C.Hamangiu — Rechizitorii [ Jefuirea României ] (1908)

C. HAMANGIU 


RECHIZITORII 


L'amour de la justice est le 
signe ă la fois le plus noble et 
le plus essentiel de la civilisation, 


Gaston Paris „Lettres“. 


PUBLICATE ŞI ADNOTATE 
de 


I. JITEANU 


Licenţiat în Drept 
Fost Grefier al Parchetului Tribunalului Ilfov. 


Institutul de Editură „SAMITCA“ 
I. SAMITCA şi D. BARAŞ, Societate în Comandită 


CRAIOVA 
1908. 


www.dacoromanica.ro 


I. 
AFACEREA PICTORIAN 


Cuprinsul. 


In fapt. Imprumutul de 175 millaane lei. Cerarea sindicatului bancherilor din 
Berlin. Legea din 26 Februarie 1900 şi nperaţiunae «de report» a Ministerului de Finanţe. 
Statul român cumpără 13 milioane rentă română 40, şi 609. Criza financiară din anii 
1900—1901 şi scăderea rentei române. Tragenle la sorţi false a titlurilor de rentă 40, 
și 50] aflate în depozit la sindicatul din Berlin. Totalul acestor trageri falșe. Persoanele 
cari au operat aceste trageri falșe. Scopul de care s'au călăuzit. Textul declaraţiei lui 
I. Pictorian, prin care explică lipsa de prejudiciu pentru terţii detentori de titluri. 

In drept. Falș în acte publice: art. 124 codul penal. Cele trei elemente ale de- 
lictului de falș. Lipsa unui element face neezistent delictul. ag i asupra dolului 
general și a dolului special. Părerea d-lui Adolphe Prins, profesor la Universitatea din 
Bruxelles, în lucrarea sa: «Science pénale et droit positif», în ceea ce privește dolul 
special. Intenţiunea frauduloasă în materie de falș. Opinia d-lui Nypels din tratatul său 
«Code pénal belge interpret6», în această privinţă. Părerile d-lor Garraud, Faustin Hélie, 
Dalloz, Poittevin, Ortolan, Blanche și Merlin, asupra aceleeaș cestiuni. Dol civil. Quasi 
delict. Acţiune civilă în daune. Caz de neurmărire contra lui 1. Pictorian şi a celor alți. 

In notă. Decizia majorităţei Camerei de punere sub acuzare. Opinie separată. 


Sindicatul bancherilor din Berlin, detentori ai rentei române, au 
cerut în 1900, Guvernului Român, cu ocazia contractărei împrumutului 
de 175,000,000 lei, în bonuri de tezaur, să fie descărcat de marele stoc 
de rentă română, ce avea în portofoliu din emisiunele anterioare. 

Prin legea dela 26 Februarie 1900, guvernul de atunci, aprobă a- 
ceastă cerere, încheiând cu numitul sindicat o aşa numită operaţiune, zisă 
„de report“ prin care Ministerul de Finanţe român, cumpără din aceste 
rente române o cantitate în valoare de 13,000,000 lei, cu prețul de 96% 
şi 85%, după cum renta era de 5%, sau 4%/,—rente ce s'au lasat tot în 
depozitul sindicatului din Berlin, spre revândare. 


NOTE. Iată şi decizia Camerei de punere sub Acuzare asupra acestei afaceri : 

Având în vedere dispoziţiunile art. 124 cod pen.; 

Considerând că, după cum se constată prin mărturisirea numitului şi prin ac- 
tele de instrucţiune aflate la dosarul cauzei, și expuse în ordonanța atacată cu opo- 
zițiune, expunere necontestată şi pe care camera şi-o insusește, alterarea adevărului, 
calitatea, de funcţionar public a lui Ion Pictorian și faptul că această alterare a fost 
ordonată sau săvârşită de dânsul întrun act public de atribuţiunile sus numitului, 
condițiuni esenţiale pentru exiztența delictului prevăzut de art. 124 cod pen. sunt pe 
deplin stabilite în sarcina sus numitului Pictorian; — 

Considerând însă că, tot în virtutea art. 124 cod pen. pentru ca Ion Pictorian 
să poată fi trimis înaintea instanțelor de judecată, trebue încă să existe probe sau pro- 
babilităţi puternice, că în momentul comiterei faptului sus numitul a avut voinţa de 
a vătăma pe cineva și apoi că faptul lui a cauzat cuiva o pagubă reală sau eventuală; 

Considerând că în delictul prevăzut și pedepsit de art. 124 cod pen. intenţiunea, 
frauduloasă nu se deduce necesarmente din constatarea exiztenței faptului materia] al 
delict ului, ci, este cerută de lege ca un element separat şi coexistent cu faptul material; 

Că astfel fiind, intenţiunea frauduloasă trebue dedusă sau din fapte altele de 
cât execuţiunea materială a delictului, sau din consideraţiuni de ordine morală, fapte 
și consideraţiuni care ar face certă sau foarte probabilă exiztența ei; i 


C. Hamangiu. www.dacoromanica.ro 


2 


In acest timp, 1900—1901, pe când renta română scăzuse foarte 
mult pe pieţele financiare, din cauza crizei generale, ca funcţionari su- 
periori ai datoriei publice de la Ministerul de Finanţe, se aflau: I. Picto- 
Tian, ca director al contabilităţii generale a statului; Al. Parizianu, ca 
subdirector la datoria publică, şi V. Dumitrescu, ca şei de biurou. 

Aceşti trei funcţionari, şi în special directorul contabilităţei gene- 
tale a statului, I. Pictorian, motivat după cum spune şi probează, de 
criza financiară acută prin care trecea statul român în acel timp, dădă ordin 
din propria sa iniţiativă, celorlalţi 2 subalterni ai săi, Parizianu şi Du- 
mitrescu, ca să scoată cu ocazia tragerei la sorţi trimestriale a rentei 
române, diferite numere din titlurile de rentă de 13,000,000, 4% şi 5% 
aflate în depozit la Berlin şi cari aparţineau statului. Astfel de trageri 
neregulate făcute de Parizianu şi Dumitrescu, din ordinul lui Pictorian, 
au loc în patru rânduri, la cele patru epoci ale tragerilor la sorţi şi a- 
nume: la 19 Iulie 1901, pentru rentele 4%, emisiunea anilor 1896 şi 
1898, la 1 August 1901 pentru rentele 5%, emisiunea anului 1881—1888; 
la 18 Septemvrie 1901, pentru rentele 4%, emisiunea anului 1890; la 19 
Ianuarie 1902, pentru rentele 4%, emisiunea 1896—1898. 

Totalul titlurilor de rentă trase astfel la sorţi în mod neregulat, se 
urcă, după declaraţia lui I. Pictorian, la suma de 912,500 lei, iar după 
constatările ulterioare făcute de instrucţie, la suma de 519,000 lei, dând 
un beneficiu pentru stat, în folosul căruia au fost trase, diferenţa dintre 
valoarea nominală şi valoarea aflată în curs, care se ştie că era scăzută, 
precum şi beneficiul de a nu plăti integral valoarea titlurilor eşite la 
sorţi. Instrucţia a stabilit că aceste trageri neregulate, făcute de inculpaţi, 
se consemnau într'un proces-verbal, care constata, în mod îalş, că toate 
numerile au egit la sorţi, pe când în realitate o parte din ele, acele scoase 
în folosul statului, erau mai dinainte indicate de inculpaţi. Instrucţia a 





Considerând că, sub raportul faptelor materiale partea civilă nici înaintea ju- 
decătorului de instrucţie, nici astăzi înaintea Camerei n'a adus sau n'a cerut măcar 
să aducă un fapt nou, necercetat de instrucţie și din care s'ar putea deduce, cu oare care 
temei, intențiunea frauduloasă a lui Ion Pictorian iar, sub raportul consideraţiunilor de 
ordine morală, partea civilă se mărginește a deduc. intențiunea frauduloasă a lui Pic- 
torian din prejudiţiul ce i sar fi adus ìn calitate de detentor al mai multor titluri de 
rentă 50|g şi 40|; care au putut fi împedecate de a egi mai curând la sorţi din cauza 
tragerilor falşe ordonate sau executate de Pictorian. 

Că, prin urmare, în ce privește faptele din care s'ar putea deduce intențiunea 
frauduloasă a sus numitului, fapte altele de cât consumarea delictului, neputând re- 
curge la altele de cât la cele constatate la instrucţiune, din examinarea actelor de ins- 
trucţiune urmată în cauză nu se constată existenţa unor atari fapte; 

Că, în ce priveşte consideraţiunile de ordine morală este de netăgăduit că in- 
tenţiunea de a vătăma pe altul este rezultatul voinţei de a realiza un beneficiu, de a 
trage un profit material sau moral, din perderea cese cauzează cu voinţă acelui altuia; 

Că, deci, pentru a vedea dacă Pictorian a avut intenţiune frauduloasă în mo- 
mentul când a ordonat făptuirea sau a făptuit el însuși alteraţiunea adevărului în tra- 
gerile la sorţi despre care e vorba, trebue a examina dacă atunci el a avut sau nu 
interes material sau moral pentru a păgubi pe cineva; 

Că, în ce priveşte interesul material este necontestat chiar de către partea civilă 
și în ori ce caz cu totul nedovedit că Pictorian ar fi beneficiat materialmente de zisele 

rageri; 

Că beneficiul moral pentru un agent material al delictului poate consista nu 
numai în satisfacerea unui sentiment de ură sau răsbunare ce alt agent ar nutri contra 
aceluia spre vătămarea căruia alterează adevărul, ci și în recompensa morală ce ar 
spera să obţină de ia acela în profitul căruia făptueşte acea aiteraţiune; 

Considerând că nici vorbă nu poate fi despre resentimentele ce Pictorian ar fi 
nutrit în contră părţei civile sau a vre unui alt detentor de rentă; 

Considerând că, din instrucţiune şi anume din depoziţiunile martorilor M. Său- 
lescu, M, Stoenescu i Vintilă Brătianu, se constată că operațiunile tragerilor la sorți 
se făceau de serviciul contabilităţei statului fără amestecul sau controlul Miniştrilor 


www.dacoromanica.ro 


3 


mai stabilit în acelaş timp, că inculpaţii făptuind aceste trageri la sorți 
falşe, nu au beneficiat personal absolut cu nimic. 

Aflându-ne deci, în faţa unui proces-verbal care constată lucruri 
neadevărate, ca adevărate, deci, având toată aparenţa unui falş intelec- 
tual, în termenii art. 124 cod. pen., să vedem dacă în fapt şi în drept, 
el întruneşte elementele acestui delict. 

După doctrina şi jurisprudenţa generală, pentru ca un falş în acte 
publice să 'şi poată avea existența sa juridică, trebue să întrunească trei 
elemente principale şi constitutive: 1) alteraţiunea adevărului din acel 
act; 2) prejudiciul; şi 3) intenţiunea frauduloasă. Existenţa acestor trei 
elemente este absolut necesară, iar lipsa unuia din ele, face neexistent 
delictul însuş. Astfel, un act îalş, în care alteraţiunea adevărului este e- 
videntă şi necontestată, un falş care e de natură chiar să producă un 
prejudiciu, dacă în fapt se stabileşte lipsa intenţiunei de a vătăma, de a 
face rău, cu alte cuvinte, lipsa intenţiunei frauduloase, atunci el nu 'şi 
poate avea fiinţa sa juridică şi legală. Şi e atât de adevărat aceasta, în- 
cât codul nostru penal, vorbind în art. 124 de falşul intelectual, spre 
diferență de modul de redacţiune al articolelor referitoare la celelalte 
îalşuri (art, 112—123 inclusiv) se exprimă astfel: „se va pedepsi cu în- 
„chisoare dela 3—5 ani, etc....... orice funcţionar sau ofiţer public, care 
„alcătuind (redactând) acte scrise, privitoare la funcțiunea lui, va fi cu 
„viclenie, denaturat substanţa, sau circumstanţele lor, fie scriind conven- 
„iuni, altele de cât cele ce "i s'au însemnat, sau dictat de părţi, fie con- 
„Statând ca adevărate fapte mincinoase, sau ca mărturisite, fapte nemăr- 
„turisite.:,.. etc.“ Rezultă deci, evident, din însăşi redacţiunea acestui 
art. 124 cod. pen., spre diferenţă de cuprinsul celorlalte articole referi- 
toare la celelalte specii de falşuri, în a căror redacţiune lipseşte cuvin- 
tele: „cu viclenie“, că o alterare a adevărului numai atunci este pedep- 


de finance sau secretarilor generali respectivi; căci nici Miniştrii, nici martorii sus ară- 
taţi în calitate de secretari generali, n'au avut nici-o cunoștință de alteraţiunea adevă: 
rului ordonată sau făcută de Pictorian, pentru ca din această cunoştinţă să se poată 
trage conclusiunea că Ion Pictorian a comis sau a ordonat a se comite alterarea ade- 
vărului de care este vorba în scopul de a se recomanda bunăvoinţei superiorilor săi 
printr'un serviciu ce, după părerea lui, aducea statului, și astfel să poată avea măcar 
“speranța unui beneficiu moral; 

Considerând că partea civilă n'a cerut, nici Judecătorului de Instrucție, nici 
Camerei de punere sub acuzare, să combată depoziţiunile martorilor sus citați; 

Considerând că conform textului art. 124 cod pen., intenţiunea frauduloasă şi 
prejudiţiul sunt două elemente distincte ale delictului acolo prevăzut, elemente cu to- 
tul separate unul de altul şi care să aibe fie-care existența lui proprie, iar nici de cum 
a unul să fie consecinţa celui Palt; 

Că, prin urmare, nici intenţiunea frauduloasă a agentului acestui delict nu poate 
fi dedusă din prejudiţiul, real sau problematic, ce ar rezulta pentru o persoană din al- 
teraţiunea adevărului, nici prejudiţiul nu se poate deduce din intenţiunea frauduloasă 
“ce s'ar constata în persoana delicuentului; 

Că, astfel fiind, nu se vede de unde s'ar putea deduce că Ion Pictorian alterând 
adevărul în modul arătat mai sus, a avut intențiunea de a vătăma pe cineva; 

Că, prin urmare, faptul comis de lon Pictorian nu întrunește elementul inten- 
Monor frauduloase cerut de art. 124 cod. pen., și dacă imensa gravitate a incorectitu- 

inei faptului material comis de Pictorian ar putea, ca măsură de represiune admi- 
nistrativă, să'l facă impropriu pe viitor pentru uniune ale statului, ea însă nu poate 
justifica singură trimiterea lui inaintea instanţelor de represiune penală; 

Considerând că, odată constatat că faptul comis de Pictorian, nu întruneşte u- 
nul din elementele delictului prevăzut de art. 124 cod. pen., adică având intenţiunea 
“frauduloasă și că, astfel, el nu poate fi trimis înaintea instanţelor de represiune, nu mai 
este loc a cerceta dacă acel fapt a cauzat sau nu un prejudiţiu cui-va, căci, chiar dacă 
s'ar constata existenţa acestui prejudiţiu, însă lipsa de intenţiune frauduloasă face ca 
în virtutea art. 124 cod. pen.. agentul delictului să nu fie ţinut pe cale penală a re- 
para acest prejudițiu, rămânând celor cari s'au constituit parte civilă, să recurgă la 


www.dacoromanica.ro 


4 


sită, când pe lângă prejudiciul cauzat cuiva, ea este săvârşită cu viclenie, 
cu fraudă, cu intenţiune de a face rău, de a vătăma altuia. 

In adevăr, în materie de îalş, nu e vorba de un dol ordinar, ca 
în orice alt delict. Doctrina e unanimă în a recunoaşte că în materie de 
falş, intenţiunea cere un dol special, căci: „il ne suffit pas d’avoir avec 
connaissance, altéré la vérité dans un écrit, cela ne suffit point parce 
que ce crime exige non pas seulement la commission d'un fait materiel, 
mais encore Pexistence d'un préjudice possible. Il faut donc, et c'est 
en cela que réside ce dol spécial, que agent ait su qu'il pouvait cau- 
ser ce préjudice, condition essentielle du crime“. 

Şi în această privinţă iată ce spune d-nul Adolphe Prins, profesor 
la Universitatea din Bruxelles în preţioasa sa lucrare: „Science penale 
et droit positif“: „Quelque fois il faut que le mobile qui pousse l'agent 
soit méchant ou frauduleux, et alors Pinfraction n'existe que si ce mo- 
bile est établi. C'est le dol special. Ainsi les délits de calomnie, dif- 
famation supposent l'intention méchante, la volonté de nuire et n'existe 
pas sans cette condition. Ainsi encore les délits de vol, détournement, 
abus de confiance, escroquerie, tromperie, n'existent pas sans intention 
frauduleuse. Dans la plupart des cas, quand le dol special est un élé- 
ment constitutif de l'infraction, la loi fait entrer la mention de la fraude, 
ou de la méchanceté dans la definition même de l'infraction,“ după cum 
face de altfel art. 124 din codul nostru penal, care vorbind de alteraţiu- 
țiunea adevărului într'un act falş, cere drept condiţiune esenţială şi ex- 
presă, ca această alteraţiune a adevărului să fie făcută „cu viclenie“ (A- 
dolphe Prins: „Science penale et droit positif“ pag. 173 şi urm.). 

Am arătat mai sus, că trei sunt elementele constitutive ale delic- 
tului de falş în acte publice: alterarea adevărului întrun asemenea act, 
prejudiciul şi intenţiunea frauduloasă. 

In examenul amănunţit ce vom face falşului imputat inculpaţilor 





alte mijloace legale pentru stabilirea dreptului lor de despăgubire şi a quantumului a- 
cestei despăgubiri; 

Că, prin urmare, şi din acest punct de vedere opoziţiunea D-lui M. G. Măgu- 
reanu contra ordonanţei No. 40—903 a judecătorului de instrucţiune Cab. III de Ilfov 
este neintemeiată ; 

Având în vedere că prin motivele de opoziţiune şi prin memoriul alăturat opo- 
ziţiunei, partea, civilă, mai invoacă, că judecătorul de instrucțiune n'a ținut seamă de- 
dispoziţiunile art. 5, 60, 64 și 67 proc. pen; 

Având în vedere textul acestor articole de lege; 

Considerând că prin aceste articole legea se ocupă numai de reglementarea pu- 
nerei în mișcare a acţiunei publice şi de modul cum o parte vătămată printr'un de- 
lict poate ajunge, prin alăturarea, sa acţiunei publice, la reparaţiunea daunei cei s'a 
cauzat şi dispune că acţiunea publică se pune în mișcare de Ministerul Public, fie din 
propria-i iniţiativă, fie în urma unei plângeri, (art. © proc. pen.); că cel vătămat de 
un delict poate a se plânge de el fie procurorului, fie judecătorului de instrucțiune şi 
are dreptul a 'şi arăta pretențiunile sale de despăgubiri înaintea acestui din urmă ma- 
gistrat (art. 5 şi 60 proc. pen.); că, dacă denunțarea s'a adresat direct judecătorului 
de instrucţiune, acesta o va comunica Procurorului, ofițer judecătorese competent a 
deschide sau nu acţiunea publică (art. 67); că, cel ce s'a constituit odată parte civilă, 
nu se mai poate lepăda de această calitate în urma sentinței ce s'ar fi dat asupra de- 
lictului (art. 64 proc. penală); 

Având în vedere că din actele aflate la dosar se constată că acţiunea publică 
în contra lui Ion Pictorian, Al. Parizianu şi V. Dumitrescu, a fost deschisă de Primul 
Procuror de Ilfov din propria lui inițiativă și că, după ce preveniţii au fost trimiși 
înaintea instrucțiunei, oponentul D-l M. G. Măgureanu, informat despre aceasta, s'a con- 
stituit parte civilă, conform legei, înaintea judecătorului de instrucţiune ; 

Că astfel fiind nu mai era locul a se face aplicaţiunea art. 67 din pr. pen.; 

Considerând că, în ce priveşte alegațiunea părței civile că nu s'a respectat dis- 
poziţiunile art. 64 de către judecătorul de instrucţiune, această cerere este inadmisibilă 
de oare-ce nimeni nu impută părţei civile că s'ar fi desistat de la pretenţiunile sale- 
înaintea sau în urma unei das aip adhikku Gmputat lui Pictorian; 


5 


1. Pictorian, Al. Parizianu şi A. Dumitrescu, precum şi a împrejurărilor 
şi mobilurilor cari au călăuzit pe inculpaţi în făptuirea lui, vom dovedi 
că acestui îalş îi lipseşte unul din cele trei elemente care "1 alcătuesc şi 
anume, îi lipseşte intenţiunea frauduloasă, adică, acea „viclenie“ de care 
ne vorbeşte art. 124 din codul penal, element esenţial pentru existenţa 
delictului. Mai mult decât atât, I. Pictorian, în interogatorul său, se în- 
cearcă a arăta, nu numai că a fost de perfectă bună credinţă, când 
a ordonat aceste trageri la sorţi fictive, dar voeşte a dovedi că prin a- 
ceste trageri, el nu a prejudiciat de loc sindicatul bancherilor, sau pe 
terții detentori. Din lunga expunere făcută de I. Pictorian, în interoga- 
torul său, în lămurirea şi explicarea lipsei vre-unui prejudiciu, estragem 
următoarele detalii justificative: 

„Legile cari autoriză diferitele împrumuturi, dispun ca ele să fie 
amortizate prin trageri la sorţi, timpul însă, în cari acele împrumuturi 
trebuesc a fi amortizate, numărul şi valorile titlurilor ce urmează a îi 
trase la sorţi, la fiecare epocă, se stabileşte prin convenţiuni particulare, 
între Ministerul de Finanţe şi Sindicatele care "i confirm împrumuturile. 

Prin nici una din convenţiuni nu "i este oprit Ministerului de Fi- 
nanţe, de a reduce numărul şi valoarea titlurilor ce au a fi trase la 
sorți. Ultimele convenţiuni însă şi chiar acea făcută pentru împrumutul 
de 185,000,000 lei, contractat când procedarea Ministerului de Finanţe, 
arătată mai sus, era cunoscută, opresc de a spori numărul şi valoarea 
unor asemenea amortizări. 

Declarând dar, în calitatea mea de Director al contabilităţei gene- 
Jale a statului, ca amortizate fără trageri o parte din titlurile ce apar- 
țineau Ministerului de Finanţe, s'a ajuns din puntul de vedere al apli- 
cărei şi interpretărei convenţiunilor între stat şi sindicatul împrumutătorilor 
cel mult la o reducere a numărului şi valorei rentelor de amortizat, 
astfel cum erau stabilite prin convenţiuni particulare. 


. 


Considerând că pentru toate aceste motive, opozițiunea făcută de D-l M. G. Mă- 
gureanu ca parte civilă, în contra ordonanţei cu No. 40 | 903, a judecătorului de in- 
strucţiune Cabinetul IHI de Ilfov și întru cât priveste pe Ion Pictorian este nefondată 
şi ca atare cată a fi respinsă. (G. Dânnovceanu și Ew. Anastasio), 

Iată şi opinia separată a D-lui Consilier Viotor Râmniceanu: 

Având în vedere opoziţiunea facută de Mihail Măgureanu, în calitate de parte 
civilă, în contra ordonanţei cu No. 40 din 7 August 1903, a Judecătorului de Instruc: 
ţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov Cab, III, prin care se declară că nu există caz de 
urmărire penală în contra ineaipa iilor Ion Pictorian, Al. Parisianu și Vasile Dumitrescu 
pentru delictul de falş în acte publice și complicitate la acest delict; 

Având în vedere art. 137, al. 1 pr. penală; f 

Având în vedere ca faptele care se impută inculpaților sunt: că I. Pictorian, 
în calitate de Director al Contabilităţei Generale a Statului și Al. Parisianu sub-Di- 
rector, însărcinat cu serviciul datoriei publice, au falșifcat tragerile la sorţi pentru 
titlurile de rentă 5°, emis. împrum. din 1881—88 și pentru titlurile 49 ale împrum, 
din 1889, 1890, 1896 și 1898, constatând în procesele-verbale închoiate la epocile când 
trebuiau să se facă tragerile la sorţi, că au eşit un număr oare-care de titluri fără ca 
în realitate să fi fost trase la sorţi; că la aceasta au fost ajutaţi de Vasile Dumitrescu, 
care era însărcinat cu operaţiunea materială a tragerilor; Ă 

Că spre a se da caracterul de seriozitate şi sinceritate acestor trageri, s'au fa 
bricat bucățele pătrate de hârtie, pe cari s'au tipărit numerile titlurilor pretinse trase 
la sorţi, hârtii cunoscute sub numele de rulete, fupt care este constatat prin procesul- 
verbal al Judecătorului de Instrucție cu data de 31 Iulie 1903, din care rezultă că la 
şirurile de rulete ale titlurilor din emisiunea 5% din 1881—88 s'au găsit falşificate ru- 
letele mai multor titluri de 5000 lei la tragerea, de la August 1901, precum şi din cele 
alte împrumuturi sus arătate, s'au găsit ruletele falşificate ale titlurilor de 5000, 2500, 
1000 şi 500 lei, ale căror numere sunt anume indicate în acest proces-verbal; 

Că aceste rulete faişificate sunt asemenea cu acelea care s'au pus în tobele sau 
urnele sigilate odată cu emisiunea fie-cărui împrumut, pentru a servi la diferitele tra- 
geri ce trebuesc să se facă până la amortizarea împrumuturilor; 


www.dacoromanica.ro 


6 


Restul convenţiunei s'a aplicat, căci numărul total de scrisuri s'a 
amortizat conform tabelei de amortizare, aşa că împrumuturile totale se 
vor stânge tot la epoca fixată prin convenţiune. 

Din punctul de vedere al împrumuturilor chiar, din care statul po- 
sedă rente, declarările de amortizare în ce privea rentele 5%, din emisi- 
unea 1881—1888 şi rentele 4% din emisiunea din 1898, nu constituiau 
încă, chiar o atingere a convenţiunilor. 

Aşa din emisiunea din 1881—1888, statul retrăsese în 1898, titluri 
în valoare de 37,470,000 lei, fără a modifica tabela de amortizare. 

Calculând tabela de amortizat la aceste 37,470,000 lei, cu care de- 
tentorii nu mai vin în concurenţă şi cari la fiecare tragere sporeşte ṣan- 
sele eşirei la sorţi, întrece cu mult cele 155,500 lei declarate eşite la 
sorţi, sau chiar eşite la sorţi în mod normal. 

De asemenea pentru titlurile declarate amortizate din cele 9,150,000 
lei, sunt din împrumutul de 180,000,000 lei emis în 1898, 

Aceste titluri nu fuseseră niciodată puse în circulaţiune în public. 
S'ar fi putut foarte bine să se reducă tabela de amortizare, care era 
calculată la 180,000,000 lei, să se refacă pe 170,850,000 lei, atât cât pu- 
blicul primise din împrumutul emis de guvern. 

Economia ce ar fi rezultat pentru budget, ar fi întrecut cu mult 
cele 211,500 lei, rente declarate amortizate, sau eşite la sorţi în mod 
normal, 

Chiar făcând abstracţiune de aceste consideraţiuni speciale, sindi- 
catul, singurul care poate vorbi în numele detentorilor, ar îi putut după 
îndreptarea situaţiunei cel mult să ceară complectarea tiragiilor, fără a 
se mai ţine seamă de titlurile declarate amortizate pentru stat, 

Cât pentru detentori, grija lor, în acele momente grele, nu era de 
a se efectua tragerile şi a beneficia de şansele cu totul aleatorii ale e- 
şirilor la sorţi, ci de a li se asigura şi plăti la timp cuponul, iar gu- 


Că la ziua tragerilor în loc să se scoată din urnă atâtea rulete cât ereau indi- 
cate pe tubela de amortizare, şi să se noteze numerile eșite pe listele care fac parte 
din procesele-verbale de constatarea operaţiunilor, inculpații simulând tragerile, s'au 
servit de ruletele falșificate dinainte pentru titlurile ce voiau să le treacă ca eșite la 
sorți, după cari apoi au format listele şi procesele-verbale cu care s'a ascuns adevărul 
i care sunt iscălite de cei dintâi doi inculpaţi şi de alți funcţionari, cari nu puteau să 

ănuească corectitudinea Directorului şi sub-Directorului contabilităţei generale a 
statului; 

Având în vedere că aceste fapte sunt pe deplin dovedite cu mărturisirile incul- 

paţilor și cu găsirea ruletelor falșificate; 
ă inculpatul Parisianu, deși alegă că nu a luat parte la comiterea acestor fapte 
și susține că a refuzat să execute ordinul ce "i-a dat Pictorian de a falșifica tragerile 
şi că operaţiunile le-ar li făcut numai şeful său cu Vasile Dumitrescu, cu toate acestea 
dânsul a iscălit două din procesele-verbale falşe, cu toate că știa modul cum se făcuse 
tragerile constatate printr'ânsele, și prin urmare alegațiunea sa că este străin de aceste 
fapte este neîntemeiată; 

Având în vedere că faptele imputate inculpaţilor fiind constante, urmează a se 
examina dacă ele constituesc sau nu vr'u infracțiune la legea penală; 

Având în vedere că I. Pictorian în calitate de Director al Contabilităței gene- 
rale a statului, a semnat procesele-verbale care constată tragerile de la 19 Iulie 1901, 
1 August 1901 și 19 Ianuarie 1902, pentru împramuturile b, emis. 1881—88 și de 4% 
emis, 1896—98; 

Că Parisianu, în calitate de sub-director a semnat procesele-verbale care con- 
stată tragerile de la Octomvrie şi Decemvrie 1901, pentru împrum, 4%, din anii 
1889—1890, procese-verbale care toate se găsesc în dosarul special alăturat pe lângă 
dosarul afacerei în eare sunt urmăriți Parisianu, Dumitrescu, Albahary și alții; 

Având în vedere că prin aceste procese-verbale se constată că au eșit la sorți 
67 titluri de câte 5000 lei, 46 a 2500, 116 a 1000 şi bb a 500, adică în valoare totală. 
de 543,500 lei, titluri pentru care s'au găsit tot atâtea rulete falşificate cu care s'a fă- 
cut simulacru de trageri după ordinul lui Pictorian; 

WwWw.dacoromanica.ro 


7 


vernul să ia toate măsurile pentru a opri scăderea cursului rentelor. 

La aceasta nu s'ar fi ajuns dacă se vindeau la bursă cele 912,500 
lei, rente cât s'au plătit din fondul de amortizare al datoriei publice.“ 

E posibil deci, după cum reese din aceste explicaţiuni justificative, 
că, dat fiind împrejurările grave prin care a trecut renta 5% şi 4% în 
anii 1900 şi 1901, împrejurări grave, pe care fapte cunoscute le confirmă, 
Pictorian să fi putut crede că terţii detentori, sau mai bine zis sindica- 
tul bancherilor detentori ai titlurilor de rentă, nu numai că nu ar fi pu- 
tut pierde nimic—fiind vorba de nişte beneficii aleatorii bazate pe şansă, 
pe noroc — dar că ar fi fost mulţumiţi că epoca de criză a trecut, fără 
ca titlurile lor să scază. 

Vom trece acum la examinarea celui de al treilea element al delic- 
tului de falş, element care după cum am spus deja de la început, lip- 
seşte, în specia ce ne preocupă. 

In adevăr, ce înţelegem prin intenţiune frauduloasă ca element com- 
ponent în existenţa unui delict sau crimă? Şi anume, ce înţelegem prin 
acea alterare a adevărului „cu viclenie“ după cum se exprimă art. 124 
din codul nostru penal aplicabil în specie? 

Nypels, în tratatul său „Code penal Belge interprete“ vorbind de 
intenţiunea frauduloasă spune : „cette volonté consiste uniquement à vou- 
loir un acte qu'on sait être contraire à la loi pénale quel que soit d'ail- 
leurs le motif ou le but qui a determiné l'agent. Mais cette résolution 
criminelle ou dol général ne suffit pas toujours. Ainsi pour qu'il y ait 
crime de faux, il ne suffit pas que la vérité ait été alterée volontairement 
et sciemment; il faut de plus que l'altération ait été commise dans une 
intention frauduleuse, c'est-à-dire dans le but de procurer à soi même, 
ou à d’autres, des profits, des avantages illicites, ou à dessein de nuire, 
c'est-à-dire méchamment. En l'absence de cette condition, laltération de 
la vérité même volontaire, ne constitue pas le crime de faux. Géné- 


Având în vedere dar că prin aceste procese-verbale s'a alterat adevărul, căci 
constată ca rezultat al sorților, ceea ce n'a fost de cât rezultatul voinței exclusive a 
ineulpaților: 

vând în vedere că titlurile trecute ca eșite la sorți, provin din împrumuturile 
contractate de statul român, cu obligaţiuni amortizabile prin trageri la sorţi succesive; 

Având în vedere că titlurile acestor împrumuturi au fost emise pe un curs mult 
mai scăzut decât prețul cu care trebue să fie plătite; 

Că dar rezultă un avantagiu considerabil pentru aceia din detentorii unor ase- 
menea titluri cari au norocul să le iasă mai întâiu la sorţi, căci în acest caz benefi- 
ciază de o primă care consistă în diferența între cursul de emisiune și preţul al pari 
cu care acele titluri se plătesc de stat; 

ă gtința financelor arată cum că una din seducţiunile acestui fel de împru- 
muturi este tocmai această primă pe care o au în vedere aceia cari împrumută în a- 
ceste condițiuni; 

Că de ordinar se întâmplă ca capitalistul să consimtă a împrumuta banii săi 
chiar cu o dobândă mai redusă, numai cu speranța beneficiului ce ii poate rezulta în 
cazul eșirei titlurilor la sorţi şi această parte din dobândă la care renunţă este propor- 
ţională cu primele repartizate între toate titlurile; 

Că astfel fiind este indiscutabil că detentorii de titluri au un interes real și in- 
semnat ca amortizarea să se facă prin trageri la sorţi, așa cum sa convenit; 

ă în adevăr, dacă în loc de trageri la sorţi se plăteşte după bunul plac al fanc- 
ţionarilor însărcinaţi cu aceste operațiuni, titlurile unor detentori cunoscuţi mai din'a- 
inte şi preferaţi, această plată ascunde un beneficiu illicit pentru acel care o primește şi 
pe de altă parte cauzează o pagubă evidentă celor alți detentori, căci îi lipseşte de drep- 
tul de a mai putea spera în eșirea la sorţi a titlurilor lor, drept pe care au comptat 
în mod legitim când au împrumutat banii lor; 

Că în specie din chiar declaraţiunile inculpatului Pictorian făcute cu ocaziunea 
interogatorului, rezultă că la epocile când s'au făcut aşa zisele trageri falşe, titlurile 
aveau un curs mai scăzut chiar de cât cel de emisiune, astfel că prima fiind mai mare, 
prejudiţiul cauzat detentorilor este şi mai însemnat ; 


www.dacoromanica.ro 


8 


ralement, ce sera un intérêt personnel qui determine l'agent“ (Nypels 
vol. I pag. 563). 

Iar Garraud, în tratatul său „Droit penal français“ explică: „En 
Outre du dol que certain criminalistes appellent dol general toujours né- 
cessaire pour que le fait soit punissable s’il s'agit d'un délit intentionnel, 
il y a un dol special, resultant du but poursuivi par le criminel, 

Le faux appartient ă la categorie des iniractions qui exigent chez 
Vagent une intention déterminée: il ne suffit pas en effet pour que le 
faux soit punissable que l'alteration de la vérité ait été commise sciem- 
ment et volontairement, il est nécessaire qu'elle ait été commise avec une 
intention speciale... et le dessein de nuire å autrui“. lar mai departe 
adaugă: „La moralité du crime ne dépend pas de l'effet eventuel du 
faux: elle doit etre jugée d’après l'intention de celui qui l'a commise au 
moment où il alterait la vérité“. lar mai în urmă vorbind de îalşul co- 
mis de un funcționar într'un act public, — cum ar fi în specie falşul 
çe ne preocupă. — Garraud, se exprimă astfel: 

„Il ne suffit donc pas que le fonctionnaire ait su qu'il commettait une 
falsification et qu'il ait eu la votonte de accomplir, il faut encore à 
raison de la nature spéciale du faux en écriture, qu'il ait agi dans l'in- 
tention de nuire „frauduleusement“ ainsi que s'exprime l'art. 146 c. p.“ 
(Garraud vol III, pag. 204 şi urm.) 

Poittevin, la rândul sau, în tratatul său : „Dictionnaire des Parquets“ 
discutând acest al 3-lea element al falşului, intenţiunea frauduloasă, se 
exprimă astfel: „En effet le faussaire, quand il commet son action, quand 
il altăre l’écrit, ne se préoccupe pas du point de savoir s’il causera ou non 
un préjudice à autrui; son but n'est même pas en general de nuire à 
un tiers; le faux causera, évidemment dans la plupart des cas un 
préjudice pecuniare ou moral à certaines personnes, mais par voie 
de conséquence et ce n'est pas ce que se proposait, ce que voulait le 


Având în vedere dar că prin faptele comise de inculpaţi s'a causat detentorilor 
de titluri din împrumuturile mai sus arătate, o pagubă reală şi materială; 

Având în vedere că inculpatul Pictorian pentru a justifica faptele comise susține 
că în calitatea sa de director al contabilităţei generale a statului, a declaratea amor- 
tizate, fără tragere la sorţi, o parte din titlurile ce devenise proprietatea Statului, însă 
prin aceasta nu a făcut de cât să reducă numărul și valoarea rentelor de amortizat, 
lucru care pretinde că avea dreptul să facă, fiindcă nu era oprit prin convenţiunile în- 
cheiate cu sindicatele cari au confirmat împrumuturile; 

Având în vedere însă, că prin acele convenţiuni se fixează și epoca când îm- 
prumutul trebue să fie stins, se specifică şi numărul de scrisuri ce trebue trase la sorţi, 
la epoce hotărâte şi arătate, anume în tabelele de amortizare ce însoțesc aceste con: 
venţiuni; 

: Că, dar, din momentul ce contractele intervenite între părți indică anume mo- 
dul cum ele trebue să fie executate, este evident că prin aceasta chiar este oprit un 
alt mod de execuțiune; astfel că alegațiunea inculpatului cum că el a interpretat con- 
vențiunile în sensul că are dreptul să reducă numărul titlurilor ce trebuiau sä fie trase, 
este neserioasă şi nu are nici un înțeles, din momentul ce convenţiunile, nu lasă nici 
o îndoială în această privință; 

Având în vedere că dovada cea mai bună cum că inculpatul când a comis fap- 
tele ce i se impulă și-a dat bine seama că contractele de împrumut nu pot să fie 
înţelese așa cum pretinde astăzi, este că a luat măsuri ca să respecte aparențele ca şi 
când tragerile s'ar fi făcut în conformitate cu conventiunile, adică prin sorţi; 

Având în vedere că dacă în realitate inculpatul credea că are dreptul să reducă 
numărul şi valoarea titlurilor de amortizat, nu avea de cât ca prin actele ce a închei- 
at să fixeze acea reducţiune și atunci ar fi rămas în discuţiune numai legalitatea unei 
asemeneamăsuri ; 

Având in vedere însă că inculpatul în loc să exprime pe faţă această părere a 
sa, cum ar fi făcut dacă în realitate ar fi avut-o, a recurs la alterarea adevărului, și 
nu numai că a trecut în procesele-verbale drept adevărate, fapte mincinoase, dar a 
dat chiar ordine subalternilor săi să simuleze trageri la sorți şi în acest scop s'au fa- 


www.dacoromanica.ro 


9 


faussaire. Son objectif était uniquement son intérêt personnel“ (Poittevin 
vol. II, pag. 388). Ortolan, în tratatul său de drept penal, pagina 153 şi 
următoarele, ajunge la aceleaşi concluziuni, analizând cestiunea atât din 
punct de vedere al ştiinţei raționale, cât şi din acela al legislațiunei po- 
sitive şi al jurisprudenţei. — Iar Dalloz, în comentariile sale, spune ur- 
mătoarele : „Sans doute, en commetant un faux, le fonctionnaire n'a point 
ignoré que ce faux pourrait peut-être préjudicier autrui; mais cette cir- 
constance ne suffit pas pour donner le caractère de crime à altération 
de la vérité dont il sest rendu coupable; il faut pour cela, outre la pos- 
sibilité de nuire, la volonté positive de le faire ; ilfaut que cette volonté 
ait été la cause impulsive du faux, car il est de principe que le crime 
est plus encore dans l'intention qui l'a fait commettre, que dans les ré- 
sultats qu'il peut avoir: „fraus non ex eventu duntaxat sed ex consilio 
quoque desideratur“. Une doctrine contraire, tendrait à ériger en crime, 
des actes qui ne sont empreints que d'une répréhensible imprudence“. 

In fine Blanche, în studiile sale practice asupra codului penal, dis- 
cutând elementele falşurilor comise de funcționarii publici, se exprimă 
astfel: „Il ne faut pas confondre le fait avec le droit, et en donnant au 
fait toute sa gravité et toute son importance, il ne faut pas lexagérer. 
C'est un question de droit que j'examine. Je me demande si de ce que 
l'officier public a commis sciemment une altération de la vérité preju- 
diciable à autrui, il faut en déduire la conséquence légale qu'il a été 
poussé à léxécution de ce fait par une intention frauduleuse, c’est-à-dire 
par le dessein de nuire à autrui“. Blanche făcând rezervele necesare, a- 
rată că de şi excepțional, e posibil ca un funcţionar să altereze un act, 
cu ştiinţă că produce un prejudiciu altuia, fără să fi putut avea cu toate 
acestea intenţiunea frauduloasă de a causa o pagubă (vol. III, pag. 309). 
Şi tot Blanche, adaogă, împreună cu Merlin: „Mais je le répète, de ce 
qu'on sait parfaitement ce que lon fait quand on fait une chose qui 


bricat ruletele falșe, ca să servească drept dovadă chiar pentru cei mai puţin încreză- 
tori din cei interesaţi, că în realitate s'a făcut tragerile la sorţi, manoperi cari consti- 
tuesc o evidentă viclenie faţă de detentorii de titluri şi exclude buna credinţă de care 
voeşte să se prevaleze inculpatul; 

Având în vedere că drepturile gi obligaţiunile ce decurg din contractele de îm- 
prumuturi amortisabile prin trageri succesive, sunt cunoscute tutulor cari fac aseme- 
nea operaţiuni și prin urmare cu atât mai mult au fost cunoscute de 1. Pictorian și 
Al. Parisianu, cari prin functiile ce ocupau erau chemaţi a regula asemenea împru- 
muturi ; 

Având în vedere dar că atunci când prin falşurile comise au adus un folos sta- 
tului, e învederat că ei au ştiut destul de bine că acest folos este în paguba celoralţi 
detentori, mai ales fiind date manoperile viclene la care au recurs pentru a masca a- 

evărul; 

Având în vedere că inculpatul Pictorian invoacă în favoarea sa împrejurarea 
că el personal nu a tras nici un folos din falşurile comise, ci numai statul, care în 
baza unei convenţiuni încheiate cu sindicatul prin care s'a contractat in anul 1898 îm- 
prumutul de 180 milioane, devenise proprietar pe toate titlurile cari au fost amortizate 
pe nedrept; 

Având în vedere că este adevărat că până în prezent instrucţia nu a constatat 
că inculpatul ar fi comis falşuri și în interesul său personal; 

Având în vedere însă, că dacă inculpaţii au comis faptele ce li se impută, în 
folosul statului, această împrejurare nu-i poate scuti de răspundere; 

Că în adevăr pentru existenţa delictului prevăzut de art. 124 cod. pen., este 
destul ca funcţionarul să denatureze cu viclenie substanța actelor pe care le alcătueşte 
în exerciţiul funcţiunei sale, constatând drept adevărate fapte mincinoase; i 

Că dar ceea ce cere legea este alterațiunea adevărului să fie făcută cu viclenie 
adică cu scopul de a procura beneficii ilicite; este dar indiferent dacă agentul şi-le pro- 
cură lui sau altuia, destul să fie constatată viclenia, adică că folosal ce procură cau- 
zează altuia o pagubă pe nedrept; 

Că în specie viclenia, rezultă cu prisosință din simulaţiunea tragerilor, din fa- 


www.dacoromanica.ro 


10 


peut être frauduleuse, il ne s'ensuit pas nécessairement que lon fait 
cette chose frauduleusement“. (loc cit. pag 310). 

Şi acum aplicând principiile doctrinei la fapta imputată lui I, Pic- 
torian, ne întrebăm : în împrejurările în care ea a fost comisă, a fost: 
făcută ea cu fraudă, cu intenţiune de a vătăma pe cineva, cu „viclenie“ 
după cum se exprimă art. nostru 124 din c. p. aplicabil în specie? Se 
poate imputa cu alte cuvinte lui I. Pictorian intenţiunea frauduloasă? 
Nimeni nu poate contesta, că prin fapta sa el a denaturat adevărul, a 
comis un falş, cu ştiinţă că face un fapt oprit de lege. Dar am arătat 
cu un adevărat lux de argumente, că pentru existenţa legală a delictu- 
lui de falş nu e suficient numai alterarea adevărului. E posibil chiar, — 
de şi Pictorian se încearcă a susţine contrariul, — că această alte- 
rare a adevărului să fi fost de natură a produce un real prejudiciu 
terțelor persoane. Dacă însă intenţiunea inculpatului, scopul urmărit de 
el, n'a fost de natură frauduloasă, dacă intenţiunea sa, nu a fost de a 
vătăma pe altul, de a-i face rău în mod conştient, cu voinţă, atunci fal- 
şul nu poate exista, după cum întreaga doctrină este unanimă de a re- 
cunoaşte. Or, tocmai în specia care ne preocupă, această „viclenie“ a- 
ceastă intenţiune frauduloasă, de a vătăma pe altul, lipseşte. Şi încă o- 
dată spunem, imprumutând cuvintele lui Merlin: „de ce qu'on sait par- 
faitement ce que l'on fait quand on fait une chose qui peut étre frau- 
duleuse, il ne s'ensuit pas nécessairement que l'on fait cette chose frau- 
duleusement“. Căci pe lângă cunoştinţa ce are cineva când comite un 
falş, mai trebueşte pentru existenţa legală şi juridică a delictului de 
falş, ca acel care îl făptueşte, să mai aibă şi voinţa şi planul de a face 
rău altuia, făcându'şi în schimb lui sau a lor săi, un bine, un avantaj. 
Or, care este avantajul, beneficiul ce Pictorian a avut el personal, sau 
rudele sale, sau amicii săi, sau alte persoane străine în legătură cu el? 
Absolut nici unul. Căci de la stat, persoană imaterială, în beneficiul că- 
ruia el a ordonat aceste trageri la sorţi fictive, nu se putea aştepta la 





bricarea ruletelor falşe de care s'au servit și din ştiinţa ce inculpaţii aveau că la prima 
de care a beneficiat statul aveau dreptul să concure prin sorţi toți ceialți detentori, 
astfel cum s'a arătat mai sus; 

Având în vedere că inculpatul Pictorian alegă că ceea ce l'a determinat să 
comită faptele ce i se impută, a fost reaua stare financiară a statului; 

Având în vedere că, motivele cari au determinat pe inculpaţi să comită ase- 
menea fapte, nu pot avea de efect să le justifice, cu atât mai mult, că ei trebuia să: 
își dea seama că dacă prin asemenea mijloace reprobabile procurau un folos atât de 
neînsemnat statului, în raport cu resursele sale, în acelaş timp însă puteau să cauzeze- 
° agubă morală cu mult mai mare, expunând la discredit prestigiul și demnitatea sta- 
ului; 

Că în ori-ce caz aceste motive nu pot avea altă influență de câtasupra determi- 
nărei gradului de culpabilitate în aplicarea pedepsei, nu pot însă avea de efect justifi- 
carea delictului comis; 

Având în vedere că din cele ce preced rezultă că I. Pictorian, pentru a ameliora 
situațiunea tezaurului care pretinde că era în suferinţă, în loc să pună în cunoștiinţă 
pe șefii săi spre a se lua măsuri legale pentru procurarea resurselor necesare, el din 
contră, spre a'şi atribui meritul că a inlăturat dificultăţile momentului, a recurs singur 
la comiterea acestor falșuri spre a procura un neînsemnat folos statului ; 

Având în vedere că meritul şi reputaţiunea constituese cel mai mare folos mo- 
ral și prin urmare chiar dacă s'ar cere ca element al delictului de falș și folosul per- 
sonal al agentului, în speciă există și acest element, pe lângă folosul material procu- 
rat statului, căci legea nu face nici-o deosebire, între folosul material și cel moral; 

Având în vedere că, din momentul ce alteraţiunea adevărului, prejudiţiul gi in- 
tențiunea vicleană sunt bine dovedite, faptele comise de inculpați constituesc delictul 
de falş în acte publice; 

Că dar inculpatul Pictorian este culpabil că a falșificat cele trei procese-verbale- 
constatând tragerile anume arătate mai sus și pentru faptul că a îndemnat pe Pari-- 


www.dacoromanica.ro 


11 


nici un beneficiu, la nici o recompensă. Şi tocmai în această lipsă ab- 
solută de interes, moral sau material, de beneficiu personal—direct sau indi- 
rect,—stă buna credinţă a lui Pictorian, —stă lipsa de intenţie frauduloasă, — 
de „viclenie“ după cum se exprimă art. 124 c. p. Căci ori cât de altruist ar îi 
cineva, interesul personal, este acela ce’! călăuzeşte, mai ales când se 
expune la consecinţele dezastroase ale comiterei unui delict. Cu drept 
cuvânt Poittevin, spune de inculpat în materie de falş că: „Son objectif 
est uniquement son intérêt personnel“ iar Nypels că: „généralement ce 
sera un intérêt personnel qui determine l'agent (vol. l, pag. 563). 

Dar această bună credinţă, această lipsă de viclenie, de intenţiune 
frauduloasă, de intenţiune de a vătama, de rea credinţă, rezultă din în- 
suşi mobilul de care s'a călăuzit Pictorian în momentul comiterei delic- 
tului ce i se pune în sarcină. Bun sau rău, prudent, sau imprudent,—dupe 
noi şi rău si imprudent, o adevărată inspiraţiune nenorocită —în mintea 
lui Pictorian, în felul său de a concepe împrejurările critice ne con 
testate de criză gravă ce a avut loc în anii 1900 şi 1901, acel mo- 
bil, nu putea fi fraudulos. Şi ori câtă diferență s'ar face în doctrină, 
între mobil şi intenţiune, ele se confundă aproape unul în altul în spe- 
cia ce ne preocupă. E clar deci că intenţiunea frauduloasă, viclenia a 
lipsit lui I. Pictorian atunci când a dat ordin lui Parizianu şi Dumitrescu, 
de a comite falşul recunoscut de toţi trei. Cel mult, fapta lui Pictorian 
poate fi considerată ca un dol civil, ca un quasi-delict, terjii detentori 
prejudiciaţi prin fapta sa, putând avea acţiune în daune contra sa. 


sianu și Dumitrescu să facă cele Palte două trageri falșe din Octomvrie și Decemvrie 1901, 
Alexandru Parisianu pentru că a falșificat procesele-verbale care constată aceste două 
din urmă trageri,—iar Vasile Dumitrescu, pentru că cu bună știnţă a ajutat pe cei doi 
dintâiu inculpaţi în faptele care au pregătit, înlesnit și în acelea care au săvârșit fal- 
urile mai sus arătate, ajutor dat prin fabricaţiunea ruletelor și simularea tragerilor e- 
fectuate de dânsul. (Victor Râmniceanu). 


www.dacoromanica.ro 


II. 
AFACEREA SOCOLESCU 


Cuprinsul. 


In fapt. Crima de incendiu: art. 357 codul penal. Caracterul psihologic și social al 
acestor crime. Gravitatea lor excepţională din punct de vedere al ravagiilor ce pot pro- 
duce şi din cauza greutăței de a putea fi descoperite. Mobilul acestor crime: răzbuna- 
rea sau interesul bănesc. Inmulţirea relativă a crimelor de incendiu paralel cu înfiin- 
tarea societăţilor de asigurare. Lipsa de represiune din cauza indulgenţei juraților. 
Primul incendiu de la 6 Octomvre 1902, suferit de I. Socolescu, la depozitul său de scân- 
duri. Despăgubirea de 50,000 lei obținută dela societatea «Dacia România». Al doilea 
incendiu izbucnit în noaptea de 14 Iunie 1903, la casele din Bulevardul Carol, 14, case ce 
erau asigurate la «Dacia România» cu 220,000 lei, iar mobilierul cu 170,000 lei. Atacu- 
rile violente aduse de Socolescu, înainte de incendiu, societăţilor de asigurare. Probele 
de culpabilitate contra lui Socolescu. Probe morale și probe materiale. Apărarea. Invi- 
nuirea societaţilor de asigurare. 

In notă. Statistica crimelor de incendiu, comise în ultimii zece ani în România. 
Numărul achitărilor şi al condamnărilor. Rezumat din ordonanța d-lui jude Instructor, 
relativ la dezvoltarea probelor, G 


Codul penal, sub titlul: „Crime şi delicte cari pun în pericol viaţa 
mai multor persoane“, prevede pedeapsa ce se dă incendiatorilor. In a- 
devăr, nici una din crimele prevăzute în condica criminală nu întruneşte 
în ea mai multă gravitate, mai multă perversitate şi în acelaş timp mai 
multă laşitate ca crimele de incendiu. Pe lângă că ele pun în pericol a- 
verea şi viaţa unei mulţimi de oameni, dar ele pot uneori nimici şi dis- 
truge un oraş întreg, cu toate monumentele lui, cu toate instituţiunile 
lui, cu toate comorile lui de artă sau de ştiinţă. Iar incendiatorul, în do- 
sul meschinului său interes bănesc, sau a sentimentului său de răzbu- 
nare, priveşte liniştit la opera sa de distrugere, aproape sigur de impu- 
nitate, din cauza marei greutăţi de a fi descoperit. 

In adevăr, nu e crimă mai greu de descoperit ca crimele de in- 
cendiu. Şi e foarte natural aceasta. Odată incendiul izbucnit şi imobilul 
consumat de flacări, orice urmă de criminalitatea incendiatorului dispare. 
Din această cauză, cele mai multe din crimele de incendiu au rămas 
nedescoperite. 


NOTE. I) Iată o statistică alcătuită de noi, cu privire la crimele de incendiu 
comise în ultimii sece ani în România, ai căror autori au fost descoperiţi, precum şi 
arătarea numărului achitărilor şi al condamnărilor. Se notează că crimele de incendiu 
sunt în realitate mai numeroase de cât numărul arătat aci. Noi vorbim numai de 
acele, ai căror autori fiind puși în urmărire, Juraţii i-au achitat sau condamnat. Ar- 
geş: 22, din care 18 achitări și 4 condamnări. Bacău: 35, din care 30 achitări şi b 
condamnări Braila: 24, din care 22 achitări şi 2 condamnări Botoșani: 14, din care 
9 achitări și 5 condamnări. Buzeu: 8, din care 7 achitări și 1 condamnare. Dâmbo:- 
vita: 11, din care 10 achitări şi 1 condamnare. Dojiu: 44, din care 29 achitări şi 15 
condamnări. Dorohoi : 26, din care 19 achitări și ? condamnări. Fălciu: 26, din care 
18 achitări şi 8 condamnări. Gorjiu: 41, din care 25 achitări şi 16 condamnări Talo- 
mifa; 10, din care 7 achitări și 3 condamnări. Iași: 31, din care 23 achitări şi 8 con- 
damnări, Mehedinți: 9, din care 6 achitari şi 3 condamnări. Muscel: 9, din care 4 a- 
chitări și 5 condamnări. Vaslui: 21, din care 19 achitări i 2 condamnări. Olt: 17, 
din care 9 achitări şi 8 condamnări. Prahova: 21, din care jo achitări şi 6 condam- 
nări. Putna: 18, din care 15 achitări și 3 condamnări. R.-Sárat: 13, toate achitate. 


www.dacoromanica.ro 


13 


Dacă mai înainte, mobilul acestor crime era mai mult răzbunarea, 
acum de când cu înfiinţarea societăţilor de asigurare în contra incendiu- 
lui, mobilul acestor porniri criminale este mai mult câştigul bănesc. Se 
fac de unii înadins asigurări în contra incendiului, se exagerează înadins 
valoarea imobilelor sau a lucrurilor asigurate, graţie complezenţei neer- 
tate a unor agenţi ai societăţilor noastre de asigurare, pentru ca mai în 
urmă imobilul asigurat să dispară în flacări. Din fericire, aceste tenta- 
tive criminale, nu sunt aşa de numeroase, cu toată impunitatea obici- 
nuită a incendiatorilor, impunitate motivată din lipsa de probe. Rare ori 
numai, când fie din împrejurări excepţionale, fie din sosirea imediată a 
ajutoarelor, incendiul este înlăturat, justiţia poate constata tot eşafoda- 
giul îndrăzneţ, toate urmele crimei făptuite. 

Astfel s'a întâmplat şi cu incendiul izbucnit în noaptea de Sâm- 
bătă 14 Iunie, la imobilul architectului I. Socolescu din Bulevardul Ca- 
rol No. 14. Dacă incendiul şi-ar fi produs efectul său distrugător, cine 
ar fi putut bănui, cine ar fi putut să susţină că autorul acestei crime şi 
perverse şi laşe, este architectul Socolescu, persoană bine cunoscută şi 
destul de bine apreciată atât în lumea arhitecţilor, colegi ai săi, cât şi 
în societatea oamenilor de bine. 

Dacă îlacările ar fi distrus toate urmele criminalităței faptului, in- 
culpatul de azi, Socolescu, şi-ar fi incasat importanta sumă din poliţa de 
asigurare şi ar fi rămas omul cinstit şi apreciat de mai 'nainte, căci i- 
mobilul odată distrus, cenuşa rămasă nu mai putea vorbi. Dar, omul pro- 
pune şi Dumnezeu -dispune. Succesul obţinut în primul incendiu, avut 
loc anul trecut, la 6 August 1902, care i-a produs suma rotundă de 
50,000 lei, preţ al asigurărei schelelor incendiate, "l-a încurajat. Impreju- 
tările în cari a avut loc acest incendiu, izbucnit abia o lună după asi- 
gurarea schelelor, împrejurări de timp, de loc şi de fapt, circumstanţa că el 
izbucneşte din cele patru unghiuri ale depozitului, că în mai puţin de 


Romanați : 13, toate achitate. Suceava : 19, din care 16 achitări şi 3 condamnări. Te- 
cuci: 15, din care 10 achitări şi 5 condamnări. Teleorman : 34, din care 22 achitări şi 
12 condamnări. Tutova : 12, din care 5 achitări și 7? condamnări. Vaslui: 15, din care 
9 achitări şi 6 condamnări. Vâlcea : 21, din care 9 achitări și 12 condamnări. Vaslui : 
13, din care 10 achitări și 3 condamnări. Ilfov: 46 achitări și 2 condamnări. 

II). Iată, şi un rezumat din ordonanța d-lui Jude Instructor Sabareanu, care cuprinde 
examenul detaliat al probelor: a). La 10 Iunie, adică cu 4 zile înainte ca prevenitul să plece 
la Sinaia, deşi această plecare era hotărâtă încă de mai înainto și deşi prevenitul până 
atunci, timp de 10 zile se servise de luminări în casă, trimite totuşi pe servitorul săa 
Zaharia, să cumpere nu mai puţin de un decalitru de petrol; intrebat de servitor 
pentru ce trebuia petrol, căci în curte era un bidon cu aproape jumătate litru, preve- 
nitul îi răspunde, că acel care e în curte miroase. Răspunsul s'a părut bizar lui Za- 
haria, care ştia că stăpânul său este lipsit complect de simţul mirosului, totuşi nepu- 
tând să nu asculte de ordinul stăpânului său, a cumpărat un bidon de 10 litri de pe- 
trol (Vezi declaraţia lui Iosef Danga și interogatoriile lui Zaharia Georgescu și Ion So- 
colescu). Intrebat Socolescu la instrucţie, pentru ce a cumpărat petrol tocmai în săp- 
tămâna în care trebuia să plece la Sinaia, și mai ales de ce a cumpărat, când era 
petrol în curte, și când până atunci se servise cu lumânări, răspunde: că-i trebuise gaz 
pentru că lucra câte-o dată seara; întrebat însă puțin mai înainte, dacă primise vre-o 
vizită seara, a răspuns cu nu a primit absolut nici una, de oare ce de ordinar eşea 
geara; ori dacă nu primea vizite, fiindcă eșea seara, mai ales că și mânca în oraş, 
cum era să mai aibă nevoie de gaz pentru a lucra? Este dar o nepotrivire între ară- 
tările prevenitului, nepotrivire care dovedeşte că gazul nu fusese cumpărat, după cum 
pretinde, pentru că-i trebuia să lucreze seara la lumina lămpii, ci pentru a-i da o altă 
destinațiune, aceea de a servi la incendierea casei și mobilierului. 

b). In ziua când trebuia să plece la Sinaia, adică la 14 Junie, prevenitul de și 
era foarte ocupat în acea zi, după cum singur o spune, de şi avea aproape un deca- 
litru de gaz acasă, avea apoi și resturi de lumânări în sfeșnice, și mai ales de și ştia. 
că pleacă în seara aceia chiar, la Sinaia, totuși se duce la băcanul Amărășteanu, cum- 
pără două funturi de lumânări, marca <Amsterdam-extra», 5 la fund, pe care le aduce 


www.dacoromanica.ro 


14 


jumătate oră, întreaga grămadă de schele este învăluită de flacări, toate 
acestea indicau de autor pe Socolescu. Dar, incendiul distrugând totul, 
„deci, şi urmele crimei, cine putea bănui de autor al incendiului pe în- 
suş proprietarul schelelor, pe Socolescu ? Dată fiind reputaţia de care se 
bucura Socolescu în societate, orice om cinstit refuza de a pune temei 
pe o asemenea enormitate. Cum că focul a fost pus de o mână crimi- 
nală, însuşi Socolescu o recunoaşte. Incendiul, în împrejurările în care a 
avut loc, nu putea fi datorit nici unui accident, nici unei neglijenţe. El 
a fost pus. De cine? De ce sentiment putea fi animat incendiatorul, con- 
tra lui Socolescu? Nici Socolescu nu lămureşte acest lucru, nici cerce- 
tările făcute anul trecut, n'au descoperit pe autor. Cauza însă e clară: 
incendiatorul nu se putea afla, de oarece incendiatorul era însuş Soco- 
lescu. In adevăr, valoarea enormă a asigurărei acestor schele (122,000 
lei), faptul că incendiul izbucneşte o lună după această asigurare exa- 
gerată, că schelele erau împrejmuite cu uluci înalte de 3 metri, că cheia 
dela poarta depozitului se păstra în totdeauna de Socolescu; pe lângă a- 
cestea, faptul că în ziua ce precedase incendiul, Socolescu vizitase acest 
depozit, unde a stat timp de două ore, precum şi bănuelile precise ale 
vecinilor, toate acestea, unite cu o scrisoare adresată secretarului său A- 
vramescu, prin care îi spune ca să recompenseze pe comisarul şi sub- 
comisarul, cari au făcut actele de constatarea incendiului (vezi scrisoa- 
rea datată 8 Octombrie 1902) lămuresc şi explică că autorul incendiului 
nu putea fi decât însuş arhitectul Socolescu. Căci încă odată o repetăm: 
dovedit fiind că incendiul a fost pus de o mână criminală, după cum 
însuş Socolescu o recunoaşte, cine avea interesul să pună foc, care pu- 
tea fi mobilul incendiatorului? Singurul mobil ar fi fost răzbunarea, care 
însă este cu desăvârşire exclus, întru cât nici însuş Socolescu nu poate 
să 'şi explice acest sentiment din partea cuiva, mai ales că până atunci 
nu avusese nici un conflict cu societăţile de asigurare. 


singur acasă (punându-le într'un sertar al biuroului său de lucru), refuzând propunerea 
făcută de băiatul din prăvălie Gheorghe Cornea (vezi declaraţia acestuia) de a i le tri- 
mite acasă. Aceste singure fapte ale prevenitului de a fi cumpărat lumânări şi de a le 
fi adus singur acasă, nu ar fi însemnat nimic, dacă una din lumânările găsite la unul 
din focare, și anume la cel din sofragerie, nu ar fi purtat tocmai marca «Amsterdam 
extra» și dacă din sertarul biuroului prevenitului nu s'ar fi constatat lipsa a 6 lumâ- 
nări cu această marcă din 10 câte cumpărase şi lipsa unei a 7 cu marca «extra rosa» 
ce rămăsese dintr'un fund cumpărat mai dinainte de la băcanul Ihe Teodoru; dacă 
nu s'ar fi constatat cu alte cuvinte lipsa tocmai a atâtea lumânări câte focare se gă- 
sise în clădirea a cărei incendiare o încercase. 

Intrebat prevenitul să justifice pentru ce a cumpărat lumânările în ziua plecă- 
rei, prin urmare când nu mai avea nevoie de lumânări şi cum explică faptul că toc- 
mai din lumânările cumpărate de el s'a întrebuințat la diferite focare, negăsind nici-o 
justificare plausibilă, răspunde că nu a cumpărat lumânările în ziua plecărei, ci mai 
înainte, această afirmaţiune a lui este însă inexactă, căci atât martorul Gheorghe Cornea 
cât şi martorul C. Amărășteanu, arată că lumânările s'au cumpărat la 14 Iunie şi mai 
ales acesta din urmă își și dovedește afirmaţiunea prin aceia că lipsise 3 zile înainte 
din oraş, așa că dacă lumânările ar fi fost cumpărate în acele zile, el nu ar fi tiute 
Alegaţiunea prevenitului nu poate fi exactă şi din alt punct de vedere, din acela că 
-nu se vede de ce ar fi cumpărat cu 3 sau 4 zile înainte de plecare lumânările, și încă 
două funturi, când avea după cum am spus deja un decalitru de petrol în casă și 
când în ultima zi a plecării se constată că avea încă în sfeșnice resturile lumânărilor 
vechi, avea chiar o lumânare neîncepută. Cât despre faptul dispariţinnei lumânărilor 
din sertar, prevenitul pretinde că au trebuit să-i fost furate şi puse la focare fie de ser- 
vitorul Zaharia Georgescu, fie de alţii străini care au voit să-i puie focul. Că nici ser- 
vitorul, nici alt cineva străin nu a putut fura lumânările este evident, căci în primul 
rând nimeni nu a putut ști că Socolescu avea lumânări în sertarul lui, dat fiind după 
cum am spus dejă că singur şi-a cumpărat acele lumânări şi tot singur şi le-a adus 
acasă; apoi când ar fi putut oare să-i fure lumânările, înainte de plecarea lui Soco- 
lescu la gară? Le cineva străin! Nici într'un caz, căci după cum singur Socolescu a 


. www.dacoromanica.ro 


15 


Începutul e greu, şi acest început, din nefericire, fusese favorabil 
lui Socolescu. Acest prim succes, departe de a înspăimânta pe inculpat 
de consecinţele dezastoase la care putea da naştere, din contra îl încu- 
rajă, îi perfecţioriă armele de luptă. El îşi puse în minte, îşi fäcù planul 
unei lovituri de maestru, unei hotărâri capitale. Şi ceea ce determină 
mai mult executarea acestui plan, a fost desigur starea materială absolut 
precară în care se afla, unită cu criza economică generală, care împuţi- 
nase, sau mai bine zis nimicise toate sursele de câştig în cariera sa de 
arhitect. In adevăr, în ultimii patru ani, atât în Bucureşti, cât şi în în- 
treaga ţară, nu se mai face absolut de loc nici o construcţie mai impor- 
tantă, aşa că arhitectul Socolescu se afla în plină criză a specialităţei 
sale. 

Pe lângă acestea, exigenţele vieţei sociale, cari mai ales în ulti- 
mul timp deveniseră foarte costisitoare, necesitau o cheltuială de cel 
puţin 30,000 lei anual, după cum arată martorul Mandrea, cheltuială care 
devenea cu totul disproporţionată faţă de veniturile infim de mici, ce-i 
aduceau în ultimii ani munca şi capitalul său. Dacă la toate aceste con- 
statări, mai adăogăm dobânzile ce forțat era să plătească creditorilor săi, 
dobânzi cari întrec suma de 21,000 lei anual, în plus rate întârziate la 
credit de 10,482 lei, atunci ne putem face o ideie destul de clară de 
starea sa materială nu numai precară, dar aproape dezastroasă. 

Aceasta era starea morală şi materială a inculpatului Socolescu în 
momentul când el se hotărăşte de a comite crima de incendiu ce "i se 
pune în sarcină. Intrat în jocul periculos al marilor exigenţe sociale, for- 
tat de convenienţele fatale ale unei vieţi de lume, Socolescu, caracter 
energic, impetuos şi plin de ambiţie, nu putea da înapoi. Dar în ce con- 
zistau mijloacele sale de a putea merge înainte? Capital, valori, nu mai 
avâa ; întreprinderi de construcţii aproape de loc; în schimb: datorii, a 
căror dobândă anuală, după cum am arătat mai sus, depăşia ţifra de 


mărturisit poarta se ținea încuiată toată ziua, prin urmare nimeni nu putea intra 
neobservat, De către sevitor înainte de plecarea stăpânului la gară? cum ar fi îndrăs- 
nit să le fure, când își închipuia că stăpânul său ar fi putut să se uite în sertarul 
biuroului şi să observe dispariţia lumânărilor! După plecarea la gară? Ar fi fost şi mai 
greu, căci broasca de la ușe fiind Wertheim ar fi trebuit cel puţin o jumătate de ceas 
pentru ca, să se deschidă, ușa de la camera ce servea de biurou; şi aceasta pentru ce? 
Ca să ia, nişte lumânări? Se ştie că în asemenea împrejurări nu se pierde timpul pen- 
tru așa lucruri de puțină importanţă, mai ales că acel care ar fi venit 'hotărât, să pue 
foc ar fi avut grijea să'şi aducă tot ce-i trebuia, iar nu să conteze pe posibilitatea că 
va găsi la Socolescu lumânările necesare. E dar absolut inadmisibil că alt cineva afară 
de Socolescu a putut lua lumânările din biurou spre a le pune în diferitele focare, 

c). Prevenitul e avizat telegrafic în ziua de 16 Iunie de către nepotul său, că 
i-a ars casa, chemându-l în acelaşi timp în București; telegrama s'a remis prevenitului 
la 7.35 minute dimineaţa, trenul pentru Bucureşti pleca din Sinaia la 8.30 m , prin ur- 
mare avea în cazul acesta 55 m., spre a veni la gară; întâmplător însă în ziua aceea 
trenul a întârziat cu trei sferturi de oră, (vezi declaraţia comisarului orașului Sinaia și 
adresa) a avut prevenitul deci aproape 2 ore pentru a lua trenul de dimineaţă spre 
Bucureşti, a găsit cu toate acestea mijlocul să-l piardă şi explicaţia pentru ce l’a pier- 
dut este foare firească, aştepta să i se comunice detaliat ce s'a întâmplat, pentru ca 
să fie preparat ce răspunsuri ar trebui să dea întrebărilor ce i sar face asupra incen- 
diului. 

d). La sosirea lui Socolescu în București făcândui-se perchizițe la cufere şi gea- 
mantane s'au găsit în ele nu numai aproape toată lingeria şi hainele, dar s'au găsit și 
toate actele de valoare ce avea în casă, astfel: o notificare purtând No. 6.704 a lui 
Socolescu către Societatea <Dacia-România»; un certificat al Primăriei Capitalei No. 80 
an. 1902, o declaraţie autentificată la No. 7844 an. 1901, de Tribunalul Notariat, 3 
procese-verbale de constatarea impozitelor şi o citațis la Trib. s. II, o listă de tot mo- 
bilierul şi toată biblioteca, asigurate la Societatea <Dacia-România», un catalog de căr- 
ţile asigurate, compus din 13 file, o poliţă de asigurare a Societăţii de asigurare Dacia 
53.038, un supliment No. 1), 8.973, o chitanţă sub No. 460.066, o factură de la Toma 


www.dacoromanica.ro 


16 


21,000 lei. Situaţiunea sa, după cum vedem, era disperată, cu toată do- 
rința sa de muncă, cu toată exploziunea energiei sale plină de ambiţie, 
de care a dat dovadă în atâtea rânduri. Temperament hotărât, combativ 
şi decis—probă violentele sale atacuri în cestiunile de specialitatea sa: 
afacerea reconstruirei mănăstirei de Argeş; cestia şcoalei de poduri şi 
şosele,......... etc.—îl făcea să nu se dea la o parte dela nici o acţiune, 
bună sau rea, numai pentru a'şi ajunge la scop, sau pentru a'şi salva o 
situațiune. 

Socolescu îşi avea imobilul şi mobilele sale asigurate la vechea 
societate de asigurare „Dacia-România“.—Casele în care locuia, precum 
şi acele de alături, ambele din B-dul Carol No. 14 şi 16, erau asigurate 
pentru suma de 220,000 lei, iar mobilierul din casa locuită şi bibliotecă 
asigurate pentru suma de 170,000 lei. 

Totuş, lucru curios. Deşi Socolescu avusese această mare încre- 
dere în societatea „Dacia-România“, ca unul căreia "i încredințează, asi- 
gurându-şi la această societate partea cea mai importantă din averea sa, 
totuş, cu câte-va luni înainte de incendiarea caselor sale, începe o cam- 
panie de o violenţă extremă, trivială chiar, în contra societăţilor de asigu- 
rare, dar mai ales în contra societăței „Dacia-România“, la care îşi avea 
asigurate imobilele sale, şi care cu ocazia incendiului schelelor din 6 
Octomvrie 1902, îi plătise prin transacţie, deci prin înţelegere benevolă, 
importanta sumă de 50,000 lei. Care putea fi scopul acestei campanii 
violente, care era înţelesul şi psichologia ei? Căci din două, una: ori 
nu mai avea încredere în această societate de asigurare şi atunci nu mai 
avea decât să nu 'şi mai asigure la ea imobilele sale, fiind destule alte 
societăţi în ţară şi în străinătate, ori în caz contrar, menţinând asigura- 
rea, transigând chiar în despăgubiri cu dânsa, deci continuând de a cere 
serviciile ei, campania nu-şi putea avea nici o explicare serioasă şi co- 
rectă. Nu numai atât; inculpatul Socolescu merge şi mai departe cu în- 
crederea ce arăta societăţei de asigurare „Dacia-România“. Cu puţin timp 


Constantinescu, o procură cu data 28 Martie 1902, un plic conţinând 30 acţiuni ale 
Socierayi de bazalt, un plic conținând o poliţă de asigurare a Societății «Daciae cu 
No. 39.489, un plic conținând 22 lozurì ale loteriei din Hamburg, 2 recipise de la poștă, 
2 scrisori, un plic, o listă de tragere și un prospect, un plic cu două chitanțe, un compt 
gi o însemnare.—Un plic cu un contract de căsătorie, un act de naștere, un act de 
cununie, un contract de arendare și testamentul său.—Ori, cine îșiia cu el când pleacă 
pentru un timp aga de scurt (2 săptămâni) toate actele de valoare ce are în casă? De 
sigur că nimeni, afară de prevenitul care le luase, căci ştia că în lipsa sa are să fie in- 
cendiul şi-i erea teamă ca nu cumva fiind lăsate acasă, să nu fie distruse sau rătăcite, 
o dovadă că numai grijea aceasta făcuse pe prevenit să-și ia unele acte, precum lozu- 
rile loteriei Hamburg, acţiunile Societăţii de bazalt şi inventarul bibliotecei, e că în ce 
priveşte pe cele dintâi prevenitul susţine că le luase ca să controleze, dacă nu i-au eşit 
la sorţi; întrebat dacă tragerea erea să aibă loc în timpul celor 2 săptămâni pentru 
cât plecase la Sinaia, răspunde că poate erea să stea mai mult, deși tot timpul spu- 
sese că plecase numai pentru 2 săptămâni. În ce privește acţiunile Societăţii de ba- 
zalt prevenitul spune că le luase, de oare ce fiind la Sinaia, spera să găsească un cum- 
părător la Bucureşti, căruia să i le trimită de la Sinaia; răspunsul e atât de pueril în 
cât nici nu merită a fi discutat; mai întâi acţiunile Societăţii de bazalt merg atât de 
rău în cât nu dau nici un divident, prin urmare ar fi fost imposibil să se găsească 
un cumpărător pentru ele, şi arhitectul Dobrescu, pe care-l întrebase cu 2 sau 3 luni 
înainte, dacă i-a găsit vre-un cumpărător pentru acele acţiuni, îi răspunsese că nu a 
găsit; în al doilea rând nu ar fi fost nevoie nici întrun caz să fie purtate pe la Sinaia, 
căci cumpărătorul, dacă s'ar fi găsit vre-unul, ar fi trebuit să se înțeleagă cu preve- 
nitul asupra preţului și prin urmare ar fi trebuit să vie la București. In ce priveşte 
inventarul bibliotecei prevenitul spune că îl luase pentru a/l transcrie într'un registru, 
Un fapt da notat este și următorul: că pe când prevenitul Socolescu depărtase din casă, 
luând cu sine toate actele de valoare, servitorul său Zaharia din contră le ţinea în casa 
în care dormea, fiind găsite sub saltea la perchiziția făcută (vezi procesul-verbal de 
perchiziţie în Dosar), aceasta dovedeşte buna credinţă a acestuia, căci altfel ar fi dus 


www.dacoromanica.ro 


17 





înainte de această campanie violentă, el face ofertă acestei societăţi, în 
scopul de a-şi asigura viaţa sa şi a soţiei sale, ofertă care n'a fost însă 
primită de societate. Nu e oare curioasă şi anormală această atitudine a 
inculpatului Socolescu faţă de societatea „Dacia-România“? Pe de o parte 
'Şi asigură la ea aproape întreaga sa avere, primeşte de la ea prin tran- 
sacţie benevolă suma de 50,000 lei despăgubirea incendierei schelelor, 
face ofertă aceleeaşi societăţi, voind a-şi asigura tot ce avea mai scump 
pe lume: viaţa sa şi a soţiei sale; iar în urmă, tot acelaş Socolescu, 
prin ziarul său de ocazie „Ancheta“ să arunce asupra aceleeaşi socie- 
tăţi, toate violențele de limbagiu, toate încriminările posibile şi imposi- 
bile, toate expresiunile mai mult sau mai puţin lipsite de urbanitate ? 
E o curiozitate psihologică, o anormalitate morală, căreia numai 
actul final, incendierea caselor sale din B-dul Carol No. 14,'i dă expli- 
eaţiunea cea mai eloquentă şi mai dureroasă în acelaş timp. Ziarul 
„Ancheta“ cu violențele lui de limbagiu, nu era decât începutul, preli- 
minariile scopului ce urmărea. Necontestat că societăţile de asigurare nu 
puteau privi cu ochi buni această campanie furibundă, cu atât mai ne- 
înţeleasă pentru ele, cu cât singură „Dacia-România“, cu care Socolescu 
avusese afaceri, îi achitase în mod destul de echitabil dreptul său de 
despăgubire. Raționamentul inculpatului Socolescu nu putea fi decât urmă- 
torul, cunoscută fiind atitudinea sa curioasă şi neexplicabilă faţă de aceste 
societăţi : dat fiind dorinţa societăţilor de asigurare de a înceta cu vio- 
lenta sa campanie, el punându-şi în executare planul ce avea de a da 
foc clădirei şi mobilelor sale asigurate la „Dacia-România“ cu peste 
350,000 lei, această societate va căuta să-l despăgubească în modul cel 
mai avantagios şi integral, pe de o parte pentru a-i proba injustiţia cam- 
paniei sale, iar pe de altă parte pentru a-i potoli sau înlătura campania 
ce ducea contra ei.—Căci, în adevăr, o altă explicaţiune nu putea avea 
campania stranie pe care o ducea inculpatul Socolescu în contra socie- 


f el puținele acte ce avea și pe care le considera de o valoare destul de mare, fie la 
emeea sa acasă, fie aiurea. 

e). Prevenitul a avut grije înainte de a pleca să pue la cele 3 ferestre ale came- 
relor de la etaj, ce dau în bulevard, și în care s'a găsit câte un focar, pânză colorată 
dublă, pentru a împiedeca, zice dânsul, lumina să pătrundă în casă, fie chiar aşa; în 
cazul acesta o singură foaie de pâuză ar fi fost suficientă, nu era necesitate de două; 
de sigur însă că prevenitul nu se îngrijea atât de mult de pătrunderea luminei din a- 
fară în camere, ci se temea mai mult să nu se vadă prea de vreme flacările de la fo- 
care dinăuntru, în afară, de către trecătorii din stradă și dovadă că acesta e adevărul 
e că prevenitul nu a pus pânză numai la ferestrele de la camerele de sus, dar a pus 
și la geamul de la antreul de jos (unde am văzut că se găsise un focar și unde Soco- 
lescu grămădise mobilele sub scară); ori, aci nu mai avea de unde să pătrundă lu- 
mina, căci sub boltă nu vine nici-o dată soarele și în antreul de jos este atât de pu 
țină lumină, în cât aproape în tot deauna e nevoe de lumânare pentru a putea vedea 
bine ce este. Prevenitul pretinde că la uşa de la antreu pusese pânză, ca să nu se 
vadă de trecători mobilele ce erau înăuntru, care erau cam uzate; mai întâi casa era 
exclusiv locuită de Socolescu și poarta tot timpul încuiată, prin urmare nu ar fi avut 
cine să intre şi să-i vadă mobilele uzate, apoi în antreu e cu mult mai întuneric de 
cât afară și mobilele erau grămădite sub scară, prin urmare chiar dacă ar f intrat 
cineva pe poartă şi s'ar fi uitat în antreu pe geam, nu ar fi văzut nimic; şi în sfârșit 
în acel antreu se grămădise mobilelele pe care prevenitul le avusese şi mai înainte în 
antreu, când primea lume; era apoi mobila pe care o avusese în biurou! său, unde de 
asemenea primise lume, fără să se fi îngrijit până atunci, că mobila nu era destul de 
luxoasă, sau chiar uzată. , 

f). Inaintea plecărei soției sale în străinătate adică cu o lună înainte de incen- 
diu, prevenital strânsese în mijlocul camerilor toată mobila, ce o avusese în acele ca- 
mere și în altele; e un fapt cu totul neobicinuit și care denotă că încă de atunci, dacă 
nu chiar mai dinainte, prevenitul luase rezoluţiunea de a'și da foc casei; faptul apoi 
că toată mobila din antreul de jos, precum și cea din biuroul de jos a fost grămădită 
sub scară (unde s'a găsit un focar) de însuşi prevenitul (vezi interogatorul lui) e încă 


C. Hamangiu. www.dacoromanica.ro 2 


18 


tăţilor şi în special în contra societăţei „Dacia-România“ în care avusese 
confienţa de a-şi asigura aproape întreaga sa avere. 

