Dem.D.Stoenescu — Vechile legiuiri românești — Vol. I — Legiuirea Caragea (1905)
ine
TIERES
ЧЫ дач tip ц
VECHILE LEGIUIRI ROMINESTI
A
LEGIUIREA CARAGEA
Фе acelaşi:
Excursiune în Gwecia.— Craiova 1901 (epuizat).
Instituția Juratorilor. — » 1908 ( „ ).
"ECHILE LEGIUIRI ROMÎNEȘȚI
ete le == |, ==
LEGIUIREA CARAGEA
(DUPĂ EDIŢIA DE LA 1818)
precedată de actele ате la întocmirea ei şi adnotată
cu jurisprudenţa înaltei Quri de Ф азађе de la
1819 — 6900 şi cu diferitele legiviri
modiţicatoare.
DE
DEM. D. STOENESCU
— fost magistrat —
AVOCAT.
i ai
CRAIOVA
Tipografia FANE CONSTANTINESCU Instalaţie en electricitate.
1905.
PREFAȚA
Vechile noastre legiuiri se găsesc tipărite în
«diferite broșuri și colecţii, care aproape, mai toate,
se găsesc epuizate, aşa că de multe ori ne gă-
sim în imposibilitate de a avea textul de lege
trebuincios în vre-o speţă, care ni se presintă
-cîte-o dată. Pentru aceasta m'am hotărît а da
la iveală, după alţii, toate vechile noastre legiu-
iri, după care s'au condus judecătorii poporului
nostru în împărţirea dreptăţei celor cărora о
“cereau.
Unele din aceste legiuiri le voi publica şi cu
adnotări după decisiile înaltei noastre Curți de
Casație și după hotăririle și sentinţele Tribuna-
lelor și ale Curţilor de Apel, cunoscîndu-se în
deajuns foloasele care le aduc aceste adnotări,
mai cu seamă d-nealor avocaţii, în diferitele discu-
țiuni ale cauzelor, care li se prezintă spre a le
discuta înaintea instanţelor judecătoreşti. Din
punctul de vedere istoric al întocmirii legilor,
voi publica şi actele reteritoare, cîte le voi găsi.
6 ——
Incep publicarea, acestei colecţiuni de legiuiri
vechi prin publicarea leginirei lui Caragea, de
oarece încă, înaintea tribunalelor noastre, se mai
găsesc pricini, care se judecă după paragrafele
acestei pravile. Lucrarea aceasta am căutat să
o public însoţită de diferitele acte, de pe vre-
muri. din care să se poată vedea cine au fost
redactorii codului, cum s'a format comisiunea
pentru studierea întregei lucrări, cînd s'a pro-
mulgat legiuirea, $. а. Тат în textul legiuirei ре
lîngă adnotaţiile cu jurisprudenţele luate din Bu-
letinele Casaţiei, din anii 1879—1900, am făcut
şi trimeteri la diferitele legiuiri, care au modi-
ficat sau abrogat parte din paragrafele condicei
lui Caragea, promulgată la 1818, şi care fusese
tipărită și în grecește şi în romîneşte, traducerea
în romîneşte datorindu-se unui Văcărăscu, şi
spre mai multă înlesnire cercetătorilor, le-am
publicat şi pe acestea în anexe.
La intervale, nu rari, voi continua și cu cele-
lalte legiuiri.
D. D. St.
CITEVA ACTE
PRIVITOARE LA ÎNTOCMIREA LEGIUIREI
CARAGEA
Т,
Pitacul prin care s'a înfințat o comisiune ca să
întocmească un proect de codice.
Cinstiţilor şi credincioșii boerilor ai Domniei
Mele, d-neata vel Logofete al străinilor pri-
cini Athanasie Hristopolu şi d-neata biv vel
Clucere Nistor, ştiută vă este d-voastră rîvna
ce avem Domnia Mea și trebuinţa ce este de а
se întocmi aici în pămîntul Domneştei Noas-
tre ţări o pravilă coprinzătoare desăvirșit de
toate pricinile cîte privesc la chinonia norodu-
lui, ca nici judecătorii să nu cerce discolie la
hotănirile ce au a face, пісі ipotesiarii să nu
cerce năpăstuiri la dreptul lor din vre-o întu-
necare sau nedeslușire а pravilelor, după care
această trebuință, micar că d-neata vel Lo-
gotete al străinilor pricini, precum şi d-neata
biv vel Clucere Nistore, ați făcut în scris cîte
о întocmire de pravilă, care s'au văzut și de
Noi, dar pentru ca să se facă cu desăvirșită
întregime și cu bună deslușire întru toate, spre
a se şti legiuit apoi prin Domneasca Noastră în-
10
tărire şi hotărire, poruncim d-voastră са, о-`
rînduind într'adins un loc de adunare și luînd
împreună cu d-voastră și pe d-nealui Stol-
nicul Constantin şi ре d-nealui Stolnicul To-
niță Băldăceanul, să începeţi a vă şi aduna
cu toții la locul cel orînduit şi, puind înaintevă,
aceste Nouă de mai sus arătate ale d-voastră,
întocmiri de pravilă să urmaţi fără de con-
tenire și pregetare а găsi prin adunare şi
din alte pravili şi a chibzui ori cite veţi so-
coti că sunt trebuincioase și destoinice, spre a
aduce această nouă întocmire întru întregime şi
bună, fiinţă, adăogînd adecă cîte vor fi lipsind
şi scoţind cîte vor fi de prisos; după саге a-
ceasta a d-voastră chibzuire şi întocmire în
scădere sau adăogire, să arătaţi Domniei Mele
rînduri, rînduri, practicalele ce veţi face înscris,
ca să le teorisim și să le chibzuim și înșine toate
pînă la sfîrşit. Cerem însă de la d-voastră,
cu де adinsul, ca să arătaţi toată rivna și si-
lința spre a săvirşi cîtuşi de puţină zăbavă,
acest lucru obștei folositor, care priveşte și spre
a d-voastră laudă.
1816 Octombrie 2.
И.
Actul de convocare al unei adunări obștești, са
să cerceteze lucrarea comisiunei.
Prea Sfinția Ta Părinte Mitropolite, iubito-
rilor de Dumnezeu Episcopi şi d-voastră cinstiți,
şi credincioşi boerilor veliți ai Divanului Dom-
niei Mele halea şi mazili. Din rîvna ce avem
de a se păzi întru toate o bună cumpănire şi
dreptate şi mai vîrtos asupra pricinilor de ju-
decăţi (din a cărora hotărîri este atirnată fe-
гісігеа sau ticăloşia fieş-cărnia), îndemnați fiind
Domnia Mea са să întregim cît va fi prin pu-
tinţă aici în pămîntul Domneştei Noastre ţări
mijlocul cel povăţnitor la calea dreptăţei, adecă.
pravila coprinzătoare desăvirşită și cu întreaga
desluşire de toate pricinile cîte privesc la chi-
nonia norodului, са nici judecătorii să nu сегсе
discolii la hotăririle ce ап a face, пісі ipotesa-
rii la drepturile lor să nu sufere năpăstuiri din
vre-o întunecare sau nedeslușire a pravilelor,
de aceea încă din anul trecut, prin pitacul Dom-
niei mele, ат orînduit întradins ре d-nealui
Ф е
12
"vel Logofătul al străinilor pricini Athanasie Hris-
topolu şi ре d-nealui biv vel clucerul Nistor, bo-
егі cu ştinţă şi praxis la ale pravilelor, de au
întocmit această pravilă, ce vi se va arăta de că-
tre d-nealui vel Logofătul de Тага de sus, care
și de Domnia mea sau teorisit, sau chibzuit
după cuviință cu deamănuntul şi s'au întocmit
toată coprinderea ei cu сеа шаі cuvincioasă o-
rîndueală şi întreaga fiinţă а dreptăţei, dar pen-
tru ca nu cumvaşi să fi rămas cevaşi
перотепії într'această praviluicească în-
tocmire, dindu-se uitărei ori de către Noi, sau
de către întocmitorii săi, iată prin acest domnesc
al Nostru pitac orînduim pe Prea Sfinţia Voas-
іга şi pe d-voastră și cu deadinsul poruncim,
ca pe toată săptămâna adunindu-vă си
toți la un loc, Матеа şi Simbăta, fără cî-
tuşi de puţină pregetare sau prelungire, să ur-
maţi a o teorisi cu bună luare aminte și adă-
ogind orice veți găsi lipsă şi de trebuință
a se mai întocmi, prin bună şi cuviincioasă chib-
zuire, să arâtați Domniei mele prin 0bş-
teasca anafora, ca chibznindu-se şi de către
Noi acele adăogiri, să dăm apoi cuviincioasă în-
tărire şi hotărire, spre cea desăvirşită legiuire
„a acestei pravilniceşti întocmire, fără de întîrziere,
-ca să o trimetem de a se și tipări.
1817 Februarie 15.
III.
Pitacul prin care sedă poruncă, ca să se sfîrșească
desbaterea proectului.
Fiind-că de la d-nealui vel Logofătul de Тага
de sus, am luat Domnia Mea pliroforie că teo-
гіа pravilelor sau săvirşit, rămînînd а se:
mai face chibzuire la vre-o cite-va însem-
nări de adaosuri, ce osebit aţi mai făcut Prea
Sfinţia Voastră şi d-voastră, 51 fiind-că în po-
тапса Domniei Mele, ce este dată prin pitacul de:
mai înainte, se coprinde ca cit mai în grabă.
să se dea sfirşit teoriei pravilelor, ca unui lucru
folositor obștei, şi împotrivă, vedem că s'au fă-
cut prea multă întîrziere pînă acum, de aceea
ротипсіт са negreșit să іпсереїі a vă a-
duna си toții Martea sau Simbăta la două
ceasuri din zi la Domneasca Noastră curte:
şi рапа toată silinţa, fără mai multă zăbavă,
să daţi sfirşit și chibzuirii ce este să mai faceţi
asupra acelor însemnări de adaosuri, căci în-
destulă vreme este de cînd se prelungeşte.
1817 Aprilie 16,
IV.
Anaforaua obștească a părinților Arhierei și a bo-
erilor, adresată lui Caragea pentru primirea
și votarea condicei.
Prea Inălțate Doamne!
De pe luminata poruncă Mării Tale adunîn-
du-ne în- multe rînduri cu toţi la un loc, am
citit cu luare aminte pravila ce s'a alcătuit de
către Măria Та; şi ne pliroforisirăm că alcătu-
irea acestei pravili este o deslușire a pravililor
Impărătesci, ce se obișnuesc асі în pămîntul
nostru, şi a vechilor și a canonisitelor obiceiuri
ale pămîntului, nefiind împrotivitoare celor vechi
urmate pînă acum. De aceea ne rugăm să bine
voeşti Măria Ta a porunci să se 51 tipărească.
1818 Iunie 9.
Ungrovlahias Nictarie. Iosif Argeş. Costan-
die Buzău. Radu Golescu, vel Ban, Grigorie
Brâncoveanul, biv vel Ban. Costandin Cre-
țulescu, biv vel Ban. Grigorie Ghica, biv
vel Ban. Barbul Văcărăscu, biv vel Dvornic.
15
Dumitrașco Racoviţă, biv vel Dvornic. Ts-
trate Crețulescu, biv vel Dvornic. Constan-
tin Bălăceanu, vel Logofăt, Mihalache
Manu, biv vel Logofăt. Grigorie Filipescu,
biv vel Dvornic. Grigorie Băleanu, biv vel
Dvornic. Iordache Slătineanu, vel Dvor-
nic. Costandin Caliarch, biv vel Dvornic.
Costandin Dudescu, vel Dvornic. Dumitra-
che Racoviţă biv vel Dvornic. Gheorghe Fi-
livescu biv vel Logofăt. Mihalache Raco-
viță, biv vel Logofăt. Ioan Stirbei, vel Dvor-
nic. Petrache Ritoridis, biv vel Dvornic. Con-
standin Filipescu Div vel Logofăt. Iordache
Golescu, biv vel Logofăt. Alexandru Fili-
pescu, biv vel Logofăt. Alexandru Ghica.
vel Logofăt, Atanasie Christopulo, biv vel
Lo gotăt. Nicolae Văcărăscu. vel Logofăt. Gr-
goire lalea, vel Logofăt. Costandin Golescu,
vel Hatman. Grigorie Romanit, biv vel Vis-
бег. Pand Costescu biv vel Охогпіс. Miha-
lache Cornescu, vel Dvornic. Costache Rasti
biv vel Ара.
ү,
Pitacui prin care se ordonă ca anaforaua comisi-
unei din 9 iunie 1818, să se tipărească
în pravila înfocmită.
Cinstite şi credincios boerule al Domniei Mele,
d-neata vel Logofete de Тага de sus, fiind-că
pentru pravilele, ce prin sfat de obşte al părin-
{Пог arhierei şi al d-nealor boerilor s'au întoc-
mit de Domnia mea, Ni s'au făcut rugăciune
prin obșteasca anafora a Prea Sfintilor şi
а d-nealor, de la 9 a acestei luni, ca să se
tipărească, de aceea poruncim d-neatale, ca
tipărindu-se trupurile pravilelor ce sunt scrise
în limba rominească, să se treacă la sfîrşitul
fie-cărui trup în parte şi mai sus arătată ob-
ştească, anafora din cuvînt în cuvînt, împreună
cu toate iscăliturile ce să văd într'însa, apoi să
se dea mai sus numita anafora la Sfinta Mi-
tropolie, ca să stea acolo împăstrare dimpreună
şi cu acest domnesc al Nostru рїїас,
1818 Iunie 22,
VI.
Protocolul marelui Logofăt С. Bălăceanu.
Din luminata poruncă a Mării Sale prea Inăl-
{амі Domn Jon Gheorghe Caragea W. fi-
ind orînduit de am protocolit toate aceste pravili
după isvoadele ce prin Sfat de Obşte s'au alcă-
tuit şi, găsindu-le întocmai aşezate din cuvînt,
în cuvînt şi fără, câtuşi de puţină schimbare, le-
am adeverit şi însumi cu iscălitură în toate fo-
ile, precum se vede în dos, punîndu-se şi lumi-
nată pecetea Măriei Sale la fie-care foaie.
1818 Iunie 28.
Dem. D. Stoenescu—L.egiuirea Caragea. 2
ҮП.
Pitacul dat de Caragea prin care se pro-
mulşă codul.
Prea Sfinţia Ta Părinte Mitropolite, iubitori-
lor de Dumnezeu Episcopi şi d-voastră, cinstiți-
lor și credincioşii boerilor veliţi ai Divanului
Domniei Mele halea şi mazili. Precum din în-
ceputul Domneştei Noastre Oblăduiri, ce din
Dumnezeeasca pronie Ni s'au încredințat asupra
acestei de Dumnezeu păzită Тага, n'am conte-
nit de apururea, nu numai de a cugeta, ci şi în
faptă de а pune orice am chibzuit că privește
și în parte şi de obşte spre bună petrecere și
fericire tutulor celor ce sunt sub a voastră oblă-
duire, аѕіјдегеа Ne-am silit după cuviinţă din
toată virtutea (precum este știut tutulor de ob-
şte), ca şi la pricinile de judecăţi să se păzească
dreptatea întru a sa întregime, vînîndu-se şi de-
sluşindu-se fără de părtinire cea adevărată fiinţă
a fieş-căreia pricini din învăluirea a orice fel
de întîmplare ce ar putea ca să acopere adevă-
rul și dreptatea, са una ce numai printr'a sa
19
neschimbată şi neschimonosită fiinţă se poate
păzi datoria bunei cuviințe a fiecăruia către al-
tul, din care se alcătuesce întru norod о fericită
-chinonie și petrecere. Aceasta dar а obştei do-
rită $1 folositoare alcătuire mai cu adaos dorind-o
Domnia mea, după a oblăduirei datorie, am în-
tocmit prin sfat de obşte (precum este ştiut), cu
destulă osteneală, pravila ce este adunată din îm-
părăteştile pravili şi din prăvilniceasca condi-
că şi din obiceiurile pământului ce s'au ur-
mat pînă acum, alcătuind-o şi desluşind-o după
povăţuirea dreptului cuvînt şi cu bună orîndu-
eală, în cît au fost prin putinţă, care pravilă
sau şi dat în tipar, atît în limba romînească,
cît și în limba grecească şi fiind-că această bună
întocmire urmează după cuviinţă a se pune şi
în lucrare, de aceea Поїйтіт ca de la ziîntii
a viitorului Septembre să se pue în lucrare
și să înceapă toate judecătoriile {ате а
judeca pricinile după această pravilă, de
ale căreia trupuri tipărite poruncim d-neatale
vel Logofete din Тага de sus să se și împarță
după însemnarea de mai jos arătată, însă astă
una dată din cele greceşti, pînă vor sosi de
la Tipografia Rîmnicului din Sud Vilcea şi
cele romîneşti şi atunci se vor împărţi şi din-
tre acelea tot după această însemnare. Iar ре
de altă parte să se facă acum și Domneștile
Noastre publicaţii, atit aici în poliţie, cât şi prin
20
toată Domneasca Noastră Тата, după coprin-
derea de mai sus arătată, iar prototipa ale a-
cestei pravili, adică cele două trupuri scrise de
mînă în limba grecească şi altul în limba ro-
mînească, care sunt adeverite cu însăşi iscăli-
tura şi pecetea Domniei mele, să se dea în păs-
trare la Sf. Mitropolie.
1818 August 9, |
VIII.
Titlul codicelui tipărit pentru întiia oară
Legiuive a Prea Inălţatului şi Prea Pravo-
slavnicului Domn şi oblăduitor a toată Ungro-
vlahia Јо Ioan Gheorghe Karagea W.
Cu toată cheltueala d-nealor Constantin Ca-
vacaș, doftor şi d-lui Răducanul Clinceanul biv
vel Stolnic şi d-nealui Dumitrache 'Topliceanul
biv vel Sluger.
Tipărită în privileghiata tipografie a d-nealor
ot cismeaua răposatului întru fericire Domn Ma-
vrogheni, din Bucuresci 1818.
IX.
Porunca Domnească fipărită la începutul primei
ediții din 1818.
Domneasca şi părinteasca Noastră dragoste şi
voire de bine judecînd са o lege Sfintă obştes-
cul folos al supușilor noştrii și pururea îngrijind
mai înainte de bună petrecere alor a fi stator-
nică şi neclintită, am bine-voit în cele de ре
urmă a potoli deasupra dreptăţii răsboiul cel
mult turburător.
Тага Romînească avînd din vechime canoane,
pentu cele în parte drepturi ale locuitorilor: săi,
ale sale nescrise, şi nedesluşite obiceiuri, şi ale
condici sale puţine şi nedesăvirşit pravile îns-
cris, care, şi nefiind destoinice nu puteau cum-
păni, nici drept a îndrepta dreptatea fie-cărui,
de aceea și era silită a năzui la pravilele îm-
părăteşti ale Romanilor, și a se sluji cu toate
aceste pravili, fără deosebire. Aşa dar uluindu-
se în trei întocmiri de pravili, adică а obiceiu-
rilor, a condicii Sale și a Romanilor, urma а
nu avea nici о pravilă, căci obiceiurile prefă-
23
cîndu-se în multe chipuri, adesea se împotriveau
pravilelor Romane, și acestea iarăși, unele fiind
pricinuitoare de două, tilcuiri, $1 altele cu totul
împrotivitoare între ele, surpau una pe alta, în
cât dreptăţile tutulor mădularilor politiceștii oblă-
duiri, căziînd neîncetat în amestecături şi învă-
lueli de multe cuvîntăni înprotivitoare, apururea
erau în primejdie, ca cum ar înnota în noeanuri
de ape turbure ce se tălăzuesc de multe vin-
turi împrotivitoare; şi în cele de pe urmă nici
se îndreptau, ci se abăteau de pe voinţa celor
mai tari sau celor mai meşteșugareţi în vicle-
şuguri, care tot la o pricină puneau înnainte
cînd obiceiul, când condica ţării, cînd pravilele
împărăteşti, după plăcerea lor.
Aceste dar fără orîndueala strămutări ale
dreptăţii voind Domnia mea ale osteia, mai în-
tii cu adîncă chibzuire am socotit, ce fel de în-
tocmire de pravili se cuvine şi cîte sunt spre
deplin îndestule la cea de acum politicească o-
blăduire a ţării Romiîneşti. Și aşa primind apoi
unele din ceie vechi, iar altele îndreptînd, și
cele mai multe adăogînd, am întocmit aceste
pravili ale Domniei Mele cît s'a putut cu bună
orîndueală, şi foarte deslușite, în cît și cei ne-
învăţaţi foarte lesne să le înţeleagă.
Deci legiuind Domnia Mea aceste pravili cu
sfat de obște al Prea sfinţii sale Părintelui Mi-
tropolitul, şi al iubitorilor de Dumnezeu Părin-
24
{п Episcopi şi tutulor d-nealor cinstiţilor şi cre-
dincioşi boeri veliţi ai Divanului Domnii Mele,
şi cu dreapta Domniei mele făcîndule cunoscute
către obştirea prea iubiţilor noştri supuşi, am
şi dat această Domnească a noastră întocmire
de pravili întărită cu Domneasca Noastră is-
călitură şi pecetie în anul 1817 de la nașterea
Domnului și al șeasălea ап al Domnii Noastre.
(
X.
Adeverirea pusă pe exemplarul, care de laPivanu)
Veliților Boeri a trecut Іа desfințata Inaltă
Curte și care se află azi la
Curtea de Casaţie.
De la logofeția тате a Ţării de sus.
Această pravilă a pămîntului, întocmai de pe
сеа grecească, s'a dat la d-nealor Veliţi Boeri
ca să stea în păstrare de apururea, împreună
cu cea grecească, spre a se metahirisi în prici-
nile de judecâţi ce se vor întîmpla.
1819 Ianuarie 2.
Bibliografie :
У. A. Uvreche.—Justiţia sub Caragea.
Costaforul.— Magazinul Istorie V. І.
Colecțiunile:—Bujoreanu, Pastia şi Brăiloiu.
TEXTUL LEGIUIREI CARAGEA
ediția din anul 1848.
LEGEA CARAGEA
Partea їпїїї
Pentru obraze.
Impărțim obrazele:
a) După fire: іп bărbaţi şi femei.
b) După naştere; în fii adevăraţi, din
curvie, vitregi și buni.
c) După virstă şi după minte: în virst-
nici, nevirstnici, risipitori şi fără minte.
d) După noroc: în slobozi, robi şi slo-
boziţi.
CAP. 1.
Pentru bărbați și femei.
1. Numai bărbaţii se fac boeri, judecă-
tori şi cirmuitori obşteşti.
2. Numai bărbaţii se fac arhierei, preoți
ŞI diaconi.
30
3. Femeile sunt depărtate de toate ci-
nurile politiceşti, stăpiniri şi slujbe publice 1).
CAP. II.
Pentru fii adevăraţi, din curvie, buni
şi vitregi.
1. Fii adevărați sunt сін se nasc din
cununie după lege.
2. Din curvie sunt сїй din impreunare
fără de lege se nasc.
3. С tot din acelaşi tată şi aceiaşi
mumă se nasc sunt buni.
4, Ciţi sau dintr'un tată şi deosebite
mume se nasc, sunt vitregi, (care se şi zic
buni de tată), sau din aceeaşi mumă şi
deosebiți bărbați (care se şi zic buni de
mumă). 2)
CAP. III.
Pentru vîrstnici şi nevîrsfnici.
1. Virstmici să se socotească atit băr-
baţii cit şi femeile, de la două zeci şi cinci
de ani ai virstei lor şi nevirstnici pină la
două zeci şi. cinci de ani.
1). Vezi art. 379 din Reg. organic, legiuirea din 1 Mai
1836 si decretul din 19 August 1864, (anexa No. 1 la fi-
nele acestui volum).
2). Vezi Anexa Хо. 3 al cap. 8 din Reg. organic, (а-
nexa No. 2).
31
2. Cei în virstă sunt stăpini să-şi chi-
vernisească averea lor cum vor vrea şi
să facă or ce vor vrea după pravilă.
lar cei nevristnici nu pot, ci şi chiver-
nisirea averi lor şi faptelor lor spînzură de
puterea părinţilor lor sau a epitropului lor.
3. Cei nevirstnici orice tocmeală şi dar
vor face, fără adeverirea părintelui lor sau
a epitropului, este fără tărie, de le este spre
stricăciune ; iar de le este spre folos, este
cu tărie,
4. Cei nevirstnici, de la douăzeci ріпа
la douăzeci şi cinci de ani ai virstei lor,
au voe a cere dela Domnie ertarea virs-
tei ca să să socotească între virstnici.
„5. Сїй nevirstnici vor primi ertarea virs-
tei, sunt stăpini, pe cite sunt şi cei în
virstă ($ 2), însă fără a fi volnici să-şi in-
străineze vre-un lucru mişcător ріпа la două-
zeci şi cinci de ani ai virstei lor,
6. Сір nevirstnici se vor cinsti de Domnie
‚си cin de veliţi, se socotesc între virstnici 1).
1). Vezi legiuirea din 23 Februarie 1838, întărită cu o-
fisul No. 30, (anexa No. 3). |
32
CAP. IV.
Pentru cei fără minte.
1. Fără minte numim pre cei ce sunt
întru adevăr nebuni sau lipsiţi de minte,
ŞI smintiţi.
2 Cei fără de minte ori ce tocmeală,
sau dar vor face, se socoteşte drept ni-
тіс şi se strică.
3. Cei fără minte, ori ce greşeală vor
face, nu se învinovăţesc,
CAP. V.
Pentru risipitori.
1. Risipitorii, sunt сїй îşi prăpădesc fără
cuvînt averea lor.
2. Risipitori să se tragă la judecată de
rudele lor, sau de prieteni, şi să se înfri-
neze prin epitropi rinduiți de judecată.
3. Risipitorii, după іпігіпагеа се li se va
face de către judecată, ori ce tocmeală sau
dar vor face de sineşi fără adeverirea е-
pitropilor lor, drept nimic se socoteşte, şi
se strică.
4. Risipitorii, ori ce stricăciune vor tace,
sau vină, se vinuesc 1).
1) Vezi legiuirea indeplinitoare Cap. ҮП din Reg. or-
ganic întărită cu otisul din 8 Martie 1834 No, 67, (а-
пеха No A
33
CAP. VI.
Pentru slobozi.
1. Slobozi sunt acei care nu sunt do-
bindă altuia.
2. Сі se vor naşte din părinţi slobozi,
slobozi sunt.
3. Slobozi sunt şi ciţi se nasc din mumă
slobodă.
CAP. VII.
Pentru robi și fişani!)
1. Robi sunt сі sunt dobindă altuia.
„Acest fel sunt ţiganii în {ага Rominească“.
2 Сї se vor naşte din părinţi robi
sunt robi.
.3 Şi сїй numai din mumă roabă se vor
naşte, sunt robi.
4. Stăpinul ţiganului, n'are putere asu-
рга vieții ţiganului.
5. Stăpînul ţiganului e slobod să vindă
Şi să dăruească pe ţigan.
1) Vezi legiuirea din 22 Martie 1843, prin care se vede
cum toţi ţiganii Statului s'au desrobit punîndu-se în rîn-
dul birnicilor rumini; cea din 13 Februarie 1817, 8 Fe-
bruarie 1856, şi un ofis domnese adresat către statul ad-
ministrativ sub No. 1580 din 22 Noembrie 1850. (anexa.
No. 5).
Dem. D. Stoenescu—Legiuirea Curagea. 3
34
6. Сїй tigani în {ага Rominească пи vor
avea stăpin cu dovadă, sunt domneşti.
1. Cine prin ştiinţă va ține intru a sa
stăpinire ţigan străin sau рапса, să-i dea
innapoi stăpinului lor (plătindu-i pentru ți-
ganul meşter tl. 40 pe an, iar pentru cel
fără meşteşug tl douăzeci, şi pentru ti-
gancă meşteră tl. treizeci şi pentru сеа
fără meşteşug, tl. cincisprezece); iar cine
va ţine prin neştiinţă, numai să-l întoarcă
înapoi.
8. Cine-şi va cununa tiganul cu ţigancă
străină ştiind sau împotrivă, fără voia stă-
pinului lor, să piarză pe ţigan sau pe ți-
ganca lui cu copii lor, şi să-i stăpinească
stăpînul lor.
lar cînd neştiind îl va cununa, atunci
să se facă schimb, mergind totdeauna ți-
ganca dupe bărbat.
Сіпа obrazul cel străin va avea meşte-
şug, să se schimbe iarăşi cu meşter; iar
de пи va fi asemenea să se prețuiască .
talentul meşteşugului său, şi cu bani să
se împlinească.
Тівапи ce se cunună prin neştiinţa stă-
35
pinului, de se iîntimplă să aibă şi copii,
atunci cei din partea bărbătească sunt ai
stăpînului bărbatului, iar partea femeiască
este a stăpinului femeei, cari şi acestea
să se schimbe.
9. Сір ţigani străini se vor socoti între
cei domneşti, aceştia întimplindu-se a se
căsători dupe lege, de se vor cere prin
judecată de stăpinii lor, să se schimbe,
mergind nevasta după bărbat cum s'a zis
mai Sus.
10. Care ţigan sa va cununa си slobodă
sau care slobod se va cununa cu ţigancă
fără ştirea stăpinului lor, să se despartă.
Dar de se va dovedi că stăpinul lor a
dat voe, ştiind, atunci să nu se mai des-
partă, ci să rămînă amindoi sloboziţi şi
Să-i păgubească stăpinul lor.
CAP. УШ.
Pentru cei sloboziţi.
1. Sloboziţi sunt, сі din robi se slo-
bozesc.
2. Toţi cei sloboziţi ţigani sunt tot de
o cinste cu cei slobozi supuşi, adică cu
birnicii domneşti,
36
3. Să nu poată neştine să slobozească
tiganul său inaintea virstei sale de două-
zeci de ani.
4. Nici unul din Egumeni să nu poată
slobozi țigan mănăstiresc 1).
5. Slobozenia să se facă totdeauna în
scris,
1) Vezi legiuirea, din 13 Februarie 1847 (anexa No. 5).
Partea doua
Pentru lucruri.
Lucrurile sunt ori mişcătoare, sau ne-
mişcătoare.
Mişcătoare zicem acelea cite au suflet
sau şi neavind suflet, se mişcă şi se stră-
mută, cum dobitocul, hainele şi celelalte.
lar nemişcătoare zicem precum pămin-
tul, copacii, zidirile şi celelalte.
CAP. 1.
Pentru stăpînirea lucrurilor.
1. Orice lucru nu este al nimănui, a-
cela se face al celui ce va apuca să-l
ea înainte. Deci:
Cite pietre scumpe sau altele găsim
prin locuri slobode, se fac lucruri ale noas-
tre, vez comorile cele îngropate, care sunt
domneşti 1).
1) Vezi art. 333, 334 al. I și П din codul penal din
1852, care acordă despăgubiri stăpinului locului unde sa
descoperit vre-o comoară, deci s'a desființat dispoziția co-
dului Caragea, prin care se considerau domneşti ; art. 178
si 179 din Reg. Organic (anexa No. 6).
38
Cite sălbatice vinăm în locuri slobode
spre vinătoare, se fac ale noastre.
Cite sălbatice vinindu-le alţii şi lovindu-le
ŞI perzindu-le din ochii lor, vor cădea în
miinile noastre, se fac ale noastre.
Cite sălbatice încuibind aiurea, şi apoi
lăsînd acele locuri, vor veni la noi spre
încuibare, sunt ale noastre în cit vor sta în-
cuibind.
Cit peşte vom vina în locuri slobode
de a vina, este al nostru.
2. Cite lucruri mişcătoare pierdute vom
găsi, de nu se va găsi stăpinul lor pină
în trei ani, ale noastre sa fac.
3. Orice se clădeşte pe pămintul nos-
tru fără ştirea şi voirea noastră, se face
al nostru.
4. Orice se sădeşte fără voia şi ştirea
noastră în pămintul nostru, al nostru se
face 1).
5. Cind girla prevălindu-se cite puţin
va adăoga pămint la pămintul nostru, a-
daosul este al nostru.
1) Legea Caragea avind prevăzut între robiri şi pe
aceia, a dreptului de sprijinire, Curtea a tăcut o justă a-
plicare a acestei legi. Bul. Cas. p. 239/83.
59
lar cînd va rupe o parte de pămint şi
o va lipi lingă al nostru, acesta este al
cui a fost pămîntul dela care sa rupt.
6. Cind girla se află între doi sau mai
mulți stăpini, atunci fiecare dintre dinşii
stăpineşte partea girlei cit ține de la mal
ріпа în mijlocul ei 1).
CAP. П.
Pentru robirea lucrurilor.
1. Robire de lucru numim dreptul care
robeşte la oareşice un lucru spre folo-
sul altuia; precum o casă cînd supune pe
alta ca să-i dea loc de drum, adică să
treacă prin curtea sa, sau fereastră să
vază, şi altele.
2. De multe feluri sunt robirile, adică
pentru trecere, lumină, vedere, sprijinire,
vărsături, picătură de apă şi altele.
3. Orice lucru este robit la altul pen-
tru vre-un Sfirşit, negreşit acest lucru este
supus şi la mijlocul ce priveşte spre acel
sfirşit, de este adică o țarină îindatorată
1) Vezi art. 165, din Reg. Organic şi legiuirea din 1835
(anexa, No. 7).
40
a da apă alteia, este datoare a-i da şi
trecere la apă, şi altele.
4. Cel ce fără tocmeală dobindeşte ro-
bire de zece ani fără împotrivirea stăpi-
nului lucrului, acela are să o dobindească
totdeauna după împlinirea de zece ani 1).
5. De se va slobozi lucrul robit şi stă-
pinul robirei nu va preînoi robirea ani zece
iarăşi rămîne acel lucru slobod de robire.
CAP. III.
Pentru vecinătatea lucrurilor.
1. Care vecin fără ştirea stăpinirei va
strămuta semnul de hotar, să plătească
drept pedeapsă păgubaşului vecin atit cit
se preţueşte locul care au însuşit си stră-
mutarea semnului 2).
1) Sub imperiul vechei legiuiri Caragea, o servitute
se putea dobindi, іп urma efectuărei unor lucrări, priv
neimpotrivirea stăpinului lucrului servient. Astfel, în urma
lucrărilor ce ministerul lucrărilor publice, întemeiat ре
dispoziţiile legei de la 1835 si ре art. 165 din Reg. Org.,
a întreprins pe riul Dimbovita, în scop de a apăra ora-
sul Bucuresti de inundații, acest oraş a dobindit un drept
de servitute asupra unui piriu de domen privat în care sa
revărsat surplusul apei provenind din Dimboviţa, priu ne-
împotrivirea proprietarilor riverani cu acel piriu în timp
de 10 ani. Bul. Саз. р. 711/95.
2) Vezi art. 323 şi 365 codul penal din 1852.
41
2. Ale citor vecini hotare se vor ames-
teca, să se aleagă şi să se descopere cu
cărțile lor de hotărnicii, cu măsurătoarea
moşiei lor de сїйї stinjeni sunt, cu semnele
ce sunt puse drept hotare, şi cu cite măr-
turii dovedesc ceilalți răzaşi şi săteni, şi
locuitorii celorlalte sate de prin prejur 1)
3. Cînd se întocmesc hotarele vecinilor
ce au prigoniri, sunt datori să fie față
cu cărțile lor şi vecinii ce n'au prigonire 2)
4. Cind se măsoară o moşie, să se facă
măsurătoarea cu stinjenul ce anume se cu-
prinde în sineturile sale.
Adică: de se coprinde stinjenul lui Con-
stantin Vodă Brincoveanul, cu acela să se
măsoare ; iar de se coprinde al lui Şerban
1) Vezi circulările departamentului dreptăței pentru
regularea, lucrărilor de hotărnicii : No. 1481 din 8 De-
cembrie 1837, No. 6255 din Septembrie 1847, No. 6745
din 26 Septembrie 1847, No. 436 din -18 Octombrie 1847.
din 14 Maiu 1848, No. 6550 din З Decembrie 1848, No.
2579 din 1849, No. 2581 din 28 Martie 1849, No. 359 diu
2 Maiu 1849, şi ойѕш No. 11 din 3 Februarie 1847 re-
lativ la avocaţi si hotarnici si otisul No. 50 din 2 Fe-
bruarie 1850. (anexa No. 8).
2) O hotărnicie făcută între nişte vecini, nu se poate
opune altora care nau luat parte 1а dinsa. Bul. Саз. р.
183/80.
42
Vodă, cu al 1ш! Şerban Vodă să se mă-
soare.
5. lar cînd їп scrisori nu se coprinde
anume ce stinjen, atunci să se facă măsu-
rătoare cu stinjenul lui Şerban Vodă,
6. Cind moşia ce se măsoară avind
sineturi cu stinjeni, nu va avea şi semne
netăgăduite, atunci să se înceapă din sem-
nele răzaşilor cele netăgăduite, sau din-
trale lăturaşilor cu aceia, şi celor Гаі 1)
1. lar cind se sforesc la doi ori ale
mai multor răzaşi moşii şi nau nici scri-
sori de stinjeni coprinzătoare, nici semne
netăgăduite, atunci sforirea să se înceapă
din semnele vechei stăpiniri 2).
