Tara Sipenitului anul I, nr. 3, noembrie-decembrie 1936

— NO. 3 


Noembrle — Decembrie 


ŢARA 

IPENIŢULUI 


CERNĂUŢI 

19 3 6 



_ " ' Up <* «a |lo 

factori _ P °^Pe/ At . ,â 

. P°nstantln , ana ®/u 
P&nu şi q: l$cob > 

' C,c ®fon 6 S, Jeofti 
WUc en/ c . 


Sumarul: 


F>ro f- univ. Tr /?,$-, 

• Brăileanu . . r 

c"\ K/ f A*«4 w # s « comtto 1 '? pc '"'-u o m 

fX .■.•••• 5 ”"* 1 - HSfciK 

•fSSESu • •' ••:::; •' ■' •' *8“ S~ 

* HQ traşcu • • . . • • • . 

Mtrcea Streinul •'••.. ' ■ • • p, 

^ s„ ■ • • • Sufl € 

No/e moruni’ ’•••.. r î ’Pflnzurilo, 


A <f*toi5âî,\ s, lxî'~c« ni ju < i 

$ubrane/-Ceri u//< 


ANUL I — No. 3 


TARA Ş1[ j EN|ŢUl(j"|’” 


Chei a de boltă 

O filosofie a comunităţii româneşti. 

i. 

Începuturile filosofici eline se 8nrlli „- 
cxislenle. lumii exterioare. Obleclul flloenis î* C " mudl ”« 
Titlul TtsQl <pt„ ae e «, oblcl„„r p el u nl? e r ,<, ’» ll ' I1 >- 
acel limp, iar Aristotel, în Metafizica fca I A* * f ‘ ,osofice din 
numele de .fiziologiV Heraclil şi Parmenllt „?“?? mo8or ' 
despre natură, la pozitiuni extreme um.lv- a ţj 1 " 9 f,z,CB - şHmţa 
vecinică devenire, ce,Li, 

aşeaza ,nre e. explicând devenirea din schimbarea 7ZZ 
unu, subslral compus din elemenle neschimbale, din a om 
Protagoras, solistul genial, răsloarnă dlalr'o |o,i to 7 6 .a 
ciad,rea fizice. :_.A luluror lucrurilor măsură este omul, alâi a 
celor ce sunt ca sunt, cât şl a celor ce nu sunt că nu sunt‘ ; 
căci, zice el, .aşa cum t* atecele mi se par mie, aşa sunt pentru 
mine, aşa însă cum ţie, aşa sunt pentru tine; om eşti însă tu 
şi om sunt şi eu - . 

Această simplă constatare a lui Protagoras, întemeiată pe 
observajia comportamentului şi a judecăjilor oamenilor în fata 
lucrurilor, a zguduit certitudinea în existenta unei lumi exterioare 
identice pentru to\i indivizii. Plafon a încercat să deslege pro¬ 
blema, să demonstreze că există totuş o realitate neschimbată 
însă dincolo de lumea sensibilă , .fenomenală 

Dar atirmatia lui Protagoras nu era îndreptată împotriva 
fizicei şi nici nu izvorîse din preocupări de a găsi deslegarea 
problemei cosmologice, ci ea privea viaţa socială, judecăţile 
de valoare ale oamenilor. Obiectul filosofiei lui Protagoras nu 
mai era natura, ci omul. 


— 90 — 


Avem deci în fafa noastră o nouă filosofi* 
geneza ei de şfiinfa „fiziologilor*. Această fi , Seb ită™ 

îl preocupă pe Socrate. care se desinieresează d°e sî* " nor m- 
fizicienflor. ue specula^" 

P/aton însă vede legătura strânsă între cel*,? - 
ul că neputinţa de a deslega una din el* •° U f. pr ° b U 


~ ^yaiu 1 a transa intre cele rf 
în felul că neputinţa de a deslega una din ele ,* ° U f, Pr ° b, em e 
siguranfa în rezolvirea celeilalte. Teoria ideilor P ,Că §* n e ’ 
de a da şi fizicei şi eticei o fundamentare unitari? încer <*r e ‘ 
aratăndu-se că există cr/fer// oMsc/a* pentru adevăr. t ? * S ° Iid *. 
ior omeneşti orâtfre ar fi obiectul lor. 1 Ju< *ecăj|. 

Aristoţel scoate filosofia, îhfdeasă acuma ca 
turat^ al ştiinţelor, din atmosfera neliniştită a vieţii *7 Struc ” 
se dă lupta în jurul unor obiective străine de nre C,â e ' Unde 
retice şi unde afirmafiunea dogmatică se izbeşte d* CUPâri . Ic °' 
foi ataf de dogmatică. Idealismul platonic rămâne lft n K 9â ^ Unea 
srofiei lui Aristotel, dar modificat şi adaptat unei noui âZd fU °’ 
de cercetare, în care şi natura şi omul, şi materia si m f° de 
îşi găsesc focul potrivit. Şl s P«’Hul, 

In filosofia lui Aristotel se împreunează 
direcţiile filosofici eline înlrun sistem bine ordo„ at C p[f"' el ? *< 
tel Şliinfa îşi dobândeşte autonomia, independenta fală " 
lelalie manifestări spirituale, fa|â de religie artă si l i * Ce ‘ 
dar mai ales fa|ă de .practică*. .Gunoaşidrea- e rid cam^ 

rangul unei preocupări independente de contingentele i ? ’ 

a rangul unei preocupări umane fn afară de Ide si 
Iru cunoaşlere* lumea reprezintă un obiect de cer e^. 
vând singura menire să ne înlesnească wîc cerce,a *e, a- 
judecăţilor noastre. aSCa venficârea adevărului 

Filosofia >lui Aristotel ic imprimat ci.l».,wî 
racterul ei specific. Toate progresele î„ d fe . TT** ta ' 
Cunftbştere, s’au rteălizat ohmlnd a i a dlferlle,e ««iun de 
mai şll!n|a sa, 

acelaş fenomen ca şi în Jitefalură si î p 1 ® ei E 

aci s'iau realizat progrese dar cfcn ? ,! f '’ umd ase. Şi 

sdui^târa şi arhitedhîra Grecilor ^ ** lm * m > 

derni? Avem fără îhdoială ,f b îmhh«swr ( . n rcc ţ* e de cei rno- 
ihfinîtă a operelor 1 de artă Dar rtîc^H ^ lrtlehsă şi ° var ^l«e 
«ă iHeraftira clasfcă elini’wJÎ nu '^^bate dfirma 

«^f de cea'motfte,nă. dVce«ta ^fL " dep ‘ şil “ 

sistem al ^lilnlelor). sC rea ra o^,^ !?" 6 i. r " W * aSS 

realizat progrese exffaordfttare In 


— 91 — 


diferitele domenii dc cunoaşt Cre în 

dar nu se poate vorbi de filosofu i i flinte o no( . s . 

ceput de filosofie. Ci, dimpotrivă Ca ^ 

o culme, vizibilă din toate unghiurile Tu m ° 8ofie ^Prezintt 

.RcoluJUle filosofice* nu priSc d ‘ m ' T"'"' 

încercări dc a lamuri mai bine unele a* Pr ,° blerae s P«i«le 
aciuate, mai mleresanle pri„ | eg ă| ur . ee ' d «enHe mal 
Muntru, sislemnlui stiinfelor, c, ri s^efe'dZnf "M** 
pect prin imbogaj.rea cunoştinlelnr ° bândiser & alt as . 

Aşa bunăoară progresul în stil î 
catiunea lor la ştiinţele naturale LII*! I " atemali ce şi î n apli- 
iarăş în filosofie pe primul pl an probLT ?, ÎUică) a P us 
lor noastre. ma certdudineljudecăţi- 

Matematica se înfa|i 9 ă lot mal matt ca 0 
nunata şi aproape miraculoasă car* nm •. ? metodă mi- 

turor tainelor Universului. După rezultaleîe « 
metodă în mecanică şi astronomie, toate năzulnitlf^T* 8 ' 4 
ră în spre a o perfecţiona, a o tace potrivită 
rirea tuturor legilor naturti, cari, după părere, aceîoî Wosoi 
Şl savant!, nu puteau fi decât legi matematice 

Aşa se născu în mintea lui DescMes iăeea unei .ţţinlr 
universale*, cuvântul şllin|ă însemnînd acum. .matern'.,ică*. 
Întemeierea acestei ştiinţe cerea însă un punct de plecare, 
care sa excludă orice îndoială, un adevăr nemijlocit, absolut 
De aci întrebarea: pe ce se întemeiază certitudinea propozi- 
ţiilor matematice? Răspunsul: pe cugetare. 

Nici problema nu e nouă, nici deslegarea. Şi Plafon şi 
Aristoţel afirmă primatul matematicei în ierarhia ştiinţelor, din 
punct de vedere metpdologic, al evidenţei principiilor. Aristo¬ 
tel zice (în Metafizica sa, 1026 a) că sunt trei ştiinţe teoretice: 
matematica, fizica şi teologia, (ajove xpeig av elev <pd'oooq>Uu. 
O-etopgTixat, /jLakr)paxi%r) } gpuatx?), fîeokoyixrj). Tot astfel nici Piaton 
nici Aristotel nu se îndoesc că certitudinea principiilor acestor 
ştiinţe se întemeiază pe cugetare, pe raţiune. 

Nouă este .încercarea lui Descartes de a ridica materna- 
tica la rangul unei ştfinţe universale, adică de a 0 considera 
singură ştiinţă adevnrata. 

Par, în acest caz, matematica ar trebui să cuprindă nu 
ruinai fizica, ci şi teologia şi morala. 

Intr’adevăr, în şistemul lui Descartes ştiinţa sa universală 


nu numai că cuprinde şi teologia, ci ea se î , 
pe adevărul demonstrat al existentei lui D.,m en,eia *ă ch , 
r/vat nemijlocit din evidenţa existenţei »Eului n c eZeU «’~ Qdev ® r deil 
poziţiei „cogilo ergo suni. sau .sum res cogllăns^'r" ’ ° Pr °- 
ramase nelamuril, era ierarhia subsiantelor „ Cee a ce 

lene şi spirit, precum şi raporlul între lume si n " '" ,re "ta. 

Dar pe când ocazionaiiştii, apoi SnuuZ, 
cearcă să desăvîrşească sistemul lui DescarteT ţ e ‘ bnii în- 
atacă punctul de plecare şi de sprijin al ra|ionalismuluf" L ° Cte 
ca rafiunea singură ar avea puterea să cunoască J . ne9Sn< l 
afirmând ca loală cunoaşterea derivă d n experient/lZ*™' 9i 
tactul simţurilor cu lumea exterioară. In acelas l’ d '" COn ' 
arată că acea lume exlerioară ni se desvălue „„1,“? Locke 
aşa cum este în sine, înfăţişarea ei fiind determinată" P<m<î 
felul cum o percepe subiectul. De aci şi pînă | a f Ş1 d * 
iismMa negarea oricărei substanţe, na fost de.ât unTT"*' 
Berkeley a vroit să salveze cel puţin suflam» 
sa salveze principiile de bază ale teologiei raionale SP ‘ r " ual5 > 
rea sufletului şi existenta lui Dumnezeu. David Hume Sî 
şt aces ull.ro refugiu al metafizicei şi întemeiază doctrina T 
nomenahsla, pozitivistă şi anlimetafizică. 

Immanuel Kant {urnă această doctrină în forma ei d •- 
despârtind prinlr-o nemiloasă lovitură de spadă ' leo loau'd"’ 
fizica, pe Dumnezeu de lume. Pe Kant îl speriase docila I 
Hume, care aruncase şi natura cu prelinsele ei legi maîenT 
bce, cu prelinsa ei ordine necesară, în prăpastia necunosculu' 
Im, a iraţionalului, nelăsîndu-i raţiunii decît cîmpul matemâti’ 
ce, pure penlru a-şi exercila ageumea. Conţinutul sensibi,1' 
orindueşte, la Hume, numai în temeiul obişnuinţei în t emp - i 
une, experienţe contingente. Kant păstrează în această nli 
poz,(lunea lui Descartes şi Leibniz, căulând’a o întări prin Ton’ 
centrarea tuturor puterilor ra|iunii. Natura fu prinsă şi ferecată 
■araş in lanţurile raţiunii, aruncându-se asupra ei reţeaua de 
otel a categoriilor. Dar ea fu curăţită c„ \ de 

murirea sufletului şi UberlaUa) fTd'TtTle jTsdiclTnH Z 


— 93 — 


,iunii (eoreiice. Filosofia f u as(f . 

( le fizică, oprindu-i.se orice in»r*, * ă ' mai muU Ca . 
tulul. Chestiunile: de unde dom '"W 1»?*' 

subiecte ? prin ce se ZtZ l ^ ? ^ 
ce este adevarat ? rămân la Kant\l ră S ^ b ' Cctelor «supra ceea 
una. Dar cum participă indivizii R ' 1,>Un ^ este 

Ş 1 la Descartes, aşa şt l a K ant . , ' 1,1 ra t'une unică? Ca 
nu-şi găseşte deslegarea şi nici n„ « PlUram t U obiectelor 
distinctă. „Subiectul-, .Eul« este u C ° ° probli mă bine 

prinde diversilatea^bieclelor înlr’o ^ ^ a 

acel „cogilo cariesian, e, din punct de V C8rtî cu «*«6. 
oricărei experienţe, e, cu m zic * Kant \ l ° 9ic ’ înain, «a 

Raţionalismul deci, u forrna ce 
în mod necesar la „solipsism Ionic* I» al *° Desc ortes, ajunge 
subiect în faţa unei diversităf, infinil'e de ÎJ unu j «‘ngur 

îs? s<r prdet 1 p a ire ^::ra ln i:epi n 

jelor naturii, în f.zică, dar 

t e. toate problemele teologice, morale (sociale), lăsândV e în 
seama credinţei, condusă de raţiunea practică. 


11 . 

Kantianismul reprezintă sfîrşilul unui proces care, în do¬ 
meniul teoriei filosofice, se desbafe între raţionalismul dog¬ 
matic şi empirismul sceptic, dar care îşi are temeiurile mai 
adânci în conflictul unor clase sociale în luptă pentru condu- 
cerea spirituală (şi, prin ea, politică şi economică) a popoa¬ 
relor din Apusul Europei. 

Biserica romană, anume, puse stăpânire pe conducerea 
spirituală a întregii lumi apusene. Această stăpânire nu şi-o 
putea păstra decâl printr’un control sever al învăţământului su¬ 
perior, prin instituirea unei cenzuri neîndurate asupra tuturor 
publicatiunilor ştiinţifice. Ştiin|a trebuia să fie în acord des㬠
vârşit cu doctrina bisericii catolice. Clericii catolici ş*au dai 
cea mai mare silinţă să înfăptuiască acest acord prin interpre¬ 
tarea materialului ştiinţific rămas din antichitate. Astfel Platon, 
Pi^iiri şi, în urmă, Aristotel , au fost încreştinati. Cu Thomas de 
Aquin, marele interpret al lui Aristotel , procesul acesta al îm¬ 
păcării doctrinei creştine cu filosofia (ştiinţa) antică poate fi 
considerat terminat. 


Dar Thomas de Aquln a greşit afirmând C S 
lui Aristotel se poale împăca cu docirina creştinăT™® 1 ^Infa, 
apuseană, adopiând acesf punct de vedere, a ' âr Blser ica 
mult, căci a deslănfuif acea lupfă între ea §i 9re?if şi »Hat 
ştiinţei care i-a fost fatală, zdruncinându-i pre s »i reP î eZen,fln !i» 
mulţimii. 9,u * în f a j ft 

Cum, în urma răspândirii tot mai mari 
în unele (ari se iv ră învăfafi laici cari nu vroiau ^J noştin teI 0 r, 
să se supună, în cercetările lor, cenzurii şi înarăd, r nL n ^ PU,ea u 
rivalitatea între cele două categorii de intelectual ^ Seric it 
laici, deveni tot mai pronunţată şi împinse în ce l' a■ « 

la luptă făţişă . e e din Urm g 

ln acesf conflict filosofia (în|eleasă ca sliinlg 
avea doua obiecllve: unul leorelic, de a deschide a ersals > 
Iru progresul ştiinţelor, fl doilea practic de a l„„, m pe "' 
berlalea gândirii, distrugând privilegiile ' sociale 7e ‘7't 1U 
Filosofu cautau deci să demonstreze că ştiin|a e în ,f Crului - 

deslege toate problemele, deci şi cele teologice ,|T f 

astfel ca clericii ar fi de prisos. Ei se finură „ mo ™le, 
Plafon, p/o/in şi Aristotel, fă când ca şliinfi sâ cu ,J'"' a l “‘ 
rezolvirea problemei cosmologice şi teologice, fizica f or , 'î 
numai baza ce îngădue ridicarea ia cunoaşterea nuleri- " iân< * 
me care conduce lumea. In opozi|le cu biserica ş“ T SUPrC ' 
cu filosofii antici, ei „„ recunosc adevăruri revelate si JT* 
raţiunii rolul şi puterea de a demonstra tot adevărul d. “ 

;»;»' ar* 

duirea întregii clădiri raţionaliste orin în«in. ’ ‘ nd z 9 U * 

sceptic, rupe lan|ul Iradi iei ra o„alisle si d en,pirismul <*‘' 
ştiinţei de a Cuprinde si âe*\J ! distruge pretenfiile 

îngrădeşte domeniul şlii ? n | e | neîngădiir^ k" 1 *-* - ' e0 '° 9iei ' El 
experienţei. Pe de altă nar it> - 9 - . - Sa paraseasca sfera 

năzuirjelor teologilor clerici n - a * " rellgiei ' îm Polriva 

lemeind-o numai pe cred^ă. SUP ° r ‘ ,e ° re,ic ’ în ‘ 

juns cumpenilă şi analîzalâ "oaV^ 1 ' 3 ” kanl ' ană 8 fost în dea- 
cial, care ni se pare că a W Pre ‘ mlă Ş ‘ Un aspec ' s °‘ 

elijarea aceslui momenl a zăd" P -“ |m SC ° S la iveală ' Ne ' 

desfăşurării gândirii europene după Ka™'* ^ în,elegerea 


Critica rafiunii pure intervine în i , 
rici şi laici într’un fel ne aş l ep i at: ea % C * sc ^ într* m 
pretenţiile amânduror părţi, delimitând ^ e ^ e °P®lrl^ ţi 
activitate a fiecăreia din e| e; nici cleildt 
derea să se amestece în domeniul silinţe! Ii*”, v' Pl 'î 1 *> «• 
să dea teologiei suportul şl prestigiul smltet"! posiblll >»lea 
„ u poale pretinde că e în stare să J l ' d “' nlcl IM 
deoarece exislă probleme ce nu noi fi ^ ^. 8easc& dc r«liaie, 

,clică-raţională. POt 11 d «'«9ale pe cale leol 

Intr’adevar, amândouă năriilo i„. , 
lui Kant: filosofii înoind metafizica meniiă 0 " 60 ? împotriva 
puterea ştiinţei de a deslega şi ţoale rho . dcmonstr «e 
!ar teologii clerici s’au 

de distrugere a religiei căreia-i zgudue presiiaiul aCUZâ f ndu * 1 
ca-i interzice orice încercare de a SDriiin- Pnn ap,ul 

Adevărat şi cunoscut estetă 

o .mpacare teoretica, a adversarilor în .Critica puterii d«JS 
care-. Dar, cum m cursul sec. XIK luptele'înlre cele două t 
bere devin tot mai pătimaşe, aceaslă lucrare a lui Knnt - 
mâne fără răsunet mai adânc. Cele două tabere duşmane Te 
retrag pe pozitiumle lor extreme, năzuind a le întări şi mai 
mult. Numai în acest fel se explică înflorirea sistemelor filo¬ 
zofice dogmatice (idealiste şi materialiste), precum şi, pe 
dealtă parte, renaşterea thomismului în sec. XIX. 

Dar înţelegând cum s’au petrecut lucrurile în Apus, unde 
clasa socială a intelectualilor laici intrase şi stă încă în luptă 
cu preoţimea pentru conducerea spirituală şi politică a mulţi¬ 
milor, trebue să ne dăm seama că pentru filosofia românească 
pr< blemele iau alia înfăţişare şi sunt susceptibile de altă in¬ 
terpretare. La noi preoţii şi intelectualii laici n’au stat în 
luplă pentrp egemonia socială, ci au fost totdeauna uniţi. Nici 
trecerea lai catolicism a unei părţi a Românilor ardeleni n’a 
produs efectele ce le observăm în Apus, deoarece duşmanul 
politic comun nu îngăduia desbinarea. Deacea la noi lipseşte 
şi interesul pentru discuţii teoretice principiale, adică filosofice. 

Şliinţa se desvoltă cuip poate şi după cum îi îngăduesc 
împrejurările destul de vitrege, iar preoţii se ocupă m primul 
rând de religie, fără prea mare interes pentru Jeologie. Şi chiar 
când unii tineri ce-şi făcuseră studiile în străinătate, începură 
să filosofeze şi sa profeseze opiniuni antirelig oase, chiar 


— 96 — 


alee b.senca nu le dade alenfie. .Materia,. 
iu, V. Conta na emofionă pe nimeni. Aceste “ , ŞI -«'etsn, , 
Apus erau considerate, ca şi fracul ş| jobenul P "" 1 a dus * 
cesare ale omului lins de civilizafia eDusP»n~ Ca afri but e ^ 
O filosof,e românească începe să ÎS?’ 
zguduirea conşliinfei individuale produsă de „«f"®* ab la di. 
romaneşti, din nevoia individului de a SP P . Ceril e s 0c u n 
românească* supusă unor transformări adânci'.?,' 8 *' u n>ea 
cu turn, şiră,ne noui*. In .Teoria ondulai' c °"'acl u î 

Iu, Conta, in scrierile lui Eminescn, se găsesc îl U " i,ers »le* . 
filosofii româneşti, începuluri de reflexiune 1 Cepu,u «Ie 
solutului*, a esenţei lucrurilor. Tolus în ni » supra balurij „l 
nifeslări izvorî,e La, mul, din "je^divid £ 

juranle nu erau prielnice desvollării unei miscîî * impre * 
speafic româneşti. Lipsea duşmanul care Li TI fi,oso «ce 
şl,-n,a individului trezindu-l la reflex,„ne,lipseauT"? « a ' 

cari sa răscolească pasiunile individuale Dn c* ° Ca ” Sofi Şh‘i* 
primejdia destrămării „comuniiă,ii“ româneşt, "T S "" |iSa 
mane?,i , p n 'n „liberalism" şi demorrc»fip“ i ? \ 6 ” um, i ro- 
.scribilor- şi impolriva Jidanilor, ca ageifi ai disolr impolri *« 
fff» g^eşle uneori acccnll soc!! ce* f ‘ e '' S0cia ' a . 

sale de reformă socială şi politică se ~ Ş propu nerile 

te Platan în Republică : Loarce re a^Vl Ce '° ren ““Ne 

solută, la o .regalitate ideală* Dar om. a mona rhia ab- 
c a sei conducătoare şi de demofra,i 2are ! f a '° mUara a 
aamânt cu nefastul regim a7 n lr ■ ! , , f °™ ei de guver- 

cursul fatal. Reac|iunea ideologică o Lăsta"- '"- 06 Urmcază 
literalură decât în filosofie Fii^ r 9 sa mai mu, t în 

a/ară şi conlrVue maf^l L " C ° ple ^ de influen," 
oprirea ei. Filosofii români înlrucâ, 9 ™^ 60 dlSolu|iei decât Ia 
ior, se încadrează în filosofia „europeană*' «°- b ‘ ^ exis,cn l a 
6 a * ?l Preciza punclul lor de vedprp ' a s nevoi a 
românească*, fără a sim|i nevoia d t a T! în ” cora <>nHatea 
lor personale î„ „cosmosul românesc “ N c aSUpra si,ua l ie i 
a impolriva individualismului r.t ’>• . N ', un ae cenl de re- 
„ mul “i Propagai de sofişti, ^,1' d ? ? mUlui ’ cos "><>Pomis- 
tncercare de construire a comunirr 6 P8r,iie lumii - “Ido 

jS âKLssaTrSSs ts- x 

r —cÎSStnstst 


— 97 _ 


iridi v KUI< ‘ * prăbuşirea, ,oa '* p a8lu » 

Războiul zgudue conşlii n ţ ale şl - 

„ il0 lea românească iese victorioasă din Sj* ‘"'“'âaie co m „. 
pentru a recadea ,araş d upî Scim5 aa * 5l f 9rea î„ ct . rc>te _ 
prin Unire ceata „sofiştilor" se î nm ,!^ în vech >l« p5c .. 
toate instituţiile Statului, dar şi ţ„ i“ r U i' ? ' e . '"«dea.s l 
în familie» individualismul şi materialism^ arte - în biserică 
toate conştiinţele, luptele de partid se ' , PU " stă P ân ^e pe 
demagogică macină ţoală puterea de de 'no C r a ffe 

româneşti* Zls en l ă 8 comunităţii 

In domeniul politic se iveşte reacţiune . 
încearcă să oprească dezastrul. Naţionalist” CUfentUl ^V'onalisf 
temeiul unei noui spiritualităţi, unei n n„i or 9®m*eazi în 
să înoade firul cu trecutul r rtau 

„adiţionale sa redeşleple virtuţile româneşti, filoâreî. f 
spiratie sunt operele marilor poe|i: Alexandri f!" de ,a ‘ 

Dar filosolia românească nu le poale da • 
nimic, mwnatmu, trebue si - şi creeze fi,osofia sa. Hec'.reRomâr 
în lupta pentru salvarea comuullătil romîoeşu Irebue să-şTac 
examenul de conştiinţă, să reflecteze asupra lumii şi vieţii * 
să* şi dea seama de rolul său în comunitatea de care e legat. Del 
conştiinţa proprie trebue să pornesc, căci ea îmi pune într* 
bări, ea mă îndeamnă să mă consider ca ceva unic în lumt 
ca valoare absolută şi scop suprem, toate celelalte nefiind d< 
cât mijloace pentru desăvârşirea personalităţii şi a libertăt 
mele. 


