Transilvania_1883_014_007_008

Nr. 7-8 


Sibiiu, 1-15 Aprile 1888, 


Anulu XIV. 


TRANSILVANIA. 


Föi’a Asoeiatiunei transilvane pentru literatur'a romana si cul- 
tur’a poporului romanu. 


Acesta f6ia ese câte 2 cöle pe luna si costa, 2 florini val. austr., pentru 
cei ce nu suntu membrii asociatiunei. 


Pentru strainatate 6 franci (lei noi) cu porto postei. 


Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. _ 


Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, séu prin posta séu 
prin domnii colectori. ' 


Sumariu: Sesiunea academiei 1883—84. — Actulu de fundatiune alu scóleloru nationale romanesci din Brasiovu si lega- 
tele concetatienului Ioanu Juga de Bacia. — Biografi’a Prea Säntitului Dionisie Romano, episcopulu de Buzeu, de epis- 
copulu Melchisedeeu. — Procesu verbale alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si ee po- 


porului romanu, luatu in siedinti'a dela 16 Martie n. 1883. 


Sesiunea Academiei 1883—84. 


(Raportulu secretariului generalu.) 
Domniloru membrii! 


Conformändu-me art. 12 din regulamentulu nostru 
generalu, amu onöre să ve aducu informatiuni despre 
lucrarile terminate sau pe cale de urmarire, dela data 
inchiderei sesiunei d-vöstra, din anulu 1882. 

1. Activitatea Academiei in anulu percursu Acade- 
micu 0 puteti urmari, Domniloru membri, in procesele 
verbale ale celoru 36 de siedintie, cari s'au tinutu pana 
la cea de Vinerea trecuta, 11 Martie. 

- In aceste siedintie sau ocupatu Academia, negresitu, 
cu multe afaceri de simpla administratiune, dar’ nu numai 
siedintiele din primele Vineri ale fia-carei luni, ci si mai 
multe din cele de peste septemâna au fostu consacrate 
la desbateri si ascultari de lucrari si memorii din diver- 
sele directiuni ale activitatiei Institutului nostru. 

Cu buna-sema, procesele verbale nu voru putea să 
ve faca sensibilu totu căstigulu moralu si intelectualu 
dobânditu din diversele desbateri de peste anu, dar’ 
acestu căstigu este realu si se manifesta evidentu mai 
cu séma prin desteptarea atentiunei publice asupra a 
numeröse cestiuni, cari intereseza desvoltarea rapede si 
sigura, a literiloru, sciintieloru si arteloru nationale. 

Dintre cestiunile atinse prin diversele comunicari si 
memorii citite in decursulu anului expiratu Academicu, 
voiu aminti aci pe cele urmatöre: 

a) Comunicatiunea d-lui Gr. Stefanescu asupra unui 
coltiu de mamutu aflatu in carierile de nisipu din sio- 
seua Colintinei. 

6) Comunicatiunes aceluiasi onor. membru asupra, 
unui fragmentu de aerolitu. 

c) Raportulu d-lui Bucevski asupra bisericei dela 
Balilesci, a logofetului Teutu. 


d) Raportulu d-lui Dr. Felix asupra congresului de 
higiena, din Elveti’a. 

e) Comunicatiunea d-lui Cogalnicenu, asupra, anti- 
citatiloru din Basarabia, colectate in Chisineu. 

J) Comunicatiunea d-lui Bacaloglu asupra colectiu- 
niloru din Cabinetulu de fisica, mai cu séma din punc- 
tulu de vedere al electricitatiei. 

2) Relatiunea aceluiasiu D. membru asupra espo- | 
sitiunei de electricitate din Miinchen. l 

4) Recensiunea d-lui V. Maniu despre documentele 
din colectiunea Hurmuzaki. i 

2) Relatiunea d-lui N. Ionescu asupra manuscrip- 
tului din biblioteca St. Galles, despre Vladu Draculu. 

k) Darea de sema a aceluiasiu invetiatu colegu, 
despre altu manuscriptu din o biblioteca, elvetiana, re- 
lativu la mörtea lui Mihai Vitezulu. 

2) Memoriulu atätu de plinu de informatiuni, alu 
P. S. Episcopulu Melchisedecu, despre escursiunea sa 
din 1882, la numeröse monastiri in Bucovin’a, insotitu - 
cu 40 gravuri pretiöse dupre diverse inscriptiuni, dela 
monastirele Putn'a, Radauti, Dragomirn’a, Sucâv'a etc. etc. 

m) Darea de séma a aceluiasiu neobositu colegu 
despre inscriptiunea dela Resboeni. 

4) Informatiunea invetiatului nostru membru cores- 
pondinte, d-lu profesoru Haret asupra aparatului seu, 
construitu la Parisu, prin lucrarea Academiei, si desti- 
natu la mesurarea repediciunei apei in canalele desco- 
perite. 

o) Raporturile multiple ale d-lui Tocilescu, altu 
membru corespondinte, din cei mai activi, asupra escur- 
siunei archeologice, cu care Academi'a la insarcinatu in 
Dobrogea si in specialu la Iglitza. 

2) Memoriulu atătu de instructivu si de unu folosu 
realu, alu aceluiasi d-nu membru, despre falsificatorii de 
anticitati, cari au ajunsu a insiela lumea, pâna si in 


Constanti'a. 
7 


g) Acelasi colegu a mai intretinutu Academi'a, in 
o recinta siedintia, despre inseriptiunea dela Isarlie din 
Dobrogea. 

7) Memoriulu P. S. Melchisedecu despre evangeli’a 
dela Resboeni. 

s) Informatiunile d-lui Urechia despre manuscrip- 
tulu acatistului S-tului Haralambie a documentului aflatu 
in turla Bisericei Trei-lerarchi din Iasi, a doue docu- 
minte relative la Mihaiu Vitezulu, descoperite de repo- 
satulu Papiu Ilarian etc. etc. 

4) Memoriulu atătu de interesantu alu d-lui membru 
Aurelianu, despre starea, economica a României in se- 
colulu alu XVIII-lea. 

u) Memoriulu d-lui Sturdza asupra documenteloru 
din Wiesbaden. 

Activitatea, interna a Academiei a provocatu lucrari 
esterne, cari i sau comunicatu ceröndu-se avisulu ori 
deslegarea ei. Voi cită dintre töte: 

a) Memoriulu d-lui Alex. Pencovici asupr'a escur- 
siunei sale la Românii din Macedoni'a si la Muntele Atos; 

5) Scrisórea d-lui Lieutaud membru importantu alu 
Felibrigiloru si alu Societatiei de limbi romanice, din su- 
dulu Franciei, prin care cere avisulu Academiei asupr'a 
inscriptiuniloru dupa unele tave de metalu, aflate de elu, 


50 


in mai multe biserici catolice din acea parte a Fran- 


etc. 
_ Ambele lucrari sunt tramise in cercetarea, sectiunei 
nöstre de istoria. 

c) Scirea ce d-lu Cretiu a facutu să pervina despre 
unu codice nou aflatu de d-sa in Bucovin'a, coprindiendu 
unu evangeliaru cu o limba românâsca amintindu pre 
aceea, a codicelui Mahacenu, a interesatu viu Academi'a. 
Acelu codice incredintiatu de d-lu Cretiu in manile co- 
legului nostru d-lui Sbiera, speramu că va veni neintär- 
diatu in mai directa cunoscintia a Academiei. Päna atunci 
Academia, pe câtu i-a statu in putintia, a facutu din 
acesta descoperire interesanta, objectulu unoru desbateri 
speciale. 


II. 


Academi’a a regulatu unele misiuni de cercetari di- 
verse. D-lu G. Tocilescu a primitu insarcinarea de a face 
sapaturi la Iglitza si in alte părti ale Dobrogei, si rapor- 
turile d-sale asupra resultateloru obtinute, voru convinge 
din nou pre Academia: de ce paguba nationala este 
exiguitatea bugetului ei, caci nu se potu continuă si in- 
multi inca lucrari că cele ce a facutu d-lu Gr. Tocilescu. 


ciei, 


In marginea midiulöceloru de cari dispune. 


In o recenta caletoria la Severinu, subsemnatulu 
luându sciintia despre descoperirea unei necropole române, 
cu ocasiunea nivelarii malului Dunarei pentru construirea 
cheiului, am avutu de a regretă tacerea autoritatiloru 
locali asupra acestui faptu si desfacerea morminteloru, 
făra unu prealabilu studiu si o competinta observatiune 
a loru. Cu töte acestea, in asistintia d-lui presiedinte 
alu nostru, amu avutu multiamirea, dandu de unu micu 
mormentu de copilu inca intactu, sa-lu desfacemu cu in- 


anului din urma. 


grijire si să constatamu presinti'a in elu a unei medalii 
române. 

Daca amintescu acestu faptu la acestu locu, este 
pentru că să amu ocasiune solemna, de a atrage aten- 
tiunea autoritatiloru nöstre judetiene si comunale asupra 
marei gresieli, asi putea dice crima chiaru, ce facu, de 
câte ori, dându de ori-ce monumentu anticu, nu vestescu 
indata Academi’a sau Ministerulu de Instr. publica, cari 
prin ömeni competinti să traga töte invetiamintele isto- 
rice posibile inainte de nimicirea monumentului sau de 
dislocarea lui. Voiu mai adaogă inse că lucrarea dela 
Severinu avendu a continuă si fiindu posibile descoperiri 
ulteriöre, guvernulu a si insarcinatu pre d-lu Sutzu, 
membrulu Comitetului Archeologicu cu veghiarea sapa- 
turiloru ce au a se mai face. 

La propunerea d-lui N. Ionescu, că să se intereseze 
Academi’a de sapaturile ce se facu in Jorum dela Rom'a, 
Sau insarcinatu colegulu nostru membru corespondinte 
d-lu Dr. Obedenaru, câ să urmarâsca si se vedia intru 
cătu descoperirile acele aru putea interesă istori'a n6- 
stra. — Sectiunea istorica vă av6 să ia informatiuni din 
raportulu deja primitu dela d-lu Dr. Obedenaru. 

Colegulu nostru d-lu Hajdeu a fostu impedicatu de 
a realiză pana acumu misiunea ce a avutu in Dobrogea. 
Domnia sa credu că o va indeplini cu succesu in cur- 
sulu verei acesteia. 


III.  Observatiunile meteorologice provocate de Aca- 
demia sau facutu prin membrii sei, dobândescu o valöre 
din ce in ce mai mare in ochii observatorieloru din strai- 
natate. — Si aci, câ in töte directiunele, putinatatea mi- 
diulöceloru financiare ne-a tinutu :aprâpe in safu-guo alu 
Cu töte acestea, zelosulu nostru mem- 
corespondentu d-lu Hepites, cu ocasiunea lucrariloru sale 
că ingineru alu Calei ferate Bucuresci-Calarasi-Dobrogea, 
a instalatu, cu instrumentile nöstre, unu observatoru tem- 
poraru in Cämpi’a Baraganului. 

Dintre judetiele provocate dupa deslegarea D-vöstra, 
de a se asociă, cu midiulöce banesci, la stabilirea de 
observatorii locale, wau respunsu pâna astadi de càtu ju- 
detiulu Iasiloru, punendu-ne la dispositiune o suma de 
300 lei. Ori càtu de mica, acesta suma probeza in fa- 
vârea membriloru conducatori acelui judetiu si ne face 
să speramu, că nu voru intârdiă si alte judetie a imită 
pe cele dela Iasi si asia, Academia va pute organisá 
unu sistemu completu de culegeri de observatiuni me- 
teorologice. 

IV. In privinta imprimateloru esecutate in de- 
cursulu anului academicu, amintescu d-vöstra, că s'au 
impartitu: Tom UI sect. I. si sect. II. (memorii) din 
anale; asemenea Tom. IV. sect. I. cu sect. II. (observa- 
tiuni meteorologice) si din Tom. V. apröpe töte memo- 
riile au aparutu in brosiure deosebite, conformu unei 
decisiuni a d-vöstra anteriöra; si inca in decursulu ace- 
stei sesiuni va fi completatu si impartitu megn si to- 
mulu acesta de memorii. l 

Din publicatiunea -Hurmuzaki a aparutu Tom. IV. 
partea I-a si 69 cöle din partea Ii-a, utilisăndu-se la 


acesta publicare si o insemnata parte din copiile de do- 
cumente dobändite dela Archivulu Venetianu, pe lânga 
cele adunate de reposatulu intru fericire Hurmuzaki. 

Dela d-lu B. P. Hajdeu nu sa primitu Tom. II. 
din publicatiunea Coresi, din caus’a dificultatiloru ce in- 
timpina la pregatirea acestui alu doilea volumu, menitu 
a cuprinde unu vastu glosaru comparativu. 

Me vedu silitu a inregistra aci necompletarea, din 
caus’a lipsei sale din tiera, si a publicatiuniloru ce a 
fostu luatu asupra-si on. d. Alex. Odobescu si anume: 
„Istoria lerografica a lui D. Cantemiru“ (opere com- 
plete tom. IV.) „Vita Dem. Cantemirii“ autobiografia de 
acelasi scriitoru; „Vieti’a sântului Varlaam“ (din care 
suntu tiparite numai 4 cöle), dupa manuscriptulu lui 
Udriste Nasturelu, care este in mânile d-lui Odobescu 
si „Pravila dela Gavora“, din care avemu dejá im- 
primate 12 cöle. In sesiunea anterióra d-vöstra ati es- 
primatu parerea, cà acele din operele imprimate, cari 
suntu terminate, sà se dea in män’a publicului. Deca 
delegatiunea d-vöstra n'a realisatu acea dorintia, a fostu 
leganendu-se mereu cu speranti’a că, din o di in alta, 
d-lu Odobescu ar putea veni in tiera, spre a dă pre- 
fetiele, notele, glosariile, etc. promise la fia-care din 
aceste publicatiuni. 

„Mai bine mai intărdiate, dar' publicate cum se 
cuvine“, a fostu conclusiunea delegatiunii d-vostra” atătu 
pentru lucrarea d-lui Odobescu cătu si pentru a d-lui 
Hajdeu. 

V. La concursurile pentru premii din diversele 
fonduri ale Academiei s'au presentatu opurile aretate in 
anexata lista, si cari s'au trimisu in timpu comisiuniloru 
respective. l 
l VI. Dintre membri noi alesi d-lu Marienescu, con- 
formându-se regulamentului ’si au trimisu, este putinu 
timpu, discursulu seu de intrare asupra „vietiei si scrie- 
riloru lui Petru Majoru“ — Academia va avea deci a 
ascultă acestu memoriu inauguralu. 


VII.  Colectiunile diverse ale Academiei se inmul- 
tira si astu-timpu in modu imbucuratoru. 


Amu avutu onöre a mai provocâ schimbulu de pu- 
blicatiuni cu 36 societati diverse, din tota lumea. Res- 
punsurile favorabile primite dejă dela o mare parte din 
aceste societati, ne face a speră unu respunsu de aceeasi 
“natura, dela acele cari din causa distantiei, au intärdiatu. 
Astu-felu, bibliotec’a nöstra, dejá prospera, gratie iubirei 
si staruintieloru d-niei vóstre si chiaru si a unora per- 
s6ne streine Academiei, va dobândi unu nou midiulocu 
de inavutire. Cá si in alti ani, in adeveru, darurile de 
cărti nu au lipsitu bibliotecei nöstre, iar’ printre dona- 
tori voi cită si de astadata pre d-nii Dimitrie Sturdza, 
George Sion, Ministeriile de esterne, finantie si agricul- 
tura, d-nii de Rosny, Tache Andreianu, P. Ispirescu etc. 
Să nu uitu a inregistră mai alesu intrarea in bibliotec’a 
nöstra a, intregei colectiuni de manuscrise de Letopisetie 
române, colectiune dobândita dela d-lu Mihailu Cogalni- 
cenu, prin ministerulu de culte si instr. publica, in luma 
Iulie a trecutului anu. 