1) In materie de hotărnicii, cînd semnele despărți-
toare se contestă, ambele părți devin reclamante. astfel
că nu mai este nevoe de o acțiune reconvenţională în re-
gulă. Bul. Cas. р. 183/80.
2) In materie de hotărnicie, cînd instanța de fond con-
stată ìn fapt că în linia despărțitoare a două moşii au
existat două pietre vechi, care se păstrează 51 azi, recu-
noscute de părți ca semne de hotar despărțitoare, si că
documentele lor nu prescriu că între aceste două pietre
să Пе o abatere, a putut decide ca acele două puncte să
fie unite printr'o linie dreaptă, fixînd în acest sens di-
recţia hotarelor fără ca prin aceasta să violeze art. т
р. П с. ПІ din vechiul cod Caragea, gi deciziunea sa їп
această privință este o decizie de fapt care scapă de con-
trolul Curţei de Casaţie Bul. Cas. р. 598,90.
O B
8. Pentru mai multă a hotarelor des-
luşire, de acum inainte să se măsoare
şi lungul moşiilor, şi să se treacă în car-
tea de hotărnicie.
9. De acum înainte іп cărțile de hotăr-
nicii $1 іп zapisele de vinzare a moşiilor
să se scrie stinjenul lui Şerban Vodă.
10. Cind se trage moşia de vecini, şi
unul dintr'inşii va arăta cartea de hotăr-
nicie cu sumă de stinjeni, iar altul zapi-
sul de vinzare, iarăşi cu sumă de stinjeni,
atunci cel ce arată cartea de hotărnicie
să-şi ea mai întii stinjenii deplin, iar cel
ce are zapisul să ia prisosul.
lar cînd unul are zapis cu stinjeni, iar
celălalt or n'are zapis sau are, insă fără
sumă de stinjeni, atunci mai întii să-şi ia
stînjenii deplin cel ce are suma de stin-
jeni, şi apoi cellalt 1).
11. Atunci să рие hotarnicii pietre şi
celelalte semne de hotare, cind vecinii se:
1) Hotărniciile cu semne despărțitoare de hotare, au
precădere înaintea ori căror acte de vinzare deși în ele
sar arăta suma de stinjeni. Bul. Cas. р. 1181/83.
H
vor mulţumi, sau se va da hotărire dom-
nească 1).
12. Să nu aibă răzaşii voe să facă lu-
cruri din pricina cărora potopesc sau în-
puținează uneori girlele şi heleşteele ; iar de
vor face, să răspundă toată paguba ce vor
pricinui cu înmulţirea sau cu scăderea a-
pelor.
13. Сг răzaşi avind locuri în care se
pot face heleştee cu zăgazuri, vor vrea
să facă heleşteu, să se aşeze între dinşii
pentru cheltuiala ce vor face deavalma
51 pentru stăpînirea cea deavalma a lu-
crărilor ce vor face.
Cind unul din răzaşi nu va vrea, este
dator să dea celuilalt inscris că se la-
pădă de această tovăroşie şi celălalt să-şi
lucreze slobod heleşteul şi să-l stăpinească
singur.
De va da înscris răzaşul са, se lapădă
ŞI în urmă se va căi, şi va vrea el sau
moştenitorii lui să se facă tovaroşi la he-
leşteu răspunzind cheltuiala pe jumătate,
să nu li se dea ascultare.
1) Vezi circulara departamentului dreptăței No. 559
din 2 Mai 1849. (anexa No. 8).
45
Сіпа răzaşul nu va vrea să primească
nici să se lepede în scris, atunci să se
tragă la judecată şi să se silească să
facă or una or alta.
14. Cite am legiuit pentru locurile în
care poate să se facă heleştee, tot acestea
legiuim şi pentru mori.
15. Citi vor să facă moară pe girla ce
trece prin moşiile lor, să aducă meşter cum-
pănitor de apă, şi de faţă cu toţi răzaşii şi
cu toţi cei ce au mori din susul lor, să se
chibzuiască moara, ce este să se facă, cu
înălțarea apei, moşiile vecinilor sau morile
cele mai din sus, şi, de nu vor îneca, să
fie slobozi să facă, iar іпесіпа să nu fie 1).
De nu va face nici o înecătură acea moară
şi vecinii sau stăpinii morilor celor din
sus, se vor împotrivi, să se tragă la ju-
decată şi să se silească.
lar cind fără chibzuirea cumpănitorului
de apă şi fără a fi răzaşii faţă sau stă-
pîinii morilor celor din sus, se va face
moară, atunci de orice fel, sau cită ра-
1) Vezi art. 364 din codul penal din 1852.
46
вира va fi pricinuitoare moara ce se va
face, s'o plătească îndoit stăpinul ei.
16. Vecinul din sus de va face moară
nouă pe girlă şi vecinul de la vale va
tace ani zece, avind vad vechi, şi nu-l va
supăra, atunci să nu poată să facă moară
pe vadul său, de va înneca moara veci-
nului din sus, cu facerea mori sale.
17. Cu bătaia de pari, dupe cum pină
acum se obişnuia, să пи dobindească ci-
neva robire de a face moară.
$
18. In oraşe mari sau mici şi în sate,
cînd vecinul zideşte, este volnic celălalt
vecin, de socoteşte ca să vatăme, să dea
de ştire însuşi sau prin altulvecinului, sau
purtătorului de grije, sau meşterilor са
să nu lucreze.
19. De i se va da de ştire de aceasta
vecinului 51 el nu va înceta din lucru, să
se tragă la judecată.
20. Pirişul vecin în trei luni să-şi sá-
virşească prigonirea; iar de va prelungi
47
mai mult judecata să dea piritului încre-
dinţare 1) şi atunci :
21. De se va dovedi că fără dreptate
zideşte piritul, este dator cu cheltuiala sa
să-şi strice zidirea, iar împotrivă dovedin-
du-se că cu.drept cuvint zideşte, atunci
pirişul să-i plătească cîtă pagubă i sa pri-
cinuit din zăticnire şi din judecată.
22. Slobod e vecinul să vadă în curtea
vecinului.
23. Volnic e vecinul să înalțe zid pe lo-
cul său ca să nu vadă vecinul în curtea
sa, afară numai cînd va avea robire, să
nu înalțe.
24. Cel dintre vecini zid cînd se va în-
temeia pe locul şi al unuia şi al altuia
vecin, e deavalma.
25. Zidul deavalma 54-1 zidească ve-
cinii, şi să-l preînoiască cu cheltuiala pe
din două.
26. Cind se va porni zidul tău spre zi-
dul vecinului şi stă a cădea, eşti silit ori
a-l propti, ori a-l preînoi, sau a-l dărima.
71у Efectele unei servituţi constituesc drepturi ciştigate
pentru părţi şi prin urmare nu se pot restringe prin le-
gile din nou introduse. Bul. Cas. p. 986.
48
21. De va fi aproape a se dărima pe-
retele or casa putredă a vecinului tău, şi
tu zicindu-i să o dreagă, el nu va vrea,
să-l tragi la judecată, iar judecata să-l si-
lească ori să o dreagă, sau, de пи va a-
vea mijloc să o dărime 1).
28. Cine va zidi impotriva ferestrelor ve-
cinului să fie departe douăsprezece palme
domneşti de ferestre şi să zidească orice şi
cum-va vrea.
Insă zidind eşitoare sau grajd, să des-
chiză uşa către dinsul, iar nu către vecin.
lar de va zidi împotriva unui zid orb,
atunci, de va avea robire, să se de-
părteze pentru picături, cit ese afară din:
zid învelitoarea; iar de nu are robire, să
tae şi straşina cit trece afară şi să zidească.
1) Vezi art. 374, al. 5 codul penal din 1852.
Partea treia
CAP. I
De obște pentru focmeli
1. Tocmeala este о făgădueală de o po-
trivă, de doi sau de mai mulţi inşi.
2. ТостеШе ѕе fac de noi în trei feluri:
Or lucrare pentru lucrare,
Or dare pentru dare
Sau lucrare pentru dare
3. Numai pentru cit stăpinim, putem şi
а пе tocmi.
4. Tocmeala împotriva pravilelor şi а
năravurilor celor bune nu se tocmeşte.
5. ТостеШе cele viclene şi silite mau
tărie, |
6 Putem să пе tocmim şi înşine noi şi
Dem. D. Stoenescu—Legiuirea Caragea. 4
50
prin altul, adică cu scrisoare, prin mijlo-
citori, sau ori cu ce alt mijloc 1).
7. Putem să ne facem tocmelile şi în-
scris şi fără scrisoare.
8. Tocmeala cea nescrisă, cînd se va
încredința cu întreagă dovadă, аге tot o tă-
rie ca şi cea scrisă 2).
9. Tocmeala cea scrisă atunci are tărie
cînd se va iscăli de cei ce fac tocmeala şi
se va da de către dinşii 3).
10. In aşezăminturi, ori ce se va tocmi,
or înscris sau nescris, de nu va fi împo-
triva pravilelor, prinde loc de pravilă.
1) După codul Caragea nu ега trebuiuță ca înzes-
trarea să se facă prin act scris, şi ca ambii viitori soţi
precum şi înzestrătorii să fie față la confecţionarea lui.
Prin urmare este valabilă zestrea constituită verbal de
şi тап fost față la aşezarea zestrei de cit înzestrătorul
si viitorul bărbat. Bul. Cas. р. 1371/90.
2) După codul Caragea proba testimonială era admi-
sibilă în toate contestațiile. Виш. Cas. р. 39/900.
3) Contractele bilaterale, nu este necesar să se tacă
în atitea exemplare cite sunt si părțile care se obligă, cînd
una din ele si-a executat obligația în timpul cind actul
s'a redactat.
— Perteetibilitea mutații proprietăţei imobiliare, пи mai
depinde de la predarea, actului, întru cît priveste pe ter-
Ше persoane de cînd prin legea, din 1810 ға se dovedeşte
prin transcripţia actului în registrul tribunalului situaţii
imobilului. Bul. Cas. p. 31183.
51
11. In orice aşezămînt cine nu va păzi
toată tocmeala, sau vre-o parte, or va ză-
bovi să o pună în lucrare, este dator pa-
guba celuilalt de pe firea tocmeli, lucrarea,
zăbava şi întîmplarea.
Bez numai cînd nu se va ţine de aşe-
zămînt din vre-o împedicare întîmplătoare
ŞI neapărată adică: foc, potop, înnecăciune
răsboi, tilhari, boale, slujbă domnească şi
altele asemenea.
12. Se strică tocmelile:
Cînd cei ce se tocmesc vor primi.
Cînd de silă se vor tocmi.
Cind cu vicleşug se vor tocmi.
Сіпа cei ce se tocmesc şi pentru cite
se tocmesc n'au putere a se tocmi.
Cînd nu se vor pune în lucrare cele
tocmite de pe aşezămint.
Cind sorocul tocmeli se va împlini şi
nu se va preînoi.
CAP. II.
Pentru vînzări.
1. Сіпа tocmindu-ne dăm lucru ре bani
numai sau pe lucru numai, dar prețuit în
bani, sau şi pe bani şi pe lucru mai pu-
92
tin la pret de сії bani, sau de o potrivă,
atunci această tocmeală se numeşte vinzare.
2. Cite lucruri opreşte pravila, nu pu-
tem să le vindem.
3. Orice lucru stăpinim cu tocmeală de
a nu-l vinde, nu putem să-l vindem.
4. Bărbatul nu е volnic a vinde mue-
rei, nici muerea bărbatului.
5. Năstavnicii nu sunt volnici să vinză
lucruri петіѕсаќоаге şi ţigani mănăstirești,
fără numai pentru plată de datorie ce nu
se poate iconomisi, şi atunci iarăşi cu şti:
rea şi voia stăpinirei.
6. Vinzarea celor mişcătoarea să se facă
Şi inscris şi fără scrisoare, iara celor ne-
mişcătoare şi a ţiganilor, numai înscris 1).
1) Sub legiuirea Caragea contractul de vinzare nu era
un contract solemn astfel că vinzarea exista şi era per-
fectă prin consimțimintul părților şi tradiţia obiectului.
După această leginire, prin art.6p. IV c. II prescriindu-se
că vinzarea imobilelur să se facă numai înscris, aceasta,
nu înseamnă altceva de cit că pentru siguranța dreptului
de proprietute imobiliară, vinzarea să nu se poată cons-
tata, mai cu seamă față cu cei de al treilea, de cit prin
înscris între parți: însă, vinzarea unui imobil se putea
dovedi, nu numai prin înscris сі si prin marturisirea şi
prin jurămiîntul părței. Cu alte cuvinte. nici contractul
de vinzare al unui imobil nu era un contract solemn, dar
modul de dovedire al unui asemenea contract ега, mărginit.
53
T. Cel ce vinde lucru nemişcător, atunci
numai poate să vindă la alţii cind mai
înainte va da de ştire celor ce au cădere
sau protimisis, sau epitropilor lor şi aceia
— Cînd sub codul Caragea vinzarea unui imobil se fă-
cea prin act legalizat de Tribunal și transcris întrun
registru al Tribunalului, vinzarea, se considera, definitivă
prin remiterea, în mîna cumpărătorului a actului legali-
zat de Tribunal 51 după care se efectuase transcrierea.
— In caz cînd originalul act de vinzare, legalizat de tri-
banal nu mai există, cu alte cuvinte, cind partea ce reven-
«іса un imobil, în baza unui asemenea act, nu-l poate
produce. transcrierea din registrul tribunalului, dacă pe
lingă semnăturile judecătorului conține şi semnăturile
părților, are oare саге valoare: dacă insa transcrierea,
din registru nu conţine si semnăturile părților, atunci in-
stauţele judecătoresti, în lipsa originalului act. trebue să
considere vinzarea unui imobil, în asemenea condițiuni,
«а un Simplu proect căruia părțile n'au voit a-i да пісі
о urmare.
-- De şi codul Caragea admitea în general proba cu
martori, însă în materie de vinzare imobiliară, prescriind
oare care forme si anume: un act scris 51 legalizat, proba
testimonială nu era admisă spre a se dovedi о vinzare
imobiliară.
De asemenea o vinzare imobiliară nu se putea dovedi
nici prin presumpțiuni. Bul. Cas. р. 35/94 si p. 27/95.
— Vinzarea unui nemiscător este valabilă după codul
Caragea, dacă este făcută prin act scris si iscălit de doi
martori şi de scriitorul actului. care poate fi chiar si
notarul statului, părţile neștiind carte. Bul. Саз. р. 67/98.
94
neavînd să cumpere vor iscăli zapisul
vînzărei.
Se protimisesc la cumpărătoarea celor
nemişcătoare :
a) Rudele de sus şi de jos.
b) Rudele de alăturea ріпа la a patra
spiță, cînd sunt şi părtaşi sau dăvălmaşi.
с) Rudele de alăturea ріпа la a patra
spiţă, cînd sunt şi vecini.
d) Cei ce sunt numai rude de alăturea
ріпа la a patra spiţă.
e) Cei ce sunt numai părtaşi sau dă-
vălmaşi. `
f) Cei се sunt numai vecini (întîi); cei
ce se vecinesc în lung (al doilea); cei ce
se vecinesc în lat (al treilea); cei ce se
vecinesc la un colț.
lar cînd doi inşi sau mai mulţi se vor
întimpla să aibă de-o potrivă cădere şi vor
vrea toți să cumpere, de-o potrivă împăr-
tesc şi lucrul ce se vinde.
8. Cel ce vinde lucrul nemişcător, de
va fi în Bucureşti şezător, să înştunţeze
înscris Logofătului celui mare de Тага de
sus că vinde cutăruia cutare nemişcător
lucru, cu atit preţ şi să arate pe cei ce
95
au cădere, cine sunt şi unde se află; şi
atunci Logofătul cel mare să fie dator:
a) Pe cei ce au protimisis şi se află în
Тага Rominească, să-i silească să-şi ea
seama şi să hotărască, în soroc de patru
zeci de zile, de cumpără sau de se lapădă.
b) lar pentru cei ceau protimisis şi lip-
sesc din Тага Rominească, asemenea să
facă în soroc de un an şi jumătate, de va
voi, să cumpere de la vinzător lucrul cel
nemişcător, fără de a sădi ceva într'insul
ci să-l aibă cu tocmeală că deva voi să-l
răscumpere pină la soroc cel ce are pro-
timisis să se tragă, iar de nu va voi, să-l
stăpinească desăvirşit.
lar cînd cei cu protimisis, în numitele
soroace, nici vor cumpăra, nici se vor lă-
păda, Logofătul cel mare atunci să ade-
vereze zapisul vinzării, şi vinzătorul să-şi
vinză acel lucru nemişcător cumpărătoru-
lui său şi cei cu protimisis să numai fie
ascultați.
lar de va fi vinzătorul şezător în
56
vre un judeţ, să dea de ştire ispravni-
cilor, Şi ispravnicii să urmeze asemenea 1).
9. Cind se vinde lucru sădit sau clădit
pe loc străin şi închiriat, stăpinul locului
se protimiseşte mai mult de cit toate ru-
dele şi vecinii: iar de se va lepăda el şi
va iscăli zapisul vinzării, atunci să se pro-
timisească rudele şi vecinii vinzătorului.
10. Vinzarea ţiganilor să se facă după
chipul vinzărei lucrurilor celor nemişcă-
toare ($ 8) şi atunci vinzătorul lor să-i
vinză la alţii cînd rudele lor pină la a patra
spiţă, avind protimisis şi nevrind să cum-
pere, vor iscăli zapisul vinzarei în soroc
de 20 de zile (de vor fi în Bucureşti), şi
de 40 zile (de vor fi afară în pămintul țării
1) Formalităţile cerute de art. 8 р. DI c. П cod. Ca-
ragea pentru actele de vinzari imobiliare, nu erau pre-
scrise de сіб în interesul celor d'al treilea ; aşa dar, lipsa
lor nu poate fi invocată de însăşi părțile contractante
sau de urmașii lor. Bul. Саз. р. 965/90.
— Legea Caragea prescriind forma actelor de donaţiuni de
a se pune legalizarea tribunalului ре dinsele ca şi pe actele
de vinzări, pe acestea le-a declarat acte originale, iar nu
pe acelea reproduse în rapoartele tribunalului, asttel că
copia trasă după un asemenea act nu are пісі о valoare
dacă nu este după însuşi actul original păstrat de parte.
Bul. Cas. р. 860/82, 35/63 şi 27/95.
ә?
Romineşti); iar citi vor fi afară din {ага să
aibă protimisis nici săse facă lor în ştire.
1. Oricine va vinde lucru nemişcător
sau ţigan, şi va tăinui pe vre unul din cei
cu protimisis, şi în urmă se va arăta, să-i
plătească 'aceluia drept osindă a zecea
parte din preţul lucrului ce s'a vindut 1).
$
12. Vinzarea celor mişcătoare atunci е
săvirşită, cind cel ce vinde va da lucrul
în mina cumpărătorului şi cumpărătorul
уа da prețul sau încredințare pentru preţ.
Desăvirşită vinzare este şi cind vinzătorul
singur începe a da lucrul, sau cumpără:
torul singur а da prețul.
1) Iu pitacul lui Gr. D. Ghica din 31 Martie 1825 gă-
sim explicația: „celui cn cădere Пе protimisis, cind nu
va fi minisit де logoteție sau de, isprăvnicat după rindu-
ема pravili, pe lingă osinda се are a-i plăti vinzătorul,
să i se dea 51 dreptate a răscumpăra lucrul cel vindut”
iar jurnalul sfatului administrativ extraordinar din 19 Au-
gust 1837 si otisul domnesc No. 318 din 11 Mai 1837, dat
de Alexandru Dimitrie Ghica, întăresc ca bună explica-
Па dată de Gr. Ghica, fiind-că fusese în drept a da acel
pitac potrivit cu art. 3 partea VI cap. IH din această
legiuire.
— Vezi si legiuirea din 15 Martie 1840 şi cea din 1 Mai
1830s(anexa No. 9 şi No. 1).
8 _
13. Vinzarea celor nemişcătoare atunci
e săvirşită cind vinzătorul, primind preţul
sau încredințare pentru preţ, va da cum-
părătorului zapisul vinzărei 1).
14. Cind vinzarea se va face desăvirşit.
($ $ 12, 13), atunci cumpărătorul se face
stăpîn lucrului.
15, Inaintea vinzării cei desăvirşite orice
bine sau vătămare se va întimpla lucrului
celui de vinzare, către vinzător priveşte.
16. După săvirşirea vinzării orice bine
se va întimpla lucrului celui de vinzare,
către cumpărător priveşte.
17. După ce va lua sfirşit vinzarea, de
va răminea lucrul la vinzător, orice se va
întîmpla lui de primejdie de foc, potop,
tilhari şi orce altă silă neapărată, acea în-
timplare către cumpărător priveşte.
18. lar de va гатіпеа lucrul după să-
virşirea vinzării, la vinzător, şi se va strica
din vicleşugul lui sau din neluare aminte
a lui, stricăciunea către dinsul priveşte.
19. De se va tocmi să fie slobod vinzăto-
1) Vinzarea atunci ега pertectă, cind cumpărătorul
număra prețul vinzătorului şi acesta libera actul cum-
părătorului. Bul. Cas. p. 276 82. .
rul de căpuirea lucrului, sau de se va hotărî
си aşezămint сит să se căpuiască, atunci
să se urmeze după aşezămint şi legătură.
$
20. După săvirşirea vinzării, de nu se
va soroci cînd să se dea lucrul, se înţe-
lege în toată vremea.
21. După săvirşirea vinzării, de nu se
va aşeza în ce loc să se dea lucrul, se
înțelege în orice loc se va găsi.
22. După săvîrşirea vinzării, de se
va aşeza în ce loc şi în ce vreme să se
dea lucrul, se urmează după aşezămint.
23. Cind vinzătorul după ce va vinde lu-
crul nemişcător, nu-l va da în sorocul cel
orînduit, este dator să dea cumpărătorului
rodurile de cînd s'a vindut lucrul ріпа în
ziua ce-l va da.
24. Cind vinzătorul după ce va vinde lu-
crul nemişcător şi nu-l va da în vremea sau
în locul ce s'a sorocit,atunci de era să se
neguţătorească cumpărătorul, îi plăteşte
căştigul ce a păgubit după cum s'a vindut
de către alții lucrul acela în orinduitul loc
$1 vreme.
__%
25. De seva intimpla să se zăticnească
răspunderea lucrului de vre-o silă neapă-
rată, cum de tilhari, răsboi şi altele ase-
menea, nu se indatorează vinzătorul.
26. De se va orindui vreme, cînd adică
cumpărătorul să-şi primească lucrul, şi la
soroc nu-l va primi, şi după aceea se va
întimpla stricăciune lucrului, atunci vin-
zătorul nu e dator nimic.
Dar cind cumpărătorul va zăbovi a lua
lucrul, şi vinzătorul va cheltui fără a fi
tocmeală pentru саршгеа acelui lucru,
cumpărătorul atunci e dator să-i plătească
cheltueala.
$
21. Dupe săvirşirea vinzărei, de nu se
va tocmi vreme şi locul de plată, atunci
se cuvine a se plăti ori în ce vreme şiori
їп ce loc se dă lucrul.
28. Dupe săvirşirea vinzărei ori unde
ŞI ori în ce vreme se va tocmi preţul ca
să se plătească, să urmează după aşeză-
mint.
29. De va zăbovi cumpărătorul plata,
este dator a da şi dobinda banilor.
те: 08
30. De va lua vinzătorul о parte din:
preţ, iar pentru celelalte este în primejdie,
slobod este să poprească lucrul ріпа т
se va plăti, sau să i se dea încredințare
de către cumpărător.
31. De se va face vinzare си arvună,
51 se va căi vinzătorul, dă înapoi arvuna
51 mai plăteşte incă atit; iar de se va căi
cumpărătorul o pierde.
$
32. Сіпа уа vinde vinzătorul nemişcător
lucru străin, şi cu judecată se va cere,
şi se va lua de stăpinul său, atunci vin-
zătorul se fie dator a întoarce cumpă-
rătorului pretul şi dobinda banilor, iar
cumpărătorul să dea stăpinului rodurile
lucrului.
De va îmbunătăţi cumpărătorul lucrul
acela си sădiri, atunci stăpînul lucrului
să-i plătească cheltuiala îmbunătăţirii.
De va clădi cumpăratorul ceva pe lu-
crul acela, şi acea clădire aduce folos, să
o cumpere stăpinul, iar de nu aduce, să
o ridice cumpărătorul,
33. De va vinde vinzâtorul lucru de
ё
prigonire şi dintr'aceea se уа întîmpla
judecata cumpărătorului, plăteşte atunci
vinzătorul toată cheltuiala judecății.
34. Cind un vinzător va vinde fără za-
pis la doi cumpărători tot acelaşi lucru
mişcător al său, şi-l va da unuia dintr'în-
Şii atunci cumpărătorul ce-l va primi să
se facă stăpin, iar celălalt să ceară de la
vînzător ceea ce i se cuvine, iar vinzătorul
să piardă a treia parte din preţul lucrului,
şi să se dea la cutia de milostenie.
35. Cind vinzătorul va vinde cu zapis
tot acel mişcător lucru la doi cumpărători,
atunci să-l ia care din cumpărători se va
vedea din zapisul cumpărătoarei că l'a cum-
рага mai întii; таг celălalt să ceară de
la vinzător се i se va cuveni, şi vinzăto-
rul să piarză asemenea a treia parte din
prețul lucrului şi să se dea la cutia de
milostenie.
36. Cind vinzătorul va vinde acelaş ne-
mişcător lucru la doi cumpărători, să-l ia
care din cumpărători se va vedea din za-
pisul cumpărării că la cumpărat mai în-
tii şi celălalt să ceară de la vinzător ceea
63
ce i se cuvine; iar vinzătorul să piardă а
zecea parte din preţ şi să se dea la cu-
tia de milostenie.
$
37. Cînd vinzătorul va vinde lucrul fără
a hotări felurimea lui, atunci este dator
a da cea de mijloc felurime; iar de o va
hotări, e dator să dea cea hotărită; adică:
de va vinde griu fără a hotări ce fel de
griu, este dator a da griu de mijloc, iar deva
zice foarte bun e dator să dea toarte bun.
38. De va pune vinzătorul altă felurime
şi va fi alta, atunci cumpărătorul este slo-
bod sau să nu ia lucrul, sau să scadă din
preţ. .
39. De пи va arăta vinzătorul sminteala
lucrului ce vinde şi la urmă se va vedea,
este slobod cumpărătorul să nu ia lucrul,
sau să scadă din preţ.
Aceasta insă atunci să se facă cind lucrul
acela, pentru sminteala ce are, rămine a fi
netrebnic sau си anevoe de trebuinţă, iar
altminteri să rămie vinzătorul nesupărat.
40. Pentru smintelile cele adevărate
(cum ochiul stricatal unui cal şi altele a-
EEE
semenea) nu se învinovățeşte vinzătorul,
pentru că cumpărătorul nu poate pricinui
că nu le-a văzut şi
41. De obşte orice sminteală se va so-
coti că cumpărătorul putea sâ o vadă, să
о cunoască sau să о bănuească, nu poate
pentru aceasta să pricinuească,
42. Cînd vinzătorul va şti sminteala lu-
crului ce vinde şi o va tace, şi dintra-
ceasta se va întimpla pagubă cumpărăto-
rului, se îndatorează la pagubă; iar cînd
nu o va şti nu se îndatorează.
Precum: de va vinde neştine turmă
smreduită şi se vor smredui şi alte oi, şi
altele asemenea.
43. Vinzătorul lucrurilor nemişcătoare
dator este să arate şi cite robiri au acele lu-
crurij iar de пи уа urma aşa, slobod este
cumpărătorul să strice vinzarea, sau să
scadă din preţ.
44. Săstrică vinzarea şi cumpărătoarea :
Cind se vor tocmi vinzătorul şi cum-
părătorul să o strice, |
Cînd vor vinde sau cumpăra cei се пи
sunt slobozi să vinză ori să cumpere.
бә
Cind se vor vinde lucruri oprite de рга-
vilă a nu se vinde 1).
Сіпа nu se va plăti prețul la soroc sau
la locul unde s'a tocmit şi va vrea vinză-
torul să strice vinzarea.
Cind nu se va da lucrul la soroc şi la
locul unde s'a sorocit şi va vrea cumpă-
rătorul să strice cumpărătoarea.
Cind nu se va păzi legătura ce se co-
prinde în vinzare.
Cind se va găsi că are sminteală lucrul
cel cumpărat, şi nu o va spune vinzătorul,
51 va vrea cumpărătorul să strice vinzarea.
Cînd se va găsi că are robire lucrul cel
nemişcător vindut, şi nu о va spune vin-
zătorul, iar cumpărătorul va vrea să strice
cumpărătoarea. |
Cind lucrul ce se vinde, străin fiind, se
va cere prin judecată şi se va lua.
Cind se va face vinzare spre stricăciu-
1) Starețul mănăstirei Cernica singur sau împreună cu
soborul nu a avut nici o dată dreptul să vinză imobile
apartinind mănăstirei : prin urmare Statul, cu drept cu-
* vînt revendică pe cele instrăinate cu modul acesta. Bul.
Сах. р. 235 81.
реш. D. Stoenesca—Legiulrea Caragea, >
66
nea împrumutătorilor şi imprumutătorii vor
da jalbă.
Сіпа vinzătorul va vinde silit de altul mai
cu putere.
Сіпа prin nestiintă va vinde vinzătorul
lucrul cu preţ mai Jos de Jumătate de cit
se obişnueşte.
Cînd vinzătorul şi cumpărătorul se vor
ului, unul. gindind că vinde alta, iar celă-
lalt că cumpără alta.
45. Cine va vrea să vindă lucru nemiş-
cător la mezat, să ceară voe de la stăpi-
nire către starostea de neguţători.
46. Starostea luînd voe şi poruncă de la
stăpinire, datorie are să strige lucrul prin
Bucureşti, şi pe lingă aceasta sa înştiin-
{ете cu cărți de publicație toate isprăvni-
caturile, iar ispravnicii să înştiinţeze ob-
Ştea ca să poată fie-care ori însuşi sau prin
vechih să se afle la mezat.
47. De se va vinde lucrul la mezat реп-
tru datorie după hotărirea Judecăţii, atunci
să ia săvirşire vinzarea în şeasezeci de zile.
48. Іп vinzările ce se fac cu mezat pro-
67
timisis nu se dă; ci cel ce adaogă mai
mult la preț acela cumpără.
49. Vinzarea ce se face cu mezat să se
întărească cu hotărire domnească şi cu
pecetie 1).
CAP. III.
Pentru schimb.
1. Cind învoindu-ne dăm lucru pentru
lucru, sau lucru şi bani mai puţini de cit
prețul lucrului ce să dă, atunci aceasta
schimb se numeşte 2).
2. Schimbul este ca şi o vinzare şi cum-
părare; şi unul şi altul din schimbători
se socoteşte însuşi vinzător şi cumpărător
împotrivă. Deci:
3. Cele legiuite pentru vinzare şi cum-
părare (3, 4, 5 şi 15 pină la 29 şi 35,36
şi 40 pină la 46) se alcătuesc deopotrivă
şi la schimburi.
4. La schimburi protimisis nu se dă.
5. Nestavnicii mănăstirilor sunt slobozi
1) Vezi anexa No. 5 cap. 7 din Reg. Organic şi ordo-
папба domnească din 21 Septembrie 1862 (anexa No. 10).
2) Sub legiuirea Caragea schimbul lucrului dotal ре un
„alt lucru nu se putea face de cit cu consimțimintul fe-
„meei, stăpina zestrei. Bul. Cas р. 1175 900,
68
să schimbe lucru mănăstiresc nemişcător
cu nemişcător, de îndoit preţ cu ştirea stă-
pinirei iar altminteri nu.
6. Se strică schimbul ca şi vinzarea,
tocmai pentru asemenea pricini.
CAP. ІУ 1).
Pentru închirieri sau arendă.
1. Inchirierea sau arenda este tocmeală
51 se zice cind zidirea noastră (sau rodu-
rile) şi veniturile pămintului nostru le dăm
altuia, cu cutare preţ, în cutare soroc ca
să le stăpinească ?).
2. Egumenii nu pot da în arendă moşiile
mănăstireşti de cit pe un an fără numai
cind vor avea neapărată trebuinţă, şi a-
tunci cu ştirea stăpimrei.
3. La închirieri sau arenzi protimisis nu
se dă fără numai părtaşilor care, cind se
1) Vezi legiuirea din 1852, luată după codul civil francez
(art 1718—1751), întărită cu ofisul No. 762 din 26 Mai
1852 si legiuirea din 1847 (anexa No. 11),
2) Acţiunile în materie de locațiuni se prescriu dacă în
termen de 6 luni de la expirarea termenului de închiriere
nu se intentă acțiunea la instanțele judecătoreşti singure
competinte, a întrerupe cursul prescripţiei. Bul, Cas. 23 84.
69
dă în chirie sau în arenda lucrul lor cel
deavalma, să protimisesc să-l ea.
$
4. De va călca tocmeala stăpinul lucru-
lui şi va păgubi pe chiriaşi, răspunde pa-
guba
5. De va vinde stăpinul lucrul cea în-
chiriat sau a dat în arendă, şi cumpără-
torul nu va vrea să lase pe chiriaşi pină
la soroc, atunci stăpinul se indatorează la
paguba chiriaşului.
6. De va închiria sau va da în arendă
stăpinul lucrul cu soroc, şi înaintea ace-
lui soroc va muri, atunci moştenitorul e
dator să se ție de tocmeală ріпа la ѕогос.
1. Cind stăpinul va lăsa legaturi, un lu-
cru ce este închiriat şi va muri înaintea
sfirşitului închirierii, atunci chiriaşul să fie
neclintit, iar legatarului să i se facă în-
destulare după cum am legiuit la legaturi
(vezi pentru legaturi).
8. Chiriaşul poate şi el a închiria altuia
lucrul, afară numai cind se va tocmi im-
potrivă.
9. Chiriaşul să aibă a păzi după zapis
10
tocmeala închirierii, căci nepăzind-o ori
ce pagubă se va pricinui dintr'aceasta o
plăteşte.
10. Chiriaşul să nu poată a se sluji cu
lucrul cel închiriat de cit numai în trebu-
Іпа şi cu mijlocul ce s'a tocmit: iar ur-
тіпа împotrivă, slobod este stăpinul să
strice tocmeala, şi de cumva din schim-
barea mijlocului se va strica lucrul, supus
este chiriaşul la pagubă. i
11. Chiriaşul său arendaşul, orice va
zidi sau va preiînoi la lucrul ce Га inchi-
riat, fără știrea stăpinului, cheltueala este
a sa, bez numai cînd se va tocmi alt-
mintrelea.
12. Chiriaşul în orice stare va primi lu-
crul cel închiriat, e dator tot într aceeaşi
stare să şi-l răspundă, sau cum se va
tocmi; iar de nu, plăteşte paguba.
13. Ori ce stricăciune va cerca lucrul
închiriat, tot sau parte dintr'insul, de răs-
meriţă, înecăciune, cutremur, venire de
ape, şi din alta asemenea întimplătoare şi
neapărată pricină, chiriaşul nu se îndato-
rează; dar şi împotrivă ori ce pagubă va
cerca chiriaşul nu se îndatorează stăpinul..
71
14. De se va închiria o casă şi va arde,
atunci de se va fi aprins de dinăuntru se
îndatorează chiiiaşul; iar de va fi venit
fozul de aiurea şi s'a aprins, stăpinul pă-
gubeşte.
15. Să strică închirierea cind cu o glă-
5шге va vrea şi stăpinul şi chiriaşul.
Cind stăpinul ori chiriaşul nu se ţine
de tocmeală.
Сіпа chiriaşul strică lucrul sau se va sluji
cu dinsul impotriva mijlocului ce s'a tocmit.
CAP. V.
Pentru sădire sau clădire.
1. Sădirea este un chip de inchiriere,
ŞI se zice cînd închiriem pămintul nostru
la altul, ca să sădească, sau să zidească
pe dinsul, plătindu-ne un ce şi cel ce cu
arătatul mijloc ia pămintul nostru, să chia-
mă săditor sau clăditor 1).
1) După codul Caragea era о constituire de emfiteoză
vembatic), nu o simplă inchiriere, convențiunea prin саге
se inchiria cuiva un pămint pentru clădire sub obligați-
une. pentru chiriasi, de a plăti o redevență anuală si cu
drept, pentru dinsul, de a deveni proprietarul ecaretului
ce va construi. Fixarea unui termen nu schimbă întru ni-
mic natura și caracterul convențiunei. Bul. Cas. p. 632/99.
12
2. Tocmeala clădirii şi a sădirii sa se
facă în scris 1).
— Epitropia unei biserici putea conceda sub leginirea
Caragea înaintea legei din 15 Маі 1543 cu titlu de em-
batic. imobilele apartinind bisericei. Bul, Cas р. 618%,
—- Dreptul de embatic хе putea dobindi. după legiuirea
Caragea, ca si dreptul de proprietate. prin prescripția de
10 si 30 ani după cum sa exercitat posesiunea cu bună
sau rea credință. Bul. Cas, р. 618792.
