Gh. Gh. Istrate — Fratia de Cruce — ed. 2005

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

GH. GH. ISTRATE

FRATIA

CRUCE

COLECŢIA „OMUL NOU“
19 5 2

Prezentarea ÎNDREPTARULUI

După numirea lui Ghiţă Istrate la conducerea
Frăţiilor de Cruce -J935 - Căpitanul l-a chemat
xntr'o zi şi discutând cu el normele după care
trebue făcută educaţia fraţilor de cruce, l-a în¬
sărcinat să aştearnă aceste norme pe hârtie. Ghiţă
Istrate, un om care trăia integral şi adânc tot
ceeace spunea Căpitanul, a înţeles nu numai să pu¬
nă pe hârtie ceeace auzise, dar şi să desvolte în
amănunţime tot ceeace ar fi putut fi necesar pen¬
tru o educaţie complectă a fraţilor de cruce. Pe
aceasta linie el s*a pus pe treabă şi în circa do¬
uă luni de zile a terminat manuscrisul ÎNDREPTARU¬
LUI, aşa cum a fost tipărit.

Cu acest manuscris Ghiţă Istrate s*a prezentat
într'o zi la Sediu, Căpitanului, când l-a văzut.
Căpitanul l-a întrebat: "Ai terminat ceeace ţi-am
spus?" Ghiţă Istrate i-a prezentat atunci volumi¬
nosul manuscris. La vederea acestui dosar gros Că¬
pitanul s*a făcut roşu şi sărind depe scaun l-a a-
postrofat: "Te-ai apucat şi tu să faci literatură]
Ia-ţi manuscrisul şi ieşi afară]" La auzul acestor
cuvinte Ghiţă Istrate s*"a roşit tot, a luat pozi¬
ţia de drepţi şi a ripostat: "Căpitane, nu-1 iau,
trebue să-l citeşti mai întâiu". La acest răspuns
neaşteptat,Căpitanul a ţipat mai tare să iasă afa-

ră. Ghiţă Istrate s'a încăpăţînat din nou să rămâ¬
nă, insistând ca manuscrisul să-i fie citit. Căpi¬
tanul, uimit de insistenţa lui, i-a spus să lase
manuscrisul şi să plece. Seara, Căpitanul a însăr¬
cinat o comisie de trei, compusă, mi se pare, din
Polichroniade, Vasile Christescu şi probabil Puiu
Garcineanu, oameni xn a căror condee el avea în—
credere, ca să verifice manuscrisul. După o săptă^-
mana de zile cei trei s'au prezentat cu manuscri¬
sul la Căpitan şi i-au raportat că nu poate fi
schimbată, nici măcar o virgulă în text. Prin a-
ceasta ei înţelegeau să sublinieze că lucrarea a
fost executată în condiţii perfecte. Pe baza ra¬
portului lor. Căpitanul a dat ordin ca ÎNDREPTARUL
FRĂŢIILOR să fie publicat.

Vasile Mailat

Noembrie 1952

"Mişcarea Legionară îna¬
inte de a fi o mişcare politi
că, teoretică,fi:.ianciară,econo
mică, etc,,de formule, este o
SCOALĂ SPIRITUALĂ,în care da¬
că VA INTRA UN OM, la celălalt
capăt va trebui să iasă UN
EROU".

Corne liu Z. Codreanu.

•I

TABLA DE MATERII

Pag.

CEVA DESPRE ŞCOALA LEGIONARA SI FRATIA DE

CRUCE... 3

PENTRU CE "ERATIE DE CRUCE"?. 7

DIN ISTORICUL FRĂŢIILOR DE CRUCE.. 9

RECRUTĂRI.PRIMA INIŢIERE. FAZA DE ÎNCERCARE.' . 41

Recrutarea elementelor. 42

Primo iniţiere... • . . 47

Faza de încercare .. 47

Punctul a. Sinceritatea. 48

" b<> Puterea de iubire.. 49

" c. Voinţa... 51

" d. Capacitatea de jertfă şi spiri¬
tul de corectitudine.l/4o R.Carnetul Meu.. 52

Punctul e. Ascultarea. 57

" f. Puterea de împrietenire .... 57

PREGĂTIRI PENTRU ÎNFIINŢAREA MĂNUNCHIULUI . . 6 l

Cei cari nu pot intra în mănunchiu. 62

MĂNUNCHIUL DE PRIETENI. 65

Condiţiuni pentru înfiinţarea M.D.P. 67

Prima consfătuire. 68

Când se raportează de înfiinţare. 7o

FUNCŢIONAREA MĂNUNCHIULUI . 73

Despre membrii mănunchiului.Numărul de ordine 73

Primiri de noui membri. 75

Funcţiunile M. D. P. 76

Despre şeful mănunchiului. 78

Grijile de căpetenie ale unui şef de mănunchiu 80

I, Buna funcţionare. 80

a. Funcţionarea regulată ......... 80

328

P&g.

Indicaţiuni asupra felului cum se pregătesc
şi se execută punctele din programul consfă

tuirii. ..82

Ceva despre "Comunicări" ......... 85

Absenţe la Consfătuiri.Pedepse. ..... 9o

b. Păstrarea legăturii ..93

Rapoartele săptămânale.Rapoartele lunare. . . 96

Despre ordin. ..99

c. Asigurarea continuităţii.Ierarhia func. loo

Atribuţiunile secretarului . ..lol

Despre casierul mănunchiului .......1o9

■^espre bibliotecarul mănunchiului. . . . . 117

II. îndrumarea către viaţa legionară . . . l2o

III. Unitatea.121

CONSTITUIREA FRĂŢIILOR DE CRUCE.123

Pregătiri pentru ziua legământului.123

Raportul şefului de grup pentru aprobarea leg.123
In ziua depunerii Legământului.Şedinţa festiva. 133
FRATIĂ DE CRUCE LA LUCRU

Funcţionarea frăţiei de cruce .. .139

Membrii F.cLC. 140

Şeful frăţiei de cruce.142

Şedinţele frăţiei . 144

Scriptele frăţiei de cruce. ... . 148

Grijile şefului de frăţie.Legătură.Rapoarte . 15o

Legătura orizontală.154

Recrutări.Ierarhia funcţiunilor. . . . . . 153
ANEXELE FRĂŢIEI DE CRUCE

I. Mănunchiul de prieteni.157

Noui legăminte.Biblioteca.Caseria.l 6 l

Serviciul de colportaj F.d.C. 164

Magazinul F.d.C. 165

Serv. de ajutor frăţesc... . . 168

II. Frăţior ii de cruce. 171

CATEVA PRECIZĂRI

Anul F.d.C.Despre semnele distinctive . . . . 181

Predarea comenzilor ..185

Transferări de membri .^,..........19o

Descompletări de membri.Desfiinţări ..... 194

Patrimoniul frăţiei de cruce.197

329

pag .

GRUPUL DE FRĂŢII. ŞEFUL DE GRUP. 2 ^

Primele griji ale şefului de grup. ...... 2o6

Care este funcţiunea şefului de grup. . ... 2o8

Frâna legionară. ...... 2o9

Şeful de grup, educator .. . 209

Metoda educativă..glo

Educaţie spirituală,idealistă. 213

PUNCTE,PE MARIGINE DE GÂNDIRE SI VIATA LEGIONARA

CU ADECVĂRI LA SITUAŢIA F.D.C. .215

Mişcarea Legionară este bazată pe iubire ... 21 5

Despre Comandant,legătură,ordino si rapoarte . 217

Rapoartele şefului de grup către comandam.. 21 8

Legătura cu şeful de judeţ.222

Darspre ordin , .. 223

Sunt situaţii "speciale" cari pot să împie¬
dice funcţionarea mecanismului F.d.C. . . . 225

Căpitanul. Tăcere-gândire-iniţiativă-croaţie . 226

Bunul simţ legionar.Sinceritate.Eleganţă » , . 229

Cuvântul dat.Provocările,Răbdarea,Spiritul ofen

siv. Adâncire. Amănuntul. 232

Nimic de-a gata.Ce insemnează corectitudine. . 236

Muncă. Vite jie.Hotărîre. 238

Imposibilul.Temerea.Primejdia.Disciplina leg.* 24 o
Aspectul primejdiilor pentru F.d.C. 242

a. In vremuri de pace. | 242

b. Când se deslănţuie furtuna. 2l± £

Profesorii legionari

MinoritariijMândria naţională. 254

Legea jertfei.Morţii legionari.Rugăciunea. . . 257

Seriozitatea.Buna cuviinţă, corijarea reciprocă 26o
Greşala,repararea ei.Pedeapsa legionară. . . . 264

Eliminări. 6

Situaţia celor repetenţi ......... 269

Celelalte organizaţii de elevi . ] 270

a. Organizaţii oficiale.27o

b. Organizaţiile neoficiale. ....... 271

Fratele de cruce şi legionarii. ....... 273

Cele Io Porunci ale Căpitanului. ... 274

INSTRUCŢIA FIZICA. m ' \ 2 77

33o

Rostul instrucţiei legionare.277

Executări. 1. Poziţia de drepţi,2.Repaus<,,3,Ru
perea rândurilor.4-.Salutul legionar.Prezen
tarea,6.Onorul,7. Pasul legionar. Marşul.

Câteva reguli de ţinut mine în marş. . . . 278

Exerciţii de giionastică.Alte posibilităţi de

antrenament fizic şi psihic.. 293

CUM POATE ŞEFUL DE GRUP SA-SI ÎNDEPLINI#SGA
• MAI BINE FUNCŢIUNILE SALE? Problema de

cadre.294

Unsistem de a lucra.Şedinţe cu şefii de unită. 294

Participări la şedinţe.295

Prezentarea la raport.297

Nopţi de lagăr.299

Fondul grupului.3°1

Cartea grupului.3o2 .

Absolvent al frăţiei de cruce . ..318

GH. GH. ISTRATE

F RĂ Ţ I A

de’

CRUCE

- 1937 -

Consilier editorial: George URSA;

Tehnoredactare: Alina Sorescu şi Cristina Popescu;
Coperta: George URSA;

Bun de tipar: martie 2005;

Editura Fundaţiei Culturale „BUNA - VESTIRE”;
ISBN: 973 - 99507- 7- 9.

Descrierea C il* a Bibliotecii Naţionale a României
ISTRATE. GH. GH.

Frăţia de cruce/Gh. Gh. IstratenBucureşti:
Editura fundaţiei Culturale ..Buna Vestire”. 2005
ISBN: 973 - 99507- 7-9.

329(498)

94(498)

Volumul dc faţă este o reproducere anastatică a ediţietdin
10.i7: ea document istoric. Şi este un omagiu adus autorului
prematur dispărut.

Aducem mulţumiri tuturor celor care au contribuit la
apariţia acestei cărţi.

„Mişcarea Legionară înainte de a fi o
mişcare politică, teoretică, financiară,
economică, etc., de formule, este o
ŞCOALĂ SPIRITUALĂ, în care dacă VA
INTRA UN OM. la celălalt capăt va trebui
să iasă UN EROU”.

Corneliu Z. Codreanu

CEVA DESPRE ŞCOALA LEGIONARĂ
ŞI FRĂŢIA DE CRUCE

Legionarismul este o adâncă şcoală de formare a caracterelor.
De creştere a „elitei”. „Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai
frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai
înalt, mai drept . mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai muncitor şi
mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea şcoala legionară! Un om, în care
să fie dezvoltate, până la maximum, toate posibilităţile de mărire
omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului

nostru”, ne spune Căpitanul în Carte Iar mai departe: „.o şcoală

legionară, poate să dea ţării acestea un mare tip c/e român. Poate să
iasă din ea ceva mare. cum na mai fost, care să frângă-n două
întreaga noastră istorie şi să pună temeliile începutului unei alte
istorii româneşti, la care acest popor are dreptul, datorită suferinţelor
şi răbdării lui milenare, precum şi curăţeniei şi nobleţei sale
sufleteşti.”.

„Un mare tip de român" iată ce este omul ieşit din şcoala
legionară.

Simţind trăirea cu intensitate a unei vieţi curate, aşa precum a
orânduit-o Dumnezeu, legionarul îşi află misiunea către care
năzuieşte: jertfa pentru neam.

Viaţă curată ca lacrima munţilor şi curgătoare, producătoare de
energie, trăieşte el. Nu statică. Şi are suflet tare ca diamantul.

înrolat în lupta vieţii, legionarul stă gata să-i înfrângă obstacolele.

Nu individualist, nu egoist. Ci cu comuniune de gânduri bune,
slujitorii aceluiaşi ideal, pentru victoria căruia se leagă să lupte până
la capătul vieţii lor.

Şi generaţii după generaţii se vor perpetua, adăpându-se din
acelaşi izvor de viaţă. încălzindu-se la flacăra aceleiaşi şcoli, a
legionarismului.

Dar, nu oricine va putea absolvi această şcoală: căci, firesc este,
că după constituţiile fizice cu anumite debilităţi nu pot ieşi din această
stare, oricâte medicamente şi îngrijiri ni s-ar da, de asemenea,
indivizii cu anumite debilităţi sufleteşti , nu se pot vindeca, oricâtă
şcoală s-ar face cu ei.

Pentru a primi cu adevărat botezul legionarismului. trebuie
curăţenie sufletească. De aceea, se cere o prealabilă pregătire, ca şi
pocăinţa înaintea Sfintei împărtăşanii.

Mai uşor, deci, vor putea să primească acest botez elementele
tinere, neînglodate în păcat.

Apoi, sufletele tinere, ca şi trupurile fragede, se mlădiază mai
uşor.

în toate ţările lumii, ochii celor cu grijă de viitorul neamului lor se
îndreaptă către generaţiile tinere.

Credinţele care hrănesc şi încălzesc tineretul de astăzi, vor
călăuzi pe conducătorii de mâine.

în Mişcarea Legionară rolul de pregătire al tineretului, pentru
primirea duhului legionar, îl au „Frăţiile de Cruce”.

Frăţiile de Cruce, pregătesc. în special, tineretul şcolăresc. Este
şi natural: şcolarii de astăzi vor fi conducătorii de mâine

Dar, durere, tocmai ei sunt cei mai predispuşi păcatului.

Cu primul an de şcoală secundară, de la 11 ani, copilul iese -
mai mult sau mai puţin - de sub aripa proteguitoare a părinţilor.

Cei mai mulţi părăsesc pe adevăraţii dragi îndrumători: părinţii şi
fraţii de cari îi leagă sângele, şi nu se mai întâlnesc cu ei, decât în
scurtul timp al vacanţelor; iar majoritatea timpului o petrec cine ştie
unde - printre străini - la gazdele de periferie sau la căminurile
întâmplătoare. Acolo sunt predispuşi influenţei tuturor pornirilor, după
felul societăţii, în sferele căreia soarta i-a aruncat.

Şi este vârsta la care copilul îşi face cu adevărat educaţie pentru
toată viaţa lui.

De modul cum tânărul primeşte educaţia la această vârstă,
depinde trăinicia societăţii de mâine.

Vor creşte copiii în spiritul egoismului, aşijderea va fi societatea
de mâine, pornită pe drumul pierzării, fără coeziunea elementelor din
cari se compune. Dar nu numai societatea, ci neamul acela se va
prăbuşi, fiind stăpânit de duhul trădării şi al laşităţii , duh îmbibat în
structura fiecărui individ, crescut la umbra unei asemenea şcoli.

Iarăşi, dacă vor creşte copiii în spiritul înfrăţirii , în jurul unui scop
măreţ şi comun , al unui ideal , cari să fie idealul neamului lor,
societatea de mâine, reprezentată prin el, aşişderea va fi, iar naţia
întreagă fiind stăpânită de duhul eroismului pe toate tărâmurile, cu
voia lui Dumnezeu, va străbate veacurile tot mare şi puternică.

Aruncând o privire în viaţa şcolărească a României de astăzi ţi
se frânge inima de durere văzând falşitatea educaţiei în care sunt
crescuţi copiii.

Din punct de vedere intelectual, şcolarului i se îmbibă creierul cu
o serie de abstracţiuni din care prea puţin mai reţine până la
absolvire. Educaţia sufletească, ori nu există, ori i se dă directive cu
totul în afară de cerinţele sufletului românesc. în fine, educaţia fizică
este diformată, superficială.

Apoi ori li se dă copiilor o viaţă de prea multă libertate -
pedagogia celor dezinteresaţi - ori li se îngrădeşte viaţa prin
uciderea oricărui spirit de iniţiativă a individului.

Cum va fi societatea formată din elementele crescute la o astfel
de şcoală, ne-o putea închipui, având prototipul în persoana
„politicianului” român. „Acest tip de om... infectat de influenţa
iudaică această căzătură această stârpitură morală: politicianul,
care nu mai nimic cu nobleţea rasei noastre; care ne dezonorează şi
ne omoară’’, scrie Căpitanul în Carte. Iar mai departe: „Dacă acest tip
de om va continua că mai conducă această ţară, neamul românesc
va închide ochii pentru totdeauna şi România se va prăbuşi". Şi cine
nu observă şi nu trăieşte tragedia mare a degenerării şi prăbuşirii
naţiei româneşti?!

Cauza şi efectul: conducătorii de azi sunt şcolarii de ieri. Dacă,
pe când erau şcolari, nimeni nu a căutat să le sădească în inimi
dragoste neţărmurită şi spirit de sacrificiu pentru neam şi ţară - şi
lipsindu-le, ca urmare elementul de cea mai nare importanţă tuturor
făuririlor: elanul - sunt -explicabile cele ce în vremea noastră se
petrec. Ei, aceşti conducători, sunt produsul educaţiei în care
individul a făcut şcoala egoismului şi a materialismului sfărâmător de
neamuri.

în faţa acestor stări de fapte putea-vor sufletele noastre să
preamărească în de-ajuns pe Dumnezeu care, la cel din urmă pas
către marginea prăpastiei, ne-a trimis mântuire!

Ziarele româneşti au reprodus, cândva, următoarea telegramă a
agenţiei „Rador”:

„Regina Wilhelmina a Olandei a scăpat astăzi dela moarte printr-
o adevărată minune.

Automobilul în care se afla regina, a derapat până la marginea
unei prăpăstii adânci de 200 de metri.

Automobilul nu s a prăbuşit în prăpastie, numai graţie prezenţei
de spirit a unui poliţist, care escorta cu o motocicletă automobilul
regal. Văzând pericolul, poliţistul a sărit de pe motocicletă şi,
împingând cu toată puterea şi cu toată greutatea corpului său. a ţinut
în loc maşina, care avea, de acum una din roţi suspendată în goi

deasupra prăpastiei. în felul acesta, regina şi însoţitorii săi au avut
timp să coboare din maşină”

Şi ziarele toate evidenţiază cu litere groase minunea scăpării de
la moarte a reginei. Cum va fi mulţumit regina, acelui salvator de la
moarte, nu se ştie. Un lucru este sigur, o regină a fost salvată de la
moarte, datorită eroismului unui credincios al ei.

Românie, ţară pe margine de prăpastie, cum vei mulţumi Tu.
oare, Căpitanului, creator al şcolii eroice legionare 1

PENTRU CE „FRĂŢIE DE CRUCE"?

Denumirea de „ Frăţie de Cruce", nu a fost luată la voia
întâmplării, ci cu o adâncă şi dreaptă judecată.

Această noţiune o întâlnim în Biserica Ortodoxă, unde copiii
botezaţi în aceiaşi apă, se numesc toată viaţa lor: „fraţi de cruce”. Şi
ei îşi zic, chiar, „frate”.

Dar această înfrăţire o întâlnim în istoria şi legendele strămoşilor
noştri, cu înţelesuri mai adânci şi cu sens mai apropiat de şcoala
noastră legionară.

Doi sau mai mulţi români, ale căror inimi băteau la fel, se legau
fraţi între ei şi, spre deosebire de fraţii de sânge, inimile lor legându-
se pentru scopuri înălţătoare, întru realizarea cărora invocau puterea
sacrificiului - şi cum crucea este simbolul sacrificiului - ei se
numeau „ fraţi de cruce". Aşa au fost haiducii vremurilor noastre de
restrişte, a căror luptă era pornită împotriva fărădelegilor din ţară şi
cari se legau între ei să lupte pană la ultima picătură de sânge,
încrustându-şi, în semn de ţinere a legământului de „frate de cruce”,
semnul crucii în carne.

Astăzi, la temelia noii şcoli de viaţă eroică, stă puterea
sacrificiului şi a frăţietăţii, a comuniunii de gânduri frumoase şi mari.
Inimi fragede cari bat la fel, se leagă în frăţie, se încheagă şi
formează un singur tot, un singur mănunchi: „Frăţia de Cruce”.

Trăind împreună la aceiaşi scoală, poate la aceeaşi gazdă, la
acelaşi cămin, mâncând la aceeaşi masă, dormind în aceeaşi
cameră, ei îşi cunosc unii altora gândurile, se întreţin, se înţeleg, se
ajută frăţeşte şi cresc împreună, adăpaţi la fântâna aceloraşi daruri,
darurile duhului nou al vremii, darurile frăţiei de sacrificiu pentru
neamul lor, darurile Frăţiei de Cruce.

DIN ISTORICUL FRĂŢIILOR DE CRUCE
1923 -1924. FRĂŢIA DE SACRIFICIU. VĂCĂREŞTI

După ani de zbucium şi de lupte studenţeşti, problema
străinismului de la noi nu avea, totuşi, nici o şansă de a fi rezolvată.
Ba. dimpotrivă, conducătorii ţării, vânduţi, ucideau viitorul propriilor
lor copii, acordând în Martie 1923, drepturi depline jidanilor.

Puterea de luptă a studenţimii începea să slăbească. Au fost ani
de lupte! Ani de grevă !...

Frământaţi de gânduri, conducătorii studenţimii din întreaga ţară,
undeva departe. în munţii Bucovinei, au legat întru ei „frăţie de
sacrificiu" şi bărbăteşte. cu pelin verde la cingătoare, s au hotărât la o
răzbunare „care să servească drept pildă veacurilor viitoare”.

Sunt. însă. trădaţi de unul dintre ei Vermchescu, şi depuşi la
Văcăreşti.

După triere, rămăseseră 6, adevărata „frăţie de sacrificiu”:
Căpitanul, Ionel Moţa. Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu
Mironovici şi Tudose Popescu.

Acolo, în celule, mai mult ca oriunde, frământaţi de gânduri
pentru ţara care merge din ce în ce spre prăpastie şi rugându-se în
Biserică, Dumnezeu le-a arătat drumul mântuirii.

Cea mai mare nenorocire abătută asupra ţării este
politicianismul. „Politicianismul infectează viaţa noastră naţională.”

Pentru viitor şi pentru luptele ce le vor duce iarăşi, dacă vor mai
scăpa de la închisoare, se impune, îşi spuneau ei, organizarea şi
educarea tineretului, „spre a-l feri şi izola de politicianism şi de
infecţia lui Coborârea infecţiei spre tineretul românesc însemnează
nimicirea noastră şi victoria deplină a lui Israel

Mai mult! Această organizare a tineretului va rezolva însăşi
problema politicianismului care ne mai primind elemente tinere, va fi
condamnat la moarte prin inaniţie . prin lipsă de alimentare. Lozinca
întregii generaţii tinere trebuie să fie: nici un tânăr nu va mai intra pe
poarta vreunui partid politic. Acela ce "se va duce. este un trădător al
generaţiei sale şi al neamului. Pentru că el, prin prezenţa lui, prin
numele lui, prin banul lui, prin munca lui, contribuie la înălţarea puterii
politicianiste. Trădător este acel tânăr, după cum trădător este acela
care pleacă de pe frontul fraţilor săi şi trece pe poziţia inamicului.
Deşi poate nu va trage cu propria sa armă, dar chiar dacă va aduce

numai apă pentru a răcori pe cei ce trag, el este părtaş la uciderea
acelora cari cad din rândurile camarazilor săi şi deci trădător al
cauzei”....

Aşa au gândit ei atunci, ne spune Căpitanul în Carte.

Planurile de organizare şi educare a tineretului, le-a făcut
Căpitanul.

Toată organizaţia trebuia să se cheme „Arhanghelul Mihail" şi
avea 3 secţii: a centrelor studenţeşti, a flăcăilor de la sate şi a elevilor
de la liceu.

Secţia elevilor de liceu a luat numele de „Frăţiile de Cruce".

Până la Crăciun, planurile au fost gata

Statutul fundamental al Frăţiilor de Cruce, scris acolo în celulă pe
două pagini de coală, cuprindea cam următoarele'

F. D. C.

„O organizaţie a tinerimii române din întreaga ţară, având ca
scop suprem de a creia buni ostaşi României de mâine ; o cere
vremea de astăzi, o cer mai ales „Luptele ce vor să vie", la cari
tinerimea va fi chemată, trebuind să aibă o minte ageră, un suflet
mare şi un pumn oţetit. O cere necesitatea apărării sufletului copiilor
românisrrîului, împotriva atacurilor sistematice ale duşmanilor.

„Frăţia de Cruce” însemnează frăţia până la moarte în jurul
crucii a acelora cari simt în sufletele lor scânteia sfântă a iubirii
pentru ţărâna românească.

„Frăţia de Cruce” este un corp de elită al tinerimei...

„Organizarea Frăţiei de Cruce se execută în două perioade,
fiecare de trei luni (durata poate varia).

ACTIVITATEA PERIOADEI I.

A. Pregătirea morală:

a. alegerea membrilor în primele zile;

b. citirea individuală a cărţilor: „Haiducul”, „Pandurul”, „Cei trei
muşchetari”.

c. şedinţe comune, cel puţin săptămânale, la locuinţa unuia
dintre membri sau afară din oraş,

d aceste şedinţe vor fi şedinţe de prietenie şi de înfrăţire, cu
excluderea „răcelii" societăţilor artificiale şi fără de suflet românesc în
ele.

e următoarele cântece vor trebui învăţate şi cântate în fiecare
şedinţă:

Noi vrem pământ „La Noi”, „Să sune iarăşi goarna", „Imnul
Studenţesc Creştin", „Ca un Glob de Aur”, „O Vis al Vieţii
Studenţeşti", „De ce m aţi dus de lângă voi”, „Pe o stâncă neagră”.

f. în aceste şedinţe să nu lipsească din jocuri, discuţii, cântece,
elementul moral.

Pe calea pervertirii sufletelor nu vom putea mântui ţara care cere
ajutorul nostru

8. Pregătirea materială:

Un costum naţional, una flanea de lână, una pereche bocanci,
una raniţă cu două curele

C. Activitatea extra grup.

Combaterea în liceu, printre ceilalţi camarazi, a scrierilor
pornografice, imorale,

ACTIVITATEA PERIOADEI II.

A. Activitatea comună:

O excursie comună în munţi. Cu această ocazie se va face
şcoala curajului, sacrificiului, dibăciei, credinţei în Dumnezeu, iubirei
de ţară şi a tuturor virtuţilor ostăşeşti.

întorşi din această excursie Frăţiile se vor transforma, luând un
caracter ostăşesc.

8. Activitatea grupului:

marşuri săptămânale în afară din oraş, sporturi, învăţarea

mânuirii armelor sabie, floretă, box; şezători, coruri, citire.

Deviza: în fiecare sărbătoare în câte un sat.

PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU ACTIVITATEA
AMBELOR PERIOADE.

A. o viaţă sufletească virtuoasă,

8. o viaţă fizică higenică.

C. o viaţă intelectuală sănătoasă.

Urmează câteva directive de higenă apoi, ca încheere:

I. Fii mândru, pentrucă eşti Român,

II. Fii bun camarad, pentrucă aşa îi stă bine unui „frate de cruce”

III Fii sincer, cu suflet deschis, pentrucă aşa cere Dumnezeu.

IV Fii ostaş hotărât şi curajos în toate împrejurările pentru că
aşa îţi cere România ta”.

„Pentru noi, scrie Căpitanul în Carte, această concepţie zămislită
între zidurile închisorii Văcăreşti, era un început de viaţă.... un
început de lume. O temelie pe care vom clădi, de-acum, ani de-a
rândul’'.

Tot de acolo, din închisoare, răspunzând unei scrisori din clasa
VII a. liceul „Mihail Kogâlniceanu". Vasiui. iată ce le scrie Căpitanul:

Iubiţi camarazi.

„Aici în temniţă, unde suntem aşa de departe de lumea libertăţii...
cu mult mai cteparte decât sar părea cuiva, orice veste venită
dintr’acolo ne aduce bucurie şi ne aminteşte de acele zile plăcute, în
care şi noi puteam străpunge văzduhul

Dar când vestea ne vine dintr’acele regiuni de viaţă tânără,
curată şi plină de energie, care aşteaptă nerăbdătoare să îmbrace
haina de ostaş şi să prindă spada în mână, atunci sufletul nostru,
este cuprins de un adânc, de un sfânt fior. Pentrucă veştile acestea
sunt solii bătăliilor ce vor să vină. şi care vor decide a/e cui trebuie să
rămână aceste scumpe brazde Ale noastre? Ale voastre copii? Ale
Românilor trăitori de veacuri pe ele. sau ale cotropitorilor străini?

Aceste lucruri trebuie să le înţelegeţi voi bine, dragi camarazi, şi
să vă pregătiţi, să vă pregătiţi temeinic, nu atât mintea, cât sufletul
pentru că filosofi avem destui, dar ce folos că toţi sunt laşi, fără
caracter, fără suflet sau mai bine zis cu sufletele pierdute.

Să iubiţi fierbinte pământul în care dorm strămoşii şi în care vor
dormi cei trecuţi în lumea umbrelor

Să fiţi viteji! Să fiţi credincioşi până la cea din urmă suflare, iată
ce vă urâm de Anul Nou.

Fiţi gata! Mai curând decât credeţi, Patria voastră va cere de la
voi puterile voastre.”

4 Maiu 1924. Nu mult după ieşirea din închisoare, se şi pun
bazele primelor Frăţii de Cruce.

Cea dintâi a fost Frăţia de Cruce laşi. care luă fiinţă în ziua de 4
Maiu 1924.

Elementele din această Frăţie, au fost printre cele dintâi cari s’au
oferit să lucreze la cărămidăria de la Ungheni, prima tabără de
muncă începută, imediat, în ziua de 8 Maiu 1924, şi mai ales la
grădinăria din strada Carol 23. încă de la început aceştia au simţit cu
prisosinţă. în loviturile călăului Manciu. vântul primejdiei.

De asemeni în cursul verei şi toamna 1924 se înfiinţează Frăţii
de Cruce la: Vaslui, Neamţ, Bacău. Botoşani. Bârlad. Toate acestea

înfiinţate de către Frăţia de Cruce laşi, care a continuat, apoi, un timp
să păstreze legătura cu ele

Frăţia de Cruce laşi, după cum vom vedea mai departe, a jucat
un roi destul de mare în difuzarea nouilor principii directoare. Prin
forţa lucrurilor, a jucat de multe ori însuşi rolul unui comitet central de
conducere a tuturor Frăţiilor de Cruce.

lată o serie de nume cari au fost elementele de bază ale Frăţiei:
Butnaru Al.. Rivalet Vasiliu. Vizanti. N Totu, Stan, Şoimaru
Şerbănescu. Cernătescu.

Tot prin F D C laşi. ia fiinţă în toamna lui 1924 şi Frăţia de
Cruce „Vrancea” Focşani

1924-1925. IONEL I. MOŢA, ŞEFUL FRĂŢIILOR DE CRUCE

Stabilindu-se ia laşi. după ce în 26 Septemvrie 1924 juraţii îl
achită şi pe el, Ionel Moţa este numit Şeful Frăţiilor de Cruce.

Nu după mult. însă vine cazul Manciu. Odată cu depunerea
Căpitanului la Gaia ta. sunt arestaţi toţi „Văcăreştenii”, prin urmare şi
Moţa.

Frăţiile de cruce, rămân fără şef. Lucrează cum pot, singure,
păstrând legătura cu F D C. laşi

Nefiind încă bine închegate, unele slăbesc. După sărbători însă
urmează o frumoasa perioada de refacere şi muncă. Şeful frăţiilor de
cruce fiind repus în libertate, voi, deocamdată, să-şi verifice
elementele cu cari va lucra Pentru aceasta, trimite din laşi în 25
Februarie 1925 următoarea circulară:

Fraţilor.

„Flotărându-se reorganizarea comitetului central al Frăţiilor de
Cruce şi totodată reorganizarea activităţii F. D. C. cari în ultimul timp
au fost lăsate, întrucâtva părăsite din cauza întemniţării acelora cari
le conduceau, rog alcătuiţi un raport urgent şi complect al activităţii
desvoltate până acum. al felului organizării, al fondării, al tuturor
chestiunilor ivite.

în urma acestui raport, veţi primi răspunsul nostru conţinând
instrucţiunile necesare activităţii viitoare.

Raportul se va adresa domnului Alexandru Butnaru (pentru M.)
laşi, str. Săvescu 12.

Cerând binecuvântarea Domnului pentru drumul pe care pornim
din nou, vă dorim, fraţilor, sănătate sufletească şi trupească!

Ion Moţa

Obiective imediate: reorganizarea şi pregătirea procesului
Căpitanului.

Prin laşi şi Bârlad se ia legătura cu Galaţii, unde se înfiinţează
Frăţia de Cruce „Dunărea’'; iar prin mijlocirea acesteia se înfiinţează
frăţie şi la Brăila.

Stabilindu-se şeful Frăţiilor la Orăştie. înfiinţează de asemenea,
o F. D. C. acolo, la Orăştie. care va forma punctul de sprijin al nouilor
Frăţii din Ardeal (Cluj. Deva. Sibiu.. .).

în vederea procesului Căpitanului, despre care nu se ştia încă
unde se va judeca (într’un timp svonindu-se că va fi strămutat într’un
oraş din Dobrogea sau sudul Basarabiei), o tipografie de la Cluj, cât
şi tipografia foii „Libertatea de la Orăştie. se transformaseră în
adevărate maşini de produs „material de propagandă" pentru
întreaga ţară. „Tablouri" cu Căpitanul, „Scrisori studenţeşti din
închisoare”, apoi, „Cazul Manciu". „Memoriul studenţilor", manifeste,
mărci cu svastica Tot acest material, se tipărea acolo, de unde prin
frăţiile de cruce era răspândit în toată ţara.

Răscolind scrisorile primite de către frăţia de cruce laşi, care
întreţinea legătura cu toate celelalte frăţii, se vede câtă grije puneau
toţi fraţii de cruce de pretutindeni, ca opinia publică să fie lămurită, şi
procesul câştigat.

Frăţia de cruce „Dunărea”, tipăreşte 5.000 manifeste pe care le
răspândeşte în Brăila şi Galaţi

Ca albinele, munciau cu dragoste toţi, în toate părţile. Pe
deasupra tuturor, ochiul lui Ionel Moţa. De la dânsul pornesc toate
ordinile, toate planurile. Cât suflet în scrisorile scrise cu mâna lui tutu¬
ror fraţilor! Cu grije faţă de elementul educativ, urmăreşte şi
controlează pe fiecare. Răsplăteşte pe fiecare, după cum ştie să
răspundă citând sau pedepsind Cu câtă preciziune şi amănunţime a
fixat el planul de acţiune al tuturor frăţiilor de cruce atunci, când se
aflase câ procesul va fi judecat la Focşani, iată-l:

Către frăţia...

„în vederea procesului care va fi în a doua jumătate a lunei
Martie la Focşani, frăţiile din întreaga ţară vor lucra întrebuinţând
toate mijloacele pe care le cred eficace pentru formarea unui curent
naţional puternic în localităţile respective

Frăţiile din vecinătatea Focşanilor vor avea însărcinări speciale.
Frăţiile din întreaga ţară. vor primi vrednicia cu care acestea îşi vor
îndeplini cea dintâi însărcinare a lor... Pentru a face şcoala secretului

cu toate frăţiile, conducerea a hotărât trimiterea planului de activitate
a tuturor.

Obiectiv:

Formarea unui curent puternic în masele româneşti din oraşele şi
satele cuprinse în poligonul format de liniile care unesc oraşele:
Bacău, Tecuci. Galaţi. Galaţi - R. Sărat, R. Sărat - Tg. Ocna. Tg.
Ocna-Bacău

La această activitate vor conlucra frăţiile din: Bacău, Tecuci.
Galaţi, şi Focşani având fiecare câte un sector determinat.

Sectorul frăţiei Bacău cuprinde oraşul Bacău şi satele aflătoare
in triunghiul format de liniile: Bacău-Pufeşti (sud Adjud), Pufeşti-Tg
Ocna. Tg Ocna-Bacău.

Sectorul frăţiei Tecuci cuprinde oraşul Tecuci şi satele aflătoare
in poligonul format de liniile Tecuci-Pufeşti. Pufeşti-Pilioneşti.
Pilioneşti-Vidra, Vidra-Făurei, Făurei-Tecuci.

Sectorul frăţiei Focşani cuprinde oraşul Focşani şi poligonul
format de liniile: Focşani-Suraia, Suraia-Plăgineşti, Plăgineşti-
Odobasca, Odobasca-Odobeşti, Odobeşti-Focşani.

Procedeul:

a. Prin grai, întreţinând în orice ocazii discuţii asupra chestiunii,
în cercul şi societatea respectivă (în oraşe).

b. Prin scris Scrisori (c p.) trimise câte 3-4 de fiecare comună pe
adresa unui gospodar, sau învăţător, sau preot. în caz de lipsă a
numelui, se va scrie pe adresa: Scoală primară din Corn. x. jud. y,
sau primăria din corn. z Scrisorile se vor scrie citeţ şi se va face
apel, în special la sufletul românesc.

c. Printr’un bombardament intens cu: cărţi, fotografii, apeluri
expediate prin poştă sau alte mijloace de transport.

Fiind cu toţii săraci, noi nu avem fonduri pentru aceasta. Fiecare
frăţie va stoarce, însă, din toată sărăcia membrilor săi, câteva sute
de lei necesare acestor cheltuieli.

înainte copii!

Cu încredere, cu perseverenţă, cu tăcere şi linişte, cu
prudenţă.”. . (urmează model de scrisoare pentru răspândit).

Rezultatul ni l-a descris Căpitanul în Carte. „Minunea, la care nu
mă aşteptam nici eu şi mai ales la care nu se aşteptau cei ce mă
aduseseră acolo, a fost, că a treia zi după ce sosisem, întreaga
populaţie , fără deosebire de partid politic, şi cu toate încercările
autorităţilor de a mi-o face ostilă, trecuse spontan de partea mea."

La Turnu Sevenn. acelaş curent. Povesteşte Căpitanul cum
copilaşii de la şcolile primare veneau cu sutele, în fiecare zi la
închisoare, făcându-i semne cu mânuţele, batistele sau şepcile lor.

în vară. trebuind să se reînceapâ. munca la ridicarea Căminului,
şeful Frăţiilor de Cruce. Ionel Moţa, trimite la toţi părinţii fraţilor de
cruce următoarea scrisoare

Cinstiţi Români.

Stimate Domnule şi Doamnă!

„Desigur câ ştiti ce este mişcarea naţională, pornită printre tineri,
de către studenţimea universitară. Poate aţi aflat de asemenea că
studenţii de la laşi. au întemeiat pe la licee nişte însoţiri de educaţie
naţională. numite ..Frăţii de Cruce", din care face parte şi fiul Dv
Neîndoindu-ne deloc despre faptul că şi Dv. simţiţi aceleaşi
simţăminte naţionale, venim acum să vă rugăm ca. pe baza încrederii
de care ne-am putea bucura la Dv., să permiteţi ca fiul Dv. să
răspundă la apelul ce i-*am adresat de a lua parte, cu toţi ceilalţi fraţi
de cruce, la munca zidim .,Căminului Cultural Creştin " dela laşi , pe
care noi studenţii şi tinerii îl vom clădi cu mâinile noastre. Se vor
întâlni la această muncă sfântă copii din toate colţurile ţării, pe cari îi
vom învăţa să respecte munca , spiritul de sacrificiu pentru o nobilă
datorie superioară, tăria şi neînduplecarea în urmărirea unui ideal. îi
vom învăţa să iubească fierbinte pe Dumnezeu , neamul şi regele. îi
vom învăţa să fie disciplinaţi, curaţi la suflet şi pregătiţi pentru
asprimile vieţii de mâine. Le vom spune ce însemnează onoarea de a
te înşirui în oastea mântuitoare de neam.

Cu nădejdea că ne veţi înţelege şi veţr înţelege şi calea fericirii
fiului Dv. şi a neamului nostru, vă salutăm respectuos”.

Ion I. Moţa

Şi au venit fraţii de cruce la lucru. în număr mare. Centralizându-
se rapoartele pe tot timpul tabern de la Ungheni şi laşi, s a constatat
că au lucrat peste 500 fraţi de cruce. De acolo, s au reîntors în
oraşele lor, educaţi şi organizaţi.

OCTOMVRIE 1925 - PLECAREA ÎN FRANŢA.

La 2 săptămâni după plecarea Căpitanului în Franţa, la
Grenoble, pentru doctorat, pleacă şi Ionel Moţa, fiind eliminat de la
facultatea din Cluj.

înainte de plecare trimite Frăţiilor de Cruce în 10 Octomvrie
1925, din laşi următoarea scrisoare circulară:

Iubiţi fraţi şi camarazi,

Chemaţi de glasul ţării, care cerea şi cere de la noi, fiii săi, să o
desrobim de sub călcâiul stăpânirii diavoleşti a jidanilor, ne-am
adunat în aceste „Frăţii de Cruce”, o seamă de tineri, pentru a învăţa
calea datoriei noastre , pentru a asculta şi a înţelege bine chemarea
patriei, şi pentru a ne strânge tot mai mult rândurile şi a ne desăvârşi
pregătirea, în vederea împlinirii acestei chemări.

„Frăţiile de Cruce ” nu se vor putea stinge decât atunci, când ele
îşi vor fi împlinit chemarea, sau atunci când noi toţi ne vom părăsi
calea datoriei, vânzându-ne sufletele.

De aceea azi, când, cu oarecare duioşie în suflet, trebue să mă
despart pentru câteva luni de voi, fraţii mei, pe cari încă nici nu v’am
putut cunoaşte îndeajuns, silit fiind să plec în străinătate (în Franţa)
pentru terminarea studiilor mele în interesul luptei voastre comune,
nu pot să mă despart de voi, fără să vă urez, fraţilor, ca nouii voştri
conducători (studenţii Aurel Eremeiu şi Ion Braica pentru Frăţiile din
Ardeal şi studentul Gh. Urziceanu pentru cele din Moldova şi
Muntenia), să isbutiţi tot mai mult a Vă ,. întări chemarea voastră ”
(cum spune Sfântul Apostol Pavel), a vedea tot mai clar adevărul, a
Vă convinge tot mai adânc da datoria voastră de desrobitori de
neam, pentru a Vă găsi la întoarcere şi mai hotărâţi, şi mai pregătiţi
de a intra în lupta svasticei, cu vrednicie şi cu spirit de sacrificiu.

La vara viitoare se va organiza o manevră a tuturor „Frăţiilor de
cruce”, cât şi a celorlalte organizaţii tinereşti, cu care prilej ne vom
putea cunoaşte şi vom putea vedea roadele muncii fiecăruia pe acest
tărâm.

Această scrisoare va inaugura pentru toate „Frăţiile” din ţară,
noul an de activitate 1925-1926,

Instrucţiuni pentru noua funcţionare veţi primi de la nouii voştri

şefi.

Dispoziţiile ultimii scrisori circulare, relativ la reconstituirea
conducerii fiecărei „Frăţii" se vor executa îndată, uşurând astfel
pornirea activităţii.

Se vor păstra cele mai strânse legături între frăţia respectivă şi
fraţii de cruce, plecaţi de la liceu, prin absolvirea lui sau prin
strămutare. Fraţii de cruce deveniţi studenţi, vor lua contact, la laşi cu
„Asociaţia Studenţilor Creştini” iar la Cluj cu secţia „A. M ”, condusă şi
înjghebată provizor tot de studenţii A. Eremeiu şi I. Braica (la Casa
învăţătorilor).

Aşteptând veşti bune asupra începerii şi continuării normala a
activităţii în noul an, la care Vă voi răspunde, ca un frate de cruce al
vostru, ori de unde m’aş afla, rog pe Dumnezeu să vă îndrumeze şi
lumineze, şi vă trimit dragostea ostăşească şi salutul meu românesc.

Ion I Moţa

OCTOMBRIE 1925 - MAIU 1927. DECLINUL

Fireşte, că din cauza crizei generale prin care a trebuit să treacă
mişcarea naţională din ţară în acea perioadă, tinerele organizaţii ale
frăţiilor de cruce au intrat şi ele în declin.

A fost o perioadă de desorientare generală.

VARA LUI 1927 Şl 1928.

Revenind în ţară Căpitanul şi Ionel Moţa. şi dând fiinţă „Legiunii
Arhanghelul Mihail”, pentru tineretul din frăţiile de cruce s’a produs
cea mai mare bucurie, câţiva dintre cei mai vechi fraţi de cruce:
Nicolae Totu, Ion Bordeianu, Popa, Butnaru, Budeiu. Traian Cotigă
au primit săcuşorul cu pământ, odată cu primii legionari. Aceştia vor
intra de acum în luptă.

Pornind bătălia camionetei, se întrec, iarăşi ca albinele care să
strângă mai mult. Atunci a bătut recordul Frăţia de cruce „Vrancea”
Focşani, care a strâns 50.000 lei, şi a primit dela Căpitanul numele
de „Victoria”.

Se strâng rândurile, se începe munca, se organizează.

De acum vor merge la Ungheni, la lucru, organizaţi pe unităţi,
aşa cum s au dus cei dela Galaţi.

Totuşi unele frăţii de cruce, în special cele din jurul laşilor, nu
sau mai refăcut decât târziu de tot. începuseră să se răspândească
sistemele „cuziste” de intrigării, şi printre cei tineri. Pe de altă parte,
elementele vechi, formate, isprăvind şcoala tocmai în anii aceia de
desorientare, părăsesc frăţia fără să fi sesizat principiul continuităţii
unităţilor prin obligativitatea creerei de către ei a nouilor cadre. Aşa a
trebuit să se eclipseze, pentru un timp, strălucirea Frăţiei de Cruce
laşi. s’a mai refăcut, a răspuns frumos, a lucrat, însă nu a avut
continuitate aşa cum a avut, bunăoară, frăţiile „Victoria” şi „Dunărea”.
La acestea, s’a mai păstrat încă legătura dintre elementele vechi şi
cele noui. Numai aşa au ajuns să-şi sărbătorească zece ani de
activitate, după cum vom vedea mai pe urmă.

MARŞUL DIN BUCOVINA. IULIE 1929.

Primul marş făcut sub conducerea directă a Căpitanului, sau
trimis, tot prin F D. C. laşi, instrucţiuni de participare tuturor frăţiilor
de cruce însă, mai bine şi decât laşul şi decât toate, s’au prezentat
Galaţii şi Focşanii. Şi au făcut cu Căpitanul şcoala vieţii aspre.
Scoală voinţii. Tot atunci, cei cari au fost. au primit săcuşorul cu pă¬
mânt.

IULIE 1930. MARŞUL DIN BASARABIA.

Expediţie legionară.

Iulie 20, ziua sortită prin ordinul Căpitanului a trecerii Prutului prin
cele 7 puncte, este cea mai aşteptată zi. Ceas de ceas, numărat în
fiecare zi, împreună cu legionarii, îşi pregătesc echipamentul de
marş, fraţii de cruce. Pentru absolvenţii de liceu, cari terminaseră
şcoala fără să fi fost în frăţiile de cruce, s’a scos următorul manifest:

Legiunea.,Arhanghelul Mihaif'

Garda de Fier

Absolvenţii de liceu care doresc a se înscrie în Garda de Fier îşi
pot face stagiul cerut, luând parte la marşul Gărzii de Fier în
Basarabia de la 20 Iulie - 20 August.

Acolo, ei vor face şcoala vieţii şi vor pătrunde marile noastre
doruri, înaltele noastre aspiraţii ca neam.

Acolo, ei vor lupta de la Prut la Nistru ca adevăraţi ostaşi ai
Sfintei Românii, recucerind sufletele creştinilor încăpute pe mâna
comuniştilor de peste Nistru.

Acolo, ei vor face pe adepţii celor ce ucid la Moscova şi
Petrograd, să înţeleagă că tinerimea României, prin tot ce are mai
nobil şi mai viteaz, stă de veghe în jurul Tronului, al Bisericii , moşiei
şi familiei. A familiilor noastre a tuturora, pe care nu le vom lăsa
pradă masacrului lor. în fine, acolo vor învăţa, cei noui veniţi, că
există două tinerimi:

O „tinerime studioasă”, cu ochelarii pe nas. cu aere de savantlâc,
cu gesturi studiate în oglindă, cu un umăr mai ridicat de la o vreme
ca să pară mai interesantă, cu spinarea puţin adusă şi gheboasă, cu
pieptul scofâlcit şi băgat între umeri, cu picioarele strâmbe ca nişte
beţe rupte, veniţi în haine rupte şi modeste, ca pentru ca după câteva
luni să devie „Don Juanii” străzilor din centrele universitare, să
arunce priviri dispreţuitoare marelui vulg, să sfideze marile

sentimente de nobleţe ale omenirii şi ale naţiei, să se ruşineze a mai
pune mâna pe topor să taie o bucată de lemn acasă, sau pe plug,
sau pe sapă la praşă, când buruiana îneacă păpuşoiul, sau la
tejghea întru ajutorul mamei sale. Gata să rezolve cele mai mari
probleme dintr’un vârf de condei, cu un singur ideal în viaţă, să
ajungă prin politică cât mai sus şi cât mai uşor, în fine. gata să sărute
mâna la cel dintâi stăpân puternic, care-i promite ceva.

Aceştia sunt impotenţii, farseurii, incapabilii, cocoloşiţi! şi
risipitorii din care se recrutează de vre-o 60 de ani încoace
majoritatea conducătorilor ţârii, care este chemată astăzi să tragă
toate păcatele lor.

Cu aceştia era şi natural să ne încalece toate lighioanele.

Dar mai este o tinerime:

O tinerime care se uită în cer. Care ştie să pună mâna sănătos şi
pe carte şi pe plug. şi pe armă şi la tejghea.

Care ştie să respecte ce este sfânt în ţara aceasta şi să-şi pună
pieptul zid pentru apărarea ei.

Care ştie să întindă o mână loială prietenului, să lovească pe
duşman şi să scuipe în ochi pe imbecil şi pe pervers.

Aceasta este şcoala Legiunii şi a „Gărzii de Fier”.

Corneliu Zelea Codreanu

S’au adunat din toată ţara. acolo unde au fost fixate punctele
pentru fiecare, şi câtă revoltă au strâns în sufletele lor, atunci când li
s’a comunicat interzicerea marşului.

IANUARIE 1931. IVIREA PRIMEJDIILOR.

încercarea de a pedepsi pe Socor de către Dumitrescu-Zăpadă,
el însuşi membru al frăţiilor de cruce şi elev al liceului „Internat” din
laşi, provoacă odată cu arestările şi cu prima disolvare a Gărzii de
Fier, cea dintâi prigoană împotriva elementelor din frăţiile de cruce.

Se iveşte primejdia. încep pârâturile, cercetările, eliminările.
Numai la şcolile din Galaţi sunt eliminaţi 101 elevi. Unii în absolută
necunoştinţă de cauză (la laşi, unde nu reuşesc să descopere nici o
probă scrisă despre existenţa frăţiei, sunt eliminaţi elevi cari făceau
parte din cluburi pur sportive).

Nici unul, însă, nu se clatină, ba din contră, la cea dintâi ocazie,
primeşte cu seninătate orice pedeapsa, decât să renunţe la credinţa
lui.

Şi când furtuna a trecut, ce fericiţi se simţeau acei cărora li s’a
dat ocazia să treacă, măcar câtuşi de puţin, prin focul încercării. De
acum, se pot ivi primejdii mai mari. vor şti să le înfrunte.

IUNIE 1931. ALEGERILE GENERALE. AUGUST 1931.
NEAMŢ. APRILIE 1932.

în luptele purtate, Frăţiile de Cruce fac serviciul de legătură între
legionari şi comandament.

Efectul se va vedea mai târziu la Neamţ şi la Tutova, apoi la
toate campaniile ce vor urma, când frăţiile de cruce trimit elementele
de primă linie.

1932 - 1933.

Numărul Frăţiilor de Cruce creşte la aproape 40 pe toată ţara. Se
scoate foaia „Informatorul”. Apar, de asemeni, câteva numere din
revista „Răsărit de Soare".

VIŞANI - CASA VERDE.

însufleţiţi de spiritul nou de muncă, fraţii de cruce pornesc din
ce le mai îndepărtate colţuri ale ţării, oriunde sunt chemaţi.

Pe jos, au venit să lucreze la digul dela Vişani, unde înfruntă
masacrul dimpreună cu legionarii.

Tot aşa, au venit să lucreze la Casa Verde, unde se întâlnesc cu
profesori de-ai lor, pentru ca. împreună, în acelaş imn de muncă, să
se înfrăţească şi cu ultimii ţărani sau muncitori din fabrică.

1933 - 1934. PRIGOANA.

Un absolvent al Frăţiei de Cruce „Dunărea”, Virgil Teodorescu.
moare împuşcat la Constanţa. „Plânge printre ramuri luna”, imn care
s’a cântat pentru prima dată ia mormântul fratelui de cruce Gh. Dima
de la Galaţi, este decretat de către Căpitan de la moartea lui Virgil
Teodorescu, „Imnul Legionarilor căzuţi’.

Unii dintre fraţii de cruce mai norocoşi au făcut şi botezul
închisorilor oţelitoare. Cinste lor.

IULIE 1934. TRĂDAREA.

Aşa a fost să fie. Mişcarea Legionară, asemeni mişcărilor
epocale, trebuia să cunoască tot calvarul suferinţelor în drumul spre
victoria cea mare. în timp ce miile de legionari, închinaţi luptei pentru
totdeauna, primeau cu seninătate orice jertfă cerută, pentru această

victorie, cu credinţă nestrămutată în sinceritatea tuturor camarazilor
de luptă, unul dintre ei pătruns de duhul satanei, săvârşeşte cea mai
infamă trădare.

Făcând jocul duşmanilor neamului românesc, duşmani cărora le
eşuase orice încercare de distrugere a mişcării legionare prin lovituri
directe, căzu în cursa orgoliului propriu şi a arginţilor lui luda. Se făcu
unealta duşmanilor, şi când toţi legionarii munceau în tabere, el,
vrând să tragă în cursă şi pe alţi legionari (pentru a produce,
„ruptura , aşa după cum convenise cu cumpărătorii săi), urzi cel mai
infam complot de suprimare a Căpitanului, omul în care un neam
întreg şi-a pus nădejdea.

Dar, dacă multe mişcări din lume şi-au găsit sfârşitul în
săgetarea veninoasă a trădării, mişcarea legionară soarbe şi acest
pahar, ieşind mai călită, mai purificată.

Frăţiile de Cruce, în inima, cărora sfârâise fierul roşu la auzul
îngrozitoarei veşti, îşi fac iarăş un punct de onoare: trădătorul, al
cărui nume repugnă să mai fie scris, este descoperit la timp şi ţinut
pentru totdeauna la stâlp. în urmă, a fost hăcuit cu topoarele, tocmai
de către acei pe care îi condusese. Aşa se pedepsesc trădătorii !

1934 - 1935. REFACEREA.

Situaţia generală. Inamicul, înfrânt pe toate liniile. Orice lovitură
directă, îi eşuează. Ricoşează. Diabolic încearcă manevra loviturilor
indirecte: cumpărării de suflete, legi „pentru apărarea ordinei în stat",
diversiuni. Peste toate acestea, calomnia. Numele Căpitanului nu
este voie să apară în nici o foaie, decât pentru a fi batjocorit, împroş¬
cat cu noroi.

Iar oficinele comuniste, huzurind, scriau, în semn de batjocoră
despre mişcarea legionară ca despre un mort: „Aici a fost Garda de
Fier.”

Unităţile legionare: în tranşee, în refacere.

Frăţiile de Cruce: când la 10 Noembrie 1934 se schimbă
conducerea, nu se putea avea nici o situaţie generală.

Pe diferitele căi, se ia legături cu elementele ce mai rămăseseră
din vechile Frăţii. Pentru aceştia şi pentru cei cari vor mai veni
curând, se trimit câteva directive, rezumat al noului sistem de
organizare. Stabilirea unui sistem de organizare şi educaţie unitar pe
întreaga ţară, isvorât din experienţa atâtor ani de viaţă F. D. C., era
necesară.

Concomitent, se începe lucrul primei perioade: a incubaţiei.
Afară de legăturile directe cu elevii cunoscuţi în toate părţile de
legionari, se scot pentru cei absolut neştiutori de noi, o serie de
scrisori deschise, lămuritoare a rosturilor noastre şi a primelor
începuturi de pregătire. Aceste scrisori erau adresate ca din partea
unui student, viitorilor studenţi, lată prima:

Scrisoare deschisă către şcolarii din întreaga ţară.

Dragi şcolari.

„Din sbuciumul vieţii de dincoace de şcoala propriu zisă. din
sbuciumul vieţii către care se în dreaptă râvna voastră de fiecare
clipă, din vâltoarea vieţii studenţeşti, fantomă a visurilor voastre de
şcolar; lângă piatra acestei răspântii de drumuri necunoscute, m ’am
oprit o clipă să-mi deschid larg, larg de tot sufletul, şi cu gândul curat,
să vă destăinuiesc şi vouă: ce este aici. ce vă aşteaptă , şi, ca un
frate mai mare, să vă trimit un cuvânt de îndreptar.

Alături de aprofundarea învăţăturilor de orice natură, în
bibliotecile dătătoare de lumină, viaţa studenţească a fost în toate
vremurile şi în toate ţările lumii , chintesenţa acţiunilor celor mai cu¬
rate, neprecupeţite, având un singur şi suprem interes: interesul
neamului lor. Acest interes, concretizat în idealul lor , l-au slujit
studenţii din toate timpurile.

Pentru victoria idealului lor, s’au sacrificat studenţii, generaţii
după generaţii.

Aşa a fost oriunde, aşa a fost şi la noi.

O mie de ani au murit generaţii întregi în slujba idealului de
unitate românească. Valuri după valuri au lovit în stâncile care
grăniţuiau ţările surori, până ce valul 1916-1918 a dat lovitura finală,
făurind România cea Mare, atât de mult visată.

Acesta a fost idealul tuturor românilor, exprimat - mulţumită
poziţiei sale sociale îmbinată cu elanul vârstei - prin glasul
studenţimii de totdeauna.

Odată realizat acest ideal, care era rostul generaţiilor cari
urmau?

Care era idealul pe care studenţimea - în virtutea inerţiei
definiţiei sale - trebuia să-l găsească şi să-l slujească !

Acest nou, dar firesc ideal, l-a sintetizat şi trasat cu sângele său,
prima generaţie studenţească de după răsboiu, generaţia lui Corneliu
Zelea Codreanu, în două cuvinte: România tare.

Dar, România tare cere:

1. să fie românească;

2. cu o românime conştientă de menirea ei.

Pentru a o face numai românească, studenţimea, iarăşi generaţii
după generaţii, de vre-o 12 ani în continuu, a intrat în răsboiu cu
streinul cotropitor. Şi iarăşi, valuri după valuri, lovesc în stâncă, până
ce unul mai puternic o va dărâma şi pe aceasta.

Dar, pentru realizarea celei de a doua părţi a idealului: a
românimei conştiente de menirea ei, lupta este mai grea. Aici trebuie
răscolirea sufletului întregei naţii. Trebuie şcoală de durată, şcoală
făuritoare de caractere.

Şi pentru ca studenţimea să impună întregei suflări româneşti să
se adape la şcoala caracterului, trebue - fireşte - ca mai întâi să-l
posede ea în toată întregime cuvântului.

lată, însă, marea durere: nu toată studenţimea de astăzi are
această şcoală.

O parte se strădueşte să şi-o facă acum, însă întâmpină multe
greutăţi, trebuind să-şi înfrâneze deprinderi şi deprinderi ... Mai
dureros, însă, o altă parte de „studenţi” rămân refractari nouii şcoli de
educaţie sufletească. Este drojdia de totdeauna, prada decadenţii şi
imoralităţii. Aceştia nu cunosc, nici durerile neamului - pe care sunt
gata să-l vândă la orice ocazie, - dar nici durerile lor, stând, veşteji
de imoralitate, gata, gata să se prăbuşească din moment în moment.
Vina, însă, nu este a lor, ci a celor cari nu au ştiut să le deschidă cu
un ceas mai de vreme: ochii, mintea şi sufletul.

lată dar, dragi şcolari, aspectul vieţii studenţeşti, iată idealul
nostru, iată lupta noastră, care mâine va fi şi a voastră. Da, va fi şi a
voastră !

Dragi şcolari ,

Pentru a nu mai cădea nimeni dintre voi în mocirla păcatului
negru, ca acea parte nenorocită dintre ai noştri, şi pentru a nu cădea
blestemul nimănui asupra capului nostru, aşa cum blestemă - în
ceasul de pe urmă - partea aceea decăzută pe înaintaşii lor, luaţi cu
grije aminte: pregătiţi-vă. Pregătiţi-vă cu un ceas mai de vreme.
Oricât de fragezi, oricât de tineri, începeţi şcoala caracterului. Cu cât
sufletul, ca şi trupul, este mai fraged, se modelează mai uşor şi veţi fi
mâine mai folositori şi neamului, şi societăţii, şi vouă.

Toată pregătirea voastră se bazează, însă, pe iubire. Iubiţi
Biserica lui Hristos, iubiţi-vă neamul, iubiţi familia şi pe părinţii voştri,

iubiţi şcoala şi pe profesorii voştri. Din toată această iubire trebuie să
vă faceţi un cult. Ce este mai sublim decât întruchiparea cultului
patriei tale şi a părinţilor tăi, cu acel al Bisericei lui Hristos şi al
şcoalei !?

Numai această întruchipare sublimă poate să fie religia voastră.
Persistaţi în atingerea unui maximum de iubire. Puneţi toată voinţa
voastră în slujba acestei religii şi calea spre fericire vă va fi deschisă.

însă pentru o mai uşoară educare a voastră, se mai cere un
lucru: înmănunchere de inimi , înfrăţire pentru acelaş gând. Deci, încă
un sfat: adunaţi-vă 5-6 prieteni, legaţi între voi adevărată prietenie
până la sacrificiu, şi asemeni strămoşilor noştri cari se legau „Fraţi de
Cruce” în inima codrului pentru răsbunarea căminului cotropit de
duşmani. înfrăţiţi-vă cu sângele dorului vostru şi râsădiţi-vă în inimi -
unul altuia - sâmburele caracterului.

Numai cu această pregătire veţi putea mâine, păşi cu frunţile
senine în lupta vieţii sociale. Numai cu această pregătire veţi înfrunta
primejdiile luptei şi „România tare” va fi aureola sufletelor voastre....”

între timp - până la Paşti - se mai trimit încă patru scrisori.

Datorită curentului general, cât şi în urma acestor scrisori, se
ivesc aderenţe noui de pretutindeni. Urmau să fie canalizate şi
organizate.

După sistemul nou de organizare se reuşeşte până la sfârşitul
anului şcolar să se organizeze 85 mănunchiuri, 54 începuturi de
mănunchiu şi 5 frăţii de cruce. Este abia începutul fazei a doua,
aceea a organizării.

în Maiu 1935, apare sub prima formă „îndreptarul Frăţiilor de
Cruce".

O ANIVERSARE, DUPĂ 10 ANI...

Frăţia de Cruce „Dunărea”, Galaţi, şi-a sărbătorit 10 ani de
existenţă, de continuă existenţă. Cu această ocazie, Căpitanul a
trimis următoarea scrisoare:

Iubiţi camarazi ,

„Da ! împliniţi 10 ani de la înfiinţarea Frăţiei de Cruce din Galaţi.

Cât de vesel trebue să fie sufletul când - peste atâtea obstacole
- puteţi constata că frăţia de cruce există.

Câte lupte n’a purtat frăţia de cruce „Dunărea”, câte bucurii nu
mi-a adus, câţi luptători de bronz nu s’au născut din cuibul acela:

Ţocu, Savin, Măcrineanu, Simion Lefter. Costea, Nicolai Totu.
Ştefănescu. loachim Marin, şi alţii cari nu-mi vin în minte !

Frăţia de Cruce Galaţi şi-a creiat o tradiţie de vitejie cu care se
va putea mândri mâine într’o Românie biruitoare când se vor împărţi
gloriile.

Astăzi nu se împărţesc decât rănile.

Destinul însă a fost şi crud cu voi, fraţi de cruce din Galaţi. La voi
s’a născut şi a crescut un trădător.

Ce greu apasă pe voi, pe onoarea noastră de soldaţi, pe mine !

Pentrucă eu l-am încurajat şi l-am ridicat acolo unde n’a crezut
că ar putea ajunge la 25 de ani.

Astăzi, când noi trăim înlănţuiţi, el se bucură de libertate şi cu
bani duşmani, ne atacă cu noroi, în aplauzele puterii iudaice, şi
scoate foaie de un lux pe care noi, în nemiloasa noastră sărăcie, în
timp de 10 ani niciodată nu l-am putut ajunge.

Dragii mei

Vă veţi tine bine. Acesta este drumul biruinţei.

Vă urez să mergeţi pe el până la capăt, înfruntând tot ce vi se
aşează înainte.

La urmă veţi fi biruitori.

Hristos a biruit !

Bucureşti, 25 Maiu 1935

Corneliu Zelea-Codreanu

Când va ajunge fiecare frăţie să-şi sărbătorească 10 ani de
existenţă continuă! Dar 100 ani!

Vara 1935. s’a dat ordin ca elementele din unităţile F. D. C. să
meargă, minimum 10 zile în taberile care le convin. După raporturile
primite în toamnă, mulţi, însă. nu au fost. Motivul? Majoritatea
elementelor fuseseră recrutate numai către sfârşitul anului şcolar.
Educaţia, nu au avut când să şi-o facă. Altfel, înţelegeau rostul
taberilor.

Vechile frăţii: laşi, Galaţi, Focşani, apoi Constanţa, Ploeşti,
Buzău, Cluj nu s’au desminţit nici de data aceasta. Răspund frumos.

Celor cari n’au fost în tabere li s’a prelungit termenul de
depunerea legământului cu încă 3 luni peste cel reglementar.

Experienţa anilor 1934-1935, cere pentru buna organizare şi
educaţie a F. D. C. :

1. şcoală de cadre cu şefii de grupuri;

2. un lagăr comun.

1935-1936. Curent în toate şcolile din ţară. Se continuă
organizarea. începe a treia perioadă: a educaţiei.

Prin circulări trimise lunar, se caută a se „difuza legile de viaţă
legionară pe cari Căpitanul le fixează şi pe cari un frate de cruce va
trebui să le înţeleagă şi însuşiască.

Şcoală cu şefii de grupuri nu s’a putut face

Ca drum de parcurs, cele trei perioade: a incubaţiei, a organizării
şi a educaţiei se întreţes. Nu sunt distincte. Continuă câteştrele,
succedându-se numai ca desvoltare.

Este în plină desvoltare perioada organizării.

Micilor încercări la cari sunt puşi răspund relativ bine. Sistemul
de educaţie: al încercărilor , este găsit ca cel mai bun. Se reuşeşte a li
se imprima, în bună măsură, simţământul de vitejie, de muncă şi de
credinţă legionară.

în timp de două luni Martie şi Maiu, şeful frăţiilor vizitează
aproape toate unităţile din ţară.

LAGĂRUL F. D. C. 1936.

Din timp s’au făcut pregătiri pentru lagărul comun al unităţilor F.
D. C. Are loc între 15 Iulie - 1 August în tabăra Carmen-Sylva.

Punctul de întâlnire: Constanţa. Ca măsură de tactică, s’a scris
în ordin că, dela Constanţa vom merge pe jos cu direcţia Nord, spre
Razelm.

De la Constanţa, se porneşte, însă, în marş, cu direcţia Sud.
Abea după 5 km. de marş, li s’a spus unde merg: la Carmen-Sylva.
La acest popas au cântat, pentru prima dată, „Imnul Tinereţii
Legionare”, care, va fi tot timpul lagărului, cântecul favorit al F. D. C.

Marşul a decurs frumos; 22 km., parcurşi pe cea mai mare
căldură, în cadenţă, echipaţi şi cu uneltele de lucru în spate. Unii din
ei, nu mai făcuseră în viaţa lor asemenea marşuri. încercarea voinţei:
fără să mănânce pană la capăt, fără să bea apă. îi rodea
încălţămintea şi nu spuneau nimic.

Cât este de mică suferinţa aceasta, faţă de suferinţa legionară, a
martirilor.

Ţinută admirabilă. în circulara din 28 Maiu 1936, pe lângă
dispoziţiunile largi asupra felului cum trebue să se pregătească
fiecare, pentru acest lagăr, ce să-şi ia, şi cum să se comporte în tot
drumul până la Constanţa, li se spusese doar atât, ca mod al
decurgerii vieţii din lagăr: „....vom tăcea, vom munci, ne vom ruga; iar
când nu vom supăra pe nimeni, vom cânta”.

Când li s’a spus acum. pe drum, că la Carmen-Sylva este şi
Căpitanul şi că vom sta împreună cu el tot timpul lagărului, lacrămi
de bucurie umpluseră ochii tuturor. Mulţi, nu l-au văzut niciodată. Se
mai putea oare, gândi cineva la foame, la oboseală, la sete?

La ora patru din zi, am ajuns în tabără.

Seara târziu a venit Căpitanul de la fermă. I s a dat raportul:
efectiv 300 reprezentând 56 grupuri.

In lagăr, majoritatea a dormit afară. La început nu avuseseră
unde să intre (corturile lor erau prea puţine; iar celelalte de acolo
urmând a adăposti pe cei mai bătrâni şi pe femei) ; dar chiar de mai
aveau unde intra, refuzau ei, vrând să-şi facă educaţia voinţii, să
înfrunte frigul mării.

Mâncarea, de la cazan. Prea puţini dacă mai luau câte ceva de
la bufet. Unii nu aveau bani deloc. Ce mai avuseseră, au predat la
cassieria taberei, pentru raţia lor (100 iei fiecare pentru 2 săptămâni).
E greu să mănânci numai de la cazan, şi, ei, totuşi au făcut-o. Şi cât
de mult le-a folosit viaţa aceasta aspră, pentru educaţia lor. La
muncă s’au prezentat cu toţii foarte bine, neîntrecuţi. La instrucţie,
mai slabi: la început, o parte, chiar slabi de tot. Mai ales când era
vorba de alinieri, flancul stâng se mişca aşa de moale, parcă era o
coadă de balenă. Către sfârşit s’au schimbat toţi. s’au iuţit. De
asemeni nu prea bine răspundeau la semnalul de adunare. Mergeau
încet, sau, tocmai atunci li se făcea poftă de apă. s’au schimbat. Era
ochiul Căpitanului care-i vedea. Mai târziu înţelesesem că-i vede
ochiul conştiinţei legionare.

Pentru educaţia corectitudinei în materie de bani, au fost puşi, pe
echipe, să servească la bufet. Aproape toţi s’au purtat admirabil,
foarte bine. Câţiva, mai slăbuţ. Unul chiar şi-a însuşit nişte bani. El
zicea că i-a lăsat clientul lui, restul de la 100 (vre-o 70 lei). în faţa
frontului, i s’a dat de către o camaradă 25 la spate. Iar pentru ca toţi
să ţină minte gravitatea acestui fapt - în aparenţă mic, însă, fiind
„sămânţa marelor hoţii de mai târziu”, — s’a ridicat comanda şefului
frăţiilor de cruce pe 2 zile. Un şef de unitate, trebuie să cunoască şi
să răspundă de oamenii pe care îi comandă.

Contrar aşteptărilor, foarte puţini s’au îmbolnăvit - câţiva de
stomac - (nedeprinşi cu regimul „mămăligii”), sau de insolaţie. Din
acest punct de vedere au produs o frumoasă surpriză bucureştenii.
Cu mentalitatea aceea specială în care au fost crescuţi, erau cei mai
de temut. Anul trecut fuseseră vreo 5-6 la Carmen-Sylva, şi după 2
zile de muncă au şi şters-o.

Câtă schimbare acum. Rămân toţi până la urmă. Şi să fi tot fost
vre-o 90 bucureşteni.

S’au ţinut câteva şedinţe de studiere a tehnicei F.D.C. Dela
şedinţele educative ţinute cu Căpitanul ale cărui cuvinte erau sorbite
de fiecare, şi-au luat însemnări.

Tot în lagăr, a venit vestea pedepsirii trădătorului. Pentru fraţii de
cruce, delir de bucurie. Atunci au înţeles ei cu adevărat rostul
cuvintelor: „Şi-avem doar gloanţe pentru trădători”, din imnul pe care-
I cântau toată ziua. De bucurie au strâns 1 000 lei din toată sărăcia
lor şi au trimis-o a doua zi, în semn de recunoştinţă, plutonului de
execuţie, la Văcăreşti.

La sfârşit, s’a dat fiecăruia „ diploma de tabără .”

Reîntoarcerea din lagăr s’a făcut în grupuri sau individual, cum
au putut. Fiecare cu un regret în suflet: acela al despărţirii de Căpitan
şi de atâţia legionari pe cari îi cunoscuseră în tabără.

Atunci, la plecare, au văzut cu toţi pe Ionel Moţa, reamintindu-şi
cu plăcere, de-acu’s 11 ani, când tot aşa de entuziast petrecuse
vacanţa cu fraţii de cruce şi Căpitanul, în prima tabără de la Ungheni.

De aci, din tabără, au plecat, după o expresie a Căpitanului, „cu
o structură atletică, atât fizică, cât şi, spirituală, mai ales.”

Toţi aceştia, vor fi de acum încolo, elemente de bază, în
pregătirea F. D. C. a unităţilor unde vor merge.

Dar restul? Până la sfârşitul anului şcolar se organizează: 205
mănunchiuri, 36 frăţii de cruce şi încă multe începuturi de
mănunchiuri şi frăţiori. Efectiv încadraţi, 3031.

De ce nu au venit în lagăr toţi? Toate motivele invocate: lipsă de
mijloace (câţi nu au venit ca vai de ei, dar au venit!), interzicerea de
acasă, oprirea în taberile locale, etc., etc., toate aceste motive se
reduc la unul singur: lipsa de înţelegere a rostului pe care l-a avut
acest lagăr în pregătirea lor. Mai târziu au regretat şi vor mai regreta,
deşi au lucrat, marea majoritate, prin taberile locale; dar, se pot
compara cu aceia unde în chip special, însăşi Căpitanul s’a ocupat
de educaţia lor ?

1936 - 1937

15 Nov. La toate centrele universitare din ţară se face cu
solemnitate deosebită intrarea noilor studenţi, proveniţi din F.D.C., în
viaţa legionară. Tuturora li se citeşte atunci de către comandanţii de
centre studenţeşti legionare ordinul de zi al Căpitanului, dat cu
această ocazie, din care extrag:

Iubiţi camarazi .

începe anul şcolar 1936-1937.

De pretutindeni se adună spre universităţi nouile vlăstare
româneşti. în lupta uriaşă pe care neamul nostru o duce, ele, aceste
vlăstare, constituesc un nou val de luptători , cari păşesc cadenţat,
siguri pe ei, plini de credinţă în viitor pe câmpul de luptă legionar.

Ochii noştri şi ochii tuturor românilor sunt îndreptaţi asupra lor, le
privim atitudinea, hotărârea, voinţa de muncă la carte, capacitatea de
credinţă, scânteea sfântă din ochi şi norocul pe care-l aduc în bătălie.

Dela 1922 sunt 14 ani. Ne întrebăm: care va fi seria purtătoare a
marelui noroc care va zice: Am biruit !

în aceşti 14 ani au fost serii eroice, tari ca fierul, au fost altele
slabe: toată conducerea mişcării studenţeşti din 1927, 1928, 1929,
1930, a fost slabă. Ea a fost înlocuită apoi de spiritul legionar care
ne-a dat seriile de fier de până acum.

Primii la carte în toate facultăţile, neînduplecaţi în credinţa v
legionară şi primind cu o bucurie sfântă botezul jertfei.

Celor ce intraţi acum pe câmpul de luptă vă strig din toate
puterile: mai sus.

Nu mai este departe biruinţa. Daţi şi voi jertfa voastră.

Vi se vor întinde paharele de ademenire. Politicianismul, prin
miile de mijloace, va voi să vă facă trădători; vor curge cuvintele
mieroase şi promisiunile, minciunile, calomniile, vor încerca
desbinarea voastră, vor curge deopotrivă asupra voastră
ameninţările şi ura.

Veţi fi prigoniţi. Veţi simţi amarul nedreptăţilor. Eu vă strig: nu vă
lăsaţi

La Bucureşti a mai vorbit după aceea Dl. General Cantacuzino
şi, apoi Ionel Moţa, despre „Jertfă”.

25 - 30 NOEMBRIE. ŞCOALA DE CADRE.

Are loc la Casa Verde prima şcoală de cadre cu şefii de grupuri.

Se prezintă: 67 şefi de grupuri, din întreaga ţară.

Scop:

1. Cunoaşterea cât şi precizarea răspunderii fiecăruia. Răspunzi
în faţa legilor legionare de felul cum ai ştiut să-ţi îndeplineşti
obligaţiunea de bună voe luată, de a organiza şi conduce grupul.

2. Studierea, teoretică şi practică tehnicei de organizare şi
educaţie a F. D. C.

a. Teoretic: complectarea fixării în sistem a felului de organizare
şi educaţie F. D. C , cu adâogarea experienţii din ultimii ani.

b. Practic: demonstraţii cu frăţia, frăţiorii, grupul, cât şi trăirea
unor momente legionare de asprime: frig, oboseală, (nedormire,
încordare).

★

După terminarea acestei şcoli, se trece la punerea în aplicare a
nouiior metode de organizare şi educaţie, aşa după cum vom vedea
în acest „îndreptar”.

Ca perioadă de activitate F. D. C., anului acesta îi este închinat
aceea a: educaţiei.

Evident, se continuă şi cu celelalte două: incubaţia şi
organizarea , aşa după cum am văzut. (Perioada incubaţiei a început
anul acesta printre copiii românilor de peste hotare.)

învrednicindu-se a trece, mare parte dintre ei şi anul acesta prin
încercări dintre cele mai frumoase - bătuţi şi eliminaţi pentru credinţa
lor - fraţii de cruce înaintează cu paşi hotărâţi. Dea Dumnezeu ca a
patra perioadă să fie aceea a supremelor jertfe.

1 3 IANUARIE: O DURERE ŞI UN ÎNDEMN.

La Majadahonda, departe, în inima Spaniei, a plecat Ionel Moţa
să lupte şi să moară, pentru a consfinţi cu propriul său sânge, tot ce
a spus şi scris în 15 ani de frământare, cât a stat printre noi, şi în
fruntea noastră.