Şi în adevăr, instrucţia a stabilit, cu un adevărat lux de probe, cu 
o adevărată supra-abondenţă de dovezi, că inculpatul I. Socolescu, sin- 
gur şi ne ajutat de nimeni, a pus foc clădirei şi mobilelor sale din Bu- 
levardul Carol No. 14, asigurate la societatea „Dacia-România“ cu suma 
totală de peste 350,000 lei. 

In noaptea de 14 spre 15 Iunie, pe la orele 12, izbucneşte focul 
la clădirea inculpatului I. Socolescu, din B-dul Carol 14. Fiind observat 
din timp, de către trecători, se dă alarma şi sosind pompierii, focul este 
stins. Numai graţie acestei împrejurări, focul neputând distruge urmele 
crimei, s'a putut dovedi numeroasele focare aşezate în diferite părți ale 
clădirei de incendiator. Altfel, şi acest incendiu ca şi multe altele, ar fi 
rămas cu siguranţă nedescoperit, de oare-ce focul distrugând toate ur- 
mele crimei, probele în contra celui vinovat ar fi lipsit cu desăvârşire. 

Ancheta făcută imediat la faţa locului de d-nul Procuror lonescu— 
Dolj, a descoperit în camerele şi podurile caselor inculpatului I. Soco- 
lescu, nu mai puţin de şapte focare de incendiu, pregătite în modul cel 
mai îndrăzneţ. Fiecare focar conţinea: o cutie de lemn pătrată, plină cu 
cârpe sau bumbac îmbibate cu gaz, iar de-asupra cutiei aşezate patru 
sau sau cinci bucăţi de lemne uscate. De-asupra fiecărui din aceste fo- 
care de incendiu, aşezate în formă de piramidă, cea mai mare parte a 
mobilierului din casă, dispus astfel ca flacările focului să-l cuprindă re- 
pede şi în întregime. In fiecare focar s'a găsit, acolo unde incendiul nu 
a distrus, câte un capăt de lumânare, dela care se comunicase incendiul. 
Aceste şapte focare erau dispuse astfel: unul jos, sub marea scară de 
intrare; al doilea în salon; al treilea în biuroul de sus; al patrulea în 
sala de mâncare; al cincilea în camera ce servea de garderob; al şase- 
lea în podul cel mare şi al şaptelea focar în podul cel mic. În primul 
moment, bănueliie de culpabilitate căzând asupra servitorului Zaharia 


o dovadă că prevenitul şi-a pus singur focul, căci altfel nu se explică de ce grămă- 
deala aceia de mobile sub scară, dacă nu pentru ca să se aprindă scara, care pe de o 
parte trebuia să comunice focul cu repeziciune la etajul de sus, iar pe de alta să îm- 
piedece orice comunicaţie cu etajul. 

g). In dimineața de 14 Iunie, adică în dimineaţa zilei în care a avut loc incen- 
diul, prevenitul contrar obiceiului, s'a sculat la ora b dimineaţa, aproape desbrăcat s'a 
urcat în apartamentul, ce în urmă a fost incendiat, a stat acolo cam trei sferturi de 
oră sau o oră, timpul cât i-a trebuit probabil ca să facă ultimele aranjamente pentru 
foc, prepararea focarelor, aruncarea unor mobile unele peste altele şi apoi s'a scoborât 
în biuroul da jos, unde îşi făcuse gi camera de dormit; acest fapt este tăgăduit de pre- 
venit, este însă dovedit cu declaraţiunea făcută de servitor la interogatorul ce "i s'a 
luat în ziua de 16 Iunie. 

h). S'a constatat încă, că înainte de a pleca la gară, prevenitul s'a dus în a- 
partamentul incendiat în urmă,—şi acest fapt e tăgăduit de el, — e însă dovedit cu a- 
rătarea martorului Remhold Duhez, zugrav (care lucra într'una din camerele dela etaj), 
prin urmare e cert că sa dus prevenitul în apartament după amiazi, aceasta între 0- 
rele 3 şi jum.—4, după cum afirmă martorul şi motivul care l'a determinat să se ducă 
a fost de sigur ca să aprindă lumânările, ce 8 ore în urmă, trebuiau să provoace in- 
cendiul (vezi procesul-verbal de constatarea duratei arderei unei lumânări). 

i). Din interogatorul luat prevenitului Zaharia Georgescu, din depunerea marto- 
rei Anica Gheorghiade, şi din chiar interogatorul prevenitului Ion Socolescu, se con- 
stată că cheia dela pod se ţinea în totdeauna de către prevenitul Socolescu; ori, în 
noaptea incendiului ușa dela pod a fost găsită deschisă, cu cheia în broască, și în pod 
două focare; cine a putut să deschidă ușa cu cheia, care se ţinea de prevenit și să 
puie foc la pod, dacă nu însuşi prevenitul, care mărturisește că până în ultimul timp 
a avut cheia în sertarul lui; alegaţiunea prevenitului că cheia a putut să-i fie furată 
de cineva în cursul zilei de 14 Iunie este cu totul neverosimilă, căci nimeni, în afară 
poate de servitorul său, pe care însă nu-l acuză (vezi procesul-verbal de confruntare 
cu data de 8 Iulie) nu putea şti unde 'şi avea prevenitul cheia şi servitorul nu ar fi 


www.dacoromanica.ro 


19 


“Georgescu, el este arestat. N'a trebuit însă mult timp instrucției, pentru 
a stabili în mod clar şi neîndoios, că autorul acestui îndrăzneţ incendiu 
nu este altul decât inculpatul Socolescu. 

Am spus mai sus că probele în contra sa abundă şi sunt de na- 
tură a stabili în mod complect şi luminos deplina sa culpabilitate. Nu 
vom insista asupra interesului şi mobilului, care au determinat pe So- 
<olescu de a comite această crimă şi îndrăzneață şi perversă şi laşă. 

Am arătat la începutul rechizitorului nostru starea complectă de 
deconfitură în care se afla, dobânzile enorme ce trebuia să plătească a- 
nual la capitalul împrumutat, lipsa de venituri sau alte surse suficiente, 
lipsa de întreprinderi şi viaţa largă ce ducea, viață ce necesita cheltueli 
din cele mai mari. Am arătat că numai dobânzile anuale ale banilor ce 
datora se ridicau la suma de peste 21,000 lei. Astfel la Credit, dobânzi 
exigibile 12,278 lei, plus 10,482 lei rate întârziate; 5000 lei, dobânzi da- 
torate d-lui Robescu la capitalul de 50,000 lei împrumutat; alte 2000 lei, 
dobândă la capitalul de 20,000 lei, împrumutat dela fostul său cumnat 
Mihăilescu; 1923 lei de plătit creditului rata imobilului din str. Clopo- 
tari, plus cheltuelile personale, care după declaraţiunea d-lui architect 
Mandrea, ascultat ca martor, se ridicau anual la cel puţin 30,000 lei. 
In schimb, veniturile sale, în lipsă de întreprinderi mai importante, abia 
atingeau, după socotelile făcute de instrucţie, ţifra de 15,000 lei, sumă 
ce nu-i era suficientă nici cel puţin pentru plata dobânzilor exigibile, 
necum şi pentru a putea duce viaţa largă ce obicinuia a duce, şi care 
necesita, după cum am văzut, o cheltuială minimală de 30,000 lei pe an. 
In total deci, inculpatului Socolescu "i trebuia un venit de cel puţin 50 
mii lei anual, pentru a putea face faţă situaţiunei sale critice. Deci, în 
această situaţiune financiară desperată, în care se afla inculpatul Soco- 
lescu în ultimul timp, rezidă mobilul crimei. Acest mobil, acest interes, 
mai trebue căutat şi în beneficiul ce inculpatul realiza din făptuirea a- 


îndrăznit să i-o fure, căci putea bănui că stăpânul său ar putea să o caute înainte de 
plecare spre a vedea dacă totul e în regulă în pod. 

j). Toate uşile, atât dela salon, sufragerie și biuroul de sus, uşi cari dau în an- 
treu, precum și ușile cari despart una de alta aceste 3 camere, s'au găsit încuiate; de 
„asemenea s'a găsit încuiată și ușa dela odaia garderoabelor în care era unul din fo- 
care; cine a putut oare să le încuie, dacă nu prevenitul Socolescu, după ce a pus foc, 
un altul străin nu numai că nu ar fi avut timp pentru a le încuia și descuia, dar nici 
nu ar fi mai avut motiv să le încuie după ce pusese focul, 

Am spus că în casă au fost mai multe focare; am mai spus că la fiecare din 
focare s'au găsit lemno, cârpe sau vată îmbibată cu petro} şi câte o lumânare, care a 
fost aprinsă între orele 3 şi jum., sosirea lui Socolescu acasă şi plecarea servitorului 
cu bagajele şi 4 și jum. plecarea prevenitului Socolescu la gară, timp în care acesta 
fiind singur a putut să aprinză lumânările cari au cauzat incendiul; am spus de ase- 
menea că ușile toate dela camerele în cari s'au găsit focarele erau încuiate; acest sis- 
tem al prevenitului Socolescu de a pune foc nu este invenţiunea lui; el a fost practi- 
cat în Franţa aproape de Joué les Tours de către Bossredon, proprietarul castelului 
-Coudraye, care ca şi prevenitul Socolescu a grămădit bucăţi de lemne îmbibate cu pe- 
trol în jurul unor lumânări, le-a aprins, a încuiat ușile dela camere, a plecat la ora 2 
dela Castel, spre a se duce la Paris la nunta fiului său și Ja ora 8 incendiul era decla- 
zat. (vezi Le Temps din 23 Decemvrie 1902); am zis că sistemul nu ’l credem a fi in- 
ventat de Socolescu; e posibil însă ca el să 'l fi întrebuințat înainte de Bossredon, a- 
dică la 6 Octomvrie 1902 la schelele sale de pe şoseaua Mihai-Bravu; acolo însă focul 
a fost atât de puternic, încât a consumat totul şi astfel nu s'a putut constata prin ce 
mijloace a fost pus. , 

Am văzut toate faptele și împrejurările din cari se constată că autorul incen- 
diului este prevenitui Socolescu; rămâne acum să vedem dacă el avea interes să co- 
mită crima ce i se impută, , = 

Prevenitul pretinde că are o avere de peste un milion şi deci nu avea nici 
"un interes să puie foc casei şi mobilierului, care erau în total asigurate pentru suma 
-de 331,500 lei. Fără a discuta valoarea fiecărei din părţile cari constituesc averea pre- 


www.dacoromanica.ro 


20 


cestei crime,—casele şi mobilele sale fiind asigurate la „Dacia-România“ 
cu un total de peste 350,000 lei,—sumă, care în starea de deconfitură 
în care se găsea, era o adevărată salvare pentru inculpat. 

Dar, să enumărăm probele materiale de culpabilitate, descoperite 
de instrucţiune în stabilirea autorului acestei crime. 

Inculpatul Socolescu, pleacă în ziua de 14 Iunie la Sinaia cu tre- 
nul de 5 şi 5' după amiazi, închizând toate camerile şi luând cheile cu 
sine. In aceeaş zi, noaptea, pe la ora 12, izbucneşte incendiul. Cine ar 
îi putut, în acest scurt interval de timp, să clădească tot eşafodagiul ce- 
lor şapte focare, complect asortate cu materii inflamabile ? Unei persoane 
străine îi trebuiau chei potrivite, "i trebuia complicitatea servitorului, "i 
trebuia cunoştinţa amănunţită a imobilului, *i trebuia timp. Şi ce interes 
atât de enorm putea să aibă o persoană străină, pentru a se preta la o 
crimă aşa de monstruoasă, atât de îndrăzneață şi care, dat fiind compli- 
citatea absolut necesară a servitorului, putea fi când-va descoperită? E 
admisibil aceasta ? Raționamentul şi logica cea mai elementară refuză în 
mod hotărât o asemenea prezumţiune. 

Dar în afară de această împrejurare, mai sunt o serie întreagă de 
alte probe şi împrejurări cari documentează că autorul incendiului nu 
paste fi decât inculpatul Socolescu. Astfel: de ce Socolescu, plecând la 

inaia numai pentru 10 zile, astupă în mod hermetic ferestrele din față 
şi acele dela uşa scărei principale de jos, cu pânză colorată, dublă şi 
groasă? De ce inculpatul cumpără înainte de plecare, deşi nu avea ne- 
voie, un decalitru de gaz? Dă ce, cu toate că avea lumânări, cumpără 
în ajunul plecărei sale alte două funturi, din cari s'a dovedit de instruc- 
ție că lipseau şapte, număr egal cu al celor şapte focare, în care, după 
cum am văzut, se aflau aşezate câte o lumânare? De ce, aceste două 
funturi de lumânări, le cumpără Socolescu personal şi nu însărcinează 
pe servitor să le cumpere? Cum se face că aceste lumânări găsite în 


venitului, să vedem care sunt procentele ce are de plătit la datoriile sale E care sunt. 
veniturile produse de averea de peste un milion, ce alegă că ar fi posedând. 

Are de plătit procente creditului pentru casele sale din Bulvardul Carol, strada 
Polonă şi Mihai-Bravul 12,278 lei, bani 86 pe fiecare an (vezi adresa Creditului), lui Al. 
Robescu 5000 lei procente la suma de 50,000 lei împrumutată cu ipotecă asupra casei 
din Bulevardul Carol 14 ë 14 bis; are de plătit Creditului 1923 lei, 80 bani, procente 

entra imobilul din str. Clopotarii Noi No. 8, fost al soţiei sale de-a doua, născută Mi- 
ăilescu ; are de plătit cumnatului său I. Mihăilescu suma de 2000 lei dobândă anuală 
la capitalul de 20,000 lei ce-i datorează, prin urmare la datoriile cunoscute, prevenitul 
are de plată procente anuale în sumă de lei 21,201 din care are de plătit rate întâr- 
ziate numai la credit 10.482 lei. 

Dacă la suma de 21,201 lei, ce am arătat că prevenitul are de plătit ca pro- 
cente pe fiecare an, adăogăm şi cheltuelile lui personale, care după depunerea unuia 
din martori, arhitectul Mandrea, erau cam de 30.000 lei, ajungem la suma de peste 50,000 
lei, pe care prevenitul ar fi trebuit să o câştige pe fiecare an, pentru ca să poată jus- 
tifica că nu avea interes ca să-şi puie singur fo0.—0Ori, din instrucţie şi propria decla- 
rație a prevenitului, se constată că nu are alte venituri de cât 5,000 dela imobilele 
din Bulevardul Carol şi strada Polonă, ca 4000—5000 dela o biserică din Pitești ale 
cărei lucrări le dirijează, având 3 şi jum. °l asupra valoarei totale a lucrărilor de 
115,000 lei; 4000—5000 la cariera de nisip și pietrigi dela şoseaua Mihai-Bravu. (Vezi 
declarația lui Th. Th. Socolescu și G. Denchia) în total maximum 15,000 lei, sumă care 
nu e suficientă nici să acopere procentele la datoriile prevenitalui, necam să poată a- 
coperi şi cheltuelile personale exagerate, necesitate de viața luxoasă ce ducea. Că ve- 
niturile prevenitului nu erau suficiente să acopere cheltuelile mai rezultă şi din împre 
jurarea că are de plătit rate întârziate la credit în sumă de peste 10,000 lei, după cum 
am arătat deja. Prevenitul ar putea obiecta că în tot cazul nu ar fi profitat nimic 
din incendiu, de oarece despăgubirile date pentra imobil de societatea de asigurare ar 
fi fost luate de creditorii ipotecari, iar pentru mobilier societatea nu i-ar fi dat atât cât 
valora, poate i-ar fi dat o sumă atât de neînsemnată încât nu ar fi fost suficientă nici 
să-și poată face o nouă instalaţie. In & priveste despăgubirile pentru distrugerea imo- 

W.dacoromalica.ro 


21 


focarele de incendiu poartă aceeaş marcă ca şi acele cumpărate de So- 
colescu ? Cum se face că atât cârpele, cât şi lemnele şi gazul, găsite ia 
focarele de incendiu erau din acele ce aparţineau lui Socolescu ? De ce 
inculpatul înainte de plecare a îngrămădit toată mobila din casă în mij- 
-locul camerelor şi mai ales sub scara principală de jos? De ce, în di- 
mineaţa zilei de 14 Iunie, ajunul incendiului, inculpatul Socolescu se 
scoală ca de neobicei la ora 5 dimineaţa şi ducându-se în apartamentele 
de sus, unde s'au găsit focarele, stă în ele aproape o oră? De aseme- 
nea, înainte de a pleca la gară, de ce inculpatula intrat în aceste apar- 
tamente, care dela plecarea soţiei sale în străinătate, nu mai erau locuite 
de nimeni? De sigur, spre a aprinde lumânările, cari trebuiau să pro- 
voace incendiul după 8 ore, timp necesar unei lumânări de a se con- 
suma în întregime şi a aprinde materiile inflamabile aranjate la baza sa. 
De ce podul, care de obicei era închis şi cheia se păstra de Socolescu, 
s'a găsit deschis, cu cheia în broască, în noaptea incendiului? De ce 
Socolescu plecând la Sinaia numai pentru 10 zile, a găsit de cuviinţă 
de a lua cu sine, în cufărul său aproape toate actele de valoare ce avea 
în casă şi cari nu era nevoie de a le lua cu el la Sinaia şi anume: 
toate polițele de asigurarea caselor şi mobilierului la societatea „Dacia- 
România“; o listă de tot mobilierul şi un catalog de toată biblioteca, ce 
erau asigurate la „Dacia-România“; o notificare No. 6704 ce făcuse so- 
cietăţii „Dacia-România“; contractul de căsătorie; actul de naştere; actul 
de cununie; un testament al său; un certificat al primăriei cu No. 80 
din anul 1902; o declaraţie autentică făcută la tribunalul de notariat cu 
No. 7844 din anul 1901; trei procese-verbale de constatarea impozitelor; 
o chitanţă; o factură; o procură datata 28 Martie 1902; 30 acţiuni ale 
societăţei de bazalt; 22 lozuri ale lotăriei din Hamburg; un contract de 

arendare, etc. 
De ce a luat cu sine, toate aceste acte de o evidentă importanţă 


bilelor, ele de sigur nu ar fi fost luate de creditorii ipotecari, întru cât Socolescu ar fi 
căutat să le refacă imediat și să le refacă în condițiuni foarte avantagioase, dat fiind 
că lucrările şi le-ar fi făcut el însuși ca arhitect, şi deci ar fi putut avea o diferinţă, 
şi poate destul de însemnată, între suma acordată drept despăgubiri gi cheltuelile ne- 
cesitate de reconstruire, diferenţă de care ar fi profitat prevenitul. In ce priveşte obi- 
ecțiunea ce ar putea face prevenitul că societatea de asigurare nu i-ar fi acordat inte- 
gral suma pentru care asigurase mobilierul, această obiecţiune ar fi fost foarte puter- 
nică, mai ales că din rapoartele experţilor se constată că valoarea lui era mult infe- 
rioară estimaţiunei făcută de prevenit. (Vezi rapoartele de expertiză ale lui Gh. Be- 
cheanu, Sfetea, Guichard), dacă prevenitul nu ar fi sperat graţie campaniei întreprinse 
cu mult înainte de incendiu prin jurnalul său «Ancheta» în contra societăţilor de asi- 
gurare, şi în special în contra societății de asigurare «Dacia» la care era asigurat, că 
are să fie lichidat în mod avantagios pentru el, pentru ca astfel societatea să-l facă 
să înceteze campania ce ducea contra ei. Starea materială precară a prevenitului mai 
rezultă şi dintr'o scrisoare cu data 10 Iunie 1903, găsită în biuroul prevenitului, scri- 
soare trimisă lui de fratele său din Ploești, Nae Socolescu şi în care îi spune: <Alătur 
poliţa schimbată şi cea plasată are scadenţa 10 Soptemvrie 1903. Până la finele lunei 
stărui să fac în un fel vre-un aranjament financiar, că cele actuale s'a cam învechit... 
In fine o să caut să-i schimb forma și lungimea» (Vezi scrisoarea în dosar). Cu toata 
dovezile de culpabilitate ce s'au găsit în contra prevenitului, acesta tăgăduește și a tă- 
gădait în totdeauna că ar fi autorul incendiului, pretinzând că autorul a fi societatea 
de asigurare «Dacia», care a voit să se răzbune pe el din cauza campaniei ce între- 
prinsese în contra ei; şi, pentru a dovedi afirmaţiunea lui ne-a prezintat în timpul 
când "i se lua primul interogator (15 Iunie) o cartă poștală (închisă) anonimă, nepur- 
tând nici » semnătură şi având următorul conţinut: «Domnule, ferește-te că ţi-a pus 
gând rău Societăţile de asigurare, vrea să vă suprime cu ori-ce preţ, ca să scape de 
d-v, luaţi seama». Dela început s'a părut bizar faptul, că societatea de asigurare, care 
pisi să comită crima, să fi fost atât de puţin prevăzătoare, încât să puie în con- 

dență persoane de o discreţiane dubioasă, şi astfel prevenitul, în contra căruia crima 
era plănuită, să fie pus în cunoștință. Această împrejurare ne-a făcut să bănuim că 


www.dacoromanica.ro 


22 


şi care puteau fi mai bine conservate acasă, decât în cufărul de voiaj? 
Cum se face că, atunci când flacările cuprinsese toate camerele etajului 
de sus, unde se aflau focarele de incendiu, sosind ajutoarele şi pompi- 
erii, s'au găsit încuiate cu cheile uşile tuturor celor trei camere, precunt 
şi uşile ce dedeau dintr'o cameră în alta? 

Cine a putut să le închidă şi cu ce chei, şi cine a fi putut avea 
timpul, şi ce interes ar mai fi avut o altă persoană străină de a le în- 
chide odată ce a pus foc? 

Din toate aceste întrebări, la care instrucţia făcută în cauză, răs- 
punde cu o profuziune de dovezi, culpabilitatea acuzatuluj I. Socolescu, 
reiese şi se stabileşte în mod evident şi complect. 

Şi cum se apără inculpatul? 

In faţa unor dovezi atât de caracteristice şi atât de sdrobitoare, a- 
părarea e greu de făcut, chiar pentru un om cult şi inteligent ca Soco- 
lescu. n 

Inculpatul Socolescu dă vina pe societăţile ge asigurare, care a- 
veau o ură de moarte în contra sa din cauza campaniei violente ce So- 
colescu ducea în contra lor, prin ziarul său „Ancheta“. 

Apărarea ni se pare lipsită de seriozitate. Mai întâi, inculpatul So- 
colescu 'şi face iluzii când îşi închipue că două numere, unice, apărute 
din ziarul său ocazional „Ancheta“ a putut face atâta rău, unor socie- 
tăţi de asigurare vechi, cu reputaţie bine stabilită şi deprinse cu aseme- 
nea campanii interesate, ca ele să se hotărască, să extermine pe incul- 
pat, ca ele să se preteze la comiterea unei crime. Şi cum? Să conrupă 
pe servitor, să-şi angajeze un făptuitor capabil de a se preta la comite- 
rea unei astfel de crime! E admisibil aceasta, e logic, e serios? 

Şi, pentru ca inculpatul Socolescu să ne dovedească mai mult că 
societăţile de asigurare sunt vinovate de incendierea caselor sale, în chiar 
ziua sosirei sale dela Sinaia, a doua zi după incendiu, când a fost a- 


prevenita nu ar fi străin de autorul acelei scrisori și pentru a ne edifica am dispus 
acerea unei expertize grafice. D-nul expert Ștefan Minovici, însărcinat cu facerea ex- 
pertizei, prin raportul său, confirmă în totul bănuielile noastre, arătând în mod foarte 
categoric că autorul sorisoarei nu e altul decât însuşi prevenitul Socolescu. Mobilul 
care a determinat pe prevenit să-şi facă această scrisoare, este foarte ușor de găsit: 
voia să înlăture bănuielile ce ar fi putut plana asupra lui după incendiu; din nenoro- 
cire n'a reușit şi nu numai atât, dar a procurat singur o dovadă în contră-i şi încă o 
dovadă sdrobitoare. Faptul că Socolescu, om cult, inteligent, cu o situaţie în societate 
din cele mai frumoase, a putut să-și facă sie-şi o scrisoare anonimă, nu trebuie să 
* surprindă pe nimeni, dat fiind pe de-o parte mobilul care-l călăuzea, dată fiind pe de altă 
parte împrejurarea că prevenitului nu-i repugna de loc facerea de scrisori anonime în 
ori ce ocazie. Intr'adevăr, la 18 Februarie 1902 se primește la administrația financiară 
a judeţului Ilfov o carte poștală închisă, semnată «un contribuabil», carte poștală prin 
care se denunța că în clădirile din strada Carol No. 60 şi 62 (proprietăţile soacrei pre~- 
venitului, d-na Eftimiu) sunt doi locatari, cari au contract dublu spre a frustra statul. 
Scrisoarea deși nesemnată de prevenit, a fost recunoscută de el, şi nu ar fi putut-o tă- 
gădui. de oare-ce atunci nu avusese, ca acum, prudenţa să-și prefacă scrierea. O lună 
mai târziu, în Martie 1902, era la clubul Tinerimea votarea admiterii ca membru al 
clubului a bancherului Gh. M. Eftimiu, rudă cu prevenitul prin alianță; pentru a îm- 
piedeca această admitere prevenitul recurge iarăși la sistemul anonimelor: tipărește un 
pamflet din care trimite câte un exemplar fie-căruia din membrii; anul din acele e- 
Xxemplare a căzut în mâna d-lui Eftimiu, care bănuind că autorul lui ar fi prevenitul, 
ni l'a pus la dispoziţie. Interogat prevenitul despre acest pamflet şi despre autorul scri- 
erei adresei după plic, a declarat că a citit conținutul, că cele cuprinse acolo sunt a- 
devărate, dar că nu crede că adresa să fie scrisă de dânsul, deși scrierea aduce cu asa. 

Expertul Bran, însărcinat cu verificarea scrierei adresei după plic, conchide că 
acea adresă e scrisă de prevenit. Alegaţiunea prevenitului, că incendiul ar fi fost pus 
la cale de societatea de asigurare, este cu totul neverosimilă, căci cum ar fi oare po- 
sibil ca un director de societate să se hazardeze să comită sau să pună la cale comi- 
terea unei crime, când în primul rând interesele sale erau foarte puţin, dacă nu chiar 


www.dacoromanica.ro 


23 


restat, scoate din buzunar o carte poştală scrisă cu creionul prin care 
un necunoscut îl înştiinţa, că societăţile de asigurare "i-au jurat peirea ! 
Instrucţia însă a stabilit, că chiar însăşi această carte poştală, era o ma- 
noperă a lui Socolescu, pentru a-şi susţine puerila sa apărare. Expertiza 
caligrafică făcută de d-nul expert dr. chimist Stefan Minovici, stabileşte 
şi documentează, că această carte poştală era scrisă de însă-şi mâna lui 
Socolescu, cu ţoată încercarea şi sforțarea pusă de a-şi schimba felul 
scrisului. Deși, încă o dovadă, destul de concludentă în cauză, de vino- 
văţia inculpatului. 

In ceea ce priveşte pe servitorul Zaharia Georgescu, instrucţia a 
stabilit din contră complecta sa nevinovăție, ca unul ce nu a putut fi 
nici autor, nici complice în comiterea crimei de incendiu, făptuită de So- 
colescu. In adevăr, în cazul când servitorul Zaharia Georgescu ar fi fost 
pus de o persoană străină de a da foc, el ar fi acuzat în interesul pro- 
priei sale apărări, pesgtăpânul său; ori, Zaharia nu aduce nici-o vină 
precisă inculpatului „Socolescu. Pe lângă aceasta probele adunate de in- 
strucţie, exclud cu .desăvârşire culpabilitatea unei persoane străine, din 
cauza imposibilităţei de fapt, de timp şi de loc. Dar nu numai că ser- 
vitorul Zaharia riu a putut fi instrumentul unei persoane străine ; el nu 
a putut fi nici instghmentul, complicele, a însu-şi stâpânului său. In a- 
devăr, dacă Zahari ar fi fost pus în cunoştinţă de Socolescu asupra 
crimei ce acesta pregătea, atunci Socolescu nu ar fi avut nevoie să se 
servească de lumânări, putând însărcina pe servitor de a da foc la un 
moment dat, târziu noaptea, mobilelor şi clădirei. Pe lângă aceasta So- 
colescu, în cazul complicităţei servitorului Zaharia, n'ar fi avut nevoie 
să dea foc chiar în ziua plecărei sale; în propriul său interes şi pentru 
a nu fi bănuit, s'ar fi înțeles cu servitorul ca focul să fie pus a doua 
zi, a treia zi, sau a patra zi. Toate aceste împrejurări, esclud cu desă- 
vârşire posibilitatea complicităţei servitorului Zaharia Georgescu la crima 
de incendiu comisă de stăpânul său. 


de loc jicnite de către prevenitul Socolescu; cum ar fi putut, mai ales directorul socie- 
tăţii de asigurare, să se puie la discreţia unuia, doi, sau poate chiar mai mulţi am- 
ploiaţi ai lui, pe cari i-ar fi însărcinat cu punerea focului, să riște să fie santajat în 
toată viața și poate chiar denunțat într'o zi? cum ar fi îndrăznit, mai ales directorul 
sau prepușii săi să se pună la diecreţia servitorului lui Socolescu, fără al cărui con- 
curs nu s'ar fi putut comite crima de incendiare şi de a cărui discreție ar fi fost ab- 
solut împosibil cui-va să garanteze. In afară de aceasta, cum a putut cineva străin să 
se întroducă în casa prevenitului Socolescu, când toate camerile și mai ales cele în 
cari s'au găsit focarele, erau încuiate și cheile la prevenit; şi tot încuiate au fost gă- 
site și de pompieri, Cum s'ar explica după aceia faptul că toate focarele au fost făcute 
exclusiv cu obiecte luate din casa lui Socolescu: lemne din pivniţă, gaz din şopron, 
cârpele de praf și bucătărie din dulap, lumânările din biurou? Cum a putut cine-va 
străin să știe că va găsi toate acestea la îndemână şi mai ales cum ar fi ştiut că o 
să găsească lumânările pe cari Socolescu le cumpărase în ziua chiar a incendiului? 
De ce apoi rău-voitorii nu s'ar fi mulţumit numai cu unul sau două focare, cari ar fi 
fost suficiente pentru ca bănuielile să cadă asupra lui Socolescu, ci au făcut 7, ceia-ce 
a reclamat un timp destul de îndelungat, timp care probabil unui incendiator străin 
i-ar fi fost frică să-l întrebuinţeze; şi de ce mai ales ar fi aşezat focarele așa fel, încât 
dacă focul nu ar fi fost observat la vreme ar fi redus cu siguranţă în cenuşe întreaga 
clădire cu tot ce era într'ânsa, focarele fiind așezate dela parter până la acoperiş. În 
sfârșit, dacă focul ar fi fost pus din răzbunare cu intenţiunea de a face să se creadă 
că cel care l-a pus e însu-și prevenitul Socolescu, ar fi trebuit ca incendiul să ge de- 
clare imediat după plecarea prevenitului de acasă, un ceas, două cel mult, în care caz 
preaumyia de culpabilitate a prevenitului ar fi fost mult mai mare, ar fi fost aproape 
o dovadă indiscutabilă, iar nu să se declare incendiul după 8 ore dela plecare, cât a 
trebuit pentru ca lumânările aprinse la ora 4 să ardă până să ajungă la materiile in- 
flamabile de cari erau înconjurate. E dar evident că nu un străin a aranjat cele 7 fo- 
care, începând cu cel de sub scară dela parter şi terminând cu cel dela ucoperiș, că 
nu un străin a aprins lumânările, cari trebuiau mai târziu să transforme în cenușe 


www.dacoromanica.ro 


24 


De altfel în făptuirea unor asemenea crime abominabile, criminalul 
în interesul propriei sale siguranţe şi apărări, nu se serveşte de complici, 
cari fie că "1 pot trăda, fie că "1 pot specula în ori-ce moment cu ame- 
ninţarea denunţărei crimei săvârşite împreună. 


mobilierul şi imobilul ci însuşi prevenitul Socolescu în dorinţa de a realiza suma ne- 
cesară pentru acoperirea cheltuslilor necesitate de viaţa luxoaşă pe cars o ducea, sumă 
pe cars printr'o muncă cinstită nu o mai putea căştiga, 


www.dacoromanica.ro 


Afacerea escrocheriei Jean Abramescu & C-ie 


Cuprinsul. 


In fapt. Exploatarea minorilor şi a interzişilor. Fraudă la lege. Fraude civile şi fraude 
penale, Goana după poliţe vechi. Polite de milioane antidatate şi eemnate. Gravitatea excepțională 
din pansi de vedere social şi moral al delictelor de exploatarea minorilor şi al celor alți incapabili 
legali. Ruinarea tinerilor avuţi. Cuvintele lui Faure, reportorul codului penal francez din 1810, cu 
rivire la impunitatea conrupătorilor tineretului. inculpatul Jean Abramescu şi pueul eub consiliu 
judiciar Grigorie I. Alexandreecu, Excrocarea acestuia cu polițe în valoare de 60,000 lei. Arătările 
martorilor Jean M, Crieoveloni, I. Basa şi a portarului hotelului eplendid. Ylanoperile, Semnarea 
polițelor, Antidatarea lor. Rolul Băncei Adler din Braşov in ecomptarea antidatată a polițelor, Con- 
sumarea escrocheriei de 60,000 lei în polite, pentru 1000 lei daţi numerar. Punerea în urmărire 
penală a incuipaţilor Jean Abramescu, Cociu Abrameecu şi Sol. H Russo, pentru delictul de es- 
crocherie. 
In drept. Excrocherie. Origina art. 838 codul penal Român şi principiile pe care e bazat. 
Art. 241 codul penal prueian. Art. 405 codul penai francez, Diferențe ț analogii de texte. Textul 
român euperior celui francez. Garraud şi insuficiența textului francez. Legiuitorul român, inspirân- 
du-se de la cel prueian în materie de escrocherie. Eroarea de drept şi eroarea de fapt, ca eloment 
al eecrocheriei. Părerea d-lui T, P, Oppenhof, Primul Procuror dın Berlin, aeupra aceetei cee- 
tiuni în codul său penal adnotat. Elementele delictului de eecrocherie după textul art. român pru- 
sian și francez. Ce trebue să înțelegem prin manopore frauduloase ? Diferite grade in aprecierea 
manoperilor, Eecrocheria simplă şi eecrocheria calificată, Diferența dintre art. 839 şi 834 codul pe- 
nai român. Doctrina prueiană şi franceză, Jurisprudența casației łranceze şi române in materie 
de escrocherie, 
In note, Sentința tribunalului lifov secția II, pronunțată în aceaetă afacere. 


Acum 3 ani, justiția condamnă în mod definitiv la trei luni închi- 
soare pentru delictul de exploatare de minori, pe inculpatul de pe a- 
tunci Jean Abramescu. Justiția aplicând inculpatului o pedeapsă aşa de 
mică, pentru un fapt care, din punct de vedere social prezenta o gra- 
vitate din cele mai mari, a crezut că va da pentru viitor un avertisment 
dureros inculpatului şi o pildă eloquentă acelora cari voiau sau erau pe 
cale de a'l imita. 

Se vede însă, că, sau justiția a fost prea indulgentă cu inculpatul 
Jean Abramescu, sau că pedeapsa dată atunci n'a avut efectul său mo- 
ralisator de corecţiune, de oarece astăzi vedem din nou pe acelaş in- 
culpat în fruntea unui delict de o gravitate şi mai mare. In adevăr, a- 
celaş Jean Abramescu, condamnatul de acum trei ani, în unire de astă- 
dată cu fratele său Cociu Abramescu şi cu un anume Solomon H. Russo, 
comit o eacrogherie din cele mai îndrăzneţe în dauna tânărului Gr. |. 
Alexandrescu, cărg abia trecuse pragul minorităţei, — abia împlinise 21 
ani, — şi a cui punere sub consiliu judiciar se ceruse de părintele său. 


Notă. Iată sentința pronunțată de tribunal în această afacere, sentință ce a ră- 
mas definitivă, prin respingerea apelului făcut de noi: 

f Având în vedere, că prin ordonanța sa de trimitere, d-nul Jude Instructor sta- 
bilește în fapt, că Jean Abramescu a izbutit să obţină dela tânărul Grigore Alexan- 
drescu cambii în valoare de 60,000 lei, în schimbul unei sume de 1000 lei, făcându-l 
-să creadă că cambiile ce el dădea nu aveau nici o valoare, de oare-ce în momentul e- 
nisiunei cambiilor se afla pendinte înaintea tribunalului Ilfov, o cerere de punere sub- 
consiliu judiciar a lui Grigore Alexandrescu, făcută de părintele său; că graţie aerului 


www.dacoromanica.ro 


26 


De altfel, numele lui Jean Abramescu şi al fratelui său Cociu A- 
bramescu, e de mult cunoscut Parchetului, Cabinetelor de gi şi 
Tribunalelor noastre, prin nenumăratele îraude civile comise în dauna 
prodigului Neagoe Radu Văcărescu, de la care au stors polițe antidatate: 
de milioane de lei. Instrucţia făcută de noi în vremuri, a stabilit că 
Jean Abramescu, abia eşit din Văcăreşti, unde îşi făcuse cele trei luni 
de închisoare la care fusese condamnat pentru exploatare de minori, a 
început imediat să speculeze, împreună cu fratele său Cociu şi alții, 
polite de sute de mii de lei şi de milioane, semnate de prodigul Văcă- 
rescu, pe care şi le însuşiau prin cea mai îndrăzneață fraudă la lege, 
ce s'a putut vedea vre-o dată în analele Tribunalelor române. Cu ci- 
nismul caracteristic naturei sale preverse şi avidă de câştiguri îlegitime, 
Jean Abramescu, însoţit de cumnatul său Rafailescu şi alți samsari de 
speța lor, cutreerară ţara în lung şi în lat, în căutare de poliţe vechi, cu 
cari în urmă escrocau prin antidatare inconscienţa prodigului milionar. 

Insuşi inculpatul Solomon H. Russo nu pentru prima oară este 
în contact cu instanţele penale. El a fost reclamat Parchetului şi aface- 
rea s'a cercetat la Cabinetul nostru de instrucţiune de către d-l Steriu, 
ca unul căruia Solomon H. Russo în complicitate cu fiul d-lui Steriu 
îi falşificase iscălitura pe o poliţă de 7,000 lei, girată în urmă de formă 
de către tânărul Steriu. E bine de reţinut aceste fapte şi aceste repe- 
tate fraude de lege, făptuite anterior de inculpaţi, de oarece instanţa de- 
judecată va vedea că ne aflăm, nu în faţa unui delict incidental, ci în 
fața unui sistem, unui mod de a fi, a unor fapte delictuoase incorigibile, 
din cari inculpaţii 'şi-au făcut unicul lor mijloc de trai. 

Instanţa de judecată va binevoi a avea în vedere în acelaş timp 
şi gravitatea excepţională din punct de vedere social şi moral, al aces- 
tor delicte săvârşite sistematic asupra averilor minorilor sau a celorl'alţi 
incapabili legali. 

In adevăr, exploatarea minorilor sau a tinerilor abia eşiţi din mi- 
noritate, are de efect nu numai periclitarea şi nimicirea averei lor vi- 
itoare, dar în acelaş timp are ca rezultat periclitarea viitorului lor cultu- 
ral şi social, periclitarea propriei lor vieţi. Tentaţi şi îndemnați în mod 
obsedant şi continuu, de a face împrumuturi imprudente şi ruinătoare, 
da samsari de felul inculpaţilor, aceşti tineri atraşi în mod inconscient 
de farmecul ispititor al banilor şi al plăcerilor ce ei pot procura, mai 
ales la vârsta fragedă şi plină de dorinţi nepermise în cari aceşti tineri 
se află, nu'şi pot da seamă de pericolul enorm cei aşteaptă. Frumoasa, 
înălțătoarea şi generoasa energie a vârstei de 21 ani, în loc de a fi 
cheltuită de aceşti tineri în studii şi avânturi lăudabile, ei ajung a şi-o 
cheltui, împinşi în prăpastia banilor şi a plăcerilor de aceşti samsari, în 
trândăvie, în plăceri desordonate, în adevărate destrâuri, din cari şi min- 
tea şi corpul şi averea, ies ruinate înainte de vreme. Şi sunt multe vic- 
timele acestor speculatori delictuoşi ai averei şi viitorului a o mulţime 
de tineri din familiile bogate din Bucureşti şi din ţară, tocmai a acelor 
tineri, cari graţie mediului în cari au putut trăi şi averei de care au pu- 
tut dispune, puteau deveni în mod real folositori societăţei. Revoltat de 


de protector pe care Avramescu îl afecta față de Alexandrescu, prefăcându-se că ține 
la el şi 'i voește binele şi graţie unor argumente subtile prezentate cu abilitate, a ştiut 
să capete încrederea lui Alexandrescu şi să '] convingă că odată ce s'a cerut punerea 
sub consiliu judiciar poliţele ce le va semna nu mai sunt valabile; că prin urmare să 
nu aibă nici o teamă iscălind acele poliţe, pe cari el, Avramescu, le cere numai de 
formă spre a putea garanta restituirea sumei 1000 lei ce i-a numărat-o plus dobânzile; 
că aceste vorbe și asigurări formale au determinat pe Alexandrescu să semneze polițe 


www.dacoromanica.ro 


27 


speculaţiunile lor, Faure, raportorul codului penal francez din 1810, 
spunea următoarele în expunerea sa de motive: „Depuis longtemps on 
„g&missait de voir que cette espèce de corrupteurs de la jeunesse pou- 
„Vait impunément ruiner les fils de famille. En vain le code civile dé- 
„Clare que la simple lésion donne lieu à la rescision en faveur du mi- 
„neur emancip& contre toutes sortes de conventions. Ces hommes sans 
„pudeur se font payer plus cher leurs avances à raison des risques 
„qu'ils courent; ils prennent toutes les précautions pour éluder l'appli- 
„Cation de la loi civile. Mais la crainte d'une peine correctionelle po- 
„urra les retenir, et les jeunes gens ne trouveront plus autant de faci- 
„lité à se procurer des ressources désastreuses pour leur fortune et qu- 
„elque fois plus funestes encore sous le raport des moeurs“. 

Ar fi de dorit deci, ca instanța de fond să binevoiască a avea în 
vedere toate aceste împrejurări, — adevărate pericole sociale, conruperea 
sistematică a tineretului bogat, — în aprecierea pedepsei ce trebue dată 
inculpaților. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât unii dintre inculpați, 
cum e Jean Abramescu, s'au arătat incorigibili chiar în urma pedepselor 
suferite. Pe lângă un interes de ordine publică este şi un interes de 
un înalt ordin moral, ca măsurile şi pedepsele cele mai riguroase să se 
dea contra acestor indivizi conrupători ai tineretului. Interesul social a- 
dânc atins prin faptele delictuoase ale acestor personagii, — clientelă 
obicinuită a penitenciarilor, — ar trebui să-şi aibă cea mai strălucitoare 
satisfacţie în hotărârea justiţiei de fond, aceia care dă sancţiune infrac- 
țiunilor legei. Instanţa de trimitere şi-a făcut datoria, adunând probele 
admise de lege, coordonându-le şi trimițând pe inculpaţi în judecarea Tri- 
bunalului corecţional. Acum rămâne ca şi instanţa de “fond să şi-o facă 
pe a sa. 

Şi spre a evidenția pericolul ce decurge din tolerarea sau indul- 
genţa modului de a fi pedepsite asemenea delicte, vom descrie în mod 
amănunţit, — în fapt şi în drept, — îndrăzneaţa escrocherie făptuită de 
recividistul Jean Abramescu, ajutat fiind de fratele său C. Abramescu 
şi de Solomon- H. Russo, în prejudiciul pusului sub consiliu judiciar 
Grigorie I. Alexandrescu, care abia trecuse pragul minorităţei intrând în 
al 21-lea an. 

In fapt. Inculpatul Jean Abramescu, a cărui specialitate este spe- 
cularea şi conruperea minorilor şi a tinerilor din familiile bogate, din 
care şi-a făcut unicul său mijloc de trai, pândea de mai mult timp pe 
tânărul Grigorie I. Alexandrescu. In adevăr, în lunga sa carieră de ex- 
ploatator şi conrupător al minorilor, rar i se ivise o pradă mai bună şi 
mai lesne de exploatat. Jean Abramescu luase din timp informaţiuni şi 
ştia că tânărul Grigorie I. Alexandrescn, este fiul bătrânului milionar 
loan Alexandrescu ; şi bătrân şi milonar, două calităţi cari la delicuenţi 
de specia lui Jean Abramescu însemnau enorm de mult: posibilitatea 
de a intra mai curând în produsul excrocheriei lor, prin faptul vârstei 
înaintate a părintelui celui exploatat. Pe lângă aceste, nu avea mult de 
luptat cu tânărul Grigorie I. Alexandrescu: o natură blândă, delicată, 
puţin resistentă şi lesne de convins, care tocmai din cauza acestor stări 


pentru suma de 60,000 lei; aceste polite au fost emise în ziua de Joi 8 Martie 1901, 
cu o zi înainte de a se pronunța sentinţa de numirea consiliului judiciar; dar pentru 
a face să se creadă că emiterea cambiilor a avut loc cu câte-va zile înainte de pro- 
nunţarea hotărârei şi a evita astfel ca frauda comisă să nu fie prea evidentă, polițele: 
au fost antidatate pe ziua de 1 Martie; 

În ce privește complicitatea inculpaţilor Cociu, Avramescu şi Solomon H. Ruso, 
consistând în ajutorul ce aceștia au dat lui J. Abramescu în comiterea escrocheriei, 


www.dacoromanica.ro 


28 


sufleteşti lipsite de voinţă, era mai uşor de exploatat. Aceste împreju- 
rări pe de o parte, iar pe de altă parte începuturile de prodigalitate ale 
tânărului Gr. I. Alexandrescu, cari nu erau decât o consecinţă a lipsei 
sale de voinţă, hotărâră pe părintele său de a cere Tribunalului pune- 
rea sa sub consiliu judiciar. Tânărul Grigorie I. Alexandrescu abia îm- 
plinise la 7 Fevruarie anul curent 1901 vârsta de 21 de ani şi cererea 
de punere sub consiliu judiciar se face imediat a doua zi, adică la 8 
Fevruarie. Cum însă punerea sub consiliul judiciar nu se poate efectua 
de cât în urma unei hotărâri a Tribunalului, care hotărâre conform 
art. 458 cod. civ. trebuia a fi publicată, inculpatul Jean Abramescu 
profită de acest interval de timp pentru a'şi întinde mrejele sale de a- 
Ccaparare şi exploatare asupra tânărului prodig. In adevăr, cererea de 
punere sub consiliu judiciar se face la 8 Fevruarie, hotărârea Tribuna- 
lului secţia I No. 199, prin care se admite cererea, se pronunţă la 9 
Martie ; iar publicarea în Monitorul Oficial se face câteva zile mai târ- 
ziu, şi ştiut este că o punere sub consiliu judiciar nu e valabilă şi nu 
'şi produce efectele sale decât după publicare. Era suficient inculpatu- 
lui Jean Abramescu acest interval de timp de la 8 Fevruarie la 9 Mar- 
tie şi până la publicare, în care timp conform legei, tânărul Grigorie 
I. Alexandrescu fiind major, şi deci capabil de a se obliga, putea semna 
în mod valabil orice înscrisuri, orice acte de valoare, orice poliţe, orice 
obligaţiuni, pentru a'1 putea înşela. 

Aparatul manoperelor frauduloase avându-l mai dinainte pregătit, 
ca unul ce era obicinuit cu asemenea fapte, lesne îi era lui Jean Abra- 
mescu să capete înrrederea şi să prindă în mrejele unui împrumut frau- 
dulos pe tânărut Grigorie I. Alexandrescu, natură blândă, delicată, puţin 
rezistentă şi lesne de convins, tânăr care abia păşise pragul minorităţei, 
lipsit de energia şi voinţa de a putea să se opună. In acest interval de 
timp şi în acesţ scop, Jean Abramescu caută să'i facă cunoştinţa, şi 
să'i ofere servietile sale prompte şi îndatoritoare de a'i găsi ori când şi 
ori câţi bani ar vea nevoie. Ce greu e să resişti la asemenea propu- 
neri ispititoare la vârsta de 21 ani, când dorinţele sunt cele mai multe 
şi cele mai aprin e şi când din scrupule lesne de înţeles, un părinte 
ori cât de bogat, nu poate pune la dispoziţia fiului său sume prea mari 
de bani. Şi dacă un tânăr cu o voinţă şi o putere de rezistenţă nor- 
mală şi iarăşi nu a hute rezista, ce să mai zicem de tânărul Grigorie 
I. Alexandrescu,. a cărui voinţă am văzut că "i este slabă, a cărui putere 
de rezistenţă mm văzut că "i este minimă, şi care tocmai din aceste 
cauze, Tribunalul a găsit de cuviinţă că trebue pus sub consiliu judi- 
ciar? Deci, Jean Ab:amescu nu avea nevoie de multă bătae de cap, de 
multe manopere frauduloase, spre a'şi ajunge scopul de a-l putea ex- 
croca. Era de âjuns o minciună spusă cu meşteşugire, pentru a putea 
induce în eroare pe tânărul Grigorie I. Alexandrescu. Şi a reuşit uşor 
în planul său. 

In adevăr, portarul hotelului Splendid, unde domiciliază Grigorie 
I. AleXândrescu, ne spune, că în ziua de 6 Martie a. c., într'o Marţi, 
inculpatul Jean Abramescu, a întrebat de Alexandrescu. Negăsindu-l a-- 


d-nul Jude Instructor o deduce nu numai din faptul că aceşti inculpaţi au procurat lui 
Jean Abramescu suma de 1000 lei dată lui Grigore Alexandrescu, dar şi din înţelegerea 
avută cu Jean Abramescu, încă înainte de comiterea delictului, ca polițele ce le va 
semna Alexandrescu, să fie emise pe numele și în ordinul lor, precum și din o serie 
de împrejurări şi manopere, ce au avut loc după comiterea delictului, întrebuințate de 
aceşti doi inculpaţi în scopul de a-şi ascunde culpabilitatea şi a mistifica justiția ; 
Având în vedere, că din instrucţiunea orală făcută în cauză, se stabilește în 


www.dacoromanica.ro 


29 


casă, a venit a doua zi la 7 Martie, dar negăsindu-l şi de astă dată, 
Jean Abramescu veni din nou pentru a treia oară Joi 8 Martie, pe la 
ora 2/, p. m, după ce cu câteva ore mai 'nainte se întâlnise cu Alec- 
sandrescu prin intermediul lui I. Bassa, funcţionar la Banca Crisoveloni. 
Negăsindu-l nici acuma, revine în aceiaş zi pe la ora 5'/, când în fine 
întâlnind pe Alexandrescu pe stradă în dreptul hotelului, intră în vorbă 
cu el şil însoţeşte în camera sa. Peste puţin timp soseşte şi tânărul 
Jean N. Crisoveloni, care intră şi el în camera lui Alexandrescu, fiind 
amic cu el, şi care prin această împrejurare întâmplătoare a fost de faţă 
şi a auzit toate propunerile persistente ale lui Jean Abramescu şi toate 
manoperile întrebuințate de inculpat, pentru a convinge, pentru a induce 
în eroare, pentru a amăgi pe prodigul Grigorie I. Alexandrescu. Decla- 
raţiunea desinteresată, francă şi loială a tânărului Jean N. Crisoveloni, 
persoană a cărui bună credinţă este mai presus de orice bănuială, ne-a 
ajutat mult în instrucţia şi dovedirea excrocheriei inculpatului Jean A- 
bramescu. D-sa ne face, în repetate rânduri, declaraţiuni categorice, pre- 
cise, clare şi exacte, punând într'o vie lumină mijloacele frauduloase în- 
trebuinţate de inculpat spre a surprinde buna credinţă a lui Grigorie I. 
Alexandrescu, trecând drept adevărate fapte mincinoase. 

In adevăr, după cum ne spune martorul Jean N. Crisoveloni, in- 
culpatul Abramescu luându-şi aerul cel mai desinteresat, cel mai bine- 
voitor şi mai amical, dându-se chiar de protector al tânărului Grigorie 
I. Alexandrescu, îi spunea în camera sa de la hotel Splendid, că'i poate 
pune la dispoziţie imediat suma de o mie lei, prin intermediul altei per- 
soane care are bani, dar că în schimb şă'i semneze pumai de formă 
poliţe în valoare de 100,000 lei. Martorul Crisovelnniî, în descrierea ce 
ne face asupra acestei întrevederi dintre inculpatul Jean Abramescu şi 
tânărul Grigorie I. Alexandrescu, la hotelul Splendid pne dă nota phiso- 
logică a discuţiunilor ce au precedat comiterea delictului. 

In adevăr, printr'o subtilitate de argumente ce sunt în totd'auna 
la îndemâna unor asemenea delicuenţi, Jean Abramescu explică tânăru- 
lui Alexandrescu că el fiind pus sub consiliu judiciar, semnăturile sale 
pe polite nu mai sunt valabile; că oricât de multe poliţe ar semna, ele 
nu au şi nu pot avea nici o valoare. Că, dacă pentru 1,000 lei ce'i îm- 
prumută, îi cere poliţe de 100,000 lei, o face mai mult ja scopul de a 
hotărâ pe acei cari dau bani şi cari nu ştiu că el este pus sub consiliu 
judiciar, să dea mai uşor şi mai repede banii. Şi martorul Jean Criso- 
veloni, terminându-şi declaraţia sa, adaogă: „Jean Abramescu ştiuse să'i 
„capete încrederea şi säl convingă, că odată ce s'a cerut -punerea sa 
„sub consiliu judiciar, semnăturile sale nu mai sunt val4bile; că aceste 
„asigurări şi aceste manopere ale lui Jean Abramescu au determinat pe 
„Alexandrescu să semneze poliţe de orice valoare. Cred că fără aceste 
„asigurări şi manopere, Alexandrescu nu ar fi semnat o sumă aşa de 
„mare. Limbagiul lui Jean Abramescu şi felul său de a proceda şi a 
„asigura, mi-a făcut convingerea că voeşte să excrocheze pe Alexan- 
„drescu. De aceea lam oprit chiar de a semna“. 

In adevăr, martorul Jean Crisoveloni, care cunoştea mai bine na- 


fapt că inculpatul Jean Abramescu a dat lui Grigore Alexandrescu o sumă de bani, 
cari după afirmaţiunea inculpaţilor ar fi de 40,000 lei, iar după declaraţiunea recla- 
mantului, precum și a martorului Crisoveloni, numai 1000 lei, primind în schimb 5 po- 
liţe în valoare de 60,000 lei; că, în ce privește emisiunea acelor cambii, pe când incul- 
paţii afirmă că a avut loc în ziua de 1 Martie şi afirmaţiunea lor pare a fi coroborată 
cu declaraţiunea martorului Locotenent Basilescu, din contra reclamantul și martorul 
Crisoveloni, declară că cambiile au fost emise în ziua de 8 Martie, Fărăa mai cerceta 


www.dacoromanica.ro 


30 


“tura şi efectul poliţelor, ca unul ce lucrează la casa de bancă a tatălui 
său, opri pe Grigorie I. Alexandrescu de a semna poliţele de 100,000 
lei pretinse de Abramescu, observându-i că semnătura sa este valabilă. 

Atunci Jean Abramescu văzând în persoana d-lui Crisoveloni un 
obstacol întru îndeplinirea excrocheriei ce voia să comită, plecă de la ho- 
tel pentru a întâlni mai în spre seară, în aceiaşi zi, de astă dată sin- 
gur, pe Grigorie I. Alexandrescu. In adevăr, ei se întâlnesc în aceiaşi 
zi de 8 Martie la ora 7'/⁄ la cofetăria Frederic. Ce a vorbit înculpatul 
la această nouă întrevedere nu putem şti; de astă dată însă el s'a asi- 
gurat să nu mai aibă martori, şi mai ales să nu mai fie față d-l Criso- 
veloni. De sigur însă, că aceleaşi manopere, aceiaşi altemre a fdevăru- 
lui, aceleaşi asigurări frauduloase, ca să convingă pe tânărul şi inexpe- 
rimentatul Grigorie I. Alexandrescu, care nu semnase până atunci în 
viaţa lui nici o poliţă, că semnăturile sale nu sunt valabile, oricât de 
multe poliţe ar semna, de oarece s'a cerut de familie punerea sa sub 
consiliu judiciar. Rezultatul a fost că introdus fiind de Jean Abramescu 
şi un alt individ ce'l însoțea, într'o casă mică în apropierea hotelului 
de France, l'a pus să scrie şi să subscrie 5 poliţe în valoare totală de 
60,000 lei, din care una de 15,000 lei în ordinul lui Solomon H. Russo, 
şi restul, una de 20,000 lei, două de 10,000 lei fiecare, şi una de 5,000 
lei, toate în ordinul lui Cociu Abramescu, fratele lui Jean Abramescu. 

După semnarea acestor poliţe, Jean Abramescu, numără tânărului 
Grigorie I. Alexandrescu suma de 1,000 lei, cerând pentru sine drept 
plată de mijlocitor să'i dea „câtva voi“. Alexandrescu îi dădu 100 de lei. 
În declaraţiunea sa făcută la cabinetul nostru de instrucţiune, Grigorie 
I. Alexandrescu arată, că Jean Abramescu îl asigurase în mod categoric 
că „nu trebue să aibă nici o teamă iscălind aceste poliţe, de oarece el 
fiind pus sub consiliu judiciar, poliţele nu au şi nu pot avea nici o va- 
loare ; că afacerea este avantagioasă şi că poliţele le ia numai de formă, 
de oarece la scadenţă nu va avea a plăti de cât numai 1,000 lei ce îm- 
prumută; că Jean Abramescu să dedea în faţa sa drept binevoitor al 
său; că i repeta mereu să se grăbească să tranşeze mai repede, pen- 
tru ca persoana care dă banii să nu afle că este pus sub consiliu judi- 
ciar. Prin aceste asigurări, adaogă Grigorie I. Alexandrescu, el a ajuns 
să mă convingă, că de şi aş semna:poliţe de 100,000 lei nu aş putea 
fi urmărit de cât pentru suma de 1,000 lei, ce realmente primisem“. 

Şi astfel graţie acestor manopere, inculpatul Jean Abramescu prin 
ajutorul banilor procuraţi de fratele său Cociu Abramescu şi Solomon 
H. Russo, ajunse să excrocheze pe prodigul Grigorie I. Alexandrescu 
cu suma de 60,000 lei coprinsă în cele 5 poliţe luate în ordinul com- 
plicilor săi, Cociu Abramescu şi Solomon H. Russo. Complicitatea a- 
cestora, ajutorul ce ei au dat autorului principal în comiterea acestei ex- 
crocherii, reese nu numai prin faptul că ei au procurat banii necesari 
lui Jean Abramescu, pentru a da 1,000 lei lui Grigorie I. Alexandrescu, 
nu numai prin înţelegerea avută cu Jean Abramescu, anterior comiterei 
delictului, de a lua poliţele pe numele şi în ordinul lor, dar şi prin o 
serie de împrejurări şi manopere ce au avut loc după comiterea delic- 


mai de aproape, care din cele două versiuni în prezonii se găseşte confirmată și coro- 
borată cu diferitele împrejurări de fapt ale cauzei, astfel cum au fost stabilite în cursul 
instrucţiunei şi admițând că versiunea cea mai defavorabilă pentru inculpaţi, este ex- 
presiunea fidelă a realităţii lucrurilor, urmează a se examina dacă în complexul fapte- 
lor constatate în instrucţiunea scrisă şi orală şi a presumţiilor invocate de reprezen- 
tantul ministerulul public şi de partea civilă, se găsesc întrunite elementele delictului 
de înșelăciune imputat inculpaţilor; 


www.dacoromanica.ro 


31 


tului, în scopul de a'şi ascunde, de a'şi micşora culpabilitatea şi chiar 
de a mistifica justiţia, 

Am arătat mai sus că din declaraţiunile martorilor, Jean Crisove- 
loni, student, Ion Hamso, portar la hotel Splendid, la care putem a- 
dăoga şi pe aceia a martorului I. Bassa, comptabil la casa de bancă 
Crisoveloni, instrucţia stabileşte în mod neîndoios, că semnarea de că- 
tre Grigorie I. Alexandrescu a poliţelor de 60,000 lei a avut loc în ziua 
de Joi 8 Martie curent. Aceste poliţe însă poartă data de 1 Martie cu- 
rent, şiinculpaţii pretind şi susţin în interogatoriile lor: Jean Abramescu 
că le-a luat de la Gr. I. Alexandrescu în ziua de 1 Martie, iar ceilalți 
doi: Cgetu Abramescu şi Solomon H. Russo, că le-au primit de la Jean 
Abramescri.în' seara de 1 Martie, 

De gi, instrucţiunei îi este indiferent dacă aceste poliţe au fost e- 
mise la 1 sau la 8 Martie, ea însă stabilind în mod perfect, că aceste 
poliţe au fost semnate şi eliberate la 8 Martie, iar inculpaţii susţinând 
că le-au avut în mâna lor la 1 Martie, această alegaţiune evident min- 
cinoasă a lor, denotă perversitatea şi îndrăzneaţa lor rea credinţă. In a- 
devăr, pe lângă declaraţiunile categorice şi precise ale martorilor Jean 
Crisovelonin Jon Hamso, şi Ion Bassa, din care reese că polițele s'au 
semnat la 8 Martie, instrucţia stabileşte prin certificatele şi arătările d-lor 
doctori: Leonte şi Bacalogiu că prodigul Grigorie I. Alexandrescu a fost 
grav bolnav ds angină difterică, confirmată prin examenul bactereologic, 
de la 24 Fevruărie la 4 Martie; că la 25 Fevruarie i s'a injectat de că- 
tre doctorul Bacaloglu şerum anti-difteric în dosă forte, şi că la 1 Mar- 
tie, boala a fost în stadiul ei culminant, după care a început a des- 
creşte. D-nii doctori arată în declaraţiunile lor, că fiind vorba de o boală 
contagioasă, au luat măsuri ca nimeni să nu comunice cu bolnavul, ne- 
putând intra în camera sa, în afară de doctori, de cât numai tatăl bol- 
navului şi un servitor al său. i 

Ne întrebăm deci: cum se face că poliţele poartă data de 1 Mar- 
tie 1901? în care zi, ca şi în cele dinainte şi din urmă, prodigul Grigorie 
I. Alexandrescu suferea de angină difterică gravă, care la 1 Martie după 
arătarea doctorilor a fost în stadiul său culminant? Cum au putut ei 
pătrunde în camera bolnavului, când fiind vorba de o maladie contagi- 
oasă, intrarea era riguros oprită? Ce zor aşa de mare, ce trebuinţă de 
bani aşa de urgentă putea să aibe prodigul Grigorie I. Alexandrescu, 
tocmai atunci la 1 Martie, când era în pat, bolnav aşa de grav, când 
tatăl său era zilnic lângă patul său, dându-i toate îngrijirile şi făcând 
toate cheltuelile necesare ? 

E evident deci, că alegaţiunile autorului principal, Jean Abramescu, 
ca şi acele ale complicilor săi, Cociu Abramescu şi Solomon H. Russo, 
sunt absolut mincinoase şi de o îndrăzneață rea credinţă. 

Dar în afară de acestea, instrucţia mai stabileşte şi cu alte probe, 
că acele poliţe de 60,000 lei au fost luate la 8 Martie şi nula 1 Martie. 
Inculpaţii Cociu Abramescu şi Solomon H. Russo, ştiind că tânărul Gri- 
gorie I. Alexandrescu va fi pus în curând sub consiliu judiciar, pentru 
a'şi asigura mai bine poliţele luate în mod fraudulos, prin petiţii adre- 


Considerând, în drept, că din art. 332 c. pen., care dă o definițiune generală a 
delictului de înşelăciune, spre deosebire de art. 334 cod. pen., care se ocupă de înşelă- 
ciunea caracterizată prin anumite manopere frauduloase, limitativ enumărate, rezultă 
că două elemente sunt necesare pentru constituirea acestui delict: 1) întrebuințare de 
manopere frauduloase, cari au de scop şi de efect de a produce amăgirea cui-va, fă- 
când să treacă de adevărate, fapte mincinoase, sau prefăcâni în mincinoase fapte ade- 


www.dacoromanica.ro 


32 


sate Tribunalului de Notariat, cer la 9 Martie 1901 să se dea dată certă 
acelor polițe. Era firesc, era logic, că dacă inculpaţii ar fi avut în mână 
aceste poliţe, încă de la 1 Martie, după cum pretind, ca unii cari ştiau 
mai dinainte că se făcuse cererea de punere sub consiliu judiciar a lui 
Grigorie I. Alexandrescu, să ceară dată certă la 2, 3, 4, 5 Martie. Dacă 
au făcut această cerere la 9 Martie, cauza este că ei n'au avut aceste 
polite în mână de cât la 8 Martie, după cum de alfel instrucţia sta- 
bileşte cu un adevărat lux de probe. Dar inculpaţii nu se mulțumesc 
cu aceste simple alegaţiuni, cari să sfărâmă la cea dintâi examinare, 
la cea dintâi discuţiune. In neputinţa lor de a se putea apăra în mod 
serios, inculpaţii recurg până la a mistifica justiţia. 

In adevăr, inculpatul Solomon H. Russo, cunoscut deja Parchetu- 
lui din afacerea excrocheriei făptuite în prejudiciul d-lui Stegu din Plo- 
eşti, dispare din Bucureşti imediat ce află că s'a început de instrucţie 
ancheta poliţelor de 60,000 lei ale lui Grigorie I. Alexandrescu. D-sa 
stă adăpostit la Braşov până Ia finitul lui Martie, nepresentându-se la 
primele două citaţiuni făcute de noi, după cum rezultă din procesele 
verbale de la 22 şi 27 Martie 1901 ale Secţiei IV. Fiind la Braşov, d-sa, 
după cum singur recunoaşte în interogator, negociază poliţa de 15,000 
lei ce avea de la Grigorie I. Alexandrescu, scontându-o la casa de bancă 
Adler din acel oraş. Reîntorcându-se din Braşov, cu ocazia interogato- 
rului luat de noi, inculpatul Solomon H. Russo, pentru a ne produceo 
dovadă hotărâtoare că în adevăr poliţa de 15,000 lei, semnată de Gri- 
gorie I. Alexandrescu, o avusese în proprietatea sa încă de la 1 Mar- 
tie,— deşi instrucţia stabileşte în mod absolut evident, că această poliţă îm- 
preună cu celel'alte au fost semnate de Alexandrescu la 8 Martie, — ne 
prezintă 3 scrisori provenite de la casa de bancă Iacob Adler din Bra- 
şov, purtând datele 4/,, Martie, *,, Martie şi */,, Martie, din care rezultă 
că banca Adler primise încă de [a */,, Martie o scrisoare de la Solo- 
mon H. Russo, împreună cu poliţa semnată de Grigorie I. Alexandrescu 
în scopul de a o sconta. 

Scrisorile emanate de la numita casă de bancă din Braşov erau 
scrise în nemţeşte, semnate de Iacob L. Adler şi traduse în româneşte 
prin Ministerul afacerilor străine din Bucureşti. 

In aparenţă ele prezentau caracterul cel mai serios al sincerităței 
şi al autenticităţei. N'a fost greu însă instrucţiunei ca să stabilească că 
aceste scrisori erau de simplă complezenţă, luate de inculpatul So- 
lomon H. Russo în timpul cât a stat refugiat la Braşov, prin con- 
cursul binevoitor al amicului său Iacob L. Adler dela casa de Bancă 
Adler et Comp din Braşov. El îşi procurase aceste scrisori în interesul 
cauzei, cu intenţia frauduloasă de a înşela, de a mistifica justiţia şi a 
produce prin ajutorul lor, proba decizivă şi indiscutabilă că poliţa de 
15.000 lei, ce avea de la pusul sub consiliu judiciar Gr, I. Alexandrescu, 
şi căruia îi fusese luată prin înşelăciune împreună cu celelalte, de incul- 
patul Jean Abramescu, fusese în adevăr în posesia inculpaţilor la 1 
Martie. 

Indrăzneaţa încercare a inculpatului Solomon H. Russo de a mis- 


virate, ori suprimându-le de tot; 2) vătămarea averei celui amăgit spre a împărtăși 
un folos; 

Având în vedere, că în cazul de față, amăgirea de care s'a făcut culpabil Jean 
Avramescu faţă de Grigore Alexandrescu, consistă în aceia că "l-a indus în eroare a- 
supra capacităţii sale de a contracta, făcându-l să creadă că poliţele semnate de dân- 
sul sunt nule, pentru că se ceruse punerea lui sub consiliu judiciar; 

Considerând că după art. 332 cod. pen., amăgirea trebue să poarte asupra unui 


www.dacoromanica.ro 


33 


tifica justiţia, a fost dejucată însă în mod complect şi luminos de in- 
strucţiune. În adevăr, cerându-i-se recipisele scrisorilor recomandate cu 
care expediase pe adresa casei de Bancă Adler din Braşov, în două rîn- 
duri, poliţa de 15.000 lei, semnată de prodigul Gr. I. Alexandrescu, in- 
culpatul ne răspunde că a trimis acea poliţă numitei case de Bancă, în 
scrisoare simplă francată şi nerecomandată ; că şi banca Adler din Bra- 
şov, când prin scrisorile de la 6/19 şi 8/21 Martie, ce ni le prezintă, i-a 
restituit acea poliţă, spre a o gira la început şi spre a-i da dată certă 
în urmă, de asemenea în scrisoare simplă francată şi nerecomandată; 
că aşa fiind, nu ne poate prezenta, nici recipisele scrisorilor recoman- 
date trimise la Braşov, nici proba că a trimis prin poştă recomandate 
scrisorile cu poliţa din Braşov. E de prisos a spune că cerând inculpa- 
tului Solomon H. Russo, să ne prezinte cel puţin plicurile scrisorilor 
nerecomandate cu datele de 4/17, 6/19 şi 8/21 Martie primite de la 
banca Adler din Braşov, el ne-a răspuns, că nu le mai posedă, că le-a 
rupt. Că întrebându-l dacă aceste scrisori,—acele trimise de el şi acele 
primite de la Adler,—sunt trecute în copierele respective la datele ară- 
tate în ele, inculpatul Solomon H. Russo, ne răspunde că el nu areco- 
pier, iar că scrisorile ce a primit de la banca Adler din Braşov, fiind 
provenite de la Iacob I. Adler, personal, iar nu din partea casei de bancă, 
ele nu au fost trecute în copierul casei. 

Pe urmă este o altă cestiune: e în uzul constant al tuturor case- 
lor de bancă,—implicit şi cu atât mai mult al particularilor,— ca ori-ce 
Scrisoare de valoare, coprinzând în ea: poliţe, accepte, trate şi câte o- 
dată chiar poliţe anulate, să se trimită în mod riguros şi absolut numai 
recomandate. Reprezentanţii tuturor caselor de bancă şi ai marelui co- 
merciu din Bucureşti, întrebaţi de noi asupra acestui punct, toţi în mod 
unanim ne declară, că e absolut inadmisibil ca o scrisoare care ar co- 
prinde în ea o poliţă de 15.000 lei, cum este în speţă, să fie trimisă 
Simplu francată şi nerecomandată, după cum pretinde inculpatul Solomon 
H. Russo. 

Era evident deci şi perfect dovedit, că scrisorile ce ne prezentase 
în scopul de a dovedi că a avut în proprietatea sa, încă de la 1 Martie, 
polita de 15.000 lei semnată de prodigul Alexandrescu, erau de com- 
plezenţă, date prin blamabila bunăvoință a lui I. L. Adler din Braşov, 
amicul inculpatului Solomon H. Russo. Spunem „amic“ de oarece Ia- 
cob L. Adler numeşte în scrisoarea de la 9/22 Martie pe inculpatul So- 
lomon H. Russo: „Dragă Domnule Russo“. Serviciul ce i-a făcut însă, 
nu a fost tocmai amical. Prin întrebuinţarea, în faţa justiţiei, a acestor 
scrisori, date de complezenţă, în interesul cauzei, inculpatul Solomon H. 
Russo, a întărit şi mai mult probele de complititate la escrocheria făp- 
tuită de autorul principal Jean Abramescu. 

In fapt, ne mai rămâne un ultim punct de lămurit: acela referitor 
la adevărata sumă primită de prodigul Grigorie I. Alexandrescu de 1a 
inculpatul Jean Abramescu, atunci când el “i-a subscris cele 5 poliţe în 
valoare de 60.000 lei în ordinul inculpaţilor complici, Cociu Avramescu 
şi Solomon H. Russo. 


fapt; că prin cuvântul «fapt», ori cât de largă interpretare i s'ar da, nu se poate în- 
țelege decât tot ce există sau poate exista, fie ca lucruri corporale sau forţe fizice ale 
lumei externe, fie ca drepturi pecuniare sau calități de ordin moral; că, dar nu intră 
în această concepţiune, regulele de drept stabilite prin texte de lege, căci preseripţiunile 
pe cari legiuitorul le formulează pentru a reglementa raporturile oamenilor, trăind în 
societate, au prin esența lor un caracter general și public, din care cauză legiuitorul 
stabilește presumţia juris et de jure, că toți locuitorii țárei cunosc legile ei și prin ur- 


C. Hamangiu. www.dacoromanica.ro 3 


34 


Pusul sub consiliu judiciar Grigorie I. Alexandrescu în repetatele 
declaraţiuni ce ne-a făcut în cursul instrucțiunei, arată că suma ce a pri- 
mit de la Jean Abramescu pentru cele 60.000 lei în polite, a fost de 
1000 lei, din care 100 lei a dat lui Jean Avramescu, care a făcut pe 
mijlocitorul între el şi acei cari "i-au dat banii: Cociu Abramescu şi So- 
lomon H. Russo. Dacă însă declaraţiunea tinărului Grigorie I. Alexan- 
drescu poate fi pusă la bănuială, ca unul ce este interesat în cauză, 
apoi declaraţiunile sub prestare de jurământ ale martorilor Jean Criso- 
veloni şi lon Hanso, fac deplină dovadă. 

