergind el tot înainte, peste citva timp ajunse într-un 
sat şi, din întîmplare, se opri la casa unui om As Ms: A doua 
zi, ajunse într-un sat; din întîmplare, se opri la un om A, As, 
As, As: Drumeţul plecă. A doua zi ajunse într-un sat; din întim- 
plare se opri la un om T; A treia zi ajunse într-un sat şi, din 
întîmplare, se opri la un om A; 8 gazdă Ag: scris gasdă A, A, 
Ae, Ass T, As, Ms; rotar Ag, Ag A, T, Aa, Ms: rotariu Ae, Ag; 5 
cu toată puterea Ag, Ms: din răsputeri Aa, Aa; As, As T, A; 7—8 
Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul Ae, Ms: Rotarul 
voia acum să taie uşorii, ca să poată scoate carul Aş, Aas Aş, Aj: 
Rotariul voia acum să taie ușorii, ca să poată scoate carul A,: omite 
T; 8 Noroc însă As, A, Ms: omite însă Aa, Aa, As; As, T; 8—9 l-a 
invăţat să-l desfacă în toate părţile lui As, Ms: l-a învăţat să desfacă 
carul în toate părţile lui A3, Aa, As, As: l-au învăţat să destacă caru} 
în toate părţile lui As, T; 11 mulțămesc Ae, Aş, As, Aen, Ms: multu- 
mesc da, A4, T; gazda As: scris gasda As, Aa, As, As, T, Aa, Ms; 
12—183 Ia uite-te dumneta! Era să dărm bunătate de casă din pricina 
carului Ae, Ms: cît pe ce era să däm casa, din pricina carului A,, 
Aa: Ass; Aa Azi cit pe ci era să dărim casa din pricina carului T; 
14—16 De aici, drumeţul nostru, mai numărind un nătărău, merse 
tot înainte, pînă ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă? Un om, 
cu-n Ag, 47, Ms: A doua zi, drumeţul nostru plecă prin sat, mai numă- 
rînd un nătărău; iaca, la o casă, un om c-un Ag: De aici, drumeţul 
nostru, mai numărînd un nătărău, merse tot înainte, pînă ce-ajunse 
iară la o casă. Acolo, ce să vadă? Un om c-un A,, As, As: De aici dru- 
neţul nostru merse tot înainte, pînă ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce 
să vadă? Un om c-un T; 18—19 Din ce în ce dau peste dobitoci, zise 
drumeţul în sine Ag, As, Aa; As; As, Aa, Ms: omite T; 20 Da’ ce As, 
Aa Ann Aş, Ass Ap, Ms: De ce T; 21 zvirl V: scris svîrl As, Aa» As, 
As, T, Aa Ag, Ms; 21—22 ţăpoiul ista, bată-l scirba să-l bată, nu-i 
nici de-o treabă Ag, Ms: omite bată-l scirba să-l bată Ag, Au, As» As, 
As: ţăpoiul ăsta nu-i nici de-o treabă T; 28—24 Că degeaba te tru- 
dești, nene! Poţi să-l blastămi cît Lei blăstăma, habar n-are țăpoiul 
de scirbă Ag, Ms: omite As: Că degeaba te trudești aşa A, Aş: Că 
degeaba te trudeşti Ae, T, 4,;24—95 Ai un oboroc Ag, Ag, Aa: As, A, 
T, A, Ms: redactare anterioară ai un sac Ms,; 27—28 ie-l pe umăr şi 
suie-le frumușel în pod A, Ms: ie-l pe umăr şi le suie în pod A;, 


219 


www.dacoromanica.ro 


A, As, e, Azi ia-l pe umăr şi le suie în pod T; 28 ţăpoiul: 
pentru paie şi fin As, As, Ms: ţăpoiul e pentru fîn şi paie A;, 
Aan As, Ae, T; 80 se făcu As, Az, As, Aen Ae, A, Ms: să făcu T; 
31 Drumeţul nu zăbovi nici aici mult Ag, 44, Aş, As, Ms: Drumeţul 
nu şezu mult A, omite T: Drumeţul nu zăbovi nici aici mult A; 82 
și alt neghiob Ae, Aj, As, Aş, T, Aan Ms: un neghiob A, 88—84 Apoi, 
de aici merse mai departe, pină ce ajunse ca să mai vadă aiurea și 
altă năzbitie (scris năsbitie) Ag, Aa, Ms: Mergînd mai departe, vede-o 
altă prostie, la care nu ce putu opri de ris 43: De aici merse mai departe, 
pînă ce ajunse să mai vadă aiurea şi altă năzbitie (scris năsbitie) 
Ag: De aici merse mai departe, pînă ce ajunse ca să mai vadă şi altă 
năzbitie (seris năsbitie), la care nu se putu opri de ris A, Ag: Dru- 
meţul merse mai departe, pănă ce ajunse să mai vadă şi altă năzbu- 
tie (scris năsbutie) T; 34—37 Un om legase o vacă cu funia de git şi 
suindu-se pe-o şură, unde avea aruncat oleacă de fin, trăgea din răs- 
puteri de funie, să urce vaca pe şură Ae, Ms: Un om legase o vacă cu 
funia de coarne so trăgea în podul grajdiului A, Aa, As, As: Un 
om legase o vacă cu funia de coarne ş-o trăgea în podul grajdului 
T, A,; 39 dar ce As, As, As, T, Aa, Ms: da ce Az, Aa 


12 
2 numai nu pricep Ae, Ae, T, As, Ms: dar nu-nţeleg As, Ag: numai nu-n- 
teleg As; 8 ista Aa, Aa, ci, As, Ae, A7, Ms: ăsta T; vrè As, 43, A4, As, 
A, Ms: vra Ag: vrea T; 1 sa vie după mine sus, pe iastă şură As, 
Ms: să se suie-n pod A, Aan As, As, T, A; 5—6 Iè fînul şi-l dă jos 
la vacă Ap, Ag; Aa, Ms: Iè finu? şi-l dă jos la vacă; cum crezi c-ai să poţi 
sui vaca în pod A A, Aş: Ia îînul și-l dă jos la vacă 7, 11 eram cit 
pe ce să-mi gitui vaca As, Ms: era să-mi ucid vaca Ae Aa, As, Ae T, 
A; 12—13 de această mare prostie Ae, As, Aa, Ms: de-această prostie 
As: de astă prostie A4, As: de astă mare prostie T; 18 Miţa As, 43, 
Aan As, Ag, A7, Ms: Pisica T; 18—14 să deie As, Ap, Ag, As, Ann Ap, Ms: 
să dea T; 14—16 dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci 
nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fin, n-am mai gin- 
dit Ag, Ms: dar să se tragă vaca în pod, la fin, n-am mai gîndit A 
dar să se care soarele în casă cu oborocul, să se arunce nucile în pod 
cu ţăpoiul şi să se tragă vaca în pod la fin, n-am mai gîndit 44: dar 
să se care soarele în casă cu oborocul, să s-arunce nucile în pod cu 
ţăpoiul şi să se tragă vaca în pod la fìn, n-am mai gindit Ae A, As: 
dar să se care soarele în casă cu oborocul, să arunce nucile 
cu țăpoiul și să se tragă vaca în pod la fin 7: redactare anterioară 
dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu 


220 


www.dacoromanica.ro 


țăpoiul şi să urci vaca pe șură la fin, n-am mai gindit Ais, 17 Apoi 
drumeţul se întoarse Ae, As, T, Ae, Ms: omite drumeţul As; As, Ass 
18 pe cari-i socoti Ag, A+, Ms: pe care îi găsise Aa: pe care îi socoti 
A, As, As, T; 19—20 ș-am spus povestea aşa As, Ae, T, An, Ms: 
ş-am spus-o așa As, A, Aş; 2L Ş-am încălecat pe-o căpșună, și v-am 
spus, oameni buni, o mare minciună Ae, As, Ae, Ms: omite Aa: Ş-am 
incălecat pe-o căpşună, ș-am spus o minciună A,: $-am încălecat pe-o 
căpșună, şi v-am spus o mare minciună Ae T. 


(p. 13) MOȘ NICIIIFOR COȚCARIUL 


Publicată în Convorbiri literare, X,10, 1 ianuarie 1877, p. 374—384, 
iar apoi, cu unele modificări şi adaosuri, în ediţia de la Iași, 
vol. I, 1890, p. 105—136, cu subtitlul „Povestire glumeață“. A 
apărut și în broșură, cu titlul Moș Nichifor Cojcariul (Povestire 
glumeaţă), Iaşi, 1877 (35 p.). Se mai semnalează o apariţie, tot 
în broșură separată, cu titlul Moş Nichifor Cotiugarul, Iaşi, 1877, 
Tipografia Naţională, pe care nu am găsit-o în fondurile publice 
cercetate. Cităm acest titlu din Bibliografia română, Buc., 1879, 
p. 25, nr. 362, a lui Alex. Degenmann {apud L. Predescu, Joan 
Creangă, Viaţa şi opera, vol. II, 1932, p. 46). 

Reproducem textul din Convorbiri literare, ţinind seamă de modi- 
ficările din ediţia Iaşi. 


CL — Convorbiri literare; B — broşura; I — ediţia Iaşi; V — lec- 
țiuni stabilite prin conjectură. 

P. 14, r. 7—8: „Că nu-i bine să te pui viziteu la cai albi şi slugă 
ia femei“, fiindcă murdăria la caii albi se observă ușor 
şi de aceea trebuie mereu şi foarte bine curăţită, iar femeile 
sînt mai exigente decit bărbaţii, cînd e vorba de făcut 
treabă în casă, 

r. 28: Dacă știaisă potriveşti din git pe moș Nichifor — „dacă-i 
dădeai de băut cit dorea el“, 

P. 15, r. 44—15: te-apucau pe-a-minele — „treceai dintr-o mînă 
(de client) în alta“. 

r. 32—33: de nu curge, macar picură — „dacă nu cîștigi mult, 
cîştigi puţin (și tot e bine)“ (comparaţie cu apa eare curge 


224 


www.dacoromanica.ro 


P. 17, 


P, 


222 


19, 


în cantitate mare sl picură în cantitate mică); și cine 
mişcă tot pișcă — „şi cine e activ (nu stă degeaba) tot se 
alege cu ceva“ (a pișca — „a rupe“, adică a obţine o bucă- 
ţică dintr-o bucată mare de pîine, carne etc.). Să se re- 
marce rima (mișcă-pișcă). 


. 35: înghițind noduri — „stăpinindu-se să nu izbucnească“, 


10—11: trăieşte din săul său și pe sama lui — „trăiește 
din ce are, fără să depindă de cineva“. 

18: începuse a scîrții — „începuse a slăbi, a se îmbolnăvi'“ 
(îi „scirțiiau“ încheieturile și diversele organe interne). 


. 19—20: ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită, 


ba că i-e făcut de plinsori — baba credea că durerile pe 
care le simte sînt cauzate de diverse descîntece („făcături“) 
sau de rele nevăzute. 


. 23: nu-i erau acum mai niciodată boii acasă — „era indispus 


mai totdeauna“. 


„ 28: era făcut pe drumuri — „îl născuse maică-sa în timpul 


unei călătorii“, 


22— 23: în dricul iarmarocului — „în toiul bilciului“; dric 
— „partea de mijloc a căruţei“ (fără roţi, loitre etc). 


. 27: de-fi pune nora la cale — „de-ţi pregăteşte nora (de 


drum)“. 


. 32: şi tiva, băiete! — „şi fuga (iute), băiete!“,; tipa! inter- 


jecţie, care imită atit zgomotul, cît şi mişcarea celui ce 
o ia brusc la goană. În întrecerile copiilor la fugă 
serveşte ca un fel de semnal pentru start. 


39—40: întăiași dată venise ea la Neamţ, de cale primară 
la socri — „venise pentru prima oară după căsătorie în 
vizită la socri“; cale primară se numeşte întiia vizită pe 
care o fac tinerii căsătoriţi la părinţii bărbatului sau ai 
nevestei. 


„ 5—6: eo frumuseţă afară la cîmp, de turbă haita! — „e-aşa 


de frumos, încît animalele zburdă şi se zbenguiesc tot 
timpul“. 


. 36—37: nu i-ar muri mulți înainte să-i moară!—de 


remarcat repetarea, sub forma  conjunctivului-impera- 
tiv, a verbului, pentru întărirea blestemului, 


www.dacoromanica.ro 


P, 


20, r. 


24, T. 


4—5: degeaba mai baţi apa-n chiuă să s-aleagă unt — „degea- 
ba încerci să faci un lucru imposibil“; a bate apa-n piuă se 
spune şi despre o cuvintare sau o simplă convorbire fără 
conţinut, care-i o simplă vorbărie. 


„15: și copii, tufă! — „şi copii, deloc!“ 


. 18—19; că mă viri în toate boalele! — „că mă-mbolnă- 


vesc de frică!“; o spaimă mare poate cauza o boală 
nervoasă. 


. 33: lăsîndu-și peile zălog — „murind“ (vinătorul ia de 


la lupul împuşcat pielea, pe care vorbirea populară o 
prezintă, ironic, drept amanet). 


. 20: şi-mi scoate ochii cu cele tinere — „mă mustră că mă 


uit la femeile tinere“. 


„45: — Na, asta încă-i una! — „încă o belea, o pacoste, 


un lucru neplăcut“. 


. 18: — Ja, nu mai meni a rău — „nu mai cobi“. 


„ 25—26: dar asta pică de coaptă — „dar asta atinge culmea, 


întrece măsura“ (ca un fruct prea copt care cade din pom). 


. 31: nu te împuțina cu inima — „ţine-ţi firea, păstrează-ţi 


calmul, curajul“. 


6—7: de au să scapere fugind — „de au să iasă scîntei“ 
(nu din ele, ci din pietrele lovite de potcoavele iepelor). 


. 7—8: n-are să-i fie moale — „am s-o bat“ (loviturile, date 


chiar numai cu palma sau cu pumnul, sînt „tari“). 


10— 11: femeia nebătută e ca moara neferecată — „nu face 
treaba cum se cuvine“ (întocmai ca o moară nereparată 
la timp). 


14—15: s-a muiat şi... foflenchiu! iar sare roata! — foflen- 
chiu, interjecţie care imită nu atit zgomotul, cît miş- 
carea („moale“) a roții ieșită din osie. 


. 16—17: se vede că azi-dimineaţă mi-a ieșit înainte vrun 


popă — credinţa populară că prima întîlnire în cursul 
zilei cu un preot prevesteşte a rău. 


. 36: ești un cheag zbircit — „eşti om bătrîn“ (cu faţa roşie, 


plină de creţuri, ca o masă de singe închegat). 


223 


www.dacoromanica.ro 


P. 25, r. 20—21: o noapte nu-i legată de gard — „noaptea trece, 

fiindcă-i liberă“ (nu-i ca o fiinţă legată). 
r. 36: că tot de una ti e acum — „că tot nu are de făcut alt- 

ceva“ (decît acest singur lucru de care-i vorbeşte moş 
Nichifor). 

P. 26, r. 9—10: Lui Ițic i s-a păre c-a prins pe Dumnezeu de-un 
picior — „Ițic are să se bucure (văzindu-te) ca în faţa unei 
adevărate minuni“, 


r. 27: se pune într-o rilă jos — „se culcă pe-o coastă“ (ca să 
nu adoarmă, mai mult sprijinit decît culcat). 

P. 28, r. 9—10: Cine-i cu pagubă, şi cu păcat — „cine suferă un necaz 
face şi păcate“ (fiindcă dă vina, fără dreptate, pe alţii 
pentru necazul său). 

r. 14: Eu se vede că m-am luat ieri cu luleaua — „se vede c-am 
băut cam mult“; cf.a lua luleaua neamţului—,a se îmbăta“, 
Locuţiunea are, la bază, pe cît se pare, o anecdotă despre 
un neamţ, probabil mecanic la vreo moară, care era aşa 
de beat, încit, deși ţinea luleaua în gură, întreba pe cei 
din casă de ea. 

r. 21; — Dei nu știi una! — „nu ştii o veste (bună) !“ Despre 
folosirea pronumelui nedefinit unul, una în tot felul de 
împrejurări, cu sensuri și valori stilistice foarte variate, 
vezi Stilistica,,, citată, p. 132 şi urm, 

P. 29, r. 23—24: moş Nichifor s-au răsuflat... despre întimplarea... 
— „a vorbit sau, mai exact, a scăpat vorba... despre 
întîmplarea...“ 

r. 30—31: Și poate acum a fi oale şi ulcioare — „a murit de 
mult, încit rămăşiţele trupului său s-au amestecat cu 
pămîntul (sau cu lutul) şi participă astfel la facerea 
oalelor şi a ulcioarelor“. 


Variante 
13 
3 trăitor CL, B: trăitoriu J; + mahalaua CL, I: mahalaoa B; 7 meu 


CL, B: mieu Z; 11 Clopotarul CL, B: Clopotariul Z; Monăstirea CL, 
B: Mănăstirea 7; 12—13 Monăstire CL: monastire B: mănăstire I; 


224 


www.dacoromanica.ro 


DEE 


Pi : 

e "E 

+ ACADEMIEI E 
Romă 


EE A EE 
fez salaj 
SE E Gaegegedt- pa Meti 
Ajaa A y ao Aah a er 72 ees ză 

RE a a 
KEE 
Cnedefe CA ip Aia 
Jprerpe, Pre m Ze éi bat: 


Aperi EE 27 E rare path 
GE Cu T 


www.dacoromanica.ro 
Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Negruzzi din 1885, mai 15. 


Sne hrle A Creme aul ce 


www.dacoromanica.ro 


Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Slavici din 1882, fevruarie 8. 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


14—15 Clopotarul CL, B: clopotariul Z; 20 răzbate V, I: scris 
răsbate CL, B; 22 izbeau V, I: scris isbeau CL, B; 25 felurite CL, B: 
feliurite Z; 27—28 nu totdeuna CL, T: nu totdeaună B. 


14 
6 fanar CL, B: îinariu Z; 8 viziteu CL: vezeteu B, I; 9 aceasta CL, B: 
asta J; 10 iar CL, B: iară Z; 18 ridicături CL, B: rădicături 7; 20 se da 
CL, B: să da Z; 80 Departe ai CL, B: departe-ai Z; 26 Oiştea goală 
pe de-o parte CL, B: Oiştea goală de-o parte Z. 


15 

5 cheji buni Z, B: cheji bune CL; 6 tot răpede mina Z: tot mîna răpede 
CL, B; 10 pănă CL, B: pînă Z; 11 într-una CL: întru una B, I; 12 
care CL: cari B, I; 15 pe-a-miînele V: pe-amînele CL: pe-amiînile 
B, I; întrai V, I: intrai CL, B; 16 întrai V, Z: intrai CL, B; 18 Folti- 
ceni CL, B: Fălticeni Z; 19—20 ba la Mănăstirea Neamţului, ba la 
Secu, ba la Rișca Z: ba la Monăstirea Neamţului CZ: ba la Monastirea 
Neamţului B; 22 meu CL, B: mieu I; 27 monăstire CL: monastire B: 
mănăstire Z; 29—30 cică ar fi răspuns ele, cu smerenie Z: omite cu 
smerenie CL, B; 80 mănîncă CL, B: mînincă Z; 34—35 Protopopul 

atunci, sărmanul, cic-ar fi oftat din greu, înghițind noduri... I: 

Protopopul atunci, cică ar fi oftat CL, B; 38 C-atunci Z, B: Atunci 

CL; 40 cică auzind CL, B: cic-auzind Z; 40 — 41 tare s-ar fi mihnit 

CL, B: cumplit s-ar fi mîhnit Z; 41 jurat cu jurămint CL, B: giu- 

rat cu giurămînt Z, 


16 


1 dohovnicească CL, B: duhovnicească Z; 3—4 De-aceea, cu fuga au 
alergat CL, B: De aceea, grabnic a şi alergat Z; 6—7 în Vinerea Seacă, 
prea cuviosul cocea Z; omite prea cuviosul CL, B; 8 Şi apoi s-a 
hotărît el CL, B: Şi apoi, harabagiul nostru s-a hotărît Z; 10 negus- 
torul CL, B: negustoriul Z; 19 ba i-e făcut CL, B: ba-i e făcut Z; 
că i-e făcut CL, B: că-i e făcut Z; 20 că i-e făcut CL, B: că-i 
e făcut I; umbla CL, B: îmbla Z; 23 se făcuse CL, B: să făcuse 
I; 25—26 băbuşca lui era bucuroasă uneori şi răsbucuroasă (seris 
răzbucuroasă) în sufletul ei Z: băbuşca lui era bucuroasă CL, B; 
27 vedė CL, B: vedea Z; 28 Se vede lucru Z: omite lucru CL, B; 
83—84 Duminica-Mare CL, B: Dumineca-Mare Z. 


225 
15 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


17 


8 dohovnicul CL, B: duhovnicul 7; 4 monăstirile CL: monastirile B: 
mănăstirile 7; 5 dimineaţă CL, B: demineaţă J; 8 Peatră CL, B: 
Piatră I; 11 d-voastră CL, B: d-voastre J; 14 zbatem V, T: scris 
sbatem CL, B, şesesprezece CL: şeisprezece B, I; 15 colă CL, B: 
colea /; 18 cum e sucala CL, B (in CL Sucala, cu majusculă şi 
imprimat cursiv, fiind considerat, probabil, ca nume propriu, ceea ce 
este, evident, o greșeală): cum îi sucala J; 20 fecioru-meu CL, B: 
fecioru-mieu J; Peatră CL, B: Piatră I; 28 voiu veni CL, B: 
oiu veni J; 24 aş vrè CL, B: aşi vrea I; 27 aceste CL: estea B: 
iestea J; acuş CL, B: acuşi Z; 80 zvirle V, B, I: scris svirle 
CL; 38 a ajunge CL, B: a agiunge I; 36 Ş-apoi CL, B: Şi-apoi Z; 88 
îmbojorată CL, B: înbojorată T, 


18 


1—2 sau mai bine ar fi să zic, în voia cea bună, că se mări- 
tase J; omite în voia cea bună CL, B; 8 părintească CL: părin- 
țească B, J; 4 au adus CL, B: a adus J; 6 să se gindească pe 
negustorie CL: să se gîndească pe nighistorie B: să se ghindească 
pi nighistorie J; 10 dimineaţă CL, B: demineaţă Z; 11 pănă CL, 
B: pînă I; 18 A za CL, B: î...ra I; 14 ameazi CL, B: amia- 
ză I; 15 să-ţi pun nora CL, B: să-ţi pun de-a binelea nora Z; 17 
dar tot CL, B: dar totuşi I; prăvali CL, B: prăvăli 1; 20 Am mai 
umblat eu cu cucoane CL, B: Am mai îmblat eu c-o mulţime de cu- 
coane J, 21 slava Domnului J, B: slava lui Domnului CL (greșeală 
de tipar); 28 Varatic CL, B: Văratec J; 28 smuncea CL, B: zmuncea 
I; 80 necaz CL: năcaz B, I; 81 tăriţă CL, B: tăriţe I, ieftină CL, 
B: ieftenă J; 84 pe biata văcuşoară I, B: pe biata văcuşoara 
CL; 35 nimic CL, B: nemic J; 40 meu CL, B: mieu T. 


19 
1 voiește, CL, B: vroieşte 1; 2 izvor V, B, I: scris isvor CL; 
8 necaz CL: năcaz B, I; 8—4 giupineşica CL, B: jupîneşica I; 
7 giupîneşică CL: giupineşica B: jupineşică J; 17 azvirle V, B, 
I: scris asvirle CL; 18 giupinul CL: jupinul B, I; 20 zboară V, 
B, I: scris sboară CL; 22 pănă CL, B: pînă Z; 28 giupineşică 
CL, B: jupîneşică J; 29 De-aş avè CL, B: De-aşi avea J; 80 şi 
d-ta atiţia băieţi J: şi d-ta băieţi CL, B 84 giupineşică CL, B: 
jupineşică 7; 38 minele CL, B: mînile J; pept CL, B: piept I. 


226 


www.dacoromanica.ro 


20 


3 giupîneasă CL, B: jupineasă Z; 8—4 cu cărţile cele a d-voastre, 
în pace I: omite în pace CL, B; 6 biserică CL, B: beserecă I; 
9 păn-acum CL, B: pin-acum Z; 10 d-voastră CL, B: d-voastre I; 14 
pănă CL, B: pînă Z; 16 pentru un CL, B: pentr-un Z; 17 giupineşică CL, 
B: jupiîneşică 1; 18 ş-aşa CL, B:şi aşa 1;19 giupîneşică CL, B: jupiîne- 
şică Z; 21 cum să iè omul la drum CL, B: cum să ia omul ista, la drum 
I; 22 au ajuns CL, B: a ajuns I; 28 zmeoaicele CL, B: zmăoaicele 
1; 95 giupîneşică CL, B: jupîneşică Z; 26 avè CL, B: avea I; 28avè CL, 
B: avea I; 80 giupîneşică CL, B: jupineşică Z; 83—84 Însă pe mine 
unul Z: omite unul CL, B; 34 n-aş CL, B: n-aşi I; pănă CL, B: pînă I; 
34—385 dă; m-a ferit Dumnezeu I: omite dă CL, B; 86 nimica CL, 
B: nemica Z; 86—87 li-am dat CL, B: le-am dat Z; 89 A na 
CL, B: ]. ra 1. 


21 

4 giupiîneşică CL, B: jupineşică Z; 10 şi apoi a zis Z: omite apoi 
CL, B; 18 întrat V, I: intrat CL, B; 14 giupineșică CL, B: jupi- 
neşică Z; 14 ş-apoi CL, B: şi-apoi Z; 20 iacătă-l-ăi CL, B: iacă- 
tă-lă-i 1;23—24 giupineşică CL, B: jupineşică Z; 26 meu CL, B: 
mieu Z; 80 Andrei CL, B: Andreiu Z; umblă CL, B: îmblă I; 81 Ş-apoi 
CL, B: Şi-apoi I; 83 peile CL, B: pieile Z; 84 giupîneşică CL, B: 
jupîneşică Z; 35 jaratic CL, B: jăratec Z; 89 balaurul CL, B: bălaurul 
I; 40 giupineşică CL, B: jupiîneşică T. 


92 
-. 


2 crăpat CL, B: crepat I; 4 cu acesta CL, B: cu aceasta T; 5 cer CL, 
B: ceriu Z; 6—7 Noroc numai că eu unul I: omite numai CL, B; 
7 balauri CL, B: bălauri Z; 11 giupîneşică CL, B: jupineşică Z; 13 
de cind trăiesc cu dinsa CL, B: de cînd m-am luat cu dinsa Z; 16 
mi-aş CL, B: mi-aşi I; 17 să trăiesc în ticnă cu dinsa Z: să trăiesc 
cu dînsa CL, B; 18 mor CL, B: moriu I; pănă-n CL, B: pină-n Z; 
20—21 Cind gîndesc, amăritul de mine, că am să mă întorc Z: omite 
amăritul de mine CL, B; 22 să ieu CL, B: să iau Z; 28 sunteţi CL, 
B: sînteţi 7; 24 barbaţii CL, B: bărbaţii Z; 25 giupineşică CL, B: 
jupîneşică I; 26—27 păn'vom CL, B: pîn-om I; 28 Uite CL, B: 
Uit-te I; 29 marginea CL, B: margenea I; pădurii CL, B: pădurei 
I; umplu CL, B: împlu Z; 86 Ptrul! ciiil... Z; Ptru !ci!... CL, B; 
binişor CL, B: bineşor Z; 28 mi-e CL, B: mi-i I. 


227 
(Eh 
www.dacoromanica.ro 


28 


8 giupineşică CL, B: jupineşică Z; 4 ajutorul CL, B: ajutoriul 
I; 8 suntem scapaţi CL: sîntem scăpaţi B, I; 9 aous CL, B: 
acuşi J; Peatră CL: Piatră! B, I; Ş-odată CL, B: Şi-odată Z; 
11 pe de-o parte CL, B: omite pe I; 12 hii I: hi CL, B; 18 
N-apucă a merge CL, B: N-apuce a merge I; 18 giupineșică CL, 
B: jupîneşică, hăi 1; 18—19 că doar n-am păţit eu asta numai 
o dată un viaţa [mea ZJ: că doar n-am pățit eu numai o dată în 
viaţa mea CL, B; 19 Pănă-i CL, B: Pină-i 1, 20 ş-or CL, B: şi-or 
I; 25 sprincene CL, B: sprincene J; oţerindu-se CL, B: oţerîn- 
du-se 7; 27 Iaca cum CL, B: Uit-te cum ZJ; 28 Malca, sărmana, cînd 
mai aude și asta J: omite sărmana CL, B; 81 giupineşică CL, B: 
jupîneşică J; nu te împuţina CL, B: nu te-mpuţina Z; 88 bulicherul 
CL, B: bulicheriul 1; 883 amînar CL, B: amiînariu Z; 85 l-a tăiat el 
cum l-a tăiat J; omite el CL, B; 89—40 de leagă CL, B: de leagă el. 


24 
1 ş-o CL, B: şi-o I; 8 giupineşică CL, B: jupîneşică 1; 11 giupineşică 
CL, B: jupineşică Z; Hi, ha CL: Hi, he B, I; 12 Ş-odată CL, B: 
Şi-odată 7, 14 înferbîntat CL, B: înfierbintat 7; 16 dimineaţă CL, 
B: demineaţă Z; 19 giupîneșică CL, B: jupîneșică Z; 22 sunt CL, 
B: sînt I; di-ntrecut V: scris d'intrecut CL, B: de-ntrecut T; 
24—25 Poate să ne-ajungă cineva din urmă ori să ne întimpine 
(scris întimpine) cineva dinainte şi să-mi împrumute I: omite ori 
să ne întîmpine cineva dinainte CL, B; 26 iaca CL, B: iată I; 27 
din urmă CL, B: dinainte Z; 28 Bun ajuns CL, B: Bun întilnişul 
I; Aşă-i CL, B: Aşa-i I; 81—382 că-mi crapă inima de necaz CL, 
B: că-mi crapă inima-n mine, de năcaz Z; 33! Oşlobeni CL, B: 
Oşlobani 7; 36 mir CL, B: mier I; ţi-e CL, B: ţi-i I; 87 cheag CL, 
B: chiag I; zbircit V, I: scris sbircit CL, B; 88 iaca CL, B: iată I. 
25 
1 giupineşică CL, B: jupineşică J; 2 umblă CL, B: îmblă ZI; 8 
șede CL, B: şedea J; 7 tăie CL, B: tăia I; 8 pănă îl CL, B: 
pină-l JZ; 9 iaca CL, B: iată J; 11 giupiîneşică CL, B: jupîneşică 
I; 12 cela CL, B: ceala Z; 16 nimica CL, B: nemica J; giu- 
pineşică CL, B: jupineşică 7; 18 suntem CL, B: Sîntem Z; 22 
avè CL, B: avea I; necazul CL, B: năcazul J; 26 giupîneşică 
CL, B: jupineşică I; voie I; voia CL, B; 28 Ş-odată CL, B: 


228 


www.dacoromanica.ro 


Şi-odată Z; 28 cîrneşte CL, B: şi cîrneşte Z; 29 pănă CL, B: pînă I; 
80 giupîneşică CL, B: jupineşică Z; a lui CL, B: al lui Z; 81 d-voastră 
I: d-voastre CL, B, 82 sunteţi CL, B: sînteți Z; 88 pănă CL, B: pînă 
I; 88 giupîneşică CL, B: jupîneşică 7; 89 de-a CL, B: de-ale Z; 40 tatal 
CL: tatul B: tatăl Z; 41 mult timp CL, B: multă vreme I. 


26 


1 miram CL, B: mieram Z; 2 de-a CL, B: de-ale I; 4 Aşă-i CL, B: Aga-i 
I; la auzi CL, B: I-auzi I; privighitorile CL, B: privighetorile Z; 6 
Ia auzi CL, B: I-auzi I; 9 părè CL, B: părea I; 10 vedė CL, B: vedea 
7; 11 sunt CL, B: sînt I; 27 cuptior CL, B: cuptioriu Z; 18 Giupîne- 
sich CL, B: Jupineşică Z; 15 aşează gătejele CL, B: aşază gîte- 
jele Z; 15—16 şi îndată amundoi ațiță focul CL: şi îndată ațiță 
amundoi focul B: şi îndată ațiță amîndoi focul Z; 17 giupîneşică 
CL, B: jupiîneşică I; gătejele CL, B: gitejele Z; 20 Ă...ra CL, B: 
Î...ra I; 24 acuş CL, B: acuşi I; 29 iaca CL, B: iată I; 80—81 
gătejele CL, B: gitejele Z; 81 că tare m-a fript CL, B: omite că I; 
82 giupiîneşică CL, B: jupîneşică Z; 88 Las”, că poate să mai doarmă 
cineva I, B: Poate să mai doarmă cineva CL, 89 privighitori CL, B: 
privighetori 7; 40 li-e CL: lie B: lee Z; 41 giupineşică CL, B: jupine- 
șică Z. 


27 


2 giupineşică CL, B: jupineşică Z; 8—4 că tocmai acum, în 
durătul ista, mi-am adus aminte 7: că acum mi-am adus aminte CL, 
B; 1 ţărnă V: ţernă CL, B, I; 9 giupineşică CL, B: jupineşică T; 
9—10 că acuș se face ziuă CL, B: că îndată se face ziuă Z; 11 Ba- 
tă-vă CL, B: Tă-vă 1,12 privighitori CL, B: privighetori Z; 14 pă- 
nă-şi CL, B: pînă-şi Z; 15 binişor CL, B: bineşor I; 18 Giupi- 
neşică, giupineşică CL, B. Jupîneşică, jupîneşică Z; 19 răspunse 
Malca tresărind spăimîntată Z: răspunse Malca tremurind CL, B; 
24 răped CL, B: răpăd I; 24—25 securea CL, I: săcurea B; 25 
sunt CL, B: sînt I; 27 moartă de frică CL, B: moartă de fri- 
că, oare I; cînd îi veni CL, I: cînd ăi veni B; 29 giupineşică 
CL, B: jupineşică Z; 29—80 am zis şi eu, ia aşa, o vorbă I, B: 
omite ia așa CL, 81 nu vreau CL, I: nu vreu B; 82 mă dau jos 
I, B: mă ducjos CL; 3tgiupîneşică CL, B: jupineşică I; binişor CL, 
B: bineşor T; 86 ş-odată CL, B: şi-odată I; se dă jos şi vine pe 
iarbă Z: se dă jos şi se pune pe iarbă CL, B; 89 amundoi CL, B: 
amindoi T. 


229 


www.dacoromanica.ro 


28 


1 giupineşică CL, B: jupineşică J; 2 nimica CL, B: nemica 7, 
4 acestea CL: estea B: iestea 7; au CL, B: a I; 5 ca cel cu grija 
CL, B: ca omul cu grija Z; 6 supt CL, B: sub 7; 6—7 numai 
iaca că dă CL: numai iaca ce dă B: numai iată ce dă Z; 10 miram 
CL, B: mieram 7; 11 pănă CL, B: pînă Z; 12—18 un fes roş şi 
un tulpan undelemniu Z: un tulpan roş şi un fes undelemniu CL, 
B; 17 barbatului CL, B: bărbatului 7, 19 Giupîneşică, giupi- 
neşică CL, B: Jupineşică, jupineșşică Z; 24 supt CL, B: sub J; 
25—26 ca un cerşitoriu care şedea pe comoară J: ca cel care ședea pe 
comoară CL, B; 28 Vezi cît eşti de avan moș Nichifor, cum îţi încarci 
sufletul de păcate 7: omite cît eşti de avan CL, B; B0 giupineșică 
CL, B: jupineşică 7; 86 Ş-odată CL, B: Şi-odată Z; mînecele CL: 
minecile B, Z; 86—87 stuhariu CL, B: sulhariu 7. 


29 


1 giupîneşică CL, B: jupineşică Z; 4 ş-acasă CL, B: şi-acasă Z; 
giupineşică CL, B: jupîneșică Z; 7 giupineşică CL, B: jupîneșică 7, 
9 giupin CL, B: jupîn IZ; 15 mira CL, B: miera I; 17 au ajuns CL, 
B: a ajuns 7; 18 de-i așa cu chef CL, B: de-i aşa de cu chef Z; 25 
codrul Grumăzeştilor CL, B: codrul Bălaurului 7 (probabil datorită 
unei neatenții, pentru că mai sus, p. 20, r. 24, apare „codrul“ 
Grumăzeştilor și la p. 27, r. 34 — „Dealul“ Bălaurului) ; 25—26 frica 
ce a tras giupîneasa CL, B: frica trasă de jupineasă Z; 28— 29 cum 
sunt oamenii CL, B: cum îs oamenii Z; ca să-i puie sînge rău la 
inimă... au început Z: au început CL, B; 82 pănă CL, B: pînă Z. 


(p. 30) POVESTEA UNUI OM LENEȘ 


Publicată în Convorbiri literare, XII, 7,1 octombre 1878, p. 257— 
258, apoi în Curierul de Iaşi, XI, 121, noiemvrie 1878, ei în ediţia 
de la Iaşi, vol, I, 1890, p. 329—332, cu modificări neînsemnate. 

Reproducem textul din Convorbiri literare, 


CL — Convorbiri literare; CI — Curierul de Iaşi; | — ediţia laşi; 
V — lecţiuni stabilite prin conjectură. 


230 


www.dacoromanica.ro 


„ 18—19: să ierte cinstită fața dumnevoastră — „să iertaţi 


dv.“ (faţă însemnează aici „persoană“; cf. de ex., fețe 
bisericești, feţe simandicoase etc.). 


„ 2—3: bată-te întunerecul să te bată — blestem (intunericul 


e oarecum personificat, transformat într-o fiinţă supra- 
naturală, sau numai imaginat ca o forţă atotputernică; 
cf., tot la Creangă, întunecimea voastră, formula cu care 
se adresează dracii căpeteniei lor, toţi cu sediul în iad, 
unde este întuneric). 


. 6: să-ţi dăm sopon şi fringhie — „să te spînzurăm“. 
. 8—9: Să-şi puie cineva obrazul pentru unul ca tine — „să 


garanteze cineva, să-şi pună cinstea în joc pentru unul 
ca tine“, 


. 27: dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gişte — „încer- 


cați zadarnic să folosiți un lucru bun pentru cine nu 
merită“; orzul e mai bun pentru cai decit pentru giste 
şi de aceea nu trebuie dat acestora. 


. 28—29: de flori de cuc — „tără rost, degeaba“ (cf. sinonimul 


de florile mărului, care trebuie să fie mai vechi, fiindcă 
mărul are flori); să-i luăm năravul — „să-l vindecăm 
de năravul lui“. 


, 86: şi-i fac felul — „şi-l spinzură“, 
. 40: dacă le dă mina — „dacă sînt în stare“ (s-a spus 


întîi, probabil, despre posibilităţile de ordin material, 
bănesc) ; și-i ține cureaua, idem (propriu „dacă cureaua 
e destul de solidă, ca să nu se rupă“), 


Variante 


30 


8—9 nesimţitor CL, CI: nesimţitoriu Z; 29 perde CL, CI: pierde I; 
80 suntem CL, CI: sîntem Z. 


31 


5 belşug CL, CI: bielşug I; 83 avè CL: avea CI, I; 86 felul CL, CI: 
feliul Z; 87 iaca CL, CI: iacă I; au scăpat CL, I: au scapat CI. 


231 


www.dacoromanica.ro 


(p. 32; MOŞ ION ROATĂ 
(Anecdotă) 


Publicată întiia oară în Albumul macedo-român (director V.A. Ure- 
chia), Bucureşti, 1880, p. 26—27, sub titlul Anecdotă şi datată: „Iaşi, 
4 maiu 1880“, apoi, cu frecvente greşeli de tipar şi cu muntenizarea 
formelor de limbă, în Timpul, VI, 10, 22—23 mai 1881, sub titlul 
Țăranul şi Unirea, episod de la 1857, de I. Creangă, nedatată; 
retipărită după aceea, cu oarecare modificări, în Convorbiri literare, 
XVIII, 11,1 fevruarie 1885, p. 456—459, sub titlul Moș Jon Roată 
(Anecdotă, , aceeaşi datare, în Opinca, Reşiţa, I, 6, 9/21 iuniu 1885, 
p. 3—4, cu titlul Moș Roată şi boierul (Anecdotă), apoi în Almanah 
literar, Bucureşti, 1887, p. 87—90, sub titlul Moș Jon Roată, şi în 
ediţia de la Iaşi, vol. II, 1892, p. 161—167, sub titlul Ioan Roată 
şi Unirea. 

Pe exemplarul său din Convorbiri, scriitorul a făcut o modificare 
la text (v. Variante, vol. II, p. 236) comunicată de Gh. T. Kirileanu 
în articolul Wotiţă asupra manuscriptelor lui Ioan Creangă, Șezătoa- 
rea, V, 12, decembre 1899, p. 213—214. 

Manuscrisul acestei povestiri a lui Creangă, intitulat Anecdotă, are 
şase pagini scrise curat, cu puține corecturi şi purtind, pe ultima 
pagină, semnătura povestitorului: „I. Creangă“ şi data: „Iașii, 
4 maiu 1880“. Manuscrisul autograf, fotocopiat, se află în posesia 
prof. acad. Iorgu Iordan. 

Reproducem textul din Convorbiri literare, 

C — Albumul macedo-român ; T — Timpul; CL — Convorbiri lite- 
rare; H — Opinca; G — Almanah literar; I — ediţia laşi; P — mo- 
dificare manuscrisă publicată în Șezătoarea; Ms — manuscris; V — lec- 
țiuni stabilite prin conjectură. 


Cele două naraţiuni despre moş Ion Roată, deputat în adunarea 
ce trebuia să hotărască asupra unirii celor două Principate, exprimă 
resentimentul scriitorului față de abuzurile boiereşti, solidaritatea 
cu țărănimea asuprită ei dragostea pentru figura luminoasă a lui Cuza- 
vodă, înfăţişat ca o legendară întruchipare a dreptăţii. 

Ion Roată, dirz, înțelept, înfruntă cu multă demnitate pe boier 
şi-l pune în inferioritate, dezvăluie, în ciuda făgăduielilor, raportu- 
rile reale dintre boieri şi ţărani. Nu împotriva actului de Unire se 
Tidică eroul lui Creangă, ci împotriva demagogiei boiereşti. 


232 


www.dacoromanica.ro 


Creangă ştia, cînd a scris cele două povestiri, că deputatul ţăran 
de la 1857 spusese adevărul. Unirea realizată în 1859 lărgise piaţa 
de desfacere pentru boieri şi burghezie, dar nu micşorase apăsarea 
țărănimii, nu adusese înlesnirile așteptate. 


P. 31, r. 8—9: boierii au pus mină de la mină — „au strîns bani 
prin contribuţia fiecăruia“. 


T. 11: se mirau [făranii ce berechet i-a găsit — „se mirau 
țăranii de norocul (belșugul) căzut pe capul lor“, 


P. 33, r. 17: cine se mai uită în gura noastră? — „cine mai Une 
seamă de ce spunem noi?“ 


T, 28—29: de la vlădică pănă la opincă — „de la cel mai mare 
(în ierarhia socială) pînă la cel mai mic“; de remarcat 
asonanţa vlădică-opincă. 


P. 35, r. 27—28: a înghițit găluşca — „a primit bobirnacul, fiindcă 
n-avea încotro“ (ca cineva care înghite gălușca, deşi-i fier- 
binte sau prea mare, din moment ce o are în gură); cf. sino- 
nimul e înghiți hapul (medicament sub formă de bulină), 


Variante 


32 


3 ferbea CL, C, T, S, G, Ms: fierbea Z; boierii CL, C, S, G, I, Ms: 
boieri T; 4 ca de-alde CL, G: ca răposatul C, T, S$, I, Ms; Costache 
CL, C, T, S, G, Ms: Costachi I; 5 M. Kogălniceanu V: Kogălniceanu 
C, I, Ms: M. Cogălniceanu CL, T, G: Cogălniceanu S; 6 la Adunare 
CL, C, S, G, I, Ms: la Adunarea țărei T; 6—7 de fiecare judeţ CL, C, 
T, $, G, Ms: din fiecare județ Z; 8 în laşi CL, C, T, S, G, Ms: la Iaşi 
I; fel CL, C, S, G, I, Ms: feliu T; cușme CL, C, T, Ms: cuzme 
S: cuşma G; 12 sama CL, C, G, I, Ms: seama T, S; sà le ție CL, T, 
S, G: să li ție C, Z, Ms; 18 chemării CL, G: chemărei C, T, $, 1, Ms; 
14 sunteţi CL, C, T, G, Ms: sînteţi Z; 15 boierul CL, T, S, G: boieriul 
C, I, Ms; blindeță CL, C, S, I, Ms: blindeţe T, G; 17 sieală CL: sieala 
C, Ms:sfială T, G, I: omite S; scărpinîndu-se CL, C, T, S, G, Ms: scîr- 
pinîndu-se 7; 18 iaca CL, C, T, S, I, Ms: iacă G; 21 se CL, C, S,G,I1, 
Ms: să T; 25 noştri CL, T, G: noştrii C, S, Z, Ms; 26 le au întocmai 
CL, C, S, G, I, Ms: le-au întocmit T; 27 noştri CL, T, G, Ms: noştrii 


233 


www.dacoromanica.ro 


C, I; 28 pirăuaşul J: părăuaşul CL, G: päriuasul C, S, Ms: păriaşul 
T; 29 secăm CL, T, S, G: săcăm C, I, Ms, 80 adică CL, T, G: adecă 
C, 5, I, Ms. 


88 
1 noştri CL, T, G, I: noştrii C, S, Ms; putut CL, C, T, G, I, Ms: potut 
S; 2 Iaca CL, C, T, S, I, Ms: Iacă G; 8 Dumnezeu CL, C, T, G, I, Ms: 
D-zeu S; 4 ne-ajute CL, S,G: ni ajute C, T, Ms: ne ajute Z; Înțeles-ați, 
vă rog, oameni buni, pentru ce CL, C, T, S, G, Ms: omite oameni buni 
I; 6 moldoveneşte CL, S, G, I: moldovineşte C, Ms: moldoveneşti T; 
7 suntem CL, C, T, S, G, Ms: sintem T; aici CL, C, S, G, I, 
Ms: aice T; 8 Dumnezeu CL, C, T, G, I, Ms: D-zeu S; pe toți 
CL, T, S,G, I: pre toți C, Ms; 10 cucoane CL, C, S, G, I, Ms: 
cocoane S; 11 că, dă CL, C, S, G, I, Ms: că, de T; dacă CL, 
C, T, $, I, Ms: daca G; dumnevoastră CL, C, I, Ms: dumnea- 
voastră T, S: d-voastră G; 18 ce-i bine şi ce-i rău? CL, C, T, 
G, I, Ms: ce-i rău? S; 14 cucoane CL, C, T, G, I, Ms: cocoane S; n-am 
înțeles! cică zise CL, C, S, G, I, Ms: nu am înțeles, 'izise T; 15 îndrăz- 
neală CL: scris îndrăsneală C, T, S, G, I, Ms; Ion CL, G: loan C, T, 
S, I, Ms; 16 Ş-apoi, chiar dacă CL, C, G, I: Şi apoi dacă T: Şi-apoi, 
chiar dacă S; 18 cucoane CL, C, T, G, I, Ms: cucoane S; 19 cinstită 
CL, C, S, G, I, Ms: cinstita T; dumnevoastră CL, C, G, I, Ms: dum- 
neavoastră T, S; 21 că, dă CL, S, G, I, Ms: că, de C, T; 21—22 dar 
dumnevoastră CL, C, G, I, Ms: dară dumneavoastră T: dar dumnea- 
voastră S; 28 Dumnezeu CL, C, T, G, I, Ms: D-zeu S; 24 pe CL, T, 
G: pre C, 5, I, Ms; 26—27 pe cind CL, C, T, G, I, Ms: de cind S; 27 
ş-o CL, C, G, I, Ms: şi T: şi-o S; 28 vlădică CL, C, T, S, G, I; vlădica 
Ms; pănă CL, C, T, S, G, Ms: pină I; 80 ţării CL, G: ţărei C, T, S$, 
I, Ms; 82 Le CL, T, G: Li C, S, I, Ms; boierul CL, T, G: boieriul C, 
S, I, Ms; 38 locuri CL, C, S, G, I, Ms: lucruri T (greșeală de tipar); 
84 dezbinați V: scris desbinați C, T, CL, S, G, I, Ms; 85 Le dă 
CL, G: Li dă C, T, S, I, Ms; pilde CL, C, T, G, I, Ms: pildă S$; 
86 smocul de nuiele! CL, C, S, G, I, Ms: şmocul de nuiele 
T; 88 sunt CL, C, T, S, G, Ms: sint I; Unirii CL, G; Unirei C, 
T, S, I, Ms; aducindu-le CL, T, G, I: aducîndu-li C, S, Ms. 


1 Pilda cu smocul de nuiele se poate citi în Metodă nouă de scriere şi cetire 
pentru uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, 
N. Olimescu, V. Răceanu şi A, Simionescu, ediția a douăzeci și una, Iaşi, 1889, 
sub titlul Unirea face puterea, cap. 54, fără semnătură, p, 82. 


234 


www.dacoromanica.ro 


84 

2 cucoane CL, C, T, G, I, Ms: cocoane S; 8 Dumnezeu CL, C, T, 
G, I, Ms: D-zeu S; 4 cucoane CL, C, T, G, I, Ms: cocoane S; moşul 
Ion Roată CL, C, S, G, Ms: moşul Ioan Roată T: moş Ioan Roată 1; 
5 Dumnezeu CL, C, T,G, I, Ms: D-zeu S; dumneta CL, C, T, S, I, Ms: 
dumneata G; 6 cam CL, C, T, G, I, Ms: omite S; de cap CL, C, T, S, 1, 
Ms: la cap G; 9 Îl CL, C, S,G, 1, Ms: li T (greșeală de tipar); cucoane 
CL, C, T, G, 1, Ms: cocoane S; 10adă-l CL, C, S, G, I, Ms: adu-1 T; 
ici CL, C, T, S, G, Ms: aici I; boierul CL, T, S, G: boieriul C, I, Ms; 
11 jilţ CL, S, G: jilt C, I, Ms:jălț T;12 cucoane CL, C, T, G, I, Ms: 
cocoane S; n-om putè CL, Ms: n-am putè C, G: n-am putea T, I: n-om 
potea S; 15 vreasă ridice CL, G: vrèsăridice C, T, Ms: vrea să rădice 
S: vrè să rădice 7; 17 dumneta CL, C, S, I, Ms: dumneata T, G (de 
două ori); 18 dumneta CL, C, S, I, Ms: dumneata T, G; 20 ridică 
CL, S, G: rădică C, T, I, Ms; boier CL, S, G: boieriu C, I, Ms: boierul 
T; 21 vedeți CL, C, T, S, G, Ms: omite I; Ion CL, C, S$, G, Ms: Ioan 
T, I; 25 putere CL, C, T, G, I, Ms: potere S; 29 dumnevoastră CL, 
C, $, I, Ms: dumneavoastră T, G; 80 Dumnezeu CL, C, T, G, 
I, Ms: D-zeu S; 82 Dunărea CL, C, I, Ms: Dunăre T, S, G; 
88 lumii CL, G: lumei C, T, S, I, Ms; 88—84 numai să ne vadă 
CL, C, S, G, I, Ms: omite numai T; 84—85 şi ei se vor bucura 
şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor CL,T, 
G: omite în C, S: şi ei se vor uni cu noi şi vom face împreună o țară 
mare, bogată şi puternică, de n-o mai îndrăzni (scris îndrăsni) duşmanii 
în vecii vecilor Z, Ms; 86 frații noştri de sînge CL, T, G, I, Ms: fraţii 
noştri în de singe C, S; 87 franțuzii CL, C, S, G, 1, Ms: tranţezii T; 
portugezii CL, T, G, I: portogezii C, S, Ms; 40 c-aţi CL, C, S, G, I, 
Ms: că aţi T; răsînțeles CL, C, T, S, I, Ms: reînțeles G. 


85 
1 dumnevoastră CL, C, S, I, Ms: dumneavoastră T, G; cucoane CL, 
C, T, G, I, Ms: cocoane S; 2 tot n-am înţeles, răspunde CL, C, I: tot 
nu am înțeles, răspunse T, G: tot n-am înţeles, răspunse S; & ceilalți 
CL, G, I: ceialalţi C, S, Ms: ceialanţi T; 6 boierul CL, C, T, S, G, Ms: 
boieriul 7; 6—7 de multă obosală CL, C, S, I: de multă oboseală T, 
G: de multa obosală Ms; 7 dumneta CL, C, T, I, Ms: d-ta S: dumnea- 
ta G; dumitale CL, C, T, G, I, Ms: d-tale S; 10 Dă CL, C, S$,G, I, Ms: 
Da T; cucoane CL, C, T, G, I, Ms: cocoane S; 11 pănă CL, T, S,G: 


235 


www.dacoromanica.ro 


pînă C, I, Ms; 11—12 Dumnevoastră CL, C, S, I, Ms: Dumneavoastră 
T, G; 12 boier CL, S, G: boieriu C, I, Ms: boieri T; ne-ați CL, T, S, 
G: ni-ațì C, I, Ms; 14 ne CL, T, G: ni C, S, I, Ms; lăsă ieie CL, C, S, 
G, I, Ms: să ia T; pănă CL, T, S, G: pină C, I, Ms; 16 cucoane CL, 
C, T,G, I, Ms: cocoane S; războiu V: scris răsboiu C, T, CL, S, G, 
I, Ms; 18 dumnevoastră CL, C, T, I, Ms: d-voastră S: dumneavoas- 
tră G; 19 pănă CL, T, S$, G, I, Ms: pînă C; 20 suntem CL, C, T, 
S, G, Ms: sintem Z; 22 cucoane CL, C, T, G, I, Ms: cocoane S; 28 altfel 
V, C, S, I, Ms: astfel CL, T, G (greșeală de tipar); că mie unuia P: 
că mie C, T, CL, S, G, I, Ms; nu mi-a părè rău CL, C, Ms: nu mi-ar 
părea rău T: nu mi-ar părè rău G: nu mi-a părea rău A, 1; 24 ceialalți 
CL, C, S, I, Ms: ceilalți T, G; 25 din umere CL, C, S, G, I, Ms: din 
umeri T; 26 Ia, poate că CL, C, S, G, I, Ms: Se poate că T; 27 boierul 
CL, T, G: boieriul C, S, I, Ms; cu glume CL, C, S, G, I, Ms: cu 
gluma T. 


(p. 36) POPA DUHU 


Publicată în Convorbiri literare, XV, 8, 1 noiembre 1881,p.313— 
316, apoi în ediţia de la Iaşi, vol. 11,1892,p. 133—142,cu multe modi- 
ficări şi adaosuri faţă de textul din Convorbiri literare. 

Reproducem textul din CL, ţinînd seamă de modificările prezente 
în ediţia Iași. 


CL — Convorbiri literare; I — ediţia Iaşi; V — lecţiuni stabilite 
prin conjectură. 


În povestirea Popa Duhu, Creangă realizează portretul literar al 
fostului său profesor, Isaia Teodorescu, de la Şcoala domnească din 
Tîrgul-Neamţ. 

Isaia Teodorescu s-a născut în satul Cogeasca-Veche, fostul judeţ 
Iaşi, „mica mea pătrioară“, cum îi plăcea să spună. 

Învață la Seminarul de la Socola, iar în anul 1836 este numit 
pedagog şi profesor suplinitor de limba latină; în 1840—1843 este 


236 


www.dacoromanica.ro 


profesor de istorie universală, în 1843—1846, profesor de teologia 
morală și limba latină, iar în 1853 este numit, pentru cîţiva ani, 
profesor şi conducător al Şcolii domneşti din Tîrgul-Neamţ, apoi 
profesor şi rector al Seminarului din Iaşi, 

Om luminat, cu grijă pentru cultura poporului, Isaia Teodorescu 
citea mult, în special cărţi şi reviste privitoare la învățămînt. La mă- 
năstirea Aroneanu ela înfiinţat o „şcoliţă“ sătească, fiind ei singurul 
ei învăţător, Milita pentru o organizare temeinică a învățămîntului 
primar rural, pentru că, spunea el: „clasele colegiale nu merg tocmai 
cu bun succes din cauză că pregătirea elevilor în clasele primare nu 
este solidă“. Acorda o deosebită atenţie clasei I primare „cheia şi 
lacata, ba şi belciugele întregului învăţămînt“. 

Deseori şi-a exprimat protestul împotriva sistemului de învățare 
pe de rost în şcoli. 

Vizitînd odată Seminarul împreună cu doctorul Basero, acesta ar fi 
rămas uluit de cele văzute: „au pus mîinile alăturea şi ochii au ridicat, 
şi în extazul său, în mirarea sa au zis «mă mir cum de nu nebunesc 
tinerii din acest institut de atîta învăţare de rost»“, iar el ar fi răspuns 
„eu împreună cu d-ta mă mir, sunt acum 20 de ani“. Condamnă lipsa 
de manuale tipărite: „aicea în Seminarie se întrebuințează manuscripte 
spre nimicirea timpului; este un ce regretabil, este un ce dureros şi 
chiar un ce de doliu, căci se omoară timpul cel preţios al juneței, o 
pierdere de timp ei de trecerea virstei de aur a tinerilor fără folos“, 

A fost principalul redactor al publicaţiei Predicatorul moralului 
evanghelic sau al umanităţii, care a apărut la Iaşi, de la 3 octombrie 
1864 pînă la 8 iunie 1865, în total 32 de numere. 

Cutezanţa cu care spunea adevăruri neplăcute oficialităților a 
stîrnit multă ură împotrivă-i. Prin 1866 rămăsese pe drumuri. Iată ce 
scria: „Mizeria, lipsa şi nevoia în care am ajuns este mare, prea mare. 
De la anul 1836, de cind am început a fi suplent profesor, nici într-un an 
n-am fost în aşa calamitate ca în anul acesta. Luna septembrie şi 
octombrie am umblat gol, desculț şi flămînd. Începusem a tinde 
mîinile să cerşesc, însă şcolarii cu recunoștință m-au ajutat şi am 
putut puţin să mă înciripez“. 

A murit la 25 septembrie 1877 în Iaşi, ca îngrijitor al bisericii 
Nicoriţa, în vîrstă de 65 de ani, sărac, în uitare şi singurătate, 

Personalitatea lui Isaia Teodorescu, preot de ţinută iluministă, 
a influențat neîndoios dezvoltarea de mai tirziu a învățătorului 


237 


www.dacoromanica.ro 


Creangă. Fostul elev se reîntilneşte cu monahul cărturar pe o poziţie 
comună de protest împotriva neajunsurilor învăţămîntului vremii. 
(Datele şi citatele după Gh. Ungureanu, Studiu introductiv, vol, 
Jon Creangă, Documente, E.P.L., 1964, p. XXXI—XXXIII; cf. şi 
D. Furtună, Arhimandritul, erou al lui Creangă, Lumea, XIV, 3.765, 
11 ianuarie 1931, p. 2—3; D. Furtună, Alte note despre eroul lui 
Creangă, Lumea, XIV, 3.775, 23 ianuarie 1931, p. 2—3). 


P. 36, r. 29—30: măcarsă-l fi picat cu luminarea — „chiar dacă ai 
fi tăcut să-i cadă (să-i pice) pe corp seul (lichid şi fier- 
binte) de la o lumînare aprinsă“, 

"P. 37, r. 8—9: şi de unde pină unde — „nu se ştie cum“, 


r. 12—13: Dar purici mulți nu făcea el intr-un loc — „Dar nu 
stătea mult într-un loc“ (puricii se simt bine și se înmul- 
țesc într-o casă locuită mai multă vreme). 

r. 18—19: „Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele“ — ex- 
primare ritmică şi rimată a celor spuse imediat mai inainte 

(ie-ţi, popo, desagii și toiagul, şi pe ici ţi-e drumul !). Cuvin- 
tul geasta, absent în dicţionare, pare a D ori o interjecţie 
(imită mişcarea omului care pleacă repede dintr-un 
loc) ori, mai degrabă, un nume imaginar, creat prin 
alăturarea unor sunete, care, legate unul de altul, capătă o 
anumită expresivitate. 


P. 38, r. 16—17: Dar părintelui Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă — 
„Dar părintele Duhu nu-și putea ţine gura, nu putea să 
tacă, să nu spună ce gîndeşte“; a-i toarce pe limbă ar 
însemna, propriu vorbind, „a răsuci firul de lină pe limba 
cuiva“, deci „a-i lega oarecum limba, a-i împiedica miş- 
cările limbii“, 

P. 39, r. 15—16: îi zicea, șfichiuindu-l — „îl înţepa cu aluzii şi cu 
vorbe ironice“. 

r. 23: aghiazmă rusască, „denumire glumeaţă a vodcii (sau a 


rachiului în general)“. Starețul Naftanail era rus. 


P. 44, r. 4: Dunăre de minios — „mînios tare“ (ca Dunărea, cînd îi 
cresc apele). 


238 


www.dacoromanica.ro 


r. 40: Și sfint să fie rostul părintelui Duhu — „Şi sfîntă să-i 
fie vorba“ (spusele lui au fost „sfinte“, fiindcă au prevestit 
ce se va întimpla). 


T. 18—19: ia să nu răspundă (spiritele celor chemaţi: Grigore 
Nazianzul, Efrem Sirul etc.), că dracu-i a lor pe şepte ani 
— „dacă nu răspund (spiritele), vor fi blestemate (date 
dracului) vreme de şapte ani“. 


Variante 


86 
6 zgomot V, I: scris sgomot CL; 9 păsărelelor CL: păserilor Z; 11 
înțelepte CL: înțălepte 7; dezmerdind V: scris desmerdind CL, I; 
14 cătinel CL: cetinel 1; 16 Isaia CL: Isaiia Z; 19 traftoloage I: 
troftoloage CL. 

87 
3că nu scriu CL: că nu scria Z; 8—9 ṣide unde pînă unde l-a şi călugărit 
I: l-a și călugărit CL; 10 Isaia CL: Isaiia Z; 18 nu făcea el într-un loc, 
Doamne fereşte J: nu făcea el într-un loc CL;18—14 căci (scris cîci — 
greşeală de tipar) era duh neastimpărat şi neîmpăcat Z: căci era duh ne- 
împăcat CL; 14 însuși CL; însuş Z; 17 popo CL: popa 1;18 Vorba ceea: 
„(Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele“ I: omite CL; 20 monă- 
stirea CL: mănăstirea J; 29 galbănă-n cioc CL: galbenă-n cioc Z; 
80 pănă CL: pînă I; 8l apoi CL: ş-apoi I; 84 amvoanele I: am- 
vonele CL; 85 Sirianul Z: Sirionul CL. 


88 
6 dispărè CL: dispărea I; grădinele CL: grădinile Z; 11 curăță CL: 
curățe 1 (greșeală de tipar); 15 pănă CL: pînă I; 16 părintelui CL: 
părintele Z; 19 întră V, I: intră CL; 25 Dragul mamei Cinilic! I: 
Dragul mamei C... CL; 27 adaugă I: adauga CL; 27 vedè CL: vedea 
I; 89 despreţ CL: dispreț I; 84 Bahlui CL: Bahluiu 7. 


39 


1—5 Şi părintele Isaiia, în loc să umble morţiş, ca alţi popi, după 
cerșitorit, luînd și de pe viu și de pe mort, să aibă cu ce se îm- 


— 


1 Cinilic, modificare voită a numelui Calinic prin metateza reciprocă a lui 
l şi n Și prefacerea lui a în î (ca să semene cu cîne); e vorba de mitropolitul Mol- 
dovei, Calinic Miclescu, pe care nici Creangă nu-l simpatiza. 


239 


www.dacoromanica.ro 


popoţona, el, dimpotrivă, zicea că este de altă părere, şi anu- 
me: „Decit să dai de pomană la calici sîmbătă, mai bine ceva 
de băut mahmurilor, marţa“... I: omite CL; 10 cînepă CL: cănepă 
I; 11 aţă I: aţa CL; 19—20 Isaia CL: Isaiia Z; 21 pănă CL: pînă 
I; 24—25 Şi începea a-i cînta irmosul următoriu, pe glas al doilea 
I: Şi începea a-i cînta pe glas al doilea CL; 27 Apoi antifoanele beţi- 
vilor, pe glas al patrulea: „Din tinereţele mele, multe oale şi ulcele 
se luptă cu mine; dar mai multe păhărele, cîte stele sînt pe ceriu... 
Ploscuţa mea, iubit vas,/Pasere cu dulce glas,/Eu la gură te rădic,/ 
Tu îmi cînţi: coglici, coglici/Şi nu mă-ndur să te las,/Căci mă 
plesneşti tot în nas... I: omite CL. 


40 


12 Bună dimineaţa V: Buna dimineaţa CL, I; 17 haldei Z: holdei 
CL; 19 sunt CL: sînt I; 22 cîte ponturi şi ponosuri nu da Z: 
cîte ponturi nu da CL; 26 Bărnovschi CL: Birnovschi I; 29 
Încotro ai luat-o, părinte Isaie? CL: De unde vii, părinte Isaie? 
I; 88 Iaca CL: Iată Z; 88 Tot, batăr să crape dracul Z: Tot CL. 


41 
2 păr CL: părea Z; 8 haldeule CL: haideule Z; 20 zvon V: scris svon 
CL, I; 21 năzdrăvănii V: s'ris năsdrăvănii CL, I; 37 Nicoriţa I: 
Nicoriţă CL; 81 Biserica din Iaşi, care cuprinde şi casă de nebuni 
CL: Biserica din Iași, în ograda căreia se află şi casă de nebuni Z. 


(p. 42) CINCI PÎNI 
(Anecdotă) 


Publicată în Convorbiri literare, XVI, 12,1 martie 1883, p. 485— 
487, cu subtitlul „Anscdotă“, şi datată: „Iaşi, 22 ianuarie 1883“; cu 
titlul Cinci piini, în Almanah literar şi ilustrat, Bucureşti, anul I, 
1886, p. 155—158, fără subtitlu şi dată, şi apoi, cu foarte puţine 
modificări, în ediţia de la Iaşi, vol. II, 1892, p. 143—150, nedatată. 

Reproducem textul din Convorbiri literare. 


240 


www.dacoromanica.ro 


CL — Convorbiri literare; Q — Almanah literar st ilustrat; | — edi- 
ţia Iaşi; V — lecţiuni stabilite prin conjectură. 


P. 42, r. 23: altăudătură nu aveau — „altă mîncare (afară de piine) 
nu aveau“; udătură însemnează „mincare, în general 
(minus mămăliga şi pîinea)“, datorită faptului că pe vre- 
muri mîncarea obişnuită a omului sărac de la noi era ciorba 
de fasole, de cartofi etc. (= zeama lungă, cum îi mai 
spuneau, de obicei, muncitorii, soldaţii etc). 


P 44, r. 29—30:fiedesufletul cuia făcut-o acolo — „să fie răsplătit 
cum se cuvine pe lumea cealaltă (unde sînt numai sufletele 
celor morţi) cel ce-a făcut-o“; de fapt, avem a face cu o 
formulă de mulțumire adresată celui care dăruieşte ceva 
în amintirea unui mort. 


P. 46, r. 8—9: judecători, ce nu iubesc a li cînta cucul din faţă — 
„judecători care nu iau mită de la împricinaţi“ ; se crede că 
cine aude din faţă primăvara întîiul cîntec al cucului va 
avea tot anul noroc (în cazul nostru, figurat, avantaje 
ilicite de la cei în cauză). 


Variante 


42 


5 pîni CL, I; ptini G; celalalt CL: celălalt G: celelalt Z; pîni CL, 
I: piini G; ? pînile CL, I: ptinileG; 10pînile CL, I: pinele G; 11 trei- 
le CL: treilea G, I; 11—12 şi se opreşte CL, G: omite şi I; 18 deie 
CL, I: dea G; 14 nimica CL, G: nimic Z; 18—19 şi al treilea CL, G: 
şi un al treilea Z; 22 pine CL, I: piine G; bè CL, I: bea G; 24 pănă CL, 
G: pînă I; 25 pîni CL, I: pitini G; de parcă n-au mai fost CL, G: 
de parcă n-ar mai fi fost Z; 26 După ce-au mîntuit CL, G: după 
ce au mîntuit Z; 29—80 mulțămită CL, I: mulţumită G. 


48 
3 mulțămesc CL, G: mulțumesc I; 7 ziua CL, I: zioa G; 10 pini 
CL, I: piini G; 11 pini CL, I: piini G; 18 pini CL, I; piini G; 
14 pîni CL, I: pîini G; 16 celalalt CL, I: celălalt G; 18 deie CL, 
I: dea G; 20 pini CL, I: ptini G; 22 pîni CL, I: piini G; 25 
pinilor CL, Z: ptinilor G, 28 pini CL, I; piini G; 29 parte dreaptă 
CL, G: partea dreaptă Z; 81 celalalt CL, I: celălalt G; 33 sunt CL, G: 
sint Z; 85—86 înfățoşează CL, I: înfăţişează G; 39 pini CL, I; plini G. 


241 
16 


www.dacoromanica.ro 


44 


1 mulţămită CZ, /: mulţumită G; 8—4 cu luare aminte CL, G: 
cu luarea aminte Z; 4 pini CL, I: piini G; 6 mulțămit CL, I: 
mulțumit G; 7 nemulţămitul CZ, I; nemulţumitul G; 11 oaspetele 
CL, I: oaspele G; 11 că ar CL, I: c-ar G; 12 de CL, I: pe G; 18 
de CL, I: pe G; 14 istuialalt CL, I: istuilalt G; 17 nemulţămitul 
CL, I: nemulţumitul G; îndrăzneală V: scris îndrăsneală CL, G, 
1; 18 judecăţei CL, I: judecății G; 19 dumneta CL, I: dumneata G; 
20 dinaintea CL, G: înaintea 1;28 dumneta CL, I: d-ta G; 28 pîine CL, 
I: piine G;29 răce CL, I: rece G; 86 pine CL, I: piine G; 87 dum- 
neta CL, I: dumneata G; 88 avuşi CL, I: avuseşi G; 89 Şese CL, 
I: Şase G; 40—41; p. 45,1 Dar tovarășul dumitale, care spui că avu 
trei pini? — Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător CL, I: omite G. 


45 


2 şese CL, I: şase G; 10 dumneta CL, I: dumneata G; 11 şese CL, I: 
şase G; 12 dumneta CL, I: dumneata G; 14 de întrecut CL, I: de 
prisos G; 15 numai o bucată CL, G: o singură bucată Z; 16—17 dumneta 
CL, I: dumueata G; 18 pîine CL, I: piine G; d-tale CL, I: dumitale G; 
22 de întrecut CL, I: de prisos G; 25 Vra CL, I: Vrea G; dumneta CL, 
I: dumneata G; 25—26 de întrecut CL, I: de prisos G; 27 ptne CL, 
I: piine G; dumneta CL, I: dumneata G; 81 bucăți de pîne CL, I: 
cinci bucăți de pîine G; 82 dumnevoastră CL, I: dumneavoastră 
G; 88 mulţămită CL, I: mulţumită G; 86 de întrecut CL, I: de 
prisos G; 88 dumnevoastră CL, I: dumneavoastră G; 40 pine CL, 
I: pîine G; dară CL, I: dar G. 


46 
2 judecată CL, G: judecata Z; 8 pini CL, I: piini G; şovăi CL, I: 
şovăie G; 6 pini CL, I: ptini G; 8 asemenea CL, G: asemene I; 9 nu 
iubesc CL, I: nu le plac G; li CL, T: le G; 10 şi-n pururea CL, G: şi în 
pururea I; 15 societatea CL, I: lumea G; ar rămînă CL, I: ar 
rămînea I. 


(p. 47) IOAN ROATĂ St VODĂ CUZA 


Publicată pentru prima oară în Almanahul societății academice 
social-literare „România jună“, Viena, 1883, p. 29—35, sub titlul 
Anecdotă şi datată: „laşi, 1882, noiemvrie 13“, apoi în Convorbiri 


242 


www.dacoromanica.ro 


literare, XVII, 3, 1 iunie 1883, p. 114—117, sub acelaşi titlu, datată: 
„laşi, 1882, noiembre 13“, în broşura Două istorioare prea frumoase 
din viața lui Cuza-Vodă, Craiova, 1887, p. 3-15, sub titlul Moș 
Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan Creangă, datată: „Iaşi, 
1882, noiembrie 13“, iar după aceea în ediţia de la Iaşi, vol. II, 1892, 
p. 151—160, nedatată, sub titlul Joan Roată şi Vodă Cuza, pe care 
l-am păstrat şi noi. 


Reproducem textul din Convorbiri literare. 


D — Almanahul societăţii academice social-literare „România jună“; 
CL — Convorbiri literare, H — broşura; I — ediţia Iaşi, V — lecţiuni 
stabilite prin conjectură. 


P. 47, r. 


P. 48, r. 


r. 


16* 


11: nu prea ştie multe este perfect sinonim cu nu-i (prea) 
dus la biserică, adică „nu ține socoteală de forme, de lucruri 
învăţate din carte şi este, deci, sincer, vorbeşte deschis“, 


„ 15—16: boieri de toată mina — „boieri de toate felurile“, 


13: dă, învăţaţi nu-s?..., întrebare ironică cu privire la 
boierii tineri, trecuţi prin şcoli, unde au învățat să fie şi 
nepoliticoşi cu cei bătrîni. 

17: pantalonari — „purtători de pantaloni“ (boierii tineri, 
spre deosebire de cei bătrini, care aveau costum oriental). 
25—26: una-două, îi tolocănea, mustrindu-i — „tot timpul 
şi foarte repede (= cit ai zice una-două) ti bătea la cap, 
spunindu-le că greşesc, că nu-s serioşi etc.“ 

32: „dacă n-ai carte, n-ai parte“ — „dacă n-ai scrisoare 
(= document, act), n-ai drept la moştenire (sau la împăr- 
ţirea beneficiilor unei întreprinderi în comun)“. 


, 3: ne scot ei la covrigi — „ne sărăcesc, ne fac să mîncăm 


covrigi (în loc de piine)“. 
7: şi-istau vitele cu dinţii la stele — „n-au ce mînca vitele, 
n-are cine le da de mîncare“, 


. 9—10: Las’ pe bătrini să te descînte — „Lasă pe bătrîni 


să-ţi spună cite ştiu ei că-i bine (ca un descîntec lung şi 
repetat)“, 


„ 22: Tacă-ţi leoarba | — „taci din gură!“ (leaorbă, sinonim 


dispreţuitor al lui limbă; cf. şi fleoancă, fleoarţă etc.). 
243 


www.dacoromanica.ro 


r. 23—24: nu ţi-a lua nime din spate ce ştiu eu — „nu-ţi va 
lua nimeni din spate bătaia pe care am să ţi-o dau“. 


P. 50, r. 10—11: Decitun bonjurist c-o mînă de învăţătură... — „decit 
un tînăr neserios (= care zice bonjour în loc de bună 
ziua), cu puţină învăţătură...“ 

P. 51 r. 24: feciorii boiereşti — „slugile (de la cîmp ale) boierilor 
(logofeţi, vechili etc.). 

r. 22:sămăaducă la sapă de lemn — „să măsărăcească de tot“ 
(să nu fiu în stare a avea o sapă de fier). 

r. 28—30: să se observe întrebuinţarea imperativului (im- 
pușcă-i porcii..., ie-i oile dinapoi... şi du-le la curte) ca 
mai expresiv (acţiunea pare că se petrece mai iute) decît 
indicativul. 


Variante 
4? 


2 care CL: cari D, H, I; 8 ţării CL, D: ţărei H, I; 5 Ion CL, D, H: 
Ioan I; sunt CL, D, H: sînt I; 6 pretutindeni CL: pretutindene D, I: 
pretutindine H, 7 moş Ion Roată CL: moş Roată D, H, ZI; 9 gidilici 
CL: gîdiliciu D, H, I; adică CL, H: adecă D, I; 10 scormolea CL: 
scormolia D, H, 1; 12 Ion CL, D, H: loan Z; 12—18 se-nvrednicise CL, 
D: se învrednicise H, I; 18 pintre CL, D, I: printre H; 19 Forăscu 
CL, D, H: Forescu I; Grigore CL, D, I: Grigorie H; 20 de-alde 
aceştia CL: de alde-aceştia D, H, I; care CL: cari D, H, I; 21—22 în 
toate sărbătorile ascultau CL, D, I: ascultau în toate sărbătorile H; 
28 pănă CL, D, H: pînă I; 24 dascălii CL, H: dascalii D, I; bisericii 
CL, H: bisericei D, I; 24—25 să le CL: să li D, H, I; 29 că bună 
inimă aveau CL, D, H: că bune inimi aveau Z. 


48 


2 feliul CL: felul D, H, I; 8 fiind în luptă CL, D, H: fiind 
luptă între I; 5 neamului CL, D, I: numelui H; 6—7 străină- 
tate CL, H: scris streinătate D, I; 7 cu franțuzească și nem- 
țească CL, H: cu franfuzască și nemfască D, 7; 8 guralii CL, D, I: 
guralivi H; 9 nu le CL: nu li D, H, I; 10 unia CL, D, I: unii H; 
12 cîte le CL: cîte li D, H, I; 18 le era CL: li era D, H, I; 16 duelgii 
CL, D, H: duielgii Z; 19 împoncişare CL, D: împuncişare H, I; 
20 tineretul CL, D, H: tineritul I; 24 toatele CL, D, I: toate H; 
aveau CL, D, H: avea I; 29 ba că „umblați cu şurubele, să ne trageţi 


244 


www.dacoromanica.ro 


butucul“ CL, H: ba că „umblaţi cu şurubele, să ni trageţi butucul“ 
D: omite I; 81 învoială CL, D, H: învoiala Z; 88 străinătatea CL, H: 
scris streinătatea D, I; 88—84 înstrăinat CL, H, I: scris înstreinat D; 
35 risipa CL, H, I: rîsipa D; 86 zvîrlind V: scris svîrlind D, CL, H, I; 
37 înstrăinat CL, H, I: scris înstreinat D; 88 nimernici CL, D, H: 
nemernici 7; 89 le e CL, H, I: lie D. 


49 


1 ţuhăieşte Z: tuhăieşte CL, D, H; 2 străinii CL, H, I: scris 
streinii D; 4 vorba multă CL, D, H: vorbă multă Z; 6 ce-or 
ști CL, D, H: ce-ori şti I; 7 şi-i CL, D, I: ṣi H; 8 le pasă CL, 
I: li pasă D, H; 9 năzdrăvănii V: scris năsdrăvănii D, CL, H, I; 
10 pe bătrîni CL, D, H: pe bătrînii Z; 11 iaca CL, D, I: iacă H; 
14 Într-una CL, H, I: Întru una D; boier CL, H: boieriu D, I; 
15 iaca CL, D, I: iacă H; Ion CL, D, H: Ioan Z; 16 bunătate 
CL, D, H: bunătatea Z; 17 dumirim CL, D, H: dumerim Z; 19 
boier CL, D: boieriu H, I; înttapină V: întimpină D, CL, H, I; 
atunci CL, D, I: atunce H; 19—20 moş Ion Roată CL: moş Roată 
D, H,I; 21 mojicule CL, D, H: mojicule 7; 22 leoarba CL, D, H: 
lioarba 1; 28 ţi-a lua CL: ț-a lua D, H, I; din CL, D, I: dèe H; 
24 obrăznicie CL, H, I: scris obrăsnicie D; 27 pănă CL, H, I: pînă D; 
32 megieş CL, D, H: megieşi Z; 88 răzeş CL, I: răzăş D, |H; 88 
d-nevoastră CL, D, H: dumneavoastră Z; 88—89 vă fac să huzu- 
riți de bine CL, H: vă fac de huzuriţi de bine D, IZ; 41 ne suge CL, 
D, H: ni suge Z. 


50 


1 suntem CL, D, H: sîntem Z; 5 totdeauna CL, D, I: întotdeauna 
H; 6 mîinile CL, D, I: mîinile H; mojiceşti CL, H: mojiceşti D, I; 
6—7 horopsiți I: vinovaţi CL, D, H; 9 cuconul CL, D, I: coconul 
H, 10 sunt CL, D, H: sînt 1; 15 prieteneşte CL, H, I: prietineşte 
D; 17 dezbateri V: scris desbateri D, CL, H, I; 19 vetrele CL, I: 
vetrile D, H; 21 întîmpinat V: întimpinat D, CL, H, I; 23 Printre 
CL, H: Pintre D, I; 24 iaca CL, D, I: iacă H; 25 mulţimii CL: 
mulțimei D, H, I; prăjini CL, H, I: prăjini D; 29 lacrimile CL: 
lacrămile D, H: lacrimele Z; 80 fețele CL, D, I: părțile H; 81 Ion 
CL, D, H: Ioan I; 82 meu CL, D, I: omite H; 33 Ridică-te CL: 
Rădică-te D, H, I; 88 şi spune-mi CL, D: şi spune Z; sfială CL, H: 
sfiială D: sfieală Z; 84 Ţi-a făcut CL: ț-a făcut D, H, I; 85 Moş Ion 
Roată CL, D, H: Moş Roată I; 88 citească CL: cetească D, H, I. 


245 


www.dacoromanica.ro 


i 

6 viindu-și în sine CL, I: viindu-şi în simțiri D, H; 12 dumnealui CL: 
dumnialui D, H, I; boier CL: boieriu D, H, I; 15 necaz CL, I: 
năcaz D, H; deie CL, D, I: dea H; 18—19 Dar, de cum am ajuns acasă 
CL, D, I: Dar, cum de am ajuns acasă H; 19 meu CL, D: mieu I; 
20 boierului CL, H: boieriului D, Z; feliul CL, D, I: felul H; 21 
Întăi şi-ntăi CL, D, H: Întii şi-ntii Z; 28 pizmaşi CL, D, H: scris 
pismaşi Z; 28—24 făceau toate chipurile sataniceşti CL, D, H: omite 
sataniceşti 7; 25 deie CL, D, I: dea H; 26 ş-apoi CL, D, H: şi apoi 
I; 27 poată CL, D, H: poate I (greșeală de tipar); 28 mini CL: mine 
D, H, I; 81 era CL, D, I: e H; meu CL, D, H: mieu 1; 88 boieriul 
CL, D, H: boierul 7. 


52 
2 ridicat CL: rădicat D, H, I; 5 Ion CL, D, H: loan]; 
6 fişicuri H, I: scris făşicuri CL: îişicuri D; napoleoni CL, D, I: 
napolioni H; 9 întimpină-ţi V: întimpină-ţi D, CL, H, I; boier 
CL: boieriu D, H, I; 12 Ion CL, D, H: loan I; umplu CL, D, I: 
umplură H; lacrimi CL: lacrămi D, H, Z; 18 mulțămire CL, H, I: 
mulțemire D; 19 mulțimii CL: mulțimei D, H, I; 21 boierul CL: 
boieriul D, H, I; ţării CL: țărei D, H, I; ţi-a CL: ţ-a D, H, I. 


www.dacoromanica.ro 


VARIA 


POVESTIRI DIDACTICE 


Povestirile publicate de Creangă în manualele sale şcolare au un 
caracter instructiv. Din toate iese clar la iveală intenţia de a învăța 
pe elevi lucruri folositoare, practice, iniţierea făcindu-se cu ajutorul 
unor imagini extrem de atrăgătoare prin umorul sănătos, prin verva 
şi mişcarea ce le caracterizează. Autorul foloseşte cu predilecție dia- 
logul, care întruneşte calităţile unei autentice expresivităţi populare. 

Aceste istorioare, fără să aibă întregirea artistică a celorlalte scrieri, 
prezintă importanţă pentru definirea profilului etic şi filozofic al 
scriitorului. 

Pe unul dintre manualele lui Creangă a învăţat literele şi marele 
scriitor Mihail Sadoveanu. Datorită interesului trezit depovestirile lui 
Creangă, el a reușit să lege pentru întiia oară sunetele, semnele, să 
descopere „cheia de aur“ a înţelegerii celor scrise: „Cum am ajuns 
acasă, m-am gheboşat asupra cărțuliei mele ş-am izbutit îndată să scot 
din ceață Ursul păcălit de vulpe şi Acul st barosul, povestirile pentru 
copii ale lui Creangă, de la sfîrşitul vechiului şi uitatului său abecedar. 
De-atunci dragostea către marele meu învăţător a rămas neștirbită“!, 

Povestirile publicate fără semnătură în manualele şcolare şi repro- 
duse de noi în ediţie au fost atribuite scriitorului pe baza caracteris- 
ticilor lor stilistice. 


(p. 57) PICALĂ 


Publicată, fără semnătura autorului, în diverse ediţii ale manualului 
Învățătorul copiilor: 

ed. a III-a: Învățătorul copiilor, carte de citit în clasele primare, 
cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale şi instructive, de institu- 

1 Mihail Sadoveanu, În amintirea lui Creangă, Iaşi, Viaţa românească, 
colecţia „Foi volante“, 1920, p. 2) 


247 


www.dacoromanica.ro 


torii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Iaşi, 1874, partea 
a II-a, cap. 10, p. 49—50 (A); ed. a IV-a: Învățătorul copiilor, carte 
de cetit în clasele primare, cuprinzind învățături morale şi instructive, 
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Iaşi, 1875, 
partea a II-a, cap. 10,p. 49—50(A,);ed.a V-a: Învășătorul copiilor, 
carte de cetit în clasele primare de ambe seze, cu litere şi slove, cuprinzind 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu, Iaşi, 1878, partea a II-a, cap. 10, p. 52—53 (A); 
ed. a VI-a: Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de 
ambe seze, cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale şi instructive, 
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V, Răceanu, Iași, 1879, 
partea a Il-a, cap. 5, p. 70—71 (Aj); ed. a VII-a: Învățătorul 
copiilor, carte de cetire în clasele primare de ambe seze, cu litere şi slove, 
cuprinzind învățături morale şi instructive, partea I, II şi III, de insti- 
tutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Iaşi, 1883, partea I, 
cap. 57, p. 82—83 (A,); ed. a VIII-a: Învățătorul copiilor, carte de 
cetit în clasele primare de ambe seze, cu litere şi slove, cuprinzind învă- 
țături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu, Iași, 1886, partea I, cap. 67, p. 87—88 (AA), 

Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură, 

Am reprodus textul ediţiei a VIII-a, ultima apărută, în întregime, 
în timpul vieţii scriitorului. De aceea, în stabilirea textului de bază 
şi notarea variantelor, nu am luat în consideraţie ediția a IX-a: Învăţă- 
toriul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe seze, cu litere și 
slove, cuprinzind învățături morale şi instructive, partea I, de institu- 
torii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Iaşi, 1891 (Bibl. Acad, 
Republicii Socialiste România, cota-II 103.545), deşi pe copertă numele 
lui Creangă figurează alături de ale celorlalți autori. Nu am putut 
consulta ediţia a II-a a manualului în discuție, apărută în acelaşi an, 
1874, cu prima ediţie, fiindcă nu am găsit-o în fondurile publice cerce- 
tate. 

În ediţia a III-a, în tot cursul povestirii, la fiecare început de 
dialog, se indică personajul care vorbește: Weguţitorul şi Picală, 
În versiunile ulterioare, inclusiv în textul de bază ales de noi, se 
renunţă la aceste indicaţii. Întrucît aceste repetări nu au o semnificaţie 
specială, nu le-am notat în aparatul de variante. Dialogurile, care în 
textul de bază apar cu pauză și în continuare, le redăm în redactare 
modernă (procedeul l-am aplicat ai la celelalte povestiri). 


248 


www.dacoromanica.ro 


Variante 


57 


2 negustor As, A;: neguțitoriu As, As: negustoriu Ae Ae; 5 Negustorul 
As Ar: neguțitoriul Aa: Neguţitorul A,: Negustoriul As, As; 6 ne- 
gustor Ae, Ae" neguţitoriu As, As: negustoriu As, Ae; apropie As, 
A As Aa, A: apropiă As; 11 acolo As, Ae, A7: colo As, A, As; 
12 negustorului As, Aa" neguțitorului A3, Au: negustoriului Ae Aa? 
18 boiereşti As, Áa, Au Az: boireşti Ae, As; 20 satu-l As, Aa, As, 
Aan As: satu îl Aa; 22 Negustorul As, As: Neguţitorul As, Au: Negus- 
toriul Ae, 4s; 26 vină-ncoace Ags, A, As, As; A: Vino-ncoace As; 
27 Negustorul As, Ae: Neguţitorul As, Au: Negustoriul As, As; 29 
chiămarea Ag: chemarea A3 A, As, As, Ae, 


58 


1 Negustorul Ag, Aa: Neguţitorul Axa Au Negustoriul Ae Ae a 
ride Ags, Aa As, Aa, As: Să ridă As; 18 aş voi As, As, Au, As, Aș: 
aşi voi Ag; feliu As, Aa Aa, As, Ae: fel 4; 17 ţapă în As, A, As» 
As, 47: ţapă-n A; 18 astea As, Au aste As, As, Aen Aq; fel Aa, Aș: 
feliu A3, Au, As, Ass 19 aşi voi Ag, As, As, Ae, Aa aş voi Aa; 20 
fel Ae, A: feliu Aan Aan As, Ae; 23 Nu mă-nţeleseşi As, As, A, 
As, As: Nu mă-nțăleseşi A,; 83 Negustorul Ag, A; Neguţitorul 
As, As: Negustoriul Aj, 4s; 85 Ul hu! A, A, A, A: Ul u! Ae 
As; 36 şi alții As, Az, Au, Ap: Şi... Ae Ar 


59 


4 pecine As, Aan As, As, Ar: că pe cine As; 5 lăutarul As, As, A, 
As, A: lăutariul A;; 8 Răspunde-mi As, Ag, As, As, £7: răspunde. 
odată A3; 14 care încotro As, Aan As, Ae, Az:care-ncotro Aa; că atit 
e Ag, Aş, Ag, As, Aş: că aşa e Ae 16 sparie Ae Az, A, As, An: 
spărie Ag; şi copiii Ag, Ag; As; As, As: şi pe copiii A; 22—23 
mă mișc şi mă uit ca toţi Ag, A, As, Aa, As: mă mişc, mă uit 
şi pişesc ca toţi Aa; 24 simţire As, As: simţiri Ag, Aa, As, Aes abia 
As, A: abiè 43, A, Ass As; 28 puie As, As, Ap As, Ar: pue As’ 
80 nascare As, Aa, Aan As, Aa: născare Ae, 


249 


www.dacoromanica.ro 


(p. 60) INUL ȘI CĂMEŞA 


Publicată în diversele ediţii ale manualului şcolar Învățătorul 
copiilor, de C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu: ed. a III-a, 
1874, partea a III-a, cap. 17, p. 93—94 (A); ed. a IV-a, 1875, 
partea a III-a, cap. 17, p. 91—92 (A); ed. a V-a, 1878, partea 
a Dia, cap. 21, p. 101—102 (As); ed. a VI-a, 1879, partea a II-a» 
cap. 10, p. 79—80 (4,); ed. a VII-a, 1883, partea a II-a, cap. 15, 
p. 114—112 (A,);ed. a VIII-a, 1886,partea I, cap. 74,p. 95—96 (A4). 

Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură. 

Este tipărită fără numele povestitorului. Reproducem textul 

ediției a VIII-a. 


P. 62, r. 7: Cioprea, nume de persoană (imaginară, poate şi reală, 
în sensul că există oameni numiţi astfel). Pare a fi o 
poreclă, derivată de la tema ciopr- (cf. ciopor- „turmă“, 
ciopritor- „butuc înţepenit în contra plutei“) cu sufixul 
patronimic -e(a) (cf. Costea, Cotea, Haplea etc.). Să se 
compare n. fam. Ciopraga. 


Variante 
60 


5 o burueană 44, A, As, As: burueană As, Ag; 6 buruenele As, As, 
Aş, As, A: Buruenile A4; 7 supţirea Aa, Aa, As, Aa: subţirea 44, As; 
18 meliţat Ag, Aa, Aş; Ap As: meliţiat A, (probabil greșeală de 
tipar); 19 pozderie V: scris posderie 43, A4, As, As, An Aa; 22 
a toarce Ap, A, As; As, A: a te toarce Az; 28 rischitor Ag, Aa, 
As: rîşchitoriu As, As, As; 27 urzoi As, As, As: urzoiu A, Ás, 
As; 29 ca să nu] se hrentuiască urzala Ag, A: omite Aa Aa, As 
A, 30 ca să nu se încilcească natra Ag, Aș: omite Az, A4, As, As» 


61 


1—3 şi, cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului şi al lopăţelei, te-au 
întins Ag, Ay: şi te-au întins As, An, As, A; £ de unde se începe 
„gura pînzei“ Ae, As: omite Aş, Ag, As, As; D pe ţevi Ap, As, As: pe 
ţevii Aa, Aa: pe țăvi A-B ţăvile Ap, As, As, Ap: ţevile As: ţeviile A, 
8 ițelor Aa, Aa, Aa, As, As: iţilor Ass 9—10 Şi iaca aşa te-au prefăcut 
As, Ay? Acum te-au prefăcut Aen Aa, As, As; 15 burueană As, As, 


250 


www.dacoromanica.ro 


As, Ar: burueniţă As, A; 17 Ei, dragă As, Ag: Hei, dragă A4, As, 
Ag, Aa; 20 fel Ae As: feliu As, Au As» As; fabrici Aa, Aa, Zen 
Ag, Aa: fabrice Ag; fel-de-fel Ag, A: feliu-de-feliu As, As, Ass As; 
26—27 Apoi te caută, ca iarba de leac,să facă la fabrică din tine hîr- 
tie As: Apoi la fabrici te caută, ca iarba de leac, să facă din tine hirtie 
As, Aa As, Ae, Aq; 28—29 zise cămeșa Ae, A5, Ag, As: omite As, A; 
28 apoi toate As, As, Aa, Ae" apoi mai toate Aa Au 82 Tocmai aşa, 
soro! Ae, Aa, Aa, As, Aa omite soro As; 34 întrată Ae, As: omite 
As, Aa As» Aa; 85—86 Varul, ce-a fost mai înainte? Dar funiile şi 
odgoanele? As, Au As; As, Aa: Varul, o peatră arsă în foc. Funiile 
şi odgoanele, ce au fost odată? Hasnaua şi america ce au fost mai 
înainte? Dar oloiul, ce era? Aa; 89 gătiiu As, As, As, Ac, A7: gătiu As. 


62 


1 grăbiiu As, Aa, As» Aen Ap: grăbiu Aa; 9 deșălată As As: As 
A,: deşelată As, Aa; 12 Poezie populară Ae, Ae, As: Poezie (scris 
poesie) poporală As, Au: As. 


(p. 63) ACUL ȘI BAROSUL 


Publicată, fără semnătură, în următoarele ediţii ale manualului 
Învățătorul copiilor, de C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu: 
ed. a III-a,1874,parteaa IV-a, cap. 14,p. 126—127 (A.);ed.a IV-a, 
1875, partea a IV-a, cap. 14, p. 125—126 (A,); ed. a V-a, 1878, 
partea a IV-a, cap. 17, p. 139—141 (A,); ed. a VI-a, 1879, partea 
a Il-a, cap. 17, p. 175—176 (A); ed. a VII-a, 1883, partea a III-a, 
cap. 20, p. 220—221 (A). 

Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură. 

Reproducem textul ediţiei a VII-a, ultima, din timpul vieţii 
scriitorului, în care apare povestirea. 


