Filon Verca — Intoarcerea acasa — 1991

E] 


. loa * 
da Sah 
“a [A 


E E 


PIEIRIEIEIEIEIEIEIEIEIEIEIEI 


| 
i) 
E 


44/35 


EIEIEIEIEIRIEIRIEIE 


[=] 


— 


FILON VERCA 


ÎNTOARCEREA 
ACASĂ 


După 42 de ani de exil 


EDITURA PETROȘNEANĂ 
PARIS 1991 


Inchin aceste gânduri fiului meu Silvan,soatei lui 
Nathalie,morţi amândoi, prin asfixiere cu monoxid de 
carbon,pe ziua de 8 Mai 1991,la vârsta de numai 31 si 26 de 
primaveri. 


INTRODUCERE 


Câţi sunt oare, acei Români „goniți dela vetrele lor,de câtre o 
putere streină ce le ocupase tara „cărora soarta nu le mai 
permitea de ales,decât temniţa cu ani grei,până la 
exterminare, moartea în încleștare cu opresorul sau exilul 
amarnic, ducând cu ei,în traista pribegiei, un colț de 
pară, sătucul, oraşelul sau Oraşul, unde au văzut lumina 
zilei,părinți,prieteni, o lume întreaga,parte din viaţa lor? 

Cu zecile „de mii au luat „aşa,pe furiș, drumul ce duce la 
frontierele tarii, sa- şi salveze viaţa - pândiţi şi aici de paznici 
asasini - cu tăria sperantei de a reveni, când împrejurările 
internaţionale ar fi îngăduit- 0,să- şi recucerească 
libertatea,odată cu pamântul robit? 

Câti dintre ei nu şi-au pierdut ultima iluzie,odată cu 
viaţa, între cele două frontiere,care separau România de 
Jugoslavia? Alţii,ajunşi întregi în ţara vecină „sperând mereu 
de a parveni într'o tară liberâ,de unde să denunțe genocidul 
exercitat asupra neamului lor,nu au fost seceraţi cu 
mitraliere,de către vicleanul securist slav,în timp ce-i ducea 
spre frontiere,să treaca dincolo „după cum le promisesera la 
plecare. Trupurile lor au fost încărcate „apoi, în camioane,cu 
zecile şi o oferite fraților î întru bolşevismii în gaj de solidaritate 
ideologică, bazată pe crima permanentă. 


6 


Astfel într'o singură noapte,la frontiera cu Grecia,Securitatea 
jugoslavă a masacrat 45 de Români,tineri de 16417 ani și 
batrâni, fără deosebire,la numai câțiva zeci de paşi de hotarul 
libertății. 

Pentru cei ajunşi în Occident „un necunoscut se aşterne în 
faţa lor „nesiguranța zilei de mâine,harăzită omului strein. 

Cu încetul îsi gâsesc un rost,în țara care le-a oferit azil. 

Dar anii trec greu. Dorul de tot ceeace au lăsat acasă,mai 
chinuitor decât durerile fizice,îi însoţeşte zi de zi,pe unde 
trec,pe unde şi-au înjghebat o situaţie „până la obsesie. 

Toamnele vieții încep să- si desăvârşească procesul de 
eroziune şi odată cu ele speranta întoarcerii acasă se pierde şi 
ea în neantul îndepărtărilor 
Scadența biologică,fără cruțare, seamănă morminte în pă- 
mânt strein, e tot ceeace a mai rămas din atâtea visuri, 
neîncetat repetate. 

Minunea a surprins pe neașteptate, supraviețuitorii exilu- 
lui,ca un dar întârziat. 

Lovitură de Stat „Revoluţie? Iata că perdeaua de fier,ce zăvo- 
ra hotarele tării „cade, lăsând loc de trecere,celor ce au mai 
rămas în viață. 

După 42 de ani de înstreinare,nostalgic evocati în carțile 
mele,iată-mă si eu pe drumul î întoarcerii acasă. 

Fie , ca, toți cei încercaţi de soartă, exilaţii epocii moderne, să 
găsească în rândurile mele,o parte din Viața lor, răvăşită de 
atâta ostilitate si mai multe complicități, să le zadărnicească 
orice osteneală. 


ÎNTOARCEREA ACASA 
(Dupa 42 de ani) 


16 Decembrie 1989. Pentru prima dată,dela revolta 
minerilor de pe valea Jiului,din 1987,presa franceză,dupa ce 
anunţă vizita lui Ceauşescu în Iran,semnaleaza tulburari în 
România,la Timişoara. F 5 
Ce se întâmplase? Câţiva securişti se pregateau sa aresteze 
pe pastorul maghiar Laszlo Tok6s Şi, sa-l îndeparteze din 
Timişoara,unde exersa pastoratul  sau,să-l trimita apoi,în 
Nordul tării. Motivul invocat: atitudine ostilă guvernului. 
Câteva persoane se opun la această măsura ârbitrară. 

La insistenta brutală a securiştilor,de, a-l duce cu 
forţa,reacţia opozanților se manifesta cu aceeaşi 
ostilitate. Zgomotul produs de acest "incident „atrage 
curiozitatea trecatorilor,care se alatura celor decişi sa 
împiedece deportarea pastorului. 

Cu încetul,un număr neobişnuit de mare, începe să manifeste 
împotriva ,nu numai a securiştilor,ci a tiranului însuşi,care a 


legitimat arbitrarul. 

Pe măsură ce numărul opozanților crește,agitația ia 
proportii. "Incidentul" iniţial este depăsit atunci,când,din 
pieptul unui român,ajuns la limita umilinței, a 
răbdării,izbucnește cuvântul "LIBERTATE". Multimea, ca 
electrizată,scandează într'o singură voce,magicul semnal. 

Securitatea alarmată aleargă să "restabileascâ” ordinea,cu 
metodele ei binecunoscute. Apariţia uniformelor,în loc să 
calmeze spiritele,le îndârjește mai tare,în timp ce numărul 
manifestanţilor,decişi să nu accepte resemnarea,supunerea 
oarbă în fața forței brute,devine o mare în clocot. 

A doua zi,întreaga presa franceză nu tratează decât 
evenimentul de la Timişsoara,devenit,dintr'odată,de mare 
importanță. : 

ŞI...inevitabila faptă diversă,pentru curiozitatea presei occi- 


„ dentale,nu va întârzia sâ se transforme într'o mare tragedie. 


Securitatea depășită, iniţial,primește forțe noi de la 
Bucureşti,în frunte cu miniștrii însărcinați cu represiu- 
nea:ministrul de Interne, şeful Securităţii,a unităților speciale 
etc...„care,ca pe un câmp de bătaie,ordonă să se tragă în mul- 
ţime. Şi au fost ucişi,după informațiile momentului,mii de 
persoane. 

In acest timp,televiziunea franceză depeşează o pleiadă de 
corespondenți de presă,care redau imagini de o oroare de ne- 
închipuit. Cadavre scoase din gropi comune şi aliniate pe 
pamântul proaspăt desțelenit. 


Vântul libertății străbate Carpaţii, Apusenii. Clujul,Sibiul, 
Braşovul Și Curând Bucureştii iau foc. Totul irumpe revolta 
mult așteptata. 


9 


i: vV 
in ran convoacă "proletarii”,să salveze 
Lă 


Tiranul întors dii A i îi 
i i â sutele de mii,ca un imbo 
regimul. Şi au navalit românii cu „ca ui 


: . 
tainic. De pe balconul Palatului "geniul Se a eri ee 
strige,să urle împotriva agitatorilor,manevraj te 
străine,să pună în pericol viața paşnicilor muncitori. 

Deodată,din mulţime,o voce puternică dai semnalul 
revoluției: "Jos Ceauşescu! Jos tiranul!". A fost 
scânteia,care a declanșat pârjolul. ? 

Braţul dictatorului ridicat spre Cer,să apostrofeze 
vulgul,cade încet de-alungul corpului şi peiarcg lui nauca 
nu mai realizeaza,că ceva s'a petrecut, ca sa instaurat 
ireversibilul. Că,de acum,pentru el şi stăpânirea lui 
nebună, totul sa terminat. : 

In pripă, pârasește balconul. Fuga era ultimul gest ce a mai 


rămas laşitații. 
REVOLUȚIA 


Abia acum începe însă,adevărata confruntare,pentru 
dărâmarea sistemului,care rămâne în picioare. 

Şcene de nedescris,unde,bubuiturile armelor se amestecă 
strigătelor de moarte. Ele tradeaza ferocitatea represiunii. Se 
trage cu arme automate,din toate parţile. De pe ferestrele 
blocurilor,de pe acoperișuri. Cartierul Universităţii devenise 
un adevărat câmp de bătaie. Morţi,mulți morţi şi atâţia alţii 
agonizând. Din oră în oră,televiziunea franceză prezintă, în 
direct,sălbatecul măcel. 


A i = : v ş : 
Apar tancurile,sa striveasca , cu şenilele , tinere 


e o le de soldaţi în uniforme. Confuzia este 
generala. Nu se mai ştie cine trage în cine. Nu se observă 


10 


decât umbre ce cad Şi expiră. Jurnalişti de toate naționalită- 
țile se amestecă vâlmășelii,să culeagă senzaționalul,înecat în 
sânge. j 
Deodată,unul din mulţime strigă îngrozit. In urma 
tancului,care face o manevră de retragere,un corp strivit zace 
fără suflare. Este camaradul unui jurnalist francez,cu care 
facea echipă,pe nume Jean Louis Calderon,prima victimă 
străină. 

Veştile străbat undele fără încetare,cu mare viteză. 
Astfel,senzaţia zilei de 22 Decembrie cade ca o ușurare. 
Tiranul în fugă.... Tiranul arestat... 


BILANŢU L VICTIMELOR 


A căzut capul hidrei dar sistemul rămâne intact Şi prin el se 


va continua teroarea. Numărul morţilor crește uluitor. 


Agenţiile de presă jugoslave Și maghiare anunță,numai la 
Timișoara 4600 de morţi,iar în restul tării,în jurul a 
60.000. Aceste cifre,din fericire,se vor dovedi exagerate. 
Totuşinumărul mor ilor rămâne necunoscut. Ceeace este 
sigur, însă,au căzut multi. La Timisoara,cei ucişi au fost 
incaârcaţi în camioane Și transportați la București,unde 
corpurile lor au fost arse,să se piardă orice urmă a 
genocidului. 


La televiziunea română se instalase un grup de 
"rezistenți", în frunte cu Ion Iliescu,vechiul doctrinar 
comunist,Petre Roman,fiul faimosului Walter Roman,din 
brigăzile internaţionale din Spania şi viitor organizator al 
Securitătii, Mazilu,Silviu Brucan, Voican Voiculescu, 
etc....purtând numele,foarte evocativ:"Frontul Salvării 


11 


ici i ile, imaginile 
„De aici se transmiteau veșt , g „pe 
i tot de aici se complota,nu salvarea 
i.care se va dovedi, în zilele ce vor 
comunismului,sub false 


Naţionale” 

ă ş 
masură ce soseau ș 
libertatii,ci cea â sistemu u 
urma,a fi,în adevar,reînvierea 


denumiri dar,cu aceeași protagoniști ai Liz iza dată a 
Din aceste imagini cutremurătoare,s a imprimat în 
inimi,acel patetic apel,adresat luptătorilor,de catre tineretul 
entuziast; “ Să mergem la moarte! Să mergem la moarte!”, 
care a zguduit atâtea priviri,fixate pe ecranul televizoarelor 
străine. 3 i: 
Puterea lor de daruire,pentru libertate,acel bun,fară de 
preţ,pe care nu l-au cunoscut vreodată,va rămâne în istoria 
neamului nostru,în cea Universala,cea mai zguduitoare jertfă, 
care va dăinui peste timpuri și generații,ca pilda de mareața 
făptuire. 

Neamuri,care au zămislit astfel de eroi,nu pot să piară, 
pentru că justiţia divină nu şi-a pierdut sensul. E 
Dupa 22 Decembrie se mai trageau focuri de arma,mai 
apăreau “rezistenții” privilegiilor,să ucidă,așa cum au fost 
programaţi,timp de câteva decenii,de macabră amintire. 

Cu încetul,o liniște aparentă se asterne peste morţi,raniți Și 
supraviețuitori. Grupul,în jurul căruia se concretizase"'victo- 
ria” își asează de acum “legitimitatea”,devine guvernul țării, 
cu puteri depline,pentru “reconstrucția” tării din ruine. Astfel 
Ion Iliescu,după unele zvonuri,fost coleg de Facultate cu un 
alt neocomunist, Gorbatchev, devine Preşedintele provizoriu 
al noii Republici. Cu de la sine putere declară Republica 
noua formă de Stat,fără a fi consultat în prealabil poporul,să- 
şi dea avizul;pentru ce formă de instituție optează. 

ieri ul dial de rabin,Prim-Ministru,Silviu 

şi el.eminența cenușie, Voican Voicules- 


12 


cu,organizatorul procesului celor doi tirani,ministri,cu sau 
fâră portofolii. : 

Mâştile încep să cadă. Prima măsură,pe care noua formaţie o 
ia,este abolirea pedepsei cu moartea,să pună la adăbost 
prețioasele vieţi ale regimului. 

De ce oare atâta graba? Asasinii unui neam nu ar fi meritat 
ei oare,a li se aplica același tratament,pe care l-au aplicat 
ei,timp de 45 de ani acestui popor? 


DE LA LIBERTATE LA IMPOSTURA ROSIE 


Procesul “Conducătorului” şi consoartei lui,deveniti jenan- 
ti,a fost sumar şi sentința,cum era de prevăzut,capitală,iar 
execuţia,de o maniera mai mult decât sanghinara. 

Cine sunt acum,corifeii acestui nou asezământ statal? 
să fie,oare,supraviețuitorii dramaticei încleştări,acei ce au 
îndurat foame,umilința,teroare si ani multi de temnite inuma- 
nc,sau vreo personalitate care nu s'a compromis cu regimul. 
Amară dezamăgire! Nici unul din aceste categorii, înlăturați 
sistematic,de catre impostura Revolutiei. Ei nu sunt altceva 
decât dublura regimului,rezerva prevăzută din vreme,în caz 
de nevoie. Sunt complicii de ieri,care au generat Piteşti, 
Canalul Morţii,cu sute de mii de victime,asistenţii întru 
crime al paranoicului tiran. Ei au furat Revolutia! 

Pentru ca acest “Front al Salvării Nationale”să devină legi- 
timul reprezentant al poporului, el trebuia să fie consultat, să 
-Și dea agrementul. Şi astfel, se fixează data alegerilor gene- 
rale; Urnele vor desemna,prin exprimare “liberă” pe:Prese- 
dintele Republicii,deputaţii Şi senatorii celor două Camere: 

Alegerile au fost fixate, inițialîn luna Aprilie darîn urma 
contestației facuta de opoziţie,ca fiind prea apropiate, pentru 


13 


ite pregătirea lor rămân fixate definitiv , pe data de 20 
a permi i 


Mai 1990. 
i ironia 

destinul tării. 

Unul,era de prevăzut, 1 


litic. 
devenit peste noapte, partid po 
Surpriza însa,vine din rândurile opoziției,de unde se aştepta, 


ca alesul,să fie unul,care a trait și îndurat umilința, teroarea şi 
foamea ,celor 45 de ani de comunism sau,unul din cei ce şi- 
au riscat viața, pentru a rupe catușele ce- i sângerau carnea, 
Din cei ieșiti din baricade, revoluționarii disperării? Nu! Nici 
unul din aceşti eroi necunoscuți n'a fost învrednicit,să poarte 
sarcina supremă de a salva acest neam,sa sfărâme ultima 
rezistență a satanicului sistem. 


sorții,se prezintă trei candidati, să ia în mâini 


on Iliescu,reprezentând Frontul, 


De ce oare? Pentru că s au îmbulzit cei din, afara hotarelor. : 
Li 


Unul,care în toata durată Cruciadei din Răsărit,la Londra,ca 
opozant al Instituţiilor de Stat,în război cu duşmanul nos- 
tru,ca vorbitor la postul de radio BBC,incita soldatul român, 
în plin război,să dezerteze la inamic. Acelaşi inamic,care,de 
45 de ani ne chinuie fratii. Un pion al partidelor “istorice”,un 
fel de curier al Tarului rosu,care primea informatii din țară,ce 
priveau frontul,prin complici de stânga extremă, infiltrati la 
Marele Stat Major al armatei operationale,informaţii pe care 
le transmitea englezilor şi care,la rândul lor le împărtășeau 
pe urmă „rușilor. Aceştia, astfel informaţi de mișcările trupelor 
române,concentrau forte Superioare, aşteptau în ambuscadă 


trupele române și secerau soldaţii români cu miile, cazuţi 
pradă trădării. 


A 
Acest act de Inalta Tradare 
Când neamul î intreg era angaj 
a fi sancționat Cu pedeapsa c 


„prin complicitate cu inamicul, 
at pe Viaţă şi pe moarte,în loc de 
apitală,ce se aplică în toate tările 


14 


din lume,acestor instrumente venale,iată-l recompensat, 
pentru servicii prestate unor interese străine de neamul lui,cu 
misiunea de a conduce soarta acestui popor martirizat. 

De ce oare a fost cocoțat în prima linie a luptei de eliberare? 
Pentru * patriotismul "lui î în ceasul al 25-lea sau,mai de graba, 
nu este la mijloc o altă intruziune a unor interese alogene, 
pentru a încătuşa din nou acest popor, prea blând, prea 
generos si temător de Dumnezeu? 

E prezenta, totuși Și o anumita * “garanție” » în acest climat de 
sărăcie neagra,în care se gasea țara, suptă de toată vlaga celor 
45 de ani de sclavie. El propunea material,pentru instalarea 
unei staţiuni de radio Î televiziune “libera” „gen BBC de tris- 
tă memorie,o tipografie,unde să imprime ziare "independen- 
te”, pentru propagarea unor programe de basm,unde românul 
va uzi de bine,în ţara, „unde va curge laptele şi mierea! 

Acest candidat paraşutat dupa 50 de ani de trăire în Anglia 
de când era “salariat” la BBC - solicita învestitura la Preşe- 
denția „Republicii România - a acceptat deci noțiunea de Re- 
publică „moștenita de la :Ana Pauker,Gheorghiu-Dej si Ceau- 
şescu, fară a consulta voinţa Natiunii - ca reprezentant al par- 
tidului “istoric! "Naţional- -Tărănist „agreat,sau mai bine zis, sub- 
stituindu- -se preşedintelui legitim al acestui partid,mai ales, 
că acesta a plătit un greu tribut,de 15 ani de temniță comu- 
nistă și era mult mai îndreptațit să reprezinte ! noua opoziție. 
Așa se adeverește, că trădarea nesancționată, devine metodă 
de guvernare! 

AL treila candidat,venit și el din Occident „dupa 15 ani de 
exil,s'a autoproclamat candidat, ca delegat al Partidului 
Liberal. Cine să-l fi cunoscut în tără,ca să prezinte minimum 
de garanţie, pentru a -l instala în elita tării,să-i făurească un 
destin,o Speranta, măcar,de mai bine? 


15 


Ă 3 23y 
"e nri 1 intenții promita- 
unoscut la Paris,prin 1987,animat de inte II p a 
Lara ilului a unui “Sfat al Ţarii',un fel de 
toare,sugerând exilului creeare 1 
Lă 
uvern în exil. pt E eg de 
Desigur ca inițiativa lui în mod mgpitabil see oua sa-i ofere 
e E ârși nsfâtuirea la care am 
i sarcina de a o duce la bun sfârşit. Co E 
participat cu câțiva prieteni ai mei,n avut, urm : 
Din resemnarea celor 42 de ani de înstrainare,un cutremur 
. Ym. . . . 
îmi zguduie toata ființa. Ceeace nimeni nu mai credea, 
nimeni nu mai spera,s'a produs ca un trasnet,sa darâme o 
placă de plumb,ce se așezase,de atâta amar de vreme,peste 
sufletul acestui neam românesc. 


UN DOR NESTINS 


De-acum nu mă mai framântă decât un singur gând,ca o ob- 
sesie,să mai văd odată pământul făgăduintii,înainte de apus 
de viață. 3 a . 3 

Când am fost silit sa-mi parasesc țara,prima oara,nu aveam 
decât 26 de primăveri. Azi,75 de toamne mi-au încreţit faţa. 

Să mă întorc acolo,să regăsesc prieteni,neamuri,cunos- 
cuți,câţi vor mai fi rămas,după prăpădul anilor de robie, dacă 
vor mai fi pe asta lume. 

Voiu mai găsi oare,unul,din cei multi sau o generaţie nouă,a 
înlocuit-o pe a mea,iar eu mă voiu gasi străin în casa în satul 
Și țara mea? : 

Atâtea întrebari se îmbulzesc în mintea mea şi toate converg 
spre un singur râspuns: să plec acolo,să mă întorc acasă! Să 
urc în dealul cimitirului,unde voiu găsi,sigur,consolarea 
atâtor ani de aşteptare, întâlnirea cu mama,din noaptea 


Fă aa Pare 
nvierii,1949,care,din atâtea motive,mari cât o viată de om, 
nu a mai avut loc. 3 


16 


lată răvaşul ultim,al acestei întâlniri,zădărnicită de noianul 
de opreliști,trimis de sora mea mai mare,care să-mi anunțe 
tragicul desnodamânt: 

“Scumpul nostru şi al nostru iubit! 

Am primit scrisoarea din 8.2.1950 şi noi suntem cu ochii tot 
scăldați în lacrimi,după scumpa noastră mumă. Dumnezeu a 
vrut aşa,s'0 pierdem,dar ea nu putea muri,câ era cu ochii du- 
pă scumpul ei copil. Când a tras de moarte,ultimul cuvânt a 
spus: Copilul meu,îl văd,da el îi bineîi cu al lui ortac. (Aici 
este vorba de profesorul Horia Sima,Comandantul de mai 
târziu al Mişcării Legionare,pe care l-a cunoscut şi cinstit în 
casa ei,în vara lui 1937). 

A murit cu inima neîmpăcată dar Dumnezeu i-a dat ceasul 
morții într'o zi frumoasă, în dimineața de Inviere a lui Isus 
Hristos,1949. 

Şi am tinut-o pe masa trei zile. Am strigat-o şi pe tine să vii 
la ea.Dar Dumnezeu ne-a pedepsit,mai mulț pe tine,că n'ai 
putut să iai parte la întâlnire,cu noi ŞI cu ea,când te-a strigat 
şi o vorbit de tine, la ieşirea sufletului ei. 

Dumnezeu ne-a mai bucurat,când am primit dela tine carte. 
Tot credeam că Dumnezeu e alături de noi. 

La dus,au dus-o nepoții şi vecinii au tras pământ pe ea. La 
petrecanie a fost tot satul. 

Draga scumpule! Când am plecat la mormânt,tot după tine 
ne-am uitat şi te-am strigat şi pe tine,să mergi cu scumpa ta 
mumâă,să o petreci,dar să o luăm Şi să o ducem în pământ să 
nu o lăsăm, că-i păcat să putrezească,cu inima aşa coaptă. Ca 
aşa am rămas și noi. Toata ziua va strigăm pe amândoi Și așa 
va așteptăm, barem (cel puţin) unul să veniți.că aşa ne uităm 
în toate părțile dar e vai de mine! Nu mai vine nime,am ra- 
mas aşa pustie. Dar atunci mi mai greu,harângul (clopotul) 


17 


îl aud. Aşa mi se da mie, să mă închid în pivniță, harân- 
când lei ud şi lumea să nu o mai văd.” 
gul să nu-l mai aud ș e a întâlni 
a acestei promisiuni, pe 
Dacă numai împlinire 
lo,pentru mine ar fi tot ce, mai cer lui 
mama,mă împinge, acolo,p 
ama Sau ceeace a mai rămăs din tot 
Dumnezeu. Să revăd pe m pe aci le ei 
zbuciumul ei.O cruce,un loc sapat în pamân 
mai odihnesc încă. 
Dar va trebui să mă duc,să intru în localul ambasadei, în fața 
? 
căruia mi-am manifestat de atâtea ori ostilitatea,să denunț, cu 
ceilalți români din Franţa, crimele permanente şi tentativa de 
a ne scoate din istorie. Va trebui să păşesc pragul acestei ofi- 
cine a crimei,să cer permisiunea, de la cei străini de neamul 
meu,de destinul lui,să mă lase să mă întorc acasă. 
Șiîntr'o zi mi'am călcat pe inimă, am acceptat,parcă, o în- 
frângere, după zeci de ani de rezistenţă. 
-Aș dori să obțin o viză de întrare în România! grăiesc eu ,în 
fața ghişeului e unde se eliberau vizele. 
a turist? 
-Da! Ca turist! 
-La cine vă duceţi? Adresa unde veţi locui? 
Să-i spun că mă duc la mine acasă,că mă întorc după o) lungă 
călătorie? Dar,mai aveam oare casă,sau că cea veche, unde 
am văzut lumina zilei,nu-mi mai aparține,pentru că.....eu nu 
mai Sunt român....din cauza... absenței mele prea îndelunga- 
te. „Autoritățile țării mi-au i acest drept.... sunt considerat 
străin.. ŞI voiu fi tratat ca atare, O emoție adâncă mă zguduie. 
O lacrimă î îmi cade din ochi,să-mi răcorească fața,ce ardea ca 
un jaratec. 
Ericbona,a mea „Floarea, se stabilise de mulți ani la Timişoara, 
ieadrațăgiu Învăţământul Superior şi soţul,profesor la Poli- 
tehnică. La ei mă voiu d d 'P 
uce... în vizită. Complectez,deci,im- 


18 


primatele,pe care indic adresa lor...Dupa un sfert de ora sunt 
chemat la ghişeu şi fară nici o interpelare,mi se înmânează 
pașaportul. Il deschid în graba şi ochii îmi cad pe ştampila: 
““ Ambasada Republicii Socialiste România”,complectată cu 
viza de ședere î în țară,pe timp de trei luni de zile. 

Eram un „om, fericit sau aproape, în posesia actului,care-mi 
permitea sa ma, întorc acasă. 

Dilema, minoră, dealtfel,rămâne mijlocul de transport. Cu a- 
vionul până la București și de acolo cu trenul până la Timi- 
soara,îmi pare prea mult î înconjur. , Nu-mi rămânea decât tre- 
nul,Orient- -Expres. Dar,va trebui să obtin viza de tranzit,prin 
țara vecinilor unguri. Telefonez,deci „la consulat. Două foto- 
grafii și 125 franci taxele. 

A doua zi,de dimineata, mă prezint la Consulatul maghiar. 
Surpriză! Nu două fotografii,ci patru „nu 125 franci, ci, de 
două ori pe atâta. Uitasem,pur şi simplu,că va trebui să ma şi 
întorc. Aşa că totul se dublează,pentru întoarcere. 