Numeröse si förte pretiöse suntu Uricele, documin- 
tele, medaliile, ce au sporitu colectiunile nöstre in anulu 
din urma, nu numai că daruri dela unii din membri, 
precumu dela d-nii Sturdza, Cretiulescu, Urechia, dar 
si dela, persöne streine precumu d-nii: G. Lensch, A. Po- 
povici (dela Salonicu), Ispirescu, d-na Anglaea Ghica, etc. 

Aceste numeröse si pretiöse daruri suntu o proba 
elocinte de iubirea ce intälnesce Institutulu nostru in so- 
cietatea culta romänesca. Constatändu acésta iubire, cu 
cata neplacere me vedu constrinsu a ve informá, dom- 
niloru membri, că a mai trecutu inca unu anu făra să 
fimu pututu inaintă cu lucrarile relative la construc- 
tinnea localului indispensabilu pentru desvoltarea Acade- 
miei, si făra de care devine apröpe imposibila conser- 
varea frumöseloru nöstre colectiuni si mai alesu utili- 
sarea loru, fia de cătra d-vöstra, fia de cătra cercetatori 
particulari. . 

Asemenea constatare nu o facu totusi alungèndu 
din inima ori-ce sperantia in viitoru. Nu credu a ma- 
nifestá unu sentimentu numai subjectivu, càndu afirmu 
că natiunea, care a incredintiatu Academiei grija si iu- 
birea culturei si a limbei sale, nu va intărdi de a 
acordă acestei Academii si midiulöcele prin care dèns’a 
îsi va putea indepliní marea ei chiamare. Urmarindu 
cu incordare de puteri, imbunatatirea situatiunei sale, 
natiunea a pututu unu momentu sà lase pe unu alu doilea 
planu alu preocupatiuniloru sale, acésta Academia ro- 
màna; astadi insa, ea urméza se se simta datóre, a asi- 
gură primului seu zustitutu de cultura, tóta desvoltarea . 
de care este capabila, punendu-i la dispositiune midiul6- 
cele financiare indispensabile, dar’ mai cu séma unu lo- 
calu apropriatu cu trebuintiele sale. 

Terminendu, domniloru membri, am onöre de a anexa 
pe lânga raportulu acesta, darea de séma a casierului 
d-vöstra, relativa la gestiunea fonduriloru, pe anulu bu- 
getaru alu carui finitu se apropia. 


Secretariu generalu: V, A. Urechia, 


Actulu de fundatiune alu scóleloru na- 

tionale romanesci din Brasiovu si le- 

gatele concetatienului loanu luga de 
Baci’a.*) 


Precuventare. 


Dreptulu chiaru si luminatu alu celoru doue comune 
romanesti de relegea resaritöna, care sunt fundatörele si pro- 
prietariele scöleloru nationale romanesci centrale din Brasiovu, 
a fostu in anii din urma disputatu si trasu la indoiela de 


*) La cererea mai multoru lectori din generatiunea, noua, cari 
voru se afle prin cine si cumu sau urditu scölele normali, gimnasiali, 
reali si comerciali românesci din Brasiovu, reproducemu aici in. a, 
dowa editiune acestea doue documente, literele fundationali ale ce- 
loru doue comune bisericesci din Brasiovu si testamentulu fericitului, 
fundatoru loanu Juga. O facemu acâsta cu atätu mai virtosu, căci înca 
wa trecutu macarn o generatiune de ani 35 si dejá se spunu si se seriu 

7F 


catra unii ömeni, la carii nu potemu presupune reintia, catu 
mai virtosu o grösa nesciintia a starii lucrului, cum si o trista 
confusiune de idei absolutistice, autonomice, chiaru si unele 
ânarchice, de care tote ferbe capulu unora. 


Romanii din Brasiovu inca la 1835 isi intemeiara o mica 
scöla normala cu trei clase, eara acesta se faci preste voia 
mai mariloru, carii pe atunci le dicea, că „au alte neamuri 
destule scöle, se merga si romanii se invetie pe la acelea“. 
In tömn’a anului 1837 brasiovenii romani, eara anumitu cei 
din clas’a negutiatoresca suplicara la inaltulu gubernu, pentru 
că se li se dea, voia de a intemeiä si unu gimnasiu nationalu 
romanescu eu cinci clase. In Octobre 1838 gubernulu se 
induplecă a emite o comisiune amestecata*), constatöre din 
5 membrii si unu actuariu spre a cerceta dupa dreptulu ce 
aru avea si romanii la veniturile mosiiloru brancovenesci s. a. 
Acea comisiune tieni cu multe intrecurmari pana la 1844, 
insa fara nici unu resultatu imbucuratoru, din causa că aceasi 
cernea tóta dioa, pentrucă se nu mai frâmânte nici odata. In 
acelu periodu de timpu parintii nostrii versara bani multi si 
alergara de cateva ori pe la Sibiiu, Clusiu si Viena, că dora 
aru potea induplecă pre cei puternici odata si in favörea 
romaniloru greco-resariteni. N’a fostu cu potintia. 


Cu töte acestea parintii nostri nu s'au lasatu de planulu 
loru. In cele din urma ei au reesitu abia la 1851 câ se'si 
implinesca o parte a ferbintei loru dorintie, precum se vede 
mai alesu din legamentulu ce publicamu si carele fu recuno- 
seutu intru totu coprinsulu lui, nu numai de catra scaunulu 
episcopescu, ci si de inaltulu ministeriu c. r. acceptatu si 
intaritu. 


Unele parti din legatele lui Ioanu Iuga inca au inceputu 
a se talmaci de catra cei carii le cunoscu numai din audite, 
intr'unu modu, precum nici liter'a nici spiritulu acelora nu 
sufere si nu va suferi in veci. 


Deci pentru cá se inlesnimu cunöscerea acestoru doua 
acte de o importantia mare pentru romanii din Brasiovu si din 
tienutu, ne simtiramu indatorati ale tipari cu spesele nöstre. 


Editorii. 


anecdote, fabule si neadeveruri cornurate despre originea aceloru scâle; 
ce e mai multu, se atribue meritulu tocma si la unii ömeni, cari in 
cursu de doi ani, au fostu din resputeri in contra infiintiarei aceloru 
scöle si au pretinsu, că prim'a colecta de 22 mii fl. m. conv. se 
se dea la Sibiiu pentru a infiintiă unu seminariu pe care inse trebuea dupa 
dreptu si datorintia se'lu infüntiedie dieces’a intrega, era nu numai 
românii din Brasiovu. Meritulu intregu alu infiintiarei aceloru scöle 
este numai alu familiiloru fruntasie de nationalitate româna din Bra- 
siovu, cu fostulu loru protopopu Ioanu Popasu in frunte. 


Conceptulu litereloru fundationale este alu lui Georgie Baritiu, 
revediutu apoi si stabilitu intru o comisiune de cinei insi preoti si mi- 
reni, adunati intr’o nöpte din anulu 1851 in loeuinti’a lui Popasu; da, 
intru o nöpte, pentrucă sub legea martiäla care inca, totu mai domniä 
in acelu anu in urmarea resboiului civile, diwa nu cutediamu se ne 
adunamu căte cinci la unu locu, de fric'a politiei si a gendarmiloru, mai 
alesu dupace comunele bisericesci fusesera oprite a dă dela biserici la, 
scöle o suma mai mare decâtu celu multu câte 200 fi. m. conv. precumu 
se pâte vedé din actele conservate in archive. Red. 


*) Sub presidiulu comisariului provincialu Fr. Thuri. 


Legamentu, 


prin care subscrisele doua comune si respective representantiele 
bisericesei romane de religiunea resaritna dreptu-credinciösa 
din Brasiovu, se indatâra si se léga intre sine in solidum, 
atatu pentru vremea de acum, catu si pentru totu viitoriulu 
din neamu in neamu, câ se zidesca incaperi pentru scöle 
nationale romane centrale de religiunea dreptu-credin- 
ciösa resaritöna din Brasiovu, si totuodata se ingrijesca nu 
numai pentru tienerea loru in stare buna, ci si pentru ne- 
curmat’a adaogere si crescere a acelorasi scöle, atatu 
in privinti'a spirituala, catu si materiala. — Acesta 
este scopulu legamentului, ear’ temeiurile pe care, si conditi- 
unile cu care ne amu propusu cu ajutoriulu lui Dumnedieu tare 
si virtosu că se'lu ajungemu, sunt urmatdrele : 


I. Comuna bisericesca. dela sant. Nicolae din sub- 
urbiulu romanescu si comun’a bisericâsca din laîntrulu cetatii 
dela Adormire in privinti'a bisericesea si in ori care alta 
privintia neatarnatöre un’a de alta, la treb’a si insareinarea 
inse de a zidi aici numitele scöle, de ale tien€ si administrä 
pentru töte veacurile, se socotescu pe sine de astadi incolo 
câ un’a si singura comuna astufeliu, incatu acâsta sarcina a 
tienerei scöleloru sale se aiba dreptulu si datorinti’a de a o 
purtă cu puterile si sfaturile totudeuna impreunate si nici 
odata desbinate, cum si fara a fi ertata macar umbra de 
antaietate séu prerogativa a uneia asupra alteia, ci se voru 
socoti amendoue că unele, care impreunate intr'unu scopu si 
la unu locu servindu comuneloru bisericeloru ortodocse si 
natiunei, implinescu porunc’a Apostolului: „de a fi tuturoru 
tote“.  Indatorânduse aceste doue comune si respective repre- 
sentantiele loru spre susu atinsulu scopu si solidaritate, isi 
renoescu prin acâsta si otaririle loru din 18., 19. si 21. No- 
emvre 1844 facute sub Nr. protocolaru 68, 69, 70, 71 si 72, 
cum si contractulu séu legamintea din Octomvre 1850, primindu 
intru tote si provocanduse la invoielele facute sub aceste daturi 
intre aceste doua comune si respective representantii. — Deci 


II. Scöl’a are se remana in veci nationala confesionala, 
nefiindu’i neci odata ertatu a îmbraca altu caracteru séu natura, 
decatu ce se coprinde in numirea ei de susu. — Acâsta o 
intielegemu asia: că zidirea acestoru scöle si fondurile ce i se 
voru adunâ, trebue se fie si se remana numai proprietate a 
romaniloru de religiunea resaritena dreptu-credinciösa sub 
blastemu si afurisania, tocmai si profesorii se se al6ga si se 
se denumâsca numai din sinulu natiunii romane de religiunea 
resaritâna, dreptu-credinciösa, precum se cere chiaru si in in- 
structiunea bisericei dela s. Nicolae din anulu 1843. 


III. Scölele acestea nationale romane centrale de reli- 
giunea resaritena dreptu-credinci6sa din Brasiovu se zidescu, 
se inzestredia si se fundedia din collecte séu daruri, ce se 
aduna .dela benefactori din sinulu natiunii romane, prin urmare 
ele au se fia deschise pentru toti fii romaniloru cati aru trage 
la densele; cu acesta inse nici odata nu se socotescu inchise 
pentru alte natiuni si confesiuni. — Inse 


IV. Pentrucă aceste doua comune si respective repre- 
sentantie au fundatu mare parte, au intreprinsu si au luatu 
asupra’si acâsta sarcina de a intemeia si administră aceste 


scöle, isi si pastrâdia dreptulu deplinu de a le sustin6 pentru 
toti vecii sub nemidiulocit'a si neatarnat’a loru 
carma si administratiune, fara a suferi nici unu feliu 
de amestecu strainu, decatu numai suprem’a inspectiune a mo- 
narchului si a guvernului seu. 

De aici urmedia, că comunele prin representantii si in- 
spectorii séu eforii sei isi voru alege si isi voru denumi 
pururea profesorii, atatu in puterea, acestui legamentu, 
catu si intru intielesulu organisatiunii ministeriale séu guver- 
niale din 1849, care tiene, câ profesorii se fie alesi si denumiti 
de catra aceia, carii ii si platescu. — Totu de aici urmedia, că si 
acum in presentu voru intreprinde cladirea scöleloru cu modulu 
si mediulöcele, care voru află densele mai priincise. — Dar 


`V, Nowa zidire a scöleloru nationale romane centrale 
de legea dreptu-eredinciösa resarit6na neaparatu trebuinciösa, 
din priein’a totalei lipse a unoru incaperi scolastice, se va 
intreprinde asia: 

Representantiele amendoue in corpore voru ingriji, că se 
se adune .capitalu de bani, cum si materialele cerute pentru 
ridicarea unei zidiri scolastice; totu ele voru incheie si voru 
subserie contracturi si invoieli cu toti maisterii, cati se ceru 
la indeplinirea cladirii, cum si alti ajutatori; — eara platile 
se voru face prin unu casieriu anumitu, si tote chartiile privi- 
töre la plati voru fi contrasemnate si de catra unu secretariu, 
care apoi va avea insarcinarea de a le petrece pe töte la 
catastifele cerute; se intielege inse de sine, că casieriulu si 
secretariulu in acâsta aloru calitate nu voru luă asuprasi catra 
contractanti nici unu feliu de datorintia personala de a plati, ci 
platile se voru face de catra casieriu numai din sumele ce se 
voru dä la man’a densului, pentru care este responsabilu cu 
socotela curata, catra representantie, eara adeverat’a responsa- 
bilitate a implinirii conditiuniloru legate in contracturi cade 
asupra corpului ambeloru representantie de 26 insi, cum si 
totuodata asupra toturoru acelora, carii s'au indatoratu prin 
subscrierile loru, că voru numerá o suma dresicare pentru 
cladirea scöleloru, pe sum'a cu care s'au indatoratu, ear' mai 
multu nu. — Deci remane la datorinti'a si intieleptiunea ambe- 
loru representantie, că se incheie contracte astufeliu, incatu 
se le stea in voia a margini infiintiarea planului architectonicu 
alu cladirei dupa mesur'a puteriloru banesci si materiale cate 
le voru veni la mâna. 


VI. Tocmai pentru că aceste doua comune si respective 
representantie isi reservara nu numai siesi dreptulu admini- 
strarei pe viitoriu alu acestoru scöle precum ilu avura de 
vecuri, — representantii acelorasi se si indatora pe sine si 
pe toti urmasii loru in deregatoriile de representanti, inspectori 
seu efori din veacu in veacu, a pune la cale si a cauta 
tote mediulöcele cate aru adaoge la inbunatatirea, inavutirea, 
largirea si tóta putinci6s'a inflorire a de multe ori pomenitei 
scöle nationale confesionale atatu prin crescerea fondului din 
feliuri de isvöra si prin regulata lui administrare, catu si 
prin tóta putineiös’a immultire a profesoriloru cu lefi cuviin- 
ci6se si a sciintieloru in trânsele; — de unde urmedia, cà 
representantii voru prümi in sinulu loru si voru denumi la 
curate'a seöleloru numai barbati, carii voru fi in tóta privinti’a 
cunoscuti de evlaviosi, amici ai scölei intocmai câ si ai biserici, 
„ear pe contrarii se voru sili a'i departä. 