P. 63, r. 20—21: „Sede kirbu-n cale și ride de oale“. Hirbul, care-i o 
bucată dintr-o oală spartă, „ride de ea“, adică un om nee 
însemnat, fără nici o valoare, îndrăznește să rîdă de unul 
valoros. Cf. ride dracu’ de porumb(r)e negre şi el nu se 
vede sau vezi mai bine birna din ochiul tău decit paiul 
din ochiul altuia. 


251 


www.dacoromanica.ro 


P. 64, r. 6: te prea întreci cu șaga, piciule! — „îndrăznești prea 
mult piciule“ (extinzi „gluma“ dincolo de limita permisă). 


r. 33—34: „Golătatea încunjură, iar foamea dă de-a dreptul“ — 
„Goliciunea (adică omul dezbrăcat) se fereşte de ochii 
lumii, fiindcă i-i ruşine, pe cînd foamea (adică omul 
îlămind) dă de-a dreptul (s-aşează la masă nepoftit, ia 
mâîncarea altuia etc.) fără nici o jenă, din cauză că-l îm- 
pinge nevoia de a mînca)“. 


P. 65, r. 13: Ia acum ai mai venit de-acasă — „Acuma ai vorbit cum 
trebuie“ (ai venit de-acasă, nu de la cîrciumă, prin urmare, 
ai capul limpede şi spui lucruri cuminţi). 


r. 22—23: mi-ţi ajunge drăguș la căuș — „veţi ajunge să-mi 
cereţi ajutorul, să aveţi nevoie de mine“. Drăguș este nume 
de persoană (deşi ar putea fi interpretat şi ca un diminutiv 
de la drag), iar căuș este numele unui vas de lemn în care 
se păstrează, de obicei, făina sau cu care se scoate făina din 
hambar. Drăguș la căuş însemnează, de fapt, împrumut 
de făină din partea celui în nevoie de la cel avut. 


r. 25: ca să prindeţi la minte — „ca să vă învăţaţi minte, 
să vă deşteptaţi“ (căci acum sînteți proști). 


Variante 
68 


11 ni Aan A4, As, As: ne Ag; 18 foile A7, A4, Ag, As: bietele foi Aa; Să Aa, 
As, Aan As: Să-i Aş; 20 Sede A7, Ag, Aa, Ae: şăde As; 21 să Az, Aa, Aa» 
Ag: să te As; 25 pînă în A,, As, 4e: pînă fla A,: pină-n As; 27 
croitor Aan Aa, As: croitoriu Au As; 28 Fetele A,, As: Domnişoa- 
rele Az, Aa, As. 


64 


4ungher 43, As: unzhiu Az, Ag: ungheriu As; 5 ferarul A, 43, Aa, 
As: îerariul A, 7 șezi Aan Ag, Au, As: Şăzi As; 10 ajutorul A,, Aa 
A, As: ajutoriul A;; 12 nicovală A7, A4, As, As: năcovală A; 15 dar 
As: da Az, Ann Aş, Ag; 18 vătrarul Ae, As, A, As: vătrariul As; 
18—19 unelte și mașini de fer A Áa» As, As: unelte de fer şi maşine 
Aa; 19 urieşă A As, Aş urieşiă Aa, As; iar As, As, Ag, As: iară A; 


252 


www.dacoromanica.ro 


21 pintre nicovală şi ilău Az, As; As: prin mina mea As, Ar 22 
puştile, tunurile Ae Ag: omite Aa, As: puştele, tunurile As; 23 Tu 
îmi A, Aan Aa: Tu-mi Aş, Aa; 24—25 de sapă, de secere, de coasă 
A, Ae Asi omite As, A 25 Tu îmi As, As, As: tu-mi As, As; 
26 eu ţ-oiu spune de cele neapărat trebuincioase A. As, Ae 
eu ţ-oiu spune mai mult de neapărat trebuincios As, A; 27 
iar Aan Aan As: iarăşi Aa, As; 28 i-au A7, A4, Aen As: i-a Aa; întăi Ap, 
As: întăiu Aa, As, As; 29 descult A7, As, As, As: desculți „44; 81 
întăi A, As: întăiu As, Ag, As; 82 ghiorăiesc Ae, A4, As, As: Biriiesc 
As; 84 iar A,, As, Ae: iară As, Aa; 88 să te A7, As, As: Să ne Aan Ay 


65 

1 şezi Ann As, Aa: şăzi Aş, As; ferarul Ae, As, Ag, As: ferariul As; 
iar Aa Aa, Ass Ae: iară Ag; 2 şed Aa, Aa; Aa: şăd Ag, As; croitorul 
An As Aan Ae: croitoriul As; felul Aa, As, Aa, Ae: feliul As; 8—4 
Croitorul Aa As, Aa, As: Croitoriul As; 5 ferarul Ap As, Aa, As: 
ferariul Ag; rădică A, Ag: ridică Az, Au, As, croitorul A7, Aan A, 
Ag: croitoriul Ag; 6 ferarul 47, As, Ag, As: ferariul A; 7 lasa Aș, Aa, 
Aa: lăsa Aş, As; 7—8 la copii[i] de copii[i]săi V: la copii de copii săi 
Aan Aa: la copiii săi AA, Aş: la copii de copiii săi Ag: 16—17 Ş-apoi 
încă una: cine dintre acești doi meşteri e mai grebănos și mai gubav? 
Ferariul meu, ori croitoriul tău? A. omite Aa, Aa, As, A; 22 C-apoi 
atunci A7, Ae As: C-atunci As, Aa; 28 nicovala A, Ae, As: Năcova» 
la As: nicovală A; ţină Aen As, Au, Ae: ţinea Ap; 24 iar Aen As: 
iară Ag, As; Ag; Vă voiu A, Ag, Aa, Ae: Vă Voi As. 


(p. 66) URSUL PICILIT DE VULPE 


Publicată, fără semnătură, în numeroasele ediţii ale manualului 
Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, OG Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu și A, Simionescu — ed. a XII-a, 1878, partea a III-a, 
cap. 43, p. 66—67 (E,2); ed.a XVI-a, 1882, partea a III-a, cap. 42, 
p. 66—67 (E); ed. a XIX-a,1886,partea a III-a, cap. 44, p. 67—68 
(Ep); ed. a XX-a, 1887, partea a III-a, cap. 42, p. 66—67 (E); 
ed. a XXI-a, 1889, partea a III-a, cap. 49, p. 79—81 (Ey). 


253 


www.dacoromanica.ro 


Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură. 

Reproducem textul din ediţia a XXI-a. Cronologia am stabilit-o 
în funcţie de ediţiile pe care am reușit să le găsim din bogata serie 
a acestui manual (luînd în consideraţie numai ediţiile apărute în 
timpul vieţii scriitorului): ed. a II-a, 1868; ed. a VI-a, 1872; ed. a 
VIII-a, 1874; ed. a IX-a, 1874; ed. a XII-a, 1878; ed. a XVI-a, 1882; 
ed. a XIX-a, 1886; ed. a XX-a, 1887; ed. a XXI-a, 1889. 

Nu am văzut ediția a X-a a manualului, în care s-a publicat prima 
dată povestirea (exemplarul nu se găseşte în fondul Bibl. Acad. 
Republicii Socialiste România). 


Unii comentatori au criticat includerea acestei povestiri în opera 
lui Creangă. Lucian Predescu susține că este scrisă de C. Grigorescu, 
întrucit în ediţia a X-a a manualului Metodă nouă, „anecdota e iscă- 
lită cu literele: C, Gr.“ 

I. Cremer, în anexa intitulată În legătură cu manualele „Metoda 
nouă“ și „Învăţătoriul copiilor“?, dovedeşte netemeinicia afirmațiilor 
lui L. Predescu, demonstrind convingător că istorioara aparține scri- 
itorului. În toate celelalte ediţii ale manualului povestirea nu mai 
are această semnătură, iar cercetarea lucrărilor tipărite de C. Grigo- 
rescu face evidentă imposibilitatea unei colaborări literare, artistice; 
a acestuia. De remarcat că niciodată C. Grigorescu n-a afirmat că 
povestirea i-ar aparţine. 


P. 67, r, 2: bine...șor, cu puncte de suspensie, care arată, de fapt, 
că vocala imediat precedentă trebuie rostită foarte prelun- 
git şi cu o anumită intonaţie, spre a imita pronunţarea 
cuvîntului așa cum apare ea în situaţia dată (vulpea se 
dă jos încet, deci „prelungit“, ca să nu fie simțită). 


r. 5: ta...re(-i mai era foame!) şir. 9: e. rel (mi-i poftă), 
aceeaşi explicaţie pentru semnul grafic aici în discuţie, 
care, de astă dată, exprimă intensitatea foamei, respec- 
tiv a poftei. Vezi Stilistica... cit,, p. 58. 


P 68, r.9: să-i deie de cheltuială — „s-o bată“ (loviturile sînt 
comparate cu banii). 


1 Lucian Predescu, Ioan Creangă, Opere, vol, II, Buc., 1932, p. 155. 

3 I, Cremer, Scriitorii noștri clasici şi problemele şcolii, Editura de stat didac- 
tică şi pedagogică, 1956, p. 233—234. 

3Cr. C. Grigorescu, Răspuns unui calomnialor, în Șezătoarea, VII, 11, 1903, 
P. 493—196 şi Ion Creangă şi Gheorghe Iendchescu, preot, în revista Ion Creangă, 
II, 12, decembrie 1909, p. 315—324. 


254 


www.dacoromanica.ro 


Variante 


66 


2 vulpile E, Eie, Exp, Ezo: vulpele Ez; 5 sub o tufă Ez, Eu, Ex, 
Bei după o tufă Ba 7 Şăzind E,,, Ee Ein, Eno: Şezind Es; 8 peşte 
En, Ea Eis, Ez: peşte sărat Eje; rădică puţin E, Eies Eis: Bai 
ridică Ea; 12 Şi îndată En, Bue, Ei, Ez: Şi-ndată Ea; 19 aici 
Pa, Bu, Eio» Ezo: aice E; 20 nevestei mele En, Eio Bu Ezo 
omite mele Ei 27 şi început Ba, Eie, Eiss Ezo: şi-nceput Ezz; 28 
din car jos Bay Eug, E19, Ezo: jos din car Bis, 


67 


5 şi începe a Es, Ess, Bue: E20: i-ncepe-a Ea; 8 bună H: buna E. 
Eu, Exs, Ban, Ea 12 aşa de poftă En, Eia Ei, Exo: aşa de poftă, 
după cum zici E3; 16 rînji dinţii Ba, E16 E19: Ezo: rînji puţin dinţii 
Bai 17 da’ En, Bus Em, Ezo: dar Bai pe unde nu-ţi e voia En, Ess» 
Ee Eso: unde nu ţi-i voia Es; 19 desară Ba, Ess, Eio, Bo: la noapte 
Bai 20 virt-ţi Eau, Bue: Ew, Exo: Viră-ți E; 24 nemaizicind Es, 
Es, Eu, Exo: nu mai zice Ex; aleargă-n Bo, Ess, E: Ci aleargă-n 
Ess: alergă-n Eso; 27 începuse a bate Ba, Eis, Eis, Epo: începu să 
bată Bai răce Ess: rece Ee, Eio, Eis, E2o; de îngheţa Ba, Ezo, Be: 
Eu" de-ngheţa E,z; 28—29 Ingheaţă Ba, Ba, Bu, Ess: Îngheţă Exo; 
29 zdravăn V: scris sdravăn Ea, Ess Bu, Ezo» Ezis 28—24 De la 0 
vreme, ursul, nemaiputind Ka, Ess, E19» Ezo: Ursul nemaiputind Fi: 


68 


1 Hei En, Ee, Ezo: Ei Ee Esi Dar Eau, Eros Ew, Ezo: Da Bai 2 
peşti En, Eis, Eze, Ewo: peşte Esos 5 răpede Ba, Eiz, Bue: Eno: repede 
Ea; 6 ursul Ba, Ezo, Ezo: el Eig, Bei Să încapă Ez, Ess, Ego: să-ncapă 
E;n, Bai? el Ep, Eio, Ezo: Ursul Ba, Eze; 7—8 şi începe a Es» Be: 
Ee, E30: Şi-ncepe-a Eg; 8 cotrobăi Ba, E16: E19, Ezo: scociori Ep; 9 ȘI 
să-i deie de cheltuială Ba, Eie» Eug, Ezo: omite Bai cînd apuca ursul 
En, Eis, Eis, E20: cînd ursul apuca Ess; 14 năcăjit Ba, Eis, Bin, Ezo: 
necăjii Bue 16 a rămas ursul picilit Ba, Eie, E19, Ezo: a rămas ursul 
făr” de coadă şi picilit Eu. 


255 


www.dacoromanica.ro 


VERSURI ORIGINALE 


Poeziile publicate în manualele şcolare sînt compuneri uşoare şi 
naive, în care intenția moralizatoare şi didactică, cerută de natura 
unui manual școlar, este evidentă. Ele au o însemnătate infimă în 
cadrul operei literare a scriitorului. 


(p. 71) PĂSĂRICA ÎN TIMPUL IERNEI 


Poezie publicată în diverse ediţii ale manualului Metodă nouă 
de scriere şi cetire: 

ed. a II-a: Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I pri- 
mariă, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. lenăchescu, 
N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1868, partea a III-a, 
cap. 30, p. 59 (E,); ed. a VI-a: Metodă nouă de scriere şi citire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. Ilenăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iași, 1872, 
partea a III-a, cap. 33, p. 62 (E); ed. a VIII-a: Metodă nouă de scriere 
şi citire pentru uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Gri- 
gorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A, Simionescu, 
Iaşi, 1874, partea a III-a, cap. 33, p. 62 (E); ed. a IX-a: Metodă 
nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară, de institutorii: 
I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu 
şi A. Simionescu, Iaşi, 1874, partea a III-a, cap. 33, p. 62(E,);ed.a 
XII-a: Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, 
de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Cli. 
mescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1878, partea a III-a, cap. 
33, p. 61 (E,.); ed. a XVI-a: Metodă nouă de scriere și cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. lenăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu, Iaşi, 
1882, partea a III-a, cap. 32, p. 61 (Eu); ed. a XIX-a: Metodă nouă 
de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de institutorii: 
I. Creangă, C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N, Climescu, V. Răceanu 
şi A. Simionescu, Iași, 1886, partea a III-a, cap. 32, p. 60 (Eis); ed. a 
XX-a: Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, 


256 


www.dacoromanica.ro 


Ion Creangă în 1889. Portret în ulei de V. Muşneţeanu. 


www.dacoromanica.ro 


Mormîntul scriitorului din cimitirul Eternitatea, Iaşi. 


www.dacoromanica.ro 


de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu, laşi, 1887, partea a III-a, cap. 31, p. 60 
(Ez0); ed. a XXI-a: Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei 
I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, 
N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1889, partea a IV-a, 
cap. 37, p. 72 (Bal, 

Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură. 

În toate ediţiile cunoscute nouă poezia poartă semnătura povesti- 
torului. 

Deoarece n-am putut avea seria completă a edițiilor acestui 
manual-școlar, pentru stabilirea variantelor, am comparat numai 
textele edițiilor existente în fondurile publice cercetate de noi. 

Reproducem, ca bază, textul ediţiei a XXI-a. 


Variante 
71 


10 zburlită V: scris sburlită E, Ee, Es, Eo, Ein, Bau: scris sbîrlită 
Eis Ei, E; 12—17 Pe la drum mipearenst cată, / Sărmănica 
păsărea. / Dumnezeu care-a făcut-o / Pe dînsa, ca şi pe noi, / O nutrește 
ş-o-ncălzeşte,/ El o scapă din nevoi! Ba, Bu, Eis, Ezo: Pe la drum 
mîncarea-şi cată,/Nimeni nu-ngrijesc de ea !/Dumnezeu care-a creat-o 
[Pe dinsa, ca şi pe noi,/ O hrăneşte ș-o-ncălzeşte/ El o scapă din 
nevoi E,: Pe la drum miîncarea-şi cată, / Nimeni nu-ngrijesc de ea!/ 
Dumnezeu care-a creat-o / Pe dînsa, ca şi pe noi, / O nutreşte ș-o-ncăl- 
zeşte/ El o scapă din nevoi Es, Ea, Ep, Eis, 


(p. 72) NU LUCREZI, N-AI CE MÎNCA 


Publicată în Învățătorul copiilor: ed. I, 1874, cap. I, p. 33(A,); 
ed. a III-a, 1874, partea I, cap. 22, p. 23 (As); ed. a IV-a, 1875, partea 
I, cap. 22, p. 23 (44); ed. a V-a, 1878, partea I, cap. 23, p. 26 (A); 
ed. a VI-a, 1879, partea I, cap. 26, p. 35 (A); ed. a VII-a, 1883, 
partea I, cap. 25, p. 40 (A,); ed. a VIII-a, 1886, partea I, cap. 25, 
p. 41 (A). 

În toate edițiile manualului poezia poartă semnătura: „I. Creangă“. 
Reproducem, ca bază, textul ediției a VIII-a. Iată puținele deosebiri 
dintre diferitele ei versiuni. 


257 
17 — Ion Creangă — Opere vol. II 
www.dacoromanica.ro 


Variante 


72 


După p. 5: Ştiţi Dumnezeu” ce a dat/ Omului, cînd l-a creat?/ 
Membre bunen-dăminoase,/ Creeri în cap de ajuns;/Minte, graiu, 
simţiri, virtute,/ Toate-n el perfect le-a pus A,, A, As: Ştiţi 
Dumnezeu ce a dat/ Omului, cînd l-a creat?/ Membre bune-nde- 
mănoase,/ Creieri în cap de ajuns;/ Minte, grai, sîimţiri, virtute,/ 
Toate-n el perfect le-a pus As: Ştiţi Dumnezeu ce a dat/ Omului, 
cînd l-a creat?/ Membre bune îndămînoase,/ Crieri în cap de 
ajuns;/ Minte, graiu, simţiri, virtute,/ Toate-n el perfect le-a pus 
As: în redactările ulterioare Lia, Aa), aceste versuri au fost lăsate 
la o parte. 


(p. 73) IA! CLOPOȚELUL SUNĂ 


Poezie cu conţinut pur didactic publicată în diversele ediţii ale 
Învăţătorului copiilor: ed. I, 1874, cap. III, p. 86 (A); ed. a III-a, 
187%, partea a III-a, cap. 23, p. 99 (A); ed. a IV-a, 1875, partea a 
III-a, cap. 23, p. 97 (A,); ed. a V-a, 1878, partea a III-a, cap. 27, 
p. 107 (A); ed. a VI-a, 1879, partea a III-a, cap. 10, p. 168 (Aj); 
ed. a VII-a, 1883, partea a III-a, cap. 13, p. 214—212 (A). 

Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură. Poezia poar- 
tă semnătura povestitorului. 

Reproducem textul ediției a VIl-a. 


Variante 


78 
8 Dind sămnalul de pornire A,: A dat semnul de pornire 43, AA, Aj: 
A dat semnalul de pornire A; 9 ora Ay, As, Ag: oara As, Aa; UL Călă- 
torul A, As: Călătoriul As, Ar, Ag; 14 zboară V: scris sboară Ae, 
du As As A. 

74 
80—88 Iaca mintea omenească/ Apa, focul a-njugat,/ Şi de-atunci cu 
înlesnire/ Țări cu ţări mîna au dat 4,, As: Iaca mintea omenească, / 
Pină unde a ajuns:/ A ajuns ca să domnească,/ Pin’ şi colo-n aer sus 
As: Iaca mintea omenească/ Pină unde a ajuns:/ A ajuns ca să dom- 
nească/ Pin’ şi colo-n cer sus Aş, Aa, As. 


258 
www.dacoromanica.ro 


POEZII POPULARE 


(p. 77, 78) CÎND ERAM ÎN FLOAREA MEA. MIELUȘICA 


Publicate în Contemporanul, lași, I, 11, 14 decembrie 1881, p. 431— 
433. În cazul primei poezii, deși nu se arată că e „auzită“ de la cineva, 
este evident că avem a face cu o poezie populară, cum dovedeşte, 
între altele, şi faptul că pe aceeaşi pagină şi, în continuare, pe urmă- 
toarele două pagini apare, fără nici o întrerupere (afară de titlu), 
Mieluşica, despre care Creangă spune: „Auzită în espitalul Brinco- 
vinesc> de la Mama Balaşa», o gardiancă bătrină, de locul ei din 
Craiova“. Poeziile poartă, la sfîrşit, semnătura: „I. Creangă“. Pe 
amîndouă le-am transcris din Contemporanul. 


P. 77, r. 2: în floarea mea aminteşte de floarea virstei, epoca de 
înflorire, de dezvoltare maximă a calităţilor unei fiinţe. 


(p. 81) BRATU 


Publicată în Contemporanul, Iaşi, I, 12, 1 ianuarie 1882, p. 483— 
485, cu menţiunea, la sfîrşit: „Auzită tot de la «Mama Balașas, cu 
data: „Bucureşti, 1881, septemvrie“ şi este semnată: „I. Creangă“ 
(E). A fost retipărită în ediţia de la Iași, vol. II, 1892, p. 180—184 
(I). Noi am reprodus textul din Contemporanul, față de care cel din 
ediţia Iaşi diferă prea puţin. Ca de obicei, am respectat cu stricteţe 
textul, chiar acolo unde apar inconsecvenţe, de regulă fonetice, dato- 
rite, cele mai multe, faptului că povestitorul n-a înregistrat (şi nici 
nu putea înregistra) întocmai particularităţile munteneşti ale „Mamei 
Balaşa“. 

La moldovenismele culegătorului s-au adăugat, cu siguranţă, 
acelea ale zeţarului. Iată deosebirile dintre cele două variante. 


259 
17" www.dacoromanica.ro 


Variante 


81 


6 at F: hat I; călare F: calare Z; 7 Cu cinci coade pe spinare F: Cu 
cozile pe spinare J; 9 Cunjurată F: Cunjurate I; 15 Ploscariului F: 
Ploşcarului Z; 16 Şelariului F: Sălarului Z; 17 Cu sora lor Dobrica 
F: Cu soră-sa Dobriţa I; 20 că adormea F: c-adormea I; 24 neică F: 
Neico I; 26 Nici o F: Nici-o I; 27 neică F: neica Z. 


82 


82 Neică, îlintişoara mea F.: Neico, îlintuliţa mea Z; 40 Ori tu, 
mări, tot tăiat F4Ori de ea să fii tăiat Z; 42 Bălaurean F: Bălăurean 
I; 48 sunt F: sînt I; 45 Că-s F: Ci-s I; 46 vedè F: vedea I; ce-oiu 
F: ce-am Z; 47 Dobrica F: Dobriţa I; 48 Ea F: lar I; 49 zice-aşa 
F: zice aşa I; 58 poala-l F: poală-l Z; 55 Ea de stînga-ngenun- 
chea F: Ea de sirgu-ngenunchea Z; 58 dobora F: doboria I; 59 
Ceialalţi F. Ceilalţi Z. 


88 
72 La piinariu F: La piinar I; 77 Sun amînoraş F: Şi un amînăraş 
I; 80 Şi toţi vinovaţi scăpa F: Vinovaţii toți scăpa Z; 81 Și pîinea 
că li-o-mpărţea F; Şi pîinea că li-o împărțea Z; 497 tărime-l F: 
fărăme-l Z; 101 arăta F: arata Z; 106 Cu părinţii lingă ea F: omite I. 


(p. 84) LINA CĂTĂLINA 


Publicată în Convorbiri literare, XV, 10, 1 ianuarie 1882, p. 383— 
384, cu următoarea însemnare a lui Lon Creangă în josul p. 383: „Auzit 
în «Spitalul Brincovenesc din gura unei bătrine gardience, numită 
«Mama Balaşa», fără ştiinţă de carte, care spunea că şi ea l-a auzit 
în copilărie de la un moş al ei din Craiova, de unde era şi «Mama 
Bălașa». Bucureşti, 41881, septembre“, Poezia este semnată: 
„IL. Creangă“, 

Am reprodus întocmai textul, care, după cît am putut constata; 
n-a mai fost retipărit decît tîrziu, după moartea povestitorului, în 
unele dintre ediţiile operei sale. 


260 
www.dacoromanica.ro 


ARTICOLE 


(p. 31) MISIUNEA PREOTULUI LA SATE 


Publicat în Noul curier român (director Scipione Bădescu), Iași, I, 
25, 19 februarie 1872, p. 1—2 (NCR), şi retipărit de!Hasdeu în Columna 
lui Traian, III, 10, 7 martie 1872, p. 78—79 (CT). 

În ambele periodice, acest articol este semnat „Preotul I. Creangă“ 
şi trebuie, deci, considerat ca aparținînd povestitorului nostru, în 
ciuda numeroaselor particularităţi de limbă și stil, care ne-ar îndrep- 
tăţi, poate, să-i punem la îndoială paternitatea. 

Am reprodus textul din ziarul lui Bădescu, pentru că cel din Co- 
lumna lui Traian are o ortografie puţin accesibilă. 


Variante 


91 


8 păstoriul NCR: păstorul CT; 4 un tată iubit, un părinte bun NCR: 
un tată iubit şi bun CT; 6 proclamat părinte NCR: părinte CT; 7—9 
ce cu mîndrie și dragoste se numesc ei singuri copii[i] lui, dindu-i 
toată stima ce se cuvine unui părinte? NCR: cari cu mîndriă şi dra- 
goste se numesc ei singuri — copii ai lui? CT; 10 întăi NCR: întăiu 
CT, 11 cariera sa WCR: omite sa CT; blindeţă NCR: blîndeţe CT; 
18 niciodată NCR: omite CT; 15 cele bune NCR: omite CT; 17—19 
să ştie profita repede și în mod raţional de această favorabilă 
împrejurare NCR: să ştie profita răpede de asta CT; 19 temelie NCR: 
temelia CT; misiunei NCR: misiunii CT; 20 conducător ei părinte 
al poporului NCR: conducător al poporului CT; 25 totodată NCR: 
totdodată CT, aceste NCR: cele CT; 26 bun NCR: blind CT; 
conştiențios NCR: conştiinţios CT; 27 judecător NCR: giudecător 
CT; 27—28 Aceste trei calităţi posedate WCR: Cu aceste trei cali- 
tăți CT; 28 misiunei NCR: misiunii CT. 


92 


2 astfel NCR: astfeliu CT; 8 să.le WCR: să-i CT; 6 această 
NCR: astă CT; de-a rindul NCR: d-a rîndul CT; 8 el este 
NCR: el e CT, 10 ca să NCR: omite ca CT; această NCR: omite 
CT; 11—12 cari se vor simţi foarte onoraţi prin astă manieră 


261 


www.dacoromanica.ro 


părinţească şi obligatoare NCR: omite CT, 18 Această întrare a sa 
în casele poporului NCR: Astă întrare CT; 14 învățături NCR: 
învăţăture CT; 16 trumuseţele NCR: frumuseţile CT; 18 încunjoară 
NCR: încongioară CT; 20 apoi NCR: omite CT; 24 aceste NCR: 
acestea CT; 25 de-a NCR: d-a CT; 26 dumineca NCR: în dumineca 
CT; 84 aceasta NCR: asta CT; 85 Astfel apoi NCR: Astfel dar CT; 
86 îmbrăcaţi NCR: îmbracaţi CT; 40 le-a NCR: li-a CT; 41 între- 
rupţie: scris întreruptie NCR: întrerupere CT. 


93 


1 liturghiei NCR: liturgiei CT; 8 cam astfel NCR: astfeliu CT; 4 Is. 
NCR: Isus CT; 12 într-ajutor NCR: într-agiutoriu CT; 15—16 hărni- 
cia şi cinstea voastră, toți NCR: hărniciă şi cinste, toţi CT; 18 le 
NCR: li CT; 19 ceti NCR: citi CT; 28 nimica NCR: nemica CT; 28 
îngrijască NCR: îngrijească CT; 80 gospodăriile NCR: gospodăriele 
CT; 81 iconomiei NCR: economiei CT; 84 azvirle V: scris asvirle 
NCR, CT; lenevirei NCR: leneviei CT; 87 dea NCR: a CT; 88 
ocîrmuire NCR: cîrmuire CT. 


94 

8 îmi NCR: mi CT; liturghie NCR: leturghiă CT; 10 atrăgătoare 
NCR: atrăgătoariă CT; preotul NCR: omite CT; 11 deie NCR: 
dea CT; 12 învățături NCR: învăţăture CT; 18 viilor NCR: vielor 
CT; în conversaţie NCR: omite CT; 15 populare NCR: popolare CT; 
17 junii şi junele NCR: giuni şi giunele CT; 18 educaţie NCR: educa- 
ţiune CT; căsătorie NCR: căsătoriă CT; 19—22 Apoi să le arate 
stricăciunea ce provine din beţie, pentru care scop să le aducă 
esemple prin cari să desfăşure şi mai mult degradarea şi nenoroci- 
rea ce provine din beţie, din acest vițiu odios, care WCR: Apoisă le 
arăte stricăciunea ce provine din beţie, pentru care scop să le 
desfășure, prin esemple, degradarea şi nenorocirea ce se nasc din 
acest viţ odios, ce CT; 28—24 curat NCR: cel curat CT; 80 vizita 
V: scris visita NCR, CT; 21 prefera NCR: preferi CT; nobile NCR: 
omite CT; duminecale WCR: dominicale CT; 28 unul NCR: unii 
CT; 80 această WCR: astă CT; 82 învățături NCR: învăţăture CT; 
84 mrejea NCR: mregea CT; 41 este NCR: e CT. 


95 
4 obstacolele WCR: obstacolii CT; neapărat NCR: omite CT; 
5—6 Cele mai puternice obstacole WCR: cei mai puternici obsta- 


coli CT; 7 ovrei NCR: evrei CT; carii NCR: cari CT; 8—9 Natural, 
căci NCR: omite CT; 10—11 orbie sufletească şi imoralitate WCR: 


262 


www.dacoromanica.ro 


orbiă sufletească CT; 11 asemenea obstacole NCR: asemeni obstacoli 
CT, 12a NCR: al CT; 16 asemenea NCR: asemeni CT, 18 gospodărie 
NCR: gospodăriă CT; 19 asemenea NCR: aceste CT; 20 Aceasta 
NCR: Asta CT, 21 Deie NCR: Dea CT; urgent NCR: urginte CT; 
23—24 ardet Ucalegon NCR: ardet Phlegon CT; 25 suficientă NCR: 
suficiinte CT; poziție NCR: Poziţiune CT; 28 jos NCR: gios CT; 
aceea NCR: omite CT; 29 aceasta NCR: asta CT; 80 țării NCR: 
ţărei CT. 


(p. 96) IEZUITISMUL ÎN ROMÂNIA 


Publicat, ca şi articolul precedent, în ziarul Noul curier român, 1, 
46, 8 aprilie 1872, p. 1—2, sub semnătura „Pr. I. Creangă“, de unde îl 
reproducem. 


(p. 100) ÎNTÎMPINARE LA CRITICA DOMNULUI 
I. NĂDEJDE ASUPRA PĂRȚEI ȘTIINȚIFICE 
DIN CARTEA DE CETIRE „ÎNVĂȚĂTORIUL COPIILOR“ 


Publicat în Contemporanul, Iaşi, I, 8, 46 octombrie 1884, 
p.278—279, de unde îl reproducem. 


În anul 1874, în colaborare cu colegii săi, institutorii C. Grigorescu 
şi V. Răceanu, Creangă scoate un nou manual școlar: Învățătorul 
copiilor, carte de cetit în clasele primarie, cu litere, slove şi buchi, cuprin- 
zind învățături morale şi instructive, care s-a bucurat, ca şi Metoda nouă, 
de o mare răspîndire, tipărindu-se în mai multe ediţii, mereu revăzute 
şi îmbunătățite. 

Presa literară a epocii l-a primit favorabil. Eminescu, în Timpul 
(V, 102, 7 mai 1880), face o caldă prezentare manualului. 

Noutatea cărților didactice scrise de Creangă, interesul cu care 
erau primite și epuizarea lor rapidă rezultă în mod elocvent dintr-o 
scrisoare trimisă scriitorului de un prieten: 


263 


www.dacoromanica.ro 


„D-lui profesor I. Creangă, Iaşi 
(Adresa: D. Berar, sir.... 12) 


Dragă Creangă, 

Văd că oftigeşte omul, pînă ce... tot nu poate pune mîna pe o 
carte d-ale tale. Ioaniţiu n-are decît citeva exemplare din Metodă. 

Am comandat 5 Învățătorul copiilor prin el acu o săptămînă, şi 
am reuşit a nu priimi încă. Fii dar bun a-mi expedia încă azi, la adresa 
mea, 1 exemplar Înv. copiilor. 

După mine, cartea ta întrece pe toate de aici, totuşi îi doresc per- 
fecţionare în & sensuri: 1 — dacă e scriptolegă, trebuie să înceapă 
numai cu slovele scrisă, şi cînd le-a isprăvit, să treacă la cele de tipar; 
2 — nuanțele lui ă şi £ (8, â, ê) ar trebui lăsate la urmă; 3 — cuvintele 
să nu fie tăiate, ci fiecare linie să sfirşească cu un cuvint întreg; 4 — 


mai multe poezii naţionale şi fabule. 
Salutări, Berar 


Gara Tîrgovişte“! 


În timpul vieţii lui Creangă s-au tipărit opt ediţii din această 
carte. Cea de a noua ediţie a apărut în felul următor: partea a II-a în 
1889, partea a III-a în 1890, și partea I în 1891. Aprobarea manualului 
de către minister, autorii au obținut-o cu întîrziere. Au trebuit să 
revină mereu cu cereri2, 


1 Ms, 3.757, f. 49 (carte poştală), 

1 Una datată: 22 mai 1872, alta din 29 noiembrie 1872, în care se arată că, 
fiind epuizată prima ediţie, s-a tipărit şi a doua ediţie şi se cere din nou „apro- 
barea cuvenită pentru a servi ca carte didactică în clasele primare“, cu precizarea 
că la viitoarea ediţie autorii vor aplica noua ortografie. În această cerere găsim 
o prețioasă informaţie: „Văzind însă că edițiunea I este desfăcută în total și în 
speranţa că cartea va fi aprobată, am tipărit a doua ediţiune, care a apărut de 
sub presă tot în acest an“, Deci primele două ediţii din Învățătorul copiilor au 
apărut în anul 1871, 

La 20 decembrie 1872, autorii primesc, din partea Comisiei pentru cerce- 
tarea cărților didactice care examinase cartea, răspunsul că manualul „Însușeşte 
multe calităţi care o ar recomanda“, dar trebuie să i se aducă o serie de modificări, 
şi anume: aplicarea noii ortografii oficiale, corectarea unor exemple din partea 
cu conținut ştiinţitic, înlăturarea cuvintelor dialectale sau explicarea lor pentru 
a pute: fi î1ţ:1:32 de toţi elevii etc. Coacluzia raportului sună: „Împlinindu-se 
cu conştiinciozitate aceste condițiuni, cartea menţionată promite a fi de mare 
utilitate peatru copiii din ciasa IV primară“. 

La 17 februarie 1874 autorii cer din nou aprobarea cărții. Totodată ei solicită 
mijloace binești din partea Societăţii pentru învățătura poporului român: 
„Aati “arte, do naule președinte, a apărut pînă acum în două ediţiuni, în număr 
de 12 mil etanolare“ ... „Ambele edițiuni au fost tipărite cu mijloace streine“, 
Totodată dau asigurări că vor face toate modificările necesare. 

În procesui-verbal din 31 martie 1874, I. Darzeu, P. Poni și A.D. Xenopol 
semneazi admiterea manualului. (Documentele amintite le-am cercetat în ediția 
Ion Creangă, Documente, Buc., E.P.L., 1964, p. 229.) 


264 


www.dacoromanica.ro 


Cartea primeşte aprobarea oficialităţii abia în 1874, şi se tipăreşte 
cu sprijinul Societăţii pentru învățătura poporului români. 

Este evident că toate aceste amînări au drept cauză ei destituirea 
lui Creangă din învățămînt, în urma conflictului cu autorităţile bise- 
riceşti. Aprobarea se obţine în anul cînd, prin plecarea lui Cristian 
Tell din fruntea Ministerului, Creangă este readus la catedră. 

În prima ediţie, Învățătorul avea patru capitole. Pe urmă, mărin- 
du-şi conţinutul, a apărut în trei părţi distincte. 

Manualul, întocmit cu destulă grijă, are un conţinut variat, cu 
bucăţi de citire atît literare, cît şi științifice. Aici se tipăresc pentru 
prima dată povestirile Picală, Inul și cămeșa, Acul şi barosult, A fost, 
a fost, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti’, de o incontestabilă valoare lite- 
rară, care anunţă marea creaţie a scriitorului nostru. Tot aici apar şi 
poezioarele scrise și semnate de Creangă: Tal clopoțelul sună, Nu 
lucrezi, n-ai ce minca. El mai cuprinde o serie de lecţii cu conţinut de 
cultură generală, unele bucăţi de îndrumare pentru activitatea prac- 
tică, precum şi numeroase strigături, cîntece, poezii populare, fabule 
etc. 

Manualul nu se ridică însă la un nivel didactic şi artistic deosebit, 
fiind mai puţin reprezentativ pentru activitatea pedagogică a lui 
Creangă. Învățătorul e alcătuit de el numai în ceea ce priveşte partea 
literară, cea ştiinţifică fiind scrisă de C. Grigorescu şi V. Răceanu. 
Multe dintre bucăţile de lectură au un caracter moralizator sărac şi 
sînt înţesate de neologisme. Cît despre materialul ştiinţific, acesta 
este, în parte, necorespunzător şi adesea confuz. 

Cu toate aceste lipsuri, cartea a fost apreciată, avînd reale calităţi 
în comparaţie cu alte manuale similare din acea vreme. 

În anul 1884, cînd la Iaşi începe să apară Contemporanul, acest 
manual ajunsese la cea de a VI-a ediţie. 

Revista cercului socialist avea înscris în programul ei, printre 

altele, demascarea plagiatelor şi pastișelor, precum şi a inexactități- 
lor ştiinţifice existente în cărţile vremii, îndeosebi în manualele șco- 
lare, cum rezultă din articolul-program intitulat Către cetitorii noștri, 
semnat: Redacţiuneat. 
4 Creangă a fost membru activ al acestei societăţi încă din 1867, anul înfiin- 
țării ei, În 1876 a fost numit secretar al societăţii, funcție pe care a deținut-o 
mulţi ani. În anul în care a fost destituit din învăţămînt, societatea i-a încredin- 
țat ţinerea unui curs de scriere și citire la şcoala de adulţi, unde predau, gratuit, 
cei mai de seamă profesori ai Iașului. 

t Identificate ulterior ca aparţinind lui Creangă. 

2 V., ed. de faţă, vol. II, p. 213—215. 

4 Contemparanul, Iaşi, I, 1, i iulie 188i, p. 1—2. 


265 


www.dacoromanica.ro 


În Contemporanul din 41884, I, 6, sept. 16, p. 205—211, I. Nădejde 
publică, sub proprie semnătură, o recenzie critică la Partea științifică 
din „Învățătorul copiilor“, în care relevă şi corectează o serie de erori. 

Nădejde recunoaşte greutatea enormă de a scrie un asemenea 
manual, cînd spune „Poate că nu e lucru mai greu de făcut decit o 
carte de cetit bună“, dar condamnă greşelile strecurate în el, printre 
altele, că albinele „fac ceară din polen“, că „frasinul cînd începe a 
înflori face nişte bubușlii pe frunze, din care ies pe urmă niște gîndăce; 
verzi numiți gindaci de turbă“ (ceea ce ar putea duce la ideea greșită 
a existenţei generaţiilor spontanee), că condurul e totuna cu pajura 
etc. Recenzentul arată amănunţit cum ar trebui tratată materia ştiin- 
tifică într-un manual didactic, insistind asupra necesităţii ca totul să 
fie potrivit cu puterea de înţelegere a şcolarului. 

La sfirşitul observaţiilor sale critice, Nădejde remarcă valoarea 
unora dintre bucăţile literare ale abecedarului (Picală, Inul și cămeșa, 
Acul şi barosul, Jupinul grieruș), aducînd laude artistului Creangă, 
pe care îl absolvă de răspundere pentru lipsurile manualului. 

Critica făcută cărţii este dreaptă într-o anumită măsură, date fiind 
numeroasele pedanterii şi inexactităţi. Nădejde îi ignorează însă cu 
totul meritele, deşi ea este cu mult superioară celorlalte manuale folo- 
site atunci în şcoală. 

Creangă publică imediat, tot în Contemporanul, un răspuns inti- 
tulat: Întimpinare la critica domnului I. Nădejde asupra părței știin- 
țifice din cartea de cetire „Învăţătoriul copiilor“, prin care se solidari- 
zează cu colegii săi, coautori ai manualului. 

În acest articol, plin de bun simţ şi de subtilă ironie, Creangă 
relevă greutăţile întocmirii unei asemenea cărţi, îi subliniază valoarea 
În comparaţie cu a celor similare existente atunci, arată că autorii au 
fost animați de cele mai bune intenții ei mulţumeşte pentru observa- 
tiile făcute, de care ei vor ţine seamă la viitoarea ediţie. 

În Răspuns la întimpinarea d-lui Creangă la critica părței ştiinţifice 
din „Învățătoriul copiilor“ (Contemporanul, I, 8, octombrie 16, 1881, 
p. 280—282), I. Nădejde continuă să facă, pe un ton tăios, critica 
manualului, fără a lua în consideraţie explicaţiile date de Creangă, 
ajungînd la concluzia că partea ştiinţifică este total greşită şi fără 
putinţă de îndreptare. În ciuda acestei severe critici, Nădejde subli- 
niază meritele literare ale lui Creangă: „Păcat că dl. Creangă, om cu 
talente admirabile pentru poveşti și alte lucrări literare pline de spi- 
ritul poporului, s-a amestecat în societate cu oameni fără știință şi în 
același timp plini de pretenţii. Numai de un lucru ne mierăm, cum 


266 


www.dacoromanica.ro 


socoate dl. Creangă, cînd cere indulgență pentru o carte didactică. 
d-sa care face parte din «Junimea» şi din colaboratorii la Convorbirile 
literare. A uitat d-sa loviturile înspăimîntătoare şi fără de milă date 
de această grupă producerilor monstruoase? A uitat d-sa, nu face 
nimic, noi ne privim ca oameni formaţi sub această direcţie de critică 
fără slăbăciune şi vom lovi în cei mai de aproape amici, îndată ce 
vom avea probe că au plagiat, sau au scris monstruozităţi. Prin urmare, 
să fie ştiut odată pentru totdeauna, că nici nu menajăm pe nimene, 
nici nu voim să fim menajaţi... Deviza noastră este: «Fais que dois, 
arrive que pourra». Adecă pentru cei ce nu ştiu franțuzește: «Fă ceea 
ce eşti datoriu să faci, întîmple-se ce s-ar întîmpla“, ` 

Creangă n-a mai răspuns la cea de-a doua critică a lui Nădejde, 
ci i-a trimis o declarație, arătînd că este solidar cu colegii şi colabora- 
torii săi C. Grigorescu şi V. Răceanu, Sub titlul Generozitatea d-lui 
Creangă, directorul revistei, fără a reproduce conţinutul declaraţiei, 
inserează o notă în paginile Contemporanului (I, 9, noiembrie 1, 1881, 
p. 339—340): 


„Generozitatea d-lui Creangă 

Pină acuma se bucura dl. Creangă de nume de scriitoriu popular 
plin de talent, sîntem însă siliţi de fapte a-i recunoaşte şi o generozi- 
tate vrednică de o mai bună întrebuințare. 

Închipuiţi-vă că daa ne trimete spre publicare o declarație în 
toată regula, că se cunoaşte solidar în toate cu d-nii Răceanu şi Gri- 
gorescu întrucit se atinge de Învăţătoriul copiilor. Cine crede însă că 
dl, Creangă a redactat partea ştiinţifică? Desigur că nimene. Dacă ar 
veni cineva să ne spună că un profesor de ştiinţele naturale crede în 
eclipsele inelare de lună, tot ne-ar veni a crede; dacă ne-ar spune cineva 
că mulţi şi-au făcut un nume în ştiinţă şi literatură prin plagiare, 
asemenea am crede; dacă ne-ar susţinea cineva că plagiatorii şi şarla- 
tanii înfierați de Contemporanul vor căpăta bene merenti, ori vor 
ajunge miniştri, ori multe năzdrăvănii de acestea, le-am crede pe 
toate. Nu vom crede însă niciodată, că iubitul autoriu al poveştilor 
din Convorbiri literare are vreo vină din pricina monstruozităţilor 
strigătoare la ceriu din Învățătorul copiilor, nici că d-nii Răceanu și 
Grigorescu au contribuit la meritele părţei literare, nu vom crede. Ca 
încheiere vom zice: «Fie, d-le Creangă, cum zici d-ta, numai de n-ar 


fi cum ştim noi». 
I. Nădejde“ 


267 


www.dacoromanica.ro 


Cu aceasta incidentul a fost definitiv închis. Polemica nu a afectat 
prin nimic relaţiile lui Creangă cu Nădejde. În Contemporanul din 
1 decembrie 1881, p. 431—433 şi din 1 ianuarie 1882, p.483—485, 
Creangă publică citeva poezii populare: Cind eram în floarea mea, 
Mieluşica, Bratu, auzite de la „Mama Balaşa“, cînd era internat în 
spitalul Brincovenesc. 


(pe 102) O ÎNTREBARE D-LUI A. GORJAN, 
AUTORUL MAI MULTOR CĂRȚI DE GEOGRAFIE 


Reproducem textul broşurii tipărite în 1886. 


În 1886, Creangă şi colaboratorii săi, V. Răceanu şi Gh,lenă- 
chescu, publică lucrarea polemică: O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul 
mai multor cărţi de geografie, unde demască plagiatul lui A. Gorjan, 
autor şi el de manuale şcolare, care compilase şi copiase masiv din 
cartea lor: Geografia judeţului Iași, pentru clasa a II-a primară urbană 
şi pentru clasa a III-a primară rurală, de ambe seze, laşi, 1879. Autorii, 
în cadrul unei analize riguroase, metodice, formulează cu claritate 
şi precizie acuzaţiile, demonstrează, cu exemplificări bogate, că A. Gor- 
jan a copiat aidoma metoda şi planul lucrării lor, critică aspru aşa- 
zisa parte originală a cărţii care consta numai din greşeli şi din for- 
mulări confuze, echivoce: 

„În cărticica d-voastră, de 38 pagini, după cum v-am arătat, n-a 
fost o singură pagină, unde să nu fi fost bucăţile copiate din cartea 
noastră, stilul stricat şi unde cele adause de la d-voastră să nu fi fost 
greşite şi neadevărate. Atunci, stimabile domn, ce mai rămîne din 
cartea d-voastră?“ 


(pe 109) [RĂSPUNS LA CRITICELE NEDREPTE 
ŞI CALOMNIILE ÎNVERŞUNATE ÎNDREPTATE 
CONTRA CĂRŢILOR NOASTRE DE ŞCOALĂ 
DE CĂTRĂ DOMNUL IOAN POP FLORANTIN 


Reproducem textul broşurii apărute în 1888. 

Ion Creangă îşi începe activitatea didactică încă din primul an 
de studii la Şcoala preparandală, suplinind postul rămas vacant, prin 
plecarea unui institutor, Beiu, la București. Lipsa de cadre didactice 


268 


www.dacoromanica.ro 


determină conducerea Şcolii preparandale să înainteze în vara anului 
1864 o listă cu numele celor mai buni absolvenţi ai primului an (în 
clasificarea făcută de Titu Maiorescu, Creangă figura cu premiul I), 
recomandindu-i pentru a fi numiţi institutori!, 

Pentru postul de la clasa I (secţiunea a II-a) a şcolii primare 
Vasiliene, comitetul şcolar, în adresa către minister din 2/1% octom- 
brie2, îl propune pe Creangă „carele a făcut 4 clase gimnaziale și a 
absolvit cu succes foarte mulţumitor cursul pedagogic din institutul 
«Vasile Lupus“. 

În realitate, Creangă nu terminase Școala preparandală, fiind 
abia în anul al II-lea, Numirea oficială s-a făcut prin decretul cu nr. 
1.501, semnat de Cuza-vodă: „D. Ioan Creangă se numeşte provizoriu 
institutore la clasa întiia, secţiunea II, de la şcoala primară din Trei 
Ierarhi“3, 

Numirea la o şcoală model, unde făceau practică viitorii institu- 
tori, Creangă o datora bunei sale pregătiri și deosebitei aprecieri din 
partea profesorilor, în special a lui Maiorescu. i 

Creangă s-a dedicat învățămîntului cu pasiune şi s-a manifestat 
ca un pedagog creator, de excepţională valoare, povestitorul şi educa-: 
torul întregindu-se în aceeaşi luminoasă personalitate. : 

Multe documente şcolare, cataloage, procese-verbale, rapoarte, 
ni-l prezintă pe Creangă, încă din primii ani ai activității sale de 
institutor, apropiat de elevi, căutînd să surprindă particularităţile 
fiecăruia dintre ei, făcînd note abundente la rubrica de observaţii 
a cataloagelor, şi în acelaşi timp, dedicat cu însufleţire căutărilor, 
experimentărilor pentru găsirea unei noi metode de predare, cit 
mai adecvată posibilităților de înţelegere a copiilor. În scurtă 
vreme a acumulat o bogată experiență pedagogică. 

În activitatea practică de fiecare zi, el descoperă neajunsurile 
vechii metode de predare şi încearcă s-o îmbunătăţească, ceea ce îi 
oferă prilejul să constate cît de deficitare erau manualele şcolare exis- 
tente. 

Iată ce afirmă autorii abecedarului Metodă nouă de scriere şi cetire 
pentru uzul clasei I primară: 


1 Gh. Polcovnicu, Zon Creangă, preparana la Institutul „Vasile Lupu“, în 
Revista critică, Iaşi, II, |2, april-iunie 1928, p. 112—117. 


3 Gh. Ungureanu, Documente inedile, Buc., 1940, p. 77 şi anexa XXXVIII. 
3 Op.cit., p. 77. 
269 


www.dacoromanica.ro 


„La fntrarea noastră în cariera didactică, fiind toţi institutori de 
clasa La, n-am găsit alt abecedariu în şcoală decît pe-a lui Iarcai, 
abecedariu care era cel mai răspîndit pe vremile acele. Acest abeceda- 
riu însă nu mai corespundea cu cerinţele timpului nici cu noul metod 
de învățarea cetirei prin scriere, după sistema fonetică“2. 

Acelaşi lucru spun ei şi despre abecedarul lui M. Schwartz, care 
„era mai greu de predat, chiar decit abecedarul lui larca“, „...mai tot 
sistemul și metodul din cartea răposatului M. Şvartz nu este decit 
greutate şi mecanism. ... Astfeliu, dar, de la începutul carierei noas- 
tre didactice, fiind lipsiţi de un abecedariu întocmit cum se cade, 
chiar în anul 1863—64 ne-am întrunit şi am luat hotărirea de a 
ne aduna în toate serile, în localul şcoalei de la Trei Ierarhi, și 
a păşi la coordonarea materialului, pe care, în vreme îndelungată și 
cu multă trudă îl adunasem înadins, și tot adunam, pentru întocmirea 
unui abecedariu. Şi astfel am izbutit a alcătui Metoda nouă, aşa cum 
se vede astăzi, carte pe care atitea sute şi mii de copii au învăţat şi 
învaţă a scrie şi a ceti cu uşurinţă“. 

Munca efectivă, aşa cum reiese din relatările lui C. Grigorescu, a 
pornit în anul 1867: „Am început-o la 1867 şi a apărut de sub presă 
la 1868, cînd a fost aprobată de minister“4, 

Afară de Creangă, au mai colaborat la întocmirea manualului 
Gh. lenăchescu, Constantin Grigorescu, V. Răceanu, A. Simionescu 
şi N. Climescu. 

Gh. Ienăchescu, coleg de seminar şi de şcoală normală cu Creangă, 
era în 1865 învăţător la şcoala sucursală de la Mitoc’, iar în 1867 la 
şcoala sucursală nr. 1 de băieţi”. El semnează alături de Creangă, şi 
lucrarea de metodică Povăţuitoriu..., dar, după moartea scriitorului, 
trădează prietenia cu care acesta La onorat?. 


1 De fapt, (Dimitrie) Iarcu. În comunicarea I. Creangă despre predarea limbii 
române în clasa I primară, publicată în Comunicări prezentate la sesiunea ştiin- 
țifică a Institutului de ştiinţe pedagogice, 19—22 ian. 1956, p. 216, Bianca Bratu 
a îndreptat această eroare tipografică, bazindu-se pe însemnările zilnic eale lui 
Creangă, unde se menţionează mereu folosirea abecedarului lui arcu, 

3 Răspuns la criticele nedrepte și calomniile învergunale îndreptate contra càr- 
ților noastre de școală de cătră domnul Ioan Pop Florantin, 1888; v., ed. de faţă, 
vol. II, p. 412 

3 Idem, p. 1416, 112. 

+C., Grigorescu, Rispuns unui calomniator, în Șezătoarea, VII, i4, 1903, 
p. 194. 

š Arh. St. Iaşi, fond Primăria oraşului Iaşi, dosar 841/1864, p. 91. 

Arh. St. Iași, fond Primăria oraşului Iași, dosar 182/1867. 

În anul 1902 s-a luat inițiativa ridicării unui monument lui Creangă la 
Iași. Solicitat de A.D. Xenopol să participe la această acţiune Ienăchescu tri- 
mite 0 scrisoare în care declară că nu se poate „Preta la așa ceva“. A. D. Xe- 


270 


www.dacoromanica.ro 


V. Răceanu, autor de lucrări pedagogicel, se distinge alături de 
Creangă, în grupul de colaboratori, printr-o contribuţie însufleţită 
şi cu caracter creator mai pronunţat. S-a născut în satul Stînca (din 
fostul judeţ Iași) ei a învățat la Şcoala de băieţi din Tătărași, apoi 
la cea de la Trei Ierarhi. 

A funcţionat, ca institutor, în anul 1864, în tirgul Ştefăneşti, 
iar între 1864—1897 la școala de la Trei Ierarhi cu întrerupere de un 
an (1886), cînd a fost institutor şi director la Şcoala de băieţi nr. 1 
din Tătăraşi. 

În activitatea didactică, s-a remarcat ca un profesor cu personali- 
tate, bun metodist şi militant pentru emanciparea învățămîntului. 

După moartea lui Creangă, el este, dintre coautori, cel care apără 
cu consecvență, pînă în ultimii ani ai vieţii, principiile pedagogice 
ale Metodei noi. 

Constantin Grigorescu, colaborator la manuale şi prieten apropiat 
al lui Creangă, funcţionează în 1860 ca institutor la clasa I la şcoala 
de la Trei Ierarhi. În perioada 1863—1864, frecventind cursurile de 
pedagogie şi metodică de la Şcoala preparandală, îi cunoaște pe Creangă 
şi Ienăchescu, pe atunci elevi ai acestei şcoli?. În 1879, scoate singur 


nopol, indignat, publică scrisoarea în ziarul local Evenimentul. Ienăchescu revine 
cu altă scrisoare în care încearcă să discrediteze personalitatea artistică a marelui 
scriitor, contestindu-i originalitatea operei. 

Presa vremii a spulberat aceste calomnii, iar C. Grigorescu, luat ca martor 
de Ienăchescu, a publicat, tot în Evenimentul, o dezminţire categorică, în numele 
său şi al lui V. Răceanu, sub titlul Răspuns unui calomniator. Revista Şezăloarea, 
VII, nr. 9—10, 1902, p. 130—133, gi nr. 11, 1903, p. 193—196, publică la un loc 
acest schimb de scrisori. 

1 În 1887 publica Raport despre mișcarea învățămîntului rural de la şcoala 
din comuna Golăești și cea din cotuna Icuşeni, comuna Slînca, din plasa Braniștea, 
județul Iaşi, la afirşitul anului şcolar 1886/1887, iar în 1891 Observaţiuni asupra 
metodelor cărților de scriere şi cetire, un istoric al metodelor de predare şi al abece- 
darelor din vremea sa, dovedind o bună pregătire şi experiență pedagogică. Din 
aceeaşi perioadă datează o altă lucrare a sa: O ochire asupra abecedariului d-lor 
Meisner și Dogar, Iaşi, 1890, scrisă în colaborare cu C. Grigorescu şi Gh. Ienăchea- 
cu; în anul 1896 apare volumul Nomenclatură zoologică şi botanică cuprinzind nume- 
le a 642 animaleşi 605 plante ce se găsescreprezentale în figuri colorate, după natură, 
în 90 planşele din zoologie şi 53 din botanică, prelucrate după uvrajul doctorului 
G.H. de Schubert şi Moritz Willhomm, profesor la Universitatea din Dorpat. Întoc- 
mită în limba română şi latină de Vasile Răceanu, fost institutor la Şcoala nr. i 
de băieţi din Trei Ierarhi (Iași), de la 1864—1894. (Cf. I.E. Torouţiu şi Gh, Car- 
daş, Studii şi documente literare, vol. I, 1931, p. 152—153; Bianca Bratu, Food. 
țătorul Ion Creangă, Buc., Editura de stat didactică şi pedagogică, 1958, p. 112— 
115.) 

* Constantin Grigorescu, Ion Creangă şi Gheorghe Ienăchescu, preot, în Ion 
Creangă, II, 12, decembrie 1909, p. 315. 


271 


www.dacoromanica.ro 


un manual de aritmetică pentru clasa I primară, iar în 1885, un Mic 
curs de gramatică română în şcoala primară. Manualul de aritmetică, 
întocmit după metoda intuitivă, a fost criticat. Răspunsul lui Grigo- 
rescu în legătură cu această carte se află inserat la sfîrşitul broşurii 
Răspuns la criticele nedrepte... 

A. Simionescu şi N. Climescu au fost colegi cu scriitorul la Şcoala 
preparandală. Documentele îl consemnează pe A, Simionescu ca învă- 
ţător în 1867 la Școala sucursală nr. 2 şi pe N, Climescu, în 1865, 
învăţător la Şcoala sucursală nr. 1, iar în 1868 la clasa a II-a, la şcoala 
de la Trei lerarhi!, 

Aşa cum rezultă din mărturisirile autorilor, experiența pedago- 
gică a fiecăruia s-a îmbinat cu rezultatele examinării critice a lucră- 
rilor didactice existente, în vederea elaborării noului abecedar: 

„+..am fost şi suntem şi astăzi, pe cît se poate, în curent cu litera- 
tura didactică din Transilvania, încît am cunoscut mai toate lipsurile 
şi toate bunurile abecedarelor apărute acolo, precum: abecedarul 
d-lui Zaharia Boiu, al d-lui Basiliu Petri, al d-lui Ştefan Pop, abece- 
darul și Organul pedagogic al d-lui Popescu şi alte lucrări pedagogice“, 

În ce priveşte munca de redactare propriu-zisă, toţi comentatorii 
subliniază rolul principal al lui Creangă în cadrul acestei colaborări. 
Din cercetarea activităţii didactice a celorlalţi autori, din examinarea 
lucrărilor personale ale acestora sau a corespondenţei păstrate de la 
unii dintre ei, reiese contribuţia covirşitoare a lui Creangă nu numai 
în ce priveşte partea literară a manualului, de care s-a ocupat în mod 
special, ci şi în cea strict de metodică, în formularea noilor principii 
pedagogice. 

Nu este întimplător faptul că atunci cînd s-a pus problema alcă- 
tuirii unei lucrări de metodică a predării care să constituie un îndru- 
mător pentru învăţători, căci mulţi mai predau încă după vechea 
metodă, Maiorescu, în 1875, se adresează tot lui Creangă, principalul 
autor al Povăţuitoriului?. 

Principiile metodice care au stat la baza manualului, numit în 
mod manifest Metoda nouă, urmăreau desprinderea învăţătorilor de 
vechea metodă de predare a citit-scrisului (metoda literizării şi silabi- 
zării) şi impunerea noii metode, fonetice și scriptolege, care să ușu- 
reze procesul de învăţămînt la clasa I primară, 

În cadrul vechiului sistem de predare, metoda literizării impunea 
şcolarilor memorarea slovelor chirilice, după care treceau la exer- 


t Bianca Bratu, op. cit., p. 111—112. 
2 Răspuns la criticele nedrepte..., ed. de față, vol. IL, p, 141—112, 
5 Idem, p, 117—118. 


272 


www.dacoromanica.ro 


ciţiile de silabisire. Se învățau silabe fixe, alcătuite din fiecare con- 
soană alăturată apoi la fiecare dintre vocalele si diftongii limbii 
noastre: ba, be, bi; ab, eb, ib etc. 

Numai după ce se memorau mecanic un număr mare de silabe se 
trecea la citirea cuvintelor. 

Cele două metode nu se deosebesc, principial, una de alta, amîndouă 
fiind constituite pe criteriul învăţării mecanice. 

Sînt revelatoare amintirile unui institutor care, prin 1874—1872, 
învăţa, ca elev, după această metodă!. 

Metoda fonetică şi scriptolegă a reprezentat saltul calitativ către 
învățămîntul raţional, răspunzind necesităţii de predare a citit-scri- 
sului în masă. Noua metodă începe să se răspîndească în Europa în a 
doua jumătate a secolului trecut. 

În cadrul metodei fonetico-scriptolege, elementul viabil, progre- 
sist, care a fost preluat, este cel fonetic, sub aspectul scriptoleg metoda 
fiind astăzi depăşită. Pentru timpul acela însă şi aspectul scriptoleg 
avea importanţa sa şi a reprezentat un pas înainte, pentru că în felul 
acesta, realizîndu-se predarea scrierii concomitent cu predarea citirii, 
se grăbea şi se înlesnea procesul de învăţămînt. 

Primele încercări de aplicare a noului sistem de predare în şcolile 
românești aparţin unor profesori ardeleni, care scot o serie de manuale 
şi metodici, cunoscute şi atent cercetate de Creangă şi colegii săi. 


1 „Începătorii din aceste vremuri (1871—1872) aveau în mîinile lor niște 
abecedare, în cari erau scrise mai întli literele mari de tipar şi apoi literile mici. 
Urmau mai muite pagini cu silabe, precum: ba, be, bi, bo, bu; ma, me, mi, mo, 
mu etc, Literile se pronunţau cu numirile lor întregi, adică: a, be, de, e, te, fe, 
u, ve, ze; iar silabizirea se făcea în chipul următor: be-a = ba; de-i = di; ha-o = 
= ho etc, 

Această împrejurare ni lămureşte pentru ce bieţii şcolari nu prea înțelegeau 
cum poate să iasă cal din ce-a-le, sau mal din me-a-le, 

Ei silabizeau, la început, în mod aproape mecanic şi tîrziu prindeau rostul 
siovenirei,.. Cînd şcolarul ştia sca apa» lecţiile de silabizit, era trecut la cuvinte 
intregi pe cari le siiabizea, mai întăi, după regula obişnuită și apoi le cetia cum 
trebuie... În stirşit, după ce se isprăveau şi acestea, şcolarii treceau la istorioare 
și fabule, cari se silabizeau de două-trei ori şi apoi se citeau după toate reguleie, 
adică: rar şi răspicat, ridicînd tonul la virgulă, lăsindu-l și făcînd o mică pauză 
la punct, 

Scrisul se învăţa foarte tirziu, de obicei după ce începeau școlarii a cet! 
Aceștia scriau mai întăi pe plăci, după modelul făcut de profesor pe tablă, iar 
pe hirtie, prindeau a scrie de-abia în cei din urmă ani“ (O școală sătească acum 
șaizeci de ani, în Anuarul Şcoalei normale „Vasile Lupu“ din Iaşi pe anul şcolar 
1927—1928, p. 67—69. Vezi şi: I, Cremer, Scriitorii noștri clasici şi problemele 
colii, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1956, p. 44—45; Bianca Bratu, 
op. cit., p. 196). 


273 


18 
www.dacoromanica.ro 


Abecedarul Metoda nouă cuprinde un sistem original de predare, 
bazat pe metoda fonetică şi scriptolegă, „sistemă care chiar de la 
început face pe copil să aibă cunoştinţă de ceea ce face, prin urmare 
este mai raţională“, adaptată creator la sistemul limbii române. 

Noile principii metodice care stau la baza manualului sint amă- 
nunţit prezentate în lucrarea Povăjuitoriu la cetire prin scriere după 
sistema fonetică, redactată de Creangă şi lenăchescu, tipărită la Las"? 
în 1876, o completare a Metodei, cuprinzind normele pedagogice nece. 
sare pentru învățătorul care foloseşte acest abecedar. 

Astfel, primul capitol din Povăţuitoriu se referă amănunţit la 
„Chipul cum trebuie să purceadă învățătorul cu şcolarii începători“2. 
Se acorda o importanţă deosebită primelor zile de școală, ca perioadă 
de acomodare a şcolarilor cu noua lor activitate, cunoaşterii de către 
institutor a particularităților individuale ale copilului pentru a găsi 
mijloacele cele mai potrivite de a i se adresa, introducerii treptate în 
procesul de predare a cunoştinţelor, se dau noţiunile pregătitoare 
pentru învăţarea citit-scrisului și a aritmeticii, se insistă asupra 
îmbinării armonioase a disciplinei cu activităţi plăcute, |atrăgătoare, 
recreative. 

Folosul acestor lecţii pregătitoare „va fi că şcolarii se vor deprinde 
a gîndi, a vorbi cu uşurinţă şi a cunoaşte ființele şi lucrurile din mai 
multe puncte de vedere, ceea ce vra să zică a li deştepta mintea şi 
treptat, treptat a li lărgi cercul cunoștinţelor“2. 

Caracteristic pentru noua metodă de scriere şi citire era predarea 
lor concomitentă, pornindu-se de la sunet la literă ; sunetul se desprinde 
din cuvînt prin analiza fonetică a acestuia, apoi elevii îşi însuşesc 
literele corespunzătoare, înfăptuindu-se sinteza grafică şi sonoră 
pentru citire. 

Sunetele se dau curate, fără elementele vocalice ale numelor lite- 
relor. Ele se pronunţă continuu de la unul la altul, pînă ce se conto- 
pesc. Acest mod de pronunțare se numea atunci „sonizare“ sau, cum 
spunea Creangă, „însonare“. 

„După ce a consolidat învăţarea primelor două sunete și ja literelor 
corespunzătoare, abecedarul trece la sinteza întîi grafică gi în urmă 


1 Povăţuitoriu,.., 1876, p. 3. 
3 Idem, P. 5. 
3 Idem, p. 8. 


274 


www.dacoromanica.ro 


sonoră a cuvintului monosilabic... Îndată ce au învăţat citeva litere 
cuprinse în cuvinte monosilabice, copiii învaţă să citească propoziţii 
extrem de scurte dar cu înţeles deplin... Remarcăm astfel că, încă de 
la primele pagini ale abecedarului, elevul începe să recunoască și să 
citească nu numai litere izolate, ci şi cuvinte şi chiar scurte propoziţii. 
Acest lucru dovedeşte, o dată mai mult, preocuparea grupului de autori 
de a asigura o învăţare conştientă, de a stimula interesul copiilor 
pentru lectură, al cărei sens li se relevă, chiar de la primele pagini“!. 

În partea a doua a Metodei noi, elevii trec la citirea propoziţiilor 
alcătuite din cuvinte cu mai multe silabe, şi la învăţarea literelor 
mari de mînă şi de tipar (intii se învățau literele mici cu caractere de 
mînă). 

Abecedarul acorda, de asemeni, o importanţă deosebită predării 
scrierii, gramaticii, ortografiei şi punctuaţiei, păstrării și cultivării 
limbii naţionale. 

Grija pentru puritatea limbii se datora tot lui Creangă, care da 
o atenţie deosebită selectării cuvintelor folosite în texte, lucrînd cu 
migală la stilizarea acestora (abecedarul cuprindea un bogat material 
folcloric, fabule, poezii originale, unele din ele semnate de Creangă, 
şi una din frumoasele sale povestiri Ursul picilit de vulpe), fiind împo- 
triva limbajului preţios, greoi, a abuzului de neologisme sau de cuvinte 
dialectale, în predare: „...am putut constata că d-nii institutori de la 
numita școală ş-au făcut datoria conştiincios, numai pare-mi-se că 
limbagiul ţinut cu cei mici, de ex. malad, recompense etc., etc. este 
prea îngreuietor pentru frageda lor minte, ba chiar de prisos, şi ar fi 
de dorit ca graiul tatei şi al mamei — curăţit numai de cuvintele dia- 
lectice — să aibă mai multă trecere măcar în școalele începătoare“2. 

Jean Bart scria despre profesorul său: „Cu ce dragoste, cu ce căl- 
dură îşi îndeplinea el nobila misiune de luminător. Patima lui era gra- 
matica şi punctuaţia. 'Ținea la scrisul limbei curate româneşti după 
firea ei. Şi făcea cu noi în clasă probă pentru bucăţile ce le tipărea mai 
pe urmă în celebra carte Învățătorul copiilor“. 

Evocările celor ce i-au cunoscut de aproape activitatea de dascălt 
vorbesc de remarcabilul talent pedagogic al lui Creangă, de atenţia 


1 Bianca Bratu, op. cit., p. 212, 

3 Jon Creangă, Documente, 1964, E.P.L., p. 246. 

3 Adevărul literar şi artistic, IX, seria a II-a, nr. 49, 20 aprilie 1930, p. 1—2. 

4I, Properțiu, Profesorul Creangă, în Lumea ilustrată, I, 1894, p. 146—151, ar- 
ticol reprodus și în Șezătoarea din anul 1899; N.A. Bogdan, Varietăţi, în Era noud, 
97, 11 august 1891, p. 3—4; N.A, Bogdan, Jon Creangă, povestitorul poporal, 
în vol. Poveşti şi anecdote din popor, laşi, ed, a II-a, 1897, p. 197—2147; M. Lupescu, 


275 
18" 
www.dacoromanica.ro 


pe care o acorda, între altele, formării unor deprinderi de scriere 
corectă la elevii săi, de însufleţirea cu care căuta să familiarizeze pe 
copii cu lectura expresivă a textelor. 

C. Teodorescu Boroaia, în evocarea Amintiri despre Jon Creangă!, 
scrie; 

„De la dînsul încoace n-am întîlnit o şcoală în care să se citească 
cu atita artă. 

Cum lua un şcolar de-ai lui cartea-n mînă, pricepeai numaidecît 
că ai de-a face cu cel mai desăviîrşit dascăl. Vai de şcolarul care i-ar 
fi făcut o greşeală de ton sau punctuație. Pentru una ca asta, Creangă 
era în stare să facă moarte de om, aşa se-nfuria de straşnic; dar pe 
atit era neînchipuit de bun cu acei ce citeau bine şi după gustul lui“. 

Metoda lui Creangă a însemnat un pas important în direcţia 
metodei fonetice analitico-sintetice din zilele noastre. 


Pentru tipărirea cărţii autorii s-au adresat mai întîi societăţii 
„Junimea“ şi apoi Societăţii pentru învăţătura poporului român, care 
avea înscris în programul ei, printre altele, să sprijine tipărirea de 
manuale şcolare. La 10 iunie 1868 s-a încheiat contractul cu editorul 
H. Goldner, care se obliga să tipărească cartea pînă la 15 iulie 1868, 
iar la 44 august 1868, autorii trimiteau citeva exemplare spre apro- 
bare?. 

Prima ediţie, ca şi în cazul Învăţătorului copiilor, a apărut fără 
aprobarea ministerului, 

La 29 octombrie 1868, ministerul aprobă Metoda nouă: „...am 
onoare a vă răspunde că opul intitulat Metoda nouă de scriere și cetire, 
pentru uzul clasa I primară, a fost aprobat cu plăcere şi nu-mi rămîne 
decit a exprima acelei societăţi viile mele mulţumiri pentru interesul 
ce pune în răspîndirea de scrieri bune şi folositoare învăţăturii po- 
porane's, 

Pentru calităţile ei remarcabile, cartea s-a bucurat de mare succes. 

Raportul elogios al Comisiei pentru cercetarea cărților didactice 
din 1875 sublinia caracterul nou, inovator, al abecedarului. 


Amintiri despre Ion Creangă, în revista Ion Creangă, II, 12, decembrie 1909, 
p. 333—335; M. Lupescu, Amintire despre Ion Creangă, revista Ion Creangă, 
V, 12, decembrie 1912, p. 353—355; M. Lupescu, Ion Creangă şi normaliştii 
de la „Vasile Lupu“, în Ion Creangă, XII, 11—12, notembrie-decembrie 1919, 
p. 99—404. 

1 Revista Ion Creangă, 11—12, noiembrie-decembrie 4944, p. 293—296. 

2 Ion Creangă, Documente, 1964, E.P.L., p. 159—160, 162, 

2 Idem, p. 162—1463. 


276 


www.dacoromanica.ro 


O înaltă preţuire a noii metode de predare o găsim în raportul din 
26 mai 4876 al lui M. Eminescu, pe atunci revizor şcolar, privind 
lucrarea Povățuitoriu la cetire prin scriere, după sistema fonetică: 

„Deosebirea între metoda propusă de această broşură şi învăţarea 
rutinară și mecanică, precum se profesează ea în genere în şcoalele 
noastre, este deosăbirea dintre învățămîntul viu şi intuitiv şi meca- 
nismul mort al memorărei de lucruri neînţelese de copii; este deosebi- 
rea dintre pedagogie şi dresură. Într-adevăr, prin metoda veche a 
silabizărei, a memorărei mecanice de semne şi cuvinte, inteligenţa 
copiilor nu era cu mult mai bine tractată decît inteligenţa unui ani- 
mal, care se deprinde prin frică ei silă la o mulţime de apucături auto- 
matice, de care nu-şi poate da sama... Cartea se deosebeşte în mod 
favorabil de alte tractate de acest soiu prin aceea că e o lucrare cu totul 
originală, nu copiată sau prelucrată după manuale străine. Ea este 
fructul experienţelor lungi a doi învăţători înzestrați de la natură cu 
darul de-a instrui“, 

Cînd se tipărea cea de-a XX-a ediţie a manualului, izbucneşte 
polemica cu Ion Pop Florantin, profesor de filozofie la Liceul Naţional 
din Iaşi, el însuşi autor de cărţi şcolare, care porneşte în coloanele 
ziarului Liberalul (an. VIII, nr. 104, 107, 108, 109, 110, 127, 130, 431, 
lunile mai și iunie 1887) şi Lupta (an. IV, nr. 294 din 8 iulie, p. 3, 
şi nr. 303 din 18 iulie 1887, p. 2), într-o serie de articole (Cărţile 
didactice în clasa I primară, Plagiatură?, O neomenoasă speculă cu cărţi 
didactice etc., acestea din urmă semnate numai cu inițialele Z şi F), 
o campanie de calomniere a abecedarului Metoda nouă, 

Autorii sînt acuzaţi că au plagiat lucrarea, atit în privinţa metodei 
cît şi a conţinutului, după Cursul de scriere şi citire al lui M. Schwartz, 
„că nu prezintă nici o singură figură, nici o ilustraţiune, cu care să 
poată uşura macar întrucitva greul pas întîiu al cetirei...“ şi că fac 
speculă cu cărţile lor școlare, pentru că nu le cartonează, pricinuind 
astfel pierderi de pagini etc. Florantin insinua că această constatare 
fusese făcută şi de alţii, că „De mult se vorbeşte că aşa-numita Metodă 
nouă de scriere şi citire, publicată de către 6 institutori din Iaşi (I. 
Creangă etc.), n-ar fi o lucrare destul de originală ci ar fi copiată din 
un alt abecedar românesc atît ca metodă cît şi prea mare parte ca 
material de citire“ (Lupta, 8 iulie 1887, p. 3). La aceste acuzaţii se 
pare că se asociase și Aron Densuşianu, profesor universitar la Iași, 
care, la un congres didactic, afirmase că manualul este copiat după 
cartea lui Schwartz. 


1 Jon Creangă, Documente, p. 252—254, 
277 


www.dacoromanica.ro 


Creangă, împreună cu V. Răceanu şi G. lenăchescu, semnează o 
scurtă scrisoare de protest cu titlul Purtare nedemnă, împotriva calom- 
niatorului şi o trimit mai întîi ziarului Lupta (care însă nu o publică) 
şi apoi, la 22 august 1887, ziarului Liberalul, unde şi apare. 

Pentru lămurirea deplină a problemelor în discuţie, coautorii 
tipăresc și o broşură Răspuns la criticele nedrepte şi calomniile înverşu- 
nate îndreptate contra cărților noastre de şcoală de cătră domnul Ioan 
Pop Florantin, în care, printr-o argumentaţie riguroasă, spulberă 
toate acuzaţiile aduse. În Răspuns... se prezintă istoricul apariţiei 
manualului Metoda nouă, arătîndu-se că acesta, fiind elaborat încă 
din 1863—64, nu putea fi copiat după abecedarul lui M. Schwartz, 
apărut în 1867. Totodată se analizează pe larg izvoarele care au stat 
la baza alcătuirii lui, subliniindu-se meritele deosebite ale lecţiilor 
de pedagogie ţinute la Şcoala preparandală de către Titu Maiorescu, 
„singurul care a înţeles rolul ce joacă știința pedagogică întemeiată 
pe practică“, și care i-au îndrumat în cariera didactică, se examinează 
critic cărţile şcolare existente și în special manualul lui Schwartz, 
Cursul de scriere şi cetire, dovedindu-se, printr-o demonstraţie compe- 
tentă şi într-un stil convingător, plin de vigoare, netemeinicia învi- 
nuirilor de plagiat, că lucrarea acestuia nu putea fi copiată nici în 
fond nici în formă. În continuare, autorii analizează toate cărţile 
didactice ale lui Ion Pop Florantin și pe baza unor cercetări riguroase, 
îi întorc acestuia acuzaţiile privind lipsa de originalitate şi specula 
cu manualele şcolare. În legătură cu utilitatea ilustraţiilor răspunsul 
nu este concludent, cu atît mai mult cu cît la ediţiile ulterioare ale 
Metode: autorii se vor dezice adăugind și ei „figuri“, alese de altfel 
cu multă pricepere. 

Semnătura colectivă a răspunsului marchează, probabil, paterni- 
tatea iniţiativei, fiindcă, în privinţa redactării, contribuţia lui Creangă 
se arată, de departe, a fi covirşitoare, dacă nu exclusivă. 

Tonul unitar, ritmul egal, stilul concis, plin de vervă satirică, 
dovedesc însușirile unui polemist remarcabil, 

Răspunsul lui Pop Florantin: Desminţire la broşura întitulată 
»Răspuns“..., publicată la 27 martie a.c. 1888 de către d-nii institu- 
tori ieşeni V. Răceanu, C. Grigorescu, I. Creangă şi G. Ienăchescu, în 
contra unor articole de ziare în 1887, laşi, 1888, este slab, neconvin- 
gător, penibil. 

Creangă răspunde din nou printr-o scrisoare deschisă! pe care o 
publică în Fulgerul (laşi, I, 6, 26 iunie 1888, p. 3, la rubrica „Inser- 


1 Ct, I, Cremer, O polemică și finalul ei inedit, Gazeta literară, 5i, 17 decem- 
brie 1964. 


278 


www.dacoromanica.ro 


ţiuni şi reclame“), demascindu-l pe Florantin ca rău platnic faţă de 
creditori: 
„laşi, 1888, iunie 24 


Scrisoare deschisă adresată d-lui I. Pop Florantin 
(?...), profesor de filozofie la Liceul Naţional din 
Iaşi. 

Onorabile, , 

Eu Lag spune o vorbă la ureche, dac-ai vrea să mă asculţi: Decit 
ai tot umbla, horţiș-morţiș, scremîndu-te a năuci lumea cu articole 
de jurnale şi cu broşuri de-a dumitale, de cele nesărate şi rincede, mai 
bine te-ai sili, prin economii, a-ţi plăti datoriile ce le-ai făcut prin sur- 
prindere şi amăgire, la Botoşani, — Birlad, — Iaşi, — București şi 
pe aiurea, însă nu marfă de-a dumitale, de Kecskemeti, care n-are 
trecere pe la noi, ci cu monedă adevărată, cu de care te-ai împrumutat 
la nevoie |... Dar știu eu bine, că n-am să fiu ascultat: căci, cu cel ce 
are orbul găinilor şi la ochii sufleteşti şi la cei trupeşti, degeaba vor- 
besti! 

Ion Creangă“ 

Cu aceasta polemica se încheie. 

Activitatea didactică a lui Creangă este deosebit de prețioasă, 
autorul Poveștilor şi Amintirilor remarcîndu-se ca un reprezentant de 
seamă al mişcării pedagogice progresiste din ţara noastră. 


POSTUME 


(p. 151) [FRAGMENT DE AUTOBIOGRAFIE] 


S-a publicat în ediţia de la Iaşi, vol. I, 1890, p.1—5, la începutul 
biografiei lui Creangă, scrisă de Grig. I. Alexandrescu, care dă urmă- 
toarea informaţie: 


1 Dicţionarul „Junimii“ dă următoarea explicație pentru acest cuvint: 
„Kezchemet — iocalitate în Austro-Ungaria. În «Junimeas, numele Kezckemet 
se întrebuințează pentru toată România transcarpatină. 

Cuvinte, ziceri, construcții de fraze româno-ardeiene, amestecate cu nem- 
ţească, ungurească şi latinească, precum şi scrieri de feiul acesta, «Junimea» 
le declară pe toate venite din Kzckemet“ (Convorbiri literare, Buc., anul al 
57-lea, ianuarie 1925, p. 52—53). 


279 


www.dacoromanica.ro 


„Această biografie, scrisă de însuşi Ion Creangă, s-a găsit în- 
tre hîrtiile lui. După cît se vede, ea este o prescurtare a Amintirilor 
din copilărie.“ (Trebuie să precizăm că numai partea I şi foarte puţin 
din partea a II-a a Amintirilor sînt rezumate oarecum în această auto- 
biografie.) 

Fragmentul de autobiografie se pare că a fost scris pentru „Albu- 
mul Societăţii «Junimea» din Iaşi (1878)* (cf. Const. Turcu, Cind s-a 
născut Ion Creangă?, Cronica, laşi, 23, 10 iulie 1967). 


Reproducem textul din ediţia de la Iaşi. 
P. 154, r. 10—11:0 mină de învăţătură, un car de minte — „în- 
văţătură puţină şi minte multă“. 
P. 152, ri: a umbla huciu-marginea — „a umbla Faimana, pe 
drumuri“; buerg, interjecţie cu care se alungă păsările 
(aici, ca un fel de invitaţie la baterea drumurilor, spre 
marginea satului, departe, adică, de şcoală şi de locul 
unde urmează să facă treabă). 
T. 29: bucuria lor n-a fost proastă — „n-a fost o bucurie obiş- 
nuită, simplă, mică“ (intenţia povestitorului este ironică). 
rT. 37: era a cincea roată la car — „nu se mai uita nimeni la 
el, devenise neînsemnat, de prisos“ (carul are, se ştie, 
numai patru roate). 


(p. 154) FĂT-FRUMOS, FIUL IEPEI 


Publicată, după manuscrisul autograf (neterminat) al lui Creangă, 
în Convorbiri literare, Buc., XXXII, 3, 15 martie 1898, p. 209—222, 
de către un editor care nu-şi dă humele!. 

Textul tipărit în Convorbiri se îndepărtează de original, abundă î n 
erori de tipar şi lecţiuni greșite. 

1 Emil Girleanu (Manuscrisele lui Ion Creangă, Luceafărul, Sibiu, IX, 4, 
1 ianuarie 1910, p. 6) afirmă că textul a fost publicat prima dată de „dl. Simeon 


Mehedinţi“. Gh. T. Kirileanu (cf. Bibl. Acad. Republicii Socialiste România, 
fond VII, Varia 5) îl identifică, cu probabilitate, pe M. Dragomirescu. 


280 


www.dacoromanica.ro 


În subsol se dau note în care se înregistrează, numai pentru o 
parte a textului şi selectiv, redactările iniţiale din manuscris. 

Manuscrisul conţine unsprezece pagini şi are numeroase ștersături 
şi adaosuri, făcute de Creangă însuşi, În ediţia de faţă reprodu- 
cem manuscrisul autograf care se află la Bibl. Acad. Republicii 
Socialiste România, sub nr. 6.104. 


Ms — manuscris autograf; Ms,-Ms, — variante față de Ms; 
V — lecţiuni stabilite prin conjectură. 
P. 15%, r. 10: creștea ca din apă — „creştea repede“ (ca plantele bine 
şi la timp udate). 
r. 16: s-a încurcat în slăbăciune — „este slab, n-are putere 
(să facă ce vrea)“. 
P. 155, r. 19—20: să rizi minzeșie — „să-ţi arăţi dinţii“ (ca mînjii, 
care stau, de obicei, cu gura puţin deschisă şi de aceea 
li se văd dinţii, ca la oamenii care rîd); de fapt, în cazul 
de față cel ameninţat nu va ride, ci va deschide gura de 
durere, de furie etc. 


r. 36: se prinde frate de cruce — „se leagă jurînd pe cruce că-i 
va fi ca un frate“. 


P. 157, r. 13—44: mincau domnește — „mâncau foarte bine (ca dom- 
nul țării)“; cf. sinonimul a minca boiereşte. 


Variante 
154 
2—8 Și într-o zi Ms: redactare anterioară Într-o zi Ms; 8 omul Ms: 
redactare anterioară el Ms,; 4 omul Ms:] redactare anterioară el Ms,, 
5—6 peste gardul de răzlogi Ms: redactare anterioară peste răzlogi 
Ma: 10 cît Ms: redactare anterioară şi cît Ms,, 13 codru Ms: redactare 
anterioară pădure Ms,; copac Ms: redactare anterioară stejar Ma: 14 
smulgă V: zmulgă Ms; 2—15 Întregul aliniat este şters, prin linii 
verticale, cu creionul, ceea ce ar dovedi că povestitorul avea de gind să-l 
transcrie sau, eventual, să-i modifice redactarea; 16 Văzind V: Văzin- 
du Ms (în textul de bază am pus Văzind, fără u, care, în manuscris, 


281 


www.dacoromanica.ro 


ar fi trebuit şters, întrucit formularea inițială a acestui pasaj a fost Vă- 
zîndu-se el că nu-i destul de tare); că s-a încurcat în slăbiciune Ms: 
redactare anterioară că nu-i destul de tare Ms,: redactare anterioară că 
nu-i destul de voinic Ms,; 20 la stejarul cu pricina Ms: redactare an- 
terioară la stejarul din pădure Ma: smuls V: zmuls Ms; 21—22 l-a 
zvîrlit (scris svirlit) într-o tihăraie ca pe-o surcică Ms: redactare an- 
terioară l-a aruncat cît colo Ms,; 24—25 niște tovarăși după gîndul 
meu, ca să fac şi eu vo ispravă în lume Ms: redactare anterioară nişte 
tovarăşi voinici ca mine şi să trăiesc împreună cu dinşii, cum a da 
D-zeu Ms,; 28 şi de osteneală Ms: redactare anterioară şi de osteneală 
mare Ms,; 29 horhăind Ms: redactare anterioară: umblind Ms,. 


155 

1 de la o vreme a dat Ms: redactare anterioară numai iaca ce a 
dat Ma: un părîu grozav de tulbure Ms: redactare anterioară un 
părîu a cărui apă venea tulbure Ma: redactare anterioară un 
părîu a cărui apă era foarte tulbure Ms; 8 Dar aist păcat! 
Oare ce să fie Ms: redactare anterioară şi nu se pricepea el care 
să fie pricina Ma: redactare anterioară şi nu-i venea bietul în cap 
care să fie pricina Ms; Zen mil în două pe așa secetă mare? zise Făt- 
Frumos Ms: redactare anterioară aşa de tulbure, căci era secetă 
mare și nu sămăna a fi plouat la munte nicăiri Ma: 6 vede Ms: 
redactare anterioară întilneşte Ms,; 7 ţărnă V: ţernă Ms; 8 în păriu 
Ms: redactare anterioară înapoi Ma: Făt-Frumos Ms: redactare ante- 
rioară Fiul lepei Ms,; 8—9 că omul acesta tulbură apa Ms: redactare 
anterioară că omul acesta tulbură apa, de nu poate s-o beie nimeni 
Ms,; 10 ţ-ai găsit de jucat Ms: redactare anterioară ţ-ai găsit să te joci 
Ms: redactare anterioară ţ-ai găsit tu de jucat Ms,; 10—11 Pentru ce 
năruieşti munții şi tulburi apele Ms: redactare anterioară De ce tul- 
buri apa de nu pot ca s-o beu Ms,; 12 Iaca vorbă Ms: redactare ante- 
rioară iaca mă Ms,; 18 că mă cheamă Ms: redactare anterioară că eu îs 
Aa: 18—14 Să nu cumva să mai bleştești ceva Ms: redactare anterioară 
Să nu cumva să te puie păcatul să mai leorbăieşti ceva Ms: 17 tretinul 
Ms: redactare anterioară mînzul Ms,; necum Ms: redactare anterioară 
da de cum Ms,; 19 te fac eu acuş Ms: redactare anterioară te fac eu 
acuş, firtate Aa: 24 dreaptă Ms: redactare anterioară slintă Ma: 
33 iute îi Ms: redactare anterioară apoi îi Ms,; 87 Făt-Frumos Ms: re- 
dactare anterioară Fiul lepei As, 


282 


www.dacoromanica.ro 


156 


8—10 care tocmai atunci apucase un copac mare de viri și-l strimba, ca 
să facă dinelocujbă de pus ceaunul Ms: redactare anterioară care tocmai 
atunci apucase cu mîna stingă un copac mare de virt şi cu dreapta îl 
strîmba ca cum ai strimba o mlădiţă tînără Ma: 11 de ce Ms: redactare 
anterioară dar de ce Ms,; copacii Ms: redactare anterioară pădurea Ms,; 
12 Acesta-i Ms: redactare anterioară ş-aista-i Ms,; 18 că mă cheamă Ms: 
redactare anterioară că eu-s Ms,; cricni Ms: redactare anterioară bleşti 
Ma: 14 te strimb şi pe tine Ms: redactare anterioară îţi sucesc 
gîtul Ms, (de fapt, în manuscris sint şterse ambele formulări, probabil 
pentru că povestitorul a vrut să le înlocuiască prin alta, sau, poate, n-a 
observat că le-a şters pe amindouă st că astfel textul n-are sens; noi am 
preferat prima redactare, din cauză că în răspunsul lui Făt-Frumos 
apare să mă strimbi?) ; 20 Asta aşteptam şi eu Ms: redactare anterioară 
Asta aşteptam şi eu; parcă ţ-a ieşit un sfint din gură Ma. 


157 


8 bucate Ms: redactare anterioară mîncări (nu este ştearsă nici una din 
redactări; am preferat forma bucate, pentru că revine imediat în cursul 
povestirii); 24 Şi cum pornesc Ms: redactare anterioară Şi cum au pornit 
Ms,; 80 era Statu-palmă-barba-cot, urieşul Ms: redactare anterioară 
Scaraoschi, talpa iadului, şi urieşul Ha: 85 zmeul Ms: redactare ante- 
rioară Scaraoschi Ms, 40 nu mai avea Ms: redactare anterioară 
n-avea Ms,» 


158 


6 povestească Ms: redactare anterioară spună Ms,; 12—18 Statu-palmă- 
barba-cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ms,; 80 Statu-palmă- 
barba-cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ms,; 82—88 Statu- 
palmă Ms: redactare anterioară Scaraoschi ÎMs,; 84—85 îl bagă pe 
Statu-palmă cu barba în crăpătură V: îi bagă pe Statu-palmă cu barba 
în crăpătură Ms (îi pentru că forma inițială era îi bagă barba în crăpă- 
tură); 86 pocitura Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ma, 


159 


9 smuls FV: zmuls Ms; 11 văzduh Ms: redactare anterioară aer Ms: 
18 strigă Ms: redactare anterioară zise Ms,; înfuriet Ms: redactare 


283 


www.dacoromanica.ro 


anterioară cu 'minie Ms,; '18—14 St.[atul-p.[almă]-b.[arbal-c.[ot] F: 
St. p.b.c. Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ms,; 28 Statu-p. 
[almă]-b.[arba]-cot F: Statu p.b.cot Ms: jredactare anterioară Scara- 
oschi Ma: au [furat Ms: redactare anterioară cari au furat Ms,; 
26 vinat Ms: redactare anterioară vînătoare Ms,; 29 se puse[ră] V: se 
puse Ms (am adăugat, în paranteze, -ră, pentru a înlătura lipsa acor- 
dului dintre predicat şi subiect, care se explică, în cazul de faţă, prin 
faptul că important în frază este ce se spune imediat mai departe despre 
ideea lui Făt-Frumos cu privire la dispariția zinelor) ; 80 Urieşul Zmeilor 
Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ms,; 81 Fiul lepei Ms: redactare 
anterioară el Ms,; 82—88 St.[atul-p.[almă]-b.[arbaJ-cot F: redactare an- 
terioară St.p.b.cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ma: 36 trudă 
Ms: redactare anterioară greutăţi Ms,; 89—40 St.[atul-p.[almă]-b.[ar- 
baj-cot F: St.p.b.cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ms, 41 co- 
[pacul] atîr.[nat] V: co. atir. Ms; St.[atu]-p.[almă]-b.[arba]-cot V: 
St.p.b.cot Ms. 


160 


17 zmei Ms: redactare anterioară draci Ms, 80 să-l caute Ms: redactare 
anterioară să-l găsească Ms,; 81 l-a şi aflat Ms: redactare anterioară l-a 
şi găsit Ms,; 89 înviază încai Ms: redactare anterioară înviază încai, 
te rog Ma: 40 luptat Ms: redactare anterioară purtat Ms,; alăture Ms: 
redactare anterioară împreună Ms, : 41 frăţasca Ms: redactare anterioară 
sfinta Ms,. 


161 

5 să zacă Ms: redactare anterioară fără viaţă Ms, noroiul Ms: redactare 
anterioară tina Ms,; 6 şi pe dînsul Ms: redactare anterioară şi pe dînsul, 
mamă Ms,; 15 îngropare Ms: redactare anterioară înmormîntare Ms,: 
redactare anterioară îngropăciune Ms,; 19 o îngropă Ms: redactare ante- 
rioară o înmormîntă Ms,; 22 pentru a-şi căuta nevestele Ms: redactare 
anterioară pentru a-şi scoate nevestele de acolo Ma: 29 încep Ms: re- 
dactare anterioară începură Ms,; 31 tovarășii traseră Ms: redactare an- 
terioară tovarăşii îl scoaseră Ma, 


162 


5 tare Ms: redactare anterioară mult Ms,,; 6 mai afund Ms: redactare an- 
terioară mai tare Ms,; 10—11 de ce-i dădeau şi ei drumul mai afond 


284 


www.dacoromanica.ro 


Msi] redactare anterioară de ce-i dădeau şi ei mai mult drumul Ms,; 18 
zmăul Ms: redactare anterioară bărbatul Ms, ; 22 reci Ms: redactare ante- 
rioară ferbinţi Ma: calde Ms: redactare anterioară răci Ms,; 81 pu- 
ni(n]du-se V: punidu-se Ms; 86 îl ia Ms: redactare anterioară îl ia 
în spinare Ms,; 87 Şi, cînd la podul Ms: redactare anterioară Ajungind 
la podul Ms,. 


