Nicolae S.Basilescu — Contribuțiuni la înțelegerea art.7 și 5 din Constituție (1897)
. CONTRIBUTIUNI
LA
TELE Ark 75 n CONSTITUTIE
PRECEDATE DE UN STUDIU
ASUPRA
NATIONALITÂTEI ROMÂNE
DE
NICOLAE BASILESCU
PROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURESCI
AVOCAT
EDITIUNEA -A DOUA
ANDI
TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE, PHoMA BASILESCU
No. 29, CALEA VICTORIEI, No. 29
3
1897
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI
INTÉLEUERBA Art. 759 dm CONSTTTUTIUNE
PRECEDATE DE UN STUDIU
ASUPRA
NATIONALITÂTEI ROMÂNE
DE
NICOLAE BASILESCU
PROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURESCI
AVOCAT
EDITIUNEA A DOUA
a, L) o
BUCURESCI
TIPOGRAFIA SI FONDERIA DE LITERE, THOMA BASILESCU
No. 29, CALEA VICTORIEI, No. 29
1897
www.dacoromanica.ro
Studiile de faţă aŭ fost presentate întâia dată sub
formă de pledoarie, orală şi scrisă, Onoratei Curți
de Apel din Bucureşti, secţia I-a, in procesul
dintre d-na Athena Belisarie D. Doxache şi d-nele
Chabudianu si Bratu.
Acéstä Onoratä Curte a consfintit, in modul cel
mai strălucit, opiniuniie ce am avut ondrea a emite
înaintea ei, după cum se pute vedea din consideran-
tele Decisiunei sale, No. 234 din 28 Noembrie
1896, reproduse la paginele 50—54.
Editiunea acésta variază, întru atât de ântâia, ce
am supus Onoratei Curți, intru cât, am căutat să
lărgesc cercul chestiunilor ce aveam de cercetat,
până a coprinde în întregul lor, ambele subiecte:
DESVOLTAREA NAŢIONALITĂȚEI ROMÂNE $ ÎNȚELEGE-
REA ART. 7 Š 5 DIN CONSTITUTIUNE.
www.dacoromanica.ro
NAȚIONALITATEA ROMÂNĂ
www.dacoromanica.ro
NAȚIONALITATE
PRINCIPII FUNDAMENTALE
Idea de Națiune, idea de Stat, sunt conceptiuni, cari
nu trebuesc confundate. Polonesii formeză o naţiune,
dar, de mult, ei aü incetat de a mai exista ca Stat; şi vice-
versa, nu există nicăeri o naţiune Austro-Ungară şi cu
tôte acestea populatiunile cele mai eterogene, unite sub
sceptrul Habsburgilor, formézä un Stat.
Natiunea este produsul vieteï, în comun, a unei reu-
niuni de Gmeni, având aceleaşi moravuri, aceleaşi obi-
ceiuri şi aceleaşi tradiţiuni istorice 1,
«Ceea-ce constitue o naţiune, zice d. Ed. Caro’, nu
este rasa, nu este limba, nu este religiunea. Se pâte
conserva cu pietate tóte aceste träsuri a originei, cu
t6tă diversitatea lor, fără a lua nimic patrie ei însăşi.
Acea-ce o constitue, în realitate, este un mare şi ne-
peritor amor ; este unitatea acceptată, voită, consacrată,
de suferinţe comune şi de devotamente reciproce, ci-
mentată prin singele şi lacrămile comune a mai multor
generaţiuni. Patria este acolo şi nu aiurea».
Dar o naţiune, ca atare, nu are o existenţă juridică;
ea este, cel mult, o entitate morală.
Din contră, când populaţiuni, de aceeaşi naţionalitate
saii de naţionalităţi diverse, 'şi aú dat o organisatiune
1. v. Précis du droit des gens par Th. Funk-Brentano et Albert
Sorel p. 11 şi 12.
92. Ed. Caro, în Revue des Deux Mondes, de la 15 Ianuarie 1871.
www.dacoromanica.ro
socială, aü constituit pe teritoriul lor un guvernământ
regulat, aü început a întreţine relatiuni normale şi re-
gulate cu popsrele vecine, atunci ele aŭ format un Stat.
Nationalitatea este raportul juridic, legătura de
drept,—vinculum juris,—care unesce pe un om la un
Stat determinat !.
Trei mari principii domină si guvernă acest raport
de drept:
4. Ori-ce om trebue să aibă o naționalitate.
Un fenomen universal caracterisă, în adevăr, întrega
n6stră civilisatiune ; el, singur, explică întrega n6stră
istorie, anume : că, fie-care din noi nu pôte trăi de cât
prin alţii şi pentru alţii; că, nu există nicio fiinţă
umană, demnă de a purta acest nume, care să pâtă
trăi numai prin sine şi pentru sine.
«Omul, a zis cu drept cuvânt marele Aristote ?, este
o fiinţă politică prin excelenţă ; el este mai sociabil de
cât albina şi de cât tote cele-l-alte animale, cari träesc
în turme. Natura nu a făcut nimic în zadar. Ea, în
adevăr, acordă cuvântul exclusiv omului. Da, vocea
pôte exprima bucuria sai durerea si de aceia, ea nu
lipseşte şi celor-l-alte animale, pentru că organisatiunea
lor merge până a resimti şi a comunica aceste două
afecţiuni. Dar, cuvîntul este făcut pentru a exprima
binele şi rêul, şi, prin urmare, justul şi injustul. Ori,
omul are acâsta de particular, printre tóte animalele,
că el singur pote să conceapă binele şi răul şi tôte sen-
timentele de aceaşi ordine».
«Prima societate, continuă Aristote, se formézš de două
individe, cari nu pot trăi unul fără altul : bărbatul si
femea. Ei se întrunesc prin dorinţa de a se reproduce;
1. André Weiss, Traité théorique et pratique du droit inter-
national privé, T. I, pag. 1.
2. Aristote, Politica, Cartea I, Cap. I.
www.dacoromanica.ro
uniunea lor nu este resultatul unei voințe reflexe; ea
este ordonată de acest instinct al naturei, care atrage
pe animale şi chiar pe plante, către plăcerea dea lăsa
după ele ființe, cari să le semene.»
O nouă asociaţiune, o formeză reuniunea mat mul-
tor familii: satul, comuna; şi
«Asociatiunea mai multor sate şi comune formézä
un Stat complect, ajuns, se pôte zice, la punctul de a
se îndestula, în totul, pe el însuşi, născut, de o cam-
dată, din trebuintele vieteí şi subsistând, pentru că el
le satisface.»
Statul, dar, vine tot de la natură; el este un feno-
men tot atât de natural ca şi acela al aparitiuner fami-
liei, de unde urmeză, că acel care rămâne, afară din Stat,
prin lege, iar nu prin efectul hasardului, este de sigur
«saŭ o fiinţă degradată, saŭ o fiinţă superidră speciei
umane. Lui, dar, s'ar putea adresa acestă admonitiune
a lui Homer:
«Fără patrie, fără familie, fără cămin!
«Omul, care prin natura lui ar fi ast-fel, precum poe-
tul 1 descrie, nu ar respira de cât résboiul, căci el ar
fi atunci incapabil de ori-ce uniune, întocmai ca pa-
sérile de pradă.»
«E! este o brută saii un zeii» conchide filosoful.
«Ar lipsi ceva existenţei nôstre morale, zice la rên-
dul s&ă, D-l Ch. Brocher!, dacă ar trebui să rămânem
fără legătură personală cu aceste mari personalităţi so-
ciale, cari se chiamă State, şi a căror viétä superidră
trebue se rădice şi să mărescă pe a nostră.»
Heimathlosigkeit, Heimathlosen, sunt anomalii, şi
din punct de vedere al filosofiei sociale, şi din acela al
moralei şi al dreptului.
1. Charles Brocher, Nouvelle théorie du droit international
privé, 1870, p. 166.
www.dacoromanica.ro
De aceia, tendinţa generală este de a o combate prin
tôte mijlôcele, de a *i restringe întinderea asemnând,
chiar în mod imperativ, o patrie acelora cari nu aü unal.
2. Nimeni nu pote avea două naţionalităţi.
Naţionalitatea impune atât Statului cât şi individu-
lui, membru al acestuia, grave şi numerôse îndatoriri.
Statul datorézà protectiune supuşilor săi, ori unde ei
s'ar afla, mai ales în streinătate, iar supuşii lui "i da-
torézä, între altele, impositul de sânge.
Ori, acestă îndatorire nu se pote îndeplini, in chip leal,
de un individ, care în acelaşi timp ar fi chemat sub
arme de ambele sale patrii, şi precum nimeni nu pôte
avea două mame, tot ast-fel nimeni nu pâte avea doue
patrii2; morala, de acord cu dreptul ginţilor, interzice
dar, cu drept cuvint, cumulul a două naţionalităţi în
persóna aceluiaşi individ.
Si în acâstă privinţă, tendinţa generală este de a evita,
pe cât posibil, acéstä anomalie.
8. Nafionalitatea nu se impune ; ea este resultatul li-
berului arbitru, voinţei reflexe a individului. Dreptul
de a schimba de naţionalitate este un drept natural;
el decurge din chiar personalitatea omului, liber dea
căuta, ori unde pe pământ, punctul de reazem, în care
el 'şi | 6te desvolta facultăţile, cu cari natura l’a înzes-
trat; acest drept este tot atât de originar si de impre-
scriptibil, ca şi libertatea, însăşi, ca şi dreptul de a
existe al omului.
Etă de ce, vechea teorie a naţionalităţei indelebile este
combătută, cu energie, de doctrina modernă şi aban-
donată de legislaţiunile a mai tututor Statelor civilisate 8.
1. André Weiss, ib, id., p. 20 şi ur.
2. Proudhon, Traité de l'état des personnes, t. I, p. 93.
5. André Weiss, ib. id., 104 si ur.
www.dacoromanica.ro
DOBÂNDIREA NATIONALITATEÏ
Ori-ce om, venind in lume, dobândesce, şi trebue să
dobândâscă, o naţionalitate.
Fi-va ea, acea a locului unde copilul a văqut diua,
sau, indiferent de acesta, aceia a părinţilor să?
Cu alte cuvinte, naționalitatea se fixeză jure soli
saă jure sanguinis?
Şi unul şi altul, din aceste două sisteme, aü fost şi
sunt în vigôre, când isolate, când ambele combinate.
Antiquitatea clasică, Grecii şi Romanii aü admis sis-
temul transmisiune. nationalitätei prin sânge, jure
sanguinis 1.
Când însă ? și de ce? Eată gravele chestiuni, pe cari
autorii de Drept internaţional modern, ca d-nii Andre
Weiss şi George Cogordan, nu examină în de ajuns.
Acest resultat legislativ este, de sigur, din epoca lor
clasică, adică, de atunci când organisatiunea politică şi
socială a Athenei, Spartei, etc., de o parte, a Romei de
alta, eşiseră din primul stadiu, din acela al primelor
lor formaţiuni, al zămislirei lor.
Intr'adevăr, pentru aplicatiunea severă, strictissimă
chiar, cum cei vechi o fäceaü, a acestui principii, se
cere, în primul rând, să scim, cine sunt naţionali ?
1. André Weiss, 46. id., 32: George Cogordan, La natio-
nalité, 21.
www.dacoromanica.ro
10
Nationalitatea fiului depindènd de aceea a părintelui sëü,
si aceia a acestuia, de aceia a autorului săi, ete. „va trebui
dar, să nrcăm cursul timpului până vom găsi pe na-
tionalul originar, pe acela care pentru întâia 6rà a pus
temeliele Statului, pe acela care a încheiat cu acesta,
acel vinculum juris, de care am vorbit.
Ori, începuturile Statelor nu sunt, tot-d'a-una, atât de
clare şi de normale; ele se perd, de cele ma: multe
ori, în negura timpului; mai mult incă, Statul, precum
am vădut, fiind el însuşi o aparitiune, un fenomen al
naturei, el a existat de sigur, dacă chiar nu a preexistat
omului social, singur care ne interesézä acum.
Dovada, dar, ar fi dificilă, dacă nu imposibilă.
Pentru a pune un termen cercetărilor, organisatorii
Statelor antice aü avut grija să stabiléscä prin cens
periodic: numele, conditiunea şi numărul exact al na-
tionalilor lor.
Ast-fel Sparta, cea mai gel6să intre cetăţile antice
de cetăţenia sa,—ea care numai în faţa primejdiei, o sin-
gură dată a acordat'o divinului Tisamene, despre care
oracolul prezisese că va fi învingător în cinci bătăliit,
Sparta, zic, avea în epoca antică un număr de cetăţeni
fârte mărginit : 8000 în timpul r&sbâielor persane ; abia
1500, în anul 374 înainte de Cristos, 1000 în timpul lui
Aristote ; iar la numérätôrea făcută sub regele Agis IV
(244/3), nu mai mult de 7002.
Restul populatiuneï Lacedemoniei, formată parte din
Heloţi, (170,000 după Kruger, 224,000 după Mülers
parte din Perioiki, este cu totul exclus din dreptul de
cetate ; acesta aparţine exclusiv Spartanilor de origină
1. Herodote, Cartea IX Cap. 33.
2. Gustav Gilbert, Handbuch der Griechischen Staatsalter-
thümer, t. I, p 41.
3. Gustav Gilbert, 2b. id., p. 33.
www.dacoromanica.ro
11
şi descendentilor lor, adică primilor cuceritori aí La-
cedemoniei şi urmaşilor lor.
Cine sunt, însă, Heloţii? Aceştia sunt însăşi locuitori
autoctoni ai Lacedemoniei, acei pe cari vechia tradi-
tiune greacă, raportată de Platon ìn Politicul sëü, îi dă
ca fii ai pământului, ca primi locuitori ai solului La-
cedemoniei.
Perioiki. la rândul lor, nu erai de cât tot Greci, unii
de aceiaşi origină cu Spartanii, de origină dorică, iar
alţii de origine ionicä!.
Traditiunea formaţiune: Statului Athenian atribue
lui Ion, prima organisatiune politică a acestuia. El
este acela care a impärtit populatiunea cuceritére a
luptătorilor «ei, in 4 Phile, desemnând fie-căreia, teri-
toriul săi.
Dreptul de cetate nu se cuvine de cât acestora;
ei sunt singurii şi adevératii urmaşi ai r&sboinicilor din
tribul ionic, cari aü cucerit Atica.
Solon, însă, schimbă organis2tiunea Statului ; inlätu-
rind cu totul origina, el legă cetăţenia de avere, şi im-
parte populatiunea în clase, dupe averea fie-căruia.
Pentru acest sferşit, el întocmesce censul periodic.
La Roma, acelaş fenomen.
«Istoria ori-cärei naţiuni, şi mai cu sémä a natiuneï
latine, zice Momwmsen?, este un vast sistem de incor-
poratiune. Roma, în timpurile cele mai vechi, al căror
suvenir ne a parvenit, este o unitate tripartită şi ase-
meni incorporatiuni nu aŭ încetat de cât cu energia
vitală a Romanilor».
Roma datorează nascerea şi desvoltarea sa situaţiu-
nei sale comerciale si ospitalitäteï sales.
1. v. G. Gilbert, ib. id., p. 32 şi 38.
2. Mommsen. Histoire romaine, t. I, p. 100.
3. Mommsen, tb. id., p. 56 şi ur.
www.dacoromanica.ro
12
«Exercitiul dreptului de ospitalitate produse conse-
cinte asemănate (de egalitate între streini si cetățeni),
în casul în care streinii se stabiieaii la Roma, într'un
mod permanent şi fondaü un cămin domestic sai chiar
dobândeai imobile. Principiile cele mai liberale aŭ pre-
valat în acest cas la Roma, din cea mai veche anti-
quitate, Dreptul roman nu cunoscea distinctiunea de
cetăţean si strein pentru moştenire, nici sequestratiunea
bunurilor ; pe de o parte, el permitea ori-cărui om ca-
pabil de a dispune, de a o face fără restrictiune în
timpul vieteï sale şi pe de a'tă parte, atât cât putem
să scim, el lăsa ori-cărui individ. care era autorisat
de a avea relaţiuni cu cetăţenii romani, chiar streinilor
și clienților, dreptul ilimitat de a poseda bunuri mo-
bile şi chiar dreptul de a poseda imobile la Roma, din
diua când imobilele aü putut fi posedate în proprietate
particulară,
«Roma era, în fapt, o cetate comercială, care dutora
începutul importanţei sale relatiunilor internationale, şi
care acorda, cu o liberalitate magnanimă, dreptul de
a se stabili ori-căru copil născut dintr'o căsătorie ine-
gală, or cărui sclav liberat, ori-căruă strein care emi-
gra la Roma, abandonând drepturile sale de cetate în
patria sa, şi chiar in mare parte streinului, care păstra
drepturile sale de cetate într'o ţară streinä»t,
Numărul crescând al streinilor emigraţi la Roma,
numărul clienţilor, pe de altă parte, unit cu acela al
libertilor, fat ca, de timpuriă, în vechia Romă, alături
cu descendenţii celor trei triburi primitive: Ramnes,
Tities şi Luceres, o clasă nouă de 6meni să apară, cu
mult mai numerôsä, ba chiar,—gratie industriei şi co-
merciului ei,—cu mult mai puternică de cât clasa pri-
milor romani; acésta este sorgintea plebei.
4. Mommsen, 4. id., p. 100.
www.dacoromanica.ro
13
Primul pas, către o fusiune a acestor clase, fu făcut
de Servius Tullius.
Ştergând diferenţa de origină, întocmai ca Solon, el
înființă censul: fie-care şef de familie fu invitat a
declara magistratului — censorului — averea sa, dură
care el fu clasat în cutare sau cutare centurie.
Roma, devenind puternică, începu a deveni gelosă
de cetățenia sa. Ast-fel, ea, care la inceput acorda dreptul
de cetate 6menilor fără asyl şi chiar învinşilor, nu ’l
acordă Latinilor, de cât în anul 664 şi nu’l întinse şi la
cei-l-alţi locuitori ai Italiei, de cât în urma teribilului
r&sboiii social, care a pus în pericol însăşi existenţa
Romei. Romanii aü dat, învinşi, aceea ce ei aü credut
că pot să refuse în a tot puternicia lor!.
In fine, Antonin Caracalla conferi, indistinct, la toţi
supuşi. imperiului dreptul de cetate.
Din cele ce preced resultă, dar, că Grecii şi Romanii,
nu aŭ adoptat systemul transmisiunei nationalitäte
prin sânge, de cât, după ce Statul lor a fost bine şi
definitiv întocmit ; de cât, după ce eï aŭ luat tóte mě-
surile şi tôte garantiele pentru a se putea cu inlesnire
constata condiţiunea politică şi socială a fie căruia;
că,din contră, la inceput, porţile cetăților lor staă deschise
ori cui se presentă la ele; mai mult încă, ei însăşi
conviază pe streini a veni.
Gelosia, cu cari Grecii şi Romanii apărau dreptul lor
de cetate, parcimonia, cu cari ei îl acordaü streinilor,
cari '] solicitaă, se explică, însă, fârte bine dacă ne gån-
dim la religiunea lor.
Fie-care cetate avea un cult propriu; numai acela,
care putea participa la acest cult, era cetăţean.
Streinul, din contră, nu are nimic de comun cu acest
cult; el nu cunóste şi nu adoră de cât pe zeii cetă-
tel sale.
4. Accarias, Précis de Droit romain, t. I, p. 115.
www.dacoromanica.ro
14
De aceia, presenta numai a unui strein, in incinta
sacră, era pedepsită cu mârtea.
Pentru a deveni cetăţean Athenian sau Roman, trebuia
o abjuratiune a zeilor propriei tale cetăţi si un jurä-
mint de fidelitate la zeii Atheneï sau Romei x.
Este, dar, invederat că simpla nascere pe teritoriul
athenian saü roman nu era suficientă pentru a con-
feri cui-va cetăţenia. Prin sânge, numai, cultul strébu-
nilor trece la urmaşi lor; aceştia singuri sunt che-
mati să '1 celebreze ; ei, singuri, sunt cetăţeni, fii cetäteï.
Iată dar, de ce nici Grecii, nici Romanii nu au practicat
sistemul transmisiunei naţionalităţei jure soli, şi iată
de ce, eïaŭ practicat, de ce ei aü putut, si de ce eïaü
trebuit să practice pe acela al transmisiunei jure san-
guinis.
Cu invasiunea barbarilor, cu căderea imperiului ro-
man şi, în mijlocul cahosului care domnesce în aceste
restimpuri, cetăţenia, ca atare, dispare. Principiul na-
tionalitätei ia o altă semnificatiune. Nationalitatea este
semnul rasei. Fie-care trib barbar trăesce sub imperiul
propriei sale legi.
Feodalitatea, la rândul ei, legând pe om de pământ, sta-
bilesce insă un principii invers : solul, locul nascerei va
imprima omului naționalitatea. Principiul jus soli
evinge pe acela Jus sanguinis, devenit, dealt-fel, ilusoriü
prin extensiunea lui Caracalla, dat fiind că Imperiul Ro-
man coprindea mai totă lumea cunoscută—lumea civili-
sată— de atunci.
«Les vrais et naturels Francais, zice Bacquet, sont
ceux qui sont naiz dedans le royaume, pais, terres
et seigneuries de la nation, domination et obéissance
du Roy» ?.
4. Fustel de Coulanges. La Cité antique, p. 226 şi ur.
2. Bacqet, Droit d'aubeine, I, ch. 1, No. 2.
www.dacoromanica.ro
15
«Les enfants des étrangers, zice de asemeni Domati,
s'ils naissent dans un Etat où leur père était étranger,
se trouvent originaires de cet Etat; ils en naissent
sujets et y ont les droits de naturalité comme si leur
père avait été naturalisé.»
In fine, Pothier: «On ne considère pas si ceux, qui
naissent en France, sont nés de parents français ou de
parents étrangers, si les étrangers sont domiciliés dans
le royaume ou s'ils n'y sont que passagers. La seule
naissance dans le royaume donne les droits de natu-
ralité indépendament de l'origine des pères et mères
et de leur demeure»?.
Acest sistem a domnit, exclusiv, în tôte ţările din
Europa ; el a durat, până aprâpe în dilele n6stre, în An-
glia, etc., şi el este încă în vigôre, în Statele Americer
de Sud şi în Statul liber d'Orange.
Cu aparitiurea codului civil frances, sistemul jus
sanguinis reapare pentru a se combina, însă, cu acela
jus soli, în cele mai multe ţări.
Nu, însă, pentru aceleaşi motive cari au militat în fa-
vrea admisiunei lui, la Greci şi la Romani.
«E1 ce ! zicea Siméon, la Tribunatt, în şedinţa din
25 frimaire, an. X, fiul unui Engles pâte deveni Frances,
prin acesta numai că mama sa, traversând Francia, 'l
a pus în lume pe acest pământ, străin de el, de băr-
batul sei, de părinţii sei? Dacă fie-care naţiune ar face
o asemeni declaratiune, am perde pe atât de multi
Francezi, pe cât am câstiga; cine-va nu ar mai apar
ţine familiei sale, natiuneï sale ; patria ar depinde mai
putin de afecțiunea care ne legă de ea, de alegere sai.
1. Domat, Droit public, liv. I, tit 6, liv. IV, No. 5.
2. Pothier, Traité des personnes, part. I, tit. IT, sect.I, No. 45.
3. Locré, La législation civile, commerciale et criminelle de
la France, t. IL p. 248.
www.dacoromanica.ro
16
de stabilire, de cât de hasardul nascereï. Să deschidem
porțile nostre streinilor, dar să nwi luăm cu de a sila».
Declaratiune importantă şi care a dictat cele două
articole, 9 şi 10, din codul civil frances.
Patria devine, pentru fiul streinului, născut într'insa,
o patrie de alegere; iar, pe de altă parte, copilul fran-
cesului, născut. aiurea, nu înceteză de a fi frances.
Contractul social al lui Rousseau a exercitat, de sigur,
o mare înriurire asupra formatiuneï nouei teorii.
Câtă deosebire, însă, de antica teorie greco-romană!
De aceea nu este nici de cum raţional a voi să
judeci starea de drept, de azi, a raportului de natio-
nalitate, cu principiile atât de strimte, atât de speciale,
pe cari Grecii şi Romanii le aveai în vedere.
Asemănare nu este de cât în expresiuni; ea nu este,
însă, şi în realitatea faptelor, in motivele determinante,
cari aü făcut să proclame principiile moderne.
www.dacoromanica.ro
NAȚIONALITATEA ROMÂNĂ
Procesul formatiuneï Statului şi nationalitätei ro-
mâne — hoc sensu—a fost încet si lung. Primele lui zä-
misliri se perd în negura timpului.
«In vremile cele mai vechi, despre cari Istoria ne a
lăsat vre-o pomenire, zice D-l Alexandru Xenopol!,
țările, cari alcătuesc patria liberă sai încă subjugatä a
Românilor, eraă adăpostul mai multor popére, pe
rădăcina cărora, acum adânc îngropată, s'ai hultuit
pe rând toate acele elemente din a căror introlocare
se urzi poporul românesc».
Sciţii, popor încă nomad, ocupă Moldova şi Mun-
tenia, Agatirşii ocupă Transilvania.
In faţa năvălirei Getilor şi Dacilor, Sciţii s'aii retras;
iar, Agatirşii s'au contopit în massele năvălitorilor.
Getii şi Dacii se constituesc în State organisate. Cei
d'intâiu, mai mult în Muntenia si în Moldova; iar cei
de al douilea, mai mult în Banatul Temişi6rei.
Ori, tôte aceste popôre: Sciţii, Geţii şi Dacii erau
ramuri ale aceluiaşi popor; ei vorbeau aceiaşi limbă.
Ei eraii toţi Traci si de origină aricä?.
Traian puse capăt ori-cărei organisatiuni politice in.
dependentă a Dacilor şi a Geţilor. Ţările lor fură reduse
în provincii romane.
4. Alexandru Xenopol, Istoria Românilor, t. 1, p. 25.
2. Xenopol, &b. id., pag. 65.
www.dacoromanica.ro
18
Pe tuipinele desfrunzite ale vechiului arbore geto-
dacic, Traian altoi noui elemente.
EI, însă, nu le aduse din Italia, ci din Asia minoră, din
Comagena, din Siria, (Iturea, lânga Palestina, Palmira),
din Grecia, din Tracia şi Macedonia, din Albania, Monte-
negro şi Dalmatia!.
Cât pentru populatiunea bästinarä, opiniunea comună
admite, că o bună parte a r&mas locului şi sa cu-
fundat in noua massă a cuceritorilor.
Dacia remâne sub dominatiunea romană, de la anul
106 până la anul 270 d. Hr.
Prin urmare, decretul lui. Antonin Caracalla, care a dom-
nit de la anul 211 până la anul 217 d. Hr., a imbrätisat si po-
pulatiunile de la Dunăre; naționalitatea lor fu, dar, una
şi aceaşi, ca şi a tutulor celor-l-alte popóre din Imperiu.
Romanii, însă, sub Aurelian părăsesc Dacia, (270 d.
Hr.), pe care o lasă pradă navalirilor barbarilor.
In decurs de una mie de ani, ţările de la Dunăre
sunt bulevardul trecerei hordelor barbare: Goti, Huni,
Gepizi, Avari, Slavi, Bulgari, Unguri, Pecenegi, Cumani,
Tătari, etc., top trec peste aceste mult bântuite teri,
lăsând după ei urme neşterse, atât în limba, cât si
în obiceiurile poporului român.
Cu descălecarea lui Radu Negru în Muntenia (1290)
cu aceia a lui Dragoş în Moldova (1359), se incepe din
noŭ procesul întrerupt al organisatiuneï politice a ţărilor
române, al formatiuneï nationalitäteï nóstre.
De şi aceste descălecări nu era adevărate cuceriri,
căci năvălitorii cäutaü ei înşişi asil în contra asupri-
torilor lor,—a Ungurilor,—totuşi negăsind în calea lor
nici o împotrivire, ei se comportară, ca atare.
Aceştia vor forma clasa superidră, clasa boierilor ;
1. Xenopol, îb. id., 163 şi ur.
www.dacoromanica.ro
19
iar locuitorii de baştină, adevărații autoctoni, pe aceia
a servilor: ei sunt, cum s'a dis, Rumini, expresiune
ce insemnézä în limba timpului serv.
Sôrta acestora devine, din ce în ce, mai tristă.
Impinşi de miserie, pentru a se sustrage la exactiunile
tutulor şi a se supune numai la aceia a unuia, ei vind,
împreună cu moşia lor, şi libertatea lor; ei devin servii
boerului, — Ruminii acestuia.
Pentru a legifera, în drept, aceia ce, în fapt, exista
încă de mult, Mihaiă Bravul ordonă, : «care pe unde
va fi acela, să fie Rumin vecinic unde se va afla».
Iată, origina iobăgiei ; iată sistemul feodal, care face
din om servul pământului, adscriptus glebae, quodam-
modo membrum terrae, cum zice, in chip espresiv, Jus-
tinian :, introdus în România.
De aci inainte, locul nastereï va imprima omului, nu
numa: naționalitatea, dar însăşi conditiunea lu: sociala,
conditiune indelebilă.
Principiul jus soli se va aplica, dar, cu o intensitate
egală aceleia, pe care am v&dut'o în tâte ţările de regim
feodal.
Incă o dată, însă, cursul formatiuneï nationalitätei
române fu abătut din mersul lui. Venirea Turcilor în
Europa, resbóele necontenite, pe carj ei le purtară în
contra n6stră şi în contra vecinilor noştri, turburä din
nou procesul firesc al desvoltărei nostre nationale.
Cu drept saii fâră drept, in putere de tractate, sai
tocmai în violatiunea lor, Turcii aŭ reuşit, în fapt, să
ştirbâscă independenţa n6stră; să ne tramită, direct,
Domni streini, şi să se amestece în trebile nóstre interne.
Cu căderea Constantinopolului în mâinile Turcilor, cu
cucerirea Traciei, Macedoniei, Greciei, etc., de către ei,
1, Cod. L. unică XI, 52.
www.dacoromanica.ro
20
populaţiunile acestor ţinuturi luară drumul către ţările
române de dincoa de Dunăre. Unul câte unul,ei se in-
filtrară în națiunea Română, cu care, precum am vëdut,
ei avéü legături de origină, şi acum legături religi6se,—
fiind toţi de acelaşi rit creştio.
Unii dintr'ènsit ajunseră la cele mai înalte dregătorii.
Ast-fel întâlnim in Muntenia, încă, în anul 1353, un
Mitropolit grec, Iachint Cristopulo ;
In special, între Grecii din Constantinopol şi boeril
tërel era un curent permanent de încuscriri reciproce.
Grecii 'și măritai fetele după boerit români, iar
fetele românce luai, în căsătorie pe Grecit.
O mătuşă a lui Dan II-lea (1420 —1495), zice d-l Xe-
nopol, se numia Calinichia, care după numele ei trebue
să fi fost fără indoială de obirşiă greacă. Pétrascu cel
Bun (1554 — 1557) se insérä cu greaca Theodora, al
cărui frate, Iane, capătă dregători. însemnate în ţara
Muntenească, precum bănia Craiovei, şi aceia de Capu-
chehaia. Alexandru fiul Mirceéei (1567 — 1577) era ìn-
surat cu o greacă din Galata.
Maria, fata Chiajnei, se mărită după un Grec din Cons-
tantinopol, Zotu Tigara.
Iancu Sasul, domnul Moldovei (1580—1582), avea de
soţie pe greaca Maria Paleologu?.
1. Xenopol ib. id., t. IIL pag. 459 si ur.
2. Se susţine că Stefan Mihail Racoviţă, prin Chrisovul séü
din 1764, Uricariul V. p. 336, interzice căsătoriele dintre Ro-
mâni și streini.
Se . presupunem că acésta ar fi adevărat; care este însă
sancţiunea? Nulităţile, mai ales, în materie de căsătorie nu
se presupun, ele sunt de drept strict, și Chrisovul în ches-
tiune nu edictă o atare sancţiune.
Sanctiunea violatiuneï acestei injoncţiuni este surghiunul
si conficaţiunea ; deci, căsătoria este valabilă, si ca atare
«a va produce tôte efectele eY civile, politice si sociale, ca și
până acum.
www.dacoromanica.ro
21
Infiltrarea elementului strein, în cel naţional, devine
cu atât mai intensă, cu cât ne apropiam mai mult de
timpurile moderne,
Ast-fel, pe timpul lui Petru Rares, tot dupe D-l Xeno-
pol, întâlnim în Moldova, pe Hatmanul Vartic şi pe comi-
sul Placa sai Plaxa. Tot pe atunci, în Muntenia, familia
Coresi jocă un rol insemnat, în desvoltarea culturei
n6stre. Pe timpul lui Mircea ciobanul (1546—1560), pe
grecul Manta. Sub Ilie, fiul lui Petru Rares, pe boierul
grec Marmara, Sub Mihai Viteazul, pe Vistiernicul Sta-
vros; sub Movilesci, în Moldova, Dumitru Chiriţă Pa
leologu este logotăt. Mai găsim, încă, pe visternicul
Enache Cantacuzino, din Moldova, în timpul lui Moise
Movilă ; pe postelnicul Constantin Cantacuzino, refugiat
aici, din Constantinopol, la inceputul domnia. lui Mate
Bassarab, 1633; pe Sarandino, logofëtin timpul lui Dan
II (1430); pe Brutti, ministrul lu. Petre Schiopul; pe
un Hatman Bernhard; pe contele Atilio Virmercarti,
numit Ciro Spontoni, general sergent major al principelui
Radu Şerban (1601—1611); şi, în fine, pe înseşi marele
nostru legislator Vasile Lupu !.
Cu introducerea sistemului fanariot şi cu numirea
divectă a Domnilor de Sultan, numărul streinilor spori,
în mod considerabil.
Ei pun mâna pe tôte inaltele uregători.; ei pun mâna
pe boerii, cari acum sunt legate de dregătorii; prin
cumperări, ori prin daniele Domnilor, e. intră in stă-
Së observăm însă, că acest Chrisov, cu privire la căsătoriile
Românilor cu femei streine, schimbă si tonul şi sancţiunea.
Acestea aii voe să se mărite cu pământeni ; li se recomandă,
însă, a nu încuiba pe aï lor în ţară».
Nici o altă sancțiune nu se edictă contra lor,
Ori ce alte conclusiuni trase din acest document sunt exa-
geraţiuni, fără nică un temeiü.
1. Xenopol, ib. id., t. IV, p. 12 și urm.
www.dacoromanica.ro
22
pânirea mosielor ţărei; cu un cuvint, ei dobândesc si
exercită cea mai înaltă influenţă politică şi socială în
Stat.
Cum stail ei, însă, sub raportul naţionalităței?
Patria lor de origină, ei aü abandonat’o, şi aü aban-
donato fără spirit de intârcere, prin urmare, ei aŭ rupt
juris vinculum, care'i unea la dânsa.
Dobândit-aii ei naționalitatea română?
«Verí o formalitate de impäméntenire, zice d-l Xe-
nopolt, nu există; cel mult se căsătorea cu o pămân-
teancă, căpătând, prin asemenea legătură, în stăpânire
şi moşiele pe cari boierdica i le aducea ca zestre».
Iată, în adevăr, care era obiceiul pământului, acel
aşezământ care formézä fundamentul traditional al
dreptului nostru.
Acest obiceiü al pămentului a persistat neintrerupt
până la Regulamentul Organic, care pentru întâia órà
l-a modificat.
«lusurarea cu pämênténcä, dice art. 379 al. 4, în fine,
nu pote de acum înainte să-i dea drept (strëinului)
de naturalisatie»
De acum înainte, ceea ce, în modexpresiv, recunôsce
că până acum acest fapt atrăgea dupe dânsul natura-
lisatia.
Fundamentul juridic al acestui vechiă obiceiü, îl gä-
sim negreşit în principiile pe cari le-am arătat.
Deslegat de vechia sa patrie, prin emigratiunea lui
voluntară fără spirit de intorcere, şi a aşezărei lui, pentru
tot-d'a-una. în locul unde, insurându-se, el şi-a pus te-
meliile familiei si a domiciliului lui, legea, id est, obiceiul
acestui loc, a indus,—din aceste fapte,—voinţa lui de a
deveni fiul aceste! teri, ospitalieră intre tote.
De acolo vine şi zicétorea : «De unde eşti, frate?
De unde 'mu este nevasta»,
4. Xenopol, ib., id., t. IV, pag.10 6.
www.dacoromanica.ro
23
Inductiune conformă dreptului ginţilor, căci acestom,
avend pierdută patria lui, iar pe de altă parte de nu ar
fi dobândit una nouë,—pe cea română,—el ar fi rămas fără
patrie ; aceea ce este contrariü, precum am vă&dut, ceiui
mai fundamental principiu in materia nôsträ : că, nimeni
nu trebue să fie fără patrie.
Daca, dar, din simpla aşezare, fără spirit de intorcere,
obiceiul pământului, inducea naturalisatiunea sponta-
neă a străinului, a fortiori, nascerea pe pământul ro-
mânesc a fiului streinului, impunea acestuia calitatea de
Român.
Numa. ast-fel se explică formațiunea nationalitäteï
nostre, compusă, cum am vedut, din elementele cele mai
eterogene,
Nu ar veni, în adevăr, nimărui în minte de a tägädui
calitatea de Român nenumeraţilor descendenți ai fa-
milielor streine, cari în decursul veacurilor s'au aşezat
aci, şi al căror nume el îl pârtă încă.
Ar trebui un text formal de lege, care în contradicţie
cu întreaga doctrină a timpului, cu principiele chiar feo-
dale, introduse şi la noi, cum am vedut, să edicte apli-
catiunea principiului jus sanguinis.
Ori, un asemenea text nu există şi nici putea exista.
Nu putea exista, pentru că procesul formatiuneï na-
ţionalităţei nóstre nu s'a terminat de cât in 1859, cu
unirea Princivatelor, sau, mai bine zis, cu noua legiuire
civilă, de la 1865, care, pentru intâia 6ră, imbrätisézä în-
treaga materie şi o reglementează, conform vederilor mo-
derne.
Nu putea exista, încă, de 6re-ce pentru aplicatiunea
lui se cere anume condițiuni, de exemplu, înfiinţarea
unui cens, în care să se constate, conditiunea juridică
a fie-căruia, cum era la Greci şi la Romani, şi cum este
şi la noi adi, prin listele electorale.
Alt-fel nasce întrebarea: din tóte populatiunile cari
www.dacoromanica.ro
24
aŭ trecut prin România, cari aü immigratin România,
de la începutul formatiuneï nôstre şi până adi, cart
sunt adevărații Români? Unde sunt Eupatrizii noştri?
Unde sunt priores patres, acei descendenţi netägäduitt
ai celor trei triburi Ramnes, Tities şi Luceres? Cine
dintre no. pôte dovedi obirşia lui, de la origină?
Care este punctul de plecare, punctul de origină al
nationalitäteï nôstre ?
Până unde ne vom urca cu cercetările nôstre?
Tôte chestiuni, carı strâng de apôpe r&spunsul nostru.
Am vedut,că aceea ce constitue naţionalitatea,—în sens
juridic, — nu este o originä comună,—pe care de alt-fel
nici un popor, nici un Stat european, cel putin, nu pôte
să o pretindă.—în compositiunile lor intrând deja atâtea
şi atâtea elemente stréine, —ci comunitatea de obiceiuri,
de traditiuni istorice, de moravuri.
Iată de ce, din contră,—nu numai la noi, dar şi aiurea,
până în timpii recenţi,-acele populaţiuni streine, individe
sai întregi triburi, cari aŭ r&mas rebeli acestei fusiuni
în massa națională, nu au împărtăşit moravurile ei, nu
aü luat obiceiurile ei, nu aŭ luptat împreună la for-
maţiunea traditiunilor istorice ale naţiunei, aü r&mas
pretutideni, în afară de vinculum juris, care ar fi tre-
buit să ' unésca la patria, in care ei aú v&dut diua şi
in care ei iräesc.
Dar, tocmai acéstä exceptiune confirmă regula pusă
de noi.
Să conchidem, dar, că, în ori ce cas, după dreptul nos-
1. Chiar din acest punct de vedere, dacă ținem séma de
origina primelor populatiuneï a Daciei, am putea afirma, că
tocmai nouii veniţi, din Tracia, eraii de aceeași origină cu
populatiunile bästinare. — Toţi eraii de origină tracică, iar
cultura lor, aceeași cultnrăromană, pe care o avusese și aceștia,
în Dacia, sub imperiul roman de Orient.
www.dacoromanica.ro
25
tru vechiu, până la Regulamentul Organic, streinul de
rit crestin, care s'a căsătorit cu o pământâncă, devenea,
ipso jure, român.
Să conchidem, în al doilea riad, că copilul născut,
din părinţi creştini, ortodocşi, în România, indiferent de
calitatea acestora, era, în tot-d'a-una, român, potrivit
principiului jus soli, singur in vigôre la acéstä epocă.
Expresiunea de pământean pe care o întâlnim în
tóte legiuirile şi documentele n6stre vechi, indică, în
mod neindoios, această influenţă a pământului asupra
omului.
Teoria, pe care o susţinem, nu numaică nu a fost
tăgăduită de cine-va, dar încă pot zice, că ea a fost
consacrată, fără contest, atât de doctrină, cât şi de
jurisprudentä.
«Considerând, zice Curtea de Apel din Bucuresci s. It,
că în vechia nôsträ legislatiune nu se stabilesce ni-
căeri, întrun mod positiv?, că calitatea de Român ar
fi resultat din singurul fapt al nascerei pe teritoriul
României. Că, dacă în vechile n6stre moravuri se ad-
misese, într'un mod tacit, că străinii născuți în România
să fie asimilați Românilor, acestă favôre, ce resultă
ca dintr'un drept cutumiar, nu era făcută de cât în
privinţa stréinilor de rit creştin, cari, adopiând obi-
ceiurile féreï s'aii absorbit în națiunea română, iar nici
cum în privinţa Evreilor, cari, conservând o naţionalitate
şi o fisionomie distinctă, nu au putut a se contopi în
elementul român».
D-l Adolf Cantacuzino, fostul Prim President al Curteï
de Apel din Bucuresci, a mers, însă, şi mai departe.
1. Dreptul, 1873, No. 82.
2. Nu există, este adevărat, nici o dispositiune de lege po-
sihivä, de lege scrisă, dar, de sigur, că există, dupe cum am
văzut, vn principii constant de drept nescris, cutumiar, pe
care însăşi Curtea îl recunâsce.
www.dacoromanica.ro
26
Intr'o hotărire, în care d-sa a r&mas în minoritate!,
d-l Cantacuzino a opinat: «că după vechia jurispru-
dentà, basată pe datinele téreï si pe dispositiile positive
ale legiuirilor (Reg. org. art. 93), ori-cine se nasce în
România, era considerat ca român».
Da, este constant că în dreptul nostru mai vechii,
obiceiul pământului şi documentele nu disting; cu nă-
vălirea, însă, a Turcilor şi, mai ales, a rasei semite, dis-
tinctiunea între creştini şi necreştini s'a impus.
Pe când streini: creştini sunt primiţi cu braţele deschise
şi trataţi pe piciorul cele: ma perfecte egalitäti, cu pă-
mèntenÿ, streini de rit necreştin sunt excluşi în mod
formal de la dreptul cel mai important, de la dreptul
de a cumpăra moşii, ba chiar, de la dreptul dea se
aşeza în ţară, cum de exemplu, în mod expres, a stipulat
Bogdan Incrucisatul cu Turci:?.
Acâstă distinc'iune s'a accentuat incă, din causa spo-
rirei numărului Evreilor,în ultimii timpi,de Regulamentul
Organic, care prohibea in mod formal naturalisarea lor,
(art. 373).
Ea a fost menţinută şi de codul civil (art. 9), care a
dispus, pentru ce. de rit necrestin, naturalisarea, con-
form art. 16.
Si, în fine, cum vom vedea, ea a fost consacrată, în
mod formal, de art. 7 din vechia Constituţie, care zice.
«Numai streinii de rituri creştine pot dobândi impä-
mântănirea.»
Acestă distinctiune este, dar, tradiţională, ea a isvorit
din nevoile însăşi a timpului, din primejdiile prin cari
naționalitatea română trecea, având în faţă o popula-
tiune numerésä şi recalcitrantă, ori-cărei asimilatiuni,
ori-Cäâre1 apropieri cu națiunea română.
1. Dreptul, 1872, No. 43,
2. Xenopol, ib. id., t. II, p. 515.
www.dacoromanica.ro
27
Atât însă 1, Acésta nu mai a fost ştirbirea, adusă prin-
cipiului general, că naționalitatea se dobhândescejuri soli.
Acestă teorie este, pe deplin, confirmată şi de legisla-
tiunea ulteriorä.
Regulamentul Organic, pentru întâia 6rà, în Statul
român, voind a fixa şi distinge pe birnici de cei ne-
birnici, a determina categoria la care, fie-care dintre
locuitorii térei acesteia, aparţine, ordonă întocmirea
de catagrafii, de adevărate registre censitive.
1. Inalta curte de Cassatiune a consfiinţat,în mod constant, acest
mod de a vedea.
Ast-lel prin decisiunea sa, din 30 Martie 1891, (S II, No. 220
B.1891 p.400), ea recunoscut dreptul de cetăţenie, chiar, unur
isdraelit botezat, făcând să răsară, și mai bine, idea că condi-
tiunea capitală a debândirei naţionalităţei române stă în re-
ligiune, în asimilarea si în confundarea elementelor streine în
națiunea română.
« Având în vedere că, din faptele nerontestate în instanţă, re-
sultă că apelantul era de origină isdraelit pământean, calitate
prevedută și recunoscută prin legea comunală, din 1 Aprilie
1864 ; că dînsul, în anul 1854, s'a botezat în religiunea creștină,
si dar, la acea epocă, dînsul a încetat de a fiisdraelit, si, prin
urmare, a devenit pământean creştin.
Considerând că acésta fiind positiunea sa, în momentul pro-
mulgărei Codului Civil, adică la 4 Decembrie 1764, dinsul
n’avea nevoe a reclama nică calitatea sa de pământean, căci
ac6stă calitate o avea deja, nică a obţine naturalisarea, conform
art. 16 din citatul cod, cäcï art. din același cod nu cerea în-
deplinirea acestei formalităţi de cât pentru cei ce nu eraii de
ritul creştinesc, și dînsul era creștin la acea epocă.
«Considerând prin urmare, că apelantul fiind la promulgarea
art. 7 din Constituţie, cetăţean român, în virtutea legilor exis-
tente, şi acest articol nevorbind de cât de streini, adică. de
ceï ce eraii consideraţi de streini în virtutea legilor, ce eraü
în vigóre la acea epocă, el nu pôte fi aplicabil, orï-care ar fi
înţelesul ce ar avea, afară de o dispositiune expresă. și pentru
cei ce aveaii calitatea de cetăţeni români, în momentul pro-
mulgărei sale, cäci ar fi a se viola principiul neretro-activi-
täteï legei si a se nesocoti drepturile deja câștigate.»
www.dacoromanica.ro
23
Mai întêiŭ, el fixézä impositele, däjdiile :
Art. 67, al. I «O dajdie personală, sai dajdie pe cap
stab, şi asemănată asupra tutulor familielor, fără ose-
bire câte se găsesc pe päméntul Valachiei, coprindén-
du-se în orinduiala plugarilor şi a muncitorilor, precum
şi asupra tutulor locuitorilor în orașe și în térguri,
cari vor unelti veri-un mestesug, meserie sai industrie
cari nu vor avea veri-un drept de apărare de dajdie şi
nu vor plăti dare pentru patentă.