Paşaportul cu viza de tranzit,nu- - voiu avea decât a doua zi 
dimineata. Biroul nu funcționează după amiazi. Era totuşi o 
soluție,pentru a-l avea: imediat. Sa mai adaug 65 de franci. 
lată o afacere rentabilă,fără prea multă osteneala,pentru 
vecinii noștri, mai negustori. Aşa profita şi ei de.. „Revoluție! 

Din ce în ce mai nerăbdător,mă opresc la Gara de Est,punc- 
tul de plecare. Obţin biletul,dus-întors - bineînteles,pe un 
pret interesant, 1800 franci,cu reducerile de rigoare,datorită 
vârstei înaintate. 


Data plecării: 19 Martie,1990 și întoarcerea la 29,a aceleaşi 
luni. 

Întors acasă, stateam ca pe ghimpi, nu-mi mai gaseam rostul. 
Trebuia să mai a tept încă o săptamână. 

Seara,telefonez la Timişoara,să anunț vestea cea mare ne- 


19 


LC) vy Y ? Se si Sasei d | 
i,ca vi ie surprinşi,când le voiu 
poatei,a lor meică vin“acasa”,să nu fie surprinși, 
yu 


bate la uşa. a 
â urân 
Arhi su fiică să-mi răspundă. 
. y Asii ȘI 
Sună îndelung!Deodată,o voce de bărbat îmi pune întrebarea 


obişnuită,cine e acolo? Ss ja dal e 

- Eu sunt,Filon!Aş vrea să vin la voi.... sa va caut!,.» 

-Da!Da! Filoane! îmi răspunde Avram,soţul nepoatei. 

Desigur,că ai să vii.... ne-ar face mare bucurie... 

- Să mă aşteptaţi Marţi,19 Martie, în gară,la Timişoara! | 

Dincolo,vocea se pierde şi o tacere, Care-mi parea O eternita- 

te,se aşterne pe fir.Credea,oare,ca nu este decât o gluma.Bu- 

curia era,cert,mare dar prea pripit,ca sa realizeze surpriza. 

-Atunci,vii Miercuri! reia Avram, aşa de anemic,că abia de-l 

aud. 

-Nu! Marţi, 19 Martie! 

-Miercuri!! 

După câteva repetiţii,cădem de acord pentru Marţi. 

Vestea mea,că vin acasă,după 43 de ani,l-a copleşit,i-a luat 

graiul. Nu atât faptul că vin dar alegerea mea,aşa,pe neaş- 

teptate,fără nici o pregătire,fără nici un răgaz de meditaţie,a 

semănat panică. Ceva,ieşit din comun,aproape ireal. Nu i-am 

lasat nici macar timpul sa se obişnuiască încet cu ideea asta, 

prea nâstruşnică, Şi de ce tocmai acum? Spiritele încă nu s'au 

păciuit. 

lata explicaţia acestei nesăbuite veşti. Presa română alarmată 

vea Sp pent i ra şimai ales,expulzarea a trei 

din Canada,împreună cu nl Cu vantul ROIIA ICăg 

gina Rasa, preună cu Doru Popescu,a inceput o campanie 
potriva teroriștilor legionari”, Consideraţi bili 

de toate relele din țară î â Şi ji CaircspOnsapi 

ţara, incepând cu apariția lor pe cerul ro- 


dă apăs pe clapele telefonului și aştept cu 


20 


mânesc şi până la dezastrul în care se găseşte tara,de 45 de 
ani încoace. Că tot ceeace au îndurat legionarii,în temnițele 
comuniste,de la Piteşti, Aiud, Gherla... și până la Canalul 
Morţii,nu ar fi fost decât ispașirea unor pacate și ca acum 
sunt chit de orice revendicare Și,sa fie bucuroși,ca nu sunt 
din nou, trași la răspundere pentru... fascism! 

Dar,ceeace apare mai dramatic,pentru ai mei,este faptul „ca 
numele meu figura pe lista acestor “teroriști legionari”,pe 
locul al treilea . Desigur,că imaginaţia lui Avram,a nepoatei 
mele, în fața acestei campanii,orchestrata de aceeași corifei ai 
dezinformării,vedea deja,pentru mine,porțile temnițelor larg 
deschise,să-mi sfârșesc zilele după gratii. 

De ce tocmai acum??? 

De toată această campanie,eu nu știam nimic,ca să pot înțe- 
lege panica în care întraseră,cei apropiați mie. 

Bucuria revederii era mare,umbrită însă'de teama,de a nu in- 
tra singur în gura lupului. Un pericol,care putea să întunece 
totul. Hotarârea mea era prea categorică! 

-Atunci,te asteptăm cu nerabdare,să ajungi la noi! Te îmbră- 
tişăm cu toții! 
-Si eu pe voi,dar mai aevea.... la Timișoara! 

uțin răgaz Şi liniştea își reia dreptul. E 

Numar zilele, nu mai aveam astâmpăr. Ca într'un film de 
aventuri,îmi defilează înaintea ochilor peripețiile atâtor ani, 
rasturnați deavalma,de iureșul soartei nemiloase,de la fuga 
din țara,în iarna lui 1941,a doua fugă,înstrainarea şi apoi.... 
batrânețele pretimpurii,care nu mi-au dat râgaz,să văd,cum se 
scurg anii. 

In sfârșit,veni şi ziua fagaduită de destin.Marţi, 19 Martie 
1990,la orele 11 seara,un tren,din cele multe,mă astepta în 
Gara de Est,înainte de a porni la drum lung. . 


21 


De acum, zarurile au fost aruncate. Un loc rezervat,în clasa a 
doua și iata-ma călător în necunoscut,cu anii după mine. 

Conductorul vagonului desface paturile. Mă întind,dar som- 
nul nu se prinde,gândurile alergau mai repede decât trenul.Eu 
de mult eram pe podul Timişului,la capul $ satului meu,la pri- 
mele case,ce adăposteau o lume de altădată. 

Nu ştiu când am adormit, că aud afara voci,pe limba lui 
Goethe. Eram în Germania.Călătoresc aşa, „ziua întreagă și pe 
înserate ajung la Viena. 

Trenul meu nu mergea mai departe.Cobor,cu mica valiza du- 
pă mine.Lume multă pe peron,vociferând în diferite limbi: 
nemțește, sârbeşte „ungureşte, ba chiar pe.... românește. După o 
oră de așteptare,urc în alt tren „care „de astă dată, mă va duce 
până la Arad,unde va trebui să schimb din nou trenul spre 
Timișoara. . y 

Granița ungara. Control sumar s'apoi traversam pusta ma- 
ghiară. Câmpie cât prinzi cu ochii. Un lucru m-a izbit,în mod 
deosebit. În goana trenului,defilau la înfinit lanurile de câm- 
pie, fără, a remarca hotarele parcelelor de pământ. Uitasem în- 
să,ca mă găseam în imperiul lui Marx,unde totul aparține îua 
turor si nimănui. "Pământul aparține celor ce-l muncesc” 
stipulează textul de lege. Și cum,toți munceau deavalma „pe 
moșia Statului” „muncitorilor le aparțineau doar bratele de 
muncă, La ce ar mai servi,atunci, hotarele „când ele erau de 


prisos. Proprietar era,cum s'ar spune,întreg poporul... 
muncitor. 


Budapesta! E noapte,din nou. 
După o oprire mai îndelungata 
scurtăm distanța „ce mă separă în 
Granița română! Trenul Stopea; 
bate,fărâ rost. Granicerii urc 


Sa tot fie spre jumătatea ei, 
pornim, din nou, la drum, să 
că „de tara mea. 

za pentru control. Inima îmi 
în tren și încep controlul 


22 


paşapoartelor. ÎI întind pe al meu,făra sa scot o vorba. 

-Aveti ceva de declarat? intervine o voce feminină. 

-Nu! Nu am nimic special! raspund eu pe limba mamei. Era 
vama,care-și făcea datoria. 

Muzica vocii, atât de mult visata,mi- -a rascolit noianul de 
amintiri. O melodie veche,care şi a păstrat farmecul, ca un 
cântec de demult, reînviat de sarbători. 

Nu mi-a cotrobâit valiza. Doamna vamesă S'a mulțumit cu 
raspunsul meu negativ, semn câ s'a schimbat ceva, de curând. 
O li e neobișnuită unui regim de dictatură. 

Orele oua din noapte.Trenul încetineşte şi curând,numele 
gării Arad apare pe o placă luminoasă.Cobor și aştept, din 
nou,trenul spre Timișoara, care nu pleca decât la orele patru 
dimineața. 

Singur, necunoscut,străin în noapte,câte nu mi S'ar putea 
întâmpla? 

Pe peron lumea aleargă în toate părțile. Tr Trenul trebuia să-si 
continue cursa spre București și mulți câlători se îmbulzeau 
să urce. 

Hamalii, şoferii de taxi „strigă în gura mare,gata sa asiste sau 
sa încarce clienți. Unul se „oprește în în fața mea, vazându- -mă 
îmbrăcat mai deosebit şi se oferă st mă ducă până la 
Timişoara, de îndată ce află destinaţia mea. Dar,puteam 
oare,să mă încredinţez unui necunoscut,cu toate ca ma ispitea 
dorul, să ajung cât mai repede la, ai mei. 

În timp ce șoferul insista sa mă decid,aud o voce cunoscută, 
care mă strigă pe aproape. 

-Filoane! Filoane! şi în, momentul următor „nepoata mea îmi 
cade în brate,urmată de Avram,Puiu,feciorul lor și 
Carmen,nora. 


Fea aA pi dă Ig Ve = Ba U „Le 
-Bine ai venit! îmi ureaza ei bo iol usinuu nai timp ce 


23 


i mine - îmi ia valiza. 
: nume,ca şi mine : 
iu - Afilon de pro ca - ră 
i la brat;în stânga SI in dreapta,ne îndreptam spre leși 
Flancat la brat, Ș 


Te. 


v AS 
Parcă mai recunosc acest oraș ȘI gândul ma duce iarași,cu 


ani mulţi în urmâă.În ziua armistițiului ne mesean = coliba lui 
moş Pătru,din Domaşnea. Echipa lui Iosif avagina, 
parașutată în regiune,era acompaniată de un radio-telegrafist 
neamt,un tânăr de 19 ani,provenit de la marină.Era angajat să 
lupte alături de noi,contra unui inamic comun.Pacea reveni- 
tă,el trebuia sâ se întoarca în țara lui razboiul era terminat 
pentru el. La Mediaș,oraș cu populație, germană,mai era 0 or- 
ganizație de a lor,care se însarcinase sa-l repatrieze.L:-am dus 
pâna acolo și la întoarcere,m'am oprit în aceeași gară o 
noapte întreaga. 


24 


Dupa plecarea mea, în 1941,nepoata a fost eliminată din toate 

colile. Trebuia sa se înscrie la Universitate,când i s'a 
pronunțat situaţia: rudă cu un inamic al poporului, 'un 
trădator de țara".Dupa un an i sa ridicat pedeapsa și a putut 
să-şi continuie studiile,la Facultatea de Agronomie.S'a 
căsătorit în perioada studenţiei. De la mine nici o veste, 
dispărut făra urme. Când se naște feciorul,în amintirea un- 
chiului,care,poate,nu mai trăieste,i-a dat numele meu băia- 
tului, să perpetueze,cel puţin,sub alt chip,amintirea unchiului 
dispărut. Aşa se face că nepotul poarta același nume ca 
mine:Filon. Insă,cum diminutivele sunt ceva curent,mai ales 
în rândul intelectualilor,au adoptat și ei diminutivul de 
Puiu,răsfăţat și alintat. 2, 

Nu întârziem mult și iesim din gara. Afara ne aştepta mașina 
lui Puiu. Urcăm toti ȘI pornim spre Timişoara. Pe drum, 
întrebările curg ploaie,la care nu găseam decât un singur răs- 
puns: "Mi-era tare dor să mă întorc acasă“.Mi-era dor de voi, 
de satul meu,cu tot ce ascunde în el mai de preț pentru mine, 
de Doda,ultima supraviețuitoare din familie. 

- Dar voi,cum de ati căzut,așa,ca din senin,la momentul cel 
mai potrivit? 

-Şi nouă ne-a fost dor de tine,să te vedem mai repede! 

Calatoria mea a durat 36 de ore şi eram la capât de forţe. In 
mai puţin de o oră,iată-mă în Timişoara,capitala 
Banatului,oraș Cunoscut de mine doar din viaţa 
clandestină,care mi-a rămas în memorie,cu lunile petrecute 
la Securitate,unde am îndurat torturi,în anchete de neuitat. 
Apoi,alte luni,în închisoarea Curţii Marţiale. Dramaticele 
evadări,de la această închisoare şi apoi,din localul 
Securitații,ramân tot atâtea amintiri,adânc gravate în mintea 


25 


i sufletul meu. 
Pentru prima d 


liber. au un apartament destul de vast şi 


- cui 
Floarea şi Avram 10 Vuza i: y 
e contat leul dă voiu sta puţin,doar sa ma odihnesc,să 


recuperez din oboseala voiajului. Li E thislin; 
Visul,de a mă întoarce la casa mea,îşi asteapta împlinirea, 
? 


Nu ştiu cât să fi dormit,că aud voci prin casă. Sar din 
pat,dornic de noutaţi. Nu întârzii mult sa aflu Vești,care ma 
pun pe gânduri. Nepoata îmi întinde un ziar întitulat: 
"Amicul public Nr.1". Bizar "amic în cuprinsul căruia 
figurau numele câtorva dintre "teroriștii legionari,printre 
care,numele meu figura la loc de cinste. Abia acum îmi 
explic eu panica lui Avram la telefon,aflând intențiile 
mele,de a mă întoarce în țara. 

"Tocmai acum!”. Desigur,că momentul nu era din cele mai 
potrivite,mai ales câ aflu,în același timp și de expulzarea 
celor trei români canadieni,acuzați de agitaţii "legionare". 
Când mă gândesc că eu am venit cu intenții atât de curate,de 
nevinovate, nicidecum să agit lumea. 

In momentul când ţara era în plin cutremur,când morţii cu 
miile plateau tributul eliberării de comunism și nevoile de tot 
felul impuneau,mai de grabă o asistentâ,un ajutor din 
afară,m'am simțit și eu mobilizat,să-mi împlinesc o datorie. 
Astfel,am făcut un apel la generozitatea populaţiei din 
orașul unde eram stabilit,Gagny,adresând un patetic strigat 
de ajutor primarului acestui oraş. Drept rezultat,sunt 
ssgtmaba alura pe cură să definim , modalitatea de 
retin lesa Populației,sub formă de:alimente, 

ŞI medicamente. 


Apelul ea dA 
pelul meu a fost afişat în tot orașul de 50 000 de 


ată parcurg străzile acestui oraș martir,ca om 


26 


suflete,complectat de unul sonor,difuzat de un megafon 
instalat pe un camion al primăriei,care traversa străzile 
orașului. 

În acest scop,primesc o sala la primărie, înzestrată cu o linie 
telefonică,care-mi permitea sa comunic,atât în Franta,cât și 
în străinătate,deci şi în România. Timp de două săptămâni 
m'am instalat la primărie,de la orele opt dimineata,până la 
șase seara,să primesc darurile,în natură sau în bani. 

Așa s'au colectat aproape 40 metri cubi de aceste bunuri,care 
au fost dirijate spre Prefectura Județului Seine-Saint- 
Denis,de unde porneau apoi convoaie spre tara. 

In afară de aceste articole,s'a mai colectat de la 
comercianți,instituţii și particulari,suma de 50000 de 
franci,la care,Primaria a mai adaugat aceeaşi suma,un dar 
atât de prețios.Banii astfel recoltaţi au fost depuşi la Casa de 


.. v - . Li . .. ... -. 
'Economii,cu semnatura primarului și a mea,singurii abilitați 


a dispune de aceasta sumă. 

Medicamentele,în mari cantități,au fost expediate în 
România,pe filiera "Pharmaciens sans frontieres",care le-a 
repartizat direct la spitale,prin organele lor,prezente în 
tara,cu centrul de repartiție la București. 

Mi-a rămas în memorie un gest,al unui francez,care oferea 
1500 de franci,ajutor pentru România. Cerându-i 
numele,pentru ca Primaria să-i trimită o scrisoare de 
multumire,îmi răspunde,cu un calm şi o hotărâre,care nu mai 
împlica replică,un anonim.Un altul,la afirmatia mea că ar 
putea reduce din impozit,o parte din donatie,după cum legea 
îi da dreptul,mi-a servit o altă lectie de onestitate,cum 
înțelegea el să ajute pe cei căzuți în mare nevoie: "Dacă voiu 
cere colectivitaţii naționale să-mi restitue o parte din suma 
daruita,atunci,gestul meu este anulat. Nu! Nu am nevoie de 


27 


n timp înainte,Doctor SO RUE p ccittele 
Asociaţiei de ajutorare," Medecins du Monde',luase contact 
cu Directorul Spitalului din Caransebeș,precum şi cu 
Primarul acestui oraş,caruia i-a propus o afiliere (umelage) 

l Caransebeş. Scrisoarea primita de 


a orașului Gagny cu oraşul Car it A ZU, 
Dr. Porrini,de la Directorul Spitalului din Caransebeș, însoțită 


de o listă de instrumente medicale,absolut indispensabile 
spitalului,precum și una din partea primarului DI. Gașpar 
Matei,prin care accepta cu bucurie aceasta apropiere ,intre 
cele două orașe, îmi sunt înmânate de Dr. Porrini,pentru ca 
Primăria orașului Gagny să dea răspunsul cuvenit. Rămânea 
ca eu să iau contact cu instituțiile susceptibile de a procura 
aceste instrumente. Astfel,fac demersuri pe lânga Asociația 
"Marthe Mercadier,IFPPF, Femme et Cooperation",care se 
ocupa de recuperarea de instrumente Şi aparate din toate 
spitalele din Franţa,care înlocuiesc acest material cu un 
altul,tehnic mai avansat. Aceste aparate recuperate sunt 
revizuite,cu piese de schimb noi și oferite ținuturilor sau 
țarilor sinistrate. Inaintez,deci,aceasta listă,sus mentionatei 
Asociaţii în așteptarea unui răspuns favorabil. De remarcat 
faptul,ca aceste aparate costau o avere. Unul singur se 
apropia sau depaşea suma de un milion de franci. 

n posesia tuturor acestor informaţii, fixez,prin Avram,un 
rendez-vous cu cei interesati. Cu primarul, să-și exprime 
E au ceeace S'ar putea procura din Franţa,cu suma 
iese ȘI cu Directorul spitalului,pentru lista obiectelor 

Privi Aa_V 
rc să ei ml E Sa artele; moștenitoare 4 
POporului,sau tot ce poate A un  terorist',"dușman al 

mal pejorativ,am încercat o mare 


elieiţeijeltelyi| 


elicicli< 


] 


a 

3 

i) 
3 
3 
3 

E) 
E] 
2 
2 
a 

2 
2 
E: 

2 
2 
N] 
IEI] 

3 
3 
IE 
EI 
E 
[a 


elțelțel'etţelțeltalțaliaițele =] ela leltzlțeljeiţeiţelțe) 


- 


= 
Q 
O 
L=S] 
= Ş 
= 
37 
La] 
[=% 
DE 
&h: 
= 
e) 
=: 
Q 
= 
a; 


OD:VAVOSTAIL 


“: 


2 jel e [2] e 2) c)[2jel e [2 e]]2 (212 E 


E e cui La 
i * min rcil 


„e 


pi: 


2 s[2jc [2 


=> 


2] dif] 12 a 


elielțeltelelielieltelveliel? 


felțeljelelieljelielaTTeTielieTiel! 


ejjeliclielieițelțelțelyelta] 


Ufpelielțelțelţelie)i 


29 


Faptul ca mi s'ar putea întâmpla ceva,nu mă mai 
risiciia Ja entiment de dispret,pentru acești 


ă ânit de un S 
preocupa; stap ; hrâniți de un sistem diabolic,unde n'a 


detractori, crescuți ȘI 
s nimic nepângărit 
ţa e îngrijorați, stiind bine de ce ar fi 


i mei însă,erau foart 
= uşit Revoluţia, pentru a reconstitui 


îns 
capabili,cei ce i au însui 
sistemul,mai iai să împiedece destrămarea lui,devenit din 


nou operațional, cu aceleași năravuri, aceleași lipsuri de tot 
felul,aceeaşi teroare, sub masca libertății, 

Joi după masă,pe un soare de vară plecăm să vizităm orașul 
martir. Ajunşi în fața Operei, faţă în față cu, Catedrala,am 
rămas o clipă zguduit,de ceeace mi s 'a dat să văd. Înaintea 
Catedralei,unde atâtea suflete s'au stins,tineri, îndeosebi, 

căzuţi pe treptele bisericii sau pe tot întinsul pietii, lumânări | 
cu miile ardeau şi credincioşi în genunchi, implorau în 
rugăciune Atotputernicul,pentru odihna celor ce s'au dăruit 
pentru libertate. Icoane și un altar improvizat, marcau locurile 
udate cu atâta sânge nevinovat. Ceara caldă în scurgere,ca un 
pârâiaș, mărturisea adânca pioşenie pentru, cei căzuți. Treptele 
Catedralei erau negre de fumul de lumânări. Turiști strâini,cu 
aparate, fotografiau sau filmau locurile jertfei și masa de 
creștini în rugaciune. 

Câţi din aceştia nu plâng un tată, un copil, un prieten care şi-a 
dat duhul pentru pacea celor rămași sa ducă greul? 

O Scenă de neuitat „cuvintele sunt prea sărace „pentru a o 
înfățișa. Ea pătrunde î în cutele sufletului, cele mai tainice,să 
Spear O „cu aceeasi tărie. Din când în când 
Dumnezeu. Parcă,în ca Ia ielodii Se cicitu ELajLa lu, 
TE at sall lor rasună vestea,că acește 
lumii speranța Mântuirii. Bentru a a, iai a 

că,nici o jertfa închinată 


[3 


ZO 1099 eUOUIOUI UI:VIVOSIWIL 


In 


I9TeIpore) aoidan 2d 1 


i 
E] 
5] 
3 
3 
2 
2 
(3) 
[u 
e: 
2 
= 
Iu 
al 
EI 
a 
E 
E 
E 
a 
EI 
IE) 
EI 
a 
EI 
EI 
2 
E 


| Br sot 72774 


Ujhelţelţelţali 


3] 


y amâne vreodată ,fâră 
Mântuiriidin osândă,nu va TaMâni e» ăra 
dreptătire,oricât s'ar zbate raul sa o zadarniceasca. Ea a 
în eptatire, Ze . A : 
fost oferită cu atâta candoare;cu atâta Eugenie a jărstelca 
într'o zi,nu prea îndepartată,ca va rodi bunătate și deslegare 
de satanica opresiune; a SITU 

Cu inima încărcată de atâta ucigașa uneltire,am plecat 

Ş E a e ._. . V 
înfrânt i culpabilca nu mi s'a dat sa particip și eu,la aceasta 
cruntă încleştare cu moartea. 

De aici,un alt imbold ma împinge spre locul unde am 
îndurat umilirea,torturile,luni grele,care au imprimat în 
minte în carne,amintiri amare. Un fel de pelerinaj,unde atâtea 
ființe tinere s'au stins în chinuri. 

3v Vas Va. ZA BEE a ci 

Revad grădina,cladirea Securitații,din strada Diaconovici 
.. . . Y 

Loga,fereastra celulii No.10,unde mi-am ispasit marea 


„_V . me . * VIA 
vină,de a-mi fi iubit prea mult neamul şi pamântul acesta. - 


Am încercat o adâncă emoție. În faţa acestei ferestre 
văd,parcă,pe mama cu traista pe umeri,să-mi dea de 
urmă,dupa atâta căutare. Jos,în celulă,îmi zăreşte Chipul cu 
urme de sadică tortură. O vad iarăşi, cum genuchii i se 
îndoaie şi ating pământul,implorând Cerul întru ajutor. 

E mult de atunci. Ea s'a stins cu încetul,sub lovitura 
e aa eu calc azi,cu dinadinsul,locurile pătimirii amân- 

urora. 


. v v. i Ş 
Aş fi vrut sa cobor treptele,sa intru în celulă,să deschid 


.. 


. . Xe su Use 
E uleiaa pipai peretii Teci,sa simt aevea,ceeace mi s'a dat sa 
iesc. 


Nu mă 1 ti A . VE: . v 
A mal țin puterile și ma îndrept spre iesire. O ultimă 


rivire şi ironi iimă 
Privire și ironia sorții,ma face să asist acum la denigrarea 


oricarui sentiment ă 
ie eul uman. În acest lăcas al crimei,de 


copii. Dr 


U] 


jo &l- 


3 

i] 

3 

şi 

EI 

3 

i 5 
E) și 
E = 
=] : E 
Ei Ei 
5 îs > 
BI O = 
IE E 
= 2 ici 
că pă 
E = E: 
E £ Ei 
E 3 E: 
ca] : 3 
Ei 5 3 
E S E: 
3) 2 IA 
2 IEĂ 
ai 2 
3 S EI 
3) . iz] 
2 aa z 
a = E 
"Ibm nad 
E 3 
IES] Edi a 
2 II = 
E: EI 
E) 3 = 
|E— a 
2 HEI 
= 9 E 
EI & EI 
E] ce 3 
IE) —_. “Sp 
El e. i > 
= 3 
EI EI 
E £ 3 
EI-S i 
J O =] 
= 3 

Li 


elieiteltelyelelelia 


Ujletțelțelțelelțelțelţelțal"aitelțelalrel: 


CEPEREI 


5) 


y vV | 

centă. Ş 

raci apti de mult rău,dar această transformare 
my . vV a 08 

depăşe te și cea mal joasa nelegiuire. 

Vâd în fund gardul „ce împrejmueşte 

salvat viața,să-mi aminteasca vremi 


însângerat. Ş* ș 
Am mai întârziat puțin pe strazile orașului,dar,ca atras de 
a AU i a: d 

un mister inexplicabil,iata-ma iaraşi acolo,de unde,de 
curând,s'a scris cu sânge cea mal zguduitoare pagina din 
istoria Neamului nostru. Ochii mi se opresc mereu asupra 
. ALA: v 

lumânărilor,de unde își lua cursul un pârâiaș de ceara 
topită,în timp ce fumul urca spre Cer,odata cu sufletul 

A Vo. A . 
tinerilor martiri înălțat ca o rugaciune,spre Mântuitorul celor 


obidiți. 