164 


1 trece înapoi Ms: redactare anterioară trece înapoi pe la urechea lui 
Ms,; 2 suspină Ms: redactare anterioară suspină din greu Ms,; 4—b după 
buzdugan, îl i şi pornește Ms: redactare anterioară iè buzduganul în 
spate și pornește Ms,; 12—183 încăput Ms: redactare anterioară căzut 
Ms,; labă Ms: redactare anterioară gheare Ms,; 17 zise Ms: redactare 
anterioară răspunse Ms,; 18 Şi luîndu-se la luptă, se luptară Ms: 
redactare anterioară Şi descălecînd zmăul, s-apucară la luptă, și se 
luptară Ms; 81 apropiindu-se Ms: redactare anterioară mergind 
Ms: 82 iubita lui soţie Ms: redactare anterioară zîna cea mică Ms,; 
84 înecați în lacrămi Ms: redactare anterioară plini de lacrămi Ma: 
88 12 mile de loc Ms: redactare anterioară 24 de [mile de loc Aa: 
izbeşte-n V: scris isbeşte-n Ms; 41 de mîncare Ms: de mincat Ma, 


165 


7 24 de mile Ms: redactare anterioară de 42 de mile Ms,; 10 trece înapoi 
Ms: redactare anterioară trece înapoi pe la urechea lui Ma 16 dă Ms: 
redactare anterioară dede Ms,; 19 Ba, dacă-l cauţi Ms: redactare ante- 
rioară Ba-i aici Ms,; 21 în labă Ms: redactare! anterioară în gheare 
Ms; 30 verde Ms: redactare anterioară albastră Ms, 86 să mănînci Ms: 
redactare anterioară ca să-l măninci Ma, 


166 


1—2 alergă iute şi-ntr-o clipă aduce cele două picături Ms (deose- 
birea de timp dintre aceste două verbe se datorește, în Imanuscris, 
faptului că povestitorul a schimbat pe aduse în aduce, uitind să 
modifice şi pe alergă în aleargă); 4 pe zmău Ms: redactare anteri- 
oară pe cîinele de zmău Ms, (de nu este şters); 10 se duselră] V: se 
duse Ms;12căa sosit Ms: redactare anterioară că a sosit cu zînele 
Ms,; punind zînele Ms: redactare anterioară punîndu-le Ma: 18 
Venind acum Ms: redactare anterioară Şi acum venind Me: 14 |care 
era Ms: redactare anterioară fiind Ms,; 17 dar, cînd Ms: redactare 
anterioară dar cînd ajunse Ms,. 


285 


www.dacoromanica.ro 


(p. 167) DRAGOSTE CHIOARĂ ȘI AMORIU GHEBOS 


Creangă vorbea adesea prietenilor despre o piesă ţărănească pe 
care ar dori să o scrie: „Cînd îmi aduc aminte de dînsul jalea mă 
cuprinde şi astăzi. Parcă-l aud cum îmi spunea înainte de a muri, așa, 
uitindu-se în sus şi cu o căutătură inspirată: viet, dacă voiu mai 
trăi, am să fac şi eu o piesă de teatru țărănească». L-am întrebat de 
vreo citeva ori: «Ce faci, moş Creangă, cu piesa ceea?» «Stai, oleacă, 
măi băiete, cu trenchea, flenchea, trei lei părechea, nu se face treabă 
în lumea asta», răspundea el pe gînduri“!. 

Printre manuscrisele rămase de la scriitor s-a găsit o foaie care 
cuprinde începutul unei piese de teatru, însă nu al uneia țărănești, 
ci al unei comedii ai cărei eroi sînt luaţi din mahalaua Țicăului. 

Fragmentul ocupă foaia 10 (r.-v.) a manuscrisului 4.074 din 
fondul Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. Acest mic frag- 
ment de comedie a fost publicat prima dată de Emil Girleanu, în 
revista Arhiva, Iaşi, XIII, 7—8, iulie-august 1902, p. 342—343 ei 
apoi, tot de el, în Luceafărul, Sibiu, 1X, 1, 1 ianuarie 1910, p. 8; s-a 
mai tipărit în Flacăra, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 59—60, 
cu unele lecţiuni greşite, şi în ediţia Jon Creangă, Opere complete, 1924, 
Cernăuţi, p. 367—368 etc. 

Manuscrisul are multe ştersături. Noi l-am reprodus fără modi- 
ficări, afară de cele impuse de actualele reguli ortografice. 


Ms — manuscris autograf; Msı — variante faţă de Ms; V — Lec- 
țiuni stabilite prin conjectură. 


Variante 


167 


1 Dragoste chioară şi amoriu ghebos Ms: redactare anterioară O dra- 
goste chioară ş-un amoriu ghebos Ais: 2 Comedie în 3 acte Ms: redace 
tare anterioară comedie într-un act Ms,; 8 Actul Ms: redactare ante- 
rioară Scena Ms,; 7 Maria V: Mariea Ms; 20 să mă Ms: redactare antee 
rioară să mă mai Ma: 21 un surduc Ms: redactare anterioară un 


1 Grig. I, Alexandrescu, Amintiri despre Ion Creangă, în Convorbiri literare, 
Buc., XXXIII, 12, 15 decembrie 1899, p, 1173—1184. 


286 


www.dacoromanica.ro 


trac Ms,; 22 pot să-mi fac Ms: redactare anterioară putè eu să le fae 
Ms, 23—24 dac-aş face asta Ms: redactare anterioară dac-aş face-o şi 
asta Ms,; 24 la inimă? Ms: redactare anterioară la inimă? Mai ştii 
de unde sare epurele Ms,; 25 din sat Ms: redactare anterioară de la 
țară Ms: 25—26 cu dinsa în vorbă Ms: redactare anterioară în 
vorbă cu dinsa Ms,. 


168 


1 vorbeşte cu noimă Ms: redactare anterioară parcă vorbeşte tur- 
Geste Ma: 2 multe Ms: redactare anterioară alte Ma: 4 Şi rob Ms: 
redactare anterioară Să ştiu bine că rob Ms,; am Ms: redactare 
anterioară că am Ms,; 7 Zărghilă V: Zărghila Ms; 9 Cum aţi petre- 
cut Ms: redactare anterioară cum petreci Ms,; 11 A... Cirnoiu Ms: 
redactare anterioară A petrecut a Cîrnoiu May, 


(p. 169) [AZI AM BANI, AZI AM PARALE] 


Figurează în manuscrisul autograf 4.074, f. 8 r.—v. (format sfert 
de coală), fondul Bibl. Acad. Republicii Socialiste România, fără titlu 
şi scrisă, de altă mînă, foarte neglijent. 

Publicată în Flacăra, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 49, sub 
titlul Satirice (versuri inedite), şi în ed. Ion Creangă, Opere complete, 
1924, Cernăuţi, p. 394—395, sub acelaşi titlu etc. 

Textul acestei poezii, aşa cum apare în Flacăra şi ediţia din 1924, 
prezintă deosebiri faţă de manuscris. Vom nota citeva dintre ele, fără 
a le include în aparatul de variante, întrucît nu sînt modificări prove- 
nite de la autor, ci, credem, cauzate de reproducerea neatentă a ori- 
ginalului. 


P. 169, v. 8: Onorabili şi cochete în loc de Onoraţi-mă, cochete 
(Ms); e Il:atoţi în loc de tot (Ms); p. 13: rea în loc de ră (Ms); 
v. 15: prea în loc de prè (Ms). 

Folosim ca text de bază manuscrisul. Titlul se dă după primul vers, 


Ms — manuscris autograf; Msa — variante faţă de Ms; V — lec- 
țiuni stabilite prin conjectură. 


www.dacoromanica.ro 


Variante 
169 


8 cochete Ms: redactare anterioară copile Ms,; 13 Legea ră tu o faci 
bună Ms: redactare anterioară că toţi joacă pe-a ta strună Ms; 21 
de-nvăţat V: de-nvaţat Ms; 22 gură V: gura Ms; 23 mi-a sunat FV: 
me-a sunat Ms; 25 rădică-n V: radică-n Ms; 27 Lumelal V: Lume Ms. 


170 


80 măguleşte V: maguleşte Ms; 81 mi-e V: mei Ms; 88 strună V: 
struna Ms. 


(p. 171) CUNOAȘTE-TE PRE TINE ÎNSUȚI 


Publicată în ediţia de la Iaşi, vol. II, 1892, p. 190, la capitolul 
„Poezii proprii“, sub numărul II, de unde o reproducem. 


POEZII POPULARE 


(p. 172) [Frunzuleaua micșunele] 


Ediţia de la Iași, vol. II, 1892, p. 191, din care am transcris 
această poezie, o dă ca originală, punînd-o în grupul „Poezii proprii“ 
(poartă numărul III). 

Pare foarte puţin probabil să fie originală, cum se poate ușor 
constata compariînd-o pe de o parte cu poeziile care urmează (şi pe 
care aceeaşi ediţie le consideră populare), iar pe de alta, cu poeziile 
într-adevăr originale ale lui Creangă. 


(p. 172) [Foaie verde de cucută] 


Reprodusă după ediția de la Iași, vol. II, 1892, p. 171, unde poartă 
numărul de ordine I. 


288 


www.dacoromanica.ro 


(p. 1783) [Frunzuliţă Maghira] 


Textul poeziei este transcris după ediţia Iași, vol. II, 1892,p. 172, 
unde poartă numărul II. 


DP 173—175. Toate poeziile cuprinse în aceste pagini sînt reprodu- 
se după ediţia de la Iaşi, vol. II (1892), fără nici o modificare» 
după cum urmează: 

(Frunză verde, iarbă neagră], p. 173, cu nr. III; [Cit oiu trăi, să 
iubesc], p. 174, cu nr. IV; [Cind ai şti și te-ai pricepe), p. 175, cu nr. V; 
[Cuculej de la pădure), p. 176, cu nr. VI; [Zup, zup, zup), p. 177, 
nr. VII; [Femeia care iubește], p. 178, nr. VIII; [La crișmuța cea 
din deal], p. 179, nr. IX. 


(p. 176) RO3TIRI, ZICĂTORI, CUVINTE 


Publicate în ediţia de la Iaşi, vol. II, 1892, p. 195—200, de unde 
le reproducem, 


În revista Șezătoarea, V, 12, decembre 1899, p. 2441—2144, număr 
închinat integral scriitorului, la împlinirea a 10 ani de la moarte, 
Gh. T. Kirileanu publică un articol Notijă asupra manuscriptelor 
lui Ioan Creangă, cu privire la originalele rămase de la povestitor. 

Din acest articol reiese că, afară de puţinele manuscrise păstrate, 
cele care se cunosc şi astăzi și se găsesc în fondul Bibl. Acad. Repu- 
blicii Socialiste România (minus Albumul profesorului Gruber), 
Kirileanu a găsit, cercetînd hiîrtiile şi cărţile rămase de la scriitor, 
o serie de însemnări ei de corecturi la textele apărute în Convorbiri 
literare, printre care şi o altă serie de Cuvinte, rostiri, zicători, proverbe, 
gicitori. 

Iată ce spune Kirileanu în legătură cu aceste ultime însemnări 
manuscrise: 

„Am cercetat apoi şi pintre cărțile rămase de la Creangă, la casa 
unde a murit, căci el avea obiceiu să scrie pe filele cărţilor fel de fel 
de însemnări. Am copiat cu luare-aminte toate însemnările acestea 
și din ele voi pomeni şi voi înşira aici cîteva în interesul cunoaşterii 
lui Creangă: 


289 
19 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


1) Mai multe răţete | «curăţenie: de la baba Maria»; pentru durerea 
şi întărirea dinţilor şi a gingiilor şi altele mai multe). 

2) Întocmirea neologismelor de prisos. 

Pe îila unei gramatici, Creangă a scris definiţia neologismelor: 
Neologisme se cheamă toate cuvintele introduse în limbă, unele fără 
trebuință şi pentru care putem găsi un cuvînt românesc corespunzător; 
d.p. fructifer (roditor), compun (alcătuiesc), a neglija (a neîngriji) 
unanim (într-o inimă), patern (părinţesc), am fost în cura lui (am fost 
în căutarea lui) ear, 

3) Cuvinte, rostiri, zicători, proverbe, gicitori: 

Întinat, pîngărit, spurcat, imprilistită, 


+ 
Hămisit de foame. Motocei la rochie. Şi cu chiu cu vai... 
A 
Nu se poate acioa de răul lor. Tare mi-i deşanţ sau de-a mirare. 
S-a zorcăit. Umblă-n îleorţuri. Face marazuri, 
D 
Ştie ea Smaranda ce poamă de om eşti tu, hî! hîlll 
* 


Măi Ioane, hai, gata eşti? — Gata, gata! Am legat cinci şi mai am 
cinci şi apoi pun pe Cîrnu cu ochii la foc, 


Mă mănîncă, ce mă mănîncă, da’ Lag face-o eu. 


Nu-i om acătărei, de samă, 


Aistuia mai n-ai ce-i face. 
e 


Se vede că nu i-i prea îndămină Bălaiei, că vine tata cu pielea 
pe băț. 


www.dacoromanica.ro 


Am fost şi am văzut... Era şi nu era. 
D 


A zis c-a veni —, dacă n-a veni. 
Se vede c-a venit —, de n-a mai venit... 


+ 
Hop! zup, zup! 
De-abia mi-o duc, 
Şi mi-o duc cu meșteşug 
Pe două roate de plug!... 
Cît o cură, n-a da-n gură, 


Vorba ceea: 


Aista-i băietul gălăţanul, 
Care sa băut sumanul 
Şi-a rămas într-un ilic 
Şi îl iè dracul de frig, 


* 

Vorba ceea: Ziua se teme de bivol, şi noaptea încalecă pe dînsul. 
+ 

Strimbii mănîncă ţara, şi drepţii n-o lasă. 
+ 

E rău să te pui slugă la dirloagă, şi toate au şartul lor, 
D 


Vrabia malai visază, şi calicul eomindare, 


+ 
Într-un crac bortos, şede dracul minios. (Pușca) 
Sub un cărpănaş, joac-un iepuraş, (Furca şi fusul) 


4) Fel de fel: 

Pe păretele unei cărţi stă scris de Creangă: «La 1858, luna iunie, 
28 zile, s-au săvirşit din viaţă părintele meu Ştefan săn Petru Ciubo- 
tariu și s-au înmormîntat la bise. din satul Prigoreni, lingă Tirgul- 
Frumos şi spre ştiinţă am însămnat — D.(diacon) I. Creangă, 1861, 
septemvrie, 29 zile». Pe păretele altei cărţi se iscăleşte: «Le diacre 
Creangue, 1862, mai 31 » şi apoi cu creionul adaugă «Astăzi, 16 ianua- 
riu 1872, s-a întimplat un plăcut accident pentru mine», 


291 
19* 


www.dacoromanica.ro 


Pe păretele din urmă a Poeziilor populare de Alecsandri, stă scris 
cu creionul de mîna lui Creangă următoarele: «În 2 fevruarie, dimi- 
neaţa, pe la vro 614 ceasuri, am văzut un curcubeu frumos înspre 
răsărit, privindu-l din coridorul arhondaricului de la Mănăstirea 
Neamţului, cînd am fost cu V.G. Morţun să vedem pe Eminescu... 
Era şi omăt de vro palmă domnească de gros, în una, şi noaptea 2 
fevruarie 1887. Acum, după atîta amar de secetă, adecă în 2 (două) 
septemvrie, st. vechiu, pe la 3 ceasuri după amează, iar am văzut 
un curcubeu fot spre răsărit. 1887, sept. 2, I. Creangă». Pe o filă a 
cărții De obşte Geografie sel, de Amfilohie Hotiniul, 1795, scrie 
Creangă: «Din cărțile subscrisului, Ion Creangă, 1878. Dăruită mie 
de dl. Mihail Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al 
românilor. 1878. Nu lipseşte din ea nici o filă. I. Cr.». 

Sint şi cîteva pornografii populare scrise pe filele cărţilor. 

5) Corecturi la Amintiri, făcute pe textul Convorbirilor literare. 

La pag. 9, rindul 21: «clămpănea de bătrîn ce erat». La pag. 20, 
rîndul 23: «lar pe soră-ta Joana, de grăbiţi ce am fost». 

La pag. 25, rindul 11: Şters «Dumitru pe la Pirăul Cirjei» şi scris 
«Alecsis-so [sic] de la Dorna». 

La pag. 57, rîndul 24: «Pesemne te mănîncă spinarea, cum văd 
eu, măi jicăl». 

La pag. 59, rîndul 21: «cîte-a pătimit sireaca din pricina mea și 
eu din pricina ei, Lal plinge de milă». 

La pag. 8%, rîndul 2: «Unii cîntau la psaltichie colea, cu ifos, 

Ison, ogligon, petasti, 
Două chendime, homili, pînă ce răguşeau...». 

La pag. 84, rîndul 23: «nu mi s-a data vedea». 

La pag. 93, rîndul 24: ane trezim cu popa Buligă, ce-i ziceau și 
Ciucălăus. 

La pag. 105, rîndul 20: «le pune la uscat pe vatră deoparte». 

La pag. 106, rîndul 4: «îți trîntesc scroambele de capl», şters 
«ciubotele». ` 

La pag. 167, rindul 411: «Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, 
că mie unuia nu mi-a părea rău...». 

Pe unele file stă scris titlul sau schiţarea unor poveşti sau anec- 
dote. Aşa bunăoară: 

«Poveste. Un ţigan care a dorit un bostan. 

Povestea cum a răsărit stambu-le [sic] de bostan văzînd cu ochii 
din datul femeii cu baligă pe jos». 


1 Adăugirile sau îndreptările sint subliniate, iar pag. şi rindul sînt din vol. II, 
Scrieri, 1892, Iaşi (nota lui Gh. T. Kirileanu). 


292 


www.dacoromanica.ro 


Apoi «Mamă, mare cap mai are popa ăsta (anecdotă)s. 
În stîrşit, următoarele rînduri le-am găsit scrise în două locuri: 
«De unde? Cum şi cîte? — Din Epir în Atena. — Teodorşi 5sute...s“. 


În partea a II-a a articolului O nouă ediţie a scrierilor lui Creangă, 
publicat în revista ezătoarea, Folticeni, VIII, 9—10, noiembrie- 
decembrie 1902, p. 150—156, Gh. Teodorescu-Kirileanu întregeşte 
lista de mai sus cu noile manuscrise Creangă găsite; 


„De atunci am mai dat de următoarele: 

1) Un caiet in 4°, scris de Creangă, avind numai 44 de foi scrise şi 
intitulat: Metodă specială a „Aritmeticei“. Treapta a Il-a, no. de la 
1—100. Sau de la 10—100. 1864, 8, Creangă Ion. 

În acest caiet este scrisă metoda Aritmeticei cu cele 4 operaţii cu 
numerile întregi. 

2) Telegrama din 7/2, 1881, adresată lui «Ion Creangă, institutor, 
Iaşi», de d-nii Gane şi Maiorescu: 

«Mare succes de plăcere şi veselie la cetirea Amintirilor şi la mai 
multe. 

3) În Anuarul institutului „Vasile Lupul“ pe anul 1863—64, publicat 
de directorul său Titu Maiorescu, la pag. 66 se vede că la împărţirea 
premiilor, din preparanzii acestui institut fură distinşi cu premii: 
1) Creangă Ion, ş.a. [Anuarul acesta se găsește în Biblioteca centrală, 
Iaşi, Catalogul I, nr. 6.751). 

4) O scrisoare a lui Eminescu către Creangă: 

«Bucureşti, 25 decemvrie 1878 

Dragă Creangă, 

Nu ştiu dacă ai cauze deosebite de nemulțămire împotriva fiu-tău, 
dar oricare ar fi acelea te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din 


1 În articolul Aritmetica lui Creangă, publicat În revista Iașul nou, V, 3—4, 
decembrie 1953, p. 233—235, semnat „G.M.“, și apoi în nota informativă Un 
manuscris inedit al lui Creangă din Gazeta literară, I, 3, t aprilie 1954, p. 4, sem- 
nată de M. Nanu, se comunică faptul că acest manuscris inedit al lui Creangă 
se află în fondul bibliotecii Universităţii din Iaşi și se face o descriere a lui. 

Autorii acestor articole consideră că ne aflăm în faţa unei iucrări originale. 
I. Cremer, în studiul Primii ani de activitate în învățămînt a lui I, Creangă dove- 
deşte însă că manuscrisul de metodica aritmeticii nu este o lucrare originală, ci 
numai „transcrierea de către I, Creangă a cursului de metodică ţinut de I. Bumbă- 
cilă în anul şcolar 1864—1865“ (I. Cremer, Scriitorii noștri clasici şi problemele 
şcolii, Editura de stat didactică și pedagogică, 1956, p. 30—32). 


293 


www.dacoromanica.ro 


cînd în cînd parale pentru trebuinţele lui extraordinare; mai cu samă 
însă acuma de sărbători. I-ar trebui, de pildă, o păreche de încălţăminte 
mai cuviincioase, căci avînd acum citeva zile libere si putind să fie 
invitat în familie la d. Maiorescu, de pildă, sau într-alt loc trebuie 
să se prezinte în mod convenabil. 

Dorindu-ţi sărbători fericite și mulţi ani în pace şi bine, rămin a 
tău, M. Eminescu». 

Originalele de sub no. 1, 2 şi 4 sînt în păstrarea mea, dimpreună 
cu cele pomenite în notiţa precedentă. Cînd le voi spori la număr le 
voi depune la o bibliotecă publică“. 

În revista Făt-Frumos, Cernăuţi, XV, 12, mart-prier 1940, p. 48, 
g-a publicat facsimilul scrisorii lui Eminescu către Creangă. 


P. 176, r. 16: gura lui era clopot — „vorbea tare“. 


P. 177, r. 16: trei zile trapădul, şi un ceas praznicul — „a alergat trei 
zile și a mîncat numai un ceas“ (peate o aluzie la faptul 
că morţii se îngroapă a treia zi, după îndeplinirea atîtor 
forme şi obiceiuri tradiţionale, care cer osteneală multă, 
iar pomana care urmează durează puţin). 


P. 178, r. 6: varga lui Dumnezeu, de aspru ce era — Dumnezeu bate 
cu o vargă mai tare, mai dureroasă etc. dectt omul. 


www.dacoromanica.ro 


CORESPONDENȚĂ 


(p. 181) SCRISORI (1) 
1 


Scrisoarea din 1883, august 30, ocupă f.3r.—v., din manuscrisul 
autograf 4.074, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. Cu privire 
la transcriere semnalăm următoarele: P. 181, r. 5: După numele 
Elena se află o trimitere în josul paginii unde este scris cu creionul, 
de altă mînă, „Sora lui Ion Creangă“; r. 7: s-a transcris plasa pentru 
plasasa din Ms. P. 182, r.1—3: cuvintele „Elenuţă, tare...“ pînă 
la...,, să-i am“ sint scrise pe marginile cărţii poştale, iar cele de la 
„Scrieţi-mi...“ pînă la „...vă aflaţi“ sînt intercalate, în sens invers, 
între rîndurile 8 şi 9 ale scrisorii. 


Reproducem originalul, 


P. 181, r. 5 — Ileana (Elena), cea mai mică dintre surorile lui 
Creangă, născută la 12 noiembrie 1858, în Humulești, „în împrejurări 
triste, fiindcă n-avea să-şi cunoască tatăl, mort peste vară“l. 

Rămînînd de timpuriu şi fără mamă, locuieşte multă vreme la 
Iaşi, pe lîngă „bădiţu-său Ion“2. O fotografie din aceşti ani ne-o înfă- 
țişează în veşminte orăşeneşti, ca o adevărată domnişoară, „cu figura 
blindă, puţin măslinie, frumuşică şi graţioasă în stingăcia cu care 
poartă rochia de panier, cu volane înapoi'“5. Din scrisoarea pe care i-o 
trimite Creangă în 1883 reiese că era măritată cu Gheorghe a Chiţei, 
în satul Galu, plasa Muntele, cu care însă nu a stat mult timp, reîntor- 
cîndu-se la Humulești şi locuind împreună cu o soră mai mare, Maria, 
„cu fiica şi ginerele acesteia şi gloata nepoţilor“i. Era o femeie blindă, 


1 G. Călinescu, Ion Creangă, E.P.L., 1964, p. 35; T. Pamtile, Casa ei neamu- 
rile lui I. Creangă din Humulești, în Ion Creangă, XIII, i, 1920, p. 2. 

3 Leca Morariu, Ileana Creangă, în Junimea literară, XIV, 8—10, august- 
octomvrie 1925, p. 324. 

3 G. Călinescu, op. cit., p. 35. 

* Leca Morariu, loc. cit., p. 323. 


295 


www.dacoromanica.ro 


sensibilă, îi plăceau „priveliştile de ţară ei fugea de zgomotul ora- 
şelor... Cînd i se făcea dor de ducă, cutreiera satele, într-o brişcă cu 
un cal, pe care-l mîna singură. Se ducea prin plaiuri, intre neamuri şi 
vechi prieteni. Sta în pribegie zile şi săptămîni întregi. Ea trezia 
amintiri din trecut şi evoca frumoase clipe din viaţa bădiţei Ionică“?, 

În 1909, în ziua de 31 decembrie, se afla la Iaşi, unde, împreună 
cu Zahei, lua parte la parastasul ce se făcea la mormîntul lui Creangă, 
povestind despre fratele său şi relatînd o istorioară pe care acesta o 
spunea „cînd venia pe la Humulești şi mai cu seamă pe la moşu-său, 
popa Gheorghe de la Paraclisul spitalului din Tirgul-Neamţului“2. 

În vara anului 1919, „mătuşa Ileana“ primea în casa din Humulești 
vizita lui T. Pamtile căruia fi arăta lucrurile rămase din vremea 
părinţilor. 

Dintr-o scrisoare primită de T. Pamfile de la un Zaheiu Grigoriu, 
magistrat în Războieni-Neamţ, nepot al lui Creangă, aflăm că Ileana 
a murit în decembrie 1919: „Cel care vă scrie acestea, ca nepot, are 
durerea să vă comunice ştirea morţii surorii lui Ion Creangă, Ileana, 
cea mai mică dintre surorile lui, singura rămasă în viaţă, căci sora 
ei mai mare, Maria, pe care aţi cunoscut-o astă-vară, a murit şi ea 
cu trei săptămîni înaintea surorii ei mai mici. Înmormintarea a fost 
marţi, 16 decembrie“?. 

P. 181, r. 18 — Maria "Creangă, născută Gheorghiu, soţia lui 

Zabei, 

P. 181, r. 18 — Zahei, cel de al patruleat copil al lui Ştefan a 
Petrii Ciubotaru şi al Smarandei, îratele care în Amintiri se află 
mereu pe lingă povestitor, s-a născut, se pare, în anul 18425 în 
Humulești, 


1 Nicolaie Ţimiraş, Ioan Creangă, după documente vechi, însemnări şi mărturii 
inedite, cu numeroase reproduceri de autografe, portrele şi vederi, 1933, p. 269; 
Const, Calmuschi, În munţii Neamţului, 1903, p. 59. 

3 Econ. D, Furtună, O poveste de la sora lui Creangă, în Făt-Frumos, Suceava, 
III, i, ianuarie-faur 19928, p, 4—5. 

3 T, Pamtile, loc, cit., p. 1—2. 

« G, Călinescu, op. cit., p. 30, 

s Gh. Ungureanu, Studiu introductiv, ed, Ion Creangă, Documente, E.P.L,, 
1964, p. XVIII. 

Data nașterii lui Zahei este nesigură; în dosarul alcătuit cu prilejul căsăto- 
riei lui la Primăria orașului Iași se găseşte un act de naștere făcut cu martori, 
care declară, după cum le spusese Zahei, că „d-l Zahei Creangă (luase şi el numele 
fratelui mai mare, n.n.) este născut în Iassy, la anul 1842, luna ianuariu, în 2 
zile (ed, cit., p. 226). în 1893, Zahei vroia să iasă la pensie şi atunci, pentru a 
dovedi că este în drept, îşi scoase un alt act de naștere, prin tribunal. Un martor 
declară că este născut la Iași, în august 1839 „cînd veniseră părinţii lui la iar- 


296 


www.dacoromanica.ro 


După anul 1859 vine la Iași și slujeşte ca paracliser şi cîntăreţ 
la biserica Sf. Spiridon, iar din 1868, la biserica Frumoasa, Se spune 
că avea o voce plăcută, pe care însă nu şi-o prea menaja, căci avea 
„darul suptului“. 

La 8 noiembrie 1874 se căsătoreşte cu o văduvă, Maria Dumitriu, 
născută Gheorghiu, „de triizăci unu ani, de religie ortodocsie, fără 
profesie, născută în oraşul Iassy, la anul una mie opt sute patruzăci 
şi trii, luna mai în opt zile, domiciliată în Iassy, dispărţirea II, 
văduvă după răposarea soţului său cel întîi, d-l sublocotenent Neculai 
Dumitriu, fie majoră a d-lui Constantin Gheorghiu şi a d-nei Maria 
Gheorghiu, ambii răposaţi... Soţia nu ştie a scrie“. Zahei era la prima 
căsătorie, căci este trecut în registrul Stării civile ca „holtei“. 

După conflictul cu autorităţile bisericeşti şi destituirea din învă- 
ţămînt, în anul 1872, Creangă deschide un debit de tutun în strada 
Primăriei din Iaşi, ajutat de Zahei, care, după 1874, ia singur condu- 
cerea debitului. Zahei ţine debitul în strada Băncei, apoi în strada 
Goliei, nr. 36 şi în 1902, 1905, după ieşirea la pensie2, După unele 
informații’, la debit Zahei vindea și manuale didactice scrise de 
Creangă. La 28 mai 1884, face parte dintre acţionarii „Primei 
Societăţi de Economie din laşi“, cu suma de 1.100 lei, 

În anul 1894, la 28 mai, Zahei „după 25 ani de dăscălie biseri- 
cească“t iese la pensie cu 55 de lei pe lună, după care se ocupă numai 
cu comerţul de tutun. Existenţa lui a fost simplă, viaţa i s-a scurs 
în linişte, Zahei a trăit 75 de ani, fiind cel mai sănătos dintre toţi 
frații, vesel ei petrecăreţ, povestind cu duh întîmplări hazoase, fără 
să înţeleagă prea mult din rosturile fratelui său Ion, în care nu vedea 
„altceva decît un frate mai cu carte şi mai şugubăţ“€, A trăit în apro- 
pierea lui Creangă, împărtăşind împreună bucuriile și necazurile 
Era privit cu simpatie de prietenii scriitorului, 

În anul 1918 asistă la înmormîntarea nepotului său, căpitanul 
Constantin Creangă. Iată ce scrie N, Țimiraş, care îl vedea atunci 


maroc şi trăseseră în gazdă la un han pe Podul-Lung“ (ed, cit., p. XVIII), Capătă 
astfel alt act în care se atestă că s-ar fi născut în 1839. 

1 Ion Creangă, Documente, 1964, p. 238—239, 

1L, Predescu, Ioan Creangă, Viaţa și opera, vol. I, Buc., 1932, p, 19. 

2 Rudolf Suţu, Despre librarii ei librăriite vechi din laşi, Iaşi, 1929, p. 12; 
L. Predescu, op. cit., p. 20. 

$ Statutele primei Societăţi de Economie din urbea Iași, Iași, 1884, p. 26; 
L. Predescu, Povestitorul Ion Creangă şi „Prima Societate de Economie din Iaşi“, 
á pinia, Iaşi, foileton, XXVIII, 7.426, 31 ianuarie 1932, p. 2, 

s G. Călinescu, op. cil., p. 32. 

* Idem, p. 33. 


297 


www.dacoromanica.ro 


pentru prima dată: „Moşneagul, slab, trist, cu barba înciîlcită et albă, 
urmărea cu ochii împietriţi jalnica privelişte“!. 
A decedat la 22 ianuarie 1919, în Iași, într-un accident? 


P. 181, r. 21: — Catrina, numită şi Tinca, s-a născut, probabil, 
prin 1844—18455. Evocată de scriitor în paginile Amintirilor. Se 
cunosc puţine date despre ea. 

În 1883 era măritată cu un Mihalache Vasiliu și locuia în casa 
bătrinească de la Humulești. Se pare că în iulie 1884, Tinca şi băr- 
batul ei au fost la Zahei, la Iași. La 5 iunie 1888, Creangă îi trimitea 
îmbrăţișări, iar la 18 iunie 1889 îi scria ea, rugîndu-l să intervină pe 
lîngă generalul Racoviţă pentru o mutare: 


„Tg.-Neamţ, iunie 18, 1889 


Săru mînili bădiță Ion şi Zaheiu, ţiţaca Tinca şi ţițaca Maria. 

Epistola noastră să vă întîmpini sănătoși cu toată familia dumnea- 
voastră. Aflaţi şi despre noi că ne aflăm cu toţi sănătoşi. Sărutări 
de mîni Olgăi și din partea lui Ghiţă. Bădiţă Ion, vă roga ne înștiinţa 
cum vă aflați. Nu am auzit di mult nimică de dumneavoastră. 
Înştiințază-mi dacă veniţi pe la noi în vara asta, 

Bădiţă Ion, m-a întrebat Vasilică dacă mata ai cunoștință cu domnu 
ginerali Racoviţă. El ar voi să se mute din batalionul acela în codri 
la Piatră. Răspundiță-mi dacă ai sau nu, iar de nu, scrie-mi. 

Al dumneavoastră, mai mică soră, 


Ecaterina Vasiliu“ 


A murit, se pare, cam de virsta Smarandei, înainte de 18935. 


(p. 183) ` 2 


Cea mai veche scrisoare pe care o avem de la scriitor şi carea stirnit 
multe discuţii în rindul cercetătorilor vieţii lui Creangă, fie cu pri- 
vire la cuprinsul ei, fie cu privire la dată, a fost tipărită mai întîi 


1 N. Țimiraş, op. cit., D. 243. 

* D. Furtună, Anii de suferință ai lui Ion Creangă, tn Năzuinja românească, 
V, 3, 1926, p. 37, nota 3; L, Predescu, Data morţii lui Zahei Creangă, în Junimea 
literară, XV, 1—2, 1926, p. 41. j 

s G. Călinescu, op, cit., p. 33; cf. şi D, Furtună, Anii de suferință..., p. 38, 
nota ô. 

* Ms, rom, 3,757, f. 177. 

* Lucian Predescu, Ioan Creangă, Viaţa, Buc., 1932, vol. I, p. 18. 


298 


www.dacoromanica.ro 


de economul D. Furtună, în revista Făt-Frumos, Suceava, II, 2, mar- 
tie-prier 1927, p. 35—37. Originalul scrisorii îi fusese încredinţat 
de către d-ra Elena Creangă din Tirgul- Neamţ, fiica preotului Gheor- 
ghe Creangă şi vara povestitorului, 

Scrisoarea este reprodusă în facsimil, în volumul lui J. Boutiăre, 
La vie et l'oeuvre de Ion Creanga, Paris, 1930, p. 200—201 (fotocopia 
s-a făcut după originalul pe care îl păstra D. Furtunăi), 

Observaţii cu privire la text: a) În original, cuvintele: Ținutul 
(p. 183, r. 3), din satul (r, 31), Pi! pil ril gul (p. 184, r. 1, numai 
— u), cinovnic (r. 36), presusftie (r. 37), pozvoleanii (r. 37), nagraj- 
deanii (r. 37) sînt scrise cu litere chirilice; b) canțelării (p. 184, 
r, 36) — accentul este notat de Creangă; c) toate sublinierile din 
text aparțin originalului; d) am eliminat, la transcriere, apostro- 
ful înainte 'de articolul enclitic al substantivelor ei adjectivelor 
feminine și după d din prepoziții (d'in, lun'a, nefericita, clo- 
potniț'a etc.). 

D. Furtună, la tipărirea scrisorii, dă următoarea notă: „Pe o mar- 
gine a scrisorii, Creangă s-a jucat cu creionul, scriind «Domnule 
ministru..., domnule părinte..., domnule părinte Nichipercea»... 
Hirtie albă, groasă, fără nici o marcă. O coală scrisă pe trei fețe, 
complect''2. 

În ediţia noastră, textul scrisorii este reprodus, în întregime, după 
manuscrisul autograf publicat, în facsimil, de J. Boutière (loc. 
cit.); pe fotocopie nu apar însemnările marginale comunicate de 
D. Furtună. 

Asupra datării acestei scrisori s-au exprimat păreri diferite?, 
Aproape toţi comentatorii operei lui Creangă care s-au ocupat de 


21 D, Furtună, Datarea exactă a unei scrisori, în Lumea, XIV, 3.814, 9 martie 
1934, p. 5. 

3 D, Furtună, loc. cit., p. 37. 

* Econ. D, Furtună, în articolul Creangă inedit. O scrisoare a sa din 1862, 
din Făt-Frumos, II, 2, martie-prier 1927, p. 33—37, publică pentru prima dată 
scrisoarea și o datează: 1862. De aceeași părere este și L. Morariu în articolul 
Pentru cea mai artistică scrisoare a lui Creangă, din Făt-Frumos, II, 4, august 
1927, p. 988—100.] 

Lucian Predescu, în articolul O scrisoare a lui Creangă datată greşit, publicat 
în Convorbiri literare, anul al 63-lea, octombrie 1930, p. 1062—1063, crede că 
este scrisă mal tirziu, în 1868, pentru că „anecdota alegorică“ se referă la exclu- 
derea lui Creangă din diaconie, Numai că acest fapt nu se întîmplă în 1868 (cînd 
abia începe conflictul prin publicarea celor două articole: cel din Convenţiunea, 
nr, 14, 26, februarie 1868, privitor la frecventarea teatrului de către preoţi și cel 
din Curierul de Iași, nr. 6, 1868, Tragerea la ţintă şi vînatul de păsări în mijlocul 
oraşului; în mai 13, încep cercetările), ci mult mai tirziu, în 1801 Un septembrie 


299 


www.dacoromanica.ro 


această problemă şi-au formulat punctul de vedere, care pledează 
pentru o dată mai timpurie — 1862, 1865, sau pentru una mai „nouă“ 
— 1868 şi chiar 18741, pornind de la un element sau altul din textul 
scrisorii,fără a lua în consideraţie şi a examina toate datele conţinute 
în el. 

Noi credem, ca şi D. Furtună, că esenţială pentru datarea scrisorii 
este referirea la Expoziţia naţională care s-a deschis la Iaşi, în sep- 


1871, Mitropolia decidea cu privire la caterisirea lui Creangă, iar din 415 iunie 
1872 datează adresa Mitropoliei prin care se comunică Ministerului Cultelor şi 
al Instrucțiunii Publice excluderea diaconului Ion Creangă din rindul clericilor; 
la & iulie 1872, Consiliul permanent hotăra excluderea lui şi din corpul didactic 
(Ion Creangă, Documente, p. 208). 

Interpretarea alegoriel în acest sens ne-ar duce, deci, către perioada 1871— 
1872, dar această dată nu explică referirea lui Creangă din scrisoare, singura prc- 
cisă, cu privire la Expoziţia de la Frumoasa, Cercetarea presei şi a altor materiale 
nu ne-a oferit confirmarea deschiderii unei alte expoziţii, tot la Frumoasa, în 
anul 1871. 

Tot către 1868, afirmă Lucian Predescu, ne conduce şi indieaţia din scri- 
soare cu privire la noua locuinţă, unde nu putea fi cu soția (deci 1866—67, dată 
la care se produsese despărţirea neoficială de Ileana Grigoriu) şi că această locr- 
ință nu poate fl alta decit bojdeuca din Țicău. 

Din cercetarea documentelor reiese însă că de la Golia, Creangă se mută cu 
locuinţa la „școlița“ din Sărărie. În 1870, octombrie 20, Ienăchescu trece la 
școala primară de la Trei Ierarhi, iar Creangă la şcoala sucursală nr. 1 (unde ei 
locuieşte), „după consimțămintul d-lor reciproc“ (Ion Creangă, Documente, p. 181). 
În timpul conflictului cu feţele bisericesti, într-un raport din 1871, septembrie 
20, se atestă faptul că diaconul nu mai locuia la Golia, „ci la altă casă, unde are 
şi şcoală, şi unde m-am informat că şi staţionează mai mult“ (ed, cit., p. 196), 
iar la 30 decembrie era somat să predea cheile caselor din curtea bisericii Golia. 
Mutarea În Țicău se petrece muilt mai tirziu, după destituire. 

D. Furtună revine asupra problemei în discuţie în articolul Datarea exactă 
a unei scrisori, din Lumea, XIV, 3.814, 9 martie 1931, în care nu acceptă punctul 
de vedere al lui Lucian Predescu și stabileşte o nouă dată: 1865. Argumentele: 
cumplita furtună din iunie 1865, Expoziţia de la Frumoasa; noua locuinţă, 
crede el, însemnează mutarea lui Creangă la Golja sau, provizoriu, în altă casă, 

Cu privire la această nouă datare răspunde L. Predescu în Opinia din 11 mar- 
tie 1931, Pe marginea unei scrisori a lui Creangă. Intervine în discuţie şi Gr. Gh. 
Scorpan cu articolul Furtună, clopotniță şi castraveți, din Revista critică, V, 2, 
april-iunie 1931, p. 129—131, fără să aducă o clarificare a problemei discutate. 

N. Țimiraș (Ion Creangă, după documente vechi..., 1933, p. 246) crede şi el că 
scrisoarea „ar fi ceva mai nouă“, şi anume cam de pe vremea cind diaconul ince- 
puse să intre în conflict cu „arhimandriţii“, iar G. Călinescu (op. cit., p, 1414— 
115) afirmă că este „fără îndoială din anul 1871“, după conflictul cu autorităţile 
bisericeşti, la care se referă alegoria, şi mutarea în bojdeuca din Ţicău (cf. şi 
articolul Despre o scrisoare a lui Creangă, În Adevărul literar şi artistic, XIX, 
seria a III-a, 896, 6 februarie 1938, p. 3). 


300 


www.dacoromanica.ro 


tembrie „1865“, În cursul lunii „iulie“, Creangă îl pune în curent pe 
preotul Gheorghe de la Neamţ cu evenimentul ce se pregătea. 

Ample informaţii în legătură cu organizarea, caracterul şi însem. 
nătatea expoziţiei! se găsesc într-un articol publicat în ziarul Pro- 
gresul, III, 98, 1 septembrie 1865, 

Şi furtuna puternică de care se aminteşte în scrisoare s-a pro- 
dus, într-adevăr, în ziua de 20 iunie 1865. Pagubele pricinuite sînt 
comentate pe larg în presa vremii?. 

Despre „complita fortună“, care a stricat acoperișul la multe bise- 
rici, raportau Mitropoliei protoiereul de Iaşi şi un preot de la biserica 
Aroneanu?,. Descrierea hiperbolică a furtunii are, evident, în scri- 
soarea lui Creangă şi un sens metaforic, căci nu fără rost clopo- 
tele smulse de vijelie sînt „purtate“ de el peste bisericile pe unde 
slujise şi suferise, trimise şi-n capul preotului Grigoriu de la 40 de 
Mucenici, socrul său, sau la Golia, unde se zbătea să intre. 

Printre alte „noutăţi“, Creangă îl înştiinţa pe unchiul său că s-a 
mutat într-o casă „u nde se află și cîteva frumuşele ce pe la Iaşi le zic 
fete“, Aceste rînduri, viu discutate de biografii scriitorului, credem 
că datează din vremea peregrinărilor diaconului, de la o biserică la 
alta, din anul 1865. În 1865, Creangă nu mai figurează în statele bise- 
ricii Bărboi, iar la Golia intră abia în 1866, Prin urmare, în 1865, 
slujea cînd la Bărboi, cînd la Golia, Frumoasa sau Sf, Pantelimont, 
Între Bărboi și Golia, deci între 1865—1866, Creangă se poate să fi 
stat, vremelnic, și într-o asemenea casă de care pomeneşte; în nici un 
caz nu putem trage concluzia că mutarea se referă la bojdeuca din 
Țicău, căci familia Vartic, printre membrii căreia se găsea şi un 
diacon, nu putea fi gazdă de frumușele. Documentele dovedesc că mu- 
tarea în 'Țicău s-a petrecut după destituire, în anul 1872, cînd Creangă 
a fost obligat să predea cu inventar delegaților primăriei şcoala, deci 
nu mai putea locui acolo; această dată nu concordă însă cu referirea 
privind Expoziţia de la Frumoasa, 


P. 183, r. 22—23: Arhi-man-Dracu (Merişesco), modificare glu- 
meață, cu intenții ironice, a subst. arhimandrit. 


1 Vezi şi N.A. Bogdan, Din trecutul comertului moldovenesc gi mai ales al; 
celui ieşean, cap. Expoziţia agricolă gi de economie casnică a Moldovei din Iași, 
1925, p. 145—146; Arh. St. Iași, Mitropolia Moldovei, dosar 224/1863, f. 40 
Arh. St. Iași, dosar 92/1865, p. 47, 

* Progresul, III, 68, 21 iunie 1865, 

3 Arh, St. Iaşi, Arhiva Mitropoliei, Protoieria Iaşi, dosar 26/1865, f, 6,7. 

CT, Constantin Creangă, Lupta pentru existență, Buc., 1896, p. 18. 


301 


www.dacoromanica.ro 


r. 27: buza-bri, modificare profundă, cu scopuri ironice, a lui 
vizavi (cuvint de origine franceză). 

P. 184, r. 7: consederăciunea, formă „pumnistă“ (după sistemul 
propus de Aron Pumnul pentru adaptarea neologismelor la sistemul fo- 
netic al limbii române) în loc de consideraţi (un e, folosită tot în ironie. 

T. 41,13: amicabil şi amicalminte se explică la fel cu consederăciu- 
ne, în sensul că scriitorul ridiculizează pe italienişti, latinişti etc. 

r. 31: companioni şi companioane, fîranţuzisme, întrebuințate tot 
glumeţ. 


P. 183, r. 6 — Gheorghe Creangă, fiul lui David Creangă, fratele 
Smarandei, mama scriitorului, învaţă la şcoala din Broşteni, avind 
învăţător pe Niculai Nanu, pînă în anul 18481. În acelaşi an se căsă- 
toreşte, „luîndu-și legiuită soţie pe Ecaterina, fată fecioară, fiica 
săchilarului Vasile Răzmiriţă, tot din sat Pipirigu“2, şi cere să fie 
numit diacon în cotunul Plotun. 

Pentru a putea intra în rîndul clericilor, Gheorghe Creangă ur- 
mează cursurile Şcolii bisericeşti din Piatra-Neamţ, pe care o termină 
în 1850, dînd examen la catihis, aritmetică, citire şi orînduiala 
bisericii’. 

Pentru hirotonire avea nevoie şi de un atestat de la Socola pe care 
îl obține în urma unui examen sumar, și în care se arată că la învăţă- 
turile preoțești a răspuns „de mijloc“f, iar în 1850, iulie 26, Departa- 
mentul bisericesc recomandă locţiitorului de mitropolit, Apamias, 
pe candidatul Creangă Gheorghe pentru a îi hirotonit diacon la para- 
clisul spitalului din Tg.-Neamţs. Recomandarea este susţinută şi de 
locuitorii din satul Pipirig, proprietatea Mănăstirii Neamţ, care în 
1852, octombrie 20, depun mărturie pentru diaconul Gh. Creangă 
şi cer numirea lui ca preot, întrucît :„Viața sa au petrecut-o cinstită, 
n-au fost niciodată pirit cu vreo faptă de furtişag, sau de bătăuş, 
beţiv sau martor n-au fost la nici un feliu de pricini. La alcătuirea 
trupului şi la simţire este întreg și sănătos, la credinţă pravoslavnic, 
drept fiu a sfintei bisărici a Răsăritului, supus canoanilor ei învăţă- 
turilor ei în toate, atit el, cit şi casnicii lui“, 

Ani în şir preotul Gheorghe Creangă, „om arătos,cu barbă învoaltă, 
îmbrăcat într-un chip care făcea trecerea de la portul curat țărănesc 


1 Jon Creangă, Documente, E.P.L. 1964, p. 55—56. 
a Ibidem. 

3 Gh, Ungureanu, Studiu introductiv, ed. cit., p. XVI. 
«Ed. cit., p. 78. 

3 Idem, p. 78—79. 

$ Idem, p. 88. 


302 


www.dacoromanica.ro 


la veşmintele preoțești“, face slujbă la paraclisul spitalului, fiind 
duhovnicul bolnavilor, iubit şi stimat de toţi. Corespondenţa lui 
Creangă cu „moşul“ său ne dezvăluie afecțiunea statornică a povesti- 
torului pentru cei rămași acasă. În desele reveniri pe locurile copilă- 
riei şi ale adolescenţei, cu atmosfera lor aşa de potrivită sufletului 
său, nepotul era adăpostit cu mare bucurie în liniştita căsuţă din 
'Țuţueni a preotului Gheorghe. 

Prin anul 1867 avea neplăceri cu un oarecare Constantin Nastasiu, 
iar protopopul N. Conta îl reclama mereu la Mitropolie. 

La 13 iunie 1888, Ion Creangă se găsea la Tg.-Neamţ şi redacta 
preotului o petiție către Epitropia Sf. Spiridon, pentru aranjarea 
drepturilor la pensie?. 

În perioada 1882—1889, Gheorghe Creangă era tot preot la Neamţ, 
la paraclisul spitalului de acolo. A murit în noiembrie 18975. 


P. 183, r. 6 — Ecaterina Creangă, soţia preotului Gheorghe Creangă. 


P. 183, r. 13 — Bondarul, revista care a apărut la Iaşi între 16 
aprilie 1861—26 aprilie 1862, Red. responsabil: I. V. Adrian. 
Tip. Adolf Berman. V. A. Urechia a publicat multe articole în 
acest ziar$. 


P. 183, r, 14 — S-a presupus că este vorba de revista satirică Nichi- 
percea (1859—1879). Din cauza atitudinii critice violente ea a fost 
suprimată de multe ori, prima oară la 19 sept. 1859, după care 
reapare la 8 decembrie, pentru a fi suprimată din nou Da sfirşitul 
aceluiaşi an. În ianuarie 1860 apare iarăşi, tără dată, dar conti- 
nuînd paginaţia lui Vichipercea, sub titlul Coarnele lui Nichiper- 
cea. În iulie reapare ca Wickipercea, dar în noiembrie 1860 este su- 
primată din nou. În 1861 reapare sub felurite titluri: Ochiul 
dracului, Arţagul dracului, Codiţa dracului, Ghiarele dracului. 
Revine la vechiul titlu cu începere din 5 [mai) 1861 pînă în mai 


1 G, Călinescu, Ion Creangă, E.P.L., 1964, p. 235. 

3 D. Furtună, Cuvinte şi mărturii despre Ion Creangă, Buc., B.p-t., p. 89, 
nota 3, 

3 Gh. Ungureanu, loc. cit., p, XVI, 

« Ed, cit., p. 30 ai 99. 

s Gh. Ungureanu, loc. cit., p. XVI. 

* G. Călinescu, op. cit., p. 115, este de părere că rindurile vizează revista 
umoristică Bondarul din Botoșani, care a apărut în anul 1869 și în primele luni 
(pînă în mai) ale lui 1871. Această epocă nu concordă însă cronologic cu întimplă- 
rile povestite în scrisoarea lui Creangă. 


303 


www.dacoromanica.ro 


1864, cînd este suprimată încă o dată. În februarie 1865 reapare 
sub numele Cicala, dar este iarăşi suprimată. În februarie 1866 
apărea cu numele de Sarsailă, în mai, acelaşi an, cu cel de Ghim- 
pele, iar din ianuarie 1870 sub titlul de Urzicătorul şi apoi cu cel 
de Ghimpelel. 

Din cauza apariţiei capricioase a acestor reviste, Creangă nu putea 
indica date precise. Îşi amintește, probabil, de dispariţia Bondarului 
şi a revistei Wichipercea, pe care le citea şi le trimitea şi preotului 
Gheorghe. Se prea poate ca referirea la Nichipercea să fie o simplă 
aluzie metaforică pentru că, pe marginea scrisorii, Creangă se joacă 
cu creionul: „Domnule ministru,.., domnule părinte..., domnule 
părinte Nichipercea“. 


P. 183, r. 14—145 — Cf. Constantin Grigoriu, în revista Jon Creangă, 
II, 12, decembrie 1909, p. 323—324; Zahei Grigoriu, idem, p. 336. 


P. 183, r. 23 — Probabil, arhimandritul Ghenadie Merişescu, superior 
la Sf. Sava, apoi la Galata. Un I. Merişescu era director al Episcopi- 
ei Romanului prin 1861—18622, 


P. 183, r, 30— Preotul Fon Posa, soţul Mariei, numită în Amintiri 
„răutăcioasa de Măriuca Săvucului“, din Humulești; a murit ca 
preot în acest sat?. 


P. 184, r., 41—42 — Ion H. Gheorghiu şi soţia sa. În 1860, acest 
Gheorghiu era institutor la şcoala primară din Tg.-Neamţ (în 
condica de prezenţă este trecut la 8 ianuarie 1863: „I. H. Gheor- 
ghiu, cu cursul numai de 4 clase de la această școală“), în 1863 
pleacă la Birlad, de unde revine în 1871 (în condica 157, la data 
de 13 octombrie 1871 stă scris: „cls. I, I. H, Gheorghiu, înapoiat 
de la Biîrlad“)t, 


: Cf. Publicaţiunile periodice româneşti, Academia Română, tom, I, 1913, 
p. 449—450; O, Papadima, Aspecte din viaţa revistelor româneşti între 1859— 1881, 
în Limbă şi literatură, Buc., 1964, p. 269. 

Vezi revista Preutul, II, 9, 14 iulie 1862, p. 72, rubrica „Corespondenţă“; 
D. Furtună, în Făt-Frumos, II, 2, martie-prier 1927, p. 35. 

3D, Furtună, loc. cit., p. 35. 

* G.A. Cosmovici, Un jubileu, Piatra-Neamţ, 194, n. 26, 28—29; D. Furtună, 
loc. cit., p. 33. 


304 


www.dacoromanica.ro 


P. 184, r. 18 — Preotul Vasile Răzmiriţă din Pipirig, tatăl Ecate- 
rinei Creangă, soţia preotului Gheorghe Creangă, unchiul scriitorului: 
În 1852, octombrie 10, el semnează o mărturie, alături de alţi lo- 
cuitori din Pipirig, pentru diaconul Gheorghe Creangă, în care se 
cere ca acesta să fie hirotonit preot la paraclisul spitalului din 
Tg.-Neamţi. În 1876 era mort. La 19 august, acelaşi an, văduva 
Maria Răzmiriţă avea un diferend cu ginerele ei, preotul Gheorghe 
Creangă, în legătură cu împărţirea averii2, 


P 184, r. 24—Gh. Ienăchescu, institutor, coleg și colaborator alscri- 
itorului la manualele didactice (v., ed. de faţă, vol. II, p. 270—271). 


P. 184, r. 25—26— Gogu, Lazarachi, Manole a Lăzăroaei, negustori’. 
P. 184, r. 30 — Diaconul Teodor Vasiliut. 


P. 184, r. 38— Fiu al preotului Gheorghe Creangă. Nu a avut copii. 
Atestatul lui de patru clase primare poartă data de 6 oct. 1862. Mort 
în 1894, ca telegratistă. 


(p. 185) 3 


Publicată pentru prima oară de Econ. D. Furtună în Wăzuinţa 
românească, Craiova, V, 3, martie 1926, p. 37 (Anii de suferinţă ai 
lui Ion Creangă. Trei scrisori necunoscute), de unde o reproducem 
întocmai. Originalul i-a fost încredinţat spre tipărire de fiica 
preotului Gheorghe Creangă din Tirgul-Neamţului. Adresa scrisorii: 
„Slinţiei-sale preotului Gheorghe Creangă, la paraclisul ospitalului 
din Tirgul-Neamţ, jud. Neamţ. La Neamţ“ este reprodusă de 
D. Furtună într-o notă, nu în cadrul textului. 


P. 185, r. 4 — Aneta Creangă, vara scriitorului, fiica preotului 
Gheorghe Creangă. 


P. 185, r. 4 — Elena Creangă, vara scriitorului, fiica preotului 
Gheorghe Creangă. A trăit, necăsătorită, la Tîrgul-Neamţ. 


1 Jon Creangă, Documenie, p. 85. 

2D. Furtună, loc. cil., p. 36. 

+ Ibidem, 

+ Ġ&.A. Cosmovici, loc. cit., p. 26. 

Datele, după D, Furtună, loc, cit., p. 37. 


20 
www.dacoromanica.ro 


(p. 185) h 


- Publicată înttia dată de Econ. D. Furtună în Năzuința românească, 
Craiova, V, 3, martie 1926, p. 38—39 (Anii de suferinţă ai lui Ion 
Creangă. Trei scrisori necunoscute), de unde o reproducem şi noi. Origi- 
nalul scrisorii, Furtună îl avea de la d-ra Elena Creangă, fiica preo- 
tului Gheorghe Creangă. 

Editorul dă următoarele indicaţii privind transcrierea textului: 
pe marginea scrisorii se află adăugat „Mai scrie-ne şi de la Slănic- 
Adresa: Sfinţiei-sale preotului Gheorghe Creangă, de la paraclisul 
ospitalului din Tirgul-Neamţului. La Neamţ“. 


(p. 186) 5 


Scrisoarea din 1889, iulie 2, o reproducem după Constantin Cal- 
muschi, În munţii Neamţului, cap. De la T.-Neamţului la M-rea 
Neamţului prin Humulești și Cetatea Neamţului, Galaţi, 1903, p. 59. 

Cu prilejul unei excursii, profesorul Calmuschi primește de la 
Elena Creangă, vara scriitorului, originalul scrisorii pe care o publică 
în volumul citat, 

Scrisoarea este retipărită în Sămănătorul, II, 19, 11 mai 1903, 
p. 304 (Informaţii literare. O scrisoare a lui Ion Creangă). 

D. Furtună publică şi el scrisoarea în Năzuința românească, Cra- 
iova, V, 3, martie 1926, p. 39 (Anii de suferinţă ai lui Ion Creangă. 
Trei scrisori necunoscute), după o copie a originalului rămas la Elena 
Creangă. 


În cei din urmă cinci-șase ani boala povestitorului începe să se 
agraveze, Nu se poate şti precis de cînd era bolnav, se pare că din 
primăvara anului 1877: „De la Harap-Alb, spunea el, douăsprezece 
zile nu am ieșit din bojdeuca asta; a venit împăratul rusesc, şi atunci 
mi-a venit un fum pe nas“!. Își caută sănătatea cu doctori, iar Con- 
stantin este rugat să se intereseze dacă boala „are sau nu leac“. În 
1880 s-a ivit primul atac greu. La 8 noiembrie, fiul îi scria din Bucu- 
reşti: „Tată | boala dumitale are sau nu leac, aceasta nu ţ-o pot spune 
uici doctorii. Dacă ţii la viaţa şi la rugiminţile copilului tău, prezer- 
vează-te |, schimbă-ţi traiul, seleşte-te a asculta sfaturile doctorilor 
de acolo, cari pentru asemenea boale sunt tot atît de savanţi ca şi 
aceştia de aici“2. 

1 Grig. I. Alexandrescu, Biografia lui loan Creangă, vol, Scrierile lui Ioan 


Creangă, Iaşi, 1890, vol. I, p. 27. 
3 Ms. rom. 3.757, f. 12. 


306 


www.dacoromanica.ro 


Peste un an, din Constanţa, într-o scrisoare din iunie 12, Constan- 
tin îl îndemna să plece la băi la Odesa: 

„Nu uita băile de mare în luna lui iuliu, la Odesa, şi eftin şi 
comod; după cum am auzit fără mulţi bani, sau mai bine cu puţin, 
împlineşti 2 dorinţi deodată: pe a d-tale și pe a d-răi Tincăi, pentru 
care ar fi păcat să nu-i procuri ocaziunea de a vide marea, iar pentru 
d-ta sănătatea, care ţi-e şi-mi este neapărată“l, 

Prin urmare, la această dată, boala era avansată şi constituia o 
continuă preocupare, 

N-a putut să se ducă la Odesa, în schimb în septembrie 1881 se 
afla la Bucureşti, în spitalul Brîncovenesc, unde a stat probabil pînă 
în octombrie, căci un articol trimis Contemporanului este datat „Iaşi, 
în 1881, octombrie Gr. 

La aniversarea din 1882 a „Junimii“ nu s-a putut duce fiind bolnav?. 

Se simţea obosit şi îmbătriînise înainte de vreme. Prietenii şi admi- 
ratorii îi ziceau acum „moş Creangă“. Considerat scriitor de remar- 
cabil talent, se bucură de prestigiu, este solicitat să colaboreze la 
diverse publicaţii, iar evocarea folcloristului Mihai Lupescu ni-l 
înfăţişează în plinătatea măiestriei sale pedagogice5. 

La începutul anului 1883 se pare că o duce mai bine cu sănătatea. 
Dintr-o scrisoare din 25 mai, adresată lui Maiorescu, aflăm că fusese 
ales în Consiliul general al instrucţiunii pentru a doua oară. 

Marea popularitate a meșteşugului său pedagogic este confirmată 
de aprecierile făcute în condica de inspecţie a şcolii nr. 2, la 9 iunie 
1883: „Am asistat la cursul d-lui institutoriu Creangă în clasa Il-a 
şi am rămas foarte mulţumit atît de modul său de predare, cît şi de 
răspunsurile bine cugetate ale elevilor“?. 


1 Ms. rom. 3.757, f. 19 v. 

3 Jntîmpinare la critica domnului f, Nădejde..., în Contemporanul, I, 8, 
16 oct. 1881, p, 278—279. 

3 Scrisoarea către T. Maiorescu din 1882, noiemvrie 13 (v., ed. de fată, 
vol. II, p. 200). 

« Coresi, Sfiriiacul, în Şezdtoarea, V, 12, 1899, p. 199. 

3 Amintiri despre Ion Creangă, în Ion Creangă, II, 12, decembrie 1909, 
p. 333— 335. 

* Ed. de faţă, vol. II, p. 20i. 

7 Anuarul şcolii normale de învățători „Vasile Lupu“ din Iaşi pe 1938— 1939, 
p. î5i. 


307 
20* 
www.dacoromanica.ro 


La 30 august 1883, scrie sorei sale Elenuţa: „şi noi suntem sănătoşi 
din mila lui D-zeu“. Boala însă avansa. Dintr-o adresă a ministerului 
cu data 7 noiembrie 1883, aflăm că se „acordă institutorelui I. Creangă 
concediul cerut de trei luni, cu condiţiune de a fi suplinit de institu- 
torul clasei I“, 

Deşi şubrezit din pricina bolii, Creangă nu încetează munca la ma. 
nuale. În anul 1883 apare cea de a VII-a ediţie din Învățătorul copiilor, 
carte de cetire în clasele primare de ambe sexe, cu litere și slove, cuprin- 
zînd învățături morale şi instructive, partea I, II şi III. Ca o confirmare 
oficială a meritelor sale didactice primeşte distincţia Coroana Româ- 
niei în gradul de cavaler?, pe care însă Creangă, aşa cum reiese din 
mărturisirile contemporanilor, nu a purtat-o niciodată. 

În perioada anului şcolar 1884/1885 munca la şcoală îi este tot 
mai mult îngreuiată de crizele bolii de care suferea. Cu toate acestea 
se lupta să-şi facă datoria, străbătind de două și de patru ori pe zi 
cei doi kilometri care despărţeau bojdeuca de școala din Păcurari, 
efort care îl obosea şi-l consuma peste măsură. La 26 mai 1886, Con- 
stantin îi scria, din Brăila, unchiului său Zahei: ,,...aş fi cel mai fericit 
dacă providenţa care îngrijește de toţi va privi ş-asupra lui... Răs- 
punde-mi, te rog, grabnic, cum îi mai este?“3 Era vorba de nişte crize 
grave în timpul somnului. 

Într-o zi din mai 1884, ziarele anunţară că institutorul și cunoscutu] 
scriitor Creangă, căzuse fără cunoştinţă în pragul clasei unde venea 
să-şi facă lecţiile obişnuite. Se credea că muriset, Ştirea fu dezminţită, 
dar în aceeaşi lună Creangă este obligat să ceară din nou concediu 
pe o durată de două luni, aprobat de minister la 30 mai 18845. După 


t Gh. Ungureanu, Din viața lui Ion Creangă, Documente inedite, Buc., 1940, 
anexa CXXVII, p. 182. 

3 Emilgar, Ioan Creangă, în Arhiva, XIII, 7—8, iulie-august 1902,p. 341—343. 

3 Ms. rom. 3.757, f. 57. 

+I. Negruzzi, Ion Creangă, tn Convorbiri literare, Buc., XXIII, 41,1 tevrua- 
rie 1890, p. 983; N.A. Bogdan, Ion Creangă, în Familia, Oradea, XXVI, 9, i890, 
p. 106; Jean Bart, în Adevărul literar, IX, seria II, 489, 20 aprilie 1930, p. 2; 
Leca Morariu, Creangă mort de două ori şi, deci, comemorat de două ori, în Făt- 
Frumos, V, i, ianuarie-tebruarie 1930. 

s Gh, Ungureanu, op. cit., anexa CXXVIII, p. 182. 


3c8 


www.dacoromanica.ro 


sfatul doctorilor, în iunie pleacă să-şi îngrijească sănătatea la Slănic. 
La 13 iunie 1884 era la Tg.-Ocna, iara doua zi la Slănic. Cum ajunge, 
îi scrie Ecaterinei Vartic (iuniu 16, iulie 12) şi apoi fratelui său Zahei 
(iuniu 24). 

Cîteva zile are amețeli. Este îngrijit de doctorul Aronovici. Face 
păi și se simte mai bine, 

Primeşte scrisori de la prieteni: 

„Cucoane Ionică, 

Pînă sara la 26 iunii (marţi) n-am ştiut cum vă aflaţi, însă, atunce 
fiind informat din scrisoarea ce aţi făcut la 16 iunii, pe de o parte 
m-am bucurat, iar pe de alta mi-au părut rău că timpul au fost contrari 
pentru scăldătorile de la Slănic, 

Ce-a mai fi şi la Slănic?...!; eu mi-nchipui că mulțime de lume şi 
feli de feli de frumuseți; merg bolnavi pentru că dă..., vorba cea 
«boala te scoate din casă», şi dai şi cel di pi urmă ban, nu ca la Brinduşa 
(costişa Căcainei), de-aceia piseni nu-i ţipenii de om; se vede că în 
zadar îşi depune natura frumusețile pe unele locuri, căci, n-are cine 
le preţui. 

Eu, nevasta mea, duduca Tinca şi d-l Zahei Creangă, toţi suntem 
sănătoşi, 

Băietul meu este achitat de la judecători, dupe stăruinţele dv., 
de care nu mă pricep cu ce cuvinte să vă mulţumesc. 

Vă dorescsănătate, bună pitrecire şi întoarcere sprintenă şi voioasă, 
Şi cu vreo anecdotă, ştiţi colă... ca pentru Slănic, care mănîncă bani 


şi varsă sănătate. 
Al dv. prietin respectuos, 


V. Muşneţanu 
Iaşi, 1884, iunii 29“1 


La începutul lui august se afla din nou la Iaşi, unde avea să afle 
de raportul lui N. Culianu, rectorul Universităţii din Iaşi, înaintat 
ministerului şi care cuprindea aprecieri elogioase asupra activităţii 
sale didactice?. 


1 Ms. rom. 3.757, f. 58. 

3 Buletinul Ministerului Instrucţiunei Publice şi al Cultelor, 1, nr. 5, 1885, 
p. 355 (publicat de L, Predescu în Contribuțiuni la istoria literară. Lucruri noi 
despre: Titu Maiorescu, Ion Creangă şi Al. Philippide, Arhiva, Iaşi, XXXVII, 
3—4, iulie-octombrie 1930, p. 253), 


309 


www.dacoromanica.ro 


La 5 noiembrie 1884, Creangă cere ministerului acordarea celei 
de-a patra gradaţii ca institutor. La 25 noiembrie 1884, fiul îi scria: 
„Doresc de asemenea ca compresele cele reci şi curăţenia să te vindece 
cu desăvirşire“l, iar la 20 decembrie 1884, tot Constantin, din Viena: 
„te rog prea mult, nu te scumpi şi vesteşte-mă imediat asupra sănătă- 
Lei şi felului cu care-ţi duci bătrîneţile tale nevrisnice“2, 

Starea sănătăţii scriitorului varia: la 28 decembrie fiul află lucruri 
îngrijorătoare, dar la 1 ianuarie 1885 se arată că ar fi „deplin resta- 
bilit“. 

La 20/8 ianuarie 1885, Constantin îi răspundea la o scrisoare: 
„e şi frumos scrisă, bată-l sănătatea și zilele cele lungi şi senine pe cel 
care a scris-o, că mult m-a înveselit și mult mă împuternicesc la 
lucru asemenea cuvinte miîngiitoare: «la, răzămul bătrineţelor» şi 
de ce nu? Oare nu sunt vrednic să nădăjduiesc că odată şi odată nu-i 
mai avè nevoie să blătărești prin glodurile Țicăului şi să ridici dealul 
şcoalei jidoveşti pentru o pîne aşa de puţin răsplătită şi plină de năcaz 
şi de amar?“8 

La 26 februarie fiul află că boala a revenit şi îi scrie: „Îmi spui 
că mercuri ai căzut din nou în şcoală. Pentru D-zeu, tată, ce pacat a 
mai fi şi acesta, lacrimile îmi opresc vederea, îmi este mare frică de 
tine, doar n-ai făcut nimănui rău ca să te pedepsească astfel. Pînă cînd 
atita suferință?“ 

O scrisoare din 29 aprilie 1885 a fostului său coleg şi prieten I. Beiu 
îl anunţă că fusese trecut în buget pe 1885/1886 cu trei gradaţii, deşi 
împlinise termenul de 20 de ani de activitate în învăţămînt şi făcuse 
la vreme cererea cuvenită. În mai se afla suferind. Întrebat de I. Ne- 
gruzzi de ce nu mai scrie, Creangă îi răspunde la 15 mai: „Pisemne 
d-voastră nu mă credeţi că sunt bolnav şi aproape, dacă nu de tot, 
idiot. Apoi, ocupat 30 de ore pe săptămînă cu școala primară, plus 
dusul şi întorsul de 2 ori pe zi, cine ştie de unde, prin ploaie şi noroiu, 
ger sau arșiţă, cum se întîmplă, nu e lucru tocmai uşor pentru omul 
vrisnic şi greoiu“5. Era, se vede, obsedat de boala sa, căci fiul ti scrie 


1 Ms. rom. 3.757, f. 82 v. 

3 Idem, f. 85 v, 

3 Idem, f, 199, 

3 Idem, f. 112, 

* Ed, de față, vol. II, p. 204. 


310 


www.dacoromanica.ro 


ia 23 mai 1885: „n-ai grijă, că de bătrîn poţi muri, da de boala 
asta, ba“. 

Din scrisoarea de la 4 iulie 1885 a lui Constantin aflăm că povesti- 
torul avea să meargă iar la Slănic: „Ț-am primit astăzi mult priete- 
neasca ta scrisoare şi cu cea mai mare părere de rău văd că supără- 
cioasa ta boală tot te mai încearcă din cînd în cînd. Să nădăjduim 
că băile de la Slănic, care de rîndul trecut s-au arătat destul de milo- 
stive, anul acesta vor face minuni și te vor ușura cu totul de suferinţele 
tale“, 

Pleacă la Slănic însoţit de N.A. Bogdan. Din relatările acestuia 
aflăm cum îşi petrecea zilele acolo: „În Slănic ședeam amîndoi în 
aceeaşi odaie; tovărășia lui peste zi îmi era de o veselie nemaipome- 
nită ; peste noapte însă era un chin, căci boala sa mai totdeauna neap- 
tea îl apuca, cînd ţi-i somnul mai dulce, şi trebuia să sar din pat spre 
a-i da ajutoarele trebuitoare. Îndată ce se lumina de ziuă, pe la 3 
ceasuri, mult 3 jum., ne trezeam unul pe altul, ne îmbrăcam în grabă 
şi mergeam noi cei dintăi la izvorul no. 3, ca să ne facem cura obici- 
nuită. Aci, între paharele de apă clocită, ce le înghițeam mai mult în 
silă dectt de bunăvoie, Creangă nu mai înceta cu frumoasele sale 
znoave, glume, istorii poznaşe fel şi chip, încît trecea timpul cu ele, 
cit nici băgai în samă“?. 

La 2 aprilie 1886, primeşte răspuns, după doi ani, la cererea în 
legătură cu cea de-a patra gradaţie și anume că nu are dreptul la avan- 
sarea solicitată. În cursul lunii iulie, 1886, Creangă merge pentru a 
treia oară la Slănic. La 34 iulie el scria fiului său la Viena, cerînd infor- 
maţii asupra doctorilor de acolo. 

În acest an apar cea dea XIX-a ediţie din Metoda nouă şia IV-a 
ediţie din Geografia județului Iaşi; de asemeni, se tipăreşte lucrarea 
polemică O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor cărți de geo- 
grafie. 

Concediile de boală devin tot mai numeroase. La 25 sept. 1886 
capătă un concediu de 6 luni’, iar la 25 februarie 1887, i se acordă 
prelungirea concediului „pînă la finele anului şcolar curent“â. Dintr-o 


1 Ma, rom. 3,757, f. 144. 

* N.A. Bogdan, Poveşti şi bazaconii din Moldova, Buc., 1923, p. 339. 
2 Gh. Ungureanu, op. cit., anexa CXXXII, p. 184. 

4 Idem, anexa CXXXIV, p. 184. 


311 


www.dacoromanica.ro 


informaţie a lui G.A. Cosmovici reiese că în acest an Creangă nu mai 
profesa de loc în şcoală!. Merge cu V.G. Morţun la Mănăstirea Neamţ 
să viziteze pe M. Eminescu care era bolnav?. La 3/15 iunie, T. Maio- 
rescu scria societăţii „România jună“ din Viena: „Poate ar mai scrie 
şi I. Creangă [institutor la Iaşi) ceva, dar este bolnav. A devenit epi- 
leptic; nu prea avem noroc cu oamenii noștri de talent“2. La 1 octom- 
brie, acelaşi an, I. Creangă se află în cură de aer la unchiul său de la 
Tg.-Neamţ, preotul Gh. Creangă: „Era toamnă, scrie Cosmovici. A 
venit să-şi mai vadă încă o dată locurile şi neamurile, spunea dînsul. 
Clas nu mai ținea de mult“. Urmează evocarea emoţionantei reîntil- 
niri a povestitorului cu vechea şcoală unde învățase cu Conta: „A doua 
zi a venit la şcoală. L-am primit cum am putut mai frumos. Spunea 
mereu despre Isaia, primul profesor prim. al acestei şcoli şi arăta pe 
unde şedea. Atitea ne-a povestit... că nu vom mai uita niciodată. 
În orele p.m., a fost la cls. I unde a făcut lecţie, lecţie de acelea cum 
ştia el, maestrul, să le facă | Ca amintire de vizita ce ne-a făcut, i-am 
cerut Povăţuitoriul la cetire prin scriere după sistema fonetică, de daa 
şi Enăchescu, ce i l-am zărit printre celelalte hirtii ce le purta la piept. 
«Atit mi-a mai rămas şi nu mai am altele», a spus. Luind condeiul, 
a scris pe el: eŞcoalei primare de băieţi, nr. 1, pentru bibliotecă. I. 
Creangă. Tirg.-Neamţ, 1887, oct. 1», 

A mers şi la biserica din Humuleşti, să-l vadă pe părintele Teofan 
Focşa: „S-au dus amindoi, dar acolo au găsit numai pe preoteasă, 
care i-a poitit să aştepte, iar ea s-a dus să caute pe preot prin 
megieşi... 

Cum sta la masă, Creangă întinse mina şi luă o carte de pe poliţa 
de la plafon. O deschise, tresări și întoarse fila de la început. Ce să 
vezi? Era prohodul diaconilor... Şi l-a citit cu glas tare, tot într-un 
plins şi suspin, pînă ce-a terminat de citit tot prohodul. Tata îmi spu- 
nea c-a încercat să-l oprească, dar n-a izbutit nici într-un chip € — Ia, 


1 G.A. Cosmovici, Note, în Ion Creangă, II, decembrie 1909, p. 332. 

: Gh. Teodorescu-Kirileanu, Notiţă asupra manuscriptelor lui Ioan Creangă, 
Șezăloarea, V, 12, decembre 1899, p. 213—214; v. şi ed. de față, vol. II, p. 292. 

3 I, Grămadă, Societatea academică socială literară „România jund“ din Viena 
(1871—1911), Arad, 1912, p. 143. 

+ G.A. Cosmovici, loc. cit, p. 332. 

s Ibidem. 


312 


www.dacoromanica.ro 


a fost, moșule, scris, să mi-l citesc eu singur...». Şi Creangă a închis 
cartea şi a rămas pe gînduri“1. 

Începînd cu anul 1888, boala lui Creangă se apropie de sfîrşitul 
fatal. În acest an nu mai pleacă nici la Neamţ, nici la Slănic. În 
toamna lui 1887 obținuse un nou concediu de 6 luni pe care ministerul 
i-l va prelungi în februarie 1888 pînă în august viitor?. 

Neaviînd virsta legală de pensionare, Creangă trebuie să facă multe 
călătorii la Bucureşti pentru prelungirea concediilor. 

La 4 mai 1888 citeşte, la „Cercul literar“ din Iași, partea a IV-a 
a Amintirilor, şi tot în acest timp participă şi ia cuvintul la un congres 
didactic ţinut la as La 19 mai el scrie: „Despre boala mea din 
februarie şi maiu, care în amîndouă rîndurile a fost asemine cu moar- 
tea... 

Iată cum descrie Gr. I. Alexandrescu o vizită făcută lui Creangă, 
cam în aceeaşi vreme, de membrii „Cercului literar“: „— Uraai... 
moş Creangă, strigam noi cît ne lua gura, de răsuna toată valea ceea 
a plingerii. 

— Da ce mai faci? Ce mai dregi? Te doriam. Cum mergi cu sănă- 
tatea? îl îmbulziam noi cari dincotro cu întrebările. 

Iar moş Creangă, în mijlocul a o mulţime de hirtii, note, caiete 
împrăştiate în toate părţile, îmbrăcat în balatul lui cu dungi albastre, 
cu tîrtiți în picioare, cu o prostire pusă în jurul gitului pentru sudoare, 
gras şi greoi precum era, cînd se vedea aşa prins fără veste de noi, se 
înroşia la faţă şi oarecum se ruşina... 

— Da cu sănătatea cum mergi, moş Creangă? 

— Mulţumesc, tot mai bine: stupesc în barbă şi trag oghealul cu 
dinţii. 

Şi aşa o duceam la dînsul tot într-un ris şi veselie“, 

Chiar cînd boala se afla în ultima fază, observă Gr. I. Alexandrescu, 
Creangă era glumeţ şi aşa a rămas pînă s-a stins, 

La 1 iunie 1888, preotul Gheorghe Creangă îi scrie de la Neamţ: 


1 N, 'Țimiraș, op. cit., p, 308, 

3 Gh. Ungureanu, op, cit., anexa CXXXV, CXXXVI, p, 185. 

N. Iorga, Ceva despre Ion Creangă, în Neamul românesc literar, II, 2, ianuar 
1910, p. 18. 

t Ed. de faţă, vol. II, p. 185, 

$ Gr. I. Alexandrescu, Biografia..., vol. cit., p. 28—29. 


313 


www.dacoromanica.ro 


„Vă sărut Creangă și Tincă, 

Am primit scrisoarea ta — să mă crezi că am sărutat-o, avind cea 
mai mare bucurie că ti afli mai binişor din ceea ce am auzit. Mi-a 
scris şi Zahei că îţi este mai bine... nu te da bolii care ne persecută 
pas cu pas. 

Voinic, că-i lucru mare; să mă crezi, Creangă, că şi eu îs bolnav. 
Vreu să te întreb, tu nu mergi la Slănic în vara asta? Bu am făcut o 
cerire la Epitropie pentru a-mi da un loc gratis la Slănic. Văd că sunt 
aprobat, 

Mi-a venit cala 15 iuniu să fiu acolo şi cît să pleci tu, răspunde-mi | 

Sărutări de la toţi, 


Gh. Creangă“! 


Acum se tipărește şi Răspuns la criticele nedrepte... Bdiţiile de 
manuale continuă să apară. O fotografie din această vreme ni-l arată 
pe Creangă îmbătrînit, cu figura obosită. La 6 ianuarie 1889 primea 
aceste rînduri din partea preotului Gheorghe Creangă: 

„Vă sărutăm Creangă şi Tincă, 

Primiţi şi din partea noastră sincere felicitări de ziua onomastică 
a numelui ce porți. Ani mulți să trăiţi, adinci bătrineţe-ţi doresc, 
bucurie şi sănătate la toţi. C.c. Rucsanda lui Zahei şi Mariei. 

Noi suntem sănătoşi. Eu tot mai sufăr de stomac (?). Creangă, tu 
te afli mai bine? Scrie-mi, a vostru moș Gh. Creangă“2. 

În scrisoarea din 2 iulie, Creangă îi răspunde, foarte trist, că e tot 
bolnav. 


(p. 187) 6 
Scrisoarea din 1884, iunie 24, ocupă f. 5r. —v., din manuscrisul 


autograf 4.074, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. Pentru 


1 Ms, rom, 3.757, f, 172. 
3 Idem, f. 176. 


314 


www.dacoromanica.ro 


transcrierea textului dăm următoarele indicaţii: P. 187, r. 3: După — 

Zahei Creangă — se află un indice care trimite în subsolul cărţii 

poştale, unde stă scris de altă mină: „Fratele lui Ion Creangă“; 

r. 26—27: textul „Mai înștiințaţi-mă...“ pînă la „...la toţi“ este 

intercalat, în sens invers, între rîndurile 4—3 ale scrisorii. 
Reproducem originalul, 


P. 187, r. 20: carte de poștă — carte poştală. 


(p. 188) 7 


Scrisoarea din 1884, iunie 16, ocupă f. 4 r.—v., din manuscrisul 
autograf 4.074, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. În legă- 
tură cu transcrierea textului dăm următoarele indicații: P. 188, r. 3: 
După numele — Vartic — se face o trimitere în josul paginii, unde 
găsim această explicație, scrisă de altă mină — „Femeie întreţinută 
de Ion Creangă“ — ; r. 4: în redactarea anterioară era la pentru în. 

Reproducem originalul. 


P.188 r. 3 — Ecaterina Vartic. Știrile pe care le avem despre ea 
sînt contradictorii. Unii biografi ai lui Creangă o descriu ca pe o 
femeie extrem de inteligentă, plină de calități. Gr. Alexandrescu 
ne informează că „era deşteaptă şi cuminte“l, C. Grigorescu? spune 
despre ea că avea darul povestirii, iar preotul Gh. Ienăchescu, că era 
de o „deşteptăciune foarte cu mult superioară lui Creangă“? şi merge 
cu exagerările pînă la calomniere, afirmînd că meritul poveştilor 
se cuvine mai mult ei, adevărata lor „autoare“. Octav Minar, 
„văzînd talentul şi darul de a povesti cu atita uşurinţă lucruri și 
fapte interesante din viaţa noastră literară“, i-a propus să-şi scrie 
memoriilet. Alţi cercetători, dimpotrivă, o înfăţişează ca pe o femeie 
simplă, mediocră. Gh. T. Kirileanu scrie: „Impresia ce mi-a rămas 
este că ea era o femeie de mahala, inteligentă, dar cu foarte puţină 


1 Amintiri despre I. Creangă, în Șezătoarea, V, 12, 1899, p. 181. 

1 Ion Creangă şi Gheorghe Ienăchescu, preot, în Ion Creangă, II, 12, decem- 
brie 1909, p. 320, 

3 Gh. Ienăchescu, Bustul lui I. Creangă, în Evenimentul, Iași, nr. 29 şi 30 
din 6 şi 7 martie 1902. 

4 Creangă despre Eminescu, în Cosinzeana, revistă literară ilustrată, Orăştie 
III, 47—18, 27 aprilie 1913, p. 243—245. 


315 


www.dacoromanica.ro 


învăţătură“!. După mărturiile familiei povestitorului, Tinca Vartic, 
cea de-a doua soţie a lui Creangă, fără cununie2, era o femeie cu puţină 
ştiinţă de carte, „sănătoasă, vioaie, harnică şi plină de devotament 
faţă de Creangă“3. Ecaterina, fiica lui Andrei şi a Ruxandrei Varticâ, 
era cu mult mai tînără decit Creangă, căci prin 1888, cînd povestitorul 
era vizitat de E. Gruber şi alţi prieteni, ea avea cam 35 de anis. 
Scriitorul a cunoscut-o, probabil, după destituirea sa din învăţă- 
min, în iulie 1872, cînd, nemailocuind la „şcoliţa“ din Sărărie, s-a 
mutat în bojdeuca din Țicău, unde Tinca Vartic îl va îngriji şi-i va 
fi tovarăşă de viață pînă la moarte. Se pare că mutarea în Țicău, 
la familia Vartic, n-a fost întîmplătoare, căci Creangă era prieten cu 
diaconul Vartic, rudă cu familia Vartic din Țicău, care „trebuie să-i 
fi făcut rost de locuinţă la rudele sale“€. Familia Vartic a stat cu chirie 
în această căsuţă pînă în 1879, cînd Creangă cumpără locul şi casa de 
la Maria Ştefăniu pe numele Ecaterinei Vartic. Actul de cumpărare 
este scris de Creangă, care iscăleşte şi ca martor: „Am fost faţă, 
I. Creangă“?. Ecaterina Vartic trebuia să plătească anual bisericii 
Buna-Vestire cîte 10 lei „bezmăn“. Scriitorul a considerat-o ca pe o 
tovarășă de viaţă „căreia îi cerea și-i dădea ce se cuvenea în adevărata 
viaţă sănătoasă, fără fumuri“, amintind de ea în toate scrisorile 
adresate rudelor sale din Humulești, care o numeau cu respect „țiţacă“, 


1 J, Boutière, La vie et l'oeuvre de Ion Creanga, Paris, 1930, p. 28, nota 3. 

* După despărţirea de Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu, Creangă se va 
însoţi cu Tinca Vartic. Dest Tribunalul pronunțase divorțul la 5 sept, 1873, 
Creangă nu s-a căsătorit oficial cu Ecaterina, În 1881, Constantin îi spunea 
„D-ra Tinca“ (ms. rom. 3,757, f. 19 eh iar în 1900, tot Constantin o numea 
„prietena lui Ion Creangă“ (C.I. Creangă, Memoriu..., Buc., 1900, p. 1). 

2 N. Țimiraș, op. cit., p. 286. 

+ J. Boutière, op. cit., p. 28, nota 2; se pare că pe mama Ecaterinei o striga 
Creangă în 1888: „Ruxandăăă-i! Ruxandăăă-i! ian dă fuguliţa şi adă apă rece“ 
(Gr. Alexandrescu, Biografia lui Ioan Creangă, vol. Scrierile lui Ioan Creangă, 
Iaşi, 1890, p. 25). 

s Gr, Alexandrescu, Amintiri despre I. Creangă, în Șezăloarea, V, 12, 1899, 
p. 181; Idem, Convorbiri literare, XXXIII, 12, 15 decembrie 1899, p. 1077. 

* Gh, Ungureanu, Studiu introductiv, ed. cit., p. LXXXI. 

? Ion Creangă, Documente, p. 256. 

* &. Călinescu, op. cit., p. 173. 


316 


www.dacoromanica.ro 


„duduca“ şi chiar „Ecaterina Creangă“. Prietenii lui Creangă ii spuneau 
„duduca Tinca“ sau „cucoana Tinca“. 

Energică şi răbdătoare, ea şi-a îngrijit cu devotament tovarășul 
de viaţă, fără să-şi dea seama de uriaşa personalitate a celui cu care 
trăia alături, privindu-l doar ca pe un gospodar ce poartă grija casei. 
Aşa se explică faptul că, după moartea scriitorului, Tinca a îndepărtat 
repede din casă manuscrisele, vînzindu-le la băcani. 

După moartea lui Creangă, ea continuă să trăiască în bojdeucă, 
devenind soţia unui oarecare C. Deliu?. Se stinge din viaţă la 3 sep- 
tembrie 19122. 


P. 189, r. 19 — V. Muşneţeanu, unul dintre numeroşii prieteni ie- 
şeni ai scriitorului (v., ed. de faţă, vol. II, p. 309). Era iconar de 
meserie. I-a făcut lui Creangă, în 1899, un portret în uleit. 


(p. 189) 8 


Scrisoarea din 1884, iulie 12, ocupă f. 6 r.—v., din manuscrisul 
autograf 4.074, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. Observaţii 
cu privire la text: P. 189, r. 3: Pentru — Tinca Vartic — se dă în josul 
paginii explicaţia, scrisă de altă mînă: „Femeie întreţinută de Ion 
Creangă“, 

Reproducem originalul. 


P. 189, r. 24 — Ruxandra Vartic, mama Ecaterinei Vartic, 


(p. 190) SCRISORI (II) 
9 


Cu prilejul discursurilor rostite de V. Conta în Parlament, la 
4 şi 5 septembrie 1879, Creangă îi trimite această scrisoare. A fost 


1 D, Furtună, Cuvinte şi mărturii,.., p. 30, 33; C, Grigoriu, loc, cit., p. 320. 

* într-o înștiinţare pe care o primeşte în 1903, iulie 2, pe adresa: „Dip. Lt, 
strada 'Țicău de sus, no. 4“, şi în care este anunţată că trebuie să plătească „un 
Test de 15 lei“ din „ce a mai rămas din datoria soţului dv, cătră Casa de Economie 
a funcţionarilor din Iaşi“, ea este numită Mme Deliu“ (ms. rom. 3.757, p, 183), 

"J, Boutière, op. cit., p. 28, nota 2, 

* Leca Morariu, Drumuri moldovene, Cernăuţi, 1925, p. 97—98. 


317 


www.dacoromanica.ro 


publicată de Octav Minar, fără dată, în Flacăra, IV, 9—10, 20 decem- 
brie 1914, p. 59 (Scrisorile lui Creangă), de unde o reproducem, 


Filozofia lui Vasile Conta reprezintă, în cultura românească, 
primul sistem filozofic avind la bază numeroase elemente materialiste: 
„Prin filozofia sa, Conta s-a tăcut purtătorul intereselor acelei părți a 
burgheziei românești care urmărea dezvoltarea industriei naţionale, 
crearea unei pieţe interne şi de aceea sprijinea într-o anumită măsură 
dezvoltarea tehnicii şi a ştiinţei. Materialismul său a corespuns 
totodată intereselor maselor populare prin lupta împotriva idealismului 
şi a religiei“1, 

Începînd din 1879, Conta ia parte activă la viaţa politică intrînd 
în rîndurile „Fracţiunii libere şi independente“ care se mai numea 
şi Partidul liberal-democrat. 

Conta militează de pe poziţiile politicii democrat-burgheze, pentru 
dezvoltarea României pe drumul capitalismului, ceea ce reprezenta, 
în condiţiile de înapoiere economică din acea vreme a ţării, o atitu- 
dine în general progresistă. O latură negativă a acestei politici 
este naționalismul, care îl va duce pe poziţii antisemite. Încă din 
1875, Conta alcătuise regulamentul unei societăţi secrete „Liga 
română“, care avea ca principiu „a ajuta şi a înmulţi comerţul şi 
industria românească“, însă „mijloacele de acţiune ale acestei ligi aveau 
un caracter naţionalist“2, 

Cînd, în 1879, în urma Congresului de la Berlin, s-a pus problema 
revizuirii Constituţiei, în vederea acordării de drepturi politice 
populaţiei de origine străină din ţara noastră, Conta ţine o serie de 
discursuri în care se situează pe poziţiile naţionaliste ale burgheziei 
industriale şi comerciale româneşti care căuta, pe plan intern, să înlă- 
ture, în primul rînd, concurenţa evreilor. 

În ce priveşte agricultura şi învățămîntul este de reţinut poziţia 
progresistă a lui Conta. 

Creangă, după cum singur a mărturisit, a făcut şi el ceva „politi- 
cale“, între 1866—1872: „În întrunirile de la primărie cine era mai 


1 Istoria gîndirii sociale şi filozofice în România, Buc,, Ed. Academiei, 1964, 
p. 266. 
3 Op, cit., P. 988, 


318 


www.dacoromanica.ro 


guraliv decit mine, Bută, Damaschin şi Corduneanu? Alegeam ei 
culegeam la deputaţi şi la membri comunali, tot ce era mai bunişor 
din fracțiune“, 

Ca şi Conta, Creangă a făcut parte din „Fracţiunea liberă şi inde= 
pendentă“ ; ideile politice ale acestui partid îşi au izvorul în scrierile 
lui Simion Bărnuţiu2. 

Nu știm dacă Creangă împărtășea toate ideile şcolii Bărnuţiu, 
este însă incontestabil că el a simpatizat, la început, cu fracţioniştii, 
cărora le da votul şi pe care îi sprijinea în întruniri publice şi la alegeri, 
Cu toată admiraţia faţă de ilustrul său profesor T, Maiorescu, Creangă 
nu era adeptul junimismului politic. Iată ce spune I. Negruzzi: 
„Liberal în ideile sale politice, el să dăduse cu adversarii noștri din 
Iaşi care compuneau aşa-zisa eFracţiune liberă şi independentă». 
Deşi fusese la școala Trei Ierarhi şcolarul lui Maiorescu şi recunoștea 
acestuia mari calităţi didactice, ca fracţionist el nu ne putea suferi, 
închipuindu-şi că noi voim să vindem ţara nemților [...]. 


1 Grig. I. Alexandrescu, Biografia lui Ion Creangă, în vol. Ion Creangă, 
Opere complecie, partea I, Buc., Bibl. pt. toți, nr. 28, p. 19. 

* Simion Bărnuţiu, profesor de filozofie şi drept, militant politic, a avut 
o orientare antifeudală, antiteologică, republicană, patriotică şi raţionans- 
tă, În timpul revoluției de la 1848, Bărnuţiu luptă pentru drepturile 
populaţiei românești din Transilvania, pentru eliberarea națională a poporu- 
lui român. Asemeni celorlalți ginditori progresiști ai vremii, S. Bărnuţiu 
a militat pentru reforma agrară, desființarea iobăgiei și privilegiilor nobi- 
liare, revendicări care au atras pe Creangă, Conta și alţii. Bărnuţiu a acordat 
o atenţie specială problemei nationale, În lupta ginditorului transilvănean pentru 
eliberarea națională se manitestă şi elemente naționaliste „care aparțin acelui 
naționalism al națiunilor asuprite, caracterizat de Lenin ca avind un conținut 
general democratic. S, Bărnuţiu cerea cu hotărire independenţa naţiunii române, 
precizînd că națiunea română «n-are cuget dușman în contra altor naţiuni», că 
«nicl vroieşte a domni peste alte naţiuni, nici nu va suferi a fi supusă altora, ci 
voiește drept egal pentru toates“ (Istoria gîndirii sociale şi filozofice în România, 
Buc., 1964, p. 204). 

Poziţia sa progresistă se ilustrează și prin lupta pe care a dus-o Împotriva 
cercurilor retrograde care își apărau poziţiile economico-sociale amenințate de 
reformele burghezo-democratice din timpul domniei lui Cuza, Respingerea fermă 
a ideii principelui străin este expresia sincerului său patriotism. Dcosebit de pre- 
țioase sînt șI ideile sale republicane (a combătut monarhia ereditară, constitu- 
țională sau absolută). 