— Sub împeriul codului Caragea, epumenii mănăs-
tirești, nu erau in drept a conceda embaticuri. fară au-
torizaţia stăpinirei. Legea din 1868 nu coutirmă embaticu-
rile concedate de exumeni contra lesei сі incuviințează
răscumpărarea numai a locurilor date de egumeni in
urma legei din 1843 şi саге ar avea făcute ре dinsele
îmbunătățiri. Bul. Саз. р, 244 83.
1) Art. 2 p.Illdelac. V din cod. Caragea, care prescrie
ca „tocmelile clădirei“ şi-a sadirei, adică embaticul, să
se facă „în scris" ave înțelesul că aceste drepturi se pot
dovedi numai prin aste scrise. fără însa a se determina
forma acestor acte; prin urmare, existenta embaticului
se poate proba şi prin chitanțele de plata acestui drept.
— Prescripțiile incepute sub codul Caragea se resulează
după acea legiuire (art. 1911 din с. с. асб); ast-fel plata
embaticului se prescrie prin trei ani. Dacă insă judecă-
torul stabileste că prescripția a început sub legea nouă,
atunci trebue să aplice dispoziţiile art. 1907 din codul ci-
vil, relativ la prestațiile periodice, iar nu să respingă
cererea sub cuvint сл părţile au invocat alt text de lege.
Bul. Cas. р. 15/93 si 1072 '97.
-— Іа materie de prescripţie decenală, pentru са titlul
pe temeiul căruia s'a exercitat posesiunea să fie just, tre-
bue ca legea să autorize concedarea dreptului ce se a-
cordă prin el si să fie revestit de formele cerute de ea
13
3. Sădirea să se urmeze intocmai după
tocmeală.
4. Cind stăpinul clădirei sau al sădirei
nu va plăti în trei ani, ceia се s'a tocmit
a da să se tragă la judecată, şi după ce-i
va da judecata soroc de şase luni şi ia-
răşi nu va plati, atunci să preţuiască lu-
crul cel sădit sau clădit în starea ce se
va găsi şi să-l răscumpere stăpinul locu-
lui, iar clăditorul să se isgonească.
pentru validitatea lui, aşa că el nu încetează de a fi са
atare dacă persoana de la care emană nu era proprietară
sau nu avea capacitatea dea conceda un asemenea drept
căci perscripția аге de scop tocmai dea acoperi vițiul re-
sultind din lipsa de capacitate a persoanei ce а transmis
dreptul. Asa dar о dată ce legea Caragea autorisa cons-
tituirea dreptului de embatic si seconstată că titlul
prin care sa făcut o asemenea concedare este revestit
cu formele ce acea lege cerea pentru validitatea, lui, ur-
mează, că el constituia un just titlu în virtutea căruia
embaticarul putea să prescrie printr'o posesiune cu bună
credință în timp de 10 ani.
— Art. 1415 din actualul codice civil. care proibă pe
viitor întiinţarea embaticurilur, dar păstrează pe cele
ce au luat naştere in trecut, dispunind că aceste
embaticuri să se reguleze după legile sub care s'au născut
wa statuat numai asupra embaticurilor ce erau dobindite
întrun mod definitiv la promulgarea codului civil, ci а
înțăles ca embaticurile саге au luat nastere în virtutea
unui titlu anterior acestei promulgări să se urmeze cu
dinsele ca cum legea sub care sau născut ar fi incă in
т4
5. Сіпа sădirea va fi zidire şi va arde,
sau se va dărima cu totul, atunci de nu
va fi fost mai dinainte tocmit cum să se
urmeze, să rămie locul slobod în stăpini-
rea stăpinului său 1).
CAP. VI.
- Pentru clacă °).
1. Claca este un chip de clădire obiş-
nuită în ţara rominească, şi se întocmeşte
cînd stăpinul moşii primeşte pe clăcaşi,
adică pe săditor să şeadă pe moşia lui.
vigoare,—asa că fie pentru a se judeca resultatul ce ar
avea lipsa de capacitate a persoanei de la care emană
titlul, fie pentru a se sti dacă dreptul concedat prin acel
titlu putea, sau nu să fie'concedat — legea sub care sa
dat titlul trebue să se aibe în vedere.
Astfel fiind, odată се legiuirea Caragea autoriza con-
cedarea, de embatic 51 sub imperiul ei un embatic е con-
cedat chiar à non domino, putea să fie cîştigat printr'o
posesie de bună credință în timp de 10 ani, este invede-
câ acela care se află în aceste condițiuni are dobindit
în virtutea acelei legi dreptul de embaticar. Bul. Сав.
р. 1048 91.
— De şi art. 2 с. V р. II din codul Caragea, prescrie că
tocmeala sădivei să se tacă în scris, această prescripţi-
une, însă nu este prevăzută sub pedeapsa de nulitate,
netiind cerută ad solemnitatem, ci mai mult ad probatio-
nem. Bul. Cas. p. 294.
1) Vezi legea din 15 Mai 1813. (anexa No. 12).
2) Саса a fost abrogată prin decretul din 14 August 1864..
тә
2. Dator este clăcaşul să lucreze stăpi-
nului moşiei 12 zile pe an şi de se va
tocmi de acum înainte vreunul din stă-
ріпи moşiilor cu clăcașul pe mai. puţine
zile, tocmeala aceea să nu aibă tărie: iar
cite tocmeli sunt făcute pină acum pe mai
puţine zile de cit 12, acelea să se păzească.
3. Care din stăpinii moşiilor си vicle-
şug se va tocmi cu clăcaşii altuia să-i
facă lui clacă mai puţine zile de cit două-
sprezece şi-l va trage pe moşiasa, acesta
cînd se va sădi, să piarză privelegiul clacei
şi să plătească şi stăpinuiui moşiei claca
clăcaşilor ce a tras.
4, Clăcaşul bez claca de douăsprezece
zile, să are stăpinului moşiei încă o zi
primăvara sau toamna, să-i dea şi un
саг de lemne la Crăciun, cărindu-i-leorla
moşia lui sau aiurea, unde are stăpinul
trebuință de dinsele, ріпа la un loc си
depărtare de şease ceasuri.
5. De nu avea stăpinul nimic a lucra
atunci să-i dea clăcaşul cite un leu de
fie-care zi.
6. Să nu fie volnic stăpinul să aducă pe:
"6
clăcaş de la moşia се locueşte pe alta să
lucreze, fără numai cind moşia îi va fi cu
depărtare cel mult de trei ceasuri.
1. Clăcaşul să nu poată să facă cură-
tură fară voia înscrisă а stăpinului, cu-
prinzătoare unde şi сії loc să cure; iar
urmînd împotrivă să-şi piarză osteneala
Şi să ia curătura stăpinul moşiei.
8. Stăpinul să nu poată să ia curătura
clăcaşului ce o are de la părinţi sau o
face cu voia stăpinului.
9. Care din clăcaşi fără voia stăpinului
va sădi vie pe locul lui, să se piarză.
10. Сіпа clăcaşul va lasa via sa nelu-
crată în trei ani, să se tragă la judecată
şi atunci dindu-i judecata încă un ап so-
гос, de nu о va lucra şi întracel an, să
о piarză, şi să о ia stăpinul.
11. Clăcaşul să nu poată să vindă vin
sau rachiu pe moşie de пи 52 va tocmi
cu stăpinul,
12. Clăcaşul să nu poată să deschidă
băcânie pe moşie, de nu se va tocmi cu
stăpinul.
13. Clăcaşul să nu poată să facă moa-
ră pe moşie.
-m
(d
14. Clăcaşul să nu poată să vineze
peşte іп heleşteul stăpinului.
Dar іп bălțile Dunărei să vineze peşte
dind cite un peşte la zece.
lar pe girla ce trece prin moşie е slo-
bod să vineze peşte fără zeciuială.
15. Clăcaşul fugind dupe moşie sau
murind fără moştenitor, de nu e dator
visteriei, să stăpinească stăpinul casa lui,
grădina lui şi curăturile lui.
16. Clăcaşii să dea stăpinului moșiei:
Din douăzeci vedre din vinul său, o
vadră domnească.
Din zece clăi de griu, de orz, de mei, una.
Din tot pogonul de porumb, patru baniţe
porumb bătut sau opt cocoloşi, cu Бапа
de оса douăzeci. Din toate cele lalte ro-
duri, de la zece una.
Toate acestea cărindu-le cu car sau
ła casa stăpinului ce аге pe moşie.
17. Clăcaşul să dea stăpinului pentru
fiecare stup, trei bani.
18. Clăcaşul, pentru fiecare capră să dea
stăpinului bani doi, atit iarna cit şi vara.
19. Stăpinul să ia de fiecare turmă de
8
ої ce se află ре moşia lui, (de la Blago-
veştenie şi pină la sfintul Gheorghe şi
fată) cite un miel şi un leu, şi de fiecare
stină, brinză, sau bani dupe tocmeală 1).
CAP. VII.
Pentru tocmeli de slujbe.
1. Tocmeala de slujbă se zice cind ne
tocmim cu cineva să ne facă ceva şi să-i
plătim adică să ne zidească, să ne sape,
să ne coase, să ne aducă ceva, să ne lu-
creze, să ne înveţe, să ne tămăduiască,
51 cu un cuvint or ce alt lucru cu plată.
2. Tocmeala de slujbă să se urmeze
întocmai.
3. Cel ce plăteşte şi cel се ia plata să
îndatorează unul altuia după tocmeala.
4, De vei tocmi meşter cu plată ca să
facă din materia ta ceva şi nu va face
lucrul acela întocmai după cum te-ai toc-
mit cu el, sau îl va greşi şi nu-l va face
cu meşteşug, atunci, de este materia din
cel ce se prefac fără stricăciune, pierde
osteneala sa; iar de este din cele се nu
se prefac, o ia el şi plăteşte preţul ei.
1) Vezi legiuirea din 23 Aprilie 1851 (art. 138-146 Reg.
Org). (Anexa No. 12).
9
5. De vei tocmi meşter cu tocmeala са
lucrul făcut de dinsul, de va fi pe placul
cutăruia, să fie primit, atunci, de nu-i va
fi pe plac, perde munca şi plăteşte şi ma-
teria de nu va fi a sa.
6. De vei tocmi meşter cu plată să-ți
lucreze ceva cu soroc, iar el pină la so-
roc nu-l va săvirşi, eşti slobod să strici
tocmeala.
Л. De vei tocmi meşter să-ți lucreze
ceva din lucrul tău, şi lucrind se va întim-
pla să cerce vre-o stricăciune lucrul din
pricina uneltelor sale sau din nemăestrie,
meşterul răspunde, bez numai cind se va
tocmi almintrelea.
$
8. De vei tocmi meşter, să-ţi facă zidire,
ŞI, lucrind, tot lucrul sau parte se va dă-
rima de cutremur, sau va arde, sau va
cerca altă stricăciune din intimplare şi пе-
apărată pricină, paguba este ata; iar de
se va întimpla să cerce stricăciune din
pricina nemăestriei lui, orice pagubă va
pricinui stricăciunea aceia, priveste la meş-
ter, şi este dator a o răspunde.
80
9. De vei tocmi ducător de sarcini, sau
Chirigiu cu cai Sau си carul, sau corabier
să mute, de la un loc la altul lucrul tău,
iar lucrul va cerca stricăciune ре drum,
atunci, de se va întîmpla aceasta din vi-
cleşugul, sau neluarea aminte sau din be-
ţia lor, sunt datori ei paguba; iar de va fi
din întimplare impotriva luărei aminte a
lor, paguba priveşte asupra ta, bez nu-
mai. cînd se va tocmi almintrelea.
10. De vei tocmi slugă cu soroc, şi nu
te va sluji bine, eşti slobod ca şi mai
inainte de soroc să-l goneşti dindu-i ce 1
se cuvine pe cit te-a slujit, iar de-ţi va
face stricăciune, să-i ceri şi paguba.
11. Sa se strice tocmeala de slujbă cind
nu se vor păzi cele tocmite. 1)
CAP. VIII.
Pentru împrumutare de datorie.
1. Imprumutarea este tocmeală.
Imprumutător se zice cel ce imprumută.
Dator cine se împrumută.
1 Vezi lesinirea din 4 Iulie 1884 (anexa No. 13).
81
Datorie, ceia ce este neştine dator din
împrumutāre sau din pagubă !).
2. Cine împrumută nevastă cu bărbat
fără adeverire şi a bărbatului şi a јийе-
căţei, să-şi piarză imprumutarea.
3. Cine imprumută Egumen cu pecetea
mănăstirii şi adeverirea epitropilor, sau a
arhiereului din partea locului (de пи уа
avea epitropi) are pe mănăstire datoare;
iar cine împrumută împotriva arătatei for-
me, are dator pe Egumen iar nu pe mo-
nastire.
4. Cineeste dator este îndatorat a-şi plăti
datoria dupe tocmeală 2).
5. Orice lucru răfueşte datoria, sau o
impuţinează, sau îi face indestulare, drept
plată prinde loc.
1) Cesiunile actelor de împrumut la întățişetor, sub re-
gimul Caragea, nu erau supuse notiticații cînd eanu avea. loc.
— Excepțiunea de апагећегіе nu mai este admisivilă în
apel, cînd se constată că debitorul a plătit parte din
datorie.
— La contractarea înserisurilor de datorie, după legea
Caragea, se cereau martori, numai cînd datorul nu stia
carte si nu era subscris în carte. Bul. Cas. р. 184/86.
2) Nici un text din legea Caragea nu prevede ca în-
scrisurile de datorii să coprinză numele împrumutătorului
sub pedeapsă de nulitate. Bul. Cas. p. 177/83.
Dem. D. Stoenescu=—Legiuhea Caragea. 6
82
6. Саге datornic se va muta şi se va
da de imprumutător sau platnic Іа altul,
este dator a plăti aceluia cit este dator
la imprumutătorul său.
1. Cel cu soroc Шары e dator а
plăti la ѕогос.
8. Cel împrumutat fără a pune ѕогос
cînd să-şi plătească datoria, este dator a
o plăti ori cîndi seva cere.
9. Cel cu soroc împrumutat, mai îna-
inte de soroc nu se poate sili.
10. Cind un dator la soroc sau după soroc
ducîndu-şi datoria la împrumutător şi el
nu о va primi, atunci punindu-i pecetea
să о dea în păstrare la judecată, şi de'a-
tunci să se socotească că a plătit.
11. Сіпа se va trage la judecată un da-
tornic ce n'a plătit şi va сеге soroc, a-
tunci de va fi bogat în lucruri, să i se
dea soroc de patru luni, dar de va fi să-
rac 51 fără a avea mijloc de plată, să i
să dea puţin soroc, şi să se precurmeze :
judecata în grabă.
12. Cind peste sorocul de patru luni,
nu va plăti datornicul şi împrumutătorii si-
— 8B
lesc, atunci să se vînză de judecată ave-
rea lui şi să se plătească.
13. Cînd un datornic după sorocul de
patru luni, mai сегіпа şi alt soroc, şi cei
mai mulți din împrumutători îi dau lui a-
cel soroc, atunci birueşte voia celor mai
mulți. lar cînd de opotrivă sunt la număr
51 cei ce-i dau soroc şi cei ce nu-i dau,
atunci birueşte voia раге ce are mai
mult capital să ia. lar de vor fi şi pâr-
{Ше de o potrivă şi capetile, atunci pen-
tru iubirea de oameni, birueşte voia се-
lor ce-i dau soroc.
14. Orice lucru va dărui, sau va da de
zestre, sau va vinde datornicul spre pa-
guba împrumutătorilor se dă înapoi 1).
15. Cind un datornic va mofluzi, să se
tragă la judecată, şi de va dovedi pagu-
bile sale înfiinţate, să afle de la creditorii
lui milostivire; iar de nu, să se învino-
văţească ca un mofluz prefăcut ?).
16. De va da datornicul, cind: moflu-
zeşte, averea sa împrumutătorilor ca să
1) Vezi p. Ш е. П art. 4.
2) Aceste dispoziții au fost abrogate posterior priu co-
-dul de comerț, cartea H.
84
se isbrănească de datorie, sunt slobozi
împrumutătorii să o primească sau nu.
17. Cînd împrumutătorii vor primi spre
isbrănirea datoriei averea unui dator, de
nu se isbrănesc toţi ре tocma să-şi isbră-
nească datoria după analogia capetelor.
18. Сїй împrumutători vor primi pe
seama lor averea datornicului spre isbră-
nire, se socotesc de toţi plătiți, ori cum se
vor isbrâni.
19. Сї împrumutători nu vor primi tes-
limatul averei datornicului, rămîn totdea-
una buni imprumutătorii.
20. Obşteştile şi domneştile datorii se
protimesc a se plăti mai întii de cit cele
particulare.
21. Cei cu zălog imprumutători se proti-
misesc la plată mai întîi de cit cei fără zălog.
22. Cei си zălog înainte de nuntă îm-
prumutători se protimisesc zestrii.
23. Zestrea se protimiseşte celor си
zălog după nuntă împrumutători 1).
1) Femeia măritată sub legea Caragea, cu act dotal
înscris іп condica toilor de dotă, are drept de a se des-
păgubi de creanţele sale dotale din întreaga avere a băr-
batului cu preferință asupra creditorilor ipotecari pos-
oO S
24. Zestrea se protimiseşte de cit toată
‚ Тага zălog datorie.
25. Datoriile morţilor trec la moştenitori.
CAP. IX.
Pentru polițe!).
1. Polita este un fel de împrumutare
de bani sau de preţ de bani imprumu-
taţi aici ca să-i luăm aiurea.
Imprumutătorul banilor politei se zice
stăpinul poliței, iar cel împrumutat tră-
gător de polite, şi platnic acela pe care
orindueşte trăgătorul să o plătească.
Carte de poliţă numim cartea de îm-
prumutare.
Oricare din platnici va primi să plă-
tească polita, să iscăleşte іп cartea de po-
“ңа, şi atunci se socoteşte că a primit
роща.
2. Care din platnici va primi poliţă este
dator negreşit să o plătească la soroc.
teriori căsătoriei. Dispoziţiile legei noi, privitoare la regi-
mul dotal, nu pot întru nimic să schimbe drepturile
cistigate, căci să violează principiul neretroactivități legi.
Bul. Cas. р. 153/89.
1) Acest capitol a fost abrogat prin codul de comerţ
posterior, care trata materia poliţelor în cartea I titlu VIII.
86
3. lar de пи о va plăti la soroc, săi
se mai dea trei zile cînd nu este от de
primejdie.
4. lar cînd şi dupe sorocul de trei zile
nu о va plăti, să se osindească a o plăti
cu dobindă îndoită 1).
5. Сіпа trăgătorul va trage polita şi
platnicul nu o va primi, atunci să o în-
fățişeze într'acea zi la judecată şi să o în-
toarcă înapoi.
Роа infățişeată la judecată va să zică
că nu s'a primit de platnic. |
6. Cind o poliţă infăţişată la judecată
se va intoarce înapoi, atunci este înda-
torat trăgătorul a plăti stăpinului ei în
douăzeci şi patru de ceasuri cu dobinda
îndoită.
CAP. X.
Pentru dobînzi.
1. Dobinda se zice un atît ce după toc-
meală dă datornicul împrumutătorului său
pentru datoria sa.
2. Să nu plătească nimeni pentru altă
1) Vezi nota 1 de la сар. X următor, pag. 87.
87
datorie dobindă mai multă de cit unul la
zece într'un an.
lar pentru datoriile poliţelor ce nu se
plătesc la soroc, să plătească dobinda în-
doită 1).
3. Nimeni să nu plătească dobindă la
dobindă.
lar dacă datornicul mulțumindu-se va
face dobinda capete, şi va făgădui pentru
toată suma dobinda atunci să-i plătească
căci aceasta nu mai este dobindă la do-
bindă, cl dobindă la capete.
4. După ce dobinzile se vor face tot deo-
potrivă cu capetile, dobinda să nu se mai
plătească 2).
5). Datornicul cel mort, din ziua тоге
sale pină în ziua ce se va numi moşteni-
torul său să nu dea dobindă.
1) Сігешага depart. dreptăței No.. 2659 din 14 Aprilie
1852, încunoştințează că noua condică de comerţ, care
vegulează si materia specială a poliţelor, în art. 179, de-
termină plata de dobindă, nu îndoită.
°) Dispoziţiile legei Caragea, că după ce dobinzile se vor
race tot de о potrivă cu capetile, dobinda, să nu se mai plă-
tească, sunt aplicabile atit la dobinzile convenționale cit
şi la cele moratorii. Această dispoziție nu-si mai are lo-
cul dupe ce sa pronunțat о hotărire condamuatoare. Bul.
Cas. р. 16 83 si 414 87.3
88
6. Cel се е dator bani fără dobindă,
insă cu soroc, acela dupe soroc, e dator
şi dobindă 2). |
1. Cel се e dator fără soroc şi fără do-
bindă, acela plăteşte dobinda din ziua ce
se va dovedi că i sa cerut datoria ṣina
plătit-o.
8. Cite datorii hotărăşte judecată, pină
se vor plăti curge dobinda °).
9. Care inzestrător fagădueşte bani în
zestre, cînd la soroc nu-i va da, după so-
roc este dator dobinda.
1) Dobinzile curg după legea Caragea. de la data scadenței
termenului de plată numai în privința datoriilor lichidate
şi fixate termenile pentr convenția părților. iar pentru a-
celea lichidate de instanțele judecătoresti. dobinda curge
де la data hotărirei. Ви. Cas. р. 739 85.
— Stipulația dintr'un contract de vinzare. de a se con-
sidera vindut si prisosul de stinjeni de moşie, de se va
găsi un prisos prin hotărnicia ce va face cumpăratorul,
nu constitue o datorie cu termen pentru acest cumpără-
tor; сі о datorie -condiţională, căci nu se știe de va й
sau nu un prisos, şi, prin urmare, іп asemenea caz ne-
fiind aplicabil art. 6 de la dobiuzi, din codul Caragea.
dobinzile nu pot să se cară de cit de la lichidarea datoriei
ce va fi rezultat prin descoperirea că exsistă un prisos.
Bul. Cas. р. 265 99.
2). Dobinda la o datorie constatată prin o hotărire
judecătorească. după legea Caragea, curge pină la plata
integrală a datoriei, măcar că a devenit mai mare de cit
capitalul. Bul. Cas. p. 503 85.
89
CAP. XI.
Pentru zăloşire.
1. Zălogire se zice cea după tocmeală
dare zălogului.
Zălog se zice lucrul ce dă datornicul
îimprumutătorului spre іпсгейіпќагеа da-
toriei.
2. Zălogul nu se socoteşte numai реп-
tru datorie, ci şi pentru dobindă şi реп-
tru cheltuelile ce se vor face la el.
З. Cite stăpinim acelea le şi zălogim.
Drept aceea de se va zălogi lucrul străin
să se dea stăpinului său.
4. De se va zălogi acelaşi zălog în două
cursuri de vreme la doi imprumutătoii,
şi unuia din ei se vor da cele adevărate
sineturi ale acelui lucru, iar celuilalt nu,
atunci să se protimisească cel ce va avea
sineturile; iar de nu se vor da sineturile,
atunci să se protimisească cel dintii după
cursul vremii zălogaş.
5. Сіпа se va zălogi tot acelaşi zălog,
_tot intrun curs de vreme, la doi împru-
mutători, fără a se hotări cită parte unuia
şi cită altuia se zălogeşte, atunci acelzălog se
90
socoteşte întreg zălogit la fiecare în parte
şi de nu va fi destul la amindoi să se
plătească, atunci să aibă a se plăti fie
căruia după analogia capetelor lor.
Adică: unul a imprumutat zece mii, cel
lalt cinci: să ia acel cu zece mii, două părți
şi celălalt una, căci fiind şi cele zece mii
Şi cele cinci tot imprumutate pe tot ză-
logul, se cuvine tot de o potrivă pagubă
să cerce, pentru că de vor lua pe jumătate,
cele zece mii cearcă mai multă pagubă,
51 cele cinci mai puţină.
6. Cind tot într'o vreme se va zălogi
unuia lucrul întreg, iar altuia parte din
lucru, atunci imprumutătorul cu lucrul
intreg se protimiseşte la plată.
1. Cind tot acelaşi zălog se va zălogi
la doi imprumutători, hotărit la fiecare
cite cit, adică parte atit unuia şi atit altuia
atunci fiecăruia din partea lui se plă-
teşte.
8. Cind din lucrul ce e deavalma un
părtaş va zălogi nehotărit partea sa,
atunci împrumutătorul аге zălog partea се
a hotărit-o.
91
9. Сїпа se уа da zălogul, ог ce adaos
de avere se va întîmpla la aceasta, şi acel
adaos se numără drept zălog.
Adică: de voi zălogi nemişcător lucru,
51 după acea voi face o clădire pe dinsul,
şi clădirea aceia se socoteşte zălog.
10. De seva strica din întimplare lucrul
zălogit şi se va preface, şi prefăcindu-se:
tot zălog rămine.
Adică de voi zâlogi casă, şi va arde,
ŞI о voi preface.
11. Orice prefacere va face datornicul
zălogului, totdeauna rămine zălogul nes-
trămutat.
Adică: dindzălogul un cîmp, de-l va face:
la urmă vie, şi altele.
12. Cind un zălog va cerca sminteală fiind
în mina împrumutătorului, atunci de va
fi sminteală pricinuită din întîmplare nea-
părată, paguba este a datornicului; iar de
se va pricinui din viclenie sau din lene-
virea împrumutățorului, paguba este îm-
prumutătorului.
13. Cu zălogul mişcător nu poate impru-
mutătorul să se slujească la trebuinţele-
92
sale, de nu se уа tocmi си datornicul,
căci altminteri ori ce stricăciune va cerca
plăteşte.
14. Zălogul nemişcător cind se va da
cu anticrisis, 1) atunci poate împrumută-
torul să-l aibă în trebuinţele sale: şi să-l
închirieze altora.
15. Imprumutătorul poate să zălogească
Şi el zălogul datornicului său la al său
împrumutător, în cită datorie l'a luatşiel,
51 precum îl are, afară numai cind se va
tocmi împotrivă.
16. Cind un datornic se va muta de la
împrumutător la altul, se mută cu dinsul
şi zălogul си toate drepturile sale.
17. Zălogul mişcător să se vinză си
ştirea judecății, iar cel nemişcător cu şti-
rea Domniei 2). l
18. Cind împrumutătorului nu i se plă-
teşte deplin datoria din zălogul ce are, şi
alți imprumutători fără zălog пи mai
1) Anticrisis se zice cind se va da zologul la împrumu-
mutător casă-l întrebuinţeze si să-i ia venitul.
2) Vezi legile din 28 Martie 1840, din 1836 şi ordonanța
-domnească din 21 Septembrie 1862, саге au abrogat ul-
tima dispoziție a acestui articol (anexa No. 14 si 10).
93
Sunt, atunci lipsa să i se ітрііпеаѕса din
cealaltă avere a datornicului.
lar de vor fi şi alţi împrumutători, să
intre şi el cu acea lipsă dimpreună cu a-
ceea, şi să i se plătească ca unui de rînd
împrumutător. 1)
CAP. XII.
Pentru chezășie °).
1. Chezăşia este tocmeală şi faptă a
chezaşului.
Chezaş se zice cine către altul pentru
datorie sau obrazul altuia tăgădueşte în-
credinţare.
Chezăşuit se zice acela pentru care che-
zaşul dă chezăşie.
2. Cel ce va primi odată chezaş, nu
poate să mai ceară pe altul în locul a-
celuia.
3. Chezaşul cind nu va zice curat ре
1) Vezi art. 332—341 Reg. Org. şi legea din 1860 (а-
nexa No. 15).
2) Ofisul dumnese No. 1660 din 10 Decembrie 1850.
adresat statului ad-tiv extraordinar relativ la che-
zăşia contracciilor. cari contractează cu aşezămintele pu-
blice, ordona ca chezaşii să fie pămiuteni şi să nu se
primească fără a depune zălog indoitul preț al sumei sfer-
tului de bani.
94
«cit se pune chezaş, se socoteşte că-şi dă
chezăşia pe ori cit e dator chezăşuitul; iar
cind va zice curat pe cit se chezăşueşte,
atunci numai pe atita eşte chezaş.
4, Cine se chezăsueşte pentru datorie,
de nu va plăti datornicul după sorocul ce
se va pune de către judecător, însuși el să o
plătească şi apoi să o ceară de la acela.
5. Cind datornicul se va muta de la
un împrumutător la altul, se mută şi che-
zaşul cu dinsul.
6. De se vor chezăşui mulţi pentru a-
ceeaşi datorie, este dator fiecare dintr'în-
5п pe toată datoria, şi împrumutătorul
sileşte pe care va vrea.
Л. De se va tocmi chezăşuitul datornic
cu împrumutătorul să schimbe datoria cea
dintii, adăogind'o,s'au scăzind'o,s'au schim-
bindu-şi numele, atunci chezaşul lui, de
nu se va chezăşui şi la schimbare, este
slobod de chezăşie.
8. Chezăşia ce se face pentru datorie
trece şi la moştenitori.
9. Cine se va pune chezaş pentru, om
şi nu-l va înfăţişa cind se va cere, se
95
osindeşte a plăti cită datorie este асе! от
dator, afară numai cind va cere un soroc
de mijloc са să'l aducă.
CAP. ХШ.
Pentru obștire sau deavalma.
1. Zicem obştire sau deavalma tocmeala
aceea după саге doi sau mai mulți stă-
pini (ce se chiamă împreună părtaşi sau
dăvălmaşi) stăpinesc un lucru de obşte.
2. Сїйїї părtaşi stăpinesc lucrul deavalma
au deopotrivă deavalma şi dreptăţile lor.
3. Orice ciştig va veni din lucrul dea-
valma, se împarte deavalma.
4. Orice cheltuială se va face la lucru
deavalma, se imparte deavalma.
5. Care din părtaşi este purtător de
grije pe lucrul deavalma, dator este să
ia aminte de dinsul ca şi de al său, iar
de nu, este dator de oricită pagubă se
va pricinui din vicleşug, din lenevire şi
din greşeala lui. Şi de obşte:
6. Fiecare părtaş cită pagubă se va
pricinui la lucrul de obşte, e dator să o
plătească.
96
7. Nici unul din părtaşi пи poate să
facă vre-o prefacere fără invoirea tutulor;
iar de va face e dator paguba ce se va
pricinui dintr'acea afacere.
8. Fiecare părtaş slobod este să opreas-
că din prefacere pe tovarăşul său.
9. Cind părtaşii vor.vedea sau vor afla de
acea prefacere a tovarăşului lor, şi nu-l
vor opri, nu pot jelui pentru dinsul de se
va întimpla pagubă din pricina prefaceri,
căci văzind prefacerea sau aflind şi ne o-
prind'o, se vede că a primit-o.
10. Toţi părtaşii sunt datori să împartă
lucrul cel deavalma, cind unul va vrea
de şi s'au tocmit mai înainte să nu se
imparta nici o dată.
11. Cînd la impărţeala celui deavalma Іи-
cru este neapăratătrebuință afisupusăo par- `
te la.celelalte spre robire (pentru drum, sau
pentru apă, sau pentru altceva asemenea),
atunci judecătorii sau împărțitorii să supue
la robire orice parte va găsi cu cale, şi:
pentru robire să despăgubească pe stă-
pinul părții aceia cu bani, sau cu loc mai
mult sau cum într'alt chip s'ar socoti.
__9
12. De nu se va putea împărți lucrul
cel deavalma în părți deopotrivă, împăr-
țitorii să potrivească partea се nu se po-
triveşte cu bani sau cu altceva.
13. Cind lucrul deavalma nu se poate
împărţi (cum un pod deavalma) sau cind
pricinueşte pagubă de se va împărți, atunci
sau să dea unuia cu preţ hotărit ре an
cite atit, sau să se strige la mezat ре
tot anul, şi prețul să se împartă.
CAP. XIV.
Pentru fovărășie.
1. Tovărăşia este un fel de obştire şi
se zice cind doi inşi sau mai mulţi toc-
mindu-se, vor pune toţi cite atit cu care
să neguțătorească împreună, avind deob-
şte şi ciştigul şi paguba.
2. Tovărăşia se poate tocmi:
a) Cu soroc sau fără soroc.
b) Cu puneri de capital deopotrivă sau
pu deopotrivă.
с) Cu punere unii de lucruri şi alţii de
fapte, cînd adică ипи pun bani sau altceva,
far alţii osteneală, credinţă şi altele.
Dem. Р, Stoenescu-—Legiuirea Caragea. 7
98
d) Cu deopotrivă putere а tovarăşilor
sau nu deopotrivă, precum cind tovarăşii
toţi se insarcină deopotrivă să сігтиіаѕса
lucrul cel de obşte, sau cind aleg să fie
numai unul cîrmuitor şi pe acela îl însăr-
cinează. |
е) Cu voe dea lua din ciştig sau fără хое:
Cum cînd se dă voe tovarăşilor cit să
aibă a lua fiecine ре an din ciştigul lu-
crului de tovărăşie pentru ale lor trebu-
ințe, şi cît nu; sau cînd nici de сит пи
li se dă, şi altele.
3. Toţi tovarăşii, sau mai mari capete de
vor pune, sau mai mici, sau numai oste-
neala, tot acele dreptăţi au la tovărăşie,
sau cum se vor tocmi,
4. Tovarăşul unei tovărăşii slobode să
se facă tovarăşi şi alteia, de nu se va tocmi
anume împotrivă.
5. Cind un tovarăşi, bez tovarăşii săi,
se va іпіоуагаѕі şi cu alţii, aceia ри se
socotesc tovarăşi си tovarăşii săi.
6. După ce se va tocmi tovărăşie odată,
sunt datori toți tovarăşii să păzească toc-
meala negreşit, că de nu, să osindesc a
O 9
plăti paguba ce se va pricinui din călcare.
T. La tovărăşii cite pedepse se rindu-
esc de tovarăşi asupra călcătorilor, vicle-
nilor şi nestrăduitorilor tovarăşi, să se
păzească. .
8. Nici unul din tovarăşi, fără primire
de obşte a tovărăşiei, nu poate să prefacă
ceva în tovărăşie; iar prefăcind e dator
paguba. .
9. Fiecare tovarăş voinic este să po-
prească orice prefacere a tovarăşului său.
10. De va vedea tovarăşul prefacerea
tovarăşului său, sau ştiind п’о va popri, şi
din acea prefacere se va pricinui pagubă,
nu poate să ceară paguba de la dinsul,
pentru că se socoteşte că a primit pre-
facerea.
11. Care din tovarăşi va vătăma cin-
stea sau credința tovărăşiei, e dator paguba
ce dintr'acea se pricinueşte.
12. Care tovarăşi va ascunde lucrul sau
bani ai tovărăşiei, sau furiş se va sluji cu
ei spre al său ciştig, se socoteşte fur, şi
e dator cele ascunse, dobinda banilor, şi
paguba ce dintr'acestea s'a pricinuit.
100
13. Orice pagubă va pricinui tovarăşul,
sau însuşi, sau prin altul, din greşala sa,
să îndatorează ао plăti; încă nici răsplă-
tire i se socoteşte de va aduce dintr'altă
parte vreun folos nenădăjduit.
Pentru că e dator şi pagubă să nu a-
ducă, şi să folosească.
14. Tovarăşul de va orindui pe un mai
mic tovarăş al său, sau pe altul, oblădu-
itor părţii lui sau al obştii, şi orinduitul
va pricinui pagubă, însuşi el e dator paguba.
15. Nici un tovarăş nu este dator, avind
sau cîrmuind е! lucru de tovărăşie, de se
va strica sau se va pierde acel lucru din
întimplătoare şi neapărată pricină, cu toată
a lui prin putință pază şi luare aminte.
Adică de se va fura lucrul, sau se va
arde, sau se va їпеса şi altele.
$
16. Cit ciştig aduce tovărăşia se împarte
la toţi tovarăşii după analogia capetelor
părţii lor, sau cum se vor ості; şi cîtă pa-
gubă se va intimpla să cerce, iarăşi toți
sunt datori a o răspunde cu analogie, sau
cum se vor tocmi.
101
17. Cită datorie va face tovarăşul pen-
tru tovărăşie, tovărăşia este datoare.
18. Cite cheltueli trebuincioase va face
tovarăşul pentru tovărăşie, tovărăşia este
«datoare.
19. Fiecare tovarăşi este slobod să ri-
dice din ciştigul obştei tovărăşiei atit cit
face analogia capitalului părței sale, afară
numai de se vor tocmi împotrivă.
20. Nici un tovarăşi nu poate să-şi tragă
capitalul părtei sale din tovărăşie, fără nu-
mai la desfacerea tovărăşiei.
21. Tovărăşia tovarăşului nu trece la `
moştenitori, adică nici tovarăşi nu sunt
datori să primească de tovarăși ре moş-
tenitorul de-l va vrea, nici el e dator să
fie tovarăşi de vor vrea ei, însă;
a) Сиа pagubă s'a intimplat la tovără-
sie ріпа Іа sfirşitul vieții mortului, sau care
viețuind el a pricinuit-o, este dator şi moş-
tenitorul, cum şi toate celelalte cheltueli
Şi datorii ale tovărăşiei, cu analogie.
b) Orice ciştig a adus tovărăşia pină
‚Ла sfirşitul vieței mortului, ia şi el parte
си analogie.
c) la şi partea capetelor.