53 


VII. Organisatiunea din laintru a acestoru; sc6le va fi 
totudeuna aceea, ce se va prescrie de catra inalt.. guvernu 
pentru scölele statului de acelasi rangu. 


VII. Catu pentru acurat’a si neprichanit’a administrare 
a acestoru scöle, se va compune o instructiune deosebita, care 
se va supune la timpulu seu in. guvernu spre intarire. 


IX. Profesorii se voru alege prin-concursu de catra 


. representantiele comuneloru totu in intielesuln. GEESBSSHDEN 


guverniale, 


X.  Representantii comuneloru voru ad tóta treb’a 
scöleloru prin atati inspectori séu efori, carii se voru.alege in 
numeru egalu din amendoua pre catu va cere trebuintia; se 
va alege si capu eforiei; se va da unu secretariu ‘cu leafa, 
a carui datorintia se depune in instructiunea menita, pentru 
densulu. 


XI. Tóte causele si ori care alte lucruri privitöre la 
administrarea trebiloru scolastice se voru consultă de catra 
representantiele adunate si se voru otari prin maioritate ab- 
soluta (multimea glasuriloru), ear’ candu voturile s'aru desface 
in doua parti de o potriva, atunci votulu maioritatii se va 
socoti acela, langa, care va stä presiedintele ce va fi dupa 
timpuri. — Representantiele se socotescu adunate atunci, candu 
se voru află la unu locu celu putinu cu unulu mai multu de- 
catu jumatate. 


XII. In cele din urma subscrisele representantie se in- 
datora inaintea ceriului si a Gmeniloru, că voru pazi si apară 
töte punctele si conditiunile acestui legamentu din cuventu in 


“cuventu, cu atata santienia si taria nestramutata, incatu, déca 


cumva, cea ce nu credemu, din nenorocirea religiunei dreptu- 
credineiöse si a natiunei s'aru intemplă, câ dupa timpuri si 
vecuri una din aceste doua representantie se se prefaca intrega 
in partida s6u tarafu vrasmasiu culturei si fericirei nationale, 
voindu a strica scöleloru prin apucare de mesuri contrarii 
acestui legamentu si inaintarii scöleloru, atunci ceealalta re- 
presentantia, care va remanea intru tote credinciösa, apara- 
törea puncteloru de mai susu, are prin acâsta dreptulu de a 
provoca in contra representantiei necredincidse la comun'a 
respectiva, din a carei sinu va fi purcediendu aceeasi; ear 
candu si acea comuna ar lucră pe fatia totu in intielesulu 
representantiei sale necredinciöse legamentului, atunci repre- 
sentanti'a pazitöre de acestu legamentu remane in dreptulu 
seu de a carmui si a administra scölele singura. — Totu 
acesta se intielege si despre acea representantia séu comuna, 
care ar parasi dreptu-credinciös’a sa religiune si ar trece la 
alta, una că acâsta adeca, isi va perde totu dreptulu seu 
asupra, acestoru scöle. 


Sub aceste conditiuni, pe care le priimimu si le sub- 
scriemu fiecare cu bucuria si cu deplina convingere, pentru 
că se aiba deplina valöre si taria in vecuri, sunt. si deter- 
minate aceste comune a intreprinde infiintiarea noueloru se6le 
catu mai curendu, ear inceputulu loru a’lu face inca in anulu 
acesta, aratandu mai antaiu acesta vointia a comuneloru si 
respective a representantieloru si la locurile cuviineiöse. 


Datu-s'au in Brasiovu la anulu Domnului si mantuito- 
riului nostru Isusu Christosu 1851 in 1. Sept., si s'au intaritu, 


cu subseriptiunile nöstre ale tuturoru representantiloru, punen- 
duse atatu sigilele. sant. biserici, catu si ale fiecarui dintre noi. 


(L. S.) Representanti'a sf. be- (L. S.) Representanti'a sf. be- 
gorici dola sf. Nicolae, serioi dela adormire din 


cetate, 
L. S.) Ioanne Poppassu m. p. 
(L S) Tome OBER CL, S) Dim, Otiotioi m. p. 
(L. S.) Petru Germanu m. p Si ta 
u prot. si par. la Bolgarszeg. (L. S.) KORUR Leda ni P- 
(L. S.) Ioanu Zsippa m. p. (L. S.) G. M. Burbea m. p. 
representantu. l represent. 
(L. S.) Dim, Cepesou m. p. (L. S.) N, Voinescu m. p. 
represent. : represent. 
(L. S.) Ioann Pantazi m. p. (L. S.) Ioanu Iuga m. p. 
represent. represent, 
(L. S.) Rud, Orgidanu m. p. C S) N. Maciuoa m. p. 
(L. S.) Nicolao Teclu m. p. 
(L. S.) George Nica m. p. IE ei u 
(L. 8.) M. Flusturan m. p. L. S.) Vasilie Stinge m. p. 
(L. 5.) George Iuga m. p. ( ) her) 
(L. S.) Bucuru Popp m. p. L. S.) N. Th. Ciurcu m. p. 
(L. S.) G, R. Leca m. p. ( represent. 


curat. si represent. 


(L. S.) Vasilie Lacea m. p. 
(L. S.) I, G. Sasu m. p. 
(L. S.) George Ioanu m. p. 


Invoirea acésta a obstiloru nóstre bisericesci din Brasiovu 
-o amu vediutu, si nu numai o laudu in totu coprinsulu ei, ci 
inca, o si binecuventu, fagaduindume a inainta lucrulu acesta 
vrednicu de tóta laud’a cuprinsu in invoirea acesta. 


Brasiovu, in 17. Sept. 1852. 
(L. S.) Andreiu Schaguna m. p. 


episcopu. 


(L. S.) Ioanu Manole m. p. 


represent. 


Legatulu lui Ioanu Iug’a. 


In numele Tatalui si alu Fiiului si alu sf. Duchu, Amin. 

Dumnedieu, carele prin unulu nascutu alu seu fiiu Isusu 
Christosu au invatiatu pe muritori (Mateiu capu V. si VI.,) 
că se fie induratori catra cei lipsiti si se'i ajute pre ei, — 
au binecuventatu si ostenelele mele in cursulu acestei vieti 
trecatöre, incatu me aflu in stare nu numai de a indestula si 
asigura, viitorulu celoru mai deapröpe clironomi ai mei, pentru 
că se fie scutiti si aparati pentru totudeuna de orice lipsa a 
vietiuirei, ci totuodata a face bine si altora, eara mai virtosu 
fiiloru multu cercatei mele natiuni romanesci, ale careia lipse 
si trebuintie sunt multe că nasipulu marii. 

Deci inim'a si cugetulu meu me indâmna cu totuadinsulu, 
că pana inca me aflu din mil’a lui Dzeu in putere si sanatate, 
folosindume de dreptulu ce mi se da câ unu sotiu si parinte 
de legile acestui pamentu, eara mai deapröpe prin §§. 9 si 12 
din cartea II. tit. 5 alu statuteloru, se asiediu si se lasu unu 


Legatu, 
precum prin acâsta ilu si asiediu silu intarescu cu cea mai 
curata si determinata a mea vointia, indatorindu pe clironomii 


54 


mei, -cum si poftindu pe deregatoriile competente ce voru fi 
dupa timpuri,w câ din tóta averea si starea mea se se scötia 
si se se puna la cea mai deplina sigurantia urmatörele capi- 
taluri s6u fonduri: i 


I. 2000 f. m. c., adica: doua mii fiorini in mon. de 
argintu, din care se curga pururea interesulu séu dobênd’a 
anuala de 5 f., adica cinci fiorini, adica una suta fiorini in 
bani de argintu, cá la dioa numelui meu se mi se faca unu 
părastasu in fiecare anu la biserica romanésca cu chramulu 
Adormirii din cetate; cu acea ocasiune a patra parte din acestu 
venitu se se jertfésca la indeplinirea acestui servitiu dumne- 
dieescu dupa datina; mai incolo celelalte trei parti se se im- 
partia regulatu asia: Y, séu 25 f. la spitalulu militarescu, 
1/, femeiloru veduve si sarace, eara !/, arestantiloru locali. 

II. Pentru spitalulu civilu din Brasiovu lasu unu fondu 
de 4000 f. m. c., adica patru mii fiorini bani conventionali, 
din care curgêndu venitulu anualu, acelasi se se intrebuintiese 
pentru bolnavi de natiunea si relegea mea, càci cà acestia 
sunt mai lipsiti decatu altii; eara déca vreodata s’ar intocmi 
aici in Brasiovu vreunu spitalu menitu numai pentru romani, 
la acea intemplare voiescu, cá fondulu aici numitu inca se se 
tréca la acelasi. 

Am cunoscutu si mam petrunsu in cursulu vietii mele, 
cà pe langa biserica, scöl’a este singurulu mijlocu de scapare si 
seutu aparatoru alu viitorului prea iubitei mele natiuni; insa 
tocmai in asta privintia vedu si simtiu cea mai neaparata lipsa 
a ei. Deci voiescu tare si virtosu, cá se asiedu unu fondu de 

II. 12.000 f., ad. douasprediece mii fr. bani de arg., 
din alu carui venitu anualu se se faca unu salariu de 600 f. 
m. €., adica siese sute fiorini mon. conv. pentru unu profesoru 
la scöl’a nationala romanésca de legea resaritena din Brasiovu, 
dela care ceru eu urmatörele calitati: Se fie romanu si cu 
nascerea si cu simtiementulu seu; se se supuna la cercetare, 
pana incatu ar fi adapatu in sciintie si mai virtosu in speciali- 
tatea, pe care va avea se o propuna in scöla; voiescu inca, 
că numai din doua specialitati se pöta alege un'a, adica seu 
istoria generala si a patriei cu unele sciintie ajutatöre, cum 
geografia ori statistic'a, ori chronologi’a pana in catu acestea 
voru trebui se se propuna in gimnasiulu nostru romanescu, — 
séu sciintiele comerciale si technice, pana in catu aceleasi 
voru fi de a se propune in clasele reale si comerciale, care 
se deschidu aici in Brasiovu. Deca acelu profesoru fundatu 
de mine va luă asupra'si specialitatea istoriei, se se indatorese 
totuodata, câ in cei dintaiu cinci ani ai profesoriei sale se 
compuna si se publice istoria patriei si a natiunii sale, inca 
si geografia patriei, care se fie tiparite cu spesele scölei sub 
conditiuni ce va află cu cale efori'a scolastica, atatu in folo- 
sulu fondului, catu si spre öresicare premiare a profesorului 
auctoru, cu o suma de esemplare;. se intielege insa, că manu- 
scriptulu mai nainte de tiparire are a se da la o revisiune 
de vreo trei barbati romani din cei mai procopsiti; — eara 
déca profesorulu si-ar alege specialitatea comerciala, se scötia 
in acelasi cursu de 5 ani in limb’a nöstra cartile cele mai 
neaparatu trebuinciöse la acésta specialitate, totu pe langa con- 
ditiunile de susu. Preste totu ceru eu dela acestu profesoru 
alu meu, că elu se fie unu capu si talentu nu numai teoreticu, 
ci totuodata si practicu, de a carui procopsela se se folosesca 


nu numai tinerimea scolastica nemijlocita in clase, ci si nati- 
unea pe din afara. 


IV. Se se mai asiedie din starea mea inca si unu altu 
fondu scolasticu de 6000 f. m. c., adica siese mii fiorini bani 
de arg., a carui menire se fie precum urméza : 


1... Dobând'a anuala de 300 f. m. c., adica trei sute 
fiorini bani de argintu dela acestu capitalu se remana neatinsa, 
adica se se prefaca intru unu altu capitalu intru unu cursu de 
ani — „pana candu acesta ar cresce câ se arunce chiaru 
elu o dobânda de 300 f. m. c., adica trei sute fiorini bani 
de argintu. 

2. Deca profesorulu fundatu dupa vointi'a mea aratata 
la JI. si IH. in cursu de 10 ani ar deveni cu totulu nepu- 
tintiosu de a mai da prelectiuni in clase, atunci se i se defiga 
din dobând'a dobêndei o pensiune de 200 f. m. c., adica doua 
sute fiorini argintu pe anu pana la capetulu vietiei sale, eara 
jumatatea restului dela 100 f. m. c., ad. una suta fiorini, ad. 
50 fr. m. c., se se intrebuintieze de stipendiuri la vreo doi 


scolari de frunte, insa lipsiti, alesi insa totudeuna numai din- 


cele doua clase mai mari gimnasiale, séu din clasa de susu 
comerciala ; eara ceilalti 50 f. m. c. se se adaoge din anu 
in anu la capitalulu, care cresce din dobând'a curgatöre de 
300 f. m. c. 


3. Ne avendu profesorulu trebuintia de pensiune pana 
la 15, zicu eincisprediece ani, jumatate din venitulu curgatoru 
dela capitalulu adunatu din dobândile originale se se impartia 
pe fiecare anu in stipendii scolastice cate 30 à 40 fiorini bani 
de argintu, eara jumatate se se adaoge totu la noulu capitalu. 


4. Fiindu silitu profesorulu a se cere in pensiune mai 
tardiu, i se va asigurâ din fondu dupa analogi’a aniloru si a 
pensiuniloru ce va fi dandu statulu. 


5. Insa intâmplanduse cá profesorulu se nu aiba tre- 
buintia de pensiune nici pana la 25 de ani ai servitiului, 
urmeza câ dobânda curgatöre in acestu restimpu de ani sar 
preface intru unu altu fondu insemnatoru. La intemplarea 
acesta si dela acestu anu in susu se se impartia totudeuna ®/, 
parti a le venitului doböndiloru in salarii si pensiuni pro- 
fesoresci si in stipendii scolastice, cum si in spese pentru 
tiparirea cartiloru, cumpararea de instrumente fisice si mate- 
matice, adaogerea la bibliotec'a sedleloru de carti bune; eara 
a patra parte se se alature ne’ncetätu la fondu, carele vreu 
cá se cresca catu se pöte mai mare si se fie vecinien. 


6. Ceru si dorescu, că scolariloru, carii ar fi dupa timpu 
din famila mea séu din rudeniile mele cola erale, avendu 
silintia si purtare buna si neprichanita, cum stana de 
stipendiu, se li se dea intaietate. 


V. Cu administrarea drâpta si regulata a tuturoru patru 
fonduri mai susu aratate voiescu câ se se insarcineze unu 
comitetu, statatoru din 5 membrii, dintre carii unulu se fie 
totudeuna din familia mea. ori din rudeniile mele colaterale, 
eara. doi se fie din curatorii pe carii ii va alege comun'a 
romanesca din cetate si ceilalti doi totudeuna membrii ai eforiei 
s6u ai deputatiunei scolastice. Acestu comitetu va fi indatoratu: 

a) A ingriji in cugetu curatu si. in frica lui Dzeu, că 
fondurile se se asieze catu se pâte mai siguru si mai fara 


55 


periculu. Deci déca dânsulu ar afla cu cale, că atatu fon- 
durile mele originale, catu si capitalurile ce voru fi spetitu 
din economi'a dobândiloru, ar fi mai sigure, ar aduce si'unu 
venitu mai mare, déca s'ar asiedia in realitati nemiscatöre, 
adica mosii si case, atunci ascultandu si parerea eforiei intregi, 
lasu töta voia câ se faca in privinti’a acesta , precum va fi 
mai siguru si mai cu folosu. 


b) Töte socotelele acestoru fonduri se le ER pre regu- 
latu si nu numai se le substârna la loculu mai inaltu pria- 
episcopi'a Sibiiului, ci se le si publice in fiecare anų pria 
tipariu. Prin loculu mai inaltu intielegu eu aici pe acelu 
dicasteriu supremu, care va fi menitu dupa timpuri câ se 
administre si se supuna la revisiune töte veniturile biseriessnl, 
scolastice si filantropice ale natiunei romane. 