În studiul său critic Contra școalei Bărnuţiu (Critice, Buc., vol. II, 4868, 
p. 171—209), T. Maiorescu se pronunţă pentru aducerea „domnului străin“ şi 


319 


www.dacoromanica.ro 


Eu am vorbit cu Creangă pentru întîia oară la o alegere în sala 
Primăriei de laşi. Eram candidat la deputăţie şi discutam în dreapta 
şi în stînga cu alegătorii stăruind să mă voteze, cînd văd pe un insti- 
tutor Urziceanu, în vorbă cu un popă. Acest Urziceanu venise odată 
la mine, şi mă rugasc, deşi nu-l cunoşteam, să-lapăr ca advocat într-un 
proces corec,ional, din pură colegialitate, fiindcă amîndoi eram învăţă- 
tori. Eu, plin de bunăvoință, îi am şi luat apărarea, cu deplin succes, 
obţinînd achitarea lui. Acum socoteam că, drept răsplată, puteam 
spera cu siguranţă în votul lui Urziceanu. Mă apropiai deci de dînsul, 
îi aduc aminte îndatorirea ce i-am făcut şi îl rog să mă voteze. Însă 
în locul lui Urziceanu care sta confuz şi ruşinat, văd că popa îmi 
răspunde cu isteţie în modul următor: «N-are a face una cu alta, 
domnule Negruzzi, d-ta i-ai făcut un serviciu privat, şi aici e vorba 
de trebi publice. Bate dumneata la alte uşi, noi oamenii cei mici, 
votăm pe-ai noştri»... Creangă era totdeauna un orator iubit în adunări 
populare, şi eu la dînsul m-am gîndit cînd am creat pe părintele Smîn- 
tînă în O copie după natură intitulată Electorale“!. 

În scrisoarea pe care i-o trimite, în 1879, lui Conta, fostul său 
coleg de şcoală la Tg.-Neamţ, ca şi în cea către Slavici din 1878, 
octombrie 21, se remarcă şi la Creangă o poziţie negativă, pe linia 
exclusivismului național, care îl duce, uneori, pe poziţii antisemite, 
„În Moldova, marele număr de alogeni a dat prilej de regretabile mani- 
festări şovine, ceea ce explică, fără să scuze, naționalismul temporar 
al lui Creangă, care va fi și al lui Conta, ṣi pînă la un punct rezonabil, 
motivat de teoria producţiei, al lui Eminescu şi al altora, fără deosebire 
de convingere politică“2. De subliniat că aceste atitudini, de moment, 
ale scriitorului nu au umbrit strălucita sa activitate literară şi peda- 
gogică. Din raportul lui V.A. Urechia cu privire la şcoala primară 
din Trei Ierarhi aflăm următoarele: 


împotriva reformei agrare preconizată de Bărnuţiu, „idee prea extraordinară şi 
prea revoluţionară“, În problema evreiască însă, poziţia lui Maiorescu este mal 
democrată. 

1 Iacob Negruzzi, Amintiri din „Junimea“, în Convorbiri literare, Buc., LII, 
4, ianuarie 1920, p, 14—15; pentru Electorale, vezi I. Negruzzi, Scrieri complete, 
Buc., vol. I, 1893, p. 168—169. 

* G. Căiinescu, op. cit., p. 96. 


320 


www.dacoromanica.ro 


„Populaţiunea clasei I-a împărţită în trei diviziuni, cu doi insti. 
tutori, este de 135 şcolari, Reputaţiunea binemeritată care fac clasei 
acesteia, îi poate aduce îndoită şi întreită populaţiune; din strămtora. 
rea localului şi lipsa unui institutore sau doi divizionari se oprește 
întreprimirea de mai mulţi școlari decit cifra de sus. 

Voi observa că în această cifră evreii sunt pentru o însemnată 
parte, ceea ce este tot în lauda d-lui Creangă, care, în calitatea sa de 
preot, s-ar părea că ar atrage cu anevoiă la şcoală pe evrei, dar care 
îi atrage graţie reputaţiunii metodei de care se servește“, 


(p. 191) 10 


Scrisoarea este adresată unui cunoscut ieşean (A.C. Cuza) plecat 
din oraş. Referirile la Eminescu şi Miron Pompiliu îi sporesc interesul 
documentar. 

Originalul scrisorii se află la Bibl. Acad. Republicii Socialiste 
România, Coresp. inv. 67.404, de unde îl reproducem. După ,,...pro- 
bozit“ şi înainte de „Cînd vei...“ (p. 191, r. 18—19) se află două 
rînduri de text care nu pot fi descifrate intrucit hiîrtia manuscrisului 
este ruptă. 

Publicată de Augustin Z.N. Pop în Zașul literar, XI, 3, martie 1960, 
p. 49—51. 


P. 191, r. 13: berian pentru bairam — petrecere, chef; un beri- 
an ca acela — o petrecere straşnică, 


P. 1494, r. 3 — Alexandru C. Cuza, politician, publicist şi poet, s-a 
născut la 8 noiembrie 1857, în Iaşi, Liceul îl urmează la Dresda şi 
Paris. Se înscrie la facultăţile de drept din Paris, Berlin și Bruxelles 
şi obţine diploma de doctor în ştiinţele politice şi administrative, în 
1882, la Bruxelles şi titlul de doctor în drept, în 1886, tot la Bruxelles. 

Întors în ţară, intră în grupul socialist de la revista Contemporanul 
şi în cercul societăţii „Junimea“, unde fusese ales membru, din anul 
1883, Colaborează la revista Convorbiri literare, unde își face debutul 
cu poezii şi epigrame, începînd din anul 1886, 


1 Jon Creangă, Documente, p, 175. 


321 
21 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


A fost numit, în 1901, profesor la catedra de Economie politică şi 
Finanţe de la Universitatea din Iaşi, şi decan al Facultăţii de drept 
în anul 1919. 

Ca om politic şi deputat va evolua ca un susținător al naţionalismului 
şi al antisemitismului. 

Înainte de primul război mondial a fost unul dintre întemeietorii 
Partidului naţionalist-democrat, partid reacţionar. În 1923 a par- 
ticipat la crearea partidului de tip fascist „Liga apărării național- 
creştine“. i 

A decedat în anul 1946, la Sibiu. 

A. C. Cuza a colaborat la mai multe ziare şi reviste, printre care 
menţionăm: Convorbiri literare, Arhiva (laşi), Făt-Frumos (Birlad), 
Neamul românesc etc. 

Scrieri: Versuri (laşi, 1887); Generaţia de la '48 şi era nouă (laşi, 
1889); Discurs asupra proiectului de lege pentru organizarea învățămin - 
tului profesional (Buc., 1893); Poezii, epigrame şi cugetări în proză 
(1909) etc. 


(p. 192, 193) 44, 12, 43 


Prima scrisoare adresată lui M. Eminescu o reproducem din revista 
Cosinzeana, Orăştie, III, 17—18, 27 aprilie 1913, p. 244—245 (Creangă 
despre Eminescu); cea de a doua și a treia din Flacăra, IV, 9—10, 
20 decembrie 1914, p. 58 (Scrisorile lui Creangă). 

Scrisorile ultime nu poartă dată (foarte probabil, numai în revista 
citată, nu şi în textul original). 

Ele sînt scrise de Creangă după plecarea lui Eminescu, în 1877, la 
București. 

Toate au fost publicate, în revistele citate, de Octav Minar. 


M. Eminescu, întors din Germania în toamna anului 1874, la Iaşi, 
este numit mai întîi director al bibliotecii oraşului și, ceva mai tirziu, 
în 1875, revizor şcolar al judeţelor Iaşi ei Vaslui în locul lui A. Naum. 
în această calitate el munceşte extrem de serios, dînd dovadă de o 
mare energie: inspectează şcoli, întocmeşte procese-verbale, propune 
soluţii pentru înlăturarea cauzelor care făceau ca instrucţiunea primară 
să fie înapoiată. În vara aceluiaşi an organizează conferinţe pedagogice 
cu şi pentru învățătorii din judeţul Iaşi şi informează Ministerul, 
la 10 august, asupra acestor conferințe al căror conţinut îmbrăţişa 
aspectele cele mai importante ale metodicii ei didacticii învățămîntului 


1 Dicţionar enciclopedic român, vol. I, Buc., 1962, p. 873. 


322 


www.dacoromanica.ro 


elementar. Printre învățătorii citați în raportul lui Eminescu, figu- 
rează şi „d-l V. Creangă, învăţător la şcoala de băieţi nr. II din 
Păcurari“ care nu este altul decît I. Creangă. Curînd se cunoscură bine; 
Creangă admira la poet adîncimea cugetării, iar marele poet era în- 
cîntat de farmecul graiului neîntrecutului nostru povestitor. 

Între aceşti doi iluştri reprezentanţi ai literaturii noastre naţionale 
există numeroase afinități spirituale, care i-au apropiat unul de altul 
cu o forţă irezistibilă. În ciuda marii deosebiri dintre ei în ce priveşte 
formaţia şi preocupările, opera lui Eminescu şi aceea a lui Creangă 
își au izvorul lor adînc în viața poporului nostru, de care ei se simțeau 
profund ataşațţi ei al cărui specific sufletesc l-au înfățișat, sub aspecte 
aparent diferite, într-un grad necunoscut mai înainte şi atins, relativ 
tirziu după dînşii, numai de Mihail Sadoveanu. Această sursă comună 
a creaţiei lor literare explică faptul, la prima vedere surprinzător, 
că Eminescu, a cărui cultură bogată şi multilaterală îl situa alături 
şi adesea mai presus de contemporanii lui cei mai culți, a simţit o 
atit de mare dragoste şi admiraţie pentru Creangă, absolvent al unui 
seminar şi al unei şcoli normale de acum un secol, și că la rindul său, 
acest om simplu, care trăia la Iaşi aproape la fel ca părinţii lui de la 
Humuleşti, a dovedit înţelegere pentru personalitatea aşa de complexă 
a genialului său prieten. 

Însemnările, rapoartele, adresele către minister ale revizorului 
şcolar în legătură cu manualele didactice ale lui Creangă subliniau 
valoarea lor pedagogică şi susțineau promovarea metodei fonetice 
în predare ai adoptarea în şcoli a abecedarului Metoda nouă. 

Descoperirea de către Eminescu a lui Creangă avea să aibă, dincolo 
de semnificaţia ei didactică şi pedagogică, un puternic ecou în viaţa 
noastră literară, căci, în toamna lui 1875, Creangă va citi la „Junimea“: 


1 Majoritatea biografilor povestitorului, ca şi amintirile lui I. Negruzzi, 
Gh. Panu şi ale altor contemporani admit, ca dată a intrării scriitorului la „Juni- 
mea“, toamna anului 1875, cînd a fost adus de Eminescu în salonul lui Iacob 
Negruzzi. (Maiorescu era la Bucureşti, în calitatea sa de ministru al Cultelor şi 
Instrucțiunii Publice.) 

Legăturile lui Creangă cu Maiorescu şi „Junimea“ sint însă mai vechi. Încă 
din 1864, cînd urma cursurile Şcolii preparandale de la Trei Ierarhi, Creangă este 
remarcat de Maiorescu şi recomandat ca unul dintre cei mai distinși elevi ai şcolii, 
spre a fi numit institutor (v., ed. de faţă, vol. II, p. 269). În 1867, Creangă va cere 
ajutor material „Junimii“ pentru tipărirea manualului Metodă nouă de scriere şi 
celire, iar în 1875, Maiorescu îi solicită, în semn de prețuire, alcătuirea unui in- 
drumător pentru orientarea învăţătorilor spre metodele noi de predare a cititului şi 
scrisului. Ar mai fi de amintit și afirmaţia riguroasă a lul Maiorescu: „Cei ce 
pe atunci (anul 1871, n.n.) veneauregulat la adunările literare, erau — în afară de 


323 
21? 


www.dacoromanica.ro 


poveştile care îl încîntase pe poet, iar la 1 octombrie Convorbirile 
literare publicau Soacra cu trei nurori şi, două luni mai tirziu, Capra 
cu trei iezi. „Eminescu văzu în Creangă numaidecit geniul poporului 
român'“!, iar „Creangă nu mai aşteptă verdictul lui Maiorescu de la 
Bucureşti şi binecuvîntă pe Eminescu ca ceminentul scriitor şi cel 
mai mare poet al românilor»“2. „Nebun de entuziasm, Creangă îi 
împărtăşi lui Eminescu toate plăcerile lui simple: îl duse sus pe 
Ciric, pe din dosul casei, arătiîndu-i priveliștea Iaşilor, îl ospătă cu 
mâncăruri țărănești făcute de Tinca. Se pare că aceasta nu văzu cu 
ochi buni pe acest pletos, care striga mereu lucruri neînţelese umblînd 
prin casă, dar Creangă o puse la loculei cum ştia el, şi de aci încolo 
nimeni «nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără 
Eminescu »“3, „Sufletele lor se completau unul pe altul, întrupînd 
în îmbrăţișarea lor cele două feţe, deosebite, şi cu toate aceste atît de 
strînse una de alta, a simţirii româneşti. Acest lucru face ca geniile 


dl. V. Pogor şi de autorul acestei scrieri, la care se ţineau alternativ întrunirile 
— Iacob şi Leon Negruzzi, Nicu Gane, Dimitrie Rosetti, N. Mandrea, I. Ianov, 
colonelul N. Skelitti, G. Racoviţă, colonelul Miluţă Cerkez, M. Korne, Gr. M. 
Buicliu, T. Cerkez, G. Roiu, profesorii Culianu, Melik, St. Virgolici, Naum, 
A.D. Xenopol, Creangă, şi din cînd în cind asistau V. Alecsandri, I,A. (Zizin) 
Cantacuzin, C. Şuţu, A. Balş, N. Calimachi-Catargi etc.“ (T. Maiorescu, Istoria 
contemporană a României (1866—1900), Buc., 1925, p. 38—39). Şi o altă preci- 
zare într-o notă: „Membri mai erau căpit. T. Șerbănescu, N. Burghele, Al. Farra, 
Caraiani, Paicu, Burlă, Bodnărescu, Miron Pompiliu. Ceva maistirziu vin Eminescu, 
Slavici, Tasu, G. Panu, Lambrior, V. Conta, T. Nica, P. Missir, Al.I. Philippide, 
G. Virnav-Liteanu, B. Bossy, colonelul Bengescu-Dabija, Chibici Rivneanu, 
C. Leonardescu, Meissner, Volenti, A.C. Cuza, Strajan, T. Istrati, Ollănescu- 
Ascanio, Dr. Christea Buiucliu, Duiliu Zamfirescu. I.L. Caragiale“ (op, cit., p, 39). 
D in aceste însemnări reiese că la data amintită povestitorul lua parte la şedinţele 
societății şi că Panu ar fi venit la „Junimea“ după Creangă, deci nu putea şti 
precis de cînd o frecventa scriitorul (cf. şi N. Barbu, Creangă şi „Junimea“, în Iaşul 
literar, XV, 11, noiembrie 1964, p. 39). 

Tot în 1871, Maiorescu îl prezintă, alături de Pogor, întrerupind cu o anec- 
dotă o discuţie privind propunerea ministrului Costaforu ca junimiştii să intre 
în politică, ceea ce presupune că scriitorul era familiarizat cu acest mediu şi că 
era ascultat cu interes (T. Maiorescu, op. cit., p. 40), 

Ca scriitor Creangă se va impune însă în 1875, cînd începe să publice poveștile. 

1 G. Călinescu, Ion Creangă, Buc., E.P,L., 1964, p. 191. 

3 Idem, p. 195. Cu ocazia aniversării soc. „Junimea“, Eminescu vine pentru 
citeva zile la Iași și îi dăruiește lui Creangă cartea De obște Geografie, de Amfilohie 
Hotiniul, 1795, pe coperta căreia Creangă a scris: „Dăruită mie de dl, Mihail 
Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al româtlilor,! 1878, I. Cr.“ — ct. 
Luceafărul, Sibiu, 1 iulie:1909, p. 295, număr comemorativ și ed. de faţă, vol. II, 
p., 292. 

SG Călinescu, op. cit., p. 19°, 


324 


www.dacoromanica.ro 


lor să rămînă unite totdeauna, după cum în viaţă fusese unite fiinţele 
acelora în care ele strălucise“!. 

La 1 iunie 1876, Eminescu este destituit din postul de revizor iar 
Petrino îl denunţă justiţiei că ar fi sustras cărţi şi mobile din biblio- 
tecă. Amărăciunea poetului nu cunoaşte margini. Peste vară, Emi- 
nescu va fi găzduit cu dragoste îrăţească în căsuţa din Țicău a lui 
Creangă, care îi va fi împărtăşit şi el din necazurile sale cu feţele 
bisericeşti, şi cît de crud îl lovise destituirea din învăţămînt. După 
cîteva luni Eminescu este numit redactor la ziarul Curierul de Iaşi, 
buletin al publicaţiilor Curţii de apel din Iaşi, care avea și o foaie 
politico-literară. În urma unui conilict cu un avocat din Iași, direc- 
torul Tipografiei Naţionale, care îl presa să scrie elogios despre primarul 
Pastia, poetul îşi dă demisia şi pleacă, în toamna anului 1877, chemat 
de Slavici, la București, ca redactor la Timpul. 

Eminescu părăseşte cu inima strînsă lașii, de care îl legau o 
dragoste atotstăpinitoare şi lumina unei mari prietenii. Creangă, 
singur şi nemîngiiat, începe să aștepte vești de la Bucureşti. 


(p. 195) 14 


Publicată de I.E. Torouţiu în vol. Studii şi documente literare, 
Buc., 1932, vol. III, p. 123, de unde o reproducem. 


N. Gane se adresase lui Creangă, recunoscut ca profund cunoscător 
al graiului popular, pentru a-i lămuri sensul unor cuvinte. Simion 
Florea Marian îl consulta şi el în probleme de ornitologie românească, 
cerîndu-i informaţii despre datine, legende și credinţe referitoare la 
păsări. În acest sens, S. Fl. Marian îi scria lui Iacob Negruzzi la 
2 ian. 1881: 

„Acum ş-o rugăminte. 

Eu m-am adresat d-lui I. Creangă în privinţa Ornitologiei pop. 
române?, dar pînă azi n-am primit nici un răspuns. Dacă aţi pute 
vorbi cu d-lui și l-aţi ruga în numele meu ca să-mi trămită macar 
citeva datine, credinţe, legende etc. despre paseri şi deocamdată 
despre cele următoare, mi-aţi face un serviţiu foarte mare şi eu 
v-aș fi totdeauna recunoscătoriu pentru aceasta'3, 

P 195,r.7 — 8— „bunăoară, fireşte, mai departe, vorba burlăcări- 
tului“, Aluzie la parodierea de către Creangă, la,„Junimea“,!a discursu- 
a Emilgar, Ioan Creangă şi Mihai Eminescu, în Făt-Frumos, I, 6, iunie 
1904, p. 85. 

Sim. FI, Marian, Ornitologia poporană română, Cernăuţi, vol. I—II, 1883, 


* I.E, Torouțiu şi Gh. Cardaş, Studii şi documente literare, Buc., vol. I, 1931, 
p. 277. 


325 


www.dacoromanica.ro 


lui profesorului Petre Suciu împotriva „burlăcăritului“, adică împotriva 
unui proiect de lege iniţiat, în 1866, de Dumitru Asachi, fiul lui Gh. 
Asachi, şi care prevedea plata unei „taxa de burlăcie“2. 

Cuvintul burlăcit nu se pronunţa niciodată singur, ci întotdeauna 
însoţit de „bunăoară, firește, mai la vale, de pildă, după aceasta etc., 
etc.“, după felul de a vorbi al lui Suciu, notează Jacob Negruzzi în 
Amintiri din „Junimea“ (Buc., [1939], p. 234). Anecdota „burlăcări- 
tului“ era una dintre cele mai gustate la aniversările „Junimii“. 


(p. 196) 45 


Scrisoarea către M. Kogălniceanu o reproducem după originalul 
aflat la Bibl. Acad. Republicii Socialiste România, Coresp. inv. 
98.849. 

Publicată de Augustin Z.N. Pop în Josi literar, XI, 3, martie 
1960, p. 49—514. 


Document prețios pentru relatările pe care le conține. Din tonul 
familiar al scrisorii, se vede că cei doi scriitori se cunoșteau personal; 
felicitările călduroase pe care Creangă i le adresează lui Kogălni- 
ceanu de ziua numelui sînt expresia unei sincere prețuiri și admiraţii 
pentru acesta. 


(p. 197) 16 


Reprodusă din Convorbiri literare, Buc., XL, 3—5, martie, aprilie, 
mai 1906, p. 272—273 (Scrisori de la vechii colaboratori. Trei scrisori 
de la Ioan Creangă). 


P. 197, r. 25: Cal bătrin să învețe la umblat se spune despre cineva 
care se apucă să înveţe o meserie prea tirziu, cînd e bătrîn și nu-l mai 
ajută mintea sau puterile în general. Zicala este „Calul bătrîn nu 
poate să înveţe a merge la umblete“ (sau în buestru): e vorba de un 
anumit mers, pentru care e nevoie de un dresaj special, posibil numai 
la vîrsta tînără a cailor. 


P. 197, r. 40 — Aluzie la poezia La noi..., semnată P. A. Calescu 
(Păcălescu), trimisă de B. P. Hasdeu revistei Convorbiri literare, în 
al cărei acrostih se arată că — mărul e putred La Convorbiri literare 
(I. Negruzzi, redactorul revistei, înlocuise „Vestală timoroasă“ din 
versul 6 prin „Fecioară sfiicioasă“, ceea ce a dat prilej adevăratului 


1 0. Săteanu, Figuri din „Junimea“, Buc., Ed. Bucovina, 1936, p. 169. 
326 


www.dacoromanica.ro 


autor al poeziei să facă haz şi în legătură cu reputaţia de „germanofili“ 
a junimiştilor: ø se citeşte f în limba germană). 

P. 197, r. 5 — Succesul mare de care s-a bucurat, la lectură, 
nuvela lui Creangă Moș Nichifor Cojcariul a stirnit curiozitatea lui 
Maiorescu, care cere să i se trimită manuscrisul la Bucureşti. 

Hotărîndu-se tipărirea ei, Creangă îi trimite spirituala scrisoare 
din 1876, noiembrie 10, prin care îşi cere înapoi manuscrisul. Scrisoarea 
face dovada unei vii conştiinţe artistice, la care se adaugă o uşoară 
notă de ironie. 

La 19 noiembrie 1876, Maiorescu înapoiază manuscrisul prin Iacob 
Negruzzi: 

„Iubite Jacques 

„„„Fă bine, înapoieşte d-lui Creangă alăturatul manuscript Moș 
Nichifor şi spune-i din partea-mi mulţumiri şi pentru trimitere şi 
pentru scrisoarea hazlie de acum cîteva zile“2. 

Aprecierile asupra nuvelei urmează într-o scrisoare către N. Gane 
din 6/18 decemvrie 18765, în care, după ce laudă nuvela lui Gane 
Ctinele Bălan, face cîteva observaţii cu privire la Moș Nichifor Coţ- 
cariul, cerînd unele retuşări şi manifestind reţineri în legătură cu 
tipărirea ei în Convorbiri. 

„Mulţumesc încă o dată d-lui Creangă pentru trimiterea lui Moș 
Nichifor Harabagiul. Ca tot ce scrie Creangă, şi povestea lui Moş 
Nichifor este foarte interesantă în felul ei și adevărat românească. 
Dacă s-ar întîmpla să o tipărească Convorbirile (ceea ce însă eu n-aş 
face, fiindcă istoria prea este din Borta... Caldă şi atunci ce ar zice 
«duduca de la Vaslui, care ştia poate numai de Borta-Rece), atunci 
sunt de părere să se schimbe ceva la început. Este vorba acolo de un 


1Cf. I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare, Buc., 1934, vol. V, p. 26, 
27 (Titu Maiorescu către Anton Naum — Bucureşti, 6/18 octomvrie 1876; Bucu- 
Fest, miercuri, 20 octomvrie 1876), 

3 I.E. Torouţiu şi Gh. Cardaș, Studii şi documente literare, Buc., 1931, voi. I, 
p. 5. 
LE. Torouţiu, Studii şi documente literare, Buc., 1932, vol. III, p. 180. 
4 „«aDuduca de la Vaslui». Aceasta era o fiinţă închipuită care reprezintă pe 
cetitorii burghezi ai Convorbirilor mai ales din sexul frumos şi în special din 
provinţe. La cetirea unei scrieri prea ştiinţifice, prea corosive sau prea înalte 
pentru publicul profan, cînd este vorba de a se şti dacă e bună de publicat sau nu, 
mulţi întreabă: Ce va zice duduca de la Vaslui? De cînd s-a publicat dicționarul 
istrian, îndeosebi litera ep», se spune că duduca de la Vaslui nu mai este o piedică 
pentru scrierile cele mai corosive, căci după ceea ce a înghiţit, orice ar veni în 


327 


www.dacoromanica.ro 


clopot dăruit şi de Ciubăr-vodă, ceea ce seamănă prea mult cu Slavici, 
Popa Tanda. Însă Creangă este însuşi original şi nu are trebuinţă de a 
imita pe Slavici. Şi în alt loc mai este o imitare a lui Slavici; e pe 
pagina 2 a manuscrisului trimis mie, sus, unde vorbeşte de iepele 
tinere şi albe ale Harabagiului şi întrebuinţează forma stilistică: 
«iepe, fiindcă voia să aibă miînji ; albe, fiindcă se luminau la drum». 
Această repetire a adjectivelor cu explicări este iarăşi copiată din 
Popa Tanda (Valea-sacă, vale, fiindcă..., sacă, fiindcă)“. 

Creangă n-a luat în seamă rezervele stilistice ale criticului şi a 
publicat nuvela fără îndreptări de fond sau de stil, căci „nuvela era 
capodopera lui Creangă“!, „era întiia mare nuvelă românească de 
atmosferă, ei din ea se trage toată nuvelistica noastră modernă. Fără 
a fi citit probabilpe Maupassant, Creangă intuia deodată legile genului, 
pornind numai din spirit de emulaţie de la Slavici, care însă scria 
mai degrabă scurte romane“, 


P. 197, r. 17 — După tipărirea, în 1868, a abecedarului Metoda 
nouă, care cerea să se predea „cetirea împreună cu scrierea“ şi care 
introducea metoda fonetică în predare, Maiorescu se adresase fostului 
său elev’, în 1875, cerîndu-i să elaboreze o lucrare de metodică pe care 
s-o folosească drept îndrumător învățătorii în predarea citit-scrisului 
după noua metodă, propunindu-i totodată să ţină şi o serie de lecţii 
practice în faţa membrilor corpului didactic elementar de la ţară. 

În 1876, îndrumătorul metodic cunoscut sub numele Povăţuitoriu 
la cetire prin scriere după sistema fonetică era gata, dar nu s-a putut 
tipări, din cauză că Maiorescu plecase de la conducerea ministerului€. 
Creangă imprimă lucrarea cu cheltuiala sa, dar noul ministru a refuzat 
cumpărarea ei răspîndirea cărţii. 


urmă ar fi puţin lucru. De a gindit Pogor la o persoană anume, cînd a iscodit 
pe duduca de la Vaslui, sau nu, este un mister de nepătruns încă pînă acuma“ 
(Iacob Negruzzi, Dicţionarul „Junimei“, în Convorbiri literare, anul 156, noiem- 
brie 1924, p. 862). 

2 G. Călinescu, op. cit., p. 208. 

= Idem, p. 321—322. 

» Răspuns la criticele nedrepte..., ed. de față, vol. II, p. 117—118. 

4 Devenit ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor la 7 aprilie 1874, 
în guvernul conservator Lascar Catargi, Maiorescu își dä demisia la 28 ianuarie 
1876, ca urmare a votului de neîncredere exprimat de Senat la Proiectul de lege 
pentru instrucțiunea publică. Acest proiect reprezenta aplicarea principiului 
junimist al formelor fără fond și preconiza desființarea şcolilor de arte, a unor 
licee şi gimnazii, a Facultăţilor de Medicină şi de Filozofie și a internatelor 
statului. 

Reţinem totuşi ca pozitivă, din această perioadă, acţiunea întreprinsă pentru 


328 
www.dacoromanica.ro 


(p. 198) 17,18 


Prin scrisorile din 1881, iunie 11 (Convorbiri literare, Buc., XXV, 
11—12, 1 martie 1892, p. 1117) şi 17 iunie (Convorbiri literare, Buc., 
XL, 3—5, martie, aprilie, mai 1906, p. 273), adresate lui T. Maiorescu, 
Creangă solicită un ajutor material pentru diaconul Vasile Vasilescu, 
grav bolnav, de la biserica Buna-Vestire din Iaşi, unde criticul avea un 
„odor scump“ — probabil îşi înmormintase acolo un copil mort 
timpuriu. 

Prima scrisoare o reproducem după textul manuscris care se află 
în colecţia Gh. Cardaş, iar cea de a doua din Convorbiri literare. 


(pe 199) 19 


Publicată în Convorbiri literare, Buc., XXV, 11—12, 1 martie 1892, 
p. 1117—1118 (I. Creangă. Două scrisori), de unde o reproducem. 

Creangă află că T. Maiorescu intenționa să-i traducă unele poveşti. 
De aceea îi scrie rugindu-l să corecteze unele erori de tipar strecurate 
la publicarea lor în Convorbiri literare şi dîndu-i indicaţii cum trebuie 
să facă îndreptările. 


(p. 200) 20 


Publicată în Convorbiri literare, Buc., XXXIX, 11—12, noiemvrie, 
dechemvrie 1905, p. 1151—1152 (Două scrisori de la Eminescu şi 
Creangă), de unde o reproducem. Scrisoarea este precedată de o notă 
în care se precizează că textul este tipărit după „originalul ce se află 
acum în păstrarea d-lui T. Teodorescu-Kirileanu“ (p. 1150). 


După 1880, boala agravindu-i-se, povestitorul lucrează mai puţin. 
Maiorescu stăruie pe lîngă el să nu rărească trimiterea manuscriselor 
solicitate cu multă căldură nu numai la Convorbiri ci şi la alte publicaţii, 

În legătură cu aceasta,Creangă îi scrie din Iași,la 13 noiembrie 1882, 
anunţindu-l că a trimis revistei România jună povestirea Joan Roată 


votarea bugetului şcoalelor româneşti din Braşov, restaurarea bisericii de la 
Curtea de Argeș, includerea în buget a sumelor necesare pentru publicarea docu- 
mentelor Hurmuzachi, înființarea în cursul anului școlar 1874—1875 a 177 de 
Şcoli rurale (se prevedea în proiect întărirea învățămîntului la sate, insă lent); 
pentru introducerea limbii române ca materie de studiu în liceu, acordarea unor 
burse de studii în străinătate lul A. Lambrior, G, Panu, G. Dem. Teodorescu, 
Spiru Haret. 
1 G. Călinescu, op, cit., p. 227. 


329 


www.dacoromanica.ro 


șiCuza-Vodă pe care el o numeşte „anecdotă“. În finalul trist al scrisorii 
aminteşte de Conta, care murise în aprilie, şi de Lambrior, bolnav. 


P. 200, r. 26 — Constantin Creangă, fiul scriitorului, s-a născut la 
19 decembrie 18601. În 1866 este înscris la școala de la Trei Ierarhi 
şi urmează cursurile chiar în clasa la care Creangă era institutor. 
În catalog era trecut Creangă Costache şi învăţa bine. 

După separarea de soţie, Creangă își dă copilul în grija unei familii 
din strada Goliei2. e 

În toamna anului 1870, Constantin este înscris la liceul militar din 
laşi, ca absolvent al şcolii din Trei Ierarhi, cu „locuinţa în despărțirea 
(La, ograda Goliei“3, Se înrolează voluntar în războiul din 1877, 
dar este demobilizat la intervenţia tatălui. După război, Constantin 
urmează școala militară din Bucureşti, pe care o termină cu gradul de 
sublocotenent de marină și este trimis pentru studii de specialitate, 
ca bursier al statului, la Viena, Bruxelles și Torino. La 9 aprilie 1885, 
se logodeşte cu d-ra Olga, fiica unui angrosist, Neculai Petrea ; căsătoria 
se oțiciază în iunie 1886. În august dădea examen la arhitectura clasică 
şi modernă; în 1887, pleacă împreună cu soţia la Bruxelles, pentru a 
urma şcoala de război, 

Este avansat căpitan la 1 ianuarie 1887. Părăsește cariera militară 
în 18928. Se pare că firea lui nestatornică şi independenţa materială, 
căpătată prin căsătorie, au contribuit la luarea acestei hotăriri. 

Se avintă în tot felul de combinaţii comerciale: fabrica de cozonaci 
moldovenești, ceaiul „Pax“, „Braga“, restaurantul „Ca la mama 
acasă“, „Casinoul de vară din Constanţa“, „... a înjghebat o marcă 
de fabrică proprie, pe care şi-a brevetat-o, fabricînd şi punînd în vînzare 
foița «Creangă», «Panama» și «Abadie»?. 

De la el a rămas o adaptare din franceză (1905): Domnița Maria şi 
copilul de casă? şi nişte broșurele de propagandă economică: Lupta 
pentru existenţă, Iredenta română etc. 


2 Jon Creangă, Documente, p. 125. 

3 Gh. Ungureanu, ed. cit., p. LIX. 

3 La 25 august 1872, autoritatea comunală constată într-un proces-verbal 
că Ion Creangă nu posedă în oraş nici o avere mobilă sau imobilă. Actul ti trebuia 
„spre a fi scutit de plata internatului la şcoala militară, pentru fiul d-sale Con- 
stantin“, Jon Creangă, Documente, p. 247. 

e N, 'Țimiraş, op. cit., p. 259; C.I, Creangă, Memoriu în chestia înfiinfărei 
de către stat a monopolului hîrtiei de țigară,,., Buc., 1900, p. 1. 

s G, Călinescu, op, cit., p. 242—243. 

* Constantin Creangă, Lupta pentru existență, Buc., 1896, p. 40, 

" N. Țimiraş, op. cit., p. 262—263. 

* Idem, p. 266. 


330 
www.dacoromanica.ro 


În 1906, soţia cerea divorţul; se recăsătoreşte în 1911 cu Nonia 
(Maria), dar se va despărţi şi de aceasta. 

În anul 1914 scoate la Piatra-Neamţ ziarul Deșteptarea şi candidează, 
fără succes, la alegerile pentru Camera Deputaţilor, colegiul III din 
judeţul Neamţi. În campania din 1913 este mobilizat și rămîne în 
armată ca ofiţer activ pînă la sfîrşitul vieţii?. A murit la Iaşi, în 
martie 1918, cu gradul de locotenent-colonel. 


(p. 204) 24 


Reprodusă din Convorbiri literare, Buc., XL, 3-5, martie, aprilie, 
mai 1906, p. 273-274 (Scrisori de la vechii colaboratori. Trei scrisori 
de la Ioan Creangă). 

Ion Creangă a fost numit în Consiliul general al instrucţiunii, ca 
reprezentant al învățămîntului primar, în anul 1880, cînd la conducerea 
Ministerului Cultelor şi al Instrucțiunii Publice venise V. Conta, 
vechiul şi bunul său prieten. 

Membrii acestui Consiliu se numeau pentru o perioadă de trei ani. 
Lucrările lui au început la 1 septembrie 1880, cu o cuvintare a lui 
V. Conta. S-au discutat probleme legate de revizuirea programelor 
pentru licee și gimnazii şi de întocmirea noii programe pentru şcolile 
de fete, 

Proiectul de reformă şcolară elaborat de V. Conta, care prevedea, 
printre altele, scoaterea religiei din şcolile de cultură generală, n-a 
putut deveni lege din cauza scurtei durate a ministeriatului său 
(20 august 1880 — 10 aprilie 1884). 

Ion Slavici în volumul său de Amintiri (Buc., Cultura naţională 
1924, p. 138—142) ni-l prezintă pe Creangă participînd cu însufleţire 
la şedinţele Consiliului şi interesat de problemele puse în discuţie: 

„Ales membru-n Consiliul general a venit la Bucureşti, ca să-și 
facă datoria de sfetnic într-ale învăţămîntului. Ținea să fie dumirit 
asupra cestiunilor puse la ordinea zilei şi discuta mereu mai cu unul, 
mai cu altul dintre aceia pe care îi socotea mai dumiriţi decît dinsul. 
Era mai ales o cestiune care-l interesa. Unii dintre fruntașii dăscălimii 
stăruiau să fie introdus studiul limbii latine şi-n şcolile secundare de 
fete, iară el era de părere, că femeile pot să fie bune soţii şi bune mume 
fără să ti-nvăţat limba lui Cicerone, «Ba, rîdea dînsul, teamă mi-e ca 
nu cumva să se smintească învăţind-o». 


1 G, Călinescu, op. cit., p. 244; N. Țimiraș, op. cit., p. 266—267, 


* N. Țimiraş, op. cit., p. 267; cf. şi A.D. Xenopol, Cum s-a întocmit prima 
ediție a scrierilor lui Creangă, Flacăra, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 57. 


331 


www.dacoromanica.ro 


Era, deci, unul din cei mai zeloşi membri ai Consiliului general, 
căci ţinea să afle care sunt cuvintele celor ce stăruie pentru limba 
latinească și-n şcolile de fete, şi să-şi deie în toate împregiurările pe 
faţă părerile sale“. 

Cînd venea în capitală mergea să-şi vadă băiatul și se interesa 
îndeaproape de progresele lui la învăţătură. Totdeodată își vizita și 
prietenii. 

Într-o seară, fiind împreună cu Eminescu ei Slavici şi întrebat 
dacă îiplăcuse nuvela lui Slavici Budulea taichii, tipărită în Convorbiri, 
Creangă răspunde în felul său specific, recurgînd la o povestire cu tilc: 

„«De | — zice-n cele din urmă. Îmi place şi mie, dar cică era odată 
un flăcău, care se-ndrăgostise rău de tot de o fată. Frumoasă însă, fata 
s-a măritat la oraş, după altul, mai bogat, care putea să-i facă toate 
voile, şi bietul de flăcău a rămas cu inima friptă şi plină de amar. 
Pentru cîtva timp însuraţii s-au întors în sat şi flăcăul, întîlnind-o, a 
rămas buimac în faţa ei. Era gătită, spelcuită şi sulemenită de nu 
mai ştiai cum să te uiţi la ea. Nu e aia pe care o ştiam eu ! își zise e] 
cu inima uşurată». 

L-am înţeles Eminescu şi eu. Îţi pare Budulea prea spelcuit, 
intimpină Eminescu. Nu prea, dar cam, răspunse Creangă. Și dacă e 
vorba, așa prost cum sunt, vi-l dau mai bine gata. 

Am stăruit s-o facă, şi două zile-n urmă mi-a citit prima parte a 
Amintirilor lui, care e fără-ndoială una din cele mai preţioase, creaţiuni 
în literatura noastră poporală“, 

Cind venea la Bucureşti se abătea uneori şi pe la Maiorescu, unde se 
țineau şedinţele „Junimii“: „La întrunirea literară ce se ţinea uneori 
seara la Maiorescu lume multă-l aștepta pe Creangă, care n-a venit decît 
pe la 11,după ce s-a terminat şedinţa Consiliului general. 

«Se poate, domnule Creangă», i-a zis stăpînul casei. «Faci ca atita 
lume să te aştepte». 

«Ce să zic? l» a răspuns el zîmbind ca de obicei. «D-voastră ca 
d-voastră | Neavind, se vede, altă treabă, aţi aşteptat în cea mai bună 
societate și așteptarea nu vi-o fost zadarnică. Iată-mă: sunt aici. 
Iară eu, care umblu-n treburi mari, voi fi aşteptat, poate mai puţin, 
dar vorba românului: Degeaba vii, degeaba te duci». 

+ Ei bine, i-a zis unul dintre cei de faţă. Cine mai era p-acolo? 
Ce-aţi mai pus la cale»? 

alar nu ştiu cum să-ţi dau răspuns», grăi Creangă. «Cică într-o 
duminică o cocoană şi-a luat fiica şi s-au dus amiîndouă la biserică. 
Întorcindu-se după slujbă acasă, a întilnit-o altă cucoană, care a 


332 


www.dacoromanica.ro 


întrebat-o, cine mai era la biserică. De! a răspuns cocoana. Eu am 
fost şi fiică-mea: de acolo-nainte tot prostime». 

În acest fel indirect era deprins a-și da pe faţă gindurile. Îşi avea 
la școala militară din București băiatul, căruia îi eram aşa-zis cores- 
pondent. Primiam deci adeseori scrisori de la dînsul şi ne întîlneam, 
cînd venia pe la București. Rar mi s-a-ntimplat să-mi spuie fie-n scris, 
fie-n grai viu pe şleau ceea ce avea de gînd“. 

La conducerea Ministerului Cultelor şi Instrucțiunii vine, în 1881, 
V.A. Urechia, La lucrările din 1881 ale Consiliului general al instruc- 
țiunii, care au pus în discuţie Proiectul de programă pentru studiile din 
licee şi gimnazii, Creangă a tost prezent numai la citeva şedinţe. Se 
internează, pentru boala de care suferea, la spitalul Brîncovenesc. 

În 1882, după ce V.A. Urechia este înlocuit cu (P.S. Aurelian, 
Consiliul general al instrucţiunii discută cu privire la „transformarea 
gimnaziilor din districte în gimnazii reale, transformarea școlilor 
centrale de fete în institute pedagogice, |infiinţarea unei comisii spe- 
ciale permanente pentru examinarea şi aprobarea cărților didactice“! 

Creangă a luat parte la discuţii şi a susţinut, alături de B.P. Hasdeu, 
introducerea în școlile reale a limbilor germană ei franceză, și facultativ 
italiana. „Ceru ca şcolile pedagogice să termine cursurile mai repede, 
spre a se mări durata practicii pedagogice. Stărui ca absolvenților 
acestor şcoli să li se dea diplome. Făcu, de asemenea, propuneri extrem 
de restrictive, privind promovarea în şcolile particulare. Fu ales în 
comisia pentru programele seminariilor“2. 

Sprijinit de B.P.Hasdeu, Creangă redactează Proiectul de regulament 
pentru cercetarea cărților didactice, reprodus de Eminescu în Timpul 
(VII, 207, 22 septembrie 1882), în care cere alcătuirea a două comisii 
pentru examinarea şi aprobarea manualelor, una la București și alta 
la laşi. Creangă respinge propunerea ca în aceste comisii să intre numai 
profesori universitari, și aceasta, pentru că „profesorii din universitate 
se poate întîmpla să nu poată revizui o carte didactică de clasele 
primare'“3. 

Creangă face, de asemenea, interesante propuneri cu privire la 
autorii de manuale şi susţine ca aceștia să fie despăgubiţi de minister 
în cazul cînd un manual este tipărit şi una din comisii îl respinge, şi, 


1D, Vatamaniuc, Călătoriile lui Creangă la Bucureşti, în Gazeta literară, 
XI, 5, 17 decembrie 1964, 

* Monitorul oficial, 1881, nr. 137 (16/28 sept.), nr. 147 (28 sept./10 oct, 
nr. 145 (25 sept,/7 oct.); după D. Vatamaniuc, loc, cit. 

: Monitorul oficial, rr, 142, 22 sept./4 oct. 1882; după D. Vatamaniuc, toc. 
cal. 


333 


www.dacoromanica.ro 


amănunt mai important, ca cele două comisii să fie ferite „de fluctua- 
tiile schimbării miniștrilor“. 

Din scrisoarea pe care o trimite lui Maiorescu la 25 mai 1883 se 
vede că fusese ales, pentru a doua oară, în Consiliul general al instruc- 
ţiunii, împreună cu alţi doi colegi. Corpul institutorilor alegea trei 
persoane, dintre care ministerul aproba una. Creangă roagă pe Maio- 
rescu să-l sprijine pentru ca ministerul să-l numească pe el, motivînd 
cererea în felul următor: „cel ce cunoaște cît de puţin firul oarecăror 
lucruri, tot mai de folos poate fi decit cel ce potteşte a face experienţe 
din nou“. Dacă ar îi numit, ar avea prilej, spune el, să-şi vadă băiatu] 
şi prietenii şi „poate“ să-şi tipărească „puţinele scrieri“ la Socec 
(această dorinţă nu s-a realizat, căci Socec nu figurează ca editor al 
operelor lui Creangă). 


P. 201, r. 27 — Elefter Ropală, institutor în Last, 

P. 204, r. 28 — Hrisoseoleu, institutor în lași. 

P. 201, r. 29— Săvescu Toma, „institutorele superiore al şcolei publi- 
ce no. 2 de băieţi din suburbia Sărăriei“?, la 14 iunie 1870 era numit 
într-o comisie pentru a analiza manuscrisul abecedarului elaborat de 
Creangă şi alţi institutorit, iar la 19 decembrie 1870, vizitează clasa I 
Condusă de I. Creangă şi constată buna pregătire a elevilor şi con- 
Știinciozitatea institutorelui. 


P. 201, r.30—/. Darzeu, institutor superior, directorul şcolii prima- 
re de la Trei Ierarhi, a „funcţionat mai întîi ca pedagog la internatul 
gimnaziului din Iaşi de la 1851, octombrie 1, fără decret, de unde am fost 
permutat, ca copist, la Consiliul școlar al Moldovei, prin decretu] 
sub nr. 4.544 din 21 iulie 1854; din acest post am trecut ca institutor 
la clasa a III-a din Trei Ierarhi, cu decretul nr. 6.064 din 17 octombrie 
1855, iar din clasa III-a, după 9 zile, am trecut în clasa IV-a, în care 
funcționez ei astăzi, decretul însă, de numire de institutor în clasa 
aceasta, mi s-a dat în 4 martie 1856, sub nr. 784“5; elogiat în raportul 
de inspecţie al lui V.A. Urechia din 1869, cu privire la şcoala primară 
din Trei Ierarhi, „cea mai bună din toată România“: „clasa IV e condusă 
de dl Darzeu, unul din cei mai conștiincioşi institutori de peste Milcov. 
Studiul literar, ca și cel ştiinţific au în metodele judicioase ale d-lui 


3 Monitorul oficial, nr. 133, 10/22 septembrie 1882; după D. Vatamaniuc. 
loc, cit. 

3 Jon Creangă, Documente, p. 270. 

3 Jdem, p. 183. 

4 ldem, p. 179. 

» idem, p. 152, 


334 


www.dacoromanica.ro 


Darzeu garanţii de răpede comunicare în mintea junilor şcolari. 
În clasa d-lui Darzeu se scrie mai corect limba decît vericari alta din 
Iaşi, poate din ţară“. La 25 martie 1874, participă la şedinţa de lucru 
a Societăţii pentru învăţătura poporului român, cînd s-a hotărît retipă- 
rirea cărţii Învățătorul copiilor, despre care Darzeu spune: „cartea este 
introdusă în toate clasele primare şi este superioară tuturor cărţilor 
de felul acesta apărute în limba română“2. 


(p. 201) 22 


Printre manuscrisele rămase de la scriitor, Grig. I. Alexandrescu 
a găsit această scrisoare, se pare sub formă de ciornă, pe care o publică 
în Biografia lui Ioan Creangă, apărută în Scrierile lui Ioan Creangă, 
Iaşi, 1890, p. 21—23, de unde o reproducem. Grig. I. Alexandrescu 
dă următoarea explicaţie cu privire la text: „Iată o copie de pe o scri- 
soare din 1887, septemvrie 19, adresată d-lui Maiorescu“ (p. 21). 


P.202, r.82— Nicolai Skelitti (1837—1872), poet minor şi traducător, 
A urmat şcoala militară din Potsdam şi Berlin. Prin anul 1869 avea 
gradul de colonel şi comanda un regiment. O boală nemiloasă de nervi 
îl lovi şi cu toate îngrijirile medicilor din ţară şi străinătate, la Berlin 
şi Paris, muri la Viena, în drum spre ţară, la 21 iunie 1872. 

A fost membru al societăţii „Junimea“ de la Iaşi, din anul 1864, 
şi în coloanele revistei Convorbiri literare a publicat, începînd din anul 
1867, aproape toate poeziile sale originale şi numeroase traduceri din: 
Goethe, Heine, Lamartine, Uhland, Schiller, Herving. 

Cîteva date despre om şi poet ne-a lăsat Iacob Negruzzi: „Cu totul 
deosebit de Nicoleanu era Nicu Schiletti. Om vesel, bun camarad, 
entuziast, el s-a încercat în mici poezii lirice originale în soiul lui 
Heine, precum și în traduceri de tot felul de poezii germane şi franceze. 
În anul 1862 el tradusese chiar, împreună cu Pogor, partea întiia din 
Faust, care s-a şi publicat. Însurîndu-se din amor, cu o femeie frumoasă 
dar săracă, toată viaţa lui a fost în lipsă şi nevoi. Franc şi cu inima 
deschisă, dar uşurel, el împrumuta bani de la prieteni oricind găsea, 
fără a le făgădui o restituire exactă, iar cînd nu găsea bani el suferea 
sărăcia cu deplină resignare şi chiar cu voie bună. Cu toată natura sa 
de boem, ca militar îşi păzea riguros disciplina și era un ofiţer res. 
pectat“3, 

1 Jon Creangă, Documenie, D. 175. 

3 Idem, p. 230; v. şi p. 137, 141, 156, 160, 179, 228, 236, 270. 

» Amintiri din „Junimea“, Buc., [1939], D. 44. 


335 


www.dacoromanica.ro 


Scrieri: Faust. Tragedie de Goethe. Tradusă de V. Pogor şi N. Ske- 
litty, lași, 1862; Poezii de colonelul Nicolai Skelitti, Birlad, 4888 
(în acest volum s-au publicat, pe lîngă poezii originale, şi o parte din 
traduceri). 


(p. 203) 23 


Reproducem întocmai originalul autograf aflat la Bibl. Acad. 
21 (1) 
LI ` 
Scrisoarea conspirativă către Negruzzi are un fond politic. În 
vederea unor alegeri, Creangă trebuia, probabil, să îndrepte pe unii 
alegători fracţionişti, învăţători ca Ropală etc., către un candidat 
care s-a presupus că ar fi fost P. Carp. În sprijinul acestei interpretări 
se citează scrisoarea lui N, Gane către Iacob Negruzzi din 30 martie 
18772. 


Republicii Socialiste România, fond Fam. Negruzzi, S 


(p. 203) 24 


Reproducem originalul aflat la Bibl. Acad. Republicii Socialiste 
1 (2) 
LI 


2 
România, fond Fam. Negruzzi, S . Sublinierile aparțin ma- 


nuscrisului, 

Relaţii în legătură cu scrierile didactice ale povestitorului ei cola- 
boratorilor săi şi cu polemicile stirnite de manualele lor, v., în ed. 
de faţă, vol. II, p. 263-279. 


(p. 204) 25 
Reproducem originalul scrisorii aflat la Bibl. Acad. Republicii 
21 (3 
Socialiste România, fond Fam. Negruzzi, S T ) 3 
į 206) 26 
Reprodusă după originalul aflat la Bibl. Acad. Republicii 
25 (1 
Socialiste România, fond Slavici Ioan, S ct ed. de faţă, 


vol. 11, p. 320-321. 


1 I.E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, Studii at documente literare, Buc., 19331, vol. I, 
p. 125—126; G. Călinescu, op. cil., p. lih. 


336 


www.dacoromanica.ro 


(p. 207) 27 


Scrisoarea din 1882, fevruarie 8, către I. Slavici, dovedeşte iate- 
resul cu care scriitorul urmărea tipărirea lucrărilor sale didactice, 
în scopul de a le aduce mereu îmbunătăţiri. 

Este reprodusă după originalul aflat la Bibl. Acad. Republicii 
25 (2) 
XXXII’ 

pasajului de la „Acum...“ {p. 208, r. 8) pînă la „dacă are noroc... I.G.“ 
(r. 13), pentru care am utilizat pe I.E. Torouţiu, Studii şi documente 
literare, Buc., 1932, vol. III, p. 120—121, din cauză că manuscrisul 
este incomplet. 


Socialiste România, fond Slavici Joan, S cu excepția 


Teodor Nica s-a născut la 10 februarie 1846, la Braşov, unde şi-a 
făcut studiile gimnaziale. Frecventează apoi cursurile Facultății 
de drept din Viena, luindu-și licenţa în ştiinţele juridico-politice. În 
timpul cît a stat în capitala Austriei a jucat un rol însemnat în orga- 
nizarea activităţii culturale a studenţilor români de acolo. În vara 
anului 1871 a participat la serbarea de la Putna, unde, după cum ne 
informează I. Slavici: „Deasupra tuturor se ridicau doi oameni scurţi 
şi îndesaţi, pe care toţi îi socoteau mai chibzuiţi decit noi: T. Nica și 
A, Xenopol“ (cf. Convorbiri literare, XXXVII, 1903, p. 1014). 

Întors în ţară, activează ca avocat. În anii 1874—1876, cînd Titu 
Maiorescu a fost ministru la departamentul Cultelor şi Instrucțiunii 
Publice, T. Nica a fost director în acest minister. Membru al societăţii 
„Junimea“, cu începere din anul 1875, 

Financiar distins, a fost, citva timp, şi director al Băncii Naţio- 
nale din Bucureşti. Plecat la Londra, după terminarea primului război 
mondial, moare acolo în anul 1930, 

Teodor Nica a publicat: Agiul st politica noastră monetară, în 
revista Convorbiri literare (1885 şi 1886) şi în ediţie separată (Buc., 
1886), Problema cartelurilor |Buc., 1916); Reforma Băncei Naţionale 
(Puc., 1919). A tradus romanul Haiducul (Buc., 1907) scris în limba 
germană de Bucura Dumbravă. 


(p. 209) 28, 29 


Cele două telegrame din noiembrie 1882 şi scrisoarea din 28 decem- 
brie, acelaşi an, adresate de scriitor Societăţii academice „România 
jună“, au fost publicate de I. Grămadă în lucrarea Societatea acade- 
mică socială, literară „România jună“ din Viena (1871—1911). Mono- 


337 


www.dacoromanica.ro 


grafie istorică de I. Grămadă, cap. Scrisori inedite, Arad, 1912, p. 135, 
de unde le reproducem, 

În ce priveşte publicarea acestor documente, I. Grămadă dă urmă- 
toarele indicaţii: „În epistole, păstrez ortografia originală, în tele- 
grame însă, am adoptat-o pe cea mai nouă a Academiei române“, 


Societatea „România jună“ s-a constituit în 1874, prin unirea a 
două societăţi studenţeşti: „România“ şi „Societatea literară şi ştiin- 
ţilicăe, 

Primul pas în vederea apropierii celor două societăţi s-a făcut cu 
prilejul şedinţei din 26 noiembrie 1868 a societăţii „România“. Faptul 
că scriitori ca Eminescu, Slavici erau membri ai ambelor societăţi a 
contribuit în mare măsură la fuzionarea lor. 

Societatea „România jună“ îşi propusese să ţină în curent pe mem- 
brii ei,aflaţi departe de centrele culturale românești, cu mişcarea lite- 
rară, ştiinţifică, muzicală etc. naţională. 

În acest scóp se ţineau comunicări şi conferinţe, se premiau lucră- 
rile valoroase din domeniul beletristicii, istoriei şi economiei naţio- 
nale, se recomanda abonarea la publicaţiile periodice mai importante, 
se cultiva muzica vocală şi instrumentală. 

Participarea unor remarcabile personalităţi românești și străine 
ca Victor Babeş, Sextil Puşcariu, D. Onciul, W. Meyer-Lübke etc., la 
şedinţele societăţii, contribuia la ridicarea prestigiului ei. 

Revistele Familia (a lui Iosif Vulcan), Albina (Viena), Convorbiri 
literare şi Viaţa româneasză publicau bucuros contribuţiile literare şi 
ştiinţifice ale membrilor „României june“. 

„O astfel de societate, cum e bunăoară «România jună» seamănă 
cu o mică academie în care se discută lucruri serioase, se citesc cărţi 
bune şi unde literatura și știința noastră tînără are cei mai devotați 
şi mai sinceri admiratori“!. „Un titlu de glorie“ pentru societate 
rămîn însă cele două Almanahuri literare din 1883 şi 1888 la care au 
colaborat un număr de scriitori însemnați. 

Creangă, care, după publicarea Poveștilor şi Amintirilor începe 
să fie apreciat în cercurile intelectuale ca o personalitate artistică, 
trimite pentru Almanahul societăţii studenţeşti povestirea Joan Roată 
şi Cuza-Vodă, la insistenţele lui Maiorescu, ale cărui merite în ce pri- 
veşte organizarea celor două almanahuri, datorită relaţiilor sale cu 
toţi scriitorii români de valoare, sînt indiscutabile. La 13 noiembrie 
1882, Creangă scria din Iaşi lui Maiorescu: „Iaca chiar acum, la 6 oare 


— 


11. Grămaadă, op. cit, p. 112—114. 


338 


www.dacoromanica.ro 


dimineaţa, am gătit de scris anecdota pentru România jună şi o şi 
trimit cu poşta de astăzi“l. 

Curînd după asta, societatea l-a ales, în unanimitate, membru de 
onoare al ei. 


(p. 210) 30 


Preotul Victor Zaharovschi editează ìn anul 1886 citeva broşuri 
sub titlul general Biblioteca poporală bucovineană. Întenţionind să 
publice în „Bibliotecă“ şi unele dintre scrierile lui Creangă, se adre- 
sează acestuia cu rugămintea de a-i da autorizația cuvenită. 

Drept răspuns, Creangă îi trimite scrisoarea din 8/20 octombrie 
1886 pe care V. Zaharovschi o publică mai tirziu în Junimea literară, 
Cernăuţi, VII, 1, ianuarie 1910, p. 19, sub titlul O scrisoare a lui 
Creangă. Într-o scurtă notă lămuritoare se face menţiunea că 
„originalul scrisorii se află în posesia părintelui Zaharovschi“. 

Reproducem textul scrisorii aşa cum a apărut în revista amintită. 


1 Ediţia de faţă, vol. II, p, 200, 


23* 


www.dacoromanica.ro 


GLOSAR 


www.dacoromanica.ro 


A 


afiştat, s.n. — atestat, certificat. 

ahătnie, adj. — cu tragere de inimă, pasionat (pentru cineva sau ceva). 

alicenci, s.f. (plur.; sing. alivancă) — plăcintă ţărănească, în formă 
de turtă, tăcută din făină de porumb şi brînză şi coaptă 
în vatră. 

amândea, adv. — repede, fuga. 

aminare, s.n. (plur.) — stilpii de la colţurile casei ţărăneşti. 

anglie, $.f. — stofă de calitate inferioară. 

antăl, s.n. — butoi. 

antifon, s.n. — cîntare bisericească pe bază de psalmi, executată 
alternativ de două coruri sau de doi cîntăreţi, care îşi 
răspund unul altuia. 

astrăzaciu, s.n. — unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se întinde 
talpa. 


B 


badană, s.f. — bidinea. 

balan, s.m. — nume euiemistic al dracului. 

balciz, adj. — urit. 

bălmuj, s.n. — mincare ciobănească făcută din mălai, cas şi smîntînă. 

bădădăi, vb. — a umbla fără rost, a hoinări. 

bălălău, adv. — atiîrnat, spînzurat, 

bărăni, vb. — a avea pretenţie, a dori insistent, a rîvni. 

bărbinţă, s.f. — vas mare de lemn, avind forme diferite, în care se 
păstrează brinza (și laptele) de oi. 

bătelişte, s.f. — loc de întilnire, de adunare. 

bechi, adv., folosit, de obicei, ca determinant al verbelor a şti, a zice, 
a pricepe etc., în construcţii negative — nimic, nici o iotă, 


343 


www.dacoromanica.ro 


bedreag, sen. — trunchi gros de lemn care serveşte cizmarului la croit 
pielea şi ca masă de lucru. 
bernevici, s.m. (plur.) — pantaloni țărănești de iarnă din dimie albă. 
bibiluri, s.n. (plur.) — înflorituri la gulerul, mînecile și poalele cămăşii 
țărănești, 
bichiri, vb. — a lucra încet şi cu atenţie, a migăli. 
bindisi, vb. — a-i păsa (de ceva), a se sinchisi. 
bihlit, adj. (despre apă) — stătut, împuţit, 
birdăhan, s.n. — învelişul de piele al stomacului de vită, care era folo- 
sit, pe vremuri, în loc de geamuri la ferestrele caselor 
ţărăneşti. 
bleandă, s.f. — lovitură, îmbrînceală, 
boblètic, adj. — cu minte puţină, nătîng. 
bobote, s.n. (plur.), în expr. a vorbi în bobote — a vorbi în neştire, 
fără rost, 
boghet, adj, — moţat; frumos şi mare (fig.). 
bongoase, s.î. (plur.) — povestiri hazlii, snoave. 
buc, adv., în expr. într-un buc — într-o clipă, 
buc, s.m. (plur. buci) — ceea ce rămîne după pieptănarea cînepei şi 
a altor materii textile. 
bucheludeazia şi bucheriţazdra — primele cunoștințe de scris-citit 
(după numele literelor chirilice: buche = b, lude = l, 
az = a, rijă = r). 
budihace, s.t. — ființă groaznică, sperietoare, pocitanie, 
buft, s.n. — stomacul mamiferelor (în special al porcului din care 
țăranii, umplindu-l cu tocătură de carne, fac un fel de 
tobă). 
bulhac, s.n. — băltoacă. 
bulicheriu (pronunţat cu un r muiat şi rotunjit), s.n. — cuţit prost, 
care nu taie. 
bulughină, s.f. — cartof. 
buștihan, s.m — buştean. 
butuc, s.m., în expr.” trage cuiva butucul — a păcăli, a înșela; a fi 
din butuci — a fi prost, a nu pricepe, 


c 


calamandròs, s.n. — harababură, încurcătură. 

canavaţă, S.f. — mătase sau pînză groasă şi rară. 

cânură, s.f. — firele de lină, de in sau de cînepă rămase de la dărăcit, 
care, toarse, servesc ca bătătură pentru ţesături mai groase. 


344 


www.dacoromanica.ro 


carboavă, s.f. — rublă (monedă rusească de argint). 

căleap, s.n. — scul de tort. 

căpelală, s.f. — parte a îriului care se pune în capul calului. 

ceapcin, s.m. — om aprig, zgîrcit. 

cetără, vb. — a-i cînta (cuiva) la cap, a cicăli. 

cetlui, vb — a lega strîns (cu ceatlăul sau cu funia). 

chebe, s.f. — manta ţărănească din aba înflorată. 

cheji, s.m. (plur.) — dispoziţie, stare sufletească. 

chersin, s.n. — covată în care se pregătește aluatul pentru făcut pîine. 

chiclăz, s.n. — calaican, vitriol verde (sulfat de fier). 

chilnă, s.f. — lădiţă pe care stă cel ce conduce căruţa şi în care își 
ţine uneltele, lucruri de mîncare etc. ; chichiţa de sub capra 
trăsurii. 

chilotă, s.f. — pernă de put mare cit patul, care serveşte drept pla- 
pumă; bagaj, calabalic. 

chimă, s.f., în expr. chima răului — dracul. 

chiolhănos, adj. — păcătos, ticălos, mişel. 

chişcă, s.f. — stomacul porcului umplut cu carne tocată şi cu păsat 
sau cu orez. 

chită, s.f. — legătură de 12 sau 13 fuioare de cinepă sau de in. 

chitcăit, adj. — chitit, socotit, precaut, încet la luarea unei hotăriri, 
ca şi în executarea ei. 

chiuită, s.f., în loc. adv. cu chiuita — cu ghiotura, în cantitate mare. 

cier, s.n. — ceair, loc, de obicei, îngrădit, pentru păscutul cailor. 

cihăi, vb. — a cicăli, a sicti, a bate capul. 

cin, s.n. — slujbă, rang; tagmă, categorie socială. 

Ccinătui, vb.— a curăța păsările sau peștele înainte de a le eau, a 
desface în bucăţi (un animal tăiat); (aici fig.) a trage o 
bătaie, 

cioclej, s.m. — partea din tulpina porumbului care rămîne în pămînt 
după ce a fost tăiată. 

cioflingar, s.m. — om îmbrăcat în haine orăşeneşti, surtucar (sens 

peiorativ). 

cioșmoli, vb. (reîl.) — a se suci, a se întoarce cînd pe-o parte, cînd pe 

alta. 

ciritel, s.m. — tufe de arbuşti, 

cislui, vb. — a aranja (propriu şi figurat); a pune la cale. 

circeie, s.f. — lemnu! cu care se leagă tinjala carului de proţap cînd 
se înjugă patru boi. 

cirneleagă, s.f. — săptămîna penultimă (sau antepenultimă, după 


345 


www.dacoromanica.ro 


regiuni) din cîşlegile de iarnă, cînd se poate mînca carne 
miercurea şi vinerea ; cîşlegile de iarnă. 

cirnosi, vb. — a mînca carnea de pe un animal viu. 

cişlegi, s.f. (plur.) — timpul dintre două posturi, cînd se poate mînca 
de îrupt (de dulce): carne, ouă, lapte etc. 

cobăit, aj. — ţiînos, (fig.) încet la treabă, căruia nu-i place să mun- 
cească. 

cociorvă, s.f. — vătrai de lemn, avînd o formă specială. 

colăci, vb. — a ajuta pe cineva (să facă un lucru oarecare), a-i înlesni 
așezarea în locul dorit de dînsul, a-l recomanda, a-l sfătui. 

colb, s.n., în expr. a da colb — a da gata, a termina repede. 

comind, s.n. — pomenile făcute mortului; banii, vitele şi lucrurile 
necesare pentru înmormiîntare şi pentru pomeni. 

concină, s.f. — un joc de cărţi. 

condac, s.n. — cîntare bisericească scurtă. 

contă, s.f. — cont, socoteală, seamă; în expr. lasă-te în conta sfinţiei- 
sale: aluzie la preotul Gonta, conducătorul şcolii de cati- 
bett de la Fălticeni. 

corciogar, s.m. — avocat (fără studii speciale), apărător la judecăto- 
viile de pace de pe vremuri. 

corhană, s.î. — rîpă, loc prăvălit, cu ponoare. 

coropcar, S.m. — negustor ambulant de mărunţişuri, care-şi poartă 
marfa într-o coropcă (lădiţă); (fig.) om care bate drumu- 
rile, fără treabă, uşernic, haimana. 

costoroabă, s.f. — una dintre grinzile pe care se sprijină acoperişul 
casei ţărăneşti. 

coşi, vb. — a face bășicuţe („coşi“) pe pielea cuiva, înţepindu-l sau 
bătindu-l. 

coşolină, gf. — nutreţ verde (ovăz, orz etc., cosite înainte de vreme). 

cotruță, s.f. — vatră mică; adincitură rotundă lăsată între gura cup- 
torului şi perete. 

covița, vb. — a guiţa, 

crancalic, s.m. — crailic, berbantlic. 

croşnă, s.f. — legătură cu lucruri de uz casnic purtată în spinare, 
boccea. 

cruce-ajută — semnul crucii pus pe prima foaie a abecedarului manu- 


scris de pe vremuri. 
culeşer, s.n, — făcăleţ. 


D 


de-a polna, adv. — de ajuns, din belșug. 
346 


www.dacoromanica.ro 


deciocăla, vb. (despre căruţă) — a desface, a demonta. 

deliu, adj. — voinic, viteaz. 

derdica, vb. — a deretica. 

desăgăriţă, s.f. — călugăriţă care strînge (cu desaga) milostenii pentru 
mănăstire. 

diată, s.f. — testament. 

dichici, s.n. — unealtă de lemn cu care cizmarul face flori pe talpa, 
căputa etc. cizmei. 

dichiu, s.m. — călugăr însărcinat cu administrarea bunurilor unei 
mănăstiri. 

dimerlie, s.f. — baniță. 

dințărit, s.n. (ironic) — plata pentru mestecatul alimentelor cu dinții. 

dobzălă, vb. — a bate tare, a snopi în bătaie. 

dohot, s.n. — ulei de mesteacăn pentru uns cizmele, osiile carelor etc. 

drâniţă, s.f. — şindrilă de învelit casele. 

drele, s.f. (plur.) — ciuperci care cresc pe unii copaci (stejari, fagi 
etc.). 

drimboi, vb. (reîl.) — a se arăta nemulţumit, a se supăra, a face mof- 
turi, 

drughineaţă, s.f. — bită, ciomag. 

dubală, s.f. — argăseală, saramură în care se pun pieile crude pentru 
a putea fi apoi prelucrate. 

dugliş, adj. — leneș. 

duluţă, în expr. să te duci duluță! — pe-aici ţi-i drumul, șterge-o 
repede, pleacă numaidecit. 

dumbravnic, s.m. — plantă cu frunze frumos mirositoare, pe care 
ţărancele o pun între cămăși. 

dupuros, adj. — (despre cai, boi etc.) cu părul făcut mici ghemuri, 
ciufulit, neţesălat. 


P 


fapt, s.n. — farmec. 

farfasit, adj. — nenorocit, păcătos, prăpădit. 

farmazoană, s.f. — vrăjitoare. 

feleguns, adj. — zdrenţăros. 

feleştioc, s.n. — pămătut pentru uns carul (cizmele etc.) cu păcură (cu 
dohot). 

ferestrea, s.f. — cherestea. 

finar, s.n. — îelinar. 

fojgăi, vb.— a mişuna, a furnica. 


347 


www.dacoromanica.ro 


G 


galițe, s.f. (plur.) — păsări de curte, 

găinuşă, s.f. — constelație numită „pleiadele“ sau „cloşca-cu-pui“. 

găbji (găbui), vb. — a apuca, a înşfăca, a prinde la strimtoare. 

gălămoz, s.n. — amestecătură, harababură, batjocură. 

găvozdit, adj. — ghemuit, pitit. 

genuncher, s.n. — suman lung pînă la genunchi. 

gherghiriu (pronunţat cu un r muiat şi rotunjit), s.n. — încăpere bol- 
tită, cu obloane de fier la uşi şi la ferestre, în care se păs- 
trau, pe vremuri, lucruri mai de preţ. 

ghibirdic, s.m. — om mic de statură, prichindel. 

ghigosi, vb. — a bate zdravăn cu pumnii. 

ghijoagă, s.f. — cal alb şi bătrîn, mirţoagă. 

ghileală, s.f. — dres de culoare albă petru faţă, suliman. 

ghili, vb. — a spăla pînza la rîu, ca să se albească. 

ghițos, adj. — miţos. 

gig, s.n. — val (sul) de postav sau de pînză. 

girnej, s.n. — par de stejar (sau de fag etc.). 

gonitor, s.m. — bou tînăr, neîntors, folosit ca animal de reproducție 

grebănos, adj. — ghebos, cocoşat. 

groşcior, s.n. — smîntina subţire care se formează cînd se pune laptele 
la prins. 

gubav, adj. — slăbănog, bolnăvicios. 

guleai, s.n. — petrecere (cu mîncare, băutură, muzică etc.), chef. 


H 


haldeu, s.m. — poreclă dată de călugări preoţilor de mir. 

haidău, s.m. — păzitor de vite, bouar, văcar. 

haram (n)in, s.m. — om rău, om crud, tîlhar (fig.). 

hărchină, s.f. — bucată. 

harți (hîrţi), s.m. — săptămîna din cîșlegile Crăciunului, în care se 
mănîncă de dulce în toate zilele. 

hartoi, vb. — a mișca în aşa fel carul, încît să alunece pe partea lui 
dindărăt. 

hașcă, s.f. — bucată de piele folosită pentru a lărgi căputa cizmei la 
partea ei de sus. 

havaleă, s.f. — munca făcută de ţărani în folosul boierului sau al 
satului, 

hăbăuc, s.m., în expr. a se rupe hăbăuc — a se rupe bucăţi. 

hălădui, vb. — a reuşi să facă ceva. 

hăraşc, s.m. (pop.) — ierarh, sfînt mare. 


348 


www.dacoromanica.ro 


hățaş, s.n. — cărare în pădure făcută de animalele sălbatice. 

helbet, interj. — fii pe pace! n-avea grijă! 

hèlge, s.f. — nevăstuică. 

hîlpov, adv, — cu lăcomie, 

hirsit, adj. — zgircit, cărpănos. 

hleab, s.n. — lucru uzat; (fig.) om neputincios, căzătură, 

hoanghină, s.f. — femeie bătrînă şi rea. 

Robot, s.n, — văl de mireasă. 

holercă, s.f. — rachiu, ţuică (din cereale). 

hojma, adv. — mereu, necontenit. 

hojmalău, s.m, — om înalt, vlăjgan, 

horodincă, s.f. — dans de origine ucraineană, 

hăștină, s.f. — ceea ce rămîne din fagure după ce se scoate mierea şi 
se stoarce ceara. 

hreapcă, s.î. — dispozitiv în formă de greblă, care se prinde de coasă, 
pentru ca iarba cosită să se aşeze în brazde. 

hrentui, vb. — a strica, a hirbui; a desprinde un obiect din grupul 
lui, a dizloca. 

hrincă, s.f. — felie de mămăligă, de obicei prăjită pe jăratic, 

huceag, s.n. — pădure care începe să crească după ce a fost tăiată; 
pădure mică şi tînără. 

huduleţ, s.n. — băț subţire, de lungime şi întrebuințări diferite, 

hurtă, în loc. adv. la ~ — fără alegere, de-a valma, 

husăș, s. m. — veche monedă ungurească de argint (valoare: 100 de 

parale). 


I 
iăloviţă, s.f. — vacă îngrăşată în vederea tăierii. 
icusar, s.n. — monedă turcească de argint sau, mai rar, de aur, care 


circula şi în ţările noastre. 
inc şi incot, s.n. — ris stăpînit; hîrjoană. 
ir, s.n. — alifie preparată empiric, 
irmilic, s.n. — monedă turcească asemănătoare (şi în ce priveşte 
j valoarea) cu icusarul, 
irmăs, s.n. — versetul de la începutul unei cintări bisericeşti. 
ispașă, s.f. — constatarea oficială, la faţa locului, a unei pagube. 
ișlicar, s.m. — fabricant sau vînzător de işlice. Purtător de işlic, 
boier cu obiceiuri învechite. 
iți, vb. (refl.) — a se uita, a căuta cu privirea, 


Î 


îmbăla, vb. — a muia ceva cu salivă. 


349 


www.dacoromanica.ro 


imbălora, vb. (urmat de subst. gură ca complement drept) — a spune 
vorbe murdare la adresa cuiva. 

imblăciu, s.n. — unealtă cu care se bat snopii de grîu, ovăz etc., spre 
a scoate boabele din spice. 

încinchit, adv. — pe vine. 

ingruzi, vb. — a da pielii (de porc etc.) ude forma opincii. 

înșomoltăci, vb. — a înveli ceva în cirpe multe. 

înţărcători, S.f. (plur.) — locul unde ciobanii înţărcau mieii. 

înţinat, adj. — slab sprijinit, încît e gata să cadă. 


J 


jitar, s.m. — paznicul ogoarelor la intrarea în sat. 

jitie, s.f. — poveste hazlie. 

jugărit, s.n. — suma plătită pentru un car de lemne scoase din pădure. 

julfă, s.f. — mîncare din seminţe de cînepă, folosită, de obicei, ca 
garnitură la turtele care se fac în ajunul Crăciunului. 


L 


la, vb. — a spăla. 

laie, s.f. — ceată de ţigani nomazi. 

lainic, s.m. — haimana, hoinar. 

lambă, s.f. — îrînghia, fierul sau lanțul care leagă crucile căruţei la 
capătul osiei de dinapoi. 

lavră, s.f. — totalitatea călugărilor unei mănăstiri mari, împreună cu 
locuinţele şi întreaga lor gospodărie. 

lăptoc, s.n. — jgheab făcut din scînduri pe care se duce apa la moară. 

litunoaie, s.f. — scindură lată şi groasă, convexă pe o parte, blană. 

linchi, vb. — a mînca sau a bea cu limba, ca pisicile. 

liştai, adv. — leit, aidoma. 

lodvă, s.f. — bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de 
copac. 

lozie, s.f. — răchită, salcie. 


M 


mangosit, adj. — netrebnic, ticălos. 

mazil, sm. — ţăran aflat în serviciul administraţiei săteşti de pe 
vremuri (avea. sarcina să stringă dările, amenzile etc.), 

măraz, s.n. — (sub formă de plur. mărazuri) — mofturi, nazuri. 

mătăciune, s.f. — plantă de cîmp cu miros plăcut. 

mătăhăi, vb. — a se clătina în mers, a merge pe două cărări. 


350 


www.dacoromanica.ro 


medean, s.n. — piaţă. 

mehenghi, adj. — deştept, şiret, smecher. 

melesteu, s.m. — făcăleţ, culeşer. 

melian, 3.m. — om mare de statură, voinic, zdrahon. 

mezii-păresii (sau păresimi) — mijlocul postului dinaintea Paştilor. 

m(i)erţă, s.f. — măsură pentru cereale (greutatea: 120 ocale). 

migăi, vb. — a migăli. 

mijoarcă, $.f., în expr. de-a mijoarca — de-a mija, de-a v-aţi ascun- 
selea, 

mitoc, s.n. — mănăstire aflată sub dependenţa alteia. 

moare, s.f. — felul de a îi al unui om supărăcios şi manifestările lui. 

moglan, s.m. — om necioplit, bădăran, prostănac, 

mogoroci, vb. — a bodogăni, a mormăi, a face pe supăratul, 

motocel, s.m. — ciucure, canaf. 

mursă, s.î. — zeamă dulce scoasă din flori; miere, zahăr. 

muşchea, s.f. — unealtă cu care cizmarul bate talpa încălțămintei. 

mușlui, vb. — a-şi căuta mîncarea cu ritul, cu botul etc. 


N 


nacafă, s.f. — necaz, supărare, belea. 

nadolean, -că, adj. (despre găini) — din Anatolia. 

năboi, vb. — a se revărsa, a inunda, a potopi. 

năjit, s.f. — boală de urechi. 

nemernic, adj. şi subst. — (om) fără rost, străin, pribeag. 

nemernici, vb. — a pribegi, a rătăci din loc în loc. 

nipidi, nevedi, vb, — a virt firele urzelei printre Viele şi spata războiu- 
lui de ţesut, 

noaten, s.m. — lînă tunsă în al doilea an de pe oi. 


0 


oblinc, s.n. — partea anterioară a şeii țărănești (de lemn). 

oboroc, s.n. — un fel de baniţă făcută din scoarță de tei. 

obraf, s.n. — distanţă de patru prăjini (circa 27 metri). 

obrăzar, s.n. — mască. 

dcniță, s.f. — un fel de fereastră oarbă în peretele sobei, firidă. 

ogirjit, adj. — slab de i se văd coastele. 

ogoi, vb. (refl.) — a se calma, a se alina. 

ogrinji, s.m. (plur.) — finul, paiele etc. rămase după ce au mîncat 
vitele, 


351 


www.dacoromanica.ro 


olicăi, vb. (refl.) — a se văita, a se jelui, 

oloi, s.n. — ulei. 

onânie, s.î. — fiinţă diformă, monstru. 

opsăs, s.n, — călctiul (tocul) încălțămintei. 

orîndă, s.f. — cîrciumă de ţară, ţinută în arendă. 

osmoglasnie, s.n. — octoih, carte de cîntări bisericești zilnice, pe opt 
glasuri. 

otic, s.n. — unealtă în formă de lopăţică, cu care se curăță cormana 
plugului de pămîntul rămas pe ea. 

otinji, vb. — a bate, a lovi (cu băţul, cu biciul etc.). 

otrocol, s.n., în expr. a face otrocol — a se năpusti, a provoca dezordine, 

otări (oferi), vb. (refl.) — a-şi arăta nemulţumirea, a se supăra, a se 
minia. 

ovilit, adj. — ofilit, schimbat la față (de supărare, de suferință etc.). 


P 


paiă, s.f., în expr. a da paiele cuwa — a-l încuraja la obrăznicii, a-i 
da nas. 

palancă, s.f., în expr. a da (a face) palancă la pămint — a face una cu 
pămîntul, a culca la pămînt, 

palcă, s.f. — nuia subţire. 

panaghie, s.f. — prescură care se sfinţeşte cu ocazia slujbei religioase 
făcută la 40 zile după moartea cuiva. 

pașcă, s.f. — tutun de calitate interioară, mahorcă. 

pașii, vb. — a fura; a o pașli — a o lua din loc, a porni. 

paşnic, s.m. — pe vremuri, cel însărcinat cu aplanarea neînțelegerilor 
iscate între locuitorii aceluiași sat. 

păcârniță, s.f. — vas de lemn în care se ţine păcura pentru uns căruţa 
la drum! (se atîrnă la spatele carului). 

pănură, s.î. — țesătură ţărănească din lînă groasă. 

pănușă, s.f. — foaia în care este învelit ştiuletele de porumb. 

păsare, în expr. fără păsare — fără să-ţi pese, cu nepăsare. 

pedepsie, s.f. — epilepsie, boala copiilor. 

p(iJedică, s.f. — cureaua cu care cizmarul ține fixă încălțămintea în 
timpul cît o lucrează. , 

pinlenii, a-şi da~, în expresia dă-ți popă pintenii şi bate iapa cu căl- 
căiele — a duce lipsă, din nepăsare, de ceva necesar. 

piclișit, adj. — ursuz, duşmănos. 

pirpără, s.f., în expr. a da în piîrpăra însuratului — a îi preocupat, 
neliniștit, tulburat de gindul însurătorii. 


352 


www.dacoromanica.ro 


pişin, adj. — smerit, modest. 

plăieș, s.m. — ţăran care locuiește la munte (pe plaiurile munţilor). 

poară, s.Î., în expr. a se pune în poară — a se împotrivi, a discuta în 
contradictoriu. 

pocladă, s.f. — pătură groasă şi miţoasă, cergă. 

poclit, s.n. — coşul trăsurii, coviltir. 

pocoi, s.m. — numele literei chirilice p. 

podeheaz (pogheaz), s.n., în expr. a umbla în po(d)gheazuri — a bate 
drumurile, a umbla lela, teleleu Tănase. 

pòdină, s.f. — partea de jos a stogului. 

poduri, s.n. (plur.) — pînză care se aşterne în drumul cortegiului 
funebru spre cimitir. 

pògan, adj. — stilcit, stricat. 

pokoață, s.f. — femeie rea, ticăloasă. 

pojărnicie, s.f. — cazarma (şi serviciul) pompierilor. 

pojijie, s.î. — tot ce aparţine unei gospodării. 

pomoâştină, s.f. — podul carului (scîndurile, legate una de alta, care 
se pun pe dricul carului). 

poponeţ, s.n. — opaiţ, sfeşnic. 

popor(e)an, s.m. — fiecare dintre locuitorii unui sat sau ai unui 
cartier orășenesc care țin de aceeași parohie bisericească; 
enoriaş. 

poricale, puricale, s.f. (plur.) — fructe, poame. 

porumb (r)el, s.m. — prun sălbatic; porumbrea, s.f. — fructul lui. 

postată, s.f. — bucată de drum, distanță (neprecizată). 

postèucă, s.f. — lemn pe care se sprijină osia căruței cînd i se scoate 
roata pentru a fi unsă. 

postoroncă, s.f. — frînghia care leagă leuca de cartmbul căruței; (aici 
fig.) om care nu-i bun de nimic, care merită să fie spînzurat. 

pràvilă, s.f. — lege, regulă. 

prepeleac, s.n. — par cu braţe, înfipt în pămînt, de care se atirnă, 
slujind drept cuier, oalele ca să se usuce. 

prichici, s.n. — margine îngustă, ieşită în afară, la horn, la cuptor 
sau la vatra ţărănească. Marginea de jos a ferestrei, ieșită 
în afară ca o poliţă. 

pripor, s.n. — coastă de deal sau de munte, povirniş. 

privighitor, s.m. — supraveghetor; subprefect. 

prizărit, adj. — slăbănog, pipernicit. 

prisnel, s.n. — sfirlează, titirez. 

probozi, vb. — a mustra aspru, a ocări. 


353 
23 — Ion Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


procitanie, s.f. — examinare, ascultare. 

prociti, vb. — a asculta pe elevi lecţia, a-i examina. 

prujitură, 8.f. — rostire hazlie, anecdotă, glumă. 

pughibală, s.f. — om rău, ticălos, copil obraznic. 

putere, în expr. de-a puterea-fi — de bine-de rău, chipurile, după cum 
se vede. 


R 


raclă, s.f. — sicriu, coşciug. 

răgilă, s.f. — unealtă cu care se curăţă cînepa și inul de partea lor 
lemnoasă. 

rărițile, s.f. (plur.) — o parte din constelația Orionului. 

rătoş, s.n. — han la drumul mare. 

răbui, vb. — a unge. 

răcădui, vb. (refl.) — a se năpusti asupra cuiva cu intenţia de a-l 
lovi. 

răgoz, s.n. — plantă care creşte prin mlaştini şi prin locuri umede. 

răspintene, s.f. — răspintie. 

răsteu,8.n. — unul dintre cele două bețe care se pun vertical de o parte 
şi de alta a jugului, pentru a împiedica boul să-și scoată 
capul din jug. 

rătăcânie-ână, s.f. — groapă, ruptură de teren de-a lungul unui drum, 

răzlog, s.m. — despicătură de lemn (folosită, de obicei, la îngrădirea 
curţii, a ocolului de vite etc.). 

robaci, adj. — muncitor, harnic. 

rocodele, s.f. (plur.) — mici lucruri făcute cu mîna. 

rubiă, s.f. (plur. -iele) — monedă turcească (o pătrime dintr-un irmi- 
lic). 


sânchi, adv. — aşa zicînd, chipurile. 

săcela, vb. — a ţesăla; (fig.) a bate. 

sărădui, vb. — a face întlorituri, podoabe pe sumanele țărănești. 

sărdac, s.n. — haină scurtă bărbătească din stofă groasă de casă. 

sărindar, s.n. — în practicile mistice: rugăciune făcută de preot 40 de 
zile în şir (de obicei după moartea cuiva); a da sărindare — 
a plăti un preot pentru a face astfel de rugăciuni. 

schivirnisală, s.f. — chiverniseală, economie. 

sclifosi, vb. (reîl.) — a plinge prefăcîndu-se; a face mofturi, a se codi, 

sclipui, vb. — a aduna cu greu, încetul cu încetul. 


354 


www.dacoromanica.ro 


scoarță, SI, în expr. soră de scoarță — soră vitregă. 

scopt, adj. — încălzit mai mult decît trebuie, prea uscat. 

screambă, s.f. — încălţăminte orăşenească (ghete, cizme), de obicei 
veche sau prost lucrată. 

scrombăi, vb. — a strica încălțămintea (a o preface în scroambă). 

sfarogit, adj. — foarte uscat, gata să se rupă (despre obiecte de piele). 

sfircii, vb. — a trage pe nas cu zgomot. 

sfirloagă, s.f. — încălţăminte proastă sau numai considerată astfel. 

sfredeleac, s.n. — sfredel mic. 

sireap, adj. — sălbatic. 

simbră, s.f. — tovărăşie. 

sisiiae, s.n. — hambar de nuiele, în formă cilindrică, pentru păstrat 
porumbul. 

smiceă, s.f. — nuia subţire şi mlădioasă. 

solomonie, s.f. — vrăjitorie. 

sorocovăţ, s.m. — monedă veche rusească, avind valoarea unui sfanţ, 
care circula în Moldova. 

sovîrv, sm. — plantă de cîmp, cu miros plăcut, întrebuințată de ţărani 
la vopsitul linei și al ouălor. 

stânişte, s.f. — locul unde se adună oamenii pentru a sta de vorbă, a 
petrece etc, 

stătive, s.f. (plur.) — războiul de ţesut. 

stăvi, vb. — a-i rămîne ceva, a se alege cu ceva, a păstra, a salva de 
la pieire. 

stinchi, vb. — a termina, a sfirşi, a înceta. 

stocit, adj. — supt de apă (din cauza scăldatului prelungit peste 
măsură) . 

stos, s.n. — un joc de cărţi. 

stroh, s.n. — așternut din fin și paie (pentru porci). 

stroi, în expr. a bate la stroi — a pedepsi pe cel vinovat de indisciplină 
puniîndu-l să treacă printre două rînduri de soldaţi și să 
primească de la fiecare cîte o lovitură. 

stropşit, adj. — foarte neastîimpărat, năbădăios, apucat. 

sucală, s.f. — unealtă de depănat pe ţevi sculurile de lînă sau de bum- 
bac de pe virtelniţă. 

sucăli, vb. — a cicăli, a bate la cap, a stcti. 

suhât, s.n. — izlaz, imaş. 

sulhăriu (pronunţat cu un r muiat şi rotunjit), s.n. — trunchi sau 
cracă de copac lungă, dreaptă şi subţire. 

surlă, s.f. — ritul porcului; porcul însuşi. 


355 
23" 
www.dacoromanica.ro 


surpătură, s.f. — hernie, 


d 


şiac, 8.n. — postav gros, de lină ţigaie, ţesut în casă. 

şmotri, vb. — a muştrului; a trudi, a chinui fiziceşte pe cineva. 

şopircăi, vb. — a păcăli, a înşela, a duce cu vorba. 

şovilcăi, vb. — a merge şchiopătind. 

șparli, vb. — a o şterge, a fugi pe ascuns şi repede. 

șperlă, s.f. — cenuşa de deasupra jăraticului; expr. a da pe cineva 
prin şperlă — a se desolidariza de tovarăşul de joacă, a-l 
părăsi cînd se află în situaţie grea. 

ştioaină, s.f. — bulboacă, loc adînc într-o apă. 

ştiubei, s.n. — vas făcut dintr-un trunchi gros de copac scobit. 

ştòti? — ce vrei? ce este? (din rus. gto — ce, şi tt — tu). 

șugubăţ, adj. — poznaș, răutăcios, periculos. 

șui, adj. — ţicnit, nebun, într-o ureche. 

şupuri, vb. (reîl.) — a o şterge pe ascuns, pe nesimţite. 

şurubui, vb. — a întoarce vorba. 


T 


tamazlic, s.n. — cireadă de vite. 

tapangeà, s.f. — lovitură cu palma. 

tàrnijă, s.f. — şa de lemn. 

tăbăcărească, s.f. — un joc de cărți. 

tăbirci, vb. — a ridica ceva de jos cu mare greutate, a duce ceva cu 
greu în spinare. 

tăbuieł, s.m. — sac mic, săculeț. 

tărăboanţă, s.f. — roabă. 

tăsmă, s.f. — panglică. 

teleagă, s.î. — roţile plugului împreună cu osia lor, de care se spri- 
jină grindeiul. 

ticăit, adj. — încet la treabă. 

tigoare, s.î. — om leneş. 

tihăraie, s.f. — loc povirnit, pleş sau acoperit cu copaci pe coasta 
unui munte. 

tiji, adv. — de asemenea. 

tîirnomată, s.f. — gunoiul care se face în ocolul sau în staulul vitelor. 

tirsoagă, s.f. — poreclă dată unei bărbi mari şi încilcite. 

tîrş, sm. — copac (mai ales brad sau molid) mic, nedezvoltat; (plur, 
n. tirșuri) — vreascuri, crengi uscate. 


356 


www.dacoromanica.ro 


tolocăni, vb. — a bate la cap (cu vorba) pe cineva, a-l dăscăli. 

toșcă, ST, — geantă, traistă, săculeţ; ca adv. — plin pînă în viri, 
ticsit, 

traftolog, s.n. — terfelog, carte mare şi veche. 

trătaj, s.m. — broşură, cărticică, caiet. 

treampă, s.f., în expr. a face treampa — a face o tranzacţie, a se înţe- 
lege cu privire la o afacere comercială, 

tretin, s.m. — cal de trei ani. 

tropar, Bn. — scurt imn bisericesc. 

tumurug, s.m. — trunchi, buştean. 

tureatcă, s.f. — carîmbul cizmei. 


F 


jencușă, s.f. — un joc asemănător cu țintarul. 

fpòlinä, s.f. — cuvînt injurios la adresa unei femei rele, viclene. 

puhăi, vb. — a pune să muncească din greu și fără răgaz, a trage în 
toate părțile. 

țuluc, s.m. — părul din cap, mot, chică. 


U 


ugilit, adj, — ofilit, umilit, rugător. 

uncrop, s.n. — apă fierbinte, clocotită; petrecerea care se face luni 
după nuntă, la țară. 

ușernic, adj. şi ssm. — care bate drumurile, care umblă din casă în 
casă. 


v 


vasilisc, s.m. — animal din basme care ucide cu privirea. 

vargă, S.f., în expr. a duce cuiva vergile — a fi îngrijorat cu privire la 
cineva, a avea frică să nu i se întîmple ceva rău. 

vărzare, s.f. — plăcintă umplută cu varză, ceapă, mărar ş.a, 

vătală, s.f. — cadru de formă dreptunghiulară, pe care se sprijină 
spata (la războiul de ţesut). 

cătăman, s.m. — pe vremuri, ajutor de primar la ţară, care se ocupa 
în special de încasarea dărilor. 

cidmă, s.f. — vrăjitoare, ființă primejdioasă. 

vindereu, s.m. — o specie de şoim mic. 

virşă, s.f. — coş de nuiele pentru prins peşte. 

volintir, s.m. — voluntar, îndeosebi voluntar din armata lui Ipsilante 
(1821); (în sens peiorativ) jefuitor, tilhar. 


357 


www.dacoromanica.ro 


vornic, s.m. — slujbaşul care în trecut împlinea dările prin sate, 
echivalent cu perceptorul şi primarul de mai tirziu. 


Z 


zamparagiu, s.m, — om desfrinat, 

zăgneată, s.f. — foc iute, făcut cu crengi uscate sau cu surcele. 

zăhăi, vb. — a necăji, a sicii, 

zăhăit, adj. — aruncat, părăsit, uitat, 

zălud, adj. — într-o ureche, smintit, nebun. 

zămori, vb. (refl.) — a-şi stîmpăra foamea cu nimica toată, 

zăpsi, vb. — a pune mîna (pe cineva) cînd săvirşeşte un furt etc. 

zărghit, adj. — smintit, 

zăticneală, s.f. — stinghereală, supărare. 

zbinţuit, adj. şi s.m. — (copil) zburdalnic, nebunatic, 

zborșit, adj. — zbirlit, supărat, mînios. 

zghihui, vb. — a scutura cu putere, a zgilţii. 

zgitie, s.f, — fată sprintenă şi isteaţă, diavoliţă. 

zmîrdoare, s.f. — fiinţă murdară, spurcată. 

zodier, s.m, — ghicitor al soartei omului după zodia în care s-a născut 
acesta. 

zorcăi, vb. — a spăla prost. 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


www.dacoromanica.ro 


A. OPERA 


I. LUCRĂRI ORIGINALE. ANTUME 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru 
uzul clasei I primariă, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu ei A. Simionescu“, 
Ed. a II-a, Iași, 1868, partea a III-a, cap. 30, p. 59. 


Nu lucrezi, n-ai ce minca. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în 
clasele primarie, cu litere, slove şi buchi, cuprinzînd învăţă- 
turi morale şi instructive, de institutorii: G. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. I, Iași, 1871, cap. I, p. 33. 


Ia! Clopoţelul sună. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele 
primarie, cu litere, slove şi bucht, cuprinzînd învățături morale 
și instructive, de institutorii: G. Grigorescu, I. Creangă ai 
V. Răceanu,“ Ed. I, Iaşi, 1874, cap. III, p. 86. 

Misiunea preotului la sate. „Noul curier român“, Iași, 1, 25,19 februa- 
rie 1872, p. 1—2, 


Misiunea preotului la sate. „Columna lui Traian“, Bucureşti, III, 
10, 7 martie 1872, p. 78—79. 