Murind în idealul legionar. Ionel Moţa, nu a murit, pentru ca să
moară, a murit pentru că să trăească. Şi prin el, să trăiască peste
veacuri Legiunea şi neamul nostru românesc.

Jertfa lui Ionel Moţa şi Vasile Marin a cutremurat. A cutremurat şi
pe duşmani, şi pe legionari. Pe unii, îngrozindu-i, pe ceilalţi,
îmbărbătându-i.

Cu o lacrimă în ochi de durerea pierderii ireparabile a lui Ionel
Moţa, îmbărbătaţi. însă. de gestul lui înălţător, sufletul nostru - al
tuturor legionarilor - se simte, mai pregătit decât oricând, gata de
jertfă. Să-i urmeze lui.

Ionel Moţa! Frăţiile de Cruce pe cari cel dintâi le-ai condus, acu’s
13 ani, îţi jură, acum şi pururea, că vor creşte în cultul virtuţilor tale şi
ale Căpitanului, pe care tu, te-ai învrednicit dela Dumnezeu să-l
cunoşti cel dintâi, şi să ni-l mărturiseşti nouă şi neamului întreg.

Lângă sfintele sale moaşte ne vom aduna în fiecare an, pentru
ca, îngenunchind, să te rugăm a coborî totdeauna, spirit conducător
şi protector printre noi.

Fii printre noi!....

IANUARIE 1937.

Se începe lucrarea „Noului îndreptar”.

Printre elevii din întreaga ţară, un curent legionar năvalnic.

Pentru o mai bună selecţionare s’a fixat o nouă etapă: „Faza de
încercare ”.

Se lucrează mult. Pe unele locuri se deslânţuie prigoana.
Fraţii de cruce rezistă, rezistă frumos.

Tocmai acum să se teamă ei, când au în faţa pilda celor mai
grozave jertfe legionare?

RECRUTĂRI. PRIMA INIŢIERE. FAZA DE ÎNCERCARE
SCURTĂ LĂMURIRE.

Un tânăr, din orice categorie socială, pentru ca să poată deveni
soldat , hun luptător şi să se numească legionar , va trebui să
străbată, în drumul pregătirii sale, trei etape: a „fazei de încercare”, a
„mănunchiului de prieteni” şi a „frăţiei de cruce”. Fiecare dintre aceste
trei etape îşi are rostul său. îl vom vedea la vreme.

Numai cu o pregătire temeinică, păşind în viaţa legionară, se va
putea răsbate până la capăt prin cele trei mari încercări „muntele
suferinţii", „pădurea cu fiare sălbatice” şi „mlaştina desnădejdei”.
Acesta este drumul vieţii legionare.

Calea către viaţa legionară duce prin acele trei etape, în ordinea
descrierii lor: „faza de încercare”, „mănunchiul de prieteni” şi „frăţia
de cruce”. Dela capătul acesteia din urmă începe - propriu zis -
etapa vieţii legionare. Şi nu se poate păşi dela una către cealaltă,
fără s’o fi absolvit pe aceasta. Nu ca timp, ci ca pregătire.

între anumite limite, socotite necesare pentru fiecare etapă,
timpul poate să fie mai scurt sau mai lung; după puterea de
înţelegere a celui care le străbate.

Acei cari vor fi reuşit să se strecoare în etapele superioare numai
aşa ca să ajungă mai repede, fără să fi fost pregătiţi pentru aceasta,
să ştie, n’au câştigat în felul acesta nimic: nici Legiunea, dar nici ei.
Căci, nefiind îndestul de pregătiţi, nu vor putea corespunde cerinţelor
legionare ale etapei respective. Şi atunci, ori îi elimină Legiunea, ori
se autoelimină (aşa s’a întâmplat cu unii cari ajunseseră chiar
comandanţi legionari). Nu, mai bine să rămână la etapa căreea
corespund în toată puterea cuvântului.

Această mică lămurire am voit să se dea, în special pentru acei
cari se întreabă că de ce atâta pregătire, atâta şcoală, când ei ar
putea să fie „legionari” dintr’odată. Iar când se va studia, în
amănunţime, felul cum decurge fiecare din aceste etape, la capitolul
respectiv, se va vedea şi înţelege mai bine, rostul lor.

Gh. Gh. Istrate: „Frăţia de Cruce”.

RECRUTAREA ELEMENTELOR. SELECŢIONARE
PRIN REDUCEREA LA UNITATE.

Cine recrutează? Numai acei cari sunt „numiţi” special, cu
această funcţiune? Nu, orice legionar, frate de cruce, sau membru
din mănunchiu, însă cu o singură condiţiune: să se conformeze
prescripţiunilor legionare în materie de recrutări. Prin urmare, oricine
găseşte un tânăr care îşi manifestă dorinţa de a intra în Mişcarea
Legionară, îl va pune în legătură cu acel care are funcţiunea specială
de recrutare a elementelor pentru frăţiile de cruce.

Acesta poate să fie: şeful de grup, sau acel designat special de
către şeful de grup, să lucreze la şcoala respectivă.

Dacă şeful de grup nu poate fi găsit, iar ajutorul său nu este cunoscut
încă, atunci, legătura se ia cu şeful judeţului şi, cum şeful de grup
este în permanentă legătură cu şeful judeţului, va putea să ia, astfel,
contact cu tânărul respectiv.

Aceasta, în ceeace priveşte recrutările de elemente noui, pentru
unităţile, altele decât acelea din care ei, cei cari recrutează, fac parte,
în ceeace priveşte recrutările de elemente pentru unităţile lor,
elemente care fac parte, prin urmare, din aceeaşi şcoală, chestiunea
este mai simplă şi vom vedea îndată.

Presupunem că suntem la început. lonescu este numit şeful
grupului 25 F. D.C., dar, el nu are unităţile de-a gata , ca la armată.
Trebuie să şi le creieze, (sau trebuie să şi le mărească, dacă sunt),
dovedindu-şi în felul acesta calitatea de şef de grup - adică, dacă are
acea „putere lăuntrică de atracţie”, cum o numeşte Căpitanul, pentru
un grup , pentru organizarea şi conducerea elementelor dela şcolile
dintr’un grup. Contrar, poate să fie numai ajutor de şef de grup, (dacă
organizează numai câteva şcoli din grup), numai şef de şcoală (dacă
poate să organizeze numai o şcoală), sau nu poate fi decât membru
într’un cuib, sub comanda altuia, dacă nu are calitatea de organizator
şi de comandant.

Presupunem, prin urmare, că trebuie să pornească organizarea
dela început. Cum procedează? Lucrează pe rând, sau poate, chiar
în acelaş timp, cu fiecare şcoală în parte.

lată-l, prin urmare, în situaţia de a începe lucrul la o şcoală. Ce
face şeful de grup (sau acel pus de către şeful de grup ca să lucreze
la şcoala respectivă)?

Mai întâi îşi fixează câmpul de activitate. Pe căile cari le va crede
de cuviinţă - se va informa precis de situaţia reală a şcolii:

- atmosfera printre profesori (sunt simpatizanţi, legionari,
duşmani?);

- numărul elevilor creştini-români ;

- îşi procură numele tuturor, şi pe cât posibil, informaţii despre
fiecare (elemente bune, energice, ştiu, ori nu, ceva despre Mişcare,
etc.).

După ce şi-a întocmit acest tabel (pe care trebuie să-l aibă numai
el, şi să ştie numai el ce-a scris în dreptul fiecăruia; cât şi locul unde-l
păstrează) în camera lui, la masa lui. singur face selecţionarea , prin
reduceri succesive până ce, din tot'tabelul, rămâne cu unul singur.
Cum? Din 100, alege 50 din 50, alege 25; din 25. alege 10; din 10,
alege 5; din 5,alege 2: şi din 2, pe cel mai bun.

Se opreşte la acel pe care, după toate informaţiunile, l-a crezut
cel mai bun. îşi păstrează însă pentru mai târziu ordinea în care a
făcut selecţionarea. Cu cel găsit „mai bun” va căuta, deocamdată să
ia legătură.

Dacă nu va merge cu acesta, prin urmare, dacă situaţia reală va
fi alta decât aceea scriptică, va căuta să întâlnească pe al doilea, în
ordinea selecţionării, însă numai după ce se va fi convins că primul,
cel puţin în timpul de faţă, (căci nu ar fi exclus ca mai târziu, să se
schimbe,), nu corespunde cerinţelor unui frate de cruce. Nu este totul
să ţi se spună de către cineva că elevul x este bun (pentrucă învaţă
bine, sau pentrucă a bătut un jidan, sau pentrucă a cântat un cântec
legionar....). Numai acel care va lucra cu el, va putea să spună cât
de bun este.

Aici este marea dibăcie a celui ce lucrează. Cum va şti el să
vorbească, pentru ca să poată descoperi adevăratele stări sufleteşti
ale celui căruia îi vorbeşte.

Procedeul de a vorbi nu poate să fie lege, depinzând dela caz la
caz; oricum, o condiţie este esenţială: acel care vorbeşte să trăiască
el, mai întâi cele ce spune. Şi să nu-şi scrie de acasă cele ce are de
spus. După caz şi după bunul său simţ, va vorbi aceea ce inima lui îi
va spune că trebue să vorbească.

Dacă respectivul se prinde, va proceda cu el, aşa după cum vom
vedea mai la vale.

Dar, dacă nu se prinde? Cu multă delicateţe se va căuta a se
despărţi prieteneşte şi a nu da impresia că acesta este ultimul
cuvânt, după cum - de la început - să nu fi făcut impresia că a venit
să-l tragă de mânecă. Si, chiar, ca măsură de tactică şi de prudenţă,
prima întâlnire să nu pară voită, ci întâmplătoare. Dela această primă

întâlnire „întâmplătoare” (care poate să fie, realmente întâmplătoare),
va urma - după caz - o serie de alte întâlniri voite de ambele părţi.

Din toate aceste discuţii, să înţeleagă - până la cele din urmă -
respectivul, că, dacă s’a făcut oarecare insistenţă (nu insistenţă în a-l
chema la noi, acest cuvânt de „vino” trebuie să fie chiar evitat, ci
insistenţă în a-l lămuri), aceasta s’a făcut numai pentru ei pentru
bucuria lui de mai târziu. Căci, dacă va găsi în el atracţie sufletească
pentru Mişcarea Legionară, va intra şi mai târziu. Dar atunci, îi va
veni mai greu să se pregătească. Şi-i va părea rău când va vedea pe
foştii lui colegi, atunci pregătiţi, legionari. Acesta este adevărul, pe
de-o parte. Şi câte cazuri de acestea nu se cunosc. Ce n’ar fi dat
atâţia şi atâţia să fi fost în primele rânduri legionare, sau să li se fi
descoperit la timp importanţa momentelor legionare pe lângă care au
trecut ! Iar pe de altă parte, adevăr este, ca noi să întărim Mişcarea
Legionară, bătând la porţile sufleteşti ale tuturor fiilor de Români.

Lupta se dă nu numai pentru noi legionarii, cari, poate, material,
ne vom bucura mai puţin ca oricine , în ziua victoriei, fiind în orice
moment şi acum şi atunci, dăruiţi jertfei, ci lupta se dă pentru biruinţa
întregului neam românesc. Acesta este adevărul şi aşa va trebui să-l
înţeleagă şi cel care intră şi cel care nu intră în rândurile noastre.

Acesta ar fi, prin urmare, un caz. când recrutarea se face pornind
noi acţiunea. Şi procedeul urmat de noi, în acest caz, s’ar putea
numi: al selecţionării pe calea reducerii la unitate.

Nu se lucrează decât cu unul singur. Şi vom vedea că,
procedând cu grije şi cu răbdare, unitatea va creşte mult mai repede
şi ca număr, şi ca pregătire a elementelor, decât când am fi început
cu mulţi dintr’odată.

Alt caz, ar fi atunci când, mai mulţi tineri s’ar oferi de-odată ,
împreună.

întrebarea ce se pune: îi putem noi primi pe toţi dintr’odată?
Legea aceasta este: pe om să-l primeşti în Mişcare atunci când
porunca inimii lui îl îndeamnă la aceasta. Şi, nu sunt rari cazurile
când serii de 5-10 sau chiar mai mulţi, au intrat împreună.

în cazul acesta, fixându-ne o anumită perioadă, procedăm iarăş
la selecţionarea lor. Perioada de încercare, despre care vom vorbi la
timp, ne va indica destule posibilităţi de selecţionare. Iar se¬
lecţionarea tocmai acest rost îl are: ca să ne convingem noi dacă
într’adevăr starea lui sufletească îl îndeamnă către Legiune.

Câtă grije va trebui să se depună, dar, întru cercetarea şi
cunoaşterea acestei stări sufleteşti! Şi nu e greu, după oarecare

experienţă, s’o poţi cunoaşte. Studiezi ochii celui care vine sau celui
cu care vorbeşti. Sunt ochi cari nu spun nimic, ochi de indiferent.
Ochii altuia spun: „acesta este un tip de şmecher”. Ochii pe cari
trebuie să-i alegi, sunt ochii pătrunzători, „sfredelitori”, cum spune
Căpitanul şi umezi de sinceritate şi de credinţă.

Am ajuns aici. am găsit un tânăr la o şcoală, care, fie prin
intermediul nostru, fie singur, a descoperit calea şi vrea să intre în
Legiune, iar noi după toate aparenţele şi informaţiile culese, credem
că este mediu bun. Urmează prima iniţiere.

Mai înainte, însă, de a trece la acest punct, al primei iniţieri , încă
o vorbă pentru acei cari se plâng că nu găsesc în toată şcoala, unde
au fost puşi să lucreze, niciun element bun, sau dacă au găsit câţiva,
de acum .gata, nu mai sunt absolut deloc. Şi au fost de aceştia cari
să spună. „La liceul cutare e o mentalitate specială , sunt cei mai răi.
o adunătură”.... şi multe din acestea. Acestora li se răspunde:
„răscoliţi încontinuu pământul, persistaţi. Nu arareori, sclipiri de aur
au fost descoperite printre bulgării de noroi. Sau, vă temeţi de greu?
Dacă nu, aţi încercat zece căi, mai încercaţi două. încă două, încă
două, şi până la urmă e imposibil să nu fi descoperit pe acela care-l
căutaţi.

Negreşit, că nu va fi, poate, ca Dta, dar care îţi este misiunea?
Să-l pregăteşti. Şi câte lovituri de ciocan, amestecate cu broboane de
sudoare ţâşnite din fruntea lui, nu va trebui să dea fierarul, pentru ca
fierul său înroşit, să ia forma voită de el !

PRIMA INIŢIERE.

lată-ne cu elementul găsit. Urmează prima iniţiere. Şi pentrucă,
mai sus a fost vorba de fierar şi de fierul său. prima iniţiere s’ar
asemăna cu punerea fierului la înroşit. Este primul contact cu flacăra
care încălzeşte sufletul. Acum începe să cunoască Mişcarea
Legionară, povestindu-i-se despre Căpitan şi despre faptele eroice
ale legionarilor.

I se dă de citit Cartea Căpitanului.

După ce a terminat-o, se întâlneşte cu iniţiatorul său (şeful de
grup sau acel care-l pregăteşte direct) şi-i povesteşte ceeace a simţit
el, citind această carte. (Acesta este unul din momentele cele mai
prielnice studierii ochilor). La această întâlnire, până când el va mai fi
citit, desigur şi alte lucrări legionare, precum şi ziare ori reviste noui
sau mai vechi, cu povestiri din faptele legionare, în această clipă i se
vorbeşte: despre jertfele legionare, despre rostul acestor jertfe,

despre frumuseţea vieţii legionare tocmai prin măreţia jertfelor,
despre legionari şi pregătirea ce se cere unui tânăr ca să poată
ajunge legionar, despre frăţia de cruce cu etapele ei, despre
supunere.

Toate acestea îi trebuesc explicate în aşa fel încât el să
cunoască în linii generale cele ce va avea de făcut, încadrându-se.
Dacă s a hotărât, începe cu el perioada de încercare.

FAZA DE ÎNCERCARE.

Primul pas. Primul examen pe care va trebui să-l treacă până
sus, la gradul de legionar. De acum, începe adevărata cunoaştere pe
teren. Până acum, ne-am cunoscut numai din citit şi din povestit. De
acum, la încercare. Şi ce anume vrem să cunoaştem noi dela dânsul
din primul moment?

a. Sinceritatea,

b. Puterea de iubire,

c. Voinţa,

d. Capacitatea de jertfă şi simţul corectitudinei;

e. Ascultarea şi

f. Puterea de împrietenire.

Cum se va proceda practic pentru fiecare punct ?

Punctul a. SINCERITATEA.

Pentru a-l cunoaşte cât este de sincer, îl vom pune să-şi scrie
toate păcatele pe care crede el că le are (înjurături, minciuni, chiul,
incorectitudine, intrigării, necredinţă, etc.) Această „listă de păcate”,
asupra căreia se va păstra cea mai mare discreţie, (divulgarea ei de
către cel căruia i se încredinţează fiind pedepsită cu eliminarea), se
compară cu observaţiunile culese, indirect, asupra aceluiaş element,
pentru a se vedea întrucât corespunde cu realitatea. După aceea se
distruge. Nu trebuie să rămână nimic scris de mâna unui elev, mai
ales dela acei în faza de încercare, la şeful de grup sau la cel care-i
numit de şeful de grup cu recrutarea. Asupra celor ce vor trebui totuşi
scrise, ca să rămână, vom da la vreme indicaţiunile necesare pentru
a fi scrise în aşa fel, încât să nu trădeze nimic.

Contra tuturor acestor păcate din el, va trebui să pornească de
acum şi până va deveni frate de cruce , răsboiu.

Numai curăţindu-şi sufletul de păcate, va putea să devie frate de
cruce. Căci, frate de cruce însemnează suflet curat ca picăturile de
rouă. peste care se revarsă binefacerea virtuţilor legionare. Luptă cu

tine însuţi, singur , sub ochii celui care te pregăteşte, câtă vreme vei fi
în faza de încercare; împreună cu ceilalţi, când vei trece în
„mănunchiu.” Acesta este esenţialul, pentru ca să poţi deveni „frate
de cruce”. în capitolul viitor, arătând rostul mănunchiului, vom vorbi,
mai pe larg, despre aceasta.

Isbăvirea de păcate va reuşi să se facă numai în măsura sincerei
recunoaşteri, prin autoverificare.

Punctul b. PUTEREA DE IUBIRE.

Din manifestările lui zilnice, faţă de părinţi, faţă de fraţi, faţă de
profesori, faţă de Dumnezeu, faţă de ţară şi faţă de tot ce este
frumos şi nobil, se va putea constata câtă doză de iubire sălăşluieşte
în adâncul inimii lui. Cel dintâiu lucru bun pe care va trebui să-l
înveţe. încadrându-se în Mişcarea Legionară, va fi să ştie să
iubească Numai din dragoste luptă, se jertfeşte legionarul. Dacă nu
are această dragoste, nu va putea niciodată să devină Legionar.

Cel ce se pregăteşte o are ? Să vedem, să-l urmărim:

1. Cum se poartă faţă de părinţi ?

Este o lege naturală ca fiecare părinte să se jertfească pentru
copiii săi.

Această lege naturală o respectă orice specie animală sau
vegetală.

Părinţii rup bucăţica de pâine dela gura lor şi o dau copiilor.

Cum răspund copiii? Sunt două categorii:

I. Categoria celor recunoscători.

Aceştia poartă sădit în sufletul lor grăuntele iubirii şi, când intră în
casa de unde au plecat, răspândesc mireasma de dragoste
necondiţionată. Cu fiecare efort al părinţilor pentru ei, li se citeşte în
ochi mulţumirea caldă şi sinceră. Chiar părinţilor cari îi ceartă pentru
credinţele lor legionare şi nu vor să le mai dea nici un sprijin material,
pentru şcoală, ei le răspund cu aceeaşi caldă iubire, cu convingerea
intimă că, mai curând sau mai târziu, toţi aceşti părinţi se vor lămuri
în destul asupra dreptelor căi spre care fiii lor şi-au îndreptat paşii.

II. O altă categorie este aceea a secăturilor.

Aceştia:

- Dacă părinţii sunt mai înstăriţi, recurg la cele mai josnice
metode pentru a parveni să le stoarcă bani. Nu sunt niciodată
mulţumiţi, provocând neliniştea casei.

- Dacă părinţii sunt lipsiţi de mijloace mai săraci, mai înapoiaţi
decât ei în „cultură”, nu vor să-i mai vadă. îi ocolesc, le e ruşine să

meargă cu ei pe stradă. Nu se mai duc nici în vacanţă la vatra
părintească din cenuşa căreia au mâncat şi ei cândva turta cu care
au crescut.

Cel ce se pregăteşte pentru calea legionară, în care din aceste
două categorii întră? Negreşit, în prima. Altfel, dacă se îndreaptă,
poate păşi mai departe, dacă nu, niciodată. Se va controla.

2. Acelaş lucru faţă de profesori.

Ei dau lumină (acei care dau). Trebuiesc iubiţi de şcolari. Sunt şi
unii pătimaşi, înrăiţi. Călăii tineretului iubitor de Dumnezeu şi de ţară.
Aceştia trebuiesc trecuţi în carte. Le va veni timpul, când să
plătească. Deocamdată, la toate insultele şi bătăile lor, şcolarii tac.
Trebue să-şi facă şcoala eroismului răbdării.

3. Iubirea faţă de Dumnezeu.

Merge la biserică? în toate discuţiile lui, nu cumva se întrezăresc
tendinţe ateiste?

4. Iubirea faţă de ţară şi faţă de naţie.

La început, o familie a fost fiecare neam. Şi în sute şi mii de ani,
familia a crescut şi s’a întins atât de mult, că a format naţia.

Prin urmare, toţi din oricâte îndepărtări de veacuri, ne înrudim,
avem acelaş sânge, aceleaşi credinţe, aceiaşi limbă, acelaşi morţi,
acelaş viitor.

Familia ta o iubeşti.

Când îţi auzi numele tău de familie, lonescu, nume care faţă de
naţie,^ este ca numele de botez, faţă de familie, tresari. Trăeşte în
tine, în conştientul şi subconştientul tău. Dacă l-ai auzi pe cineva
insultându-l, ai fi în stare să faci orice întru apărarea onoarei
neamului tău. Te simţi mândru de numele tău.

Dar când auzi numele de Român, numele naţiei, numele familiei
celei mari?

Punctul c. ARE VOINŢĂ?

Dacă are vreun păcat, promite că se lasă de el, şi „nu poate” e
semn că nu are voinţă. Cel mai uşor se poate verifica voinţa, şi cum
voinţa este cheea tuturor virtuţilor, va trebui să se insiste, în special,
pentruca să-şi facă această educaţie, dela început. Se va face şcoală
cu el:

- asupra voinţei de a învăţa, să fie printre cei dintâi la şcoală.

- asupra voinţei de a deveni punctual. îi fixezi o întâlnire, două,
trei,... la ore şi minute precise , până ce îi va intra în sânge că trebuie
să devină punctual:

- asupra voinţei de a tăcea. îi fixezi o oră. două, că nu are voie
să vorbească nimic, nici să-ţi răspundă la întrebări, apoi întreabă-l,
hărţuieşte-l.

- asupra voinţei de fi ordonat.

într'un cuvânt se va face şcoala voinţei prin lupta lepădării de
toate păcatele. Nu poate, nu are voinţă. Şi dacă nu învinge păcatele
din el, mai poate deveni vreodată legionar?

Punctul d. CAPACITATEA DE JERTFĂ Şl SPIRITUL DE
CORETITUDINE.

Dela început, i s’a explicat rostul jertfei legionare. Cu inima
svâcnind, înfierbântat până la roşu, în focul iubirii de neam, îşi oferă
generos până la sânge toată puterea lui de jertfă. Şi, unde este
bătălia mai aprigă, acolo vrea să pornească. într’un moment de
luciditate, a sesizat valoarea acelei jertfe sublime. Şi o caută.

Drumul, însă. pană acolo este greu, spinos, cu fiare sălbatice,
frig, foame, ispite.... Va avea el tăria sufletească să răsbată până la
capăt? Poate că da, totuşi, mai bine este, şi pentru el şi pentru noi
să-l punem la încercare. La mici sacrificii - infime de mici, faţă de
jertfe pe care vrea s’o dea, - însă, continui, de fiecare zi. Va şti să le
facă pe acestea mici, va avea dreptul să facă şi pe cele mari. pentru
ca apoi să aibă dreptul de a se mândri printre legionarii jertfei
sublime, aducătoare de nemurire.

_1 R. Ca metodă de educaţie a puterei de jertfă, se începe, încă

din această „fază de încercare”, cu cel mai mic dintre sacrificii: 1_R.

Aceasta însemnează că 1/40 din raţia (R) cuvenită lui zilnic
pentru: masă, casă, distracţii, să o pună de-o parte şi, când se va
strânge mai mult, să o trimită Legiunii. Cum se procedează?

1. Carnetul meu.

De cum s’a ajuns ca să înceapă şcoala cu 1/40 R, respectivul îşi
face un carneţel denumit: „Carnetul meu” (adică al lui).

Mărimea carnetului: 5/5 cm.; grosimea: 30-40 foi. Culoarea:
indiferentă.

îl păstrează cu grijă, purtându-l tot timpul într’un buzunar unde
numai el ştie.

Pentru fiecare zi, are o foaie.

Dacă situaţia este mai grea, ca să-l poarte la el, pentru a nu fi
descopefit. poate fi desfăcut în foi volante. Foile, de aceiaşi mărime
au la un capăt două găuri mici prin cari trece o sforiţă. Se desnoadă
capetele sforiţei şi se scoate foaia curată cu data zilei respective pe
care o va purta la el, undeva, într’o cută din haină. în acelaş timp, se
introduc capetele sforiţei prin găurile foii utilizată în ziua precedentă
şi apoi, se înoadă, punându-se carnetul bine.

Ce scrie în carneţel, sau, dacă se lucrează cu foi volante, în
această foaie din ziua respectivă? Şi când scrie? Pentru aceasta să
vedem mai întâi ce este 1/40 T.

1 T. Jertfa zilnică de 1/40 nu se face numai din raţie (R) ci si din

40 ?

timp (T). T, zilnic 24 ore şi 1/40 T = 36 minute. T este format din
noapte şi din zi. 1/40 T va trebui deci repartizat şi pentru noapte şi
pentru zi, astfel. 20 minute pentru zi, 16 minute pentru noapte
Aceste minute sunt închinate Legiunii.

Cele 16 minute sunt primele minute după ce s’a culcat. în aceste
minute, stă şi se gândeşte. îşi face educaţia gândirii ordonate.
Gândeşte la o anumită chestiune în legătură cu Legiunea. Gândeşte
la ceeace ar putea să facă a doua zi, folositor pentru Legiune. Ce
păcat mai are de îndreptat. Se învaţă să judece, ducând o chestiune
până la capăt. Judecă chestiunea pe deplin ca şi când ar avea de
scris - despre aceasta - la o teză. Gândindu-se ordonat, şi continuu
îşi desvoltă spiritul de iniţiativă.

Celelalte 20 minute dăruite pentru Legiune din timpul zilei, pot fi
atunci când îi convine, mai bine (dela distracţii sau dşla repaus), şi
atunci când va crede că este mai în siguranţă de ochii celor din jur.

Acum, în aceste 20 minute, scoate „carnetul meu” şi scrie pe
pagina zilei respective.

Ce scrie?

a. 1/40 R. Aceasta se scrie sub totalul 1/40 R făcut în fiecare zi, de
când şi-a deschis carnetul şi reportat pe pagina zilei ce urmează, îşi
calculează R din ziua trecută şi cât vine 1/40, scrie în carnet, cât va ieşi
la socoteală, 25 bani, 50 de bani, un leu sau mai mult, atâta se trece.
Exact. In acelaş timp, se şi pun de-o parte banii respectivi, (cu tot aşa de
mare exactitate? îngăduindu-se numai o aproximaţie de 5 bani în plus

sau în minus, care, apoi în ziua următoare, se va calcula la 1/40 R, de
atunci).

b. După ce a trecut 1/40 R, mai scrie printr’un singur cuvânt .
chestiunea , la care s’a gândit aseară, în cele 16 minute. Păcatul ce
şi-a propus ca să-l vindece, lucrarea la care s’a gândit că ar fi folo¬
sitor să o facă pentru Legiune. Şi pe care va trebui s’o facă. Printr’un
singur cuvânt, pentru a-şi face educaţia spiritului de concisiune. însă,
când va fi întrebat să ştie a desvoltă această chestiune pe
deantregul, ca şi când ar fi scrisă aşa.

c. Iar, mai târziu când va ajunge ca să pregătească şi el pe un
altul - cum vom vedea - se scrie şi litera (a, b, c, d,....) la care s’a
ajuns cu pregătirea prietenului său din faza încercării. Atât.

2. Casseta Legiunii.

Am spus că cei 1/40 R, strânşi zilnic, sunt bani pentru Legiune.
Ce face cu ei, după ce i-a înregistrat în „carnetul meu”? îi depune
într’unul din buzunarele din stânga (mai discret), buzunar ca poartă
denumirea „Casseta Legiunii”. în acest buzunar se păstrează
cotizăţile (1/40 R), strânse zi cu zi, până în momentul intrării în
mănunchiul de prieteni, cum vom vedea mai departe. Sumele din
„Casseta Legiunii” trebuiesc să corespundă întocmai, cu acelea
înscrise în „Carnetul meu” (totalul din urmă, plus 1/40 R din ziua
respectivă). Nici mai mult , nici mal puţin.

UTILITATEA EDUCATIVĂ A LUI 1/40 R.

a. Educaţia jertfei continue (aşa după cum am văzut).

b. Educaţia simţământului de corectitudine în materie de mânuire
a banilor streini.

O problemă grea: se fură. Se fură de la ultimul consilier comunal,
din cine ştie ce fund de ţară, şi până la ministru. Pură toţi, de unde le
pică, în stilul lor, dar fură. De 20 de ani streinătatea nu ne cunoaşte
decât aşa. în statul legionar nu se va mai fura. Mai întâi, pentru că
toţi conducătorii şi mânuitorii banului public de atunci îşi vor fi făcut
educaţia corectitudinii, şi, în al doilea rând, pentru că deasupra
capului lor va atârna sabia.

într’o oarecare măsură, sistemul 1/40 R. are şi acest rost al unei
severe educaţii a simţului corectitudinii în materie de bani streini.

Se deprinde să umble cu bani streini.

Păcatele cele multe şi mari se fac, în special, tocmai de către cei
crescuţi într’un mediu de constrângere până la exces.

Când elevii din internate ies sărbătoarea. în oraş, împânzesc
străzile şi cârciumile făcând cele mai mari prostii. Excesele duc
întotdeauna la alternative. De asemeni, copilului căruia nu i s’a dat
nici odată bani pe mână, când îi vede pentru prima oară strălucind pe
masa tatălui său, întinde mâna şi-i ia.

Găsind, însă, continuu, şi azi şi mâine şi poimâine, se trezeşte în
el sentimentul fricei, păcatului, şi nu-i mai ia. Nu va mai pune mâna
toată viaţa lui. Conştient de păcatul săvârşit odată, îi repugnă.

Tânărul ce se pregăteşte pentru viaţa legionară depunând şi azi
şi mâine şi poimâine - cotitate cu cotitate - ban cu ban în „Casseta
Legiunii’, aceşti bani dela primul 1/40 R. depuşi în buzunarul lui şi
înregistraţi în carneţel, nu mai sunt ai lui. Sunt ai Legiunii. El este un
continuu mânuitor de bani streini, un cassier permanent al Legiunii.
Şi, dacă întotdeauna la controlul pe care pregătitorul său îl poate
face oricând, nu este deplină concordanţă între sumele scrise în
carneţel şi cele din cassetă, şi nici nu se îndreaptă, va rămâne pentru
tot restul vieţii lui cu stigmatul acesta al însuşirii de bani streini.

Atunci, însă, este de abia, la început, chiar dacă prima dată şi-a
însuşit în mod inconştient (cât de dureros este, însă, şi acest cuvânt
!) se poate îndrepta, are timp, nici n’a intrat încă în mănunchiu. Dar
dacă nu se îndreaptă, aici rămâne. Mai departe, nu. Şi oricând îl va
urmări stigmatizarea, din copilărie. Nu va avea linişte sufletească.
Apoi. Mişcarea va fi ferită de eventualele lor greşeli de mai târziu,
căci cunoscându-i ca incorecţi va evita să-i facă gestionari de bani.

E foc. Şi să se atragă atenţia cu foarte multă grijă acelui ce intră
la încercare. Unii vor invoca motivul că li s’au furat banii din cassetă;
cu puţină tactică în cercetare, se poate vedea temeinicia acestui
motiv. Când a anunţat el furtul? Apoi hai să spunem că merge odată,
dar n o să meargă pană la capăt; şi 1/40 R este continuu. Toată
şcoala nu se face decât pentru el, pentru pregătirea lui.

c. Se desvoltă spiritul de ordine, având grijă zilnic, să-şi
însemneze cotitatea în carnet.

Afară de acest substrat de pură educaţie legionară 1/40 R mai
constituie şi o cât de micuţă contribuţie materială pentru Legiune. Se
simte şi el mulţumit că din puţinul său adunat, zi cu zi, s’a
învrednicit să cumpere o pâine pentru legionarii din luptă.

Se atrage, în special, atenţiunea asupra exactităţii
corespondenţei dintre sumele trecute în carnet şi cele din cassetă,
întrucât unii, cari nu au înţeles îndestul valoarea acestui punct
educativ, de teama ca nu cumva să fie găsiţi la control cu minus,

depun, acolo, în cassetă alţi bani de ai lor, în plus. Este greşală şi
denotă, iarăşi, incorectitudine. Deasemeni, se atrage atenţiunea
asupra calculării exacte a lui 1/40 R.

Punctul e. ASCULTAREA.

Vrea să fie disciplinat? Ascultă de cel care-l pregăteşte? Se
supune cu toată dragostea controlului acestuia?

Punctul f. PUTEREA DE ÎMPRIETENIRE.

La toate punctele de încercare, descrise până aici, se trece pe
rând. între un punct şi altul, trece timp.

Astfel, dela punctul a până la punctul cf, pot trece 10-15 zile.
Numai când s’a verificat îndestul un punct, se trece mai departe la
altul. Sunt unele puncte care se întreţes, ex. punctul e cu punctul d }
şi chiar cu celelalte de mai înainte. Ca scară de încercare se va ţine,
însă, seamă şi de el.

Când au trecut iarăş, 10-15 zile dela începutul punctului d , (şi s’a
verificat punctul e) se trece mai departe la punctul ultim; f. (Cu
„Casseta Legiunii” şi cu „Carnetul Meu” se continuă mai departe, şi
se va continua, de acum, până la sfârşitul şcolii).

Pentru executarea punctului f. respectivul, care să zicem că este
No 7, va trebui să-şi caute la rândul său un prieten - dintre colegii
dela şcoală, - pe N° 2, şi pe care-l va pregăti în „faza de încercare”,
urmând întru totul procedeul care s’a întrebuinţat cu el (punctele a, b,
c, d, e, f).

No 2, poate fi indicat numărului 1, chiar după tabelul întocmit
pentru selecţionare încă dela început, cum s a văzut, de către şeful
de grup.

încercând să pregătească pe N° 2, N° 7 se va pregăti la rândul
său, mai bine, căci, trebuind să pretindă numărului 2 să fie aşa, aşa
(după cum cer punctele a. b, c, ...) va trebui, mai întâi să corespundă
el, să fie el aşa; căci N° 2 îl va lua de model pe el, pe No 7.

Pregătitorul numărului 1, în cazul de faţă, şeful de grup, observă
în deaproape felul în care decurge pregătirea N° 2, de către No 7.
Observă dacă în adevăr Ne 7, îndeplineşte şi ultimul punct din „faza
de încercare”, adică, dacă are putere de împrietenire, condiţiune
indispensabilă intrării în „ mănunchiul de prieteni .

După ce N° 7 aduce pe N° 2, până la punctul f , şi când, prin
urmare, N° 2 este pus ca să caute şi să pregătească la rândul său pe
Nq 3, N 9 7 (ca şi mai sus pregătitorul său) urmăreşte în deaproape pe

N° 2, până ce şi N 2 3 a ajuns la punctul f (adică N 2 3 este pus ca să
caute pe No 4.\

Din momentul în care însă N 2 2 a găsit pe Nq 3, pentru N 2 7, N 2 3
reprezintă a treia spiţă. Pană aici au trecut 1 1/2-2 luni de zile. Din
acest moment, N 2 7 poate ca să intre în „mănunchiul de prieteni”.
Numai din acest moment (când s’a ajuns cu el la a treia spiţă}. Cu
toate acestea, încă nu intră în mănunchiu, întrucât numai el
întruneşte toate condiţiunile până în acest moment; ori, numărul
reglementar de membri pentru constituirea mănunchiului este
minimum trei. Prin urmare, mai rămâne încă în „faza de încercare”
până ce şi N 2 2 şi N 2 3 vor ajunge la a treia spiţă. Aşa de ex. - pentru
No 2 a treia spiţă este atunci când N 2 3 a găsit pe N 2 4\ pentru N 2 3
atunci când şi N 2 4 a găsit pe N 2 5 ş. a. m. d. Numai atunci se poate
constitui „mănunchiul de prieteni".

Acum, N 2 7, îl urmăreşte încă şi-l pregăteşte pe N 2 2, până ce şi
acesta - N 2 2 - a ajuns la a treia spiţă (la N 2 4).

De acum încolo, No.2 care fiind ajuns la a treia spiţă poate să
intre în mănunchiu, este numai garantat de N 2 7. Din această clipă,
N 2 7 caută pe un altul — să zicem N 2 6 pe care-l pregăteşte dela
început (a, b, c....) în „faza de încercare”.

Când N 2 6 va ajunge la punctul f va fi pus ca să caute - să zicem
- pe N 2 7, N 2 7 pe N 2 8, ş. a. m. d.

Făcând, schematic, aceste înlănţuiri, vom observa că din N 2 7
s au născut deocamdată două ramuri: primul, format din numerile 2,
3, 4, .... ; iar al doilea, format din numerile 6, 7, 3, ... Continuând
schema, vom observa acelaş lucru pentru fiecare număr în parte,
îndată ce a condus pe primul, până la a treia spiţă, (când îl introduce
în mănunchiu şi-l garantează) caută pe un alt număr pe care-l
pregăteşte, conducându-l de asemeni, până la a treia spiţă (a lll-a
spiţă a numărului pe care X îl pregăteşte).

în felul acesta, unitatea va progresa, şi ca efectiv şi ca
selecţionare a elementelor sale.

Şi vom vedea mai departe, că una dintre condiţiunile cerute
pentru depunerea legământului de frate de cruce, este şi aceea ca
fiecare membru să fi găsit şi pregătit până atunci, două elemente
noui. Ori aceste două elemente sunt tocmai rădăcinile celor două
ramuri care nasc, după cum s’a văzut, din fiecare număr; ex.
numerele 2 şi 6 pentru numărul 1.

Cu recrutarea se va merge tot înainte ?

Când unuia dintre cei cari se pregătesc i-a sosit vremea ca să
treacă la punctul f, să treacă şi să răscolească mereu pământul acolo
unde este el la şcoala lui, şi numai cu învoirea şefului de grup va
trece la o altă şcoală (în cazuri excepţionale, prin urmare când are
strânse legături printre elevii unei alte şcoli şi când nu s’a început
încă lucrul acolo).

De preferat este. ca primul element dela o şcoală să fie pregătit
de însuşi şeful de grup.

Cel care nu poate să corespundă şi punctului f, prin urmare acel
care nu va găsi pe mai departe un nou element cu care să se
împrietenească şi să-l pregătească, acela nu va putea păşi în a doua
etapă, aceea a mănunchiului de prieteni.

Deşi, aparent este bun, luat în parte ca individ, corect, muncitor,
credincios, om de jertfă, dar dacă nu are şi această calitate a
coeziunei sufleteşti, nu poate să intre în mănunchiu, unde toţi vor tre¬
bui să fie întâi şi întâi adevăraţi prieteni.

După ce s'a început lucrul la o şcoală, şeful de grup anunţă
despre aceasta - printr'o „scrisoare raport, în care se dau detalii
asupra felului cum merge lucrul - şi Comandamentul F. D. C.

în această primă scrisoare-raport, se va arăta care a fost situaţia
din punct de vedere legionar la aceea şcoală; de asemeni, ce fel de
şcoală este, cu câte clase, câţi elevi sunt, câţi Români, câţi streini, ce
profesori sunt, şi timpul aproximativ, până când crede el, că se va
forma mănunchiul.

PREGĂTIRI PENTRU ÎNFIINŢAREA MĂNUNCHIULUI

Când sunt cel puţin trei elemente, cari să fi răspuns favorabil
tuturor încercărilor prevăzute la punctele: a. b, c, d, e şi f, de mai sus
şi fiecare, să-şi fi terminat „faza de încercare”, se fac pregătiri pentru
înfiinţarea mănunchiului de prieteni.. Astfel:

1. Cu ceva bani strânşi de pe la fiecare (nu din 1/40 R care
rămâne intactă, în „Cassetele’ respective ale fiecăruia, până la prima
consfătuire, din ziua formării mănunchiului), se cumpără scriptele
necesare mănunchiului, din chiar prima zi:
„Cartea Mănunchiului’, Registrul „Cassa Mănunchiu” şi câteva
dosare pentru piese justificative (pentru toţi banii cheltuiţi încă din
primul început, ţinându-se socoteala).

Se pregătesc toate aceste scripte, liniindu-se în ele, cele ce
trebuesc de liniat şi scriindu-se cele ce trebuesc scrise mai dinainte.

2. Se fixează ora şi ziua ,, primei consfătuiri Aceasta nu li se
comunică decât individual. O parte de altfel, nici nu se vor şti între ei
că s’au pregătit pentru drumul legionar, decât în ziua primei
consfătuiri.

Şi este bine ca în faza de încercare să se facă educaţia fiecăruia
ca să nu întrebe niciodată: „dar, cine mai este?” Să nu se intereseze
de ceeace fac alţii, ci să-l intereseze ceeace trebuie să facă el, întru
a corespunde pe deplin cerinţelor sufletului său. Căci nu de cele ce
face lumea din jurul său va trebui să asculte, ci numai şi numai de
cele către cari sufletul său cere atracţie. Şi are destui îndrumători de
întâlnit pe cale, înainte, cari prin faptele lor, s’au dovedit a fi vrednici
de ascultat.

Pentru această educaţie a lui, chiar dacă întreabă, nu i se spune
cine mai este. Pentru el, să fie un mister, cine mai este. Să nu ştie
nici chiar pe colegul său de bancă. Să nu ştie nici cine este şef la
şcoala respectivă. Cel din „faza de încercare” nu cunoaşte decât pe
pregătitorul său direct şi, eventual, pe şeful său de grup.

CEI CARI NU POT INTRA ÎN MĂNUNCHIU.

Acei cari nu au putut corespunde cerinţelor „fazei de încercare”,
acei, cari, datorită structurii lor psihice, prea bolnăvicioasă, s’au

arătat refractari sistemelor de educaţie legionară. Aşa, bunăoară cu
toate că ar fi făcut şi ei „Carnetul Meu” (şi când spun.... „a face
„Carnetul Meu”, înţeleg a-l ţine după toate prescripţiunilel , dar nu se
vede. la el, tragere de inimă, parcă ar face numai în silă aşa ca să
îndeplinească o formalitate, nu vor intra în mănunchiu.

Nu vor întră în mănunchiu, decât în momentul când vor fi dat
dovadă că lucrează cu tragere de inimă.

De asemeni acei cari s’au dovedit neserioşi, azi promiţând că fac
una, iar mâine făcând alta. Şi toţi ceilalţi cari cer să intre şi ei în
mănunchiu, cu promisiunea solemnă că se vor îndrepta, mai bine să
facă această dovadă aici, în faza de încercare, unde. cel puţin, noi
suntem puşi la adăpost, ştiind că aceştia nu iau legătură decât cu
pregătitorii lor, şi încă, poate, cu şeful de grup.

Faţă de toţi aceştia, se va proceda cu foarte multă delicateţe. Nu
va fi nimeni repezit. La fel şi faţă de acel care, după a noastră părere,
corespunde cerinţelor intrării în mănunchiu, însă din cine ştie ce
motive, la un moment dat, vine şi-şi manifestă dorinţa de a nu fi
încadrat.

Evident că acesta, ca şi ceilalţi, nu a simţit în destul rostul
Mişcării Legionare, căci dacă l-ar fi simţit, ar fi putut înţelege şi felul
de acţiune al Mişcării, şi atunci, ar vedea că nu este niciun pericol, ba
dimpotrivă.

Părerea noastră e. însă, că toţi aceştia, nu trăesc încă realitatea
momentului istoric al neamului nostru. Mai târziu, pot, dacă structura
lor sufletească le va permite, în faţa desfăşurării evenimentelor
legionare să revină (bine înţeles, dacă nu vor fi păcătuit, între timp,
făcând cor cu inamicii şi cu trădătorii), dar, le va fi mai greu să ajungă
până la înălţimea elitei legionare.

Ei pot să rămână prietinii noştri, faţă de cari va trebui să ne
purtam cu multă eleganţă.

Noi tot vom fi folosit ceva, chiar dacă păcatul i-ar fi mânat în
rândul adversarilor, căci povestind acestora asprimile educaţiei
legionare, vom deveni încă mai temuţi.

Ce se întâmplă , însă cu cel care l-a pregătit ?

Nu se întâmplă nimic. El a încercat să-l pregătească aşa după
cum l-au pregătit şi pe dânsul alţii. El a avut toată dragostea să-l
pregătească. Răspunderea lui devine mai mare, dela mănunchiu îna¬
inte. De atunci, de când acela pe care l-a pregătit el intră în
mănunchiu, devine garant.

Şi vom vedea la mănunchiu, care este răspunderea lui ca garant.

Deocamdată în cazul de faţă, obligaţia lui, aceasta este:

1. Să se intereseze şi să cunoască toate urmările, toate
mişcările, aceluia pe care l-a pregătit el pentru calea legionară, şi nu
a corespuns. îl va urmări, fiind obligat să dea referinţe despre el
legionarilor, cari mai târziu vor veni în contact cu respectivul. Aceasta
numai în cazul când l-a adus până la uşa mănunchiului sau, mai
ales, când l-a trecut dincolo, cum vom vedea.

2. îşi va găsi, în timp de 30 zile, dela data când nu-l mai are. un
alt element , pe care să-l pregătească.

Căci în caz contrar, nici el, pregătitorul, nu va putea intra sau
rămâne în mănunchiu. Şi nici aşa nu va putea intra în mănunchiu
până ce, nu va fi adus şi pe acest nou element, din punct în punct
până în interiorul punctul f. (Cum s’a văzut la „recrutări”)

Aşa cere legea continuităţii: fiecare membru din unitate să aibă
în spatele său un altul, pe care-l pregăteşte pentru unitate.

Ce se întâmplă cu acei pe cari. eventual i-a pregătit el. cel care
nu mai intră în mănunchiu?

Toţi aceştia vor trece sub controlul direct al şefului respectiv. în
cazul acesta, prin urmare, şeful se substituie lui No. 1.

MĂNUNCHIUL DE PRIETENI (M. D. P.)

ROSTUL MĂNUNCHIULUI DE PRIETENI

S-au găsit elementele necesare formării mănunchiului de
prieteni, se trece la organizare.

în stadiul acela de pregătire individuală., nu trebue să stea prea
mult! Atâta, cât pot să fie verificaţi îndeajuns că au dragoste Şi
tragere de inimă. Patruzeci, şasezeci de zile pentru fiecare, sunt
destul. Negreşit, unii pot să stea şi mai mult. fără ca să-i poţi
cunoaşte; dar aceştia sunt, ori neserioşii, ori rău intenţionaţii, trimişi
anume de cineva. în cazul acesta, vor trebui lăsaţi de-o parte şi
căutaţi alţii, cu mai multă chemare sufletească.

Se trece la organizarea primei unităţi.

Până acum, poate unii se simţeau singuri, izolaţi slabi; de acum
încolo ei sunt o unitate , şi prin unitatea lor , sunt încadraţi în Mişcare.
Căci, Mişcarea Legionară nu are membri izolaţi, înscrişi individual,
are unităţi.

Şi când se vor vedea în această nouă situaţie de ansamblu,
înmănunchiaţi, inimi care pană acum bătuseră izolat, se vor simţi mai
tari.

într’o desăvârşită comuniune sufletească, împletindu-şi dorurile,
văd limpede ziua biruinţei.

Vor lupta împreună şi vor birui. Vor birui pe cei răi, pe toţi. Şi vor
cânta pe Căpitan şi Legiunea.

Pentru ziua cea mare, de luptă, se pregătesc. De aceea s’au
împreunat acum.

Mai întâi, însă, ei trebue să se cunoască bine. Să ştie precis pe
cine va avea X la stânga şi pe cine la dreapta. Să-şi cunoască bine
caracterul, unul, altuia. Puterea de rezistenţă. Trăinicia coeziunii
sufleteşti.

Sunt stări sufleteşti cari, altfel se manifestă când eşti singur, şi
altfel când eşti împreună cu alţii. Unii, când sunt izolaţi, luaţi în parte
par, şi sunt chiar, elemente de valoare. Au, însă, un defect: nu pot să
se încadreze. Şi, nu numai că nu pot contribui cu nimic, dar strică,
strică unitatea.

în felul acesta, privind problema, ei trebuie să se cunoască bine.
Conştienţi de marea luptă deschisă de Mişcarea Legionară, ei îşi
spun acum, în această perioadă de pregătire în mănunchiu, aşa cum
şi-au spus toţi legionarii la rândul lor, aşa cum însăşi iniţiatorii
Mişcării Legionare şi-au spus: „...întâi să ne cunoaştem şi să ne
îndreptăm păcatele noastre şi pe urmă vom vedea, dacă avem
dreptul de a ne ocupa şi de ale altora." lată cum povesteşte
Căpitanul în Carte:

„...dar până să ne ocupăm de defectele neamului, am început să
ne ocupam de propriile noastre păcate. Ţineam şedinţe ore întregi şi
fiecare spunea celuilalt, defectele pe care le-a observat, şi căutam să
facem sforţări pentru a ni le îndrepta. Era o problemă delicată,
deoarece aşa e făcut omul: nu-şi ascultă cu inimă uşoară critica
propriilor defecte. Fiecare crede, sau vrea să se arate, că e perfect.
Dar noi spuneam: întâi să ne cunoaştem şi să ne îndreptăm păcatele
noastre şi pe urmă vom vedea dacă avem dreptul sau nu, de a ne
ocupa şi de ale altora.”

Aici este adevărata prietenie. Vrându-ţi binele de o potrivă,
prietenul îţi spune şi cele bune şi cele rele ale tale. Şi nu încape
supărare. Ba, din potrivă.

Şi fierul roşu, bătut cu ciocanul pană ce-i sare sgura de rugină,
este pus iarăş la încălzit şi iarăş bătut pe nicovală, până ce va lua
forma voită de fierar. Apoi, călit în apă rece, va rămâne, aşa, cum a
^yrut fierarul, şi tare.

în sfârşit, odată cu realizarea noului punct de educaţie legionară:
a unităţii , mănunchiul de prieteni este prilej de încercare a puterii de
contribuţie directă.

Tot ce s’a strâns în „Casseta Legiunii” de către fiecare, în
decursul perioadei de încercare, şi tot ce se va mai strânge de acum
încolo în continuu, se va trimite celor cari luptă. Alături de toate ce¬
lelalte. unitatea nouă va fi încă o albină care să strângă mereu, să
strângă şi să trimită acolo, celor cari sufăr, ca şi ei să primească dela
alţii când le va veni rândul.

Visul lor, însă, este deocamdată să devină fraţi de cruce.

Atunci, li se va permite mai mult, vor avea steag, uniformă.
Atunci vor gusta, de asemeni din paharul virtuţilor legionare. Dar se
spune de către toţi care au trăit şi trăesc prin aceste virtuţi, că nu le
pot simţi mireasma, decât acei în ale căror suflete străluceşte
scânteia neprihanei, dragostei, înfrăţirii şi jertfei.

Prin noua şcoală a „mănunchiului de prieteni”, la aceasta.

CONDIŢIUNI PENTRU ÎNFIINŢAREA
MĂNUNCHIULUI DE PRIETENI.

în partea ultimă a capitolului precedent, s au văzut cari sunt
pregătirile pentru organizarea mănunchiului.

Cel puţin trei elemente, trecute fiecare, prin punctele a, b, c, cf, e, f.

Fiecare să fi stat cel puţin 40-60 zile în faza de încercare.

Fiecare să fie în continuarea punctului f (adică chiar dacă,
cumva, mai de mult, îndeplinise obligaţia de a pregăti şi el un nou
element, după aceea, când acel element a fost introdus la punctul f,
el continuă să-l supravegheze până la a treia spiţă, după care, va
căuta un altul , ş. a. m. d., cum vom vedea, tot timpul cât va sta în
mănunchiu).

Să se fi procurat „Cartea mănunchiului” şi să se fi scris cele ce
trebuesc citite în prima consfătuire. De asemeni, să se fi cumpărat
celelalte scripte şi dosare.

Să se fi anunţat Centrul, printr’o „scrisoare-raport”, odată cu
rapoartele celelalte reglementare, despre situaţia dela şcoala
respectivă.

Să se fi fixat de către şeful de grup: ziua, locul şi ora primei
consfătuiri, şi să fi fost anunţaţi viitorii membri, despre aceasta.

Li se atrage tuturor atenţiunea dintru început asupra celor două
mari griji de care vor trebui să fie stăpâniţi încă dela prima
consfătuire şi la toate celelalte consfătuiri sau şedinţe, la cari se vor
duce de acum şi până la sfârşitul vieţii lor. punctualitatea şi inima
bună.

Li se atrage, de asemeni, atenţiunea asupra şcoalei secretului,
pe care vor începe-o dela prima consfătuire - şi că vor fi cu toţii puşi
la încercare, dacă ştiu să tacă. (Numai aşa, pentru educaţia lor ei nu
vor trebui să spună nimănui cu cine s’au întâlnit în mănunchiu.)

Prima consfătuire.

Primul fior pentru cei veniţi atunci. Se ţine la ora şi locul indicat
(afară de cazul când, ca măsură de tactică, vor fi trebuit să schimbe
şi locul şi, poate şi ora). Participă numai şeful de grup, ajutorul
acestuia şi cei cari vor întemeia mănunchiul. Conduce şeful de grup.
Se face numai atât:

1. în picioare, o minută şi jumătate tăcere. Se gândesc la
Căpitan şi la toţi cari s’au jertfit şi luptă, şi la hotărîrea de a le urma.

2. Cu ceasul în faţă, când s'a terminat o minută şi jumătate şeful
de grup, citeşte prima pagină din „Cartea Mănunchiului".

3. Fixează numărul de ordine pentru fiecare.

4 Se numesc funcţiunile: şeful mănunchiului, secretarul,
cassierul. Fiecare îşi ia funcţiunea în primire, din această minută.

5. Minută Legiunii. Cassierul strânge prima cotizaţie cât şi 1/40 R
dela fiecare, după toate regulele indicate la punctul: funcţionarea
registrului „Cassa Mănunchiu".

6 învaţă salutul legionar, spunându-li-se când au voie să salute
şi când nu.

7. Şeful de grup semnează, de încheere, „Carnetul Meu” ţinut de
fiecare în faza de încercare şi dă indicaţii de modul cum va fi tinut de
acum înainte.

8. Se anunţă subiectul comunicării pe care o va susţine fiecare,
la rândul său, cu începere dela consfătuirea viitoare.

9. învaţă un cântec legionar.

10. Se fixează data consfătuirii viitoare, şi li se dau intructiuni
cum vor trebui să se poarte la şcoală de acum încolo, când se
cunosc: ^ de o solidaritate fără margini în interes legionar,
comunicându-şi totdeauna informaţiunile pe cari le au în legătură cu
Mişcarea şi cu mănunchiul lor. Vor fi, însă, cu foarte multă grije, ca
nu cumva însăşi mimica lor, să-i trădeze fată de profesori şi ceilalţi
colegi. Vor începe să facă, chiar, şcoală, în direcţia aceasta a
neexteriorizarii intenţiunilor lor faţă de toată lumea cealaltă cât şi a
întrebuinţam jocului de cuvinte, când sunt surprinşi într’o discuţie pe
care n ar trebui s o cunoască şi alţii. într’un îndemn comun, vor porni,
încă de-a doua zi la muncă de a ajunge să fie cotaţi de profesori
printre cei dintâi la şcoală. Descoperiţi sau nu la întrebările,
profesorilor, sub orice formă, dacă ştiu ceva despre Mişcarea
Legionară şi dacă sunt şi ei, nu vor răspunde nimic. Vor tăcea.

Cu aceste instrucţiuni date, se termină prima consfătuire
Mănunchiul este înfiinţat.

După înfiinţare.

De acum încolo, începe viaţa de mănunchiu.

Şeful de grup, va sta pe lângă ei/ o săptămână sau două până
ce mănunchiul va fi pus pe roate.

_ y a as,s ^ a l a consfătuirile lor (când nu poate, trimiţând pe ajutorul
sau), dar nu va conduce direct consfătuirea. Va da îndrumări -

înainte şi după consfătuire - şefului de mănunchiu atrăgându-i
atenţia asupra greşelilor făcute.

Primele trei comunicări lui, şefului de grup, îi vor fi prezentate
mai înainte de a fi susţinute; şeful de mănunchiu luând parte la
cercetarea lor, pentru a şti cum să procedeze, mai departe şi el, cu
cele ce vor urma, de acum încolo.

Marea grijă a şefului de grup va fi să pregătească, în această
vreme, cât mai bine pe şeful de mănunchiu, ştiind că toată buna
funcţionare a mănunchiului, pentru creiarea căruia s’a străduit atâta,
va depinde numai de felul cum va şti să lucreze şeful. Dacă nu se va
pricepe să lucreze, după ce şeful de grup îi va fi dat toate instrucţiile,
(însemnând că nu poate să fie, deocamdată şef, ci, doar simplu
membru), să-l înlocuiască printr’un altul, mai capabil.

Când se raportează de înfiinţare? Prima Fişă-Raport.

După a treia consfătuire, se înaintează Comandamentului F. D.
C. odată cu raportul primei luni ce urmează, înglobată în fişa-raport
lunară, regulamentară, şi situaţia noului mănunchiu format. Prin
urmare acum se întocmeşte prima fişe-raport lunară reglementară,
pentru unitatea nou înfiinţată.

în anexa la raportul respectiv, se descrie şi modul cum a decurs
înfiinţarea mănunchiului, toate sumele cari se trimit cu acest raport
din partea mănunchiului drept cotizaţie, cât şi 1/40 R (dela faza de
încercare şi dela înfiinţare până acum). De asemeni, se indică adresa
pentru ordinele ce, eventual, vor trebui să fie trimise noului
mănunchiu, direct, dela Centru, mai ales atunci când şcoala unde s’a
format mănunchiul este într un alt oraş decât capitala judeţului.

Prima fişe-raport a noului mănunchiu, se înaintează după
aceleaşi norme de legătură ierarhică. Şeful de mănunchiu, o trimite
şefului de grup, după ce mai întâiu a avut grije să-şi extragă toate da¬
tele în „Foaia de evidenţă a oscilaţiilor lunare ale mănunchiului”, din
„Cartea Mănunchiului” aşa după cum vom vedea mai departe. Şeful
de grup o înglobează, extrăgându-i datele în raportul lui de grup, şi,
aşa, ajunge la Centru, nu fişa-raport a şefului de mănunchiu, ci
aceea generală a grupului dimpreună cu anexa, căci fişa-raport a
şefului de mănunchiu se opreşte, ca şi celelalte dela restul unităţilor,
la şeful de grup. Vom vedea, numai în cari cazuri, fişa-raport lunară a
şefului de mănunchiu, ajunge direct la centru.

De acum încolo, mare, foarte mare grije, la păstrarea continuă a
legăturii cu Centrul şi cu grupul.

Este de-o importanţă covârşitoare pentru bunul mers al unităţii
constituite şi buna pregătire a tuturor elementelor din ea să se
înţeleagă de pe acum necesitatea unei cât mai continui şi mai re¬
gulate legături dintre unităţile răsfirate peste întreg cuprinsul tării şi
Comandamentul Central.

Vor veni, poate, lupte mai mari, în cari, prin forţa împrejurărilor,
vor trebui să intre toate categoriile de unităţi legionare. Suntem în plin
răsboi şi nu se ştie ce ne poate rezerva viitorul.

în raport se specifică, alături de numele şcolii la care sa înfiinţat
mănunchiul şi o literă din alfabet. în ordinea şcolilor la cari s’au for¬
mat mănunchiuri (a, b, c, etc.) Această literă va fi cunoscută fiecărui
membru din mănunchiu, care o va avea scrisă, de altfel în numărul
lui de ordine.

FUNCŢIONAREA MĂNUNCHIULUI

DESPRE MEMBRII MĂNUNCHIULUI

Elementele cari au luat parte la formarea mănunchiului cât şi
acelea cari vor mai veni pe urmă se numesc „ membrii mănunchiului'.
Ei între ei se numesc prieten?'. Şi vor trebui chiar să dovedească, nu
numai să spună, că sunt prieteni. împreună, primind paharul
bucuriilor şi durerilor, vor face şcoala marei prietenii.

Faţă de comandanţii lor. cât şi faţă de ceilalţi legionari, nu vor
spune ia prezentare: „Sunt prietenul X”, ci aşa: „Sunt prietenul X din
mănunchiul cutare".

Membrii din mănunchiu nu poartă uniforma legionară, însă
trebue să şi-o aibă.

Numărul de ordine.

Fiecăruia, din momentul intrării în mănunchiu, i se dă un număr
de ordine. Acest număr îl va avea, de acum încolo, până la
absolvirea Frăţiei de Cruce (sau la terminarea şcolii). Şi, nimănui,
niciodată nu i se va mai da acest număr.

Acest număr primit ia întâmplare, cum i-a venit rândul fiecăruia,
va fi norocul lui. Numărul lui, însă, nu este simplu număr de ordine,
Ex. 5. ci este mai mult, este cartea lui de vizită.

Un număr complect, pentru membrii din mănunchiu aşa se scrie:

s 29-111-937 ?
c. 78

Ce însemnează fiecare?

5 = numărul de ordine simplu, şi care, cum am văzut mai sus,
este intransmisibil.

29. III. 937 = data zilei când a intrat în mănunchiu.

c = numărul de ordine al şcolii din grupul F. D. C.

78 = numărul de ordine al grupului F. D. C. pe ţară.

2 = numărul de ordine simplu al celui care l-a pregătit, şi-l
garantează, pe el, în mănunchiu.

Acest număr ar putea să sufere, în cursul vremii, următoarele
modificări (complectări):

a. Când membrul respectiv se transferă la o altă şcoală, unde
este, să zicem, unitatea b. 30. în cazul acesta numărul său de ordine
se va scrie aşa:

s 29 - III - 937 9
(c. 78) b. 30

şi dacă apoi se schimbă iar, la o altă şcoală: a. 53. se va scrie
aşa: 5 29 - III - 937 2

(c. 78, b. 30) a. 53

Observăm că 5 şi 2 au rămas neschimbate, căci, deşi el va mai
găsi în unităţile unde merge, pe un altul, care să aibă aceleaşi
numere 5, 2, nu se vor putea confunda, ţinând seama de celelalte
detalii cari s’au adăugat numărului său. Dacă vrem să ne interesăm
despre garantul şi pregătitorul său, aşa cum este scris numărul
complect, sub toate formele, ştim că garantul poartă numărul simplu
2 şi face parte din prima unitate dela numărul fracţiei (c. 78).

b. între 5 şi garantul său 2, este continuă corespondenţă. Dacă
garantul a terminat şcoala, numărul său rămâne tot aşa.

Dar dacă garantul se transferă, el, la o altă şcoală şi, prin
urmare, la o altă unitate? în cazul acesta numărul se va modifica aşa,
presupunând că unitatea la care s’a transferat el, garantul ar fi b 7'

5 29.- III - 937 , /h7

c. 78

Acest număr de ordine, îl va avea scris undeva într’un colţ
discret al „Carnetului Meu”.

De câte ori i se va cere de către organele de control F. D. C. va fi
obligat să-l spună, aşa complet.

Funcţionarea mai departe a ,.Carnetului Meu.”

Fiecare membru va continua - de asemenea - cu „Carnetul
Meu” şi „Casseta Legiunii”.

Am văzut că în ziua constituirii mănunchiului de prieteni, şeful de
grup semnează pentru încheierea „Carnetului Meu” de către toţi cari
intră în mănunchiu. Se închee „Carnetul Meu”, pentru faza de în¬
cercare.

De acum încolo, însă, începe iarăş, dar cu încheeri lunare, adică,
la sfârşitul fiecărei luni, şeful de grup verifică la fiecare, felul cum a

tinut „Carnetul Meu”, şi-l semnează de încheere; urmând să
deschidă, imediat, un altul, pentru luna care începe.

în cadru! activităţii mănunchiului, „Carnetul Meu", se ţine după
aceleaşi prescripţiuni, din „faza de încercare”.

în ziua consfătuirii se va trece, odată, cu 1/40 R, şi cotizaţiile
plătite (căci de acum încolo, 1/40 R, se depune, la fiecare
consfătuire, casseriei mănunchiului, ca şi cotizaţiile).

Va mai scrie în carnet pe contrapagină lucrările pe cari le ţine el.
cât şi iniţiativele luate în cadrul activităţii de mănunchiu.

Primiri de noui membri.

Primirile de noui membri se fac exact după aceleaşi reguli ca şi
la fondarea mănunchiului. Cu îndeplinirea exactă a aceloraşi
condiţiuni.

Intrările se fac.de obicei la sfârşitul lunii, atunci când şeful de
grup vizitează unitatea. La consfătuirea solemnă de primire, a nouilor
membri asistă, prin urmare, şeful de grup.

în cadrul consfătuirii, care poate să fie şi una obişnuită, (dându-i-
se caracter de solemnitate, numai acelei părţi din timp, necesară,
îndeplinirii formalităţii de primire), se procedează de către şeful de
grup la executarea celor 10 puncte (ca şi la înfiinţare).

în timpul acesta de solemnitate, toată lumea stă în picioare
privind cu încredere şi prietenie pe cei noui, care vin.

După îndeplinirea celor 10 puncte, solemnitatea ia sfârşit,
continuându-se consfătuirea obişnuită. Având în vedere sistemul de
recrutare, că fiecare membru din mănunchiu este obligat , după ce a
condus pe vechiul prieten recrutat de el, pană la a treia spiţă, să
recruteze un altul, şi apoi un altul, având în vedere, de asemenea,
faptul că, pe cel recrutat şi pregătit de el, îl controlează în
îndeplinirea cu sfinţenie a punctului f, însemnează că la sfârşitul
fiecărei luni se vor face intrări de noui membri în mănunchiu.

Foaia de evidenţă a oscilaţiilor lunare, întocmită identic cu aceea
din „Cartea Mănunchiului”, pentru fiecare unitate în parte, de către
şeful de grup, şi de către Comandamentul Central, va indica nota de
înţelegere a acestui fel de a lucra, de către fiecare şef de mănunchiu.

FUNCŢIUNILE M. D. P.

Funcţiunile, pe care trebue să le îndeplinească „Mănunchiul de
Prieteni” în cadrul Mişcării Legionare, sunt două:

- recrutare continuă de noui elemente,

- autoeducaţie.

Pentru îndeplinirea acestor funcţiune mănunchiul - ca unitate -
acţionează prin toţi membrii săi.

în activitatea generală a unităţii, fiecărui membru i se dă o
atribuţie specială sau mai multe. Fiecărui membru / se precizează
dela intrare, cât şi mai târziu, funcţiunea lui, misiunea lui. Pentru
desăvârşita executare a misiunii, membrul - oricare ar fi — răspunde
Şi fiecare membru din mănunchiu, prin funcţiunile pe care le
îndeplineşte, prin rostul său, se confundă cu însuşi mănunchiul, cu
unitatea, în al cărei angrenaj stă. Şi membrii în parte, ca şi unitatea în
general, au să îndeplinească cele două mari funcţiuni: recrutări şi
autoeducaţie. Am văzut cum fiecare membru are datoria, de a face
continui recrutări. Felul, cum trebuie să-şi îndeplinească această
funcţiune, s a fixat în capitolul „Faza de încercare”. în mănunchiu se
continuă exact după aceleaşi indicaţiuni. Cu mare grijă. Aceiaşi mare
grijă pe care misionarul creştin o depune continuu, întru descoperirea
adevărurilor lui Hristos, tuturor. Lucrează cu aceeaşi, dragoste cu

Până la sfârşitul perioadei lui, de educaţie în mănunchiu până la
vestirea bucuriei lui, celei mari de până atunci, de a fi fost qăsit
vrednic sa depună legământ de „Frate de Cruce", până în această zi
fiecare membru din mănunchiu va fi trebuit să găsească două noul
elemente, pe cari - după sistemul recrutării - să le fi condus până la
a treia spiţă. Aceasta este una din funcţiunile pe cari trebuie să le
îndeplinească fiecare^ membru. De buna îndeplinire a acestei
uncţiuni depinde însăşi existenţa lui ca membru în mănunchiu
Mănunchiul trăieşte prin membrii săi. Dacă membrii nu mai lucrează,
mănunchiul moare, moare prin însuşi faptul morţii organelor din cari
se compune. Căci organul care nu mai lucrează, este un organ mort
ca uscaturile dintr'un copac Vrei să aperi copacul dela moarte. îi tai
uscaturile pentruca în locul lor să crească alte mlădiţe verzi

Cealaltă funcţiune, a educaţiei, se îndeplineşte de fiecare
membru, in chip mecanic, prin însuşi faptul desăvârşire! celei dintâi
recrutarea. Acţionând, fiecare membru din mănunchiu îşi face de-o
potriva şi educaţia lui şi a celor pe cari îi recrutează. Fiecare se
stradueşte ca, mai întâi să-şi însuşească el ceeace pretinde dela
elementele care le recrutează. L-ar putea, oare răbda inima altfel?
Nu ar fi, câtuşi de puţin, pe linia legionară; ori, pentru ce se
pregăteşte el, nu pentru viaţa legionară?

Precum funcţiunile unui arbore sunt îndeplinite prin ramurile sale,
aşa cele două funcţiuni esenţiale ale mănunchiului de prieteni, se
îndeplinesc, prin distribuire către toţi membrii săi. Toţi aceşti membri,
însă, lucrează unitar.

în vederea unităţii de acţiune, mănunchiul de prieteni are un şef
al său, care secondat de ajutoare, îndeplineşte, pe lângă funcţiunile
generale fiecărui membru încă şi alte funcţiuni.

Membrii mănunchiului de prieteni stau strâns lipiţi împrejurul
şefului lor, aşa după cum stau ramurile împrejurul tulpinei. Prin şeful
respectiv, mănunchiul se angrenează în Mişcarea Legionară, prin
care şi pentru care trăieşte , comunicând cu aceasta prin ierarhiile
stabilite şi lucrând în conformitate cu legile şi nevoile ei.

DESPRE ŞEFUL MĂNUNCHIULUI.

încă dela prima consfătuire, dela aceea a constituirii
mănunchiului, şeful de grup desemnează pe unui dintre cei mai
destoinici membri, ca şef al mănunchiului.

Criteriul după care se conduce şeful de grup în desemnarea unui
şef de mănunchiu, nu este nici acel al ordinei intrării în mănunchiu,
nici al clasei din şcoala, ci alege pe acela a cărui ramură de
mănunchiu este mai mare. Acela, prin urmare, care se va fi străduit
să recruteze şi să pregătească mai multe elemente pentru
mănunchiu, pornind şi conducându-se după normele indicate la cap.
recrutărilor. Obişnuit, se formează numai un singur mănunchiu pe
şcoală. Oricum, chiar dacă numărul de membri recrutaţi este prea
mare, mănunchiul rămâne tot unul singur pe şcoală, urmând ca
pentru consfătuiri să se împartă mănunchiul în atâtea părţi, cate
diviziuni de câte 12 ar fi în mănunchiu. Ex. : sunt 24, mănunchiul se
împarte, pentru ţinerea consfătuirilor în două. Dar, numai pentru
ţinerea consfătuirilor - şi eventual - pentru exerciţiile de marş pe
grupe. Pentru toate celelalte: legătura, casă, bibliotecă, etc., după
cum vom vedea, mănunchiul rămâne unul singur pe întreaga şcoală.
Criteriul, acum, după care se va împărţi mănunchiul pentru ţinerea
consfătuirilor, va fi 'pe ramuri (nu pe clase). Am văzut cum se
formează ramurile în cursul recrutării membrilor. Pornind cu unul,
apoi acela cu altul, ş. a. m. d.

Pentru fiecare subdiviziune de mănunchiu, va fi un şef (baza
ramurei respective). Peste toţi aceştia va fi un alt şef, care este
propriu zis şeful mănunchiului pe şcoală.

Acest şef va fi - după cum am văzut mai sus - acela, a cărui
ramură din mănunchiu va fi mai mare, se va întinde mai mult. Căci.
tulpina unui arbore este aceea dintre ramuri, care creşte mai groasă
decât toate celelalte; mai mult, aceea din care cresc toate celelalte.

Şi, ca să fim pe deplin înţeleşi, conducerea mănunchiului va
trebui să o aibă acela dintre membrii, care se va fi dovedit. în
decursul vieţii mănunchiului că are cea mai mare putere lăuntrică de
atracţie Aceasta este norma după care se numeşte un şef de
mănunchiu.

GRIJILE DE CĂPETENIE ALE UNUI ŞEF DE MĂNUNCHIU

Odată numit, care sunt cele mai de seamă preocupări ale unui
şef de mănunchiu? (A se vedea şi partea generală din capitolul
„Despre şeful de grup”).

Trei sunt grijile de căpetenie ale unui şef de mănunchiu:

I Buna funcţionare a mănunchiului,

II. îndrumarea către viaţa legionară,

III. Unitatea.

/. Buna funcţionare a mănunchiului.

Un măpunchiu de prieteni funcţionează bine atunci:

a. când funcţionează regulat ,

b. când păstrează legătura cu Comandamentul,

c. când asigură continuitatea,

a. Funcţionare regulat.

DESPRE CONSFĂTUIRI

Mănunchiul de prieteni lucrează, manifestându-se ca unitate, în
cadrul reuniunilor sale intime săptămânale denumite „consfătuiri”.

Se zice că^ mănunchiul funcţionează regulat, când şirul
consfătuirilor săptămânale nu se întrerupe, decât în cazul vacanţelor,
sau din motive extraordinare, cu aprobarea expresă şi anticipată a
Comandamentului. Vom vorbi despre aceste cazuri în capitolul
tratând despre „Şedinţele Frăţiei.”

„ ^ rin „ urmare , unitatea se manifestă în cadrul consfătuirilor
saptamanale. Dar nimic nu împiedică ţinerea consfătuirilor, chiar mai
mult decât una pe săptămână. Şi vom vedea că sunt cazuri - poate
tot extraordinar - când trebue să se ţină mai multe pe săptămână.
Un lucru, însă, când zicem manifestarea unităţii în cadrul
consfătuirilor, nu ne gândim la excluderea unităţii dincolo de aceste
consfătuiri. Unitatea rămâne în permanenţă, una, şi când sunt la

şcoală, cu alţii, şi când sunt plecaţi acasă. O forţă nevăzută de
nimeni, dar simţită de ei toţi îi apropie şi-i ţine, oricât de departe ar fi,
uniţi unii de alţii. Mai mult, individual, oriunde s’ar găsi şi în orice
moment, fiecare dintre ei nu lucrează decât numai şi numai pentru
întărirea acestei unităţi.

în consfătuiri se reunesc pentru ca să întărească unitatea,
materializând-o. în afară de consfătuiri „ unitatea ” există sub forma
ideală sufletească. Aici, unitatea se poate manifesta în formă
materială, ca entitate. Apoi, în consfătuire, sunt ei. între ei. Cele ce.
în afară de consfătuiri, îşi spunea din ochi, sau la ureche, acum îşi
spun tare.

Legaţi în marea prietenie a lor, se consfătuiesc asupra celor
făcute, şi asupra celor ce mai trebuiesc de făcut, pentruca fiecare să
corespundă celei mai desăvârşite pregătiri pentru ziua legământului
de „ Frate de Cruce". Gândindu-ne la rostul mănunchiului de prieteni
în vederea acestei pregătiri, la rostul acela definit mai înainte, ca
purgator al sufletului, am putea să asemuim rostul unei consfătuiri cu
acela al unei băi comune, lată un grup de copii sau o echipă de sport
intrată la baie. Isbucnind de bucuria binefacerilor băii, se spală cu
hărnicie, unul câte unul, atâta cât pot. La un moment dat, fără niciun
fel de rugăminte, fără niciun fel de ordin al cuiva, ci numai dintr’un
sentiment comun de necesitate, îi vezi spălându-şi, unii altora,
spatele. Şi se observă în ei, atâta dragoste, atâta grijă de curăţire
reciprocă, încât, dacă unuia i se pare că n’a fost curăţat în deajuns
de către prietenul său, atunci când îi vine rândul să cureţe el pe
prietenul său, îl freacă, îl spală, cu atâta suflet încât, parcă i-ar
spune: „aşa trebuia să mă cureţi şi tu pe mine,”

Consfătuirea este baia comună a sufletelor celor din mănunchiu.
Prima caracteristică, de care trebuie să se ţină seamă la
stabilirea unui program de consfătuire

O a doua caracterizare este aceea că, în consfătuiri, se ia
cunoştinţă de primele noţiuni legionare.

lată punctele de program ale unei consfătuiri:

I. Rugăciunea legionară.

II. Minuta Legiunii.

III. Instrucţie.

IV. Exerciţii de coruri legionare.

V. Comunicarea unui prieten. Completări. Informaţii
legionare.

VI O pagină din Cartea Căpitanului. Meditaţie.