«Acéstä Capitaţie este hotărâtă, cu neschimbare câte
lei 30 pe an, pentru fie-care familie.
al. IV. «Dare pentru patentă, care se va împlini de
la toţi neguţătorii şi meşterii sălășluitori, prin oraşe
şi terguri, împărţiţi în corporaţii».
Dar ce este capitafia? Cine sunt acei cari sunt
supuşi e1?
Capitatia este cel mai vechiü Cintre impositele per-
sonale; nu există naţiune, care să nu o fi practicat,
intrun indelung timp al istoriei ea; el continuă, încă,
a funcţiona în Anglia; ea a fost in vigore la noi, —
sub acest nume, —până în timpi apropiaţi.
Aiurea, şi în unele State din America de Nord, plata
impositului personal este una din conditiunile drep-
tului de vot, tot aşa, ca şi la noi.
Capitaţia a fost, in adevăr, în tôte timpurile semnul,
cel mai evident, al nationalitäteï, legătura aparentă,
care unea pe supus la Statul, din care el făcea parte.
In epoca în care ne găsim, Capitatiea afectä şi un
caracter mai special; ea este, pentru cel ce o plătesce,
semnul unei degradaţiuni sociale.
Boerii, clerul şi supuşii streini, cetățeni ai altor
State, nu o plătesc.
1) Paul Leroy-Beaulieu, Traité de la science des finances
t. I, pag. 288.
www.dacoromanica.ro
29
Ţăranii, mazilii, şi în general, tot ce locuesce pe te-
ritoriul român este supus eí şi, prin a contrario, do-
bândesce drepturile recunoscute celor mai adevăraţi
Români, băştinarilor acestei ţări: plugarilor.
Tendinţa generală, în acestă vreme, era de a se sus-
trage pe cât posibil de la sarcinile publice, iar, aceia
a Statului de a coprinde, în latul s&ă, pe cât mai multă
birnică posibil,
Nationalitatea, cetăţenia, nu apar ca privilegii, ci ca
sarcini onerôse, pe cari ori-cine caută, prin felurimi de
mijlôce, să le scuture.
De unde, o luptă, în sens invers de aceia de azı: Statul
alergă după cetățeni şi aceştia fug de dânsul.
Aşa dar, pornind din acest punct de vedere, trebue
să înţelegem textele Regulamentului Organic, iar nu
cu spirilul modern.
Comisiunile întocmite pentru facerea catagrafielor,vor
înscrie, în aces.ea, pe toți plugariă și muncitorii, ce se
vor afla sălășluind, atât în orașe cât și în sate, (art, 70).
«Se vor înscrie tot în aceste catastise de catagrafie
toți plugarii și muncitorii streini, asedaft în Valachia,
care după a lor aședare nu mai pot a fi consideraţi.
de streini, de ori-ce lege si neam vor fi măcar, afară
numai din mocanii streini, cari viind tómna din ţara
nemtéscà, împuterniciţi cu regiile lor spre a’s1 păşuna
dobitâcele în pămentul Valachiei, se întorc primä-vara
inapoi în tara lor», (art. 71).
„Ori-ce alt locuitor de orașe si térguri ale Princi-
patului, care nu vu plăti nici una din patentele sus
pomenite, va fi dator să plätéscä capitatia de lei 30 pe
an şi va dobendi acele drepturi, ce sunt date plugari-
lor și muncitorilor.
«Meşterii vor dobândi tie drepturile alăturate la ale
lor classuri, precum si cei după denşii lucrători, plătind
o dată darea pentru patentă şi cele de peste an res-
www.dacoromanica.ro
30
punderi ale obştirei lor ; le vor rămânea şi prăvăliile lor
apărate de ori-ce fel de însărcinare» (art. 99, al. T şi ID.
Iată, dar, cum se invedereză, în modul cel mai stre-
lucit, teoria ce susţinem. Simpla aşezare în ţară, fără
spirit de întârcere, asimila pe strein Românului.
Art, 71 o spune în mod categoric; pe deo parte, el
proclamă însuşi principiul: «care după a lor așezare
nu mai pot fi consideraţi ca streini», iar, pe de altă
parte, aretând esceptiunea făcută pentru mocani, el
indică in ce condiţiun trebue să fie acestă aşedare:
fără spirit de reîntorcere în ţara lor.
Dar art. 92, atât prio conţinutul săi, cât şi prin ter-
menii să, până şi prin spiritul sei, nu evocă el, în totul,
celebra Constitutiune a lu Antonin Caracalla ?
Antonin Caracalla pentru a spori produsul imposite-
lor: Vicessima hereditatum şi Vicessima libertatum,
plătite numai: de cetăţenii romani, nu a acordat el, în bloc
la toţi locuitori: imperiului, calitatea de cetätian roman ?
Ei bine! tot pentru acest motiv, Regulamentul Orga-
nic, în scop de a spori produsul capitaţiunei, plătită
numai de cetăţenii români, de terani şi mazilh—români
prin excelenţă, ca uni ce sunt descendenţii celor mai
vechi. locuitori ai României,—pe de o parte, supune la
bir pe toți locuitorii ţărei, iar,pe de altă parte, le re-
cunoasce tutulor, aceleaşi drepturi ca şi plugarilor şi
muncitorilor, adică ca şi băştinarilor acestor ţări, (art.
9%, combinat cu art. 71).
Am dis, că procesul de formaţiune al naţionalităţei
române nu era, încă, deseverşit terminat.
Ţările române bântuite de invasiunile barbarilor, de
năvalirile si r2sb6ele Turcilor, presentaü mai mult as-
pectul unor ţări pustiite, de cât pe acela al unei na-
ţionalităui deplin formată, complect injghebatä.
Suntem, încă, la epoca, când, ca şi Roma, deschidem
www.dacoromanica.ro
31
un asil pentru toţi acei, ce vor să vină; îi primim cu
braţele deschise, ba încă, pentru a’ ademeni să vină,
le creăm o situatiune privilegiată,
«Sevirşindu-se, zice, în adevăr, art 108, din R.Or.,odată
cea dintâiü catagrafie, ori-ce strein plugar și muncitor
va veni să se așeze în pământurile Valachiei, numai
de cât se va înscrie şi, afară din conditiunile, ce îşi va
face cu stăpânul moşiei la care:se va säläslui, în cur-
gerea celor dintăi tre. ani ai aşezărei sale, va fi aparat
de dajdia capitatieï şi de cheltuelile satulu. După să-
verşirea acestora, va fi asedati între birnicii tärei, şi în
curs de şapte am de rind, va plăti dajdia capitaţiei pe
jumătate şi acele câte patru parale la leii pentru foio-
sul cutiei satului ; iar după ce se vor săvârşi şi acestia,
şi va petrece zece ani deplm socotiți din ziua venire.
sale in Valahia, se va înscrie în obşteasca catagrafie
şi va plăti dajdia sa întocmai ca şi cer-Palti birnici»!.
Iar, art. 4, din Cap. IV, vorbind de alegerile sfatului
orăşenesc, conformându-se, în totul, vechiului obiceiii
al pământului, zice, că dreptul de a alege se cuvine
tuturor de lege crestinéscä, având virsta de 95 ani,
aşezaţi cu locuinţa lor, într'acel oraş,
Dar, însuşi Art. 379, care fixează regulile dobândireï
drepturilor politiceşti?, face bine să reiasă, contrastul
1. «Având în vedere, zice, în adevăr, Inaltă Curte de Casaţie
S. IL (No. 128,1887, Bul. 1887 p. 253) că, după art. 71 din
Regulamentul Organic, străinii, de ori-ce naționalitate, cari
s'au stabilit în ţară si se ocupă cu munca pământului sunt
consideraţi ca cotățenii român.»
2. Să nu se confunde naționalitatea cu drepturile politicesci :
cea d'ântâiii pâte aparține cui-va, fără ca el să aibă şi pe cele
din urmă, ast-fel: femeile, minorii, intergișii, cei condamnaţi
la o pedépsä infamantă, nu aü de sigur, drepturi politicesci;
tot ast-fel, sub Regulamentul organic, drepturile pcliticesci nu
apartineaü de cât boerilor ; ele eraii tăgăduite plugarilor, deși
www.dacoromanica.ro
32
între regulile pe cari el le stabileşte, pentru viitor, şi
între cele, din trecut.
«Ori-ce strein, de ori-ce rit crestinesc va veni în
țară şi va voi să dobândescă drepturi politicesti de
pămenten.....» zice el.
«Streinul din noŭ venit», adaoga al II-lea.
Prin urmare, acei streini deja veniţi, acei streini deja
aşezaţi în ţară, înaintea acestui Regulament nu cad, si
ru puteau cădea, — fără a viola principiul neretroacti-
vitäteï legilor, — sub previsiunile nouei legiuiri.
Cât pentru copiii acestor streini, veniţi, în urma Regu-
lamentului Organic, de aiurea, şi chiar de i-am presupune
r&maşi nenaturalisati, ei născeai Români, căci, pe de o
parte, ei nu veniau de aiurea, ci născeau în pământul
românesc, iar, pe de altă parte, naționalitatea lor era
guvernata de principiul jus soli, singur atunci în vi-
góre in dreptul ginţilor.
Intr'adevăr, termenii Art. 379, prin redactiunea lor,
nu "1 vizează, ba chiar " exclude!.
ei eraii naţionalii, prin excelență. Despre dobândirea, dar, a
drepturilor politicesci, vorbesce art. 379, iar nu despre aceea a
nafionalitätei, care rămâne si de aici înainte sub imperiul ve-
chilor principii.
1) v. C. Buc. 8. I. N. 89. 1891; Dr. N: 42, 1892:
«Având în vedere, că din acte şi din desbateri resultă că
faptele în acest proces sunt: Cristodor Constantinescu, român
din Macedonia, tatăl intimatului C, Constantinescu, venit în
țara românéscä inainte de Regulamentul organic, şi stabilin-
du-se aci, fără spirit de intércere în Macedonia, se cäsätoresce
cu uñ româncă Maria, și fără a fi supus vre unei protectiuni
străine, se ocupă cu plugăria si munca câmpului, plătind
tute darile, la cari erau supuşi pământenii ;
«Incă din anul 1853, el a cerut Domnitorului recunôscerea
drepturilor politice, şi Corpurile legiuitâre, în 1882, “i-a recu-
noscut dreptul de cetățean român ;
«Fiul seii, C. Constantinescu, intimatul în acest apel, născut
la 1843, în oraşul Plosscei, crescut in țară, trăind și făcăndu'și
www.dacoromanica.ro
33
Mai mult încă, aceşti copiii, privaţi de legislatiunile
streine, prin aplicatiunea principiului jus soli, de pa-
tria lor de sânge, s'ar fi găsit fără nici o patrie; ceea-ce,
după cum am vezut, este imposibil.
Aceeaşi solutiune se impune, prin a fortiori, in hy-
potesa când, din căsătoria unui: strein cu o româncă,—
de exemplu, în urma Regulamentulu Organic, — s'a
născut, in România, un copil.
Tatăl, —dacă presupunem căela perdut dreptul de na-
tionalitate în patria lui, prin faptul, bunidră, că a
educatiunea între Românii, nici o dată, nu s'a bucurat de vre
o protectiune străină. s'a supus,la timp, la tôte îndatoririle la
cari sunt supuși Românii, şi, la 1863, se supune recrutărei,
fără a escipa calitatea de strain, iar de atunci, s'a bucurat de
drepturile civile şi politice până acum;
«Considerând că înainte de Regulamentul organic, după obi-
ceiul pământulua, şi faciă cu dispositiunile cari regulamentaii
condițiunea străinilor în ţară, luate de diferiți Domnitori,
străinii de rit creștin, şi maj cu sómš Românii din ţările lo-
cuite de Români, supuşi altor state, veniţi si stabilit în Ro-
mânia, se bucuraii de tôte drepturile civile si politice, ca şi
pământenii ; copii acestor streini, născuți și crescuţi în ţară,
eraii Români şi naționalitatea lor română n'a fost de nimeni
pusă la îndoială;
Considerând că Regulamentul organic, ocupându-se în ar-
ticolu 379 si regulamentând numai conditiunea străinilor de
ori ce rit creștinesc din nou veniţi în ţară, este evident că a
recunoscut străinilor de rit creştin, cari la acea epocă erai
stabihţi în ţară, fără spirit de întârcere şi fără a fi supuși vre
unei protectiunï, conditinnea de care se bucurau, în virtutea
obiceiului pământului șia mesurilor regulamentare, luate după
vremi şi diferiți Domnitori, si a consfințit naționalitatea română
a copiilor acestor străini, născuți şi crescuţi în ţară;
Considerând că din cele stabilite mai sus resultă în mod
neindoios că intimatul C. Constantinescu, născut în ţară sub
Regulamentul organic, din tată și mamă creştini şi Români,
fără a fi supuși străini, erau de drepi pământeni, fără nevoe
de nică uă naturalisare sau recunôscere ;
www.dacoromanica.ro
34
perdut spiritul de intércere, în sistemul transmisiuneï
nationalitätei jure sanguinis,—nu va putea da nici o
patrie fiulu său,
Pe de altă parte, mama, în neputinţă dea dobândi o
nouă naţionalitate, tot pentru că bărbatul ei nu are nici
una, va conserva propria ei naţionalitate, căci nimeni,
cum am văzut, nu trebue să fie fără patrie.
In acest cas, copilul va urma naționalitatea mamei, el
va fi deci Român, şi jure soli şi jure sanguinis.
In acest sens s'a pronunțat in tot-d’a-una doctrina.
Ast-fel, Laurent: «nu se pâte zice, că copilul va avea
patria tatălui, căci acesta nu are nici una, Dar mama
avènd una, ea va transmite naționalitatea sa copi-
lulu».
Tot în acest sens se pronunţă și D-l D. Alexan-
drescu 2.
* Acest principiu, însă, găseşte la noi, si, în general, în
Orient, o aplicaţiune fecundă, din causa acelei nume-
rôse clase de 6meni,—unii sudiţi sai protegiati ai ma-
rilor puteri,—fără să fie cetăţenii acestora,—iar alţii, fără
chiar nici un fel de legătură juridică cu vr'un Stat.
Aceştia sunt aceia despre cari Aristote a putut zice,
că e. sunt ori brute ori Zei; ei constituesc cea mai
mare anomalie in dreptul ginţilor.
Conventiunea de la Paris, din 1858 August 7/19, prin
art. 46, a schimbat încă o dată, cum prea bine zice
D-l Petru Missir, unul din caracterele tradiţionale ale
deosebirei, dintre cetăţenii români şi străin.
Art 46. «Moldovenii si Valachü vor fi tot egali înaintea
leger, înaintea impositului şi egali admisibili în func-
tiunile publice, in unul si cel-Palt Principat.
1. Laurent, Droit civil international, tom. III, p. 182.
2. D. Alexandrescu, Eæplicafiune teoretică și practică a
Codului civil, tom. I, p. 139.
www.dacoromanica.ro
35
«Moldovenii şi Valachii, de ori-ce rit crestinesr, se
vor bucura de o potrivă de drepturile politice».
«Se operézä, deci, continuă D-l Missir, o strămutare a
liniei de demarcare dintre Români si streini. Preferenta
ce o dă legile române ortodoxilor se confundă cu
preferenta ce o dă acum convenţiunea tuturor creș-
tinilor, şi rămân, numai, Evreii, căci alti necreştini nu
eraii în causă, în situaţia de mai înainte a neorto-
doxilor.
«Conventiunea, prin acest text, face cu putinţă tuturor
creştinilor, născuţi in principate, şi cari se puteau ìn-
vesti ca denumirea regională de Moldoveni si Valaclu,
flind pământeni, să devină cetăţeni români cu drepturi
politice şi cu acela de a cumpăra moşii, ca on ce alt
cetățean român» !.
Dovadă încă, că acésta este singura interpretare să-
nätésa a cuvintelor din articolul de mai sus, «de ori-ce
rit creștinesc», sunt şi urmëtórele cuvinte, pronunţate
de d-l B Boerescu, Ministrul afacerilor streine, in şe-
dinta adunărei constituante a deputaţilor, de la 1 Oc-
tombrie 1879:
«Când, la 1857, s'au emancipat streinii, când, adică
s'a declarat, că între creştini, diferenta de secte creştine
nu mai constitue o neegalitate, atunci toţi Armenii
s'aii înscris în listele electorafe şi aŭ votat, fără ca
vre-unul din ei să fi fost supus votului Adunărilor»,
In fine, Codul civil de la 1865, rupând ca şi codul
Napoleon, cu traditiunile trecutului şi inspirându-se de
noile principii, după car. patria este în liberul arbitru
al individului, lasă copilului nascut în România optiu-
nea la majoritate între patria română şi patria de singe
a părinţilor lui.
1. Petru Missir, Dreptul de succesiune al streinilor la imo-
bilele rurale în Româna, p. 76 şi 77.
3
www.dacoromanica.ro
36
Acestă obtiune. el o acordă şi acelor născuţi si de-
veniţi majori, in momentul promulgărei codului şi cari
ar voi să fie Români.
Observ, însă, că acest ultim aliniat nu este corect. A-
cestia erai deja români, după cum am văzut; opţiunea
lor trebuia, dar, să se manifeste în sens contrarii. adică
în sens de a dobendi cetăţenia streină,iar nu pe acea
română.
Codul nostru, si in acestă materie, ca şi în multe altele,
a mecunoscut dreptul nostru anterior şi nu a menajat,
în destul de inteligent, transitiunea de la unul la altul.
Ori cum ar fi. însă, codul civil neprescriind nici o
anume formalitate şi neindicând autoritatea la care
trebue să se facă declaratiunile prescrise de art. 8, cu
drept cuvint, jurisprudenţa a admis că ea se pôte in-
duce s: din fapte: ca satisfacerea legei militare, tra-
gerea la sorţi, esercitarea continuă a dreptului elec-
toral, etc.
V. Cass. s. IT, No. 16, 1837, Buletinul 1887 p. 295.
C. s. I, No. 104, 1892; B. 1892 p. 244. Curtea Bucu-
rescl s. I, No. 89, 1891; Dr. No. 42, 1892.
Dar, Regulamentul Organic, am vădut că urmărea un
îndoit scop, pe de o parte, să fixeze pe acei ce sunt
birnici, iar pe de alta, să determine, o dată pentru
tot-d'a-una, cine sunt acei ce nu sunt birnici, in spe-
cial, cari sunt boerii ţerei, e: fiind dispensati de ori-ce bir.
Acéstä misiune, el o conferă tot ziselor comisii.
Art, 80. «Tot aceste comisii ce sunt orânduite pentru fie-care
judeţ, se vor îndeletnici de o dată și întru facerea catagrafiei
stărilor priviligiate ; adică a neamurilor, postelnicilor şi mazi-
lilor, care se îndatoreaqă să arate acturile ce 'í împuternicează
să aibă aceste numiri, precum si ori-ce alt ducument înte-
meietor de a le lor privilegiuri săvârșindu-se și catagrafia aces-
www.dacoromanica.ro
37
tora; toate numele priviligeatilor se vor înscrie fără loc lăsat
fără nici-o răsătură, într'o condică șnuruită și însemnată de
visterie şi încredinţată cu pecetia Domnului. După aceasta to-
talul fefelor, ce se vor coprinde în fie-care dintr-aceste trei
orândueli, se vor cinui, scriindu-se cinul și în slove, și se va
întări cu iscălitura Domnului».
Art. 81. «Drepturile neamurilor, cuviindu-se numai celor ce
coboară a lor neamuri din strămoși din familiile nobile, vor
avea aceleași căderi ce are și noblețea.
Prin Visterie nu se va putea slobozi, de acum înainte, nici
un document de neamuri, dar va alcătui vistierul pe tot anul
catastih de numele celor ce vor dovedi al lor început, prin-
destoinice documenturi, și °l va supune Obşteştei Adunări, care
după ce va cerceta căderile fie-cäruea, va face al său raport
către Domn. Printr'acest mijloc numele celor din noii aşezaţi
la neamuri, de vor fi, se vor înscrie la condică în urma celor
Jalfï, și se vor întări asemenea prin iscălitura Domnului.
Raporturile Obşteștei adunări se vor păstra și se vor ală-
tura în condica priviligiatilor ca să se adevereze. în tótă vremea,
cercetarea ce se va fi făcut pentru căderile tutulor celor înscriși
într'această condică».
Din aceste disposiliuni resultă: că o-dată constatarea
făcută de comisie şi aprobată de Obşteascu Adunare,
ea forma un drept dobândit, un adeverat lucru jude-
cat, în favoarea celu admis de ele, pe care drept el,
în totă vremea, pôte se | invâce.
Ori, independent de principiele generale, mai sus des-
voltate, cari fixeză cetăţenia tutulor locuitorilor tërel
acestia, fără, deosebire de class, este un fapt constant
în istoria nôsträ, că Bueri sunt acer cari au avut, in
mod exclusiv, optimum jus civitatis; ei sunt aceia, cari
datoreză, serviciul militar, ei sunt aceia cari aleg pe
Domn, eï numai pot fi numiţi în dregătorii publice, etc.
Cine sunt Boerii? Toţi istoricii ne spun că boerii
www.dacoromanica.ro
38
sunt proprietarii solului, concepliune care cadreaz
férte bine cu regimul feodal,— al iobăgiei la noï,—din
acele timpuri =.
«Le mot boyard, dice regretatul Blaremberg, signi-
fie guerrier et c'est là aussi le caractère primitif de Pin-
stitution. Les boyards étaient les proprietaires, mais
non exclussifs du sol, et la force armée du pays.»?
Cu timpul, boeria, transformându-se, este legată şi
de dregătorii, ea tinde a deveni o boerie de titluri.
Printre aceştia însă, Regulamentul Organic distinge :
clasa boerilor de neam, — a neamurilor, — clasa pos-
telnicilor şi clasa mazililor.
«Drepturile neamurilor, cuviindu-se numai celor ce se
scobérä din str&moşi, din familii nobile, vor avea ace-
leasi căderi, ce are şi nobleţa», (art.81) adică boerimea
de dregătorie, de rang.
Cum vor puea ei constata aceste drepturi? Unde
sunt censurile anteridre? Unde sunt catastişele, in
cari se fie inscrise numele autorilor lor?
Pentru a pune capet abuzurilor, în special, pentru a
evita de a se sustrage de la plata birului, sub pretext
de boerie, Regulamentul Organic a ordonat acestă con-
statare ; acesta are, cu drept cuvint, caracterul unei ho-
tăriri judecătoresci, asupra căreia nimeni nu mai pole
reveni.
Mai mult încă, chiar de ar fi dovedit in fapt, că
aceste boerii aŭ fost acordate prin bani, votul Obşteştei
Adunăn consfintindu-le, nu ne este permis a căuta
mai departe origina lor, precum nu ne este permis se
scrutäm motivele de consciintä, cari dicteză hotăririle
judecătorilor: Res judicata pro veritatem habetur.
1. Xenopol, 28. id., t. II. p. 200, ur.
2. N. Biaremberg, Les institutions et les lois de la Roumanie,
p. 297,
www.dacoromanica.ro
39
Cu atât mai vârtos, dar, trebue se înlăturăm simplele
alegaţiuni, nesprijinite pe nici o dovadă.
Pentru interese de politică militantă, pentru a isgoni
din Cameră pe un duşman periculos, partidurile poli-
tice se pot purta la excese; acestea, însă, nu sunt per-
mise judecătorului.
Unde este, însă, primejdia socială ?
Prin faptul că aceşti, chiar pretinşi boeri,— ca şi noi
ortodoxi, — s'ai aşezat în România, fără spirit de în-
târcere, nu au devenit ei Români?
Boeria însemna Ceva sub vechiul regim, dar azi ea
este un simplu suvenir istoric.
Singura e. utilitate este azi de a inlesni, acelor ce li
se tăgădueşte cetăţenia, dovada aceştia.
Pine, dar, a judecat Inalta Curte de Casație, când a
declarat că boeria de neam este nedespărţită de cali-
tatea de Român.
«Considerând, zice Inalta Curte de Casaţie, că dipolma pro-
dusă e în condiţiunile art. 80 si 81 din Regulamentul Organic,
că fiind constant că Leonida Sterea e boer de neam, prin acâsta
se recunôsce și calitatea lui de român, căi boeria de neam,
ast-fel precum e definită prin art. 81. al. I din Regulamentul Or-
ganic, precum și din art. 4, 5, 6 şi 8 același regulament, nu
e deslipită de calitatea de român; că de aceea boerul de neam
avea dreptul de a fi alegător si de a ales.>!
In fine, un fapt insemnat, pentru istoria desvoltărei
nôstre economice, este acela al presenter unu: mare
număr de ómeni pe teritoriul nostru, sub nume de su-
dip sau protegiati ai marilor puteri.
1. v. Cass. Sect. II. 3 August 1876; Bul. 1876, 427. Tot în
acest sens s'a pronunţat Inalta Curte de Casaţie şi pentru di-
plomele conferite de Domnii Moldovei. V. Cas. S. H No. 16,
1888; Bul. 1888 p. 283.
www.dacoromanica.ro
40
Parte dintre aceştia erai, chiar, Românii de baştină,
născuţi în România, parte veniţi de aiurea, mai ales
din Turcia. Mai toţi aceştia erau negutätori şi multi
din ei, pôte cei mai de frunte, erai cei mai mari co-
mercianţi ai noştri.
Ce împrejurări ii obliga să recurgă la protecţia streină?
Douë rinduri de consideratiuni: unele de ordine in-
ternă, vexatiunile, exactiunile, la care eï erai supuşi in
ţară ; altele, mai importante, de ordine externă : lipsa de
ori-ce protectiune, în afară, a averei şi persôneï lor de
către patria lor.
România, de şi, în teorie, se considera ca un Stat
independent, în fapt, însă, pe de o parte, ea era sub su-
zeranitatea Porter Otomane, iar, pe de altă parte, sla-
bele ei puteri nu puteai opune un adăpost, în înirul
graniţelor ei,incursiunilorTurcilor,necum să se gândéscä
a organisa o flotă şi o representatiune diplomatică, in
afară. —lucru, də alt-fel, contrarii tractatelor interna-
tionale, în vig6re la noi.
Nevoiţi, dar, aŭ fost Românii să facă apel la protecţia
streină. Ori cât de durerâcă ar fi, insă, acâstă märtu-
risire, trebue să o facem, ea este un fapt istoric.
Pentru a pune capăt acestei stări de lucruri, în con-
tradictie cu principiile dreptului ginţilor, Regulamen-
tul Organic a dispus să se facă recensămîntul tuturor
adeveralilor sudiţi, făcând să reintre, în classa lor, pe
acei ce fără drept se sustrăseseră.
«Un mare număr de 6meni, zice art. 93, născuţi în Turcia
saii în Principaturi, aŭ găsit, în cele din urmă vremi, mijloc
de a se alătura subt o protecţie str ină, şi de a se arăia ca
niște sudiţi ai cutăreia saii ai cutăreia Puteri, ca printr'aceasta
să dobân liscă apèrarea și slobodirea întărită prin tractaturi
spre favorul celor adevërafi sudiţi aY acestor puteri cari vin
în ţară cu paşuportori. Drept aceea este de trebuintä ca co-
www.dacoromanica.ro
41
misiile catagrafiei së se însărcineze de a face un catastih ob-
ştesc şi de toți acei aședaţi în țară, neguţători și meşteri, care
petrec sub numire de sudifi streini.
Intr'acest catastih se va însemna al lor nume, porecla, neamul
din care die că se trag, a lor orîndueală si meserie, sălășlui-
rea de acum, avuturile nemișcătâre, de care ar fi proprietari
în ţară, şi în sfârşit paşaporturile saii documenturile prin care
se vor dovedi a lor început adevărat, şi vremea, venirei lor în
Principaturi.
Obisnuita Obşteasca Adunare, după ce va cerceta acest ca-
tastih, îl va supune, pe lângă ale sale băgări de seamă, Dom-
nului și Domnul din parte-i se va adresa către Inalta Poartă,
ca dintr'o conglăsuire cu infštisetoriY puterilor Europenescă în
Constantinopol, së se orînduiasca în fie-care Principat câte o
comisie într'adins, care să cerceteze și să adevereze titlurile
națioralităţei acestor 6menï, si sei facă a intra de isnóvă
întru ale lor firesc drepturi pre toţi aceea ce nu vor arăta
paşaporturi în bună si cuviincioasă formă, date lor de Guver-
nurile a cărora sudiff se vor fi numind. Consolii puterilor Eu-
ropenesci şeqători în Principat, vor fi chemaţi ca se intre la
acéstä Comisie şi së se îndeletnicească întru ceruta adeverire
şi depărtarea de asemenea dobândite abuzive protecţii, care sunt
împrotivitâre înfiinţatelur aşedământuri si care aü pricinuit de
multe ori prigoniri între stăpânirea locului și între consula-
turile puterilor Huropenesci.»
Ast-fel fiind determinată, starea de drept a acestora,
nasce întrebar. a, care este naționalitatea lor?
Dacă'in regulamentul organic, sai in legislatiunile
anteridre codului civil, ar exista o dispositiune conce-
putà în termenii art. 17, lit. c:
«Calitutea de român se perde:
«Prin supunerea pentru ori cât de puţin timp la vre-o
protectiune streină». r&spunsul ar merge de la sine.
Toţi aceşti suditi ar fi încetat de a mai fi Români.
www.dacoromanica.ro
42
O atare dispositiune nu există în dreptul nostru an-
terior şi nici că putea să existe, pentru motivele pe
cari le-am arătat.
Suditenia era o necesitate socială, ea nu era un fapt
voluntar al omului, de care el să fie responsabil.
To al douilea rând, ea ar fi isbit in mod’ nemeritat
în clasa cea mai bogată şi cea mai numerâsă a popu-
laţiunei.
Si, in fine, tendenta generală am vădut că era, nu de
a exclude pe ómení de la cetăţenie, ci din contră de
a'i atrage pentru a spori numărul birnicilor, în specie
al patentarilor.
Sudetenia, dar, prin ea însăşi, nici nu dă, nici nu
ridică cui-va naționalitatea lui; aceasta rămâne intactă,
De alt-fel, dacă aceşti sudiți ar fi încetat să fie Ro-
màni, e. nu deveneau cetățeni ai Statului protector, e.
nu erau decât.pro egiaţii să ;—ti, dar, ar fi rămas fără
patrie, consecinţă respinsă de dreptul ginţilor.
In ori-ce cas, suditenia nu exercita nici o influenţă
asupra copilulu suditului, raportul de protectiune fiind
cu totul personal între aceştia şi Statul proteguitor.
Cu atât mai mult, acestă suditenie nu putea influa
intru nimic naţionaltatea copilulu născut înaintea
acesteia, personalitatea copilului fiind, din momentul
nascerei, ba chiar al zàmislirei pentru tată, indepen-
dentă de a acestuia.
In acest sens s'a pronunțat autorităţile nostre vechi,
şi politice şi judecătoresc, ori de câte br casul li s'a
presentat.
(V. Adresul secretariatului de Stat al Moldovei, din
1835 Oct. 29 No. 1760, prin care aü împărtăşit logo-
fetieï dreptăței, deslegarea sfatului «că familia protegui-
tilor nu este datore a urma calitatea părinţilor», în
Adunarea de ofisuri si deslegări de Banul D. Hasnas.
1844. Iaşi.)
www.dacoromanica.ro
43
Art. 12 din Codul civil dispune: «Streina ce se va
căsători cu un Român se va considera ca Româncă»
şi Art 19: «Românca care se va căsători cu un strein
va urma condiţiunei soţului séü».
Care este fundamentul filosofic al acestor disposi
tiuni ?
«Acâstă maximă, a zis Boulay, vorbind în numele
guvernului inaintea Tribunatului, este fondată pe natura
însăşi a căsătoriei, care din doue fiinţe nu face de cât
una, dând preeminenta soţului asupra soţiei», şi Laurent
adaogă, că «acest motiv este considerabil».!
«Daca ori-ce persônä, zice de asemeni d. André
Weiss,? ori-care ar fi sexul sai ori-care ar fi locul, pe
care ea il ocupă în familie, are dreptul dea avea o na-
tionalitate şi dreptul de a o schimba, conformându-se
regulelor stabilite de legislatiunea de care ea relevă,
este de dorit ca mai multe naţionalităţi să nu coexiste
în acelaşi cămin. Buna înţelegere între soti, gestiunea
intereselor comune ale menajului ar suferi din diver-
sitatea patriei. De aceea legislatorul are datoria, neadu-
când, de alt-fel, nici o atingere libertätei de expatria-
tiune, respectând individualitatea fie-căruia, din acei
carı com; un familia, de a stabili între ei armonia ini-
ţială, în diua în care acâstă familie se fondézä, în qiua
căsătoriei. Căsătoria trebue să dea soţilor o patrie co-
mună, şi acestă patrie nu pâte să fie aceea a femei, de
ôre-ce ea trebue să se supună bărbatului săi, şi sà '
urmeze in tóte schimbările de residentä; acésta va fi,
în tot-d'a-una, aceea a bărbatului însuşi, căruia natura
şi legea conferă hegemonia domestică. Femeea împru-
mută numele şi domiciliul bărbatului sei. De ce nu
ar împramuta ea şi naționalitatea lui >.
4. Laurent, ib. id., t. IIL, p. 278
2. Weiss, ib. id., t, I, p. 503.
www.dacoromanica.ro
a4
Naţionalitatea bărbatului se impune femeei în mod
imperativ; ea nu pote, nici chiar în mod expres, să
se sustragă de la aplicatiunea regulelor stabilite de lege:
streină, ea devine română, română ea devine streină,
dură naționalitatea soţului seu, din momentul căsătoriei.
Acest principiu este de ordine publică, el este însuşi
temelia familiei, prima piatră fundamentală, cum am
vedut, a societätel si a Statului.
De aceea, doctrina generală este în acest sens 1.
In codul Caragea nu găsim un text, analog cu acela
al art. 12 din codul civil.
Găsim, însă, în codul Calimach două dispositiuni de
o importanţă considerabilă :
$ 106 «Bărbatul este capul familiei sale».
$ 107 «Femeia primesce numele familiei bărbatului
sei şi dobendesce driturile stărei lui».
Din aceste dispositiuni resultă, dar, in mod invederat:
Pe de o parte, unitatea familiei, ca şi în doctrina
modernă; iar pe de altă parte, contopirea femea in
bărbat, al cărui nume, a cărm stare socială ea o do-
bendesce.
Nationalitatea fiind, însă, una din conditiunile sociale
de căpetenie, fundamentul şi sorgintea tutulor dreptu-
rilor sociale şi politice,—cum s'ar putea, dar, susţine că
femeea nu a dobândit-o, de indată, cu trecerea ei in pu-
terea bărbatului, cu schimbarea numelui ei?
Dar, o asemenea supositiune nu este confirmată in
dreptul nostru vechii de nici un text de lege, de nici
un obiceiu local ; ba, ea este contrazisă de fapte.
Am vădut, în adevăr, în istoria formaţiunei natioha-
litatei române, numerôse exemple de căsătorii între Ro-
mâni şi streine, şi nicăeri nu am vëdut că acestea ar fi
1. Laurent, ib.id., p. 279; Weiss, ib. id., 504 ; Cogordan,
ib. id., 275 şi ur.
www.dacoromanica.ro
45
continuat să ’si păstreze, după căsătorie, naționalitatea
lor de origină,
Am putea, zice chiar, că din faptul că un strein de-
venea Român, luând în căsătorie pe o Româncă, resultă
a fortiori că o streină, căsătorită cu un Român, de-
venea Româncă.
Bunul simţ, fundamentul filosofic insuşi, pe care se
reazimă principiul absorbtiune1 femeii în condiţia de
drept a bărbatului, resping o asemenea interpretare.
Mai mult încă, dacă principiul că simpla aşezare
a unui strein de rit creştin, in România, fără spirit
de intârcere în patria lui, este suficient pentru a' face
Român; dacă faptul căsătoriei lui, cu o Româncă, nu
insemna alt-ceva de cât că acestă aşezare este fără
spirit de intorcere, pentru ce să fie alt-fel când o fe-
mee streină s'ar fi căsătorit cu un român, s'ar fi aşe-
zat, prin urmare, în România fără spirit de intércere ?
Nu există nici o rațiune să distingem, şi nici legile
scrise ori nescrise ale ţărei acesteia nu fac această
distinctiune.
Se pretinde, însă, că în contra acestei teorii s'ar im-
potrivi principiele de drept roman, cari principi! ar fi
singure hotäritôre în vechiul nostru drept.
O asemenea asertiune, insă, este contradisă de tot
procesul de formaţiune al dreptului nostru istoric.
Nimeni mai bine de cât Ion Caragea VV. nu a de-
pins starea de nedomirire a vechiului nostru drept,
lată, în adever, ce constata el, în fapt, în însăşi pre-
fața condicei, cu care el ne-a inzestrati.
«Tèrra românăscă având din vechime canne, pentru cele în
parte drepturi ale locuitorilor săi, ale sale nescrise și nedes-
lusite obiceiuri, şi ale condicei sale puţine si nedesăvârșitii
1. C. Caragea, pag. 196, (Editiunea Brăiloiu).
www.dacoromanica.ro
46
pravile înscris, care, si nefiind destoinice nu putăii cumpăni,
nică dreptü a îndrepta dreptatea fie-cărui, de aceea şi era
silită a năsui la pravilile împărătesci ale Românilor, și a se
sluji cu tótə aceste pravili, fără deosebire. Asia dar, uluindu-se
în trei întocmiri de pravili, adecă a obiceiurilor, a condicii
sale şi a Romanilor, urma a nu avea nică uă pravilă, căci obi-
ceiurile prefăcându-se în multe chipuri, adesea se împotriveaii
pravililor Romane, şi acestea iarăși unele fiind pricinuitore
de dot tâlcuiri, si altele cu totul împotrivităre între ele, surpaii
una pre alta, în cât dreptätile tuturor mădulărilor politicescit
oblăduiri, căgănd neîncetat în amestecături și învălueli de
multe cuvântări împrotivitâre, apururea eraii "n primejdie, ca
cum ar înnota în no6nuri de ape turbure ce se täläsuescü de
multe vânturi împrotivitâre, și în cele de pă urmă nici se în-
dreptaii, ci se abätèü de pă voința celor ma! tari séü celor
mai meșteşngareţi în viclesugurï, care totii la o pricină pu-
neaii înainte când obiceivlii, când condica ţării, când pra-
vilile împărătesci, de pă plăcerea lor.
Aceste dar fără orânduială strémutäri ale dreptăţii voind
Domnia mea a le osteia, mai ântâiii cu adâncă chibsuire amii
socotitü, ce-felii de întocmire de pravili se cuvine, și câte
sunt spre deplinü îndestule la cea de acum politicească oblă-
duire a ţării romänescï. Si asia priimind apoi unele din cele
vechi, iar altele indreptând, si cele mai multe adăogând, amü
întocmit aceste pravili ale Domnii mele cât sa pututü cu
bună orânduială si forte desluşite în cât si cei neinvățaţi
fórte lesne să le înțelăgă.»
Dar, la Greci, la Romani, casătoria nu producea ea
aceleaşi efecte, ca în dreptul modern?
Ori-cine cunósce strânsa organisatiune a familier
romane, ori-cine 'şi aduce aminte că tatăl de familie
era preotul cultului domestic şi judecătorul membrilor
familiei lui, că femea, în anumite casuri, cădea în pu-
terea bărbatului sëü, întocmai ca un fiù de familie, şi
www.dacoromanica.ro
47
ţinea locul acestora, loco filiae zic textele, că in acestă
calitate, ea vinea în concurs cu proprii ei fii la suc-
cesiunea bărbatului s&ă, etc., va recunâsce de sigur, că
dacă in familia modernă, mult mai resleatä de cât
cea romană, şi totuşi principiile nu îngăduesc fărămi-
tarea ei, cu atât mai mare cuvint o asemenea dis-
cordantä nu era compatibilă cu ideile antice.
Precum un străin nu pôte asista, fără a comite un
sacrilegiü, la cultul cetätei, tot ast-fel nici o femee străină
nu va putea participa, fără sacrilegiii, la cultul domestic
al nouei ei familii.
Şi aci, religiunea dădu primele norme: căsătoria se
perfectă prin initiatiunea solemnă a femei la cultul do-
mestic al bărbatului si printr'o abjuratiune solemnă la
acela al părinţilor ei!.
Jurisconsulţii romani aŭ înţeles bine acest indoit act,
când aü definit căsătoria:
«Nuptiae sunt, zice Modestin, conjunctio maris et
feminae (et) consortium omnis vitae, divini et humani
Juris comunicatio» 2.
Nica o dată, dreptul modern nu a putut mal bine
cristalisa, la o l-altă, atâtea principii fundamentale.
Viaţa în comun, comunicatiunea dreptulu divin şi
a dreptului uman, iată ce constitue căsătoria, în epoca
clasică, sub păgânism.
Cu creștinismul, idea, în loc să piardă din cohesiunea
ei, devine din ce în ce mai cimentată.
«Nuptiae sive matrimonium, zice Justinian, est viri
et mulieris conjunctio, îndividuam vitae consuetu-
dinem conlinens» °.
Din tâte acestea, Romanii aü admis că soțul comu-
4. Fustel de Coulanges, ib., id., p. 41 şi ur.
2. Digeste L. 4 lib., XXIII, tit. II
3, Justinian, Institute lib. I, tit. IX, § 1.
www.dacoromanica.ro
48
nica conditiunea lu: socială femei sale. Este el consu-
laris, devine şi ea consularis ; este el clarisimus, devine
şi ea clarisima, etc.
Acesta este singura şi adevărata căsătorie ; ea singură
produce puterea paternă; cele-l-alte sunt uniuni pe cari
legea la inceput le ignora, pe cari, însă, cu timpul, ea
le recunôsce, fără insă a lega de densele efectele pe
cari numai justae nuptiae le puteai produce,
Atât este de adevărat, că uniunea nationalitätei este
insăşi basa familier, că ori de câte ori o atare anoma-
lie se presentă, legislatorul este gata să o corecteze.
Ast-fel, un Roman ia in căsătorie pe o latină sau pe
o peregrină, jure civili, căsătoria nu există; femeea a
remas streină de soţul er.
Dacă, insă, ea are un copil, legea permite Romanului
să alege inaintea Pretorului că el a luat, din eróre, in
căsătorie pe o latină sai pe o peregrinä, credênd’o ro-
mană, şi de îndată, atât femea cât şi copilul eí do-
bândesc dreptul de cetate şi cad, unul in puterea, cu
sai fără manu, a bărbatului, cel-l-alt in puterea lu
paternă 1.
In acest cas, chiar dupe căsătorie, soțul atrage către
dânsul pe soţia sa şi T imprimă naționalitatea luu.
Acelaşi efect să producea, însă, a fortiori, ori de câte
ori un Roman se căsătorea cu o latină sau o peregrină,
care, insă, obținuse jus connubii.
Iată, adevăratul mod de fondatiune al familiei ro-
mane; a voi să induci din anomaliile, exceptiunile pe
can legislaţiunea romană, silită numai, nu a continuat a
le ignora tot-d'a-una, este a voi să r&storni realitatea
faptelor, să iei esceptia drept regulă; — ceea-ce de
sigur, că nu este admisibil.
Să conchidem dar:
1, Gaius, Com, I, $ 67.
www.dacoromanica.ro
49
Că, din cea ma: adâncă antichitate şi până adi, dreptul
de acord cu raţiunea logică, a admis principiul, că
temeia urmeză conditiunea bărbatului, că femeia se
impărtăşesce de naționalitatea acestuia.
Nu ignor, că unele legislaţiuni, plecând de la prin-
cipiul, că naționalitatea este indelebilă, că o dată dobân-
dită, omul nu o mai pâte schimba, — l’allégeance
perpéluelle, — căsătoria, de sigur, în acest cas, nu
exersa nic o influenţă asupra nationalitätei femeei.
Ast-fel, Francesa, care ar fi luat în căsătorie pe un
Engles, pe de o parte, în virtutea art. 19, cod. Napo-
léon, înceta de a mai fi Francesă, iar pe de alta, ea
nu dobândea naționalitatea englesă ; vice-versa, Englesa,
care se căsătorea cu un Frances, nu înceta de a fi En-
glesă, de şi devenea, conform art. 12, Francesă.
«aAstă-di, zice cu drept cuvint, D-l Cogordan t, nu
mai există de cât suvenirui acestei bizareril. Bilurile
din 1844, confirmate şi complectate, asupra acestui punct,
prin acela din 12 Maiü 1870, aŭ admis principiul, aprâpe
universal urmat în Europa».
De ce dar, când nici un text de lege, din vechiul
nostru Drept, când nici un obiceiu, bine constatat, nu
ne obligă,—să consacräm, în loc de o dispositie ratio-
nală, logică, morală, tocmai o bizarerie?
O asemenea aplicatiune a principielor de drept tre-
bue, însă, înlăturată.
Dreptul positiv este presupus a nu fi de cât ecoul
dreptului natural. al dreptului pe care raţiunea pură
ni ’l revelă. In tăcerea lui, dar, trebue să inducem că
el, principiele acestuia, a înțeles să le aplice.
Conform acestei reguli de drept şi pentru a pune
capăt dissentimentului, doctrina a consacrat urmä-
torul principiu :
1. Cogordan, îb. id., p. 280
www.dacoromanica.ro
50
«Im Zweifel, zice Bluntschli!, wird angenommen,
dass die Ehefrau durch die Heirath in die Staatsgenos-
senschaft ihres Ehemannes eintrete».
(In îndoială, este admis că femeia, prin căsătorie, trece
în naționalitatea bărbatului săi).
Ce se întemplă, insă, in cas de disolutiune a unei
căsătorii dintre un Român, şi o streină?
Să observăm că codul civil nu enumeră printre mo-
durile de perdere a calitätei de Român şi disolutiunea
unei atarı căsătorii.
Ori, acestă perdere este o pedepsă, une déchéance,
care nu se pâte aplica prin deductiune : ulla poena,
sine lege.
Din faptul, că Românca, devenită streină prin căsă-
torie, redevine Româncă, în cas de vă&duvie, nu trebue
să inducem că şi streina—româncă va redeveni streină.
Legea a presupus, că acestă Româncă a conservat un
vii amor pentru patria e: de origină; şi 'i-a înlesnit,
pur şi simplu, ajungerea la cetăţenie: acesta este o fa-
vóre, fără alte consecinţe.
Pentru aceste motive, doctrina şi jurisprudenţa se
pronunţă în mod unanim în sensul conservatiuneï na-
tionalitäteï, dobendită prin căsătorie 2.
Iată acum şi decisiunea Onoratei Curti de Apel din Bucu-
resci, secţiunea II-a, No. 234, din 28 Novembre 1896,
data în procesul ce am avut onóre să pledez înaintea
el; ea confirmă, pe deplin, tâte fpropositiunile nóstre
anteriôre :
1. Biuntschli, Das moderne Völkerrecht der civilisirten
Staaten, p. 213.