Jezuitismul în România, „Noul curier român“, Iași, I, 46, 8 aprilie 
1872, p. 1—2. 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi citire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigo- 
rescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A, Simio- 
nescu.“ Ed, a VI-a, lași, 1872, partea a III-a, cap. 33, p. 62. 


Nu lucrezi, n-ai ce minca. „Învățătorul copiilor, carte de citit în 
clasele primare, cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale 
și instructive, de institutorii: G. Grigorescu, I. Creangă şi 
V. Răceanu.“ Ed. a III-a, Iaşi, 1874, partea I, cap. 22, p. 23. 


361 


www.dacoromanica.ro 


Picală. „Învățătorul copiilor, carte de citit în clasele primare, cu 
litere și slove, cuprinzînd învățături morale și instructive, de 
institutorii: C. Grigorescu, I, Creangă şi V. Răceanu“, Ed. 
a III-a, Iaşi, 1874, partea a II-a, cap. 10, p. 49—50. 


Inul şi cămeșa. „Învățătorul copiilor, carte de citit în clasele pri- 
mare, cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale şi instruc- 
tive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“, 
Ed. a III-a, Iași, 1874, partea a III-a, cap, 17, p. 93—94. 


Ja! Clopoţelul sună. „Învățătorul copiilor, carte de citit în clasele 
primare, cu litere şi slove, cuprinziînd învățături morale şi 
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Ră- 
ceanu“, Ed, a III-a, laşi, 1874, partea a III-a, cap. 23, p. 99. 


Acul şi barosul. „Învățătorul copiilor, carte de citit în clasele pri- 
mare, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale şi instruc- 
tive, de institutorii: C, Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“. 
Ed. a-III-a, laşi, 1874, partea a IV-a, cap. 14, p. 126—127. 


A fost, a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti. „Învățătorul copiilor, 
carte de citit în clasele primare, cu litere şi slove, cuprinzînd 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu“, Ed. a III-a, laşi, 1874, partea 
a IV-a, cap. 45, p. 158—160, 


Păsărica în îimpul ternet, „Metodă nouă de scriere şi citire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I, Creangă, C. Grigo- 
rescu, G. lenăchescu, N. Glimescu, V. Răceanu și A. Simio- 
nescu“, Ed. a VIII-a, laşi, 1874, partea a III-a, cap. 33, p. 62. 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere și cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I, Creangă, C. Grigorescu, 
G. lenăchescu, N. Climescu, V, Răceanu ei A. Simionescu“. 
Ed. a IX-a, laşi, 1874, partea a III-a, cap. 33, p. 62. 


Soacra cu trei nurori (Poveste). „Convorbiri literare“, Iaşi, IX, 7, 
1 octombre 1875, p, 283—287. 


Capra cu trei iezi (Poveste). „Convorbiri literare“, Iaşi, IX, 9, 1 de- 
cemvrie 1875, p. 339—344, 


Soacra cu trei nurori (Poveste). „Gura satului“, Arad, XV, 50, 16/28 
decemvre 1875, p. 1—2; 51, 23 decemvre 1875 — 4 ianuariu 
1876, p. 2. 

362 


www.dacoromanica.ro 


Nu lucrezi, n-ai ce minca. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în 
clasele primare, cuprinzînd învățături morale şi instructive, de 
institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. 
a IV-a, laşi, 1875, partea I, cap. 22, p. 23. 


Picală. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare, cuprin- 
zînd învățături morale și instructive, de institutorii: C. Grigo- 
rescu, I, Creangă și V. Răceanu“, Ed. a IV-a, Iași, 1875, partea 
a II-a, cap. 10, p. 49—50. 


Inul și cămeșa. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare, 
cuprinzînd învățături morale şi instructive, de institutorii: 
C. Grigorescu, I. Creangă și V. Răceanu“, Ed. a IV-a, 1835, 
partea a III-a, cap. 17, p. 91—92. 


Ia! Clopoţelul sună. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele 
primare, cuprinzind învățături morale şi instructive, de insti- 
tutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. a IV-a, 
Iaşi, 1875, partea a III-a, cap. 23, p. 97. 


Acul și barosul. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri- 
mare, cuprinzind învățături morale și instructive, de institu- 
torii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. a IV-a, 
Iaşi, 1875, partea a IV-a, cap. 14, p. 125—126. 


A fost odată, cind a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti, ci ca un 
purece ar plesni. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele 
primare, cuprinzînd învățături morale și instructive, de insti- 
tutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. a IV-a, 
Iaşi, 1875, partea a IV-a, cap. 45, p. 157—158. 


Punguța cu doi bani. „Convorbiri literare“, Iaşi, IX, 10, 1 ianuarie 
1876, p. 402—404. 


Dănilă Prepeleac (Poveste). „Convorbiri literare“, Iași, IX, 12, 1 
martie 1876, p. 453—460. 


Povestea porcului. „Convorbiri literare“, Iaşi, X, 3, 1 iunie 1876, 


p. 105—115. 

Dănilă Prepeleac. „Curierul de Iași“, Iaşi, IX, 66—67, 143—146 iunie 
1876. 

Povestea porcului. „Curierul de Iaşi“, Iaşi, IX, 66—68, din 14,16,18 
iunie 1876. 


Moș Nichifor Coţcariul. „Convorbiri literare“, Iași, X, 10, 1 ianuarie 
1877, p. 374—384. 


363 


www.dacoromanica.ro 


Povestea lui Stan Păţitul. „Convorbiri literare“, Iaşi, XI, 1, 1 aprilie 
1877, p. 21—34. 

Povestea lui Harap-Alb. „Convorbiri literare“, Iași, XI, 5, 1 august 
1877, p. 172—196. 

Povestea lui Harap-Alb. „Timpul“, Bucureşti, II, 181—187, 10, 144, 
12, 13, 14, 17 august 1877; 189—193, 20, 21, 23, 24, 25 august 
1877 (după: Ovidiu Birlea, „Poveştile lui Creangă“, 1967, 
p- 6%). 

Fata babei şi fata moșneagului. „Convorbiri literare“, Iaşi, XI, 6, 
1 septembre 1877, p. 212—216. 

Moș Nichifor Cotiugarul. Iaşi, 1877, Tipografia Naţională. Cităm 
acest titlu din „Bibliografia română“, București, 1879, p. 25, 
nr. 362, a lui Alex. Degenmann (după: L. Predescu, „loan 
Creangă, Viaţa şi opera“, vol. II, 1932, p. 46). 

Moş Nichifor Coţcariul (Povestire glumeaţă). Iaşi, 1877. 35 p. 

Ivan Turbinca (Poveste). „Convorbiri literare“, Iași, XII, 1, 1 aprilie 
1878, p. 22—31. 

Ivan Turbinca. „Timpul“, Bucureşti, III, 75—78, 4—7 aprilie 1878. 

Ivan Turbincă. „Gura satului“, Arad, XVIII, nr. 7 şi 8, 4 şi 18 aprilie 
1878, p. 27—28; 9, 2 mai 1878, p. 32; 10, 16 mai 1878, p. 35; 
42, 13 iuniu 1878, p. 42; 14, 4 iulie 1878, p. 50; 16,1 august 
1878, p. 59; 17, 15 august 1878, p. 62; 18, 5 septemvre 


1878, p. 66. 
Ivan Turbinca. „Curierul de Iaşi“, Iași, XI, 38—39, 5—7 aprilie 
1878. 


Povestea lui Stan Păţitul. „Curierul de Iaşi“, Iaşi, XI, 40—43, din 
9, 12, 14, 16 aprilie 1878. 

Povestea lui Harap-Alb. „Curierul de Iaşi“, Iaşi, XI, 48—56, din 
30 aprilie și 3—19 mai 1878. 

Capra cu trei iezi (Poveste). „Curierul de Iași“, Iaşi, XI, 70—74, 
23—25 iunie 1878. 


Soacra cu trei nurori (Poveste). „Curierul de Iaşi“, Iaşi, XI, 1878, 
nr. 72 din 28 iunie şi nr. 73 din 2 iulie. 


Povestea unui om leneş. „Convorbiri literare“, Iaşi, XII, 7, 1 octom» 
bre 1878, p. 257—258. 


Povestea unui om leneş. „Curierul de Iaşi“, Iaşi, XI, 121, noiemvrie 
1878. 


Nu lucrezi, n-ai ce minca. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în 
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind 


364 


www.dacoromanica.ro 


învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. a V-a, Iaşi, 1878, partea I, 
cap. 23, p. 26. 

Picală. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de 
ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinziînd învățături morale şi 
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă și V. Ră- 
ceanu“. Ed. a V-a, Iaşi, 1878, partea a II-a, cap. 10, p. 52—53. 


Inul şi cămeşa. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri- 
mare de ambe sexe, cu litere și slove, cuprinzind învățături 
marale si instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
p. 101—102. s-a TIT a nan 94 

Ia! Clopoţelul sună. „Învățătorul copiilor, carte de eut în clasele 
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu“, Ed. a V-a, lași, 1878, partea a III-a, cap. 27, 
p. 107. 


Aculşi barosul. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare 
de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale 
şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi 
V. Răceanu“. Ed. a V-a, Iași, 1878, partea a IV-a, cap. 17, 
p. 139—141. 


A fost odată, cînd a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti, ci ca 
un purice ar plesni. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în 
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu“. Ed. a V-a, laşi, 1878, partea 
a IV-a, cap. 49, p. 175—176. 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. lenăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu“. 
Ed. a XII-a, laşi, 1878, partea a III-a, cap. 33, p. 61. 


Ursul picilit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul 
clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigerescu, 
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu“, 
Ed. a XII-a, laşi, 1878, partea a III-a, cap. 43, p. 66—67. 


A fost odată, cind a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti. „ Învă- 
ţătorul copiilor, carte de eetit în clasele primare de ambe sexe 


365 


www.dacoromanica.ro 


cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale şi instructive, 
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“, Ed. 
a VI-a, Iaşi, 1879, partea l, cap. 9, p. 13. 


Nu lucrezi, n-ai ce minca, „Învățătorul copiilor, carte de cetit în 
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă şi V. Răceanu“, Ed. a VI-a, Iaşi, 1879, partea I, 
cap. 26, p. 35. 


Picală. „Învățătorul copiilor, carte de cotit în clasele primare de 
eebo sexe, Cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale şi 
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Ră- 
ceanu“. Ed. a VI-a, Iaşi, 1879, partea a II-a, cap. 5, p. 70—71. 


Inulşi cămeşa. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare 
de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învățături morale 
și instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi 
V. Răceanu“. Bd. a VI-a, Iași, 1879, partea a II-a, cap.40, 
p. 79—80. 


Ial! Clopojelul sună. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele 
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 1. Creangă 
şi V. Răceanu“, Ed. a VI-a, Iași, 1879, partea a III-a, cap. 10, 
p. 168. 


Acul şi barosul. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri- 
mare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu“. Ed. a VI-a, Iaşi, 1879, partea a III-a, cap. 17, 
p. 175—176. 


Povestea lui Harap-Alb. „Călindarul bunului econom pe anul 41879“, 
întocmit de D. Comşa şi Eugen Brote. Sibiu, III, 1879, p. 1—43. 


[Poveste]. „Timpul“, Bucureşti, V, 102, 7 mai 1880 (fără titlu). 
Anecdotă. „Albumul macedo-român“, Bucureşti, 1880, p. 26—27. 


Amintiri din copilărie (Partea I). „Convorbiri literare“, Iași, XIV, 
10, 4 ianuarie 1881, p. 365—376. 


Amintiri din copilărie (Partea I). „Timpul“, Bucureşti, VI, 7 —10, 
44—145 ianuarie 1881. 


366 


www.dacoromanica.ro 


Amintiri din copilărie (Partea a II-a). „Convorbiri literare“, Iași, 
XV, 1, 1 aprilie 1881, p. 1—14. 

Amintiri din copilărie (Partea a II-a). „Timpul“, Bucureşti, VI, 
94—100, 1—9 mai 1881. 

Țăranul și Unirea, episod de la 1857. „Timpul“, Bucureşti, VI, 10, 
22—23 mai 1881, 

Întimpinare la critica domnului I. Nădejde asupra părței ştiinţifice 
din cartea de cetire „Învăţătoriul copiilor“. „Contemporanul“, 
Iaşi, I, 8, 16 octombrie 1881, p. 278—279, 

Popa Duhu. „Convorbiri literare“, Iași, XV, 8, 1 noiembre 1881, 
p. 313—316. 

Amintiri din copilărie (Partea a Il-a). „Convorbiri literare“, Iaşi, 
XV, 12, 4 martie 1£82, p. 445—461. 

Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, G. Grigo- 
rescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V, Răceanu şi A. Simio- 
nescu“, Ed. a XVI, Iaşi, 1882, partea a III-a, cap. 32, p. 61. 


Ursul picilit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul 
clasei I primară, de înstitutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. lenăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu“, 
Ed. a XVI-a, laşi, 1882, partea a III-a, cap. 42, p. 66—67. 

Cinci pini (Anecdotă). „Convorbiri literare“, Iași, XVI, 12, 1 martie 
1883, p. 485—487. 


Anecdotă. „Almanahul societății academice social-literare «România 
jun㻓, Viena, 1883, p. 29—35. 


Anecdot. „Convorbiri literare“, Iaşi, XVII, 3,1 iunie 1883, p. 114-117, 


A fost odată, cind a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti. „Învăţă- 
torul copiilor, carte de cetire în clasele primare de ambe sexe, 
cu litere și slove, cuprinzînd învățături morale şi instructive, 
partea I, II şi III, de institutorii: C. Grigorescu, I, Creangă 
şi V. Răceanu“, Ed. a VII-a, Iaşi, 1883, partea I, cap. 8, p. 
12—14. 

Nu lucrezi, n-ai ce minca, „Învățătorul copiilor, carte de cetire în 
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă și V. Răceanu“. Ed. a VII-a, lași, 1883, partea I, 
cap, 25, p. 40. 

Picală. „Învățătorul copiilor, carte de cetire în clasele primare 
de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale 


367 


www.dacoromanica.ro 


şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi 
V. Răceanu“. Ed. a VII-a, Iaşi, 1883, partea I, cap. 57, 
p. 82—88. 


Inul şi cămeşa. „invățătorul copiilor, carte de cetire în clasele 
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C, Grigorescu, I. Creangă 
gi V. Răceanu“, Ed. a VII-a, laşi, 1883, partea a II-a, cap. 15, 
p. 111—112. 


Ia! Clopoţelul sună. „Învățătorul copiilor, carte de cetire în clasele 
primare de ambe sexe, cu litere și slove, cuprinzînd învățături 
morale şi instructive, de institutorii: G. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu“, Ed. a VII-a, Iaşi, 1888,parteaa III-a, cap. 13, 
p. 214—212. 


Acul şi barosul. „Învățătorul copiilor, carte de cetire în clasele 
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu“. Ed. a VII-a, laşi, 1883, partea a III-a, cap. 20, 
p. 220—224. 


Moş Ion Roată (Anecdotă). „Converbiri literare“, Iaşi, XVIII, 41, 
1 fevruarie 1885, p. 456—459, 


Moş Roată şi boierul (Anecdotă). „Opinca“, Reşiţa, I, 6, 9/21 iuniu 
1885, p. 3—4. 


Ivan Turbinca (Poveste). „Almanah literar şi ilustrat“, Bucureşti 
anul I, 1886, p. 92—111. 


Cinci piini. „Almanah literar şi ilustrat“, București, anul I, 1886, 
p. 155—158. 


Poveşti poporale de I. Creangă, I. Slavici şi St. Ştefurea, Cernăuţi, 
1886. Citată în „Autori români bucovineni“. Repertoriu de 
Leonidas Bodnărescul. Cernăuţi, 1903, p. 80. 


Poveste. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de 
ambe sexe, cu litere ei slove, cuprinzînd învățături morale și 
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Rä- 
ceanu“, Ed, a VIII-a, Iaşi, 1886, partea I, cap. 8, p. 12—14. 


Nu lucrezi, n-ai ce minca. „invățătorul copiilor, carte de cetit în 
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 


368 


www.dacoromanica.ro 


I. Creangă şi V. Răceanu“, Ed. a VIII-a, Iași, 1886, partea I, 
cap. 25, p. 4. 


Picală. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de 
ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale şi 
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Ră- 
ceanu“, Ed. a VIII-a, Iaşi, 1886, partea I, cap. 67, p. 87—88. 


Inul şi cămeşa. „Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri- 
mare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învățături 
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă 
şi V. Răceanu“. Ed. a VIII-a, Iaşi, 1886, partea I, cap. 74, 
p. 95—96. 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigo- 
rescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simio- 
nescu“, Ed. a XIX-a, Iași, 1886, partea a la, cap, 32, p. 60. 


Ursul picilit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul 
clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, G. Grigorescu, 
Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu“, 
Ed. a XIX-a, lași, 1886, partea a III-a, cap. 44, p. 67—68. 


Moş Ion Roată. „Almanah literar“, Bucureşti, 1887, p. 87—90. 


Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip 
Lazăr“, 1887. 34 p. 
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan 
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D Bolintineanu; 
O scrisoare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld. 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, G. Grigo- 
rescu, G.Ienăchescu,N. Glimescu, V. Răceanu ei A. Simionescu“. 
Ed. a XX-a, Iaşi, 1887, partea a III-a, cap. 31, p. 60. 


Ursul picilit de pulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul 
clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu“, 
Ed. a XX-a, Iaşi, 1887, partea a III-a, cap. 42, p. 66—67. 


Iaşi, 1888, iunie 24. Scrisoare deschisă adresată d-lui I. Pop Floran- 
tin (2...), profesor de filozofie la „Liceul Naţional“ din Iaşi. 
„Fulgerul“, Iaşi, I, 6, 26 iunie 1888,p. 3. 


369 


24 
www.dacoromanica.ro 


Păsărica în timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru 
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, 
G. lenăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu“. 
Ed. a XXI-a, Iaşi, 1889, partea a IV-a, cap. 37, p. 72. 


Ursul picilit de vulpe. „Metodă nouă de scriere ei cetire pentru uzul 
clasei I primară, de institutorii: J. Creangă, C. Grigorescu, 
G. Jenăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu“. 
Ed. a XXI-a, laşi, 1889, partea a III-a, cap. 49, p. 79—81. 


1. Lucrări scrise în colaborare 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primariă, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, OG. lenăcheecu, N. Climescu, 
V. Răceanu și A. Simionescu. Ediţiunea a dcua. Iaşi, 1868. 
72 p. 


Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primarie, cu litere, slove 
şi bucht, cuprinzînd învățături morale și instructive, de insti- 
tutorii: C.Grigorescu, I. Creangă și V. Răceenu. Iași, 1874, 
136 p. 


Metodă nouă de scriere şi citire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţiunea a şesa, corectată şi 
adăogită. laşi, 1872. 76 p. 


Învățătorul copiilor, carte de citit în clasele primare, cu litere şi 
slove, cuprinzind învățături morale și instructive, de institu- 
torii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu. Ediţiunea a III-a, 
corectată şi îmbunătăţită. lași, 1874. 160 p. 


Metodă nouă de scriere şi citire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţiunea a opta, corectată şi 
adăugită. Iaşi, 1874. 76 p. 


Metodă nouă de scriere și cetire peniru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţiunea a ncua, corectată 
şi adăugită. Iaşi, 1874. 76 p 


Învățătorul copiilor, carte de cetit în clascle primare, cuprinzînd 
învățături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, 
I. Creangă și V. Răceanu. Ediţiunea a IV-a, corectată şi îmbu- 
nătățită. Iaşi, 1875. 160 p. 


37C 


www.dacoromanica.ro 


Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, de institutorii 
Gheorghe Ienăchescu şi loan Creangă. lași, 1876. 48 p. 


Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe, 
cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale şi instructive, 
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Ediţia 
a V-a, corectată şi îmbunătăţită. Iaşi, 1878. 176 p. 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutoriii I, Qicâugă, G. Giigurescu, D. Ienavnsscu, N. Climoscu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăsprezecea, Iaşi, 


1878. 76 p. 


Geografia judeţului Iași, cu planul orașului Iaşi, contururile plăşilor 
şi conturul judeţului, pentru clasa a II-a primară urbană şi 
pentru clasa a III-a primară rurală, de ambe sexe, de institu- 
torii: V. Răceanu, Gh. Ienăchescu și I. Creangă. laşi, 1879, 
56 p.+8h. 


Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe, 
cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale și instructive, 
de institutorii: C, Grigorescu, I, Creangă și V. Răceenu. Ediţia 
a VI-a, corectată şi îmbunătăţită. Iaşi, 1879, 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, G. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a şeisprezecea. Iași, 1882, 
76 p. 


Învățătorul copiilor, carte de cetire în clasele primare de ambe sexe, 
cu litere și slove, cuprinzind învătătwii morale şi instructive 
de institutorii: C.Grigorescu, I.Creangă şi V. Răceanu. Partea I, 
II şi III. Ediţia a VII-a, corectată şi îmbunătățită cu figuri 
din istoria naturală ei cîteva noţiuni de agronomie. Iaşi, 1883, 
308 p. 


Geografia judeţului Iași, pentru clasa a II-a primară urbană de băieţi, 
pentru clasa a III-a primară urbană de fete şi pentru clasa 
a III-a primară rurală de băieţi şi fete, de instiiutorii: V. Ră- 
ceanu, Gh, Ienăchescu şi I. Creangă. Ediţia a III-a. Iaşi, 1884. 
Ap + 8h. 


371 
24+ i 
www.dacoromanica.ro 


Geografia judeţului Iaşi, pentru clasa a II-a primară urbană de băieţi, 
pentru clasa a III-a primară urbană de fete şi pentru clasa 
a III-a primară rurală de băieți şi de fete, de institutorii: 
V. Răceanu, Gh. lenăehescu şi I. Creangă. Ediţia a IV-a. 
Iaşi, 1886. 48 p. + 8pl. 


Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe, 
cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale şi instructive, 
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu. Ediţia 
a VIII-a, revăzută şi îmbunătăţită cu figuri din istoria natu- 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Gli- 
mescu, V. Răceanu și A. Simionescu. Ediţia a nouăsprezecea. 
Iaşi, 1886. 76 p. 


O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor cărţi de geografie, de 
institutorii: V. Răceanu, Gh. lenăchescu şi I. Creangă. Iaşi, 
1886. 9 p. 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediția a douăzecea. Iaşi, 1887. 
76 p. 


Răspuns la criticele nedrepte și calomniile înverșunate îndreptate contra 
cărților noastre de şcoală de căiră domnul Ioan Pop Floraniin, 
profesor de filozofie la „Liceul Naţional“ din Iași, de institu- 
torii: V. Răceanu, Gh. Ienăchescu, C. Grigorescu şi Ion Creangă. 
Iaşi, 1888. 56 p. 


Învățătoriul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe 
cu litere şi slove, cuprinzînd învățături morale ei instructive, 
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu. Ediţia 
a IX-a, revăzută și îmbunătăţită cu figuri din istoria naturală. 
Partea II (1889); III (1890); I (1891). 412 p. (II); 436 p. (III); 
96 p. (I). 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, G. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăzeci şi una, îmbu- 
nătăţită şi adăogită cu mai multe figuri și text. Iaşi, 1889. 
88 p. 


372 


www.dacoromanica.ro 


2, Diverse 


Regulele limbei române pentru începători (clasa II primară), de Titu 
Maiorescu, retipărită cu învoirea autorului de Ion Creangă. 
Iaşi, 1880 (pe coperta interioară: 1879). 20 p. 

Cind eram în floarea mea. „Contemporanul“, Iaşi, I, 141, 1 decembrie 
1881, p. 431—433. 

Mielușica. „Contemporanul“, Iaşi, I, 44, 4 decembrie 1881, p. 
431—433. 


Bratu. „Contemporanul“, Iaşi, I, 12, 4 ianuarie 1882, p. 483—485. 

Lina Cătălina. „Convorbiri literare“, Iaşi, XV, 10, 4 ianuarie 1882, 
p. 383—384, 

Enăchescu, G., Creangă, I., Răceanu, V. Purtare nedemnă. „Libera- 

lul“, Iaşi, VIII, 182, 22 august 1887. 


II. LUCRĂRI ORIGINALE. POSTUME 


1. Opere complete. Opere alese 


Scrierile lui Ioan Creangă. Iaşi, vol. I: 1890, V + 29 + 333 p. + 

2 pl.; vol. II: 1892, 201 p. + 7 pl, 
Cuprinsul. Vol. I; Poveştile (Soacra cu trei nurori, Capra cu 
trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea 
porcului, Moș Nichifor Coţcariul, Povestea lui Stan Păţitul, 
Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan 
'Turbincă, Povestea unui om leneş). Vol. II: Amintiri din copilă- 
rie (I, II, III, IV). Anecdote (Popa Duhu, Cinci pini, Ioan 
Roată şi Vodă Cuza, Ioan Roată şi Unirea). Poezii poporane, 
Poezii proprii, Rostiri, zicători, cuvinte. 

Opere complecte. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu por- 
tretul şi o prefaţă a autorului. Partea I-VI. Bucureşti, „Leon 
Alcalay“, 1902. 5 volume („Biblioteca pentru toţi“, nr, 28—33). 
Cuprinsul: Partea I (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Poezii poporane). 
Partea a II-a (Moş Nichifor Coţearul. Povestire glumeaţă, Fata 
babei şi fata moşneagului, Povestea porcului, Poezii poporane, 
Poezii proprii). Partea a III-a (Povestea lui Stan Păţitul, Ivan 
Turbinca, Povestea unui om leneș, Ioan Roată şi Unirea, Rostiri, 
zicători, cuvinte). Partea a IV-a (Povestea lui Harap-Alb, 
Cinci pîni). Partea a V-a şi a VI-a (Amintiri din copilărie — 
I, II, III, IV, Popa Duhu, Ioan Roată şi Vodă Cuza). 


373 


www.dacoromanica.ro 


Opere complete. Cu o prefaţă de Il. Chendi şi St. O. Iosif şi un indice 
[glosar]. Ediţiunea „Minervei“, Bucureşti, 1902. XII + 391 p. 
+ 1 pl. (Biblioteca „Scriitorilor români“), Cuprinsul; Amintiri 
(I, II, III, IV, Popa Duhu, Moş Ion Roată, Moș Nichifor Coţ- 
carul). Povești (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dă- 
nilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata 
babei şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Tur- 
bincă, Povestea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci 
pîni). Diverse (Fragment de biografie, Acul şi barosul, O poveste, 
Calicul de la Talpalari, Oltenii în Iaşi, Cunoaște-te pe tine însuţi, 
Păsărica, Ia! Clopoţelul sună, Nu lucrezi, n-ai ce minca, Poezii 
populare, Bratu, Mieluşica, Rostiri, zicători, cuvinte). 

Opere complecte. Cu o biografie de Grigore I. Alexandrescu ei cu por- 
tretul şi o prefaţă autogrată a autorului. Partea I—VI. Ediţia 
a Il-a. Bucureşti, „Carol Miller“, [1903]. 5 volume („Biblio- 
teca pentru toţi“, nr. 28—33). 

Sumar identic cu al ediţiei Opere complecte, 1902, „Biblioteca 
pentru toţi“. 

Opere complete. Cu o prefață şi un indice [glosar] de Gh. T. Kirileanu 
şi Il. Chendi, Ediţie nouă revăzută. Bucureşti, „Minerva“, 
1906. XV + 447 p. + 4 pl. (Biblioteca! „Scriitorilor români“). 
Cuprinsul: Amintiri (I, II, III, IV, Popa Duhu, Moş Ion Roată, 
Moș Nichifor Coţearul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra 
cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea 
porcului, Fata babei ei fata moşneagului, Povestea lui Stan 
Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Povestea lui 
Harap-Alb, Cinci pîni, Făt-Frumos, fiul iepei). Diverse (Frag- 
ment de biografie, Acul şi barosul, Calicul de la Talpalari, Olte- 
nii în Iaşi, Versuri didactice, Poezii populare, Rostiri, zicători, 
cuvinte, Poveste, Şoarecele şiret şi lacom, Ursul păcălit de 
vulpe, Inul şi cămeşa, Misiunea preotului la sate). 

Opere complete. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu portretul 
şi o prefaţă autografă a autorului. Partea I—II, IV—V-—VI. 
Bucureşti, „Leon Alcalay“, [1908]. („Biblioteca pentru toţi“, 
nr. 28—29, 31—33). 

Sumar identic cu al ediției Opere complecte, 1902, „Biblioteca 
pentru toţi“. 

Opere complete. Cu o prefaţă de Gh. T. Kirileanu şi Il. Chendi ai un 
indice [glosar]. Ediţie nouă revăzută. Bucureşti, „Minerva“, 
1909. 463 p. +1 pl. (Biblioteca „Scriitorilor români“). 


374 


www.dacoromanica.ro 


Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1906, „Minerva“, 
minus povestirea Șoarecele şiret şi lacom de la cap. Diverse. 
Opere complete. Cu o prefaţă de Gh. T. Kirileanu şi Il. Chendi și un 
" indice [glosar]. Ediţia a IV-a. București, „Minerva“, 1915. 
442 p. 
Sumar identic cu al ediției Opere complete, 1909, „Minerva“. 
Opere complete. Cu o prefață de Gh. T. Kirileanu ai Tl. Chendi și un 
indice [glosar]. Ediția a V-a, București, „Minerva“, 14916. 334 p. 
Sumar identic cu al ediției Opere complete, 1909, „Minerva“. 


Opere complecte. Cu o prefață de Tudor Pamfile. Chişinău, Editura 
Societății „Glasul țării“, 1920. 7 + 272 p. + 2pl. Cuprinsul: 
Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV, Prescurtare 
din unele amintiri, Popa Duhu, Mos Ion Roată, Mos Ion Roată 
şi Unirea, Moş Nichifor Coţcarul). Poveşti (Povestea lui Harap- 
Alb, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea porcului, Dănilă 
Prepeleac, Ivan Turbincă, Fata babei şi fata moșneagului, Capra 
cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Cinci pini, Punguţa cu doi 
bani, Povestea unui om leneş, Prostia omenească, Ursul picilit 
de vulpe, Făt-Frumos, fiul iepei). Felurite (Acul şi barosul, Inul 
şi cămeșa). 

Opere complete. Cu o prefaţă de D. Marmeliuc. Cernăuţi, 1924. XIX + 

410 p. + 1 pl. + erată. 
Cuprinsul: Autobiografie, Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), 
Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată. Poveşti (Fata babei și 
fata moşneagului, Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dă- 
nilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Poves- 
tea lui Harap-Alb, Povestea lui Stan Păţiiul, Ivan Turbincă, Po- 
vestea unui om leneș, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei). Diverse 
(Acul şi barosul, Calicul de la Talpalari, Oltenii în Iași, Cunoaş- 
te-te pe tine însuţi, Păsărica, Ial Clopoţelul sună, Nu lucrezi, 
n-ai ce mînca). Poezii populare (Bratu, Lina Cătălina, Mie- 
luşica, Cînd eram în floarea mea, Rostiri, zicători, cuvinte). Po- 
veste (Prostia omenească), Ursul păcălit de vulpe, Inulşi căme- 
şa, Misiunea preotului la sate, Dragoste chioară şi amor ghebos, 
Cererea de hirotonie, Demisia din cler, Scrisori familiale, Scri- 
sori către prieteni literari (Eminescu, Maiorescu, Conta, Victor 
Zaharovschi), Satirice (versuri inedite). 

Opere complecte. Precedate de un studiu biografic şi bibliografic 
de E. Lovinescu, [Vol.] I—III. București, „Ancora“, 1928. 
(„Biblioteca clasicilor români“). 


375 
www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul. Vol. I; Amintiri din copilărie III, III, IV). Vol. 
II: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă 
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei 
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, 
Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei). Vo]. III: 
Prefaţă ei Amintiri, povestiri,anecdote, articole diverse, versuri, 
teatru (Popa Duhu, Moș Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată 
şi Vodă Cuza, Moş Nichifor Coţcariul, Povestea unui om leneş, 
Cinci pini, Acul şi barosul, Calicul de la Talpalari, Oltenii în 
Iaşi, Cunoaște-te pe tine însuţi, Păsărica, Ia! Clopoţelul sună, 
Nu lucrezi, n-ai ce minca, Poezii populare, Cind eram în floa- 
rea mea, Mielușica, Bratu, Lina Cătălina, Rostiri, zicători, cu- 
vinte, Poveste [Prostia omenească], Ursul păcălit de vulpe, Inul 
şi cămeşa, Misiunea preotului la sate, Dragoste chioară și amor 
ghebos). 


Opere complete. Cu o prefaţă și o listă de cuvinte, Ediţie revăzută de 


Alte 


Gh. T. Kirileanu. Bucureşti, „Cartea românească“, [1932]. 314 p. 
(„Clasicii români“), 

Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — 1I, II, III, IV, 
Popa Duhu, Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă 
Cuza, Moş Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, 
Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Poves- 
tea porcului, Fata babei ei fata moşneagului, Povestea lui Stan 
Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Povestea lui 
Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei). Diverse (Frag- 
ment de biografie, Acul și barosul, Poveste [Prostia omenească], 
Ursul păcălit de vulpe, Inul și cămeşa). 

poveşti, snoave, anecdote şi versuri. Ediţiune îngrijită de Paul 
Papadopol. Bucureşti, „Adevărul“, [1933]. 156 p. (Biblioteca 
„Dimineaţa“, nr. 164). 

Cuprinsul: Poveşti mici (Soacra cu trei nurori, Punguţa cu doi 
bani, Dănilă Prepeleac, Capra cu trei iezi, Povestea unui om 
leneş, Prostia omenească, Făt-Frumos, fiul iepei). Snoave și 
anecdote (Moș Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, 
Cinci pini, Acul şi barosul, Ursul păcălit de vulpe, Inul și căme- 
şa, Calicul de la Talpalari). Diverse (Versuri poporane, Versuri 
proprii, Rostiri, zicători, cuvinte). 


Opere complete. Cu o prefaţă și o listă de cuvinte. Ediţie revăzută de 


376 


Gh. T. Kirileanu. București, „Cartea românească“ [1934]. 314 p. 
(„Clasicii români“), 


www.dacoromanica.ro 


Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ. 
nească“, 


Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez... Preiaţă și 
listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu st Il. Chendi. Bucureşti, 
„Cartea românească“, [1936]. XV + 315 p. 

Cuprins identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea 
românească“, 


Poveşti. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de D. Stoica, București, 
„Cartea românească“, 1936. 341 p. 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Povestea lui Stan Păţitul, 
Dănilă Prepeleac, Făt-Frumos, fiul iepei, Povestea lui Harap- 
Alb, Ivan Turbincă, Povestea porcului, Fata babei şi fata moș- 
neagului, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea unui 
om leneș, Cinci pîni, Prostia omenească, Acul și barosul, Ursul 
păcălit de vulpe, Inul și cămeșa. 


Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă și 
listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu și Il. Chendi. București, 
„Cartea românească“, [1937]. XV + 315 p. 

Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ- 
nească“. 

Poveşti. Ediţie complectă cu ilustrațiuni de D. Stoica. București 
„Cartea românească“, [1937]. 341 p. 

Cuprins identic cu al ediţiei Povești, 1936, „Cartea românească“. 

Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Pretaţă și 
listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi Il. Chendi. București, 
„Cartea românească“, [1938]. XV + 315 p. 

Cuprins identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Car- 
tea românească“. 

Opere. Ediţie critică cu note, variante și glosar de G.T. Kirileanu. 
Cu 27 planşe afară din text. Bucureşti, „Fundaţia pentru litera- 
tură şi artă“, 1939, 351 p.+ 27 f. pl. („Scriitori români moderni“). 
Cuprinsul: Povești (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Po- 
vestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, 
Poveste (Prostia omenească], Ginci pîni, Făt-Frumos, fiul iepei). 
Amintiri (ILL IV). Fragment de biografie. Povestiri (Popa 
Duhu, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată și Vodă Cuza, Moș 
Nichifor Coţcariul, Inul şi cămeșa, Acul şi barosul). Explicarea 


377 


www.dacoromanica.ro 


unor cuvinte de I. Creangă. Note și variante, Lămuriri asupra 
acestei ediţii. 


Povești. Ediţie adevărată de George Pascu. București, „Monitorul Ofi- 


cial“, 1939.XVI + 213p. („Biblioteca scriitorilor moldoveni“, 1): 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă Pre- 
peleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei și 
fata moșneagului, Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei, Stan Pă- 
ţitul, Ivan Turbincă, Un om leneş, Cinci pîni, Moș Nichifcr 
Coţcariul. 


Povești, amintiri. Anecdote şi istorioare. Ediție îngrijită de profesor 


Ion Creţu. Bucureşti, „Cultura românească“, 1939. XV + 391 p. 
+ 4 pl. 

Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Mos 
Nichifor Coţcariul, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap- 
Alb, Fata babei și fata moșşneagului, Ivan Turbincă, Povestea 
unui om leneş). Amintiri (Amintiri din copilărie—I1, II, III, IV, 
Popa Duhu). Anecdote istorice (Moş Ion Roată şi Unirea, Moş 
Ion Roată şi Vodă Cuza). Istorioare (Cinci pîni). Postume (Făt- 
Frumos, fiul iepei). 


Opere complete. Cu un studiu biobibliografic, analize, note şi un 


glosar de Lucian Predescu. Bucureşti, „Cugetarea“, [1940]. 
352 p. („Clasicii români comentaţi“). 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Fragment de 
biografie, Soacra cu trei nurori, Moş Nichifor Coţcariul, Moș 
loan Roată, Popa Duhu, Cinci pîni, Capra cu trei iezi, Punguţa 
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Păţitul, Fata 
babei şi fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om 
leneş, Poveste [Prostia omenească), Povestea porcului, Povestea 
lui Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei, Misiunea preotului la 
sate, Dragoste chioară şi amor ghebos, Rostiri, zicători, cuvinte, 
Inul și cămeșa, Acul şi barosul, Oltenii în Iaşi, Poezii didactice, 
Poezii populare, Bratu, Mieluşica, Cînd eram în floarea mea, 
Lina Cătălina. 


Poveşti. Ediţie îngrijită de Liviu Rebreanu. Cu ilustraţii de Th. Kiri 


378 


akoff. București, „Editura Municipiului“, 1940. 311 p. (Ediţie 
omagială a Municipiului București. „Luna Bucureştilor“, 1940). 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu 
doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui 
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata mog- 


www.dacoromanica.ro 


neagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Poveste 
(Prostia omenească], Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei, Moş 
Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată ei 
Vodă Cuza. 


Opere complecie. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţa și 
lista de cuvinte de G. T. Kirileanu ei Il. Chendi. Bucureşti, 
„Cartea românească“, [1941]. 325 p. 

Cuprins identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea ro- 
mânească“. 


Opere complecie. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă ai 
listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi Il. Chendi. București, 
„Cartea românească“, [1942]. 325 p. 

Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ- 
nească“, 


Opere complete. Cu un studiu biobibliogratic, analize, note şi un 
glosar de Lucian Predescu. Ediţia a II-a. Bucureşti, „Cugetarea“, 
1942, 352 p. („Clasicii români comentaţi“), 

Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, [1940] „Cugetarea“. 

Povești, Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv şi note de prof. 
Avram P. Todor. Bucureşti, „Naţionala Gh. Mecu“, 1942. 
276 p. (Biblioteca „Naţionala“. Literatura română). 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa 
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui 
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş- 
neagului, Făt-Frumos, fiul iepei, Ivan Turbincă, Povestea unui 
om leneş, Poveste [Prostia omenească], Ursul păcălit de vulpe, 
Cinci pîni, Inul și cămeșa, Acul şi barosul. 

Povești. Desene de Ioana Jurgea. București, „Casa şcoalelor“, 1942, 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă 
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei 
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, 
Povestea unui om leneș, Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos, 
fiul iepei, Poveste, Ursul păcălit de vulpe, Cinci pîni, Acul şi 
barosul, Inul şi cămeşa. 

Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi 
listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu şi Il. Chendi. București, 
„Cartea românească“, [1943]. 325 p. 

Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea ro- 
mânească“, 


379 


www.dacoromanica.ro 


Poveşti. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de D. Stoica. Bucureşti, 
„Cartea românească“, [1943]. 341 p. 
Cuprins identic cu al ediţiei Porești, 1936, „Cartea românească“. 


Poveşti. Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv şi note de Avram 
P. Todor. Ediţia a II-a. [Bucureşti], „Naţionala Gh. Mecu“, 
1943. 281 p. (Biblioteca „Naţionala“. Literatura română). 
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, 1942, „Naţionala Gh. Mecu“. 


Poveşti. Ediţie îngrijită cu un studiu introductiv şi note de Avram 
P. Todor. Ediţia a III-a. [București], Editura „Naţionala Mecu“, 
1945. 279 p. (Biblioteca „Naţionala“. Literatura română). 
Cuprins identic cu al ediţiei Povești, 1942, „Naţionala Gh, Mecu“. 


Opere complecie. Cu o introducere de Constantin Botez. Pretaţă ei 
listă de cuvinte de G.T. Kirileanu şi Il. Chendi. Bucureşti, 
„Cartea românească“, (1947]. 327 p. 

Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ- 
nească“, 


Poveşti. Coperta de d-ra Eliza Repeţianu. Bucureşti, „Casa şcoalelor“, 
[1947]. 223 p. 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă 
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei 
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Pățitul, Ivan Turbincă, 
Povestea unui om leneș, Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos, 
fiul iepei, Poveste, Ursul păcălit de vulpe, Cinci pîni, Acul şi 
barosul, Inul şi cămeşa. 


Poveşti. Ediţie îngrijită de prof. Avram P. Todor. Ediţia a IV-a, 

[București], „Naţionala Mecu“, 1947. (Biblioteca „Naţionala“. 
Literatura română), 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa 
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui 
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş- 
neagului, Făt-Frumos, fiul iepei, Ivan Turbincă, Povestea unui 
om leneş, Poveste, Ursul păcălit de vulpe, Cinci pîni, Inul şi 
cînepa, Acul și barosul, 


Povestiri. Virşeţ, „Frăţie şi unitate“, 1952. 19 p. 
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă 
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei 
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, 
Povestea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pîni, 


389 


www.dacoromanica.ro 


Făt-Frumos, fiul iepei, Fragment de biografie, Acul și barosul, 
Poveste, Inul și cămeşa, Ursul păcălit de vulpe. 


Opere. Ediţie îngrijită, prefață şi glosar de acad. prof. G. Călinescu. 
Desen de C. Baba. [București], „Editura de stat pentru litera- 
tură ei artă“, [1953].320p.+6f. pl. -kerată. („Clasicii români“), 
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV; 
Popa Duhu, Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă 
Cuza, Moș Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, 
Capra cu troi iezi, Punguţă CU dOl vam, Dex Draneleac, 
Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui 
Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, 
Povestea unui om leneş, Poveste [Prostia omenească], Cinci 
pîni, Făt-Frumos, fiul iepei). Felurite (Fragment de biografie, 
Acul și barosul, Inul şi cămeşa, Ursul picilit de vulpe, Picală, 
O lecţie de-a lui Creangă). 


Povești şi povestiri. Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi 
artă“, 1954. 275 p. 
Cuprinsul: Povești (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei). 
Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Ioan Roată şi Unirea, Popa 
Duhu, Ioan Roată şi Vodă Cuza, Povestea unui om leneş, Po- 
veste, Ursul picilit de vulpe, Inul şi cămeșa, Acul şi barosul, 
Cinci pîni). 


Poveşti şi povestiri. [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură şi 
artă“, [1954], 280 p. + 1 f. portr. („Biblioteca pentru toţi“). 
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei). 
Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Ioan Roată şi Unirea, Ioan 
Roată şi Vodă Cuza, Povestea unui om leneş, Poveste, Ursul 
piîcilit de vulpe, Inul şi cămeşa, Acul ei barosul, Cinci pîni). 


Amintiri din copilărie. Povestiri şi poveşti. Bucureşti, „Editura de 
stat pentru literatură şi artă“, 1955. 397 p. („Biblioteca țăranu- 
lui muncitor“), 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, 1V). Povestiri 
(Moş Nichifor Coțcariul, Popa Duhu, Ioan Roată şi Unirea, 


381 


www.dacoromanica.ro 


Ioan Roată şi Vodă Cuza, Cinci pîni, Poveste, Povestea unui 
om leneş, Ursul pîcilit de vulpe, Inul şi cămeșa, Acul şi barosul). 
Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu 
doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui 
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş- 
neagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei). 


Amintiri din copilărie, Povestiri şi povești. Ilustrații de Al, Alexe, 


Bucureşti, „Baitura de stat pentru literatură şi artă“, 4956, 
597 P: 

Sumar identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, povestiri st 
povești, „Editura de stat pentru literatură și artă“, 1955, 


Opere alese. Ediţia a dcua, revăzută şi completată. Alcătuirea şi 


redacţia de R. Portnoi. Chişinău, „Editura de stat a Moldovei“, 
1956. 319 p. (Cu litere ruseşti). 

Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, 
Cinci pîni, Făt-Frumos, fiul iepei). Povestiri (Moş Nichifor 
Coţcarul, Moș Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată și Vodă 
Cuza, Popa Duhu). Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). 


Opere. Ediţie îngrijită şi glosar de G.T. Kirileanu. [Bucureşti], 


„Editura de stat pentru literatură şi artă“, [1957]. 352 p. +1 f. 
facs. 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV, Fragment de 
biografie), Povestiri (Moş Nichifor Coțcariul, Popa Duhu, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Cinci 
pîni, Poveste [Prostia omenească], Povestea unui om leneș, 
Inul și cămeșa, Acul ei barosul). Povești (Soacra cu trei nurori, 
Capra cu trei iezi, .Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, 
Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui 
Harap-Alb, Fata babei și fata moşneagului, Ivan Turbincă, 
Făt-Frumos, fiul iepei). 


Pagini alese. Ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu. Prefaţă de Zoe 


332 


Dumitrescu-Bușulenga. [Bucureşti], „Editura de stat pentru 
literatură şi artă“, 1959. XIII + 304p. + 1f. portr. („Biblio- 
teca pentru toţi“). 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). Povestiri 
(Moş Nichifor Coţcariul, Cinci pini, Poveste [Prostia ome- 


www.dacoromanica.ro 


nească], Povestea unui om leneş). Poveşti (Soacra cu trei nurori, 
Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan Turbincă). 


Povestea lui Harap-Alb și alte poveşti şi povestiri. Bucureşti, „Editura 
de stat pentru literatură ei artă“, 1959. 235 p. 
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguța cu doi bani, Povestea porcului, Povestea lui Stan 
Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, 
Ivan Turbincă). Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion 
Roată şi Unirea, Cinci pini, Poveste, Povestea unui om leneş, 
Inul şi cămeşa, Acul și barosul). 


Amintiri din copilărie, povești şi povestiri. Antologie, prefață şi note 

de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Bucureşti, „Editura Tineretu- 
lui“, 1960. 228 p. 
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea 
lui Harap-Alb, Fata babei și fata mosneagului, Poveste, Poves- 
tea unui om leneș, Moș Ion Roată şi Unirea, Cinci pini, Amintiri 
din copilărie (I, II, III, IV). 


Amintiri din copilărie, povești şi povestiri. Antologie, prefaţă ei note 
de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. [București], „Editura Tineretu- 
lui“, 1960, 232 p. („Biblioteca şcolarului“, nr. 28). 
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea 
lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Poveste [Prostia omenească]. 
Povestea unui om leneş, Moş Ion Roată și Unirea, Ginci pini, 
Amintiri din copilărie (1, II, III, IV). 


Amintiri, poveşti, povestiri. Ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu. Pretaţă 
de Al. Piru. [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură gi 
artă“, 1960. XIV + 298 p. + 1 portr. („Biblioteca pentru toţi“, 
nr, 6). 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, 1V). Povestiri 
(Moş Nichifor Coţeariul, Moș Ion Roată și Unirea, Cinci pini, 
Poveste [Prostia omenească], Povestea unui om leneş). Poveşti 
(Soacra cu trei nurori, Gapra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, 
Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui 
Harap-Alb, Fata babei și fata moşneagului, Ivan Turbincă). 


Povestea lui Stan Păţitul și alte povești şi povestiri. [Coperta și ilustra- 
ţiile: Val. Munteanu]. [Bucureşti], „Editura pentru literatură“, 
1961. XIX + 266 p. 


383 


www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan 'Turbincă). Povestiri (Moş Nichifor 
Coţcariul, Moş Ion Roată și Unirea, Cinci pini, Poveste [Prostia 
omenească], Povestea unui om leneș, Acul şi barosul). 


Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri, Prefaţă şi note de Zoe Dumi- 


trescu-Buşulenga. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1962]. 
232 p. cu portr. („Biblioteca şcolarului“, nr. 30). 

Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea 
lui Harap-Alb, Fata babei ei fata moșneagului, Ivan Turbincă, 
Poveste [Prostia omenească], Povestea unui om leneş, Acul şi 
barosul, Inul și cămeşa, Moş Ion Roată şi Unirea, Amintiri 
din copilărie (I, II, III, IV). 


Povești, Ilustrații de Noël Roni, [Bucureşti], „Editura Tineretului“, 


[1962]. 207 p. +15 f. pl. 

Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa 
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea 
lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata 
moşneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei. 


Opere. Oeuvres. Acest volum bilingv a fost editat de editura „Meridiane“, 


384 


sub îngrijirea acad, George Călinescu, pe hirtie de țigarete, 
într-un tiraj de 8.000 exemplare. Imprimarea a fost executată 
de către întreprinderea poligrafică „Arta Grafică“ din Bucureşti. 
Textul şi variantele au fost stabilite de acad. G. Călinescu, 
Prefaţa ei glosarul au fost scrise de acad, G, Călinescu. Tradu- ’ 
cerea în limba franceză a fost făcută de Yves Augé şi Elena 
Vianu, sub îngrijirea lui Simone Roland. Bucureşti, Editura 
„Meridiane“, 1963, 703 p. 

Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — 1, II, III, IV, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moș Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu 
trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea 
porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, 
Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui 
om leneş, Poveste [Prostia omenească], Făt-Frumos, Fiul Iepei). 
Souvenirs (Souvenirs d'enfance, Le père Ion Roată et L'Union, 
Le père Ion Roată et le prince Couza, Père Nikifor le Roublard). 
Contes (La belle-mère aux trois brus, La chèvre et les trois 


www.dacoromanica.ro 


chevreux, La petite bourse aux deux liards, Dănilă Prepeleac, 
Le conte du porc, Histoire de Stan l'Echaudă, Le conte de 
Harap Alb, La fille de la vieille et la fille du vieux, Ivan la 
Musette, Histoire d'un fainéant, La sottise humaine, Le Prince 
Charmant, Fils-de-la-Jument). 


Amintiri din copilărie, povești și povestiri. Prefaţă şi note de Zoe 
Dumitrescu-Buşulenga. Ediţia a II-a. [Bucureşti], „Editura 
Tineretului“, [1964]. 264 p. („Biblioteca şcolarului“). 

Cuprins identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, povești şi 
povestiri, [1962], „Editura Tineretului“, 


Povești, amintiri, povestiri. Ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabeta 
Brâncuş. [Bucureşti], „Editura pentru literatură“, 1964. 368 p. 
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan Turbinca). Amintiri din copilărie 
(I, II, III, IV). Povestiri (Poveste, Moş Nichifor Coţcariul, 
Povestea unui om leneş, Moş Ion Roată, Popa Duhu, Cinci 
pini, loan Roată şi Vodă Cuza). 


Dănilă Prepeleac. Ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu. Prefaţă de 
Ion Hangiu. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1965]. 200 p. 
+1 f. portr. („Biblioteca şcolarului“, nr. 108). 
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă 
Prepeleac, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş- 
neagului, Poveste, Povestea unui om leneş, Acul şi barosul, 
Inul şi cămeşa, Moș Ion Roată şi Unirea, Mos Ion Roată şi 
Vodă Cuza. b 


Opere. Oeuvres. București, „Editura Meridiane“, ediţia a II-a, 1965. 
700 p. 
Cuprins identic cu al ediţiei Opere. Oeuvres, 1963, „Meridiane“, 


Povești, amintiri, povestiri. Ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabeta 
Brâncuş. [București], „Editura pentru literatură“, 1965, 343 p. 
Cuprins identic cu al ediției Povești, amintiri, povestiri, 1964, 
„Editura pentru literatură“. 


Scrieri. Ediţia a (reia revăzută și completată. Sub ingrijirea lui 
R. Portnoi. Chişinău, „Cartea moldovenească“, 1965. 352 p. 
(Cu litere rusești), 


25 — Ion Creangă — Opere, vol. II. 385 


www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moșneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei). 
Povestiri (Moş Nichifor Coţeariul, Moş Ion Roată şi Unirea, 
Moş Ion Roată și Vodă Cuza, Popa Duhu, Cinci pini, Poveste 
[Prostia omenească], Povestea unui om leneş, Inul și cămașa, 
Acul şi barosul). Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). 


Amintiri din copilărie. Text stabilit de G.T. Kirileanu. Prefaţă de 


Corneliu Bărbulescu. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, (1966). 
231 p. 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Fragment 
de biografie, Moş Ion Roată şi Unirea, Mos Ion Roată și Vodă 
Cuza, Cinci point, Poveste (Prostia omenească), Povestea unui 
om leneş, Inul și cămeşa, Acul și barosul, Dănilă Prepeleac, 
Povestea lui Harap-Alb. 


Poveşti, amintiri, povestiri. Ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabeta 


Brâncuș. [Bucureşti], „Editura pentru literatură“, 1967. 344 p. 
(„Biblioteca pentru toţi“). 

Cuprins identic cu al ediţiei Povești, amintiri, povestiri, 1964, 
„Editura pentru literatură“, 


Poveşti, povestiri. Text stabilit de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brân- 


cuş. Preiaţă de Eugenia Oprescu. Bucureşti, „Editura Tine- 
retului“, 1968. 327 p. 

Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei 
şi fata moşneagului, Ivan Turbinca). Povestiri (Poveste, Po- 
vestea unui om leneş, Moș Ion Roată, Popa Duhu, Cinci pîni, 
Ioan Roată şi Vodă Cuza). 


* 


Opere complete. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu și cu portretul 


Age 


și o prefaţă autografă a autorului. Partea I—IV. București, 
Edit. librăriei „Universala“, Alcalay. („Biblioteca pentru toţi“, 
nr. 28—31), [f.a.]. 

Cuprinsul: Partea I (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Poezii poporane). 
Partea a II-a (Moş Nichifor Coţcariul, Fata babei şi fata moş- 
neagului, Povestea porcului, Poezii poporane, Poezii proprii). 
Partea a III-a (Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Poves- 
tea unui om leneş, Ion Roată şi Unirea, Rostiri, zicători, cu- 
vinte). Partea a IV-a (Povestea lui Harap-Alb, Cinci pîni). 


www.dacoromanica.ro 


Opere complete. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu por- 
tretul şi o prefaţă autografă a autorului. Partea I—VI. Ediţia 
a X-a. Bucureşti. („Biblioteca pentru toţi“, nr. 28—33), Dal 
Cuprinsul: Partea I (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, 
Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Acul şi barosul, Poezii 
poporane). Partea a II-a (Moş Nichifor Coţcariul, Fata babei și 
fata moșşneagului, Povestea porcului, Prostia omenească, Ursul 
păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa, Poezii poporane [Bratu], 
Cîntecul femeilor leneşe). Partea a III-a (Povestea lui Stan 
Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, Făt-Frumos, 
fiul iepei, Rostiri, zicători, cuvinte). Partea a IV-a (Povestea 
lui Harap-Alb, Cinci pîni). Partea a V-a şi a VI-a (Amintiri 
din copilărie—I, II, III, IV, Popa Duhu, Mos Ion Roată— I, II). 


Opere complete. Cu o prefață de Gr. Tăbăcaru. Tecuci. 265 p., [f.a.]. 
Cuprinsul: Povestiri I (Amintiri din copìlărie — I, II, III, IV, 
Altă amintire [prescurtare], Popa Duhu, Moş Ion Roată — 
I, II, Moş Nichifor Coțcariul). Povestiri II (Capra cu trei iezi, 
Soacra cu trei nurori, Cinci point, Punguța cu doi bani, Poves- 
tea unui om leneş, Prostia omenească, Ursul pîcîlit de vulpe, 
Acul şi barosul, Inul şi cămeşa). Povestiri III (Povestea lui 
Harap-Alb, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea porcului, 
Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă, Fata babei şi fata moșneagu- 
lui, Făt-Frumos, fiul iepei). 


Opere complete. Cu o prefaţă și un indice de Gh. T, Kirileanu şi 
Il. Chendi. Ediţia a VI-a. Bucureşti, „Cartea românească“. 
326 p., [î.a.]. 
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV, 
Popa Duhu, Moş Ion Roată, Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Goţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu 
trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei şi fata moşneagului, 
Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om 
leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei). 


Opere complete. Cu o prefaţă şi o listă de cuvinte [de Gh. T, Kiri- 
leanu şi I]. Chendi]. Ediţia a VII-a. București, „Cartea româ- 
nească“. 324 p., [f.a.]. 

Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV, 
Popa Duhu, Moş Ion Roată, Moş Nichifor Coţcariul). Poveşti 
(Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, 
Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei și fata 
moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Poves- 
tea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Fru- 
mos, fiul iepei). Diverse (Fragment de biografie, Acul şi barosul, 
Calicul de la Talpalari, Versuri didactice, Versuri populare, 


387 
www.dacoromanica.ro 


Rostiri, zicători, cuvinte, Poveste [Prostia omenească),Ursul 
păcălit de vulpe, Inul și cămeşa, Misiunea preotulni la sate). 
Poveşti, amintiri, snoave. Ediţie completă, cu studii şi explicaţii. 
Îngrijită de Paul I. Papadopol. Ediţia I. București, „Cultura 
românească“, X + 411 p., [f.a.]. 
Cuprinsul: Poveşti mari (Povestea porcului, Povestea lui Stan 
Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moșneagu- 
lui, Ivan Turbincă). Poveşti mici (Soacra cu trei nurori, Punguţa 
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Capra cu trei iezi, Povestea unui 
om leneş, O poveste, Făt-Frumos, fiul iepei). Snoave şi anec- 
dote (Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, 
Cinci pîni, Acul şi barosul, Ursul păcălit de vulpe, Inul 
şi cămeşa, Calicul de la Talpalari). Versuri (culegeri) (Doine, 
cîntece, hore, Bratu, Mielușica, Lina Cătălina). Versuri (proprii) 
(Cunoaşte-te pe tine însuţi), Păsărica, Ia! clopoţelul sună, Nu 
lucrezi, n-ai ce mînca). Rostiri, zicători, cuvinte. Amintiri 
(Amintiri din copilărie — I, II, III, IV, Moş Nichifor Coțca- 
riul, Popa Duhu, Autobiografie). 

Poveşti, Soacra cu trei nurori. Capra cu trei iezi. Punguţa cudoi 
bani. Dănilă Prepeleac. Povestea porcului. Povestea lui Stan 
Păţitul, Povestea lni Harap-Alb. Fata babei şi fata moşneagu- 
lui. Ivan Turbincă. Făt-Frumos, fiul iepei. Bucureşti,,,Socec“, 
303 p. („Biblioteca pentru toţi“, nr. 28—30), Dal, 


2, Scrieri publicate separat (in periodice, volume, broşuri) 
a. Poveşti 


Fata babei şi fata moşneagului. În vol.: „Crestomaţia română“. Vol. II, 
Bucureşti, „Socec“, 1891, p. 348—353. 

Fragment din „Povestea lui Harap-Alb“. În vol.: „Crestomaţie română“ 
de I. Manliu. Bucureşti, „Carol Gobl“, 1891, p. 195—2101. 

Gerilă, Flăminzilă, Setilă. În vol.: „Autorii români moderni“ de Lazăr 
Şăineanu. Bucureşti, 1891, p. 278—283. 

Ivan Turbincă. În vol.: „Culegeri literare“. Bucureşti, „Socec“. Ediţia 
a II-a, ilustrată, partea I, 1891i p. 92—111. 

Ivan Turbincă, Poveste. „llustraţiunea română“, București, I, 27, 
28, 15 decembrie, 29 decembrie 1891, p. 242—243, 255; II, 1, 
5 ianuarie 1892, p. 6—8. 


Gerilă, Flăminzilă, Setilă (Din basmul „Harab-Alb“).,„, Familia“, 
Oradea, XXX, 33, 26 august 1894, p. 385—386. 


388 
www.dacoromanica.ro 


Capra cu trei iezi. Poveste. Brașov, 1895. 20 p. („Din literatura po- 
porală“). 


Gerilă, Flăminzilă, Setilă... (Din basmul,Harap-Alb“). În vol.: „Au- 


torii români moderni“ de Lazăr Şăineanu. A III-a ediţiune re- 
văzută și adaosă. Craiova, 1895,p.273—277. 


Soacra cu trei nurori. „Familia“, Oradea, XX XII,24, 16,28 iunie 1896 
p. 278—280. 


Dănilă Prepeleac (Fragment). În vol.: „Crestomaţie pentru istoria 
limbii şi literaturii românești“ de Gh. Adamescu. Bucureşti, 
„Socec“, 1897, p. 336—339. 


Soacra cu trei nurori. „Familia“, Oradea, XXXVIII, 48, 1,14 decem- 
brie 1902, p. 565—567. 


Capra cu trei iezi. În vol.: „Curs de limba română. Bucăţi de lectură 
şi gramatică pentru clasa a III-a secundară“. Densusianu, Can- 
drea, Caracostea. Bucureşti, 1910, p. 155—163. 


Ivan Turbinca. Poveste compusă de Ion Creangă. Publicată de K.V. 
Popesco. Kişinev, Tipografia „Besarabskaia jizn“, 1910. 19 p. 
(Cu litere rnsești). 


Povestea lui Stan Păţitul şi Povestea unui om leneş. Compuse de Ion, 
Creangă. Publicate de K.V. Popescu. Kişinev, Tipografia „F.T, 
Kaşevskago“, 1910. 20 p. (Cu litere rusești). 


Poestea lui Harap-Alb. Sibiu, Editura „Asociaţiunii“, 1911, 107 + 
IV p. („Biblioteca poporală a Asociaţiunii“. An. I, nr, 4—5). 


Povestea lui Stan Păţitul. Sibiu, 1912, 46 p. („Biblioteca poporală a 
Asociaţiunii“. An. II, nr. 21). 


Capra cu trei iezi. Ediţia a II-a. Brasso, 1913. 20 p. („Din literatura 
poporală“). 


Harap-Alb şi Ivan Turbincă. Sibiu, Editura „Asociaţiunii“, 1913, 132 
D. 
Povestea lui Harap-Alb. Sibiu, Editura „Asociaţiunii“, 1914. 103 p. 


Pungulița cu doi bani. Izdanie Tva Besarabskoe „Knigoizdatelstvo“, 
1917. („„Deşteptarea“. Biblioteka sub red. N.A. Popovskii, No. 
1). (Cu litere ruseşti). 


Soacra cu trei nurori şi Pungula cu doi bani. Cahul, 1919.17 p. (Biblio- 
teca Societăţii culturale „V. Sitroescu“, nr. 1). 


389 


www.dacoromanica.ro 


Dănilă Prepeleac. (Bucureşti, 14922). 48 p. („Pagini alese din scriitorii 
români“, nr. 90—91). 


Harap-Alb. (Bucureşti, „Cartea românească“, 1922]. 63 p. („Pagini 
alese din scriitorii români“, nr. 81—82). 


Dănilă Prepeleac. Bucureşti, „Cartea românească“, 1923. 48 p. 


Poveşti de I. Creangă. În vol.: „Antologie pentru clasa a II-a secun- 
dară, normală, seminarială“, alcătuită de profesorii Const. I. 
Bondescu şi D. Mărăcineanu. Ed. a VI-a. Bucureşti, „Cultura 
românească“, 1927, p. 13—155. 

Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi 
bani, Fata babei şi a moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea 
unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pîni. 


Harap-Alb (Fragment). În vol.: „Literatura română din cele mai 
vechi timpuri pînă în zilele noastre“ de Gh. Adamescu, Mihail 
Dragomirescu şi N.I. Russu. Vol. I. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, 1929, p. 329—338. 


Cinci poveşti. Ediţiune îngrijită de Paul I. Papadopol. [București], 
„Adevărul“, [1932]. 199 p. (Biblioteca „Dimineaţa“, nr. 154). 
Cuprinsul: Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Poves- 
tea lui Harap-Alb,Fata babei şi tata moşneagului, Ivan Turbincă. 


Ivan Turbincă. llustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, 
[1933]. 33 p. 


Povestea lui Harap-Alb (Fragmente). În vol.: „Lecturi alese din 
scriitorii români“ de Petre Haneş. [Bucureşti], Editura „Naţio- 
nala-Ciornei“, [1933], p. 113—119. 


Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea romå- 
nească“, [1933]. 38 p. 


Poveşti. Lectură particulară pentru clasele II, VII şi VIII secundare. 
Publicate cu note şi vocabular de G. Pascu, Bucureşti, Editura 
„Tipografiile române unite“, [1933]. 349 p. 

Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă 
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei 
şi fata moșneagului, Făt-Frumos, fiul iepei, Povestea unui 
om leneș, Cinci pîni, Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Harap-Alb. 


Capra cu trei iezi. Uustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1934]. 29 p. 


399 


www.dacoromanica.ro 


Dănilă Prepeleac. Ilustrat de Stoica D., Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1934]. 40 p. 

Fata babei și fata moșneagului. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1934]. 31 p. 


Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1934]. 31 p. 


Punguţa cu doi bani. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea româ= 
nească“, [1934]. 24 p. 


Fata babei și fata moșneagului. Ilustrat de Stoica D București, 
„Gartea românească“, 1935. 31 p. 


Ivan Turbincă. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, 
[4935]. 33 p. 


Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1935]. 52 p. 


Povestea porcului. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea româ= 
nească“, [1935]. 38 p. 


Povești. Bucureşti, [„Adevărul“], 1935. 119 p. („Biblioteca şcolară. 
Publicațiunea pentru cultura elevilor“). 
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi 
bani, Povestea lui Harap-Alb. 


Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D, Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1935]. 29 p. 
Capra cu trei iezi. Bucureşti, „Papetăria românească“, 1936, 59 p. 


Dănilă Prepeleac, llustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1936]. 40 p. 


Harap-Alb. lustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, 
[1936]. 84 p. 


Poveşti. Gonstanţa, Tip. „Albania“, 1937. 64 p. + 1 pl. (Biblioteca 
Asociației culturale „Cartea sub icoană“, nr. 12). 
Cuprinsul: Fata babei şi fata moşneagului, Povestea unui om 
leneş, Prostia omenească, Gapra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, 
Cinci pîni, Zicători din opera lui Ion Creangă. 


Capra cu trei iezi. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. II. Bucuresti, 1938, p. 115—421. 


391 


www.dacoromanica.ro 


Dănilă Prepeleac. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocilan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 122—132, 


Fata babei şi fata moșneagului. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan 
Ploeşteanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 103—108, 


Făt-Frumos, fiul iepei. În vol.: „Jon Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. II. București, 1938, p. 150—160. 


lvan Turbincă (Fragmente). În vol.: „Antologia literaturii române“ 
de C. Loghin. Vol. III. Cernăuţi, „Mitropolitul Silvestru“, 
1938, p. 311—324. 


Ivan Turbincă. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Plocșteanu, Venia- 
min. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 436—148. 


Povestea lui Harap-Alb (Fragmente). În vol.: „Antologia literaturii 
romåne“ de C. Loghin. Vol. III. Cernăuţi, „Mitropolitul Silves- 
tru“, 1938, p. 274—310. 


Poveşti de I. Creangă. În vol.: „Antologie pentru clasa a II-a secun- 
dară, normală, seminarială“ alcătuită de Const, I. Bondescu 
şi D. Mărăcineanu. București, „Cultura românească“, [1938], 
p. 11—164. 
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu 
doi bani, Fata babei şi fata moșneagului, Ivan Turbinca, Poves- 
tea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pîni. 

Punguţa cu doi bani. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 132—136. 


Soacra cu trei nurori. Dănilă Prepeleac. Capra cu trei iezi. Sibiu, 
1938. 55 p. (Biblioteca poporală a Asociaţiunei „Astra“. Anul 
al 29-lea, nr. 249/1938). 


Soacra cu trei nurori. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. II. București, 1938, p. 108—114, 


Capra cu trei iezi. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1939]. 29 p. 


Dănilă Prepeleac. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1939]. 40 p. 


Ivan Turbincă. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea românească“, 
[1939]. 33 p. 


Povești. Ediţie îngrijită de prof. Gh. Cardaş. București, „Cartea 
noastră“, [1939]. VIII + 168 p. 


392 


www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Soacra 
cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei 
şi fata moșneagului, Povestea porcului. 


Punguţa cu doi bani. llustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1939]. 24 p. 


Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1940]. 41 p. 


Harap-Alb. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea românească“, 
[1940]. 84 p. 


Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1940]. 52 p. 


Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica, Bucureşti, „Cartea româ 
nească“, [1940]. 30 p. 


Capra cu trei iezi. llustrai de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ 
nească“, [1942]. 29 p. 


Fata babei și fata moșneagului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1942]. 31 p. 


Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea 
românească“, [1942]. 41 p. 


Harap-Alb. Bucureşti, „Bucur Ciobanul“, 1942. 32 p. 


Ivan Turbincă. Poveste de Ion Creangă. [București, 1942]. 46 f. („Bucu- 
ria copiilor“. Publicaţie periodică, nr. 4). 


Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1942]. 52 p. i 


Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea romå- 
nească“, [1942]. 38 p. 


Punguţa cu doi bani. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1942]. 24 p. 


Soacra cu trei nurori. llustrat de D. Stoica. București, „Cartea româ- 
nească“, [1942). 29 p. 


Capra cu trei iezi. llustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1943]. 29 p. 


Dănilă Prepeleac. llustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea ro- 
mânească“, [1943]. 40 p. 


393 


www.dacoromanica.ro 


Harap-Alb. Ilustrat de D, Stoica. București, „Cartea românească“, 
[1943]. 84 p. 


Ivan Turbincă. Ilustrat de D Stoica, București, „Cartea românească“, 
[1943]. 33 p. 

Poveşti. Punguţa cu doi bani. Fata babei şi fata moșneagului. Ivan 
Turbincă. Povestea unui om leneș. Prostia omenească. Soacra 
cu trei nurori, Bucureşti, „Cioflec“, 1943. 60 p. („Cartea noas- 
tră“, Biblioteca de popularizare, nr. 1). 

Poveşti şi anecdote. Capra cu trei iezi. Povestea lui Stan Păţitul, 
Cinci pîni. Moș Ion Roată şi Unirea. Moş Ion Roată şi Vodă 
Cuza. Bucureşti, „Cioflec“, 1943. 61 p. („Cartea noastră“. 
Biblioteca de popularizare, nr. 2). 


Punguţa cu doi bani. Ilustrată de D, Stoica. București, „Cartea româ- 
nească“, [1943]. 23 p. 


Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
românească“, [1943]. 20 p. 


Fata babei şi fata moșneagului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, 
„Cartea românească“, [1946]. 32 p. 


Povestea lui Stan Pëtz) Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1946], 47 p. 


Povestea porcului. București, „Cartea românească“, 1946. 35 p. 


Capra cu trei iezi. Ilustrat de D Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1947]. 40 p. 


Dănilă Prepeleac. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1947]. 40 p. 


Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de Stoica D. București, „Cartea 
românească“, [1947]. 42 p. 


Ivan Turbincă, Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, 
[4947]. 32 p. 


Ivan Turbincă. În vol.: „Lon Creangă“ de Barbu Lăzăreanu, Bucureşti, 
„Eminescu“, [1947], p. &5—61. 


Povestea lui Harap-Alb. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea 
românească“, [1947]. 72 p. 


Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea româ- 
nească“, [1947]. 36 p. 


394 


www.dacoromanica.ro 


Punguţa cu doi bani. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ- 
nească“, [1947]. 24 p. 

Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D. Stoica. București, „Cartea româ- 
nească“, [1947]. 31 p. 

Poveşti. Soacra cu trei nurori. Capra cu trei iezi. Punguţa cu doi 
bani. Dănilă Prepeleac. Bucureşti, „Socec“, 1948. „Biblioteca 
pentru toţi“, nr. 28—30. 

Ivan Turbincă. În vol. „Ion Creangă şi basmul rusesc“ de Barbu 
Lăzăreanu. București, „Editura de Stat“, 1949, p. 64 — 80. 


Capra cu trei iezi. București, „Editura Tineretului“, 1950. 21 p. („Lite- 
ratura pentru copii“). 


Harap-Alb. Basm. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 1950, 80 p, 


Capra cu trei iezi. Ilustrații de Dem. [Bucureşti], „Editura Tinere- 
tului“, 1952. 8 f. cu ilustr. 


Dănilă Prepeleac. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, 1952. 36 p. 
cu ilustr. („Biblioteca şcolarului“), 
Cuprinsul: Dănilă Prepeleac, Cinci pîni. 


Harap-Alb. Ilustrații de Coca Creţoiu. [Bucureşti], „Editura Tinere- 
tului“ a C.C. al U.T.M., 1952, 80 p, („Biblioteca şcolarului“). 


Punguţa cu doi bani. Ilustrații de M. Cordescu. [Bucureşti], „Editura 
Tineretului“, [1952]. 24 p. cu ilustr, [Pentru copii de vîrstă 
preşcolară]. 


Fata babei și fata moșneagului. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, 
1953. 32 p. cu ilustr. 


Punguţa cu doi bani. Chişinău, „Şcoala sovietică“, 1953, 
Capra cu trei iezi. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, 1954, 31 p. 


Capra cu trei iezi. Ilustrații de Dem. [Bucureşti], „Editura Tinere- 
tului“, [1955]. 16 p. 


Punguţa cu doi bani. Ilustrații de Marcela Cordescu, [Bucureşti], 
„Editura Tineretului“, 1955. 26 p. 


Capra cu trei iezi. În vol.: „Rumanian Prose and Verse“, A Selection 
with an Introductory Essay by E.D. Tappe. University of 
London the Athlone Press, 1956, p. 44—54. 


Dănilă Prepeleac. Ilustrat de Roni Noël. [București], „Editura Tine- 
retului“, 1956. 34 p, 


395 


www.dacoromanica.ro 


Fata babei şi fata moşneagului. Ilustrații: V. Apostoliu. Ediţia a II-a. 
[Bucureşti], „Editura Tineretului“, 1956. 31 p. 

Harap-Alb. (Coperta: Coca Creţoiu]. Ediţia a II-a. [Bucureşti], 
„Editura Tineretului“, 1956. 72 p. + portr. („Biblioteca şcola- 
rului“). 

Povestea porcului. Ilustrații de L. Grigoraşenco. Chişinău, „Editura 


pedagogică de stat a R.S.S. Moldovenească“, 1956. 28 p. cu 
ilustr. (Cu litere ruseşti). 


Capra cu trei iezi. [București], „Editura Tineretulni“, 1957. 15 p. 


Poveşti. Ilustrații de C. Oiliuţă. Bucureşti, Editura Tineretului“, 
1957. 60 p. („Înşiră-te mărgărite. Cartea şcolarilor mici“), 
Cuprinsul: Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea unui 
om leneş, Poveste, Cinci pîni. 


Punguţa cu doi bani. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 1957. 16 p. 


Fata babei şi fata moşneagului. Ediţia a III-a. Ilustrații de Ioana 
Constantinescu. [Bucureşti], „Editura Tineretulni“, 1958, 24 p. 
(Colecţia „Traista cu poveşti“). 


Capracu trei iezi. Ilustrații de Dem [București], „Editura Tineretulni“, 
1959. 16 p, 


Capra cu trei iezi. Ilustrații: Dem. eBucureşti], „Editura Tineretului“, 
1959. 8p. (text) + [14]p. ilustrate. 


Poveşti. Chişinău, „Cartea moldovenească“, 1959, 160 p. 
După: „Bibliografia 'literaturii române :(1948—1960)*. Bucureşti 
„Editura Academiei Republicii Populare Române“, 1965, p. 332. 


Capra cu trei iezi. Ilustrații: Dem. (Bucureşti, „Editura Tineretului“, 
1960]. 8 p. (text) + [14] p. ilustrate. 


Punguţa cu doi bani. Iinstraţii de IoanaOlteş. [ Bucureşti, „Editura 
Tineretului“, 1960]. 16 p. 


Fata babei şi fata moşneagului. Ediţia a IV-a. Ilustrații de Ioana Cons- 
tantinescu. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [19641]. 24 p. 
(Colecţia „Traista cu poveşti“), 


Capra cu trei iezi. Ilustrații: Dem. (Bucureşti, „Editura Tineretului“, 
1962]. 8 p. (text) + [8] t. ilnstrate. 


Dănilă Prepeleac. Ilustrații de Noel Roni. [Bucureşti], „Editura Ti- 
neretului“, [1962]. 24 p. 


396 


www.dacoromanica.ro 


Harap-Alb. Ilustrații de Roni Noel. [Bucureşti], „Editura Tinere- 
tului“, [1962]. 80 p. + 5 f. pl. (Colecţia „Traista cu poveşti“). 


Punguţa cu doi bani. Ilustrații de Ioana Olteş. [Bucureşti], „Editura 
Tineretulni“, 1962. 18 p. 


Capra cu trei iezi. llustraţii: Dem. (Bucureşti, „Editura Tineretului“, 
1963]. 8 p. (text detașat) + 8 f. ilustrate. 


Fata babei și fata moşneagului. [Ilustrații de Noel Roni». [Bucureşti], 
„Editura Tineretului“, [1963]. 48 p. (Colecţia „Traista cu po- 
veşti“) . 


Ivan Turbincă. Ilustrații de L. Beliaev. Chișinău, 1963, Editura 
de stat „Cartea moldovenească“, 1963. 29 p. (Cu litere 
rusești). 


Dănilă Prepeleac. Ilnstraţii de Gh. Adoc. [București], „Editura Ti- 
neretului“, [1964]. 48 p. (Colecţia „Traista cu poveşti“). 


Punguţa cu doi bani. Ilustrații de Ioana Olteș. [Bucureşti], „Editura 
Tineretului“, [1964]. 8 f. ilustr. 


Capra cu trei iezi. Desene de L. Domnin. Chișinău, Editura „Cartea 
moldovenească“, 1965. 20p. (Cu litere ruseşti). 


Capra cu trei iezi. Ilustrații de Deak Ion. [București», „Editura Tine- 
retului“, [1965;. 15 p. (text detaşat!) + [8] f. ilustrate, 


Fata babei şi fata moșneagului. Ilustraţiile de Albin Stănescu. [ Bucu- 
reşti)], „Editura Tineretului“, [1965]. 4. p. + 7 f. pl. 


Harap-Alb. Ilustrații de Noel Roni. [(Bucureşti», „Editura Tinere- 
tului“, [1965]. 84 p. 


Punguţa cu doi bani. [Ilustrații: Dumitru Dobrică». Bucureşti, „Edi- 
tura Tineretului“, [1965». 4 p. + [8] f. ilustrate. 


Fata babei şi fata moşneagului. Ilustrațiile de Albin Stănescu. [Bucu- 
reşti, „Editura Tineretului“, [1966]. 4 p. + 8 f.pl. 


Punguja cu doi bani. Ilustrații: Dumitru Dobrică. [București], „Edi- 
tura Tineretului“, 1966. 4 p. + 8 f. ilustr. 


Fata babei şi fata moşneagului. Ilustraţiile de Albin Stănescu. [Bucu- 
reşti], „Editura Tineretului“, 1967. 4 p. + 8î.pl. 


www.dacoromanica.ro 397 


Punguţa cu doi bani. [llustraţii: Dumitru Dobrică]. [Bucureşti]. 
„Editura Tineretului“, [1967]. 4 p. + [8] f. ilustrate. 


Li 


Capra cu trei iezi. Braşov, „Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu“, 
[înainte de 1897], 


Harap-Alb. Braşov, „Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu“, [inainte 
de 1897). 


Soacra cu trei nurori. Braşov, „Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu“, 
[înainte de 1897). 


Capra cu trei iezi. În imagini de Aurel Petrescu. Bucureşti, Editura 
„Gorjan“. 20 f., [f.a]. 


Capra cu trei iezi. Poveste. Ilustrat de Th. Kiriakoff. București, 
„Socec“. 15 p. („Cărţi ilustrate pentru copii“), Dal 


Capra cu trei iezi. Poveşti. Bucureşti, Editura „Papetăria româ- 
nească“. 64 p., [î.a.]. 
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Dănilă 
Prepeleac, Punguţa cu doi bani. 


Capra cu trei iezi. Punguţa cu doi bani. În volumul: „Lecturi alese 
pentru clasa a II-a secundară“, publicat de C.G. Dinu şi V.V. Ha- 
nes, [fî.a.]. 


Creangă povestind copiilor. Şoarecele şiret şi lacom. Un pui de urs 
sau cum şi-a prăpădit ţiganul nasul. Ursul păcălit de vulpe. 
Acul şi barosul. Ivan Turbincă. Punguliţa cu doi bani. Poves- 
tea unui om leneș. Povestea lui Harap-Alb. 

Bucureşti, „Socec“. 178 p. + portr, („Colecţia clasicilor români 
şi străini pentru copii şi tineret“), Dat 

Creangă povestind copiilor. Un pui de urs sau cum a prăpădit țiganul 
nasul. Șoarecele şiret şi lacom. Ivan Turbincă. Punguţa cu doi 
bani. Povestea unui om leneș. Acul şi barosul. Povestea lui 
Harap-Alb. 

Ediţia a II-a. Bucureşti, „Socec“, 176 p. + portr. („Colecţia 
clasicilor români și străini pentru copii şi tineret“), Dal 

Fata babei și fata moșneagului. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. 
Bucureşti, „Socec“, 12 p., Dat 


Harap-Alb. Poveste. Bucureşti. 32 p, („Bucuria copiilor“, nr. 6—7), 
Dal, 


398 www.dacoromanica.ro 


Ivan Turbincă. [Bucureşti], „Vatra“. 155 p. (Biblioteca „Licurici“), 


[f.a.]. 
Povestea lui Harap-Alb. București. 54 p. + 7 pl., Dal 
Povestea lui Harap-Alb. Bucureşti, „Socec“. 42 p. + 1 f., [f.a]. 


Povestea lui Harap-Alb. Cu o prefaţă de Sorin B. Rareş. București, 
Editura „T.I. Eşanu“. 96 o (Colecţia clasică „Eşanu“), (al 


Povestea lui Stan Păţitul. Bucureşti. 31 p. („Pagini alese din scriitorii 
români“, nr. 47), [f.a.]. 


Povestea lui Stan Păţitul. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. Bucu- 
reet), „Socec“. 20 p., Dal 


Povestea lui Stan Păţitul şi Ivan Turbincă. Bucureşti. V + 87 p. 
(Colecţia „Cărţile pentru popor“), [f.a.]. 


Poveşti. Bucureşti. 160 p., Dat 
Cuprinsul: Povestea lui Harap-Alb, Punguţa cu doi bani, Po- 
vestea porcului, Fata babei și fata moşneagului, Capra cu trei 
iezi, Povestea unui om leneş, 


Povești. Ediţie îngrijită de prof. Gh. Cardaş. Bucureşti, „Cartea 
noastră“. 64 p., Dat 
Cuprinsul: Făt-Frumos, fiul iepei, Punguţa cu doi bani, Po- 
vestea unui om leneş, Stan Păţitul, Cinci pîni. 


Poveşti. Ilustrații de Valentina Bardu. Vol. I—II. Bucureşti, „Cartea 
românească“, 61 p. + 1 f. (1); 59 p. (II), Dal 
Cuprinsul (vol. II): Capra cu trei iezi, Ivan Turbincă, Poves- 
tea lui Stan Păţitul. 


Punguţa cu doi bani. În vol.: „Antologia scriitorilor români“ de 
I.A. Bassarabescu şi V.V. Haneş. Vol. II. Bucureşti, „Naţio- 
nala Ciornei“, p. 143—148, Dal, 


Punguţa cu doi bani. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. Bucureşti, 
„Socec“. 8 p., [f.a.]. 


Soacra cu trei nurori. [Bucureşti], „Cartea românească“, 48 p. („Pagini 
alese din scriitorii români“, nr. 445—1416, Dal 


399 


www.dacoromanica.ro 


b. Amintiri 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Autorii români mo- 
derni“ de Lazăr Şăineanu. Bucureşti, 1891, p. 283—286. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Crestomatie română“ 
de I, Manliu. Bucureşti, „Carol G6bl“, 1891, p. 190—192, 


Amintiri din copilărie şi anecdote. Cu 8 ilustrațiuni de Theodor 
Buicliu. Iaşi, „araga“, 1892. 201 p. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). Anecdote 
(Popa Duhu, Cinci pîni, Ioan Roată și Vodă Cuza, Ioan Roată 
şi Unirea). Poezii poporane, Poezii proprii. Cuvinte, rostiri. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Autorii români mo- 
derni“ de Lazăr Şăineanu. A III-a ediţiune, revăzută și adaosă. 
Craiova, 1895, p. 278—280. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Carte de cetire“ de 
M. Pompiliu şi I. Paul. Partea a II-a. Iaşi, „Dacia“, 1897, 
p. 457—459. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Crestomatie pentru 
istoria limbii şi literaturii românești“ de Gh. Adamescu. Bucu- 
reşti, „Socec“, 1897, p. 343—346. 

Autobiografie. „Ion Creangă“, II, 12, decembrie 1909, p. 309—311. 

Mama [Amintiri din copilărie, II, fragment). În vol.: „Curs de 
limba română. Bucăţi de lectură şi gramatică, pentru clasa 
a III-a secundară“. Densusianu, Candrea, Caracostea, Bucu- 
rești, 1910, p., 5—6. 

Amintiri din copilărie st Ivan Turbincă. Sibiu, Editura „.Asociaţiunii“, 
1944. 480 p. 

Amintiri din copilărie. Iaşi, Tipografia Serviciului geografic, 1918. 
78 p. (Biblioteca societăţii „Tinerimea română“, nr, 2). 
Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Antologia scriitorilor 

români“ de Ion Clopoţel. Vol. III. Arad, 1918, p. 90—109. 

Amintiri din copilărie (Partea a II-a, fragment). În vol. „Antologia 
rumena, passi scelti et annotati di autori rumeni con una 
introduzione storico-letteraria“... de Carlo Tagliavini. Heidel- 
berg, 1923, p. 81—84. 

Amintiri din copilărie (Partea a II-a, fragment). În vol.: „Rumä- 
nisches lesebuch. Ausgewählte proben rumänischer Schriftstel- 


4+co 


www.dacoromanica.ro 


ler mit deutschen Anmerkungen und einem Grundriss der rumă- 
nischen Literaturgeschichte“ de Karl Tagliavini, Heidelberg, 
1923, p. 84—84. 


Amintiri din copilărie. [Bucureşti], „Cultura națională“, [1924]. 
150 p. („Biblioteca tinerimii“). 


Amintiri din copilărie (Partea a Il-a, fragment). În vol.: „Lectures 
roumaines. Morceaux choisis de prose et poesie roumaine avec 
des notes en français“ de Charles Tagliavini. Heidelberg, 
1924, p. 81—84. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Literatura română din 
cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre“ de Gh. Ada- 
mescu, Mihail Dragomirescu și N.I. Russu. Vol. I. Bucureşti, 
„Cartea românească“, 1929, p. 338—341. 


Amintiri din copilărie (Partea I}. În vol.: „Povestitori români. 
Bucăţi alese (1880—1925)*. Cu o prefaţă şi însemnări de Ema- 
noil Bucuţa. Bucureşti, „Cultura naţională“, 1929, p. 2—23. 


Opere complete. Precedate de un studiu biografic şi bibliografic de 
E. Lovinescu. Ediţia a II-a, vol. I. Bucureşti, „Ancora“, [1929]. 
(„Biblioteca clasicilor români“). 188 p. 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). 


Amintiri din copilărie. Ediţie pentru bibliofili. Ilustrată cu zece 
xilozrafii de Maria Manolescu-Bruteanu. Bucureşti, „Cartea 
românească“, 1932. 121 p. + 13 pl. 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moș Ion Roată şi Unirea, Mos Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Goţcariul. 


Amintiri din copilărie (Partea I, fragment). În vol.: „Lecturi alese 
din scriitorii români“ de Petre Haneș. București, Editura 
„Naţionala Ciornei“, [1933], p. 109. 

Amintiri din copilărie. Publicate cu note şi vocabular de G. Pascu, 
Volum autorizat... ca lectură particulară pentru clasele III, 
VII, VIII. București, [1935]. 198 p. (Literatura clasică româ- 
nească sub îngrijirea societăţii „Prietenii istoriei literare“). 


Amintiri din copilărie. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de Stoica D. 
Bucureşti, „Cartea românească“, [1936]. 191 p. 


401 
26 


www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, HI, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Coţcariul. 


Amintiri din copilărie (Partea a IV-a). În vol.: „Antologia literaturii 
române“ de C. Loghin. Vol. III, Cernăuţi, „Mitropolit Silves- 
tru“, 1938, p. 325—335. 


Amintiri din copilărie (Fragmente: „Mama, Școala din Humulești, 
Bunicul meu, Pupăza, După cireşe“). În vol.: „Cartea copilă- 
riei. Antologie românească“ de Ion Negoiescu. Bucureşti, 
„Cartea românească“, 1938, p. 18—39. 


Amintiri din copilărie. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 13—73. 


Fragment de biografie. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 11—12, 


Amintiri din copilărie (și de mai tirziu). Ediţie adevărată de Giorge 
Pascu. București, „Monitorul Oficial“, 1939. 133 p. („Biblio- 
teca scriitorilor moldoveni“, 2). 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. 


Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). În vol: „Antologie pentru 
clasa a III-a secundară, normală, seminarială“ alcătuită de 
Const. I. Bondescu si D. Mărăcineanu. Bucureşti, „Cultura 
românească“, [1940], p. 191—294. 


Opere complete. Amintiri din copilărie. Popa Duhu. Moş Ion Roată. 
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. Bucureşti, „Alcalay & Co.“, [1940]. 
17% p. („Biblioteca pentru toți“, nr. 32—33). 


Amintiri din copilărie. Bucureşti, 1941. 137 p. (Biblioteca „Sen- 
tinela“, nr. 10). 


Amintiri din copilărie. Ediţie completă cu ilustraţiuni de D Stoica. 
București, „Cartea românească“, [1944]. 177 p. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (1, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moș 
Nichifor Coţcariul. 


402 


www.dacoromanica.ro 


Amintiri şi povești. Studiu biobibliogratic și pedagogic, comentarii 
şi glosar [de] Mircea Ispir. Ediţia a II-a. Bucureşti, „Scoala 
poporului“, 1941. 159 p. 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). 


Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Leon“, 4942. 111 p. 


Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Librăria românească“, 1942. 
112 p. 

Amintiri. Cu desene de Ioana Jurgea. Bucureşti, „Casa şcoalelor“, 
1942. 136 p. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Coţcariul, Fragment de biografie. 


Amintiri din copilărie. Ediție îngrijită, cu un studiu introductiv 
şi note de Avram P. Todor. [Bucureşti], „Naţionala Gh. Mecu“, 
1942. 459 p. (Biblioteca „Naţionala“. Literatura română), 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Dubu, 
Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. 


Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Remus Cioflec“, 1948. 104 p. 
(„Biblioteca de popularizare“, nr. 3). 


Amintiri din copilărie. Ediţie completă cu ilustraţiuni de D. Stoica. 
București, „Cartea româncască“, [1943]. 177 + 2 pl. 
Cuprins identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, [1936], 
„Cartea românească“. 

Amintiri din copilărie. Ediţie îngrijită cu un studiu introductiv 
şi note de Avram P. Todor. Ediţia a II-a. [București], „Naţio- 
nala Gh. Mecu“, 1943. 160 p. (Biblioteca „Naţionala“. Litera- 
tura română, nr. 2). 

Cuprins identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, [Bucu- 
reel, „Naţionala Gh. Mecu“, 1942. 


La scăldătoare. Păţanie din copilărie. Bucureşti, Editura „Bucur 
Ciobanul“, 194. 31 p. 


Amintiri din copilărie. Fragmente. llustr. de Gh. Labin. Bucureşti, 
„Socec“, 1945, 28 p. 


Amintiri din copilărie. Oradea, Editura „Ateneul“, 1946. 136 p. 


Amintiri din copilărie. Ediţie completă [alcătuită şi îngrijită de 
M. Toneghin] cu ilustraţiuni de D. Stoica. București, „Cartea 
românească“, [1946]. 153 p. + 2 pl. 


493 
26* www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată și Vodă Cuza, moş Ni- 
chifor Coţcariul. 


Amintiri din copilărie. Ediţia a III-a, îngrijită de prof. Avram P. 
Todor. [Bucureşti], „Naţionala Mecu“, 1947. 160 p. (Biblioteca 
„Naţionala“). 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Moş Ion Roată 
şi Unirea, Moș Ion Roată şi Vodă Cuza. 


Amintiri. [Copertă de d-ra Eliza Repeţeanu]. [Bucureşti], „Casa 
şcoalelor“, [1958]. 150 p. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată și Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Coţcariul, Fragment de biografie. 


Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 1950. 117 
p. + ilustr. 


Amintiri din copilărie. Virşeţ, „Frăție şi unitate“, 1950. 145 p.+ 
portr. + facs. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu, 
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş 
Nichifor Coţcariul. 


Amintiri. Cu o prefață de Mihail Sadoveanu. [Bucureşti], „Editura 
de stat pentru literatură si artă“, [1952]. 100 p. + 4 pl. + 
erata. („Biblioteca peniru toţi“). 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Fragment 
de biografie, Cuvinte din „Amintiri“ explicate de însuşi Creangă. 


Amintiri din copilărie. Ilustrații de Coca Creţoiu. Bucureşti, „Edi- 
tura Tineretulni“, 1952. 108 p. cu ilustr. + 2 tab. 


Amintiri din copilărie. Ilnstraţii de Coca Creţoiu. [Bucureşti], „Edi- 
tura Tineretului“, 1955. 96 p. + ilustr. („Biblioteca școlaru- 
lui“). 

Scoala de altădată. Amintiri din copilărie (Fragmente). Coperta şi 
ilustrații de A. Lucaci. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 1955 


Amintiri din copilărie. Coperta şi desenele de L. Grigoraşenco. Cihișş. 
nău, Editura Pedagogică de stat a R.S.S. Moldoveneşti, Şcoala 
sovietică, 1956. 95 p. (Cu litere ruseşti). 


Amintiri din copilărie. (Parta a-a, îragm%nt). În vol.: Rumanian 
Prose and Verse“. A Selection with an Introductory Essay 


Ka www.dacoromanica.ro 


by E.D. Tappe. University of London the Athlone Press, 1956, 
p. 54—59. 


Amintiri din copilărie. [Cuvint înainte de Mihail Sadoveann]. Ilus- 
traţii de Eugen Taru. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 1959. 
128 p. („Clasicii români“. Ediţie ilustrată). 


Amintiri din copilărie şi Povestea lui Harap-Alb. [Prefaţă de Ion 
Rotaru. Supracoperta, coperta şi ilustrațiile de A. Demian). 
[Bucureşti], „Editura pentru literatură“, 1962.166p.+ Mî.pl. 