VII. Raportul.

VIII. Momentul prieteniei.

IX. Minuta hotărîrilor.

X. închiderea, cu cântec.

INDICAŢIUNI asupra felului cum se PREGĂTESC SI SF
EXECUTĂ PUNCTELE DIN PROGRAMUL CONSTITUIRII

. Pro 9 ram ul unei consfătuiri este stabilit de către cpfi.i
mănunchiului. El. şeful mănunchiului este acela care are qrijă să se
îndeplinească toate punctele. El conduce toată consfătuirea
Uela început, se anunţa programul consfătuirii

I. Rugăciunea legionară: se citeşte din Noul Testament câteva

f “ Capi ' 01 ' la care 5 a deschis S» cântăT câX

„Tatal Nostru sau „Cu noi este Dumnezeu”

II. Minute Legiunii. Cu ceasul în mână. când s'a ajuns la minuta

| L pn' Un "”| f 'î Xa 3 m pr ° 9ram ' § eful mănunchiului anunţă tare Minuta
Legiuni, ! In acest moment - prin flanc câte unul - în ordinea sosiriMa

într'o 3 m rec , prm fa - a ? efului de mănunchiu cu „Carnetul Meu”

LânunS ,?i îf dnn' 40 L Ş ' C ° fea < ia “^nală X

rĂntrn m d este sa P tam âna înaintării rapoartelor la

Centru, se depun ş, C (2 lei de fiecare), contribuţia lunară nentm

cassiS *T'Z, T °‘ 3C6St timp ’ se înre 9 brează banii de către
~ fi . Şl ,?f mtocmeşte - pe formular liniat gata - fisa-raoort
saptamanala . Această operaţie decurge cu cea mai mare

repeziciune, dar şi cu religiozitate.

a( ,J' ecare dintre membrii mănunchiului, trebuie să pătrundă rostul
acestui minut dăruit Legiunii. Simbolul jertfei continui c?
punctualitatea îndeplinirii acestei jertfe. Să ştii să faci jertfa
încontinuu - zi de zi şi la ceasul când este nevoie Punctul acesta din
program are rostul să deştepte atent,a fiecăruia asupra !alo »
momentului când trebuie făcută jertfa. Cum se fac înreaistrările Hp
bani vom vedea la „Registrul Cassa mănunchiului"

ni. Instrucţie. Se fac primele exerciţii de instrucţie legionară

chiarîntr^cameră CaPi,0lU ' '"* e * da 10 "S Z

IV. Exerciţii de coruri legionare. Se vor învăţa pe rând unul câta

c^ect sl^ctTalnce?" ^ Pentm 3 56 Învă î a cât mai

cânta^^^S^S ^ mmem ' ^ CâmP 56 P ° ate

V. Comunicarea unui prieten. Complectau. Informaţii Legionare.

Din ceasul mărturisirii pe faţă a credinţelor legionare, vei avea de
înfruntat serii întregi de lovituri. Colegii, cari până mai eri îţi erau „pri¬
eteni”, pentrucă te complăceai, poate, în aceeaşi atmosferă viciată şi
lipsită de adierea idealurilor mai presus decât viaţa meschinăriilor,
toţi aceştia vor face front cu duşmanii de totdeauna ai neamului, şi te
vor lovi. Dar tu trebuie să rezişti până la capăt. Să fii tare. Numai aşa
vei izbândi să devii legionar. Şi toată rezistenţa ta nu se reazime
decât în tăria credinţei tale. De aceea, încă de pe acum, şi până la
sfârşitul vieţii în aceasta trebuie să te întăreşti. Cine ţi-a sădit pentru
prima dată sâmburele credinţei legionare, ţi-a povestit, pe cât timpul
şi puterea l-a ajutat, câte ceva din vrerile Căpitanului şi ale
legionarilor. Şi ţi-a povestit, poate, că vrerile acestea sunt isvorîte din
străfundurile istoriei neamului nostru, sunt fructul conştiinţei istoriei,
de peste veacuri, a neamului românesc. Vei fi auzit sau vei auzi,
deasemeni, că „Mişcarea Legionară este înfiptă cu rădăcinile până în
inima pământului nostru românesc, iar cu creştetul se înalţă sus, sus
de tot, către sferele prin care plutesc spiritele nevăzute ale celor cari
s’au jertfit, în decursul miilor de ani, pentru apărarea pământului
acesta”. Toate aceste povestiri te-au făcut să crezi \n lupta legionară.
Şi crezi. Dar credinţa ta legionară nu trebuie să fie nici trecătoare,
nici mlădioasă. Trebuie să fie tare, tare ca granitul. Să reziste
valurilor de lovituri. întărirea credinţei legionare se va face prin
amplificarea până la maximum a motivelor din care a isvorît.

Cum s’a răsădit în inima ta? Auzind povestirea unor crâmpee din
vrerile legionare. Aceste crâmpee răsleţe, infim de mici, au avut,
totuşi, darul să-ţi răsădească, sâmburele credinţei. Să cercetezi, dar,
mai departe, întru întărirea credinţei tale, să scormoneşti şi să afli cât
mai mult din adevărurile legionare. Cercetează mai întâi temeliile
Mişcării Legionare, pământul din care a răsărit cu toată istoria lui, cu
toate luptele lui. După aceea, treci mai departe la vrerile Mişcării şi la
faptele celor cari o ţin pe umeri. Cunoscând mult, cât mai mult din
toate acestea, credinţa ta legionară va deveni într’adevăr stâncă de
neînvins, şi toate loviturile primite pentru această credinţă vor fi
simple înţepături de furnici.

Ceva despre „Comunicări".

în cadrul consfătuirilor, membrii mănunchiului de prieteni vor
face, după un ciclu mai dinainte stabilit, comunicări, asupra unor
anumite probleme care interesează pregătirea lor, probleme pe cari

ei le-au studiat, fiecare în parte, una câte una, urmând ca prin
comunicările făcute în consfătuiri, să le poată cunoaşte cu toţii.

Care este ordinea ciclică a acestor probleme, şi cum vor decurge
comunicările? Şeful de grup fixează, încă dela înfiinţarea
mănunchiului, problemele ce vor forma subiectul comunicărilor la
consfătuiri. Ordinea acestor probleme este următoarea:

Istoria trecutului nostru, din cele mai vechi timpuri, cu cercetări
asupra perioadei Tracilor (Istoria, N.lorga. „Getica", V. Pârvan, ş. a.).
Caracterul poporului Trac, răsboaiele lui, întinderea. Deasemeni,
comunicări asupra concepţiei despre viaţă a Dacilor. Naşterea
poporului român. Perioade de strălucire, perioade de umilinţă.
Comunicări, în special, asupra perioadei de strălucire 1300-1500.
Apoi, revoluţiile naţionale, motivul şi rezultatele lor. (A se citi şi cărţile:
„Pandurul şi „Haiducul de Bucura Dumbravă). Cât şi comunicări
asupra vieţii haiduceşti dela noi. Românii de peste graniţi.

- Invazia jidovească, („Poporaţia" şi „Naţionalitatea în Artă” A. C.
Cuza).

- Perioada politicianistă, de decadenţă.

- Istoria faptelor legionare (studiul Cărţii Căpitanului).

Fiecare nou membru, va trebui să cunoască bine aceste
probleme, studiindu-le în timpul vieţii de mănunchiu, căci mai târziu,
ca frate de cruce, vor urma altele, în special de cunoaştere a virtuţilor
legionare, cu aplicări.

Dacă ciclul s’a început de acum, şi unul intră mai târziu în
mănunchiu, acesta va trebui ca, în săptămâna curentă, pe lângă
comunicarea din consfătuirea respectivă, să cerceteze încă una din
comunicările făcute mai dinainte, în ordinea stabilită, şi pe care el n’a
auzit-o.

Care este procedeul unei comunicări?

Subiectele se pot fixa deodată sau cu timpul, şi în aşa fel, încât
la fiecare consfătuire să fie câte o comunicare, în ordinea ciclului
stabilit mai sus.

lonescu trebuie să facă o comunicare. Subiectul comunicării şi-l
poate alege singur, însă trebuie să anunţe pe şeful mănunchiului, la
o consfătuire ce are loc cu cel puţin o săptămână înaintea aceleia în
care vrea el să susţină comunicarea, şi când şeful mănunchiului va
mai fixa încă pe cineva, care să studieze aceeaşi problemă pentru a
face complectările necesare, în ziua comunicării.

După ce s’a fixat subiectul, urmează, fireşte, pregătirea
comunicării.

Cu trei zile înaintea consfătuirii, respectivul se prezintă cu
comunicarea scrisă la şeful mănunchiului (am văzut că primele trei
comunicări dela înfiinţarea mănunchiului se prezintă şefului de grup.
care le cercetează în prezenţa şefului de mănunchiu). O citeşte
şefului de mănunchiu. care avizează pentru ţinerea, sau nu, a ei.

Şeful de mănunchiu are datoria să coordoneze activitatea
mănunchiului. în aşa fel. încât, tot ce se face, să nu fie de prisos, ci
util pregătirii lor. Trebue să fie cu grijă, prin urmare, ca toate aceste
lucrări să aibă într'adevăr caracter de comunicări.

Cari sunt condiţiile pe care va trebui să le întrunească o astfel de
comunicare?

- Să fie scurtă (cel mult 20 minute),

- Să aibă miez (nu vorbărie),

- Să fie interesantă, atrăgătoare, să placă auditorului. Adică
forma sub care este făcută comunicarea să nu plictisească, ci să
aibă darul de a ţine pe toţi cât mai atenţi.

- Să aibă suflet, să fie comunicare în adevăratul sens al
cuvântului.

- Să nu fie încărcată cu neologisme (a se căuta cuvintele cele
mai româneşti în exprimare.)

- Să fie concludentă.

- Părţile cari nu întrunesc aceste condiţiuni se taie şi se
modifică, iar dacă. în întregime, nu corespunde cerinţelor unei
comunicări, lucrarea toată se distruge. Cum? Ştiind că nimic nu
trebuie să se facă de prisos, ci numai şi numai în vederea pregătirei
membrilor din mănunchiu, în cazul de faţă, distrugerea lucrărilor,
necorespunzătoare în întregime, sau numai a pasagiilor ce nu cores¬
pund unei comunicări, se face de către cel care a făcut lucrarea. Ca
să se ştie pentru educaţia lui, că singur a înţeles greşeala pe care a
făcut-o, o recunoaşte şi o repară. Aceasta se face pe loc, în faţa
şefului de mănunchiu, şi, desigur, fără supărare.

Dacă lucrarea în întregime n’a fost bună, va face alta, pentru o
altă dată, urmând ca la consfătuirea ce urmează, să se citească
dintr’o carte, ceva, în aceste 20 minute, anunţând însuşi cel care
făcuse lucrarea, că nu i-a fost găsită bună, şi de ce.

După ce comunicarea a căpătat forma definitivă, în ziua aceea,
sau a doua zi, va trebui predată prietenului care urmează să facă în
consfătuire complectarea necesară, şi care a studiat, de asemeni,
problema. Complectarea trebuie să fie tot aşa, scrisă, şi să nu dureze
mai mult decât 5 minute.

în timpul consfătuirii, când s’a ajuns la punctul V. respectivul
începe să-şi ţină comunicarea. în tot acest timp, el va trebui să simtă
cele ce comunică, să trăiască, să aibă conştiinţa clară a serviciului pe
care-l oficiază în acest moment, pentru el şi pentru toţi prietenii din
mănunchiu. între el şi cei cari îl ascultă să fie adevărată comuniune
sufletească.

După el urmează prietenul cu „complectarea" la comunicare
apoi. acei care mai au de spus câte ceva şi şeful mănunchiului. însă,
scurt. Comunicarea şi cu toate complectările ei, nu trebuie să dureze
mai mult de o jumătate de oră.

Toţi ceilalţi ascultă, luându-şi note. Nu se face critică, nici nu se
aplaudă. Se ascultă hotărârea şefului de mănunchiu, în legătură cu
comunicarea.

După ce comunicările au fost făcute, se dau în păstrarea
bibliotecarului, dimpreună cu „anexa pentru complectare”. Şi se
păstrează bine, de către bibliotecar, pentru a nu cădea în mâna
nimănui. Nu e râu să fie bătute chiar la maşină, dacă se poate. Dacă
nu, ca măsură preventivă, nu vor fi scrise, de mâna membrilor de
mănunchiu, ci copiate de către altcineva şi aşa, se păstrează pentru
a nu se găsi nimic scris de către membrii mănunchiului, în caz de
cercetări. Nici nu iscălesc. Din „Cartea Mănunchiului” („foaia de
evidenţă a oscilaţiilor săptămânale") se poate şti cine le-a făcut.

După comunicare, tot la punctul V. Urmează citirea ordinelor
primite şi informaţii legionare. Ce au mai citit prin ziare, ce au mai
auzit fiecare. Şeful de mănunchiu îi întreabă pe toţi, şi spune şi el ce
are de spus. Mai înainte, însă, de a începe informaţiile, mai cântă.

•

Punctul VI. O pagină din Cartea Căpitanului.

Se citeşte o pagină sau două din Cartea Căpitanului, după care
un moment de meditaţie asupra celor citite.

Punctul VII. Raportul.

Urmează, raportul fiecăruia, asupra situaţiei arborelui recrutării.
La ce punct de pregătire s’a ajuns cu cel recrutat. Cei care nu au
înţeles procedeul de recrutări cer lămuriri şefului de mănunchiu. Şeful
de mănunchiu face la urmă observaţiunile necesare în legătură cu
recrutarea (după ce a raportat şi el, unităţii, situaţia, celui pregătit de
el), urmând ca în anexă, la raportul săptămânal şefului de grup, să
arate felul cum a lucrat fiecare în această direcţie, săptămâna

respectivă. Şeful de grup va cita, la sfârşitul lunei, pe cei cari au lu¬
crat mai bine. Cei care nu înţeleg să lucreze după o a treia
avertizare, vor fi eliminaţi.

Punctul VIII. Momentul prieteniei.

Zece minute pentru educaţia marei prietenii. Un moment de largă
sinceritate. Fiecare îşi spovedeşte păcatul de care vrea să se
vindece şi cere sfatul prietenilor săi. Roagă pe prieteni să-i spună,
defectele pe cari ei le-au observat. Şi toţi vor trebui să şi le spună
fără supărare, ba dimpotrivă. Acum este momentul unei băi comune
sufleteşti Să iasă de aici. curăţaţi. Şcoala prieteniei adevărate. Va fi
vreunul care să se supere? Să se creadă „Uşe de biserică?”

Se discută şi situaţiile şcolare ale fiecăruia, luându-se măsuri de
îndreptare pentru cei slabi. De asemeni, şi situaţiile lor materiale. Să
se facă o strânsă apropiere între cei mai înstăriţi şi cei lipsiţi de
pâinea zilnică.

Punctul IX. Minuta hotărîrilor. în această minută, la sfârşitul
consfătuirii, se iau hotărîrile. în legătură cu programul consfătuirii, în
legătură cu iniţiativele şi propunerile membrilor. Nici o consfătuire,
fără hotărîri: „Ce am făcut..., ce mai avem de făcut?” Hotărîri de
executat în decursul săptămânii viitoare sau într’o perioadă mai mare
după caz. Fiecare va trebui să vină cu o propunere Se verifică şi
„Carnetul Meu” referitor la propunerile ce şi le-a scris fiecare în cele
20 minute zilnice.

Cine nu propune nimic, nu a gândit şi cine nu gândeşte, nu poate
corespunde pregătirei legionare, în a deveni creator.

Punctul X. închiderea consfătuirii. Un cântec.

Aceasta este atmosfera şi programul după care trebuie să
decurgă o consfătuire. La sfârşit se complectează în „Cartea
Mănunchiului" foile de control individual şi se întocmeşte fişa-raport
săptămânală, care va trebui să parvină şefului de grup, după regulele
ce le vom discuta mai la vale, vorbind în special, despre legătură.

S-a spus că funcţionarea regulată a mănunchiului ne-o indică
funcţionarea regulată a consfătuirilor.

Absenţe la consfătuiri. Pedepse. Comisia de judecată

Am arătat modul în care trebuie să se ţină consfătuirile şi tirrtpul
în care se ţin, precizând obligativitatea consfătuirilor săptămânale
(afară de anumite excepţii).

Prin urmare, ca să funcţioneze regulat mănunchiul trebuie mai
întâi să ţină consfătuirile regulat. Regula legionară prevede ca

deobiceiu, consfătuirile (şedinţele cuiburilor) să se ţină Sâmbăta
seais. Aceasta însă, pentru legionari, cari nu sunt îngrădiţi ca cei
mici, ca elevii. Prin urmare, consfătuirea nu este nevoie să se ţină
neapărat Sâmbăta seara, ci se ţine atunci când vor putea. într'o oră
din săptămână, când toţi vor avea posibilitatea să participe. Evident
că chiar toţi, toţi se poate întâmpla să nu fie posibil ca să participe
totdeauna Adică să nu aibă, întotdeauna, chiar aceleaşi ore libere cu
toţii. Vor căuta, însă, ca să aleagă timpul cel mai convenabil probabil
pentru toţi.

Atunci. în ora consfătuirii, se va vedea: cine a putut veni şi cine
nu a putut veni şi de ce nu a putut veni.

Motiv de lipsă la consfătuire nu ar putea fi decât atunci când, din
forţă majoră, X sau Y nu a putut lua parte.

în urma raportării motivelor (serioase sau neserioase) de lipsă la
consfătuire. Şeful de grup va vedea dacă era cazul sau nu să se
lipsească. Nu e greu de altfel, să se cunoască acei cari nu umblă
decât să încurce lucrurile. Ce vreţi mai multă lipsă de seriozitate? Mai
frumos din partea lor, să spună: „Nu mai pot”, decât să spună „Pot”,
pentru ca odată să vină, odată să nu vină, şi să împiedice şi pe cei
care au tragere de inimă.

Şeful de mănunchiu va putea, de altfel, să-şi cureţe unitatea de
acest soi de elemente. Patru absenţe nemotivate, consecutive,
însemnează eliminare automată. Două absenţe nemotivate,
intermitente (o dată sau de două ori vine; o dată nu vine ş. a. m. d ),
însemnează primul avertisment; la a treia absenţă nemotivată,
însemnează al doilea avertisment; iar la a patra absentă nemotivată,
într-un trimestru eliminarea automată.

Pentru prima lună din perioada mănunchiului, sunt absenţe
motivabile şi acelea făcute numai aşa din lipsă de înţelegere a
rostului consfătuirilor, sau dintr’o ispită oarecare (l-a invitat cineva,
tocmai atunci la cinematograf), cu condiţia recunoaşterii din partea lui
a greşelii. Dela a doua lună înainte, însă, asemenea motivări nu se
mai pot admite. Pentru aceasta, chiar, numărătoarea absentelor
nemotivate se va începe dela a doua lună. Şeful de mănunchiu, însă,
va trebui să caute şi să întâlnească pe acei care lipsesc, de asemeni
şi §eful de grup, şi să le atragă atenţiunea asupra răului pe care şi-l
fac singuri, Să-i facă să înţeleagă cum că noi nu vrem înlăturarea lor,
ba dimpotrivă, vrem îndreptarea lor că, doară, doară vor înţelege.

Dacă, după toate acestea, vor continua totuşi să încurce,
trebuiesc eliminaţi. Şi sunt destui care ar putea să lucreze, însă oare
nu ne-au găsit încă pe noi, nici noi pe ei.

în locul celor eliminaţi, să se caute. dar. mai departe, alţii.

Se pot acorda şi concedii, dela 2-3 sau chiar mai multe
consfătuiri, acelora dintre membrii, care la un moment dat, se simt,
cred ei, slăbiţi sufleteşte, sau trebuie să mascheze o situaţie
oarecare faţă de cei de acasă, dacă nu le dau voie. sau chiar pentru
alte cazuri judecate ca atare de către şeful de grup. Toate concediile
nu le acordă decât şeful de grup.

Cei cari lipsesc motivat, cât şi cei care au concediu, sunt
consideraţi, în ceeace priveşte jertfa lor individuală, încă prezenţi.
Adică ar putea să trimită 1/40 R şi cotizaţiile care trebuie să le verse
la consfătuire, prin altcineva. Li se dă acest drept. Celor care sunt
eliminaţi, însă, nu.

în ceeace priveşte, însă, curgerea stagiului până la depunerea
legământului, atât absenţele motivate, absenţele nemotivate, cât şi
absenţele făcute prin obţinerea de concedii, se scad. Prin urmare,
vom vedea, că fiecare trebuie să aibă un număr de minimum 13
consfătuiri, la care să fi participat efectiv.

Pentru celelalte feluri de abateri: întârzieri la consfătuiri,
neţinerea la zi a „Carnetului Meu”, apoi: călcarea cuvântului dat faţă
de prietenii din mănunchiu şi faţă de comandanţi, continuarea (după
ce a promis că se lasă) pe mai departe a unor anumite păcate, etc.
Toate aceste abateri dela legile „mănunchiului de prieteni” se vor
pedepsi, după caz, de către şeful de mănunchiu, iar pentru cele mai
grave, constituindu-se chiar o comisie de judecată, formată din trei.
şeful mănunchiului, garantul şi un alt prieten ieşit la sorţi djntre cei
prezenţi în ziua consfătuirii, când se hotărăşte judecarea. în cazul
acesta, comisia de judecată constată vina şi întocmeşte un raport
către şeful de grup.

Procedeul comisiei de judecată

Mai înainte ca să se fi întrunit comisia pentru a hotărî, şeful
unităţii aduce la cunoştinţa membrilor comisiei culpa de care s’a făcut
vinovat respectivul; apoi anunţă întrunirea comisiei pentru ziua...
Până atunci, fiecare membru din comisie trebuie să se informeze
precis asupra vinovăţiei acuzatului.

Pentru ziua hotărîtă, este chemat şi acuzatul. Dacă nu vine este
judecat în lipsă, cu circumstanţe agravante, când lipseşte nemotivat.

Comisia nu pedepseşte: constată şi întocmeşte procesul verbal

n^nt COne f eaZ ! J d * eC,araţia acuzatuiui cât Şi alte declaraţii, eventuale
pentru a fi predate şefului de grup cu raport.

„„ f® ful grup : pe baza raportului înaintat, hotărăşte dacă este
cazul de pedeapsă, ori nu.

. Pedea Psa poate să varieze: întâia dojenire, a doua dojenire
in aiu avertisment, al doilea şi al treilea avertisment, eliminare dela
'• consfătuiri, eliminare definitivă.

In ceeace priveşte garantul, pedeapsa se răsfrânge şi asupra lui

irantuf f' d “ pa , cum Q hotăr fŞ te Şeful de grup. Principiul acesta estei
garantul răspunde. Şi, el trebuie să aibă conştiinţa acestei
răspunderi. (A se vedea şi capitolul special: despre pedepse.)

când’seTn^iill»? p [ ieteni ” func ' l0ne ază regulat, nu numai atunci
nfn ^ ' consfătuirile in chip regulat, ci şi atunci când elementele

|Qr manunchiu participa efectiv şi în mod regulat la activitatea unităţii

b. Păstrarea legăturii (verticală, orizontală)

Vorbind despre cele trei griji de căpetenie ale unui şef de
manunchiu, am văzut că cea dintâi este aceea a unei bune
funcţionari a mănunchiului. Buna funcţionare am văzut deasemeni
ca depinde pe lângă de o regulată funcţionare, şi de păstrarea
continua a legături,. Asigurarea legături, cu Comandamen ul
asigurarea legăturii cu elementele din unitate. Legătura esS dT douâ
feluri, legătură orizontală, între elementele sau unităţile de acelas
grad ş, legătură verticală, ierarhică, de jos in sus şi de sus inîos §

In ce priveşte legătură orizontală, în cadrul mănunchiului se

e,° memb f, UŞ ° r ' ‘ rebUe Sâ SS ,Xă nu ™' o“

6 ’ membr ". sunt aproape toata ziua împreună. De câte ori se întâi

nesc. ,ş, comunica cele ce află cele ce-i interesează Ti4ute sâle

îngrijească de asemeni, de legătura dintre ei, şi pentru fimpul când

şcohle nu funcţionează (vacanţe sau închideri din alte motive) Cu

aceeaşi mare dragoste faţă de unitatea lor şi fată de prietenii lor cei

mai bum, trebuie să-şi comunice unul altuia nu numai gândurile cât

şi diferitele ordine pe cari poate, mai ales în cazuri de acestea Sn

sefuT dP nU “ 0ţl auputut să le P rime ască direct dela şef. Dar însuşi
şefu! de manunchiu este acela care se îngrijeşte de leqă'ura
orizontala dintre membrii, făcând şcoală cu ei, în acest sens.

Legătura verticală este aceea de jos în sus şi de sus în jos.
Anume am spus întâi, de jos în sus, şi apoi, de sus în jos, pentrucă
de jos în sus porneşte.

Nimeni nu a intrat în mănunchiu din ordin, a intrat din buna lui
dragoste. Prin urmare, numai când el a vrut. Intrând, el şi-a
manifestat voinţa de a lucra după toate legile noastre. Până la mani¬
festarea acestei voinţi ferme, au existat între el şi Mişcare legături
benevole, de cunoaştere, şi prin cine s’a putut. După cunoaştere, şi
după manifestarea voinţei de a se încadra, încep legături oficiale,
ordonate, după ierarhie legionară De acum încolo, contează propriu
zis. Dar legătura, dela el a trebuit să pornească întâi.

Tot aşa şi când este vorba de legătura verticală, nu a unui
membru, ci a unei unităţi. Dela ea, dela unitate porneşte mai întâi. De
jos în sus. Comandamentul nu dă dispoziţiuni decât unităţilor care îşi
dovedesc existenţa reală Ori, aceasta nu se poate dovedi stând
izolate, ci luând legătura, raportând, arătând cine sunt.

Mai mult. Comandamentul, prin sistemele sale, şi-a fixat
chestionare tip, la care unităţile, luând cunoştinţă, vor trebui să
răspundă.

După aceste răspunsuri, se pot identifica cine sunt, şi dacă
merită să li se trimită ordinele. Aceste chestionare nu se cer odată
pentru totdeauna Pentru ca să se cunoască situaţia reală a unităţii,
chestionarele se actualizează.

Unităţile, care răspund la toate seriile de chestionare fixate,
însemnează că există, celelalte nu. Iar legătura de sus, nu porneşte
decât către unităţile care îşi dovedesc existenţa întotdeauna.

Şeful mănunchiului trebuie să priceapă rostul legăturii, aşa. Cu
foarte multă grije, încă dela înfiinţarea mănunchiului, el trebuie ca să-
şi încadreze unitatea. Să nu şi-o ţină izolată. Oricât de bine i s-ar
părea că lucrează, aşa izolată nu contează, pentru Mişcare, este
inexistentă. întreaga Mişcare Legionară este o singură mare unitate.
Toţi trebuie să se încadreze acestei mari unităţi. Se încadrează pe
categorii, după ordin. Ordinul, pentru cei mai tineri, este să se
încadreze prin Frăţiile de Cruce. Cine nu vrea să se încadreze, iarăşi
spun; nu contează în Mişcare, unde este ca. şi la armată, un singur
căpitan, un singur plan de acţiune, căruia toţi ne supunem.

Cine crede că poate să lucreze izolat, acela însemnează că îşi
are planul lui de acţiune, indiferent de planul general. Ori când sunt
mai multe planuri, ştim ce se poate întâmpla. în orice caz, unitate nu

mai există, şi, unde nu este unitate, nu mai este nici victorie. Şi cine
este contra victoriei?

Prin urmare, marea grije a şefului de mănunchiu, nu numai la
înfiinţare, ci în tot timpul funcţionării, trebuie să fie aceea a unei
continue legături cu Comandamentul Central. Să trimită mereu acele
chestionare, pe care Comandamentul le cere, pentru a i se putea da
dispoziţiuni.

Legătura verticală, de jos în sus — dela unităţi către
Comandament - se face pe cale de rapoarte; iar legătura de sus în
jos - dela Comandament către unităţi - se face pe cale de ordine.

Ce sunt rapoartele? Sunt chestionarele despre care am vorbit, la
care şefii de unităţi trebuie să răspundă, complectând, la momentele
fixate de către comandamentele respective, nişte formulare tip, şi
care formulare trebuiesc înaintate, în acelaş moment
Comandamentului. Prin felul cum sunt întocmite chestionarele,
urhnează ca rapoartele să fie oglinda fidelă a situaţiei din acel
moment, a unităţii. Primind aceste rapoarte, Comandamentul începe
să cunoască unitatea respectivă, şi luând legătura directă cu ea, ştie
ce să-i vorbească, ce ordin să-i dea ca să-l execute, după situaţie.

Rapoartele sunt de două feluri: rapoarte reglementare, adică
rapoarte ce trebuiesc făcute obligatoriu chiar la momentele hotărîte
prin Comandament. Sunt fişele-raport tip. Mai sunt după aceea
rapoarte incidentale, care se fac pentru raportarea situaţiilor speciale,
excepţional intervenite. Acestea pot fi expediate după'caz. Când e
urgenţă, se trimit îndată, când nu e urgenţă, se trimit sub formă de
scrisori-rapoarte, anexate la fişele-raport reglementare.

în ceeace priveşte mănunchiul, rapoartele reglementare ce
trebuiesc făcute, sunt iarăşi de două categorii:

- rapoarte săptămânale, către şeful de grup şi

- rapoarte lunare, către Comandamentul Central F. D. C.

RAPOARTELE SĂPTĂMÂNALE.

Obişnuit, consfătuirile mănunchiului se ţin săptămânal.

Conducerea consfătuirii o are şeful de mănunchiu.

Şeful de grup controlează. Dar cum nu se poate să asiste la
toate consfătuirile mănunchiurilor, după fiecare consfătuire şeful de
mănunchiu trebuie să raporteze şefului de grup, cum a decurs
consfătuirea. Pentru aceasta, îndată după consfătuire (poate chiar în
cursul consfătuirii), şeful de mănunchiu completează un formular
special, numit: „Fişa-raport săptămânală". Această fişă-raport săp¬

tămânală urmează s-o înainteze şefului de grup, după ce, mai
înainte, au fost copiate toate datele din ea şi în „foaia de evidenţă a
oscilaţiilor săptămânale”, din „Cartea Mănunchiului”.

Trebuie să caute şi să înainteze această fişe-raport, şefului de
grup, chiar în cursul săptămânii, în cazuri excepţionale, când într-
adevăr, nu a putut fi găsit în cursul săptămânii, nici şeful de grup şi
nici ajutorul şefului de grup, (care la rândul său tot şefului de grup
trebuie să le înainteze), atunci se păstrează bine şi se înaintează la
sfârşitul lunii toate fişele-raport săptămânale odată In cazul acesta,
deşi cu întârziere, trebuesc totuşi să-i parvină şefului de grup, pentru
ca acesta să-şi poată întocmi la rândul său „Foile de evidenţa os¬
cilaţiilor săptămânale” a tuturor unităţilor din grup, în „Cartea
grupului”. Formularele tip ale fişelor-raport săptămânale (ca şi cele
lunare, cum vom vedea), se fixează de către Comandamentul
Central F. D. C. şi se comunică, la timp prin şefii de grupuri, tuturor
unităţilor. în orice caz, trebuiesc făcute exact după formularele
primite şi ca formă (dimensiuni, estetică, etc.) Şi în ceeace priveşte
conţinutul. Răspunde precis, punct cu punct, dela 1-16 sau, câte vor
fi. Ca linii generale, formularele fişelor-raport săptămânale vor
cuprinde un chestionar asupra executării punctelor din programul
consfătuirilor. Fişele-raport săptămânale se înaintează - prin
înmânare directă celor în drept, nu prin poştă şi nu se semnează.

RAPOARTELE LUNARE.

în afară de legătura săptămânală cu şeful de grup, mănunchiul
ţine legătura direct şi cu Comandamentul Central.

Această legătură se ţine prin „fişe-raport lunare”, a căror conţinut
şi formă se trimite, la fel, de către Comandament, fiecărei unităţi.

După ultima consfătuire ce cade între 25-30 a fiecărei luni, şeful
de mănunchiu completează fişa-raport lunară după modelul primit
dela Comandament. Pe verso fişei-raport se scriu şi situaţiile
membrilor din „faza de încercare” astfel: 2 = c (adică 2 membri au
ajuns cu pregătirea la punctul c); 2 = d; 3 = f, şi a. m. d. După ce a
copiat, de asemeni, toate datele din ea în foaia de evidenţa
oscilaţiilor lunare, din „Cartea mănunchiului”, o înaintează şefului de
grup împreună cu C+1/40 R, şi celelalte anexe explicative, în aşa fel,
încât şefului de grup să-i parvină, până cel mai târziu, în ziua de 30,
ora 12.

Până la ora 24, şeful de grup trebuie să-şi completeze raportul
lunar către comandament, după aceste fişe. Deşi, respectând calea

ierarhica, rapoartele lunare se trimit prin şeful de qrup leaătura
însemnează ca se face tot direct, cu Comandamentul 9 căci şeful de
grup nu centralizează datele dela fiecare unitate din grup în ? raportul
sau ci întocmeşte, la rându-i o fişe-raport nai mare cu toate SlJ

separat, la fiecare şcoaiă scriind dalele exaci a a ccmTe a pnm#
dela şefii de unităţi (parţiale). ie a primit

în cazul când până la ora 12 în ziua de 30 a lunii şeful de arun
nu a putut sa fie găsit pentru a i se preda raportul atunci şefu 9 de
manunchiu are dreptul şi datoria ca pană la ora 24 din ace/L zi să

r//S? SZe î ?a ra £° rt ' Unară a măn unchiului dimpreună cu ? banii
nrSL Pe - adre ^ a Comandamen tului Central, urmând ca la proxima
ocazie, sa înmâneze şi şefului de grup o copie pentru ca acesta să-si
poata întocmi foile de evidentă lunară ^

aceste lise rannrt"? 6 Pnn Ş6fU ' de 9mp ' şi când sunt trim ise direct,
aceste fişe-raport lunare se păstrează la Comandament fiind

aceta U $ ne timn SPr n e en a t CtlVlt r tea Umtăţi '° r respective ' întocmindu-se în
acelaş hmp, pentru fiecare unitate în parte „Foi de evidenta

oscilaţiilor lunare', identice cu acelea din „Cartea şefului de aruD"
identice cu acelea din „Cartea Mănunchiului”. ? 9 P ’

Studiind aceste situaţii, Comandamentul ştie cum trebuie să stea
de vorba cu fiecare unitate. Ştie ce ordine să le mai "ea

DESPRE ORDIN.

In felul acesta porneşte, apoi, legătura de sus în ins
la mâTunS" 1 dă ^ P ™ 5efii de 9mpurl ' a unităţii

Sef.i| ) dp 0 m d ă inele h nu POt Să Vie numai dela Comandamentul Central
Şeful de manunchiu poate primi ordine şi dela şeful de grup si dela

ajutorul şefului de grup şi, cum vom vedea mai departe dună
înfiinţarea frăţiei de cruce, şi dela şeful frăţiei * P

Când primeşte un ordin dela unul din aceştia, pe care trebuie să-
execute cu unitatea sa, şeful mănunchiului ce face 7 ?

frebuiesâ procedeze^' S ' tUa ' a Să Vadâ P ' eC ' S 06 a,e da
- Trece, după aceea, îndată, şi-l execută.

nană D * Pa exe ^. u l ie ’ ra P°rtează aceluia dela care a primit ordinul
, este un ordin despre a cărui executare trebuie să afle urqent
cel care a dat ordinul, se raportează urgent; dar, dacă nu este ument
atunci raportează odata cu raportul lunar, în anexa acestuia. 9 '

La rândul său, şefu! de mănunchiu poate să dea ordine
membrilor din mănunchiul pe care-l conduce. Fie pentru executarea
ordinelor primite de sus, fie din proprie iniţiativă. în cazul acesta
răspunde, căci fiecare şef răspunde în faţa legilor legionare de
ordinul pe care-l'"dă. Totuşi el nu trebuie să iasă prin iniţiativele sale
în cazul acestui „îndreptar”. Vom vorbi mai departe, cum se ia o
iniţiativă.

Pentru o mai bună executare a ordinelor, şeful de mănunchiu
trebuie să asigure transmisiunea şi controlul executării, eşalonându-
şi mănunchiul pe ramuri, după cum s’a văzut la recrutarea membrilor.

c. Asigurarea continuităţii. Ierarhia funcţiunilor. Atribuţiuni.

A treia condiţiune, pentru ca mănunchiul să se cheme că
funcţionează bine, afară de cele două studiate până aici: a
funcţionării regulate şi a păstrării legăturii cu Comandamentul, este
asigurarea continuităţii mănunchiului.

în două feluri se asigură continuitatea mănunchiului.

- Prin aplicarea cu grijă a sistemului de recrutare a membrilor,
după cum l-am studiat. Continuitatea mănunchiului ca efectiv,
mănunchiul mergând numai progresând.

- Continuitate de Comandament, prin pregătirea din vreme a
înlocuitorului şefului de mănunchiu.

încă din momentul desemnării sale ca şef de mănunchiu, acesta
îşi caută un ajutor. Şi tot ce va face el de acum încolo, va învăţa şi pe
ajutorul său.

Ajutorul trebue să cunoască tot mecanismul mănunchiului,
urmând ca, de câte ori lipseşte şeful de mănunchiu, el, ajutorul, să i
se substituie, îndeplinind toate ordinele pe cari, eventual, şeful
mănunchiului ar fi trebuit să le aducă la îndeplinire, în acel timp
(înaintări de rapoarte, ţinerea consfătuirilor, etc.).

Ajutorul şefului de mănunchiu îndeplineşte şi funcţiunea de
secretar al mănunchiului.

Numai atât, şeful de mănunchiu trebuie să-şi fixeze din ce în ce,
cât mai multe ajutoare, fiecăruia dându-i-se, în afară de atribuţiile
generale ca membru în mănunchiu, atribuţiuni pe care trebuie să le
îndeplinească chiar şi şeful mănunchiului, alte atribuţiuni în plus. bine
precizate. Aşa: Al doilea ajutor va îndeplini funcţiunea de casier al
mănunchiului, al treilea ajutor pe aceea de bibliotecar.

în ordinea aceasta: secretar, casier, bibliotecar, le va veni rândul
la comanda mănunchiului, în cazul că cei dinainte lipsesc. Astfel,
lipsind şeful, înlocuieşte secretarul; lipsind şi şeful, şi secretarul, îi

înlocuieşte pe amândoi casierul; lipsind şeful, secretarul şi casierul îi
înlocueşte pe câteştrei bibliotecarul, iar dacă lipsesc toţi a-ceştia, vor
urma alţii la rând, în ordinea vechimii ramurilor de recrutare până la
unul - ultimul - şi în aşa fel, încât niciodată mănunchiul să nu rămână
fără comandă. Nu are dreptul niciunul din membri să spună că a lipsit
şeful şi de aceea nu au activat. Când lipseşte casierul, secretarul sau
bibliotecarul, funcţiunile speciale de casier, secretar, bibliotecar, le
îndeplineşte tot şeful de mănunchiu, până la desemnarea altora,
dacă aceştia au de.gând să lipsească prea mult.

De notat, că oricine va trebui să substituie pe şeful de
mănunchiu în funcţiunile sale, trebuie să specifice calitatea sa de
ajutor (secretar, casier, bibliotecar, etc.).

Să fixăm, în general, atribuţiunile fiecărei funcţiuni speciale ale
ajutorilor şefilor de mănunchiu, urmând ca în cadrul acestor norme
generale, să funcţioneze sub controlul şefilor ierarhiei.

Atribuţiunile secretarului.

Aj ută Pe şeful mănunchiului, în ceeace priveşte partea scriptică a
unităţii, şi în special, la ţinerea „Cărţii Mănunchiului”.

DESPRE „CARTEA MĂNUNCHIULUI"

într'un caet, mărime obişnuită, se cuprinde toată situaţia scriptică
a mănunchiului, afară de casă.

Acest caet, ţinut în cea mai mare regulă, poartă denumirea de
„Cartea Mănunchiului”.

Conţinutul „Cărţii Mănunchiului este, format din 10 părţi
corespunzătoare - în mod obişnuit - la 10 foi (pentru fiecare câte 2
pagini), dar sunt anumite părţi, pentru care se mai poate rezerva încă
o foaie sau chiar două.

lată cuprinsul fiecărei părţi:

Partea /-a . Pe prima pagină se scriu cuvintele ce trebuiesc citite
atât la consfătuirea de înfiinţarea mănunchiului, încât şi la celelalte
consfătuiri cu intrări de noui membri. Aceste cuvinte conţin, în
esenţă, explicaţiuni asupra rostului mănunchiului de prieteni.

Cuvintele sunt următoarele:

Cu gândul la Dumnezeu şi la întărirea ţării noastre,

înfiinţatu-s’a astăzi....(data) ...mănunchiul de prieteni dela

Şcoala. (cutare).

Cei dintru început în acest mănunchiu, încât şi cei de pe urmă
învredniciţi a intra după ce cu dragostea legionară s’au apropiat şi

înălţimea vrerilor legionare au cunoscut; luminatu-s-au îndestul, că,
pe marea scară ce către culmi legionare duce, numai acei curaţi şi
tari la suflete - eroii - pot ca să urce.

întru aceasta ne înmănunchem unii cu alţii, ca împreună, cu
iubire şi cu adevărat mare prietenie, spunându-ne unii altora pă¬
catele, să ne vindecăm.

Ascultătorii desăvârşiţi în înţelegere, tari în voinţa unei aspre
supravegheri, ne luăm ca deviză:

„Aspru cu tine însuţi”!

Celor ce vor eşi curaţi ca picăturile de rouă la capătul acestui
purgatoriu, li se vor broda sufletele cu virtuţi legionare, intrând mai
sus, în tărâmul frăţiilor de cruce.

Cu gândul la Căpitan şi la faptele legionare, credem în
descătuşarea eroului din noi.

Atâta cuprinde scris partea întâia din „Cartea Mănunchiului”. La
urmă iscăleşte şeful de grup, şi, pe măsură ce vor termina şcoala, toţi
membrii mănunchiului respectiv.

Se mai lasă prin urmare, o pagină, două, pentru aceste
semnături.

Partea //-a . Cuprinde istoricul mănunchiului, avându-se grija ca
în detalii, să nu se scrie numele membrilor care mai sunt încă elevi.
Se lasă de asemeni câteva pagini libere, pentru a se continua cu
istoricul mănunchiului, pe măsură ce faptele se desfăşoară.

Partea ///-a . Pe o pagină este liniată „Foaia de evidenţa
oscilaţiilor lunare ale mănunchiului”. Liniatura este exactă cu a fişelor
lunare, fiind, în plus, doar, prelungite în jos, pe 12 luni, sau câte mai
sunt până la sfârşitul anului F. D. C.

Presupunând că modelul fişei-raport pe anul respectiv este cu 27
de rubrici, liniatura „Foii de evidenţa oscilaţiilor lunare a
mănunchiului” este aşa după modelul din planşa l-a.

Aşa este liniată „Foaia de evidenţa oscilaţiilor lunare”, avându-se
grije ca să fie pentru fiecare lună o copie reală a fişei-raport din acea
lună. Rubricele cari sunt mai mari în fişa-raport se fac şi aici mai
mari; cele cu subîmpărţiri, la fel.

Partea /V/-a . Conţine tot aşa liniată „Foaia de evidenţa oscilaţiilor
săptămânale ale mănunchiului. Se liniază, tot aşa, însă pe două
pagini, după formularul fişei-raport săptămânale.

Astfel, presupunând că fişa-raport săptămânală, - model pe anul
respectiv - conţine 16 rubrici, şi că mănunchiul respectiv îşi începe
activitatea în prima lună a anului F. D. C. (Octombrie), liniatura va

cuprinde în jos 52^ linii, câte săptămâni sunt într-un an. urmând —
negreşit - ca săptămânile din vacanţă să nu se complecteze decât
cu ceeace se poate, după cum se va cere atunci ca activitate

Modelul este planşa a ll-a.

Vorbind despre fişa-raport săptămânală, am văzut că mai înainte
de a se înmâna şefului de grup, se copiază în „Foaia de evidenta
oscilaţiilor saptamanale”, al cărui model este făcut, după cum s : a
aratat, in planşa II.

Partea V-a . în sfârşit, tot sub formă de evidenţă, partea V-a
cuprinde „ Foaia de control individual" .

Ce este aceasta?

Din momentul când un nou membru a intrat în mănunchiu i se
deschide un cont, sub al celorlalţi membri mai vechi. Contul acesta
are menirea să evidenţieze, în special prezenţele membrului respec-
tiv la consfătuiri cat şi la contribuţiile sale imateriale - dela început si
pana la sfârşit - (până în momentul când va intra în frăţia de cruce
urmând după cum vom vedea, ca să se continue mai departe
sistemul de evidenţ a , acolo, în „Cartea Frăţiei”, ca şi aici). Foaia de
contul individual se ţine pe trimestre, având pentru continuitate la
început reportul ; (pentru trecerea totalurilor din trimestru precedent) şi
la sfârşit totaluri (pentru a servi ca report, trimestrului viitor).

Cu report începe încă din primul moment, şi apoi, de câte ori
intra un membru nou (pentrucă membrul vine din „Faza de încercare”
unde a contribuit, de asemenea, cu 1/40 R).

v Pentru fiecare săptămână din trimestru se deschid trei rubrici al
căror conţinut trebuie să fie:

- pentru rubrica l-a: P x A
C + c

de unde: P = prezent;

A = absent;

lunii) 0 = C ° tlZa ' ie lunară către Centru ( da că este ultima săptămână a

c = cotizaţia săptămânală, către mănunchiu.

Cum se va scrie?

«ăntămâLr f*- 6 prez ® nt la consfătuire Şi plăteşte numai cotizaţia
aptamanala (căci inca nu este săptămână când trebuie să se
plateasca şi cotizaţie lunară), se va scrie în rubrica l-a: P

(presupunând că X. plăteşte săptămâna respectivă a cotizaţie de doi

Dacă plăteşte şi cotizaţia către Centru, atunci se scrie P

2 + 2

dacă este absent, cu drept de contribuţie cum am văzut, atunci
se scrie: A
2 + 2

(căci se presupune că a trimis cotizaţia prin altcineva). Dacă este
absent, fără drept de contribuţie, se scrie simplu A.

Pentru rubrica ll-a se scrie: d. (adică diversele contribuţiuni în
afară de C, c sau 1/40 R).

Pentru rubrica lll-a se scrie: 1/40 R. Liniatura nu se face dintr-
odată, în jos şi pentru membrii cari încă nu sunt, ci se va prelungi, în
jos, numai pe măsură ce intră câte unul. Şi prelungirea nu se face
decât începând dela săptămâna în care a intrat respectivul; pentru
celelalte săptămâni, din urmă, rămânând în dreptul său, alb, şi
nescris şi neliniat, aşa după cum vom vedea în planşa III.

Pentru fiecare membru, la începutul contului său, nu se scrie
numele. Trebuie să înţelegem că numele lui adevărat nu va apare de
acum încolo nicăeri scris, în controalele mănunchiului şi, mai de¬
parte, ale frăţiei, până ce nu va termina şcoala, când vom vedea, că
apare pretutindeni, unde a fost înlocuit până atunci cu numărul de
ordine. Se scrie numai numărul de ordine complet.

La sfârşitul trimestrului, înainte de rubrica pentru totaluri, mai
este una în plus, în care este scris: F. D. C. însemnând că dacă
respectivul a intrat în F. D. C.'se scrie aceasta acolo, în dreptul său.
Negreşit, se scrie din momentul când intră, dacă a intrat înainte de
terminarea trimestrului, adunându-se la totaluri atâta cât are el din
trimestrul respectiv.

Să facem modelul (planşa III), presupunând că: în săptămâna l-a
din trimestrul respectiv au intrat trei membri, şi mai sunt trei din
trimestrul trecut; din săptămâna a doua, niciunul, în săptămâna a
treia niciunul, în săptămâna a patra niciunul, în săptămâna a cincea
au mai intrat patru membri, în săptămâna a şasea niciunul, în
săptămâna a şaptea niciunul, în săptămâna a opta niciunul, în
săptămâna a noua încă cinci membri, în săptămâna a zecea nimic, a
11-a, a 12-a nimic; a 13-a, încă trei membri.

în liniatură se fac 13 compartimente cuprinzătoare a câte trei
rubrici pentru 13 consfătuiri, câte săptămâni sunt într-un trimestru;
apoi un compartiment la fiecare început de serie intrată în mănunchiu
pentru report, cu 5 rubrici, iar un compartiment la sfârşitul

trimestrului, pentru totaluri, tot cu 5 rubrici, de unde se vor face repor¬
turile pe foaia trimestrului următor, plus o rubrică pentru F. D. C.

Partea V-a. din „Cartea Mănunchiului” va cuprinde iarăşi, mai
multe pagini, căci, pe de-o parte numărul de membri va creşte, iar pe
de altă parte vor trebui să se facă patru foi, câte una pe fiecare
trimestru.

Când vine un membru dintr’o altă unitate transferat aici,- se
începe cu el, în „Foaia de control” ca şi cu ceilalţi, însă, ca număr de
ordine, i se scrie acela pe care l-a avut în vechea unitate, complectat,
aşa după cum s’a văzut atunci când am vorbit despre număr, şi aşa,
după cum s’a procedat în foaia de aici, cu N 2 5 25. IX. 935 Ş care,

(b. 53) a. 42

precum se observă, a venit din mănunchiul b. 53, iar aici l-a luat sub
garanţie Ş (şeful grupului). De asemeni, în compartimentul: Report ,
se scrie în dreptul său situaţia totală pe care a avut-o în vechea
unitate: P, A, C + c, d, 1/40 R. (După „Foaia de transferare” despre
care vom vorbi mai departe).

„Foaia de control individual”, se poate completa cu datele
necesare corespunzătoare fiecărui membru, chiar în cursul
consfătuirii, în „Minuta Legiunii” când casierul scrie în registru „Cassa
Mănunchiu” contribuţiile aduse de fiecare; sau, mai bine, după
consfătuire „ca măsură de precauţie pentru a nu se pierde „Cartea
Mănunchiului”, care, de aceea nici nu este nevoie să fie luată la toate
consfătuirile).

Partea Vl-a , Cuprinde două pagini: prima pentru citări, a
doua pentru pedepsele acordate membrilor din mănunchiu. Se scrie
aşa, şi pentru citări, şi pentru pedepse:

No. de ordine a
memb. citat

Data citării

De către
cine

Motivul citării

Partea Vll-a. iarăşi pe două pagini, una pentru înscrierea tuturor
inamicilor care au lovit în membrii din mănunchiu pentru credinţa lor,
a doua pagină în care se înscrie numele tuturor acelora care au
ajutat cândva pe membrii din mănunchiu, ca membri, nu ca
particulari. Ex. profesori cari într’o conferinţă, personală unde se
hotăra soarta membrilor de mănunchiu (să fie, sau să nu fie elimi¬
naţi), le-au luat apărarea. Numele acestor profesori vor trebui scrise,

întru cinstirea tuturor seriilor de membri care vor mai veni, cât şi
pentru a rămâne ca o mărturisire pentru ziua cea mare a victoriei.

Cu tot aşa de mare grije vor trebui scrise numele celor, din
tabăra inamică, pentru a rămâne într’o stigmatizare continuă. în
dreptul fiecăruia: faptul precis şi data.

Partea Vlll-a. „Pagina absolvenţilor*' , cari din anumite motive au
terminat şcoala fără să mai fi avut vreme să mai intre în frăţie. Pentru
fiecare se rezervă o pagină.

în ziua când a terminat şcoala, se scrie - sus - numele său de
ordine corespunzător, sub care a lucrat. Urmează după aceea scrise
de mâna lui, propunerile pe care vrea să le facă, în legătură cu bunul
mers al unităţilor F. D. C. Aceste propuneri, strânse dela toţi, vor fi
raportate Comandamentului, pentru a se vedea dacă sunt bune de
aplicat, ori nu.

Partea IX-a. Pagina observaţiunilor făcute cu ocazia controlului
de către şeful de grup sau Comandamentul Central.

Partea X-a. Pagină în care se scrie procesul verbal de predarea-
primirea comenzii, fie că se schimbă comanda regulamentară, la
sfârşitul anului, fie că se schimbă în cursul anului.

Nu se semnează decât în momentul când respectivii au terminat
şcoala; acum, scriindu-se numai numărul de ordine.

Cu această ultimă parte se închee „Cartea Mănunchiului” pe un an.

La începutul anului următor, se poate continua în acelaş caet,
repetându-se iarăşi, după aceleaşi norme, toate părţile „Cărţii
mănunchiului”, afară de partea întâia, care nu se mai repetă decât în
cazul când se procedează şi la începerea unui al caet.

DOSARELE MĂNUNCHIULUI

în afară de ţinerea „Cărţii Mănunchiului”, secretarul ajută şefului
de mănunchiu şi la ţinerea celor două dosare: unul cu toate circulările
şi ordinele primite dela şeful de grup şi dela Comandament , circulări
care trebuesc păstrate în cea mai mare ordine, servind ca material
de pregătire pentru toţi nouii membri.

Al doilea dosar cuprinde toate piesele justificative , toate
hotărârile de valoare după cari s’au făcut înregistrările de bani în
„Cassa Mănunchiului” aşa după cum se va vedea mai la vale.

Aceste piese justificative, numerotate în ordinea intrării vor servi
controlului cassei.

între sumele din aceste piese şi sumele înregistrate, va trebui să
fie întotdeauna concordanţă.

La începutul dosarului se găseşte un repertoar care cuprinde
numărul de ordine al fiecărei piese justificative, şi o mică explicaţie
asupra felului acelei piese (factură, chitanţă, tabel de adrese, etc.).

DESPRE CASIERUL MĂNUNCHIULUI

Am văzut că al doilea ajutor al şefului de mănunchiu îndeplineşte
şi funcţiunea de casier al unităţii. Această funcţiune şi-o îndeplineşte
casierul, ţinând un registru denumit: „Registrul Cassa Mănunchiu”.

Pentru ţinerea acestui registru s’au fixat o serie de norme, care
vor trebui să fie scrise de către şeful de grup la începutul registrului
„Cassa Mănunchiu”, şi după care norme se va conduce casierul, în
tot timpul îndeplinirii funcţiunii sale.

lată care sunt acestea:

Norme speciale de funcţionare a reg. „Cassa Mănunchiu ”

1. Registrul „Cassa Mănunchiu” este format din două părţi:,
registrul „Cassa parţială” şi registrul „Cassa totalizator”.

2. Registrul Cassa parţială”.

Pe câte o pagină din cele ce urmează se deschide un fond, o
socoteală, pentru fiecare membru, pe măsură ce intră.

Acest cont, liniat special, este intitulat „Contul No.(se scrie

numărul de ordine complet al membrului respectiv). Aşa:

CONTUL N° 2 30-XI-936 Ş
_ a. 42

Săptămâna

PXA

C+c

Total

C+c+d

1/40 R

Total
C+c+d+1/
40 R

Total

continuu

Săpt. 1. dela....

până la.

2+1

Săpt. II. dela....

până la.

4,50

5,50

13,50

Săpt. III. dela.

până la.

27,75

41,25

Şi se continuă pe atâtea săptămâni, câte sunt până la sfârşitul
anului F. D. C, când de altfel, se poate continua în acelaş registru,
sau într-altul nou. Cum funcţionează aceste conturi? De observat că
nu funcţionează decât pentru încasări , (pentru evidenţa încasărilor ce
se fac dela membrul respectiv). în timpul consfătuirii, când şeful

mănunchiului a anunţat (Minuta Legiunii), casierul deschide registrul
„Cassa Mănunchiu parţial”, şi pe măsură ce fiecare membru îşi
depune contribuţia sa, o înregistrează la contul respectiv. Astfel: C+c
(la numitor sub P) însemnează contribuţia către Centru (C) dacă este
cazul atunci, plus contribuţia către unitate (c). Să zicem C+c=2+1 lei.
Dacă are de dat ceva la d (diverse donaţii din partea membrului
pentru mănunchiu, în bani) înscrie; dacă nu, trece la 1/40 R, care, să
zicem că este 5 lei. Face după aceea totalurile respective. Apoi
totalul continuu. Ce însemnează total continuu? Adică adună cât s’a
încasat dela fiecare, săptămână cu săptămână, şi trece acolo, aşa fel
încât -de fiecare dată- se vede cu cât; a contribuit acel membru. (A
se urmări înregistrările făcute în contul de mai sus). Când vine un
nou membru transferat dintr-altă unitate, se trece la contul său, ca
report -în rubrica „Totaluri continui”- mai întâi suma ce reprezintă
contribuţiile sale în unitatea de unde vine. De asemeni, când se
deschid noui conturi pentru aceeaşi membri la schimbarea anului F.
D. C., se trece in rubrica „Totaluri continui”, încă din primul moment
ca report, ultimul total din contul său pentru anul terminat.

3. „Cassa totalizator’ este a doua parte a registrului „Cassa
Mănunchiu”. Acest registru, spre deosebire de „Cassa parţială”, are
două părţi: pentru încasări şi pentru plăţi. Se liniază pe o singură
pagină a registrului în felul următor: (vezi contrapagina).

Cum funcţionează „Cassa totalizator”?

a. La încasări.

După consfătuire, casierul mănunchiului ia şi adună fiecare
rubrică în parte (C+c, d, 1/40 R), cont cu cont, şi, totalurile ieşite,
adunând sumele, pe rubrici, dela toate conturile, le trece în registrul
„Cassa totalizator", în rubricile respective (C+c, d, 1/40 R). Astfel,
presupunând că la conturile celorlalţi membri s’au înregistrat, dela
consfătuirea săptămânii întâia aşa:

Pentru contul 3, C+c = 3 lei; d = 0; 1/40 R = 5 lei.

4, C+c = 4 lei; d = 0; 1/40 R = 8 lei.

„ „ 5, C+c = 3 lei; d =30; 1/40 R = 6 lei, cum am

văzut „ „ 2. C+c = 3 lei; d = 0; 1/40 R = 5 lei.

Adunăm şi ne dă: C+c =13 lei; d=30; 1/40 R =24 lei.

Aceste sume se vor trece în rubricile registrului „Cassa
totalizator”, la încasări.

INCASARI

CASSA TOTALIZATOR

PLAŢI

Săptă.

C+c

1/40 R

Total

săptămânal
C+c+d+1 + D
40

Total

continuu

LUNA

1/40 R

Total lunar
1/40R+C+D

Total

continuu

lunar

Săpt. 1

267

Săpt. 2

331

Octom¬

brie

28-0-0

354

28-0-0

28-0-7

300

672

Săpt. 3

100

150

300

631

Săpt. 4

430

158

789

etc.

Săpt. 51

Săpt. 52

în afară de aceste încasări, făcute din contribuţiile membrilor săi,
mănunchiul s-ar putea să mai încaseze şi alte sume de bani, ca
donaţii din partea unor persoane, în afară de membrii mănunchiului.
Să zicem că a avut noroc mănunchiul respectiv să găsească un
binevoitor care să dea pentru nevoile mănunchiului 200 lei. Deşi
unităţile F. D. C. trebue să trăească din propriile lor puteri, totuşi,
dacă a vrut să le dea, mănunchiul nu poate să refuze.

Aceşti bani se înregistrează la „încasări” în rubrica D (mare)
astfel: 5/200; unde 5 = numărul de ordine al piesei justificative, a
hârtiei care arată originea banilor (o scrisoare etc.) şi care hârtie se
păstrează la „Dosarul pieselor justificative”.

Această rubrică D va trebui, deci, să fie puţin mai mare decât
celelalte, căci s-ar putea să mai vină alte sume în cursul săptămânii
Apoi, mănuchiul mai descoperă, el, alte posibilităţi de a-şi mări
fondul, în afară de contribuţiile membrilor săi.

Urmând aşa, şi săptămâna a doua şi a treia etc. casierul face de
asemeni totaiurile continui, în felul în care sunt făcute pentru
exemplificare

b. La plăţi.

Sunt de înregistrat trei categorii de plăţi: C, 1/40 R şi D.

C, reprezintă contribuţii lunare, a doi lei de fiecare membru,
pentru nevoile comandamentului F. D. C. , iar 1/40 R, pentru
Legiune. Şi C, şi 1/40 R, se plătesc în acelaş timp.

în ziua consfătuirii corespunzătoare întocmirii fişei-raport lunare,
şeful mănunchiului însemnează în fişe sumele pe care trebue să le
plătească unitatea către Centru (C şi 1/40 R), în rubricile respective.

Fişa-raport completată se dă casierului, care dă banii trebuitori
(totalul sumei C şi 1/40 R din fişe) în acel moment, înregistrează
suma în registrul „Cassa totalizator”, rubricile C şi 1/40 R astfel:

Să zicem că: C = 10 lei

1/40 R= 354 lei.

Ziua consfătuirii în care se întocmeşte fişa-raport este de 28
Octombrie.

în rubrica C, la plăţi, se va înregistra aşa: 28.0.0 ; iar în rubrica

1/40 R la fel: 28.0.0
354

Cele două zeruri de la numărător însemnează şi ele ceva: pentru
ca să se poată face mai cu uşurinţă controlul sumelor plătite de
unitate, se înregistrează, cât şi anumite date necesare:

- Ziua când s’a plătit suma (prima cifră dela numărător, 28).

- Numărul de ordine al adresei (în cazul când banii reprezintă
altceva decât C şi 1/40 R. Căci despre aceştia se ştie precis unde se
trimit şi se poate controla oricând). A doua cifră dela numărător, în
cazul nostru (C şi 1/40 R) este o, căci se ştie adresa de destinaţie a
banilor. Se putea să nu se mai scrie nimic, dar pentru uşurarea
memoriei celor cari scriu, cât şi pentru păstrarea ordinei cifrelor, s’a
scris totuşi un 0 (zero).

- Numărul de ordine al piesei justificative, a treia cifră dela
numărător, care în cazul nostru, este tot 0, căci se ştie prea bine care
este suma, şi, din toate scriptele mănunchiului, se poate controla
uşor. Toate aceste cifre, în ordinea în care au fost arătate, vor
apărea, de asemeni, la numărător, în rubrica de plăţi D, în care
rubrică se înregistrează orice plăţi făcute de unitate, în afară de 1/40
R, şi C. Şi aici, a doua cifră (cu No adresei) ar putea să fie zero, însă,
a treia cifră trebue să reprezinte neapărat numărul de ordine al unei
piese din dosarul pieselor justificative, lată de exemplu, să spunem
că mănunchiul plăteşte prin casierul său 300 lei, sumă care s’a
cerut pentru cine ştie ce ne voi urgente ale Mişcării. Ca piesă
justificativă a plăţii acestor bani, poate să fie orice chitanţă de la cel
care a primit banii (dacă se dau direct) sau recipisa dela poştă. Ori
una,ori alta constituie piese justificative, şi se numerotează, în
ordinea intrării în dosar, de exemplu cu No 7. Presupunând că ziua în
care s’a făcut plata este 28 Octombrie, în registrul „Casa totalizator”
rubrica D, pe luna Oct. se va înregistra:

28.0.7

300

în cazul când şeful de grup nu a putut fi găsit până în ziua de 30,
ora 12, pentru a i se preda fişa-raport lunară împreună cu banii
pentru C şi 1/40 R, am văzut că şeful mănunchiului trebuie să trimită
raportul şi banii direct la Centru.

în cazul acesta dacă se trimit banii prin poştă, suma cheltuită cu
scrisoarea şi mandatul se înregistrează lângă C, ca p,us. Aşa, de ex.
spunând că s’a cheltuit cu mandatul 5 lei, iar cu scrisoarea
recomandată 17 lei, se va înregistra, în rubrica C: 28.0.5

17+5+18

unde 5, este No piesei justificative (recipisa de expedierea
banilor).

Şi la plăţi se fac de asemenea totaluri continui, dar nu
săptămânale, ca la încasări, ci lunare.

4 Diferenţa dintre ultima suma dela totalul continuu încasări, şi
ultima sumă dela totalul continuu plăţi, este solduf sumă pe care
casierul trebue să o aibă în cassă.

Un casier corect nu trebue sa aibă în cassă, nici minus nici plus,
faţă de soldul din registrul „Cassa totalizator”.

Soldul, ca rezultat din totalurile continui, se face numai la
sfârşitul lunii, căci numai din lună în lună se fac totalurile continui la
plăţi; ori, operaţii de cassă se mai pot ivi şi în cursul lunii, nu numai la
sfârşit.

5. Toate sumele se înregistrează cu cerneală.

Corectarea tuturor greşelilor se face, nu ştergând o sumă cu
guma, ci tăind acea sumă, greşit înregistrată, cu o singură linie, şi
scriind deasupra cifrei tăiate, cifra bună.

6. înregistrările trebue să fie făcute la zi. Casierul să se aştepte
întotdeauna la un eventual control,

Obligator, controlul cassei se face de către şeful de grup, lunar,
iar de către şeful mănunchiului, săptămânal.

Toate observaţiunile controlorului se scriu pe o pagina rezervată
la sfârşitul registrului.

La controlul cassei de şeful de grup răspunde şi casierul şi şeful
de mănunchiu. Evident şeful mănunchiului răspunde în cazul
lipsurilor neraportate la timp şefului de grup. El, şeful mănunchiului,
face controlul săptămânal; ori imediat ce se semnalează lipsuri în
cassă, trebue să raporteze.

La controlul cassei de către organele Comandamentului Central
F. D. C. răspunde şi şeful grupului de lipsurile găsite şi neraportate la
vreme.

7. Pedepsele casierilor găsiţi necorecţi (nu numai cu lipsuri în
cassă, ci şi cu înregistrări în urmă) se vor fixa, ierarhic, după cazuri,
atunci.

8. Toţi membrii mănunchiului vor trebui să se îngrijească de
păstrarea banilor, căci ai lor sunt. Cazuri de acestea de pierderi sau
de furt a banilor, dau o notă slabă pentru toată unitatea.

Aceste norme se scriu de către şeful de grup la începutul
registrului. „Cassa Mănunchiu” şi se semnează.

Cum va lucra casierul mănunchiului după constituirea frăţiei de
cruce, se va vedea în capitolul respectiv „Funcţionarea Mănunchiului
după constituirea frăţiei”.

DESPRE BIBLIOTECARUL MĂNUNCHIULUI

Al treilea ajutor al şefului de mănunchiu (după secretar şi casier)
îndeplineşte şi funcţiunea specială de bibliotecar al mănunchiului. în
cadrul funcţiunii sale de bibliotecar va îngriji de buna păstrare a
tuturor cărţilor şi lucrărilor necesare pregătirii lor.

Cele dintâi lucrări pe care le ia în primire bibliotecarul sunt
„Comunicările" scrise, care se susţin în consfătuiri. Prima
comunicare, dela prima consfătuire se şi depune la bibliotecă.
Urmează să-şi procure pe măsură ce trece timpul, cărţile absolut
necesare: „Noul Testament", Cartea Căpitanului („Pentru Legionari"),
„Cărticica Şefului de Cuib” , „îndreptarul F.D.C.", manualele de istorie
indicate mai înainte, etc., cât şi toate cărţile şi broşurile cu conţinut
legionar ce vor apărea între timp.

Pentru toate lucrările, cărţile, broşurile păstrate în bibliotecă, se
întocmeşte un inventar, care să cuprindă:

No. de ordine al cărţii, titlul cărţii, autorul (pentru comunicări, se
va scrie numărul de ordine al membrului); data intrării cărţii în
bibliotecă; Ne de ordine al membrului care a donat cartea, dacă n’a
fost cumpărată din fondul mănunchiului.

Cărţile se vor păstra într-un loc sigur, spre a nu se pierde; nu se
împrumută acasă decât membrilor din mănunchiu şi numai pentru
maximum o săptămână.

Cine vrea să ia o carte se anunţă şefului de mănunchiu la
consfătuire. Şeful de mănunchiu vede dacă poate să i se dea atunci
sau nu. Dacă da, atunci ordonă bibliotecarului să i se dea.
Bibliotecarul însemnează într-un caet, făcut special: No. de ordine al
celui ce doreşte să împrumute cartea, titlul cărţii şi ziua pană când
împrumută. După aceea fixează ora şi locul unde să se întâlnească,
pentru a-i preda cartea. Locul unde se păstrează biblioteca ar fi bine
să nu se cunoască decât de bibliotecar şi şeful mănunchiului, precum
şi de către şeful grupului care trebue să facă controlul asupra felului
cum sunt păstrate cărţile. Cine nu restitue cartea la timpul hotărît,
cine nu a păstrat-o îngrijit, trage consecinţele. După caz, se vor fixa
şi pedepsele. Cel care pierde cartea, plăteşte.

Care fel de pedeapsă poate să fie însă,mai dureroasă pentru un
prieten din mănunchiu, decât aceia a pierderii încrederii camarazilor
săi. El care a venit în mănunchiu, tocmai pentru a-şi mărturisi
dragostea cea mare care-l apropie de prietenii întru ideal, cu care
vrea să lege frăţie de cruce! Cu care vrea să se facă una...

L-ar răbda, oare, pământul, să nu respecte cu sfinţenie, nu
numai o carte, dar orice fel de bun care ar aparţine lor tuturora şi
care formează patrimoniul unităţii lor?

Pentru educaţia simţului răspunderii faţă de bunul ce ţi se
încredinţează, se va face şcoală chiar, în acest sens, dându-se
fiecăruia în păstrare nu numai cărţi, ci şi alte lucruri în felul acesta
pregătindu-se, mâine - ca fraţi de cruce - cuvântul lor va fi cuvânt.
Vor fi oameni de nădejde.

Biblioteca nu este nevoie să fie numai decât mare, Să aibă
cărţile ce le sunt de trebuinţă pentru pregătirea lor legionară. Ca
principiu, este bine să şi-l însuşească pe acela de a citi mai puţin, dar
de a asimila cât mai bine, cele ce s’au citit. Nu numai în cadrul vieţii
de mănunchiu, dar şi dincolo de această viaţă. Iar, citind orice carte
să se intereseze de autorul ei, de viaţa lui, de gândurile care l-au
mânat pană a scris acea carte, de tendinţele urmărite.

Pot citi orice fel de cărţi, cu orice fel de tendinţe; căci tocmai aici
stă marea piatră de încercare. Putea-vor ei dovedi atâta tărie
sufletească încât citind orice, precum, auzind orice, să ştie a deosebi
răul de bine şi să rămână până la capăt în afară de orice influenţă
nesănătoasă?

Nu îngrădire la ceeace trebue să citească sau să audă, ci tărie,

încăpăţinare în credinţa celui mai sublim ideal către care au simţit

chemarea, şi vor rămâne aşa neîntinaţi.

Acestea sunt atribuţiile speciale ale celor dintâi trei ajutoare, cu
cari şeful mănunchiului de prieteni, lucrează. Rămâne ca pe măsură
ce mănunchiul creşte să fixeze încontinuu ierarhia membrilor, fie în
ordinea vechimei, fie în ordinea mărimei ramurilor crescute prin
fiecare din ei, mai departe. în acest fel, dacă prin cine ştie ce mare
cataclism s-ar ajunge să piară unul câte unul - şeful şi ajutoarele
sale pe rând - să se ştie în orice moment căruia din membri îi revine
comanda unităţii. Dacă acela nu a luat imediat comanda, altul mai
destoinic să treacă îndată, şi să pună unitatea în legătură cu
Comandamentul, când se va hotărî. Pentru înţelegere şi exercitare,
se va face din vreme şcoala pentru ca evenimentele să nu surprindă.

în felul acesta, dimpreună cu celelalte două puncte: funcţionarea
regulată şi păstrarea de legătură continuă, asigurând şi continuitatea
conducerii, se asigură buna funcţionare a mănunchiului.

Şi nu numai a mănunchiului, ci a tuturor unităţilor, precum vom
vedea.

. Acestea spuse, am terminat de făcut precizările necesare
înţelegerii celei dintâi griji a unui şef de mănunchiu şi anume a unei
bune funcţionări. Trecem la cea de a doua mare grije.

II. îndrumarea către viaţa legionară.

Cu acest gând au pornit la drum, acesta este ţelul final.

Râvna legionară. Să se vadă aceasta pe fiecare zi ce merg La
toţi împreună şi la fiecare în parte.

Transformarea lor lăuntrică trebue să se simtă nu numai de către
ei, ci şi de către lumea cealaltă din care au venit. Să se minuneze
părinţii şi toţi ceilalţi de viaţa nouă legionară, pe care copiii lor se
străduesc s-o trăiască.

Prin ei, prin copiii lor, părinţii să înceapă a cunoaşte adevăratul
duh de viaţă legionară.

Şi, la aceasta nu vor reuşi copiii cari bat cu pumnul în masă şi
striga părinţilor „ca să le ia de frică” şi să le arate că ei sunt
„legionari”. Acei cari vor încerca să procedeze aşa, dovedesc dintro
dată că n-au înţeles nimic din felul vieţii legionare. Mai întâi, părinţii
nu trebuesc supăraţi de copiii lor nici într-un fel. Iar, dacă-i vorba de a
atrage admiraţia lor pentru cele legionare, nimic nu-i poate
impresiona mai frumos, decât purtarea copiilor lor, acasă şi
pretutindeni, în spiritul celei mai largi înţelegeri.

început de trăire a spiritualităţii legionare. Numai înţelegând felul
adevăratei vieţii legionare, şi îndrumându-şi unitatea spre cărămizile
acestei vieţi, şeful mănunchiului de prieteni va fi mulţumit. Să fie
conştient că prin aceasta, a reuşit să înţeleagă totul. Şi, dacă mai
sunt, totuşi în unitatea sa elemente neînţelegătoare, nu-i nimic; până
la urmă vor înţelege şi aceştia. Vor fi conştienţi cu toţii că oriunde se
va găsi unul dintre ei, în orice împrejurare din viată, în orice vreme
va trebui să reprezinte o fărâma din Mişcarea Legionară. Iar lumea îi
va recunoaşte sau nu, ca atare, numai după felul său de viaţă, după
purtarea sa în toate împrejurările. Grija de căpetenie pentru şeful de
mănunchiu. Să prindă, să culeagă ce este şi ce nu este permis în
viaţa jegionară, pentru ca să ştie ce trebue să facă sau să nu facă, să
spună sau să nu spună, să gândească sau să nu gândească orice
membru din mănunchiul său. Mare grijă! Şeful de mănunchiu va
trebui să-şi fixeze un sistem de controlare al fiecărui membru.
Controlul, nu numai în cadrul activităţii din mănunchiu, ci şi dincolo,
în viaţa de toate zilele, în familie, în şcoală, în societate. Mai târziu,
când vor deveni legionari, nu vor mai avea nevoie să fie controlaţi de

cineva. Atunci, conştiinţa legionară va fi cel mai mare controlor al
fiecăruia.

Şi cât de frumos ar fi, cât de ideal, ca această conştiinţă
legionară să se întrezărească dela primele începuturi!

III. Unitatea.

în sfârşit a treia mare grije de căpetenie a unui şef de mănunchiu
este armonia, păstrarea unităţii. Mănunchiul este format în virtutea
unei mari împrieteniri. Viaţa unităţii este în funcţiune de înţelegerea
acestei condiţiuni.

Acolo unde s’a vârât zâzania, discordia, şeful va trebui să
intervină imediat şi, dacă singur nu poate lua măsuri, să raporteze.

Printr-o continuă emanaţiune de căldură sufletească, şeful
trebue să întreţie buna armonie, „Unitatea”, care este într’adevăr
unitate, în care n’a putut pătrunde nici urmă de discordie, este o „ Uni¬
tate perfectă" dar şeful însemnează că are, pe deplin, acea mare
calitate a puterii lăuntrice de atracţie. împrejurul său se păstrează
unitatea perfectă. Şi fiecare element este conştient de puterea
acestei unităţi. Unitatea este porunca a VIl-a legionară. Apoi, poate,
oare, să existe „unitate” fără armonie, fără unitate ?

„Unde începe conflictul, acolo încetează Legiunea, încetează
viaţa legionară, acolo este moarte şi trăeşte Diavolul. De aceea
legionarul în conflict cu un altul şi-a pierdut fiinţa sa legionară”, spu¬
nea Căpitanul. Iar pentru apărarea Mişcării Legionare de această
racilă a desbinării a făcut „Legea Carmen-Sylva” care sună:

„Dacă doi legionari sunt în conflict, unul din ei trebue să plece,
cerând concediu până la aplanarea şi restabilirea armoniei.

Cine pleacă:

1. Dacă unul e mai vechiu şi altul e mai nou, pleacă cel mai nou.

2. Dacă unul e gradat şi altul nu. pleacă cel care nu e gradat.

3. Dacă unul e nou şi are funcţiune, pleacă cel vechiu, deoarece
funcţiunea reprezintă totalitatea organizaţiei locale.”

Aşa cum trebue să fie unitatea am văzut de altfel şi către sfârşitul
subtitlului „Despre membri”. Rămâne ca şeful de mănunchiu,
dimpreună cu toate elementele, s-o desăvârşească.

în orice caz, acolo va trebui să ţintească: spre desăvârşita
solidaritate dintre toţi membrii. Solidaritate până la sânge. Numai aşa
vor putea să se lege „fraţi de cruce".

CONSTITUIREA FRĂŢIEI DE CRUCE (F. D. C.)
PREGĂTIRI PENTRU LEGĂMÂNTUL DE FRĂŢIE DE CRUCE.

Din cele ce s’au văzut până aici, mănunchiul de prieteni
constitue o fază tranzitorie de pregătire. O stare temporară pentru
fiecare membru.

în vederea pregătirii, a purgării, intră nu numai decât elementele
care au fost dintru început perfecte (cât de rari sunt asemenea
elemente...), ci, pot intra chiar şi unii mai slăbuţi, cari să fi
avut,chiar,anumite păcate; cu o singură condiţie: să-şi fi manifestat
dorinţa de mântuire şi de botezare în credinţa legionară. Căci, doar,
aici se purghează, se cern, se selecţionează.

Selecţionarea, iată rostul mănunchiului de prieteni.

Din marea massă, nelimitată ca număr, se selecţionează
elementele de elită.

Numai această elită selecţionată, curată ca lacrima, va gusta din
harul legionar. Numai elementele din această elită se vor învrednici
să lege „frăţie de cruce”.

„Frăţia de cruce ” este ţelul final al mănunchiului. Pentru aceasta
se fac toate pregătirile, se depun toate strădaniile. Câte hărţuieli de
suflet se fac, luni continui, numai şi numai m vederea pregătirii pentru
frăţia de cruce.

Frăţia de cruce, aici este hopul cel mare. Trecându-I pe acesta,
uşor va putea mai apoi să devină legionar. Şi, „legionar” este visul
fiecărui tânăr.

Frăţia de cruce, piatră de temelie.

întreaga poveste a neamului nostru românesc ne îmbie şi înalţă
sufletele cu scânteierea haiduceştilor legăminte de frate de cruce.
Ceva ne mai pomenit în istoria vreunui alt neam. Legăminte de le¬
gendă, şi totuşi trăite. Aşa a trăit neamul nostru în veacuri, cu
scăpărături de legendă. Aevea legende vor fi peste veacurile viitoare,
legămintele legionare, pe care noi astăzi le trăim. Şi se vor hrăni
veacurile viitoare cu prisosinţă din „Legenda Căpitanului”, „Legenda
Nicadorilor”, „Legenda lui Moţa-Marin” şi câte altele, precum ne
hrănim şi noi astăzi cu legendele haiducilor.

Aşa se făureşte istoria şi noi istorie facem. Să fim adânc
înţelegători, conştienţi despre acest lucru.

Pregătiri pentru legământul de frate de cruce se fac dintru
începutul mănunchiului. în vederea legământului este, doar, toată
pregătirea din viaţa de mănunchiu. Rămâne să se fixeze limitele
acestei pregătiri.

Principiul acesta este: fiecare stă în mănunchiu pană ce reuşeşte
să-şi cureţe pe deplin sufletul de păcatele pe care le-a avut dintru
început fie din cauze hereditare, fie din contagiuni. Numai după
desăvârşirea acestei curăţiri, să i se permită intrarea în frăţia de
cruce. Altfel nu.