$ '
22. Se strică tovârăşia:
Cînd vor primi toţi tovarăşii.
Cînd se va împlini sorocul, (de este cu
soroc).
Сіпа va lua sfirşit felul neguțătoriei sau
lucrul pentru care s'au întovărăşit.
Cind se va pierde marfa de neguţătorie.
Cind de obşte se va popri felul negu-
ţătoriei pentru care s'a tocmit.
Cind se va vădi vicleşug sau furtişag
din partea tovarăşilor.
Cind vor face prefaceri tovărăşii.
Cînd nu se vor păzi cele tocmite.
Cind unul din tovarâşi se va rindui în
slujbă poiiticească.
Cind se va pedepsi unul din tovarăşi
cu ocna, cu puşcăria, sau cu surghiunul şi
cu altele asemenea.
Cind va muri unul din tovarăşi.
Pentru toate aceste întîmplări volnici
sunt tovarășii, de vor vrea, să strice to--
vărăşia.
_ 103
CAP. XV.
Pentru logodnă.
1. Logodna se zice сеа mai întîi cu-
vintare de tocmeală a nunţii.
2. Сїй cu cite sunt slobozi a se căsă-
tori, aceia cu acestea pot a se. logodi.
3, Se strică logodna:
a) Cînd se va face impotriva pravilelor
căsătoriei ($ 2). |
b) Cind voesc а se călugări, ог amin-
doi logodnicii, sau numai unul din amindoi.
с) Сіпа se vor bolnăvi de o boală се
nu se poate tăgădui.
d) Сіпа se va dovedi că unul рг altul po-
noslueşte şi oare cum îl defaimă.
е) Cind, putind să se căsătorească pri-
cinuesc pricini fără temei şi nu să căsă-
toresc.
? Сіпа se va hotări vremea de a se
căsători, şi la soroc pricinuesc fără de
cuvint.
g) Cind nu se va hotări vremea căsă-
toriei şi peste trei ani nu se căsătoresc.
h) Sau cînd aşa numai fără pricină se
vor căi.
104
4. Сіпа se уа strica logodna, atunci
arvunele, adică darurile de la logodnă, se
dau înapoi cu оѕіпаа de pagubă sau fără
osîndă.
Şi deseva strica logodna pentru pricinile
а. Б. с. ($3) atunci se dau inapoi fără оѕіпаа
luînd fiecare ce a dat; iar dese va strica
pentru pricinile d. е. f. g. h. atunci cine
le-a luat, de va fi pricina, întoarce arvu-
nele şi plăteşte încă atit preţ în bani; iar
cine le-a dat le pierde.
CAP. XVI.
Pentru nuntă, zestre și exoprică.
1. Nunta este tocmeala uniri bărbatu-
lui cu femeea spre facere de copii.
2, Să nu se căsătorească:
Slobozii cu robii.
Creştinii cu cei de altă lege.
3. Nevirstnicii fără voinţa părinţilor sau
a epitropilor să nu se căsătorească, şi
părinții sau epitropii fără voia lor să nu-i
căsătorească.
4. Virstmicii avind părinți, cu blagos-
lovenia lor să se însoare; iar cînd pă-
105
rinţii lor nu se vor indupleca şi după a
treia lor rugăciune, atunci să se arate
neprimirea lor la stăpinire.
5. Epitropul să nu ia întru căsătorie
pe сеа de sub epitropia lui, cit îi va fi
sub epitropie.
6. Se desparte căsătoria:
a) Cind se va face impotriva legii ($ 2)
b) Cind bărbatul din slăbiciune nu-şi
va împlini datoria căsătoriei sale pină în
trei ani.
с) Сіпа femeia dintru început are pri-
cini împotrivitoare spre împreunare, се
nu se pot tămădui.
d) Сіпа bărbatul sau nevasta vor vrea
să se călugărească sunt slobozi a se des-
părți.
е) Cind bărbatul va dovedi cum că пе-
vasta lui a cugetat rău impotriva vieţii
sale, sau тиегеа сит că bărbatul a cu-
getat rău, atunci de trebuință e a se des-
părți.
f) Cind bărbatul va dovedi că muerea
lui n'a fost fecioară, este slobod să se
despartă.
106
g) Cind bărbatul va dovedi pe muerea.
lui de curvă, e slobod să o despartă.
h) Cind bărbatul are posadnică in casa
sa, sau că ține cu cheltuială de faţă aiurea,
este slobodă nevasta să-l despartă.
i) Cind bărbatul işi va defăima nevasta
cum că n'a fost fecioară, sau că e curvă
şi nu o va putea dovedi, este slobodă
nevasta să-l lase.
j) Cind bărbatul neguțătoreşte cinstea
nevestei, este slobodă nevasta să-l des-
partă.
k) Cind nu voeşte unul pe altul, şi nu
se vor invoi ріпа în trei ani.
1. Cind se va despărţi căsătoria atunci
din copii lor partea femeiască să rămie
totdeauna la mamă, iar partea bărbă-
tească, de sunt mici şi:au incă trebuinţă
de creşterea mamei, să rămie iarăși la
mamă, iar de sunt mari, să-i ia tatăl.
După despărţirea căsătoriei să fie dator
tatăl să poarte de grije pentru hrana co-
piilor; iar de va fi el fără stare, şi mama
lor în bună stare, să fie mama datoare..
5.
107
Zestre.
9. Zestrea se zice averea femei ce 1а
căsătorie dă bărbatului ei cu tocmeală ca
ea să fie stăpină zestrei totdeauna iar el.
să-i ia venitul totdeauna. 1)
10. Nici bărbatul poate vreodată să în-
suşeasca stăpinirea zestrei muerii sale, nici
1) După legea Caragea zestrea se putea constitui, ori
cînd şi sub orice formă. Bul. Cas. р. 290 82.
— Actul dotal era valabil, dacă se constituia înainte
de celebrarea, căsătoriei şi se depunea la tribunal măcar că
legalizarea se făcea mai în urmă. Bul. Cas. р. 1035/83.
si 448 91.
— Preţul unui imobil dotal este dotal conform codului
Caragea şi imobilul cumparat сп acesti bani devine do-
tal. Bul. Cas. р. 1003 90. `
— Creanța, dotală constituită sub imperiul codului Ca-
ragea, şi constituită prin act sub semnătură privată, poa-
te fi opozabilă unui creditor ipotecar. de şi actul dotal
nu întruneşte formalitățile prescrise de lege sub pedeap-
să de nulitate. cind însăşi creditorul ipotecar i-a recu-
noscut dreptul de prioritate. Bul. Cas. р. 115/81.
— Femeia măritată sub legea Caragea cu act dotal le-
galizat de tribunal, are drept de a se despărubi de
creanțele sale dotale din intreaga, avere a bărbatului
mobiliară şi imobiliară. cu preferință asupra creditorilor
ipotecari posteriori căsătoriei.
Dispoziţiile legei noi, privitoare la regimul dotal, nepu-
tînd întru nimic să schimbe drepturile ciştigate, fără să vio-
leze principiul neretroactivităţei legi. Bui. Cas. р. 901/87.
— Vezi nota No. 2 la pagina 67 şi nota No. 1 la pag.
93 ; de asemenea art. 335 Reg. Org. (anexa No. 16).
108
femeea rodul zestrei ei de la bărbatul său
ci zestrea este dreptul femei, iar rodul al
bărbatului, însă;
11. Cind venitul zestrei este venit de
peste an, atunci nu mai este al bărbatu-
lui; iar cind nu va fi de peste an, este
al femei, adică adaosul zestrei.
Cum adică: de se va da pădure cu
ghindă de zestre, ghinda ca un venit de
peste an este a bărbatului, iar de va tăia
bărbatul pădurea şi. va vinde copacii cei
tăiaţi, atunci preţul lor, nefiind venit de
peste an, este adaosul zestrii muerii; şi
iarăși:
De se va da de zestre un cimp cu fi-
пеќе şi cu о zidire dărimată netrebuin-
cioasă, atunci finul este venit al bărbatu-
lui; iar de se va vinde materia zidirii cei
netrebuincioase, atunci preţul ei îi este a-
daos la zestre 1).
12. Tatăl este dator să-şi inzestreze ре
fiesa din averea lui.
1) Pădurile dotale, chiar cele de foc. sub imperiul cod. Ca-
табеа, constituesc adaosul zestrii si nu devin proprietatea
bărbatului, tiind, din contră, ținut a restitui valoarea lor.
Ви. Cas. р. 161 88.
109
13. Murind tatal 51 răminind fata пе-.
înzestrată, şi avut părintesc, dator este-
fratele să o inzestreze din acel avut, dînd
şi dintral său cind nu se va ajunge, са
să o mărite după bărbat deopotriva ei şi
după cinstea ei.
Incă şi cînd nu va rămîne пісі un avut
dator este şi atunci fratele să о іплеѕіге-
ze cu dintr'ale sale 1).
14. Nu poate tatăl să inzestreze pe fiesa
din zestrea muerii sale, de nu va vrea ea.
15. Muma e slobodă să înzestreze fată
cu zestrea sa.
16. Care tată or mamă, or rudă, sau
străin va făgădui zestre, e dator a o da
negreşit.
17. Zestrea ce se făgădueşte se proti-
miseşte a se plăti mai întîi de cit cei
ce au împrumutat pe făbăduitorul în ur-
ma făgădueli zestrii.
Adică: intii aceea ce se inzestrează ia
zestrea ce i sa făgăduit ei, şi apoi se:
răfuesc imprumutătorii celui ce s'a făgăduit.
1) Fratele este dator să înzestreze pe sora sa chiar
din avutul său, ca să o mărite după bărbat de potriva
şi după cinstea ei. Bul. Cas. р. 646/87.
— Vezi și art. 17 lit. с şiart. 32 al. 2. сар. ІУ р. 4.
110
18. Cind tatăl sau mama, rudă sau străin
făgăduesc zestre şi nu o dă, atunci bărba-
tul e slobod să o ceară prin judecată.
19. Cînd bărbatul neprimind toată zestrea
cită se coprinde în foaea de zestre, a por-
nit judecata şi iarăşi nu о а putut lua, e
dator a răspunde nevestei cită a primit.
20. Cind bărbatul lenevindu-se, nu se
va porni în cursul paragrafiei ca să-şi ceară
prin judecată zestrea сеа făgăduită și fă-
găduitorul va scăpa, bărbatul este dator;
iar de se va porni nu este dator.
21. Cind bărbatul va lăsa zestrea cea
făgăduită la făgăduitorul să umble си do-
bindă, şi va scăpăta făgăduitorul, bărbatul
este dator.
22. Cind se va da lui zestre, vre un lu-
cru ce în Silnicie se ține de altul, şi va fi
primit, atunci dacă bărbatul neoprindu-se
de vre-o neapărată stinjeneală, ci din le-
nevire, nu se va porni prin judecată în
cursul paragrafiei, şi paragrafia se va is-
prăvi după şase luni de la ziua nunții,
bărbatul este dator.
lar de se va isprăvi mai înainte de şease
111
Лип, nu este dator bărbatul dacă nu se
va fi pornit 1).
23. După cum tata, sau mama, sau mo-
şul, înzestrind o fată, se vor aşeza си gi-
nerile pentru zestre, acel aşezămint rămine
nestrămutat; 2) adică:
24. De se vor aşeza ca, murind mue-
rea fără moştenitor, să moştenească băr-
batul toată zestrea muerii sau o parte, să
urmează întocmai după aşezămint, şi cele-
alte.
25. Cite, fata sărmana sau văduva săr-
1) După principiul codului Caragea bărbatul este în
drept să represinte їп justiție pe soţia sa si în toate ac-
ţiunile relative la imobilul dotal. Bul. Cas. р. 122/86.
— Din coprinsul art. 22 с. 16 p. З din vechea legiuire
Caragea 51 din Întreaga economie a acelei legiuiri resultă
ca bărbatul este în drept de a face orice acțiune în nu-
mele femeei sale si de a o representa în justiție, în tot
ce se atinge de imobilele dotale, fără distincție dacă e
reclamant sau pirit.—De unde urmează ca o dată ce băr-
batul a făcut un recurs în casaţie contra unei decisii re-
lative la un asemenea imobil 51 acel recurs a fost res-
pins, hotărirea dată asupra/i este oposabilă femeei, ca cons-
tituind autoritatea lucrului judecat față cu un nou recurs
ce si dinsa a tăcut іп urmă. Ви. Cas. p. 585 93.
— Prescripţia începută asupra unui imobil, nu se poate
întrerupe prin faptul că el în urmă a devenit dotal. Ви.
Cas. р. 390/85.
2) Vezi nota No. 1 la pagina 50.
112
mană vor aşeza cu bărbatul lor pen-
tru zestre cind se mărită, rămin nestră-
mutate.
26. Lucrurile de zestre cele mişcătoare
neinsufleţite, se pot da şi prețuite şi ne-
рге{шќе 1).
27. Numai ţiganii, dobitoacele şi toate
cele nemişcătoare, nepreţuite sa se dea.
28. Zestrea сеа preţuită se primejdu-
eşte pe seama bărbatului fără deosebire.
29. Zestrea сеа neprețuită orice strică-
ciune va cerca din vicleşug, sau din ne-
îngrijire, sau greşală a bărbatului, el este
dator ; iar ce stricăciune va cerca din nea-
părată intimplare (cum foc, cufundare, răz-
meriţă şi altele), paguba este а nevestii.
30. Ţiganii şi dobitoacele se primejdu-
esc pe seama bărbatului fără deosebire,
1) Sub cod. Caragea numai imobilele sunt inalienabile,
bunurile mișcătoare se pot instrăiua.
— Dreptul de farmacie este un fond de comerț, și prin
urmare, un bun mobil, acelaşi lucru exista şi sub legea
Caragea, cînd dreptul de farmacie nu era un „privelegium
геі“ alipit de un-imobil determinat.
— Sub legiuirea Caragea femeea minoră se emancipeaz
prin căsătorie şi dobindeşte toate drepturile unui minoa
emancipat ast-fel dinsa poate înstrăina lucrurile sale mig-
cătoare. Вш. Саз. р. 496/81.
113
căci ciştigă prăsila lor ce ca o roadă a
zestrii este a lui. ‚
31. Cite cheltueli va face bărbatul spre
paza lucrurilor de zestre, sunt ale lui; iar
cîte va cheltui la zidire din temelie (cum
namestii) sau spre venit nou al zestrii (cum
heleşteu, mori şi celealalte), acele cheltu-
eli sunt ale muerii 1).
32. Nici bărbatul, nici muerea nu pot
să vinză zestrea sau să o zălogească, sau
să о dăruească, afară numai: 2)
33. Cind bărbatul va pune cu ştirea ju-
decăţii altceva în locul zâstrii de acelaşi
1) Cu drept cuvint curtea de toud tace aplicația legei
lui Caragea lao coustrucţie tăcută sub imperiul ei și după
care cheltuelile tăcute de bărbat la o zidărie pe loc zes-
tral cad іл sarcina femeei, ear menţiunea numai în mod
ipotetic a legei поі, nn poate constitui un mijloc de casare.
Bul. Cas. р. 653 83.
2) Nemiscătorul dotal, constituit sub imperiul legiuirei
Caragea, poate fi îustrăiuat de soți, cînd în coutractul
dotal diuşii au stipulat aceasta. Bul. Cas. р. 868 92.
— Cestiunea de a se şti dacă uu imobil dotal consti-
tuit dotă sub imperiul vechei legiuiri Caragea poate В
urmărit de creditori pentru datorii coutractate de femee
în timpul căsătoriei se resolvă după legea sub care sa
îucheeat actul de zestre, adică după leginirea Caragea,
iav nu după noul codice civil sub imperiul căruia s'au
contractat imprumuturile Bul. Cas. р. 266/95.
Dem. D. Stoenescu—Legiuirea Caragea. 8
114
preţ, atunci lucrul de zestre poate să-l
vinză, să-l zălogească, să-l facă or ce va
voi; şi 1).
34. Muerea cînd va voi să-şi рие la
cin politicesc pe bărbatul său, sau cind va
voi să desrobească, or să scoată de la
închisoare, or să tămăduească ре е1, ог pe
copilul ei, or să mărite vre-o copila a sa,
este volnică să vinză lucrul de zestre al
еі prin adeverirea Judecăţii.
-- Un imobil dotal constituit zestre sub imperiul ve-
chei legiuiri Caragea nu poate fi urmărit de creditori
pentru datorii contractate de femee in timpul căsătorie.
fie sub imperiul nostru cod civil, fie sub vechea legiuirei
Bul. Cas. р. 266/95.
1) Asemănat art. dă с. 16 p. З diu legea Caragea, băr-
batul putea pune. cu stirea judecăței altceva in locul zes-
trei, de acelasi preț si atunci putea vinde sau zălogi
lucrul de zestre.
— (misiunea ce face o instanță judecătorească de a
se pronunța asupra mijlocului de apărare invocat de un
detendor într'o acțiune in revendicare. şi intemeiat pe aceea
că imobilul revendicat de o femee măritată ca fiind alei
zestral, îl are cumpărat de la soţul reclamantei, care
conf. cod. Caragea, putea vinde imobilul dotal dacă pu-
nea în locul său altceva de acelasi preţ, este o omisiune
esențială de natură a atinge casarea hotărirei. Bul, Сах.
р. 141797.
— Vezi circulara departamentului deptăței No. 45 din >
Ianuarie 1818. (anexa No. 17).
— Vezi nota No. 2 la pagina 67.
115
35. Muerea cind lucrul de zestre al еі
se va intimpla a fi netrebnic, sau cu a-
nevoe a se sluji cu dinsul, sau mai mult
de pagubă de cit de folos, este volnică
prin adeverirea judecății să-l dea schimb
pe altceva, sau să-l vinză şi să cumpere
lucru de trebuință şi mai de #01051).
36. Fiind căsătorie пи e slobodă mue-
rea să-şi ea zestrea de la bărbat, afară
numai :
37. Cind bărbatul se va dovedi risipitor
şi cheltuitor, sau ingreunat cu datorii, poate
1) In circulara depart. drept. No. 269 din 14 Ianuarie
1849, adresată tutulor judecătoriilor se spune „ca să cea-
ră judecătorii de Ја vinzători ca de o dată cu săvir-
sirea, vinzării de zestre, să se săvirşească si cumpără-
toarea, ecaretului pentru care se sloboade vinzarea“.
— După codul Caragea temeea putea, cu autorizarea,
tribanalului, să dea în schimb un lucru de zestre cind
era netrebnic вай anevoe de slujit cu dinsul sau să-l
үй si să cumpere lucru de trebuință şi mai de folos.
Pentru aceasta însă, legiuitorul nu arăta ce formali-
tăți trebuia, să îndeplinească tribunalele; nici nu cerea са
din bani obținuți din vinzarea unui imobil dotal să se
cumpere alt imobil, care să devie dotal, ci numai un alt
lucru cari să Пе mai de tolos: nici nu prescria ca îns
trăinarea imobilului dotal să se facă prin forma vinzări-
lor publice ; astfel că, chiar dacă sar face vinzarea sub
codul nou, nu se poate recurge la tormalităţile prevăzute
de acest cod, căci sar atinge principiul neretroactivităţei
legilor. Bul. Саз. р. 568/93.
116
muerea cu mijlocul judecății să-şi еа zes-
trea sau să ceară siguranta ei; şi:
38. Cind biserica va osebi pe muiere
de bărbat pentru un curs de vreme cu
nădejde de împăcat, şi atunci poate să-şi
ceară siguranța zestrii.
39. Cind va muri bărbatul, muerea rå-
mine de sineşi stăpin pe zestrea ei.
40. Cind murind bărbatul, are muerea
lipsă de zestre, atunci averea lui să îm-
plinească atita lipsă cită îi lipseşte im-
potriva pravilelor ce sunt pentru zestre.
41. Cind se va despărţi bărbatul de mu-
iere pentru pricinilea. b. с. d. f. k ($ 6),
atunci bărbatul e dator zestrea muerii după
cum la ($ 40) se hotărăşte.
42. Cind se va desface căsătoria din
pricină că muerea a cugetat rău impotriva
vieţii bărbatului său ($ 6) atunci bărba-
tul să stăpinească jumătate din zestre, de
nau copii, iar de au, să o ţie pentru dîn-
$1 sub epitropia sa, luiîndu-i rodurile în
cit va trăi; şi muerea să se închidă în
mănăstire de călugarițe, nu mai puţin de
cit două luni, niciemai mult de cît doi ani.
117 `
lar cind se va desface căsátoria din
pricină ca bărbatul а cugetat rău ітро-
{пуа vieții muerii, atunci să-i răspunză
zestrea întreagă după cum la (§ 41) şi
preţul zestrii pe jumătate, şi el asemenea
să se inchiză în mănăstire de călugări.
43. Cind se va desface căsătoria реп-
tru preacurvia muerii, atunci să se urmeze
precum şi pentru primejduire de viaţă
(vezi $ 42), fără de a se închide muerea
în mănăstire de călugăriţe.
lar cind se va desface căsătoria, pentru
căci bărbatul hrănea ţiitoare, sau pentru
căci ponosluindu-şi muerea са pe о nefi-
cioară, sau prea curvă, nu o va dovedi,
sau pentru că se neguțătorea cu cinstea
ei; atuncisă se urmeze precum şi cind va cu-
geta împotriva vieţii sale (vezi $ 42), fără
de a se închide în mănăstire de călugări 1).
$
Pentru ехоргісё.
44. Toată averea mişcătoare sau пе-
mişcătoare, cită are muerea afară din zes-
trea ei, exoprică se zice.
1) Cele două articole din urmă sau modificat prin art.
294, 266 270 din condica penală din 1850.
118
45. Toată exoprica trebue să fie ştiută
bărbatului de unde o are muerea ; iar fiind
neştiută este a bărbatului 1).
46. Cită exoprică ştiută bărbatului are
muerea, toată ca nişte lucruri ale sale o
stăpineşte ea desăvirşit, şi este volnică să
facă си dinsa се уа vrea, adică să о vinză
să o închirieze, să o zălogească, să о îm-
prumute şi să o dăruească.
47. Dacă muerea va da exoprica ei їп
miinile bărbatului ca să о cirmuiască, tre-
bue bărbatul să ingrijească de ea ca de
chiar lucrurile sale: iar de nu, orice ise
va întimpla din nepurtarea lui de grije,
sau din vicleşug, este dator.
48. Cind bărbatul va intoarce muerii
zestrea, sau moştenitorilor ei, dator este
să întoarcă şi toată exoprica, afară nu-
mai din cite a vindut ea, ori a dăruit,
1) Dispoziţia art. 45 р. HI е. 16 din codul Caragea, după
саге se presupune ca apartinind bărbatului orice avere
dobindită de soţie. fără ca proveniența banilor să fi
fost cunoscută bărbatului. este о dispozițiune generală,
aplicabilă sub ori ce regim matrimonial şi putindu-se
invoca de creditorii personali ai soțului anterior sau
posterior achizițiunei. Bul. Саз. р. 790.
119
ori sa stricat, nu din neingrijirea sau
vicleşugul lui, ci din pricina vremii, ori din
altă intimplare neapârată.
CAP. XVII.
Pentru învoeală.
1. Invoeala să fie tocmeala aceea ce doi
sau mulți prigonitori fac intre dinşii, adică
să ajungă la prigonirile lor, ca să nu se
mai judece la judecată.
2. Invoeala se face şi înscris, şi prin
grai, şi prin mijlocitori şi fără mijlocitori.
З. Dacă la învoeli se rindueşte osindă
acelui ce nu va păzi tocmeala, osinda se
pune în lucrare în tocmai.
4. Dacă la una şi aceiaşi pricină pri-
gonindu-se mulţi, unii dintr'inşii se vor în-
voi, iar alții nu, айі sunt legați a păzi
acea învoeala, сі se vor fi învoit.
5. Cine nu se învoeşte cu chiar stăpi-
nul prigoniri sau си vechilul lui, nu se
socotește că se învoeşte.
6. De nu se va numi hotărit la сергі-
gonire se învoesc, atunci este neştiut de
sa făcut învoială sau nu şi pentru aceea
120
de nu se va dovedi hotărit la ce prigonire
este fără tărie.
1. Dacă vre-o parte prigonitoare, va
ascunde sau va fura, or însăşi sau prin
altul, dovezile dreptăţilor celeilalte inpro-
tivnice părţi, şi cu vicleşug se уа învoi
cu aceea, şi apoise va vădi adevărul, nu
se socoteşte că s'a învott.
Cum moştenitorul unui împrumutător
mort cînd se va învoi си datorul ca să-i
dea din datoria lui atit, şi să-i erte сеа-
laltă, şi apoi după învoială se va arata diata
mortului în care erta datorului său toată
datoria; sau cind un moştenitor d'impreună
cu altul, ştiind toată averea mortului, nu
va arăta-o deplin celuilalt moştenitor, şi
acela crezindu-l se va învoi pe cit i-a a-
rătat celălat. :
8. Ucigaşul poate să se invoiască pen-
tru uciderea cu rudele celui omorit.
9. Invoiala cea silită, cind se уа dove-
di, este fără de tărie.
CAP. XVIII.
Pentru егеѓосгіѕіе.
1. Eretocrisie se zice tocmeala aceea ce
doi sau mulți prigonitori, alegind pe unul
121
"sau pe doi inşi, sau та! mulți ii vor rin-
dui judecători pricinilor.
Se zic şi judecătorii aceia, judecători
aleşi.
2. Orice prigonire de tocmeală şi de
daruri, afară numai de despărțenia căsa-
toriei, de zestre, de epitropie, şi de mos-
tenire, se poate judeca şi prin eretocrisie.
3. Pricina de vinovăţie nu se judecă
prin eretocrisie.
4. Orice obraz poate să fie eretocrit,
adică judecător ales.
Afară de muieri, nevirstnici nebuni şi
de oameni în vileag osindiţi de necinstiţi.
5. Tocmeala eretocrisiei totdeauna in-
scris să se facă.
6. Pină a nu da în mina judecătorilor
aleşi pregonitoarele părți carte de tocmeala
eretocrisiei, sunt slobozi, dacă nu vor voi
să strice tocmeala; iar după ce vor da-o
nu mai Sunt slobozi.
7. Cind іп tocmeala eretocrisiei se va
orindui osindă impotriva celui ce nu va
sta la hotărirea judecătorilor, osinda să
se implinească.
122
8. Cite şi ce fel de pricini vor orindui
părţile prigonitoare în tocmeala eretocri-
siei, atitea şi acelea numai sunt slobozi
judecătorii să judece.
9. Cei ce se judecă sunt siliți să stea
şi să dea ascultare pină la sfirşitul hotăriri.
10. Pină a nu intra în cercetarea pri-
cini, judecătorii aleşi sunt slobozi să se
lapede de a fi judecători.
11. După ce va intra judecătorul ales
їп cercetarea pricinii, nu se mai poate 14-
păda, afară numai cind se va necinsti de
către cei ce se judecă, sau de este să pur-
ceze undeva, sau de se va orindui în
slujbă politicească, sau de i se va întim-
pla vre-o boală ce nu se poate tămădui,
sau de va dovedi căi s'a intimplat trebi
neapărate, din pricina cărora nu se înde-
letniceşte. |
12. Cind un judecător ales, afară din
zisele pricini ($.11) nu va să judece şi să
hotărască, atunci să se silească prin stă-
pinire.
13. Cind unul sau toți judecătorii aleşi
se vor lăpăda de judecată pentru prici-
123
nile acelea ($ 11), atunci slobozi sunt cei
ce se judecă să strice eretocrisia, sau
d'impreună cu aceia să orinduească pe al-
tul, sau pe alţi judecători la pricina lor,
"de vor voi.
14. Judecătorii aleşi din cei ce її vor o-
rindui, nu pot pe altul nici să-l judece, nici
să-l îndatoreze.
15. Cind judecătorii aleşi nu se unesc
la hotărire, şi cîți sunt cei cenu se unesc
atiti sunt şi cei ce se unesc, atunci in-
su-şi ei cu toţii să aleagă un al treilea ju-
decător peste dinşii, 1) fără de a se în-
treba cei ce se judecă de voesc sau nu.
16. Orice va hotări judecătorul ce s'a
ales peste ceilalți, sunt datori şi judecă-
torii şi cei ce se judecă să primească ne-
greşit.
17. Cind cei mai mulți judecători se
unesc la hotărire şi cei mai puţini nu se
unesc, atunci are putere părerea celor mai
mulți.
18. Cind unul din orinduiţii judecători
aleşi lipsind, nu va auzi şi el toată cur-
1) Supra arbitru.
124
gerea prigonirei, nici va da părerea sa,
hotărirea celorlaţi n'are nici o putere, a-
fară numai, lipsind, va lasa hotărirea sa
la tovarășul său,
19. După ce vor iscăli hotărirea jude-
cători aleşi şi o vor da celor ce se ји-
деса, numai sunt judecători; şi пи pot
nici să mai judece de isnoavă pricina, nici
de vor fi greşiţi să-şi îndrepteze hotărîrea
afară numai de se va fi intimplat greşeala
la numere sau la numărătoare.
20. Hotărirea judecătorilor aleşi, ori dreap-
tă sau nedreaptă va fi, apelaţie nare.
21. Eretocrisia n'are tărie:
Cind pricina nu se judecă prin eretocri-
sie ($ 2, 3).
Cind se face judecător ales cel ce se
opreşte de către pravilă ($ 4).
Cind cei ce se judecă, pină a nu se
incepe judecata, şi după ce se va incepe
singuri se vor învoi.
Cînd se va lăpăda sau va muri vreunul
din judecători, şi cei ce se judecă nu
“vor orindui altul,
Cînd va muri vreunul din cei ce se judecă.
195
CAP. XIX.
Pentru vechilef.
1. Vechilet zicem fapta vechilului. |
lar vechil este cel ce stă їп locul stă-
pinului la vre-o treabă.
2. Vechiletul se întocmeşte din tocmeala
stapinului şi а vechilului, adică: unul
să pue în lucrare treaba, iar celălalt să
primească cele lucrate.
3. De multe feluri se face vechiletul,
după felurimile pricinilor:
Adică să tocmească, să vinză, să cum-
pere, şă inchirieze să dea, să ia, să pri-
vegheze, să domnească, să se judece, să
se învoească şi celelalte.
4, Se poate da vechiletul de către stă-
рїп, de însuşi sau prin altul, înscris şi
nescris pentru un lucru şi pentru multe
cu deosebire şi fără deosebire, cu deplină
putere şi ori cum alt.
5. Vechilul e dator să рие în lucrare
treaba vechiletului său după tocmeală,
după cugetul stapinului şi fără vicleşug.
6. Care vechil va pune în lucrare trea-
ba vechiletului impotriva tocmeli şi cu-
126
getului stăpinului, sau va lucra cu viclenie
ŞI va pricinui paguba, este dator paguba.
1. Dacă vechilul va pune în lucrare treaba
după tocmeală, după voia stăpinului, şi
fără vicleşug, şi se va pricinui pagubă din
întîmplare, nu este dator.
8. Dacă vechilul, după ce va primi ve-
chiletul, se va lenevi, or fără nici о în-
timplare neapărată, nu va pune nici de
cum treaba în lucrare, atunci de nu se va
întîmpla pagubă, nu se învinovățeşte nu-
mai pentru această a lui simplice lenevire ;
iar de se va întîmpla să învinovăţeşte; căci
se cuvenea or să nu primească vechiletul
sau după ce la primit să pue treaba în
lucrare.
9. Cită cheltueală va face de la sine
vechilul cu cuviință în lucrarea vechiletului
său este dator stăpinul acea cheltueală s'o
plătească cu dobindă, măcar şi de nu-i va
fi poruncit să cheltuiască.
Şi cind îi va fi orinduit, сії să cheltu-
ească şi vechilul va cheltui mai mult cu
cuviință, iarăşi stăpînul este dator la cele
mai mult cu cuviinţă cheltueli.
127
lar de va cheltui fără cuviință'mai mult,
el este dator.
10. După ce stăpinul va da vechilet ve-
chilului şi vechilul va începe a pune in
lucrare treaba, îndată este dator stăpinul
a primi orice va face vechilul după po-
runca lui.
11. Poate stăpinul după ce va da vechi-
lului întîia poruncă, să dea şi al doilea си
totul împotriva celei dintii, sau spre dresul
cel dintii în parte, şi a treia şi a patra,
şi de rind totdeauna, insă pină a nu în-
cepe vechilul a lucra; căci după ce va
incepe, se cade să primească stăpinul cele
lucrate.
12. Сіпа va orindui stăpinul şi al doilea
vechil tot la acea pricină, dupa ce a o-
rînduit pe cel dintii; atunci de va fi apu-
cat cel dintii să pue treaba în lucrare,
este dator stăpinul să primească toate cite
va fi lucrat ріпа atunci, şi cheltuelile cele
cuviincioase.
13. De se vor orindui de stăpin doi, sau
mai mulţi vechili tot la aceeaşi pricină,
toți sunt datori deopotrivă pentru aceea
128
şi de nu vor apuca treaba cu toţi d'im-
preună, pentru că toţi deopotrivă au pri-
mit vechiletul.
14. Сіпа din doi sau mulţi vechili de
o seamă orinduiți la aceiaşi pricină, unul
sau unii vor lucra fară ceilalţi, atunci
stăpinul volnic este, de se păgubeşte, să-şi
ceară de la toți paguba.
15. Are voe vechilul după ce va primi
şi se va face vechil, să se lapede, or
ріпа a nu începe treaba sau şi în lucrare
fiind, din cuviincioasă pricină şi zăticneală :
Adică de se va bolnăvi, sau se va огіп-
аш în slujbă politicească, şi nare vreme :
Sau din altă a sa intimplare ce într'a-
devăr îl zăticneşte, și altele asemenea.
16. Are voe vechilul şi fără pricină să.
se lapede, dacă lasă pricina într'acest fel
de stare în cit cu lăpădarea sa să nu pri-
cinuească pagubă, şi să poată si stăpinul
să orînduească altul să dea săvirşire prici-
пи, са într'alt chip, de va fiadică pricina
în primejdie şi se va lăpăda fără pricină
este dator paguba.
17. De oricare cuvint se va trage ve-
129
chilul, ріпа a nu înştiinţa ре stăpinul că se
trage, nu е slobod să se tragă; iar alt-
mintrelea e dator paguba, afară numai
cînd din zăticmre firească sau întimplare
nebiruită nu va putea să înştiințeze.
18. Toate vechileturile după moartea
stăpinului sau a vechilului, contenesc şi să
strică.
19. Cind vechilul după moartea stăpi-
nului, neştiind adevărat de moartea sa,
lucrează neîncetat, este dator moştenitorul
să primească, cite după poruncă pină a-
tunci a lucrat, dimpreună şi cheltuelile cele
cuviincioase.
20. Cind vechilul ştiind moartea, nu va
conteni, atunci orice pagubă se va prici-
nui din orice pricină, este dator a о răs-
punde, căci de contenea, o cerea poate
moştenitorul.
CAP. ХХ.
Pentru vechilul de judecată.
1. Vechil de judecată este cel ce se orin-
dueşte de altul ca să se judece în locul lui.
2. Vechilul de judecată să se orîndu-
ească cu adeverinţă înscrisă.
+ CERT 1
Dem, D. Stvenescu-—Legiuirea Caragea. 9
130
Vechilul fără adeverinţă înscrisă să nu
fie primit la judecată.
3. De se va orindui vechilul cu deplină
putere, cind se va osindi să plătească, este
dator să plătească ; iar de nu, stăpinul este
dator.
4. Moştenitorul vechilului nu este dator
a primi vechiletul de nu va vrea 1).
САР. ХХІ.
Pentru epitropie.
1. Epitropie se zice vechiletul epitropului.
Epitrop este vechilul tatălui celui nevirst-
nic şi chivernisitorul creşterii şi averii lui.
2. Se poate orindui epitrop, sau de că-
tre pravilă, sau de către Domnie, sau de
către judecători, şi atunci se zice după
pravilă, sau de către părinții nevirstnicu-
lui prin diată, şi atunci se zice după diată.
3. Se orindueşte sau unul sau mulţi epi-
1) Vezi circulara departam. dreptăței cu No. 13645 din
1 Noembrie 1837 si cea cu No. 6095 din 13 August 1843.
«are oprește pe funcționarii judecătoriilor de a fi vechili
si avocaţi ai părților care se prigonesc; cea de a doua аге
si resoiuție domnească „ca. slujbasii Logofeţii si ai Diva-
nurilor să бе popriţi a se face avocaţi ła vre-o pricină“,
131
tropi unui nevirstnic, după mărimea averii
lui; 51 ori se orindueşte a fi epitrop toţi
peste toată averea, sau fiecare pe parte.
4. Cind epitrop după йаа nu este, a-
tunci cea mai de aproape rudă se face
epitrop după pravilă.
„5. De se vor întîmpla rude multe tot
de aceiaşi mai de aproape spiţă, toţi să
se orinduească epitropi, sau cel mai bun,
de nu este folos a se orindui toţi.