2. Laurent, ib. id., t. III p. 301; Cogordan, ib. id., p. 277, etc.
www.dacoromanica.ro
51
«Având în vedere, pe lângă acestea, ca în timpurile cele ma
vechi, despre care istoria ne-a lasat urme, țările cari forméza
astă- qi România, aŭ fost adăpostul mai multor popóre, divi.
sate în mai multe ramuri, pe cari Traian le reduse în pro-
vincii Romane, rămâind sub acéstä dominatiune pâna la anul
270 dupa Cristos ; că, prin urmare, Dacia, cu tote populatiunile
ei de la Dunăre, aflându-se sub acéstä dominatiune, în timpul
imperatorului Antonin Caracala, care a conferit, în mod ne-
distinct, dreptul de cetatenie la toți supușii imperiuluw, ele
aŭ imbratisat naționalitatea Romană ;
«Considerând, că, în adovăr, în cursul timpurilor, care au
urmat, mersul desvoltareï nôstre nationale, întrerupt prin na-
välirile diferitelor orde barbare, și reluat cu descalicarea lui
Radu Negru, în Muntenia și Dragoș, in Moldova, s'a întrerupt
din noii cu venirea Turcilor în Europa, și că. din causa aces-
tora, populatiunile ținuturilor, cucerite de oï, veniră catre țarile
de dincâce de Dunare și, încotul cu încetul, se infiltrară în
națiunea Română, cu care avea legaturi de origină și, chiar,
de religie.
«Considerând, că, în aceste vechi timpuri, nu gasim nica o
urmă de formalitate asupra modului dobândirei impamânte-
nireï, ci numai, că stroinul se putea casători cu o pămân-
teancă, căpătând prin asemenea legătură în stăpânire moșiele,
ce i se aducea ca zestre.
«Considerând, că Regulamentul Organic, prin art. 379, prevë-
dând că însurarea cu pământâncă, nu póte, de acum înainte:
“să'i dea drept streinului de naturalisatiune, recunésce, în mod
expresiv, că până la acâsta dată obiceiul pamântulw, funda-
mentul tradiţional al dreptului nostru, era ca căsătoria unui
strein de rit creștin cu o pamânténcä atrage după sine na-
turalisatia lui
«Considerând, în fine, cı daca în vechea nésträ legislatiune,
anteriérä Regulamentului Organic, nu se stabilesce, în mod
positiv, că faptul nascereï pe teritoriul Român ar conferi ca-
litatoa de cetățean, cu tôte acestea obiceiul pământului ad-
4
www.dacoromanica.ro
52
misese, în un mod tacit, căstreinii de rit creștin, născuţi în
România, adoptând obiceiurile ţara si absorbindu-se in na-
fiunea română, să fie asimilați Românilor,
«Că asa fiind, în vederea acestor consideratiunY, unite cu cele
din sentința Tribunalului, resultă în mod cert, ca atât Dimitrie
Doxache tatăl, cât si Belisarie D. Doxache, fiiul, au fost ce-
täteni români.
câvând în vedere, că din marturisirea Athenei B. Doxache
se constată ca tatul său se numea Raicovica, iar, din actul său
de botez, cu data de 1837, presentat de dinsa, se vede ca a fost
botezata cu numele de Atena sin Ștefan și că acesta era din
mahalaua Popesculuï.
«Considerând, ca certificatul No, 301 din 13 Aprilie 1895,
liberat de directiunea generală a archivelor Statului, se con-
stata ca Ștefan Raicovici este trecut în condicele de catagrafie
ale suditilor, facute conform Regulamentului Organic, în pe-
riodul Il, anul 1838, No. 381, sub denumirea de supus austriac,
de naționalitate grec, de profesie băcan, în mahalaua Popes-
cului, și în condica suditilor, pe periodul III, anul 1844, sub
aceea de bacan, nascut în Brașov, acum locuitor în Bucuresca,
mahalaua Sf. Nicolae, negutator cu pravalie, supus austriac,
venit in ţara de 30 anï; or, din acestea resultă, ca acest Stefan
Raicovici din mahalaua Popesculuï este tocma cel prevequt
în actul de botez, presentat de Atena, și, prin urmare, el este
fatal acesteia.
«Ca așa fiind, presumtiunea destul de forte trasa prin faptul
înscrierei în condica suditilor, necombătută cu nici o proba
sau document contrar, unita prin faptul ca dinsul nu era nas-
cut pe teritoriul tarer Românesci, dovedesce ca Stefan Raicovic:
tatal Atenei B. Doxache a fost de origins, de naţionalitate
si de protectiune streina și, prin urmare, și acésta, născuta
în urma Regulamentulu Organic, a fist streini ;
«Considerând, ca în legislatiunile nôstro vechi, anteriére co-
dului civil, nu găsim nică o dispositiune care să reglemen-
teze condiţiunea femeeï streine, care sar căsatori cu un ce-
www.dacoromanica.ro
53
tafean român; că dacă, pentru acesta, ar trebui a ne raporta
la dreptul Roman, apoi aci gasim Justae nuptiae, în caro ce-
tateanul roman, având de drept conubiul cu o latină veche,
făcea pe soția sa cetateana romana, $i casntoria Juris gentium,
în care Romanul, casătorindu-se cu o peregrina, nu comunica
acesteia cetafenia ; stare de lucruri, care a durat până ce
Antonin Caracal, prin o constitutiune, facând pe toţi locui-
torii din Imperiul Roman cetatent Romani, a facut sa dispara
şi doossbirea dintre peregrine şi latine si prin urmare şi aceea
dintre justae nuptiae și casatoriile Juris gentium; ca, chiar,
daca va mai fi r&mas, câte-va rari aplicatiun: do casatorie de
drept al ginţilor, de la Justinian în colo, totuşi nu póte mai
fi admisibil, ca acéstä escepțiuue să fi trecut la popôrele cari
au împrumutat Dreptul Roman, ci regula generală, adica
justae nuptiae, sai casatoria civila.
«Considerând, ca daca vechiul nostru obiceiu al pämäntului
facea Român pe streinul de rit creștin, care se casitorea cu o
Românca, a fortiori, o streină casatorita cu un Român, trebue
să recunôscem, că devenia Româncă.
« Considerând, ca deși chrisovul lui Ștefan Racoviţa, din 1764,
interzicea căsătoriile dintre feme.le românce cu streini, pe-
depsindu-i pe părinții lor cu surghiunul și confiscafiunea, cu
tôte acestea, la cäsatoriile Românilor cu femei stroine, el schimba
tonul și sancţiunea, dând voe acestora a se casători cu pa-
miînteni, dar le recomandă de a nu încuiba pe a lor în țară.
«Considerând, in fine, cà dreptul positiv nu pote fi de cât
ecoul dreptului natural, al dreptulu pe care rațiunea pura
ni-l arată. și așa fiind, în tacerea lui, principiele acestuia tre-
bue sa le aplicăm; oră, casătoria, prin natura ei, facând din
doue fiinţe una singura, dind preeminenta soțului: asupra soției,
urméza că ei nu pot avea de cât o patrie comuna, și acósta
patrie nu pote fi acea a femeiei. ci a bărbatulu căruia na-
tura, ca si legea, ’1 conferă hegemonia domestică, obligând pe
femeie a-l urma și a i se supune, că asa fiind, femeia trebue
să ia naționalitatea bărbatului, și, în tot casul, când dubiu
www.dacoromanica.ro
54
există, atunci. prin căsătorie, femeia trece in cetățenia si na-
ționaliiatea barbatului.
Pentru aceste motive, dară, și pentru cele din sentința tri-
bunalului Atena B. Doxache, deși streina, prin nascere, însă,
prin cäsatoria ei cu Belisarie Doxache, de naţionalitate roman,
a devenit si dânsa româncă și nici un text de lege nefacând-o
a perde acéstä naționalitate, prin disolufiunea casätorieï, ur-
mâzâ că dînsa a putut mosceni, prin testament, imobile ru-
rale in România.
In fine, prin revisuirea art. 7 din Constitutiune, in
anul 1879, se modifică, încă o dată, curentul de des-
voltare al nationalitätei române.
De aci înainte, diferenţa de credinţe religidee, care,
atâtea veacuri, a despărţit pe streini în douë mari,
şi adânc desghinate între ele, categorii, dispare.
Intrarea în naționalitatea română, care, până la codul
civil, deriva, pentru cei crescini, din simplul fapt al nas-
cerei lor pe pămentul românesc, iar, de la acesta încoa,
din simpla manifestatiune,—omni modo,—a voinţei lor
de a fi Români, este pentru toţi streinii, creştini si
necreştini, supusă une. grele încercări.
De aci înainte, nimeni nu va mai intra în cetăţenia
română, fără invoirea legiuitorului; o lege individuală
este necesariă pentru fie-care cas de impămentenire.
Art. 7 din Constitutiune: «Diferinţa de credinţe religióse şi
confesiuni nu constitue, în România, o piedică spre a dobândi
drepturile civile și politice, şi a le esercita.
$ I. «Străinul, fără osebire de religiune,supus saii nesupus
unei protecțiuni străine, pâte dobândi împământenirea cu con-
ditiunile urmëtôre :
a. «Va adresa guvernului cererea de naturalisare, în care va
arăta cupitalul, ce posedă, profesiunea saii meseriea, ce exercită
şi voința de a'șistabili domiciliul în România;
www.dacoromanica.ro
55
b. «Va locui, în urma acestei cereri, zece ani în țară și va
dovedi prin faptele sale, că este folositor iei.
$ II. «Pot fi scutiţi de stagiü :
a. «Acei cari vor fi adus, în ţară, industrii, invenţiuni utile
saii talente distinse, saii cari vor fi fundat aci stabilimente mari
de comerciii saii de industrii ;
b. «Acei cari, fiind născuţi și crescuţi în România, din pärinti
stabiliţi în ţară, nu s’aü bucurat, nici unit nici alții, vr'o dată
de vr'o protectiune străină;
c. «Acei cari aŭ servit supt drapel în timpul r&sboiului pen-
tru independenţă, și cari vo: putea fi naturalisaţi, în mod
colectiv, după propunerea guvernului, printr’o singură lege si
fără alte formalitati.
$ III. <Naturalisarea nu să pote acorda de cât prin lege și în
mod individual.
$ IV. «O lege specială va determina modul, prin care străinii
vor putea stabili domiciliul lor pe teritorul României.
Strângând, acum, întrun singur curs tóte pâraile,
cari aü alimentat curentul nationalitätei române, până
azi, se ne întrebăm, în chip de conclusiune, cine, din-
tre locuitorii stabiliţi actualmente în ţara acâsta, sunt
Români şi cine sunt streini?
10. Sunt Români: toţi acei creştini, născuţi în Româ-
nia, înainte de 1 Decembrie 1865, data promulgărei co-
dului civil, ori cari ar fi fost naționalitatea părinţilor
lor, potrivit principiului jus soli, singur atunci deter-
minant.
20, Sunt Români: toţi aceicreştini, născuţi în Româ-
nia, între acestă dată şi aceia de 13 Octombrie 1879,
data promulgărei noului articol 7 din constituţie, cari aŭ
optat pentru naționalitatea română, în anul după ma-
joritatea lor, potrivit art. 8 din codul civil.
30, Sunt, încă, Români: toţi acei creştini născuţi în
România, din tată strein, care nu relevă de nici o patrie,
www.dacoromanica.ro
56
— Heimathlos, — şi din mamă Română, potrivit prin-
cipiului că, în acest cas, copilul urmeză naționalitatea
mamei.
40, Sunt Români: copii găsiţi pe teritoriul României,
fără tată şi mamă cunoscuţi, (art. 8 al III),
50, Sunt Români, copii născuţi, chiar în ţară streină,
din un Român, (art. Cod. Civ).
6°. Sunt Români: femeile streina, căsătorite, chiar, după
13 Octombrie 1879, cu Români, (art. 7 din Consti-
tutie nu a visat modificarea art. 12 dtn Cod. Civ., care
conţine un principiu fundamental de ordine socială).
70. Sunt Români: şi acei cari. prin naturalisatiune co-
lectivă (1879) saii individuală, au dobendit sai cari, po-
trivit art. 10 şi 18, 19, 20 din Cod. Civ., añ redobândit
calitatea de Români.
Si, prin a contrario, sunt streini :
10, Chiar cei născuţi in România, la ori ce epocă,
insă, sunt de religiune necreştină.
20, Toţi ace creştini, născuţi in România din părinţi
streini, după 1 Decembrie 1865, dar can nu aŭ optat
pentru cetățenia română, conform art. 8 din cod. civil.
3 Toţi acei născuţi aiurea, de şi creştini şi asezati
in România fără spirit de întârcere, după 1 Decembre
1865, nu aü dobândit naturalisaţiunea lor, prin lege
individuală sai colectivă.
4. In fine, toţi acei Români, cari, după 1 Decembre
1865, aü perdut calitatea de Român, potrivit art. 17,19
şi 20 din Cod. Civil.
Printre străinii, aflatt in România, numerul conside-
rabil al acelor cari, fără se adopte «moravurile» popo-
rului român» ; fără să se dădea «obiceiurilor» terei aces-
teia; fără se contribue la formațiunea «traditiunilor is-
torice» a natiuneï române, (Funck-Brentano et Albert
Sorel) ; tără să dovedescă, intr'un cuvânt, «acel mare şi
www.dacoromanica.ro
57
neperitor amor de patrie». (Ed. Caro), fundamentul ori
cărei naţionalităţi, presentă, de sigur, un mare şi iminent
pericol pentru desvoltarea caracterului national român.
Io douë rânduri, acestia aŭ cercat se surpe valul
opus încursiunei lor, în naționalitatea română : la 1866
şi la 1879; în amândouă rândurile, fără succes, însă.
La 1866, mişcurea lor a produs art. 7, din vechia
constituţiune, care, în mod formal, le a interzis accesul
la cetăţenie.
La 1879, ei aü provocat modificarea acestui articol,
şi ne au adus la actualul art. 7.
Art. 7 din constitutiune apare, dar, ca un rempart al
nationalitäteï nostre.
Totă lumea este de acord asupra principiului, în sine.
Dar, tocmai, raţiunea, care a făcut să se edicte acest
principiu, tocmai ea va determina intinderea sferei lui
de aplicaliune, căci:
„Cessante ratione legis, cessat et ejus effectus“.
A extinde, mai departe, rigoarea aceste! disposițiunï
este a depăşi, chiar, scopul pentru cari ea a fost dictată.
Mai mult încă. este a merge în potriva țintei clare,
în potriva voinţei, intime şi pururea nestrămutată, a legis-
latorului român.
Iată, în adevăr, ce zicea D-lI. C. Brătianu, Ministrul
de Finance, în şedinţa Adunărei Constituante, din 21
Iunie 48661. in momentele cele mai grele a consoli-
dăr-i nôstre nationale:
«Grija, şi a dumnévôsträ şi a guvernului, este casă
nu devina ţara nostră o colonie de toţi leneşii, de
toţi vinovaţii osândiţi si de tot proletarii din Europa
întregă, (aplause). In contra tutulor proletarilor, dar,
guvernul va lua măsuri, şi dacă va fi trebuintä, chiar
1. V. Desbaterile Adunäreï Constituante din 1866, publi-
cate de Imprimeria nationalä, 1883, pag. 109.
www.dacoromanica.ro
58
de ajutorul Camerei,—cu tôte că nu cred acésta,—dar
sunt încredinţat, că şi Camera intrégä va voi să pună
o stavilă, nu venirei sciinței, nu venirei ómenilor,
cari ar putea să fie la noi inițiatorii agriculturet si
ai comerciului, căci pe acestia noi tot-de-una "i-am
bine primit, *i-am chemat chiar, dar acelora cari vin
să ne exploateze si nu aduc cu dénsit de cât miseria,
conrupțiunea și ignoranţa, (prea bine).»
Aceleşi vederi şi sentimente aü predomnit şi la revi-
suirea, din 1879, aart. 7.
Intr'adevăr, printre numeroşii streini, cari vin să
adopte tara nôsträ ca patrie, sunt un însemnat număr
de comercianţi, industriaşi, agricultori, capitalişti, 6meni
de sciintä, de arte, de litera, etc. etc, cari aü dat, în
tot-d'a-una, si dau, încă, täreï aceştia un concurs nepre-
tuit pentru propaşirea şi desvoltarea ei economică şi
culturală.
Pe de altă parte, asimilatiunea, absorbţiunea lor, în
massa naţională, să face cu o ast-fel de repeziciune, în
cât, deja, la a doua generatiune, ei nu se mai pot deo-
sebi de Românii de sânge, copiii lor uită, până şi limba
părinţilor lor.
Acestea sunt elemente utile, indispensabile chiar, la
înflorirea României; lor, tâte ţările, până şi cele mai ina-
intate in cultură, le deschide brațele, cu grăbire.
«Streinii, zicea, în adevăr, d-l Paul Leroy-Beaulien în
Journal des Dabats, din 1 Iulie 1887, — cari se află
la noi (Francia) sunt ei 6re neocupati, se conduc ei ca
trântorii ? Nu, de sigur. Aceia cari sunt bogaţi vin să
consume la noi veniturile lor şi să dea impuls indus-
triilor nâstre. Aceia, cari sunt săraci lucrâză. Nu li se
impută de cât, că lucreză mult şi nu cer o plată prea mare.
«Să presupunem, că ar fi în putinţa nóstră de a
alunga, de pe solul nostru, pe cei 1.115,214 străini, a
căror presentä în Francia a constatato ultimul recen-
www.dacoromanica.ro
59
sământ de la 1886; ar fi acesta pentru ţara nôsträ un
avantagiu ? Să reflectăm la consciintele acestui exodiu
Populatiunea specifică a Franciei, care nu este de cât
de 72 locuitori pe kilometru pătrat, ar cădea la 70, şi
ar fi, abia, equivalentă cu aceia a Elveţiei, care este o
țară muntôsä.
«Departamentui Senei ar perde, de o dată, 213,000 de
sutlete ; animatiunea capitalei nostre, deja cam ador-
mită de cât-va timp, ar cădea întrun mod ciudat.
Departamentul Nordului ar vedea scăpându-i 305,524 de
suflete; el ar perde, aprâpe, un locuitor la cinci; în 6re
cari districte, chiar, un locuitor la doui saü la trei. Se
cutremură cine-va la aceste goluri. Exodiul acestui fel
de armată labori6să, de 1.115.000 lucrători, ar aduce o
lovitură teribilă industrie. Franciei. Țările, cari pros-
peră, au dovedit mai multă, îngrijire de a atrage la
ei pe lucrători, ori cară ar fi et, de cât de a" alunga.
«Nu, de sigur; aceşti 1.115.000 óspeti nu sunt trân-
tori.
«Infiltraţiunea streinilor in Francia nu va avea de cât
avantagii, de Gre-ce, de la a doua generatiune, ei se vor
fi transformat in Francesi. Va fi, dar, pentru noi un
crescământ de forte. Să nu punem, dar, taxe pe strë-
ini, se avem grijă, numai, de a ni-i asimila. Acesta
este o operă pentru care avem aptitudini hereditarii ;
geniul nostru national se mlädiazä admirabil. Am per-
dut vocatiunea nôsträ naturală uitând de a o face. Se
ne înturnăm, dar. la dânsa; si, de óre ce cifra nasce-
rilor nôstre este insuficientă, să ne imbogätim, în fie-
care an, cu un bun numer de copi. adoptivi.»
Şi, în Journal de Droit international privé, (1888 p.
178), D-l Paul Leroy-Beaulieu revine, din nou, cu mai
multă stäruintä. :
«Să ne preocupàm, zice D-sa, de numărul popula-
tiunei nostre. Si de óre ce, noi nu ne inmultim prin
www.dacoromanica.ro
60
propria p6stră mişcare, să ne inmultim ca Statele Unite
ca la Plata, păstrând bine înţeles măsura, prin imi»
gratiune. De 6re-ce, nu facem destui copii, se facem cel
putin recruți. Filiatiunea naturală fiind insuficientă, se
practicăm adoptiunea. Se facem, de o cam dată, fârte
lesnici6să naturalisatiunea voluntară. Se practicăm, incă,
naturalisatiunea din oficiu. Să declarăm Francesi pe
toti acei străini, cari sunt născuţi in Francia, cari aü
locuit aici până la majoritatea lor. Vom face, ast-fel,
recruți nationalitäteï nâstre. bunı recruți, 6meni tari,
laborioşi, obicinuiti cu muncele grele, dar utile, pe cari
noi le am uitat: acesta va fi un excelent aliagiu, acest
aliagiu în proporţiuni modeste, de un metal mai putin
strălucitor, mai puţin apreciat, dar care,amestecându-se
cu aurul, dă acestui din urmă, mai multă consistenţă,
mai multă forţă».
Acest apel a fost ascultat, Projectul de lege, depus
de d. Batbie, incă din 1882, a fost reluat, amendat si
transformat, în legea din 26 Iunie 1889.
Această lege face o largă şi importantă aplicaliune
a principiului jus soli. Copilul, născut pe teritoriul fran-
ces din părinţi domiciliati in Francia, nasce Frances,
cu drept de opţiune pentru cetăţenia streină, în anul
după majoritate (art. 4). Copilul născut in Francia, din
părinţi născuţi in Francia, nasce Frances (art. 3), şi nu
se pâte sustrage de la naționalitatea francesă, de cât
conform dreptulut comun, adică pierdând’o, potrivit
art. 17 şi 19 din Cod Civil.
Pe dealtă parte, inlesnirea, prin simplu decret presi-
dential, cu care se acordă în Francia naturalisatiunea,
sporeşte, pe zi ce trece, unmérul streinilor, cari devin
Frances.
Ast-fel citesc, în «Le Petit Temps», din 10 Ianuarie
1896, urmetoarea instructivă statistică :
In 1894. au dobendit nationalitatea francesă, prin na-
www.dacoromanica.ro
61
turalisaţiune, 5759 de persoane, pe când în anul pre-
cedent, numai, 4,212. de şi în 1890, numărul lor se
urcase până la 5984.
Printre aceşti 5759 sunt: 4402 bărbaţi şi 1357 de
femei; ei aparţin la urmetoarele naţionalităţi : 943,
Alsacieni-Loreni ; 1553, Italieni; 288 Germani ; 896 Bel-
gieni; 173, Luxemburgesi ; 166, Elveţiani, 66, Spanioii;
81, Austro-Ungari; 102, Rusi şi Polonesi ; 129, diverşi.
După profesiuni, numérul de 5739 se împarte ast-fel :
46, rentieri; 161, exersând profesiuni libere; 340, in-
dustriaşi şi comercianţi ; 367, imp.egati de comerciu ;
2165, impiegati in mica industrie; 334, lucrători in
usine, chantieuri, etc.; 130 muncitori agricoli ; 104 ma-
rinari pescari ; 685 oameni cu ziua; şi 80, neexrcitând
nic o profesiune.
lar, numerul copiilor streinilor naturalisati şi cari
potrivit, art. 12, pot deveni şi ei Francesi, dacă voesc,
in acelaş timp şi fără noi decret, sa urcat lu 6,255,
in anul 1894, in lcc de 5014, în 1898.
Ţinend compt de reintegratiunile de naţionalitate,
in total, 12,409 persoane aü devenit francese, in anul
1894 ; adăogend si 10,233, copii minori, acquisatiunile
Franciei. sunt, dar, de 22,642 de persâne, în tot.
Pe când, în anul 1893, nu aŭ fost de cât 15.241 de
noui deveniți Francesi.
Daca, dar, unei naţiuni ca Francia, căreia nu-i lipsesc -
nimic, care are şi capitaluri şi talente şi braţe, cu tote
acestea, ómeniï de bun simţ, patriotii luminati "1 con-
siliază, o largă toleranţă, o cordială şi promptă imbră-
tisare, a ori cărui element util, care vine së T ofere
concursul lui, acesta este pentru tinëra Românie, o
datorie, o imperi6să exigentä a poiiticei ei de conser-
vatiune şi de propăşire naţională.
Nu, şi o spunem pe față, România nu are, nici in
destule capitaluri, pentru a pune in valôre bogăţiile
www.dacoromanica.ro
62
ei naturale; România nu are nici destule inteligente
industriale, comerciale, agricole etc., pentru a utilisa
aceste bogății; nici destule braţe, pentru a smulge na-
turei darurile nepretuite, cu care ea a înzestrato,
Ori, fără muncă, fără capital, fără inteligente, cari se
combine şi se utilizeze sfortärile tutulor acestor fac-
tori, proäuctiunea avutielor nu este de gândit.
Nu este, însă, de gândit, fără avutit, nici un progres
cultural,
Avutia este ràrghia ori-cărui progres; ea singură,
permite naţiunilor, ca şi individelor, se-şi desvolte în-
susirile, cu cari Dumnedeü le-a impodobit.
Nu voiu putea, dar, îndestul, së mă ridic contra tu-
tulor acelor măsuri şi dispositiuni, cari aü ca resultat
de a impedica se vină la no. capitalurile şi inteligentele
streine.
Căci, pe când lumea intrégä, şi in special ţările ve-
cine noue: Ungaria, Rusia, Bulgaria, etc., graţie aces-
tor puternici uvxilari,—capitaluri şi intelegențe,—merg
tot înainte, România, condusă, de un şovinism râu
înţeles, va sta pe loc; câmpiele ei, fără irigatiune, vor
continua a fi arse de s6re; riurile ei vor continua a
mugi sălbatic şi devasta semănăturile ; pădurile ei vor
fi nimicite de foc si de pară, ori vor cădea in pu-
trediciune ; bogätiele ei miniere vor continua a fi per-
dute pentru noi; comerciul nostru, industria noôsträ,
agricultura nóstrà etc., vor lâncezi ori vor remânea tot
în starea rudimentară în care se află şi azi; cu un
cuvânt, România, de nu ne vom trezi cu toţii, va rë-
mânea isolată, în mijlocul progresului uimitor al lumei
întregi.
Cuvintele lui Ion C. Brătianu, de la 1866, să fie vii în
mintea n6stră ; «se nu punem stavilă veniret sciințiă,
venirei ómenilor cari pot fi la noi iniţiatorii agri-
www.dacoromanica.ro
63
culturei, aï comerciului, etc., pe aceștia, în tot-d'a-
una, bine să'i primim, ba chiar săi chemăm».
Pentru acest sfârşit va trebui, dar, să suprimăm, ori
să modificăm, cât mai în grabă, dispositiuni ca cele
urmätôre :
Art. 122 din codul comercial, dupä care unicul ad-
ministrator sai cel putin jumătate plus unul din numă-
rul administratorilor, în societăţile în comandită pe ac-
țiuni şi în cele anonime, se fie Români; cea-ce în proprii
termeni echivalézä cu o interdictiune absolută, pentru
capitalurile streine, de a se constitui în România, sub
formă de societăţi pe acţiuni. Cine, în adever, va în-
credinţa paza şi administratiunea pungei lui, pe mâna
altuia?
Tot ast-fel, art. 237 şi următorii din Cod. comercial,
cari supun societăţile streine la, atâtea şi atâtea, difi-
cultäti, piedici, strägäniri şi arbitrariu, în cât, de sigur,
că atât timp, cât ele vor rămânea în vigôre, nici o so-
cietate streină, importantă, nu ‘si va stabili sediul sei
secondar, ori veri-o sucursală in România.
Teama, că streinii,—sub formă de societăţi pe acţiuni,—
ar putea pune mâna pe solul naţional, nu este înte-
meiată ; căci societăţile comerciale, fie nationale, fie
streine, fiind creaţiuni ale legeï. nu pot avea alte atri-
bute de cât acelea cu cari acésta le-a înzestrat; li s'ar
putea, deci, prea bine, interzice facultatea de a dobândi
imobile, precum s'ar putea, cu drept cuvânt, interzice,
or. limita, şi facultatea societăţilor de asigurare de a
dobândi, mai ales, imobile rurale, pe cari ele le sustrag
din comerciü, în potriva tutulor principielor economice
moderne. !
1. Unii, din ignoranță și nesocotintä a principiilor econo-
mice, cred că este patriotic a zice: România să sa îndestu-
leze pe ea însăși, precum ltalienii, la 1859, strigaü Jéalia fară
www.dacoromanica.ro
64
Tot ast-fel, trebuesc înlăturate şi suprimate ori-ce
taxe speciale, cari nu grevează de cât pe streini, cum
da st; nu avem nevos, z c ei, nică de capitalurile, nică de inte-
legintele streinilor ; mai mult încă, ele sunt perniciôse exis-
tenţei nôstre nationale.
Acesta, în adevăr, trebue să fie idealul ori-cărei țări, — de
a ajunge să se îndestuleze din tôte,—prin ea însăși.
România, însă, nu a ajuns la a est stadiu. Dovadă, că pa
când State, ca Anglia, Francia, Germania etc. se împrumută
cu capitaluri nationale, Statul român caută, încă, aiurea, ca-
pitalurile de cari el are trebuintä, si bine face.
Noi nu avem capitaluri disponibile; capitalurile nâstre nu
sunt, încă suficiente pentru a face față cererilor comerciului,
industriei, agriculturei nôstre; dobânda excesivă, ce el o exige,
dovedește acâsta îndestul.
Ori-un Stat, care ar face un împrumut cu din capitaluri
nationale indisponibiie, — adică cu capitaluri, carı sunt an-
gajate în comerciu, în industrie, etc.—proluce o mai mare per-
turbaţiure si iniquitate, de cât dacă ar preleva un împrumut
forțat, de asupra tutulor contribaabililor.
Dsmonstraţiunea este uș6ră: împrumutul forțat grevézä, de
o potrivă, pe toţi cetăţenii ; nimeni nu suportă o sarcină maï
grea de cât altul.
Impramutul, cu din capitaluri nationale indisponibile, "1 is-
besce în mod inegal, și isbasce to*mai pe cei mai săraci.
Căci, capitalisti, cari concură la efectuarea împrumutului,
gisesc deja un equivalent, o despăgubire a noueT sarcini, în
dobânda superidră, pe care capitalul lor le-o produce, în raport
cu aceia pe care el le o da anterioramente.
Sarcina, greutatea împrumutului va apăsa, dar, exclusiv pe
acei cetățeni, carı nu aŭ participat la împrumut.
Mai mult încă, eï vor resimţi acéstä povară și mai tare, — prin
faptul că de aci înainte ei vor plăti uă dobândă mai ur-
cată, — urcare care, necessarmente, se va produce, prin pom-
parea şi rareficarea capitalurilor naţionale de către Stat.
Pe când, din contră, ua împrumut extern, nu turbură în
nimic relațiunile economice interne; el apasă, în mod egal,
asupra tuturor cetăţenilor, si, prin faptul introducerei lui în
economia națională, capitalurile naţionale vor deveni mai eftine.
lată, gratiä, căror conjuncturi, România, de si grevatä cu
www.dacoromanica.ro
65
sunt de exemplu unele taxe şcolare, şi cari 'i impedică de
a căuta cultura în scôlele române, si. prin urmare, le
ridică mijlocul de a se asimila şi confunda in massa
natiunei.
Nu sunt pentru modificatiunea art. 7 $ I, IL III, şi
IV din Constituţie, pe care incă, pentru mult si inde-
lungat timp, ' consider ca cel mai sigur paladiu al
naţionalităţei nôstre, dar, sunt în drept să cer de la
corpurile legiuitâre, o mai mare särguintä, in cerceta-
rea şi votarea naturalisatiunilor.
Nu este drept, ca acei cari vin la noi,--acei cari se
oferă nouă se astepte ani, până ce sârta lor să se ho-
tărescă.
De indată, ce cererea lor este adusă in desbaterile
Adunărilor, acestea sunt datóre se o resolve, precum
datori sunt şi judecătorii să'şi dea hotărârea lor.
O justiţie dréptä este numai o justiţie promplă.
lată pentru ce un mare numer de streini, pôte ce
mai folositori, nu cer naturalisatiunea lor.
Intărzierile, dificultăţile, de tot telul, pe cari e1 le in-
tâlnesc, călătoriile nesfârsite catre Dealul Mitropoliei,
'i exaspera şi 1 facesa preferă a trăi, in mijlocul nostru, ca
streini,— de cele mai multe on, chiar, fară nici o pa-
trie,— patrie pe care pote ei aü perduto prin aşezarea
lor aici fără spirit de intôrcere (art. 17 c. civ.) ; —iatà
de ce, e. constituesc adevérate colonii şi State în Stat,
un împrumut extern considerabil, nu a avut se culeagă, până
acum, de cât avantagii.
Negresit, că aceste împrumuturi aü și inconvenientele lor,
pe cari nu ni le disimulăm; ele sunt grave; dar, nu le putem
evita cu totul, de cât atunci, când noi vom putea găsi, la noi
înşine, disponibile sumele, de care Statul român are nevoe.
Ori, acésta nu se va putea, de cât atunci când economia nésträ
națională, sprijinită și ajutată de toţi factori, utili desvoltări
ei, va ajunge pe acea tréptä înaltă, pe care cu toții dorim să
o vedem.
www.dacoromanica.ro
66
spre dauna unităţii naţionale, şi în contra tutulor prin-
cipiilor, dreptului ginţilor.
Nu numai, în interesul unei bune justitii, dar, încă,
în interesul propriei nostre desvoltări economice şi cul-
turale, în vederea unor consideratiuni, de ordine cu
totul superidră, o largă şi liberală interpretatiune a tu-
tulor dispositiunilor nôstre legale, privitore la străini,
specialmente a dispositiunilor art, 7 din Constituţiune,—
se impune.
Am examinat, deja, art. 7, în primalui parte, se tre-
cem acum la $ 5, dintr'acest articol,
www.dacoromanica.ro
ART. 7 $ 5 DIN CONSTITUTIUNE
— =
www.dacoromanica.ro
ART. 7 $ 5 DIN CONSTITUTIUNE
«Numai Românii sai cei naturalisaţi români pot da-
bândi imobile rurale în România.
«Drepturile, până acum, câştigate sunt respectate.
«Convenţiunile internaţionale, astă-qi existente, rămân
în vigore, cu tôte clausele şi termenul coprins intr'ensele».
Nu exsistă controversă mai ardentă, in tot dreptul
nostru, de cât aceea pe care a stârnit'o căutarea ade-
vératuluï înțeles al acestei disposiţiuni.
Nu există, pe de altă parte, chestiune mai importantă,
care să intereseze, mai de aprâpe, un imens număr de
6meni,—cari aŭ căutat adăpost în tara acesta; care, în
fine, să bulverse mai adânc, să r&stârne, din temelii,
tôte principiile, — cele mai fundamentale, — ale întreg
dreptulai nostru,
De la început, trebue să recunâscem, insă, că tótà
acestă furtună a isbucnit, după părerea n6stră, nu
atât din causă că dispositiunea legislativă, de mai sus,
ar fi greu de tălmăcit si de înţeles, dar, mai ales, din
causă, că, de cele mai multe ori, alte patimi, alte pa-
siuni, alte porniri şi interese, de cât cercetarea adeve-
ratului ei înțeles, aŭ mişcat pe unii, din aceia, cari s'au
îndeletnicit cu cercetarea el
Din aceste împrejurări, atât in doctrină, cât si in ju-
risprucenţă, domnesce a gravă învălmăşelă, care ame-
nintà să pună în primejdie buna nôsträ reputatiune
internaţională, ba, póte chiar, liniscea nóstră externă,
www.dacoromanica.ro
70
Cäléuzit, numai, de interesul superior al descope-
ririi adevărului, fără nici o preocupatiune alta, de
cât de a'l afla,—singura căl&uză a interpretului, —voiü
păşi în studiul de faţă.
Să ne întrebăm, mai întâi, cari sunt regulele, pe
carı sciința dreptului ni le prescrie, pentru a afla ade-
vératul înțeles al legeï ?
«Pentru a determina adevératul sens al termenilor
legeï, zic D-nii Aubry et Rau, trebue să ne atasäm,
ma mult, la semnificatiunea technicä, în cari ei sunt
intrebuintati de legislator, de cât la acceptiunea, pe cari
ei o au în limbagiul vulgar, şi, mai ales, să ţinem
compt de spiritul şi obiectul textului, unde ei se în-
tâlnesc (secundum subjectam materiam).
«Legea este aplicabilă la tôte casurile, cari, de şi nu
literal, indicate in redactiunea sa, se găsesc, cu tôte
acestea, virtual coprinse, în spiritul sèu. Ac6stă regulă
este basa interpretatiuneï extensive.
«In sens invers, o disposifiune legală nu este apli-
cabilă casurilor pe cari textul săi pare, în adevăr,
că le coprinde, dar cari se găsesc excluse de spiritul
săi. Cessante ratione legis, cessat ejus dispositio.
«Acéstă maximă nu este de loc în opositiune cu re-
gula: ubi lex non distinguit, nec nos distinguere de-
beums, care nu exclude, intrun mod absolut, orï-ce
interpretatiune restrictivă. Dacă, ın general, o lege, con-
cepută în termeni generali, nu trebue restrânsă, este
totuşi permis de a o face când aplicatiunea sa, în tótà
întinderea termenilor să şi făra distinctiune, intrece,
evident, scopul sei, sau se găsesce in opositiune, ma-
nifestă, cu motivul sei»,
4. v. Aubry et Rau, Cours de droit civil francais, t. I $
40 p. 130.
www.dacoromanica.ro
71
Iată, in adever, singurul criterii, singura câlăuză a
interpretului: spiritul legei, rațiunea supremă a le-
giuitorului.
Cari sunt, acum, mij:ôcele prin cari interpretul pôte
descoperi spiritul legei?
Tot D-nii Aubry et Rau le resumă, ast-fel:
«4. Căutarea motivelor sai a scopulm legei (ésprit
de la loi, ratio legis,) fie în lucrările preparatorii, cari
au determinat redactiunea ei sau în dreptul anterior.
«2, Apropierea textului de interpretat de alte dispo-
sitiuni legale, relative la aceeaşi materie sai la materii
analôge.
«3. Apreciatiunea consecinţelor, la cari ar conduce
aplicatiunea leger, fie extindend, fie restrângând, in-
tinderea ei.»
Din aceste reguli de interpretare, consacrate de sci-
intä şi de înţelepciunea jurisconsultului, din tôte veacu-
rile si din tôte ţările, interpretul nu pote eşi,—sub pe-
deapsă de arbitrar. Afară din ele, interpretul numa:
interpretă legea, el o face; ori, în acestă hypotesă, el
comite un adevărat exces de putere.
Să examinăm, dar, din aceste trei puncte de vedere,
$ 5 al art. 7 din Constitutiune.
I
Mai intëiü, së cercetäm dreptul anterior, acestui
articol, şi lucrările preparatorii, din cari el a eşit,
Nici înainte, nici după codul civil nu a existat în
România,—între streinii creştini şi între Români, —
nic una din acele distincţiuni, cari aŭ făcut odi6să
şi i-au imprimat, stigmatul barbariei, legislaţiunei
feodale jin Apus.
Ast-fel, că atât codul civil, — când, prin art. 11, a
www.dacoromanica.ro
72
declarat că «streinii se vor bucura în România de
aceleaşi drepturi civile de cari se bucură şi Românii»
— cât şi Constitutiunea, — când a proclamat princi-
piul, pus în art. 11 că: «toţi streinii, aflätori pe pă-
mentul Românie., se bucură de protecţiunea dată de
legi pers6nelor şi averilor, în genere», — nu aŭ făcut
de cât să consacre o stare de lucruri existentă.
Intradevă&r, tâte drepturile civile erau recunoscute
streinilor creştini ; in special, dreptul de a se căsători,
de a adopta, de a transmite şi de a culege ori-ce
fel de moşteniri, ete,; odiosul droit d'aubaine nu a exis-
tat, la nici o epocă în România!,
1, D-l Alexandru Xenopol (ib. id., IV, p. 107 și ur.), după ce
constată că, deja, în secolul XVI, străinii, nu numai cei
boeriţi, dar si cei neboeriţi, până chiar si Turcii, aveaü dreptul
de a cumpăra moșii, în Principate, (veză 45, id., un curios do-
cument din 1560, care constata că Hamza Turcul și străbunii
lui fuseseră proprietari ai moșiei Anin6sa), adaogă, (p. 107),
că o singura garantie exista în obiceiul pămentului, contra
insträinareï proprietăţi, şi în deobște, a avereï câștigată în ţară
de catre străini, anume, aceia că moștenirea stré.nuluï era
învo tă numai copiilor lui, iar, tôte cele-l’alte rudenii ale
“sale ereï excluse prin dreptul domnului „de a 'și însuși atare
moștenire, Era, decă, cunoscut, conchide D-sa, şi în parile ro-
mâne, aceia ce Francezii numesc Je droit d'aubaine, dreptul de
alibinagiu.
Pentru a dovedi acâsta asertiune, D-l Xenopol citézä un
chrisov al lui Mihail Racoviţa, în care se spune că Dracea
armașiul, om străin de acâstă ţară, în viața luă cât a trăit, ‘st
a fost cumperat o moșie pe Bic şi a făcut o mórš în apa
Bîcului, lângă târgul Chisänduluï, întâmplându-se mârte, şi
neavând pe nimeni aici in țară, şi fiind obiceiii, pentru cei
streini, când li se întâmpla môrte și nu aŭ copii, ce ar avea,
să se ia pe séma gospod, Domnul, cu tote acestea, socotește,
că măcar că există acest obiceiu, el nu a voit să 'Și aproprie
moșia acestuia, ci a dăruit'o împreună cu môra monastireï
Neamţului,
Sa observam, mai ántàX, că însuşi D-l Xenopol, în nota 56
www.dacoromanica.ro
73
Un singur drept a fost, dupe vremi, când recunos-
cut, când tăgăduit, streinilor, chiar de rit creştin:
dreptul de a cumpăra moșii.
(p. 110), recunôste că Domnul, când dăruia moşia lui Dracea:
monastirei Neamţul, nu 'și da seama de operația juridică pe
care o făcea.
Să observăm, în al doilea rând, că D-l Xenopol nu s'a în-
deletnicit să ne aducă o singură dovadă, că, în adevăr, acest
obiceiii s'ar fi aplicat, vri-o-dată ; presentul document, exclu-
zând, din contra, aplicatiunea lui.
O asemenea dovada putea resulta, bunidră, din conventiu-
nile încheiate de Principate cu Statele vecine; unde s'ar fi
putut găsi regularea aplicatiuneï lui, cu privire la supușii lor.
Nici o vorbă, însă, în atari conventiunï; pretutindeni si
în tot-d'a-una, ele proclamă, în favorul supușilor ţărilor con-
tractante, cea mai deplină libertate de comerciü, libertate de
ducere şi venire, ba chiar de așeziare (afară de Turcia), fară
ca un cuvânt, dar, absolut, nică o menţiune să nu se facă de o
institutiune, atât de exorbitantă și care ar fi fost de natură
a turbura bunele lor raporturi.
Ast-fe', în tractatul din 1499, dintre I6n Albert, Regele
Poloniei, și Ştefan cel Mare, Domnul Moldarei, se stipulează:
«Neguţătorilor Voevodului Stefan, le va fi de asemenea
permis de a veni. circula si a se duce, și de a exercita co-
merciul lor în Statele nôstre în deplină siguranţă, achitând
numai drepturile de vamă, după vechea lege și obiceiurile
lucului. De partea sa. Voevodul Ştefan va permite, cu bună
voință, negutätorilor Statelor nôstre, de a circula și trafica în
deplină siguranţă, achitând drepturile de vamă dupe vechea
lege și după obiceiurile locului» ; deci, o perfecta egalitate,
între supușii celor doué ţări.
Tot ast-fel, în tractatul, din 1518, între Sigismud I, Rogele
Poloniei, şi Ştefan VI, Domnul Moldovei; în cel, din 1539,
încheiat de același cu Stefan VII; în acela din 1583, între
Petru VII si Regina Elisabetha a Anglia; în regulamentul
de raporturile de vecinatate, stabilit de Sigismund, Regele
Poloniei, în 1519; în tractatul din 1520, între Radu de la
Afumați, Domuul Munteniei, si I6n Zapolia, Printal Transil-
vaniei ; în acela, din 1698, dintre Rudolf și Mihai Bravul ; în
www.dacoromanica.ro
74
Douë preocupaţiuni mari aŭ dominat popórele ro-
mâne, este adevărat, în tot decursul istoriei lor tre-
acela, chiar, din 1658, între Moldova și Muntenia, nici un
cuvânt despre dreptul de alibinagiu.
O atare supositiune este cu atât mai inadmisibilă, cu cât
este sciut, că dreptul de alibinagiu forma, și aiurea, objectul
unor stipulatiun: internationale, speciale oră incluse în trac-
tate generale,
Ast-fel, Francia încheiase tractate, excluzând, în mod reci-
proc, dreptul de alibinagiu, cu : Holanda, deja sub Henric IV:
în 1760, cu Sardinia; în 1769, cu Spania și cu cele două
Sicilii ; în 1766, cu Austria; în 1768, cu Toscana; în 1779,
cu Elveţia; în 1773, cu Danemarca; în 1773, cu Ţările de
jos; în 1777, cu Polonia; în 1778, cu Portugalia; 1778, cu
Statele Unito; in 1787 cu Rusia, (v. mes Etudes de droit in-
ternational privé, du conflit des lois en matière de succesion
ab intestat, Paris, 1884, p. 27) ; deci, chiar, cu vecinile néstre,
Austria, Polonia, Rusia.
Este, óre, admisibil că aceste țări, la rândul lor, să nu fi
cercat a ne impune acelaș tratament în raporturile lor cu nor?
Este, 6re, admisibil ca ele să fi abandonat pe supuși: lor, spo-
liafiuner, Domnilor români, fără protectiune ?
O atare supositiune devine, cu atât mai inadmisibila, cu cât
scim, că dreptul de alibinagiu chiar în Francia şi în Anglia,
unde el a fost cel mai aspru, — nu se aplica în mod brutal
şi indistinct la toţi streinii ; că, în special, erai sustrași lui,
toți comercianții, cari veniaii la anumite bâlciuri internatio-
nile (v. studiele mele suscitate p. 25 si 26);
Nu este, în adevăr, de crezut,că Principatele române, cari
aveau de principiu, libertatee absolută a comerciului, a du-
cerei si venirei, a așezărei, chiar, în principate, a folosinţei
de tóte drepturile de către streini, până și de acela dea cumpăra
moșii, că în aceste ţări, zic, carı eraii asilul tutulor nenoro-
citilor şi al tutulor urgisitilor, din lumea într6gă, că în ele,
tocmai, un drept, atât de stranii, să fi existat, în potriva lor,
fară ca nimeni să nu pomenâscă de el, în mod explicit?
In fine, acâstă conjectură trebue înluturată cu desăvârşire,
pentru motivul ca ţările române,— de şi în potriva tractate-
lor lor cu Turci, — în fapt, aŭ fost guvernate de regimul
Capitulafiunilor, încheate de Porta Otomana, cu Francia (1598,
www.dacoromanica.ro
75
cute: apararea independenţei ţărei lor, in contra puter-
nicilor şi periculoşilor lor vecini, şi păstrarea neştirbită
a legei străbuze, a credinţei religiôse.
Acéstä îndoită preocupatiune, singură, a dictat măsuri:
de rigére, în potriva acelora, de unde pornea primejdia.
Ast-fel, pe când imigratiunea streinilor creştini, de rit
1535, 1740), cu Anglia (1580, 1675), cu Austria (1718, 1733,
1784, 1791), cu Prusia (1761, 1862), cu Rusia (1783) ete.,
Capitatulaţiuna, carı aŭ fost şi sunt, încă, în vigyre în Turcia,
până azı, și car. au fost, de fapt, în vigôre la nol pâna la
tractatul de la Berlin (1879).