In mine, in conştiinţa mea, e tot adevărul \ aşa ne spune 
toată filosofia modernă. Şi să fim sinceri: cine dintie noi a 
scăpat neatins de această doctrină? Chiar dacă nu o mărtu¬ 
risim pe fată, în adâncul sufletului trăeşte această idee,aşteptând 
prilejul să iasă la suprafaţă. 

A filosofa înseamnă a fi sincer cu sine însuş. „Sol psis- 
mul“, oricât l-am ascunde din considerat uni de oportunitate 
practică trebue scos la lumină, analizat şi judecat. Protagoras 
a enunţat teza că „omul e măsura tuturor lucrurilor*. 

Această propoziţie cuprinde toată problema filosofiei. Dacă 
e adevărată, individul rămâne închis în lumea sa subiectivă, 
fără posibilitate de a comunica cu lumea din afară, deoarece 
acea lume nu există pentru sine. Orice cunoaştere e numai 


— 98 — 


subiectivă, nu poate avea valoare universn/x 
e adevăr pentru mine şi nu poate fi d Pm ° rl ce 
Socrate şi Platon au năzuil să răsloam 0 ° nS,ra| Pentr,*^ 
tagorasşisa dovedească că există adevăr P ° 2lUune ® lui p U, ‘ 
reuşit Platon să demonstreze existenja unei lT • m '***\J 
subiect şi independentă de subiect ? Exi<=i~ Umi în «far'-* 
subiecte, de cari sa * tX,S,a O D l..r.i:.® ra 


‘'“f" , lulun sa «emonsireze existenja unei l„* * uniVe r8al' r °* 
subiect şi independentă de subiect ? Exişi- Umi în «far-* * 
subiecte, de cari să mă ştiu legat şi* cari !„ ° p,Ur «litau 
constituesc o comunitate spirituală n „ mine înior. de 

E,s,ă u» judecător suprem, care veghează aT^' 6 "2 
conduce? 9 eaza asupra lu mii . a > 


Există un judecător 

conduce? . 

Să vedem ce putem răspunde la aceste m| rebSri 


III. 


La Anstotel. matematica, fizica şi teoiooia r 
tale, „umilă filoso/ie în care cunoaşterea se ° 

ce e nemijlocit cunoscut, la însuş isvorui ei j “ . dels Ce ea 

suprem. ei ’ Principi^ 

In această Iradifie a rămas şi filosofia creştin» 
pana la Descartes, care încearcă contopirea ar , apUs<!a "J 
losofu una singură înlr’o .malhesis universalis- r"' lreifN 
Şt.inja in care e cuprins lot ce face ca alte Jll - Ca 
measca parii ale matematicii" _ Reoulae L e 1 Sa se nu- 
_ Am v ă 2 ut cum această încercare a dat ln ?" 
urmă, Kant a năzuit să scape cei p U |in fizica Vwf h■ CUm ’ îa 
pinsmuiui sceptic. Dar cu ce trudă si cu m . ?~ arcle em- 
despre om a asimilat-o fizicei supt numele de^ ' !° a ' ă m(a 
care cuprinde şi psihologia, iar morala fd! . ■ anlro P°logie-, 
orale) sunt lăsate în afară de limitele st • ?'■ , ° ale Şliintelc «o- 
domeniu „„ p „, e m ^ eretice. In acest 

deoarece pentru concepte/e cu cari oiJ** “ demons,ra nimic, 
nu găsim niciun obiect în experienjâ^ a ° CSt domeniu 

sofiei. Aceste tcerliln" m 7\ *? .*«1 unitalea fi| 0 . 

Hegel. După prăbuşirea acestui sTsle S,S ' emU ‘ diale . c «c al lui 

germani mai ales, se întoarseră la x' *° PâFte din * i,os °f'» 

chile principii ale materialismul • ceiIa, t i reluară ve- 

.Există atâtea filozofii câţi fi'‘ a i?j n,S,/ fiecare în felul său- 

(Ateditations cartesiennes Pi •* exc,amă Ed ™- Husserl 

întemeietor al .ZîeHenoZo^ C ° Un } 93 »' A -st filosof, 

Ş1 crcdc că prinlr’o modernizare in,oarcc ,a De scartes 

oaermzare a cariesianismului se va pu- 


— 99 - 


restabili unitatea filosofiel ca stitnix . . 

J “sscrl a fost mult lăudată şi m„ M inllrp“reWă 8 ”' S 'd T '° , ''‘ 

'„ane. că numa, pufim au în t al«. 0 . «Ş. „ 

8 am pu'ea afirma ca se găseşte şi , utor „, -W 

liitr’adevar doctrina fenomenologică p ln8u ’-*- 
nr ca încărcată de artificii de metodă sideJm? l . nCUrca, « 
pentru a nu da loc la confuzii şi neînţelegeri Princ^-TT" 0 ' 
melie al acestei doctrine este solipsismul^ teorie S *** 
lale a şi unicitatea conştiinţei sau a Eului . Hc * lo 3 lc *• uni- 
eeastă conştiinţă unitară şi unică se 
a tiilll ei-, prin înlănţuirea datelor ei 
pîexe. astfel că, în sfîrşit, ea ar deveni sau ar fi 
identica cu Joi ce este (m care intră şi „istoria IfowLului'j. 
Fenomenologia ar atinge dea, cu o metodă nouă, idealul li 
Descartes : înfăptuirea unei „malhesis universalis*. prinlr'o de¬ 
ducţie, nicătri întreruptă, a tuturor Cunoaşterilor din poziUunea 
iniţială a lui „ ego cogito - pur. 

Dar de unde izvoreşte această tendinfă a lui Husserl de 
a relua încercarea lui Descartes* ? lală motivele precum le 
arală el însuş în .Meditaţiile cartesiene“ : .Starea de fărâmi¬ 
ţare în care se găseşte astăzi filosofia, activitatea desotdonaiă 
ce o desfăşoară dau de gândit. Din punct de vedere al unităţii 
ştiinţifice, filosofia apuseană, dela mijlocul secolului din urmă 
încoace, este înlr’o stare de decadenţă vădită fată de veacurile 
trecute. Unitatea a dispărut pretutindeni: în determinarea telu¬ 
lui precum şi în punerea problemelor şi a metodei. La ince- 
putul epocei moderne credinţa religioasă se transformă tot mai 
mult în conventiune exterioară, o credinţă nouă cuprinse şi 
înălţă omenirea intelectuală: credinţa înti’o filosofie, întt’o 
ştiinţă autonomă. De aci înainte toată cultura umană trebuia 
să fie condusă şi prin asta reformată şi transformată într’o 
cultură nouă şi autonomă - . 

Vedem deci că fenomenologia transcendentală nu-şi pro- 
pune nici mai mult nici mai pufin decât să restabilească uni¬ 
tatea filosofiel, absorbind şi Teologia în acea .malhesţs uni- 
versalis", pornind dela .cogito' al lui Descartes ş, dând Mm 
transcendental al Ini Kant. care nu avuse decâl rolu unu. 
principiu logic, putereo de a cuprinde şt susţinea ciad,rea 

Un " e Husserl afirmă, .Descartes inaugu.eară un «p nou de, 



filosofie. Cu dânsul f.iosofia îşi scbimh- 

Irece radical dela obiectivismul naiv ] a 1 k*Î *° ,uI înfă*.* 

denfj/, subiectivism care , în d sprefuJ . ub, f c 'ivi 8n ^? si 

imite, totdeauna neîndestulătoare , pare a°r^ CercSri n^ Ce *>. 
forma definitivă J a f| nd e f n , ei nc e k. 

Dar oare n am pufea afirma maî w e o 

«rece dela obiectivismul naiv la subiectiv e ° rabă câ q 
menologia nu încearcă decât să-i dea *° aiv §* 
forma clasică, reconstruind astfel oner« aces, ui subie!, fen °* 
^ <7/vw . Oare n am pufea afirma că nr Perdu,â a l Uj - v 'sm 
trecerea dela obiectivismul naiv la un°V* Ul fi, °*ofiei ar ^ 
această trecere a fost realizată în m b,ec,ivi ?m crif ic S,a *n 
apoi cu deplină co„ şl iin|ă şi slăpânirfa'***£ 

N ™'°" * urmaşii ^ Z *' 

s ^ zr ,r,M * 

. de ţ>un sim) nu poal^clî “j 1®°''“ f '.'° SOf,c * fiec.7e #i * ? 

dace nu cumva aces(e prefen ^“ e ta<reb ându .£ 

cure 45 * 

conştiinţa autonomiei sale ah reZi in *ări î n s . . ° r 

Universul, deci şl £ bs ° ]ufe .^ ™dic.l e , de a co n 'd P 

conştiinţei sale e în fi 1 ameni ca «.fenomene" înă ra 
ţjQfn * . . ' e ’ ln filosofie, reflexul n. . ,n aunlrul 

*' C \ " arhlce ’ me nite să slăbească rn! CUrentelor ^dhtduj 

me’afa pe credinfe şi fradif i ™ oez,uneâ sociefăf lor în 

:r u ' r ,v ‘ '/rr; pe doc,nna 

a „pluralilâlii sub eclelor", a "“ondibo- 

Fenomenologia se caznei PJuralifafi „sufletelor**. 

e ,e n m /'«cui „a P resenîăr/i“ L! XPliC . e ai>ia fn8unlrul 

e 'c ; . Piu ral,(«ie* sub ecb-Jor, ceea „ (apCrce Pt' ei P ta analogie) 

,c forn >f ază punctul de plecare »' Pen ' r “ Un obiec, '* : sm 

-r—csrcisste 


— 101 — 


J h : rC a adâncă între amîndouă concenliiu 

î'r/c-v ^ mai eles * văd această L^u c& D es . 
Il^onslrata m câmpul logicei, considerată ca T ^ P ° a,c fl 
Lica î(, t elesuI lul Ari s*otel), pe când f Pnft d ° Ctr ' nă mc,afi - 
Iformînd această problemă întro problemă lrans * 

■ Lsul şi »oo!ă puterea metafizică (î„ ,a ,o1 în* 

I h ant) „Comunitatea** indivizilor sar întemeia . U ‘ ^ * l 
laice, ea este o comunitate compusă din inHM* pnnc, P U îo* 

[ desface în temeiul autonomiei l 0r absolute V *' C8r ' ° P0t 
I axio ma de bază a doctrinei. „Celalalt- rămâne ? aran ‘ ală 
| a l fiului transcendental şi corpul meu rămâne 1 ° biect 

[trai în Univers ca purtător al lui „cogit 0 - pur ° menul c «n- 

I apreciabile şi în alle şcoli filosofice moderne de^ufid'- ^ 

I şC oalâ „neopositivistă 1 ' vieneză. Un re P rezent-,n’r i P da m 
I sorul von Aster, înlr’o comunicare făculă la Stelate. T'*" 

I ccz5 de filosofie din Paris (şedinfa din 17 „„emvrie 193T 

„Noi vorbim de o conştiinţă străină; fiecare din noi e 
convins ca nu este singur pe lume, că există oameni în afară 
j de el, cart au o conştiinţă ca el însuş. Dar el nu cunoaşte 
nici) metoda pentru a examina direct adevărul unei atari su- 
I poz t'i- Noi nu vedem gândurile şi sentimentele aproapelui 
; nistru, ci numai fizionomia sa. gesturile sale, mişcările sale. 
j Deci: sau afirmaţia că un altul are sentimente e „goală de 
sens li sau o atare afirmaţie nu vrea să zică altceva decâl că c 
| în corpul acestui om se petrec anumite schimbări. Asia se 
apropie de poziţiunea lui C omte cu privire la psihologie, pe 
care am amintii-o mai înainte. Dar, înainte de toate, neoposi- 
tivismul accentuează acordul său cu şcoala psihologică a „beha- 
vioriştilor“ din America. De fapt, această psihologie behavio- 
ristă este unica iormă a unei psihologii compatibile cu prin¬ 
cipiile neopozitiviste. Dar e puţin cam paradoxal de ^respinge 
supoziţia unei conştiinţe străine ca „goală de sens". Nu e de 
mirare, în fata unei afari afirmaţii, că unii dintre neopoziti- 
vişti chiar nu o aprobă şi că şcoala va să se desbine în două 
partide, unul mai radical (Carnap, Neuruth) şi unul mai mode¬ 
rat (Schlick). . c 

La acestea a observat unul dintre membrii de fata ai so¬ 
cietăţii de filosofie, L, Weber : „Ceea ce mă izbeşte în comu- 


— 102 — 


nicarco d-lui profesor von Aster esfe această 
din Viena care zice că a vorbi de suferint . Ci,a t , e a 
nunja o judecată care n'are sens. Nu mă noi ** e *Uî ^ 
ca, oricum ar fi, filosofii au făcut progrese d °, Prl s « co* e * 
încoace. Malebranche, când se auzea un cîi ne Malcb 'Q ^ 

cea : „Acest câine sufere - , Malebranche n'ar f Ur,ând ?l ^ C/>e 
aceasta e o judecată falsă, că asta nu e q a - iS dec ât 
pentru logicienii şcoalei din Viena, asta nu PecâJ? 

devăraf, dar e lipsit de sens. In materie de D â \ Câ nu e^' 
şcoală este deci în progres fa|ă de Malebranchl-' 

Dar, intr adevăr, ce să înceapă .fizica" S i 
matematică cu durerea câinelui sau a aproapelui"!? ‘ î'* 8 !i *ic a 
blema conştiinfei „străine* 4 nu poate fi deslecJă U ? p ro! 
Mcogifo" pur sau dela „Eul transcendental" al lui 
dela „fizical/smul" neopozitivist, care nu este decAi' 
derna a obiectivismului naiv al „fiziologişfi| or " anlir . ° r , ma IT, °* 
du-se problema subiectului pentru a feri fizicn a C in,înft n- 
bztcă 1 De fapt însă fizica pozitivistă (sau pozitivism Tr me,a ' 
se întemeiază pe rezultatele la care a ajuns ration i fh ' Cal ) 
caufarea .şliinjei universale', deci pe elaborarea S* n "“ ! » 
mufui. Pozitivismul renun|ă la fundamentarea logică TT'^' 
Ş n,m,c mai mult. Dar din această renun|area a iL rî , 

■ afirmapa paradoxală, că o judecată zicând că există ace * 
s.ra nă e lipsită de sens. Această afirma, ie 
exista numai o unică conştiinţă, a mea în care lu - * r ci 
are log,că aflăm şi sim|ire (durere, plăcere ele) Si" C “ 9 '' 
această con Ş lii„,â unică gândeşle, deci judecata că «P i n °" ai 
ar fi lol alâl de lipsită de sens ca si ce» ,iei a * , “ cu 3 els 
.senlimenle”. De aci treime «ă • • a " u ' are 

problemei. eb “ e Să p0n " m în Cutarea cheli 

speci. L ifa m f ilX' e şl 0a „e -*' '° a « -ermlnologia 
'or? Se poale fee: e î teu TtZ ^' 8 ^ es,e »■ 
Adică, ei vrea să conllruia că *»,? 

«Şa fel încât structura ei să fie în, r ! CO f * ruîa ® că , Iu ™* în 

Ceea ce nu poate fi calmia» easa> să poată iicălculată. 

*>ucşle eliminat, ca ceva r , »• P °° ,e U Supus măsurii ' fre- 

•aubleclului.* Deci f macin ea" Imt,’ ? eapar|inând nalur!i — ci 
. "act imaginea şliin|,f, C a analurii nu va cupifetle 


— 103 — 


demente cari se impun oricărui *„ku . 

<|e( t ce înseamnă că, dacă există m \ m ,, c ,. Ca «vidate. 

C %,il,ul>ile. Şliinla Irebue să p.ocerete, „ u ^cTi’"'*' e,<î ««* 

f sinţiur subiect, ci prin eliminare, , w .’’ c “" « «»U- 
“biectele reale intre dânsele, 18 s» nd nlm,l c * 
s lin tuturora. Ea construeşle deci un Ce 

„ticus. Acesta este .E„, &££*”** 

şliinla e" e ca f !“ s ' a ° mu Uime nenumărată de , ubic Ka "'- 

le .W"' 8 ' ?' , ca " Ccare dln e unică lelutf dl,' ’ 
alege dmlre ele num., pe cele .raltoarte-, dintre „r " “ 
|ccl ionara «pot cele car, lormeati grupui .tizicienilo,- i„ ’u 
tea Ic ™' 3 , 86 prezintă aşa cum o antă .lirice- LH 

lc ge că imaginea lumu s a > schimbat dela Thufe pă„ăle 
dar nimeni nu se indoeşte ca lumea, în structura ei a J 
aceeaş. S’au înfăptuit îndreptări de calcul, s*au descopeîit r * 
laţii necunoscute intre elementele lumii etc., dar toate leqite 
Universului au rămas neschimbate şi vor rămânea neschimbate 
E o chestiune numai de timp pentru că lumea să nu mal 
prezinte nicio taină. Laboratoarele sunt pline de instrumente 
niinunate cari permit cele mai uimitoare experienţe şi zilnic se 
inventează instrumente noui, tot mai perfecte, cu ajutorul cărora 
fizicienii vor pătrunde tot mai adânc în cele mai ascunse coi¬ 
furi ale naturii. Nu numai atât. Arta fizicienilor, susţinută de 
progresul neîncetat al tehnicei şi al calcului matematic, a ajuns 
să poată construi lumi noui supuse altor legi decum sunt cele 
ce determină fenomenele în lumea noastră. Dar chiar în me¬ 
todele de cercetare a lumti noastre au fost imaginate atâtea 
variajii în experimentare încât dela Thales până la tinsfein, imagi¬ 
nea ştiinţifică a Universului s’a schimbat cu desăvârşire. Darnumai 
imaginea lumii, şi asta numai pentru câţiva oameni, s’a schimbat, 
dar lumea a rămas aceeaşi Şi ar fi încă de cercetat, dacă 
acea imagine s’a SCMmattntr'adevăr aşa de radical, de extra¬ 
ordinar, cum se anunţa eu Zgomot orbi et orbi. Pără în¬ 
doială că multe descoperiri şl'invenţii de ale fizicienilor au 
dai rezultate predice-admirabile: în Industrie, comerţ, medi¬ 
cină ele. Civilizaţia a progresat prin răspândirea de cunoştinţe 
şi de bunuri de tot felul. Omul a devenit mai rafinat, mai sen- 
zibil, mai înşiruit. Nădejdile M Bacon, ale-iui DţsMtes s at 
înfăptui» în mare parte: omenirea a progresat aeîl ff a ş ' “ 
cienll ne asigură cămffitem abla la începutul 'adevăratului progres 


Deci acel „homo logicus sive m afh 
activitate şi a devenit sfăpânul naturii, a i efTla | îc Us- e 
care judecata că .aproapele meu sufere- ""f* na,Ur i în 

Dar na fost aceasta nici intenfi a l ui p 3i,S d e foS ^ 
Spinoza, nrci a lui Leibniz şi n ; ci a lui Kant .° n > ni c j e *t 
vă aceştia tofi au vro t ca omul să devie T' a,es - Di^ 6 ^ 
a putea alina suferitele, fizice şi morale a , PânuI n «tu r ij 
fel zice Descartes la sfârşitul Discursului'asun r apr ° a Pelui > 
resolu de n’employer le lemps qu i me reste 1 meto ^h *?'* 
chose qu'â tacher dacquărir quelque connai* d Wvre â au.* 1 
fure, qui soit felie qu’on en puisse firer des T? * ,a £ 
mddrcine, plus assurdes que celles qu’on ! gles Pour , 
PHesenr... iar Kant, în Prefaţa la edi, a a douaTr^^ l 

bând, loc pentru creanţă şi dogmatismul metaf.V * ^ 
P cjudecata ca se poate progresa în ea fără 2lCej ’ Q(,| cS 
pure, e adevăratul izvor al or/cărei necredirje con ^ refiUn,i 
1 fafu, care necred/nfă este totdeauna chiar foarte ^ m ° ra ’ 
ş înalt loc: Ori, numai prin critică se pot tăia ° 9ma,,c â ;• 
n.le materialismului, fatalismului, ateismului Z C , âr rădâ ci. 

a» se- *« - :rrz * 

d es P r^,;z; r^ m :r ui 

câmpul religiei şi moralei De C A»H r P nndu '' ‘nfrarea i n 
zuia şi năzueşle încă să se înlindă $ as"* SmUl d ° 9malic nă- 
El ia reuşii să împiedice contua^ 
cule dm orgoliul şi nepriceperea fizicienilor n -“T*"' nîs ‘ 

* mers pe aceaşiă cale, visând a iM p Z 0 C ° mte 

el are scuza că nu l-a Cunoscut n * Vn * • ZiCă socială", 
a fi arătat că totuş î n domeniul 1 • i ? ‘ arC ?i meri,u l de 
aplicarea aceloraşi metode ca îi , * " - P ° at€ f * vorba de 

53 în P r °blema psihologiei doveZlTl* *'•"?** Aliludi "<* 
Punctul critic al .fizicalismului* în ? . 9C ' rebue cău,at 

CUs “ Irebue oprii î n praoul n«‘h i ? enera ‘ AceI » h omo logi- 
decâl o fantoma, o Care el nu este 

construcţia unei lumi desbrăcar c,enilor Penlru a înlesni 
5i morlificaiă de loafe senlimenlele! b ° 9SUa d * f ° rme 

însă NSWÎte«î«a l, Mo' s ™P | v ă . defl 'nili e logică, Irebue 

’ CU 0 m,ma *" a 'are să vibreze la du- 


— 105 - 


nu numai gândesc, in comunitatea celor ce^răe^ 1 C * 8lm '* 
cretală de acordul inimilor şi nu de acord! U ' ln ’° Wt 
scăpăm aceaslă stafie a fizicienilor în comunUate? TU ° T * ° acJi 
(ş i ni se pare ca filosofii noştri încurajaţi r. Mlrt 
ponali i-au deschis porţile), mari nenorociri ne^ Ş »' 1 ' in ' eri ' a ' 
tulburarea minţilor şi secarea izvoarelor Z\ * ap ' & prin 

nC am şt patrie. de dra 90ste pcntru 

ritosofia românească irebue să desconor» x, 
iomei şi so izgonească din comunilatatea clbr 8 !! 6 ^*!* fan ‘ 
durerea şi bucuria aproapelui e simţită nemiiloci * îi*" ? CW ! 
evidentă decăi o axiomă malemalică. Ş este ma ' 

Demonstrarea acestui adevăr conţine cheia de hMr 
tru clădirea unei filosofie a comunităţii româneşti. Pen * 

Traian Brâileanu 


Şcoala şi educaţia tineretului în Polonia. 

de Dr. Vlad Bânâţeanu. 