Ce ne spune d-l Jean Crisoveloni? Acest martor, a cărui bună 
credinţă şi lealitate este mai presus de ori-ce îndoială, ne declară: „Că 
„îşi aduce perfect de bine aminte că în ziua de Joi 8 Martie, fiind în 
„camera lui Grigorie Alexandrescu de la hotel Splendid unde era şi 
„Jean Abramescu, acesta "i-a propus să-i dea lui Alexandrescu 1000 de 
„lei pentru 100.000 lei în poliţe semnate de el, polite ce după spusa 
„inculpatului nu erau valabile, prin faptul punerei sale sub consiliu ju- 
„diciar. Că nu a fost vorba în tot acest timp decât de 1000 de lei ce 
„Jean Abramescu trebuia să dea lui Grigorie I. Alexandrescu. Că mar- 
„torul Jean Crisoveloni l’a oprit de a semna, atrăgându-i atenţiunea că 
„semnăturile sale sunt valabile ; că Jean Abramescu a plecat după a- 
„ceasta şi că tocmai în spre seară întâlnind din nou pe Grigorie I. Ale- 
„Xandrescu, acesta “i-a spus că în urma asigurărilor date de Jean Abra- 
„mescu, a semnat poliţe în valoare de 60.000 lei, numai pentru 1000 lei 
„ce a primit, din care 100 lei a dat lui Jean Abramescu. Jean Crisove- 
„loni declară în fine că Grigorie I. Alexandrescu în acea seară, nu avea 
„la el decât 900 lei: că a cheltuit din aceşti bani câteva zile, după care 
„a văzut pe Grigorie I. Alexandrescu iarăşi fără bani, probă că nu pu- 
„tuse avea mai mulţi“. 

De asemenea şi martorul Ion Hanso, portarul hotelului Splendid, 
unde locueşte tînărul Grigorie I. Alexandrescu, arată în declaraţia sa fă- 
cută la instrucţie sub prestare de jurămint, că de a doua zi, de la 9 
Martie, —adică a doua zi după ce inculpatul Jean Abramescu venise la 
hotel şi vorbise cu tânărul Grigorie Alexandrescu,—a observat că acesta 
are bani mai mulţi de cheltuială; că 'şi-a cumpărat un pardesiu, cra- 
vate, gulere, deşi tatăl său lipsea din oraş, dus fiind la Târgovişte unde 
erau alegeri legislative; că feciorul din casă, care intra în camera tînă- 
rului, i-a spus că a văzut la el mai multe sute de lei, de şi în ajun nu 
avea bani.—Martorul Ion Hanso mai adaogă, că aceste cheltueli mai 
mari decât cele obicinuite, n'au durat decât vr'o 3 zile, după care 
tînărul Gr. I. Alexandrescu iarăşi nu mai avea bani. Rezultă în mod clar, 
din aceste declaraţiuni şi din aceste constatări de fapt, că inculpatul 
Jean Abramescu n'a dat lui Grigorie I. Alexandrescu pentru cele 60,000 
lei în .polițe semnate de el, decât suma de 1000 lei. 

Ce ne declară însă Jean Abramescu ? El pretinde că a numărat lui 
Grigorie I. Alexandrescu pentru aceste polite de 60.000 lei, suma de 
40.000 lei în numerar, pe care "i-a procurat-o fratele său Cociu Abra- 
mescu şi Solomon H. Russo. Aceşti inculpaţi, se vede, pentru a'şi con- 


mare se esclude posibilitatea unei amăgiri în această privinţă, amăgire care se concepe 
în ce privește o situaţiune de fapt, care nu este şi nu poate fi cunoscută tuturor, că 
această interpretare, singură confomră cu înțelesul etimologic şi curent al cuvântului 
«fapt», este singura juridică în materie penală, unde interpretarea strictă şi literală a 
textelor de lege este principiul fundamental; 

„__ Având în vedere, că chiar dacă am admite că o amăgire asupra existenţei sau 
neexistenţei unei regule de drept ar putea să constituie o amăgire în sensul art. 332 


www.dacoromanica.ro 


35 


firma şi întări mai mult complicitatea lor, susţin şi ei că în adevăr au 
numărat această sumă; Cociu Abramescu 30.000 lei pentru 4 poliţe sem- 
nate de Grigorie I. Alexandrescu în valoare de 45.000 lei, iar celălalt 
inculpat Solomon H. Russo, 10.000 lei pentru o poliţă semnată de ace- 
iaş, în valoare de 15.000 lei. 

După cum vedem, rolurile autorului principal Jean Abramescu şi 
al complicilor săi Cociu Abramescu şi Solomon H. Russo erau aşa de 
bine împărţite şi studiate, in cât nu se deziceau de loc unul prin altul. 
„Aceste susţineri mincinoase ale inculpaţilor nu au însă alt rezultat, de 
cât doar spre a pune în lumină şi mai mult îndrăzneala şi perseverenţa 
lor în apărarea şi ascunderea unor fapte delictuoase, crezând că prin 
mărirea sumei împrumutate, vor micşora proporţiile îraudei lor. 

Instrucţia însă stabileşte în mod evident, pe de o parte că tânărul 
Grigorie I. Alexandrescu n'a avut în zilele ce au urmat zilei de 8 Mar- 
tie, când a semnat poliţele şi a primit banii, decât câteva sute de lei, 
pe cari "i-a cheltuit în câteva zile,—trei zile, după martorul Ion Hanso, 
—fapt ce exclude în mod aproape absolut posibilitatea ca inculpaţii să-i 
fi putut da suma de 40.000 lei. Ori cât de cheltuitor, ori cât de prodig 
ar fi cineva, nu cheltueşte în Bucureşti fără a nu fi observat, suma de 
40.000 lei în trei zile! Or, martorii Jean Crisoveloni şi I. Hanso arată, 
că din banii ce a primit de la Jean Abramescu la 8 Martie, tânărul Ale- 
xandrescu a cheltuit trei zile, după care timp nu mai avea de loc bani. 
Pe de altă parte însă, inculpaţii complici Cociu Abramescu şi Solomon 
H. Russo nu dau nici o explicaţiune serioasă asupra provenienţei, asu- 
pra originei sumei cu cari pretind că au împrumutat pe prodigul Gri- 
gorie I. Alexandrescu. In adevăr, Cociu Abramescu, fratele autorului prin- 
cipal Jean Abramescu, declară în interogatorul luat de noi, că suma de 
30.000 lei ce a împrumutat lui Gr. I. Alexandrescu în schimbul poli- 
telor de 45,000 lei, cu scadenţa la 1 Iulie 1901, ce a primit prin Jean 
Abramescu o are: 15.000 lei averea sa personală, pe care o avea liberă 
la dispoziţie,—de şi e de notorietate publică, că el nu are nici o avere, 
— iar restul de 15.000 lei îi are de la un cumnat al său din Nicopoli, 
Levi Hassan, care îi lăsase aceşti bani încă de la 27 Favruarie în sco- 
pul afacerei cu tinărul Grigorie I. Alexandrescu. Celălalt complice, incul- 
patul Solomon H. Russo susţine în interogatorul său că suma de 10.000 
lei ce a procurat prodigului Grigorie I. Alexandrescu în schimbul poliţei 
de 15.000 lei ce a primit prin Jean Abramescu, îi avea de mai mult 
timp asupra sa, liberă, ţinând-o improductivă. 

Şi unul şi altul însă, cunoscuţi ca usurari vestiți şi vecinic ameste- 
caţi în afaceri veroase, nu poate fi admisibil, că chiar dacă ar îi putut 
avea la dispoziţie aceste sume de bani,—de altfel destul de importante 
față de situaţiunea lor socială,—să le ţină improductive la dânşii acasă, 
pentru ca mai în urmă să le dea unui prodig, aproape minor, cum e 
Grigorie I. Alexandrescu. Ei, deci, nu au dat şi nu au putut da aceste 
sume de 30.000 lei şi de 10.000 lei tînărului Gr. I. Alexandrescu, prin 
însuşi forţa lucrurilor şi a obiceiului lor de speculatori delictuoşi ; ei ne- 
explicând în mod plausibil, proveniența sumelor ce pretind căau împru- 


«cod. pen. şi să formeze prin urmare un element al delictului prevăzut de acest articol, 
totuşi, din nici o împrejurare de fapt şi nici din depunerile martorilor, ascultați în ge- 
dinţă, nu se constată că Jean Avramescu ar fi întrebuințat o manoperă frauduloasă 
pentru a induce în eroare pe Grigore Alexandrescu asupra capacităţii sale; că o simplă 
minciună nu este suficientă pentru a constitui o manoperă; că pentru ca cine-va să 
fie culpabil de înşelăciune, trebue ca, conform art. 332 c. p., să întrebuințeze manopere, 
„adică ori-cari mijloace, făcând să treacă minciuna drept adevăr; că prin urmare tre- 


www.dacoromanica.ro 


36 


mutat pe Grigorie I. Alexandrescu, dovedesc că n'au putut avea la dis- 
poziţia lor aceste sume. Că deci, cu bună ştiinţă, au ajutat pe autorul 
principal Jean Abramescu, în comiterea delictului de escrocherie ce "l-a 
iăptuit în prejudiciul pusului sub consiliu judiciar Grigorie I. Alexan- 
drescu, primind luarea poliţelor în ordinul lor, procurând smua de 1000 
lei ce a fost dată lui Alexandrescu în schimbul celar 60.000 lei în po- 
liţe şi căutând în urmă prin declaraţiunile lor, a apăra pe autorul prin- 
cipal de escrocheria făptuită, mergând până a mistitica şi justiţia, după 
cum am văzut mai sus, prin producerea de probe plăsmuite ad-hoc. 

In drept. Care este principiul pe care se bazează art. 332 din Co-- 
dul nostru penal, în ceea-ce priveşte escrocheria ? 

Spre diferenţă de textul art. 405 din Codul penal francez, referi- 
tor la escrocherie, art. 332 c. p. român coprinde o redacţie mai largă şi 
mai generală, îmbrăţişând toate manifestaţiunile frauduloase, cari au de 
scop o alteraţie a adevărului, o amăgire în paguba averei altuia. 

Legiuitorul român, sub rubrica „înşelăciune sau escrocherie" ins- 
pirându-se din Codul penal prusian, sancţionează în art. 332 escroche- 
ria generală, prevăzând mai în urmă la art. 334, escrocheriâ caracteri-- 
zată, calificată, aşa fel cum prevede şi art. 405 din Codul penal francez. 
Aşa fiind, urmează, ca în aprecierea elementelor delictului pus în sar- 
cina inculpaţilor, nu vom avea în vedere nici articolul, nici doctrina, nici 
jurisprudenţa franceză, cari nu sunt aplicabile art. 332 codul penal ro- 
mân, decât doar ca discuţie teoretică de principii. 

Din acest punct de vedere, dispoziţiunile legiuitorului român, în 
materie de escrocherie, sunt cu mult mai complecte şi mai superioare, 
decât dispoziţiunile legiuitorului francez, împrejurare care a motivat pe 
distinsul comentator al Codului penal francez, d-l Garraud, să exprime 
ca desiderat o modificare cât de urgentă a textului francez. In tratatul 
său de „Drept penal“ d-sa se exprimă astfel în această privinţă: „Tous 
„ceux qui suivent le mouvement du palais savent, du reste, à quelles 
„tortures il faut soumettre l'article 405 pour faire rentrer certaines es- 
„Croqueries, souvent même les plus graves, les plus dangereuses, celles 
„qu'il faut punir à tout prix, dans des dispositions qui sont précisé- 
„ment limitatives. Une modification de l'article 405 nous paraîtrait s'im- 
„poser. Sans doute, les expressions manœuvres frauduleuses, employ6es 
„Seules, seraient trop vagues et trop arbitraires. Mais on ferait disparaî- 
„tre l'inconvénient, soit d'une trop grande élasticité, soit d'une trop 
„grande limitation dans les prévisions de lescroquerie, en fixant le sens 
„des termes „manœuvres frauduleuses“ par un double procédé. D'abord 
„en indiquant le but dans lequel ces manœuvres doivent avoir été em- 
»ployées, celui d'escroquer à une personne la totalité ou partie de sa 
„fortune. Puis, on spécifierait, en adoptant lą nomenclature de Particle 
„405, les principales manœuvres frauduleuses, mais on terminerait cette 
„énumération démonstrative par une expression générale qui permet- 
„trait d'y comprendre tous les agissements de même nature“. (Garraud. 
„Vol. V, pag. 252). 

Şi legiuitorul român inspirându-se din acel prusian, a înțeles la 


bue ca cuvintele amăgitoare să fie însoțite de un fapt exterior, de uneltiri viclene des- 
tinate să sprijinească alegațiunile mincinoase, dându-le aparența şi forța adevărului și 
să surprindă astfel buna credinţă a victimei; 

Considerând că din complexul faptelor stabilite în instrucţiune, na numai că nu 
rezultă întrebuințare de menoporo frauduloase din partea lui Jean Avramescu pentru a 
induce în eroare pe Grigore Alexandrescu, dar nici nu există amăgire, căci Alexan- 
drescu n'a fost înşelat; căci, cu toate asigurările formale date de Avramescu, că poli- 


www.dacoromanica.ro 


37 


timp necesitatea acestei reforme, pe care a făcut-o, redactând art. 332 
c. p. într'o formă generală şi nelimitată. 

In comentarul său făcut asupra Codului penal prusian din 1851, 
primul procuror al Tribunalului din Berlin, d-1 T. C, Oppenhoff, vor- 
bind de intenţia ce a avut legiuitorul prusian când a redactat art. 241, 
după care a fost tradus art. 332 al nostru, ne spune că dându-se o re- 
dactare aşa de largă delictului de escrocherie, el a voit să pedepsească 
ori-ce „inducere în eroare“, ori-ce daună cauzată prin producerea unei 
erori de fapt. D-1 T. C. Oppenhoff ne mai spune în comentarul său că: 
„escrocheria se poate comite şi prin inducerea cui-va într'o eroare de 
drept, deşi există presumţie legală că fiecare trebue să cunoască legea“, 
aşa că nu s'ar putea obiecta, că prodigul Grigorie I. Alexandrescu, faţă 
de alegaţiunea mincinoasă a inculpatului Jean Abramescu, că semnătura 
sa nu este valabilă prin faptul că se făcuse contra-i o cerere de punere 
sub consiliu judiciar, trebuia să cunoască Codul civil, care explică că 
incapacitatea sa decurge tocmai de la publicarea hotărîrei în „Monito- 
rul Oficial“. 

Pe urmă, în materia escrocheriei trebue avut în vedere totdeauna 
şi gradul de inteligenţă, de cultură şi de voinţă al persoanei escrocate. 
Pentru a înşela pe un om matur, inteligent, care are experienţa vieţei, 
este mai greu şi manoperile întrebuințate faţă de el, trebue să fie din cele 
mai fine şi mai pline de perversitate. Cu totul altfel se întâmplă când 
e vorba de a înşela pe un copil de 21 de ani, naiv, credul, lipsit de 
voinţă şi pus sub consiliu judiciar, cum este Grigorie I. Alexandrescu. 
La el e suficientă manopera cea mai simplă, cea mai elementară şi chiar 
cea mai ordinară şi grosolană, pentru a-l înşela, pentru a-l induce în eroare. 
Doctrina generală franceză, admite acest mod de a vedea în aprecierea 
manoperilor în materie de escrocherie. 

Astfel Faustin Hélie zice: „La prévoyance des hommes depend 
„en grande partie de leur instruction, de leurs lumières et de leur ex- 
„perience. Si quelques uns, par leur ignorance ou les défauts de leur 
„intelligence sont privés d'une prévoyance ordinaire, seront-ils dénués 
„de la protection de la loi? Parce qu'il suffirait de manœuvres gros- 
„sieres pour en faire des dupes, ces manœuvres resteraient-elles impu- 
„nies? Eyidemment ce n'est point là ce qw'avait pu vouloir la Cour de 
„cassation, et on en trouverait, s’il était nécessaire, la preuve dans quel- 
„ques arrêts qui ont pris pour base du délit des manœuvres que la sa- 
„gacité la plus ordinaire aurait pu déjouer. Les faits constitutifs des 
„manœuvres ne peuvent être appréciés que dans leurs rapports avec la 
„Sagacité et la prudence de la personne qui a été leur dupe; leur ca- 
„ractăre est subordonné aux qualités de Tesprit, à la position sociale, à 
„la profession même de cette personne“ ? (Théorie du code pénal pag. 
369, vol. 5). Şi mai departe, vorbind de părerea Curţei de casaţie fran- 
ceză, continuă: „Le délit d'escroquerie a plus qu'un autre peut-être, ses 
„degrés et ses nuances, mais que la loi doit en saisir toutes les ma- 
„nifestations, sauf à proportionner la peine à la moralité de l'agent. Il 
„lui a paru qu'elle devait protéger aussi bien les personnes ignorantes 


tele pe cari le va semna nu sunt valabile, Alexandrescu care trecuse examenul anului 
l-iu de drept şi era deci în măsură să ştie de când produce efect o hotărâre de punere 
sub consiliu judiciar, nu l-a crezut pe cuvânt, ci din contră, în urma inzistenţeior puse 
de amicul său Crisoveloni, care în repeţite rânduri, în cursul tratativelor ce au avut 
loc între Alexandrescu şi Avramescu, “l-a îndemnat să nu semneze poliţe căci semnă- 
tura sa este valabilă, s'a dus să consulte mai mulţi advocaţi şi, cu toate că 'ise spuse 


www.dacoromanica.ro 


38 


„et naives, que les moindres manœuvres suffisent à duper, que celles 
„qui sont trompées par les trames les mieux ourdies“. (Idem, pagina 
370 vol. 5). 

Referindu-se la acelaş fapt, Faustin Hélie adaogă: „Il y a même 
„quelque péril à déclarer en thèse générale que les ruses les plus gros- 
„Sières, lors même quw'elles ont fait des victimes, sont à l'abri de toute 
„poursuite; car c'est encourager des tentatives de tromperies qui peu- 
„vent réussir, et c'est tolérer des manœuvrs qui ne cessent pas d'être 
„coupables parcequ'elles s'adressent à des esprits simples et bornés“. 
(Idem pag. 371 vol. 5). De asemenea R. Garraud în tratatul său asupra 
dreptului penal francez vol, 5, pag. 248 zice: „L'escroquerie consiste, 
„dans son essence, à surprendre, par des manœuvres frauduleuses, la 
„bonne foi de la victime: or, le prévenu, pour atteindre son but, me- 
„Sure les moyens qu'il emploie sur L'intelligence de celui auquel ìl s'a- 
„dresse, sur son état, son éducation, sa position. Tel moyen réussit avec telle 
„personne, qui échoue avec telle autre. Qui fera cette appréciation, toute 
„relative, toute concrâte ? Est-ce le législateur ? est-ce le juge ? Evidem- 
„ment, ce n'est peut-être ni lun ni l'autre. La manœuvre frauduleuse de- 
„Vient punissable, aussitôt qwelle trompe celui auquel elle s'adresse; et 
„par cela même qu'elle le trompe, il est, en fait, démontré, que lq ma- 
„nouvre a été déterminante, c'est-à-dire proportionnée et adaptée au but 
„que voulait atteindre le prévenu. Déclarer que les ruses les plus gros- 
»Sières ne seront pas punissables, parce que la sagacité et la prudence 
„Ordinaires auraient pu et dû les déjouer, ce serait précisément ne pas 
„Vouloir protéger ceux qui ont le plus besoin de protection, les esprits 
„îaibles et bornés, que les escrocs de tous temps ont surtout pris comme 
„victimes“. 

Rezultă de aci, că dacă însăşi doctrina franceză, care are în ve- 
dere textul articolului 405 al Codului penal francez, care coprinde dis- 
poziţiuni cu mult mai stricte şi mai limitative decât art. nostru 332, şi 
dă o interpretare atât de largă acestui articol, cu atât mai mult la noi, 
această interpretare a felului cum trebuesc apreciate manoperile, trebu- 
eşte avută în vedere şi aplicată, însuşi conţinutul articolului nostru fiind 
larg şi general, 

Din simpla examinare a art. 332, 333 şi 334 din Codul nostru pe- 
nal, vedem că legiuitorul nostru în aceste 3 articole, sub aceiaşi denu- 
mire de „înşelăciune sau escrocherie“ prevede diferite delicte; aşa, pe 
când în art. 334 c. p. face să depindă existenţa acestui delict de între- 
buinţarea unor mijloace dolosive anume specificate şi calificate, în arti- 
colele 332 şi 333 dând o definiţiune generală, declară culpabil de înşe- 
lăciune pe acela care face să se nască o amăgire în spiritul unei per- 
soane, făcând să creadă de adevărate fapte mincinoase, în vedere de a 
împărtăşi un folos şi în paguba averei acelei persoane; şi dacă s'ar o- 
biecta, că în faptul imputat inculpatului Jean Abramescu nu găsim mij- 
loacele dolosive, specificate la art. 334 c. p. nu se poate susţine însă 
că fapta sa nu întruneşte în mod complect toate elementele constitutive 
ale delictului de escrocherie simplă, prevăzută şi pedepsită de articolele 
332 şi 333 c. pen. 


atât de Crisoveloni cât și de d-nul Cerchez că semnătura sa e valabilă și că prin ur- 
mare Avramescu îl induca în eroare, el totuşi contractează, semnând poliţele. 

Având în vedere că amăgirea implică în mod necesar buna credinţă a victimei, 
adică necunoştinţa împrejurărilor de fapt în privinţa cărora a fost indus în eroare prin 
surprindere; că din momentul ce pretinsa victimă a putut să 'şi dea seamă de adevă- 


www.dacoromanica.ro 


39 


De altfel, jurisprudenţa română este constantă şi bine fixată asu- 
pra acestui punct. 

Astfel Curtea de casaţie sectia II prin decizia No. 40 din 19 Ia- 
nuarie 1893 hotărăşte că: „Din art. 332 rezultă că legiuitorul a ţinut să 
pedepsească pe cei care în vedere de a împărtăşi folos, surprinde con- 
Ssimţimântul cuiva prin mijloace viclene abuzând în paguba averei sale 
de credulitatea lui“. De asemenea că: „la delictul prevăzut de art. 332 
manopera nu trebue să se distingă printr'un rafinament deosebit; ajunge 
şi o minciună grosolană, care aduce o vătămare în dauna averei altuia“, 
(Casaţia s. II, No. 150 din 20 Martie 1891). 

De asemenea prin deciziunea No. 391 din 8 August 1891 Inalta 
Curte de casaţie stabileşte ca: „dispoziţiunile art. 332 conţin o defini- 
ţiune a delictului de înşelăciune atât de generală, în cât ori-ce formă de 
înşelăciune intră în acest articol“, etc..., etc... 


rata situaţiune a lucrurilor și a dat consimţimântul în cunoștință de cauză, nu mai 
poate fi vorba de amăgire și deci lipseşte primul element al delictului de înșelăciune, 


www.dacoromanica.ro 


IV, 


Afacerea fraudelor de la „Unirea“ 


Cuprinsul. 


In fapt. Istoricul societăţei „Unirea“. Starea sa financiară în trecut gi prezent. Un mi- 
lion deficit. Gestiunea fostului director-general Alex. Sc, Miclescu, 1859—1801, Antecedentele sale 
judiciare. Risipa a 700,000 lei, în timpul gestiunei sale. Abuzuri de încredere în valoare de :3,022 
ei, comise de Al. Sc. Miclescu. Escrocheria de 32,000 lei comisă în prejudiciul „Unirei“ şi n s80- 
cietăţilor străine de reasigurare: „Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, relativă la 
dauna fictivă a lui Nicu Catargi. Culpabilitatea de com lice-tăinuitor a lui Nica Catargi. Culpa- 
bilitatea penală a lui Emi! loachimovici, Iosef Marcovici, Isidor Cohen și Nae Anghelescu. 

In drept. Elementele delictelor de abuz de incredere, de escrocherie şi distrugere de acte 
publice. Teoria complicităţei propriu zise şi a complicităţei prin tăinuire, Cumul de delicte. Art. 
828, 882, B38, 867, 40, 49, 50, 53 şi 54 din Codul penal şi art. 147 din Codul comercial. Părerea 
D-lui Blanche Garraud şi Faustin-Hâlie asupra abuzului de incredere. Directorul unei societăți este 
mandatarul societarilor. Calitatea de mandatar a giranților sau administratorilor societăţilor. Con- 
tract de societate, Opiniunea autorilor mai sus citați şi a jurisprudenţei lui Dalloz asupra acestor 
ceetioni, Gomplisitataa şi definiția dată ei de Trébutien. Cestiunea tăinuirei, după doctrină şi ju- 
risprudență. 

In notă. Sentința Tribunalului Ilfov secţia IV, pronunțată asupra acestei afaceri. 


Societatea de asigurare mutuală „Unirea“, înfiinţată sub cele mai 
favorabile auspicii în anul 1877, cam în acelaş timp cu frumoasele şi 
importantele instituţiuni financiare: Creditul Funciar Urban şi Rural, 
Banca Naţională a României, etc,, ar fi putut să ajungă la aceiaş situa- 
țiune înaltă, morală şi economică, ca şi aceste înfloritoare aşezăminte, 
dacă conducătorii ei din diferite timpuri ar fi avut priceperea, îngrijirea 
şi prudenţa necesară. Date fiind principiile frumoase şi altruiste cuprinse 
în statutele sale, această societate, după un decurs de 25 ani, în loc 
de a fi ajuns la deplina sa desvoltare în aplicarea principiului mutuali- 
tăței asigurărilor, şi dobândirea încrederei celei mai mari şi mai com- 
plecte în toate stratele sociale din ţară, ea decade din an în an, ne mai 
rămânând din vechiul entusiasm al înfiinţărei ei, decât amintirea lui, 
față de desastrul financiar şi moral în care se găseşte astăzi. In adevăr, 


NOTĂ. Iată și sentinţa Tribunalului Ilfov secția IV, pronunțată în această afacere : 

Având în vedere ordonanța d-lui judecător de instrucţiune al cabinetului 1I de 
pe lângă tribunalul Ilfov şi rechisitorul introductiv al d-lui prim-procuror, prin care sunt 
trimiși în judecata tribunalului: 

1) Alexandru Scarlat Miclescu, fost director al aocietăţei «Unirea», că a comis 
în această calitate, delictul de abus de incredere, prevăzut şi pedepsit de art. 140, 322 
323, 332, 333 și 40 codul penal; 

2) Nicu Catargiu, inculpat pentru delictul de tăinuire, prevăzut de art. 53 şi 54 
codul penal; 

3) Iosef Marcovici, inculpat pentru delictul prevăzut de art. 50 alin, II, 43 gi 49 
codul penal; 

4) Isidor Cohen, inculpat pentru delictul prevăzut de art. 48, 49 şi 50 alin, II, 
codul penal; 


www.dacoromanica.ro 


41 


după 25 ani de la înființare, în loc de a avea un capital de rezervă, 
care s'ar fi putut uşor forma, cum şi l'au format alte societăți mai de 
curând născute, astăzi această societate de asigurare posedă un deficit 
de aproape un milion, sumă ce reprezintă zecimile de mii de modeste 
şi mici economii ale sătenilor şi ale oamenilor săraci, economii sfânt 
muncite cu sudoarea frunței lor şi cheltuite în mod inconştient, cu uşu- 
Tința cea mai de neertat, de către conducătorii acestei nefericite socie- 
täți de asigurare. Şi pe când „Unirea“ grație acestei nepriceperi şi ri- 
sipe condamnabile cădea din ce în ce mai jos, alte societăți de asigu- 
tare, din cari unele create cu capitaluri străine înființate cu mult mai 
târziu, se ridicau din ce în ce mai sus, mai înfloritor şi mai puternic. 

Sunt două cauzele acestui deficit enorm de aproape un milion; 
întâi: nepriceperea şi risipa unora; şi al doilea: risipa şi frauda altora. 
Şi dacă foştilor directori şi vechilor administraţiuni li se poate imputa 
cu bună dreptate : lipsa de control, nepriceperea şi risipa banilor asigu- 
raţilor, apoi tot cu aceiaş bună dreptate, gestiunei 1899—1901 a fostu- 
lui director general, inculpatul Alexandru Sc. Miclescu, i se poate im- 
puta risipa cea mai inconştientă şi frauda cea mai îndrăzneață, făptuită 
în paguba economiilor nenorociţilor de asiguraţi. Până acolo a mers lä- 
comia şi setea de fraudă a inculpatului Alexandru Sc. Miclescu, fostul 
director al societăţei, în cât în ultimul timp, printr'o asigurare fictivă fă- 
cută asupra unor producte neexistente de pe moşia Perieni a inculpa- 
tului Nicu Catargi, escrochează pe lângă „Unirea“ şi două societăţi de 
reasigurare din străinătate: „Garantie“ din Paris şi „ Gladbacher “ din 
Gladbach. 

Vom lăsa la oparte risipirea imprudentă a zecimilor de mii de 
mici capitaluri ale ţăranilor şi oamenilor săraci din oraşe, cărora exploa- 
tându-i-se naivitatea şi buna lor credință, au fost îndemnați de agenţii 
„Unirei“ a'şi face asigurări la secţia „Viaţa“ a acestei societăţi ; această 
risipă, din toate punctele de vedere condamnabilă, constitue partea imo- 
rală, iar nu penală a faptelor celor vinovaţi. 

Noi ne vom ocupa numai de fraude, abuzuri de încredere, falşuri 
şi escrocherii—ele constituind fapte penale, bine precizate şi pedepsite 
de codul penal. 


5) Nae Anghelescu, inculpat pentru delictul prevăzut de art. 48, 49 şi 50 alin. II 
codul penal; 

6) Emil loachimovici, inculpat pentru delictul prevăzut şi pedepsit de art. 323, 
203 şi 204 codul penal. 

In ce priveşte pe Alexandru Scarlat Miclescu, inculpat că, în calitate de direc- 
tor al Societăţei «Unirea», a sustras suma de 19,228 lei, 40 bani, și că, în ultimul timp, 
printr'o asingurare fictivă făcută asupra unor producte neexistente de pe moșia Perienii, 
a inculpatului Nicu Catargiu, escrochează, pe lângă «Unirea» și două societăţi de re- 
asigurare din străinătate, «Garantie» din Paris. și «Gladbacher» din Gladbach. i 
Wt Asupra sustragerilor comise de Miclescu, care se ridică la suma de 19228 lei, 

ani; E 
1) De la mandatul No. 440 din 24 Maiu 1899, lipsind chitanța de 100 lei a ex- 
ertului Kossek, coroborată aceasta cu însăși declarațiunea de la instrucţie a expertu- 
ui că nu a primit această sumă, rezultă că inculpatul a sustras într'und mod frau- 
dulos suma de 100 lei; 

Având în vedere că Kossek, chemat înaintea tribunalului, declară că a fost plă- 
tit pentru expertiza făcută; că daunatul Marica, pentru care se făcuse expertiza, de- 
clară că nu a dat nici un ban expertului Kossek; că de aci rezultă că suma de 100 
lei nu a fost sustrasă de inculpatul Miclescu; Ă i i 

2) De la mandatul No. 499 din 1899, inculpatului i se impută că își a apropiat 
suma de 195 lei, fiind că lipseşte chitanţa expertului F. Kossek, care declară la ins- 
trucţie că lucrarea a fost făcută de un zidar pentru 5 lei; Ă 

Considerând că F. Kossek nici nu putea da chitanţă descărcătoare, căci, cum 


www.dacoromanica.ro 


42 


Şi aceste fraude, aceste fapte absolut penale, au fost comise nu- 
mai de inculpatul Alexandru Sc. Miclescu şi de complicii săi, cari au 
ajutat sau au tăinuit fraudele sale. 

Dar cine este Alexandru Sc. Miclescu? şi care era trecutul său 
social şi financiar, cari erau titlurile sau studiile sale speciale, cari erau 
meritele sale personale, pentru ca el să fi putut ajunge în mod justificat 
în fruntea unei asemenea instituţiuni, director general al societăţei de a- 
sigurare „Unirea“ ? 

De aceea o ochire asupra trecutului său este necesară. Ea ne va 
lămuri, cum uneori, cu puţină inteligenţă, dar cu o mare doză de în- 
drăzneală şi lipsă de scrupul, pot ajunge unele persoane la situaţiuni 
destul de înalte, nejustificate şi absolut nemeritate. 

Neposedând decât cursul primar şi câteva clase secundare, deşi 
aparţinând unei bune şi oneste familii, Alexandru Sc. Miclescu, nu poate 
ocupa la început decât mici funcțiuni compatibile acestor elementare şi 
insuficiente studii : comisar clasa II pe lângă poliţia din Bucureşti, con- 
trolor, revizor de regie, inspector achisitor la societatea „Dacia-Româ- 
nia“ şi „Unirea“. Dar chiar în aceste neînsemnate funcții, conduita sa 
din punct de vedere al corectitudinei a lăsat mult de dorit. Astfel, din 
funcţia de comisar clasa II a fost înlocuit; din aceea de revizor la regie: 
a fost destituit în urma raportului inspectorului financiar Mihalcea, care: 
cu ocazia unei inspecţiuni la casa de bani a inculpatului, a constatat că 
în rulourile de bani în loc de piese de doui lei pusese gologani de 5 
bani, pentru a acoperi un deficit de 615 lei ce şi-i apropiase din casa 
Statului. Punând imediat banii la loc, Alex. Sc. Miclescu a scăpat atunci 
de o urmărire penală ce era inevitabilă. i 

Ca achizitor al societăţei „Dacia-România“, după cum asigură d-l 
director general al acestei sosietăţi, inculpatul Alex. Sc. Miclescu, a co- 
mis deturnări de fonduri în valoare de 8,572 lei. In fine, în 1894 cain- 
spector-achisitor şi subdirector al societăţei de asigurare „Unirea“ îm 
urma unei minuţioase şi documentate instrucţiuni, făcută de d-l judecă- 
tor de instrucţiune V. Lilovici, dovedindu-se în sarcina inculpatului Alex. 
Sc. Miclescu, o serie de abuzuri de încredere şi escrocherii, el este des- 
tituit din funcţia de subdirector al „Unirei“ şi dat în judecata tribuna- 


declară înaintea tribunalului, nu el a facut expertiză; că din dosarul daunei se cons- 
tată că expertiza s'a făcut de architectul orașului Iași, care a fost plătit de daunat şi 
de societate; că dar afirmarea lui F. Kossek de la instrucţie că expertiza a costat nu- 
mai 5 lei, nu este întemeiată; 

3) De la mandatul No. 599, se impută inculpatului că a sustras suma de 220 
lei, cu care se arată că s'a plătit expertul pentru daunele de la Focșani, Bârlad, Scu- 
leni, când însă pentru acele daune F, Kossek a fost deja plătit cu mandatul No. 698. 

Având în vedere că F. Kossek, înaintea tribunalului, arată că, la Sculeni, dân- 
sul a estimat numai o daună pentru care a fost plătit, dar ştie că acolo a mai fost. 
o altă daună, pe care a estimat'o un alt expert; că dar, nu se stabileşte cu nimic că 
pentru aceaată expertiză nu s'a cheltuit suma de 220 lei; 

4) De la mandatul No. 137, inculpatul Miclescu a incasat în folosul său suma 
de 202 lei, sub pretext de constatare de daune, şi că nu s'a plătit lui G. Miclescu din 
Pașcani suma de 100 lei, ca mijlocitor, pentru că Kossek spune la instrucţie că G. Mi- 
clescu nu a fost la constatarea daunelor de la Lespezi; 

Având în vedere că F. Kossek declară inaintea tribunalului că a fost împreună 
eu Scarlat Miclescu şi cu Popescu, șeful a iapa incendiului, pentru ca să constate: 
daunele de la Lespezi; că afacerea terminându-se prin împăcarea părţilor, G. Miclescu 
a servit de intermediar şi în schimbul serviciului adus a primit suma de 100 lei, după 
cum rezultă din recipisa poştei atașată la mandat; că dar nu se poate imputa incul- 
patului sustragerea acestei sume; 

De ia mandatul No. 409 inculpatul a incasat în folosul său suma de lei 150, 
ca cheltueli făcute în constatarea daunei Lazarovici din Vaslui dela 3 Decemvrie 1900, când 


www.dacoromanica.ro 


43 


lului şi a Curţei de apel, scăpând la această ultimă instanţă, achitat cu 
o majoritate de trei, față de o minoritate de doi d-ni consilieri ai Cur- 
ței, cari au opinat că: „suntem de părera, că faptele săvârşite de in- 
„culpatul Alex. Sc. Miclescu cad sub prevederile art. 332, 333 c. p., şi 
„Că trebue a fi pedepsit conform acestor articole“. (Dos. Curţei apel 
Bucureşti; pag. 27, vol. 4 al dosarului instrucţiunei). 

Cu un singur glas deci, inculpatul Alex. Sc. Miclescu a scăpat în 
1897 de pedeapsa ce i se cuvenea pentru nenumăratele sale fapte de- 
lictuoase. Justiţia de fond mai indulgentă şi mai iertătoare decât instanţa 
de trimitere, a crezut poate că prin această achitare în extrem, va po- 
căi pe delicuent şi-l va aduce pe calea cinstei şi a onoarei de la care 
se abătuse în mod aşa de degradator. 

Justiţia de fond însă şi-a făcut iluzii, şi indulgenţa sa, departe de 
a'i servi ca pildă, din contră "l-a încuragiat şi mai mult de a continua 
calea faptelor sale delictuoase, începute încă din primele sale funcțiuni. 
De altfel se poate enunţa ca un principiu nestrămutat, că indulgenţa ju- 
decătorilor a avut în totdeauna ca efect înmulţirea delictelor. Şi că o în- 
tărire şi evidenţiare a acestui principiu, este că Alex. Sc. Miclescu, a- 
chitat în 1897 în împrejurările excepţionale menţionate mai sus, comite 
în timpul gestiunei sale de director general al „Unirei“, în 1899—1901, 
o serie şi mai mare de abuzuri de încredere şi escrocherii, de astă dată 
mult mai grave şi mai îndrăzneţe. 

enumărare abreviată a faptelor sale penale, comise în anii 

1893—1895 în calitate de inspector achisitor şi subdirector al „Uhnirei“, 
este necesară. Ele vor pune într'o vie lumină temperamentul pervers şi 
conduita periculoasă şi incorigibilă a acestui inculpat, care astăzi vine 
din nou înaintea instanțelor penale sub învinuiri de o gravitate şi mai 
mare şi mai dăunătoare ordinei sociale. 

Astfel, după cum rezultă din ordonanța definitivă No. 102 din 22 
Iunie 1895 a d-lui judecător de instrucţiune V. Lilovici, inculpatul Alex. 
Sc. Miclescu a frustrat societatea „Unirea“ cu 11,827 lei, 55 bani, prin 
comiterea următoarelor abuzuri de încredere şi escrocherii: 1) îşi în- 
suşeşte pe nedrept în dauna „Unirei“ suma de 1,081 lei de la asigu- 
raţii din secţia „Vieţei“ Florea Papariga, Ilie Ionescu şi Alex. Dinescu 


se găsesc în arhiva societăţei acte semnate de inculpat purtând aceeași dată din București, 

Având în vedere mărturisirea lui Brociner înaintea tribunalului, care declară 
că se lucra în lipsa lui Miclescu în biuroul direcţiunei hârtii şi mandate care se supu- 
neau semnăturei acestuia când sosea posterior datei lor; că dar, faptul că inculpatul de- 
clară că a fost la Vaslui în ziua de 3 Septembrie, nu poate fi exculs prin constatarea 
semnăturei lui Miclescu pe hârtii și mandate partâna aceeași dată; 

6) De la mandatul No. 550, nu se justifică suma de 100 lei, căci lipseşte chitanța. 
expertului ; 

Având în vedere că rezultă din dosarul cauzei că dauna a fost estimată, că ex- 
pertiza a fost depusă; că dar expertul a foet plătit, căci nimeni nu se plânge şi deci 
nu se poate imputa inculpatului sustragerea acestei sume; 

7) Cu mandatele No. 779, 836 şi 840 din 1899, se mandatează salariul pe trei 
lani avocatului Cihoski a’ 200 lei lunar, pentru care d. Cihoski nu a semnat și declară 
că nu a primit această sumă; 

Având în vedere mărturisirea avocatului Cihoski înaintea tribunalului, că pe 
lunile când a primit onorariul i se făcea totdeauna plata de casierul ein st că dar 
dacă plata nu s'a făcut întrun mod efectiv, casierul iar nu directorul societăţei a sus- 
tras această sumă; 

8) De la mandatul No. 911 de lei 896, cheltuiţi în voiajul la Viena-Berlin în 
Octomvrie și Noemvrie 1899, se impută inculpatului că își a insuşit în folosul său di- 
urna pe trei zile, adică 90 lei, luând diurna pe 14 zile în loc de îi zile cât durase vo- 
iajul în stăinătate; 

Având în vedere că inculpatul a plecat la 23 Octombrie şi ultima zi a voiaja- 


www.dacoromanica.ro 


44 


-din judeţul Olt, cari bani în loc de a-i vărsa în casa societăţei, prin di- 
ferite manopere şi falşuri şi-i apropie în beneficiul său; 2) în acelaş 
mod şi prin ajutorul aceloraş falşuri a procedat cu asiguraţii din Cara- 
cal: Gh. Nicolescu, P. Leoveanu, Preotul I. M. Prutujescu, St. Dumi- 
trescu, I. Bălănescu şi Preotul A. Popescu, frustrând societatea „Unirea“ 
cu suma de 2,384 lei şi 75 bani; 3) tot prin aceleaşi mijloace fraudu- 
loase, a încasat, însuşindu-şi pe nedrept, în prejudiciul societăţei „Uni- 
rea“ suma de lei 886 bani 86, de la asiguraţii din Caracal; 4) idem 
661 lei de la asiguratul Răsvan din Bucureşti; D idem suma de 782 
lei 80 bani, de la societarii asiguraţi în județul Olt; 6) a frustrat socie- 
tatea „Unirea“ cu suma de 1,760 lei, luând timp de mai multe luni de 
la funcţionarul Theodorian câte 10 lei pe zi, din cheltuelile de poştă, pe 
cari şi-i însuşea pe nedrept în dauna societăţei, dând ordin în calitate 
de subdirector al „Unirei* acelui funcţionar de a trece această sumă de 
1,760 lei în registru de cheltueli; 7) a frustrat societatea „Unirea“ cu o 
altă sumă de 1,593 lei, prin aprobarea ce a făcut cu propriile sale re- 
zoluţiuni, în calitate de subdirector, a unor cheltueli fictive pentru spese 
de procese şi proceduri. Aceste cheltueli ordonate de inculpatul Alex. 
Sc. Miclescu, nu sunt cu nimic justificate; 8) o altă sumă de 180 lei 
luată din averea societăţei „Unirea“ prin aceleaşi mijloace frauduloase 
ce erau în obiceiul inculpatului Alex. Sc. Miclescu; 9) o altă sumă de 
150 lei şi 90 bani, luată pentru diferite transporturi pe calea ferată, fă- 
cute în interesul societăţei în cursul lunei Ianuarie 1895, deşi în acel 
timp inculpatul Alex. Sc. Miclescu avea bilet de liber parcurs, cumpărat 
din banii societăţei ; 10) o altă sumă de 214 lei şi 80 bani, luată ca şi 
cea de mai sus, prin aceleaşi manopere frauduloase, sumă ce i s'a or- 
donanţat cu mandatul 926 din 12 Iunie 1895, drept plata transportului 
şi a diurnei pentru nişte voiagiuri, pe cari însă nu le-a făcut; 11) în 
fine inculpatul Alex. Sc. Miclescu mai frustrează „Unirea“ cu sumele de 
1,871 lei, 170 lei şi 55 lei, prin aceleaşi mijloace incorecte, aşa că în 
total, suma cu care acest inculpat escrochează societatea de asigurare 
„Unirea“ în anii 1893—1895, timp cât a fost inspector achizitor şi sub- 
director, se ridică la importanta cifră de 11,827 lei şi 55 bani. 

Pentru toate aceste fapte delictuoase, inculpatul Alex. Sc. Miclescu 





lui a fost la 4 Noemvrie; că luna Octomvrie având 31 zile și adunând ziua plecărei și 
ziua, sosirei, conduce la totalul de 14 zile; că dar nu se poate imputa inculpatului că 
a fraudat societatea cu suma de 90 lei; 

9) De la mandatul No. 7,se impută inculpatalui că a fraudat societatea, cu suma 
de lei 610, adică diurna pe două zile și 550 lei ca nejustificată, fiind trecută sub vaga 
denumire «cheltueli diferite»; 

Având în vedere că cele două zile în plus sunt stabilite de instrucţie prin data 
semnăturilor de pe diferite hârtii sau mandate din arhivă; că martorul Brociner a a- 
rătat înaintea tribunalului că se întâmpla des ca Miclescu să semneze posterior datei 
actelor; că dar, nu se poate stabili diurnele adăogite în plus de inculpat; că tribuna» 
lul găseşte că suma de 550 lei nu este exagerată ca cheltueli diferite, căci la un voiaj 
destul de mare la Viena, Berlin, Bruxelles, sunt cheltueli mărunte de trăsură, de co- 
misionar, de intermediari, ete, de care nu se poate lua chitanţe justificative; i 

10) De la mandatul No. 268, se impută inculpatului că a fraudat societatea cu 
140 lei diurna pe patru zile şi de la mandatul No. 178 că a fraudat societatea cu suma, 
de lei 533 bani 25, sub pretext că a fost bolnav în străinătate, pentru că chitanța d-lui 
Schönburg din Dresda pentru onorariul său este datată din 15 Maia 1900, când in- 
culpatul nu mai era în străinătate; 

Având în vedere că pentru cele patru zile de diurnă, acuzarea se bazează pe 
faptul că se găseşte semnătura lui Miclescu pe hârtie şi mandate când pretinde că era 
în străinătate; că martorul Brociner a arătat în deajuns netemeinicia acuzărei; 

Asupra sumei de 533 lei bani 25 ce pretinde inculpatul că i-a cheltuit cu boala, 
sa, din Dresda, dacă chitanţa d-rului Schönburg este datată din 15 Maiu, când incul- 


www.dacoromanica.ro 


45 


a fost trimis la 1895 în judecata tribunalului corecţional, care pe moti-- 
vul, că deşi el recunoaşte în parte sumele sustrase, dar pentru că între 
el şi societate era un cont curent de dare şi luare reciprocă, iar nu un 
mandat comercial, ca să poată comite abuzuri de încredere şi escroche- 
rii, achită pe inculpat. Primul procuror făcând apel, Curtea de apel cu 
o majoritate de trei d-ni consilieri, confirmă sentinţa tribunalului, mino- 
ritatea de doi d-ni consilieri fiind însă pentru condamnare opinând, după 
cum am arătat mai sus, că: „suntem de părere, că faptele săvârşite de 
„inculpatul Alex. Sc. Miclescu, cad sub prevederile art. 332, 333 c. p. 
„şi că trebue a fi pedepsit conform acestor articole“. (Decis. Curţ. ap., 
vol. IV, pag. 27 şi 27 verso). 

Văzându-se scăpat ca prin minune, din acest noian de fapte in- 
corecte şi delictuoase, Alex. Sc. Miclescu, dotat de la natură cu o inte- 
ligenţă plină de preversitate şi de o îndrăzneală, care atinge culmea ci- 
nismului, pozând în victimă, şi având şi concursul imoral al direcţiunei 
societăţei „Unirea“ de pe atunci, intră din nou ca subdirector la aceiaşi 
societate, pe care în ajun o escrocase cu suma de 11,827 lei şi 55 bani, 
devenind în 2114 Maiu 1899 director general al ei. 

E în adevăr uimitor şi dureros în acelaş timp, din punct de ve- 
dere al celei mai elementare morale sociale, ca un om, care scapă în 
1897 de acuzaţiunea de abuz de încredere şi escrocherie comisă în dauna 
„Unirei“, numai prin un singur glas al Curţei de apel, să ajungă să tie 
ales în 1899 director general al aceleaşi nenorocite societăţi. O concep- 
ție mai înaltă a noţiunei de onoare şi morală, n'ar îi trebuit să lipsească 
acelora, cari au contribuit prin votul lor, la alegerea ca director general 
a unei asemenea persoane, cu un trecut atât de compromis şi pătat. 

Acum după ce am expus în mod detailat şi fidel, după actele a- 
flate în dosar, antecedentele inculpatului Alex. Sc. Miclescu, să exami- 
năm gestiunea sa ca director general al „Unirei“ din anii 1899—1901 
şi să stabilim întreaga serie de fapte delictuoase ce i se pun în sarcină 
prin requisitoarele introductive ale d-lui Prim-procuror, în legătură cu 
ajutorul dat de complicii săi. 

Vom împărţi în acest scop ordonanța noastră, pentru o mai bună 
înţelegere şi sistematisare a fraudelor, în şase părţi: întâia parte va co- 





patul era deja întors în Bucureşti, cauza este că banii au fost trimeşi după sosirea 
sa aici; 

Că dintr'o recentă scrisoare a d-rului Schönburg se confirmă că într'adevăr in- 
culpatul și nu o altă persoană a fost în căutarea sa medicală; 

11) De la mandatul No. 260, se impută inculpatului că a fraudat suma de 1500 
lei, dați pentru mijlocirea transacţiei cu Ministerul de finanţe pentru pretenţiuni de 21 
mii lei ce avea contra <Unirei> de la timbre neplătite pe timp de 10 ani; 

Având în vedere că consiliul de administraţie prin procesul-verbal din 5 18 Iunie 
1900, autoriză și descarcă pe inculpat cu această sumă, rezultă că inculpatul Miclesca 
îşi îndeplinise mandatul ce-i fusese dat de către consiliu; 

12) De la mandatul No. 33, 40, 58 şi 69, se impută inculpatului că a fraudat cu 
suma de 3000 lei, fiindcă justificarea este evazivă și curioasă că s'a dat bani pentru 
P se stărui la ridicarea sumei de 87,000 lei ce avea societatea «Unirea» la Ministerul de 

omenii; - 
Având în vedere că societatea «Unirea» neputând ridica suma 2e 87,000 lei ce 
se deținea de Minister, Consiliul de administrație a decis a se plăti stăruitorilor, cari 
vor reuși să scoată acei bani, 3000 de lei; că suma de 87,000 s'a încasat de «Unirea» 
prin stăruința d-lor C. Lahovari și C. Miclescu şi consiliul prin procesul-verbal din 20 
Maiu 1900, descarcă această cheltuială; că dar nu se poate imputa inculpatului că a 
sustras această sumă; 

13) De la mandatul No. 630, se impută inculpatului, că afraudat societatea cu 
suma de lei 514; 

Având în vedere că această cheltuială fiind făcută pentru adunarea generală 


www.dacoromanica.ro 


46 


prinde enumărarea tutulor abuzurilor de încredere comise de inculpatul 
Alex. Sc. Miclescu, in prejudiciul averei societarilor asiguraţi la „Unirea“; 
a doua parte va coprinde escrocheria comisă de Miclescu prin antida- 
tări şi falşuri în prejudiciul societăţilor străine de reasigurare: „Garan- 
tie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, precum şi a „Unirei“, în 
ceeace priveşte dauna fictivă suferită de inculpatul Nicu Catargi cu o- 
cazia incendiului de la moşia sa Perieni; a treia parte va coprinde sta- 
bilirea culpabilităţei inculpatului Nicu Catargi, ca tăinuitor la escrocheria 
făptuită de Alex. Sc. Miclescu în prejudiciul societăţilor de reasigurare 
străine „Garantie“ şi „Gladbacher“; în fine a patra, a cincea şi a şeasea 
parte a ordonanţei va coprinde stabilirea probelor, în privinţa ajutorului 
dat lui Miclescu, de complicii săi, inculpaţii: Emil loachimovici, Iosef 
Marcovici, Isidor Cohen şi Nae Anghelescu. 

I. Abuzuri de încredere de 23,022 lei.—In această primă parte a 
-ordonanţei noastre, vom expune în mod detaliat întreaga serie de abu- 
zuri de încredere comise de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, în prejudi- 
ciul averei societarilor de la „Unirea“, asiguraţi la secţia „Vieţei“, adu- 
când probele legale pentru fiecare sumă înstrăinată în mod fraudulos, 
Sau însuşită în mod nedrept de inculpat. Bine inţeles că, aci nu vom 
enumăra nici sumele risipite sau cheltuite în mod culpabil din punct de 
'vedere moral în împrumuturi imprudente, unele făcute de favoare, iar 
altele pătate de imoralităţi, împrumuturi făcute de inculpatul Miclescu 
cu banii „Unirei“ în sumă de 401,700 lei,—bani cari erau depuşi la 
casa de depuneri, din pătrimile fondului asiguraţilor la „Viaţa“, conform 
art. 147 c. com.; nu vom enumăra în această parte nici sumele risipite 
şi cheltuite în mod inconştient cu voiagiuri riscate, cu premii inopor- 
tune, cu sinecure, cu favoruri şi cu jetoane de complezenţă, date mem- 
brilor consiliului de administraţie, căci atunci întreaga sumă risipită de 
inculpatul Alex. Sc. Miclescu în timpul gestiunei sale de doi ani şi jumă- 
tate, s'ar ridica la colosala cifră de aproape 700,000 lei, din cari: 277,721 
lei luaţi din fondul asociaţilor şi 401,700 lei pătrimea ridicată dela casa 
de depuneri, aruncată în împrumuturi imprudente şi imorale. Totuşi, ca 
exemple caracteristice, cari să pună în lumină această risipă inconşti- 
entă, această nepăsare condamnabilă pentru interesele societăţei şi aceste 


și aprobată de consiliul de administrație, nu se poate imputa inculpatului sustragerea 
acestei sume; 

14) De la mandatul No. 54 din 1900, este inculpat Miclescu, că a fraudat socie- 
tatea cu suma de 4291 lei, cheltuită, cu alegerea generală a societăţei «Unirea» făcută 
la 2 Maiu 1899, adică înainte ca inculpatul să fie ales ca director general al societăţei; 

Având în vedere că fiind vorba de o cheltuială făcută înainte de a fi director 
al societăţei, intră în gestiunea predecesorului său P. Buescu; 

Că, de almintrelea, conform statutelor, în fie-care an cheltuelile sunt verificate 
de comisiunea censorilor şi prezentate spre descărcare atât consiliului cât şi adunărei 
generale; că aceste cheltueli au fost verificate și aprobate atât de consiliul de adminis- 
trațiune cât şi de adunarea generală din 6 şi 18 Februarie 1900; că dară, nu se poate 
imputa sustragerea sumei de 4291 lei inculpatului Miclescu; 

15) De la mandatul No. 14 din 24 Februarie 1900, se impută inculpatului, că a 
fraudat societatea, cu suma de lei 3113 bani 25; 

Având în vedere că această sumă a fost aprobată de consiliu prin procesele- 
verbale din Fevruarie 1900 și prin procesul-verbal al adunărei generale din 6 și 18 Fe- 
bruarie 1900; că dară nu se poate imputa inculpatului sustragerea acestei sume; 

16) De la mandatul No. 72, se impută inculpatului că a fraudat societatea cu 
suma de lei 366, fiind-că aceeași sumă de 366 lei, se mai găsește mandatată odată cu 
mandatul No. 224, tot pentru masa societarilor; 

Având în vedere că prin mandatul No. 72, este plătită masa și sala în ziua de 
5|17 Fevruarie şi prin mandatul No. 224, este plătită masa și sala în ziua de 6/18 Fe- 
-vruarie, că dară, au fost două mese; că acest fapt reese din mărturisirile agentului Va- 


www.dacoromanica.ro 


47 


apucături imorale, putem da următoarele cifre destul de eloquente prin 
ele însăşi: inculpatul Miclescu în timpul celor doi ani şi jumătate cât 
a fost director al societăţei de asigurare „Unirea“, cheltueşte cu voia- 
giurile în ţară (deşi avea bilet de la C. F.R. plătit de „Unirea“) şi străi- 
nătate, voiagiuri făcute absolut în totdeauna, după cum reese din chi- 
tanţele respective, cu inevitabilul „Wagon-lit“, enorma cifră de 21,478 
lei şi 10 bani, din care 12,382 lei cu voiagiurile din ţară şi 9,096 cu 
acele din străinătate, pe lângă leafa de 1,000 lei ce lua în fiecare lună 
în calitate de director; în anul 1900, profitând de modificarea art. 147 
din cod. comercial, inculpatul Miclescu, ce e drept cu învoirea consiliu- 
lui de administraţie al „Uhnirei“ şi cu autorizaţia Ministerului de dome- 
nii, ridică de la casa de depuneri pătrimele depuse de fondul „Vieţei“, 
conform vechiului art. 147 cod. com., pătrimi ce se ridicau la suma de 
401,700 lei, pe care o împrumută pe ipotecă în al doilea rang după 
Credit, în mod riscat şi imoral, făcând cu unii favoruri, iar cu alţii in- 
corectitudini. Nu ne vom ocupa de aceia cărora li s'a făcut favoruri; 
vom menţiona însă pe aceia, de la cari inculpatul Miclescu a luat bac- 
şişuri imorale, bacşişuri, cari ar lua numele de mită şi cari ar forma 
delicte pedepsite de lege, dacă inculpatul ar fi fost funcţionar public. 
Astiel pentru un împrumut de 80,000 lei, a pretins lui Thoma Basilescu, 
tipograf, şi i s'a oferit 6,000 lei; pentru un împrumut de 66,700 lei, fă- 
cut izraelitei Golda Schwartz, a pretins şi i s'a oferit 8,000—10,000 lei; 
toate aceste fapte dovedindu-se în mod complect, prin arătările lui lo- 
sef Marcovici şi a martorilor: Luca Falkeniliig, Toma D. Voiculescu şi 
alţii; Iosef Marcovici, care era mijlocitorul inculpatului Miclescu, în e- 
fectuarea acestor împrumuturi însoţite de bacşişuri, arată şi modul cum 
Miclescu proceda; Marcovici arată în interogatoriul său că: „ştiu, că de 
„la Thoma Basilescu, tipograf, a luat 6,000 lei ca prezent pentru face- 
„Tea şi acordarea împrumutului ipotecar; de asemenea de la unul M. 
„Schwartz care a plecat în America, a luat 5,000 lei; (martorul 
„Falkenfliig arată că de la M. Schwartz a luat 10,000 lei); iată modul 
„în care lua aceşti bani: înainte de a le acorda împrumutul, spre a îi 
„Sigur, Miclescu a pretins de la Thoma Basilescu şi Schwartz chitanţe 
„semnate de Thoma Basilescu şi Golda Schwartz, de oarece soţia fă- 


silescu, ale fostului inspector de poliţie Sachelaridi și ale inginerului Dominican Ste- 
fănescu ; 

Că dară, au fost două mese şi de două ori a trebuit plătită aceiași sumă; 

17) De la mandatul No 21, se impută inculpatului, că a fraudat societatea cu 
suma de 70 lei, pusă în compt mai mult pentru plata a 100 scaune închiriate pentru 
adunarea generală; 

Având în vedere că în borderoul de enumerarea, actelor justificative, s'a trecut 
în loc de 100 scaune 30 lei, 100 lei 30 scaune, acel borderou alăturat de mandat, este 
scris de un funcţionar, iar nu de inculpat şi bani dacă nu au s'au primit de Zilber- 
man, proprietarul scaunelor, au fost sustrași de casier, nu de inculpat; 

18) Inca'patului se impută că a primit din casa societăţei «Unirea» suma de 
lei 733, care i s'a dat pe timpul direcțiunei lui P. Buescu; 

Având în vedere că ordonanțarea, plăței a fost făcută de un alt director şi ne 
dovedindu-se reaua credință a inculpatului, rezultă că lui Al. Miclescu nu i se poate 
pune în sarcină; 

19) In fine, inculpatului i se impută că făcându-se transacţia cu I. Petrescu & 
fraudat societatea cu 1000 lei; 

Având în vedere că consiliul de administraţiune a însărcinat pe E. loachimo- 
vici să închee transacție cu Petrescu care să răspundă <Unirei» 10000 lei; că însă la 
plătă Petrescu neputând număra, 10000 lei, consiliulul a admis să se primească 9000 lei; 

Având în vedere că din mărturisirea lui Petrescu dinaintea tribunalului şi din 
scriptele societăței, rezultă că Miclescu nu a putut frauda suma ce i se impută; 

Având în vedere că din cele expuse mai sus rezultă că toate sumele pentru 


www.dacoromanica.ro 


48 


„cea împrumutul, prin cari ei arătau, că au primit ca acont de la so- 
„cietatea „Unirea“ suma de 6,000 şi 5,000 lei (10,000 lei). Miclescu m'a 
„trimes pe mine cu aceste chitanţe de le-a iscălit Basilescu şi Golda 
„Schwartz, care de sigur se înțelesese cu Miclescu în această privinţă 
„de mai înainte“. Nu vom vorbi de asemenea nici de suma de 30,000 
lei, ridicată la 4 August 1900, de la casa de depuneri cu recipisa No. 
98,906 din 1900, prin inducerea în eroare a Ministerului domeniilor, de 
inculpatul Miclescu; nu vom avea în vedere nici jetoanele de prezență 
date cu prea multă libertate membrilor consiliului de administraţie, în a- 
ceşti doi ani şi jumătată, jetoane ce se ridică la suma de 30,446 lei şi 
60 bani; nu vom insista de asemenea în această parte a ordonanţei, 
nici de risipa importantei sume de 35,332 lei, acordată ca onorariu în 
timpul celor doi ani şi jumătate mai multor d-ni avocaţi, mai toţi membrii 
în consiliul de administraţie al „Uhnirei“; de asemenea nici de faptul că, 
inspectorul achisitor al acestei societăţi, inculpatul Iosef Marcovici, per- 
sona grata a lui Miclescu, incasează în aceşti doi ani şi jumătate din 
averea societarilor „Unirei“ drept lefuri, diurne, premii şi voiagiuri, în- 
semnata sumă de 20,172 lei; de asemenea nu vom vorbi nici de suma 
de 11,000 lei plătită în mod neregulat casei de schimb Steriu, plată ce 
ascundea în ea un fapt incorect, nici de lichidarea în mod imoral a 
daunei Lazarovici, etc., etc. 

Toate aceste risipe inconştiente, cheltueli exagerate, favoruri şi 
primiri de bacşişuri, formează partea imorală a faptelor inculpatului Alex. 
Sc. Miclescu; deşi ele nu constituesc delicte prevăzute de codul penal, 
am crezut necesar a le pune în evidenţă, pentru că ele clarifică şi mai 
mult conduita incorectă, obiceiurile josnice şi temperamentul pervers at 
inculpatului, servindu-ne în acelaş timp ca puternice şi elocuente pre- 
zumţii de rea credinţă în ceeace priveşte celelalte fapte ale inculpatului 
Alex. Sc. Miclescu. Dar repetăm încă odată că, nu de aceste sume ri- 
sipite în mod condamnabil şi moral ne vom ocupa noi, deşi cheltuirea 
lor în mod aşa de îndrăzneţ, când ştiut este că aceşti bani erau micile 
economii sfânt muncite ale atâtor săteni nenorociţi, ale atâtor văduve 
sărmane, ale atâtor copii asiguraţi, denotă lipsa .de conştiinţă cea mai 
revoltătoare. Noi ne vom ocupa în această primă parte a ordonanţei, nu- 


care este dat judecăţei inculpatul Miclescu, au fost autorizate și aprobate de consiliul 
de administraţie al societăţei «Unirea» fie prin încheeri speciale la anumite cheltueli, 
fie prin încheerile anuale ale censorilor şi ale consiliului de administraţie, care luând 
cunoştinţă de actele de gestiune ale directorului Miclescu, încheeau cuvenitele procese- 
verbale de aprobare, prevăzute de statutele societăţei; 

Având în vedere că unul din elementele esenţiale ale abuzului de încredere 
pentru a face aplicabil art. 322, 323 cod. pen., trebue ca deturnarea să fie frauduloasă; 

Că fără îndoială, mandatarul care întrebuințează pentru folosul său personal 
sumele ce i-au fost roca urs nu își cunoaşte îndatoririle sale, neexecutând într'un 
mod fidel mandatul ce i-a fost dat; că neexecutarea contractului nu poate să dea 
loc de cât la daune interese pe care codul civil le-a stipulat în art. 1544; că însă man- 
datarui nu se face culpabil de abuz de încredere, dacă nu a întrebuințat manopere frau- 
duloase în scop ca să-și apropieze sumele ce i-au fost încredințate; 

Având în vedere că, în fapt și în speţă, nu s'a arătat că Miclescu a întrebu- 
ințat manopere frauduloase, pentru a înşela buna credință a membrilor din consiliul 
de administraţie; că aceştia totdeauna au declarat că cheltuelile făcute de Miclescu au 
fost justificate înaintea lor; că dară, e vorba de un simplu mandat, fără intervenţiunea 
vre-unei circumstanţe de dol sau de fraudă, care caracterizează delictul de abuz de 
ata pă că dar, nu se poate imputa inculpatului Al. Miclescu delictul de abuz de 
încredere. 

Asupra escrocheriei de 32,000 lei comisă de Alexandru Scarlat Miclescu în com- 
plicitate cu Nicu Catargi, Iosef Marcovici, Nae Anghelescu şi Isidor Cohen; 

Având în vedere că se impută inculpaţilor că au făcut o asigurare fictivă pen- 


www.dacoromanica.ro 


49 


mai de sumele fraudate, de acele sumi însuşite pe nedrept, în înţelesul 
penal al cuvântului, de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, fapte ce constituesc 
delicte de abuz de încredere, bine dovedite şi calificate astfel de lege, 
sume absolut nejustificate şi deci sustrase din averea societăţei şi care 
se ridică după domnii experţi la cifra de 23,022 lei şi 20 bani, deşi 
după noi, această sumă fraudată s'ar ridica la o cifră cu mult mai mare. 

Care sunt aceste delicte de abuz de încredere făptuite de incul- 
patul Alex. Sc. Miclescu în prejudiciul societăţei de asigurare „Unirea“, 
şi în ce consistă probele ce aducem pentru stabilirea lor? 

Le vom enumăra după cum urmează: 

1. Cu mandatul No. 440 din 24 Maiu 1899, inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu, abia 7 zile după instalarea sa ca director-general al societăței 
de asigurare „Unirea“, mandatează şi semnează de primirea unei sume 
de 192 lei pentru cheltuelile făcute personal de d-sa la Căiuţ, în scopul 
revizuirei daunei Maricaş şi alţii, iar ca piesă justificativă, alătură o notă 
scrisă şi semnată de d-sa, care conţine: „Tren Căiuţ clasa I, 54 lei; di- 
urna 20 lei; birje 6 lei; „wagon-lit 12 lei; expertul 100 lei; total 192 
lei“. Lipseşte însă de la mandatul respectiv chitanța de 100 lei a ex- 
pertului Kossek, şi o asemenea chitanţă nici n'a putut exista vre-odată, 
de oare-ce după cum declară inginerul Ferdinand Kossek, ascultat ca 
martor, el a fost plătit cu suma de 45 lei de însuşi daunatul Maricaş. 
Această declaraţie a martorului, unită cu lipsa chitanței de 100 lei dela 
mandat, ne dă proba evidentă a sustragerei acestor bani, a însuşirei lor 
pe nedrept şi în mod fraudulos, de inculpatul Alex. Sc. Miclescu; 

2. Cu mandatul No. 499 din 1899, inculpatul Miclescu, în calitate 
de director-general al „Uhnirei“ îşi mandatează suma de 501 lei şi 50 bani, 
din cari: 269 lei şi 65 bani trenul, wagon-lit şi diurna pe 5 zile, iar 
restul de 232 lei este justificat printr'o notă formulată de însuşi directo- 
rul Miclescu, prin care ordonă contabilităţei să mandateze suma de 200 
lei plata expertului şi 32 lei plata birjei la târgul Dărmăneşti. Lăsăm la 
o parte suma exagerată de 269 lei plata trenului, a vagonului de dormit 
şi a diurnei; ne vom opri numai la suma de 200 lei plata expertului, 
pentru care sumă iarăşi lipseşte chitanţa architectului Ferdinand Kossek, 
adică actul justificativ. Lipsa acestei chitanţe, unită cu declaraţia însu-şi 


tru a excroca societatea «Unirea» şi societăţile străine «Gladbacher» şi «Garantie» 
cu suma de 32,000 lei; că această imputare se întemaiază: 1) că polița de asigure era 
expirată şi neprelungită la timp, căci Marcovici declară la instrucţie că dânsul a scris 
petiția de prelungire după incendiu și Miclescu a semnat pe Catargi pe acea cerere; 2) 
că productele asigurate nu au existat când s'a contractat asigurarea şi nici când a a- 
vut loc incendiul, căci cerealele fusese deja vândute și expediate Casei Dall' Orso şi 
Creditului belgo-român din Galaţi; 3) că formele de reasigurare la societăţile străine au 
fost în neregulă şi falşificate, căci ele sau făcut după incendiu, arătându-se acestor so- 
cietăţi o dată falşă posterioară datei la care s'a întâmplat incendiul; 

Asupra primului punct al acuzărei, că asigurarea a fost expirată şi neprelun- 
gită şi că cererea de prelungire a fost fabricată de Alexandru Miclescu şi Iosif Marco- 
vici după incendiu și înregistrată la o dată anterioară; 

Având în vedere că se constată cu suficiență că Miclescu a doua zi după in- 
cendiu, declară consiliului de administraţiune, că nu s'a trecut din greșeală cererea 
de reasigurare a lui Catargi la 2 Maiu; că consiliu ţinând seamă de această cerere 
admite ca să se dea lui Catargi ca despăgubire suma de 32,000 lei; 

Considerând că cererea de prelungire chiar dacă a fost rău sau fal înregistrată 
inutilitatea faptului probează lipsa de rea credinţă, de oare-ce inculpatul supusese cu- 
noştinţei consiliului şi discuțiunei sale că petiția de reasigusare nu a fost înregistrată; 
deci nu mai era nici o necesitate pentru inculpat să proceadă la o înregistrare falșă; 

Că cererea de reasigurare de şi scrisă de Iosif Marcovici, este semnată de Nicu 
Catargi, după cum însuşi Catargi declară înaintea tribunalului şi după cum constată 
expertiza urmată în cauză; că în procesul-verbal al Consiliului se zice că Miclescu a 


C. Hamangiu. P | 4 
www.dacoromanica.ro 


50 


a expertului F. Kossek, ascultat ca martor, care declară că nu a primit 
această sumă, lămurind în acelaş timp, că expertiza daunei respective a 
lui Adamache, a fost făcută de un zidar, căruia i s'a plătit de Miclescu 
$ lei, formează proba suficientă că, această sumă de 200 lei, minus 5 lei 
plătiţi zidarului, este o sumă însuşită de inculpatul Miclescu pe nedrept 
şi în mod fraudulos din averea „Uhnirei“; 

3. Cu mandatul No. 599 din 8 Iulie 1899, inculpatul Alex. Sc. Mi- 
clescu, ca director al „Unirei“ îşi mandatează şi semnează de primirea 
sumei de 220 lei, alăturând ca piesă justificativă următoarea notă scrisă 
şi sub-scrisă de el, cu conţinutul: „Comptabilitatea va mandata lei 220, 
plata expertului la daunele Focşani, Bârlad, Prisecani (Tutova) şi Scu- 
Jeni (laşi)“. Această sumă de 220 lei însă, coprinsă în mandatul No. 599 
din 8 Iulie 1899, este o sumă sustrasă de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, 
de oare-ce plata expertului Kossek pentru evaluarea acestor daune dela 
Focşani, Bârlad, Prisecani şi Sculeni, s'a făcut prif mandatul No. 598 
din 1899 Iulie 8, în sumă de 146 lei, pe lângă care mandat se află chi- 
tanţa architectului F. Kossek de 146 lei, cu justificarea detaliată a dau- 
nelor de la Focşani şi Bârlad. F. Kossek ascultat ca martor, confirmă 
aceasta prin declaraţiunea sa. Rezultă de aci în mod evident că suma 
coprinsă în mandatul No. 599 din 1899, de 220 lei, este o sumă însu- 
şită de inculpatul Miclescu pe nedrept şi în mod fraudulos din averea 
societăţei „Unirea“; 

4. Cu mandatul No. 137 din 27 Martie 1900, inculpatul Miclescu, 
în calitate de director al „Unirei“, îşi mandatează şi primeşte suma de 
224 lei şi 75 bani, pentru constatarea mai multor daune; la acest man- 
dat ca piesă justificativă nu se găseşte decât o scrisoare a lui F. Kos- 
sek, prin care recunoaşte că a primit suma de lei 22 pentru plata trăsu- 
rei de la Bârlad la comuna Găgeşti; restul de 202 lei şi 75 bani nu 
este de loc justificat, căci nu sé poate considera justificare o copie după 
un mandat poştal telegrafic de 100 lei cu chitanţa poştei centrale No. 498 
din 29/11 1899, mandat trimes personal de inculpatul Alex. Sc. Micle- 
scu,—iar nu din partea „Unirei“, — vărului său C. Miclescu la Paşcani, 
şi nu poate fi luată în serios explicaţia inculpatului Miclescu, coprinsă 
în apostilul său din dosul chitanţei poştei, cu vagul conţinut că: „Se va 


prezentat cererea de reasigurare şi acceptul din partea lui Nicu Catargi; or, se cons- 
tată că acceptul na este falşificat, că emană dară de la Nicu Catargi, cauza însă a a- 
cestui accept este cererea de reasigurare, care trebuia să fie semnată de Nicu Catargi, 
deci ea nu este fabricată de inculpatul Miclescu; 

Că cererea de reasigurare a lui Nicu Catargi este dată lui Miclescu înainte ca 
cel dintâiu să plece la Carlsbad, căci nu e posibil ca un om ca N. Catargi, cu o re- 
coltă aproape de două milioane, să plece din ţară ştiind că în timpul absenței trebue 
preînoită polița de asigurare; că nu este admisibil ca N. Catargi să fi trimes această 
cerere imediat după izbucnirea, focului, căci în acest caz Miclescu nu ar fi putut pre- 
zenta cererea a doua zi după incendiu; 

Asupra celui de al doilea punct al acuzărei că productele asigurate nu au ex- 
sistat când s'a contractat asigurarea și nici când a avut loc incendiul, căci cerealele 
fusese deja vândute și expediate casei Dall'Orso şi Creditului belgo-român din Galaţi: 

Având în vedere că nici-odată la contractarea asigurărilor nu se constată exis- 
tența obiectului declarat de asigurat, ci numai după ce a avut loc incendiul; că dară 
cestiunea este de a se şti dacă au existat productele asigurate în momentul incendiului; 

Având în vedere că martorii Nicolae Fumu și Gheorghe Filincu, declară înain- 
tea tribunalului că incendiul a durat vre-o 10—14 zile; că era în Standola, de o lun- 
gime de 50 metri, cantităţi mari de grâne; 

Că, după incendiu, se transformase în mormane mari de producte carbonizate; 

Având în vedere că Nicu Catargi era unul dintre cei mai mari exploatatori 
agricoli din Moldova, căci avea semănate 1000 fălci, adică 3000 pogoane de semănă- 
tură; că un exploatator agricol își are tot-d'auna rezervate grâne de semânţă; că la 


www.dacoromanica.ro 


51 


„mandata spesele de daune d-lui C. Miclescu, care ca avocat a stăruit 
„împăciuirea cu mai mulți daunați“. Martorul F. Kossek, architect, declară 
ìn deposiția sa, că acest C. Miclescu nici nu a fost la locul daunei şi 
nu a împăcat nici un daunat. Resultă de aci că, restul sumei de 202 lei 
şi 75 bani, coprinsă în mandatul No. 137 din 1900, este o sumă însu- 
şită pe nedrept şi în mod fraudulos de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, în 
prejudiciul averei societarilor „Unirei“; 

5. Cu mandatul No. 409 din 8 Octomvre 1900, inculpatul Alex, 
Sc. Miclescu îşi mandatează şi semnează de primirea sumei de 150 lei 
şi 70 bani, cheltueli făcute ctt constatarea daunei Lazarovici la 3 Sep- 
temvrie 1900; iar ca act justificativ se găseşte alăturat pe lângă mandat, 
nota: „Calea ferată Bucureşti— Vaslui 61 lei şi 70 bani, clasa I; wagon- 
„lit dus şi întors 25 lei; birje gara Vaslui, 24 lei; diurnă două zile 40 
„lei ; total 150 lei, 70 bani, sumă coprinsă în mandat“. Or, această su- 
mă de bani este de asemenea o sumă însuşită în mod fraudulos de in- 
culpatul Miclescu, de oare-ce în acea zi de 3 Septemvrie 1900, când el 
pretinde că a fost la Vaslui, pentru constatarea daunei, a fost în reali- 
tate în Bucureşti şi a lucrat în zilele de 3, 4 şi 5 Septemvre în biuroul 
societăţei „Unirea“, după cum resultă dir hârtiile şi mandatele No. 371 
—378, ce a semnat în zilele de 3, 4 şi 5 Septemvre 1900. Pentru a ad- 
mite această sumă de 150 lei şi 75 bani, coprinsă în mandatul No. 409 
din 1900, ca justificată, ar trebui să admitem că inculpatul Miclescu a- 
vea darul ubiquităţei, putând fi în aceeaşi zi de 3 Septemvre şi la Bu- 
cureşti şi la Vaslui. Pe lângă această probă evidentă mai avem şi arăta- 
rea martorului F. Kossek, architect, care declară, că pentru estimarea da- 
unei Lazarovici, a fost trimis d-sa singur în comuna Crăciuleşti-Buhăeşti 
(Vaslui), ştiind despre aceasta şeful gărei Buhăeşti şi Tokel, fost agent 
al „Unirei“. Resultă deci, că şi această sumă de 150 lei şi 70 bani din 
mandatul No. 409 din 1900, este o sumă pe care inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu a însuşit-o pe nedrept şi în mod fraudulos din averea „Unirei“; 

6. Cu mandatul No. 550/99 în valoare de 250 lei şi 50 bani, in- 
culpatul Alex. Sc. Miclescu îşi mandatează şi semnează de primirea a- 
cestei suite, pe care însă nu o justifică în mod complect; căci dacă cu 
multă bună voință i se poate lua drept justificată suma de 150 lei şi 50 


.3000 pogoane de semănătură trebue să se rezerve semânța ce aproximativ se poate ri- 
dica la 30,000 lei; că pe polița de asigurare este scris grâu de semânţă; că acest grâu 
se seamănă în August, deci exista în Maiu, când a avut loc incendiul; 

Considerând că dacă Nicu Catargi a vândut din productele sale casei Dall’ Orso 
şi Creditului belgo-român din Galaţi, nu se stabileşte însă de acuzare că cantitatea pro- 
ductelor vândute este egală cu întreaga producţiune a moșiei Perieni, exploatată de 
Nicu Catargi; că dar, de şi a vândut la aceste case, el a putut să oprească grânele 
asigurate pentru însemânţarea moșiei; 

Că arderea acestor grâne existente în momentul incendiului, mai înainte însă 
ca cererea de reasigurare să fie înregistrată, adică mai înainte de îndeplinirea tutulor 
formelor, este o dovadă puternică că focul nu a fost pus de inculpaţi și atunci nu a 
putut fi nimic plăsmuit de dânși în momentul plecărei lui lui Nicu Catargi la Carlsbad, 
adică mai înainte de isbucnirea incendiului, 

Asupra celui de al treilea punct al acuzărei, că formele de reasigurare către 
societăţile «Garantie» şi «Gladbacher» au fost neregulate şi falșificate: i 

Având în vedere că reasigurările în străinătate se fac de către societățile de asi- 
gurare din țară în două moduri: 1) când societatea din țară este obligată să dea în 
reasigurare toate asigurările contractate de dânsa; şi 2) când societatea din țară are 
facultatea să dea în reasigurare numai asigurările pe care le voeşte; , 

Având în vedere că societatea: <Unirea> adoptase prima formă de reasigurare; 
că societatea <Unirea» era obligată a nu ţine nimic pe socoteala ei; că la finele anului 
o comisiune din străinătate controla operaţiunile <Unirei» care trebuia să plătească pen- 
tru toate asigurările făeute prime de reasigurare; că, în schimb, societăţile străine plă- 


www.dacoromanica.ro 


52 


bani, plata voiagiului de la Bucureşti la Ploeşti, restul de 100 lei, aşa 
zisa plată a expertului, este o sumă fraudată de Miclescu, întru cât la 
mandat nu se află nici o chitanţă şi nici o altă justificare de primirea 
acestei sumi de cine-va. Deci încă o sumă de 100 lei însuşită de incul- 
patul Miclescu în mod fraudulos în dauna „Unirei“; 

: 7. Cu mandatele No. 779/99, 836/99, şi 840/99 s'au mandatat le- 
furile funcționarilor „Unirei“ pe lunile August, Septembrie şi Octombre 
1899. Pe lângă fie-care mandat sunt alăturate statele lunare ale „Unirei“ 
unde fie-care funcţionar semnează de primirea lefei. Deşi în cele trei 
state alăturate pe lângă mandatele respective figurează, că :direcţiunea 
a mandatat, iar în scripte că s'a plătit câte 200 lei lunar, adică în total 
lei 600 d-lui advocat S. T. Cihosky, ca şef al serviciului contencios al 
„Unirei“, salariul său pe lunile August, Septemvrie şi Octomvrie 1899, 
în state însă nu se găseşte, nu se vede semnat advocatul Cihosky, că a 
primit această sumă de 600 lei, leafa de 200 lei pe fie-care din cele 3 
luni. Inculpatul Miclescu a prevăzut în cele 3 state cu propria sa reso- 
luţie că: „se va plăti“ — şi din casa „Uhnirei“ a eşit această sumă, pe 
care d-l Cihosky, după cum reese din nesemnarea statelor de lefuri, pre- 
cum şi din propria sa declaraţiune de martor, nu a primit-o. Deci încă 
o sumă de 600 lei, însuşită de inculpatul Alex. Sc. Miclescu pe nedrept 
şi în mod fraudulos din averea „Uhnirei“; 

- 8. In legătură cu voiagiul inculpatului Alex. Sc. Miclescu la Viena 
şi Berlin, în scopul contractărei unor reasigurări cu unele societăţi stre- 
ine de asigurare, observăm în scriptele „Unirei“ că inculpatul Miclescu 
cu mandatul No. 911 din 30 Noemvrie 1899 îşi mandatează suma de 
896 lei, pe care o justifică în modul următor: „Trenul clasa I la Viena 
„Şi Berlin dus şi întors, 195 lei, 75 bani, wagon-lit 72 lei; trăsura în 
„gări 130 lei şi 80 bani; telegrame 22 lei şi 50 bani; diurne pentru 14 
EF à 30 lei pe zi: 420 lei; diferite -cheltueli mărunte 55 lei; total 
„896 lei“. 