Fiinducă mie imi e preste putintia cá se prevedu .pe 
unu cursu de ani mai multi inainte tote trebile scoleloru 
nöstre nationale, de aceea remane la intieleptiunea si patrio- 
tismulu acestui comitetu, că totuduna se se silâsca a core- 
spunde si a indestula cele mai neaparate trebuintie, si in 
mesur’a in care va fi crescându fondulu, alu carui isvoru ilu 
deschidu eu; eara de partiniri scandalitâre se va feri cu- 
totadinsulu, nici se va da in judecat’a lumii, nici va voi nimini - 
turburarea de repaosulu sufletului meu. 


VI. Asiediendu eu acestu legatu alu meu, credu că 
intru asiediarea lui nu me abatu intru nimicu dela legile de 
clironomia, care se afla in putere in timpulu candu orenduescu 
acestea, si mai virtosu că lepatulu meu nicidecum nu-trece 
preste a treia parte a starei mele, despre care pociu dispune 
liberu, ci că ea cuprinde o suma. mai insemnatöre; deca totusi 
s’ar intâmplă că se fiu trecutu din vedere vreo hotarire a 
legii, voiescu câ din pricin'a acesta nicidecum se nu se de- 
sfiintieze legatulu, ci numai se se coréga strinsu intru intiele- 
sulu legii, eara mai multu nimicu si se remana intaritu. Vrén - 
earasi tare si virtosu, cá déca cumva statulu séu prin vreunu 
evenimentu cu totulu neasteptatu, séu vreo alta natiune ori 
altu statu ar pune man'a pe averea si fondurile sculastice 
romanesci, incatu acestea se nu se mai pâta numi proprietate 
nationala romana, la asemenea casu comitetulu se fie indatoratu 
a ingriji si a face, că fondurile mele nicidecum se nu se trecea 
in proprietatea statului, subtu ori si ce titula, ci ele sa remana 
totu in proprietatea, natiunii, macar de ar fi aceea chiaru si 
prin mijlocirea si scutulu bisericei, candu nu ar i remanea . 
alta cale deschisa, 

Eara pentrucă acestu legatu alu meu se aiba taria 
neclatita si nestramutata in veci, ilu subscriu si ilu intarescu 
eu insumi cu subscrierea numelui meu si cu punerea pecetü 
mele ; totuodata punu si de martori ai vointiei mele neschim- 
bate in fatia lui Dumnezeu si a ömeniloru pe dumnealoru, 
credinciosii barbati si prietini ai mei, carii. se si vedu aici 
subscrisi. 

Brasiovu, 12/24 Iulie 1851. 5 

Ioanu Iuga m. p. 
Thoma Vasiliu, 2 


parochu locului, 
cá martoru alu vointiei Dlui legatoru. 


Georgio Baritiu, 
câ martoru si descriitoru. alu vointiei Dlui legatoru. 


Postseriptu. Se intielege de sine, totusi aflu cu cale 
a dechiara si in acestu postseriptu, cumcă legatulu acesta din 
12/24 Iulie 1851 desfiintiesa pe celu mai vechiu alu meu din 
a. 1842, 6/25 Aprilie si numai singuru are taria si putere legala. 


Brasiovu, in 12/24 Iulie 1851. . 


Codicilu séu carticica. Prin acestu adaosu alu meu 
mai lasu 1225 galbini ă 4 f. 48 cr. m. c., dicu una miie doua 
sute douadieci cinci galbini imp. cu acea conditiune, că repre- 
sentanti'a si curatorii sf. biserici dreptu-credineiöse cu chramulu 
Adormirei maicei Domnului din cetatea Brasiovului se aiba 
bunatate si se se insarcinese a asiedia sum’a acâsta catu mai 
curându câ fondu pe o ipoteca sigura, eara venitulu aceluiasi 
se'lu dea in fiecare anu la man’a nepötei mele Catinca Michaiu 
Milea, nascuta Ch. Ilie câ ajutoriu, de care o aflu vrednica 
a i se da pe catu va fi dânsa in viatia; eara dupa mörtea ei 
acelasi ajutoriu se tr&ca la copiii dânsei, de cumva ii va avea; 
eara ne avendu nepötamea Catinc'a copii, dupa mörtea dânsei 
venitulu acestui fondu se se prefaca in ajutoriu séu adaosu la 
zestrea unora din acele fetitie de ale fratiloru mei séu fratiloru 
ei, care dupa drâpta judecata a curatoriloru susu numitei 
biserici s'ar află mai vrednice atatu prin purtarile loru cuviöse 
si neprichanite, catu si pentru lips’a de avere intru care sar 
află cutare dintre familii. Eara la intemplare déca dintre 
xudeniile mele colaterale pâna la a opta spitia nu sar află 
nici o fetitia de maritatu, séu că familiile rudite cu mine ar 
avea stari atatu de bune, incatu nu ar simti trebuintia de 
asemenea mila, atunci din veniturile anuale ale acestui fondu 
se se inzestreze alte fetitie de familii bune si cuviöse, insa 
mai lipsite, dintre negutietori si dintre ai barbatiloru de 
scjintia, romani de nascere, insa, numai din Brasiovu, ci asia, 
câ fetitiele orfane de tata si de muma, s6u si numai de tata 
se aiba intaietate (protie). Totudeuna insa a cincea parte 
(t/s) din dobândi pastranduse se se alature la fondu, câ acelasi 
se crésca, insa acâsta numai dela mörtea nepötei mele Catinca, 
inainte, Dela unu ajutoriu de zestre pana la altulu interesele 
se voru adună regulatu pe fiecare anu, se voru capitalisă 
deosebitu de fondu, eara apoi la timpulu cerutu se voru pre- 
face in ajutoriuri de zestre, inca si la cate 2 persöne, déca 
sum'a din interese ar fi apucatu a se stringe din cate 4 a 5 
ani séu mai multu. Fondulu câ fondu se remane in veci 
neatinsu. 

1. Se se mai scötia din starea mea inca si 2000 f. 
m. c., dicu doua mii fiorini mon. conv., câ capitalu menitu de 
mine spre ajutoriu la zidirea unei biserici romanesci de relegea 
resaritâna dreptu-credinci6sa in Brasiovu cu chramulu sf. Ador- 
miri; eara pâna va ajuta Ddieu a se incepe acea zidire, cura- 
torii sub strins’a loru respundere ilu voru asiedia cu dobânda 
ipotecaria, alaturandu pe fiecare anu interesele la capitalu. 

2. Lasu hold’a Nr. 1600 de 1295 stinj. ipatrati din 
campulu de mijlocu alu Brasiovului in a 5-ea brasda, la sf. 
biserica a nöstra dela Adormire, cu acea legatura catra repre- 
sentantia si curatori, cá venitulu aceleiasi curatu se se dea 
pe fiecare anu regulatu la man'a parochului acestei biserici ; 
eara parochulu pentru acâsta danie se me pomenâsca pe mine 


si familia mea in spiti'a ântaia la töte prasnicele imperatesci : 


dupa ritulu nostru; totu odata se fie datoru a privegie, deca 
fondurile mele din legatu si codicilu se administra in 


56 — 


fric'a lui Dzeu, eara la din contra a dojeni pe cei lenesi in 
puterea apostoliei sale, fara insa câ se’si pöta luă dreptulu 
de a se amestecă la administrarea fonduriloru in vre-unu 
chipu örecare. 

3. Lasu 2000 f.m.c., dicu doua mii fiorini mon. conv., 
pentrucä déca tatalu cerescu va binevoi a me chiama la sinesi, 
se mi se ridice unu monumentu familiaru de marmoru, cu 
inseriptiuni romanesci privitöre atatu la famila Iuga, catu 
si in deosebi la mine insumi, atatu cá unu semnu trupescu 
alu nemurirei sufletului, catu si spre indemnarea altora la 
faceri de bine; eara monumentulu si cript'a voru avea form’a 
din alaturatulu desemnu. 

Si mi-am insemnatu acâsta vointia noua a mea la anulu 
Domnului una miie optu sute cincizeci si siese, Januarie in 
2/14 de fatia cu martorii poftiti inadinsu. 


Ioanu Iuga m. p. 
Thoma Vasiliu, 
. parochu locului. 
cá martoru alu vointiei Domnului legatoru, 


Georgie Baritiu, 
cá martoru si descriitoru alu vointiei Dlui legatoru. 


Cativa $$-i de lege cå nota la legamentu. 


Regulamentulu organicu, carele in a. 1849 se publicase 
câ provisoriu cu privire la töte scölele de tote confesiunile si 
limbile din totu coprinsulu monarchiei austriace, dupa optu 
ani de proba se sanctionă definitivu, in catu acelasiu astadi 
e lege oblegatöre pentru toti cetatienii de statu din tierile 
austriace. Cu töte acestea dupa esirea prea'naltei diplome 
imper. din 20. Oct. 1860 adica dupa restaurarea autonomiei 
tieriloru si a confesiuniloru, mai virtosu in asia numitele tieri 
tienetöre de corön’a Ungariei poterea oblegatöre a susu atin- 
sului regulamentu organicu s'a trasu la indoiela de câtra mai 
multi, eara in unele parti ale lui s'a si delaturatu. Intr’aceea 
regimulu din partea sa nu numai că nu a delaturatu nici unu 
$. din acea lege, ci tocma din contra elu astadi câ si mai 
"nainte sustiene cu tóta taria dreptulu de a priimi la derega- 
torii de statu numai individi de aceia, cari isi voru fi facutu 
studiile loru dupa sistem'a statorita in legea organica a in- 
structiunii publice. Diferiteloru confesiuni, episcopii si mitro- 
polii ânca nu le e disputatu dreptulu de a’si deschide scöle 
si anumitu gimnasii dupa sisteme esite din capetele loru; deca 
insa, acelea nu voru placea si statului mirenescu, regimulu le 
denega publicitatea, prin urmare tineriloru esiti din aceleasi 
le remane deschisa, numai carier'a preoti6sca si cea dascalesca. 


Romanii transilvani dorescu din totu sufletulu câ se li 
se immultiesca gimnasiile, ei insa aru simti o durere sageta- 
töre, déca la vreunu gimnasiu de a le loru li sar denegä 
publicitatea. 

Noi din parte-ne credemu asia, că caracterulu confesio- 
nalu si nationalu recerutu de fundatori pentru unu gimnasiu 
oricare se pote impacä prea bine cu legea, organica a instruc- 
tiunii publice, numai Gmenii se nu confunde ideile si se nu 
se amestece la mijlocu interese reservate. 


Intr’acees impartasindu noi aici cativa $$-i din legea | 
organica dupa care s'a intoemitu si legamentulu subserisu de 
comunele nöstre, lasamu cu totulu in grija publicului că se 
ne judece positiunea in care amu ajunsu cu totii in privinti’a 
scöleloru cu referintia cAtra statu si regimu. 

$. 2. Keine Lehranstalt darf den Namen eines Gymna- 
siums führen, wenn ihre Einrichtung der in diesem Gesetze 
vorgeschriebenen in allen wesentlichen Punkten nicht entspricht. 

$.3. 1. Ein Gymnasium zu errichten ist Jedermann 
berechtigt. 

2. Zur Eröffnung desselben ist die Genehmigung des 
Unterrichtsministeriums nothwendig; sie setzt die Nachweisung 
voraus, dass die Subsistenzmittel der Lehranstalt für eine 
Reihe von Jahren, wenigstens mit einem hohen Grade von 
Wabhrscheinlichkeit, gedeckt sind, und dass die Einrichtung der 
Anstalt den Vorschriften dieses Gesetzes entspricht. 

3. Das Ministerium kann ein solches Gymnasium wegen 
Mangel der vom Gesetze geforderten Eigenschaften zu jeder 
Zeit wieder schliessen lassen. 

§. 4. Das vollständige Gymnasium besteht aus 8 Klassen, 
deren jede einen Jahreskurs bildet; es zerfällt in das Ober- 
und Untergymnasium, von je 4 Klassen. 

Das Untergymnasium bereitet auf das Obergymnasium 
vor, es hat aber, indem es jeden seiner Lehrgegenstände zu 
einem relativen Abschlusse führt, und mehrere davon in vor- 
herrschend populärer Weise und praktischer Richtung behandelt, 
ein in sich abgeschlossenes Ganzes von allgemeiner Bildung zu 
ertheilen, welches für eine grössere Zahl von Lebensverhält- 
' nissen erwünscht und ausreichend ist, und zugleich auch als 
Vorbereitung für die Ober-Realschulen und weiter für die 
technischen Institute zu dienen vermag. 

Das Obergymnasium setzt diesen Unterricht in mehr 
wissenschaftlicher Weise fort, und ist die specielle Vorberei- 
tungsschule der Universität. 

$. 8. 1. Die Gymnasien sind entweder Öffentliche oder 
Privatgymnasien. 

2. Die öffentlichen Gymnasien stellen Zeugnisse aus, 
welche von den Staatsbehörden anerkannt werden; sie haben 
das Recht Maturitätsprüfungen vorzunehmen, und es können 
ihnen vom Landesschulrathe Candidaten zur Bestehung des 
Probejahres zugewiesen werden. Welche Gymnasien öffentliche 
seien, das wird von dem Unterrichtsministerium mit Rücksicht 
auf die Bürgschaft bestimmt, welche die Beschaffenheit der 
Anstalt für die künftigen Leistungen derselben gewährt. 

3. Alle Gymnasien, welche nicht öffentliche sind, sind 
Privatgymnasien. Die Schüler derselben haben, um staats- 
giltige Zeugnisse, namentlich Maturitätszeugnisse zu erwerben, 
den Prüfungen an einem öffentlichen Gymnasium sich zu unter- 
ziehen. 

$. 9. 1. Diejenigen Gymnasien, welche ausschliesslich 
oder zum grössern Theile aus den Öffentlichen Fonden des 
Staates erhalten werden, sind Staatsgymnasien. 

2, Die Gymnasien, welche nicht Staatsgymnasien sind, 
werden mit oder ohne Unterstützung des Staates durch die 
Corporationen, Gesellschaften oder Individuen erhalten, deren 
Anstalten sie sind. Die Erhalter solcher Anstalten sind be- 
rechtigt, ein Schulgeld zu fordern und zur Erhaltung der Lehr- 
anstalt zu verwenden ($. 57. 2.). 


57 


$. 10. Neben den Staatsgymnasien können auch bischöf- 
liche Gymnasien, ferner Gymnasien geistlicher Corporationen, 
weltlicher Gemeinden, anderer Gesellschaften oder auch ein- 
zelner Personen, wie bisher, fortbestehen oder neu errichtet 
werden. 

$. 11. 1. Die Leitung der Staatsgymnasien liegt ganz 
und in jeder Beziehung in der Hand der Staatsbehörden. 