Şcoala din Polonia a rupt cu tradiţia care mai dăinuie în 
celelalte tari. Peste tot domină un suflu nou, născut odală cu 
Polonia rediviva. Şcoala se adaptează şi ea spiritului general de 
inovare care animează Polonia nouă. Înţelegerea largă a pro¬ 
blemelor noui, a făcut ca oamenii noul ce au făurit Polonia, 
să dea învăţământului o libertate pe care o are oriunde. Pro¬ 
gramele nu sunt rigide ca aiurea şi se admit experienţe pe¬ 
dagogice, cu încredere în reuşită, fiindcă rezultatele nu sunt 
în funcţie de litera programului, ci în funcţie de profesorii 
cari îl aplică. Totul se face în vederea educaţiei unui nou ti¬ 
neret, căruia să i-se poată da odată Polonia pe mâini, având 
toate* garanţiile de siguranţă. Statul cheltuieşte prin urmare 
sume enorme pentru tinerei şi pentru şcoli, pe cari le cl㬠
deşte noui, le dă proporţii mari şt execuţie fastuoasă, acomo- 
dându-le tuturor cerinţelor tehnicei moderne. 

Programul şcolar îl aranjează şcoala independent de vre 
o formă rigidă, impusă de autorită t i şcolare. Rezultatele nu 



suni rele. Aslfel, un liceu din Varşovia, Liceul Bathor 
Irodus o zi liberă de învăîămânl, anume Joia, când ® ‘n* 
ocupă de loate, afară de carie, TofuJ ce-i preocupa Sţ 

libere, au posibilitalea să praclice o zi întreagă, sub" ° re * e 
vegherea profesorilor. Destinderea aceasta oferită c|ţ> 
produs un efect contrar celui aşteptat la început de s*' . a 

din 340 elevi, numai 9 au rămas repetenţi. Inovaţia epUci: 
durează de 5 ani şi până acum nu a ex stat motiv dCeas ‘« 

' «d S0 r _ 

nun|e la ea. 

O altă inovaţie pedagogică de care am avut oca • 
iau cunoştinţă cu prilejul unei vizite în Polonia, făcând Să 
dintr’o misiune trimisă de Oficiul de Educaţie a Tine Pâr * e 
Român, să studieze educaţia tineretului polonez şi organ^z a UlUl 
ei, este forma nouă educativă a aşa numitelor „osiedla szkofa** 
un fel de colonii şcolare organizate în cursul anului s \ ’ 
Cerute la conferinţa pedagogică din a. 1927 a profesorilor ^ 
cundari. ea a fost realizată chiar în anul următor, când a 1 * 
fiinţă prima colonie de acest fel. Este vorba de mari pro ri 
tăţi rurale ale şcolilor secundare, cuprinzând teren arabil 
dure, terenuri de sport, vite şi maşini agricole. De re P ?~ 
aceste proprietăţi sunt situate la oarecare depărtare de o * 
în apropierea unei păduri. De prezent există în Polonia 33 C q 
ionii şcolare de acest fel. Şcoala care posedă aslfel de 
priefăţi, aduce prin rotaţie câte o clasă din oraş şi o ţi ne 7a* 
ţară cu profesorii ei înlr’un edificiu în care există săli de curs 3 
sufragerie, dormitoare, ele. O clasă rămâne la ţară un timp de 
una sau două săptămâni, după care revine în oraş, locul ei la 
ţară luând o altă clasă ; aslfel se perindă ţoale clasele în cur¬ 
sul întregului an şcolar. Profesorii duc cu elevii lor o viaţă 
câmpenească, continuând cursurile pe o scară mai redusă Nu 
contează pentru şcoala poloneză acest timp trăit la ţară, ca o 
pierdere pentru elev, sau o pierdere pentru programul analitic 
de vreme ce este atât de ulilă sănătăţii copiilor, cari duc aici 
o viaţa riguros punctuală, într’un regim aproape militar Dar 
mai este şi un alt profit: tineretul ia contact cu natura, izvor 
de învăţăminte, se obicinueşte cu lucrări agricole, cu creşterea 
vitelor, practica sport pe o scară întinsă, face ştiinţele naturale 
m mod practic, ş. lucru hotărât: se întoarce la oraş cu un 

plus de sanatale. Elevii premilitari, adică cei din clasa VI-Vili, 

îşi continua aici instrucţia premilitară, trecând chiar la rezol- 


— 107 — 


virea unor probleme tactice pc t er e n a i 
{el instrucţia teoretică, pe care o f a ‘ ?° m P lc <^ndu { 
fiimnastică. Am vizitat o colonie scol*,- « ° raş ‘ m saU al 
pejowka, o localitate la vre-o 30 km d? binc U 

Raţionamentul de 

al fizicului tineretului şcolar. Şcoala se * CuU »P«clal 
imperativ foaite categoric în Polonia si fa C °^ odeaiă aceatm 
tru a îmbunătăţi cond ţiunile igienice în , . P°3»bilu\ pcn . 
oraşele mari, obicinuindu-i cu praclir»™ ră ‘ esc CopUl d, n 
, oie ă chiar în şcoală. Astfel, la toate scoL?' 6 *? 1 * 1 * 10 ' de 
(uncţionează zilnic un medic, care lucrpLx dn Var S° vi « 
săptămânal, adică 2 */» — 3 ore zilnic FI » r k 15 ore 

ventul unui curs special la C1WF, 0 foştii, r absol ‘ 

tutui superior de educafte fizică dela noi L S \ miUră lns,Uu * 
există cabinete medicale, utilate cu aparatele\, 7 ŞCOalele 
necesare. La unele şcoli mai bogaie am tj . ^T'l''' 

,ar. Elevii cari au lipsit dela cursuri, molivind absenlHor'cu 
boa a. nu au vo.e sa m re în clasă, Tară să ireacă mai 12 
pe la cabinetul medicului, care îi cercetează. La loate şcoa 
lele, vestiarele sunt la subsol; elevii îşi lasă aci haina şi ghe¬ 
tele, îmbrăcând pantofi de şcoală, pe cari îi păstrează îa pi- 
cioare până în momentul plecării acasă. Pe urmă trece la apa¬ 
ratul de gargarisit, făcând sub supravegherea medicului gar¬ 
gară. Dupăaceia elevii fac 15—20 minute gimnastică suedeză 
şi exerciţii de înviorare, şi abia după aceasta poate începeîîavă- 
lământul. La ora 10.50 se serveşte fiecărui elev o gustare în 
sufrageria şcoalei. Dealungut peretutui, sunt tavoare şi fiecare 
elev trece mai întâiu de-şi spală mâinile şi apoi se aşează la 
masă. Şi, „fasf noi least*, înainte de a începe gustarea, se spune o 
rugăciune scurtă. Bineînţeles aceste practici zilnice, devin cutim" 
pul deprinderi lari, spre binele generaţiilor viitoare ale Poloniei. 

Bucătăriile, în cari se prepară dejunul sunt în imediata 
apropiere a sufrageriei şi stau sub supravegherea mamelor 
elevilor. Nici nu e nevoie, cred. după cele spuse până acum, 
să relev conditiunile igienice superioare, în cari se găseşte 
vesela, spălată şi uscată în diferite aparate moderne. Notez că 
am vizitat atât şcoli bogate, cât şi din acele lipsite de fonduri, 
ale căror elevi veniau din straturile mai umile ale funcţionari- 
mii mici şi ale lucrătorilor, dar peste tot, igiena era lucrul de 
cea mai mare importantă la şcoală. Un lucru demn de relevat 


— 108 — 


din punct de vedere pedagogic, care s ar putea u$or adapta 
la noi, sunt closetele, ale ciror uşi sunt numai până | a jum ?' 
tale umplute cu tăblie, partea superioara fund deschisă, Ce U 
ce uşurează controlul elevilor în ce priveşte fumatul şi a j Je 
deprinderi rele. Nu există sală de gimnastică, căreia să nu-l 
fie anexată o sală de duş cald şi rece (lucru dealtfel foarte 
obicinuit în Polonia, care dispune de un număr ^impresionant 
de săli de gimnastică) sau chiar o piscină, în care elevii fac 
exerciţii de natafie sub supravegherea profesorului de educaţie 
fizică. In privinţa educaţiei fizice, toate şcoalele sunt supuse 
direct controlului şi autorităţii of ciului de stat pentru educa¬ 
ţia fizică. 

Cele amintite sunt numai câteva din aspectele realizărilor 
noui în şcoală, în ce priveşte igiena. 

Să trecem la o altă latură, acea a contactului ce-1 au 
părinţii elevilor cu şcoala. Am văzut deja, că la toate şcoalele 
mamele pregătesc dejunul copiilor în sala de mâncare, fapt 
care la început ne-a surprins. Este şi aceasta o faţeta a cola¬ 
borării părinţiilor cu şcoala. Pe lângă şcoală funcţionează o 
asociaţie, numită „ Prietenii şcoalei m , din care se deleagă în 
fiecare săptămână prin rotaţie, câteva doamne cari pregătesc 
ceaiul sau cafeaua copiilor, aranjează dejunul la locul fiecăruia 
şi servesc pe copii, iar apoi curăţă mesele. Fiecare copil pri¬ 
meşte la ora 11 dejunul său. Cei avuţi plătesc o contribuţie 
lunară modestă, variind după şcoală, între 4 — 10 zloţi lunar, 
ceia ce face aproximativ 80—200 lei, iar cei săraci îl primesc 
gratuit. Iată şi un alt aspect al acestei colaborări: la liceul de 
fele m Stowâcki“, patinajul e obligator. Profesorii obosiţi, sau 
ocupaţi cu alte treburi, nu pot supraveghea elevele, şi atunci 
locul lor îl iau doamnele din comitetul „Prietenilor Şcoalei*, 
cari supraveghiază copiii la lecţia de patinaj. Este un vădit in¬ 
teres al părinţilor pentru educaţia copiilor şi efectele nu pot 
fi decât salutare. Am dat numai două exemple din câte le-am 
văzut în timpul vizitei noastre în Polonia, în direcţia acestei 
colaborări a părinţelor cu şcoala, dar evident acest interes al 
părinţilor se manifestă şi în alte direcţiuni. 

lală însă un alt mijloc educativ, pe care vreau să-l relev, 
practicat intensiv în America şi în timpul din urmă şl în Po¬ 
lonia, pe când în alte ţări este practicat numai cu t’tlu de 
experienţă: sistemul de autoconducere, pe care l-au adoptai 


109 — 


in ||p şcoli din Polonia şt pe care Um slurtu» . , 

.„„„iiesla ..Silei: adunarea reprezentanţilor 
„lec.c .... comitet executiv, o comisie de revltulre si U „ C ”‘ 
s.liu general- Memh.il comitetului ,1 ai consiliului seae".! ort 
niesc diferite însărcinări Asltel „„ membru din corni,,, 

o. pă de administraţia buletinului şcoalei (aşa se f ace că V 

p. donia exlslă 603 reviste pentru tinerel şi 1013 reviste ed 
l„te de elevi), altul de biblioteca şcolară. un i re il ea ,.ţ e cn . 

,nera obscură comina a liceului şi de materialele tot .gradce 
altul eote comisarul de legătură între comitet şi consiliul ge¬ 
neral şi are şi conducerea cooperativei şcobtre, iar un mem¬ 
bru răspunde pentru magazinul de materialei Constitui general 
deleagă dintre membrii săi pe unul la cercurile spotlivc şi 
câte unul la diferitele cercuri de studii din cadrul şcoalei, apoi 
la centuria de cercetaşi, care are biroul el în clădirea şcoalei, 
la organizaţia tineretului B Strat przednia", despre care voiu 
vorbi mai departe, şi în selfgovernmentul fiecărei clase. In¬ 
disciplina sau orice caz de insubordinaţie al elevilor, sunt ju¬ 
decate de tribunalul colegial. Asltel organizată, autoconducerea 
elevilor a dai rezultate foarte bune, atât din punct de vedere 
moral şi al disciplinei, cât şl din punct de vedere al pregătirii 
sociale a elevilor, iar profesorii sunt liberaţi de toată poliţa 

Ş( ° dl Am amintit de „Straz przednia". In Polonia există două 
umanizaţii ale tineretului, cari ambele organizează educaţia ti¬ 
neretului, una în afară de zidurile şcoalei, cealaltă în afară de 
ronstrânqerea oficială a programului şcolar. Ambele au insa 
ace s ideal : să dea Poloniei celăţeni ideali ai Patriei. 

Una din ele, organizaţi. .Strztlcy‘. denpre 

cu altă ocazie mai mult, . W ^ncitoreşti. Ideologia 

linereiul matur a popu în deviza aruncali de marele 

acestei “8“'“^*, Fotm „ c . unui popor înarmai, popor 
lor mareşal PilsudSKi „ ^Menească, pătruns de cultul 

pregălil pentru lupta Ş ml® 0 rganlza|ie, tineretul 

discîplinei şi al datoriei . virtuţile militare şi ce- 

polon trebuie ră desvol e o 1 ’ ' obi cinuiase* eu 

lâteneşli, cultul simiolelor stataIm ş 8 â caltWe 

cin lirei bunului public, ■« ma P" sus 
-spiritul disciplinei şl ai datorie 


In cadrul subiectului nostru, ne interesează însă m 
cealaltă organizaţie a tinerilor, fiindcă activ tatea ei S e d* * nUlt 
şoară mai mult în rândurile tineretului şcolar şi are j esf â- 
najul şcoalei. Este „Slraz Przednia , pe care am putea-o 3 ,^ 0 * 
duce prin „ Avantgardă Ea porneşte din necesităţile de° ^ 
educare ale tineretului şcolar şi de preocupare cu proble 9 ^ 0 * 
mari în direcţia naţională şi socială. De câţiva ani, 
organizaţie începe să se afirme la toate şcoalele polone r^ 81 * 
tând după o selecţionare severă membrii ei dintre elevii*^ 1 *' 
fac parte din elita intelectuală a şc alei, dintre tineri ai 
lor superioare, preocupaţi de problemele sociale şi econom^* 
pe cari au ocazia să le desbală în cercurile lor de studii d f* 
şcoala. 

Ca şi în organizaţia .Sfrzelcy", „Straz Przedna", înţele 
să formeze pr»n tineret şi din tineret pe viitorii cetăţeni ideal* 
ai Poloniei. Art 3 al statutelor „Avantgardei" spune: Sco ui 
aşociaţiei este educaţia tineretului în vederea formarii unor 
cetăţeni ideali ai Republicei, cari să serviască Patria în mod 
activ şi să preţuiască mai presus de toate bunul, onoarea * 
libertatea Sfatului". Este remarcabil, că în Polonia, ţoală acti 
vitatea statului şi acea de iniţiativă particulară în direcţ a edu¬ 
caţiei tineretului, tind spre ţelul suprem: Cetăţeanul ideal al 
Patriei, (Fără să neglijeze însă şi alte laturi ale educaţiei) 
Astfel şi pregătirea premilitaiă, ru are în vedere pregătirea 
viitorului soldat, ci a viitorului soldat cefăţean. 

In afa ă de organizaţiile cari funcţionează pe lângă şcoli, 
există şi organizaţii exlraşcolare ale „Avantgardei", l a sate] 
numite „Kuznia mîodych", adică .atelierul de forjă a tineriler"! 
Căci întreg tineretul, cel slud os, muncitoresc şi dela sate, 
trebuie să participe la clădirea Poloniei noui. Îndatorirea su¬ 
premă a membrilor, este munca activă pentru b : nele statului. 

Să revenim însă la organizaţiile „Avantgardei", formate 
d'n elevi. Plecând dela punctul de vedere, că o reformă mo¬ 
rala şj socială a colect v lăţii mari, în sensul dorit de „Avant- 
garda", nu se poate obţine decât prin colectivităţi mici, mem¬ 
bru organizaţiei formează grupuri mici de câţiva inşi, celule 
numite, komorka “. Toa 1 â activitatea se desfăşoară în cadrul 
aces ei celule, căci chiar acesta e sensul ce-1 are cuvântul 
. omorka , CrMloru! „ Avantgardei-, Adam Skwarczynski, con- 
s.dera activ,lalea pornilă din şi prin celula mică, de o impor- 


— lli — 


, „i'i principială, căci numai prin activitatea co uk 
, lorn.a educativă dinjr'o celui» mic», d|„ multe * 

u , „ă se nasc a reforma colectivităţii mar, c ' 

J e la o colaborare strânsă a naţiunii întregi. în direcţia 
1 ( jc interesele superioare ale ţării. ' 

Activitatea acestei organizaţii a tinerelului se mani, . 
în două direcţii : un. intern ideologic», I. „re se | aC e „J* 
educaţia sutleteasca şi morala, şt una de ordin extern-practic 
prin realizarea şt P™ Ucarea principiilor de activllale stabili 
Una este baza ce eilalte: ide,a va naşte activitatea. De aceia 
se pun în diferitele celule vn discuţie felurite chestiuni de or- 
din economic, pohlic, social, cari se anunţă înainte, pentru a 
li studiate de toţi membrii celulei, spre a putea lua parte la 
discuţie, după ce unul din membrii îşi prezintă leferatul. 

Prin acesle discuţii, membrii îşi fac formarea intelectuală 
îşi formează o părere asupra realităţilor sociale, economice, 
şi politice ale Ţării. In vederea formării unei morale superioa¬ 
re a membrilor celulei, se fac multe lecturi în şedinţele ei. 

Ideile siabilile trebuie însă şi realizate. Toţi Irebuie si 
lucreze în comun în vederea realizărilor practice, cari şi ele, 
prin t bstacolele şi dificultăţile ce le prezintă, oţelesc caracte¬ 
rul. Fiecare membru trebuie deci să depună o muncă activă, 
fie ea câl de neînsemnată. Căci numai realizările şi munca 
activă, pun pe om în contact cu realitatea. Prin aclivitalea co¬ 
lectivă, şi în zilnica practică a responsabilităţii pa care o im¬ 
plică realizările practice, se face autoeduceţia tânărului, în ve¬ 
derea rolului, pe care-1 va avea odată în coledi vitale a mare, 

care esle statul. 

Avantg^rda" a luat evânl în special în a. 1934. La finea 
a-tslu’i an, existau în Polonia 897 cercuii ale otganiiallet. 

in^" 

% ** - 

ocupă de autoconducerea şcolara. 9 ^ 

.Ligii pentru apnrarea ţ«* “ ’ “ j ,, b „i e tlne sedate, 
biblioleci şcolare, M c olecUrdl aţ. ^ ^ p-t# pe 

38 cercuri activează m sen ma iitime şi colo- 

clevii slabi, iar 36 lucrează i ^ cure niului care recla- 

niale- (în Palonia s au pus as 25 ţ ţ iiv e lucreaiâ 

mă pentru republică concesiuni coloniale,, 


— 112 — 


•a 

lor 


pe leren sportiv. Dintre colectivităţile extraşcolare, 
mare parte lucrează pentru organizarea sau în folosul r** mai 
Iui muncitoresc: 53 cercuri. 36 cercuri Colaborează Cu ' nere, u- 
zafia „Strzelcy*, 27 printre tineretul rural pentru ridici° r9anl * 
18 activează pentru înfiinţarea de biblioteci populare Iui » 
curi lucrează în ac(iunea pentru ajutorarea şomerilor Cer “ 
ocupă de puşcăriaşi (în ce sens nu ştiu), altele sunt în V\ Se 
luptei contra analfabetismului, contra alcoolismului, ajutor 0 S - 
sărmani, etc. Din cercurile femenine, lucrează 304 * C °^ ) * I * Q 
şcolar, iar 95 sunt în slujba problemelor extra şcolare^ ^ 
Pentru formarea instructorilor, şefi de celule, există H 
cenfre-tabere, pentru instructori şi instructoare. Ambel d ° U 
cuprinde în timpul cursurilor până la 300 persoane p PC 
membrii tineri se organizează în fiecare an vrec-o 15 * •** r 
de vară, în anumite regiuni, unde organizaţia are motive 9 
ciale să activeze, de ex. în ţinutul Caşubilor, unde s’a înt^ 
prins o acţiune de culturalizare a populaţiei analfabete, *** ** 
Să vedem acum spre exemplu cum se manifestă' acti * 
tafea colecfivifăjilor-celule ale „ Avanfgardei* la liceul Rey d** 
Varşovia, unde am avut posibilitatea s’o cunosc. La acest li ** 
există mai multe asociaţii şi cercuri cu diferite sfere de in^ 
rese. Astfel un cerc activează pentru „Liga maritimă şi colon! 
ala.- Acestei ligi îi aparţin 241 elevi ai liceului, cari fac 
pagandă pentru flota de răsboiu a Poloniei, şi adună banii 
mici confnbujii printre elevi, sub formă de timbre speciale cum. 
parate la direefitmea liceului. Aceste timbre sunt lipite de do 
naton pe placarde mari de propagandă ale ligii marilime, car 
uni prmse de pere|i în loate clasele şi poa.lă inscripţia: 
.Dona|i pentru conslruirea fiolei de răsboiu.- Am văzul nla. 

iZT r c “ mplcc ' acoperile cu l Jm bre. Clasele rivalizează 
; f pentru a prezenla contribuţii mai mari. Danii mai 

SnIe c r il0r Şi ale părin l ilor Ior. se confirmă prin 
cUanle car. suni prinse înlr'un cui la intrarea în clasă oen- 

vă “ ou" 8 ! 0 ." 1 S8 ,f e Cunoscu t i de Ni. Acest sistem 1-ara 

decurs d^ 1 "ni " 1 ' iCeU ' Rey S ’ a adu "»' !n 

.iceeior din VaT"™ d ? 3 °° adică 6.000 lei. Elevii 
1„V.? , Varşovla scot ?' un buletin marilim. Iniţiativa a 

«led B ° thor y> colaborează însă şi contribuie la spe- 

e ,i,o u P n a t ° ce ? e din °' aŞ - Bule " nul e des,iaa ' -1 
levilor. Un alt cerc acl.vează pentru .Crucea Roşie-, pe când 


fck 


- 113 — 


Iţele suni în serviciul Ligii pentru apărarea pasivă* v 
, c easlrt se fac colecte printre elevi sumo'! . * 

■""liceu! Rey în curs de câteva luni, rimc»„ dll . s *' 

cx'slă un cerc ai zborului iară mo | or , ci . “° ! ’ 0 "- 

tu ace*' liceu 108 elevi ; cercul are m i siu „ M s , 

, tr e elevi cadre de piloţi de planoare L ceul « a 
curs icoretic. pe care l-au absolvii 50 de elevi, cari 
la constituirea de planoare având concursul material ,1 Mi 
nisterului Comunicaţiilor. Amintesc apo. clubul sporliv cu rf 
ferite secţii, apoi centuria de cercetaşi şi câteva ceicuri cu 
preocupări ştiinţifice, anume unul pentru studiile clasice altul 
preocupat de studii naturale, altele pentru promovarea ,i des- 
voltarea interesului membrilor cercului pentru studiile fizice 
saU studii geografice, sau având alte preocupări. In cadrul li— 
evului mai funcţionează o Casă de economii, căreia îi aparţin 
aproape îoţi elevii liceului. Cassa de economii acordă şi îm- 
mprumuturi elevilor. Totaşa apa-ţin toţi elevii şi cooperativei 
şcolare, care le vinde cărţile şi rechizitele şcolare cu preţ 
redus. O altă realizare importantă a acestei organizaţii, este 
as ciaiia de ajutor mutual, căreia îi aparţin în mod obligator 
toti elevii şcoalei. Această asociaţ e, numită ,Samopomoc , ‘ (aju¬ 
tor mutual), lucrează conform principiilor .Avantgardei* în două 
direcţiuni: munca organizatorie şi realizatoare, înainte de toate 
se caută posibilităţile mai reale de activitate, adaptabile for¬ 
mei de viaţă şcolară. In ce priveşte partea de realizări, ale 
cercului „Samop?moc“, iată unele din ele: se iac colecte 
pentru copii din regiun le sărace, procurându-le rechizite şco¬ 
lare. Astfel sau trimis de ex. în regiunea Polasie, asemănătoare 
aceleia a Moţ lor dela noi pentru sărăcia populaţie, caete, ma¬ 
nuale, atlase geografice, hărţi de perete, mii de creioane şi 

tocuri, jucării pentru copii, etc. 