On, aceste Capitalutiunt, aŭ stipulat, în mod formal, respec-
tul pe:sóner: şi avereï streinilor in tot coprinsul imperiului
otoman; mai mult încă, ele au sustras pe streini de sub
puterea si jurisdictiunea autoritatei locale, punându-i exclu-
siy sub aceia a consulului nitiuneï lor.
Aceștia singuri au competenți de a regula succesiunea lor.
Dacă, dreptul de alibinagiu ar fi existat în Turcia, în tre-
cut, ar exista și astazı, de 6re-ce Capitulatiunile sus citate, —
în special, aceia incheiala cu Francia, la 1740, cure a servit,
de model tutulor celor-l-alte,—sunt și azı în vigére, în acesta
țara, neschimbate; tâtă lumea scie, însă cı dreptul de alibi-
nagiu nu există în Turcia.
Documentul, citit de D-l Xenopol, se explică, însă, férte
bine: Domnul Mihaf Racoviţa zice ca Dracea nu avea pe
nimeni, aici în ţară, de unde, de sigur, resultă suposifiunea
legitimă, că Dracea murise fără moștenitori cunoscuți, ca,
ast-fel, moștenirea lui deven se vacantă, și ci acâsta, ca atare,
conform obiceiului pământului, aparţinea, de sigur, Gospodu-
lui, precum asemeni succesiuni aparțin, şi astăza, Statului.
Pentru ce să fortim textul une simple declarațiuni? O
institutiune, de natura acele ce ne preocupa, este atât de
importantă în cât istoricii de sigur, că ar fi enunţat'o. în
mod explicit, profitele, derivând pentru fisc din aplicatiunea
ei, ar fi lăsat 6re-car. urme în notele de venituri si de chel-
tuelh ale Statului ori ale Priutilor, după vrema, carı ar fi ìn-
vederat ființa oï, în mod neindoelnic,
Să conchidem, dar, ev spre marea onóre a acestei teri, odi-
osul droit d'aubaine nu a existat, la nică o epoca, în țările
române.
www.dacoromanica.ro
76
ortodox, era, chiar, favorisată, precum, am văzut, pe când
aşezarea lor, aici, şi însurarea lor cu pământeancă le
acordă, chiar, dreptul de naţionalitate şi "i confundă in
masa naţională, neclintit a stat ochiul poporului ro-
mân asupra Turcilor, şi, câte o-dată, şi asupra Musca-
lilor, precum şi asupra Ereticilor şi a Evreilor. `
In tôte tractatele nôstre cu Turcii, am căutat să ob-
tinem interdictiunea lor, de a calca în pământul romé-
nesc, fără scirea şi învoirea autorităţilor; interdictiunea
pentru ei, de a face comerciu în detaliă şi prin sale, de
a se aşeza, de a face moschee, şi de a cumpăra mo-
sit, etc.
Ast-fel, în tractatul din 1470, dintre Vladislav Basarab
şi Pórta Ottomanä, se zice: «Turcii ce vor veni în țară
pentru comerciă vor fi datori se arate de unde vin si
din ce loc sunt, şi după ce vor cumpera saü vinde
marfa cu duridicata, numai în oraşe, iar nu şi în alte
locuri, se vor întârce fără întârziere îndărăt ; ei nu vor
fi liberi a lua nici servitori, nici servitâre, dintre Ro-
mâni, nici se aibă loc deosebit pentru închinăciu-
nea lor».
«Se mai zăbăvesc pentru negutätorie, zice, de asemeni,
«Cantemir, în descrierea Moldovei, (Cap. XVI) şi Turci
«mulţi în Iaşi, şi prin alte târguri, însă, nu le este
«slobod se-şi cumpere moșii, nici întrun loc, cu cât
«mai putin, să-şi tacă casă la terg, sai la veri un sat,
«sai să-și zidescă moschee, adică casă de rugăciuni,
«saă s6-şi facă la vedere rugăciunile şi inchinäciunile,
«măcar, că nici Pórta nu au silit, ca să le dee voe nici
«la unele din acestea, şi, măcar, dear da Dumnedeü,
«ca să aibă pentru acest lucru tăcere, de a pururea.»
In tractatul, incheiat de Bogdan Incrucişatul cu Selim,
către 1514, la punctul al IX, se stipulézä, în mod for-
mal, că «Turcii nu vor putea cumpăra pământuri în
www.dacoromanica.ro
77
Moldova, ori a avea, saü a aşeza, nici a avea saü a
face geamii, nici într'un chip.»
O disposiţiune, analogă, în parte, exista şi în tracta-
tul încheiat, între Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare,
al Rusiei : «Din Moscali së nu se amestice la boeriele
Moldovei, dice acesta, nici së se insôre în ţară, nică
moșii să nu cumpere !).»
Pentru a apăra credinţa religi6să, ei au interdis că-
sătoria dintre creştini şi necreştini, ca o amestecare
rea şi lucru rușinat (codul Calimach $ 91; codul Ca-
ragea, Partea ITI, Cap. 16, $ 2); iar, pe de altă parte, piin-
tro serie, neintreraptă, de dispositiuni, in mod cate-
goric, le a tăgăduit dreptul de a cumpăra moşii, ba, mult
timp, chiar, şi imobile urbane.
Ast-fel, codul Calimach, (art. 1430), dispune: «Arme-
ni Si jidovii sunt opriţi de a pururea de a cumpăra
moșiă de veci» ; art. 1431, ajidovi. aŭ voe se cumpere
case și dughene prin orașe»; tot ast-fel şi codul Cara-
gea, legea din 15 Martie 1849, «Dobândirea proprietäteï
de moşii, vii şi ţigani nu se pôte cuveni de cât fetelor
de rit creştinesc, (P. III cap. II $ 1, din legea din 15
Martie 1849).
In fine, prin legea din 20 August 1864, «Străinii de
ori ce rit crestinesc, domiciliat în România, vor avea
dreptul de a cumpăra proprietăţi imobiliare, sub con-
ditiunea, însă: a) de a se supune, în cea-ce se atinge
de asemeni, proprietăți, lalegi le pământului, şi b) numai
pe cât şi Românii se vor bucura de asemenea drept
în térile lor» (art. 1)
«Tôte dispositiunile, contrarii acestei legi, sunt şi rë-
mân abrogate» (art. 3).
Cât pentru străinii necreştini,ei, după acestă lege nu
mai puteai cumpăra nici măcar imobile urbane, necum
1. Neculcea în Letopisifele Moldovei II p. 337.
www.dacoromanica.ro
78
imobile rurale, pe cari, nic: o dată, nu le-ai putut cum-
përa.
Nici codul civil, prin art. 41, nici Constituţia de la
1866, prin art. 11, nu aü adus veri-o atingere acestei
legi, de 6re-ce este de principii, în drept, că legile ge-
nerale posteriôre nu abrogă legile speciale anteriôre :
Legi speciali per generalem non derogatur; ast-fel, că
legea de la 1864 a r&mas necontestat in vigôre şi după
codul civil şi după Constituţia de la 1866.
La acestă distinctiune, între streinii necreştini şi
streini creştini, Se ma adaogă şi acea din art. 7 din
Constituţia de la 1866. după care «numai streinii de ri-
tur creștine puteaii dobândi împămentenirea».
In apiicatiunea legei din 1864,—la baza careia stă prin-
cipiul recip'ocitäteï internaţionale,— România a încheiat
conventiuni comerciale, cu câte-va State vecine: cu
Austria, la |, Iunie 1875, cu Rusia, la 5/ Martie
1876, cu Germania la 14/,, Noembrie 1877. cu Grecia
la SJ Aprilie 1878.
In conventiunea incheată cu Austria, se zice:
«Români în Austro-Ungaria, si Austriacii şi Ungurii
în România, vor avea reciproc dreptul de a dobândi şi
poseda bunuri, de ori-ce natură si de ori-ce fel, mobi-
liare sau imobiliare, şi vor putea dispune liber de den.
sele prin cumpărătâre, vânzare, donatiune, permuta-
tiune, contract de căsătorie, testament, succesiune şi
prin ori-ce alt act, in aceleaşi condițiuni, ca naţionalii,
fără a plăti drepturi, contributium si taxe altele sau
mai urcate de cât acelea la cari sunt supuşi naţionali,
în virtutea legilor (art. IV)1.
1. Unii cred că. de 6re-ce în acéstä conventiune (art. I) se
zice, că nu se derógă «în România la legile și prescriptiunile
relative la prohibitiunea de a dobândi și transmite imobile rurale»,
prin conventiunea de faţă supuşii Austro-Ungarï necreştini
nu aii dobândit dreptul de a cumpăra asemenea imobile în
www.dacoromanica.ro
79
In convenţiunea cu Rusia, se zice, de asemeni:
«Românii, în Rusia, si Rușii, în România, vor avea de-
plină libertate de a cumpera, de a poseda şi dea în-
streina, pe t6tă întinderea teritorielor şi posesiunilor
respective, ori-ce fel de proprietate ce legile téreï per-
mit sai vor permite supuşilor on-căre naţiuni streine,
de a cumpăra sai de a poseda.
«Vor putea a le dobândi şi a dispune de dânsele
prin vânzare, donatiune, schimb, casätorie, testament
sau in ori-ce alt mod ar fi, in aceleaşi condițiuni, cari
sunt sau se vor stabili in privinţa supusilor ori-cărei
naţiuni streine, fără a fi supuşi la taxe, imposite saü
sarcini, sub ori-ce denumin ar fi, altele sai mai ri-
dicate de cât acelea cari sunt sai vor fi stabilite asu-
pra nationalilor.» (Art. II)
In conventiunea cu Germania, asisderea :
«ln cât priveşte dreptul de a câştiga, de a poseda
sai instreina, ori-ce soiü de proprietate mobilă saii
imobilă, Germani! in România şi Românii în Germa-
nia, se vor bucura de drepturile supuşilor Statului ce-
lui mai favorisat.
«E vor putea în aceste limite şi sub aceleaşi condi-
tiuni ca şi supuşi: Statulm celui mai favorisat a ob-
România. In acest sens, D-l Flaislen, (Dreptul No. 65 din 1885); C.
Buc. S. IL, No. 64 din 1878, Dr. No. 3 din 1878/79; C. din
Focşani S. II, No. 55 din 1881, Dr. No. 28, 1881/82.
Cu drept cuvânt, însă, Inalta Curte de Casaţie, prin de-
cisia cu No. 12 din 1877 (B. 1877 p. 50). cât şi prin aceia
No. 8, din 1878 (B. 1878 p. 79). dată în secţiuni unite, a res-
pins o asemenea restricţiune, contrariă spiritului conventiuneï
si textului eï; nicăeri, în adevăr, acâstă distincţiune între su-
puşii Austro-Ungari nu este făcută; ea ar fi fost, însă, d'o extrem
de mare importanţă, de óre ce prinea se deróga la legile fun-
damentale austro-ungare. cari regul6ză capacitatea supușilor
lor, în cât, numai, din simp'a tăcere a conventiuni, nn o pu-
tem infera.
www.dacoromanica.ro
80
ține şi a dispune, prin cumpărare, vânzare, donatiune,
schimb, contract de căsătorie, testament, moştenire saii
prin ori-ce alt chip. fără a fi supuşi la taxe, imposite
saú sarcini, sub ori-ce denumire ar fi, altele saü mai
ridicate de cât acelea, cari sunt sai vor fi stabilite
asupra nationalilor.» (Art. ID
In fine, în conventiunea cu Grecia:
«Românii în Grecia și Elenii în România, vor avea
deplină libertate de a cumpăra, de a poseda şi de a
înstreina, pe tâtă intinderea teritorielor respective, ori-
ce fel de proprietate, ce legile ţărei permit saü vor
permite supusilor ori cărei alte naţiuni streine, de a
cumpera saii de a poseda,
«Vor putea a le dobândi şi dispune de dânsele prin
vânzare, donatiune, schimb, căsătorie, testament sau
prin ori-ce alt mod ar fi, in aceleaşi condițiuni, cari
sunt sai se vor stabili în privința supusilor ori-cărei
alte naţiuni streine, fără a fi supuşi la taxe, imposite
sau sarcini, sub ori-ce denumire ar fi, altele sai mai
ridicate de cât acelea, cari sunt sai vor fi stabilite asu-
pra nationalilor.
«Vor putea asemenea exporta liber produsul din vân-
zarea proprietăţilor şi bunurilor, în general, fără a fi
supuşi să plätéscà ca streini, pentru exportatiune, alte
drepturi saă ma: ridicate de cât acelea, ce naţionali:
ar respunde în asemenea circumstanţe,» (Art. II)
Din tôte aceste texte, resultä, în modul cel mai ne-
îndoelnic, că supuşii Stateior contractante dobândiai,
la urma urmei, in România dreptul de a cumpăra imobile
rarale, singurul drept civil, care fusese reservat, prin
legea de la 1864; tâte cele-l-alte drepturi civile, e le
dobândiseră, deja, prin art, 11 din codul civil şi prin
art. 11 din Constitutiune.
Iată, dar, care era starea Dreptului nostru, in preziua
modificărei art. 7 din Constitutiune :
www.dacoromanica.ro
81
De o parte, streiniï de rit creştin, domiciliati în Ro-
mânia, şi supuşii Statelor, cu cari avem conventiuni,
asimilați, întru tóte, naţionalilor,—avenăd, chiar, dreptul
de a cumpăra proprietăţi imobiliare, rurale şi urbane —
cu conditiune de a se supune legilor române,—iar, de
partea cea.l-altă, streinii de rit necrestin şi supuşi Sta-
telor, cu cari n'aveam reciprocitate de drepturi nici
de tapt nici de drept, privaţi numai de facultatea de a
cumpăra asemeni proprietăţi,
In fine, streinii creştini avénd singuri posibilitatea de
a ajunge la cetăţenie,
In aceste împrejurări, se reuneşte congresul din Ber-
lin, din 1878.
Importă să vedem, in ce mod şi în ce termeni, s'a
pus, în discutiunea acestui congres, modificarea art. 7,
din Constitutiunea n6stră, de la 1866.
Iată, în adevăr,ce citesc in protocolul ai 40-lea de la
1 Tulie 1878, al lucrărilor acestui congres:
«Principele de Bismarck observă, că este vorba de a se sci,
dacă puterile înțeleg să recunscă independența României.
«Alteța Sa Serenismă aduce aminte că în 1856 Unirea prin-
cipatelor nu fusese admisă ; dar că, de atunci, situatiunea s'a
schimbat, căci Valahia şi Moldova s'aii format într'un singur
Stat; mai multe puteri aü recunoscnt acâstă stare de lucruri,
încheiind cu România convenţiuni comerciale. Cu tôte acestea,
Europa singură are dreptul să sancfioneze independenţa : ea
trebue dar a se întreba, sub ce condițiuni va lua acéstä im-
portantă decisiune și daca ea înţelege, ca conditiunile să fie
aceleași ca, cele stabilite de Congres pentru Serbia.
«D. Waddington declară că, fideli principiilor de cari s'aü
inspirat până acum, plenipotenţiarii Franciei cer ca Congresul
să pună (pose) independenţei României aceleaşi condițiuni ca
independenţei sârbe. Ex. Sa nu'şi ascunde dificultăţile locale,
cari există în România ; dar, după ce a examinat cu maturi
www.dacoromanica.ro
82
tate argumentele, cari se pot aduce într'un sens și într'altul,
plenipotenţiarii Franciei aŭ judecat preferabil de a nu se de-
părta de la marea regulă a egalității drepturilor si a liberlatit
cultelor, Este, apoi, dificil ca guvernul român să respingă, de
pe teritoriul săi, principiul admis în Turcia pentre chiar su-
pușii s&i. Ex. Sa crede că nu trebuie a șovăi,și că România,
cerînd să intre în marea familie europeană, trebuie să pri-
méscä sarcinele și chiar neplăcerile situatiuneï de care doresce
a beneficia; si că nu se va găsi mult timp o ocasiune atât de
solemnă și decisivă de a afirma din noii principiile, care fac
onórea și siguranţa naţiunilor civilisate. Cât despre dificultăţile
locale, d. întâiu plenipotenţiar al Franciei crede că vor fi mai
lesne învivse, când aceste principii vor fi recunoscute în Ro-
mânia si când neamul evreesc va sci că nu are a mai aștepta
de cât de la propriele sale silinte si de la solidaritatea inte-
reselor sale cu acelea ale poporatiunilor indigene. D. Waddivgton
termină stăruind ca aceleași condițiuni de ordine politică şi
religi6să, arătate pentru Serbia, să fie egal impuse si statului
român.
«Prinţul Bismarck, făcând alusiune la principiile de drept
public în vigôre după constitutiunea imperiului german și la
interesul ce are opiniunea publică, ca aceleaşi principii urmate
în politica interidră să se aplice si la politica străină, declară
că se asoci6ză. în numele Germaniei, la propun rea francesä.
« Comitele Andrassy aderă la propunerea francesă,
«Lordul Beaconsfield zice că dă o complectă adesiune, în
numele guvernului engles, propunerii francese. Ex, Sa nu pôte
să presupună, un singur moment, că Congresul va recunésce
independenţa României, fără acâstă condiţiune,
«Plenipotenţiarii italieni fac aceiași declaratiune.
«Prinţul Gorciakoff, referindu-se la expresiunile cu care s'a
motivat propunerea francesă și cari daii cea mai mare întin-
dere libertăţii religiése, se unesce, cu totul, cu acestă propunere
« Comitele Schouvalow adaogă că adesiunea Rusiei la inde-
www.dacoromanica.ro
83
pendentä este, cu tote acestea, supusă acceptării de către Ro-
mânia a retrocedării reclamată de guvernul rusesc.
«Plenipotenţiarii otomani nu ridica nici o obiecţiune contra
principiilor presintate de plenipotenţiarii francesi.
«Şi președintele constată că Congresul este unanim a nu
acorda independența României de cât cu aceleași condițiuni
puse Serbiei».
«Prin urmare, zice D-l B. Boerescu, Ministrul afacerilor stre-
ine în ședința Camerei, din 1 Octombre 1879, raportând acest
protocol!, vedeţi, d-lor, că nu pôte fi îndoială asupra modului
de a vedea al puterilor, în ceia-ce privesce egalitatea de
drepturi civile şi politice. Spre a vă areta, însă, cum noi, de
acum înainte, suntem singuri răspundătora de faptele si de gre-
şelile nostre, când am aprecia rc aceste vederi, vă mai pot
citi aceia ce, la finele acelei ședințe, adăoga comitele Andrassy,
vorbind de Munte-Negru și de principatele declarate indepen-
dente.
«Écä cuvintele sale semificative :
«Ex. Sa adaogä, că este de un interes general, ca statale re-
cunoscute independente să fie stăpîne pe destinele lor și să
pôtä vieţui prin propria lor viață.
«Numai dobindind convinctiunea, că ele sunt responsabile de
politica lor, şi că vor culege fructele bunelor relaţiuni, precum
şi că se vor supune consecinţelor unor rele raporturi, va putea
acest stat, ca si statele limitrofe, avea garanţia unei convieţuiri
posibile».
Consecința aceste. deliberatium a fost celebrul art.
44, din tractatul, din 1 Iulie 1878, tractat, care a fost
notificat României, cu nota din 4, August 1878, de
către Ministrul afacerilor streine al Imperiului Ger-
maniei, şi pe care România l’a acceptat şi executat in
totul.
4. V. «Românul , din 5 Octombre, 1879 p. 920.
www.dacoromanica.ro
84
Ori, in acest art. 44, se zice categoric:
«In România, distincţiunea de credinţe religiôse şi
de confesium nu va putea fi opusă nimărui, ca un motiv
de exclusiune sau de incapacitate, în cea ce concerne
bucurarea de drepturi civile sau politice, admisiune în
funcțiunile publice, funcțiuni şi onoruri sau exerciţii al
diferitelor profesiuni şi industrii, în ori-ce localitate ar fi.
«Libertatea şi practica exteridră a tutulor cultelor va
fi asigurată supușilor Statului român, ca şi streinilor,
şi mci o piedică nu va fi adusă, fie organisatiuneï hie-
rarhice a diferitelor comuaniuni, fie in raporturile lor cu
şefi lor spiritual.
«Naţionali! tutulor puterilor, comercianții sau altir, vor
fi tratap în România, fără distinctiune de religiune, pe
piciorul unei perfecte egalitäti».
Cerinta Europei era dar, — redusăla cea din urmă
expresie, — ca distinctiunile. până aci existente, între
streini necreştim şi streinii creştini, să dispară; — ca
toți, de aci înainte, să fie trataţi pe piciorul celei
mai perfecte egalități.
Din doue lucruri, unul: ori streinir necrestini erau
puşi, de odată, pe picior de egalitate cu streinii creştini,
şi, prin urmare, chemaţi la folosinţa tutulor drepturilor
civile, şi între altele, şi la acela de a cumpăra imobile
rurale ; oră, streini creştini erai adstrânşi, să sufere
si e1, sorta celor d’intâiü, si, prin urmare, să fie, şi ei,
privați de facultatea, pe care o avéü, de a cumpăra
proprietati imobiliare.
Dupe o luptă lungă şi inversunatä, s'a hotărit si admis,
—dupä opiniunea nôsträ —cea de a doua solutiune, în-
dulcind'o, insă: incapacitatea streinilor sa mărginit
numar la imobilele rurale, nu şi la cele urbane.
Unii, însă, pretind că acestă incapacitate nu este
privitâre rumai la actele de cumperare, ci că ea trebue
www.dacoromanica.ro
85
extinsă şi aplicată si la tote cele-l’alte moduri de do-
bândire a proprietăţei rurale ?
Aci stă controversa.
In ori-ce cas, din cele ce am vă&dut, până acum, o
' asemenea extensiune nu este conformă cu dreptul
anterior, căci, sub legislaţiunea cea mal restrictivă,
străinii, chiar, de rit necreştin, erai declaraţi incapa-
bill numai de a cumpăra proprietăţi imobiliare, şi, nica
odată, ei nu s'ai înlăturat de la succesiunile ab intestat,
de exemplu, saii testamentare.
In cât, acestă incapacitate, generală şi absolută, ar fi
o inovatiune în dreptul nostru.
Inovaţiunile, însă, de importanţa acesteia, nu se intro-
duc intro legislaţiune, in mod subrepticiu, pe sub
ascuns.
Pevtru a cunôsce, intr'adever, gândul, spiritul, ra-
tiunea legei, trebue să ne repurtäm, cum, prea bine. ne
sfâtuesc D.nii Aubry et Rau, la lucrările preparatori:
a art. 7 din Constitutiune.
Mai întâi, conform art, 129 din Constituţiune, puterea
legiuitore avea dreptul să declare că este trebuintà a
se supune revisuirei dispositiunile din Constitutiune,
anume arătate.
Potrivit acestui text, si dupe o indelungată luptă, in
contra acelora, cari voiañ să extindă revisuirea şi la
alte disposiţiuni, Adunarea Deputaţilor, în şedinţa sa
din 25 Februarie 1879, cu 71 contra 21 voturi, şi Se-
natul, în şedinţa din 28 Februarie 1879, cu 41 contra 6
voturi, a votat următârea declaratiune :
Declaraţiune Constituţională de revisure.—«Senatul,
(Adunarea Deputaţilor), pe basa art. 129 din Constituti-
une, declară că este trebuintä de a se supune la revi-
suire art. 7 din Constituţiune».
Prin urmare, nu s'a supus revisuirei, şi Constituanta
www.dacoromanica.ro
86
din 1879 nu a putut să modifice, de cât principiul in-
cris in art. 7 din Constituţiune; adică numai princi-
piul relativ la naturalisatiune, —ea nu se putea atinge
de cele-l’alite dispositiuni constituţionale, sub pedépsä
de a viola insăşi Constitutiunea şi de a fi incompetentă,
mandatul seu fiind fost anume limitat la art. 7.
In special, ea nu putea, precum vom vedea, nici
direct nic: indirect, sa isbescă în principiile mari în-
scrise în art. 11, dupe care persônele si averile strëi-
nilor, aflatori in România, sunt puse sub protectiunea,
dată de leg! persânelor şi averilor in genere, id est
Românilor, şi nici in acel proclamat de art. 17, care,
în mod categoric, definde ca prin lege chiar să se în-
fiinteze pedépsa confiscare averilor.
Acest reproş, insa, nu trebue facut legiuitorului de la
1879, pentru că el nu' merită.
Pentru a ne da bine sémä de votul Adunărilor con-
stituante, adică al mandatarilor naţiune, este indis-
pensabil să cunóscem voinţa însăşi a acesteia,— a man-
dantulu:,—voinţă pe care ea a fost chemată să o exprime
în comitiele electorale, în cari: ea era, ad-hoc, convocată.
In suplimentul «Românului», din 13 Maiü 1879, stă
discursul rostit de Dl. Emil Costinescu, primul redactor
al «Românulu:», în întrunirea electorală, de la 1 Maii,
in saia Atheneulu.
Acest discurs este, netăgăduit, cel mai important, din
câte s’aù pronunţat în timpul acestei campanii electo-
rale, nu, numa: pentru că el imbrätisézä tótă chestiunea,
dar, şi mai ales, pentru că el exprimă, el este manifestul-
program al marelui partid liberal, stăpân atunci pe si-
tuatiune şi care a esit şi mai victorios, incă, din aceste
alegeri, Avem, dar, in acest discurs, gândul celui mai
mare număr, gândul imense. majorităţi a alegetorilor.
«Cu sinceritate, zice, în adevăr, «Românul» în primul
sei Ducuresci, din 24 Maiü 1879, voim se aflăm o solu-
www.dacoromanica.ro
87
tiune pentru chestiunea Isdrailitilor, care se impace
spiritul liberal al institutiunilor si al usurilor nóstre,
cu interesele economice ale patriei.
«Pentru ajungerea acestui scop, noi am emis cu clari-
tate şi precisinne unele idei, pe cari le credem fundate
pe base solide.
«Acele idei sunt coprinse, desvoltate si discutate in-
tr'un discurs al D-lui Costinescu, prim redactor al aces-
tui ziar, discurs publicat intr’un supliment al «Romä-
nului» şi cu care acest diar a luat, în modul cel mai
categoric, o deplină solidaritate.»
Pentrz a cunôsce adevărata importanţă a acestui dis-
curs şi a ideilor în el coprinse,—cu cari «Românul» ia
o deplină solidaritate, — trebue, încă, se ne aducem
aminte că «Românul» este organul oficios al guver-
nului D-lui: I. C. Brătianu si organul personal al D-lui
C. A. Rosetti, viitorul president al Adunare. deputa-
tilor, sufletul partidului liberal.
Ori, iată ce citesc în acest discurs-program, cu pri-
vire la chestiunea nôsträ:
«Dar ce se face cu proprietatea rurală atât de răi
ameninţată ? se întrebă DI. Costinescu,
«Domni cari aŭ propagat inaintea D-vôstre ştergerea
pură şi simplă a art. 7,—şi printre aceştia, cel mai cu
vadă este DI. B. Boerescu, viitorul ministru al afa-
cerilor streine, care a efe-tuat revisuirea art. 7 (vedi
opiniunea acestuia în Senat, şedinţa din 20 Maiu 1879)—
nau dis nimic despre acesta, naŭ arătat că ar voi să
ea veri-uă garanţie spre a opri ca proprietatea rurală,
a ţăranilor mai cu osebire, se nu cadă in mâna Evreilor.
«Dobândind Evrei egalitatea tutulor drepturitor civile
şi politice, ei vor cumpăra peste Milcov, prin sate,tote
pămenturile téraniior, — şi cum r&mâne atunci proprie-
tatea rurală %»
www.dacoromanica.ro
88
Si mai departe.
«Apoi, fiind-că trebue să dăm timp poporatiunilor nós-
tre rurale, de a se descepta şi ajunge la acel grad de
cultură, prin care să 'şi potă apăra singure interesele, in
contra cămâtarilor şi exploatatorilor de tot felul, tre-
bue se cerem ca r àmënturile téranilor să fie declarate
prin lege, nealienabile încă pentru 30 ani, sai, vënde-
rile se nu se pôtä face in acest period de cât între
foştii clăcaşi, şi fiina-că Evrei şi streinii, in genere, nu
au fost nici o-dată cläcasi, e. nu vor putea se cum-
pere pământurile sătenilor.
«Prin acesta a doue garantie salväm mosiôra tera-
nului, singura lu avere.
«Remâne acum proprietatea rurală.
«ln alte teri, in Anglia spre exemplu, proprietatea ru-
rală este un drept poltic. Nu pôte se fie proprietar
rural de cât cetäténul Engles. Ar trebui se facem şi
noi acelaşi lucru, cu atât mai mult, că la noi, dreptu!
electoral, primul între tôte drepturile, se regulézä în co-
legii dupe proprietate. Zicendu-se representantul pro-
prietätei mari sau proprietăţea mici, se zice represen-
tantul pământului ; ar trebui, dar, ca pământul se nu
aparţină de cât cetäténului român, pentru ca să nu fie
lipsit de dreptul politic, ce este legat de dânsul. Pre-
ved, însă, că anevoe se va putea dobândi acâsta ; greu-
tatea cea mare avem se o intimpinäm, tocmai din par-
tea proprietarilor mari. Acei, cari aü să se ridice con-
tra aceste. disposiţiuni, au se fie tocmai conservatorii,
cari fac atâta paradă de patriotism astă-z; deja, ' am
auzit zicend că, printr'o asemenea măsură, mosiele, ar
perde din valôrea lor.
«Më tem, dar, că acestă garantie va fi férte anevoe
de luat. Afară de acésta, ea nu este de cât o Jumt-
tate de garantie: din nenorocire se găsesc 6meni,
tocmai din acei ce strigă mai tare, ce vor se monopo-
www.dacoromanica.ro
89
liseze tot patriotismul în acéstä chestiune, cari se fac
mâjlocitoriă Evreilor si cumperă moșii pentru dénsii.
«Prin urmare, chiar dacă am dobândi-o, acesta ga-
rantie nu va fi de cât o jumătate de garantie ; garanţia
reală şi eficace va fi numai cea luată în privirea pro-
prietäteï teranului, care are, în adevăr, şi cea mai mare
irebuintä pentru a fi protejat».
In resumat, pericolul care trebue conjurat este ca
nu cum-va Evreii să cumpere atât proprietăţile terà-
nesci, cât şi marile proprietăți rurale.
Iar, garanţiile, de luat contra acestuă pericol, sunt de
a se declara inalienabile, încă pentru un period de 30
am, proprietăţile foştilor clăcaşi, iar, pentru cele mari,
de a lega dreptul, de a le cumpera, de calitatea de ceta-
tén a cumpărătorului.
Nici o altă preocupatiune nu a intrat in spiritul cor-
pulu; electoral din 1879;
Nimem nu sa gândit, că ar fi un pericol, pentru ţară
faptul că ucei străini cari, de exemplu, in basa legilor
în vigore au cumperat imobile rurale, le ar transmite
urmaşilor lor streini, fie ab intestat, fie testamentar.
O asemerea preocupatiune nu a intrat în mintea
niménui, pentru că ea nu era şi nu putea constitui un
pericol naţional.
Pericolul, încă o dată, nu putea veni de cât din partea
Evreilor şi numai din faptul ca ei ar fi putut cumpăra
proprietăţile rurale, mici şi mari ; în contra acestui pe-
ricol şi în contra lui numai, sai îndreptat tôte strë-
duintele alegetorilor şi aleşilor naţiunei.
Neputând să asimileze pe Evrei creştinilor, — tocmai
din causă că aceştia în basa legei din 1864, puteaü
cumpera imobile rurale, — legiuitorul s'a vedut nevoit
să asimileze pe creştim Evreilor, spre a nu mai face
distinctiune între denşii, ridicându-le şi lor dreptul
www.dacoromanica.ro
90
de a cumpera proprietăţi imobiliare, dar limitând, încă,
şi acestă incapacitate, numai la imobilele rurale.
In acest sens, în adevăr, s'a pregătit şi efectuat revi-
suirea art. 7.
Ast-fel, proiectul majoritätei comisiunei Camerei zice
categoric :
«Acei ce nu se bucură de plenitudinea de cetățean
român nu pot, în alt mod, dobendi imobile rurale de
cât numai prin moştenire ab-intestat».
Ori, comisiunea respinsese, deja, un amendament al
D-lui raportor Mârzescu şi Teriachiu, după care «streinii
chiar şi acei născuţi şi crescuţi în ţară, daca nu vor
dobândi împămentenirea, nu au dreptul de a dobândi
proprietăți imobiliare prin acte între vii, disposiţiuni
testamentare saii usucapiune.
«Prohibiţiunea acesta nu se aplică la acei streini cari
după legile anteridre aveai dreptul de a dobândi imobile».
Pe de altă parte, D-l P. P. Carp, membru în comisiunea
de revisuire, pentru a exprima şi mai limpede ideia ge-
nerală asupra acestui punct, a propus, pur şi simplu, că:
«În privința drepturilor civile pentru streini, se
menţine legea din 19 August 1804» ; care va să dică,
în alte cuvinte, că de aci inainte streini: de ori-ce rit să
nu mai pâtă cumpera imobile în România, de cât
conform acestei legi.
In fine, d-l Codrescu propusese, şi D-sa, un amen-
dament in urmätôrea coprindere:
«Numai acei, ce se bucură de plenitudinea dreptu-
rilor de cetăţean român, pot dobândi imobile în Ro-
mânia».
Dar, atât amendamentul D-lor Mărzescu-Teriachiu, cât
si amendamentul D-lui Codrescu aü fost respinse de
comisiune; amendamentul D-lui Carp, — care făcea
parte din o întreagă propunere de revisuire, — a fost
www.dacoromanica.ro
91
respins, nu din causa dispositiuneï de mai sus, ci din
causa acelora, relative la naturalisatiune.
Din cele ce preced, însă, resultă, în modul cel mai
invederat, că comisiunea nu a înţeles şi nici a voit să
proclame, în mod absolut şi fără nici o exceptiune, inca-
pacitatea absolută a streinilor, de a dobândi imobile
rurale 1.
Daca ea ar fi înţeles acesta, ea ar ñ trebuit să
adopte amendamentul D-lui Codrescu.
Daca din contră, ea ar fi inteles să extindă acestă in-
capacitate şi la ori-ce acte între vii, la dispositiunile tes-
tamentare şi la usucapiune, ea ar fi admis amendamentul
D-lor Mărzescu şi Teriachiu.
Ori, cum ar fi, însă, nici propunerea de revisuire, fă-
cută de Camera deputaţilor, nici aceea, forte pe scurt,
făcută de Senat, şi pe care însăşi membrii comisiunel
de iniţiativă ‘si reservaseră să o mai extindă sait
restrângă prin amendamente, nu aii fost agreate de
guvern.
Acesta,—atât prin organul autorisat al D-lui C. A.
Rosetti, preşedintele Adunăre. deputaţilor, cât şi prin
acela al propriului sei şef, f. C. Bratianu, — a declarat
in şedinţa Adunărei deputaţilor, din 4 Iuliu 1879, textual
cele ce urmézä:
D-l C. A. Rossetti: «D-lor deputați, după lucrarea fă-
cută in secţiuni (căci propunerile de mai sus nici nu
aŭ ajuns în discuţiune publică), în privinţa revisuirei
Constitutiuneï, védènd că nu mai am onôrea de a re-
presenta majoritatea Camerei, şi fiind peste putinţă ca
un preşedinte să pôtä conduce lucrările Adunärer, când
1. «Cutez a afirma, a zis D-l G. Mârzescu, raportorul și
unul din factorii cei mai importanţi ai revisuirei, în ședința
Senatului din 10 Februarie 1886, că n'a trecut prin gândul
si cugetul nică al unui membru al Camerei de revisuire, de
a lipsi si de a alunga pe copil de la moștenirea părintelui seü».
www.dacoromanica.ro
nu mai are ondrea de a representa ideile majorităţei,
de aceea depun demisiunea mea de preşedinte».
Declaratiune identică şi din partea D-lui I. C. Bră-
tiann, care a anunţat Camerei că 'şi depune demisiunea
în mâinele A. S. Regale, demisiune care a si fost
primită.
Insärcinat, din nou, cu formarea cabinetului, D-l I. C.
Brătianu "şi-a asociat, ca ministru al afacerilor streine,
pe distinsul jurisconsult B. Boerescu.
In programul, cu care noul Cabinet s'a presentat ìn-
naintea Camerilor, citesc, cu privire la chestiunea ce ne
preocupă :
«Guvernul D-vâstră crede a corespunde atât la cerin-
tele diplomaţiei Europene, cât şi la preocupările legi-
time ale tërel, când pe recunôscerea principiului ega-
litaţei religiose şi libertăţei cultelor, el va admite si
va susţine pentru revisuirea art. 7, in partea relativă
la interesele n6stre interidre, o solutiune basată pe prin-
cipiul naturalisärei individuale, care exclude ori-ce ca-
tegorii, precum şi pe restricțiună speciale pentru do-
bândirea proprietăţei rurale», nu, insă, generale şi abso-
lute, cum se pretinde.
Jar, Camerile añ fost, în urma propunere: noulu Mi-
nister, prorogate până la 11 August.
Inainte, însă,de a merge mai departe, trebue să vedem
de ce guvernul precedent era, el, in disensiune cu Ca-
merile şi nu accepta, el, operele comisiunilor lor.
Strâns, pe de o parte, între intransigenta Camerilor,
iar, pe de alta, constrâns la imediata executare a trac-
tatulu din Berlin de marile puteri, — guvernul nu a
putut găsi alt mijloc, de câi să demisioneze, să se
reconstitue cu alte elemente şi, în fine, să proroge Ca-
merile până ce se vor mai linisci şi pregăti spiritele.
Să nu se uite un singur moment, că, în aceste res-
timpu, sorta, viitorul, independența României, eraü în
www.dacoromanica.ro
93
mâinile marilor puteri, şi că acestea, -— dupe cum toți
agenţii noştri: diplomatici informaü cabinetul,— se pre:
gătiau, chiar, să exercite o presiune colectivă în contra
nôstrà, spre a ne obliga să înscrim, pur şi simplu, în
Constitutiune art. 44 al tractatului din Berlin.!
Programul noului cabinet este comunicat tutulor gu-
vernelor străine, prin agenţii noştrii în streinatate.
«Programul! nostru, zice d-l B. Boerescu, în telegrama
sa circulară din 12/93 Iulie 1879, conţine declaratiunea
formală, că ne vom conforma tractatului din Berlin şi
că vom introduce in Constituţiunea nôsträ principiul
art. 44, că religiunea nu mai este un obstacol la dobân-
direa şi folosinţa de drepturi politice şi civile. Dar
trebue să asigurăm tara şi să calmăm spiritele, decla-
rând că guvernul va căuta să salvgardeze interesele `
nationale şi economice, susținând solutiunea revisuirei,
prin naturalisarea individuală, fără categorii și cu
Gre-care restricțiuni pentru dobândirea proprietăței
rurale».
Si, prin nota explicativă, din 12/25 Iulie 1879, d-l B.
Boerescu adaogă:
«Cât pentru restrictiunile, pe cari le admitem, în cea
ce privesce dobândirea proprietăţilor rurale, se intelege
uşor că acâstă chestiune nu atinge nici un principiu
de ordine exteridră. Ea nu ar provoca de cât măsuri
conservatorii, în acord cu instituţiunile nóstre politice».
Cum au lost primite aceste propuneri în streinătate?
Agentul nostru la Berlin, d-l G. Vârnav Liteanu ne
o spune în raportul sëü din 16/28 Iulid 1879:
«ln resumat şi pentru a conchide d-l de Radovitz, (se-
l. Vezi în Cartea verde,: Documente oficiale din corespon-
denta diplomatică, de la ?{,, Septembre 1878, până la !?/,, Lu-
Hü 1880, presentate corpurilor legiuitére în sesiunea anului
1880—1881, notele d lor agent. diplomatică, Liteanu de la
Berlin, Calimaki Catargiu de la Paris, ete. p. 54 şi ur.)
www.dacoromanica.ro
94
cretarul de stat ad-interim la departamentul afacerilor
streine al Imperiului German), este de părere că, dacă
voim să scăpăm de diplomaţia europeană şi să ne re-
luăm libera dispositiune a destinatelor nôstre, nu este
alt mijloc de cât să inscrim în constitutiune principiul
egalităţei de drepturi, să chemăm la cetăţenie un nu-
mer Gre-care dintre e1, să acordăm la toţi accesul
la naturalisatiune, cu dispensă de stagiu pentru uni.
dintre ei. El adaogă că, cu aceste condițiuni, dreptul
de a cumpăra proprietăți rurale ar putea să fie ra-
tașat la drepturile politice».
Cu tote aceste asigurări, insă, causa României nu
făcea un pas in streinătate. Guvernul hotărăsce, — în
„cele din urmă,—ca d-l B. Boerescu să plece, singur, în
misiune şi să pledeze marele nostru proces, înaintea
diplomaţie. europene.
Nu voiă repeta, în destul, că revisuirea art. 7 a esit
dintr'un adeverat compromis cu Europa,—prin urmare,
pentru al înțelege trebue să asistăm la discutiunile,
carı aü adus acest compromis.
Plecând din Bucuresci, d-l Boerescu s'a oprit la Viena,
unde a fost primit de Baronul Calice,— însărcinat special
cu chestiunea nôstrà isdrailita,—şi de Baronul d'Orezy.
«Am urmat a expune celui d'intâi,— zice d-l Boe-
rescu in raportul cel face colegilor sei din Bucurescii,
dificultăţile locale si interesele economice ale terei,
cari sunt legate de solutiunea chestiuneï isdrailite,
am explicat motivele cari ne fac a introduce res-
tricfiuni, pentru cumpărarea moșiilor de către străină.
«Baronul "mi-a r&spuns, că acesta ne pote vétäma
intru cât-va, căcı preţul mosiilor şi exploatarea lor ar
suferi, dacă am reduce numerul cumpărătorilor. Îi am
explicat că, ast-fel, am înlătura alte inconveniente mai
1. v. Cartea Verde, citată, p. 80.
www.dacoromanica.ro
95
mani ; Şi, pe lângă acésta, am mai adäogat: vom sci în
tot-d'a-una a da dreptul de a cumpera la acei dintre
streini, cari ar fi folositori tereï. In ori-ce cas, "lam
făcut să observe,că acest principiu pare a fi primit de
tóte puterile şi că nu mai presintă greutăți.»
«Cât pentru intrevederea cu Baronul 'd'Orczy, acesta
a fost maï reservat în convorbirea sa, nu a avut nimic
de însemnat, continuă d-l Boerescu, afară de câte-va
observatium, ce 'mi-a fâcut asupra restrictiumlor rela-
tive la proprietatea rurală, pe carı d-sa le găsea cam
exagerate, pentru că, zicea d-sa, aceleaşi temeri existaü
în Ungaria in 1868, când a emancipat pe isdrailiţi si,
cu tóte acestea, experienţa a probat că isdrailitit nu au
cumpărat prea multe proprietăţi rurale.
«Mi-a fost uşor a respunde la acestă obiectiune, făcând
cunoscut Baronului starea economică a tere: nostre si
pericolul, ce ar resulta, dacă tote imobilele hipotecate
isdrailitilor, mai cu sémä, ar fi puse in vinzare forțată si
cumperate cu preţuri minime. Când vom avea destule
instituţii de credit, iam zis, când capitalurile vor fi
eftine, nu ne vom mal teme de acest pericol, dar, pen-
tru un moment, instinctul nostru de conservare, ne face
a ne teme de el.
Din tóte cele ce preced resultă, dar, în mod neindoelnic,
că în mintea guvernului, care pregătea revizuirea art.
7, era, pur şi simplu, idea de a se lua măsuri în contra
cumpărării de către streini de imobile rurale.
Ast-fel, a resunat, pretutindeni, glasul organului nostru
autorisat, şi nimenui nu este permis azı a'l desavua,
azi, când reforma, pregătită de el, a fost acceptată, tale-
quale, şi de noi şi de puterile streine.
Pentru a da, însă, un corp acestor idei, D-l Boerescu
a elaborat o mică, schiţă, în car. se coprindea basele
viitéreï revizuiri.
Ori, in aceste base, se vede, deja, simburele art. 7 $ 5.
www.dacoromanica.ro
96
«Dreptul de a dobândi proprietăţi rurale în România
va fi legat de drepturile politice, respectându-se însă
drepturile streinilor, cari vor fi dobândit asemenea
bunuri în virtutea legilor anteridre»,
Iată, dar, cuvântul de a dobândi întrebuințat si de D-l
B. Boerescu, autorul,—cum o să vedem,—al proectului
de revisuire, proect care a şi fost votat,
In ce sens, însă, a înteles D-l Boerescu acest cuvânt?
El a spus'o. fără inconjur : in sensul de «a introduce
restrictiuni pentru cumperarea moșiilor de streini»,
cum a spus’o,in mod formal, Baronului Calice, cu alte
cuvinte, de a estinde prohibiţiunea din legea din 1864
şi la streinii creştini, pe cari, până acum, acestă lege
» ocrotea,
Acestă schiţă a fost immânatä de D-l Boerescu con-
telu: Andrassy şi însoţită de explicatiunile ce cunóscem,
deja, şi pe cari D-sa le-a expus şi acestuia,
Mergend la St. Petersburg, D-l Boerescu a fost pri-
mit de către generalul Chanzy, Ambasadorul Francia,
şi, cu acestă ocasiune, D-sa, care avea ante-proectul
seu în carnet, explică, fără nic. o umbră, adeverata sa
gândire.
«In Algeria, "i spune generalul Chanzy!, Evrei,
fac ceva mai mult, şi consecinţele pot fi grave
pentru viitor, Ei acapareză, gradat, tote pământurile,
Imprumută banı nenorocitilor de Arabi, pe can "i ex-
ploateză in tôte modurile. Termenul datoriei vine. Arabul
nu pôte plăti. Evreul, în calitate de cetätean ’l expropiază,
şı cumperă pămentul s&ii. Unde vom ajunge cu acâsta,
eŭ nu sciù».
«Tocmaï aci, r&spunsei eu, raportă D-l Boerescu co-
legilor să, e primejdia pe cari voim să o înlăturăm
1. Cartea Verde, citată, p. 102.
www.dacoromanica.ro
97
la noi, prin restrictiunile pe cari voim să le punem
dreptului de a dobänui imobile rurale».
Scopul, dar, al disposiţiunei din art. 7 $ 5 a fost, pre-
cum am spus'o deja, de a înlătura pur şi simplu acésta
primejdie. Ori, cessante ratione legis, cessat el ejus
dispositio.
La objectiunea D-lui de Radovitz, că asemeni restric-
tiuni ar micşora valôrea pămenturilor nostre, D-1 Boe-
rescu se grăbesce a respunde că, «acesta nu este de
cât o măsură de conservatiune, pe care vom sci să nu
o exageräm ; nu n vom da o întindere mai mare de
cât reclamă interesele ; şi, în acestă limită, vom sci să
acordăm înlesniri pentru dobândirea proprietăţilor ru-
rale, acelora dintre streim şi dintre supuşi: români, carı
vor merita, saii ale câror capitaluri vor fi de folos pen-
tru exploatările agricole».!
Prin urmare, dar, nu este şi nici nu putea fi vorba de
a proclama un principiu atât de absolut în cât, precum
vom vedea, consecințele lui ar duce on la absurd, ori
la odios; ci, pur şi simplu, o mesura de conserva-
tiune, gradată dupe interesele in primejdie şi destinata,
chiar a fi atenuată cu timpul.