2. Auf die Leitung der Gymnasien, welche nicht Staats- 
gymnasien sind, steht den Bischöfen, Corporationen, Gesell- 
schaften oder Individuen, deren Anstalten sie sind, derjenige 
Einfluss zu, welchen sie durch die Bestellung und Entlassung 
der Lehrer unter den $. 103 angeführten Beschränkungen 
und überhaupt mit Beachtung des $. 2 aufgestellten Grund- 
satzes üben. f 

$. 13. Ein öffentliches Gymnasium, welches nicht Staats- 
gymnasium ist, hat nur dann Anspruch auf eine Unterstützung 
von Seite des Staates, wenn die Nothwendigkeit des unge- 
schmälerten Fortbestandes desselben nachgewiesen ist, und 
wenn das mit dem für Staatsgymnasien festgesetzten Schul- 
gelde gleich hoch gestellte Schulgeld in Verbindung mit den 
übrigen Mitteln desselben nicht ausreicht, um die Kosten zu 
bestreiten. 

8. 14. 1. Wenn die jährliche Unterstützung, welche 
der Staat einem solchen Gymnasium gewährt, den Gehalt eines 
oder mehrerer Lehrer desselben erreicht, so wird der Staat 
die von ihm dotirten Lehrer auch anstellen, und diese sind 
dann abgesehen von ihrer sonstigen Unterordnung unter die 
unmittelbare Leitung des Gymnasiums, den Lehrern an Staats- 
gymnasium gleich zu halten. 

2. Der Staat wird in solchen Fällen, wenn er es für 
erspriesslich hält, besonders die Besetzung des Directors in 
Anspruch nehmen. 

3. Das Recht, die von ibm dotirten Lehrer zu be- 
stellen, erlangt auch eine Corporation oder Einzelperson, wenn 
sie einem schon bestehenden Gymnasium, welches einer Un- 
terstützung bedarf, diese in einem Masse zuwendet, welches 
dem Gehalte eines oder mehrerer Lehrer gleichkommt. 

8. 16. Wenn die Corporation, Gesellschaft oder Einzel- 
person, deren Gymnasium an den Staat übergegangen, gleich- 
wohl noch ferner einen oder mehrere Lehrer bezahlt, so hat 
sie das Recht, im Falle der Erledigung eines von einem dieser 
Lehrer besetzten Postens den Vorschlag zur Wiederbesetzung 
desselben zu machen. Der Staat wird von diesem Vorschlage 
ohne wichtige Gründe nicht abweichen. 


Nici ne simtimu in stare, nici este chiamarea nöstra a 
traduce acesti cativa $$-i in romanesce, eara preste vreo 
traductiune oficiösa nu amu datu nicairi. Aceia insa caroru 
le pasa din totu sufletulu cá se se lumineze odata asupra 
dreptului comuneloru nöstre la scölele romanesei din Brasiovu, 
alu caroru numai edificiulu le-a costatu preste 76 mii fiorini 
m. c. versati din pungile proprie, usioru isi voru gasi intre 
domnii profesori de aceia, carii nu'si voru pregetă a. le face 
cate-o traductiune autentica, precum si a le da esplicatiuni 
mai departe din regulamentulu organicu. 


Biografi’a Prea Santitului Dionisie 
Romano, episcopulu de Buzeu 


de episcopulu Melchisedecu. 


Estrasu din Analele Academiei romane, seri’a II, tom. V, sect. II: 
Memorii si notitii. 


(Urmare). 


De basa a cuventarei sale, Dionisie iá cuvintele profe- 
tului Isaia: „Amu vediutu si éta erâ plina de slava casa, 
Domnului.“ Dupa ce predicatorulu dă o idea generala despre 
esistenti’a bisericei in n&mulu omenescu, dela inceputulu lumei, 
si apoi in némulu nostru romanescu, se opresce la istori’a bi- 
sericei episcopale a Buzeului si descrie pe ctitorii sei asia: 

‘ „Alu acestei biserici, celu mai antäiu intemeiatoriu a fostu 
ferieitulu intru pomenire Domnu Mateiu Basarabu Voevodu, 
care o a impodobitu si indiestratu dupa cuvlintia. Acest’a 
(biserica), dupa trecere de ani, din pricin’a nestatorniciei vre- 
mei si a altoru impregiurari, ajunsese in derapanare, si impo- 
varata cu multime de datorii. Dar’ éta dumnediessc’a pronia 
inaltia pe scaunulu acestei sante episcopii pe noulu Zorovavelu 
pre prea santitulu nostru pastoriu, care o a ridicatu din de- 
rapanarea ei, că pe unu altu Ierusalimu, o a infrumsetiatu cu 
buna cuviintia, si santitoriu intru dens'a, ei si noue tuturoru, 
stă acum inaintea. lui Dumnedieu, inaltiandu rugaciunile sale 
cele prea sante si pline de dumnedieesculu daru, pâna la scau- 
nulu celui vecinicu si prieinuindu sufleteloru nöstre o veseli- 
tre mangaere si bucuria. 

„Eta in mediuloculu nostru, nevediutu, avemu si pe bine- 
credinciosii Domni si ctitori ai acestui santu locasiu, pe Mateiu 
Voevodu, dicu, pe Vintila Voevodu, pe Neg’a Dömn’a, si pe 
prea santii si fericitii intru pomenire archierei: loasafu si 
Metodie, cari din cereseile locasiuri au venitu, câ se ne inso- 
tiesca la prasnuirea acestei sante episcopii, alu cärei’a unii 
intemeiatori, precum Mateiu Voevodu, celu rivnitoriu spre zi- 
direa. dumnedieesciloru locasiuri, Neg’a Dömn’a, la care cu 
adeveratu se potrivesce cuventulu intieleptului Solomonu, că 
„femeile cele intielepte au ziditu case“, Vintila Voevodu, care, 
domnindu trei ani, au plinitu multi, căci domnesce si astadi 
in inimele einstitoriloru de Dumnedieu.“ 


Apoi, adresandu cuventulu cătra fericitii ctitori, cere ier- 
tarea loru pentru gresielile crestiniloru contimporani si rug’a 
loru pentru indreptarea celoru gresiti, pentru că acesti'a se 
ajunga a urma faptele cele bune ale ctitoriloru si ale episco- 
pului Kesarie, „carele astadi, dice predicatorulu, stă inaintea, 
lui Dumnedieu si a ctitoriloru, si fatia cu totu norodulu dă 
séma de avuti'a, ce i-au incredintiatu ctitorii. Isi dă socotela 
cu platirea greleloru datorii, de care acesta santa episcopia 
erâ impovarata, cu impodobirea dumnedieesciloru locasiuri si 
cu ingrigirea pentru slugitorii bisericei. Isi dă socotâla cu 
deamenuntulu, si nici-decum nu se mandresce celu smeritu- 
cugetatoriu pentru bun'a intrebuintiare a celoru incredintiate 
lui, ci tóta cinstea si laud'a voue o dă, o fericiti ctitori! Căci 
de multe-ori, eändu einevasi voiä se-i laude rivn’a, ce o are 
pentru impodobirea dumnedieesciloru locasiuri Pam auditu in- 


x 


58 


sumi dieendu: „nu se slavesce herestraulu si securea, ci 
celu ce le pörta pe ele; si eu aici sunt unu ingrigitoriu vre- 
melnicu, renduitu a intrebuintia bine cele incredintiate mie de 
santii ctitori. De s'a facutu ceva bine, s'a facutu din avuti’a 
loru, asia dar’ loru li se cuvine tóta cinstea si laud'a.* Cu 
adeveratu, continua oratorulu, voue vi se cuvine, o fericiti 
ctitori! că celoru dintăiu intemeiatori ; inse, impreuna cu voi, 
nu putemu a nu cinsti si pe bunulu acesta ingrigitoriu, care 
pe ale vöstre nu si le-au insusitu lui, ci le-au intrebuintiatu 
dupa dorinti’a vöstra. Bucurati-ve dar’ si strigati, impreuna 
cu noi: amu vediutu, si éta erâ plina de slava casa Dom- 
nului!“ 


Aréta mai departe cà fia-care crestinu trebue a fi casa 
a lui Dumnedieu si dovedesc acést’a prin cuvinte din scriptura, 
si prin exemplele ómeniloru santi din trecutu. Dar’ deodata 
oratorulu se opresce si se intréba pe sine: „Dar’ pentru ce 
me silescu a strabate intunereculu vécuriloru, câ se gasescu 
pilde de fapte bune, avendu-o inainte-mi? càci éta, prea santitulu 
nostru pastoriu se infatisiéza inaintea nóstra, si prin pild'a 
fapteloru sale ne indémna se urmamu lui Christosu, că si cum 
ne-ar graí cu apostolulu Pavelu: „fi-ti mie urmatori, fratiloru, 
precum si eu lui Christosu“, in càtu putemu si noi strigă: 
„Archiereu cá acesta se cadea se fia noue“, séu mai bine a 
dice: Archiereu cá acesta „a trebuitu se aiba patria in re- 
nascerea ei: dreptu, neinteresatu, gata a face bine, iubitoriu 
de adeveru, rivnitoriu spre impodobirea dumnedieesciloru lo- 
casiuri, si gata a jertfi séu a-si pune sufletulu pentru folosulu 
turmei sale.“ ` 


Oratorulu, ingrigitu de a nu fi superatu modesti’a firésca 
a episcopului, prin laudele sale, se scuséza in urmatoriulu chipu : 
érta-me, o prea santite stapane! cà sciindu-ve că nu suferiti 
laude, plinu de sfiala, voiescu a inceta cuventulu, cu tóte cà 
stapànulu Christosu "mi dà slobodienia, dicèndu: „lasa-i pe ei, 
cà de voru tacea acestia, petrele voru strigá.“ Si intielep- 
tulu Solomonu ne petrunde urechile, strigàndu de atàtea vécuri : 
„laudandu-se dreptulu, se voru veselí norödele, cà-ci pomenirea 
lui este nemuritóre. Tacèndu eu, éta striga dumnedieescile 
locasiuri, ce prin prea santia vöstra s'au ziditu si s'au impo- 
dobitu, precum: frumös’a biserica dela Ciolanulu, monastirea 
Berc’a, ce de curendu ridicàndu-se din deramaturile ei s’au 
impodobitu si s'au santitu si acésta santa episcopia, care éta-o 
inaintea nóstra impodobita si infrumsetiata dupa cuviintia, In 
vreme ce eu plinu de mirare si sfiala tacu, neavendu cuvinte 
atàtu pe càtu cere trebuinti'a, câ se laudu dupa cuviintia, din 
gur'a cea nevinovata a prunciloru se sevirsiesce laud’a; căci 
prin ajutoriulu si silinti’a prea santiei vóstre s'a ziditu scöl’a 
nationala, din care ’si primescu tinerii invetiaturile, ce potu 
a-i povatiuí càtra fericire, si din tipografi’a, ce a-ti adusu cu 
mari cheltueli, au inceputu a esi càrti folositöre, atàtu tine- 
rimei, càtu si tuturoru celoru ce se voru indeletnicí Ja cetire. 
Totu ce mai remane mie a dice, o cinstita adunare! este, cà 
déca proni'a nu ne pedepsiă cu acésta seceta, pâna acum, intre 
alte zidiri, erá se vedemu si scöl’a pentru cei ce se hirotoni- 
sescu sevirsita, fiindu töte materialurile gata, care nadajduimu, 
cà preste pucinu o vomu vedea pusa in lucrare, si dintru acesta 
vomu avea preoti petrunsi de cunoscinti’a vredniciei. si a dato- 
rieloru loru, si corespundiendu la rîvn'a prea santiei sale, care 


— 59 


si pâna acum a ingrigitu, càtu s'a pututu, de invetiatur’a loru, 
chirotonisindu numai pe cei vrednici, din care pricina si nu- 
merulu preotiloru din acesta eparchia este mai pucinu decätu 
in fiasi-care din celelalte. Dar' ce mirare ar cuprinde pe 
ori-cine, cându ar vedea faptele bune, ce se lucreza intru 
ascunsu, care lesne se potu cunösce din cele ce se vedu de 
toti, ed-ei nu pöte cetatea a se ascunde, desupra muntelui 
ständu..... *) 

Ierodiaconulu Dionisie, că profesoru nationalu in Buzeu, 
sa ocupatu cu compunerea manualeloru de invetiamentu pri- 
mariu, cari lipsiau cu totulu. Ele au fostu traduse din fran- 
tiuzesce, si apoi tiparite in tipografia episcopiei de Buzeu. 


Aceste mici manuale le areta insusi Dionisie intr’o insemnare 


pe copert'a unei brosiuri din anulu 1851, anume: 1. Abecedariu 
religiosu, numitu asia, se vede, dela cuprinderea lui, căci con- 
tienea mai multe rugaciuni, destinate pentru a nutri in copii 
simtiulu religiosu. Ast-feliu erau: a) rugaciunea scolariloru, 
care se incepe cu cuvintele: „Fiintia prea inalta,“ si care, pentru 
frumseti'a ei, a fostu reprodusa in multe abecedare, publicate 
de alti autori, mai din urma; b) rugaciunea unui fiju pentru 
tatalu si mam’a lui: c) rugaciunea pentru unu protectoru si 
bine-facatoru, s. a. 


2, O brosiurica intitulata: „Bibliotec'a tineriloru ince- 
patori, sau culegere de antäele cunoseinti, trebuinciöse pentru 
invetiatur'a copiiloru, ce incepu a citi.“  Brosiuric'a este de 
53 pagine, 8°, tradusa din frantiuzesce. Ea consta din 7 ca- 
pitole, care trateza: despre Dumnedieu, religiune si morala; 
despre numeru, cifrele arabe, romane, bisericesei, despre so- 
cotela. Despre timpu si partile lui. Descrierea generala a 
universului, adeca a cerului si a pamentului. Despre cele trei 
imperatii ale naturei. Töte aceste notiuni generale sunt es- 
puse in forma de conversatiune, prin intrebari si respunsuri 
intre invetiatoru si invetiacelu. 

3. Aritmetic’a, o brosiurica 8°, 45 pagine. Cuprinde: 
principii de numeratiune, cele 4 operatiuni fundamentale, cu 
numere intregi si completite, regula de trei, a dobendi- 
loru, a tovarasieloru, a amestecarei. 

4. Geografia, o brosiurica 8°, 36 pagine. Dupa o in- 
troducere cu notiuni generale despre geografia, urmeza no- 
tiuni despre cele cinci continente, cu tierile si capitalele loru, 
si alte putine notiuni despre densele, si apoi se incheia cu 
Romania, care se descrie mai pe largu, in 10 pagine. La fi- 
nele fia-carei tractatu, se punu intrebarile, la care trebue se 
respunda elevulu asupra materiei tractate**) 

5. Prineipiuri de catichisis. 

Episcopulu Kesarie a numitu pe Dionisie directoru alu ti- 
pografiei episcopiei, in care calitate, elu, pe lânga alte carti 


*) Cuventulu acesta, este tiparitu la finele unei carticele, intitu- 
lata: „Invetiaturi câtra preoti si diaconi“, tiparita in episcopi'a Buzeului 
in anulu 1835, de catra Filoteiu, archidiaconulu episcopiei. Fila 103—121. 