Pupăza din tei. Amintiri din copilărie. Ilustrații de Eugen Taru. 
Bucureşti, „Editura Tineretului“, [1962]. 72 p. (Colecţia „Traista 
cu poveşti“). 


Caprele Irinucăi (Fragmente din „Amintiri din copilărie“). [Ilustrații 
de N. Săftoin]. [București], „Editura Tineretului“, [1964]. 
55 p. 

Pupăza din tei. Amintiri din copilărie. Ilustrații de Eugen Taru. [Bu- 
cureşti)], „Editura Tineretului“, [1965]. 70 p. 

Caprele Irinucăi (Fragmente din „Amintiri din copilărie“). [Ilustrații 
de N. Săftoiu]. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1966]. 
55 p. 


Amintiri din copilărie. Cuvint înainte de Mihail Sadoveanu. Ilus- 
traţii de Constantin Baciu. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, 
[1968]. 144 p. cu ilustr. 


Amintiri. Amintiri din copilărie. Bucureşti. 127 p., [f.a.]. 

Amintiri din copilărie. Bucureşti. 156 p., [f.a.]. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Moş Ion Roată, 
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. 

Amintiri din copilărie. [Bucureşti], Editura „Librăria românească“. 
111 p., Dal. 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol. :„Antologia scriitorilor ro- 
mâni“ de I. A Bassarabescu şi V.V. Haneş. Vol. II. București, 
„Naţionala Ciornei“, p. 138—143, [î.a.]. 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Crestomatie“, Iaşi, 
„Şaraga“, p. 111—115, [î.a.]. 


405 


www.dacoromanica.ro 


Amintiri din copilărie (Fragmente). În vol.: „Umorul românesc“ 
de P. Locusteanu. Bucureşti. Din publicaţiile „Casei şcoale- 
lor“, p. 98—105, [f.a.]. 


Amintiri din copilărie. Ilustrații de Geo A. Borzea. Bucureşti. 112 p. 
(Colecţia clasică „Eşanu“), Dal, 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu. 
Amintiri din copilărie. Partea I — 111. Bucureşti, „Cartea românească“. 
2 volume. 32 p. (I), 32 p. (II), 32 p. (III). („Pagini alese din 
scriitorii români“, nr. 61, 63, 65), Dal, 


Amintiri din copilărie, Popa Duhu, Ioan Roată şi Vodă Cuza. Opere 
complete. Partea a V-a şi a VI-a. Bucureşti. 160 p. („Biblio- 
teca pentru toţi“, nr. 32—33), [f.a.]. 


Amintiri din copilărie. Povestiri. Bucureşti, „Papetăria românească“. 
e p., [fa]. 


Copil. Ilustrații de Gheorghe Labin. [Bucureşti], „Socec“. 16 p., 
[î.a.]. 


c. Povestiri 


Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip 
Lazăr“, 1890. 31 p. 
Cuprinsul: Moș Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan 
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu; 
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld. 


Cinci pini. În vol.: „Culegeri literare“. Bucureşti, „Socec“.Ediţia 
a II-a, ilustrată, partea I, 1891, p. 155—158. 


Moş Ion Roată. În vol.: „Crestomatie română“ de I. Manliu. Bucu- 
rest, „Carol Göbl“, 1891, p. 192—195. 


Moş Ion Roată. În vol.: „Culegeri literare“. Bucureşti, „Socec“, 
Ediţia a II-a, ilustrată, partea a II-a, 1891, p. 87—90. 


Moş Nichifor Coţeariul (Povestire glumeaţă). (Fragment). În vol.: 
„Crestomatie română“ de I. Manliu. Bucureşti, „Carol Göbl“, 
18941, p. 201—202. 

Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-vodă. Craiova, 1892. 
31 p. 

Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan 
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D Bolintineanu; 
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld. 


406 


www.dacoromanica.ro 


Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip 
Lazăr“, 1893. 31 p. 
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan 
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu; 
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld. 
Povestea unui om leneș. „Familia“, Oradea, XXIX, 38, 1 oct. 1893, 
p. 455. 
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip 
Lazăr“, 1894, 31 p. 
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan 
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D Bolintineanu; 
O avansare, Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld. 
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip 
Lazăr“, 1896. 31 p. 
Cuprinsul: Mos Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan 
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D Bolintineanu; 
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld. 
Moş Nichifor Cojcariul (Povestire glumeaţă). În broşura: „Lupta 
pentru existenţă“, Bucureşti, 1896, p. 51—81. 


Ioan Roată şi Unirea. În vol.: „Carte de cetire“ de M. Pompiliu şi 
I. Paul. Partea I. laşi, „Dacia“, 1897, p. 2—5. 


Ioan Roată și Unirea. În vol.: „Crestomatie pentru istoria limbii 
şi literaturii româneşti“ de Gh. Adamescu. Bucureşti, „Socec“, 
1897, p. 340—343. 


Poveste. „Făt-Frumos“, I, 2, 4 aprilie 1904, p. 28—30. 
Însămnări. „Făt-Frumos“, I, 3, 15 aprilie 1904, p. 34. 
Moş Nichifor Coţearul. În vol.: „Nuvele umoristice de Ion Creangă, 


E. Baican, T. Stefanelli şi E. Teliman“. Bucureşti, „Socec“, 
1909, p. 7—40. (Biblioteca populară „Socec“, nr. 84). 


Poveste. „Luceafărul“, IX, 1, 1 ianuarie 1910, p. 4—5. 


Moş Ion Roată. 1, II. „Ion Creangă“, Birlad, IV, 9, septembrie 1911, 
p. 258—262, 263—267. 


Din povestirile lui Ion Creangă. Tirgovişte, 1912. 55 p. („Cartea sătea- 
nului“, nr. 1). 
Cuprinsul: Moş Ion Roată și Unirea, Moş Ion Roată şi Cuza- 
Vodă, Ivan Turbincă, Punguţa cu doi bani, Povestea unui 
om leneş. 


407 


www.dacoromanica.ro 


Moş Nichifor Cojcariul. Bucureşti, „Steinberg“, 1918. 32 p. („Scrii- 
torii celebri“. An. I, nr. 10). 


Moş Nichifor Cojcariul. Bucureşti, „Cartea românească“, 1920. 32 p. 
(„Scriitorii celebri“. Anul I, nr. 10). 


Popa Duhu. În vol.: „Prozatorii noştri. Crestomaţie“ de N. Durnă- 
reanu şi Liviu Marian. Vol. I. Chişinău, 1921, p. 46—51. 


Popa Duhu. (Bucureşti, 1924]. 30 p. („Pagini alese din scriitorii 
români“, nr. 166). 


Popa Duhu. „Universul literar“, București, XLV, 44, 27 octombrie 
1929, p. 702—703. 


I. Ion Roată şi Unirea. II. Ion Roată şi Vodă Cuza. Chişinău, [1930]. 
(„Biblioteca populară“, nr. 10), 


Popa Duhu (Fragment). În vol.: „Lecturi alese din scriitorii români“ 
de Petre Haneş. [Bucureşti], Editura „Naţionala-Ciornei“, 
[1933], p. 110—112. 


Acul şi barosul. Ursul picilit de vulpe. Inul şi cămeşa. Ilustrate de 
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, [1935]. 27 p. 


Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de 
D. Stoica, Bucureşti, „Cartea românească“, [1935]. 39 p. 


Povestea unui om leneş. Bucureşti, „Papetăria românească“, 1936. 
64 p. 


Acul şi barosul. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeșteanu, Venia- 
min. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 161—162, 


Inul şi cămeșa, |n vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteau, Venia- 
min. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 167—169. 


Istorioare şi povești. Alese din toate scrierile pentru gindul şi inima 
poporului. [Bucureşti], „Fundaţia culturală regală Principele 
Carol“, 1938. 107 p. (Biblioteca „Albina“). [Desenele din această 
carte sunt făcute de marele pictor D. Stoica și reproduse cu 
învoirea „Cărţii româneşti“]. 

Cuprinsul: Amintiri din copilărie (fragment), Moş Ion Roată, 
Moș Ion Roată şi Cuza-Vodă, Povestea unui om leneş, Cinci 
pini, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani. 


Moş Ion Roată şi Unirea. În vol.: „Ion Creangă de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucreşti, 1938,p. 80—83. 


498 
www.dacoromanica.ro 


Moș Ion Roată şi Vodă Cuza. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeg- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 88—87. 


Moş Nichifor Coţcariul. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 89—103. 


yi 


Popa Duhu. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploesteanu , Veniamin. 
Vol. HI. București, 1938, p. 74—79. 


Povestea unui om leneş. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 149—4£0. 


Prostia omenească. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. II. București, 1938, p. 163—165. 


Prostia omenească. Ursul păcălii de vulpe. Cinci pini. Soacra cu trei 
nurori. Punguţa cu doi bani. În vol.: „Poveşti alese“ de P. Gar- 
boviceanu și GI. Chelaru. Bucureşti, „Editura Casei școale- 
lor“, 1938, p. 11—64 (Biblioteca societăţii „Steaua“). 


Ursul păcălit de vulpe. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, 
Veniamin. Vol. Il. București, 1938, p. 166—167. 

Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de 
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, [1942]. 39 p. 

Acul st barosul. Ursul picîlit de vulpe. Inul şi cămeşa. Ilustrate de 
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, [1943]. 27 p. 


Povestea unui om leneș. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de 
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească“, [1943]. 39 p. 


Acul și barosul. Ursul păcălit de vulpe. Inul și cămeşa. Ilustrate de 
D. Stoica. București, „Cartea românească“, [1947]. 27 p. 


Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de 
D. Stoica, București, „Cartea românească“, [1947]. 37 p.+1f. 


Povestiri. [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură ei artă“, 
[1953]. 72 p. (Colecţia „Albina“). 
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (1), Moş Ion Roată şi Unirea, 
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Ivan Turbincă. 


Ursul picilit de vulpe. Ilustrații de D. Ghinokastra. [București], 
„Editura Tineretului“, 1955. 41 p. 


Acul st barosul. Ilustrații: V. Apostoliu. [București], „Editura Tine- 
retului“, 1956. [14] p. 


409 


www.dacoromanica.ro 


Acul şi barosul. Ediţia a II-a. Ilustrații: Ileana Popescu. [Bucu- 
reşti], „Editura Tineretului“, 1958. 16 p. (Colecția „Traista 
cu poveşti“). 


Moş Ion Roată şi Unirea. Ilustrații de Silvia Cambir. [Bucureşti], 
„Editura Tineretului“, 1959. 10 p. 


Inul şi cămeșa. Ilustrații şi copertă: Adriana Mihăilescu. [București], 
„Editura Tineretului“, [1961]. 16 p. (Colecţia „Traista cu 
poveşti“). 


Ursul picîlit de vulpe. Ilustrații de D. Ghinokastra. [Bucureşti], 
„Editura Tineretului“, [1961]. 12 p. 


Povestiri. Ilustrații de Noël Roni. [Bucureşti], „Editura Tineretu- 
lui“, [1963]. 84 p. 
Cuprinsul: Moş Nichifor Goţcariul, Popa Duhu, Moş Ion Roată 
şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Cinci pini, Poveste 
(Prostia omenească), Povestea unui om leneş, Inul şi cămeşa, 
Acul şi barosul. 


Moş Ion Roată şi Unirea. Moș Ion Roată şi Vodă Cuza. Ilustrații: 
Vasile Celmare. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1965]. 30 p. 


Ursul păcălit de vulpe. Ilustrații de D. Ghinokastra. [București], 
„Editura Tineretului“, [1965]. (6] î. ilustrate. 


Moş Ion Roată şi Unirea. Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. Ilustrații: 
Vasile Celmare. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1966]. 
30 p. 


* 
Ion Roată şi Unirea. Ion Roată și Vodă Cuza. Chişinău, Tipografia 
„Cartea românească“. 16 p., Dal 


Ion Roată şi Unirea. În vol.: „Antologia scriitorilor români“ de 
I.A. Bassarabescu şi V.V. Haneş. Vol. II. Bucureşti, „Naţio- 
nala Ciornei“, p. 148—152, Dat, 


Moş Ion Roată. Editura Societății „Coresi“, București. („Biblioteca 
Basarabiei“), [f.a.]. 


Moş Ion Roată. Ivan Turbincă. Bucureşti, „Cartea românească“, 
32 p. („Pagini alese din scriitorii români“, nr. 14), [f.a.]. 


410 
www.dacoromanica.ro 


Moş Nichifor Coţcariul. Cu o prefaţă de G.T. Kirileanu şi Il. Chendi. 
Bucureşti. 32 p, („Pagini alese din scriitorii români“, nr. 2), 


Dal, 


Nuvele. Popa Duhu. Moş Ion Roată. Moş Nichifor Coţcariul. Ediţie 
îngrijită de Ion Pillat. Bucureşti, „Cartea românească“. 48 p. 
(„Pagini alese“, Serie nouă, nr. 29), Dal, 


Nuvele și povestiri. Moş Nichifor Coţcariul. Popa Duhu. Moş Ion 
Roată şi Unirea. București, „Victoriei“. 100 p. („Biblioteca 
pentru toţi“, nr. 31-31 bis), [f. al 


Povestea unui om leneș. Bucureşti. 64 p., [f.a.]. 


Povestea unui om leneș. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. Bucureşti, 
„Socec“. 7 p., [f.a.]. 


Poveștile lui Moş Nichifor. Bucureşti, Editura „Papetăria româ- 
nească“, 64 p., [f.a.]. 
Cuprinsul: Moş Nichifor Coţcariul, Prostia omenească, Ursul 
păcălit de vulpe, Inul şi cămeșa, Poezii poporane (Bratu), 
Cîntecul femeilor leneşe. 


d. Diverse 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, G. Grigorescu, Gh. lenăchescu, N. Cli- 
mescu, V. Răceanu și A. Simionescu. Ediţia a douăzeci şi doua, 
îmbunătăţită și adăugită cu mai multe figuri şi text. Iaşi, 
1891. 88 p. 


Geografia județului Iaşi, pentru clasa a II-a primară urbană de băieţi, 
pentru clasa a III-a primară urbană de fete şi pentru clasa 
a III-a primară rurală de băieţi şi fete, de institutorii: V. Ră- 
ceanu, Gh. lenăchescu şi I. Creangă. Ediţia a V-a, îndreptată 
şi îmbunătățită. laşi, 1892. 36 p. + 1 h. 


Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti- 
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. lenăchescu, N. Glimescu, 
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăzeci şi trei, îmbună- 
tăţită şi adăugită cu mai multe figuri și text. laşi, 1894. 88 p. 


Cind eram în floarea mea. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. București, 1938, p. 170. 


Misiunea preotului la sate. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeş- 
teanu, Veniamin. Vol. II. Bucureşti, 1938, p. 171—174. 


41i 


www.dacoromanica.ro 


Satirice. În vol.: „Ion Creangă“ de Pocitan Ploeşteanu, Veniamin. 
Vol. I1. Bucureşti, 1938, p. 170. 


Iezuitismul in România. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 
1940, p. 43—45. 


III. TRADUCERI 


Das Beutelchen mit zwei Dreiern [Punguţa cu doi bani]. În vol.: „Ru- 
manische Marchen“. Ubersetzt von Mite Kremnitz. Leipzig, 
1882, p. 42—48. 


Die zwei Stieffehweftern [Fata babei şi fata moşneagului]. În vol.: 
„Rumanische Marchen“. Ubersetzt von Mite Kremnitz, Leipzig, 
1882, p. 228—238. 


Iwan mit den Ranzel [Ivan Turbinca]. În vol.: „Rumanische Mar- 
chen“. Ubersetzt von Mite Kremnitz. Leipzig, 1882, p. 96—118. 


Harap-Alb. Romanisches Marchen nach Joan Creangă. Deutsch von 
P. Brosteanu. „Romanische Revue“, Resicza, II, fasc. VII— VIII, 
august 1886, p. 444—480; II, fasc. IX, september 1886, p. 
635—551. 


Le Conte du porc [ovestea porculni]. Publicată de Jules Brun în „Ma- 
gasin littéraire“ al lui Gand, în 1893, cu o prezentare de Léo 
Bachelin, 

După: „Secolul 20“, 12, 1964, p. 10. 


Le Conte du porc [Povestea porcului]. În vol.: „Sept contes roumains., 
Traduits par Jules Brun. Avec une Introduction générale et un 
Commentaire folkloriste par Léo Bachelin. Paris, „Firmin-Di- 
dot“, 1894, p. 213—263, 


Stan L'Echaude [Povestea lui Stan Păţitul]. În vol.: „Sept contes“ 
roumains“, Traduits par Jules Brun. Avec une Introduction 
generale et un Commentaire folkoriste par Léo Bachelin. Paris, 
„Firmin-Didot“, 1894, p. 133—174. 


L’Arabe blanc [Harap-Alb]. În vol.: „La veillée“, Douze contes tra- 
duits du roumain par Jules Brun. Avec une Introduction par 
MII Lucile Kitzo. Paris, „Maison Didot“, [1898], p. 1—109, 


La Belle-Mère au trois Belles-Filles [Soacra cu trei nurori). În vol: 
„La veillée“. Douze contes traduits du roumain par Jules Brun, 


412 


www.dacoromanica.ro 


Avec une Introduction par MI Lucile Kitzo. Paris, „Maison 
Didot“, [1898], p. 159—176. 


The Story ofa Sluggard [Povestea unui om leneș]. A Moldavian Folk- 
story by Ion Creangă. [Translation by Leila Hamilton]. În 
vol.: „The Ring of Bells“, [Devon, 1909], p. 23—24. 


Harap-Alb. Herausgegeben, ubersetzt und erlautert von Prof. dr. G. 
Weigand. Leipzig, 1910. IX + 143 p. 
Recenzat de H. Jarnik: Zur Interpretation von I. Creangă's 
„Harap-Alb“. Braunschweig und Hamburg, p. 51—64, 198—209. 
(Sonderabdruck aus „Archiv fur das Studium der neueren Sprac- 
hen und Literaturen“). 


La fille de la vieille et la fille du vieux [Fata babei şi fata moşneagu- 
lui]. „Les mille nouvelles nouvelles“.Revue mensuelle pour, 
tous. „La renaissance du livre“. Tradnit par Louis Forest. Paris 
1910, nr. 3, p. 135—143. 


Popa Duku. Tradus în limba ucraineană de Ecaterina Mandicevschi. 
S-a tipărit în revista „Nedilea“ din Lemberg. 
După: „Ilustrația“, București, II, 9—10, 1912, p. 8. 


Les avantages de l'union. Jean Roata et le prince Couza. În vol.: 
„Anthologie de la littérature roumaine des origines au XX-e 
siécle“. Traduction et extrait des principaux poétes et prosa- 
teurs. 

Introduction historique et notice par N. Iorga et Septime Gor- 
ceix. Paris, Librairie Delagrave, 1920, p. 196—206. 


Old Nichifor the Impostor [Nichifor Coţcariul] „Romanian stories“ 
translated from the original Roumanian by Lucy Byng. Lon- 
don-New York, 1921, p. 115—140. 


Die Ziege mit den drei Zicklein [Capra cu trei iezi). Aus dem Ruma- 
nischen ubersetzt von Anita DimoPavelesco. Wien-Leipzig- 
London, 1928, p. 14—31. („Bunte Sesambucher“. Rumanische 
Volksmarchen, 128). 


Il tempo felice [Amintiri din copilărie, II. Fragment]. Traduzione dal 
romeno di Enzo Loreti. „Due lire di novelle“. Milano, V, 6, 20 
marzo 1929, p. 5—6. 


[Cinci piini. Omul leneș]. Trans [lated] by Lucy Byng. „The Slavonic 
Review“. După: Emanoil Bucuţa, The Slavonic Review, în „Boabe 
de griu“, Bucureşti, I, 6, august 1930, p. 372—373. Recenzie. 


413 
www.dacoromanica.ro 


Le vieux Jean Roată [Sub acest titlu comun sînt reproduse povesti- 
rile: Moş Ion Roată și loan Roată și Vodă Cuza]. În vol.: 
„Ecrivains Roumains“. Morceaux choisis. Traductions et noti- 
ces de M-lle Rea Ipcar. Avant-propos de M-lle Helene Vacaresco. 
Paris, „La renaissance du livre“, 1930, p. 124—136. 


Recollections [Amintiri]. Translated from the Roumanian by Lucy 
Byng. With a Preface by Marcu Beza. London & Toronto, J.M. 
Dent, (1930). 255 p. 

Recenzat de Emanoil Bucuţa în „Boabe de grîu“, II, 1, ianuarie 
1934, p. 50. 

Cuprinsul: Recollections from childhood. The Goat with Three 
Kids. The tale of Harap-Alb. Knapsack Ivan. 


The Mother in Law (Soacra cu trei nurori). Transi[ated] by Jopson 
Cynthia U. „Slavonic Rev[iew]“, 7, 1930, p. 524—530. 
După: Octav Păduraru, „Anglo-Roumanian and Roumanian- 
English Bibliography“. Bucureşti, 1946, p. 110. 


Contes populaires de Roumanie [Povești]. Traduction et notes par 

Stanciu Stoian et Ode de Chateauvieux Lebel avec une Preface 
de Monsieur N. Iorga. Paris, „Maisonneuve“, 1931. XVII + 
249 p. („Les littératures populaires de toutes les nations“. 
Serie en 8: tome I), 
Cuprinsul: Première partie. Contes merveilleux (Le Conte du 
porc, La fille de la vieille et la fille du viellard, Harap-Alb 
(le Maure blanc), La petite bourse à deux liards, La chèvre et les 
trois biquets). Deuxième partie. Contes diaboliques (Ivan 
Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Păţitul). Troisième partie. 
Contes paysans (Moş Nikifor le filou, Le Conte d'un homme 
paresseux, La belle-mère et les trois belles-filles, Les cinq pains, 
Moş Ion Roata, Moş Ion Roata et Voda Couza). 


Ricordi d'infanzia [Amintiri din copilărie]. Prima traduzione dal 
romeno di A. Silvestri-Giorgi. Prefazione di R. Corso. Firenze, 
[1931]. 163 p. („Narratori moderni“. Serie „Scrittori romeni“). 
Cuprinsul: Ricordi d'infanzia. Il Pope Spirito. Compar Giovanni 
Rota (I. Giovanni Rota e l'unită. II. Giovanni Rota e il 
principe Cuza). Compar Niceforo Mariolo. 


Czarodziejskie opowieści [Povestiri]. Z przedmowa prof. N. Iorgi. 
Przelozyla z rumuńskiego Konstancja Mayzlówna. Warszawa, 
1933. 129 p. + ô pl. 


414 ; 
www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Bajka o wieprzu. O córce baby i o córce dziada. 
Harap-Alb-bialy murzyn. Bajka o kogucie i sakiewce. 


L'Upupa [Amintiri din copilărie. Fragment]. În vol.: „Ramiro Ortiz, 
Letteratura romena“. Roma, Angelo Signorelli, 1941, p. 105—110. 


Souvenirs. Le cure Esprit. La fille de la vieille et la fille du vieuz 
(Amintiri. Popa Duhu. Fata babei şi fata moşneagului. Frag- 
mente]. În vol.: „Textes roumains traduits en français par 
M. Fontaine et C. D. Papastate“. Craiova, „Biruinţa“, 1941, 
p. 82—101. 


Xha Gjon Rrota edhe Bashkimi [Moş Ion Roată şi Unireaj. În vol.: 
„Kapedan Gardani me shokë. Novela edhe Pralla“. I këthen 
shqip M.[itrush] K.[uteli]. Shtyp. në Shtypëshkronjën „Luarasi“, 
1944, p. 45—50. (Letërsi rumune. M. Beza, L. Rebreanu, 
I. Creangă, P. Ispirescu). 


Pesë bukë [Cinci pini]. În vol.: „Kapedan Gardani me shokë. Novela 
edhe Pralla“. I këthen shqip M.[itrush] K„[uteli]. Shtyp. në 
Shtypëshkronjën „Luarasi“, 1944, p. 51—56. (Letërsi rumune. 
M Beza, L. Rebreanu, I. Creangă, P. Ispirescu). 


Qosja e vogël me dy florinj (Punguţa cu doi bani]. În vol.: „Kapedan 
Gardani me shokë. Novela edhe Pralla“. I këthen shqip 
M.(itrush] K.[uteli]. Shtyp. në Shtypëshkronjën „Luarasi“, 
1944, p. 57—62. (Letërsi rumune. M. Beza, L. Rebreanu, 
I. Creangă, P. Ispirescu). 


O padre „Espirito“ (Popa Duhu]. În vol.: „Novos contos romenos“. 
Antologia organizada, prefaciado e anotada pelo Prof. Victor 
Buescu. Lisboa. Portugália Editora, 1946, p. 2—26. („Publi- 
cações romenas“‘). 


Recordações de infância [Amintiri din copilărie). Traduzidas do romeno 
por V. Buescu e a R. Mousinho. Com um prefácio de Jean 
Boutière. Lisboa, „Livraria Sá da Costa“, [1947]. 201 p. 
Cuprinsul: Recordações de infância (I, II, III, IV). Contos (O 
Padre „Espirito“, Ti’ João Roda e a União, Ti’ Joâo Roda e o 
Principe Cuza, Ti’ Nickifor Manhoso). 


Souvenirs d'enfance [Amintiri din copilărie]. Traduit du roumain 
par Yves Auger. [Paris], „Didier“, [1947]. 185 p. („Les oeuvres 
représentatives des lettres étrangères“. Littérature Roumaine), 

Gyermekkorom emlékei [Amintiri din copilărie]. Forditotta: R. Berde 
Mária és Kiss Jenö. Bukarest, „Állami Könyvkiadó“, [1950], 
142 p. 


415 


www.dacoromanica.ro 


Ionika gyerekkora [Amintiri din copilărie]. Regény. [Forditotta 
R. Berde Mária; Kiss Jenö]. Budapest, „Révai“, 1950. 105 p. 

Erinnerungen aus der Kindheit [Amintiri din copilărie]. [Übertragung 
aus dem Rumänischen. Zeichnungen von Josef Bene]. Bukarest, 
„Staatsverlag“, 1951. 108 p. + 1 pl. 


Fehér Szerecsen és más mesék [Harap-Alb şi alte povestiri]. Bukarest, 
„Alami Irodalmi és Müvészeti Kiadó“, [1951]. 194 p. 
Cuprinsul: Fehér Szerecsen, Karó Dani, A kecske és a hâroml 
gidó, Egy anyósnak három menye, Kukuriku, nagy bojár, 
Sztán, akinek ördög volt a szolgája, Tarisznyás Iván. 

Gyermekkorom emlekei [Amintiri din copilărie]. Forditotta: R. Berde 
Mária és Kiss Jenö. Második kiadás. Bukarest, „Âllami Könyv- 
kiadó“, [1951]. 142 p. 


Mesék [Basme]. A forditás Miklós Gyula műve. A verseket Hajnal 

Gábor forditotta. Lukáts kató rajzaival. Budapest, „Ifjúsági 
könyvkiadó“, 1951. 168 p. ilustr. 
Cuprinsul: Az erszény és a két krajcár, Mese az emberi osto- 
baságról, A kismalac meséje, A vénasszony lánya meg az öre- 
gember lánya, A lusta ember meséje, A tii és a pöröly, Az 
öt kenyér, A kecske és a három gida, Az anyós meg három 
menye, Joan Roata bátyó €s a fejedelemségek egyesülése, 
Póruljárt Sztân, A róka meg a medve, Harap-Alb. 


Der weisse Mohr und andere Märchen und Erzählungen [Harap-Alb...]. 
Mit einem Vorwort von Mitu Grosu. Aus dem Rumänischen 
übertragen von Harald Krasser. Bukarest, „Staatsverlag für 
Kunst und Literatur“, [1952]. 363 p. + 1 pl. 

Cuprinsul: Das Märchen vom weissen Mohren, Prinz Stuten- 
sohn, Das Märchen vom Schwein, Die Geis mit den drei Geiss- 
lein, Die Geschichte vom erfahrenen Stan, Die Schwiegermutter 
mit den drei Schwiegertöchtern, Die Tochter der Alten und 
die Tochter des Greises, Iwan Turbinka, Pfarrer Duhu, Väter- 
chen Ion Roată und Fürst Cuza, Väterchen Ion Roată und die 
Vereinigung der Fürstentümer, Väterchen Nichifor der Schwindler. 


Folk Tales from Roumania [Poveşti populare din România]. Translat- 
ed from the Roumanian of Ion Creangă by Mabel Nandriş. 
Illustrated by Iza Constantinovici-Hein. London, Rautledge 
and Kegan Paul, 1952. 170 p. 

Cuprinsul: The Story of White Arab, Human Stupidity, Prince 
Charming, the Mare’s Son, The Story of a Lazy Man, The Little 


416 


www.dacoromanica.ro 


Purse with Two Pennies, Mother's Girl and Father's Girl, The 
Story of the Pig, Five Loaves, The Goat and her Three Kids, 
Ivan and his Sack, Daniel The Gawk, A Sketch of Ion Creangă's 
Lite, 


Válogatott munkái [Opere alese]. [Forditotta: R. Berde Măria, Kiss 

Jenö, Siit6 András]. [Bukarest], „Szépirodalmi Könyvkiadó“, 
1952. 375 p. 
Cuprinsul: Emlékeim (Gyermekkorom emlékei, Duhu atya, Ion 
Roată apó és a fejedel:msegek egyesülése, Ion Roată apó és Cuza 
fejedelem, Az a zsivány Nichifor apó). Mesék (Egy anyósnak 
három menye, A kecske és a három gidó, Karo Dani, A kicsiti 
és a nagyveră, Sztán, akinek ördög volt a szolgájá, Tarisznyás 
Iván, Fehér Szerecsen). 


Válogatott munkái [Opere alese]. Forditotta: R. Berde Mária, Kiss 
Jenö, Sütö Andrås. Bukarest, „Állami Irodalmi és Müvészeti 
Kiadó“, [1952]. 376 p. („Haladó Hagyományaink“, 9). 
Cuprins identic cu al ediției Válogatott munkái, [Bukarest], 
„Srepirodalmi Könyvkiadó“, 1952, 


Der weisse Mohr [Harap-Alb]. Zeichnungen von: Coca Creţoiu. Buka- 
rest, „Jugendverlag“, 1953. 86 p. cu ilustr. 


Fehér Szerecsen [Harap-Alb]. Forditotta: Sütö András. Illusztrâlta: 
Coca Creţoiu. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, 1953. 72 p. 
cu ilustr. 


A kecske és a három gidó [Capra cu trei iezi]. Forditotta: Sütö An- 
drâs, Illusztrálta: Dem. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, 
1954. 16 p. 


Folk Tales from Roumania [Poveşti populare din România]. Translat- 
ed by Mabel Nandriş. New York, Roy, 1953. 170 p. („Index 
Translationum“, Paris, 6, 1954, 6.161). 


Prinz Stutensohn (Făt-Frumos, fiul iepei]. Märchen und Geschichten. 
[Aus dem Rumänischen übertragen von Harald Krasser]. Ber- 
lin, „Aufbau-Verlag“, 1954. 295 p. 
Cuprinsul: Märchen (Das Märchen vom weissen Mohren, Prinz 
Stutensohn, Das Märchen vom Schwein, Die Geiss mit den 
drei Geisslein, Die Geschichte vom erfahrenen Stan, Die Schwie- 
germutter mit den drei Schwiegertöchtern, Die Tochter der 
alten Frau und die Tochter des alten Mannes, Iwan Torbinka). 
Geschichten (Pfarrer Duhu, Väterchen Ion Roata und Fürst 


417 


27 — Creangă — Opere vol, II 
www.dacoromanica.ro 


Cuza, Văterchen Ion Roata und die Vereinigung der Fürsten- 
tiimer, Văterchen Nichifor der Schwindler). 

Das Beutelchen mit den zwei Batzen [Punguţa cu doi bani]. Deutsch 
von Renate Molitoris. Illustriert von Marcela CGordescu. Buka- 
rest, „Jugendverlag“, [1955]. [14] p. cu ilustr. 

Gyermekkorom emlékei [Amintiri din copilărie]. Elbeszelesek. [For- 
ditotta: R. Berde Mária és Kiss Jenö]. Bukarest, „Állami Iro- 
dalmi és Müvészeti kiadó“, [1955]. 1444 p. („Kincses Könyvtár“). 
Cuprinsul: Gyermekkorom emlékei, Ion Roată apó és a fejede- 
lemségek egyesülése, Ion Roată apó és Cuza fejedelem. 

Ljudska glupost [Prostia omenească]. [Trad.:] 8. Dordević şi M. Pc- 
pović. „Zmaj“, Beograd, II, 5, 1955, p. 24, 25. 

După: „Bibliografia literaturii române (1948—1960)“. Bucu- 
reşti, „Editura Academiei Republicii Populare Române“, 
1965, p. 330. 


Novelle. Traduzione e introduzione a cura di Anna Colombo. Torino, 
„Unione Tipografico-Editrice Torinese“, [1955]. 275 p. + 1f. 
portr. (Collana dì traduzioni. I Grandi Scrittori Stranieri). 
Cuprinsul: La suocera con tre nuore, La capra con tre capretti, 
Il borsellino con due soldoni, Danilo Cavicchio, La fiaba del 
Porco, Zio Nichifor Birbaccione, Storia di Stan lo scottato, 
Storia di Moro Bianco, Le figliuole dei due vecchi, Ivan Bisac- 
cina, Storia di un pigrone, La stoltezza umana. 

Oeuvres choisies. Souvenirs d'enfance. Contes. Récits [Opere alese. 

Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri]. Traduits du roumain 
par Elena Vianu. Illustrations par A. Demian. Bucarest, 
Editions „Le livre“,1955. 377 p. 
Cuprinsul: Souvenirs d'enfance (I, II, III, IV}. Contes (La 
belle-mère aux trois brus, La chèvre et les trois chevreaux, La 
petite bourse aux deux liards, Dănilă Prepeleac, Le conte du 
porc, Histoire de Stan l'Echaude, Le conte de Harap Alb, La 
fille de la vieille et la fille du vieux, Ivan la Musette, Histoire 
d'un fainéant, La sottise humaine, Le Prince Charmant, Fils 
de la Jument). Récits (Le père Ion Roată et Union, Le père 
Ion Roată et le prince Gouza, Père Nikifor le roublard). 


Opere alese. Pekin, „Editura de literatură populară“, 1955. 300 p. 


Bocnomunanua Bememea [Amintiri din copilărie). Ilep, 3, Illumosa, 
Moca, „erruna“, 1955, 79 ctp. c Man, („Index Transla- 
tionum“, Paris, 8, 1967, 21.096 al, 


418 


www.dacoromanica.ro 


Yenomene [Amintiri]. [IIpeseo: 3gpasko Bajuk]. Ilpemrosop: Ma- 
xanı Cagoseany. [Byxypemr], ȚipaBHo uanaBauko npenyseħe 
Ba KHbWKEBHOCT H YMerHocT, [1955]. 144 p. 
Cuprinsul: Yenomene ua Hterggerpa, Omaomat na Gnorpaguje. 


Beru Apanun [Harap-Alb]. Bajka. [Kopune uspamuaa: Koka Kpe- 
nojy. Tlpeneo: Maman ȚloGpah]. [Pyrypemr], „Omnanuiicko 
uamaBauko npemysehe“, 1956. 64 p. 


Capra cu trei iezi. Desene: Dam. Bucureşti, „Editura pentru litera- 
tura în limbi străine“, 1956. 15 p. [În limba bengală]. 


Capra cu trei iezi. Dasene: Dem. București, „Editura pentru litera- 
tura în limbi străine“, 1956. 15 p. [În limba tamilu]. 


Die Nadel und der :Schmiedehammer [Acul şi barosul]. Illustriert 
von Victor Apostoloiu. Aus dem Rumânischen von Renate 
Molitoris. [Bukarest], „Jugendverlag“, 1956. [14] p. 


Fehér Szerecsen [Harap-Alb]. Forditotta: Siită András. Második kia- 
dás. [A fedölapot Coca Creţoiu kâszitette]. Bukarest, „Ifjúsági 
könyvkiadó“, 4956. 79 p. cu portr. („Tanulók Könyvtára“). 


Hera u vuexul [Acul şi barosul]. Vnycrposao: B. Anoctonojy. 
ByxypemrT, „Omnagnacko nanaBauko npenyaehe“, 1956. [13] p. 


Ionika gyerekkəra [Amintiri din copilârie]. Regény. [Forditotta: 
R. Berde Mária. A verseket forditotta Kiss Jenö. Szász Endre 
rajzaival]. Ifjúsági kiadás. Budapest, „Ifjúsági Kiadó“, 1956. 
109 p. 


Ionika gyerekkora [Amintiri din copilărie]. [Traducere de] R. Berde 
Mária. Budapest, „Uj Magyar Kiadó“, 1956. 241 p. 


Hs5pannwe npousseðenua. Bocnomunanus dememaa. Cracru. Hosecmu 
[Opere alese. Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri]. 
Byxapecr, „HsmaTeubcTBo ma MHOCTpaHHMX' A3MKAX“, 1956, 
335 p.’ 

Cuprinsul:  Bocnomunanua percrea (I, II, III, IV). Caska 
(Csexposb c Tpema gepecraun, Kosa C TpeMA KOBIATAMH, 
Homemen c AByMA rpomamu, Manuna Ilpenenak, Craska o 
“ypecHoMm nopocenke, Ckaska o ÕmBanom yenopgeke, Ckaska o 
Benom Apane, Crapukosa mouka m crapyxuna mouka, Haan 
Typõuuka, Ckaska o menrae, Ckas3ka O JMOACKOÑ rIyNOCTH, 
Heno-Gorargpt, pofungnun). Ilogecru (Men Von Poara u 


419 
Dr | 
www.dacoromanica.ro 


oGbemnnenue kHamecrB, Mex Von Poara n rocnonspp Kyaa, 
Den Hukndop-lllrykapb). 


Kindheitserinnerungen [Amintiri din copilărie]. Illustriert von Coca 
Creţoiu. [Aus dem Rumânischen übertragen von Renate Moli- 
toris. Nachdichtung der Verse von Alfred Margul-Sperber]. 
Bukarest, „Jugendverlag“, 1956. 128 p. 


Märchen [Poveşti]. Aus dem Rumânischen übersetzt von Harald 
Krasser. Berlin, „Aufbau-Verlag“, 1956. 207 p. 
Cuprinsul: Das Märchen vom weissen Mohren, Prinz Stutensohn, 
Das Mârchen vom Schwein, Die Geiss mit den drei Geisslein, 
Die Gaschichte vom erfahrenen Stan, Die Schwiegermutter 
mit den drei Schwiegertâchtern, Die Tochter der alten Frau 
und die Tochter des alten Mannes, Iwan Torbinka. 


Recollections from Childhood by Ion Creangă [Amintiri din copilărie]. 
Translated by A.L. Lloyd. London, „Lawrence & Wishart“, 
1956. 124 p. 


Cnomuuu [Amintiri]. IlepenmoBa: Muxaua CanoBany. [Byxapecr], 
[lepxaBne BUNaBHUNTBO AIA anreparypu n mucrenrBa, [1956]. 
155 p. cu ilustr. 
Cuprinsul: Cnomunu 3 muruncrBa (I, II, III, 1V), gparmenr 
a Gunorpabnu,. 


The Goat and Her Three Kids [Capra cu trei iezi]. Illustrated by Dem. 
after Ion Creangă's Tale. Bucharest, „Foreign Languages Publi- 
shing House“, 1956. [15] p. 


Válogatott munkái [Opere alese]. Forditottâk: R. Berde Mária, Kiss 

Jenö, Sütö András és Vigh Karoly. Marosvásárhely, „Állami 
Irodalmi és Müvészeti Kiadó“, 1956. 308 p + 1 f. portr. 
(Román Klasszikusok). 
Cuprinsul: Emlékeim (Gyermekkorom emlékei, Duhu atya, 
Ion Roată apó és a fejedelemségek egyesülése, Az a zsivány 
Nichifor apó). Mesék (Egy anyósnak három menye, A kecske 
és a három gidó, Kukuriku, nagy bojár, Karó Dani, A disznó 
meséje, Sztan, akinek ördög volt a szolgája, Fehér Szerecsen, 
Két leány, Tarisznyás Ivân, A lusta ember meséje, Mese az 
emberi butaságról, Öt kenyér, Szép Vitéz, a kanca fia). Egyéb 
müvek (Életrajzi töredék, A kicsitű és a nagyveră, A len és 
az inz, A rászedett medve, Az oktondi ember meséje, Egy 
lecke). 


420 


www.dacoromanica.ro 


Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru litera- 
tura în limbi străine“, 1957. 16 p. [În limba bensală]. 


Capra cu trei iezi. Ilustrată de Dem., după povestea lui Ion Creangă. 
[Bucureşti], „Editura Tineretului“, 1957. [16] p. cu ilustr. 
[În limba singaleză]. 


Dë me vă la de con. Tranh. vē cùa Dem. Phòng theo truyân cùa Ion 
Co-râ-ăng-ga. Nhá xuât Cân [Capra cu trei iezi. Traducere în 
limba vietnameză]. Buy-ca-rât: Sách báo ngo ai văn, [1957]. 
15 p. ilustrate. 


Hòang tw? lôn [Povestea porcului]. (Truyên thàn thoai Ru-ma-ni). 
Thann tam dich. Haiphong. „Hoa ngoc — Lan xb“, 1957. 
130/130. 24 tr. (Bibliothèque Nationale de Hanoi). 


Hsőpannoe [Opere alese]. EHumuneB, „['ocyzapcTBenHOC uanaremt- 
crBo Monnasun“, 1957. 216 p. 
Cuprinsul: Craacu (Mauuna Ilpenenar, CBeKpOBb M ee HeBecr- 
Ku, Casa o nopocemke, Ckaska npo Benoro Apana, Hosa 
nrpoe KO3IAT, Ilsan Tvppunea, Mous crapyxu n top, CTapu- 
ua, Ckrazka npo Crana-BHĄbI BHAaBIuIero, Doemer © ABYMA 
menemnaMu, Craska npo Aenran, Mare zmeponl. Paccrasl 
(Mow Iakapop Kourapyn, Mom Won Poara n Oozeruuerue, 
Mom Ion Poara n Bona Kyzsa, Oren Myxy). Bocnomnnanua 
mererBa (I, II, III, IV). 


Kax auca medseda o6manyaa [Ursul păcălit de vulpe]. IlepeBena c 
pymsmckoro D. Bepuuneii. Pucynka: M. Tunokacrpa. [Byxa- 
pecr], „WoaareascrBo Moxnonexu“, 1957. [12] p. 


Cnozaðu npo Qdumunemeo [Amintiri din copilărie]. Iep. B. sanos. 
Kues, „Merisaar“, 1957. 92 p. cu ilustr. („Index Transla- 
tionum“, Paris, 11, 1960, 25.944). 


Spomienky z detstva [Amintiri din copilărie]. [Preložila, poznámky 
spracovala a doslov napisala Jindra Huskovâ]. Bratislava, 
„Slovenské Vydavatelstvo Krasnej Literatury“, 1957. 143 p. 
(Malá Svetova Knižnica. Zväzok, 10). 


[The Goat and Her Three Kids] [Capra cu trei iezi]. Illustrated by 
Dem. after Ion Creangă’s Tale. (Bucharest, „Youth’s Publishing 
House“, 1957]. [15] p. [Text în dialectul Gujarati (India ves- 
tică)]. 


www.dacoromanica.ro 


[The Gout and Her Three Kids] [Capra cu trei iezi]. Illustrated by 
Dem. after Ion Creangă’s Tale. [Bucharest, „Youth's Publishing 
House“, 1957]. [15] p. (Text în dialectul Malayalam (Malabar)]. 


[T'he Goat and Her Three Kids) [Capra cu trei iezi]. Illustrated by 
Dem. after Ion Creangă's Tale. [Bucharest, „Youth's Publishing 
House“, 1957). [15] p. [Textul în dialectul Marathi, scrierea 
Devanagari (Hindustan)]. 


Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru literatura 
în limbi străine“, 1958. 16 p. [În limba bengală). 


Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru litera- 
tura în limbi străine“, 1958. 45 p. [Text în limba telugu]. 


Dus Beutelchen mit den zwei Batzen [Punguţa cu doi bani). Nach 
dem Märchen von Ion Creangă. [Bearbeitet von Domnița Mol, 
doveanu). Illustriert von Ioana Olteş. [Bukarest, „Jugendver- 
lag“, 1958]. 16 p. ilustrate. 


Das Märchen vom Harap-Alb {Povestea lui Harap-Alb]. Iilustriert 
von Anastase Demian. Aus dem Rumânischen von Renate 
Molitoris. Nachdichtung der Verse von Alfred Margul-Sperber, 
Bukarest, „Verlag für fremdsprachige Literatur“, [1958]. 78 p. 


Der Lausejunge aus Humulești. Kindheitserinnerungen [Amintiri din 
copilărie]. [Aus dem Rumänischen übersetzt von Renate Moli- 
toris. Verse nachgedichtet von Alfred Margul-Sperber]. Berlin, 
„Aufbau-Verlag“, 1958. 143 p. 

Harap-Alb. Pekin, „Editura de literatură populară“, 1958. 78 p. 


Le conte de Harap Alb (Povestea lui Harap-Alb]. Illustrations de 


A. Demian. [Traduit du roumain par Elena Vianu). Bucarest, 
„Editions en langues étrangères“, 1958. 80 p. 


Měšec s dvěma grosiky (Pungujţa cu doi bani). Praha, Stâtni Naklada- 


telstvi Dětské knihy, 1958. 16 p. 

Cuprinsul: Měšec s dvěma grosiky, O lidské hlouposti. 
Cxaaxa o Besom Apane [Povestea lui Harap-Alb). Wamocrpanuu 

A. Jemuana. [Ilepesoy c pymmnckoro MEI Oncyreza)]. 


Byxapecr „HanarenrcTBO NATepaTypH Ha HROCTPAHHNX ASHKAX“, 
[1958]. 80 p. 


Vzpominky z dětstvi [Amintiri din copilărie). [Traducere de] Pavel 
Beneš. Praha. S.N.K.L.H.V. 1958. 135 p. („Index Translatio- 
num“, Paris, 44, 4960, 22.594). 


422 


www.dacoromanica.ro 


Yura Jon Poama u yjedunvenve [Moş Ion Roată şi Unirea]. (llpren: 
Cunsuja KamGup ]. Py«ypemr, „OmnannHcko HanaBauko npeny- 
aehe“, 1959. [10] p. 


Der alte Ioan Roată und die Vereinigung [Moş Ion Roată şi Unirea]. 
[Deutsche Fassung: Edith Horowitz. Illustrationen: Silvia 
Cambir. Verse in der Ubartragung von Alfred Margul-Sperber). 
Bukarest, „Jugendverlag“, 1959. [10] p. 


Ion Roată apă de az Egyesülés [Moş Ion Roată şi Unirea]. [Kiss Jenö 
forditâsa. Silvia Cambir rajzaival.] Bukarest, „Ifjúsági Könyv- 
kiad6“, 1959. [10] p. 


Craaka o nopocenxe [Povestea porcului]. Hepes: D. epos. Humugen 
„Kapta MonnoBenacka“, 1959. 26 p. cu ilustr. 
După: „Bibliografia literaturii române (1948—1960)“. Bucu- 
reşti, „Editura Academiei Rep blicii Populare Române“, 
1965, p. 332. 


Vajza e plakës dhe vajza e plakut [Fata babei și fata moşneagului]. 
[Traducere de] lorgji Papailia. Tiranë, N. Sh. Botimeve „Naim 
Frashëri“, 4959. 46 p. 


Das Beutelchen mit den zwei Batzen [Punguţa cu doi bani]. [Illus- 
triert von Ioana Olteş). Bukarest, „Jugendverlag“, [1960]. 16 p. 


Der Flachs und das Hemd [Inul şi cămeşa)]. Deutsch von Alfred Mar- 
gul-Sperber. Illustrationen: Adriana Mihăilescu. Bukarest, 
„Jugendverlag“, [1960]. 16 p. („Märchensäckel“). 


Fehér Szerecsen [Harap-Alb]. Válogatott müvek [Opere alese]. (For- 
ditotta: R. Berde Mária, Kiss Jenö, Siită András, Miklós Gyula], 
[Budapest], „Európa Könyvkiadó“, 1960. 263 p. + 1 f. portr. 
[A Világirodalom Klasszikusai). 

Cuprinsul: Gyermekkorom emlékei (1, II, III, IV). Duhu 
atya, Ion Roată apó és a fejedelemségek egyesülése, Ion Roată 
apó és Cuza fejedelem, Az a zsivány Nichifor apó. Mesék (Egy 
anyósnak három menye, A kecske és a három gidó, Karó Dani, 
A disznó meseje, Az öregasszony lánya meg az öregember lánya, 


Stan, akinek ördög volt a szolgája, Tarisznyás Ivan, Fehér 
Szerecsen). 


Kecuya ca dee nape [Punguța cu doi bani]. [IIpesena: A. Tomuă]. 
Haycrpauuje: Joaue Onrem. (Byxapecr, 1960 ]. 16 p. ilustrate. 


423 


www.dacoromanica.ro 


Kouwenek c Deyua epowuramu [Punguţa cu doi bani]. IlepepaGorka 
craauu Mona Hpaura. Pucyunu: Moana Onremn. [Byxapecr, 
„Hanarenbcrao Monomentu“, 1960]. [16] p. ilustrate. 


Kukurigu, nagy bojár (Punguţa cu doi bani]. Rajzolta: Ioana Olteş. 
Forditotta: Sütó András. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, 
1960. [16] p. ilustrate. 


Wspomnienia z Dzieciństwa [Amintiri din copilărie]. Przelózyla Da- 
nuta Bieńkowska. Warszawa, 1960. 92 p. 


A kecske és a három gidó [Capra cu trei iezi]. Illusztrălta: Dem. Buk., 
»lfjúsági Könyvkiadó“, 1961. 8 p. + 1 anexă + [8 f. pl.]. 


Cuentos y relatos escogidos [Basme şi povestiri alese]. Traducción 

de León Federico Fiel. De la versión francesa de Elena Vianu. 
Buenos Aires, „Editorial Losada“, [1961]. 227 p. („Cântem- 
poránea“). 
Cuprinsul: Cuentos (La suegra y los tres nueras, La cabra y 
los tres cabritos, La bolsita de los dos ochavos, Danila Pre- 
peleac, El cuento del cerdo, Historia de Stan, el escaldado, El 
cuento de Harap Alb, La hija de la vieja y la hija del viejo, 
Iván el Morral, La tonteria humana, El Principe Cucantador, 
hijo de la Yegua). Relatos (El tio Ion Roată y la unión, El tio 
Ion Roată y el Principe Couza, Papá Nikifor, el astuto). 


Ycnomene, npunosemre, 6ajre Amintiri, povestiri, poveşti]. Ipesena 

Anremka Tomuh. [Bucureşti], „VWamasauxo  npemyaehe aa 
KHbWKeBHOCT“, 1961. 212 p. + 1 f. portr. 
Cuprinsul:  Ycnomene n3 meruncrea (I1, II, III, IV). Ynya- 
Huknġop Jona, Ynya Jon Poara n Yjenuweme, Uer xneGosa, 
Upnaa (Jiyacka raynocr), Ilpuua o nenmrunu, Ilpuua o KpMEY, 
Cran, CBUM MacruMa Hamaaan, BaOnna rbu xm gegnna KAn, 
san Teppnnra . 


A falu órája (Pupăza din tei]. Részlet a Gyermekkorom emlékei c. 
miib6l. Kiss Jenö forditâsa. Az illusztrációkat Taru Eugen 
kâszitette. Bukarest, „Ifjúsági könyvkiadó“, [1962]. 72 p. cu 
ilustr. 

A kecske és a három gidó [Capra cu trei iezi]. Illusztrálta: Dem. [Buka- 
rest, 1962]. 8 p. (text) + [14] p. ilustrate. 


Fehér Szerecsen [Harap-Alb]. Sütö András forditása. Illusztrálta: 
Noël Roni. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, [1962]. 80 p. 
cu ilustr. + 6 f. pl. 


424 


www.dacoromanica.ro 


Két leny [Fata babei şi fata moşneagului]. Vigh Károly forditâsa. 
Ioana Constantinescu rajzaival. Bukarest, „Ifjúsági Könyv- 
kiad6“, 1962 24. p. („Mesetarisznya“). 


Hoaa e mpemă koaasmamu [Capra cu trei iezi]. Ilo ckaske Mona 
Hpauro.  Manrocrpanuu: Mema. Byxapecr, „HsnarenscTBo 
Mononemu“, [1962]. [8] f. ilustrate. 

Pere Nikifor le Roublard [Moş Nichifor Coţcariul]. Traduit par Elena 
Vianu. În vol.: „Nouvelles roumaines“, Anthologie des Prosa- 
teurs Roumains. Paris, Éditions "„Seghers“, 1962, p. 61—74. 


Iynaeau ca aune [Pupăza din tei]. Ycnomene na pernucrea. Huyc- 
rpanje: Even Tapy. [PByxapecr], „„OmnanuHcKko namaBauko 
rpenyaehe“, [1962]. 72 p. cu ilustr. 

Válogatott munkái [Scrieri alese]. [Az elöszót Házy István irta]. 

Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, [1962]. 256 p. cu portr. 
(„Tanulók Könyvtára“). 
Cuprinsul: Válogatott irások (Gyermekkorom emlékei, Ion 
Roată apó és a fejedelemségek egyesülése). Mesék (A kecske 
és a három gidó, Fehér Szerecsen, Kukurikú, nagy bojár, Két 
leány, Tarisznyás Iván, Mese az emberi butaságról, A lusta 
ember meséje, Öt kenyér). 

Dănilă Prepeleac [Deutsche Übertragung von Rudolf Lichtendorf]. 
Tllustriert von Noël Roni. Bukarest, „Jugendverlag“, [1963]. 
24 p. cu ilustr. 

Der Wiedehopf. Kindheitserinnerungen [Amintiri din copilărie]. Mit 
Illustrationen von Eugen Taru. [Deutsche Übertragung von 
Harald Krasser]. Bukarest, „Jugendverlag“, [1963]. 84 p. cu 
ilustr. i 

Karó Dani (Dănilă Prepeleac). [Forditotta: Sütö András]. Illusztrâlta 
Noël Roni. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, [1963]. 24 p. cu 
ilustr. 


Opere. Oeuvres. Acest volum bilingv a fost editat de editura „Meri- 
diane“, sub îngrijirea acad. George Călinescu, pe hîrtie de 
țigarete, într-un tiraj de 8.000 exemplare. Imprimarea a fost 
executată de către întreprinderea poligrafică „Arta Grafică“ 
din Bucureşti. Textul și variantele au fost stabilite de acad. 
G. Călinescu. Prefaţa și glosarul au fost scrise de acad. G. Că- 
linescu. Traducerea în limba franceză a fost făcută de Yves 
Augé şi Elena Vianu, sub îngrijirea lui Simone Roland. Bucu- 
rest), Editura „Meridiane“, 1963. 703 p. 


425 


www.dacoromanica.ro 


Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie, Mos Ion Roată 
şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş Nichifor Coţca- 
riul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa 
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea 
lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata 
moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Poveste 
(Prostia omenească], Făt-Frumos, Fiul Lepei). Souvenirs (Sou= 
venirs d'enfance, Le père Ion Roată et L'Union, Le père Ion 
Roată et le prince Gouza, Père Nikifor le Roublard). Contes 
(La bslle-măre aux trois brus, La chèvre et les trois chevreux, 
La petite bourse aux deux liards, Dănilă Prepeleac, Le conte 
du porc, Histoire de Stan l'Echaudă, Le conte de Harap Alb, 
La fille de la vieille et la fille du vieux, Ivan la Musette, His- 
toire d'un fainéant, La sotisse humaine, Le Prince Charmant, 
Fils-de-la-Jument). 


A kecskék [Caprele Irinucăi]. Részlet „Gyermekkorom emlékei“ cimă 
kötetből. Forditotta: Kiss Jenö. (Illusztrâlta: N. Săftoiu]. 
Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, [1964]. 56 p. cu ilustr. („Mese- 
tarisznya“). 


Die Ziegen der Irinuca [Caprele Irinucăi]. Aus „Kindheitserinnerun- 
gen“. Ins Deutsche übertragen von Harald Krasser. [Mit Illus- 
trationen von N. Săftoiu]. Bukarest, „Jugendverlag“, [1964]. 
64 p. cu ilustr. („Märchensäckel“). 


Joăo Roda e a uniăo dos Principados Romenos [Moş Ion Roată şi 
Unirea]. În vol.: „Antologia do conto romeno“. Seleção, tra- 
dução e notas biográficas de Nelson Vainer. Pr>fácio de R. Ma- 
galhăes Júnior. Introdução de Silvian Iosifescu. Rio de Janėiro, 
„Editora Givilização Brasileira HA", 1964, p. 41—45. 

Kosa ca mpu japema [Capra cu trei iezi]. Mascepanuie: Mem. 
[Bucureşti, „Owzagnncko m3gasauko npegysehe“, 1964]. [8] 
f. ilustr. + 8 p. (text detaşat). 


La suocera con tre nuore. Ricordi d'infanzia [Soacra cu trei nurori. 
Amintiri din copilărie]. Traduzione dal romeno 'di Corrado 
Albərtini. Roma, Edizioni „Paoline“, 1964. 272 p. (Collana. 
Rossazzurro, 33). 


A kecske és a hirom gidó [Capra cu trei iezi]. Forditotta: Sütö András. 
Illusztrálta: Deak Ion. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, 
[1965]. [8] f. ilustrate + 15 p. (text). 


(26 


www.dacoromanica.ro 


A kecske de a három gidó [Capra cu trei iezi). Ion Creangă meséjét 
bábszinpadra alkalmazta: Eugenia Dumitriu. Forditotta: Hu- 
nyadi András. Rendezii tanácsok: Francisc Kövári. În vol.: 
„Igaz mesék“. Marosvásárhely, Népi Alkotâsok Tartományi 
Háza, 1965. 18 p. 


A vénasszony leánya de a vénember leánya [Fata babei ei fata moş- 
neagului]. Forditotta: Vigh Kâroly. Illuszirâlta: Albin Stă- 
nescu. Bukarest, „Ifjúsági Könyvkiadó“, 1965. [16] f. ilustrate 
+ 8 p. (text). 


Bauna rën u ðeðuna xrħu [Fata babei şi fata 'moșneagului]. 
Haycrpanuje: Anun Cranecky. Bykypemr, „OmnanuHcko usga- 
Bayko npegyzseħe“, 1965. [8] f. ilustrate + 8 p. (text). 


Das Märchen vom weissen Mohren und andere Märchen [Povestea lui 
Harap-Alb şi alte poveşti). Aus dem Rumänischen übersetzt 
von Harald Krasser. Mit Illustrationen von Inge Jastram. 
Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1965. 152 p. cu ilustr. 
(„Reclams Universal Bibliothek Erzählende Prosa“). 
Cuprinsul: Das Märchen vom weissen Mohren, Das Märchen 
vom Schwein, Die Geschichte vom erfahrenen Stan, Iwan Tor- 
binka. 


Das Säckel mit den zwei Groschen [Punguţa cu doi bani). [Deutsch von 
Harald Krasser. Illustrationen: Dumitru Dobrică). Bukarest, 
„Jugendverlag“, [1965]. [8] f. ilustrate + 4 p. (text). 


Die Geiss mit den drei Geisslein [Capra cu trei iezi). Deutsch von 
Harald Krasser. Illustrationen: Deak Ion. Bukarest, Jugend. 
verlag“, [1965]. [8] f. ilustrate + 16 p. (text). 


Die Tochter der Alten und die Tochter des Greises [Fata babei şi fata 
moșneagului). [Deutsche Übertragung: Harald Krasser]. Mit 
Illustrationen von Albin Stănescu. Bukarest, „Jugendverlag“, 
[1965]. 9 f. ilustrate + 8 p. (text). 


Kecuya ca Ges nape (Punguţa cu doi bani]. [Maycrpanuje: Jeun, 
ep IloGpnka]. [Byrypemr], „Ounamuacko namaBauko npe- 
myseke“, [1965]. 8 f. ilustrate + 8 p. (text). 


Kosa u mpoe noaaam [Capra cu trei iezi). IlepeBon c MonnaBckoro 
T. Ieposa. Pucynanu JI. [lomanna. HumuneB,  Hantaremtcrgo 
Kapra MonmoBenacu3“, 1965. 20 cen. © na. 

427 


www.dacoromanica.ro 


Kosa ca mpu japema [Capra cu trei iezi]. Magerpangie: H. Mear. 
Bykypeurr, „Omxanuncro uamaBauko npenyseke“, 1965, 8f. 
ilustrate + 15 p. (text). 


Kukuriků, nagy bojár (Punguţa cu doi bani]. Forditotta: Sütö An- 
drâs. Illusztrâlta: Dobrică Dumitru. Bukarest, „Ifjúsági Könyv- 
kiadó“, [1965]. 8 f. ilustrate + 4 p. (text). 


Opere. Oeuvres. Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura „Meridiane“, 1965, 
700 p. 
Cuprins identic cu al ediţiei Opere. Oeuvres. Bucureşti, Editura 
„Meridiane“, 1963. 


Ckaaxu [Poveşti]. (Pucyunu: Hoess Poun]. Byxapecr, „„Vanarens- 
crBo Moxnomenu“, [1965]. 203 p. + 15 f. pl. 
Cuprinsul: CBekposbs c Trpema meBecrramu, Kosa c Tpema 
koanaramu, Komeas c mByMA rpouiamu, [lanuna Ilpenexnar, 
Crasra o uynecHoM nopocenke, Casa O GHIBAJIOM uenoBerke, 
Crasna o Benom Apane, CrapnkoBa nout It cTapyxuHa mouka, 
Hesan Typ6unka, Yymo-Goraruipb, KOČMJIHUMH CHH. 


O aspros sklavos, Anamnésis kai alla paramythia [Harap-Alb. Amintiri 
şi alte povestiri]. Metafrasé: Ritas Bumi — Papa, Iolanda 
Pegli, Athine, „Dorikos“, 1966. 312 p. cu ilustr, Ikonografii 
keimenu: A. Demian. E'hovoigrafisi: Joulian Olariou, 


Bocnomunanua Gememea. Ckaaxu [Amintiri din copilărie. Poveşti]. 
IlpenucnoBue B, Baxmaesa. Mockaa, Manatreztcrpg „Xxyxo- 
mecTBenHaA dnTrepaTypa“, 1966, 271 p. 

Cuprinsul: BocnomnHanua mererBa (I, II, LII, IV). Ckaska 
(Jounz Ilpenenak, Ckaska o nopocenke, Ckaska npo Crana — 
BHA BUMABUIErOo, Ckaska o Benom Apane, Msas TypOuura). 


Die Tochter der Alten und die Tochter des Greises [Pata babei şi fata 
moşneagului]. Mit Illustrationen von Albin Stănescu. Bukarest, 
„Jugendverlag“, 1967. [18] p. ilustr. 


+ 


A kecske de a három gădălye [Capra cu trei iezi). Biografie, vocabular 
şi rezumat. Bucureşti. 7 p., [f.a.]. 


Amintiri din copilărie. I, II. Imprimat cu caractere Braille pen- 
tru orbi. New York — Paris, [f. a.]. 

Oregany5 lánya de öregapó lánya [Fata babei şi fata moşneapului]. 
Biografie, vocabular şi rezumat. Bucureşti. 7 p., [f.a.]. 


428 


www.dacoromanica.ro 


IV. PRELUCRĂRI 


RADU PRIŞCU. Capra cu trei iezi. Piesă pentru copii, după poves- 
tea lui I. Creangă. Brașov, 1913. 21 p. (Biblioteca teatrală, 
editată de „Societatea pentru fond de teatru român“, nr. 42). 

SERAFIM IONESCU. Unirea. După I. Creangă. Un act. Plevna. 
Un act. Dacia. Un act. Ediţia a II-a. București, „Cartea româ- 
nească“, 1923. 55 p. („Teatru popular școlăresc și de familie“). 

JUAREZ MOVILĂ. Moș Ion Roată. Improvizaţie într-un act. Pre- 
lucrare după I. Creangă pentru şezători de copii şi adulţi. Edi- 
ţia I. Bucureşti, 1926. 16 p. (Biblioteca Ateneului popular 
„General Golescu“, no. 1). 

I.I. MIRONESCU. Catiheţii de la Humulești. Teatralizare după 
opera lui I. Creangă Amintiri din copilărie. Înscenare în cinci 
părți dramatice. „Însemnări ieşene“, Iaşi, III, vol. VI, 4,1 apri- 
lie 1938, p. 44—66; III, vol. VI, 5, 1 mai 1938, p. 197—221; 
III, vol. VI, 6, 1 iunie 1938, p. 381—404. 

ION DAMIAN. Ivan Turbincă. Basm dramatic după povestea lui 
Ion Creangă. București, 1938. 44 p. („Teatru pentru copii şi 
tineret“). 

ADRIAN PASCU. Ivan Turbincă. Poveste în versuri, în 7 tablouri, 
după Ion Creangă. Iaşi, 1939. 112 p. + 1pl. 

EMANOIL BUCUȚA. Visul lui Ion Creangă. „Revista Fundațiilor 
Regale“, Bucureşti, VIII, 5, 1 mai 1941, p. 254—261. 

Trii iezi cucueţi. Poveste norodnică, prelucrată pentru copchii de 
M. OPREA. Desemne de E. Merega. Chişinău, „Editura de 
stat a Moldovei“, 1941. 18 p. (Cu litere ruseşti). 

CLAUDIU IONESCU. Dănilă Prepeleac. Prelucrare după Ion 
Creangă. În desene animate. Bucureşti, Editura „Centrala 
presei“, [1943]. 16 p. (Colecţia „Hazul copiilor“). 

CLAUDIU IONESCU. Fata babei şi fata moșneagului. Prelucrare 
după Ion Creangă. Bucureşti, Editura „Centrala presei“, 1943, 
32 p. (Colecţia „Hazul copiilor“). 

GEORGE DEMETRU PAN. Moş Ion Roată. Reconstituire istorică 
într-un act (trei tablouri), inspirată după Ion Creangă. Bucu- 
reşti, „Frontul Plugarilor“, 1948. 28 p. 


GEORGE VASILESCU. Ochiul babei. Comedie în trei acte (patru 
tablouri) în versuri. După povestirea Soacra cu trei nurori de 


429 


www.dacoromanica.ro 


Ion Creangă. București, „Editura de stat pentru literatură 
şi artă“, 1954. 99 p. cu note muzicale. 


G. GAIZERLIU, Dănilă Prepeleac. Dramatizare într-un act şi trei 
tablouri. Prelucrare după basmul lui I. Creangă. În culegerea: 
„Plaiurile Bistriţei“, Bacău, 1958. 


SAŞA PANĂ. Ion Roată şi Unirea. Un tablou după o schiţă de 
Ion Creangă. „Îndrumătorul cultural“, XI, 12 decembrie 1958, 
p. 17—19. 


ION DAMIAN. Pupăza din tei. (5 tablouri din viața lui Ion Creangă). 
Comedie şi pentru copii dar mai ales pentru oameni buni, 
București, 1958. 48 p. (Fondul literar al scriitorilor din R.P.R.). 


VIORICA FILIPOIU. Punguţa cu doi bani. Comedie în 3 acte pen- 
tru teatrele de păpuși, după un motiv de Ion Creangă. Versuri 
pentru ciîntace de Veronica Porumbacu. București, 1959. 29 p. 
lito. 


DENISE BASDEVANT. De monts en merveilles. Contes moldaves 
d’après I. Creanga. Adaptès par Denise Basdevant. Ilustra- 
tions de Józef Wilkon. Paris, „Flammarion — Jeunesse“, [1963]. 
160 p. Cuprinsul: Le sac d'or, La câte du diable, Ivan et sa 
besace, L'empereur vert. 

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. Dramatizare de DAN NASTA. 
Bucureşti, 1964. 61 p. 

ION DĂMIAN. Din copilăria lui Ion Creangă. Comedie în 3 tablouri. 
Ilustrații: Ioana Constantinescu. București, 1965. 56 p. Teatru 
şcolar. (Comitetul de stat pentru cultură și artă. Casa centrală 
a creaţiei populare). 

ALECU POPOVICI şi CORNELIA TOPALĂ. Fata babei și fata 
moşneagului. Dramatizare după Ion Creangă. În vol.: „Teatru 
pentru cei mici“. Copertă şi ilustraţii: Ioana Constantinescu. 
București, „Editura Tineretului“, 1965, p. 47—66. 

VICTOR EFTIMIU, Punguța cu doi bani. Dramatizare după Ion 
Creangă. În vol.: „Teatru pentru cei mici“. Copertă și ilustraţii: 
Ioana Constantinescu. București, „Editura Tineretului“, 1965, 
p. 21—29. 

* 

GH. BOZ. Cinci pini. Piesă în două acte. Înscenare de... Botoşani. 
16 p. („Teatru popular pentru şcoala primară“), [f.a.]. 

I. PETRESCU-COMARNIC. Punguţa cu doi bani. Poveste. Pre- 
lucrare în versuri de... Desene de Gabriela Mirza. Bucureşti, 
„R. Gioflec“. 43 p, [f.a.]. 


www.dacoromanica.ro 


B. REFERINŢE 


ADAMESCU, GHLORGHE. Indicaţiuni bibliografice pentru lite- 
ratura română (sec. XVI — sec. XIX). Bucureşti, „Minerva“, 
1912, p. 59. 

ADAMESCU, GHEORGHE. Istoria literaturii române. Bucureşti, 
„Editura librăriei Leon Alcalay“, [1920], p. 480—485. („Biblio- 
teca pentru toți“).! 

ADAMESCU, GHEORGHE. Contribujiune la bibliografia românească. 
Fascicola I, Bucureşti, „Cartea românească“, 1921, p. 124—123; 
Fascicola a II-a, Bucureşti, „Tipografiile române unite“, 1923, 
p. 482—183; Fascicola a III-a, București, „Editura Casei 
şcoalelor““, 1928, p. 133—134. 

ADAMESCU, GHEORGHE, Din biografiile scriitorilor romani. Bucu- 
reşti, „Alcalay“, p. 82—85. („Biblioteca pentru toţi“, nr. 85), 
Dal, 

ADĂSCĂLIȚEI, V. Folclor şi viziune folclorică. „Iaşul literar“, 
Iaşi, XV, 1, noiembrie 1964, p. 79—82. 

ADĂSCĂLIȚEI, V. „Ion Creangă“, o revistă de folclor închinată 
marelui povestitor. „laşul literar“, XV, 1, noiembrie 1964, 
p. 93—94. 

ADĂSCĂLIȚEI, V. Creangă şi folclorul. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 6. 

ADERCA, F. De vorbă cu d. I. Slavici. „Mişcarea literară“, Bucu- 
rești, II, 12, 34 ianuarie 1925, p. 1—2. 

ADERCA, F. De vorbă cu d. M. Beza. „Mişcarea literară“, Bucu- 
reşti, II, 26, 9 mai 1925, p. 2. 

AGÂRBICEANU, ION. Jon Creangă, neîntrecutul povestitor. (Ani- 
versări). „Steaua“, Cluj, VIII, 3, 3 martie 1957, p. 91—92. 


431 


www.dacoromanica.ro 


AGÂRBICEANU, ION. Jon Creangă. „Tribuna“, Cluj, VI, 9, 1 mar- 
tie 1962, p. 1. 


ALEXANDRESCU, GRIG. I. Biografia lui Ioan Creangă. În vol.: 
„Scrierile lui Ioan Creangă“. Iaşi, 1890, I, p. 1—29. Reprodusă 
şi în vol.: „Ion Creangă, Opere complecte“. Partea I—VI. Bucu- 
reşti, „Leon Alcalay“, 1902; „Ion Creangă, Opere complecte“. 
Partea 1—VI. Bucureşti, „Carol Müller“, [1903]; „Ion Creangă, 
Opere complecte“. Partea I—II, IV—VI. Bucureşti, „Leon 
Alcalay“, [1908]; „Ion Creangă, Amintiri din copilărie“. Bucu- 
reşti, „Cartea românească“, 1932 ; „Ion Creangă, Amintiri din co- 
pilărie“. București, „Cartea românească“, [1936]; „Ion Creangă, 
Amintiri din copilărie“. Bucureşti, „Cartea românească“, [1941]; 
„lon Creangă, Amintiri din copilărie“. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1943]. „Ion Creangă, Amintiri din copilărie“. 
Bucureşti, „Cartea românească“, [1946]; „Ion Creangă, Amintiri 
din copilărie“. Virșeţ, „Frăție şi unitate“, 1950; „Ion Creangă, 
Opere complete“. București, Edit. librăriei „Universala“, 
Alcalay. („Biblioteca pentru toţi“, nr. 28—31); „Ion Creangă, 
Opere complete“. Partea 1—VI. București. („Biblioteca pentru 
toţi“, nr. 28—33). 


ALEXANDRESCU, GRIG. I. Amintiri despre Ioan Creangă. „Con- 
vorbiri literare“, București, XXXIII, 12, 15 decembrie 1899, 
p. 1073—1084. 


ALEXANDRESCU, GRIG. I. Amintiri despre Ion Creangă. „Şeză- 
toarea“, Fălticeni, V, 12, decembre 1899, p. 179—187. 


ALECSANDRI, V. Scrisori. I. Ed. Il. Chendi şi E. Carcalechi. 
Bucureşti, „Socec“, 1904, p. 6, 85, 118. 
Două scrisori către I. Negruzzi și una către T. Maiorescu în 
care, printre altele, vorbeşte şi de I. Creangă. 


ALEXICI, G. Geschichte der rumänischen Litteratur. In deutscher 
Umarbeitung von Dr. K. Dietrich. Leipzig, 1906, p. 158, 166, 
184, 188. 


ANDONI, CONSTANTIN. Însemnări neştiute şi nepublicate, de ale 
lui Ion Creangă, din biserica din Humulești. „Mitropolia Mol- 
dovei“, laşi, XV, 5, mai 1939, p. 188—189. 


432 


www.dacoromanica.ro 


ANGHEL, PAUL, PURCARU, ILIE şi MANOLESCU, NICOLAE. 
Casele memoriale... Humuleştii lui Creangă. Raid anchetă. 
„Contemporanul“, Bucureşti, 25, 21 iunie 1963, p. 3. 

ANGHEL, PAUL. Elevaţia motivului folcloric sau Ion Creangă. 
„Scinteia tineretului“, Bucureşti, XX, 4.850, 18 decembrie 
196%, p. 4—5. 

ANGHEL, PAUL, Creangă la palat. „Scînteia“, Bucureşti, XXXIV, 
6.477, 21 decembrie 1964, p. 1, 2. 

ANTONOVICI, ECON. I. O cerere a lui Ion Creangă. „Ion Creangă“, 
Birlad, IV, 2, februarie 1911, p. AL. 

APETROAIE, ION. Operä de sinteză critică. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 8. 

APOSTOLESCU, N.I. Istoria literaturii române moderne. Partea I 
(1821—1866). Bucureşti, „C. Sfatea“, 1913, p. 77—78. 

ARALD. Bojdeuca lui Creangă. „Mişcarea“, Iaşi, VII, 161, 24 iulie 
1915. 


ARALD. Iarăşi bojdeuca lui Creangă. „Mişcarea“, Iaşi, VII, 171, 
5 august 1915. 

ARBORE, AL. Creangă la Iași (itinerar biografic). „Iaşul literar“, 
lași, AV, 41, noiembrie 1964, p. 46—58. 

ARDELEANU, VIRGIL. Farmecul lui Creangă. „Steaua“, Cluj, 
XV, 1, ianuarie 1965, p. 10—21. 
Reprodus și în vol.: „Însemnări despre proză“. Bucureşti, 
„Editura pentru literatură“, 1966, p. 253—269. 

ARGHEZI, TUDOR. Creangă. (Medalion). „Tribuna“, Cluj, VI, 
11, 1962, p. 4. 

ATANASIU NEMȚEANU, GH. Amintiri despre Popa Duhu. „Iaşul 
literar“, Iaşi, 4, aprilie 1957, p. 103—109. 

ATANASIU, V.I. Abecedare și abecedariști. „Era nouă“, Iaşi, 26 mai, 
16 iunie şi 25 august 1891. 

AZOIȚII, CONST. Azi, pe Valea Ozanei. „România liberă“, Bucu- 
reşti, XXII, 6.270, 12 decembrie 1964, p. 2. 

BACONSKY, A.E. Ion Creangă. „Steaua“, Cluj, VIII, 3 martie 
1952, p. 92—94. 

BACONSKY, LEON. Înaintaș și contemporan. „Steaua“, Cluj, XV, 
12, decembrie 1964, p. 61—64. 

BAICAN, E. Moş Jordache Halandala. „Făt-Frumos“, Birlad, I, 
17—18, 31 decembrie 1904 — 15 ianuar 1905, p. 274—276. 


433 
28 | 
www.dacoromanica.ro 


BAICULESCU, GEORGE. I. Creangă [poezie]. „Zori de zi“, R.-Să- 
rat, I, 2, 4 februarie 1920, p. 41. 

BALLA, ERNŐ. Ion Creangă. Gyermekkori emlckei-magyarul. 
„Utunk“, Cluj, V, 16, 19 august 1950, p. 12, 

BALLA, ERNO. Ion Creangă. Fehér Szerecsen de más mesék. „Utunk“, 
Cluj, VI, 31—32, 47 august 1951, p. 7. 

BARBU, N. Creangă şi „Junimea“. „laşul literar“, Iaşi, XV, 14, 
noiembrie 1964, p. 35—43, 

BART, JEAN. Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic“, Bucu- 
reşti, IX, seria a Il-a, 489, 20 aprilie 1930, p. 1—2. 

BART, JEAN. Amintiri literare. „Revista Fundațiilor Regale“, 
Bucureşti, XI, 3, 1 martie 1944, p. 557—568. 

BASSARABESCU, I.A. Cine a îndemnat pe Creangă să scrie. „Con- 
vorbiri literare“, București, anul al 63-lea, februarie 1930, 


p. 3—5. 
BĂDÄUȚĂ, AL. Creangă. „Gindirea“, Bucureşti, IX, 42, 1929, 
p. 407—408. 


BĂLAJ, TEOFIL. Nică a Petrii cutreieră lumea... (Ion Creangă 
— exponent al geniului popular). „Scînteia tineretului“, Bucu- 
rest), XX, 4.845, 13 decembrie 1964, p. 3. 

BĂLAN, I.D. Ion cel Mare. „Scînteia“, Bucureşti, 6.475, 19 decem- 
brie 1964, 

Reprodus şi în vol.: „Valori literare“. București, „Editura 
pentru literatură“, 1966, p. 24—28. 

BĂLĂIŢĂ, GEORGE. Pelerinaj la Humuleşti. „Scinteia“, Bucu- 
reşti, XXXIV, 6.477, 21 decembrie 1964, p. 1,2. 

BĂRBULESCU, CORNELIU, Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri 
din copilărie“. [Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1966]. 

BĂRBULESCU, SIMION. O monografie artistică a satului. „Iaşul 
literar“, laşi, XV, 11, noiembrie 1964, p. 69—78. 

BERINDEI, DAN. Redescoperirea lui Moș Ion Roată. „Contempo- 
ranul“, Bucureşti, 3, 23 ianuarie 1959, p. 3. 

BEZA, MARCU. Prefaţă la: „Ion Creangă, Recollections“. London & 
Toronto. J.M. Dent, [1930], p. 7—8. 


BIEDRZYCKI, EMIL, Zarys dziejcw literatury rumunskiej. (Z anto- 
logja poezji). Lwów, 1935, p. 21, 76, 78, 100, 105. 


BITAY, ARPAD. Istoria literaturii române. Cluj, 1924, p. 43—45, 


134 


www.dacoromanica.ro 


BÎRLEA, OVIDIU. Ion Creangă şi folclorul. „Steaua“, Cluj, XV, 1, 
ianuarie 1965, p. 34—42. 

BÎRLEA, OVIDIU. Poveștile lui Creangă. Bucureşti, „Editura pen- 
tru literatură“, 1967. 318 p. 

BOGDAN-DUICĂ, GH. Variante ungurești la Ion Creangă. „F3t-Fru- 
mos“, Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 5—10. 
BOGDAN, N.A. Adunarea scrierilor lui I. Creangă. „Lupta“, VII, 

seria a IV-a, 1.025, 14 ianuarie 1890. 

BOGDAN, N.A. Ion Creangă. Citeva amintiri. „Familia“, Oradea, 
XXVI, 9, 16 martie 1890, p. 104—107.| 

BOGDAN, N.A. Varietăţi. „Era nouă“, Iaşi, 97, 11 august 1891, 
p. 3—4. 

BOGDAN, N.A. Ion Creangă, povestitorul poporal. Citeva amintiri. 
În vol.: „Poveşti şi anecdote din popor“. Ed. a II-a. Iaşi, 
„araga“, 1897, p. 197—217. 

Cf. ibid. în vol.: „Poveşti şi bazaconii din Moldova“. Ed. a 
III-a. Bucureşti, „Socec“, 1923, p. 320—350. 

BOGDAN, N.A. Ion Creangă la Băile Slănic. „Lupta pentru viață“, 
Iaşi, I, 5, 1 mart 1904, p. 72—75. 

BOGDAN, N.A. Potcapul lui Creangă. „Flacăra“, Bucureşti, IV, 
9—10, 20 decembrie 1914, p. 57. 

BOGDAN, N.A. Oraşul Iași. Monografie istorică şi socială, ilustrată. 
Ediţia a doua, refăcută și mult adăogită. laşi, 1914. 360 p. 

BOGDAN, N.A, Pe unle a stat Creangă. „Mişcarea“, Iaşi, VII, 
177, 13 august 1915. 

BOGDAN, N.A. Biserica din Humulești. Note şi impresii. „loan 
Neculce“, Iaşi, fasc. 4, 1924, p. 291—293. 

BOGDAN, N.A. Ioan Creangă. „Solia Moldovei“, Iaşi, II, 16, 1 mar- 
tie 1928, p. 2. l 
CÍ. ibid. în vol.: „Da haz şi de nəcaz“. Iași, „Cultura romå- 
nească“, 1929, p. 174—177. 

BOGDAN, N.A. Lucruri inedite şi foarte interesante despre Ion 
Creangă. „Opinia“, Iaşi, XXVIII, 7.643, 18 octombrie 1932. 

BOLDAN, E. Prezentare succintă a istoriei literaturii române. Bucu- 
reşti, 1961. 38 p. (Societatea de ştiinţe istorice şi filologice 
din R.P.R. Extras din culegerea „Limbă şi literatură“, vol. V). 

BORCILĂ, M. Stilul. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 24 decembrie 
1964, p. 9. 


435 
28" | 
www.dacoromanica.ro 


BOTEZ, CONSTANTIN. Introducere la: „lon Creangă, Opere com- 
plecte“. Bucureşti, „Cartea românească“, 1936. 
Reprodusă şi în vol.: „Ion Creangă, Opere complecte“, Bucu- 
reşti, „Cartea românească“, 1937, [1938], [1941], [1942], [1943], 
(1947). 

BOTEZ, DEMOSTENE. La bojdeuca lui Creangă [Versuri]. „Viaţa 
românească“, Bucureşti, 6, 1951, p. 50—52. 


BOTEZ, DEMOSTENE. „Zilele Ion Creangă“. Întrupare a geniului 
popular. „Scînteia“, Bucureşti, XXXIV, 6.469, 13 decembrie 


1964, p. 3. 

BOTEZ, DEMOSTENE. Cinstire. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 
1964, p. 3. 

BOTEZ, I. Studii şi observații. laşi, „Viaţa românească“, 1914, 
p. 122—124. 


BOTEZ, IOACHIM. Jon Creangă, scriitorul pământului. „Anuarul 
liceului de băieţi «Petru Rareş» — Piatra-N., pe anul şcolar 
1932—1933, p. 33—38. 


BOTEZ, OCTAV. O înscenare dramatică a operei lui Ion Creangă 
„Amintiri din copilărie“: „Catiheţii de la Humulești“ [de I.I. Miro- 
nescu]. „Însemnări ieşene“, Iaşi, III, 8, 1 august 1938, p. 314— 
317, 

BOUREANU, RADU. Umbra stelelor [Versuri]. Bucureşti, „Editura 
de stat pentru literatură şi artă“, 1954—1957. 

Cuprinde: Poeme noi: Ion Creangă. Universul lui Creangă; 
Elegie humuleșteană; O casă veche în Humuleşti. 

BOUREANU, RADU. Ginduri despre opera lui. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 3. 

BOUTIERE, JEAN. La vie et l'oeuvre de Ion Creanga (1837—1889). 

Ouvrage orné de 25 illustrations d’après des documents inédits. 
Paris, „Gamber“, 1930. XXXI + 259 p. 
Această lucrare a fost recenzată, între alții, de: Paul Zarifopol, 
în „Viaţa românească“, XXII, 9—10, sept.-oct. 1930, p. 353— 
356; I. Bianu, în „Anal. Acad. Rom.“, t. II, 1930—1931, p. 9, 
22, 23; Gr. Gr. Scorpan, în „Revista critică“, V, 2, april-iunie 
1931, p. 133—141; N. Cartojan, în „Revista istorică română“, 
Buc., vol. I, fascicola I, 1931, p. 310—312; Leca Morariu, în 
„Glasul Bucovinei“, 1932; Ion Breazu, în „Dacoromania“, 
Buc., VII, 1931—1933, p. 379—381; I. Igiroşanu, în „Revista 
Fundațiilor Regale“, I, 7, 1934, p. 207—211. 


436 


www.dacoromanica.ro 


BOUTIERE, JEAN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Recordaçôes de 
infância“. Lisboa, „Livraria Sâ da Costa“, [1947], p. 11—22. 

BOUTIERE, JEAN. Cuvint înainte la: „Nouvelles roumaines“. 
Anthologie des Prosateurs Roumains. Paris, Editions, „Se- 
ghers“, 1962, p. 9—15. 

BRATU, BIANCA. Din moştenirea pedagogică a lui I. Creangă cu 
privire la predarea citit-scrisului la clasa I primară. „Revista 
Universităţii C.I. Parhon“, Seria Științelor sociale, București, 
4, 1955, 

BRATU, BIANCA. I. Creangă despre predarea limbii române în 
clasa I primară. În vol.: „Comunicări prezentate la sesiunea 
ştiinţifică a Institutului de științe pedagogice“, 19—22 ianuarie 
1956. 

BRATU, BIANCA. Învățătorul Ion Creangă. Bucureşti, „Editura 
de stat didactică şi pedagogică“, 1958. 253 p. 

BRATU, ILEANA. Lumea povestitorului în creația plastică. „Ateneu“, 
Bacău, I, 5, decembrie 196%, p. 12—13. 

BRATU, SAVIN și DUMITRESCU, ZOE. „Contemporanul“ şi vremea 
lui [Anexă bibliografică: „Emil Manu“). [Bucureşti], „Editura 
de stat pentru literatură și artă“, [1959]. 339 p. + erata pentru 
anul I (1 iulie 1881—15 iunie 1882), 

BRATU, SAVIN. Ion Creangă clasicul. „Gazeta literară“, București, 
50, 10 decembrie 1964. 

BRATU SAVIN. Zon Creangă. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 
1968, 341 p. („Oameni de seamă“). 

BREAZU, ION. Bibliografia periodicelor (1927, 1928). „Dacoro- 


mania“, Anul VI, 1929—1930. Bucureşti, „Cartea românească“, 
1931, p. 580, 614, 642. 


BREAZU, ION. Literatura „Tribunei“. „Dacoromania“. Anul VIII, 
1934—1935. Bucureşti, 1936, p. 19, 24, 45, 63, 68,72, 76, 
79, 81, 107. 

BREAZU, ION. Folklorul revistelor „Familia“ şi „Șezătoarea“, Sibiu, 
1945, p. XLI, XLII. 

BUCUȚA, E. Pe urmele lui „Harap-Alb“. „Gindirea“, București, 
VII, 4, 1927, p. 154—157. 

BUCUȚA, EMANOIL. Cronica măruntă. „Giîndirea“, Bucureşti, 
VIII, 6—7, 1928, p. 305—306. 

BULGAR, GH. Un dicţionar al limbii lui Creangă. „Limba română“, 
București, VIII, 1, 1959, p. 97—98. 


437 


www.dacoromanica.ro 


BULGĂR, GH. Stilul marelui povestitor comentat de Sadoveanu. 
„Ateneu“, Bacău, I, 5, 1964, p. 5. 

BURILEANU, H. Iaşul comemorează centenarul naşterii marelui 
povestitor Ion Creangă. „Timpul“, Bucureşti, I, 18, 24 mai 
1937, p. 7. 

BUSUIOCEANU, AL. AL. Jon Creangă. „Lamura“, SEI I, 3, 
decembrie 1919, p. 256—258. 

BUTEANU, A. Creangă în franţuzeşte. „Societatea de miine“, Cluj, 
I, 24, 28 septembrie 1924, p. 485. 

CALMUSCHI, CONSTANTIN. În Munţii Neamţului. Galaţi, 1903, 
p. 59, 75—81, 82—88. 

CAMILAR, EUSEBIU. Recitind „Amintirile“ sau... despre cuc și 
privighetoare. „Contemporanul“, Bucureşti, 16, 16 aprilie 1954, 
p. 1. 

CAMILAR, EUSEBIU. La a șaizeci și cincea pomenire a lui Creangă. 
„Gazeta literară“, Bucureşti, I, 42, 30 decembrie 1954, p. 7. 

CAMILAR, EUSEBIU. Lelea Smaranda. Elogiul prieteniei. În vol.: 
„Cărţile săgetătorului“. Bucureşti, „Editura de stat pentru 
literatură şi artă“, 1957, p. 23—30, 109—123. 

CAMILAR, EUSEBIU. Rădăcinile. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 2% 
decembrie 1964, p. 5. 

CANTACUZINO, ION I. Viaţa românească a lui Ion Creangă. „Vre- 

ea“, X, 178, 7 martie 1937, p.8. 

CANTEMIR, TR. Realismul basmelor. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decem- 
brie 1964, p. 11.' 

CARAION, P. A. Jon Creangă. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 

1955. 399 p. + 8 f. pl. („Oameni de seamă“). 
Referinţe: Iordan, M. O interpretare vulgarizatoare a operei 
lui I. Creangă. „Gazeta literară“, III, 4, 1956, p. 122—1245 
Milcoveanu, T. Scrisoare deschisă. „Gazeta literară“, III, 14, 
1956, p. 2; Radian Sanda. Mi s-a plins o carte. „Gazeta 
literară“, III, 13, 1956, p. 2. 

CARCACI, MANOLE. Pe meleaguri ieșene. „Scînteia“, Bucureşti, 
XXXIV, 6.477, 21 decembrie 1964, p, 4. 

CARDAŞ, GH. Jon Creangă. „Universul literar“, București, XLII, 
1, 3 ianuarie 1926, p.5. 

CARDAȘ, GH. Istoria literaturii românești de la origine pînă în 
zilele noastre. Bucureşti, „Oltenia“, 1938, p. 305—308. 


438 


www.dacoromanica.ro 


CARTOJAN, N. Breve storia della letteratura romena. Traduzione 
di A, Pernice. Roma, 1926. 33 p. (Publicazioni ,dell', Istituto 
per l'Europa Orientale“, Roma. Prima serie, IX). 

CĂLIMAN, CĂLIN. De la Creangă la Gopo. „Ateneu“, Bacău, I, 
5, decembrie 1964, p. 15. 

CĂLIN, C. Impresii de lectură. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 
1964, p. 17. 

CĂLINESCU, G. Eminescu și Creangă. (Din „Viaţa lui M. Emi- 
nescu“). „Adevărul literar şi artistic“, București, X, 579, 10 ia- 
nuarie 1932, p. 5. 

CĂLINESCU, G. Viaţa lui Mihai Eminescu. Bucureşti, „Cultura 
naţională“, 1932. 480 p. 

Cf. şi ediţia a IV-a, revăzută. Bucureşti, „Editura pentru lite- 
ratură“, 1964. 367 p. 

CĂLINESCU, G. Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic“, Bucu- 
reşti, XVIII, seria a III-a, 844, 7 februarie 1937, p. 2. ic 

ARISTARC [G. CĂLINESCU]. Cronica mizantropului. Creangă 
anti-neologist. „Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, XVIII, 
seria a III-a, 880, 17 octombrie 1937, p. 14. 

CĂLINESCU, G. Jon Creangă (fişe literare). „Adevărul literar şi 
artistic“, Bucureşti, XVIII, seria a III-a, 886, 28 noiembrie 
1937, p. 10. 

CĂLINESCU, G. Ceva despre Creangă. „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, XIX, seria a III-a, 894, 23 ianuarie 1938, p. 5. 


CĂLINESCU, G. Despre o scrisoare a lui Creangă. „Adevărul literar 
şi artistic“, Bucureşti, XIX, seria a III-a, 896, 6 februarie 
1938, p. 3. 

CALINESCU, G. Pedagogia lui Creangă. „Viața românească“, Bucu- 
rest), XXX, 3, martie 1938, p. 16—19. 

CĂLINESCU, G. Opera lui I. Creangă cu prilejul unei noi ediții. 
„Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, XIX, 905, 10 aprilie 
1938, p. 17. 

CĂLINESCU, G. Despre „Moș Nichifor Cojcariul“. „Adevărul literar 
şi artistic“, Bucureşti, XIX, seria a III-a, 909,1 8 mai 1938, 
p. 15—16. 

CĂLINESCU, G. Viaţa lui Ion Creangă. Cu 25 ilustraţii afară din 


text. Bucureşti, „Fundația pentru literatură şi artă“, 1938, 
371 p. („Scriitorii români contemporani“). 


439 


www.dacoromanica.ro 


Recenzată de: Ph .[ilippide], Al. G. Călinescu. „Viaţa lui Ion 
Creangă“. „Viaţa românească“, XXX, 8, august 1938, p. 143— 
144; Sevastos, M. Viafa lui Creangă. „Adevărul literar și artis- 
tic“, XIX, 924, 21 august 1938, p. 1—2. 

CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române. București, „Fundaţia 
regală pentru literatură şi artă“, 1941, p. 419—431. 

CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române. Compendiu. Ed. a Il-a, 
revăzută. [Bucureşti], „Naţionala Mecu“, 1946, p. 189—193, 

CĂLINESCU, G. Poezia „realelor“. „Jurnalul literar“, Iași, 4—5, 
1948, p. 89—94. 

CĂLINESCU, G. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere“. București, 
„Editura de stat pentru literatură și artă“, 1953. 

CĂLINESCU, G. Material documentar despre... I. Creangă. „Studii 
şi cercetări de istorie literară şi folclor“, Bucureşti, III, 1954, 
p. 143—147. 
CĂLINESCU, G Un monument al naturii. (Cronica optimistului). 
„Contemporanul“, Bucureşti, 10, 8 martie 1957, p. 1, 6. 
CĂLINESCU, G. Caragiale şi Creangă. „Studii şi cercetări de istorie 
literară şi folclor“, Bucureşti, XII, 3—4, 1962, p. 389—400. 

CĂLINESCU, G. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere“. Bucureşti, „Edi- 
tura Meridiane“, 1963. 

CĂLINESCU, OG. Despre „scriitorul poporal“. „Contemporanul“, Bucu- 
rești, 10 (908), 6 martie 1964, p. 1—7. 

CĂLINESCU, G. I. Creangă şi Ch. Perrault. „Contemporanul“, 
București, 17 (915), 24 aprilie 1964, p. 1—2. 