Nu voim să mai insistăm Asupra oportunităței acestui voiagiu fä- 
cut în wagon-lit cu banii senordeco? spcietari ai „Unirei“; nu voim de 
asemenea să mai insistăm nici asupra sumelor exagerat cheltuite cu tră- 
surile şi telegramele; ne vom opri însă la suma de 420 lei, ce inculpa- 


“zi 600 la toate asigurările în cas de sinistru, chiar dacă reasigurarea nu se făcuse 
a timp; 

Considerând că, în speţă, nu era vorba de o asigurare care trebuia făcută cu- 
noscut prin borderou, căci deja fusese făcută această formalitate când s'a contractat 
asigurarea și s'a emis polița; că era vorba numai de prelungirea asigurărei, care nu 
era de cât o lucrare de biurou a societăţei «Unirea», că nu este nevoe de emiterea unei 
nuoi polițe pentru prelungirea asigurărei; că dacă inculpaţii Al. Sc. Miclescu şi Nae An- 
gelescu, Isidor Cohen, pentru a obţine o poliţă de reasigurare, fac o cerere în acest sens 
societăţilor «Garantie» şi «Gladbacher» la 12 Iunie, adică la două zile după incendiu, 
anunțând în urmă că incendiul a avut loc la 17 Iunie când în realitate avusese loc la 
10 Iunie, aceste societăţi nu au fost păgubite prin această falșă declaraţiune, căci dacă 
reasigurarea la societatea, <Unirea» era valabil făcută, com a avut loc în speță, nu 
mai era nevoe de o reasigurare a <Unirei» la aceste societăți, ele erau ţinute la des- 
păgubiri în baza asigurărei deja existente; că dar, neexistând prejudiciu sau posibilitate 
de prejudici, nu se poate imputa inculpaților Alexandra Miclescu, Isidor Cohen şi Nae 
Anghelescu că au comis vre-un ta că, dealmintrelea, societățile «Gladbacher» şi «Ga- 
rantie> au declarat în instanță, prin reprezentantul lor, că nu au nici o pretențiune 
în contra inculpaților. 

Asupra punctelor de acuzare aduse în contra inculpatului Emil Ioachimovici : 
1) că în calitate de director provizoriu al societăței «Unirea» de la 27 Septembre 1901, 
până la 9 Decemvrie 1901, îşi a însușit pe nedrept gicu rea credință suma de lei 5116 
bani 38 în prejudicia «Unirei», parte risipită, iar parte nedepusă nici până azi în casa 
<Unirei», și deţinând-o fără drept; 2) că a distrus acte sezisate de instrucție și anume 
o foae din registrul de intrare al <Unirei», cu intenția a distruge probele adunate de ea. 


www.dacoromanica.ro 


53 


tul Miclescu îşi alocă ca diurnă pentru 14 zile de voiagiu, de oare-ce 
aci se ascunde o fraudă; în adevăr, în nota justificativă, alăturată la 
mandatul No. 911/99 de 896 lei, nu searată nici data plecărei, nici data 
sosirei inculpatului din străinătate, spre a se putea socoti zilele ce a 
lipsit, deci zilele pentru cari "i se cuvine diurnă; instrucţia însă contro- 
lând actele din archiva „Uhnirei“ şi examinând corespondenţa eşită şi co- 
piată în „registrele copiere“, a putut stabili în mod precis şi data plecă- 
tei şi data reîntoarcerei inculpatului din străinătate. 

Din ele instrucţia a constatat că, Miclescu a plecat la 23 Octombre 
1899 şi s'a întors la 4 Noembrie 1899, lipsind ast-fel 11 zile iar nu 14. 
Deci spre a fi corect, inculpatul Miclescu trebuia să-şi mandateze diurna 
de 30 lei pe zi numai pentru 11 zile, iar nu pentru 14 zile cum a fä- 
cut, fraudând astfel „Unirea“ cu suma de 90 lei, diurnă luată pe ne- 
drept pentru 3 zile în plus. In adevăr, din volumul 21/99 de corespon- 
denţă al „Unirei“, se constată că ultima scrisoare semnată de Miclescu 
în biurourile societăţei, este de la 22 Octomvrie 1899 sub No. 7906, a- 
dresată d-lui I. Anastasiu, Loco; cele-l'alte corespondențe începând dela 
23 Octombrie 1899 până la 4 Noembrie, fiind semnate de Emil Ioachi- 
movici loc-țiitor de director. De la 4 Noemvrie 1899, corespondenţele în- 
cep a fi semnate iarăşi de Miclescu, după cum reese din volumul 32/99 
sub No. 8165 cu scrisoarea adresată în ziua de 4 Noemvrie 1899 d-lui 
Beier la Bacău şi semnată de Miclescu. Ori, de la 23 Octomvrie până 
la 4 Noembrie sunt 11 zile, iar nu 14; deci încă o sumă de 90 lei, în- 
suşită de inculpatul Alex. Sc. Miclescu pe nedrept şi în mod fraudulos 
din averea „Unirei“; 

9. In legătură cu al doilea voiagiu. făcut de inculpatul Miclescu în 
străinătate, de asemenea cu banii asiguraţilor „Uhnirei“, vedem că el cu 
mandatul No. 7 din 11 Februarie 1900, îşi mandatează importantanta su- 
mă de 2605 lei, 30 bani, pe care' o justifică în modul următor: „Trenul 
„la Viena, Berlin şi Bruxelles itus şi întors: 628 lei şi 70 bâni; birji în 
„aceste oraşe: 410 lei; telegrame 56 lei şi 60 bani; diurnă pe 32 zile à 
„30 lei ziua: 960 lei; diferite “cheltueli fără determinare 550 lei“. Şi aici 
de asemenea nu vom discuta very ttatea justificărilor făcute, nici sumele 
îndrăzneţ de exagerate ce le pune ca cheltuite pe trăsuri şi telegrame. 


——— e 


Asupra primului punct al acuzărei că își a însuşit pe nedrept și cu rea credința 
suma de lei 5116, bani 38: 

Având în vedere că inculpatul Emil Ioachimovici justifică această sumă: 1) lei 
321 guantumul mai multor jetoane de prezenţă; 2) lei 1200 coprinsă în mandatele 
No. 211 şi 247 primită de Ioachimovici pentru serviciul adus pe şease luni ca avocat 
al serviciului contencios al societăţei; 3) 1634 lei, 80 bani, din mandatele No. 242 și 
267. salarii achitate în lunile Octomvrie şi Noemyrie 1901, inculpaţilor de azi Al. Se. 
Miclescu, Iosef Marcovici, Isidor Cohen gi Nae Anghelescu ; 4) 2933 lei, 58 bani, suma 
ţinută de inculpat în baza votului Consiliului de administraţie din 20|3 Decembrie 1901; 
că de şi procesul-verbal al Consiliului nu este semnat în regulă în registru special de 
edințe, martorii audiaţi în această privinţă, ca colonel Costescu, arată cum cazul de 
orță majoră provenit prin năvălirea partizanilor d-lui P. Buescu, îi au împedicat de 
a mai pune semnăturile lor; că trecerea în registrul societăţei nu are ca scop de a da 
existență procesului-verbal, ci numai ca o măsură de prudență de a procede la con- 
servarea lui; Ă 

Că procesul-verbal cu data de 20/3 Decemvrie 1901, de şi netrecut în registru, 
existând însă în reahtate şi purtând semnăturile membrilor din Consiliul de adminis- 
traţie, exprimă întrum mod complect voinţa Consiliului; că dar inculpatul Emil Ioachi- 
movici are o justă cauză de a deţine această sumă. _ , ETE 

Asupra celui de al doilea punct al acuzărei că inculpatul Emil Ioachimovici în 
calitate de director provizoriu al societăței «Unirea» a distrus o parte din foaia în care 
era înregistrată cererea cu No. 2056 din 20 Aprilie 1901, în dreptul căreia, sub ştersă- 
turi, era trecută cererea de reînoirea poliţei de asigurare No, 24889 a lui Nicu Catargi; 


www.dacoromanica.ro 


54 


Cu multă bună voinţă le vom lua de bune, întru cât coprindo aparenţă 
de justificare. Ne vom opri însă asupra sumei de 960 lei, ce inculpatul 
Miclescu îşi alocă ca diurnă à 30 lei pe zi, pentru 32 zile cât a fost 
în voiagiu, cât a lipsit de la „Unirea“ precum şi asupra sumei de 550 
lei, justificată prin vaga menţiune: „diferite cheltueli“. Instrucţia a sta- 
bilit din controlul archivei societăţei „Unirea“, — volumul 12/99, adresa 
No. 2576 din 30/11 şi volumul 36/99 sub No. 9251, — şi din examina- 
rea corespondenţelor copiate în registrul copier, că inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu a plecat în străinătate la 1 Decemvrie şi s'a întors la 30 De- 
cemvrie, de oare-ce la 31 Decemvrie era deja în Bucureşti, semnând, 
acte şi adrese de ale „Unirei“. Resultă deci că el a lipsit 30 de zile 
iar nu 32, cât este trecut în actul justificativ şi că deci nu avea drept 
decât la diurna pe 30, iar nu pe 32 zile. O sumă dar de 60 lei, frau- 
dulos însuşită de inculpat, care împreună cu suma de 550 lei, care nu 
poate fi considerată ca justificată prin vaga şi nedeterminata menţiune: 
„diferite eheltueli“, însumează cifra de 610 lei însuşită pe nedrept şi în 
mod fraudulos de inculpatul Miclescu, în paguba averei societarilor „U- 
nirei'; 

10. In legătură cu un al treilea voiagiu făcut în străinătate, incul- 
patul Alex. Sc. Miclescu, cu mandatul No. 268 din 28 Iunie 1900 îşi 
mandatează şi achită suma de 2879 lei 40 bani, justificând cheltuiala a- 
cestei importante sumi în modul următor: „Calea ferată clasa I Viena 
„Berlin, Miinchen, dus şi întors, 327 lei şi 40 bani; birji întrebuințate în 
„aceste oraşe 457 lei; transportul bagagelor 110 lei; wagon-lit 150 lei; 
„telegrame şi scrisori 60 lei; diurna pe 41 zileă 35 lei pe zi: 1435 lei; 
„cheltueli diverse 340 lei; total: 2879 lei şi 40 bani“. Şi aci de aseme- 
nea nu vom discuta, nici veracitatea justificărilor făcute, nici sumele ec- 
sagerate, cheltuite pe birji, bagage şi wagon-lit, ele având de bine de 
Tău o umbră de justificare; ne vom opri însă, după cum am făcut şi la 
cele-l'alte două voiâgiuri anterioare, „asupra sumei de 1435 lei, ce incul- 
patul îşi alocă ca diurnă, ă 35 lei G zi de astă dată, iar nu 30 lei cum 
îşi fixa mai înainte, pentru 41 zile cât a fost în voiagiu, cât a lipsit de 
la „Unirea“. Din controlul făcut de noi în scriptele „Unirei“, resultă că 
inculpatul Alex. Sc. Miclescu a plecat din Bucureşti la 2 Aprilie seara, 
sau 3 Aprilie dimineaţa şi s'a întors la 9 Maiu. Inculpatul Miclescu a 
lipsit deci 37 zile, iar nu 41 pe câte şi-a alocat în mod fraudulos diurna. 
In adevăr, din circulara datată 2 Aprilie 1900, semnată de Miclescu, a- 
dresată şefilor de secții din județe, prin care le face cunoscut plecarea 
sa în streinătate, reese că la 2 Aprilie inculpatul era în Bucureşti. In 
ziua de 10 Maiu 1900, constatăm din registrul copier că Miclescu sem- 
nează prima scrisoare în biuroul „Unirei“ datată 10 Maiu, către I. H. 
Pohl în Hamburg, după cum reese din volumul 11/1900 sub No. 2231 
al dosarelor de corespondență. Evident deci, că lipsa sa a durat dela 
3 Aprilie 1900 până la 9 Maiu 1900 inclusiv, deci 37 iar nu 41 zile cât 


Având în vedere că rezultă din instrucțiunea urmată în causă, că Emil Ioachi. 
movici constatând neregularitatea coprinsă în registrul de intrare, vizează această foae; 
că această foae purtând viza inculpatului, este în urmă văzută de Nicu Catargiu, Leahu, 
Anghelescu; că dacă inculpatul ar fi voit să distrugă foaia, nu ar mai fi vizat-o; că 

rin viza pusă, el își a manifestat într'un mod vădit impresia că s'a comis o neregu- 
aritate; că, dealmintrelea. el nici-odată nu a tăgăduit materialitatea faptului; că dar, 
nu se poate pune în sarcina inculpatului Emil loachimovici faptele ce i se impută; 

Că, prin urmare, din toate cele expuse mai sus, nu rezultă în contra inculpa” 
ţilor probe de a lor culpabilitate. 

Semnati: O. A. Mavrus, Dem. Negulescu, C. C. Bossie. 


www.dacoromanica.ro 


55 


arată în mod mincinos în nota justificativă a cheltuelilor făcute. Deci su- 
ma de 140 lei, diurna pe 4 zile în plus, à 35 lei ziua, cât a fixat-o de 
astă-dată, este o sumă fraudulos însuşită de inculpat. Cu ocaziunea a- 
cestui de al treilea voiagiu, inculpatul Miclescu nu sa mulţumit că a 
cheltuit din bani societarilor „Unirei“: suma de 2879 lei şi 40 bani, co- 
prinsă în mandatul No. 268/900, căci în ziua de 25 Maiu 1900 cu man- 
datul No. 178, inculpatul Miclescu îşi mandatează şi o altă sumă de 700 
lei, expediată de 2 agenţi ai „Unirei“ pe adresa inculpatului la Viena şi 
Dresda, motivând că aceşti 700 lei, "i-a cheltuit cu boala ce a suferit în 
străinătate, alăturând ca piese justificative: onorarii de medic şi reţete în 
valoare de 166 lei şi 75 bani, deci rămânând nejustificat restul: 533 lei 
şi 25 bani până la cifra mandatată de 700 lei, sumă ce inculpatul Mi- 
clescu şi-a însuşit-o pe nedrept în paguba „Unirei“. In parentez putem a- 
răta, că după cum reese din nota doctorului-mamoş O. Schemburg din 
Dresda, datată din 15 Maiu 1900, rezultă că onorariul plătit de 125 mărci, 
se referă la ajutorul medical dat cu începere de la 14 Aprilie până la 15 
Maiu 1900. Or, noi am stabilit din scriptele şi registrele-copiere ale 
„Unirei“, că inculpatul Miclescu s'a rentors în Bucureşti din străinătate 
în ziua de 9 Maiu st. n., de oare-ce la 10 Maiu st. n. începe a semna 
corespondenţa în biuroul „Unirei“. Reese dar, că acest ajutor medical 
dat de un doctor-mamoş, până la 15 Maiu st. n., nu privea pe inculpa- 
tul Miclescu, ci pe o altă persoană din anturajul sau familia sa, persoană 
ce a rămas în streinătate după plecarea lui Miclescu, continuând a fi în 
cura doctorului Schemburg până la 15 Maiu. Ar rezulta de aci, că întreaga 
sumă de 700 lei, iar nu numai 538 lei şi 25 bani, după cum am arătat 
mai sus, a fost însuşită de inculpațul Miclescu, pe nedrept şi în mod fra- 
udulos, în prejudiciul averei societarilor „Uuirei“ ; 

11. Cu ocazia unui al patrulea voiagiu făcut în străinătate cu man- 
datul No. 69 din 10 Maiu 1901, inculpatul Alex. Sc. Miclescu, îşi man- 
datează şi ridică din averea societăţei „Unirea“ importanta sumă de 1422 
lei şi 95 bani, iar ca piesă justificativă găsim alăturată la mandat urmă- 
toarea notă evasivă: „Spese la Viena, Dresda, Berlin pentru contractarea 
„reasigurărilor: calea ferată clasa I, birji la gară şi în oraş, vagon de dor- 
„mit, spese de comisionari, diurne, telegrame, scrisori, plus un mandat 
„postal telegrafic de 350 lei trimes de inculpat lui Pohl în Hamburg“. 
Din examinarea scriptelor „Uhnirei“ rezultă că inculpatul Alex. Sc. Micle- 
scu, a lipsit cu ocazia acestui voiagiu 9 zile. E bine de ştiut deci, că în 
9 zile inculpatul Alex. Sc. Miclescu a cheltuit din averea societarilor 
„Unirei“ însemnata sumă de 1422 lei, 95 bani, fără a căuta cel puţin să 
o justifice în mod corect, de oare-ce din coprinsul notei menţionate mai 
Sus, nu se poate nimic verifica, nimic controla. De aceea mulţumită ace- 
stui procedeu îndrăsneţ şi puţin corect al inculpatului, instrucţia nu a pu- 
tut deosebi şi separa suma în adevăr cheltuită de suma fraudulos însu- 
şită, aşa că din punct de vedere penal, — deşi cu multă bună voinţă, — 
nici nu voim a-i socoti această sumă între acele fraudate, deşi presump- 
ţiunile de fraudă ar fi logice şi destul de admisibile. Trecem deci această 
sumă între acele incorect şi imoral cheltuite, din averea societarilor „Uni- 
rei“, fără a o mai însuma la activul penal al inculpatului; 

12. Cu mandatul No. 260 din 22 Iunie 1900, inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu îşi mandatează şi semnează de primirea sumei de 1500 lei, fără 
a cauta să alăture la mandat actele justificative întrebuinţărei acestei su- 
me. Simpla menţiune că: „această sumă s'a cheltuit cu transacţia în a- 
„facerea timbrelor de la Ministerul de Finance, conform votului consiliu- 


www.dacoromanica.ro 


56 


„lui de administraţie din 5/18 Iunie 1900“, nu este prin nimic întărită, de 
oare-ce în scriptele din archiva „Unirei“, nu s'a găsit nicio urmă din e- 
fectuarea unei asemenea transacţii ; adevărul este că nici nu s'a încheiat 
vre-odată o asemenea transacţie, de oare-ce după cum rezultă din proce- 
sul-verbal al consiliului de administraţie al „Unirei“ din 6 Noemvre 1900, 
Ministerul de Finance execută societatea Unirea pentru suma de 21.000 
lei, datorită Statului pentru timbre, vAhzând: chiàr în aceiaşi zi mobilierul 
„Unirei“, prin licitaţie publică pentru “despăgubirea fiscului, E evident 
deci, că între Unirea şi Ministerul de Finance nu a fost nici o transacţie, 
de oare-ce „Unirea“ a fost executată pentru întreaga sumă datorită pen- 
tru timbre, şi că deci suma de 1500 lei did mandatul No. 260 din 22 Iu- 
nie 1900, emisă sub pretextul unor cheltueli făcute cu ocazia acestei tran- 
sacţii, este o sumă fraudulos însuşită de ihculpatul Alex, Sc. Miclescu 
din averea „Uhnirei“, iar împrejurarea, că consiliul de administraţiune al 
societăței "i-a aprobat această cheltuială, gu dispensează pe inculpat de a 
dovedi întrebuinţarea ei şi a produce actele jnstificative necesare. 

13. Cu mandatele No. 33, 40, 58 şi 59 din 1900, inculpatul Alex. 
Sc. Miclescu, mandatează suma de 3.000 lei, iar drept acte. justificative 
nu alătură pe lângă mandat decât plata unei sume de 500 lei d-lui Const, 
Lahovari, avocat, şi 380 lei d-lui C. Miclescu, vărul inculpatului sub jus- 
tificarea evasivă, curioasă şi imorală a stăruințelor puse de aceşti d-ni, 
pentru ca Ministerul de Domenii să aprobe ridicarea unor pătrimi de con- 
tra-asigurări depuse de „Unirea“ la Casa de consemnaţiuni. Restul până 
la 3,000 lei a fost însuşit în mod fraudulos de inculpatul Alex. Sc. Mi- 
clescu. Faptul important însă este, că inculpatul Alex. Sc. Miclescu, cu 
ocazia aprobărei acestor cheltueli de consiliul de administraţie al „Unirei“, 
a indus în eroare acest consiliu surprinzând buna lui credinţă. In adevăr, 
în şedinţa consiliului de administraţie al societăţei „Unirea“, din 20 Mai 
1900, (a se vedea registrul de procese-verbale fila 8), inculpatul Miclescu 
cere aprobarea descărcărei unei cheltueli de 3.000 lei ce a fost întrebuin- 
ţată pentru ridicarea contra-asigurărilor de 87,00 lei, de la Casa de de- 
puneri, susținând în mod mincinos că această sumă de 3.000 lei a fost 
deja aprobată de consiliul societăţei din anul trecut, adică din 12 Iulie 
1899. Consiliul din 20 Mai 1900, crezându-l pe cuvânt, îl descarcă de a- 
ceastă sumă de 3.000 lei. Inculpatul Miclescu a indus însă în eroare con- 
siliul societăţei „Unirea“ din 20 Mai 1900, susţinând că acum un an (12 
Iulie 1899) s'ar fi aprobat cheltuiala acestei sume de 3.000 lei, căci din 
procesul-verbal încheiat la acea dată de 12 Iulie 1899, nu rezultă absolut 
de loc o asemenea aprobare. Reese deci în mod clar că această sumă de 
3.000 lei, din care s'ar putea scădea cu multă bună-voinţă sumele de 500, 
plus 380, lei daţi d-lor Const, Lahovari şi C. Miclescu, este o sumă pe 
nedrept şi în mod fraudulos însuşită de inculpatul Alex. Sc. Miclescu din 
averea societarilor ,Unirei“; 

14. Cu mandatul No. 630 din 28 Iulie '1899, inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu, mandatează suma de 4,797 lei plătită agenţiei generale din Bu- 
cureşti. Intre sumele parţiale, cari formează totalul de lei 4.797, figurează 
şi cifra de 514 lei şi 10 bani, plătită tot agenţiei pentru cheltueii făcute 
cu adunarea generală, notându-se în mandat că sub No. 3,663 din 25 Mai 
1899, din archiva „Unirei“, se poate vedea motivul şi cauza care au dat 
naştere acestei cheltueli de 514 lei şi 10 bani. Instrucţia controlând şi ve- 
rificând actele din archiva „Unirei“, a constatat, că consiliul de adminis- 
traţie al „Unirei““ a recunoscut această cifră, fără însă a i se prezenta un 
cont, care să lămurească şi să justifice această sumă. Rezultă deci, că şi 


www.dacoromanica.ro 


57 


aceşti 514 lei şi 10 bani, formează o sumă pe nedrept şi în mod fraudu- 
los însuşită de inculpatul Alex. Sc. Miclescu; 

15. Cu mandatul No. 54 din 24 Februarie 1900, inculpatul Alex. 
Sc. Miclescu, mandatează suma de 4.291 lei şi 5 bani, sumă cheltuită cu 
alegerea generală a societăței „Unirea“, făcută la 2 Mai 1899, adică îna- 
inte ca inculpatul să fie ales ca.director-genetai al „Unirei“. Pe lângă că 
mandatarea acestei sume nu este ahfdvâtă nici descărcată până azi de a- 
dunarea generală, nici de consiliul. te administraţie, ea nu poate privi a- 
verea societarilor „Unirei“, de spareee cheltuelile făcute de inculpatul Mi- 
clescu la 2 Mai 1899, când erg.uh simplu, particular, pentru a-şi aduna 
voturi şi a se alege director-geneta! al „Unirei“, în contra partidei ad- 
verse, îl privesc personal. De alt-fel repetăm încă odată că această sumă 
de 4.291 lei şi 5 bani, nu a fost nici aprobată, nici descărcată până azi 
de adunarea sau consiliul de administraţie al „Uhnirei'. Rezultă deci, că 
şi această importantă sumă de 491 lei şi 5 bani, cu toate justificările 
platonice şi lipsite de adevăr, ce inculpatul alătură pe lângă mandat, este 
o sumă pe nedrept şi în mod fraudulos însuşită de inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu din averea societarilor „Unirei'; 

16. Cu mandatul No. 14 din aceeaş zi de 24 Februarie 1900, in- 
culpatul Alex. Sc. Miclescu, mandatează din nou, tot sub pretextul chel- 
tuelilor făcute cu adunarea generală din 2 Mai 1899, pe când încă nu era 
director-general al „Unirei“, ca şi în mandatul de mai sus, importanta 
sumă de 3.113 lei şi 25 bani, alăturând pe lângă mandat o serie de aşa 
zise piese justificative, lipsite de seriozitate, de adevăr şi de fundament. 
Intru cât această sumă pe de o partea fost cheltuită în interesul personal 
al inculpatului, spre a se alege director-general, iar pe de altă parte ea 
nefiind aprobată sau descărcată până azi, nici de adunarea generală din 
1899, nici de consiliul de administraţie format în urmă, rezultă că ea este 
o sumă pe nedrept şi în mod fraudulos însuşită de inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu, din averea „Unirei“. Am arătat mai sus că sumele 4.291 lei, 
plus. 3.113 lei, adică în total suma de 7.404 iei, coprinsă în mandatele 
No. 54 şi '14 din 24 Februarie 1900, nu au fost aprobate sau descărcate 
până azi, nici de adunarea generală din 1899, nici de consiliul de admi- 
nistraţie al „Uhirei“ format în urmă; inculpatul Alex. Sc. Miclescu însă, 
uzând de aceleaşi mijloace incorecte, cu care a fost în totdeauna obicinuit, 
în scopul de-a induce în eroare atât societatea de asigurare „Unirea“ cât 
şi justiţia, şi spre a scăpa în acelaş timp justificat de risipirea acestei 
însemnate sume de 7.404 lei, 30 bani, cheltuite în interesul său personal, 
cu ocazia adunărei generale din 2 Mai 1899, spre a se alege director, ca 
unul ce nu avea aprobarea consiliului societăţei pentru cheltuirea ei, se 
serveşte de un falş. In adevăr, iată falşul ce a descoperit instrucţia cu 
ocazia verificărei registrelor adunărilor generale ale societăţei „Unirea“.— 
falş constatat la pag. 55 din 6/18 Februarie 1900, a acestui registru. Cu 
ocazia celei de a doua adunări generale anuale, ţinute la 6/18 Februarie 
1900, modificându-se mai multe articole din statutele societăţei „Unirea“ 
s'au adăugat următoarele dispoziţiuni la art. 42: „Consiliul va deschide 
„Direcţiunei un credit aproximativ de cheltuelile necesare, variabile în 
„cursul anului, în limitele prevederilor veniturilor, între care cheitueli se 
„vor conta şi cele necesare societarilor la întrunirea adunărei generale, şi 
„toate aceste cheltueli vor fi apoi supuse cunoștinței adunărei generale 
„Spre descărcare“. (Registrul adunărei generale, pag. 55 din 6/18 Februa- 
rie 1900).—Alipit la registrul proceselor-verbale ale adunărilor generale, 
care coprinde conţinutul modificat al art. 42 din statute, arătat mai sus, 


www.dacoromanica.ro 


58 


se află şi un amendament semnat de 19 societari, care conţine exact 
conţinutul citat mai sus, extras din pag. 55 a menţionatului registru, cu 
o singură deosebire, că o mână străină şi interesată a adăogat la finele 
amendamentului cuvintele: „cuprinzând şi adunarea generală din 1899". 
Adăugirea acestor cuvinte care lipsesc cu desăvârşire din textul original, 
este acel falş despre care am vorbit mai sus, menit de-a acoperi gu un 
fel de aprobare posterioară, cu efect retroactiv, cheltuelile de 7404 lei 30 
bani, făcute de inculpatul Alex. Sc. Miclescu cu ocazia adunărei gene- 
rale din 2 Mai 1899, când s'a ales director al „Unirei“, cheltueli nea- 
probate şi de care nu a fost descărcat până azi nici de adunarea gene- 
rală, conform art. 42 din statute menţionat mai sus, nici de consiliul de 
administraţie al societăţei. Dar pe lângă că votul sau aprobarea obţinută 
în 1900, nu putea să aibă un efect retroactiv, mai este şi faptul că în 
momentul ţinerei adunărei generale din 1900, cheltuelile de şi fuseseră 
făcute, nu au fost de loc mandatate şi dovadă despre aceasta este că 
direcţiunea mandatează aceste cheltueli abia în ziua de 5 Martie 1900. 

17. Cu mandatul No. 72 din 5 Martie 1900, inculpatul Alex. Sc. 
Miclescu, îşi mandatează suma de 2710 lei 05 bani, cheltueli făcute cu 
adunarea generală din 6/18 Februarie 1900. 

Trecem cu vederea uşurinţa cu care se aruncau banii societarilor 
„Unirei“ cu aceste aşa numite adunări generale, adevărate ocaziuni de 
risipă şi mâncătorie a banilor celor asiguraţi la secţia „Vieţei“; luăm 
drept bune, — cu multă bună voinţă, ce e drept, — aparențele de acte 
justificative, alăturate pe lângă mandat şi ne oprim la o sumă de 366 
lei, evident fraudată de inculpatul Miclescu. Să dovedim. In adevăr, din 
scriptele „Unirei“ se constată că din suma de 2.710 lei coprinsă în man- 
datul No. 72 din 5 Martie 1900, încasat de inculpatul Miclescu, se arată 
a se fi achitat o sumă de 366 lei pentru płata sălei şi a consumaţiunei 
societarilor sosiți la 5/17 Februarie cu ocazia adunărei generale din 1900, 
fără nici o altă notă justificativă. Dar absolut aceiaş sumă exactă, tot 
de 366 lei, se vede a fi plătită tot pentru acelaş scop: sală şi consu- 
maţie făcută cu ocazia alegerei de la 6/18 Februarie 1900 din suma de 
1.477 lei, 35 bani, încasată de inculpatul Miclescu, cu mandatul No. 224 
din 5 Junie 1900, tot pentru cheltuelile adunărei generale din 1900. 
De astă dată însă avem ca notă justificativă, o chitanţă semnată de H. 
Singer, închiriatorul sălei, unde s'a ţinut adunarea generală, datată 22 
Februarie 1900. E evident deci, că prima sumă de 366 lei, pretinsă a îi 
cheltuită de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, pentru plata sălei şi a consu- 
maţiunei cu ocaziunea adunărei generale din 6/18 Februarie 1900, este 
o sumă însuşită pe nedrept şi în mod fraudulos de inculpat, în 'preju- 
diciul societăţei „Unirea, ; 

18. Cu mandatul No. 21 din 6 Martie 1900 a secţiei „Viaţa“, in- 
culpatul Alex. Sc. Miclescu, mandatează din nou, sub pretextul intermi- 
nabilelor cheltueli făcute cu adunarea generală din 18 Februarie 1900, 
suma de 2.563 lei, 60 bani. Vom primi şi de astă-dată, cu multă bună- 
voinţă de alt-fel, drept serioase o parte din aşa numitele acte justifica- 
tive ce inculpatul alătură pe lângă mandat, constatatoare a risipirei ace- 
stei importante sume luate din averea „Unirei“, instrucţia nevoind a pune 
în sarcina inculpatului decât acele fapte care sunt perfect dovedite din 
punct de vedere penal. Nu putem însă trece cu vederea mai multe sume 
evident fraudate din cuprinsul acestui mandat. In adevăr, constatăm pe 
lângă acest mandat ca piesă justificativă, un compt sub No. 3, de 100 lei 
datat 21 Februarie 1900, semnat de M. Silberman, împletitor de scaune. 


www.dacoromanica.ro 


59 





In acest compt, se arată că MÆ. Silbermari a închiriat „Unirei“ cu ocazia ` 
adunărei generale, 100 scaune, pentru care i s'a plătit chirie suma de 
30 lei, pe care a primit-o. Or, în lista alăturată la mandat, se arată că 
lui M. Silberman s'a plătit suma de 100 lei, pe când în realitate, după 
cum reese din însăşi chitanța lui M. Silberman, nu s'a plătit decât 30 
lei. Tot în legătură cu suma de 2.563 lei, 60 bani, coprinsă în manda- 
tul No. 21*din 6 Martie 1900, observăm că inculpatul Alex. Sc. Micle- 
scut. ridică “treptat sumele de 700 şi 1.000 lei, fără a le justifica absolut 
priit nici un act, mulțumindu-se de-a explica prin o vagă rezoluţie, că 
aceste sume s'au cheltuit cu „Adunarea generală“. Am spus mai sus, 
că toate aceste importante sume de bani, risipite şi cheltuite în mod aşa 
de culpabil, cu aşa numitele adunări generale, sume care în total se ri- 
dică Ja însemnata cifră de 13.558 Iei, 5 bani, nu au fost aprobate nici de 
adunările generale, conform art. 42 din statute, nici de consiliul de ad- 
ministraţie al „Unirei“, căci nu se poate considera drept o aprobare, fal- 
şul comis de inculpatul Alex. Sc. Miclescu la pag. 55 din 6/18 Februa- 
1900 în registrul adunărilor generale ale soc. „Unirea“, prin adăugarea 
unor cuvinte la textul modificat al art. 42 din statute, cuvinte ce lip- 
sesc din textul original. De alt-fel însuşi inculpatul Alex. Sc. Miclescu, 
recunoaşte această lipsă de aprobare a sumelor cheltuite cu adunarea 
generală, prin următoarea rezoluţie ce pune în dosul unei chitanţe cu 
No. 10 de la mandatul No. 21 din 6 Martie 1900: „In caz dacă aduna- 
„Tea generală nu va vota descărcarea cheltuelilor necesare societarilor la 
„adunarea generală, atunci mă voi considera dator a plăti sub-semnatul 
„toate cheltuelile făcute pentru interesul societăţei de-a face o impor- 
„tantă adunare, fiind importante interese la ordine“; rezoluţie semnată 
Alex. Sc. Miclescu şi datată 9/21 Ianuarie 1900. 

„Mă consider dator a plăti subsemnatul“, se exprimă inculpatul 
Alex. Sc. Miclescu, în această caracteristică rezoluţie. Dar de unde? Are 
inculpatul vre-o avere personală ? Nu. Atunci? De sigur că tot la ave- 
rea nenorociţilor societari ai „Unirei“ se gândea inculpatul, de oare-ce 
nu se epuizase încă toată, în aceste culpabile risipiri de bani. Şi ca o 
dovadă puternică cum că inculpatul Miclescu işi plătea datoriile sale per- 
sonale cu bani din averea „Unirei“ sustraşi prin mijloacele frauduloase 
arătate mai sus, avem următoarea constatare absolut exactă şi autentică 
tăcută de noi cu ocazia instrucției acestei afaceri. Inculpatul Miclescu, 
după cum rezultă din scriptele „Unirei“, plăteşte în ziua de 24 Februa- 
rie 1900 casei de bancă Steriu & Comp. din Bucureşti, suma de 4.000 
lei. In registrele „Unirei“ se află trecută ca plătită această sumă de 4.000 
lei, drept rest al unei datorii a societăţei. Verificându-se de noi şi regis- 
trele casei de bancă Steriu, — casă importantă din Bucureşti, cu regis- 
trele regulat ţinute, — am constatat că Societatea „Unirea“ a plătit ace- 
stei case de bancă în ziua de 10 Februarie 1900, suma de 11.796 lei, 
15 bani, sumă mai mare cu 7.796 lei, 15 bani, decât acea de 4.000 lei 
mandatată de „Unirea“. E evident deci, că acest rest era o datorie per- 
sonală a inculpatului Miclescu, ce reprezinta o sumă împrumutată dela 
casa Steriu în numele societăţei „Unirei“ şi în urmă plătită din sumele 
fraudate dela „Unirea“ cu ocazia interminabilelor cheltueli făcute cu o- 
cazia aşa numitelor adunări generale. Caracterul fraudulos al provenien- 
tei acestei sume, reese în afară de constatările făcute de noi, prin com- 
pararea registrelor „Unirei“ cu ale casei Steriu şi stabilirea diferenţei de 
7.796 lei, dar şi din declaraţia martorului Brociner, precum şi a scriso- 
rilor scrise de la Viena de către inculpatul Miclescu acestui martor, fost 


www.dacoromanica.ro 


60 


funcționar al „Unirei“* scrisori alăturate la dosar, prin care îi face repro- 
şuri din cauza deschiderei de către martor a unei scrisori adresate „Uni- 
rei“ de către casa Steriu, scrisoare prin care se arăta că „Unirea“ îi da- 
toreşte 11.796 lei, 15 bani, iar nu 4.000 lei după cum se arată în regi- 
strele „Uhnirei“ ; 

19. Alexandru Sc. Miclescu înainte de a fi director, având simpla 
funcţiune de verificator plătit cu 350 lei lunar la societatea „Unirea“, 
cere în Aprilie 1899 de la direcţia de pe atunci, un avans de 908 lei, 
care i-se încuviințează, cu obligaţia de a-şi achita această datorie, plă- 
tind lunar din leafă, câte 125 lei. Chitanţele semnate de inculpatul Al. 
Sc. Miclescu şi alăturate pe lângă mandatul No. 234 din 6 Iunie 1900, 
dovedesc primirea acestui avans de 908 lei. Puţin timp după aceasta, 
în urma adunărei generale de la 2 Maiu 1900, inculpatul Alex, Sc. Mi- 
clescu este ales director general la 5 Mai 1900. In loc de-a plăti socie- 
tăţei „Unirea“ acest acont de 908 lei luat cu o lună înainte, inculpatul 
Miclescu în mod fraudulos îl trece în sarcina cheltuelilor făcute de ve- 
chea direcţiune şi cu mandatul No. 234 din 6 Mai 1900, ordonanţează 
plata unei sume de 3.241 lei, 5 bani, ca cheltuită sub fostul director P. 
Buescu, deşi în această sumă intră şi avansul de 908 lei, primit perso- 
nal de inculpat şi din care nu putea scade decât suma de 175 lei, sa- 
lariul său de verificator pe 15 zile. Acest fapt se stabileşte în mod evi- 
dent prin chitanţele în valoare de 908 lei, semnate de inculpatul Micle- 
scu şi alăturate pe lângă mandatul No. 234 din 6 lunie 1900, precum 
şi din constatările coprinse în raportul d-lor experţi. Rezultă deci, că a- 
ceastă sumă de 908 lei, minus 175 lei, adică 733 lei, au fost pe nedrept 
şi în mod fraudulos însuşiţi de inculpatul Miclescu, în prejudiciul so- 
cietăţei „Unirea“ ; 

20. Inculpatul Alex. Sc. Miclescu, propune în şedinţa consiliului 
de administraţie al societăţei de asigurare „Unirea“ din 18 Septembrie 
1899, încheerea unei transacţii între Societate şi un fost funcţionar al ei 
Petrescu, dat în judecată de „Unirea“ pentru restituirea unei sume de 
40.000 lei, transacţiune ce avea de rezultat plata imediată a unei sume 
de 10.000 lei şi stingerea obligaţiei de 40.000 lei a lui Petrescu. Consi- 
liul de administraţie al „Unirei“ în urma referatului avocatului loachimo- 
vici, membru în consiliu, aprobă transacţia. Din registrele „Unirei“ însă 
se constată după cum reese din mandatul cu No. 316 din 23 Februarie 
1900, că n'au intrat în casă decât 9000 în loc de 10.000 cât s'a primit 
de la Petrescu, conform transacţiunei aprobată de consiliul de adminis- 
traţie şi trecut în procesul-verbal de şedinţă al Societăţei. Această sumă 
de 1000 lei nefiind cu nimic justificată, trebueşte a fi considerată de 
asemenea ca o sumă sustrasă din averea Societăţei „Unirea“. 

Am terminat cu enumărarea delictelor de abuz de încredere, făp- 
tuite de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, în prejudiciul averei societarilor 
„Unirei“, terminând în acelaş timp şi prima parte a ordonanţei. In ra- 
portul domnilor experţi, aflat la dosar, se enumără o serie şi mai lungă 
de sumi nejustificate şi deci sustrase; noi însă am lăsat de o parte pe 
acele risipite sau pătate de imoralitate, enumărând numai acele sumi 
sustrase, care fiind însuşite personal de inculpat pe nedrept şi în mod 
fraudulos, constituesc în mod, evident delicte de abus de încredere în 
termenii articolului 322 şi 323 din Codul penal. 

II. Escrocheria de 32.000 lei—Inculpatul Alex. Sc. Miclescu, gelos 
de antecedentele sale pline de fapte incorecte, nemulţumit cu numeroasele 
fraude comise în paguba averei societarilor „Unirei“ cărora prin mano- 


www.dacoromanica.ro 


61 


perile arătate mai sus, “i-a prejudiciat cu o sumă de 700.000 lei, din care 
23.022 lei penalmente fraudată personal de inculpat, comite în ultimul 
an al gestiunei sale 1901, o excrocherie din cele mai îndrăsneţe, frau- 
dând prin mijlocirea ei nu numai averea „Unirei“ care era aproape epui- 
zată dar şi averea a două societăţi de reasigurare din străinătate: „Ga- 
rantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach (Germania). De astă dată 
însă în comiterea acestei excrocherii el este ajutat şi de complicii săi, 
inculpaţii : Nicu Catargi, Iosef Marcovici, Izidor Cohen şi Nae Aghele- 
scu. Vom vorbi în mod separat de partea de responsabilitate penală a 
fiecăruia din aceşti complici. Deocamdată vom expune în mod detailat 
împrejurările de fapt, care alcătuesc comiterea acestei îndrăzneţe escro- 
cherii de către autorul principal Alex. Sc. Miclescu în calitatea sa de 
director-general al societăţei „Unirea“. 

In urma risipei inconştiente, a cheltuelilor exagerate şi inoportune 
şi a fraudelor comise de inculpatul Alex. Sc. Miclescu, societatea de a- 
sigurare „Unirea“, lipsită, graţie solicitudinei inculpatului, şi de econo- 
miile ei legale, pătrimile depuse, la Cassa de consemnaţii în sumă de 
401.000 lei, date cu împrumut în ipoteci imprudente şi imorale, ajunsese 
în ultimul an al gestiunei sale, în 1901, în situaţiunea financiară cea mai 
desperată. Nu numai că nu mai putea face faţă plăţilor grupelor exigi- 
bile, nu numai că nu plătea daunele, ce se iveau din când în când, dar 
decăzuse până la acel grad, aşa că în 6 Noemvrie 1900, i se vinde prin 
licitaţie publică, tot mobilierul din biurourile direcţiunei generale. Ne 
mai având nimic ce să fraudeze din avutul complect epuizat, al acestei 
nefericite soctetăţi, inculpatul Alex. Sc. Miclescu, găseşte un nou mijloc 
de fraudă: escrocarea societăţilor străine de reasigurare : „Garantie“ din 
Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, care avuseseră nenorocul de-a intra 
în contractări de reasigurare cu „Unirea“. Ii trebuia însă pentru aceasta 
o persoană absolut de încredere, absolut interesată la făptuirea acestei 
escrocherii, care să primească această tristă situaţiune de părtaş al pro- 
dusului unui fapt penal. O găsi în curând în persoana amicului şi văru- 
lui său, Nicu Catargi, vice-presidentul consiliului de administraţie al so- 
cietăței de asigurare „Unirea“, 

Am spus că încă din 6 Noemvrie 1900, situaţiunea financiară a 
societăţei „Unirea“ era din cele mai disperate, ca uneia căreia îi se vin- 
de în acea zi, prin licitaţie publică, tot mobilierul pentru datorii către 
fisc. E evident deci, că numai cine nu cunoştea această stare extremă 
a „Unirei“ mai putea avea încrederea şi naivitatea ca să 'şi mai asigure 
vre-un produs la „Unirea“. Dar dacă era posibil şi admisibil ca să se 
găsească asemenea încrezători şi naivi, în lumea necunoscătoare a ace- 
stei stări financiare disperate a „Unirei“ nu e nici admisibil, nici logic, 
nici posibil, ca să credem că Nicu Catargi, vărul lui Miclescu, directo- 
rul-general, el însuşi vice-preşedintele acestei societăţi, să mai poată a- 
vea curajul să 'şi asigure produsele sale, averea sa la „Unirea“, când 
până atunci, de şi situaţia sa era relativ mai bună, nu 'şi asigurase ni- 
mic. 

Totuşi observăm cu mirare, că Nicu Catargi, cu poliţa No. 24.889 
din 14 Februarie st. n. 1901, asigură la „Unirea“ pentru 3 luni, până la 
15 Mai st. n. 1901, o cantitate de producte aflate într'o standolă la mo- 
şia sa Perieni, în valoare de 43.400 lei şi anume: „10 vagoane grâu, à 
2000 lei vagonul: 20.000 lei; 9 vagoane orzoaică, à 1300 lei vagonul: 
„11.700; 9 vagoane de ovăz, à 1300 lei vagonul: 11.700 lei; adică în 
„total 43.400 lei“. Nu insistăm deocamdată, nici asupra faptului dacă 


www.dacoromanica.ro 


62 


"Nicu Catargi putea să aibă în ziua de 14 Februarie 1901, când s'a emis 
această poliţă, o asemenea cantitate de producte, de: grâu, ovăz şi or- 
zoaică din recolta anului 1900, spre a o putea asigura, de şi instrucţia 
a constatat, că aceasta era cantitatea totală de grâu, orzoaică şi ovăz, ce 
moşia Perieni, era în stare să producă anual, şi de şi instrucţia mai 
stabileşte că aproape toate cantităţile de grâu, orzoaică şi ovăz, produse 
de moşia Perieni în 1900 ca şi în 1901, au fost transportate prin gara 
Larga, Casei de export: Dall'Orso din Galaţi, şi Creditului Belgo-Ro- 
mân ; (a se vedea adresa Casei Dall'Orso şi raportul experţilor, pag. 656, 
758) , — nu insistăm de asemenea nici asupra posibilităţei, ca Nicu Ca- 
targi, când ştia perfect de bine starea absolută de decontitură a „Unirei“, 
sa mai aibă curagiul de a'şi asigura la această societate, o avere aşa de 
însemnată de 43.400 lei. À 

Deocamdată luăm de sinceră această poliţă de asigurare cu No. 
24.889 din 14 Februarie 1901, punându-ne deci în ipoteza şi situaţia 
cea mai favorabilă inculpaţilor: 'Alex. Sc. Miclescu şi Nicu Catargi. — 
Constatăm însă un fapt pozitiv şi bie precisat, care dă nota caracteris- 
tică a seriosităţei acestei asigurări, că-înculpatul Nicu Catargi, de şi îşi 
asigură la 14 Februarie 1901 aceste produse la „Unirea“, prin menţio- 
nata poliţă, totuşi el nu achită primele necesare decât la 3 Iulie 1901, 
emițând până atunci diferite accepte,— cel dintâi la 14 Martie 1901, cei 
de al 2-lea accept relativ la poliţa No. 24.911, fiind înregistrat la 19 Iu- 
nie 1901, adică 9 zile după incendiu, — după cum resultă din registrul 
„jurnal“ al „Unirei“, fila 66 şi 170, — achitând prin urmare primele da- 
torite, după ce a încasat plata pretinsei daune suferite la 10 Iunie st. n. 
1901. Instrucţia a stabilit însă, după cum vom vedea mai la vale, că 
chiar în momentul asigurărei, la 14 Februarie 1901, aceste producte de 
43.400 lei nu existau. Dar repetăm încă odată, după cum arătam mai 
sus, că noi admitem existența acestor producte: 10 vagoane grâu, 9 de 
orzoaică şi 9 de ovăz, în ziua de 14 Februarie 1901, când s'a emis lui 
Nicu Catargi poliţa de asigurare No. 24.889, punându-ne deci în ipoteza 
cea mai favorabilă inculpaţilor. Ceea-ce vom stabili însă în mod evident 
şi absolut complect, este că la 10 Iunie st. n. 1901 (28 Mai stil vechi) 
când a avut loc la Perieni incendiul care a distrus două hambare cu 
porumb, asigurate la societatea „Generala“ şi standola, care conţinea pu- 
țin orz, porumb şi orzoaică, şi pentru care inculpatul Nicu Catargi a 
fost pe nedrept şi în mod fraudulos despăgubit de „Unirea“ şi Societă- 
tile streine, cu 32.000 lei, în acel moment nu numai că polița de asi- 
gurare No. 24.889, care expirase la 15 Mai st. n. 1901, nu era reînoită, 
dar că nici productele, care erau în această poliţă nu mai existau, —ad- 
miţând că ar fi existat la 14 Februarie 1901, lipsa de reînoire a poliţei, 
fiind de alt-fel o consecinţă a neexistenţei lor. Vom stabili deci pe de o 
parte, că în acea zi de 10 Iunie st. n. 1901, când a avut loc incendiul 
la moşia Perieni a inculpatului Nicu Catargi, nau ars decât două ham- 
bare cu porumb (30 vagoane), asigurate la „Generala“ cu 27.000 lei, 
pentru care a şi fost despăgubit cu 10.705 lei şi standola de asemenea 
asigurată la „Generala“, pentru 5000 lei, despăgubit fiind cu 2148 lei; 
că în standolă, ca producte, nu se aflau cantităţile de grâu, orzoaică şi 
ovăz specificate în poliţa de asigurare No. 24.889 din 14 Februarie 1901, 
ci nişte infime cantităţi de orz şi ovăz, grâu nefiind absolut de loc; iar 
pe de altă parte vom stabili, că această poliţă de asigurare carea expirat 
la 15 Mai st. n. 1901, nu a fost reînoită de loc,că deci noua poliţă de 
asigurare No. 24.911 din 31 Mai st. n. 1901, de reînoirea vechei poliţe, 


www.dacoromanica.ro 


63 


este falşă, făcută pentru trebuinţa causei, prin antidatări, răsături şi fal- 
şuri de înregistrări în registrele „Uhnirei::, după cum vom dovedi ime- 
diat, toate făcute de autorul principal, inculpatul Alex. Sc. Miclescu, cu 
concursul complicilor săi : Iosif Marcovici, Izidor Cohen şi Nae Anghe- 
lescu ; vom mai stabili că borderoul de reasigurare prin care poliţa de 
la Perieni a lui Nicu Catargi a fost reasigurată la Societăţile streine: 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladblach, a fost expediat de 
direcţia „Unirei“ la 12 Iunie st. n. 1901, adică cu două zile după incen- 
diu, după efectuarea pretinsei daune; că în urmă, prin avizul de la 20 
Iunie st. n. 1901 s'a anunţat de „Unirea“ în mod mincinos, numitelor 
societăţi străine, că incendiul a avut loc la 17 Iunie st. n., în loc de 10 
Iunie st. n. cum a fost în realitate; spre,a stabili prin acest mod, o co- 
relaţiune imaginară, aparentă, între data de 12 Iunie st. n. a borderou- 
lui de reasigurare şi ziua de, 17 Iunie si. n. transmisă în mod falş, în 
care zi s'a pretins că a avut foc incendiul. 

In adevăr, în ziua de 28 Mai st. vechi 1901 (10 Iunie st. n., la 
„Unirea“ se lucra numai în stii nos), având loc un incendiu la moşia 
Perieni a inculpatului Nicu Catargi, dirg-ţiunea societăţei de asigurare 
„Unirea“ primeşte a doua zi la 41 imie st. n. (29 Mai stil vechiu) de 
la administratorul moşiei Perieni; V. #. Nicolau, următoarea telegramă, 
înregistrată în registrul de intrare al „Wnirei“ la No. 3081 cu acest co- 
prins: „Nicolau comunică incendiare. „două coşare cu păpuşoi din 
Perieni, proprietatea Nicu Catargi“. Pentru a ne gonvinge de coprinsut 
exact al acestei telegrame, am cerut Direeţiunei Generale a Poştelor ori- 
ginalul ei, care s'a alăturat de, noi la dosas şi al cărui conţinut este: „So- 
„cietăţei de asigurare „Unirea“ Bucureşfi. Eri 28 Mai (10 Iunie st. n.) 
„orele 2 p. m., au ars două coşare cu păpuşoi după Perieni, proprieta- 
„tea d-lui Nicu Catargi, şi standola mare, arzând în ea păpuşoi, orzoaică, 
„ovăz şi mai multe lucruri. Rog trimeteţi a se face constatare“. (semnat) 
„Nicolau“. 

Din procesul-verbal dresat de Primarul comunei Cârniceni, de care 
ține moşia Perieni, l4 29 Mai 1901 (11 Iunie st. n.), a doua zi după in- 
cendiu, se constată la faţa locului că: „de către răi-făcătorii s'a dat foc la 
„una standolă, ce era lângă sat, în care era aşezat, ca aproximativ un 
„vagon orzoaică, aproximativ un vagon ovăz, aproximativ jumătate va- 
„gon păpuşoiu bătuţi, aproximativ ca două vagoane păpuşoiu nebătuţi, şi 
„diferite lucruri“; iar mai jos: „s'au aprins şi două coşare, arzând cu 
„desăvârşire, aproximativ ca 30 vagoane păpuşoi nebătuţi, calitate ci- 
„quantină, din recolta anului 1900“. ii 

Administratorul moşiei Perieni, V. I. Nicolau, acel care telegrafia- 
se „Unirei“ despre incendiu, declară următoarele în procesul-verbal al 
primarului, sub propria sa semnătură: „In ambele coşare au ars aproc- 
„Ssimativ 80 vagoane păpuşoiu, iar în standolă au ars aproximativ ca un 
„Vagon orzoaică, un vagon ovăz, jumătate vagon păpuşoiu bătuţi şi două 
„vagoane păpuşoiu nebătuţi, constituindu-se ca parte civilă pentru cele 
„90 vagoane păpuşoiu din coşare şi vagonul de orzoaică şi ovăz cu 
„36.200 lei.“ Martorii Gheorghe Tilinca, chelarul administraţiunei moşiei 
Perieni, Ion Ciobotaru, plugar, Ion Creţu şi alţii, arată în procesul-ver- 
bal dresat de primar în ziua incendiului, că în standolă nu se afla de 
cât: „un vagon orzoaică, un vagon ovăz şi două vagoane jumătate pă- 
»„Puşoiu ; iar în cele două coşare, 30 vagoane păpuşoiu nebătuţi“. 

Rezultă deci, în mod evident şi indiscutabil, că în afară de cele 
două coşare cu 30 vagoane păpuşoiu, care erau asiguraţi la societatea 


www.dacoromanica.ro 


64 


„Generală“ cu poliţa cu No. 102.774 pentru 27.000 lei, la standola în 
care se aflau productele pretinse a fi asigurate la „Unirea“ cu polița 
No. 24.889, nu se afla decât aproximativ: „un vagon orzoaică, un vagon 
„Ovăz şi două vagoane jumătate păpuşoiu“i. Aceasta o arată administra- 
torul moşiei Perieni, V. I. Nicolau, în telegrama ce a adresat „Uhnirei“ 
a doua zi după incendiu; aceasta rezultă clar din constatările primaru- 
lui, făcute la faţa locului, precum şi din însuşi declaraţia categorică şi 
precisă a administratorului V. I. Nicolau şi a celor-l-alţi martori, cari a- 
rată primarului că: „în standolă au ars aproximativ un vagon orzoaică, 
„un vagon ovăz şi două vagoane jumătate păpuşoiu'“. 

V. I. Nicolau, fiind administratorul ‘special şi numai al moşiei Pe- 
rieni, (de oare-ce inculpatul Nicu Catargi are şi an administrator general 
al tutulor moşiilor ce exploatează, pe d-l Brüll), locuind la Perieni, şi a- 
vând în tot momentul în faţa sa întreaga producţie a moşiei, era cel mai 
în stare şi cel mai în putinţă de-a şti cantitatea exactă a întregei produc- 
țiuni aflată în magaziile de pe moşie; el, în calitatea sa de administra- 
tor şi agronom, era cel mai complect ştiutor al adevăratelor cantităţi 
de producte, ce au ars în coşare şi în standolă. De alt-fel, de obiceiu, 
după cum ne asigură mai toate societăţile -de asigurare din Bucureşti, 
administratorii şi îngrijitorii moşiilor, cu Gcazia incendiilor, exagerează 
cantitatea arsă a productelor asigurate, iar nu o micşorează, interesul lor 
fiind a dobândi despăgubiri cât mai mari. Ei bine, acest V. I. Nicolau, 
telegrafiază întâi, iar în urmă arată în- procesul-verbal al primarului, că 
în standolă nu au ars decât aproximativ: „un vagon orzoaică, un vagon 
ovăz şi două vagoane jumătate păpuşoi; iar în cele două coşare arse, 
30 vagoane păpuşoiu nebătuţi““. Nu ne vom ocupa de aceste 30 vagoane 
păpuşoiu, cuprinşi în cele două coşare arse, de oare-ce ele erau asigu- 
rate la societatea de asigurare „Generala“ cu polița No. 102.774 pentru 
26.200 lei şi pentru care „Generala“ a despăgubit pe Nicu Catargi cu 
10.705 lei 51 bani. Constatăm îusă un fapt important şi care pune în- 
tro perfectă evidenţă buna credință şi buna memorie a administratoru- 
lui moşiei Perieni, V. I. Nicolau, şi anume: el arată şi în telegrama a- 
dresată din eroare „Unirei“ în loc de ,„Generalei“, precum şi în decla- 
raţia sa din procesul-verbal al primarului, că în cele două coşare asi- 
gurate la „Generala“, „au ars 30 vagoane păpuşoi“; în adevăr, în poliţa 

„de asigurare a „Generalei“ ce poartă No. 102.774, se vede trecut abso- 
lut &xact ca asigurate: 30 vagoane păpuşoiu. Deci de aceiaşi bună cre- 
dinţă “i de aceiaşi bună memorie,—întărită de alt-fel de evidenţa reali- 
tăței, — vom considera pe administratorul V. I. Nicolau şi atunci când 
declară în procesul-verbal al Primarului, sub propria sa semnătură, că: 
„în standola ce a ars, se afla aproximativ un vagon „orzoaică, un vagon 
ovăz şi două vagoane jumătate păpuşoiu'i. De existenţa vre-unei canti- 
tăţi, cât de mică, de grâu, nu se pomeneşte şi nu se vorbeşte absolut 
de loc, nici în telegrama dată, nici în constatarea primarului, nici în de- 
claraţia administratorului V. I. Nicolau. 

E evident deci, e clar ca lumina zilei, că în standola arsă, nu se 
aflau cantităţile de producte cuprinse în poliţa de asigurare a „Unirei“ 
cu No. 24,889 din 14 Februarie st. n. 1901, adică 10 vagoane grâu, 9 
vagoane orzoaică şi 9 vagoane ovăz, poliţă reînoită în urmă, după in- 
cendiu, prin falşuri, răsături, ruperi de foi şi antidatări,—după cum vom 
vedea mai în urmă,—prin noua poliţă de asigurare cu No. 24.911 din 
31 Maiu st, n. 1901. Şi după cum vom arăta şi proba în partea referi- 
toare la culpabilitatea lui Nicu Catargi, nici nu putea să se afle în stan- 


www.dacoromanica.ro 


65 


dolă din recolta anului, 1900, această cantitate de grâu, ovăz şi orzoaică, 
de oarece ea formează cantitatea totală şi integrală de producţie a mo- 
şiei, cantitate, care şi în anul 1900, ca şi în 1901, a fost expediată prin 
Gara Larga de lângă Perieni, după cum rezultă din registrele Gărei, ca- 
sei de export Dall'Orso şi Creditului Belgo-Român din Galaţi. 

Rezultă deci în mod absolut evident că în standola arsă, nu se 
afla pe de o parte de loc grâu; pe de altă parte că orzoaică şi ovăz 
nu se afla de cât câte un singur vagon de fie-care, iar nu câte nouă 
vagoane câte se află în polita de asigurare; că deci, chiar dacă am ad- 
mite ipoteza cea mai favorabilă inculpaţilor, că adică la origine ar fi 
existat cantităţile cuprinse în poliţele de asigurare ale „Unirei“ 24,889 
din 14 Februarie şi 24,911 din 31 Maiu, şi admițând că această ultimă 
poliţă cu No. 24.911 ar fi bună iar nu falşă, după cum vom dovedi, to- 
tuşi chiar în această ipoteză favorabilă inculpaţiler, daunatul Nicu Catargi 
nu putea fi despăgubit decât pentru cantităţile de grâu, ovăz şi orzoaică 
ce mai existau în standolă în pmen incendiului şi anume: grâu ab- 
solut de loc, un singur vagon de ovăz şi un singur vagon de orzoaică, 

Instrucţia însă după cum am arătat mai sus, a stabilit că în momentul 
incendiului, vechea poliţă .de asigurare No. 24.889 din 14 Februarie 
1901, care expirase la 1% Maiu, nu éra reînoită de loc, că noua poliţă 
de reînoire cu No. 24.911'.din 31 Maiu este o poliţă falşă, ca una ce 
a fost emisă după incendiu, pentru trebuinţ a prin anti-datări, 
ruperi de foi, răsături şi falşuri, operate în registrele „Unirei“ de incul- 
paţii Al. Sc. Miclescu, ajutat de complicii săi: Iosef Marcovici, Isidor 
Cohen şi Nae Anghelescu, că în urmăprin ajutorul acestor anti-datări şi 
falşuri prin emitere de borderouri neexacte şi prin avizuri mincinoase, 
prin care s'a schimbat data incendiului de la 10 Iunie st. n. la 17 Iunie 
st. n,, inculpaţii reuşesc a escroca două societăţi străine de asigurare: 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, (Germania). 

Dar să expunem modul cum inculpatul Al. Sc. Miclescu şi com- 
plicii săi au comis această îndrăzneață escrocherie prin mijlocirea anti-da- 
tărilor, răsăturilor, ruperei de foi şi a falşificărei registrelor „Unirei“. 

In ziua de 29 Maiu (11 Iunie st, a când inculpatul Miclescu a 
primit telegrama administratorului moşiei Perieni, V. I. Nicolau, prin 
care "i anunța incendiul avut loc în ziua de 27 Maiu st. v. (10 Iunie 
st. n.), polița de asigurare No. 24.889 din 14 Februarie st. n. 1901, 
care expirase la 15 Mai st. n. 1901, nu fusese reînoită, ast-fel că noua 
poliţă de reînoire cu No, 24.911 din 31 Maiu st. n. 1901, nu “exista. 
Această nouă poliţă de asigurare cu No. 24.911 din 31 Maiu 1901, a 
fost plăsmuită, a fost fabricată după incendiul avut loc la 10 Iunie st. n. 
după cum vom dovedi imediat. Inculpatul Al. Sc. Miclescu, primind te- 
legrama lui V. I. Nicolau şi ştiind că Nicu Catargi nu mai avea nimic 
asigurat la „Unirea“, presupunând chiar că mai înainte avusese în mod 
serios asigurate productele din vechea poliţă No. 24,889 din 14 Februa- 
rie st, nọ, concepu ideea îndrăzneţei escrocherii, care avu de rezultat 
prejudiciarea nu numai a „Unirei“ dar şi a două societăţi de reasigu- 
rare din străinătate „Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach. 
In adevăr, inculpatul Al. Sc. Miclescu în ziua de 11 Iunie 1901 st, n. 
(29 Mai stil v.) imediat ce primeşte telegrama, prin care i se vestea in- 
cendiul de la Perieni, se pune pe lucru. Telegrafiază îndată omului său 
de încredere şi funcţionar superior la „Unirea“, Iosef Marcovici, la Râm- 
nicu-Vâlcea, unde se afla, spre a se întoarce imediat, apoi după ce a- 
cesta sosi în Bucureşti, îi dictează în dimineaţa zilei de 12 Iunie st. n. 


C., Hamangiu, 5 


www.dacoromanica.ro 


66 


în biuroul său de acasă, înainte de a pleca la gară şi a lua trenul pen- 
tru Perieni, două petiţii făcute ca din partea lui Nicu Catargi, care în 
acest timp lipsea din țară, dus fiind la Carlsbad, către „Unirea“, pe care 
le dată cu anti-data de 2 Maiu 1901 şi prin care se cerea reînoirea ve- 
chei poliţe de asigurare No. 24.889 din 14 Februarie 1901, poliţă ce 
expirase deja, încă de la 15 Maiu st. n. fără a fi reînoită. Una din a- 
ceste cereri anti-datată cu data de 2 Maiu, o semnează însuşi inculpa- 
tul Al. Sc. Miclescu, cu numele lui Nicu Catargi, imitându-i semnătura 
după o scrisoare a acestuia, iar pe cea-l-altă o trimite lui Nicu Catargi 
la Carlsbad, spre a o semna, şi a putea avea cu modul acesta, mai în 
urmă cel puţin, o cerere real semnată de Nicu Catargi, pentru reînoi- 
rea vechei poliţi de asigurare. Dar să lăsăm să vorbească pe însuşi in- 
culpatul Iosef Marcovici, acel care a fost iniţiat de la început de către 
Miclescu cu plăsmuirea acestor falşuri premergătoare escrocheriei ce a- 
vea să făptuiască. Iată ce ne spune Iosef Marcovici în interogatorul său: 
„Ştiu perfect de bine că în momentul când a fost incendiul de la 
„Perieni, la 28 Maiu st. v., poliţa de asigurare No. 24.889 a d-lui Nicu 
„Catargi, nu era reînoită. Cererea de reînoire a poliţei vechi este falşă. 
„Miclescu "mi-a dictat-o în biuroul său, acasă la el, în dimineaţa zilei 
„de 30 Maiu (12 Iunie st. n.). Miclescu îmi spunea că poliţa de asigu- 
„rare a lui Nicu Catargi, fiind expirată şi el nereînoind-o până acum, 
„voeşte să-l salveze „şi„gă-i facă el o cerere de reînoire. După cum 
„v'am spus, în acea dimineaţă de 30 Maiu, (12 Iunie st. n.) înainte de 
„a pleca la gară spre a ne transporta la Perieni, Miclescu 'mi-a dictat 
„această cerere şi el, Miclescu, a, semnat pe Nicu Catargi, imitându-i is- 
„Ccălitura după nişte scrisori ale lui Catargi ce se aflau pe biurou. După 
„aceea 'mi-a spus să mai scriu o altă cerere la fel, pe care 'mi spunea 
„că o trimite lui Catargi în străinătate, la Carlsbad, spre a o semna. 
„Tot cu acest prilej Miclescu în faţa mea, a semnat pe Catargi, în o 
„poliţă de 100 şi ceva lei, care reprezenta acceptul de plata premiului 
„de asigurare ; una din cereri împreună cu poliţa le-a pus întrun plic,— 
„acesta pe care 'mi-l arătaţi în dosarul daunei,—pe care a scris: „acceptul 
„Catargi“ şi s'a dus în casă la el, unde se afla soţia şi cumnata sa. 
„Faptul era îndrăzneţ, dar aşa a fost. Ajungând la Iaşi, Miclescu a ple- 
„cat singur la Perieni, lăsându-mă pe mine la laşi să aştept pe Cohen 
„şeful secţiei incendiului. A doua zi dimineaţa la 31 Maiu (13 Iunie st. n.) 
„sosind şi Cohen la Iaşi, am plecat împreună cu el la Perieni. Aici am 
„găsit pe Miclescu, pe Brüll, administratorul general al tuturor moşiilor 
„lui Nicu Catargi şi pe Nicolau, îngrijitorul special al Perienilor, unde 
„a avut loc incendiul. Nu am stat la Perieni de cât câte-va ore, până 
„ce au răsuflat caii; în urmă am plecat, d-l Miclescu fiind deja înţeles 
„cu d-nu Brüll, reprezentantul d-lui Nicu Catargi. Ajunşi la laşi, d-l 
„Miclescu în camera sa de la hotel Buch, a dictat lui Cohen procesul- 
„Verbal de constatarea daunei. Eu am atras atenţia lui Miclescu, în 
„tot cursul drumului şi la Perieni şi la laşi, că ceea-ce facem noi nu 
„e corect, că e un îalş, căci cum putem despăgubi pe Catargi când el 
„nu mai este asigurat? Am uitat a vă spune că Miclescu "mi-a spus să 
„Scriu pe acea cerere (cererea de reînoire a poliţei de asigurare) data 
„de 2 Maiu 1901 st. n. şi că tot atunci Miclescu a pus rezoluţia că: 
„Secţia incendiului să ia act“, punând data tot de 2 Maiu st. n; cere- 
„tea ce am scris este aceea ce se află în dosarul daunei Nicu Catargi“. 
Şi ca o confirmare a celor spuse de Iosef Marcovici, cu privire la plăs- 
muirea cererei anti-datate de reînoire a poliţei de asigurare expirate 


www.dacoromanica.ro 


67 


a lui Nicu Catargi, plăsmuire făcută de inculpatul losef Marcovici, după 
ordinul şi dictarea lui Miclescu, acasă, în biuroul acestuia, avem decla- 
raţia însăşi a cumnatei inculpatului Miclescu, d-şoara Bertha Möller, precum 
şi a d-şoarei Maria Herckt, funcţionară la „Unirea“, care martore lămuresc 
transmiterea plicului ce coprindea cererea falşă de reînoire a vechei 
poliţe a lui Nicu Catargi, lui Isidor Cohen, şeful biuroului reasigurărilor 
de la „Unirea“. lată ce declară d-şoara Berta Möller, cumnata inculpa- 
tului Miclescu : „'Mi-aduc aminte că în Maiu pe la finitul lunei, când 
„Miclescu a plecat dimineaţa cu trenul, 'mi-a dat un plic deschis cu 
„nişte hârtii, spre a le da d-şoarei Herkt, funcţionară la „Unirea“ spre a 
„le pune în casă. După ce a plecat cumnatul meu, am scris d-şoarei 
„Herckt un bilet, spre a veni pe la mine să-i spun ceva. Ea a venit pe 
„la 9 sau 9*/, înainte de a se duce la cancelarie şi "i-am încredinţat a- 
„cel plic spre al pune în casa de fer, după cât 'mi-a-duc aminte“, 
D-şoara Herkt, la rândul său confirmând spusele d-şoarei Bertha Möller, 
declară următoarele : „In dimineaţa zilei de 30 Maiu (12 Iunie st. n.) 
„am primit un bilet de la d-şoara Möller, sora d-nei Miclescu, prin 
„care mă ruga să trec pe la d-sa înainte de a veni la „Unirea“ unde 
„Sunt funcţionară. M'am dus pe la orele 9 a. m., şi d-şoara Möller 
„mi a încredinţat un plic cu eticheta „Unirea“ având în el nişte hârtii— 
„nu pot şti ce anume,—spre a-l da d-lui Cohen, şeful secţiei de asigurare 
„la „Unirea“. Venind la societate am chemat pe d-nu Cohen şi "i-am în- 
„credinţat acest plic“. 

Aceste declaraţiuni precise şi categorice ale martorelor: Bertha 
Möller şi Maria Herkt, confirmă în mod puternic şi evident, arătările in- 
culpatului Iosef Marcovici, relative la plăsmuirea cererei anti-datate şi 
false de reînoire a poliţei de asigurare No. 24.889 a lui Nicu Catargi. 
Şi pentru a evidenția şi mai mult această corelaţiune şi succesiune de 
fapte, toate având de scop făptuirea escrocheriei proectate de Miclescu, 
aceea de a fate să se plătească de „Unirea“ şi societăţile de reasigu- 
tare străine, o daună neexistentă a lui Nicu Catargi, cităm textual cu- 
vintele inculpatului Isidor Cohen, funcţionar superior al „Unirei“, acela 
care a primit din mâna d-rei Herkt, plicul ce Miclescu înainte de a 
pleca la gară, îl încredinţase cumnatei sale Bertha Möller, plic care con- 
ținea cererea anti-datată şi falşă, precum şi acceptul falş al lui Nicu Ca- 
targi. Iată ce zice Isidor Cohen în interogatorul său: „In afacerea daunei 
„Nicu Catargi, fostul director Miclescu, a făptuit o adevărată escroche- 
„rie, de oare-ce nu numai că Nicu Catargi nu mai poseda productele 
„asigurate prin vechea poliţă, dar nici nu făcuse vre-o cerere de reino- 
„irea poliței; cu alte cuvinte, Nicu Catargi nu mai era asigurat la „U- 
„nirea“ în ziua de 10 Iunie st. n., când a avut loc incendiul la Perieni. Mi- 
„clescu, primind telegrama că un incendiu s'a ivit la Perieni, a plecat 
„singur la 30 Maiu (12 Iunie st. n.) dimineaţa. In acea zi, eu am pri- 
„mit de la Miclescu din Ploeşti, o telegramă din gară, ca să fac reasi- 
„urarea cu Nicu Catargi şi să caut prelungirea asigurărei; în acelaşi 
„timp mă chema la laşi. In dimineaţa acelei zile, d-ra Herkt, casieră la 
„Unirea“, 'mi-a dat un plic cu eticheta „Unirea“, scris pe el de Mi- 
„clescu : „Acceptul Catargi“,—acesta pe care mi-l arătaţi din dosarul da- 
„unei,—plic nelipit, în care se afla o cerere de reînoire, scrisă de Mar- 
„covici şi semnată cu numele N. Catargi, precum şi o poliţă (accept) 
„nu ştiu de ce sumă; ştiu perfect de bine că această cerere de reînoire 
„a vechei poliţe nu era de loc înregistrată; stampila de înregistrare pe 
„care o văd acuma nu o avea, despre aceasta sunt sigur. Seara, la 30 


www.dacoromanica.ro 


68 


„Maiu (12 Iunie st. n.) am plecat şi eu la Iaşi, unde m'am întâlnit cu 
„Marcovici. Cu acesta am plecat la Perieni, unde era Miclescu, căruia 
„i-am dat plicul ce-mi Inc ela d-ra Herkt, cu cererea de reînoirea 
„poliţei de asigurare a lui N. Catargi; 'i-am dat, cum am primit-o, fără 
„ca cererea să poarte stampila de înregistrare, ce văd că o poartă acum. 
„Aci, la Perieni, trebuia făcută aşa zisa evaluare de Marcovici, evalua- 
„torul. Nu s'a făcut absolut nici o evaluare, era numai cenuşe. In acel 
„timp era la Perieni şi evaluatorul de la societatea de asigurare ,„Gene- 
„rala“. Am plecat la laşi, fără a face nici un proces de evaluare. La 
„laşi, la Hotel Buch, față fiind: Miclescu, Marcovici, Brüll şi eu, Mi- 
„clescu mi-a dictat să scriu procesul-verbal de lichidare, prin care eva- 
„lua dauna Nicu Catargi, la 32.000 lei. Acest proces-verbal a fost sem- 
„nat de Marcovici ca evaluator, iar eu ca asistent. Mictescu nu a semnat. 
„In acest proces-verbal se înşira toate vagoanele de grâu, orz şi ovăz 
„arse, cuprinse în vechea poliţă de asigurare, evaluându-le după cota zi- 
„lei. In urmă m'am întors la Bucureşti. Nu ştiu când Miclescu a anti- 
„datat cererea de reînoire a lui Catargi, nici când a rupt foaia din regis- 
„trul de intrare, spre a o înlocui cu alta, în care la No. 2056 şi 2254, 
„a trecut pe Catargi cu reînoirea asigurărei. Aceasta o poate şti Anghe- 
„lescu, care a scris registrul şi poliţa cea nouă de asigurare. Ceea ce 
„ştiu eu, este escrocheria făcută de Miclescu cu reasigurările. V'am spus 
„că el, plecând spre laşi, mi-a telegrafiat din gara Ploeşti, ca să fac re- 
„asigurarea şi să emit poliţa cea nouă. Conformându-mă aceștui ordin, 
„am pus pe Angheglescu în ziua de 12 Iunie st. n. să scrie poliţa 
„No. 24.911, datată 31 Maiu st. n. şi am făcut imediat un borderou de re- 
„asigurare pentru societăţile „Gladbacher“ şi „Garantie“, datat 12 Iunie 
„st. n., reasigurând, după cum vedeţi, o daună deja existentă în mo- 
„mentul asigurărei. Vedeam că aceasta este o escrocherie, dar Miclescu 
„îmi ordonase. El avea interesul, iar nu eu. Pe urmă, după ce ne-am în- 
„tors de la Iaşi, Miclescu mi-a spus să făc un aviz de daună către So- 
„cietăţile străine, arătând că incendiul de la Perieni, din poliţa No. 24911 
„a avut loc la 17 Iunie st. n., deşi în realitate avusese loc la 10 Iunie 
st. n. Aceasta, pentru ca data de 12 Iunie st. n. a borderoului, să fie 
„anterioară incendiului“. 