**) Dionisie in insemnarea amintita, de pe copert’a brosiurei „Ma- 
nualul adeveratului religiosu“, unde insira lucrarile sale literare, ’si in- 
susiesce si acésta geografia; dar’ in brosiur'a tiparita in Buzeu, Ja 1839, 
intitulata: „prescurtari de geografia, tiparita pentru trebuinti'a tinerilora 
incepatori,“ de autoru se da loan Costinescu. Contradicerea acâst'a se 
deslâga prin strinsele relatiuni dintre Dionisie si Costinescu, câ intre 
profesoru si elevu. Se vede ch Costinescu o a tradusu, sub conducerea 
lui Dionisie. 


ce a tiparitu, in acea tipografia, a tiparitu si manualele sale 
scolastice, amintite mai susu, intre anii 1837—39. 

Dupa ce s'a ispravitu casele pentru seminaru in episcopi'a 
de Buzeu, si acestu institutu de crescere alu preotiloru s'a 
deschisu sub directiunea profesorului Gavrilu Muntenulu, adusu 
inadinsu din Transilvani’a de episcopulu Kesarie, Dionisie, im- ` 
preuna cu Muntenulu, au infiintiatu, Ja episcopi’a din Buzeu, 
o föia periodica, intitulata: „Vestitorulu bisericescu“, destinata 
pentru nutrirea simtiului religiosu in cleru si poporu. F6i'a 
acest’a a continuatu in anii 1839 si 1840. 

Mitropolitulu Grigorie, dupa intörcerea din esilulu ru- 
sescu, s'a apucatu să repareze biserica Mitropoliei si se o 
zugrav6sca din nou; insa elu a muritu inainte de a ispravi 
acea, reparatiune, in anulu 1834, Scaunulu vacantu alu Mitro- 
poliei lau tinutu provisoriu, unu timpu, episcopii tierei: Neo- 
fitu alu Rimnieului, Kesarie alu Buzeului si Dlarionu alu Ar- 
gesiului. Reparatiunea bisericei mitropolitane s'a continuatu 
si s'a ispravitu in anulu 1839, cându ea s'a sântitu din nou. 
Cu acesta ocasiune episcopulu de Argesiu a tinutu in Mitro- 
polia o predica, in diua säntirei, la 2 Apriliu. Dionisie dela 
Buzeu s'a grabitu a tipari si a publică acesta predica a das- 
calului si protectorului seu intru o brosiurica separata. Fi- 
indu-că avemu putine remasitie literare dela acest insemnatu 
episcopu românu, profitamu de acâsta ocasiune, spre a estrage 
aici unu pasagiu din predica amintita, spre a putea intru 
cătu-va judecä de talentulu lui predicatoralu. 

Ilarionu, vorbindu asupra marei destinatiuni ce a pusu 
Dumnedieu bisericei pe pamentu, intreba: „Dar’ pentru ce 
öre a alesu Dumnedieu biseric'a si o a sântitu? La acesta 
respunde insusi Dumnedieu in Scriptura: „Că să fia numele 
meu intrensa in veacu.“ Ati auditu crestiniloru, eine este 
alegatorulu si sântitorulu bisericelor nostre tuturorn in deobste, 
si acestei sânte case? Este insusi Dumnedieu, fiiul si cuven- 
tulu, care intrupându-se mai pe urma, s'a suitu indata in Ieru- 
salimu si a gasitu in biserica pe cei ce vindeau boi si oi si 
porumbi, si pe schimbatorii de bani siediendu, si facendu 
biciu de strânguri, pe toti i-a scosu din biserica, si risipi 
banii schimbatoriloru, si mesele le-au resturnatu. Si celoru 
ce vindeau porumbi le-au disu: luati acestea de aici, si nu 
faceti cas'a Tatalui meu casa de negutiatoria. Acesta si cu 
acâsta fapta aratändu, că este cu adeveratu fiiu si cuventu alu 
celui ce disese mai inainte in prilejulu zidirei bisericei din 
Ierusalimu: „si acumu amu alesu si amu sântitu cas’a acâsta.“ 
Cu cuventulu: „si nu faceti casa Tatalui meu casa de negu- 
tiatoria,“ adeveri si cealalta, parte a dicerei, scopulu si sfir- 
situlu, pentru care Dumnedieu alege si sântiesce casele sale: 
„că să fia, dice, numele meu intrens’a in vécu.“ 

Totu in acestu anu 1839, Dionisie, asociatu cu unchiulu 
seu leromonachulu leroteiu, inspectorulu Seminarjului din Bu- 
curesci, au retiparitu cartea intitulata: „Kiriacodromion,“ sau 
cuvintele lui Nikiforu Teortoki, la tote Duminecele anuale, 
asupra texturiloru din evangeliele duminecale, spre a in- 
lesni propoveduirea cuvântului lui Dumnedieu pe la biseri- 
cele din tiara. Cartea acesta fusese tiparita mai Antäiu in 
Bucuresci, pe la inceputulu vecului presinte, sub mitropolitulu 
Dositeu, dar’ acum ajunsese o raritate. Editiunea acâsta a 
fostu dedicata episeepiloru administratori ai Mitropoliei: Neo- 
fita, Barionu si Kesarie. : 

8*+ 


In anulu urmatoru, 1840, Dionisie a retiparitu unu li- 
turgiaru, pentru trebuinti’a preotiloru din eparchi’a Buzeului. 


Activitatea, literara a lui Dionisie in Buzeu, că profesoru 
si că directoru tipografiei episcopiei, a duratu pâna dupa anulu 
1840. Prin necontenitele lui ocupatiuni cu literatur'a, elu 
si-a imbogatitu cunoscintiele, la care Tau ajutatu multu zelulu 
si frumösele sale talente naturale, cu deosebire memori'a sa 
cea larga. Temperamentulu lui veselu si glumetiu, ’lu facea, 
dragalasiu, cu deosebire in societatea lumesca. Nobleti’a Bu- 
zeului se intrecea a-lu avé impreuna la adunarile si petrece- 
rile ei casnice, pe care Dionisie le incântă cu infatisiarea sa 
cea placuta, cu ideile lui liberale, cu sententiele lui spirituale, 
cu anecdotele nesfirsite ce i le presintau memoria si presinti’a 
lui de spiritu, cu mare nemerela, la töte ocasiunile. Insa pe 
câtu elu eră dragalasiu in societatea lumâsca, pe care elu o 
si cultivă cu deosebire, pe atâta elu erâ criticatu si reu ve- 
diutu in societatea, bisericesca, adica a persöneloru ce com- 
puneau clerulu, cari vedeau in elu unu omu cu totulu lu- 
mescu, ba unii "lu credeau chiaru vatamatoru pentru biserica. 
De aceea, asupra, lui Dionisie, inca de timpuriu s'au formatu 
doue curinte deosebite in opiniunea publica a tiarei: Unii ve- 
deau in elu o capacitate rara si sciintia mare, si-lu credeau 
celu mai demnu dintre totu personalulu clerului; altii "lu ti- 
neau de unu sufletu perdutu, si de unu omu vatamatoru si 
primejdiosu. Aceste doue curinte ale opiniunei publice au ur- 
maritu pe Dionisie mai in tóta viati’a lui. Amu facutu acesta 
observatiune aici, pentru câ să se pöta mai lesne pricepe deo- 
sebitele fase, prin care a strabatutu Dionisie in activitatea 
si viati'a sa. 

In anulu 1840 s'a sfirsitu administratiunea provisoria a 
Mitropoliei Ungro-Vlachiei, care a continuatu vre-o patru ani, 
dela mörtea mitropolitului Grigorie. In acestu anu s'a alesu 
mitropolitu episcopulu Rimnicului, Neofitu. 


In Bucuresci, inca din anulu 1836, se infiintiase unu se- 
minariu pentru invetiatur’a si educatiunea preotiloru. In lipsa 
de incaperi proprii, episcopulu de Argesiu, Ilarionu, a oferitu 
o parte din incaperile mitocului seu dela monastirea Antimu, 
pentru locuinti’a eleviloru si pentru clase. Seminarulu s'a 
deschisu la Februarie 2, cu o mare ceremonia, in presinti'a, 
Domnitorului Alexandru Ghica si a episcopiloru locoteninti. 
Din nenorocire directiunea acestui Seminaru s'a incredintiatu 
unui omu sventuratu, care de si avea dosa buna de cunoscintie 
teoretice, in visti'a sa practica, eră lipsitu de tóta judecata 
sanatösa. Scöl’a mergea reu de totu si in privinti’a didactica 
si a educatiunei religiöse. Dupa repetite scandaluri in intru 
si afara, provocate de acestu nemintosu omu, elu in fine fu 
batutu de elevi si apoi departatu, prin staruintiele episcopului 
Ilarionu, care numai putea suferi batjocur’a acestei scöle. In 
loculu lui, neavendu unu barbutu capabilu, mitropolitulu a 
pusu directoru, sau cum se dicea atunci, inspeetoru, la se- 
minaru, pe unu leromonach leroteiu, care celu putinu, daca 
nu avea invetiatura, avea o minte sanatösa si elu a codusu 
cătu-va timpu seminariulu. 

Mitropolitulu Neofitu, dorindu a avea in fruntea semi- 
nariului, unu omu mai invetiatu, indemnatu si de episcopulu 
Ilarionu, nu gasi pe nimeni altulu in clerulu românu mai ca- 
pabilu, pentru a-lu pune in fruntea educatiunei clerului, de 


60 


câtu pe diaconulu Dionisie, profesorulu dela Buzeu, si-lu si 
aduse in Bucuresci si-i dadu directiunea Seminariului, care fu 
stremutatu in monastirea Radu-Voda, unde erau mai multe 
incaperi de câtu la Antimu. 


Dionisie, câ directoru si profesoru la Seminarulu din Bu- 
euresci, pe lânga organisarea lui interna si disciplinara, s'a 
ocupatu cu reformarea manualeloru trebuitöre si a indemnatu 
si pe ceilalti profesori a face asemenea. 


Din acestu timpu alu activitatii lui profesorale, dateza 
unele manuale, publicate de dânsulu in Revist’a sa reli- 
giösa, din anulu 1851, si despre care vomu vorbi mai pe 
largu la timpulu seu. Aceste manuale suntu: 


1. Prescurtare din geografi'a sânta si vechia. 

2. Geografia antica a tieriloru din Asia, Africa si 
Europ’a. 

3.  Ermenevtic'a sacra. 

4. Principii de retorica si eloquenti’a amvonului. 

Pe Dionisie 'lu preocupă multu turebuinti’a ce se simtiă, 
atàtu la seminaru din Bucuresci, càtu si pe la seminarele ce- 
loru-lalte eparchii, de profesori cu ennoscintie intinse in ramulu 
sciintieloru teologice si limbistice, de aceea insufla mitropoli- 
tului Neofitu ideia de a trimite pe la scölele din strainatate 
unu numeru de tineri absolventi ai seminarului, că se studieze 
mai profundu sciintiele, atätu teologice càtu si umane. Mi- 
tropolitulu primi bine acâsta ideia, si in anulu 1845 se tri- 
mite 8 tineri in Husi'a, 4 la Aten'a si 4 la Pest'a, cu tóta 
cheltuel’a Mitropoliei. Pentru cei destinati a studiá in Rusi'a, 
fu insareinatu insusi Dionisie, câ se'i asiedie mai antâiu in 
seminarulu din Kisineu, unde se pöta invetiă limb'a rusesca. 
In anulu 1847, Dionisie earasi fu trimisu de mitropolitulu, că - 
se ia elevii dela Kisineu si se'i asiedie prin seminarele rusesci : 
4 la Moscv'a si 4 la Petersburg. Dionisie, intorcendu-se din 
calatori’a acâst'a, a visitatu seminarulu din Socol’a, unde a 
facutu cunoseintia cu directorulu seminarului si cu profesorii 
de acolo, si si-a procuratu mai multe manuale de invetiamen- 
tulu teologieu. Atunci amu facutu si eu cu densulu antâia 
cunoseintia, 

Dupa intörcerea lui Dionisie, din Rusia, mitropolitulu 
Neofitu la ridicatu la trept'a preotiei si l’a onoratu cu ran- 
gulu de protosingelu, si dupa cätu-va timpu cu rangulu de 
archimandritu. 

Cä doveda despre ingrijirea lui Dionisie pentru prospe- 
rarea invetiamentului bisericescu si pentru incuragiarea pro- 
fesoriloru la lucru, vomu eitä aici unu pasagiu din prefati'a 
profesorului de cântari Antonu Pann, la cartea sa intitulata : 
„Prescurtare din basulu musicei bisericesci si din Anastasima- 
tariu,“ carte dedicata „cuviosului protosingelu Dionisie Ro- 
mano“ si publicata in 1847, in Bucuresci. 


„De si cu seriositate mi-ati disu, spune Pann, adresän- 
du-se lui Dionisie, câ să nu pomenescu de numele Cuviosiei 
vâstre, in cartea acâsta, inse bunetatea Cuviosiei vöstre, care 
face pe multi să ve iubesca si să ve respecteze fia-care, aceea 
m’a facutu si pe mine a socoti, că nu ve veti super’a a ve 
inchină acâsta carte, făra a ve aduce intrens’a magulitöre 
laude. De cätu voiu să aretu, că ea este lucrata si intoc- 
mita dupa planulu Cuviosiei vöstre, pentru care m’ati indem- 
natu mai de multe ori, cum si tiparita cu ajutorulu care bine 


ati voitu a dä, câ se o pöta dobândi cu un pretiu mai usioru 
candidatii (de cântareti) si alti scolari cu nedare de mâna, 
fiindu că nici unu bogatu nu-si da copilulu seu se-lu faca cân- 
taretiu, ci numai seracii si veduvele, cari nu au nici hrana 
de töte dilele.“ 

Totu la timpulu activitatiei lui profesorale, cá inspectoru 
alu seminarului din Bucuresci, trebue a raportă inca unele 
scrieri needitate ale lui Dionisie, pe cari elu le insira in anun- 
tiulu de pe coperta brosiurei sale „Manualulu adeveratului 
religiosu“, publicatu in anulu 1858. Acolo, sub titlulu: de 
„Càrti lucrate si gata a se pune sub tiparu,“ se insira ur- 
matörele opuri: a) istoria tuturoru religieloru vechi si noi 
de pe fati'a pamentului; b) istoria biblica a vechiului si noului 
testamentu; c) istori'ă bisericesca; d) manualu de teologi'a 
dogmatica; e) manualu de teologi'a morala; 7) manualu de 
teologi’a pastorala. Inse töte aceste scrieri n’au vediutu lu- 
min’a tiparului, nici se scia de esista ele undeva. 


Sosi anulu 1848, care a adusu cu sine marea revolu- 
tiune românsca contra vechei ordine politice ruso-turcesci 
in principate. Acesta revolutiune, de si in urma a adusu re- 
sultate fericite pentru starea, politica a României, inse resul- 
tatele acestea au costatu mari sacrificii si au cerutu mare 
abnegatiune dela bunii patrioti români, atâtu in Munteni'a 
câtu si in Moldov’a. 


Mitropolitulu Neofitu a trebuitu să se puna in fruntea 
misicarei, revolutionare, sa distruga Regulamentulu Organicu si 
sa bine-cuvinteze nöua Constitutiune, compusa de Eliade si 
adoptata de toti capii misicarei. 