6. Cind nu sunt rude, se face epitrop
у ornicia obştirilor 1).
1. Epitropii să se orinduească oameni
cinstiţi şi de bună stare, sau cu chezăşie 2).
8. Cind între epitropi unul e cu stare
bună, iar altul dă chezăşie, cel de al do-
ilea se protimiseşte ; afară numai cînd vre
un cuvînt va da pliroforie împotrivă;
Adică de este om de bănueală, sau risi-
1) Destiinţată de Reg. Organic.
2) Vezi circulara depart. drept. cu No. 45 din 2 Ianua-
rie 1848, din care se vede că chezăşiile date de epitropi
urmează a se trece din cuvint în cuvint în condica rin-
-duită pentru epitropii, să se iscălească de chezas şi apoi
să scrie şi să iscălească 51 epitropul că va urma datori-
ile sale cu toată îngrijirea.
132
pitor, sau de viețuire urită, sau altfel, în
cît şi cu chezăşie să nu fie vrednic de
epitropie.
9. Se întimplă de multe ori a se огіп-
dui privighetori epitropilor, rude, străini,
boeri, neguţători, numai pentru cinste, or
să ia aminte epitropilor, sau ca să ceară
epitropii povaţă de la dinşii pentru lucru-
rile cele mai mari sau orcum altmintreli.
10. Epitropul cel după pravilă sau şi
cel după diată, cînd se va vădi că urmează
rău cu epitropia, să se scoată.
11. Să nu se orinduească nici odată
epitrop, om ce este în prigonire, sau în
orcare vrajbă cu părinţii nevirstnicului sau
cu el, măcar rudă, măcar străin fie.
12. Să nu se orinduiască niciodată epi-
trop unui nevirstnic femee (decit mama
sa sau moaşa sa 1).
13. De se va mărita, de al doilea, mama,
să nu mai fie epitroapă.
1) Сігешата depart. drept. No. 8976 din 8 Decem-
brie 1850 încunoștințează pe judecători că mama poate
să fie epitroapă minorilor ei copii. fără intervenția jude-
cătorească, dar să ће supusă la aceleasi îndatoriri ca și
ceilalți epitropi.
133
14. Cind nevirstnicul va fi sărman de
mamă, atunci tatăl său să fie epitropul
său la averea mamei sale.
15. După ce se уа orîndui epitropul, ріпа
a nu se apuca de chivernisirea lucrurilor
dator este să facă două catastishee anume
de primirea averii şi a datoriei nevirstni-
cului şi pe unul după ce-l va iscăli în-
suşi şi-l vor adeveri rudele sau judecăto-
rii, să se dea în păstrare la Mitropolie sau
la Episcopie, sau la vornicia obştirilor,
iar celălalt şi acela iscălit şi adeverit ai-
doma, să-l poprească însuşi.
Ca să fie de trebuință, adică cel dintii
cînd va da seama epitropiei epitropul, iar
celalalt epitropului spre chivernisirea lu-
crurilor.
16. Mamele sărmanilor, ori moaşele, şi
de nu se vor intimpla să fie ele însuşi
epitroape, să fie însă purtătoare de grijă
creşterii sărmanilor.
lar de se vor mărita de al doilea та-
mele, atunci or să li să lase iarăşi îngri-
Jirea creşterii, de vor îngriji de creşterea
lor, sau să li se ridice de nu vor îngriji.
134
Numim bună creştere, învăţătura săr-
manului după starea lui, hrana lui, îmbră-
cămintea şi căutarea la boală.
17. Сіпа tatăl prin diată уа огіпаш
într'alt chip şi în altă parte creşterea săr-
manului, după orinduiala tatăsău să crească
afară numai cind se уа vădi că nu i se
dă bună creştere.
18. Episcopul este dator a chivernisi ре
sărmani şi casa lor ca un părinte.
19. Toate cite privesc spre folos пеуігѕі-.
nicului este slobod epitropul a le face.
20. De orce va face epitropul, or cu
vicleşug, sau din greşeală, spre paguba
nevirstnicului, este răspunzător.
21. Orce pagubă se va întimpla averii
` nevirstnicului din firească sau întimplătoare
neapărată pricină, este а nevirstnicului,
fără numai cind se va dovedi că epitro-
pul putind să o apere, s'a lenevit.
22. Orce va face epitropul cu cuvint,
luînd, dînd, cheltuind, tocmind, să soco-
teşte că le face nevirstnicul, şi se îndato-
rează cu dinsele; iar ce va face fără cu-
vînt, singur epitropul este dator.
135
23. Să nu aibă voe epitropul să chel-
tuească pentru nevirstnic mai mult decit
venitul lui, fără numai la o mare trebu-
па; căci intr'alt chip orce va cheltui mai
mult, păgubeşte însuşi.
24. Epitropul toate cele cu cuvint de
prisos, mişcătoare, şi toate cele ce se strică
lesne (cum griu, orz şi altele asemenea
lor), să le vinză, şi prețul să-l facă capete.
25. Nici о dată пи е slobod tepitropul
să vinză nemişcător lucru al sărmanului,
de cit numai Ја о mare trebuinţă, dar şi
atunci cu ştirea stăpînirei 1).
26. Nici o dată nu e slobod epitropul
să schimbe lucru nemişcător al sărmanu-
lui; iar de-l va schimba să se îndatoreze
a-l răspunde cu toată paguba.
21. Este slobod epitropul a schimba ți-
ganii, dar tot cu cercetarea judecăței.
28. Vase de argint sau de aur, pietre
scumpe, şi orce sculă de preţ scumpă a
nevirstnicului, să nu vinză epitropul, fără
de citla o trebuință şi cu ştirea stăpinirei.
1) Sub imperiul legei Caragea vinzarea imobilelor de
minori nu se cerea să fie prin licitaţie publică, ега des-
tul să se ordone o expertiză în,fața, locului şi aceea ега a-
devărată lui valoare. Bul. Cas. р. 799/84.
136
29. Epitropul nu poate cumpăra lucrul
celor ce sunt sub epitropia lui în cită
vreme este epitrop.
30. Să dea epitropul cu dobîndă banii ne-
vîrstnicului, împrumutindu-i mitropoliei, e-
piscopilor, mănăstirilor ; iar de-iva împru-
muta aiurea să-i împrumute си zălog în-
doit la preț.
31. Toate pricinile de judecată ce se
întimpla sau spre ajutorul, sau impotriva
nevirstnicului, să le caute epitropul cu şti-
геа şi роуаѓа rudelor sau a privighetorului,
iar de le va căuta numai el singur, şi se va
năpăstui nevirstnicul, el este dator paguba.
32. Fiind doi sau mulţi împreună epi-
tropi, de li s'a огіпаи în фаќа sau de la
Judecată peste се şi la ce să fie epitropi;
atunci fiecare dintr'înşii este dator pentru
partea ce i s'a dat lui în seamă; iar de
sunt toți fără osebire orinduiţi peste toată
averea, atunci toți pentru toate, şi fie-care
în parte pentru toată, sunt datori 1).
1) Cind pentru administrația averei unui minor sunt
numiți mai mulți tutori, dinşii sunt responsabili solidari
de întreaga gestiune. Bul. Cas. p. 909 89.
137
33. De vor fi doi sau mai mulţi împre-
ună epitropi, şi se vor prigoni intre din-
şii, vrind să fie fiecare singur epitrop, a-
tunci, să se protimisească cel mai vrednic
prin ştirea stăpinirei.
34. Privighetorii de se vor orindui şi ei
epitropi peste oareşicare deosebită parte
din toată epitropia epitropilor, se indato-
rează şi ei impreună cu epitropii la aceasta.
35. Mama fiind epitroapă a sărmanilor ei
copii, de se va mărita al doilea ріпа a
nu-şi da socoteala epitropiei, şi pină a nu
se orindui alt epitrop, atunci orice va fi
pătimit, sau va pătimi averea nevirstnicu-
` lui, e datoare şi ea şi bărbatul de al do-
Пеа a o răspunde.
36. Moştenitorii epitropului sunt datori
la orice e dator epitropul către nevirstnic.
37. Cind tatăl nevirstnicului va огіпаш
anume în diată că epitropul său să nu fie
dator să dea socoteala, nici în vremea е-
pitropiei lui, nici după sfirşitul epitropiei, să
nu se asculte; ci epitropul să-şi dea пе-
greşit socoteala.
38. Epitropul este slobod să se lase de
138
epitropie din pricină de boală îndelungată
de bătrineţe, sau pentru căutare de trebi
chiar ale sale ce nu se poate să le lase,
de slujbă politicească, şi de călătorie, însă
cu ştirea stăpinirii.
39. Conteneşte epitropia :
Сіпа nevirstnicul sau nevirstnica vor
împlini douăzeci şi cinci de апі ai vîrstei lor.
Сіпа nevirstnicul sau nevirstnica se vor
invrednici de la Domnie de ertarea vîrstei.
Сіпа se va mărita nevirstnica.
Сіпа уа muri cel ce e sub epitropie.
Cînd se va lăsa epitropul din pricină
de boală, sau altele cum mai sus ($ 38) 1).
CAP. XXII.
е cele puse în păstrare sau depoziton.
‚ Сіпа unul va da altuia lucru să-l păs-
ш atunci să numeşte pus în păstrare
sau depoziton.
2. Punerea în păstrare este o tocmeală,
adică unul să pue în păstrare şi altul să
păstreze.
1) Vezi Anexa No. 5 Cap. "VIII "Reg. Org. şi otisul
No. 552 din 27 Dec. 1844 (anexa, No. 18)
139
3. Orce tocmeală se va face intre păs-
trător şi între cel ce pune în păstrare,
pentru lucrul ce să dă іп păstrare, intoc-
mai trebue să se păzească,
4. Păstrătorul se cade să ia aminte pen-
tru cele puse în păstrare ca de.chiar lu-
crurile sale.
5. Orce stricăciune se va intimpla de-
pozitului, din vicleşug, sau din dovedita
lenevire, sau din greşala păstrătorului, stri-
căciunea la el priveşte.
6. In orice va pătimi din intimplare nea-
părată, priveşte la cel ce a pus în păstrare.
7. De se va da în păstrare lucrul, cu
tocmeală să-l vinză păstrătorul, şi să se-
„ poprească prețul їп socoteala datoriei a-
tunci şi înaintea vinzării, şi după vinzare,
orce va pătimi lucrul, şi din orce pricină
fără deosebire, păgubeşte păstrătorul, căci
acest fel de lucru nu se mai numeşte de-
poziton, ci isbrănire, adică lucru dat spre-
răfuirea datoriei.
8. De se vor da їп păstrare bani cu
tocmeală să se. slujească pastrătorul си
dinşii, atunci orice vor рай, şi mai îna-
140
inte, şi după ce se va sluji cu dinşii, pa-
guba este a păstrătorului fără deosebire.
Pentru că aceasta nu se mai socoteşte
păstrare, ci imprumutare.
9. Păstrătorul fiind nevirstnic sau ne-
bun, dacă va рай ceva lucrul cel pus în
păstrare, şi se va zminti, atunci paguba
priveşte la cel сеа dat lucrul іп păstrare,
pentru că a ales acest fel de păstrător.
10. Când se va da lucrul în păstrare
cu voia de a se sluji cu el, atunci numai
volnic este păstrătorul să se slujească cu
el, iar altă dată пи. 1)
11. Cînd lucrul cel pus în păstrare se
уа сеге de cel ce Га pus, dator este păs-
trătorul a-l da precum Га primit.
Şi de va fi lucrul roditor, este dator şi
rodul, bez numai cînd se va lega împo-
trivă.
12. De se va numi şi locul în care să
se dea lucrul cel pus în păstrare, să se ur-
meze dupe tocmeală.
13. Cind se va уай! că lucrul cel dat
1) Vezi şi art. 344 din codul penal din 1852 şi art. 332
„din cel din 1864
141
în păstrare este de furat sau străin, şi se:
va сеге de stăpinul său, este dator раѕ-
trătorul a-l da judecăţei, că, de nu-l va
da se învinovăţțeşte.
14. Cind mulţi vor pune în păstrare un
lucru și-l vor cere, atunci păstrătorul este
dator să-l dea fiind toți impreună; că de
nu, se învinovățeşte.
15. Сіпа mulţi vor pune іп păstrare
lucrul deavalma, cu aşezămint ca să-l poată
da păstrătorul fiecărui ce-l va cere, sau
tutulor, atunci să urmeze după tocmeală.
16. Cind la doi inşi se va pune lucrul
în păstrare, este dator fiecare dintr inşii
să-l dea cind se va cere, şi de-l va da
unul dintr'inşii cu lipsă de cit a fost, da-
tor este şi acel ce la dat, şi celălalt păs-
trător lipsa lucrului.
17. Cind se va da іп păstrare lucru a-
coperit şi pecetluit, atunci păstrătorul este
dator a da lucrul cel acoperit şi pecetluit
cum sa dat, cind i se va сеге, fără a mai
fi dator altceva din cite poate să ceară
cel ce Га pus іп păstrare, că le-a avut
acoperite şi pecetluitej dar de-i va arăta
142
mai întii păstrătorului cele ce pune în раѕ-
trare cite una una, şi apoi le va pecetlui
atunci păstrătorul este dator şi el a le da
cite una una.
18. De seva cere lucrul cel pus în păs-
trare, şi nu se va da, în vreme ce putea
să se dea, atunci orice va рай lucrul, din
orcare pricină fără deosebire, este dator
păstrătorul, pentru că nu Га dat cind i
s'a cerut; fără numai cind se va arăta
cu dovadă că atunci nu se putea da din
pricină neapărată.
19. Cind va vrea păstrătorul să dea şi
inaintea sorocului celui orinduit, de se va
intimpla, lucrul cel pus іп păstrare, este
dator cel ce l'a pus să-l primească; afară
numai de se află şi el impotriva în vre-o
întimplare ca să nu poată să primească,
iar păstrătorul poate să-l păstreze mai
multă vreme.
20. Cînd păstrătorulva cheltui ceva de
trebuinţă spre paza sau hrana lucrului
celui dat în păstrare, cel ce la dat în
păstrare e dator cheltueala.
143
CAP. XXIII.
Pentru sechestru !).
1. Sechestru este un fel de depoziton,
cînd doi inşi sau mulţi pun cu mulţumita
lor un lucru de prigonire, la un al treilea
obraz, în păstrare, ce se zice păstrător,
ca să-l păzească şi să-l dea aceluia ce se
va dovedi stăpin al lucrului.
2. Ріпа a nu se dovedi cine e stăpinul
lucrului, păstrătorul nu poate să-l dea nici
unuia din cei ce-l pun în păstrare.
3. De se va tocmi şi altceva între cei
ce pun în păstrare şi între păstrători, să
urmează tocmeala.
4. Dupe ce se va dovedi stăpinul lu-
crului celui pus în păstrare, atunci păs-
trățorul e dator să dea lucrul şi rodul de
va avea.
5. In scurt cite am legiuit pentru depozi-
ton ($ 3, 4, 5, 6, 9, 12, 13, 16, 17, 18,
19, 20, 21) toate le legiuim şi pentru se-
chestru.
1) Vezi art. 7 Сар. 3 partea 6 anexa No. 2 Cap. ҮП
Reg. Org. și ofisul deslușitor din anul 1838.
Partea patra
CAP. 1.
Pentru daruri!).
1. Darurile sunt ог lucruri, sau folo-
suri de lucruri.
2. Se fac daruri şi pe vremea de acum
51 pe vremea viitoare.
3. Se fac daruri şi cu legătură şi fără
legătură.
4. Pină a nu se da darul, poate să se
lege orice legătură; iar după dare nu.
5. Orce va dărui bărbatul în viaţă fe-
meei sale după nuntă, şi femeia bărbatu-
lui său, se socoteşte imprumuitare, iar nu
dare.
1) Cireulara No. 45 din 2 Ian. 1848 ordonă „са actele
de dar a lucrurilor nemiscătoare să se alevereze cu În-
deplinirea formelor cerute pentru vinzări*“ trecindu-se în
condica de vinzări de bună voe.
15
Pentru că de se va lăsa să dăruiască
unul altuia cu desăvirşită stăpinire, se
poate din dragoste să-şi dăruiască toată
averea unul айша, şi la urmă, întimplin-
du-se a se despărți, să rămină săraci, Şi iarăşi
se poate avind, or bărbatul, or femeia, îm-
prumutători, să dăruiască unul altuia totdea-
una şi imprumutătorii să rămină păgubaşi.
6. După ce se va da darul, nu se va
mai cere inapoi, afară numai:
a) De va fi dat darul cu legătură şi
cel ce la luat nu va urma legăturii.
b) De va necinsti primitorul darului pe
dăruitor, sau de-l va păgubi, sau de va
cugeta în faptă rea asupră-i, sau de va da
jalbă asupră-i cu piră nedreaptă.
1. Darul cel necinstit nu se cere nici
odată inapoi, şi necunoscător şi cunos-
cător de se va arăta obrazul cel necinstit.
CAP. II.
Pentru darurile dinaintea nunții.
]. Afară din darurile de la logodnă,
orce va dârui bărbatul femeei sale ina-
intea пипќе! se chiamă dar dinaintea nunţei.
Dem. D. Stoenescu—Legiuirea Caragea. . 10
146
2. Orcum şi orce se va aşeza înain-
tea nunţei, pentru daruri dinaintea nunţii,
acea tocmeală să se păzească întocmai 1).
3. De se va făgădui de către bărbat
dar dinaintea nunţii, şi nu se va numi ce
şi cît, să nu fie dator.
4. Сіпа inaintea пипќеі nu se va da,
sau nu se va făgădui dar dinaintea nunţii,
după nuntă să nu se ceară.
5. Orce dar dinaintea nunţii va dărui
nevirstnicul, se primeşte.
6. Cind nu se va face nunta, darurile
dinaintea nunţei să întorc înapoi.
1. După nuntă şi darurile de la logodnă
fireşte urmează orinduelile darurilor dina-
intea nunţei; 51 cîte legiuim pentru daru-
rile dinaintea nunţei, aceleaşi înțelegem
şi pentru ale logodnei.
8. Darul dinaintea nunţii, ca şi zestrea,
nici se înstrăinează, nici se zălogeşte; a-
fară numai la cite întimplări, şi cum se
zălogeşte zestrea şi se înstrăinează, şi
1) Sub imperiul legiuirei Caragea darurile făcute în-
tre soți înaintea căsătoriei erau permise. Bul Cas. р.
686/95.
147
Cînd bărbatul are datorie dinaintea пип-
еі şi nu i se ajunge celalalt avut al lui
са să se plătească.
9. Cind seva desface căsătoria pentru cu-
getarea геа а тиегі împotriva vieţii băr-
batului, sau pentru precurvia ei (vezi pen-
tru căsătorie, partea 3. Cap. 16. art. 6),
atunci darul cel dinaintea nunţei se în-
toarce întreg bărbatului, şi, de nu vor a-
vea copii, îl stăpineşte desăvirşit, iar de
vor avea, este al copiilor, şi elia numai
rodul.
10. Cind se va desface căsătoria pen-
tru cugetare rea a bărbatului împotriva
vieţei soției sale, sau pentru că are ţii-
toare, şi celelalte (vezi pentru căsătorie
partea 3, cap. 6 $ 6), atunci darul dina-
intea nunţei rămine al тиегі; şi de mau
copii, îl stăpineşte еа desăvirşit, iar de
au copii, este al lor, şi ea numai cu ro-
dul se foloseşte.
11. De se va mărita femeia în ajunul ja-
lii, să piarză darul dinaintea nunţii; şi de
va avea copii să fie al lor, iar de nu, să
fie al moştenitorilor bărbatului.
148
12. Cînd bărbatul va muri, şi nu se
‚ уа mărita muerea, sau se va mărita după
anul jălii atunci, de va avea copii, daru-
rile dinaintea nunţii să fie ale copiilor,
avind ea folosul acelor daruri ; iar de nu
are, şi bărbatul nu are datorie dinaintea
nunţii ($ 8) să le stăpinească си desă-
virşită stăpinire.
CAP. III.
Pentru moștenire sau clironomie.
1. Moştenire este primirea unui viu a
dreptăţilor unui mort, căruia îi sunt dă-
ruite dupa pravilă, fără de diată sau cu
diată (1).
2. Dreptăţile mortului ce se moştenesc
sunt:
a) Toată averea lui, afară din boerii,
din privilegiurile persoanei sale, şi afară
din pedeapsa pentru vinile persoanei sale.
b) Toate datoriile lui.
1) In ofisul domnese No. 558 din 13 Martie 1851, rela-
tiv la mostenirile obrazelor călugărești, dat de Barbu
Dimitrie Stirbei, se ordonă a se avea in vedere hrisovul
din 1776 şi înaltul împărătesc hatişerif din 1802, prin
care se prevede ca averea, călugărilor morți să se ја са
un venit al mănăstirei la care erau inchiuaţi.
149
с) Toate tocmelile lui după care or el
este altora cevaşi îndatorat, ог alții lui.
d) Orce pricini de judecată politicească.
3. Diata se zice cartea prin саге rîn-
dueşte mortul cine să-i fie moştenitor.
4. Moştenitorul este obrazul la carele
trec toate acele drepturi ($ 2) al mortului.
5. Cel ce nu voeşte, cu sila moşteni-
tor nu se face.
6. Să aibă voe moștenitorul, сегіпа de
la judecată ѕогос de şease luni, să cerceteze
averea mortului $1 datoriile, ca să-şi ea
seama de voeşte a se face moştenitor sau nu.
Т. In diastima chibzuiri de şease luni să
se orinduiasce de judecată epitrop ре a-
verea mortului ca să caute să nu se
risipească.
8. Are voe moştenitorul să ceară de la
judecată a se cerceta averea şi datoriile
mortului cu catastişhee carele să i se dea
lui ca săşi ia seama.
9. Сіпа moştenitorul este nevirstnic,
epitropul sau ruda cea mai de aproape,
prin ştirea judecăţi, se cade a face chib-
zuire de trebue să primească sau nu ne-
virtsnicul moştenirea.
150
10. Cel ce va primi odată şi se va
numi moştenitor, sau chibzuinduse în zisul
soroc ($ 6), sau nu, acela nu poate să se
mai lapede de moştenire, ci rămine bun
moştenitor.
Incă şi cel ce nenumindu-se moştenitor,
va urma ca un moştenitor (plătind adică
datoriile mortului, sau vinzind din averea
lui, şi celelalte) rămine şi acela bun moş-
tenitor, şi nu se mai poate lăpăda.
11. Nevirstnicul, de se va numi moş-
tenitor cu mijlocul judecății prin epitrop,
rămîne moştenitor, şi nu se mai poate
lăpăda de moştenire.
12. Moştenitorul nu este slobod o parte
din averea mortului să moştenească şi
alta nu; ci or toată, or nimic.
13. Copii sunt datori să primească nu-
mai moştenirea mamei, şi a tatălui nu, de
nu le e de folos; sau a tatălui numai, şi
a mumei nu.
$.
Moştenire fără diată.
14. Fără diată moştenesc rudele.
Se împart rudele, în rude din sus, din
jos şi de alăturea.
151
Rude din jos sunt copii, nepoţii, stră-
nepoţii şi celelalte.
Rudele din sus părinţii, moşii, strămoşii
şi ceilalți.
Rude de alăturea sunt fraţii, unchii,
nepoţii, verii şi ceilalți.
15. Toate rudele moştenesc pină la
a 8-а speță a rudenii.
Spiţa de rudenie zicem rindul obraze-
lor la carele trec averile morţilor, după
figura Z 1).
Fig. Z, obrazul ce se moşteneşte fiul
lui este întiia spiţă, nepotul lui este а
doua spiţă, şi de rind cei din jos;
Şi iarăşi tatăl lui Z, întiia spiţă, moşul
său a doua, şi drept de rind cei din sus.
Şi iarăşi fratele lui Z, а doua spiţă,
pentru că tatăl său (prin carele el se ru-
deşte си frateseu), este spiţa intii.
larăşi vărul lui Z, ѕрҝа patra, pentru
că tatăl lui Z, este spiţa întîi, тош! a
doua, unchiul a treia, vărul a patra, şi
de rind cei de alăturea.
1) Vezi tabloul la sfirşit.
192
16. Rudele cele din jos se protimisesc
de cele din sus la moştenire, şi cele din
sus de cele de alături. |
Rudele de jos.
17. a) Cind mortului nu-i trăeşte muerea
sau moartei bărbatul, şi au numai un
copil, atunci moşteneşte copilul.
b) Cind au numai feciori, moştenesc
feciorii, de opotrivă fiecare.
c) Cind au feciori şi fete, numai feciorii
moştenesc deopotrivă, şi pe fete, de vor
fi neinzestrate, datori sunt să le inzes-
treze şi să le căstorească 1).
1) Vezi art, 13, сар. 16,p. З mai sus, și art. 32 mai jos.
— Fraţii după legea Caragea, fiind datori să-şi înzestreze
surorile cu din chiar avutul lor propriu, cind пп este avere
părintească, rezultă de aici că ei nu pot pretinde să fie
obligați la plata dotei numai în proporțiunea părței се
au moștenit si prin urmare: să о dividă față cu sora de
măritat şi între ceilalți comostenitori ai săi. Bul. Cas, p.
846/87.
— Sub Codul Caragea fetele nu moşteneau pe părinții
lor, ci numai feciorii, cu obligație insă de a inzestra
pe fete.
Astfel o fată, fie căsătorită chiar după moartea părin- -
{Пог si fraților еі, nu poate revendica nimic de la ne-
poții ei din moştenirea rămasă dupa urma părinților săi
dacă se constata că a fost inzestrată din averea părin-
tească, Bul. Cas. р. 786/900.
13
d) Cind au fete neinzestrate şi înzes-
trate numai cele neinzestrate moştenesc
deopotrivă fiecare.
е) Сіпа au numai fete înzestrate, atunci
` moştenesc ele deopotrivă una ca alta.
f) Сіпа, afară din copiii lor cei vii, au
şi nepoți de fiu, se chiamă şi aceştia la
moştenire şi moştenese dimpreună cu un-
chii lor partea ce se cădea să moştenească
tatăl lor de a treia.
g) Cind, neavind feciori în viaţă, au ne-
poţi, din feciori şi din fete, atunci nepoţii
cei din feciori, depărtează pe nepotii cei
din fete (precum se cădea să depărtează
feciorii de trăiau pe fete de trăiau) şi
moştenesc pe obrazul părinţilor lor.
Luind adică fiecare familie partea ce se
cuvenea să ia tatăl lor de trăia.
— Codul Caragea recunoștea numai băeților dreptul la
moştenirea părintelui lor nu si fetelor. cind erau şi
băeți şi fete şi in acest caz dacă fetele nu erau inzes-
trate, frații erau datori a le înzestra si mărita. Bul.
Саз. р. 554/94 şi 961/94.
— Fetele avind numai dreptul de a ti înzestrate, iar
băeți de moştenitori ai averei părinților decedați, numai
acestia puteau să ridice contestaţii la executare, iar nu
si fetele. Bul. Саз. р. 367 85 $1 51 83.
154
h) Сіпа au nepoți din fete numai, acei
numai moştenesc de casă.
i) De le trăesc tata şi mama, şi au si
nepoți de copiii, nepoţii aceia opresc din
moştenire pe tată şi pe mamă, după cum
trebuia să-i oprească şi părinţii lor de ar fi
trăit,
Asemenea urmează şi cind în loc de
tată sau de mamă, are mortul or moarta
moşi, sau moaşă; şi celelalte rude din
sus asemenea.
j) Copii vitregi de tată, moştenesc pe
mamă, deopotrivă, şi pe tatăl fiecarele de-
osebi pe al său.
k) Cind mortului îi trăeşte muerea şi
are copii cu dinsa, sau moartei îi trăeşte
bărbatul şi are copii cu dinsul, atunci co-
pii, sufletul mortului sau al moartei şi so-
tia cea vie moştenesc deopotrivă averea,
după сит mai jos se arată:
Adică copii îşi iau părţile lor, pe care
sunt stăpini desăvirşit, luînd asupra lor şi
partea sufletului pentru cheltuelile îngro-
pării şi a pomenirilor mortului sau moar-
tei; iar soţia cea vie are numai chrisis,
adică folosul părței sale.
155
lar de se va intimpla, în urma morței
unuia din părinți peste trei ani, să trăească
copii, şi după acea vreme să moară co-
pilul, însă partea bărbătească mai înainte
de al 14-lea an al virstei sale, iar partea
femeească mai înainte de al 12-lea anal
virstei sale, atunci părintele се va fi viu
să ia a treia parte a sufletului іп bani
gata; iar de vor muri copii înaintea îm-
plinirii a trei ani după moartea unuia din
obrazele părinţilor, atunci obrazul dintre
părinţi ce este viu, de va fi făcut cheltueli
pentru îngropare şi pomeniri, să arate so-
coteală către clironomii (vezi al. с.е la
$ 18) şi clironomii să-i plătească citva fi
cheltuit 1).
Rudele de sus.
18. a) Cind va muri copilul fără de
moştenitor, însă partea bărbătească, după
cel patrusprezecelea an al virstii sale, iar
partea femeească după al 12-lea an, atunci
il moşteneşte tatăl şi mama deopotrivă.
1) Succesibilul apucat să plătească datoriile autorului
său, ca să fie scutit. trebue să dovedească că a rennuțat
la moştenirea lui, iar nu că nu a acceptat succesiunea,
Ви. Cas. р. 96/85.
156
b) Cind multe din cele de sus rude
trăesc, după moartea vreunui din cei de
jos се nare moştenitor, atunci cei mai
de aproape la ѕрі{а se protimisesc la moş-
tenire din cei mai depărtaţi:
Cum am zice tatăl numai, sau mama
numai, sau amindoi împreună de trăesc, se
protimisesc din тоб, şi тоѕш din stră-
moşi şi celălalte.
c) Cind va muri copilul, parte bărbă-
tească mai înainte de al patrusprezecelea
an al virstei sale, iar parte femeiască mai
înainte de doisprezece ani ai vîrstei sale,
ori înaintea morţii unuia din părinţii săi,
ori după moartea acelui părinte şi alt co-
pil nu va mai răminea, atunci periusia
„acelui părinte să se facă trei рагі din care
o parte să o moştenească obrazul celviu
dintre părinți cu desăvirşită stăpinire,
însă іп bani gata, altă parte să о moş-
tenească rudele cele de sus ale părin-
telui celui mort sau frate numai (de vor
lipsi rude de sus), iar cealaltă a treia parte
să o moştenească sufletul copilului celui
mort, care parte să о ia tot acele rude
157
ale părintelui celui mort, pentru cheltuiala
îngropării şi a pomenirilor.
lar cînd nu vor trăi nici rude de sus,
пісі frați ai părintelui celui mort, atunci
obrazul dintre părinţi саге trăeşte să moş-
tenească pe părintele cel mort al copilui,
Şi rudele de alăturea ale părintelui celui
mort, ріпа la a patra spiţă, să aibă pro-
nomion a răscumpără, de vor voi, numai
căminul lor, de va й.
Rudele de alături.
19. a) Mortul care mare rude din jos
şi din sus, se moşteneşte de rudele de a-
lăturea.
b) Fraţii şi surorile se protimisesc la
moştenire dintre toţi lăturaşii.
с) Fraţii cei buni se protimisesc la moş-
tenire din cei vitregi.
d) De va muri vre-un frate sau vre-o
soră fără de moştenitori, şi au fraţi, sau
surori şi nepoți de fraţi, atunci dinipreună
cu fraţii moştenesc şi nepoţii partea ta-.
tălui lor, sau a mamei lor, ce se cădea.
să o ia de trăia.
158
e) Cind vreun frate, sau vreo soră, mu-
rind fără de moştenitor, au frați vitregi şi
nepoți de fraţi sau de surori buni, atunci,
nepoţii opresc de la moştenire pe frații
vitregi după cum trebuia să-i oprească şi
tatal sau mama lor de trăiau.
f Ciud vreun frate sau vre-o soră, mu-
rind fără de moştenitori, mau пісі frați
sau surori buni, тїсї nepoți din frați sau din
surori buni, atunci fraţii şi surorile cei vi-
tregi, buni de tată sau de mamă, moşte-
nesc deopotrivă.
g) După cum copiii fraţilor buni moşte-
nesc d'impreună cu urchii sau cu mătuşele
pe unchiul cel bun sau pe mătuşă ($ e de
mai Sus) aşa şi copiii fraţilor vitregi moş-
tenesc pe unchiul cel vitreg sau pe mătuşă,
dimpreună cu unchii cei vitregi sau mă-
tuşele.
h) Pravila ce chiamă copiii fraţilor celor
morţi са să moştenească d'impreună cu
unchii, nu se întinde şi la rudele deală-
turea cele mai depărtate; ci după fraţi şi
nepoți de frați, toţi ceilalţi lăturaşi moş-
tenesc după ѕріќа rudeniei, protimisindu-se
159
totdeauna cei mai de aproape din cei mai
de departe 1).
$.
20. La moştenirea căminurilor totdeauna
or din sus rude de vor fi moştenitori, or
din jos, ог de alăturea, se protimiseşte
partea bărbătească plătind cu bani la par-
tea femeiască analogon се li se face şi să
ia din moştenirea căminurilor.
$.
21. Copilul din curvie fără diată пи moş-
teneşte pe tatăl şi pe rudele sale din sus,
nici tatăl său pe dinsul, şi pe rudele lui
din jos, căci el nu este ştiut lor, nici ei
lui;
Copilul din curvie moşteneşte, fără
diată, pe mama sa şi pe moaşa despre
mama sa; şi unchii, moaşa şi mama pe el,
pentru că împotrivă el este cunoscut de
dinşii şi ei de dinsul 2).
1) Fraţii primari, care vin în concurs cu trei frați u-
terini, au dreptul. chiar trăind ambii părinți, la o a patra
parte din averea de succesiune plus 1'ш din totala avere.
Bul. Cas. р. 880 87.
— După art. 6, 19, 20 зі 21 p. VI е, II cod. Caragea
fetele neinzestrate au drept la 16 parte din moştenirea
părintelui lor. Bul. Cas. р, 88 89.
2) Copilul natural are drept de moştenire în averea, fra-
160
22. a) Copii de suflet, or rude de vor
fi, or străini, moştenesc pe părinţii lor cei |
sufleteşti, după cum şi copii cei adevăraţi,
fără de diată întocmai.
b) Copii de suflet nu moştenesc după
cuvîntul iothesii alte rude dintr'ale sufle-
teştilor lor părinţi, nici din sus, nici din
jos, nici dealăturea.
c) Părinţii cei sufleteşti, or rude, or stră-
ini de vor fi, cind după moartea copilului
de suflet trăesc părinţii lui cei fireşti, mos-
tenesc d'impreună cu dinşii deopotrivă ре
copilul de suflet; dar cind nu trăesc 1
moştenesc singuri.
d) Părinţii sufleteşti пи moştenesc си
cuvintul iothesii alte rude ale copiilor lor
de suflet.
$
23. Сіпа bărbatul си muierea trăind zece
ani şi nefăcind copii, va muri unul din
obraze şi nu va avea copii dintr'altă căsăto-
telui şi surorei sale de mamă, de și legea nu spune ex-
pres aceasta, căci atit disposiţiile art. 21 p. IV е. III din
legiuirea Caragea, cit si despozițiile art. 677 din с. с. ac-
tual, care vorbesc de moştenirea, copilului natural, nu sunt
restrictive. Bul. Cas. p. 813/97.
161
rie mai dinainte, atunci obrazul cel viu moş-
teneşte fără de diată a şasa parte din a-
vutul lui; iar cealaltă avere rudele lui.
Cînd bărbatul cel mort nare rude, nici
Че sus, nici de jos, nici de alăturea, îl
moşteneşte fără de diată soţia sa; şi pe
soție, de nu va avea rude de sus de jos
51 de alăturea o moşteneşte fără de diată
soţul ei.
$.
24. Cind mortul п’аге пісі rude, nici
nevastă, sau moarta nici rude, nici băr-
bat, se moşteneşte fără de diată de cutia
milelor 1).
$.
Moștenire си diată.
25. Moştenesc şi rudele şi străinii cu diată.
26. Diata să se facă înscris, iscălind-o
cel се o face şi mărturisind-o си iscăli-
tura sa şi arhiereul locului, sau judecă-
torii, sau trei martori, care să fi văzut
sau să fi auzit de la cel ce a făcut diata,
că este a sa.
1) Vezi şi art. 10 şi 11 din legiuirea pentru obșteasca
epitropie.
$ у а,
Dem. Г Stoenescu—Legiuirea Caragea. 11
Cind cel ce face diata, nu va să ştie
martorii cele scrise іп diată, este slobod
stringind-o sau pecetluind-o, să o dea, să
o iscălească pe din afară, spuindu-le nu-
mai că este diata sa.
lar de va fi scrisă diata de tot cu mina
celui ce a făcut-o, atunci şi fără de mar-
tori să aibe tărie întocmai ca cea măr-
turisită 1),
1) Era valabil testamentul făcut де un om саге nu
stia carte, dacă subserierea prin punere de deget era a-
deverită de scriitor şi de trei martori. Bul. Cas. р. 434 83
şi 1098 93.