Ye. . 
cladirea,pe unde mi-am 
le duse,într'un amurg 


. : . A A . i 
Piata Catedralei,câmpul de încleștare cu moartea,mi-au 


răscolit toată fiinta,de atâta putere de dăruire. În adâncul 
simțirii mele a încolţit o mare încredere în viitorul acestui 
neam viteaz,generos,darnic,până la propria-i viata. 

De pe aceste locuri va ieși mâine,la lumină,o altă 
generaţie,în stare de fapte mari,așa cum rar ni S'a dat să 
întâlnim. 

Timişoara,primul popas,primul contact cu tara mea,după 
atâta înstrainare. A doua zi o luăm spre Lugoj. Aici,urmele 
cruntei lupte cu moartea mărturisesc singure,intensitatea 
revoltei. Prefectura judeţului,sediul a 45 de ani de crime și 
siluiri,arsa de furia robilor redeșteptaţi. Doar zidurile și 


deschiză î i 
schizatura ferestrelor,înegrite de fum,mai aminteau o 
epoca de trista îndeletnicire. 


-Avrame! ma adr PS 
: esez eu soferului : 
pe vremuri Mois Ş meu. În acest oraş locuia 


a,verişorul meu primar? 
-Vrei sa-l] vezi? i piuinat, 


(3) 


2l-eiţe ţelțel-ele:ţelyelțal-e"ţe'ţelyal 


4 
JOŢ2UIU9 [nseodeŢ 


2Ieiţeițelțelțel-eițeltelyal-el etch 


e 
3 
E: 
3 
E 
a] 
3 
E: 
E) 
EI 
E] 
EI 
a 
3 
EI 
i] 


iei 


lieijelelțeleljelielţelieliestehelizlielieițelţelyeleițelţelțel el 


Lai 


[i 


SIWIL U!P „VALVLIaND3S, * 


VIVO 


35 


: rie! 
_Mi-ar face o mare bucurie; 9 : i 
Părasim centrul orașului şi pe strazi laturalnice ajungem pe 


i 4. O câsuță 
strada Petru Maior,unde ne oprim la No.4. O casuţa de 
NY Ym si curâ ie în vârstă a 
ară,cu grădina. Sunam şi curând,o femeie, sta apare la 
poartă Se uită la mine şi pare intrigata,ca nu mă cunoaşte. 
Nici mie,dealtfel,nu-mi părea cunoscută. Avram şi cu Floarea 
stateau mai deoparte,să nu fie vazuți dar mai ales sa vada 


reacția surprizei. E, | 

-Filon! șoptesc eu,pentru ai risipi nedumerirea. > 

-Dumnezeu te-a adus! reuşeşte ea sa îngâne,copleșita de 
emoție. . 

Am Surprins-o așa,ca din senin. Era soţia verișorului meu,nu 
voiu întârzia sa o aflu,pe care nu apucasem sa o 
cunosc înainte de plecarea mea în exil. 

-Moisă!Moisă! strigă ea câto ținea vocea,trezită din 
nedumenire. ze s- 

Din fundul gradinii,cu paşi agali,apare silueta unui batrâior. 
Era de aceeaşi vârstă cu mine,75 de toamne,dar pe fata 
lui,anii au lăsat urme mai adânci. 

Abia m'a zărit,că rămâne pironit locului. Visa oare sau vreo 
nalucă i-a ieșit în cale? 

. . J . V v 

-Filon!Nu-i adevărat! şi-mi sare în brate,sa simta singur „de 
ește cu putinţa o asemenea minune. 

-Iţi mai aduci aminte de ursul de pe Tarcu? 

Abia acum s'a trezit de'abinelea, încercând parcă,un zâmbet, 
„umbrit de atâta emoție. 

Era vară şi noitineri studenți ne petreceam vacanta pe 
Țareu,colindând pădurile, să respirăm aerul de munte,în 
i ui pole da 
la fugă ca lovit de în Fa ÎN GuLa tu codat îl vadicai 03 

che. Trece pe lânga mine ca un fulger 


E) 
a) 
ET 
"a 
u 
Le 
is 
i 
i] 
a) 
E] 
eri 
EI 
2 
Ei 
a 
EI 
E] 
E 
3 
RI 
IEI] 
LEA 
a 
IE) 
3 
3 
pă 
ra 
El 
RI] 
E 
3 
Is] 
IE] 
IEI] 
IRA 
a 
Ia) 
Ei 
EA 
E: 
Ri] 
A 
E 
ŞI 
E) 
3 


“OI eIN[92 n9 'VAVOSIWILL U!P „ILLY LIăNDAS,, Te N1pas [n]s04 


4 


A[8UI 19]UU9Ins e 


i) 


(a) 


î v v . sa U i2[0 e [2 cizi ]2 [el e FI [2 fel e 
si...se tot duce „Degeaba strig eu dupa el,ca nu mai e chip sa 4 
Ș i 


se oprească. a: : 
Nu întârzii mult și descopar enigma. La numai vreo zece 


paşi de mine,un urs cenușiu,uriaș,culegea liniştit smeură,ca şi 
noi. N'am mai insistat mult nici eu.In atari imprejură- 
ri,singura salvare era fuga, Aşa m am descoperit, făra voia 
mea,a fi un mare alergator de viteza. L-am ajuns din urma pe 
Moisă „ba chiar l-am depaşit de câteva lungimi, înainte de a 
mă opri la capăt de suflu,sa văd,de nu cumva,inamicul nostru 
nu ne amenința viata. : Na 

Nu știu de am văzut ceva sau mi $'a nâlucit.că am luat-o din 
nou la goană și nu m'am oprit pâna la stâna,unde mă simţeam 
mai în siguranță, cu câinii alaturi. Moisa,nu întârzie nici el sa 
mâ ajungă. 

Am întrat în casă,să ne povestim cei 43 de ani de 
despărţire.In loc sa-i povestesc,mai pe îndelete,aventura 
mea,de o jumătate de viată,îi întind cartea mea "Paraşutati în 
România vândută ",exemplar ce am îndrăznit să-l 
strecor,printre lucrurile mele din geamantan. 

-Citește-o şi vei cunoaște cu amănuntul,ceeace am îndurat 
de când nu ne-am vazut. Nu este decât primul volum,de 
numai 500 de pagini. Al doilea,în curs de tipărire,ti-l voi 
aduce, la proximul meu voiaj. j 
-Te duci la Petro nița? Ş 

-Pai de asta am venit! Sa-mi mai vad odată casa unde m'am 
nâscut şi mi-am petrecut tinereţea! 

Atunci, ne vedem acolo! Sunt atât de nerâbdător,să mai stăm 
de vorba,numai noi doi! 

Ga E cai dusi grabă,pentru câ aveam rendez-vous la 
apei ip primarul orașului şi cu un medic 

pune la curent cu iniţiativa de 


eleiteltelțalieitelteltelielelteli 


led 


[| 


2]2] e ţeliclțel-el e țelţaly2l 


IALLOOASRI e 


re 


aljelielielielieițeltelielielelteltelelieltelțeltal! 


€ 


IPId pIsoy 


o) 


Tzi 


z 
3 
E 
a 
3 
3 
IEI] 
= 
a 
3 

2: 
ei] 

Ei 
a 
a 
EI 
a 
E) 
2 
2 
E 

a 

“a 


VăIVOSIWILL u!p 121 


jelțeljelie)ielțeljelteljeljelțelel el elelyelyelyelielelțelel! 


jelelelţelyel'elielţelţelţelie)țeijely 


je)ţelțejje)ţeljelielțelţ 


U| 


39 


ajutorare, întreprinsă de Primăria orașului Gagny,precum i 
Asocia ia, "Medecins du Monde”. 

Tapia, Găvojdia, Cărăvan,Sacul „lupa... «drumul întors,care-mj 
înşiră satele,de acum 43 de ani,cu cătușe la mâini,prins î între 
doi securiști. 

Nimic,parcă, nu s'a schimbat de atunci. Lanuri întinse,fări 
hotare,doar sufletul meu nu mai era cel de pe acea vreme, 
Priveam totul cu ochii anilor scurşi,ce nu mai schițau 
perspective pe lungă durată. 

Cu cât mă apropiam de Cani ge apă orașul copilăriei 
mele,inima îmi bate mai tare,într'un ritm dezordonat. 

lată gara! Aceeași,doar mai veche,făra nimic deosebit,care 
să dovedească o evoluţie, în afară de un strat de fum,mai 
gros,care s'a depus pe pereții de ieri. 

Peste drum,cotul „Timişului, lunca și casa lui moş Dragu. Un 
crâmpeiu de viaţă, rămas uitat de mult,comoara ascunsă de 
nemernicia omenească. Moș Marina s'a dus Și el,odată cu 
tul lui, „uciși de această fiară, Şi apoi în dreapta; 


Podul lung întins de:alatul Timișului. Nici el nu și-a 
schimbat podoaba. Aceeași vopsea un gri închis, ca praful de 
ară,vechiu veșmânt. Parcă ieri l-am călcat, drum fidel 
vremilor de demult. Pe el treceam,adeseori,sâ mă întâlnesc 
cu mama. Acum face parte din istoria vieţii mele. 

Strada lungă „ce duce spre centrul orașului. Azi Şi a 
schimbat traseul .Mai încolo, o clădire înaltă, cu toalc 
ferestrele arse,cu urme de tăciune. 

-A fost un incendiu? pun eu întrebarea,la întâmplare. 

-Da! un incendiu,îmi răspunde Floarea. Aici a fost,nu de 
mult,lo-calul de chibzuinţă, a celor sortiti sa piara, a,Securitatea 


Ei 
3 
a 
2 
i) 
i) 
si: 
EĂ 
E 
iz 
“a 
= 
Ru 
> 
= 
"3 
a 
EI 
= 
'2 
ic] 
E] 
3 
ici] 
i] 
2 
so] 
= 
"9 
a 
2 
IE) 
EI 
EI 
ei 
SI 
Il 
Ii] 
E: 
IE) 
IE 
a 
ta 
a 
i 
3 
3 


IAL LON IOAZI J0lurueuu nmrui) :VIvO 


= 


Cihelțelalieleltelteltelțelieljel]e 


SIWIL 


eljelțeițelțeltelieiţelțelțal e eițeltaltel e teiteltal el atei) 


i 
ST eh ET ITeTeinetelyelveheiveltelelielhelieliell 


41 


Statului! Si pe aici a trecut Revoluţia, : Pai 
Cotim la stânga, apoi la dreapta,pe lângă parcul Drăgălina, 
Aceeaşi copaci multiseculari,pe alcele cărora îmi pregăteam 
examenele de primavară,în dimineți pretimpurii,mai bâtrâni 
acum,cu 0 frântură de veac. 
Internatul Comunităţii de Avere! Primii mei ani la şcoala 
oraşului,la liceul “Traian Doda”. Imi defileaza acum în 
minte,coloana de copii,în frunte cu cel mai mic.Un elev 
marunt,ce nu măsura mai mult de 1,29 m. de înalt și 29 de 
Kg. greutate. Acel elev priveşte,în acest moment,lacașul 
primilor săi pași, în lumea oamenilor de carte. > 
Câte urme nu se înşiră vederii mele nesațioase! Traiesc 
parcă un vis ,într'o ţară de basm şi nu reușesc sa mă integrez 
celei de azi. Am itp n de vrere departe,când totul îmi 


. A A A y . . .: 
părea sublim,încântător,într'o lume cunoscuta numai mie și 
v 


care mă cunoaste,numai ea,după nume,după chip. Acum 
rătăcesc,parcă,printre ruinele unei vieți,duse,undeva,departe 
de anii nemiloși. 

Avram coteşte din nou la stânga și lungeşte strada Școlii 
Normale. 

-Nu mergem la primărie,cum ne-a fost vorba?îl întreb 
eu,oarecum,contrariat de imaginaţia mea de altădată. 
-Mergem mai întâiu la Cheţa,sa-i facem o surpriza! Cheţa 
era sora lui Moisă şi ea verisoara mea primară. Tatal ei era 
fratele mamei.Ovăd parcă,măruntă,timidă,aproape neob- 
servată,mereu surâzând. 

Strada Țiglariei! Mi-o amintesc încă de nume. Chiar casele 
sunt aceleași,neschimbate,doar mai învechite. 

Ne „oprim şi,dintr'odată recunosc casa unchiului 
Moisa învațatorul. Avram întră primul Şi eu după el. 

Deodată stupoare! Două ființe din altă lume parcă,se privesc 


III em iea a emue pice aa re 


42 


v sv, . = ZE A A [] 
î într'o 
fată în fața. O clipa doar Și surpriza înâbușe totul, 
înibrătișare. Simt în taină,cum o lacrima calda se prelinge pe 
obrajii mei. Să fie lacrimile mele,ale ei? Nu aş putea sa 
D A LL) A . 

A i el de 
definesc.In, spate un iz ct pa e atol ș 
ani,mă îmbraţişează cu aceeaşi ardoare. 
! abia reuşeste el sa îngâne, 


_Bine ai venit,Filoane! 2 el sa, Szai Z 
-E soţul meu,lon! se grabeşte Cheţa sa ma scoata din încurca- 


tura. îi > E. - 
Ion Munteanu,ardelean,fost deținut politic,cu 16 ani de 


temniţă grea,fapt nu prea rar pe aceste meleaguri. eri 
Am mai sărutat apoi,copii și altă lume necunoscuta,venita sa 
vadă făptura,venită din altă lume. 
-Nu stăm mult,Cheta,intervine Avram,grabit să plecăm. 
De aici o lum pe jos,până la Primărie. Străzile, aceleași, fară 
nici schimbare,amprentele unui regim de Sonstrângere 
permanentă şi susținuta.Dar,cine era sa reînoiasca 
aşezamintele familiale,atunci,când toate energiile creatoare 
erau mobilizate în lupta pentru supraviețuire. e 
O surpriza totuşi agreabila, piaţa centrala,odinioara domeniul 
precupețelor,de 9) suprafață de mai bine de un hectar,a fost 
transformată într'o grădină de flori şi pomi decorativi. În 
locul magazinului de unelte şi material mecanic,proprietatea 
fostului evreu Polak,s'au făcut sapături,care au scos la iveală 
ruinele unei biserici,veche de câteva secole. Nu se ştie încă 
din ce epoca datează,cercetările şi Studiile istorice continua. 
Fo ai R Sina în 45 de ani. Chiar și popoarele 
Primăria ză iei arid al Africii au evoluat mai mult. 
interior,aceeași nota 0 RABIN i iai A i tra 
iale I53.AEGfida uină. Nici macar un minimum de 
Citeste î psea sau cel puțin zidurile spalate. r 
„alaturi,nici el nu face excepție. La fel cla- 


| O o 


43 


SIA v 
dirile din jur,așa cum le-am lăsat cu ani mulți în urma. 
Lăsând deoparte impresia primului Contact. ou cecace a 
fost odată,frumosul oraș,stațiune balnearâ,intrăm în localul 
primăriei şi urcam treptele la primul etaj;unde ne așteptau 
vreo 15 persoane,printre care,un medic,dela Spitalul 
oraşului;consilieri municipali,etc...Printre ei,mă recunoaşte 
unul,Jumanca. Îmi amintesc bine de el,era tânar pe atunci, 
Fost Director al liceului "Traian Doda',timp de 20 de ani,azi 
pensionar. Dela el aflu,că liceul meu de altadată,a suferit 
anumite schimbări. Aşa,a fost rebotezat în "Liceul de 
Mecanicâ",să se piardă urma istoricaa gloriosului gene- 
ral,fondatorul acestei instituții, Traian Doda. ; 

Dintre vechii mei colegi,nu mai traesc decât foarte puțini și 
ei duşi de vârsta.Domnul Jumanca îmi vorbeşte apoi de 
biblioteca liceului, care a suferit și ea de restricţiile 
ideologice,unde se impunea mediocritatea, operelor de 
valoare. EI vedea în mine,un fost elev și profesor al acestui 
liceu și deci,sentimental foarte atașat,o speranţa de a 
convinge Franța în generozitatea ei,să reconstitue clasicii 
francezi,complectați și cu contemporani de valoare,pentru 
instruirea tinerilor elevi. 

Ce era să-i promit? Mijloacele mele erau prea limitate.Da! 
i-am promis că voiu insista pe lângă primăria oraşului 
Gagny, sa faca apel la populatie,să dăruiască din volumele ei 
de prisos. j 

După o jumă 3 Puia piete 

pa O Jumatate de ora de așteptare,iata și primarul . Se 

scuză fiind reţinut la uzină,unde era Director peste câteva mii 
de salariați, Matei Gașpar era numele lui.. 
într itaisa sa, adresată primarului din Gagnybi 
Gașspar Matei își naja DIcaze ȘIRUL Care praz 

? ȘI exprima bucuria lui,de a accepta asociereâ 


DR ii 


44 


orașului Gagny Cu Caransebeş. ir, 
Eu nu sunt decât un emisar al locuitorilor,care au participat 
la efortul de ajutorare a României, în ceasul greu. Astfel am 
explicat,ca s'au colectat:medicamente, îmbrăcăminte și 
alimente,care au fost trimise în țara,prin Prefectura județului 
Seine-Saint-Denis. S'a adunat și o suma de bani,care vor fi 
transformați,dupa dorința Consiliului municipal,în articole de 
primă necesitate. Suma era evaluata la aproape 10 000Jfranci. 
Le arăt apoi, lista cu instrumentele medicale,trimisa de 
direcţia spitalului din Caransebeș,doctorului Porrini,Vice- 
Preşedintele Asociaţiei "Medecins du Monde '"„care,la fel,mi- 
a pus-o la dispoziție. Aceasta lista am trimis'o deja la 
Asociatia IFPPF,Femme et Cooperation,"Marthe Merca- 
dier'care recuperează materiale și instrumente medicale,din 
toate spitalele din Franta,în stare încă bună,înlocuite fiind de 
altele mai performante. Aceste aparate sunt revizuite si apoi 
dăruite tărilor la mare nevoie. , 
Repet „că nu sunt decât un român,care bate la toate porțile,ca 
sa-mi ajut fratii. Daca voiu reuși sa realizez ceva sau nu, depwăe 
doar de bunavoința sau disponibilitatea intentiilor franceze. 
Scepticismul vădit al celor prezenți,mi-a lăsat o tristete greu 
de reținut. Se așteptau,poate,la un angajament precis din par- 
tea mea,când,de fapt,calitatea mea nu era decât de interpret, 
dozat de o mare afectiune,pentru cei ce indură lipsuri ele- 
mentare. , 
Domnul primar, în faţa unicei evidente, existenţa celor 100.000 
de franci disponibili,ar fi dorit,pentru nevoile orașului,un 
Camion de curățat străzile. 


Varia 09 4 v : 
Ce cra sa-i răspund? O astfel de mecanica costa de zece ori 
Micul nostru capital. 


-Voiu transmite primarului din Gagny dorinta Dys.m'am 


45 


multumit eu sa-i replic., 

Erau orele unu și jumătate când am parasit primăria. întorși 
la Cheţa, ne aştepta o masă întinsă de vreo zece persoane „de 
toate vârstele. Am închinat un pahărel,așa cum se Obişnuește 
la zile mari,am povestit, am întors filele anilor dar mai mult 
ne-am privit,să ne reamintim chipurile uitate de vreme, 
Ion,sotul Chejci, făcea parte din Asociaţia foștilor deținuți 
politici. N'am îndrăznit să-l întreb dacă a pătimit ca le. 
gionar,cu toate ca-mi aduce o veste,care m'a bucurat profund, 
Ion Chirilă stăranul din Giuchici,parașutat î în Decembrie 1944 
cu mine,camarad de aventură,un adevărat frate de cruce pe 
care-l credeam mort de mult,este în viată. Ba mai mult ca 
si el parte din această asociaţie a celor martirizaţi. Azi se a 
propie de 80 de toamne. Cât n aş da să-l mai văd odată,să 
mai depânăm e amintiri de neuitat. 

Era să uit însă,că în această tară unde am văzut lumina „patria 
mea,prea multe s'au răsturnat de când am scăpat eu, și 
ca.. “Pentru o simplă revedere a unui frate de suferință, 0 
simplă revedere,să nu- i aducă alte neajunsuri. z 
-Avrame! pentru că am avut fericirea să calc din nou strazile 
acestui oraş al copilariei mele, aș mai dori să-mi văd câțiva 
prieteni! 

Plecăm cu mașina lui și mă depune în fața casei lui Cornel 
Olariu,teolog,pe vremuri şi un prieten bun „originar din satul 
Buchini,la numai 5 Km de satul meu Petroșniţa. 

-Acum poți să ma lași, voiu veni eu singur'la € Cheța. De acur 
cunosc eu bine drumul, mă adresez eu lui Avram. 

Sun la numărul 15,din strada 28 Martie. Oare ce so fi în 
tâmplat la aceasta dată. „Desigur ceva foarte important, că sa 
poarte numele unei străzi! E adevărat, ca am rămas cam în 
urmă cu istoria? o anumită istorie,ce aparține partidului. 


46 


âteva clipe aud zgomot la poartă. Ușa se deschide și... 

e norocul, Filoane! Da de unde mai râsari?în timp ce 
-Bată+ Ri: cu o emoție abia reţinută. 
ma i îmbrățișează d 
„Nu te-ai schimbat deloc, te- am recunoscut în dată ce te-am 
A uscativ,cu părul lână de oaie. Iata ce mai râmasese din 
feciorul frumos,ca tras prin inel,umodelul ideal al junelui visat 
de fete de internat. 

Am întrat în casă,unde mă aștepta soția lui Cornel. La prima 
vedere observ și la ea, urmele "nemiloasei toamne ale vieții. 
Mă recunoaşte Şi mă îmbrățișează cu aceeași emoție. ' Cine 
ar mai fi crezut într'o minune? Şi totuși „împlinirea ei este atât 
de vie,atât de prezentă. Doar Dumnezeu mai îngaduie astfel 
de înfăptuiri. 

Timpul este atât de scurt,să ne povestim totul. M'am rezumat 
la un singur gest. 

- Cornel. Iată spovedania mea. O găsești în aceste 500 de 
pagini,scrise cu multe lacrimi amare. Din ele vei cunoaște tot 
ceeace am îndurat, am viețuit, în cei 42 de ani deî înstrăinare. 

Oi Ia în mână, 0) întoarce pe, toate fetele. Mă priveste apoi, 
parcă voia să- mi rasplătească darul. Se multumeste doar,să- 
mi fixeze ochii „cu atâta duioșie, ca și cum i-am întins o mare 
comoară. 


De el „mă leagă o anumită taină: pretul vietii mele,atunci,când 

răii „căutau să mă răpună. 

Alattii la numărul 13 ao uicite și Lungu! Cred că-l cunoşti? 

mia Sa prea de treaba,s'a mai dat cu regimul si na făcut 

na numai bine. Și -a salvat si el pielea: 

“Aș dori totuşi sa-l văd „mă grabesc cu să-i întrerup povestea. 

E Jiulian,fost coleg de liceu „apoi profesor de geo, 
c,la acelasi liceu cu mine, stiință mai accesibilă. și fără 


ÎI 


4) 


v 

vV 
rea multă osteneala. . A 
i impresia culeasă de la Cornel,poate nu era bine său 


văd. Dar dacă află ca i-am ocolit casa,0 va interpreta Ca u 
complot împotriva lui, pregatit de vecini Şi se va Aga to, 
pe ei, ceeace trebuia să o evit. Au îndurat prea mult,ca sa maj 
adaug și eu câteva picaturi, de fiere. | 

Parcă-i văd și azi,Stefaniga Nicolae, șeful organizaţie 
național-țărăniste a orașului şi Lungu Julian, împreună qy 
Ilie Ponoran, ajutorii lui. Amintiri îndepărtate, care-mi reviy 
azi în minte. Stefănigă a făcut ani grei de închisoare, ial 
Lungu s'a aranjat mai bine. 

Era în timpul campaniei electorale din Decembrie 1946. £ 
erau convinși ca vor scăpa țara de comuniști, prin consulta: 
rea poporului. Imi vin în gând ultimele cuvinte ale avocatulu 
Nicolae Stefânigă, la una din întâlnirile noastre: 

-li vom mătura ca pe niște gunoaie! - se credea la bar, 
într'un proces banal. Până şi aliații noştri vor rămâne uimi 
să constate, această unanimitate împotriva comunismului! 
Bietul om politic! A supraviețuit naivității lui, după ce a plă: 
tit-o cu ani grei de temniță. : 

Lungu ma primit ca pe un vechi coleg. Dar... ca relațiilt 
dintre noi sa nu suporte un echivoc, a ţinut, dintr'un începul 
sa mă avertizeze, ca... el nu face nici o politică, nu st 
amestecă deloc în ... agitatiile partidelor politice, orice opinit 
ar Susține. ) 

Cunoştea foarte bine atitudinea mea de totdeauna,ba chiar! 
citit amintirile mele,la biblioteca din Freiburg,cu ocazia Viz: 
aia alo iso i Dee eubo pot) 
piată cu mine - şi-o A Biel 1009 lCgatutduprea A 
neajunsuri. Prude Spusi elie nu i-ar putea aduce deci 

ența era preferată amintirilor de la scoală. Și 
] 


ÎN a 


48 


atunci,parca,tacit, am adoptat amândoi o atitudine ne-anga- 
jantă. Banalitațile zilei au rămas subiectul de predilecție. 

-Ce aş vrea eu,reîncepe el,sa pot primi reviste din strâinăta- 
te,să ştiu și eu ce se întâmplă în lume! Admit și eu,că nu 
cerea prea mult,la dimensiunea lui,în timp ce alții cer esen- 
tialul:libertatea de gândire,de exprimare, de a-şi chivernisi 
talentul, după cum inima leo înțelege. 

Mi-a povestit momente din viața liceului "Traian Doda” , de 
unde a ieşit la pensie. 

-Şti că Stefâniga trăieşte! Are 80 de ani și este acum Preşe- 
dintele de onoare a foștilor deținuți politici din Caransebeş? 
A fi Președinte peste ceva,peste cineva,iata modestia întru- 
chipată a fiecărui om politic,care şi-a făcut o predispoziţie, 
un fel de "misiune",ca cele exercitate între cele două răz- 
boaie,care ne-au adus țara de râpă. Politica,politicianismul, 
două noțiuni care se confundă, până la identificare, în detri- 
mentul unei comunități. 

-Dar tu n'ai suferit prea mult din partea regimului,mai ales 
că erai angajat în politică,alaturi de Stefânigă și Ponoran? 
-Eu mi-am văzut de treburile mele... 

-Şi ei au fost de acord,să te lase în pace? 

-Ce era sa-mi faca? 

Și-a văzut de treburile sale! Cum i în ce chip,rămânea mis- 
terul lui. Desigur, șeful lui a plătit și pentru el, că doar purta 
o anumita responsabilitate! 

N'am mai insistat și ne-am despărțit, aşa cum ne-am cunos- 
cut...colegi de liceu. Sci 
Revin la Cornel ȘI...din întâmplare... 