Dionisie, in acâsta catastrofa, sociala, crediendu si elu că 
pune umerulu la derimarea zidului celui vechiu si la ridicarea 
celui nou, a facutu o gresiala, care i-a atrasu desaprobarea 
multora dintre barbatii seriosi si mai alesu dela conservatorii 
betrâni, — chiaru ura. Elu, făra a putea a-si dă séma de 
ceea-ce doresce tiar'a, si la ce tindea revolutiunea românssea, 
a tradusu din frantiuzesce si tiparitu cu cheltue]’a sa, in multe 
esemplare, o scriere demagogica si anarchica, intitulata: „Cu- 
vintele unui credinciosu“, compusa de disgratiatulu abate fran- 
cesu Lamennais. *) 

Dionisie o dedica poporului românu si trimise un nu- 
meru mare de esemplare guvernului provisoriu, spre a le res- 
pândi in tiara in daru. Guvernulu, care tindea se tiena or- 
dinea in tiara, nu au luatu in considerare acestu daru si nici 
a usatu de densulu. Guvernulu nu tindea se restörne ordinea 
sociala, antica, ci doria se o reguleze dupa nisce principii nöue, 
cerute de civilisatiunea moderna, si mai alesu se scape de 
despotismulu din afara, si de coruptiunea launtrica. 


Revolutiunea inse curendu fu inabusita de ostirile rusesci 
si turcesci, cari au ocupatu tiar'a muntenâsca. Capii misicarei 
nationale fura inchisi la Cotroceni si acolo paziti de sentinele 
rusesei ‘si turcesci, si apoi parte distierati, parte emigrati. 
Dionisie inca fu inchisu la Vacaresci, impreuna cu alti revo- 
lutionari de a döua mâna, si in fine dupa unu arestu de cà- 
te-va luni, fu eliberatu cu toti tovarasii sei, dupa care a emi- 


*) Les paroles dun croyant. Bouillet, in dictionarulu seu de 
istoria, si de geografia, numesce acâsta, scriere: „pamfletu dintre cele 
mai violinte, in care autorulu ataca totu-odata biserica si monarchia.“ 


61 


gratu si elu in Transilvani’ a petrecendu pe la Brasiovu si 
pe la Sibiiu. l 

In anulu 1849, venindu la Domnie principele Stirbeiu, 
mitropolitulu Neofitu fu destituitu si, spre marea batjocura a 
demnitatiei nationale, trimisu la Constantinopole, cá unu prin- 
sonieru, pentru cá patriarchulu cu sinodulu lui se-lu judece 
si se-lu pedepsésca pentru cutezarea de a fi participatu la re- 
volutiune. 

Neofitu fu aspru dojenitu de patriarchia si degradatu 
din trept’a sa. Intorcèndu-se in Bucuresci dela Constantino- 
pole, a traitu cá omu privatu, parasitu de toti, pàna ce nu 
tàrdiu a muritu in miseria. 

Dionisie eră in Sibiiu, la episcopulu Siaguna, cându s'au 
inceputu dusmaniele intre români si unguri. Episcopulu voiâ 
să se retraga la Vien'a, că se nu-lu apuce crudimele resbe- 
lului a casa. Inse neputendu a se duce d'a dreptulu pe la 
Pest'a, s'a otarîtu să se duca acolo inconjorându prin Ro- 
mäni’a si luându pre Dionisie de calauza. — Tiptilu si intr’o 
carufia jidovâsea, au strabatutu amendoi Transilvani'a si au 
venitu in Muntenia. Dionisie a remasu in Bucuresci, iar’ 
Siaguna si-a urmatu calea prin Moldov’a si Bucovin’a la Vien’a. 


In Bucuresci, de si fariá resbunatoriloru politici se 
mai domolise, Dionisie totusi numai erâ trebuitoru acolo. 


Postulu lui de inspectoru la seminaru se daduse unui 
preotu, care, neavendu invetiatura, se marginiă numai in pur- 
tarea economiei casnice si in disciplin’a interiöra a institutului. 
Cärmuitorulu Mitropoliei, Nifonu Sevastisu, inca mai din na- 
inte eră nefavorabilu lui Dionisie. De aceea elu se retrase 
pe un timpu la monastirea Babenii, din judetiulu Rimnieulu- 
Saratu, eparchi’a Buzeului, si acolo a inceputu a continuă cu 
ocupatiunile sale literare. Despre petrecerea lui Dionisie in 
monastirea Babenii, in anulu 1850, ne spune unulu dintre 
elevii sei, I. Costinescu, care in prefati'a Lexiconului seu ro- 
mano-francesu, edatu cu cheltuial’a lui Dionisie, in anulu 1870, 
vorbindu despre traiulu loru in acâsta monastire, dice: „Cu- 
viosia vöstra mati incurajatu si moralminte si materialminte, 
timpu de 20 ani, a dota limb'a cu acestu opu, si in ânulu 
1850, retrasi in monastirea Babenii de persecutiunile regi- 
mului, ce a succesu lui 1848, mi-ati disu: „ocupa-te cu com- 
punerea, unui dictionaru românu, caci ori-cătu de imperfectu, 
inceputulu fiindu greu, viitorulu v’a perfectionă mai. usioru 
inceputulu teu.“ 

In retragerea, dela, Babenii, Dionisie a intreprinsu edi- 
tarea unei reviste religiöse, intitulata: „Bibliotec’a religiösa“, 
in care elu, pe fia-care luna, publică câte o brosiura din tra- 
ductiunile sale. De asemenea si o fóia lunara, intitulata: 
„Echo bisericescu.“  Publicatiunea, acâsta a continuatu in cur- 
gere de doi ani, 1850—51. 

In prefati’a brosiurei pe Septembriu 1850, Dionisie spune 
singuru despre petrecerea si ocupatiunile sale in monastirea 
Babenii: — „Esindu din Bucuresci, dice elu, pentru câtu-va 
timpu si tragendu-me in singuratatea unei monastiri, mi s'a 
parutu că nu potu intrebuinti& mai bine örele petrecute aici, 
de câtu a me ocupă cu lectur'a, mai alesu sciindu, câ sco- 
pulu acestoru asiedieminte este cu totulu moralu, si cei ce 
petrecu intr'însele trebue a se ocupă mai multu cu lucruri 
morale si cu invetiatur’a, precum urmau parintii cei d’äntäiu 


ai bisericei, dela care avemu atâtea scrieri de totu felulu, si 
precum se urmeza si astadi intr’alte pärti: multiamindu cu 
acestu chipu societatii, care astepta dela, cei bisericesei totu ce 
privesce moralulu, invetiatur'a si intinderea religiunei. In 
timpulu der’ câtu am zabovitu acolo, am tradusu mai multe 
bucati din „Geniulu Gristianismului“, care se si dau la lumina 
in trei brosiuri; asemenea si din confesiele si meditatiile S-tului 
Augustinu, cari urmeza a se tipari. 

„Liniscea monastirei in care me aflu, locurile pitoresci, 
pe care mai töte aceste monuminte suntu ridicate, si chiaru 
asiediarea mea din intru, erâ in armonia cu scrierile de cari 
me ocupamu. Nimicu nu pöte se insufle idei mai morale si 
mai seriöse, de câtu infatisiarea unoru asemenea asiediaminte 
religiöse. 

„De multe ori, că se resuflu aerulu recoritoru alu serei, 
me asiediamu pe muchea unui dealu sau in marginea unei 
ripe, si cufundându-me in intunereculu trecutului, me gân- 
diamu la bunii patrioti, cari in timpi grei, cu multa dragoste 
si patriotismu, lucrau pentru viitorulu patriei loru, si religi’a 
'i facea se inaltie asiluri, unde nevinovati'a si slabiciunea se-si 
pöta afla odihna, de unde celu flamându se pöta primi o bu- 
cata de pâne, celu lipsitu de sciintia — invetiaturi folositöre, 
celu apasatu de dureri morale sau fisice — mângaere si aju- 
toru: caletorulu..... se-si afle bucuria si multiamirea ce 
cauta..... Fia bine-cuventati, diceamu, cei ce in midiuloculu 
indestularei si bogatiei nu uita pe Dumnezeu si datoriele ce 
elu a pusu omului! Numai aceia merita bunurile pamentesei 
cu prisosu, cá unii ce sciu se fia, câ o a doua provedintia pe 
pamentu, impartindu bine-faceri cu mâni pline. Aceste cuge- 
tari 'mi absorbiau öre si dile intregi, din cari numai timpulu 
celu inaintatu alu noptii sau infatisiarea unui prietinu putea 
să me traga.“ 

In anulu acesta Dionisie a publicatu o carticica, inti- 
tulata: „Adunare de rugaciunile cele mai trebuitöre fia-carui 
crestinu,“ si cu bine-cuvântarea „D-lui Nifonu Sevastis, ocâr- 
muitorulu sântei Mitropolii,“ o a tiparitu in Bucuresei, in ti- 
pografi'a lui Kopainig, formatulu 16°, 272 pagini. 

Carticic'a acâst'a, este dedicata de Dionisie Dömnei Eli- 
savetei, sotiia Domnitorului Stirbeiu. In cuventulu dedicatoru, 
Dionisie spune, că acesta carticica o a facutu dupa dorinti’a 
Dömnei si că o recunoscintia pentru că „sub bine-voitörea ei 
protectiune mai pöte înca a se ocupă cu asemenea indelet- 
niciri, ce se ceru dela persönele bisericesci, cari voru se co- 
respunda chiamarii loru.“ Mai departe, Dionisie vorbindu 
despre cuprinderea carticelei sale, dice, că la rugaciunile cele 
obicinuite ale bisericei a mai adaosu câte-vâ, parte compuse, 
parte traduse ‘de elu. In acesta din urma categoria intra: 
a) rugaciunea, scolariloru, 5) rugaciunea unui fiiu pentru tatalu 
si mam’a sa, c) rugaciunea pentru unu protectoru sau bine- 
facatoru, d) rugaciunea unui sotiu pentru soti'a sa, e) ruga- 
ciunea unei sotii pentru barbatulu ei, /) rugaciunea tatalui 
si a mamei pentru fiii loru, g) rugaciunea la diu'a aniversara 
a numelui séu a nascerei cuiva, A) rugaciunea cându cineva 
se afla in nenorociri si intristari, i) rugaciunea pentru vrasi- 
masi, k) rugaciunea unui stapânu de casa, 1) cugetari pentru 
dragostea lui Dumnedieu càtra noi. 

Dupa acésta, Dionisie a mai pregatitu si publicatu, pàna 
la finele lui Iuniu, doue brosiuri, un’a intitulata: „Män- 


62 


gaitorulu celoru intristati“, alta „Mängaitorulu celoru bol- 
navi si celoru betràni.“ Obiectele tractate in aceste brosiuri 
suntu impartite in trei sectiuni. Antäju se dă mängaere ce- 
loru intristati, alu doilea celoru bolnavi si alu treilea betră- 
niloru. Fia-care sectiune este impartita in meditatiuni asu- 
pra unoru cuvinte din sânt'a Scriptura, care insufla sau usiu- 
rare in scärbe, sau curagiu si rebdare in suferintie, sau ne- 
temere de morte. Meditatiunile acestea se incheia cu o do- 
rire, esprimata in scurtu, care arta sentimentulu religiosu 
ce a desteptatu in sufletu meditatiunea respectiva si apoi, cu 
o otartre, de care trebue să se conduca meditatorulu in 
positiunea sa, conformu cu spiritulu, Evangeliei. Celoru in- 
tristati li se propunu 23 de astu- felu de meditatiuni, bolna- 
viloru — 12, si beträniloru — 12. 

In tömn’a anului 1850, Mitropoli’a cea vacanta a Ungro- 
Vlachiei s'a ocupatu de Nifonu, care pâna acumu o ocârmuise 
cá locoteninte. La ocasiunea instalarei noului mitropolitu, 
Dionisie, venindu din Babeni in Bucuresci, a tinutu, din partea, 
clerului, unu discursu de felicitare mitropolitului celui nou 
alesu. 

In acestu discursu, dupa o privire generala asupra so- 
lemnitatiei ocasionale si dupa ce arta nadejdiile cele mari ce 
publiculu crestinu pune in noulu alesu, Dionisie, adresându-se 
catre noulu mitropolitu, "i dice, dupa ce-si cere scuze dela 
densulu: „Chiamarea Ve este inalta, Vi s'a datu multu, dar’ 
Vi se si cere multu. Vi se deschide inainte unu câmpu in- 
tinsu de lupte si greutati, dar’ nu Ve temeti, că aveti aici 
aprope pe Domnulu puteriloru in ajutoriu..... Päsiti der’, 
Prea Säntite, cu pasu siguru in mareti’a cale ce Vi se des- 
chide, strigendu credineiösei turme: „urmatori fiti mie, pre-- 
cumu si eu lui Christosu.*  Păsiti inainte si fiti incredintiati, 
cà toti Ve voru urmă. Päsiti, plini de curagiu si incredere 
in Domnulu, urmându prea sântitiloru archierei si dascali ai 
bisericei nostre, Vasile, Grigore si Ioanu....., că dupa o 
vietia lunga si plina de glorie, se puteti dice, cu apostolulu: 
„lupta cea buna m'am luptatu, caletoria amu seversitu, cre- 
dinti'a amu pazitu.“ 

Episcopulu Kesarie alu Buzeului murise in anulu 1846. 
De atunci scaunulu acelei episcopii remäsese vacantu pâna in 
anulu 1850. Odata cu alegerea mitropolitului, s'a alesu si 
episcopu la Buzeu. Episcopulu celu nou, Filoteiu, fusese sub 
Kesarie archidiaconu si apoi economu âlu episcopiei. Elu eră 
originaru din Transilvani’a der’ nu erä carturaru, si la oca- 
„Siunea, instalarei in episcopia, câ să se pöta infatisiä cu dem- 
nitatea ceruta de postulu seu, s'a adresatu la Dionisie cu 
poftire câ se-i faca unu cuventu, pe care elu se-lu pronunție 
la acea, ocasiune. Dionisie implinindu cererea episcopului, i-a 
compusu si trimisu cuventulu cerutu in urmatörea coprindere: 


Vorbindu despre scopulu institutiunei episeopale, de a 
continuă pe pamentu oper'a cea mäntuitöre a lui Isusu Chri- 
stosu, Dionisie pune in gur'a lui Filoteiu cuvinte, prin care 
acesta fagaduesce implinirea datorintiloru episcopale, precum: 
ridicarea moralului preotiescu la vrednici’a sa, desredacinarea 
obiceiuriloru rele dintre cei bisericesci, impacarea neuniriloru, 
mängaerea celoru intristati, spriginulu celoru ce se poticnescu 
se cadia, ridicarea celoru cadiuti, intörcerea dei cei retacite, 
propoveduirea cuvântului lui Dumnedieu poporului, rugaciunea 


către Dumnedieu pentru toti. Adresându-se câtre boeri, intre 
alte bune sfaturi, le dà si pe acesta: „fiti modelu de drep- 
tate, de adeveru si de fapta buna — supusiloru vostri, fiiloru 
vostri si slugiloru vóstre, pentru cari aveti Gre-cându a res- 
punde inaintea lui Dumnedieu. Proni’a a facutu că se ve 
deosebiti de multime prin o nascere mai al6sa, prin cunoscintie, 
prin positia: veti suferi öre câ se nu ve osebiti si cu fapt’a 
buna?  Omulu celu nascutu nobilu se cuvine a dä dovedi de 
nobilitate, prin purtarea si faptele sale, dupa cari se reguleza 
si ale multimei.“ i 

“Egumeniloru le dă povetiuiri pentru diseiplin’a monasti- 
râsca, asia că monastirile, pentru bunurile timporale ce pri- 
mescu dela societate, se resplatesca cu bunurile duhovnicesci: 
ascultarea, evlavia, pild'a cea buna, citirea sänteloru scrip- 
turi s. a. — Protopopiloru, numindu-i ochii si urechile epis- 
copului, le dă povetiuire intru implinirea datorieloru de pri- 
veghiare pentru paza disciplinei bisericesei in judetiele incre- 
dintiate administratiunei loru, si la ori-ce nedumerire se câra 
deslegare dela episcopu s. a. 