In adevăr, instrucţia a stabilit că procesul-verbal de constatarea 
daunei, trimis în copie societăţilor „Gladbacher“ şi „Garantie“,—proces- 
verbal al cărui original lipseşte din dosarul daunei Nicu Catargi, — 
poartă o dată posterioară zilei de 17 Iunie, zi, în care s'a pretins prin 
avizul trimis societăţilor străine, că ar îi avut loc incendiul. Acest pro- 
ces-verbal, trimis nouă în copie de societatea „Gladbacher“, începe ast- 
fel: „Astăzi 19 Iunie 1901....“ După cum vedem, de la început, acest 
proces-verbal debutează cu un îalş, acela al zilei în care a avut loc in- 
cendiul constatat prin acel proces-verbal. 

Am văzut ce declară inculpaţii: Iosef Marcovici şi Isidor Cohen. 
Aceleaşi declaraţiuni categorice le face şi inculpatul Nae Aughelescu, în 
ceea-ce priveşte anti-datarea poliţei de asigurare No. 24911, datată 31 
Maiu st. n. şi pe care el a scris-o la 12 Iunie st. n. Declaraţiunile lor 
nu pot fi de loc bănuite, de oare-ce ele concordă cu constatările de 
fapt făcute în registrele „Uhnirei“; pe de altă parte, relaţiunile dintre ei 
şi inculpatul Al. Sc. Miclescu erau din cele mai bune şi mai cordiale, 
probă multele favoruri ce Miclescu făcea acestora şi în special lui Iosef 
Marcovici, care în timpul de 2 ani jumătate a gestiunei lui Miclescu, a 
incasat din banii „Unirei“ sub formă de lefuri, gratiiicaţii, spese de vo-- 
iagiu şi alte cheltueli imcomplect justificate, suma de 20.172 lei. 


www.dacoromanica.ro 


69 


Instrucţia însă nu s'a mulţumit numai cu mărturisirile, recunoaş- 
terile şi declaraţiunile categorice, precise şi concordante ale inculpaţilor 
Iosef Marcovici şi Isidor Cohen, scrise şi manu-scrise de dânşii şi re- 
petate în procesul-verbal de confruntare, precum şi cu deposiţiile clare 
şi concise ale martorilor : Bertha Möller, Maria Herkt şi alţii, cari con- 
firmă arătările inculpaţilor. Instrucţia doritoare de a face lumina cea mai 
complectă a adunat o serie numeroasă de probe materiale, care fac do- 
vada cea mai evidentă, cea mai absolută şi cea mai indiscutabilă. A- 
ceste probe materiale sunt scriptele şi registrele „Uhnirei“, Din exame- 
nul lor se stabileşte în mod clar anti-datările, răsăturile, ruperile de foi 
şi falşurile făcute de Miclescu şi complicii săi în registrele „Unirei“, în 
vederea escrocheriei ce proectaseră şi pe care aveau s'o făptuiască mai 
în urmă, In adevăr, cu ocazia instrucţiunei făcute, verificându-se de noi 
registrul de intrare, registrul poliţelor de asigurare şi registrul copier al 
borderourilor de reasigurare, am constatat următoarele în procesul-ver- 
bal efectuat la 1 Octombrie 1901: „,Verificând registrul de intrare, — care 
„s'a găsit de noi nepaginat, ne-şnuruit şi neparafat —am constatat sub 
„data de 20 Aprilie 1901 la No. 2056, că rândurile scrise în direcţiu- 
„nea acestei date, au fost rase, şterse şi îndreptate, iar d'asupra şter- 
„săturilor scris: N, Catargi cere preschimbarea poliţei No. 24.889 din 
„1901, încă pe trei luni, depunând acceptul de lei 120“. „In faţa a- 
„cestor rânduri, scrise în urma răsăturilor observate de noi, am văzut 
„scrise sub rubrica „data“, următoarea notă: „această înregistrare s'a 
„trecut la No, 2254 din 2 Maiu 1901“, Ce se întâmplase? Ştim că 
inculpat Miclescu pusese pe cererea falsă de reînoire a vechei polițe 
a lui Ctargi, scrisă de Marcovici în biuroul său de acasă, în dimineaţa 
zilei de 12 Iunie st. n., data de înregistrare: 2 Maiu st. n. Se vede că 
în urmă, înregistrându-se această cerere în registrul de intrare, s'a tre- 
cut la început sub data de 20 Aprilie, care coincide cu 2 Maiu st, n., 
crezându-se că registrul de intrare al „Unirei“ este ţinut după stilul vechiu. 
In urmă, văzându-se eroarea, s'a trecut la No. 2254 din 2 Maiu st. n. 
Aceasta pune şi mai mult în evidenţă intenţiunea frauduloasă a incul- 
paților de a anti-data şi a îalşifica conţinutul registrelor. 

Să continuăm însă cu constatările din procesul-verbal al nostru, 
de la 1 Octombrie 1901: „Trecând la No, 2254 menţionat, din 2 Maiu 
1901, am văzut că el cuprindea următoarea arătare: D-1 N. Catargi cere 
„reînoirea poliţei 24.889|1901, depunând accept 120 lei, cu scadenţa 3 
„lunie st. n.“. „Se constată de noi că această foaie, care cuprinde 
„No. 2254 cu data de 2 Maiu st, n., având cuprinsul mai sus arătat, ca 
„şi foaia imediat următoare, sunt lipite cu gumă arabică, sau alt lichid cle- 
„ios, de trunchiul registrului; deci aceste două foi au fost adăogate; 
„proba este, că celelalte foi din registru se suprapun una peste alta, pe 
„când aceste două foi sunt detaşate liber şi cum am arătat, lipite ; ur- 
„mele lipiturei, se cunosc în mod evident, prin examinarea registrului. 
„Am mai constatat de asemenea în registrul de emisiunea poliţelor, că 
„la No, 24.907, încep ofertele făcute de la 1 Iunie 1901 st. n., continu- 
„ând cu No. 24,908, 24.909 din 11 Iunie st. n. şi 24.910 din 11 Iunie 
„de asemenea. La No. 24.911, se observă de noi o ofertă anulată, fă- 
„cută pe numele lui Nicu Catargi, şi datată 31 Maiu 1901; urmează i- 
„mediat oferta cu No. 90, cu polița No. 24.912 din 13 Iunie imediat 
„după aceasta urmează polița No. 24.911 cu oferta d-lui Nicu Ca- 
„targi, datată cu antidata de 31 Maiu 1901, fiind interpusă între 13 şi 26 
„Iunie, la care dată urmează imediat oferta cu poliţa No. 24.913, Evi- 


www.dacoromanica.ro 


70 


„dent că poliţa No. 24.911 cu oferta d-lui Catargi, este antidatată. Mai 
„constatăm de asemeni că în volumul 7 de reasigurări, se află la pag. 
„536, borderoul datat 12 Iunie st. n. 1901, semnat de Cohen, care cu- 
„prinde între alte poliţi de reasigurare şi poliţa No. 24.911, despre care 
„am vorbit mai sus, a d-lui Nicu Catargi. Or, incendiul celor asigurate 
„prin această poliţă (dovedită a fi anti-datată, fictivă) a avut loc la 10 
„lunie st. n., iar reasigurarea la societatea de reasigurare „Gladbacher“ 
„se face la 12 Iunie st. n. Tot o ast-fel de reasigurare frauduloasă se 
„face în ziua de 12 Iunie st. n. aceleiaşi poliţe No. 24.911 a d-lui Nicu 
„Catargi, la societatea franceză „Garantie“ din Paris, după cum reese 
„din borderoul de la pag. 514 al vol. VI de reasigurări. Mai constatăm 
„de asemenea sub No. 31 din copier, că avizurile de daune date so- 
„cietăţilor de reasigurare străine: „Gladbacher“ şi „Garantie“, poartă 
„data de 20 Iunie st. n., arătânduse prin ele că incendiul suferit de 
„Nicu Catargi, a avut loc la 17 Iunie st. n.“. 

Evident deci, că atât cererea de reînoire a poliţei de asigurare 
este antidatată, după cum antidatată este însăşi noua poliţă No. 24.911, 
care se află aşezată în registrul de poliţe, între datele de 13 şi 26 Iunie. 

E evident în acelaş timp, că reasigurarea poliței acesteia de asi- 
gurare la societăţile „Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, 
se face la 12 Iunie st. n., adică 2 zile după incendiu, când dauna,—ad- 
miţând că ea ar fi fost— era deja în fiinţă, şi când orice reasigurare 
era fără sens şi lovită de fraudă, ca una ce era contrară dispozi- 
țiunilor contractelor dintre „Unirea“ şi societăţile de reasigurare străine. 
In adevăr, iată cum glăsueşte art. 3 din contractul de reasigurare înche- 
iat de „Unirea“, cu aceste societăţi: „Il est expressément convenu que 
la Garantie ne sera pas tenue de prendre part au paiement d'un sinistre 
„survenu pendant l'application de la réassurance, dont l'Unirea aurait eu 
„connaissance directement ou indirectement concernant les assurances 
anciennes“; iar articolul 9 pune ca condiție că: „Les sinistres seront 
„annoncés à la „Garantie“ dans l'espace de trois jour à partir du mo- 
„ment où ils ont été portés à la connaissance de l Unirea“. Or, inten- 
ţia frauduloasă să manifestă din însuşi avizul de daună trimis societă- 
ților străine : „Garantie“ şi „Gladbacher“ la 20 Iunie st. n., prin care 
aviz li se anunţă că incendiul a avut loc la 17 lunie st. n., în loc de 
10 Iunie st. n., după cum a fost în realitate. De altfel aceasta era o 
consecinţă a falşificărei borderoului de reasigurare, trimis numitelor so- 
cietăţi, care borderou, după cum am arătat, a fost emis la 12 Iunie st. n., 
adică două zile după incendiu. 

Societăţile străine de reasigurare „Garantie“ şi „Gladbacher“ in- 
duse astfel în eroare, prin această serie de manopere frauduloase între- 
buinţate de autorul principal Alex. Sc. Miclescu şi complicii săi, incul- 
paţii Iosef Marcovici, Isidor Cohen şi Nae Anghelescu, plătesc imediat 
această daună fictivă cu suma totală de 19.200 lei, din care societatea 
„Gladbacher“ achită 12.800 lei, iar „Garantie“ 6.400 lei, cotele respec- 
tive de 40% şi 20% la pretinsa daună de 32.000 lei, iar Miclescu de 
conivenţă cu inculpatul Nicu Catargi, împart ca amici şi rude, benefi- 
ciul rezultat din comiterea acestei escrocherii. In adevăr, după cum re- 
zultă din chitanţa autentificată de Tribunalul Ilfov la No. 4470 din 21 
lunie 1901, Nicu Catargi primeşte de la casieria centrală a societăţii „U- 
nirea“ suma de 32.000 lei, drept plată a pretinsei daune ce a suferit, 
In realitate această sumă de 32.000 lei nu a fost luată integral nici până 
astăzi, de oarece, după cum rezultă drn registrele „Unirei“, Nicu Ca- 


www.dacoromanica.ro 


71 


targi a ridicat numai suma de 24.850 lei, din care 19.200 lei, bani plă- 
tiți de societățile străine, iar restul plătit din banii „Unirei“. Din aceşti 
bani o parte au fost ridicați de inculpatul Al. Sc. Miclescu în numele 
lui Nicu Catargi, probabil ca parte cuvenită sieşi în urma excrocheriei 
făptuite în modul arătat mai sus, 

Cum se apără inculpatul Al. Sc. Miclescu de toate aceste acu- 
zaţiuni grave, atât de bine şi complect stabilite ? 

Printro tăgadă absolută, plină de perversitate şi cinism. Tăgădu- 
irea unui fapt evident, departe de a apăra pe un vinovat, îl pune într'o 
lumină şi mai tristă şi mai urâtă: şi ca să evidenţiem printrun singur 
exemplu, care însă caracterisează valoarea tăgăduirilor inculpatului, ne 
referim la următoarea constatare făcută de noi şi aflată în dosarul in- 
strucţiunei. In cursul anchetei noastre la „Unirea“, pe când inculpatul 
Miclescu se afla depus în prevenţie la penitenciarul Văcăreşti, stabilindu-se 
că poartă corespondenţă cu inculpatul Emil loachimovici, director pro- 
vizor al „Unirei“, acesta somat de noi, ne prezintă o serie de 6 scri- 
sori, ce a primit de la prevenitul Miclescu, Acesta întrebat de noi în 
ziua de 24 Noembrie 1901, dacă a trimis din Văcăreşti vreo scrisoare 
lui E, loachimovici, de şi faptul nu prezenta de altfel nici un caracter 
penal, Miclescu tăgădueşte în mod absolut, declarând: „că să jură pe 
„ce are mai scump, pe onoarea lui, dacă o mai poate avea, pe copiii 
„lui, că nu a purtat niciodată şi cu nimeni corespondenţă, afară de o 
„singură scrisoare trimisă complicelui său Cohen, scrisoare ce a fost 
„surprinsă de noi mai înainte“. 

Atunci i s'au arătat de noi cele şease scrisori ale sale, depuse de 
loachimovici, consemnând acest detaliu, de o deosebită importanţă psi- 
hologică, în ceiace priveşte perversitatea acestui inculpat, în procesul 
nostru verbal de la 24 Noembrie 1901, el dând nota caracteristică a va- 
loarei negaţiunilor inculpatului Miclescu, Dacă existenţa unei simple 
corespondențe. inofensive, fără caracter penal, evident dovedită şi este 
tăgăduită de inculpatul Miclescu, apoi ce să mai zicem de lunga serie 
de abuzuri de încredere şi excrocherii ce a comis, Era firesc să nu le 
recunoască, era firesc să le tăgăduiască, ori cât de evidente ar fi fost 
ele, dat fiind natura perversă şi cinismul caracteristic al inculpatului, 
Nu-i mai puţin adevărat însă, că instanţa de fond va şti să aprecieze ce 
valoare au şi ce temeiu se poate pune pe negaţiunile absolute şi în- 
drăzneţe ale inculpatului. 

S'ar putea, ca inculpatul Al. Sc. Miclescu, să aducă în apărarea 
sa, autorizarea ce i s'a dat de consiliul de administraţie al „Unirei“ în 
şedinţa de la 3 | 16 Iunie 1901, de a despăgubi pe Nicu Catargi cu suma 
de 32.000 lei, valoarea pretinsei daune suferite. E de prisos credeam a 
mai inzista asupra unei asemenea alegaţiuni neputându-i-se face onoarea 
unei discuţii. E de ajuns a spune că această autorizare dată de consi- 
liul de administraţie, se baza pe existenţa reală a acestei daune. Con- 
siliul de administraţie al „Unirei“, a luat de sincere, bune şi exacte in- 
formațiunile falşe şi de rea credinţă date în şedinţa de la 3/16 Iunie de 
inculpatul Miclescu. Consiliul nu ştia că dauna Nicu Catargi este pătată 
de fraudă ; consiliul nu ştia că dauna nici n'a existat, şi că polița de 
asigurare No. 24.911 este falşă, căci atunci nu putea să autorize plata 
unei daune fictive, Consiliul deci a fost indus în eroare, 

III, Culpabilitatea lui Nicu Catargi ca tâinuitor (art. 53, 54 c. p.) 
In legătură cu excrocheria de 32.000 lei, comisă de inculpatul Al, Sc. 
Miclescu în prejudiciul „Unirei“ şi a societăţilor de reasigurare stră- 


www.dacoromanica.ro 


72 


ine „Garantie“ din Paris şi ,„Galdbacher“ din Gladbach, în chestia qda- 
unei fictive a lui Nicu Catargi, am arătat în partea referitoare la cu pa- 
bilitatea lui Miclescu, că suma de 19.200 lei plătită de aceste două so- 
cietăţi străine precum şi restul până la complectarea pretinsei daune de 
32.000 lei, a fost incasată de Nicu Catargi. Dovadă despre aceasta este 
chitanţa autentiticată de către Trib. Ilfov la No. 4470 din 21 Iunie 1901, 
prin care Nicu Catargi declară sub propria sa semnătură că a primit 
suma de 32.000 lei, drept despăgubire a daunei ce a suferit la moşia 
sa Perieni, în urma incendiului ce a avut loc la 10 Iunie st. n. 1901. 
Or, noi am stabilit în mod evident în partea a doua a ordonanţei noas- 
tre, că această daună este fictivă, că ea n'a existat; am stabilit că în 
momentul incendiului la 10 Iunie st. n. 1901, nu numai că productele 
cuprinse în poliţa de asigurare No. 24.889 din 14 Februarie 1901, nu 
mai erau în fiinţă în standola respectivă, dar că această poliţă de asi- 
gurare, care expirase la 15 Maiu st. n., nu fusese reînoită ;am mai sta- 
bilit de asemenea că noua poliţă de asigurare No. 24.911 din 31 Maiii 
st. n. 1901, este o poliţă falşă, antidatată, făurită de inculpatul Miclescu 
posterior incendiului, după cum rezultă din examenul registrelor socie- 
tăţii ; am mai stabilit în acelaş timp, că borderoul de reasigurare al a- 
cestei polițe falşe No. 24.911, care trebuia trimis societăţilor străine în- 
naintea incendiului, a fost trimis acestora la 12 Iunie st. n. două zile 
după incendiu, reasigurând deci, nu o poliţă, ci o daună existentă deja, 
probă evidentă a fraudei comise. 

Vom stabili acum în această a treia parte a ordonanţei, că incul- 
patul Nicu Catargi, deşi nu a luat parte directă la escrocheria îfăptuită 
de Al. Sc. Miclescu şi complicii săi, a participat în mod accesoriu, în 
urma comiterei delictului, ca unul care având cunoştinţă posterior, de 
făptuirea escrocheriei, a primit suma de 32.000 lei, sau numai parte din 
ea, cu bună ştiinţă că provine dintr'un delict, cu bună ştiinţă că această 
sumă este rezultatul unui fapt ilicit, a escrocheriei comise de Al. Sc. 
Miclescu în prejudiciul „Unirei“ şi a societăţilor de reasigurare străine 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach. 

Mai înainte de toate însă, câteva cuvinte asupra antecedentelor in- 
culpatului Nicu Catargi. In anul 1887, prin rechizitoriul d-lui Prim-Pro- 
curor al Trib. Iaşi No. 4500 şi ordonanța d-lui jude-instructor No. 101 
din 11 Septembrie 1887, este dat judecăţei pentru delictul de rebeliune 
şi anume că a tras cu revolverul în agenţii forței publice, cari voiau să 
urmărească nisce avere sequestrată a unor debitori, aflată în posesiunea 
lui Nicu Catargi; pentru acest fapt însă este achitat de Tribunal. In a- 
nul 1888, este condamnat definitiv de Trib. laşi secţia II prin sentinţa 
No. 415 din 5 Octombrie 1888, pentru delictul de insultă, la 25 lei a- 
mendă şi 200 lei despăgubire către Vasile Coroi. In fine în anul 1890, 
prin rechizitorul d-lui Prim-Procuror al Trib. laşi No. 732 din 29 lanu- 
arie 1890, Nicu Catargi este dat în judecată pentru faptele de lovire şi 
tentativă de omor, ca unul care a tras cu revolverul în portărelul Al. 
Giurcăneanu şi în geandarmii ce-l însoţiau, cu ocazia efectuărei unui se- 
questru în casa inculpatului. Cu această ocazie, d-l judecător de instruc- 
ţie al Trib. laşi, cab. I. a emis în contra lui Nicu Catargi, mandatul de 
arestare No. 446 din 3 Februarie 1890, iar prin ordonanța de la 14 Fe- 
bruarie acel an, a fost pus în libertate pe cauţiune. Prin ordonanța de- 
finitivă de la 28 Februarie 1890 a aceluiaş domn jude-instructor, Nicu 
Catargi este trimis în judecata Tribunalului pentru delictul de rebeliune 
şi condamnat pentru acest îapt de Tribunalul şi Curtea din Iaşi, prin 


www.dacoromanica.ro 


73 


sentinţa No. 251 din 16 Maiu 1890 şi 506, din 7 Septembrie 1892, la 
una sută lei amendă. Dar să intrăm în expunerea faptelor şi a probe- 
lor care vor stabili culpabilitatea lui Nicu Catargi, de complice-tăinuitor 
a produsului excrocheriei, cu pretinsa daună de 32.000 lei, făptuită de 
inculpatul Miclescu. 

In ziua de 5 Maiu '1899, când inculpatul Al. Sc. Miclescu este 
ales director-general al „Unirei“, în consiliul de administraţiune, având 
în acelaş timp şi calitatea de vice-president al societăţei, est ales şi in- 
culpatul Nicu Catargi. Este adevărat că „Unirea“ nu se afla în acel timp 
în o stare prosperă şi înfloritoare, totuşi era poate de datoria membri- 
lor ei, ca cei d'intâi, să dea exemplul încrederei şi încurajărei acestei 
societăţi, asigurându-şi ei cei d'intâi, casele sau productele lor agricole 
la această societate, în fruntea căreia figurau. Constatăm însă un fapt 
caracteristic. Toți membrii din consiliul de administraţiune, departe de 
a da aceste probe de încredere „Unirei“ se mulțumesc de a incasa cu 
multă regularitate diurnele şi jetoanele de prezenţă, neasigurându-şi nici 
unul din ei, absolut nimic, la această societate. 

Aceiaşi conduită caracteristică, față de societate, o are şi inculpa- 
tul Nicu Catargi. Deşi membru în consiliul de administraţie şi vice- 
president al „Uhnirei“, de şi mare proprietar şi mare agricultor, Nicu Ca- 
targi preferă să-şi asigure toate imobilele şi toate productele la societa- 
tea „Generala“, in loc să le asigure la „Unirea“. Atât în 1899, cât şi 
în 1900, când „Unirea“ sub noua administraţie anunţă prin ziare că 
merge progresând, Nicu Catargi, nu-'şi asigură absolut nimic la „Unirea“. 
E bine de reţinut acest fapt, de oarece el are o importanţă deosebită, 
în legătură cu faptele ce vor urma. 

Pe la finitul anului 1900, starea financiară a societăţei „Unirea“ 
ajunse disperată. Nu numai că nu mai putea face faţă plăţilor grupelor 
exigibile, nu numai că nu mai putea plăti daunele ce se iveau din când 
în când, dar,—după cum rezultă din procesele verbale de şedinţă din 6 şi 13 
Noembrie 1900 (fila 22 şi 43 din registrul şedinţelor), — ea decăzuse 
până la acel grad, în cât la 6 Noembrie 1900 i se vinde prin licitaţie 
publică, pentru datorii fiscale, tot mobilierul din biuroul direcţiunei ge- 
nerale. E evident deci, că numai cine nu cunoştea această stare extre- 
mă de insolvabilitate a „Unirei“ mai putea să aibă în acest timp, în- 
crederea şi naivitatea ca să 'şi mai asigure vreun imobil sau product la 
„Unirea“. Dar dacă ar fi putut fi posibil şi admisibil, ca să se găsească 
asemenea încrezători şi naivi în lumea de la ţară sau în acea din pro- 
vincie, necunoscătoare acestei stări financiare desperate a „Unirei“, nu 
e nici admisibil, nici logic, nici posibil, ca să ne putem închipui şi să 
putem crede că Nicu Catargi, vărul şi amicul lui Miclescu, director-ge- 
neral al „Unirei“, el însuşi vice-president al consiliului de administraţie 
al acestei societăţi, care cunoştea perfect starea de absolută insolvabi- 
litate a „Unirei“, după cum rezultă din propriele sale cuvinte, spuse în 
şedinţa de la 6 Noembrie 1900 (fila 22, registrul de şedinţe), să mai 
poată avea curagiul să 'şi asigure productele sale, averea sa reală, la 
„Unirea“, el care până atunci, de şi situaţia „Unirei“ era relativ mai 
bună, nu 'şi asigurase, după cum am arătat, absolut nimic. 

Totuşi constatăm cu mirare, că acelaş Nicu Catargi, care până în 
acel moment nu 'şi asigurase nimic la „Unirea“, care cunoştea perfect 
de bine starea dezastroasă a acestei societăţi, căreia la 6 Noembrie 
1900, i se vânduse mobilierul la licitaţie pentru datorii fiscale pe care 
nu le putuse plăti, constatăm cu mirare, zicem, că acelaş Nicu Catargi, 


www.dacoromanica.ro 


74 


asigură peste două luni, când situaţiunea financiară a „Uhnirei“ era tot 
aşa de desperată, dacă nu şi mai mult, cu poliţa de asigurare No. 24.889 
din 14 Februarie st. n. 1901, pentru trei luni până la 15 Maiu st. n. 
1901, o cantitate de producte aflate într'o standolă, de pe moşia sa Pe- 
rieni, producte în valoare de 43.400 lei şi anume: 10 vagoane grâu a 
2.000 lei vagonul; 20.000 lei; 9 vagoane orzoaică a 1.300 lei vagonul, 
11.700 lei; 9 vagoane ovăz a 1.300 lei vagonul: 11.700 lei; adică în 
total 43.400 lei. 

Din primul moment şi de la început, atenţiunea noastră este lo- 
vită de singularitatea acestei asigurări, aşa că din primul moment în- 
cepem a bănui realitatea ei. In adevăr, când cineva îşi asigură avutul 
său, avut ce se ridică la respectabila sumă de 43.400 lei, are în vedere 
eventualitatea unui pericol, deci eventualitatea unei perderi, care se poate 
repara prin despăgubirile ce i le poate acorda societatea la care le asi- 
gura. Nicu Catargi ştia perfect de bine, după cumam arătat mai sus, 
că „Unirea“ este absolut insolvabilă şi redusă la aşa stare, în cât nu a 
putut la 6 Noemvrie 1900, cu două luni înainte, să-şi achite o datorie 
neînsemnată către fisc de 10.000 lei, suferind din cauza acestei imposi- 
bilităţi de a plăti, umilirea şi desconsiderarea de ai se vinde mobilierul 
la licitaţie publică. Logica cea mai elementară ne duce la concluziunea, 
că Nicu Catargi ştia perfect de bine, că în cazul unui incendiu eventual 
al standolei cu cele 43.400 lei de producte, asigurate cu poliţa No. 24.889 din 
14 Februarie st. n. 1901, nu putea să capete nici o despăgubire de la „Uni- 
rea“, ca una ce nu mai avea nici un ban disponibil. E admisibil deci ca să 
credem în realitatea acestei asigurări de producte făcută de inculpatul 
Nicu Catargi ? Dar în afară de această presumţie raţională şi logică, in- 
strucţia a adunat şi alte probe, care să stabilească în mod complect, că 
această pretinsă asigurare, departe de a fi serioasă şi reală, ea nu era 
decât o tentativă de escrocherie, bazată pe eventualitatea unui viitor in- 
cendiu de la moşia Perieni. In adevăr, din examinarea registrelor gărei 
Larga, staţiunea ferată cea mai apropiată de Perieni, şi prin care Nicu 
Catargi îşi transporta productele în centrele comerciale ale ţărei, rezultă 
că în anii 1900 ca şi în 1901, el a transportat la Galaţi, casei Dall'Orso 
şi Creditului Belgo-Român, aceiaşi cantitate de producte în fie-care an, 
aproape producţia totală a moşiei Perieni, şi anume, în 1900: 20:/ va- 
goane grâu, 7 vagoane orzoaică şi 8 vagoane ovăz, expediate casei de 
bancă şi export Dall'Orso din Galaţi, iar în 1901, 17 vagoane grâu, 9 
vagoane orzoaică şi 11 vagoane ovăz, expediate Creditului Belgo-Ro- 
mân din Galaţi. Rezultă deci, în mod evident, că dacă în anul 1900, 
din August până în Noemvrie să expediază casei Dall'Orso din Galaţi 
20: , vagoane grâu, 7 vagoane orzoaică şi 8 vagoane de ovăz, Nicu 
Catargi nu mai putea avea la moşie în standolă, la 14 Fevruarie 1901, 
adică peste două luni, când să emite poliţa de asigurare No. 24.889, 
această cantitate importantă de producte similare, cuprinsă în poliţă: 
10 vagoane grâu, 9 vagoane orzoaică şi 9 vagoane ovăz. 

Martorul Gheorghe Ciochină din comuna Perieni, acel care a trans- 
portat productele moşiei Perieni la gara Larga, declară că în standolă 
nu mai era grâu, ovăz şi orzoaică, căci tot produsul anului 1900 a fost 
transportat de ei, cu carele, la gara Larga, afară de un vagon ovăz, care 
a fost transportat la gara Ungheni, pentru geandarmeria rurală. Deci de 
unde mai putea avea Nicu Catargi la 14 Februarie st. n. 1901, canti- 
tăţile de producte cuprinse în poliţa de asigurare No. 24.889, când a- 
proape producţia totală a moşiei Perieni din anul 1900, fusese trans- 


www.dacoromanica.ro 


75 


portată şi expediată prin gara Larga,—după cum resultă din registrele 
gărei.—casei Dall'Orso din Galaţi, care casă, prin adresa sa din 30 | 13 
Aprile 1902, ne confirmă primirea acestor producte. 

Un alt fapt caracteristic, care ne dă nota eloquentă a lipsei de 
seriozitate a acestei pretinse asigurări, este că inculpatul Nicu Catargi, 
de şi îşi asigurase la 14 Februarie st. n. 1901, menţionatele producte, 
la „Unirea“, cuprinse în poliţa No. 24,889, totuşi el nu achită primele 
respective de cât la 3 Iulie 1901, emițând până atunci diferite accepte,— 
cel dintâi la 14 Martie st. n. 1901, o lună după efectuarea asigurărei, 
iar cel de al doilea accept, relativ la a doua poliţă No. 24,911, fiind ìn- 
registrat tocmai la 15 Iunie st. n. 1901, adică 9 zile după incendiu,— 
după cum rezultă din registrul „Jurnal“ al „Unirei“ fila 76 şi 170,— a- 
chitând prin urmare primele datorite, după ce a încasat plata de 32.000 
a a pretinsei daune suferite cu ocazia iucendiului de la 10 Iunie st. n, 
1901. 

Dar, să ne punem în hipotesa cea mai favorabilă inculpatului 
Nicu Catargi şi să admitem de serioasă şi reală această asigurare făcută 
de societatea „Unirea“, cu poliţa No. 24.889 din 14 Februarie st. n. 
1901. Realitatea sau nerealitatea ei, de alt-fel, nu ne interesează în sta- 
bilirea escrocheriei făptuită mai în urmă, de Miclescu şi al cărui bene- 
ficiu ilicit şi ilegitim, de 32.000 lei, a fost însuşit de complicele-tăinui- 
tor Nicu Catargi. Ceea ce a interesat instrucţia în ancheta făcută, a fost 
de a stabili că în ziua de 10 Iunie st. n. 1901, când a avut loc la Pe- 
rieni incendiul care a distrus două hambare cu porumb asigurate la so- 
cietatea „Generala“ şi standola, care conţinea puţin ovăz, porumb şi or- 
zoaică, şi pentru care inculpatul Nicu Catargi a fost pe nedrept şi în 
mod fraudulos despăgubit de „Unirea“ şi societăţile străine cu 32.000 
lei, în acel moment nu numai că poliţa de asigurare No. 24.889, care 
expirase la 15 Maiu st, n. 1901, nu era reînoită, dar că nici productele 
cuprinse în această poliţă nu mai existau,—admiţând ipoteza favorabilă 
inculpatului, că ele ar fi existat realmente la 14 Februarie st. n. 1901 
—lipsa de reînoire a poliţei fiind de altfel o consecinţă a neexistenţei 
productelor în acel timp. 

In partea a doua a ordonanţei noastre, relativă la stabilirea culpa- 
bilităţei inculpatului Al, Sc. Miclescu, am dovedit până la evidenţă, pe 
de-o parte că în acea zi de 10 Iunie st. n. 1901, când a avut loc in- 
cendiul de la moşia Perieni a inculpatului Nicu Catargi, nu au ars decât 
două hambare de porumb (30 vagoane) asigurate la „Generala“ cu 
27.000 lei şi pentru care a fost despăgubit de această societate cu 10.705 
lei, şi standola de asemenea asigurată ca simplă construcţie la „Gene- 
rala“ pentru 5,000 lei, despăgubit fiind cu 2148 lei; că în standolă ca 
producte, nu se aflau în acel moment cantităţile de grâu, ovăz şi or- 
zoaică, specificate în poliţa de asigurare No, 24889 din 14 Februarie 
st. n. 1901, ci nişte infime cantităţi de orz şi ovăz, grâu nefiind abso- 
lut de loc; iar pe de altă parte, am dovedit în mod evident, că această 
poliţă de asigurare care a expirat la 15 Maiu st. n. 1901, nu a fost re- 
înoită de loc, că deci noua poliţă de asigurare No. 24.911 din 31 Maiă 
st. n. 1901 de reînoire a vechei poliţe, este îalşă, făcută pentru trebuința 
cauzei, prin anti-datări, răsături, ruperi de foi şi falşuri în registrele „U- 
nirei“, toate făcute de autorul principal Al. Sc. Miclescu, ajutat de com- 
plicii săi: losef Marcovici, Isidor Cohen şi Nae Anghelescu. Am mai 
dovedit, de asemenea, în partea doua a ordonanţei noastre, în mod e- 
vident şi indiscutabil, — registrele „Unirei“, făcând proba materială, ab- 


www.dacoromanica.ro 


76 


solută şi |necontestată, — că borderoul de reasigurare prin care poliţa 
No. 24.911 din 31 Maiu st. n. 1901, a fost reasigurată la societăţile străine: 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, a fost expediat de 
direcţia „Unirei“ la 12 Iunie st. n. 1901, adică cu două zile după in- 
cendiu, după efectuarea pretinsei daune; că în urmă, prin avizul de la 
20 Iunie st. n. 1901, s'a anunţat de „Unirea“ în mod neexact, menţio- 
natelor societăţi străine, că incendiul a avut loc la 17 Iunie st. n, în 
Joc de 10 Iunie st. n, cum a fost în realitate, în scop de a stabili prin 
acest mod, o corelaţie aparentă între data neexactă de 12 lunie st. n. 
a borderoului de reasigurare şi ziua de 17 Iunie st. n, transmisă în 
mod falş că ar fi avut loc incendiul. 

Nu voim a mai repeta probele aduse în partea a doua a ordonanţei 
noastre în stabilirea acestor fapte, de o gravitate excepţională. Ne refe- 
rim numai la ele, ca unele ce dovedesc mai mult culpabilitatea autoru- 
lui principal Al. Sc. Miclescu şi a complicilor săi: Iosef Marcovici, Isi- 
dor Cohen şi Nae Anghelescu. Din stabilirea lor însă, rezultă un fapt 
de o importanţă capitală şi anume: că în standola în care se afla, pro- 
ductele pretinse a fi asigurate la „Unirea“ cu poliţa No. 24889 din 14 
Februarie st. n. 1901 şi reînoită prin noua poliţă No. 24.911 din 31 
Maiu st. n. 1901, nu se aflau în ziua de 10 Iunie st. n. 1901, când a 
avut loc incendiul de la Pgtieni, de cât: un vagon orzoaică, un vagon 
ovăz şi absolut de loc grâu. Aceasta reese după cum am văzut din 
procesul-verbal al Primarului comunei Cârniceni-Perieni, dresat în ziua 
de 29 Maiu st. v. (11 Iunie st. n.,) a doua zi după incendiu; aceasta 
reese din declaraţiunile martorilor: V. I. Nicolau, agronom şi adminis- 
tratorul particular al moşiei Perieni, Gh. Tilingă, chelarul administraţiei 
moşiei Perieni, Ion Ciobotaru, plugar şi alții; aceasta reese din telegrama 
dată la 29 Maiu st. v. (11 Iunie st. n.) „Uhnirei“ de V. I. Nicolau, ad- 
ministratorul moşiei Perieni. Din toate aceste constatări, expuse pe larg 
şi documentate în mod evident în partea a doua a ordonanţei noastre, 
rezultă în mod clar şi perfect dovedit, că în standola arsă, nu se afla 
pe de o parte de loc grâu, pe de altă parte că orzoaică şi ovăz nu se 
afla de cât câte un singur vagon de fie-care, iar nu câte 9 vagoane, 
cât se află în poliţa de asigurare, că deci chiar dacă am admite, ipoteza 
cea mai favorabilă pentru inculpat, că adică la origină ar fi existat re- 
almente cantităţile de producte coprinse în poliţele de asigurare ale 
„Unirei“ No. 24.889 şi 24.911, adică: 10 vagoane grâu, 9 vagoane ovăz 
şi 9 vagoane orzoaică şi admițând că această ultimă poliţă cu No. 24.911 
ar îi bună, iar nu falşă după cum am dovedit, totuşi chiar în această 
ipoteză favorabilă inculpatului Nicu Catargi, el nu putea fi despăgubit 
de cât pentru cantităţile de ovăz şi orzoaică ce mai existau în standolă 
în momentul incendiului şi anume: grâu absolut de loc, un singur va- 
gon de ovăz şi un singur vagon de orzoaică. 

De ce dar Nicu Catargi, primeşte drept despăgubire a pretinsei 
daune ce a suferit la Perieni cu ocazia incendiului dela 10 Iunie st. n. 
suma de 32.000 lei, când ştia bine că nu avea drept, absolut la nici o 
despăgubire, întru cât nici productele coprinse în vechia poliţă de asi- 
gurare No. 24.889, nu mai existau în momentul incendiului, după cum 
s'a stabilit cu prisosinţă prin dovezile evidente expuse mai sus şi întru 
cât el nici nu reînoise această poliţă de asigurare, care expirase la 2|15 
Maiu 1901, după cum iarăşi s'a dovedit în mod luminos, absolut şi in- 
discutabil ? Inculpatul Nicu Catargi, avea perfectă cunoştinţă şi de una 
şi de alta, una fiind consecinţa inevitabilă a celeilalte : neexistenţa pro- 


www.dacoromanica.ro 


77 


ductelor, care făcea superiluă şi ne necesară existenţa unei poliţe de asi- 
gurare, reînoirea celei vechi deja expirate. 

Şi tocmai în această cunoştinţă perfectă a inculpatului Nicu Ca- 
targi, de realitatea lucrurilor, stă reaua sa credinţă, stă intenţiunea frau- 
duloasă a primirei din partea inculpatului principal Miclescu, a unui 
beneficiu injust şi ilegitim, ca unul care ştia periect de bine, că acest 
beneficiu ilicit,—32,000 lei valoarea pretinsei daune—provine dintr'un de- 
lict şi anume din excrocheria comisă de Al. Sc. Miclescu în dauna „Uni- 
rei“ şi a societăţilor de reasigurare străine „Garantie“ din Paris şi „Glad- 
bacher“ din Gladbach, prin mijlocirea anti-datărilor şi falşurilor speci- 
ficate mai sus, 

Dar să stabilim în mod şi mai complect, această bună ştiinţă a 
complicelui tăinuitor, Nicu Catargi, că suma de 32.000 lei, primită drept 
despăgubire pentru o pretinsă daună, coprinsă într'o poliţă de asigurare 
neexistentă în momentul incendiului, provenea din făptuirea unui delict. 

In ziua de 10 lunie st. n. 1901, când areloc la moşia Perieni in- 
cendiul, care a distrus acele două hambare cuprinzând cele 30 vagoane 
porumb asigurate la „Generala“ şi pentru care Nicu Catargi a fost des- 
păgubit de această societate, d-sa nu se afla în ţară, fiind plecat la 
Carlsbad. In lipsa sa din ţară, inculpatul Miclescu comite acea escro- 
cherie îndrăsneaţă, expusă mai sus în toate amănunţimile ei. Rezultatul 
acestei escrocherii îl cunoaştem: 1) aprobarea dată de consiliu de ad- 
ministraţie al „Unirei“* indus în eroare de Miclescu, în şedinţa de la 
3/16 Iunie 1901, de a se plăti lui Nicu Catargi suma de 32.000 lei pre- 
tinsa daună suferită şi 2) executarea celor două societăţi străine de re- 
asigurare „Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, care de 
asemenea induse în eroare prin mijloacele frauduloase specificate mai 
sus, plătesc „Uhnirei“ cota lor de reasigurare în sumă totală de 19.000 lei. 

Inculpatul Nicu Catargi pus în curent de Al. Sc. Miclescu, des- 
pre rezultatul acestei excrocherii, se reîntoarce în ţară şi în loc dea res- 
pinge cu indignarea omului cinstit beneficiul acesta injust şi ilegitim, 
d-sa îl primeşte, împărţindu-l bine înţeles cu Miclescu şi dându-i aces- 
tuia, înainte de a-şi primi suma intregală, o chitanţă autentiticată la Trib. 
Ilfov secţia de Notariat, sub No. 4.470 din 21 Iunie 1901, prin care de- 
clară cu multă seninătate că: „am primit de la direcţiunea societăței ge- 
„nerale de asigurare mutuală „Unirea“ prin casieria centrală, suma de 
„lei 32.000 ce mi se cuvine drept despăgubire pentru productele asi- 
„urate cu poliţa No. 24.911 a societăţei „Unirea“, care producte au 
„tost incendiate la moşia Perieni . . . .“ 

E bine de notat că în ziua de 21 Iunie, când Nicu Catargi elibe- 
rează inculpatului Miclescu, directorul-general al „Unirea“, această chi- 
tanţă autentică de primirea integrală a sumei de 32.000 lei, d-sa nu pri- 
mise în realitate această sumă, de oare-ce „Unirea“ după cum am ară- 
tat era aproape absolut lipsită de fonduri. Înculpatul Nicu Catargi a dat 
această chitanţă mai mult pentru a fi trimisă de Miclescu, societăţilor 
străine de reasigurare : „Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Glad- 
bach, spre a le dovedi realitatea plăței deja efectuate lui Nicu Catargi. 
după cum rezultă din corespondenţa avută între „Unirea“ şi societatea 
„Gladbacher“ precum şi din comisia rogatorie, făcută de noi la Glad- 
bach, această societate neîncrezându-se în arătările lui Miclescu, asupra 
realităţei daunei, nu a voit să achite quota-parte a ei, până ce „Unirea“ 
nu a încredinţat-o că-i va trimite în original chitanţa autentică a lui Nicu 
Catargi, prin care acesta atesta în mod neexact că a primit suma de 


www.dacoromanica.ro 


78 


32.000 lei, pe când în realitate nu o primise, Aceasta ne dă o probăşi 
mai mult de seriositatea daunei Catargi. Numai după încredințarea că i 
se va trimite această dovadă autentică, societatea „Gladbacher“ se exe- 
cută şi expediază „Unirei““ prin casa de bancă Marmorosch & Blank din 
Bucureşti, quota ei de 12.800 lei, conform contractului de reasigurare, 
In comisia rogatorie făcuta de noi către parchetul Tribunalului din Glad- 
bach (Germania) sunt anexate în copie, toate actele şi corespondenţele 
dintre „Unirea“ şi societatea „Gladbacher“ precum şi declaraţia direc- 
torului general al societăţei „Gladbacher“ d-l Paul Thyssen, din care 
reese că de la început această daunăi s'a părut curioasă, dată fiind echi- 
vocitatea corespondenţelor scrise de Miclescu din partea „Unirei“, 

Abia după ce societăţile străine se execută şi plătesc amândouă 
suma de 19.200 lei, inculpatul Nicu Catargi intră în posesiunea banilor 
pretinsei daune. Şi ca o probă mai mult a conţinutului nesincer şi ne- 
exact al chitanței autentice, semnată de Nicu Catargi, prin care arată încă 
de la 21 Iunie 1901 că şi-a primit suma integrală de 32.000 lei, valoa- 
rea daunei, este că d-sa nu a primit până azi din preţul pretinsei daune 
decât 24.850 lei (19.200 de la societăţile străine şi restul de la „Unirea“), 
aşa- că nici până astăzi d-sa nu a fost achitat integral cu suma de 32.000 
lei, după cum arată în mod neexact în chitanţa autentificată la 21 Iunie 
1901. Această chitanţă a fost dată mai mult pentru a se putea induce 
în eroare societăţile străine că suma ar fi fost deja achitată de „Unirea“, 

Dar să continuăm a stabili că inculpatul Nicu Catargi a primit a- 
ceastă sumă de bani cu bună ştiinţă, că ea provine din îăptuirea unui 
delict, acel al escrocheriei comise de Miclescu, ştiind perfect de bine că 
primeşte un beneficiu imoral, injust şi ilegitim, 

Am dovedit în mod luminos în partea doua a ordonanţei noastre, 
că în momentul incendiului întâmplat la Perieni în ziua de 10 lunie st. 
n. 1901, vechea poliţă de asigurare No. 24.889 din 14 Februarie st. n. 
1901, care expirase la 2|15 Maiu 1901, nu fusese reînoită şi că atât ce- 
rerea de reînoire înregistrată la 1 Maiu st. n. 1901 şi semnată de Nicu 
“Catargi, cât şi noua poliţă de asigurare No. 24.911 din 31 Maiu st. n, 
1901, sunt anti-datate, sunt falşe. Nu mai revenim asupra probelor a- 
duse, de oare-ce ar fi să repetăm expunerea lor, 

Odată stabilit că această cerere de reînoire semnată de Nicu Ca- 
targi, datată şi înregistrată la 2 Maiu 1901, este anti-datată şi deci îalşă, 
să vedem ce susține inculpatul Nicu Catargi în apărarea sa? 

In ziua de 8 Octombrie 1901, chemat la cabinetul nostru de ins- 
trucţiune, inculpatul Nicu Aa ne declară că, înainte de sf. Gheorghe, 
întâlnind pe Marcovici la gara Paşcani, acesta amintindu-i din partea lui 
Miclescu că vechea sa poliţă de asigurare No, 24.889 expiră la 2|15 
Maiu 1901, a pus pe Marcovici de i-a scris o cerere de reînoire în res- 
taurantul gărei Paşcani, pe care a semnat-o şi dat-o în mâna inculpatu- 
lui Marcovici, Inculpatul Marcovici la rândul său, în primele sale decla- 
raţiuni, când ne ascundea adevărul, ne face absolut aceiaş declaraţie 
identică cu a lui Nicu Catargi. In urmă, la 11 Octombrie, inculpatul Mar- 
covici făcându-ne mărturisiri sincere şi complecte,—ca unele ce sunt spri- 
jinite de probe materiale,— declară că a fost învăţat de Nicu Catargi ca 
să spună astfel, că adevărul în această afacere este că şi cererea de 
reînoire şi noua poliţă de asigurare No. 24.911 din 31 Maiu st. n. 1901, 
sunt îalşe şi plăsmuite de inculpatul Miclescu, după ce incendiul de la 
10 Iunie st. n. 1901 avusese deja loc. 

Dar să dăm cuvântul însuşi inculpatului Marcovici, care în inte- 


www.dacoromanica.ro 


79 


rogatoriul său ne declară următoarele cu privire la acest fapt: „In ziua 
„de 2 Octombrie când d-voastră aţi fost la „Unirea“ şi când Ioachimo- 
„vici m'a trimis să chem pe Nicu Catargi spre a-i arăta registrul unde 
„era trecută cu ştersături şi răsături cererea sa de reînoire a poliţei vechi, 
„eu i-am spus lui Catargi că aş dori să-i spun ceva. El mi-a spus să 
„viu seara ia dânsul. M'am dus ; atunci eu l-am făcut atent, că d-voastră 
„m-aţi întrebat asupra acestei afaceri şi ce ar trebui să răspund eu dacă 
„mă veţi întreba asupra cererei de reînoire a vechei polije, cerere plăs- 
„muită de Miclescu, în dimineaţa zilei de 30 Maiu (12 Iunie st. n.) 
„când a imitat semnătura lui Nicu Catargi, anti-datând-o cu data de 2 
„Maiu st. n.; d-l Nicu Catargi mi-a spus să declar la instrucţie că acea 
„cerere mi-a dat-o el mie înainte de a pleca în străinătate, împreună cu 
„acceptul (poliţa) la gara Paşcani, căci d-sa va declara tot astfel. Imi 
„Spunea ca să declarăm aşa la fel amândoi, spre a scăpa pe bietul A- 
„lecu (adică pe Al. Miclescu). Eu i-am promis că voiu declara aşa, 
„adică că d-l Nicu Catargi mi-a dat cererea de reînbire a vechei poliţi de 
„asigurare,—aceea ce se afla în dosarul daunei, — înainte de a pleca 
„d-sa în strămătate, la gara Paşcani, unde ocazional l-am întâlnit şi a- 
„mintindu-i că poliţa veche a expirat, d-sa m'a pus de am scris cere- 
„rea pe care a semnat-o. Am greşit spunându-vă la început acest ne- 
„adevăr ; domnul Nicu Catargi m-a sfătuit să declar aşa. Acum însă să 
„vă spun adevărul adevărat. Această cerere s'a făcut în biuroul d-lui 
„Miclescu de acasă, în dimineaţa zilei de 30 Maiu 1901 (12 Iunie st. n.) 
„scrisă de mine după dictarea lui Miclescu şi semnată cu numele lui 
„Nicu Catargi de însuşi Miclescu, care a imitat iscălitura lui Catargi 
„după o scrisoare a acestuia, ce avea pe biurou; că în urmă tot ela 
„făcut şi acceptul, semnând şi aci pe Nicu Catargi şi punându-le pe a- 
„mândouă întrun plic,—în acesta ce-mi arătaţi ataşat la dosarul daunei,— 
„plic pe care l-a dat domnişoarei Möller, cumnata sa, spre a-l trimite lui 
„Cohen la „Unirea“; că Miclescu a pus şi rezoluţia pe acea cerere dată 
„cu anti-data de 2 Maiu st. n.“ 

Am arătat mai sus că tot atunci, inculpatul Al. Sc. Miclescu a dic- 
tat lui Marcovici o a doua cerere de reînoire indentică cu cea dintâi în 
care el a contra-semnat pe Nicu Catargi, cerere pe care spunea lui Mar- 
covici, că o va trimite lui Nicu Catargi la Carlsbad spre a o semna. 

Inculpatul Nicu Catargi aflând despre aceste indiscreţiuni ale in- 
culpatului Iosif Marcovici, în interogatorul său de la 15 Octomvrie 1901 
nu mai precisează că în ziua de 8 Octomvrie că cererea 'i-a fost scrisă 
de Marcovici în restaurantul gărei Paşcani, ci că nu'şi poate bine aduce 
aminte: „poate la Paşcani, poate la Bucureşti“, însă înainte de-a pleca 
în străinătate, deci înainte de incendiu. 

Adevărul stabilit de instrucţiune, este că aceste cereri au fost scri- 
se de Marcovici, după cum singur recunoaşte, în biuroul lui Miclescu 
de acasă, după ordinul şi dictarea acestuia în dimineaţa zilei de 12 Iunie 
(30 Maiu 1901), două zile după incendiul de la Perieni, anti-datată cu 
data de 2/15 Maiu 1901 şi semnată una din ele numai, de Miclescu, cu 
numele amicului şi rudei sale Nicu Catargi, căruia "i-a imitat iscălitura 
după nişte scrisori; iar cea-l-altă cerere trebuind a fi trimisă la Carlsbad 
lui Nicu Catargi spre a o semna, după cum declară Marcovici în mod 
reiterat în interogatorul său, precum şi în declaraţiunile repetate şi ma- 
nu-scrise de el. Aceasta rezultă şi din expertiza chimică şi grafică, fă- 
cută de d-l doctor în chimie St. Minovici, chimist-legist, care arată în 
raportul său un fapt de o mare importanţă: că cerneala cu care s'a scris 


www.dacoromanica.ro 


80 


cererea de reînoirea poliţei şi rezoluţia, diferă din punct de vedere fizic 
şi microscopic de aceia cu care s'a scris semnătura lui Nicu Catargi, 
din punct de vedere grafic, semnătura de şi prezintă oarecare diferenţă 
de cea adevărată, totuşi nu întruneşte elementele grafice suficiente spre 
a stabili falşitatea ei. 

Ce rezultă de aci? că cererea de reînoirea poliţei de asigurare 
No. 24.889, aflată în dosarul daunei, cerere scrisă de Marcovici, este acea 
cerere pe care inculpatul Miclescu a plăsmuit-o în dimineaţa zilei de 12 
Iunie (30 Maiu) 1901, două zile după incendiu, când înainte de-a pleca 
la Perieni, a dictat lui Marcovici în biuroul său de acasă, două cereri 
de reînoire cu anti-data de 2 Maiu st. n. 1901: una pe care a semnat-o 
inculpatul Miclescu cu numele lui Catargi, imitându-l după o scrisoare 
a acestuia, după cum afirmă Marcovici, iar cea-l-altă cerere reservând-o 
de-a o trimite lui Catargi la Carlsbad, spre a o semna el personal. A- 
ceasta explică diferenţa compoziţiei cernelelor stabilită în mod precis şi 
luminos de d-l doctor St. Minovici, chimist-legist, în raportul său, cer- 
neala din biuroul lui Miclescu, cu care s'a scris cererea, diferind de cer- 
neala cu care Catargi, primind cererea la Carlsbad, a semnat-o. Admi- 
ţând deci că semnătura de pe această cerere de reînoire, datată cu anti- 
data de 2 Maiu st. n. 1901, este semnată în adevăr de Nicu Catargi, e 
evident că cerneala textului diferă de cerneala semnăturei, că deci ea nu 
a fost scrisă şi semnată în acelaş timp, că prin urmare această cerere 
nu poate fi alta decât aceea pe care Marcovici ne arată în mod repetat 
că a scris-o după dictarea lui Miclescu, în biuroul acestuia, în dimineaţa 
zilei de 12 Iunie (30 Maiu) 1901, şi pe care Miclescu spunea că o va 
trimite lui Nicu Catargi la Carlsbad spre a o semna. Dar spre a evi- 
denţia şi mai mult această deosebire de compose fizică şi microsco- 
pică a cernelelor, cităm textual cuvintele din raportul d-lui chimist-legist: 
„Este cunoscut că o cerneală cu baza organică e foarte uşor expusă al- 
„teraţiunilor, cu deosebire acelora ce le încearcă sub influența agenţilor 
„externi ca lumina, căldura, evaporaţiunea, aerul etc., ast-iel că de şi ca 
„constituţie chimică cele două cerneluri pot fi identice, totuşi examenul 
„fizic, cu deosebire microscopic, ne demonstrează că ne găsim în pre- 
„zența a două diferite cerneluri, din care una alterată“. Apoi d-l chimist- 
legist conchide că: „Rezultă de aci aşa dar că cernelurile nu sunt una 
„Şi aceeaşi“. 

Nu mai rămâne deci nici o îndoială de falşitatea acestei cereri de 
reînoire, de anti-datarea ei cu data de 2 Maiu st. n. 1901, căci dacă a- 
ceastă cerere ar fi fost scrisă fie la Paşcani, fie la Bucureşti, după cum 
pretinde inculpatul Nicu Catargi, ea ar fi fost scrisă şi sub-scrisă în a- 
celaş timp şi cu acelaş fel de cerneală. De alt-fel faptul anti-datărei ei 
este coroborat în mod luminos şi puternic prin constatările făcute de 
noi în registrele „Unirei“, constatări despre care am vorbit mai sus, în 
partea a doua a ordonanţei noastre, cu care ocaziune am stabilit că foaia 
din registrul de intrare care coprinde No. 2056, sub care a fost întâi în- 
registrată această cerere sub data de 20 Aprilie (2 Maiu st. n.) 1901 po- 
seda urme evidente de răsături şi ştersături, foaie care mai în urmă a 
fost ruptă de inculpatul Ioachimovici, după cum vom dovedi imediat, iar 
foaia care coprinde No. 2254 cu data de 2/15 Maiu st.n. 1901, sub care 
a fost înregistrată din nou această cerere de reînoire, se vede a fi o 
foaie detaşată şi lipită cu gumă arabică de cotorul registrului, în locul 
aceleia ce a fost ruptă spre a putea face loc acestei înregistrări îalse şi 
anti-datate. . 


www.dacoromanica.ro 


81 


De asemenea faptul anti-datărei cererei de reînoire, mai este coro- 
borat şi de împrejurarea că noua poliţă de asigurare No. 24.911 din 31 
Maiu st. n. 1901, anti-datată şi ea, în loc să fie aşezată în registrul de 
poliţe la ordinea ei cronologică, ea se află intercalată între poliţa cu 
No, 24.912 din 13 Iunie st. n. 1901 şi poliţa No. 24.913 din 26 Iunie 
st. n. 1901.E evident deci, că poliţa de asigurare No. 24.911 de şi poartă 
data de 31 Maiu st. n. 1901, ea nua fost emisă decâtla 13 Iunie st. n. 
sau după 13 Iunie, ea urmând în registru în mod succesiv şi imediat 
după poliţa ce poartă data de 13 Iunie st. n. In fine anti-datarea cererei 
de reînoire mai este coroborată şi de faptul emisiunei borderoului de 
reasigurare la 12 Iunie st. n, două zile după ce a avut loc incendiul. 

Dar toate aceste falsuri, şi toate aceste anti-datări, cu ce interes au 
fost făcute şi ce dovedesc ele? Dovedesc că în momentul incendiului 
la 10 lunie st. n. 1901, vechia poliţă de asigurare No. 24.889 din 14 
Fevruarie st. n. 1901, care expirase la 2/15 Maiu 1901, nu fusese reîno- 
ită, că deci, chiar dacă am admite ipoteza cea mai favorabilă inculpaţi- 
lor, că ar fi existat realmente în standola de la Perieni, cantităţile de 
grâu, ovăz şi orzoaică, prevăzute în această poliţă, ea fiind expirată şi 
nereînoită, asigurarea nu mai exista, că deci Nicn Catargi nu mai avea 
drept la nici o despăgubire. 

Dar dacă vechia poliţă nu a fost reînoită, explicarea logică şi fi- 
rească este că inculpatul Nicu Catargi nu mai avea ce asigura, din cauză 
că în standolă nu mai existau productele, ce, să concedăm şi să admi- 
tem că au fost în mod real la 14 Februarie st. n. 1901, când s'a emis 
prima poliţă de asigurare. Şi ca o probă evidentă că aceste producte pre- 
văzute în poliţa primitivă No. 24.889, precum şi în cea anti-datată 
No. 24.911 nu mai existau în standolă în ziua de 10 lunie st. n. cânda a- 
vut loc incendiul, avem telegrama dată la 29 Maiu (11 Iunie st. n.) 1901 
de V. I. Nicolau, administratorul particular al moşiei Perieni, în care te- 
legramă se vorbeşte în mod special de cele două hambare de porumb, 
fără a se pomeni de grâu, ovăz şi orzoaică; avem constatările din pro- 
cesul-verbal al primarului comunei Cărniceni-Perieni, dresat la 29 Maiu 
(11 Iunie st. n.) în care se arată că afară de cele două coşare cu po- 
rumb (30 vagoane), asigurate la „Generala“, în standolă, nu a ars decât 
un vagon orzoaică şi un vagon ovăz, grâu neaflându-se de loc. In afară 
de acestea mai avem în acest proces-verbal, dresat imediat după incen- 
diu, declaraţia categorică şi precisă a martorului V. I. Nicolau, adminis- 
tratorul moşiei Perieni, care în deplină cunoştinţă de cauză, ca unul ce 
era îngrijitorul particular al moşiei, arată că în afară de cele 2 coşare cu 
30 vagoane păpuşoiu asigurate la „Generala“, în standolă nu se afla de 
cât un singur vagon ovăz şi un vagon de orzoaică, iar grâu absolut de 
loc. Deci, unde erau acele cantități importante arătate în poliţele de a- 
sigurare No. 24.889 şi 24.911, de 10 vagoane grâu, 9 vagoane ovăz şi 
9 vagoane orzoaică, în valoare de 43.400 lei. E posibil, e admisibil, că 
dacă ar fi ars în adevăr această importantă cantitate de producte, de o 
valoare de 43.400 lei, administratorul moşiei V. I. Nicolau să omită de-a 
menţiona în telegrama dată „Unirei“ şi mai ales în declaraţia ce face 
sub propria sa semnătură în procesul-verbal al Primarului comunei Căr- 
niceni-Perieni, dresat imediat după incendiu ? 

Şi dacă e în mod perfect stabilit că aceste producte coprinse în 
poliţa de asigurare primitivă, precum şi în cea anti-datată, nu existau 
în standola arsă, în momentul incendiului, de ce Nicu Catargi, care ca 
proprietar al moşiei ştia cel puţin tot aşa de bine despre existenţa sau 


C. Hamangiu. 6 


www.dacoromanica.ro 


82 


peexistenţa lor, ca şi administratorul moşiei V. I. Nicolau, de ce d-sa 
fiind pus în curent de inculpatul Miclescu, asupra îndrăzneţei escroche- 
rii ce el comișese ajutat de complicii săi, de ce Nicu “Catargi, în loc de 
a da pe Miclescu pe mâna Parchetului, fraternizează cu el, primind o 
despăgubire, la care nu avea drept, şi dând acestuia o chitanţă autenti- 
ficată de Tribunal prin care declara că a primit din partea „Unirei“ su- 
ma de 32.000 lei, despăgubirea ce pretinde că i se cuvine pentru dauna 
suferită la Perieni, când ştia perfect de bine, după cum am stabilit mai 
şus cu un adevărat lux de probe, că ma suferit absolut nici o daună, 
care să fie despăgubită de „Unirea“, de oare-ce nu avea nimica asigurat 
în mod real la „Unirea“, aşa că nu i se cuvenea absolut nimic, 

III. Culpabilitatea lui Emil loachimovici. (Art. 323, 367 şi 40 
c. p.).—Originar din Bârlad, ca şi inculpatul Al. Sc. Miclescu, inculpa- 
tul Emil loachimovici prin intervenirea acestuia este ales în consiliul de 
administraţie al societăţei de asigurare „Unirea“ odată cu alegerea lui 
Miclescu ca director-general, la 5 Maiu 1899. Bucurându-se de cea mai 
complectă încredere din partea directorului-general Miclescu, inculpatul 
E. loachimovici era mâna dreaptă a acestuia fiind consultat în toate a- 
facerile „Unirei“. Aceasta explică şi desele delegaţiuni ce se dedeau lui 
loachimovici.—delegaţiuni, bine-înţeles, generos plătite din banii „Unirei“, 
—precum şi însărcinarea de loc-ţiitor de director ce i se dedea de Mi- 
clescu în lipsa sa. Ast-fel, după cum rezultă din examenul registrelor 
„Unirei“ şi din raportul d-lor experţi, observăm că Emil loachimovici in- 
casează în mai puţin de 2 ani de zile suma de 6401 lei 80 bani. Afi- 
nitatea aceasta de origină şi de încredere, a stabilit între amândoi incul- 
paţii un fel de solidaritate, solidaritate care a mers până acolo, că atunci 
când s'a dovedit de instrucţiune că Miclescu a comis o seria de abu- 
zuri de încredere şi de escrocherii, din care cauză a fost şi depus în 
prevenţie, inculpatul Emil loachimovici, în calitate de director provizo- 
fiu al „Uhnirei“, în loc de-a servi justiţia şi a da tot concursul său in- 
strucţiei pentru descoperirea fraudelor comise de Miclescu, d-sa a cău- 
tat să pună piedici instrucției, distrugând unele acte, ascunzând pe al- 
tele, opunându-se a preda instrucției cheile casei de fier în care erau 
depuse actele „Uhnirei“, purtând corespondenţă cu Miclescu care era în- 
chis la Văcăreşti, şi drept culme, servind din banii societarilor „Unirei“ 
regulat, în mod lunar, prevenitului Miclescu şi celor-l-alţi arestaţi, în- 
chişi la Văcăreşti pentru fraude comise în dauna „Uhnirei“, lui Miclescu 
salariul său de director-general câte 750 lei pe fie-care lună, iar celor- 
alţi salariul respectiv funcţiei ce ocupaseră înainte de arestarea lor. 
Toate aceste fapte însă, de şi condamnabile, fiind mai mult de ordin 
moral de cât penal, le enunţăm numai, fără a mai inzista asupra lor. 

Sunt două faptele propriu zis penale pe care instrucţia le-a stabilit 
în sarcina inculpatului Emil loachimovici: 1) că în timpul gestiunei sale 
de director provizor al soc. „Unirea“, de la 27 Septembrie 1901 până 
la 9 Decembrie 1901, şi-a însuşit pe nedrept şi cu rea credință suma 
de 5116 lei 38 bani în prejudiciul „Unirei“, parte risipită, iar parte ne- 
depusă nici până azi în casa „Unirei“ şi deţinând-o asupra-i fără drept; 
2) că a distrus acte sesizate de instrucţie, şi anume o foaie din regis- 
trul de intrare al „Unirei“, cu intenţia frauduloasă de-a distruge pro- 
bele adunate de ea. 

1) Să dovedim primul fapt penal. In ziua de 27 Septembrie 1901, 
când inculpatul Emil loachimovici este delegat, de altfel neconform cu 
statutele, director provizoriu, în casa „Unirei“ se afla un sold de 23.108 


www.dacoromanica.ro 


83 


lei, 51 bani, din care numerar numai suma de 235 lei, 79 bani, iar restul 
acte de portofoliu. Dar mai întâi de toate trebue să observăm că incul- 
patul Emil Joachimovici nici nu avea dreptul a figura ca director pro- 
vizor al „Uhnirei“ în timpul de la 27 Septembrie până la 9 Decembrie 
1901, cât a figurat, ca unul care nu era ales conform statutelor ei. In 
adevăr, din procesul-verbal al adunărei membrilor consiliului de admi- 
nistraţie, dresat în şedinţa de la 28 August 1901, aflat în original la 
pag. 57 al registrului special de procese-verbale ale consiliului, reese 
că numai doi membri ai consiliului, al treilea fiind însuşi inculpatul 
Emil loachimovici, au ales director provizor pe Emil loachimovici. Or, art. 
45 din statute arată lămurit că nici o şedinţă a consiliului de administraţie nu 
poate avea loc de cât în prezenţa directorului şi a cel puţin 4 membri 
din consiliu de administraţie, şi a cel puţin 2 censori. Deci, inculpatul 
Emil loachimovici, de şi a figurat ca director provizoriu al „Unirei“ de 
la 27 Septembrie până la 9 Decembrie 1901, lucrând în această calitate, 
d-sa în realitate nu putea să aibă această însărcinare, ca unul ce a fost 
ales ilegal şi nu conform dispoziţiunilor art. 45 din statutele „Uhnirei“. 

De la 27 Septembrie, data numirei sale ca director provizoriu şi 
până la 7 Decembrie inclusiv, când a încetat de a mai fi, s'au încasat 
la toate ramurile societăţei „Unirea“, cu „recipisele No. 413 până la 
No. 477 inclusiv, suma totală de 12.970 lei şi 87 bani, din care scăzân- 
du-se plăţile făcute în acest interval, rămâne nejustificat asupra incul- 
patului Emil Ioachimovici suma de 2.933 lei, 58 bani, sumă ce o deţine 
„asupră-i fără cauză, pe nedrept şi cu rea credinţă. La această sumă, tot 
ca nejustificată se mai însumează şi aceea de 321 lei din mandatul 
No. 217 din Noembrie 1901, ca una care, după cum resultă din justi- . 
ficările cuprinse în raportul d-lui expert-comptabil, nu reprezintă sincer 
şi exact quantumul jetoanelor de prezenţă alocate. In raportul d-lui ex- 
pert se specifică în mod detailat însuşirea pe nedrept şi cu rea credinţă 
a acestei sume de 321 lei (pag. 850); de asemenea tot ca nejustificată, se 
adaugă şi suma de 1.200 lei, coprinsă în mandatele No. 211 din 6 No- 
embrie 1901 şi 247 din 23 Noembrie 1901, ce inculpatul Emil loachi- 
movici, în calitate de director provizoriu, îşi aprobă plata acelei sume, 
conform referatului făcut tot de Emil loachimovici, în calitate de advo- 
cat, spre achitarea unei pretinse diurne de 6 luni pentru serviciul con- 
tencios, sumă ce-i fixase anterior, în mod injust, inculpatul Miclescu, 
prin o scrisoare din 24 Septembrie 1900. Tot ca nejustificată trebue a 
îi socotită şi suma de 1.634 lei 80 bani, din mandatele No. 242/901 şi 
257/901, salarii achitate pe nedrept şi în mod imoral, în lunile Octom- 
brie şi Noembrie 1901, preveniţilor: Al. Sc. Miclescu, Iosef Marcovici, 
Isidor Cohen şi Nae Anghelescu, cari fiind arestaţi de noi în mod pre- 
ventiv pentru fraudele comise în prejudiţiul „Unirei“, pe lângă că ei 
nu-şi mai puteau face serviciul lor la „Unirea“, dar pe lângă aceasta, 
cel mai elementar sentiment de onestitate, arăta că aceste salarii plătite 
pe nedrept din banii „Uhnirei“* unor arestaţi, era un fel de premii de 
încurajare ce se dădea de către inculpatul loachimovici, directorul pro- 
vizoriu al „Unirei“, acelora ce fraudaseră „Unirea“. 

După raportul d-lui expert-contabil, sumele ce fără nici un titlu şi 
fără nici o cauză sunt deţinute cu rea credinţă şi pe nedrept, de şi pus 
în întâtziere prin acţiunea penală intentată contra sa, de inculpatul Emil 
loachimovici, se ridică la suma totală de 5.116 lei, 38 bani, din care 
suma de 2.933 lei, 58 bani, aflată şi astăzi asupra sa şi deţinută pe 
nedrept, iar restul fiind risipit sau nejustificat în mandatele respective, 


«după cum am arătat maj SHS} dacoromanica.ro 


84 


S'ar putea ca inculpatul Emil loachimovici, în apărarea sa, să o- 
piecteze că deținerea sumei de 2.933 lei, 58 bani, ce se află şi astăzi 
asupra sa, o face în baza votului consiliului de administraţie din şedinţa 
de la 20/3 Decembrie 1901, prin care se acordă inculpatului Emil Ioa- 
chimovici o gratificaţie de 2.500 lei, pentru serviciile aduse „Unirei'' ca 
director. Am arătat mai sus că Emil loachimovici, propriu zis, nici nu 
putea fi considerat în mod legal ca director al „Uhnirei“, ca unul ce nu 
a fost ales întro şedinţă regulat ţinută cu numărul membrilor necesari, 
conform art. 45 din statute. Dar pe lângă aceasta, instrucţia a constatat 
că procesul-verbal de la 20/3 Decembrie 1901, prin care se acordă in- 
culpatului loachimovici această gratificaţie de 2.500 lei, nu este nici. 
semnat de consilierii prezenţi şi nici trecut în registrul special de şe- 
dinţe, conform art. 40 din statutele Soc. „Unirea“. Deci acest proces- 
verbal se poate considera ca neexistent şi nul ca efect. Prin urmare: 
acest argument nu ar putea justifica întru nimic deținerea în mod ne-- 
drept şi cu rea credinţă de către inculpatul Emil loachimovici a sumei 
de 2.933 lei 58 bani, sumă ce aparţine soc. „Unirea“. 

2) Al 2-lea fapt penal care se pune în sarcina iiculpatului Emil 
loachimovici este că, în calitatea sa de director provizoriu al „Unirei“ în 
timpul când Al. Sc. Miclescu şi complicii săi se aflau arestaţi preven- 
tiv la Văcăreşti, cerând de là experţii comptabili numiţi de noi, d-nii 
Radian şi Rotop, registrul de intrare al „Unirei“, a distrus o parte din 
foaia în care era înregistrată cererea cu No. 2.056 din 20 Aprilie 1901, 
în dreptul căreia, sub ştersături, era trecută cererea de reînoirea poliţei 
de asigurare No. 24.889 a lui Nicu Catargi. In adevăr, din instrucţia fă- 
cută în cauză se constată că în ziua de 2 Octombrie 1901, inculpatul 
Emil loachimovici aflând că s'a descoperit în registrul de intrare la No. 
2.056 din 20 Aprilie 1901, în legătură cu poliţa de asigurare a lui Nicu 
Catargi, un falş, a cerut în mai multe rânduri acest registru, de la ex-. 
perţi, spre a-l vedea. Mai mult de cât atât, în solicitudinea sa constantă 
de a paraliza descoperirile instrucției, inculpatul Emil loachimovici tri- 
mite pe Iosef Marcovici la Nicu Catargi acasă spre a-l chema la „Unirea“ 
şi a-i arăta acest falş, coprins în registrul de intrare şi care se referă 
la reînoirea vechei poliţe de asigurare No. 24.889 a lui Nicu Catargi. 
Atât loachimovici, cât şi Marcovici precum şi ceilalţi funcţionari ai „Uni- 
rei“, Leabu şi Anghelescu, recunosc că Nicu Catargi, chemat de loachi- 
movici, prin intermediul inculpatului Marcovici, a venit la „Unirea“ şi. 
că loachimovici îi a arătat registrul de intrare la pagina unde se afla 
No. 2.056 cu înregistrarea poliţei lui Nicu Catargi, ce cuprindea răsă- 
turi şi ştersături. Leabu şi Anghelescu arată în declaraţiunile lor, că în 
afară de loachimovici, nimeni altul nu a cerut şi nu a umblat în acea 
zi de 2 Octombrie 1901,cu registrul de intrare din care s'a rupt foaea; 
că loachimovici l-a cerut nu numai odată ci de mai multe ori, şi dimi- 
neaţa, şi cu ocazia sosirei lui Nicu Catargi, chemat de d-sa şi după a- 
miazi ; că loachimovici s'a uitat şi a examinat foaea care cuprindea înre-- 
gistrarea cu No. 2.056 din 20 Aprilie 1901, în dreptul căreia peste ră- 
sături şi ştersături era înregistrată cererea de reînoirea poliţei No. 24.889 
a lui Nicu Catargi. Iar expertul-comptabil Rotop, ascultat ca martor, de- 
clară: „In ziua de 29 Septembrie, am descoperit în registrul-jurnal de in- 
„trare No. 2.056 cu dauna Nicu Catargi, în care directorul Miclescu a 
„comis un falş şi o excrocherie în dauna „Unirei“ şi a 2 societăţi stră- 
„ine; am cerut lămuriri de la funcţionarul Anghelescu, scriitorul regis- 
„trului de intrare. La 1 Octombrie funcţionarul Leabu mi-a cerut regis-- 


www.dacoromanica.ro 


85 


„trul spre a trece intrările zilnice, D-l loachimovici intra mai în fie-care 
„zi în biuroul în care lucrez spre a afla ce sa mai descoperit. D-sa 
„pleda în totdeauna în favoarea lui Miclescu, spunând că nu crede să 
„fie neregularități. La 2 Octombrie dimineaţa, d-l loachimovici a venit şi 
„a văzut falşul de la No. 2.056. Dimineaţa Leabu mi-a cerut registrul 
„spre a trece intrările curente şi i "l-am dat; după amiazi mi l-a cerut 
„din nou şi i l-am dat; când mi l-a adus, foaea cu No. 2.056 era în- 
„ptreagă. Pe la ora 3, în ziua de 2 Octombrie, d-l loachimovici a venit 
„iar în biuroul meu şi a văzut falşul de la No. 2.056. Imediat Leabu 
„a cerut registrul din nou; când mi l-a readus şi aţi venit d-voastră, 
„foaea cu No. 2.056 am văzut că este ruptă jos“. 

Toate aceste împrejurări, precum şi atitudinea persistentă a incul- 
patului loachimovici de a fraterniza cu ceilalţi inculpaţi, în special cu 
Al. Sc. Miclescu şi Nicu Catargi, favorizându-i şi ajutându-i să inducă 
în eroare justiţia, — probă corespondenţa ce primea din partea inculpa- 
tului Miclescu de la Văcăreşti; probă conţinutul petiţiilor şi declaraţiu- 
nilor sale făcute nouă, Ministerului de justiţie şi publicate în urmă prin 
ziare; probă salariul de 750 lei, ce în disprețul celei mai elementare mo- 
rale, servea lunar din banii societarilor „Uhnirei“ inculpatului Miclescu şi 
complicilor săi, cari se aflau arestaţi de noi la Văcăreşti, tocmai pentru 
că fraudaseră banii acestor societari; — toate aceste fapte şi împreju- 
rări formează o serie de probe şi presumţii puternice, logice şi concor- 
dante, care punând într'o vie lumină, caracterul puţin moral al acestui 
inculpat, fac dovada suficientă a delictului ce i se pune în sarcină, a- 
cela de a fi distrus cu rea intenţie şi spre a servi şi ajuta pe inculpaţii 
Nicu Catargl şi Al. Sc. Miclescu, făcând să dispară un act sesizat de in- 
strucţie, care conţinea proba materială a escrocheriei făcute de Miclescu 
şi complicii săi, prin falşurile şi anti-datările comise de acesta în re- 
gistrul de intrare al „Unirei“ în dreptul No. 2056, sub data de 20 Apri- 
lie 1901. 

De alt-fel, în legătură cu această lipsă de scrupul moral a incul- 
patului Emil Ioachimovici, avem următoarea decizie a Curţei de apel 
secţ. III din Bucureşti, pronunţată la 27 Februarie 1901, relativă la o 
obligaţie izvorâtă din contrabanda firmei Bruss, care, între altele, cuprinde 
următoarele pasagii, referitoare la conduita socială a inculpatului : „„Con= 
„siderând că din scrisoarea d-lui avocat loachimovici rezultă că adevă- 
„rata cauză a convenţiunei este temerea unei urmăriri penale şi coope- 
„rarea tuturor la acoperirea ei prin prescripţie şi nedenunţare; consi- 
„derând că ori-ce convenţie care are de scop de a stânjeni exerciţiul 
„acţiunei publice, este o convenţiune contrară dispoziţiunilor legilor pe- 
„nale; că, cum aceste legi sunt de ordine publică, acea convenţiune pe 
„lângă că este contrarie legilor, este în acelaş timp contrarie şi ordinei 
„publice; considerând că obiecţiunile d-lui Ioachimovici, că- intervenţiu- 
„nea d-sale a fost onestă, că a purtat numai asupra despăgubirilor ci- 
„vile este asemenea neîntemeiată, căci partea vătămată, a fost Statul şi 
„Primăria Capitalei, şi intervenţia d-lui loachimovici nu a fost în inte- 
„resul acestora, ci din contră în potriva lor, în scopul ca aceste autorităţi 
„Să nu se despăgubească, acoperindu-se faptul prin prescripţiune ; con- 
„siderând că oficiul de advocat nu poate merge până a stinge şi îm- 
„piedica acţiunea publică, căci, în asemenea caz cooperarea sa este con- 
„trarie legilor şi ordinei publice; considerând că obiecţiunea făcută de 
„d-l loachimovici, cum că Bruss nu se poate apăra, invocând propria 
„sa turpitudine, trebue asemenea înlăturată, căci el însuşi se află în a- 
„„Semenea poziţie“. 


www.dacoromanica.ro 


86 


Faţă cu aceste considerante ale Curţii de apel, ori-ce alte comen- 
tarii sunt de prisos. 