Un alt cerc al asociaţiei de ajutor mutual. coUcteara 

printre elevi pentru fondul apărării limbei polone m s. ma¬ 
tale, trimiţând apoi şcoalelor polone dm slra.na rie a^ p^ 

tone păpuşilîmbrăcale în costume natioaale, colectii.de 

naţionale, eic. Comitetul asociat'ei. edileară^un^«-^^ 

mulat „Ajutor mutual*, lată acum ‘" ca “VcTam amt.t, o 
ajutor mutual. Copiii primesc la şcoala, pr 

gustare pw#i «« d. ^*UN. * u 0 „. 




1 14 — 


la care ei se salură, a nascuf idea de a Colecta 
tru copii săraci. Este o acf'une generatoare de s e | Unuri Pe n 
iubire a aproapelu', iar rezultatele sunt foarte frun^ 1101611 *® de 
cum rezullă dinţi ’o slalist că a Liceului Lelewel p âSe> dup§ 

dimineaţa un suni ment de de iun r«ro „j., w . ev, i «a.. 


cum ictuna uimi a maiioi ca a wttuiUI LeleWel Fl • 

dimineaţa un supl meni de dejun, care se adună A 6Vli a du c 
se trimite până Ja ora 10 dimineaţa, acolo unde ° C ° 9Uri ş 
contribuţia liceului. Am văzut că o clasă a ® ?,e P*aU 


iij iniv pu.iu ju a.u uiiiiiuca|a, acoio unde e 
cv.ifribufia liceului. Am văzut că o clasă a cole t 
de 5 luni 2481 dejururi, iar toată şcoala a colectat ^ ,im P 
timp 7 388 dejunuri, cari au asigurat timp de 5 j u * n Qee, «ş 
la 61 copii. Colectele acestea făcându-se la toate şr' f US,are « 
dent că folosul este mai mare pentru copiii sărmani° a ele » e V {. 

Vreau să mai amintesc, că în sensul ideii de"* 
ţ ; e de care se conduce .Avanfgarda*, elevii liceul T** 10 ®' 
toate etajele şcoalei pol fia de ord : ne în timpul pauze! âC la 
tindu-i de aceasta pe profesorii lor. 0r » Scu ' 

Dintro dare de seamă a cercului pentru nreaăii 
brilor „Avanfgardei* în direcţia pol tică, socială si ecT ^ 
am spicuit câteva probleme discutate în sânul cerci,,. n ° mică * 
tru cari sau elaborat referate. E interesant de văzut ? ' Pen * 
bleme preocupă pe elevii din Polonia. Iată unele din A f r °* 

problema fascismului, hillerismului, ideologia tineri Mu,' "' 

legaturile polono-cehe, chestia Pomeran-ei polone 't‘ r n ° K 
ucraineana, reforma agrară, motorizarea Polon ei etc S '' Unea 
Chiar dm cele văzute numai la Liceul Rey SQ u la / • 
Lelewel, complectate cu constatările făcute la alte IiVp /' iceur 
activează printre elevi această organizaţie de educaţie 
pa a, morală, socială şi de auloconducere rezullă S T°\ 
polon se pregăteşte în felul acesta serios penlru " a a de 

f â|ean . ci g mcmfirn aI înoiîi ^ cg* 

ales, organizează coleclivilăli'^orn, auloco _ nducere - alege, e 
adună căifi, caele, jucăni p r u ■ mU " ,al 

nizează bufele la şcoală are 11 VJTa m8 ' Sarm8ni ' or 9<>- 
in felul acesla direct î„’ • ? ? , de ec °n°mii. Elevii intră 

Parte din rolu^ervorav'fîn 800 ' 8 ! 8 , '; ăeSC " m ° d ° 

vedea în aceste fante m- • 80cle a,e mal târziu. Nu pulem 
cîolă în adevăratul sens 1C | eXperien I e ' c ‘ chiar aclivitale so- 

«ceior m , c , ca r e , e 

Evident, că valoarea educa» 8 - 6 COlec,ivi ' a,ea "are, în slal. 
discutabilă. 8 8 aceslor manifeslări este in- 

Directorii ş, d rectoarele şcoalelor secundare sunt mândrt 




— 115 - 


(l> aceste organizaţii, în cari lasă elevilor »rv a .x, . 

J ‘ 0 'dâ.du- le patronalul şi sp,i|, nu , dl,ec|iun« ,1 

^ r >s orilor. 

|,r ° 1 A» <' râla ' T- ani m„l r s e o ■- A 1 -? nl9 ‘ rdei ' ca "'Sathar, de 

, r , tie în şcoala, fiindcă o întâlnim, precum s’a văiut 
edU ;l,nă In şcolile secundare. Am , Slut îns5 ** 

[“sedat ei central, înlrun edificiu din care ocupă un e „, 

‘ Aici se poate observa mm b*ne activilalea practică a 
organizaţie''- Un întreg stat major de instructori ,i membri tor- 
tolesc prin camere ş. pe sala lntr o încăpea sa pri mesc „ 

, initeoză membri nour, cu car. se fine examen. I„|,' 0 #tli 
p 0 l , n ia material de papetane şi librărie, utensilii şcolare, pe 
arl elevi şt (elevele) clasează. înaltă parte se face împache- 
^ai-ea Ş> expedierea coteţelor pentru şcolile regiuntloi sărmane, 
p ncoace se fac cursuri speciale pentru instructori, iar înaltă 
ia ‘. lc S e ţine sfatul instructorilor sosii din prov neie. In altă 
încăperi lucrează oameni tineri la directive, programe, buleti- 
‘ nil ,\ V antgardei“. Peste tot ocupaţie intensa a tineretului, pe 
care ” se bazează viitorul tării. 

Nu voiu discuta de astă dată organizaţia cercetaşilor şi 
ercetaşelor, cari deasemi au un toi important în educaţia 
n iţională şi socială a tinerelului şcolar polon, fiindcă chesti- 
m a comportă consideraţii speciale. Remarc numai că şi 
cercetăşia este oficial sprijinită de autorităţile şcolare şi că 
oble îi pun la dispoziţie săli şi încăperi pentru birourile 
administrative ale centurei şcolare, penntru muzeele şi magaii- 
nale cu echipament. 

Voiu atinge pe scurt şi problema pregătirii premditare, 
r â,» tine şi ea de şcoală, unitatea de premilitari dela o 

tiva am de cana prega re v nîpr< i er e inutilă pe ener- 

în Polonia, permit să se lucreze fâr P ^ ^ îâr - 

gii. Elevii unei şcoh sunt P^J pipează complect, ier în- 
consideraţie de vârsta Ş ^ ţeritoriu se afla 

strucţia tor se face de reg.mentul ,n al car ^ ^ 

şcoala. De aceia elevii P rarodda P Nu n ^ ma i elevii suni for- 

mărul regimentului caruia *> »P ' [ l le din clasele superloa- 
mali în pregătire, pren.il.tara ci f. 


— 116 — 


re, ele fiind pregătite peniru alfe nevoi ale - w 
în caz de războiu. Responsabili de pregătirea^ ârii na l'or 
v/Jor şcoalei, sunt ofiferii activi detaşat! p e Pe J fect ® a ? ,e 
condafi de profesori, ofiţeri de rezerva şi h ^ c ° â U, 
activi. Fetele poartă şi ele uniforme militare Sub of 

mandate de fruntaşe. Am văzut la liceul Za SUn * Co* 

laşamenf de premilitari, executând în mod un Z' 

cifii militare. Tirul se face în subsolul şccaM^' e *«r 
special pentru aceasta. Elevii premilitari sunt ** 0rnen ajat 
un an de instrucţie şi păstrează gradul primif 0 ^ 8 ^ du Pâ 
ca ia regiment saşi facă stagiul militar . Pentru p, *a* 

miiifară se cheltuieşte evident foarte mult î n pV>| pr e . 

rezultatele par să fie din cele mai bune. ° n a * dar 

Toate aceste organizaţii ale tineretului, oficial* 
ciele, pe cari le-am discutat mai pe larg sau le-am »,• ? ‘ neofi * 
formează în Polonia un tineret, care la timpul potriT 
sa-şi faca datona pe deplin, atât în viafa publică în * Va Ş, ’ e 
pace, cât şi în fimp de războiu pentru apărarea pat r j oi ‘ mP da 


Jurnalişti buc ovin eni 

de C. Loghin 

In Bucovina de altădată, îi Bucovina austriacă în r 
vina cu orizontul barat şi cu perspectivele î chise a f’>s 0 CC 
care i a făcut toată cinstea 1 0 pres 

cea d.„, â i pu 

covinean. Vrednic de semnalat este faptul că 1Tb b " 
Toader Racocea, fiu de râz»si riJ r P . " bucovinean 

sează încă în a 1817 o înfr- ^ ira P Clu pe Ceremuş, lan 
anunţând că vrea să DubhV? ^ pentru .8 azete româneşti- 
cu „toate învăţăturile tălmăcii ” **** ? hn din diferite ţări ş 
matica până ia teologie- Si incep ^ ă dela 8 ra ' 

•mele de Crestomate^Române f * P aCeaS ă pub,ica * ie sub nu- 
cu aproape un deceniu ? n *i 7 l Ş ' apărut în anul *820, deci 
bade Rădulescu si Albina & Cur,erul Românesc alui He- 
considerâm că cele dfn^ Romaneasca a Asachi, pe care le 

n «c a fost mai de grabă o 'lni r ° m * ne? "- Cr ‘s‘omatecul Romă- 

grabă o colecţie de scrieri luale mai multe 


— 117 — 


, re din limbi străine şi traduse în 
,» urnim curent un ziar. 

^„'xiar irebue sâ lie conlesiunea unei ctediar. 
c „, e n. manifestarea unei ideologii, impe,a«,u 
i‘ nU l f i ziar apare, de obiceiu, in vremuri frământai rl . 

£v,en“. a > •»* -Hor 

Ll revoluţ'unilor m monarhia austriacă, anui tevendicS 
3 " ionale ale popoarelor din această monarhie. Peniru R omlo l 
" d Bucovina, anu aces.a a ost an de trezire mtlonaj. 

, povestim un întreg capitol, un vast şi l„mi„ 0 , capitol di" 

Lori. Bucovinei cu toate umili,ile îndurate ta becul, dela'ane- 
' e (1775) până la 1846, pentru a vedea cum s*a ajuns la fru- 
* 0 asele realizări politice naţionale din 1846-1850. Dar liml- 
tîndu-ne, constatăm că acest an este şi cel mai important pen- 
uu jurnalistica Bucovinei, căci acuma a apărut şi cel dintâiu ziar 
românesc în Bucovina. Ziarul s’a numit chiar ^Bucovina ■ şi a • 
«părut între 16 Octomvrie 1848 şi 3 Octomvrie 1850 , deci doi 
ani împliniţi* Ce a însemnat acest ziar pentru Românii din Bu¬ 
covina, pentru Românii din monarhia austriacă şi pentru Româ- 
ii din Principate este foarte greu să sintetizez în câteva cu- 
viote. Fără a intra în amănunte, afirm că ziarul „Bucovina* n*a 
f, jS t numai organul reprezentativ al Românilor bucovineni — al 
tuturora, fără deosebire de concepţie politică—, ci ecoul nefat- 
cificat al frământărilor româneşti de pretutindeni, lntr’o vreme 
când în Principatele române, din cauza mişcărilor revoluţionare* 
cenzura rusofilă sau rusească nu îogăduia nici un ziar românesc, 
într’o vreme, când în Ardeal, din aceleaşi motive.se suprimase 
ne către stăpânirea maghiară singurul ziar românesc Gazeta de 
'Transilvania a lui Bariţiu, îd acea vreme la Cernăuţi, ziarul 
Bucovina îşi ridica glasul atât pentru Românii din monarhi» 
austriacă cât şi pentru cei din Principate, Zi.rul dela Cernăuţi 
a fost luptătorul Bucovinenilor, apărătorul Ardelenilor şi ecoul 
suferinţelor din Principate. A fost, repiezentantul celui mai in¬ 
transigent românism, al celui mai curat idealism şi al celui mai 

d4 " S “iarutui aparţin tuturor £ 

Din Principate colaborează permanent V. CţinSuţl ! ^ 
Kogălnlceanu, care pe atunci se a Iau ţ* t A[Qn Pumnu i > 

Ardeal Gheorghe Bariţ,întemeietorii P re M ure şianu ş. a. Diik 
rămâne apoi în Bucovina, poetul Andre. Mureşianu ş. 



Bucovina a scris Iraclie Porumbescu, cel dir**:. 

^ | ^ 1 || 

Bucovinei , pe afund abia student f,i teologie, dar • Ve,ist ai 
trei fraţi Hurmuzachi. In coloanele Bucovinei' a Scri ma ' a * es cej 
zachi, gel ce la 1848 a condus pe Românii bucovi* 8 Jr H C 
lor pentru desrobirea naţională ; Gheorghe Hurmuza h- 11 ,u Pta 
merituos preşedinte ce l-a avut cândva Societatea ^ CeI n^j 
d n Cernăuţi, şi Alecu Hurmuzachi. Din această „E." 
laborator i şi dm acest tnfoliu de fra{i, cel mai P de co. 
mai devotat şi cel mai harnic a fost Alecu Hum 6 ^ 2 ' 3 **’ c el 
gira ziarul şi în califate de redactor responzabil^F?^’ Car e 
tot greul redacţiei : el a scris aproape toate articole!* J PUr «at 
el a cules informaţiile, el a întreţinut corespondent/ fo **<*. 

el a redactat, ajutat de A. Pumnul şi Ir. Porumbescu afarâ . 

ziar. Ei a purtat şi grija administraţiei şi a făcut sâ an i ntfe ^l 
într’o vreme de cumplită anarhie administrativă si f* ziar ul 
• criză fandară. El s’a rugat, el a protestat, el s’a r Pa8ăfo «re 
fost arestat, gustând 5 zile pânea temniţei militare delaTerJ' a 
sfa, ? d > t,m P de doi ani» el s’a svârcolit din toate 
să scrie cu sânge acea pagină sbuciumată din istoria r, 6 Ca 

care se desprinde izbăvitoare şi luminoasă din coloană ° V,nei 
fuite ale ziarului Bucovina. coloanele Pră . 

Alecu Hurmuzachi este cel dinfâiu Pazetar 
Bucovinei. A rămas credincios meseriei — dacă la dă™ 31 
«lăria poate fi numită o meserie - şi după ceV ilt 1 . ga ’ 
Bucovina. ,865. când apare prima “«X ,.T 

ovina, anume: Foaia Soţietâ(u pentru cultura şi literatură >, 
Hurmuzachi colaborează la aceasiâ revisiă. Timpul „u ne 
8âdu,e Să insistăm asupra ideilor ce au animaTscrt! i, 
Hurmuzahi, dar le putem rezuma în cuvin"eie A, H u L 
a fost cel mai intransigenl Român al vremi! ' 

vina la^uuLs"'!! ‘ ,vaot ’ c ţ-* luase românismul din Buco- 
după o trecătoare „ ' “ ^ dUpă . 185 °’ când Austria 
nostalgic Ia încercata i ° - ° K ' d CODstitu tlonalism, revine 

aceasiâ dala . absolulisl ( 3 > Dec. 1850). După 

vieţii politice din »" v cobo , a . ,ă apăsători asupra orizontului 

'ură na|ion a |â U oonn T ^ manifes,are da «a- 

m încă In laşa Acea! * '' <UStr,ace este neîndurător înnăbu- 
Dar dupfo se" ! 65 ' 6 ° ra Ce,ul mai absolutism, 

otdeuna 5e LiiVa L ( ,nsuccese îa PO'ilica externă, care 
resfiăng ,nlluen|ând asupra treburilor interne, Austria 


— 119 — 


ntroduce paliativ constituţionalismul . 

", cil de redeşteptare relativă a ele. n e„, U | u ^ m n «P* » do ua 

! P „i„a. P°‘ î " re ? is ! ,a ( “ ne| e întbunătiţifi din Bu- 

i,.iar. « aran,e3za inteligent seibatea *' '«««I ş-ol„ 

?ut« a < 1871) 011 part ! C !, plt ' a re P re zentanfllor din ."'.f 4 «» 

, ijle româneşti, ne vizitează companii teatral, m T provi "- 
;::,e cu ce,ebrii artişti: Fani Ta,dini , «• 

Sală Societate pentru culturi şi 

,[864), se publică prima revisiă românească !'" Cen,ău ' 1 
Intru culturi (1855-1869) cu colaborarea %?%£*** 

, petiino, V. Bumbac, V. Alectandri, CNegruzzi r m Ca 
Dar acest avânt începe să se .empeieTe a^'^f 5 n a ' 

C3r; cauză ? Murise generaţia boierimii entuziaste i-catrii- " 
câli'ă în focul revoluţiei din 1848. Rând pe di ,'? * Ş1 
conducătorii: Alecu Hurmuzachi moare l a 1871 Eu ? a '“ Se, , ă 

1874 şi Gheorghe 1 a 1882, iar în locul .. mal râsar oamen* 
d o energia şi idealismul acestora. «<»raeni 

Din această cauză, dezastrele se rostogolesc nnul după 
altul peste capul Romanilor bucovineni. De unde până la 1870 
Românii erau în Bucovina naţiune majoritaiă, îi 1880 Rutenii 

ii întrec cu 50000 suflete. 

Şcoli piimare nu se mai deschid în regiunile româneşti, 
oraşele stiă.ne sunt înzestrate demonstrativ cu şcoli primare 
superioare, aşa numitele şcoli civile* în şcoala normală, care 
a 'ea să dea învăţători pentru satele româneşti limba de predare 
este nutiai cea germană, liceul din Suceava are numai clase 
germane, cele două licee din Cernăuţi, unul clasic şi altul real, 
sunt curat germane, până chiar şi liceul din Rădăuţi, cd mai 
românesc judeţ al Bucovinei liceul creat în 1873, este curat 
german. Evident că universitatea din Cernăuţi nu admitea altă 
limbă decât cea germană. Cu un cuvânt, limba românească era 
izgonită din toate instituţiunile statului, aşa că un străin neiniţ’at 
în secretele administraţiei austriace, văzând acest lucru, se putea 
crede îa cea mai autentică provincie germană din vestul mo¬ 
narhiei. Limba româneacă a rămas să se aciueze doar în so¬ 
cietăţile particulare, unde şi-a găsit un cuib modest, dar cald. 
Astfel răsare societatea studenţească Arboroasa (1875) cate 
după doi ani de existenţă, este desfiinţată de Austrieci. Pe 
ruinele şi cu steagul ei se ridică sfidător societatea Junimea. 


— 120 — 


In JS81 Jâsare sf cietatea Armonia, care, fn li psa fr 
trale din Regat şi alătuii de Junimea, rămâne c uîfi ° f 
tecul şi cuvântul rostit de pe sceră. tlv e câ„' 

Dar toate acesfe institu{iuni erau numai slabe Ji C ă • 
noase Inti’o genune de întunerec. Situaţia Românilor ^ ,Un,u 
să se prezinte in culori cât se poate de negre. Boierii C ° ntlnil a 
râmaseră în fruntea politicii din Bucovina se cuminţise a* 6 mai 
ce înseamnă că ei au început să se bălăbăceascâ rec Ceea 
în apele oportunismului austriac. ° nf °dant 

Strigă-ui de alarmă împotrivă acestei insuportabile ta 
lucruri a pornit pe calea presei nu din partea boierimii f a stări de 
ci din partea intelectualilor scoborltori din sănătoasa t *° ri * are > 
bucovineană, şi nu din Cernăuful cosmopolit, ci din S fănin,e 
unde mai stăruia încă neadormitul duh, legat etern d° U «^ ea y a > 
cefăfuii de pe deal. Strigătul acesta al intelectualilor col 
se concretizează impetuos şi alarmant în coloanele ziarul i? 
v/s/a politică dela Suceava (1886—1891). Bărbaţi ca S. Fl m 
rian, T. V. Stefanelli, St. Stefureac, prof. C. Cosovici Ma ' 
au ostenit anonim în coloanele acestui ziar. Ziarul a spus ad & 
vărul crud, fără menajamente, ceea ce a trezit, ca o goarnă d~ 
alarmă, pe Românii adânciji în somn lung, ; Nefiind expre 
unui partid politic, Revista politică dela Suceava se cons^* 
exponentul tuturor Românilor bucovineni. De aceea putea vo^ 
pe fa|ă deopotrivă despre administraţia austriacă, precum^ s* 
despre acei Români, care în ajunul alegerilor Lâmbijau că sunt 
partid politic român şi nu erau în realitate decât o asociaţie 
de exploatare, cu larga participare a guvernului austriac, a drep¬ 
turilor poporului român din Bucovina. 

In aceste timpuri atât de frământate şi pline de nădejdi 
lâncezea la Suceava ca profesor suplinitor de desemn un bărbat 
care avea să fie cel mai mare jurnalist al Bucovinei. Acesta era 
M. Teliman. Părăsind o catedră liceală, care nu putea să*i dea 
decât siguranţa ziiei de mâine, se dedică ziarişticei, profesiune 
atât de instabilă, atât d.e ostenitoare şi totuşi atât de ispititoare. 
A trecut pe rând prin redacţiile tuturor ziarelor româneşti locali. 