-Nu cumva şti unde stă Petru Hamat? 

-Ba da! Este aici în Caransebeș! 
-Nu ţi-aș cere prea mult,dacă am putea sa-i facem o vizita? 


49 


Drept răspuns, ne urcăm în maşina lui, cu soția și plecăm 
spre Patru. Pe drum... ela, A 

-Dar Mia mai trăieşte și daca este pe aici! pe 

-Dacă vrei, ne oprim pe la casa ei, sa-i dam o buna ziua! 
Strada Poştei, o casa burgheza și...gândul ma întoarce Cu ani 
în urmă, departe, aşa de departe, că nu-mi mai găsesc firul. 
Da!...Era prin luna Mai1947, Maialul, sarbatoarea primave- 
rii, la sfârşit de an scolar...In Teiuș, stațiunea balneara a Ora. 
şului, toate liceele, corpurile didactice, somitațile oraşului, în 
frunte cu muzica militara, converg spre padure Și într'o liva- 
da verde se întinde hora, se lansează perechi, să uite, o clipă, 
drama ce cuprinsese toata țara. 

Printre fericiţii momentului figuram şi eu, profesor de limba 
şi literatura româna, gata sa particip la euforia generala. 
-Filoane!mă ia de braț Pătru Hamat,hai să dansăm Şi noi...]a- 
tă-ţi partenera! - A Ș 
Ne-am strâns mâna, de buna cunoştiința. Mâna ei mică, întra 
mea. Un profesor, o eleva... Așa începe legenda...Și lansam 
piruietele... Aşa, am dansat, ca la noi...când de una, când de 
alta...iaca, iaca-şa... 

Nu ştiu cum s'a terminat ziua. Ştiu doar, îmi amintesc şi azi, 
parcă ar fi fost ieri, că amurgul m'a prins într'o stare, vecină 
cu fericirea. 

Fetița...frumuşică, maruntă, să o ţii într'o palmă ŞI imbol: 
dul de a urma firul tinereţii, întrerupt de atâta nedreptate, m: 
furat... Am căzut parcă, într'o cursă a vieţii. 

Anul şcolar pe terminate, îmi revăd partenera de la Măial. 
Aşa s'a legat,cu încetul, între noi o temeinică prietenie. Poal 
Chiar ceva mai mult, o prietenie vecină cu dorința, reciprocă 


de a ne lega viața, să fim mereu împreună, mereu aproape: 
Intr'o seara, singur cu mama... 


DR i 


50 


_Mamă!Am cunoscut o fată serioasa... de familie buna 
„ură i....după cum ţi-a fost vrerea.... aș dori sa ţi-o fac nora)... 
-Ce ai ales tu, e bine ales. Eu binecuvântez ceasul, când te-ai 
hotărît să faci pasul asta!.... a A. ei, 

Revăd pe Mia - pentru că așa îi era numele și-i dezvălui,naiv, 
„intențiile mele. e 

-Gândeste bine, adaug eu, nu este decât un vis, care, nu va 
vedea, poate, niciodata zorii... siana 
-Nu stiu ce sa-ţi spun! Lasa-mi doua,trei zile.... 

Ne revedem peste țrei zile. 

-Am vorbit cu parinţii Și....mama este de partea noastra - 
deja eram doi,de-acum.Tata,abia îndraznește ea sa-mi 
destainue primul obstacol si nu din cele mai mărunte,lui...îi 
este frică....Sti bine câte se vorbesc... într'o zi, totul se poate 
nărui.... 4 
Era prea frumos ca să se poată împlini.Făra a mai spune un 
singur cuvânt,am plecat, cu amarul dupa mine. 

„Era pentru prima dată, când simt ceva greu,ce mă apasă pe 
inima. N'as putea-o numi ca o durere,mai mult o profundă 
deșertaciune. Cazusem singur în cursa propriei mele 
interdicții. 

Dupa câteva zile primesc un bileţel dela ea,prin care îmi 
cere o întâlnire. Iată-mă, din vreme, pe aceeasi bancă, pe 


dâlma Sebesului, de unde ne-am despârtit ca pentru 
tăleauna. y 


-A fost 


A AEV i vv v 
bancă greu, ingâna ea, dintr'un suflu, fara sa se așeze pe 
nca.. 


„Foarte greu.... dar... am câştigat... Părinții sunt de 


aco A . se Ş iti v. A A 
rd, să ne unim vietile si sa traim împreună,cât o vrea 
Dumnezeu! 143543 


Am Tespirat adânc 


A a i Î i i 

» Cu atata inconștiența. Dar, trebuia totusi 
ă 0 avertizez, cons | 
) 


tiinta nu-mi dădea pace. 


ÎN 


5] 


Mâine...sar putea să se întâmple, de ceeace părinții tăi ș 
tem.. Și atunci... 

-Dacă şi tu începi, ca ŞI părinţii r mei, eu la cine să mai fa 
apel? Să lăsăm la o parte neprevăzutul, cu tot ceeace ne-a 
putea rezerva. Azi, prezentul este mai aproape, să-l trăim așa 
cum este, să fim fericiţi! 

Aşa, fără să mai pierdem timpul, am hotarât logodna, pentn 
Duminică 3 August 1947. A doua zi am comandat verighete. 
le, pe care să fie gravate:Mia, 3 August 1947 pe verigheta 
mea și Filon, 3 August 1947, pe a ei. 

În dimineaţa lui 3 August, mă scol mai devreme, îmi Spal fa. 
ţa, îmbrac haine noi şi o iau spre gara Petroșniţa, însoțit de 
martorii mei: Floarea, nepoata mea şi tatăl ei Moisă. 

ȘI... de ceeace mă temeam, trebuia sa se întâmple, mai de- 
vreme decât mă aşteptam. ntr'o clipită, totul se năruie. Lo- 
godna mea își consumase ultima ceremonie, fără martori, cu 
cătușe în loc de verighete, așa în pripă, laî început de calvar. 

Destinul a voit ca întâlnirea noastră sa se amâne cu 43 de 
ani, peste o viață de om. 

Aşa a urmat Cursul vitreg, trasat din zile negre. Lugoj cu dis: 
pretul, umilința Şi brutalitatea, exercitată de omul mediocru, 
în Slujba ocupantului, investit cu puteri discreţionare, 54 să 
suprime cu, sadism tot ceeace reprezintă substanta naționali 
românească. 

Timişoara, Securitatea, cu izolarea de restul lumii, cu anche 
tele nocturne, de unde atâția martiri au trăit ultimul popas pi 
mântesc. 


Infernul trait aievea, când fantome vii îşi târau calvarul Spl“ 


termenul fatal. i 


Curtea Marţială, în aşteptarea procesului, când, o sentinti 
programată pecetluia pe ani mulți ființe nevinovate. 


DD 


52 


M'a cautat mai târziu, la venirea ei în vacanța Craciunului,pe 
când era studentă la Cluj. Eu fusesem transferat de la 
Securitate, după trei luni de' 'anchetă",dar nu m'a gasit,eu 
evadasem deja,doar cu câteva zile mai înainte,în preajma 
procesului, care- -mi rezervase 20 de ani de temniță 


grea,pentru..... "trădare de neam".Să precizez însa,că nu era 
vorba de neamul românesc, pe care l- -aș fi tradat, ci de cel ce 
ne ocupă țar a. E vv 


Nu puteam însa,să mă expatriez, fara a nu o mai vedea 
odată, pentru a-i da deslegare de tot ceeace am decis 
împreună, de tot ceeace ne lega, de orice angajament. Ea era 
tânără Și viaţa ei trebuia sa-şi continue cursul. A mea... doar 
Dumnezeu î îi va cunoaște soarta. 


Maşina opreşte în fața casei. “Cornel, bate la poarta Și, după 
câteva clipe, uşa se deschide și în în fața apare... - Mia. 

Ochii gonesc anii dar inima rămâne în urmă. O emoție, o 
surpriză. Intensitatea însă, îsi pierduse și ea din efect. 
Vremile au lăsat, făra . menajare, amprentele. 

Mă aşteptam să revăd partenera de la Maial. Dar.... în locul 
€i.... o femeie între două vârste, corpul mai împlinit. Statura 
acceaşi, doar privirea mai păstra lumina de altădată, puțin 
înourată, de anii trecători. 

Ne-am privit îndelung, parcă ne-am cunoscut odată. Cautam 
un punct comun, un semn ,care ne apropiase cândva. Și unul 
Și altul încercam să disimulăm emoţii întârziate. 

E mult de atunci... . Nu ştiu cum să î încep,ce sa spun!Dar,mai 
aveam ceva de spus, de râscolit? La ce bun? 

Cornel ne salvează dintr'o tăcere prea lungă, dintr'o 
Stângăcie reciprocă. 


ă A ea Sea V/ 
mai reînviez trecutul,când prezentul ocupă atâta spațiu,că 


Sa 


53 


r doar, pene amintiri îndepărtate. 


i lasă un colţiso 


Soţia lui Cornel a sesi 
litate? | 
„Doriţi o cafea? inte 

-Sunt doar în treacă 


aici.. „. Va trebui sa plec.... 
Fără o vorbă,dispare şi peste câteva clipe reapare, cu ceștile 


de cafea. În timp, ce serveam cafeaua dispare din nou i 
reapare Cu 0 copilă în brate. 

-E nepoata mea! Nu are decât câteva luni! 

Am aflat mai apoi. Se căsatorise târziu, „după ce- Şi terminase 
studiile la Universitate. Timp suficient să uite prima idila, 
-Soțul meu a murit acum doi ani şi acum sunt cu fiica mea i 
cu nepoțica! complectează ea povestea. 

Am plecat, așa, pe nesimtite,să nu mai deranjez pe nimeni. 
Bunică... nepoțică.... „o altă lume.... Totul întrase pentru 
mine, de acum, în capitolul fapte diverse. O vizită obișnuită... 
Îmi părea că n'a existat vreodată, idila unei tinereți 
apuse... 

Tiria) a einoțiilori merge alături cu anii. Adolescenţa 
nebună,i inconştientă, sublima, tinerețe pasională, cu elanul și Şi 
visurile aievea, proiecte îndrăzne (2 a nivelul inimii în flăcări 
Maturitatea,apoi,chibzuită,cântărită, calculată, unde prietenia 
și obisnuința,d de a simţi pe cineva aproape,tind sa goneasci 
singurătatea. Intr'un Cuvânt,asigurarea zilei de mâine, spre 
care totul converge inexorabil. Ș apoi,toamnele vieţii, 
amintirile dezgropate, redifuzate pe ecranul unei vieți calme, 
până la saturație, 

Se spune, că de la o vreme,trăim din amintiri, majoritate! 


din 
re Cât amarnic adevăr nu ascunde gust târzie CON: 


- Cornel! Plecasem să 
este,oare,prea târziu,de a 


e V ae 3 
rvine Mia. O mica diversiune... 
Xt!fu răspunsul meu.Nu voiu Ii mult pe 


vizitam pe Patru Hamat! Nu 
cum? Drept răspuns, ne urcăm În 


Di 


54 


st [i si o luăm spre gara mare. Trecem podul peste 
Timiş, cotim în stânga, înspre linia ferată Și iată-ne pe 
Fundătura CFR. O stradă, dacă am putea numi ca 
atare,câteva case la periferia orașului. De aici începe izlazul, 
pentru câine şi alte animale libere. 

Ne oprim în faţa unei căsuțe d de tară, cu grădină și fațadă 
modestă. Cornel bate la fereastră. 9 femeie bătrâioară iese în 
poartă, dornică de oaspeţi. Ea recunoaște numaidecât pe 
Cornel și pe soţia lui. Privirile ei se opresc apoi interogativ 
asupra mea. Eram un necunoscut, pentru ea,dupâ cum 
necunoscută îmi părea și mie figura ei. 

-Filon! dezleg eu enigma. 

-Petre! Petre! începe ea sa strige,cât o tineau puterile. 
Am sărutat-o pe obraji,ca și când ne cunoșteam de când e 
lumea. Era profund emoționată, la auzul numelui meu. El 
ascundea, parcă, o întreagă poveste. Se vede, că în casa lor 
s'a vorbit de mine, parcă as fi făcut parte din familie, atâta 
afecțiune manifesta femeia. 

Era! soața lui Pătru. Pe fata ei observ urmele unei vieți 
zbuciumate. 

În timp ce ne priveam, fără a crede, ochilor, un muncitor în 
salopetă, cu o pensulă mare în mână Și o caschetă lăsată pe 
ochi, „înainta agale, din fundul gradinii. “Atât fata,cât si halatul 
„erau pătate cu stropi de var, urmele îiapilsi ia țară. Varuia 
pomii fructiferi, că se apropia primavara, atât de dulce era 
temperatura. 

Când m' a văzut, a scăpat pensula din mână și a rămas 
locului, , să-și dea bine seama, de nueo nălucă. Câteva 
frânturi de secundă şi..... 

-Filoane! Tu eşti? i-mi Sare de gât. Am ramas aşa, „clipe 
nemăsurate, „îmbrătișați, sa adeverim, prin simțuri, „ca nu-i 


IE E au, 


PO 


55 


get str, Eram,parcă, fiul risipitor, din povestea sfinte 
sctieri, întors dintr'o lunga aventura. 

-Lasa-mă să te văd la față! reuşesc eu sa îngân. 

-Şi ceeace descopăr,îmi umple inima de o adânca tristete 
Pleoapele cadeau şi se ridicau în permanenţă,ca t) ușă trântit 
de vânt. Fața și ea se încrețea,mascând un surâs continu în 
timp ce capul se înclina mereu într'o parte. Credeam că 
surâsul era expresia regasirii noastre dar,mi-am dat repede 
seama,ca erau consecințele unei vieți prea greu încercate, 
Șaisprezece ani de închisoare și tot pe atâția de torturi, foame 
şi întuneric. 

Intrăm în casă și ne asezăm cu toții în jurul mesei; Ochii mei 
nu încetau, însa, sa cerceteze enigma acestei stări. 

-E o boală contactată în decursul unor continuri şocuri 
psihice,începe el povestea. La început,o clipire prelungită a 
ochilor,care a antrenat închiderea lor involuntara 
"Blefarospasm”, se numește această boală. Continuă apoi, cu 
o rotatie a capului spre stânga,care s'a agravat atât, de mult,ca 
a degenerat într'o torticolita spasmodica dureroasa. 

Nu exista remediu la aceasta boala,ajunsa la un stadiu 
ireversibil. La 70 de ani,nu-i mai râmânea, decât să aștepte 
verdictul final. 

Iată produsul unei ideologii antiumane, care a depașit, prin 
metodele ei diabolice,tot ceeace imaginația ar fi puiut 
concepe vreodată. Chinurile fizice nu mai satisfaceau 
sadismul paranoic și atunci,au deplasat agresiune: 
asupra psihicului; sensibilitatea interioară,unde au facut 0 
disecție de laborator, pentru a răvași țesutul intim, afectiv al 
individului. Aceasta operație a durat timp de doi, ani, de 
zile,provocând şocuri succesive, marind doza, pe masură ce 
rezistența persista. E sas 

Ce urmareau ei, prin aceste metode? Sa-l transforme ÎN + 
unealta oarba, care sa deiunțe, să ucidă chiar,pe cei mai bun 


lor 


56 


:+eni'ai lui. ș 7: 
prieteni â! n sufletul lui o răsturnare de echilibru 


i odus î Ş 
Aşa Sa Pr v O boala necunoscuta 
i at această stare. 
sihic,care â antren t 


sai în medicina. v 
înă acum în a cei ni de temnita,din 
acasă act sălbatec s'a petrecut,dupa cei 16 ani d je 


ziția de om "liber","invitat” la Securitate,pentru o 
po 


"declarație" sau un compliment al ei. ea i 
Ceeace nu au reușit în anii de închisoare,s au înverșunat atât, 
vV - ... Z 

până au reușit să-l distrugă, din poziţia de "libertate”.In 

fond,durata temniței lui este de 40 de ani. Cruzimea cu care 

: i 


= v_v 
sau năpustit asupra lui, denota, ca aceste brute nu erau o 


specie umană normală, care, sa fie afectată de suferință 
semenului lor. Înseamna,ca şi ei au fost supuși la un 
dezechilibru psihic,un fel de spâlare a creierului,din care au 
fost extrase celulele simturilor afective,lasând,doar,instinctul 
de fiara. . 
Virusul acestei boli a fost cultivat artificial,pe un corp 
viu,devenit,în acest caz,un cobaiu. Acest cobaiu nu a fost 
sacrificat în slujba medicinii,pentru a salva fiinta umană,ci 
din contrâ,pentru juisarea "omului nou sovietic" împins până 
în faza finală a vieţii, prin chinuri si privațiuni prelungite,pe 
decade de ani de durată. Aceste socuri de gradaţție a 
intensitații lor,au mutilat definitiv chipul de om. 4 
Starea mutilată a cobaiului,nu este altceva,decât suma de 
dal enor FeRiriene de laborator eșuate, care,totuși,au 
cspee să i A a Cconstatat,pâna unde se poate duce 
ales patit pra rezistenții umane,atât fizice,cât și mai 
ED "Pentru a transforma omul într'un robot,fara 


Vointa,su : a vvu v : 
defo) Pus unei comenzi centrale,fără însă a se ajunge la 


ef ata 
că Stea definitivă a individului. 
1 torti i : a : 
; țlonari Programaţi,condiţionati,nu sunt altceva, 


ED ORE 


DD 


5) 


IN . E - in A = 
decât produsul unei experiente reușite,bi e inteles, în Sens 


negativ. Ei prezintă simptomele unui paranoism ireverşiy: 
care devine un pericol permanent,pentru Societate. Incontro] R. 


bi] 


bil,cu reacţii neprevăzute. Pentru a proteja societatea de aces 


monstru,nu este altă solutie,decât neutralizarea lui. Cata 
Pătru,Frate de Cruce,poet de o rara sensibilitate,care ar fi Sani 
putut da literaturii noastre,cele mai frumoase ode, închinate 
dragostei în feluritele ei sensuri. O mare durere mi-a Cuprinş 
sufletul,vazând ceeace au reușit,satanicele creiere si 
scoată,din acest profesor de limba si literatura română,de 0 


: v 
fina structură intelectuala. 


> A „y a ; i 
Iată mai jos,o poezie,scrisa „ca detinut la Periprava,în anul 


1963: 
ÎNTOARCERE 


Mă 'ntorc tot trist și mai îndurerat 

Din crunta aurorilor furtuna. 

Un domn mă 'ntorc sau un străin argat? 
Sub pași pustiul mic îmi râsună? 


Is 2 = a V 
Risipitor prin locuri fara nume, 
Ma 'ntorc cu cerul în desaga.... 
Lovit de bici am biruit în lume, 
. v v 
Pe calea mea,de chipul tău beteaga. 


Mă 'ntorc să te privesc Şi renăscut, 
Să mă mângâi ca'n basm cu apa vie, 
Adâncul plaiurilor să-l sărut 

In ochi-ţi lacrimând de bucurie. 


Vă V î . . 
Ma 'ntorc sa te cuprind,iubit-o 'n veci 
Cu volbura nesocotinței sfinte, 


simti ardoarea ceasurilor reci 
Si voluptatea zborului ferbinte. 
3 


„V 
Poate,de mult,surâsu-ţi de regina, 
Să-l preaslăvească-apuse diademe? 
Pe-atunci-m'auzi? - Din codrii de lumina, 
Cu florile îți culegeam poeme. 


Sau,poate,pe cernite latifundii, 
Crepuscular te-o alina vreun lord? 
Oceanul meu, însa,curat şi-afund îi 
Șroi pribegi pe- acelaș bord. 


Voiu bea din plin paharul suferinții 
Insângerat ca misticul Heatclift. 

N'am să răzbun nici plumbul necredinții 
Și nici mirajul vieții apocrif. 


Noiu arde-apoi cu nopțile 'n castel, 
Invâluind stihiile cu spadă. 

Un nou rubin voiu pune în inel, 
Inchipuirii albe ca zăpada. 


AIE = v S v d 
Târziu,amara Cuminecatura 


Va da rod greu, ca stihul lin din lege, 
& (d 

Ingenunchiat solemn, pe stânca pura, 

Acolo,unde numai eu sunt rege. 


DOO 


59 


A urmat la catedra de limba română,la liceul'"'Traian Doga 
din Caransebeșstimp doar de un an,ca și subsemnatul, prede. 
cesorul lui,catedră la care au succedat: Nicolae Patrâscu 
Horia Sima,Filon Verca și ultimul într'o Românie, relativ, libe. 
ră încă, Petru Hamat. > 

Un șir de dascali,care și-au dedicat viața copiilor acestu 
neam. _„ Ş, Dica ilie 

Nicolae Patrașcu,ucis,dupa 16 ani de închisoare, Horia Sim, 
și subsemnatul,goniţi din patrie și Pătru Hamat,astfel mutilat 
"Petre! dar tu ai consultat medicii de aici? Ce ți-au spus? 
-Nu este leac ,doar pentru o atenuare a durerii a simptome: 
lor! , să 
-Da-mi,te rog,diagnosticul si tratamentul aplicat. Am sâ con: 
sult anumiți specialisti neurologi,la Paris si dacă va fi nevoie 
să vii la Paris,ai putea să o faci? Eu îți voiu da de veste! 

-Voiu încerca,îmi răspunde el sceptic,ca omul resemnat cu 
soarta. Ș E 
Am plecat de la el cu o povara ce-mi apasa pe inima,cu un 
gând,ca paguba produsa de comunism este mai sinistra 
„decât cele mai pesimiste ipoteze,ce, S'ar fi putut concepe. $) 
generaţie ucisă alta mutilata,la capat de viața ŞI O idiologie 
instaurată sa, distrugă acest popor,ce se încapăâțineaza sa su: 
praviețuiasca. s : 

Când m'am întors la Cheţa,dupa vreo patru ore de absenți, 
am găsit pe Avram neliniștit. Se temea să nu mi se fi întâm- 
plat ceva. Mai şti? Sistemul,putin zguduit dar mereu Opel, 
țional,nu S'ar jena deloc să-mi joace O farsa,o revanşa târzie. 
- Acum sa nu mai întârziem! mă zorește el,gata de explozie. 
Ne-am luat rămas bun de la Cheta,soţul ei Ion şi de la toți al 
casei. Rămas bun,care,Dumnezeu stie cât va dura,nori ne£/ 
acopereau deja cerul țării, i 
Mașina cra deja sub presiune. Urcim în grabă și pornim în 
cet,„lasând în urmă mâini multe,fluturând despărtirea. 


DD e 


60 


Strada Tiglăriei,azi rebotezată în strada 1 Decembrie 
1918,patriotism de parada,Şcoala Normală,aceeași,cu nimic 
schimbată,doar cu 45 de ani mai veche. Piaţa cea mare și 
iată-ne spre moara lui Meingast, Adam Andrei,Caransebeşul- 
Nou. In dreapta,la mijlocul satului,postul de jandarmi, 
popasul ultimei mele zi de libertate. Zoltan Kling tinichi- 
giul,şef de Securitate,locotenentul rus şi lanțurile ce-mi în- 
cingeau tot, corpul,îmi apar încă viu în minte. Parca era ieri. 
Timpul a pastrat intact imaginea de altădata,contrariată puțin 
de un final,care confirma cuvintele din popor,că Dumnezeu 
nu uită și,mai ales,nu iartă făradelegile comise asupra 
aproapelui. Acest sort,asvârlit aşa,la mare necaz,se aplica și 
lui Zoltan Kling,care a platit crunt toate crimele lui,murind 
în chinuri de lungă durată,măcinat de un cancer neiertător. 
lată însă,ce scrie despre el un consângean,pentru a-i"salva" 
memoria:"Zoltan Kling nu a fost un comunist convins,el a 
fost un sionist convins...." 

O nedumerire, totuși,respectând morții,care nu mai pot face 
nici bine nici rău,în ce calitate a chinuit el atâtia români și a 
ucis fără milă,zeci de suflete,fără nici o vină? În calitate! de 
comunist sau de sionist? Mai stiu,că sionistii sunt un fel de 
nationaliști,care au luptat Şi ei,să aibă o patrie şi merită toată 
admirația. Dar,cei ce au prigonit,martirizat neamul meu,de 
orice origine ar fi ei,nu merită altă soartă,decât aceea,pe care 
au aplicat-o însași celorlalti. 

Continuăm drumul. In stânga,casa lui Stuiber,coleg de clasă 
i de profesiune. Dar,nu văd capătul satului, Caransebeșul- 
suie asia ca el continuă, prin case noi,asezate de 
oraşule parti ale şoselii,până la Balta-Sărată,devenit acum 

"ICgat direct de Caransebes. 
nginer KSelner, seful fabricii de cherestea. Şi aici am îndurat 


D a 


m 


5] 


umilința,gonit din funcția,pe care 0 aveam aici,pentru ci 
idealul meu prezenta un obstacol la internaționalizare, 
solului românesc. Plutonierul de jandarmi din Borlova,dubi, 
salariat,al Statului și...pe dedesubt,al fabricii,pentru "Servi. 
cii"aduse. Și-a facut datoria dar nu, față de Jurământul depyş 
țăriide a'0 servi cu fidelitate,ci fața de comunitatea evreiască 
care dirija aceasta fabrica,denunțându-ma ca legionar,cu con. 
secințe imediate. Licenţiat pe loc,fara nici o justificare Sau 
vreo indemnizatie,cum prevedeau legile în vigoare, în toate 
țările din lume. , rii 

Lasam în urma frântura de amintiri și rulam spre Buchin 
satul lui Pătru Hamat. Acum văd casa lui pustie,parintii dece: 
dati iar el obligat sa emigreze aiurea. A j 

- Avrame! Nu vrei sa oprești puțin ? In casa aceea,cu obloane 
verzi,locuia,pe vremuri,lon Popescu. Aş vrea să-i bat la poar- 
tă! Aşa, întreb pe o femeie ce trecea prin fața noastra,dacă 
dom' învățător e acasă. Aflu că el nu mai locuieşte în sat,ci la 
oraş, în Caransebeş. 

Mă întorc la maşină,oarecum contrariat. Doream atât să-l 
revăd. EI a fost primul meu prieten,din clasa întâia de liceu şi 
camarad de ideal,mai apoi.(In cartea mea, "Parasutaţi în 
România Vânduta”,primul volum,amintesc de el) Ranit în 
războiul din Rasarit și mare mutilat,nu a fost cruțat de tâlhari 
şi a facut și el 16 ani de temniță roșie. In ce stare se va mai 
gasi acum? 

-Dar Busu Busuioc,mai trăiește?il întreb eu pe Avram. 