— Prin condiţia ce legea Caragea cere pentru validi-
tatea testamentelor, prin art. 26 de la partea ІУ е. IV
nu se înțelege ca testamentul să conțină menţiunea din
partea martorilor că au văzut sau auzit de la testator
că testamentul este al său: este destul ca testatorul să
declare in testamentul său că Га tăcut în de fată cu mar-
torii care semnează, ca cerințele legei să fie îndeplinite,
şi partea care atacă testamentul n'are de cit să ceară
ascultarea, acelor martori, conform art. 19 р. VI е. П
din zisa lege. Ва. Cas. р. 1060 91.
= Este nul testamentul sub legea Caragea, саге nu a-
vea, pe lingă semnătură și adeverirea a trei martori care
să fi văzut sau să fi auzit de la cel care a făcut diata
că este a sa. Bul. Саз. р. 691/87. E
— Legea nu pronunță nulitatea testamentului în care
testatoarele vorbeşte іп a treia persoană; condiţiile e-
senţiale de observat la testamente sau prescris atit de
legea Caragea cit şi de legea nouă. Bul. Саз. р. 181 85.
163
271. Nimeni să nu fie volnic să-şi facă
diată mai înainte de douăzeci de ani ai
vîrstei sale.
28. Cel ce face diată trebue să aibă
mintea întreagă. De aceia:
Nebunii şi cei zmintiţi la minte пи pot
să-şi facă diată. |
29, Cel ce are copil şi rude din jos,
nu este slobod să lase moştenitori în diate
rude din sus.
“Pentru că rudele din jos se protimisesc
după pravilă din cele din sus. ($ 16).
30. Mama care are copil din curvie,
nu este slobodă să-şi lase în diată moşte-
nitori pe rudele din sus; că se protimi-
seşte acesta după pravilă din rudele ei
din sus.
31. Cine n'are rude din jos, şi are pă-
rinți şi rude din sus, nu e slobod să lase
— Testamentul autentic, trebue mărturisit devisu et-
‘наи де însusi testatoarele. Un procurator cu puteri
chiar speciale nu are acest drept. Bul. Cas. р. 320/82.
— Sub legea Caragea nu era oprit са un testatavre să-
si trimeată testamentul său la Trib. pentru a fi legali-
zat. printr'un vechil cu procură legalizată de comisie саге
avea să declare că testamentul este al mandatarului său.
Bul. Cas. р. 403/80.
164
moştenitori în фаќа rude de alăturea;
că rudele din sus se protimisesc după
pravila din rudele de alăturea ($ 16).
32, Cind cineva, neavînd rude de sus
şi de Jos, are de alăturea, slobod este să
lase moştenitor ре care va voi dintr'inşii
sau din cei străini pe cel cinstit, sau pe
muerea sa, şi muerea pe bărbatul său.
Insă să se însemneze că oricare soră
se va înzestra după moartea părinţilor e:
de către fratele său, nu din moştenire
rămasă de la tată-său sau de la mamăsa
ci din avutul cîştigat de către frates&u
aceia murind fără de copii, să lase pe
acel frate al său după datorie moştenitor
pe jumătate din avutul său.
33. Cind cel ce face diată ‘аге numai
un moştenitor, din jos, sau din sus, a-
tunci după datorie se cade ca jumătate
din averea lui să o lase moștenitorului,
lar cînd are doi, atunci se cadesă le lase
două părți din trei, şi cind аге trei, atunci
trei părţi.din patru, şi celelalte; iar ju-
mătate partea (cînd are un moştean), sau
a treia parte (cind are doi), sau a patra
165
(cînd are trei), şi celelalte, este slobod
să o dăruiască сш va voi.
34. Au putere părinţii care fac dieţi,
şi celelalte rude din sus să depărteze
din moştenire pe copii şi pe celelalte
rude din jos pentru următoarele pricini :
a) Cind copii şi rudele din jos îi vor
necinsti ocărindu-i, sau bătindu-i sau por-
nind jalbă asupră-le cu piri nedrepte.
b) Cind bolnăvindu-se sau sărăcind, nu
vor îngriji de dinşii şi nu-i vor căuta după
putere.
c) Cind vor cădea robi, şi ei, avind
putere, nu-i vor răscumpăra.
d) Cind vor umbla să-i omoare 1).
35. Părinţii ce sufleteşte pot să depăr-
teze de moştenire pe copii lor de suflet
pentru aceleaşi cuvinte pentru care şi cei
adevăraţi părinţi îşi lipsesc copii lui de
moştenire. ,
36. Copii şi rudele din jos pot să de-
părteze din moştenire pe părinţii şi rudele
din sus pentru pricinile (Б. с. d. de 1а$ 34).
31. Cind cel ce face diata уа depărta
1) Vezi art. 30 cod. penal 1850.
166
de moştenire pe rude din jos sau din sus,
de nu va scri curat în diată şi pricina să
nu se ţie їп seamă depărtarea de moştenire.
38. Cind cel ce face diată va să ada-
ове, sau să scoață, sau să dreagă ceva
din diată, poate să o facă aceasta şi cu
deosebită însemnare în diată peste cele
scrise; însă acea însemnare să fie scrisă
de însuşi el, sau şi de altul, şi iscălită de
dinsul, mărturisite de trei marturi, sau de
judecător, sau de arhiereul locului; iar
într'alt chip nu 1).
39. Cel ce face diată, nu e slobod cu
însemnare, nici moştenitor să orinduiască.
nici de moştenire să lipsească.
$
40. Se strică diata de їо{:`
1) Cind un testament nu tormează de cit un singur corp:
si după ce о fost detructiv terminat s'a dat şi semnat de
testator şi martori, e invederat că data. semnătura, si
asistența martorilor pusă în josul lur se raportă la toate
dispoziţiunile luate prin el; prin urmare, îutrun aseme-
nea caz nu poate ti vorba de vre-o nulitate în înțelesul
art. 38 р. IV c. Ш diu legiuirea Caragea, sub imperiul
căreia s'a făcut testamentul, Bul. Cas. р. 106091.
— Sub codul Caragea se putea face codicile, şi în a-
tară де diata, în formă ologrată, şi ele erau valabile са.
si cele făcute prin diată. Bul Cas. р. 1523 96.
167
a) Cind se face împotriva pravilelor
(§ 26—31).
b) Cind neavind cel ce face diata co-
pil mai dinaintea morței lui, se va naşte,
după moartea lui, copilul de care în diată
nu se face pomenire.
c) Cind se va face a doua diată după
pravilă, a treia şi celelalte.
d) Cind se va dovedi mincinoşi.
е) Сіпа moştenitorul cel orinduit nu va
să se facă moştenitor.
41. Se drege diata în parte şi nu se
strică de tot.
a) Cind după diată se va naşte copil,
51 cel.ce a făcut diata, avind orinduiți moş-
tenitori alţi copii ai săi, nu pomeneşte pen-
tru aceasta; că atunci acest copil se co-
prinde şi el în moştenire, şi moşteneşte
d'impreună cu ceilalți frați deopotrivă din
averea părintească; iar celelalte rindueli
ale йе nu se strică,
b) Cind cel ce face diată are copii şi
rude de jos, sau părinţi şi rude de sus,
şi pe unele din obraze ce sunt tot de-o
168
spiță le numeşte de clironomi, iar pe al-
tele nu;
Căci atunci cei nepomeniţi se coprind
şi moştenesc împreună deopotrivă ave-
rea; iar celelalte rindueli ale dieţii să
urmează.
с) Сіпа cel ce face diată; nu ‘уа lăsa
moştenitorilor din jos, sau din sus, de-
plină partea jumătate ce e dată să le-o
lase ($ 33), sau două părţi din trei, sau
trei din patru, şi celelalte; şi va dărui
legaturi aiurea mai mult de jumătate (de
va avea un moştenitor) sau mai mult de
a treia parte (de va avea doi) sau mai
mult de a patra parte (de va avea trei),
şi celelalte;
Căci atunci ce e mai mult să scoată
din legaturi şi se dă moştenitorilor; iar
celelalte rindueli din diată se împlinesc,
42. Rudele din jos şi din sus sunt slo-
bode a porni piră asupra dieţii pentru
orice defăimare va fi avind; iar rudele de
alăturea numai cînd n'are adeverirea сеа
rinduită de pravili, sau că cel ce a fă-
cut diata nu-şi avea minţile întregi cînd
169
a făcut-o, sau că este mincinoasă; (реп-
tru care pricini 51 cutia milelor cind nu
este moştenitor după pravilă, are voe să
facă piră asupră-i).
САР. IV.
Pentru legat.
1. Legat se zice darul cel cu diată, sau
cu deosebită însemnare dăruit dupe moarte.
2. Poate cel ce face diată să dăruiască
legaturi, rudelor, străinilor, unuia din moş-
tenitori sau mai multor, bez moştenirea lor.
3. Сїй sunt slobozi să-şi facă dieţi, au
voe şi legaturi să dăruiască.
4. Se dăruiesc legaturi lucruri sau fo-
losuri de lucruri, cu legătură şi fără de
legătură.
5. Cind vre-un legat se va scri cu le-
gătură, ріпа a nu se implini legătura, nu
e dator clironomul să-l dea.
6. Cine este moştenitor şi are legat, este
'slobod să se lapede de moştenire, таг le-
gatul să şi-l ţie.
7. De se va scrie acela şi legat la mulţi
fără de a se orindui părțile, îl împart de-
-opotrivă toţi; iar dacă sunt orinduite
părţile îşi ia fiecare partea sa.
170
8. De se va scrie legat vre-un lucru
zălogit, moştenitorul este dator să-l scoată
şi să-l dea, sau de se va fi vindut, să-i
răspundă prețul.
9. Сіпа cel ce face diata va dărui le-
gat vre-un lucru străin ştiindu-l şi pe
urmă judecindu-se stăpinul, şi-l va lua,
atunci moştenitorii se îndatorează să răs-
punză legatarului prețul acelui lucru. Iar
cind cel ce a făcut diată va fi dăruit le-
gat lucru străin neştiindu-l şi lucrul acela
se va lua de stăpin cu judecată, atunci
moştenitorul nu e dator nimic.
10. De se va lăsa legat vre-un lucru
inchiriat, atunci moştenitorul să plătească
Jlegatarului toată chiria, din ziua ce se va
face stăpin pe lucrul acela ріпа la împli-
nirea sorocului închirierii, şi după soroc
să fie al legatarului.
11. Cind se va scrie legatul se înţelege
d'impreună cu acel lucru şi părţile lui cele
încheiate.
Cum de se va scrie casă, se înţelege
şi uşile, şi celelalte cite sunt incheiate.
12. Сіпа se va scrie legatul, nu se în-
IC O
teleg şi părţile cele neincheiate cu acel
lucru, de nu se vor numi în diată; cum
de se va scrie casă, nu se înțeleg şi aş-
ternuturile, de nu se vor numi şi ele.
13. Cînd se va scrie legat vre-un loc, se
înțeleg şi cite lucruri mai la urmă sau
împreunat cu locul, de nu le va deosebi
făcătorul феі.
De va scrie cum am zice legat vre-un
loc fără de namestie, şi la urmă va face:
pe dinsul namestii, şi nu le va deosebi,
se înțeleg d'impreună cu locul şi names-
tiile şi celelalte.
14. De se va scrie legat vre-o names-
tie, sau vie, sau pădure, sau orice alt lu-
cru, este pus vre-un loc, şi se va strica
din vre-o întimplare după vreme, locul
se dă.
15. De se va scrie legat cel ce face
diata, şi mai la urmă însuşi îl va vinde,
sau îl va strica, moştenitorul nu este da-
tor să-l dea.
16: Cînd din multe lucruri de un fel (cum
am zice din cai şi altele) un legat scrie
nehotărit, unul nehotărit e dator clirono-
172
mul să dea; iar de va serie hotărît, pe
се! hotărit este dator să dea.
17. De va scrie legaturi lucruri pră-
sitoare (cum sunt dobitoacele şi celelalte)
trebue să se dea legatarului, după moar-
tea celui ce a făcut diata, cu prăsila cite
se va face după moarte.
18. Cite legaturi, pină a nu se da, să
strică fireşte, sau din vre-o întimplare peste
putință a se opri, sau de dăruitor se chel-
tuesc, paguba este a legatarului.
19. Cite legaturi din vicleşug sau gre-
şeală a moştenitorului să strică, paguba
este a moştenitorului.
20. Cite legaturi sunt scrise іп dieţi ce
S'au stricat cu totul, nu sunt datori cliro-
nomii să le dea. |
21. Cind moştenitorii vor da un legat
numai din dieţile. ce s'au stricat cu totul
_Sunt datori clironomii să le dea pe urmă
toate.
22. De se va scrie legat vre-un rob, şi
va fugi ріпа а nu se da de către moşte-
nitor, atunci moştenitorul este dator a da
or pe rob, sau preţul lui; iar de, va fugi
173
pină a nu muri cel ce a făcut diata, а
tunci moştenitorul' nu este dator, iar le-
gatarul este slobod să-l stăpinească unde-l
va găsi.
САР. V.
Pentru iothesie sau facere de fii de suflet.
1. Facerea de fii de suflet este dar spre:
mîngierea celor се mau copii.
2. Fac fii de suflet numai mirenii virst-
пісі, şi mirencele cele virstnice.
a) Сїй sunt căsătoriţi. şi nau copii.
b) Сі văduvi sau văduve n'au copii.
с) Сїй sunt neinsuraţi şi vor voi.
3. Nebunii, risipitorii şi necinstiţii nu fac
fii de suflet.
4. Epitropul, în diastima epitropiei, nu
face fiu de suflet pe cel de sub epitropia sa.
"5, Facem fii de suflet, obraze bărbătești,
femeeşti, rude sau străini, născuţi din pă-
rinţi slobozi, iar nu robi.
Facem fii de suflet şi drept adevăraţi
$i pe copii noştrii ce nu sunt din cununie
cînd n'avem fireşte după lege.
6. Se fac fii de suflet virstnici $1 nevirst-
nici, care să fie cel puţin cu 18 ani mai
tineri de cit cei ce fac fii.
174
1. Ciţi fac fii de suflet virstnici, să-i facă
prin anafora către Domnie, şi prin hotă-
rire domnească înscris; ca să cerceteze
adică cugetul celor ce-i fac fii.
8. Cîţi fac fii de sufiet nevirstnici, să-i
facă prin ştirea şi adeverirea judecătorilor
locurilor, înfăţişindu-se însuşi си dinşii şi
cu rudele lor cele mai de aproape.
9. Citi fac fii de suflet şi drept adevă-
raţi ре copii lor се nu sunt din cununie,
slobozi sunt şi cu diata lor să-i facă fii
de suflet şi adevăraţi.
10. Сір fac fii de suflet impotriva pra-
vilelor ($ 2—4, 6—8), facerea lor de fii
întru nimic se socoteşte 1).
11. Orce inclinare şi-datorie au fii cei
fireşti către părinţii lor, tot acea inclinare
51 datorie au şi ћ cei de suflet către su-
fleteştii lor părinți, şi aceştia către aceia.
1) Nulitatea unei adopţiuni pentru vițiu de consimţi-
mint din partea minorului adoptat este relativă şi nu se
poate invoca decit numai de către dinsul. Bul. Cas. р. 37 89
Partea cincea
Pentru vini !).
CAP. 1.
Pentru omor.
1. Omorul este, sau mai înainte cuge-
tat, sau necugetat.
2. Mai înainte cugetat omor se zice, cind
îl face ucigaşul cu gind de a omori, şi ne-
cugetat cel împotrivă.
3. Cine va face отог cugetat, singur
sau dimpreună cu altul, să se omoare.
4. Omorul cel necugetat, după întimplări
micşorează sau măreşte vina; adică:
a) Cine va omori apărindu-şi viaţa de
primejdii, nevinovat este.
1) Toate dispoziţiile privitoare la „vini“ s'au abrogat prin
cod. penal din 1852, prin art. 386 : deasemenea prin cod.
penal din 1864 prin art. 398.
176 `
b) Cine fiind copil mic, sau nebun, sau
zmintit la minte уа omori, nevinovat este,
с) Cine asvirlind ceva cu nebăgare de
seamă, va omori, să răscumpere cu bani
omorul de la rudele celui omorit. `
d) Cine din beţie va omori, de va fi
sărac, să se bată şi să se osindească la
surghiunie de trei ani; iar de va fi bo-
gat, să răscumpere cu bani omorul de la
rudele omoritului, şi iarăşi să se osindească
la surghiunie asemenea
e) Care la тіпіе lovindva omori, de va
fi lovit cu armă, şi tăind, sau săgetind,
sau împungind, sau їтриѕсіпд va omori,
să se omoare; iar de nuva lovi cu armă
ŞI va отогї, să se pedepsească ca uciga-
şul din beție.
CAP. 1.
Pentru fîlhari.
1. Tilhari sunt сіў înarmaţi ies înaintea
oamenilor sau îi pindesc la drumuri, sau nă-
vălesc la locaşurile lor şi-i jăfuesc, şii
dispoae.
2. Сїй tilhari se prind, să se omoare.
3. Cite lucruri jefuite se găsesc la til-
177
hari, să se cerceteze ale cui sunt şi să se
dea stăpinului acelor lucruri.
4. Cite lucruri, jefuindu-le tilharii, le vor
vinde, de se va dovedi că cumpărătorul,
ştiind că vinzătorul era һаг, sau că lu-
crurile erau de hoţie, le-a cumpărat, să
le piarză şi să le ea stăpinul lor; iar de
se va dovedi că neştiind cumpărătorul le-a
cumpărat, atunci stăpinul lucrurilor să-i
plătească pe jumătate preţul cumpărătorii
şi să le ia; apoi amindoi să se despăgu-
bească din averea tilharului (de va avea
ceva) luînd adică stăpinul lucrurilor jumă-
tatea preţurilor ce a dat şi cumpărătorul
jumătatea ce-a perdut.
5. Спи se vădesc gazde de tilhari, să
se cerceteze, şi cînd siliţi fiind de frică
primeau pe tilhari şi-i tăinuiau, să se ierte
iar de nu, să se osîndească la ocnă în
soroc de cinci ani.
CAP. Ш.
Pentru furi.
1. Fur zicem celui ce fură adică ia pe
ascuns.
2. Cine va fura de la om particular, să
Dem. D. Stoenescu—Legiuirea Caragea. 12
178
se dea prin tirg си bătae, să plătească ce
a furat, şi să se inchiză la puşcărie un ап.
Cînd tot acela va fura de al doilea, să
se dea prin tirg cu bătae, şi să se оѕіп-
dească la ocnă cinci ani.
3. Cite lucruri se vor vinde de furi la
alții şi le va cunoaşte stăpinul, să se ur-
meze la acelea ca şi. la cele jefuite de
tilhari.
4. Gazda de furi să se pedepsească ca
furul.
5. Furul de lucruri sfinte din biserici,
să se osindească ca şi cel ce fură de Ja
particulari, dar mai straşnic, şi gazdele
lor asemenea; iar cele furate şi vindute,
unde se vor găsi, să se ia fără de plată.
6. Furii de lucruri domneşti şi obşteşti
să se osindească ca şi furi de lucruri sfinte.
CAP. IV.
Pentru mofluzii mincinoși.
1. Cei ce se fac mofluzi, fără a fi, furi
se socotesc şi sunt.
2. Ciţi se vor dovedi mofluzi mincinoşi
să se osindească la puşcărie un an, să li
179
să vinză averea, şi să se plătească îm-
prumutătorilor.
3. Tovarăşii mofluzilor mincinoşi, adică
сіў ne imprumutîndu-i se arată de împru-
mutători şi să dovedesc mincinoşi, sau сїйї
împrumutindu-i mai puţin, se arată їтрги-
mutători cu sume mai mari, sau сіі tăinuesc
lucrurile lor prin ştiinţă, sau le-au cum-
părat cu economie, aceia să se pedep-
sească cu plata de bani, adică cit nu se
ajunge din averea mofluzilor spre plata îm-
prumutătorilor celor adevăraţi, acea lipsă
ѕа se рие de la dinşii şi să o împlinească.
CAP. V.
Pentru plastfografi.
1. Plastografi zicem celor ce fac scri-
sori mincinoase, sau de tot sau în parte.
De tot mincinoase scrisori sunt în cite
pecețile sau iscăliturile sunt mincinoase.
2. In parte mincinoase sunt în cite cu-
vîntul celor scrise, sau împreunarea slove-
lor, sau slovele, sau numerile, sau velea-
tul sau ziua sunt drese sau rase, şi în
locul lor scrise altele.
180
3. Сін fac iscălitura domnească sau pe-
cetea, să li se tae тіпа; сір dreg cuvinte
or Slovniri, or slove, ori numere, ori
veleat, or lună, or zi, din scrisori dom-
neşti, să se osîndească la ocnă în ѕогос
de cinci ani.
4. Ciţi fac zapise mincinoase de datorii
particulare, să plătească îndoit de aceia
ce era să ciştige cu zapisul cel mincinos.
5. lar сїйї vor arăta cărți mincinoase
prin neştiință, şi se va dovedi că nu le au
ştiut de mincinoase, aceia sunt nevinovați..
CAP. VI.
Pentru martorii mincinoși.
1. Сїй se vor dovedi martori mincinoşi
să se dea prin tirg bătindu-se, şi să se»
treacă în condicile judecătoriilor.
CAP. VII.
Pentru prepuitori sau piîriîtori.
1. Prepuitor se cheamă cel ce porneşte
piră la învinovățtire asupra unui nevinovat.
2. Prepuitorii să se osindească la pe-
deapsa ce era să. pătimească cel prepus,
cind s'ar fi găsit vinovat.
181
CAP. VIII.
Pentru tăetorii de bani.
|. Tăetori de bani înţelegem nu nu-
mai pe cei ce tae monedă mincinoasă de
tot sau în parte, ci şi pe cei ce tae mo-
nedă de argint bun şi adevărat, sau de aur
їп tocmai си care umblă. .
2. Ciţi se vor vădi tăetori de bani, să
se osindească la moarte.
:CAP. LX.
Pentru necinstitori.
1. Necinstitorii necinstesc sau cu cuvin-
tul. sau cu fapta.
Cu cuvintul necinstesc înscris, sau prin
grai ocărind în multe chipuri.
Cu fapta necinstesc bătind sau altceva
spre necinste făcind.
2. Mărimea necinstei se socoteşte: .
a) După felul ei: Precum cînd bate ci-
neva mai mult necinsteşte de cit cind ocă-
răşte.
` b) Din înclinarea caracterului ce are cel
ce necinsteşte către cel ce se necinsteşte.
Precum cind fiul necinsteşte pe tatăl
182
său, mai mult greşeşte de cit cind are ne-
cinsti pe altul; şi cind sluga sau robul va
necinsti ре stăpinul său, şi cînd ип par-
ticular va necinsti un boer sau judecător
şi celelalte.
с) După locul unde se face necinstea.
Precum cind se va necinsti boerul sau
judecătorul în locul dregătoriei sale, unde
îşi implineşte datoria sa, sau judecă; ori
preotul unde slujeşte şi celelalte.
3. Necinstitorul să se pedepsească după
mărimea necinstei ($ 2). |
4. Feluri de pedepse pentru necinstitori
sunt: dare de bani, bătae, închisoare, ѕиг-
ghiunie, care să se osîndească сит, şi
unde, şi cînd va găsi cu cale judecătorul
5. Cel се după ce s'a necinstit, se vă
împăca си necinstitorul sau se va învoi,
nu е slobod să mai цены ренин
acea necinste.
САР. Х.
Pentru preacurvie.
1. Numai bărbatul, iar nu altul. este vol-
nic să pornească piră de preacurvie asupra
femeii, şi numai femeia asupra bărbatului
188
2. Cind după curvie se va împăca băr-
batul cu femeea sa cea curvă, nu mai
poate aduce piră asupră-i pentru acea cur-
vie.
3. De se va dovedi că bărbatul, ce a-
duce piră de preacurvie asupra nevesti
sale i-a fost mijlocitor, nevastă să fie a-
părată.
4. Cind muerea se va dovedi prea cur-
vă sau bărbatul ei prea cuvar, să se pe-
depsească precum s'a zis (vezi pentru că-
sătorie cap. 16 art. 43).
5. Cine curveşte cu muere măritată să
se osindească la surghiunie în soroc de
doi апі. |
ADAOS.
Pentru stricăciune,
1. Care din ştinţă, sau cu neştiinţă, sau
с̧и greşeală va адисе stricăciune altuia,
este dator a răspunde stricăciunea.
2. Care ţine în silnicie lucru străin, se
indatorează să-l întoarcă stăpinului.
„3. Care va răni om sau dobitoc, este
dator să plătească cheltuiala vindecării.
181
4. Care va omori dobitocul altuia, este
dator preţul acelui dobitoc.
5. Cind dobitocul cuiva va face vre-o
stricăciune, stăpinul dobitocului este dator
a o răspunde.
6. De va strica vre un dobitoc bucate-
le cuiva, stăpinul dobitocului să plătească
paguba stăpinului bucăţilor, dind şi vor-
nicelului gloabă: 1).
a) Bani cincizeci cînd se va intimpla
să fie dobitocul rimător.
b) Bani patruzeci, cind va fi cal sau
bivol.
c) Bani douăzeci, cînd va fi bou sau
vacă.
d) Bani zece cind va fioae sau capră.
1. Cind va tâia cineva copaci roditori
sau neroditori fără de ştirea stăpinului său
acela să plăteşte stăpinului preţul copaciu-
lui îndoit.
1) Vezi anexa No. 2 Cap. Ш Reg. Org.
Partea ѕеаѕа
Pentru ale judecăților *).
CAP.I
Pentru prişoniri.
1. Prigonire se zice judecată: mă pri-
gonesc, mă judec.
Prigonitoare părţi cei ce se judecă.
Pirăsc sau Jăluesc: dau jalbă şi trag
pe altul la judecată.
Piriş sau jăluitor: cel ce dă jalbă şi
trage pe altul la judecată.
Pirit, cel ce se trage de altul la јийе-
cată.
2. Prigonirea este ori criminală, sau
politicească.
Criminală este, cind învinovăţirea este
1) Dispoziţiile referitoare la procedură au fost abrogate
prin Reg. Org. Cap. VII.
186
vină, cum zorbalic, omor, tilhărie, furtişag
şi celelalte.
Politicească este cind învinovăţirea пи
este vină, cum datoria şi celelalte 1).
3. Slobod este fie care să-şi pornească
judecată. |
4. Nimeni nu e slobod să pornească
judecată ăltuia, afară numai de va aduce:
obrazul aceluia.
5. Cine va voi să pornească judecată:
criminală, să nu poată altfel, de cit ju-
гіпа mai întii, că nu o porneşte din vre-o
pismă ci într'adevăr 2).
6. Nici o prigonire să nu se prelun-
gească în veci, şi să se isbrănească în
diastima paragrafiei.
1) Sub imperiul Codului Caragea, posesiunea ега Mo
bit de proprietate.
De si anume пи erau prevăzute, acțiunile posesorii existau
si, іп ceea ce priveste intentirea lor, nu erau supuse
Ја nici un termen.
Probarea acțiunei posesorii de sub Codul Caragea este
lăsat la suverana apreciere a magistratului, fără să se
aplice regulele de la hotarnicii care. sunt nişte acțiuni
petitorii Ви]. Сав. р. 522/82.
2) Jurămiîntul acesta este Чез{їп(а& prin codul de pro-
cedură criminală.
187
Paragrafie numim sorocul prigonirii de
cînd şi pină cînd are voe a se porni.
1. Din prigonirile cele pentru bani.
Cea pentru stăpinire cu rea credință
a lucrurilor celor mişcătoare şi nemişcă-
toare se porneşte ріпа la treizeci de ani
de la începutul stăpinirii 1).
Cea pentru cu bună credinţă stăpinire,
de va fi pentru lucruri mişcătoare, se por-
neşte ріпа la trei ani; iar pentru nemiş-
cătoare şi pentru ţigani, de la inceputul
stăpinirii ріпа la 10 ani, de vor fi păr-
Ше cele prigonitoare în ţara rominească
iar de vor lipsi, ріпа la douăzeci de ani 2).
1) Ргеѕсгірџа de 30 de ani de sub codul Caragea, a-
vind un caracter achizitiv de proprietate instanța de fond.
violează aceasta lege cînd retuză de a asculta martori
spre a dovedi că cel deposedat actualmente а stăpinit
30 ani mai înainte pămintul revendicat. Bul, Саз. р. 221/88,
— Posesia de 30 ani constitue, după principiul codu-
lui Caragea, un mijloc де’ achiziție aproprietăţii.
Prin urmare se interpretă rău art. 7 de la Paragrafii,
codul Caragea, cind se retuză părței се nu e іп posesia
lucrului revendicat, dreptul de a dovedi proprietatea, prin
stăpinirea се a avut inainte, în timp de 30 ani. Bul. Саз.
р. 1116/90,
2) Condica lui Caragea, р. УГ с. Т, pentru prigoniri, tra”
tînd despre posesiunea, de bună credinţă şi de rea cre-
168
Prigonirea сеа pentru călcare de pă-
dința, nu face пісі o dinstincţie între efectele ambelor
posesiuni în ce priveste dobindirea proprietăței prin a-
cest mijloc, astfel că urmează neapărat că în codul Ca-
ragea ва dat şi posesiunei cu rea credință acelasi efect
ca şi posesiunei de bună credință, cind timpul cerut de
lege pentru fiecare din aceste două prescripţii ar fi fost
indeplinit. Bul. Cas. р. 291 86: 93/98 şi 1433/98.
— Posesiunea cu rea credință, ca și aceia de bună
credință, cind timpul cerut de legea Caragea este im-
plinit, dă drept la acţiune, întru cît prin lege nu se face
шісі o distincție îu această privință. Bul. Cas. р. 974/87.
— Posesia unui imobil în virtute de just titlu, şi în
timp de 10 ani, exercitată sub imperiul codului Caragea
conduce la prescripţie. Bul. Cas. р. 978 90.
— Prescripția de un an se rapoartă la actele făcute
cu călcarea legilor şi în contra cărora se invoacă, dol
iar nu în contra actelor făcute de persoane fără compe-
tinţă, cind este cazul să se aplice prescripţia de 30 de
апі. Bul. Саз. р. 940/83.
— Nu se poate admite prescripţia de 10 ani, cînd este
vorba de executarea unei hotăriri din anul 1839, prin
care se determină părţile ce trebuesc să aibă fiecare în
irupul unei moşii și cind justul titlu lipsește,
— Posesia, seculară nu numai că nu s'a invocat dar chiar
dacă аза ar ЇЇ tost era neadmisibilă întru cit ега vorba
de executarea unei hotăriri din anul 1839 căreia era da-
toare să se conforme și partea, recurentă şi întru cit car-
tea şi-a format conviucţia ca executare s'a făcut conform
actelor. Bul. Cas. р. 989,84.
— Se violează legea Caragea, cind curtea respinge
mijlocul de apărare întemeiat, pe prescripția de 30 ani
cu rea credinţă, asupra pămintului ce se reclamă pe mo-
tiv că, contra femeilor căsătorite nu curge prescripția.
Bul. Cas. p. 388/81.
169
тіп, şi de hotare între vecini nare so-
гос, precum şi cea pentru țigani fugari
afară din pămîntul аге: готіпеѕё 1).
Pentru robire de lucruri nemişcătoare,
pină la 10 ani de la începutul robirii.
Pentru vinzare şi schimb de lucruri
mişcătoare, pănă la treizeci de zile de la
darea lucrului; iar de cele nemişcătoare,
ріпа Іа cinci ani, afară de cumpărătoa-
rea cu protimisis ce se precurmă după
cum la vinzare s'a legiuit 2).
Pentru închirieri pină la şease luni, de
la sfirşitul sorocului închirierii 3).
1) Dispoziţii destințate prin legiuirea din 8 Martie
1817, întărită cu otisul Domnesc No. 195. (anexa No. 19),
2) Vinzarea este Perfectă cînd se constată că sa primit
preţul si are încredințare pentru dinsul si cumpărătorul
s'a pus în posesia lucrului, legalizarea artului neavind
importanță de cit pentru tertele persoane.
— Vinzarea tăcută sub legea Caragea se prescrie prin
5 апі de cind ea a devenit perfectă neputind să se re-
guleze de cit dupe legea în vigoare la contecționarea ei.
Bul. Cas. p. 921/81.
3) Prescripția de 6 luni prevăzută de art. 7 al. 6 е. 1
р. VI, de la prigonire, din codul Caragea, curge de la
data fixată pentru expirarea contractului de arendă, iar
nu din ziua cînd lucrul sa pus în licitaţie pe contul a-
rendaşului, şi dacă prescripţia pentru plata arendei nu
ега trecute, a fortiori prescripţia acțiunei pentru plata
190
Pentru clădire de namestii, ріпа la trei
ani, de la sfirşitul sorocului închirierii.
Pentru sădire de bucate pănă la 6 luni.
Pentru cei ce lucrează cu plată, pină
la cinci ani de la isprăvirea lucrului.
Pentru clacă, pină la un an, de lacăl-
carea legăturilor dintre stăpin şi clăcaş.
Pentru datorie pînă la 30 de ani, de
la împlinirea şorocului de plată, sau din
ziua împrumutării de va fi soroc.
Pentru anarghirie 1) de datorie ріпа la
doi ani din ziua împrumutării.
Pentru zălog asemenea ca şi pentru da-
torie.
deficitului resultat din arendare nu putea fi împlinită.
Bul. Cas. р. 582/89 si 585/89.
— Se prescrie dreptul de chirie dacă proprietarul nu
o reclamă în interval de 6 luni, dupe legea Caragea, fie
prigonire între persoane private, fie între autorităţi,
precum este comuna cu statul, intru cit nu se constată
intenţia de a se întrerupe prescripția şi statul să fi re-
fuzat а da autorizație. Bul. Cas. р. 149/83.
— Cererea de arenzi sau chiriile cu sume determinate
şi certe. precum şi stricăeiunile lucrului închiriat, se
prescriu după un interval de 6 luni. Bul. Cas. p. 52/80
şi 222/80. A
1) Anarghirie se zice cînd dăm zapis de datorie, şi nu
primim or toată suma ce se coprinde sau parte dintr'insa.
M
Pentru chezăşie de datorie, asemenea
ca 51 pentru datorie.
Pentru veniturile deavalma între de-
vălmaşi, pină la trei ani de la începutul
pagubelor.
“Pentru tovărăşie, de la încetarea tovă-
răşiei ріпа la cinci ani, de vor fi tovarăşi
іп {ага rominească, şi zece de vor lipsi.
Pentru darurile de la logodnă, pină în-
trun ап de la stricarea logodnei.
Pentru cererea bărbatului de zestre fă-
găduită, ріпа la zece ani din ziua nunţei 1).
Pentru cererea muerii de a i se întoarce
zestrea şi exoprica, pînă la 10 ani de la
moartea bărbatului, dacă n'au fost des-
рагі; sau de la despărţire, de se vor fi
despărțit.
1) Cind două persoane, din care unul este socru şi cel
lalt ginerile său, pentru a lichida daraverile dintre ele
rezultind din diferite compturi curente, se face un înscris
pe care părțile '] numesc „zapis de împrumut, si prin
care socrul se recunoaște dator către ginerile său a u-
nei sume de bani, în care ar intra și un rest din zestrea
ce socrul mai datora ginerelui său, datoria din acest za-
pis nu este dotală, și, prin urmare, nu se prescrie prin
10 ani, prescripţie ce codul Caragea acorda pentru zes-
tre, ci prin prescripția ordinară de 30 ani. Bul. Cas. p. 147/97,
192
Pentru invoială împotriva pravilelor şi
fără de tărie, pină întrun an după în-
voială.
Pentru eretocrisie împotriva pravilelor
şi fără de tărie, pină într'un an după ho-
tărirea judecătorilor aleşi. |
Pentru vechilet, рїпа la un an din ziua
întilnirei stăpinului cu vechilul după is-
prăvirea trebii vechiletului.
Pentru .epitropie, ріпа la patru ani de
la darea socoteli epitropului.
Pentru depoziton şi sechestru, ріпа 1а
treizeci de ani de la depozirea lucrului.
Pentru întoarcerea darului de la ne-
mulțumitor, un ап de cind şi-a arătat ne-
mulțumirea. |
Pentru daruri dinaintea nunti, са şi
pentru zestre.
Pentru moştenire ріпа la treizeci de
ani de la moartea celui se moşteneşte 1).
1) Se tace greşită aplicaţie art. 3 din legea din 1817
pentru împrejurări de pămînt, cînd este vorba de o pres-
scripţie privitoare la succesiuni care se regulează de агї,
Tal. 1 p. 6 din cod. Caragea. Ви. Cas. р. 744/81.
— Acţiunile pentru universalitatea juridică de bunuri
precum este petițiunea de ereditate după legea Caragea.
193
Pentru legat, са şi pentru moştenire 1).
8. lar din pricinile criminale:
Cea pentru necinste şi curvie se por-
пеѕќе ріпа la o lună de la faptă.
lar celelalte cit trăeşte cel cu vină 2).