Teliman era un ziarist croit dintr’o stofă din care sunt 
croiţi astăzi cei mai mari ziarişti ai noştri: din stofa ironiei şi 
a sarcasmului. De ce era ironic ? O spune singur: .La noi în 
Bucovina, numită tara urşilor, însă de fapt Jara răbdării, dreptatea 
nu se poate spune franc. Ea, la noi, dacă se arată în public» 


— 121 — 


sau învâUtă ca femeile <Jin Ori™» - 
f ‘fja necunoştintâ. Vorba banca ni £**}•'! IM» 
r 1 ";' S i cuminte ni se aresteaaâ. mmM pT0 „ ^ 

î* se pune ta pripas Ce sa taci * Et “ t, 

... ce lac top asupriţu: rmbraci sertoiitatea In haina a ’ 1 
C H a!!ini buchete pe dos in loc de piep,şi o utilai 
puternicii *\ti. top oamenii de nesondata in,^™' 

' • i)e „prostie- şt lucrul scapa netuns de guvern. Şi S 

a? ce ÎO K lu "'- â ' ace \ Sa '"! a “ m«lt adevar an/a,.- 5 ' 

Înarmat cu ace a t antidot împotriva deziluziei Teliman 
deschide focul ziaristic în mai multe direcţii deodată. Mai întâi 
loveşte în P r0 P ru să * cona t'°nali. .La beţii-, spune Teliman 
ne când î« entuziasmează fumul alcoolic, tcţl sânt Români buni’ 
l‘ e săruta de te cuprinde mila şi jută veşnică frăţie, care însă 
;. u d trează mai mult decât lacrimile unei vădane ce le plânge 
p a mormântul soţului al treilea. Ciudaţi oameni mai sânt o seamă 
.j” Români bucovineni. Fă cu dânşii ce vrai, dă-le sfaturile 
le mai bune, ei totuşi se bagă între străini ca apostolul Pavel 
ir5tre jidani. Cu aceaşi cruzime îşi bate joc de Austria, care, 
dacă n’ar exista, ar trebui inventată* — spune Teliman — 

* n t îU a i face pe oameni să lâdâ de bazaconiile acestei îm- 
P văţii, căci* ce lucru mai bun face omul la noi — continuă 
•i I- 'decât să râdă? Şi oamenii lâd de merge colbul, mai ales 
e Bucovina, unde-i mulţime de colb şi nici o mătură cum 

^H această privinţă ne me'ge ca şl unui călător din Rusia 
ca,e intrând înt.’un sat, fu năvălit de vreo 40 de câini. Băţ 
„•avea deci căuta să se apare cu pietre; însă pietrele erau în¬ 
cheiate de pământ şi îmădar se încerca, sărmanul, sa le ridice. 
m - c «l timp îl scărmănau cânii de mergeau petecele: fiecare 

;.s.■——•>“ 

se putu salva abia prin suirea pe un pom. . 

La Părăsirea blăstămate. lâ t Işt «cu cruce 5 

„Mărire te, tu cettSră de început, ă am scăpa. 

unde-s pietrele legate şt cânu s « împotriva mitro- 

Teliman şi-a îndreptat 0|c£* » le »' a ^ polriva gu- 
potitului Ciupercovici d«> tos i ’ cd mai aprig duşman 




— 122 — 


al Românilor. De aceea multe din articolele s a ] e ail . 
fiscate. 0st c 0lu 

Alături şi după Teliman, Bucovina a avut şi a | t , 

Intre aceştia putem număra pe părintele C. Mora • Ziari § t *. 
ciaiizat mai ales în articoie pentru popor, pe regretatui^’ 8pe * 
rariu, fost profesor universitar, poet şi autor dramatic 
rintele Atanasie Gherman, dispărut în timpul războiulu’ PC . Pă ' 
străini, pe Iorgu Toma, cari cu toţii au însufleţit pr | n s * pr ‘ n be 
ziarele luptătoare: Gazeta Bucovinei, Patria, Sentinela /> 1,0r 

rea ş. a. Dintre Ardeleni au venit în Bucovina şi au i u 
turi de Bucovineni: Pompiliu Pipoş, mort în Bucovinav a,â ' 
Branişte, decedat în Banat şi G. Bogdan-Duică, fost D 
profesor universitar la Cluj, cari au introdus în ziarişti Urmă 
covinei mai multă dârzenie împotriva regimului austriacă 
bărbătesc spirit combativ, mai vioiu nerv în scris. 

Dintre ziariştii mai tineri cităm : pe prof. G. Tofan - 
vreme mentorul literar şi propagandistul cultural al Bue 0 
pe prof. /. Grămadă, moit în războiul pentiu întregirea Ji vineî * 
lui la Cireşoaia. Cel mai tânăr gazetar de dinainte de r 
a fost Lăscăr Luţia, mort în 1916 în războiul pentru întreoi° ,U 
neamului. Din articolele râmase pe urma lui, se întrevede *** 
mare talent de gazetar. 

In Bucovina mică de dinainte de Unire, gazetăria a stat» 
mare cinste şi a avut reprezentanţi demni. 


Fântâna cu pandur *) 

Trasă, neagră ’n fund de veac, 
lintiţa i-a supt bulboana. 

O împrejmue cu geana 
tristă floare de dovleac. 

Fierte, ochiuri de leşie 
sub nămol se cufundară. 

Calul dracului când sboară 
zâmbet: verde mai adie. 

Poate, apă fermecată, 

_ !c ‘ au băut adâncuri spâne 

') DIntr’o carie cu balade, a.Snd acela. Uliu, _ eala de tip>r . 


— 123 — 


penlru foişor cu zâne 
pe tărâmuri de agată . 

Poale dorm urme cu steme 
printre ierburi somnoroase. 

Pentru broaştele vâscoase* 
urcă ştevia prin vreme. 

Trec ţânţari cu drând subţire 
peste duhnet de băltoaeă, 
unde stea de promoroaca 
se ’mbăiase în safire 

Dar când nopţile îşi lasă 
libelule de mălasă, 
ning din lună porumbei, 
scări subţiri de funigei. 

Drumul robilor şi-arată 
cobiliţa înstelată, 
încărcată cu lumini 
şi cu coşuri cu grădini,.. 

Din fiertura de nămol 
viscoleşte aur gol. 

Despicând mocirla ’n două 
sue cearcăn clar de rouă. 

Se ’nmlădie, se subţie 
Şold mezin de razachie 
Şi cutremură văpae 
de sub muşchi cu mucegae. 

Macliea, umăr ’nali de vis 
către rai s’o fi deschis ? 
Umbră de luceafăr creşte 
cu smaragd mirat pe creştet? 

Vifor verde de lumină, 
n u*i moroi şi nu e ştimă, 
ci crăiască arătare 
pe brăţară suitoare: 




domn suflat cu basm pe slrai ; 
Zare prefăcută ’n crai . . . 

Ira I Apă — alimănilă 
— limpezime putrezită — 
fe-au stins bozii şi mălură 
c’ai băut frunte pandură, 
p ; ept cu pajun’ svăcnifoare 
Şi-o căciulă cât un soare ! 

Păunaş cu ochi de ciută, 
spart de armă arnăută. 

Spelb sluger cu găelane, 
sfârtecat de iatagane, 
supt în lacrimi şi mărgeane» 
şi sorbit în vistierie 
de argint şi rouă vie, 
tras afund în reci inele, 
în bră(ări şi mahmudele .. . 

Cine l*a ’năljat ciorchine 
de aiasmă şi rubine ? 

Cine l*a vărsai cleştar 
din tiugi de mărgăritar, 
şi mi-1 creşfe*acum icoană 
diafană, din bulboană, 
lujer clar de sânziană 
ca un piersic în prier 
subjiet, băut de cer ? 

Fulger desfăcut de-odată 
în aripi de nestemată, 
duh albastru de ştiubee, 
sărutat de curcubee. 

Şi cum ard vâlvori curate : 
ipingea de lună 'n spate 
şi nălucă de jurcană, 
toroipan rotit de corn 
scăpărând în capricorn, 
rănile-i domneşti, cu raze, 
surâd nopjij, din topaze — 


— 125 - 


Cerul îâllăe. U tee 
tropot alb de pălălae. 

Sună — adânc văzduhul, parcă 
armăsari de ger îl calcă, 
reci potcoave de cleştar, 
gloate mari de chdimbar. 

Tunet lung de limpezimi 
călărind de heruvim'. 

Cum dau buzna din azur, 
sunt arhangheli sau panduri? 
Noaptea le*a cusut din rază, 
cioareci albi de bobotează, 
pe tuzlugii de voinici 
nasturi vii de licurici. 

Şi le a dat flinte şi — oţele 
sa şi clătească vârfu ’n stele. 

Sboaiă ceata raiului 
după umbra craiului. 

Trece poarta somnului 
cu năluca domnului 
Peste vămi de îngeri piere 
prin dumbrăvi de miri şi miere, 
dincolo de trepte verzi 
şi de zodii cu zăpezi, 
licărind prăselele, 
zornăind betelele, 
clintind logastelele. 


Şi cum p : er, pe boltă trece 
un gilort de aur rece, 
şi se duce, curge lin, 
urcă frunte de senin, 

urcă zarişti cu arâng, 

L - lapte - peste crâng, 



— 126 — 


Scrisoarea din munţi 

p'iefenului Mircea Streinul 

Nu e nimic. Doar unu-l va răspunde ! 

Iar el hulit, noi vom lăcea senini. 
Dârzenia porunci n’o ascunde. 

Şi când readuna fi în corfuri sure 
Ne-apropiem să 1 lăudăm, haini, 
Ne’ndeamnă mai la umbră de pădure. 

Şi iartă, uită. O uitare. Una 
Pentru călătoriile ’ndelungi... 

Dar neuitată e întotdeauna. 


O singură călătorie 

Sub umbrele pădurii, gene lungi. 

Pe lângă amintirea ei mai vie. 


Ne strecurăm umili c’o şlim aproape. 
Ar trebui să ne urcăm în munţi 1 
El singur va’nfrunla un car de ape. 

Ci vremea’nstreinarea ne petrece 
Şi pe înfierbânt tele-ne frunţi 
Sărutul nopţii îl simţ m clar, rece. 

Aurel Marin. 


Matinală 

Păunii desfăşură matinal, 
constelaţiile albastrelor evantalii. 
Pe cerul fin şi moale, de percal, 
răsărituri incandescente, de dalii. 


Arbor i se trezesc şi se’ntind. 

p ,r . uni ; are,e ca 'de ca un aşiernul. 
Eşarfe lungi, de aer, se desprind, 
P«le adolescente de frucl pergamul. 


Dă _mi mâna şi vino prin rouă 

se vor înşira pe lebedele glesnelot hurmuzi, 
v cum vezi la gâtul nalbelor cu rochie nouă, 

1 ' p e buzele de copil ale bobocilşr uzi. 

Oâ-m mâna şi culcă-le în hamacul 
luminii, » n hamacul de aur, prins 
-, n tre sufletul meu înali ca frunzele, şi copacul 
acela bătrân, din care poale a Început lumea: 


In ierburi să nu mai rămână 
n ici o urmă din Irecerea noasbă. 
pesle paşii alăturaţi confident, 
iarba să se ridice albastră. 


Vei stărui aici, ca un duh 
a l grădinii adâncit în sevele suple, 
din care, pe’nceiul rămâne’n văzduh 
numai ritmul plantelor moarte. 

Vei rămâne aici ca o veche, 

nepreţuită fotogtafie: 
si’n primăvară încă va fi, 
din buclele lele, o păpădie. 


Vei rămâne aici, neschimbata, 
ca mo,(ii mici pe lăngă care 

Albastre, cV^Ue-amiară 

Amintirea ta învălmndu-mi caaeru^ 

Cu braţe leneşe ?< runle suăverii.ca o loieară. 

cu mâinile jucând înfrunte ^ 



— 128 — 


FRAGMENT 

din 


„Cântecul de durere si bucurie ai aurului 
manile meşterului ,UI 


sub 


Domnului Dr. N. 



Erau tăceri mai lari ca piatra sub păduri 
şi’n flacără subţire lunecam tăcut 
spre inima pământului,'de unde tu mă furi 
să fulger liniştea fărânei, care m a pierdut. 

Mă adunam din ploaia soarelui de-amiază, 
duceam sub stânci amurgurile ’nsângerate 

Ş /-° n, l°r am s-ascul1 cum lulul - care dormitează 
visând luceafărul cu noaptea din eternitate. 

Ca şerpii răscoleam (ărâni de brumă ’nalfă 
— răcoarea brazilor mă fumega ’n cristale — 
şi n legănări tăcute lunecam să văd cum saltă 
colinele superbelor oceane muzicale. 

Stejarii mă mal cuprindeau cu rădăcina 

dar le fugeam de sub lenlacule - departe 

la land, îi (ările pământului, din cari lumina I 

educe murmurul Isvoarelor cu iz de moaile. I 

Mircea Streinul 


Sufletul. 

Suni porumbelul călălor al lumii .. 

v rid de însăşi vo i a mâinei Tale 
Dm Arca viefii pe lărâmul lumii, 

a Ul1, şl nUma ' a Pe văd în cale. 


De aluncea fflifâi fără de ’ncelare 
Po-opu. încă nu şi-a .ras zăpo rul 


— 129 — 


v,i n’o crescut măslinul sfânt, pe care, 

*,ni odihnesc măcar o clipă sborul. 

r, ( , np e moarte rătăcesc ca orbul.., 
ţr in ftl adânc pe piscuri, . Şl mă ’nec ... 

Oin hoit în hoit alerg la lei cu corbul... 
N’am unde sta, îngădue-ml să plec. 

Sunt porumbelul tău, ursit de soartă 
Să nu-ş'' mai uite cuibul niciodată; 

Ascuns instinctul nesmintit îl poartă 
CAt de lArziu la cuib, prin lumea toată. 

Bat vânturi mari pe sus, dar vânturi line; 
iubirea bântue Ca la 'nceput,.. 

Ingâdue să mă întorc la tine 
Şi lâr’ de ramura ce ml*al cerut. 

ingădue . . . şl-atuncea tot mal dornic, 
Sburând cu ’nfiorare peste nori, 

M’oi înălţa la tine Doamne, spornic, 

Cum se întorc la cuibul l r statornic, 
Hulubii lum ; i, pururi călători. 

Paul 1. Pâtraşcu 


Sub spânzurătoare. 


Sătenii se uitau cu sufletul pe buze. sp j n - 

„u le sca P e , nim ' C ca P 1 r " Ca s “ subtil ameninţând si se trans- 
5 luare; toiul se ireal za, “ “ > de cer . 
me în olbăslrimi de apa adâ tuşe ască cineva o 

o iemee cu glas hârşeau »n 

ionii: . , , 

_ Tac’, lua-le*ar dracu 

l n T m u : Ş uHe 9 ce 0 paUd îi Podele paroh •• • 

~ l a • n.—notail . . ♦ 




— 130 


Deşi Drelier, care, de feoma Ruşilor, nu [t㬠
răgăneze execuţia, se opuse din răsputeri, — totu$ V °' Q 
Avacum îl luă la*o*parte pe condamnat şi-ţ g r ,jj ' p * ri nle| e 
— Măi băiete, pe toţi ne aşleap'ă moartea N 
nu plânge. îngerii te*or înălţa la ceruri. Rid că li f r U » Şi 
şi priveşte. Acolo vei sălăşlui. Un ea ’n SUs 

Ion sărută crucea şi ’ncercă să se stăpânească * 
cepu să plângă cutremurat. ’ lns 5 î n . 

— Tu, ui-fe că plânge cu sânge. 

Printre oameni trecu o mişcare de răscoală dar 
îi stăpâni cu ochii, cari se făcuseră piezişi, C a de besr Dre * ,Cr 
Ion Aluion nu mai avea ochiul stâng. Asta văzusl?^" 5 ' 
făranii — şi-şi strânseră pumnii. Q b’ne 

Dreher îl rupse din brafele p eotului. Băiatul su h # 
fot da din mânde, cari îi atârnau ca nişte cioturi. Fu * • ‘ 

sub spânzurătoare şi Schachmann îi rupse oulernl w ,mplns 
— L-au sfărmat îa bătaie păgâni*. . . 

-Sssl! - şi iar amu|: r ă oamenii de frica «vachlmeislem 
lut, care dăduse crdin să se 'noade laţul. 

Mama lui loan, care tot morfolise un colj de baţi 
buze, se repezi la copil, însă Teicherf o reţinu. S â în 

Ţecla începu să urle răneşte. Voia să-şi îmbrăPşeze hs 
■aiul, insa Drrher nu permise. Atunci, un moşneag nu s * 
pulu reţine şi strigă: 

Las’o să-şi ia rămas bun. 

Wachlmeisleru) măsură din ochi mul|imea şi, vîzând 
risca prea mult, admise: 

Zl'V ~ ş '. adause p rinlre din|i, penlru ceilal|i jandarmi- 
Asia, ca sa nu se complice prea mull spectacolul ' 

să r i «:^r^:: uneşiecopi,u,; ,a «— * 

Sânge, cânilor, sânge . , . 

Vânile femeii erau roşii, căci atinsese rana dela ochi 
care dese irându-se, reîncepuse să curgă .bond«l ' 

Ion Ia o-paTle Teci T" dl waehlmei s'eculuî. îl smunci pe 
când lărâna f ' Pa ' svârcoliada -se pe pământ şi muş- 

Usca-U-sW mâniL eCe “suină' bă,<, ' U ’ ma '" ei - 

Cânilor, putrezească- vă de vii . W >° lu < 


Câţiva 

ales 
ruga, 
el. Ion 


I ,, al de urletele ei, Oreher o plesni cu cizma PM(e 

b‘ ‘ pa leşină şi fu lua ' â de sub spânzurătoare. Câ*««“ 

I U ,"duseră în cârciumă. _ 

lord' 1 '', -Mrn e * s ^ cru ^ dispuse sa se pună laţul. Un cerşltor, 

A ' u-ţia de călău, se conformă. Părinlele Avacum se r 
pentru ,un( n j ru oas tea împăratului, pentru păcatele el. 1 
s e ,ll(|a P \ rA vinovat, aşa că preotul crezu de cuviinţă să iui* 

A ,u 1111 lU pentru iertarea copilului, ci pentru a osânditorilor, 
s c r(U ’ gC ele ţindarmilor erau pomenile în rugăciuni, nu al 

gv. I C cl '' l " • 

con dc su b fruntea lui ion se deschide de-tot la pune- 

! c uigului. Sângele curge peste cămaşă. Trandafirii roşii 
rCa ' înfloresc sub spânzurăioarea asta şi sub cerul, pe care 
a’- vic p * s0 arele de argint, lunecător peste veşnicii albastre. 

P " urca f pe scăunel. Vrea să ţipe, însă mândria îl îm- 
Lacrimile i se revarsă de sub pleoape. .Dar dece 
' " y Oece nu mă stăpânesc V E cu totul liniştit. Cer mult 
p ' a J Oameni aici. .Dumnezeu, acolo sus“. Şapte jandarmi 
<1C SUP Mânae Paraschiva. Părintele Avacum, părintele Gavriil, 
HonltJ j irpcto r loniţă Nimeni.Drehersestrâfnbă. B Cumtac...* 
n babă^^ce cruce. .Mâne ar fi trebuit să mă duc în 

0 b . M 5ne ... Sub nişte răchite. Stan.Ce caută aici. ce...? 

r" M inr dealuri... mici, ca îa genunchi.. Un zâmbet il lumi- 
l>r V 'Mama unde-i mama?* 11 dor picioarele. Ii vine sa se 
” eJ • Doamne cum îl priveşte Stan I Să se lase jos.,. .Na! 

însemna să-mi iau singur vie|a...* Cum slau oa- 
Căci asta ar insemi R n zalia*i fată frumoasa... fata 

menii, ca nişte stane de pia ra I .Rozaba ^ _ 0are ctt 

[pumoasă... Cu Damian, cu.?* Soarele îi arde 

cine se va manta Kozal a v. # venil stan? Unde 

[puntea, amortindu-i-o P' aaut • întunecat înlr'un grup 

e Luca ?* U vede pe lundov., ^fj^o^er? Maica...* 

de băiet'. „Unde-t maica . Nu cu ^ dup . cunl îş , mişc j 

Părinlele Avacum se ţoaga. S ^ vcşn i c t e aşa ş>-l •“* 

buzele. Apoi, lui Ion u P are _ oamenii aceştia, cari ii P* 

cearcă un sentiment de jena. TT,, se I.ce cald. 

vesc atât de ciudat... .Oare un usllce fruntea. Sgomo- 

Uitând că mânile i’s legate, ,r «° m * - es!e ele, stingăadu- 

teie au murit. ParVa dat o »P«^ Nu va dura 

le. Aşteptarea nu va l-.r putea salva? > 

mult... Acuma? Acuma? Oare mm 


— J32 — 


ce ? Ochiul..* Amar. Ar vrea să bea apă. Aşa 
zalia. .* îşi da seama că putea fi salvat. Odată H p 

doua oară de Honig însă, înfodeauna, s’a SDus 5 * 0 ' 

fief... „Dreher face semn Fa^o e Cev a Hs.. ’ a 


Otti 


doua oară *••■?»*> niiuueauna, s a spus 

lîet... „Dreher face semn.. Face semn.. Fa-e Ceva din 
- O / Ooo... Sen, n...« 

M Sângele... sângele... strânge*al naibei o 
meni/ . Nu doare... nu doare... moartea nu ’ am * n,i -. 
rupt ceva ., s’a rupt...* are - D ar 

Dealurile, oamenii, cerul — totul s’a prăbuşit 
Limba lui Ion atârnă. Ochiul cel sănătos îi 
bită Mâinile i se chircesc, ca arse. Se di 'n 

... moartea nu doare... acuma leşin., acuma 
her se agită : a '“ a -** 0 

— Gafa ? 

— Păi deabia a’ncepuf să moară, — se răstit 
de lângă dânsul. e?,e Un v 

Tăcere. Toţi aşteaptă. Părintele Avacum si n w • , 
lărîa Se r ° aSS Sând ' Să,enii ’ unul câle unu| . îşi Ridică 

TolUşleapa's'oa^i^”0^ 

scos pare un scaiu ne 9 ru. Câteva muşte înconjoară^;'', 1 ;; 

Un jandarm se-apropie de wachtmeisfer H 

- Carciumaru! îmi spune c’a văzut lângă oară „ 
rusească. 93 9 ara o patrulă 

Dreher îşi pierde coloarea, însă nu vrea să r» . 
predica părintelui Avacum, .punctul culminant' al """ * '* 
Anselm leşindu.şi din sărite, îl , rag e de mânecă 

«<«•» «** - « 

Dreher îl fulgeră din ochi darland» V‘ Pen0ideea > 
seşle şi-o ia spre oard „ d , ’ J® nd f™u | nu se sinchi- 

0 privire de regref asupra Dăr J‘'• 'f ach ' meislerul - aruncând 
urmă, la fel. P par,nlelul Avacum, face, în cele din 

-"Te^îu'sTh 9a ,! OP8U Spre Pădurile Hlibocei. 

de-afurisilă. ci n ; şh/dacăDiehefar'fl co“ •” ° C8ld “ ri 

*Pune Hon/g, dând pinteni calului. Cnma aS,a - ~ 

~~ Iar filosofezi 1 


su. 


o*. 

s’a 


or. 


're. 


— 133 — 


Nu . Schacl-mar n Nu filosofi. Mă gândesc 

, e ieri şi cea de azi mi-au rupt sufletul. M’a» i- V 
ci | M eom. Par’co maro tocii la inimă. lacu ‘ 

i» 11 '"" tlorig, irecUnaintea meal - 8 , rlgS waclu meisteru , 
p0 ftă să ma cureţi, — şi rânji. lCTUţfc - 

^ N nndarnv..l seu pă şi se supuse. 

V\ oi îşi reluară cu toţii galopul. 

Şasa* jandarmi ajunse, ă la Hliboca. Dreher er, p ,i ntre ei 
!- Sunt wachmsisterul Hans Dreher, Kuczurmare. Am 
„narea să vă rapoitez ca unul din jandarmii mei t„ subor- 

0 ' , a dezertat. 

dl,U _ Scandalos î Dar ce ai la mână ? Ţi.ţ p l inS de sâ 

__ M’am înţepai, — replică wachmeislerul, calm, închi- 

.âitdu-şl pa’ma. . 