In nic. un cas, şi nicăeri, nu a fost vorba de a se
restrânge veri un alt drept, pentru streini, de cât acela
de a cumpera imobile.
D-l Boerescu cunoscea, însă, forte bine diferitele
amendamente, diferitele proposiţiuni şi propunerile făcute
de comisiunile de iniţiativă ; d-sa scia, prea bine,că unii
voiaü să ridice streinilor tacultatea de a dobândi imo-
bile rurale, întrun mod absolut, iar alţir, numai prin
unele moduri de aquisitiune. D-sa era un jurisconsutl
consumat, care aprecia, la justa lor valére, intinderea
cuvintelor ce întrebuința, şi nu este de adinis, un singur
l. v. Cartea Verde, citată, p. 108.
www.dacoromanica.ro
98
moment, pentru ondrea şi demnitatea acestei ţări, că
epresentantul sai in streinătate, investit cu o misiune
specială, să fi avut impudenta, una se spună Europeí,
de la care ceream recunoascerea idependenteï nôstre,
si alta sä facä in realitate.
Nu, nu se pôte sustine, cu cinste si sincer cà acest
mare om de Stat, care a bine-meritat de la patrie, s'a
făcut culpabil de un act de duplicitate, atât de josnic.
Indată, dupe intércerea D-lui Boerescu din streinétate,
la 4 Septembrie 1879, s'a început discutiunea asupra
proectului de revisuire, presentat de D-l B. Conta,—
proectul D-lui Mârzescu a r&mas în cartône şi nu a
venit, nici o dată, in discutiune.
Intre proectul D-!lu1 Conta, insă, şi acela a d-lui Mar-
zescu nu este, în fond, nici uă deosebire.
Guvernul a respins acest proect pe motivul, arë-
tai de D-nul B. Boerescu, ministrul afacerilor streine,
în şedinţa de la 10 Septembrie 1879, şi anume, că el
nu este o solutiune, ci o desfidere aruncată Europei.
Adunarea deputatilor "l-a respins, in fine, şi densa,
cu o majoritate de 75 contra 53 voturi.
Terenul fiind, ast-tel, netezit, guvernu!, în şedinţa Adu-
nărei din 42 Septembrie, presintă propriul seu proect,
pe care el ’l şi comunica representantilor se. în stre-
inetate, insotindu-l de Gre-can explicaţiuni ; iată-l:
$ 2 «Nu vor putea dobândi, sub veri ce titlu ar, fi pro-
prietäti rurale, afară de vi, locun si case în oraşe, de
cât acei, cari vor fi cetățeni români, respectându-se,
insă, drepturile acelora carı le aŭ după legile anteriôre
sau în virtutea tractatelor internaţionale, existente între
România şi alte Staturi».
Si D-l Boerescu, în nota sa diplomatică din 12/24
Sey tembrie 1 zice, chiar, aşa:
À. Cartea Verde, citată, p. 148.
www.dacoromanica.ro
99
«Dreptul de a dobârdi imobile rurale este declarat
drept politic. Totuşi, veţi observa că acest drept,—
adică de a dobândi imobile rurale, —este conservat
streinilor, ast-fel precum ei ‘1 aveaü după vechile legi
saŭ ast-fel, precum el resulta din tractatele existente
între România și diversele Staturi»!).
Acest proect a fost uşor modificat de comitetul
delegaților.
«Aceste modificatiun: nu alteră, insă, spune D-l Bo-
erescu representantilor sei în streinătate, nic esenta,
nici economia proectulu guvernului».
$ 2 a fost înlocuit cu $ 5, în urmetôrea coprindere :
«Numa Românii, sau ce. naturalisati români, pot do-
bândi imobile rurale in România.
«Drepturile, până acum câştigate, sunt. respectate,
«Conventiunile internationale, asta-zi existente, r. mån
în vigôre cu t6te clausele şi termenul coprins intr'énsele»,
Intre vechiul $ 2 şi acest $ 5 nu există de cat acésta
deosebire esenţială, ca cuvintele, sub veri cetitlu ar fi,
din $ 2 aŭ lost suprimate ; ele, într'adever, nu concordau
cu adeverata intentiune a autorilor sei,—a guvernului,
— a càrui voinţă o avem, cred, deplin despicatä.
Ori, cu acéstä voinţă se acorda, fôrte bine, şi acea a
comitetului delegaților, de óre-ce D-l Giani, raportorul,
declară, în mod formal, că, fără sa se fi alterat esenţa
proectului primiliv, se presenta cel actual, modificat.
Camera deputaţilor, în şedinţa din 11 Octombrie 1879,
cu 133 voturi contra 9, a admis acest proect; Senatul
de asemeni, tot în “aceaşi şedinţă, 7] a votat cu unanimi-
tatea voturilor, mai puţin două.
D-l Boerescu se grăbesce a comunica agenţilor noşiri
1) Tot în acest sens vezi si raportul D-lui Mârzescu precum
şi proectul seii de lege, pag. 90
7
www.dacoromanica.ro
100
în streinătate aceste imbucuratôre ştiri, adăogând, cu
privire la chestiunea nôsträ:
«S'a menţinut restricţiunea pentru proprietăţile ru-
rale şi s'a repetat că drepturile existente vor fi respec-
tate, precum şi tractatele actualmente în fiinţă
«Am suprimat numai cuvintele case şi locuri în oraşe,
de unde resultă că streinii vor putea dobândi veri-ce
imobil urban».
Şi pentru a accentua, şi mai bine,că modificările in-
troduse erai de pură formă ; că ele nu alteraü, de loc,
esenţa şi economia proectului original, D-l Boerescu,
prin nota sa din 12/24 Octombrie 1879, revine din noŭ
asupra declaratiunilor sale anteriôre.
«Importă se vă semnalez că Guvernul a reuşit se
conserve esenţa proectulu săi original sia obţinut,
aprope unanimitatea, in camerile de revisuire,
«Raportul, prin care noul proect a fost depus pe
biuroul Camerei deputaţilor, a constatat, prea exact, că
modificările de pură formă, acceptate de guvern, jre-
servaseră adevăratele fondamente a primului seă proect
«Proectul amendat formulézä, ca și cel vechiu, restric-
fiuni la dreptul streinilor de a uobindi imobile rurale ;
dar, elreservă, expres, respectul drepturilor câştigate si
conventiunile internationale încheiate de România».
In fine, după ma multe tergiversaţiuni şi noni asigu-
rări, cari sau dat puterilor, acestea, prin notele lor
din 8/20 Februarie 1880, se hotărăsc să ne recunôscä
independenţa, nu însă, fără reserve, ce importă să
cunôstem ;
Iată acest important document:
«A, S. Exc. M. Boeresco, ministre des affaires étran-
gères. Note identique remise, le8 (20) Février 1880, par
chacun des Représentants d'Allemagne, d'Angleterre
et de France, à Bucarest :
www.dacoromanica.ro
101
«Le soussigné . . . . . (Gérant du Consulat Gé-
néral d'Allemagne, —Représentant d'Angleterre, —Secré-
taire d'Ambassade, Gérant l'Agence et Consulat Géné-
ral de France) a vecu l'ordre d'adresser au nom du
Gouvernement (d'Allemagne, d'Angleterre, de France)
à Monsieur le Ministre des Affaires étrangères de Roau-
manie la communication suivante :
«Le Gouvernement (Impérial, —de Sa Majesté Britan-
nique, —de la République Française) a èté informé par
les soins de l’Agent de Son Altesse Royale, le Prince
de Roumanie (à Perlin,- à Paris), de la promulgation,
sous la date du 25 Octobre 1879, d'une loi votée par
les Chambres de révision de la Principauté et destinée
à mettre le texte de la Constitution Roumaine en ac-
cord avec les stipulations insérées dans l’article 44 du
Traité de Berlin.
«Le Gouvernement (Impérial, —de Sa Majesté la Reine,
de la République Francaise),ne saurait considérer comme
répondant entièrement aux vues qui ont dirigé les Puis-
sances signataires du Traité de Berlin, les dispositions
constitutionnelles nouvelles, dont il lui a été donné
connaissance, et, en particulier, celles d'où résulte
pour les personnes de rite non chrétien domiciliées
en Roumanie, n'appartenant d'ailleurs à aucune ratio-
nalité étrangère, la necessite de se soumettre aux ior-
malites d'une naturalisation individuelle.
«Toutefois, confiant dans la volonté du Gouverne-
ment Princier de se raprocher de plus en plus, dans
l'application de ces dispositions. de la pensée lib'rale
dont s'étaient inspirées les Puissances, et prenant acte
des assurances formelles qui lui ont été transmises à
cet effet, le Gouvernement (Impérial, — de Sa Majesté
Britannique,--de la République Francaise), afin dedonner
à la nation Roumaine un témoignage de ses sentiments
d'amitié, a décidé de reconnaitre sans plus deretard la
Principauté de Roumanie, comme Etat indépendant. En
conséquence, le Gouvernement (Impérial, — de Sa Ma-
jest6 Britannique — de la République Francaise) se dé-
clare prêt à entrer en relations diplomatiques règulières
avec le Gouvernement Princier. Le soussigné, en don-
nant avis à Monsieur le Ministre des Affaires étrangèrs
de la résolution adoptée par son Gouvernement, à Phon-
www.dacoromanica.ro
102
neur de Lui renouveler l’assurance de sa haute con-
sidération.»
Iată, trista istorie a recunôscereï independenţei nôstre;
ea fost obţinută, cum ziceam, printr'un adevărat com-
promis international, şi disposiţiunile art. 7 fac, in adevăr,
parte din dreptul nostru convenţional, cum prea bine, şi
fără să şi-o disimuleze a, spus-o atât D-l raportor D. Giani,
cât şi D-l B. Boerescu in Cameră.!
<Astă-zi guvernul, zice D-l Giani, ne presintă un proect
care conţine fructul unor laboriése trudiri, pentru a
combinu ambele elemente, cerute in resolvarea acestei
chestiuni, adică interesele nostre nationale si exegentile
diplomaţiei europene.
«Venind acum la aplicatiunea principiului. . . . .
eee. Şİ fără a nesocoti caracterul interna-
national al acestui fruct. . . . . . . . .»
Din cele ce preced resultä in mod invederat:
Că pericolul naţional, pe cari atât alegătorii în comi-
tiile electorale, cât si Cumerile şi guvernul în pregătirea
revisuirei art. 7, °l au avut în vedere, era acela, ca, nu
cum-va, Evreii să cumpere imobilele rurale, fie mici,
fie mari.
Că, ei, acest pericol aü înţeles să-l inconjure
Că, in acest, scop sa înscris în Constituţiune $ 5
din art. 7.
Tot din cele ce preced, resultä, însă, din contră: că
streini ai remas capabil se dobândescă imobile rurale,
1. Vezi Discursul D-lui B. Boerescu, în «Românul» pe 1879
p. 845 si mai jos p. 120,
www.dacoromanica.ro
103
prin ori ce alte moduri, în special, prin succesiune,
fie ab intestat, fie testamentară, tôte restrictiunile si
distinctiunile, făcute in sens de a prohibe şi aceste
moduri de aquisitiune, fiind fost înlăturate, atât de
camere cât şi de guvern, în tóte voturile, actele şi
vorbele lor.
Mai resultă, în fine, un punct férte important, că
acei streini, cari după legile anteriôre aveai dreptul de
a dobindi imobile rurale, aü conservat acest drept, —
adică dreptul de a dobindi asemenea imobile, — şi dupe
revizuirea art, 71.
Că acesta este înţelesul aliniatelor ultime, nu pôte fi
îndoială.
Intr'adevăr, dacă zicem că streinii, cari în virtutea le-
gilor anteridre deveniseră proprietari de imobile, aŭ
conservat drepturile lor asupra acestor proprietăţi, zicem
un non-sens.
Căci, în principii, legile nu aü efect retroactiv şi
constituanta, din 1879, nu a ataşat un atare efect legei
sale ; că, prin urmare, şi fâră nici uă dispositiune de
lege, atari drepturi câştigate, re baza legilor în vigore,
erai şi rămâneau, — în ori ce chip, — respectate.
Legiuitorul, însă, a avut, un alt principiu de echitate,
în vedere :
Eraü în România la 1879 o mulţime de streini creştini,
aflători aci de zeci de ani, — unii chiar născuţi şi cres-
cuti aici, — şi cari toţi se bucuraseră de acest drept ; —
ar fi fost dureros, dacă nu şi inic, ca aceşti 6meni — din
capabili ce eraii,— să fie, fără nici un cuvânt, declaraţi,
de o dată, incapabil.
Pentru a obvia la acest grav inconvenient, sa pus
4. v. Nota D-lui B. Boerescu din 12 Septembrie 1879, în
Cartea Verde, citată, p. 148.
www.dacoromanica.ro
104
disposiţia al. IT $ 5, şi, in acest sens, ea a şi fost intelésä,
atunci, de toţi fără discutiune !.
Pentru a se sci, deci, cine sunt capabili, după 1879, să
cumpere imobile rurale, trebue să ne repurtăm la legea
din 1864.
Ori, după acestă lege, erau capabili de a cumpăra a-
tarı bunuri, sub conditiunea reciprocitäte1 diplomatice,
or. a uneïsimple reciprocitäti de fapt, numai streinii
de rit creştin, domiciliafi în România.
Toţi acei streini de rit creştin, prin urmare, cari, la
1879, se găseau în aceste condițiuni, aü conservat, şi
după 1879, dreptul de a cumpăra imobile rurale în
România.
Din contră, acei streini de rit creştin, cari, la 1879,
nu intruniaü aceste condițiuni, de sigur, câ ei cad sub
prohibitiunea art. 7 $ 5 şi nu pot cumpăra imobile
rurale.
Cât pentru străinii de rit necrestin, asimilați de aci
înainte cu cei din urmă, ei aŭ fost şi aü rămas incapabil
de a cumpăra imobile rurale ; e1 aŭ dobândit, însă, dreptul
de a cumpera imobile urbane, precum am vedut,
lată adevărata, şi singura inlerpretatiune sănătoasă,
care se degajézà din precedentele art. 7 $ 5 si din
lucrările preparatorii
Nicăeri, — repet, — nu se vede că cine-va să fi in-
drăsnit să susţină şi să voteze incapacitatea absolută.
IT
Dar, fie că am înţelege art. 7 $ 5, in sensulrestrins, cei
l'am dat,— fie-că l'am înţelege, in sensul larg alunora,—
trebue să ne intrebăm care este adevăratul seü ca-
1. Vezi mai sus p. 90 amandamentul Mârzescu-Teriachiu,
precum și la p. 68 şi 99 nota D-lui B. Boeresou,din 12/24,
Septembrie 1879,
www.dacoromanica.ro
105
racter ? Care este sancţiunea sa? Cine, în fine, rôte
pune in mişcare acâstă sancţiune?
Pentru a putea răspunde la aceste chestiuni me voiu
servi, pe de o parte, tot de lucrările preparatorii, iar
pe de alta, de cea de a doua reguiă de interpetatiune,
pe care, am vă&dut, că ne-o dă sciinta dreptului: apro-
pierea textului de interpretat de alte disposifiuni le-
gale relative la aceeași materie sai, la materii analoge.
D-l B. Boerescu, în importanta sa misiune, a publi-
cat la Paris un memoriü,—reprodus în Cartea verde, —în
care cu aprobarea întregului cabinet apăra, înaintea Euro-
pei, vederile guvernului in materie de revisuire aart. 7.
După ce reproduce vechiul art. 7 din Constitutiune şi
art. 44 din Tractatul de la Berlin; după ce arată ca
deja art. 11 şi 21 din Constitutiune dă, în parte, satis-
facțiune exigenţelor art. 44, D-l Boerescv dice:
«R&mâne dar să introducem in Constitutiunea Prin-
cipatului, principiul exprimat de prima conditiune.
«Este în drept cine-va să ne câră mai mult?
«Nu, căci puterile nu aü cerut mai mult prin trac-
tatul de la Berlin ; nu, căci aplicațiunea unui prin-
cipii, înscris în Constituţiune se face prin legi orga-
nice posteridre acestei constitutiuni».
Si mai departe:
«Executiunea art. 44 exige dispositiuni de două na-
turi diferite: Unele se'raportă la viitor, altele la trecut.
«In ceea-ce concerne pe cele d'àntëiü, aplicatiunea
art. 44 trebue să se facă, prin o serie de nou legi
organice şi prin modificaţiuni introduse in acelea din
legile existente, cari ar conţine 6re-cari disposiţiuni,
contrarii noului principiu introdus în Constituţiune.
«Ca compliment necesari şi logic al măsurilor de
aplicatiune a art. 44, guvernul român 'şi propune ase-
menea de a face să se declare prin proectul sëü de re-
www.dacoromanica.ro
106
visuire, că dreptul de a dobândi imobile rurale este
un drept politic».
D-l Boerescu, atât la Viena cât si la Berlin si la Paris
a uccentuat caracterul revisuirei, tot în acest sens,
sustinénd ca in Constituţiune nu se pâte inscrie de
cât o simplă declaratiune de principiă ; iar, aplicatiunea
lu cată să se facă prin legi. ordinare.
D-l raportor D. Giani, în expunerea sa de motive, nu se
sfiesce sa afirme, «că nu prin disposiţium constitulio-
nale, or cât de prevedătâre ar fi ele, dacă nu ar fi
desvoltate prin legi posteriôre, puse în armonie cu prin-
cipiele stabilite într'ensa, se pote consolida o națiune
pe tărâmul economic și national».
[n resumat, în Constitutiune se inscrie principiul; le-
gea ordinară ' aplică, °l pune în armonie cu tôte cele-
l-alte principii de drept, cu cari el, lăsat în voia lui,
s'ar putea găsi in conflict.
Legea este pentru Constituţiune, acea că este re-
gulainentul pentru lege.
In specie, constituantul de la 1879, declarând că «nu-
mai Românii sai cei naturalisaţ Români pot dobândi
imobile rurale in România», nu a făcut de cât să pro-
clame, pur şi simplu, principial, lăsând legiuitorului
ordinar sarcina de a regula aplicatiunea lui.
Or, acéstä uplicaţiune este complicată şi câte o dată
împinsă la exces, devine atât de odiôsä, în cât repor-
tata la spiritul leger, precum am védut, repugnă acestuia
şi este respinsă de densul.
O asemenea lege, însă, până in present nu există.
Top recunóscem urgenţa e1, miniştrii deputaţii, simplii
muritori strigă că, cu o di mai de vreme, o asemenea lege
să se confectioneze, pentru a scăpa lumea, pe justiţie
si pe justitiabili de excesele arbitrarului ; căci, să nu se
uite, că cea mai rea lege este aceea care lasă cea mat
mare latitudine judecătorului.
www.dacoromanica.ro
107
Cu drept cuvânt, dar, D-l P. P. Carp zicea, în şedinţa
Senatului, din 14 Decembrie 1892:
«Asupra textului Constituţiunei nimeni nu discută;
asupra întențiunei Constitutiuneï, cum că streinul nu
are drept dea stăpâni o mică părticică a teritorului
nostru, iarăşi nu e nici o discutiune.
(D. Carp se înşală, căci, precum am vădut, există o
întregă serie de streini cari stăpânesc, adi, imobile do-
bândite anterior 1879 saii cari, având dobendit acestă
facultate, anterior 1879, aü putut cumpăra moşii in urmă).
«Discutiunea începe, când, în contra acestor tendinţe,
se încercă un strein de a stăpâni o părticică din teri-
toriul nostru.
«Si atunci se nasre următoarea controversă: cum în-
prdici pe streini a deveni stăpân pe o părticică a te-
ritoriului nostru. D. Vernescu zice: eu confisc în fa-
vOrea Statului. Eu zic, nu; "Isilesc să vândă. In teorie
respectäm amândoui art. 7 şi în spiritul şi în ten-
dinta lui.
«Când venim însă la sancţiune, D-ta ai ca sancţiune
sg oliațiunea, din partea Statului; eŭ am ca sancti-
une, obligatiunea pentru strein să vindă ; cum am do-
vedit în Cameră, era ea sub tôte tormele şi în in-
trega ei procedură in art. 7? Evident că nu. Si atunci
am zis şi repet şi astă-zi, acâsta e treaba Corpurilor
Legiuitoare de a pune în concordanţă textul civil cu
textul constituţional, de a 'mi da mie mijlôcele fără a
comite o spoliatiune şi fără a lăsa pe strein să stăpâ-
nească, Je a împedica ‘pe strein de a poseda in țară
la mine».
Iată, încă o dată, märturicit de unul din constituant},
chiar, şi de unul care luase o parte însemnată ia re.
visuire, care, de şi propusese un proect personal al
sei, față de proectul guvernulu din 12 Septembrie,
www.dacoromanica.ro
108
'] a retras şi a votat pentru acest din urmă, motivând,
chiar pe larg, votul său.
Dar numai $ 5 din art. 7 se găsesce în Constitutiune
purtând acest caracter, pur declarativ? Nu, ci o serie
întreagă de dispositiunt.
In special mai tote acelea, cari sunt coprinse în Ti-
tlul II, «Despre drepturile Românilor».
Nu voii releva, pe acelea cari sunt privitore la
drepturile publice şi cari, dacă Codul Penal saă alte
legi nu ar veni să le dea o sancţiune, desigur că
nimănui nu "i ar trece prin minte că violarea lor ar
putea fi pedepsită, càci «ulla poena sine lege».
Dar, să më opresc numai la un alt articol, care are
o mare analogie cu art. nostru, şi ca origină şi ca re-
dactiune ; voesc să vorbesc de art. 22 al. II.
« Actele stăreı civile, zice acest articol, sunt de
atributiunea autorităţei civile şi întocmirea acestor acte
va trebui să preceadă, in tot-d'auna, benedictiunea reli-
gi6să, care pentru căsătorii va fi obligatorie, afarä de
ceasurile ce se vor prevedea prin anume lege».
Redactiunea acestui articol a fost propusă de D- M.
Kostachi Epureanu.
Cu t6tă opositiunea şi combaterea logică ce i s'a făcut
de D-l raportor al Constitutiuneï, D-l Ar. Pascal şi de
D:1 C. Boerescu, el a fost primit.
Din textul sëü clar, din discutiunile parlamentare
intinse, cari aŭ precedat votarea lui, resultă, în mod ne-
indoelnic, că legiuitorul a voit, ca căsătoria să nu fie
valabilă, numai prin simplu fapt al celebrărei ei de către
oficerul de stare civilă; el a cerut.— şi a cerut acesta
in mod imperativ,—ca ea să fie urmată şi de celebrarea
religi6să.
Acest principii, însă, nu s'a intrupat intr'o lege de
aplicatiune, chemată, mai ales, să pună în armonie co-
www.dacoromanica.ro
109
dul canonic cu codul civil, relativ la efectuarea căsăto-
riilor, dat fiind numerôsele conflicte si nepotriviri
dintre ele.
Jurisprudenta, după o óre-care esitatiune, a găsit ade-
verata şi singura logică solutiune: Hotărârea Inaltei
Curu de cassaţie fiind o hotărâre de principii, merită
să fie reprodusă aci în întregul ei, considerantele el,
in adevăr, se pot, mutatis mutandis, invoca neschim-
bate, in casul nostru 1.
«Curtea deliberând :
«Asupra motivului de casare basat pe «violarea art. 22 din
Constitutiune.»
« Vëqënd art. 22 și 132 din Constitutiune, precum și art. 151
cod. civil:
«Considerând că Consitutiunea română din 1866, ca cele mai
multe legă constituţionale a diferite state, conţine, sub două
rubrică distincte, două feluri de disposiţiuni: 10 disposiţiună
având de obiect o declaratiune de drepturi, 20 dispositiunY tin-
dând a organisa puterile Statului ; ca aceste două felurr de
disposițiuni diferă unele de altele, prin aceia că, pe când cele
din urmă sunt nisce dispositiuni precise de drept constitu-
tional, in vederea organisărei Statului şi a corpurilor menite
d'a-i servi drept organe ai puterei sale, și ca atarï purtând
în ele înșile puterea de a înlocui pe deplin și imediat dis-
pusitiunile constituţionale anteridre și a le abroga, fie formal
fie virtual, cele d'ântâiii nu sunt de cât nisce declaraţiuni de
principiii, având de obiect drepturile omului și ale cetäténuluï,
si ca atari nu pot avea deplin și imediat efect în aplicatiunea
lor, când ele sunt contrarii saú incompatibile cu dispositiunile
legilor existento, la data promulgarei Constituţiunei, de cât
in casul când Constituţiunea, de o-dată cu declaratiunea unui
noii principiii, prescrie ea însăși sensul şi întinderea acelui
1. v. Inalta Curte de Casaţie s. L No. 1, din 9 Ianuarie
1884. B. 1884, p. 2 si ur.
www.dacoromanica.ro
110
noi principiü, precum și modul și conditiunile aplicatiuneï
lui, ccoa ce nu pote avea loc de cât atunci când Constitu-
tiunea îndeplinind ea însăşi misiunea unei legă ordinare,
prescrie un noi sistem legislativ complect, menit a înlocui,
pe deplin, sistemul deja existent, pe basa vechiului principii ;
«Că acesta a Zost și cugotul constituantilor români, din 1866,
în privinţa efectelor principielor proclamate in titlul consti-
tutinneï : «Despre drepturile Românilor,» resultă din urma-
tâvele considerațium : 10 faptul ca Constituţiunea în ultimul
alineat al art. 132 cere ca legile existente în momentul pro-
mulgătci séle si se revizuiasca, spre a se pune in armonie
cu Constituţiunea, nu se pote explica de cât prin consideratin-
nea, cı în ideia constituantilor noştrii din 1866, legile exis-
tente atunce. și contrarii principiilor din Constitutiune nu sunt
t6te abrogate prin simplul fapt al proclamărei acelor principi
constituționale, cäci nu se pote atribui voinţei constituantilor
d’a se revizui și a se pune în armonie logile vech1 cu Con-
stitutiunea, dorința unei revisuiri de forma și de stil, a unei
armoni: literare în momentele njstrə legislative; 20 Dreptul
timporal st trans'toriii, dar cu totul exorbitant, acordat prin
art. 102 înalte. Curti de casitiune și justiţie, ca, in ceea ce
privesce pe ministri. dati în judecata ei, ea să pôta, fără exis-
tenta unei legi prealabil promnilgita, sa caracterize delictul
şi sv determine pedépsa, în alte cuvinte, dreptul dat unui
corp al Statulmu d'a fi în același timp si legiuitor și jude-
ciitor în materie penala, acest drept, creat în vederea necesi”
tatoi d'a organisa imediat o responsabilitate eficace a miniş-
trilor, nu se pote esplica de cât prin considerațiunea că, în
ideia chiar a constituantei, o simpla declaratinne a princi-
piulu că miniștrii vor fi responsabili, nu putea să facă în
realitate responsabile penalmente și civilimente pe nisce per-
sine, care, după principiile legilor ın vig6re, în momentul
promulgare: Constitutiuneï, nu erai responsabile ca miniștrii,
nici ponalmento, nică civilimente ; 3. A se admito regula că
proclamarea unui principi i în Constituţiune are de efect abro-
www.dacoromanica.ro
111
garea imediată a unor leg. bazate pe un principiii contrariu,
ar fi mai în tote casurile si în special în materie, do atât
de mare interes social, ca aceia a casătoriei, a lăsa instituţiu-
nile sociale în incertudine, a le desorgunisa ;
«Considerind ca in materie de casätorio, contrariu princi-
piulu codului civil, care face din actsta institutiune o in-
stitutinne pur civila și o organiséza în consecința intr’un mod
detaliat și complect, sub acest punct de vedere Constitutiunea
proclamând obligativitatea ceremonie: religiôse, a facut o sim-
pla declaratiune a unu principiu nou, fara însa a-l regle-
menta, făra a spune care e sancţiunea neobserväreï formali-
taței ceremoniei religiôse, fie din voința ambilor soți, fie din
voinţa unuia din ei, fie din refusul bisericei d'a da benedic-
fiunea nuptialä, fie in fino din neputinta d'a sa faco actul
religios prin mértea ambilor sati unuia din sotï, survenita in
urma celebrărei casätorier do catre oficerul stare. civile:
«Ca nepronunţi ndu-se asupra tutulor acestor cusună și altora
ce se mai pot presinta în practică, el a voit sa lase legisla-
ture. ordinare sarcina d'a legifera asupra întregei materii
într'un mod complect și armonic, cu singuru restrictiune ca
legea viitâre su aibă drept basá principiul nou al obligativi-
tafer ceremonie religiôse, a admite acest principiu în lege
ca regula generala și a prevedea ca esceptinne casurile în care
casatoria se va putea face și făra acea ceromonia, precum
anume o și spune art, 22 citat;
«Ca așa fiind, bine și drept derisiune: atacata, adoptând moti -
vele primilor judecatori, a respinscererea de nulitate a casatorie!
facuta de Panait Dumitrescu contra femeiei Vota Constanti-
nescu, cerere de nulitato fundata pe motivul ca casatoria ce-
lebrati între aceste două persono de catre oficerul starea civile,
n'a fost urmată de benedioţiunea religiésa».
Din considerantele precedente urmeză, dar, că dispo-
sitiunile coprinse în Titlul II sunt simple declaratiuni
de drepturi ; că aplicatiunea acestor disposiţiun şi, in
www.dacoromanica.ro
112
special, acea a disposiţiunei art, 22 si a tutulor celor cari
sunt identice cu densa. este lăsată în sarcina legiuito-
rului ordinar, singur chemat a pune in armonie diferi-
tel» legiuiri contradictorii.
Si, că atât timp cât o asemenea lege nu s'a tăcnt,—
art. 22, ca şi cele analôge lui, sunt şi remân simple in-
joncţiuni, adresate de constiluant legiuitorului ordinar.
Instantele judecătoreşti, însă, nu pot usurpa rolul
legiuitorului; ele nu pot face 1 gile, pe cari tot ele
sunt chemate ale interpreta şi aplica.
Intw'un cuvent, aceste dispositiuni nu aŭ nici o sanc-
tiune, ele sunt muda, praecepta constituţionale.
In ce consistă, întradevăr, acestă sancţiune? Cine
pôte pune in mişcare penalitatea, edictată de !ege? In ce
termene? Cu ce condițiuni? etc., tote chestiuni, de cea
mai înallă gravitate, si pe cari judecătorul nu le pote
resolva, de cât împietând asupra rolului reservat puterei
legiuitôre.
Dar, o atare conceptiune a rolului judecătorului con-
stitue cea mai flagrantă anarhie.
Faţă, dur, cu tôte aceste împrejurări, de fapt, cu
declaratiunile formale ale D-lui B. Boerescu, Ministrul
Alacerilor Streine, față cu asigurările date de D-l ra-
portor D. Giani, faţă cu mărturisiri'e reiterate ale ìn-
suşi constituantilor, că art. 7 nu are alt object de cât
a proclama un simplu principiu, faţă cu argumentele
de drept date cu privire la art. 92, şi asupra cărora
Inalta Curte de Casatiune nu a variat, până acum, cum
putem înţelege următorul considerant, pe care "| citesc
in dec. sa No. 564/91, 16 Oct (B 1891 p. 1084)?
«Considerând, zice Inalta Curte de Casatiune, s. I,
că nu sar putea opri aplicara dispositiunilor art. 7,
$ 5, precum a tutulor dispositiunilor ce decurg, nicl
prin motivul că constitutiunea ar fi proclamat numa:
un principiu a cărui reglementare ar trebui să se efec-
www.dacoromanica.ro
113
tueze prin o lege specială, la elaborarea cărei prin-
cipiul enunciat să serve de normă, liind-că prin nimic
nu se revelează rezerva reglementară posteridrä, şi
flind-că dispositiunea din $ 5 are caracterul unor dis-
posiţiuni imperative, aplicabile in viitor fără deosebire ;
că ori-care ar fi deosebirea, între complexul normelor
ce constitue dreptul public si între complexul normelor
ce constitue dreptul privat şi natura lor varie, acesta
e discuţie zadarnică în sine, fiind-că nu pote avea de
resultat a lua dispositiunei din $ 5, în chestiune, carac-
terul ce 7] are.
«Considerând ca, asemeni, nu se pote inăltura obliga-
tivitatea dispositiuneï prin consideratiunea că nu ar
avea sancţiune, căci sancţiunea disposiţiunei e suficient
a o căuta şi constata în caracterul imperativ şi în preo-
cupările, ce le a avut legiuitorul pentru preservarea
proprietäter rurale».
Inconsecinta Inalteï Curți de Casatiune este flragrantă.
Intr'adever: Tot atât de imperativ, ba am putea zice,
chiar, şi mai imperativ, este şi art. 22, de Gre-ce el
dispune câ: «benedicțiunea reiigidsă pentru căsătorii
este obligatorie» ; de Gre-ce din desbaterile lungi, clare,—
iar nu obscure ca in casul nostru,—resultä în mod
categoric, că legiuitorul constituant, tot într'un interes
de ordine publică,— ba aşı putea zice şi aci de ordine
superiôrä, chiar,— aceleia care a dictat dispositiunea
art. 7 $ 5,—în interesul organisatiuneï familiei, fun-
damentu! însuşi al societăţei,—legiuitorul, zic, a edictat
dispositiunea art. 22, şi, cu tote acestea, Onorata Inalta
Curte de Casaţie nu a esitat, cum am văzut, a judeca
că legiuitorul nu a făcut alt, de cât să proclame un
simplu principiu constituţional.
Motivul dat de Inalta Curte că, «prin nimic nu sere-
velează rezerva reglementară posteridrä» adică, mai
clar, ordinul intimat de constituant legiuitorului, de a
www.dacoromanica.ro
114
reglementa acest principii prin o lege de aplicatiune,
nu este de cât un color, căci, Inalta Curte nu avea de
cât se examine, cu atentiune, lucrările preparatorii, pe
cari mai sus le am raportat, pentru a vedea expresă,
tocmai voinţa, a cărei ființă ea o tăgăduesce.
Tot atât de putin întemeiată, este şi cea de a doua
consideratiune, pe care Inalta Curte o dă pentru a pre-
vede cu o sancțiune positivă art. 7 $ 5.
Da, este exact, in drept, că dispositiunile de lege in-
teresând ordinea publică atrag, după ele, în cas de
violatiunea lor, nulitatea actului, impotrivitor e.
Dacă, însă, acest principii es'e adevărat, el nu trebue
totuşi aplicat fară discernement.
In specie, judecătorul isbind de nulitate, în mod ab-
solut, tâte titlurile de acquisitiune ale str&inului, va,
infirma, dupe împrejurări, nu numa acte voluntare
făcute de strâin, dar, încă, şi texte formale de lege, pe
cari legiuitorul ,prinart. 7 $ 5, nu a înţeles se le atingă
Ast-fel, precum vom dovedi mai la vale, el va infirma.
tóte dispositiunile de lege privitore la succesiuni legi-
time, la succesiunele testamentari, la usucapiune, etc.,
tôte disposiţiuni legale, interesând, dacă ru într'un grad
superior, cel puţin într'un grad egal, ordinea publica,
de a cărei paza Inalta Curte se arată atât de gelosä.
Arbitrariul este invederat ; nu există nici o rațiune,
de a distinge; judecătorul, dar, după capriciul seu, va
menţine sau va infirma cutare titlu de acquisitiune,
dupe cum i se va părea lui, că acesta trebue se pre-
vale sau să se subordone principiului din art. 7 $ 5.
Acésta este, din nenorocire, sôrta tutulor theoriilor
aprioristice, tutulor theoriilor absolute, cari, sclave ale
textului, refusă se pătrundă în inima şi în mintea le-
giuitorulu: „pentru a scruta, acolo, motivele intime ale
consciinţei lui, ale determinaţiunei lui.
www.dacoromanica.ro
115
HI
Să apreciem, acum, consecintele la cari conduce inter-
pretarea extensivă a art. 7 § 5; acesta este cel de al
treilea criteriu, pentru a afla adeveratul sens al lege.
«A dobendi este un termen generic, — a zis D-l Ze-
nide, Procuror la Curtea de Apel din Bucurescr, în
discursul s&u de inaugurare al anului judncătoresc
1884—85, — "1 găsim întrebuințat în titlul cărţei III-a a
codului civil, care se ocupă despre deosebitele moduri,
cu cari se câştigă proprietatea bunurilor; el coprinde
tâte modurile aquisitive de proprietate, cu titlul oneros
sau gratuit. Românii, şi ce. naturalisati români, sunt
capabil de a dobândi prin tôte aceste moduri, tôte bu-
nurile ce sunt în comerciu, fără osebire ; streini: sunt
opriți a dobendi numa: imobile rurale, adică nu pot
deveni proprietan prin nici unul din aceste moduri
Ast-fel, o succesiune compusă din imobile rurale se
deschide în România ; dacă printre moştenitori se află
şi un strein, el trebue depărtat, ca incapabil, dupe $ 5
al art. 7 din Constitutiune.
«Ce se face cu partea lut? O va lua comoştenitorul
român sai succesibilul dupe el, şi in lipsă, si a unuia şi
a altuia, succesiunea trebue declarată vacantă».
Iar, D-l Prim-Preşedinte al Curtei de Apel, Adolf Can-
tacuzino, "1 respunde: «mai ales împărtăşesc, întru tôte,
părerea D-vésträ, că streinii sunt incapabili de a dobendi
O succesiune compusă din imobile rurale situate în
România» 1.
Acâsta opiniune a găsit un ecou deplin, intr'o recentă
decisiune a Curtei de Apel din Bucuresci, $ 12.
«Considerând, dice acéstä Onor. Curte, ca in virtutea
art. 7 $ V din Constituţiune, numai Românii, sai ce! na-
1. Dreptul, 1884, No. 58,
2. Dreptul, 1896, No. 47.
www.dacoromanica.ro
116
taralisaţi români, pot dobendi proprietatea imobilelor
rurale,
«Că art. 7 din Constitutiune, servindu-se ile termenul!
generic, dobândi, şi nefäcènd nici o distinctiune între
deosebitele modun de dobândire a proprietäter, a arétat
destul de lămurit, că streinii nu pot deveni proprietari
pe imobile rurale, prin nici unul din mjlôcele, prin cari
se pôte dobëndi proprietatea, după codul nostru civil.
«Considerând, prin urmare, că streinul nu este privat,
în principiu, de dreptul de a succede, art. 7 din Cons-
titutiune n ridică, insă, dreptui de a dobendi proprietatea
imobilelor rurale şi prin succesiune, căci successiunea,
fiind şi ea unul din modurile de dobândire ale pro-
prietaţei, arătate de codul civil, e coprinsă în termenul
generic de care se serva art. 7 al Constituţiunei.
«Considerând că, dacă sar distinge între dobândirea
cu titlul universal şi dobândirea cu titlul particular,
care singură ar fi în art. 7, s'ar introduce in acel articol
o distinctiune pe care textul nu o face;
«Ca o asemenea distinctiune este contrarie şi spiri-
tulu disposiţiunei art- 7, cäci dacă nuinai dobândirea
cu titlu particular ar fi coprinsă în art. 7, artrebui să de-
cidem ca streinii pot deveni proprietan pe imobile ru-
rale şi prin testament, şi prin donatiune şi chiar prin
vindare, când transmisiunea ar avea de obiect. nu un
imobil particular, ci o universalitate de bunuri, in cari
sur gasi coprinse şi imobile rurale, solutiune care ar
fi, de sigur, în opositiune cu scopul art. 7»!.
4. Tot in acest sens, s'a pronuntat şi Tribunalul de Suceava
(sentinţa din 7 Noembrie 1891, Dreptul No. 75, 1891) și Curtea
de Apel din Jasi (decisia din 5 Decembre 1891, Dreptul No.
13, din 1899).
«Avènd în vedere, zice Curtea de Apel din Iaşi, secțiunea I,
ca, dupe dispositiunile art. 7, $ V din Constituţiune, numa:
Roménii sau cer naturalisati româna, pot dobândi imobile ru-
www.dacoromanica.ro
117
Acssla opinie a starnit, în potriva e1, clamôrea ge-
nerală,
rale în România, deer streinii sunt incapabil. de a dobândi
asemenea imobile ;
«Având în vedere, ca cuvântul a dobândi, întrebuințat de
legiuitorul constituant, fiind generic, cuprinde tote molurile
de câștigarea proptietatoi, fira osehire. cu titlu oneros sau
gratuit; că succesiunea, fie testamentara, fie ab-intestat, fiind,
de asemenea, un mod de a câștiga proprietatea, conform a't.
644 si 645 Codul civil, este cuprinsa în dispos țiunea art. 7
$ V din Constituţiune:
«Având în velere, ci, din desbaterile ce au urmatin Con-
stituanta, cu ocasiunea votare art. 7, resulta cà primul proiect
de redactiune al acestui articol presentat Camerei, prevedea
că striinii nu pot în alt mol dobåni imobile rurale dn cit
prin moștenire ab-intestui, cu acest proiect fi nd respins, gu-
vernul a propus un altul în care se prevedea ca streinii nu
vor putea «ob în li, sub veri-ce ti'lu ar fi, proprietăţi rurale,
afară de vii. locuri saŭ case in orașe: acest proiect fiinl
trimis, din nou, în studiul sectiunilor, a devenit legea actuala
din cae s'a suprimat, însa, cuvintele sub veri-ce ti lu ar fi,
si afară de vit sai locuri de case în orase, declarându-se
tot atunci de raportorul leger, «ca modificatinnile facute pro-
iectului guvernulua, n'a alterat nici spiritul, nic. esența sa,
şi cı dobândirea proprietaței rurale a ‘amas tot un drept po-
liticr. Prin urmare, resulta ca Constituanta, prin menționa-
tul articol, n'a permis streinilor de a dobândi mobile rurale
prin moștenire, cacı do ar fi voit acsta, ar fi declarut'o es-
pres faţa cu respingerea primulu proiect;
«Având în velere, ca art. 7 din Constitutiune. deși este sub
titlul «Drepturile Românilor», totuşı diferitele sale disposi-
tiuni, Si în specia cea din $ V, nu este numar o declara-
pune de principiu, e, conține, din contra. o restrictiune la
modul de succesiune deja existent, si, prin urmare, find o
dispositiune negativa, nu necesitezu o altu dispositiune expresa
pentru punerea e. în aplicare: ca, ast-fel fiind, prin acesta
dispositiune s'a restrâns, în privința imobilelor rurale, nu
numa dreptul de moștoniro al streinilor. ci și dreptul de a
dispune ou-cine prin moștenire sau ori-ce alt mod de acesto
imubile în favorea streinilor
www.dacoromanica.ro
.
118
Acer, chiar, carı o profesă recunosc că ea este ex-
cesivä,
„Oră cât de aspră, a dis Dl. Adolf Cantacuzino, ar
fi dispositiunea art. 7 $ 5, ea trebue aplicată cu bună
credinţă !!?), până in diua când starea economică a tereï
va permite legiuitorului se stérgä din Constitutiunea
n6stră o dispositiune care constitue un obstacol ve-
xatoriii la libera circulatiune a bunurilor şi aduce drep-
turilor slreinilor o restrictiune excesivă, neconcilia-
bilă cu vechile tradițiuni române“.
Acesta opiniune se sprijină, unicamente, pe regula de
interpretare : cubi lex non distinguit, nec nos distin-
guere debemus».
Ori, nor am vedut, ca acéstă regulă nu este, singură
şi în tot-d'a-una, determinantă.
Că, din contră, o dispositiune legală nu este aplica-
bilă la casurile pe cari textul seü pare, în adevăr, că le
coprinde, dar cari sunt excluse de spiritul sei; cessante
ratione legis, cessat ejus dispositio. Că, dacă, în ge-
neral, nu trebue să se restrânga o lege concepută în
termen: generali, este totuși permis de a o face când
aplicafiunea sa, în totă întinderea termenilor eï și
fară distinctiune întrec evident scopul seùû, sai se gå-
sesce în oposiţie manifestă cu motivul seu 1.
On, totă lumea este de arord pentru a recunôsce,
ceea-ce de alf-fel am dovedit în destul, că din desbate-
rile parlamentare nu resultă nici o lumină cu privire
la chestiunea nôstrà.
Că, in adevér, dupe immormintarea în cartône a
proiectului D-lui Mârzescu, — care nic. o-data nu a
ajuns în discuţiune,— şi dupe respingerea proiectului
1. V. Aubry et Rau, citat mai sus, p. 48.
www.dacoromanica.ro
119
D-lui Conta, guvernul a propus propriul s&u proiect.
Din discutiunea urmată în jurul acestuia, nu resulta
alte lumini de cât cele ce am impărtăşit deja.
Lumina adevărată, abondentă, tisnesce, însă, cu stră-
lucire, din zămislirea îndelung a reformei art. 7, în
comiţiile electorale, dar mai ales, din spinósa şi difi-
cila Im pregătire de către autorul seu, D-l B. Boerescu.
Dar, mai intèiu de tote, trebue să ne înţelegem: art,
7, revisuit, este el un pas înainte sau un pas inapoi, în
desvoltarea nóstrà culturală ?
Europa, care ni l’a impus, a făcut, ea, acâsta, pentru
a ne sili să retrogradăm, ori, pentru a ne forța să mer-
gem, mai departe, pe calea progresului, pe calea civili-
satiunei ?
Respunsul se impune. Am fost sili, amenintati, chiar,
cum am vedut, cu o acţiune colectivă a marilor puteri,
ca să păşim înainte, în sensul ideilor largi pe cari, spre
ondrea lui, acest mare secol le a produs.
Trecutul nostru, dreptul nostru anterior se ridică, dar,
ca un zid, infranşisabil, peste care nic. interpretul, nic:
judecătorul nu pôte retrograda.
Şi dacă, in general, este permis unui Stat să-şi dea
orl-ce legiuire, fie ea cât de inică sai de barbară, nun
este permis, însă, ca, prin aceste legiuiri, el să violeze
angajamentele sale internaţionale.
On6rea, demnitatea lui, liniştea lui externă, "i impun
obligatiunea de a îndeplini, cu lealitate, angajamentele
luate.
Cu atât mai mare cuvint, nu pote fi permis inter-
pretului şi jurecătorului, ca, pe căi piezişe, prin sub-
tilități juridice, să aducă atingere acestor legaturi in-
ternationale.
Că insertiunea art. 7, în Constitutiunea nôsträ, este
resultatul unei înţelegeri internaţionale, o dovedesce
www.dacoromanica.ro
120
intrega lui istorie, o dovedesc cuvintele pronunţate
in Cameră, de raportorul legei, o dovedesc şi discursu-
rile d-lui B. Boerescu, Ministrul afacerilor streine.
«aŭ facut fel de fel de teorii, zice D-l B. Boerescu
în şedinţa Camerei, din 10 Septembrie 1879,:) căutând
a demonstra că art. 44 nu ne impune nimic; D-l Ver-
nescu a zis că chestiunea nu este internațională. Cum
pote fi acesta, când e coprinsă întrun tractat interna-
tional? D-l Vernescu a făcut o teorie, frumâsă pentru
o carte, dar periculésä in practica. D-sa a zis că Eu-
ropa nu ne cere nimic; ne zice numai: poftiti, Româru,
dacă voiţi, resolvati chestiunea Evreilor.
«Dacă aşa ar fi, D-sa nu ar da nimic, mar şterge nici
art. 7 si ar fi de părerea D-lui Conta. D-nii Conta, Tet-
can si Blaremberg susţin că puterile nu vor interveni.
Apoi aşa e? D-l Blaremberg însuşi a recunoscut ca
puterile pot interveni pentru umanitate. Voifi să pro-
vocăm o interpretare; voifi să se adune o conferință,
spre a interpreta si a ne impune? Prudent este se
ne expunem la acesta ?»