Dacă nu s’a vindecat mai dinainte de păcatele ucigătoare de
suflet, nu va reuşi să-şi însuşească spiritul legionar. Ori, tocmai acela
este de acum rostul frăţiei de cruce: că reverse peste sufletele
curăţate harul virtuţilor legionare. Desăvârşirea curăţeniei sufleteşti,
aceasta este cea dintâi condiţiune.

Legământul de frate de cruce se va lua de către şeful de grup. El
răspunde pentru cei care intră în frăţia de cruce şi prin urmare, numai
el se poate pronunţa cel dintâi dacă membrul X sau Y din mănunchiu
îndeplineşte condiţia de legământ.

Faţă de această mare răspundere a şefului de grup, evident, că
nu se intră prea uşor în frăţia de cruce. Şeful de grup trebuie să fie
sgârcit în alegerea pentru legământ. Dreptul de frate de ctuce să
devină un „c” cât mai aşteptat, cât mai dorit. Numai aşa se păstrează
acest drept în adevărata lui valoare

Apoi, nimeni nu trebue să se supere, că i s’a amânat ziua luării
legământului. Să nu se supere, din două motive: întâi pentru că va fi
mai bine pregătit atunci, şi mai uşor va putea prin urmare, să-şi
însuşească spiritul legionar; şi în al doilea rând, supărându-se,
dovedeşte din capul locului că nu este pregătit.

S-ar putea ca şeful de grup anume să le prelungească termenul
pentru ca să-i încerce. Dar mai bine să pară că se supără ei acuma,
decât să se supere mai târziu, când vor avea, poate, oarecare răs¬
pundere în Mişcare.

Prin urmare, multă grijă la acest hop.

Dealtfel vom vedea că şeful de grup nu are chiar deplină libertate
în alegere. Pe de-o parte, i s’au fixat anumite condiţiuni precise de
cari să ţină seamă, şi pe de altă parte, nu el are ultimul cuvânt, ci
şeful frăţiilor de cruce după cum vom vedea acuş.

CONDIŢIUNILE PENTRU DEPUNEREA LEGĂMÂNTULUI

1 Stagiul în mănunchiu, minimum 3 luni Trei luni însemnesză
trei luni pline adică treisprezece consfătuiri săptămânale. Prin
urmare, dacă se ţin mai multe consfătuiri pe săptămână, stagiul de
trei luni nu scade. Trebuie să fie 13 săptămâni cu 13 consfătuiri
săptămânale, (dacă-s două consfătuiri pe săptămână, se consideră
la stagiu, una singură). Orice fel de absenţe dela consfătuiri atrage
prelungirea termenului de trei luni, până ce s’au făcut cele 13
consfătuiri(A se vedea observaţiunile făcute referitor la absentarea
dela consfătuiri).

Nici stagiul nu se poate prelungi la infinit. Trebuie să fie o limită
maximă , care să aleagă într-un fel. Această limită maximă este de 1
an. Cel care nu a reuşit într-un an de zile să fie ales pentru leqământ
se consideră şters.

Aceasta, tocmai pentrucă mănunchiul de prieteni nu este un
scop în sine, ci o fază tranzitorie, un purgatoriu. Şi, dacă va mai voi
totuşi să lucreze, i se acordă întâi un concediu de 6 luni, după termi¬
narea căruia, dacă va mai vrea, bine înţeles trebuie să înceapă
stagiul consfătuirilor dela capăt, ca şi cei noui.

în acest al doilea stadiu, nu va trebui să aibă nici o absentă
nemotivată. De la prima absenţă nemotivată este şters automat şi
fără drept de revenire, decât iarăşi după 6 luni de concediu pentru al
treilea stagiu.

în repetările de stagiu, i se dă alt număr de ordine, ca şi celor
noui veniţi. După al treilea stagiu, însă, nu se mai poate reveni
Trebuie înlăturată metoda provizoratelor infinite. Tendinţa fiecăruia
să fie mai sus. Adică, mai perfect, mai bine pregătit.

Cei mari şi-au făcut stagiul de mai sus reglementar, însă nu au
reuşit, totuşi, să îndeplinească acea mare condiţie a pregătirei lor
sufleteşti, reale, nu depun legământul. Mai stau. Şeful de grup are
toată latitudinea să hotărască. Este suveran, căci el îi Garantează.

Interesul şefului de grup este să aibă unităţi cât mai bune, din
toate punctele de vedere. Dar tot şeful de grup răspunde când
nechibzu.t, va prelungi starea de provizorat „mănunchiului”.

2. O a doua condiţiune precisă pentru fiecare membru din
mănunchiu, este că, în tot timpul acesta de trei luni, să fi pregătit ei
direct, cu respectarea tuturor regulelor recrutării, încă două elemen¬
te. Adică, să fi pregătit mai întâi pe unul, şi să-l fi condus pe acesta

până la a treia spiţă, şi apoi să fi pregătit pe un al doilea, tot până la
a treia spiţă. Să fi cerescut, prin el, deci două ramuri din mănunchiu.

3. Vârsta: să fi trecut de 15 ani,vârsta minimă. Dela 14-15 ani,
stau în mănunchiu de prieteni, iar cei cari sunt mai mici, sub 14 ani,
se pregătesc în mănunchiuri de frăţiori.

Vârsta maximă ar fi până la 21 ani; însă pentru elevi este până la
terminarea şcolii, până atunci rămân în frăţiile de cruce, după care.
devin legionari sau membri.

4 Ca elevi, să fie printre cei mai destoinici la şcoală. Se
accentuiază asupra acestei condiţii deşi ar fi putut rămâne inclusă în
pregătirea generală, tocmai pentru speciala atragere aminte. Nu se
cere neapărat ca să fie cu toţii premianţi, dar să fie printre cei dintâi.
Nu mai vorbim de repetenţi, care nu vor putea intra în frăţia de cruce,
decât după terminarea anului de repetenţie.

5. Efectiv prim: cel puţin 7 membrii. Numai când sunt minimum 7
elemente pregătite pentru legământ, se poate forma frăţia de cruce.
Efectivul maxim nu poate trece de 30. Dacă sunt fraţi de cruce,
transferaţi aici dela o altă şcoală, prin urmare care au depus
legământul, se adaugă şi aceştia la număr, fără a mai fi obligaţi să
depună iarăşi legământul.

ULTIMELE PREGĂTIRI

Când aceste condiţiuni sunt îndeplinite se procedează la
pregătirile propriu zise pentru legământ.

1. Examenul. Fiecare membru îşi procură „îndreptarul F. D. C.”
pe care-l studiază. Numai cunoscând bine obligaţiunile sale ca frate
de cruce, va depune legământul. Şeful de grup îl va examina. Din
studierea tuturor chestiunilor va trebui să se prindă substratul
educativ. Totul, absolut totul, nu este prevăzut decât în vederea
educaţiei lor. Aceasta, deci, să se înţeleagă bine: nuanţa educativă.

2. Pelinul. Tot în acest timp, şi poate chiar mai din vreme, se
porneşte în căutare de pelin.

Pelinul simbolizează, bărbăţia. A fost purtat la brâu de către
membrii „Frăţiei de sacrificiu”. Se recomandă ca să fie cules pe cât
posibil, din chiar locurile unde s’au dat diferitele lupte din trecutul
nostru sau . din preajma mormintelor eroilor. Crescut acolo, din
ţărâna stropita cu sânge. Se culege o cantitate mai mare de pelin, ca
să fie şi pentru cei care vor depune legământul ulterior, şi se
păstrează, bine.

3. Micul drapel. Spre deosebire de mănunchiu - frăţia de cruce
îşi are un steag.

împrejurul acestui steag se leagă, „frăţie de cruce ”. Este simbolul
unităţii şi al întregului lor ideal.

Are dimensiunile următoare:

- Pânză tricoloră de mătase; mărimea 40/40 cm.

- Prăjina, cu diametrul grosimei 2 cm.; lungimea 1,10 m.,
deasupra o cruce. Culoarea prăjinei, neagră. Pe pânză se scrie:

F. D. C.( cutare)

.(data recunoaşterii).

Grupul No.

Acesta este „Micul drapel”.

4. Semnele distinctive de frate de cruce cari se acordă odată cu
depunerea legământului se lucrează uniform, după dimensiunile pe
care le vom vedea mai departe.

5. Echipamentul. în ziua depunerii legământului fratele de cruce
va îmbrăca pentru prima dată cămaşa verde.

Până atunci, nu, decât în cazuri cu totul excepţionale, şi numai
cu ordin special dela şeful frăţiilor de cruce.

Chiar după luarea legământului, cămaşa verde nu se poartă
oricând şi oriunde. Cămăşile verzi sunt odăjdiile noastre” spunea,
cândva, Căpitanul. Trebuesc cinstite şi respectate, prin urmare, ca
nişte sfinte odăjdii. îmbrăcând cămaşa verde, nu trebue să se mai
manifeste decât legionarul din tine. Şi nu se poartă, chiar în anumite
ocazii şi la anumite şedinţe, decât din ordin. în cămaşa verde au
luptat şi au murit martirii legionari şi compromiterea acestei cămăşi
de către noi, ar constitui cel mai mare sacrilegiu faţă de ei,

încă dela început dar, cu mare, cu foarte mare grijă faţă de
cămaşa verde; nu va trebui decât o infimă abatere, cu un milimetru,
dela linia legionară, pentru ca să o compromitem. Mergând pe stradă
cu cine ştie cine, intrând într-un local, în tren, ş. a. m. d. Să ne
gândim întotdeauna la cinstirea cămăşii noastre verzi, aşa cum se
gândeşte preotul la odăjdiile sale şi ofiţerul la uniforma sa.

Formatul cămăşii verzi este cel obişnuit, legionar. Toate
modificările se vor comunica la vreme.

Afară de cămaşa verde, echipamentul strict necesar pe care
trebue^ să şi-l procure fiecare frate de cruce, încă mai înainte de
legământ, se compune din: bocanci sau ghete, pantaloni cakii-
bufanţi, ciorapi la culoare, sau. moletiere, centură şi diagonală,
căciulă neagră mare (vara basc negru mic). Atât este stric necesar.

Cu timpul îşi va completa: pătură, unealtă de lucru, raniţă, bidon,
strachină, lingură, furculiţă, cuţit, lanternă. Acesta este echipamentul
complet pe care, este bine ca să şi-l procure fratele de cruce din
vreme, pentru a putea face faţă oricărei eventualităţi. Nu se cere ca
echipamentul să fie numai decât din cea mai bună calitate. Va face
fiecare cum va putea, dar va face.

6 „Cartea Frăţiei " se procură şi se completează cu cele
necesare pentru ziua depunerii legământului.

RAPORTUL ŞEFULUI DE GRUP PENTRU APROBAREA
LEGĂMÂNTULUI

După ce s’au îndeplinit toate aceste condiţiuni, şeful de grup
raportează la Centru Şefului Frăţiilor de cruce şi cere aprobarea
pentru depunerea legământului.

Acest raport se face după modelul următor:

Grupul No. Anul 193.... luna ... ziua.

RAPORT

către

COMANDAMENTUL F. D. C.

pentru aprobarea de legământ la şcoala.(cutare) litera X.

îndeplinind condiţiunile cerute pentru depunerea legământului şi
socotindu-i vrednici de frăţia de cruce, binevoiţi a da aprobare
următorilor:

b i

—i

Au gata „micul drapel”.

Pelinul este cules dela.în zilele de.

100

, B aceasta aprobare, toate formele pentru depunerea

egamantului sunt gata pentru ziua de. .. zi, care, vă rugăm a o
considera ca dată de înfiinţare a nouei „frăţii de cruce”, cu
denumirea.(în anexă se găseşte istoricul acestui nume).

„ ln anexa primului raport, după legământ, se va raporta iarăşi de
îndeplinire. v ’

Trăiască Lecţiunea şi Căpitanul
(s s) Şeful grupului No.

r k Ac ® st f ! st ® ra P°rtul şefului de grup, prin care cere
aprobarea de legamant.

lată ce scrie în rubrica a — t, din acest raport:

a - No de ordine complet a celui ce va depune legământul.

Ex. p 3. H. 937 1
a 42

Daca a făcut mai multe stagii până să ajungă să se
învrednicească pentru legământ, se scriu şi celelalte numere pe care
le-a purtat el (primul, al doilea, al treilea) în rubrica „observatiuni”.

Pentru cei care au venit dela altă şcoală cu legământul depus
acolo, şi cari vor completa prin urmare numărul de membri necesari
formam unei fraţii de cruce, se scrie de asemeni No. de ordine pe
care-l poseda, precum şi datele posibile din celelalte rubrici, iar la
rubrica observaţium" se precizează cum că a avut legământul
depus. In acest mod se va proceda in viitor, ori de câte ori vreun frate
de cruce din altă parte va fi venit în această frăţie.

b = No. consfătuirilor la care respectivul a luat parte;
c - „Comunicarea” făcută (aceste rubrici se vor face mai mari
sau mai mici, după cum va fi de scris);

d = absenţe - cu întrerupere - nemotivate:
e = absenţe - cu întrerupere - motivate;
f = absenţe - consecutive - nemotivate;
g = absenţe - consecutive - motivate;
h = total C + c plătit de respectivul'
i = totalul 1/40 R;
j = clasa în care este;
k = vârsta;

I = are părinţi;
m = sărac, bogat (extrem);

101

n = situaţia şcolară din anul trecut (promovat corigent, premiant),
iar alături situaţia şcolară din anul curent (bună, slabă, etc.)

o = nota primită la examenul cu şeful de grup asupra cunoaşterii
„îndreptarului F. D. C.” (dela 5-10);

p = starea fizică;

r = iniţiative luate de respectivul;

s = starea echipamentului (să scrie ce are din echipament);

t = obsen/aţiuni, aici se trec observaţiunile şefului de grup,
părerea sa personală despre fiecare, din cele ce ştie precis. Tot aici
se trec şi numerile de ordine pentru cari, eventual, respectivul le-a
mai avut, repetând stagiul (aşa cum s’a văzut la „curgerea stagiului”).

La primirea acestui raport, şeful frăţiilor de cruce scrie formula de
aprobare, sau nu, după cum va crede de cuviinţă.

Apoi, secretariatul general, dacă s’a aprobat înfiinţarea noui frăţii
deschide în „Registrul de frăţii” o pagină şi pentru această frăţie
copiind în tabelul liniat identic aceluia din raportul de aprobare, toate
datele corespunzătoare, rubrică cu rubrică.

Formula de aprobare se scrie de către şeful frăţiilor de cruce cu
mâna proprie chiar pe raport. în formulă seva cuprinde şi data
înfiinţării nouei frăţii, cari va figura de acum, întotdeauna alături de
numele frăţiei, precum şi în numerele de ordine, ale fraţilor de cruce
respectivi. Data va fi aceea pe care o va hotărî şeful frăţiilor de cruce,
şi care va fi, deci, prevăzută expres în formulă, aşa: „Data de

recunoaştere a frăţiei de cruce. (cutare). este.” (Poate să

fie, ori ziua fixată pentru legământ, ori însăşi ziua când se scrie
aprobarea).

Cu această formulă se înapoiază raportul şefului de grup
respectiv, care va hotărî de acum asupra depunerii legământului.

PREGĂTIRI PENTRU ZIUA LEGĂMÂNTULUI

1. Dimpreună cu şeful mănunchiului, şeful de grup fixează ora şi
locul unde se va ţine şedinţa festivă pentru legământ.

Aceasta nu se va anunţa decât membrilor cari vor depune
legământul, cari au fost aprobaţi.

2. Se atrage atenţia tuturor membrilor cari vor depune
legământul, asupra felului cum va trebui ţinut postul negru în acea zi.

Cine ţine post negru, până la ora 16 din zi, nici nu mănâncă
absolut nimic, nu bea nici apă, nici nu fumează. Petrece tot timpul
acesta într’o totală abţinere şi rugăciune. Se roagă mereu lui
Dumnezeu, se roagă la spiritul legionarilor căzuţi, ca să-l întărească.

102

3. Dacă şeful de grup nu are legământul de frate de cruce, va
merge la un comandant legionar, pentru ca acesta să-i ia primul
legământ din „Cărticica Şefului de Cuib”, punctul 81 bis. Altfel, nu
poate lua legământul fraţilor de cruce.

4. Se anunţă şeful judeţului şi toţi comandanţii legionari cari sunt
în localitate, precum şi absolvenţii de frăţii.

5. Membrii cari vor depune legământul, învaţă răspunsurile din
formulă.

ÎN ZIUA DEPUNERII LEGĂMÂNTULUI

Este prima, cea mai mare zi de sărbătoare din viaţa unui frate de
cruce.

Dis de dimineaţă, se curăţă şi-şi ajustează echipamentul. în cea
mai mare tăcere. Neobservat. Peste cămaşa verde îmbracă o haină
ca să nu se observe. Trăeşte bucuria în inima lui, şi împreună cu
camarazii lui. când se va întâlni în prima şedinţă. Iarăşi neobservat
se duce singur la biserica cea mai din apropiere şi se roagă. Este
bine ca ziua legământului să se fixeze într’o sărbătoare.

Şedinţa festivă de legământ.

Se recomandă ca să se ţină undeva la câmp sau chiar într’o
pădure.

începe la ora 16. Este specială numai pentru luarea
legământului.

Are caracter solemn.

într-o parte stă asistenţa formată din: şeful judeţului.,
comandanţii legionari şi foştii fraţi de cruce. în faţa asistenţii, în linie,
stau membrii cari vor depune legământul, în ordine alfabetică, afară
de acel care va fi numit şef al frăţiei de cruce şi care stă în flancul
drept. Sunt îmbrăcaţi în uniformă.

începe şedinţa.

îngenunche toţi şi unul spune „Tatăl nostru”; îngenunche şi
asistenţa, şi se roagă pentru întărirea credinţei legionare a nouilor
mlădiţe.

După rugăciune, şeful de grup face apelul celor cari vor depune,
legământul, după care spune: „Toţi aceştia v-aţi învrednicit a vă lega
fraţi de cruce”.

Pe o măsuţă improvizată în mijloc, şi pe care arde tămâie se
găseşte: pachetul cu semnele distinctive de frate de cruce, precum şi
pachetul cu pelin.

103

înfipt în pământ între măsuţă şi front este „micul drapel

Şeful de grup, păşind înainte, apucă pânza drapelului cu mâna
stângă şi face semn primului din front, strigându-l pe nume. Acesta
salută şi venind în faţa şefului de grup apucă, tot cu mâna stângă, de
pânza drapelului. Poziţia „drepţi”. în această poziţie, răspunde la
cele şapte întrebări pe care i le pune şeful de grup:

întrebarea I. Care este datoria ta cea mai de seamă?

Răspuns: Datoria mea cea mai adânc simţită de mine este să
iubesc cu toată fiinţa neamul meu românesc.

întrebarea II. Care este dreptul tău cel mai sfânt către neamul

românesc?

Răspuns: Dreptul meu cel mai sfânt către neamul romanesc este
să muncesc şi să mă jertfesc pentru el.

întrebarea III. Crezi în Căpitanul nostru?

Răspuns. Cred în Căpitanul nostru, îl iubesc şi-l voi urma până la
moarte.

întrebarea IV. Crezi în victoria legionară?

Răspuns: Cred în victoria legionară cum cred în steaua neamului
meu şi în lumina soarelui.

întrebarea V. Te legi frate de cruce, împărtăşindu-te cu duhul
răsboinic al eroilor neamului nostru românesc şi al legionarilor căzuţi
în lupte?

Răspuns: Mă leg frate de cruce, împărtăşindu-ma cu duhul
răsboinic al eroilor neamului nostru românesc şi al legionarilor căzuţi
în luptă.

întrebarea VI. îţi iubeşti comandanţii şi pe toţi fraţii tăi de cruce?

Răspuns: îmi iubesc comandanţii şi pe toţi fraţii mei de cruce.

întrebarea VII. Care este ultima ta dorinţă?

Răspuns: Ultima mea dorinţă, să devin legionar.

După ce se termină cu întrebările şi răspunsurile, şeful de grup îi
întinde o ramură de pelin, spunându-i:

„Primeşte această ramură de pelin şi poart-o la brâu, ca simbol

al bărbăţiei din tine".

Primind pelinul îl pune la brâu.

De acum încolo, ca frate de cruce, se va îngriji întotdeauna ca sa
poarte pelin la brâu. Pe acesta, primit aici, şi-l păstrează undeva,
bine, pentru amintirea lui. De acum este bărbat; poate să şi lupte, la
nevoie.

104

După aceea, şeful de grup, îi prinde la mâna dreaptă semnul
distinctiv de frate de cruce, după care strângându-i mâna, îi spune:
„Eşti frate de cruce”. Strângerea mâinii simbolizează cimentarea
legăturii de frate de cruce.

Fratele de cruce salută, zicând: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”.
Apoi se retrage un pas şi rămâne în poziţie corectă (nu „drepţi").

Urmează al doilea, apoi al treilea ş. a. m. d.

Când se ajunge cu fiecare la partea finală şi i se spune: „Eşti
frate de cruce”, toţi cei care au depus legământul mai dinainte, se
apropie, înconjoară pe cel care-l depune, şi apucând pânza
drapelului îi spun în cor: „Eşti frate de cruce”. Apoi, iarăşi fac front.
Tăcere. Seriozitate.

Când au terminat cu toţii, şi au făcut ultimul front în faţa „micului
drapel”, şeful de grup deschide „Cartea Frăţiei” şi citeşte, de pe prima
pagină, cele ce urmează:

„Cu gândul la Dumnezeu, la Căpitan
şi la întărirea Tării noastre prin biruinţa legionară,

S-a aprobat înfiinţarea frăţiei de cruce.(cutare),

cu data.(aceea scrisă de şeful frăţiilor de cruce).

Pentru cei care astăzi s’au învrednicit a se lega fraţi de cruce,
închinîndu-ne lui Dumnezeu şi Sfântului Mihail, Arhanghelul, ca
întărindu-i, peste sufletele lor tinere şi curate, să se reverse harul şi
virtuţile legionare.

înainte, cu aceiaşi deviză: „Aspru cu tine însuţi”!

Cu credinţa nestrămutată în victoria legionară,

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Tot frontul strigă, salutând: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”.

Şeful de grup spune iar: „Se constituie frăţia de cruce.(cutare).

Fratele de cruce X, primeşte comanda frăţiei.”

Fratele de cruce desemnat ca şef al nouei frăţii de cruce, salută

şi spune: „Primesc comanda frăţiei de cruce”.după care, ieşind în

faţa frăţiei de cruce, comandă: „Gardă! drepţii Gardă! pentru onor:
înainte] ” Şi dă raportul şefului de grup, spunând: „Trăiască Legiunea
şi Căpitanul. Domnule comandant, frăţia de cruce... este gata şi
aşteaptă ordinul”.

Şeful de grup, mergând în faţa frăţiei, strigă: „Frăţia de
cruce. ..(cutare), la care toată frăţia răspunde: „ Prezenţi ”

în acelaş moment, şeful de grup, luând micul drapel, îl
înmânează şefului frăţiei cu cuvintele:

105

„Primeşte, păstrează, şi poartă cu demnitate micul drapel al
frăţiei de cruce.”

Primind micul drapel, şeful frăţiei repetă: „Primesc, voi păstră şi
purta cu demnitate micul drapel al frăţiei de cruce.’

După aceasta, şeful frăţiei comandă „Drepţi”! Şi strângându-se
cu toţii grămadă, intonează „Imnul Frăţiilor de Cruce’. Cântă nu
numai ei, ci cântă toată lumea care-l ştie.

Cu aceasta se închide şedinţa festivă de luarea legământului.

Urmează, dacă se poate tot acolo, masa în comun a fraţilor de
cruce, dimpreună cu asistenţa. Se admite 1/6 I. vin pentru fiecare
frate de cruce. înainte de masă se face rugăciunea, apelul morţilor
legionari şi se cântă „Imnul Legionarilor Căzuţi Nici un discurs.

Apoi fraţii de cruce se retrag pentru un minut, şi, împreună
hotărăsc data şi locul primei şedinţe, când se vor întocmi toate
scriptele necesare frăţiei de cruce şi se vor preciza funcţiunile
speciale pentru fiecare.

De notat, că ei nu s’au ştiut unul pe altul, cari depun legământul
până în momentul şedinţei festive. Şeful de grup a^ comunicat
aprobarea, fiecăruia în parte cu menţiunea de a tăcea faţă de ceilalţi,
lată prin urmare, de ce abia acum pot să fixeze împreuna prima
şedinţă a frăţiei lor de cruce. După aceasta, se vor despărţi în tăcere.
Peste cămaşa verde vor îmbrăca haina. De acum, vor mai lua parte,
împreună, la o singură consfătuire a mănunchiului lor. La aceea de
schimbare a şefului de mănunchiu, după cum vom vedea.

Cu anexa primului raport lunar către Centru, şeful de grup^ va
raporta şi despre îndeplinirea ultimelor forme de constituire a frăţiei
de cruce. Se va descrie felul cum a decurs şedinţa festivă. Aceasta
se va anexa la „Registrul Frăţiilor dela Comandamentul F. D. C.

în „Cartea Frăţiei” descrierea, în câteva cuvinte, a şedinţei festive
de constituire, deschide pagina istoricului frăţiei. Această şedinţă de
constituire se va sărbători dacă va fi posibil în acelaş loc şi în acelaşi
mod solemn, în fiecare an, când se vor citi numele celor cari au
trecut prin această frăţie dela constituire şi până în acel moment.

106

FRĂŢIA DE CRUCE LA LUCRU
FUNCŢIONAREA FRĂŢIEI DE CRUCE

lată frăţia de cruce constituită.

Cu trudă şi frământări, cu multe încercări şi hărţuieli de suflet, sa
ales, în sfârşit, substanţa, esenţa,

Şi s au legat fraţi de cruce împrejurul aceluiaş steag , îmbrăcând
aceiaşi cămaşă. De acum, au devenit una. „ Frăţia de cruce ” la bine şi
la greu, la bucurie şi la dureri. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi,
întru botezul credinţei legionare. Un singur corp, de acum tot înainte,
către ideal. Aşa vor merge în „frăţia de cruce”.

Dar, frăţia de cruce, unitatea aceasta de elită, ţâşnită din
purgatoriu curată ca lacrima, este de acum element de acţiune, şi-a
conturat forma finită? Nu, încă nu.

Imaginând, am putea-o asemui cu o massă de metal topit în foc.
pură şi fără formă.

Acum, vrem s-o turnăm. Sub puterea încă maximă a focului şi
sub presiune, massa aceea pură de metal topit va lua forma în care
se toarnă. Şi va căpăta viaţă.

întruchiparea până la desăvârşire a formei virtuţilor legionare ,
acesta este rostul frăţiei de cruce. Şi desăvârşirea nu se face dintr-
odată. Pe încetul şi cu oarecare greutate. însăşi pentru ca metalul să
lunece prin toate cutele formei şi să se perfecteze, intervin greutatea
unei prese şi chiar a ciocanelor.

Dar forma se capătă aşa cum a fost voită. Iar la urmă, pentru ca
să rămână aşa, se căleşte. Abia acum,după călire, maestrul este
sigur pe ce-a făcut.

în frăţia de cruce nu se capătă, propriuzis, decât forma. Dincolo
de frăţia de cruce, în luptă, se face oţelirea. Sunt, însă, anumite
momente - uneori destul de frecvente - cari intervin pentru ca
oţelirea să se facă în însăşi frăţia de cruce; sunt momentele marilor
primejdii. Noroc pentru acele frăţii de cruce. Şi idealul acesta ar fi.

107

MEMBRII FRĂŢIEI DE CRUCE

Elementele cari compun frăţia de cruce, se numesc „fraţi de cruce".

Ei s au desprins de mănunchiul de prieteni, în care au intrat, doar
provizoriu, pentru selecţionare şi pentru cunoaştere. Au trecut de
acum în viaţa de frăţie unde vor rămâne până la majorat, ori până la
terminarea şcolii. Ca „fraţi de cruce", îndatoririle lor sunt mult mai
mari. Şi cu cât se vor mai învechi, aceste îndatoriri vor creşte.

Obligaţiunile care li s’au impus de când au intrat în prima „fază
de încercare”, apoi în mănunchiu, acum, ca fraţi de cruce, sunt lucruri
elementare pentru ei. Elementare nu prin puţinătatea importanţei lor,
ci prin faptul conştiinţei cu care au a ajuns să şi le îndeplinească. Aşa
de pildă:

1. Grija de a avea o purtare model, atât la şcoală cu profesorii şi
cu colegii lor, cât şi acasă, cu părinţii şi fraţii lor, şi oriunde se vor gă¬
si. Corecţi din toate punctele de vedere, faţă de toţi şi faţă de ei
înşişi,

2. Grija de a fi printre cei dintâi la învăţătură. Este o datorie
elementară pentru fratele de cruce, l-a intrat în sânge. Ba mai mult,
munceşte şi învaţă cu tendinţă ; cu tendinţa de a fi în viitor, cât mai
folositor Tării şi Legiunii. Este atât de conştient, încât, de câte ori
învaţă se gândeşte la acest lucru. Apoi, pe lângă consecinţele directe
pe cari le-ar suporta în cazul unei repetenţii ca om, ştie că mai are
consecinţe, ca frate de cruce, tot directe, cum ar fi concedierea
automată din frăţie.

Fratele de cruce este conştient de repercusiunile indirecte pe
care le-ar avea asupra unităţii sale, asupra Legiunii, faptul nesesizării
acestor griji personale. El îşi dă seama că, tot ce a clădit cu trudă
până atunci, dărâmă într’o singură clipă de incorectitudine faţă de cei
cu cari trăeşte şi faţă de sine. Şi semnul de frate de cruce cămaşa
verde, când o va purta, îi vor reaminti continuu.

După aceea:

3. Ca frate de cruce, continuă cu ţinerea la punct a „Carnetului
Meu”, după regulele stabilite la mănunchiu.

4. Au şi pe mai departe acelaş număr de ordine cu deosebirea
că, în locul garantului de care nu mai este nevoie, întrucât şeful de
grup îi garantează acum pe toţi (menţinând totuşi, vechea legătură),
în locul garantului se scrie data depunerii legământului. Astfel,
numărul care ca membru în mănunchiu se scrie aşa: 5 29. III. 937 2

C. 78

108

acum, ca frate de cruce se scrie aşa:

29.111.937 5 *

5-vil ,

C.78 937

unde 5. VII. 1937 este ziua când respectivul a depus legământul.

5. Ca obligaţii materiale, se continuă cu 1/40 R, C şi c.

6. în cadrul şedinţelor pe cari le fac cu frăţia de cruce, vor
continua iarăşi cu „Comunicările" în limita: 3 comunicări de fiecare
frate de cruce pe un an F. D. C.

Afară de aceste îndatoriri generale, fiecărui frate de cruce i se dă
o misiune specială şi bine precizată, de care răspunde.

Se face o diviziune a muncii în cadrul funcţiunilor frăţiei de cruce.
La început, funcţiunile vor fi mai mult cu caracter de autoconducere
(limitată la normele stabilite prin conducerea centrală şi la libertatea
iniţiativelor în cadrul acestor norme), rămânând ca, pe măsură ce
timpul curge şi numărul fraţilor de cruce creşte, să se lărgească şi
funcţiunile frăţiei de cruce.

Astfel, presupunând că frăţia de cruce a pornit cu numărul de
membri strict necesar, şapte, misiunile fiecărui membru aşa se vor
fixa: un şef de frăţie, un şef cu recrutarea, un îndrumător cu frăţiorii,
un secretar, un casier, un bibliotecar şi unul cu gazetele.

Cum vine un membru nou, se creiază o funcţiune în plus, după
cum va crede de cuviinţă şeful de grup, putând, chiar, să împartă
unele funcţiuni ca aceea a caseriei (unul numai cu cassa propriu zis,
altul cu magazinul F. D. C.), a bibliotecii (unul numai cu biblioteca,
altul cu colportajul) ş. a. m. d.

Principiul acesta să fie: fiecărui frate de cruce i se dă o misiune
precisă, o funcţiune, prin care este pus la încercare. Felul cum s’a
pregătit şi a corespuns acestei funcţiuni, îi va servi de certificat şi
dincolo de frăţie, în viaţa fegionară. De aceea, oricare ar fi funcţiunea
sa în frăţia de cruce, să o trăiască, şi concentrându-şi toată puterea
de muncă, toată dragostea sa, să tindă continuu spre maximum de
randament. Tot timpul, căci în şedinţele frăţiei, vom vedea că trebuie
să raporteze.

ŞEFUL FRĂŢIEI DE CRUCE

Este numit de către şeful de grup, pe un an F. D. C. Dacă frăţia
de cruce s’a înfiinţat către sfârşitul anului şcolar, la începutul anului
viitor, dacă şeful de grup crede, poate să-i reînnoiască funcţiunea, pe
încă un an de zile.

Poartă un semn distinctiv special.

109

Face şcoală de comandant cu şeful de grup.

Este sufletul frăţiei de cruce.

Are toată conducerea şcolii (Frăţia cu anexele sale: mănunchiul
şi frăţiorii).

Lucrează cu ajutoare, dar răspunde direct.

întrebare care-l urmăreşte la tot pasul aceasta este: „Ce să mai
fac pentru ca frăţia mea să fie printre cele dintâi?"

Am văzut cele trei griji de căpetenie ale şefului de mănunchiu. Şi,
mănunchiul este de acum, abia o anexă a frăţiei de cruce. Prin
urmare, dela început, grijile şefului de mănunchiu se includ şi ca griji
ale şefului de frăţie. (A se revedea).

Şeful de frăţie stă la mijloc; este centrul de gravitate. Imediat
lângă el, stau fraţii de cruce, coloana vertebrală a organismului F. D.
C. Urmează apoi ca anexe: mănunchiul şi frăţiorii, cari asigură
continuitatea frăţiei de cruce, reîmprospătarea.

De acolo din centru, manevrează şeful frăţiei de cruce.

Lucrează cu creerul şi cu creionul.

Duce la îndeplinire ordinele şi ia iniţiative.

Are de dat bătălii; judecă bine situaţiile. Linia de conduită
aceasta să fie: toată şcoala să le fie prietenă. Cât despre adversarii
încarnaţi (chit că sunt profesori sau colegi), să-i desarmeze printr-o
ţinută de mare corectitudine a tuturor frăţiilor de cruce.

Şeful de frăţie va avea grijă să nu fie descoperit dela scoală, dar
dacă vreodată se va ajunge totuşi să-i descopere cineva, să fie
acesta singurul certificat de recunoaştere: ţinuta lor de mare
corectitudine. în felul acesta să domine în întreaga şcoală.

în îndeplinirea misiunii sale, şeful de frăţie are ajutoare pe toţi
fraţii de cruce. Fiecare cu funcţiunea lui specială, frântură din marea
funcţiune generală a frăţiei de cruce, deasupra căreia stă şeful frăţiei
cu misiunea de conducere.

Şeful de frăţie îşi întruneşte, dar, ajutoarele (pe toţi membrii
frăţiei) de câte ori va avea nevoie, în şedinţă. Afară fără, însă de
şedinţele întâmplătoare, extraordinare, şeful de frăţie ţine şedinţe
reglementare, săptămânal.

ŞEDINŢELE FRĂŢIEI DE CRUCE

După depunerea legământului, fraţii de cruce mai iau parte la o
singură consfătuire a mănunchiului de prieteni, pentru ca să li se
pună la punct toată situaţia lor scriptică şi să li se facă reporturile din

110

Mviduar a frăţiei. mdMdUa '' “ mSnunchiului ' - F °^ de contre.

mămmrhi a | C —' nU SUnt ° bl ' 9a -' să Participe la consfătuirile
„mănunchiului, ci numai la şedinţele frăţiei de cruce.

■ ? e ?! n ! a fra j' ei de c , ruce este mult superioară unei consfătuiri şi
prin calitatea elementelor cari iau parte la şedinţă, şi prin lucrările
avan sat e. Ma , mult, în scopul pregătirii pot f, şedinţe practice, dupl

“P e f care fratia . de cruce - c a unitate - le poate îmbrăca
şedinţe cu fraţia ca unitate de muncă. (Antrenament pentru tabără si
pentru viaţă) O zi de muncă fizică pe lună. Şedinţe cu frâtS ca
unitate de lupta. In acest sens, se va stabili un program special

POt faCe pnn urmare ? edin t e s Peciale fiecărei ramuri din
pregătirea necesara fraţilor de cruce, sau prin varietatea
programului, acest lucru se poate face în şedinţele obişnuite E bine
sa se aplice şi una şi alta.

Ca linie generală în şedinţele frăţiei de cruce se va căuta să se
imprime spiritul legionar, continuându-se, după metodele stabilite cu
educaţ'a spiritului de jertfă, corectitudine, ordine, punctualitate: apoi
cu educaţia spiritului de vitejie, de credinţă, de muncă.

Se va începe şi educaţia spiritului de întreprindere.

Şi se va căuta să se prindă şi să se însuşească tot ce este
virtute legionară. Cum?

Hnnm^iT ^ ?^ cultânc | P e Căpitanul şi tot ce este proclamat ca
dogma legionara (exemplu scrierile lui Moţa)

Tot ce se prinde să se asimileze bine şi să se găsească o
metoda practica de aplicare. Dacă nu s'a stabilit o metodă generală
aşa cum s a stabilit de exemplu acea cu 1/40 R, lagărele de noapte.’
Cametui Meu , ziua de muncă, magazinul F. D. C. etc., fiecare şef

n! IT' B CaU , ta Să găsească §' să gândească, el, metode practice
p e cari S3 le aphce m cadrul unităţii sale. Aici intervine puterea lui de
iniţiativa. Prin comunicările cari se vor face la şedinţe la aceasta

legîonarî ^ ' nda PraCt ' Că ’ nu teorie seaca Aceasta este şcoala

Şedinţa frăţiei de cruce se mai deosebeşte de consfătuire şi prin
forma. Ea se deschide prin următoarea formulă: * P

— „Să ne rugăm lui Dumnezeu.

- Să ne ridicăm cu gândul la sufletul martirilor Mota-Marin Sterie

Şl * le J“ turor camaraz,lor noştri căzuţi pentru Legiune sau
morţi in credinţa legionara.

111

- Să credem în învierea României Legionare şi în sfărâmarea
zidului de ură şi de mişelie care o împresoară.

- Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea, Căpitanul şi pe fraţii
mei de cruce.

Această formulă, o rosteşte şeful de frăţie, după care toată
lumea repetă, frază cu frază.

Tot ca formă, şedinţa este mult mai solemnă decât consfătuirea

lată şi punctele de program ale unei şedinţe:

I. Deschiderea şedinţei. La comanda şefului frăţiei, toţi salută şi
repetă formula de mai sus. Apoi se face apelul morţilor legionari.

II. Rugăciunea legionară (ca şi la consfătuire).

III. Minuta Legiunii (ca şi la consfătuire).

IV Instrucţie.

V. Exerciţii de coruri legionare (pe voci).

VI. Comunicarea unui frate de cruce. Completări. Informaţii
legionare, ca şi la consfătuire.

Subiectele sunt alese în legătură cu pregătirea lor Asupra unei
virtuţi legionare.

VII. O pagină din Cartea Căpitanului. Meditaţie.

VIII. Raportul. Fiecare frate de cruce raportează asupra felului
cum decurge funcţiunea lui specială (şef de mănunchiu, îndrumător
de frăţiori, secretar, casier, etc.), cât şi asupra pregătirii prietenului
său din faza de încercare.

IX Raportul fratelui de cruce care a fost la şedinţa unei alte frăţii
de cruce, designarea unui frate de cruce care va merge săptămâna
viitoare la şedinţa altei frăţii de cruce, şi cuvântul fratelui de cruce din
altă frăţie^ venit la această, şedinţă. Aceasta, pentru legătura
orizontală între frăţiile din grup, ţinută după ciclul stabilit de şeful de
grup.

X. Momentul frăţiei de cruce. întru comunicarea sufletească (ca
şi la consfătuiri, în momentul prieteniei).

XI. Rezumatul hotărârilor şedinţei trecute, contrariul executării
acelor hotărâri; verificarea situaţiilor şcolare.

XII. Minuta hotărârilor.

XIII. închiderea şedinţei se face, cu cântecul: „Cu frunte sus” şi
cu repetarea ultimei părţi din formulă:

„Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea, Căpitanul şi pe fraţii mei
de cruce".

în legătură cu punctele de program ale unei şedinţe, ca norme
generale de conduită în timpul şedinţei, ca atmosferă cât şi referitor

112

la timpul şi locul unde se ţine, absentări, etc., a se studia capitolul
„Despre consfătuiri”. Remarcă: mult mai pretenţioşi faţă de fraţii de
cruce. în ce priveşte locul unde să se ţină şedinţele e bine ca normă
generală aceasta să fie: toate şedinţele frăţiei de cruce, pe câmp, în
afară de oraş. Este şi mai sănătos, sunt şi mai la largul lor, putând
învăţa toată instrucţia, şi cântecele: se pot face marşuri etc., şi se
realizează menţinerea contactului cu natura, atât de necesară
educaţiei legionare, şi pe ploaie şi pe ninsoare, numai în cazul de
imposibilitate (ex. consemnaţi în internat) vor ţine şedinţele înăuntru.
Dar şi aceştia, cu primul ceas de libertate, să iasă, de asemeni, în
câmp afară. Şeful de frăţie va fi el, atât de inteligent, încât să
găsească metode de camuflaj, pentru a face faţă oricărei situaţii

Ba, pentru educarea spiritului de agerime legionară se recoman¬
dă trăire permanentă sub impresia primejdiei.

Primejdie continuă, iată o sfântă realitate şi pe care trebuie să o
înţeleagă bine fraţii de cruce! înţelegând această realitate a
primejdiei îşi vor desvolta spiritul de agerime. Şi vor răsbate valul
primejdiilor de orice natură. Tot pentru desvoltarea spiritului de
agerime li s'a recomandat să poarte întotdeauna „Carnetul Meu”
asupra lor. Să nu se creadă ei niciodată în deplină siguranţă. De
asemeni li s’a recomandat să nu suspende şedinţele.

Apoi acolo, în mijlocul naturii, se va observa la orice vieţuitoare,
acest spirit de agerime. Sunt veşnic sub impresia primejdiei.
Niciodată şi nicăieri vieţuitoarele pământului nu trăiesc în moleşala
isvorîtă dintr’o falsă impresie de siguranţă, aşa cum se complace să
trăiască omul vieţii comode. Printr-un instinct firesc, toate gângăniile
trăesc în realitate. în realitatea lăsată de Dumnezeu. întru cunoaş¬
terea acestei realităţi merg fraţii de cruce în mijlocul naturii, afară.

Se repetă cele spuse la „consfătuiri”: sub niciun motiv nu se
suspendă şedinţele, orice cataclism ar interveni. Tocmai atunci să se
ţină mai mult. Şi ordinare, şi extraordinare.

Este natural, când se începe lupta, când inamicul se năpusteşte
cu toată furia asupra noastră, să ne strângem cât mai grămadă
împrejurul Comandantului. Numai aşa vom revista şi vom învinge. El,
şeful de unitate, să fie în orice moment, şi mai ales într-un moment
de acesta, linia de forţă magnetică pentru toate elementele din frăţie.

Orice s-ar întâmpla raportează şi aşteaptă ordin.

Dacă ordinul nu vine, chit că nu a ajuns raportul până la coman¬
danţi, sau din orice alte motive, îşi asumă răspunderea iniţiativelor
proprii, şi care iniţiative, nu pot fi decât în sensul continuităţii de

113

activitate şi a întăririi unităţilor. în orice caz gândul de totdeauna al
şefului de frăţie va fi: regăsirea posibilităţilor de legătură cu
Comandamentul

în timpuri mai de pace, pentru urgenţă se poate folosi şi
telefonul. Până la ordin, şedinţele nu se suspendă.

Ca înţelegere deplină asupra felului şedinţelor, iată ce spune
Căpitanul în Carte: „Accentuez încă odată, iubiţi legionari, şi vă atrag
luarea aminte asupra unui lucru esenţial: şedinţa unui cuib este
incompletă dacă veţi proceda rece. „Ce aţi executat?", „Ce mai avem
de executat?”, „Să facem cutare lucru”, „La revedere". Lăsaţi loc liber
sufletului Lăsaţi un loc în cadrul şedinţei Procedaţi cu căldură. Daţi
posibilitatea să-şi descarce fiecare sufletul greutăţile, supărările,
necazurile, pe care viaţa i le-a pus în spate Să-şi împărtăşească
bucuriile. Să fie cuibul vostru un loc de mângâiere şi de împărtăşire
de bucurii. O şedinţă atunci a fost bună. când omul se întoarce
descărcat de poverile sufletului şi încărcat de credinţă în neamul
său”.

SCRIPTELE FRĂŢIEI

Şeful frăţiei de cruce, ajutat de secretar, ţine aceleaşi scripte ca
şi şeful mănunchiului de prieteni Astfel.

în loc de „Cartea mănunchiului” ţine „Cartea frăţiei",

„Cartea frăţiei" cuprinde aceleaşi părţi ca şi „Cartea
mănunchiului”, referindu-se, bineînţeles, la situaţia frăţiei de cruce.

Partea I. Cuprinde cele ce se citesc de către şeful de grup la
depunerea legământului; aşa după cum s a văzut.

Partea II. Istoricul frăţiei de cruce începe cu tabelul liniat identic
acelui înaintat pentru aprobarea legământului la Centru Şi se scriu
toţi acei care au depus legământul, exact aşa cum sunt scrişi, cu
toate datele, în tabelul trimis Centrului. Se lasă mai multe pagini,
pentru a se putea înscrie şi cei cari vor depune legământul de acum
încolo. Când s'a terminat „Cartea frăţiei” şi trebue să se înceapă o
alta, se repetă iarăşi dela început tot tabelul. Urmează după aceea şi
descrierea faptelor mai importante din viaţa frăţiei, începând cu prima
şedinţă festivă.

Partea III. Cuprinde „Foaia de evidenţa oscilaţiilor lunare ale
frăţiei", după modelul rapoartelor lunare ale şefului frăţiei ca şi la
mănunchiu. Se face pe un an F. D. C.

Partea IV. „Foaia de evidenţa oscilaţiilor săptămânale” ale frăţiei
de cruce, după modelul rapoartelor săptămânale

114

Partea V. „Foaia'de control individual”, ca şi la mănunchiu, având
la începutul liniaturei, raportul situaţiei cu care fiecare a venit din
mănunchiu, cât şi a situaţiei acelora care s’au transferat dela o altă
frăţie de cruce. Modelul, acelaş ca la mănunchiu (vezi planşa III).

Partea VI. Citări-pedepse (ca la mănunchiu).

Partea VII. Prieteni-duşmani (ca la mănunchiu).

Partea VIII. Absolvenţii F. D. C. Şi absolvenţii din F. D. C. Pentru
fiecare o pagină. Se scrie cele ce s’au văzut în „Cartea
mănunchiului”, referitor la această parte.

Pa/tea IX. A observaţiunilor controlului.

Partea X. Cu procesele verbale de „predarea-primire a
comenzilor frăţiei.

Dosarele frăţiei de cruce sunt ca şi la mănunchiu, pe care, după
înfiinţarea frăţiei, mănunchiul nu le mai ţine, ci trec asupra frăţiei de
cruce. Şeful frăţiei de cruce, păstrează, de acum, toate ordinele şi
piesele justificative.

Atât are grijă să ţie ca parte scriptică şeful frăţiei, ajutat de
secretar.

Celelalte scripte în legătură cu cassa le ţine, după cum vom
vedea, casierul frăţiei de cruce, bineînţeles cu grija controlului din
partea şefului frăţiei; iar păstrarea comunicărilor scrise, priveşte pe
bibliotecar.

GRIJILE ŞEFULUI DE FRĂŢIE. LEGĂTURĂ. RAPOARTE.

Cele trei mari griji, care am văzut dintru început că trebuie să
stăpânească pe şeful unui mănunchiu, se includ, acuma, în grijile
unei singure frăţii. Cu atât mai mult, cu cât, din momentul formării
frăţiei de cruce, el, şeful frăţiei, are toată conducerea, şi a frăţiei de
cruce propriu zisă şi a anexelor ei: mănunchiurilor de prieteni şi de
frăţiori.

Pentru fiecare din aceste anexe are fixate ajutoare, cari conduc,
acolo, după aceleaşi norme fixate la început pentru şeful de
mănunchiu; dar, peste capul acestora, el, şeful de frăţie, răspunde.

Şi cari au fost acele trei griji de căpetenie?

1 Buna funcţionare a unităţii.

2. îndrumarea către viaţa legionară.

3. Unitatea, armonia.

în îndeplinirea acestor trei griji, şeful de frăţie se conduce exact
după normele stabilite. Punctele doi şi trei se vor îndeplini, după cum

115

•i

au fost explicate atunci. Se vor revedea, de asemeni şi explicaţiunile
punctului 1.

Pentru punerea de acord a frăţiei cu anexele sale revenim:

Buna funcţionare a unităţii este:

a Când funcţionează regulat. Am văzut cum decurg şedinţele
unei frăţii de cruce. în plus, buna funcţionare a unei frăţii este şi
atunci când, în mod permanent, orice frăţie de cruce propriu zisă
poate lua formă de:

- gruă de luptă;

- echipă de muncă;

- un cor pe voci.

b Când păstrează legătura cu Comandamentul.

Legătura verticală.

Obligaţiunile de menţinerea legăturii ierarhice cu Comandamen¬
tul, pe cari le avea şeful de mănunchiu, din momentul înfiinţării frăţiei
de cruce, trec asupra şefului frăţiei.

Atât rapoartele săptămânale către şeful de grup, cât rapoartele
lunare către Comandamentul F. D. C., se vor face şi de acum încolo
de către şeful frăţiei, exact după normele indicate şefului de mănunchiu.

Până a nu se face frăţie de cruce, şeful de mănunchiu întoc¬
meşte fişa-raport lunară. După modelul trimis de la Comandament,
lăsând albe rubricele speciale pentru frăţia de cruce. De acum, şeful
de frăţie completează toate rubricile, dela până 27 ,sau câte vor fi în
modelul trimis de Comandament. Şeful de mănunchiu tot face o fişă-
raport, cu aceeaşi liniatură (ca şi îndrumătorul frăţiorilor de altfel),
însă nu completează decât rubriciele cari privesc special mănunchiul,
în situaţia de acum, de după înfiinţarea frăţiei de cruce. Această fişă-
raport lunară o dă acum şeful mănunchiului, şefului de frăţie, care
extrage, după ea, datele ce privesc mănunchiul, şi completează,
astfel, fişa-raport lunară, pe care, el, şeful frăţiei, are grijă s'o
înainteze, prin şeful de grup sau direct, (după cum s’a văzut la
capitolul respectiv), Comandamentului F. D. C.

Se atrage atenţiunea şefilor de frăţii, să respecte întocmai
normele fixate, din acest punct de vedere, în capitolul şefului de mă¬
nunchiu.

De asemeni li se atrage atenţiunea că, ori de câte ori vor
face rapoarte scrise, referitoare la frăţia de cruce, să nu scrie numai
numele frăţiei simplu, ci să se scrie numele frăţiei de cruce complet
cu: numele propriu zis, data de recunoaştere, litera din grup şi
numărul de ordine al grupului, astfel:

F. D C. „Valter Mărăcineanu"

24. V. 935

a. 42

Referitor la scrierea datei de recunoaştere, dacă frăţia de
cruce face parte din seria frăţiilor vechi, cu continuitate în
paranteză.după noua dată, de recunoaştere, căpătată la modificarea
sistemului de organizare, se va scrie şi data când a fost înfiinţată.
Astfel, presupunând că „Valter Mărăcineanu" este o frăţie de cruce
cu vechime de 20. X. 924, se va scrie în toate rapoartele aşa:

F.D.C. „Valter Mărăcineanu"

24.V. 935 (20. X. 924)
a. 42

în aceeaşi ordine de idei, se atrage atenţiunea tuturor membrilor
din frăţii sau mănunchiuri, că, ori de câte ori vor trebui să scrie
numărul de ordine stabilit ca şi. de câte ori li se va cere de către
organele de control F. D. C., să scrie numărul de ordine complet , cu

toate datele (intrarea în mănunchiu, depunerea legământului, etc.)

Completând fişa-raport lunară, şeful de frăţie, în calitatea sa de
şef peste întreaga organizaţie de!a şcoală , concentrează într’una
singură şi fişa-raport pe care i-o trimite şeful mănunchiului, şi fişa-
raport pe care i-o trimite îndrumătorul frăţiorilor, şi fişa-raport a frăţiei
de cruce propriu zisă.

în „Cartea frăţiei , după această fişă completă se întocmeşte
„Foaia de evidenţa oscilaţiilor lunare”.

Şeful mănunchiului ca şi îndrumătorul frăţiori lor, întocmeşte
„Foia de evidenţa oscilaţiilor lunare’, numai cu datele pe care, ei,
trebue să le treacă în fişele lunare ale unităţilor respective.

Nu tot astfel procedează şeful frăţiei de cruce cu fişele-raport
săptămânale, cari se înmânează şefului de grup, după indicaţiunile
arătate atunci când s’a vorbit despre aceasta în capitolul şefului de
mănunchiu,

„Foaia de evidenţa oscilaţiilor săptămânale a frăţiei”, se
completează în „Cartea frăţiei” numai după „Fişa-raport” săptămânală
a frăţiei, Este numai pentru controlul şedinţelor frăţiei.

Din fişele-raport săptămânale asupra activităţii mănunchiului şi
frăţiilor nu se atinge şeful de frăţie, decât într-atâta! că le controlează
şi le înmânează, odată cu a sa, aşa cum au fost primite şefului de
grup.

Acolo în „Cartea grupului", se vor ţine foi de evidenţă după aceste fişe
săptămânale pentru fiecare categorie de unitate dela o şcoală: frăţie,
mănunchiu. frăţiori.

în feiul acesta şeful de grup va putea să controleze mersul şi activitatea
precisă a fiecărei unităţi

Prim ajutor al şefului de frăţie este şeful de mănunchiu: apoi urmează
îndrumătorul frăţiorilor, secretarul, casierul, bibliotecarul, ş. a. m. d. Prin ur¬
mare. când lipseşte şeful de frăţie, să se ştie cine urmează să-l înlocuiască,
în îndeplinirea tuturor obligaţiunilor sale. în ordinea aceasta răspund cu toţii.

Aceasta, în ce priveşte legătura verticală de jos în sus.

Cât despre legătura verticală de sus în jos. şeful de frăţie trebue să ştie

- Când primeşte un ordin, cui şi cum să-l difuzeze cu cea mai mare
rapiditate, şi. apoi. să raporteze de îndeplinire (după cum s ! a văzut la şeful
mănunchiului).

- Când dă el un ordin cum sâ-l dea. pentru ca să fie posibil de executat.
şi să poată, el, controla aceasta

Problema „ordinului" s a discutat, în parte, la „şeful de mănunchiu", şi s’a
precizat, încă, într'un capitol mai la vale.

Şeful de frăţie o va studia.

Legătura orizontală.

Cât despre legătura orizontală, aici, la frăţia de cruce, îşi are locul. Se
face numai între frăţiile de cruce

Mai întâi între frăţiile de cruce din acelaş grup, prin asistări reciproce la
şedinţe, după un ciclu stabilit de către şeful de grup. Apoi. şi între frăţiile de
cruce din grupuri diferite, prin corespondenţă.

Prin Comandamentul F. D. C. se va organiza corespondenţă între frăţiile
de cruce din întreaga ţară. în aşa fel, încât prin această corespondenţă să se
realizeze un fel de ţesătură invizibilă. Firele subţiri ale acestei ţesături
„urzeala” să fie legătura verticală - dela unităţi către Comandament - iar
firele groase (băteala) legătura orizontală dintre diferitele frăţii, prin
intermediul şefilor de grupuri. Această ţesătură va acoperi. încetul cu încetul
întreaga ţară.

Evidenţa legăturii orizontale directe, adică prin asistări reciproce la
şedinţe, se face în fişa-raport săptămânală, în ultima rubrică, astfel: b. 42/c.
42. Numărătorul indică frăţia de cruce dela care a venit un trimis la şedinţa
frăţiei: iar numitorul indică frăţia de cruce pentru care, acum, în şedinţă
se desemnează un trimis.

în cazul nostru, la şedinţa actuală a luat parte un trimis dela unitatea

b. 42, şi s’a designat un frate de cruce care să meargă săptămâna
viitoare, la şedinţa unităţii c.42.

c. Când îşi asigură continuitatea.

118

Recrutări. Ierarhia funcţiunilor. Efectivul frăţiei.

Aceasta era o a treia condiţie de care să ţină seamă şeful pentru ca
unitatea lui să se spună că merge bine.

Ca şef de mănunchiu, asigurarea continuităţii se făcea:

- Prin aplicarea sistemului de recrutare, aşa după cum s’a văzut.

- Prin fixarea ierarhiei comenzilor încă din vreme, pentru ca să se
ştie cine conduce şi răspunde.

Ca şef de frăţie, continuitatea unităţii se asigură în acelaş mod pe de
o parte prin continui recrutări, pe de altă parte, prin fixarea unei scări
ierarhice de comandă, aşa după cum s’a văzut: şeful frăţiei, şeful
mănunchiului, îndrumătorul cu frăţiorii, etc.

în ceeace priveşte recrutările în frăţia de cruce, aici nu este ca la
mănunchiu, să se poată merge la infinit. Frăţia de cruce are un numă r
maxim de membri: 30, peste care nu se poate trece. Dar frăţia de cruce
are un rezervor de unde se aprovizionează şi care-i asigură viaţa:
mănunchiul de prieteni. Şi poate chiar al doilea rezervor: mănunchiul de
frăţiori. Asigurându-şi existenţa acestor rezervoare, frăţia de cruce şi-a
asigurat viaţa continuă.

Contrar, nu este păcat mai mare, pentru un şef de frăţie, ca
acela când îşi iasă unitatea să moară prin inaniţie. Poate să fie la
înălţime, aparent din toate punctele de vedere. Dar, dacă această
condiţie esenţială a neglijat-o, a pierdut totul.

Pentru un singur loc de frate de cruce trebue să se găsească cel
puţin trei membri pregătiţi în mănunchiu. Dintre aceştiaia trei, se va
putea alege unul care să ia locul fratelui de cruce plecat.

Şapte este numărul de membri minim într’o frăţie de cruce la
care să nu se ajungă decât rar, rar de tot.

Pentru siguranţă, numărul membrilor din frăţie să nu scadă
niciodată sub 10, după cum în sus să nu se treacă de 25. Prin
urmare între cele două limite 7-30, este bine să se asigure: de
oscilaţie. 10-25. Pe de o parte pentru ca să nu se ajungă, pe
neobservat la punctul mort, sub şapte, (când vom vedea con¬
secinţele), iar pe de altă parte, pentru ca să nu se îngrădească, dela
început intrarea în frăţia de cruce a elementelor foart 3 bune, dar cari
vor veni, poate mai târziu. Limitele 10-25 trebue să joace rolul nivelei
de apă dela rezervorul locomotivei: atenţie.

119

ANEXELE FRĂŢIEI DE CRUCE
I. MĂNUNCHIUL DE PRIETENI

Viaţa frăţiei de cruce se asigură prin existenţa continuă a
mănunchiului. Am văzut că mănunchiul de prieteni este prima formă
de organizare. Până în momentul fondării frăţiei de cruce,
mănunchiul funcţionează ca o unitate cu conducere proprie şi ţinând
- direct - de grup. Din momentul fondării frăţiei de cruce, din
momentul primului legământ, situaţia se schimbă.

Mănunchiul de prieteni rămâne pe mai departe cu aceleaşi
funcţiuni, de recrutare, pregătire şi selecţionare a elementelor pentru
frăţia de cruce, însă, nu mai ţine direct de grup, ci devine o anexă a
frăţiei de cruce. Aceasta însemnează că toată conducerea o are
frăţia de cruce.

într’adevăr, până în momentul înfiinţării frăţiei de cruce, şeful
mănunchiului era unul dintre ei, mai răsărit, iniţiatorul, sau acel
desemnat special de către şeful de grup. Din momentul înfiinţării
frăţiei de cruce, este desemnat de către şeful frăţiei, la conducerea
mănunchiului pentru un an de zile, cel mai bun frate de cruce; primul
ajutor al şefului de frăţie.

în cadrul frăţiei de cruce, unde fiecărui membru i se dă o misiune
specială şi bine precizată, există această, primă funcţiune ca cea
mai importantă după a şefului de frăţie, funcţiunea recrutării noilor
elemente.

Acest frate de cruce, ca şef al mănunchiului de prieteni va lucra
exact după indicaţiunile arătate în capitolul „Despre Şeful
Mănunchiului ’, cu o singură deosebire de formă: în loc să ţină
legătura direct cu şeful de grup, o va ţine cu şeful de frăţie.

El, şeful mănunchiului, face parte din frăţia de cruce şi participă
la şedinţele acesteia. Acolo, va raporta - la punctul fixat - asupra
mersului mănunchiului. Atunci, în şedinţă, va prezenta şefului frăţiei
„fişa - raport săptămânală”, pe care şeful frăţiei o va înmâna şefului
de grup dimpreună cu a frăţiei. Odată cu fişa-raport săptămânală
depune şi sumele încasate (1/40 R şi c) la consfătuirea respectivă.

120

Lunar, întocmeşte „fişa-raport lunară" completând rubricile
corespunzătoare mănunchiului şi pe care, de asemeni, o predă
şefului frăţiei, dimpreună cu C.

Ţine pe mai departe „Cartea mănunchiului” după normele
stabilite, şi cu aceleaşi 10 părţi. Nu mai are. însă. nici secretar, nici
casiei. nici bibliotecar. întrucât aceste funcţiuni nu şi-ar mai avea
rost. Mănunchiul de prieteni nu mai are-după înfiinţarea frăţiei - nici
casierie, nici bibliotecă Toate aceste funcţiuni sunt îndeplinite de
frăţia de cruce.

Frăţia de cruce este, de acum, obiectivul tuturora. Pe aceasta se
străduiesc cu toţii să o întărească. De aceea, mănunchiul se şi
numeşte „anexă a frăţiei de cruce". Şeful mănunchiului comunică nu¬
mai prin frăţia de ciuce; chiar când şeful frăţiei lipseşte, căci în cazul
acesta, am văzut cum şeful mănunchiului se substitue la conducerea
frăţiei de cruce, fiind primul ajutor al şefului de frăţie.

în cadrul activităţii mănunchiului, şeful de mănunchi îşi fixează la
rândul său ajutoare dintre elementele actuale ale mănunchiului. însă.
aceste ajutoare fixate de către el nu i se pot substitui întocmai. Aşa,
de exemplu, nu se poate prezenta la şedinţa frăţiei de cruce un
membru din mănunchi, care să spună că înlocuieşte pe şeful
mănunchiului după cum nu se poate substitui un membru din
mănunchiu la conducerea frăţiei de cruce, în cazul când şi şeful
mănunchiului, care ar fi trebuit să înlocuiască pe şeful frăţiei absent
lipseşte.

Pentru aceasta, este stabilită, o ierarhie a substituirilor în cadrul
frăţiei de cruce. S’a văzut.

Frăţia de cruce, prin conducerea ei, se va sesiza de absenţele
şefului de mănunchiu la şedinţă şi va cerceta. Dacă este motiv de
absentare. de scurtă durată (o săptămână, două cel mult), atunci îl
poate înlocui la conducerea mănunchiului, unul din ajutoarele
stabilite de către el (de către şeful mănunchiului). Acesta va conduce
o consfătuire, două cel mult şi va lua legătura cu şeful de frăţie în alt
mod decât la şedinţa frăţiei de cruce, pentru a-i înainta fişa - raport şi
banii, dela consfătuirile respective.

Dacă, însă. absentarea şefului de mănunchiu trece de două
săptămâni (şi şeful frăţiei va fi dator să controleze aceasta direct),
atunci va fi înlocuit pentru timpul absenţelor de către însuşi şeful
frăţiei. Iar, dacă absentarea trece de o lună, motivat sau nemotivat,
conducerea mănunchiului de prieteni se dă unui alt frate de cruce

121

Şeful mănunchiului este înlocuit la conducere şi când activitatea
mănunchiului se dovedeşte că stagnează din cauza lui.

Numărul membrilor din mănunchiu trebuie să fie egal cu cel puţin
îndoitul numărului membrilor din frăţia respectivă.

Şeful mănunchiului trebuie să fie cu foarte multă grijă în
aplicarea sistemului de recrutare stabilit.

Principiul, acesta să-i fie: decât să introducă, în mănunchiu
dintr’o dată prea mulţi şi apoi să-i dea afară unul câte unul, mai bine
să-i ţină la carantină şi să-i introducă unul câte unul, însă continuu şi
după sistema stabilită.

Recomand: în spatele fiecărui membru din unităţile F. D. C.:
frăţiori, mănunchiu frăţie, să se găsească întotdeauna un element
nou, un prieten pe care să-l pregătească în „Faza de încercare”, şi pe
care să-l garanteze, apoi, la introducerea în mănunchiu. (A se vedea
şi capitolul „Tineretul muncitoresc”).

Aceasta, se îndeplineşte şi când fiecare membru din mănunchiu
a reuşit, până’n ziua depunerii legământului, să găsească, chiar
numai doi prieteni pe cari să-i fi introdus în mănunchiu, cu
respectarea procedeului de a-i conduce până la a treia spiţă.

Pe lângă folosinţa asigurării vieţii unităţilor F. D. C. printr’o
continuă înlănţuire de recrutări, respectarea acestei recomandaţiuni
mai ajută la ceva: la pregătirea temeinică a fiecărui membru. Tre¬
buind să ceară prietenului său ca să fie aşa şi aşa . ..pentru ca să
devină frate de cruce, spunând mereu care sunt acele condiţiuni, se
va simţi obligat fiecare, îl va obliga conştiinţa sa, ca, mai întâi, să-şi
însuşească el, să facă el cele ce pretinde prietenului său. Altfel, nu
va reuşi să-l convingă pe acesta şi să-l pregătească.

Fraţii de cruce, odată ce au intrat în frăţie, au alte misiuni
speciale Ei nu mai recrutează, elemente noi, adică nu se mai pot
ocupa special cu recrutarea. Elementele pe care le găsesc ei, le
predau şefului de mănunchiu pentru pregătire. Şeful de mănunchiu
va fixa în cadrul mănunchiului, căror membri din mănunchiu vor fi
repartizaţi şi aceştia.

Numai în cazuri de mare nevoe de recrutare, când se bănueşte
că frăţia de cruce nu va mai avea cu cine să fie completată, şeful de
frăţie, luând şi conducerea mănunchiului, poate hotărî un termen de
o lună, cel mult o lună şi jumătate, pentru recrutări. în acest timp,
fiecare frate de cruce va trebui să recruteze câte un nou membru
pentru mănunchiu. Numai câte unul de fiecare. în acest timp, frăţia
de cruce îşi ţine şedinţele reglementare, însă fiecare frate de cruce ia

122

parte şi la 2-3 consfătuiri ale mănunchiului, dimpreună cu membrii pe

e ' ** aduc. Asistă fără a fi trecuţi în controalele mănunchiului şi
fără a-şi depune jertfă la consfătuiri, căci ei tot acolo, în frăţie, se
consideră că activează propriu zis.

După trecerea acestui timp special de recrutare (despre care s'a
raportat şefului de grup, iar acesta, prin anexa la raport, a anunţat şi
Comandamentul central F. D. C.) se reîncepe viaţa normală a frăţiei
de cruce şi a mănunchiului, după ce, bineînţeles, a fost desemnat la
conducerea mănunchiului un alt element mai destoinic.

Şi acum, ca şi la început, cu foarte multă grijă la recrutarea
elementelor. Selecţionare severă. Prin sistemul de recrutare s’a şi
fixat o ierarhie a punctelor cu cari se merge la selecţionare: Punctele
a, b, c, d, e, şi f, din faza de încercare. Această ierarhie trebuie să se
respecte şi să nu se înceapă niciodată, bunăoară, cu punctul f, apoi
să urmeze altele, ci, în ordinea stabilită.

O altă grijă va fi, de asemeni, recrutarea din toate clasele, dela I-
VIII. Vom vedea mai la vale ce se face cu cei mici de tot.

Cât despre cei din ultima clasă şi dacă sunt cumva către sfârşitul
anului, înşişi e bine să fie introduşi în mănunchiu, căci educaţia de
aici le va prinde foarte bine mai târziu. Chiar dacă nu vor mai avea
când să depună legământul, stagiul făcut în mănunchiu li se va socoti
când vor trece dincolo, în viaţa legionară. Vor putea să devină leqio-
nari mai curând.

Noui legăminte.

Pentru depunerea legământului de către membrii cari şi-au făcut
stagiul necesar şi întrunesc condiţiunile cerute, procedeul rămâne
acela fixat la înfiinţarea frăţiei de cruce.

Raportul se face tot de către şeful de grup, ca şi la primul
legământ, cu modificările următoare:

a. Sus, se va scrie:

RAPORT

către

Comandamentul F. D. C
pentru aprobarea de legământ la

Şcoala. litera.

Frăţia de cruce.(cutare)

.(data de recunoaştere).

b. Nu se mai scrie, „au gata micul drapel”.

c Nu se mai trimite istoricul numelui frăţiei.

123

d. De asemeni, fraza penultimă se termină aşa:.„cu această

aprobare, toate formele pentru depunerea legământului sunt gata
pentru ziua de.... (atât)”.

La primirea raportului de către Comandament, se va proceda ca
şi în primul caz.

Legământul se va lua de către şeful de grup în acelaş mod, şi
într’o şedinţă cu aceeaşi solemnitate. Participă toţi fraţii de cruce.

E bine ca, pentru noui legăminte, să-şi fixeze fiecare frăţie de
cruce o tradiţie a sa: la anumite zile de sărbătoare se primesc noui
fraţi de cruce (dacă e cazul).

în „Cartea frăţiei” se completează, tabelul cu noui fraţi de cruce.

Fiecărui nou frate de cruce i se fixează o misiune precisă în
cadrele frăţiei.

Biblioteca.

Din momentul înfiinţării frăţiei de cruce, mănunchiul de prieteni
nu mai are nici bibliotecă, nici casierie, aceste funcţiuni trec asupra
frăţiei.

Biblioteca se păstrează de către frăţie, după aceleaşi norme ca
şi, până atunci, la mănunchiu.

Constituie o funcţiune specială în frăţia de cruce. Membrii din
mănunchiu au şi ei dreptul să ia cărţi din bibliotecă, prin şeful
mănunchiului. Contribue la păstrarea şi mărirea bibliotecii, care este
a lor, a tuturor.

Toate inventarele vechi trec dela mănunchiu, la frăţie.

Caseria F. D. C.

Cât despre caseria F. D. C., aceasta, de asemeni funcţionează
după normele stabilite la mănunchiu. Mănunchiul, din momentul
înfiinţării frăţiei de cruce, nu mai mânuieşte niciun ban. Toţi banii: C,
c, 1/40 R,. D, proveniţi dela mănunchiu, se varsă de către şeful
mănunchiului, la şedinţă, caseriei F.D.C .

Registrul „Cassa mănunchiu” se mai ţine, doar, aşa, pentru
evidenţă şi pentru controlul şefului mănunchiului.

a. Registrul „Cassa Parţiaf. Se ţine pe conturi ca şi la
mănunchiu, însă conturile se deschid numai pentru membrii frăţiei,
căci pentru membrii mănunchiului se ţine întru evidenţă „Registrul
Cassa parţial al mănunchiului” cu conturile tuturor membrilor
respectivi.

124

b. Registrul „Cassa Totalizator 1 ’. Se ţine tot după modelul „Cassa
Totalizator" dela mănunchiu. în plus, la încasări, se linează rubrici
speciale cu C + c, d,1/40 R, şi D, pentru mănunchiu şi pentru frăţiori.
Aşa: (Vezi planşa IV).

Acest registru funcţionează, atât la încasări, cât şi la plăţi, după
normele stabilite la mănunchiu.

încasările făcute dela mănunchiu, prin şeful mănunchiului, se
trec în rubricele respective mănunchiului.

„Cassa Parţial” şi „Cassa Totalizator”, la un loc, poartă
denumirea de „Cassa F.D.C."

Se va avea grijă ca toate înregistrările să fie controlabile cu piese
justificative - sau, după cum s’a fixat. Controlul se face după aceleaşi
norme (săptămânal şi lunar).

Serviciul de colportaj F. D. C.

Unui frate de cruce i se dă misiunea de a se ocupa cu
colportarea materialului de educaţie legionară: cărţi, reviste, ziare,
fotografii, etc., material care se procură, prin intermediul şefului de
grup, direct, dela Centru Legionar (Serviciul Presei) sau dela
Organizaţia Judeţeană legionară (Serviciul Colportajului).

De corecta funcţionare a acestui serviciu răspunde moralmente,
solidar şi fratele de cruce cu colportajul, şi şeful frăţiei şi şeful de
grup. Materialmente, răspunde frăţia de cruce, care va trebui să
plătească toate lipsurile în timp de o săptămână dela semnalarea lor.

Cât despre bani, sunt mânuiţi tot de către Casieria frăţiei, prin
înregistrări la rubrica D, Registrul „Cassa Totalizator”.

Ca regulă generală, nu se va comanda niciodată prea multă
marfă. Dacă, totuşi, rămâne, se va trimite înapoi la timp.

Cu acest serviciu se va fixa un frate de cruce mai puţin constrâns
de şcoală, dacă se poate, unul care învaţă particular.

Ori cum, va trebui să fie un frate de cruce cu spirit întreprinzător
şi ager. El va trebui să ştie :

a Ce a mai apărut nou şi este necesar educaţiei fraţilor de cruce.

b. Preţurile exacte şi rabatul ce se acordă.

c. Mijloacele de procurare cât mai rapidă şi cât mai puţin
costisitoare.

d. Inventarierea continuă a mărfii intrate şi ieşite, cu preţurile
respective (de cumpărare şi de vânzare).

e. Cu ce preţuri să vândă el marfa, pentru ca să nu fie nici prea
scumpă şi să procure, în acelaş timp, un câştig frăţiei de cruce.

125

f. Procurarea şi păstrarea cu grijă a tuturor hârtiilor, chitanţelor,
etc., ce adeveresc predarea mărfii sau a banilor, pentru descărcarea sa.

g. Găsirea unui loc pentru păstrarea mărfii cât mai în siguranţă.

h. Să ştie precis când trebuesc făcute conturile de predarea
banilor, serviciului dela care s’a procurat marfa.

i. Să ceară control.

j. La fiecare şedinţă săptămânală, varsă banii încasaţi, casieriei
frăţiei de cruce.

Pentru plata materialului procurat, va ridica banii trebuincioşi tot
dela casierie, pe baza unei chitanţe detailate, care se va păstra la
„dosarul pieselor justificative" a frăţiei.

Magazinul F. D. C.

Pentru educaţia spiritului de întreprindere, pe măsură ce va fi
posibil, se va înfiinţa pe lângă fiecare frăţie de cruce, un serviciu de
procurare a materialului didactic mai uşor (caete, creioane, cerneală,
etc.) necesar elementelor din organizaţia F. D. C. Aceasta se va face
prin aşa zisul „Magazin F. D. C.”

Se înfiinţează când se poate şi numai la frăţiile de cruce unde se
poate.

Funcţionează ca serviciu special, sau în legătură cu serviciul de
colportaj.

O pătrime din fondul frăţiei de cruce va fi destinat în permanenţă
acestui serviciu (mai mult de >4 , nu). Acest fond numit „de rulment,
se evidenţiază în fişa-raport lunară, prin rubrica numită „fond-
investit”.

Marfa se procură dela magazinele de en-gros şi se vinde pe
preţul cel mai scăzut al pieţii. Avantagiul pentru cumpărători va fi, pe
de o parte, că li se aduce marfa la dispoziţie, şi pe un preţ
convenabil; iar pe de altă parte, ca membrii ai unităţilor F, D. C.
(mănunchiu sau frăţii), vor avea posibilitatea să contribuie la mărirea
fondului frăţiei de cruce (prin diferenţa dintre preţul de cumpărare,
en-gros, şi cel de vânzare, en-detail). Toţi membrii unităţilor F. D. C,
vor trebui să-şi procure cele ce au nevoie prin acest magazin. Să.
cumpere de aici, cele ce se găsesc.

Fratele de cruce cu acest serviciu răspunde de toate pierderile.
Cu el răspunde şi şeful frăţiei de cruce, dacă nu a făcut controlul la
timp şi dacă nu a raportat şefului de grup despre lipsurile găsite.

Mai târziu, posibil, ca aceste „magazine F. D. C" să fie puse în
legătură cu comerţul legionar. Deocamdată să se facă şcoala.

126

_ Magazinul F. D. C. nu se deschide până când nu se înfiinţează
frăţia de cruce. Până atunci, se procură fondul necesar.

Se începe cu cât de puţin. Chiar dacă numai 100 lei este fondul
investit, se începe. Frumos ar fi ca „magazinul F. D. C.” să se
deschidă în chiar ziua fondării frăţiei de cruce.

Cu timpul, acest magazin se va instala într’o gheretă specială,
lucrată de fraţii de cruce. Până atunci poate fi într’o casă legionară,
sau a unui prieten. Cât mai puţin sgomot.

Prin elementele din frăţii se vor putea aproviziona, de aici, şi
colegii lor cari vor voi. Sub diferite forme, vor fi încunoştinţaţi despre
aceasta.

Pentru control şi evidenţă, fratele de cruce desemnat cu
conducerea magazinului F. D. C. va ţine două caete.

a. Caetul Nr. 1, în care se va deschide pe două, pagini câte un
cont pentru fiecare marfă aflată în magazin şi care se va linia astfel:

CONTUL Ne.

Caete a 1 leu

- l ntrări ,_ Ieşiri

Data

intrării

Cantita¬

tea

intrată

Preţ de
cumpărare
bucata

TOTAL

continuu

Data

ieşirii

Cantita¬
tea ieşită

Preţ de
vânzare
bucata

TOTAL

continuu

Socotelile în acest caet se fac, în fiecare zi, seara. Pentru
vânzare se poate fixa o anumită oră din zi.

Şeful frăţiei de cruce este dator să verifice în fiecare seară
exactitatea acestui registru. Dacă şeful frăţiei nu este, atunci
verificarea o face ajutorul său, şeful, mănunchiului.

Banii rezultaţi din vânzările zilnice se varsă, în şedinţă, casieriei
frăţiei de cruce care îi înregistrează la rubrica D, „Cassa totalizator”.

127

Ca piesă justificativă la această înregistrare de bani, se întocmeşte
un „Bon” de către fratele de cruce cu magazinul F. D. C. aşa:

BON DE CONTROL No.

(1, 2, 3, etc, a câta săptămână din anul F. D. C. este aceasta).

Vândut marfă în cursul săptămânii. (No. săptămânii ca
mai sus şi data) conform conturilor Nr.1, 2, 3, etc. (No. de
ordine al conturilor din caietul No.1, cu cari s’au făcut
operaţiile).