In curte, ceilalţi cinci jandarmi fumau la umbra unui 

r ifCŞ. 

_dresăm actele... 

— La ordin, domnule comandant 1 — şi Dreher se-aşeză 

la b'rou. 

Când ftachtmeisterul ieşi din cancelarie, jandarmii se ri¬ 
dicară respectuoşi. 

— Cald astăzi, Schachmann, nu ? 

_ Da, domnule wachtmeister... 

— Sine, Schachmann, bine.. Duceţi-vă de beţi o bere... 

_ şi, văzându-l pe Kleist, se bucură din inimă: — Hai* 

m 5. cu mine. Unde ai fost repartizat? 

Intrară în cârciuma de lângă gară. 

— Ioniţă, vezi ce*i cu Stan. Am trinvs servitoarea după 

el şi spune să-l lăsam în pace. 

— Nemaipomenit! - se miră Nimeni — Pân’acuma n’a 

ieşit niciodată din cuvântul nostru... 

In odaia sa, Stan, palid şi cu părul vâlvoîu, plângea cu 

capul înfundat în pernă. 

_ Ţjţt _ Ce-i cu tine, băiete? 

— Tată... tată., am fost... când l-au spânzurat...^ 

— Cum? — şi Ioniţă, consternat, crezu cananjeles. 

- Da.. Dece l-au spânzurat, tată ? Dece ? Se ui 

mine, par’că voia să*mi spună ceva... mânaîie 

Ioniţă vru, înlâiu, să-1 bală, întă se rasgând, şA mângu* 

pe creştet. Apoi, oftă şi se înapoie in sufragerie. 


— Tu, Melania, să-I lăsăm în pace p e bă‘ 

— Dar ce s’a’nlâmplat ? — şi se’ndrenfă 0 - 3 *’ 

♦ge Ia copil. Pre y aj 

— Slai, Melania, — spuse blând lonijă. _ 

mare în suflelul Iui şi nu se cade s’o sgândărim ^ ° 

întrucât so|ia sa îl privea fără să’njeleagă *■ 

— A fost de f efă Ia execu|ie... Doamne, cum' j* Pbc 5 : 

văzul ? Cine i*a fi spus ? — şi o lurburare în^ nu l-a 

nuiască. — Mă gândesc Ia afurisilul ăsfa de rash^ ^ chj 

lea mi se’nfunecă. Noi suntem bătrâni. Sufletul ni° U n»i/. 

dar ce se va alege din suflelul de ceară al copii/ Câ . p ‘ a,r a 

totul lasă urme adânci şi de neacoperit ? Zi de ' n Cftr e 

tunurilor, coloane nesfârşite de soldafl, convorbiri?’ bubui, ul 

mereu despre moarte, schingiuirile, execuţiile c 6 . n ° as,r e, 

copil nule vede, nu le s : mte ? Şi timpul va turna ^ ° a 

răni alte otrăvuri, alte nelinişti, lată viitorul mă te aces, e 

1 B 


" M A 9 \/ 1 IJ J III M f mm 'u 

îngrozitor de crunt. Nici nu se poate allfel. C e ~vr Va fi 

din atâta sânge ? Pace şi fericire ? Nu, Melania Va f* Crească 
că luptă, mai cumplită ca moartea, în copiii 'no^ • ° Veşni ' 
poate că nici nu-şi vor da seama de unde I e -a ve ? •» ei 
vor arunca vina asupra unor fapte sau stări cu toT 1 ^ ?i 
de-adevărafa cauză a dramei lor. Iar noi nu-i vom în» î S,făine 
vom mâna spre disperare. Vom arunca pietre în ei ' 696 şUi 
Valia aduse supa, însă Icnită abia sorbi dotis’lîn 
Mâncarea i se păru sărată ca sângele.*) 9un - 

Mircea Streinul 


Cartea Legionarilor 

*** n. 

vom(a nestrămutata a celor vii ’ or # 

?J£2ţ «s & Ari&ri} 

2'S l bu î lunl de zile ' v™ lupta lanltntrroT- 

de mine" “ ‘ an ‘ CopUt de azi ’ vor f‘ '“PHIorii 

Robeif DubaraIe dU ucis n d h ' na,e ? a ' riei S3 ' e de ca P i(anul franc« 

-parale, ucis de un glon t german în ziua de 14 Iunie 

ragment din romanul „Luptă împotriva visului \ 


— 135 — 


. mptele dela Metzerele din Alsacia, merită să fie am ; n 
i9 35 n ' tlU ' cartea cea nouă. Pentrucă realitatea esenţială ‘ 

‘ ite J : duduitoare că^ţi, este conştinţa îngrozitoaie că neamul 
aCe? /crin^t î-i existenţa lui şi jertfa eroică pentru al salva Nu 
e î ,t-le&ând acest t.agic sentiment (unirea abia înfăptuită nu 
L fie numai un scurt episod trecător, ci să fie nimicită 
e ' nu vecii,) vom înţelege luptele generaţiei studenţeşti de 
P er ‘ lăi boiu, şi mişcarea naţionalistă pornită din universităţi 
^ llp te „ aceasta prin intensitatea sentimentului ce o străbate, este 
Ca ‘ eia acestor lupte şi autorul ce-şi povesteşte odată cu ele 
Cl n a lui tinereţe, a reuşit să ne dea sentimentul onoarei şi al 
P /alei eroice * Tânărul liceian * care ^ atmosfera tulbure din 
1 )l9 s e întâlnea cu alţi băeţi de vârsta lui, în pădurea Dob- 
( ca să se sfătuiască. ,Ce facem daca vin bolşevicii peste 
nr J;?« va organiza uriaşa iăscoală naţionalistă de mai târziu. 

' ' s tudert, înrolat în „Garda Corştinţei Naţionale - ameseriaşu- 
, C. Pancu va cunoaşte muncitorimea; mai târziu va vorbi în 
/ ar j im ent, cu acea atitudine netă şi concisă ce-l caracterizează 
j foamea şi seteaţde dreptatea - a celor împuşcaţi laatelierile 
Griv ţa. Totuşi, deşi pătruns de dreptatea* muncitorilor ş\ cu vâ- 
d ;’ tă aversiune împotriva castei bancherilor şi a oamenilor de 
afaceri .aceste păsări de pradă ce pândesc deasupra societăţii 
omeneşti’, — nu va ezita un moment de a osândi cu asprime 
mişcarea muncitorilor, când sunt organizaţi să-şi renege propia 
lor naţionalitate. „Nu se admite ca pentru dreptatea ta să sf㬠
râmi în bucăţi dreptatea istorică a naţiei căreia aparţii - . 

In luptele ce se vor concentra la Universitate, accentul, 
va cădea asupra problemei evreieşti, ce ridica la tându-i o serie 
întreagă de probleme - a pământului romanesc a oraşelor 
centre economice, culturale, politice (deci cine le slâpânes e, m 
mod fatal va pa/veni să slăpânească via t a unei na t mnl d.n 

acest întreit punct de 

păturei conducătoarei — probleme de 

dea viaţa poporului românesc. rvcemb 1922 îl 

Când, vestea mişcărilor ^ undi 

aduce acasă din Germania unde-şi autorul simte lu* 

abia se auzia vag de un tânăr zu 8 ra J ilum ’ ina ţje colectivă ca 

mina biruinţei: .Un n > are J loment d inta „ e coase, tn care o 
lumina unui fulger în mi|locul unei nopt ului -. 

tinerime întreagă îşi vede linia de viaţă a e. şt a « 




Pnn o intuiţie rxiraordiraiă, dă orientare 
cesfor mişcări , care trebuiau să se transforme L , dtfini *iv ă 
fională a întregului popor român, pentrucă nrnhi ‘ ° mi §ca re * a ' 
este o problemă a întregului popor şi Universi^* 8 
poale rezolva". După In/itejarea Ligei, f„ Mari 1 2 ? ,l »Mr| 3 
«rcăr.Jeee'e mai grele. Evreii, prin perfidia or , ' " Wn ?„° 
apară/ow românismului şi denunţă tineretul «o? 6 eri jea 2ă ?' 

manii lui. Puţinii dintre politicieni c° ru f, t,0na,1 'st c a * 
a„e mijloace ciandrstb/ de cc^i" " ^ 

-eş", cad ,o cursa îolinsâ. Lovituri după loviluri”-^* *Vr 
dreplur/lor polii,ce Evreilor, după alâira , . uri - Acord», 

frăsnet. Autorul notează scurt- M'a rwt V/ f e ' cade ca ' a 
congresului de,a Câmp»-^ epLZT <Sf 

lovituri de cauciucuri şi paturi de armă iar 8 J de Nord « 8 
aresta),-. Revolta demnilăfii omeneşti calculă ^°^ uc ât°ri| ,„ C “ 
comp,Olul din Oct. 1923, o .încercare derLuJ 0an - »4e 
vcască drepl pildă genera|,,lor viitoare- C f s i r™ Caresâ *«! 
Manctu, după regimul acela de barbarii — 1 pu 5 c area ]„■ 
«esl spontan de legii,mă apărare, dar si’ e„ , ® Pa ' e ca Un 
voi,e, îngrămădi,ă ia Sufi eie P , ce spâ^ re- 

După dtstrămarea Ligei, neoutândn 5 6 Udării. 

Prin creiarea unui bioc al tineretului e-un i uJ a - VeCheami 5care 
,ue la 24 ianuarie 1927 îo .Legiunea Arhanr»- â ' :a I re?,i se consli- 
asia, se începe o nouă epocă istorică E - gne U ' 1 " Cu 

c f.‘ toţi la un ioc nu aveam ban 

Plicur, ş, mărci. Pare că Dumnezeu a vru, o rebue P e »'ru 
?' biruinţa legionară, materia n’a avut „,v 3ra e că în '“Pta 
condnuă cu diferite obiective ce se rea ; - "" r ° St "' Lupta 

revistei .Pământul sirămcşesc" cumnă ' rep,a ‘ : apa N't' a 
• Căprioara-, înfăptuirea .Senalu'ui Leoto^ t “ nei ca mionete 
mm ce s'au remarcat fără eZ. u- L 8 ‘ 0nar -format din oa- 
ganizează pe sistemul .. cu fbulT InmoT*" Le ® iuneaaa or- 
«rabia în cânlecul .Scoaiâ scoală 2 o g,0narii trec % Ba- 
iMsramureş. . Me rge|i c« | t f ®«, R ? el ' ; apoi ia 
ne t» arbitiu pe once ’ f v,z, ^ti Maramureşul. P u . 

d,ca D e admisibel ca f n tara Rom 3 ' n ‘ rea£ă ' ?ă ,ăspundâ 
CU Românii ceia ce se pLce^ T’^ Să 56 pe(reacâ 
birum|ele din Neam) în 193I J“ T Maramurf 5“- Luptele şl 
epică mârâţie, aduc a doua !t 3 . 5 T ‘" ova f din 1932 de o 

‘ă? £ 


— 137 — 


rnuări» jertfei marilor mucenici ai neamului". Ui 
j a) â a fVchipa Morţii, ce ia fiinţă în 1933 „ca expresie a 
a ,ş ul ei ’ spirit* e întâmpinată cu mitraliere deşi nu face 
unei slârl f t m erge ş» cântă. La Reş : ţa au loc mari concenttărl 
altceva deCc litare ş i autorul căiţii e oprit să ia contact cu a\e- 
de ,0, *% ml deş% - e le S aU Perfect le S al * Dar pentru noi legile nu 
gători* să ‘ Q^seşte la Teiuş pe tatăl său, lovit în cap de 
mai exis* • de sânge în casa unu } ţâ ran . inueaga Echipă a 
| an darmi, P chisâ şi încarcerată în temniţa lui Horia. 

M°'t ;i \ e $ g aprobă apoi, construirea digului dela Vişani, 

L * numai o recreaţie sănătoasă; era chemarea tinereţii 
*N U era s i u jba marilor nevoi de faptă sănătoasă. Era o edu- 
fl ° aStre 1000 de tineri în direcţia constructivă, Era un îndemn 
ca * ie 3 alte 10.000 de tineri. Era o şcoală pentru marile mase 
pent 7 e care stau ani întregi cu podurile rupte, cu drumurile 
P°p u * aşteptând să vie statul să le facă, atunci când numai 
SUl ^ a singură zi, munca lor comură le-ar putea repara. Era un 
întl 0 n p en tru toată ţara şi un îndreptar pentru acei cate-şi pot 
■ n . că o Românie puternică ar putea ieşi din mâna altora 
ima u°din mâna noastră a tuturor*. Cu toată aprobarea, legio- 
Şl » concentraţi, sunt culcaţi în noroiul de două palme sub 
"merirţarea mitralierelor, unei companii de fjandaimi şi apoi 
,m al trata ţi sălbatic, legaţi şi aruncaţi In închisori. Trebuie să în^ 
l i sâ dteşti cartea în întregime, ca să simţi toată revoltaşi 
asiunea concentrată în rândurile ce urmează: ,0 stare de 
Lăsare generală in care simţeam cum se rup toate resorturile 
răbdării şi stăpânirei de sine. Mi-am dat seama că totul crap& 
?n iurul meu şi dacă pedeasupra ar mai veni o singură palmă, 
ea ar duce la nenorociri ireparabile. îmi venea să strig din a- 
dâncul sufletului: „Nu mai putem răbda t“ 


Cartea aceasta nu se poate rezuma, nici nu se poate po- 
resti • cartea aceasta trebuie cetită, trebuie simţită, trebuie trăită. 
5 frumuseţe a ei este alternarea de episodurt dramatice, de 
upte de suferinţe, cu marile vederi de ansamblu; întâmplare 
lramatizează idea, tu aceasta dâ semificaţie episoduiut povesbt. 


— 138 — 


Apoi darul aşa de mare, de a prinde esenţialul unei 
şi de a -1 scoate în evidenţă înfr’un mod scurt şi c Pr ? b, em e 
cu o logică de fier, este un titlu de glorie al cărţii Uprinză 'or > 
pornită din Universităţi, pentru rezolvarea problemei 
pe măsura obstacolelor întâmpinate fsl depăşeşte h e . Vree ŞH, 
deia care plecase. Problema evreiască nu va putea fi° iec, * v u! 
mai înainte de a se rezolva problema politicianismului 201 ^ 3 
Dar politicianismul ridică o serie întreagă de probleme* r0tn ^« 
râie, în primul rând democraţia bazată pe principiul ^ S,Uctu ' 
O elită de ori ce fel, n'a fost determinată niciodată pri eC *' Utlei - 
ci numai prin selecţie şi numai elitele au îituiţia 1 n -, el ^ ie 
viaţă a unui neam. Capitolul acesta este o sinteză d 3 ° r 
limpede şi concisă, o înlănţuire geometrică de artumpl Vâr,1,ă 
nitive. * nte defj. 

la cartea aceasta nu vom afla ceia ce se numeşte 
nete doctrinară care nu de puţine ori drapează o dezolant?^' 
răcie de cugetare şi o lipsă totală de personalitate r Să ' 
aceasta, e o carte de iluminaţie lăuntrică. 

închisoare după inchisoare, suferinţă peste suferinţă 
goană după prigoană, aduc marea ideie revelatoare • ! ^ 

nea e omul, nu programul politic*. „Formarea unui nou 
aceasta mai întâi şi până atunci nimic". De aici acea * * ^ 
educaţie legionară de aici asprimea neîndurafă faţa de trărf^* 
„Trădarea ne-a măcinat puterile neamului. Noi Românii 
ne-am aşszat niciodată cu arma în mână în faţa ei • d * * V 
a prins rădăcini, de aceia trădătorii s’au înmulţit pi-'toate căt 
nle, de aceia toată viaţa noastră de stat nu e decât o L?' * 
permanentă de neam*. 0 <rădar e 

• 

Valoarea că'jii slă şi ’n marile ei calităţi literare 
Poate că se găsesc unele scăderi din punct d#> «*■< 
el stilului, dar sunt căr|i desăvârşite ca cizelare a fra *i T? 
tuşi asta nu le opreşte de a fi fade, meschine pl cHcoa« 
acest fel de literatură vei găsi numai sentimpni/ ? ° ase * ,n 
când in cartea CâpilanuhA o 

le simţ. mişcat, răscolit pânâ'n adâncul sufletului *' * 

scrie detpmpâSf shâmosesc 0 ^ 6 ” inSpira,e ’ mai a '« când 
.Mec. Românismu ui' IcTttTJnTZ ■ ^ deSpre Ia 5“'- 


trecutului. El simte pretutindeni, pe străzile laşu- 
sirr.ţn 1 vîu a v&lle munţilor înalţă, duhul martirilor şi- al 

lu i însbăio^, j nQstru E Q leg âtură oiganică, spontană, pro¬ 
fund suf|ftea , SC c*crie Se părea că suntem umbrele acelora care 

Irtt x U ne v.emuri’pământul Moldovei*, 
apăraseră pe su{erin ţ e le, tortufile morale şi fizice sunt prinse 

AreS ntprnice şi uneori sunt zguduitoare prin sinceritatea 
în pag»n» P efii auz it prin zid; Moţa*. Are o intuiţie 
simpla a e v a carac teristicului şi doar asta formează ar- 
vle a pt* foarte greu să nimereşti tonul natural al convoibiri- 
tistul; Esl * tirei dacă eşti lipsit de această senzaţie organi- 

,or ? ‘ 3 ca uneori energia stilului e diluată prin sentimentali- 
că . Poate e rar> pagini f rutn oase sunt acelea în care 

dar pnntrastează cu scurtimea şt energia frazei „Tinete- 
emoţia con at toat ^ a înă buşit toate In sufletul său. 

‘ ul a “L ă după atâţia ani, dacă aşi voi să dau un sfat tumii' 
Acum in. ; _ V(j de acei ce ra t,dă!“ Uaeoii mânia netnpă- 

aş , * sufletul autorului împotriva Evreilor (e o aversiune 

C H 5 ncă dincolo de raţiune, e sentimentul arianului ce se deose- 

, vederile lui etice fundamentale de neamul evreiesc şf 
.'„ti, iotului ce se revoltă împotriva sacrilegiului morminlelor 
slăvite) izbucneşte în impercaţiuni violente; .Am cunoscutade- 
v ă aţele sentimente ale acestor venetici pe care ş. le-au desvă- 
nor fă ă nici o reţinere, în momentele in care ne-au crezu» do¬ 
borâţi la pământ, lntr’un an de zile am învăţat atâta antisemi¬ 
tism ca să-mi ajungă pe trei vieţi de om*. Incisiv şt net in ra¬ 
ţionamente, alteori plin de căldură şi de sentiment, aspru şi 
tăios faţă de adversari,— autorul ne-a daţo carte mate. 

închizând cartea, mi-am Întărit convingetea că legionaru¬ 
lui e cel mai important agent ai unificărei româneşti de după 
lăsboi. El a topit urmele lăsate de diversitatea soattei istorice, 
la o temperatură de înalt pitriotism. „Ani de luptă studenţeasca, 
de frământări si suferinţe comune ale întregului tinere al ţări., 
realizează o mare minime: restabilirea blocului sufletesc al 
neamului, ameninţa» de incapacitatea de solidarizare şl conto¬ 
pire a bătrânilor în marea comunitate naţională*. 

Şl măcar din punctul acesta, trebuie să-! «m cu toţii recu- 

noscători. ^ _• a a_ 


— 140 — 


Românismul din Nordul Bucovinei. 

In numărul frecuf al revistei noastre am vorbit despre 
mele de obârşie românească ce s’au mai păstrat în regl Un nU " 
noastră. Dar şi graiul românesc a lăsat o mulftme de urme ** 
nordul judeţului Cernăufi. Limba ruteană întrebuinfată aici ^ 
sedă un număr însemnat de cuvinte româneşti. 

Iată numai o mică parte diu ele scoase din lucrarea 
noscută a preotului Dimitrie Ţopa: 

Antal (măsură veche = vas mare, cuvânt întrebuinfat 
mai la răzeşi), amar (amarnic = sărăcios), ales (se pronunţ"" 
azi vallo), alr'oancă (la răzeşi), armăşar (se pronunţă harmasart 
arţag (harfag), arvună, bădiţă, bade, buhaiu, bucată, bucâtlr 
bucluc, buclucar, bursuc, bordeiu, bondifă, baer, (î n limba ru* 
teană baiuroc, plural baiurche), bumbac, batjocură, brânz"~ 
berbinjă, (se pronunţă berberetă), culeşa pentru mămăligă, cu* 
leşer, clacă, căpăstru (se pronunţă capeistra), ciobotă, cioban* 
ciolan, cir (un fel de zeamă ciorbă), cerdac (origine slavă 
întrebuinţează însă numai Ia răzeşi), confituri (dulceti, la raze 
cimercă (haină Ia răzeşi), cheptar (pieptar), cuşmă (se între¬ 
buinţează şi cuvântul slav: şapca), colivă, cergă, cătrintă, cân- 
tar, cârtită, cucoane (Ja răzeşi), caş, cătran (petec), coş,' co¬ 
şarcă (de origine slavă), dăjdie (se pronunţă dajda), dijmă (se* 
pronunjă dejma), dulceaţă (Ia răzeşi), dărab (se pronunţă da- 
raba), delicat, divan (la răzeşi), dobu, dobaş, drâmbă, droaie" 
drugă (se întrebuinţează verbul drugate: a suci), dascăl, eco¬ 
nom, extra, execuţie, familie (mai ales la răzeşi), falce fel* 
Moiu), farfurie, farfurcă, frunte, de frunte (fronfovei) la răzeşi 
fortuna, fată, flăcău, fleac, folos, folosi, fală, gireada (de oricine 
slavă), gaură, gherlă, ghizdan, gâlcă, hambar, horbolă (se pro¬ 
nunţ horbotcă), horn, homar, hotar, hărdău (se pronunţă hăr- 
gheu - vas de făcut mămăligă); imbricioc (imbric, întrebuinţat 
la răzeş, . imaş, isvor jilărie. jilar (de origină slavă), jurat, 
ava, jmt,|a, jugan, leli|ă (la răzeşi), liliac, ladă, loc laită 

a'lb d ma T" r '‘r’ labi ’ labuŞ (albuş) numire Pe Câine 

b, mai (particula pentru comparativul adjectivilor d. ex • mai 

dobre, *■ mai bun), mămăligă, mălaiu, min/ean (o haină)mo^at 


— HI — 


s cnz de albie; cuvântul slav matka, înseamnă ma- 
f‘ n ţ S j na albinelor), macat (numai la răzeşi), nadă, naiba, 
jaucă şi r /^ vOS (de origine slavă; se pronun\ă norov, noro¬ 
ci naş- n ‘ r ‘ Q y netrebnic, oca, ocară, ocarete (a ocări), o\âl, 
vestei). ne J^ nă p .ă ş i (praşuvate), preţ, pro\ap, plută, plulaş, 
poarta» P° ’ pa gubă, pivniţă, (de origine slavă), parte a 
prispa. putina, pază, a păzi, pălimar, plăvan, iâiboiu 

prăji (P r ‘| ] . esul ) > ra păn (se pronunţă reepavei) sapă, a săpa 
(aparat e ^ ^ pronun ţ ă S ucate), stodolă, şip în înţeles de 
(sap !,’ n limba slavă ş’p înseamnă ghimp), şişcă, statornic, 
siiclă ( in siainei), scutelnic, tăpeean, toloacă, traistă, teste- 
(se pronuni _ larnUâ ţ elina ţarină. tartă, tavă, (ta răzeşi), 