-Nu mai trăiește, el a murit cam de mult. Un alt grav ranit de 
razboi. Şi el a platit din plin tributul,persecutat,chinuit în an! 
mulţi de închisoare. Parcă-l văd şi acum,alături de elevii lui 
din sat,Curațind crucea din fața bisericii,în timp ce eu erâl 
dus,legat de loitra trasuri, ca tâlharii,spre ispaşire. 

Se, duce,așa,un anumit simbol al României de ieri! 

asam satul Buchin în urmă și drumul se întinde spre satul 


D Oi 


DR i 


62 


meu. Gara Cârpa,cârciuma lui Dugalia,de odinioara și cu- 
rând apare,la o cotitura Timișul,cu undele lui repezi și lim- 

ezi. Coborau din satul copilariei mele,oprite o clipa,de iega- 
zul lui Suciu. Fie în 

De acum,totul îmi pare mai cunoscut. Lunca,zâvoaiele, uitate 
în fundul subconştientului,ieșite,deodata la suprafată, imagini 
vii,cu tăria anilor scurşi,departe. 

Cârpiţa,Seșul și crucea drumului,ce duce,de la halta 
Petrosnița spre sat. In stânga,Padureaua,pâmântul meu. Şi 
aici arșița de soare mi-a mângâliat obrajii,ani de-a rândul,cu 
coasa în mâna,din zori și până în apus de soare. Pe şoseaua 
asta,cu ani mulți în urmă,mi s'au tăiat,pentru o viată firele ce 
mă legau de sat și de cei ce locuiau într ânsul. = 

Mă văd,ca acum,urmărit,ca un raufăcător,de catre zbirii 
roşii,să-mi pună cătuşele,să mă desprindă de tot ceeace am 
iubit mai mult. De mama,surorile şi comunitătea de simțire a 
satului meu. ŞI iarăși îmi vin în minte, odată cu imaginea 
acestor locuri,cele petrecute,în dimineaţa lui 3 August,1947. 
Floarea era prea tânără dar,cred câ le-a gravat în memorie, 
amintiri de mult îngropate în negura anilor,dar nicidecum ui- 
tate. Ele ies cu putere,în cale,atunci,când sunt prea tare zgu- 
duite. 

Podul Mic începutul calvarului. îi trecem în fugă,să-l pierd 
mai repede din cuget. In stânga şi în dreapta Șpornul,des- 
parțit de sat,de Timișul băilor mele de vară. 

Podul din lemn n'a mai rezistat nici el timpurilor,înlocuit de 
unul mai solid,din beton,construit de o societate de exploata- 
Te a padurii.Pe el nu puteau trece cu greutăți mari fiind făcut 
ui gat a Suporta carul cu boi. Timișul,dedesubt grâbea 

: vremuri,iegazul lui Suciu forma o mare lina,unde 
petreceam zile de vară „când eram copil,la scăldat. 


5 


63 


roțile mașinii ating podulinima începe 
u furie,să Y ies&parca,din carapacea pieptului. 
si-mi bată c ârstă avansa agale pe pod. Când mașina se 

O A ea ea du deoparte, în timp ce ochii ei se prelungesc 
ee tă ină,să Y vadă mai de aproape pe 7 Să i Cunos- 
cut imediat pe Avram și se pregatea sa-i răspun â la binețe. 
Deodată ochii ei se opresc spre mine, cercetători. Eram necu- 
noscutul ce o intriga. Ca lovită de trăsnet, cade în genunchi în 
mijlocul podului și începe să- și facă semnul crucii,de mai 
multe ori. M'a recunoscut și în clipa următoare, nu'avea decât 
un singur gând, să mulțumească lui Dumnezeu,că i s'a dat ei 
să vadă minunea. 

-Dumnezeu e mare!Dumnezeu e bun! aud ecoul glasului ei 
ce se pierde în undele Timișului. 

-Nu! Nu! Nu m'au uitat! șopteşte un graiu ascuns,în sufletul 
meu, această certitudine după atâția ani de beje nie. 

În dreapta,recunosc Valea Mare,pârâiasul subtire,vara,dar 
tumultuos primăvara,când ploile îi umplu matca,îl umflă,re- 
vărsând valurile lui nebune,peste maluri,ducând cu ele, din 
satul țiganilor,case dărâmate „animale surprinse de potop, să 
le verse în Timiș. 

La poalele lui î începe coasta Dealului Mare,cu platoul ce do- 
mină Timișul. Mai bine de un hectar,era,odinioară proprieta- 
tea autorului acestor rânduri. 

Priporul marchează urcușul spre sat,de unde se înșiruie: casa 


lui Fâc,a Mărgăriei, a lui Romolos,Anisia, Mihai Piparcă 
(Dorca),Ana Boboantă „vecina mea de ieri şi.... 
te spre poarta casei mele. Se o 
lipsită de aer, 


în momentul când 


d se) 


pOSPOIULIE 


La 


“VLINSOILad U!P 


aTelelțelțeljel'eițelteltalrel «ţelţeltel eite-teltelte) e:teleltzl ei evelvoltzl e je 
re - 


Tue 2p €p tdnp EINZEAAI 


aJeiţelțelțe Pal ciţelţeelielteiteltel-elreitehtelt 


 $ mașina coteş- 
prește, odată cu respirația mea, 


ijeljeljelieiţeijelțel! 


azi „prezentă î în faţa ochilor mei. 


O casă 
batrână, privită din afara. Aceeaşi „părăsită cu anii. AM 


65 


ajuns-o din urma, vechiu și eu,ca silueta ei,amprentele unei 
vieţi,aproape de scadența nemiloasă. E ea 3 

Poarta mare şi ea aceeași,doar îmbracată într'o placă de 
tinichea,să-i întărească încheieturile învechite,de numai 43 
de ani. A 

Cobor nerăbdător Şi întru în ŞOpru. In stânga,treptele ce urcă 
în casă. Lespezi de piatră,parcă le văd,una mai mare,roasă,ca 
o bătătură. De câte ori paşii mei,de copil,n'au călcat aceste 
pietre până ce destinul nu mi-a hărăzit înstrăinarea. 

Urc și mă opresc în târnaț(culoar),puțin întunecat.Pe jos, pă- 
mânt bătut,aşa cum se obișnuia pe vremuri,cimentul era rar, 
pe atunci. La capătul culoarului,în dreapta,cuptorul,unde ma- 
ma cocea pâinea pentru toată ulița,la vremea praznicelor,a 
botezelor,a nuntilor sau înmormântărilor. Aceeași vatra de 
foc,Un adevărat muzeu,dacă adăugăm anii de început de 
veac. Tot aici a copt mama şi apoi sora mea Marea,prescurile 
pentru cuminecătură Şi în fiecare Duminică,anafora,pe care 
preotul o împarțea credincioșilor la sfârșitul Liturghiei. 
Mama și-a împlinit această pioasă îndatorire,până a închis 
ochii iar sora mea a urmat mamei,până si ea s'a dus întru cele 
veșnice, la vârsta de 83 de ani. 

Erau adânc creştine,nu numai în vorba,ci din adâncul 
sufletului,prin faptă. Veta,sora mea mai mică,creștină și ea ca 
mama,mi-au imprimat Și mie aceeaşi creștinească devotare. 
De mic,frecventam regulat slujbele bisercii,până a deveni 
cantor. De la vârsta de 12 ani,când am început să cânt în 
strană,o singură dată n'am lipsit de la Liturghie. 

In stânga culoarului,intrarea în casă,în prima cameră din 


.. A V A . 
mijloc.Pun mâna pe clantă tremurând.Mi-era teamă să nu tre- 
zesc comori adormite de mult. Primul 


SV . 
: Bz Pa pas calca vechiul prag 
si,deodata,ma regăsesc,din nou,copil. 


e v 
Din tot ceeace am lasat, 


DD 


„N 


66 
nu s'a schimbat nimic,mă asteptau 


vJ 
C-1Da »Pârca,cu fidelita 
anumite locuri,așezări, obiecte păstrate intacte,după ca 
în necunoscut,a unei ființe dragi.Ele rămân a a ee 
: UV Vaz : a 
viața traita alaturi,de toate ace rile, 


ste obiecte,care să mărturi 
Ş e Ie Care sa marturiseas- 
că prezența ei permanentă aici... de nu cu ii 


de undeva,poate chiar de dincolo de astă lume. 
De ce Oare,prima incapere a ramas așa,cum am lăsat-o eu de 
demult? Poate,pentru că plecarea mea avea ceva comun cu 
despărțirea definitiva. Pentru câ,nici eu nu mai eram sortit să 
mă mai întorc. Gia,sora mea mai mare,a păstrat-o intactă, 
după moartea mamei.Singurâ,între aceşti pereti trăia prin o- 
biecte,care,odată,erau cu mine,erau ale mele,fratele dus,fără 
veste. 
a .j 4 A Vi EA 
Incăperea avea o fereastra,ce da în strada, în dreapta,o alta 
SRI V. . .. Y . A . 
încăpere. Aici a trâit mama Și emoțiile mă cuprind în timp ce 
. A v 
mă apropiam tremurând de ușă. . 
v A .. A . . 
Gândul,deodata sare în urmă cu anii.... Era în ajunul Craciu- 
A v . . = 0 
nului,lui 1945,seara,pe înoptate. Ma stia fugar și aştepta sin 
gură, Naşterea lui Isus,când m'am întors acasa. Mama asezată 
v ” - . 
pe un scâunel,lângă soba calda,veghea flacara palida a unei 
lămpi,să-i gonească întunericul ce-i cuprinsese a ali 
= X nu-i itația. Când ma 
amar de vreme. Intru încet,sa nu-l tulbur meditaţia e 
vede,se uită la mine cu ochi mari,câ nu-i venea i scurtă 
= A . A = a 1 - 
clipa următoare,îmi sare de gât,mă 14 in brațe $ 
dâncă se aşterne în casa singurateca. ee 
v = m 
-Dumnezeu e mare! repetă ea mereu,in imp 
inundă fata. agil 
su . ani când ai întrat? se trezeşte că speriată. 
-Nu te-a văzut nimeni,cân  canturile gi.Ca O fiară; 
Insti i : imediat,i-a trezit simțurile ȘI 
Nstinctul pericolului imediata ză i de apărare. 
: : i ia 
ce-şi vede progenitura amenințată»! Di acum,mi-e tot una. 
-Nu,mamă! Nu m'o văzut nimeni: 
Dealtfel,mâine aş dori să merg la bis 
altfel,mâine aş do oda „să mai cânt 
A i a A n as a E 
Când n'am mai fost.... Cât n as 


mva,se va întoarce, 


lacrimile îi 


o data Priceas- 


a 


67 


i î ltarului..... tare mi- 
na, ca pe vremuri....: „Apostolulîn fața alta e mi-e 


doge 4 afle si politia... si o fi mai 
Da! Dalia 0 să cânți... „dar o să afle şi poliția... ȘI o îi mai 


rău de noi, atunci... 


Era în ziua de 24 Decembrie 1945. Venisem de la Siguranța, 


de la Lugoj,unde m'am prezentat,pentru regularizarea situa- 
ției mele. 
Eram liber! Pentru cât timp însa? 


În spatele acestei usi,câte drame nu s'au consumat câte 
lacrimi nu s'au prelins pe feţe ofilite de durere, de zadarnică 
așteptare,până ce absolvirea nu le-a împâcat suferințe 
și prea puţine bucurii? 

A plecat spre liniștea eternă,acolo, unde nu mai este nici du- 
rere,nici întristare... 


Aud voci,ce Sirabal din camera cu atâtea mistere. „Apăs pe 


clanța uşii Și o deschid,în timp ce ochii mei caută,în fuga 
amintirilor „scăunelul,pe care mama îşi aştepta feciorul,în seri 
târzii şi singuratice, alături de plita joasă,unde pâlpâia o mică 
flacără, să-i încălzească vremelnica amorțire. 

Întoarcere acasă... sau,mai de grabă,un pelerinaj,pe locuri, 
„unde,de acum,s'a ital pustiul, liniștea cea mare,care mă 
îndeamnă la reculegere. 

Aici,odata,o viață zbuciumată și-a încrustat povestea Za 
Camera „aceeași „doar plita veche a fost înlocuită cu o mașină 
de gătit încălzită şi ea cu lemne. Patul înalt,unde mama şi-a a 
odihnit trupul chinuit,este e același, de atunci,în care şi-a luat şi 
Um bun de la viața pământească, pentru drumul cel lung. 
e nea sn ani are eco 
porica loga see i Oarea,nepoata mea,cu nora și n€- 

Ja camera cu veselia lor regăsită. 


DD 


68 

Jes,pe nesimţite, să caut camer 
născut,am e ze Și unde am visat să-mi împlinesc și eu o 

„iati Xe il liceu »Student,profesor Și apoi...  neant.. 
Cu smerenie mă apropii de locuri,unde „de mult se aşezase 
marea liniște. Deschid î incet uşa „care ma despărțea de o 
comoară, adânc îngropată: copilăria Și 0 parte din tinerețea 
mea. 

Mai aveam €u oare dreptul să tulbur taina atâtor amintiri? 
Mă opresc, în prag,o clipă doar, pe ochi îmi cade deodata,o 
pâclă deasă,să-mi acopere vederea, a ceeace a fost odata,cui- 
bul fericirii mele,la care ma întorc acum,sa mai savurez cu 
gândul, inocența anilor duși. 

Mă văd iaraşi Copil, întârziat în patul meu,când soarele se 
strecura prin crăpâtura obloanelor,de pe creasta Țarcului, sa- 
mi inunde chipul. Țarcul maiestos îşi prelungea razele 
răsăritului,până în aşternutul meu,îndemnându-mă,parcă,să 
mai întârzii alene,i încă o frântură din zi. 

Și i iarăşi mă întorc cu anii.... Era în dimineața Craciunu- 
lui, lui 1945 întors acasă „dupa trei ani de pribegie. Dormeam 
încă dus,când,deodata,aud la fereastră,acord de instrumente 
și în clipa următoare,o melodie,bine cunoscută mie,despica 
liniștea zorilor. Echipa lui Gau „Lăutarul, îmi taie firul vise- 
lor,să-mi ureze,în felul lui: Bună dimineaţa de Crăciun . 

E obiceiul,la noi,de sărbători mari,ca Jăutarii să trezească în 
muzicâ,pe fruntașii satului. Era o mare cinste,ce se e Ur 
întodeauna,drept răspuns, cu câteva hârtii de bancă, pri 
panglica șefului lăutar,ca un trofeu. 

Am sărit ca ars,am deschis larg feres 
plă. Lăutarii,cu zâmbete pline de în 
trompeta, clarinetul, saxofonul,basul, etc... 
să scoale „parcă Şi morții. 

Lăutarii erau prezenți la 
înmormântări. Atunci, când mure 


a —— 


a mea sacolo,unde m' am 


trele,să văd ce se întâm- 
eles,mângâiau vioara, 
„cu atâta măiestrie, 


atori și chiar la 


i,la sârb 
ile 1 obiceiul satului 


a un tână 


69 


E VE a 
era să nu fie tânguit.ci sa-l însoțească [ui ea Statii 
instrumente,melodia lui REA scurta lui viața. Şi eu 
4 de dincolo de lume. 

Al te ee se dau buzna, din aceasta camerâ,încărcată de 
atâtea emoţii explozibile. Şi nu mi-am puiuc ține lacrimile. 
De bucurie,sau poate,nostalgia unei vieți „cu orizonturile 
sumbre? 

i iarăsi mă întorc la vremea aceea,când eram profesor,la 
liceul "Traian Doda" din Caransebeș,visul mamei,de acum 
împlinit. La fiecare sfârşit de săptămână veneam acasă, 
pentru că,visul meu aici îşi torcea firul.Era într'o noapte, 
târziu şi eu dormeam,după o saptamâna bine încheiată, 
când,deodată,ca într'un vis,aud un cântec îndepărtat. Îl aud 
din ce în ce mai tare.ieşit din multe piepturi de bârbaţi. Un 
grup de tineri,prinşi de braţe,umar la umar,ca la hora,se 
pregăteau să înceapă un alt cântec. Unul dintre ei da tonul 
Și. în clipa urmatoare,rasuna lent,duios,melodia: 

Doamne nu mai da la nime, 

Ce-ai dat codrului și mie. 

Codrului i-ai dat nuiele, 

Mie mi-ai dat dor şi jele, 

Codrului i-ai dat verdeață, 

Mie,doar o tristă viață săi 
Era cântecul meu,parcă. Şi acum,când comunismul,prin 


: Es SEA A 1 
armatele de ocupație sovietică „Stapânea țara,nota cântecului 
lua nuanţe de amirăci i 

e amaraciune,de tristeţe. 
les afară în mijlocul lor,al feciorilor din satul meu,mă sim- 


țeam mai tare. În această co 
buze o întrebare, Dacă a 
acela,urmat până acum, 


muniune de cugete,îmi vine pe 
Ş fi dat un alt curs vieţii mele,decât 
âș avea,azi,ceva comun cu ei? Viata 


Er 


70 
mea,așa cum am apucat-o,nu er 


4 â pentru ei : 
grele,un refugiu? „In acele clipe 
4 â i i S'A . 

Omul,la raspântia destinului îşi găseste se LA 

PE, y z Ș menul întru 
simţire,să parcurgă o bucată de drum împreună să nu nai fie 

. . ) 
singur,amenințat din toate părt z 
Li) 


| in to ile, Așa Cautam eu sa-mi 
explic,de ce s'au oprit ei în fata casei mele 


Atâta frumusețe de cântec îmbuiat în aceste voci,tot atât de 
frumoase,dacă le-am pune pe note,să ramână și după noi? 
Mâine,cine știe,poate nu vom mai fi pe aici „cel puțin eu,le 
vorbesc eu pe graiul lor,pe graiul meu,de totdeauna. 
In razele lunii,vâd chipurile lor triste,mai triste,decât 
cântecul însuși.Din noaptea aceea,a ieșit mai târziu,de 
Nasterea Domului,acel cor,format din 30 de voci,care au 
zguduit,prin farmecul melodiei lor,o biserica plină de 
credincioşi,în raspunsul dat preotului din altar,de sfânta 
Liturghie. ză 
Câţi din acesti tineri,între 18 si 25 de ani,vor mai fi în viață 
şi câți nau fost desfigurați,de anii nemiloși.care au trecut,ca 
un tăvălug peste ei? = 
Din camera mea regăsită încerc să adun cioburile destinului 
vitreg,să refac dacă, nu în gând, siluetele vremii,deja 
apuse,ajutat de speranța,de a mai întâlni pe cineva din acea 
epoca. E 3 
Mi'am întins pe același pat;am închis Sani cad E oameni 
Și timpuri,ce mă desparteau de legende învechite E ai 
Miau trezit voci multe,de afara,din coridor;pân 
mamei. nf A 
Unde-i domnul Filon? Am auzit că $ a jotoi  RRTĂ să 
vedem,dacă-i adevărat! desprind îligoaiu US cu ANI 
Ochii lor minunea. ȘI minunea s'a desăvărs 


mai mult,pentru mine. 


V 
ii Tinerii de alta- 
-ea întoarcerii mele. lin! 
i repee p  ai Să afle ei,să aiba certitu- 
dată bătrânii de azi,vin să ma vada. 5ă 


—.—.—.———— O 


7] 


v . 
i ă mai înca în viața. 
dinea,ca mai sunt inca i | : Ş 
Cu trei săptămâni înainte de venirea mea,se spunea in sat,ca 


% V v . A 

s'a comunicat la radio Europa Libera,ca aș fi trecut în cele 
veşnice,de aici intensitatea emoţiilor. e = 
Primul care ma îmbrațișeaza,un batrâior pretimpuriu. 

-Mă mai cunoaște-ți,finule? 

-Dacă mă ajuti puțin! 

-Eu sunt Ionel,fiul lui Ilia Cristoi! Nepotul naşului meu din 
Poeni,lon Leu,la care am gasit adapost,dupa prima mea fuga 
de la închisoarea Curţii Marţiale,de pe Popa Șapcă, din 
Timişoara. 3 a 
-Erai copil,când te-am văzut ultima oara! Cum de ai 
îmbătrânit așa? încerc eu să leg firul. 

-Am trait şi noi din greu! Poate știți? î 4 

-Da! Da! pentru toți a fost greu. Acum,ca ne-am revazut,sa 
uităm o clipă Și să ne bucurăm de această mare zi! 

-Vasile Crăciun! trece un alt bătrân la rând. Era vecinul meu, 
de pe aceeași uliţă. II lăsasem şi pe el tinerel. 

Cum era pe la sfârșit de săptămână, bărbații apăreau mai 
batrâni,pentru că era zi de lucru Şi ei nu-şi rădeau barba decât 
Dumineca,când îmbrăcau şi haine de sărbătoare. Aşa, ca 
aparențele le mai adaugau câţiva ani,la cei împliniți deja. |, 

- Mitoge (Metodie,pe graiul bănătean,litera d este înlocuita 
cu g;printre altele) a lui Călina,colega mea de scoală primară, 
plecata în lumea drepților,doar cu un an „înainte de sosirea 
mea. Reţin acest fapt,pentru că de el se leagă o mare tragc- 
die. Sora mea,Marea,după obiceiul creștinesc,s'a dus să ve- 
gheze noaptea,pe Calina,prietena casei. A veghiat-o o noapte 
ie leg Pl şi a prins'o frigul. A contactat o pneu- 
tă Al uatzoae FA dea Ce 83 de ani,această boală nu iar- 

alinei,doar la câteva zile „de la moar- 


74 
țea ei. 


Metodie Suru,ca așa era trecut în , registre,a f 

meu,în prima Clasă de liceu,în vârstă acum ȘI 23 Re elevul 
mult la scoală, el, a preferat viața la tară şi FI: a, rămăs 
tate, cu mai puțină bataie de Cap, mai liber pe Ea A 


rămăsese necolectivizată „deoarece fiind regiune deluroasa, 
pământurile satului Petroșnița nu au fost colectivizate,cultura 
ne fiind posibilă cu mașini agricole. 


-Tiberiu a Anisiei!Vecin pe rândul casei noastre,a treia casa, 
înspre podul Timișului. În vârstă și el,robust însă și mai bine 
conservat,în ciuda anilor. 

Arunc o privire înspre coridor,unde numărul celor ce aștep- 
tau să mă vada,era impresionant.De toate vârstele,unde. pre- 
dominau fetele albite pe tâmple, cei ce m'au cunoscut odată. 

În această dupa-masăa,până seara, târziu,am îmbrățișat atâtea 
figuri,am încercat atâtea emoții, ca timpul îmi pare o clipita. 

Satul întreg s'a perindat la casa mea,ca un pelerinaj pe locuri 
demne de aducertaminte. ȘI s'au vărsat multe lacrimi,abia 
reținute, de atâta tensiune sufleteascâ.Lacrimi ce s'au împreu- 
nat,pe obrajii ofiliți de timp, senini totuși, de o bucurie nereti- 
nuta, întru aceeași adâncă trăire. 

-Doda! Doda!lată pe sora mea,unica supraviețuitoare a 
vremurilor haine,venită,din celelalt capat al satului, sa- și 
revadă fratele mai mic,pe Filon,cel | pierdut $ și re gasit. 

-Mare-i Dumnezeu! reuşeşte ea să exclame abia retinându- și 
lacrimile. 

“Fratele meu! Fratele meu! e tot ceeace mai putea pronun- 
ţa înnabușită de emotii. 3 A Rar 

'N'am mai crezut sa te mai vad! îngână E e i în jurul 
un vis, Se uita în ur priveşte ulii de sist a 
meu, sa-i vestească, parcă, mima Î hi câna sem- 
Strigă, plânge în hohote, îngenunchie;s se în ca clei 
nul crucii,de mai multe ori.Nu puleă sa creadă, 


—.—.————— 


TA 


i S' să traiască. i 

ea a a plecat prea repede. Daca mai zăbovea un an 
Nu mai mult.... Câtă bucurie nu ar fi avut... Ar fi închis 
ochii împacată.... Dumnezeu a luat-o la El,înainte de Aieme.. 
Păcat,că n'o mai întârziat putin...să vă întâlniți o ultima 
oară... 

-Te-o aşteptat mereu,mulţi ani.... Dumnezeu o vrut altfel... 

Două surori,un frate si 43 de ani în urmă. lată treptele ce 
duc spre împăcarea cea de apoi. 

Le-am părăsit pe amândoua. Giţa avea 40 de ani iar Doda, 
37,când ne-am despărțit. Giţa a murit în lanuarie,1989. Avea 
83 de ani. Doda numără azi 80 de toamne iar fratele regă- 
sit,75. 

Cât amar nu închide acest răstimp de viața? 

O privesc acum,în fața mea. Mică,uscată din picioare,anii 
nu i-au rezervat decât amarăciuni. ȘI totuşi, azi i S'a rezervat 
bucuria cea mare. Dumnezeu i-a îngăduit-o! 

- Acum nu mai pleci..... Rămâni acasa 
pustie,de când o plecat Marea... 

-Nu pot rămâne mult... Am venit în grabă,să te văd... Am 


y Va . . v . A 
sa, mă întorc cu soția si o sa stau mai mult.... o vară întrea- 
ga... în vacanţă... 


[34 
a Casa o ramas 


Ei ._. . A . L Ci 4 
-Da! Da! Să veniți mai repede,cât o mai fi timpul.... Sa 
Cunosc şi eu pe soția ta şi copilul... Să vii la mine sa mânci. 
Oi pregăti un miel,așa cum îţi plăcea ţie Șea 
. . y 
-Vin,desigur dar să vâd cu Floarea,cum facem.... 
. ' TE * . 
Lumea din Jur Sa oprit,într'o tacere de rugăciune.Scena re- 
gasirii fratelui cu sora,nu se putea descrie.Pentru ei era ceva, 
ie se imprimă în suflet,cu tăria unui vis 
cara se las amâ A i în ti 
e a dar casa rămâne mereu plina de oaspeți, în timp 
ce afara,alții asteptau să mă vadă â 
aa ada. Floarea pune masa: 


DD 


„0 III III 


-Ma iertați;oameni buni dar lui nana i-o fi az 76 

-Nu-i nimic! dvs puteţi cina,noi n Z 
vim,dacă nu va deranjeaza? 

Mia 6 pre A ps Sa guide ma aștepta o supă de miel cu aburi 
ademenitori; Câte o lingură întreruptă de o întrebare, Alta și 
cursul continu,fara oprire. Unii ies,altii într. Câte o A 4 
re,semnul crucii,aducând multumire lui Dumnezeu,care a 
îngaduit acest moment. 