IV. Culpabilitatea lui Iosef Marcovici, Isidor Cohen şi Nae An- 

helescu, (Art. 49 şi 50 cod. pen.) — Din însuşi expunerea sutcesivă a 
aptelor penale puse în sarcina inculpatului Al. Sc. Miclescu şi docu- 
mentarea lor, a reeşit în mod clar complicitatea inculpaţilor Iosef Mar- 
covici, Isidor Cohen şi Nae Anghelescu, în ceea ce priveşte ajutorul 
şi azistenţa dată de ei autorului principal Al. Sc. Miclescu, în comite- 
rea escrocheriei de 32.000 lei la pretinsa daună suferită de Catargi, es- 
crocherie făptuită în prejudiciul „Unirei“ şi a societăţilor de feasigurare 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach. Ast-fel fiind, stabi- 
lirea culpabilităţei lor ne va fi cu atât mai uşor, cu cât pe de o parte 
faptele ne sunt cunoscute, iar pe de altă parte mărturisite şi recunos- 
cute de inculpaţi. - 

Căci în adevăr, poate şi din cauza parţialei lor responsabilităţi pe- 
nale, aceşti inculpaţi mai puţin perverşi de cât patronul lor Al. Sc. Mi- 
clescu, ezitând la început de a declara tot adevărul, fac în urmă decla- 
rațiuni complecte şi categorice scrise şi semnate de dânşii, prin care re- 
cunosc şi mărturisesc ajutorul dat de ei lui Miclescu în făptuirea escro- 
cheriei comise. Pentru a fi juşti, trebue să recunoaştem că, culpabilita- 
tea inculpaţilor complici Iosif Marcovici, Isidor Cohen şi Nae Anghe- 
lescu, nici nu are acel grad înalt de perversitate, de oare-ce dânşii îiind 
puşi sub ordinele şi dependenţa imediată a lui Al. Sc. Miclescu, erau în- 
tru câtva forţaţi moralmente de a se supune ordinelor sale. Nu vom sus- 
ține prin aceasta nevinovăția lor; din contră, voim să stabilim complecta 
lor culpabilitate, recunoscută de ei înşi-şi, dar redusă la adevăratele ei 
proporţii. 

Astfel inculpatul Iosef Marcovici recunoaşte atât în interogatoriul 
ce i s'a luat de noi, cât şi în repetatele declaraţiuni scrise şi subscrise 
de el însuşi, cum că în dimineaţa zilei de 30 Maiu (12 luniu st. n.) 
1901, două zile după incendiul de la Perieni, a scris, după dictarea lui 
Miclescu, în biuroul de acasă al acestuia, acele două cereri de reînoire 

ale vechei poliţi de asigurare No. 24,889, cereri datate cu anti-data de 
2/15 Maiu 1901 şi făcute ca din partea lui Nicu Catargi care era plecat 
la Carlsbad; Marcovici ne mai arată cum una din aceste cereri a îost 
semnată cu iscălitura lui Nicu Catargi, pe care Miclescu i-a imitat-o după 
o scrisoare a acestuia, iar pe cea de a doua cerere spunându-i că o va 
trimite lui Nicu Catargi la Carlsbad spre a o semna; că în aceeaş zi 
Miclescu a scris şi un accept de 120 lei, plata primei de asigurare, în 
care de asemenea Miclescu a semnat pe Nicu Catargi; că în urmă au 
plecat amândoi la laşi, de unde Miclescu s'a dus singur la Perieni; că 
ducându-se şi el acolo cu Isidor Cohen, care a sosit mai în urmă, Mi- 
clescu a făcut un simulacru de evaluare a unei daune ce nu exista; că 
astfel fiind, vechea poliţă de asigurare cu No. 24,889 fiind expirată în- 
naintea incendiului întâmplat la 10 Iunie st. n. şi reînoirea acesteia prin 
noua poliţă No. 24,911 făcându-se după incendiu, deci antidatat, produc- 
tele din standolă chiar dacă ar îi existat, nu mai erau asigurate în mo- 
mentul incendiului; că deci Nicu Catargi nu avea drept la nici o des- 
păgubire ; şi adaogă Marcovici, de şi vedea că se comite o adevărată 
escrocherie prin falşurile şi anti-datările ordonate de Miclescu, dar dacă 
a consimţit să ia parte, este că a trebuit să aleagă între a îi părtaş sau 
să fie dat afară din funcţia ce avea la „Unirea“. Toate aceste declara- 
țiuni şi mărturisiri precise şi categorice ale inculpatului Iosef Marcovici, 


www.dacoromanica.ro 


87 


sunt coroborate prin depoziţiunile martorilor Maria Herckt şi Bertha Möl- 
ler, prin arătările inculpaţilor Isidor Cohen şi Nae Anghelescu, prin con- 
statările făcute de noi în registrele „Unirei“ şi specificate mai sus; prin 
constatările cuprinse în procesul-verbal al Primarului comunei Cărniceni- 
Perieni, precum şi prin constatările conţinute în rapoartele d-lor experți- 
comptabili. 

V. De asemenea inculpatul Isidor Cohen, la rândul, său, face de- 
claraţiuni precise şi categorice, atât în interogatoriul ce i s'a luat de noi, 
cât şi în declaraţiunile scrise şi semnate de el. Astfel Isidor Cohen a- 
rată cum Al. Sc. Miclescu "i-a dat ordin ca să formuleze la 12 Iunie st. 
n. 1901, două zile după incendiu, borderourile de reasigurare, în care 
a trecut şi poliţa de asigurare anti-datată No. 24,911 a lui Nicu Catargi, 
pe care le-a expediat în urmă societăţilor de reasigurare străine „Ga- 
rantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach; că după aceasta prin 
avizul expediat la 20 Iunie st. n. 1901 a pus în vederea societăţilor 
străine menţionate mai sus, că produsele coprinse în polita No. 24,911 
a lui Nicu Catargi, au ars la 17 Iunie st. n. dând în mod falş această 
dată, pentru ca ea să fie posterioară emiterei borderoului, de şi el ştia 
perfect de bine că incendiul avusese loc la 10 Iunie st. n. 1901; că în 
urmă, în ziua de 13 Iunie 1901 sau după această dată, deci după ce in- 
cendiul avusese deja loc, a pus pe Nae Anghelescu să scrie şi să emită 
poliţa de asigurare No. 24,911, datată cu anti-data de 31 Maiu st. 
n. 1901, după cum rezultă aceasta din însăşi declaraţia inculpatului Nae 
Anghelescu, precum şi din examenul registrului de poliţe, unde se vede 
că menţionata poliţă de asigurare No. 24,911, datată 13 Maiu st. n., 
vine imediat după poliţa No. 24,912 datată 13 Iunie st. n. iar după dânsa 
urmând imediat polita No. 24,913 din 26 Iunie st. n. 1901. 

Toate aceste recunoaşteri şi mărturisiri scrise şi subscăse de in- 
culpatul Isidor Cohen şi repetate cu ocazia interogatorului făcut de noi, 
sunt coroborate prin declaraţiunile celor-l-alţi inculpaţi Iosef Marcovici, 
Nae Anghelescu, prin raportul d-lor experţi-comptabili precum şi prin 
constatările făcute de noi în registrul copier, în registrule de emisiune 
al polițelor şi în registrul de borderouri ale sbcietăței „Unirea“, unde se 
văd trecute toate actele anti-datate, deci falşe specificate mai sus. Ele 
stabilesc în mod evident ajutorul dat de inculpatul Isidor Cohen, ca şi 
de losef Marcovici şi Nae Anghelescu, autorului principal Al. Sc. Mi- 
clescu, în făptuirea escrocheriei cu pretinsa daună de 32,000 lei sufe- 
rită de Nicu Catargi. 

VI. De asemenea în ceea-ce priveşte peginculpatul Nae Anghe- 
lescu, culpabilitatea sa de complicitate la escrodheria comisă de Al. Sc. 
Miclescu şi a stabilirei ajutorului ce a dat acestuia în făptuirea anti-da- 
tărei înregistrărilor din condicele „Unirei“, a cererei de reînoire a ve- 
chei polite de la 2|15 Maiu 1901 şi a poliţei de asigurare No. 24,911 
din 31 Maiu st. n. 1901; a ruperei paginei din tegistrul de intrare al 
„Unirei“ în care se afla înregistrată cu data falşă de 2]15 Maiu 1901 în 
noua foate lipită de cotorul registrului, conţinutul pretinsei cereri de re- 
înoire a vechei poliţe No. 24,889 din 14 Fevruarie st. n. 1901, făcută 
ca din partea lui Nicu Catargi; a emiterei borderoului datat 12 Iunie st. 
n. 1901, două zile după incendiu, trimis societăţilor de reasigurare „Ga- 
rantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, precum şi a scrierei a- 
vizului de la 20 Iunie st. n. trimis acestor societăţi, prin care li se a- 
nunţa în mod mincinos, că incendiul de la Perieni a avut loc la 17 Iu- 
nie, în loc de 10 Iunie, cum avusese loc în adevăr, toate aceste anti- 


www.dacoromanica.ro 


88 


datări şi falşuri, făptuite de complicii: Isidor Cohen, Iosef Marcovici şi 
Nae Anghelescu, după ordinul inculpatului principal Al. Sc. Miclescu, 
antidatări şi falşuri ce aveau de scop denaturarea âdevărului şi escro- 
carea „Unirei“ şi a celor două societăţi străine de reasigurare, deşi re- 
cunoscute numai în parte de inculpatul complice Nae Anghelescu, ele 
se stabilesc în mod complect şi puternic, prin constatările făcute de noi 
cu ocazia examinărei registrelor „Uhnirei“, prin probele materiale ale anti- 
-datărilor şi falşurilor descoperite în aceste registre, precum şi prin de- 
claraţiunile precise şi categorice ale celor-l-alţi doui complici; Iosef Mar- 
covici şi Isidor Cohen. Astfel, inculpatul complice Nae Anghelescu re- 
cunoaşte în interogatorul său şi în confruntările făcute, că noua poliţă 
de asigurure No. 24,911, datată 31 Maiu st. n. 1901, a lui Nicu Catargi, 
a scris-o şi a emis-o din registrul de emisiuni după 13 Iunie, adică 3 
zile după incendiu; Nae Anghelescu recunoaşte de asemenea că ela 
scris şi Isidor Cohen a semnat la 12 Iunie st. n. 1901, borderoul în care 
a trecut şi această poliţă anti-datată, trimiţându-l în acea zi societăţilor 
străine „Garantie“ şi „Gladbache:“ reasigurând deci o daună deja exis- 
tentă în momentul asigurărei; că tot el a scris şi Cohen a semnat la 
20 Iunie st. n., avizul, pri care se anna în mod neexact societăților 
străine că incendial de la Perieni a productelor lui Nicu Catargi, cu- 
prinse în polița anti-datată No, 24,911, a avut loc-la 17 Iunie st. n, în 
loc de 10 Iunie st. n. cum avusese loc în realitate. Un singur lucru îl 
tăgădueşte inculpațuk Nae Anghelescu : în contra, evidenţei celei mai pu- 
ternice, el neagă a fi scris din nou pagina din registrul de intrare al 
„Unirei“, în eare s'a trecut în mod anti-datat la No. 2,254, sub data de 
2 Maiu stra., înregistrarea cererei de reînoire a Jai Nicu Catargi; in- 
strucţia însă a stabilit în mod clar şi neîndoies prin dovezile puternice 
expuse în partea a doua a ordonanţei noastre, că această cerere de re- 
înoire a vechei poliţe, cerere datată cu anti-data de 2 Maiu st. n. 1901, 
a fost concepută de Miclescu şi scrisă de Iosef Marcovici în biuroul a- 
cestuia de acasă, în dimingaţa zilei de 12 Lusie-st. n. (30 Maiu), două 
zile după incendiu ; că astfel fiind, ea nu putea să fie înregistrată de in- 
culpatul Nae Anghelescu în registrul de intrare al „Uhnirei“ scris la a- 
ceastă dată de el, la 215 Maiu; mai mult decât-âțât, ca o probă şi mai 
evidentă a stabilirei falşului, instrucţia examinând starea materială a pa- 
ginei în care se află înregistrată această cerere, la No. 2,254, a consta- 
tat că ea este adăogată, că este lipită cu gumă arabică de cotorul re- 
gistrului, că deci a fost scrisă în urmă de inculpatul Nae Anghelescu 
şi adăogată prin lipire de cei interesați, pentru necesitatea cauzei; ea 
fiind scrisă după cum am mai. spus, de Nae Anghelescu, nu mai ră- 
mâne nici o îndoială că el a colaborat, el a ajutat la actele care au pre- 
parat şi au facilitat comiterea escrochăriei făptuite de inculpatul princi- 
pal Al. Sc. Miclescu, în prejudiciul „Unirei“ şi al societăţilor de reasi- 
gurare străine „Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach. 

VII. Inainte de a termina cu cestiunea de fapt, ne mai rămâne un 
singur punct de stabilit în sarcina inculpatului Al. Sc. Miclescu. 

Conform art. 147 Cod. com., atât după textul vechiu, cât şi după 
acel modificat prin legea de la 6 Aprilie 1900, toate societăţile de asi- 
gurare sunt obligate de a consemna la Casa de depuneri o pătrime din 
sumele vărsate de societarii asiguraţi la secţia „Viaţa“. Instrucţia a stabilit, 
din examenul făcut registrelor „Unirei“, că inculpatul Al. Sc. Miclescu, 
în tot timpul gestiunei sale ca director al societăței „Unirea“, 1899— 
1901, atât înainte cât şi după modificarea art. 147 Cod. com., nu sa 


www.dacoromanica.ro 


89 


«conformat niciodată dispoziţiunilor acestui articol, anume de a se con- 
semna la Casa de depuneri pătrimea cerută de lege, din sumele înca- 
sate de la societarii asiguraţi la secţia „Viaţa“. Modificarea adusă art. 
147 Cod. com. prin legea de la 6 Aprilie 1900, nu aducea altă schim- 
bare în dispozițiunile vechiului text, decât în ceea ce priveşte facultatea 
ce se acorda societăților de asigurare de a-şi putea plasa aceste pătrimi 
în cumpărări de imobile, în împrumuturi ipotecare etc. Inculpatul Mi- 
clescu în tot timpul gestiunei sale însă, a utilizat, sau mai bine zis a 
risipit sau a deturnat aceste pătrimi, care se ridică la importanta sumă 
de 65,570 lei, (vezi raportul experţilor, pag. 565 verso) fără a "i con- 
semna la Casa de Depuneri, sau a "i întrebuința conform textului mo- 
dificat al art. 147 Cod. com. Sancţiunea neobservărei acestor regule este 
prevăzută de art. 265 al. 5 Codul comercial. 

VIII. Cestiunea de drept. Am terminat cu cestiunea de fapt. Să 
trecem acum la cestiunea de drepi. 

In doctrină, ca primă cendiţiurie a existenţei abuzului de încre- 
dere -se cere: risipirea. sau deturriarea frauduloasă. Blanche în studiile 
sale asupra Codului penal, vol. VI, pag. 272 spune că: „în drept acest 
„Prim element, risipirea sat. deturnarea, există de îndată ce locatarul, 
„depozitarul, mandatarul, creditorul gagist, împrumiutătorul sau lucrăto- 
arul salariat ori nu, a'-dispus ca stăpân, prin urmare fraudulos, de lu- 
„crul ce i s'a încredinţat“. In acelaşi sens se exprimă şi cei-l-alţi co- 
ao Faustin Hélie, vol. V, pag. 469 şi urm. Garraud, vol. V, pag. 

şi urm. 

Articolul 323 din Codul penal român ca şi asticolul 408 din Co- 
dul penal francez, cet drept condiţie de existentă a delictului de abuz 
de încredere, ca risipitea sau deturnarea banilor, ob'igaţiunilor, mărfuri- 
lor, etc., încredințate cuiva, să-i fi fost date sub titlul c, închiriere, de 
depozit, de mandat sau pentru vr'un Weru c4 plata sau tará piâtă. 

In speța ce ne interesează, directorul umei societăţi de asigurare 
ales conform statutelor de către acţionarii secietari, este în mod, necon- 
testat mandatarul acestora. Căci în adevăr ce este un mandat ăe cât ac- 
tul prin care o persoană sau mai multe, dau alteia puterea de a face 
ceva pentru ea şi în. urmele ei. 

Garraud, în voluiil V, pag. 327 a tratatului său de drept penal, 
discutând calitatea de mandatar al garanţilor sau administratorilor dife- 
ritelor specii de societăţi, se exprimă astfel: „acela din asociaţi, care 
„gerează, este un mandatar tare administrează averea comună; el tre- 
„Due a se mărgini în limitele mandatului său şi a da socoteli sub sanc- 
„țiunea penală a articolului 408“ (323 Cod. penal rom.). Apoi mai de- 
parte Garraud arată că nu trebue făcută nici o deosebire între societarul 
care administrează în baza statutelor unei societăţi, şi între acela care 
lucrează în baza puterilor ce-i dă art. 1859 C. civ. (art. 1517 Cod. civ. 
“Rom.), relativ la contractul de societate, de oarece în amândouă cazu- 
rile, asociatul este un gerant, adică un mandater, ca unul care adminis- 
trează o avere asupra căreia co-asociaţii săi au anumite drepturi. Deci 
continuă Garraud, dacă el cheltueşte pentru trebuința sa personală valo- 
rile sociale, dacă el le deturnează sau le risipeşte în mod fraudulos, el 
comite delictul de abuz de încredere caracterizat prin situaţia sa de man- 
datar. (Tratat teoretic şi practic de drept penal, vol. V, pag. 327). 

Apoi trăgând concluzia din premisele expuse mai sus, Garraud 
opinează că: „Această soluţie după părerea mea este generală şi abso- 
-„lută ca şi principiul din care se inspiră. Ea se aplică mai întâiu tutu- 


www.dacoromanica.ro 


90 


„ror societăţilor comerciale: anonime, în comandită, în nume colectiv, 
„în participaţie, cât şi societăţilor civile; administratorii lor nu sunt de- 
„cât nişte mandatari“. (Loc. cit., pag. 328). 

Atât Faustin Helie cât şi Blanche în tratatele lor, precum şi Dal- 
loz în codul său penal adnotat, ca şi în jurisprudenţa sa generală, dau ca 
exemple, spre a evidenția acest fapt, o serie de deciziuni de ale Curţei 
de casaţie, care confirmă acest principiu că: administratorii sau geranţii 
societăţilor comerciale sau civile, sunt mandatarii societarilor şi că risi- 
pirea sau deturnarea frauduloasă a fondului social, constitue delictul de 
abuz de încredere. (A se vedea: Faustin Hélie, vol. V, pag. 503, 504; 
Blanche vol. VI, pag. 338, 339, 340; Dalloz: Code penal annoté pag.. 
748 şi urm. No. 207, 209, 213, 217, 223, 224, 225, 226, 227 etc.; Dal- 
loz: Jurisprudence générale No. 165). 

Jurisprudența română este fixată în acelaşi sens în cazurile ce i 
S'au prezentat până acum, (Cas. S. II, deciz. din 8 Dec. 1893; 19 Sept. 
1878; 14 Maiu 1884; 24 Nov. 1892; 31 Maiu 1893; 2 Iunie 1893; 13 
Dec. 1893). 

Aplicând acum principiile doctrinei şi ale jurisprudenţei la faptele 
de risipire şi deturnare frauduloasă făcute de inculpatul Al. Sc. Mi- 
clescu cu banii „Unirei“ şi în prejudiciul societarilor ei, ele intră cu pri- 
sosință în prevederile art. 323 Cod. penal, referitor la delictul de abuz 
de încredere. De asemenea şi în ceeace priveşte pe inculpatul Emil loa- 
chimovici, referitor la sumele de bani ale „Unirei“ ce deţine pe nedrept 
şi cu rea credinţă asupra sa. 

In ceeace priveşte escrocheria comisă de inculpatul Al. Sc. Mi-- 
clescu în prejudiciul „Unirei“ şi al societăţilor străine de reasigurare: 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher“ din Gladbach, prin mijlocirea fal- 
şurilor şi anti-datărilor făcute în registrele „Unirei“ precum şi în borde- 
roul şi în avizul trimis societăţilor străine, ea este prea evident stabilită 
prin probele materiale şi morale adunate de instrucţie, porn a mai in- 
sista asupra ei, făcând teoria defictului de escrocherie. Faţă cu evidenţa 
delictului, o discuţie teoretică asupra elementelor sale ar îi absolut super- 
îluă. 

Vom inzista însă asupra situaţiunei penale a complicilor săi: Iosef 
Marcovici, Isidor Cohen, Nae Anghelescu şi Nicu Catargi, cei trei din- 
tâi puşi în urmăsre pentru complicitate propriu zisă la escrocheria co- 
misă de Miclescu, iar cel din urmă pentru complicitate prin tăinuire. 

In adevăr, ce este complicitatea şi care sunt elementele necesare 
pentru a fi cineva complice? Complicitatea rezultă din fapte secundare, 
accesorii faptului pritrcipal şi care rămân independente de acest fapt, cu 
alte cuvinte orice participare indirectă la comiterea unei infracţiuni. Par- 
ticiparea directă face să dispară complicele, lăsând loc co-autorului, zice 
Treboutien în cursul său de drept criminal, pag. 182. Mai mult de cât 
atât, Treboutien susține că în complicitate e vorba de o materie, unde 
legea face abstracţie de intenţiune (pag. 183). E suficient să fi asis- 
tat sau să fi dat ajutorul lor cu ştiinţă şi cunoştinţă de cauză. Gar- 
raud la rândul său (vol, II, pag. 387 şi urm.) arată că faptul de com- 
plicitate coprinde în el două elemente, unul moral şi altul material, a- 
dică cunoştina criminalităţei faptului şi voinţa de a lua parte la comite- 
rea lui; cu alte cuvinte şi autorul şi complicele, de şi având intenţiuni 
diferite, se asociază la o operă comună (ibid., pag. 393). Dalloz în „Ju- 
risprudence générale“ arată că: „complicitatea nu e un fapt ci o califi- 
caţiune legală dată faptelor. Simplul fapt al acompanierei criminalului 


www.dacoromanica.ro 


91 


în momentul acţiunei sau a acompanierei victimei pe lângă autorii cri- 
mei sau delictului, constitue complicitatea. Tot în Dalloz se arată că 
este complice şi acela care ajută sau azistă pe autorul acţiunei numai 
în faptele cari au preparat-o sau a îacilitat-o. (Dalloz, „Code Pénal an- 
note“, pag. 137, No. 153 pag. 145, No. 446). 

In adevăr elementul moral al participărei pedepsite de lege, după 
cum am arătat mai sus, conţine un îndoit element: consciinţa şi voinţa. 
Pentru a îi cineva complice trebue să fie cunoscut criminalitatea faptu- 
lui la care se asociază şi să fi voit a da ajutor autorului principal. 

Din expunerea faptelor şi a împrejurărilor comiterei escrocheriei 
de 32,000 lei în prejudiciul „Uhnirei“ şi al societăţilor străine „Garantie“ 
şi „Gladbacher“, rezultă în mod evident, că ajutorul dat de complicii: 
losei Marcovici, Isidor Cohen şi Nae Anghelescu, intră perfect in pre- 
vederile art. 50 al. 2 relativ la complicitate, acest ajutor fiind dat cu 
ştiinţă şi voinţă. 

Să examinăm acum din punctul de vedere al doctrinei şi al juris- 
prudenţei, situaţia penală a inculpatului Nicu Catargi, pus în urmărire 
pentru delictul de tăinuire. 

Tăinuirea nu este de cât tot o complicitate, o complicitate sui ge- 
neris bine înţeles, sau după cum o numeşte Garraud o „complicitate 
posterioară“, spre diferenţă de complicitatea propiu zisă, care presupune 
fapte ce preced sau însoțesc acţiunea principală. 

Pentru a îi cineva tăinuitor în sensul art. 53 C. p. se cer trei e- 
lemente: primirea, însuşirea, ascunderea sau păstrarea numai, a unor 0- 
biecte, bani, sau alte lucruri; cunoştinţa că ele provin din comiterea vre- 
unei crime sau vreunui delict şi SEE frauduloasă, adică intenția de 
a-şi procura sie-şi sau altuia un beneficiu ilegitim. Vorbind de cel de 
al treilea element, intenţia frauduloasă, Garraud arată că această condi- 
ţie nefiind formal cerută de art. 62 (53 C. p. rom.) ea trebue subiînţe- 
leasă, pe motivul că orice complicitate, presupune din partea agentului 
voinţa de a favoriza un delict. (Garraud, vol. II, pag. 

Blanche la rândul său, referindu-se la delictul de tăinuire, se ex- 
primă astfel: „tăinuirea prezintă un grad de criminalitate egal cu acel al 
„complicităţei, ea nu trebue însă confundată cu complicitateă directă, de 
„oarece tăinuitorul nu se asociază ca şi complicele la prepararea sau la 
„săvârşirea crimei sau delictului, el primind numai produsul lor. Toate 
„regulele ji te ale complicităţei sunt aplicabile şi tăinuitorului“. (Blan- 
che, vol. Îl, pag. 214, 247). 

Blanche dând definiţia tăinuirei, se pronunţă gă: „tăinuirea este 
„faptul de a primi în posesiune obiecte obţinute prin mijlocirea unei 
„crime sau delict, cunoscând că ele au o provenienţă criminală“ (Ibid. 
pag. 256). In acelaş sens se exprimă şi Faustin Hélie, vol. I pag. 61, 
62; Dalloz în Codul său penal adnotat, pag. 159 No. 5, 7, 13, 42 şi 
următorii. 

Jurisprudenţa română este foarte bogată în deciziuni de ale In- 
naltei noastre Curți de Casaţie, care caracterisează în mod precis e- 
lementele şi natura acestui delict. Astfel Casaţia Secț. II prin decizia 
No. 595 92, stabileşte că elementul constitutiv al delictului de tăinuire pre- 
văzut de art. 53 C. p. este buna ştiinţă că lucrurile tăinuite provin din- 
tr'o crimă sau delict. Intr'o altă decizie a aceleiaşi secţii se hotărăşte că: 
atât jurisprudenţa constantă cât şi doctrina, stabilesc că singurul element 
constitutiv al delictului de tăinuire este cunoştinţa că lucrul provine din 
făptuirea unui delict, fără a fi necesar să se ştie dacă tăinuitorul a pro- 


www.dacoromanica.ro 


92 


fitat sau nu de obiectele tăinuite. Tot Inalta noastră Curte de Casaţie 
s. II prin decizia No. 110|87 stabileşte că: după art. 53 C. p. elemen- 
tele constitutive ale tăinuirei conzistă în buna ştiinţă a provenienţei de- 
lictuoase a lucrurilor tăinuite şi al doilea întrun fapt care are de scop 
însuşirea în folosul tăinuitorului, dispariţiunea sau ascunderea lucrului. 
Mai mult de cât atât, Casaţia română merge şi mai departe, hotărând 
că: teoria că acolo unde nu sunt autori, nu sunt nici tăinuitori, nu este 
adevărată, căci tăinuirea după caracterele ei distinctive, precum reese 
din art. 53, 54 comb. cu art. 56, nu constitue o complicitate ci un de- 
lict sui generis (Cas. II, No. 370|75). 

Dar în ce moment trebue ca tăinuitorul să fi avut cunoştinţă de 
origina delictuoasă a obiectelor ce se află în mânele sale? 

Doctrina şi jurisprudenţa generală sunt de acord în a susţine, că 
nu este nevoe, ca elementul principal, cunoştinţa provenienţei delictu- 
oase a lucrului tăinuit, să precedeze momentul primirei lucrului. Blan- 
che e cu desăvârşire în contra acelora care admit afirmativa, susţinând 
că nu este conform spiritului legiuitorului această interpretare (loc. cit. 
vol. 1, pag. 262), Dalloz în Codul său penal adnotat, ca şi în jurispru- 
„dența- a" generală, arată că: „nu este necesar ca ştiinţa, care constitue 
„tăinmirea delictuoasă să existe în momentul primirei lucrului ; tăinuirea 
„este pedepsită chiar atunci când acel ce a primit lucrul, fără a avea 
„cunoştinţă la început, află în urmă că el provine dintr'un delict şi con- 
„jinuă de a-l păstra“ (loc. cit, pag. 161, No. 69). 

<- De altiel această distincţiune pur teoretică, nici nu ne interesează 

în speța care ne preocupă, de oarece în delictul de tăinuire imputat in- 
culpatului Nicu Catargi, cunoştinţa provenienţei delictuoase a banilor în 
sumă de 32,000 lei, primiţi de inculpat, îi era perfect cunoscută din mo- 
mentul primirei lor după cum am demonstrat cu un adevărat lux de 
probe, în partea referitoare la expunerea în fapt a culpabilităţii sales 

Ne. mai rămâne un “Singur punct de discutat, acela privitor la de- 
tictul de distrugere de acte, în sensul art. 367 Cod. pen., pus în sar- 
cina inculpatului Emil loachimovici. 

Garraud, în tratatul său de drept penal, vol. V, pag. 648, arată 
că: „din punct de vedere al naturei şi al caracterului, unii văd în acest 
„act delictuos, un fel «je falş şi anume un falş de suprimare de titlu, 
„fie că scopul agertului este de a ascunde adevărul, fie că efectul dău- 
„nător al actului gonasistă nu numai în a da minciunei aparenţa adevăru- 
„lui, dar şi a disttuge proba juridică a unui drept, ce se are în vedere 
„a-l contesta“. 

E necesar a nu confunda dispoziţiunile art. 367 C. p., cu acele 
ale art. 140 al. 3, 203, 204 şi 338 C. p.— Art. 367 C. P., este cel mai 
general şi după cum se exprimă Garraud, referindu-se la echivalentul 
său art. 439 C. p. francez: „el pedepseşte tot felul de distrucțiuni, co- 
„mise prin orice mijloace şi de orice persoane, şi în orice loc s'ar afla 
„titlurile sau actele prevăzute prin acest articol ;—el constitue prin ur- 
„mare dispoziţia comună“ (loc. cit., pag. 650). 

Articolul acesta nu prevede şi nu pedepseşte mijloacele, ci numai 
rezultatul, —adică distrucţiunea ; acest articol nu are în vedere obţinerea 
frauduloasă a titlului, ci numai suprimarea lui (loc. cit., pag. 650, 651). 
Astiel Dalloz, în Codul său penal adnotat, arată că: „acest articol are 
„în vedere distrugerea actelor şi titlurilor particulare în orice loc ar îi, 
„altele decât acele aflate în păstrarea unui depozitar public.“ (loc. cit., 
pag. 890 No. 9; idem No. 10, 16, 43, 52, 55, 105, 114). 


www.dacoromanica.ro 


93 


Patru sunt elementele existefţei acestui delict: 1) faptul propriu 
zis al distrugerei; 2) ca el să se refere la titlurile şi actele enumărate 
în art. 367 Cod, pen. (în speța lui loachimovici, distrugerea foaiei din 
registrul de intrare al „Unirei“); 3) că acest titlu sau act să fi -avut în 
vedere o obligaţie, o dispoziţie sau o descărcare (în speța lui loachi- 
movici, înlăturarea unei probe penale); şi 4) ca distrugerea să fie vo- 
luntară, cu intenţiunea de a-şi procura sieşi sau altuia un avantaj ilegi- 
tim (în speța lui loachimovici, voinţa, intenţiunea sa, fiind de a distruge 
proba penală aflată în registrul „Unirei“, privitoare la culpabilitatea lui 
Nicu Catargi), Acest delict dar implică în mod necesar două lucruri 
corelative : existenţa titlului şi distrugerea lui, adică făptuirea delictului. 

In acest sens opinează întreaga doctrină şi jurisprudenţă: Blan- 
che, vol. VI, pag. 683 şi urm., Faustin Helie, vol. VI, pag. 524, Garraud 
vol, V. pag. 649 şi urm, 

E evident deci, după cum rezultă din cele arătate mai sus, că 
fapta inculpatului Emil loachimovici, de a rupe din registrul de intrare 
al „Uhnirei“ partea din pagina ce coprindea la No. 2056 înregistrarea 
anti-datată cu ştersături şi răsături a cererei de, zeînoire a poliţei lui Nicu 
Catargi, registru ce fusese sesizat de instrucţie în scopul stabilirei fraue 
delor comise la Societatea „Unirea“, intră în prevederile ultimului ali- 
niat al art. 367 Cod. pen. După cum am ațătat mai sus, acest articol 
are un coprins mai larg şi mai general, în caye intră orice distrugere, a, 
ori cărui act, şi tăcută în orice loc, spre diferenţă de interpretarea strictă 
şi limitativă a art, 140, 203, 204 şi 338 Cod., pen.„ygare prevăd anume 
acte, anume distrugeri şi anumite locuri. 





www.dacoromanica.ro 


V. 
AFACEREA FALSULUI TESTAMENT STURDZA 


Cuprinsul. 


In fapt. Moartea Prințului Grigorie M. Sturdza la 18 lanuarie 1901. Găsirea fu cassa de 
Tor, a testamentului său olograf, fàcut în Constanţa la 12 Soptemvris 1895. Punerea în posssie a 
adevăraților moștenitori, legatară universală fiind Domnița Raloa Gr. M. Sturdza, iar legatari par- 
ticolari: fiii săi adoptivi: D. Popovici-Sturdza; C. Stefânescu-Sturdza şi D. Pavelescu-Sturdza; d-na 
şi d-na Eliza N. Catargi şi copila Olga Boga. A 

Peste un an, svon de existenţa unui alt testament cu o dată posterioară celni dintâi. Cine 
lansează aceste svonuri ? Al. So Miclescu, fostul Director al «Unirei», deținut în Văcăreşti, pose- 
sorul acestui noa testament. Refuzul său de a’l da la iveală, până nu va fi eliberat din peniteu- 
ciar. Avocatnl I. Barozzi depune o garanţie de 3000 lei şi liberează pe Alex. Sc. Miclescu. Intimi- 
tatea în Penitenciarul Văcărești, dintre Al. Sc. Miclescu şi cunoscutul faişificator N. Botez. Plăs- 
nirea de către N. Botez, a unei scrisori datate 11 lauuarie 1901, ca adresată de Prinţul Gr. M. 
Sturdza lui AJ. Sc. Miclescu, prin care Prinţul afirmă că'i dă în păstrare un «act important», adică 
testamentul. Transferarea falşificatorului N. Botez, la Penitenciarul Pângăraţi, Corespondența din- 
tre Al. Sc. Miclescu și N Botez şi snmele de bani primite de acesta de la Miclescu. Plăsmuirea 
de către N. Botez, aflător la Pângăraţi, a unui noa testament şi codicil al Prințului Gr. M. Sturza, 
datate 5 şi 7 Ianuarie 4901, cu câte-va zile înainte de-a mauri. Al. Sc. Miclescu prezintă Tribuna- 
lalui lifov secția I acest testament falş, însoțit de codicil, în ziua de 4 Mai 1902. Declararea în fals 
a acestor acte. Probele de culpabilitate contra incnipaţilor. Probe materiale, probe morale. 

In drept. Autor material şi autor intelectual. Sitnațiunea penală a acelor care se servesc 
de un act fals, cu bună ştiinţă că e fala. Elementele delictalui de tale prevăzut de art, 127. Codul 
penal. Complicitate. Art. 49 şi 50, al. I. Codul penal. Ă 

In notă. Sentința Tribunalului Ilfov secţia I, pronunțată in aceaslă afacere. Opiniunile s86- 
parate ale d-lor judecători Matei Balș și D. Negulesca, 

In apel. Respingerea apelului condamnaților N. Botez şi A. Sc, Miclescu şi achitarea lui 
Nicu Catargi si I. Barozzi. 


Prințul Grigore M. Sturdza, moare în iarna anului 1901, luna Ia- 
nuarie 13, în urma unei duble pneumonii. Făcându-se, cu această oca- 
ziune, inventarul succesiunei, se găseşte în lada de fer, aflată în Pala- 
tul său de la şosea, un testament olograf, pus întrun plic şi sigilat cu 
pecetea prințului. Acest testament, datat 12 Septembrie 1895, scris în 
întregime şi subscris de prinţul Grigore M. Sturdza, la Constanţa, este 
prezentat de moştenitori, tribunalului Ilfov, în ziua de 22 Ianuarie 1901, 
şi în baza lui cei în drept sunt puşi în posesiune. Prin acest testament, 
prinţul institueşte ca legatară cu titlu universal pe soţia sa Domnița Ra- 
lou Gr. M. Sturdza, căreia "i lasă o pătrime din întreaga sa avere aflată 
în momentul încetărei sale din viaţă, plus un legat singular de 500 mii 
lei, precum şi 100.000 lei, consideraţi ca dotă. Fiilor săi adoptivi: Di- 


Note. Iată și sentinţa Tribunalului Ilfov secţia I, pronunţată în această afacere. 

In ziua de 4 Mai 1902, Al. Sc. Miclescu depune la tribunalul Ilfov secţia I un 
testament și un codicil purtând data de 5 şi 7 Ianuarie 1901, ca fiind ale prinţului Gr. 
M. Sturdza, şi cere tribunalului să se citeze moştenitorii pentru a se procede la des- 
chidera şi citirea testamentului; codicilul neputând fi deschis decât numai după ce d-nii 
Barozzi şi Catargi vor fi puşi în posesie ca executori testamentari, conform dispoziţiu- 
nilor din testamentul principelui dela 5 Ianuarie 1901. Pe coperta testamentului pre- 
zentat de Al. Sc. Miclescu, stă scris: «Astăzi 5 Ianuarie anul una mie nouă sute unu, 
am încredinţat d-lui Al. Sc. Miclescu testamentul meu în acest plic, sub condiţie a'l 
„prezenta cel puţin peste un an». 


www.dacoromanica.ro 


95 


mitrie Popovici-Sturdza, Costică Stefănescu-Sturdza şi Dimitrie Pavele- 
scu-Sturdza, li se lasă trei pătrimi din averea sa; 500,000 lei d-nei Elisa 
Nicu Catargi; 200,000 lei d-lui Nicu D. Catargi, care e numit şi execu- 
tor testamentar ; 300,000 lei copilei Olga Boga, şi alte legate particulare. 
Aceste dispoziţiuni testamentare, concordau, de alt-fel, în totul simpati- 
ilor ce prinţul arătase încă din viaţă persoanelor cărora îşi împărțea ave- 
rea sa după moarte, căci e firesc ca ultima voinţă a cui-va să fie reflec- 
sul inimei şi a sentimentelor sale de simpatie şi iubire. Fie în momente 
de linişte sufletească, de raţionament rece şi bine hotărât, fie în mo- 
mentul suprem al dispariţiunei din viaţă, omul, ori-care ar fi rangul său 
social şi ori-care ar fi cultura sa, despărţindu-se de tot ce este pămân- 
tesc, îşi împarte avutul său, fie rudelor sau persoanelor ce a iubit în 
viaţă, fie unor instituţiuni culturale sau filantropice, în dorinţa de a'şi 
perpetua amintirea numelui său în viitor. Probă că această ultimă vo- 
inţă a Prințului Sturdza era justă şi bine chibzuită, este că nici unul 
dintre moştenitori nu s'a încercat să atace acest testament, sub nici un 
motiv. De alt-fel, Prinţul Grigorie M. Sturdza, om cult şi cu mintea bine 
cumpănită, spirit ales şi iubitor de artă şi literatură, autor al unei volu- 
minoase lucrări ştiinţifice: „Legile fundamentale ale Universului“, nu 
putea să'şi manifeste ultima sa voinţă, decât tot printr'o cugetare ma- 
tură şi bine motivată. In adevăr, citind cine-vă testamentul său olograf 
din 12 Septembrie 1895, vede în energia, claritatea şi precisiunea dis- 
poziţiunilor lui, pe omul hotărât, care voeşte, ştie ce voeşte şi cere în 
mod riguros îndeplinirea celor ce voeşte. 

Trecuse un an şi mai bine de la deschiderea acestui testament, 
când svonul public, alimentat şi pus în mişcare de cei interesaţi, începi 
să scoată la iveală un alt testament. Inculpatul Al. Sc. Miclescu, un om 
cu un trecut pătat şi plin de fapte incorecte şi care în acest timp—Fe- 
vruarie 1902, — se afla închis în penitenciarul Văcăreşti pentru fraudele 
comise la societatea de asigurare „Unirea“, lansează vestea, că el posedă 


Considerând că rezultă întrun mod învederat, că testamentul gi codicilul nu 
sunt opera testatorului principele Gr. M. Sturdza: 1) că era imposibil ca principele să 
decadă pe domnița Raluca din drepturile pe cari “i le acordase prin testamentul cu 
data de 12 Septemvrie 1895, în loc de capital de 900,000 lei să o reducă la o pensie 
de 600 lei lunar, atunci când ştiut este că prinţul a arătat domniţei până în ultimul 
moment cea mai mare iubire și stimă; 2) că este imposibil ca principele Gr, M. Sturdza, 
care s'a bucurat până în ultimul moment de întregimea facultăţilor mintale, să pună 
condiţiunea ca testamentul să nu fie depus decât un an după moartea sa, căci nouile 
dispoziţiuni testamentare ar fi fost în mare parte iluzorii, moştenitorii fiind puși în po- 
sesio încă de mult, conform dispoziţiunilor testamentului din 1895 gi multe din bunuri 
fiind înstreinate; 3) că multe din expresiunile noului testament nu sunt ale principelui 
Gr, M. Sturdza; că în testamentul din 1895 principele numeşte pe soţia sa «domniţa, 
Raluca», iar în noul testament e numită «Raluca», ceea-ce nu corespunde cu modul o- 
bicinuit de a se exprima al principelui; 4) că este imposibil ca principele Gr, M. Sturdza, 
să fi scris testamentul său cu data de 5 Ianuarie 1901 şi codicilul cu data de 7 Ianua- 
rie 1901; că rezultă din instrucţia urmată în cauză că principele a căzut bolnav la 1 
Ianuarie 1901; că starea lui s'a agravat din zi în zi până la {3 Ianuarie 1901, când a 
încetat din viaţă; că este imposibil ca în această situaţiune să scrie un testament Și 
un codicil reprezentând ambele pagini scrise caligraficește; că dacă principele ar fi få- 
cut testamentul său în acest interval, scrierea ar fi fost tremurândă din cauza slăbi- 
ciunei produsă de boală, cum se şi vede de altfel iscălitura pusă de principe pe o pro- 
cură ce a dat-o lui Grill cât-va timp înainte de moartea sa; că fiind imposibil a scrie 
un testament și un codicil de asemenea lungime în aceeaș zi, cum de altmintrelea a- 
ceasta rezultă din datele diferite ale testamentului şi codicilului, ar fi trebuit din ca- 
uza boalei ca scrierea să fie din ce în ce mai tremurândă cu cât ne apropiem de mo- 
mentul morţei testatorului; 5) că în fine o ultimă dovadă rezultă din urmele de creion 
căsite într'unele părţi ale testamentului, precum şi din semnătura testamentului şi a 
Bodicilului; că principele Gr. M. Sturdza în ultimii ani ai vieţei sale semna, după cum 


www.dacoromanica.ro 


96 


un al doilea testament al Prințului Grigore M. Sturdza, cu o dată pos- 
terioară celui d'întâiu, pe care Prinţul i Pa încredinţat cu puţine zile îna- 
inte de-a muri, şi cu condiţiunea de-a nu'l da la iveală decât după un 
an dela moartea sa. Pe lângă că această veste venea de la un deţinut 
al Văcăreştilor, inculpat pentru escrocherie, şi având o reputaţiune din 
cele mai deplorabile, dar ea nu era nici serioasă şi nici verosimilă, chiar 
dacă ar îi fost venită din partea unei persoane cu o altă situaţiune mo- 
rală, de cât aceia a fostului director al „Unirei“. Totuşi, în loc de-a fi 
controlată, ea este luată în serios de inculpaţii Nicu Catargi şi I. Ba- 
rozzi, cari la rândul lor o lansează, o confirmă, o răspândesc, o acre- 
ditează, căutând şi dându-şi toate silinţele de-a o prezenta ca reală, se- 
rioasă şi demnă de crezut. Am arătat că Miclescu se afla închis la Vă- 
căreşti în acest timp. El pune drept condiţie inculpaţilor N. Catargi şi 
I. Barozzi, cărora le spunea că sunt avantagiaţi prin acest nou testa- 
ment, că nu'l va da la iveală decât dacă îl vor scoate din închisoare. 
I. Barozzi, se grăbeşte, depune o garanţie de 3000 lei şi liberează pe 
Miclescu din arestul preventiv în care se afla. In fine, iată-l liber în 
ziua de 12 Fevruarie 1902. I se cere testamentul, dar Miclescu nu vo- 
eşte să-l depună sub diferite pretexte, de oare-ce testamentul nu era 
încă plăsmuit. Ce se întâmplase ? Inculpatul Al. Sc. Miclescu pe când se 
afla închis la Văcăreşti, face cunoştinţă cu vestitul falşiticator N. Botez, 
condamnat la 10 ani închisoare pentru diferite falşuri, şi care se afla pro- 
vizoriu în acest penitenciar. Tovarăş de închisoare, deveniră în scurt timp 
prieteni şi încă buni şi intimi prieteni. Miclescu auzisese de talentul a- 
cestuia de-a imita ori-ce îel de scriere, şi profitând de intimitatea sa, voi 
g'i utiliza acest talent. Miclescu avea asupra-i câte-va scrisori de ale Prin- 
tului Grigore M. Sturza, primite de la acesta în diferite ocazii şi cu di- 
ferite însărcinări ce-i dăduse. Işi pusese atunci în minte, 'şi făcu planul, 
că el ar putea utiliza talentul lui Botez, plăsmuind un nou testament al 
Prințului, cu o dată recentă morţei lui, care să anuleze pe cel vechiu din 





rezultă din numeroase piese de comparaţiune, în trei trăsuri de condei, adică S-turdz-a; 
că această semnătură o găsim în testamentul olograf al principelui din 1895 și tot ast- 
fel de semnătură găsim în procura dată lui Grill cu două zile înainte de a muri; că 
în testamentul şi codicilul prezentate, semnătura principelui este în două trăsături de 
condei, adică S-turdza, ceea-ce nu corespunde cu adevărata iscălitură a testatorului; 
6) că falșificatorii testamentului, în dorința lor de a'și vedea opera încoronată de suc- 
ces, lasă diferite legate la mai multe persoane influente, și merg cu curagiul până a 
lega şi în favoarea principelui Carol, sperând că justiția ţărei va crede în acest caz 
mai uşor în caracterul de autenticitate al testamentului; că dar rezultă intrun mod 
vădit că testamentul şi codicilul eu data de 5 şi ? Ianuarie, nu sunt opera testatoru- 
lui principele Gr. M. Sturdza; că urmează să vedem cari sunt autorii plăsmuirei fal- 
sului testament prezentat tribunalului de Al. Sc, Miclescu, 
Alexandru Sc. Miclescu este arestat și dus la Văcăreşti în ziua de 25 August 
1901, pentru mai multe fapte necorecte comise în calitate de director al societăţei U- 
nirea; că acì Miclescu leagă o strânsă prietenie cu Botez, un vestit falaificator; că Mi- 
clescu convine cu Botez ca acesta din urmă să "i facă o scrisoare ca din partea prin- 
pui Sturdza, din care să reiasă că el ar fi în posesiunea unui act important; că Bo- 
z "i face o scrisoare cu data de 11 Ianuarie 1901; că Miclescu imediat ce se vede în 
posesia acestei scrisori, înştiințează pe prietenul său Catargi: «vei şti că în zilele din 
urmă ale prințului, m'a însărcinat dânsul cu o afacere foarte delicată şi secretă, încre- 
dinţându-mi a transmite ri documente și bani unei persoane şi o scrisoare a sa Că- 
tre tine....»; că Barozzi și Catargi merg acasă la Miclescu și văd scrisoarea cu data de 
11 Ianuarie, fabricată de Botez, şi de și văd că scrisoarea este scrisă caligraficeşte, pe 
când semnătura din procura lui Gil este cu totul tremurândă, ei totuşi fao tot posi- 
bilul ca Miclescu să fie pus in libertate provizorie, depunând în acest scop cauţiunea 
de 3000 lei; că Miclescu, pus în libertate în ziua de 4 Februarie 1902, convine cu cei- 
lalți inculpați, Catargi și Barozzi, că un testament dat la lumină nu ar fi tardiv, scrie 
în acest senz lui Botez care termină testamentul la finele lui Martie 1902. 


www.dacoromanica.ro 


97 


1895 şi prin care să-şi facă diferite avantagii lui şi amicilor săi Nicu Ca- 
targi, |. Barozzi şi alţii. Comunică imediat planul său falşiticatorului de pro- 
fesie N. Botez, împreună cu scrisorile Prințului, cari trebuiau să-i servea- 
scă de model. Conform înţelegerei avute, N. Botez, plăsmui mai întâi o 
scrisoare făcută după dictarea lui Miclescu, datată 11 Ianuarie 1901, scri- 
să ca din partea prinţului Sturza către Miclescu, prin care "i spunea că'l 
însărcinează cu păstrarea unui act important, adică a testamentului scri- 
soare pe care Miclescu o comunică prin soţia sa inculpaţilor Nicu Ca- 
targi şi I. Barozzi. In urmă se înţelege cu N. Botez asupra cuprinsului 
ce trebuia să dea testamentului a cărei falşificare o proectase şi asupra 
mijloacelor prin care putea să 'şi procure hârtia, cerneala şi cele-l'alte 
materiale necesare îfalşificărei testamentului. Botez fiind numai provizoriu 
adus la penitenciarul Văcăreşti, şi trebuind să plece la penitenciarul Pân- 
găraţi, unde 'şi făcea cei 10 ani de condamnare, se înţelese cu Miclescu 
asupra tutulor mijloacelor de corespondenţă ce trebuia să aibă între dân- 
şii. Miclescu îl asigură, că în curând el va fi liber, că va căuta să'l libe- 
reze şi pe Botez, că "i va procura bani şi alte avantagii, el având cunoş- 
tinte bogate, puternice şi influente. In acest timp, la 12 Fevruarie 1902, 
Miclescu se liberează pe garanţia de 3000 lei, depusă de I. Barozzi, iar 
N. Botez este transferat la penitenciarul Pângăraţi. O întinsă corespon- 
denţă se stabileşte atunci între Miclescu şi Botez, aflat în penitenciarul 
Pângăraţi, prin intermediul soţiei şi fiului lui Botez şi graţie negligenţei 
autorităţilor civile şi militare însărcinate cu paza arestaţilor. Botez prime- 
şte dela Miclescu, prin mijloacele arătate, diferite sume de bani, până la 
500 lei, hârtie de scris, cerneală şi o întinsă corespondenţă, obţinând în 
acelaş timp permisiunea de la ofiţerul de gardă şi de la directorul peni- 
tenciarului, de-a lucra şi noaptea, sub pretextul că are de scris bilete de 
vizită pentru funcţionarii şi militarii din gardă. Profitând de această li- 
bertate de timp, N..Botez plăsmueşte- dupa- indicaţiunile şi conceptul dat 
de Miclescu, având ca model acele câte-va scrisori de ale Prințului, pro- 





Considerând că alegaţiunile lui Miclescu prin care susține că testamentul nu 
este falș nu sunt verosimile; 1) că pratinsa prietenie dintre principele Gr. M. Sturdza 
şi Miclescu nu este decât o invenţiune pentru trebuinţa cauzei; că Miclescu, după cum 
reiese din depoziţiile martorilor cari au fost în totdeauna îr casa Prințului, nu era pri- 
eten al prinţului Grigore, ci umbla după ajutor, pe care "1 căpăta, după cum îl căpă- 
tau toţi aceea cari “i se adresau; că dar este inadmisibil ca prințul Sturdza să fi în- 
credinţat testamentul său, un act aşa de important, în mâinile lui Miclescu; 2) că în 
tot timpul cât a durat instrnepianen în această afacere, şi în timpul numeroaselor șe- 
dinţe dinaintea tribunalului, Miclescu a alegat într'una că prinţul Grigorie i-a dat în 
ziua de 5 Ianuarie 1901, când i-a încredințat testamentul, o scrisoare olografă, scrisă 
pe trei feţe, purtând două semnături, relativă la însărcinarea de a păstra gi de a da 
la timp testamentul său, tot de asemenea în ziua de 7 Ianuarie 1901, când i sa în- 
credinţat codicilul, scrisoare relativă la însărcinarea codicilului; că Miclescu văzând 
minuţioasa expertiză urmată în cauză, ezită dintran moment într'altul să prezinte a- 
ceste scrisori; că neprezentarea lor este o dovadă puternică că ele erau falșe ca și tes- 
tamentul și fabricate pentru trebuinta cauzei; 3) că scrisoarea cu data de 11 Ianuarie 
1901, a cărei oopie este scrisă de Barozzi, şi prin care prinţul este foarte mulțumit de 
alegerea făcută în persoana lui Miclescu, convins fiind că acesta nu va eși din ouvân- 
tul său, este şi ea opera lui Miclescu; că la 25 August 1901, Miclescu este arestat şi i 
se face o minuțioasă perchiziţie corporală de judecătorul de instrucţie al cab. III; oă 
dar nu este posibil să iasă la iveală această scrisoare, decât admițând că ea a fost 
plăsmuită în urmă în penitenciarul Văcărești; 4) că Al. Sc. Miclescu pus In libertate 
la 4 Fevruarie 1902, nu depune imediat pretinsul testament al prințului, deși încă din 
Ianuarie se împlinise un an dela moartea testatorului; că alegațiunea lui Miclescu, că 
testamentul era ascuns în podul societăţei Unirea încă dela 25 August 1901 şi că se 
găsea acolo la liberarea sa, este cu totul neîntemeiată; că în acest caz Miclescu ca să 
înlăture orice bănuială planând asupra sa, din cauza locului unde petrecuse în ultimul 
timp, ar fi recura la Autorităţile competinte ca să intervie pe lângă direcţiunea socie- 


C. Hamangiu. www.dacoromanica.ro 1 


98 


curate de Miclescu, un testament şi un codicil, care sunt depuse de in- 
culpatul Al. Sc. Miclescu la tribunalul Ilfov secţia I, în ziua de 6 Mai 
1902 cu care ocazie, Doamna Ralou Sturdza şi Eliza N. Catargi, decla- 
rară în falş ambele acte. Parchetul fiind sesizat, se procede imediat la 
anchetarea şi descoperirea acestui îndrăsneţ falş. Instrucţia făcută în cau- 
ză a stabilit în mod suficient că, în afară de inculpaţii Miclescu şi Botez, 
au colaborat la acest falş, ca autori intelectuali, şi inculpaţii Nicu Ca- 
targi, I. Barozzi şi N. Grigoriu. 

Să analizăm probele adunate de instrucţie şi să stabilim culpabili- 
tatea şi partea luată de fie-care din inculpaţi în plăsmuirea testamentului 
şi codicilului declarate în îalş. 

In prim loc e necesar, credem, să arătăm că expertiza grafică fă- 
cută de d-nii: Doctorul în chimie St. Minovici, artistul pictor Eugeniu 
Voinescu şi profesorul Stoicescu, şi asupra căreia vom reveni în cursul 
rechizitorului nostru, a stabilit cu un adevărat lux de probe, absoluta 
falşitate atât a testamentului cât şi a codicilului. 

Dar, în afară de constatarea şi demonstrarea grafică, falşitatea a- 
cestor acte se stabileşte şi prin examenul şi analiza conţinutului lor, a 
condiţiunilor puse, a legatelor lăsate: în fine din întreaga atmosferă mo- 
rală ce înconjoară alcătuirea lor. 

Mai întâi, cine este acela care produce aceste acte înaintea tribu- 
nalului ? In ce relaţiuni se găsea el cu Prinţul Sturdza pentru ca acesta 
să'i poată încredința nişte acte de o asemenea importanţă şi valoare? In- 
strucţia a stabilit în mod destul de clar, că absolut nici o relaţiune de 
intimitate, de prietenie cordială, nu era între Prinţul Sturdza şi inculpa- 
tul Miclescu. Nici rangul social, nici cultura, nici felul de-a gândi şi a 
lucra, nimic în fine nu putea să apropie pe aceşti doi oameni. Prinţul, 
un om de elită, un spirit fin, ales şi luminat, iubitor pasionat al frumo- 
sului în artă şi literatură, încuragiator generos al ori-cărei manifestări in- 
telectuale, filosof şi om de ştiinţă chiar, în orele libere, probă lucrarea 





tăţei Unirea ca să "i dea testamentul Prințului Grigorie M. Sturdza, că Miclescu nu a 
depus testamentul imediat după eşirea sa din Văcăreşti din cauză că Botez nu termi- 
nase încă opera lungă și anevoioasă a falșificărei testamentului; 

Considerând că în fapt este complect dovedit că între Miclescu şi Botez s'a sta- 
bilit, pe când ambii erau la Văcărești, strânse vi de prietenie, după ce Botez a- 
rătase înaintea tutulor talentul său extraordinar de a imita scrisul, reproducând întoc- 
mai scrierea lui Leng Slătineanu; că aceşti inculpaţi încep a-și face confidenţe nnul al- 
tuia; că Miclescu povesteşte viața lui de hoţii dela societatea Unirea; că în fine pro- 
pune lui Botez că cn talentul lui s'ar palet fabrica un testament al prințului Gr. M. 

turdza; că de partea lor ar fi și N. Catargi. 

Considerând că culpabilitatea lui Botez rezultă din propria sa măturisire făcută 
înaintea judecătorului de instrucție; că deși astăzi Botez revine asupra declaraţiunilor 
făcute, că însă din probele circamstanțiale legalmente reconstituite, rezultă că prima 
declarațiuue a inculpatului este cea adevărată:, 1) că la perchiziția făcută la domici- 
liul Ini Botez, s'a găsit ascunsă hârtie identică cu acea pe care era scris testamentul 
şi codicilul prezentat de Al. Sc. Miclescu; că această hârtie este fără lustru, pentru ca 
diversele operaţiuni ale falșificărei să se poată face cu mai mare înlesnire; că testa- 
mentul adevărat al prințului Gr. M. Stnrdza din 1895, diferitele scrisori depuse înaintea 
tribunalului, precum şi diferitele persoane ascultate, confirmă în de-ajuns că defunctul 
prinţ Gr. M. Sturdza s'a servit în totdeauna cu hârtie velină şi cu lustru; 2) că Botez 
când a făcut prima declaraţiune a spus că s'a servit la falşificarea scriiturei prințului 
de o scrisoare olografă din 1895; că pe această scrisoare Botez o ştie pe de rost şi o 
dictează cuvânt cu cuvânt judecătorului de instrucție; că Botez nu ar fi putut să cu- 
noască aşa de bine conţinutul acelei scrisori din 1895, decât admițând că el este au- 
torul material al falşului comis; 3) că o persoană sub pseudonimul de Nichita, şi care 
nu era altul decât Miclescu, a servit lui Botez în diferite rânduri sume de bani; că în 
luna Fevruarie 1902 a trimes lui Botez un mandat poștal de 6 lei; că scrierea de pe 
mandat era simulată și tremurândă; că prin mijlocul lui Martie 1902, Nichita trimete 


www.dacoromanica.ro 


99 


sa: „Legile fundamentale ale Universului“, iar Miclescu un fost comisar 
de poliţie şi inspector la tutunuri, un spirit mărginit şi pervers, îndrep- 
tat numai spre incorectitudini şi capabil de-a tăgădui chiar şi evidenţa 
spre a se apăra când e prins; un om cu un trecut pătat, probă înlocui- 
rile din funcţiile ce a avut, şi darea lui, în două rânduri, în judecata tri- 
bunalului corecţional. Putem admite deci vr'o apropiere cât de mică în- 
tre aceşti doi oameni? Miclescu era primit la Prinţ rare ori şi mai mult 
spre a'i se da. ajutoare din partea acestuia, ştiut fiind că Prinţul era un 
om generos. Nici o prietenie şi mai ales nici o intimitate, care să ex- 
plice încrederea Prințului în Miclescu, spre a'i confia nişte acte de o im- 
portanță atât de capitală. Şi pe urmă, adrhiţând chiar ipoteza neadmisi- 
bilă, că Prinţul Sturdza ar fi încredinţat aceste acte lui Miclescu, putem 
admite oare ca Prinţul să'i fi pus condiţia ilogică, absurdă şi absolut 
inadmisibilă de a nu le depune la tribunal de cât peste un an? De ce 
peste un an ? Care era explicaţiunea, raţionamentul şi logica acestui ter- 
men de un an din partea Prințului? Explicaţiunea e uşor de dat, pen- 
tru că inculpatul Miclescu plăsmuind testamentul în ultimul timp, un an 
după moartea Prințului, spre a'şi justifica întârzierea, a pus acest termen 
şi irațional şi absurd. 

De alt-fel, nici acest termen nu a fost respectat, de oare-ce Micle- 
scu a i la tribunal falşul testament după un an şi patru luni de la 
moartea Prințului. E ştiut de toţi, că Prinţul Grigore M. Sturdza era un 
om sănătos la corp ca şi la minte, şi o asemenea dispoziţie ilogică şi 
absurdă, nu putea să iasă din creerul său destul de bine cumpănit. 

Dar să analizăm şi cuprinsul acestor acte: testamentul şi codicilul, 
şi să facem şi un mic examen psichological dispoziţiunilor conţinute în 
ele. In primul rând, ele desmoştenesc pe Domnița Raluca Sturdza şi pe 
fiica sa Eliza Catargi, cari prin primul testament, cea d'întâiu era insti- 
tuită legatară universală a întregei sale averi şi legatară particulară a u- 
nei pătrimi din totalitatea averei Prințului, plus alte 600.000 lei; cea de-a 


lui Botez o carte poștală închisă, prin care spune că a numărat soţiei lui Botez suma 
e 500 lei; E 

Considerând că fiul lui Botez, la primele cercetări, recunoaşte că Nichita era 
pseudonimul lui Miclescu; că deși revine astăzi în instanță asupra declarațiunilor fă- 
cute, preciziunea însă a primelor declaraţiuni arătând că Nichita locuește în strada 
Verde 22, domiciliul inculpatului Miclescu, nu se poate explica decât prin sinceritatea 
cu care au fost făcute înaintea judecătorului de instrucţie; 

Considerând că la somaţiunile reiterate făcute lui Botez în cursul instrucţiunei 
orale urmate înaintea tribunalului, de a arăta persoana ascunsă sub pseudonimul Ni- 
chita, el refuză a da orice explicaţiune; că toate aceste circumstanţe de fapt conduc 
la concluziunea că prima declarațiune a lui Botez-a fost adevărată şi că Nichita este 
pseudonimul sub care căta să se ascundă Miclescu; că, în fine, soția lui Botez scrie 
soţului său că «procesul surorei mele este la 6 Maiu»; că din cercetările făcute nu a 
fost vorba de vre-un proces în acea zi; că această expresiune era un mijloc deghizat 
de a ascunde adevărul în privința testamentului; că data de 6 Maiu corespunde tocmai 
cu depunerea testamentului la tribunal; 

Considerând că din cele ce precedă rezultă cu suficiență că N. Botez la primele 
cercetări a spus tot adevărul, căci declarațiunea lui concordă perfect cu diferite împre- 
jurări de fapt; că revenirea lui nu poate fi decât interesată; că dar N. Botez este au- 
torul material al falșului testament al prin ului Gr. M. Sturdza, 

In ceea-ce priveşe pe inculpaţii N. Catargi și Barozzi: : Ă 

Considerând că niminea nu cunoştea mai bine ca Nicu Catargi și Barozzi rela- 
ţiunile dintre Principe și Miclescu; că din primul moment, ei trebuiau să înlăture po- 
sibilitatea unui testament, ştiind foarte bine că un act de asemenea importanţă nu ar 
fi fost în mâinile lui Miclescu, ci în păstrarea unei persoane de încredere a prințului; 

Că, după ce Catargi și Barozzi cunosc coprinsul testamentului, nu par de loc 
surprinși, deși în acest nou testament domnița Raluca, soţia principelui Grigore, era 
desmoştenită, ei cari cunoşteau așa de bine iubirea neţărmurită ce principele arătase 
soţiei în tot timpul vieţei sale; 


www.dacoromanica.ro 


100 


doua legatară particulară a unei sume de 500.000 lei. In al douilea rând, 
acest testament şi codicil fals, crează o mulţime de avantagii inculpaţi- 
lor Al. Sc. Miclescu şi I. Barozzi, cari nu figurau de loc în vechiul tes- 
tament din 1895, şi însuşi inculpatului Nicu Catargi, care, ce'i drept, îi- 
gura şi în primul testament. E de notorietate publică, atenţiunea, sim- 
patia, respectul şi dragostea cu care Prinţul Grigore M. Sturdza încon- 
jura pe soţia sa Domnița Ralou Sturdza. În lume, ca şi acasă, aceeaşi 
atenţiune, aceeaşi simpatie şi aceeaşi stimă, ce în mod permanent şi ma- 
nifest arăta soției sale. La şosea, la teatru, în voiaj, la petreceri, erau 
vecinic împreună, vecinic nedespărţiţi. E oare logic, e oare admisibil, ca 
acest soţ model, în timpul întregei lui vieţi, să se transforme dintr'o- 
dată, să'şi schimbe întreg felul său de-a fi şi a simţi, pentru ca în ac- 
tul cel mai important al vieţei lui, în ultima lui voinţă, în testament, sä- 
'Şi arate desconsiderarea şi lipsa de grijă şi atenţiune către aceea pe care 
o respectase şi o iubise atât de mult, abia îndurându-se prin falsul tes- 
tament 2'i lăsa o simplă pensie de 500 lei pe lună? E nefiresc, e ilo- 
gic, e absurd. De asemenea, d-nei Eliza N. Catargi, căreia prin primul 
testament i se lăsase un legat de 500.000 lei, prin falsul testament nui 
se mai lasă absolut nimic. Se ştie că, în timpul când s'a dat la iveală 
ialsul testament, d-na Eliza N. Catargi era în divorţ şi în relaţiuni foarte 
încordate cu soţul său, inculpatul Nicu Catargi. 

In schimb, cari sunt dispoziţiunile şi ce se lasă prin falsul testa- 
ment inculpaţilor Al. Sc. Miclescu, N. Catargi şi Barozzi? Pe când prin 
adevăratul testament nu se lasă absolut nimic lui Miclescu şi Barozzi, 
prin falsul testament ei sunt instituiţi, împreună cu Nicu Catargi, lega- 
tari universali şi executori testamentari. De asemenea, prin falsul testa- 
ment se lasă inculpatului Miclescu următoarele numeroase legate şi a- 
vantagii : 

1) 75,000 lei; 

2) Locul viran de la şosea; 





Considerând că cuprinsul testamentului exprimă întocmai ura pătimaşe pe care 
o avea Catargi în contra soţiei sale Eliza Catargi și-a mumei acesteia domnița Raluca ; 

Că într'o scrisoare adresată lui Grill el 'și exprima aceste sentimente faţă de 
soţia sa: «În ceea-ce privește permiterea (d-nei Catargi) de a veni la Cristești, aceasta 
să "i iasă din cap, de oare-ce nu mai tolerez să calce măcar pragul porței, căci am 
luat toate măsurile ca în momentul când va veni pe aci să fie bătută și împuşcată» ; 

ă în primele rânduri ale testamentului, N. Catargi cată să-și satisfacă setea 
răsbunărei: «Anulez donațiunea de 300,000 lei făcută de mine d-nei Eliza Catargi sub 
formă de zestre ipotecară în moșia mea Drăcșani, declarând-o nulă şi neavenită»; 

Că, mai departe, testatorul se exprimă: «Las d-lui Catargiu 200,000 lei cu obli- 
gaţia a servi o pensie lunară de 500 lei soţiei mele Raluca pe cât va trăi»; că Catargi 
nu se mulţumeşte cu satisfacerea atâtor dorinţe ale sale, cu înjosirea şi desmoștenirea 
domniţei Raluca și a d-nei Eliza Catargi, căci în ultima parte a testamentului, vedem 
că Catargi şi Barozzi sunt lăsaţi esecutori testamentari, având toate puterile pentru 
îndeplinirea voinţei testatorului; 

Că Catargi intâlnind pe căpitanul Stefănescu-Sturdza, a doua zi după ce acesta 
spusese lui Barozzi că testamentul este falş dacă surorile sale nu sunt favorizate, fără 
să fie întrebat, spune căpitanului că surorile sale suut trecute în testament şi, într'a- 
devăr, cele dintâi cari figurează pe testamentul prezentat de Miclescu, sunt surorile 
căpitanului Stefănescu-Sturdza; că dar se căta a se însera în testament toate dispozi- 
ţiunile cari prin prezența lor vor îndepărta pe toţi aceia cari ar îndrăzni să bănuiască 
că testamentul şi codicilul sunt plăsmuite; 

Că intimitatea cea mare dintre N. Catargi, Barozzi şi Miclescu, acesta, din urmă 
de-abia eşit din Văcăreşti pentru fapte necorecte, nu mai lasă nici o îndoială de com- 
piicitatea lor; că Catargi şi Barozzi au dat în nenumărate rânduri diferite sume de 

ani lui Miclescu; că Barozzi a dat suma de 3000 lei pentru a'l libera pe cauţiune; că 
Catargi i-a dat în repetate rânduri reprezentând un total de 6,400 lei; că din această 
sumă se trimetea lui Botez şi familiei sale; că din această sumă se plătește chiria ca- 


www.dacoromanica.ro 


101 


3) Casele de la Constanţa, cu mobilierul lor; 

4) Viile de la Constanţa; 

5) Tutor al copilei Olga Boga şi cheltueli de întreţinere; 

6) 1000 lei lunar, ca tutor al copilei Olga Boga; şi 

7) Locuinţă în casele din dreapta Palatului de la şosea. 

Lui I. Barozzi, căruia de asemenea prin testamentul de la 1895 
nu i se lăsase absolut nimic, prin falsul testament i se lasă: 

1) 50,000 lei; 

2) Suma necesară pentru stingerea ipotecei Creditului de la casele 
sale din strada Sălciilor. No. 14; 

3) Este instituit legatar universal şi executor testamentar asupra 
întregei averi a Prințului Grigore M. Sturdza, 

In fine, lui Nicu Catargi, pe lângă cei 200 mii lei, ce'i fusese lä- 
saţi şi prin vechiul testament, mai este numit şi legatar universal, îm- 
preună cu Al, Sc. Miclescu şi I. Barozzi. E necesar de notat aci că, în 
ultimul timp, înainte chiar de timpul falşificărei testamentului şi codici- 
lului, Prinţul Grigore M. Sturdza, se afla în termenii cei mai reci cu I. 
Barozzi, pe care voia să înlăture din afacerile sale de avocatură, luân- 
dwi chiar şi procura ce'i dăduse mai 'nainte şi făcând o alta pe numele 
omului său de încredere B, Grill, 

Dar, în afară de aceste consideraţiuni de ordin moral, mai sunt şi 
alte dispoziţiuni în testamentul şi codicilul declarate în fals, cari de- 
monstrează până la evidenţă intenţiunea frauduloasă a inculpaţilor în plă- 
smuirea acestor acte şi interesul ce "1 aveau de-a le îalsifica. Inculpatul 
Al. Sc. Micleseu, principalul autor intelectual al falsului, închipuindu'şi 
în mod naiv şi pueril, că ar putea avea concursul tacit al mai multor 
personalităţi politice importante, în susţinerea testamentului ce plăsmuia, 
a cătat să întroducă şi în testament şi în codicil o serie de legate des- 
tul de apreciabile ca valoare, lăsându-le, fără motiv şi cauză în mare 
parte, acestor personagii. El a mers până acolo cu îndrăzneala şi incon- 


pelor din pasagiul Maca, ca să se poată dă o explicare întârzierei depunerei testamen- 
tului; ` 
Că, in fine, culpabilitatea inculpaților Catargi şi Barozzi rezultă din faptul 
sforțărilor continue ce au făcut pentru a avea pecetia prințului, căci prin aplicarea ei 
pe plicurile lui Miclescu ei doreau să dea falşului testament un caracter absolut de au- 
tenticitate, 

De asemenea din depoziţiunea martorului Bernard Grill, se mai constată culpa- 
bilitatea lor, că Barozzi și N, Catargi s'au prezentat la Grill cu o bucată de ceară ro- 
şie, rugându-l a stărui a căpăta sigiliul prinţului pentru a’l aplica pe plic, spre a face 
pe prințesa Raluca să crează în acest testament, căci testamentul din 1895 a avut a- 
plicat sigiliul pe plic; 

Că Barozzi a căutat să creieze o atmosferă printre moştenitori, că Miclescu 
poate să fi avut încrederea prințului spre a’i fi încredințat testamentul gi codicilul, şi 
aceasta prin faptul că Barozzi o spunea adesea-ori în faţa mai multor persoane, că 
prinţul pentru a pune la încercare pe Miclescu i-ar fi încredințat suma de 30,000 lei, 
spre a se duce într'un loc unde va apare o doamnă voalată și să "i dea această sumă, 

i altădată i-a încredințat o scrisoare pentru a o remite unei persoane influente și cu 
inelul, rugând acele persoane a restituì suma; 

Considerând că faptul imputat inculpaţilor Al. Se. Miclescu şi N, Botez întru- 
nind elementele delictului prevăzut şi pedepsit de art. 127 cod. pen, iar faptul impu- 
tat inculpaţilor Barozzi şi Nic, Catargi intrunind elementele delictului prevăzut şi pe- 
depsit de art. 127 combinat cu 50, 51 cod. pen., căci Miclescu şi Botez, autorul falşu- 
lui, nu puteau să comită falșul fără cooperarea lor; p i 

onsiderând că tribunalul apreciind, găsește că în favoarea inculpaților Nicu 
garl şi I, C. Barozzi, militează circumstanțe uşurătoare, face și aplicația art. 60 
cod. pen, 
In ce priveşte pe inculpatul C. Grigoriu întru cât lipseşte probe de culpabilitate 
cată a fi achitat, 


www.dacoromanica.ro 


102 


ştienţa, amestecând în aceste falşuri ordinare, şi numele iubit al Princi- 
elui Carol al României, căruia 'I se oferea, ca din partea defunctului, 
Palatul său de la şosea. Intenţiunile inculpatului Al. Sc. Miclescu erau 
destul de transparente prin însăşi naivitatea lor. El spera că, interesând 
şi amestecând atâtea persoane importante în falşurile sale, să exerciteze, 
prin aceasta, un fel de presiune asupra acelora cari ar voi să atace, să 

instruiască sau să judece îndrăzneţele sale plăsmuiri. 
Dar, în afară de aceste imposibilități morale, mai sunt o serie lun- 


abia poate iscăli, sprijinit şi susţinut de .alţii, această simplă iscălitură 
chiar, având ezitări, tremurături, şi întretăeri evidente. Nu e de mirat, 
de alt-fel, de oare-ce peste două zile, la 13 Ianuarie 1901, Prinţul Stur- 
dza moare, din cauza dublei pneumonii de care suferea. Deci, cum era 
posibil, cum poate îi admisibil, ca Prinţul Sturdza, în acea zi de 11 Ia- 
nuarie 1901, când era doborât de boală pe patul de moarte, şi când a- 
bia poate semna în faţa judecătorului, cu multă greutate şi susținut de 
alţii, procura dată lui Grill, şi când în mod evident această semnătură 
este plină de întretăeri şi tremurături, cum poate fi admisibil, zicem, ca 
el să scrie în acea zi pretinsa scrisoare de trei pagini, cu data de 11 Ia- 
nuarie 1901, corect, exact şi energic scrisă, după cum spun martorii, prin 
care Prinţul încredința inculpatului Miclescu pretinsul testament? Ast- 


Pentru aceste motive, în majoritate, condamnă. (8.8.) D. Mavrodin, M. Balș, 
D. Negulescu, 

Opiniunea separată a d-lui judecător M. Balș. 

Având în vedere că inculpaţii Alexandru Sc, Miclescu, Nicolae Botez, Nicu Ca- 
targi, I. C. Barozzi și C. Grigoriu, sunt daţi în judecată înaintea tribunalului, prin or- 
donanţa definitivă a d-lui jude-instructor pe lângă tribunalul Ilfov, cab. I, cel dintâi 
pentru că ar fi autorul material al unui testament falș al d-lui Grigore M. Sturdza, cu 
data de 5 Ianuarie 1901, precum și a unui codicil al acelui testament, cu data de 7 
Ianuarie 1901; cel de-al doilea, pentru că cu ştiinţă s'ar fi servit cu acel act falș, iar 
ceilalţi ca complici ai acestui delict; 

Având în vedere că, între faptele cari au dat naştere acestui proces, sunt ur- 
mătoarele: La 13 Ianuarie 1901, încetează din viaţă în București, în etate de 78 ani, 
în casele sale din șoseaua Bonaparte, 1, Grigore M. Sturdza, al doilea fiu al principe- 
lui Mihai! Sturdza, fost domn al Moldovei. Prinţul Sturdza moștenise dela părintele 
său o avere de mai multe milioane. Insă în ultimii ani ai vielei sale, o însemnată 
parte din această avere dispăruse deja, în urma cheltuelilor făcute cu susţinerea unui 
interminabil proces cu ceilalţi moştenitori ai principelui Mih. Sturdza, pentru revendi- 
carea unei părţi din succesiune, în urma mai multor împrumuturi acordate unor per- 
soane de o solvabilitate incertă, în urma unor liberalităţi exagerate și în urma con- 
strucţiunei unui vast palat cu dependinţe numeroase la colțul şoselelor Bonaparte și 
Jianu. Averea mare a prințului Sturdza, căreia rumoarea publică adăoga mai multe 
milioane, atrăsese în jurul său o sumă de persoane doritoare ca să se îmbogăţească 
fără multă muncă. Intr'adevăr, acei oameni, profitând de satisfacţiunea pe care o in- 
spira lui Sturdza înalta situațiune ocupată odinioară de tatăl său, precum şi averea 
şi inteligenţa sa, se insinuiază pe lângă el, împlinind roluri subalterne, și, puţin câte 
puţin, reugesc ca să capete increderea lui Sturdza. In primul plan, printre acei cari "| 
inconjura; figurau N. Catargi, B. Grill şi I. C. Barozzi; iar dintre cei cu mai puţină 
mportanţă, dar nu cu mai mică dorinţă de a se îmbogăţi din banii lui Sturdza, fie 


www.dacoromanica.ro 


103 


fel, căpitanul C. Ştefănescu-Sturdza, ne arată că, în ultimele zile de la 
2—7 Ianuarie 1901, scrisul prinţului era tremurat, pe când în scrisoarea 
de la 11 Ianuarie 1901 şi în testamentul fals, datat 5 şi 7 Ianuarie 1901, 
scrierea Prințului este curentă. Tot tremurat şi nesigur sunt scrise şi no- 
tele din registrul de cheltueli zilnice, pe care Prinţul singur îl ținea, şi 
în care n'a putut scrie de cât până la 7 Ianuarie 1901, în urmă ne-mai 
putând continua din cauza agravărei boalei. Dar însuşi inculpatul N. 
Botez, dă cea mai formală desminţire inculpatului Al. Sc. Miclescu, ară- 
tând că acea scrisoare, cu data de 11 Ianuarie 1901, adresată de Prinţ 
lui Miclescu, este falsificată de el, Botez, după cererea şi dictarea lui 
Miclescu, pe când se aflau amândoui în penitenciarul Văcăreşti, Micle- 
scu fiind depus pentru fraudele de la „Unirea“. Botez arată că, tot cu 
această ocaziune, inculpatul Miclescu a conceput planul falşificărei tes- . 
tamentului Prințului Sturdza, şi a cărui execuţiune trebuia să se facă mai 
târziu. De alt-fel, am arătat mai sus că, materialmente era imposibil ca 
Prinţul să poată scrie cu două zile înaintea morţei, adică la 11 Ianua- 
rie 1901, acea scrisoare aşa de lungă şi de corect scrisă. 