"' e ( * Iriioiu ură, urdă, urmă, vaită, vălrar, vătai, vever |ă, 
le,l " Cn ’ Me origine slavă, îa Gelitia însă se spune primatului 
voM^naclalnlc) vadră, vamă, zestre, zădă-i, zamă, zarzăr, zgar- 

da ' 1 '|n 9 că n 'mu\’lă°vre ( me dupV slavizare populat a dintre Prut şi 
' oreponderenta Românismului, ce priveşte 

NlS ' r i U '“superioritatea cullurată. Biserica românească (pe 
irad'ţ'a § P , ^ muU mîl românească decât azi tn 

a fericite ale (igă dei democratice) pe care o numesc 

iîTiS'i ....... ««• «e.,— •>»“ 

viaţa românească. vreme repre zentalâ in 

Regiunea aceasta a fo ^ Bucovin ei prin depalatl 
parlementul dm Viena c începutul seco- 

români (Hormuzachi, Dr. ancu Zota). legiuita „ e şi 

lulai al XX-lea au început sa. i»> e i ec torale nu nu- 

Ruteni. Cu ocazia Corman. c^m <... ivrt un 
mai pe baza leritonala ei. ' ’ irea austriacă la compu- 

tapl semnificativ. Dând ad,ca «lăţean liberlalea de a^şi 
nerca calastrelor naţionale liec ^ u ‘. ca T“ sc(1 e, o mulţirne de 
alege calastrul naţional, in ţar din(re p ru t şiNlslru 

gosp idari şi mai aies din- ^ Şi * a 

.au cerut să f e trecuţi a cataslr 1 ^ ^ cura 0 pretindeau 

văzul că numărul Rutenilor n austriacă. .. .. , 

J „ cum o arăta statistica oheuda aus de romanitate » 

’ M„ m »i Dut.n puternice suni „„„„Irudia locuinţe 



— 142 — 


lor şi datinile ce se află Ia locuitorii în(re Pruf i ] 

E adevărat că mazilimea şi răzeşimea şi- a ^[ istru - 
port înlocuindu-1 cu cel nemţesc din oraş. I n bise™-* V!ecî ^iu^ 
din Răpujinel zidită în anul 1789 de către boierul d Ca de > ? afră, 
sile Mereu cu sofia sa Maria, se află chipurile I 0 6 f aco, ° 
în costume de atunci (zobon, antereu, tulpan) f 0 *1 îmbr ®caf e 
strate pe perelelor Pronaosului în pictură de fresc 6 bl ° e pS ' 
A rămas însă la ei celelalte obiceiuri şi datine°* 

Casă răzeşească fără cerdac nu vei află. Nuntă fă ă r ° mâne §U. 
mânească nu s'a făcut niciodată. Dar şi ţăranii * î° r5 r o- 
c ei ^ origine slavă au portromânesc, cusături roma 1,0,1 
Rutenii de peste Nistru au port’care* se e,c •• 

pmtul Rutenilor noştri. Ei poartă de ex. cojocul / bc?le de 
lat la grumaz pe care (ăranii ruteni din Buc vin» 1 ° 9uler 
,bogorode|a* şi dacă vorbesc de un ţăran , 8U pore cli| 

zic: .cel cu bogorode|a‘. ' de pesle Nistru î, 

Şi datinile la botez, nuntă, înmormântare Darn .,„ „ 
Crăciun, sunt fot româneşti. * P as as » Paşte, 

COZMENf, plasa Şipenifului S 

Orăşel situat la vreo 12 km dela Prut în « 
a Bucovinei. A fost capitală de judeţ austr* ^i 63 apuse «nă 
prelurei Şipenifului şi judecătoriei de ocol Sc 1“ * Sediul 
neasca (Moldavische Triviai-Schulel înf • , 7 ° a,a moldove- 

prefăcut cu timpul (1850-60> în „ni oerma “ ' 78 °- 

ral ruteană. Mai târziu se înfiintă si , no ‘ rulea "â 8 P°< cu- 
Oricui lui Ştefan cel Mare ara, că 1 i, 0 " ',T rU ' e8 " ( ' 90 °>- 
proprietatea Episcopiei Rădău|ilor încă dene . 'T^ 10 '' 8 fost 

dru Bn». Acesl uric s>a prezenta, în mPU Alexa "‘ 
Pentru constatarea proprietăţilor a - d on . g,naI Comis?unii 
(Acta granicialia «om P Vl) ne,a ‘ t,,0r d,n BuCOvina în «nul 1782 

PropietaruJ moşiei în anul 17R? p • 

Numărul familiilor în a„u, ^ 

* " * 1780 ... 190 - : M 

, l • * 1786 • • • . 188 

I*is/a familiilor n. n ” * 1926 •••. 1014 

Pul de fafă: CU nume r ^âne şti şi număru] lor ţn 


— 143 


lt Andrii (ciuc) 

2 Aposfol (iuc) 

3 . Bâetul . 

4. Banul . 

5. Bejan . 

0 , Bulig® • 

7 . Cantemlr 

8. Colârla . 

9. Creţul . • 

10. Cardinal 

11. Cuptior . 

12. Cocea . 

13. Dumitraş (ciuc) 6 

14. Focos . • 

15. Gavril (iuc) 

16. Origoţă . • 

17. Gură . . 

18. laţura 


13 

13 

2 

. 1 
. 17 
. 10 
. 18 
. 1 
. 12 
2 

. .2 
. . 1 


.2 
10 
13 
10 
5 


19. Jucican . . 

20. Litvin (ciuc) 

21. Machedon . 

22. Nicul (iac) . 

23. Prisăcar . . 

24. Pihul(iac) . 

25. Piftărian . . 

26. Pleşcan(iuc) . 

27. Sandul(ovici) . 

28. Severin . . . 

29. Scutelnic . . 

30. Taşula . . . 

31. Tatulici . . 

32. Ţurcan . . . 

33. Văcar(iuc) . 

34. Veghere(iuc) 

35. Zaharie . . 

36. Zăvadă 


15 

28 

12 

7 

. 2 
. 11 
. 22 
. 2 


2 

4 

1 

1 

3 

. 2 
. 1 
. 6 
. 2 
2 


8 laţuia .... - -- 

Suma 307 familii. 307X5 sutl.=l535 suflete. 

In Cozmeni trăiesc azi şi mulţi Evrei, Poloni şi Germani 
loc cam 2000 de suflete. Neucrainenii au deci şi azi 
r^maioriiatea în acest cuib al irididentei ucrainene. 

Sub stăpânirea românească nu s’a făcut mult pentru re- 
„mânizarea Românilor rulenizaţi din această localitate. Liceul 
omânesc nu-şi îndeplineşte menirea cu ţoală munca P r « stata 
e bunii profesori români. Elevii din acea regiune absolve^ 

• 6C estui liceu rămân ucraineni şi sunt agitatori pnmejdi ş . 

numai doua fapte. Uirecior * minoritarului guverna- 

neaoş dl. Romaş, care nu -a c °* we fUs Mironovici, fost 
mental a fost mutat şi in ocui ^ reintegrat în învăţământ 
invătător, român bun nu poale sa f.e r fl ' { . reintegrat 

cu toată activitatea sa românească. p ioIlaliste> care 

trebuie să le bucuri de ^ , 0 ““ sub siăpânirea austriacă 

cer însă pentru aceasta, s r a T hoiului legionar ucrainean 

mare agitator ucrainean, m timpul b ’ ® ro . aemot |»»ee. 





— 144 — 


Or domnul Mironovici era sub stăpânirea au • 
bun, are un bunic care a luptat în războiul d! Ro m » 

din 1877/8 ier singur a fost legionar român i af - II \ dcpcr »d en |^ 

Pe d l Mlrono^'* 


singur 

butii d 1 deputat Marcu să 


NOTE MĂRUNTE 

Zilele acestea au fost aprobate noile statut* 

t ă t i i Mazililor şi Răzeşilor moldoveni din clrnăut * S 0 c i e. 

Dăm mai jos articolele cele mai interesant oi ‘ 
susnumite: interesante ate societ| tii 

» Ari. 2. înaltul Protector al Societăţii 
zejilor moldoveni esle M. Sa Regele Caro! II M ,lor 5' Rj. 

a) reromâiizarea cât mai grabnică a •, 

din judeful Cernăafi, Slorojioet, 8 Holin şi M^ramurl 0 / ru,eni «t, 
s âni culturale şi economice a acestor Români T?»i« , ,ldica 'ea 

ales a agranifei de nord din punct de vedere etnic culiîf 3 ! mai 
k) trezirea conştiinţei de oricine la a 
vechil boierimi si răzeşimi moldoveneşti prin conserva!p S . C , ei,den t ii 
credinjei, obiceiurilor şi a vechilor drenlurl f w [ varea Iradiţ ei 
blocul vechii elite naţionale pe loalf ffiWea MoM' Se - 
covina Maramureş Moldova propriuzisă şl (8 “- 

Moldovef cu * Bn Nord “' 

câotărefj bisericeşti si alţi sluibasi de nTia?™" 0 * 3 ” COmi| nali, 
Penlru aceasta, societatea va «datoare sâfl r e / n i C ? ro ™«^ 
caz, special pe lângă autorităţile competente rvină 111 fi *Mre 

săn in grupuri mii mari de copii proveniţi din, depla ’ 

«■— 1 ^ToU'ri 

a înt^eto' cas^'natTonale/btoltotoci'^mîfzee^lc 3 ^ da '° rla de 

de judeţe r â” Moldove? Idtregitelf f^Mar'a *' ‘ 0al<! ca P ltalele 
faffln^ea r tribânc"mari e de â sfa â t f ^“^^competenle pentru 

sâ'se^colonizeze'^aijol’ &K K 

oprirea srtlbădioT'nU^tofdf^amihe com P elen,e Pe»‘n» 
istorice ro.nâieşli / en l ; , “ lilf slră| ne cu nume vechi 

““ - “s a 


— 145 — 


.. A „urnele vechi româneşti care au fost schimbate sub 

se rectl, i'i C e st.Sine. 

s lâpâ n,n . intensificarea cultului glorioşilor domni moldoveni, 
g). P al mi Ştefan cel Mate, care va fi şi patronul societăţii, 
in speC "nn congresul anual pe care societatea îl va ţinea în 
h ii la Putna în ziua de 2 Iulie, în scopul comemorării 
fiecare, al «i al menţinerii contactului cu toate sucursalele 
jnarelu 1 P aj^iate din Moldova întregită şi din Maramureş 
şi 80 S aceste din urmă a trimite la congres cel puţin 2 delegaţi 
având ae ^ CO ngres va fi prezidat de preşedintele societăţii 

de ie din Cernăuţi şi se va putea ţine cu oricare număr de 
centrale ^ ya discuta cu ocazia asta situaţia societăţii în linii ge- 
uiembr 1 * j ^ va de iuj era asupra situaţiei naţionale din re- 
nera -f.n »riclitate ale Moldovei întregite şi ale Maramureşului, 
hotărîri în consecinţă. Se vor trimite după fiecare 
luância- memoiiu lămuritor Majestăţii Sale Regelui, Gu- 

COI1§ mUii tării cât şi Mitropolitului din Cernăuţ. 

VCrn Pentru cunoaşterea Moldovei întregite se vor ţinea tnafaiă 
j t congres anual, şi congrese extraordinare, odată la trei 
de - at ronsecutiv îa următoarele localităţi: Sighetul Marmaţiei, 

? n ’i Mărăseşti şi Cetatea Albă. Toate aceste congrese vor fi 
a de excuisiuni pentru cunoaşterea monumentelor istorice.* 
Urm Din aceste trei articole putem vedea că Societate Mazililor 
ci Răzeşilor moldoveni, se pregăteşte pentru o viaţă nouă şi 
♦ nmnasă In cutând Societatea va îndrepta un apel către toată 
Rnmânimea moldovenească, un apel care credem că va fi as- 
“Xt Toţi care sunt de origine Mazili şi Răzeşi au datoria să 
se insciie în a-eastă societate ca membri activi tat ceilalţi ca 
membri sprijinitori. 

Comemorarea unui mare Român. La 1 Noembrie a. c. sau 

împlinit 100 Ro- 

profesor universitar loan a u .... . g^jnescu a fost come- 
înân, care a fost şt P'f literatura 

morat cu ocazia aceasta de Societatea \ fost de la 

poporului Roman din Bucovina, ca^ ^ ceUbrat un pa . 

începutul acestei societăţi PjjJJ* Cernăuţi; al cărei epitiop 

rastas în biserica sf Paţwchlw din J ^ $pfe 

era credinciosul Sbieia . iar ... B ! C ovina a încetat si mai fie 
şinea acelora care conduc azl ® uco ^‘ ăt teaaces tei mari per$ona- 
teatru naţional—au vorbit de sP^^emnătat^eaac^ Qf AlecuPr0 
litaţi domnii profesori univers • puţini am avut. 

copovici. ion lui Oh. 8b«. «tate&U din Ce,- 
Familia sa era una din cele câtev ţa i q foim4 austiiwi*- 
căuţi, încaie n’a putut să P ătr “ nd ^ . tâtea suflete ale acestei 
mul, care a pervertit şi a ,m aQ . dupâ unire desvol ) a « ea Il n n < î{I 
regiuni, oprind chiar azi 20 * ă regiune nenorocită, und 

snală a poporului nosttu din această reg 





— 146 — 


se mai face deosebire între regăţeanul venetic «i k 
— gal/ţ»aiiul autohton. * ° UC0Vlne atiui 

Noua reforma a Ministerului Instrucţiunii, I n CUrâ 
rigoare ncua reformă a acestui Minister. Una din n* n( ? ,nt, â în 
ale ei e descentralizarea. Regiunea noastiâ va S âr * ! e bu n * 
lân[ă foitele judeţe robite de Austriaci şi judeţul H«n Prin< *« d* 
Dorohoiul, şter gându-se astfel vechile hotare. O ai»a °'® a ' a si 
este faptul că în fruntea regiunii şcolare va sta un P f te bu "â 
general care răspunde el pentru starea învăţământului /i; pe ct 0r 
parte. Românizarea învăţământului primar prin sena» aCta $lă 
mentelor st/ăine din el, desfiinţarea liceelor comuni*»* 3 «le- 
de sfat şi a celor particulare, trimiterea învăţătorilor n S *' nut e 
străini dm regiunile limitrofe în părţile româneşti ne,,» ns,0Iia ii 
aceste regiuni de agitaţiunile lor, îofiinţarea deerâdinia a fe M 
pe lângă toate şcoalele primare din satele înstrăinate *? e Co P il 
numai câteva din problemele vajnice care se ridică î * * a, ă 
lui inspector general. Acesta va trebui să încetez» «",* a n °u- 
regionalis'ă care nu-şi are nici un rest pg acest năK poI,lici 
românesc. Aplicarea bună a acestei reforme va aduce rî-, u e P hiu 
şcolii româneşti. Totul însă depinde de omul oe el ! , blne 
trimite Ministerul. O vi d T * a 

Dă Doamne mintea Românului cea de pe urmă Ziar*\? P a * 
că un numeros grup de parlamentari din toate partidele 
au luat iniţiativa întocmim unui anteproiect de leee ner?° ,tlCe ’ 
gurarea şi întărirea graniţei dinspre Ungaria, pr? n ’ JSÎ!? asi ' 

^r» e w em f nte r y rT,ânf Ş tl P e 0 adâncime de 100 km. Viitorul 
lect de lege n ar treoui să prevadă acest lucru «î nani u pro * 

lele de Nord şi Est ale Tării ? Trebue %â aslent/n. ^ e ' ani ' 

când duşmanii ne vor pune In discu|ie graniţa de* Nord°n. en i' Ul 

a ne gard, la fnlâtirea ei prin colcnizlrea™ elementemmâneşîf? 

înda.fdl^ { W f 

c P âT„“ 

fllipiil 

insbăinate iar elemenT^f C ’• 1 n .? armI » Perceptori, etc. în satele 
în Moldova sau Muntenia Toaleta aici trimise fără excepfie 
aproape în inlreglnie rernmlnL. . b “ c ovmene erau astăzi 
trimişi în Vechiul 8 Reoai ° a,amza,e > lar intelectualii minoritari 
Statului Român. Rega ‘’ erau cel ma > devolaţi funcţionari ai 

noi şUumTCnetSj^h'r'' C “, m s * nM ,âdă s,lăinii de 
«nune ptiviască baljoconlor când noi singuri le dăm 


_ 147 — 


X nare boul din Piaţa Unirii, care striveşte 
• m boliî talâ „ 0 .nmul o ii fiind (ostul imperiu Austro- 
Ce/'^, b Vultu'-^. ul România, stupidă inspitaţie a mar 
p.f; 0 pl'V"l probabil. R°'"“" umenl , i„ | 0 c să ne im- 
? b .“'iare a ii dica ‘ a “e ţ„ ioc să se ii ridicat un mo- 
maes ia noa strâ c ! . a b care s’a realizat unitatea noastră 
ăU t ţS3 Fl'Xs urmâdm Să ne facem de râs, cu per- 
!>, V c * ,nad f piaţa Unirei. 

n»« io ;,î b0 “. „tătarilor prin examene. Oricu, îi este 

Si5,£ Selrrl! onarea i J" buchială după care se ţin examenele de 

«‘ ,n0? | C iv , at S V' e ^ , ® dU l uMeMe^xamene este preterat acela cate 
d« , ‘ n, ^ 1 e oricine câ la‘ , din aintea examenului, şi-a negii at 

,^'âtiva ani de a P os '°^ nafara conţinutul tuturor manualelor 
W ce ‘ ,‘,-nt'u a învăţă p noimală _ ţ na i n tea Invăţâtorului cate 
şcoal je liceu ş' Ş * . *ot timpul pentru înfăptuirile 

didaC f căndu-şi toa , ta , e , n !j| ma î eâsit timp pentru a buchi toate 
factice dtla 5 coa '. a c upt inse în manualele didactice. Cazul pe 
P* mutele şi reguleU cuprinse sţ^ţj luc . u _ 

căre i ^^ "matTlon cste director alşcoalei primare dm com. 
Boian^ni ^ l-iu .amanevreleP.P. din Zas.avna 

ll Decorat ci insigna Breaza 

c > FoS .‘ .“^"foarte bine* la toate inspecţiiilf, de D-nn 
d) Notat cu » . prodaniuc şi I. Georgescu. 

rtîr* «»*«^leevetţa şcolară 30»/„ a ridicate. Ură amenz. 

regăsit Sca o.'^.; t f't c t^şco C '> t 2 i«tţ. Să 

g r?nSt e iatco m alâ: muz’eu. cooperalivă şcolar ă. tarma- 

h) 6 Populaţia saţului ii ^‘^tame^de ddinitlvat. 
Răsplata ? Căzut de 2 ou la examen { a c 0 b . 

10 Decembrie 1936 a fost ^'^^‘si^ţire^tomâneascâ, în 

cernăuţeană în entuziastă atrnosfeîă de ^ lunu- 

post negru şi rugăciune. Cei 13 am ae^,^ stlâns să- 

nat înalta reculegere intenoa ă a^ |llc în co nştiinţa clară 

şi cinstească moifi, j or m arele ceas oe îsbă- 

că se apropie, prin jertf a de âng ^ ^ Conturează calea spre 
vire al românismului. Tot^m uriaşă creşte icoana Că- 

mult visata Românie nouă ş. ţot mai « ' eS tui «„eret care-şr 
pitanului, mântuitor de neam, în cu cele ale promoţi - 

identifică năzuinţele ?'în întregimee, ca elemente 


- 148 — 


După 14 ani, mişcarea studentimii e mio 
a neamului românesc. Anul 1936 alătura #« * , e ® de t*» 
den( şi, puterile imense de credinfă şi jertfă !î ,e 8 , on^ n,u,r e 
armata a naţionalismului: muncitorimea! Acm# f e,el de! S' 
3 ,ărâlimii ,ed ' 5 "P'a'«. vor 

Programul executai de către studerllm», U n|a 

10 Dec. a. c.. a fost următorul: 1) un cJJJ,® ^nâutea,,* 
un parastas fi amintire a morţilor mişcării nin U d,vin Urn!î5 ^ 
voi Ir statuia Iui Mihai Eminescu şi apo le 

Oăerghe Grigor unde s’a aşezat fuscrio ia de UCea l *ftlom.° 1 n - 
fost ucis de comunişti în ziua de 6 SentLmh*! marm ° r â' a U .^ 
Găeo ghe Grigor'. 3. In aula Uuvers.aă d e 1936 « 9 
denjimli şi-au spus răspicat credinţele direrîi? re2e,,,t "tu s , UI 
Sa vorbit (tari,ic Filon, preşid. Centruluistad r*‘ , boc “r1k 
rstoricul ni'şcaril nafionaliste, despre Păcatul tră i ,1 M, desp e 

ei, apoi despre plecarea cebr 7 legionari în frunţi 51 Pedein!! 
ra Canlacuz'no, în Spania. In delir de entuziasm CU , dl ' °ene 
aclamă marele gest al celor plecaţi să cinsti. , 
roman întru apărarea Crucii şi a lui Dumnezeu nUne 'v|de 

ec festival a fistic, d-I prof. Traian Brăileanu n- d f u| Unui se. 
luai al studentimii Cernău t ene. Acest mare dascJl 'f',' s Piri- 
nsmului rănâie neînlrecul în ce p lvecte marile a ! le 8lona- 
argumente ştiin|ifică şi de adâncă convingere * * 

apare, credem, şi îi „însemnări sociologice- Con, ' rin ta va 

_ Vasite '■ Posteuca 

CRONICE 

. sezonul d » toamnă am avut două exDozitii tnu. 
a d-Iui G. da Loetvendahl t*»hnice<îf.» înni;« «* J 
notat Şi în .lco n ,r- cealabă n diu, î P ?, ă ’ de , spre ‘"eam 
Insă dibuitor în concepţie si u.lon.l Fr : ,^' C0? ' Ull| mul, deşi 

ss rx p-îiss 

cobeşte S ^ - 

sâ-l remarce. ■ in ii?! !'* şl presa din Capitală s'a grăbit 

leşan, Ştefan cere lucrea't V i° m avea ex P oz 'l' a unul profesor 
9 ’ Cere lucrează - »« Prezent, la Cernăuţi. 0 nouă ex- 


— 149 — 


fpfl decât îmbucurătoare pentru viaţa cultu- 
tfturâ nU P oa !f Vu mult tămbălău a fost adusă la Cer- 
,: t ic de TvjUd n ° st, i U N? dat chiar „Voevodul ţiganilor** ... 
po\\ of 3 § din CU» , de pildă, s’a executat ca’ntrun* 

C <n' 6 «!» erie^ Un foi? tenor, Marlnescu, ăla de 

fl Sta‘ a d ?ca>c. d o P f!! acu 10 ani penhu studenţii jidani (în 
S-- N'" a ??'le uscau de tuberculoză .. .) lăcea 
cant»' ‘ ai noţjj* * CUŞC a suileuiului, iar doamna 

timp/ce se tot ansamblul, bine numai: domna 

c0,l ,‘ rescu - * V‘ n bucovineană dela Mahala, ml se pare), şi 

^ eS ia O e ° r ^ e x C !li fo voce caldă, geneioaîă). Din celelalte spec- 
P* te nl ,i ( L âtar u şt încă unul sau doi pe cari nu ni-ii 

baf iton . t enorui 1 - -P Excelent, maestiul Jean Bobescu. ■ La 
laC ?ntim <l l, P â •!?, n'stalat dealbinelea Jidanii: numai Ohrenstetn, 
•£iîf»onica-Ji au instaiajn ^ ayea talcnU Avem atâtea tar 

£ ohr , 1âT nmânfşti la Cernăuţi s Vera Mora, Aurora Brâescu. 