CĂLINESCU, G. O expresie monumentală a poporului. „Scînteia“, 
Bucureşti, XXXIV, 6.473, 17 decembrie 1964, p. 3. 

CĂLINESCU, G. Jon Creangă. „Contemporanul“, Bucureşti, XI, 
51, 18 decembrie 1964, p. 1. 


CĂLINESCU, G. Jon Creangă (Viaţa şi opera). Ediţie nouă revăzută. 
[Bucureşti], „Editura pentru literatură“, 1964. 407 p. 


CĂLINESCU, GEORGE. Creangă, scriitor universal. „Secolul 20“, 
București, 12, 1964, p. 4—8. 


CĂPRARIU, AL. Candoare. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 24 decem- 
brie 1964, p. 2. 


CHENDI, IL. Creangă şi Eminescu. „Semănătorul“, Bucureşti, I, 
28, 6 octombrie 1902, vol. II, p. 19—23. 


440 


www.dacoromanica.ro 


CHENDI, IL. şi IOSIF, ȘT. O. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere 
complete“. Bucureşti, „Minerva“, 1902. 

CHENDI, ILARIE. Preludii. Bucureşti, „Minerva“, 1903, p. 55—61. 

CHIMET, IORDAN. Creangă în lumina reflectoarelor. „Gazeta lite- 
rară“, Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 10. 

CHIPER, TITA. Humuleștii, capitala amintirilor. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 11. 

CHIȚIMIA, ION CONST. Jon Creangă. „Preocupări literare“, Bucu- 
reşti, III, 7, septembrie 1938, p. 324—325. 

Notă cu privire la Povestirile lui Creangă, traduse în limba 
polonă de Konstancja Mayzl6wna. 

CIOBANU, VALERIU. Jon Creangă și folclorul rus. „Veac nou“, 
Bucureşti, XIII, 9, 1957, p. 2. 

CIOBANU, VALERIU. Motivul folcloric universal în „Ivan Turbin- 
că“ a lui Ion Creangă. În vol.: „Folclor literar“. Timișoara, 
1967, p. 57—62. 

CIOCULESCU, ŞERBAN. Centenarul lui Creangă. „Revista Funda- 
țiilor Regale“, Bucureşti, IV, 3, 4 martie 1937, p. 640—656. 

CIOCULESCU, §., STREINU, V1., VIANU, T. Istoria literaturii 


române moderne. I. [Bucureşti], „Casa școalelor“, 1944, p. 
304—314. 


CIOCULESCU, ŞERBAN. Jon Creangă (70 de ani de la moartea 
marelui scriitor). „Gazeta literară“, Bucureşti, VII, 2, 7 ianua- 
rie 1960, p. 1, 3. 

CIOCULESCU, ȘERBAN. 75 de ani de la moartea lui Creangă. Artis- 
tul. „Scînteia tineretului“, București, 4.845, 13 decembrie 
1964, p. 1, 3. 

CIOCULESCU, ȘERBAN. Artistul. „Gazeta literară“, Bucureşti, 
XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 3. 

CIOCULESCU, ŞERBAN. Aspecte ale operei. „Tribuna“, Cluj, VIII, 
52, 24 decembrie 1964, p. 6. 

CIOCULESCU, SERBAN. În marginea lui „Moș Nichifor Coțca- 
riul“. „Steaua“, Cluj, XV, 1, ianuarie 1965, p. 25—29. 

CIOCULESCU, ȘERBAN. Jon Creangă, artistul. În marginea lui 
„Moş Nichifor Cojcariul“. În vol.: „Varietăţi critice“. Bucu- 
reşti, „Editura pentru literatură“, 1966, p. 193—202. 

CIOPRAGA, CONST. Bojdeuca lui Creangă restaurată. „Iaşul nou“, 
laşi, 5—6, 1951, p. 204—206. 


441 


www.dacoromanica.ro 


CIOPRAGA, CONST. Un strălucit clasic popular. „Munca“, Bucu- 
reşti, 5.320, 13 decembrie 1964. 

CIOPRAGA, CONSTANTIN. Universalitatea operei lui Creangă. 
„Luceafărul“, Bucureşti, 26, 19 decembrie 1964. 

CIOPRAGA, CONSTANTIN. „Amintirile“ cutreieră meridianele. „Ate- 
neu“, Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 24. 

CIOPRAGA, CONSTANTIN. FEzpresivitatea lui Creangă. „Viaţa 
românească“, Bucureşti, XVII, 12, decembrie 1964, p. 78—89. 
Reprodus şi în: „Portrete şi reflecţii literare“. Bucureşti, „Edi- 
tura pentru literatură“, 1967, p. 50—68. 

CIOPRAGA, C. Posteritatea lui Creangă. „Gazeta literară“, Bucu- 
reşti, 52, 23 decembrie 1965. 

CIUCHI, EUG., Ion Creangă. Citeva observări asupra scrierilor sale 
literare. „Convorbiri literare“, Bucureşti, XLVIII, 12, decem- 
brie 1914, p. 1185—1193. 

CIUCHI, EUGEN. Poveştile lui I. Creangă. „Preocupări literare“, 
Bucureşti, III, 1, ianuarie 1938, p. 28—31. 

CODREANU, GH. Comemorarea lui Ion Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuţi, VII, februarie-martie 1910, p. 52—53. 

COGNI, GIULIO. Cose romene: Creangă e Petrescu. Torino. Societă 
Editrice Internazionale. [1931], p. 674—678. (Estratto dal 
„Convivium“, rivista biməstrale di lettere, filosofia e storia), 

COLOMBO, ANNA. Introducere la: „Ion Creangă, Novelle“. Torino, 
„Unione Tipografico-Editrice Torinese“, [1955], p. 5—41. 

Comemorarea „Junimii“ la Iași (mai 1936). Sub îngrijirea d-lor 
Const. Meissner ei Rudolf Suţu. Iaşi, Tipografia concesionară 
Alexandru A. Țerek, 1937. 230 p. 

CONSTANTIN, A. Omagiu marelui povestitor. „România liberă“, 
Bucureşti, XXII, 6.264, 5 decembrie 1964. 

CONSTANTINESCU, EMILIAN I. Un aspect al originalității lui 
Ion Creangă. (Sinteza elementelor contrare). Bucureşti, 1938. 
25 p. 

Cf. şi „Convorbiri literare“, Bucureşti, LXX, 11—12, nov.- 
decemvrie 1937, p. 655—677. 
CONSTANTINESCU, EMILIAN. Weologismele lui Creangă. „Con- 


vorbiri literare“, București, LXXII, 10, 11, 12, octom- 
brie-decembrie 1939, p. 1879—1894. 


442 


www.dacoromanica.ro 


CONSTANTINESCU, ILIE V. Bibliografia publicaţiilor privitoare 
la limba română (1942, 1943, 1944 şi completări). „Dacoroma- 
nia“, Volumul XI. Cluj, „Cartea românească“, 1948, p. 333, 
335, 336. 

CONSTANTINESCU, P. Figuri literare. Bucureşti, „Vremea“, 
1928—1938, p. 5—14. 

CONSTANTINESCU, POMPILIU. Centenarul lui Creangă. „Vre- 
mea“, X, 478, 7 martie 1937, p. 9. 

CONSTANTINESCU, POMPILIU. Jon Creangă. În vol.: „Scrieri“, 
2. Bucureşti, „Editura pentru literatură“, 1967, p. 333—340. 

CORBEA, DUMITRU. Prefajă la: „Ion Creangă, Oeuvres choisies“, 
Bucarest, Editions „Le livre“, 1955, p. 7—15. 

CORBEA, DUMITRU. Prefajă Ha: „Hou Hpaurs, Happannue 
npousBenenua“. Byxapecr, — Hanareutcrgg Ha HHOCTpaHHMX 

z asnkax“, 1956, p. 7—16. 

CORBEA, DUMITRU. 60 de ani de la moartea lui Ion Creangă. 
În vol.: „Anotimpuri. Articole, conferințe şi reportaje“. Bucu- 
reşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă“, 1956, p. 22. 

CORESI [ARTUR STAVRI]. Sfiriiacul (Amintire). „Şezătoarea“, 
Fălticeni, V, 12, decembre 1899, p. 199—201. 

CORLĂTEANU, N. Lezicul de origine slavă în povestea lui I. Creangă 
„Ivan Turbincă“. În vol.: „Omagiu lui Iorgu Iordan, cu prileju 
împlinirii a 70 ani“. [Bucureşti], „Editura Academiei“, 1958, 
p. 203—211. 

CORLĂTEANU, N. Problema studierii substantivelor din „Poveștile“ 
lui I. Creangă. „Limba română“, București, VIII, 3, 1959, 
p. 59—63. 

CORLĂTEANU, N. Perfectul simplu la Ion Creangă. În vol.: 
„Omagiu lui Al. Rosetti“. Bucureşti, „Editura Academiei“, 
1965, p. 145—146. 


CORSO, RAFFAELO. Introducere la: „Ion Creangă, Ricordi d'in- 
tanzia“. Firenze, 1931, p. 7—11. 


COSMESCU, M. Edițiile Kirileanu. „Atencu“, Bacău, I, 5, decem- 
brie 1964, p. 16. 


COSMOVICI, G.A. Un jubileu. Piatra-Neamț, 1904, p. 26, 28—29. 


COSMOVICI, G.A. Note. „lon Creangă“, Birlad, II, 12, decembrie 
1909, p. 330—332. 


443 


www.dacoromanica.ro 


COSMOVICI, GEORGE A. Comemorarea lui Jon Creangă. „Calen- 
darul revistei «Ion Creang㻓, Birlad, IV, 1, ianuarie 1911, 
p. 65—67. 

CRĂCIUN, VICTOR. Creangă şi caracterul dramatic al operei sale. 
„Gazeta literară“, Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 8. 

CRĂCIUN, VICTOR. Universalitatea operei lui Creangă. „Munca“, 
București, 5.330, 25 decembrie 1964. 

CREANGĂ, CONST. I. Lupta pentru existență. București, 1896. 
136 p. 

CREANGĂ, CONST. I. Memoriu în chestia înfiinţărei de cătră stat 
a monopolului hirtiei de ţigări... Bucureşti, 1900. 16 p. 

CREANGĂ, DR. G.D. Origina lui Ion Creangă. „Universul“, Bucu- 
reşti, 54, 150, 3 iulie 1937, 

CREMENE, MIOARA ȘT. Pe urmele lui „Harap-Alb“ spre cucerirea 
libertăţii. Convorbire cu autorii baletului „Harap-Alb“ după 
Ion Creangă. „Contemporanul“, Bucureşti, 125, 25 februarie 
1949, p. 11, 44. 

CREMER, I. Primii ani de activitate în învățămînt ai lui I. Creangă. 
„Revista de pedagogie“, București, 2, 195%, p. 19. 

CREMER, I. Primii ani de activitate în învățămint a lui J. Creangă. 
În legătură cu manualele „Metoda nouă“ și „Învăţătoriul copiilor“ 
de I. Creangă. În vol.: „Scriitorii noştri clasici şi problemele 
şcolii“. [București], „Editura de stat didactică şi pedagogică“, 
1956, p. 13—53, 223—237. 


CREMER, I. O polemică și finalul ei inedit. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 9. 


CREMER, I. Ecouri în Transilvania. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 
24 decembrie 1964, p. 2. 


CREMER, I. Jon Creangă și predarea gramaticei limbii române. 
„Limbă şi literatură“, București, nr. 9, 1965, p. 377—388. 


CREŢU, ION. Introducere la: „Ion Creangă, Poveşti, Amintiri. 
Anecdote şi istorioare“. Bucureşti, „Cultura românească“, 
1939. 


CREŢU, I. Creangă şi Eminescu. „Luceafărul“, Bucureşti, 26, 19 
decembrie 1964. 


CRISTEA, VALERIU. Creangă și sentimentul timpului. „Gazeta 
literară“, București, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 8. 


444 


www.dacoromanica.ro 


CRIŞAN, CONSTANTIN. Creangă în critica literară străină. „Cou- 
temporanul“, București, 51, 18 decembrie 1964, p. 2. 

CRIŞAN, CONSTANTIN. Creangă peste mări şi ţări. „Tribuna“, 
Cluj, VIII, 52, 24 decembrie 1964, p. 12. 

CROHMĂLNICEANU, OV. G. Călinescu: „lon Creangă (viaţa şi 
opera)“. „Gazeta literară“, București, XI, 51, 17 decembrie 
1964, p. 2. [Cronică literară]. 

CUCU, STELIAN N. Ion Creangă (Schițe de critică literară). Rimni- 
cu-Sărat, Tipografia „Poporul“, 1935. 1 f. + III + 131 p 

CUCU, STELIAN. Însemnări despre gindirea lui Creangă. Rimnicu- 
Sărat, Librăria și tipografia „Poporul“, 1935. 25 p. 
Cf. ibid. în vol: „Ion Creangă (Schițe de critică literară)“, 
1935. 

CUCU, STELIAN. Glose la centenarul lui Ion Creangă (1 martie 
1837 — 1 martie 1937). În vol.: „Omagiu...“. Bucureşti, „Car- 
tea românească“, 1937. 

CUCU, STELIAN. Basmele lui Creangă. Rimnicu-Sărat, „Poporul“, 
[f.a.]. 
Cf. ibid. în vol.: „lon Creangă (Schițe de critică literară)“, 
1935. 

CUCU, STELIAN. Copilul în „Amintirile“ lui Creangă. Rimnicu- 
Sărat, „Poporul“, [f.a.]. 
Cf. ibid. în vol.: „Ion Creangă (Schițe de critică literară)“, 
1935. 

CUCU, STELIAN. Humorul lui Creangă. Rimnicu-Sărat, „Poporul“, 
[f.a.]. 
Cf. ibid. în vol.: „Ion Creangă (Schițe de critică literară)“, 
1935. 


CUCU, STELIAN. Valoarea estetică a „Amintirilor“. Rimnicu-Sărat, 
„Poporul“, [f.a.]. 
Cf. ibid. în vol.: „Ion Creangă (Schițe de critică literară)“, 
1935. 

CUZA, A.C. De-ale lui Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, V, 1, ianua- 
rie-februarie 1930, p. 1141—20. 

CUZA, A.C. Unde a murit Ion Creangă? „Făt-Frumos“, Suceava, V, 
4, ianuarie-februarie 1930, p. 13. 

C. Ion Creangă în Basarabia. „Flacăra“, Bucureşti, VII, 12, 25 fe- 
bruarie 1922, p. 177. 


445 


www.dacoromanica.ro 


C. L. Ion Creangă (1889). „Convorbiri literare“, Bucureşti, LI, 12, 
decemvrie 1919, p. 769—770. 
CRONICAR. O jumătate de veac de la moartea lui Ion Creangă. 
„România literară“, I, 41, 21 ianuarie 1940, p. 4—5, 15. 
CRONICAR. Viaţa lui Ion Creangă. „Vremea“, Bucureşti, XIII, 
591, 1944. 

C. S. Creangă în anecdotă. „Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, 
X, 611, 21 august 1932, p. 2. 

DAFIN, I. Iaşul cultural și social. Amintiri și însemnări. laşi, 
„Viaţa românească“, 1928, 126—128. 

DANCIU, DIMITRIE. Lui Ion Creangă [Versuri]. „Convorbiri lite- 
rare“, Bucureşti, LXX, 11—12, nov.-decemvrie 1937, p. 634. 

DATCU, IORDAN. Contribuţii documentare. Gh. Ungureanu: „Ion 
Creangă, Documente“. „Gazeta literară“, Bucureşti, XI, 51, 
17 decembrie 1964, p. 2. 

DEGENMANN, ALEX. Bibliografia română. Bucureşti, 1879, p. 25 
(no. 360—363), 85 (no. 1.180), 204 (no. 2—319). 
După: Lucian Predescu, „Ion Creangă, Opera“, București, 
1982, p. 249. 

DE GUBERNATIS, ANGELO. Dizionario biografico degli scrittori 
contemporanei. Firenze, 1879, p. 324. 


DE GUBERNATIS, A. Dictionnaire international des écrivains du 
jour. Deuxième section. Florence, 1890, p. 728. 

DEMETRU, PAN. Creangă în documente şi imagini. „România lite- 
rară“, I, 41, 21 ianuarie 1940, p. 6. 
Recenzie la vol.: „Gh. Ungureanu: Din viaţa lui Ion Creangă“ 
„Fundaţia pentru literatură şi artă“, 1940. 

DENSUȘIANU, ARON. Istoria limbei şi literaturei române. Ediţiu- 
nea a doua. Iași, Tipografia H. Goldner, 1894, p. 178, 331 

DENSUSIANU, OVID. Evoluţia estetică a limbei române. Curs 
litografiat. Bucureşti, 1931—1932, p. 227—261. 

DIACONESCU, PAUL. Pe drumurile „Amintirilor“. „Scînteia“, 
Bucureşti, XXXIV, 6.475, 19 dacembrie 1964, p. 3. 

DIACONU, ION. Sensuri şi aspecte la Ion Creangă. Bucureşti, 1938. 
15 p. Extras din „Convorbiri literare“, Bucureşti, LXX, 11—12, 
nov.-decemvrie 1937, p. 727—739. 

DIMA, AL. Asupra caracterului folcloric al lui „Dănilă Prepeleac“. 
„Revista Fundațiilor Regale“, Bucureşti, IX, martie 1942, 
p. 142—1483. 


446 


www.dacoromanica.ro 


DIMA, AL. Baza folclorică a povestirii lui Creangă „Dănilă Prepe- 
leac“. În vol.: „Studii de istorie a teoriei literare româneşti, 
Bucureşti, „Editura pentru literatură“, 1962, p. 253—293. 

DIMA, AL. Specificul artei lui Creangă. „România liberă“, Bucu- 
reşti, 6.270, 12 decembrie 1964. 

DIMA, AL. Poveștile lui Creangă. „Luceafărul“, Bucureşti, 26, 19 
decembrie 1964. 

DIMA, F. Jon Creangă st bunicul. „Torța“, București, I, 12, 1945, 
p. 3, 4. 

DIMISIANU, G. Prefață la: „Ion Creangă, Povestea lui Stan Păţi- 
tul şi alte poveşti şi povestiri“. [Bucureşti], „Editura pentru 
literatură“, 19614. 

DIMISIANU, G. Realismul operei lui Creangă. „Scinteia“, Bucu- 
reet), XXXIV, 6.473, 17 decembrie 1964, p. 3. 

DIMITRIU, G. Moş Ion Roată. „Fät-Frumos“, Cernăuți, XVI, 6, 
noiemvrie-decemvrie 1941, p. 175—176. 

DIMITRIU, I.G. Joan Creangă în limbi străine. „Convorbiri lite- 
rare“, Bucureşti, LXX, 11—12, nov.-decemvrie 1937, p. 757— 
764. 

DOGARU, VLADIMIR. Mentalitate arhaică şi umanism popular 
în poveştile lui Creangă. Extras din culegerea „Limbă şi litera- 
tură“, vol. IX. Bucureşti, 1965, p. 337—354. 

DOMOKOS, JÁNOS. Jon Creangă. În vol.: „Ion Creangă, Feher 
Szerecsen“. [Budapest], „Európa Könyvkiadó“, 1960, [p. I-XX. 

DORIN, V. Amintiri despre I. Creangă. „lon Creangă“, Birlad, 
IV, 1, ianuarie 1911, p. 4. 

DRAGOMIRESCU şi ADAMESCU. Manual de limba română peniru 
clasa a VII-a. București, 1922, p. 312, 324. 

DRAGOMIRESCU, MIHAIL. Teoria poeziei. Bucureşti, „Socec“, 
1927, p. 90. 

DRAGOMIRESCU, MIHAIL, Critică. Vol. II. Bucureşti, „Casa 
şcoalelor“, 1928, p. 8, 49, 118, 124, 125, 129, 206, 223, 276 
277, 299. 

DRAGOMIRESCU, MICHEL. La science de la littérature. Vol. III. 
Paris, 1929, p. 149. 

DRĂGAN, GABRIEL. Istoria literaturii române. Ed. a Il-a, mult 
adăugită. București, „Cugetarea“, [1937], p. 254—258. 


447 


www.dacoromanica.ro 


DRĂGAN, MIHAI. Prietenia cu poetul. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 
2% decembrie 1964, p. 7. 

DRĂGAN, MIHAI. 1964. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 1964, 
p. 5. 

DRĂGHICI, PETRE. Unele aspecte de humor şi satiră în „Amintiri 
din copilărie“ de Ion Creangă. În vol.: „Din activitatea ştiin- 
țifică a cadrelor didactice din Institutul Pedagogic din Bucu” 
reşti, 1957“. Bucureşti, 1958. 

D.[UICGĂI-BJOGDAN], Q. Creangă şi poporul. „Luceafărul“, IX, 3, 
1 februarie 1910, p. 79. 

DUMBRAVĂ, LUCIAN. Realismul operei lui Creangă. „Iaşul lite- 
rar“, lași, XV, 11, noiembrie 1964, p. 14—26. 

DUMITRESCU, LUCA. Sensul „Harap-Alb“. „Universul literar“, 
Bucureşti, XLIX, 42, 12 octombrie 1940. 

DUMITRESCU, LUCA. Geniul răului (Sensul „Harap-Alb“). „Vre- 
mea“, XII, 574, 20 octombrie 1940. 

DUMITRESCU, ZOE. Izvoarele risului în opera lui Creangă. Despre 
personajele comice. „Analele Universităţii «Parhon», Bucu- 
rești, 2—3, 1955, p. 47—57. 

DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Însemnări pe marginea stilu- 
lui lui Ion Creangă. În vol.: „De la Varlaam la Sadoveanu“ 
[București], „Editura de stat pentru literatură şi artă“, [1958], 
p. 264—292. 

DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă, 
Pagini alese“, [București], „Editura de stat pentru literatură 
şi artă“, 1959, 

DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „lon Creangă, 
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri“. Bucureşti, „Edi- 
tura Tineretului“, 1960, p. 5—19. 

DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Ion Creangă, 125 de ani de 
la naşterea scriitorului. „Gazeta literară“, București, IX, 11, 
15 martie 1962, p. 6. 

DUMITRESCU-BUȘULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă, 
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri“. [Bucureşti], „Edi- 
tura Tineretului“, 1962. 

DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Ion Creangă. [Bucureşti], „Edi- 
tura pentru literatură“, 1963. 240 p. 


448 


www.dacoromanica.ro 


Lucrarea a fost recenzată de: George Munteanu, în „Contem= 
poranul“, Bucureşti, 44, 14 noiembrie 1963, p. 3; I.D. Bălan, 
în „Luceafărul“, Buc., XI, 24, 23 noiembrie 1963; Marioara 
Nuşi Vintilă, în „Steaua“, Cluj, XV, 1, ianuarie 1964, p. 
141—112; Olimpia Ternovici, în „Orizont“, Timişoara, I, 
3, martie 1964; Vladimir Streinu, în „Viaţa românească“, 
Buc., XVII, 2, 1964, p. 220—224; Toma Pavel, în „Limba 
română“, Buc., XIII, 5, 1964, p. 537—539; Şerban Sergiu, 
în „Ateneu“, I, 5, decembrie 1964, p. 8. 

DUMITRESCU-BUȘULENGA, ZOE. Specific şi universalitate, 
„Scînteia“, Bucureşti, XXXIV, 6.473, 17 decembrie 1964, p. 3, 

DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă, 
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri“. [București], „Edi- 
tura Tineretului“, [1964]. 

DUMITRESCU-BUȘULENGA, ZOE. Ion Creangă. Bucharest, „Mc- 
ridiane“, 1966. 148 p. 

DUMITRESCU-BUȘULENGA, ZOE. Ion Creangă. Bucarest, Edi- 
tions „Meridiane“, 1966. 161 p. 

D. NGR. O sută de ani de la naşterea lui Creangă. Comemorarea 
de... la Ateneu. „Timpul“, Bucureşti, I, 26, 1 iunie 41938, p. 3. 

Ecourile operei lui Mihai Eminescu şi Ion Creangă în literatura uni- 
versală. (Sinaia, 11 august 1965). Lucrările simpozionului de 
literatură română. Bucureşti, „Editura didactică şi pedagogică“, 
1966, 101 p. 

EFTIMIU, VICTOR. Marele povestitor Ion Creangă. „Ştiinţă şi cul- 
tură“, Peking, 2, 1954, p. 3—5. 

[EMINESCU, MI Revista teatrală. „Curierul de Iaşi“, Iaşi, IX, 133, 
5 decemvrie 1876. 

(EMINESCU, MI Diverse. „Curierul de laşi“, X, 1, 5 ianuarie 


1877. 

(EMINESCU, MI. Noutăţi. „Curierul de Iaşi“, Iaşi, X, 86, 10 august 
1877. 

EMINESCU, M. Notiţe bibliografice. „Timpul“, Bucureşti, V, 102, 
7 mai 1880, 

EMINESCU, M. Novele din popor de Ioan Slavici. „Timpul“, Bucu- 
rest), 1882. 


După: I. Creţu, ediţia „M. Eminescu, Opera politică“. Vol. II: 
1880—1883. Bucureşti, „Cugetarea“, [1941], p. 439. 


449 
29 — Creangă — Opere vol. II 


www.dacoromanica.ro 


EMINESCU, M. Scrieri politice st literare. Vol. 1. București, „Mi- 
nerva“, 1905, p. 246, 260—263, 306—308, 343. 


Eminescu către Creangă. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 
1940, p. 48. 
Textul facsimilat al unei scrisori („25 decembrie 1878“) a lui 
Eminescu către Creangă. 


EMIL. Ioan Creangă. „Adevărul ilustrat“, Bucureşti, VIII, 2.389 
(40), 4 decembre 1895, p. 3. 


FARAGO, JOZEF. Creangă egyik meséje a Moldvai csángó nepkăl- 
teszetben [O poveste a lui Creangă în literatura populară a cean- 
găilor din Moldova]. „Nyelv-es irodalom tudomány kăzlem- 
nyek“, Budapesta, IV, 1—2, 1960, p. 83—103. 

Trei variante ciangăieşti la „Soacra cu trei nurori“. 


FLORA, RADU. Pseudo-ţărăniile lui Creangă. „Ateneu“, Bacău, I, 
5, decembrie 1964, p. 5. 


FLORANTIN, I.P. Cărţile didactice în clasa I primară. „Liberalul“, 
Iaşi, VIII, 104, 107, 108, 109, 110, 127, 128, 130; 134, 13 mai, 
17 mai, 19 mai, 20 mai, 24 mai, 12 iunie, 13 iunie, 16 iunie, 
17 iunie 1887. 


Z. (FLORANTIN, I. POP]. Plagiatură? „Lupta“, București, IV, 
294, 8 iulie 1887, p. 3. 


F. [FLORANTIN, I. POP]. O neomenoasă speculă cu cărți didactice. 
„Lupta“, Bucureşti, IV, 303, 18 iulie 1887, p. 2. 


FLORANTIN, ION POP. Desminţire la broșura întitulată „Răspuns“... 
` publicată la 27 martie a.c. 1888 de către d-nii institutori ieşeni 
V. Răceanu, C. Grigorescu, I. Creangă şi G. Ienăchescu, în contra 

unor articole de ziare în 1887 etc. Iași, 1888. 


FLOREA, V. Obeservaţii cu privire la logică at gramatică, pe baza 
operei lui I. Creangă: „Amintiri din copilărie“. „Analele știin- 
țifice ale Universităţii «Al. I. Cuzas“. Serie nouă. Secţiunea 
III, Ştiinţe sociale. Iaşi, VI, 1960, p. 53—62. 


FORT.[UNESCUJ, C.D. Notă. „Arhivele Olteniei“, X, martie-iunie 
1931, p. 266—267. 


FOTI, I. Jon Creangă. „Universul literar“, Bucureşti, XXXI, 50, 
14 decembrie 1914, p. 3. 


458 


www.dacoromanica.ro 


FOTI, I. Triptic popular (Ion Creangă, Petre Ispirescu şi Anton 
Pann). „Propilee literare“, Bucureşti, II, 17, 15 noiembrie 
1927, p. 3—5. 

FRUNZĂ, MARIA. Povestitorul Creangă. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 11, 


FUNDOIANU, B. Creangă şi Eminescu. „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, II, seria a II-a, 63, 5 februarie 1922, p. 1. 

FURTUNĂ, DUMITRU. O scrisoare a lui Ion Creangă. „Ion Crean- 
gă“, Birlad, VII, 11—12, noiembrie-decembrie 1914, p. 292— 
293, 


FURTUNĂ, DUMITRU. Ion Creangă şi ţăranii de astăzi. „Neamul 
românesc pentru popor“, VI, I, 11 ianuar 1915, p. 4—9. 


FURTUNĂ, D. Pomenirea lui Creangă, la 25 de ani de la moartea 
sa. „lon Creangă“, Birlad, VII, 2, februarie 1915, p. 63—64. 


FURTUNĂ, D. Jon Creangă in lumina zilelor de azi. „Ion Creangă“, 
Birlad, VIII, 3, martie 19415, p. 68—71. 


FURTUNĂ, D. Trei ediții a operelor lui Ion Creangă. „Tudor Pam- 
file“, Dorohoi, III, 4—3, ianuar-mart 1925, p. 1—3. 

FURTUNĂ, ECON. D. Scrisori de ale lui Ion Creangă. „Neamul 
românesc literar“, București, I, 17, 21 martie 1926, p. 7. 

I. Creangă către Iacob Negruzzi: laşi, 1885, februarie 22. 

FURTUNĂ, D. Anii de suferinţă ai lui Ion Creangă (Trei scrisori 
necunoscute). „Năzuința românească“, Craiova, V, 3, martie 
1926, p. 37—39. 

I. Creangă către Gheorghe Creangă: Iaşi, 1888, maiu 19; Iași, 
1888, iunie 5 (Duminică); Iaşi, 1889, iulie 2. 

FURTUNĂ, ECON. D. Încă o scrisoare inedită de-a lui I. Creangă. 
„Ramuri“, Craiova, XX, 3—4, martie-aprilie 1926, p. 136. 
I. Creangă către Iacob Negruzzi: laşi, 1885, mai 15. 

FURTUNĂ, ECON. D O scrisoare a lui Ion Creangă. „Făt-Fru- 
mos“, Suceava, I, 3, mai-iunie 1926, p. 71—72. 

I. Creangă către Iacob Negruzzi: 1877, martie 6. 

FURTUNĂ, ECONOM. D. Din trecutul Facultăţii de teologie din 
Jost (Marele povestitor Ion Creangă, student al acestei facultăţi). 
„Tudor Pamfile“, Dorohoi, IV, 9—12, septembrie-decembrie 
1926, p. 87—89. 


451 


www.dacoromanica.ro 


FURTUNĂ, ECON. D. Creangă inedit. O scrisoare a sa din 1862, 
„Făt-Frumos“, Suceava, II, 2, martie-prier 1927, p. 33—37, 
I. Creangă către Gheorghe Creangă: 3 iulie, f.a. 

FURTUNĂ, D. Creangă și mergerea la teatru a clericilor (1, II). 
„Făt-Frumos“, Suceava, II, 3, mai-iunie 1927, p. 69—71; 5, 
septemvre-octomvre 1927, p. 139—142. 

FURTUNĂ, ECON. D. O poveste de la sora lui Creangă. „Făt-Fru- 
mos“, Suceava, III, 1, ianuarie-faur 1928, p. 4—5.] 
FURTUNĂ, D. Arhimandritul erou al lui Creangă. „Lumea“, laşi, 

XIV, 3.765, 11 ianuarie 1931, p. 233 

FURTUNĂ, D. Alte note despre eroul lui Creangă: Popa Duhu. 
„Lumea“, Iaşi, XIV, 3.775, 23 ianuarie 1931, p. 2—3. 

FURTUNĂ, D. Datarea exactă a unei scrisori. „Lumea“, lași, XIV, 
3.814, 9 martie 1931, p. 5. 

FURTUNĂ, ECONOM. D. „Școlița“ lui Creangă. „Cuget clar“, 
Vălenii de Munte, II, 9, 1937, p. 139—141. 

FURTUNĂ, ECONOM. D. Seminaristul Creangă şi „firea prici- 
nii“... „Cuget clar“, Vălenii de Munte, II, 1938, p. 487—489. 

FURTUNĂ, DUMITRU. DI. Escu şi părintele Crengujă. „Iaşul 
literar“, Iaşi, I, 2, 1949, p. 3. 

FURTUNĂ, DUMITRU. Cuvinte şi mărturii despre Jon Creangă 
(Cu prilejul implinirii a 25 de ani de la moartea sa). București, 
„Alcalay et Con 9% p. 

GAFIȚA, MIHAI. Realismul operei lui Ion Creangă. În vol.: „Lite- 
ratura noastră clasică“. Bucureşti, „Editura de stat pentru 
literatură şi artă“, 1953, p. 67—100. 

Studiu publicat anterior în „Viaţa românească“, Bucureşti, 
V, 4, 1952, p. 203—220. 

TADHIA, MWXAD. Kaaccus pymunckoŭ numepamypu. „Jinrtepa- 
rypaaa rasera“, mart. 2, 1957. (V.G.B.L.L.) 

GAFIȚA, MIHAI. Sensuri realiste în opera lui Creangă. „Gazeta 
literară“, Bucureşti, 49, 3 decembrie 1964. 

GAFIȚA, MIHAI. Povestitorul şi idealul uman. „Tribuna“, Cluj, 
VIII, 52, 24 decembrie 1964, p. 3. 

GALACTION, G. Răboji pe bradul verde. Iaşi, „Viaţa românească“, 
1920, p. 39—43. 


GALAN, V. EM. 60 ani de la moartea lui Ion Creangă. (Pe frontul 
cultural). „Scînteia“, Bucureşti, 8 ianuarie 1950, p. 2. 


452 


www.dacoromanica.ro 


GALDI, LADISLAU. Artist al condeiului. „Ateneu“, Bacău, 1,5, 
decembrie 1964, p. 17. 

GANE, N. Scene vesele de la „Junimea“. „Ziarul meu“, București, 
I, 4, 1 mai 1916, p. 54—56. 

GASTER, M. Mite Kremnitz: „Rumänische Märchen übersetzt von“... 
„Revista pentru istorie, arheologie şi filologie“. I, vol. I, fas- 
cicola I. Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1882, p. 
239—240. 

GASTER, M. Literatura populară română. Bucureşti, „Ig. Haimann“, 
1883, p. 379, 549. 

GASTER, M. Geschichte der rumänischen Litteratur. În: Gröber Gustav, 
„Grundriss der romanischen Philologie“, Band II, 3. Abtei- 
lung. Strassburg, 1901, p. 262—428. 

GASTER, M. Rumänische Sprache und Litteratur. [München]. 19 p. 

GAVRILIU, LEONARD. „Amintirile“ cutreieră meridianele. „Ate- 
neu“, Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 24. 

GAVRILOVICI, ERNEST. Circulația proverbelor. „Ateneu“, Bacău, 
I, 5, decembrie 1964, p. 6. 

GENOIU, GEORGE. În interpretarea amatorilor. „Ateneu“, Bacău, 
I, 5, decembrie 1964, p. 14. 

GEORGESCU, NIC. „Amintirile“ lui Creangă. „Legenda nouă“, 
R. Vilcea, I, 2, mai 1928, p. 1—6. 

GEORGESCU-TISTU, N. Revista periodicelor: 1922. „Dacoromania“, 
Anul III, 1922—1923. Cluj, 1924, p. 1038—1039. 

GEORGESCU-TISTU, N. şi R. PAUL. Revista periodicelor: 1925, 
1926. „Dacoromania“. Anul V, 1927—1928. Cluj, 1929, p. 
849—850. 


GEORGESCU, VASILE. V. Creangă la Junimea. „Adevărul literar 
şi artistic“, Bucureşti, IX, 505, 10 august 1930, p. 7. 

GEROTA, C. Școala lui Creangă. (După „Amintiri din copilărie“). 
„Convorbiri literare“, Bucureşti, LXX, 11—12, nov.-decem- 
vrie 1937, p. 741—747. 


GHEORGHIEASA, P. şi POSA, EUGENIA N. Dintr-ale lui Ion 
Creangă la Humulești. „Ion Creangă“, Birlad, XIII, 2 februarie 
1920, p. 18—21. 


GHEORGHIŢĂ, ILIE. Date noi cu privire la familia lui Creangă. 
„Iaşul literar“, Iaşi, XVI, 12, decembrie 1965, p. 61—68. 


453 


www.dacoromanica.ro 


GHEORGHIŢĂ, V.A. Cum a fost introdus Creangă la „Junimea“. 
„Tudor Pamfile“, Dorohoi, IV, 4—4, ianuar-april 1926, p. 5—6. 

GHEORGHIU, TRAIAN. Catiheţii de la Humulești. Teatralizare 
în 5 părţi de I.I. Mironescu, după opera lui I. Creangă: „Amin- 
tiri din copilărie“. „Însemnări ieșene“, Iaşi, IV, vol. XII, 11, 
1 noiemvrie 1939, p. 299—300. 

GHEŢEA, V. Institutorul Creangă. „Adevărul literar“, București, 
XVIII, seria a III-a, 897, 13 februarie 1938, p. 6. 

GHEŢEA, V. Jon Creangă pedagog şi învățător. Bucureşti, „Cartea 
românească“, 1938. 30 p. („Cunoştinţe folositoare. Seria C.: 
Din lumea largă“, nr. 74). 

GHIB ĂNESCU, GH. Biserica din Humulești; note şi impresii. „loan 
Neculce“, Iaşi, fasc. 4, 1924, p. 291—293. 

GIOSU, ST. Creangă în ediții de popularizare. „Iaşul literar“, Iaşi, 
VII, 12, 1956, p. 94—100. 

EMILGAR [EMIL GÎRLEANU]. Joan Creangă. „Arhiva“, Iaşi, 
XIII, 7—8, iulie-august 1902, p. 341—343. 
(Şi în extras: Iași, Tipografia editoare „Dacia“, 1902. 35 pi, 

GIÎRLEANU, EMIL. Note relative la manuscriptele şi ediţiile operilor 
lui Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, I, 2, 1 aprilie 1904, p. 
24—28, 

EMILGAR. Asupra biografiei lui Ioan Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, 
I, 6, 4 iunie 1904, p. 82—86. 

EMILGAR. Ioan Creangă st Mihai Eminescu. „Făt-Frumos“, Suceava, 
I, 6, 1 iunie 1904, p. 82—86. 

EMILGAR. Închinare lui Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, I, 17—18, 
34 d-brie 1904 — 15 ianuar 1905, p. 257—258. 


GÎRLEANU, EM. Însemnări de ale lui Ion Creangă. „Calendarul revise 
tei «Ramuri» pe anul 1908“, Craiova, „Sache Pavlovici“, pe 
131—133. 


GÎRLEANU, EM. Ion Creangă și Mihail Eminescu. „Luceafărul“, 
Sibiu, VIII, 13, 4 iulie 1909, p. 295—297. 


G. [ÎRLEANUJ, EM. Manuscrisele lui Ion Creangă. „Luceafărul“, 
Sibiu, IX, 1, 1 ianuarie 1910, p. 6. 


G. [ÎRLEANUJ, EM. O piesă de teatru a lui Ion Creangă. „Luceafărul“, 
Sibiu, IX, 1, 1 ianuarie 1910, p. 8. 


454 


www.dacoromanica.ro 


GIRLEANU, EM. Biserica veche din Broșteni. „Junimea literară“, 
Cernăuţi, VII, 1, ianuarie 1910, p. 8. 

G. [ÎRLEANU], EM. Bojdeuca lui Ion Creangă. „Ramuri“, Craiova, 
VIII, 2, 15 ianuar 1913, p. 62. 

GÎRLEANU, EM. Privelişti din ţară, schițe, însemnări. Bucureşti, 
„Casa şcoalelor“, 1915, p. 22—28, 146, 185—186. 

GÎRLEANU. Scrieri alese. Vol. II. București, „Editura pentru lite- 
ratură“, 1963, p. 257, 258, 259, 275, 315, 316, 319, 359, 383, 
394, 395, 410, 411, 429. 

G.1OGAJ, O. [CTAVIAN]. Bujdeuca lui Creangă. „Luceafărul“, Sibiu, 
VI, 1, 1 ianuarie 1907, p. 23. 

GOROVEI, ARTUR. Amintiri despre Ion Creangă. „Şezătoarea“, Făl- 
ticeni, V, 12, decembre 1899, p. 191—195. 

GOROVEI, ARTUR. Ion Creangă. „Viaţa românească“, Iaşi, XIII, 
12, decembrie 1921, p. 357—363. 

GOROVEI, ARTUR. Însemnări de-ale lui Creangă. „Făt-Frumos“, 
Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 21—25. 


GOROVEI, ARTUR. Variante la „Ivan Turbincă“. „Convorbiri lite- 
rare“, Bucureşti, anul al 64-lea, septembrie 1931, p. 677—682. 


GOROVEI, ARTUR. Catihetul de la Fălticeni. „Lumea“, Iaşi, XIV, 
4.014, 30 octombrie 1931. 


GOROVEI, ARTUR. Cu privire la Ion Creangă. „Convorbiri literare“, 
Bucureşti, anul al 64-lea, noiembrie-decembrie 1931, p. 869—876. 


GOROVEI, ARTUR. Catihetul lui Ion Creangă. „Adevărul literar şi 
artistic“, Bucureşti, X, seria a II-a, 594, 24 aprilie 1932, p. 1. 

GOROVEI, ARTUR. Rarisime din Ion Creangă. „Convorbiri literare“, 
Bucureşti, LXVII, 5, mai 1934, p. 428—433. 

GOROVEI, ARTUR. „Catihetul“ Vasile Grigorescu. „Păstorul Tuto- 
vei“, Birlad, IV, 1—2, ianuarie-februarie 1941, p. 17—19. 

GOYAN, I. I. Creangă. „Revue de Roumanie“, Bucarest, I, 1, ianu- 
arie 1910, p. 101—109. 


GRAUR, AL. Limba, lui Creangă. „Cuvintul liber“, Bucureşti, II, 
15—16, 16 februarie 1935. 
(Şi în extras: Bucureşti, „Adevărul“, 1935. 14 p.). 


GRAUR, MIHAIL. Încă ceva despre Creangă. „Revista şcolii“, Boto- 
șani, VII, 6—7, iunie-iulie 1930, p. 2—5. 


455 


www.dacoromanica.ro 


GRĂMADĂ, I. Societatea academică socială literară „România jună“ 
din Viena (1871—1911). Monografie istorică de I. Grămadă, 
cap. Scrisori inedite. Arad, 1912, p. 135, 

GRĂMADĂ, ILIE. La Naţionalul ieșean. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 14. 

GRIGORESCU, CONSTANTIN. Răspuns unui calomniator. „Sezătoa- 
rea“, Folticeni, VII, 11, 1 ianuarie 1903, p. 193—196. 

GRIGORIU [GRIGORESCU], CONSTANTIN. Jon Creangă și Gheorghe 
Ienăchescu, preot. „Ion Creangă“, Birlad, Ii, 12, decembrie 1909, 
p. 315—324. 

GRIGORESCU, DAN. Ilustrația la Creangă. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 10. 

GRIGORIU, ZAHEI. Din viața lui Ion Creangă. „lon Creangă“, 
Birlad, II, 12, decembrie 1909, p. 336. 

GRIMM, P Glosarul lui Creangă. „Dacoromania“, București, XII. 
1943, p. 330—334. 

(Şi extras: Sibiu, „Cartea românească“ din Cluj, 1943, 7 p.). 

GRUBER, EDUARD. Stil şi gindire ( Încercare de psihologie literară). 
Iași, „Şaraga“, 1888, p. 45, 118—122, 

GRUBER, EDUARD. Jon Creangă. „Șezătoarea“, Fălticeni, V, 12, 
decembre 1899, p. 178. 

G.C. Un act de naștere al lui I. Creangă. „Adevărul literar şi artistic“, 
Bucureşti, XIX, seria a III-a, 914, 12 iunie 1938, p. 17. 

G.M. Aritmetica lui Creangă. „laşul nou“, laşi, V, 3—4, decembrie 
1953, p. 233—235. 

HANEŞ, PETRU V. Literatura română modernă, Bucureşti, „Socec“, 
1904, p. 253—260. 

HANEŞ, PETRE V. Studii de literatură română. Vol. I. Bucureşti, 
„Socec“, 1910, p. 105—128, 191—216. 


HANEŞ, PETRE V. Istoria literaturii româneşti. Bucureşti, „Ancora“, 
1924, p, 209—213. 


HANEŞ, PETRE V. Histoire de la littérature roumaine. Préface de 
Mario Roques. Paris, 4934, p. 160—163. 


HANEŞ, PETRE V. Un aspect al originalității lui Ion Creangă. „Preo= 
cupări literare“, Bucureşti, III, 2, februarie 1938, p. 81—85. 


HANGIU, ION. Prefaţă la: „Ion Creangă, Dănilă Prepeleac“. 
[Bucureşti], „Editura Tineretului“, [1965]. 


456 


www.dacoromanica.ro 


HÁZY , ISTVÁN. Prefaţă la: „Lon Creangă, Válogatott munkái“. Buka- 
rest, „Ifjúsági Könyvkiadó, [1962], p. 5—21. 

HOBANĂ, ION. Jon Creangă, marele povestitor al poporului nostru. 
„Scînteia tineretului“, București, 2 martie 1952, p. 2. 


HODOŞ, E. Istoria literaturii române. Caransebeş, ed. a IV-a, 1902, 


p. 85. 
HODOŞ, E. Elemente de istoria literaturii. Nagyszeben, 1912, p. 
71—75. 


HORODINCĂ, GEORGETA. Un mare povestitor al poporului nostru. 
65 ani de la moartea lui Jon Creangă. „Scînteia tineretului“, 
București, 18 ianuarie 1955, p. 2. 

HUSTOVA, DR. JINDRA. În inimile oamenilor. „Ateneu“, Bacău, 
1, 5, decembrie 1964, p. 11. 

I. [BRĂILEANU)J, G. Creangă. „Viaţa românească“, Iași, V, 6, 
iunie 1910, p. 332—335. 


IBRĂILEANU, G. Curs de istoria literaturii române moderne. [Epoca 
Eminescu). Curs litografiat. Iaşi, 1919. 385 p. 


IBRĂILEANU, G. Note și impresii. Iaşi, „Viaţa românească“, 1920, 
p. 76—84. 


IBRĂILEANU, G. Recenzia vol.: „Ion Creangă, Opere complete“, 
Cernăuţi, „Ostaşul român“, 1924. „Viaţa românească“, Iaşi, 
XVI, 9, septembre 1924, p. 413—416, 


IBRĂILEANU, G, Scriitoriromâni șistrăini. laşi, „Viaţa românease 
că“, 1926, p. 148—157. 


ICHIM, TRAIAN. Actul de căsătorie a lui I. Creangă, actul de moarte 
a lui I. Creangă. „Ion Neculce“, Iași, 1929, p. 243—244. 


IEN ĂCHESCU, GH. Bustul lui I. Creangă. „Evenimentul“, Iaşi, nr. 
29 și 30 din 6 şi 7 martie 1902. 


ILIESCU, DOINA. Amintirea marilor scriitori. (Muzeul permanent 
de la Iaşi cu documente despre viaţa lui Creangă). „Universul“, 
Bucureşti, 27 aprilie 1953, 


IONESCU, IOAN S. Calicul de la Talpalari (Anecdotă). „Şezătoarea“, 
Iași, vol. VI, 1901, p. 168—169. 


IONESCU, IOAN S. Poveşti, anecdote. Impresii de călătorie. Diverse. 
(Din glumele lui Ion Creangă). Iași, „Tipografia Naţională“ 
1905. VIII + 220 p. 


457 


www.dacoromanica.ro 


IONESCU-JOHNSON, N. Însemnările unui marinar. Bucureşti, 
„Editura de stat pentru literatură şi artă“, 1956, vol. I, p. 5—16. 

IORDAN, IORGU. Limba lui Creangă. „Viaţa românească“, București, 
XXIX, 11, noiemvrie 1937, p. 71—75. 

IORDAN, IORGU. Stilistica limbii române. Bucureşti, 1944. 401 p. 


IORDAN, IORGU. Limba lui Creangă. „Contribuţii la istoria limbii 
române literare în secolul al XIX-lea“. I, 1956, p.137 —170, 
(Academia R.P.R., Institutul de lingvistică). 


IORDAN, IORGU. Creangă, scriitor naţional. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 1, 11. 


IORGA, NECULAI. Încercări de critică ştiinţifică. Ion Creangă. 
„Convorbiri literare“, Bucureşti, XXIV, 3, 1 iunie 1890, p. 
244—258. 


IORGA, NECULAI. Schițe din literatura română. laşi, Editura li- 
„brăriei frații Șaraga, vol. II, [1893], p. 61—84. 


IORGA, N. „Sămănătorul“, Bucureşti, IV, 5, 30 ianuar 1905, p. 79—80. 
Cronică despre numărul revistei „Făt-Frumos“ închinat lui 


I. Creangă. 
IORGA, N. Însemnare. „lon Creangă“, Birlad, 12, decembrie 1909, 
“p. 344. 


IORGA, N. Ceva despre Jon Creangă. „Neamul românesc literar“, Vä- 
lenii de Munte, II, 2, 10 ianuar 1910, p. 17—19. 
Cf. ibid. în vol.: „Oameni cari au fost“. Vălenii de Munte, 
„Neamul românesc“, 1911, p. 419—422; Bucureşti, „Fundaţia 
pentru literatură şi artă“, 1934, vol. I, p. 392—395. 


IORGA, N. Un articol necunoscut al lui Creangă. „Neamul românesc 
literar“, Vălenii de Munte, II, 21, 23 mai 1910, p. 330—333. 
Se reproduce, din revista „Columna lui Traian“, III, 10, 7 
martie 1872, articolul „Misiunea preotului la sate“. 

IORGA, N. şi GORCEIX, SEPTIME. Prefaţă la: „Anthologie de la 
littérature roumaine des origines au XX-e siècle“. Paris, Librai- 
rie Delagrave, 1920, p. XI—XXXI. 


IORGA, N. Întoarcerea vechiului fond românesc. „Istoria literaturii 
româneşti“, Bucureşti, 1929, p. 164—165. 


IORGA, N. Prefață la: „Contes populaires de Roumanie“. Paris, 
„Maisonneuve“, 1931. 


458 


www.dacoromanica.ro 


IORGA, N. Prefaţă la: „Ion Creangă, Czarodziejskie opowieści“. 
Przelozyla z rumuńskiego Konstancja Mayzl6wna. Warszawa, 
1933. 

IORGA, N. Istoria literaturii româneşti contemporane. Vol. I. Bucureşti, 
„Adevărul“, 1934, p. 219—223. 

IORGA, N. Încă un volum de „Însemnări“ al lui T. Maiorescu. Bucu- 
rești, 1940. 9 p. 

IORGA, N. Pagini de critică din tinereţă. Craiova, „Ramuri“, f.a., 
p. 179—191. 

IROAIE, PETRU. Creangă în literatura populară:Risul la soare. „Făt- 
Frumos“, Cernăuți, XV, 2, mart-prier 1940, p. 70—71. 

ISPIR, MIRCEA. Introducere la: „Ion Creangă, Amintiri și poveşti“, 
Bucureşti, „Şcoala poporului“, 1941, 

Istoria literaturii române. Vol. II. București, „Editura de stat pentru 
literatură ei artă“, 1955, p. 191—218. 

Istoria populară a literaturei române. Bucureşti, „Minerva“, 1900, 
p. 58. (Biblioteca populară „Minerva“, nr. 5). 

ISTRATE, G. O lectură greșită în opera lui Creangă. „laşul literar“, 
Iași, VII, 5, mai 1956, p. 122—124. 

ISTRATI, ION. Marele nostru bunic. „laşul literar“, Iaşi, XV, 41, 
noiembrie 1964, p. 8—13. 

IUREȘ, ȘTEFAN. Pagini fără de moarte. Jon Creangă: „Amintiri din 
copilărie“. „Scinteia tineretului“, București, 18 mai 1952, p. 2, 

IVAŞCU, G. Jon Creangă. Valoarea artistică şi semnificaţia operei. 
„insemnări ieșene“, Iaşi, II, 15—16, 15 august 1937, p. 152—168. 

IVAȘCU, G. Ion Creangă, Opere complete. „Jurnalul literar“, Iași, 
I, 13, 26 martie 1939, p. 3. 

IVAȘŞCU, GEORGE. Omagiul de azi. „Contemporanul“, Bucureşti, 
51, 18 decembrie 1964, p. 1—2. 


IVAȘCU,„, GEORGE. Jon Creangă. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 
1964, p. 3. 


I.A.R. Două scrisori de la Eminescu şi Creangă. „Convorbiri literare“, 
Bucureşti, XXXIX, 11—12, noiemvrie-dechemvrie 1905, pe 
1154—1152. 

I. Creangă către Titu Maiorescu: laşi, 1882, noiemvrie 13, 


LN. J. Creangă. Două scrisori. „Convorbiri literare“, București, XXV, 
11—12, 14 martie 1892, p. 1117—1118. 


459 


www.dacoromanica.ro 


I. Creangă către Titu Maiorescu: Iaşi, 1881, iunie 11; laşi, 1881, 
decemvrie 16, 

În memoria lui Ioan Creangă (1 martie 1837 — 28 februarie 1938). 
Volum tipărit sub îngrijirea d-lor Sandu Teleajen și Adrian 
Pascu, cu prilejul serbărilor de la Iași. Iaşi, „ferek“, 1938, 
29p Lift Ek Op, 

JAN, VLADISLAV. Un scriitor modern. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p.7. 


J.B. Ion Creangă: 40 de ani de la moartea sa. „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, IX, 476, 19 ianuarie 1930, p. 10. 


KALINDERU, ION. Pentru Creangă. „Epoca“, Bucureşti, VIII, 
2,041—139, 25 mai 1902, p. I. 

RALINDERU, ION. Circulara d-lui Ioan Kalinderu, administratorul 
domeniului coroanei, relativ la subscrierea pentru bustul lui Ion 
Creangă. „Arhiva“, Iaşi, XIII, 5—6, mai-iunie 1902, p. 29%. 

KANNER, BENEDICT. La société littéraire „Junimea“ de Iassy et 
son influence sur le mouvement intellectuel en Roumanie. Paris, 
1906, 271 p. 


([KAVKOVA, MARIE]. Ion Creangă: „Vzpominky z destpi“, „Literâ- 
turni noviny“, Sofia, VIII, 13, 1959, p. 4 (S.K.P.). 


KERNBACH, VICTOR. Evadare din basm. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 2. 

KIRILEANU, GH. T. Wotiţă asupra manuscriptelor lui Ioan Creangă. 
„gezătoarea“, Fălticeni, V, 12, decembre 1899, p. 211—214 

KIRILEANU, GH. T. O nouă ediție a scrierilor lui Creangă. „Şeză= 
toarea“, Folticeni, VIII, 9—10, noiembrie-decembrie 1902, p. 
150—156. 

KIRILEANU, GH. T. Cuvinte din „Amintirile“ lui Creangă tălmăcite 
de însuși Creangă. „Şezătoarea“, Fălticeni, XI, vol. VIII, nr. 
10—11, decembrie 1903 — ianuar 1904, p. 156—161. 

KIRILEANU, GH. T. Asupra vieţii lui Ioan Creangă. „Șezătoarea“, 


Fălticeni, XI, vol. VIII, nr. 10—11, decembrie 1903 — ianuar 
1904, p. 162—163. 


KIRILEANU, GH, T. Să n-aibă oare formă populară scrierile lui 
Creangă? „Făt-Frumos“, Suceava, I, 17—18, 31 d-brie 1904—15 
ianuar 1905, p. 267. 


469 


www.dacoromanica.ro 


KIRILEANU, GH.T. şi CHENDI, IL, Prefaţă la: „Il. Creangă, 
Opere“. București, „Minerva“, [1906]. 

Cf. ibid. în ed.: 1909, 1915, 1916, ed. a VI-a, f.a., 1928, [1932], 
[1934], [1936], [1937], [1938], [1941], [1942], [1943], [1947]. 
KIRILEANU-TEODORESCU, G. Două scrisori ale lui Creangă. 

„lon Creangă“, XII, 11—12, 1919, p. 102, 

KIRILEANU, G.T. Oraţii la nuntă din Valea Bistriţii moldovenești, 
pȘezătoarea“, Folticeni, XXX, 1, ianuar 1922, p. 9—10. 
KIRILEANU, G.T. De-ale lui Creangă. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 

2, mart-prier 1940, p. 4141—42. 

KIRILEANU, G.T. Chestionar al datinelor poporului la care ar fi 
lucrat și Ion Creangă. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 
1940, p. 45—46. 

KIRILEANU, G.T. Încă o anecdotă povestită de I. Creangă. „Făt-Fru- 
mos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 1940, p. 46. 

KIRILEANU, G.T. I. Creangă şi E. Baican. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, 
XV, 2, mart-prier 1940, p. 47. 

KIRILEANU, G.T. Citeva însemnări ale iconomului Ioan Grigoriu, 
socrul lui Ioan Creangă. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart- 
prier 1940, p. 48. 

KIRILEANU, G.T. Citeva cărţi din biblioteca lui Creangă. „Făt-Fru- 
mos“, Cernăuţi, XV, 3, mai-iunie 1940, p. 86—89. 

KIRILEANU, G. T. Creangă membru în Consiliul general de instrucţi- 
une. „Făt-Frumos“, Cernăuţi-Bucureşti, XV, 4—6, iulie-decem- 
vre 1940, p. 127—128. 

KIRILEANU, G.T. Despre merele turture din „Amintirile“ lui I. 
Creangă. „Făt-Frumos“, R.-Vilcii, XIX, 4—6, iulie-decemvre 
194, p. 65—67. 


KIRILEANU, GH. T. și CHENDI, IL. Prefaţă la: „Ion Creangă, 
Moş Nichifor Coţcariul“. București, f.a. („Pagini alese din scri- 
itorii români“, nr. 2). 


KIRILEANU, GH. T. Varia 5, VII. Fond manuscrise, Bibl. Acad. 
Republicii Socialiste România. 


KOPECZI, BELA. Ion Creangă. „Csillag“, Budapest, III, 37, 1950. 


LĂZĂREANU, BARBU. Ion Creangă. Cu prilejul împlinirii a 30 
de ani de la moartea lui. „Cuvintul liber“, București, I, 20, 4 
ianuarie 1920, p. 4—11. 


461 


www.dacoromanica.ro 


LĂZĂREANU, BARBU. Ciţiva povestitori: Nic’a lui Ștefan a Petrei 
(loan Creangă], Nedea [N.D.] Popescu, Noel [Leon] Woli. 
București, Atelierele „Adevărul“, 1924. 31 p. 

LĂZĂREANU, BARBU. Un tovarăș al lui Creangă. „Adevărul“, 
Bucureşti, 44, 14.539, 26 mai 1931. 

LĂZĂREANU, BARBU. Vocabularul lui Creangă. „Adevărul literar 

şi artistic“, București, XVIII, 855, 25 aprilie 1937, p. 3, 

LĂZĂREANU, BARBU. Cu privire la Creangă. Bucureşti, „Cultura 
românească“, 1937. 40 p. 

LĂZĂREANU, BARBU. Ion Creangă. București, „Eminescu“, 1947, 
69 p. (Biblioteca relaţiilor româno-ruse). 

LĂZĂREANU, BARBU. Jon Creangă şi basmul rusesc. Bucureşti, 
„Editura de Stat“, 1949. 94 p. 

LĂZĂREANU, BARBU. Glose şi comentarii de istoriografie literară. 
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură și artă“, 1958, 
p. 147—167. 

LĂZĂRICIU, IOAN. Istoria literaturei române. În uzul tinerimei 
studioase. Ed. a II-a. Sibiu, „W. Krafft“, 1892, p. 141, 

LEAHU, EMIL. Personalitatea şi opera lui I. Creangă în publicațiile 
timpului. Extras din „Limbă şi literatură“, vol. IX. București, 
1965. 6 p. 

LEON, PROF. DR. N. Amintiri. Partea a II-a. laşi, „Viaţa româneas- 
că“, 1925, p. 157—161. Partea a III-a. Iași, „Viaţa românească“, 
1927, p. 209. 


LEVEAUX, MARCEL. O carte in care se simte o briză primăvăratecă. 
„Gazeta literară“, Bucureşti, IV, 22, 30 mai 1957, p. 6. 


LICO [(LITZICA, C.]. Z. Creangă. „Convorbiri literare“, Bucureşti, 
XXVII, 6, 2 octombre 1893, p. 672—681. 


LIMAN, P. Dramatizări. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 24 decembrie 
1964, p. 14. 


LIMONA, ELENA. Traducerea germană a „Amintirilor“ lui Creangă. 
„Luceafărul de ziuă“, Brașov, II, 2, 1957, p. 109—119. [Kind- 
heitserinnerungen, Bukarest, 1956]. 


LIPĂNEANU, M. Leca Morariu: „Institutorul Creangă“. Cernăuţi, 
1925; Leca Morariu: „Drumuri Moldovene“. Cernăuţi, 1925. 
[Recenzie]. „Dacoromania“, Anul III, 1924—1926. Cluj, 1927, 
p. 972—975. 


462 


www.dacoromanica.ro 


LIPĂNEANU, M. Revista periodicelor: 1923, 1924. „Dacoromania“. 
Anul IV, 1924—1926. Cluj, 1927, p. 1419, 1423, 1453, 1455, 
1466—1467, 1474, 1477. 

LIVEZEANU, OCTAV. O operă tradusă în peste 30 de limbi. „România 
liberă“, Bucureşti, XXII, 6.270, 12 decembrie 1964, p. 2. 

LLOYD, A.L. Prefaţă la: „Recollections from Childhood by Ion 
Creangă“. London, „Lawrence & Wishart“, 1956, p. 5—14. 

LLOYD, A, Un adevărat exemplu. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 
1964, p. 9. 

LOGHIN, CONSTANTIN, Istoria literaturii române. Cernăuți, Tipo- 
grafia Mitropolitul Silvestru, 1926, p. 100—103. 

LOGHIN C. și DRIMMER. Geschichte der rumänischen Literatur. Cer- 
năuţi, 1934, p. 112—115. 

LOVERA, ROMEO. La letteratura rumena con breve Crestomazia e 
Dizionarietto esplicativo. Milano, „Ulrico Hoepli“, 1908. XI + 
201 p. 

LOVINESCU, EUGEN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complecte“, 
Bucureşti, „Ancora“, 1928, vol. I, III. 

LOVINESCU, EUGEN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complete“, 
Bucureşti, „Ancora“, [1929], 

LOVINESCU, E. Critice. X. București, „Ancora“, 1929, p. 33—124, 

LUDESCU, SERGIU. Copilăria lui Ioan Creangă, copilăria noastră, a 
tuturor. „Convorbiri literare“, București, LXX, 11—12, nov. 
-decemvrie 1937, p. 765—768. 

IYIIAH, A. Hon Kpanea [K _120-1ernio Co gua powgeuaa monga- 

BCKOro nacarenA. Msn. ras. „Kyarypa Momposeñ“]. „Coserckaa Mon- 

nasua“, 1957, mapr I (B.I.B.M.JI.). 

LUPESCU, M. Amintiri despre Ion Creangă. „Şezătoarea“, Fălticeni, 
V, 12, decembre 1899, p. 188—191. 

LUPESCU, M. Amintiri despre Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, I, 
17—18, 31 decembrie 1904—15 ianuar 1905, p. 282—283. 
LUPESCU, M. Amintiri despre Ion Creangă. „Ion Creangă“, Birlad, II, 

12, decembrie 1909, p. 333—335. 

LUPESCU, M. Bujdeuca lui Moş Ion Creangă. „lon Creangă“, Birlad» 
IV, 12, decembrie 1911, p. 373—376. - 

LUPESCU, M. Soţia lui Ion Creangă. „Ion Creangă“, V, 10 octcn brie 
1912, p. 319. 


463 


www.dacoromanica.ro 


LUPESCU, M. Amintire despre Ion Creangă. „Ion Creangă“, Birlad, 
V, 12, decembrie 1912, p. 353—355. 

LUPESCU, M. Pr. Vasile Grigorescu, catihetul din Folticeni al lui Ion 
Creangă. „lon Creangă“, Birlad, VII, 14—12, noiembrie-de» 
cembrie 1914, p. 290—292, . 

LUPESCU, M. Ion Creangă st normaliştii de la „Vasile Lupu“. „Ion 
Creangă“, Birlad, XII, 4141—12, noiembrie-decembrie 1919, 
p. 99—101. 

LUPESCU, M. Din alte vremuri. „Anuarul festiv, cu ocazia serbării 
semicentenarului gimnaziului din Fălticeni (1870—1922)“. 
Fălticeni, 1922, p. 64. 

LUPI, GINO. Storia della Letteratura romena. Con 123 illustrazioni 
nel testo e 32 tavole, Firenze, „G.C. Sansoni“, 1955, p. 184— 
192. (La Civiltà Europea). 

LUPI, GINO. Amintindu-ne de Creangă. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decem- 
brie 1964, p. 9. 

LUPU, AL. Cronică. „Făt-Frumos“, Cernăuți, XV, 2, mart-prier 1940, 
p. 73. 

LUPU-MORARIU, OCTAVIA. Ilustraţiile Creangă din acest „Făt-Fru- 
mos“. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 1940, p. 70, 

LYS (NANU, DL Un detractor al lui Creangă. „Epoca“, Bucureşti, 
VIII, 1.946—44, 16 februarie 1902, p. 2. 

Reprodus şi în: „Şezătoarea“, Fălticeni, VII, 11, 1 ianuarie 1903, 
p. 196—197. 

MACOVEI, TEOFAN. Recunoştință lui Creangă. „Apostolul“, Piatra- 

Neamț, II, 6, mai 1936, p. 16—17. 


MAIORESCU, TITU,! Știri şcolare. „Anuariul Institutului «Vasile 
Lupu» (Şcoala normală de la Trei-lerarhi) din laşi pe anul 
școlar 1863—1864“, Iaşi, „Adolf Berman“, 1864, p. 37—66. 


MAIORESCU, TITU. Critice (1866—1907). Bucureşti, vol. II, 1908, 
p. 162, 


MAIORESCU, TITU, Critice (1866 —1907). Bucureşti, vol. III, 1915, 
p. 18—19, 58, 134, 147, 229, 246, 258, 277. 


MAIORESCU, T. Istoria contemporană a României (1866—1900). 
Bucureşti, „Socec“, 1925, p. 38—40. 


T. Maiorescu către A. Naum. „Convorbiri literare“, București, 
an, 60, septembrie-noiembrie 1927, p. 345—346. 


464 


www.dacoromanica.ro 


MAIORESCU, TITU. Însemnări zilnice. Vol. I (1855—1880). Bucureşti, 
„Socec“, 1937, p. 136, 263. 

MAIORESCU, TITU. Însemnări zilnice. Vol. II (1881—1886). 
Bucureşti, „Socec“, p. 114, 116, 123. 

MANOLESCU, NICOLAE. Recitind poveștile. „Gazeta literară“, 
Pucureşti, XI, 51, 17 decembrie 196%, p. 5. 

MANOLIU, PETRU. Creangă. Bucureşti, „Vremea“, 1944. 51 p. 
(„Cartea cu vieţi ilustre“), 

MANOLIU, RADU. Neamul lui Creangă. „lon Creangă“, Birlad, XII, 
11—12, noiembrie-decembrie 1919, p. 98—99. 
MARCU, ALEXANDRU. Ivan Turbincă... italian. „Universul lite- 
rar“, București, XLIII, 30, 24 iulie 1927, p. 475—476. 
MARCU, TRAIAN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Poveşti“. Constanţa, 
Tip. „Albania“, 1937. 

MARIAN, LIVIU. Proza noastră estetică. În vol.: „Prozatorii noştri. 
Crestomaţie“ de N. Dunăreanu şi Liviu Marian. Chișinău, 1921, 
p. I—XV. 


MARIAN, LIVIU. Jon Creangă. Viaţa și operile lui. Conferință ţinu- 
tă la şezătoarea „Astrei“ basarabene în ziua de 2 februarie 1930, 
în sala cinematografului „Orfeum“ din Chişinău... cu prilejul 
împlinirii a 40 de ani de la moartea marelui povestitor. Chişinău, 
1930. 12 p. (Asociaţiunea culturală „Astra basarabeană“. Bi- 
blioteca secţiilor literare şi ştiinţifice, nr. 4). 


MARIAN, LIVIU. Jon Creangă — ardeleanul. (De unde, de cînd şi de 
ce au venit strămoșii lui Creangă din Ardeal în Moldova). 
„Convorbiri literare“, București, LXXII, 10, 11, 12, oct.-dec. 
1939,p.1895—4911. 


MARIN, I. D. Autenticitatea unui articol al lui Creangă. „Făt-Frumos“, 
Cernăuţi, XV, mart-prier 1940, p. 65—67. 


MARIN, I. D. Din ideile pedagogice ale lui Creangă. „Revista de peda- 
gogie“, Bucureşti, vol. X, 1940, caietele III-IV-1939, p. 52—80. 
(Şi în extras: Bucureşti, „Bucovina“, 1940. 31 p.). 


MARIN, I.D. Pedagogia lui Creangă. Bucureşti, „Cugetarea- Georges- 
cu de la Fras“, 1941. 188 p. 


MARINESCU, GEORGE. Nuvela în literatura română. „Buletinul 
Institutului de literatură pe anul 1928“, Bucureşti, 1928, p. 
107—113, 142—147, 152. 


465 
30 


www.dacoromanica.ro 


MARINO, ADRIAN. Creangă st autobiografia. „Steaua“, Cluj, XV, 
1, ianuarie 1965, p. 24—25. 


MARMELIUC, D. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complete“. Cer- 
năuți, 1924. 


MARTIN, AUREL. Fişa istorico-literară. „Gazeta literară“, Bucureşti, 
XI, 51, 17 decembrie 1964, p. A. 
În facsimil: Finalul memoriului înaintat de Creangă ministru- 
lui, în legătură cu destituirea sa din învăţămînt (34 iulie 1872). 


MĂNUCĂ, DAN. Interferențe dramatice in opera lui Ion Creangă. „La- 
şul literar“, Iaşi, XVI, 12, decembrie 1965, p. 57—60. 


MEISSNER, C. În amintirea lui I. Creangă. „Anuarul școalei normale 
de învățători «Vasile Lupu» din Iaşi, pe anii şcolari 1930—1934 
şi 1934—1932“. Iași, „Presa bună“, 6, 1933, p. 7—15. 


MERA, I.T. Scriitorii de la „Junimea“. „Familia“, Oradea, XVIII, 
25, 2 iulie 1882, p. 302—304. 


MICU, DUMITRU. Lir:smul „Amintirilor“. „Gazeta literară“, Bucu- 
rest, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 7. 


MICU, DUMITRU. Întruchiparea) geniului artistic românesc. „Scìn- 
teia“, București, 7.267, 1 martie 1967. 


MIHĂIESCU, ION. Sinteze de istoria literaturii române. Ed. a III-a 
(completată și revăzută). Craiova, 1947, 310 p. + 1 f. (Colec- 
ţia „Meridian“). 


MIHĂILESCU, HAR. Note în legătură cu opera lui 1. Creangă. „Anua- 
„rul liceului «Petru-Rareş»“ — Piatra-Neamţ, pe anul 1935—1936, 
p.1112—120. 
(Şi în extras: Piatra-Neamţ, „Lumina“, 1937. 11 p.).' 


MILITZ, H.M. Volkstiimlickes Sprachgut bei Ion Creangă. „Wissen- 
schaitliche Zeitschrift der Friederich Schiller — Universităt, 
Gesellschaft-und  Sprachwissenschaitliche Reihe“. Jena, 6, 
1959, p. 353—360. 


MILLE, CONST. Săptămina literară. „Lupta“, Bucureşti, IV, 354, 
23 septembre 1887, p. 3. 


MINAR, OCTAV. Eminescu comemorativ. Album artistic literar. laşi, 
„Dacia“, [1909]. 


466 


www.dacoromanica.ro 


MINAR, OCTAV. Eminescu, Maiorescu, Iacob Negruzzi și Creangă. 
„Luceafărul“, Sibiu, XII, 4, 16 februarie 1913, p. 130—131. 


MINAR, OCTAV. Creangă despre Eminescu. „Cosinzeana“, Orăştie, 
III, 17—18, 27 aprilie 1913, p. 243—245. 


MINAR, OCTAV. Povestitorul Ion Creangă. „Flacăra“, București, 
IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 54—56. 


MINAR, OCTAV. Scrisorile lui Creangă. „Flacăra“, IV, 9—10, 20 
decembrie 1914, p. 58—59. 
Ion Creangă către M. Eminescu: [1877], două scrisori; T. Ma- 
iorescu: Iaşi, 1882, noiembrie 13; V. Conta: [septembrie 1879]. 


M.(INAR], O.[CTAV]. Creangă autorul unei comedii. „Flacăra“, Bucu- 
reşti, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 59. 


MINAR], OCTAV). Amintiri glumeţe din viața lui Ion Creangă. 
„Flacăra“, Bucureşti, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 60. 


MIRCEA, DUMITRU. „Ja, am fost și eu...“ „Tribuna“, Cluj, VIII, 
52, 24 decembrie 1964, p. 3. 


MIRONESCU, I.I. Ion Creangă. „Însemnări ieşene“, Iaşi, IV, 41, 4 
noiemvrie 1939, p. 178—190. 


MÎNDRU, A. Moş Creangă [Versuri]. „Făt-Frumos“, Birlad, 1, 17—18, 
31 d-brie 1904—15 ianuarie 1905, p. 262—263. 


MOCANU, I.G. Ion Creangă diacon. „Cultura creştină“, Blaj, XIV, 
5, mai 1925, p. 155—159. 


MOISE, ION. Cuvinte de origine rusă în opera lui Ion Creangă. „Lim- 
ba română“, București, II, 3, 1953, p. 49—51. 


MORARIU, LECA. Anul naşterii lui Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuţi, XII, 12, decemvrie 1923, p. 455. 


MORARIU, LECA. Data împrietenirii lui Eminescu cu Creangă. „Ju- 
nimea literară“, Cernăuţi, XII, 12, decemvrie 1923, p. 455—456. 


MORARIU, LECA. Pentru autenticitatea unui articol al lui Creangă. 
„Junimea literară“, Cernăuţi, XIII, 1—2, ianuarie-faur 1924, 
p. 63—64. 


MORARIU, LECA. Două noi ediții ale lui Creangă. „Junimea lite- 
rară“, Cernăuți, XIII, 5—6, mai-iunie 1924, p. 270. 


467 
30* 


www.dacoromanica.ro 


MORARIU, LECA. [Recenzie]. Dr. G. Weigand: Ion Creangă's 
„Harap-Alb“. Leipzig, 1910, „Junimea literară“, XIII, 7—8, 
iulie-august 1924, p. 373—379, 


MORARIU, LECA. Institutorul Creangă. Cernăuţi, 1925. 97 p. 
Reproducere din „Glasul Bucovinei“, Cernăuţi, VIII, 1925, 
nr. 4.739 (21 ian.), p. 2—3; nr. 1.740 (22 ian.), p. 2—3; 


nr. 1.741 (23 ian.), p. 2—3; nr. 1.743 (27 ian.), p. 2—3; 

nr, 1.745 (29 ian.), p. 2—3; nr. 1.747 (1 febr.), p. 2—3; 

nr. 1.748 (4 febr.), p. 2—3; nr. 1.749 (5 febr.), p. m 3; 
h P 3; 


nr, 1.753 (10 febr.), p. 2—3; 
nr. 1,754 (11 febr.), p. 3; nr. 1.755 (12 febr.), p. e 
nr. 1,756 (13 febr.), p. 3; nr. 1.758 (15 ftebr.), p. 2; 
nr. 1.760 (18 febr.), p. 3; nr. 1.761 (19 febr.), p. 2—3; 
nr, 1.762 (20 febr.), p. 2; nr. 1.764 (22 febr.), p. 2—3; 


nr. 1.766 (25 febr.), p. 2—3; nr. 1.767 (26 febr.), p. 2. 


MORARIU, LECA. Iarăşi autenticitatea unui articol al lui Creangăe 
„Junimea literară“, Cernăuţi, XIV, 4—3, ianuarie-martie 
1925, p. 92. 


MORARIU, LECA. Coperta noastră. „Junimea literară“, Cernăuţi, 
XIV, 5—7, mai-iulie 1925, p. 215—216. 
Rectificarea unui portretal lui Creangă cu sprijinul lui A. Goro- 
vei. 

MORARIU, LECA. Drumuri moldovene (Pe urmele lui Creangă, frag- 
ment). „Junimea literară“, Cernăuţi, XIV, 5—7, mai-iulie 1925, 
p. 217—219, 


MORARIU, LECA. Drumuri moldovene. Cernăuţi, 1925. 151 p. 


Reproducere din „Glasul Bucovinei“, Cernăuţi, VIII, 1925, 
nr. 1.889 (2 aug.), p. 2—3; nr. 1.890 (4 aug.), p. 2—3; 


nr. 1.891 (5 aug.), p. 2—3; nr. 1.892 (6 aug.), p. ge 3; 
nr, 1.894 (9 aug.), p. 2—3; nr. 1.895 (11 aug.), p. 2—3; 
nr. 1.896 (12 aug.), p. 2—3; nr. 1.897 (13 aug.), p. 2—3; 
nr, 1.898 (14 aug.), p. 2—3; nr. 1.903 (21 aug.), p. i: 
nr. 1.906 (25 aug.), p. 2; nr. 1.907 (26 aug.), p. 2—3; 

D, 

P. 


2 
2 
nr, 1.750 (6 febr, „2— 
2— 
2— 
2— 


2— 
2— 
2; 
nr. 1.909 (28 aug.), 2— e nr. 1,911 (1 sept.), p. 2—3; 
nr. 1.912 (2 sept.), 2—3; nr, 1.913 (3 sept.), p. 2—3; 

nr. 1.914 (4 sept.), p. 2—3; nr. 1.919 (16 sept.), p. 2—3; 
nr. 1.920 (17 sept.), p. 2—3; nr. 1.921 (18 sept.), p. 2—3; 
nr. 1.923 (20 sept.), p. 2—3; nr. 1.924 (22 sept.), p. 2—3; 
nr. 1.925 (23 sept), p. 2—3; nr. 1.926 (24 sept.), p. 2; 


468 


www.dacoromanica.ro 


nr. 1.927 (25 sept.), p. 2—3; nr. 1.980 (29 sept.), p, 2; 
nr. 1.947 (20 oct.), p. 2—3; nr. 1.948 (21 oct.), p, 2—3; 
nr. 1.949 (22 oct.), p. 2; nr. 1.950 (23 oct.), p. 2—3; 
nr. 1.952 (25 oct.), p. 2—3; nr. 1.958 (28 oct.), p. 2—3; 
nr. 1.954 (29 oct.), p. 2; nr. 1.955 (30 oct.), p. 2—3; 
nr. 4.957 (4 noiembr.), p. 2. 
MORARIU, LECA. Ileana Creangă. „Junimea literară“, Cernăuţi, 
XIV, 8—10, august-octomvrie 1925, p. 322—324, 
MORARIU, LECA. O carte didactică a lui Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuţi, XIV, 8—10, august-octomvrie 1925, p. 330. 
MORARIU, LECA. Ne completăm corespondența lui Creangă. „Ju- 
nimea literară“, Cernăuţi, XIV, 8—10, august-octomvrie 1925, 
p. 830. 
MORARIU, LECA. Spija neamului lui Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuți, XIV, 8—10, august-octomvrie 1925, p., 330—331. 
MORARIU, LECA. Grigorie Ciubuc Clopotarul. „Junimea literară“, 
Cernăuți, XIV, 8—10, august-octomvrie 1925, p. 334. 
MORARIU, LECA. Casa lui Creangă (la Iaşi). „Junimea literară“, 
Cernăuţi, XV, 1—2, ianuarie-faur 1926, p. 41. 
MORARIU, LECA. Iarăşi corespondența lui Creangă. „Junimea lite- 
rară“, Cernăuți, XV, 4—2, ianuarie-faur 1926, p. 41. 
MORARIU, LECA. Data morții lui Zahei Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuți, XV, 1—2, ianuarie-faur 1926, p. 41. 
MORARIU, LECA. Iarăşi un inedit portret al Ilenei Creangă. „Junimea 
literară“, Cernăuți, XV, 3—4, martie-prier 1926, p. 78. 
MORARIU, LECA. Pentru lămurirea unei scrisori a lui Creangă. „Juni- 
mea literară“, Cernăuţi, XV, 3—4, martie-prier 1926, p. 94. 
MORARIU, LECA. Omul Ion Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, I, 
3, mai-iunie 1926, p. 120—121. 


MORARIU, LECA. Casa lui Creangă (la Iași). „Făt-Frumos“, Suceava, 
I, 3, mai-iunie 1926, p. 124—123. 


MORARIU, LECA. Iarăşi scrisorile lui Creangă. „Făt-Frumos“, Sucea- 
va, I, 3, mai-iunie 1926, p. 123. 


MORARIU, LECA. Omul Ion Creangă. „Glasul Bucovinei“, Cernă- 
ut, IX, 2.153, 16 iulie 1926, p. 2. 


MORARIU, LECA. Creangă la „Junimea“. „Făt-Frumos“, Suceava, 
I, 5, septemvrie-octomvrie 1926, p. 158. 


469 


www.dacoromanica.ro 


MORARIU, LECA, De-ale lui Creangă (Popa-Duhu şi Zahei Creangă). 
Extras din Calendarul „Glasul Bucovinei“. Cernăuţi, 1926. 

MORARIU, L. Pentru cea mai artistică scrisoare a lui Creangă. „Făt- 
Frumos“, Suceava, II, 4, august 1927, p. 98—100. 

MORARIU, LECA. Știri nouă despre Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, 
III, noiemvre-decembre 1928, p. 19. 

MORARIU, LECA. Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, V, 1, ianuarie- 
februarie 1930, p. 1—4. 

MORARIU, LECA. Multe şi mărunte (Creangă inedit, sau Creangă 
comercial? Creangă revizuit de V. Conta? Traduceri din Creangă. 
Destituirea învățătorului Creangă). „Făt-Frumos“, Suceava, 
V, 1,'ianuarie-februarie 1930, p. 44—47. 


MORARIU, LECA. Cronică (Creangă mort de două ori şi, deci, co- 
memorat de două ori! Întru amintirea lui Creangă. Creangă în 
editură franceză. Sadoveanu pentru I. Creangă). „Făt-Frumos“, 
Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 47—48. 


M.[ORARIU), L.[ECA]. Iarăşi substratul folcloric din „Ivan Turbincă“. 
„Făt-Frumos“, Suceava, V, 2, martie-aprilie 1930, p. 75. 


MORARIU, LECA, Evoluţia artistului Creangă. „Făt-Frumos“, 
Suceava, VI, 3, mai-iunie 1931, p. 124—126. 


MORARIU, LECA. Pe marginea cărţilor (IV). Creangă. Extras din 
„Glasul Bucovinei“, XV, 1932. Cernăuţi, 1932, 31 p. 


MORARIU, LECA. Studii. Creangă în nemțeşte. Cernăuţi, „Glasul 
Bucovinei“, 1939. 24 p. (Universitatea „Regele Carol II“, Cer- 
năuți. Institutul de literatură), 


MORARIU, LECA. După Eminescu —invectivarea lui Creangă. „Făt- 
Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 1940, p. 50—63. 


MORARIU, LECA. Creangă și... trenul. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 
2, mart-prier 1940, p. 74. 


MORARIU, LECA. Răboj. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 
1940, p. 72. 


MORARIU, LECA. Creangă. Cernăuţi, „Mitropolit Silvestru“, 1940, 
36 p. (Universitatea „Regele Carol JI“, Cernăuţi. Institutul de 
literatură). 


MORARIU, LECA. La Bojdeuca lui Creangă. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, 
XVI, 6, noiemvrie-decemvrie 1941, p. 180—183. 


470 


www.dacoromanica.ro 


MORARIU, LECA. Și totuși Creangă nu se compromite. „Făt-Frumos“, 
Cernăuţi, XVIII, 4—5, iulie-octomvre 1943, p. 202, 

MORARIU, LECA. Crengene. Cernăuţi, 1944. 31 p. (Biblioteca 
„Făt-Frumos"). S 

MUNTEANO, B. Panorama de la littérature roumaine contemporaine. 
Paris, 1938, p. 29, 66—70, 97. 

MUNTEANU, BASIL. Storia delia letteratura romena ge Trado- 
tta da A. Silvestri-Giorgi. Bari: Gius. Laterza, 1947, p. 65—71, 
(„Biblioteca di cultura moderna“, no. 431). 

MUNTEANU, GEORGE. Naratorul şi sinteza sa artistică. „Gazeta l- 
terară“, Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 5. 

MUNTEANU, ȘTEFAN. Valorificarea artistică a limbii populare în o- 
pera lui Ion Creangă. „Orizont“, Timișoara, I, 12,1964, p.17—24. 

MUNTEANU, ŞTEFAN. Ezpresia artistică a limbei populare în opera 
lui Ion Creangă. „M. Eminescu, I. Creangă. Studii“. Timişoara, 
1965, p. 265—279. 

MURĂRAȘU, D. Creangă şi Eminescu. „Convorbiri literare“, Bucureşti, 
LXXII, 1, ianuarie 1939, p. 109. 

MURĂRAŞU, D. Istoria literaturii române. Ediţia a III-a. Bucureşti, 
„Cartea românească“, [1943], p. 248—250, 


M. Scrierile lui Creangă. „Familia“, Oradea, XXIX, 1, 3—15 ianuarie 


189%, p. 1, 3. 
MAL, P. Document. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 24 decembrie 1964, 
p. 7. 


NANU, A. Vechi colaboratori ai „Convorbirilor“. „Convorbiri literare“, 
an. 60, ianuar-februar 1927, p. 208 (număr jubiliar). 

NANU, MIHAIL. Cuwvint inainte la: „Lon Creangă, Amintiri din copi- 
lărie“. Bucureşti, „Editura Tineretului“, 1950. 7 

NANU, M. Un manuscris inedit al lui Creangă. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, I, 3, 4 aprilie 1954, p. 4. 

NĂDEJDE, I. Partea științifică din „Învățătorul copiilor“ de d-nii 
C. Grigorescu, I. Creangă și V. Răceanu. Ed. a VI-a, laşi, 1880. 
„Contemporanul“, Iaşi, I, 6, septembrie 16, 1881, p. 205—211. 

NĂDEJDE, I. Răspuns la întimpinarea d-lui Creangă la critica părței 
științifice din „Învăţătoriul copiilor“. „Contemporanul“, Iaşi, I, 
8, octombrie 16, 1991 Pn. 280—282. 

NĂDEJDE, I. Generozitatea d-lui Creangă. „Contemporanul“, Iași, 
I, 9, noiembrie 1, 1881, p. 339—340. 


471 


www.dacoromanica.ro 


NĂDEJDE, I. Istoria limbei şi literaturei române, laşi, „yaraga“, 
1886, p. 472—473. 


NEAGU, FĂNUŞ. Mirajul copilăriei. „Gazeta literară“, Bucureşti, 
XI, 51, 17 decembrie 1964. 

NEGOIŢĂ, C.N. Ion Creangă. Portret. „Universul literar“, București, 
L, 45, 1 noiembrie 1941, p. 1. 


NEGOIŢĂ, C.N. „Harap-Alb“ sau magia cuvintelor în povestirile lui 
Creangă. „Vremea“, Bucureşti, XIV, 640, 8 martie 1942. 
NEGRUZZI, IACOB. Ion Creangă. „Convorbiri literare“, Bucureşti, 

XXIII, 11, 1 fevruarie 1890, p. 981—983. 


NEGRUZZI, IACOB. Scrieri complete. Bucureşti, vol. I, 1893, p. 
148—151, 158—161. 


NEGRUZZI, IACOB. Amintiri din „Junimea“. În vol.: „Lui Titu 
Maiorescu, omagiu“, XV, fevruarie, MCM. Bucureşti, „Socec“, 
1900, p. 1—19. 


NEGRUZZI, IACOB. O scrisoare. „Ion Creangă“, Birlad, II, 12, de- 
cemhrie 1909, p. 312—314. 


NEGRUZZI, IACOB. Domnului director al „Convorbirilor literare“. 
„Convorbiri literare“, București, XLIV, 2, februarie 1910, p. 
121—125. 


NEGRUZZI, IACOB. Amintiri din „Junimea“, „Convorbiri literare“, 
Bucureşti, LII, 4, ianuarie 1920, p. 14—16. 


NEGRUZZI, IACOB. Dicționarul „Junimei“. „Convorbiri literare“, 
anul 56, noiembrie 1924, p. 862. 


NEGRUZZI, IACOB. Amintiri din „Junimea“. Bucureşti, „Cartea 
românească“, [1939]. 367 p. 


NICOLESCU, G.C. Eminescu și Creangă. „Viaţa românească“, 
Bucureşti, III, 1, ianuarie 1950, p. 234—245. 


NOHAI, NICU. Casa lui Ion Creangă. „Valea Bistriţei“, Tarcău — Ju- 
deţul Neamţ, I, 1, martie 1936, p. 7—8. 


N.C. Jon Creangă. „Luceafărul“, Sibiu, XV, 1, 1920, p. 18—19. 
N.I.P. Sfiriiac şi poezie. „Însemnări ieşene“, Iaşi, V, vol. XIV, 6, 6 
iunie 1940, p. 565. 


OANĂ, N. Creangă și posteritatea sa. „Universul literar“, Bucureşti, 
LIII, 14, 20 mai 1944, p. 41. 


472 


www.dacoromanica.ro 


OLÁH, TIBOR. Jon Creangă. În vol.: „Ion Creangă, Válogatott mun- 
kat. Marosvásárhely, „Állami Irodalmi és Müvészeti Kiadó“, 
1956, p. 5—13. 

ONIȚIU, VIRGIL. Istoria literaturii române. Curs litografiat. Braşov, 
1908, p. 270—272. 

ORTIZ, RAMIRO. Breve storia della letteratura rumena. Padova, 
1936, p. 167—173. (Lezioni di letterature neolatine. Anno Acce. 
1935—36. R. Università di Padova). 

PÁLFFY, ENDRE. A román irodalom története. [Budapest], „Gon- 
dolat Kiad6“, 1961, 456 p. + 12 f. pl. 

P.[AMFILE], T. Rămășițe de la Ion Creangă. „Ion Creangă“, Birlad, 
II, 12, decembrie 1909, p. 336. 

PAMFILE, T. Moștenirea lui Creangă. „Ion Creangă“, Bîrlad, VII, 
1141—12, noiembrie-decembrie 1914, p. 286—290. 

PAMFILE, T. O prefață. „Ion Creangă“, Birlad, XII, 14—12, noiem- 
brie-decembrie 1919, p. 93—97. 

PAMFILE, T. Casa și neamurile lui I. Creangă din Humulești. „Ion 
Creangă“, Birlad, XIII, 1, 1920, p. 1—2. 

PAMFILE, T. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complecte“, Chișinău, 
Editura Societăţii „Glasul ţării“, 1920. 

PANTAZESCU, C. DAN şi STREINUL, MIRCEA. Istoria literaturii 
române. Bucureşti, 1941, p. 77—80. 

PANU, GEORGE, Amintiri de la „Junimea“ din Iaşi. Vol. 1, II. 
București, „Adevărul“, 1908, 1910. 

PANU, G. Ion Creangă la „Junimea“. „Ion Creangă“, Birlad, II, 12, 
decembrie 1909, p. 325—327. 

PANU, G. Jon Creangă între cîțiva junimişti. „Ion Creangă“, Birlad, 
II, 12, decembrie 1909, p. 333. 

PAPADIMA, OVIDIU. Ginduri naive despre legenda lui Făt-Frumos, 
„Universul literar“, București, LIII, 20, 20 iulie 1944, p. 1,3, 

PAPADIMA, OVIDIU. Arta de a fi simplu. „Gazeta literară“, Bucu- 
rest, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 7. 

PAPADIMA, OVIDIU. Creangă și demnitatea omului simplu, „Lucea- 
fărul“, Bucureşti, 26, 19 decembrie 1964. 

PAPADOPOL, PAUL I. Despre limitele limbii literare. „Universul 
literar“, Bucureşti, XLIII, 41, 9 octombrie 1927, p. 654. 


473 


www.dacoromanica.ro 


PAPADOPOL, PAUL I. Joan Creangă. „Universul literar“, Bucu- 
reşti, XLV, 44, 27 octombrie 1929, p. 690—691. 

PAPADOPOL, PAUL I. Ezpresiuni pitoreşti în opera lui I. Creangă. 
„Preocupări literare“, București, III, 4, aprilie 1938, p. 160— 
163. 

PAPADOPOL, PAUL L Citeva date biografice. Ion Creangă ca şcolar. 
Cine era Ioan Creangă. În vol.: „Poveşti, amintiri, snoave“. 
Ediţie completă cu studii şi explicări. Îngrijită de Paul I. 
Papadopol. Ediţia I. Bucureşti, „Cultura românească“, [f.a.], 
p. I-X. 

PASCAL, JEAN. La bojdeuca lui Creangă din Țicău. „Lumea“, Iaşi, 
XIV, 17 septembrie 1934. S 

PASCU, G. Poveștile lui Creangă. „Revista critică“, laşi, VII, 2—3, 
april-septemvre 1933, p. 95—97. 

PASCU, G. Creangă. „Revista critică“, Iași, XI, 2—3, april- 
septemyvre 1937, p. 158. 

PASCU, G. Vocabularul lui Creangă. Prima ediție adevărată a ope- 
relor lui Creangă. „Revista critică“, Iaşi, XIII, ianuar-mart 
1939, p. 49—51. 

PASCU, G. Operele lui Creangă in ediția prof. G. Pascu. „Revista 
critică“, Iaşi, XIII, 2—3, april-septemvre 1939, p. 174—176. 

PAȘCA, ŞT. Leca Morariu: „De-ale lui Creangă“. Cernăuţi, 1926. 
[Recenzie]. ,„Dacoromania“. Anul IV, 1924—1926. Cluj, 1927, 
p. 1018—1019, 

PĂCURARIU, D. Marele povestitor de la Humuleşti. 65 ani de la 
moartea lui Ion Creangă. „România liberă“, Bucureşti, 4 ianua- 
rie 1955, p. 2. 

PĂTRU, CRĂCIUN. Opera lui Creangă. Studiu de sinteză. Caracal, 
Tipografia „Unirea“, 1941. 128 p. (Colecţia „Cuvint“). 
PĂUNESCU-ULMU, T. Th. D. Sperantia: „Amintiri despre Ion 
Creangă“. „Scrisul românesc“, Craiova, I, 2, decembrie 1927, 

p. 101—102. 

PELMUŞ, CONSTANTIN. O scrisoare necunoscută a lui Ion Creangă, 
„Vremea“, Bucureşti, XV, 728, 142 decembrie 1943, p. 7. 
PELMUŞ, CONSTANTIN. Eminescu şi Creangă. „Gazeta literară“, 

Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 9. 

PERENNIS. Operele lui I. Creangă in ediția d-lui prof. G., Pascu. 

„Universul“. Bucureşti, an. 56, nr. 193, 17 iulie 1939, p. 4. 


474 


www.dacoromanica.ro 


PERPESSICIUS, PANAITESCU. Doi buni prieteni. „Scînteia“, 
Bucureşti, XXIV, 6.475, 19 decembrie 1964, p. 3. 