Total general încasat lei.

Acest bon, numerotat cu creionul roşu în ordinea intrării, se
păstrează la dosarul pieselor justificative.

Pentru sumele necesare procurării de marfă, fratele de cruce dă

casierului, tot aşa: „Chitanţă de control No .” întocmită, exact

după forma „Bonului de control No....”.

b. Caetul N° 2. Acesta este un caet simplu, în care se înscriu
toate vânzările efectuate în ziua respectivă.

Astfel:

Caet No,2

Ziua

Marfă vândută

Preţul încasat

25.1.937.

5 caete a 2 lei
.lei

”

peniţe.lei

etc.

După acest caet, se extrag, în fiecare seară, toate socotelile ce
se trec în caetul No. 1.

Odată cu controlul cassei, şeful de grup este obligat, la sfârşitul
lunii , să controleze şi pe fratele de cruce cu colportajul şi cu
„magazinul F. D. C.’’.

128

Serviciul de ajutor frăţesc.

în frăţia de cruce nu se face deosebire de stare materială. Mânaţi
de acelaş sfânt ideal, aici se înfrăţesc cu toţii. Se ajută. îşi împart
bucuriile şi durerile, unii altora. Aşa se trăieşte pe front, în luptă; ori
ei pentru luptă se pregătesc. Frăţia de cruce va desăvârşi această
comuniune sufletească, şi prin ajutorarea materială a celor lipsiţi
dintre ei.

Mult, nu se va putea face dintru început. Dar gestul, în sine, este
mai mare decât ajutorul material propriu zis.

Să se vadă la toţi fraţii de cruce mai înstăriţi (şi chiar dacă nu-s,
realmente, mai înstăriţi, să se creadă ei mai înstăriţi decât alţi ca¬
marazi din frăţie), să se vadă acest îndemn de ajutorare frăţească.
Dar, pe cât se va putea, fără să se simtă niciunul jicnit.

Să-şi reamintească fiecare de gestul evanghelic al celor doi
prieteni, cari - fiecare din ei crezând că ţarina sa a rodit mai mult
decât a prietenului său, - plecau noaptea cu snopii la spinare pentru
ca să-i depună în ţarina prietenului şi să-i compenseze lipsurile
acestuia. Dar, amândoi făcând la fel, într-una din nopţi s’au întâlnit pe
cale.

în afară de acest ajutor frăţesc, de ordine generală, fiecare frăţie
de cruce îşi va lua în grijă ajutorarea, în limita posibilităţilor, a unuia
dintre cei mai săraci colegi (membru sau nu, al unităţilor F. D. C, sau,
pe orice sărac din localitatea respectivă).

Cu aceasta se va îngriji, special, un frate de cruce.

Serviciul de magazie şi infirmerie

Cu acest serviciu va fi iarăşi desemnat un frate de cruce. Va
avea în păstrare tot inventarul frăţiei, afară de acel al altor servicii
speciale: bibliotecă, etc. Se va îngriji de păstrarea contului frăţiei de
cruce, a uneltelor, a micului drapel (în front, acesta va fi' „port
drapel”). Va îngriji să se procure mica trusă farmaceutică strict
necesară frăţiei de cruce pentru marşuri şi tabără (tinctură de iod,
vată, bandaj, apă oxigenată, etc.).

Tot el se va ocupa cu strângerea materialului necesar studierii
„gazelor de luptă", luând legătură cu „ofiţerul de gaze” din localitate.

Se vor face cu frăţia de cruce şi exerciţii de. apărare contra
atacurilor de gaze.

Fratele de cruce cu serviciul infirmeriei şi al magaziei va studia
bine această problemă şi, la şedinţele frăţiei, va raporta.

129

De asemeni acest serviciu se va îngriji de apărarea sănătăţii fraţilor
de cruce, făcând „şcoala micului sanitar\ şi ţinând permanentă legătura
cu un medic legionar sau prieten din localitate.

Acest serviciu se va putea organiza chiar pe întregul grup.

în ce priveşte apărarea în contra bolilor venerice, pentru vârsta
# fraţilor de cruce se recomandă, ca cea mai de efect, şcoala abstinenţii.
Nu se cere decât puţină voinţă; ori. fratele de cruce are destulă.

Fiecare frate de cruce răspunde de sănătatea lui, înaintea legilor
legionare. După cum în tabăra de muncă nu-ţi este îngăduit să laşi
ca soarele să-ţi ardă pielea şi să te scoată din muncă, tot aşa, nu-ţi
este îngăduit ca, de bună voe, să te îmbolnăveşti de cine ştie ce
boală care să te scoată, mâine şi din luptă. în timpul răsboiului,
asemenea neatenţii care scoteau pe ofiţeri din front, erau considerate
ca un act de trădare.

Acest serviciu, pe măsură ce va fi aglomerat se va putea împărţi
în două. sau chiar în trei (după cum va fi de mare şi numărul fraţilor
de cruce): „magazia” propriu zisă. „infermeria” şi. în sfârşit, „serviciul
de gaze".

S’a studiat problema funcţionării mănunchiului de prieteni, ca o
primă şi absolut necesară, anexă a frăţiei de cruce, după fondarea
acestea. Şi s’a văzut cum o serie de servicii care, deşi la început ţineau
de mănunchiu (biblioteca, casieria), acum s’au desprins de el pentru a
funcţiona în cadrul frăţiei de cruce, paralel cu celelalte servicii speciale
pe cari le-am arătat de asemeni (colportaj, magazin, infirmerie, etc.) şi
paralel cu însuşi serviciu recrutării şi selecţionării: „mănunchiul de
prieteni”.

Să vedem pe cea de a doua anexă a frăţiei de cruce, „mănunchiul
de frăţiori”.

II. FRĂŢIORII DE CRUCE.

începutul educaţiei legionare nu cere limită de vârstă, nici în sus, nici
în jos.

Hrana legionară se dă fiecăruia la vârsta când sufletul său cere.
Mai curând, sau mai târziu. Mai de tânăr, sau mai în vârstă. Pentru
aceasta, nu ţi se cer nici situaţii materiale asigurate.

Sunt greşiţi acei cari îşi fac diferite calcule, acei cari spun să-şi
aranjeze mai întâi cutare sau cutare situaţie, şi după aceea , „să se
înscrie în mişcarea legionară”.

Experienţa de toate zilele ne spune că pentru toţi acei care-şi
leagă devenirea legionară de ..aranjarea cutărei sau cutărei situaţii”,

130

mult aşteptatul ..după aceea " cu greu mal poate veni. Niciodată nu-şi
vor mai vedea situaţia definitiv asigurată.

lată. spre exemplu, un elev de şcoală secundară care vrea să
devină legionar. Părinţilor acestuia le place de legionari şi. mai ales
când legionarii sunt glorificaţi pentru minunăţia faptelor lor. ce n ar da
ei ca şi copilul lor să fie printre legionari. ...Dar, imediat, luând cazul .
cel mai bun. dintr'un instinct părintesc de conservare, auzind că
legionarii îndură suferinţe pentru credinţa lor, şi că chiar acei de
vârsta copiilor lor suferă (ba sunt eliminaţi dela şcoală, ba sunt
persecutaţi în fiecare zi de unii profesori cu suflete streine), spun: „Ci
să mai stea copilul nostru să termine şcoala, să devină student şi
după aceea, tot legionar să se facă. .."

Anii trec Copilul lor ajunge student. Pentru legionari, aceeaşi
suferinţă. Nu sunt primiţi în cămine. Sunt întemniţaţi. Pierd examene,
în faţa acestei situaţii, părinţii spun: „Să termine băiatul nostru
facultatea, iar după aceea, tot legionar să se facă".

Şi anii iarăşi trec Băiatul lor termină facultatea. Pentru legionari,
aceeaşi viaţă Ei nu pot ocupa nici un post. Atunci, iar urmează

povestea: „Să-şi ia postul", după aceea, „Să-şi asigure postul.” şi

povestea nu se mai termină.

Dar Mişcarea Legionară merge tot înainte. Aici cari au fost dintru
început, acum sunt pregătiţi. Şi Dumnezeu le-a ajutat să termine
chiar şcoala. Au avut mare voinţă şi putere de muncă şi s au răsboit,
bărbăteşte. cu toţi duşmanii din drum. Şi au învins. Ceilalţi, cu prea
multe calcule, până la urmă au rămas de cârd. Dar bine nu le pare.
Cu calculele lor. şi-au distrus tot idealul din suflet.

Legionarismul este o religie, o credinţă cu care te împărtăşeşti,
cu care trebuie... să te botezi de îndată ce sufletul tău cere. Mai de
tânăr, sau mai în vârstă, dar atunci când sufletul cere.

La ce bun toate calculele de ordin material, când însăşi acei
cari aveau situaţii, bune după concepţia materialistă, s au lepădat
totuşi de ele şi. asemeni primilor creştini, au îmbrăcat cămaşa
suferinţei!

Totul este să ştii a trăi în ideal, căci atunci prin însăşi faptul
înţelegerii voinţei pure. vei căuta să ai şi un căpătâi de ordin material,
un suport de viaţă, aşa cum îl concepe legionarul: prin care vei trăi,
nu pentru care vei trăi. Toate strădaniile din viaţă le faci cu tendinţa
de a sluji mai bine idealul tău. Aceasta este legea firii, (cine o
înţelege): materia, subordonată, spiritului.

131

Prin urmare, trăind pe deplin idealul legionar, şi concepând viaţa
aşa. vei reuşi să mergi către liniştea sufletească. Invers,
subordonând idealul tuturor calculelor de ordin material, aşa după
cum s’a văzut în exemplul de mai sus, niciodată nu se va ajunge la
împăcarea sufletească.

Pentru aceasta, dar. educaţia legionară se începe dela cea mai
fragedă vârstă Pur, aşa cum Dumnezeu l-a lăsat, sufletul tânăr cere
un ideal.

Idealul pe care sufletul celor tineri îl cere este idealul propriei firi ,
idealul pe care ei, cei tineri, îl simt în sufletul lor curat, li s’a revelat lor
dela naştere. Acest ideal trăit după legile Dumnezeirii, nu mai este o
himeră, un fluture după care omul fuge toată viaţa lui, şi moare fără
ca să-l prindă. Acest ideal este prins în suflet, şi omul merge cu el. ..

Sufletul copiilor este cel mai bun indicator dacă un ideal s’a
născut, sau nu. prin ordinea legilor fireşti.

Dacă idealul manifestat găseşte ataşament în sufletul curat al
copiilor, acest ideal se confundă cu însăşi legile firii , aşa cum au fost
revelate în sufletul lor neîntinat. Aşa s’a ataşat idealul creştin, aşa
s’au ataşat marile idealuri, aşa s’a ataşat şi idealul legionar. Ei, copiii,
au fost cei dintâi cari să creadă şi să spună idealul. Să lupte pentru el
şi să moară.

Când în 1924 Căpitanul a mărturisit ţării idealul legionar, acolo la
laşi şi la Ungheni, pe malul Prutului, alături de cei cu cari s’a legat
sub icoană, copiii au fost cei dintâi cari l-au urmat. De atunci şi până
astăzi, sufletul copiilor din întreaga ţară caută idealul legionar şi-l
cântă...

Aşa, cântând, se va realiza victoria.

Aşa se pregătesc pentru viaţa legionară.

Prin frăţiile de cruce se păstrează idealul aşa cum a fost turnat ,
până ce omul. cu întreaga sa fiinţă fizică şi sufletească , devine
capabil de luptă, legionar.

Prin frăţiile de cruce se menţin sufletele aşa , curate, precum
Dumnezeu le-a lăsat ; cu idealul turnat în ele. Organizaţi şi educaţi
continuu în spirit legionar, ei sunt feriţi de întunericul satanei care
vrea să le scoată sufletul din ideal.

Pentru mai mult efect, organizarea şi educarea lor va trebui să
înceapă de cât mai tineri, de mici. Din momentul când sufletul lor
tresare la cântecul legionar. Am studiat organizarea şi educarea celor
mai mari, dela 14 ani în sus. Aceştia intrau în mănunchiul de prieteni,
şi apoi, la 15 ani, în frăţia de cruce.

132

Cei mai mărunţi îşi au şi ei unităţile în care se organizează.

Aceste unităţi poartă denumirea de „mănunchiuri de frăţiori de
cruce”. Ei sunt frăţiorii fraţilor de cruce.

Organizarea frăţiorilor de cruce începe de la 10 ani în sus. până
la 14. Această vârstă corespunde cu anii cursului inferior dela şcolile
secundare. însă nu se ţine seamă de aceasta, ci de vârstă.

Se pot prezenta două cazuri:

a. Organizarea „frăţiorilor de cruce” dela şcolile care au numai
curs inferior, gimnazii.

b. Organizarea „frăţiorilor de cruce” dela şcolile secundare,
complete.

Şi într’un caz şi în celălalt, cu organizarea frăţiorilor de cruce
dela o şcoală se ocupă un frate de cruce.

Am văzut că a treia funcţiune, cea mai importantă după a şefului
de mănunchiu, este, în cadrul frăţiei de cruce, a îndrumătorului
frăţiorilor de cruce.

îndrumătorul frăţiorilor de cruce este desemneze de către şeful
frăţiei pentru cursul inferior dela şcoala respectivă. La şcolile care au
numai curs inferior, va avea grijă şeful de grup să desemneze ca
organizator al frăţiorilor, câte un frate de cruce dela frăţiile din grupul
respectiv.

La desemnarea îndrumătorului frăţiorilor de cruce, se va proceda
cu foarte, foarte multă grijă. El trebue să fie plin de atâta căldură
sufletească, încât să apară ca un adevărat îndrumător al frăţiorilor de
cruce , ca un adevărat frate mai mare. Are de mânuit sufletele cele
mai fragede şi cele mai curate.

Procedeul de urmat în ce priveşte recrutarea, faza de încercare
şi constituirea mănunchiului de frăţiori este acelaşi ca şi la
mănunchiul de prieteni.

Cu fiecare frăţior se procedează, în „faza de încercare”, la
trecerea prin cele şase puncte (a, b, c, d, e, şi f). Negreşit, cu mai
multă îngăduinţă. Apoi mustrările necesare pentru greşeli trebuesc
făcute în aşa fel, încât să se simtă, dar să nu supere. Se va răscoli
sentimentul bărbătesc din fiecare şi, cu aceasta, ambiţia de a nu se
lăsa mai prejos decât ceilalţi. Se va stârni în ei dorul’de a face pe
fiecare zi un bine. Orice bine făcut, se va evidenţia de către
îndrumător, citându-se în faţa celorlalţi.

La constituirea mănunchiului de frăţiori, participă şeful de grup,
cât şi şeful frăţiei şi îndrumătorul.

133

îndrumătorul a avut grija să se facă toate formele de constituire,
ca şi la mănunchiul de prieteni.

Unul din frăţiori, care apoi va rămâne şeful mănunchiului de
frăţiori, citeşte la consfătuire prima pagină din „Cartea frăţiorilor”.
Spre deosebire de mănunchiu, cuprinsul este:

- „Cu dragoste faţă de Dumnezeu care, cu buna orânduire, a
făcut toate;

- cu multă recunoştinţă faţă de Dumnezeu care pe neamul
nostru drept credincios l-a binecuvântat şi i-a dat în stăpânire cea
mai frumoasă şi bogată ţară.

- cu dragoste faţă de ţara noastră;

- cu iubire şi recunoştinţă faţă de vitejiile strămoşilor noştri cari
s’au luptat să ne apere ţara de toţi vrăşmaşii, şi să ne-o lase curată
precum dela Dumnezeu este;

- cu conştiinţa jertfei celei mari, de acum, a legionarilor, care
numai pentru noi, pentru apărarea ţării noastre şi pentru viitorul
neamului nostru, se face;

- ca drept mărturie a învrednicirii noastre de toate jertfele făcute;

- înmănunchietu-ne-am astăzi.

- „frăţiori de cruce”.

-„Vrem să creştea viteji ca strămoşii noştri.

- Vrem să ne iubim ţara şi să luptăm pentru ea, ca legionarii
Căpitanului.

- Aşa să ne ajute Dumnezeu”.

în ce priveşte toată activitatea mănunchiului de frăţiori - după
constituire — se vor urma, întocmai, directivele mănunchiului de
prieteni.

Consfătuirile se ţin sub conducerea şefului mănunchiului de
frăţiori care este unul dintre ei, dintre frăţiorii de cruce, desemnat de
îndrumător.

Un şef de frăţiori este numit pe trei luni. Criteriul de alegere este
acela al primului ieşit la clasificările făcute trimestrial de către
îndrumător. în aceste clasificări se va ţine seama, în special de:

- Felul cum învaţă la şcoală.

- Cum se poartă faţă de părinţi, faţă de Dumnezeu, etc.

- Corectitudinea cu care lucrează în mănunchiu.

- Agerime.

- Poate să cânte.

- Poate să povestească frumos.

134

- Este antrenant, ştie să născocească ceva care să-i antreneze
pe toţi în activitate.

. „ Se va urmăr * de către îndrumător stimularea tuturor frăţiorilor prin
citări şi premii acordate în ordinea clasificării. Cei ramaşi în urmă se
vor încuraja cu vorbă bună.

îndrumătorul asistă la toate consfătuirile frăţiorilor. însă lasă pe
şeful lor să conducă. El îşi face observaţiunile sale la sfârşitul consfă-
tuirn. Mai înainte. însă. de consfătuire, şeful frăţiorilor, din acel timp
se prezintă îndrumătorului cu programul consfătuirii. îndrumătorul
poate adăuga, sau şterge ceva din program, însă, în aşa fel. încât
frăţiorii să afle şi să înţeleagă necesitatea acelei modificări.

întotdeauna, îndrumătorul va veni cu ceva nou în consfătuire; cu
povestirea unei întâmplări legionare, sau a unei fapte care să
mărească dor ui fiecăruia de viaţa legionară.

Punctele de program la consfătuire sunt aceleaşi, ca si la
mănunchiul de prieteni, cu deosebirea că în locul comunicărilor
scrise, un frăţior de cruce va povesti ceva, ce ştie el ce a aflat din
istoria faptelor româneşti, ce l-a impresionat mai mult. Se pot citi
chiar poveşti cu haiducii, însă fără să se treacă peste limita minutelor
stabilite acestui punct din program.

Obiectivul, acesta să fie: întărirea conştiinţei de neam. Toţi
raţiorii de cruce trebue să ştie că nu există pe lume neam mal viteaz
ca neamul românesc; neam mai credincios lui Dumnezeu, ca neamul
romanesc, ţară mai bogată, ca ţara românească; limbă mai

frumoasa, ca limba românească; port mai frumos, obiceiuri mai
frumoase

Şi mai trebue să ştie tot frăţiorul de cruce, că n a fost neam mai
încercat de Dumnezeu, ca neamul romanesc, şi ca, drept mulţumire
pentru taria credinţei sale, Dumnezeu a trimis neamului acesta la
nevoe, oameni cari să-l mântuiască de cel rău şi să-l înalte, aşa după
cum tot Dumnezeu a trimis şi acum. pe Căpitan cu armata legionară.

Cunoscând toate acestea, frăţiorul de cruce să ş:ie de ce trebue
sa fie mândru că este Român. Şi mai mândru să fie ştiind că el se
pregăteşte ca să intre tocmai în armata asta, legionară, trimisă de
Dumnezeu.

îndrumătorul frăţiorilor de cruce va avea grijă ca toate acestea să
fie cunoscute, prin exemple povestite la consfătuire.

Povestirile trebue să aibă caracter de comunicare adică să
întrunească acea condiţiune de a fi pornite ca o împărtăşire dela
suflet, către suflete. Nu se păstrează însă scrise la bibliotecă, aşa

135

cum se păstrează comunicările, ci numai în rezumat, pe o pagină
dintr-un sfert de coală. Cu toate aceste rezumate a povestirilor
frăţiorilor de cruce se poate face un caet special, care se păstrează
de îndrumător îndrumătorul păstrează şi „Cartea frăţiorilor”, şi toate
celelalte scripte necesare unui mănunchiu. Aceste scripte sunt:

- „Cartea frăţiorilor" ţinută, ca şi la mănunchiul de prieteni cu
toate cele 10 părţi identice, afară de partea I, care am văzut ce
cuprinde.

- Registrul „Cassa frăţiori” se ţine exact după regulele „Cassa
mănunchiu". însă nu de casier special, ci tot de către îndrumător.

Contribuţiuniie materiale ale fiecărui frăţior de cruce sunt
aceleaşi: C+c şi 1/40 R.

Şeful frăţiei face controlu, inopinat, asupra registrului „Cassa
frăţiori". Trebue să concorde cu datele din „Cartea frăţiorilor” şi din
„Carnetul meu" ţinut de fiecare frăţior (referitor la bani).

- Dosarele, ca şi la mănunchiu.

îndrumătorul este ajutat la ţinerea acestora de un frăţior care
face. în permanenţă, legătura dintre ei şi ceilalţi frăţiori de cruce, cât
şi de frăţiorul care are conducerea mănunchiului pe trimestrul
respectiv. în ce priveşte legătura, atât rapoartele săptămânale cât şi
rapoartele lunare se fac de către îndrumător.

Dacă la şcoala respectivă este frăţie de cruce (dacă are şi curs
superior), mănunchiul de frăţiori fiind anexa frăţiei de cruce, legătura
se face prin şeful frăţiei, după cum s’a văzut la mănunchiu.
îndrumătorul, ia parte la şedinţele frăţiei, unde aduce toate rapoartele
necesare, dimpreună cu banii.

Dacă, însă, mănunchiul de frăţiori este constituit la o şcoală
inferioară, unde nu poate să fie frăţie de cruce, legătura se ţine
direct, cu şeful de grup.

înlocuitorul îndrumătorului, când acesta lipseşte, este primul
frăţior de cruce. Adică frăţiorul de cruce ieşit la conducerea
mănunchiului pe trimestru. Când şi acesta lipseşte, atunci frăţiorul de
cruce fixat de îndrumător cu legătura în permanenţă.

Ca anexă a frăţiei de cruce, acolo unde este „Mănunchiul de
frăţiori”, poate avea, totuşi, fondul său , mânuit, cum s’a văzut, de
către îndrumător; poate avea biblioteca sa cu cărţile necesare
educaţiei frăţiorilor de cruce.

•

Ca frăţior de cruce, fiecare rămâne până la vârsta de 14 ani.
După această vârstă:

136

- Dacă la şcoala respectivă este frăţie de cruce, frăţiorii trec, mai
întâi, în mănunchiul de prieteni şi, când împlinesc 15 ani, depun
legământul de frate de cruce. în acest caz, numărul de ordine
rămâne acelaş pe care l-au avut în mănunchiul de frăţiori. La o
şcoală completă, numerile de ordine se fixează şi pentru mănunchiu
şi pentru frăţiori, de către şeful frăţiei. Nu au aceleaşi numere. Care
cum intră în mănunchiul de prieteni sau mănunchiul de frăţiori i se dă
un număr, la rând, în ordinea intrării.

- Dacă, însă, la şcoala respectivă nu este frăţie de cruce (este o
şcoală cu cel mult 4 clase secundare, unde nu se poate face frăţie de
cruce), pentru membrii mănunchiului de frăţiori cari au trecut de 14
ani se formează o secţiune aparte, a înaintaţilor , cu formă de
mănunchiu de prieteni. Această secţie se conduce tot ca mănunchiul
ele frăţiori, prin rotaţii trimestriale, fixate de îndrumător. Ţin consfătuiri
aparte, care. de acum, sunt identice cu ale mănunchiului de prieteni,
însă ca parte scriptică, şi ei o au tot pe aceea a mănunchiului de
frăţiori, ţinută de către îndrumător.

Echipamentul frăţiorilor, este ca şi al fraţilor de cruce, cu
deosebirea bascului sau căciulei care va fi de culoare albă.
Echipamentul, însă, nu voie să-l îmbrace frăţiorii de cruce decât după
ce şi-au făcut în mănunchiul de frăţiori un stagiu de cel puţin 3 luni. Şi
nici atunci nu-l îmbracă decât în cazul când vor primi ordin special
(ca şi toţi ceilalţi membri ai frăţiilor, de altfel).

De toată pregătirea, şi contribuţia frăţiorilor de cruce cât şi a
membrilor din „Secţia înaintaţilor” se va ţine seamă, atât la frăţia de
cruce, pentru cei cari vor urma şcoala mai departe (acolo unde se vor
duce, li se va cere situaţia după normele pe care le vom vedea:
„Transferări”), cât şi în viaţa legionară, pentru acei cari se vor opri cu
şcoala aici.

137

CÂTEVA PRECIZĂRI

lată frăţia de cruce la lucru. Am arătat cari sunt funcţiunile
frăţiei, cine o conduce, cum, rostul fiecărui frate de cruce, serviciile
speciale îndeplinite de fiecare în cadrele frăţiei, anexele frăţiei de
cruce. Afară de mănunchiu şi frăţiori vor mai fi şi alte anexe cari
vor naşte cu timpul pe lângă frăţia de cruce, după cum se va
vedea mai departe. Urmează câteva precizări.

ANUL F. D. C.

începe la 1 Octombrie şi ţine pană la 30 Septembrie. Până la 1
Octombrie se deschid toate şcolile şi se pun la punct unităţile
F.D.C. De atunci, dela 1 Octombrie, se redeschid nouile situaţii de
evidenţă şi control din cărţile unităţilor F.D.C. (frăţii, mănunchiuri,
frăţiori). Unităţile cari s’au constituit în cursul anului trecut, de
acum, dela 1 Octombrie, se pun în ordine. Anul de constituire este
un an tranzitoriu pentru unităţile respective.

Atunci, la începutul anului F. D. C, se schimbă şi semnele
distinctive ale fraţilor de cruce. în şedinţă festivă.

DESPRE SEMNELE DISTINCTIVE.

Din chiar momentul devenirii frate de cruce, fiecăruia i se dă
un semn distinctiv.

Semnele distinctive de frăţie de cruce sunt făcute în aşa fel
încât să distingă atât pe fraţii de cruce de ceilalţi membri din
mănunchiu, cât şi pe fraţii de cruce între ei, după vechime. Anume:

- Primul semn acordat, este o cruce de mărimea şi forma
aceasta:

138

Această cruce se coase cu fir, pe o bucată de pânză verde,
care apoi se prinde la mâneca dreaptă a cămăşii verzi.

- La 1 Octombrie, dacă frăţia de cruce se constituise cel mai
târziu până la sfârşitul lunei Maiu. tuturor fraţilor de cruce li se
schimbă semnele (dacă Frăţia de cruce s’a constituit după 30
Maiu, semnele nu se schimbă decât la 1 Octombrie viitor).

Cum? Sub prima cruce se mai adaugă o linie de 2 cruci aşa:

p® m

Acesta este semnul fraţilor de cruce din anul al doilea.

- La 1 Octombrie viitor, se schimbă iar semnele. Celor cari au
vechime de doi ani (cari au avut două linii de cruci, prima cruce, de
sus şi cele două de jos) li se mai adaugă încă o linie de 3 cruci ,
astfel:

Pentru cei din anul al patrulea F.D.C., se adaugă a patra linie
de două cruci , aşa:

139

în sfârşit pentru cei din anul al cincilea, a cincea linie, de o
singură cruce, aşa:

mmm

Jt Sk

Mărimea crucilor cât şi forma este aceeaşi pentru toţi anii.
Distanţa dintre cruci, orizontal şi vertical, cât şi distanţa dintre liniile de
cruci este aceeaşi de mai sus. Crucile se coase pe pânză verde -
cartonată - de aceeaşi mărime pentru toate semnele: 8/8 cm. şi de
forma romboidală. La cămaşe se prinde numai In colţuri.

Acesta este semnul distinctiv al fraţilor de cruce.

Felul cum creşte şi descreşte numărul crucilor din liniile ce se
adaugă pe fiecare an, simbolizează gradul de asimilare a
cunoştinţelor legionare. în anii 1, 2, 3, de frăţie, asimilează din ce în
ce mai mult. După al treilea an are mai puţin de asimilat. După al
cincilea an, devine legionar, în adevăratul înţeles al cuvântului.
Semnul de 9 cruci este simbolul legionarului provenit din frăţiile de
cruce (îl poartă numai absolvenţii frăţiilor de cruce, nu absolvenţii din
frăţiile de cruce, căci vom vedea deosebirea).

- Şeful de frăţie poartă ca semn distinctiv semnul său de frate de
cruce deasupra căruia este cusut un unghiu drept cu lungimea
laturilor până la braţul crucilor din linia ultimă. De la a treia linie laturile
se frâng pentru anii 4 şi 5, şi formează noui unghiuri cu laturile de jos
până la braţul crucilor, lată primele forme:

a. Pentru un şef din anul I F. D. C.

Unghiul simbolizează pentru şeful frăţiei, ceeace simbolizează
această formă de colţuri şi linii drepte pentru mişcarea legionară în
general: sufletul legionar, turnat în forme de colţuri şi linii drepte,
nu sinuoase.

Aşa, dintr’o bucată, să fie sufletul întregii frăţii de cruce.

1 Octombrie se dă ca dată simbolică de începutul anului F. D.
C. Şedinţa festivă, însă, de început de an, poate să fie într-una din
zilele săptămânii în care a căzut 1 Octombrie, nu numai de cât la 1
Octombrie precis.

în anexa primului raport ce urmează se va arăta felul cum a
decurs această şedinţă, numărul fraţilor de cruce, pe categorii,
după vechime (cu precizarea numărului de ordine a fiecăruia
pentru a fi inseraţi în controalele Comandamentului), dimpreună cu
toate detaliile cerute asupra absolvenţilor din unitatea respectivă.

PREDAREA COMENZILOR

Principiul legionar este ca toţi şefii de unităţi să fie numiţi pe
câte un an. Aceasta pentru ca mişcarea legionară să-şi formeze
cât mai multe cadre.

Legea trebue să se respecte cu atât mai mult la unităţile
F.D.C. întrucât şcoala frăţiilor de cruce este însăşi o şcoală de
cadre.

Pentru aceasta, în afară ca toţi şefii de unităţi F. D. C. sunt
numiţi pe un an, fiecare frate de cruce, care nu are comandă
propriu zisă, adică nu este şef de frăţie, şef de mănunchiu, sau
îndrumător da frăţiori, va face cu rândul , după ordinea stabilită de
şeful de grup, la comanda frăţiei de cruce câte o săptămână.
Comanda efectivă o are tot şeful de frăţie permanent; sub a cărui
control fratele de cruce respectiv se va interesa de frăţie ca şi un
şef. Astfel:

141

-Va forma programul şedinţei, dimpreună cu şeful propriu zis.

- Va deschide şedinţa.

- Va executa punctul de instrucţie cu frăţia.

- Va face comunicarea (atunci îi vine rândul).

- Va întocmi fişa - raport săptămânală, pe care o va prezenta
şefului frăţiei.

Atât. Şeful de frăţie are dreptul să facă observaţiuni asupra
greşelilor de comandă ale fratelui de cruce respectiv. El. şeful
permanent, răspunde.

Toate şedinţele festive, cât şi şedinţele la cari comunicările
sunt făcute de şeful frăţiei, şeful mănunchiului şi îndrumătorul
frăţiorilor, sunt conduse numai de către şeful frăţiei.

Comenzile pe un an nu se fixează la începutul anului F. D. C.
adică, la 1 Octombrie. Tinându-se seama de realităţile provenite
din însuşi felul curgerii vieţii şcolare, realităţi cari conturbă mei sul
unităţilor F. D. C. (vacanţe, examene, absolviri, etc), numirea
şefilor de unităţi F. D. C. se face la date când să se poată înlătura
şi aceste conturbări.

Aceste date sunt diferite, după ierarhia comenzilor. Şefii de
frăţii, mănunchiuri şi frăţiori au o dată. Şefii de grupuri o altă dată.
iar şeful frăţiilor de cruce pe întreaga ţară, o altă dată. Le vom
vedea pe fiecare.

Principiul, în fixarea acestor date diferite, este acela că fiecărui
şef de unitate să i se predea o situaţie precisă şi, în al doilea rând.
fiecare să fie obligat a conduce numai atât cât poate, şi poate,
atâta cât nu este obligat să părăsească, pentru mai mult „de un
timp de” (după cum va fi cazul pentru fiecare unitate în parte),
câmpul de activitate al unităţii respective.

Şefii de frăţii, cât şi toate funcţiunile frăţiei (şefi de
mănunchiuri, îndrumătorii frăţiorilor, casieri, secretari, etc.), se
schimbă între 25-30 Mai.

S-a fixat această dată întrucât până la sfârşitul anului şcolar
mai este încă timp când nouii şefi să aibă posibilitatea să deprindă
mecanismul conducerii. Atunci, situaţia e clară.

Va fi şeful frăţiei, acela pe care-l va numi şeful de grup. E bine
totuşi să se ţină seama de recomandările fostului şef care, după
regulele legionare, şi-a pregătit înlocuitorul. Dacă şeful de grup va
crede, după probele făcute, că respectivul merită, este într’adevăr
vrednic, îl poate lăsa. Şeful de frăţie s-ar putea chiar să nu

142

greşească în recomandări, de oarece, prin sistemul rotaţiilor
săptămânale la conducerea frăţiei, a putut să-i verifice pe toţi.

în orice caz, acel care va fi desemnat să preia comanda unei
unităţi F. D. C. va trebui să studieze în amănunţime tot sistemul de
lucru şi obligaţiunile pe cari le va avea. Dacă va crede că nu poate
corespunde, mai bine să raporteze dela început, căci după aceea
va fi mai greu.

E bine totuşi să se creadă capabil, să aibă încredere în el , în
puterea lui de muncă şi, dacă va fi cu multă dragoste , va reuşi să
se întreacă chiar pe sine.

Cum se procedează la predarea comenzilor?

Se adună unitatea (de preferat la câmp) în şedinţă festivă.

la parte şeful de grup. Se pot schimba comenzile chiar în
aceeaşi zi la toate unităţile din grup, dacă se poate face
„Prezentarea la raport” pe grup.

Procedeul de predare a comenzii este acel obişnuit

Şeful de grup spune: „Fratele de cruce X, ia în comandă frăţiei
Y”. Fratele de cruce X iese un pas din front, salută şi repetă: „Iau
comanda Frăţiei de cruce Y, Trăiască Legiunea şi Căpitanul!'. Apoi
şeful de grup spune: „Predarea comenzii”.

în acest moment, şeful frăţiei (sau mănunchiului) comandă:

„Gardă, DREPŢI; Gardă pentru onor ÎNAINTE”. Şi mergând în
faţa noului şef, salută spunând:

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul, Camarade, îţi predau
comanda frăţiei de cruce Y, pe timp de un an”, şi întinzându-i
drapelul, „primeşte, păstrează şi poartă cu aceeaşi demnitate
drapelul frăţiei de cruce Y, efectivul ...(atâta), restul, prevăzut în
Procesul-Verbal din „Cartea frăţiei”. Să-ţi ajute Dumnezeu".

Noul şef repetă. „Trăiască Legiunea şi Căpitanul; Camarade,
primesc comanda frăţiei de cruce Y pe timp de un an. Primesc, voi
păstra şi purta cu demnitate drapelul frăţiei de cruce Y. Efectiv
restul, prevăzut în Procesul-Verbal din „Cartea frăţiei”. „Dumnezeu
să^ - mi ajute!” Apoi, amândoi repetă: „Trăiască Legiunea şi
Căpitanul”. îşi dau mâna.

Dună aceasta, vechiul şef comandă: „Gardă DREPŢI; Gardă pe
loc REPAUS”. Şi trece în flancul drept al frontului.

Noul şef, comandă,după aceea, el: „Gardă, DREFŢI, frăţia de
cruce Y ascultă comanda la mine, şef de frăţie X”. Apoi, „Gardă pentru
onor, ÎNAINTE”. Şi dă raportul şefului de grup: „Trăiască Legiunea şi
Căpitanul, Domnule Şef de grup (sau dacă şeful de grup este gradat:

143

„Domnule Comandant”) Frăţia de cruce Y, este gata şi aşteaptă
ordine. Trăiască Legiunea şi Căpitanul”.

Şeful de grup strânge mâna noului şef de frăţie şi dă bună ziua
unităţii. Apoi se comandă drepţi, repaus, şi cu aceasta s’a terminat
formalitatea propriu zisă de predarea-primirea comenzii. Urmează
semnarea procesului-verbal, din „Cartea frăţiei" care cuprinde,
amănunţit, toată situaţia frăţiei de cruce, şi ca efectiv şi ca pa¬
trimoniu.

lată pe noul şef instalat la conducerea frăţiei. De acum începe
răspunderea sa. Grijile lui sunt acelea precizate în capitolele
respective.

Imediat după instalarea noului şef urmează raportul către
Comandament. Rapod special , cuprinzând o copie de pe
Procesul-Verbal. cât şi numele cu adresele nouilor şefi.

Raportul către Comandament este semnat de către şeful de
grup cât şi de către cei doi şefi de frăţie, cu menţiunea, pentru
fiecare: „am predat comanda"; „Am primit comanda”; aşa cum se
semnează în „Procesul-Verbal”. Semnează cu numărul de ordine,
nu cu numele.

Se va avea grijă la semnarea procesului-verbal, ca tot ce este
prevăzut acolo, să corespundă cu realitatea. Să se controleze
situaţia reală şi a efectivului, cât şi, mai ales, a patrimoniului frăţiei
(bani, cărţi, obiecte, etc.), căci tot ce se va găsi lipsă după aceea,
se va pune în sarcina noului şef. De aceea este bine ca şi
predarea celorlalte servicii să se facă, pe cât posibil, tot atunci.

Toate predările şi primirile de patrimoniu se fac numai pe bază
de realitate. Nu semnezi decât pentru ceea ce primeşti în mână.
Nimeni, niciun comandant nu-ti poate ordona să semnezi, în
materie de primire de patrimoniu, dacă nu vezi efectiv acest
patrimoniu şi dacă tu nu crezi că există.

Toate lipsurile găsite, se vor înscrie în Procesul-Verbal.
Consecinţele le vor trage, atunci, vechile funcţiuni.

•

Ce face, de acum încolo, vechiul şef de frăţie? Dacă a stat la
conducerea frăţiei, un an întreg are dreptul să poarte pe mai departe
semnul distinctiv de şef de frăţie.

El rămâne sfătuitorul noului şef. în front stă la flancul drept.

în lagărul din vară tot el are comanda frăţiei. îndată după
predarea comenzii, grija lui cea mare este pregătirea unităţii pentru
lagărul de vară. în această direcţie, însă are toată răspunderea.

144

Dacă nu a terminat şcoala, poate primi o altă funcţiune în
frăţie. Este obligat să primească, întrucât nu există frate de cruce
fără funcţiune specială bine precizată.

TRANSFERĂRI DE MEMBRI

Se întâmplă ca unii membri să fie nevoiţi a se mute dela o şcoală
la alta şi, prin urmare, dela o unitate la alta.

Transferările sunt bune întrucât, procedându-se cu grijă la
reîncadrări, se nivelează organizarea. Elementele mai bine pregătite,
mai formate, merg la unităţi mai puţin organizate, sau invers.

Aceasta se întâmplă, mai ales toamna.

Sunt asemănătoare sdruncinăturilor de car. Când ţăranii umple
carele de păpuşoi, le sdruncină, le scutură, „ca să se aşeze", să se
umple, de o potrivă, prin toate colţurile.

Când un membru din orice unitate F. D. C.: mănunchiu, frăţie,
frăţiori, se transferă dela o unitate la alta, se va proceda astfel: ’

a. Se prezintă mai întâi şefului de grup. Acesta îi dă recomandaţie
cu care, apoi. se va prezenta celuilalt şef de grup, unde se transferă,
în această recomandaţie se arată situaţia respectivului în unitatea de
unde a plecat, trecându-se şi ultimul total din „Foaia de control
individual”.

Această recomandaţie poartă denumirea de „Foaie de
transferare ”.

b. Dacă şeful de grup nu poate fi găsit de îndată, şi plecarea este
urgentă, se prezintă ajutorului şefului de grup. Dincolo, la fel.

c. Nici într'un caz nu se vor încadra membrii transferaţi mai
înainte de a fi prezentat această „Foaie de transferare”.

d. Dacă spun că sunt „fraţi de cruce”, nici aşa, pe baza, „Foii de
transferare , nu vor fi încadraţi în frăţie, până ce nu se primeşte
referinţa directă şi expresă a şefului de grup de unde a plecat. Directă,
adică chiar dacă zisul frate de cruce prezintă „Foaia de transferare”
dela şeful de grup, nu este destul. Trebue ca o nouă scrisoare să vină
dela şeful de grup de unde a plecat, la şeful de grup unde s’a
transferat, pe altă cale decât prin fratele de cruce respectiv. Aceasta,
va întări, pe cea dintâi.

e. Dacă referinţa nu vine, să se ceară.

^ f. Referinţa trebue să fie scrisă ; chiar dacă şefii de grup se
întâlnesc şi discută verbal. Evident, cu respectarea condiţiunilor
corespondenţii F. D. C. (scris precis, şi numai ce se poate scrie). Se
va păstra la dosarul unităţii unde se prezintă, dimpreună cu „Foaia de
transferare”.

145

g. Pentru orice dubiu, se va raporta Comandantului.

De altfel, în anexa primului raport lunar se vor specifica, şi de un
şef de grup şi de celălalt toate mişcările de membri din unităţile lor (eli¬
minări, retrageri, transferări, etc.).

h. Numai după informarea precisă, urmează reîncadrarea

i. Reîncadrarea în noua unitate se face cu respectarea întregei
situaţii din trecut a membrului respectiv. Se reîncadrează cu toate
drepturile câştigate în vechile unităţi şi precizate în „Foaia de
transferare".

j. Când am vorbit despre numărul de ordine, am văzut modificările
pe care le sufere în caz de transferări.

k Negreşit, dacă a fost şef de unitate, numai poate pretinde să
ocupe şi aici aceeaşi funcţiune. Intră ca membru, păstrându-şi.
bineînţeles, semnul distinctiv de şef de frăţie - dacă l-a avut - cu
îndeplinirea condiţiunei să fi fost un an şef de frăţie. Cu timpul va
putea să fie numit şi aici şef, dacă a lucrat în aşa fel. încât să
contribue la mărirea şi întărirea unităţii unde s’a transferat.

l. Cu vechea unitate mai păstrează încă legătura , în special până
ce toţi membrii pe cari i-a garantat el au devenit fraţi de cruce. Ori
unde s-ar duce garantul, tot garant rămâne.

Toţi şefii de unităţi se vor îngriji de păstrarea legăturii cu garanţii
membrilor din unităţile lor; contrar, toată răspunderea cade asupra lor.

m. Dacă membrul transferat este frate de cruce atunci se scrie în
tabelul fraţilor de cruce din „Cartea frăţiei", cu toată situaţia pe care a
avut-o în tabelul din cartea vechii frăţii. Cu toate rubricile (aşa cum
sunt în modelul „raport de aprobare”). în raportul către
Comandamentul F. D. C. de asemeni, se trimite această situaţie
întreagă , pentru a fi înregistrată la noua frăţie de cruce.

în rubrica „t” se va scrie unitatea de unde s’a transferat.

La vechea frăţie de cruce, în „Cartea frăţiei”, cât şi la
Comandament, în „Registrul frăţiilor”, se taie rubricele membrului
transferat printr'o linie cu cerneală roşie. Situaţia celorlalţi membri
plecaţi din frăţie: retraşi sau eliminaţi definitiv se taie printr'o linie cu
cerneală neagră ; iar situaţia absolvenţilor din frăţie, cât şi a
absolvenţilor F. D. C., cu cerneală verde.

în rubrica „f se va specifica: data, motivul şi unitatea unde s’a
transferat (şi la frăţia, respectivă şi la Comandament).

n. Când un frate de cruce se transferă la o şcoală unde nu
este decât mănunchiu, el contează tot ca frate de cruce. Este un
drept câştigat. în fişa - raport lunară figurează în rubrica specială
„Frăţiei de cruce”. Citind fişa-raport se va vedea că este frate de

146

cruce fără frăţie, prin faptul că nu este scris numele frăţiei de cruce şi
nici data de recunoaştere.

în cazul acesta el ia parte la consfătuirile mănunchiului de
prieteni, fără ca, numai decât, să aibă şi comandă mănunchiului. Şeful
de grup respectiv are toată latitudinea să hotărască într'un fel sau
altul.

Contează ia numărul reglementar înfiinţării frăţiei de cruce.

El trebue să se silească şi să urgenteze pregătirea elementelor
din mănunchiu, pentru care să se înfiinţeze frăţia de cruce. Aşa. ca
frate de cruce izolat, nu poate să rămână mai mult de 6 luni. în acest
timp, trebue să se facă şi acolo frăţie cruce. în caz contrar, ca şi la
descompletarea unei frăţii, după cum vom vedea mai la vale. pierde
toate drepturile câştigate de frate de cruce; pierde şi titlul de frate de
cruce , şi nu mai poate redeveni decât după încă 6 luni, frate de cruce,
când va trebui s'o înceapă de la capăt.

o. El trebue să ducă unităţii în care s’a transferat viaţă. Cât mai
multă viaţă. Să generalizeze bunele tradiţii ale frăţiei de unde vine.
Poartă cu el onoarea acestei frăţii.

Să-şi păstreze însă măsura bunului simţ. Să nu-şi dea aere de
„ştie tot”, „nu-mi pasă de ceilalţi” etc. Să fie frate de cruce.

p. în cazul fraţilor de cruce răsleţiţi în mănunchiuri, nu se va ţine
tabel de evidenţă, la Comandament. Tabelul se va deschide abia
după formarea frăţiei de cruce până când evidenţele se vor extrage
după fişele-raport lunare.

r. Când transferările se fac la şcoli unde nu este încă organizaţie,
se începe desţelenirea terenului.

Atent şi cu grijă, respectând normele fixate pentru începuturi.
Mulţumirea va fi şi mai mare că s'a intrat într'un pământ virgin.

s. Cu orice transferare de frate de cruce, ca şi la încheerea
situaţiilor finale de orice natură (absolviri, eliminări, retrageri) se va
scrie în tabelul fraţilor de cruce din „Cartea frăţiei”, la rubrica „t" (care
trebue să fie deci mai mare), şi ultimul total din „Foaia de control
individual”.

Aşa se vor înainta situaţiile. Aşa vor fi înscrise mai departe în
nouile tabeluri ale frăţiei unde se transferă, cât şi ale
Comandamentului.

DESCOMPLETĂRI DE MEMBRI. DESFIINŢĂRI

Cu ocazia schimbărilor de an se produc cele mai multe mişcări
de membri în frăţiile de cruce.

Prin absolvirea unor fraţi de cruce numărul membrilor scade.
S-ar putea ca scăderea să fie compensată cu nouii membri

147

transferaţi dela alte frăţii. în regulă generală, însă, numărul
absolvenţilor este mai mare. Aşa şi trebuie să fie. Acesta este
rostul frăţiilor de cruce: să dea pe fiecare an un număr cât mai
mare de absolvenţi, legionari pregătiţi. Numai atunci o frăţie de
cruce este într adevăr bună când şi-a atins acest obiectiv final.

Prin urmare, o scădere din numărul membrilor frăţiei trebue să
se producă.

Şeful de frăţie cunoaşte acest moment şi din vreme are grijă
să ia măsurile necesare, ca nu cumva rămână, la un moment dat.
cu frăţia de cruce descompletată.

Prin mănunchiu şi-a asigurat continuitatea frăţiei. Pentru orice
eventualitate de scădere, el are membri de rezervă în mănunchiu.
gata pentru legământ. îşi asigură rezerve nu numai pentru cazări
de absolviri, ci şi pentru celelalte eventualităţi: transferări, retrageri^
eliminări. Ca un bun conducător de locomotivă, şeful frăţiei stă
mereu cu ochii aţintiţi la cele două gradaţii ale nivelei de apă. 10-
25. Cum a trecut sub 10. forţează nota. Sub 7, pericol.

0 frăţie de cruce cu mai puţin de 7 membrii, descompletată, nu
mai poate funcţiona normal. Şapte este numărul minim de
funcţiuni prin care se manifestă o frăţie de cruce.

Sunt organismele absolut necesare prin care trăeşte o frăţie
de cruce Fără unul din aceste organisme minime, care-i
condiţionează viaţa normală, este ca un corp omenesc căruia îi
lipseşte unul din organismele funcţionale, ex.: piciorul. Este o frăţie
de cruce şchioapă.

Lipsind-o, unul câte unul, şi de celelalte organisme, frăţia de
cruce - ca şi corpul omenesc - moare.

Dar frăţia de cruce nu trebue să moară niciodată. „Frăţiile de
cruce nu se vor putea stinge decât atunci când ele îşi vor fi
îndeplinit chemarea, sau atunci când noi toţi ne vom părăsi calea
datoriei, vânzându-ne sufletele”, spunea Ionel Moţa.

Din momentul când s’a născut, frăţia de cruce trebue^ să
trăiască atât cât va trăi ideea legionară. Sau, dacă este legată de
existenţa unei şcoli, atâta cât va trăi şcoala respectivă Ca şi
şcoala respectivă să dea pe fiecare an valuri, valuri de noui
elemente pregătite.

Ce se face când, totuşi, o frăţie de cruce s'a descompletat?

Se schimbă toate funcţiunile, dacă mai sunt. Cel puţin un an,
fostul şef de frăţie nu mai are drept la comandă. Iar dacă a
terminat şcoala. Q luni din stagiul făcut în frăţie, nu i se contează la

148

stagiul necesar obţinerii gradului de legionar. Despre acest lucru,
şeful de grup va raporta conducerii legionare judeţene sau
studenţeşti, unde respectivul s’a încadrat.

Tot odată ; celorlalţi fraţi de cruce, cari au terminat şcoala, li se
interzice, un an de zile , participarea la orice manifestare a frăţiilor
de cruce. Li se interzice, de asemeni, pentru acest an, portul
semnului distinctiv de fost frate de cruce.

Ceilalţi fraţi de cruce rămaşi, cari n’au absolvit şcoala, trebue
ca în timp de 6 luni dela ultimul raport lunar cu frăţia completă . să
se pună pe muncă şi să completeze numărul de membri.

în aceste 6 luni. frăţia de cruce se consideră încă existentă.
Aşa muribundă cu orice număr de membri este trecută în fişa-
raport. tot în rubricele speciale frăţiei. Fraţii de cruce nu au, însă,
dreptul, până la completare, să poarte semnele distinctive. Afară
de fraţii de cruce transferaţi acolo de la altă frăţie şi care n-au fost
vinovaţi de descompletarea frăţiei acesteea. Dar şi ei. dacă au
plecat într’o frăţie care s’a descompletat imediat, vor suferi - acolo
unde se duc - aceleaşi consecinţe de interdicţie a portului
semnului distinctiv pe 6 luni, indiferent că frăţia de unde sau dus.
este sau nu descompletată.

După trecerea acestor 6 luni, dacă frăţia de cruce încă nu s’a
completat, se desfiinţează. Iar fraţilor de cruce respectivi li se
ridică titlul de frate de cruce , dimpreună cu toate drepturile
câştigate.

încă 6 luni după desfiinţare nu se mai poate forma frăţie de
cruce în şcoala respectivă.

Recâştigarea dreptului de frate de cruce de către cei care îl
pierduseră, nu se mai poate decât tot după aceste 6 luni. Atunci
vor intra în frăţia de cruce ca şi ceilalţi membri noui , însă fără să
mai depună legământul. Acolo o iau de la capăt: li se dă iarăşi
pelin, se acordă primul semn. De atunci contează pe mai departe
ca fraţi de cruce. Tot stagiul din trecut li s a şters.

Formele de reînfiinţare a unei frăţii de cruce sunt aceleaşi ca şi
la prima înfiinţare. Numele , poate să fie acelaş. Ca dată de
recunoaştere, de acum încolo, numai pe aceasta nouă o va purta,
în istoricul din „Cartea frăţiei” se va scrie, însă, despre vechea
frăţie, şi despre felul cum a fost desfiinţată şi numele fraţilor de

cruce care poartă vina acestei desfiinţări.

149

in categoria frăţiilor de cruce desfiinţate, intră şi acele frăţii
cari. fără să se fi petrecut un eveniment extraordinar (un nou
1933/34 de ex.) au căzut în letargie, dormitează, şi 3 luni de zile
iui au mai ţinut legătura reglementară cu Comandamentul F. D. C.

Consecinţele pentru membrii acestor frăţii desfiinţate sunt
aceleaşi ca şi în cazul descompletării; iar reînfiinţarea, se poate
face tot în acelaşi condiţiuni

Un alt caz de desfiinţare a unei frăţii de cruce, şi ideal ar fi ca
acesta să rămână singurul caz, este produs de faptul desfiinţării
însăşi a şcolii respective.

în asemenea caz, fraţii de cruce nu au suferit nicio consecinţă
decât aceea, destul de mare, de a se vedea despărţindu-se unii de
alţii, pentru a se înscrie în diferite alte şcoli.

Ca fraţi de cruce vor proceda, după normele stabilite pentru
cazuri de transferări.

PATRIMONIUL FRĂŢIEI DE CRUCE.

Patrimoniul unei frăţii este: material şi moral.

Prin patrimoniul material a unei frăţii de cruce se înţelege
totalitatea bunurilor materiale pe care această frăţie le posedă.
Aceste bunuri materiale provin, fie ca un aport personal al membri¬
lor frăţiei, (donaţii, etc), fie ca un rezultat al activităţii frăţiei ca
unitate constituită.

lată, care ar fi cele mai importante bunuri din patrimoniul
frăţiei, ca strict necesare:

a. Scriptele frăţiei de cruce. Le-am văzut cari sunt, cine şi cum
le ţine.

b Casieria. Registrele şi banii.

c. Biblioteca. Cu următoarele cărţi, strict necesare:

- Scrierile Căpitanului (tot ce-a apărut şi va apare).

- Scrierile lui Ionel Moţa, decretate ca dogmă legionară.

- Noul Testament.

- îndreptarul F.D.C.

- Comunicările dela şedinţe.

- Toate scrierile, ziarele, revistele şi foile, scoase de legionari,
care tratează diferite probleme legionare (tot ce se trimite prin
„serviciul presei şi propagandei scrise dela Centrul Legionar).

150

- Cărţi de istoria şi geografia Românilor şi a strămoşilor noştri
din cele mai vechi timpuri şi până astăzi.

d. Micul drapel. Şeful frăţiei îl încredinţează unui frate de
cruce, numit „Port-Drapel”. Acesta îl păstrează ca ochii din cap şi
nu-l scoate decât atunci când primeşte ordin.

Cu timpul, fiecare frăţie de cruce trebue să-şi aibă:

e. Codul lucrat după modelul trimis şi păstrat de magaziner.

f. Trusa farmaceutică

g. Magazinul F.D.C.

h. Instrumente de muncă (sape, casmale, topor).

i. Material pentru studiul gazelor de luptă (măşti, cărţi, reviste,

etc.)

j. Şi orice alte bunuri, mobile sau imobile.

Pentru toate bunurile din patrimoniul frăţiei de cruce se va
întocmi un „ Inventar general” (afară de inventarele specifice, pe
categoriile de bunuri diferite, păstrate de fraţii de cruce cu
funcţiunile respective: casier, bibliotecar, magazioner, etc.). Acest
inventar general se va întocmi pe capitole: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j,
etc. ca mai sus, şi cu explicaţiuni pentru fiecare bun în parte.

în cazul desfiinţării frăţiei de cruce respective, tot acest
patrimoniu se strânge, se împachetează şi, cu inventarul general,
se expediază prin şeful de grup, în timp de 10 zile dela desfiinţa¬
rea frăţiei , Comandamentului F. D. C. care, dimpreună cu şeful de
grup, va proceda la lichidare. Adică, va plăti toate datoriile pe cari,
eventual, frăţia de cruce desfiinţată le-ar fi avut, rămânând ca,
după aceea, să se fixeze toate răspunderile materiale.

Fraţii de cruce gestionari de patrimoniu (casier, bibliotecar,
magaziner, etc.) găsiţi cu lipsuri nejustificate la control, şi dacă în
timp de 10 zile dela control nu acopere aceste lipsuri, sunt
pedepsiţi cu eliminare definitivă din frăţiile de cruce, cu răsfrângere
şi asupra trecutului fără să mai aibă dreptul, prin urmare, a se
numi. fost frate de cruce. Dacă în timp de 10 zile se acoperă
lipsurile, pedeapsa de eliminare tot se dă, însă mai mică - după
caz - şi fără răsfrângere asupra trecutului.

După lichidarea definitivă a datoriilor frăţiei desfiinţate, toate
bunurile trec în patrimoniul Comandantului F.D.C.

Un Proces-Verbal în dublu exemplar - unul pentru
Comandament, celălalt pentru grup,- semnat de către gestionarul

151

bunurilor Comandamentului şi de către şeful de grup, va descrie
felul cum au decurs operaţiunile de lichidarea patrimoniului frăţiei
desfiinţate. Toate scriptele se sigilează şi se păstrează.

în caz de reînfiinţarea frăţiei de cruce, Comandamentul nu
este ţinut să restitue bunurile. După a sa chibzuinţă, restitue ce
crede.

Acesta este patrimoniul material al unei frăţii de cruce.

Dar, pe lângă patrimoniul material, o frăţie de cruce mai are şi
un patrimoniu moral.

Patrimoniul moral naşte tot din aporturi individuale şi iniţiative
comune (iniţiativele frăţiei ca unitate organizată).

Astfel, orice lucru bun făcut de un membru al frăţiei de cruce
din propria sa iniţiativă, se va repercuta, în bine. asupra întregei
frăţii, după cum, însăşi asupra mişcării legionare în general.

O iniţiativă personală, a unui frate de cruce.

Mai mult, însuşi numai faptul comportării fiecărui membru ca
un adevărat frate de cruce, cu râvna legionară: acasă cu părinţii, la
şcoală cu profesorii, ce semenii şi cu colegii, cu toată lumea şi cu
Dumnezeu, constituie într’adevăr fala şi mândria întregei frăţii de
cruce.

Atunci va spune oricine: „halal de el şi de frăţia unde şi-a făcut
şcoala”.

Atâta dacă ar face fiecare frate de cruce în parte, şi onoarea
frăţiei lor va creşte.

După cum, invers, numai faptul neîndeplinirii vieţii după
normele legionare învăţate la frăţie, va fi deajuns pentru ca să
înmormânteze toată onoarea frăţiei lor de cruce. Şi vai de frăţia de
cruce care şi-a creat reputaţie proastă. Cu greu îşi mai poate
câştiga încrederea şi onoarea.

Sunt, apoi, iniţiativele şi atitudinile frăţiei de cruce, ca unitate,
care măresc patrimoniul moral al frăţiei respective, lată colo o
frăţie de cruce luând iniţiativa ca să cureţe nişte morminte. Altă
frăţie de cruce a luat iniţiativa ca din porţiile de pâine care se
cuveneau membrilor ei la ora 5 p. m., la internat, să se ajute
familia unei văduve sărace. Ducându-se cu pâinea, şeful frăţiei
constată cu durere că întreaga familie tremură de frig... A doua zi,
desdedimineaţă un car cu lemne se opreşte la uşa văduvei. Biata
văduvă şi-a făcut cruce, credea minunea lui Dumnezeu. O altă
frăţie de cruce, prin ţinută, unitar, demnă în faţa primejdiei, atrage

152

însăşi admiraţia duşmanilor. Pentru credinţa lor, fraţii de cruce au
înfruntat senini şi eliminări şi bătăi şi tot felul de persecuţii dela
părinţii şi profesorii cu suflet înstrăinat.

Cate iniţiative şi atitudini de acestea, admirabile, au avut alte
fraţii de cruce, prin care onoarea şi reputaţia lor trăieşte de ani !
^ cestea formează mândria lor, onoarea lor, patrimoniul lor

153

GRUPUL DE FRĂŢII. ŞEFUL DE GRUP

Şapte frăţii de cruce, şapte şcoli, formează un Grup de frăţii.

în situaţia de astăzi , însă avem şi grupuri cu mai puţin de
şapte şcoli, un grup corespunzând unui judeţ. Tendinţa. însă,
aceasta va fi ca fiecare grup să aibă acelaş număr de şcoli.

La conducerea şi organizarea Grupului de frăţii este numit un
şef de grup.

Numirea şefului de grup se face de către şeful frăţiilor de cruce
direct, sau prin confirmarea celui desemnat de către şeful
judeţului, cu această funcţiune, în statul major legionar din judeţ.

Numirea se face cu multă precauţiune şi grijă întrucât
funcţiunea pe care trebue s'o îndeplinească şeful de grup este din
cele mai grele. Are de mlădiat sufletele cele mai pure , dar şi cele
mai fragile. De tot ce am vorbit până acum. de toată pregătirea
tineretului, de toată şcoala educativă în spirit legionar, el, şeful de
grup răspunde. „Frăţiile de cruce vor putea să fie o fericire sau o
nenorocire pentru ţara aceasta, după cum vor fi înţeles
pregătirea”, iată Cuvântul Căpitanului rostit la prima şcoală de
cadre pentru şefii de grupuri.

Toată această răspundere o are şeful frăţiilor de cruce,
dimpreună cu şefii de grupuri, cari, la un loc, formează „ Corpul de
organizare şi educaţie a frăţiilor de cruce din întreaga ţară”,
coloana vertebrală a frăţiilor de cruce. în faţa acestei atât de mari
răspunderi, nu ne putem juca. Cine crede că organizarea frăţiilor
de cruce poate să fie lui lucru secundar sau uşor sa înşelat. Acela
nu a înţeles nimic, după cum nu a înţeles că tot secretul unei bune
organizaţiuni judeţene stă în felul importanţei acordate pregătirii
frăţiilor de cruce respective, în decursul anilor. Câţi nu se pripesc,
grăbindu-se să culeagă, roadele prea timpuriu. Nu au răbdare. Dar
aceştia sunt, în felul lor, oportuniştii, nu se gândesc la adevăratul
viitor legionar, se gândesc numai la ei şi la ce este răspundere
aparent, actuală. Adică ei cred că răspund numai de prezent , nu şi
de viitor. Pe aceştia i-a comparat Căpitanul cu oamenii cari nu
seamănă nuci pentru că roadele sunt prea târzii şi ei „nu le mai
apucă”. De aceea nucii se împuţinează. Ori părinţii părinţilor noştri
nu se gândeau aşa. Ei semănau de toate, „ca să fie, să găsească
nepoţii”.

Cari sunt condiţiile de cari să se ţină seamă în alegerea şi
numirea unui şef de grup?

1. Să fie legionar, adică să fie pregătit el.

2. Să fie cel puţin absolvent de şcoală secundară, (excepţiile
sunt aprobate numai de către şeful frăţiilor de cruce).

3. Să fie numit pe un an.

4. Să nu mai ocupe niciun fel de funcţiune legionară (nici şef
de cuib).

5. Să nu aibă ocupaţiuni de ordin personal, care să-l
stânjenească. Poate fi şi student, în altă parte, însă o săptămână
din fiecare lună trebue să stea la grup. Să fie acolo, în mijlocul
băieţilor cari tot timpul, vor avea nevoie de el.

Afară de aceste condiţiuni, ca o încoronare, fiecărui sef de
grup i se mai cer două condiţiuni esenţiale: dragoste şi râvnă
legionară.

Să aibă dragoste. Să nu fie numit „din ordin”, ci din plăcerea
lui de a lucra în această direcţie. Să se simtă, el, atras pentru
aceasta. Să nu-i fie o povară.

Să aibă râvnă de a lucrai de a da maximum de randament
legionar. De a se strădui fiecare să facă mai mult. Cu gândul
acosta: „un an de zile, mă ocup numai de frăţiile de cruce. Vreau
ca în acest an să-mi încerc puterile, să mă întrec însumi pe
mine...”

Numirea şefilor de. grupuri se face în jurul lui 1 Noemvrie, pe
un an (până.la 1 Noemvrie viitor). S’a ales această dată pentru
respectarea principiului stabilit mai înainte că fiecare funcţiune
trebue predată în momentul când situaţia este cât mai precisă,
posibil. Ori, numai bine, până atunci, vechiul şef de grup a avut
timpul necesar să-şi restabilească situaţia unităţilor venite din
vacanţa mare.

Mai înainte de predarea comenzii vechiul şef de grup îl ţine pe
lângă el, pentru ca să prindă toată tehnica, tot mecanismul.

Idealul ar fi ca însuşi ajutorul şefului de grup să treacă la
conducere în anul ce urmează. Dacă întruneşte conditiunile de
mai sus este cel mai indicat.

Dealtfel, cu fiecare serie de şefi de grupuri se va face o şcoală
specială de cadre când se vor discuta toate problemele de
organizare şi educaţie F. D. C.

Şcoala de cadre trebue să aibă loc în luna Noemvrie întrucât
până la vacanţa Crăciunului, mai este timp destul ca să se treacă
la aplicarea nouilor directive - eventual - stabilite la şcoală.

Luarea comenzii în primire se face după normele stabilite
pentru şeful frăţiei. Asistă şeful judeţului. Raportează Comanda¬
mentului, şi unui şi altul; însă predarea comenzilor nu se face mai
înainte ca să fi venit numirea sau recunoaşterea dela şeful frăţiilor.
Până atunci, tot vechiul şef răspunde.

Din momentul când a primit comanda, şeful de grup răspunde
în faţa legilor legionare, de felul cum şi-a îndeplinit misiunea pe
cărei de bună voe, a primit-o.

Cea dintâi grijă a lui, din acest moment şi până la capătul
anului, este aceea de a şti să-şi trăiască misiunea cu care s’a
învrednicit. De acum, încolo, să vadă totul numai prin prisma
misiunii sale. Şi când citeşte, şi când vorbeşte cu cineva, şi
noaptea când doarme, să nu se vadă decât Şef de grup F. D. C.

Oricine este pasionat de ceva, de o muncă sau chiar de un
joc, nu vede înaintea ochilor săi decât acestea. Un jucător de şah
când merge pe stradă sau stă pe loc nu vede înainte decât figuri
de şah. Când legionarii s'au întors din tabăra dela Carmen-Sylva
nu vedeau înaintea lor decât piatra scoasă din mare. Unii cari au
cărat pietre, mai mari cu targa, după aceea, când erau la Bucureşti
măsurau din ochi greutatea tuturor pietrelor de pe stradă. Aceasta
însemnează, că trăiseră munca. Le intrase în sânge.

Numai trăindu-şi funcţiunea, şeful de grup asigură bunul mers
al unităţilor pe care le conduce.

0 trupă merge frumos pe stradă, în cadenţă, fără fluerul
comandantului, atâta timp cât elementele din flancul drept, din
capul coloanei, trăesc acea cadenţă, ritmul marşului. Din moment
ce unul dintre ei se gândeşte în altă parte — încetând trăirea chiar
numai cu 1/3 secundă - fie că face pasul cu câţiva centimetri mai
mic sau mai mare, cadenţa se pierde şi ordinea încetează asupra
întregii unităţi din spate.

încetând trăirea funcţiunii şefului de grup, desechilibrul se
resimte în întreaga unitate, pe care o are sub comandă

Trăirea este o condiţiune atât de indispensabilă încât, acei
cari se simt la un moment dat slăbiţi sufleteşte, pentru că trăirea
este în funcţie numai de dragoste, de pasiune acei la cari
pasiunea slăbeşte, simt ei un moment de şovăială sufleteasca

156

aceştia să spună. Nu-i niciun păcat. Păcat este atunci când promiţi
şi nu te ţii de promisiune.

Şi cu aceasta, trebue să înţeleagă toţi şefii de grupuri - de
acum şi de totdeauna - că nu este păcat mai mare pentru el, ca
acela când încurcă. Ei şi toţi şefii în general, nu lucrează pe cont
propriu. Lucrează în numele unor unităţi formale din elemente cari
prin ei. prin şefii respectivi, trăesc. în mişcarea legionară nu există
indivizi înscrişi, care să lucreze izolat. Există numai unităţi. Toată
lumea - după o ordine bine stabilită - este încadrată în unităţi; iar
unităţile au câte un şef. Când şeful, care este capul unei unităţi, nu
mai lucrează normal, şi unitatea se prezintă la fel. Consecinţele se
răsfrâng asupra întregei unităţi. Dar în aceste unităţi se poate
întâmpla să fie elemente foarte bune. Dornice de lucru. Ori, de ce
să le împiedice? Pregătirea tineretului dintr-un judeţ întreg,
depinde numai de buna îndeplinire a funcţiunii şefului de grup. Şi
câte mii de tineri, copii curaţi la suflete, sunt într-un judeţ!

Şeful de grup F.D.C. poartă ca semn distinctiv nouă cruci
încadrate de un romb cu lungimea laturilor 8/8 cm. Mărimea şi
forma crucilor, aceeaşi ca şi la fraţii de cruce, astfel:

Semnul este cusut la mâna dreaptă. Se acordă de către şeful
frăţiilor de cruce. Şi numai acelui şef de grup care merită. Acest
semn distinctiv îi va reaminti şefului de grup, întotdeauna, despre
îndatoririle sale.

157

După expirarea funcţiunii de şef de grup, semnul distinctiv şi-l
poate păstra, cu indicaţiunile pe care le vom vedea la capitolul
Absolvenţii F. D. C.” (însă. numai şefii de grupuri care au
funcţionat un an de zile). Şeful frăţiilor de cruce, va hotărî care şef
de grup se bucură de acest privilegiu.

PRIMELE GRIJI ALE ŞEFULUI DE GRUP.

1 Să se străduiască întru desăvârşirea sa legionară, pentru ca
el să fie un exemplu viu de felul cum trebue să devină fratele de

cruce. ,

Toate condiţiunile de viaţă care se impun fraţilor de cruce, mai

întâi să şi le însuşiască el. Felul său de viaţă, va fi cel mai bun
îndreptar pentru pregătirea elementelor din unităţile sale.

Dacă nu a ajuns să poată trăi în desăvârşire legionară, sa-şi
spună, păcatele sale celor pe cari-i pregăteşte, pentru ca aceştia
să ştie ce este bun şi ce este rău, şi împreună să se străduiască a
atinge perfecţiunea vieţii legionare, văzută de Căpitan. Căci el,
Căpitanul, creatorul legionarismului este tipul perfect al acestei

vieţi către care năzuim cu toţii.

2. Să fixeze cadrul activităţii sale, degajându-se de toate
obligaţiunile ce l-ar putea împiedeca dela aceasta.

Ce este el? Şef de grup. Un grup din ce este format? Din toate
şcolile secundare ce cad în raza acestui grup, cât şi din anexele
formate din tinerii în afară de şcoală, cum se va vedea. Acesta
este cadrul activităţii unui şef de grup. Restrângerea acestui cadru
însemnează ciuntirea însăşi a funcţiunii de şef de grup. Numai
atunci se poate numi şef de grup. când activitatea sa se
desfăşoară în întreg cadrul stabilit. Restrângându-şi activitatea,
denotă insuficientă putere lăuntrică de atracţie, pentru un grup.
Atunci nu se mai poate numi şef peste un grup de fraţii , ci numai
peste atât cât poate să conducă. „Şefia unui conducător e limitata
de marginile puterii lui lăuntrice de atracţie", spune Căpitanul in

Carte. . „ „ .. .. .

3 Fixându-şi cadrul, şeful de grup sa-şi mceapa activitatea.
Cum? După normele stabilite încă dela primul capitol, vorbind
despre organizarea unei şcoli.

La şcolile cât şi în sectoarele unde nu a găsit nimic organizat,

va începe el. .

Unde organizarea găsită este prea şubreda, va porni iarăşi de

la început, dând la o parte ce este rău şi respectând ce este bun

Unde a găsit o organizare bună. se va strădui nu numai s'o
menţină bună, ci s-o facă să progreseze, pentru ca la capătul
misiunii lui să rămână foarte bună.

Acesta este progresiunea firească în organizare şi conducere,
stabilită de Căpitan: dela mulţumitor, la bine, bine, foarte bine,
impecabil. Impecabil este culmea cea mare. Către acesta se
năzuieşte.

Găsind unităţi bune, şi lăsându-le apoi să slăbească şi să
moară, şeful de grup păcătuieşte mai mult decât atunci când nu
lucrează nimic acolo unde n a găsit nimic. Dacă atunci când nu
creiază nimic este vinovat, în cazul acesta este vinovat de două
ori. Căci nu numai că nu creiază nimic, dar distruge şi ce au creat
alţii. In faţa legilor legionare acest păcat este tot aşa de mare, ca şi
uciderea copiilor în faţa lui Dumnezeu.

Gândul şefului de grup acesta să fie: mai sus. cât mai sus.
Cine se complace în situaţii de mijloc, mulţumitoare, este un şef
mediocru.

CARE ESTE FUNCŢIUNEA ŞEFULUI DE GRUP?

Nu se exagerează când se spune că şeful de grup este totul în
organizarea şi educarea frăţiilor de cruce.

Indicator la o răspântie de drumuri. Pe unul din aceste drumuri
merg numai legionarii, pe celălalt numai fraţii de cruce.

Singur şeful de grup trece dintr'unul în altul, înainte şi înapoi.
Ca legionar, străbate drumul şi-l exploatează, fără să se
îndepărteze prea mult de răspântie, şi se reîntoarce, la timp, pe
drumul fraţilor de cruce. Misiunea lui este ca să le spună acestora
ce este pe drumul legionar către care şi ei merg, ce obstacole
sunt. şi ce pregătire le trebuie pentru ca să fie la fel cu legionarii,
să poată străbate drumul lor. Apoi, mergând în fruntea lor îi
conduce.

Acestea sunt funcţiunile şefului de grup.

I. De a conduce, ca un frate mai mare . încercat.

W. Dea asigura continuitatea aceluiaş spirit legionar.

DATORIILE ŞEFULUI DE GRUP.

Acestea sunt datoriile de căpetenie ale şefului de grup în
îndeplinirea funcţiunilor sale. organizare, educaţie, stimulare
control, apărare.

Educaţia în spitit legionar, acesta este scopul frăţiilor de cruce.

159

Pentru aceasta însă trebuiesc: organizate, stimulate,
controlate şi apărate

Am văzut cum sunt organizate frăţiile de cruce. în această
organizare, şeful de grup stă deasupra tuturor şefilor de unităţi. El,
şeful de grup, dă directivele şi se îngrijeşte ca aceste unităţi să fie
cât mai bine organizate. Apoi le dă viaţă, suflet , pe care-l aduce cu
sine de pe drumul legionar. Suflet, din sufletul legionar.

Dar nu le toarnă într’una şi fără rost. Câte puţin, cu linguriţa şi
după ce a mistuit totul. Pentru aceasta el controlează mai întâi, de
câte ori vine, şi-i stimulează prin întreceri.

Frâna Legionară.

Totuşi, nu-i destul. Aşa-şi dinamizează unităţile, le pune în
mişcare. Există însă, în toată tehnica, vreun vehicul fără frână?
Nu. Atunci, pentru ca să fie complet, vehiculului nostru îi trebuieşte
frână Aşa, complet, va merge sigur pe drum, către obiectivul fixat.
Cu sistemul frânii, apărăm vehiculul şi ne asigurăm cucerirea
obiectivelor propuse. Şeful de grup, cunoscător amănunţit al
drumului, ştie când trebue şi când nu trebue de pus această frână.
Şeful de grup cunoaşte fragilitatea sufletelor copiilor. El ştie cât să
le mlădieze, cu grija maestrului de obiecte din lozie împletită, ca
niciunul din firele de lozie să nu plesnească.

ŞEFUL DE GRUP, EDUCATOR.

Respectând acestea, şeful de grup îşi îndeplineşte funcţiunile
sale.

De un lucru să fie însă, conştient: din ceasul primirii comenzii
de şef de grup a devenit un educator, un pedagog. Un lucru poate
la care nici nu s ! a gândit în viaţă. Şi totuşi, aşa este. Acum
depinde cum se va comporta. Şi numai de felul în care se va
comporta el în această postură de pedagog, depind rezultatele
frăţiei de cruce respective. Mai bune, sau mai rele. Apoi, câţi
părinţi nu vor căuta să-l afle când vor auzi că sufletul copiilor lor
este încredinţat lui , pentru ca să-l răscolească, să-l frământe, să-i
dea viaţă nouă! Şi toţi aceşti părinţi îl vor căuta mulţumiţi sau
revoltaţi, după felul nouei stări sufleteşti a copiilor lor.

Dar, în toată, această chestiune nu este nici o mare filozofie.
Cu tragere de inimă, şi cu respectarea normelor stabilite, şeful de
grup se poate vedea dintr'odată cel mai desăvârşit pedagog. Pen-

160

tiu aceasta nu trebue să citească, neapărat cărţi de pedaaoqie.
Daca vrea, poate s'o facă, însă n'are nevoie.

METODA EDUCATIVĂ

Toată pedagogia legionară este pedagogia bunului simt. Aşa a
creiat-o Căpitanul. Aşa ne-a pregătit pe noi.

a M e ! 0da e( ? UCativă a încercărilor. Nu percepere simplă
abstracta, ci aplicare practică.

Vrei ca legionarul să fie aşa, ferit de cutare păcat, sau stăpânit
de cutare virtute, găseşte o metodă practică pentru aceasta

Du-I in tabăra de muncă şi acolo, trăind viata de tabără cu
sesisarea fiecărui moment educativ, cu conştiinţa necesităţii
acestora pentru pregătirea lui, se pregăteşte. Vrei să nu fie plecat
înaintea greutăţilor vremii, să nu cedeze lor, să le înfrunte pune-l
sa care piatra şi să se străduiască să ridice din ce în ce mai mult;
şa nu o lase jos, pană ce nu ajunge cu ea la punctul fixat. Cât de
încercat este sufletul acum. Şi el, nu numai forţa fizică singură
ajuta la ducerea pietrei. Cât de adevărat este aceasta, se poate
citi din ochii trecătorilor cari se uită cu uimire la el, întrebându-se.
„E posibil ca mana aceasta de om să poată duce o greutate aşa

suflPtnn'.' Da ’ Ş reutatea este P r ea mare pentru o aşa forţă; d ? ar
sufletul lui il ajuta, n spune: „nu te lăsa, căci dacă astăzi cedezi la

o aşa greutate, ce vei face mâine în faţa marilor primejdii. Te vei
putea tu chema legionar?” Şi de odată forţa lui creşte creşte
Acesta este secretul legionar de pregătire. Dar, nu poate fi imitat
de nimeni, întrucât este legat de idealul legionar.

Numai pentru ca~ să corespundă acestui ideal se pregăteşte
egionarul. Toată strădania sa este dar, cu tendinţă. De aceea.

m'etodă° ° U bUCUr ' e t0ate greutăţile eventuale, sau impuse ca

în ce priveşte, special, pe fraţii de cruce, rostul lor fiind numai
şi numai educaţie, toata şcoala de pregătire trebue să fie aşa
practica. Y ’

_ Spihtu! acesta practic de educaţie să-l înţeleagă bine nu numai
şefii de grupuri, dar toţi şefii de unităţi, fraţii de cruce şi chiar cei
dm faza de încercare”. In acest spirit practic de educaţie s’a urzit
tot „îndreptarul frăţiilor de cruce”.