h. muzicale rom aneş asculta pe el în îo- 

rsaghin, T. Ta " z Tcâ idănească P ? ■ .Fiul meu, domnul 
\\ piohrilor . • • : oCU i bonom şt liber al d-lui V. Maxi- 

listru-, f avut e Comedie oarecare, construită fără prea multă 
JJilian. la {o . n ’ limp ce Teatrul Naţional* continuă să stea cu 
abilitate- ■ . ln ^oritarii desvollă o activitate foarte susţinută 
poiţtle i nchis ®» 5 e sl operetă. Ca mâne o să avem la Cernăuţi 
fn dramă, comed Ş Teatrul* nostru „Naţional* va refuza 
operă T^/Sită sau cu'înlesniri unu’i artist de valoarea 
’x. 1 dea sală gwuna^ sau trebuie Românilor teatru ? 1 

lui T. S -jidanii Ur noi să nu vedem de .re abâ 

S â se cultive J serilc j a ca fenea sau la altceva. Căci 

Eventual sâ n p , n0 astre foruri competente: extrem de culc¬ 
aşi suut °?° a fonduri mi se pare că le capătă şi Maca¬ 
rale (sunt şi^ nişte i » euri din P Cernăuţi, cari ar putea să 

beii . • •» nu "t nnQ rabtlă) 1 ■ Guvernul a făcut un proect pentru 
înjghebe o tiupă onorabilă) ^ tot 0 să aibâ mână li- 

organizarea presei. Sa vtd t l _ p sindicatul zian- 

be?ă. Cu sgardâ, tot no o să Hm. ■ „ Cernăuţi 

riştilor, prezidat de P pp ‘4L°; s R Su»â de gazetarul E. Vicol, 
o nouă asociaţie P r ® n res*a locală luptă cu multe greutăţi 
redactor la „Epoca . P. — , ’ Cehan-Racoviţă. Dacă-1 

materiale veteranul publicrst Const. Cenan« i ^ „ 

chiema Cohen-Rosenzw.ebel deh l •<de N D. Cocea. 

apărea regulat. ■ Am citit de cu H u, d j nos ma i bistial şi nţal 
N’am văzut ceva m atscâ r b o s, mail |° ei ‘ n “D. Cocea, car» 

vinovărctrmanualul de a, „ -“n d! Cocea nu merită 

ar trebui, să înfundepevratăpuscăia.^u. _ P orcina 

altceva decât un scuipat P e (ru g ea , jidorm C-Oenoami d.eîa 
„Nea Nae‘* trebuie arsă, iar ^ dlt °!r nl !//3 buneîe moravuri. Nu 
',Alcalay“ dat ln judecată pentru attntat la bune.e ^ D Cq . 

se găseşte nimeni să-l pălmurasc p ^ Cicerone; 

doş ? ■ Volumele de poezie ale d lor Moşanore , 








Theodorescu — diletante, nesemnificative n u- 
ca versul plin , amplu al poeţilor Dragoş VrânceaL Pe den 
Sfel/an, Aurel Marin, Iulian Vesper, Yvonne Rossin’ ^ 0n si 
A. Petre, Miu-Leica, George Dr umur, Emil Qiurnj., n ° n » in 
har ia sau Octav Sargeţiu, cari nu se bucură de r* c ?» £• Ar » ţe 
simpaticului Cicerone Popescu. ■ Asist cu strân®». an, a făr 
la fă ămiţarea lui Petru Manoliu, care începuse Jtîft de itu^ 
„România literară " şi la „Cuvântul". Era, uneori n, de Nmo?! 4 
Manoliu, peste toate disperările lui Emil Cioran’ ? ° Za lui pi* 15 

re ,eor,a chi! 
Cf ed 

Cartea învăţătorului Ml rcea Strei nul 

Din inifiativa preşedintelui societăţii .Ţara Sin 
sub îngrijirea sa, va apare o colecfle de căr|i cud en, * ulu| * Şi 
bleme ce infereseză nu numai breasla învăjătOreasr~ Zând pr o* 
orice intelectual. In scopul acesta d-1 Cicerone m’ dar De 
însuşi om şi scriitor de talent, şi-a asigurat conr„ C< î nic el 
fruntaşi ai scrisului nostru. Astfel No. 1, va trnfA . Ursu * unor 
vă|ătorii folklorjşti* şi va fi semnat de scritorul Ar». eS ?^ e *In« 
(membru al Academiei Române); No. 2: /Sen^.i 0r °vei 
prof. V. Băncilă; No. 3, va fi o carte semnatăde d 
cenic; No. 4: „Istoria filosofiei* de prof. Dr. V. Bo a ^ u * 
Primul număr va apare ia începutul anului 1937 rs ??’ etc * 
prinzând fiecare 200 300 pag., vor fi ireproşabile d^n e cu ' 
de vedere tehnic şi artistic. Preşedintele nostru roană Punct 
cari i-ar interesa aceste cărji, ca apreciind greutăţile înJ?® Cei 
meni lucrări sa se aboneze pentru 4—5 numere trimită k âse ' 

Za*iâvna. 0UmU ^ P6 adreSa S8: ° reCiunTa^coL^'ie"^ 

■ Ullimele numere ale Iconarului, se nrezints ... 
de reuşii. Remarcăm versurile, sludiul concentrat a d-luî r b " 
Topa asupra carpi „Pentru Legionari* şi articolul c^r* ^ eon 
redutabil talent de polemist, a D-lui Mircea Streinul. CU “" 

progres. Interesant arlicolul’D-lu^O^'vânîu Există' 6 . Un V - dil 
autoritâ|<i ?« Domnia Sa conchide că în fia .îi*. ° , Crl2ă a 
nu e decât o criză de educaţie.^Firesle un nnnM 8 / 1 " 0 ^' 11 
nou, dar care poate da loc li discut»!'" "|® 

volumuli eC v 6 ers C u!f af marelu f r r noe, IU h FranCiSC este 

nnl. apăru, recent în M ' rCea S ' r6i ' 

Aulorea 'promite. "" Ul Căr,ii da,ori,ă D nei E»«beta Hen|iu. 


— 151 — 


meu • Inresionant. cana ajungi, insa, ia capitolul, în care au- 
ch* af l Zretâ că n’a supt din ţâţele unei jidănci, ţi se tace pur 
t° rU ! niu scârbă. ■ O părere de rău şi pentru C. Manolache. 
şi sl - /Lne trurnos romanul .Sfânta dreptate “. dar îl sfârşeşte 
rare tn\ K nmcedee melodramatice si cu tendint* «rw-taii.;,. 


v înreoe iiuimw- ---- - # oia ^csie 

care inj v cu pr0C edec melodramatice şi cu tendinţe socialiste, 
jgtnenia » d un ma ţ d ăr de volume-manuscrise, ara constatat cât 
noutate şi bun simţ se ascunde în poezia regională, lată, 

Ia udă un elev de liceu, Paul l. Pătraşcu, ne surprinde cu 
de P r iu DJate naiv...:) .Infioră-i de strune-.Tânărul ploeştean, 

(Ufl rp âteanul lui Paul Constantinescu, luptă cu oarecari remi- 
con :Lţ semănătoriste. Se paie că, încă, n’a avut curajul să 
”mnă propriu şi cu totul adevărat, însă câtă speranţă nu ne 
’nduc* această strofă de umilinţă assisiană: .Pe ape moarte 
Răcesc ca orbul... E mâi adânc pe piscuri... Şi mă’nnec... Din 
[fjj * n hoit alerg la fel cu corbul... N’ara unde sta, îagăduie-mi 
"ii olec - Mai stângaciu, elevul Constant. D. Rădulescu, dease- 
menea din Ploeşti, nu reuşeşte să se prezinte publicabil. Totuşi, 
r multă ingenuitate îa versul lui şi sunt câteodată sclipiri argintii 
n strofele „Sihastrului*, încă un an,doi de Eminescu, Alexandri, 
Arehezi, Voiculescu, Radu Gyr, Barbu, Adrian Maniu, Mureşanu, 
Aurel Marin şi George Drumur — şi prietenii noştri din ploeşti 
v 0r putea publica la .Pagini literare*, „Gând Românesc 14 ,„Orien- 
tări" Şi „Iconar”. Alt elev, Vasile Petrescu*Laur (îl rog, însă, să 
ia la cunoştinţă că „Iconar‘‘-ul apare de-un an de zile...) di- 
bueşte între dinamismul nouilor timpuri şi câteva teme cam 
banale. O infuzie de Radu Gyr şi Aron Cotruş — îi vor ajuta 
desigur, căci are talent. Numai să nu fugă de ucenicie. Din laşi, 
cunoaştem „Trepte”, de V. Măcrineanu, care ne scrie şi despre 
nişte proecte admirabile. Insă haina, pe care-o îmbracă îa zi¬ 
lele de sărbătoare, trebuie să 1 oblige să renunţe la flori uscate, 
frunze căzute şi alte semănătorisme lirice, şi să scrie ca în 
poemul de bun augur „Pe iazul cu nuferi şi stele“, din care 
menţionez această suavă strofă: „Ce sărbătoare o fi azi în cer ? 
Dece-or fi întins albastru lăicer şi îigerii s’au îmbrăcat în 
zale-albastre cu cătă^ămi de aur, — nu de fier ?“ După încă 
vreo câteva trepte, V. Măcrineanu ne va da, în curând (ziua 
bună de dimineaţă se cunoaşte....), pe primul tânăr poet ie Ş ean 
de valoare (căci George Lesnea nu-i decât un pastişor ordinar 
al lui Demostene Botez-Adivorul). Dela Corabia, am citit »<Mlâ- 
diţe verzi”, de Marin Mureş, cu un splendid preludiu: ..str㬠
bunii Daci ne-au înflorit pământul. Cu sângele lor ca d, * 
colilor...” Din Marin Mureş ăsta aş puţea \ a " 

tregi, dacă domnii Pompeiu Atanasiui şt C. lacob nu , »^ar m 
crunta că le depăşesc larga Ţaiă a £ipemţului. . .. 

lamureş 1 Putină lâbdare, alât. La anul, poate raa ' P"”"" 
manuseris dela D ta şi e bine să nl-1 trimit 1 * ■ C 


cât de departe merge obrăznicia puiului de iidoafrs 
Ştefan Baciu, acest Dănvt imbecil şi cocoloşit n Ultl 

plagiază cu o neruşinare fnti’adevăr iudaică. Duoâi if a n aiv? 
şat pe subsemnatul, idiotul dela Braşov ÎJ ia la rârn I * a Paşi * 
destul George Drumur , care, deşi fără premiu dela c Pe «w 
sau C. A M , are ceva mai mult talent ca zece Bar? 5' s - & 
fornăiţi în imagini şi cuşen în politica literară. Bra*nu ă Ştia 
fan Oaie sau Başbuzuc crede că poate să scrie fără « anuI Ştel 
substantivul .herţog*, întrebuimat de George Drumur - 0§ea câ 
logicele „Solstiţii' şi publicat şi anterior, într'o revist* 10 .^^ 
acest Camil Baltazar în miniatură îl vom hurduca al ?H Dar Pe 
să ne ţină minte. Etatea nu scuză reaua-credintă si , a,ă » ca 
■ Dan Petreşincu a părăsit redacţia .Rampei*. J>per r * a 8la tul. 
lăsa pentru totdeauna de presa cu pistrui. Vom mai sta J e v a 
bă. B N. Davidescu, om de bune intenţii, însă un n»r..r e v °r- 
devenit, în .Vremea*, revistă de cerc intim a Donestii Zat * a 
excită babele cu un fascism sui-generis, — înfocat Vr Cari 
Ceva de speriat I Asta , însă nul împiedică pe hadenoiui l:S n n,l, « 
piJiuConstantinescu-Ombilicsă se entuziasmeze în fata luiii Po,B ' 
Şerban — Mişpuhăs, în aceeaşi revistă. B Deh I Siie n 00 * 01 
ce face ! B .Fundaţiile Regale* au în program o bibliot** ,Ctt 
.Oraşe*, Evident, Cernăuţii sunt şi dealtâdată nedreofătm® M e 
gândim că este cine să scrie o lucrare monografică de vai Ne 
tânărul profesor Tcaciuc-AJbu, nepotul subtilului traducă^ 6: 
lui Li-Tai-Pe. B împotriva lui Tudor Arghezi se duce d P i a a 
timp, o nedreaptă campanie. Când un poet, care avea* ci - n 
moial al .Cuvântului* lui Nae Jonescu*, e astfel terfelit 
răm foarte mult şi nu mai ştiu ce să credem, mai ales’că 
dor Arghezi, înţelegând vremurile, a dat cu piciorul 2 « a „„ 
l-am invitat, în hardughia .Adevărului'*. B Mulţi au încercări 

traducă, fără să-1 .caducă"!, pe Eminelcu în Hmba« r ra a „ s 

însă nici unul n'a reuşit ca d. Laureaţi Tomoiagă. Am a» . ; 
ceva poeme în transpunerea Domniei-Sale şi pot spune c» Fmi 
nescu, din clipa în care traducerea va fi publicată va fi ii 
prtn grai». al lumii întregi. . Lipseşte, ia noi. în Bucovina § „ 
istorie a culturii arborosene de după 1900. D-nii profesori ’ r 
Loghin Or. Raţiu. Ovio Ţopa, N. Tcaciuc-Albu, L Vîşan sau 
Al. Pavelescu ar pulea-o scrie. S'ar cuveni s'avem cu un ceas 
mar de vreme o icoană vie asupra marilor noştri Const. Mora- 


Mir cea Streinul 


REVISTE şi ZIARE 


Brălle’/n, s ° ciol ?2 lce ‘< Ştiinţifica revistă a d-Iui prof.Traian 
» îşi continuă cu iegularitate apariţia. Fiecare număr 


.. nerrtru gândirea româneasca. 04. pTdf.Trattft 
h o nouă bljrtgJ P |a paginele .însemnărilor sociologice*, o 
Brâlleanu clâ ^ ş ’ ie d g clasice purităţi formale, sociologiei 
adevărata a . c a a r t d-î D. Guşti o bagatellieai» cuuil&te vodevilCTC 
„oasire, P« colec tia revistei, dăm, pe lingă studiile vrii- 

talent- C« ce â ^ a-i 0 î profesori T. Brăileanu, Gsston 

coiele P liae A d 1o ^ssain, şl de contribuţiile de strânsă discipllnt 
R‘ c ^ ard a Şl s‘l naţională ale d-lor Ion Turcă®, George 
ştiinţif^ 8 ■ T 4 >Baibu giuşansehi, LWlu Rusu, G. fonescn 

rtacrm, Neculai Roşea şi Randa. Revista e admimstnrtl 
??'nrof Dr C. Zoppa. ■ Caetiil 3 din anul VI al .Revisjei 
de d-1 I ) e . publică studii şi articole de d-nll: prof univ. 
de pedagog ie P Beienariu, E. Kall6s, At. Oragomlr, F. 

C ^ a » y ’etc O “"eiesantă Vecernii a d-lui prof. urtlv T Brăl- 
i,an riesore Revue intemiţionale de sociologie* ■ Mintaturt», 
leanu. d . es ? 1 '® s * C hin oneslă a .F.N.R.“ al d-nel L. Al. Carageaî 
a d-lui '■ O » diletantă Colaboreaiă: Stelian Cucu, N. 

■ - Lum f a «s„Su Iscu etc « .Vremea Nouă * a d-lui E.L Bălan 
ntescu, f* S pâc’ a t Culturală avea un rost la Orhei. B Bună 
s a . pol ! t ^ ' buraf-Wf". O. Suceveana (mi-a Irimis mţte 

făta r ellL ^ l ahiie. Gh Munieanu are versuriliiiblte. ® .Progres 
poezii admirabile . Gh. Mun eami a Ceuşianu , D. Laiăr, 

şi cultură C. „echea revistă di istorie «tera.ă 

I, Mtclea etc. ■ Fat l , rl • Morariu apare cu mult rost în 

şl foclo. a d -‘ u 'Pf'-“Xmele numete ‘ LE. Torouţlu. acest 
publicistica noastiă. In ultim __ c bia r dacâ’d-irtiţiofesori 

larg suflet rumânesc (ru , s r0 nt 2 a . *), Arţar <]icfrovdi, 

Leca şi Victor Moranu ne-a mai ironiza R 

petru iroaie (dafnic. hainic )» • * iar d-lui prof. Leca Morariu 

.făt-Ftumos", hnereţe iără ba^aneţe.iarc _ P 

drum fără c x otltuf ‘ Li® C pn t cronicăr literar: Odav Rusu. * Jz- 
nilor* Televă un \n\el g num u rescu -Bistriţa păstrează vechea 
vofraşul - părintelui O, N. . ţi publică pe turcul Victor 

noastră prietenie. B front iu er la J iatoIu i ştefan Bacia, ţfe 

Eftimiu-Rahagioglu (fost Pjeo), P P^f rcea Brăţ uc U> pe Silvia 

fleacul Ion - /». ’ vr e P m cu cărţi mâi dese ca ttmp), 

Randa, pe Mih. GtllrPoa K ipindonici, pe Sergiu M. >Iîcu (o 
pe Vasile Marinaş, P e V ; bpl !J° . ’ de i a Tiislan Tzara nara 
poezie aşa: „Alăuta, alau a ,a °iuta dela ^ ^ cuân 

mai întâlnit omfalopsichet mai^mare) ^P^ Wrtt (dece ntl ., ter- 
poem închinat bunului şi tr | s *^ d ”' oarte ?) ■ „Voinţaşcoaldl 

mină* M. Chirnoagă romanul ™pt de moarte^- * 

aduce inleresante ,ta . <1 1 , ‘^" n 5„ici Arcadie Gtieiman etc .mjăeeu 
rin Dogaru, ‘ R us “- A '^ â ° u P ° s Tb condncereâ lui N. N. «a^escu 

" RmPa 

_ ^ > 1 —. ,w s*. Li.ni.vr. 


•)E dureros cum ne 









pl/M de HM, nu poate f I decrttn”, eî,„» «ţî ,? *' °°^VSLf 
n«i« ie lui comunlsMo: niifmnl potdn, sro'tnn fa W’ 

AWv/aw* r/sunt conţinuţi sa <L sf iluîl ir a , Pr . Wlt ■ /V 
llDseste barba. . Hrvtsft st :/,„<• w! Z 1 u L? c - ll m« 
JKcrjirt", »,OAnd ÂornAnoic'*, „OricniAii-'* , V^ c,nr ®‘' 

im'*, M Llbi'il.ilc\i", „Glasul Sff/!mOfc i esc ,, < Ogoud" ’ *' 

posr. „R.vljla inatltiilulal soclul" - n„'„, » ( ’■ Tu 

«<• menita» pe nceenjl linie dc compromis r■ •.!>, 


•’«»' • »R«W«ll IMIIIululul soclul" ll;ini.ir,l"n,‘•«Kw! 
SC meii (Ine ( >c aceeaşi linie de compromis- i,. ,,, ■ ••l>"«c" 
<PI n Emil domn, Mhcea Elladr, V l)'vlde«ci U '!" ,l V"' l| l«W 
(Piln Pomplllu ConilantlneMu şl n ||| iiciior..clf* ' > ’ JW«viia 

^ . Mtrcea StMn,,/ 

e IxitudA pretinde cS iknlsilcn duce (<■ n,i« 
de a le MS. |„ d, ea, 11,1 0llC8 «« condl||„ 

«ud ,XjJ!!r,y n pXc« ;,!:«7 f „,: , :r pr r me,nci ^ *».«. 

nlsliallr ele. Ba ’.«illafS t” S.?®,«!<• de «„Sl 
medicinii. Printre nccsll P lini «I n D, i. S ./T' ,cl ce Practici 
primar al ,M. Cern«n|l. P ' ?l l> ’ 1 l)r - ' • V-rtncennn, 'medicu, 

baldl pus ^a n |le a condllln„"r'r fM * fi "* "" '"'»«• pedago# Pr 

bine copilul. 1 tnrt nm puteo observa mal 

tube fcXa'^vTsXdcn'^ 1 ,“ d '"««ta» ..O oon.ll 

ral fe P e rlorld < e aMl'dc^sJrnc ° <lcs<,,,J " il '«-'«trulul şcolar n | cl . 

Acolo «Î^L ^te ^’ţOpll. s«Mr de , nnre 
cel mari numaMn ffil 1 C ° P " .f u *' f " '««•*!« de 1£ >C ‘ 
conslllule o oreutâie cimif’i T "®* 1 ' 8 »' hainele lor ifi, 

V Ofli V/ f A 11 On ra a. . , _ 


Sotll Va 8 “ e Su,,e * 


- 1A5 — 

t i u |,Un c»u« «* 'JJîTpfoîft 

U \'*S ţiouimd »J«î rt .,Jî n ,-r vioi» » ' \ n mun «unt *U«p\« 

VuY/!w>irMt A o ,x 

1 niduud»’* 1 u , j M , emil t»l v .„«Tu mimtd »lc tl'°* 

‘m. •'•“fiSP nu.il o mciim 11 I 




avui Hi» , M conluot ‘ u,r ‘ iiomttfUonin opotc. \u* 

lor, •» l )Uţ lamullotlt “ l 'l )0Cft V “ , lÂniiuutatlo, du rodim* 
leii». 0B, ţ t un nrluculul prooţ» «»o »< ^ 4 \ 0 condntn^ |\ 

^ 'tA-to îsssf s? B 

i\V© l, vîuiotoi Uttilnovlolj^ « l j' 

?„en Sm-culm’a". ««^“'"^Vaw în Cern 4 "«» conducere,. 

;s: ^=‘iSSSS : '£.":î3 
•S r B2 saraga sn^tm ■ 

Examene şi examene, ^ ^ ^ 

1 . .ies rit* (iii/.ulu fllorMlonro •l )U i H4 \)'* |f ll i V«*Jîi? condu 




_ r4ţa extraordinară a Societăţii „Ţara 
Adunarea ş, p a n |ţ U lul“- 

o ««pi Aianaslu s’a retras dela preşedentla societăţii 
D ci P ° ‘iur Cu toate stăruinţele membrilor, de a păstra 
iiT ar» Şlp t “ clel 'nu D-sa a rămas neînduplecat, socotind că 
c °ndu«'«' “ţ ’ altcineva In ttunte. D-sa a recomandat 

•"•““fra eMdu.» pe D-! Cicerone Mucenic, bărbat care uneşte 
cu multă * culturi şl al unul Incontestabil talent cu 

prC 8 oia U ine U l voinţe mart. D-l Cicerone Mucenic a iost aclamat 
* ?I.nîmUate ca preşedinte ; D-sa tnt.'o trumoară cuvintare 
* 0( ,“ al8 meritele D-lor Pompei Atanasiu şl Const. lacob, „des¬ 
chizătorii de drum nou". Comitetul Societăţii. 


REDAŢIONALE 

■ Din lipsă de spafu, multe lucruri bune (din cari unele 
ne-au venit şi prea târziu) au rămas să se publice In numărul 

viitor. 

■ Articolul semnat „L. Ţară" tn numărul trecut al revistei 
noastre se datoreşte d*lui Leon Ţopa- 

■ Articole spre publicare, se trimit, scrise citeţ pe o sin- 
* nanlră ne adresa d-lul Pompei Atanasiu, dir. şcolar 

Stăuceni— -Cernăuţi până la 15. 1.937, iar abonamentele şl tot ce 
priveşte administraţia revistei, pe adresa d-lul Constantin lacob, 
înv. Corn. Şubtăntţ, Jud. Cernăuţi. 

■ Rugăm pe d-nii colaboratori să ne trimită numai artico e 

ce n’au mai fost publicate în altă parte. 

. Domnii cari sunt în restanţă cu plata abonamentului, 
rimaţi «fl.l achite cât mai curând.