Dar, o altă imposibilitate materială este însuşi testamentul şi co- 
dicilul declarate în falş. In adevăr, data acestor acte este 5 şi 7 Ianua- 
rie 1901. Or, instrucţia stabileşte cu un adevărat lux de ma că înce- 
pând de la 2 Ianuarie 1901 şi până la 13 Ianuarie când Prințul Grigore 
M. Sturdza moare, el a fost incontinuu grav bolnav, neputând să pără- 
sească un moment patul; că fa 11 Ianuarie a avut mai multe sincope, 
fiind în o stare de quasi-inconştienţă, până la 13 Ianuarie când a sucom- 
bat. Era deci materialmente absolut imposibil ca Prinţul Sturdza să poată 
scri la 5 Ianuarie testamentul şi la 7 Ianuarie codicilul, amândouă scrise 
corect şi cu o mână sigură şi energică, pe două coale de hârtie întregi, 
adică 8 pagini de scriere. Necesita pentru aceasta, o desfăşurare de forță 
şi fizică şi sufletească, în care şi muşchii şi creerul şi inima şi sufletul, 
trebuiau să colaboreze. A scrie la 5 Ianuarie un testament lung, cu lungi 


înainte, fie după încetarea sa din viaţă, se pot cita: Berla Rothbart, Alexandru So. 
Miclescu și Iacob Grill, cu toţii, acei oameni, pentru insărcinări cari nu necesitau o 
muncă prea încordată, primeau gratificaţiuni considerabile, unii dintr'ânşii însuşindu-și 
aceste gratificațiuni din propria lor iniţiativă, plecând capul când stăpânul lor nemul- 
tumit îi dojenea aspru, dar profitând neincetat de bunătatea sufletului lai Grigore 
Sturdza. Pe lângă mai mulţi din ei, se formase un mic cerc de persoane, cari jucau 
acelaș rol pe o scară mai redusă, ca de exemplu C. Grigoriu pe lângă N. Catargi, și 
cari profitau într'an mod indirect de liberalităţile princiare. Astfel începuse deja îna- 
inte de săvârşirea din viaţă a lui Grigore Sturdza, a se risipi o parte din imensa avere 
adunată cu atâta râvnă de principele Mihail Sturdza Murind Grigore Sturdza, înce- 
tează era gratificaţiunilor și a afacerilor cu câştig pentru acei cari, sub aparențele u- 
nui ataşament servil, nu urmăreau alt scop decât imbogăţirea fără muncă. Unii, ne- 
prevăzători, nu se gândise la viitor, şi nu aveau cu ce trăi; alţii aveau dorința ca să-şi 
mărească capitalul. Intr'o asemenea Bituaţiune, câți-va dintr'Ânşii găsesc cu cale ca să 
continue asupra averei lui Grigore Sturdza, și după încetarea sa din viaţă, exploatarea 
începută mai înainte; ceilalți îi îmbărbătau în această operă şi "i-au susţinut până ce 
văzând că ar fi periculos a continua în această direcţiune, s'au întors în potriva foști- 
lor lor tovarăși. Toți erau convinși că serviciile aduse principelui, servicii plătite de a- 
cesta cu mult peste valoarea lor, le crea un drept în moștenire și acuzau în forul lor 
interior şi chiar în public pe defunct, care îndrăznise să dispue de averea sa după cum 
voia el, iar nu conform scopului urmărit de acei cari îl serveau. Astfel au găsit că era 
un lucra firesc ca să îndrepteze expresiunea voinţei defunctului în sensul dorinţei lor, 
crezând că, conform uzului, descoperirea acestei operaţiuni va provoca cel mult un in- 
cident în civil; Ă 
Având în vedere că aceste împrejurări arată cum era în natura lucrurilor ca 
să se alcătuiască un testament falș al răposatului Grigore Sturdza. In ceea-ce priveşte 
transferarea în domeniul material al ideei tutulor, unul din cei mai energici și mai 
isteţi dintre dânșii, și anume Alexandra Se. Miclescu, în urma unei concepţiuni greșite 


www.dacoromanica.ro 


104 


şi multiple reflecțiuni şi dispoziţii, cu numeroase şi variate dorinţi şi le- 
gaturi, iar apoi la 7 Ianuarie, peste 2 zile, un codicil tot aşa de lung 
şi de variat, aceasta presupune o stare şi fizică şi intelectuală şi morală, 
perfect sănătoase şi bine dispuse. Or, d-nii doctori curanţi: Buicliu, An- 
dronescu, Miron şi Baroncea, arată că starea Prințului încă de la 2 Ia- 
nuarie era gravă, de la 5 Ianuarie extrem de gravă, iar de la 11 Ianua- 
rie, când a avut loc şi un consult de doctori, această stare era dispe- 
rată, Prinţul având repetate sincope, cari au avut de rezultat moartea sa 
la 13 Ianuarie 1901. Este dar cu desăvârşire şi în mod absolut esclusă 
posibilitatea ca Prinţul Grigore M. Sturdza să fi putut scrie, redacta şi 
concepe testamentul şi codicilul, în zilele de 5 şi 7 lanuarie 1901, când 
ele să pretind a fi făcute. Evidenţa acestei imposibilităţi este prea mare, 
pentru a îi nevoe şi de alte argumentaţiuni. 

Dar, pe lângă aceste probe hotărâtoare, mai avem în sprijinul fal- 
şităţei testamentului şi a codicilului, mărturisirea categorică şi amănun- 
țită a inculpatului Nicolae Botez, care în prima sa declaraţiune, făcută 
d-lui judecător de instrucţie, dă toate detaliile convorbirilor avute cu in- 
culpatul Al. Sc. Miclescu în penitenciarul Văcăreşti cu privire la plăs- 
muirea acestor acte, expunând şi explicând în acelaş timp, cu o adevăs 
rată profuziune de detalii, toate mijloacele şi procedeurile întrebuințate 
în falsificarea testamentului şi a codicilului în cestiune. Inculpatul N. Bo- 
tez, arată cum mai întâiu Miclescu "i-a cerut să'i facă o scrisoare falsă, 
ca din partea Prințului Sturdza, dându'i ca model spre orientare, o scri- 
soare autogrată a acestuia, după care N. Botez "i-a plăsmuit cunoscuta 
scrisoare, cu data 11 Ianuarie 1901, aceea prin care Prinţul, adresându- 








a unor regule din codul penal, fiind pus în un mediu prielnic pentru asemenea proecte, 
visurile tutulor au început a se apropia de realitate; , 

Având în vedere că, într'adevăr dacă N. Botez, cea mai remarcabilă persona- 
litate din penitenciarele noastre, nu este autorul material al testamentului, nu este mai 
puţin adevărat că talentul său de imitaţiune a scrierei a fost pentru Miclescu un aju- 
tor puternic în realizarea planurilor sale, căci Botez "l-a instruit pe cât a fost cu pu- 
tinţă, în știința atât de obscură a grafologiei, și este chiar posibil ca Botez să fie au- 
torul faimoasei scrisori cu data de 11 lanuarie şi a altor scrisori fabricate în Văcărești, 
imitând scrierea defunctului Gr. Sturdza. Este iarăși probabil că Botez a avut in- 
tenţiune ca să fabrice un testament falș, şi a făcut chiar încercări în Pangaraţi, însă 
această intenţiune nu s'a realizat, şi dacă falşitatea testamentului ce se prezintă astăzi 
tribunalului este aproape indiscutabilă, Botez nu este autorul acestui falș; FO 

Având în vedere că, puțin înainte de a prezenta testamentul la tribunal, în ziua 
de 4 Maiu, Miclescu îl a arătat d-lui Constantin Mille, şi că în acel moment pe plic 
se aflau două pete de cerneală, după cum afirmă d. Mille, atât la instrucțiune cât și 
în faţa tribunalului; or, plicurile ce se prezintă astă-zi nu âu nici o pată de cerneală, 
şi nu au avut vre-o dată, după cum rezultă din actul de expertiză dresat asupra a- 
cestui punct. Prin urmare, plicurile au fost schimbate între momentul când le-a văzut 
martorul Mille şi momentul când au fost prezentate tribunalului, într'un interval de o 
zi sau două; or, aceste plicuri poartă o subscripţiune care este scrisă de aceiaşi mână 
care a scris testamentul și codicilul, lucru netăgăduit In acel moment, Botez se afla 
in penitenciarul Văcăreşti. Si atunci, pentru ca Botez să fie autorul falificărei, ar tre- 
bui să se admită una din ipotezele următoare: or Miclescu într'un interval de o zisau 
două, a intervenit din București pe lângă Botez la Pângăraţi, acesta a scris din nou 
suscripţiuni pe un alt plic şi îl a trimis la București, ipoteză imposibilă de susținut din 
cauza timpului necesar unei asemenea operaţiuni, ori cât de neregulată s'ar presupune 
că ar fi supravegherea la Pângăraţi; or (şi aceasta este versiunea acuzaţiunei) Botez ar 
fi pregătit de mai înainte mai mute plicuri cu suscripţiune; or, această ipoteză este iarăşi 
foarte puțin verosimilă. Pentru a o admite, trebue să presupunem că Miclescu şi complicii 
săi prevedeau necesitatea schimbărei plicului, o asemenea presupunere nu are nici un te- 
meiu. Prin urmare, acel care a falşificat suscripţiunea pe plicui care s'a prezentat la 
tribunal, este acel care a falşificat testamentul, şi poate este în legătură și cu persoana 
care în ajunul pronunţărei prezentei sentințe a înaintat tribunalului un concept scris 
cu creionul, în care s'a căutat a se imita scrierea prinţului Grigorie Sturza; or, este a- 
proape cert că Botez este străin de această nouă încercare de mistificaţiune; 


www.dacoromanica.ro 


105 


se lui Miclescu îi spunea că'i încredinţează un act important, adică tes- 
tamentul ; după aceasta, Miclescu, a pus pe Botez să imiteze scrierea 
Prințului în o dedicație scrisă pe dosul unei fotografii a acestuia, în co- 
stum de atlet, şi prin careîi spunea: „să conserve această fotografie drept 
amintire a angajamentului luat“, adică acela de-a depune la tribunal, după 
un an, testamentul încredinţat. Toate aceste măsuri, toate aceste mano- 
pere, erau luate de inculpatul Miclescu, în scopul de-a crea şi întocmi o 
atmosferă de adevăr şi autenticitate falsurilor ce avea de gând să facă, 
şi pe care le-a şi pus în executare peste puţin timp. In urmă, la finele 
declaraţiunei sale, inculpatul N. Botez arată împrejurările şi modul cum 
a falsificat testamentul şi codicilul. Extragem din această declaraţie, ur- 
mătoarele pasagii caracteristice şi concludente în cauză: 

„Eram în penitenciarul Pângăraţi; la început, aproape trei nopţi, 
„am lucrat foarte incomodat de oameni, din această cauză a rămas pe u- 
„nele locuri urme de creion; nu am avut un câmp mai vast de ologra- 
„fie după care să mă orientez; nu am avut de cât o singură scrisoare a 
„Prințului, ca model;ortografia testamentului şi a codicilului nu mă pri- 
„veşte. am scris întocmai după cum am avut copia. Ca să vă dovedesc 
„că eu am scris testamentul şi codicilul, vă poti ace din memorie, chiar 
„acum, semnătura Prințului, dintro singură dată“ (şi în adevăr N. Botez 
o face imediat şi destul de asemănătoare cu aceia adevărată a Prinţu- 
lui, în faţa procurorului şi a judelui de instrucţie cari îl interogau). „A- 
„poi continuă: „copia după care am scris testamentul şi codicilul, era 
„scrisă de Miclescu şi se găsea împreună cu scrisoarea olograță, singura 








Având în vedere că depunerile martorilor cari afirmă că au văzut pe Miclescu, 
în conferintă cu Botez; cari arată că au văzut pe acesta din urmă scriind în diferite 
rânduri pot fi crezute până la un punt oare-care și chiar de tot în ceea ce riveşte 
primul punct, căci este cert că Botez a falșificat scrisorile pretinse emanate de la Prin- 
{ul Sturza şi este foarte probabil că a făcut şi câte-va încercări de falșificare a testa- 
mentului. Insă ele nu fac dovada complectă faţă cu împrejurarea arătată mai sus; 

Având în vedere că dovada in sarcina lui Botez rezultă dintro carte poştală, 
prin care i se comunică că procesul surorei sale este fixat la 6 Maiu, ziua fixată de 
tribunal pentru deschiderea testamentulut, na poate f considerată ca atare, întru cât 
carta poştală a fost trimisă înainte de 4 Maiu, data depunerei testamentului, când s'a 
fixat termenul pentru deschidere; 

Având în vedere, în fine, că mărturisirea la instrucţie a lui N- Botez, om min- 
cinos la cuime și pervers prin excelență, și client statornic al pușcăriilor, în senzul în 
care este făcută, este o mare presumţiune de nevinovăție în favoarea sa. Intr'adevăr, 
această incoherentă declarațiune emană de la un om care credea că în cazul cel mai 
rău nu poate fi pedepsit într'un mod efectiv; că situaţiunea sa materială şi fisică în 
penitenciar va fi ameliorată printr'o mărturisire și că va scăpa ast-fel de închisoare 
preventivă pe soţia. sa şi pe fiul său; odată retrasă, împrejurările E, presumţiunile care 
coroborau această declaraţiune, ori cât de serioase ar fi, nu sunt suficiente spre a forma 
o nestrămutată convingere despre culpabilitatea lui Botez, faţă mai ales cu faptele ex- 
puse mai sus, fapte cari combat această soluţiune; că, deci, existând presumţiuni pu- 
ternice din care rezultă că Botez nu este autorul material al testamentului incriminat 
el urmează a fi achitat. A 

Pentru aceste motive, fiind de acord cu majoritatea in ce priveşte pe Al. Sc, 
Miclescu şi Nicu Catargi, fiind de asemenea de părere a se condamna I. C. Barozzi, şi 
crezând în ce priveşte pe C. Grigoriu, că cu toate că se constată pe deplin faptele a- 
duse în surcina sa, el urmează însă a fi achitat ca nefiind responsabil, atât din cauza 
decrepitudinei facultăţilor sale intelectuale, cât şi din cauza rolului subaltern pe care 
il ocupa pe lângă înculpatul N. Catargi, sunt de opinie ca inculpatul Niculae Botez să 
fie achitat de ori-ce penalitate în acest proces. (Matei Balș). 

Opiniunea separată a d-lui supleant D. Negulescu: 7 

Sub-semnatul difer de opinia majorităţei, în ceea, ce priveşte pe inculpatul Ba- 
rozzi, pentru următoarele motive: , 

Considerând că din instrucțiunea orală urmată în cauză, nu se poate imputa 
lai Barozzi de cât că avut credinţă în existenţa unui testament, credință ealmintrelea 
împărtășită de fiii prinţului şi do toţi câţi au văzut testamentul; 


www.dacoromanica.ro 


106 


„care mi-a servit de model, dimpreună cu hârtia albă „original turkey 
„mill kent“, luată după recomandaţia mea ca cea mai proprie pentru pla- 
„stoprafie, şi o scrisoare de la Miclescu către mine prin care'mi reco- 
„manda precauţiune“. Aci este locul nemerit să arătăm că la perchiziţia 
făcută acasă la Botez, s'a găsit mai multe coli albe de hârtie „original 
turkey mill kent“ de felul aceleia despre care ne vorbeşte inculpatul Bo- 
tez în declaraţia sa, hârtie pe care se vede a fi scrise atât testamentul 
cât şi codicilul dovedite a îi falşe. 

Această declaraţie amănunţită, precisă şi categorică, făcută de in- 
culpatul N. Botez în primul moment, înainte de a se reculege şi de-a 
căuta să tăgăduiască adevărul şi evidenţa, remâne în picioare, bună şi 
necontestabilă, ca una ce este coroborată şi întărită în mod complect şi 
puternic prin alte dovezi culese de instrucţie, prin arătările numeroşilor 
martori ascultați în cauză, şi mai ales prin expertiza grafică făcută asu- 
pra acestor falşuri, expertiză care lămureşte, în mod detaliat şi luminos, 
toate procedeurile, întrebuințate -de autorul material al îalşului, spre a i- 
mita scrierea şi subscrierea Prințului. Examinată la microscop, scrierea 
acestor falşuri apare hesitantă, nesigură, plină de reticenţe, variată şi lip- 
sită în general de uniformitate, având numeroase răsături şi urme de 
creion, de oare-ce autorul material, N. Botez, înainte de a scri cu cer- 
neală, imita, potrivea şi calchia caracterile scrierei Prințului, cu creionul. 
Toate aceste constatări evidente şi amănunțite, cari stabilesc în mod clar 
şi documentat îalşitatea testamentului şi a codicilului, sunt argumentate 
cu o logică strânsă şi concludentă în raportul d-lor experţi: Stefan Mi- 
novici, Eugeniu Voinescu şi D. Stoicescu. 


Considerând că împrejurări numeroase au conlucrat pentru a face pe Barozzi să 
creadă în spusele lui Miclescu; că scrisoarea falşe, cu data de 11 Ianuarie, în care prin- 
tul Grigore spunea lui Miclescu că îi încredințează un act important, precum și serie- 
rea de pe plicurile în care era testamentul și codicilul, și care semăna perfect cu scri- 
erea Prințului, toate acestea au indus în eroare chiar pe fiii Prințului Gr. Sturdza; 

Considerând că o serie de alte împrejurări au contribuit a face pe Barozzi să 
creadă în spusele iui Miclescu: 1) că de la 1895, data primului testament, și până la. 
1901, epoca morţei testatorului, Principele Grigore Sturdza pierduse cea mai mare parte 
a averei sale în diverse întreprinderi, și adoptase în acest interval pe copila Olga Boga 
Sturdza, în cât existența unui nou testament avea o perfectă aparenţă de justificare; 
2) că pe când Barozzi era la Paris, însărcinafiind cu regularea unei transacţiuni a. 
Principelui, d. avocat Saita a fost ehemat 4% prinţul Gr. Sturdza; că din această ca- 
uză se svonise în urmă despre corifecționarea unui nou testament; 3) că de la 1 până 
la 6 Ianuarie 1901, Prinţul nu a fost de log greu bolnav; că în această periodă se pre- 
tinde de Miclescu că a fost scris testamenţul; că Barozzi nu a putut controla acest 
din urmă fapt, căci la 2 lanuari6*a plecat la Constanţa pentru afacerile prinţului Gr. 
Sturdza; că Barozzi, convins din cauza acestor împrejurări despre existența testamen- 
tului principelui Gr. Sturdza, aştepta din zi în zi depunerea lui de către Miclescu; că. 
Miclescu, a cărui operă de falșificare nu era încă terminată, căuta diferite pretexte 
pentru a explica întârzierea depunerei; că Barozzi, văzând că amânarea continuă deja 
de multă vreme, şi bănuind că a fost înșelat de către Miclescu cu scopul de a putea 
fi liberat din închisoare pe cauţiunea depusă de dânsul, ameninţă pe Miclescu că îl va. 
da pe mâna parchetului; că, în curând după aceste ameninţări, Miclescu depune tes- 
tamentul inaintea tribunalului; 

Considerând că dacă Barozzi ar fi colaborat la confecţionarea testamentului, 
ar fi fost imposibil să amenințe pe Miclescu că îl va da pe mâua parchetului, căci ar 
fi ştiut, ca și tovarășul său, că falșificarea testamentului nu este încă terminată, și in 
ori-ce caz, ar fi ştiut că atât Miclescu cât și dânsul, ar fi fost aduși la bara justiţiei 
ca falșificatori; că indignarea lui Barozzi și amenințările aduse lui Miclescu, formează. 
o puternică presumţiune că el a fost în această afacere de perfectă bună credinţă; 

Considerând că autorul unui fapt incriminat, cât timp este în întregimea fa- 
cultăţilor sale mintale, are în totdauna un interes, fie moral, fie material, care con- 
stitue mobilul acţiunei sale; că, în speţă, nu poate fi vorba de cât de un interes ma- 
terial; că Barozzi ştiind perfect de bine că averea prinţului este compromisă, cum s'ar 
fi expus să facă această operă de falşificare, știind dinainte că nu va lua nimic din 


www.dacoromanica.ro 


107 


Ast-fel, d. expert doctor Stefan Minovici, arată, la finele raportu- 
lui său, că: „In definitiv, scrierile contestate prezintă elemente prea su- 
ficiente pentru a stabili cum că în adevăr ele nu sunt scrieri proprii 
ale Principelui Grigore M. Sturdza. Prezenţa de urme de creion sub 
traseu ori in jurul acestuia, în unele cuvinte, —urme ce reprezintă de- 
semnul lor anterior executat, — alterațiunile radicale practicate asupra 
unor cuvinte şi modificațiunile altora, în scop de-a îndrepta greşelile: 
etimologice, ulterior observate, lipsa de armonie şi de unitate a grafiz- 
mului scrierei în genere, etimologia străină a unor cuvinte, şi în fine 
contrazicerea flagrantă a tipului celor 5 subscrieri față de cea obici- 
nuită de principe în ultimul timp, denotă că actele contestate au fost 
plăsmuite prin imitație, aşa cum sa arătat mai sus. Fără îndoială, 
finta autorului a fost de-a realiza întrun mod fidel scrierea defunctu- 
lui, uzând de mijloacele cele mai proprii pentru îndeplinirea acestui 


fapt“. 

Concluziunea la care ajung în mod uniform d-nii experţi, este că: 
„Testamentul cu data de 5 Ianuarie 1901 şi codicilul cu data de 7 la- 
nuarie 1901, precum şi cele două plicuri în cari au fost închise ambele: 
acte, nu sunt scrise nici subscrise de Principele Grigore M. Sturdza.“ 

Şi acum, după ce ami stabilit în mod luminos şi amănunţit, im- 
posibilitatea atât morală cât şi materială a autenticităţei acestor două acte: 
testamentul şi codicilul, rămâne să examinăm şi să stabilim toate dove- 
zile de culpabilitate penală, ce cad în sarcina fie-căruia din inculpaţi, cu 
privire la delictul de fals intelectual şi material, precum şi acela de com- 
plicitate la fals, ce li se pune în sarcină. 


această succesiune? că Barozzi care are deja o creanţă de 25,000 lei contra succesianei 
nu a intentat până acum nici o acţiune şi aceasta din cauză că știe foarte bine că toate 
cheltuelile vor fi zadarnice, din cauză că întreaga avere este compromisă; că, în cazul 
cel mai favorabil, lichidând întreaga avere succesorală, s'ar putea ajunge la 1,500,000 lei; 
că prinţul având mai mult de trei copii, porțiunea disponibilă va fi de 35,000 lei, 
adică a patra parte din averea succesorală; că dispozițiunile testamentare ridicându-se 
la suma de 900,000 lei, depăşind dar cu mult cotitatea disponibilă, ele vor fi reduse în 
porţiune de 30%; că Barozzi, căruia se lasă suma de 50,000 lei, ar fi fost redus la su- 
ma de 15,000 lei; că este greu de admis ca un om cu situaţiunea lui Barozzi, care 
căştigă printr'o muncă onestă sume desţul de însemnate, să comită un fapt așa de 
grav pentru această sumă; 

Având în vedere că din analiza testamentului şi codicilului rezultă că Barozzi 
nu poate să fie coauto» al falsului comis; 1) după ce în testament Barozzi şi Ca- 
targi sunt numiţi executori testamentari,se ada gă că dacă ei vor avea idei deosebite în 
vre-o măsură de luat, atunci Miclescu va fi acelă care va decide, «căruia, zice testa- 
torul, i-am dat instrucțiuni pentru toate ce eventual am putut prevedea»; că dacă Ca- 
targi, pentru a-și satisface opera de răsbunare-în contra soţiei sale, a putut să primească 
o ast-fel de condiţiune, e greu însă de admis că Barozzi, omul cel mai de încredere ul 
prințului Grigore, cunoscut de toţi prin spiritul săw independent, care cunoștea mai bine 
ca ori-care altul afacerile defunctului, să primească această situaţiune de inferioritate 
faţă de Miclescu ; 2) că Barozzi în lunga sa carieră de advocat a dat totdeauna do- 
vadă de întinse cunoștințe în știința dreptului; că în testament sunt mai multe dis- 
pozițiuni cari denotă din partea autorului lor o lipsă complectă de cunoştinţe juridice; 
că testatorul dă executorilor testamentari posesiunea întregei sale averi mobilă şi imo- 
bilă, lucru nepermis de art. 911 cod. civil., căci sezina executoralui testamentar nu 
poate purta de cât asupra mobilelor; 

Că testatorul, in necunoștinţa cestianilor de drept, formulează încă o dispoziti- 
une testamentară relativă la anularea donaţiunei făcute d-nei Elisa Catargi; că lui Ba- 
rozzi i se lasă de testator «suma necesară pentra a plăti Creditului ipoteca ce o are 
pe casa sa din strada Sălciilor, făcând ipoteca pe numele copiilor din actuala-i căsăto- 
rie»; că rezultatul acestei operaţiuni complicate fiind un legat în favoarea copiilor lui Barozzi, 
ar fi fost mult mai simplu şi mai natural, dacă Barozzi ar fi conlucrat la facerea tes- 
tamentului, să se prevadă acest legat prin dispoziţianile testamentare; că în testamen- 
tul falș al prinţului Grigore se găseşte următoarea expresiune: «Acest testament am 
încredinţat amicului meu Miclescu, iar exemplarul său se va găsi în caseta mea»; că 


www.dacoromanica.ro 


108 





Nu vom enumăra şi nu vom inzista mult asupra acestor dovezi de 
culpabilitate. Ele sunt prea numeroase şi variate, iar şirul lor ar fi prea 
lung pentru a putea fi expuse în acest rechizitor. D. judecător de in- 
strucţie, în ordonanța sa definitivă, va enumăra şi va documenta în mod 
amănunţit şi precis, întreaga şi complecta serie de probe, ce cad în sar- 
cina fie-căruia dintre inculpaţi, însoţindu-le de toate piesele justificative 
cari sprijinesc şi confirma aceste dovezi. 

In drept, din punctul de vedere al responsabilităţei penale, situa- 
țiunea inculpatului Al. Sc. Miclescu, este aceia de autor intelectual al te- 
stamentului şi al codicilului din 5 şi 7 Ianuarie 1901, dovedite a fi falşe, 
ca unul ce a conceput ideia falşului şi a inspirat-o lui N. Botez, autorul 
material, precum şi aceia că, cu bună ştiinţă de îfalşitatea acestor acte, 
s'a servit de ele, depunându-le în ziua de 6 Mai 1902 la secţia I a tri- 
bunalului Ilfov, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 127 din codul pe- 
nal, fiind vorba de un îalş în scrieri private. Ca autor material, inculpa- 
tul N. Botez, are aceiaş situaţiune penală prevăzută şi pedepsită de a- 
celaş art. 127 din codul penal, care prevede şi pedepseşte şi pe autorul 
material şi pe cel intelectual, precum şi pe acela care s'a servit cu bună 
ştiinţă de un act falş. In fine, situaţiunea penală a inculpaţilor: Nicu Ca- 
targi, I. Barozzi şi C. Grigoriu este aceia de complici, prevăzută şi pe- 
depsită de art. 49 şi 50.al. I codul penal, ca unii cari cu bună ştiinţă, 
au ajutat pe autorii principali, inculpaţii Al. Sc. Miclescu şi N. Botez, 


Barozzi, avocat de meseriă, nu putea întrebuința cuvântul exemplar ci copie; că Ba- 
rozzi azistase la facerea inventariului și ştia că nu s'a găsit nimic în casetă; că dar 
această dispoziţiune testamentară nu poate fi opusă inculpatului Barozzi; 

Având în vedere că din raporturile amănunțite prezentate de experţi rezultă că 
autorul testamentului falg nu a avut la îndemână destule olografe de la Principe, căci 
în multe părţi autorul a lucrat prin deducţiune; că este recunoscut de toţi câţi au cu- 
noscut pe prinţul Sturdza, că Barozzi a fost mult timp om de încredere al Prințului; 
că deci el era mai în putinţă de cât oare-care altul să ofere falșificatorului un număr 
suficient de scrieri olografe pentru a regăsi toate caracterele necesare executărei; că 
nesuficiența de scrieri olografe necesare executărei, formează încă o presumţiune puter- 
nică că Barozzi nu a conlucrat la confecţionarea testamentului; 

Având în vedere că întreaga acuzare în contra lui Barozzi, se sprijină pe măr- 
turisirile martorului Grill, care a afirmat că Barozzi a făcut toate sforţările ca să obție 
pecetia prinţului pentru a o aplica pe plicul în care era testamentul și a-i da cu mo- 
dul acesta un caracter de autenticitate; 

Considerând însă că nu se poate pune nici un temei pe dispoziţiunile acestui mar- 
tor în contradicțiune flagrantă cu depagziţiunile tutulor celorlalți martori, al căror tre- 
cut nepătat, ale căror depoziţiuni neșovăitoare, sunt cu totul favorabile inculpatului- 
că martorul Grill la instrucţiunea orată urmată înaintea tribunalului, la întrebările re; 
petate ale președintelui, dacă recunoaște scrizoarea ce a adresat lui Catargi, scrisoare 
ce i s'a pus la dispozițiune, după ce citeşte întreg conţinutul scrisorei, declară că nu 
îşi aduce aminte; că la întrebarea dacă este adevărat că a fost ameninţat cu revol- 
verul de d-na Eliza Catargi, acest martor merge cu cinizmul şi cu îndrăzneala până 
acolo în cât repetă din nou că nu-și aduce aminte; că este imposibil ca cineva fiind 
în întregimea facultăţilor sale mintale să nu-şi amintească dacă a scris o scrisoare ce 
i se pune la dispoziţiune și al cărei conţinut îl cunoaște, scrisoare purtând încă o dată 
recentă; sau dacă a fost amenințat cu revolverul, căci acest fapt grav constitue un e- 
veniment considerabil în viaţa unui individ şi care de sigur nu se poate uita niciodată; 
că răspunsurile repetate ale martorului Grill sunt dovada cea mai puternică a perver- 
sităței morale a autorului lor; că faţă cu aceste constatări, ar fi o eroare a mai lua 
ri consideraţiune mărturia lui Grill care a desfăşurat o prea mare pasiune în această 
afacere. 

Considerând că în urma celor arătate mai sus, este evident că Barozzi nu a co- 
operat la comiterea faptului; că însă s'a susținut că în momentul depunerei testamen- 
tului Barozzi a avut cunoştinţa întregei opere de falşificare; că deci Barozzi trebue con- 
siderat ca complice a lui Miclescu prin simpla aprobare a faptulai delictual; 

Considerând că nu se stabileşte cu nimic reaua credinţă a lui Barozzi în mo- 
mentul depunerei testamentului, că prin faptul că a văzut testameatul falș nu se poate, 


www.dacoromanica.ro 


109 


în faptele cari au pregătit şi înleznit comiterea falşului testamentului şi 
codicilului Prințului Sturdza, procurând pe lângă sfaturi şi mijloacele ne~ 
cesare pentru făptuirea lui. 


conchide la reau lui credință; că el a putut ca cei mai mulţi cari au azistat la des» 
chiderea testamentului, să se înșele asupra caracterului său de autenticitate; că chiar 
experţii consultaţi în această afacere nu au putut la prima vedere să se pronunţe; că 
ei numai în urma unor lungi cercetări, supunând sorierea testamentului la o exami- 
nare microscopică şi fotografică, au conchis la falșificarea testamentului. 

Pentru toate aceste consideraţiuni, sunt de părere a se achita inculpatul Ba- 
rozzi, (D. Negulescu). 


www.dacoromanica.ro 


VI. 
Afacerea îraudelor de la Ministerul de Finance. 





Cuprinsul. 


In fapt. Fraudele de la Ministerul de Finance. Funcţionarii Alexandru Pariaianu şi Va- 
silo Dumitrescu, de lu serviciul datoriei publice, autorii acestor trageri falge. Trageri falge în anii 
1893—1899, în beneficiul exclusiv al acestor funcționari şi al unor colegi ai lor. Criza din 1899 — 
1900 și scăderea titlurilor de rentă 40] gi 5ojo. Participarea lui Dan Albahari la aceste fraude. 
Titluri scăzute. Beneficiu: diferențe de curs, între valoarea nominală și cursul zilei sub care se 
vindeau şi se cumpărau titlurile de rentă. În 1899 diferența de 1000 lei la titlul de 5000 lei. Lui 
Dan Albahari i se scoate la sorţi în mod fraudulos 822 titluri de rentă 4 °jo a 50u0 lei, cu un be- 
neficiu de 811,884 lei, dnpă cum rezultă din registrele sale. Complicitatea lui Eustaţin Măcărescu 
și Aron Behar şi beneficiile trase de ei. Șantagiul lui Behar, Balli din Bucureşti şi Leibling şi Covo 

in Berlin, incercat contra băncii Disconto Gesellschaft și a Statului Român Autorii şantagiului cer 
500,000 lei. Denunţarea şantagiului de d-l Ministru de Finance, Emil Costiuescu, la 7 Ianuarie 1808. 
Arestarea tutulor vinovaţilor: 

Im drept. Falş în acte publice. Art. 124 Codul penal. Şantagiu. Art. 834 Codul penal. 

Comiplicitate ri 49, 50 şi 51 Codul penal. Elementele delictelor de falç în acte publice, de şantagiu 
e complicitate, 
? In notă. Sentința Curfei de Apel Secţia I, pronunțată în această afacere. 


In ultimii cinci ani şi chiar mai înainte de această dată, unii din 
funcţionarii superiori de la ministerul de finance, din fericire foarte pu- 
tini la număr, abuzând, pe de o parte, de situaţia lor de cunoscători în- 
cercaţi ai afacerilor ministerului, iar pe de altă parte de marea încredere 
de care se bucurau din partea miniştrilor şi secretarilor generali ce se 

erindau pe la acest minister, au comis, în diferite rânduri, o serie de 
alşuri în procesele-verbale ce constatau rezultatul tragerilor la sorţi se- 
mestriale a obligaţiunilor sau titlurilor de rentă, cari prin această opera- 
iune se declarau amorfizate. Diferenţa între valoarea lor nominală şi 
cursul zilei sub care aceste titluri se vindeau, era beneficiul acestor func- 
ționari necinstiţi, diferinţă care în 1899, cu ocazia scăderei cursului lor, 
din cauza crizei, era de 1,000 lei la titlul de rentă 4%, de 5,000 lei. Ei 
constatau în aceste procese-verbale, ca eşite la sorţi, anume titluri de 
rentă pe cari le cumpărau, în acest scop, cu puţin timp înainte de tra- 
gere, îalşificând, cu modul acesta, conţinutul procesului-verbal, care con- 
stata efectuarea tragerei la sorţi a titlurilor de rentă de diferite valori. 
In primii ani aceste trageri frauduloase făcându-se numai de unii din a- 
ceşti funcţionari necorecţi ai ministerului de finance şi numai în propriul 
lor beneficiu, ele se făceau cu teamă, cu mult scrupul şi, deci, într'o 





Note. — lată deciziunea Curţei de Apel secția I., pronunţată în această afacere. 

Având în vedere apelurile declarate de Primul-Procuror al Trib. Ilfov, de Sta- 
tul Român representat prin Ministerul de Finance, de preveniţii Vasile Dumitrescu, Dan 
Albahary, Aron Behar și Rafail Bally şi de inculpatul Moren Albahary contra sentin- 
ței orectionale a Trib. Ilfov secția I, cu No. 997, an. 1903, apeluri conexate prin în- 
cheerea No. 3213 din 22 Septembrie a. c. 

Considerând că din toate acestea rezultă, în fapt următoarele: Pentru a putea 
face față la diferitele cheltueli extraordinare, care nu puteau fi plătite din bugetul or- 
dinar, Statul a fost nevoit în mai multe rânduri, să recurgă la imprumuturi, cu care 


www.dacoromanica.ro 


111 





proporție neînsemnată, pe lângă această împrejurare, faptul că diferința 
de curs înainte de 1899 fiind mică, alte dăți neînsemnată de tot, din 
cauza urcărei cursului rentei, ajungând uneori 97% pentru titluri de 4° o 
al pari, peste sută chiar la acele de 5%, pe de altă parte lipsa capita- 
lului necesar de a cumpăra titluri de rentă, lipsă foarte explicabilă la 
nişte funcţionari săraci, făceau ca aceste trageri frauduloase, comise pe 
o scară atât de mică, să treacă neobservate; din această cauză chiar, ele 
nici nu au putut fi descoperite la timp. 

In anul 1899, însă, când titlurile de rentă română, din cauza cu- 
noscutei crize, scad întrun mod simţitor, aşa că diferinţa de curs—be- 
neficiul — era de aproape 1,000 lei la un singur titlu de rentă 4% de 
5,000 lei, aceste trageri frauduloase încep a se înmulţi; funcţionarii ne- 
corecţi: Alexandru Parisianu şi Vasile Dumitrescu, de la serviciul dato- 
riei publice, din ministerul de finance, cari erau însărcinaţi exclusiv cu 
conducerea operaţiunei tragerei la sorţi încă din anul 1893, încep a co- 
mite falşurile cele mai numeroase şi mai îndrăzneţe. La început făptu- 
esc aceste trageri la sorţi frauduloase în beneficiul lor, a rudelor lor şi 
a lui Eustațiu Măcărescu, fostul lor şef de odinioară, iar mai în urmă 
intrând în relaţiuni cu bancherii Dan Albahari şi Behar, cari dispuneau 
de capitalul necesar cumpărărei unui număr cât mai mare de titluri de rentă, 





ocaziune a emis titluri de rentă în valoare de 100, 500, 1000, 2500, 5000 şi chiar 
20.000 lei fie-care, titluri cari urmau a fi amortizate prin trageri la sorţi semestriale; 
odată cu emilerea titlurilor de rentă s'a întocmit şi tablouri cu indicarea numărului 
şi valoarea titlurilor ce urmau a fi trase la sorţi; în acelaș timp s'a tipărit pe bucă- 
tele de hârtie patrată numerile titlurilor de rentă puse în circulaţiune, cari învârtite,— 
făcute rulete,—sunt întroduse în tobe—urne,—pe categorii de valori, —urne care se incu- 
iau cu lacăte şi se sigilau cu sigiliul Ministerului de finance şi ele nu trebuiau să fie 
deschise de cât la ziua fixată pentru tragerea la sorţi, zi care erea anunțată prin pu- 
blicitate cu 10—15 zile mai înainte. Cum nu era nimic reglementat în această privinţă 
cheile şi sigiliul se păstra în ultimi ani de prevenitul Vasile Dumitrescu, şeful de biu- 
rou al datoriei publice; tot el este care la ziua fixată scotea din urne numărul de ru- 
lete indicate în tabela de amortisment, numere care se notau pe liste speciale şi cari 
liste se atașuu la procesul-verbal ce se încheia, constatator de indeplinirea acestei for- 
malităţi, cu care forma un corp: procesul-verbal însă se încheia în numele Ministrului 
şi al Directorului comptabilităţei generale a statului, dar obișnuit se semna de secre- 
tarul general şi de subdirectorul datoriei publice care era inculpatul Al Parisianu; în 
fine, ruletete eșite din urne se înşirau pe o sfoară şi se păstrau ca piese de control.— 
Profitând de încrederea ce aveau în el superiorii săi şi cum nu exercita nici un fel de 
supraveghere cu ocazia tragerilor la sorți, inculpatul Al. Parisianu, începe încă de pe la 
1893, să facă trageri frauduloase, în scop de a trage profit. Intr'adevăr, martorul Ştefan 
Romanescu fost arhivar şi ţiitor de registre la biuroul datoriei publice, a arătat la in- 
strucţiune şi a confirmat înaintea Tribunalului sub jurământ că in 1894, ducându-se 
în biuroul lui Parisianu l’a văzut ștampilând rulete după o listă de titluri, că la câte- 
va zile în urmă a avut loc tragerea şi acele titluri au și eşit la sorţi, că posterior tra- 
gerei, a gi văzut la Parisianu, pe un chiristigiu din Giurgiu,—locul natal al lui Parisi- 
anu,—când titlurile eşite la sorţi au fost trecute într'un borderou şi un servitor a fost 
trimis de l-a încasat. 

Or, instrucțiunea a stabilit că aceste titluri în număr de 10 a 5000 lei unul 49 
fusese cumpărate la 28 Octombrie 1893, de la cassa Marmorosch Blank & C-ie pe nu- 
mele lui Neagu loan, chiristigin din Giurgiu, ea alte zece titluri fusese cumpărate la 
22 Maiu 1893, de la cassa Nachmias £ Finkels pe numele lui Niţă Şoimescu ginerile 
lui Neagu loan, că toate aceste titluri au eşit la sorţi la tragerea de la [ulie 1893, Ia- 
nuarie și Iulie 1894 şi că nici Neagu loan nici Niţă Șoimescu nu dispuneau de mijloace 
ca să facă astfel de operaţiuni, ceea ce lasă a se vedea că ei nu erau de cât persoane 
interpuse și că afacerea era personală a lui Parisianu, de altfel chiar el a recunoscut 
la instrucţiune că în 1895 și 1896 a dat ordin lui Vasile Dumitrescu să scoată la sorţi 
titluri de rentă pentru C. Perticari pe atunci director al comptabilităței generale a 
Statului. Dacă însă până la 1899 aceste operațiuni necinstite se comiteau de inculpa- 
tul Parisianu şi de prevenitul V. Dumitrescu pe o scară redusă și numai pe propriu 
lor compt, sau a amicilor și cunoscuţilor lor, cauza este că diferenţa de curs nu era 
mare şi profitul era neinsemnat; în 1899 însă, titlurile de rentă, din cauza crizei ce a 


www.dacoromanica.ro 


112 


aceste falşificări, aceste trageri la sorţi frauduloase se înmulţesc, cifra 
titlurilor trase la sorţi prin asemenea mijloace delictuoase atingând va- 
loarea peste 5,000,000 (cinci milioane), cu un beneficiu de aproape 1,000,000 
(un milion) numai pentru Dan Albahari, beneficiu din care inculpaţii 
Al, Parisianu şi Vasile Dumitrescu au profitat ambii cu peste 200,090 
(două sute mii) lei. 

Astfel, în anii 1899 (Decemvrie) şi 1900 se trag la sorţi în mod 
fraudulos de inculpaţii Al. Parisianu şi V. Dumitrescu, în beneficiul lui 
Dan Albahari, 254 titluri de rentă 4%, a 5,000 lei ţitlul, de o valoare 
de peste 2,000,000, cu un beneficiu de peste 240,000 lei. In anii urmă- 
tori, 1901 şi 1902 +Septemvrie), se trag de asemenea la sorţi în mod 
fraudulos 557 titluri de rentă 4%, a 5,000 lei unul, având o valoare de 
aproape 3,000,000, cu un beneficiu pentru Dan Albahari şi funcţionarii 
incorecţi Al. Parisianu şi V. Dumitrescu de peste 500,000 lei; în total, 
inculpatul Dan Albahari a negociat în acest timp, de la 2 Decemvrie 
1899—19 Iulie 1902, 1,144 titluri de rentă 4%, 'a 5,000 lei titlul, repre- 
zentând un. capital de 5,720,000 lei. Din aceste 1,144 de titluri au fost 
trase în mod fraudulos de inculpaţii Al. Parisianu şi V. Dumitrescu un 
număr de 822 titluri, cu un beneficiu net de 811,384 lei, 10 bani, după 
cum rezultă din propriile registre ale lui Dan Albahari. 


bântuit ţara, scad în mod simţitor, așa că la un titlu de 5000 lei, 49], diferența era de 
1000 lei, de această situațiune caută să profite numiții pentru a realiza însemnate be- 
neficii. In acest scop V. Dumitrescu se adresează la prevenitul Dan Albahari, un mic ban- 
cheraş, care la acea epocă nu dispunea de cât de un capital de circa 80.000 lei, care 
nici nu făcea, sau făcea rar operaţiuni cu titluri de rentă, cu care făcuse eunoştință 
prin intermediul fratelui său Ion, un negustor căzut în faliment, și-i propune să cum- 
pere titluri de rentă 40, de câte 5000 lei, să-i comunice numerile din vreme și 6] i le 
va scoate la sorţi, iar câştigul să-l împartă pe din două Propunerea surâde lui Dan 
Albahari, şi la tragerea de la 1 Decembrie 1899 Dumitrescu îi și scoate la sorți trei 
din cele cinci titluri câte cumpărase şi anume: No. 23814, 23815 și 24017; cum însă, 
operaţiunea nu g'ar fi putut continua fără ştirea lui Al. Parisianu, care trebuea să. 
certifice tragerea, Dumitrescu căută să-l pună şi pe acesta în confidență; odată asigu- 
raţi de concursul acestuia, Dan Albahari se pune pe lucru, cumpără în țară și străi- 
nătate diferite titluri, ale căror numere are grije a le notifica lui Dumitrescu câte 2 
şi 3 luni înainte de tragere; acesta căuta şi scotea mai dinainte din urne ruletele cu 
numerile indicate, iar la ziua tragerei făcea numai un simulacru de tragere la sorți, 
se inscria numerile pe liste ca eșite la sorţi, se încheia, proces-verbal care se contrasemna, 
de Parisianu și care la rândul său surprindea semnătura Secrbtarului General şi cu 
modul acesta din 1364 titluri 40, a câte 5000 lei, câte s'au amortizat în intervalul de la. 
Decembrie 1899 până la 19 Iunie 1892, s'a scos pentru Dan Albahari 822 titluri; cu 
alte cuvinte el a făcut operaţiuni de titluri în valoare de 4.110.000 lei, a realizat un 
căștig de 811.384 lei, bani 10, din care peste 200.000 lei, s'au dat celor cari l-au ajutat: 
în aceste manopere, cum rezultă din registrele sale și cum constată raportul expertu- 
lui Protop, numit de Judele Instructor. Cu sumele de bani ce le revenea de la Dan Al- 
bahari, inculpatul V. Dumitresca duce un traiu mai bun și ajută frați, degrevează casa. 
părintească de hipoteca cu care garantase cotele în falimentul fratelui său şi se mai 
găseşte de Judele Instructor, în posesia lui, bani și efecte de circa 46.000 lei, iar Al. 
Parisianu, odată întrat în fonduri, începe să cumpere titluri pe numele amantei sale 
Maria Dimitriu, devenită mai în urmă soția sa, pe numele cumnatului său Petre Pâr- 
vulescu și pe numele de G, Dumitrescu, le scotea, la sorţi și face să fie încasate pe nu- 
mele amantei, ale soacrei sale Alexandrina Dumitrescu şi po numele Căpitănescu, M. 
Petrescu și Russu, persoane necunoscute, el merge și mai departe, ridică de la cassa 
de Depuneri gi Consemnaţiuni, titlul cu No. 22394 ce erea depus de tatăl său, îl scoate 
la sorți şi îl incasează prin ușierul său Ion Grigorescu, însă, pe numele lui T. Iulian 
funcționar in Ministerul Cultelor şi Instrucțiunei Publice, fără ca acesta să ştie abso- 
lut nimic; în fine Parisianu își oumpără casă cu 15.000 lei, face cu nevasta 2 voiajuri 
în străinătate, unul la Paris în timpul expoziţiei şi altul în Elveţia, și trăeşte pe un 
picior larg, făcând cheltueli peste mijloacele sale. Pe când se urmau aceste trageri fra- 
uduloase, Dan Albahari, inculpatul Al. Parisianu și cu prevenitul V. Dumitrescu, scot 
la sorți 18 titluri 4°, a 5000 lei şi pentru Eustațiu Măcărescu, fost sub director al Băn- 
cei Agricole, acum defunct. De la primele trageri neregulate, însă prevenitul Aron Be- 


www.dacoromanica.ro 


113 


lată şi un tablou recapitulativ a acestor trageri la sorţi frauduloase, 
cu arătarea fehilui rentei, a numărului titlurilor eşite la sorţi din fiecare 
din aceste împrumuturi şi cu indicarea beneficiului net realizat la fie- 
care din aceste trageri frauduloase de către inculpatul Dan Albahari : 





_ | Numini ae Beneficiu net 
Rentă Română '4%, Trruuri De 5,000 Ler la sort fa 
mod fraudul, Lei | B 





Din împrumutul de 274,375,000 din anul 1890 


s'au tras un număr de. ,. . . 3 . 497| 484,376|20 
Din împrumutul de 50,000,000 din anul 1889 
S'au tras un număr de. 135| 136,588|95 


Din împrumutul de 90,000,000 (externă) din a- 
nul 1896 s'au tras un număr de . . . . 
Din împrumutul de 32,000,000 din anul 1889 
S'au tras un număr de. . . 50|  57,669190 


79| _76,128|95 
Din împrumutul de 180,000,000 din anul 1898 
46|  43,110|65 
s'au tras un număr de. . . . . 


Sau tras un număr de, .. .. . . . 
Din împrumutul de 120,000,000 din anul 1894 

e og „15|  13,509/45 
Valoarea totală a titlurilor trase fraudulos RE 
4,110,000 în . . . . a‘ ‘a 822| 811,384(10 





har, observă că atât Dan Albahari cât şi fratele său Moreno, scontau imediat după fie- 
care tragere, număr mare de titluri eșite la sorţi, bănuește că la mijloc trebue să se pe- 
treacă ceva, se pune la pândă și surprinde pe V. Dumitrescu în mai multe rânduri 
intrând pe furiș în comptuarul lui Dan Albahari; odată fixat asupra persoanei, prin 
intermediul căreia se operau tragerile la sorţ, în profitul lui Dan Albahari, așteaptă pe 
V. Dumitrescu, când egia de la serviciu, îi spune că ştie de tragerile în profitul lui 
Dan Albahari, gi îi pretinde să facă și cu el asemenea operaţiuni, amenințându-l, în 
caz de refuz, că îl va denunța. V, Dumitrescu văzându-se descoperit, acceptă propune- 
rea, şi la tragerea de la 19 Iulie 1900, îi și scoate la gorţi 15 titluri de rentă 49, 
a câte 5000 lei fie-care, cum însă cassa Aftalion pe care Behar o reprezinta ca procu- 
rist, cade în faliment, acesta—pentru că nu dispunea personal de fonduri ca să cum- 
pere titluri să meargă înainte—e silit să pună în confidenţă pe Rafael Bally, procuristul 
general al cassei de Bancă Crisoveloni, care şi cumpără de la această cassă la 9 Au- 
gust 1900 pe numele lui Behar, 5 titluri de rentă, dar V. Dumitrescu, refuză de astă 
dată a i le mai scoate, sub pretext că a încetat de a mai face ast-fel de operaţiuni, 
chiar cu Albahari, dar adevăratul motiv era că Behar nu-i dăduse beneficiul cuve- 
nit lui de la prima tragere, din cauza falimentului firmei Aftalion, atunci Behar de 
concert cu Bally, se prezintă la Dan Albahari, îi comunică că ştie de tragerile la sorți 
frauduloase și îi cere 10.000 lei ca despăgubire pentru paguba ce a încercat cu cum- 
părarea titlurilor pe cari Dumitrescu refuză a le scoate la sorţi, amenințând că alt-fel 
va da totul pe faţă, dar Dan Albahari refuză categoric, ba încă îl dă şi afară; în a- 
ceiași zi Dan Albahari primește gi vizita lui Bally care primește acelaș răspuns; peste 
noapte însă, Dan Albahari, gândindu-se mai serios la consecinţe se şi hotăr: gte să le 
cumpere tăcerea şi a doua zi trimite la Bally pe fratele său Moreno, și convine ca din 
tragerile ulterioare să se dea lui Bally şi Behar 20 la sută din beneficii, iar pentru a 
utea fi controlat Dan Albahari își luă obligaţia, ca toate titlurile destinate a fi scoase 
a sorți să fie cumpărate prin cassa Crisoveloni, unde Balli era «fac-totum», cu mo- 
dul acesta, Behar şi Bally, parvin să stoarcă de la Dan Albahari suma de 18255 lei. 
Văzând însă, că ceea ce le revine de la Dan Albahary este prea putin. preveniții Be- 
har şi Bally, se decid să facă o lovitură mare, în acest scop ei adresează cassei «Dis- 
conto-Gesellschafte din Berlin, cea mai interesată în chestia împrumutului cu rentă, o 
scrisoare anonimă prin care îi arată că sunt în posesia unui mare secret care o jnte- 
resează în cel mai înalt grad și oferindu-se să destăinuiască acel secret în schimbul 


C. Hamangiu. . 8 
www.dacoromanica.ro 


114 


Aceste trageri la sorţi frauduloase, cari, graţie capitalului procurat 
de incuipatul Dan Aibahari, luase nişte proporţii atât de întinse şi dău- 
nătoare creditului şi statului român, se fac până “la 19 Iulie 1902, ulti- 
ma tragere de acest gen, de oarece la tragerea din Septemvrie 1902 d. 
ministru de finance, Emil Constinescu, prezidează în persoană această 
operaţiune, aşa că funcţionarii incorecţi, Parisianu şi V. Dumitrescu, n'au 
mai putut servi pe tovarăşul şi complicele lor Dan Albahari. 

Dar în afară de tragerile la sorţi frauduloase efectuate, de incul- 
paţii Parisianu şi Dumitrescu în beneficiul complicelui lor Dan Albahari, 
şi cari trageri luaseră în 1899, 1900, 1901 şi 1902, după cum am văzut 
mai sus, proporţiuni atât de întinse, ei continuă a scoate la sorți, prin 
falşuri comise în procesele-verbale de constatare a tragerilor, şi alte diie- 
rite titluri de ale lui Eustațiu Măcărescu şi Behar, bine înţeles în pro- 
porţiuni cu mult mai restrânse după resursele şi capitalul disponibil al 
fiecăruia, 

Astfel, instrucţia şi expertiza făcută în cauză au stabilit că s'a: 
tras fraudulos în beneficiul lui Eustațiu Măcărescu următoarele titluriu 
65,959, 65,642, 65,850, 65,958, 68,230, 68,233, 68,241, 66,050, 66,055 
66,059, 3,936, 4,014, 4,863, 5,457 şi 5,536; iar în beneficiul lui Behar 
No. 22,424, 22,428, 21,188, 21,406, etc. 


unei recompense, dar nu primesc nici un răspuns; peste trei luni expediază o adoua 
scrisoare, având aproape acelaș conţinut şi semnată de data aceasta de Behar, dar și 
aceasta rămâne fără răspuns ca şi cea dintâi. După o așteptare de un an aproape 
preveniţii se gândesc că e mult mai bine să încredințeze afacerea în mâinile unei personne 
influente la Berlin; în acest scop Bally să şi duce Ja Berlin în Maiu 1902, unde se în- 
tâlneşte cu o rudă a sa Covo, şi prin acesta, face cunoștința lui Liebling, advocat cu 
vază ţi cumnat cu Covo, căruia confiază afacerea; acesta fără a perde timp, să şi pre- 
zintă la Disconto, destăinueşte Directorului manipulatinnile frauduloase ce se petre- 
ceau la Ministerul de Finance, cu tragerea la sorți a titlurilor de rentă, iar pentru a-i 
forma convingerea, Behar este chemat la Berlin și dovedeni cu borderouri în regulă 
că toate titlurile de rentă ce Dan Albahari cumpărase de la Berlin prin cassa Crisove- 
loni, erau eșite la sorți, iar pentru serviciul ce i se aducea făcându-i această destăinuire, 
au pretins să li se dea ca recompensă suma de 500.000 mărci. Cassa de bancă «Dis 
conio» cere timp ca să cerceteze faptele denanţate, iar până atunci Leibling, Covo și 
Behar, convingi că Disconto nu va putea refuza suma pretinsă, fac chiar o convenți- 
une semnată de câte trei, în care Behar lucrează şi ca procurator a lui Bally, și prin 
care își împart suma de 500.000 mărci, luând Behar cu Bally 60 °l, iar Covo și Leibling 
40, cum însă Disconto refuză a le da suma cerută, Liebling şi Covo schimbă atitu- 
dinea și stărue pe lângă această cassă verbal şi în scris ca să intervină ea pe lângă 
Ministerul de Finance Român, ca să se plătească de statul Român suma pretinsă, a- 
meninţând că vor desvălui în public faptele comise, şi vor convoca pe detentorii de 
rentă spre a'i pate în curent de cele ce se petrece, în acelaș timp Behar și Bally sunt 
îndemnați să facă demersuri identice pe lângă d-l Costinescu, Ministru de Finance, și 
Behar se şi prezintă în Decemvrie și are în acest sens o convorbire cu Sterling, Direc- 
torul Băncei Generale, cunoscut cu d-l Costinescu; când însă i se comunică că suma 
ce i s'ar putea da este 30.000 lei, Behar o găseşte derizorie și spune că va lăsa aso- 
ciatului său din Berlin, sarcina de a face demersarile necesare pentru obţinerea sumei 
intregrale pretinse; imediat după aceea și anume la 12 Ianuarie st. n. 1903. Leibling 
și adresează o scrisoare cassei «Disconto» în care își exprimă mirarea de suma minimă 
oferită de Ministru de Finance Român lui Behar şi ameninţă că e hotărât a face olo- 
vitură de bursă, pentru a produce o scădere însemnată a titlurilor de rentă română, 
şi să convoace în acelaş timp o adunare a detentorilor germani de rentă, cărora le va 
expune cele ce se petrec și să-i hotărască la o acţiune în daune contra Ministerului 
de Finance Român. Faţă cu această ameninţare adusă la cunoștința Ministrului de 
Finance Român, la 7120 Ianuarie a. c., Behar este arestat după intervența guvernu- 
lui român, sunt arestaţi la Berlin și Covo cu Liebling și astfel se încep urmăririle. 
Având în vedere că se impută prevenitului Vasile Dumitrescu că, în calitatea 
sa de șef al biuroului datoriei publice, fiind însărcinat cu tragerea la sorţi a titlurilor 
de rentă, a făcut numai un simulacru de tragere, fiind-că în realitate făcea să treacă 
pe liste și în procesul-verbal, constatator de efectuarea operaţiunei tragerei, ca eșite la 
sorţi titluri pentru cari ruletele cu numerile corespunzătoare erau scoase de el mai dina- 


www.dacoromanica.ro 


115 


Mai mult de cât atât, inculpatul Parisianu, nemulţumit cu benefi- 
ciul delictuos ce obținea prin inculpatul V. Dumitrescu de la complicele 
lor Dan Albahari în schimbul falşurilor în acte publice ce comitea, cu 
însăşi banii proveniţi din această sursă necinstită, cumpără diferite titluri 
de rentă 4% a 5,000 lei unul pe numele concubinei sale Maria Dumi- 
triu precum şi a mamei acesteia Alexandrina Dumitrescu, a cumnatului 
său P. Pârvulescu şi a tatălui său G. Parisianu din Giurgiu, scoţându-le 
la sorţi la prima tragere ce venea imediat după cumpărarea lor de la 
bancheri. Astfel sunt titlurile de rentă 4%, a 5,000 lei cu No. 22,203, 
23,505, 21,188, 21,406, 22,424, 22,428, 23,223 şi 22,394, toate scoase la 
sorţi în mod fraudulos prin falşificarea proceselor-verbale ale constatărei 
tragerilor respective. 

Inculpatul Behar fiind în secretul tragerilor la sorţi falşe ce incul- 
paţii Parisianu şi Dumitrescu făceau în beneficiul lui Dan Albahari, co- 
munică acest lucru celui alt inculpat, Balli, şi amândoi împreună încep 
a ameninţa pe Dan Albahari cu denunţarea la parchet, dacă nu va voi 
să le dea şi lor o parte din aceste beneficii, şi anume 20%; la început, 
refuzând, Dan Albahari, de teama descoperirei faptelor sale delictuoase, 
este nevoit de a da, în diferite rânduri, inculpaţilor Behar şi Balli, drept 
20%, din aceste beneficii suma de 18,000 lei ca preţ al tăcerei; iar a- 


inte din urnă; cu modul acesta, a participat la falșificarea listelor şi proceselor verbale 
în număr de 23 cu datele: 2 Decembrie 1899, 20 Ianuarie, 18 Martie, í și 2 Iunie, 19 
Tulie, 18 Septembrie, 1 şi 2 Decembrie 1900, 18 şi 19 lanuarie, í Martie, 1 şi 2lunie, 19 
Iulie, n Septembrie; t și 2 Decembrie 1901, 19 lanuarie, 18 și 19 Martie, 1 Iunie şi 19 
Iulie 1902. 

Având în vedere că prevenitul a recunoscut la instrucţiune, tribunal şi curte, 
că a scos la sorți în mod fraudulos, rulete cu numerile titlurilor de rentă, aparţinând 
lui Al. Parisianu, Eustațiu Măcărescu, Dan Albahari şi Aron Behar și că a primit în 
schimb bani de la Dan Albahari. 

Având îu vedere că osebit de recunoaşterea sa, contra lui mai vine: a) arăta- 
sea lui Al. Parisianu care confirmă că i s'a dat ordine ca să scoată la sorţi titlurile 
de rentă ale lui Măcărescu; b) găsirea acasă la el a notițelor ce i se dedese cu nu- 
merile titlurilor acestuia, cum şi a 8 rulete ștampilate şi şnuruite (dos. instr. fila 409); 
c) arătarea lui Dan Albahari şi Aron Behar că, a scos și pentru ei la sorţi titluri de 
rentă, pentru cari îi dedese numerile de mai înainte; d) scrisorile sesizate la Dan Alba- 
hari (dos instr. fila 438 și rit prin care Dumitrescu îi cerea continu bani; e) regis- 
trele lui Dan Albahari şi actul expertului care constată că s'a bonificat celor ce au 
dat concursul, suma de lei 220,195; f) în fine găsirea în posesiunea sa a unei sume de 
peste 40.000 lei, în bani şi efecte, sumă care nu e de cât produsul operaţiunilor inco- 
zecte la care se dedea 

Având în vedere că, din punctul de vedere legal, faptele săvârşite de prevenit 
intră in prevederile art. 124 c. p, text aplicat de tribunal şi care prevede falşul inte- 
lectual.—lIntr'adevăr elementele cerute de acest articol sunt: 1) calitatea de funcţionar, 
3 alterarea adevărului întrun act public, 3) să intre în atribuţiunile funcţiunei sale, 

să cauzeze un prejudiciu sau posibilitate de prejudiciu şi 5) să fie făcut cu intenţi- 
une frauduloasă; 

Considerând că, în specie, toate aceste elemente se găsesc întrunite, căci nu se 
poate contesta că prevenitul Vasile Dumitrescu era funcţionar public, şeful de biurou 
„al datoriei publice; că în această calitate intră în atribuţiunile funcţiunei lui de a e- 
fectua tragerea la sorţi a titlurilor de rentă, destinate a fi amortizate; că făcând tra- 
gerile a alterat adevărul în acte publice, căci a făcut să se constate în liste și proce- 
sele-verbale constatatoare de efectuarea acestei pg rare ca eșite la sorţi titlurile 
„care nu eşise în realitate, dar cari fuseseră alese mai dinainte din urne, aşa că se fă- 
cea numai un simulacru de tragere; că prin tragerile făcute în acest mod, e incontes- 
tabil că deteutorii de titluri au fost privaţi de şansa de a eși la sorţi titlurile lor, şi 
prin urmare, au încercat un prejudiciu; ca la toate aceste operaţiuni, numai intenţi- 
unea frauduloasă — viclenia — nu se poate susţine că a lipsit; 

Considerând că apărarea recunoaște că prevenitul V Dumitrescu, a simulat o- 
peraţiunea scoaterei ruletelor din urne, dar susține că el n'a participat la nici un act 
scris şi că falşul nu se comitea de cât prin facerea listelor de frageri și a proceselor- 


“verbale care constatau operațiunea, acta cari nu sunt semnate de el. 
WWwW.dacoromanica.ro 


116 


ceştia, spre a putea controla operaţiunile frauduloase ale lui Albahari, "! 
obligară de a cumpăra toate titlurile de rentă destinate tragerilor frau- 
duloase prin casa de bancă Crisoveloni, unde Balli era casier şi om de 
încredere. 

Incuragiaţi prin succesul acestui şantagiu încercat în contra incul- 
patului Dan Albahari, tovărăşia Behar-Baili, asociindu'şi pe Liebling din 
Berlin şi pe cumnatul acestuia Covo, comisionar tot din Berlin, îşi pro- 
pun de a face o lovitură capitală, să speculeze secretul cunoscut de ei 
prin propria lor turpitudine, în scopul de a stoarce o sumă de 500,000 
lei, mai întâi de ia banca Disconto-Geselischait, din Berlin, detentoarea 
celui mai mare număr a titlurilor noastre de rentă, şi, deci, interesată 
destul de mult de a menţine prestigiul moral şi valoarea serioasă a a- 
cestor titluri La început, prin corespondenţă, iar mai în urmă prin viu 
praiu, se propune la început şi se ameninţă în urmă de către Behar 
şi Balli din Bucureşti, advocatul Liebling şi Covo din Berlin, băncei 
Disconto-Gesellschait de a le da o recompensă de 500,000 lei, drept 
preţ al secretului confiat. Retuzaţi în mod succesiv, după trei cereri re- 
petate, ei încep a amenința banca Disconto-Gesellschait, ameninţând'o- 
în scris, că de nu le va da suma cerută, vor da în public şi vor pu- 
blica prin ziare fraudele ce se fac în România cu titlurile de rentă ale: 


Având în vedere, că în zadar se cearcă ase separa operaţiunea tragerei la sorți, 
a ruletelor din urne, de formalitatea, înscrierei lor pe liste şi redactarea procesului-ver- 
bal, constatător că tragerea a avut loc, căci toate aceste formalităţi formează un sin- 
gur tot, ele se complectează una pe alta şi toate întrunite constitue falșul în acte pu- 
blice. Intr'adevăr, scoaterea ruletelor din urnă, intră în atribuţiunile funcţiunei lui 
Dumitrescu şi fără el Parisianu nu ar fi putut comite falșul, cum nici el nu ar fi pu- 
tut face simulacru de tragere fără ştirea şi concursul lui Parisianu; când dar el făcea 
să se înscrie pe liste şi să se constate prin procese-verbale ca eșite la sorți, rulete alese mai 
dinainte din urne, nu făcea alt de cât săvârşea un falș în sensul art. 124 c. p, adică 
făcea să se altereze adevărul întrun act public. De almintrelea rolul său nu s'a măr-- 
ginit numai la simularea tragerei ruletelor, oi de multe ori da el la ră sia lista. 
cu numerile titlurilor ce trebuiau scoase gi îi punea să stampileze rulete, iapt afirmat 
de martorul Ion Referendaru înaintea tribunalului şi recunoscut şi de prevenit la inte- 
rogatoriu ce i s'a luat de judele instructor în ziua de 8 Ianuarie a. c. că în urmă ca 
să nu fie descoperiţi, a căutat în urnă ruletele corespunzătoare, a scos din şir pe cele 
faiș stampilate, care s'au și găsit acasă la el şi au pus în Jocul lor pe cele adevărate, 
ce fusese scoase din urnă după (ase vedea interogatoriu, că martorii, Ion C. Constan- 
tinescu, Atanasie Pancu şi Pavel Popescu, ascultați la instrucţie afirmă chiar că une 
ori V. Dumitrescu desfăcea şi le dicta, ruletele scoase de el din urnă, iar altă dată le 
aducea numai ruletele și le desfăceau, citeau și treceau pe liste de ei, ceea ce e acelaş 
lucru ca și cum prevenitul însuși ar fi scris acele liste, că cel puţin primele 3 titluri. 
cu No. 23814, 23815 şi 24017 scoase în profitul lui Dan Albahari la tragerea de la 
Decembrie 1899 şi cele 15 scrisuri scoase în profitul lui Aron Bebar, la tragerea de la 
19 Iulie 1900 e opera exclusivă a lui V. Dumitrescu, pentru că nici el nu afirmă că 
Parisianu a știut de ele; prin urmare trecerea pe liste a acestor titluri și procesele- 
verbale care constată operaţiunea tragerei mau putut fi făcute de cât de el şi tot el 
este care a indus aci în eroare chiar pe Parisianu, surprinzându-i iscălitura; că dar nu 
se poate susţine că aci nu există cea mai caracterizată alterare a adevărului întru'un 
act public comisă de el. 

Că ținând seama de de toate împrejurările ce înconjoară această afacere Curtea 
găsește că pedeapsa de patru ani închisoare corecțională data de tribunal acestui pre- 
venit, este bine chibzuită, că, fiind vorba de o reiteraţiune de fapte identice, art. 124, 
40 şi 60 c. p, sunt bine aplicate şi că nu e cazul nici a i se spori, nici reduce această 
pedeapsă; că dar apelul primului-procoror al tribunalului cât şi al pevenitului trebuese 
respinse; 

p Având în vedere că se impută prevenitului Dan Albahari, că a procurat lui 
Parisianu și Dumitrescu mijloacele cari au servit la comiterea falșurilor de cari aceg- 
tia s'au făcut culpabili, ştiind că au să servească la această comitere, cu alte cuvinte 
că el a jucat rolul de complice al lor ; că această cooperare a sa constă în acea că, 
el cumpără titlurile de rentă, comunică din timp prevenitului V. Dumitrescu, nume- 
rile acestor titluri, acesta caută în urne ruletele corespunzătoare acestor numere, le- 


www.dacoromanica.ro 


117 


împrumutului statului român, compromiţând astfel valoarea acestor tit- 
luri în paguba evidentă a casei de bancă Disconto-Gesellschaft, dețină- 
toarea numărului celui mai important de titluri de rentă română. Văzând 
că nu reuşesc cu Disconto-Gesellschaft, de la care nu a putut obţine 
absolut nici o sumă de bani, cu tot şantagiul plin de ameninţări repe- 
tate în contra sa, tovărăşia Behar-Balli-Liebling-Covo 'şi îndreaptă pri- 
virile către statul român, către care, sperau ei, şantagiul ce puseseră la 
cale cu atâta îndrăzneală şi preseverenţă, putea să reuşească mult mai 
uşor, fiind în joc cinstea, onoarea şi demnitatea statului şi a creditului 
său. Suma ce voiau ei s'o estorcheze de la ministerul de finance ro- 
mân era tot aceea de 500,000 lei; fiind siguri de reuşita şantagiului lor, 
ei încheiară şi un act de convenţiune, semnat de Liebling, Covo şi Be- 
har personal, şi ca procurist al lui Balli, prin care 'şi împărțeau even- 
tualul câştig. In acest scop, inculpatul Behar, în Decemvrie 1902, se duce 
la D. Sterling, directorul băncei Generale Română, pe care °l ştia amic 
cu D. Emil Costinescu, ministru de finance, propunându'i că el, îm- 
preună cu Balli, Liebling şi Covo din Berlin, fiind în posesia secretului 
tragerilor la sorţi frauduloase, ce se comit de mai mult timp la minis- 
terul de finance român, pretind suma de 500,000 lei drept preţ al tă- 
cerei, contrariu, vor divulga acest secret la Berlin, şi prin presă vor con- 


pune la oparte şi la ziua fixată făcea numai un simulacru de tragere, făcând să se 
constate prin liste și procesele-verbale ce încheia și cari se contrasemna de Parisianu, 
ca eşite la sorţi aceste titluri, când în realitate nu era astfel; 

Având în vedere că faptul a fost recunoscut de prevenit în tot cursul instruc- 
ţianei, la tribunal și chiar înaintea Curţei, cu ocazia interogatoriului ce i s'a luat, că 
osebit de recunoaşterea sa, contra lui mai vine: a) arătarea lui V. Dumitrescu cu care 
el trata, b) arătarea preveniţilor Aron Behar și Rafael Bally, cari aflând de aceste ope- 
raţiuni l-au forțat să le dea 200|, din beneficiul ce va realiza, c) scrisorile lui V. Du- 
mitrescu sesizate în comptuarul său prin cari cerea continuu bani, d) listele cu indica- 
rea titlurilor cumpărate şi eşite la sorţi date de oasele de bancă Marmorosch & C-ie, 
Elias, Halfon, Jeschek, Crisoveloni și Banca României prin intermediul cărora s'a făcut 
cumpărătoarea acestor titluri, e) registrele sale și actul expertului care constată că din 
1364 titluri câte s'au amortizat de la 2 Decembrie 1899—19 Iunie 1902 cea mai mare 
parte și anume 822 titluri 40), a câte 5,000 lei aparţinea prevenitului Dan Albahari 
care a realizat cu modul acesta un beneficiu de 811,384 lei 10, în fine importanta 
sumă de bani și valori sesizate la el e cea mai elocintă dovadă a fraudei, dat fiind 
că la 1899 nu dispunea nici de 90,000 lei; 

Având în vedere că de şi n'a tratat direct cu Parisianu, prevenitul Dan Alba- 
hari ştia însă că, concursul acestuia este asigurat, căci după cum recunoaşte singur la 
interogatoriul luat de judele instructor în ziua de 17 Februarie 1903 Dumitrescu “i spu- 
sese că nu putea opera fără el și apoi se convinsese gi dânsul că Parisianu lua o parte 
din beneficiu pentru că "i se ceruse în două rânduri aur când acesta s'a dus în atrăi- 
nătate, îl vedea ducând o viaţă largă, făcând chefuri şi în fine ceea ce l'a edificat pe 
deplin, este cumpărarea casei pe care n'ar fi putut'o face din leafă; 

Că atunci când comunica lui V. Dumitrescu, numerile titlurilor, Dan Albahari, 
ştia că la mijloc se petrece o afacere necorectă, că nu era o tragere la sorţi, ci numai 
un simulacru de tragere, pe lângă că o recunoaşte el singur, dar osebit de aceasta i-o 
spusese V. Dumitrescu încă de la început de când i-a făcut propunerea; că dar e te- 
merar a se mai susţine, cum cearcă apărarea să o facă, că el ar fi străin de falșurile 
ce se comiteau, că i-ar lipsi intențiunea culpabilă în ce priveşte prejudiciul comis şi 
că el credea că căștigând în felul acesta nu vătăma pe nimeni, cu alte cuvinte că era 
de bună credinţă; , Ă 1 i 

Având în vedere că faptul lui Dan Albahari, date fiind împrejurările, constitue 
o complicitate la falșurile comise de Al. Parisianu gi V. Dumitrescu în acte publice, în 
profitul lui; că participând la o serie întreagă de aceste falşuri, bine s'a făcut fată de 
el aplicaţiunea art. 50 al 1, comb. cu 124 și 40 c. p.; că pedeapsa fiind prevăzată de 
ult. al. de sub art. 49, trebueşte a se face aplicaţiunea şi a acestui text de lege; că tri- 
bunalul făcând aplicaţiu nea şi a art. 60 e p. şi condamnând pe prevenit la 3 ani în- 
chisoare corecțională și 2,000 lei mendă a dat o pedeapsă proporţională cu faptul co- 
mis; că dar, nu e cazul a i se spori sau reduce din această pedeapsă; că prin urmare 
atât apelul primului procuror cât și al prevenitului trebuesc respinse; 


www.dacoromanica.ro 


118 


voca pe detentorii de titluri române de la Berlin, spre a'i pune în cu- 
noştinţa acestor fraude, compromiţând astfel renta română. Dar şi D. mi- 
nistru de finance român, ca şi Banca Disconto-Gesellschaft din Berlin, 
pus în cunoştinţa acestor demersuri amenințătoare ale tovarăşilor Behar, 
Balli, Liebling şi Covo, refuză de a le da suma pretinsă de 500,000 lei, 
urmează o corespondenţă asiduă între Liebling şi banca Disconto-Ge- 
sellschaft pe de o parte, între Covo şi Behar pe de altă parte, cores- 
pondenţă ce a fost sesizată de instrucţie, şi prin care amenințările cele 
mai îndrăzneţe şi cele mai caracteristice şantagiului sunt profesate de 
inculpaţi la adresa băncei Disconto-Geselischatt, interesată în cauză, şi 
a ministerului de finance român. Se spun în aceste scrisori: „de compromi- 
terea financelor române“; de a face un nou împrumut pentru România; 
de a convoca băncile străine şi pe detentorii de titluri spre a'i pune în 
cunoştinţă că vor provoca o scoborâre a valorei titlurilor, că trebue dat 
un ultimatum, că jurnalele ar putea să vorbească, că numai cu impunere 
se va putea ajunge la ceva.— Că ei (adică Disconto şi ministrul de fi- 
nance român) trebue să aibă mai multă frică de cât noi, etc., etc. — O 
întreagă serie de ameninţări făcute în scopul de a estorca de la minis- 
terul de finance român suma de 500,000 lei, pretinsă cu atâta îndrăz- 
neală. 