E, [ac alazauulă a doua jumătate,dar pentru cei veniti să 
mă vada,pentru mine în taina ei,se deapănă cele mai sublime 
amintiri. Incet,încet,câte unul,se pierd în întunericul de 
afară,ducând cu ei două realități. Cea de ieri,dură,neagra,cea 
de azi aievea,cu emoţiile ei răscolitoare. - 

Am adormit așa,în patul adolescenții mele,pastrat intact,cum 
l-am lasat eu pe vremuri. 

N'am apucat sa visez.Dar,oare,de când am calcat acest prag, 
nu trăiesc eu un adevărat vis? Zorile reiau firul. 

După un dejun frugal,cobor în curte,să mai descopar vreo 
urmă din trecut,ca geologul ce scarmănă pământul.în căutare 
de comori rare,îngropate de vremi. Văd grajdul lung,cât casa, 
așezat în paralel. Un șopru,unde carul cu roți uscate, scos din 
uz,din lipsa de brate,sa-l urnească din loc,mai amintea 
urmele unei vechi gospodării, Văd poarta ce separa curtea de 
grădina cea mare,şi ea batrâna. 5 a 50 
Era un soare de Mai,cald ca o zi de vara. Un câine întinsggă 
era de lung,se prelingea molatec la soare. Ma apropii de el. 
Nu miscă,cu toate că nu mă cunoștea. 

-Al cui este câinele?întreb eu pe Avram. 

-Este al nostru'mai precis a lui muma,(Sor 
Soacra lui Avram) sună răspunsul. Y 

-Dar cine-i dă de mâncare?Casa este pustie: 

-Vecinii! 

-Pare cam bătrân! 


€ vom mulțumi sa vă pri- 


a mea Marea era 


77) 


-Este foarte bătrân şi se mişcă greu! 3 

lată ce a mai rămas din casa mea!Abandonată! Doar un câi- 
ne îmbătrânit şi el,mai păzeşte locurile de altadata! 

Parcă s'a împlinit profeția,rostită la începutul acestui 
secol,de către un muncitor agricol,pe care bunicul meu l-a 
concediat. Acesta azvârlind cu mânie palaria,pe acoperişul 
casei,a strigat,ca un blestem:" Atât să mai rămână stăpân la 
casa asta,cât o sta pălăria mea pe acoperiș!" Mama îmi amin- 
tea adesea acest incident și voia să vândă casa,să cumpere 
alta,tot pe ulița noastră. Aşa credea ea,că vom scâpa de 
blestem. Ne legau multe de aceasta casa. Mama a închis 
ochii înainte de a-și împlini voia. Am plecat ŞI eu,gonit de 
soartă şi na rămas decât Giţa,să locuiască mai departe 
casa,cu soțul ei,care a murit şi el.. De curând a murit şi sora 
mea Marea(Giţa,cum o numeam eu) iar fiica ei s'a stabilit la 
Timișoara. = 
Privind ultimul locatar,credinciosul câine,nu fara convinge- 
re, simt totuși,cum se adeveresc cuvintele unei furii,după 
aproape un veac de vreme. Ş zi 
Nu sunt deloc pesimist,dar dramaticul deznodamânt ma 
pune pe gânduri. Nici eu nu eram aici decât un calător,în 
treacăt. Adevăratul stăpân rămâne câinele,ultimul născut în 
casa asta. Şi el va pleca curând,să se adeverească tragica 
prevestire. Îl mângâi,îi vorbesc,ca la o faptura umana. Mă 
priveşte cu nişte ochi trişti. Și el a rămas singur,fără stăpân și 
va păzi casa,până va trece şi el dincolo. L-a lasat Giţa,cu 
limbă de moarte,să nu părăsească casa,să rămână ultimul 
întârziat pe aceste paragini. 

Ma înteles poate,că mișcă din coadă,semn de mare afec- 
țiune. Mia simțit din instinct.Urmele paşilor mei,de odinioa- 
ră,au lăsat amprentele și mirosul lui le-a adulmecat.Și asa, 


poate,a recunoscut în mine,pe adeyz , 18 
întors de departe. Pentru putin ti 
un alt fagaș. , 
Las câinele și mă îndrept s 
vechea fântână,de sub nu 
răcoare ,în arșiţa verii, 
disparut,dus Şi el de ani. In fund, Valea Mare 
apele,din piatră 'n piatră,ce coboară de Ja | 
“neschimbat. Natura,singura,rămâne fid 
Privind-o,tot trecutul mi s 
batăii,să spargă carapacea,supusă la prea grele cumpene. 
Singur,față cu atâtea amintiri,mă podidește un plâns amar. 
Asistam parca,la înmormântarea unei Vieţi,ce și-a consumat 
scadența. ji j îi 
Simţeam „că cel de odinioara,va parasi curând,toate aceste 
imagini prea vii. Un fel de ramas bun,între cel de ieri,cu 
lumea lui şi cel de azi,întârziat zadarnic, într'o natură ce nu-l 
mai recunoaște. 
O întrebare mă chinue,de vorba cu cugetul meu. De ce am 
tevenit pe aceste locuri,după atâția ani de absență. Am 
tulburat,parcă,natura în liniștea ei. Am voit sa o reînviez în 
sufletul meu!Ce blasfemie! Dar,ea n'a murit niciodată natura 
satului meu,a casei,a gradinii mele,a tot ceeace le înconjoara. 
Ele sunt,cutremurator de prezente,ca niciodata,ca le simt 
pulsul profund,ce mă chinue. E Deta 
Un neastâmpăr mă învăluie,ca mantia morții, Sa-mi Ingro pe 
aici fiinta ihna. oo a a ai 
Di eracii ia cuprinde;cu pacea ei ier0argi 

d , eee ci.când totul se 
Da!. Numai aici voiu mai găsi Magi: si ultimul meu 
Va contopi,într'un corp,natura copilariei mele ș 
Popas. 


pân al casei, 
ul mi-a hăârăzit 


v 
re ina î 
e gradina, Cobor în vale,spre 
i meu,Care-mi umbrea atâta 
ntâna aceeași,doar nucul a 


Și curge mereu 

a Nemanu. Peisaj 

n ela anilor fugari. 

€ strecoara în inima fortând ritmul 
L] 


V A 
Si-a dat seama,că In aceste 
it) 


._. 


J . 
Avram,de mult mia lasat singu 


„0 


DOD 


79 


torii sunt de prisos. Ca Un So ipnamouliies dd 
gradina si urc în casă. Floarea și ceilalți,cu trebile Casei, 
fiecare avea un rost aici. Ei locuiau la Timișoara Ne CE iure 
tizgiide Senat E e aia pt Mau a 
-1m .. i, 

ia ir e gaseam astâmpăr. Voiam pica evadez 
dintre ruine şi totuși, captiv atâtor amintiri. Îl rog pe Avram 
să mă însoțească,să facem îriconjurul dealurilor,ce margineau 
ulita noastră,Cracul Cireşului. te 

Coborîm pe pripor,până la pod. In stânga, Valea Mare se 
grabea sa se împreune cu apele Timișului. O, trecem sarind 
din piatră în piatra,apa fiind pe scăzute și iatâ-ne la poalele 
terenului meu,Dealul Mare. O colina,cu o denivelare de Vreo 
50 de metri,care se termina,la partea superioara,cu un 
platou,de o suprafată de circa un iu gar,unde cultivam cu 
mama,grâu,porumb sau lucerna,în mod alternativ,pentru a 
evita epuizarea solului. De pe platou se desprinde o 
priveliște,de o frumusețe rara. Podul lung,sub care alunecau 
valurile Timișului,atât de limpezi,ca se vedeau pietrele pe 
fundul apei,plin de culori multiple pietii 

. În depârtare,lunca,întinsă ca un fond de tablou,natura vie 
odinioară, Apele Timișului erau frânate,în cursul lor,de 
iegazul lui Suciu,sa îndrepte o parte din ele pe un canal 
(ieruga),ce alimenta cu energie hidraulică,moara fraților 
Metodie și Vasile Suciu. Apa,astfel reținută, forma o întindere 
lină,ca un lac,unde se scăldau copiii satului. Zăgazul 
(iegazul) dispăruse,odată cu moara de apă,lăsând undelor 
drum liber la vale. 

Continuăm urcușul pâna ajungem la un punct mai înalt,de 
unde cuprindeam cu ochii satul întreg. Dispoziţia strazilor 
forma o cruce,aproape perfectă. Uliţa noastră,Cracul Cireşu- 


clipe, mar 


v 


„0 III IRI 


lui,se oprea în Centrul sa 


PI ae tulu 
primăria prelungindu-se I;Cu Școala 


Șa,pentru lungimea ei de 
cu Cracul Cireșului si a 
3 


a dn d „observăm cursul 
r are ȘI Se 1zbeşte de dealul Poenii. 
Vad clar şi sălașul lui Ion Len,care le albia rîului.Pe 
u presărate cu pete albe în 


ut. Un peisaj de pastel,unde 
cu turmele de oi,într'un decor 


mişcare,turme de oi la păsc 
verdele câmpului se îmbină 
fermecător. 

Coborîm apoi, în partea opusă Văii Mari,care si ea face o 
cotitură,pâna în Valea Țiganilor. Un adevărat sat,de circa 100 
de persoane,de o parte și alta a vaii,complect separat de satul 


. . A . . . _Y . 
„ PTopriu-zis,atât ca situație geografica,cât mai ales,ca ocupa- 


ție și tradiție.Ei nu cultivau pământul,pentru că predilecția 
lor era muzica instrumentală și în timpul verii,fabricarea 
cărămizilor. In timpul iernii Valea Mare răsuna,din zori Şi pâ- 
nă în noapte,de melodii vesele,al căror ecou urcă spre satul 
mare.Era şcoala de muzică a celor tineri,instruiți de mai vârste 
nicii lor,pentru a le transmite pasiunea melodiilor. Aici erau 
renumiţii muzicanți angajați,la sărbători mari,să execute cân- 
tece din folclorul banaţean, sâltarete,vii,sa antreneze perechi- 
le de tineri Și tinere,în dansuri pline de ritm Și voioşie. 

Mai era şi câte un fierar,mai bine zis,potcovar și unul sau 
doi zidari. Restul trăiau din muzică și numai din muzică. Nu 
erau nomazi,fiind stabiliți aici de secole Şi au tansinisigă 
tată în fiu aceeași Comoarâ:0 vioara,un clarinet,0 trompe a, 
saxofon etc... De la vârsta de 4-5 ani copiii învațau să cânte 
dintr'un instrument. Erau renumiți în toate satele din Jur,care 


————— 


81 


î a-i j i înainte,fie la nunti 
se întreceau să-i angajeze,cu luni înain i ză i, la 
x-bători mari,ba Chiar la înmormântări,când cel decedat era 
aaa Să-i cânte de jale,ca i-a fost prea dragă viața,pe care 
un tânar. az za S | 
soarta i-a râpit-o,prea de tânar. 


y 9) v V 
Când ajungem acasă,pe sub seara,lume multa ma aștepta 


deja. 

Dei Filon! Ma mai cunoaşteţi? era prima întrebare ce- 
mi răscolea memoria. Pe unii îi ghiceam,dupa asemanarea 
leită cu părinții lor,vârstnicii mei,pe altii,ezitam sa-i definesc 
dar,odată numele pronunțat, îmi iesea în fața familia toată,așa 
cum am cunoscut-o pe vremuri. ete > 

Un fapt m'a înduioșat mult. Cei ce veneau sa ma vada,nu 
veneau cu mâinele goale. Veneau cu daruri, fiecare cu ceeace 
avea în casâ. Cei mai mulți scoteau din laibarul lor,câte o 
sticlă de tuică,renumita răchie de prună de Petroșnita,monedă 
forte. 

Nașul Ionel a venit cu un dar de soi, în aceste vremi de 
lipsuri, de ale mâncării. Un miel de lapte,gata de frigare. 

In seara asta,citeam în ochii lor atâta dărnicie, împletită cu o 
mare mulțumire,de a fi reuşit să-mi facă o anumită bucurie. 
-Voi ştiţi câ eu nu beau răchie!Luaţi-o îndărăt,că vouă vă fa- 
ce mai multa placere. 

-Tineţi-o,să o aveți,nu strică'insistau ei. Să o gustați,numai! 
Așa ceva nu se gasește pe acolo,prin Franţa. Ș'apoi.... ne 
faceţi o bucurie,să o primiţi de la noi! 

Pe vremuri,de Sfântul lon,mă duceam cu daruri la nașul 
meu,după tradiție,azi,populația satului întreg se poartă cu 
daruri,la casa mea,din toată căldura sufletului ei. Un fel de 
recunoaştere, ca ceeace am îndurat o viața,am facut-o Și 
ne ăi verea că vor cea a gta osândi 

plicitați,daca se resemnează întru indiferen- 


sub privirea lor si am cinat a 
pundeam la atâtea întrebari. 
3 n . AR Ă 3 4 Ă 
Dom ul Filon! va mai aduceți aminte de cântecul dvs. pe 
care-l cântam prin padure,ca,doar,doar îl vet 
în cale,dintr'un tufiș? ; 
v . 
-Dar cum sa nu-mi amintesc ! Vă auzeam Şi cât p'aci,nu mă 
A : : . . v c: = 
împingea ISpita,sa vin sa va țin isonul. Sâ cântăm împre- 
ună,cum am cântat la corul nostru,cu atâta pasiune. Odată,pe 
... . v 
culmea Certejii,mi-am dat drumul la glas,de rasuna codrul. 
$ v ă p+ zr G A 
Mi-era tot una,că ma vor prinde tâlharii. Mi-era atât de dor, 
. . “Dem V. . 
sa-mi mai vars tot focul,ce ma ardea pe inima! Nu știu de ma 
auzit cineva? 
ă ă Vize i = y = y 
-V'am auzit,ca s'a vorbit mult în sat. Toata lumea știa ca 
. .. . . A ._Y 
sunțeti pe aproape. De aceea,unii dintre noi,plecam în plina 
. 7, v v » 
vară „timp de coasă,cu carul la padure,dupa lemne,ca 
apt 0, Va 
poate,s'o îndura Dumnezeu,să ni va scoata în cale! 
Simţeam,cum acest tineret,de atunci,se legase de mine. Nu 
. . w . . . 
pentru vreo calitate excepțională,ce aş fi avut,ci pur şi sim- 
plu,că eram de ai lor,aşa cum am ramas și azi,cu toata viața 
. YA : 2 
mea,plină de mister,pentru ei,transformata în legenda haidu 
”, V A & 
cului,urmarit de potera,pe care Dumnezeu îl ia sub Pa 
a Y . . nda, 
ție, îl apara de dușmani. Evadarile mele complectau lege 
Care lua proporţie în mintea și sufletul lor. | 
1 “ stiți.ca de pe urma dvs. na 
-Domnul Filon! Aș vrea sa tiți,ca de p 
Ey] = 13 
patimit nimeni. Nu acelaşi lucru a fost cu alții! aro 
M'a mişcat adânc mărturisirea lui. Acest gest Mă St 
i i i i îmi răspundeau cu aceea 
mai mult de ei,aşa,cum ei FĂ Ii 
ideli Ă atâ "tau uitat acest fapt și țineau sa Ti 
fidelitate. Dupa atâţia ani nâ Unii diăie ei au făcut 
desvaluie,ca o dovada de atașament. te 
i zi ..Y nentru aceeaşi"vina ca mine 
Chiar ani grei de temniță,pentiu A 


Șa, pe apucate în timp ce răs- 


i auzi si veți iesi 
3 


_—.—.————— O 


85 


! a AV 
Cu toate chinurile la care am fost supus,n am ajuns până 


acolo,sâ denunt pe cei ce m'au ajutat sau au împărțit cu mine 
aceeaşi taină. 

Nu știe omul cât poate sa rabde. Dumnezeu mi-a dat tăria să 
evadez, înainte de a fi atins limita râbdării umane. Toate 
ipotezele îşi aveau rațiunea lor. Se spune, că unii dintre 
aceia,care aveau anumite responsabilități, au cedat puțin din 
intransigența lor. Să nu se uite,însă că această ierarhie a 
responsabilităților,a avut parte de chinuri echivalente pozi- 
țiilor lor în viata publică. Călăii s'au înverșunat mai Crunt 
asupra unor oameni, cu un prestigiu și o anumită va- 
loare,pentru a-i face să cedeze, să-i diminueze în faţa 
trupei,înainte de a-i ucide. Sunt morți, însă,care devin forța 
umbrelor,mai puternici decât în viață fiindcă i imaginea lor nu 
mai poate fi supusă. Ei formează cohortele invizibile,care 
împrimă istoriei dorința de împlinire a unui neam. 


Era noapte târziu „când ultimul oaspete se îndură să plece. 
-Pe Duminecă,la bisericâ!le dau eu întâlnire la toţi. 

A doua zi,Sâmbătă. „același soare cald învăluie satul cu razele 
lui. Am promis surorii mele „Doda,,sa luăm masa de prânz la 
ea,la celălalt capat al uliţii Lungi. Împreună cu toată fami- 
lia,o luăm spre cimitir. O întâlnire amânată cu anii,care mă 
așteaptă azi,în dealul mormintilor. 

În drum „pe ulița mea, vecinii au prins de veste și mulți ies în 
fața casei lor;în semn de omagiu,de bun sosit. Le dau binete 
și din raspunsul lor,l citesc pe feţe, era atâta afecțiune. 

'.Ne-ar face O mare bucurie „să Întrati si în casa noastrăl!era 
invitația „care se repetă la fiecare . pas. i 

ş dori sa mă duc la morminți (cimitir), să 
ei,a lui Moisa „Gita „Pătru etc. „ Un refuz 


-Mai târziu! Acum a 
văd mormântul mam 


ÎN 


84 
bine înteles de toti. Le- 
) 


am dat însa întâl y 
3 „_v întâlni Ş 
la biserica. : nire pentru Dumineca 


Cu toate că distanta până 
9 RIA ap p în centrul Satului,nu era mai, 
m: 9) e metri,mi-a trebuit mai bine de o oră 


să 0 parcurg,cu opriri dese şi tot pe atât 
ea invitații 
la casele lor. A, 


A 
Gârliogasul, ulita ce urcă spre cimitir. In deal,fată cu cucuiul 


Tâlva,mă opresc 0 clipă. Două case „una lângă alta vechi şi i 
ele,ca anii scurși. In prima locuia,pe vremuri,mătu a 
Milca,sora mamei iar într'a doua „unchiul Rusălin Băcilă, 
fratele mai mic al celor două surori,mătușa Şi mama. Îi esa 
asta s'a născut şi mama „de unde-şi trage obârsia. De mult şi- 
au schimbat reşedinţa ŞI ei,cu cea din urmă,unde- ȘI odihnesc 
toți trei oasele:mama, fratele şi sora mai mare, 
Mai în fund,casa lui Dosia Bona,de care mă leagă o tristă a- 
mintire. Prins la Nemanu u și legat între jandarmi,de loitra tră- 
surii cu cai, ne, opriserăm pe șoseaua națională, în dreptul 
câmpiei, numită Gura Vălişorii. Plutonierul „șeful convoiului, 
voind sa gonească o) trupă de țigani, din zona lui,i-a amenințat 
sa le, azvârle în cap o grenadă, găsită la mine,în momentul 
arestării . în momentul când simula aruncarea grenadei şi-a 
scrîntit brațul. Ne mai putând suporta, durerile s'a oprit din 
drum. Caporalul Dragomir încerca să- i dreagă scrîntitura, 
când nenea Gin Huza,arestat împreună cu mine, zărește pe 
luncă, la munca câmpului pe Dosia Bona, care se pricepea, la 
scrintituri. EI sugerează plutonierului să fie chemată, să- : 
dreagă brațul. Ea era prima persoană din sat,care e: Ei e 
încătușat, atunci, când toți satenii mei mă ă credeau în 
Ea a dus mamei dureroasa veste. i ... 
Dar... e mult de atunci! Acum, cotim în s i N e 
drumul de care,cu urme adânci, sapate de ro 


vu 
loios. A en,cleios,fara 
Pe ini nu era altceva,decât un pământ galb 


———— 


86 
pietriș, să-i întărească traseul. Pe aici 
că spre cimitir. larna sau primăvara Re 
purta spre ultimul parcurs,resturile e 
tea avansa „roțile împotmolindu-se î 
sicriul era purtat pe braţe Și „nu rare 
înfundau și ei sau alunecau „antrenâ 
sarcină. 


Azi,în urma secetei îndelungi,totul se transformase î în praf, 
ce se ridică în urma pașilor,i în nori gălbui, sufocanti. 

Sus,pe culme,iată și cimitirul. Puțin î îngrijit, împrejmuit doar 
de un zidișor, făcut din pietre îngrămădite de-avalma,lăsau un 
aspect sărăcăcios. 

Cruci multe din lemn. Unele mai vechi „altele mai proaspete. 
Printre ele,câte o cruce din marmoră, cu inscripţii şi imaginea 
celui dispărut încrustată în piatră. Cele mai strălucitoare î în 
marmoră albă, ascundeau sub ele un tânăr,o tânară „plecati 
prea de timpuriu din astă lume. 

Mai „era și un alt drum,care Conducea la cimitir,în partea 
opusă, care pornea de la jumătatea uliţei Lungiii în dreptul 
casei lui Filaret.Traseu mai scurt, însă urcușul mai 
greu,aproape imposibil pe timp de ploaie. 

Abia mă apropii, de gard,că inima începe sâ-mi bată cu pute- 
re. Un tremur mă cuprinde, respirația îmi devine anevoioasă. 
Floarea merge înainte Și se oprește în fața unei cruci de fier. 
Îngenunchiază, fără un cuvânt. Ochii mei se opresc = 
inscripția de pe cruce:Marea Băcilă. Era locul de die și 
Giţa,sora mea mai mare, plecată dincolo,la drumul ce 
lung,doar cu un an înainte de venirea mea. 


„convoaiele mortuare ur- 
ând plouă mult, carul ce 
elui adormit,nu mai pu- 
n mâlul vâscos. Atunci, 
ori purtătorii poverii se 
nd în cădere și prețioasa 


1 dă i PEN MRD DINU MIMI dea şi sa dus cu 
y di Ea refuza să creadă că nu ne vom mai ve 
La locul de veci al surorii mele, GITA aceasta speranță,care a surprins-0; si nui-a mai dat timpul să 
E Eee elle rele ee e et [elfelfe]fa! ra felfelelrelfelre! exprime regretul zadarnicei așteptări. 


inte de a închide ochii. 


Gu Case îna 
Așa a fost să de E i i a tuturor întrebărilor, tu- 


Resemnarea cu soartă, iată dezlegare 


—— CC 


88 


turor durerilor.. 
M'am plecat pe cruce,m'am închinat 
tului ei nealinat,în timp ce lacrimile 
ruri neîmplinite,care Și-au găsit pop 


Alături de ea,o altă ruce,mai veche 
bratele de fier: Moisă Băcilă,sotul ei. 
în, urma. Viaţa lui a fost prea zbuciumată „doar aici şi- a mai 
găsit astâmpăr. A lucrat în fabrică,cu fum şi văpaie, care i-au 
ars plămânii. A chinuit mult înainte de a adormi. Acum e 
liniştit nu mai suferă de nimic. 

Amintirea lui mă doare,îmi răscoleşte momentele petrecute 
împreună. 

Un cântec mă poartă cu ani mulți în urmaă.Cu el intonam 


cântecul său,pe care,el îl cânta cu pasiune. Avea o voce minu- 
v 
nata. 


„pe Care sta scris,rece,ca 
El a plecat cu câțiva ani 


"Paltinaș cu frunza lată 
Şi cu umbriță rotată, 
Lasă-mă la umbra ta 
Pe mine ȘI mândra mea. 


Eu voinice te- aș lasa, 

Dar mă tem că m'oiu usca, 
Du-te colea , peste mână, 
Este-o salcă mai bătrână 

A Și-ti dă umbra-o săptămână.” 

N cântam la zile mari, azi mi-e SU! 
anii,la acele timpuri. Totul â apus 


greu; când mă întorc 


fletul Xcerea 


otul a întrat în t 


.— 


90 
cea mare, cântec Și cântăreț strubadur în | 
cuvântă. Odihneşte î în pace, Moisâ! Mai de vreme s 

țârziu,ne vom întâlni pe aceleaşi cărărui! ete 


La numai câțiva pași, mai la dreapta,o cruce de m 
rafie î încrus ă 
o fotog stată în piatra. Sub ea doarme mama.Pe fața 


ei o tristețe amara,un regret adânc poarta urmele unui vis „ce 
n: 'a mai apucat zorii. 


umea celor ce nu mai 


/ o 
armora gri, 


În ziua când credea că Și-a împlinit voia, câ am ajuns, prin 
osteneala ei să fiu un om cu carte, sa nu mai îndur ca 
ea, viața la țară, să „muncesc din greu, pământul, cu recolte 
problematice, care să nu asigure nici măcar hrana zilelor unui 
an, sleită de puteri, înainte de vreme, totul s'a prăbușit. A 
rămas singură, să înfrunte batrânetea,calvarul singurătăţii şi 
răutatea omenească. ŞI, Şi: -a pierdut curajul,n'a mai vrut să 
lupte,așa cum era obișnuită să o facă,de la vârsta de 29 de ani 
când a rămăs singura cu 4 copii de crescut, tovarășul de viață 
își lăsăse anii tinereții pe Fâmpurile Paviei luptând într'o 
armată străină, cea maghiară, pentru un scop străin idealului 
lui de român. 

Au părăsit-o puterile,doar la șase luni de la pltimul nostru 
rămas bun. S'a liniştit oare sub pamânt? Dupa fotografia de 
pe cruce, tristețea i. nu are margini. 

Nu este mai cruntă dezamagirea decât o întâlnire neizbutită. 
Şi întâlnirea noastră,din noaptea Invierii, când și-a dat duhul 
i-a fost piatra de mormânt. 

E din vila mea! Zadarnic ma chemat în ceasul ultim, E 
reușit să vin acum, mamă! după 43 de ani,să te mezi a 
Cum am sperat atâta vreme. Mă vei ierta oare, că P 


mea a fost de artă. ii noas 
Oilumes întreagă s'a împotrivit revederi! eri 
cuți din mulțimea fără nume. Nici RI 


tre,doi necunos- 
să vintâlharii 


_—_————— CO 


9] 92 


on Golea, Ion Samuilă,etc... 


prieteni ai mei: Ică Tanase „dr. 1 


s'au opus mereu. Dar, trebuia sa ne întâlnim înainte de a nu fi Îmi plec fruntea pe crucea 


de piatra,r 
prea târziu. Dumnezeu a îngăduit această ultimă înfățișare, înne grită de câință. P ece ca inima mea 
De m'ai vedea,am îmbătrânit și eu. Împlinesc deja 75 de Lacrimile curg șiroaie, sa-mi potolească amarul ce mă 
toamne. Nu mai sunt ceeace am fost,anii și pribegia mi-au o- sufocă. 
filit fața. Dumneata ai plecat prea de timpuriu, abia împlinise- Nu ştiu Cât am stat așa că fruntea mea caldă a luat tempe- 
şi 61 de veri. Spun veri,pentru că sudorea feţei tale,batută de ratura pietrii. 


arșiţa lui cuptor Și munca pământului, care ti- -a secat vlaga, ţi- 
a grăbit sfârşitul. 