Am văzut valoarea educativă a „Carnetului Meu” Educaţia
jertfei, corectitudine!, punctualităţii, gândirei ordonate etc. După

161

aceea rostul educativ al consfătuirilor, în sine, rostul educativ al
comunicărilor”. Mai departe, valoarea educativă a „Magazinului F.
D. C. a şedinţelor la câmp, a distribuţiei însăşi a funcţiunilor din
frăţie, etc.

Nimic fără rost educativ, după cum niciun punct educativ
necesar fără găsirea metodei de aplicare practică.

Aşa trebue să gândească şeful de grup. Şi de câte ori prinde
câte ceva nou dela Căpitan sau din altă parte, şi crede că este
necesar educaţiei fraţilor de cruce, caută mai întâi, să verifice dacă
el are. Dacă nu, să-şi însuşiască. După aceea să găsească o
metodă practică şi, ca pe orice iniţiativă (respectând procedeul
iniţiativelor, cum se va vedea mai departe), s ’o pună în aplicare.

Şeful de grup va trebui să aibă, însă, grije ca nu cumva să se
devieze de la adevăratul rost educativ al fiecărui act.

Substratul educativ să fie veşnic în mintea fratelui de cruce.
Aceasta să fie întrebarea lui de totdeauna: „dar ce valoare
educativ - legionară are pentru mine cutare lucru pe care-l fac?”

în marea grijă a sa, ca noi, legionarii, să nu fim niciodată
desorientaţi în faţa problemelor care ni se vor pune, şi pentru ca
( să ştim a ne comporta întotdeauna în spirit legionar, Căpitanul ne-
a destăinuit într’una din şedinţe, felul cum trebue să judecăm
fiecare situaţie în parte pentru ca făcând într'un fel sau altul, să
păstrăm linia legionară. Şi Căpitanul ne-a spus că toate situaţiile
trebuesc judecate prin două prisme: a Neamului şi a Bisericii
Creştine. Din împreunarea acestora s’a născut spiritul legionar.

Cu pregătirea lui şi cu aceste indicaţiuni, şeful de grup va
putea să facă faţă tuturor situaţiunilor ivite în grupul său.

Datoria lui aceasta este, ca să prindă nota legionară, spiritul
legionar, aşa precum a fost turnat de Căpitan, şi să-l transmită
celor pe cari-i pregăteşte, tot aşa, nealterat.

Este o linie maximă pană la care sufletul în formaţie
acumulează cunoştinţe noui legionare, în progresie din ce în ce
mai mare. Este linia sfârşitului anului III de frăţie, simbolizată prin
linia cea mare de trei cruci. După acest punct maxim, acumularea
de cunoştinţe noui descreşte în aceeaşi progresie de mai înainte
însă, inversă, până ce ajunge la linia de saturaţie. Acolo este
desăvârşirea legionară. Până acolo, trec ani.

Pentru desăvârşirea legionară trebue să treacă ani. însuşirea
spiritului legionar nu se face prin „citit" sau „auzit”, ci numai prin
trăire. Ori, ca să trăeşti şi să-ţi însuşeşti fiecare punct educativ, se

162

cere timp. Numai educaţia făcută în timp, „cu linguriţa” este
temeinică.

Aici este marea dibăcie a şefului de grup, să ştie: ce sa dea
fiecărui şi cât să dea, câtă doză. Să aibă dibăcie de medic. Ca şi
acesta, trebue mai întâi ca prin cercetări, verificări, încercări, să
stabilească diagnosticul, şi după aceea, să-i servească
medicamentul necesar.

Ca înţelegere generală, şeful de grup este bine să se
transpună^ şi în situaţia celor pe care îi pregăteşte. Să se întrebe
aşa: „dacă aş fi eu frate de cruce, cum mi-ar plăcea să se poarte
şeful meu de grup, comandanţii mei?...” Ce aş crede că este
necesar să-mi spună şi să fac. pentru pregătirea sufletului meu?
Ce-ar dori sufletul meu dela ei?...” Ei bine, acestea, trecute prin
linia de judecată legionară, va trebui să le facă acum, întru
pregătirea elementelor din grupul său.

EDUCAŢIE SPIRITUALĂ, IDEALISTĂ.

Legionarul pe care-l pregăteşte frăţia de cruce, trebue să fie
un soldat. Un soldat este un om complet, valid. Valid din
amândouă punctele de vedere: sufletesc şi fizic.

Educaţia fratelui de cruce este o educaţie completă. O
educaţie spirituală, idealistă. Căci numai o educaţie spirituală este
o educaţie completă.

Se vorbeşte de educaţie fizică, educaţie intelectuală, educaţie
sufletească. Părerea noastră e că acest cuvânt de „educaţie” nu
este nimerit să fie întrebuinţat decât pentru a reda noţiunea
completă de educaţie: educaţie spirituală.

Educaţia spirituală întruchipează toate felurile de educaţie:
sufletească, fizică şi intelectuală. De aceea ar fi mai nimerit să se

spună, instrucţie sufletească, instrucţie intelectuală instrucţie
fizică.

Educaţia spirituală, aceasta este educaţia care se face fratelui
de cruce. Trăind în ideal, fratele de cruce nu face niciun act în
viaţă decât pentru acest ideal al său. Pentru aceasta îşi instrueşte
sufletul, pentru aceasta învaţă, pentru aceasta îşi întăreşte corpul.
Pentru a fi bun legionar. Pentru a fi de mai mare folos Legiunii şi
ţării şi pentru a plăcea lui Dumnezeu.

Instrucţia sufletească, am văzut prin câte hărţuieli continui şi-
o face fratele de cruce.

163

Instrucţia intelectuală, şi-o face, într-un fel, la şcoala
respectivă. Frăţia de cruce este aceea care dă idealul pentru care
fratele de cruce învaţă. Frăţia de cruce îl face să înveţe cu drag. il
determină să înveţe pentru ca să ştie, nu pentru ca să ia numai
notă.

Instrucţia fizică, tot frăţia de cruce o face. Vom vorbi acuş
despre felul cum îşi face fratele de cruce şi instrucţia fizică.

Mai înainte. însă, vom încerca să vedem - precât puterile ne
vor ajuta, şi precât vom crede necesar adecvării la situaţia F.D.C.,
să precizăm anumite puncte, pe margine de gândire şi de viaţă
legionară. Sunt situaţii pe care şefii de grup le întâlnesc şi pe care
trebue să ie tălmăcească mai departe, tuturor fraţilor de cruce.
Tine mai mult să se fixeze acestea, „pentru ca să ne apropiem cu
înţelegerea de spiritul legionar, aşa precum a fost turnat de către
Căpitan. Aceasta este una dintre cele două mari griji ale şefului de
grup. Să se prindă nota legionară. Pentru aceasta însă, un capitol
special.

164

PUNCTE PE MARGINE DE GÂNDIRE Şl VIAŢĂ
LEGIONARĂ, CU ADECVĂRI LA SITUAŢIA F.D.C.

MIŞCAREA LEGIONARĂ ESTE BAZATĂ PE IUBIRE

Aşa s a pornit Mişcarea, din marea dragoste pentru neam Nu
este pornită din ura contra nimănui. Toate răfuielile cari au loc, nu
sunt pornite din ură contra nimănui, ci din dragostea nesfârşită fată
de neam.

Ura noastră, spunea Căpitanul odată, s-ar putea asemăna cu
ura mamelor care-şi apără puii la gura vizuinii. Din dragostea
pentru pun săi, orice mamă devine crudă.

Dragostea legionară este atât de mare, încât din această
dragoste, legionarii sunt în stare să facă orice. Să devină
răsbunători. Reacţionari.

Cu ocazia asasinării şefului antisemit Gustloff din Elveţia, de
către jidanul Frankfurter, Ionel Moţa scria într'un ordin către şefii

de cuiburi din regiunea XIII: .în cazul eventualei încercări a

vreunui asemenea asasinat la noi în România, asupra şefilor
noştri, reacţiunea legionară va lovi atât de crunt în toti marii
vinovaţi jidani şi jidăniţi, încât nu numai să îngrozească pe
adversar, dar să_ constitue pentru istoria românească un
avertisment care să răsune peste veacuri, arătând că acest popor
ştie să reacţioneze împotriva duşmanilor şi să-i sfărâme....”

Răzbunarea legionară este angelică. Este reacţiunea Binelui
contra Râului. Este reacţiunea Arhanghelului împotriva Satanei

Este reacţiunea de soldat în răsboiu.

CÂNTECUL LEGIONAR

Mişcarea legionară sa născut cântând. „Singura posibilitate
de manifestare a stării noastre lăuntrice, era cântecul” spune
Căpitanul in Carte. Iar mai departe: „Pentru a putea să cânţi, îti
trebue o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel
ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta Nici cel ce
merge sa facă o nedreptate. Nici cei cel al cărui suflet e ros de
patimi şi de vraşmăşie faţă de camaradul său, şi nici acela al cărui
suflet e sterp de credinţă..."

165

Şi cântecul, ca orice act legionar, trebue trăit când se cântă.
Cânţi cu tot sufletul, cu toată fiinţa ta. Prin cântec ne mărturisim.

Sunt unii cari cântă şi se gândesc în altă parte. Ce fel de
mărturisire mai fac aceştia?

Pentru ca să trăeşti cântecul, nu este nevoie să răcneşti când
cânţi . Cânţi atât de tare. pe cât bunul tău simţ îţi spune. Spui tot
atâta de mult şi când cânţi încet. încet însă, numai din gură, căci
din suflet, cânţi tot aşa de tare. Trăirea cântecului este tot aşa de
puternică, şi când se cântă în şoapta. Cât de mult trăiau cântecele
strămoşii noştri, acolo în inima codrilor.

Cântecul este bun prilej de cunoaştere a stărilor sufleteşti.

„De nu veţi putea cânta, spune Căpitanul, să ştiţi că este o
boală care vă roade în adâncul fiinţei voastre sufleteşti, sau că
vremea v'a turnat peste sufletul curat, iar dacă nu le veţi putea
vindeca că vă daţi de-o-parte şi să lăsaţi locul vostru celor ce vor
putea cânta”.

Fraţii de cruce ştiu să cânte cu toţii, căci sufletul lor este curat
şi curgător ca lacrima munţilor. Cei cari nu s’au putut vindeca de
păcate, nici n'au putut intra în frăţia de cruce.

O frăţie de cruce poate întotdeauna să ia forma unui cor. Un
cor complet, pe mai multe voci. Toate cântecele trebuesc învăţate
pe voci. Unde sunt numai trei fraţi de cruce, gata ţi corul, aşa
complet. Păstrând armonia, fiecare frate de cruce poate face o
terţă, un secund. Nici să existe o frăţie de cruce care să nu ştie
cântecele legionare toate, cât mai exact, şi pe mai multe voci.
Fraţii de cruce să aibă ambiţia ca orice cântec legionar, nou
apărut, să-l înveţe ei cei dintâi.

Şeful de grup va avea grijă să controleze felul cum ştiu să
cânte frăţiile din grup, şi pentru ca să-şi poată cunoaşte mai bine
oamenii.

DESPRE COMANDANT, LEGĂTURĂ, ORDINE Şl
RAPORT.

Am vorbit despre „ unitatea legionară ” şi am văzut că păstrarea
unităţii, trebue că fie una dintre grijile de căpetenie a şefilor
respectivi.

în mişcarea legionară, şeful simbolizează însuşi unitatea. El
îndeplineşte o funcţiune bine precizată , după cum, precisă este
funcţiunea fiecărui membru în parte.

166

Studiind organizarea frăţiilor de cruce, am văzut care sunt aceste
funcţiuni. Am văzut de asemeni că niciodată unităţile nu pot rămâne
fără comandant. Pentru aceasta, s’a fixat ierarhia funcţiunilor din
unităţi , cât şi modurile de substituire.

Şeful, este cel mai destoinic. „Şeful trebue să ocupe locul cel mai
greu'', spune Căpitanul în „Cărticică”.

însăşi funcţiunea lui îl situiază pe şef în locul cel mai greu Are
răspunderea cea mai mare. Trebue să fie cel mai otelit, căci în vreme
de primejdie, el este cel dintâi reperat. „Şeful trebue să facă cel dintâi
şcoala suferinţii”, spune Căpitanul mai departe.

Şeful stă întotdeauna în fruntea unităţii. în toate ocaziile.

Este un bun comandant. îşi cunoaşte oamenii, şi pe fiecare-l
întrebuinţează la ceea ce este bun.

Este cel dintâi frate şi camarad. îşi iubeşte oamenii, îi înţelege, îi
ajută, pentru ca să fie iubit, înţeles şi ajutat. Numai aşa se păstrează
armonia, unitatea. El, şeful, trăeşte prin unitate şi unitatea prin el. Se
strădueşte să fie cât mai desăvârşit în toate, pentruca, într’adevăr să
şi fie cel mai destoinic. Să-l aibă toţi de exemplu. Printr’o înţelegere
lăuntrică, după cum fiecare om din unitate nu se lasă mai prejos decât
ceilalţi, din râvnă legionară şi conştient de funcţiunea lui, de asemeni
şeful stapamt de aceeaşi râvnă şi conştiinţă legionară, nu se lasă mai
prejos decât ei toţi; se aruncă unde primejdia este mai mare. Aşa, prin
această reciprocitate de întrecere legionară, unitatea trăeşte prin şef
şi şeful prin unitate.

w Păstrează însă, măsura la toate. După cum se fereşte de a nu
aparea în faţa unităţii ca un încrezut, arogant, sfidător, ca un „tambur”
tot aşa păstrează şi măsura apropierii, pentru ca să nu ’cadă în
extrema cealaltă. Bunul său simţ îi spune cât.

Orice şef de unitate trebue să ştie: să execute şi să dea ordine.
După felul unităţii respective; după locul în care unitatea sa este
încadrată în mişcare.

Cunoscând acest loc de încadrare, cât şi firele de legătură
verticala şi orizontală, de angrenare a unităţii în ansamblul mişcării,
vom cunoaşte şi punctele de unde vin şi până unde trebue să mearqă
toate ordinele.

Rapoartele şefului de grup către Comandament.

Am vorbit, la timp, despre legăturile unităţilor F.D.C.,
mănunchiul, frăţiori, frăţii de cruce. Să vedea acum cari sunt firele
de legătură ale grupului.

Legătura verticală, în sus, şeful de grup o tine cu şeful frăţiilor de
cruce direct, cât şi cu şeful organizaţiei legionare din judeţul respectiv.

167

Cu şeful frăţiilor de cruce legătura se ţine prin sistemul de
rapoarte lunare scrise.

Am văzut felul în care se întocmesc fişele-raport lunare de
către şefii de unităţi F.D.C.

Aceste fişe-raport, trebuiesc înaintate şefului de grup între 25-
30 a fiecărei luni (afară de luna Decemvrie când din cauza
vacanţei trebuiesc înmânate şefului de grup cu două zile înainte
de luarea vacanţei, pentru ca el, şeful de grup. să poată face
raportul în prima zi de vacanţă. De asemeni şi la celelalte vacanţe,
după cum vom vedea la capitolul respectiv).

în ziua de 30, şeful de grup trebuie să întocmească raportul şi
să-l înainteze Comandamentului F.D.C.

Cu această ocazie, se atrage atenţiunea fiecărui şef de unitate
asupra unui obiceiu, care nu poate să fie legionar. Şi anume, când
se spune: „De la... până la...” mulţi înţeleg „la...”; după cum, tot
aşa, când se spune: „la... „, ei înţeleg: „dela...”. Să fim înţelegători
şi precişi. Când se spune că fişa - raport se înaintează şefului da
grup „între 25 şi 30 a lunei ”, aşa să fie. între 25-30, se alege ziua
cea mai convenabilă care poate să fie şi mai înainte de 30, nu
chiar atunci. Aceasta, 30, este ziua maximă. Ori, şefii de unităţi
trebuie să fie cu grije, căci s-ar putea întâmpla ca tocmai în ziua de
30 să nu să poată da fişa-raport.

De asemeni şi şefii de grupuri trebue să înainteze rapoartele
pe ziua de 30 precis.

Dacă nu le-au venit toate fişele - dela unităţi - raportează aşa,
cu câte le-au venit. Chiar dacă nu le-au venit nici una. Numai aşa
se vor învăţa cu toţii să fie punctuali. Cu condiţia, ca pentru toţi
cari n'au răspuns punctual să se ia măsuri.

Fişele sosite cu întârziere se trimit separat Comandamentului,
după ce s’au luat măsurile de pedepsire a vinovaţilor, măsuri cari
se raportează, odată cu fişele respective, şi Comandamentului.

Când şeful de grup nu poate fi. găsit până în ziua de 30, ora
12, am văzut ce trebue să facă şefii de unităţi cu fişele-raport.

După fişele - raport primite de şefii dela unităţi, şeful de grup
îşi întocmeşte raportul său. Cum? Pe un sfert de coală, liniază, cu
continuare în jos, atâtea modele de fişă - raport, câte şcoli are în
grup. Liniază numai strictul necesar, excluzând spaţiile cari se
repetă la fiecare fişe (4 X - ace l cu numerile de ordine a rubricilor)
Prin urmare, dacă fişele - raport au 4 spaţii, în liniatura şefului de
grup se fac la prima şcoală 4 spaţii, iar la toate celelalte numai

168

câte 3 spaţii. La urmă toată, în lungimea tuturor fişelor, se mai fac
în plus 2-3 rubrici, speciale pentru însemnările şefului de grup,
după cum vor fi ordinele.

După ce s'a liniat, se completează raportul, copiindu-se toate
datele din fişele respective cu cea mai mare exactitate. Fără să se
facă ştersături la cifre. Toate cifrele scrise greşit se tae cu o simplă
linie, pentru ca să se vadă greşala, iar sus, se scrie cifra exactă.
Aceste fişe constituesc piese justificative. în general, rapoartele
trebuesc scrise cât mai îngrijit, şi numai pe coală. Numai când
grupul are mai mult de 7 şcoli, se poate face raportul pe mai mult
de Va coală.

lată model de raport lunar al şefului de grup (ţinându-se în
seamă faptul că liniatura poate varia, după felul liniaturii fişelor -
raport - vezi planşa V.)

Rapoartele trebue să sosească la Comandament cel mai
târziu pe ziua de 5 a Iurtei ce urmează.

Odată cu rapoartele, se trimit şi banii (C şi 1/40 R.).

Atât rapoartele cât şi banii, este bine să se aducă prin curieri
trimişi direct la Centru. Curieri speciali, nu întâmplători. Dacă nu are
curieri speciali, trimite prin poştă, căci este mai sigur curieri ocazionali
care, nu rare ori, se reîntorc cu rapoartele în buzunar, fie că au uitat,
fie că, din cauza altor treburi, nu s au putut întâlni cu cel ce trebuia să-
i înmâneze raportul.

Ca normă generală, este bine ca fiecare grup să-şi creieze un
serviciu de curieri speciali, cari pot fi puşi la dispoziţia Mişcării, pentru
şcoala lor.

Prin poştă, rapoartele se trimit numai recomandat.

Banii, până la 30 lei, se pot trimite în mărci, în acelaşi plic. De la
30 lei în sus, se trimit cu „mandat-poştal”.

întro scrisoare anexată la fiecare raport, odată cu explicarea
tuturor situaţiilor noui ivite în grup, situaţia şcolilor cari n'au trimis
fişele-raport, măsurile luate, cât şi copie după „ordinul la raport' 1 lunar,
etc., se trece şi numărul recipisei cu care s’au înaintat Panii.

Sumele C şi 1/40 R se trimit curate, fără ca şefii ce unităţi sau de
grupuri să poată intra în ele, pentru cheltuielile cu expedierea, etc.

Şeful de grup trebue să dea adresa exactă pentru primirea
ordinelor în luna ce urmează. O scrie pe raport, sub semnătură,
întotdeauna; chiar dacă rămâne aceeaşi. Numai în felul acesta va
putea şeful frăţiilor de cruce să-i trimită ordinele necesare.

Când este plecat din raza grupului său, adresa trebue să fie
dublă: una în oraşul unde s’a dus, pentru ordinele eventuale

169

personale, şi una în oraşul în care sunt şcolile de grup (a ajutorului
său), pentru ordinele urgente.

Când şcolile din grup sunt risipite în mai multe localităţi, va
trimite câte o adresă, pentru ordine urgente, din fiecare localitate.

La fixarea adreselor, şefii de grupuri să se gândească bine că
acestea să poată fi folosite şi de către curierii eventuali trimişi de
Comandament la unitatea respectivă. Prin adresa dată, să se
poată face legătura imediat cu şeful unităţii, chiar dacă acest curier
ar fi sosit în localitate noaptea. De asemeni, să se poată face
legătura imediat, cu întreaga unitate, dacă va fi nevoe. în acest
sens, se va face şcoală.

în scrisoarea anexă la raport, şeful de grup va specifica toate
ordinele primite, pentru ca să se ştie la Centru dacă adresele date
au fost bune.

Şeful de grup umblă, foarte precaut cu toate adresele,
rapoartele şi materialul scris de către fraţii de cruce. Ei sunt elevi şi
şeful de grup trebue să ştie să-i apere. Vom arăta în alt loc felul
cum se iau măsurile de apărare. Aici numai atât: atenţie.

în afară de aceste rapoarte lunare, reglementare, şeful de
grup mai raportează Comandamentului, la data când interesul
cere, despre toate situaţiile extraordinare ivite în grup, cât şi
situaţiile care se cer de către Comandament.

Rapoartele pentru aprobări de legământ se trimit ca anexă la
rapoartele lunare.

Legătura cu Şeful de Judeţ.

Legătura cu şeful de judeţ o face şeful de grup prin rapoarte
lunare, verbale. Dacă şeful de judeţ cere, se poate raporta şi în
scris, cu condiţia de a nu scrie nici un nume.

Şeful de grup F.D.C. face parte din statul major judeţean şi
participă la toate şedinţele acestuia.

Este dator să conducă pe şeful de judeţ, ori de câte ori acesta
ar voi, să inspecteze frăţiile de cruce din judeţul respectiv. El, şeful
judeţului, răspunde de toată organizaţia legionară din judeţ.

Pentru toate contribuţiunile pe cari frăţiile de cruce trebue că le
facă organizaţiei legionare din judeţ, şeful judeţului se adresează
însă numai şefului de grup. Şeful de grup singur este în măsură să
ştie ceeace frăţiile de cruce din grupul său pot, sau nu, să facă. El,
şeful de grup, cunoaşte tactica de întrebuinţare a elementelor din
frăţii.

170

§ eful de grup trebue să ţină la curent pe şeful judeţului cu toată
activitatea sa din cadrul frăţiilor de cruce. Este bine însă ca şefii de ju-
deţ sa ceara informaţium despre activitatea şefilor de grupuri
respectivi şi dela Comandamentul frăţiilor de cruce. De alt fel, notele

a c ede I C , atre Comandament ul F. D. C. fiecărui şef de grup cu ocazia
clasificărilor, se vor comunica şi şefilor de judeţ respectivi

Despre ordin. Cum se dă şi se execută.

Acesta este felul de legătură verticală care porneşte dela şeful de
grup in, sus, către şeful frăţiilor de cruce şi şeful judeţului,
u: Pe .^ a f a a ^ e , s î or rapoarte, i se vor trimite ordine. Ordinele vin

î 1 Hf? Şe ff' fraţ '! l0r de cruce - Poate însă să i se dea şi de către
şeful judeţului. Atata cât interesează organizaţia legionară în general
şi numai in măsura în care fraţii de cruce le pot îndeplini, tinându-se
seama de situaţia lor specială. în cazul când ordinul dat de şeful
judeţului este prea important, şeful de grup cere telegrafic şi avizul
Comandamentului F. D. C.

Ordinul şefului frăţiilor de cruce primează.

Odată ordinul primit, şeful de grup ce face?

- îl citeşte de 2-3 ori studiindu-l bine.

~ J ude ?^ Sltua t ia - Se întreabă, ce are el de făcut. Acest ordin îi
„e^te adresat lui, pentru a fi executat de el, personal, sau de către

grupuTsăuV" 1 ^ ESt ® adr ® Sat Către toate elementele d 'n

, , “ D . u P. a înecarea situaţiei, trece şi-l execută. Dacă este pentru
toate unităţile din grup, dă şi el, la rândul său, un alt ordin, extras după
ce! primit şi detailat, cu toate explicaţiunile necesare, tinându-se
seama de situaţia fiecărei unităţi în parte.

Zf PeC ! area măsurilor de Precauţiune necesare, este bine ca
ordinul dat sa fie scris.

Poate fi: circular (acelaş ordin, adresat întocmai, tuturor unităţilor)
sau special (adecvat situaţiei fiecărei unităţi în parte)

Difuzarea unui ordin primit trebueşte făcută cu mare repeziciune
şi cu grija păstrării secretului (chiar dacă ordinul nu este secret dar
numai aşa, pentru şcoala fraţilor de cruce).

Transmiterea se poate face în mai multe moduri:

sau merge şeful de grup la fiecare şef de unitate în parte

- sau ii convoacă pe toţi în şedinţă;

- sau trimite curieri.

Şeful de grup procedează cum va crede mai înţelept pentru ca
executarea sa fie cât mai sigură şi exactă.

171

Disciplina legionară cere ca orice ordin primit, să se execute
întocmai. Şeful a judecat situaţia mai înainte ca să fie dat ordinul.
Dacă, totuşi, în anumite puncte, situaţia s’a modificat între timp, se
raportează imediat această schimbare şefului dela care s’a primit
ordinul. Raportează pe căile ce sunt la îndemână şi cât mai rapide:
telefon, telegramă, curier. Orice raport, cât şi ordinul dat prin
telegramă sau telefon, trebueşte să fie repetat în scris.

Când situaţia este de aşa natură, că nu se mai poate raporta,
se adecvează ordinul nouei situaţii din proprie iniţiativă, şi de
îndată ce este posibil, se raportează.

Pentru siguranţă, este bine ca primirea oricărui ordin să fie
confirmată în scris. După cum tot aşa de bine este ca şi primirea
rapoartelor să fie confirmată în scris (a rapoartelor extraordinare,
căci fişele-raport se găsesc înregistrate în „ Cărţile” respective).

După executarea fiecărui ordin, şeful de grup raportează
şefului frăţiilor de cruce.

Dacă raportarea de execuţie nu este cerută expres urgentă,
sau pentru o anumită dată, atunci se raportează la sfârşitul lunii, în
anexa raport.

Aşa se face legătura verticală, de sus în jos.

Tot secretul unei bunei executări de ordin stă în felul cum şeful
de grup şi-a asigurat legătura cu unităţile din grupul său.

Şeful de grup trebue să-şi vadă unităţile de-o potrivă de
pregătite. Are posibilitatea. Acesta trebue să-i fie şi gândul. Atunci
vor fi toate unităţile de o potrivă de pregătite , când toate vor
răspunde la fel în executarea ordinelor primite. De aceea şeful de
grup va face cât mai multă şcoală în acest sens. Să-şi pună
unităţile la cât mai multe încercări. Dacă nu vin întotdeauna ordine
dela Centru, să ia, el, şeful de grup, noui iniţiative, să dea el ordine
către unităţile din grupul său. Să se înveţe a da ordine.

Orice ordin, trebue să fie: scurt, clar şi precis. Pe puncte.

Sunt situaţii „speciale” care pot să împiedice funcţionarea
mecanismului F. D. C?

Unii şefi de grupuri, pretextând că la anumite şcoli sunt
„situaţiuni speciale”, le neglijează. Greşit. Nu există nici o
situaţiune „specială”, cunoscută la Centru, şi pentru care să nu se
fi dat dispoziţiuni tot „speciale”, pentru ca să se ajungă la aceleaşi
rezultate ; să se atingă acelaş grad de pregătire. Căci un lucru este
sigur: isvorul de energie legionară fiind acelaş ; firele prin care

172

curge, cât şi sufletul tineresc către care se îndreaptă fiind iarăşi
acelaş, nici o altă situaţiune ,,specială” nu mai poate interveni pentru
ca să micşoreze valoarea de pregătire a unei frăţii ce cruce.

Care este mecanismul?

La Centru se găseşte un dinam, numit „dinamul F. D. C.”

Acest dinam este pus în funcţiune de acelaş motor care face să
funcţioneze şi celelalte dinamuri, cum ar fi de pildă „dinamul C.S.L.”,
„dinamul C.M.L. etc.

Dela „dinamul F.D.C.” pornesc 80 de fire electrice la a căror
capete se găseşte câte o bobină mare.

Fiecare bobină este prevăzută cu 7 lămpi, îndreptate în direcţii
deosebite şi luminate prin acelaş fir electric.

Prin cele 80 fire circulă curentul. Alte fire fac legătura dintre
bobine. Curentul electric, circulă cu acelaş grad de intensitate prin
toate cele 80 fire, iar efectul de luminare trebue să fie acelaş pentru
toate lămpile. Afară de cazul defectării, cea mai gravă provenind prin
ruperea firului. Totuşi, după reluarea legăturii, cu puţină întârziere, se
poate ajunge la starea normală de mai înainte a luminii de intensitate
egală.

Aşa trebue să funcţioneze mecanismul frăţiilor de cruce.

Legătura orizontală, dintre grupuri se face după indicatiunile
speciale date fiecărui grup în parte de către Comandament.

Gândul fiecărui şef de grup să fie întotdeauna de a-şi vedea cele
7 frăţii de cruce, strălucind de pregătire ca 7 stele. Aceasta este
mândria lui actuală ; şi va mai fi una mâine, când se va întâlni, pe
aceeaşi baricadă, cu elementele pregătite de el în frăţii.

CĂPITANUL

„Dacă am o mulţumire în viaţă, spunea cu ochii umezi de
sinceritate Ionel Moţa, în ultimul său cuvânt ţinut cu ocazia intrării
absolvenţilor F. D. C. în Legiune, este aceea de a fi fost învrednicit de
Dumnezeu să descopăr în Corneliu, pe Căpitanur. Şi Ionel Moţa, cel
care a cunoscut pe Căpitanul până în adâncul sufletului său, nu odată
şi-a mărturisit această mulţumire. A spus-o întotdeauna, a spus-o şi în
ultimul ceas al vieţii sale, când scrie Căpitanului: „....sunt fericit şi mor
bucuros cu această mulţumire, căci am avut putinţa de a simţi
chemarea ta, de a te înţelege şi de a te servi. Căci tu eşti Căpitanul...."

Să creştem şi să trăim în cultul Căpitanului.

Generaţii după generaţii vor creşte peste veacuri în acest cult.
Veacuri peste veacuri, icoana Căpitanului va străluci ca şi astăzi,
în străfunduri de suflete.

173

Este icoana aducătoare de noroc pentru noi toţi, şi pentru neamul
întreg.

Nu poate limba să tâlcuiască puterea acestei icoane. Te
urmăreşte cu privirea din orice parte. Şi când eşti la durere, te
întăreşte, îţi dă curaj să răsbaţi prin toate greutăţile vieţii.

Căpitanul ne conduce cu norocul său dela Dumnezeu, şi cu
puterea intuitivă neasemuită.

Nu se inspiră dela nimeni, fl inspiră Dumnezeu, căci, El,
Dumnezeu, ni l-a trimis.

Odată, însă, ne-a spus: „Eu mă inspir dela Ştefan cel Mare”. Noi
credem, totuşi, că numai Dumnezeu îl inspiră, când ne conduce.

De aceea n’a greşit niciodată. Şi niciodată nu va greşi Căpitanul.

Căpitanul este om mai presus decât oamenii. Cu cât reuşeşti să
pătrunzi mai adânc în tainele sufletului său, viaţa sa intimă, Căpitanul
te atrage, te atrage mai mult şi nu te mai poţi despărţi de el. Viaţa lui
curată de sfânt, te ţine lângă el.

Cine cunoaşte suferinţele lui. jertfele lui continui din 1919 şi până
azi! Şi cine poate găsi, pe lumea aceasta, om ale cărui jertfe să se
poată asemui cu ale Căpitanului , ca intensitate şi continuitate.

„Căpitanul nostru e întruchiparea jertfei şi a vieţii corecte ”, ne
spune tot Ionel Moţa, în „Cranii de Lemn”.

Prin el, neamul românesc se mândreşte cu biruinţi pe care nu le-a
trăit de veacuri.

Să purtăm Icoana Căpitanului în inima şi sufletul nostru şi vom
birui totdeauna. Şi neamul românesc se va mândri cu biruinţele
noastre. (A se citi şi cartea d-lui Banea: „Căpitanul”).

TĂCERE - GÂNDIRE - INIŢIATIVĂ - CREAŢIE.

în tabăra de la Carmcn-Sylva 1935, Căpitanul a decretat legea
tăcerii. Aceasta, şi ca un semn convenţional de recunoaştere între noi.
Pe cel care-l vezi vorbind mult, şti dintr’o dată că nu este legionar. Şti
cum să te porţi cu el.

Apoi, tăcerea legionară poate constitui chiar un mod de afirmare
legionară.

Până acum s’a crezut că discursul este singurul fel de afirmare.
Toată lumea se credea obligată să facă şcoala elocinţei. Astăzi, însă
discursurile nu mai prind. „Chiar Demostene dacă s-ar scula să
mai ţină un discurs, şi tot n-ar putea să convingă lumea de-astăzi”,
spunea odată Căpitanul. S’au uzat discursurile.

Legionarii tac. Aşa, se afirma mai mult. în virtutea legii
contrastelor. Dacă ar tăcea toată lumea, desigur că şi legionarii ar

174

trece neobservaţi, din acest punct de vedere. într’o lume care
vorbeşte mult, legionarii se văd, precum se vede culoarea albă
aşezată lângă culoarea neagră.

„Să ajungea până acolo, încât toată lumea să spună, unuia care
nu vorbeşte mult: „Este tăcut ca un legionar”, aşa ne-a învătat
Căpitanul.

Vorbeşte numai atât cât trebue şi când trebue. Bunul tău simţ îti
spune.

Chiar provocat fiind la discuţii sterile, nu răspunzi. îl laşi pe el să
termine, apoi îi spui: „noi avem legea tăcerii, dar dacă doriţi
mformaţiunile. cutare şi cutare, poftiţi în ziua de....ora ...în locul”. Atât.
Când ai ajuns să-i dai o informaţie asupra mişcării, o dai: c/ar, scurt :
limitându-te la ceeace şti precis . şi numai la ceeace crezi că se poate
spune persoanei respective.

Dar legea tăcerii ne mai ajută la ceva, la creaţie.

Legionarul este prin definiţie creator El niciodată nu lâncezeşte.
Produce ceva. în toate direcţiile. Şi este atâta de făcut... „Sunt ţări în
care nu există metru pătrat de pământ care să nu fi dat maximum de
randament, pe câtă vreme la noi, nu există aproape metru pătrat din
pământul ţării , care să fi dat ceeace poate da" ne spune Căpitanul.
Legionarul, creiază şi din nimic.

Pentru ca să creiezi însă, trebue să gândeşti.

Ca să iei o iniţiativă, să faci ceva nou care să folosească Legiunii,
ţării şi poate chiar omenirii întregi, trebue să gândeşti. Să gândeşti
mult, mult de tot. Iar ca să gândeşti , trebue să taci. Nu poţi gândi,
când vorbeşti. Dacă taci, chiar fără să vrei gândeşti. Gândind se iau
toate iniţiativele. Şi, „ iniţiativa este cea mai frumoasă floare pe care o
poartă legionarul la butonieră. ”

Iniţiativele dau toată valoarea unei frăţii de cruce. Măresc
patrimoniul moral, care este mândria şi onoarea fiecărei frăţii de
cruce.

BUNUL SIMŢ LEGIONAR.

Legionarii au un simţ special după care se conduc în toate
împrejurările. Acest simţ le spune întotdeauna ce trebue să facă.
Acest simţ special le spune întotdeauna şi când trebue să tacă şi când
trebue să vorbească. Când trebue să cânte şi ce să cânte. Odată, la
Carmen-Sylva, un comandant de echipă a dat ordin să se cânte
„Pământul nostru”. Un cântec care-i plăcea Căpitanului. Totuşi
Căpitanul, a făcut semn să înceteze cântecul şi chemând pe
comandantul respectivei spuse: „Vezi, nu ai încă bun simţ. Trebuia să
te uiţi împrejur, să observi mai întâi cine este, şi după aceea să

175

comanzi cântecul care să meargă la inima tuturor cari au venit să
asculte. Pentru anumiţi începători cânţi un anumit cântec. Pentru alţii
un alt cântec..." Şi a schimbat cântecul cu: „De prin streinele
meleaguri”.

lata lipsa de bun simţ: într’o staţie balneară, unde toată lumea
venise ca să-şi refacă sănătatea, un grup de „cuzişti”, crezând că în
felul acesta îşi pot face „propagandă", toată ziua se sbănţuiau,
mărşăluind înainte şi înapoi şi cântând pe sub ferestrele vilelor. In loc
de „propagandă” reuşiseră numai bine să inerveze pe toată lumea şi
să ş'o ridice în cap.

Altă lipsă de bun simţ: Un frate de cruce, ştiind că legionarul
trebue să fie un om dârz, tare în credinţa legionară, a crezut bine să'şi
manifeste şi el această dârzenie în faţa părinţilor săi. Părinţii, poate nu
din răutate, ci numai dintr'un părintesc instinct de conservare, îl
sfătuiau să nu mai meargă la şedinţe, cât este elev, că după ce va
termina şcoala, se va face tot legionar, ş. a. m. d.

Fratele de cruce, nici una nici două, ridică tonul, bate cu pumnul
în masă şi strigă în gura mare că „poate să-l tae, poate să-l spânzure
etc. că el tot nu renunţă la credinţa legionară”. Negreşit, părinţii s’au
supărat mai rău. Acum, îi supărase tonul cu care le vorbea feciorul lor.
Şi, de aici, ceartă, nelinişte în casă.

Greşit. Greşit a procedat fratele de cruce. El trebuia să tacă, doar
nu-i scotea nimeni credinţa legionară cu cleştele. Putea să răspundă
numai atât: „nu ştiu dacă dv. veţi rămânea supăraţi pe mine tot timpul
pentru credinţa mea; dar eu vă voi iubi mai mult şi aşa, pentru că sunt
frate de cruce. Aşa mă învaţă credinţa mea”. Atât. Apoi, să tacă. Era
scutit de acuzaţia, de a se fi purtat „necuviincios”.

Tot aşa trebue să se poarte fratele de cruce şi faţă de autorităţile
şcolare. Să tacă. De ce să spună el: „pot să fiu chinuit, aşa şi pe
dincolo, că eu, tot eu rămân”? Să se ajungă, mai întâi, până acolo ca
să fie schingiuit pentru credinţa legionară, şi aşa, tăcând şi primind
suferinţa, să-şi dovedească tăria credinţei sale.

Bunul simţ legionar îţi spune când trebue să procedezi într’un fel,
şi când într’un alt fel.

Judeci situaţiile.

SINCERITATE. FRANCHEŢĂ, ELEGANŢĂ.

Niciodată nu-ţi este permis a vorbi pe la spate pe nimeni. „Nu
numai că acesta este un lucru neonorabil în sine şi necavaleresc,
dar mai ales pentru că acest sistem distruge o organizaţie. Orice
organizaţie. Dar mai ales una bazată pe camaraderie şi onoare.

176

întreaga viaţă politică şi privată a clasei conducătoare româneşti
de până acum a fost măcinată de către această buruiană rea.

Lumea noastră legionară se opune cu îndârjire acestui sistem.
Noi suntem bazaţi pe francheţă şi pe sinceritate, care merge până la
sânge.” Aşa spune Căpitanul în circulara 46 din Februarie 1936, când
ordonă: ori de câte ori un legionar va auzi pe un altul vorbind de rău
sau insinuând ceva la adresa unui camarad al său, să i se facă în
scris raport personal.

Raportul se face în dublu exemplar din care, un exemplar îl
înaintezi camaradului pe care-l raportezi, pentru ca acesta să ştie şi
să se poată apăra, iar un exemplar îl înaintezi pe cale ierarhică
Comandantului căruia vrei să raportezi. Aşa se procedează când .vrei
să raportezi pe cineva pentru orice fel de faptă săvârşită de
respectivul, şi care faptă crezi că nu cadrează cu spiritul legionar.

în cazul membrilor din unităţile F. D. C, este mai cinstit însă ca
toate rapoartele să se facă în „Minuta prieteniei”, şi numai la
consfătuirea sau şedinţa când este prezent şi camaradul pe care vrei
să-l raportezi.

Aşa trebue să rămânem noi, dintr’o bucată. Deschişi la suflet.
Cavaleri cu toată lumea, chiar cu duşmanii.

„Eleganţă, cât mai multă eleganţă”, iată ce ne cere Căpitanul
continuu. Purtându-te cu eleganţă, ai slăbit jumătate din forţa celui
mai temut adversar. Sus peste culmi, pe acolo este drumul legionar.
Legionarul nu poate să jignească pe nimeni, nici pe adversar. Se luptă
cavalereşte, învinge, dar nu jigneşte. Nici nu insultă.

Este judecat în tot ceeace spune despre cineva. Este drept. Şi nu
ia atitudine până ce nu este bine informat.

De aceea, orice informaţie primită se străduieşte s'o ducă până la
sursă.

CUVÂNTUL DAT.

Sunt unii cari au obiceiul ca, pentru orice, să-şi dea cuvântul. îi
auzi: „pe cuvântul meu”; ba mai mult: „pe cuvânt de onoare”. Şi
cuvântul lor s’a devalorizat complet. Dându-I aşa, pentru nimica toată,
ajunge să nu mai facă doi bani.

Este greşit acest obiceiu. Prin devalorizarea cuvântului dat se
slăbeşte personalitatea. Şi noi ţinem la personalitatea noastră. Unui
om de caracter, cum este legionarul, îi este destul să spună „da” sau
„nu” pentru ca să fie crezut. Cerându-i mai mult, îl jigneşti. Cuvântul
de onoare nu şi-l dă decât rar, rar de tot, şi pentru ca să întărească
cine ştie ce mare afirmaţie.

177

PROVOCĂRILE, RĂBDAREA, SPIRITUL OFENSIV.

Pe cât ne este posibil, evităm să răspundem provocărilor din
orice parte ar veni ele. Aşa ne-a învăţat Căpitanul, „să dăm bătălia
când ne convine nouă, nu când îi convine adversarului; că de prins
îi prindem noi pe toţi la Podul înalt

în orice caz, ne ferim de acţiuni izolate care ar putea sa
angajeze întreaga mişcare. Trebue să facem şcoala răbdării. Este
un principiu de luptă că: dintre două armate cu forţe egale, aceea
va învinge, care va avea mai multă răbdare.

Să te ferească Dumnezeu de răsbucnirea omului care ştie să
rabde. Legionarii, rabdă.

Apoi este un alt principiu legionar, al spiritului ofensiv ,
cuceritor. Toată iniţiativa ne revine nouă. Noi ne alegem şi timpul
şi locul şi armele cu care dăm lupta. Aşa căpătăm superioritatea în
lupte. Aşa vom birui. Aşa a biruit Căpitanul.

JUDECATĂ, ADÂNCIRE, AMĂNUNTUL, SPIRITUL DE
OBSERVAŢIE. BĂTĂLII

Să ne deprindem a judeca orice problemă legionara, Orice
situaţie Să adâncim judecata. Să nu fim superficiali. Orice situaţie, se
judecă până la capăt. Ca o problemă de matematică. Spirit
pătrunzător Duci o situaţie din înlănţuire în înlănţuire, până la capăt,
lată un caz de judecată: S’a deslănţuit prigoana. Doi legionari
sunt prinşi în acelaş loc. Şi sunt schingiuiţi ca să declare cine ştie ce.
Unul din ei judecă strâmt. Judecata lui doar atât a fost: „ce mă fac, eu.
sufăr... suferă şi părinţii... pierd şcoala... Şi, ce, parcă numai decât au
să tină seamă de declaraţia mea? Ce sunt eu, o nimica... Şi dă
declaraţia. Al doilea, judecă larg, judecă deplin: „sufăr, dar ce
contează suferinţa mea pe lângă atâtea alte suferinţe mari... Apoi,
cum să mă mai chem că slujesc o credinţă, când mă clatin la orice
adiere de furtună... Ce vor spune camarazii mei... ce va spune toata
lumea 9 Să fiu eu trădător? Să mă arate cu degetul toţi?! Să nu am
linişte sufletească!? Şi când toţi se vor bucura, eu să plâng? Sa
plâng acum... dar nici acum, ci să fiu mândru de suferinţa mea... Aşa,
voi câştiga mai mult şi eu, dar va câştiga şi Legiunea... Va caştiga pe
două părţi, pe de o parte se va mândri că nu are trădători, şi pe de
alta parte va câştiga noui aderenţe prin mine . prin suferinţa mea. prin
răbdarea mea Căci eu, sunt mic, într'adevăr, în Legiune; dar aici
unde sunt eu, oricât de mic aş fi, reprezint întreaga mişcare... Nu mi

178

pasă de cele ce face lumea cealaltă acum... Eu ştiu ce ştiu In sufletul
meu , ş^a.m.d.^ Şi nu dă declaraţia. Aceasta însemnează să ai spirit
pătrunzător. Să vezi cu ochii departe, cât mai departe în timp şi spaţiu.
Căpitanul ne-a spus că el vede la 6 luni. Adică vede în amănunt
evenimentele care se vor desfăşura de azi încolo timp de şase luni.
Din şase în şase luni, ştie precis cele ce se vor întâmpla.

Din orice judecată însă nu trebuie scăpat amănuntul. „Un
amănunt, ne spune adeseori Căpitanul, a făcut ca Napoleon să piardă
batălia de la Waterloo”. Un amănunt, o gaură cât de micuţă, poate să
facă să se scufunde întregul vapor.

Când au venit legionari la Bucureşti cu ocazia înmormântării lui
Ion Moţa şi Vasile Marin, Căpitanul le-a dat sfaturi până în cele mai
mici amănunte, de felul cum trebuie să se poarte prin oraş, cum să
umble pe stradă, câte câţi, etc. Amănunte care nesesizate ar.fi putut
să strice toată buna impresie pe care lumea şi-a făcut-o despre
legionari. Şi ca contrast izbitor între legionarii veniţi acolo şi „cuziştii”
adunaţi cândva la un congres când, după defilare, trebuia să-i
strângă, poliţia de prin cârciumi, în cămăşi albastre şi cu steaguri.

învăţătura legionară, aşa ne-a dat-o Căpitanul, pană în cele mai
mici amănunte ale vieţii. Şi cum să mergem, şi cum să cântăm, şi cum
să ne fotografiem, şi cum să scriem şi cum să vorbim, etc., etc.

In deprinderea judecării complete a situaţiilor, ne fixăm obiective
apropiate, pe care să le atingem. Asupra acelui obiectiv apropiat ,
concentrăm toate forţele noastre. Ca un comandant de armată, care
tot grosul forţelor sale îl îndreaptă către obiectivul principal.

Şi toată viaţa noastră ce este decât un şir „întreg de” mici
obiective din acestea? Bătălii pe care trebuie să le dam. Secretul
biruinţei stă în felul de a şti să judeci complet situaţia fiecărei bătălii în
parte.

Fraţii de cruce, individual, cât şi prin unităţile lor, să se înveţe a da
bătălii. Orice frăţie de cruce, trebuie să ştie ce bătălie dă în momentul
actual. Ce obiectiv apropiat şi-a propus.

Şeful să ştie să răspundă, când va fi întrebat. Unii şi-au
propus mărirea numărului de membri. O lună de zile (sau cât cred
ei) au ca obiectiv aceasta. Alţii şi-au propus „bătălia cărţii”. Un
anumit timp se concentrează la aceasta. Alţii, strângerea unui
fond. Alţii, facerea unei lucrări, etc.

Condiţiile de care vor ţine seamă dând fiecare bătălie:

a. înlănţuire. Obiectivele sunt înşirate ca şi cuiele unei scări
Fiecare nouă bătălie face parte din sistemul desfăşurării activităţii

179

b. Rapiditate. Cu pas galopat. Ca un atac legionar.

c. Pe neobservate. Şcoală secretului. Să nu ştie nici pământul.

d. Definitivă.

Pe deasupra, adâncire, judecată completă.

Şeful unităţii trebuie să trăiască o bătălie fără ca să scape din
vedere şi manevrele adversarilor.

NIMIC DE-A GATA. STRĂDUINŢĂ. CE ÎNSEAMNĂ
CORECTITUDINE. CONTROL

în pregătirea noastră, să ne deprindem cu situaţiile grele.
Drumul legionar este plin de obstacole. Fiecare obstacol trebuieşte
luat în piept. Cine-I ocoleşte, nu poate fi legionar. Pentru aceasta
să ne deprindem din vreme cu situaţiile grele. Să le căutăm. Aşa
vom putea fi răzbătători.

Bun este obiceiul de a se trimite copiii de mici în lume, singuri,
sau cel mult observaţi de aproape, fără ca ei sa ştie. învaţă greul
de mititei şi mai târziu, le prinde bine.

în frăţia de cruce trebuie să se facă şcoala aceasta a greului.
Să se înveţe a nu aştepta nimic „de-a gata”. Să obţină totul prin
străduinţa lor. Pe lângă educaţia care se face în acest fel, mai este
încă ceva. gradul de preţuire al unui bun este în funcţiune de
gradul de străduinţă depusă întru obţinerea acelui bun. Risipitori,
sunt acei cari obţin totul de-a gata.

Gândul fratelui de cruce: „nimic de-a gata”. Nici un pai, nici un
ziar. Plăteşte tot. Dacă nu cu bani gata, alt fel; dar plăteşte.
Plăteşte corect. Prin aceasta, se realizează, încă şi educaţia
corectitudinei, punct asupra căruia sufletul trebueşte mereu hărţuit;
de câte ori avem ocazia; prin orice metodă pe care mintea noastră
ne-o pune la îndemână.

în tabăra Carmen-Sylva 1935, cu obiectiv principal de
educaţie: corectitudinea , spunea Căpitanul: „...am creiat până
acum: omul de credinţă, omul viteaz, omul de jertfă. Acum ne
trebueşte omul corect.

Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport
cu lumea din afară (ţinută, atitudine, bună credinţă, respect, etc.)
în raport cu organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu şefii
săi, în raport cu ţara sa, în raport cu Dumnezeu.

Există pe lume: om şiret, om pezevenchi, om secătură, om
şmecher, om canalie.

180

Ardeţi în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni.

Un legionar nu poate fi aşa. El trebue să poarte pecetea: om
corect.

în aşa fel să se poarte legionarii, încât să apară o formulă publică:
este corect ca un legionar .

Iar mai târziu, spunea iarăşi Căpitanul: „nici un drept nu putem
avea, nici o pretenţie de guvernare, nici o critică sau înfierare a
politicianismului incorect nu putem face, dacă noi înşine nu suntem
corecţi.

Celor ce mă întreabă când vom începe acţiunea politică pentru
guvernare, le răspund: atunci când şefii de regiuni şi de judeţe îmi vor
raporta că în organizaţiile lor nu mai există nici un om incorect.

Incorect (în materie de bani) nu înseamnă numai decât hoţ.
înseamnă şi insuficientă grije. ordine, scrupulozitate, severitate , în
materie de bani. cari nu-ţi aparţin."

Educaţia corectitudinei, şi-o fac fraţii de cruce prin multe, cât mai
multe încercări. Pe lângă „Carnetul Meu", se va practica metoda
încercărilor şi prin distribuirea diversului material (ziare, reviste, foi,
insigne etc.) tuturor elementelor din frăţii.

Toate rezultatele educative, depind însă şi de felul cum se va
realiza controlul. Controlul şefului. Control continuu. Pană la
autocontrol, când conştiinţa legionară este cel mai aspru controlor.

MUNCĂ. VITEJIE. HOTĂRÂRE. AVÂNT.

Munca şi vitejia, sunt calităţi ce caracterizează - îndeosebi - pe
legionari.

Sunt virtuţi prin care neamul nostru a răsbătut veacurile.

Despre puterea de muncă a Românului, ca şi despre vitejia lui,
s’a dus pomina peste mări. Aşa ne-au cunoscut străinii. Povestea
cineva care s’a reîntors din pământul Americii, că în uzinele „Ford”,
Românii erau căutaţi şi angajaţi la muncă fără nici o condiţie. Faptul
de a se fi numit Români , era cea mai mare garanţie pentru ei.

Românul este poate singurul care nu se întreabă pentru cât
munceşte. El ştie că trebue să muncească. Pentru cât şi unde, nu-l
interesează. Dacă vei întreba odată pe un ţăran român cât îl costă
sacul de grâu produs, va pune la socoteală: sămânţa, arenda: (dacă
plăteşte arendă) şi celelalte, fără ca să pomenească ceva despre
munca depusă. Ca şi când munca n'ar constitui un factor al
producţiunii, şi care trebueşte socotită în aflarea preţului de cost.
Pentru ţăranul român, munca este inerentă vieţii; i-a intrat în sânge .

181

De asemeni şi vitejia. Munca şi vitejia, cât de frumos s au îmbinat

de-alungul istoriei noastre! . .. . .

Cum despre puterea de muncă, tot aşa despre vitejia poporului
român s’a dus vestea departe. Se spune că în momentul când
împăratul Germaniei a fost informat despre intrarea Romanilor in
războiul cel mare - alături de puterile aliate - s’a clătinat de pe scaun.

Mişcarea legionară trăeşte aceste virtuţi. S’a îndrăgostit de ele şi
le-a redat neamului romanesc, aşa cum le-a prins din istorie.
Fuseseră desconsiderate, călcate in picioare. De prin coclauri străine,
vânturile rele aduseseră buruiana lenei, interesului egoistic, corupţiei,
trădării Dar s’au născut legionarii, şi smulgând această buruiana
urâtă, au ars-o în foc. Luminate de soare, cresc iarăşi mandre şi
frumoase, cele două virtuţi de demult. _ _

Vitejia legionară a cutremurat pământul, dela un capat pana la

celălalt. . . „ . . •

Muncind şi luptând, tăcând sau cântând, aşa se deapana istoria

legionară. „ . , .

Reînălţarea pe tron a muncii, a sfintei munci romaneşti, mândrie
legionară Â muncei -plăcere, nu a muncei -silă. A muncii conştiente.
Munceşti în toate domeniile - fizic şi intelectual - plin de avant.
Munceşti din dragoste legionară, ştiind că în felul acesta, mulţumeşti
Legiunea, şi, prin Legiune, Ţara. Cu conştiinţa celui mai umil fierar
căci, cine ştie, poate însuşi cuiul ieşit din mâna sa, de sub ciocanul
său, să aibă nemărginita valoare de a fi susţinut un pod de la
prăbuşire! Aici stă secretul năzdrăvăniei legionare. In aceasta
conştiinţă. Aşa zidesc ei totul, ca pentru veşnicie.

Este pentru prima dată în istoria ştiinţelor economice, când se
afirmă un al patrulea factor al producţiunei, în afară şi peste ceilalţi trei
factori: natura, munca şi capitalul, crezuţi de către toţi economiştii
suficienţi în determinarea producţiunei. Acest al patrulea factor este
elanul sesizat şi afirmat de către Căpitan, ca indispensabil

producţiunii. .

Când omul este posomorât, nici munca n'are spor. Şi pentru ca sa
nu fi posomorât, trebue ca să ai un ideal pentru care trăieşti şi
munceşti. Legat de acest ideal, din dragostea pentru acest ideal,
munceşti. Muncind cu elan, isbuteşti să faci lucruri pe care nici nu le
visai

Idealul te face să fii hotărât. Hotărât la toate, şi la muncă şi la
luptă Când eşti hotărât, învingi. Eşecul nu este decât pentru cei
şovăelnici, slabi. Cei tari birue. Birue prin hotărârea lor. Când ţi-a intrat
în cap să faci ceva, ori fă cu toată inima, plin de avânt, ori nu mai
porni să faci. Hotărât. „Da” ori „nu”. Şi dacă ai pornit cumva, chiar cu

182

stângul, dă-i înainte, apăsat, curajos. Biruinţele de orice natură sunt în
funcţiune de curajul cu care te-ai apucat să faci ceva.

IMPOSIBILUL. TEMEREA. PRIMEJDIA. DISCIPLINA
LEGIONARĂ.

Temerea şi impoaibiiiui, sunt apanagiul celor slabi, şovăelnici.

S'a înrădăcinat un obiceiu ca, ori de câte ori cineva porneşte la o
treabă, sau vrea să pornească, şi mai chiamă pe cineva, acestălalt
tara măcar să gândească, îi spune: „imposibil”. în realitate sunt
chestiuni cu totul posibile. Cu puţină judecată vezi cât de simplu şi
posibil este. Dar e mai uşor să spui „imposibil"; decât să gândeşti şi
inca să îndeplineşti. * f

„Imposibil este pentru cei leneşi şi fricoşi.

Nu mai vorbim de un ordin primit. Unii, cei nepregătiţi, stau să mai
comenteze: „dar cum... nu se poate... aici e situaţie specială etc ” Nici
o situaţie specială. Ai primit ordin, şi este dela comandantul tău îl
execuţi. Orice comandant, cât de mic ar fi, răspunde pentru ordinul
dat. El ştie care este răspunderea sa. El ştie că nu lucrează pe cont
propriu, lucrează în numele mişcării, reprezintă pe Căpitan. El, şeful, a
judecat situaţia mai înainte ca să fi dat ordinul. Orice ordin dat este
posibil.

„ ^ execuţi. îl execuţi din convingere, Aşa cere disciplina legionară,
sa-l execuţi din convingere. Ai convingerea că aşa cum ti s a ordonat
este bine. Şeful judecă larg; vede situaţia de ansamblu Ai încredere
in el, cât şi în ordinul dat.

Temerea şi imposibilul, sunt două capete ale balaurului
desnadejdei Acest balaur trebue strivit de mititel. Noi pornim cu
nădejde, plini de curaj. Luăm dealul în piept.

Căutăm viaţa cu obstacole, cât mai multe obstacole Nu fugim de
primejdii, le căutăm. „Frumuseţea vieţii legionare stă tocmai în
mulţimea primejdiilor”, ne spune Căpitanul.

Căutăm primejdiile, pentrucă acesta este sensul vieţii' să răsbati
prin ele, să le înfrângi.

O luptă este toată viaţa. Şi cine concepe luptă fără primejdii?...

Aceasta este viaţa reală. Liniştea este numai de moment şi
aparentă. Scurte popasuri din drumul luptei.

Acei cari-şi imaginează viaţa ca un curs de apă liniştită se
înşeală, iar la primul hop, la prima cascadă, se rostogolesc şi se
meaca. Imaginându-şi cursul liniştit, nu s’au aşteptat la smucitura
cascadei. Nu s’au pregătit pentru a face saltul, şi au căzut. Odată
căzuţi, cine ştie dacă se mai pot scula.

183

Noi suntem feriţi de şocul surprizei, pentrucă aşteptăm hopul. îl
aşteptăm să sosească din moment în moment. Şi când vine, îl trecem
uşor. Ne aşteptăm să fie mai mare...

Ni-l imaginăm întotdeauna mare, mai mare, pentrucă în realitate
să fie mic.

Cine a intrat în mişcarea legionară, să ştie dintru început că va
trăi viaţa reală , plină de primejdii, nenumărate primejdii.

Cu cât viaţa va curge mai energic , ca un şuvoi de munte, cu atât
stâncile vor ieşi mai nenumărate în cale. Şi cu cât viaţa va curge mai
energic, va rupe toate colţurile de stâncă.

De sus, de pe culmile cele mai înalte, mişcarea legionară priveşte
la pigmeii cari au vrut s'o înfrunte şi cari se rostogolesc numai la jocul
curenţilor de aer formaţi în curgerea ei vijelioasă.

Fraţii de cruce trebue să aibă conştiinţa acestor primejdii. Numai
aşa vor deveni soldaţi desăvârşiţi, legionari.

Pentru aceasta, să simtă adierea primejdiei de pe acum. Fericiţi
sunt acei cărora li se dă prilejul să o simtă. Dintre aceştia se vor alege
mâine - ca şi astăzi — legionarii.

Ocazii se oferă destule. Rămâne ca să fie prinse şi folosite
pregătirii.

Sunt unele primejdii zise „de grămadă”. Obişnuite la toată lumea,
nu numai ia lumea legionară. Sunt obstacolele vieţii propriu zise.
Trecem peste acestea fără să le discutăm. Le înfrâng şi cei cari nu
sunt legionari, dapoi, încă, legionarii! Cât de slabi şi puţini înţelegători
despre viaţă, sunt acei cari la orice „nenorocire”, cu orice hop, stau
gata să-şi curme firul zilelor. Să se sinucidă. Şi-au pus în minte ceva,
şi dacă nu isbutesc, alunecă numai decât pe drumul disperării. Unii
numai dintr’o simplă corigenţă. Greşit. Ei nu ştiu că drumul regăsirii
noastre reale stă mai presus decât toate aceste obiective trecătoare!

Primejdiile, de orice natură ar fi ele, trebuesc înfruntate. Chiar
dacă, aparent, ai căzut. Până la ultima suflare, mergi mai departe.
Căci Dumnezeu de aceea ne-a dat viaţa, ca s’o trăim cu toate
greutăţile ei. Greutăţile sunt lăsate de Dumnezeu, ca să ne încerce.
Să ne purifice sufletele. Viaţa este cel mai real purgatoriu.

Afară de aceste primejdii de ordin general, întâlnite de oricine în
viaţă, sunt primejdiile prin care treci în pregătirea special legionară.
Acestea sunt mult mai mari. Sunt adevăratele primejdii , pe care dacă
le treci nu mai ai nici o teamă. O primejdie, ca şi o durere mai mare,
anihilează pe toate celelalte mai mici.

Cu acestea să ne învăţăm dar, cu marile primejdii.

184

ASPECTUL PRIMEJDIILOR PENTRU F. D. C.

a. în vremuri de „pace”.

Nu există „pace” propriu zisă. Mai curând, armistiţiu. în acele
vremuri ..de linişte , taberele se pregătesc tot mai mult pentru răsboiu.
Toate sforţările se fac pentru răsboiu. Fiecare în tranşeele respective.

Din tranşee se pregătesc, şi nu se pierd din ochi...

Aşa se petrec lucrurile şi la noi, când mişcarea legionară este în
tranşee.

în acest timp frăţiile de cruce îşi urmează cursul, după toate
normele regulamentare. O singură grije să nu se strecoare printre ei
cine ştie ce elemente dubioase, şi cari, uşor ar putea să fie momite să
ducă informaţiuni înspre tabăra duşmană. Nu-i nici un secret: însă
este mai bine aşa. Să nu se ştie neapărat de adversari, ce facem noi,
ce foiţe avem, cum le manevrăm. într'un răsboiu poate să fie o armată
cât de bine pregătită, şi să fie înarmată după ultimele perfecţiuni ale
tehnicei, dar dacă este lipsită de informaţiuni, nu foloseşte la nimic
Este ca şi un om legat la ochi.

Prin urmare, în aceste momente, prima grijă a şefilor de unităţi
trebue să fie ca să nu se lase unităţile descoperite.

Pentru aceasta, va lua următoarele măsuri de prevedere:

- Nici un nume scris ; în nici o scriptă.

- Observarea, cu cea mai mare grijă, a elementelor noui.
Oticare membru din „faza de încercare”, nu cunoaşte decât pe
piegătitorul sau. Chiar dacă întreabă, nu i se spune cine este în
mănunchiu, cine este şef. Pentru el, să fie un mister cele ce se fac în
„consfătuiri” şi cine mai este.

Desfacerea „Carnetului Meu” în foi volante, după cum s’a
arătat la timp.

Schimbarea locului şedinţelor şi consfătuirilor.

Camuflarea, ' n ^ m P u * consfătuirii sau şedinţii, în aşa fel,
încât dâcă ar fi descoperiţi de autorităţile şcolare sau poliţieneşti, să
aibă impresia^ că fac cu totul altceva (pregătirea pentru o’şezătoare
şcolară, pregătirea lecţiilor în comun etc).

Tot sistemul de camuflaj rămâne ca să şi-l fixe;:e şeful unităţii
respective. Chiar dacă se crede că nu sunt urmăriţi, el este dator să
practice camuflajul , pentru educaţia lor.

Să fie pregătiţi întotdeauna şi să ştie ce să răspundă, în cazul
când ar fi descoperiţi chiar în flagrantă activitate. Dacă se pregătesc
din vreme, sunt feriţi de efectul surprinderii, care de multe ori te
imobilizează complet.

185

- Şeful de unitate va avea grijă de păstrarea materialului
scriptic, şi de a nu veni la şedinţe sau consfătuiri decât cu strictul
necesar. Când el crede că descoperirea este iminentă, nu aduce nici
un fel de scriptă, urmând ca toate chestiunile ce trebuiau înscrise în
registre în tot timpul consfătuirii sau şedinţei, să se înscrie după
aceea. Şeful de grup va controla în acest caz confruntând scriptele cu
realitatea: întrebând pe unii şi pe alţii din membrii unităţii: cum a
decurs şedinţa sau consfătuirea, câţi au fost, câţi au lipsit, cât a dat
unul 1/40 R, C, şi c, cât a dat altul.

O altă măsură preventivă, în momentul adunărilor, este
fixarea plantoanelor. Plantoane cari să observe toate împrejurimile,
toate intrările. După un consemn special, să dea de veste când ar fi
descoperiţi.

- Plantoanele trebuiesc schimbate din 10 în 10 minute.
Consemnul li se dă atunci, când sunt puse în post. Misiunea
plantonului va fi în aşa fel precizată, încât, dacă vine cineva, anunţă
unitatea printr'un semn convenţional de alarmă, fără ca să-şi trădeze
el însuşi, rostul pe care l-a avut acolo. Pe de o parte, iar pe de altă
parte, alarma trebuieşte dată în aşa fel încât să fie timp material de-
ajuns, când şeful de unitate să ia, acolo unde se găseşte cu unitatea,
măsurile de cuviinţă.

Plantoanele se fixează atunci, în şedinţă sau consfătuire. Nu
este pus planton acel car, se oferă, ci acela pe care îl numeşte şeful
de unitate. Indiferent că se oferă, sau nu.

- Cu schimbarea plantoanelor se ocupă ajutorul şefului de
unitate. Schimbarea se face în mare linişte. Când a sosit minuta
schimbului, cel care trebuie să intre de planton este luat de mână de
către ajutorul şefului şi condus la postul respectiv. Tot aşa vine şi cel
care a terminat schimbul şi se aşează la locul său.

- Nici un membru din unităţile F. D. C. nu se va manifesta la
şcoală sub nici o formă: nici prin portul insignelor legionare, nici prin
portul uniformei, care am văzut numai cine şi când poartă; nici
salutând sau cântând cântece legionare. Să fie, din acest punct de
vedere, cât mai neobservabili, ca şi când nici nu ar exista vreun frate
de cruce în şcoala respectivă. Aceasta, nici pe stradă, nici în internate
şi nicăieri. Vor primi ordin când şi unde să se manifeste.

Forma lor de manifestare legionară trebue să fie lăuntrică. în
adâncul sufletului lor.

Şi în exterior să se manifeste, însă nu formă goală, ci tocmai
această stare de pregătire lăuntrică. Să se evidenţieze ca fraţi de
cruce, întotdeauna şi ori unde, numai prin ţinuta lor corectă] aşa după
cum au învăţat la şcoala frăţiei de cruce. Aşa, ca nişte fraţi de cruce în

186

adevăratul înţeles al cuvântului, nu numai că au voe dar trebue să se
manifeste. Şi la şcoală şi acasă şi pe stradă şi oriunde, să se poarte
numai după învăţătura legionară, primită în şcoala frăţiei de cruce.
Simplă manifestare exterioară pot să facă ceilalţi colegi cari nu sunt
membri, In unităţile F. D. C..; dar ei, nu. Şi dacă, odată'vor fi cunoscuţi
autorităţilor şcolare ca: fraţi de cruce, apoi să nu fie cunoscuţi decât
aşa , cum spune cuvântul.

în felul acesta purtându-se, nu numai ca nu se va lua nici o
măsură împotriva lor, dar se va ajunge până acolo, încât să fie daţi
exemplu de purtare corectă şi celorlalţi colegi.

Aşa, chiar dacă unele autorităţi ar dori să ia măsuri în contra lor,
totuşi nu vor putea. Nu vor putea, din două motive.

1. Pentrucă ar fi cei mai buni elevi din şcoală.

2. Pentrucă nu vor avea probe suficiente.

Acestea sunt măsurile pe cari unităţile F. D. C. se îngrijesc să le
ia încă din vreme.

Altă măsură ar mai fi doar aceea a cunoaşterii manevrelor din
taberile adversare.

Un şef de unitate F. D. C., după câte vedem, trebue să fie un
adevărat strategian. Un adevărat comandant de unitate de luptă, la,
pe de o parte, măsuri de apărare directă, cum am văzut mai sus; iar
pe de altă parte, măsuri de apărare indirectă. Pătrunde , prin ajutorul
elementelor sale cât şi prin relaţiile ce le are, în taberile adverse. Se
informează cât mai precis. Să le cunoască planurile.

Abilitatea lui trebue să meargă până acolo, încât să provoace
chiar derutări în acţiunile adversarilor. Câmpul său tactic de acţiune
este şcoala. Acolo lucrează, acolo se pregăteşte, acolo cucereşte şi
apără.

b. Când se deslănţue furtuna.

Ce fac unităţile F. D. C.?

1. Nu se alarmează/Calm. Cel mai mare calm. Cei slabi şi fricoşi
se alarmează. Fratele de cruce poate suferi epitetul de „fricos”? „Acest
cuvânt de „frică”, spunea odată Ionel Moţa, trebueşte scos din
vocabularul românesc”.

Acum se poate vedea tăria şefului de unitate. El trebuie să stea
drept şi calm ca un căpitan de vapor, când se iveşte furtuna pe mare.
Să răspândească încredere şi liniştire.

2. în genunchi, să mulţumească lui Dumnezeu că i-a învrednicit şi
pe ei să trăiască vremi de prigoană.

Câţi nu doresc aceste vremi să-i oţelească! Cine nu regretă
vremile din 1933/34 dacă nu le-au trăit ca legionarii?!

187

3 Şeful de unitate, judecă situaţia: s’a deslănţuit prigoana
peste toată ţara. este generală sau numai parţială? Apoi, este
prigoană îndreptată împotriva legionarilor în general, sau numai
împotriva elementelor din frăţii?

4. în orice caz, cea dintâi măsură a şefului de unitate este
verificarea legăturii. Se încredinţează dacă sistemul de legătură
fixat mai dinainte funcţionează normal. Vertical. în sus şi în jos.
Raportează imediat la Centru şi aşteaptă ordin. Verifică semnătura
ordinului primit

Asigură legătura pe orice cale.

îşi verifică, de asemeni oamenii. Aceasta este cea mai bună
ocazie de a-i cunoaşte. Acum, la furtună, cine rămâne; căci în
vremi de soare, toată lumea se declară capabilă.

5. Intensifică activitatea.

Nici într’un caz nu întrerupe activitatea unităţii. Poate lua
măsuri speciale de siguranţă, dar nu se opreşte.

Nu întrerupe consfătuirile sau şedinţele. Născoceşte orice
formulă de camuflare şi merge înainte.

Afară de şedinţele reglementare săptămânale, ţin în plus
şedinţe extraordinare.

6. Acei cari sunt interni, consemnaţi şi supravegheaţi
îndeaproape încât nu pot să se întrunească pentru consfătuiri sau
şedinţe, le vor ţine individual (cu aprobare specială).

DESPRE ŞEDINŢELE INDIVIDUALE.

- Şeful de unitate fixează ziua şedinţii şi ora când începe (nu
şi ora când se sfârşeşte).

- în ziua şedinţii, la ora fixată, fiecare la locul unde se găseşte,
execută programul. Cum? După punctele fixate când am vorbit
despre consfătuiri, şi şedinţe:

Punctul I. Rugăciunea legionară şi formula de deschidere, în
gând Citeşte fiecare, apoi, pasagiul din „Noul Testament” fixat de
către şeful unităţii.

Punctul II. Minuta Legiunii. Exact ca şi la consfătuirea propriu
zisă, sau şedinţă. Numai, că, de data aceasta, merg ei membrii
unităţii , individual la casier pentru a vărsa 1/40 R şi C+c. Această
minută şi-o alege fiecare când poate după ce a executat punctul 1
şi după ce s’a prezentat mai înainte şefului unităţii pentru a spune:
„prezent”. Aşa se consideră prezent la consfătuire sau şedinţă. Tot
atunci, şeful unităţii verifică şi „Carnetul Meu” care am văzut mai

188

înainte că poate fi o simplă foaie volantă, păstrată în cea mai ascunsă
cută a hainei sale. Verificarea „Carnetului Meu” trebueşte făcută cu
multă prudenţă. Şi, decât să fie prinsă foaia, mai bine se înghite (apoi
se reconstitue).

Felul de a procedat cât mai neobservat, îl priveşte pe fiecare.
Răspunde şi cu propria piele în faţa rigorilor eventuale dar şi 'în fata
legilor legionare, de a nu fi fost în destul de ager.

Pentru^ verificarea fiecăruia, se va avea grijă ca ei singuri să
meargă atât la şeful unităţii, cât şi la casier, când au ajuns la acest
punct. Să nu fie chemaţi. Repet: să nu fie chemaţi. Dacă vin, bine:
dacă nu vin, suferă consecinţele absenţelor la consfătuiri.

Punctele III şi IV (IV şi V) le execută, individual, fiecare învaţă un
cântec singur; se gândeşte cum se execută mai bine un punct din
„Instrucţia fizică”.

Punctul V (VI) Comunicarea. Procedează aşa:

Cel indicat pentru a face comunicarea din acea zi, se prezintă
(când şi el a ajuns la acest punct) şefului unităţii. Şi-şi face
comunicarea, verbal. Să nu fie mai mare ca 5 minute. După ce a făcut
comunicarea faţă de şeful unităţii, merge la ceilalţi membri din unitatea
sa, pe rând la câte unul şi în ordinea în care şeful de unitate i-a spus
că s’au prezentat la el (la acei cu punctele I şi II, (I, ||, şi |||) gata). Pe
măsură ce ajunge la unul îi face semn întrebându-l dacă a ajuns la
punctul V. (VI) cu comunicarea.

Respectivul răspunde la al câtelea punct este (evident, fără să fi
putut trece peste punctul comunicării). Dacă, a ajuns la punctul cu
comunicarea, se apropie de el, şi timp de 5 minute îi face şi lui
comunicarea. Dacă nu a ajuns la acest punct merge la altul. Apoi se
reîntoarce la cel rămas şi aşa mai departe, până ce face comunicarea
la toţi. După aceea se prezintă iarăşi şefului de unitate şi-i raportează
despre toate completările făcute de fiecare la comunicarea lui.

Comunicarea scrisă şi cu completările respective se păstrează.

Punctul VI. (VII). Citeşte fiecare cele fixate de şeful unităţii (când
a ajuns la acest punct) şi meditează, gândindu-se la Căpitan şi la
legionarii cari luptă şi suferă.

Punctele următoare , se execută tot aşa, individual.

Pentru comunicarea hotărârilor luate, merge şeful unităţii pe la
fiecare în parte. Comunică numai la acei cari au executat întregul
program. Comunică fiecăruia ce trebuie să facă.

Desfăşurarea acestei consfătuiri sau şedinţe trebue să dureze o
zi întreagă. Se deschide dimineaţa, şi se închide seara.

Aceasta este o zi de mare sbucium sufletesc pentru fiecare.
Faptul de a nu-şi putea spune unii altora gândul şi inima lor, de a nu

189

se putea ruga împreună, de a nu putea cânta împreună, în ţara lor,
trebue să le dea mai multă hotărâre.

Şi dacă găsesc o singură minută posibilă. în ziua aceea, nu se
lasă fără ca să se întrunească. Măcar pentru a face o rugăciune
împreună Să se vadă ei, numai aşa, cu toţii grămadă. Oricum,
într'una din recreaţii.

Celelalte forme de: înregistrarea banilor, înscrierea absenţelor şi
prezenţelor - cum s’a văzut - în „Cartea mănunchiului”, sau în „Cartea
frăţiei” se fac de către şefii unităţilor. - cum vor crede şi unde vor
crede - în aşa fel, încât:

- Scriptele să rămână totdeauna la loc sigur,

- înregistrările să se facă în cel mult 3 zile libere de la ziua când a
avut loc şedinţa. Banii se păstrează de către casier, cari îi
înregistrează, ca şi mai înainte, tot în aceste 3 zile, sub controlul
continuu al şefului unităţii.

In aceste 3 zile vor întocmi şi fişele-raport respective, urmând a le
înainta mai departe după aceleaşi norme cunoscute.

în cazul când furtuna este generală şi orice legătură verticală în
sus este întreruptă, aceste fişe se păstrează la loc sigur şi, împreună
cu toate situaţiile scriptice, şi cu banii (dacă nu au fost întrebuinţaţi
pentru nevoile urgente ale mişcării ), vor fi prezentate de către şefii de
unităţi, conducerii centrale, a frăţiilor de cruce, în ziua când furtuna s’a
sfârşit, sau când vor primi ordinul.

Aşa se ţin şedinţele şi consfătuirile în vremurile cele mai grele, de
furtună. Dar îndată ce este posibil, şedinţele se ţin împreună. Aceasta,
deci, să fie calea de urmat numai în vremurile cele mai grele.

7. Toată activitatea cealaltă, în afară de întruniri, curge ca şi mai
înainte.

8. în caz de cercetări (când au fost descoperiţi, sau sunt numai
bănuiţi), singurul răspuns pentru vremurile acestea: tăcere.

Dacă taci :

- Vei fi scutit de acuzaţia de a fi răspuns obrasnic. Aşa este.
Când nu au cum acuza, nu au dovezi, renunţă la acuzaţia iniţială şi
născocesc altele. Cea mai sigură este aceea „de a fi răspuns
obrasnic”. Pentru aceasta, vor curge fel şi fel de provocări. Până în
cele din urmă, vei fi chiar lovit. Şi vor curge insultele. în faţa tuturor
acestora: tăcere. în gândul tău răspunde-le: „Ştiu eu unde vreţi să
ajungeţi; dar nu vă merge”. Ţii fruntea sus, şi priveşti drept în ochi.
Vei sta în cea mai corectă poziţie.

190

- Eşti sigur că nu te contrazici cu ceilalţi camarazi. Şi ei au
tăcut. Chiar dacă ei n'au tăcut, tu să tuci. Vor veni atunci să te
provoace iarăşi la vorbă, spunându-ţi: „de ce nu declari, de ce nu
vorbeşti? Toţi ceilalţi au vorbit.... a vorbit şi şeful vostru, care v'a
spus pe toţi . Răspunsul tău: tăcere. Ei te mint că ceilalţi au vorbit:
numai aşa, ca să te prindă pe tine. Dar chiar să fi vorbit, ordinul tău
este să taci.