9. Paragrafiile de mai sus zise (7 şi 8)
la cei nevirstnici să se socotească de la
douăzeci şi cinci de ani ai virstei lor îna-
inte.
10. Fiece prigonire, după ce se va porni
odată la vre-o judecată, are soroc de alţi
treizeci de ani de la începutul pornirei, şi
cînd se уа întimpla să nu isbrănească
лісі ріпа atunci, poate să se înoiască,
dacă pină a nu se împlini, se va cere
se prescriu pur 30 de ani de la moartea celui ce se mos-
teneşte. Bul. Cas. р. 288/83.
— Calitatea, de moştenitor constitueste un just titlu,
саге пиш cu bună credinţă, poate funda prescripția,
de 10 ani. Aceasta atit sub imperiul codului actual, cit
şi sub legea Caragea şi legea explicativă din 1847. Bul.
Саз. р. 841 81.
1) Prescripţia ia naştere odată cu acţiunea. Bul. Cas.
p. 1032/83. :
>) Prigonirile relative Ја vini se regulează după cod.
de proced. crim. din 1850 şi cel din 1864.
Dem. D. Stoenescu-—Legiuirea Caragea. 13
__194
înoire de câtre partea prigonitoare prin
rugăciune către stăpinire 1).
11. La prigonirile politiceşti, pirişul sa
meargă unde se află piritul cu locuinţa,
sau unde petrece mai mult, şi acolo să-l
tragă în judecată.
Adică pirişul Висигеѕќеап ре locuito-
rul Craiovean să nu-l tragă în judecată
la Bucureşti, ci la Craiova; afară numai
dacă Craioveanul petrece adese ori şi în
Bucureşti s. с. 1. 2).
12. lar la pricinile criminale, ori unde
va găsi .pirişul pe pirit să-l tragă în ju-
decată.
`1) O hotărire neexecutată în timp de 30 de ani, își
perde caracterul judecăței, ea poate servi însă. са act
probator în justiţie. Se violează dar legile speciale cînd
Curtea de Apel, refuză dar a primi ca act probator, о
asemenea hotărire pe motiv că prin neexecutare şi-a
perdut зі forța probatoare. Bul. Саз. р. 223/81.
— Iutreruperea, prescripției civile se apără printrun
act începător de executare a unui titlu căruia legea-i
recunoaste puterea executorie. Bul. Cas. р. 103 85.
— Dupe ce sa întrerupt vechea prescripţie, prin o
acțiune introdusă în judecată, se începe o noua prescripţie,
prescripția litispendenţia, 30 de ani de la cel din urmă
act de procedură care sa îndeplinit їп instanța îucepută
si delăsată. Bul. Саз. р. 153/83. `
2) Vezi art. 259 Reg. Organic.
195
13. Сіпа piritul se va chema la judecată
pentru prigoniri politiceşti,să meargă îndată.
14. Pentru pricinile politiceşti, să nu se
«cheme la judecată piriții:
a) Cind se află la biserici de se închină.
b) Cind cu adevărat sunt bolnavi.
с) Cind se duc în trebi domneşti (а-
fară numai de se va da jalbă către domnie
şi se va porunci într'adins să rămie şi
să se judece). |
d) Cînd petrec mort la groapă.
е) Сіпа jelesc vre-un mort rudă, în
nouă zile ale jalei.
f) Cind sunt în treaba lucrurilor pă-
mintului. |
Adică toată luna lui Aprilie şi a lui lu-
lie, şi de la 15 a lui Septembre şi pină
la 5 ale lui Octombrie.
15. Cînd piritul pentru prigoniri politi-
ceşti se va chema, şi nefiind oprit de nici
una din zilele întimplărei ($ 14), nu va
veni la judecată, judecătorii să-i dea so-
roc de cinci zile; şi cînd nici atunci fără
de пісі о pricină nu va veni, să-l osin-
dească, lipsind, la cite jălueşte pirişul.
196
16. Cind în prigonire politicească lip-
seşte piritul, judecătorii să-l inştiinţeze şi
să-i poruncească să vie, dindu-i soroc a-
nalogon după depărtarea locului ; iar de nu
va veni la soroc şi nu va da răspunsul
din ce pricină n'a venit, să'i se dea al
doilea acelaşi soroc, şi de nu va veni пісі
atunci, să se osindească lipsind 1). |
17. Cei се se pirăsc pentru pricini de
vinovăţii, să nu aibă hărăsirea numitelor
privilegiuri ($ 14) ci precum se va іпіїт-
pla să se tragă cu deasila la judecată.
18. Cind piritul se уа înfăţişa la jude-
cată pentru prigonire politicească, şi au-
zind pira cea pornită asupră-i, va cere
soroc ca să se gătească de răspunsul îm-
potrivă, atunci să i se dea negreşit.
19. La prigonire politicească, cînd pî-
ritul va voi mai înainte de judecată să
se învoiască cu protivnicul său, slobod este.
20. La prigonire.politicească, cînd păr-
{Ше prigonitoare, în judecată fiind, se vor
învoi, să le întărească învoeala de către
judecători.
1) Vezi art. 251 Reg. Organic care moditică dispozițiile
art. 15 şi 16.
197
21. Pirişul, după ce va începe pricina a
se cerceta de judecată, nu e slobod să
se lase de judecată, afară numai de se
va învoi cu protivnicul său.
22. La pricinile criminale, să nu se ju-
dece nici piritul пісі pirişul prin vechil,
ci ei însuşi infăţişindu-se, iar la prigoni-
rile politiceşti au voe şi prin vechil.
23. La pricinile criminale, dacă împo-
triva va piri şi piritul asupra pirişului-
pentru vre-o vină mai mare, să se cerce-
teze intii, cea mai таге şi іп urmă cea
mai mică; iar de vor fipirile deopotrivă,
atunci să se cerceteze a pirişului întii şi
apoi a piritului.
29. La pricinile politicesti, cînd impo
{пуа va trage şi piritul pe piriş, întii pri-
cina pirişului să se caute şi apoi a piritului.
CAP. II.
Pentru dovezi.
1. Orce cuvint se provaliseşte de jude-
cată de către părţile prigonitoare, acel
cuvint or să fie vrednic de credinţă, sau
nefiind, să-l dovedească cel ce-l provaliseşte.
198
2. Pirişul nu poate să silească pe pirit să
dovedească provlima pentru care el jălueşte.
3. Сіпа la un lucru ce se cere, cuvin-
tele amîndouă prijonitoarelor părţi au deo-
potrivă putere, atunci cel ce ţine lucrul,
cuvintează mai drept.
Сіпа adică lucrul ce se cere este о vie,
51 cuvintele атіпаоиа prigonitoarelor părti,
au putere deopotrivă cel се se află în stă-
ріпігеа viei acela are dreptate 1).
74, Cine cere atunci cîştigă, cind va
dovedi că lucrul ce se cere este al lui;
iar nu cind va dovedi că nu este al pro-
tivnicului său. |
5. Dovezile de judecată sunt de două
feluri, adică sau cu meşteşug, sau fără
de meşteşug.
Dovezi си meşteşug zicem cite le isvo-
desc judecătorii си isteţimea lor (pe саге
ca unele ce sunt anevoe de ase coprinde
şi de a se canonisi le “lăsăm la mintea
judecătorilor).
1) După principiul pus de legiuitorul Caragea. in ma-
terie de posesie, şi în lipsă de acte, cel ce ține lucrul
cuvințează mai drept. Bul. Cas. р. 482/81.
19)
Fără de meşteşug dovezi numim cărțile
martorii, jurămintul, cartea de blestem şi
cazna 1).
A AIR
6. Toate tocmelele cele scrise să se is-
câlească de către cei ce se tocmesc, şi să
se adevereze cel puţin de doi martori,
care cu ochii lor au văzut, sau cu ure-
chile lor au auzit, or de către judecător.
7. Toate dietele (de nu vor fi scrise de
tot de însuşi cei ce le fac) să se iscâlească
de cei ce le fac, şi să se adevereze cu
1) Sub legea Caragea în regulă generală proba prin
martori era admisibilă pentru orce tel de contestaţii si
ori de cite ori părțile prigonitoare nu-şi procuraseră un
alt mijloc de duvedire. Proba, numai prin acte scrise ега,
cerută pentru anume cazuri.
— Paternitatea, maternitatea si айа se puteau totdea-
una dovedi prin martori, întru cit nici-o dispositie а legei
па prohibea o asemenea dovedire. Bul. Саз. р. 324 83 și
303 89.
— Starea civilă se putea dovedi sub codul Caragea
prin posesiunea de Stat unită cu proba testimonială in-
tru cit această legiuire la paragraful 5 de la dovezi, pre-
vedea printre probele admise şi asa zisele „dovezi de
judecată cu meștesug“ adică presumpţiile ce nu sunt anume
hotărite de lege. сі lăsate la suverana apreciere a jude-
cătorilor. Bul. Cas. р. 13279,
200
trei martori singuri văzători sau singuri
auzitori, sau de arhiereul locului, sau de
judecător 1).
8. Cărţile celor ce nu ştiu carte să se
pecetluiască negreşit cu pecetia lor, şi să
se adevereze de scriitori şi de alţi mar-
tori, sau de judecător 2).
1) Veracitateă, si sinceritatea datei unni testament fă-
cut sub legea Caragea, este suticient dovedită prin mar-
tori instrumentali, întru cît nu se probează contrariul
prin martori de aiurea. Bul. Cas. р. 19/82.
— Sub codul Caragea actul sub semnatură privată, chiar
diată să fi fost era valabil, deşi fără daată, si epoca con-
tecționărei lui se putea proba cu martori și presumţiuni.
Bul. Cas. р. 1464/96.
2) Pentru că testamentul unei persoane саге nu ştie
carte să fie valabil după legea Caragea ($ 26 р. IV cap
П şi $ 8 р. VI cap. П), trebue са el să tie pecetluit cu
pecetia testatorului si adeverit de trei martori sciutori
de carte, care să fi văzut de la cel се a tăcut testamen-
tul că este al său. In ceace priveşte pecetia, ea se pu-
tea înlocui în mod valabil prin punere de drept, intru cit
condica Caragea nu a oprit aceasta. Ви]. Саз. р. 185/900
gi 692/86.
— Actul de dar, al celor care nu știau carte era va-
labil numai prin punerea degetului, măcar că nu era a-
plicat pe dinsul sigilul şi celelalte. Bul. Cas. p. 225 84.
— Actele de donațiuni, nu erau supuse transcripției pre
cum cere legea nouă, singura legalizare a actului de trib
respectiv era suficieută pentru validarea lui. Bul. Ca». p
1048/83.
— Sub imperiul legiuirei Caragea, un act dotal nu se
201
9. Tocmelele cele intunecoase şi cu în-
doeală să se tălmăcească după cugetul
celor ce se tocmesc şi după fapta lor; iar
de lipseşte fapta, după obiceiul locului sau
şi al lor.
10. La tocmelile cele cu indoeală, cău-
{дт mai mult la voinţa celor ce se toc-
mesc decit la vorbă şi mai mult la ceeace
se face decit la ceeace se zice, pentru că
mai de ales şi mai cu putere este înțele-
gerea decit vorbele.
11. La tocmelele cele întunecoase, pri-
mim ceeace este mai de crezut, sau ceace
se face mai de multe ori.
12. De cite ori la tocmeli o vorbă are
două înțelegeri, primim ceeace se potri-
veşte sau ceeace este spre siguranța lu-
crului tocmit.
13. La tocmelile cele cu două sume şi
cu două vremi primim suma сеа mai pu-
țină şi vremea сеа mai îndelungată. Adică:
cerea а fi transcris în registru cind era facut între să-
teni, față chiar de cei de al treilea. Bul. Саз. р. 1272/90.
— Nu se pot opune celor de al treilea actele dotale
constituite sub legea Caragea dacă nu au fost legalizate
si transcrise în registrele tribunalului. Ви]. Саз, р. 566 82.
202
Dacă se va tocmi să dea cineva zece, ori
cinsprezece bani, atunci primim pe cei zece,
Şi iarăşi de se va tocmi să dea după un
an sau după doi, după doiani primim să
dea, pentru că apururea fiecare va să fie
dator mai puţin şi să aibă soroc mai lung.
14. Cele scrise din vicleşug cu nedes-
luşire, cu îndoială, şi greşite le tălmăcim
impotriva celui ce le-a făcut, pentru căel
trebue să desluşească ceeace înțelege.
15. La tocmeli, greşelile din scris să se
îndrepteze după înţelegerea ce într'adevăr
se vede că au.
16. Cite cărţi nu se pot înțelege de loc
drept nimic se socotesc.
17. Cine defaimă cartea de mincinoasă,
trebue ѕа o dovedească 1).
1) După legea, Caragea cînd nu se detaimă actul de
mincinos, ci numai să tăsăduesce, sarcina probei incumbă
celui саге voeste a se servi de dinsul. Probă de aiurea
de asemenea nu se poate considera ca valabilă cind еа se
tace prin scrisori cure se tăgăduesc si nu se probează
cu nimic că ar ti proprii ale autorului.
— Хп este permis nimănui a fi martor їп propria sa
cauză.
— Pe timpul legei Caragea nu se cer concluziile minis-
terului public în nici un fel de proces nici constatarea, prin
hotarire despre asistenţa sa sia citirei ei în audienţă pu-
blică. Bul. Cas. р. 62 80. i
203
18. Cineva zice că de silă şi cu іпѕе-
lăciune a dat carte, trebue să dovedească
sila şi inşelăciunea.
19. Cind se tăgădueşte cartea, să se
intrebe martorii 1).
20. Cind se tăgăduește cartea, şi mar-
torii cei iscăliți nu trăesc sau lipsesc,
şi nu pot nici să vie, nici prin scrisoare
să se intrebe, atunci alergăm la jurămint.
21. Cind se tăgădueşte cartea şi n'are
martori, de nu va eşi dovadă de aiurea,
nu se ţine în seamă.
22. Cind va tăgădui vre-o carta a sa
de datorie şi se va vădi, se indatorează
să plătească indoit. ,
23. Nimeni nu poate să ceară, ceva cu
1) Asemănat art. 19 р. VI ce. П cod. Caragea, cind la
judecată se tăgădueste cartea sau actul, se recurge la
martorii semnaţi ca exitenți în josul cărței sau actului
51 dacă nu va esi dovadă de aiurea. Bul. Cas. р. 517 900
si 795.
— După art. 19 si 21 c. П p. IV din codul Caragea,
nu ега admisa proba cu martori cînd se tăzăduiu cartea
de cit dacă nu еза dovadă de aiurea. Astfel cind ins-
tanța de fond, veriticind semnătura a constatat că ea e-
mană de la partea care tăgădueşte cartea, aceasta cons-
titue о dovadă deaiurea si cu drept cuvint respinge pro-
ba cu martori. Ви]. Сах. р. 813 89.
204
cărți scrise de însuşi sau străine, cind tă-
gădueşte acela de la care cere 1).
24. Cineşi cunoaşte iscălitura în vre-o
carte de datorie, şi zice că n'a luat din
suma datoriei, sau parte, sau toată suma
trebue să-şi dovedească zisa.
25. Cine va începe să plătească parte
din datorie sau din dobindă, după o carte
din datorie, nu poate pricinui că n'a luat
suma ce se coprinde în carte.
26. O carte de datorie dată de un to-
varăş са din partea tovărăşiei, sau iscă-
litá cutare şi tovărăşia, indatorează tovă-
răşia şi pe ceilalţi tovarăşi, cind tovărăşia
în cartea aşezămintului lor, îi dă voe să
se împrumute, iar de nu-i dà voe, nu în-
datorează tovărăşia, ci numai ре tovară-
şul ce sa imprumutat.
21. O carte da datorie a cirmuitorului
tovărăşiei, ce este rinduit cirmuitor înscris
de către tovărăşie, indatorează şi pe сіг-
muitor deosebi şi şi tovărăşia de obşte.
1) Nu se violează legea, cind curtea na luat. de basă
a decisiei numai raportul inginerului ci şi alte acte și
fapte ce i-au fost puse în vedere. Bul. Саз. р. 470 81.
205
28. Cine va arăta copia de carte, acea
copie trebue să fie adeverită de judecă-
tor sau de obraze publice şi dregători,
că este intocmai cu cartea cea adeverită;
iar într'alt chip sa nu se creadă.
29. Cine va arăta copie de carte, este
dator, cînd i se va cere, să scoată şi pe
cea adevărată, sau îndată avind-o la în-
demină, sau cu soroc, de nu о va avea
la îndemină. 1).
1) Atit după legiurea Caragea, cit si după codul civil
actual, copiile de originale, adeverite de judecătorie sau
de către alți funcționari publici. fac probă în justiție са
şi originalul, însă originalele acte trebuesc infăţisate
dacă sunt cerute si dacă se posed de partea ce presintă
numai copia lor. In asemenea caz cel ce cere aducerea,
originalului trebue să dovedească că partea care se servă
cu copie posedă originalul. Bul. Cas. р. 1182 98, 98/93
si 44191.
— Cerinţa, legiuitorului Caragea ca posesorul unci copii
este dator să presinte si actul original, ‘пи se întinde cu
exigența sa chiar în cazul cînd dintr'o forța majoră ac-
tul original nu se poate presenta; în asemenea caz copia
trasă din registrele trib. este suficientă. Bul. Сав. р. 925 83.
— Actele dotale fiind trecute într'un registru special
al ministrului justiţiei si semnate chiar de părţi copiile
după diusele asimilindu-se cu originalul fac probă în justiţie.
— Este în drept instanța de fond să respingă о cerce-
tare locală cînd 181 formează convingerea din alte acte si
fapte pe care le-a avut în vedere. Bul. Cas. р. 307/81.
206
30. Cind pentru aceiaşi provlimă se pun
înainte, de către unul şi acelaşi, două sau
mai multe cărţi impotrivitoare una alteia,
nare putere nici una.
31. Nimeni cu o carte, ce se pomeneşte
în altă carte, nu poate să ceară ceva de
nu va arăta-o pe aceea, sau de nu seva
dovedi de aiurea ceea ce cere.
32. Cărţile publice au mai multă cre-
dinţă de cit cele particulare *).
5.
Martori.
33. Сїй mărturisesc la pricini politiceşti
întii să jure înaintea judecătorilor, sau de
— Mijlocul întemeiat pe motivul că copia de testa-
ment era, scoasă după originalul din registrul Trib. este
neintemeiat cind se constată că nu s'a propus la instanța
de fond. Bul. Cas. р. 443,83.
1) Actul autentic gi public are precădere asupra actelor
particulare sub semnătură privată; asa că fata nu poate
cere revaudicarea unui imobil părintesc pe temeiul unui act
dotal nelegalizat întru cit acel imobil a fost vindut de
către fratele său ca singur moştenitor cu un act autentic
şi public către o a treia persoană. Bul. Cas. p. 85/80.
— Actele trebuesc făcute dupe cerințele legei, care
domnesc în timpul contecționărei lor, după principiul de
drept, recunoscut al neretroctivităţei legilor. Bul. Cas.
р. 723/81.
207
va face trebuința şi în biserică, şi apoi
să mărturisească.
34. Cîţi mărturisesc la pricini criminale
întîi să jure în biserică, şi apoi så măr-
turisească.
35. Un martor singur, ca nici unul să
socoteşte.
36. Unde nu e rinduit de pravilă сїй
martori să fie, acolo doi martori se cer.
37. Tata in partea fiului său împotriva
"lui, şi frate în partea fratelui său împo-
triva lui, nu mărturisesc.
38. Nevirstnicii nebunii, robii, risipitorii
necinstiţii prepuitorii, martorii mincinoşi, til-
hari, furii, plastografii, tăetorii de bani,
mofluzii тіпсіпоѕі, nu sunt slobozi să
mărturisească.
39. Muierile mărturisesc unde nu încap
bărbaţi.
40. Muierile la diată nu mărturisesc.
41. Martorii martorilor nu se socotesc
de martori; iar la prigonire de stăpinire
sau de hotare, primim şi mărturia cea
după auzire.
42. Cîţi marturisesc la vre-o tăgăduire
208
nu se ţin drept martori; adică, cind un
împrumutător va zice că nuisa plătit da-
toria, şi va aduce martori pentru această
acei martori nu sunt de credinţă, pentru
că nici odată nu pot şti cu încredințare
de nu s'a plătit cu adevărat datoria.
43. Сї martori se zaticnesc de boală
a veni la judecată ca să mărturisească,
să se întrebe prin logofătul judecătoriei.
44. Cine va aduce martori de la loc
depărtat, are să-i platească cheltuiala.
$.
Jurămîntul.
45. Cind dovezile prigonitoarei părţi 1),
nu dovedesc provlima fără cuvint de îm-
potrivire, dă insă bănueală cuviincioasă
de ființa ei, atunci judecătorii provalisesc
jurămiînt la cealaltă parte; adică, cind о
parte din cele prigonitoare, Petru, zice ea
e dator lui cealaltă parte, Paul, şi el tă-
gădueşte, iar Petru n'are altă dovadă, de
cît un martor singur (саге de şi nu do-
1) Asemănat $45 р. IV е. П de la jurămînt din Codul
Caragea mărturia unui singur martor. deşi nu face proba
deplină, constitue însă o presumție ce se poate complecta.
ca dovadă prin jurămintul părței. Bul. Cas. р. 850/98.
209
vedeşte fără îndoeală) dar bănueală dă,
atunci se provaliseşte Jurămint Іш Pavel.
46. Nebunilor, nevirstnicilor, robilor, risi-
pitorilor, tilharilor, furilor, prepuitorilor,
martorilor mincinoşi, tăetorilor de bani, mo-
fluzilor mincinoşi şi celor ce sunt ştiuţi
că au puţină evlavie către cele Dumne-
zeeşti acelora nu li se provaliseşte jură-
mint, nici li se dă credinţă dacă vor jura.
41. Cind se provaliseşte Jurămint de
către Judecător, atunci este silit cui se pro-
valiseşte Jurămintul, or să jure şi să se
îndrepteze, ог nejurind să se osindească.
48. O parte din cele prigonitoare spre
dovada provlimei sale, nu poate provalisi
celelalte să facă Jurămint.
49. Сіпа o parte din cele prigonitoare
va face o provlimă nedovedită, şi i se
va provalisi de către cealaltă parte să o
dovedească prin jurămint, acela atunci
de va jura să îndreptează, iar de nu se
osindeşte 1).
1) Jurămintul decisor după cod. Caragea nu se dă de
cît cind există un început de dovadă. — Proba prin jua-
rămint decisoriu este regulată de prescripţiile codului
Caragea cind afacerea sa petrecut pe timpul acelui co-
Dem, D. Stoeuesen—Legiuirea Caragea. 14
210
50. Nimănui nu se dă ascultare cind
singur va cere să-şi încredinţeze provlima
cu jurămint, fără de a-i provalisi jude-
cata sau cealaltă parte prigonitoare.
51. Cui se va provalisi de către jude-
cată ca să jure, şi primind se va opri de
protivnicul său, acela se socoteşte ca un
jurat, şi protivnicul se osindeşte.
Asemenea şi cînd unul din părţile pri-
gonitoare face о provlimă, şi · celălalt îi
provaliseşte jurămint (49), şi apoi îl va opri.
52. Cind se va provalisi Jurămint pen-
tru sume de datorii, cel ce e dator se si-
leşte întîi să рие jos suma la judecată şi
apoi să јиге celălalt.
53. Cind unul din prigonitoarele părti
cu hotărirea јийесаќеі va Jura, şi mai la
dice, deşi procesul se tratează sub domnia celui nou. Bul.
Саз. р. 45/71.
— Imtr'un proces intentat în timpul legei celei vechi.
dar ale cărui acte de procedură se săvirşesc în timpul
legii celei noi, cînd o parte cere jurămint decisoriu, tri-
bunalul nu poate să respingă pretențiunea, căci acest ju-
rămint este admis de art. 237 с. рг. сіу. nouă şi mai cu
seamă de $ 19 partea VI cap. П с. Caragea; de oarece
se consideră са о transacţie între părţi, iar nu ca о ma-
terie de probă. Bul. Cas. р. 183/73; 30 72 si 132/72.
211
urmă va găsi celălalt vrednic dovadă im-
potrivă, cel ce a jurat strimb se învino-
văţeşte а da îndoit; iar cînd prigonitoarea
parte va jura după cererea protivnicului,
să rămie nesupărată, şi de se va găsipe
urmă împotriva dovadi.
Carte de blestem.
54. Cartea de blestem se dă unde şi
cum, Şi cînd se dă şi jurămintul; drept
aceia:
55. Cite ат legiuit pentru jurămint, a-
celaşi înțelegem şi pentru cartea de bles-
tem.
Cazna!).
56. Cind cel pirit pentru vină se va do-
vedi vinovat, şi va tăgădui or toată vina,
or parte din vină, atunci să se căznească
ca să spună adevărul.
57. Vinovaţii care se căznesc, să nu se
crează de odată, măcar de vor şi spune
că sunt vinovaţi, căci de multe ori de
frică şi durere zic şi ceia ce nu este.
1 Destinţată de art 295. Reg. Organic.
212
CAP. II.
Pentru judecător, judecată și hofărîre.
1. Judecătorul, pricina fiusău, а fiesi, a
tatălui său, a mamei sale, a fratesău, a
ginerisău, a norăsi, a rudei sale, a priete-
nului său, а vrăjmaşului său, nici odată
Singur să nu о judece; şi partea prigo-
nitoare, cînd va afla un lucru ca acesta
să arate la stăpinire 1).
2. Judecătorii pricina cu o parte numai
prigonitoare, lipsind cealaltă, nici să ju-
dece, nici să hotărască, afară numai cînd
îl vor chema de două ori şi nu va veni
după cum s'a zis (16).
3. Judecătorii să judece totdeauna după
aceste pravili ce s'au aşezat. Unde nu e
pravila, acolo să se întrebe Domnul 2).
4. Judecătorii să hotărască înscris, iar
hotărirea nescrisă a judecătorilor să пи
aibă nici o tărie.
5. Hotărirea să se dea după părerea
or a tutulor judecătorilor, sau a mai multor.
6. Cind Judecătorii vor cunoaşte că cu
1) Vezi art. 228 si 229 Reg. Organic.
2) Vezi art. 330 Reg. Org şi art. 81 leg. Curţii de Casaţie.
215
greşală au hotărit, volnici sunt, înaintea
apelații prigonitoarelor părți, să-şi ia îna-
poi hotărirea şi să o îndrepteze, iar după
apelație nu 1).
T. Judecătorii, înaintea judecății şi a ho-
tărirei, să nu facă sechestru lucrului de
ale celui dator pentru datorie, afară nu-
mai cînd împrumutătorul va da chezaş sau
va pune zălog cu legătură că de se va
dovedi după judecată sechestru cu drept,
să fie bine făcut; iar de nu, să răspundă
celui dator cită pagubă cu nedreptate i
s'a pricinuit cu sechestrul 2).
1) Cire. depart. Drept. No. 3296 din 16 Noembrie 1845
prevede ca, iscăliturile judecătorilor morţi sau îndepărtați,
puse pe jurnale inainte de a fi trecute în condica de a-
naforale, vor avea tărie.
— Judecătorul, sub imperiul legiuirei Caragea, era vol-
nic să-şi retragă iscălitura pusă pe o hotărire, atunci cînd
cunoştea că cu gresală а hotărit, aceasta însă înainte
de a se ti pornit părţile cu apelaţie contra ei. Bul. Cas.
p. 246,92.
2) Circ. depart. drept Хо. 815 din 21 lan. 1835 prevede
a nu se înființa un sechestru mai mare ca datoria; No.
10209 din 14 August 1836 desluseşte a nu se pune se-
chestru pe lucruri de neapărată trebuința ; No. 2861 din
21 Iulie 1852 comunică că nu se pot sechestra lefile an-
ploiaţilor; anexa П с. 7 Reg. Org. si ofis. Domnesc din
24 Тап. 1838. `
8. La pricină criminală, cind va birui
pirişul, să se îindatoreze piritul să plă-
tească pirişului şi cheltuelile judecății, cite
va dovedi el şi le vor găsi judecătorii:
drepte. lar de va birui piritul, să se în-
datoreze pirişul a plăti piritului cheltue-
Ше judecății *).
9. Cine stăpineşte lucru străin cu rea
credinţă (adică fără de a-l avea cu vre-o
tocmeală, sau de dar), acela, cînd lucrul
prin judecată se va lua, săse indatoreze
să plătească stăpinului roadele lucrului
(de va avea) şi cheltuelile judecăţei.
lar cine va stăpini cu bună credință
lucru străin, acela cind se va lua prin ји-
decată lucrul, să nu întoarcă roadele, a-
fară numai pentru lucru cumpărat, (vezi
pentru vinzare la $ 32).
10. Care dator se va hotări să plătească
datoria după tocmeala înscrisă, acela să
se indatoreze să plătească creditorului şi
cheltuelile judecății (cite va dovedi el şi
1) Vezi art. 39, 40, 41 si 42 din Codul penal din 1832,
215
judecătorii le vor găsi drepte), şi zeciuiala
d cită sumă de datorie plăteşte atunci !).
Asemenea şi care datornic se va ho-
tări să plătească datoria dupe tocmeala
nescrisă şi dovedită, şi acela se îndato-
rează întocmai са şi cel dator cu carte.
11. In scurt care dintre cei ce se ји-
decă se va dovedi că ştind că era dator,
și cit era dator protivnicului său, nu "i-a
făcut îndestulare, acela să se îndatoreze
să-i plătească şi cheltuiala judecăţei.
12. Care după invoiala înscrisă, sau ibră-
nire, se va judeca pentru aceiaşi pricină
pentru care s'a invoit or s'a răfuit, şi va
pierde judecata, acela sa plătească celei-
lalte părți cheltuiala judecăţei, şi cine se
va judeca după învoială sau răfuire ne-
scrisă, dar dovedită, şi va pierde judecata,
ŞI acela să plătească cheltuiala judecății.
13. Cine se va judeca cu altul pentru
eretocrisie făcută împotriva pravilelor 51
fară de tărie, şi va pierde Judecata, să
1) Legea, din 28 Febr. 1817 înlocueşte zeciuiala. prin
o taxă gradată la introducerea fiecărei acțiuni 4 galbeni
austriaci, la întiia instanţă. zece galbeni Іа Curțile de
Apel si 20 galbeni la Curtea de Casaţie.
216
plătească celeilalte părţi şi cheltuiala ju
decăţii.
14. Cine va pierde la a doua cercetare
de o hotărire domnească a vre-unui Domn
de mai înainte, acela să plătească protiv-
nicului său şi cheltuiala Judecăţii. 1).
15. După ce se va da hotărîrea jude-
cătorilor din Bucureşti, să înfăţişeze dum-
nealui vel hatman părţile prigonitoare îna-
intea Domnului, să li se citească hotărî-
rea, 51 să se întrebe dacă se mulţumesc
sau nu; şi de se mulţumesc amindouă
părțile, să se iscălească amindouă în ho-
tărire că s'au mulţumit, să le adevereze
iscăliturile dumnealui vel Hatman şi a-
tunci să se întărească hotărirea cu pece-
tea domnească, şi să se pună în lucrare.
(Dar de nu ştiu carte, să-i iscălească al-
tul şi ei să-şi рие degetul, şi să adeve-
reze dumnealui vel Hatman). lar de nu se
mulţumesc, să iscălească precum că nu
sunt mulţumiţi, să adevereze dumnealui
vel Hatman, şi atunci să dea apelaţie 2).
1) Vezi art. 7, 8, 9, 10 Cap. următor.
2) Vezi Reg. Org. art. 260.
217
Asemenea să se urmeze de dumnealui
vel spătar, dumnealui vel ава şi de boerii
ispravnici cind este vre'o hotărire de la
judecăţile dumnealor.
Intr'acelaşi chip şi la Craiova să se
urmeze de către dumnealui caimacanul.
CAP. IV.
Pentru apelație !).
l. Apelaţie se chiamă jalba ce se dă
de către cei ce se judecă, cu cerere dea
se cerceta hotărirea unei judecăţi mai de
jos de altă judecata mai sus.
2. Apelaţia să se facă de către cei се
se judecă prin jalba inscris către Domnie
în diastimă de 60 de zile de cind s'a scris
hotărirea.
3. Сїй din cei ce se judecă nu vor porni
apelaţie în diastima numitului soroc, aceia
nu mai pot porni la urmă, afară numai de
vor dovedi că mau putut din vre о zăticnire
nebiruită.
Din vre-o boală adică grea, răzmeriţă
şi celelalte.
1) Posterior s'a aplicat Reg. Org. Cap. VII.
218
4. Ciţi din cei ce au pricina de jude-
cată, chemindu-se în două rinduri de
către judecători, nu vor veni, şi se vor
osindi, aceia nu pot porni apelaţia.
5. Ciţi din cei се au judecată vor da
inscris la judecată că se vor mulțumi pe
hotărirea acelei judecăţi, aceia nu pot por-
ni apelaţie.
6. Ciţi din cei ce au judecată, să iscă-
lesc la hotărîrea judecății că s'au mulţumit,
aceia nu pot porni apelaţie.
1. Hotărirea unui Domn are apelaţie la
alt Domn 1).
8. Hotărirea unui domn stricate de alt
domn, are apelaţie la al treilea domn.
9. Hotărirea Domnească, întărită de doi
Domni, să nu aibă apelație.
10. Judecata cercetată de trei Domni,
să nu aibă apelaţie ?).
1) Abrogat prin art. 213, 324, 325, 331 Reg. Organic
dreptul de judecată al Domnului, conservind numai drep-
tul de întărire şi priveghere; care si acesta sa abogat
prin art. 14 din Convenţia din 1858.
2) Otisul domnesc din 3 Aprilie 1846, arată cum
hotărîrile neapelate de la un Domn la altul, vor rămîne
puternice de asemenea şi cele semnate de hisselef.
ANEXE
ANEXE
Anexa No, 1:). Art. 379din Reg. Organic:
este privitor la naturalisarea străinilor şi la
drepturile lor civile ре care le pot dobîndi, ară-
па obșteștei adunări, cîtă avere are, meseria sa
şi după 10 ani petrecuţi în ţară putînd dobîndi
naturalisarea. Cei cari sunt neguţători și indus-
triaşi, după înscriere în corporație, vor avea a- `
celeaşi drepturi ca şi pămîntenii, iar prin le-
giuirea din 1 Mai 1836 sa făcut excepţie
în tavoarea străinilor din Brăila, putînd să cum-
pere locuri și în acel oraș, dînd înscris, că se
supun atit personal, cit și întru ceeace se atinge
de proprietăţile lor, întru toate lucrările pravi-
lelor pămîntești, după toată puterea lor.
Decretul din 19 August 1964, acordă străi-
nilor dreptul de a cumpăra imobile sub condiţia
reciprocităţi, poprindu-se colonizările.
1) În aceste anexe public în rezumat legiuirile, care:
moditică în citva sau în totul legiuirea ('aragea, de oare
ce le voi publica în întregime. nu peste mult timp.
Anexa No. 2. Privitor la înscrisurile stărei
civile anexa No. 3 a cap. 8 din Reg. Or-
ganic. spune că trebuesc înfiinţate condici pen-
tru fiecare judeţ care vor fi ţinute de preoţi și
protopopi, sub îngrijirea Mitropolitului şi a Epis-
copilor. Protopopii şi în urmă prezidenţii jude-
cătoriei trebuesc să cerceteze starea condicilor,
ca la întîmplare de nu sunt ţinute în regulă să
poată fi înștiințat logofătul. La cîte două luni
sc va face un raport către Domn de toate naș-
terile, căsătoriile şi morţii.
Anexa No. 3. Legiuirea din 23 Februa-
arie 1833, prin mai multe articole arată for-
malităţile pentru dobîndirea jertărrii de virstă,
sau emancipare cum о numim azi. Ascendenţii
pot ierta pe copil la vîrsta de 18 ani, iar fiind
sub epitropie, se iartă la 21 ani. Cererea de
iertare se va adresa judecătorului care după ce
va da hotărire, o va trimite Divanului spre
cercetare mai departe, care daci se va trimete
Logofeţiei, spre a se supune aprobării Divanului.
Iertarea de vîrstă, dă dreptul nevîrstnicului
de a-şi chivernisi persoana şi averea lui; nu va
putea însă să se împrumute şi să-şi ridice ca-
pitalurile date cu dobîndă, dar la întîmplări grab-
nice se va putea adresa judecătoriei prin o cerere
care după ce o va cerceta va numi mai multe
rude spre a priveghea, sub răspunderea lor su-
mele ce se vor stringe. Nevirstincul. care va
face neguţătorie, va fi socotit vîrstnic. Cind va
întrebuința rău slobozenia dată, i se poate ridica
iertarea de vîrstă.
Anexa No. 4. Asupra punerei risipitorilor
sub îngrijirea obsteștei epitropii lămurește le-
giuirea îndeplinitoare cap. 7. Reg. Orga-
піс, că vor fi puşi sub îngrijire cei ce se vor
dovedi risipitori, vînzînd sau împrumutindlu-se
pentru a treia parte a averei lor şi aceasta pu-
tînd-o cere numai ascendenţii în linie dreaptă.
la judecătorie și prezidentul hotărînd о zi, după
cercetare, va da hotărîrea de judecată care va
fi publicată, după 5 zile. Hotărirea rămînînd de-
finitivă, epitropia va lua sub îngrijirea ei ave-
геа risipitorului, asemănîndu-se risipitorul cu
nevîrstnicul. Risipitorul va putea să se căsăto-
rească şi să-şi facă diată.