Cuvinte înțelepte, care, necontenit, trebue să resune
la urechile nóstre.
lar, în discursul sëü, din 1 Octombre 18792, pentru
a da un corp şi maitangibil asigurărilor, angajamen-
telor pe cari el le luase față de marile puteri, în mi-
siunea sa, D-sa nu se sfiescea zice, chiar: «A fi onest
și leal în politica sa estepentru guvernul român, nu
numai o cuviință, ce à se impune de morală, ci și o
necesilate a positiuneï sale, căci suntem la începutul
unei ere noui. Pentru întâia Oră, România are o po-
litică naţională, care se pôte afirma in Europa. Se dăm
de la început acestei politice o reputatiune de onesti-
1. «Românul», din 12 Septembrie 1879.
2. <Românul», din 5. Oct. 1879,
www.dacoromanica.ro
1-1
tate si de lealutate. Să nu lăsăm a sepresupune, macar,
că, într'o chestiune internațională, un guvern român
ar fi capabil de a promite una si de a face alta»,
Ori, can eraii angajamentele pe cari guvernul român,
prin organul seu autorisat, prin Ministrul său de Ex-
terne, le luase față de Europa ?
Le cunôccem, in de ajuns, din corespondenta diplo-
matică a acestuia, publicată in cartea verde. presentată
Corpurilor legiuitâre, in sesiunea anului 1880—1881, si
raportată de noi, mai sus.
Să le reamintim pe scurt, pentru tiebuintele discu-
tiunei:
In nota sa diplomatică din 11/23 Iulie 1879, către
agenţii să, in care le comunică programul noulu gu-
vern. D-l Boerescu vorbesce «de cre-eari restrictiuni
pentru dobéndirea proprietäfei rurale».
In acea, din 13/95 Iulie, D-sa asigură Europa că aceste
restrictiuni «nu ating nici un principiu de ordine ex-
terioarä».
In conversatiunea lui cu D-l de Radovitz, el nu vor-
besce de cât de restrictiuni aduse dreptului de a cum-
pera imobile, la cari D-l de Radovitz it respunde: cu
aceste condițiuni, dreptul de a cumpera proprietăţi
rurale ar putea fi rataşat de drepturile politice».
Baronulu Calice, D:sa it esplică «motivele can ne
fac a introduce restricfiuni pentru cumperurea mo-
şiilor de către streini».
La observatiunea Baronului d'Orezy, că temerile nós-
tre sunt exagerate, de 6re ce Isdrailiţii, nicı in Ungaria
nu aü cumpărat prea multe proprietăţi, D:1 Boerescu
ii arată pericolul in care ne am găsi, când Evreii, cre-
ditori hipotecari, ar pune in vindare moşiile hipotecate,
acestea vor fi «cumpărate cu prețuri de nimic».
Iar, in conversatiunea cu generalul Chanzy nu a spus
www.dacoromanica.ro
122
el, fără inconjur, scopul pe care °l urmäreaü restrictiu-
nile, de adus dreptului de a dobendi imobiie rurale?
Generalul Chanzy "i arătă trista sórtă a Arabului în
Algeria, pe care Isdrailitul creditor '1 expropriază şi "i
cumpără pământul.
«Tocmai acı e primejdia pe care voim so inlätu-
răm la noi, esclamä din adâncul inimeï D-l Boerescu,
prin restricfiunile pe care voim să le aducem drep-
tului de a dobendi imobile rurale»:
In fine, pe D-l de Radovitz, D-l Boerescu, il asigură
că «vom sci să nu exagerăm» aceste restricţiuni.
Nia o dată, dar, la nici un moment şi prin nici o
vorbă sau ver un act, guvernul român nu a manifestat
intentiunea de a bulversa tóte principiile fundamentale
ale dreptului: nostru public şi privat, ba, din contră,
el a luat angajamentul, către Europa, de a nu aduce
nici o atingere principiilor de ordine exterioară, de a
nu exagera restrictiunile speciale, ce el avea să ia, cu
privire la imobilele rurale.
Interpretatiunea, extensivă dar,a art. 7 $ 5, despre
care vorbim, violează în mod fätis angajamentele n6s-
tre internationale ; ea este un pas îndărăt, de 6re-ce ea
creează incapacitäti şi deseante, car nici odată nu aü
existat în legislafiunea nóstrà si carı aü făcut ruşinea
veacurilor trecute.
Aceea-ce nimeni nu a indräsnit, nu să facă, dar nici
se gândâscă pe faţă, voim să realisăm pe cale piezişă ;
voim să introducem, in mod indirect, pe sub ascuns,
şi dreptul de alibinagiu şi dreptul de confiscaţiune,—in-
stitutiunile, cele mai odiôse.
D-l Zenide a spus'o în mod franc : dacă printre mos-
tenitori se află şi un strein, el trebue depărtat ca inca-
pabil ; partea lui va fi deferită comoştenitorului român,
şi în lipsa, şi a unuia şi a altuia, succesiunea, ca va-
cantă, va fi devolută Statului.
www.dacoromanica.ro
123
Ori, ce este dreptul de alibinagiu alt de câtacesta?
Aşi putea, chiar, să zic, că noua conditiune, creata, în
acéstä opiniune, streinilor, este mai gravă, mai barbară,
de cât însuşi dreptul de alibinagiu.
Intwadevăr. Regele nu exercita dreptul séü de alibinagiu,
de cât în casul când streinul nu lăsa copi. regnicoli.
Dacă, însă, existat copii regnicoli și streini, partagiul
nu exclude pe cei din urmă.
Noţiunea de alibinagiu s'a lărgit, insă, cu timpul; ea
a devenit de o aplicatiune din ce în ce mai rară şi mai
umanä!. Căci, dacă ne aducem aminte că nascerea, pe
pămentul strein, împrima, în acestă epocă, copilului,
jure soli, calitatea de regnicol, lesne putem vedea de
ce rară aplicatiune era acest drept, la finele secolului
trecut.
Aşa dar, în acestă opiniune, în hipotesa când există
un comoştenitor român, spoliatiunea streinilor, confis-
catiunea, se face în profitul lu; iar, când nn există
unul, ea se operă in beneficiul Statului. Cu chipul acesta
chiar, concursul de moştenitori streini şi români, pe
care dreptul de alibinagiu °l permitea, dispare în specie.
Aveam, prin urmare, dreptul să zic, că acestă spoli-
atiune este mai largă, de cât insuşi dreptul de alibinagiu.
In zadar, dar, Curtea de apel din Bucuresci. S. I, în
decisiunea sus citată, pretinde «că ast-fel inteles, art, 7
conduce nu la o consficatiune, ci la o simplă incapaci-
tate, pe care pentru interese de ordină superiôrä, Cons-
titutiunea a adaugato la alte incapacitäti, înscrise în
codul civil».
Tot ast-fel era şi sub imperiul vechilor art. 726 şi 912,
combinate cu art. 11, din codul frances, după cari ca-
pacitatea streinilor, de a culege o succesiune ab in-
4, v. Du conflit des lois, en matière de succession ab intestat,
par N. Basilesco, p. 20. Paris, 1884.
www.dacoromanica.ro
124
testat sau testamentară, era subordonată reciprocitäter
internaţionale.
Aceste texte de legi fură, însă, atât de riguros inter.
| retate de jurisprudentä, în cât, de ordinar, hereditatea
era declarată caducä si devolută fiscului.
«În asia chip, zice D. Pasquale Fiore!, că dacă con-
fiscatiunea directă nu era autorisată, ca in dreptul de
alibinagiu, se ajungea la confiscatiunea indirectă, prin
aplicatiunea acestor articole.»
Ce importă, în adever, mijlocele ; scopul, linta finală,
ea va da caracterul acţiune: nóstre !
Ce importă, că instanţele judecătoresci denumesc
actul de spoliatiune: incapacitate sati drept de alibinagiu
dacă, în fapt, resultatul este același!
Plus est in re, quam in verbis!
Acea-ce noi vedem, acea-ce publicul şi ori-care om
de simţ, vede, este că, pe de o parte, legea më chiamă la o
succesiune, iar, pe de altă parte, că tot ea me despoe.
Cu drept cuvènt, dar, legea din 14 Iulie 1819 in
Francia, sa intitulat: «Lege relativă la abohtiunea
dreptului de alibinagiu si de detractiune.»
lată, resultatul interpretatiunei largi şi absolute, dată
art. 7 $ 5. Ea violeză spiritul lege:, ea violézä angaja-
mentele nostre internationale, ea, in fine, pune în apli-
catiune instituțiun odiôse, pe cari secolul nostru le a
condamnat.
Dar, acestă interpretatiune nu este nici juridica ; cact,
prima datorie a interpretulu: este de a concilia intre
densele, dispositiunile contradictorii ale legei, sau din
diferitele legi, şi să le gäséscä, la fie-care din ele, o
aplicatiune, conformă spiritului e1.
1. V. Pasquale Fiore, Droit international privé, traduit par
Pradier-Fodéré, Paris, 1875, p. 592.
www.dacoromanica.ro
125
Am vedut, in adever, din expunerile precedente, că,
cu tôte discutiunile şi propositiunile preurmate, Ca-
merile legiuitore, can, conform art. 129 din constitu-
tiune, aú ordonat revisuirea, nu au autorisat sa se re-
vizuiască de cât art. 7. Tôte cele-l-alte dis|osiţiuni
din Constituţiune aŭ remas şi sunt in picidre.
Si, să nu se zică că art. 7 le-a putut modifica on
abroza, implicitamente, căci, dacă constituantul nu a
putut'o face expres, pe faţă, cum ar fi putut el, să o
facă indirect?
Revisuirea Constituţiune:, modificarea or careia din
dispositiunile e1, constitue un act solemn, adstrâns la
anumite forme. (art. 129).
Competența Camerilor de revisuire este mărginită,
în mod enumerativ, numai la acele disposiţiuni, cari
"i aŭ fost, expres, deferite de camerile precedente.
Chiar, dacă am presupune, că Camerile ar ñ voit
să revizuiască şi alte texte, ele ar fi fostincompetente
să o facă; actul lor ar fi fost nul şi neavenit.
Cu atât mu mare cuvint, o asemeni inductiune nu
se pôte face, cu cât nimic din tôte actele lor nu
ne autoriză să o zicem.
Ori, printre aceste disposiţiuni, sunt doue fundamen-
tale ; ele ating, nu numa ordinea interiorä, dar, încă şi
ordinea exteridră, bunele nôstre raporturi interna-
tionale.
Acestea sunt:
Art. 41. «ToU streini aflätori pe pămentul României
se bucură de protectiunea, dată de legi persânelor şi
averilor în genere».
Art. 17. «Nic. o lege nu pote înfiinţa pedépsa confis-
cărei averilor».
Rupënd restrictiunile, puse de art. 11 din Codul ci-
vil frances,—cu larga şi generosa ospitalitate, care, în
tot-d'a-una, a caracterisat ţara acesta, —Constituliunea
www.dacoromanica.ro
126
română conviä pe toţi streinii la o egală protectiune a
pers6nelor şi averilor lor, fără să se preocupe, dacă şi
Românii vor avea acelaş tratament în tara lor.
Ori, de sigur. că nu este a protege, în mod egal, ave-
rile streinilor, când, prin incapacităţi arbitrare, facem
Ca ele să mârgă acolo, unde ei nu aü voit; ba incă,
când, prin ele se inavnteste Statul, in paguba mosteni-
torilor legitimi, or. testamentari, cari, de cele mai
multe ori, vor fi înşişi copii legitimi a acestuia.
Atributul essential al dieptului de proprietate, fără
de care el nici nu se concepe, este de sigur acela «ce
are cine-va de a se bucura şi a dispune de un lucru, în
mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de
lege», (art. 480 Codul Civil).
Nu există doue felurı de drepturi de proprietate,
unul pentru străini si altul pentru Români. Legea nu
pâte crea incapacitatt in persóna streinilor, cu privire
la dreptul lor de a se bucura şi a dispune de un lucru,
ce le aparţine, din causă că ei sunt streini.
Principiul celei mai perfecte egalitäti, între Români
şi streini, fiind consacrat de art. 11 din Constitutiune,
ori ce atingere adusă lui este inadmisibilă.
Ea este inadmisibilă, pentru că ea ar viola, cum am vădut,
principii de ordine exteridră, principi! pe cari guvernul
Român, prin organul Ministrului s6u de afaceri streine,
s'a angajat formal a le respecta.
«Să stabilim, dice D-l B Boerescu, în şedinţa Camerei
din 1 Octombre 1879, («Românul» din 5 Octombre 1879),
ca dogmă între noi, de ori-ce partid am à, că guvernul
tere1 n6stre, în noua sferă ce se deschide activitätel
sale, trebue să aibă o politică onestă și leal şi că Eu-
1. V. nota acestuia din 13/25 Iulie 1879, în Cartea verde,
citată, p. 74.
www.dacoromanica.ro
127
ropa pôte compta pe lealitatea unui guvern român, fie
el de ori-ce partid».
Acea ce este o datorie de onestitate şi de lealitate
pentru guvern, este de sigur şi pentru judecător, organul
lui, organul tereï.
Nu este, în adever, nici leal, nici cinstit,ca pe de o
parte, să conviăm pe streini la noi, făgăduindu-le o ab-
solută protectiune a avere. şi persônelor lor, iar pe de
alta. la mortea lor, să despuiăm pe moştenitorii lor.
Cu drept cuvint, dar, un inalt magistrat, vorbind de
chestiunea nôsträ, a putut zice, că numai interpretarea,
care recunósce dreptul streinului de a mosteni, este
singură legală şi cinstită.
In fine, confiscatiunea averilor, fiind proscrisă, în
modul cel ma. absolut şi expresiv, prin art. 17 din
Constitutiune, şi aplicatiunea art. 7 $ 5, în acâstă opi-
niune, ducend direct la densa, trebue negreşit ca ea să
fie respinsă.
Confiscatiunea este, în adever, o institutiune odiósà
care isbeste, de cele mai multe ori, nu numai în cul-
pabil, dar şi în inocenți, în copii şi în rudele acestuia;
de aceia, tote terile civilisate aŭ abrogat'o, fie ca pe-
dépsä principală, fie ca pedepsă accesorie.
Si voim, nol, la finele acestui secol, se o reintro-
ducem in mod pieziş? Să lovim, cu dânsa, pe nisce
ôment, a căror vină nu este alta decăt, că e1 au priimit
ospitalitatea, ce le o am oferit?
Monstruositatea consecința indică greşela opiniunei,
ce examinăm
Violeză, deci, principiele de drept, Curtea de Apel din
Bucuresci, secţia I, când în decisiunea citată zice: «că nu
1. G. P. Petrescu, Consilier la Înaltă Curte de Casatiune.
Studii asupra personelor civile, ete., p. 173
www.dacoromanica.ro
128
aparţine judecätorulu să inlăture o dispositiune tor-
mală de lege, pentru cuvintul că aplicatiunea ei ar
avea consecint: prea rigurôse»,
Căci, tocma din apreciarea consecintilor va isvori
adeveratul inteles al leger; nu trebuie, în adever, să fa-
cem pe legiuitor să comită iniquitäti, cari nu au intrat
in vederile iu, şi să violeze dispositium fundamentale de
drept positiv, numa: prin taptul, că el nu a fost feri-
cit in alegerea «xpresiunilor, ce el a intrebuintat.
Este, in udevăr, permis interpretulu să restrângă apli-
catiunea lega, când acesta intrece scopul urmărit de
legiuitor :,
Să mergem, insă, mai departe. Aplicatiunea, generala
şi absolută, a formule: art. 7 $ 5, pâte conduce si la
alte consecințe, tot atât de grave.
De exemplu: principiul egalităţei între copi este unul
din acele principi. fundamentale, carı au carecterisat
cuceririle lume: moderne.
Ce se face, în hypotesa, când unul dintre copii, prin
naturalisatiune sau casatorie, a devenit strein?
Ofiniunea, ce examinäm, nu distinge: el va fi, dar,
evins, pur şi simplu, de comostenitorh sei, români, după
unii ca D.1. Zenide, etc. şi Curtea de Apel, în decisia men-
tionatä, făra despăgubire, iar dupe alţii: G. G. Disescu °,
D. Popescu š, Gr. Vulturescu 4, Degrea (Alexander) 5, etc.
drept despagubire in bani.
Unele din instanţele nostre judecătoresc, de aseme-
nea, aü adoptat acâstă din urmă soluţiune; precum
Tribunalul de Ilfov, secţia I, sentinţa No. 264 din 16 Maiu
Aubry et Rau, t. I, p. 131.
„Curs de Drept public român“ vol. I, p. 514.
«Dreptul», 1886, No. 34; 36, 37;
«Dreptul», 1892, No. 29;
«Dreptul», 1886, No. 24. 32, 55 şi 1896 No. 63.
Or > go to =
www.dacoromanica.ro
129
1892, Curtea de Apel din Craiova, (tot în acesta afacere,
Steriu!.
Prima opiniune violézä pe faţa, în mod brutal, princi-
piul egalitäter între comoştenitori, favorisänd pe cei
români in detrimentul celor streini, iar cea de a doue
violézä un alt principii de drept, tot atât de funda-
mental, şi anume, cel înscris în art. 736 Cod. Civ., dupe
care, fie-care din coerezi pôle cere partea lui în natura,
în mobile sau imobile,
Ea mai violeză, încă, şi principiul însuşi al proprielati ;
cäci din doue lucruri unul: or prin succesiune, potri-
vit art. 644 G. Civ., am devenit proprietar, şi atunci am
drept la lucru, în natură, ori nu am devenit proprietar, şi
atunci valôrea, care mi se dă, nu arenici o causa juridica.
Tôte aceste distinctiuni, pe cari uni. speriaţi de ini-
quitatea aplicatiunef literale a art. 7 $ 5, le-au propus,
sunt arbitrar ; ele nu sunt autorizate nici de textul,
nici de spiritul legel.
Legiuitorul nu a făcut aceste distinctiuni, pentru că
el nu s'a gândit la ele; este, dar, a'l face sa voiască
aceea, ce el nu a voit; a zice, acea ce el nu a zis.
Aceste sforţări, însa, din partea interpretilor nu in-
vederézä alt de cât adâncimea abisului, in carı
el au cădut si din care e1 nu sciu, cum vor putea sa
ma! iasă ?.
1. Tot eu am avut onérea se pledez în acest proces; comos-
tenitorii erai, însa, de acord ca imobilul să se vîndă, prin li-
citatiune publică, pentru a înlesni împarţirea, ast-fel că chestiunea
partagiului în natură nu presenta interes şi de aceia nică nu
am cerut'o.
2, Contradictiunea și inconsecinta devin și mai tangibile,
când streinul este si succesor ab sutestut şi legatar universal.
Cum va concilia opiniunea, care admite pe succesorul ab
intestat la succesiune,— fie că " dă imobilul în natură, fie ca
Y dă val6rea,— dar care refusa acest drept legatarului uni-
www.dacoromanica.ro
130
Ele nici nu comportă discutiune.
Este treba legiuitorului,—iar nu a interpretului, a
judecătorului, — să facă legea; repugnă incipiulal
separatiunel puterilor, ori-ce immixiune a acestora in
rolul şi missiunea celui d'intâiu.
Ori, este a face legea, iar nu a o interpreta, când
pretindi să restorni şi să inlocuesti, cu dispositiuni noua,
disposiţiun fundamentale de drept, ca acelea ce am
examinat, până acum.
Dar, numai aceste principii, fundamentaie în materie
de succesiuni, le restârnă acéstä interpretatiune ex-
tensivă ?
Nu, am putea enumera tóte dispositiunile nôstre de
drept, cele mai esenţiale, dispositiunt, al căror respect,
legea ’l a impus sub pedépsa de nulitate, ca fiind de
însă-şi esenţa ordinei sociale.
Me voii mărgini însă, a releva, în special, mai ales
pe acelea privitôre la reservă şi la sesinà.
Intr'adever, ce este reserva ?
«Liberalitätile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute
prin testament, nu pot trece peste jumâtatea bunurilor
dispunătorului, daca la mórte-ı lasă un copil; peste o
versal, concursul acestor două voceaţiuni contradictorii, în una
si aceeași persână ?
Va primi ea, pe strein se culeagă în imobil o parte, acea de
herede ab intestat, si "i va refusa ea, restul pe care el "1 pre-
tinde în calitate de legatar ?
Ori, ordinea socială este ameninţată, și atunci, ea va suferi,
chiar prin faptul ca streinul ar culege o parte, cât de mică, nuinai,
din imobil ; orï ea, nu este ameninţată, și atunci nu există nici
o rațiune de a nu lăsa testamentului să producă plinul seü efect.
Ce, pericolul stă în titlul cu care streinul se presentă la
succesiune, oră, în chiar posesiunea imobilului de către dânsul ?
www.dacoromanica.ro
131
a treia parte, dacă lasă duo copii; peste a patra parte,
„dacă lasă trei sai mai mulţi copii», (art. 841, c. civ.).
«Sunt coprinşi, în articolele precedente, sub nume
de copii, descendenţii de ori-ce grad», (art. 842 c. civ.).
«Liberalitätile, prin acte între vii sau prin tetsament,
nu pot trece peste jumătatea bunurilor, dacă, în lipsă
de copii, defunctul lasă tată şi mamă, sau numa! pe
unul dintr'insit, (art. 843 c. civ.)
Inainte de a vedea, motivele de înaltă ordine socială,
cari aŭ hotărit pe legiuitor se menţină, in dreptul nostru,
aceslă importantă institutiune, trebue se cercetăm, în
mod succint, originele ei.
Din acest examen va resulta, socat, un argument
peremptoriu în contra opiniunei, ce combatem.
Proprietate, succesiune, sunt instituțuni, de origină
antică.
Ele sunt azi, ast-fel, pentru că, ast-fel, le-am moştenit
de la generatiunile trecute; pentru că, in special, ast-
fel, le-au făcut Greci: si Romanii.
In zadar, scrutăm alte raţiuni; nici una nu ne va
da o explicatiune mau plausibilä: spiritul modern este,
încă, sclav al geniului antic; acesta a făcut forma, în
care spiritul veacurilor trecute şi presente s'a modelat.
Or:, un fapt este constant, că, atât la Greci cât şi la
Roman, idea religiésa, imprimă patrimoniului familier
un îndoit caracter: acela de perpetuitate şi acela de
indivisibilitate.
Precum cultul nu pere, cu mârtea omului, tot ast-
fel şi patrimoniul lu), se continuă dupe moôrtea lui.
Religiunea, însăşi, indică pe herede; acela, care este
însărcinat să veghieze la cultul domestic, să faca sacri-
ficiile zeilor penal), acela este, de drept, şi continua-
torul patrimoniului, deţinătorul şi păditorul focului
sacru.
La început, părintele de familie nu are nevoe şi nici
9
www.dacoromanica.ro
132
au póte institui un herede. Fiul de familie cel mai în
vârstă, acela asupra căruia va cădea sarcina de a ce-
lebra şi de a veghia asupra cultului, este singurul re-
presentant al patrimoniului familial, unul şi indivi-
sibil.
El, cum dic textele, ipso jure heres existit ; mai mult
încă, el este heres suus et necessarius ; volens, nolens,
el este şi rămâne moştenitor.
EI, întradevăr, nu dobândeşte nimic, de la nimem:
el este heres sui ipsius.
Intre el şi tatăl seu, nu este nici donatiune, nic! legat,
nică mutaţiune de proprietate; ci pur şi simplu, o
continuatiune, morte parentis continuatur dominium :
ast-fel că, chiar tatăl sëü în viaţă fiind, el era consi-
derat ca coproprietar al agrului şi al casei domestice,
vivo quoque patre dominus existimatur 1).
«Pentru a ne face o adeverata idee, dice Fustel de
Coulanges, ?) de hereditatea la cei vechi, nu trebue să
ne figurăm că averea trece dintro mână într'alta. Ave-
rea este imobilă, ca şi căminul sacru, ca şi mormêntul,
de care ea este legată. Omul trece. Omui, pe mesură
ce familia 'şi desfăşură generatiunile sale, ajunge la
momentul dat pentru a continua cultul şi a avea grijă
de patrimoniu».
lată, pentru ce, la Athena, testamentul a fost necu-
noscut, în mod absolut, pâna la Solon; şi iată, de ce
şi acesta nu ’l a permis, de cât acelora, ce mureau fără
copil. Tot ast-fel, fu si la Sparta, şi la Theba, şi la
Corinth.
Cât pentru Roma, cu tôte ca legea celor XII table
proclamă principiul: Paterfamilias uti legassit super
pecunid tutelăve suaæ rei, ita jus esto, nu este, insă,
1. Digeste, Lib, XXXVIII, tit 16, 14; Institute, III, 1, 3;
III, 9, 7; IT, 19, 2.
2. V. La cité antique, p. 77, 1888.
www.dacoromanica.ro
133
mai puţin adevărat, că libertatea de a testa, la început,
nu a existat de loc; iar, că mai târdiă, sub imperiul
legei celor XII table, ea fu înconjurată de atari mari
garanţii, că este mai mult de cât cert, că testamentul
era un lucru rar, ba chiar, extraordinar.
Intr'adevăr, din expresiunele ce mai sus am raportat,
se vede lămurit, că ideea de coproprietate familială a
existat, tot atât de adânc şi la Romani ca şi la Greci;
dar acâstă idee s'a menţinut, încă, şi atunci când ea,
în fapt, nu ma: cadra cu lucrul însuşi.
Ast-fel, fiul de familie, instituit de tatăl seu, continua
încă, a fi numit keres suus et necessarius; prin nic un
mijloc, el nu se pôte, jure civili, lepăda de succesiunea
părintelui seu, pentru că el este heres sui ipsius.
In al douilea rend, de şi legea celor XII table recu-
nôsce tatălu de familie dreptul de a testa, el, însă, nu
o pôte face de cât cu controlul şi aprobarea poporului,
adunat in comiliele sale curiate, sub presedentia Ma-
relu Pontif.
Interesa, în adever, ordinea publică, religiunea Sta-
tului, în cel mai înalt grad, ca cultul domestic al une:
familii să nu se stingă, ca el să nu cadă în mâni ne-
trebnice, de a "1 întreţine.
Când, mai târdiu. ideea religiésä se slăbi, alte con:
ceptiuni de ordine, tot atât de superidră, de un caracter
mai modern, însă, ’si făcură diuă.
Dreptul civil, insu-si, recunoscu, că facultatea ilimi-
tata de a testa, acordată tatălu de familie, viola atât
anticul principii al coproprietater familiale, cât, şi mal
ales, officium pietatis, obligatiunile naturale, pe care un
părinte le ia, când '" pune în lume, către copiii săi.
Iată, origina querelae inofficiosi testamenti.
Testatorul va trebui, dar, pentru a nu vedea testa-
mentul sei infirmat, să lase, mortis causa,—iar, nu prin
acte între vii, — fie-cărui copil al sěŭ, o a patra parte, din
www.dacoromanica.ro
134
aceea ce s'ar fi cuvenit acestuia, ca herede legitim ; a-
cesta este quarta legitima partis, sai, pur şi simplu,
legitima.
Justinian, însă, precisând, şi mai bine, ideia dominantă
a acestei instituţiuni, cere ca, pe de o parte, testatorul
se lase a treia parte din patrimoniul seu, dacă numărul
copiilor nu este ma mare de patru, jumătate, dacă
e. unt mai numeroşi; iar, pe de altă parte, ca acestă
porţiune din patrimoniul lui, se aparţină mostenitorilor
sel, —nu, în calitate de instituiu,—ci de hereză legitimă,
(Novella 115, cap. 3 şi 4). El sancţionează acest drept al
copiilor. printr'o conditcio ex lege. Cu alte cuvinte, con-
ceptiunea primitivă a coproprietăţei familiale reia din
nou Corp, pentru a se accentua, încă, si ma! mult, prin
contopirea e. cu idee de coproprietate familială, atât
de adânc săpată in institutiunile germanice.
Dreptul cutumiar, intr'adever, consacrase, şi el, o
reservá de patru cincimi asupra bunurilor, zise proprii
de succesiune.
Ce erau, însă, acestea ? Ele erau, zice Pothier! «suc-
cesiumle străbunilor noştri sau a altor rude, cari ne
au fost transmise prin succesiune sau prin veri un alt
titlu echivalent succesiune».
Atât timp cât există descendenți, aceştia exclud pe
toţi cei-l-alti şi culeg intregul patrimoniu: propres et
acquéts: «Tant que la tige à souche, elle ne se fourche,..
Est-ce pas, zice Loisel, tant que la tige directe dure,
la collatérale n'a pas lieu»?.
De indată, însa, ce el nu lasă d'hoirs de son corps,
(Cout. d'Orléans, art. 313), adică, în lipsă de descendent,
origina bunurilor singură determină pe moştenitori.
1. v. Intro luction g'n’rale aux coutumes, chap. II, art. 3.
2. v. Institutions coutumi res, liv. IL, tit. V. règle 7, édition
Dupin et Laboulaye.
www.dacoromanica.ro
135
Paterna paternis, materna maternis, iată regula de
succesiune; bunurile succesorale,— zise propri, — se
întorc în familia, de unde au eşit.
Cutumele merg, insă, şi mai departe; singurul con-
tinuator al pers6ne: defunctului, singurul seŭ herede
legitim este ruda de sânge ; de unde consecinţa: Deus
solus heredem facere potest, non homo. Institution
d'heretier wa point de lieu.
Din tôte aceste dispositiuni resultă celebra institu-
tiune a sesiuneï.
Heredele legitim, fiind considerat ca coproprietar al
patrimoniului familial, vivo quoque patre, fu ìm-
bräcat cu acesta, din chiar momentul morteï lu de
cujus, şi acestă ipso jure, fără scirea şi fără voinţa lu.
«Le mort saisit le vif. son hoire le plus proche, et
habile à lui succeder.»
Dreptul intermediar, in Francia, a accentuat, încă si
mar mult, aceste principii. Ast-fel, prin legea din 17
nivâse anul II, el definde ori-cărei persone de a dis-
pune de mai mult de a zecea parte din patrimoniul
seii, când ea lasă descendenţi, si, de a şasea parte,
când ea nu lasă de cât colateral.
In fine, codul civil frances a consacrat institutiunea
reservei, prin art. 913; 1ar, codul nostru prin art. 841,
842 şi 843, sus reproduse.
Fără a intra in discuţiuni, cari intrec cadrul studie-
lor de faţă, trebue să recunôscem ca sistemul codului:
frances,—ca şi acela al codului nostru,—este o com-
binaliune intre cele doue sisteme: roman şi cutumiar.
De la cel d'ântâ, el a luat principiul că reserva este
o parte din succesiunea ab intestat ; de la cel de al
doilea, principiul că reserva trebue să consiste în insäsi
bunuri hereditarii, în plină proprietate, libere de ori-ce
sarcini, condițiuni sat restrictium, relative la devolu-
www.dacoromanica.ro
136
tiunea, partagiul, administratinnea saă dispositiunea
bunurilor ce o compun.
Dar, legiuitorul român consacrând prin art. 841 si
843 reserva descendenților si a ascendentilor, iar prin
art. 653, îmbrăcându-i cu succesiunea lui de cafus,
ipso jure, nu aduce, şi el, un omagiu anticului principiu
al coproprietätei familiale? Nu ’l recun6sce, el, prin-
tr'acésta, chiar?
Idea şi cuvintele de reservă, de herezi reservatari,
de porțiune disponibilă, de sesină sau posesiune, de
drept, a succesiunei, nu indică ele, cu suficientä, că aci
nu e vorba de un drept, noii dobândit, în care succe-
sorul intră, pentru întâia 6ră, prin mârtea lui de cujus,
ci, de un drept preexistent, înăscut în persóna lui, ast-
fel, că el nu dobândesce nimic, ci ia pur şi simplu, în
mâna, lui, exerciţiul unui drept, care fusese suspendat
prin presenta altui membru al familiei, preferabil lui.
Considerate, din acest punct de vedere, institutiunile
reservei şi sesinei, cum se conciliază ele cu opiniunea
care susţine că herezii streini, de or1-ce grad, descen-
denti saii ascendenți, ori collaterali, nu pot culege
bunurile imobiliare rurale, aflate in patrimoniul lui de
cujus?
Dar, acéstă teorie consacră o adevěrată despuiere,
cel puţin, atunci când este vorba de herezi reservatari,
fiind dat, că aceştia, în basa principielor de drept, ce
am stabilit, nu dobândesc, prin succesiune, nici un
drept noi, ci iaŭ, pur şi simplu, exerciţiul aceluia ce’l
aü avut deja.
Cea-ce confirmă, în fine, ucestă doctrină, este şi
principiul inscris, in art. 700, Cod. Civil, după care
facultatea de a accepta sau de a se lepăda de o suc-
cesiune, se prescrie prin acelaşi timp, ce se cere pen-
tru prescriptiunea, cea mai lungă, a dreptului imobiliar,
www.dacoromanica.ro
137
şi care principiu, după opiniunea mea, trebue înţeles,
ast-fel: facultatea, de a se lepăda de o succesiune, se
prescrie, prin 30 de ani, in privirea herezilor, cun aü
posesiunea de drept a succesiune! ; şi, vice-versa, fa-
cultatea, de a o accepta, să prescrie, prin acelaşi timp,
pentru acei ce nu aü acestă posesiune; de unde, ca
d'intâiă rămân herezi ; iar ce. de al doilea, remân streini
de succesiune, şi acesta, pentru unii şi pentru alli,
fară scirea şi voinţa lor.
Putea legiuitorul zice, in mod mai categoric, că he-
redele reservatar nu dobândeşte nică un drept nou, şi
că el nu face, de cât se iee, in mână, un drept, ce deja
" aparţinea?
Or. cari ar fi, insă, originile de drept ale reserve, ra-
tiunile pentru car: legiuitorul a menţinut'o, în dreptul
nostru, sunt de o ordine atât de superiôrä, în cât ni-
mărui nu "i este permis, nic: direct, nici indirect, să
sdruncine temeliile, pe cari ea este aşedată.
«Reserva se justiiică, dice D-l Ernest Glasson à, prin
necesitatea de a asigura familiei o existenţă sigură şi
o organisatiune, coniormă legei naturale. Ea este una
din conditiunile naturale ale familiei. Acesta nu pôte
exista fără proprietatea individuală şi fără reservă:
supresiunea proprietäteï ar face familia imposibilă; re-
serva "i asigură perpetuitatea.
«Este nu numai un drept, dar şi o datorie, pentru tată
de a se continua in persóna copiilor se: existenţa fa-
milia este numai cu acest pret. Dacă părinţii ar putea
să abandone, după mértea lor, pe copiii lor la tôte
întemplările vietei, familia ar fi ameninţată în existenţa
ei. Părinţii nu aü mai mult drent de a desmoşteni pe
1. V. Eléments du droit francais, considéré dans ses rap-
ports avec le droit naturel et l'Economie politique, t. I, No. 182.
www.dacoromanica.ro
138
copiii lor, de cât nuau dea le relua sângele şi numele
lor. Este o datorie, pentru ei, de a lăsa copiilor lor, cel
puţin o parte din averea lor; societatea, însăși este im-
teresată la respectul acestui drept, de dre-ce este vorba
de existența familiilor; iată, pentru ce legea nôsträa
creat reserva, adică o porţiune de bunuri, de cari tes-
tatorul (donatorul) nu póte dispune prin testament (sai
donatiune) in detrimentul descendenților şi ascenden-
tilor së. Douë drepturi sunt în conflict: acela al testa-
torulu de a dispune de patrimoniul sei, în modul cel
mai absolut; acela al copiilor, al familiei şi al socie-
taței.
«Familia, în mesura acestui cuvent, imbrätisézä tre-
cutul, preseutul şi viitorul; fie-care generatiune nu este
de cât o tréptä adăogată la cele precedente, profitând
de traditiunile acelora carı nu ma: sunt, şi însărcinată
de a le transmite generatiunilor viitére, onorând pe
strabun şi onorată de copii! se), constituind, ast-fel, în
Stat, forţa cea mai capabilă de a resista relelor pa-
siuni.
«Adeverata familie, familia fondată. pe dreptul na-
tural, admite egalitatea între copii: reserva asigură,
într'o Gre-care măsură, acestă egalitate»,
La rândul seu, «egalitatea a intrat în familie, ca şi
în viața politică ; ea nu va mai eşi. Graţie acestui re-
gim, numerul proprietarilor devine considerabil, pro:
prietatea desvoltă spiritul de ordine, de autoritate şi de
respectul leger, Intro naţiune, ast-fel organisată, dema-
gogia va putea să ia puterea prin surprindere, dar ea
nu va forma de cât o minoritate turbulentă. Astă-di,
ţăranul este fórte doritor de a poseda un colţ de pă-
mânt ; el | cultivă cu iubire; ' pôte cine-va rătăci în
chestiunile politice, dar, în ziua când i se va vorbi de
comunism, interesul seu va fi pentru societate o ga-
rantie de siguranţă».
www.dacoromanica.ro
139
Tot ast-fel şi D-l Demolombe': «Interesul general al
societăţei cere, de asemeni, ca legislatorul se intervină,
pentru a reglementa exerciţiul facultäter de a dispune
cu tillu gratuit.
«Importă, de sigur, bunei armonii a Statului, ca legis-
iatorul se favorise expansiunea liberă a sentimentelor
de liberalitate, cari sunt atât de propri! a cimenta unirea
şi concordia între cetăţeni Acéstä consideratiune are
val6rea eï, fără îndoială, dar, ea nu este aci singură şi,
ma! puţin incă, cea mai importantă. Trebue, chiar, se
recun6scem cätendinta legislaţiunei nóstre francese (si
scim vă acesta este și acea a legislafiuneï nustre
române), la tóte epocile, pare a fi fost se restrângă
mai mult de cât se întindă facultatea de a dispune cu
titlu gratuit ; donaţiunile au fost considerate ca de drept
strict, prejudifiabile familielor, și cărora, pentru acest
cuvînt, nu li se dă extensiune (Eustbe de Laurière,
Inst. cout, de Loisel, liv. IV, lit. 1V, princ.)
«Pentru a preveni, dar, excesele si abaterile, legisla-
torul avea datoria, din punct de vedere social, de a
regula facultatea de a dispune cu titlu gratuit.
«Trebuia, mar întâi, se impedice ca ea se nu devină
în mâinile dispunatorilor o armă, de temut, contra prir-
cipielor politice ale Statului şi contra baselor însăşi, pe
carı repausă constituţiunea sa.
«De unde reguli asupra substitutiunilor, adică, cu
privire la o specie de disposiţiuni, cari ar face se re-
nască, in familii, privilegiile masculinitàtei şi primoge-
nitärer, în detrimentul acestui mare principiu de ega!
litate, care este astăzi fundamentul neclintibil al sis-
temului nostru de succesiuni.
«Tot de acest interes politic si social, ţine şi institu-
tiunea reservelor; da, este prea adeverat, că reserva
1. v, Demolombe, Cours du Code Napolion, t, 18, No. 7, p. 7.
www.dacoromanica.ro
140
a fost stabilită în interesul particular al acelor rude
cărora ea este atribuită ; dar, dintr'un punct de vedere
mai înalt, ea apare ca o instituţiune de interes gene-
ral, al cărui scop este de a menţine, tot-d'a-una, în-
tro măsură cuviinciosă, transmisiunea succesorală a
bunurilor, care este mijlocul cel energic al conserva-
țiunei familielor și, prin urmare, al conservafiunei
întregei societăți, ea însăşi».
Ast-fel fiind, dar, institutiunea reserv=i apărând în
dreptul nostru, ca o garanţie socială, a perpetuărei
familiei şi a respectului marelui principii de egalitate,
ce trebue să domnească între moştenitori, in virtu.ea
Į rincipiului de drept că legile, carı interesă ordinea
sncială şi politică, guvernă tâte persônele şi tote bu-
nurile aflătâre pe pământul României, streini sunt
supuşi, şi aü dreptul, să invoce dispositiunile legilor
nôstre, cu privire la aceste instituţiuni.
Importă, intr'adevăr, în cel mai inalt grad, atât ordi-
nei nôstre politice, cât şi ordine. nostre sociale, ca, pe
pămentul României. aceste mari principii să fie de o
potrivă de tot,—fără dinstincţiune,—observate ; ori-ce
înfrângere a lor, ori-ce abatere de la ele, constitue o
adevărată anarhie politică şi socială.
Ori, prin interpretatiunea extensivă, dată art. 7 $ 5,
acéstä anarhie este ineluctabilă.
Declarând incapabil pe succesorul strein de a dobândi
partea sa de succesiune, în imobilele rurale succesorale,
dreptul lui de reservă este făcut ilusoriu.
Intr'adevăr, cum se va calcula reserva? Fi-vor aceste
imobile coprinse in masa succesorală, pentru calculul
reserve1? Putea-va succesorul cere reductiunea dona-
tiunilor, având de object imobile rurale, când, printr'in-
sele, reserva lui a tost violată? etc.
Tóte chestiuni, pe cari interpretatiunea extensivă, care
tăgădueşte străinulu dreptul de a dobândi imobile
www.dacoromanica.ro
141
rurale, omni modo, nu le póte resolva, de cât resvră-
tindu-se ìn contra tutulor acestor principii fundamen-
tale, de ordine politică şi socială.
Ea va fi, dar, nevoită să tăgăduiască reservatarului
străin dreptul de a coprinde, ìn calculul masei succe-
sorale, imobilele rurale; ea 'i va nega ori-ce acțiune în
reductiune, în contra liberalitätilor, purtând asupra unor
atari bunuri, când ele exced cotitatea disponibilă ; şi
din contra, ea va recunóste tóte acesie drepturi, în
favôrea reservatarulu român.
Inquitatea este flagrantă ; dar, si violatinnea atât a
principiului egalitäteï intre herezi, cât şi a principiului
reservei, cât, în fine, şi a marelui principiü, înscris în
art. 11 din Constitutiune, care pune pe streini, de o
potrivă cu Românii sub protectiunea legilor române,
nu este mat puţin flagrantă.
Tot acelaşi lucru, ' putem dice şi despre raport, şi
despre revocatianea donatiunilor pentru nascere de
copii, în urma efectuärei liberalitätr.
Succesorul străin putea-va, el, să oblige la raport pe
cosuccesorul său român, când el a primit, în donatiune,
un imobil rural? Cum se va efectua acest raport ?
Copilul stréinuluï putea-va, el, să oblige la restitutiune
pe donatarul român, care a primit în donatiune un
imobil rural, de la părinţii lui înaintea nascerii sale ?
Nu, în opiniunea ce criticäm, căci ar fi să se recanoscä
streinului un drepi de proprietate asupra acestor imo-
bile, drept je cure acâstă opiniune "i '] tägäaueste, în
mod absolut, precum am văzut.
Acestea sunt, însă, disposiţiun. de ordine publică, la
cari nimeni nu póte deroga. Cum, dar, printr'o simplă
interpretatiune a unu. alt text de lege, le vom putea
noi infirma pe tóte?
www.dacoromanica.ro
142
Şi tot ast-fel, şi cu chestiunea de a se sci, cum se
vor suporta datoriele succesiunei, pentru care parte şi
porțiune va fi ţinut, de ele, succesorul străin, exclus de
la succesiunea imobilelor rurale ?
[n fine, theoria acâsta nu ne lasă măcar nici conso-
latiunea de a asista la partagiul unei atari succesiuni,
in speranţa, că pote aceste imobile vor cădea în lotul
unui succesor român, care, conform principiului că
partagiul este declarativ, iar nu translativ de proprie-
tate (art. 786 cod. civ.), ar fi considerat a le fi moste-
nit, singur şi direct, de la de cujas.
Nu, caci o asemenea ingăduială ar implica, de sigur,
in sine recunôsterea insa-s1 a dreptului nostru de pro-
prietar, sub conditiune resolutorie; ceea ce, negresit, in
acest sistem, este inadmisibil.
Pentru a scăpa de tôte aceste anomalii, inconsecinte
şi flagrante violatiuni de lege, alţii aü propus să exclu-
dem, din cercul de aplicatiune al art. 7 $ 5, succesiunile
ab înlestat, dar să menţinem, sub lovitura lui, tôte cele
V'alte moduri de dobândire a proprietati, enumărate in
art, 644 şi 645 C. civ, sprijinind acâstă opiniune pe pre-
tinsul fapt, că aquisitiunile, prin succesiunile ab in-
testat, derivă din voinţa însăşi a legiuitorului, pe când
cele-l-alte, prin testamente, donatiuni, conventiunÿ, ete.,
decurg din faptul omului.
Sâ constatăm, mai întâi, că şi acestă dinstinctiune,
textul legei nu o face; ea este, dar, arbitrariă.
Ce deosebire este, insă, între succesiunile ab-intes-
tat şi cele testamentarii? Logic şi juridic nica una ; asiü
putea, chiar, zice, că dacă admiti pe strein se succede
ab intestat, este un a forliori a'l primi să succede
testamentar,
Ce este, în adevèr,—in sistemul Codului nostru, ab-
www.dacoromanica.ro
143
stractiune făcend de reservă,—succesiunea ab intestat,
alt de cât testamentul presumt al lu de cujus? Legea,
nu “hiamä ea pe succesorii de sânge, de cât numai
după ce ea s'a asigurat, de lipsa succesorilor testa-
mentar1?
Şi, în fine, unele şi altele, şi succesiunile ab intestat—
hoc sensu—şi succesiunile testamentarii, sunt ele alt-
ceva de cât consecinţa dreptului de proprietate, cel mai
sacru între tote?
«Dacă se recunôsce omului dreptul de proprietate,
zice, în adevăr, D-l Ernest Glasson ', trebue să permitem
să "și alegă pe moștenitorii, cari, după mirtea lui, vor
profita de bunurile lui. Dreptul de a testa nu este de
cât o consecinţă a dreptutui: de a dispune de lucrul
sei. Dacă 'm. permiti sa vând ceia ce îm! aparţine,
trebne asemenea in mod logic, să me autorizi a dis-
pune prin testament. Demonstraţiuneu este simplă: a-
cela care are dreptul de a vinde poate asemenea să
dăruiască, căci dăruind, el se multumesce a renunţa la
equivalentul valore: lucrulu seu. Donatorul are drep-
tul de a subordona liberalitatile sale, la om care res-
trictiuni, cum, de exemplu, în loc de a instraina com-
plectamente imobilul dăruit, de a 'şi reserva usntructul
în timpul vietei lui; cine pote mai mult. pote şi mai
putin. Ei bine, ın legislatiune, dacă punem la o parte
subtilitätile juriconsultilor, trebue să recunôscem că
donatiunea cu reservă de usufruct nu dileră de loc de
testament. Liberalitatea testamentarä este, din contră,
mai putin gravă, încă, de cât donatiunea cu usufruct,
de Gre-ce testatorul este tot-de-una stapân de a re-
1. Ernest Glasson, Eléments du droit français, considéré
dans ses rapports avec la morale et le droit naturel, t. I, pag.
451 şi ur.
www.dacoromanica.ro
144
voca testamentul sëü, până la moartea lui, şi conservă,
ast-fel, libera dispositiune a bunurilor sale».
Şi mai departe, vorbind de spiritul Codului Civil, D-l
Glasson adaogă: «A asigura perpetuitaiea bunurilor
în familii, substituind regimul egalităței, aceluia al
privilegiului, iată care a fost scopul legiuitorului actual,
când el a organisat succesiunea.