Şi chiar de l-ar aduce ei pe şeful tău în faţă ca, la ordinul lor,
acesta, şeful tău. să-ţi comande să vorbeşti, tu, taci. Este poate
singurul caz când nu trebuie să mai asculţi de acel care ti-a fost şef
Din momentul în care acest şef na înţeles la rândul său să tacă, ba
mai mult. se supune voinţei prigonitorilor şi vine ca să-ti comande să
vorbeşti, din acel moment nu-ţi mai este şef. Un şef de unitate nu
ascultă de un ordin străin şi cu atât mai mult, când acest ordin a venit
defa duşmani. Din această clipă, el, şeful a trădat. Orice şef de unitate
să se păzească de a setvi, cu autoritatea sa, pe duşman.

Dacă va fi primit vre-un ordin dela comandanţii săi ierarhici să ţi-l
comunice; însă, nu atunci, la comanda prigonitorilor. Când va crede
el, şi să-l auzi numai tu. Bunul tău simţ, îţi va spune ce să crezi despre
acest ordin.

- Vei câştiga mai uşor admiraţia celor ce te vor vedea răbdând
în tăcere.

- Vei fi scutit de a răspunde un „nu” pe care sufletul tău nu-l
vrea.

Vei scăpa chiar mai uşor, căci, dela un timp, se vor sătura şi ei să
te tot sâcâie în faţa încăpăţinării tale de a tăcea. însuşi duşmanul
pentru ca sa te lovească mereu, se cere antrenat.

Pus chiar în faţa dovezilor scrise, tu iarăşi taci.

Pus în faţa persoanelor (profesori, pedagogi etc.), cari spun că şi
ei sunt simpatizanţi şi chiar dacă i-ai cunoscut tu ca legionari iarăşi
taci.

Nu vorbeşti, decât în cazul când vei fi primit ordin de la
comandanţii tăi, mai înainte ca să fi început cercetările. Vei vorbi
numai cele ce ţi s’a ordonat..

Pus ca să dai declaraţie scrisă, scrii, atât: „nu ştiu nimic” şi
semnezi.

Orice pedeapsă primită pentru că ai tăcut, va fi incomparabil mai
mică decât aceea când vei fi vorbit. Apoi vei fi cu sufletul împăcat

Să nu te încânte momelele că, dacă vorbeşti, te iartă. Mai întâi
nu au pentru ce te ierta. Nu ai păcătuit cu nimic. Nici împotriva lui
Dumnezeu, nici împotriva neamului tău, nici. împotriva conştiinţei

191

tale Şi nici împotriva regulamentelor şcolare. Ceeace ai făcut tu nu
este decât pură educaţie. Ori, care şcoală de pe lumea aceasta te
opreşte ca să-ţi faci educaţia?!

în felul acesta gândeşti tu, în conştiinţa ta, şi eşti împăcat.

în al doilea rând, mint că te iartă şi că nu te mai pedepsesc. Dar
ce pedeapsă mai mare vrei ca aceea de a te şti totdeauna slab! De a
nu avea tăria credinţii tale!

9. Acum, în aceste momente de vijelie, se cern caracterele. Acum
se face cea mai sigură selecţiune. în măsura puterilor de rezistenţă în
faţa primejdiei, vor fi cotaţi fiecare. Acum se pot vedea şi trădătorii şi
fricoşii. Dar tot acum se pot vedea cei tari.

10. A doua zi după furtună.

Străluceşte iarăşi soarele. Şi cu cât strălucirea este mai mare, cu
atât se observă mai mult contrastele dintre cei cari au fost tari, şi cei
cari au fost slabi. Ce vor face fricoşii şi trădătorii acum? Unde se vor
ascunde? Vor mai avea oare linişte sufletească 7 Astăzi sunt 4 ani de
la prigoana cea mare 1933, şi cei cari au fost calificaţi atunci fricoşi,
încă nu şi-au găsit liniştea sufletească! Ce vor face trădătorii? Spunea
o dată Căpitanul: „Nu mă tem de spioni şi de cei cari vor să trădeze.
Nici nu au ce spiona, nici ce trăda. Eu, ce am de spus, spun tare, să
audă toată lumea. Spun în gura mare. Dar ce se vor face aceşti
ticăloşi, mâine, în ziua victoriei legionare?”

Câtă mândrie pe cei cari au rezistat până la capăt!

Fericit de şeful care-şi va fi condus unitatea întreagă printre
colturile stâncii până la sfârşitul furtunii! Aceasta va fi cea mai mare
onoare cu care se va mândri el şi întreaga unitate încă multă, multă
vreme. Se vor mândri toate seriile care vor trece de acum încolo prin
această unitate.

După furtună, şefii de unităţi nu trebuie să aştepte mai întâi ordin
şi apoi să reia legătura normală cu Comandamentul. Dela ei. dela şefii
acestor unităţi trebue să pornească această legătură. Prin urmare ei
sunt acei cari raportează la Centru şi, după ce se primeşte raportul lor.
Comandamentul trimite primele noi ordine. Nu trimite el mai întâi
ordinul. Aşteaptă un timp să se informeze despre felul cum s’a purtat
fiecare în timpul furtunei. Să vadă care merită şi care nu merită să i se
mai trimită noui ordine.

Se informează direct, prin rapoartele trimise de fiecare şef de
unitate. Dacă şefii de unităţi nu mai sunt, de către acei cărora le
revenea comanda unităţii după ordinea ierarhică stabilită mai înainte,
în aceste rapoarte se descrie amănunţit toată activitatea unităţii
din timpul prigoanei. Se trimit şi toate fişele-raport, dimpreună cu
banii (1/40 R + C).

192

Indirect, se culeg informaţii despre unităţile respective prin
legionarii din localitate.

Pe baza acestor informaţii, şi în urma controlului făcut la faţa
locului de către şefii de grupuri restabiliţi (vechi sau noui, însă întăriţi
atunci, după furtună, de către şeful frăţiilor, cu aceasta funcţiune). Se
vor face primele clasificări. Şi se vor trimite ordine speciale, după cum
va fi cazul fiecărei unităţi.

în timpul deslănţuirii furtunii, cât şi după aceea până în momentul
reluării legăturilor normale cu Comandamentul, şeful de grup şi
ajutorul său este acela care priveghează - de ori unde s-ar afla —
desfăşurarea activităţii unităţilor din grupul său.

Pe cât îi este posibil el nu trebuie să-i părăsească. Chiar dacă şi-
a împlinit anul pentru care a fost numit şef de grup, continuă mai
departe. Răspunderea lui este până în clipa când va fi primit ordin să
predea comanda grupului.

Aşteaptă, ca o sentinelă la postul său, până ce vine schimbul
următor. îşi face datoria deplină.

PROFESORII LEGIONARI.

Vor fi mai severi cu elementele pe cari le cunosc ca făcând parte
din frăţiile de cruce, decât cu ceilalţi elevi. Mai severi în sensul că le
vor pretinde să înveţe mai mult, pentru pregătirea lor

Vor fi drepţi. Nici un fel de favorizare. Orice favoare acordată la
nota unui frate de cruce este contra legilor noastre de educaţie. Atunci
fratele de cruce nu-Şi mai poate face educaţia completă.

Fraţii de cruce, la rândul lor, să înţeleagă pe profesorul legionar.
Să-l respecte. Să-l respecte şi ca profesor, şi ca legionar.

El. profesorul legionar, reprezintă acolo, în şcoală, în corpul
profesoral, mândria şi onoarea legionară. Pentru aceasta, fraţii de
cruce trebuie să-l ajute, să-l înţeleagă, l-ar crăpa obrazul de ruşine
unui profesor legionar când, deschizând catalogul în cancelarie,
ceilalţi profesori îi vor arăta situaţia fraţilor de cruce ca cea mai slabă.
Ei, adversarii, nu înţeleg nimic. Ei generalizează totul. Ori, fraţii de
cruce, nu trebuie să dea această ocazie. Atunci când au şi profesori
legionari, în special, să muncească mult, mult de tot. Să fie printre
primii. Din râvna legionară. Numai aşa vor putea şi profesorii legionari
să-i susţină, să-i ajute la nevoe.

MINORITAR. MÂNDRIA NAŢIONALĂ.

La o şcoală se poate întâmpla să fie şi minoritari. Care este
atitudinea fraţilor de cruce faţă de ei?

193

Sunt două categorii de minoritari: indezirabili şi loiali.

Indezirabili, sunt toţi minoritarii cari subminează existenţa
neamului nostru (jidanii, ungurii şi bulgarii).

Cu jidanii nu vor avea nici un fel de legătură: nici în şcoală, nici
în afară de şcoală. Neamul nostru este în răsboiu cu neamul lor.
Cu ungurii şi cu bulgarii, pot fi coiegi. însă nu prieteni. Ei, fraţii de
cruce. îi pot ajuta, însă nu le cer nimic. Din mândrie naţională.

Loiali, sunt ceilalţi minoritari, restul.

Sunt unii dintre colegii minoritari (nemţi, ruşi, italieni etc.) cari
doresc să intre în organizaţia frăţiilor de cruce.

Nu se poate.

Ştim că ei sunt, poate, sinceri. Vor să intre şi să lupte alături
de noi împotriva unui duşman care este comun cu duşmanul
neamului lor. Dar frăţiile de cruce nu sunt unităţi de luptă,
momentan. Sunt unităţi de educaţie De educaţie românească.

în sufletul fratelui de cruce renasc şi se dezvoltă virtuţile
strămoşilor noştri Sufletul unui frate de cruce tresare când .îi
vorbeşti despre virtuţile neamului nostru. La fel este sufletul
oricărui tânăr conştient de neamul său. Fiecare, se mândreşte cu
istoria neamului său. Şi noi, Românii, ne mândrim cu istoria
noastră, cu faptele strămoşilor noştri. Şi tot din această mândrie,
ne credem în stare să suferim consecinţele păcatelor făcute de
părinţii noştri - din cauză că n'au înţeles pe deplin această
mândrie naţională - şi ne pregătim ca sâ le spălăm.

Credem în steaua neamului nostru.

Fraţii de cruce cresc în cultul acestei credinţe.

Cine vrea, poate să ne fie prieten (afară de cei indezirabili.) Iar
mai târziu în lupta propriu zisă. dacă va fi cazul, ne vom întâlni
poate pe acelaşi front.

în alegerea minoritarilor, şefii de unităţi se vor conduce nu numai
decât după nume. Sunt foarte mulţi români, prin Ardeal şi Basarabia,
cari au nume ungureşti sau ruseşti. Aşa le-au moştenit dela părinţii lor,
pe care stăpânirile străine i-au obligat să-şi schimbe numele
româneşti. Şefii de unităţi se vor conduce după arborele genealogic
înapoia fiecăruia.

Fără ca să jignească pe nici unul. De altfel, minoritarii trebuie să
fie înţelegători şi să priceapă că educaţia legionară făcută în frăţiile de
cruce, în spiritul virtuţilor romaneşti . nu poate să aibă aderenţă decât
faţă de sufletul românesc. Sunt latenţele numai a acestui suflet.

194

Dacă vor, pot să facă şi ei ceva asemănător, însă numai între ei şi
cu alte denumiri, îi priveşte.

LEGEA JERTFEI. MORŢII LEGIONARI. RUGĂCIUNEA.

Fundamentul educaţiei legionare este dragostea. Din dragoste
legionară ne-am dăruit luptei. Luptă însemnează jertfă şi biruinţă.
Numai cine ştie să jertfească, luptă şi cine luptă, birue.

Legionarii jertfesc cu toţii. Fiecare în măsura desăvârşirii sale, dar
jertfeşte.

Orice jertfă este bine primită. „ Piatra de încercare a vredniciei
legionare , spunea odată Ionel Moţa, nu este cantitatea de bani pe
care un legionar o aduce organizaţiei, ci mărimea jertfei, suferinţei şi
dragostei pe care o dă Legiunii’.

Jertfa pe care o fac umilii muncitori cari rup în fiecare zi din
bucata lor de pâine şi o trimit cu regularitate de ceasornic pentru
nevoile Legiunii, este, poate, mai mare decât jertfa pe care o fac acei
cari trimit o sumă cât de mare, însă din prisosul lor.

Către jertfă continuă, zi de zi. Acolo este desăvârşirea legionară.

Fraţii de cruce către această desăvârşire se străduesc să
meargă. Cine oboseşte jertfind, să scoată icoana Căpitanului din
buzunar. „Numai jertfind cu toţii, vom vedea o ţară frumoasă şi
bog«tă”, ne spune Icoana.

Jertfă de esenţa superioară este jertfa voită şi continuă. Iar jertfa
supremă, este dăruirea totală a fiinţei noastre idealului legionar. Din
această putere de jertfă se va clădi şi va dăinui peste veacuri
România Legionară.

„Secretul victoriei noastre, spunea Căpitanul, cu ocazia plecării
legionarilor în Spania, stă în gestul acestor 7 camarazi. Adică: la fel cu
ei, cu toţii gata de moarte înfruntând uneltirile nenumăraţilor mişei. Cu
ce vor să ne învingă aceştia? Cu ce? Când noi, până la cel din urmă
legionar, stăm gata de moarte?”

Iar Ionel Moţa scrisese, de asemeni: Spiritul de jertfă este

esenţialul! Avem cu toţii la dispoziţie cea mai formidabilă dinamită, cel
mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât tancurile şi
mitralierele: este propria noastră cenuşă! Nici o putere din lume nu va
putea evita prăbuşirea, atunci când se menţine pe cenuşa unor
luptători viteji, căzuţi pentru dreptate şi Dumnezeu”?

Şi Ionel Moţa s’a dăruit pe sine acelei mai sublime jertfe, întru
consfinţirea adevărurilor scrise. Cu seninătate de Crist, şi-a turnat
propria sa cenuşă la temelia României Legionare.

Toată suflarea legionară a jurat atunci:

195

„MOŢA şi MARIN! JUR: în faţa lui Dumnezeu, în faţa jertfei
Voastre sfinte pentru Hristos şi Legiune, să rup din mine bucuriile
pământeşti, să mă smulg din dragostea omenească, şi pentru
învierea neamului meu, în orice clipă, să stau gata de moarte!
JUR"

Aceasta este definirea jertfei către care merg fraţii de cruce.
Rupând câte puţin în fiecare zi din bucuriile lui pământeşti (chiar
numai 1/40 R), şi smulgându-se câte puţin pe fiecare zi, din dragostea
omenească, fratele de cruce va ajunge, mâine, legionar, desăvârşit,
când să se rupă definitiv din toate ..plăcerile " şi „bucuriile ' pământeşti,
şi; primind jertfa sublimă, să se înalţe către culmile cele mai de sus,
ale martirilor şi sfinţilor Legiunii.

Acolo, sus, către lăcaşul martirilor şi sfinţilor Legiunii stă gândul şi
inima fratelui de cruce.

Prin morţii şi martirii ei, Legiunea trăeşte.

Ei, morţii noştri, au făcut legătura între cer şi pământ. „Orice
mormânt legionar, însemnează o nouă rădăcină înfiptă în pământ, şi
pe care se sprijină mişcarea legionară’, spunea Căpitanul în tabără.

De sus, spiritele lor veghează şi se roagă lui Dumnezeu pentru
biruinţa legionară.

„Biruinţele nu depind de pregătirea materială, de forţele materiale
ale beligeranţilor, ci de puterea lor de a-şi asigura concursul puterilor
spirituale”, ne spune Căpitanul.

Deasupra tuturor puterilor spirituale stă Dumnezeu.

Şi pentru ca Dumnezeu să ne ajute, trebuie să ne purtăm după
învăţătura Lui, şi să I ne rugăm.

învăţătura lui Dumnezeu stă cuprinsă în „Noul Testament”. Pentru
aceasta fraţii de cruce studiază „Noul Testament”, ca ei să cunoască
bine toată învăţătura lui Dumnezeu. Să cunoască însuşi pe
Dumnezeu.

Dumnezeu, ca entitate, este necuprins. Noi însă, II vedem. II
simţim în toate manifestările Lui. în toate minunile Lui. Şi credem
în El, străduindu-ne să ne purtăm după învăţătura Lui. Să fim
creştini.

„Măsura creştinătăţii noastre vii, eu o văd mai ales în măsura
jertfei pentru binele altora: a unei jertfe personale, liberi, cu
dragoste şi cu elan consimţite ”, scria Ionel Moţa. „Jertfa aceea
care e deslănţuită în noi din dragoste, dintr’o dragoste pentru
altceva decât fiinţa noastră, jertfa aceea care ne inundă pustiindu-
ne aşezarea omenească a vieţii, dar ne încălzeşte totodată cu
satisfacţii pe care nu le poate cuprinde graiul omenesc, această

196

jertfă e faptul care smulge de pe fiinţa noastră carapacea nesimţirii
faţă de cele dumnezeieşti şi transformându-ne între rană vie, ne pune
în directă comunicare cu Dumnezeu care pătrunde năvalnic şi de-a
dreptul în sufletul nostru".

în spiritul acestei jertfe creştem noi şi ne pregătim pentru viaţa
legionară, inspirată din adâncul istoriei noastre româneşti şi din
învăţătura lui Hristos.

„Dreptatea şi moralitatea acţiunii tale este prima condiţie pentru
asigurarea concursului forţelor spirituale ”, ne spune Căpitanul în
Cărticică. Iar învăţătura lui Hristos străpunge ca o linie de foc toată
viaţa şi acţiunea Căpitanului. Aşa ne străduim şi noi să creştem.

A doua condiţie pe care ne-o spune mai departe Căpitanul este
apelul, rugăciunea.

Ne rugăm lui Dumnezeu - direct - imaginându-ni-L într'una din
formele descrise de sfinţii evanghelişti în ..Noul Testament”. Un act din
viaţa Mântuitorului (Răstignirea. învierea, Cina cea de Taină...). Ne
rugăm însă şi spiritelor cari sunt mai aproape de noi. Cari sunt între
noi şi Dumnezeu. Ne rugăm spiritelor mucenicilor lui Hristos, ne
rugăm spiritelor strămoşilor noştri, ne rugăm spiritelor alor noştri,
morţilor noştri legionari.

Spiritele morţilor noştri legionari stau sus acolo lângă Dumnezeu
şi priveghează la noi. Intervin prin rugăciunea lor la Dumnezeu pentru
noi. pentru biruinţa noastră. Şi dacă le chemăm, vin printre noi,
plutesc deasupra şi ne dau tărie. (Imaginea lor, o avem după icoane).

„Cheamă-le, atrage-le cu puterea sufletului tău, şi ele vor veni”,
spune Căpitanul.

Rugăciunea trebue să fie simţită. Atunci când te rogi, tu însuţi eşti
spirit. Materia din tine nu o mai vezi. Nu o mai simţi. Numai aşa se
poate face comuniunea cu spiritele la care te rogi.

„Puterea de atracţie este cu atât mai mare cu cât apelul,
rugăciunea, se face în comun, de către mai mulţi”, ne învaţă
Căpitanul. De aceea se fac rugăciuni împreună la toate şedinţele
frăţiilor de cruce. Cu toţii împreună, ne rugăm pentru Căpitan şi pentru
biruinţa legionară.

Nu numai la şedinţe ci şi sărbătoarea la biserică, să mergem
împreună şi să ne rugăm.

SERIOZITATE. BUNĂ CUVIINŢĂ. CORIJARE RECIPROCĂ.

învăţătura legionară ne cere multă seriozitate. Ceea ce facem noi
astăzi nu este glumă. Nu facem aşa, dintr’o distracţie. Strădaniile
legionare vor răsbi veacurile. Dintru început, poate, nu ne dăm seama

197

despre aceasta, dar mai târziu, da. Atunci ne pare rău că n-am înţeles
mai din vreme.

Să fim, dar, înţelegători cât mai din vreme, cât mai de tineri.

Frăţiorii de cruce, şi ei sunt serioşi, maturi în gândire şi putere.

Maturitatea, seriozitatea în vorbă, scris, port şi faptă, ne
deosebeşte pe noi. tineretul legionar, de celălalt tineret , dezaxat.

Frăţiile de cruce reprezintă tineretul rupt de cealaltă lume a
tineretului lipsit de ideal şi stăpânit de-o singură grijă, a depravării şi
plimbărilor pe stradă. Grija tineretului din frăţiile de cruce este mare;
este grija Căpitanului, grija întăririi neamului nostru românesc. în
această grijă se pregăteşte continuu. îşi face educaţia legionară.
Râvna desăvârşirii legionare îl urmăreşte continuu pe fratele de cruce.
El este conştient că orice act din viaţa sa. orice vorbă, orice gest , se
răsfrânge direct, sau indirect, asupra întregei mişcări. Ori unde s'ar
afla el.

Spunea Căpitanul odată, lumea cealaltă poate face orice. Se
poate destrăbăla, poate chefui, poate lenevi... nu se bagă seamă.
Nimeni nu observă. Dar, dacă toate acestea le-ar face, chiar numai
infinit de mică măsură, un legionar? Toată lumea l-ar arăta cu degetul,
spunând: „aceasta este mişcarea legionară? Oamenii aceştia vor să
îndrepte ţara?”

Fratele de cruce este conştient de aceasta.

Este corect şi serios, pentrucă aşa cere învăţătura legionară.

Nu ţi se cere să umbli luxos îmbrăcat, însă haina, cât de simplă,
să fie îngrijită, îngrijit de sus până jos este fratele de cruce în
îmbrăcăminte. Corect.

Pe stradă, nu umblă mai mult decât bunul său simţ legionar îi
spune. Şi cât merge este stăpânit de bunacuviinţă.

Când merge cu unul mai slab decât el, îl protejează. Unui bătrân,
spre ex. sau unei cucoane, îi dă locul cel mai apărat, (în partea
dreaptă sau înspre zid). De asemeni şi când merge cu unul mai mare
decât el în grad, îl onorează, oferindu-i acelaşi loc. Când sunt doi sau
mai mulţi fraţi de cruce, şi merg cu unul mai mare decât ei în grad, îi
oferă locul din mijloc. Regula aceasta de bună cuviinţă trebue s'o
respecte şi între ei, fraţii de cruce. După ierarhia stabilită prin semnele
distinctive.

Aceeaşi bună cuviinţă şi când vorbeşte cu cei cari sunt mai mari
(comandanţi, profesori, fraţi mai mari, părinţi...). Stau într’o poziţie
corectă (nu cu mâinile la spate sau în buzunar, dar nici numai-decât în
poziţie de „drepţi”. Dacă e cazul, „drepţi" sta numai când salută sau se
prezintă.)

198

Vorbesc puţin, răspunzând numai la cele ce sunt întrebaţi, sau
spunând numai cele ce au de spus. Precis. Ascultă. Să vorbească mai
mult acela care este mai mare decât ei. dela care au totdeauna de
învăţat.

De asemeni, când scriu. Să fie cât mai precişi. Să se evite
frazologia goală. Să se caute cuvintele cele mai româneşti posibile, şi
aşa, cu multă grijă de respectarea bunei cuviinţe, să se scrie. Vorbirea
şi scrierea corect românească, să ne preocupe întotdeauna. Să ne
corectăm unii pe alţii.

Corijarea reciprocă, este legea stabilită de Căpitan pentru toate:
purtare, îmbrăcăminte, salut, cântec, vorbă... Este întemeiată pe
marea camaraderie dintre noi . pe frăţietate.

Corijarea reciprocă trebuie să se facă nu musai în consfătuiri sau
şedinţe după cum s’a văzut la „Minuta prieteniei", dar întotdeauna. Ori
de câte ori se observă o greşeală.

După cum atunci când vezi haina camaradului tău murdară îi
atragi atenţiunea, tot aşa, când observi la el o altă greşală. El îţi va
mulţumi. Dacă nu atunci, mai târziu; dar îţi va mulţumi, l-ai făcut un
mare bine.

La păstrarea bunei cuviinţi vor trebui să vegheze continuu şefii de
unităţi. Bună cuviinţă, multă bună cuviinţă, ori unde, ori când şi faţă de
toată lumea.

La masă, fratele de cruce nu este niciodată pretenţios. Mănâncă
ce se găseşte şi cât se găseşte. Este cumpătat şi la mâncare şi la
băutură.

în pregătirea lui, fratele de cruce caută viaţa aspră. Pentru
educaţia lui, refuză să trăiască în belşug, chiar dacă i se oferă. Cu
mare voinţă, ştie să învingă toate poftele cărnii. Cu asprime, duce
luptă continuă dintre spirit şi materia din el.

Face o primă distincţie între: lux, obiceiu şi strict necesar. Luxul, îl
elimină dintr’odată. Porneşte apoi lupta contra „ obiceiului”. Ex:.
fumatul este un obiceiu (urât şi costisitor) care nu foloseşte la nimic
vieţii, ba dimpotiivă. Cu marea lui voinţă, fratele de cruce desfiinţează
acest obicei.

Se opreşte la strictul necesar. Toate obiceiurile nefolositoare,
caută, sau să le desfiinţeze, sau să le înlocuiască cu alt ceva, folositor
pregătirii lui legionare. De ex.: fiul unui fost demnitar avea obiceiul să
ceară într'una bani de acasă, pentru ca să-şi cumpere jucării. Şi mulţi
bani cheltuiau părinţii pentru jucăriile lui. Ar fi fost nenorocirea casei
dacă nu i-ar fi cumpărat cele ce voia. Răcnea, bătea cu piciorul în
pământ (trăia, doar, în ţara românească unde se împrumutau bani

199

din străinătate pentru a importa jucării de miliarde, din aceeaşi
străinătate!)

A dat Dumnezeu şi copilul s’a făcut frăţior de cruce. ^

Părinţii au observat marea lui transformare sufletească. Era
altul. Se mulţumea cu orice. Ei, când a venit o sărbătoare,
văzându-l că nu mai cere nimic, l-au întrebat ei ce jucării doreşte
să-i cumpere pentru această sărbătoare.

- „Iconiţa Arhanghelului Mihail aşi dori să-mi procur’, a răspuns
frăţiorul de cruce, cu grijă parcă de a nu supăra pe părinţi cu

cererea lui. .. ,

/\şa jn asprimea vieţii cresc legionarii. Aşa spunea Căpitanul

că vor fi regulele de viaţă ale aristocraţiei legionare, elita României
de mâine.

GREŞALA. REPARAREA El. PEDEAPSA LEGIONARĂ.

Până la desăvârşirea legionară fiecare este predispus greşeleL
Păcat este însă atunci, când nu se recunoaşte greşeala. Pacat
este când nu se repară. Păcat este de asemenea când se repeta.

în educaţia noastră legionară nu trebueşte scăpată din vedere nici
o areseală Nu numai de către şefii unităţilor respective, dar înşişi de
către cei cari greşesc. în special de către cei cari greşesc căci pentru
ei se fac toate strădaniile de educaţie, pentru pregătirea lor. Şeful de
unitate este fratele lui mai mare, şi dacă nu-i poate scăpa, din vedere
greşelile făcute, pentru el o face, pentru fratele de cruce care,
voluntar, a intrat sub controlul şefului respectiv, tocmai pentru ca sa

poată fi controlat şi să.se pregătească mai bine.

Odată greşala făcută, observată şi recunoscuta (cine nu-şi
recunoaşte greşala nici nu se mai poate numi că-şi face pregătire
legionară) trebueşte reparată. Repararea unei greşeli se face pnn

pedeaps^ - nsemnează în concep ţia noastră, obligaţia pe care o
are omul de onoare de a repara greşeala sa. Odată aceasta ispăşită,
omul este liber de povara ei, ca şi când nu s'ar fi mtamplat nimic ,

spune Căpitanul în Carte. _ ,

Altă dată Căpitanul scria unui camarad care se supărase ca a
fost pedepsit cu două zile de muncă: „Am înfiinţat un serviciu legionar
de judecată... Voesc prin aceasta să fac tuturor legionarilor educaţie
în sensul de a şti, atunci când greşesc sau se abat dela linia
leqionară, să-şi recunoască greşala, să plătească prin pedeapsa.
Legionarul va trebui să spună: „Am greşit, dar am plătit. Nu sunt dator
cu nimic". în al doilea rând voesc să iasă din mintea legionarilor, ca a-

200

şi plăti prin pedeapsă un rău pe care l-au făcut, este ceva ruşinos. Nu.
tste ceva sfânt, pentrucă restabileşte o dreptate pe care tu ai rupt-o
un echilibru pe care l-ai desfiinţat. '

Nu e nimeni pierdut când primeşte o pedeapsă: suntem cu totii
piei dupatunci când închidem ochii la greşelile legionarilor, pentrucă
nesfaramăm linia de viaţă legionară, legile noastre. în virtutea cărora
trăim ca legionari în lume.

Pentru ca să se facă această educaţie, n'am trimis în judecată
dintre cei mai slabi şi mici, ci am preferat să trimit pe cei mai buni. cari
prin atitudinea lor în faţa legionarilor să fie adevăraţi educatori. Ei nu
se vor tângui, nu se vor revolta, nu vor plânge, ci vor spune-
„Camarazi, am greşit în cutare sa% cutare chestiune, căci iată care
este lima. dogma legionară, şi iată cum am procedat eu. Acum. îmi fac
pedeapsa cu fruntea sus, cu mulţumire. Plătesc ce am greşit... E qreu
insă, căci suntem în ţara fugii de răspundere. Vom scoate însă noi
legionarii, un alt om, pe care-l vom opune omului laş. omului vecliiu si
care va zice: „Răspund "... *

De aici se poate vedea care este rostul pedepsii legionare.

edepsele se acordă după caz. Ţinându-se seamă de ierarhia
greşelilor, s a fixat ierarhia pedepselor

în stabilirea pedepselor de orice natură trebueşte să se tină
seama de două lucruri:

1. De rostul educativ al pedepsei. Nu se supără nici cel pedepsit
dar nici acel care pedepseşte.

Când cineva dă pedeapsă, nu se răsbună. Pedepseşte pentrucă
aşa cer legile noastre legionare.

2. De a da posibilitatea celui care greşeşte, să repare printriun
bme,_ râul pe care t-a făcut, cum spune Căpitanul în Carte.

In cadrul frăţiilor de cruce, pedepsele nu se dau decât de către
şeful de grup şi de şeful frăţiilor de cruce.

■ Nu Ş e P°t ştab'ii - pe articole - pedepsele ce se acordă
elementelor din frăţiile de cruce. Şeful de grup va judeca după bunul
sau simţ legionar fiecare caz în parte.

De altfel s a fixat pentru cazurile de absentăr, la consfătuiri
ierarhia pedepselor: întâiul avertisment, - al ll-lea avertisment şi apoi
eliminarea automată. 9 w

Pedepsele nu se acordă. însă, de către şeful de mănunchiu Şeful
de mănunchiu numai constată greşala şi raportează şefului de grup
care, el poate acorda pedepsele, chiar cele mai mici. Avertismentele
tot şeful de grup singur le poate da. Şeful de mănunchi poate
transmite, comunica, o pedeapsă.

201

Sunt pedepse. însă, cari trebuesc transmise direct, de către şeful
de grup celui care este pedepsit. în cazul când greşala comisă de
cineva este prea mare şi şeful de grup nu este găsibil, atunci, i se
poate acorda celui vinovat o pedeapsă provizorie, sub-forma de
concediu, până ce hotărăşte şeful de grup. Pentru toate aceste cazuri,
însă, trebuesc stabilite comisii de judecată, cari să constate vinovăţia
(a se vedea capitolul respectiv consfătuirilor).

La fel se va proceda şi la frăţia de cruce.

Eliminări.

Eliminarea definitivă. în cadrul frăţiilor de cruce. însemnează
eliminare pe un an. După trecerea acestui timp, fratele de cruce
respectiv poate reveni la unitatea sa, însă fără să se ţină seamă de
stagiul făcut şi de drepturile câştigate mai înainte ca să fi fost eliminat
O începe dela capăt Dela „faza de încercare". Este tânăr şi are încă
vreme sa se îndrepte. Un an, însă, trebuie să treacă. Un an plin.

socotit din ziua pronunţării pedepsei.

Orice pedeapsă de eliminare trebueşte comunicata şi şefului

frăţiilor de cruce.

' Cei nemulţumiţi cu pedeapsa primită, acei cari se simt
nedreptăţiţi, au dreptul la apel către şeful frăţiilor de cruce.

Afară de cazul pedepselor pentru absenţe nemotivate, şeful de
grup nu poate elimina pe membrii unităţilor F. D. C., pentru mai mult
de maximum 2 luni. Pentru toate celelalte cazuri, numai şeful frăţiilor
de cruce poate pedepsi cu eliminarea pe mai mult de 2 luni, până la
eliminarea definitivă (cu observaţiunile de mai sus).

Se spune eliminare definitivă, întrucât chiar dacă mai poate
reveni nu se mai tine seama de nici o situaţie câştigată în trecut

Nici o revenire, după stagiul eliminării definitive, nu se poate face.
decât cu aprobarea expresă a şefului frăţiilor de cruce.

Toate pedepsele se vor înscrie în „Cartea mănunchiului sau

„Cartea frăţiei". . ...

Pedepsele acordate de către şeful de grup (în special cele cu

eliminarea) se înscriu şi în „Cartea grupului".

De asemeni, se va ţine la Comandament un registru pentru toate
pedepsele acordate direct de către şeful frăţiilor de cruce.

Pedepsele se raportează de către şeful de grup şi şefului de
judeţ, pentru ca să se ştie şi să se respecte pedeapsa dată, chiar m
cazul când respectivul n'ar mai fi elev după aceea.

Când un frate de cruce sau membru din mănunchiu a terminat
şcoala, sau se transferă la o altă unitate F. D. C., în situaţia lui de la

202

vechea unitate se prevăd şi pedepsele pe care le-a primit în timpul cât
a făcut parte din acea unitate, precum şi citările.

în timpul când cineva este eliminat dintr’o unitate nu mai are voe
nici să salute legionar, nici să meargă la sediile legionare, nici să
poarte uniforma, nici semn distinctiv, nici să participe la vre-o
manifestare legionară (ca spectator, da); nici să mai tină „Carnetul
Meu", sau să verse 1/40 R. şi C+c. Căci 1/40 R şi C+c nu constituie o
obligaţie ci un drept pe care-l au fraţii de cruce. Un dreptele jertfă.

Ori, eliminarea, tocmai acest rost îl are: de a lipsi şi cel pedepsit de
anumite drepturi.

în cazul de concedii, da, toate aceste drepturi de mai sus rămân;
afară că respectivul, nu mai participă la şedinţe sau consfătuiri putând
trimite 1/40 R şi C+c, printr-un alt camarad. Dacă vrea. De altfel
niciodată nu este obligat să facă ceva. Face totul numai din dragostea
şi voinţa sa.

Timpul concediilor, deci (când respectivii nu suferă nici o
consecinţă directă dacă nu contribuie cu jertfa lor pentru acest timp)
sunt cele mai bune prilejuri de cunoaştere a celor cari vor să-şi facă
educaţia jertfei după toate rigorile noastre , din dragoste, sau numai
pentru că sunt constrânşi la aceasta. Pentru încercare, se va căuta să
se acorde fiecărui membru câte un mic concediu, după cazurile pe
cari le-am văzut.

Timpul pe cât a fost eliminat se scade din stagiul care trebue să
curgă pentru câştigarea unor anumite drepturi: depunere de legământ,
acordare de semne distinctive, dreptul de absolvent F. D. C. Tot aşa
şi timpul de concediu.

Se poate, însă ca eliminarea să fie însoţită de anumite clauze:
„Are dreptul să salute” sau „fără să se scadă din stagiu” etc. După
caz. Evident că cele mai grele pedepse rămân acelea cu eliminare
fără nici o clauză în plus.

Nu pedeapsa în sine este grea, ci conseciinţele pedepsei.

Consecinţele sunt acelea care dor mai mult. Negreşit că durerea
este mare, supărătoare. Dar aici este piatra de încercare. Acum se
vede tăria credinţei legionare. Acum, în timpul pedepsei, se poate
verifica gradul de pregătire legionară al fiecăruia. Cei slabi şi
neînţelegători se supără se răsvrătesc, când sunt pedepsiţi. Prilej
pentru a-i cunoaşte şi categorisi.

„Mai important este însă modul frumos, demn, înţelegător în care
un legionar îşi primeşte şi execută pedeapsa. Recunoaşte greşala.
Nici nu se supără, nici nu se răsvrăteşte, o execută şi se hotărăşte că
prin atitudine demnă, să-şi recucerească poziţia”, ne spune Căpitanul
în Cărticică.

203

După executarea pedepsei de orice natură, fratele de cruce sau
membrul din mănunchiu se prezintă, la şedinţa unităţii respective şi
raportează: când şi pentru ce a fost pedepsit, cum şi-a executat
pedeapsa, cum s’a simţit în tot acest timp, şi când i-a expirat
pedeapsa.

Prin executarea frumoasă a pedepsei primite, fratele de cruce şi-a
răscumpărat păcatul. De acum reintră în normal. A restabilit echilibrul.
Este cu conştiinţa împăcată.

A greşit, a plătit în plus, a trecut un nou examen.

Situaţia celor repetenţi.

Acei cari rămân repetenţi la şcoală din vină proprie , sunt eliminaţi
din unităţile F. D. C. în mod automat , pe timp de 6 luni. Dacă în aceste
6 luni nu şi-au îndreptat situaţia încât de data aceasta să-şi ia clasa
printre primii, atunci eliminarea se prelungeşte pe încă 6 luni. Cei cari
îşi iau obligaţia de-a da anul în curs două clase, nu se elimină decât
pe 3 luni. Dacă n-au luat pe cea de a doua clasă li se mai dă încă o
eliminare pe 3 luni. Cei cari rămân repetenţi pentru a doua oară, din
vină proprie, sunt eliminaţi definitiv (Definitiv în înţelesul pe care l-am
văzut.).

Acest fel de eliminări sunt absolute. Cu toate consecinţele pe care
le-am văzut că urmează: interdicţii la salut, uniformă, etc.; iar timpul se
scade din stagiul.

Celor cari rămân repetenţi din cazuri de boală , li se acordă un
concediu 3 luni.

Iar cei lăsaţi repetenţi pentru credinţa lor legionară, şi acest lucru
trebueşte verificat cu foarte multă grijă de către şeful de grup, nu
numai că nu suferă nici o consecinţă rea, dar sunt avansaţi cu încă un
an de stagiu în frăţia de cruce. Aceste avansări extraordinare le face
numai şeful frăţiilor de cruce, pe baza rapoartelor speciale primite de
la şefii de grupuri şi a informaţiunilor directe.

CELELALTE ORGANIZAŢII DE ELEVI.

a. Organizaţiile oficiale.

„Străjerii”, „premilitarii” şi orice alte organizaţii, actual oficiale -
apărute ca ciupercile după ploaie - nu au alt scop, decât să creieze
diversiuni mişcării legionare. Iniţiatorii acestor organizaţii, şi-au
închipuit că tineretul românesc afluiază către mişcarea legionară
numai de dragul uniformelor, cântecelor sau instrucţiei.

Şi atunci, ei şi-au spus: „la staţi domnilor, să dăm noi, tineretului,-
aceste lucruri: să-l îmbrăcăm în uniforme, să-l învăţăm să salute
român, să-l învăţăm cântece, să zică „sănătate”, să facă marşuri cu

204

muzică în frunte, să facă tabere de muncă şi... l-am atras de la „Garda
de fier".

S'au înşelat, însă, căci nu formele de manifestare exterioară sunt
acelea care determină creşterea curentului legionar ci altceva pe care
oficialitatea de astăzi nu le are. Este sufletul legionar. Valul de energie
spirituală isvorătă din acest suflet legionar însăşi misiunea sa istorică,
mână tineretul românesc înspre mişcarea legionară.

Acest conţinut interior, sufletesc, lipseşte oricărui fel de
organizaţie tinerească pe care ar vrea s-o creieze - artificial -
oficialitatea de astăzi.

Situaţia acestor organizaţii oficiale, ne-a înfăţişat-o Căpitanul,
dând exemplul a două butoaie, identice ca formă exterioară, însă,
unul plin iar celălalt gol. Lăsându-le pe amândouă, în soare, în ploae,
sub intemperiile vremii nu după mult, butoiul gol se dogeşte, se
distruge, pe câtă vreme butoiul plin rezistă, rezistă sub toate
intemperiile.

Dintru început, organizaţiile oficiale erau voluntare. Dar, văzând
că nu prind, le-au făcut obligatorii. Tot tineretul este obligat să intre
acolo. Foarte bine. Să intre toţi. Să intre şi fraţii de cruce. Şi dacă li se
cer jurăminte, să depună. Li se cer declaraţii de dragoste, să dea.
Căci ei, tot fraţi de cruce rămân. în toate aceste organizaţii oficiale,
impuse, fraţii de cruce, intraţi cu toţii, vor fi printre cei dintâi Cei dintâi
la datorie. Vor folosi ceva şi acolo (ex. tragerile). Şi le va prinde bine,
tot pentru educaţia lor legionară, căci altfel, din cauza prigoanei şi a
lipsurilor materiale, poate n-ar avea posibilitatea să facă şi acele
lucruri la frăţia de cruce. întru desăvârşirea lor legionară, să nu piardă
nici un moment nefolosit. De toate ordinele speciale primite acolo în
acele organizaţii, va fi informat la vreme şeful frăţiilor de cruce, care
va aviza.

b. Organizaţiile neoficiale.

Negreşit că vor fi încercând şi partidele politice să-şi creieze
organizaţii tinereşti asemănătoare alor noastre. Mai puţin probabil
întrucât toate partidele politice nu lucrează decât pe plan actual; nu se
gândesc prea mult la viitor. în orice caz, chiar dacă ar face-o fraţii de
cruce nu au a se război cu ei. Cine vrea să intre acolo, în capcană, n-
are decât. Va deschide el ochii mai târziu. Noi avem gândurile
noastre, planul nostru de lucru, şi n'o să ne irosim în luptă stearpă cu
ei.

De asemeni, nicicu comuniştii. Cel mult putem sta de vorbă cu
fiecare dintre cei cari credem că sunt comunişti şi să le explicăm
greşala pe care o fac, pornind pe acest drum. Să le spunem frăţeşte,
ca dela suflet la suflet, această greşeală de a face jocul duşmanilor.

205

Fratele de cruce, cu pregătirea şi cu sufletul lui, va şti să
răspundă fiecărui punct din argumentările comuniste. Toate
argumentările lor sunt bazate pe neadevăr. Sunt contra firii.

în ce priveşte problemele sociale, să li se explice că mişcarea
legionară le va "rezolvi prin însuşi faptul, desăvârşirii vieţii legionare.
Căci iată principiile călăuzitoare ale acestei vieţi şi pe care elita
legionară, de azi şi de totdeauna, jură să şi le însuşească:

1. „Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogăţire
materială”.

2. „Să trăim o viaţă aspră şi severă cu alungarea luxului şi a
îmbuibării”.

3. „Să înlăturăm orice încercare de exploatare a omului de către

om”.

4. „Să jertfim permanent pentru Ţară”.

5. „Să apărăm mişcarea legionară cu toată puterea noastră
împotriva a tot ce ar putea s'o ducă pe căi de compromisuri sau
compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea să-i scadă măcar înalta
linie morală”.

înţelegându-se acestea toate, va mai fi oare nevoie şi de alte
demonstraţiuni?

Nici într-un caz nu se vor certa cu ei. Şi nici nu vor căuta sa-i
pârască autorităţilor. Acest sistem de pâră este urât şi contrar liniei
de onoare legionară.

Sunt încăpăţânaţi? Nu-i nimic. Fratele de cruce să^ se
străduiască a fi mai încăpăţânat, şi mai pregătit sufleteşte decât ei.
Căci, până la urmă vor cădea. Vor cădea sub povara adevărurilor
şi misticei legionare.

FRATELE DE CRUCE Şl LEGIONARII.

Toată străduinţa fratelui de cruce este ca să devină legionar.
Pentru el, acest cuvânt de „legionar” este sfânt. Când aude că cineva
este legionar, tresare. După cum tresare elevul de şcoală militară,
când vede un ofiţer. Nu ştie cum să-l mai respecte şi să-l onoreze.

Este un ideal, pe care el, fratele de cruce, se strădueşte să-l
ajungă.

Legionarul este pe drumul cel mare al luptei propriu zise.

Fratele de cruce este pe un drum mai mic, dar care duce către
drumul cel mare. La răspântia acestor două drumuri, stă şeful de grup.

după cum s'a văzut. _

Prin şeful de grup, frăţiile de cruce alimentează, după puterile lor
materiale, lupta legionară. Şeful de grup fiind şi sub ordinele şefului de
judeţ, vede ce este nevoie şi ce pot face frăţiile de cruce.

206

Cu mult cu puţin, frăţiile de cruce trebue să ajute din fondurile lor

ZTar,u a J e T ară r M , al î es wemuri dd P«S»anâ, Tnchisort
spitale lupte alegeri. Chiar dacă nu primesc ordin dela nimeni şefii

de unităţi sa se intereseze dacă nu sunt legionari carUupS pnn
apropierea lor, şi, _ luând contact direct cu ei, să-i ajute Său
îngrijească, să-i ospăteze. Să le servească de curieri.

Ei trebue să studieze „Cărticica şefului de Cuib” şi să cunoască

tolt S e S gm m de,e de ° r9an,23re le9l0narii - Sâ CU "° ască toate facţiunile şi

.,1 JgŞSŞGST ' “ « adr “ a « .^™rade-

Unui legionar, fratele de cruce i se adresează cu „bădiţă” Dacă
legionarul este insa mai bătrân de 30 ani, fratele de cruce i se
adresează cu „domnule...” (pe nume). Oricărui grad legionar (de la
instructor legionar în sus) fratele de cruce iseadmseazâcu
„Domnule Comandant Instructor", „Domnule Comandant Ajutor"

Vesdrr unui Senator | Legi ° nar ”'® au "Domnule Comandant al Bunei
vestin , unui Senator legionar: „Domnule Senator”, şefului de judeţ

înTpta 6 9 ' f adresează cu: -Domnule Comandant" (simplu)

In faţa oricărui legionar: ţinută corectă şi bună cuviinţă. ' P

CELE 10 PORUNCI

a/e Căpitanului

de care trebuie să se ţină legionarul pentru a nu se rătăci de pe
drumul său glorios
în aceste zile

de întuneric, de urgie şi de satanică ademenire.

Pentru ca trebuie sa ştie toată lumea că noi suntem legionari şi
ramanem legionari până în veacul veacului.

1. NU CREDE în nici un fel de informaţie, de veste de Dăreri
despre mişcarea legionară , citite din orice foaie ar fi chiar dacă oare a

,zir ■ sau şopti,e ia ureche de w .cSrToZZTci

Legionaru! nu crede decât în ordinul şi în cuvântul Şefului său

ci nă°i Ca ace ® t . cuvant nu vir| e, înseamnă ca nimic nu este schimbat
şi ca legionarul îşi merge în linişte drumul său înainte

trebue ^cIÎuWp A ^ P * Ci " e 3 ' în faţă şi cân tăreşte-l cum
ireoue şi când este un inamic care vrea să te înselp <;i rând

un prieten prost pe care l-a înşelat mai înainte un fnîmic

207

3. PĂZEŞTE-TE ca de o mare nenorocire de omul strein, care
te îndeamnă să faci ceva. El are un interes şi voeşte sau să-şi
facă interesul prin tine, sau să te compromită în faţa celorlalţi
legionari. Legionarul acţionează numai din ordin , sau din iniţiativa
sa proprie.

4 DACĂ VREA cineva să te ademenească sau sa te
cumpere: scuipă-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti, nici de
vânzare.

5. FUGI de cei ce voiesc să-ţi facă cadouri. Nu primi nimic.

6 ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE de cei ce te linguşesc şi te laudă.

7. UNDE sunteţi numai 3 legionari, trăiţi ca fraţii între voi:
Unire, unire şi iar unire.

Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu
tot egoismul din tine pentru această unire. Ea, unitatea , ne va da
biruinţa.

Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare.

8. NU-ŢI VORBI DE RĂU camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la
ureche şi nu primi să ţi se şoptească.

9. NU TE SPERIA dacă nu primeşti ordine, veşti, răspunsuri la
scrisori, sau dacă ţi se pare că lupta stagnează. Nu te alarma , nu
lua lucrurile în tragic, căci Dumnezeu este deasupra noastră şi
şefii tăi cunosc drumul cel bun şi ştiu ce vor.

10. ÎN SINGURĂTATEA TA roagă-te lui Dumnezeu în numele
morţilor noştri, pentru ca să ne ajute, să suferim toate loviturile,
până la capătul suferinţelor şi până la marea înviere şi biruinţă
legionară.

Cu aceste precizări speciale, cu studierea amănunţită a
„Căticicăi şefului de Cuib”, a „ Cărţii Căpitanului” şi a tot ce va mai
spune şi scrie Căpitanul, cu studierea materialului declarat de
Căpitan ca: „Dogmă legionară ” (ex. scrierile lui Ionel Moţa). Şi cu
tot ce s’a putut prinde şi reda în întregimea acestui „îndreptar”,
fratele de cruce va putea să-şi dea seama de ceea ce este spirit
legionar, întru care să se desăvârşească, pregătindu-se.

Şeful de grup, cu puterea şi cu exemplul său, va trebui să-l
ajute la aceasta. El, „ şeful de grup, este „ghidul”' fratelui de cruce.

208

INSTRUCŢIA FIZICĂ

Face parte integrantă din educaţia fratelui de cruce. Nu atât
pentru antrenarea fizică în sine, cât mai ales pentru uşurarea
educaţiei lui spirituale.

I se spune ..Instrucţie legionară

Aşa cum a fost stabilită de Căpitan, în tabără nu este identică
instrucţiei militare.

ROSTUL INSTRUCŢIEI LEGIONARE.

a. Cunoaşterea stărilor sufleteşti

Sunt oameni cari merg abia târându-şi picioarele, alţii cu capul
în pământ; alţii,cu un umăr mai sus; alţii, cu gâtul strâmb...
„aceştia, spunea Căpitanul, nu merg aşa, din cauza vreunui defect
fizic, ci numai din cauza defectelor sufleteşti”. Au ceva pe sufletul
lor, Intr'adevăr, dacă te ţii de unul din aceştia, şi-l cunoşti bine. te
convingi că aşa este. Cum reuşeşti să-i înlături defectul ia pe
suflet, merge drept. Parcă-i altul. Cine merge corect, însemnează
că este stăpân pe sine. lată, prin urmare, încă o posibilitate de
cunoaştere a oamenilor cu cari vom lucra.

Mai mult încă, îi punem noi să execute anumite mişcări fizice.
pentru a-i cunoaşte mai bine.

b. Recunoaşterea tipului legionar.

Identitatea stării sufleteşti a legionarilor, dă identitatea
manifestării lor exterioare fizice. Felul execuţiei mişcărilor în
instrucţia legionară, este special. Special nu numai pentru că aşa
s-ar fi hotărât să se execute, ci pentru că aşa este sufletul nostru.

De exemplu: dacă am avea starea sufleteasca identică omului
cu un umăr mai sus, toţi legionarii am merge ca el. Construcţia
sufletului legionar fiind întrun anumit fel, toţi ne manifestăm în
acelaş fel (în marş, în poziţia de drepţi, privire’, salut, gest...). Tipul
de legionar se cunoaşte de la distanţă. Este uniform.

209

c. întăreşte unitatea ,

Printr-o recunoaştere reciprocă, se dezvoltă spiritul de corp
legionar. „Duhul unităţii” cum spune Căpitanul în Carte.

d. Dă o nouă posibilitate de afirmare legionară.

e). Prin mişcări energice, predispune sufletul şi dezmorţeşte
corpul.

în ce priveşte instrucţia întrunită, spune Căpitanul în Carte:

„Am observat că instrucţia întrunită are o mare influenţă
asupra intelectului şi psihicului unui om, punându-i în ordine şi în
cadenţă mintea dezordonată şi simţirea anarhică'.

EXECUTĂRI.

Instrucţia legionară cuprinde un anumit număr de mişcări strict
necesare îndeplinirii rostului ei.

Executarea acestora se învaţă pe teren. Aici vrem doar să
stabilim care sunt, precum şi condiţiunile de care trebuie să se ţină
seama în executarea lor.

Executarea oricărei mişcări din instrucţia legionară, are două
părţi:

a. Partea sufletească . aceea care determină propriu zis
mişcarea , făcând-o să simbolizeze ceva, să nu fie numai o
„mişcare” în sine, rece; cât şi aceea care dă felul caracteristic
legionar executării.

b. Partea fizică: executarea propriu zisă.

1. Poziţia de „drepţi”.

Simbol. Neclintirea legionarului pe poziţie.

Executarea. Aduci tocurile unul lângă altul, la acelaşi nivel.
Depărtezi vârfurile picioarelor, atât cât să încapă între ele vârful
încălţămintei pe care o porţi. Apropii genunchii. întinzi bine corpul,
de jos până sus. Sugi burta, umfli coşul pieptului şi tragi umerii
înapoi. încordezi gâtul. Ai impresia unui cui care te străpunge din
creştet pană în tălpi. Lipeşti bine degetele de la mâini; lipeşti şi
degetul mare. Lipeşti bine podul palmelor de corp (între podul
palmei şi corp, să nu intre „nici acul”); degetul arătător, pe vipuşca
pantalonilor. Desfaci, numai puţin, coatele, ţinând umerii la
aceeaşi înălţime. Te apleci pe vârful picioarelor. (Simbol: luarea
contactului cu pământul; eşti ca şi crescut acolo, din pământ).
Privirea, drept înainte. Ochii, sfredelitori. Ochii singuri spun dacă
trăieşti cu adevărat poziţia de drepţi, simbolul ei.

210

Aceasta este, descompusă, poziţia de „drepţi”. Executarea ei,
însă, se face în 1/2 secundă.

îţi comandă cineva (în front sau individual), sau îţi comanzi singur.

Despre Comandă.

Orice comandă are două părţi:

a. Comanda prevestitoare,

b. Comanda săvârşitoare.

Comanda prevestitoare. Se pronunţă întotdeauna mai încet decât
comanda săvârşitoare. însă, tot aşa: electric.

Comanda prevestitoare este compusă la noi din cuvântul:
„Garda ; simplu, sau însoţit încă de alte cuvinte precum se va vedea
la fiecare caz în parte.

Comanda prevestitoare este precedată, când se comandă unei
unităţi pentru prima dată (fie că unitatea fusese în repaus, fie că s’a
schimbat comandantul), de cuvântul „atenţiune”, sau de un fluier lung.

Comanda săvârşitoare, este ultima parte a comenzii şi se
pronunţă: tare şi electric (într-o singură silabă,- chiar daca este un
cuvânt mai mare, ex. „înainte").

Aici, comanda săvârşitoare, este partea ultimă de la fiecare
comandă scrisă mai mare.

Pentru poziţia de „drepţi”, comanda care se dă este Gardă
DREPŢI”. ■

Când se aude comanda prevestitoare, toată, lumea tresare, se
ridică pe vârful piciorului drept şi ascultă partea doua a comenzii. La
comanda „DREPŢI", în 1/2-secundă a şi luat poziţia cea mai corectă
de drepţi. Toată lumea, cu o singură ţăcăniturâ de toc. Şi rămâne aşa,
neclintit, până ce va auzi altă comandă. încremeneşte aşa. Poate să
vină peste el valurile cele mai grozave şi nu se clinteşte din loc. Ochii
mari, privirea adâncă.

2. Repaus

Din poziţia de drepţi, se poate comanda: „Gardă, pe loc,
„REPAUS”. La comanda săvârşitoare „REPAUS”, toată lumea, ca o
scânteiere, duce piciorul drept înainte, apucă mâna stângă de la
încheietura palmei cu dreapta şi ia repaus, la repaus, pe loc (aşa
spune Comanda) .Prin urmare nu părăseşte frontul. Nici nu fumează,
nici nu vorbeşte dacă nu s’a dat voie, special, pentru aceasta.

Cât de urât este obiceiul de a se ieşi din front pentru ca să se bea
apă sau ca să se cumpere covrigi... Este un mic amănunt care dacă

211

nu se bagă de seamă de comandant, poate să provoace o
impresie urâtă. Să-i vadă lumea pe toţi părţile „flămânzi” şi
„însetaţi” ca cei alergând în toate mai lipsiţi de voinţă!

3. Rupeiea-rânduiilor.

Tot din poziţia de „Drepţi” se poate comanda: „Gardă” înapoi
(sau la stânga, la dreapta, după cum e poziţia) în repaus rupeţi
rândurile, fuga... MARŞ (sau, fără „fuga”).

La comanda prevestitoare, toţi sunt atenţi şi când au auzit
comanda: „fuga”, duc, din poziţia de drepţi, cum erau. pumnii la
piept, ca pentru fugă. Iar, la comanda săvârşitoare: „MARŞ” dintro
săritură, o zbughesc cu toţii în direcţia care li s’a comandat,
spunând tare şi cu toţii odată: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”.

Sau dacă. cumva, le-a comandat Căpitanul aceasta, spun
numai: „Trăiască Legiunea”, dar tare, ca să se cutremure
pământul. (Afară de cazul când situaţia cere să se vorbească încet;
atunci spun încet, în şoaptă, însă, tot cu suflet.

4. Salutul legionar

a. Simbol: salutul cerului; din inimă.

b. Executarea: din poziţia de „drepţi", se mişcă numai mana
dreaptă; restul corpului rămânând în poziţie corectă, mâna dreaptă
cu palma tot aşa ca în poziţie de drepţi, întinsă şi cu degetele lipite
(lipit şi degetul mare), se aduce mai pe departe descnind un
semicerc înspre dreapta, şi se trânteşte cu palma în partea stângă
a pieptului. Deasupra inimei. Vârful degetelor cad în încheietura
umărului stâng. Podul palmei lipit în întregime de piept. Cotul, la
înălţimea umărului drept.

Aceasta este prima parte a salutului.

După aceea, în a doua jumătate de secundă, se duce braţul
drept înainte. Palma, tot aşa de întinsă, vine cu încheietura la
înălţimea frunţii. Nici spre stânga, nici spre dreapta, înaintea în
direcţia ochiului drept. Braţul, întins bine; ca o săgeată.

Când eşti în front tragi cu ochiul la camaradul din dreapta
pentru ca mana ta să fie la aceeaşi înălţime cu a lui,

întinderea braţului înainte, pentru salut, este însoţită de
cuvintele; „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”, afară de cazul când
saluţi chiar pe Căpitanul; atunci spui: „Să trăiţi Căpitane”.

După ce spui aceste cuvinte, duci mâna la loc (aşteptând mai
întâi să o ducă acel pe care l-ai salutat) şi iei repaus. „La loc”.

212

însemnează să duci mana dreaptă cum ai pomit-o în poziţia de drepţi;
şi se duce tot pe la piept.

Tot secretul salutului stă în executarea lui cu cât mai multa
energie şi corect.

Din mers, salutul se face tot aşa. Cu grijă ca să nu loveşti. însă.
cu mâna pe vreun trecător pe stradă. Cu tendinţa de executare cât
mai corectă.

Salută dintâi cel mai tânăr, sau cel mai mic în grad.

Fraţii de cruce, am văzut când au şi când nu au voie să salute
legionar.

Aşa, corect, salutul legionar, se învaţă încă din „Faza de
încercare”. După felul cum se execută, poate fi un prilej pentru
cunoaşterea stării sufleteşti a acelui pe carert pregătim.

5. Prezentarea

Când un membru din unităţile F. D. C. se prezintă Comandantului
său, sau oricărui alt comandant pentru a-i raporta sau pentru a-l
întreba ceva, păşeşte cadenţat ultimii 3-4 paşi se opreşte scurt la 2-3
paşi în faţa comandantului; ia, corect, poziţia de drepţi, salută
legionar, se uită drept în ochii comandantului şi spune: „Trăiască
Legiunea şi Căpitanul. Sunt fratele de cruce..., din frăţia de caice...
grupul No... (sau: Prietenul..., din mănunchiul de pe lângă Frăţia de
cruce..., grupul No...)”. Comandantul a răspuns la salut şi a dus mâna
jos. După ce a spus această formulă de prezentare, fratele de caice
lasă şi el mâna în jos. rămânând în poziţia de drepţi, până ce
comandantul respectiv îi spune să ia repaus, când va rămâne - totuşi
- întrio poziţie corectă. Nu lasă mâna în jos mai înainte ca s'o fi lăsat
comandantul pe a sa.

După aceasta spune ce are de raportat sau de întrebat.

Când a terminat, salută iarăşi corect, se întoarce 1/2 la stânga,
face un mic ocol pentru ca să nu se întoarcă dintr-odată cu spatele la
comandantul căruia i s’a prezentat, şi pleacă.

Când comandantul îl cunoaşte, nu mai spune decât: „Trăiască
Legiunea şi Căpitanul", salutând.

Dacă se prezintă Căpitanului, procedeul este acelaşi; cu
deosebirea că nu mai spune: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”, ci,
scurt „Să trăiţi, Căpitane”.

Aceasta, în cazul când se prezintă singur, nechemat.

Când este chemat de către comandant, însă, de îndată ce şi-a
auzit numele său, sau, cum el trebue să urmărească din ochi
întotdeauna pe comandant, de îndată ce i s’a făcut semn de către

213

comandant, se întoarce cu faţa la el, ia poziţia de drepţi, acolo unde
se găseşte, şi spune: „ordonaţi”.

Comandantul respectiv, îi va spune: „La ordin”. Atunci, cu iuţeala
fulgeoilui, aleargă către el, făcând ultimii paşi rari şi apăsaţi. Şi se
prezintă - ca mai sus - adăugând în plus: „Aştept ordin", după care,
cu respectarea normelor de mai sus, duce mâna la joc. A primit
ordinul, spune: „Am înţeles”. Repetându-t , salută şi pleacă.

Se vor face cât mai multe exerciţii de prezentare la şedinţe, şi în
afară de şedinţe. Să se ţină seamă de orice amănunt . în executarea
cât mai corectă.

Felul cum ai ştiut să te prezinţi, este un indiciu pentru
comandantul respectiv, pentru ca sa-şi dea seama dintr'odată cu cine
va vorbi. îţi citeşte în ochi şi gest toată starea sufletească. „Când
intră cineva la mine în birou, ne spunea Căpitanul, cum l-am văzut
intrând pe uşă, uitându-mă la el, am înţeles ce vrea..."

Iar în Cărticică, spune Căpitanul despre felul prezentării

legionarului: .Are o ţinută mândră, ostăşească, vorbeşte scurt, se

uită drept în ochi, ochii lui nu mint. Faţa lui e plină de speranţă şi
luminează ca un soare.

Aşa, voios şi plin de încredere, se prezintă legionarul”.

6. Onorul.

Se dă: din front, din repaus, dela lucru, sau din marş.
Comandantul, iese în faţa unităţii respective la atâta distanţă încât să-
şi vadă întreaga unitate. O face atentă cu fluierul, sau strigând
Atenţiune", o stăpâneşte cu privirea. Toată lumea, încetează orice şi

ascultă comanda. ÎMfllKlTr „ ,

Comandă. „Gardă, DREPŢI”. Gardă, pentru onor ÎNAINTE (sau:

la stânga, la dreapta; dincotro vine comandantul.)

La partea ll-a din comanda prevestitoare „pentru onor”, cu iuţeală,
toată lumea execută prima parte din salut; cu o singură lovitură duce
mâna dreaptă la piept. Cu o scânteiere din ochi, îşi corectează fiecaie
poziţia ca şi când un „instantaneu” ar trebui să-i prindă aşa. Coatele
tuturora, să fie aliniate după cei din flancul drept.

La comanda săvârşitoare „ÎNAINTE”, se execută partea ll-a din
salutul legionar. Energic şi corect. După regulile stabilite la salut.

Chiar daca se comandă onorul: „...LA DREAPTA” sau „...LA
STÂNGA”, şi nu „...ÎNAINTE”, salutul se face tot aşa, înainte,
rămânând ca privirea să se întoarcă în direcţia de unde vine
comandantul.

214

Se urmăreşte comandantul cu privirea până ce trece, dacă i se
da salu ul numai pentru că trece; sau până ce pleacă, dacă a venit
anume la unitatea respectivă.

Oupă ce a trec ut comandantul cămia i s'a dat onorul, se
comanda „Garda, DREPŢI”, „GARDĂ pe loc REPAUS” Şi se
continua programul. ' 9

rannrtni" Vine , Comandant pentru ca să primească

„raportul , cel caie a comandat „onorul” iese înaintea

comendantu'ui care vine, chiar la 5* metri de locul unde se găsea
el in faţa unităţii (atunci când spaţiul permite), şi cu respectarea
non-nelor precizate ,a „prezentare”, după ce salută, se K?
spunandu-ş, caritatea pe care o are în unitatea ce comandă), şi

Efftir a rat ' a de cruce •' Grupul N 0 • ( sau mănunchiul .de pe
langa fraţia de cruce... grupul No...), este gata şi aşteaptă ordin"

0 , D ^ a 5 omand antul care a pnmit raportul lasă mâna jos, o lasă

fntreaS C ttă U ' nu . 0lasăcând comandă „drepţi”, unităţii. Unitatea
eaga, sta nemişcata in poziţia „pentru onor”, cu ochii tintă la
comandantul care a primit raportul.

R,mă â ^J Ce D ta - SPUne: ,” TrăiaSCă Le 9 iunea Şi Căpitanul”, sau
„Buna ziua , „Buna seara , „Bună dimineaţa”..., unitatea întreaaă

cumTsî’ ° dat f Jrăiască Le 9iunea şi Căpitanul” Tare, sau după
cum este cazul, insa cu tot sufletul. Când este chiar Căpitanul
întreaga unitate răspunde: ..Trăiască Legiunea”

com!„dâ m dre e pr" i,a,ea ^ P ° 2ifia - Pen,m “

,. Cand comandantul vrea să cunoască pe unul dintre ei şi-l
chiama afara din front, acela iese prin spatele frontului (fără să

Şi,U9a mare ' " *< “ Llî

Când comandantul care a primit raportul tmce în revistă

dacîîn dSl^ Şi Ultându - se la fiecare ' la P^iţia fiecăruia, şi
Tră% J îT unu,a spune; „ Bine ”, atunci respectivul răspunde
„Traia^ca Legiunea şi Căpitanul”. Aceasta însemnează că pentru
Legiune, şi pentru Căpitan s’a străduit să facă bine

- . Când unei 9 m P e între 9i i se spune; „Bine grupa ” atunci

ssryr , răspunde: ■ miasci ‘ Legima * qă*

Legiuni’ SPU " e: " " “ ni,atea «spunde: „TMascâ

215

7. Pasul legionar. Marşul.

Cu frontul, în gloată, sau individual mergând, pasul legionar, este
acelaş: pasul românesc. Cu toată talpa piciorului. Apăsat.

Pasul Românului care se întoarce seara de la coasă. Mare şi voi¬
nicesc. Nu pas mărunt, de cucoană, sau de „franţuz”, pe vârfuri sau
numai pe tocuri, de parcă te-ar frige pământul. Păşeşti îndesat, cu
toată inima.

Frontul obişnuit legionar, este de câte şase în rând. Când situaţia
drumului nu penmite, sau unitatea este prea mică, se poate face şi de
câte 4, 3. 2. şi chiar 1 (pe poteci, sau pe marginea şoselei).

Comanda, pentru formarea frontului, este: „Bază...X. (Un frate de
cruce mai înalt), Gardă, la.... metri în spatele meu. în front câte şase
„ADUNAREA”. Sau, când formaţia este ştiută de acum, se comandă:
„Bază X, Gardă în coloană de marş, în spatele meu la... metri

'adunarea”.

Când s’a auzit comanda săvârşitoare: „ADUNAREA”, fratele de
cruce indicat ca bază, aleargă în spatele comandantului la atâţia metri
câţi $ : au comandat sau dacă nu sau prevăzut în comandă, să se ştie
întotdeauna că la 3 metri în spatele comandantului. Dar nu chiar în
spate, ci la 1/2 mai spre dreapta. Cum şi-a fixat locul (întrio 1/2 secun¬
dă) ridică mâna în sus. El va fi primul om din flancul drept al frontului.
Va forma unghiul flancului drept al frontului. La stânga sa, vin atâţia
câte, câţi s’a comandat formarea frontului, apoi restul, în spate.

Care cum vine, întinde mâna dreaptă cu palma pe umărul
camaradului din faţă.

Frontul se face după înălţime. Comandantul se va îngriji de este¬
tica frontului. Unii se ocupă numai de flancul drept, şi de laturi. Nu.
Trebuie să ne preocupe estetica întregului front. Cei invalizi, nu intră
în front. Aceştia trec la partea auxiliară: birou, bucătărie, magazie...

Când este vorba, în special, de vre-o defilare, unitatea care
defilează trebue să apară pachet. Cu toate rândurile complete.

Se aliniază „de front” şi în „adâncime”. De front . luând poziţia de
„drepţi”, să nu vadă cu coada ochiului decât vârful nasului camara¬
dului din flancul drept al liniei în care este, şi să simtă cu cotul pe
camaradul din dreapta sa. în adâncime se aliniază bine când nu vede
ceafa camaradului al treilea din faţa sa, şi când locul şi l-a fixat la
distanţă de o mană întinsă, în spatele camaradului din faţă (cu
respectarea alinierii de front).

Toată această aliniere trebuie să se facă atât de repede . cât
comandantul din faţă ar număra până la trei. Fiecare îşi găseşte
locul şi se aliniază, fără să scoată vreun cuvânt.

216

Când sa întors comandantul la „stânga-împrejur" şi a venit cu faţa
spre unitate, alinierea să fie gata. Atunci, el comandă: „Gardă,
DREPŢI” şi fiecare rămâne acolo unde l-a prins această secundă.

Comandantul controlează cu privirea pe fiecare cât de repede şi-a
găsit locul în front (Pentru uşurinţa executăni adunărilor este bine să
te uiţi întotdeauna la cel din dreapta şi din stânga ta, pentru ca sa-i
cunoşti şi să nu se mai încurce nimeni când se va comanda o altă
adunare identică). Apoi comandă: „Gardă, la dreapta şi-n adâncime
ALINIEREA.”

Este o chestiune care face impresie urâtă: când se comandă
alinierea coloanei, flancul stâng se tot dă la stânga şi la dreapta ca o
coadă de balenă. Nu-şi află locul. Aceasta însemnează că însăşi cei
din primele linii, dinspre flancul drept al coloanei, nu şi-au găsit locul.
Se tot mişcă la stânga, la dreapta, cu 1,2, 3 centimetri şi până la cei
din flancul stâng se ajunge la câţiva metri. Nu. Cei din primele linii
trebuie să stea nemişcaţi.

Coloana de marş se poate constitui cu toată lumea în corp , sau
• P e grupe de câte 2-3 linii din şase, cu şefii de grupe în unghiul
flancului drept al grupei, sau în faţa grupei, la doi paşi. Distanţa dintre
grupe 3A metn (Putând merge, când confoimaţia terenului permite,
până la 5 metri şi mai mult).

Când comandantul vrea să pornească unitatea în marş,
comandă: „Gardă, DREPŢI”. „Gardă direcţia... (Se dă direcţia: pe
şosea, sau înainte, sau cu ocolire la stânga, cu ocolire la stânga
împrejur, casa din faţă...) înainte MARŞ".

La pronunţarea ultimului cuvânt din comanda prevestitoare
„înainte . toată lumea se apleacă puţin înainte şi se înţepeneşte pe
picioare. Iar la comanda săvârşitoare „MARŞ”, pornesc făcând primul
pas înainte cu stângul. Primii trei paşi se fac mai mari şi apăsaţi. Apoi,
se ia pasul normal românesc.

Câteva reguli de ţinut minte în marş.

a. Marşul trebuie trăit. Atunci când mergi, nu te gândeşti în altă
parte ci, numai la marş.

Pentru aceasta:

b. Se păstrează continuu cadenţa. Păstrarea cadenţei dă toată
impresia frumoasă coloanei. Păstrează cadenţa camaradului imediat
în faţa ta; calci pe urma piciorului lui. De câte ori se schimbă cadenţa
dinspre flancul drept, însemnează că nu se mai trăieşte această
cadenţă. Flancul drept, numără în gând cadenţa. Numără toată
lumea; dar în special, flancul drept.

217

Flancul drept este acela care dă nota pasului legionar. Este
suficient ca numai o secundă să nu trăiască această cadenţă ,
pentru ca, făcând pasul cu 2-3 cm. mai mare sau mai mic, sau cu
1/2 secundă mai repede sau mai încet, să se producă o turburare
în întreaga unitate din spatele lui; să se strice cadenţele şi chiar
alinierile De aceea, flancul drept trebue să trăiască intens cadenţa
marşului, şi când a obosit, să fie schimbat.

c. Păstrează continuu alinierea.

d. Nu se vorbeşte.

e. Nu se uită nici la stânga nici la dreapta. Pnvirea ochilor
drept înainte.

Să se dea impresia unei unităţi care vrea ceva, care urmăreşte
un scop bine definit, un obiectiv, şi de aceea merge. Intru
atingerea acestui obiectiv. One va vedea unitatea respectivă.să
spună: „trebuie să se întâmple ceva; uitaţi-vă la ei cum merg... se
duc să facă ceva... şi-au pus ceva în minte. . o să auziţi acuşi...".
Prin urmare nu frumosul marşului în sine, trebuie să fie primul
punct de discuţie al celor cari vor vedea unitatea trecând, ci
hotărârea cu care va merge această unitate. Apoi. să spună „...şi
ce ordonaţi mergeau...”

f. Mâna, se mişcă liber pe lângă corp. Aşa, cum o mişcă
românul când se întoarce seara de la muncă. Nu „englezeşte”, sau
ca cei de la garda Palatului.

9 Mereu cu gândul şi cu coada ochiului la comandant.

Să nu se creadă niciodată că dacă cineva este acolo înlăuntrul
frontului, şi dacă s’ar face cu grijă toate cele de mai sus. nu-l mai
observă nimeni. Să aibă mai întâi fiecare conştiinţa că aşa trebuie
să facă, şi în al doilea rând, că tocmai atunci când nici nu se
gândeşte el, un „instantaneu” a prins unitatea care mărşăluea. Şi
tocmai el a stricat totul, toată impresia frumoasă pe care şi-ar fi
făcut-o cineva, văzând fotografia.

Comandanţii unităţilor să se ferească, apoi, de o serie de
„tamburisme”, în timpul marşului: stropşeli, fluierături şi comenzi
exagerate... între comandanţi şi unităţile respective trebuie să
existe totdeauna coînţelegere tacită. Să’se menajeze unii pe alţii,
într-atâta cât bunul simţ legionar permite. Această coînţelegere
tacită să se vadă, să se citească în ochii unora şi altora. Este
înţelegerea reciprocă isvorâtă dintrio mare comuniune sufletească
dintre şefi şi unitate, precum învăţătura legionară spune: Şi pe unii

218

şi pe alţii, Ti încălzeşte flacăra aceluiaşi ideal. Apoi, să nu se uite că
cine e condus în ierarhia legionară, se prea poate să fie şi el
conducător. Să-şi aibă şi el unitatea lui...

Se recomandă, ca orice comandant să apară în faţa unităţii încins
(semnul puterii).

8. Onorul din marş.

Pentru defilare, sau când o unitate F. D. C. în marş, trece pe
lângă un comandant căruia trebuie să i se dea onorul, atunci
comanda este aşa: „Gardă, pentru onor ÎNAINTE (spre dreapta sau
spre stânga după cum este cazul). La comanda prevestitoare: „Gardă”
se întăreşte pasul; la partea a 11-a a comenzii prevestitoare, se
execută prima parte din salut, şi încetează mişcarea mâinii stângi... La
comanda săvâişitoare, se execută partea a 11-a din salut. Pasul mare,
apăsat. Se aude bine cadenţa. Elementele din partea frontului unde
se află comandantul care primeşte onorul, ţin capul drept înainte.
Aceştia, păstrează direcţia marşului. Toţi ceilalţi ţin capul îndreptat
spre comandantul care primeşte defilarea. Până ce trec de el, apoi
revin. în tot acest timp mâna stângă stă în poziţia de „drepţi”, însă nu
strânsă de corp, ci liberă, la 1 deget depărtare de corp.

Salută şi purtătorii „micului drapel”. Micul drapel se ţine cu mâna
stângă şi cu băţul fixat pe centură.

După ce unitatea a terminat „onorul”, se comandă: „Gardă pas de
manevră, MARŞ". La comanda săvârşitoare se duce mâna la loc (tot
pe la piept) şi se reia pasul de marş normal. Mâinile se mişcă.

9. Cântecul în Marş.

Nimic nu predispune sufletul mai frumos decât marşul cu cântec.
Unităţile F. D. C. dela cele mai mici până la cele mai mari, trebue să
se deprindă cu marşurile. Să le caute, să le dorească. Nu numai pe
vreme de soare; chiar pe vreme de ploaie sau viscol. Pentru educaţia
noastră, prind bine. Departe, cât mai departe, în câmp sau în pădure.
Acolo unde suntem siguri că nu mai supărăm pe nimeni, ne ducem şi
ne facem educaţia noastră. în mijlocul naturii unde vom cunoaşte mai
întâi puterea lui Dumnezeu, apoi ne vom cunoaşte împrejurimile,
satele noastre. Altă data mergem şi mai departe.

„...Dumineca şi în zilele de sărbătoare, cuiburile trebuie să se
obişnuiască a pleca în marş. Noi nu ne cunoaştem ţara. Unii nu-şi
cunosc nici satul vecin. în zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe
vreme bună, iama sau vara, să ieşim afară, în mijlocul naturii.
Pământul românesc să devină un furnicar în care să se

219

întâlnească mii de cuiburi alergând în toate direcţiile. în timpul
slujbei să se oprească la biserica din cale. Să se oprească la
camarazi din satele vecine. Marşul este sănătos. Marşul
repauzează şi reface nervul şi sufletul omenesc, dar. mai presus
de toate, marşul este simbolul acţiunii, ai exploarării, al cuceririi
legionare...”, spune Căpitanul în Cărticică.

în marşuri, avem cele mai bune ocazii să învăţăm cântecele
legionare. Frăţiile de cruce cari nu ştiu cântecele, însemnează că
n’au făcut nici un marş. Ori, cum vorsă simtă complet mirosul vieţii
legionare dacă nu fac marşuri? Nu marşuri pe drumul cel mare
legionar (ca echipele legionare de propagandă) ci acolo, pe
potecuţa lor, până la răspântia unde stă şeful lor de grup; dar să
se facă.

Comanda pentru cântec se dă aşa: După ce comandantul a
dat tonul şi s-a convins că l-a auzit întreaga unitate, comandă:
„Gata, MARŞ”.

La comanda prevestitoare, îşi potriveşte fiecare vocea, şi face
paşii mai apăsaţi. Iar la comanda săvârşitoare „MARŞ” care se dă
pentru orice cântec pe picioml stâng, încep cântecul. Cântă
întreaga unitate. Cu tot sufletu. La comanda „ÎNCETAREA”, nu
mai cântă nimeni.