Anexa No. 5. Legiuirea din 13 Februa-
pie 1847. Art. 1. Se slobod din robie toţi ți-
ganii Sfintei Mitropolii, ai Episcopiilor şi ai
tutulor mănăstirilor şi metoacelor de obşte, cum
şi ai oricărui alt așezămînt public fără deose-
bire, cîte se află în coprinsul Țării Romineşti.
Aceştia са şi țiganii Statului, supuşi la ace-
aşi rîndueală, vor fi slobozi $1 volnici a se în-
soţi cu Rumîni parte bărbătească, şi femeiască.
Legiuivea din 8 Februarie 1850. Art. 1.
Robia este destinţată. Oricare ţigan se află astăzi
în această categorie, se liberează, și se va înscri
îndată, între dajicii Statului.
224
Ofisul Domnesc No. 1580 adresat: sfatului
administrativ la 22 Noembrie 1850 prevede са
să nu se poată vinde ţiganii de cît familia în-
treagă şi vînzările de la 1—3 familii se vor răs-
cumpăra de visterie.
Anexa. No. б. 471. 178 și 179 din Reg.
Organic prevede ca cei ce vor descoperi mine
să, le lucreze singuri sau să le inchirieze, şi dacă
proprietarul, după 18 luni, nu are mijloace, Dom-
nul cu obşteasca adunare se va îngriji pentru
acea lucrare, dînd stăpînului a 10-а parte din ciş-
tig și despăgubire pentru stricăciuni.
Anexa No. 7. Regulamentul Organic prin
art. 165 prevede ca pentru folosul ce se poate
dobîndi de la „gîrlele“ Jiul, Oltul, Argeșul, Dim-
роуа și Ialomița, să se trimeată ingineri, spre
a se curăţi matca lor, şi să se chibzuiască mij-
loace pentru despăgubirea proprietarilor, care
au poduri mori, zăgazuri, cari trebuese stricate
pentru plutire; ceeace are în vedere legiuirea
din 1835, care despăgubeşte pe proprietarii de
mori şi pive pe cele d gîrle şi oprind, totdeodată
de a se mai construi mori, pive şi zăgazuri.
Anexa No: 8. Pentru regularea hotăr-
niciilor. Prin o serie de circulări ale depart.
drept s'a regulat telul cum să se facă hotăr-
niciile, chemindu-se vecinii răzași, dîndu-li-se
un prim soroc, și nevenind, пісі după al doilea
hotarnicul va putea începe “lucrarea şi dupe ce о.
225
va termina о va depune la judecătorie spre ju-
decată (circulara No. 1481 din 8 Dec. 1837).
Dacă moşia are vecini moșneni, inginerul să în-
semneze, și vecinii fiind mulțumiți, se pot pune
pietre (circul. No. 2579 din 1849). Inginerul va
trebui să anunțe răzașilor, porunca judecătoriei
numele proprietarilor și proprietăţei ce se ho-
tămiceşte și al vecinului (circ. No. 6745 din 26
Sept. 1817) şi ziua cînd sunt chemaţi la hotăr-
hicie toţi vecinii (circ. din 14 Mai 1848) şi un
mădular al judecătoriei poate să înştiințeze (circ.
No. 559 din 2 Mai 1819). Га moşiile mănăstirești,
Поѓатпісіі vor fi împuterniciţi a lucia numai
cînd sunt ceruti de Depart. bisericesc (cire. No.
6255 din Sept. 1847). Taxa hotănniciei se va,
plăti de acela care deschide pricina (ofis dom-
nese No, 436 din 18 Oct. 1817). Procedura ho-
tărniciei se va îndeplini de Tribunalul local
(circ. No. 6550 din З Dec. 1318), şi cînd sunt
mai mulţi moșneni se vor trimite citaţii după
numărul lor (circ. No. 2581 din 28 Martie 1848),
Profesia de hotarnic şi de avocat fiind foarte
grea, Domnul Gh. .Вірехса, (prin ofisul No. 11
din 3 Februarie 1847, hotărăşte, ca toţi să facă,
о listă de toţi cei care profesează dindu-li-se un
act de slobozenie ce are Че a unelti meseria de
avocat sau de hotarnic şi amploiaţii de judecă-
torie neputînd fi luaţi nici odată (ofis. No. 50
din 2 Febr. 1850). *
Dem, D. Stoenescu—Legiuirea Caragea. 15
226
__ Anexa No. 9. Pentru mărginirea celor
în drept de protimis la vînzare. Legiuirea
din 15 Martie 1840, întărită cu ofisul No. 178.
Art. 1. Căderea de protimis la vînzări de lu-
ceruri nemişcătoare şi ţigani, se desfinţează de
acum înainte. Dobindirea proprietăţei de moșii,
vii şi ţigani, nu se poate cuveni de cit feţelor
de rit creştinesc. |
Art. 2. Orce zapis (е vinzare a lucrurilor
nemișcătoare și ţigani,.se va adeveri de către
judecătoria locală. Aceasta va adeveri zapisul
de vînzare dupe ce mai întîi va cerceta cu cea
mai mare băgare de seamă documentele ce se
vor înfăţişa de către vinzători, şi se va încre-
dinţa cu destoinică dovadă că vînzătorul este
bun stăpîn pe lucrul ce voește a vinde şi că
acesta nu este zălogit, nici sechestruit, пісі su-
pus la vre-o pretenţie de zestre. `
„Art. 3. Cìnd se vinde lucru sădit sau clădit
pe loc străin -şi închiriat, stăpînul lucrului are
cădere la răscumpărătoarea acelui lucru.
Vinzarea unor asemenea lucruri către obraze
străine nu se va face de cit prin canalul.jude-
cătoriei!). Aceasta „va da-o încunoştiinţare stăpi-
1) Sub imperiul legiuirei din 15 Martie 1840, numai în
caz de vinzare йе bunăvoe a unui lucru sădit pe loc
străin, trebuia încunoștinţat şi stăpinul locului, nu şi în
caz de vinzare silită, căci în acest caz înstințarea stăpi-
nului locului rezultă din îndeplinirea formelor cerute
pentru asemenea vinzări. Bul. Càs. р. 1117 98.
nului locului, şi dacă acesta în soroc de 40 zile,
socotită din ziua primirii înştinţării, nici banii
prețului va răspunde, nici se va lepăda de drep-
tul său, atunci judecătoria va adeveri zapisul,
şi vînzarea va fi desăvirşită.
Art. '4. Paragraturile 6—11 de la capul al
2-lea partea 3, din pravila pămîntului, precum
ог cîte dispoziţii se vor împotrivi la “această,
de acum leginire, se desfinţează şi rămîn pen-
tru totdeauna desputernicite.
Art. 5. Ori cîte reclamaţii cu dreptul de
protimisis vor fi pornite ріпа acum, şi se vor
porni pînă la ziua întăririi și publicării acestei
legiuiri, se vor putea judeca după pravila cea
veche a ţării, iar după întărirea legiuirei şi pu-
plicărei ei a nimănui jalba de protimisis nu va,
mai fi primită.
Anexa No. 10. Un regulament pentru
mezaturi, anexa No. d сар. 7 din Reg. Orga-
піс, arată că lucrurile nemişcătoare se vor vinde
prin judecătoriile de întiia cercetare a județelor
uude părţile vor locui sau unde se vor afla lu-
crurile ce se vind, după ce se va dovedi stă-
pînivea acelor luerwri. Cînd vînzătorul va fi din
alt. judeţ, va putea trimite copii adverite de
judecătorie. După cercetarea dovezilor, se va
anunţa marele logofăt şi se va publica mezatul
dindu-se un ѕогос pentru strigare, de 6 luni de
wa fi de bună, voe'şi de 2 luni, la cele din po-
228
гипса stăpinirei, și făcîndu-se în 4 sîmbete la
judecătorie. Preţurile date se vor trece înti”o
condică şi logofătul va fi înştinţat. Domnul va
întări anaforaua dată de Iogofeţia таге !). »
Pentru cheltuelile cancelariei se va opri 3 la
sută din preţul lucrurilor vindute. `
Se mai prevede ca cel ce dă, lucrul cu mezat
şi îl retrage e dator să plătească 1!/ leu la sută,
pentru cît s'a ridicat preţul și aceşti bani se
vor trimete logofeţiei, care va ţine condice şi
va da și el socoteală sfatului Administrativ ex-
traordinar.
Anexa No. 11. Pentru închiriere sau а-
ғепаа. Leginrea din 1852, întărită cu ofisul
domnesc No. 762 din 26 Mai, luată după art.
1711—1751, cod. francez (această, legiuire a în-
locuit întreg сар. IV р. Ш).
Art. 1. Inchirierea sau arenduirea este o toc-
meală, prin care o parte să îndatoreză а da ce-
leilalte folosul unui lucru, ре un soroc oare-
care, şi cu un preț la care se îndatorează cea-
laltă parte.
Art. 2. Numim închiriere folosul unei clădiri
1) Ordonanța Domnească din 21 Septembrie 1862,
dispozează ce actele de vînzări silnice ale imobilelor,
care se fac de tribunal, nesupuse la apel se vor libera,
deadreptul de 'tribunal, fără altă întărire зі o copie se
va putea da persoanei expropriate, putind face recurs
pe temeiul art. 36 lit. a 51 în termenul prescris de art. ‚44
din legea, Org. Curţei de Casaţie.
229
sau a ог cărui lucru mișcător.—Numim arenduire
folosul unei moșii sau rodurile unei grădini.
Art. 3. Putem să închiriem şi să arenduim
sau prin înscris sau prin grai, însă închirierea
sau arenduirea cea prin grai nu se va putea
face de cît pînă la suma de lei una sută cinci
zeci !). у:
Art. 4. Dacă închirierea sau arenduirea, făcută
prin grai, nu sa pus încă în lucrare, şi una din
părţile tocmitoare о tăgăduieşte, atunci-nu se poa-
te primi dovadă nici prin martori. nici prin ju-
rămînt.
Art 5. Cînd se prigoneşte preţul închirierii sau
al arenduiri, a cărui tocmeală sa făcut prin
grai şi care s'a pus în luare, proprietarul se
poate crede de va săvirşi jurămînt. afară nu-
mai dacă chiriașul sau arendașul se mulțumește
a se dovedi aceasta din cercetarea oamenilor cu
știință, de asemenea preţuiri. In astfel: de în-
timplare cheltueliie sunt în povara chiriaşului, sau
а arendașului, dacă preţul ce s'a dovedit covîr-
şeşte pe cel adevărat.
1) Inchirierile sub codul Caragea nu se puteau dovedi
de cit prin înscrisuri dacă valoarea lor trecea de 150 lei
asa dar, cînd instanța de fond іпіг'о acțiune de reven-
dicare admite proba cu martori ca să se dovedească pose-
siunea ce se invoacă spre a duce la prescripţiune a fost
o posesie cu titlul de chiriaş, violează art. 3 р. Ш e. ІУ
din legiuirea din 1852 si pronunță о hotărire casabilă
Bul. Cas. No. 590/90.
230
Art. 6. Chiriașul sau arendașul poate şi el
închiria altuia lucrul, afară numai cînd se va
tocmi împotrivă.
Art. 7. La închiriere sau arenzi se dă pro-
timis părtaşilor care, cînd se dă cu chirie sau
arendă lucrul lor cel deavalma, se protimisese
să-l ea. |
Art. 8, Moşiile Mănăstireşti nu se pot arenda
decît după dispoziţiile leginirei din anul 1847
pentru regnlarea averilor și a veniturilor mitro-
poliei și al Eypiscopiilor 1).
Inchirierile acaratelor se vor putea face şi
pînă la 5 ani; banii însă nu se vor putea lua
înainte decît pe un an.
1) Legea din 1847. Art. 2. Avenduirea, proprietăților
Mitropoliei şi al€ Episcopiilor se va tace prin licitație pe un
termen de cinci апі, pentru ale mitropoliei în tita mitro-
politului iar peatru ale episcopiilor în ќа Khiriarchului
fiecărei Eparhii, atlindu-se față la toate aceste arenduiri
logofătul credinței şi comisia tinanciară, aleasă din sinul
Ubsteştei Adunări: сїпа nu va fi орѕќеаѕса Adunare deschisă.
Condiţiile arenduirei se vor alcătui de către Mitropo-
lit împreună cu logofătul credinţei, si dupa ce se vor a-
proba de Domn, se vor publica prin glasul Buletinului
cu un an mai inainte de a se săvirsi termenul celui din
urmă contract, iar licitaţia arenduiri se va face cu Gluni mai
înaintea acestui termen. -
Resultatul licitației se va supune la întărirea Domnu-
lui, si apoi ве va slobozi la mina, arendaşului contract
iscălit de Kiriarhul respectiv al fiecărei Eparchii si de
către logofătul credinţei. А
Art. 3. Vinzarea pădurilor Mitropoliei, ale Episcopiilor,
251
Art. 9. Cind prin contractul de închiriere sau
de arenduire se atinge interesele unei a treia
persoane ce are un netăgăduit drept asupra
lucrului, cum este: nevîrstnicul ре moştenirea,
за, creditori pe lucrul lui ipotecat, contractul
trebue să fie respectat numai pe un soroc de
trei ani, fără a fi îndatorat arendaşul sau chi-
riaşul a plăti noului їйрїп alţi bani în soco-
teala acei arenzi sau închirieri, dacă odată a
plătit-o celui dintii stăpin, cu desluşirea urmă-
toare:
a) Inchirierea sau arenduirea contractată de
epitrop pentru lucrul celui de sub a sa epitro-
pie, pe un ѕогос mai mult de cît trei ani, la
întîmplare de a'şi veni nevirstnicul în pravilni-
că vîrstă, nu poate avea putere îndatoritoare
“pentru dînsul sau pentru moștenitorii săi. de cît
numai pe acei trei апі, în cursul cărora nevir-
stnicul şi-a venit în pravilnică vîrstă, socotin-
si-ale metoacelor, rămîne si de acum înainte. poprite,
precum se urmează şi cu pădurile tutulor mănăstirilor,
pînă cînd se va alcătui о pravilă pentru a lor tăere
treptată și regulată spre veşnică păstrare. Iar la întim-
plare de vte-o trebuință publică de lemne din acele pă-
duri. această se va putea întimpina, prin înțelegerea Khiri-
arhului Eparhiei cu Logofătul credinței si prin deslegare
domnească.
Art. 4. Bani ce se vor atringe din arenduini, Dei
embăticuri si alte asemenea venituri anuale al proprie: -
tăţilor Mitropoliei. Episcopilor, se vor depune într'o ob-
ştească casă care se va păstra la Mitropolie.
232
du-se acest soroc din ziua în care s'a încheiat
contractul.
b) Epitropul nu va putea prelungi sorocul în-
chirierii sau al arenduirii lucrului celui de sub
epitropie, prin preînoire de alt contract; înaintea
espiraţii termenului celui dintii, de cît numai
cu un an înainte de a. răsufla contractul, în
cursul căria vremei, nevirstnicul şi-a venit în
pravilnică vîrsta. La din potrivă contr actul poate
a nu se ţine în seamă. ,
с) Inchirierea sau arenduirea А de
bărbat pentru lucrul de zestre, nu va putea a-
vea tărie, de cît numai ре cît va ţine "căsnicia
şi pînă la desfacerea ei prin bisericeasca hotă-
rire. |
d) Dacă lucrul închiriat sau arenduit se dă
de zestre, atunci zestraşul este dator să respec-.
teze, pe soroc de trei, contractul încheiat de în-
zestrător, scotindu-se acest soroc iarăși de la
încheerea contractului, afară numai dacă se vor
tocmi împotrivă.
e) Dacă contractul de închiriere sau de aren-
duire a fost făcut pe o vreme mai îndelungată
de cît pe trei ani, atunci soiocul'se ўа socoti
de la cel din urmă period de trei ani, numă-
rindu-se fiecare period de la data contractului
cîte trei—trei аці.
Art. 10. De va călca toemeala stăpînul lu-
crului închiriat sau arenduit, și va păgubi pe
233
chiriaş, răspunde paguba, asemenea şi chiriaşul
sau arendaşul сіла va păgubi pe stăpîn de ne-
paza contractului.
Art. 11. De va închiria sau va da î în arendă,
stăpînul lucru lui cu soroc, și înaintea acelui
ѕогос va muri, atunci moștenitorul este dator să
se {іе de tocmeală pînă la ѕогос. Dacă lucrul
închiriat sau arenduit s'a lăsat legaton, chiria-
şul' sau avendașul şi atunci rămîne neclintit, iar
legatanrilui i. se face îndestularea ce sa legiuit
la legaturi.
Art. 12. Dacă în cursul închirierii sau al a-
rendairii; lucrul sa dărăpănat cu totul dintr'o
întîmplare nebiruită şi din neapărată pricină,
închirierea sau arenduirea se desfinţează de sineși.
Jn cazul acesta nici nu se îndatoreăză la ceva
pagubi către їйрїп, nici acesta” către chiriaş
pentru cele се va fi suterit el.—Dacă s'a dără-
pănat numai parte dintr'însul, chiriaşul sau a-
vendaşul, poate după împrejurări, să ceară sau
scăzămînt în pret sau desfințarea contactului.
Art. 13. Dacă în cursul contractului lucrul
închiriat sau arenduit are trebuință de о repa-
raţie, care ţine mai mult de 40 zile. scăzămîn-
tul prețului se va face cu analogie pe vremea
cît au ţinut reparaţiile și pe folosul de care a
fost lipsit.—Dacă reparaţiiile şunt de o astfel de
fire în cât lucrul nu se mai poate locui de că-
tre acela ce la fost închiriat și familia sa, a-
ceasta poate să ceară desființarea contractului.
234
Art. 14. Orce pagubă se va întîmpla chn.
aşului din pornirea unui alt treilea obraz cu vre
un drept asupra lucrului ce s'a fost închiriat, o
plăteşte stăpînul.—În cazul acesta, dacă chiria-
şul sau arendaşul se va chema în judecată ca
să se depărteze din lucrul închiriat sau aren-
duit sau ca să sufere exersiciul vreunei robiri,
și acesta va arăta ре stăpîn, judecata se va
urma cu stăpînul.
Art. 15. Chiriaşul sau arendașul este înda-
torat: 1) să întrebuinţeze lucrul închiriat sau
avendluit, întocmai са ти bun părinte de familie
şi după tocmeală; 2) să.plătească preţul închi-
гіегеі sau al orînduirei la soroacele hotărite.
Art. 16. Dacă chiriaşul sau arendașul se slu-
jeşte cu lucrul închiriat sau arenduit la alte
trebuinţe de cît acea pentru care sar. pricinui
paguba stăpinului, acesta poate, după împre-
juvări, să ceară desfințarea contractului.
Art: 17. Dacă între închirietor şi chiriaş s'a
făcut o catagrafie pentru ceeace privește lucrul
închiriat sau arenduit, atunci chiriaşul este în-
datorat a întoarce lucrul după cum Га primit,
afară numai din ceea ce sa dărăpănat sau s'a
stricat din vre-o împrejurare nebirnită,
Art. 18. Dacă nusa făcut catagrafie se pre-
supune că chiriaşul sau arendașul le-a primit
în stare bună de întrebuințat, și este dator s*
235
е întoarcă astfel: afară numai cînd se va face
dovadă împotrivă.
~ Art. 19. Chiriaşul sau arendașul este dator
a răspunde pentru orce stricăciune sau pierdere
va cerca lucrul închiriat sau arenduit în cursul
contractului: afară numai dacă va dovedi că
aceasta s'a pricinuit fără, vre-o greșeală а lui.
Art. 20. De se va închiria vre-o clădire şi
va arde, dacă se va fi aprins din întru, se în-
datorează chiriaşul la orce pagubă, afară nu-
mai cînd se va dovedi că focul sa ivit dintro
pricină neapărată și nebirnită. şi din greșeala
clădlirii.— Dacă focul a venit de aiurea stăpinul
păgubeşte.
Art. 21. Dacă sunt mai mulţi chiriași legaţi
printrun contract, toți sunt solidariceşte răspun-
zători pentru foc.
Art. 22. Chiriaşul sau arendaşul orce va zidi
sau preînoi la locul ce Га їое uit, fără știrea
stăpinului. cheltueala este a sa, afară numai
cînd se va toemi altmintrelea.
дїї. 23. Dacă toemeala închirierii sau а a-
renduirei nu s'a făcut înscris, stăpinul nu poate
goni ре chiriaş sau arendaş, decit la soroacele
obișnuite locului, adică la Sf. George, şi la Sf.
Dumitru.
Dacă contractul s'a făcut înscris, închirierea
sau avenduirea încetează îndată, ce s'a sfîrșit so-
rocul contractului.
236
Art. 24. Dacă isprăvindu-se termenul contrac-
tului, chiriașul sau arendaşul rămîne îngăduit
de stăpin peste soroc, se va socoti că se întoc-
mește ре tăcute un alt contract de a ţine lucrul
şi pe al doilea an, regulinduse de pe art. închi-
rierilor făcute prin grai, afară numai cînd stă-
pinul i-a vestit mai dinainte înscris ca să se
depărteze.
Art. 25. Contractul de închiriere sau aren-
duire se desfinţează prin desfințarea lucrului în-
chiriat sau arenduit, și prin nepăzirea legaturi-
lor, sau de către stăpîn, sau de către chiriaş,
or 'arendaş, folosindu-se însă de acest. din urmă
drept partea protivnică ce s'ar vătăma” prin ne-
paza condiţiilor contiactului.
Art. 26. La întîmplare de înstrăinare, sau
prin schimb, sau prin dar, sau prin vinzare de
bună voe, or prin judecătorească îndatorire, a
unui lucru nemişcător, de către cei în drept sau
îndatorat a-l] înstrăina, dacă acel lucru se va afla
închiriat sau arenduit, stăpinul cel nou nu va
putea depărta pe chiriaş sau ре arendaş cînd
aceștia vor avea contracte de închiriere sau a-
venduire formale, de cît numai după împlinirea,
de trèi ani de la data contractului, afară nu-
mai dacă închirietorul se va fi tocmit din po-
trivă, cu chiriaşul.
Dacă într'această împrejurare contractul а -
făcut pentru mai mulți ani, atunci sorocul 1
937
care noul stăpîn va fi dator a respecta contrac-
tal єй chipul arătat la art. 9. va începe după
cum s'a zis la acelaş articol, de la cel după
“urmă period de trei ani. `
Art. 27. Dacă prin contractul de închiriere
sau de arenduire se'va fi tocmit ca la întîm-
plare de a se înstrăina lucrul, să fie slobod stă-
pînul cel nou de a depărta ре chiriaş sau pe
arendaş, cu făgădueala de a-l despăgubi, şi nu,
se va fi făcut vorbire şi despre chipul despăgu-
birei chiriaşului sau arendașului, atunci, pe lingă
întoarcerea cu dobinda lor a banilor ce va fi
primit înainte, va despăgubi pe chiriaş 'зай a-
rendaș $i de a patra parte din preţul arendei
sau al închirierei unui an.—Precum asemenea
şi pentru orce clădiri sau fabrice va fi făcut
arendașul cu condiţia de a se folosi el de din-
sele pînă la soroc, despăgubirea se va face de
preţul ce se va dovedi prin preţuire de oameni
cu șfiinţă, împreună și cu dobinda lor legiuită,
pe anii ce vor rămînea pînă la împlinirea so-
rocului contractului de arendă.
Art. 28. De va voi stăpînul cel nou a se fo-
losi de clausa contractului de închiriere, prin
‘саге se volniceşte a depărta pe chiriaş sau a-
avendaş, va fi încă dator а da de ştire chiria-
șului şi arendașului, cu trei luni înainte celui
dintâi, adică chiriaşului şi cu un an înainte ce-
lùi de al doilea, adică arendașului. Cu toate a-
ёк.
cestea, nici chiriaşul, nici arendaşul, nu se pot
depărta mai înainte de a se despăgubi, după
cum s'a zis mai sus, de către vechiul stăpin,
sau în neaverea acestuia. de către noul propri-
etar, asigurîndu-l la întîmplare chiar judecăto-
гіа din preţul vinzărei.
Anexa No. 12. Pentru rînduiala ce аге а se
păzi la darea 1ocurilor cu embatic în viitor de
către mănăstirile închinate $1 neînchinate pre-
cum şi de către schiturile cele slobode, legea
din 15 Mai 1843 dispozează са 'embaticul să
nu fie permis de cît la oraş și la tirguri, sfa-
turile orasăneşti hotăvind dacă le opresc pen-
tru oraş sau se dau în embatic. Egumenii sunt
opriţi fără ştirea stăpînirei a mai da locuri cu
embatic, ceia ce va putea face sfinta Mitropo-
lie cu Depart. credinței.
Privitor la reciproacele drepturi şi îndatoriri
ale proprietarului și lucrătorilor pămîntului,
legea din 23 Aprilie 1851 (art. 138—146
Reg. Ого). prevede ca măsura să ће pogonul
şi ca proprietarul să dea sătenilor locuri de
шапса, după cite vite au și săteanul să lucreze
drept chirie a pămîntului mai multe zile ре ап,
prevăindu-se- şi dijma. оя
Anexa №. 13. Legiuirea din 4 Iulie 1836
(aceasta este data сеа adevărată) prevede cum
se vor aduce la” îndeplinire contractele de slujbă,
ale meseriaşilor, prevăzind ca pentru plata ba-
239
va executa de direcţia poliţiei București,
„n judeţe de cîrmnuizile locale.
Anexa No. 14. Pentru împlinirea da-
toriilor cu: zapis. legiuirea din 28 Martie
1810, prevede ca în 5 zile după judecată, ho-
tărirea sa fie scoasă са să fie executată după
8 zile, neputindu-se apela cele date pentru za-
"pisele cu zălog; iar cele fără zălog putîndu-se
apela, dar. cei ce sunt obligaţi a plăti să de-
pună sumele ce sunt datori și de vor pierde
pricina vor plăti şi dobîndă. Zălogirile dina-
inte Reg, Org. trebuesc preînoite. Legiuirea
din 1836 prevede ca judecătorii să dea pre-
сайеге datoriilor de bani şi mai are și alte dispo-
Ziţii care se aseamănă cu ale legiuirei de mai sus.
Anexa No. 15. Pentru forma actelor de
zălogire Reg. Org. prin art. 332--811 dispo-
zează, ca marele Logofăt să aibă două condice
pentru foile de zestre şi pentru zălogiri; și în-
aintea, lui împrumutătorul să se prezinte cu da-
tornical arătîndu-se suma banilor şi zălogul,
cercetindu-se даса au legiuita vista. Inscrierea
în condici e gratuită. Dispoziţiile nu se aplică
locuitorilor din sate. Cînd se va libera lucrul
zălogit se vor înfățișa părţile din nou.
Legea constitutivă a secției a ПІ Trib.
civil Ilfov (1800) dă. în atribuţia acestei secţii,
legalizarea actelor de ipotecă, a foilor de zestre
$1 vînzările prin licitaţie $. a., ale locuitorilor ju-
deţului Ilfov şi orașului București.
w
Anexa No. 16. Art. 335 din Reg. Org. pre-
vede ca foile de zestre să fie trecute în regulă,
din cuvînt.
Anexa No. 17. In privința înscrierilor іоаеі
de zestre în condice, circul. No. 45 din 2 Ian.
1818 prevede formalitățile cum să se transcrie
potrivit cu art. 337 Reg. Org.
Anexa No. 18. Anexa No. 5 a cap. УШ
din Reg. Ого. аге mai multe articole privitoare
la obșteasca epiti'opie, care se înfiinţează în
Bucureşti, pentru cei nevirstnici care vor ră-
mine fără înprijitori. Judecătorii şi procurorii
trebuesc a: tace catagrafia averii și a numi un
tutor. Obşteasca epitropie are îndatoriri, ca gi
tntorul de azi, cu cîteva modificări. Domnul
Gheorghe Bibescu a dat un ofis cu No. 552
la 27 Decembrie 1844 îndeplinitor leginirilor a-
supra epitropiilor, poruncind cum să se ргосе-
deze de judecători şi după acest ofis, prin cir-
culara No. D401, din acelaşi an sa adus aces-
tea la cunoştinţa judecătorilor.
Anexa No. 19. Pentru märginirea pres-
cripției împresurării păminturvilor și pen-
tru adevăratul înțeles al stăpinirei си
bună sau теа credință la asemenea înpre-
suvrări. Legiuirea din 8 Martie 1847, întăntă,
cu ofisul No. 195.
Partea І. Art. 1. Alinea a treia a $ 7cap.
І partea VI din pravila ќати pentru memărgi-
- 241
nirea prescripţii a călcării de pămînt, se des-
fințează, cu totul.
Art. 2. Prescripţia pentru împresurarea de
pămînt intră în categoria obştească а prescrip-
{іеі hotărîtă prin pravila (атеі pentru stăpîni-
rea cu bună sau rea credinţă a lucrurilor ne-
mişcătoare.
Art. 8. Cu rea credinţă se socotește împre-
surarea aceia ce se urmează de către însuşi
persoana ce a făcut-o şi se supune la cel mai
lung termen al prescripţiei de 30 de ani. Dar
cu bună credinţă şi supusă la termenul ргезегїр 1
de 10 ani, se socoteşte cînd vre-o proprietate d'im-
preună cu împresurarea ce va fi făcînd la altă mo-
șie învecinată cu dînsa, se va stăpîni de a 3-а
persoană la care va fi trecut prin moștenire,
cumpărătoare, dar, zestre, sau cu orice alt titlu.
Partea П. Art. 1. Impresurătorul cu rea
credinţă se îndatorează a întoarce adevăratului
stăpîn atît lucrul cât şi rodurile lui, din vre-
mea cînd rău Га luat în a sa stăpînire.
Art. 2. Impresurătorul cu bună credință
se îndatorează a întoarce adevăratului stăpîn
atit lucrul cît "51 rodurile lui, din vremea се і
sa cerut prin judecată, са unul ce na avut
cunoştinţa că stăpîneşte rău, şi stăpînul Га în-
gāduit а stăpini.
Art. 3. Se dă un soroc de un an dela în-
fințarea” şi publicarea acastei leginiri, pentru
Dem. р. Stoeneseu.—Lesiuiria (Caragea, 16
242
toți acei la cîţi va fi trecut sorocul prescripţiei
de pe art. al 3-lea de mai sus de la partea І,
са cunoscîndu-se împresurate, să poată a'şi porni
judecata întracest soroc. Таг după acest ѕогос
toate pricinile pentru împresurare de pămînt
se vor judeca fără osebire de pe obşteştele teme-
iuri legiuite printi”această, pravilă.
TABLA DE MATERII
Prefaţa ” З . . .
Citeva acte privitoare la întocmirea и
теі Caragea
І. Pitacul prin саге sa înființat о comisie, са
să întocmească un proect de codice
II. Actul de convocare al unei adunări obşteşti
ca, să cerceteze lucrarea comisiei
ПІ. Pitacul prin care se dă poruncă ca să se sfir-
şească desbaterea, proectului :
IV. Anatoraua, obștească a părinților arhierei şi
a boerilor adresatăde Caragea pentru primi-
rea şi votarea condicii
У. Pitacul prin care se ordonă са anaforana co-
misiei din 9 Iunie 1818, să se tipărească in
pravila întocmită . ; E
VI. Protocolul marelui logofăt С. Bălăceanu
VII. Pitacul dat de Caragea prin care promulgă
codul
VIII. Titlul codicelui “tipărit pentru prima oară
IX. Porunca domnească tipărită la începutul pri-
mei ediţii din 1818
X. Adeverirea pusă ре exemplarul care de la
divanul velțiilor boeri a trecut la destințata
Inaltă Curte şi care se айй azi la Curtea
de Casație . : .
14
244
PAG.
Textul legiuirei Caragea, ia ediția din a-
nul 1818 А 5 ; 27
Partea întîia: Pentru obra аге . ; 29
Cap. I, Pentru bărbați si femei Я 3
Cap. П. Pentru fii adevărați, din curvie, buni şi
vitregi + 2 > 30
Сар. ПІ. Pentru vârstuici şi пеН › xi
Cap. ТУ. Pentru cei fără minte . , 32
Cap. V. Pentru risipitori . Я ; 9
Cap. VI. Pentru slobozi .. . ; 33
Cap. УП. Pentru Robi și Țigani . 5 A
Cap. VIII. Pentru cei sloboziţi Р У 35
Partea doua: Pentru lucruri . 37
Сар. I. Pentru stăpînirea lucrurilor , s
Cap. II. Pentru robirea lucrurilor . ; 39
Cap. III. Pentru vecinătatea lucrurilor . 40
Partea treia: Cap. I. Deobşte pentru tocmeli 49
Сар. П. Pentru vinzări ; : A 51
Cap. ПТ, Pentru schimb | . Р 67
Сар. IV. Pentru închiriere sau schiub | 68
Cap. V. Pentru sădire sau clădire . i 71
Сар. VI. Pentru clacă ; з 74
Сар. ҮП. Pentru tocmeli de slujbe. : "8
Cap. УШ. Pentru împrumutare şi нЕ 80
Cap. IX. Pentru polite >. . А 85
Cap. X. Pentru фобії ; i . 86
Cap. ХІ. Pentru zălogire . Я : 89
Cap. ХИ. Pentru chezazie . . 93
Cap. XIII. Pentru obstire sau dea alma . 95
Cap. IV. Pentru tovărăşie . ; ; 97
Cap. XV. Pentru logodnă . i 103
Cap. ХҮІ. Pentru шиший, zestre si exoprică 104
Zestre . ; z A ; А 107
Pentru exoprică ; Я : ; 117
‚ар.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
245
XVII. Pentru învoială .
XVIII. Pentru eretocrisie
XIX. Pentru vechilet .
ХХ. Pentru vechilet de judecată
XXI. Pentru epitropie .
XXII. Pentru cele puse în păstrare sau de-
poziton
XXIII. Pentru sequestra
Partea patra: Сар. І. Pentru daruri
Cap.
Cap.
П. Pentru darurile dinaintea nunței
III. Despre mostenire sau clironomie
Moştenire fără diată .
Rudele de jos.
Rudele de sus.
Rudele dealături
Mostenire cu diată
Cap.
Gap.
IV. Pentru legat
V. Pentru jothesie sau fii ua de äi de
suflet
Partea cincea : Pentru vini
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
Cap.
I. Pentru omor .
П. Pentru tilhari
ПІ. Pentru furt 3
IV. Pentru mofluzi mincinoşi .
У. Pentru plastografi `. `
VI. Pentru martori mincinoşi .
VII. Pentru prepauitori si piritori
Pentru tăetori de bani. `
IN. Pentru necinstiți
N. Pentru preacurvie .
Adaos. Pentru stricăciuni . -
Partea ѕеаѕа: Pentru ale judecăților
Cap.
Cap.
1. Pentru prigoniri
II. Pentru dovezi
246
Cărțile . +
Martorii
Jurămintul +
Carte de blestem :
Cazna . Я 9
Cap. III. Pentru judecător, judecată şi hotărire
Сар. IV. Pentru apelaţie :
Anexe. . Я
Tabla de materii
F
strănepot, stră-
nepoată de
unchi
E
strănepot, stră-
nepoată de frate
F
2-lea străne-
ot, strănepoată
de frate
F
ngpot nepoată
de unchi mare
E
nepot, nepoată
de unchi
D
nepot, nepoată
de frate
F
a] 3-lea unchi
mare
E
al 2-lea unchi
mare
F D
fii, fiice de al 2-a unchi mare
unchi mare
E ‚©
fii fiică de unchi uuchi despre
mure tata sau mamă
р B
fiu, fiică de frate
unchi
с
fiu, fiică de
frate
F
al 4-lea strămoş
strămoaşe
E
al 3-lea strămoş
strămoaşe
р“
al 2-lea strămoș
strămoațe
©
strâmoş stră-
moaşe
B
moş. Moase
7
tată, mamă
Zy
tiu, tiica
B
nepot, nepoata
G
stranepot, stră-
nepoată
D
al 2-lca străne-
„pot, străuepoată
E
al 3-lea strane-
pot, strănepoată
Е
al 4-lea straue-
pot, stranepoată
F
a 3-a matuşe
mare
E
a 2% mătuşe
mare
D
mătuşe mare
©
mătuşe despre
tată sau mamă
B
фога
Е
hi, fiice, de a 2-a
mătuşe mare
E
tii, fice de mă-
tuge mare
р.
fiu, fiică де
mătuşe
С
fiu, fiică de •
soră
(Vezi pagina 151).
` Е
À
nepot, nepoată
de mătuşe mare
E
strănepot, stră-
nepoată de
matuşe
D F
nepot, nepoată ` strănepot, stră-
de soră nepoata de
mautușe
E
strănepot, stră-
nepoată de soră
F
al 2-lea străne-
pot, strănepoată
de soră
iH | | |
ji i)
ЕЕЕ
фе:
сес
КЕЕН