«Succesiunea este testamentară sau ab-intestat, dupe
cum defunctul, a murit cu sai fără testament. In suc-
cesiunea testamentară, legiuitorul a trebuit să ţină
compt de dreptul proprietarului, de a dispune de bu-
nurile sale, urmând libera lui voinţă, şi de datoria lui
de a asigura familiei lui, in interesul chiar al societäter,
perpetuitatea si securitatea, De acolo, libertatea testa -
mentară, limitată prin reservä. In succesiunile ab in-
testat, el sa ataşat a atribui bunurile, mai intèiü ru-
delor celor mai apropiate, apoi, celor mai depărtate,
urmând ordinea probabilă a afecţiunilor defunctului:
succesiunea ab intestat nu trebue să fie, în adevăr, de
cât un testament presumat. Legea chiamă la succe-
siune, pe uniă în lipsa celor-l-alfi, pe tôte rudele le-
gilime ale defunctului, până la al doi-spre-decelea grad:
aceştia aü primit calitatea de heredi legitimi.
«Fie-care din noi pote să derôge la ordinea succe-
sorală stabilită de lege, făcând un testament, cu con-
ditiune numai sa respecte drepturile reservatarilor,
adecă al ascendentilor şi descendenților. Testamentul
este, dar, prima succesiune; succesiunea ab-intestat
nu trebue să ocupe de cât al douilea rang».
O altă objectiune, tot atât fundamentală, insă, putem a-
dresa cu drept cuvint, opiniunei ce criticăm: succesiunile
ab-intestat, succesiunile testamentarii, — înţeleg insti-
tutiunile de herede,—sunt modun de aquisitiune, în
universum jus.
www.dacoromanica.ro
145
Acea ce dobândeşte, aci, heredele nu sunt imobilele
aflate în patrimoniul defunctului, —ut singulas res,--ci
patrimoniul însuşi al acestuia; el culege pe cele d’intâiü,
pentru că el îmbracă pe cel de al douilea.
Numai o noţiune puţin clara, asupra idei de patri-
monii şi asupra modului de transmisiune al acestuia,
a putut să conducă la un resultat! contrariu.
«Patrimoniul, dic Aubry et Rau? este totalitatea
(l'ensemble) bunurilor unei persône, considerată ca
formând o universalitate de bunuri.
«Ideea de patrimoniu se deduce direct din aceea a
perzonalităţei. Ori-care ar fi varietatea objectelor asupra
cărora omul pôte avea drepturi de exercitat, ori-care
ar fi diversitatea nature. lor constitutive, aceste ob-
jecte, atât cât ele formeză materie de drepturi ale unei
persône determinate, sunt supuse liberulu arbitru al unei
şi singure voințe, acțiune: unei şi singure puteri juri-
dice ; ele constituesc prin acesta chiar, un tot juridic
(universum jus).
«Patrimoniul fiind de natură pur intelectuală, ele-
mentele, din cari el se compune, trebue să ia aceleaşi
caracter. Objectele exteriôre, asupra cărora pórtă drep-
turile unei persône, nu formeaza de loc părţi integrante
a patrimoniului s&u, in ele insăşi şi sub raportul na-
turei lor constitutive, dar cu titlul de bunuri si sub
1, Acéstä invinuire se pôte aduce, cu drept cuvânt, Curteï de
Apel din lași, care în decisiunea sus indicată la p. 78, dă
următorul considerant :
«Că ast-fel”fiind, fie că s'ar cere intrarea în posesiune a unei
universalităţi de bunuri, în care s'ar cuprinde și imobile ru-
rale, fie că s'ar cere intrarea în posesiune a unei succesiuni
compusă numai din imobile rurale, ca în speciă, în ori-ce cus,
justiția e datôre a esamina däca cel ce transmite acest drept
póte fi autorisat la acâsta, si dacă celuia ce i se deferă pôte
saii nu după lege, a'l dobândi».
2. Aubry et Rau, op. cit. t. VI, p. 299 și ur. $ 573.
www.dacoromanica.ro
146
raportul utilitätei, pe carı ele sunt susceptibile de a o
procura. În acestă calitate ele se reduc tite la ideea
comună de valdre pecuniară».
Din aceste premise, decurge:
10) Că ori-ce om, prin faptul că el există, are necesar-
mente un patrimoniu, chiar atunci când el nu ar poseda,
actualmente, nimic!.
20) Că patrimoniul este unul şi indivisibil, ca perso-
nalitatea însăşi a omului, în acest sens, că el nu este
divisibil în părți materiale sau de cantitate, si nici nu
este susceptibil, din causa unităţei persôneï, de a se
împărți io ma multe personalităţi. juridice, distincte
unele de altele.
Tot ast-fel, repugnă ratiuneï însăşi de a fi a patrimo-
niului, ale cărui elemente sunt pur intelectuale, de a
suferi veri-o divisiune care nu ar repausa de cât pe
calităţile naturale a objectelor într'insul coprinse 2,
30) Elementele, din carı se compune un patrimoniu,
prin aceea că ele se reduc tôte, în calitate de bunuri,
la ideea comună de o valôre pecuniară, iaŭ unele faţă
de altele caracterul lucrurilor fongibile, carı se pot în-
locui unele cu altele.
Prin mortea persônei, patrimoniui nu perde carac-
serul seu de universalitate juridică. Cu acest caracter, el
trece, sub numele de hereditate, la acei, pe cari, omul saii
legea, "i chiamă să îl culéga.
Ast-fel fiind, este, dar, învederat ca arel, care este che-
mat să culéga o succesiune testamentară sai ab in-
testat, nu dobândeşte bunurnile, aflate intrinsa, unul
câte unul, ci un universum jus, totalitatea lor.
In specie, el nu este chemat să culegă anume imo-
bilele rurale, ce sar găsi in ea.
1. Aubry et Rau, ib. id., $ 573 p. 231.
2. Aubry et Rau, ib. id., $ 574 p. 232.
www.dacoromanica.ro
147
Ori, art. 7 § 5 vorbeşte de achisitiuni de imobile, bine
înţeles, ut singulis rebus, căci, din principiile arătate, re-
sultă, că întrun patrimoniü nu există, din punctul de
vedere al achisitiuneï lor, nici mobile, nici imobile, nici
lucruri corporale sai incorporale, ci, pur şi simplu, ele-
mente intelectuale, fongibile între ele, de o valóre pe:
cuniară, absolut aceaşi.
Este, dar,a forta cu totul litera legei,—de spiritul sëü
nici mai vorbim ; — este a răsturna principii funda-
mentale de drept, primite de toţi, a voi ca,—spărgând
idea de patrimoniu, care ca un cerc impenetrabil stringe,
la o altă, tôte bunurile, în el coprinse,—se prelevi saii
se excluzi, din el, cutare saii cutare bun, din causa
calităţei lui materiale.
O asemene pretentiune nejuridică trebue, insă, res-
pinsă.
Dar, în fine, conformându-se traditiuneï romane, legiui-
torul nostru nu face nici o distinctiune între heredele
instituit şi între heredele legitim : şi unul şi altul con-
tinuă şi represintă persoana defunctului, întocmai ca
şi cum el ar fi în viétä; şi unul şi altul dobândesce, şi
intră in posesiunea succesiunei, din chiar momentul
morte: lui de cujus; şi unul si altul trebue să câră
trămiterea lor în posesiune de la justiţie, afară numai
dacă el nu este reservatar; şi unul şi altul cste ţinut,
ultra vires successionis, de sarcinele şi datoriile suc-
cesiuneï, etc.
Tot din ideea de indivisibilitate a personalitätei de-
functului şi a patrimoniului săi, decurge şi consecinţa,
că nimem nu pôte avea, de o dată, si un succesor uni-
versal testamentar şi un herede ab intestat.
Maxima romană: nemo partim testatus, partim in-
10
www.dacoromanica.ro
148
testatus decedere potest, găseşte, aci, o însemnată apli-
catiune.
Institutiunea unui legatar universal are, în adevér,
un îndoit efect juridic : pe de o parte, ea investeşte pe
instituit cu patrimoniul defunctului, şi '] face continu-
atorul persôneï sale; iar, pe de alta, ea exheredează
pe succesorii legitimi; căci, am văzut, că voccatiunea
acestora este subordonată absenței celui d'ântâiă.
Concursul, dar, aacestor două feluri de succesori,
in universum jus defuncti, nu este posibil.
Hevezii de sânge, fiind, ipso Jure, excluşi de la succe-
siune, prin presenta unui legatar universal, nici o dată,
nu vor putea ridica veri o pretentiune asupra bunurilor
din succesiune ; căci, cu ce titlu ar face-o eí?
Herezi ai lui de cujus, ei nu mai sunt ; deci, nici o
acţiune, derivând din acestă a lor calitate, ei nu ma
pot exercita ; ei sunt tot atât de streini de succesiune,
ca şi ori care altă persână.
Ca cetăţean ? Dar la noi nu există acţiuni populare,
ca în dreptul roman, pe care nri cine să le pótă exercita.
Neavând, dar, acţiune, calea justiţiei le este inchisă,
şi comit o adevărată eresie de drept, acei cari cred că,
în casul nostru, heredele legitim pôte culege imobilele
rurale dintr'o succesiune ab intestat, cu tôte că he-
redele instituit representă exclusiv persôna defunc-
tului.
Din acestă anomalie decurg, insă, altele şi mai mari.
Cum se vor împărți sarcinela acestei succesiuni, căci,
nec sunt bona, nisi deducto ære alieno?
Cum se vor exercita acţiunile, pentru şi contra suc-
cesiune?
Heredele legitim, nu va fi el ţinut de datoriile suc-
cesiunei de cât ca un simplu detentor al lucrului,
propter rem, sai representă şi el pe defunct, ca he-
rede ? etc.
www.dacoromanica.ro
149
In acest cas, pentru care parte şi porţiune here-
ditară ?
Dificultăţi inextricabile, cari nu se pot concepe într'o
dreptă şi logică judecată.
Dar, dacă heredele legitim nu are nici un titlu să cu-
1égà imobilul rural, şi dacă heredele instituit este inca-
pabil, ca strein, de a’l culege, ce devine atunci acest
imobil? De sigur, res nullius, bun fără stăpân, pe care,
conform art. 646, '1 va lua Statul.
Nu ajungem, prin urmare, tot la confiscatiunea de cătie
Stat a bunurilor streinilor? De ce să ne ascundem,
-după sofisme si sublilităţi pretinse juridice ?
Să avem cel putin curagiul sălbătăcie nôstre ! !
Se continuăm, însă, mai departe, examenul critic al
acestei opiniuni.
Printre modurile de dobândire a proprietäteï imobi-
liare, art. 64% şi 645 c. civ. enumeră, încă, în afară de
succesiunile ab intestat şi de cele testamentarii, pe
cari le-am examinat: ocupatiunea, usucapiunea sai
prescriptiunea, accesiunea sau incorporatiunea, însăşi
legea şi conventiunea ; să le scrutäm şi pe acestea, în
chip succint.
Se observăm, de o cam dată, că, în virtutea art. 646
c. civ., bunurile fără stăpân aparţinând Statului,—va fi
1. Regret că Curtea de apel S. II din Bucurescï, înaintea
căreia am avut onére se desvolt chestiunile până aci exami-
nate—singure cari interesaii specia, (era vorba de un legatar
universal), — având resolvată dificultatea de a se sci, dacă
clienta mea D-na Athena B. Doxache este Română sai streină,
în sens că D-sa este Română (V. mai sus p. 50—54) nua
mai avut nică interesul, nică rațiunea de a päsi si la examenul
«chestiunilor decurgând din interpretatiunea art. 7 $ 5.
www.dacoromanica.ro
150
forte rar, dacă nu chiar cu neputinţă, într'o societate
organizată, ca bunuri imobiliare rurale să se gäsésc#
tără proprietar.
Ce se zicem, însă, în hypotesa când, cu tôte aces-
tea, nn atare bun ar fi ocupat şi posedat animo do-
mini de un strein?
Tăgădui-vom noi streinulut ori-ce drept de propiie-
tate şi de posesiune asupra acestui imobil ? Lăsa-vom
nol pe acest om, fără nic. o protectiune, în fata im-
pietărilor vecinilor săi, în faţa turburărilor de pose-
siune a acestora, în faţa, în fine, a expulsinnei bru-
tale de către altul mai tare de cât el?
A pune numai aceste chestiuni, si în afară de ori-ce
text de lege, de ori-ce principiu de drept, respunsul
se impune de la sine.
O atare stare de lucruri este o adevărată anarhie;
spoliatus ante omnia restituendus, strigă, insă, mo-
rala, de acord cu legea.
Mai departe, şi fără a intra în discuţiuni zadarnice,
pentru sfârşitul ce urmărim, ocupatiunea nu este ea
insăşi fundamentul proprietăței imobiliare rurale ?
Possideo quia possideo, a respuns primul ocupant,
acelui ce a voit să’l expulse.
In fine, dreptul, însuşi, nu proclamă el principiul >
res nullius primi occupanti fit?
Dar, aceste principii sunt tóte de ordine publică;
ele sunt fundamentul dreptului de proprietate; ele
sunt insäsi garanţia linişte şi ordinei sociale; ori, aceste
principii, toți 6menii, fară distinctiune de naţionalitate,
sunt datori să le observe, in Statul român, şi vice-
versa, la adăpostul lor, ori-care dintre ei pôte, de si-
. gur, pune averea lui, (art. 41 C. civ; art. 11 din Consti-
tutiune).
Interpretatiunea absolută, tăgăduind streinnlui drep—
tul de a dobândi imobile rurale, omni modo,—prin ur-
www.dacoromanica.ro
151
mare, şi prin ocupatiune,—violézä aceste principii fun-
damentale de drept şi de ordine socială; ea violézä,
încă, şi textele positive ale art. 11 C. civ. şi art. 11 din
Constitutiune; ea abandonă, fără nici o protectiune,
pe strein şi averea lui în prada primului venit, mai
tare de cât el; unde va duce, insă, o atare stare de
lucruri? De sigur, la resboiul tutulor contra tutulor,
adică la starea de sălbătăcie, anteridră ori-cărei orga-
nizatiun) sociale,
Tot ast-fel, şi pentru usucapiune sai prescriptiune.
«Jurisconsulţii romani, zice D-l Ernest Glasson !,
cu drept cuvânt, aü recunoscut că prescriptiunea este
o causă de repaus pentru 6meni, (humani generis
profunda quies); ea este |aladiul necesariă al pro-
prietăţei însăşi. Ar fi adesea dificil, dacă nu imposi-
bil, unui proprietar de a stabili existenţa dreptului său,
dacă prescriptiunea nu'i ar veni într'ajutor. Cum aş
putea, întradevăr, să dovedesc fără prescriptiune, că
sunt proprietarul unui imobil? Nu am devenit proprie-
tar, de cât cu conditiune, ca predecesorul mei să fi
avut acestă calitate; dar, pentru ca acesta să fi fost
proprietar, trebue ca el însuşi să deţină imobilul
de la un precedent proprietar, etc. Proba dreptului
met ar consista, dar, în a më sui de la eutorul mei
la toţi acei, cari succesiv ' aü precedat, până la cel
dintâi dintre toţi...... adică, până la deluviu. Arésta
este, cum dic vechii jurisconsulţi, o probă diabolică,
Proprietatea nu ar mai presenta, dar, nici o sigu-
rantä ; ea ar r&mânea indefinit precariă; porta ar fi
deschisă fraudelor, proceselor, relelor şicane, daca nu
dăm posesoralui actual al imobilului, mijlocul de a
1. v, Eléments du droit français, t I p. 417.
www.dacoromanica.ro
152
proba mai uşor dreptul sëú. Posesiunea crează, deja,
în favórea sa o tare presumptiune. A posede este un
fapt positiv şi exterior, care indică proprietatea ; vio-
lenta şi frauda nu se presupun; ba, din contră, trebue
să presupunem că o pers6nă posedă, pentru că ea are
dreptul. Dacă posesorul stabilesce că posesiunea sa se
sue la 10, 20, 30 de ani, (după distinctiunile stabilite
de lege), prin aceia chiar, el dovedesce că este proprie-
tar, şi acestă probă usórà previne multe contesiaţiuni,
şi, în acelaşi timp, ea asigură proprietäter stabilitatea,
care este necesară.
«Dar, să presupunem că ea nu este numai un mijloc
maj lesnicios de a proba proprietatea; să presupunem,că
ea a servit a dobândi un imobil în prejudiţiul unui
proprietar.
«Cure dintre aceşti doui proprietari, (cel noii, carea
dobândit imobilul prin prescriptiune si cel vechiu),
merită favorurile legei ?
«Adesea, noul proprietar a fost de bună credinţă, în
momentul dobândirei lui; el a posedat imobilul în mod
ostensiv, într'un mare număr de ani; el a ameliorat
acest imobil, care, fără diligenta lui, n'ar mai avea pote,
nici o valôre ; acest bun a intrat în patrimoniul sei şi
a pus temeiü pe veniturile sale, pentru a regula viaţa
sa şi aceia a familiei sale. Vechiul proprietar este cul-
pabil de negligentä : el nu s'a preocupat de imobil; el
a sciut sau a putut să scie că un al treilea ’l poseda;
el ar fi trebuit să ’l reclame ; prin tăcerea sa, el a con-
firmat pe acest tertiü în erôrea lui; în fine, acest imobil
nu ' este prea de trebuinţă, pentru că el sa putut
lipsi de el, în timp de un numer 6re-care de ani. Con-
sacrând prescriptiunea, legea incurajézä şi recompen-
seză munca şi pedepsesce negligenta.
«Nu numai prescripțiunea de bună credinţă, dar
chiar cea de rea credință, se pôle justifica din punct
www.dacoromanica.ro
153
de vedere al dreptului natural și al moralei. Pentru
că, într'adevăr, ori-ce dobândire legitimă a proprietăţei
presupune, din partea vechiului proprietar, abandonul,
expres sau tacit, al dreptului săi, si din partea noului,
ocupatiunea lucrului abandonat t. Aceste două condi-
tiuni sunt reunite in prescriptiune. Când pun mâna pe
un lucru, la care proprietarul sëü a renunţat, fac un
act perfect legitim; acela, care invocă prescriptiunea,
nu face alt-ceva».
Prescriptiunea, dar, in dreptul nostru, este şi ea, la
rendul ei, o consolidare a dreptului de proprietate,
prima temelie, între tôte, a societäteï, a Statulu si a
familiei; mai mult, încă, ea este singurul mijloc pentru
a menţine. ordinea, siguranţa şi liniştea intre ómení ;
singurul obstacol al unei certe şi al unui r&sboiă per-
manent între ei.
Dacă, dar, aşa este, putem noi 6re admite, un singur
moment, că, străinii, in România, vor putea fi puşi afară
din acestă lege naturală ? că pentru ei, acestă supremă
şi ultimă garanţie de linişte a lor, în mijlocul nostru,
nu există ?
Dar, atunci, ne punem, cu voe bună, afară din cer-
cul naţiunilor, nu civilisate, —cäci şi naţiunile, cele mai
primitive observă aceste norme,—dar, din cercul socie-
tätilor organisate.
Si cu privire, dar, la acéstä mare institutiune,
interpretatiunea absolută atentă la însuşi fundamentul
proprietăţei, violézä principii de drept, proclamate de
mii de ani şi respectate de tôte societăţile organisate;
ea violeză, încă, şi principiile inscrise în art. 2 şi
11 c. civ. şi art. 11 din Constituţiune, pentru că le-
1. « Alienationis verbum etiam usucapionem continet. Vix est
enim ut non videatur alienare qut patitur usucapari, (L. 28.
De verborum significatione, 50, 17).
www.dacoromanica.ro
154
gea nu distinge, când este vorba de aceste mari ga-
ranţii sociale, daca cel ce le invâcă esre român sai
strein,
Ce se dicem, iarăşi, de accesiune sai, incorpora-
piune?
a) Pe pământul rural, al cărui proprietar este un strein,
cine-va construesce un imobil; streinul a putut el de-
veni proprietar pe acest imobil, conform art. 492 c.
civ. ? Va putea el obliga pe constructor se primescă
valérea lucrărilor?
b) Prin cresceri succesive şi pe nesimţite, produse
la malurile riurilor sai fluviurilor, proprietatea, stăpâ-
nită de un strein, dobendesce o extensiune. 'I aparţine
lui acesta, conform art. 495, cod. civ.?
In amândouă hipotesele, presupunem că streinul
este proprietar incontestabil, chiar în opiniunea ad-
versă, de exemplu, el a dobendit acest imobil, con-
form legilor in vigôre, înainte de 1879.
Si aci, interpretatiunea absolută, — legată de prin-
cipiul general, de care ea "l-a propus, «că străinii nu pot
d veni proprietari pe imobile rurale, prin nică unul
din mijlocele prin care se pôte dobândi proprietatea,
după codul nostru civil» ! —va decide, de sigur, că, în
primul cas, streinul nu a devenit proprietar pe aceste
construcţiuni, chiar când cel ce le a construit a fost
de rea credinţă, şi ast-fel, acesta va avea alegerea, de
a şi le rădica ori de a exige numai valôrea lor, contra
principiului de equitate, înscris în art. 494 c. civ.; iar,
în al duoilea cas, că accrescământul nu s'a contopit cu
proprietatea streinului; că el, prin urmare, a r&mas un
res nullius, abandonat la lasardul primului ocupant.
1 Vodí decisiunea Curteï de Apel din Bucuresci, reprodusă
mai sus pag. 116.
www.dacoromanica.ro
155
Dar, şi intr'un cas, insă, şi în cel-l'alt, nu se vio-
leză principiul că imobilele aflătâre în România, sunt
supuse legilor române, chiar când ele sunt posedate
de străini? (art. 2 cod. civ.),
Să se observe, că aci nu mal este vorba de o acqui-
sitiune subiectivă, nu proprietarul dobândesce ceva, ci
proprietatea lui.
Inconsecinta, dar, este şi mai evidentă; regimul
proprietätei imobiliare este guvernat de principii di-
verse, după cum subiectul dreptului este român sai
strein ; inconsecintä, însă, necompatibilă, nici cu art.
2 din codul civil, nici cu art. 11 acelaşi cod, precum
nici cu art. 11 din Constituţie.
Arbitrariul şi inconsecinta acestei opiniuni devin, însă,
cu atât ma. evidente, când ea pretinde, prin principiul
ce ’l propune, se rădice stavilă legei, insăşi.
Legea, intr'adevăr, este şi ea un mijloc de acquisi-
tiune a proprietätei sai a desmembrămintelor e1, (art.
645 cod, civ).
Astfel, legea supune unele fonduri la anume ser-
vitudini, în favorul altor fonduri, şi acesta, indepen-
dent de ori-ce conventiune a părţilor, (art. 588 cod,
civ.); atari sunt tôte acele servitudini, cari aŭ de
object : zidul şi santul comun, (art. 590 şi ur. cod. civ.);
distanța şi lucrările intermediarii, cerute pentru 6re-
cari constructiuni, (art. 610, cod. civ.); vederea în
proprietatea vecinului, (art. 614 şi ur. c. civ.); pică-
tura straşinelor, (art. 615 cod. civ.), şi dreptui de tre-
cere, (art. 616 şi ur. c. civ.)
Tot legea recunôsce părinţilor un drept de usu-
fruct asupra bunurilor copiilor lor, (art. 338 şi ur.
€. civ).
Tot legea acordă dreptul posesorului de a culege şi
www.dacoromanica.ro
156
a ’si apropria fructele imobilului, pe care el cu bună
credinţă "1 posedă, (art. 485, 486 şi 487 cod. civ.), etc.
Ori, tôte aceste disposiţiuni interesă, în cel mai înalt
grad, ordinea publică.
Ast-fel, dispositiunile, privitóre la servitudinile legale,
interesă regimul proprietăţei ;
Dispositiunile, privitôre la usufructul părinţilor, inte-
resä organisatiunea familiei.
Iar, acelea, privitôre la dobândirea fructelor de po-
sesorul de bună credință, este consacratiunea unui
inalt principiu de equitate naturală !:
Si in acéstä privinţă, interpretatiunea absolută este
excesivă.
Ea, întradevăr, va fi nevoită să tăgăduiască ori-ce
drept de servitudine activă, în favorul fondului possedat
de un strein, când, de ex., acâstă servitudine ar nasce
dintr'o causä posteridră revizuirei din 1879.
Fa va fi nevoită së nege ori-ce drept de usufruct
străinului asupra bunurilor rurale ale copiilor săi mi-
nori, de 6re-ce, usufructul nu este de cât un desmem-
brăment al proprietăţei, supus aceloraşi principii, ca şi
totul, din care el face parte.
Ea, în fine, va obliga la restitutiune pe possessorul
străin, care de bună credinţă a cules fructele unui
imobil rural, de Gre-ce, dreptul de posesiune, şi el, nu
este de cât o emanatiune a dreptulu de proprietate;
mai mult încă, el este chiar dreptul de proprietate, în-
suşi, în formaţiune; căci, am văzut, că possesiunea pre-
lungită, întrun timp Gre-care, duce la proprietate.
Făcând, însă, tote acestea, opiniunea, ce combatem,
crează douë feluri de proprietă, supuse la regimuri
deosebite, după cum stăpânul lor este Român sai strâin;
lucru, precum scim, inadmisibil, faţă cu disjiosiţiu-
1, V. Ernest Glasson, 50. id., t. I, p. 422.
www.dacoromanica.ro
157
nile categorice ale art, 2 şi 11 c. civ. şi art, 11 din
Constitutiune.
Ea maï turburä, incä, si ordinea publicä si violeazà
şi principii de equitate naturală, fâră nici un interes
dovedit, pentru binele general,
R&mâne, acum, së examinăm efectul convenfiunilor,
translative de proprietate imobiliară, faţă de disposi-
tiunile art. 7 $ 5.
Printre acestea, cele mai importaute sunt: contrac-
tul de căsătorie, contractul de societate, venzarea—cum-
părarea, schimbul şi donatiunea între vu.
In virtutea art: 19 cod. civ., «Românca, care se va
căsători cu un străin, va urma conditiuneï soţului
sëü>, adică va deveni streină.
Pe de altă parte, ori-ce constitutiune de dotă, fiind
făcută sub conditiunea suspensivä «si nuptiae secutae
erint», regimul căsătoriei, neîncepând de cât din ziua
celebrărei căsătoriei înaintea ofițerului stăre civile,
(art. 1232 cod. civ.), translaţiunea proprietătei, unui
imobil constituit dotă, se operă, just, în momentul în
care femea urmeză conditiune1 bărbatului sei, adică,
ea devine streină.
In opiniunea extensivă, acestă femee nu pote, dar, do-
bândi proprietatea imobilului ce i s'a constiluit dotă de
părinţii s& ; pentru că, după densa, acestă prohibitiune
se aplică la tote modurile de dobândire a proprielä-
tel, — a fortiori, deci, la convenţiuni, de ôre-ce legea
nu distinge.
Sunt, însă, incaiculabile consecinţele acestei prohi-
bitiuni:
Legiuitorul, intr'adevër, incepe prin à proclama, ca
un principiü de ordine superiórà, că «veri-ce conven-
tiuni matrimoniale sunt libere între soţi, întru cât ele
www.dacoromanica.ro
158
nu vatămă drepturile bărbatului, de cap al familiei sai
de cap al asociatiuneï conjugale», (art. 1224 c. civ).
Printre conventiunile matrimoniale, cele mai usuale,
sunt: regimul dotal, regimul general al comunitätei de
bunuri, regimul comunitätei de bunuri,—restrâns nu-
mai la bunurile pe cari soţii le vor dobândi în timpul
căsătoriei, prin industria lor, sait carı vor proveni din
fructele averei lor dotale sai paralernale,—şi regimul
separatiuneï de bunuri.
In special, in regimul dotal, «dota este acea avere ce
se aduce bărbatului, din partea sau în numele femei,
spre a'l ajuta să susțină sarcinile căsătoriei», (art.
1233 cod. civ.) ; în principiu, bunurile zestrale sunt pro-
prietatea femeei, dacă contrariul nu a fost stipulat (art.
1245, 1246 c. civ.); bărbatul, singur, are administrati-
unea şi usufructul avere: dotale, în timpul căsătoriei,
(art. 1249 c. civ.); iar, când dota consistă întrun imobil,
fi» urban, fie rural, legea, într'un interes de înaltă or-
dine sociale, pentru a asigura, liniştea, prosperitatea şi
perpetuitatea familiei, ' declară inalienabil, durante
matrimonio, (art. 1948 c. civ.).
In regimul comuoităţei, fusiunea între patrimoniul
femeei si aceia al barbatului pôte merge până la ab-
sorbliunea complectă şi absolută întrun singur patri-
moniu,—acela al comunităţei,—şi pôte fi limitată, cum
am vezut, numai la fructele si achisitiunile iôr, in
timpul căsătorie.
In fine, sub regimul sepaaţiunei de bunuri, fie care
dintre soţi 'şi pästrézä proprietatea şi folosinţa averei
lui.
Să cercetăm, acum, aplicatiunea art. 7 $ 5, cu privire
la aceste diverse regimuri matrimoniale:
Dacă, prin contractul de căsătorie, femeia, de exem-
plu, proprietară a unui imobil rural, ar voi să ’l aducă
in zestre soţului seu, şi, estimându-l, ea stipulează. con-
www.dacoromanica.ro
159
form art. 1246 c. civ., că prețuirea transmută proprie-
tatea la bărbat, ea, de sigur, că nu pote face ucesta,
când soţul seu va fi stren, căci, scim că acesta nu
póte dobândi, omni modo, imobile rurale; prin urmare,
nici pe acesta.
De unde, dar, principiul libertäteï conventiunilor ma-
trimoniale, care şi el este o cucerire a dreptului mo-
dern, nu există pentru streini în Pomânia.
Dar. dota, am văzut, că este un mijloc de intemeiare
şi de intretinere a familiei, mijloc, pe care legea, prin
tôte căile, a căutat să'l ocrotească.
Declarând incapabil pe un strein de a dobândi imo-
bile rurale, se crează piedici la căsătoria lor; cu
Românce, se creează incapacităţi indirecte la căsătoria
streinilor cu Românce, întocmai ca în vechiul drept ro-
man.
Dreptul şi libertatea de a se căsători este, însă, unul
d'n acele drepturi, una din acele libertăţi fundamen-
tale in Stat, fără de cari societatea însăşi nu este cu
putinţă.
Familia isvoreşte din libera voinţă si inclinatiune a
soţilor; Statul are numai datoria de a favorisa consti-
tuirea şi prosperitatea ei.
Impedicând căsătoriile intre Român: şi streini, se
favorisă uniunile illicite, concubinagiul, se inmulteste.
numărul copiilor natural, intrun cuvânt, se ajută la
propăşirea rele or moravuri.
Intr'adevăr, femeia urmând condiţiunea barbatului
seu, şi copiii lor născând streini, pentru a putea asigura
transmisiunea bunurilor ei imobiliare rurale la copiii
sei, ea va trebui, negreşit, să nu se căsătoriascăcu soţul
seu strein, pentru că atât ea, cât şi copiii ei, se re-
mână Români.
Un atare resultat, însă, este inadmisibil.
Interpretaţiunez, ce criticăm, duce, dar, direct la ur-
www.dacoromanica.ro
160
măr. imorale ; ea violează, înainte de tóte, scopul viu
şi permanent al întregei nostre legisiaţiuni.
Solntiunea de mai sus, şi criticele ce i am adus, se
impune, însă, a fortiori, când este vorba de regimul
comunitätei de bunuri, cel mai bun dintre tâte, pentru
că el, singur,corespunde adevăratului scop al căsătoriei,
acela de a face din cei doï soți unul singur, din familiă
o unitate, una şi indivisibilă.
Dar, chiar, şi regimul separatiuneï de bunuri nu este
îndemn de ori-ce inconveniente. Femeia devenită streină
prin căsătoria ei cu un strein, va deveni incapabilă, de
a dobândi imobile rurale în România, fie că ele ar pro-
veni din succesiunile părinţilor ori rudelor ei, sau din
succesiuni testamentarii sau din donatiuni.
O barieră infranşisabilă se va ridica între Român:
şi streini, Ori ce connubiu între ei va deveni, de aci ina-
inte, absolut imposibil.
O atare stare de lucruri nu este, însă, compatibilă,
nici cu ideile moderne, nici cu interesele nôstre na-
tionalesi economice.
Căsătoria este mijlocul cel mai sigur, pentru a asimila
pe străin Românilor, şi aí absorbi în masa naţiune! ;
scim că străbunii noştri mergeau până a face pe străini
Români, numai prin simplul fapt al căsătoriei lor cu
Românce ; este 6re cu putinţă ca la finele secolului XIX,
in mijlocul celei mai strălucite civilisatiuni, în care
principiele cele mai liberale domnesc, pretutindeni,
ca România să arbore principii învechite, pentru a căror
distrucliune generatiunile veacurilor trecute au vărsat
atâta sânge ?
Dar, făcând acésta, noi insi-ne vom da lovitura cea mai
teribilă desvoltärei nôstre nationale şi economice.
Pentru că numeroşi! str&ini,—vorbesc de cei assimi-
liabili,-—cari se află în România, impedicati de a intra
in sinul naţiunei române prin căsătorie, vor continua
www.dacoromanica.ro
161
să formeze acele colonii numerôse şi State în Stat, cari
vor pune ori când în primejdie liniştea nôsträ internă
şi externă; vor servi, cum ati servit deja, de atâtea
ori, marilor noştri vrăjmaşi, de prilejiu spre a se putea
amesteca în trebile nôstre interidre.
Pentru că toţi aceşti străini, neavând nici o legătură
în patria română, nici de sânge, nici de păment, de în-
dată ce ’si vor agonisi, avuţii indestulätôre, se vor grăbi
să se întârne în tara lor, ducând cu dénsit capitalu-
rile lor.
Ori, capitalurile sunt însăşi forţa vie a naţiune.
Tată, prin ce mijlôce mici, subversive chiar, se sapă
temeliile desvoliăre. nôstre nationale şi economice.
Dreptul de asociatiune este, şi el, un drept na-
tural al omului, un principiă constituțional chiar, re-
cunoscut nu numai Românilor, dar şi streinilor, (art.
27, combinat cu art. 11, din Constitutiune).
Societăţile civile, spre deosebire de cele comerciale,
nu aŭ personalitate juridică; de unde, deosebirea esen-
tialä între ele, că bunurile sociale puse în comun de
soți, intr'o societate civilă, devin proprietatea lor co-
mună,—indivisă între denşii,—pe când in societăţile co-
merciale, ele aparţin persôner morale, entitätei juridice,
fiinţă distinctă de persóna asociaţilor, (art. 78 cod. com.,
combinat cu art. 62 pr. c. civ. şi 1507, 1508, 1509,
c. civ.).
Să examinăm, pe rând, ambele hipotese.
Ce se intemplă, când într'o societate, compusă dintre
Români si strâini, un Român aduce ca aport social un
imobil rural?
In opiniunea extensivă, ce combatem, asociaţii străini
nu vor putea dobândi partea lor aterentă, în aportul
coasociatului lor Român, de şi acesta a putut dewni
proprietar, în aportul efectuat de coasociatul lui strein.
www.dacoromanica.ro
162
Douë mari principii sunt, insă, aci in joc:
Principiul egalitätei soţilor înaintea legei, şi
Principiul însuşi al libertăţei de asociatiune.
Românii, dar, în lant vor fi impedicati de a se asocia
cu str&inii si, viceversa, în specia n6stră: inegalitatea
de tratament fiind un obstacol invincibil.
Consecințele antieconomice ce decurg din acestă pro-
hibiliune nu aü nevoe de a fi invederate; ele sar in
ochi, ori cui voesce să le cerceteze,
Ce să dicem, însă, de societăţile comerciale?
Mărturisesc că teoria opiniunei adverse devine, în
acest cas, obscură, pentru mine.
Am dis, că societăţile comerciale, fie în nume colectiv,
fie in comandită simplă saù pe acţiuni, ori anonime,
constituesc persône juridice, cu totul distincte de per-
s6na soţilor ce le aŭ format, având o existenţă proprie,
organe proprii, un patrimoniü proprii, şi un sfârşit,
cu totul independent de acela al asociatilor.
Aceste societăţi se disting în douë mari categorii:
societăţi române şi societăți streine, dupe cum sediul
şi obiectul principal al întreprindere. lor sunt saù nu,
in România (art. 239 c. com.).
Nationalitatea asociatilor este cu totul indiferentă,
pentru constitutiunea societăţilor în nume colectiv si
în comandită simplă ; legea nu o ia in consideratiune,
de cât când este vorba de înființarea societăţilor în
comandită pe acţiuni şi a societăţilor anonime (art.
114, 122 C. com,)
O dată, însă, aceste societăţi legal constituite, ele sunt
române, dacă au sediul lor şi obiectul principal al în-
treprinderei lor, în România.
Capacitatea juridică a acestor persône morale fiind
egală, in principiă, cu aceia a persânelor fisice, ele
vor putea, dar, dobândi imobile rurale in România; şi
www.dacoromanica.ro
163
de fapt, unele societăţi, recunoscute în deobşte că sunt
formate de streini şi cu capitaluri streine, ai şi do-
bândit si dobândesc atari imobile în România ; de ex.
Banca României.!
Dar, legea nu distinge între societăţile pe acţiuni şi
între societăţile ir nume colectiv şi cele in comandită
simplă.
Acestea constituind, la rândul lor, persône juridice,
absolut identice cu cele d'intâi,—întru cât privesce ca-
pacitatea lor de drept, de a dobândi imobile rurale în
România, — negreşit, că şi ele vor avea dreptul de a
dobândi asemeni imobile.
P6rta, dar, este deschisă.
Acea-ce streinul nu pâte să facă singur,— ut singu-
lus,—pôte să o facă, de îndată, ce se asociază cu un
alt strein şi fondézä o asociatiune comercială ; de aci
înainte, pentru scopul comerciului ori industriei lor,
ei sunt capabili de a dobândi, omni modo, prin mijlocul
persôneï morale, ce ei aü constituit, imobilele nôstre
rurale, pretinse atât de rivnite de ei !
In tapt, însă, mai nu cunosc casuri de achisitiune
de imobile rurale din partea acestor asociatium ; cea-
ce Movedesce că pericolul este mai mult ir spiritul
nostru, de cât în realitate.
Insăşi dispositiunile din art. 114 si 192 C. com. nu
aü servi! .a alt-ceva, de cât la a erige o putin înţeleptă
piedică venira in România a cupitalurilor streine;
adică, la propria n6stră vătămare.
Cât pentru societăţile comerciale, cari ’si-aü sediul
şi objectul principal al întreprinderei lor în streină-
tate, este invederat că ele, neputând avea o capacitate
mai plină de cât aceia a personelor fisice, vor fi tra-
tate în România, cel mult, pe acelaşi picior cu acestea.
1. v. Cas., s. I, No. 147, 1889; Bul, 1889, p. 431.
11
www.dacoromanica.ro
164
Ce se zicem de contractul de vénzare-cumpärare ?
Din studiile nóstre precedente, am putut vedea eà
dreptul nostru, anterior art. 7 $5, din cea mai adâncă
vechime şi până la acest articol, nici o dată, nu a re-
cunoscut, în mod absolut şi indistinct, streinilor drep-
tul de a cumpăra moşii in România.
Din lucrările pregătitore revisuirei art. 7, de ase-
meni, am pulut vedea, că atât in comiţiele electorale,
cât şi in Parlament, cât şi ma. ales, în conierintele
d-lui B. Boerescu, Ministrul nostru de Afaceri streine,
cu representanţii marilor Puteri, tut dreptul de a cum“
păra imobile rurale, in România, era singurul, pe care
intelegeam să ’l reservăm, spre a'l supune, la óre-carı
«restric{iuni speciale», şi acesta, «numai ca o măsură
de conservatiune, pe care vom sci să nu o exagerăm;
căruia nu i vom da o întindere mai mare de cât re-
clamă interesele ; şi incă, şi in acéstä limită vom sci sa
acordăm înlesniri pentru dobândirea proprietăților ru-
rale, acelora dintre streini şi dintre supusli români,
cari vor merita, sai ale căror capitaluri vor fi de
folos pentru exploatările agricole».
Iată, spiritul, raţiunea restricţiunei pusă în $ 5 din
art. 7.
Nici aci, dar, nu a fost vorba deo restrictiune ab-
solută.
Atins'a, însă, legiuitorul scopul, ce şi-a propus?
Direct, prin art. 7 § 9, nu; pentru că, am vădut, că acest
articol nu conţine de cât o simplă declaratiune de prin-
cipii, care, atât timp cât ea nu se va intrupa într'o lege
de aplicatiune, prevăzând casurile, întinderea si ener-
giea acliunei ei, este şi rămâne un nudum praeceptum,
Pentru că, precum în nenumărate renduri am spus'o,
chiar, dacă legiuitorul constituant din 1879,'ar fi voit, în
1. v. maï sus p. 97.
www.dacoromanica.ro
165
adevăr, să dea acestui principii o sancţiune positivă,
el nu putea să o facă, nici în casul nostru, de ére-ce
el eva incompetent, pentru acésta.
Să nu uităm, un moment, că în virtutea art. 129 din
Constiluţiune,, 'competenjţa şi missiunea Camerilor de
revizuire fusese limitată numai la modificarea princi-
piului din art. 7, din vechia Constitutiune.
Ori, acest princiriü era referitor, exclusiv, numai la
naturalisatiunea streinilor ; nu şi la capacitatea lor ju-
ridică.
Acéstä capacitate, din contra, fusese regulatälde art, 11
din codul civil, de art. 11 din Constitufine si de legile
speciale,—id est,—de legea din 20 August 1864.
Pe de altă parte, dreptul de a cumpăra şi vinde lu-
cerurile, cari sunt in comerciü, este un drept natural, —
Juris gentiuin, —ziceaŭ Romanii—,care aparține omului,
prin faptul că el există, prin urmare şi streinilor.
Mai mult incă, capacitatea generală şi absolută fusese
recunoscută streinilor, deja, prin. art 11 din Constitu-
tiune, de 6re-ce acesta pune persóna și averile lor
sub protecfiunea dată de legi persônelor și averile
lor în genere.
Dacă, dar, legea din 1864 nu ar fi fost, incă, în vigoare
la 1866, pentru ca în virtutea principiului legi speciali
per generalem non derogatur, ea să se p6tă menţine,
prin ea insäsi, este cert că legiutorul ordinar, după pro-
mulgarea Constituţiei, nu ar fi putut crea o incapacitate
analogă acelei ce acestă lege specială edictă, fără a mo-
difica in prealabil art. 11 din Constitutiune.
Ori, aceia ce este cert pentru legiuitorul ordinar, este
si mai cert, încă, pentru legiuitorul revisionist, de 6re-ce
missiunea lui este şi mai strict tärmuitä.
Nu este posibil, — căci atunci garantiele inscrise în
art. 199 ar fi ilusori, — ca acesta cu ocasiunea modi-
ficăre! cutărei disposiţiun:, anume indicată, să aibă
www.dacoromanica.ro
166
facultatea de a se atinge şi de cele-l’alte disposiţiuni
constituţionale, fie direct, fie iudirect.
Atunci pôrta revolutiunilor ar fi deschisă!
Am putea, cu chipul acesta, resturna, în mod ne-
aşteptat, până şi principiul fondamental al intregei
nóstre organisatiuni politice, principiul monarchic ;
am putea proclama şi republica şi o cameră unică,
şi confiscarea proprietăţilor, şi supresiunea libertălei
individuale şi impositul progresiv, etc.
Unde ne am mai putea opri?
Să lăsăm, dar, să repause în pace acest monstruos
avorton ; nu avem nevoe de el, spre a salva interesele
natiuneï, dâcă, iîntr'adevăr, ele sunt amenințate, in a-
cest punct.
Simpla prohibitiune tradiţională, care atâtea veacuri
a adăpostit solul României, este dovedită indestulätôre,
pentru acest sfârşit.
Ea decurge, precum am vădut!, din combinarea dis-
positiunilor legei, din 20 August 1864, cu principiul in-
scris in art, 7 din Constitutiune, după care «diferinia
de credinţe religiôse si de confesiuni nu constitne, in
România, o piedică spre a dobândi drepturile civile și
a le exercita» :
Căci, din nimic, nici din textul, nici din spiritul art. 7,
nici din lucrările lui preparatorii, nu resultä—, ba din
contră,—că legiuitorul constituant, din 1879, ar fi avut
intentiunea, se suprime şi prohibitiunea înscrisă în
legea, din 20 August 1864 şi, prin urmare, se cheme
pe toli streinii,—adică şi pe ce. necreştini,—la dreptul
de a cumpera imobile rurale în România.
Pe de altă parte, dispositiunea art, 7 prep., fiind o
dispositiune de lege generalä, conform principiului de
drept: legi speciali per generalem non derogatur, ea
1. Vegi mai sus p. 84 şi 104.
www.dacoromanica.ro
167
nu a putut abroga, tacitamente, o lege specială, ca aceia
din 20 August 1864.
Ast-fel, că am putea dice, că în ori-ce hipotesă, cel
putin, incapacitatea, de cari erai isbiţi, prin legea cin
1864, streinii necrestini, s'a menţinut si se menţine şi
astă-di,— ea ipsd.
Primejdia pe care constituantul din 1879 avea se o
inconjure, este, deci, şi azi înlăturată 1.
Dar, diferinta de drepturi între streini, — întemeiată
exclusiv pe diferinta de credinţe religise,—nu mai pâte
subsista, în nici un chip, faţă cu dispositiunea formală
şi imperativă, atât a art. 44, din tractatul de la Berlin,
cât şi a aceleia a art. 7 prep. din Constitutiune.
Toti streinii, prin urmare, vor avea, astăzi, forta-
mente. o singură conditiune juridică, in România.
La rândul lui, textul, formal şi neabrogat al legei
din 1864, opunându-se ca o stâncă la ori-ce exten-
siune a capacităţei streinilor necreştini, urmeză, dar,
ca toți streini, —intr'o singură masă,—se sufere con-
ditiunea juridică şi incapacitatea acestora: toţi, prin
consecinţă, se fie incapabili de a cumpăra imobile ru-
rale in România.2
1. V. mai sus pag. 96.
2 Dacă Inalta Curte de Casatiune nu a avut, încă, ocasiunea
să ?și dică cuvântul săi în pricini, privitére la dobândirea imo-
bilelor rurale de către streini, prin succesiuni ab intestat saŭ
testamentarii, usucapiune, etc, în mai multe rânduri, ea a fost
chemată să se pronunţe în privirea cumpărărilor făcute de streini
de atari imobile.
Nu voiü releva, de cât decisiunea sa No. 564 din 16 Oc-
tombre 1891, care, fără contest, este cea mai importantă. (v.