întotdeauna când cânt în marş, cei din spate să fie atenţi şi să
nu o ia înainte, sau să rămână cu cântecul în urmă. Să tragă cu
urechea la cel din flancul drept. Să se uite ia mişcările gurei
comandantului care în timpul cântecului stă pe margine, mai
înspre jumătatea coloanei.

Se întâmplă adeseori când unitatea vine cântând pe loc drept
ca începând să coboare o pantă şi coloana fiind mai lungă, să se
schimbe cadenţa şi cântecul să se încurce. De ce? Pentrucă
elementele din capul coloanei n’au fost prevăzătoare când au
intrat pe pantă, şi, fără voe (căci aşa este la început de pantă), să
facă pasul cu câţiva centimetri mai mare. Dn cauza aceasta se
schimbă cadenţa şi cântecul se încurcă. Ei trebuiau să fie atenţi la
pantă, şi să menţină pasul în acelaş ritm ca pe platou şi tot atâta
de mare. în caz contrar, cei rămaşi încă pe platou au un pas, iar
cei intraţi pe pantă un alt pas. Aşa se încurcă marşul. Prin urmare
în orice marş, mai ales când se cântă, atenţiune la începuturile de
pantă. .Când toată coloana a intrat pe pantă, marşul intră în
normal.

220

Când marşul se face în cântec de fanfară, cadenţa se ţine după
tobă. La bătaia tobei, se calcă pe piciorul stâng. Aşa s’a fixat regula.
De ce? Presupunând că fanfara merge şi ea în fruntea coloanei,
negreşit că trebuie să se ţină o cadenţă. Cadenţa se orientează după
cel care bate toba. Toba se bate cu mâna dreaptă. Adică, mâna
dreapta face mişcări înainte, pentru a lovi toba. Oii, în mod normal
mâna dreaptă se mişcă înainte, odată cu pictorul stâng..

10. Opriri din marş.

Opririle se dau la comanda: „Gardă, STAI”. La comanda
prevestitoare, se întăreşte pasul. Se simte bine cadenţa La comanda
săvârşitoare, care se dă pe piciorul drept , întreaga unitate mai face un
pas cu stângul şi 1/2 pas cu dreptul, şi se opreşte în poziţia de
„drepţi".

Oprirea se face dintrodată , ca o întrerupere de curent electric.

Dacă se comandă „repaus”, cea dintâi grijă este apropierea şi
alinierea. Ca o nouă scânteiere electrică, se alinie toată coloana.
Apoi, aşteaptă ordin de ruperea rândurilor, sau continuarea marşului.

Acestea ar fi cele mai importante momente din „instrucţia
legionară”, care o caracterizează propriu zis.

Restul mişcărilor: întoarceri, ocoliri, pas alergător, formaţii, cât şi
instrucţia de luptă, se pot face de către fiecare şef de grup în unităţile
respective, după orice regulament militar.

EXERCIŢII DE GIMNASTICĂ

în ce priveşte exerciţiile de gimnastică pentru desmorţire, se pot
face şi acestea fără a se strădui cineva să înveţe un anumit număr de
mişcări, şi ordinea lor. Nu. Regula, aceasta să fie: orice comandant de
unitate face mişcările pe cari le crede el de cuviinţă (cari îi vin atunci
în minte) cu condiţia să pună în mişcare fiecare porţiune din corpul
omenesc. începând dela cap, continuând cu gâtul, umerii, braţele,
pieptul... în jos, până la degetele picioarelor. Aceasta să fie singura
normă.

ALT E POSIBILITĂŢI DE ANTRENAM ENT FIZIC ŞI PSIH IC.

Tot pentru instrucţia fizică, pentru antrenament, sunt bune şi
jocurile. Jocurile româneşti: trânta dreaptă, răsboiul de-a călare.
Pentru frăţiori: jocul de-a haiducii şi poteraşii. Apoi jocun cu mingea:
oină, cadrilul, etc.

221

Cu socoteală, însă toate, pentru ca să se întreţină voia bună,
armonia şi să nu se răpească prea mult timp.

Cât priveşte cel mai bun antrenament, acesta se face la
muncă ; în tabără sau altundeva. Cu condiţia variaţiunilor muncii,
fiecare frate de cruce îşi poate căpăta o aceeaşi structură atletică
fizică, cât şi sufletească.

Şi cu această grijă de pregătirea lor fizică, fraţii de cruce vor
deveni cei mai voinici, mai viteji, mai de nădejde legionari.

Atunci, se va spune că educaţia lor a fost completă.

222

CUM POATE ŞEFUL DE GRUP SĂ-ŞI ÎNDEPLINESCĂ
MAI BINE FUNCŢIUNILE SALE?

Am văzut care sunt funcţiunile şefului de grup. Am văzut, de
asemeni, şi cari sunt normele după cari se conduce, în
îndeplinirea acestor funcţiuni.

Având marea răspundere de a priveghea la continuitatea
spiritului legionar Aşa cum a fost turnat de către Căpitan, am
conturat, în mic, prin cele de mai sus, câteva din aspectele vieţii
legionare. Cu acestea, cu materialul legionar pe care-l are la
îndemână fiecare, şi cu cele ce au putut prinde şefii de grupuri
direct de la Căpitan, vor reuşi până la capătul misiunii lor.

PROBLEMA DE CADRE.

Să ştie însă, că toată reuşita este o problemă de cadre. Nici o
altă situaţiune „specială” sau „extraordinară” nu va putea să
împiedece desăvârşirea deopotrivă a unităţilor din grup, atunci
când şefii acestor unităţi vor fi fost bine aleşi. Din toată experienţa
de până acum s’a verificat în destul că: strălucirea sau eclipsarea
fiecărei unităţi F. D. C, se datoreşte şefului respectiv.

UN SISTEM DE A LUCRA.

lată - în linii generale - un sistem de a lucra - al şefului de
grupe.

Fixarea cu cea îmi mare chibzuinţă a şefilor de unităţi F. D. C.

Şedinţe săptămânale, sau cel puţin bilunare, cu toţi aceşti şefi
de unităţi (şefi de mănunchiuri, îndrumătorii cât şi şefii frăţiilor, şi
şefii de frăţii).

Să se ştie: în ziua cutare, au şedinţă şefii de un,tăţi.

în felul acesta:

- Şeful de grup va putea să-i cunoască şi să-i aibă totdeauna
lângă dânsul.

- Va putea să-i controleze.

- Va putea să le explice în întregime sistemul de lucru. Este
bine să se facă uneori şedinţe speciale: numai cu şefii de
mănunchiuri, numai cu îndrumătorii frăţiorilor, numai cu şefii de

223

frăţii. Aşa va putea să explice mai pe larg chestiunile ce interesea¬
ză, special, pe fiecare din aceşti şefi, în conducerea unităţilor
respective. Va putea să coroboreze activitatea unora cu a celorlalţi
şi să tragă învăţăminte. Va stimula ambiţia legionară, de întrecere,
îşi va putea da seama apoi de ceea ce are şi ceea ce nu are încă
la o şcoală.

Şeful de grup va avea apoi întâlniri individuale cu fiecare şef
de unitate, în special cu acei de la şcolile unde n-au putut ieşi
pentru ca să participe la şedinţa de cadre. Apropiere cât mai multă
de sufletul fiecăruia. înfrăţire. Aşa vor putea să discute mult mai
deschis. Va cunoaşte slăbiciunea fiecăruia şi-l va ajuta.

PARTICIPĂRI LA ŞEDINŢE.

Controlul activităţii pnn participări inopinate la consfătuiri şi
şedinţe.

La sfârşitul şedinţei, vorbeşte şeful de grup.

Va avea de vorbit referitor la două chestiuni:

a Referitor la cele ce doreşte el de la elementele unităţii
respective. Aci va face pe înţelesul fiecăruia, observaţiuni asupra
greşelilor văzute la unii dintre ei, spunând ce este bine şi ce nu
este bine să facă un frate de cruce.

b. Referitor la cele ce doresc ei, de la şeful de grup. Va da
voie fiecăruia să-l întrebe orice. Despre orice chestiune. în felul
acesta va putea să se apropie mai mult de ei. Să comunice.
Chestiunilor la care şeful de grup după bunul său simţ legionar, va
crede că nu trebuie să răspundă atunci, va răspunde, totuşi,
altădată. Va răspunde tot întrio şedinţă când va crede el, sau
individual celui care l-a întrebat. în orice răspuns însă şeful de
grup trebue să fie bine cântărit, căci în faţa unităţilor respective, ce
spune el, şeful de grup, este lege. Şă se gândească bine că orice
frăţior de cruce va spune la rândul său, mai departe, chiar acasă
părinţilor şi fraţilor săi, întărind: „ aşa ne-a spus şeful nostm de

grup". „ , , ,

Toate aceste chestiuni puse de către fiecare între ei, adunate de
şeful de grup — vor forma pentru el un indiciu, despre cele ce vrea să
ştie sufletul lor curat. Ceea ce este de mai mare importanţă, îşi va

însemna, pentru ca să comunice şi la celelalte unităţi.

Grija şefului de grup, înainte de a pleca din şedinţă, să fie
întotdeauna de a lăsa în urmă: buna dispoziţie , entuziasm, încredere
mai mare în destinul legionar, şi să se facă aşteptat, dorit.

224

El nu trebue să apară în mijlocul lor ca un „inspector”,
aducător de groază. Să i se citească în ochi multă, multă iubire şi
căldură sufletească de frate mal mane.

Să procedeze în aşa fel, încât toţi să-l înţeleagă, şi că, chiar
pedepsele eventuale, numai din dragoste pentru desăvârşirea
legionară le dă. La aceste şedinţe, controlează toate scriptele
unităţii, „Carnetul Meu” şi „Casetele Legiunii”.

Cel mai eficace sistem de lucru pentru şeful de grup, este însă
impunerea prin exemplul său. Pentru fraţii de cruce, el. şeful lor de
grup este Jegionaml .”.

PR EZENTAR EA LA RAPORT.

Către, sfârşitul fiecărei luni, şeful de grup îşi întruneşte tot
grupul. De preferat la câmp.

Formaţia: în ordinea şcolilor: a, b, c. d, e. Fiecare şcoală, cu
formaţia: în dreapta, prin flanc câte unul, fraţii de cruce; alături, tot
prin flanc câte unul, membrii din mănunchi; apoi, frăţiorii.

Echipamentul, care-l va crede şeful de grup. Când va crede el
poate cere să vină şi cu „Micul Drapel”.

Şefii de unităţi, în faţă. Şeful frăţiei însă, în fata tuturor cu 1
metru la mijloc.

w Când vine şeful de grup, ajutorul său, ori cel mai vechi şef de
frăţie, dă raportul. Apoi se comandă „repaus”, după care:

a. . Şeful de grup trece pe la fiecare şcoală şi primeşte
raportul de la şeful şcolii (şeful frăţiei). Vede pe fiecare membru în
parte. Strânge mâna la cei noui veniţi.

Aceasta este propriu zis „prezentarea la raport".

b. Comandă „drepţi” şi citeşte „ordinul la raport” pe luna
respectivă.

Ordinul la raport.

„Ordinul la raport”, scris în „Cartea grupului”, cuprinde:

FJotele acordate cu ocazia clasificărilor lunare pentru fiecare
unitate în parte (frăţii, mănunchiuri, frăţiori).

Clasificările se fac de către şeful de grup, după sistemul ce se
va trimite de la Centru.

- Noui legăminte (cu numerile de ordine) din cursul lunii.

- Pedepse (motivul pedepsei şi felul ei).

225

- Citări, nominale şi pe unităţi, după caz, (motivul). Nici o atitudine
frumoasă, să nu-i scape necitată. Să fie celorlalţi exemplu. Este scurt,
pe puncte Cuprinde şi un cuvânt de îndemn.

Copie după acest „ordin la raport” se trimite cu anexa la „fişa¬
ră port lunară, şi Comandamentului, după ce a fost completată cu
câteva explicaţiuni asupra felului cum a decurs „prezentarea la raport”.
Se poate trimite şi mai târziu, însă trebue sa ajungă la Comandament,
căci şi după acestea se vor face clasificările generale.

c. Strânge tot grupul în jurul său şi-l pune să cânte.

d Porneşte în „gloată” pe câmp, discutând. Tot grupul strâns
împrejurul său.

Se fac exerciţii de orientare pe teren pentru a-şi da seama unde
se găsesc întotdeauna, în raport cu punctele cardinale. Mijloace de
orientare: topografice (busola, harta): practice: soarele, bisericile
ortodoxe (altarul la Est), cimitirele: cruci, morminte: muşchii de pe
copaci, muşuroaie de cârtiţă. Se va explica la ce serveşte orientarea.
Altă dată se vor face exerciţii de deprinderea vederii, apoi de
aprecierea distanţelor. Şeful de grup va studia chestiunile acestea mai
dinainte, după carnetele elevilor de la şcolile militare. Să fie cât mai
antrenant. Să se facă printre celelalte discuţii, ţinând seama de legea
variaţiei. Aşa se înlătură monotonia plictisitoare!

Oprindu-se pe un loc unde crede, pune pe şefii de unităţi să
execute un program de instrucţie. El merge - să controleze.
Controlează execuţia, dar şi comenzile. Fiecare şef de unitate va
apare în faţa unităţii pe care o comandă cu multă prestanţă. Comandă
dinţi o poziţie corectă. Comandă clar şi tare ca să audă întreaga
unitate.

f La un semnal, strânge iar grupul în jurul său şi pune pe fiecare
să-l întrebe (Ca şi la şedinţe).

g. Mai povesteşte ceva, dă ultimele informatiuni legionare, şi
termină.

Programul trebue să fie nu tocmai lung.

Celor cari sunt prea grăbiţi, le poate da voie să plece după
terminarea punctului c.

Se pot depune şi legăminte în această zi.

Elementele din internate, şi cari nu au voie să iasă nu sunt
obligate să ia parte. La acestea, va merge şeful de grup personal, sau
prin interpuşi, ca să le citească „ordinul la raport". Şeful de grup se va
convinge la faţa locului dacă întriadevăr n’a putut să iasă nici unul.

Când un grup F. D. C. cuprinde şcoli din mai multe oraşe,
prezentarea la raport se va face pe oraşe.

226

NOPŢI DE LAGĂR.

De două ori pe an, întrio seară din prima săptămână de vacanţa
mare (înainte de a se fi răspândit în provincie elementele din frăţii), şi
în altă seară din prima săptămână după începerea şcolilor
(Septembrie), şefii de grupuri îşi strâng unităţile, pentru o „noapte de
lagăr".

Pe drumuri diferite şi neştiute mai dinainte decât de către şeful de
grup şi de către şeful unităţii respective, se strecoară neobservaţi
către punctul comun de întâlnire, în afară de oraş.

Au îmbrăcăminte groasă şi cortul cu ei. Pot avea şi micul drapel
(dacă şeful de grup crede) . Nici o scriptă de a unităţilor. Au legitimaţii
la ei.

Şeful de grup aşteaptă la punctul fixat. Prin câteva elemente de
legătură este informat de modul cum se strecoară unităţile din oraş. îşi
însemnează observaţiunile pe care trebuie să le facă. asupra
greşelilor fiecărei unităţi până aici. Nu de teamă, ci numai pentru
şcoală, pentru educaţia lor, ei trebue să înveţe cum să se poată
strecura pe un drum, neobservaţi de nimeni. Sistemul de urmat, până
acolo, se lasă la alegerea şefilor de unităţi. Este un moment de
încercare a lor.

După ce toate unităţile s’au adunat, şeful de grup organizează:
coloana de marş.

Direcţia marşului, spre o pădure din apropiere, spre un islaz, sau
malul unei ape. Obiectivul nu se ştie mai dinainte decât de către şeful
de grup. Dacă cumva şeful de grup lipseşte, obiectivul se fixează de
către cel care-i ţine locul.

Formaţia de marş este după caz: câte 6, 4, 3, 2, 1; după felul
drumului pe care au de mers. Pentru şcoală, vor merge şi aşa şi aşa.

Se vor evita satele şi semănăturile.

Se execută câteva teme de luptă (1.2, 3. după distanţa pe care o
au de parcurs pană la punctul fixat). Toate temele se fac după un plan
bine studiat mai dinainte de către şeful de grup.

Se execută o temă. Când se termină aceasta, şeful de grup
adună unităţile şi face observaţiunile necesare. Se dă apoi a doua
temă. După ce s’a executat şi aceasta, şeful de grup adună iarăşi
unităţile pentru a face observaţiuni ş. a. m. d.

Ca teme mai importante: „fratele de cruce ca cercetaş”,
„fratele de cruce ca agent de transmisiune”, „fratele de cruce ca
observator” etc.

Programul pentru noapte, şi-l face fiecare şef de grup. Se va face
tot ce crede el că este mai folositor educaţiei fraţilor de cruce.

227

Substratul educativ nu trebuie să lipsească din nici un moment al
marşului. Desvoltarea sentimentului voinţii ş i al vitejiei , va fi pe primul
plan.

„în locul omului slab şi învins, care se apleacă mereu la toate
bătăile de vânt... trebue să creăm neamului acesta un învingător
Neaplecat şi neînduplecat..." spune Căpitanul în Carte. Iar mai sus,
ca metodă de dezvoltare a voinţei, ne spune: „...prin marşuri lungi,
încărcaţi de poveri, executate prin ploaie, vânt. căldură tropicală sau
noroaie şi în cadenţă şi aliniere . cu ore întregi de interdicţie a vorbirii.
Prin viată aspră , dormind în pădure, şi mâncând simplu. Prin obligaţia
de a fi severi cu ei înşişi, în toate privinţele , începând de la ţinută şi
gesturi. Prin crearea de obstacole pe care ei (legionarii în marş) erau
obligaţi a le învinge, escaladând stânci, trecând ape) Urmăream să
fac din ei oameni de voinţă, cari să privească drept şi să se comporte
cu bărbăţie faţă de orice greutate. De aceea nu permiteam niciodată
ocolirea unui obstacol, ci numai depăşirea lui..."

Aşa făceau marşurile cu Căpitanul primii legionari. Aşa se fac
întotdeauna, aşa trebuie să le facă şi fraţii de cruce.

Cu această grijă va curge marşul de noapte.

Vor lua masa cu toţii împreună. Vor sta de poveste. Să-şi
reamintească vremile de demult. Să cânte şi să se roage. Un ceas, să
doarmă; dar toţi. Se vor pune plantoane duble cu antene care să
observe până departe. Pentru educaţia lor, şeful de grup mai trimite
din când în când câte unul prin întunerec, departe, cu o misiune
oarecare. Să se înveţe cu noaptea.

Desdedimineaţă, pornesc înapoi urmând, dacă este posibil, un alt
drum.

Se despart, cu hotărârea de a se reîntâlni cu toţii să meargă în
„lagărul frăţiilor de cruce”, pentru ca să petreacă mai multe nopţi
împreună; sau, dacă este toamnă, să se apuce de muncă la şcoală.

Nu ştie nimeni unde au fost şi ce au făcut. Nici nu trebue să ştie.

Şeful de grup, însă, raportează Comandamentului F. D. C. cât şi
şefului judeţean, în cel mult 48 ore, asupra felului cum a decurs
programul.

FONDUL GRUPULUI.

Grupul nu are un fond material distinct.

Grupul nici nu are cheltuieli speciale, decât cu corespondenţa.
Ori, pentru corespondenţă prin poştă cu unităţile din grup, contribue
unitatea căreia i s’a trimis corespondenţa de către şeful de grup; iar
pentru corespondenţa adresată tuturor unităţilor, contribuie fiecare cu
o cotă-parte.

228

Costul expedierii corespondenţei către Comandament îl priveşte
pe şeful^ de grup personal. Aceasta este contribuţia sa minimă
materială. Şeful de grup nu este obligat să plătească altfel de cotizaţii.
La cuibul din care face parte (căci fiecare şef de grup trebue să facă
parte dintr-un cuib, având bine înţeles deslegare să absenteze de la
programul cuibului când acesta coincide cu programul său de la
stupul F. D. C.) i se va socoti şi acest fel de contribuţiune.

Când şeful de grup nu se ocupă decât - exclusiv - cu
organizarea frăţiilor de cruce în anul acela (aşa cum ar trebui să fie),
atunci unităţile respective îl vor ajuta. în măsura posibilităţilor: vor
contribui la întreţinerea sa strict necesară. Cu luna, îl va găzdui fiecare
unitate. Afară de aceasta, fraţii de cruce îi vor căuta printre colegii lor,
una, pană la maximum trei preparaţii. Nu prea multe, ca să-i răpească
timpul pe care. anul acesta, l-a închinat organizării frăţiilor de cruce.

CART EA GRUPULUI.

La şeful de grup nu se găseşte decât un singur registru, denumit
„Cartea Grupului”. Aceasta funcţionează tot după regulile stabilite la
„Cartea frăţiei”.

1 Pe prima pagină scrie: în dreapta sus, ca motto: „Şeful de grup
dă suflet celor 7 frăţii de cruce, pe cari trebuie să le vadă strălucind
deopotrivă, ca 7 stele”.

Urmează apoi, scrise frumos. „Cele 10 Porunci legionare", pe
care şeful de grup, cât şi fiecare frate de cruce, trebuie să le ştie pe
dinafară.

2. începând de pe pagina următoare, se scrie istoricul grupului.
Se fac însemnări, pe măsură ce timpul curge.

3- După câteva pagini albe, urmează „Foile de evidenţa oscilaţiilor
săptămânale ale unităţilor”. Pentru fiecare unitate , o pagină. Pe
măsură ce primeşte fişele săptămânale, le înregistrează, extrăgând
acolo toate datele din fişe (ca şi în „Cartea frăţiei” sau mănunchiului).
Fişele se păstrează apoi la dosar.

4. Urmează, pentru fiecare şcoală , „Foile de evidenţa oscilaţiilor
lunare . La fel, ca şi în „Cartea frăţiei”. Pe o altă pagină, se face o
liniatură specială pentru totalizări lunare, pe categorii de unităţi
(mănunchiuri, frăţii, frăţiori) a situaţiei din foile de evidenţa oscilaţiilor).

5. Pe alte pagini se întocmesc tablouri pentru fiecare frăţie de
cruce din grup după o lineatură identică raportului de aprobarea
legămmtelor. Este evidenţa situaţiei tuturor frăţiilor de cruce din grup.

6. Urmează paginile pentru „ordine la raport” lunare.

229

7. Pe altă pagină se face un tablou cu evidenţa materialului de
propagandă primit pentru distribuire pnn unităţile respective. Cu intrări
şi ieşiri.

8. Câteva pagini pentru înscrierea de către şeful de grup a
notaţiilor şi observaţiunilor făcute pentru grupul respectiv de către
Comandamentul F. D. C. (verbal sau prin corespondenţă).

9. Proces verbal de predarea-primirea comenzilor.

Formatul „Cărţii grupului": 30/30 cm. Grosimea, 2-300 foi. ca să
ajungă pentru mai mulţi ani.

Şeful de grup mai ţine un „Dosar" cu toate circulările şi ordinele
primite. Se va interesa ca acest „Dosar” să fie cât mai complet.
Circulările pe care eventual nu le-a primit, şi le va procura de la alţi
şefi de grupuri. în acest dosar, se strânge orice alt material care
interesează educaţia fraţilor de cruce: ordine de ale Căpitanului,
articole decupate din ziare etc. în alt „Dosar”, va strânge fişele-raport

primite de la şefii de unităţi (săptămânale şi lunare).

★

Schimbarea şefilor de grupuri se face în jurul lui 1 Noiembrie.
Predarea comenzii se face în faţa şefului de judeţ. Normele de
predare sunt acele stabilite la şeful frăţiei. Copie de pe procesul-verbal
de predarea-primirea comenzilor, se trimite, cu raport semnat de către
amândoi, şi Comandamentului F. D. C.

Predarea comenzii nu se face mai înainte ca să fi venit întărirea
de la Comandament.

Odată cu comanda, se predă şi materialul scriptic al grupului. Se
vor verifica mai înainte de către amândoi scriptele unităţilor pentru a
se şti de unde începe răspunderea şefului de grup. Contrar se
consideră totul luat ca bun.

A]UTORUL ŞEFULUI DE GRUP.

Şi-l alege însuşi şeful de grup. Trebuie să fie neapărat din
localitate. Poate fi şi elev; de preferat, particular. Un fost şef de frăţie.
Şi-l fixează şeful de grup în cel mult 2 săptămâni de la primirea
comenzii. Adresa lui, cu toate datele cerute, se înaintează
Comandamentului F. D. C. în anexă la primul raport lunar.

Ajutorul se substituie întru totul şefului de grup, când acesta
lipseşte. Nu pot lipsi amândoi din localitate, în acelaşi timp. Prezenţa
lor este oricând necesară în mijlocul fraţilor de cruce.

Şeful de grup, însă, cu grijă la continuitatea activităţii întregului
grup, îşi va fixa încă alte ajutoare; din fiecare unitate câte unul. Aceste
ajutoare se vor alege dintre foştii sau actualii şefi de unităţi.

230

După ordinea pe care o va crede şeful de grup se stabileşte între ei o
ierarhie .

Pe baza acestei ierarhii va putea să ştie fiecare când îi vine
rândul la comandă; adică, atunci când vor lipsi toţi acei dinaintea sa.
^, ric£ire ’„ se va sesiza singur despre aceasta , când, timp de 3
săptămâni, nu s’a prezentat la unitatea respectivă nici unul dintre cei
dinaintea sa: ori şeful de grup, ori ajutorul propriu zis al acestuia, ori
ceilalţi ajutori, în ordinea ierarhică stabilită. Se sesizează, se
informează, şi se raportează Comandamentului F. D. C., aşteptând
ordine. Până atunci, se ocupă de tot grupul. Când toţi aceştia lipsesc,
dacă este poate vreun cataclism, urmează la comandă ajutorii şefilor
de unităţi. Acestea se întâmplă însă numai în vremuri cu totul
excepţionale. Ordinea ierarhică, trebuie totuşi stabilită din vreme,
pentru orice eventualitate.

Această ordine (cu adrese.speciale pentru fiecare) se va înainta
cu raport, şi Comandamentului F. D. C. Pentru ca să ştie
Comandamentul cui să se adreseze când şeful de grup şi ajutorul său
nu mai dau semne de viaţă.

Ajutorul şefului de grup, dacă este elev, face parte organică din
frăţia de cruce respectivă, participând, ca membru, la toată activitatea
frăţiei. Când nu este elev, face parte dintfun cuib.

Trebue să se întâlnească cu şeful de grup cel puţin la două
săptămâni odată. Când au trecut două săptămâni şi nu s’au revăzut,
ajutorul se sesizează imediat şi ia conducerea grupului , până ce şeful
respectiv apare. Luând comanda, se substituie în toate funcţiunile
şefului de grup, afară de luarea legământului care o poate face numai
cu aprobarea specială dela Comandament.

Pedepsele eventuale, le dă sub rezerva aprobării şefului de grup,
sau a Comandamentului.

în rapoartele expediate Comandamentului, va explica motivul
lipsei şefului de grup.

Când şeful de grup lipseşte mai mult de două luni, nu poate să
mai revină la grup. Comandamentul numeşte un alt şef în locul său.
(Ridicarea comenzii este cea mai mare pedeapsă dată unui şef de
unitate).

Ajutorul însoţeşte pe şeful de grup la inspecţiile pe care acesta le
face (aacă poate, bineînţeles). El trebue să deprindă toată tehnica de
organizare şi conducere a grupului F. D. C.

Când rapoartele sunt trimise de şeful de grup, nu este nevoie să
le mai semneze şi ajutorul său. Nici numele sau adresa ajutorului nu
se mai scrie, decât în cazul când se schimbă. Adresa şefului de grup
însă, se scrie întotdeauna sub semnătura, clar , ca şi semnătura.

231

ELEVII PARTICULARI. TINER ETUL MUNCIT OR ESC.

Elevii particulari vor putea fi repartizaţi fie la unităţile de pe
lângă şcoala unde-şi dau examenele, fie la unităţile de pe lângă
şcoala cea mai din apropiere. După cum le va conveni lor. Pe
măsură ce vor deveni fraţi de cruce, vor putea fi întrebuinţaţi la
organizarea şi tineretului muncitoresc: chiar şi mai înainte.

Până la noui dispoziţiuni. organizarea şi pregătirea ucenicilor
şi a muncitorilor sub 21 ani, se va face tot după sistemul frăţiilor de
cruce sau, mai exact, a „mănunchiurilor de prieteni".

Pe lângă fiecare frăţie de cruce se înfiinţează o a treia anexă
numită ,.mănunchiul tineretului muncitoresc

în acest mănunchi intră, prin urmare, toţi ucenicii şi muncitorii
din orice categorie, sub 21 ani.

Frăţia de cruce desemnează un „îndrumător", care va îndeplini
aceeaşi funcţiune ca şi îndrumătorul frăţiorilor de cruce.

Normele de recrutare, iniţiere şi încadrare a tineretului
muncitoresc până la adecvările ce se vor face printr-un regulament
special (anexă la îndreptarul F. D. C.), sunt aceleaşi din acest
îndrepta r.

Consfătuirile se fac tot aşa. îndrumătorul însă, dacă nu este
elev particular, nu participă la consfătuiri, decât rar; ia legătura cu
şeful mănunchiului căruia îi dă indicaţiunile necesare pentru
consfătuire.

Deşi mai puţin necesar, întrucât riscurile lor sunt mai mici, va
trebui, totuşi, ca şi ei să facă şcoală secretului. Lucrează cu
numere de ondine şi pentru educaţia spiritului de colectivitate.

Situaţiile lor se ţin separat şi la şeful grupului şi la
Comandament.

La frăţia de cruce nu se ţine nici o evidenţă. Frăţia de cruce nu
face decât să desemneze Jndrumătorul'\ Atât. îndrumătorul ţine
legătura directă cu şeful de grup ; însă raportează la şedinţa frăţiei,
asupra situaţiei mănunchiului. Şeful frăţiei îl controlează.

Şeful frăţiei, cât şi oricare frate de cruce, desemnat de şeful
frăţiei, are dreptul să participe la consfătuirile „mănunchiului
tineretului muncitoresc”.

232

Fiecare frate de cruce se va îngriji de alimentarea continuă a
mănunchiului tineretului muncitoresc cu elemente noui. mai ales până
ce vor înţelege şi ei, pe deplin, sistemul de recrutare.

Am văzut că fraţii de cruce nu se mai ocupă, propriu zis, cu
recrutarea de elemente noi pentru unităţile lor, decât în cazuri cu totul
excepţionale, când mănunchiul de prieteni a slăbit cu totul şi atunci,
numai un anumit timp strict necesar pentru reîntărirea mănunchiului
lor. Cu toate acestea, şi fraţilor de cruce li se aplică regula care spune:
„în spatele fiecărui membru din unităţile F. D. C. : frăţiori . mănunchi,
frăţie, se găseşte întotdeauna un element nou. un prieten pe care sări
pregătească în ..faza de încercare " şi pe care sări garanteze apoi la
introducerea în mănunchiuri'. în carneţelul fiecărui membru, pe fiecare
foaie se însemnează punctele până la care s’a ajuns cu pregătirea lui,
în „faza de încercare” (a, b, c, d, e, f.).

în afară de aceste cazuri,.fraţii de cruce se ocupă cu recrutarea
tineretului muncitoresc şi a ucenicilor.

La şcoală se continuă cu recrutarea după regula stabilită până ce
şeful de grup ordonă încetarea. Până ce s’a ajuns cu recrutarea, în
mănunchiul de prieteni, la 1/4 din numărul elevilor români creştini,
încetarea, se ordonă pentru un anumit timp, după care iar se continuă
cu recrutarea în şcoală.

Pentru timpul cât s’a ordonat încetarea recrutărilor în scoală se
continuă totuşi de către toată lumea, recrutarea în afară de şcoală,
printre ucenici şi tineretul muncitoresc.

Prin aceasta se urmăreşte educarea şi creşterea tineretului
rănesc din toate clasele sociale, în cea mai strânsă colaborare şi
înfrăţire.

Apropiere, cât mai multă apropiere de sufletul tineretului muncitoresc.

El, tineretul muncitoresc, trăieşte cel mai de mic viaţa cu suferin¬
ţele ei, şi cu munca grea din fabrică sau atelier. Faţa lui este arsă de
soare sau întunecată de funingine. Palmele îi sunt bătătorite de cio¬
can, hârleţ, sau coamele plugului dar sufletul îi este tot aşa de mare,
luminat, curat şi cald ca al fraţilor de cruce, al tuturor. Acelaş sfânt
ideal legionar îi încălzeşte pe toţi.

Fişele raport lunare asupra activităţii mănunchiurilor tineretului
muncitoresc din grup, întocmite după sistemul fişelor rapoarte ale
mănunchiurilor de prieteni, sau cum vor fi dispoziţiunile atunci, se vor
concentra de către şeful de grup într-un raport special, asemănător ra¬
portului lunar asupra unităţilor F. D. C. împreună cu care se şi înain¬
tează Comandamentului F. D. C. la 30 a fiecărei luni.

Deocamdată se fac numai mănunchiuri.

La timp se vortrimite noui dispoziţiuni.

233

COMANDAMENTUL FRĂŢIILOR DECRUCE.

Şeful frăţiilor de cruce pe întreaga ţară este numit de Căpitan
la 1 lanuane, sau atunci când Căpitanul crede.

Dă directivele de organizare şi educaţie F. D. C. şi
coordonează activitatea pe întreaga ţară.

Poate modifica sistemul de organizare, însă numai cu
aprobarea Căpitanului. Modificările se fac direct în „îndreptar", sau
prin circulări.

Şeful frăţiilor de cruce se ocupă, exclusiv, cu frăţiile de cruce.

Are doi sau mai mulţi ajutori, după cum va crede că este
nevoie. Fiecărui din aceştia li se precizează atribuţiunile;
secretariat, casierie...

a Secretariatul ţine:

- „Registrul de evidenţa oscilaţiilor lunare” a unităţilor F. D. C.,
cu partizi pentru fiecare şcoală şi totalizări pe grupuri. Sistemul
este fixat de şeful frăţiilor de cruce.

înregistrările se fac după fişele-raport primite lunar de la şefii
de grupuri sau de unitate.

Toate înregistrările se fac între 10-20 a fiecărei luni. După
înregistrare, fişele raport se predau casienei F. D. C. pentru a fi
puse la „Dosarul pieselorjustificative”.

- Un dosar împărţit pe grupuri cu toată corespondenţa primită,
(în afară de fişele raport, care merg la „Dosarul pieselor
justificative”)

- „Registrul frăţiilor de cruce” aprobate, cu evidenţa tuturor
noilorlegăminte.

- Dosarul tuturor circulărilor Căpitanului, cât şi orice alt
material interesând educaţia fraţilor de cruce.

- Dosarul circularilor şefului frăţiilor de cruce. Şi orice va mai fi
nevoie.

b. Casierul F. D. C. ţine:

„Registrul Cassa F. D. C.” Instrucţiunile de funcţionare al
acestui registru sunt scrise cu mâna proprie de către şeful frăţiilor
de cruce, la începutul registrului.

234

în principiu, sistemul de înregistrare este acela prevăzut
pentru registrul „Cassa frăţiei", cu deosebire că „Registrul Cassa
parţial” cuprinde conturi pentru grupurile F. D.C.

Dosarul pieselorjustificative.

Casieria se ocupă în general cu toate operaţiunile financiare
ale Comandamentului F. D. C. Mânuieşte toate fondunle
Comandamentului. Răspunde la control.

Şeful frăţiilor de cruce numeşte pe toţi şefii de grupuri, cu cari
face şcoala pregătitoare, convocându-i special în cursul lunii
Noembrie.

Poate să-i convoace, de asemeni, ori de câte ori va fi nevoie.

Pentru asigurarea bunei funcţionări a mecanismului F. D. C.,
cât şi pentru cunoaşterea elementelor din frăţii, şeful frăţiilor de
cruce vizitează în măsura posibilităţilor, toate unităţile din ţară. în
felul acesta se poate face confruntarea scriptelor la Comandament
cu realităţile existente la unităţi. Controlează şi dă tuturor
desluşirile necesare.

De asemeni poate cere din când în când diferitelor grupuri să i
se trimită scriptele unităţilor din grupurile respective pentru control.
Acestea se trimit numai prin curier special, cât şi dela Centru
înapoi.

LAGĂRUL FRĂŢIILOR DE CRUCE. VACANŢELE.

în vacanţa de vară, şeful frăţiilor de cruce îşi întruneşte unităţile F.
D. C. din întreaga ţară într-un lagăr comun. Data, durata, locul şi
întregul program, se fixează prin circulările cari se vor trimite la timp.

Fiecare unitate F. D. C. însă ştie: că la vara va merge în lagăr.
Pentru aceasta, se pregăteşte din vreme. Se pregăteşte continuu.
Atunci , în lagăr, se văd propriu zis loadele muncii dintrun an întreg.

Am văzut când începe şi când sfârşeşte anul F. D. C.

Activitatea unui an F. D. C. . este continuă.

Fraţii de cruce nu au vacanţe. Vacanţele sunt pentru activitatea
lor şcolară, nu pentru activitatea F. D. C. Mai mult încă, în timpul
vacanţelor activitatea F. D. C. este mai intensă.

Negreşit însă că nu mai curge activitatea ca şi în cursul anului
şcolar, când erau cu toţii împreună. Acum, în vacanţă, sunt împărţiţi.
Fiecare prin meleagurile sale. Singurul moment când sunt împreună
este acel din timpul „lagărului", apoi iar se despart.

235

ÎN VACANŢE.

Elementele din unităţile F. D. C. se vor strădui a se impune
atenţiunii tuturor, printr-o cât mai corectă ţinută de frate de cruce. Aşa
cum au învăţat la şcoala frăţiei.

- Vor ţine permanent legătura cu şefii unităţilor respective prin
poştă ori cum vor crede, însă cu atâta grijă încât dacă vreun ordin nou
ar fi să vină de la Comandament în timpul vacanţei, să poată fi
transmis, cu cea mai mare rapiditate, până acolo unde este cel mai
tânăr frăţior de cruce. în acest sens, şefii de unităţi îşi vor fixa, mai
înainte de vacanţe , sistemul de legătură verticală pe care-l vor
comunica apoi şi Comandamentului F. D. C.

Vor lua legătura şi cu şeful grupului F. D. C. sau ajutorul
acestuia din judeţul unde merg. Şeful de grup respectiv, se va
convinge daca sunt în frăţiile de cruce după felul cum se vor prezenta
şi după atitudinea lor din timpul vacanţei. Oricare şef de grup este
dator să stea la dispoziţia fraţilor de cruce veniţi în vacanţă, pentru
toate lămuririle de care aceştia au nevoie.

La rândul lor, fraţii de cruce stau sub controlul şefului de grup,
păstrând, totuşi, legătura cu şeful lor direct.

Prin şefii de grupuri se prezintă şi şefului judeţului de unde sunt.

Activitatea pentru vacanţă:

Ajută părinţilor la muncă de orice natură, dovedindu-şi marea lor
dragoste faţă de părinţi, cât şi faţă de muncă în general.

- Continuă să-şi ţină nai departe „Carnetul Meu” şi Casseta
Legiunii” (Dacă şeful frăţiilor nu va hotărî altfel). Acum când sunt
departe de şefii lor cari ar fi putut să-i controleze, îşi vor verifica înşişi
gradul de pregătire legionară. Conştiinţa legionară, le va fi cel mai
eficace controlor.

- Revenind la unităţi, la prima consfătuire sau şedinţă, îşi vor
depune cu toţii micile contribuţii strânse ca jertfă pe timpul vacanţei,
dimpreună cu „Carnetele” pentru a fi controlate şi de şefii lor.

în fiecare săptămână, în ziua când obişnuit era şedinţa unităţii,
acolo unde se vor găsi, vor face şedinţe individuale, după programul
fixat de către şefii unităţilor respective mai înainte de a se da vacanţă.
Punctele de program vor fi aceleaşi, ca şi la şedinţele obişnuite; iar
sistemul şedinţelor individuale, asemănător şedinţelor individuale care
am văzut că se pot face, când şeful de grup crede necesar, şi sub
rezerva aprobării Comandamentului, în momentele de furtună, sau de
către unităţile de la şcolile cu regim de internat. Dferă însă de aceasta

236

într-atâta că în vacanţe sunt singuri Toate punctele de program le
execută fiecare singur. Nu mai varsă de data aceasta nici cotizaţiile şi
nici 1/40 R, casierului. Dacă acesta: se găseşte acolo, nu are drept să
încaseze nimic pe timpul vacanţelor

Când mai mulţi, sau chiar toţi membrii unităţii au rămas împreună
şi pentru vacanţă, şedinţele se pot ţine împreună, fără ca să mai
depună însă casieriei . contribuţiunile. Fiecare depune banii în
„Casseta Legiunii”, la el. Aceasta şi ca un nou motiv de educaţie, dar
şi pentru uniformitatea activităţii tuturor membrilor F. D. C.

Procedeul rămâne acelaş şi pentru vacanţa Crăciunului şi
Paştelui, cât şi în cazurile de închiderea şcolilor pentru mai puţin de o
lună.

Despre şedinţele ţinute individual, în cursul vacanţei mari, se va
raporta, între 25-30 a fiecărei luni , de către fiecare membru, direct
şefilor de gmpuri, printr-o scrisoare, in aceasta se va scrie: totalul 1/40
R. C+c strâns până atunci, ziua şi ora când au avut loc şedinţele ,
numărul său de ondine , situaţia cuibului F. D. C. şi ce se va mai hotărî.

Şeful de grup extrage după aceste scrisori (pe care apoi le
păstrează la dosar pentru control) datele care sunt necesare întocmirii
fişelor-raport lunare. Scrie la efectiv, numai numărul membiilorcari au
trimis scrisorile.

Aceste fişe se trimit Comandamentului F. D. C ca şi cele din
cursul anului, însă fără nici un ban. Astfel:

La 30 Iulie se expediază raportul cu situaţia lunei respective, plus
situaţia lunii Iunie, pentru, diferenţa de când s’a expediat ultima fişe-
raport reglementară (cu 2 zile înainte de luarea vacanţei). Când spun
vacanţa, mă gândesc la vacanţă propriu zisă , nu la acel concediu care
se dă elevilor în cursul lunei Maiu, înainte de începerea examenelor.

La 30 August, se trimite raportul pentru luna respectivă.

Pentru luna Septembrie, dacă şcolile se redeschid după 30
Septembrie, atunci situaţia se trimite de asemeni la 30, şi în acelaşi
mod. Dacă însă şcolile se redeschid înainte de 30 Septembrie, atunci
situaţia se trimite aşa: în prima săptămână de şcoală se trimite situaţia
activităţii din vacanţă - pe luna Septemvrie până la redeschiderea
şcolilor- dimpreună cu 1/40 R. şi C din tot timpul vacanţei. Aceşti bani
se vor încasa acum, întrio primă şedinţă, dela toţi membrii. După
ţinerea acestei şedinţe se expediată raportul. în cazul acesta, la 30
Septembrie nu se mai trimite alt raport, rămânând ca situaţia lunii
Septembrie - de când s’au redeschis şcolile, de la acea primă
şedinţă, şi până la 30 - să fie cuprinsă în fişa-raport de pe luna
Octombrie (aşa după cum fişa-raport pe Iulie, cuprinde şi o parte din
situaţia lunii Iunie, după cum s’a văzut).

237

Prin urmare, pentru toată vacanţa mare , până în ultima zi, se
trimit rapoarte speciale.

Foile de evidenţă lunare se completează de către şefii de unităţi,
la redeschiderea şcolilor, după foile de evidenţă lunare ale şefului de
grup care, mai înainte de expedierea fişelor către comandament, şi-a
completat şi Registrul său.

După aceste fişe. şi după scrisorile raport primite de către şeful
de grup dela fiecare membru, se pot completa acum, la reînceperea
şcolii şi „foile de evidenţa oscilaţiilor săptămânale”, la fiecare unitate.

Pentru vacanţele Crăciunului şi a Paştelui, cât şi pentru timpul
când şcolile sunt închise, toate situaţiile cu activitatea din vacanţă, cât
şi totalurile 1/40 Rşi C. se înglobează la fişa raport lunară, expediată
la primul 30 de după vacanţă.

Când 30 cade în chiar cursul vacanţei, cum este cazul cu 30
Decembrie, atunci se trimit cu două zile înainte de vacanţă fişele-
raport pentru timpul cât a curs din luna respectivă, iar restul de timp
adăugându-se la fişa lunii ce umiează.

în timpul vacanţei, membrii unităţilor F. D. C. vor răspândi
pretutindeni credinţa legionară.

Fără să contrazică pe nimeni. Se vor feri să discute pe la
răspântii. Şi pentru că aşa esste situaţia lor de elevi, dar şi pentru
siguranţa reuşitei, vor căuta să discute întotdeauna numai dela suflet
la suflet ; între patru ochi.

Se vor apropia, în special, de sufletul tineretului: flăcăii dela sate,
sau muncitorii dela oraşe, pe care-i vor organiza după cum vor fi
ordinele, însă cu mare grijă, pentru ca în urma lor să rămână ceva
temeinic. Vor începe şi vor continua mai departe, aşa după cum s’au
pornit la şcoala lor. După normele îndreptarului F. D. C. încet însă
perseverând şi cu respectarea sistemului de lucru fixat vor reuşi să
încadreze până la urmă atâţia câţi nici nu se aşteptau.

După ce-şi va fi pus pe roate organizarea tinerilor, va încerca
fiecare ca în toată vacanţa mare, să organizeze un cuib de majori,
însă numai un singur cuib de fiecare. Pentru şcoală. Va pomi de la un
singur om, lucrând ca la el în frăţie. Prin şeful de grup din judeţul
respectiv, acest cuib va fi predat organizaţiei legionare judeţene.
Numele cuibului, va fi: Cuibul F. D. C. No... (toate cuiburile făcute de
către membrii F. D. C. capătă de la şeful judeţului respectiv număr de
ordine).

De acest cuib se va îngriji fratele de cruce şi după ce va pleca din
localitate. îi va trimite hrană. Mai târziu, când acest cuib va roi şi se va

238

forma o familie de cuiburi : această familie va purta în scriptele
organizaţiei judeţene, numărul de ondine care s’a dat acestui cuib.
Prin urmare să se gândească dintru început cât şi după aceea ca
acest cuib să nu moară f să trăiască şi să-şi cneieze familia sa.

De atâta se va îngriji el cât va fi frate de cruce, în afară de
frăţie, de mănunchiul organizat în vacanţă din flăcăi sau muncitori,
şi de cuibul F. D. C. No...

în toate celelalte vacanţe se va ocupa iarăşi de aceste unităţi
formate de el. Nu va fi şef, nici la flăcăi, nici la cuib, ci numai
îndrumător.

Şi vor fi aceste unităţi aşa precum le-a îndrumat el, cum le-a
pregătit.

Despre activitatea din vacanţe pe acest tărâm va raporta
şefului de grup la redeschiderea şcolii, sau cum se va fixa de către
şeful frăţiilor prin circulara de vacanţă.

Acel care apoi se transferă la un alt grup, va raporta despre
activitatea sa din cursul vacanţei tot vechiului şef de grup , care,
numai după aceea va proceda la întocmirea „foii de transferare”,
cu totalizarea întregii situaţii a membrului ce se transferă. Cu
această „foaie de transferare” se va prezenta noului şef de grup
care, în urma îndeplinirii tuturor formelor de transferare, îl va
considera ca atare.

239

ABSOLVENŢII FRĂŢIILOR DECRUCE

După ani întregi de frământări y colindări prin atâtea forme de
viaţă purgatorie, am ajuns, în sfârşit la capătul drumului frăţiei.

Odată cu şcoala, tânărul a terminat şi viaţa de frăţie.

Acolo, la răspântia de drumuri unde stătea până mai ieri, doar
singurşeful său de grup, a ajuns acum şi el.

în faţa lui se deschide larg, drumul legionar. Din unghiul răspântiei
şi-aruncă privirile până departe, către strălucirea României Legionare.
Acum , o vede clar. O altă răspântie nu mai este. Drumul legionar,
croit în stânca muntelui, acolo duce direct. Cât de uşorşi de aproape i
se pare drumul legionari. A răzbătut până aici la răspântie ani întregi
de-a rândul numai printre colţi de stâncă, dara ajuns.

Acum se simte biruitor, bărbat.

I s’a spus de către unii că drumul din faţă este greu. Trebuie să
urce „Muntele suferinţli”, să treacă prin „pădurea cu fiare sălbatice” şi
prin „mlaştina desnădejdii”. I s’a spus aceasta cu gând ca să-l încerce,
să-l vadă cum se cutremură. El însă zâmbeşte. Le ştia mai dinainte. Şi
cât s’a pregătit el pentru ca să se arunce în luptă cu cele mă grozave
primejdii! Precum vede el acum însă pnmejdiile drumului legionar nu-s
tocmai aşa de grozave. Sunt înspăimântătoare pentru cei slabi ,
nepregătiţi, şi pentru cei cari nu se aşteptau. Este momentul
psihologic al surprinderii care face totdeauna ca o primejdie să pară
mai mare decât este în realitate. Dar el s’a aşteptat la primejdii, şi le-a
imaginat încă mari. man de tot şi sa pregătit ca să le poată învinge
aşa, mari.

- Pe cât de mult s’a pregătit el, însă, pe atât de puţin primejdios i
se pare drumul legionar. Sufletul lui purificat de păcate, împodobit cu
virtuţi legionare şi călit în marea primejdiilor, încă din frăgezime, pare
de neînvins. Curat şi tare ca diamantul, sufletul lui, este suflet de erou.

Aşa a crescut de mititel. Ca un copil trimis în mijlocul lumii: „Să
trăiască , pentru a învăţa să fie corect, să lupte pentru a se învăţa
viteaz, şi tare; să muncească pentru a se învăţa muncitor, iubitor de
toţi cei ce muncesc; să sufere , pentru a se oţeli; să se jertfească
pentru a se deprinde cu depăşirea propriei lui persoane, slujindu-şi
neamul”, precum scrie Căpitanul în Carte.

240

Cât de uşor i se pare dar acum drumul legionar, şi cât de clară
este lumina către care duce!

Problema care se deschide însă de data aceasta înaintea unui
absolvent de frăţie, este aceea a alegerii locului , pentru el, un
lucru este clar: cu faţa către lumina cea mare, inima lui nu-l
îndeamnă decât pe dnunul legionar pentm aceasta s a pregătit.
Dar, prin ce loc, prin care parte a drumului? Mai prin mijloc, mai
prin margine, mai frunte, mai la coadă? „în frunte, cât mai în
frunte”..., iată răspunsul.

Absolvenţii frăţiilor de cruce nu merg decât în frunte. în linia I-
a. Şi dacă armai fi o sub-împărtire a liniei întâia, locul absolvenţilor
de frăţie acolo este în linia l-a din linia l-a. Aşa au mers
întotdeauna. A fost singura mândrie şi ambiţie ca foşti fraţi de
cruce: trăiţi de mititei în primejdie, să meargă’sfidători în fruntea
coloanei ori de câte ori s-ar mai ivi în drumul legionar alte primejdii.

Puţin înteresează calea formală pe care au trebuit să ş\-o
aleagă în viaţă. Avocat, doctor, inginer, preot, învăţător, ofiţer,
agronom, plugar, muncitor în fabncă, la coamele plugului sau încă
student, îndeplinindu-şi oncare din aceste funcţiuni, cu grija celei
mai pilduitoare atitudini , sub oricare din aceste haine de viata
fonnală străluceşte cămaşa verde , legionară.

Oriunde s-ar găsi, absolventul de frăţie, legionarul - căci
legionar se numeşte acum, stă gata oricând să-şi lepede haina de
deasupra şi să rămână numai în cămaşa verde. Căci mai înainte
de orice, legionar este el.

Să nu-şi închipuie prin urmare cineva că, dacă va trebui să se
facă preot, liber profesionist, etc. , pentru că ar fi avut mai mult sau
mai puţin înclinaţii pentru aceasta, nu va putea să mai fie legionar
şi prin urmare, de ce să se mai pregătească în frăţia de cruce'? Nu
legionar va putea să fie oricum.

Pentru ca să fie legionar nu înseamnă să stea fără nici un rost.
Trebuie să munceşti undeva; trebuie să te sbati , căci altfel, nu mai
eşti legionar.

Cu cât însă drumul se apropie mai mult de biruinţa legionară,
cât şi după această biruinţă, locul tuturor legionarilor proveniţi din
frăţiile de cruce este acolo, în primele rânduri ale elitei legionare.

Pentru aceasta să se desăvârşească.

La unii absolvenţi din frăţiile de cruce s’a observat însă, un
moment de puţină eclipsare legionară. Este momentul de răspân-

241

tie care provoacă aceasta. Nu ştie fiecare că trebuie să păşească
dintr’oc/a/ă, de pe un drum, pe celălalt (de pe drumul frăţiei, pe
drumul legionar) şi, în modul cel mai normal, să meargă tot înainte.
De ce să mai stea?

De acum încolo, procedeul acesta va fi:

- Fiecărui absolvent, i se va elibera de către şeful de grup un
..Certificat", sau o „Diploma". Aceste certificate se întocmesc pe
hârtie semi-cartonată de mărimea 20/15 cm., culoarea albă.

Se completează cu mana proprie de către şeful de grup.

Conţinutul este acesta: (şi pentru certificat şi pentru diplomă)

DIPLOMA - CERTIFICAT

Camaradul X... (numele şi prenumele) din Comuna..
Strada. Judeţul... a făcut şcoala în Frăţia de cruce... (Frăţia, cu
data recunoaşterii, sau mănunchiul...), din grupul No... F. D.
C. ..(Judeţul unde este grupu), purtând numărul de ordine...
(complet), şi terminând cu următoarea situaţie generală (Ultimul
total din „foaia de control individual”).

C + c

1/40 R.

A fost în lagărele... şi în taberele...zile...

A organizat cuiburile F. D. C. No... din Jud.

A fost citat pentru... (motivul şi ziua).

A fost pedepsit....(motivul şi ziua).

A îndeplinit funcţiunea de....(şef de Frăţie, etc.).

Este declarat (absolvent... al frăţiei de cruce, sau absolvent
din frăţia de cruce).

Azi... (Data absolvirii).

Şeful frăţiilor de cruce... (semnătura)...
Şeful Grupului No... ( semnătura)

Şeful de grup întocmeşte toate aceste Diplome sau Certificate,
completând pentru fiecare datele respective.

242

Această operaţie o face şeful de grup în Iunie, sau în Septembrie.
Pentru cei cari au terminat şcoala în Iunie, atunci; iar pentru cei cari
au terminat şcoala în Septembrie, atunci.

Odată completate şi semnate de către şeful de grup, se
expediază, tot în serii (iunie sau Septembrie), Comandamentului F. D.
C.

Acolo, la Comandament, după studierea lor, se hotărăşte pentru
fiecare în parte dacă se poate numi „Diplomă" sau „Certificat".

„Diplomă”, se poate numi în cazul când respectivul a fost
proclamat :...absolvent al frăţiei de cruce"] iar „Certificat”, se numeşte în
cazul când respectivul a fost proclamat numai „absolvent din frăţia de
cruce", sau, dacă nu intrase încă în frăţie,"absolvent de pe lângă
mănunchiu”.

„Absolvent al frăţiei de cruce ”, poate fi proclamat numai acela
care are cel puţin trei ani vechime începând dela depunerea
legământului. Adică acel care are minimum trei linii de cruci ca semn
distinctiv. Trei ani înţelegându-se trei ani compleţi, să fi luat parte la
toată activitatea cerută frăţiei de cruce.

Aceştia vor purta, după primirea diplomei, semnul distinctiv
complet (cu toate cele nouă cruci), semnul distinctiv complet
simbolizând „legionarul 1 ’. Vor putea fi propuşi pentru gradul de
legionar, după cum vom vedea mai departe.

Ceilalţi, sunt proclamaţi „absolvenţi din frăţia de cruce". Aceştia
vor purta numai semnul pe care l-au căpătat cât au fost în frăţia de
cruce. Stagiul făcut şi toate drepturile câştigate li se vor socoti în
stagiul de 3 ani cerut pentru ca să poată cineva fi propus la gradul de
legionar. După căpătarea gradului de legionar, vor putea şi ei să
poarte semnul complet de absolvent (cu nouă cruci).

Titlul acordat: „absolvent al frăţiei de cruce” sau „absolvent din
frăţia de cruce”, se scrie de către Comandament pe diploma sau
certificatul fiecăruia, după care se taie de sus, dela titlu, cuvântul de
„certificat” pentru ca să rămână numai cuvântul „Diploma", sau invers
(după cum este cazul). Apoi se semnează de către şeful frăţiilor de
cruce toate şi, după ce s’au întocmit tablourile de absolvenţi (după
ele, după aceste situaţii) se reexpediază şefilor de grupuri respectivi,
pentru a fi înmânate fiecărui absolvent.

Obişnuit, pentru absolvenţii din Iunie, acestea se vor întocmi şi
acorda în cursul „lagărului F. D. C.”.

Cu această „Diplomă” sau „certificat”, fiecare absolvent se va
prezenta şefului de judeţ pentru a fi încadrat în organizaţia legionară]
iar dacă se înscrie la vreo facultate, şi Comandantului Centrului
Studenţesc Legionar, din localitatea unde s’a înscris.

243

Intrarea, însă, propriu zisă, în cadrele mişcării legionare, se va
face într'o şedinţă solemnă, organizată de şeful grupului F. D. C. în
una din zilele fixate de către şeful judeţului, sau Comandantul
Centrului Studenţesc Legionar, între 16 Octombrie şi 1 Noembrie.

Şeful de grup va anunţa pe toţi absolvenţii F. D. C. din anul acela
(indiferent dacă au fost sau nu în grupul său, dar s’au stabilit în judeţul
respectiv) despre ziua, ora şi locul unde va avea loc şedinţa festivă. îi
va convoca mai din vreme, pentru a organiza împreună şedinţa.

La această şedinţă solemnă, afară de şeful judeţului, sunt invitaţi
să participe toţii acei cari au grade legionare din localitate, toţi foştii
fraţi de cruce, precum şi şefii actuali ai unităţilor F. D. C. (dacă se
poate).

Şeful de grup organizează cu toţii absolvenţii un front aparte, şi
dând onorul şefului judeţean, îi prezintă după aceea pe fiecare,
începând dela flancul drept.

Şeful judeţean, dimpreună cu toţi invitaţii, strâng cu căldură şi
camaraderie mâna nouilor veniţi, după care urmează coruri, şi Vi oră
de cunoaştere şi împrietenire (mai ales pentru cei cari-s veniţi din
diferite grupuri), apoi încadrarea lor.

„în această solemnitate, spunea Căpitanul, trebuie să stea pe
primul plan solemnul îmbinat cu dragostea nemărginită

A doua zi după şedinţă, şeful de grup raportează
Comandamentului F. D. C. asupra felului cum a decurs şedinţa, care
absolvenţi au fost în front, unde a fost încadrat fiecare, şi cine a mai
participat la şedinţă. Aceasta pentru a se trece situaţia fiecăruia în
registrele de la Comandament.

De acum încolo, toţi absolvenţii frăţiilor de cruce, cât şi absolvenţii
din frăţii vor purta pe mai departe semnul distinctiv de frate de cruce,
tot la mâna dreaptă ca şi actualii fraţi de cruce, însă peste semn se va
coase - tot cu fir - o diagonală de lăţimea 3 mm şi lungimea 7 cm.

Foştii şefi de frăţie, ca şi foştii şefi de grupuri, vor purta pe mai
departe semnul de şef de frăţie sau de grup, cu condiţia să fi îndeplinit
această funcţiune un an complet şi să se coase peste semn, aceeaşi
diagonală.

Foştii şefi de grupuri, vor purta, de asemeni, pe mai departe
semnul distinctiv de şef de grup, chiar dacă ei nu au fost fraţi de
cruce, însă chiar dacă au fost, chiar dacă nu au fost fraţi de cruce,
dreptul de a purta pe mai departe semnul distinctiv de şef de grup, nu
se capătă decât în urma aprobării speciale de la şeful frăţiilor de
cruce. în urma clasificărilor pe grupuri, se va hotărî, care şef de grup
merită’să poarte pe mai departe acest semn.

244

Pe reversul fiecărui semn se va coase cu aţă neagră numărul
de ordine complet pe care l-a avut respectivul în frăţia de cruce.

Absolvenţii frăţiei de cruce, după 2-3 luni de la „încadrare în
organizaţia legionară, pot fi propuşi Căpitanului pentru avansare la
gradul de legionar. Propunerea o face şeful judeţului, cu condiţia
ca respectivii să se fi pus pe treabă.

Ceilalţi absolvenţi vor fi propuşi la avansare, pe măsura ce vor
îndeplini condiţiunile (3 ani vechime, tabere etc.).

între absolvenţi şi frăţiile de cruce respective, se păstrează
legătura permanentă şi după aceea.

Toţi absolvenţii frăţiei de cruce, pot să participe la şedinţele
festive ale frăţiei din care au făcut parte. în măsura posibilităţilor
lor vor ajuta frăţia de cruce, pentru ca aceasta să trăiască. Semnul
distinctiv, cât şi numărul de ordine, le vor aminti întotdeauna
despre frăţia de cruce unde au primit cea dintâi învăţătură
legionară. Unde au simţit cei dintâi fiori legionari.

Este bine să se creieze tradiţie ca fiecare frăţie de cruce să-şi
întrunească odată pe an absolvenţii respectivi.

Să fie un îndemn continuu pentru noile serii care vor urma.

„Celor ce intraţi acum pe câmpul de luptă, s’a adresat
Căpitanul seriei de absolvenţi 1936 - cât şi seriilor care vor urma-
vă strig din toate puterile: mai sus.

Nu mai este departe biruinţa. Daţi şi voi jertfa voastră.

Vi se vor întinde paharele de ademenire, politicianismul prin
miile de mijloace, va voi să vă facă trădători; vor curge cuvintele
mieroase şi promisiunile, minciunile, calomniile; vor încerca
dezbinarea voastră; vor curge deopotrivă asupra voastră
ameninţările şi ura. Veţi fi prigoniţi. Veţi simţi amarul nedreptăţilor.
Eu vă strig: ,Nu vă lăsatf.

Această carte fiind tipărită în condiţiile grele de astăzi, nu s’au
putut face corecturile tuturor greşelilor de stil, ortografie şi tipar.

245

POSTFAŢĂ

Cartea de faţă reproduce, pe cât ne-a stat în, putinţă, ediţia din
1937. Motivul acestui demers: Dorinţa de a înzestra bibliotecile şi
pe unii cititori cu acea ediţie devenită raritate. Cartea a fost una
din cele mai vânate. De către duşmanii naţionalismului românesc.
De ce? Pentru a i se pierde şi distruge orice urmă. Se pare că nici
Biblioteca Academiei Române nu dispune de această carte de
zidire a tinerimii române. Nici autorul ei n-a supravieţuit mult după
apariţia ei.

Dar. ce ştim despre Gh. Gh. Istrate? Foarte puţine date certe
pentru a putea alcătui o biografie onorabilă. Desigur, nu aici şi
acum!

Gh. Gh. Istrate - după mărturiile unor rude - s-a născut,
probabil, în anul 1908 în satul Mânjeşti, comuna Muntenii de Jos,
jud. Vaslui ca fiu al lui Gheorghe Şt. Istrati şi al Tasiei născută
Postolache. Părinţii vor fi longevivi. Tatăl va trăi 94 de ani iar
mama 100 de ani. Supravieţuiesc două surori şi doi fraţi (Adela,
Ion şi Leon, Elena). Un frate, llie, moare tânăr. Gh. Gh. Istrate
urmează Liceul Comercial (Şcoala Superioară Comercială) de la
laşi. Se pare că a aderat de tânăr la Mişcarea Legionară şi ar fi
suferit arestări chiar din timpul liceului. Pe Corneliu Zelea
Codreanu l-ar fi întâlnit, pentru prima oră, la Vaslui şi, impresionat
de personalitatea acestuia, îl urmează la Bucureşti. Aici se înscrie
la Academia Comercială. Nu ştim, deocamdată, perioada. în 1933
era în anul de preparare al licenţei şi se pregătea pentru
întocmirea tezei de doctorat. în Germania. A locuit un timp chiar
pe str. Gutemberg, la sediul Mişcării Legionare. Gh. Gh. Istrate
devine comandantul Frăţiei de Cruce. După instaurarea dictaturii
regale este întemniţat la Râmnicu Sărat. în noaptea de 21/22
Septembrie 1939 este asasinat în celulă de un plutonier de
jandarmi din Galaţi. Corpul neînsufleţit al lui Gh. Gh. Istrate a fost
pus în aceeaşi groapă cu al prinţului Alexandru Cantacuzino. în
1940 a avut loc o slujbă de pomenire în cimitirul închisorii de la
Râmnicu Sărat. S-a păstrat în Arhiva Naţională de Film
documentarul despre această slujbă de pomenire şi în el este
prezentă şi mama lui Gh. Gh. Istrate şi fratele, preot. în toamna

246

anului 1946, familia Cantacuzino obţine aprobarea de a deshuma
osemintele pentru a le muta la Bucureşti. La 7 ani! Au găsit în
groapă două schelete. Amestecate! Le-au pus în două sicrie mici,
furniruite cu mahon. Familia Cantacuzino cheamă pe tatăl lui Gh.
Gh. Istrate şi-i spune să aleagă un sicriu pentru a-l duce la
Mânjeşti. Pe cruce au scris numele ambilor (Gheorghe Istrate şi
prinţul Alexandru Cantacuzino). în ianuarie 1977 crucea mai exista
(Nu cunoaştem, personal, dacă mai există azi). Fratele, preot
(Leon), a fost prin închisori şi lagăre. înainte de 1944 şi după
Acest frate, preot, moare, în 1995, la 91 de ani. Dar, despre
acestea, mai amănunţit, cu alt prilej.

Cartea de faţă a fost scrisă în anii de glorie ai Mişcării
Legionare şi a fost concepută ca un „manual” de educaţie
naţională, legionară a tinerilor români. De aici furia
„internaţionaliştilor . Reproducerea ei de către noi este un omagiu
adus celui dispărut în preajma vârstei de 31 de ani. Sperăm că, în
viitor, noi sau alţii, mai buni, vor putea publica o ediţie „critică”
adusă la zi. Grafic. Ortografic, gramatical, note, indici, o biografie a
autorului. Biografie care să cuprindă ceva mai mult decât o paqină
două. y ’

martie, 2005.

Editura (George URSA)

247

Tabla de materii

CEVA DESPRE ŞCOALA LEGIONARĂ

Şl FRĂŢIA DE CRUCE. 5

PENTRU CE „FRĂŢIE DE CRUCE”?. 8

DIN ISTORICUL FRĂŢIILOR DE CRUCE. 9

RECRUTĂRI. PRIMA INIŢIERE. FAZA DE ÎNCERCARE... 33

Recrutarea elementelor. 34

Prima iniţiere. 37

Faza de încercare. 38

Punctul a. Sinceritatea. 38

„ b. Puterea de iubire. 39

„ c. Voinţa. 40

„ d. Capacitatea de jertfă şi spiritul de

corectitudine. 1/40 R. Carnetul meu. 1/40T.

Caseta Legiunii. 41

Punctul e. Ascultarea. 45

„ f. Puterea de împrietenire (arborele recrutării). 45

PREGĂTIRI PENTRU ÎNFIINŢAREA MĂNUNCHIULUI. 48

Cei cari nu pot intra în mănunchiu. 48

MĂNUNCHIUL DE PRIETENI. 51

Condiţiuni pentru înfiinţarea M. D. P. 53

Prima consfătuire.53

Când se raportează de înfiinţare? Prima fişă-raport.55

FUNCŢIONAREA MĂNUNCHIULUI . 57

Despre membrii mănunchiului. Numărul de ordine.57

Primiri de noui membri.59

Funcţiunile M D. P.59

Despre şeful mănunchiului.61

Grijile de căpetenie ale unui şef de mănunchiu.62

I. Buna funcţionare.62

a. Funcţionare regulată. 62

Despre consfătuiri.62

Indicaţiuni asupra felului cum se pregătesc şi se execută

punctele din programul consfătuirii.64

Ceva despre „Comunicări”.65

Absenţe la consfătuiri. Pedepse. Comisia de judecată.... 69

b. Păstrarea legăturii. 72

Rapoartele săptămânale. Rapoartele lunare. 74

Despre ordin. 76

c. Asigurarea continuităţii. Ierarhia funcţiunilor. 77

Atribuţiunile secretarului. Cartea mănunchiului. 78

Despre casierul mănunchiului. Norme. 84

Despre bibliotecarul mănunchiului. 90

II. îndrumarea către viaţa legionară. 92

III. Unitatea.

CONSTITUIREA FRĂŢIEI DE CRUCE.

Pregătiri pentru legământul de frate de cruce. 94

Raportul şefului de grup pentru aprobarea de legământ. 99

m ziua depunerii legământului. Şedinţa festivă de leqământ 102
FRAŢIA DE CRUCE LA LUCRU

Funcţionarea Frăţiei de Cruce. 10R

Membrii F. D. C. .. .

Şeful frăţiei de cruce. -jqq

Şedinţele frăţiei. igg

Scriptele frăţiei de cruce . . ^3

Grijile şefului de frăţie. Legătură. Rapoarte. 114

Legătura orizontală. ^y

Recrutări. Ierarhia funcţiunilor. Efectivul frăţiei 118

ANEXELE FRĂŢIEI DE CRUCE

I. Mănunchiul de prieteni. 119

Noui legăminte. Bibliotecă. Caseria F. D. C. .. 123

Serviciul de colportaj F. D. C. . 124

Magazinul F. D. C.. 125

Serv. de ajutor frăţesc. Serv. de magazie şi infirmerie 128

II. Frăţiorii de cruce .... 19q

CÂTEVA PRECIZĂRI .

Anul F. D. C. Despre semnele distinctive. 137

Predarea comenzilor. 1 40

Transferări de membri. 1 44

Descompletări de membri. Desfiinţări. 145

Patrmoniul frăţiei de cruce.’.. 14q

GRUPUL DE FRĂŢII. ŞEFUL DE GRUP

Primele griji ale şefului de grup. 157

Care este funcţiunea şefului de grup. Datoriile şefului de grup 158

Frâna legionară.

Şeful de grup, educator. ^ g

249

Metoda educativă .. . "160

Educaţie spirituală, idealistă. 162

PUNCTE, PE MARGINE DE GÂNDIRE Şl VIAŢĂ

LEGIONARĂ CU ADECVĂRI LA SITUAŢIA F. D. C. 164

Mişcarea legionară este bazată pe iubire. Cântecul legionar.... 164

Despre Comandant, legătură, ordine şi rapoarte. 165

Rapoartele şefului de grup către Comandament. 166

Legătura cu şeful de judeţ. 169

Despre ordin. Cum se dă şi se execută. 170

Sunt situaţii „speciale" cari pot să împiedice funcţionarea

mecanismului F. D. C. ?. 171

Căpitanul. 172

Tăcere - gândire - iniţiativă - creaţie. 173

Bunul simţ legionar. 174

Sinceritate. Francheţă. Eleganţă. 175

Cuvântul dat. Provocările. Răbdarea. Spiritul ofensiv. 176

Judecată. Adâncire. Amănuntul. Spiritul de observaţie Bătălii... 177

Nimic ae-a gata. Ce însemnează corectitudine. Control.179

Muncă. Vitejie. Hotărâre. Avânt.180

Imposibilul. Temerea. Primejdia. Disciplina legionară.182

Aspectul primejdiilor pentru F. D. C.184

a. în vremuri de pace. Măsuri.184

b. Când se deslănţuie furtuna. 186

Despre şedinţele individuale. 187

Profesorii legionari. Minoritarii. Mândria naţională.192

Legea jertfei. Morţii legionari. Rugăciunea. 194

Seriozitate. Bună cuviinţă. Corijare reciprocă.496

Greşaia, repararea ei. Pedeapsa legionară.499

Eliminări.201

Situaţia celor repetenţi.203

Celelalte organizaţii de elevi 203

a. Organizaţii oficiale.203

b. Organizaţii neoficiale.204

Fratele de cruce şi legionarii.205

Cele 10 Porunci ale Căpitanului.206

INSTRUCŢIA FIZICĂ

Rostul instrucţiei legionare.208

Executări. 1. Poziţia de drepţi. 2. Repaus. 3. Ruperea 209

rândurilor. 4. Salutul legionar. 5. Prezentarea. 6 . Onorul.

7. Pasul legionar. Marşul. Câteva reguli de ţinut minte în marş.

8. Onorul din marş. 9. Cântecul în marş. 10. Opriri. 220

Exerciţii de gimnastică. Alte posibilităţi de antrenament

fizic şi psihic. 220

CUM POATE ŞEFUL DE GRUP SĂ-ŞI ÎNDEPLINEASCĂ

MAI BINE FUNCŢIUNILE SALE? Problemă de cadre. 222

Un sistem de a lucra. Şedinţele cu şefii de unităţi. 222

Participări la şedinţe. 223

Prezentarea la raport. Ordinul la raport. 224

Nopţi de lagăr. 226

Fondul grupului. 227

Cartea grupului. 228

Absolvent al Frăţiei de cruce, absolvent din Frăţia de cruce. 239
Postfaţa. 245

PLANŞA 1.

Foaia de evidenţă oscilaţiilor lunare
ale mănunchiului.

pe anu

1 !

Oct.

Nov.

Dec.

Ian.

Feb.

Mart.

Apr.

Mai.

Iunie

Iul.

Aug.

Sept.

F.D.C. 193..7193...

PLANŞA II.

Foaia de evidenta oscilaţiilor săptămânale

ale mănunchiului.

pe anul F.D.C. 1 93 ..../l 93....

PLANŞA III

j-o-cvva/ b^jpovXxJir <A/

lţ- 2 ,

ţ.s.c «bă-sî

/CAu^ji

■ t ,»

■J .,

4 '•

:^ v v*'

... . |?V,WC • • V " ' .

- r« 5 | ?. {.v,%y . ' • • • •

*iv ri v r‘ v *" V -> :

i 1 ‘ r ? * ‘ - ’ * ’ •■

3£î c^vvv-e

A i

jM -

•t • - v s '- ■ • -,.'. '

> 1 r-rs;' Vi

fvKi

\Ţ‘

■<aw-' ;. v-r :•;.

\ *

jîfc -i ;#» &* Sft** &• *\vj <?•>.

IV» - rr -~-

f-yî

W.l

Ş 4\f>U

m*:.

ţ* £.•*£!,*..,

jV-*» l> - .

5-cmtA* #,

wu...

ţlâ.^JL t* . .

5%i §

vu...

U -

Ş* »K %

w.i ...

^»V*Â t*. .

Yd*.. -§*

^N4l*ll

•>»-»* ii,...

.•?-i

v*u

I '

^ (Cv.

3W»t e

wd .

^ n
uu

toCult*,..

Jţ»ijfc îj«

^.A. .. .

T BC.

5*Wl-

V* i ,

ciMn» |

F ’

&<!

&
Ht '

Cit

Gt<

ţip

Li*

ru!

o%|

%♦(

hfi.

tî*

it.

r-ţ

r<s?

lut

ţip

c«

Vrt

tc ft

L«

i ».*
:**

tafc

tfj

, Şl 1

«U ii ?

4 ' a fii 2 . 1

- ‘

„ 3f-it<^35v

3 aM~S

; >

’ y

'■

i, «8 - ţii

A a .'■*•

■

<•

■

•

■

\ f ' Je ~ i* - H3b

; 5 avi~t

•

■

•

f c <â *tt '

;

* A

* i» ! •;

WW”.V*:»K,ÂV*:?n

„ i»-;- I*w

T . mx 6

‘

*•

»*-1

«:,; >,

J — i--~ 5
_... a*f2 •

M 1

•

•>

«i

.JSf

-5^.

ţ*

-■

•*v

tt-î 115» .

3 • a ţt—*

—

■

<•

; .-

*r.

f V

1Ţ

? ’

: i

•V

Jf'jl

,-s

ît-;.i*u„

ţ-nar-'-

•Ş

y„

ai».

i V

"5 1

<•

1 ' " • » t - • .,*;

*2r

.... v-.', v

c**

i£

1 ;v»

* •’ *• -:ţ^

>•

r t ;

i.-v

$* ,

•5 ^

/ \ ,s

•>

îf

‘ 2 ’

Şi

'•t*.'

•<*-v

$x)

S 1

> • * 1.1 L(..> «■■••_■• j : j - -

43 **•
U

"Hi.
^ ■“Tăi

MT_i

•*3

L $

^t;

ţ*^ :

V ;

'4; :

. &

^: ;

,ţ

?ÎJ

**r* l'.;

t%î!

îSFr

C':

*& ‘
% ’

*. fî

Â>’

*;i

?T;

-•r

S; :

■1

a-Tffct*

; V

î!

c I

■ : s

?■

i i

i.%

i r

■£

:--t ţ

¥
; ţf:

’

^(Irrfâl

» ■»

4 ţ

% ■•

? 1.

-’f

i ^

, 4»

; a

•^;

• ;-;^î
a.A.-i '’-C - <$s

Ifessfesil

=SS;

?P^t

c-1

JC ■'

* v “ i.«-v‘

*, f- - > i».

,V\' '». • •

şfe

Şl

jpfr^; -:i ®

v : c;i'ui-'J.o- •'■

<4?. < 4 \

^.n-4

: f

■j<::

yV ; irţ

;St^î|K
*»î.-a. :Sr»?«h
, 4 .r--’J .-:•••• .Sj^:..'

•^fcj |iţ

i$i

: ţi«

¥ '

1 ;H

;

PLANŞA IV.
CASSA TOTALIZATOR

Anul.

Mănunchi

Frăţiori

F.D.C.

Luna

1/40 R

Tot.

lunar

Tot.

cont.

lunar

Săpt.

C+c

1 R

C+c

i R

C+c

L R

de la
l-a

până la

Octombrie

de la

2-a

până la

-------

Noiembrie

52-a

PLANŞA V.

Model de raport lunar pentru şeful de grup.

Grupul Nr.

RAPORT PI- LUNA.

Data întocmirii şi expedierii

a b

a | b | c | T

ZEE

a b c

a b c t

Şcoala

Mănunchiul
Data în f..

a b

FDC.

dala rec.

a b c l a b c t

a b c t a b c t

Şcoala

Mănunchiul
Data înf..

Mănunchiul .
Data înf..

Mănunchiul
Data înf..

a b

Mănunchiul .
Data înf.

a b

FDC.

data rec.

FIX'.

data rec.

FDC.

data rec.

FDC.

dala rec.

b c t a b c t

a b c t a b c

FDC.

data rec.

a b c t a b c t

beta b

Şcoala

Mănunchiul
Data înf..

Şef de grup

FDC.

data rec.

(Semnătura şi adresa pentru ordine)

Ajutor şef de grup.

(Semn. şi adresa pl. ordine)

A se vedea pe verso situaţia celor din la/a de încercare

Tot.G-ral. Lei

Trim.

GH. GH. ISTRATE
1908 (?)- 1939