Preotiloru le dä povetiuiri la indatoririle loru, de a 
formă crestini buni. Intre altele le dice: „petrundeti-ve de 
acesta delicata si grea sarcina. Fiti modelu de fapte bune 
tuturoru, cu cuventulu, cu purtarea si cu fapt'a. Nefiindu de 
nici o clasa, voi sunteti primiti de tote clasele: in colib'a se- 
acului, precumu si in palatulu bogatului s. a. 


Pe crestinii de töte clasele 'i numesce fii ai bisericei, si 
“i indemna a cauta la ea mängaere si ajutoru in töte neca- 
zurile loru. Fia-care să se sildsca a-si indreptä viati’a tre- 
cuta. Daca vinu asupra nöstra atâtea rele, pricina este că 
ne abatemu dela, calea Domnului s. a.“ 

Dionisie, intorcendu-se earasi la Babeni, a continuatu de 
acolo publicatiunile sale literare, anume: 

a) Confesiunile sântului Augustinu *), o brosiura de 61 
pagine, 8°; ea cuprinde o prescurtare din vieti’a fericitului 
Augustinu si meditatii de ale lui, in. 12 capitole, cari trateza: 
despre marimea lui Dumnedieu si micimea omului; despre 
marirea si atotu-puternici'a lui Dumnezeu; despre copilari’a 
- lui Augustinu s. a. 

b) Geografia sànta, cu cart'a Palestinei, dedicata mitro- 
politului Nifonu. Brosiur’a cuprinde 52 pagine, 80. 

c) Geografi’a antica, 57 pagine, 8°. 

In anulu 1851, Dionisie a continuatu publicatiunea bi- 
bliotecei sale religiöse, dându la lumina: d) Trei brosiuri din 
Chäteaubriand, intitulata „Geniulu Cristianismului.* Brosiur’a 
l-a, in marime de 59 pagine, 8°, trateza despre Isusu Cri- 
stosu si invetiatur'a sa; despre clerulu bisericescu; despre 
monachismu si asiediamintele monachicesci, mai alesu la bi- 
seric'a catolica apusena. Brosiur’a 2-a tratâza despre misiu- 
nile bisericei catolice apusene, in Levant, in Chin'a, in Pa- 
vaguai, in Guian’a 53 pagine. Brosiur'a 3-a, in 52 pagine, 
trateza totu despre misiunile bisericei apusene catolice, anume: 
la Antile, la Canad’a serviciele facute omenirei de cristianismu : 
Spitale, pruncii gasiti si surorile de caritate. 


*) Biserica romano-catolica numera pe Augustinu intre sântii ei; 
éra biserica catolica ortodoxa ’lu deosibesce numai prin epitetulu de 
„ferieitu.* 


63 


e) Doue brosiuri sub titlu de „Ermenevtic'a Sacra.“ In 
ele se predau notiuni despre canonulu cârtiloru sânte ale ve- 
chiului si noului Testamentu, despre inspiratiunea divina a 
loru, despre autenticitatea loru, se comunica nisce scurte no- 
tiuni istorice despre fia-care din cârtile sântei scripturi si 
despre autorii loru. Acesta este cuprinderea brosiurei 1-a, 
care numera 78 pagine. In brosiura 2-a, dupa ispravirea 
notiuniloru istorice, vorbesce putinu despre intielesulu scrip- 
turiloru si despre regulele critice sau esegetice, ce trebue a 
se pazi la talcuirea scripturiloru. Dà in fine si öre-cari no- 
tiuni despre archeologi’a biblica, precum: despre impartire& 
timpului la evrei, despre serbatorile loru religiöse, despre 
jertfele loru. Brosiur’a este de 67 pagine. Töte aceste pu- 
tine notitie despre biblia suntu luate din unu manualu intinsu 
despre studiulu biblicu, intitulatu: Hermeneutique sacree, ou 
introduction à l'Ecriture sainte en general, compusa in lati- 
nesce pentru seminarele catolice, de I. Hermemanu Jansses, 
si apoi tradusa in frantiuzesce si imbunatatita de Abbe Glaire 
si de Abbe A. Sionnet 


(Va urmâ). 


PARTEA OFICIALA. 


Procesu verbale 


alu comitetului Asociatiunei transilvane peniru literatura ro- 
mana si cultura poporului romanu, luatu în siedintia . dela 
16 Martie n. 1883. 


Presiedinte : Iacobu Bologa, vice-presiedinte. Mem- 
bri presenti: P. Dunca, Davidu br. Ursu, B. P. Harsianu, 
Dr. Il. Puscariu, I. V. Russu, G. Baritiu, C. Stezariu, D. 
Comsia, Dr. I. Crisianu, bibliotecariu. 

Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 


13. Secretariulu presenta raporturile senateloru sco- 
lastice gr. cath. din Siomeut’a si Betleanu (comitatulu Solnoc- 
Dobăc'a) trimise in urm’a recercarei comitetului de dtto 3 Fauru 
a. c. Nr. 40, cu scopu de a arată starea scöleloru confesionale 
din acele localitati, pentru cari sau cerutu subventiuni din 
partea Associatiunei (Nrii exh. 80 si 94/1883). 


— Comitetulu, considerandu de indestulitöre datele cu- 
prinse in aceste raporturi, acorda scöleloru confesionale gr. 
cath. romane din Siomcut’a si Betleanu pro 1883 o subven- 
tiune de câte 100 fl. care este a se avisá immediatu la cassa 
spre platire. 


14. Directiunea despartiementului XV, Naseudu, prin 
relatiunea sa de dtto 18 Decembre 1882, in conformitate 
cu decisiunea comitetului de dtto. 28 Februariu 1881 Nr. 59 
prin care s'a concesu câ, acei dintre membrii Assoeiatiunei 
din acelu despartiementu, cari in anulu 1876 au cerutu a fi 
stersi dintre membrii Associatiunei transilvane, se pöta deveni 
rasi membrii noi, făra a li se impune platirea tacseloru, cu 
cari au remasu in restantie arata că mai multi: din amintitü 
domni, au reîntratu câ membrii noi, platindu tacsele pro 1881/2. 
Intre acestia au fostu si dd. Macsimu Popu si Octaviu Baritiu. 


Tacsele loru inse, la cassa, sa indusu totusi câ restantie, a 
lui M. Popu pro 1871/2 si alui O. Baritiu pro. 1869/70. 

Deci cere câ 1) membriloru amintiti se li se insemne 
sumele platite că tacse pro. 1881/2 ear 2) dlui O. Baritiu 
se-i se trimita prin urmare „Transilvania“ pro 1882, 3) ear 
foaia dela Nr. 13 din 1882 incoaci sè se trimita pentru bi- 
bliotee’a despartiementului. 

Deörece conelusulu amintitu alu comitetului din anulu 
1881 Nr. 59 din eröre nu s'a comunicatu si cassei, acésta s'a 
conformatu, in insemnarea tacseloru conclusului unei adunari 
generale anteriöre, care dispune că tacsele restante au a se 
insemnä dupa sirulu aniloru, decându s'a incetatu cu plati- 
rea, si astufeliu s'a urmatu si fatia de dd. M. Popu si O. 
Baritiu. 

Ce privesce trimiterea fóiei pe séma despartiementului 
s'a facutu indata din partea biroului, dispositiune pentru con- 
tinuarea in trimitere regulata. (Nr. exh. 498/882). 

— Spre sciintia cu aceea că, ce privesee computarea 
tacseloru restante platite se va urmă conformu. hotarirei co- 
mitetului de sub Nr. 59/1881, care va avea a se comunică si 
cassei; de 6re ce inse in privinti’a computarei tacseloru res- 
tante platite, esista unu conclusu contrariu alu adunarei ge- 
nerale, conclusu care până in presentu nu este abrogatu, sus- 
numitulu conclusu alu comitetului are a se supune proximei 
adunari generale spre competenta afacere. 


15. In legatura cu aceste dlu cassariu arata, că con- 
clusulu adunarei generale din Turd’a din anulu 1880, care 
dispune, cá föia Associatiunei se se trimita gratuitu tuturoru 
membriloru si anumitu celoru ordinari cu tacse anuale, numai 
daca plateseu aceste tacse anticipando, pentru anulu 1883 nu 
Sau pututu esecută fiindu-că abia 1—2 au satisfacut acestei 
conditiuni. Si pentru a nu veni mai tärdiu in impasu cu tipa- 
rirea f6iei s'a dispusu trimiterea föiei tuturoru membriloru 
` cari au platitu tacsele pro 1882. 

— Spre sciintia, avendu a se propune procsimei adunari 
generale spre modificare conclusulu amintitu alu adunarei ge- 
nerale din Turd’a in intielesulu indigitatu de dlu cassariu. 


16. DI Rubinu Patiti’a, advocatu in Alb’a Iuli’a trimite 
5 fl. ca tacse dela membrii ord. A. Tordosianu, George Filipu 
advocatu si dela sine insusi, cerendu câ aceste tacse sè se 
induca in registrele cassei acum, intocmai ca si in alte even- 
tuale casuri, cá taese platite pe anulu curentu si in confor- 
mitate cu acesta sè se dispuna si trimiterea föiei pro 1883. 
(Nr. exh. 67/1883.) 

— Fiind tacsele administrate la cassa, servesce spre 
seiintia, cu aceea, că in privinti’a tacseloru cestiunea e re- 
solvita prin conclusulu de sub Nr. prot. 14 al acestei siedintie. 


17. Se presenta espensariulu advocatului P. Cosma, in 
caus'a de estabulare a „Asociatiunei“ contra cassei de pastrare 
din Sibiiu si capitulului rom. cath. din Alb'a Iulia, peto su- 
meloru foste intabulate pe casa cumperata de Asociatiune 
(Nr. ex. 74/1883). | 

— Sum'a acestui expensariu, anumitu 8 fl. v. a. se avi- 
seaza la cassa spre platire din sumele ce intra că chirie a casei. 


18. Dlu Vasilie Fodoru, stud. jur. dela academi'a reg. 
ung. din locu presenta pentru bibliotec'a associatiunei o co- 
lectiune de 12 opuri din bibliotec’a repausatului seu parinte. 

— Spre placuta sciintia. 

19. Se presenta cererile: 

a) a lui Emilian Popoviciu, stud. techn. la politechniculu 
din Vien'a. 

. b)a lui Adam Silagi, ascultatoriu de agronomie la in- 
stitutulu reg. ung. din Clusiu Manasturu, pentru unu imprumutu 
spre a'si pute termină, studiile. (Nr. exh. 50 si 69/1883). 

— Aflându-se cererile de ajunsu intemeiate se acârda 
fiecarui câte unu imprumutu in suma de 50 fl. v. 


64 — 


20. Directiunea despartiementului I, (Brasiovu) presenta 
procesele verbale ale siedintieloru subcomitetului de dtto. 2 
Decembre 1882, alu conferentiei romaniloru brasioveni, convo- 
cate cu scopu de a face dispositiunile necesare pentru primirea, 
adunarei generale a Associatiunei, si protocolulu siedintiei sub- 
comitetului de dtto. 27 Februarie 1883. 

Din aceste procese verbale se vede: 

1) că sau comunicatu comitetului ad hoc, infiintiatu in 
Brasiovu in caus'a monumentului lui Andr. Muresianu, deci- 
siunea comitetului asociatiunei din siedinti'a dela 21 Noembre 
1882, comunicata prin graiulu viu alu Domnului Diamandi 
Manole, care a participatu la acâsta siedintia si care tintesce 
intr’acolo câ din cause binecuventate afacerea amintitului mo- 
numentu sè se lase in buna chibsuintia a comitetului ad hoc. 

, 2 că sau facutu dispositiunile de lipsa pentru prega- 
tirea primirei adunarei generale viitöre a Associatiunei, ale- 
gendu-se unu comitetu arangiatoriu de 60 persöne. 

3. că sau primitu studiile dlui G. G. Meitani, trimise 
de comitetu pentru bibliotec'a despartiementului. 

4. că in loculu membrului subcomitetului Iosifu Popu 
de presentu jude r. ung. la tribunalulu de a doua instantia 
in Muresiu-Osiorheiu, s'a substituitu pâna la proxim'a adunare 
generala dlu jude r. u. V. Onaciu. 

5. că afacerea monumentului lui Andr. Muresianu, s'a 
concrediutu comitetului ad hoc, presidatu de dlu D. Manole. 
(Nr. exh. 76/1883). 

— Spre seiintia. 

21. Se presenta din partea cassei tote actele ce pri- 
vescu cumperarea casei Associatiunei (Nr. exh. 73/1883). 

—- Spre sciintia, avendu a se pastră aceste acte in cass’a 
wertheimiana a Associatiunei. 


22. Diu Patriciu Barbu, advocatu in S. Reghinu, in con- 
formitate cu promisiunea din adunarea generala din Sighisiör’a 
trimite, pentru a fi primitu de membru fundatoru, cele 2 obli- 
gatiuni de statu devinculate à 100 fl. si 9 fl. câ interese 
dupa aceste obligatiuni pe unu anu (1882) promitiendu a face 
pasii necesari pentru dobandirea intereseloru si pe anii pre- 
cedenti (Nr. exh. 95/1883). 

— Spre placuta sciintia,. 


23. Stipendistii: Iuliu Dombradi, student de VIII cl. 
gimnasiala si Emiliu Popescu stud. de a VIIc, gimn. in Na- 
seudu; Ioanu Rusu, ascultatoriu de pedagogie in anulu III in 
Blasiu, losifu Moianu, elevu la scöl’a de sculptura in Satu- 
lungu si Elen’a Petruca, dela scöl’a de fetitie rom. cath. din 
Turd’a, presenta atestatele de pe semestrul I, anulu scolasticu 
1882/3 cu sporiu bunu. 

— Spre sciintia, avendu a li se retrimite atestatele. 

24.  Comitetulu Societatiei „Romani’a Juna“ din Vien'a 
si alu societatiei „Petru Maioru“ din Budapest’a adeverescu cu 
multiamita primirea studiiloru constitutionale ale diui G. G. 
Meitani, trimise de comitetu pe s6m'a bibliotecei societatiloru 
numite. (Nr. exh. 51 gi 56/1883). 

— Spre sciintia. 

Sibiiu, d. u. s. 


Iacobu Bologa m. p., 
vice-presiedinte. 


Autenticarea acestui procesu verbale se concrede 
domniloru : Dunc'a, Harsianu, Dr. Puscariu. 


Sibiiu, 26 Dec. 1882. 


Dr. Il. Puscarlu m. p. 


Dr. D. P. Barcianu m. p., 
secretariu alu II-lea. i 


Sau cetitu si autenticatu. 


P. Dunc’a m. p. Bas. P. Harsianu m. p. 


Editur'a Asociatiunei transilvane. 


Redactoru: G. Baritiu. 


Tipariulu tipografiei archidiecesane.