Bul. 1891, p, 1081):
« Considerând, zice Inalta Curte de casatie, că aceea ce ca-
racterisă legiuirea în vigére, până la anul 1879, eraii princi-
piile că deosebirea de religiune are o influenţă asupra exer-
ciţiilor drepturilor civile, întru cât pentru dobândirea imobilelor
www.dacoromanica.ro
168
Din aceste premise resultă, însă, o consecinţă 'consi-
derabilă :
Incapacitatea streinilor de a cumpăra imobile rurale
in România, ned: curgând, dar, din art. 7 8 5, ci din
rurale se cerea ca condițiune neapărată pentru străini să fie
creştini ; că acei cari nu erai creștini, să fi fost s'aii nu sus
puși protectiuneï unui Stat străin, nu puteaii dobëodi imob le
rurale fără a fi dobândit calitatea de cetäfén român, prin na-
turalisare, de şi de altmintrelea exerciţiul drepturilor civile nu
era condiţionat de calitatea de cetätén român (vegi- art. 6 şi
9 cod, civil, și art 1 al legei din 20 August 1864);
«Că acest principiii se desființâză prin Constituţiunea revi-
suită la 1879 de Constituantă, proclamându-se că deosebirea
de religiune să nu mai aibă nici o influență asupra exerci-
ţiului drepturilor, conform art. 7 din revisuita Constitutiune,
si să declară, in general, prin aceiași Constituţiune revisuită
(art. 7, $ V), că independent de ritul religiunei, dobândirea
imobililor rurale presupune din partea achisitorului ca condi-
tiune calitatea de cetățón român, ast-fel că, dacă înainte de
1879 calitatea de cetätén român era cerută pentru dobândirea
imobi'elor rurale numai din partea acelora cari nu eraii de
religiune creștină, acum dobândirea imobilor rurale este re-
servată numai acelora cari aii cetățenia română, ori care ar
fi religiunea lor, vrea să dică principiul d'inainte în virtutea,
căruia pentru unii se cerea spre dobândirea de imobile rurale
calitatea de cetăţenie, acâsta s'a generalisat, cerându-se calita-
tea de cetățenie ca o condiţiune generală din partea orï-cuï,
pentru achisifiunea de imobile rurale, în cât exercițiul aces-
tuy important drept civil s'a subordonat calităței de cetatón
român, ca şi când numai cetăţenii români inspiraü încredere
suficientă spre a putea dobândi imobile rurale ;
«Considerând că acâstă intentiune a legiuitorului, care a
revisuit Constitutiunea și a introdus acel articol 7, $ V din
Constituţiune, că dobândirea de imobile rurale presupune ca-
litatea de cetäfén român din partea achisitoruluï, ea se ma-
nifestă nu numai prin locul ce ocupă $ V din art. 7 al Con-
stituțiunei, dar mai cu sémä prin discutiunile urmate în con-
stituantă, cari, oră cum s’ar privi, ori cât de confuse într'o
privinţă aü fost, ori câtă reticenfä voitä ar conţine, nu lasă
www.dacoromanica.ro
169
legea de la 20 August 1864, ea nu este, deci, o incapa-
citate constituţională, ci pur şi simplu, legislativă,
Legiuitorul ordinar, dar, va putea, ori când, modi-
fica, lărgi sau restrenge, acâstă incapacitate specială.!
La extensiunea capacităţei streinilor, şi în acâstă pri-
vintä, legiuitorul român este nu numai conviat, dar
încă şi obligat, atât prin declaratiunea formală, rapor-
tată mai sus, pe care însuşi Dl B. Boerescu a fäcut'o
îndoială asupra punctului că dobândirea imobilelor rurale,
ca un drept în ordinea socială de cea mai mare importanţă,
să fie recunoscut numai cetăţenilor români ;
„Considerând că ori-cari ar putea fi inronvenientele eco-
nomice, sociale st politice ale dispositiuneï 8 V din art. 7 al
Constitutiuneï, ori cât s'ar dice că de vreme ce dispositiunea
avea menirea a preserva cotropirea imobilelor rurale, acesta
ar însuși inconvenientul de a fi obstacol pentru valorificarea
imobilelor rurale și póte și pentru creșterea populatiunei, ori
cât s'ar dice vă acésta era sl cortrariü art. 6 din codul civil,
ori cât s'ar invoca atingerile cărora ar putea fi expuși acei
cari nu sunt cetățeni în variile relațiuni de drept, totuși
întru cât intenfiunea şi voința legiuitorului, revisuirea Con-
stitutiuneï, sunt certe, precum văqurăm, inconvenientele de
ori-ce fel nu ne pot împedica de a aplica regula nouă a $ V
din art. 7 al Constitutiunaï cu toate consecinţele. »
Este zadarnic, a mai releva, în special, inconsecinţele acestei
decisiuni; ele sunt învederate prin tôtä demonstratiunea nós-
trä de faţă.
1 Dar numai pe acâsta, de Gre-ce ea singură diferenţia pe
Români de streini la 1865 (data promulgărei cod. civil) și la
1866 (data promulgărei Constituţiunei nôstre); ea singură, prin
urmare, a mai putut subsista în fața acestor legi generale,
si, în special, în faţa art. 11 c. civ. și a art. 11 din Constitu-
tiune.
Pentrutôte cele-l’alte drepturi și facultăţi, acordate streinilor
prin aceste texte de lege, ele sunt şi rămân pentru ei drep-
tură dobândite, în virtutea Constituţiunei, de cari, atât timp
cât acâsta însăşi nu le va raporta, legiuitorul ordinar nu se
pôte atinge
www.dacoromanica.ro
170
D-lui de Radowitz, Secretarul de Stat al Imperiului Ger-
man, Cât şi mai ales, prin însuşi actul de recunóscere
al Independenţei nôstre de către marile Puteri.
«Guvernul (Imperial, al M. S. Reginei, al Republicei
Francese), zic Germania, Anglia şi Francia, nu pot con-
sidera ca respunzând pe deplin vederilor, cari au că-
lăuzit Puterile semnatare a Tractatului din Berlin, dis-
positiunile constituţionale noui, cari í au fost aduse
la cunoscintä.
«Totuşi, increzätôre în voința guvernului Princiar
de a se apropia cât mai mult, în aplicatiunea acestor
disposifiuni, de ideia liberală de care sau înspirat
Puterile și luând act de asigurările formale, cari
i au fost transmise în acest scop, etc...»l.
Ast-fel intelésä si îngrădită, incapacitatea streinilor
de a cumpăra imobile rurale in România, este, de
sigur, de ordine publică; ea dă nascere, în cas de vio-
latiune a ei, prin urmare, unei nulitäti deaceaşi natură
pe care ori-cine are un interes pecuniar o pote invoca.
Nasre, însă, întrebarea, în cât timp? Nu există, în-
tr'adevër, in dreptul nostru acţiuni perpetui,
«Tôte acţiunile, atât reale cât şi personale, pe cari
legea nu le a declarat neprescriptibile şi pentru cari
nu a defipt un termen de prescriptiune, se vor prescrie
prin treizeci de ani, fără ca cel-ce invocă acestă pres-
criptiune să fie obligat a produce veri-un titlu şi fără
să i se pâtă opune reaua credinţă» (art. 1890 cod. civ).
Să observăm, că cu tótš reserva pe care acest arti-
col pare a o face, nu cunosc în tot dreptul nostru o
singură acţiune perpetuă.
1. V. mai sus, p. 101,
www.dacoromanica.ro
171
In ori-ce cas, o asemenea reservă nu există în legea
din 20 August 1864, din care isvorăşte nulitatea nóstrà.
In dreptul frances, de unde am luat acest articol,
toţi autorii sunt de acord a dice, că regula prescrisă
de art. 1890 (art. 2262 cod. frances) «este absolută, in
acest sens, că nu există acţiune a cărei prescriptinne
să câră o trecere de timp mai mare de trei-deci de
ani» 1.
Prin urmare, şi acâstă acţiune va fi supusă, în ori-ce
Cas, prescriptiuneï generale de trei-deci de am, care
se va socoti, bine înţeles, din diua pertractărai actului,
adică, din diua cumpărăreă proprietăţei imobillare ru-
rale de cätre strein.
Odatä, acest termen trecut, streinul devine proprie-
tar incomutabil.
Chiar limitată în întrul acestui termen, acés'ä nuli-
tatea absolută, şi acţiunea cure derivă dintr'ensa nu
sunt lipsite de grave inconveniente.
Pe de o parte, termenul de treï-zec1 de ani este cu
desăvârşire prea lung; proprietatea rămâne, preau mult
timp, în încertutidine, de unde ori-ce amelioratiune
devine imposibilă, spre marele prejudiţiă al desvoltă-
rei nôstre economice;? iar, pe de alta parte, acţiunea
1. Autry et Rau, op. cit. t. VIII, $ 773, p. 431.
2. Acéstä critică se pôte, cu drept cuvânt, aduce tutulor
termenelor nóstre de prescriptiune.
Aceste termene eraii bune în dreptul roman si chiarla în-
ceputul acestui secol, când s'a edictat Codul Napoleon; ele,
însă, nu mai cadrézä cu trebuintile moderne, cu relatiunile
repezi si multiple, cari unesc pe 6meni in afacerile lor, astăza.
Una din causole pentru cari proprietatea română este de-
preciată, să fie bine sciut, că nu cea mai putin importantă
este și aceia a incertitudinei îndelungate în care so atlă, la
noi, dreptul de proprietate imobiliara.
Prea multe acţiuni în nulitate, prea multe suspensiuni de
www.dacoromanica.ro
172
în nulitate aparţinând ori cui are un interes pecuniar
spre a o face să se pronunte,— in cele mai multe casuri
vânzătorului şi herezilor lui,—aceştia o vor ţine-o sus-
pendată asupra capului cumpărătorului, ca sabia lui
Damoclès, şi o vor agita-o sai nu, după cum streinul
va putea sau nu, se cumpere tăcerea lor.
In fine, ei nu o vor face, de cât in casul când ei
vor avea un folos la acesta.
Ori, este invederat că, în specie, acéstä vendare -—
cumpărare este nulă pentru tête părţile: quod nullum
est, nullum producit effectum.
In cas de nulitate, dar, vendătorul român va trebui
să restitue cumpărătorului strein, preţul vênderei, căci,
de sigur, el nu ’l pote reține fără causă; cumperätorul
va avea, chiar, în contra lui, o condictio sine causa ; el va
putea, încă, reține imobilul, până la restituirea preţului.
Când, insă, preţul vendărei va fi un pret avantagios,
este mai mult de cât cert, că vendătorul nu va cere
nulitatea vendărei.
Iată, dar, interesul general, acel mare interes de or-
dine publică, în jurul căruia facem cu toții atâta sgomot,
atâta paradă de vorbă şi de patriotism, atârnat de un
simplu interes privat: triumfänd cu densul, şi intrând
în umbră, după cum acesta îl va călăuzi.
prescriptiune, prea multe inalienabilitäfi, vatäma de sigur
circulațiunei proprietăţei, — prin urmare, propäsireï e.
Dacă la acésta veţi mai adauga si lipsa unui cadastru, veţi
vedea pentru ce creditele fonciare, pentru ce creditorii hy-
potecari, pentru ce, în fine, cumpanătorii opun resistenfe, ade-
sea invincibile.
Singura prescriptiunea dă stabilitate proprietăţei ; să scur-
tam termenele eï, dar să luam masuri de publicitate mai
intinse și mai lesniciése pentru mutatiunea proprietaţea și
pentru sarcinile reale, ce o grevézà.
Vom fi făcut, printr'acâsta, un adevărat serviciu public.
www.dacoromanica.ro
173
Cine nu vede, însă, că în aceste condițiuni legea:
organisă un adevărat santagiü.
Acesta pote fi scopul legei?
Nu. Daca interesul general este, intr'adevăr, ameninţat
prin faptul că un strein posedă o părticică, cât de mică,
din solul României, pare că zu ar exista, atunci, de cât
un singur organ acreditat, în Statul român, pentru al
ocroti; acesta ar fi Ministerul public.
In mâna lui, iar, nu în aceia a părţilor, s'ar părea că
se cade să stea acéstä acțiune !.
Dar, şi Ministerul public, este el la adăpost de orr-ce
ingerinte şi influenţe streine pricina ?
Nu este el, organul direct al ministrului de justitie ?
Ac sta nu este el, primul între procurorii s1? După or-
dinul lui, dar, procurorul va exercita sai nu acestă
acţiune, o va susţine ori o va abandona.
Ori, la rindul lui, ministrul de justiţie, nu este de
cât omul unu: partid politic, prin urmare, supus, şi el,
unor influenţe si fluctuaţiuni externe.
In aceste împrejurări, singurul sistem admisibil, dupe
opiniunea mea, care să concilieze între ele: interesul
general, stabilitatea proprietäter şi justiția absolută,
este de a încredința tribunalelor de notariat missiu ea,
ca, cu ocasiunea fie-cărei autentificäri sau transcrieri
a unui act de vânzare — cumperare de imobile rurale,
să cerceteze titlurile nationalitäter cumperătorului şi să
dea o adevărată hotărire de admisiune la autentificare
sai transcriere a actului de venzare, care hotărire să
1. În starea actuală a dreptului nostru, atributiunile Minis.
terului public fiind limitativ determinate în afaceri civile, de
art. 80 şi ur. pr. cod. civ., și printre acestea, exerciţiul actiuneï
în nulitate, de care vorbim, neintrând, de sigur, că el nu póte
agita acâstă acțiune, fără a comite un adevărat exces de
putere.
www.dacoromanica.ro
174
fie susceptibilä de apel şi de recurs în casatiune, ca şi
hotăririle ordinare.
Odată, însă, actul transcris, proprietatea se devină
certă si stabilă erga omnes ; nimeni se nu mai pótă
ataca titlul aceluia ce a dobândito, sub pretext că el
ar fi strein, sau că tribunalul s'a înşelat, în a"reciarea
titlurilor lui de naţionalitate.
Maxima resjudicata pro veritatem habetur, nu acoperă
ea, de multe-ori, iniquitäti flagrante ?
Intr'un înalt interes de linişte, de pace socială, însă,
tôte popérele civilisate aü aşternut'o la fundamentul,
chiar, al insti‘utiunilor lor judecătoreşti.
Cu chipul acesta, s'ar pune capăt santagiul organisat,
s'ar da stabilitate proprietăţei şi s'ar salva şi interesul
general, pe care ’l credem ameninţat !.
1. In sesiunea Parlamentului din 1892, unii deputaţi, prin-
tre cari distinsul jurisconsult D-l Basile Bratianu, pătrunși de
urgenţa necesitäteï. de a deslega controversa, ce ne divide, aŭ
propus un proect de lege, intitulat: Lege, privitore la pro-
cedura de urmat pentru aplicarea prohibițiunei, prescrisă de
art. T $ 5 din Constitutiune. (Vedï Desbaterile Adunărei De-
putatilor din 2 Mai 1892).
Trebue se mărturisesc satisfactiunea mea, cea mai desävâr-
sitä, că acest proect de lege nu a fost, deja, tradus într'o lege
definitivă.
Intr'adevăr, el nu este de cât o consacratiune, în parte, a
spoliatiuneï profesată de interpretatiunea extensivă.
Prin Art. I, se pune în principiu, că : «orï-ce înstreinare de
imobile rurale, fie prin vânzare, schimb, donatiune, legat par-
ticular, făcută contra prohibitiuneï art. 7 $ 5 din Constitu-
tiune este nula și de nici un efect.»
Art. IJ. eNulitatea pste fi urmarită de însă-și partea ce a
înstreinat, de succesorii sati representanții sëY, precum şi de
Ministeriul public al tribunalului în circumscripţia căruia
se găsește situat imobilul, având și dreptul de a face si tôte
actele de procedura și de reformare a sentintelor judecatoresti.»
Tóte criticile ce am adus interpretaţiunei extensive se aplica,
in globo, acestui proect de lege.
www.dacoromanica.ro
175
Ce se întâmplă, însă, când străinul, — care în contra
prohibitiuneï ce am stabilit, a cumpărat un imobil ru-
ral, — a revendut acest imobil unui Român?
Nu numai că el, pe nedrept, coprinde, ca intrând în prohibi-
tiunea art. 7 $ 5 acte juridice, cari, precum am vEqut, nică
odată nu aŭ intrat în spiritul legiuitorului, ca donatiunile, le-
gatele particulare; nu numai ca el este incomplect, căci nu.
fix6ză nică un termen de prescriptiune a acţiunii în nuli-
tate, dar el organisôzä, cum am dovedit, santagiul legal si opre-
siunea politică, punând pe cumpérator la discretia partilor și
a Ministerului public.
In special, cu privire la moSteniri, fie ab intestat, fie testa-
mentare, el organisa un sistem de expropriatiuno silită, necon-
cialiabil cu art. 19 din Constitutiune, care dice, ca: «Nimeni
nu pote fi expropiat de cât pentru causa de utilitate publica,
legalmente constatata:, iar,
«Prin causă do utilitate publică urmézä a se înțelege nu-
maï comunicaţiunea și salubritatea publica, i şi lucra-
rile de apérare a ţarer».
Sa observam, de o-cam-dată, că acest art. 19 nu a fost mo-
dificat în 1879, şi nici a putut fi modificat, precum am sta-
bilit, missiunea acestui legiuitor fiind fost exclusiv limitata,
numa. la art. 7, privitor la naturalisatiunea streinilor.
Sa observăm, în al doilea rând, ceea-ce, de alt-fel, tóta lumea
scie, că nu prin legi ordinare se pôte deroga la dispositiunile
constituționale.
Sa observam, înca, că succesiunea fiind un mijloc de a do-
bândi proprietatea însași, in re ipsd, (art. 736 Codul Civil),
din doué lucruri, unul: ori am devenit proprietar, și atunci
am drept la lucru insuși, în natură, ori nu am devenit pro-
prietar, și atunci, nu am drept la nimic.
În nici un cas, nu mi se pote da. în loc de lucru, echi-
valentul lui în bani, cacă acésta ar fi o adevărata expropria-
tiune silită, care, însă, cum am véqut, nu intră în cadrul art.
19 din Constitutiune.
Sa observam, în fine, că acâstă propositiune nu fine nică o
socotelă de idea de patrimoniü, asia cum ea resultä din prin-
cipiile cele mai esenţiale de drept; de 6re-ce, ea'şi permite să
cerceteze, în sânul patrimohiului, bunurile ce'l compun, și sa
le distingă, după natura lor materială; când noi scim, ca tôte
www.dacoromanica.ro
176
Unii cred, că de Gre-ce străinul nu a putut deveni
pro] rietar, nici el nu a putut transmite cumpărătorului
săi un drept, pe care el însuşi nu 'l-a avut.
«Nemo in allium plus jura transferre potest quam
ipse habet».
acestea nu sunt de cât elemente intelectuale, absolut identice
și fongibiile între ele, având tâte un singur caracter: acela
de valori pscuniare,
In contra, dar, a tutulor, acestor principii, prin Art. HI,jdin
acest proect, se dispune, că atunci :
«Când intr'o moștenire cuvenită străinilor, fie succesiune
testamentară, fie ab-intestat, se coprinde imobile rurale, străi-
nul succesor nu are dreptul de cât la equivalentul în bam a
acestor imobile».
Art. IV «Tribunalul însărcinat cu împărţirea succesiune,
va dispune vîngarea imobililor rurale, care se face in modul
si cu formele prevădute pentru vingarea bunurilor imobile,
potrivit art. 783 și urmatorii din procedura civilă».
Art V. «ln tôte cele-l'alte casuri, vîngarea va fi urmărită
după cererea Ministerului public al tribunalului situatiuneï
imobilulw.
«Tribunalul va decide asupra acestei cereri în ședință pub-
licä, părţile fiind chemate. Decisiunea tribunalului este supusa
la toale cailo de reformare prevăgute în procedura civilă,»
Art, VI. <Ori de câte ori sucoesorii străină vin la moştenire
în concurs cu succesibili pământeni. vingarea imobilelor ru-
ralo nu este obligatorie, moștenitorii pumânteni aŭ dreptul
de a păstra aceste imobile, și împărțirea având a se efectua
potrivit art, 742 din codul civil.»
Aveam, dar, dreptul să dic, că acest proect de lege organisă
o adevărata expropriatiune silită, în contra succesorilor străini,
care este legalmente cu neputinţă, — un șantaj legal, care este
imoral, și, — in fine, rupe egalitatea între moștenitori, creând
în favorul moștenitorilor români un drept de profimissis, con-
demnat de tôte legislatiunile moderne, pentru cuvintul, că el
nu este în realitate de cât un fel de servitudine personală,
de cari tâte proprietăţile rurale vor fi hic et nunc grevate,
nimeni neputând sci, de azi, cari vor fi moștenitorii lui de
mâine.
www.dacoromanica.ro
177
Aşa dar, şi cumpărătorul român este isbit de acţiunea
în nulitate, îndreptată în contra str&inului; şi el pote fi
evins.
Acestă opiniune, însă, nu este întemeiată.
Intru atât acestă acţiune în nulitate există si este
eficace, întru cât ea urmăreşte scopul propus de le-
giuitor; de îndată, însă, ce acesta este atins, ea în-
cetézä şi se stinge:
«Cessante ratione legis, cessat ejus effectus».
Ori, scopul legei este cu desăvârşire atins, când imo-
bilul rural intră în mâna unui Român. El este atins,
chiar, atunci când, pendente lite, străinul, prin natura-
lisaţiune, a devenit Român.
Pe de altă parte, exceptiunea de incapacitate, trasă
din extraneitatea primulu cumpărător, este exclusiv
personală ; ea nu se pote extinde şi la succesorii să
particulari. |
Intr'adevăr si réua credinţă, în materie de prescrip-
tiune, este inherentă posesiunei, numai celui ce nu
este de bună credinţă, nu şi aceluia, care, de bună
credinţă, a cumpărat, de ex., de la densul acest imobil.
Cel d'intâiii, nu este proprietar, şi réua lui credinţă "|
va împedica să devină, prin prescripliunea de 10 sai
20 de ani.
Cel de al douilea, totuşi, graţie bunei lui credinti, va
ajunge la proprietate, în 10 saü 20 de ani, iar, până
atunci, el va dobândi şi fructele imobilului.
Deci, cel de al douilea are mai multe drepturi de cât
nu putea să “i transfere autorul sei.
De câte alte ori, însă, acel care nu este proprietar,
pote cu tote acestea vinde?
Nu avem, de cât să ne gândim la heredele aparent.
El, de sigur, că nu este proprietar; nici legea, nici
omul nu ’l-a chemat să culégä moştenirea, pe care el
o posedă, şi cu tote acestea, el vinde şi vinde valabil,
www.dacoromanica.ro
178
întru cât privesce pe cel de al treilea, bunurile succe-
sorale,
Instr&inările făcute de el sunt absolutamente oposa-
bile adevăratului herede, ca şi cum ele ar fi emanat.
de la dânsul 1.
Tot ast-fel, şi în casul nostru.
Str&inul a putut să nu devină proprietar, de si el
a putut,totuşi, să facă proprietar pe cumperătorul român.
Cât pentru schimb, el nefiind de cât tot a vânzare,
cu acestă diferenţă numai, că ambele equivalente con-
sistă în lucrări, pe când în vânzare unul consistă in
bani, nu este nici o rațiune plausibilă să'l tratăm, în
principiu, alt-fel de cât vènzarea-cumpérarea însăşi.
Faptul că un strein posedă, deja, un imobil rural, şi
că, ast-fel, prin schimbul ce’! face, el nu dobând sce
mai multe drepturi de cât are actualmente, nu ne in-
dritueşte se exceptăm de cât schimbul, în care imobilul
rural dobândit de străin este exact equivalentul aceluia
ce’l posedă deja.
Intr'adevăr, pentru diferenţa în plus, el nu este de
cât un cumperător ordinar şi, prin consecintă, el trebue
tratat ast-fel
In fine, dacă interpretatiunea generală şi absolută,—
pe care o daŭ acei, cari cred că art. 7 $ 5 impedicä
pe strein de a dobândi imobile rurale, prin tóte mij-
l6cele autorisate de lege,—este întemeiată, atunci, pentru”
a fi logici, ar trebui să zicem, că acestă prohibitiune
nu trebue restrânsă numai la dobândirea plinei pro-
prietätr, de Gre-ce legea nu distinge, ci trebue să o
1. Aubry et Rau op. cit., t. VI $ 616 pagina 437, text și
nota 32.
www.dacoromanica.ro
179
extindem şi la desmembrămintele eï:— şi la dreptul
de usufruct, şi la dreptul de usu, şi la dreptul de
habitafiune, mai mult incà,— şi la cele-l'alte drepturi
reale imobiliare : la privilegiile asupra imobilelor, (pre-
văzute de art. 1737 c. civ.) şi la hyputeci, căci tôte
acestea sunt jura în re.
Nu este, în adevăr, nici o rațiune logică de a dis-
tinge între dobândirea plinei proprietäli şi dobândirea,
unuia câte unul, a desmembrămintelor ei: jus utendi,
jus fruendi, sai jus abutendi.
T6te aceste drepturi nu sunt de cât elementele, din
cari se formézä însuşi dreptul de proprietate.
Dacă pot obţine dreptul de a lua fructele unui imobil,
de ce së nu pot obţine şi pe acela de a usa de el?
Dacă am obţinut, pe un timp ilimitat, — căci legea
nu determină nici un termen,-—aceste două atribute,
de ce să nu obţin si pe acela de a më desface de
ele, de a le instréina, ele fiind, în fapt, folosul real
cel dă dreptul de proprietate ?,
In fine, chiar acest drept de a înstr&ina un imobil,
nu există el plin, de şi independent de cele-l'alte,—în
dreptul de hypotecă, iară, în cel de antichresă, reunit
chiar la cele două dintâi?
Nimérui, însă, nu'i va venit in minte idea nebună, că
un străin nu pote dobândi, în România, un drept de
hypotecă sah de antichresä asupra unui imobil rural.
Si cu tôte acestea, deductiunea acésta a teoriei ce
criticăm se impune, întrun mod ineluctabil !.
4. Un singur cuvânt despre donatiunï și legate singulare.
Donatiunile si legatele singulare sunt şi ele un mod de
dobândire a proprietaţei imobiliare rurale, și nu o data am
auzit, zicându-se, ca dacă prin ele ar fi permis streinilor să
ajungă la proprietatea rurala, atunci prohibiţiunea, resultând
din incapacitatea lor, de a cumpăra, ar fi eludată.
Din tote elementele ce am grupat în jurul acestei ches-
12
www.dacoromanica.ro
180
IV
Iată-ne ajunşi la capătul cercetărilor nôstre.
Am scrutai sensul art. 7 $ 5, din tâte punctele de
privire, pe cari sciinţa dreptului ni le dă, şi din des-
voltările, de până acum, socot, că am făcut să resulte,
în modul cel mai evident:
Că interpretatiunea extensivă, care tăgăduesce, in
mod absolut, streinului dreptul de a dobândi imobile
rurale, prin ori-care din mijlôcele stabilite de art. 644
şi 645 C., civ. nu este autorisată de dreptul nostru an-
terior.
Că acestă interpretatiune nu este conformă nic. cu
spiritul legei, aşa cum el resare din lucrările prepara-
torii ale art. 7 $5.
Că aplicată şi condusă până la ultimele ei conse-
cinte. ea violeză şi restârnă principii fundamentale de
drept, cari formeză însăşi temeliile ordinei nôstre so-
ciale, temeliile familiei şi temeliile proprietätei.
Că, in ori cecas, principiul înscris în art 7 $ 5 este un
nudum praeceptum, prin el însuşi, absolut inoperant.
Că din contră, combinat cu prohibitiunea înscrisă în
legea din 20 August 1864, el dă complectă satisfactiune.
preocupatiunilor legitime ale täreï şi ale legiuitorului
tiuni, resultă că dreptul streinilor de a dobândi, prin dona-
țiuni și legaturi singulare, imobile rurale, nu le-a fost, nici o
dată, interzis, nică prin dreptul nostru anterior, nică prin le-
gea din 20 August 1864, nici, prin urmare, prin art. 7 $ 5;
că, așa dară, el este azi, acea-ce a fost în tot-d'a-una, adică
accesibil streinilor ca și Românilor.
Dacă, însă, sub formă de donatiune saii legate singulare s'ar
deghisa o vânzare, atunci, negreșit, că în basa principiului
fraus omnia corrumpit, acestea vor urma sârta vânzărilor
“propriii zise, așa cum mai sus am arătat'o.
www.dacoromanica.ro
181
CĂ, în fine, circumscris, chiar, în aceste limite, el are
nevoe de o reglementatiune inteligentă, care se dea,
pe de o parte, satisfactiune aşteptărilor Europei, iar
pe de altă parte, şi mai ales, cael se nu fie pentru noio
causă de sdruncinare şi de ruină economică, din care,
cu anevoe, ne am mai putea rădica.
Nu trebue, in adevăr, să uităm, un singur moment,
că, prin recunoaşterea Independenţei nôstre, am intrat
în marea familie a Statelor, a lumei civilisată.
Este, dar, pentru noi, un standard of life, obligator,
felul lor de viaţă.
Nu vom putea trăi, un singur moment, în bunul lor
concert, dacă vom avea pretentiunea se arborăm şi
se practicăm principii şi datine, pe cari ea le con-
damnă.
Vrând, nevrând, vom fi siliţi să trăim ca ei, se facem,
aceea ce fac şi ei.
«Este de un interes general, zicea Comitele Andrassy !,
în congresul de la Berlin, ca Statele, recunoscute inde-
pendente, să fie stăpine pe destinele lor şi să p6tă vietui
prin propria lor viaţă.
«Numai dobândind convictiunea, că că ele sunt res-
ponsabile de politica lor și că vor culege fructele bu-
nelor relafiuni, precum si că se vor supune conse-
cintelor unor rele raporturi, va putea acest Stat
(vorbia de România), ca și statele limitrofe, avea ga-
ranţia unei convieţuiră posibile».
Popôrele sunt ca şi Gmenii ; ele sunt naturalmente
sociabile. Precum un om nu se pôte isola de semenii săi;
fără a fi, cum zice Aristote, o brută, un zeu, sai o
păsăre de pradă, tot ast-fel şi naţiunile.
Cu cât civilisatiunea inaintâză, cu atât deosebirile,
între ele, dispar; cu atât cercul bunelor relatiuni de
1, V. maï sus, p. 83.
www.dacoromanica.ro
182
prietenie, de afaceri, de interese comune, se lărgesce
până a constitui, din intrega lume civilisată,o singură
tamilie, un singur corp.
Nu, dar, în mod impunit, vom turbura liniscea
şi felul de viaţă al lumei întregi.
«Avem datora, zicea cu drept cuvânt, d-l deputat, C.
G. Arion, în şedinţa Camerei de la 4 Decembrie 1892,
de a nu lăsa se treacă în practica n6stră judiciară te-
orii, cari să strice buna reputatiune a téreï si se o
pună au ban de l'Europe; avem datoria să se respecte
dreptul, chiar când el aparţine unui strein, cäc1 d’a-
supra bogăției efemere, de două sai trei miliône, care
pentru un stat nici nu se pune în cumpănă, este pu-
terea morală a natiuneï şi aceia nu voim să o Stirbim».
Pe de altă parte, este a face act de o politică
preväzätôre, de o adevărată politică de conservaţiune
si de propăşire naţională, dacă, una câte una, vom ră-
dica piedicile, cari se opun la intrarea capitalurilor
şi inteligentelor în ţară, capitaluri şi inteliginte, cari
atât ne lipsesc, de cari avem atâta nevoe, şi fără de
cari, nici un progres, în nici o directiune, nu este
posibil.
Ast-fel fiind, dar, împrejurările de viaţă externă şi
internă, în cari România trăesce, nu putem cere, de
la acei ce presidă la destinele aceste: ţări: guvern, jus-
titie, omeni politici, etc. în destulă moderatiune, în
destulă prudenţă si în destulă înțelepciune, în tóte
măsurile, hotăririle, vorbele şi actele lor, privitâre la
streini, —la persona şi la averile lor.
Toţi recunosc, că este urgent a pune cajăt,cu o zi
mai de vreme, situaţiunei încerte şi teribile, în cari
excesele unei jurisprudente, răi consiliată, a aruncat
o numerôsä şi interesanlă parte a populatiunilor nóstre.
Pe zi ce trece, procesele se imultesc ; situatiunea se
www.dacoromanica.ro
183
ânăspreşte ; cetăţenii, asmutiti în contra streinilor,—ba
şi Statul insuşi,—devin adevăraţi vânători de mosteniri.
Basele fundamentale ale societäier sunt sguduite ;
dreptul de proprietate violat şi mutilat ; dreptul de suc-
cesiune, ordinea succesorală, r&sturnate din temelii,
relatiunile de viaţa şi de afaceri, împiedicate on puse
necontenit în discutiune, etc., într'un cuvânt întrega
nôsträ ordine socială, adânc şi violent turburată.
A pune ordine în mijlocul aceste. desordine este,
dar, o imperi6să şi urgentă datorie a legiuitorului
român.
Iată, formulate într'o simplă schiţă de proiect de lege,
propositiunile n6stre:
Art. I. Streinii pot dobândi, în România, imobile ru-
rale prin tâte mijlcele prescrise de lege, întocmai ca
şi Românii, afară de vendare-cumpărare.
Art. IT. Vêndarea-cumpérarea de imobile rurale nu
este perfectă, nici chiar între părţi, de cât după ce
actul de vândare-cumpărare va fi fost autentificat de
tribunalul de notariat.
Art. III. Tribunalul de notariat, chemat a autentifica
un act de vêndare-cumpérare de un imobil rural, nu
va incuviinta autentificarea lui, de cât după ce în prea-
labil va fi luat şi avisul inscris al Ministerului public
şi va fi judecat că cumpărătorul este Român.
Art. IV. Dovada nnţionalităţei cumpărătorului se va
face prin tôte mijlâcele prescrise de lege, între altele
prin înscrierea în listele electorale, prin martori şi pre-
sumpţiuni.
Art. V. Hotărârea de admisiune, dată de tribunalul de
notariat, la autentiiicarea unui act de vindare-cumpă-
rare de imobile rurale este oposabilă şi faţă de terţii.
Art. VI. Acestă hotărâre este supusă apelului şi re-
www.dacoromanica.ro
184
cursului in Casaţie, atât din partea părţilor cât şi din
partea Ministerului public.
Art. VII. Hotărârea de respingere a cererei de auten-
tificare nu are putere de lucru judecat nici chiar faţă
de părţi, cari sunt libere se aducă noui dovedi, pentru
a face saü completa proba, că cumpărătorul este român.
Art. VIII. In interesul agriculturei şi industriei, gu-
vernul, — respectiv ministerul agriculturei, industriei,
comerciului şi domeniilor Statuiui,—va putea incuviinta,
nominativ şi individual, prin decret regal, — după ce va
lua şi avisul prealabil al Camerei de Comerciü din lo-
calitate,—cumpărarea de imobile rurale de către streini,
sati de către societățile agricole ori industriale străine, fie
de la Stat, fie de la particulari; şi acésta numai in mésura
trebuintelor exploatatiuneï lor agricole şi industriale.
Art. ] are de scop de a pune capăt controversei ce
ne divide. El este, de alt-fel, precum sper că am do-
vedit, singura solutiune juridică, în starea actuală a
dreptului nostru.
Intr'adevâr, art. 7 $ 5, am stabilit că este un mort
né; că, chiar daca autorii lui ar fl voit se í insufle
viaţa, ei nu puteaü se o facă, de 6re-ce ei eraii incompe-
tenti pentru acésta; in fine, acâstă soluţiune, singură,
este conformă cu dreptul nostru anterior ; ea singură nu
insélà legitimele aşteptări a lumei civilisate si a marilor
Puteri, cari au recunoscut Independenţa României.
Art. IT, din contră, reservă vendarea-cumptrarea de
imobile rurale numai pentru Români; pentru acest
sfârşit, el pune acest act sub un regim special; de aci
înainte asemeni vendări-cumpărări nu vor mai fi vala-
bile de cât cu invoirea justiţiei.
Punend în mâna justiţiei apărarea proprietätei nós-
tre rurale, am ales în Stat singurul organ, care, prin
misiunea lui, prin compunerea şi modul lu de func.
www.dacoromanica.ro
185
tionare, este in afară din noi, de luptele si de pasiunile
nostre, şi mai presus de noi.
Nici una, din criticile ce am adus, până acum, altor
sisteme nu se pôte îndrepta, credem, contra acestuia.
Nici o bănuială nu pôte plana asupra hotărârilor jus-
titiej, de óre-ce, prin acesta numai, am surpa noi înşine
temelia încrederei, ce justiția tére, cu drept cuvânt,
ne inspiră la toţi.
Dar, obligând'o să ia în prealabil, avizul Ministerului
public, am dat mijloc societäteï, ca, prin representantul
său, să "şi dică şi ea cuventnl ei; el va lumina justiţia;
dar, atâta tot. Hotărârea acesteia este res judecata, erga
omnes. Nu putem, în adevăr, lăsa în incertitudine pro-
prietutea, fără a da o gravă lovitură desvoltärei eL,
Ingăduind prin art. III, ca justiţia să 'şi facă convin-
gerea, prin ori-ce mijlce legale, chiar prin înscriere
în listele electorale, prin martori şi presumptiuni, am
voit să nu ridicăm stavile circulatiunei bunurilor, prin
urmare, să nu ingreunäm, spre dauna interesulu ge-
neral, reiatiunile şi comerciul dintre cetățeni.
Lăsând, dar, acestă dovadă suveranei apreciatiuni a
justiţiei, am pus încredere in înţelepciunea judecăto-
rului,— căruia, ca un omagiu înalt de stimă ’i-am incre-
dintat. exclusiv, paza solului national.
Supunènd, prin art. VI, la apel şi recurs în Casaţie
hotăririle tribunalului, atât din partea părţilor, cât şi
din aceia a Ministerului public, am voit să dăm şi păr-
tilor şi societăţei mijlocul de a se pune la adăpost de
ori-ce arbitrariă, — şi de a asigura triumful dreptului,
până în ultima instanţă.
Ne dând, prin art. VII, şi hotărârilor de respingere
putere de lucru judecat, nici chiar între părt si nici
chiar cu privire la actul respins,—am voit să înlesnim
părţilor dovada naţionalităţe. lor, dovadă dificilă, in
starea actuală de nedomirire a dreptului nostru ; ‘ar, pe
www.dacoromanica.ro
136
de altă parte, să înlesnim, încă şi mai mult, circula-
tiunea bunurilor.
Acestă reservă nu vatămă pe nimeni, si folosesce
la toţi.
In fine, prin art. VIII, permiţând guvernului să incu-
viinţeze, prin Decret regal, şi după ce va lua şi avizul
Camerilor de comerciü din localitate, ca străinii sau
societăţile agricole şi industriale străine să pâtă deveni
proprietari de imobile rurale, prin vândare-cumpărare,
nu am făcut de cât să deschidem porta intrărei ca-
pitalurilor străine în ţară, să ajutăm, prin urmare, la
desvoltarea agriculturei şi industriei nôstre nationale
şi să dăm, în acelaşi timp, satisfactiune obligatiunilor
nôstrelinternationale şi legitimelor aspiratiuni a Europet.
Cât pentru objectiunea că acâstă dispositiune ar fi
inconstituiională, socot că am dovedit indestul netemei-
nicia ei: art. 7 $ 5 este a se socoti ca şi cum nu există ;
el nu pune, şi nici nu pôte pune, veri o îngrădire puterei
legiuitore, care ar voi să extindă capacitatea stréinilor,
de a dobândi imobile rurale în Roinânia.
www.dacoromanica.ro
TABLA DE MATERII
NAȚIONALITATEA ROMÂNĂ
L. Nationalitate: Principii fundamentale: Ori-ce om
trebue să aibă o naţionalitate; Nimeni nu pôte avea două
naționalități, Nationalitatea nu se impune. . . . . .
IT. Dobândirea nationalitätel: Principiile jus soli
si jus sanguinis. Formatiunea nationalitäteï la Sparta,
Athena si la Roma; Reforma lui Antonin Caracalla. Na-
tionalitatea sub barbari. Regimul feodal.Codul civil frances.
Tendința modernă. . . . . . . + + + + + s . . . .
III. Nationalitatea română: Populatiunile primitive
ale Daciei: Scitit si Agatirsit, Getiï și Dacii. Cucerirea
Daciei de Romani. Colonisarea Daciei de Romani. Pără-
sirea Daciei de Romani. Dacia sub barbari. . . . . .
Descălecarea lui Radu Negru. în Muntenia; Descăle-
carea lui Dragoș, în Moldova. Boerii și Ruminit . .
Invasiunea Tureilor în Europa. Influenţa acestora asupra
formatiuneï nafivnalitateï române. Infiltrarea elementului
tracic în naționalitatea română. Casătoriile între streini şi
Români. Obiceiul pământului. Jurisprudenia română . .
www.dacoromanica.ro
19
Il
Regulamentul Organic. Capitafia. Catagrafiele. Birnicii
si nebirnicii. Cine sunt cetăţeni români? Impopularea
României cu streini. Principiul jus soli . . . . . . .
Conventiunea din Paris, ?|, August 1858. Codul ci-
vil art. 8 u yU oe & 4 8 e sp des D es
Boeriile, sub Regulamentul Organic . . . . . . . .
Sudifenia, sub Regulamentul Organic . . . . , . ,
Căsătoria; influenţa eï asupra naţionalităţei femei.
Dreptul civil modern. Cod. Calimach. Dreptul român vechiü
Nationalitatea femei la Greci şi la Romani . . . . .
Decisiunea Curteï de Apel din Bucuoescï Š, II No. 234
din 28 Noembre 1896 . . . . . . . sm pat re
Art. 7 din Constitutiune . . . es . + + + + < .
Cine sunt, astä-dt, Român: și cine sunt streini? . .
Streinii în România. Conditiunea lor de drept si de
fapt. Desiderata . . . . í í +S + + sok + s ....
ART. 7 8 5 DIN CONSTITUTIUNE
Textul art. 7 $ 5 și punerea chestiunei. Regulele de
drept, în interpretarea lepeï. . . . . . . . . sue
I. Dreptul anterior art. 7 Š 5: La nici o epocă, nu
a existat, in România, dreptul de alibinagiü. Controversä
în acéstä privinţă, cu d. Al. Xenopol. Dreptul de a cum-
păra moșii. Dreptul de așezare al streinilor. Tractate
internaţionale. Codul Calimach. Codul Caragea; legea din
15 Martie 1849. Legea din 20 August 1864. Codul civil,
art. 14. Constitutiunea, art. 11. Convenţiuni comerciale
cu Austria, cu Rusia, cu Germania şi cu Grecia . . .
Lucrările preparatorii a revisuirei art. 7: Congresul
din Berlin; Protocolul Xies, Art. 44 din Tractatul din
Berlin. Execuţiunea lui. Consecințe. Controversa . . . .
www.dacoromanica.ro
27
34
36
41
46
50
54
55
56
69
71
81
HI
Revisuirea Constitutiuneï. Voturile Adunàrilor legiui-
târe. Chestiunea înaintea alegătorilor. Discursul d-lui
Emil Costinescu şi atitudinea « Românului». Resultatele ale-
gerilor.. . . . . s... 85
Revisuirea înaintea Camerilor constituante. Raportul
d-lui G. Mârzescu şi amendamentele propuse. Demisiunea
presidentului Camerei, C. A. Rosetti si a presidentului
consiliului, L C. Brătianu. . . . . . . + + + + + . 90
Reconstituirea guvernului. Noui elomente. Programul
cabinetului. Situatiunea nôsträ în Europa. . . . . . 92
Misiunea d-lui B. Boerescu, ministru afacerilor streine.
Conferinţele acestuia cu baronul Calice şi baronul d'Orezy,
la Viena. Conferinţele aceluiaşi cu generalul Chanzy, la
St, Petersburg și cu d. de Radowitz, la Berlin. . . . 94
Revisuirea art, 7 din Constitutiune. Caracterul ei. . 98
Recunéscerea Independenţei României. . . . . . . 100
Resultatele juridice ale revisuireï art. 7 . . . . . . 102
II. Art. 7 Š 5 nu este de cât o simplă declara-
tiune constituțională : nudum praceptum, fără sancţiune:
Declaratiunile d-lui B. Boorescu, în Constituantă. Rapor-
tul d-lui D. Giani. Declaratiunile d-lui P. P. Carp în
Senat, ședința din 14 Decembre 1892. Comparatiune cu
alte texte analoge, în special, cu art. 22 din Constitu-
tiune. Jurisprudenta Inaltei Curți do Casatiune. Inconse-
cintele acestei Inalte Curți .. . . . . . . . + + + + 104
I]. Apreciatiunea consecințelor interpretatiuneï
extensive, dată art. 7 $ 5 : Interpretaţiune: extensivă. Sta-
rea doctrinei şi a jurisprudenţei. Fundamentul ei juridic. 115
Aprociatiunea acestei intorpretatiunï, cu privire la
dreptul nostru anterior Peur a uh d dai ue re „ta 118
Apreciaţiunea aceleiaşi cu privire la obligatiunile
nôstre internationale. . . . . . . . + . . + . + . . 119
Consecienţele ei:
Dreptul de alibinagiu . . . . . . . + . . + . . . 193
Confiscatiunea averilor streinilor . . . . . . . . . 127
e >» è> è è + > y > o
www.dacoromanica.ro
IV
Violaţiunea principiului de egalitate între moștenitori 118
Violatiunea institutiunilor reservet și sesinet . . . 130
Violafiunea principiului fundamental al dreptului de
succesiune ab-intestat. e . . s s s . . s . . . . . . 142
Violaţiunea idei de: drept a patrimoniului si transmi-
Siunel lül e ¿ + < w s à š s à w w e s w x . . 144
Violatiunea principiulu runaamental al droptuluă de
proprietate: ocupafiunea . . . . . . . . . . . <+ . . 149
Violatiunea dreptului de proprietate, incertitudinea
acesteia : usucapiunea saii prescripțiunea .. . . . . . 151
Violatiunea dreptului de proprietate, cu privire la ac-
cessiune saii încorporațiune. . + o . + . + < + . 154
Violatiunea Leget, însăși, cu privire la zerpitudinile
legale, la usufructul legal și la fructele culese de pose-
sorul de bună credință. . . o... ao . . .. . 155
Violafiunea libertäteï conventiunilor nalrimohiale Ti
capacități indirecte la căsătoriile streinilor cu Românii.
Urmări politice și economico, . . . . . . . . . . . 157
Violatiunea libertätoï de asociatiune între Români si
streini. Societăți civile. Societăți comerciale române și
streine. Efectele leget comerciale cu privire la acestea. 161
Restricţiuni speciale, în materie de vângare-cumperare
de imobile rurale. Incapacitatea streinilor de a cumptra
imobile rurale, isvorește din legea de la 20 August
1864, iar nu din art. 7 $ 5. Incompetenta Camerilor de
revisuire din 1879 de a o edicta. Jurisprudenta Inalteï
Curți de Casatiune, Consecințele acestei incapacități a
streinilor. Acţiunea în nulitate; eficacitatea și durata eï.
Santajul legal. Interesul public subordonat interesului
particular. Reforma de introdus. Propunerile nôstre în
acest sens. Proectul d-lui deputat B. Brătianu. Critica lui. 174
Quid când cumpărătorul strein a revândut unui Ro-
mând, imobilul rural . . . . . . . . . . . . . + < 175
Quid schimbul? . . . ss o... , s s . . . 178
www.dacoromanica.ro
Consecințele interpretatiuneï extensive, cu privire la
dreptul de usufruct, de us și de habitafiune, la privilegii,
hipoteci și antichresă . . . . . . + + + + + . + . . 178
Aceleaşi, cu privire la donatiunï intre vii și la legatele
singulare . e w e < ea w w s . Q s w w = š + < + 179
IV. Conclusiune. . . . ss se |... + 180
Schița unui proect de lege pentru a resolva chestiunea
arte 7 85... .... .. e e e ate e aripi ca a 18
www.dacoromanica.ro
PREȚUL