Eu voi pleca i iarăşi, de unde am Venit. Străin printre straini. 

Aici nu mă lasă nemernici să întârzii prea mult. Ne vom 
întâlni dincolo, mai mult timp,o eternitate. Acolo unde nu va 
mai fi opreliște, să ne povestim tot ceeace am pătimit o viată, 
sperând întorcerea la casa noastră. 

Ști,poate, că la numărul casei noastre,nu mai trăieşte nimeni. 
Doar un câine îmbătrânit şi el,mai păzeşte casa; 

Ce destin!Si nu cred să fi fost noi cei mai nevolnici din sat 
sau am fi osândit pe Dumnezeu,în așa chip,ca azi,casa noas- 
tră să semene a pustiu. 

Ce sa fac eu acum?Aș veni să mai dau de mâncare câinelui 
dar sunt prea departe ș apoi, cu greu voiu mai Pbţine permi- 


sunea de la cei ce se ocupă azi de trebile tarii, sa mai viu aca- 
să! 


Ce mai puteam schimba acum?Am plecat fără un rămas bun! 
Nu mai sunt capabil sa-mi respect promisiunile, „doar atun- 
ci,când Dumnezeu î îmi va trimite dezlegarea ultimă. 

Am mai ratăcit aşa, printre cruci. Am citit nume,multe DE 
me,din cei de ieri,care formau populația Satului, azi „Sub pă- 

mânt. La fiecare cruce,mai veche,mai proaspătă,regăsesc un 

prieten,un vecin,unul de ai mei. 

în sufletul meu se produce o deșirare. Nu rămâne decât un 
gol imens. Satul întreg s'a deplasat în dealul mormintilor! 
Am pârăsit lăcașul celor adormiți, unde am lăsat o parte din 
mine. Atâtea amintiri îngropate, o generaţie dusa. Dramatic 
epilog! Îi port cu mine,odată cu nostalgia hoinară, care mă va 
însoți,până în ziua de apoi. 


Nu știu cum am ajuns pe ulița Lungă, la jumătate calea. In 
fata caselor lume multă. Ne oprim,strâng mâini îmbrățisez și 
răspund la bineţe. Nu mă mai desparte de Doda, decât vreo 
sută de pasi și totuşi, atât de lung întâmpinat la fiecare pas de 
cunoscuţi „în între două vârste sau tineri,care doreau sa mă 
cunoască „după spusele părinților. d ult VIE 
Când ajungem la Doda,ora prânzului î îşi trecuse de m E 
mea. Ea mă astepta în poartă, cu aceeași cazare Dea digi 
acoperea capul. Restul hainelor, piu E timpuriu.Ea 
doliului „după cei dragi, care au părăsit-o ae trait în această 
a rămas ultima,să încheie șirul celor ce i va pune stapâ- 
Dia După ea,ca după sora ei, pustiu 


Ști bine,i iarăşi,că eu nu mai sunt român „ca Primul- Ministru. 
Alţii mai buni Şi- au însuşit această identitate „pentru ca eu 
am rătăcit prea mult timp printre străini. 

E adevărat ca port şi eu o vină! Era să viu mai devreme „după 
numai i patru ani de la plecare, prin 1952,pe calea Cerului,cu o 


echipă, așa cum am mai făcut-o,după prima pribegie,în De- 
cembrie 1944. 


Dacă mi se împlineau gândurile,ne-am fi întâlnit atunci unde 
ţi- -ai găsit odihna cea de-apururi, „așa cum au facut-o ceilalți 


— CC COC 


93 


nire,să instaureze paragina. SERE Ș 
Casa veche și ea, să complecteze peisajul de la țară, sub 
ciubota bolşevică. Pe unde a trecut ideologia Satanică a blo- 

cat evolutia progresului la început de era. E 

Întrăm în curte,să regăsesc acelaşi tablou,lăsat la plecare cu 
urme vădite de ruină. În ziua când Doda va parasi și ea aces- 
te ziduri,va rămâne o casa abandonată. Una în plus. 

Feciorul ei, Gin (Constantin) inginer la Reșita îşi va trai anii 
pe alte meleaguri iar nepoții,Adrian şi Otilia, nu se vor mai 
întoarce să muncească pământul. Desigur, că schimbarea lor 
de condiţie socială este benefica,o tendința logică a fiecărui 
individ de a urca treptele piramidei de valori. 

Un fapt rămâne totuși. Rezervorul ființei naționale păstrat de 
secole,în contra atâtor agresiuni, nu se conservă decât în 
viața rurală. Credinta, traditia,morala,identitatea ŞI întreaga 
istorie aici s'a refugiat atunci când naâvăleau barbarii. Și tot 
aici s'a structurat rezistența împotriva proletarizării. 

Dacă Gin,inginerul,a parăsit satul,nu a făcut-o pentru a-l uita 
ci conştient că de pe poziția lui avansată,va putea mai eficace 
apăra acest patrimoniu. 

Tragedia însă rezidă în transhumanța ăranului în mediul 
uzinei,unde mizeria și nostalgia îi seacă vitalitatea, îl face de- 
pendent de o altă vointă Ștrăină sensibilităţii lui. Devine sus- 
pendat. Rădăcinile lui de unde își trăgea "seva vieţii,smulse 
din propria-i glie,se vor usca ȘI vor muri,cu ele va disparea ȘI 
conservatorul acestui muzeu al nației,care să amintească 


o; Ss . .. u zi . 

inca,prezența de milenii pe aceste plaiuri,cu toate valorile 
.. . v 

proprii numa! noua. 


. V . E f. 4 a 
In gradină,pomi fructiferi: pruni,meri,peri,cu coroanele pe 
Jumatate uscate.$ 


VE SIA ai v 
sa-l înlocuiasca. 


RI el au ajuns limita vârstei Și nu este nimeni 


LR NR CET ca i pe 


SI 94 
In casă,masa era deja întinsă, Ne a tepta 

O supă de miel,miel la fri | 
sărăcie generală. Doda fa 


ce mereu naveta de 
sala de mese. Nu mai are astâmpăr. 


Ve 
gare,bunătați Tare într'un sistem de 


la bucătărie la 
v v v 

-Aşaza-te, Dodo!sa luam masa împreunălinsist eu. 

-Nu mi prea foame,îngână ea,în timp 
focul.Sunt aşa de bucuroasă,să va am pe toți adunați“jurul 
meu. A trecut atâta vreme ca n'am mai sperat 0 asemenea bu- 
curie;în timp ce-şi Ștergea cu mâneca lacrimile de fericire. 
Bucuria ei era atât de profundă,că lacrimele ei au imprimat 
pe toate fețele urme de stropi cristalini,altele de o amară adu- 
cere aminte. 

De la întâlnirea noastră lipseau atâția. Ultima ființa plecata 
de numai un an,sora mea, Gia (Marea). Doda și Gi a ultimile 
supraviețuitoare S'au legat sa mearga împreuna,până la capat. 


ce ochii ei luceau ca 


. . V. . . A . 
Așa,nu mai erau singure. Se destainuiau şi se încurajau una 


pe alta,să gonească singurâtatea,să trăiască din amintiri. 
Acum,Doda nu mai are cui să-i comunice,ce o apasă pe 
inimă. Așteaptă cu resemnare,să se tragă cortina,să 
regăsească dincolo,pe cei plecați cu timpul și liniștea cea de 
apoi. Y v „Yv 
Ne-a prins seara aşa,marea familie împraștiată,reunita pentru 
o clipă:Floarea, Avram, Filon(Puiu),stranepotul meu, Car- 
men,soția lui,loana,fiica lor,Gin feciorul Dodei Adrian 
nepoții şi cu mine să complectez numărul pâna la »SEE 
plecat cu imaginea unei lumi apuse, lumea copilaria Ă 
Ne-am promis să ne revedem a doua zi,Dumineca, 
biserica,la Liturghie. a at 00 Ei pai e atata DANCE 
Pe tot parcursul întorcerii,s a raspândit ştir de aia 
mari,în aula sfântului lacaș,acelaşi de nt în ceai SE 
corul satului,în ziua Naşterii Ie Ioa dea tărie în grea- 
diții,ca azi,a implorat în melodii,Cerul,sa 


ua probă,ce se contura la orizont. 


— 


95 


Întors acasă,găsesc din nou vecinii adunaţi la sfat,că timpul 
era măsurat,când iaraşi ne vom desparti. 2 

Am adormit târziu,cu gândul la ziua de mâine,o zi de mare 
sărbătoare,cum rar mi s'a dat să trăiesc în viață. AR 

Zorii mă apucă treaz și aud deja zgomot prin casâ. Ma 
grabesc şi eu sa-mi spăl fața,să îmbrac haine de sărbatoare. 
Azi e o zi mare pentru mine. Nu o mai speram,de mult 
întârziată în visurile mele. E 5 
Uliţa prinde viaţă. Voci multe schimbă binete şi noutaţile 
proaspete. Desigur,subiectul de predilecție nu scapă 
nimănui,slujba la biserică,mai altfel decât cele obișnuite, la 
care ar dori să asiste,până şi cei,care,de mult,nu i-au simțit 
mirosul de tămâie. Disperarea lor era atât de mare,pentru că 
glasul zadarnic le-a implorat ajutor,de vreme uitată. 


Un glas,un dăngăt răsună departe. E clopotul cel mare,care 


vestește credincioșilor,apropiata Liturghie. Intonează de trei 
ori sublima melodie,la intervale de cinci minute. A treia 
bătaie de clopot, coincide cu începerea slujbei. 

les afară Și grabesc paşii,sa ajung la vreme. Pe uliţă 
forfoteală mare. Pornit singur de acasă,iata-mă acompaniat 


i - : A Vs. . . 
de credincioși de toate vârstele, grabiti și ei să nu piarda 
pasul. 


= E P a n y 
Centrul satului, lume multa în fata bisericii,așteaptă sa între. 

A .. Pi . . . . a Si 
Cu Cât ma apropii,cu atât inima-mi bate mai tare,să iasa 
parcă din coșul pieptului. Ajuns la ușa ogradei,mi se face loc 
sa intru. Biserica era plina,curtea bisericii la fel. Uşa bisericii 
era larg deschisă. V INCioşi 

a. Valul de credincioși se scurge spre 


4 A v 

întrare,care cra însa blocată. Nu mai era loc pentru 
v 

nimeni.Reuşesc sa mă strecor încet 

icoanei 


de a-Și 


A_V Fi) A 
e „până ajung în fața 
i i ii ă îi E A . A . 
i Se credincioşii o sărută,apoi se închină înainte 
u A 
a locul. Ma opresc ȘI eu,așa,ca pe vremuri, sărut 


al'aijelțelțalțal aiţelte el el e țelizl 


[nes eduasIq 


Ei 
E 
a 
E: 
in) 
EI 
Ei 
Bi 
isa) 
Ei 
2 
ii] 


aţa jelț=Teleiţelieltal ei 


=Iel 


lelieițelielțelyelieiţeielie)iel otel 


PO UIEJUgA 2Pun EUEIIS :In 


PIEOIUI 


E 


97 


. ... y 
chipul sfântului pictat pe lemn,mă teal cu LR i Este 
acelas sfânt,pe care l-am sărutat, când eram copi - Privirea 
lui,parcă mai tristă sau lemnul pe care a întruchipat,a 
îmbătrânit și el. Totuși,l-am recunoscut și l-am preamărit cu 
aceeași pioșenie. a Ia 0 Se a SR 

Strana era şi ea plina de cântareți,mai tineri sau mai în 
vârstă. Pe locul meu era un tânăr. La ivirea mea, se dă la o 
parte şi-mi lasă scaunul liber. Cei mai în vârsta i-au şoptit 
ceva,ei n'au uitat că odinioara,de pe acest loc înalțam glasul 
meu,de la vârsta de 12 ani,lui Dumnezeu,întru preaslavire. 

Strâng mâna pe rând,tuturora,înainte de a-mi sprijini coatele 
pe pervazul strănii,așteptând,în picioare,începutul. 

-Domnul Filon! mă îndeamnă unul din ei,să începeți dvs, 
răspunsurile aşa se cuvine! 

- Vă rog să raspundeti voi,eu de mult nu am mai cântat și am 
uitat atâtea. O voi lua încet, dupa voi, până mă voi obișnui cu 
melodiile. 

Un dangăt prelung de clopote răsună,într'o armonie de 
psalm,anuntând Liturghia. Glasul preotului se îngână cu cel 
al clopotelor,timp îndelung. Când se opresc,aud răspunsul 
Cantorilor,puternic „vibrant. Nişte voci de trâmbiță,voci de 
tenori,ce umplu lăcașul sfânt. Imi amestec și eu vocea, cua 
lor,cu încetineală, până ce se pierde într'una singură,ca un 
cor reînviat. 


0) . v Ev, 
Preotul avea o voce lina, melodioasa,un fel de nostalgica 
aducere aminte. 


“Domnul Filon! dar Apostolul va trebui să-l cântati,nu mai € 
scăpare,insistă unul dintre ei. 

Privesc capetele plecate,pentru închinare. Deodată, ochii 
mulțimii se ridică spre strană și se întâlnesc cu ai meicu 
atâta duioșie,o adânca multumire,un moment de 
comuniune, într'un singur cuget. Clipa era atât de intensă,că 
amintirile toate mă năpădesc. Îmi taie glasul,înecat într'o 


Sa 


A 


atâta înfrigurare. 


. OZ 7 
pi cartea e mare și mă îndrept spre mijlocul bisericii,în 
aţa amvonului,acompaniat de zeci de priviri.Mă opresc,schi- 


A . Vu e . 
tez gestul de închinăciune ȘI glasul meu intonează răspunsul. 


Vocea nu mai cra aceea,a anilor tineri, luase și ea timbrul 
maturității dar simt,totuși,că a mai păstrat ceva,din supletea 
de odinioară. i 

La sfârşitul Apostolului revin în strană și continui să 
acompaniez cantorii. Deodată,o voce îmi sopteşte încet la 
ureche. : 

-Am dori mult,domnul Filon,sa mai cântati odata 
priceasna,aceea de de mult "Ridica-voiu ochii mei la ceruri", 
Înclin capul în semn de acord Şi mă pregătesc. Preotul anunţă 
priceasna. In sufletul meu coboară o liniște,ca o împăcare... 
"Acum slobozeşte Doamne pe robul tău...” că am apucat 
încă,să trăiesc această clipă... 

Aceeași liniște,așteptare „se aşterne,peste lăcaș Și credincioşi, 
Toate privirile erau îndreptate spre mine. O frântură de 
secundă,să-mi adun gândurile și, din adâncul sufletului 
meu,am intonat imnul ,ca o rugăciune prelunga. Eram parca 
iarăsi,cel de demult întors cu anii. In fata mea o alta lume,dar 
cea de ieri îmi dă putere în vocestenorul de altadata, îmi 
modelează melodia,îmi mângâie firea,ma poarta,ca pe 
valuri,spre pacea din urmă. aS 

Era aievea sau,poate,doar un vis,de o încântatoare frumuse- 
te,ce mi S'a dat să trăiesc. SL 2 a e IRRE 
' n salt în timp,să leg firele rupte de destin,sa fie iarâși,ca 


100 
. E] v . . 
odinioara. O bisericuta în 


„intr'u 3 : 2 Via i 
adunați să se roage. Ei'nu i poi Mai bici 
ace pla pei ae Re , a-si duca 
grijile și micile bucurii,pe dimensiunea unei vieți. 
Intre atunci ȘI âcum,nu s'a întâmplat 
urmat ritmul,monoton,fara frântur 
acest crâmpeiu de tară,a mai Tâmas 
râul n'a izbutit sa se cuibarească. A 
integrat lui,sa facem una,discret dar 

Și împlinește voia.. 

Ultimul glas se pierde în ecou prelung. Slujba și-a încheiat 
solemnitatea. Preotul apare în fața credincioșilor,pentru 
predica obişnuită. Azi,însa,predica lui anunță ceva nou. 
Priveşte multimea de capete,se îndreapta apoi spre strana 
cântareților și ochii lui se opresc în ai mei,cu o duioasă 
insistență. 

-N'am cunoscut pe mama Icoana,mama d-lui Filon,eram 
prea tânăr,începe el predica. Stiu însâ,ca atât cât a trait,a 
pregătit prescurile,pentru biserica noastra. În schimb,am 
cunoscut pe mama Marea,sora d-lui Filon,care a continuat 
serviciul mamei,pâna ce a închis și ea ochii,anul trecut. O 
familie care și-a închinat viața sfintei noastre biserici. Avem 
acum permisa bucurie,de a regasi în mijlocul nostru,pe acest 
fiu al satului,dupa atâția ani de absența. 

Nu știu,dacă amintirea mamei,a surorii mele,duse departe 
sau atmosfera de caldă simpatie,ce se degaja din atâtea 
priviri,spre locul meu,spre făptura mea,că nam mai putut să 
mi stapânesc emoțiile și lacrimile mă podidesc „ca SAO EN 
nestăvilită. Pe obrajii mei se preling șiroaie,stropi caizs 
inunde atâtea Acu atitea a o mine, Ne unim râvașele 

Mulțimea credincioşilor p AnE ta imaginată. 
reținute de vremi vitrege intr o comuni i eadistrala aa 

Preotul și el,îşi oprește predica,din o eee 
îneacă vocea.O tăcere adâncă înlocuiește Yo: 


feTreIEeTEeIEI ra 


Ifelf2ifelţe! 


i 


„parcă, nimic. Totul și-a 
ifără zgomot. Doar în 
un pic de liniste,unde 
șa l-am regăsit și m'am 
ireversibil,ca o taină ce- 


ÎN 
o 
IPIPIPIFIfe 


Ir 


14 
N 4 
PIPIEI 


HI 


BMINTRIA 20: 


3 


[erelpelzelrepeIezl 


4 «i $ 


E CHILORGE+:C 


A 
plreipipipelpe'relelplei 


ireipirel-e'relrel plie:[e fel pl 


r!plplpl:2 E plplple 


Ppiplele!plplplie!e 


3 
n) 
EI) 
=!) 


_—_—] 


101 


. Singur, seninul ochilor desăvârşeşte miracolul 
regăsirii, înfratirea cea mare. Așa se termină ea ultimă. Mâ 
strecor încet, fără grai „prin mijlocul consătenilor mei,care 
manifestau atâta solidaritate,cu profunda mea simțire. 

Afară sunt înconjurat ca un trimis din altă lume. Fiecare mă 
invită să le onorez casa iar eu nu mai știam ce să facii „încotro 
s'o apuc, atât de mare era solicitudinea. Un cântăreţ mă ia de 
brat şi mă îndeamnă spre casa lui din Gruni,acompaniat de 
vreo zece persoane, ial toți,de a mă ști aproape de ei. 

Am ciocnit un pahar șapoi am coborit. ulita, mereu însoțit de 
grupuri, din ce în ce mai compacte. 

Iată şi casa lui Iancu Hamat,cântăretul Și prietenul meu de 
odinioară. Feciorul lui,Petrui îmi iese în cale și mă invită „sa- -i 
onorez și casa lui. Uitasem, că mama lui era verișoară cu 
mine. Bunicul lui,de mamă,era frate cu tatal meu, ramași 
amândoi pe Piave,în primul război mondial,unde-şi dorm 
somnul de veci, într'o groapă comună. Ei au luptat sub steagul 
imperiului de tristă memorie,pentru neamul nostru. 

La doi pași de casa lui Jancu „cea a mătușii mele Veta, „sora 
tatălui meu. Nepoţii ei mă invită si ei dar, Doamne cum să mă 
mai împart la atâta solicitudine? 


Drumul până acasâ,un adevărat pelerinaj,cu opriri dese și 
prânzul amânat cu tot atâtea ore. 


Dar,ora plecării se apropie,ora când clopotele vor înceta 


dangătul lor Și imaginea satului meu va întra din nou în 
album. 


Cobor i iarăși, în curtea casei,fac înconjurul grădinii, să iau 


totul cu mine,în gând,în memorie,în cele mai ascunse cute 
ale sufletului meu. 


Câinele bătrân mă urmează î în cursul meu,parcă voia și el să 
stea mai mult,alături de stapânul vremelnic.EI simte nevoia 


| 


102 
să fie fidel și plin de afecțiune,pentru cel,pe care îl consideră 
ca stâlpul casei.Cobor apoi mai jos,pe coasta grădinii 
marchez ultimul popas,la vechea fântână și bătrânul 
nuc,rămasi aceeași,peste ani. 


De câte pori nu, mă aşezam pe marginea fântânii,la umbra 
nucului, sâ-mi răcoresc dogoarea verii,când grijile multe,mă 
năpadeau, aşteptând scadența zilelor de libertate! 

Odată, demult, „revăd o ultimă dată pe mama înainte de a fi 
obligat sa părăsesc tot ceeace am iubit mai adânc,coclaurile 
copilariei mele,urmaărit de potere,care-mi căutau pieirea. 

Azi, nu din aceeași pricină, sunt silit sa plec. În țara mea nu 
mai rămâne un colț de pământ, să-mi aşez așternut, urmașii 
celor de ieri,ghidați din Răsărit,mi-au luat acest drept şi mi- 
au pus pecetea de străin. Strâin sunt în afara hotarelor patriei 
mele,strâin în propriile, hotare. Nu mai sunt român,dupa 
legea lor Şi va trebui să părăsesc aceste meleaguri. 


“ Tată o pildă mai mult decât grăitoare. Un prieten bun,dupa ce 


a îndurat 24 de ani de temniță grea,în chinuri și foame,a 
reu it să se salveze în Occident. După vreo zece ani de 
înstrainare,odată cu Revoluția, s'a întors şi el la casa lui,unde- 
îl l aștepta n nevasta lui,să ducă împreună,puţinii ani ce le mai 
rămăseseră de trăit. El se apropia de 80 de toamne grele,ca 
toți bunicii din poveste. Ajuns la casa lui,nu s'a bucurat mult, 
de atât râvnita revedere. Oamenii stăpânirii i- au, bătut la 
poartă,să-l anunțe, că el nu mai are dreptul sa trăiască în 
țara,în casa lui. Și legitim s'a revoltat,că de-acum - -zice-se - 
democrația i-a reluat drepturile şi că libertatea este 
garantată tuturor, ea a luat locul dictaturii. 4 x 
Așa credea el,în naivitatea lui, că s'a sfârșit cu calvarul și că 
lui a durat cât o zi lungă 
va putea trai ca om liber. Speranța = aimazaelă 
de vară. A fost urcat cu forța într un avion,care 
Germania,de unde pornise spre casă. 


6 Fii sociaţiilor, 
Nici el nu mai era român și zadarnic s'a plâns a ţ 


_—— CCC CC 


103 


care predicau' "drepturile omului! cs nu se încadra în 
categoria celor ce ar mai avea drepturi! 

Nici eu nu mai aveam nici un drept si va trebui să plec, 
înainte de a nu fi azvârlit peste hotare,ca indezirabil. 

-Mamă! îţi mai aduci aminte... era pe dealul ce coboară 
spre Berbecele.... am venit pentru ultimul, rămas bun... Cum 
ai scos din traistă o pita, mare „coapta în țast, o gâscă friptă,o 
placintă cu ouă și brânză,la fel de delicioase,ca atunci, când 
mi le aduceai la închisoare....? 

Ar fi toate bune, acuma, mai stai pe aproape ȘI ţi- -0i mai 
aduce eu de mâncare,până o da Dumnezeu, să se mai "schimbe 
încotrova,începe ea. 

-Da! mama.... ar fi toate bune.... Mi se pierdeau vorbele pe 
drum. Nu stiam cum să încep Și... „totuşi... va trebui să-i dau 
A Ca lovitură... M'am socotit mult... . Situația asta va mai 

La Nemanu nu mai pot să stau.. „„ Prietenii... m'ar mai 
ist ei dar,văd că li-e frică Și lor,să nu cadă odată cu mine 


atunci... va fi prăpad mare.... Nu mai știu unde să însăr... 
să-mi pun capul... 
Îi greu... se agată ea de o ii vagă. Dapa ca-i greu... 


da om face cum om putea... 


N'a înteles î încă,ce vream să-i spun sau,poate,se lega de vreo 
nâlucă. Să-i mai las câteva zile? De va mai veni odatăji iau 
urma ȘI... mai bine acum.... 

-O fi mai greu dar.... mai bine acuma, pentru amândoi... = 

-Iar pleci?rupe ea tăcerea,odată cu cea din urmă 
speranță, care a agățat- o în disperare, de umărul meu. 

- Ma lași i iar singură ici76 singură de tot.... Patru ani n'am ştiut 
nimic de tine,de eşti viu ori mort... Acum... nu mai vii...NU 


mai vii... Când vei veni tu... voiu Ea eu...voiu pleca pentru 
totdeauna... Nu te voiu mai vedea... 


-Nu mai ai inultă 


104 
Vorbea ca pentru ea,de „dincolo 
sufletul. Simțeam şi €u ca ea 


mi-am mai putut opri plânsul. 


De- -acum,pentru ea nimic nu mai era taină. Nu-i mai puteam 
ascunde nici măcar gândurile mele. Ochii ei seci au citit în 
întunerec, scrisul destinului meu,al amândoura, 

Îmi prinde capul î în palme, îl sprijină încet pe pieptul ei și. 
din ochi,o lacrimâ,ultima, îmi dă binecuvântarea. 

-Dumnezeu sa fie cu tine,pe unde vei fi,copilul meu.. 

La el ne-a mai rămas speranta,pe care rkutatea ui umană a 
spulberat-o,ca pe praful drumului de tară. 

-Când ai de gând să pleci? reia ea,calmă,resemnată, de-acum. 

- Aş vrea sa nu întârzii mult... până nu S'or tăia holdele! Era 


deja începutul lui Septembrie,1948. Patruzeci și doi de 
ani,de atunci.. 


de viaţă, parcă. Îmi sfâsâia 
„ca nu ne vom mai vedea Și.. , nu 


. la pustă se strânge țarina mai de vreme.. 

La munte,pe Tarcu,zorile grabesc lumina. N'o fi mult și m'o 
prinde pe cale. Cautând din ochi traista Și arma,mă întorc la 
mama. Îi cad în brateii îi sărut chipul, ca de mort. 

-Filoane! Filoane!.... „Tufișul piu se desparte şi-mi lasă 
loc de trecere.... pe alta lume „parcă... 