PERPESSICIUS. Editorul Kirileanu. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 
24 decembrie 1964, p. 10. 

PETRA-PETRESCU, H. Za mormîntul lui Ion Creangă. „Românul“, 
Arad, I, 259, 26 nov.—9 dec. 1911, p. 8. 

PETROVANU, V. Istoricul şcoalei normale „Vasile Lupu“. I-II. 
„Anuarul şcoalei normale «Vasile Lupu», lași, 2, 1926—1927 
şi 3, 1927—1928, p. 7—27. 

PETROVEANU, M. Ion Creangă: Opere alese. [Recenzie]. „Viața 
românească, Bucureşti, III, 1, ianuarie 1950, p. 265—269. 

PH.(ILIPPIDEJ, AL. A. Creangă în franțuzește. „Adevărul literar 
şi artistic“, București, IX, 504, 3 august 1930, p.7. 

PHILIPPIDE, AL. Răsfoind pe Creangă. „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, XV, 834, 29 noiembrie 1936, p.1. 

PHILIPPIDE, AL. Vraja lui Creangă. „Vremea“, Bucureşti, XIV, 
639, 1 martie 1942, p. 6. 

PILLAT, ION. Tradiţie și literatură. Bucvreşti, „Casa școalelor“, 
1943, p. 283—290. 

PIRU, AL. Însemnări de istorie literară. Creangă şi spiritul rus. „Stu- 
dii şi cercetări de istorie literară şi folclor“, Bucureşti, IV, 
1955, p. 582—584. 

PIRU, AL. Arta lui Creangă. „Viaţa românească“, Bucureşti, IX, 
8, august 1956, p. 181—188. 

PIRU, AL. Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri, poveşti, povestiri“, 
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă“, 1960, 
p. I-XIV. („Biblioteca pentru toţi“). 

PIRU, AL. Însemnări despre istoriografia literară actuală. „Lucea- 
fărul“, Bucureşti, VII, 23, 7 noiembrie 1964, p. 3. 

PIRU, AL. Sinteză de înţelepciune. (Ion Creangă — exponent al 
geniului popular). „Scînteia tineretului“, Bucureşti, XX, 
4.845, 13 decembrie 1964, p. 3. 

PIRU, AL. Tipuri sociale în opera lui Creangă. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XII, 51, 17 decembrie 1964, p.6. 

PIRU, AL. Anecdotistul. „Contemporanul“, București, 51, 18 decem- 
brie 1964, p.2. 


475 


www.dacoromanica.ro 


PIRU, AL. Creangă st folclorul. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 
1964, p. 7 

PIRU, AL. Prefaţă la: „Ion Creangă, Poveşti, amintiri, povestiri“, 
[Bucureşti], „Editura pentru literatură“, 1967, p. V-XXI, 

PIRU, ELENA. Creangă peste hotare. „Gazeta literară“, Bucureşti, 
XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 12. 

PLATON, MARIA, Creangă în exegeza lui Ibrăileanu, „Ateneu“, 
Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 4. 

POCITAN PLOEȘTEANU, VENIAMIN. Jon Creangă. La 100 de 
ani de la nașterea lui (1837—1937). Vol. I: Viaţa; Vol. II: 
Bucăţi alese din opera sa. Bucureşti, 1938. 105 p. (I); 181 p. 
(II). 

POHONTZU, E. Pentru pedagogia lui Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuți, XV, 14—12, noiemvrie-decemvrie 1926, p. 284—285. 

POLCOVNICU, GH. Jon Creangă, preparand la Institutul „Vasile 
Lupu“. „Revista critică“, Iaşi, II, 2, april-iunie 1928, p. 112— 
117. 

POLCOVNICU, GH. Atestatul de învăţător al lui Ion Creangă. „Ioan 
Neculce“, Iaşi, 1928, fasc. 7, p. 254—255. 

POLCOVNICU, GH. Polemica dintre Creangă şi I. Nădejde. „Vre- 
mea şcolii“, Iași, II, 12, decembrie 1929, p. 340—343, 

POLCOVNICU, GH. Informaţiuni nouă despre institutorul Ion 
Creangă. „Anuarul şcoalei normale «Vasile Lupu» pe anul 
1938—1939*, Iaşi, „Albina românească“, 1939, p. 146—153. 


POPA, N., I., Ecourile operei lui Mihai Eminescu și Ion Creangă 
în literatura universală. Raport. Lucrările simpozionului de 
literatură română. Bucureşti, „Editura didactică şi pedagogică“, 
1966, p. 5—24. 


POP, AUGUSTIN Z. N. Două scrisori inedite de la Ion Creangă. 
„Iaşul literar“, Iaşi, XI, 3, martie 1960, p. 49—51. 


POP, AUGUSTIN Z. N. Harta Humuleștilor şi-a „Amintirilor din 
copilărie“. „Gazeta literară“, Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 
1964, p. 9. 


POP, AUGUSTIN Z. N. Creangă la Bucureşti. „Informația“, Bucu- 
reşti, 3.538, 19 decembrie 1964. 


POP, AUGUSTIN Z.N. Văzut de contemporani. „Tribuna“, Cluj, 
VIII, 52, 24 decembrie 1964, p. 8. 


476 


www.dacoromanica.ro 


POP-LELESCU, ŞTEFANIA, Consideraţii asupra lexicului expre- 
siilor idiomatice din „Amintirile“ lui Ion Creangă, „Studia Uni- 
versitatis Babeş-Bolyai“, „Philologia“, Cluj, 1960, fasc. 2, 
p. 109—115. 

POPESCU-GOPO, ION, Harap-Alb de vorbă cu „Autorul“, „Gazeta 
literară“, Bucureşti, XI, 54, 17 decembrie 1964, p. 10, 
POPESCU, ION APOSTOL, Creangă şi gindirea pedagogică româ- 

nească, „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 24 decembrie 1964, p. 6—7, 

POPESCU-TELEGA, AL, Ivan Turbincă, normand, „Năzuinţa“, 
Craiova, III, 4—5, 1924, p. 77—78. 

POPESCU-TELEGA, AL, Variante poloneze și portugheze ale cîtorva 
povestiri românești, „Năzuinţa“, Craiova, VII, 5, 1929, p. 1—18. 

POPOVICI, AL, Țică din Țicău, În culegerea: „File de viaţă. 
Povestiri“, București, „Editura Tineretului“, 1954, p, 41—47, 

POPOVICI, AL. Jon Creangă la... teatru, „România liberă“, Bucu- 
rest, XXII, 6,270, 12 decembrie 1964, p. 2, 

POPOVICI, AL. „Abe-darul“ Creangă, „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 
24 decembrie 1964, p. 10, 

POPOVICI, D, şi VIŞOIU, Q, Elemente de istoria limbei şi literaturei 
române, Slatina, 1928, p. 94—92. 

P.IORAJ, N, Ion Creangă. „Buletinul cărţii româneşti“, Bucureşti, 
VIII, 4, aprilie 1936, p. 2. 

PORTNOI, R. Ion Creangă. În vol.: „Ion Creangă, Opere alese“. 
Chișinău, „Editura de stat a Moldovei“, 1956, p. 3—20, (Cu 
litere rusești). 

TIOPTHOA, P. Hon Kpanea. Humpen, „Tocuanar Monnasuun“, 
1957. 179 p. 

PORTNOI, R, Postfajă la: „Ion Creangă, Scrieri“, Chișinău, „Cartea 
moldovenească“, 1965, p. 313—342, (Cu litere ruseşti), 
PRECUP, EMIL. Creangă Janos élete dée munkai, Tanulmány a român 

irodalomatârtenet Köraböl. Besztercze, 1912, 76 p. 

PRECUP, DR. EMIL, Viaţa şi opera lui Ion Creangă, Gherla, 1921. 
96 p. 

Stee de I. Şiadbei în „Viaţa românească“, Iaşi, 1922, p. 136, 

PREDESCU, L, Data morţii lui Zahei Creangă, „Junimea literară“, 
Cernăuţi, XV, 1—2, 1926, p., Ai, 


PREDESCU, LUCIAN, Contribuţiuni la istoria literară, Neculai 
Milescu, Ion Creangă, Al. Macedonski şi Vasile Burlă inediţi, 


477 


www.dacoromanica.ro 


„Junimea literară“, Cernăuţi, XVIII, 9—12, septemvrie-de- 
cemvrie 1929, p. 386—387. 

PREDESCU, LUCIAN, Creangă şi articolul „Misiunea preotului la 
sate“. „Făt-Frumos“, Suceava, V, 2, martie-aprilie 1930, p. 
61— 62. 

PREDESCU, LUCIAN. O nouă eroare în opera lui Ion Creangă. 
„Arhiva“, laşi, XXXVII, 2, aprilie 1930, p. 133, 

PREDESCU, LUCIAN. Contribuţiuni la istoria literară. Lucruri noi 
despre Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu şi T. Maiorescu. „Juni- 
mea literară“, Cernăuţi, XIX, 5—8, mai-august 1930, p. 325— 
338, 

PREDESCU, L. Contribuţiuni la istoria literară. Lucruri noi despre: 
Titu Maiorescu, Ion Creangă și Al. Philippide. „Arhiva“, Iași, 
XXXVII, 3—4, iulie-octombrie 1930, p. 252—253. 

PREDESCU, LUCIAN. Contribuţiuni la istoria literară (I. Creangă 
şi profesoratul). „Arhiva“, Iaşi, XXXVII, 3—4, iulie-octom- 
brie 1930, p. 253. 

PREDESCU, LUCIAN. O scrisoare a lui Creangă datată greşit. „Con- 
vorbiri literare“, an. al 63-lea, octombrie 1930, p. 1062—1063. 

PREDESCU, LUCIAN. Manualele didactice ale lui I. Creangă, 
„Junimea literară“, Cernăuți, XIX, 5—8, 1930, p. 325—338. 

PREDESCU, L. Pe marginea unei scrisori a lui Creangă. „Opinia“, 
Iaşi, XVII, 7.15%, 11 martie 1931. 

PREDESCU, LUCIAN. Unde a răposat I. Creangă. „Convorbiri 
literare“, Bucureşti, an. 64, martie 1931, p. 265—266. 


PREDESCU, LUCIAN. Date noi despre familiile Creangă şi Ciobo- 
taru. „Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, X, 541, 12 aprilie 
1931, p. 8. 


PREDESCU, LUCIAN. Date inedite asupra familiilor Creangă şi 
Ciobotariu. „Arhivele Olteniei“, Craiova, X, iulie-decembrie 
1931, p. 450—456. 


PREDESCU, LUCIAN. Divorțul lui Ion Creangă. (Completări ine- 
dite). „Opinia“, Iaşi, XVII, 7.281, 11 august 1931. 


PREDESCU, LUCIAN. Diaconia lui Ion Creangă. „Adevărul“, Bucu- 
reşti, an. 44, 14.604, 12 august 1931, p. 1—2. 


PREDESCU, LUCIAN. Din institutoratul lui Ion Creangă. „Adevă- 
rul“, București, an. 44, 14.631, 12 septembrie 1931, p. 1—2. 


478 


www.dacoromanica.ro 


PREDESCU, LUCIAN. Jon Creangă și familia sa, negustori. „Adevă- 
rul“, Bucureşti, an. 44, 14.638, 20 septembrie 1931, p. 1—2. 


PREDESCU, LUCIAN. Diaconia lui Ion Creangă. (Date nouă). 
„Cuget clar“, Vălenii de Munte, IV, 17—24, septembre-decem- 
bre 1931, p. 289—295. 

PREDESCU, LUCIAN. Data nașterii lui Ion Creangă. (Precizări 
inedite). „Opinia“, Iaşi, XVII, 7.329, 6 octombrie 1931. 
PREDESCU, LUCIAN. Povestitorul Ion Creangă şi „Prima Socie- 
tate de Economie“ din Iaşi. „Opinia“, laşi, XXVIII, 7.426, 

31 ianuarie 1932, p. 1—2. 


PREDESCU, LUCIAN. Despre Creangă și rudele sale. (Contribuţii 
noi). „Adevărul literar şi artistic“, București, 45, 14.838, 18 


mai 1932, p. 3— h. 

PREDESCU, LUCIAN. Diaconul st institutorul Ion Creangă. „Ade- 
vărul literar şi artistic“, București, XI, 611, 21 august 19832, 
p. 3. 

PREDESCU, LUCIAN. Ion Creangă. Viaţa și opera. Vol. I-II. 
Bucureşti, „Bucovina“, 1932. 183 p. (I); 260 p. (II). 

PREDESCU, LUCIAN. Creangă diacon. „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, XII, 634, 29 ianuarie 1933, p. 4. 

PREDESCU, LUCIAN, Îndreptar biobibliografic. Bucureşti, „Uniu- 
nea Fundațiilor Culturale Regale“, 1938, p. 63—64. 


PREDESCU, LUCIAN. Istoria literaturii române. Ed. a IV-a, revă- 
zută și adăogită. Bucureşti, „Cugetarea“, 1939, p. 186—144. 


PREDESCU, LUCIAN. Introducere la: „loan Creangă, Opere com- 
plete“. Bucureşti, „Cugetarea“, [1940]. 


PREDESCU, LUCIAN. Introducere la: „loan Creangă, Opere com- 
plete“. Bucureşti, „Cugetarea“, 1942. ` 


PREDESCU, NICOLAE. Glosarul lui Creangă. „Revista Fundațiilor 
Regale“, Bucureşti, XI, 4, 4 aprilie 1944, p. 225—226. 


PRISNEA, CONSTANTIN. Ilustrată din Humulești.  „Contem- 
poranul“, București, 46, 16 noiembrie 1956, p. 4. 


PRISNEA, CONSTANTIN. Arta sugerării. „Contemporanul“, Bucu- 
reşti, 51, 18 decembrie 1964. 


PRISNEA, CONSTANTIN. Amintirile... „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 3. 


479 


www.dacoromanica.ro 


PROPERȚIU. Profesorul Creangă. „Lumea ilustrată“, Bucureștii, 
I, 5, 1891, p. 146—151. 
Reprodus în: „Şezătoarea“, Fălticeni, V, 12 decembre 1899 
p. 205—208. 

PUŞCARIU, SEXTIL. Cinci ani de mişcare literară. Bucureşti, 
„Minerva“, 1909, p. 57, 82, 85, 97. 

PUŞCARIU, SEXTIL. Literatura română. Arad, 1925, p. 37—38. 
(Biblioteca „Semănătorul“, nr. 70). 

P. C. Pentru... centenarul naşterii lui Creangă. „Însemnări ieşene“, 
laşi, V, 3, 1 martie 1940, p. 574—575. 

P. GR. Pomenirea lui Ion Creangă la bojdeuca din Ticău. „Însemnări 
ieşene“, lași, V, 4, 1 aprilie 1940, p. 158—159. 

P. I. P. Bojdeuca lui Creangă. „Preocupări literare“, Bucureşti, 
II, 7, 7—8, septemvrie-octomvrie 1937, p. 318. 

RADIAN, SANDA. Prefață la: „Ion Creangă, Povestea lui Harap- 
Alb, şi alte poveşti şi povestiri“. Bucureşti, „Editura de stat 
pentru literatură şi artă“, 1959. 

RADULIAN, VIRGIL. Creangă pedagog. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 16. 


RAICU, L. Sursele umorului. „Gazeta literară“, Bucureşti, XI, 51, 
17 decembrie 1964, p. 6—7. 


RAREŞ, SORIN D Prefaţă la: „Ion Creangă, Povestea lui Harap- 
Alb“, București, Editura „T.I. Eşanu“, Dal 


BASCH, I.M. Alte opere din literatura română. București, „Monito- 
rul Oficial“, 1938, p. 189—205. 


RĂDUCANU, M. Amintiri despre Creangă. „Vocea Tutovei“, Birlad, 
XII, 41, 24 mai 1906, p. 2—3; XII, 12, 28 mai 1906, p. 3. 


ROSETTI, AL. Arta prozatorului. „Scînteia“, Bucureşti, XXXIV, 
6.473, 17 decembrie 1964, p. 3. 


ROSETTI, D. R. Dicţionarul contemporanilor. Bucureşti, 1898, p. 
57—58. 


ROȘU, NICOLAE. Pe urmele lui Ion Creangă. I. Oamenii şi locurile. 
„Universul literar“, Bucureşti, XLIX, 14, 30 martie 1940, 
p. 1,8. 


ROȘU, NICOLAE. Opera lui Creangă şi Humulești, „Universul 
literar“, București, XLIX, 15, 6 aprilie 1940, p. 1, 8. 


480 


www.dacoromanica.ro 


ROTARU, IOAN R. Ion Creangă. Bibliografie de recomandare. 
[Bucureşti], „Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii“, 
1959. 64 p. 

ROTARU, ION. Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri din copilărie 
şi Povestea lui Harap-Alb“. [Bucureşti], „Editura pentru lite- 
ratură“, 1962. 

ROTARU, ION. Ipostaze ale umorului. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 9. 

ROTICĂ. Lui Creangă [Versuri]. „Junimea literară“, Cernăuţi, II, 
3, martie 1905, p. 38. 

RUDOW, W. Geschichte des Rumănischen Schrifttums bis zur Gegen- 
wart... Durchgesehen... von Prof. J. Negruzzi und G. Bogdan. 
Leipzig, 1892, 240 p. + Nachtrag zur Geschichte des Rumă= 
nischen Schrifttums. Leipzig, 1894. XXXII p. 

RUFFINI, MARIO. Un izvor nesecat. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decem» 
brie 1964, p. 3. 

RUSSU, N. I. Basmele lui Creangă. Studiu. Bucureşti, „Editura 
Institutului de Literatură“, 1929. 22 p. 

Extras din: „Ritmul vremii“, V, 6—7, 1929, 

SADOVEANU, IZABELA. O carte franceză despre I. Creangă. „Ade- 
vărul literar şi artistic“, Bucureşti, IX, 499, 28 iunie 1930, 
p. 7. 

SADOVEANU, IZABELA. Cum l-am cunoscut pe Ion Creangă. 
„Adevărul literar şi artistic“, București, XVIII, 853, 11 apri- 
lie 41937, p. 4. 


SADOVEANU, M. Oameni şi locuri. București, 1908, p. 39. 


SADOVEANU, MIHAIL. În amintirea lui Creangă. „Cumpăna“, 
București, I, 6, 1 ianuarie 1910, p. 81—84. 


SADOVEANU, M. Cuvintarea d-lui Mihail Sadoveanu, preşedintele 
Societăţii scriitorilor români la deschiderea gezătoarei lite- 
rare din Cimpulung. „Junimea literară“, Cernăuţi, VII, 4, 
ianuarie 1910, p. 4. 

SADOVEANU, M. În amintirea lui Creangă. „Noua revistă română“, 
vol. VII, nr. 12, 19410, p. 177. 

SADOVEANU, M. În amintirea lui Creangă: Uliţa Rădășenilor. 
Pe o pagină a „Amintirilor“. În vol.: „Un instigator“. Bucu- 
regti, 1912. 


481 
31 — Creangă — Opere, vol. II 


www.dacoromanica.ro 


SADOVEANU, MIHAIL. Cheia. „Lamura“, I, 4—5, ianuarie-februa- 
rie 1920, p. 369—372. 

SADOVEANU, MIHAIL. În amintirea lui Creangă. laşi „Viaţa româ- 
nească“, colecţia „Foi volante“, 1920, p. 3—44. 

SANDU [SADOVEANU], M. 37 ani de la moartea lui Ion Creangă. 
„Cele trei Grişuri“, II, 1921, p. 61. 

SADOVEANU, M. Creangă inedit. „Floarea soarelui“, Bucureşti, 
I, 2, 1 februarie 1927, p. 78. 

SADOVEANU, MIHAIL. Un bust lui Creangă. „Dimineaţa“, Bucu- 
reşti, XXVIII, 9.306, 21 noiembrie 1932, p. 3. 


SADOVEANU, MIHAIL. Jon Creangă. „Adevărul literar şi artistic“, 
București, XI, 625, 27 noiembrie 1932, p. 1. 

SADOVEANU, MIHAIL. Informaţii despre Ion Creangă. „Adevărul“, 
București, an. 47, nr. 15.031, 1 ianuarie 1933, p. 4. 

SADOVEANU, MIHAIL. Jon Creangă. În vol.: „Comemorarea 
«Junimii» la Iaşi (mai 1936)“. Sub îngrijirea d-lor Const. Meiss- 


ner şi Rudolt Suţu. Iaşi, Tipografia concesionară Alexandru 
A. Țerek, 1937, p. 53—64. 


SADOVEANU, MIHAIL. Patruzeci şi cinci de ani de la moartea lui 
Creangă. „Însemnări ieşene“, Iaşi, vol. III, II, 2, 15 ianuarie 
1937, p. 77- 99. 


SADOVEANU, MIHAIL, O sută de ani de la nașterea lui Creangă. 


„Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, XVIII, 848, 7 martie 
1937, p. 3. 


SADOVEANU, MIHAIL. Un document nou referitor la Jon Creangă. 
„Adevărul literar și artistic“, Bucureşti, an. 51, nr. 16.403, 
22 iulie 1937, p. 4. 


SADOVEANU, MIHAIL. Comemorarea lui I. Creangă. Bucureşti, 
„Monitorul Oficial“, 1938. 7 p. + 2 pl. (Academia Română, 
Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul VIII, mem. 9). 


SADOVEANU, M. Cincizeci de ani de la moartea lui Ion Creangă. 
Comunicare făcută în şedinţa publică din 12 ianuarie 1940. 
Bucureşti, „Monitorul Oficial“, 1940, 8 p. (Academia Română, 
Memoriile secțiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 9). 


SADOVEANU, M. Ion Creangă. „Contemporanul“, Bucureşti, 173, 
27 ianuarie 1950, p. 3. 


482 


www.dacoromanica.ro 


SADOVEANU, MIHAIL. Despre marele povestitor Ion Creangă. 
Conferinţă ţinută la 12 martie 1951 în sala Ateneului Republicii 
Socialiste România. Bucureşti, „Editura de stat pentru litera- 
tură ştiinţifică şi didactică“, 1951. 38 p. 

SADOVEANU, MIHAIL, Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri“. [Bucu- 
reşti], „Editura de stat pentru literatură şi artă“, [1952]. 

SADOVEANU, MIHAIL. Despre marele povestitor Ion Creangă. 
Ediţia a II-a. Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură 
şi artă“, 1954. 32 p. 

SADOVEANU, MIHAIL. Despre Ion Creangă. În amintirea lui 
Creangă. Sfat cu învățătorul. Cheia. Uliţa Rădășenilor. Pe o 
pagină a „Amintirilor“. Un tovarăș al lui Creangă. Doi mari 
prieteni: Eminescu şi Creangă. Pe o ediție nouă a lui Creangă. 
În vol.: „Evocări“. Bucureşti, „Editura de stat pentru lite- 
ratură şi artă“, 1954, p. 85—142. 

SADOVEANU, MIHAIL. Prefaţă la: „M. Hnnnra, Ycnomene“. 
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă“, 1955. 

SADOVEANU, MIHAIL. Prefaţă la: „Mon Kpanra, Cnomnan“. 
[Buharest], Derjavne Vidavniţtvo dlea literaturi i Misteţtva, 
[1956]. 

CANOBAHY, M. 06 Hone Kpanea. IP 120-neruto co ABA Done: 
nna. Orpunen ua Kuara „BocnomuHatua“]. „JlHecrp“, 3, 
1957, crp. 73—81 (B.r.B.uUJI.). 

SADOVEANU, MIHAIL. Cuvint înainte la: „Ion Creangă, Amintiri 
din copilărie“, București. „Editura Tineretului“, 1960. 


SALVINI, LUIGI. Ion Creangă. Una pagina di storia della lettera- 
tura romena. Roma, 1932. 70 p. (Pubblicazioni dell „Istituto 
per l'Europa orientale“, Roma. Prima serie. Letteratura-Arte- 
Filosofia, XXIII). 


SAVEL, I. Contemporanii. Ion Creangă. 25 de ani de la moartea lui. 
„Schițe şi portrete literare“, I, Arad, 1920, p. 103—107. 


SAVEL, V. Ion Creangă. 25 de ani de la moartea lui. „Minerva“, Bucu- 
rest, VII, 2.170, 1 ianuarie 1915, p. 1. 


SAVIN, IOAN GH. Creangă ca preot. „Calendarul revistei don 
Creang㻓, Birlad, 1914, p. 58—59. 


SAVIN, PETRU GH. şi ŞUŞNEA, GH. V. Din viața lui Ion Creangă. 
„Ion Creangă“, Birlad, II, 12, decembrie 1909, p. 335. 


483 
31* 


www.dacoromanica.ro 


SĂTEANU, C. Aniversările „Junimii“. „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, X, 559, 29 mai 1932, p. 1. 

SĂTEANU, C. Poreclele junimiştilor. „Adevărul literar şi artistic“, 
Bucureşti, XI, 600, 5 iunie 1932, p. 1—2, 

SĂTEANU, C. Din viaţa lui Creangă. „Adevărul literar si artistic“, 
Bucureşti, XI, 611, 21 august 1932, p. 1. 

S.[XTEANU], C. Creangă în anecdotă. „Adevărul literar şi artistic“, 
Bucureşti, XI, 611, 21 august 1932, p. 2. 

S.|ĂTEANUJ, C. Un act „cavaleresc“ al ţăranului din Humulești. 
„Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, XI, 611, 21 august 
1932, p. 3. 

SĂTEANU, C. Creangă la şcoala lui Braşoveanu. Citeva reminiscenţe 
pedagogice şi anecdotice ale unui elev al său. „Adevărul literar 
şi artistic“, Bucureşti, XLVII, 15.031, 1 ianuarie 1933. 

SĂTEANU, C. Figuri din „Junimea“, Cu 45 clișee şi autografe. 
Bucureşti, „Bucovina“, 1936. 380 p. 

SĂTEANU, C. În amintirea lui Creangă. 31 decembrie 1889—31 de- 
cembrie 1937. „Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, XIX, 
895, 30 ianuarie 1938, p. 15. 

SĂTEANU, C. Teatralizarea operei lui I. Creangă: „Catiheţii de 
la Humulești“ de I. Mironescu. „Însemnări ieşene“, Iaşi, III, 
1938, p. 139—141. 

SĂTEANU-IAŞI, C. Bojdeuca lui Creangă. „Dimineaţa“, Bucureşti, 
XXVIII, 9.306, 21 noiembrie 1932, p. 3. 

SĂTEANU, S. Unde a murit Ion Creangă? „Adevărul literar şi 
artistic“, București, XLIV, 14.423, 4 ianuarie 1931, p. 2, 

SCORPAN, GR. Ediţiile lui Creangă. „Revista critică“, Iaşi, III, 
2—3, april-septemvre 1929, p. 189—203. 

(Şi în extras: Iași, „Viaţa românească“, 1929. 15 p.). 

SCORPAN, GR. GR. Ediţiile lui Creangă. „Revista critică“, Iaşi, 
IV, 3—4, iulie-dechemvre 1930, p. 236—239. 

SCORPAN, GR. GR., Furtună, clopotniță şi castraveți. „Revista 
critică“, V, 2, april-iunie 1931, p. 129—131. 

SCORPAN, GR. Limba lui Creangă. „Buletinul Institutului de 
Filologie română «Alexandru Philippide“, I, 1934, p.103—110. 

SCORPAN, GR. Limba lui Creangă. Răspuns d-lui Al. Graur. „Buleti- 
nul Institutului de Filologie română «Alexandru Philippide»“, 
II, 1935, p. 213—220. 


434 


www.dacoromanica.ro 


SCORPAN, GR. Ion Creangă. I. Fonetismul dialectal. „Revista 
critică“, Iaşi, XI, 2—3, april-septemvre 1937, p. 105—120. 

SCORPAN, GR. Introducere la: „I. Creangă, Poveşti“. Bucureşti, 
„Monitorul Oficial“, 1939. 

SEM, G. De vorbă cu d. Jean Bart. „Adevărul literar şi artistic“, 
Bucureşti, VII, 287, 6 iunie 1926. 

CEMAIIIKO, A.II. Ha naOntonenuii gan bpaseonorueii xynomecrBe- 
Sne HponsBeneiuii M. Kpamra. „Yuenue sanncka“. A. 7—8, 
1958, crp. 151—160 (B.I.BU.JI.). 

SIMION, EUGEN. Originalitatea lui Creangă. „Gazeta literară“, 
Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 4. 

SIMIONESCU, I. Bojdeuca lui Creangă. „Flacăra“, Bucureşti, IV, 
9—10, 20 decembrie 1914, p. 53. 

SIMIONESCU, I. Institutorul Creangă. „Viitorul“, București, 18 apri- 


lie 1926. 
Cf. „Glasul Bucovinei“, Cernăuţi, IX, 2.094, 29 aprilie 1926, 
p. 2—3. 

SLAVICI, ION. Amintiri. Bucureşti, „Cultura naţională“, 1924, 
p. 138—142. 


SMARAND, MARIN. Jon Creangă mai aproape de sufletul nostru. 
Stilizare după conferința comemorativă ținută în cadrele„Astrei“ 
(la 28 martie 1937). Alba-Iulia, 1937. 16 p.(Biblioteca perio- 
dică „Zimbet de soare“, seria a II-a, nr. 2, 1937). 
(Extras din „Anuarul liceului «Mihai-Viteazul»“ din Alba- 
Iulia pe anul şcolar 1936—1937). 

SMİNTİNESCU, DAN. Ion Creangă. „Revista societății « Tinerimea 
romån㻓, Bucureşti, LV, 9, 1937, p. 332—334. 

SPERANTIA, EUGENIU. Arta naratorului. „Tribuna“, Cluj, VIII, 
52, 24 decembrie 1964, p. 9, 

SPERANTIA, EUGENIU. Două vieți paralele. „Steaua“, Cluj, XV, 
1, ianuarie 1965, p. 29—34. 

SPERANTIA, TH. D. Ion Creangă, intim. „Adevărul“, Bucureşti, 
XXXVII, 12.267, 23 ianuarie 1923, p. 1—2. 

SPERANTIA, TH. D. Amintiri despre Jon Creangă. „Adevărul“, 
Bucureşti, XXXVI, 412.217, 29 noiembrie 1923, p. 1—2, 
SPERANTIA, TH. D. Școala şi răspopia lui Ion Creangă. „Adevărul“, 
Bucureşti, XXXVI, 12.226, 5 decembrie 1923, p. 1—2, 


485 


www.dacoromanica.ro 


SPERANTIA, TH. D. Jon Creangă, la şcoală. „Adevărul“, Duc - 
rest, XXXVI, 12.240, 21 decembrie 1923, p. 1—2. 

SPERANTIA, TH. D. Cum scria Jon Creangă. „Adevărul“, Bucu- 
reşti, XXXVII, 12.274, 34 ianuarie 1924, p. 1—2. 

SPERANTIA, TH. D. Amintiri despre Jon Creangă. laşi, „Viaţa 
românească“, 1927. 46 p. 

STAN, C. Humulești. Casa lui Ion Creangă. „Lamura“, Bucureşti, 
III, octombrie-noiembrie 1921, p. 22. 

STANCIU STOIAN şi ODE DE CHATEAUVIEUX LEBEL. Prefaţă 
la: „Contes populaires de Roumanie“. Paris, „Maisonneuve“, 
[1934], p. III-XIV. 

STAVRI, ARTUR. Jon Creangă (Schiţă biografică). „Revista nouă“, 
Bucureşti, II, 11—12, decembre 1889—ianuarie 1890, p. 475— 
477. 

STEȚCU, NEC. Despre Neculai Nanu, profesor al lui Creangă. „Făt- 
Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 1940, p. 68—69. 


STINO, AUREL G. Pe urmele lui Creangă. „Cuget clar“, Vălenii 
de Munte, I, 1937, p. 244—246. 


STINO, AUREL G. Ioan Creangă. „Cuget clar“, Vălenii de Munte, 
I, 1937, p. 552—553. 


STINO, AUREL G. Bojdeuca. „Cuget clar“, Vălenii de Munte, I, 
1937, p. 675—677. 

STINO, AUREL. Plecarea la Iaşi a lui Creangă Ion. În culegerea: 
„Țara de Sus. Suceava“. Secțiunea culturală a Sfatului Popular 
Regional. 1956. 

STOIAN, STANCIU. Jon Creangă și şcoala poporului. Din pedagogia 
„Amintirilor“. Bucureşti, 1937, 37 (41) p. 

STOICA, P. Jon Creangă. „Convorbiri pedagogice“, Braşov, III, 6, 
1 octomvrie 1888, p. 122—126. 

STREINU, VLADIMIR. Recitind pe clasicii noştri. Jon Creangă. 
„Revista Fundațiilor Regale“, Bucureşti, V, 9, 1938, p. 623— 
641 ; nr. 10, p. 149—162; nr. 11, p. 394—408. 

(Și în extras, cu același titlu, București, 1939. 49 p.). 

STREINU, VLADIMIR, Clasicii noştri. [Odobescu, T. Maiorescu, 


M. Eminescu, Jon Creangă, G. Coşbuc]. [Bucureşti], „Casa 
școalelor“, 1943, p. 185—244. 


486 


www.dacoromanica.ro 


STRBEINU, VLADIMIR. Rapsod popular. „Gazeta literară“, Bucu- 
rest, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 3. 

STREINU, VLADIMIR. Citindu-l pe Creangă. „Luceafărul“, Bucu- 
reşti, 26, 19 decembrie 1964. 

STREINU, VLADIMIR. Ion Creangă. „Viaţa românească“, Bucu- 
teşti, XVII, 2, 196%, p. 220—224. 

STREINU, VLADIMIR. Jon Creangă (I. II. III). „România lite- 
rară“, II, 1969: 5, 30 ianuarie, p. &; 6, 6 februarie, p, 5; 
8, 20 februarie, p, 3. 

S.LUȚUI, R. Bojdeuca lui Creangă. „Opinia“, Iaşi, XXII, 5.671, 
23 aprilie 1926, 
Reprodus şi în: „Făt-Frumos“, Suceava, I, 3, mai-iunie 1926, 
p. 122—123. 

SUȚU, RUDOLF. Despre librarii st librăriile vechi din Iași. laşi, 
„Opinia“, 1929, p. 12. 

ŞĂINEANU, CONST. Noi recenzii (1926—1929): „Amintiri, Poveşti 
st Diverse“. Bucureşti, „Adevărul“, 1930, p. 236—237. 

ŞĂINEANU, LAZĂR. Basmele române în comparațiune cu legendele 
antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate și 
ale tuturor popoarelor romanice. Bucureşti, „Carol Găbl“, 1895, 


1144 p. 
ŞĂINEANU, LAZĂR. Istoria filologiei române, Bucureşti, „Socec“, 
1895, p. 284. 


ŞERBAN, GEO. Creangă. În vol.: „Ion Creangă, Gyermekkorom 
emlékei“, Bukarest, „Állami Könyvkiadó, [1951], p. 5—22. 

ŞERBAN, MIHAIL, Creangă la Fălticeni, „Adevărul literar şi artis- 
tic“, Bucureşti, XIV, 779, 10 noiembrie 1935, p. 6. 

ŞERDEANU, ION. Ion Creangă pe meridianele lumii. „Tribuna“, 
Cluj, VI, 9, 1962, p. 6. 

ŞIADBEI, I. Dr. Emil Precup: „Viaţa şi opera lui Ion Creangă“. 
„Viaţa românească“, Iaşi, XIV, 7, iulie 1922, p. 136—138. 

ŞORA, MARIANA; Piru, Elena; Drăghici, Simona; Grosu, Jean; 
Ionescu, Andrei; Ionescu, Gornel Mihai. 75 de ani de la moartea 
lui Ion Creangă. Traduceri peste hotare. „Secolul 20“, Bucureşti, 
12, 1964, p. 9—19. 

ȘTEFĂNUCĂ, PETRE V. Două variante basarabene la basmul 
„Harap-Alb“ al lui I, Creangă. Chişinău, „Tiparul moldove- 
nesc“, 1937. 34 p. 


487 


www.dacoromanica.ro 


TAGLIAVINI, CARLO. Introducere la: „Antologia rumena“. Heidel- 
berg, 1923, p. V-LXXXVIII. 

TAGLIAVINI, KARL. Introducere la: „Rumânisches Lesebuch“. 
Heidelberg, 1923, p. V-XCIX. 

TCACIUC-ALBU, N, Creangă în ucraineşte. „Făt-Frumos“, Suceava, 
V, 2, martie-aprilie 1930, p. 73—74, 

TCACIUC-ALBU, NICOLAE, Istoria literaturii române. Ed, a Il-a, 
revăzută şi lărgită. Cernăuţi, 1937, p. 48—49. 

TĂBĂCARU, GR. În loc de prefaţă la: „Ion Creangă, Opere com- 
plete“. Tecuci, (al 

TELEAJEN, SANDU, Despre data naşterii lui Creangă. „Convorbiri 
literare“, București, LXXI, 1— 5 ,ianuarie-mai 1938,p.119—122. 

TEMPEANU, VIRGIL. Pe urmele „Amintirilor“. „Drum drept“, 
Craiova, X, 18, 29 mai 1915, p. 294—292. 

TEMPEANU, VIRGIL. Pe urmele „Amintirilor“. „Făt-Frumos“, 
Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 26—31. 

TEODOREANU, AL. O. Despre Creangă. „Viaţa românească“, 
Bucureşti, XXIX, 8—9, august-septemvrie 1937, p. 36—39. 

TEODORESCU-BOROAIA, C. Amintiri despre Ion Creangă. „Ion 
Creangă“, Birlad, VII, 11—12, noiembrie-decembrie 1914, 
p. 293—296. 

TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR, Manualele didactice ale lui 
Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, VIII, 
351, 28 august 1927, p. 4. 

TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Jon Creangă. Fragment dintr-un 
studiu. Basmele. „Propilee literare“, Bucureşti, II, 16, 1 noiem- 
brie 1927, p. 22—23. 

TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Note despre Creangă. „Pro- 
pilee literare“, Bucureşti, II, 17, 145 noiembrie 1927, p. 25—26. 

TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Povestirile lui Ion Creangă. 


„Propilee literare“, București, II, 19—20,15 dec. 1927 — 2ian. 
1928, p. 36—37. 


TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Jon Creangă. Fragment de 
studiu. „Amintirile din copilărie.“ „Propilee literare“, Bucu- 
reşti, III, 5, 15 mai 1928, p. 19—20. 


TEODORESCU-BROŞTENI, I. Citeva note despre institutorul I. 
Creangă. „Tudor Pamfile“, Dorohoi, IV, 4—4, ianuar-april 
1926, p. 3—5. 


488 


www.dacoromanica.ro 


TEODORESCU-BROŞTENI, I. Porecla casei lui Ion Creangă, „În- 
semnări ieşene“, Iaşi, I, 10, 15 mai 1936, p. 585. 

TEODORESCU-BROȘTENI, I. Jar despre bujda lui I. Creangă, 
„Însemnări ieşene“, Iaşi, I, 21, 4 noiemvrie 1936, p. 364—362. 

TEODORESCU-BROŞTENI, I. Cu privire la bujda lui Ion Creangă. 
„Însemnări ieşene“, Iaşi, III, 4, 1 aprilie 1938, p. 152—153. 

TEODORESCU-BROSTENI, I. Porecla casei lui Jon Creangă. „Ade- 
vărul literar şi artistic“, Bucureşti, XIX, 918, 10 iulie 1938, 
p. 6. 

TEODORESCU-BROȘTENI, I. Altă schingiuire a lui Creangă. 
„Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 3, mai-iunie 1940, p. 97—98. 

TEODORESCU, I. Citeva note despre institutorul I. Creangă. „Tudor 
Pamfile“, Dorohoi, IV, 1—4, 1926, p. 3—5. 

TEODORESCU-KIRILEANU, S. Monumentul lui Ion Creangă. 
Note bibliografice. „Şezătoarea“, Fălticeni, VII, 3, 1 mai 1902, 
p. 46—47. 

TEODORESCU-KIRILEANU, 8. Cite ceva despre Ioan Creangă. 
„Floarea Darurilor“, Bucureşti, vol. II, 25, 16 septembre 1907, 
p. 390—391. 

TIBA, ION. Creangă în limba polonă. „Iaşul literar“, Iași, XV, 1, 
noiembrie 1964, p. 92—93. 

TODEA, MIHAI. Pe scenă și pe ecran. „Tribuna“, Cluj, VIII, 52, 24 
decembrie 1964, p. 11. 

TODICESCU, V. Cuvintare la casa lui Creangă din Humulești, „Ion 
Creangă“, Birlad, III, 4, aprilie 1910, p. 93—95. 

TODOR, A. P. Creangă în literatura europeană. „Revista societăţii 
«Tinerimea român㻓, Bucureşti, XLVIII, 6, februarie 1932, 
p. 28—30. 

TODOR, AVRAM P. Introducere la: „Ion Creangă, Amintiri din 
copilărie“. [Bucureşti], „Naţionala Gh. Mecu“, 1942, 1948, 1947. 


TODOR, AVRAM P. Introducere la: „Ion Creangă, Poveşti“. Bucu- 
reşti, „Naţionala Gh. Mecu“, 1942, 1943, 1945. 


TODORAN, EUGEN. Humorul lui Jon Creangă. I-II. „Revista 
Fundațiilor Regale“, Bucureşti, XIV, 7, 1947, p. 51— 69; 
nr. 8—9, p. 124—128, 


TODORAN, EUGEN. Jon Creangă între umoriștii lumii. „M. Emi- 
nescu, I. Creangă. Studii“. Timişoara, 1965, p. 283—304. 


489 


www.dacoromanica.ro 


TOFAN, GEORGE. Ion Creangă. „Junimea literară“, Suceava, 
II, 4, ianuar 1905, p. 12—14. 


TOFAN, GEORGE. Jon Creangă. „Junimea literară“, Cernăuţi, 
VII, 1, ianuarie 1910, p. 1441—15. 


TOHĂNEANU, Q. I. Consideraţii cu privire la stilul artistic al lui 
Ion Creangă. I-II. „Limba română“, Bucureşti, XIV, 4, 5, 
1965, p. 453—466, 565—582. 

Reprodus şi în vol.: „M. Eminescu, I. Creangă. Studii“. Timi- 
şoara, 1965, p. 205—261. 


TOHĂNEANU, Q. I. Stilul artistic al lui Ion Creangă. București, 
„Editura Ştiinţifică“, 1969. 235 p. 


TOMUŞ, MIRCEA. „Misterul“ Creangă. „Steaua“, Cluj, XV, 1, ianua- 
rie 1965, p. 1—9. 


TOROUȚIU, I. E. şi CARDAS, GH. Studii și documente literare. 
Vol. I, Bucureşti, 1931, p. XVII, XIX, XXII, 5, 9, 42, 125— 
126, 128, 141, 148, 152, 153, 155, 157, 247, 277, 282, 20, 
308—309, 310, 393. 


TOROUȚIU, I. E. Studii și documente literare. Vol. II, Bucureşti, 
1932, p. XXVII, XLI, 342, 343; vol. III, Bucureşti, 1932, 
p. 119—123, 180, 186; vol. IV, Bucureşti, 1933, p. XXXIII, 
7, 28, 37, 128, 129, 135, 176, 178, 295, 304, 315; vol. V, 
București, 1934, p. XX—XXI, XXIII, XXIX, XXXIX, XLI, 
XLIII, XLVII, XLVIII, LIII, LX, 26, 27, 40—45, 59, 411— 
412; vol. VI, Bucureşti, 1938, p. XIII, XVIII, XX, XXI, 
XLVI, XLIX, LIII, LVI, LVIII, LXI-LXII; vol. VIII, Bucu- 
rest, 1935, p. XII, XVI, XLV, LXXXIV, XCVI, CII, 190, 
285, 413, 416, 466, 467, 468, 469, 482. 

TRANCU-IAȘI, GR. L. Cum i-am cunoscut. (Mici amintiri despre: 
Mihai Eminescu, Nicolae Beldiceanu, Ioan Creangă, A D. Xeno- 
pol, V. Pogor, Anton Naum, Gheorghe Panu, C. Leonardescu, 
Gaorge Negruzzi, Nicu Gane, Todiriţă Buiucliu, Iancu Ianov, 
Al. Philippide, Nicolae Volenti, Grigore Abgar şi Jean Buiu- 
cliu, I.P. Florantin, Dr. Max, P.V. Grigoriu [Budușcă], A.G. 
Cuza şi C. Meissner). laşi, 1937. 11 p. 

TURCU, AURORA. Aspecte etnografice din opera lui Ion Creangă. 
„laşul literar“, Iaşi, XV, 2, noiembrie 1964, p. 94—97. 
TURCU, CONSTANTIN. Catihetul Conta. „Făt-Frumos“, Cernăuţi, 

XV, 3, mai-iunie 1940, p. 93—9%. 

TURCU, CONSTANTIN. Cu privire la catihetul Conta. „Făt-Fru- 

mos“, Cernăuţi-Bucureşti, XVI, 1, ianuarie-februarie 1941, p.30. 


490 


www.dacoromanica.ro 


TURCU, CONSTANTIN. Originea unor teme folclorice în opera lui 
Jon Creangă. „Gazeta literară“, Bucureşti, III, 37, 13 septem- 
brie 1956, p. 5. 

TURCU, CONSTANTIN. Jon Creangă. Biografia comentată a operei 
sale. „Iaşul literar“, Iași, XV, 1, noiembrie 1964, p. 88—91. 

TURCU, CONSTANTIN. Aluzii critice în „Amintirile“ lui Creangă. 
„Gazeta literară“, București, 50, 10 decembrie 1964. 

TURCU, CONSTANTIN. Cind s-a născut Ion Creangă? „Cronica“, 
Iaşi, 23, 10 iulie 1967. 

TZIGARA-SAMURCAȘ, AL. Petre Carp, Joan Creangă. „Convor- 
biri literare“, Bucureşti, LXX, 11—12, nov.-decemvrie 1937, 
p. 627—632. 

ȚEPELEA, GABRIEL. Cum a fost tradus Creangă în limba franceză. 
„Argeş“, Piteşti, II, 1, ianuarie 1967, p. 12. 

ȚICĂLOIU, I.D. Creangă. „Revista critică“, Iaşi, X, 1, ianuar- 
mart 1936, p. 38, 

ȚIMIRAŞ, NICOLAE. Documente vechi. Iubirea de carte a lui 
Creangă. Viaţa școlărească. Cultura literară a lui Creangă. 
Creangă în societate. Creangă autodidact. Doi mari prieteni: 
Eminescu şi Creangă. Tinca Vartic. Creangă intim. În sărbători 
şi la ospeţe familiare. Sfirgitul lui Ioan Creangă. Catihetul 
din Folticeni. „Adevărul“, București, XLIV, 1931, nr. 14.582 
(16 iulie), p. 1—2; nr. 14.589 (24 iulie), p. 1—2; nr. 14.593 
(20 iulie), p. 1—2; nr. 14.628 (9 septembrie), p. 1—2; 
nr. 14.704 (5 decembrie),p. 1—2; nr. 14.703 (10 decembrie), 
p. 1—2; nr. 14.721 (25 decembrie), p. 8; XLV, 1932, nr. 14.730 
(9 ianuarie), p. 1—2; nr. 14.774 (26 februarie), p. 1—2. 

'PIMIRAȘŞ, NICOLAE. Joan Creangă, după documente vechi, însemnări 
şi mărturii inedite, cu numeroase reproduceri de autografe, por- 
trete şi vederi. București, „Bucovina“, 1933. 336 p. 

ȚIMIRAŞ, NICOLAE. Figura lui Creangă. „Convorbiri literare“, 
Bucureşti, LXXIV, 2, februarie 1941, p. 146—160. 


ȚIMIRAŞ, NICOLAE. Pirate lui Creangă. „Dacia“, București, I, 5, 
15 iulie 194, p. 7. 


UNGUREANU, GH. Actul de naștere al lui Ion Creangă. „10 iunie 
1839“. „Universul literar“, Bucureşti, XLVIII, 28, 1939, p. 3. 

UNGUREANU, GH. O pagină inedită din viaţa lui Jon Creangă. 
„Moldova“, Iaşi, I, 99, 25 decembrie 1940. 


491 


www.dacoromanica.ro 


UNGUREANU, GH. Din viața lui Ion Creangă. Documente inedite. 
Cu 32 planşe afară din text. Bucureşti, 1940. 193 p. („Fundaţia 
pentru literatură şi artă“, Biblioteca documentară). 

UNGUREANU, GH, Numirea lui Ion Creangă în învăţămint, „Ceta- 
tea Moldovei“, Iaşi, III, 4, 4 ianuarie 1942, p. 75—78. 

UNGUREANU, GH. Studiu introductiv la: „Ion Creangă, Docu- 
mente“. Bucureşti, „Editura pentru literatură“, 1964, p. 
V-LXXXII, 

UNGUREANU, MARIA LUIZA, Scrisori inedite despre Creangă din 
arhiva foleloristului A. Gorovei. „Limbă şi literatură“, București, 
vol. IX, 1965, p. 401—415. 

URSU, GH. Un profesor al lui Ion Creangă la Folticeni: Părintele 
Vasile Grigorescu Catihetul. „Convorbiri literare“, Bucureşti, 
LXXV, 5—6, mai-iunie 1942, p. 324—332. 

VALESCU-HURMUZ, CORA. Opera lui Ion Creangă. Studiu critic. 
Bucureşti, „Universul“, 1938. 59 p. 

VALESCU-HURMUZ, CORA. „Poveşti“ de Ion Creangă. Studiu 
critic. Bucureşti, „Universul“, 1940. 39 p. 

VASILIU, ALEX. Întru aducerea aminte a celor 25 de ani de la 
moartea lui Ion Creangă. „Convorbiri literare“, Bucureşti, 
XLVIII, 12, decembrie 1914, p. 1195—1199, 


VASILIU, NICOLAI. 70 ani. „Sezătoarea“, Fălticeni, V, 12, decem- 
bre 1899, p. 195—198. 

VATAMANIUC, D. Două imagini ale satului în „Amintiri din copilă- 
rie“, „Luceafărul“, Bucureşti, III, 6, 1960, p. 8. 


VATAMANIUC, D. Călătoriile lui Creangă la Bucureşti. „Gazeta 
literară“, Bucureşti, XI, 51, 17 decembrie 1964, p. 11, 


VIANU, TUDOR. Arta prozatorilor români. Bucureşti, „Editura 
contemporană“, 1941, p. 110—119. 

VIANU, TUDOR. Jon Creangă. „Gazeta literară“, Bucureşti, IV, 
9, 28 februarie 1957, p. 1, 4. 

VIANU, TUDOR. Prefaţă la: „Nouvelles roumaines“, Anthologie des 
Prosateurs Roumains. Paris, Éditions „Seghers“, 1962, p. 17—30. 


VIANU, TUDOR. Jon Creangă. În vol.: „Studii de literatură 
română“, București, „Editura didactică şi pedagogică“, 1965, 
p. 326—334, 


492 


www.dacoromanica.ro 


VIZIRESCU, PAN M. N.I. Russu: „Basmele lui Creangă“. „Orizon- 
turi noi“, Bucureşti, I, 6—7, noiembrie-decembrie, 1929, p. 17. 

VIÎRGOLICI, TEODOR. În lumina prezentului. „Gazeta literară“, 
București, XI, 51, 47 decembrie 1964, p. 2. 

VLAD, C. Dezvelirea bustului lui Creangă. „Dimineaţa“, București, 
XXVIII, 9.308, 23 noiembrie 1932, p. 3. 

[VLĂDESCU, GEORGE M. şi VIJA, GR.]. Jon Creangă. „Mioriţa“, 
Galaţi, III, 2, mai 1924, p. 49—50. 

VOITA, L. Răsfoind manualele lui Creangă. „Îndrumătorul cultural“, 
X, 1 ianuarie 1957, p. 34—35. 

VULCĂNESCU, ROMULUS. Bojdeuca lui Creangă. „Universul 
literar“, Bucureşti, LII, 23, 1943, p. 1, 2. 

VYHLIDAL, OLDŘICH. Ion Creangă: „Măsăs s dvema grošiky“. 
„Zlatý máj“, Praha, II, 10, 1958, p. 308—309 (S.K.P.). 

V. AD. Structura de gen a operei. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decem- 
brie 1964, p. 17. 

WEIGAND, G. Despre „Ion Creangă“. „lon Creangă“, III, 3, martie 
1940, p. 62. 

WEIGAND, G. Prefaţă la: „Ion Creangă's «Harap-Alb»“. Leipzig, 
1910, p. I-IX. 

XENOPOL, A.D. Adunarea scrierilor lui Ion Creangă. „Lupta“, 
Bucureşti, VII, 1.025, 44 ianuarie 1890, p. 2. 

XENOPOL, A.D. Prefaţă la: „Scrierile lui Ioan Creangă“. Iaşi, 
vol. I, 1890, p. I-IV. 


XENOPOL, A.D. Ceva despre Ion Creangă. „lon Creangă“, Birlad, 
II, 12, decembrie 1909, p. 344—312. 


XENOPOL, A.D. Ceva despre Ion Creangă. „Junimea literară“, 
Cernăuţi, VII, 1, ianuarie 1910, p. 24. 


XENOPOL, A.D. Cum s-a întocmit prima ediţie a scrierilor lui Creangă. 
„Flacăra“, Bucureşti, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 57. 


[ZAHAROVSCHI, VICTOR]. O scrisoare a lui Creangă. „Junimea 
literară“, Cernăuţi, VII, 1, ianuarie 1910, p. 19. 


ZAIUNCIKOVSKI, I. Fiul poporului său. „Ateneu“, Bacău, I, 5, 
decembrie 1964, p. 11. 


ZOTTA, SEVER. Za centenarul lui Vasile Alecsandri (1821—1921). 
Iaşi, „Progresul“, 1921, p. 90. 


493 


www.dacoromanica.ro 


+ 


Comunicat. „Monitorul Oficial“, București, nr. 155, iuliu 1872, p. 4. 
Destituirea lui Ion Creangă din postul de învăţător. 
Statutele primei Societăţi de Economie din urbea Iaşi. laşi, 1884, 30 p. 
Buletinul Ministerului Instrucţiunei Publice şi al Cultelor. Bucureştia 
I, 5, februarie 1885, p. 355. 
Date biografice referitoare la institutorul I. Creangă. 

Curier bibliografic. „Convorbiri pedagogice“, Braşov, III, 2, 1 (13) 
iunie 1888, p. 45, 

Ion Creangă. „Era nouă“, Iaşi, 14, 7 ianuarie 1890. 

Înmormintarea lui Ion Creangă. „Lupta“, București, VI, 1.021, 10 
ianuarie 1890. 

Adunarea scrierilor lui Ion Creangă. „Lupta“, București, VI, 1.025, 
41 ianuarie 1890. 

Înmormintarea lui I. Creangă. „Românul“, Bucureşti, XXXIV, 18, 
22 ianuariu (10 ianuar) 1890, p. 66. 

Notă. „Adevărul ilustrat“, București, 4 decembrie 1895. 

Ioan Creangă. „Familia“, Oradea, XXXII, 24, 16/28 iunie 189%, 


p. 277—278. 
Ion Creangă. „Şezătoarea“, Fălticeni, V, 12, decembre 1899, p. 201— 
204. 


Reprodus din: „Era nouă“, Iași, 44, 7 ianuarie 1890. 

Dosarul lui Ion Creangă. „Şezătoarea“, Folticeni, VII, 9—10, noiem- 
bre-decembre 1902, p. 130—133. 

Informaţii literare. O scrisoare a lui Ion Creangă. „Sămănătorul“, 
Bucureşti, II, 19, 11 mai 1903, p. 304. 

I. Creangă către Gheorghe Creangă: Iaşi, 1889, iulie 2. 

Cărţi române. „Opere complecte“ de I. Creangă (1 vol. de 390 p., 
editura „Minerva“). „Revista idealistă“, Bucureşti, I, 5, tom. II, 
1 (14) iulie 1903, p. 422—423. 

Asupra biografiei lui Ioan Creangă. „Făt-Frumos“, Suceava, I, 1, 
15 martie 1904, p. 3. 

Două scrisori de la Eminescu şi Creangă. „Convorbiri literare“, Bucu- 
rest, XXXIX, 11—12, noiemvrie, dechemvrie 1905, p. 1151— 
1152. 

I. Creangă către Titu Maiorescu: laşi, 1882, noiemvrie 13. 

Scrisori de la vechii colaboratori. Trei scrisori de la Ioan Creangă. „Gon- 
vorbiri literare“, Bucureşti, XL, 3—5, martie, aprilie, mai 
1906, p. 272—274. 


494 


www.dacoromanica.ro 


I. Creangă către Titu Maiorescu: laşi, 1876, noiemvrie 10; 
Iași, 1881, iunie 17; Iaşi, 1883, maiu 25. 

Statuie lui Ion Creangă. „Luceafărul“, Sibiu, VIII, 13, 1 iulie 1909, 
p. 307. 

Rugăminte. „Ion Creangă“, Birlad, II, 7, iulie 1909, p. 169. 

Comemorarea morţii lui Creangă. „Cumpăna“, București, I, 6, 1 ianua- 
rie 1910, p. 9%. 

Două acte. „Luceafărul“, Sibiu, IX, 1, 1 ianuarie 1910, p. 24—25. 

Însemnările lui Ion Creangă. „Luceafărul“, Sibiu, IX, 1, 1 ieruarie 
1910, p. 25. 

Pomenirea lui Ion Creangă. „lon Creangă“, Birlad, III, 1, ianuarie 
1910, p. 58—60. 

Unde a învăţat Creangă pedagogia? „Convorbiri literare“, Bucureşti, 
XLIV, 2, fevruarie 1910, p. 399—400. 

O scrisoare. „Ion Creangă“, Birlad, III, 3 martie 1910, p. 61. 
I. Creangă către [Victor Zaharovschi): lazi, 1886, octombrie 
8/20. 

„Harap-Alb“ în traducere germană. „Luceafărul“, Sibiu, IX, 13—14, 
4—16 iulie 1910, p. 353, 

Un grup de elevi. Pe urmele lui Creangă. „Neamul românesc literar“, 
Vălenii de Munte, II, 47—48, 14911, p. 756. 

Pentru amintirea lui Ion Creangă. Dare de seamă a Comitetului Jean 
pentru reconstituirea „Bujdeucei“ în care a trăit cei din urmă 
ai săi ani povestitorul. Iaşi, 1918. 22 p. 

Aniversarea morţii lui Jon Creangă. (O scrisoare a lui I. C.). „Ion 
Creangă“, Birlad, III, 2, februarie 1920, p. 17—18. 

31 ani de la moartea lui Jon Creangă. „Cele trei Crişuri“, Oradea, 
II, 1921, p. 61. 

Anuarul societăţii literare „Gr. Alexandrescu“. (Anul școlar 1922— 
1923). Focșani, 4, 1923, p. 67—69. 

Cronica. „Tudor Pamfile“, Dorohoi, IV, 1—4, ianuar-april 1926, 
p. 39—41, 44, 49, 

Opera lui Creangă şi pictorii noștri. „Transilvania“, Sibiu, LVII, 
6, iunie 1926, p. 234—240. 

Dosarul lui Ion Creangă. „Sezătoarea“, Folticeni, XXXVI, 1, ianuar 
1928, vol. XXIV, p. 16. 

Note biobibliografice. „Universul literar“, București, XLV, 44, 
27 octombrie 1929, p. 691. 


495 


www.dacoromanica.ro 


Un articol necunoscut al lui Creangă. „Neamul românesc literar“ 
Vălenii de Munte, II, 21, 1930, p. 330. 

Copilăria lui Creangă, copilăria noastră, a fiecăruia. „Înmuguriri“, 
Piatra-Neamț, I, 4—5, 1932, p. 1—2. 

În amintirea lui Creangă. „Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, 
XII, 646, 23 aprilie 1933, p. 8. 

Istoricul ridicării bustului „Ion Creangă“ (1902—1932) şi mișcarea 
fondurilor cu acte justificative, Iaşi, „Opinia“, 1933. 28 p. cu 
ilustr. 

entenarul lui Ion Creangă. „Iaşul“. Buletinul cercului ieşenilor 
din Bucureşti. Bucureşti, 5, mai 4937, p. 120. 

Centenarul lui Ioan Creangă. „Universul“, București, an. al 54-lea, 
nr. 495, 48 iulie 1937, p. 14. 

Scriitorii români.  Îndreptar  biobibliografic. [Bucureşti, 1938], 
p. 63—64. (Uniunea Fundațiilor Culturale Regale. Expoziţia 
cărţii, 1938.) 

Anuarul şcolii normale de învățători „Vasile Lupu“ din Iaşi pe anul 
1938—1939. Iaşi, p. 151. 

Scriitorii români în gîndurile şi sentimentele lor: Ion Creangă. „Ade- 
vărul literar şi artistic“, Bucureşti, XIX, 948, 5 februarie 
1939, p. 6. 

Drumurile şcolirii lui Creangă cu localitățile pomenite în „Amintiri“ . 
„Făt-Frumos“, Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 1940, p. 74. [Hartă]. 

Un cintec satiric al lui Ion Creangă. „România liberă“, București, 
VII, 1.393, 6 martie 1949, p. 2. 

Cinstirea memoriei lui Ion Creangă și dr. Ștefan Stincă, membri de 
onoare post-mortem ai Academiei R.P.R. „Scînteia“, București, 
8 iunie 1950, p. 3. 

Din moştenirea pedagogică lăsată de Creangă. „Revista de pedagogie“, 
Bucureşti, &—5, 1953, p. 32. 

Să cunoaştem scriitorii patriei noastre. [Prezentare biobibliografică]. 
Bucureşti, „Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii“, 
1956. 163 p. (Ministerul Culturii, Direcţia generală a aşezămin- 
telor culturale), 

Ioan Creangă. 120 de ani de la nașterea marelui scriitor şi povestitor 
din Humuleşti-Neamţ. [Bucureşti, 1957]. 15 p. (Ministerul 
Culturii. Direcţia generală a așezămintelor culturale, nr. 9). 


Documente. „România liberă“, Bucureşti, XXII, 6.270, 12 decembrie 
1964, p. 2. 


496 


www.dacoromanica.ro 


Zilele Ion Creangă. „Scînteia“, Bucureşti, XXXIV, 6.469, 13 decem- 
brie 1964, p. 4. 

Creangă pe meridianele lumii. „Scînteia“, Bucureşti, XXXIV, 6.474, 
45 decembrie 1964, p. 2. 

Zilele Ion Creangă. O interesantă culegere de documente. „Scînteia“, 
Bucureşti, XXXIV, 6.471, 15 decembrie 1964, p. 2, 

Festival Creangă. „Ateneu“, Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 10. 

Casa memorială „Ion Creangă“, Humulești. Ghid. Bacău, 1964. 22 p. 
cu ilustr., portr. şi facs. 

Editat de Muzeul regional şi redacţia revistei „Ateneu“. 

Ion Creangă, marele povestitor al poporului român. Bucureşti, 1964. 
45 p. (Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Consiliul pen- 
tru răspîndirea cunoștințelor cultural-științifice. În ajutorul 
conferenţiarului). Fără copertă. 

Miracolul geniului popular. Conferinţă şi bibliografie despre Ion 
Creangă. (Pentru sate). Tîrgu-Mureş, 1964. 6 f. lito. (Biblioteca 
regională Tîrgu-Mureş). 

Concurs: Cine ştie răspunde. Bacău, 1965. 

Medalion literar: Ion Creangă. Bacău, 1965. 7 f. lito. (Biblioteca 
centrală regională Bacău). Fără copertă. 


www.dacoromanica.ro 


MANUSCRISE 


1. Metoda specială a Aritmeticei. Treapta a 11-a. No. de la 1— 100 sau 


de la 10— 100. Datat „5 decembrie 1864“ şi semnat „Creangă Ion“. 
Be găseşte la Biblioteca Universităţii „Alexandru Ion Cuza“ din 
Iaşi, cota Ms. 431/111/150. Are 44 foi (afară de copertă), format 
caiet de dictando, scrise pe ambele feţe (cu excepţia foilor 16 şi 
27, care au pagina de pe verso albă). 


2. Ms. 1,459, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România. Are 14 


498 


foi, format coală, afară de foaia 9, care e o jumătate de coală. 
Primele 8 toi, dintre care 7 sînt scrise pe ambele feţe, iara opta 
numai pe recto, conţin fragmente din Povestea lui Harap-Alb 
şi anume: de la cuvintele „Dar nu se poate apropit nimene de 
cerb“ pînă la „Harap-Alb, văzîndu-le așa, i se face milă de dîn- 
sele“. 

Cînd s-a dat la legat manuscrisul autograf al lui Creangă, foaia 
1 a fost aşezată în aşa fel încît pagina recto a devenit verso, şi in- 
vers, Paginaţia manuscrisului original nu corespunde cu cea dată 
de serviciul Bibliotecii Academiei, lucru uşor de înţeles, din mo- 
ment ce manuscrisul lui Creangă nu s-a păstrat în întregime şi, 
cît există, nu conţine partea de la început a poveștii. Astfel prima 
pagină poartă nr. de ordine 25, iar a doua, 26, ambele date de 
povestitor (la fel cu toate cele care urmează). 

Acest manuscris conţine şi așa numitul Dosar Creangă, de la 
foaia 10 înainte. (Foaia 9, o jumătate de coală, are pe recto, 
în colţul din stînga, sus, această însemnare: „No. 39. Dosarul 
diaconului Ion Creangă.) 

Dosarul constă din următoarele acte: 1. (f. 10 r.) — adresa 
Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, nr. 1.945, din 4 noiembrie 1872, 


www.dacoromanica.ro 


privitoare la darea în judecata „Spiritualului dicasteriu“ a lui 
Creangă pentru că s-a tuns şi s-a îmbrăcat civil; 2. (f. 10 v.) — 
un fel de adresă scrisă neglijent şi purtînd nr. 568, din 15 noiem- 
brie 1872; 3. (f. 11 r. ṣi v., 14r.) — „Copia de pe anaforaua Spiri- 
tualului Consistoriu, sub no. &9, din 22 september 1874“; 4. (f. 
(är şi v., 13 r.) — „Copiă de pe anaforaua Spiritualului Consisto- 
riu, sub no. 69, din 10 octomber 1872“. Foile 13 v. şi 14 v. sînt 
nescrise. 


3. Ms. 2.086, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România: Povestea 


poveştilor, autograf datat „sîmbătă 1877, octomvrie 22—1878, 
noiemvrie 12“; 8 foi format coală, scrise pe ambele feţe. 


k. Ms. 3.757, Bibl. Acad. Republicii Socialiste România: „Scrisori 


primite de Ion Creangă de la fiul său C.I. Creangă şi de la unele 
rude ale sale, în anii 1880—1891.Cumpărat de la Isr. Kupper- 
mann din Iași, la 19 iunie 1907“. 183 p. 


5. Ms. 4.074 (A), Bibl. Acad. Republicii Socialiste România: Prima 


32* 


foaie, r°: „Scrieri de Ion Creangă — Cumpărat de la Dl. 
Em. Giîrleanu la 26 febr. 1908“ (scris, probabil, de un funcţionar 
al bibliotecii); foaia 2 este albă; foile 3—6 sînt, de fapt, cărţi 
poştale adresate de Creangă unor membri ai familiei sale (scri- 
sori către: Elena Creangă-Chiţei — laşi, 1883, august 30, f. 
3 r.-v.; Ecaterina Vartic — 188%, iunie 16, Slănic, f.4 r.-v.; 
Zahei Creangă — 1884, iunie 24, f. 5 r.-v.; Ecaterina Vartic — 
Slănic, 1884, iulie 12, f. 6 r.-v.); foaia 7 (format caiet de dictando) 
este scrisă cu creionul de povestitor şi conţine un fel de portret 
moral al românului, cu caracterizări luate adesea din vorbirea 
populară, care apar şi în opera lui literară (partea finală nu se 
poate desciira; de altfel multe cuvinte sau grupuri de cuvinte 
sint șterse, caea ce arată că avem a face cu o ciornă); foaia 8 r.-v. 
conține versurile intitulate, după primul vers (nu de Creangă): 
[Azi am bani, azi am parale] şi pare scrisă de altă mină; foaia 9 
r.: ciorna unei cereri adresate Ministerului Instrucțiunii Publice, 
datată „Iași, 1884, noiembrie“, în scopul de a se acorda povesti- 
torului, în calitatea lui de institutor, a IV-a gradaţie, adică al 
IV-lea spor la salariu contorm legii atunci în vigoare (scrisă de 
Creangă, cu creionul, şi avînd numeroase ştersături); foaia 10 
r.-v.; Dragoste chioară şi amoriu ghebos; foile 11 r.-1% v. (jumă- 
Dn de coală): Poveste, în manuscris ca și în versiunea din 
Timpul fără titlu; foile 15 r.-48 v. (coli întregi): Capra 


499 


www.dacoromanica.ro 


cu trei iezi (de la început pînă la: „Ia poftim, cumetre, zise ea% 
inclusiv); foile 19 r.-42 r.: Amintiri din copilărie, partea a douas 
fragmente necontinui: f, 19 r.-20 r., de la început pînă la „şi 
altele multe încă făcea“ inclusiv; f. 21 r.-35 r., de la „Uite cum 
te trage pe furiş apa la adînc“ pînă la „Mă rog, mi se dusese buhul 
despre pozna ce“ inclusiv; f. 36 r., de la „ce mi s-au întîmplat în 
viață“ pînă la „numai ce şi aud pupăza cîntînd“ inclusiv; f. 
37 r.-38 r., de la „se mistuise de frica mea prin cotloanele 
scorburei“ pînă la „şi una două la pupăză de“ inclusiv; f. 39 
rT., de la „Lunea, într-o zi de tirg“ pînă la „Nu-ţi paie lucru 
de şagă“ inclusiv; f. 40 r.-42 r., de la „Toate ca toatele, dar cînd 
am auzit eu de tata“ pînă la „vrajba dintre noi să piară, şi ne- 
ghina din ogoară, Căci“ inclusiv. Foaia 36 v. are numai cîteva 
rînduri, şi acelea şterse, pe jumătatea ei de sus, iar pe cealaltă 
jumătate un număr de cuvinte scrise de altă mînă şi fără nicio 
legătură cu conţinutul povestirii; foile 43 r.-47 v. (format coală): 
Povestea lui Ivan Turbinca — î. 43 r.-44 v., de la început pînă 
la „şi începe a căuta prin casă, dar nu găseşte pe nimene* in 
clusiv; f. &5 r.-47 v., de la „Mi se pare mie că şi boieriul, cît 
era de boieriu“ pînă la „și să nu vă supăraţi, dar tare-i neastim= 
părată şi avană drept să vă spun“ inclusiv. 


6 Ms. 4.074 (B), Bibl. Acad. Republicii Socialiste România, foto- 


copii, cu acelaşi titlu ca 4.074(A), adică Scrieri de Ion Creangă. 
Conţine următoarele poveşti şi fragmente de povești: a) Poveste, 
în întregime (8 pagini); b) Capra cu trei iezi (8 pagini, conținînd 
aceleaşi pasaje ca în 4.074 A, după care s-a făcut, de altfel, foto- 
copia); c) Amintiri din copilărie, partea a II-a (25 pagini, repro- 
duse întocmai după 4.074 A); d) Povestea lui Ivan Turbinca 
(10 pagini); e) Povestea lui Harap-Alb {15 pagini, fotocopiate 
după ms. 7.459). 

Acest manuscris, întrucît constă din fotocopii, nu conţine nimic 
nou față de manuscrisul menționat mai sus. 


7. Manuscrisul povestirii Anecdotă [Moș Ion Roată] are 6 pagini. 


500 


Nu l-am văzut, dar îl cunoaştem după clișeele făcute de 
Gh. T. Kirileanu, care l-a fotocopiat cu prilejul ediției sale din 
1939. Foarte curat şi chiar frumos scris, ceea ce dovedește că 
a fost transcris definitiv: de Creangă după ce acesta i-a făcut în 
ciornă toate modificările pe care le-a socotit necesare, Manu- 


www.dacoromanica.ro 


scrisul autograf, îotocopiat, se află în posesia prof. acad. Iorgu 
Iordan. Originalul, care a existat o vreme în fondul Biblio- 
tecii „V. A. Urechia“ din Galaţi, sub nr. 1.179, a dispărut, 


8. Manuscrisul poveștii Făt-Frumos, fiul iepei conţine 11 pagini și 
are numeroase îndreptări făcute de Creangă. Originalul se 
află la Bibl. Acad. Republicii Socialiste România, sub nr. 6.104. 


9. Scrisori — Bibl. Acad. Republicii Socialiste România (Ion Creangă 
către: A.C. Cuza — laşi, 5/17 noiembrie 1885, Coresp. inv. 
67.404; M. Kogălniceanu — Iași, 1888, noiembrie 7, Coresp. 


inv. 98.849; Iacob Negruzzi — 1877, martie 6, S 9, Iaşi, 
24 (2), 


LI! 
Slavici — Iaşi, 1878, oct. 21,8 


1885, fevruarie 22, S SC 


; Iaşi, 1885, maiu 15, 8 — 


25(1) , 
XXXII ; Iaşi, 1882, fevruarie 


; Ion 


25(2) 

XXXII ` 

— Colecţia Gh. Cardaş (Ion Creangă către Titu Maio- 
rescu — Iaşi, 1881, iunie 411), 

10. Biblioteca Arhivelor Statului din Iaşi posedă două registre de 
procese-verbale încheiate de Creangă, în calitatea lui de insti- 
tutor, cu privire la activitatea sa didactică. Pentru editarea 
operei povestitorului, aceste registre nu prezintă o importanţă 
deosebită, De aceea ne-am limitat la simpla constatare a 
existenţei lor. 


8, s 


www.dacoromanica.ro 


LISTA PERIODICELOR CONSULTATE 
(Bibl. Acad. Republicii Socialiste România) 


Adevărul. Buc., 1888—1919 (P. IV. 371); 1892 (P.IV.372). 

Adevărul ilustrat (supliment la „Adevărul“). Buc.,1895—1897 (P.III. 
121). 

Adevărul literar şi artistic. Buc., 1920—1939 (P. IV. 5.517). 

Almanahul societăţii academice social-literare „România jună“. 
Viena, 4883—1888 (P.I. 10.530). 

Analele științifice ale Universităţii „Al. I. Cuza“. Serie nouă. Sec- 
țiunea III. Ştiinţe sociale. Iaşi, 1955 (P.I. 28,631). 

Anuarul liceului „Petru-Rareş“ — Piatra-Neamţ. Piatra-Neamț, 
1896/97, 1898/99; 1899/900, 1907/8 — 1908/9 — 1909/10, 1913/ 
Hi: 1918—1924; 1928—1940 (P.I. 6.072). 

Anuarul național al României. Buc., 1893—1932 (P.I.II. 7.480). 

Anuarul societăţei literare „Gr. Alexandrescu“. Focşani, 1919—1923 
(P.1.5.898). 

Anuarul Şcoalei normale de învăţători „Vasile Lupu“. Iaşi, 1863—1942 
(P.1.9.923), 

Anuarul Universităţii din Iași. laşi, 1895/96—1908, 1910, 1924— 
1939—1960 (P.1.11.10.984). 

Apostolul. Piatra-Neamţ, 1934—1943 (P.[.15.212). 

Arhiva. Organul societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi. laşi, 1889—1924 
(P.1.184). 

Arhiea. Iaşi, 1921—1940 (P.[.184) (Continuare la: „Arhiva. Organul 
societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi“). 

Arhivele Olteniei. Craiova, 1922—1942 (P.1.6.597). 

Buletinul Institutului de filologie romanică „Alez. Philippide“. Iaşi, 
1934—1945 (P.1.14.248). 

Buletinul Institutului de literatură. Buc., 1921—1929 (P.I. 7.591). 


502 


www.dacoromanica.ro 


Buietinul Ministerului Instrucțiunii Publice şi Cultelor. Buc., 1884— 
1885 (P.1.643). 

Calendarul revistei „Ramuri“. Craiova, 1908 (P.1.2.974). 

Călindarul bunului econom. Sibiu, 1887—1881 (P.1.5.790). 

Cele trei Crişuri. Oradea, 1923—1929 (P.I. 7.795). 

Cetatea Moldovei. laşi, 1940—1943 (P.1.18.285). 

Contemporanul., Revistă literară şi ştiinţifică. laşi, 1881—1891 
(P.11.407). 

Contemporanul. Săptămîna! politic, social, cultural. Buc., 1946 
(P.1V.19.603). 

Contimporanul. Buc., 1914—1916 (P.1V.4.480). 

Convorbiri literare. laşi, Buc., 1867—1936 (la Buc. din 1885) (P.11.20). 

Convorbiri pedagogice. Satul nou, Panciova, Braşov, 1886—1888 
(P.1.1.657). 

Cosinzeana. Orăştie, 1911—1915; Cluj, 1922—1928 (P.II.111.3.077), 

Cuget clar. Buc., Vălenii de Munte, 1928—1936 (P.1.8.806). 

Cultura creştină. Blaj, 1911—1926, 1936—1937 (P.1.2.908). 

Cumpăna. Buc., 1909—1910 (P.1.2.630). 

Curierul de Iaşi. lași, 1868—1875 (P.]V.1.918). 

Cuvintul liber. Buc., 1919—1921, 1924 (P.1.5.472) (Revistă săptă- 
mînală). 

Cuvintul liber. Buc., 1933/34—1935/36 (Mp. 146). 

Dacia. Buc., 1941—1942 (P.1V.18.875), 

Dacoromania. Cluj, 1920—1948 (P.[.5.193). 

Dimineaţa. Buc., 1904—1916, 1919 (P.1V.1.557). 

Drum drept. Craiova, 1915 (P.1.1.808), 

Epoca. Buc., Iaşi, Buc., 1885—1889, 1895—1926, 1929—1938 (P. 
IV. 667); Buc., 1865 (P.IV.1.392). 

Era nouă. Iaşi, 1889—1900 (P.III. 146). 

Era nouă. Buc., 1936 (P.1[.15.561). 

Evenimentul. laşi, 1893—1923 (P.IV.545). 

Familia. Budapesta, Oradea, 1865—1906 (P.11.155). 

Făt-Frumos. Birlad, Bucureşti, 1904—1909 (P.1.1.735). 

Făt-Frumos. Cernăuţi, Suceava, 1926—1944 (P.1.7.891). 

Flacăra. Buc., 1911—1923 (P.11.3.053); Buc., 1948—1951 (P.III.IV. 
19.804). 

Floarea darurilor. Buc., 1907 (P.1.1.823). 

Floarea soarelui. Buc., 1927—1929 (P.11.8.934). 

Gazeta Învățămîntului. Buc., 1949 (P.1V.20.442). 

Gazeta literară. Buc., 1954 (P. IV. 26.691). 

Gindirea. Buc., 1921—1944 (P.11.6.243). 


503 


www.dacoromanica.ro 


Glasul Bucovinei. Cernăuţi, 1948—1944 (P.III.1V.4.716). 

Iașul. laşi, Buc., 1934—1938 (P.1.14.289). 

Iaşul literar. laşi, 1954 (P.1.1V.20.886). 

Zlustraţiunea română. Buc., 1894—4892 (P.II. 189). 

Joan Neculce. Iaşi, 1921—1933 (P.11.6.269). Buletinul muzeului din 
Iaşi. 

Ion Creangă. Birlad, 1908—1924 (P.1.2.387). 

Înmuguriri. P.-Neamţ, Fălticeni, 1932—1940 (P.1.12.700). 

Însemnări ieșene. Iaşi, 1986—1940 (P.1.15.564), 

Junimea. Birlad, 1896—1900 (P.1V.1.193). 

Junimea. Cernăuţi, 1921 (P.1.11.5.008). 

Junimea literară. Cernăuţi, Suceava, 1904—1914, 1923—1939 
(P.1.11.1.643). 

Lamura. Buc., 1919—1928 (P.1.5.303). 

Legenda nouă. R.-Vilcea, 1928—1929 (P.11.9.454). 

Liberalul. laşi, 1880—1888 (P.1V.996), 

Limba română. Buc., 1952] (P.1.25.832). 

Limbă şi literatură. Buc., 1955—1961 (P.1.30.621). „Soc. de ştiinţe 
istorice şi filologice“. 

Luceafărul. Budapesta, Sibiu, 1902—1944, 1919—1920 (P.11.4.501). 

Luceafărul. Buc., 1958 (P.1V.28.267). 

Luceafărul de ziuă. Braşov, 1956—1957 (P.[.29.444). 

Lumea. laşi, 1899 (P.[.1.206). 

Lumea. laşi, 1924—1926 (P.11.7.388). 

Lumea ilustrată. Buc., 1891—1897 (P.11. 241). 

Lupta. laşi, Buc., 1884—1895 (P.III. IV. 826). 

Lupta pentru viaţă. laşi, 1903—1905 (P.1.1.616). 

Minerva. Buc., 1908—1916 (P.1V.2.241). 

Mioriţa. Galaţi, 1924—1925 (P.1.5.587). 

Mișcarea. Iaşi, 1909—1938 (P.1V.2.463). 

Mişcarea literară. Buc., 1924—1925 (P.1V.7.445). 

Mitropolia Moldovei. laşi, 1925—1943, 1945 (P.1[.11.8.023). 

Moldova. Iaşi, Bacău, 1866—1868 (P.11.1V.488), 

Moldova. Iaşi, 1901 (P.1V.1.218). 

Năzuinţa românească. Craiova, 1926 (P.1.6.894). 

Neamul românesc literar. Vălenii de Munte, 1908—1912; Buc., 1925— 
1926 (P.I.II. 2.396). 

Neamul românesc pentru popor. Vălenii de Munte, 1910—1916, 1920— 
1930 (P.I. 2.727). 


504 


www.dacoromanica.ro 


Noul curier român, laşi, 1871—1873 (P.1V.2.338). 

Opinia. Iaşi, 1897—1900, 1906—1930 (P.IV.874), 

Orizonturi noi, Buc., 1929—1930 (P.1[.10.570). 

Păstorul Tutovei. Birlad, 1938—1943 (P.1.16.493). 

Preocupări literare. Buc., 1936—1944 (P.I. 15.577), 

Propilee literare. Buc., 1926—1930 (P.11.8.295). 

Ramuri. Craiova, lași, Craiova, 1905—1916, 1917, 1919—1929, 
1934—1947 (P.I.II. 1.808). 

Revista arhivelor, Buc., 1924—1929, 1936—1946, 1958 (P,1.8.302). 

Revista critică. laşi, 1927—1940 (P.1[.8.982). 

Revista de pedagogie. Cernăuţi, Buc., 1931—1943 (P.1,11.458); Buc., 
1952 (P.1,25.378). 

Revista Fundațiilor Regale. Buc., 1934—1947 (P.1.13,100). 

Revista idealistă. Buc., 1903—1916 (P,1.1.503). 

Revista literară. Buc., 1947 (P.III. 19.308), 

Revista nouă, Buc., 1887—1895 (P.11.1.337), 

Revista școlii. Botoşani, 1926 (P.I.IV. 8.219). 

Revue de Roumanie. Bucarest, 1910 (P.I. 2.952), 

România liberă. Buc., 1877—1889 (P.1V,611), 

România liberă. Buc., 1884 (P.1V.119). 

România liberă. Buc., 1915—1916, 1918—1930 (P.IV.4.242). 

România liberă. Buc., 1944 (P.IV. 18.539). 

Românul. Buc., 1857—1864, 1866—1878, 1880—1905, 1914/15 
(P.11.1V,81). 

Românul. Arad, 1911—1916, 1918—1922, 1927—1932, 1935—1938 
(P.111.2.887). 

Scînteia. Buc., 1944 (P.1V.18.541), 

Scinteia tineretului, Buc., 1944 (P.1V,19.331). 

Scrisul românesc. Craiova, 1927—1928 (P.I. 9.167), 

Semănătorul, Buc., 1901—1910 (P.1.1,332), 

Societatea de miine. Cluj, Buc., 1924—1930 (P.11.7.404). 

Solia Moldovei. laşi, 1927—1931 (P.III. 9.892), 

Steaua. Cluj, 1954 (P.1[.21,993). 

Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor. Buc., 1952—1961 (P.I. 
26.434). 

Șezătoarea. Fălticeni, 1892—1916; 1922—1931 (P.I. 456). 

Timpul. Buc., 1856—1857; 1860—1861 (P.IV. 95). 

Timpul. Buc., 1876—1884; 1889—1900; 1923—1924 (P.IV.96). 

Torța. Buc., 1919 (P.IV. 5.682); Buc., 1945 (P.IV.19.443). 


505 


www.dacoromanica.ro 


Transilvania. Braşov, Sibiu, 1868—1946 (P.1.11.67). 

Tribuna. Cluj, 1957 (P.111.30.479). 

Tudor Pamnfile. Dorohoi, 1923—1928 (P.[.7.293). 

Universul. Buc., 1884—1935 (P.1V.734). 

Universul literar. Buc., 1888—1916; 1919—1931 (P.II.III.IV. 735). 

Utunk. Cluj, 1946 (P.III.1V.19.450). 

Valea Bistriţei. Tarcău-Neamţ, 1936 (P.I. 17.123). 

Page nou. Buc., 1944 (P.II.III.IV.19.319). 

Viaţa literară. Buc., I (1906); 41—52 (Mp. 176). 

Viața literară şi artistică. Buc., I (1907): 1—50; III (1908): 1—14 
(Mp. 196). 

Viaja nouă. Buc., 1898; 1903 (P.II.IV.1.080). 

Viaţa nouă. Buc., 1905—1925 (P.I.1.702). 

Viaţa românească. Iaşi, Buc., 1906—1916; 1920—1940; 1944—1946 
(P.1.1.947) (din 1930 la Buc.). 

Viața românească. Revistă lunară de literatură a Societăţii scriitorilor 
din România. Buc., 1948—1952, 1954 (P.I. 19.936). 

Viitorul. Buc., 1907—1938; 1944—1946 (P.IV.2.119), 

Vocea Tutovei. Birlad, 1891/1892; 1941—1943 (P.IV. 1.079). 

Vremea. Buc., 1928—1938; 1940—1944 (P.IV. 9.262). 

Vremea şcolii. Iaşi, 1928/1929—1944 (P.I. 9.571). 

Wissenschafiliche Zeitschrift der Friederich Schiller Universität, Gesel- 

Ischaft und Sprachwissenschafiliche Reihe. Jena, Thüringen, 1951/ 
1952 (P.II.26.164). 

Ziarul meu. Buc., 1916 (P.I. 4.409). 


www.dacoromanica.ro 


TABLA ILUSTRAȚIILOR 


Poveste, facsimil, ms. 4.074, f. 11 v. (Bibl. Acad. 
Republicii Socialiste România)............ 
Albumul macedo-român, Buc., 1880, foaie de titlu 
(număr în care s-a publicat prima oară poves- 
tirea Moş Ion Roată,sub titlul Anecdotă, p. 26 — 
E Tee 
Moș Ion Roată, facsimil, f. 6 (ms. fotocopie în 
posesia acad. Iorgu İordan) E ET 


Isaia Teodorescu (Popa Duhu) (on Creangă, Docu- 
mente, Buc., 1964, p. 160—164)..........-. 
Almanahul societăţii academice social-literare „Ro- 
mânia jună“, Viena, 1883, foaie de titlu (număr 
în cares-a publicat prima dată povestirea Joan 
Roată și Vodă Cuza, sub titlul Anecdotă, P. 
29—35) ....... EE EE 
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza- 
Vodă, Craiova, 1887, coperta (Bibl. Acad. 
Republicii Socialiste 'România) DEEN geg 
Metodă nouă de KFNS cetire, laşi, 1868, coperta 
(Bibl. Acad. Republicii Socialiste România). . 


Învățătorul copiilor, laşi, 1871, coperta (Bibl. Acad. 
Republicii Socialiste România) .......... 
Povăţui toriu la cetire prin scriere după sistema fone- 
tică, laşi, 1876, coperta (Bibl. Acad. Republi- 
cii Socialiste România) .....,............ 
Geografia judeţului Iași, laşi, 1879, coperta (Bibl. 
Acad. Republicii Socialiste România) tacea e 
Făt-Frumos, fiul iepei, facsimil, ms. 6.104, f. 4 
(Bibl. Acad. Republicii Socialiste România) 


Prinz Stutensohn (Făt-Frumos, fiul iepei]. Berlin, 
Vë (Bibl. Acad. Republicii Socialiste Româ- 
niaj nică e e ed aaa A Isa atasa Ee 

Scrierile lui Ioan Creangă, vol. II, laşi, 1892, foaia 
de titlu (Bibl. Acad. Republicii Socialiste 
România) ....essresenasenonnonecctecsee. 


www.dacoromanica.ro 


96—97 


507 


Czarodziejskie opowieści [Povestiri]. Warszawa, 
1933 (Bibl. Acad. Republicii Socialiste Ro- 
Måna) peasannan icre da a să a a rr ăi 

Două surori ale lui Ion Creangă: Maria şi Ileana 
(Bibl. Acad. Republicii Socialiste România) 

Ileana Creangă. 1918 (Bibl. Acad. Republicii 
Socialiste România) .......... cc ccsca... 

Preotul Gh. Creangă cu soţia (N. Țimiraș, Joan 
Creangă, după documente vechi, însemnări şi 
mărturii inedite, Buc., 1933, p. 289)........ 

Zahei Creangă (Bibl. Acad. Republicii Socialiste 
România) ` 5 ce caca aa aia a aniei 

Scrisoare a lui Ion Creangă către Zahei Creangă 
din 1884, iunie 24 (ms. 4.074, f. 5 r. — v., 
Bibl. Acad. Republicii Socialiste România). . 

A.C. Cuza, Ion Creangă şi N.A. Bogdan la Slănic 
(Făt-Frumos, V, 1, ianuarie-iebruarie 1930, 
Di. B4) seca eterne ta dna ecler eg ai ăi de 

Constantin I. Creangă, student la Politehnica din 
Viena, 1885 (Bibl. Acad. Republicii Socialiste 
România) "oe äi cata aia fana a ata a 

Ion Creangă la Slănic în 1885 (Jon Creangă, Docu- 
mente, Buc., E.P.L., 1964, p. 224—225).... 

Societatea literară „Junimea“ de la Iaşi (Convorbiri 
literare, LXX, 1—5, ianuarie-mai 1937),... 

Scrisoare a lui Ion Creangă către M. Kogălniceanu 
din 1885, noiemvrie 7 (Coresp. inv. 98.849, 
Bibl. Acad. Republicii Socialiste România). . 

Scrisoare a lui Ion Creangă către T. Maiorescu din 
1881, iunie 14 (Originalul în colecţia Gh. 
Gardaş)  .....cccce eee enetan Ears 

Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Negruzzi din 

S21(3) 

LI ’ 
Socialiste România) ..ssssssssssassereseas 
Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Slavici din 


1882, fevruarie 8 (S252, Bibl. Acad. 
XXXII 


1885, mai 15 | Bibl. Acad. Republicii 


Republicii Socialiste România) ............ 
Ion Creangă în 1889. Portret în ulei de V. Muşne- 
ţeanu (Bibl. Acad. Republicii Socialiste Ro- 
MANIA). ` ageet E 
Mormiîntul scriitorului din cimitirul Eternitatea, 
Iaşi (Ion Creangă, Documente, Buc., 1964, 
Ee 


www.dacoromanica.ro 


96 —97 
128—129 


128—129 


128—129 


128—129 


128—129 


1460 —161 


160 —161 
160—161 


160—161 


192—193 


192—193 


224—225 


224—225 


256 —257 


256 —257 


CUPRINSUL 


POVESTIRI 


Poveste: ee aceata aa a al 
Moş Nichifor Coţcariul ......sasssnnnaaananso 
Povestea unui om leneş................ 
Moş Ion Roată .........cc ceea 
Popa Duhu ` ENEE a etate ee a n aa 
Cinci pini- gege ln atac ege ia 
Ioan Roată şi Vodă Cusa, cnc... 


VARIA 


Povestiri didactice 


Picală. manta teava caiac se cantină data aaa 
Inul și cămeșa ....asunussanunnnnonnnrnnronreeea 
Acul și barosul Au 
Ursul picilit de vulpe `... 


Versuri originale 


Păsărica în timpul jernei. cc... 
Nu lucrezi, n-ai ce minea,,,,, cca. 
Ia! Clopoţelul sună `... 


Poezii populare 


Cînd eram în floarea mea................ 
Mieluşica sue creerea aa astia ee a acei aia aa ée 
BEATU e o ace carta e că sa a aria acetat a 


Articole 


Misiunea preotului la sate, cc... 
lezuitismul în Bomäna, ........sssaaea 


www.dacoromanica.ro 


o... 


77 
78 
81 
84 


91 
96 


(243) 
(221) 
(230) 
(232) 
(236) 
(240) 
(242) 


(247) 
(250) 
(251) 
(253) 


(256) 
(257) 
(258) 


(259) 
(259) 
(259) 
(260) 


(264) 
(263) 


Întîmpinare la critica domnului I. Nădejde asupra 
părţei ştiinţifice din cartea de catire „Învăţă- 
toriul copiilor“ ................ Pe a 

O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai mul- 
tor cărți de geografie `... 

Răspuns la criticele nedrepte şi calomniile înver. 
şunate îndreptate contra cărţilor noastre de 
şcoală de cătră domnul Ioan Pop Florantin.. 

Postume 


[Fragment de autobiografie] `... 
Făt-Frumos, fiul iepei .......ccccc cnc... 
Dragoste chioară şi amoriu ghebos.............. 
[Azi am bani, azi am parale]. ......ssooeneuuue 
Cunoaşte-te pre tine însuți `... 
Poezii populare `... 
Rostiri, zicători, cuvinte `... 


CORESPONDENȚĂ 


Către Elena Creangă-Chiţei DI... 
Către Gheorghe Creangă (2, 3, 4, 5).............. 
Către Zahei Creangă Tei... 
Către Ecaterina Vartic (7, BI. 
Către Vasile Conta (9).......... Vë Ne ER 
Către A.C. Cuza Du... 
Către Mihai Eminescu (11, 12, 13).............. 
Către Nicolae Gane (Ai... 
Către Mihail Kogălniceanu (181... 
Către Titu Maiorescu (16, 17, 18, 19, 20, 21, 22).. 
Către Iacob Negruzzi (23, 24, 25)... cc... 
Către Ion Slavici (26, On... 
Către [Soc. „România jună“) (28, 29) ............ 
Către [Victor Zaharovschi] (30)................ 


Note și variante ...ssessssssoessoesosoaasseoas 
Glosar es.soaserasesanseesesesoessasveceseae 
Bibliografie  ..... cc... ....cccanooeaneeoaoeeae 
Tabla ilustraţiilor AN 


www.dacoromanica.ro 


100 


102 


109 


(263) 


(268) 


(268) 


(279) 
(280) 
(286) 
(287) 
(288) 
(288) 
(289) 


(295) 
(298) 
(314) 
(315) 
(317) 
(321) 
(322) 
(325) 
(326) 
(326) 
(336) 
(336) 
(337) 
(339) 


Redactor : GHEORGHE ZARAFU 
Tehnoredactor : MINA CANTEMIR 


Apărut 1970. Hire tipar înalt tip A de 63 oimt, For- 

mat 540X840/16, Coli ed. 27,40, Coli tipar 29,5. Planşe 

tipo 13. A, nr, 22 521/1968. C.Z. pentru bibliotecile mari 
şi mici 859—0, 


Tiparul executat sub comanda nr, 9554 la Combi- 
natul Poligrafic „Casa Scînteii“, Piața Scînteii nr, 1, 
Bucureşti — Republica Socialistă România 


www.dacoromanica.ro