Ii aud înca glasul,ce se stinge,odată cu pașii mei 

-Filoane! Filoane!... sa nu stai mult... că nu mă mai 
vezi....Nu mă mai vezi... 

Se pierde cu pegas în pustiu,abandonat la apusul 
vieții. Îi aud și azi ecoul... mat SI 

S'a stins la câteva luni... în noaptea Invierii,când trageau 
clopotele toate,să anunţe o nouă viață ce se naște. 

O piatră grea mă i apasă pe inimă. Și eu... i-am grabit pieirea. 
Poate,din „durerea ei, se vor naște vreodată copii mai 
buni,care e să-şi împartă dragostea,cu afli i A pri (je 
opotrivă. Eu i-am rămas dator,prea mu e cerea pe toți 
ales,însă, Neamul se găsea la grea răspântie și 


— 


105 


prezenți,acolo, unde dușmanul de moarte reuşise sa sparga un 
front,să ne amenințe existenţa însași. Aşa a fostcă nu mai 
aveam de ales. Părinții au plătit nota, mai mult mamele,care 
au zămislit în durere „copilul,azi pe drumul fără întoarcere. 
Nu ştiu de ce, sunt eu prea nedrept cu mama sau natura își 
potrivește legile;i în contra firii umane ? leşit î însă, din chinga 
dragostei nețărmurită pentru mama, trecută. în, rândurile celor 
fără de prihana,mi-a rămas,de-acum o singura datorie. Nu să 
o uit pe ea,jertfa ei,ci prisosul de afecțiune, atribuit ei, să- l 
transpun total neamului meu,ce se află Și azi în grea osândă. 

După 42 de ani mi se refuză și acest atribut natural,pe care 
orice ființă umana îl datorește comunității, unde a zărit 
lumina zilei,pe meleagurile unde a trăit cei mai frumoși ani 
ai lui „neuitata tinerețe. 

Va trebui să plec... Dacă așa a fost să fie,sâ nu viețuesc pe 
acest pământ,nu- mi rămâne decât unica nadejde, să mă 
amestec lui,în veșnică odihnă. Aşa şi numai aşa,voiu aparține 
din nou neamului meu,în contra tuturor opreliștelor,pentru 
totdeauna. 

Privesc încă,pentru o ultimă oră....gradina, gradinita, mea.cu 
părul plantat de mine,îmbătrânit de acum,casa, cămăruţa 
mea,de unde admiram razele de soare,apărând la răsărit „după 
coama Tarcului, uliţa ce forfotea de lume.. . Şi singura 
reacție, ce nu mai puteam reține, câtiva stropi de lacrimi,ce-mi 
scăldau fața prea fierbinte. 

Avram la volan „motorul în plin efort,ma a teapta. 


Dar eu,de ce mai întârzii „alungat ca un strâin,de pe locurile 
naşterii | mele? 


Deșărtăciunea de 


șartăciunilor ȘI toate sunt deşarte... 
în sufletul meu,ve 


+ rdictul ultimului ră rămas bun. 
așina se pune în mişcare. în urmă mâini multe,ridicate 


y ” 
„ rasună 


d 


106 
spre cer,fac semnul revederii „semnul d 


e adio. le raspund cu 
aceeaşi căldură,până ce valea Priporului mă ieri atâtor 
priviri. 


Podul Timișului... . mă năpadesc iar amintirile şi bune și rele. 

Aici am învățat să înot, în undele lui îmi răcoream sudoarea 
verilor lungi ȘI tot pe acest pod de lemn,am călcat ultima zi 
de libertate. 

Podul mic,nu departe. Aici,zbirii puterii mi-au pus 
cătușele, mi-au răpit dreptul de a mai trăi ca om liber. 
Porumbiștea mătusii Milca,sora mamei „unde mi s'au 
spulberat atâtea visuri. 

Drumul spre crucea drumului de țară, Timișoara- “București. 
Văd parcă, mașina neagră, ce gonea spre mine,să mă 
încarce,odată cu toate năzuințele mele. Floarea,nepoata 
mea,alături de mine,acum Îşi mai aduce aminte, de acele zile 
negre. Era elevă de liceu Şi s'a zbatut să mă zmulgă din mâna 
impostorilor. Azi,se apropie și ea de vârsta celor cu tâmple 
cărunte. 


OD PI A - 3 a E 
Cum trec anii,lasând în urma,zadarnice aduceri aminte! 


107 


E EA 
Ultima lovitura 


Când am părăsit ţara şi satul meu şi văzând cum speranța 
întoarcerii se îndeparta tot mai mult,ca să nu rămân singur 
dar mai ales,ca toată osteneala mea în slujba unui ideal de 
neam,să nu se piardă,odata cu mine,mi-am construit un 
cămin,târziu,la vârsta de 44 de ani. 

Un fecior,pe nume Silvan,dela latinul silva-silvae( pădure), 
să-mi amintească pădurea Nemanului,unde am creat un 
nucleu de rezistentă împotriva comunismului,un urmaş al 
gândurilor mele,a văzut lumina. Prin el speram să transmit 
râvasul ultim,să-l duca,în locul meu acolo,de unde m'a zmuls 
destinul. 

Când era mic,în fiecare seara,nu adormea,înainte de a nu-i 
fi povestit aventurile lui Harap Alb, cât şi alte poveşti ale lui 
Ispirescu,Eminescu sau hazliile amintiri ale lui lon Creanga. 
II fascina în deosebi,peripetiile eroului năzdrăvan, din Harap 
Alb. 

Anii trec şi conturul năzuinţelor mele se profilează. 
Feciorul meu avea sânge şi inimă de român Şi era pregatit să- 
şi ajute -când împrejurările o vor permite - neamul din care a 
fost zamislit. 

Când am reușit sa scot primul volum al amintirilor mele și 
i-am  destâinuit toată aventura vieţii  mele,0 
mândrie,complectata de un elan propriu tinereții,de a face 


108 
ceva pentru acest popor,care era si 
mreje. Impreuna împărtăşeam, în se 
peisagiilor româneşti,buniătatea şi ge 
românesc. Dorea atât să le vadă aevea,să le iubească asa cum 
le-a iubit tatal lui. In vara lui 1992 proiecta să petreacă acolo 
vacanţele, împreuna cu soţia şi copilașul lor,Matthieu (Matei). 
Dorul de satul meu,de tot ceeace am lăsat acolo,m'a 
îndemnat să reconstitui un crâmpeiu din natura lui. Aşa, am 
reușit să achiziţionez o jumătate de jugar de pâmânt,la 
marginea unei paduri,hotar, un râulet,sa-mi amintească Valea 
Mare,care curgea prin. fundul grâdinii mele din 
Petroşniţa,sătucul meu îndepartat,ce-și trăgea izvoarele din 
coastele Nemanului. 
Aici am plantat pomi multi,i-am altoit,i-am îngrijit,i-am 
observat cum cresc,pe măsură ce treceau anii. O grădină din 


al lui, l-a cuprins în 

ri târzii, frumusetea 
> > 

nerozitatea sufletului 


“visurile mele. De jur împrejur, am plantat vreo 30 de 


brazi,înalţi azi,de 7-8 metri,formând,cu coroana lor, o 
citadelă de verdeaţă,oprind vântul să tulbure liniștea acestui 
colț retras de lume. = 
Tot aici,când nostalgia vremilor de de mult ma ajungea din 
urmă,mă apucam de scris,să evadez cu gândul în satul meu. 
Feciorul meu venea adesea cu mine şi petreceam zile de 
vară împreună,departe de tumultul orașului. Voia şi el sa-şi 
crească vlăstarul lui,abia nâscut (avea doar Il luni),ca să 
iubească natura,unde sf găsească un refugiu,un 
echilibru,sănătatea,inspirând ozonul padurii de brazi. 


109 


Feciorul meu ducea o viață sportivă,de nivel ridicat,care 
i-a structurat caracterul. Cintura maro de karate,box 
tailandez,domeniu,care i-a permis să deschidă o şcoală 
pentru tinerii sportivi,sala fiind oferita de primaria orașului 
undefocuia.Era,mai ales, campion de motocicleta 
„specialitatea enduro,al provinciei Ile de France,care 
cuprindea întreg Parisul,cu toate suburbiile lui,pe o raza de 
aproximativ 100 Km. A participat la campionatul Franţei şi 
la campionatul Europei,cursa de 6 zile,unde rulau 8 ore pe 
zi,timp de 6 zile, probă foarte dificilă,rezervată doar 
sportivilor de mare rezistentă,ca fiind foarte extenuantă. 

Privesc acum,când el m'a părâsit,cele peste 20 de 
cupe,aliniate într'o vitrină,mărturie vie,care-mi vorbesc de el. 

Vara practica un sport pe apă cu (planche a voile),o 
scândură cu pânză. In rezumat,un sportiv complect,dotat Şi 
cu calităţi de tehnician în 
electronică,ordinatoare,specialitate,care-i permitea să-şi 
câştige viața. Intruchipa armonios lozinca:mens sana in 
corpore sano. 


Aşa ducea o viață fericita, adorându-şi feciorul,pe care voia 
să-l crească dupa firea lui. 

Era în 8 Mai,din anul acesta 1991. In acea după amiază,mă 
gaseam la casa noastra dela tară,unde aveam întâlnire cu 
el,soţia şi copilașul lor. Cum era sărbătoare,aniversarea 
sfârșitu ui celui de al doilea răsboi mondial,veneau să 
petreaca doua zile aici.Am stat cu ei până pe la orele cinci şi 


. wi 

Jumătate. La plecare, îmbrățișez feciorul. Era o fire 
A "d 1, i 

voioasă,dar in acea dupa masa,ii vedeam,parcă o față tristă, 

ca Niciodata. Să fi fost obose 


G wi 
încărcate g ala zilelor de munca,prea 
sau o presimţire lăuntrică 
Nora,pe nume Nataţie anizica ce, nu se putea ascunde. 
„era în sala de sejour,ocupată cu 


110 


trebile casnice. Am îmbrăţişat-o şi pe ea,înainte de a 
pleca.Copilasul dormea la etaj si nu l-am trezit 
Dealtfel,poimâne, Vineri,feciorul meu,care nu lucra având 
Solicediu, urma să vină la noi cu copilașul,să petrecem o zi 
împreuna. 

Nathalie era și ea sportivă de bun nivel,practicând tenisul 

i handbalul,disciplină la care participa în campionatul 
regional,în calitate de capitan al echipei. La fel de voioasă şi 
ea,nota comună sportivilor. Deastadată îmi părea că citesc şi 
pe faţa ei,un fel de tristeţe,contrar obiceiului ei. 

A doua zi,Joi,9 Mai,veneau părinții fetei, dejunau 
împreuna,pentru prima data,la casa noastră dela țară. 

Seara de Joi,ca de obiceiu, le telefonăm acasă,,să avem vești 
de la ei,dela copilaşul lor,care venea pentru prima data cu ei 
la casa dela ţară. 

Tată! îmi spunea feciorul meu,am să vin mai des aici,cu 
Matthieu,să se obişnuiască,în natura calmă,odihnitoare. 
Pentru el voiu face o gradină aşa de frumoasă,ca sa-l atragă 
si pe el,să se simtă bine aici! ” . 
s Desigur! De acum va fi casa voastra,să o aranjați dupa 
gustul vostru. Eu voiu veni mai rar pe aici,anii încep deja să 
apese și nu voiu mai putea întreţine totul! ş ș- 

Avea proiecte şi un elan mare cât un munte,să le duca la 
bun sfârșit. 

La telefon aud doar glasul lui înregistrat pe un dise,care se 
repeta automat: Fiind absent,lăsați un mesagiu. Nu Mi 
încă,mi-am zis eu. Soţia telefonează din nou,după orele 
seara dar acelas răspuns negativ. EA 
A doua E riza Ni ciietoalin din nou,de dimineața,cu 

v Su ae a să plece la serviciu iar el 
acelaş răspuns. Soţia Jui trebuia să PIC a eabseăti CERERE 
venea cu copilul la noi. Mereu acelaș răspuns: Ț: 


—. 


Vă 


ânduri. 

DE EU INI E o A nează părinţii Nathaliei,sa ne anunţe 
că nu au vești dela copii. In ajun au fost la casa noastra dela 
tară,unde aveau rendez-vous cu ei,pentru a dejuna impreuna 
Si au găsit totul închis. Mașina lor era în fata casei,cu 
Temorca ataşată dar fără motocicletă,pe care feciorul meu ) 
adusese,să se antreneze. Au bătut în uşă,în obloane,fară nici 
un răspuns. Crezând că au uitat rendez-vous-ul sau că au 
plecat cu motocicleta în altă parte,cu prieteni,au plecat 
acasă.. Cum ei nu aveau cheile,nu puteau să deschidă uşa,să 
între în casă.. Mama fetei telefonase de dimineaţă la 
societatea unde Natahalie era angajată si aflând că nu s'a 
prezentat la serviciu,fapt ce nu i se întâmplase niciodată,s'a 
alarmat şi ne-a alarmat şi pe noi. 

Un fior ma cuprinde,un tremur ce nu puteam domina. 
Simţeam că o mare nenorocire s'a produs. Previn soția că 
plec imediat acolo,dacă voiu mai putea salva ceva.Şi ea era 
în aceeaşi stare ca mine,se hotăraște să vina cu mine. 

Scot maşina şi o luăm la goană. Un gând de moarte mâ 
cuprinde tot parcursul. Nu ştiu cum am ajuns acolo. 

Nervos, tremurând mereu,deschid uşa. Din prag aud un 
plânset de copil. Alerg pe scari si găsesc copilul în 
picioare,în pătucul lui,ţinându-se cu mâinele de speteaza 
patului. Aceasta fiind înaltă,el n'a putut să iasa din pat. 
Daca,din nenorocire, ar fi reuşit să iese,se prăvălea pe scări şi 
se prabuşea pe ciment,rostogolindu-se pe scâri,dela o 
înălțime de 3 metri,care i-ar fi fost fatală. 

Copilul plângea amar. II iau în brate și cobor scările cu 
el.In acest timp,soția întră în sala de sejour. Luminile erau 
aprinse,toate, şi apa duşului din bae curgea. 

Deodată un urlet,aproape inuman străbate sala: Ils sont 


| 


5 


112 
morts! Ils sont morts! Sunt morţi! $ 
din urma, ţinând, copilul în braţe Şi în 
corpuri inerte,cazute unul peste altul, 

In acele clipe un gol imens mi-a Cuprins tot sufletul,o 
durere ce ma sufoca. Nu realizam încă,că dintr'o lovitură am 
pierdut tot ceeace aveam mai scump pe lume,odrasla 
mea,pentru care am muncit,am tremurat o viață. De câte ori 
pleca la competiții pentru campionat,cu motocicleta,nu mai 
aveam linişte,până nu se întorcea, de multe ori, în miez de 
noapte. Odată a fost adus acasă, întins pe o targâ,de o 
ambulanţă. Am plâns,cu sufletul la gură,ca nu stiam ce i s'a 
întâmplat. Cazuse,cu motocicleta de peste o sută de Kg. peste 
el şi şi-a fracturat tibia Şi peroneul. Altădată,ne povestește 
el,târziu,ca într'o cursă era cât pe aci să-i fie retezat gâtul,de 
un fir de sârmă ghimpată,întinsă anume,de câtre un țăran 


unt morţi! Ajung şi eu 
grozit privesc cele doua 
ca loviți de trăznet . 


. Lă - . . A ud . Aa . . 
nebun,pe circuitul oficial,la înalțimea gâtului unei 


persoane,aşezată pe motocicletă,pentrucă - zicea el - i se 
tulbura liniștea,de zgomotul făcut de motoare. A avut 
noroc,feciorul meu,că atunci când sârma i-a atins gâtul,a 
cazut de pe motocicletă,care a continuat cursa fără el.Insă a 
păstrat urmele sârmei,care i-a ars pielea în jurul gâtului. 

De câte ori nu se întorcea cu răni,mai mult sau mai puţin 
grave,cauzate de câderea de pe motocicleta şi proiectat 
departe,la pământ. Nu mai trăiam,atât timp cât îl ştiam 
departe,cu pericolul după el.Emoţiile,tensiunea nervoasă, ne 
provocau griji, care nu se spulberau decât în momentul când 
întra pe poarta casei. , E 5 5 > IE ORuRă 

Dar,de fiecare data se întorcea,işi vindeca răni e înlocui 
piesele motocicletei,stricate în decursul cursei şi 0 lua din 
nou dela capat. 


A eauna 
De acum ,nu se va mai întoarce. A plecat pentru tod 


113 


i ne-a lăsat singuri. Pe mine în pragul ultimei scadenţe. La 
75 de ani,ce mai rămâne dintr'o viaţă,traita din firimituri? 
Zădărnicia zădărniciilor şi toate sunt deşarte. 

Natura impunea,de obiceiu,o ordine de plecare,spre ultimul 
drum. Copiii duceau la groapă parinţii,ajunşi la limita 
biologică. Acum,sa duc eu,pe Copilul meu,cu paşii 
obosiţi,spre ultimul popas, o lovitura,ultima şi cea mai 
nedreaptă, atât de greu de supurtat. spe pei Fă 

De ce?Aceeași întrebare nu-mi da astâmpar,ma chinue fără 
încetare. De ce nu am plecat eu,aşa cum natura a hărăzit 
sorocul. E nedrept! Mult prea nedrept,ca să o pot accepta. E 
tot ceeace nu încetez sa o repet,cu simţurile toate întunecate. 

Erau atât de tineri,abia au început să trăiască si,deja,a 

trebuit să se stingă! Nu-mi venea a crede. Trăiam parcă,un 
vis urâît,,un coşmar Chinuitor.. Aşteptam parcă să se 
trezească,sâ-mi vorbeascâ,sâ-mi spună că nu e adevărat,că 
totul e minciună,o repetam şi eu până la obsesie. Păcatele 
mele să fi fost atât de mari,încât nu a fost deajuns sâ le 
platesc eu singur, a trebuit să se întindă ispăşirea şi asupra 
fiului meu unic. E înfricoşitor de nedrept şi nu pot să o 
accept. 

Cu încetul iluziile se spulberă şi rămâne realitatea hâdă. 

Doar lacrimile mai uşurează povara,care mă apasă pe inimă. 

Copilașul lor,în braţele mele,plângea cu mine. El plângea de 

foame,de epuizare,neştiind ce se petrece. O va afla 


a â II . Sze = i 9] 
odată,când 1ŞI va cauta parinţii,când va avea anii sa 
înteleaga 


- v = : 
ză,ca a rămas şi el singur pe lume. Nu l-am lăsat să-şi 
= = 9) ; 
lesesai rinţil,pentru ultima oarâ. Nu ar fi înteles nemiloasa 

ge Şi s ar fi lipit de de trupurile lor,să-i scuture,să se 


treze : 
i asca. Dramatica,cutremuratoare scena! El nu 
înțelegea,ca 


vadă pă 


l- Î “ . vw YI 
Şi-a pierdut pe cei ce i-au dat viață,că a ramas 


pe 00 


114 
de acum singur,orfan,iar noi,bunicii lui,cu 
faţa,sa-l putem creşte, proteja,pâna ce va pute 
croiască un drum în această lume feroce, 
existență este atât de crâncenă. - 


puţini ani în 
a singur „sa-şi 
'unde lupta pentru 


V vu, 

La bucatarie vasele erau nespălate,făcute grâmadă în 
cuveta. Se vede,ca dupa ce au cinat şi au culcat copilul,au 
întrat în bae,să ia un duș,înainte de a se culca Şi ei. Şi aici le- 
a fost sfârsitul Parinţii fetei veniseră în ajun,dupa cum erau 
înţeleşi. Dacă ar fi stiut,că în casa cu obloanele trase, ei 
zăceau deja fară suflare! 

Soţia revenindu-şi în fire,aleargă la vecini,să anunțe 
macabra veste,sa le ceara ajutor. De aici telefoneaza la 
jandarmeria locală,pentru cele ce vor urma. Vecinii alarmaţi 
vin sa-şi ofere serviciile lor,în starea în care ne găseam noi, 
nu mai eram capabili de nimic. Femeile,tot ele,mai 
practice,s'au gândit în primul rând la copil,să-l salveze. Aduc 
lapte cald,vreo două biberoane,pe care copilul le-a băut fâră 
să rasufle. Semn bun,pentru el,pentru noi,tot ceeace ne mai 
rămăsese. | 

Va fi salvat? E prima grija. Cel puţin el,rodul unei iubiri 
abia înfiripată. a 3 

Medicul,o femee,a sosit în graba şi se ocupa de copil. 
Nimic grav,ne linişteşte ea,dar va trebui dus la spital,pentru o 
vizita generala. i 

Curând casa se umple de lume. Vreo 5 jandarmi,ambulanța 
„cu serviciul ei şi mulţi curioşi. O drama ncobisa 
zguduit liniştea micului catun,de nu mai mult de Ti e 
case,pe nume Gennevray,aparținând comunei Guerard. zi 

J andarmiildemarează ancheta. începând cu evacuarea „S e 
şi înterzicând accesul la sala de bae,chiar şi a noastra. Su 


115 


vom mai putea să-i vedem.Funcţia lor era sa descopere cauza 
acestei cutfmuratoare tragedii. i se 
Prima constatare,cauza morţii eră gazul. Au murit asfixiaţi, 
Fumul ieşit din consumarea gazului propan,dela chauffeau în 
loc să fie evacuat prin conducta normala,care ducea 
afară,prin acoperisul casei,a fost atras din sala de bae spre 
sala de sejour,a fost atras de coşul care evacua fumul dela 
cămin (ch_emin€). Tirajul coşului dela camin fiind mai 
puternic,atrăgând deci fumul din sala de bae,a umplut-o de 
monoxid de carbon,gaz,care inhalat paralizeaza într'o 
secundă toţi muşchii corpului,incapabili de orice mişcare. 
Usa salii de bae fiind închisa,gazul era tras prin deschizatura 
de sub uşă, sau prin gaura cheii.insuficiente pentru a evacua 
tot gazul. Victima ramâne conştienta,lucida,dar muşchii nu 
mai reacționează. Uşa se găsea doar la un metru de €i dar nu 
au putut mişca să o deschidă,sâ disipească gazul mortal. Așa 
au asistat la propria lor moarte. Este îngrozitor să vezi 
moartea cum te prinde în braţele ei şi să fi incapabil să i te 
opui! Această explicaţie a fost dată de o persoana,care a fost 
salvata în ultimul moment,printr'o intervenţie din afară. Era 
soţia,care vazând că soţul nu mai răspunde,a forţat uşafa 
scos afara sa respire oxigen. Monoxidul de carbon 
înlocueşte,cu încetul oxigenul,privând astfel victima de 
elementul vital. Pe ei cine era să-i salveze? Erau singuri și 
drama s'a consumat în toată oroarea ei. : 
Expertul delegat de procurorul Republicii ne-a descifrat 
Caen ml et Art de ls 
evacuare să nu fi pet j Si aa e pita Ei o se 5 
spre interiorul săjii Alp şi deci fumul Să fi fost întors 
ACE Leea SSL CA Aparatul de încalzit apa a fost 
câteva luni mai înainte,deci în bună stare. La fel 


Să 


orul meu 


117 ş| FE E EEE RERIERIEEIIRE eee epilatoare = 
conducta de evacuare era în regulă. Ne cere apoi să aprindem PA, 
focul în cămin. Cu o pompă degajeaza un fum inofensiv în 
fața aparatului de încalzit apa. Fumul astfel degajat,este atras 
spre uşa salii de bae,spre coșul caminului,pentru a fi evacuat 
spre exterior. 3 i 

In seara aceea,ei au aprins focul în camin şi au fript carne la 
grătar,încălzind,în acelaș timp sala,pentrucă era cam frig. 
Tirajul coşului fiind mai mare a atras tot fumul,umplând sala 
de bae. Acesta fiind mai greu decât aerul,s'a depus la fund și 
s'a urcat cu încetul,pâna a ajuns la înalțimea căilor 
respiratoare,gura nasul. Nathalie a fost prima,care a înghiţit 
gazul,fiind mai mică de talie şi a căzut prima. Silvan 
voind,probabil, să o reţină în câdere,a înghiţit şi el gazul 
mortal şi a cazut peste ea,aşa cum i-am găsit. 

Ştiam noi oare acest lucru,pe care îl ignorau până şi 
jandarmii,instituţie care era în drept să cunoască acest 
caz,care a provocat şi alte victime. şi totuşi, astfel de instalaţii 
sunt realizate dupa toate normele în vigoare? 

S'a sesizat oare vreo instituţie,de protecţia speciei umane,de 
aceasta anomalie,care a cauzat Şi va cauza încă, moartea 
atâtor ființe,sau vreo lege,care să impună intreprinderilor,să 


st, Și - La 
cunoască consecinţele dramatice,care antreneaza astfel de 
instalaţii? 


BISTRITEI 


PREEREER E 


RPR 


A 
ue: 


IRI 


talc 


[ID ş 
(2 
[5 
(L 
qi 

n 

n 

D. 
DT. 
0. 
D. 

D. 

D. 
DB, 
0. 
D. 
D. 
n. 

E. 
DI, 
m 

EL 
D. 
DB. 
IE. 

n, 
p. 


Pelelalelelelel 


> 

Mă urmăre te mereu,mă va însoți până la limita pâmânteană 
această scenăd:cazuţi unul peste altul,într'o ultimă îmbrăţişare. 
Sa plece împreună,să moară împreună,dacă n'au fost sortiţi să 
trăiască împreună.Mă chinue zi de zi,noapte de noapte 
E „muie aceata imagine a cruntului destin. Imi provocă o 
ui fată rel E E 
prezenți în spirit în i = S bine,că asa Se tă 
+ An preocuparile zilelor mele fâră soare. 


i 
j 


Ultima lovitur de dus 


119 


I-am înmormântat împreună,să nu-i despartă nici moartea. 
Unul lângă altul,aşa cum au voit să trăiasca uniţi. Un cavou 
mare. Ei la fund,alături. Deasupra lor,loc rezervat pentru 
părinţii lor. Vom fi aşa, într'o zi,mereu împreuna. Eu,ca fiind 
mai aproape de popasul final,deasupra fiului meu,iar soţia 
deasupra mea. Aşa vom fi uniţi, familia întreagâ,pentru 
veşnicie.O piatra deasupra,cu inscripţia: Familia VERCA... 

E tot ce va mai rămâne dintr'o viața de hoinar,în pamânt 
strein.... e o E 

Aşa se consuma ultima lovitura,din şirul celor fara de 
numar. 


Cuprinsul 
Introducere 
V 
Intoarcerea acasa 
Revoluţia 


Bilanţul victemelor 

Dela libertate la impostura roşie 
Un dor nestins 

Intoarcere 

Ultima lovitură 


120