Având în vedere că se impută inculpatului Moreno Albahari că în lipsa din țară 
a prevenitului Dan Albahari care i e frate şi la care se găsea ca amploiat în comptoir, 
el este care procura lui V. Dumitrescu numerile titlurilor de rentă ce urmau a fi amor- 
tizate; cu alte cuvinte că, a procurat şi el mijloacele cari au servit la comiterea fal- 
șurilor stabilite în sarcina lui Parisianu și Dumitrescu, ştiind că au să servească la a- 
ceastă comitere, ceea ce constitue o complicitate; 

Având în vedere că inculpatul nu contestă, la interogatoriele ce i s'a luat 
că ştia de operaţiunile ce se petreceau între fratele său Dan și V. Dumitrescu, susţine 
însă că el n'a procurat nici odată acestuia liste eu numere de titluri de rentă, desti- 
nate a fi scoase la sorţi și că rolul său s'a mărginit numai a libera lui V. Dumitrescu 
bani, când i se cerea, pe cari "i trecea la comptul său, conforin instrucţiunilor ce a- 
vea de la fratele său; 

Având în vedere că împrejurările de fapt, vin să demonstreze că rolul său nu a fost 
așa de limitat cum se pretinde. Intr'adevăr, când Aron Behar, află că V. Dumitrescu 
scotea la sorţi în mod fraudulos, titluri de rentă pentru Dan Albahari și se prezintă 
la acesta, atât el cât și Bally ca să'i ceară bani, amenințând că altfel "i va denunța 
cel care este trimis de Dan ca să trateze cu ei și care le cumpără tăcerea cu 20%], din 
beneficii este inculpatul Moreno Albahari, fapt recunoscut şi de el. Este adevărat însă, 
că atât Dan cât şi V. Dumitrescu astăzi spun că el n'ar fi procurat nici odată numere 
de titluri de rentă spre a fi declarate scoase la sorţi, la tribunal însă Dumitrescu, a- 
rată că Moreno a venit cu liste în numele fratelui său și la dosarul instrucţianei există, 
mai multe scrisori, sesizate în comptuarul lui Dan Albahari printre cari unele sunt 
adresate chiar lui Moreno şi prin cari V, Dumitrescu "i cerea diferite sume de bani; că 
în deosebi prin scrisoarea din 22 lunie 1901, îi cerea numerile mărfei sosite, prin cea 
din 9 Februarie 1902, îi spune că a doua zi începe a opera 40|, 94, iar prin cea din 20 Februa- 
rie 1902 îi cere că dacă până Sâmbătă sosește marfa la Crisoveloni să'l înștiințeze, 
fiindcă Duminecă începe operaţia, şi e cert că la această dată Dan lipsea din ţară, fi- 
îndcă chiar Dumitrescu priu scrisoare arată lui Mcreno că, a primit o scrisoare de la 
el din Moeran (Tirol); că dar faţă de aceste scrisori şi arătarea lui Dumitrescu, făcută 
la tribunal, dubium nu mai poate fi că şi Moreno a procurat lui V. Dumitrescu, nu- 
mere de titluri de rentă spre a le declara eșite la sorţi Că a se pretinde, cum susţine 
apărarea, să dovedească că Moreno, a şi dat curs cererilor din aceste scrisori, adică că 
a comunicat lui V. Dumitrescu numerile titlarilor de rentă și că ele au şi eșit la sorţi 
este de prisos, dat fiind rolul activ judecat de el în această afacere; că de aceea este 
inutilă şi chemarea ca martor a lui Crisoveloni, de oarece toate aceste operaţiuni se 
urmau cu Bally, procuristul său general și Crisoveloni e străin de afacere. Că cea mai 
elocinte dovadă că Moreno a dat concursul său în aceste fraude este honificaţia de câte 
32,000 lei ce'i dă fratele său Dan pe anii 19001901 şi 1901|902, cum rezultă din regis- 
trele acestuia şi constatarea expertului şi cum o recunoaşte și el; 

Că dar complicitatea lui Moreno Albahari fiind pe deplin dovedită şi coopera- 
țiunea sa fiind reiterată, faptele comise de el cad tot sub previziunile art. 50 al. 1 
comb. cu 124, 49, 40 şi60c.p; 


www.dacoromanica.ro 


119 


Inculpaţii, însă, nu au avut parte de a'şi aduce la îndeplinire a- 
meninţărite lor. In aşteptarea unui răspuns favorabil şi pe când încă con- 
tinuau tratativele lor amenințătoare, d. ministru de finance, pus astiel în 
cunoştinţă şi asupra fraudelor ce se comiteau la minister de inculpaţii 
Parisianu şi Dumitrescu şi asupra şantagiului ce pregătea tovărăşia Be- 
har-Balli-Liebling şi Covo, denunţă cazul parchetului în ziua de 7 Ia- 
nuarie 1903, prin următoarea adresă: 


Domnule prim-procuror, 


Am onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele: 

Doi funcţionari ai ministerului de finance, şi anume: D. Parisianu, 
director al contabilităţei generale a statului şi Dumitrescu, şef de biu- 
rou la serviciul datoriei publice, înțelegându-se cu Dan Albahari, mic 
bancher în piaţă, şi după toate probabilitățile, şi cu Behar, fost procu- 
rist al casei Aftalion, au comis în favoarea lor şi în dauna creditului şi 
onoarei statului uneltiri frauduloase cu tragerile la sorţi ale titlurilor sta- 
tului supuse amortizărei, şi anume Dan Albahari cumpără titluri de rentă 
4% de preferinţă de 5,000 lei bucata; numerile titlurilor cumpărate le 
comunica funcţionarilor sus numiţi, iar aceştia, prin îalşificare în actele 
publice şi prin buletine asemenea falşiticate, le declarau eşite la sorţi. 


Considerând însă că el nu opera pe comptul lui propria, ci pentru fratele său 
Dan Albahari, că: ţinând seamă de situaţia lui faţă de aceasta, Curtea găsește că 
culpa și prin urmare răspunderea lui e mult mai mică, că dar e cazul a'i se admite 
în parte apelul, a se respinge apelul primului procuror şi a'i se reduce pedeapsa; 

Având în vedere că prevenitului Aron Behar se impută următoarele trei fapte : 
1) că a procurat lui V. Dumitrescu mijloace de a comite falșuri în acte publice, ştiind 
că au să servească la această comitere, 2) că prin amenințare verbală de a face reve- 
laţiuni a stors de la Dan Albahari bani şi 3) că, uzând de aceleaşi mijloace de astă 
dată şi înscris a cercat să stoarcă bani de la statul Român, reprezentat prin Ministe- 
rul de Finance; 

Având în vedere că, în ce priveşte primul fapt, există mărturisirea prevenitu- 
lui şi arătarea lui V, Dumitrescu că la tragerea de la 19 Iulio 1900, a făcut să iasă 
și pentru el la sorți 15 titluri rentă 4°% a câte 5,000 lei. Este adevărat că aceste ti- 
luri au fost cumpărate pe numele firmei «Fraţi Aftalion», pe care prevenitul o repre- 
zenta, ca proourist; dacă însă se ține seamă că afacerea a fost tratată de el direct, 
că el este care a executat presiune asupra lui Dumitrescu, amenințându-l că altfel îl 
denunţă pentru tragerile neregulate ce făcea în profitul lui Dan Albahari, și că firma 
Aftalion n'a tras nici un profit pentru că, chiar atunci a și căzut în faliment, dubium 
nu poate fi că răspunderea întreagă revine prevenitului Aron Behar; 

Având în vedere că, modul cum s'a condus pune în evindenţă știința sa, că 
se comitea un falș în acte publice; că dar faptul său, fiind identic cu allui Dan Alba- 
hari cade sub previziunile art- 50 al. î, iar nu 50 al. 2 cum s'a hotărât de tribunal, 
comb. cu 124 gi 49 0. p.; 

Având în vedere că, pentru cel de al doilea fapt există: a) mărturisirea sa, b) 
arătarea lui Dan Albahari că, i-a cerut gi i-a dat bani, sub amenințare de a denunța 
tragerile frauduloase ce se făceau în profitul său de V. Dumitrescu în unire cu Pari- 
sianu, c) arătarea lui Moreno Albahari, prin intermediul căruia s'a fixat a'i se da lui 
şi lui Bally 200|, din beneficii, din registrele lui Dan Albahari și actul expertului care 
constată că li s'a dat suma de 18,255 lei, registre în care Behar e trecut sub numele 
de «Piscu», recunoscut și de el; că dar bine s'a aplicat și de tribuna! pentru acest fapt 
art. 334 ult. al. c.p. 

Având în vedere că în ce priveşte al treilea fapt, prevenitul recunoaşte că a 
cerut o recompensă pentru destăinuirile ce a făcut, relativ la operaţiunile frauduloase 
ce se comiteau cu ocazia tragerei la sorți a titlurilor de rentă, dar susţine că nu a u- 
zat de nici o ameninţare; 

Având în vedere că, dacă la început, când s'a adresat lui Disconto-Gesellschaft, 
cererea avea caracterul unei recompense, prevenitul a schimbat atitudinea îndată ce a 
văzut că de la această cassă de bancă nu se poate obține nimic; că atunci prin asociaţii 
săi Covo şi Liebling la Berlin, iar el direct la București prin intermediul lui Max Ster- 
ling, Directorul Băncei Generale, lucrând mână în mână, fac presiuni asupra guvernului 
Român, cerând de la acesta suma de 500,000 mărci, sub amenințarea de a se des- 


.WwWw.dacoromanica.ro 


120 


Această falşificare s'a comis mai cu osebire în anul 1900, când 
cursul scăzut al rentei procura falşificatorilor un profit ilicit de 1,000 
(una mie lei) pentru orice bucată de 5,000 lei 4%. 

Descoperirea acestor fapte am dobândit'o mai cu seamă prin des- 
tăinuirile sus numitului Behar, care, după ce a profitat foarte probabil 
împreună cu Dan Albahari de falşificările săvârşite, a voit în urmă să 
realizeze noi câştiguri din destăinuirile sale. 

Faptul funcţionarilor sus numiţi constituind şi abuz de încredere 
şi falş în acte publice, într'o cestiune care atinge de aproape creditul 
şi onoarea statului, şi aceste fapte fiind săvârşite în complicitate cu Dan 
Albahari şi cu Behar, vă rog să procedaţi de îndată în contra lor cu 
toată rigoarea cerută de lege pentru asemenea grave fapte. 

Ţin la dispoziţia d-voastră toate dovezile, pe cari le-am adunat 
până acum pentru constatarea faptelor denunţate mai sus. 


Ministru de finance EMIL COSTINESCU. 


In faţa gravităţei excepţionale a faptelor puse in sarcina lui Pari- 
sianu, Dumitrescu şi Behar, ei sunt imediat arestaţi in ziua de 7 Ianua- 
rie 1903, sesizându-li-se întreaga corespondenţă. Inculpatul Dan Alba- 


vălui detentorilor de titluri cele ce se petrec la Ministerul de Finance; că apoi când 
“i se comunică că suma ce i se oferă este numai de 30,000 lei, el nu se sfiește dea 
declara că suma e derizorie, că numai continuă tratativele și că va scrie advocatului 
său la Berlin să facă alte demersuri; 

Având în vedere că toate acestea sunt confirmate de martorul Max Sterling 
ascultat de tribunal sub prestare de jurământ și rezultă din corespondenţa, ce a fost se: 
sizată la el, corespondenţă urmată cu Covo și Liebling din Berlin și aflată în original şi 
traducţiune în dosarul instrucţiunei la fila 325—408; 

Având în vedere că imediat după ruperea trativelor Disconto a și primit de la 
Liebling scrisoarea de la 12 Ianuarie st. n. a. ©. prin care își exprimă mirarea de suma 
minimă oferită de Ministerul de Finance Român lui Behar şi amenința că va face o 
lovitură de bursă. pentru a produces o scădere însemnată a titlurilor de rentă română 
și că va convoca în acelaș timp o adunare a tutulor dentatorilor germani de rentă, 
cărora le va expune cele ce se petrec şi îi vu hotărâ la o acţiune în daune contra Mi- 
nisterului de Finance Român. 

Având în vedere că prevenitul şi cu ai săi asociaţi atât erau de siguri că vor 
reuși în întreprinderea lor în cât fac şi convenţie prin care își împart suma cerută, 
convenţie semnată de Covo, Liebling și Behar lucrând şi ca procurator al lui Bally și 
aflată în dosarul instrucţiunei în original şi ein e 

Având în vedere că şi acest fapt fiind pe deplin stabilit în sarcina prevenitului 
Aron Behar, el cade tot sub prevederile art. 334 ult. al. c. p; 

Având în vedere că fiind recunoscut culpabil de 3 delicte deosebite, cu drept 
envânt i s'a aplicat de tribunal și art. 40 c. p.; că faptele nefiind de aceeași natură 
și supuse la aceeeși pedeapsă, urma a i se aplica pedeapsa cea mai grea. adică a com- 
plicităţei la falșuri; că întru cât tribunalul i-a acordat şi circumstanţe atenuante, Cur- 
tea găsește că pedeapsa de trei ani închisoare corecțională este bine chibzuită şi astfel 
fiind, urmează a respinge atât apelul prevenitului cât și pe al primului procuror; 

Având în vedere că două sunt delictele imputate prevenitului Rafael Bally, şi 
anume; 1) şantagiul asupra lui Dan Albahari, 2) șantagiul cercat asupra statului Ro- 
mån, asociat la ambele fapte cu prevenitul Aron Behar; că tribunalal l'a recunuscut 
culpabil de primul fapt și a emis a se pronunţa în privinţa celui de al doilea, ceea ce 
a şi determinat pe primul procuror ca să declare apel şi în lia e lui. 

Având în vedere că pentru primul fapt, există aceleași probe ca şi pentru Be- 
har şi anume: mărturisirea sa, arătarea lui Dan Albahari că i-a cerut și dat bani sub 
ameninţarea de a ați tragerile frauduloase co V. Dumitrescu cu Parisianu făceau 
în profitul său, arătarea lui Moreno Albahari prin intermediul căruia s'a fixat bonifi- 
caţia de 200|, din beneficiu, că pentru a'l putea controla, se pusese obligaţie lui Dan 
ca toate efectele să fie cumpărate prin cassa Crisoveloni pe care o conducea prevenitul;— 
în fine registrele lui Dan Albahari şi actul expertului constată că s'a dat lui Bally şi 
iri suma de 18,265 lei; că dar bine i s'a aplicat de trib. pentru acest fapt art. 33% 
ult. al. c.p; 


www.dacoromanica.ro 


121 


hari, în urma cererei noastre, este şi el arestat la Nice, din ordinul par- 
chetului de acolo şi după aceasta extrădat nouă de guvernul francez. 

In urmă, iînstrucţia constatând şi complicitatea lui Liebling şi Covo 
din Berlin în chestia şantagiului încercat, se pune în cunoştinţă despre 
aceasta parchetul din Berlin, prin mijlocirea ministrului plenipotenţiar ro- 
mân, în urma căror demersuri advocatul Liebling şi comisionarul Covo 
sunt imediat arestaţi şi daţi judecăţei pentru tentativa de şantagiu. Şi 
astfel se pune capăt şi tragerilor la sorţi frauduloase ce se operau la 
ministerul de finance sub conducerea inculpaţilor Parisianu şi Dumi- 
trescu, în beneficiul lor şi al complicilor lor Dan Albahari, şi şantagiul 
ce pregătea să facă tovărăşia Behar-Balli Liebling-Covo cu denunţarea 
în public a acestui secret cunoscut lor prin propria lor complicitate şi 
făptuirea fraudelor. 

Acestea sunt faptele. — Să trecem acum la probe. 

Nu vom enumăra şi nu vom inzista asupra dovezilor de culpabi- 
litate stabilite în sarcina inculpaţilor. Ele sunt coprinse în actele coprinse 
în dosarul No. 4 din 1903 al instrucției, şi sunt prea numeroase, prea 
variate şi prea puternice, mulțumită laborioasei instrucţiuni făcute de d. 
judecător de instrucţie al cabinetului 3, aşa ca enumărarea lor ar fi su- 
“periluă, cu atât mai mult cu cât, prin ordonanța definitivă, d. judecător 





Având în vedere că, în ce priveşte cel de al doilea fapt, Bally pretinde că n'ar 
fi în nimic amestecat și că din partea sa n'ar exista ameninţări nici verbale, nici scrise 
pentru a sili pe guvornul Român să'i de bani; 

Având însă în vedere că în contra sa vine arătarea lui Aron Behar care în tot 
cursul instrucţiunei ca și la tribunal și Curte opune că Bally ştia de tratativele cu Dis- 
conto, că făceau corespondența împreună şi că nu făcea nici un demers până nu se 
consulta cu el; că de altfel chiar Bally recunoaște: că a fost la Berlin ada s'a întâl- 
nit cu Covo, ruda sa și cu Liebling, cumnatul acestuia, de şi neagă a fi vorbit ceva 
cu ei de afacere, că s'a întâmplat să fie în gara de Nord când Behar s'a întors de la 
Berlin şi că a plecat cu el în birje, — că ştia în fine de convenţiunea ce se încheiase 
între ei și prin care "i revenea şi lui o parte din suma de 500,000 mărci ce se ceruse 
guvernului Român;—ceva mai mult Behar afirmă—ocă un exemplar de convenţie a fost 
semnat je de Bally şi restituit lui Covo, fapt recunoscut şi de acesta la interogatorul 
ce i s'a luat de judele instructor în ziua de 30 Ianuarie a. c. de şi astăzi tăgăduește, 
Că întrebarea ce se naște este: pentru ce se atribuia lui Bally o parte din această sumă 
dacă el era străin de afacere? Că ceea ce vine să confirme că el mergea mână în mână 
cu Behar este că nu toate scrisorile sesizate la acesta "i erau lui adresate, ci unele cum 
sunt cele cu data de 6 şi 12 Ianuarie 1903 sunt adresate unei a treia persoane căreia 
cei din Berlin îi spune ce a scris lui Behar sau o însărcinează să comunice ceva aces- 
tuia și această persoană nu era alta de cât Bally; 

Că fiind dar pe deplin stabilit că tot ce s'a făcut de Behar, Covo şi Liebling 
în scop de a stoarce statului Român suma de 500,000 mărci, a fost pus la cale im- 
preună cu Bally, împrejurarea că acesta și-a luat toate precauţiunile și nu s'a pus în 
evidenţă, nu schimbă în nimic situaţiunea; el rămâne de o potrivă culpabil cu ceilalţi 
ca şi cum amenințările ar fi venit direct din partea sa; că dar apelul primului procu- 
ror urmează să fie admis și pedeapsa merită; 

Că în sarcina sa fiind două delicte de aceeași natură şi supuse la aceeași pe- 
deapsă, cată a se face aplicaţiunea şi art. 40 o. p., că, ţinând seamă şi împrejurări, 
anier găseşte că e locul a se admite în favoarea prevenitului și circumstanţe uşu- 
rătoare ; - 

Având în vedere că, în ce priveşte despăgubirile civile, pretinse de stat, e netă- 
ăduit, că ele nu pot fi acordate cu titlu de daune morale cum a hotărât tribunalul. 
ntradevăr, demnitatea. și reputaţiunea statului român sunt mai pre sus de orice atin- 
gere și actele comise de preveniţi, nu pot să îi aducă nici cea mai mică ştirbire. In 

specie, adevăraţi lezaţi sunt detentorii titlurilor de rentă 40|, a 5000 lei, pe care statul 
se crede moralmente obligat a-i despăgubi de prejudiciul încercat prin fraudele comise 
de preveniţi; că osebit de această obligaţiune morală, statul răspunde civilmente de 
faptele funcţionarilor săi necinstiţi; el mai e ţinut apoi şi de obligaţiunea contractuală 
derivând din contractul încheiat cu consorțiul de bancheri cari s'au însărcinat cu pla- 
sarea diferitelor împrumuturi, de oare ce emisiunea de rentă s'a făcut sub condiţiunea 
ca amortizarea ei să se opereze în mod cinstit la anume epoce; că dar prejudiciul pen- 


www.dacoromanica.ro 


122 


de instrucţie va enumăra întreaga şi complecta seriere de probe, ce cad 
în sarcina fiecăruia din inculpaţi. 

In drept, din punctul de vedere al responsabilităţei penale, faptul 
imputat inculpatului principal Al. Parisianu este un falş în acte publice, 
delict prevăzut şi pedepsit de art. 124 din codul penal. In adevăr, toate 
elementele acestui delict, calitatea de funcţionar public, actele falşificate, 
procesele-verbale de constatarea tragerei la sorţi în mod fraudulos a tit- 
lurilor de rentă, sunt acte publice şi dresate de el în calitatea sa de func- 
ționar şi în exerciţiul acestei funcțiuni; alterarea adevărului e evidentă; 
aceste procese-verbale constatând ca adevărate fapte mincinoase, preju- 
diciul şi posibilitatea prejudiciului pentru terţii detentori de titluri, cari 
erau înlăturați de la eventualitatea unui câştig, în cazul când titlurile 
lor ar fi eşit la sorţi, dacă tragerea s'ar fi făcut în mod normal; cât pri- 
veşte cel-l'alt element acela al intenţiunei frauduloase, ea rezultă în mod 
clar tocmai din acest prejudiciu cauzat terţilor persoane, făcând să be- 
neficieze altele, precum şi din beneficiul ilicit şi ilegitim ce 'şi procura 
fie din sumele primite de la Dan Albahari, fie prin diferenţa de curs: 
1,000 lei la titlul de 5,000 lei, când tragerea frauduloasă o făcea în 
propriul său cont. 

In ceea ce priveşte pe V. Dumitrescu, faptul penal pus în sarcina 





tru stat, este evident şi născut încă de la primele trageri neregulate ce au avut loc; 
că dacă până astăzi detentorii de rentă nu au reclamat încă în mod individual despă- 
gubiri de la stat, cauza este că, Ministrul de Finance a oferit bene-vol prin consorţiu de 
bancheri cu care este legat prin contract de a-i despăgubi și e chestia numai dea se 
stabili modalitatea plăței; 

Considerând că, odată stabilit că statul este prejudiciat, ceea ce urmează a se 
şti este din ce se compune acest prejudiciu şi care este quantumul lui? 

Având în vedere că, pe când se comiteau fraudele, statul era şi el detentorul 
a 13 milioane titluri de rentă din care 9 milioane 40|, cari se găseau depuse în gaj la 
Disconto Geselischait, prin faptul tragerilor la sorţi falşificate, statul ca ori care deten- 
tor a fost lipsit de șansa de a vedea amortizată în tot sau în parte acea rentă și 
n'ar fi fost silit să plătească lui Dan Albahari şi celor alţi pârtaşi la fraudă, sume de 
bani pentru rentă care în realitate nu eşise la sorţi. Iată dar un prim element pentru 
aprecierea daunei; 

Având în vedere că o altă pagubă evidentă pentru stat. rezultă din conversiu- 
nea împrumutului de 175 milioane. Îintradevăr, dacă statul n'ar fi fost silit de ame- 
nințarea de a se divulga fraudele și a îşi vedea creditul compromis, ar fi aşteptat mo- 
mentul poprice când cursul titlurilor de rentă ar fi fost urcate, de oare ce avea ina- 
intea sa încă doi ani, și ar fi făcut conversiunea în condițiuni mult mai avantagioase; 
date fiind însă împrejurările el a trebuit să precipite conversiunea și să primească con- 
diţiuni mai grele de cât acelea ce ar fi putut obține astăzi, d. ex. când cursul rentei 
e mult mai urcat, Este adevărat că guvernul a declarat în cameră că conversiunea s'a 
făcut în condițiuni excelente, dar această declaraţiune nu însemna altceva de cât că 
în situaţiunea în care se găsea atunci, condiţiunile obținute erau cele mai bune ce se 
putea spera; 

Având în vedere, că statul fiind dator a despăgubi pe detentori de titluri de 
rentă, de toate pagubele încercate prin tragerile frauduloase, prejudiciul pentru el este 
deja născut; — lată dar o altă pagubă pentru stat; 

Considerând că în ce priveşte quantumul prejudiciului, elementul cel mai sigur 
de apreciere este beneficiul realizat de preveniţi din tragerile frauduloase şi care nu- 
mai pentru Dan Albahari trece de 800.000 lei; că dacă la această cifră se adaogă ti- 
tlurile de rentă ce Parisianu a făcut să se scoată la sorţi pentru el, titlurile lui Mă- 
cărescu şi cele 15 titluri scoase de V. Dumitrescu lui Behar, despăgubirea de acordat 
statului se poate fixa fără exageraţie la cifra de 900.000 lei; 

Având în vedere că, puţin importă, dacă beneficiul realizat de Dan Albahari 
este de 811,384 lei, 100|, cum rezultă din registrele sale și constatarea expertului. sau 
mult mai mică, cum se pretinde de apărare, prin memoriul ce a presintat Curţei; că 
ceea ce trebue a se avea în vedere este dauna încercată, iar nu profitul net, revenit 
deliquentului; 

Considerând că în cazul de faţă, nu se poate iarăși stabili gradul de responza- 
bilitate bănească și fixa pentru fie-care prevenit qaantumul sumei până la care el poate 


www.dacoromanica.ro 


123 


sa întruneşte elementele delictului de complicitate la falşurile comise de 
Parisianu, complicitate în sensul art. 5l din codul penal, ca unul fără 
de ajutorul căruia Parisianu nu ar fi putut făptui falşurile ce a comis, 
el însuşi ajutând la alterarea adevărului prin scoaterea la sorţi în mod 
simulat şi fraudulos a numerilor falşe ale titlurilor de rentă, procurân- 
du-şi prin aceasta aceleaşi beneficii ilicite şi ilegitime ca şi autorul 
principal. 

Acelaş lucru în ceea ce priveşte pe inculpatul Dan Albahari, aju- 
torul dat de el autorului principal Parisianu: banii, capitalul cu care s'a 
cumpărat acele 822 titluri de rentă a 5,000 lei, trase în mod fraudulos 
în beneficiul său, fiind de aşa natură, în cât fără el falşurile comise de 
Parisianu nu s'ar fi putut comite; deci, complicitatea în prevederile art. 
51 din codul penal. 

In ceea ce priveşte pe inculpatul Moreno Albahari, ajutorul dat 
autorului principal, intră în prevederile art. 49 şi 50, alin. 2 din codul 
penal, fiind vorba de o complicitate simplă în termenii acestor articole. 

Ca şi în faptele imputate lui Dan Albahari, aceleaşi elemente de 
complicitate, prevăzute de art. 51 din codul penal, sunt şi faptele comise 
de Aron Behar şi Eustațiu Măcărescu. 

Dar, Aron Behar împreună cu inculpatul Balli au mai comis şi un 
alt fapt penal, şi anume delictul de şantagiu prevăzut de art. 334, alin. 
3 din codul penal, şantagiu operat şi săvârşit mai întâi în contra co- 
inculpatului Dan Albahari pe care "l-a ameninţat cu denunţul, iar mai 
în urmă încercat în contra casei de bancă Disconto-Gesellschaft din Ber- 
lin şi a însuşi statului român prin mai sus arătatele ameninţări verbale 
şi scrise, de a denunța în public tragerile frauduloase făptuite mai mulți 
ani de-a-rândul la, ministerul de finance român de inculpaţii Parisianu şi 
Dumitrescu. 

In ceea ce priveşte pe inculpaţii Liebling şi Covo, arestaţi la Ber- 
lin pentru tentativă de şantagiu, ei sunt daţi în judecată de parchetul 
respectiv înaintea tribunalului local. 


fi solidar cu cei alți; că ceea ce trebue să se aibă în vedere și de care urmează a se 
ţine seama, este că V. Dumitrescu, Dan Albahari, Moreno Albahari și Aron Behar își 
au dat cu toți mâna ca să tragă profit din tragerile frauduloase a titlurilor de rentă; 
că în acest caz art. 1003 cod. civ. o spuneîn mod clar că, când delictul este imputa- 
bil mai multor persoane, ele sunt ţinute solidar pentru despăgubire; 

Având în vedere că, de şi prin concluziunile scrise ce au depus advocaţii statului 
cer să se condamne la despăgubiri, solidar toţi părtași la tragerile falşe și la şantaj şi 
prin urmare şi Rafael Bally; 

Considerând că de şi este adevărat că ameninţarea de a divulga fraudele a cau- 
zat un prejudiciu statului căci a precipitat conversiunea; i 

Gonsiderând însă, că, Ministrul de Finance, nu s'a constituit parte civilă și în 
contra lui Bally, că nici la Tribunal nici la Curte nu s'a pus vre-o concluzie orală în 
contra lui la despăgubiri; că dar cererea ce se face pentru prima oară prin concluziuni 
scrise şi fără ca prevenitul să fi avut putinţa a se apăra este venită târziu și nu poate 
fi ţinută în seamă; 

Având în fine în vedere cererea făcută de prevenitul Dan Albahari, printr'unul 
din apărători săi, de a se ordona de Curte restituirea valorilor ce-i s'au ridicat de ju- 
dele instructor şi care se găsește depuse; , ; 

Având în vedere că potrivit art. 86 comb. cu 34 pr. pen., judele instructor e în 
drept a pune måna nu numai pe ceea ce a servit la comiterea crimei sau delictului, ci 
şi pe ori ce va părea un product al acestui fapt şi care ar putea servi spre descoperi- 
rea adevărului; Ă FARN 

Considerând că, în specie dubiu nu mai poate fi, că valorile sesizate, provin din 
tragerea la sorţi în mod fraudulos a titlurilor de rentă; că dar bine a făcut judecăto- 
rul de instrucţiune, că a pus mâna pe ele; că e recunoscut culpabil și ţinut a răs- 
punde de despăgubiri civile, restituirea ce se cere devine imposibilă, statul având 
dreptul a se acoperi de despăgubirile lui, acordate din acele valori. 


www.dacoromanica.ro 


124 


In fine, în ceea ce priveşte culpabilitatea penală a inculpatului 
Isac Haimovici, faptele sale neconstituind de cât actele preparatorii ale 
delictelor de şantagiu şi complicitate la falş, fără nici un început de exe- 
cuţiune, ele nu întrunesc elementele complecte a nici unuia din aceste 
delicte, singura intenţie frauduloasă neputând constitui delictul, 


www.dacoromanica.ro 


VII. 
Afacerea din strada Uranus. 


Cuprinsul. 


In fapt: Sinuciderea copilei Lili Popazu. Cauzele sinuciderei. Atentatul la pudoare cu vio- 
lență, suferit cu o zi înaintea sinuciderei. Gonsiderațiuni generale asupra atentatelor la pudoare, 
ce se comit în Bucureşti. Cauza nedenunțărei lor. Prejudecăţi sociale. Portretul fizic, morai şi e- 
ducativ al copilei Lili Popazu. Conduita, instrucţia d educaţiunea ei. Fapte premergătoare atenta- 
tului. Inducerea în eroare a copilei de incuipata Nelly Bozianu. Preumblarea dela gosea. Potrecerea 
dela «Grădina populară». Reintoarcerea la casa Nelly Bozianu. Conducerea copilei Lili la Hotelul 
Londra. Atentatul. Calpabilitatea lui I. Gorăneanu ca autor principal şi a Nelly Bozianu şi Z. P. 
Grigore ca complici, 

In drept: Atentat la pudoare cu violență. Art. 264 Și 265 codul penal român şi art, 852 

858 codul penal francez. Gravitatea excepţională, din punct de vedere moral, a acestor delicte, 

uvintele lui Garraud în această privință. Lacunele legilor penale relative la reprimarea unor de- 
licte morale. Severitatea legilor vechi în această privință. Părerea lui Ahrens in cartea sa «Droit 
naturel» asupra scopului dreptului și al moralei. Violenţă fizică şi violență morală. Aprecierile d-lor 
Faustin Hélie Garraud în această privințà. Eroare, manopere, surprindere, în materie de atentat 
la pudoare. Viţiu de consimţimânt în civil și in penal. 

Complicitate în materie de atentat la pudoare. Art 265 şi art. 50 al. Il codul penal. Păre- 
rile d-lor Tr6butien, Garraud gi Dalloz asupra complicităței. Diferența intre complicitatea propriu 
zisă și circumstanța agravantă din art. 265 codul pehak. Diferite interpretări. Controversa la care 
dă naştere art. 465 codul penal Doctrina și jurispruden a franceză asupra acestei cestiuni, 

Im note: Decizia Cortei de apel secția Il Bucureşti, cu dpiniile separate. Sentinta Tribu- 
nalului ilfov secția IJ şi decizia Inaltei Curți de Casație, pronunțate în această afacere, 


In ziua de 30 Iunie, pe la orele 10 dimineaţa, copila Lili Popazu, 
în etate de 15 ani şi 10 luni, se sinucide, trăgându-şi un glonte de re- 
volver în inimă, în salonul casei părinţilei săi, din strada Uranus 29. 
Moartea "i-a fost instantanee. 

O sinucidere la o etate aşa de fragedă, când viaţa în variatele 
sale manifestări, ţi se prezintă sub formele şi culorile cele mai vii şi 
mai frumoase, când iluziile formează comoara cea mai prețioasă a min- 
tei şi a sufletului, când orice speranţă ţi se pare posibilă şi uşor de în- 
deplinit, mai ales pentru o copilă cuminte, modestă, inteligentă şi fru- 
moasă, după cum era nenorocita Lili Popa2u, o sinucidere în asemenea 
împrejurări, trebuia să aibă o cauză adâncă, puternică şi decizivă în su- 
fletul ei. Şi motivul, cauza, era înaltă, de o morală superioară, neacce- 
sibilă tuturor, şi a cărei conştiinţă era cu atât mai înălţătoare, cu cât venea 
din partea unei copile ce nu împlinise nici 16 ani. 


Note: Iată decizia Carţei de apel, București, secţia I, pronunţată in această a- 
facere: 

Asupra apelului declarat de d. prim-procuror al trib. Ilfov, în potriva hotărârei 
No. 1901 din 16 Octomvrie 1901, a trib. Ilfov secția I. : , , 

Având în vedere instrucțiunea orală urmată în cauză, rechizitorul d-lui procuror 
gpneral, expunerile părței civile și apărările preveniților; g i 

Având în vedere că prevenitul Ştefan Gorăneanu este dat judecăței pentru a- 
tentat la pudoare cercat cu valență asupra copilei Lili Popazu, astăzi decedată, iar 
Nelly Bozianu și Grigore Zane pentru că cu bună ştiinţă au asistat pe Gorăneanu în 
comiterea faptei ce *i se impută; 


www.dacoromanica.ro 


126 


Copila Lili Popazu, cu o zi înainte de acest deznodământ înfio- 
rător, fusese dezonorată; un atentat violent, din cele mai îndrăznețe, 
din cele mai josnice şi mai laşe, fusese comis asupra ei, de către in- 
culpatul Ştefan Gorăneanu, ajutat de Z. P. Grigore şi Nelly Bozianu. Şi 
ea, copila de 16 ani, a preferat moartea, unei vieţi dezonorate. 

Sub impresia penibilă a ruşinei şi a durerei morale, copila Lili 
Popazu îşi pune capăt vieței, descărcându-şi arma ucigătoare în inimă, 
în acel loc unde durerea se acumulează mai mult, şi unde sentimentul 
moral apare mai curat şi mai luminos. O sinucidere, în asemenea îm- 
prejurări şi pentru o asemenea cauză, devine aproape o virtute. Ea ca- 
racterizează în modul cel mai eloquent şi mai strălucitor, temperamentul 
nefericitei copile, gradul său de înaltă moralitate, şi concepţia frumoasă 
şi ideală ce 'şi forma ea despre viaţă. Câte alte fete, în locul ei, n'ar fi 
preferat în asemenea ocaziuni, calea imoralităţei, a prostituţiunei, în 1o- 
cul ucigătorului glonte de revolver? Şi Lili Popazu era frumoasă, era 
inteligentă, era plină de sănătate şi de viaţă. Azi, când în societatea 
noastră, prostituţia se răsfaţă cu atâta fast, cu atâta lux şi atracție, — 
constituind o adevărată tentaţiune şi un adevărat pericol pentru tinerele 
fete sărace, — care copilă, în împrejurări nenorocite ca acele prin cari a 
trecut Lili Popazu, ar fi stat-la îndoială să aleagă, între revolver şi în- 
tre prostituţia luxoasă şi aurită ? 

Şi câte, câte nu sunt victimele atâtor atentatori anonimi? Numai 
întâmplarea că nefericita Lili Popazu s'a sinucis, atentatul comis con- 
tra ei a putut fi adus la cunoştinţa parchetului. Câte alte victime nu 
sunt, destul de multe la număr, cari neajungând la disperarea extremă 
de a'şi curma firul vieţei printr'un. glonte de revolver, suferă în tăcere 
dezonoarea, nevoind ca pe lângă ruşinea suferită şi simțită în secret, să 
se mai supună şi la ruşinea şi disprețul public! Prejudiciile sociale, a- 
tât de nedrepte şi absurde, acoperă tot pe victimă cu oprobiul şi dezo- 
noarea, scuzând bărbaţilor brutalitatea faptei lor şi răspunderea ei mo- 
sală. Prejudiciile sociale cu despotismul lor absurd, fac ca tot victima 


RI Având în vedere că din desbateri şi instrucţia orală se stabilește următoarele 
apte : 

In ziua de 28 Iunie, după prânz, prevenita Nelly Bozianu se duce la d-na Nimfi 
Popazu, muma victimei, și după ce stă cât-va timp, îi cere voie să ia la plimbare cu 
dânsa pe copila Lily. 

D-na Popazu, bazată pe încrederea ce 'i inspira prevenita, care era mamă de 
familie, care fusese pedagogă într'un pension de fete, şi cu care întreținea relațiuni de 
prietenie de mai mult timnp, îi încredințează pe copila ei în vârstă de 15 — 16 ani, cu 
condiţie să o readucă acasă înainte de ora 10 seara. 

Pe la 7 1|s ore, prevenita împreună cu copila ese de acasă, iau tramvayul până în 
dreptul hotelului de Franţa în calea Victoriei, unde se coboară şi pleacă pe Jos spre 
şosea, În piaţa Teatrului ele observă că sunt urmărite de doi Stai dar continuă a 
se îndrepta spre gosea, unde ajunse se așază pe o bancă. Cei doi bărbaţi cari veniseră 
după dânsele, se apropie atunci de ele, le adresează cuvântul, se recomandă cine sunt, 
şi după oare-care convorbire şi preumblare împreună, le propun să supeze la grădina 
populară Transwaal, propunere pe care femeile o primesc; 

Cu toţii împreună se duc la acea grădină, mănâncă, beau ţuică și vin, fumează, 
ascultă cântece obscene și apoi pleacă, iau o birje în care se urcă câte patru pentru a 
conduce pe victimă gi pe femeia Bozianu la domiciliul aceștia, dar bărbaţii opresc birja 
la berăria numită «la Căpitanul», se dau jos şi oferă tovarăşelor lor câte un pahar de 
bere. Acestea primesc, intră în berărie şi li se serveşte berea propusă. 

De aicea pleacă iarăşi cu toţii împreună, se duc la domiciliul femeei Bozianu, 
unde copila Lili văzând că în odae dormeau doi copii din care un băiat de vre-o 15 
ani, refuză de a petrece noaptea acolo, şi cere să fie condusă acasă la ea. 

Preveniţii pleacă de aici cu victima şi sub pretext de a lua câte o cafea, o duc 
1a hotel de Londra, unde dându-și nume falş, cer o cameră cu două paturi, în care in- 
rând, închid ușa, sting lumânarea şi Zane cu femeia Bozianu se desbracă şi se urcă 


într'un pat, Gorăneanu cu fațtăilycha pop mselaitica.ro 


127 


să sufere şi ruşinea şi disprețul public, şi greutăţile, de oare-ce după 
legile de azi reparaţiunile civile sunt greu de dovedit, iar căutarea pa- 
ternităţei cu desăvârşire oprită. Aceasta este cauza, că cele mai multe 
din aceste atentate rămân în întuneric, nefiind aduse la cunoştinţa par- 
chetului, de oare-ce nevoia cea mai mare de a tăcea, este mai mult a 
victimei. 

Psihologia sinuciderei copilei Lili Popazu e plină deci de fru- 
moase învăţăminte morale, într'o societate în care imoralitatea face un 
îndrăzneţ progres, şi în care noţiunile de cinste şi morală au început a 
se sdruncina atât de mult. De aceea caracterul moral al copilei Lili Po- 
pazu, apare într'o lumină cu atât mai frumoasă şi mai clară. Ea a pre- 
ferat moartea, unei vieţi dezonorate. Şi instrucţia a stabilit până la evi- 
denţă, că nefericitei victime a execrabilului atentat, nu "i se poate im- 
puta nici uşurinţă, nici imprudenţă, nici îrivolitate. Ea a fost atrasă în 
cursă, ea a fost indusă în eroare, ea fost înşelată, când a fost nevoită 
şi forţată de împrejurări să urmeze pe Nelly Bozianu şi să meargă în 
compania ei, la grădină, la berărie, şi în urmă la hotel. 

In loc de a fi dusă acasă, după cum a cerut de repetate ori fata, 
ea a fost atrasă prin surprindere în camera unui hotel. Instrucţia a sta- 
bilit că odată ameţită de vinul băut la grădină, după îndemnul perzis- 
tent al inculpaţilor, ea nu a mai avut liberul arbitru, conştiinţa sa clară, 
aşa că nu a mai fost decât o jucărie în mâinile celor trei inculpaţi. In 
momentul suprem însă, văzând cursa ce "i se întinsese, — de oare-ce a 
fost o adevărată cursă,—şi văzându-şi onoarea sa în pericol, ea se luptă 
cu atentatorul ei, apărându-şi cinstea, eşind din luptă cu două-zeci de 
vânătăi pe braţe şi pe picioare, dar rămânând nevinovată, virgină. Ea 
însă, în lupta ei disperată ce a avut de suportat cu brutala voinţă a a- 
tentatorului, prin miracol, salvându-şi feaioria, nu a avut cunoştinţă des- 
pre aceasta; de aci suferinţele durerei morale, de aci disperarea ei, cre- 
zându-se dezonorată, de aci durerosul deznodământ: sinuciderea. 


Gorăneanu atunci, deși 'i se spusese de către femeea Bozianu că fata este fe 
cioară, deși nenorocita victimă plânge şi se roagă să o oruțe, cu toată rezistența ener- 
gică ce ea îi opune, el se încearcă să atenteze la pudoarea ei, în contra voinţei ei, ji 
dacă nu săvârşeşte atentatul pe deplin, aceasta se datorește numai ìmprejurărei că, 
aai ina excitarea lui, durata luptei cu victima "l-a pus în imposibilitate de a comite 
aptul. 

A doua zi de dimineaţă preveniții duc pe victimă acasă la femeia Bozianu și 
se retrag. Copila Lili Popazu, condusă acasă în prada rușinei şi a suferinței morale, 
sub impresia atentatului săvârşit asupra ei, şi convinsă fiind, în nevinovoţia ei, că fu- 
sese complect dezonorată, într'un moment de surexcitare și desnădejde, pune mâna pe 
un revolver şi își curmă zilele. 

Făcându-se autopsia cadavrului nenorocitei copile, se constată că deflorarea nu a 
avut loc, dar medicul legist găsește pe corpul ei urme de violenţă, 24 echimoze în păr- 
ţile cele mai intime, şi pete de spermă pe cămașe. 

Considerând, în ceea-ce priveşte pe prevenitul Ștefan Gorăneanu, că pentru ca 
faptul săvârşit de el să cadă sub aplicarea art. 264 cod. pen., trebue să se stabilească 
că el a fâptuit un atentat la pudoarea copilei Lili Popazu, îndeplinit sau cercat, cu 
violenţă, de oare-ce victima, era mai mare de 15 ani, după cum se constată din ex- 
tractul său de naștere aflat la dosar; 

Considerând că dovada existenței materiale a atentatului cercat, rezultă în mod 
evident din arătășile victimei pe când era în viaţă, din depunerile martorilor, din ac- 
tul medico-legal al d-lui medic legist, din arătările copreveniţilor lui Gorăneanu, şi 
chiar din mărturisile sale constante, de oare-ce el atât înaintea trib. cât şi astăzi ina- 
intea Curţei, recunoaşte că s'a culcat în patul în care se găsea victima la hotel Londra, 
că a încercat a avea relaţiuni sexuale cu ea și că ea opunându-se a ejaculat inainte de 
a-și putea satisface dorința; A 

i Considerând în privința violenței întrebuințate de prevenit în săvârşirea fapta- 
lui, că această violență poate să fie sau materială sau morală, şi că o întrebuințare de 


www.dacoromanica.ro 


128 





II 


Inainte de a intra în descrierea amănunţită a faptelor şi a împre- 
jurărilor în cari s'a comis atentatul violent în contra copilei Lili Popazu, 
şi înainte de a examina partea juridică a cestiunei, vom căuta a schiţă, 
în câte-vă rânduri, portretul fizic, moral şi educativ al nefericitei copile. 
Şi cu atât mai necesară ne este această descriere, cu cât instrucţia a 
căutat să culeagă în modul cel mai complect, detalii asupra conduitei 
copilei Lili Popazu, spre a opune constatările sale, alegaţiunilor mai 
mult decât îndrăzneţe ale inculpaţilor, cu privire la acest fapt. In sior- 
tarea lor, de altfel legitimă, de a se apăra, inculpaţii merg până a o- 
fensa memoria unei moarte. 

Apărându-se de îapta lor abjectă, ei aduc calomniile cele mai sân- 
geroase, nenorocitei copile. Trist şi laş mijloc de apărare, lipsit de cel 
mai elementar simţ de demnitate şi cavalerism. Inculpaţii pentru a-şi 
scuza fapta lor urâtă, susţin că fata Lili Popazu le-a făcut impresia u- 
nei „femei de stradă“, că: era „de o cochetărie provocătoare“; că-şi ri- 
dica rochia ca femeile de stradă“; că „era, liberă în vorbe“; că „le-a 
sărutat şi le-a strâns în braţe pe bancă la şosea“; că „la masă le săru- 
tau, le puneau mâna pe ta toate pe sub fuste şi se lăsau“; că „a co- 
mandat lăutarilor cântece obscene“; că „au primit cu bucurie a merge 
la hotel“; că „acolo fata singură s'a desbrăcat la cămaşe“; că „era ve- 
selă făcând toate acestea“ etc... etc... atâtea aserţiuni, atâtea neadevăruri 
patente şi revoltătoare, pe cari instrucţia făcută în cauză le-a dărâmat 
cu desăvârşire. 

Era necesar deci, ca instrucţia să culeagă toate datele posibile a- 
supra conduitei şi educaţiunei copilei Lili Popazu, pentru ca studiind 
viaţa sa de toate zilele, să poată opune cea mai formală dezminţire, 
susținerilor îndrăzneţe, laşe şi pline de calomnie ale inculpaţilor. 

Cine a îost şi cine era Lili Popazu? 

Unica fiică a d-lui Pandele Popazu, astăzi decedat, distins avocat 


forţă brutală nu e indispensabilă pentru ca atentatul să fie pedepsit de legea penală; 
că o violență morală ca aceea rezultând din administrarea unor substanţe narcotice 
sau a unor băuturi alroolizate, având de efect anihilarea sau chiar numai micşorarea 
voinţei este suficientă pentru a imprima actului caracterul penalităței, de oare-ce, fap- 
tul pe care legiuitorul a voit să 'l pedepsească este atentatul la pudoare, săvârşit fără 
sau în contra voinţei unei femei; 

Considerând că violența morală exercitată în contra copilei Lili Popazu, rezultă 
din faptul că înainte de-a fi adusă la hotel de Londra, unde urma să se săvârşească 
atentatul, ea a fost mai întâi dusă la grădina populară unde "i s'a dat să bea ţuică și 
vin, şi apoi la berăria Căpitanul, unde "i s'a dat bere, după cum rezultă din însă-și 
mărturisirile prevenitului, coroborate cu arătările co-preveniţilor săi şi cu depunerile 
martorilor Andrei Andreescu, C Constăntinescu, Vasile Lăutaru și Niţă Arsenescu; 

Considerând că chiar dacă s'ar stabili că victima nu a băut o mare cantitate 
de băuturi spirtoase, totuși dată fiind vârsta ei de 15—16 ani, faptul că la părinţii ei 
nu bea vin niciodată, precum şi amestecul băuturilor, din aceste fapte şi împrejurări 
rezultă pentru Curte convingerea că chiar mica cantitate băută a fost suficientă pen- 
tru a-i altera voința, și că prin urmare o violenţă morală a fost exercitată asupra ei; 

Considerând că chiar dacă sar admite că violența morală nu este suficientă 

entru ca faptul să intre în prevederile art. 264 cod. pen., şi că se cere în mod abso- 
ut existența unei violențe materiale, această violenţă materială se constată că a fost 
întrebuințată în comiterea atentatului de către prevenitul Gorăneanu din următoarele 
fapte şi împrejurări ; 

Considerând că din însuși mărturisirile prevenitului rezultă că el a încercat să 
aibă relaţiuni cu victima, dar că aceasta s'a împotrivit, din care cauză el n'a putat 
să-şi satisfacă poftele sale, în timpul cât a durat încercările sale și rezistunțele victimei; 

Considerând că această măturisire a inculpatului este coroborată și prin găsirea 
urmelor de spermă pe cămașa victimei, de către d. medic legist, după cum se constată 
din actul său medical; 


www.dacoromanica.ro 


129 





şi fost timp de 10 ani ca reprezentant al Galaţilor în parlamentul român, 
eå a primit în sânul familiei o educaţiune conform cu gradul de cultură 
şi cu mediul social şi moral în care trăia. Afară de un proces cunoscut, 
în care tatăl său a fost implicat în ultimul timp şi care n'a putut avea 
decât o influenţă dureroasă în sufletul soţiei şi al copiilor lui, încolo 
nimic important, care să turbure liniştea şi pacea morală a familiei Po- 
pazu. Fiind fără avere, familia aceasta ducea un trai retras de sgomotul 
vieţei bucureştene, păstrând însă rezerva şi regretul unei vieţi mai largi, 
ce dusese mai înainte. Poate că această împrejurare, a unui trecut fără 
griji şi fără restricţiuni, întipărise pe figura Lilei Popazu, un vag senti- 
ment de melancolie. 

Şi dacă este adevărat că ochii sunt oglinda sufletului, apoi triste- 
tea şi melancolia ochilor Lilei Popazu, evidenţiau sufletul său curat, li- 
niştit şi regretând un trecut mai bun. Născută în 23 August 1885, ea 
este dată la şcoală în 1893, unde în toate clasele primare ia premiul I. 
Este foarte importantă examinarea certificatelor sale şcolare, unde nota 
zece (10) dela studii, se întrece cu aceeaş notă pusă conduitei sale. 
„Purtarea 10“, „Conduita foarte bună“, „Conduita exemplară“, iată cer- 
tificările profesoarelor sale din cursul primar. In cursul secundar, pe de 
o parte din cauza lipsei de mijloace, iar pe de altă parte din cauză că 
un elev de Liceu ţinea drumul gopilei Lili Popazu, după îndemnul pro- 
fesoarei, ea este retrasă din şcoală. Avea pe atunci etatea de 12 ani, 
Din acel timp ea a trăit pe lângă mama şi fratele său, ocupându-se cu 
lectura şi menajul casei şi ducând viaţa cea mai retrasă, cea mai liniş- 
tită şi mai morală. Iată cum o descriu vecinii ascultați ca martori, pe 
copila Lili Popazu: D-na Maria Cocărescu, proprietară, ne spune: „Am 
jurat şi voi spune sfântul adevăr: Copila Lili Popazu era un model de 
fată: bună, cuminte, absolut morală şi cumpătată în vorbe şi în fapte. 
Ea eşea foarte rar pe stradă, seara eşea foarte-rar şi în totdeauna înso- 
țită de mama sau fratele ei. 


Considerând că singur acest fapt al neizbutirei prevenitului în împrejurările de 
mai sus, denotă o opunere energică din partea victimei, o luptă cu agresorul ei şi în 
consecință o violenţă exercitată asupra ei; 

onsiderând că dacă victima ar fi consimţit de bună voie să aibă relaţiuni cu 
prevenit, este evident că faptul ar fi fost săvârșit pe deplin, fără nici o împotrivire, 
i ră nici o luptă şi fără accidentul care involuntar ’l-a făcut să pună capăt agresiuni- 
or sale; 

Considerând că, pe lângă faptul de mai sus, recunoscut de însuşi prevenitul, 
mai vine în sarcina lui şi depunerea martorului Dumitru Georgescu, chelnerul dela ho- 
tel de Londra, care arată sub prestare de jurământ înaintea trib. că trecând pe dina- 
intea uşei odăei în care se găseau preveniţii și victima, a auzit suspine și cuvintele : 
«Nu se poate! Nu se poatei», de unde rezultă că în dosul acelei ușe, avea loc o luptă 
între agresor şi victimă și că aceasta implora graţie pentru pudoarea ei, fapt care in- 
vederează și mai mult existenţa violenţei materiale; 

Considerând că proba cea mai evidentă care unită cu împrejurările de mai sus, 
stabileşte în mod şi mai neîndoios că asupra victimei s'au exercitat violențe materiale 
de către Gorăneanu, reese din actul medical al d-lui medic-legist, care constată pe cor- 
pul victimei un număr de 20 echimoze, din care multe în părţile intime ale corpului ei, 
adică la partea internă a vintrei, la părțile superioare şi inferioare ale feței interne a 
coapsei, la faţa internă a gambei, echimoze pe cari medicul-legist le consideră ca trè- 
buind să fie rezultatul comprimărei cu mâinele în timpul unei lupte sau rezistențe; 

Considerând că însuși prevenitul Gorăneanu, cercând a explica ersen acestor 
echimoze în părțile interne ale coapselor și ale gambei, crede că au fost produse prin 
introducerea forțată a genunchiului său între picioarele victimei, explicare care de a- 
semea implică ideea unei rezistențe şi a unei lupte; 

Considerând că nu se pate susține într'un mod plauzibil, după cum se încearcă 
a o face prevenitul, că echimozele ar proveni din ciupiturile pe care le-ar fi făcut vic- 
timei pe când erau împreună la grădină sau în trăsură în chip de glumă sau de jocuri 


C. Hamangiu 9 
www.dacoromanica.ro 


130 


„Mă mir, sunt uimită şi revoltată chiar de îndrăzneala acelora—-a 
inculpaţilor—cari susţin că fata de bună-voia ei ar îi consimţit să meargă 
după nişte necunoscuţi ca Zane şi Gorăneanu. Ea se jena la poartă chiar 
să iasă singură, şi nu numai eu am această ideie bună despre îată. In- 
trebaţi toată mahalaua şi vă va spune ce cuminte şi ce morală era fata 
Lili Popazu“. i 

O altă vecină, martora Zinca Vasilescu ne spune: 

„Cunosc familia Popazu; fata Lili era excesiv de cuminte şi de 
morală. Era veselă, dar aşezată. Nici odată nu-şi permitea să vorbească 
lucruri uşurele, de bărbaţi sau de petreceri. Eşea foarte rar de acasă; 
seara mai niciodată“. 

O altă vecină, martora Maria Popescu, spune următoarele: „Cu- 
nosc familia Popazu: o familie onestă şi serioasă. Fata Lili era veselă 
şi foarte bine văzută în vecini, prin purtarea ei corectă şi cinstită. La 
preumblare eşea rare-ori, seara mai nici-odată. De cele mai multe ori, 
chiar ziua, eşea însoţită de mama sau de fratele ei. Nimic incorect ca 
purtare, nu "i se putea reproşa. Era poate prea aşezată, prea serioasă în 
felul ei de a se purta cu toţii“. 

Martorul Anton Ionescu, comerciant, declară: „Cunosc pe fata Lili 
Popazu. Era o fată cuminte şi cu puţine relaţiuni familiare. Stătea mai 
mult acasă. Pe drum când eşea, însoţită de mamă sau frate, avea o pri- 
vire sfiicioasă şi timidă“. 

Un alt martor, Pandele Popescu, comerciant, arată: 

„Cunosc de 2 jum. ani familia Popazu. Fata Lili era un modei 
de fată: cuminte, serioasă şi absolut morală. Ea nu avea aproape de loc 
cunoştinţe în mahala. Trăia retrasă, în familie, ocupându-se cu cititul, 
Când am auzit de întâmplarea cu Gorăneanu, cu toţii cari o cunoşteam 
am rămas uimiţi, ştiind-o incapabilă pentru asemenea purtări uşoare“, 

In fine, d-nul Corneliu P. Babic, vechiu comisar al secţiei unde 
domiciliază familia Popazu şi a cărui fată era prietină cu Lili Popazu, 





pe care este deprins a le întrebuința în aventurile sale, precum nici dia bn ee ce 
ar fi suferit victima dela familia ei, de oare-ce locul chiar unde mare parte din acele 
echimoze se găsesc situate, dovedesc pe deplin netemeinicia susţinerilor sale; 

Considerând că faptul tragic al sinaciderei victimei a doua zi după atentat, a- 
runcă o lumină şi mai vie asupra acestei afaceri și aduce o dovadă mai mult că ateu- 
tatal s'a cercat fără voiuţa ei, priu întrebuințare de mare violenţă și că crezânda-se 
dezouvrată priu perderea fecioriei, fapt care "i credea consumat, a preferat să-și curme 
zilele decât să trăiască mânjită de acest atentat la pudoarea ei; 

Considerând deci că îu faptele și împrejurările descrise mai sus Curtea găsind 
dovezi temeinice în potriva prevenitului Gorăneanu "și-a format conviugerea că el a 
cercat să comită un atentat cu violenţă la pudoarea copilei Lili Popaza; 

Considerând că întru apărarea sa prevenitul aleagă următoarele fapte: 

1. Că victima era de natura ei uşoară; 

2. Că întâlnind-o pe stradă împreuuă cu Nelly Bozianu, le-a crezut pe amân- 
două că sunt femei cu moravuri perdute, dat fiind că ele au sonaimpit să intre în vorbă 
cu ei, să se plimbe, să supeze și îu fine să meargă împreună cu ei la hotel de Loudra, 
unde au iutrat câte-și patra într'o singură cameră, s'au desbrăcat și s'au pus în pat; 

Că în asemenea împrejurări nu se putea aștepta la o rezistență diu partea ei; 

3. Că n'a exercitat nici o violenţă asupra ei, invocâad depunerea martorei Isa- 
bela Nathanson care locuia îu odaia de alături, și împrejurarea că victima n'a strigat 
pentru a cere ajutor; 

Considerând că trib de prima instanță admiţâud modul de apărare al preveni- 
tului '] achită de veri:ce penalitate; 

Considerând în primul loc că antecedentele victimei nu sant acele pe cari le a- 
rată prevenitul şi pe cari tribunalul le consideră ca dovedite, de oare-ce din depunerile 
martorilor I. Popescu, Maria Cocorăscu, Corneliu Babic și Zinca Vasilescu, se constată 
oi neima era o fată cinstită și cuminte și că asupra purtărilor ei nimic nu se vorbea 

e rău; 


www.dacoromanica.ro 


131 





ne spune următoarele: „Cunosc foarte bine familia Popazu, locuind în 
apropiere; e o familie liniştită şi onestă; fata Lili, fiind prietenă şi co- 
legă cu o fată a mea, o cunosc perfect de bine. Era o fată plăcută, 
bine desvoltată, sănătoasă, veselă, inteligentă, serioasă şi absolut onestă. 
Mama ei, femeie serioasă şi cinstită, îi dăduse o educaţie die cele mai 
morale. Şi în vorbă şi în purtări, fata era de dat ca model. Altfel, nici 
m'aşi fi permis fetei mele, ca să fie prietenă cu ea. De aceea am fost 
foarte uimit, când am auzit cele întâmplate. Ca unul care am cunoscut-o 
bine de tot, iau garanţia morală de a declara din adâncul coştiinței şi 
convingerei mele, că această fată bună, blândă, veselă şi inteligentă, nu 
putea îi capabilă,—în mod conştient,—să-şi piardă onoarea, să-şi păteze 
cinstea ei de fată, în mod aşa de uşurel şi de brutal. A trebuit îndem- 
nuri şi silințe prea mari, curse şi amăgiri ca ea să cadă. Aceasta e cre- 
dinţa mea intimă, sinceră şi dezinteresată. Sunt neadevăruri grosolane, 
acele ce spun inculpaţii, ca această fată neeşită în lume, trăită retras şi 
întrun cerc aşa de moral, să fie capabilă de a comanda la grădină cân- 
tece obscene, de a permite să fie sărutată, de a merge prin berării şi 
hotele. A trebuit să fie ameţită, a trebuit ca inteligenţa şi conştiinţa ei 
să fie întunecate. Repet: aceasta este convingerea şi credinţa mea sinceră 
şi adâncă,“ 

lată cine este familia Popazu; iată cine era copila Lili Popazu: cu- 
minte, serioasă, absolut morală, incapabilă de libertinagiu, în sfârşit „un 
model de fată“, după expresiunea caracteristică a martorilor. Cum se 
face deci că această copilă de 15 ani şi 10 luni, eşită atât de curată, de 
cuminte, de inteligentă şi de serioasă, din mediul familiei sale cinstite 
şi morale, copilă, care nu cunoştea strada, care trăia mai mult retrasă 
în sânul familiei, ocupându-se cu lectura şi cu menagiul, cum se poate 
zicem, ca ea să-şi schimbe dintro dată firea ei, caracterul ei moral, in- 
filtrat în ea dela cea mai fragedă etate, devenind după arătările îndrăz- 
neţe ale inculpaţilor, „de o cochetărie provocătoare“, „liberă în vorbe“, 


Considerând că singurele depuneri pe oari se întemeiază prevenitul astăzi și 
trib. în sentința apelată, sunt acele ale martorilor G. Iliescu şi Maria Popescu din 
care nu rezultă altceva decât că ei ar fi văzut-o stând la fereastră și vorbind cu elevi 
de administraţie sau cu civili, fără ca să se constate dacă acei tineri erau cunoșştinți 
personale ale copilei sau ai familiei ei, cu care ar fi putut vorbi, fără a ’i se face din 
aceasta o culpă; 

Considerând că pe lângă depunerile de mai sus, se mai invoacă și arătarea 
Paulinei Aslan, directoarea şcoalei secundare de fete, făcută înaintea judecătorului de 
instrucţie, prin care arată că ar fi auzit că copila Lili Popazu în anul 1897—98, adică 
atunci când era în vârste de vre-o 12 ani, ar fi umblat pe stradă cu băieţii şi că a a- 
tras asupra acestui fapt atenţia părintelui fetei; 

Considerând că din depunerile acestor trei martori, din cari numai doi ascultați 
de trib.; chiar dacă s'ar putea considera ca sincere faţă cu depunerile martorilor: Po- 
pescu, Cocorăscu, Babic și Vasilescu, este absolut inadmisibil de a se trage concluzia 
că victima avea moravuri uşoare, că avea porniri spre viaţă dezordonată şi că subiec- 
tivitatea ei este adevărata cauză a acestei afaceri; 

Considerând asupra mijlocului al doilea de apărare, că dacă poate fi admisibil 
ca la început atitudinea prevenitei Bozianu și a victimei, să fi îndreptăţit pe Goră- 
neanu a crede că avea aface cu femei de moravuri ușoare, se constată însă din ară- 
tarea prevenitei Bozianu și în parte chiar din mărturisirea lui, că înainte de atentat 
atât co-prevenita lui, cât şi însăşi victima "i-a spus că avea dinaintea lui o fecioară; 

Gonsiderând că chiar date fiind împrejurările că Gorăneanu ar fi fost până la 
urmă convins că victima era o femeie publică; mai mult, chiar dacă ea în realitate 
ar fi fost o asemenea femee, totuşi cercarea sa de atentat, săvârşită cu violenţă, după 
“cum se stabilește mai sus, și în contra voinţei chiar a unei prostituate, totuși ar cădea 
sub prevederile art, 264 cod. pen ; A 

Considerând că împrejurările de mai sus nu pot constitui, în cazul cel mai fa- 
“orabil pentru prevenit, decât circumstanțe ușurătoare, de cari Curtea urmează să ţină 


www.dacoromanica.ro 


132 


„având aerul unei femei de Stradă“, care primeşte „cu bucurie şi dintr'o 
dată invitaţia unor necunoscuţi“, care se lasă a fi „ciupită“ şi „sărutată“ 
de acei necunoscuţi, care comandă „cântece obscene“ lăutarilor, care 
„râde şi face haz de ele“, care „merge bucuroasă la hotel“, „dezbrăcân- 
du-se de bună voie până la cămaşă“! Dintr'o fecioară pură şi ideală, 
care nu împlinise nici 16 ani, ei fac o prostituată de cea mai ordinară 
speţă. E ilogic, e absurd, e îndrăzneţ, e cinic! Şi inculpaţii cred, că a- 
runcând cu noroiul celei mai detestabile şi mai laşe calomnii, — calom- 
niarea unei moarte, care nu le poate răspunde, care nu se poate apăra— 
cred că-şi pot scuza execrabilul lor fapt. 

Instrucţia însă 'şi-a făcut datoria, luând ea grija adunărei probelor, 
care să dărâme până la temelie, clădirea putredă de neadevăruri şi ca- 
lomnii a inculpaţilor, apărând ea onoarea imaculată a unei copile de 16 
ani, care a avut marele curagiu şi rarul simţ moral de a-şi descărca un 
glonte de revolver în inimă, decât să trăiască o viaţă în dezonoare şi 
necinste. : 

In schimb, cine sunt inculpații? Nişte avortoni morali, nişte stâlpi 
de cafenele sau berării, nişte tineri viţioşi, fără calăuză şi fără nici o 
ambiţie sau ideal, nişte don juani de trotuare, cari îşi pierd vremea bă- 
tând calea Victoriei şi spunând insanităţi şi cuvinte cinice, femeilor cin- 
stite sau necinstite, ce întâlnesc pe stradă; nişte amorali, produs al u- 
nui mediu conrupt sau al unei literaturi pornografice, predilecte unei 
părți din tinerimea noastră. Ce putea să iasă din ei şi unde puteau ei 
ajunge decât acolo unde au ajuns? 

Ştefan Gorăneanu, absolvent a câte-vă clase gimnaziale, copist la 
ministerul cultelor, care răpeşte pe soţia sa, ca domnişoară, din casa pă- 
rinţilor săi, cu cari părinţi se află şi astăzi în proces; tânăr, care abia 
însurat şi tată a doi copii, continuă a duce viaţa liberă de mai înainte, 
petrecând singur tot timpul zilei şi al nopţei în berării şi pe stradă, ne- 
văzându-şi de casă şi de nevastă; plăcându-i să bea; afemeiat şi ştren- 


seamă şi cari sunt menite a'i micşora pedeapsa, iar nu de a face dintr'un atentat bine 
stabilit, un simplu fapt reprobabil de morală, dar nepedepsit de lege; 

Considerând, în privinţa celui de al treilea mijloc de apărare, că era firesc ca. 
victima, care apărându-şi cinstea căuta în acelaş timp a evita şi ori-ce scandal publio, 
care ar fi avut de efect să o mânjască şi să se resfrângă și asupra familiei ei, să nu 
strige, să nu asmuţe trecătorii, să nu facă inevitabilă intervenția publicului sau chiar 
a poliţiei, şi că din acest fapt nu se poate trage nici un argument în favoarea preve- 
niţilor; 

ia Considerând că în privința depunerei martorei Isabela Nathanson, atât preveni- 
tul cât gi trib. comit o eroare când afirmă că dormea în odaia de alături şi că prin 
urmare ar fi putut auzi gemetele și plânsetele victimei, dacă în adevăr ele ar fi avut 
loc, de oarece din însăși depunerea martorei rezultă că ea dormea în a treia odaie, la 
No: 19, şi că de aceea în care se găseau preveniții și victima o despărțea odaia cu 
o. 18; 

Considerând că în asemenea împrejurări se poate foarte bine explica somnul 
martorei, la acea distanță să nu fi fost întrerupt de gemetele și implorările victimei, 
pe cari le-a auzit martorul Dumitru Georgescu trecând pe dinaintea uşei; 

Considerând, în ceia-ce priveşte pe prevenita Nelly Bozianu, că ea este dată ju- 
decăţei pentru că cu bună ştiinţă a ajutat şi a azistat pe Gorăneanu în faptele care a. 
pregătit şi înlesnit atentatul comis de el; 

Considerând că complicitatea este calificarea legală dată faptelor secundare și 
accesorii faptului principal şi care rămân independente de acest fapt, de oare-ce când 
participarea e directă, complicele devine co-autor; 

Considerând că pentru ca art. 50 al. 2 cod. pen. să fie aplicabil, este suficient 
ca deliquentul să fi dat ajutorul său cu bună ştiinţă în împrejurările accesorii cari au 
preparat sau facilitat comiterea delictului; 

Considerând că prevenita Bozianu a luat sub protecţiunea ei pe victimă, sub- 
cuvânt de a o duce la plimbare, a puso în contact cu preveritul Gorăneanu, a în- 


www.dacoromanica.ro 


133 


gar, după cum îl arată martorii. Z. P. Grigore, un alter ego al lui Go- 
răneanu, care neterminând complect liceul în ţară, este nevoit să-şi ią 
equivalenţa de bacalaureat în străinătate, pentru a se putea înscrie la 
facultatea noastră, unde deşi student de vre-o trei ani, nu 'şi-a dat până 
astăzi nici un examen. De Nelly Bozianu nu mai vorbim, în trecutul ei 
negăsind nimic care să ne intereseze. 

Ceia-ce putem spune este că instrucţia a stabilit —fără a căuta să 
pătrundă în viaţa ei intimă, — că în societate ea nu se bucura de acea 
tristă reputaţiune despre care s'a vorbit şi s'a scris prin ziare; deşi 
complect-vinovată în atentatul ce s'a comis în contra fetei Lili Popazu, 
ea până atunci nu dăduse nimic de bănuit familiei Popazu, din punct 
de vedere al onestităței;aşă se şi explică de ce ea eră primită în familia 
absolut onorabilă a d-nei Popazu, şi de ce d-na Popazu permitea fiicei 
sale Lili, de a merge,—de altfel destul de rar,—în compania inculpatei. 
Ea fusese în ultimul timp, un an de zile, pedagoagă la pensionul de 
fete Negoescu-Lehliu şi eşise abia cu vre-o trei zile înaintea celor în- 
tâmplate în urmă. Nu e de mirat deci, că d-na Popazu încredinţase pe 
fiica sa, să facă o preumblare pe jos la şosea, cu o foastă pedagoagă 
a unui pension de fete. 

Iată cine a fost victima, iată cine sunt inculpaţii. 


III 


Acum să trecem la cestiunea de fapt şi de drept. Vom începe de- 
ocamdată cu cea dintâi, descriind în mod amănunţit toate faptele şi îm- 
prejurările ce au precedat atentatul cu violenţă comis în contra copilei 
Lili Popazu, expunând alegaţiunile făcute de inculpați în apărare şi com- 
bătându-le cu probele adunate de justiţie. Instrucţia a avut mult de lup- 
tat cu mijloacele de apărare, nu tocmai leale ale inculpaţilor. Ei au că- 
utat să o inducă în eroare, după cum au reuşit la început, punând într'o 
lumină din cele mai urâte şi din cele mai imorale, conduita tinerei co- 


demnat-o a primi propunerile lui şi ale lui Zane de a merge la grădina populară, dea 
supa cu doi necunoscuţi, bând, mâncând şi fumând împreună cu ei; că tot ea a con- 
dus-o la berăria Căpitanul, apoi acasă la ea şi în urmă la hotel de Londra, unde s'a 
făptuit atentatul, şi unde ea însăşi s'a desbrăcat și pus în pat cu Zane, ațâțând prin 
lubricitatea ei instinctele cele mai josnice ale copilei ce-i fusese încredințată; 

Considerând că Curtea și-a format convingerea, că prin toate aceste fapte sta- 
bilite pa deplin prin însăși mărturisirile prevenitei, prin arătările co-preveniţilor ei și 
prin depunerile martorilor audiaţi de tribunal, Nelly Bozianu, a ajutat și azistat pe Go- 
răneanu în faptele cari au pregătit şi înlesnit comiterea atentatului; 

Considerând că prevenita Nelly Bozianu, cunoscând pe victimă de când era, co- 
pE mică şi ştiind că este fecioară și cuminte, după cum însăși declară, ştia foarte 

ine că ea se va împotrivi la atentatul care o aștepta, că va lupta în contra agresiu- 
nei şi că numai prin violenţă se va putea abuza de ea; 

Considerând că în ori şi ce caz, ea cu bună știință a întpigs-pe victimă ps po- 
vârnișul care trebuia să ajungă la necinstirea ei, fapt care g înlesnit atentatul comis 
de Gorăneanu; 

Considerând că în consecinţă faptele săvârşite de prevenita Nelly Boziann, intră 
în prevederile art. 50 al. 2. 

Având în vedere că textele ce urmează a se aplica, sunt art. 264 al. I, comb. 
cu 60 c p. pentru Ștef. Gorăneanu și art. 60 al. II acelaș cod pentru Nelly Bozianu, 
cari s'au citit de d-nul prezident în ședință publică în următoarea cuprindere ....; 

Considerând în privinţa lui Grigore Zane că el deși a ajutat i a asistat pe Go- 
răneanu în faptele cari au înlesnit atentatul, ca și co-prevenita sa Nelly Bozianu, to- 
tuși constant fiind că el nu cunoştea pe victimă, că nu ştia că este fecioară, că după 
ușurința cu care acele două femei au intrat în relaţiune cu si, el putea să se înşele a- 
supra condiţiunei lor, luându-le drept femei de moravuri uşoare şi că în consecinţă, 
buna ştiinţă, unul din elementele esenţiale ale complicităţei lipsind. art. 50 al TI e. p. 
nu poate fi aplicabil în privința lui; 


www.dacoromanica.ro 


134 





pile, voind prin această procedare puţin cinstită, să micşoreze gravitatea 
brutalei lor fapte. Am arătat mai sus calomniile îndrăzneţe, aduse de a- 
ceşti cavaleri degeneraţi, nefericitei lor victime, cari după ce au ultra- 
giat-o în tot ce avea mai sfânt o fecioară: pudoarea, nevinovăția ei, o- 
noarea ei, continuă şi după moartea victimei lor, de a comite asupră-i, 
un nou viol, violul moral,—calomnia,—această pângărire a onoarei, mai 
josnică şi mai laşe decât violul material însuşi, 

Dar să intrăm în expunerea faptelor: 

Am spus că purtarea inculpatei Nelly Bozianu, din punct de ve- 
dere al moralităţei nu lăsase nimic de bănuit până în ultimul moment. 
Anul trecut, luând cu dânsa pe cei doi copii ai săi, ea părăseşte domi- 
ciliul soţului său, un alcoolic şi un degenerat, intrând ca pedagogă în 
pensionul d-nei Lucreția Negoescu-Lehliu. La acest pension, purtarea 
ei nu a lăsat nimic de dorit. Acest fapt îl confirmă însăşi directoarea 
pensionului. Nu e de mirat deci că Nelly Bozianu, în asemenea condi- 
ţiuni de viaţă, în aparenţă destul de morală, avea accesul casei familiei 
Popazu, a cărei onorabilitate este mai presus de orice discuţiune. La 26 
Iunie, ea vizitează familia Popazu, promițând d-şoarei Lili, că peste două 
zile fiind liberă, va veni din nou ca să o ia la plimbare. La 27 Iunie 
luând vacanţă Nelly Bozianu se mută din pension în strada Romulus 
No. 8, unde închiriă o cameră. La 28 Iunie, pe la orele 7 jum. seara, 
veni din nou în familia Popazu, unde luând cu voia d-nei Popazu pe 
Lili, pleacă amândouă spre şosea să facă o preumblare. D-na Popazu “i 

use în vedere Nelly Bozianu ca pe la ora 10 să aducă pe fată acasă. 
nstrucţia n'a putut stabili că între Nelly Bozianu şi inculpaţii St. Goră- 
neanu şi Zane ar îi fost vre-o înţelegere anterioară spre a da pe copilă 
în mâinele unuia din ei; ori cât de culpabilă a fost purtarea inculpatei 
Nelly Bozianu în preparerea şi înlesnirea atentatului suferit de Lili Po- 
pazu, totuşi nu voim să-i atribuim rolul de proxenetă. Un fapt clar însă 
rezultă din instrucţia urmată în cauză: acela că Nelly Bozianu cunoştea 


A 


Considerând 6ă deși este dovedit că în momentul când în fața lui se comitea 
atentatul la pudoarea victimei, când "i se spunea de femeia Bozianu că copila este fe- 
cioară, când era el singur martor la luptă și la rezistenţa ei, el sta nepăsător şi nu se 
gândea să vie în ajutorul victimei, totuşi acest fapt ori-cât de reprobabil şi de imoral 
ar fi, nu intră în prevederile art. 50 al, 2, complicitatea neputând fi întemeiată decât 
pe fapte pozitive, în agendo, iar nu pe fapte negative, în omitendo; 

Considerând asupra apelului părței civile că în concluziunile sale, puse astăzi în 
instanță cere ca suma de 10000 lei pe care o pretinde ca despăgubire să se aloce săracilor; 

Considerând ca legiuitorul prin art. 36 cod. penal prevede că chiar prin con- 
simţirea părței lezate, judecătorii nu vor putea să încuviințeze întrebuințarea dezdau- 
nărei sau a restituțiunei pentru ori-care alt sfârşit, chiar când ar fi vorba de veri o o- 
peră de utilitate publică; 

Că faţă cu acest text de lege pariea civilă nu mai poate fi admisă ca să ceară 
o sumă pentru alţii şi îrm&semenea caz pretenţiunile sale cată a fi respinse, 

Pentru aceste motive, admite apelul d-lui prim-procuror al trib, Ilfov, condamnă 

e Ştefan Gorăneanu la 1 an închisoare şi pe Nelly Bozianu la 10 luni. Respinge ape- 
ul în ce concerne pe Zane“tum şi apelul părţei civile, 

Semnaţi: M. Paleologu, V, Bossi, Șt. Stătesca. 

Opiniune, In ce priveşte pe prevenitul Zane P, Grigore nu mă unesc cu decizi- 
unea majorităței prin care se respinge apelul d-lui prim-procuror şi sunt de părere a sə 
admite acest apel şi a se condemna prevenitul la 10 luni închisoare corecțională pentru 
faptele de complicitate, atribuite prevenitei Nelly Bozianu, de oare-ce le sunt comune, 
căci Zane încă dela începutul afacerei şi până în ultimul moment al ei a fost față, a 
participat la ele, şi ceva mai mult, chiar după mărturisirea făcută în instanţă de co- 
prevenita Nelly Bozianu, dânsa la un moment dat, dându-și seama de pericolul în 
care se afla fata Lili Popazu, a voit să sară din pat spre a'i da ajutor, iar inculpatul 
Zane a oprit-o ţinând-o în braţe. Semnat: Spiridon Stătescu 

Opiniune, Subsemnatul însușindu-mi în totul motivele de fapt şi de drept din 


www.dacoromanica.ro 


135 





de mai 'nainte pe Z. P. Grigore, că poate chiar avusese şi alte întâlniri cu 
el. Acest fapt îşi are importanţa lui deosebită, pentru că nu-i admisibil, ca 
Nelly Bozianu ori cât de perversă şi de cinică ne-am închipui-o, când 
dânsa ştia prea bine că d-na Popazu îi încredinţase în anume condiţii 
Pe copila Lilli să primească a intra în vorbă cu nişte necunoscuţi,—Go- 
ră neanu şi Zane,—şi a primi în urmă invitaţia aceloraşi necunoscuţi de 
a lua masa cu dânşii la şosea. De altfel instrucţia stabileşte cu fapte 
precise cum că Nelly Bozianu cunoştea de mai 'nainte pe Z. P. Grigore. 

Astfel martorul D. G. Popescu, arată că fata Lili înainte de a se 
sinucide, când i-a făcut spovedania întâmplărei atentatului ce a suferit, 
“i-a spus că Nelly Bozianu i-a recomandat pe Zane ca pe o persoană 
bine cunoscută de dânsa şi că pot deci primi invitaţia; acelaş lucru îl 
arată şi d-na Popazu; d-na Popazu mai arată că Nelly Bozianu vorbea 
adeseaori în casa sa de un oarecare Zane dela primărie; aceiaş declarați- 
une face şi Emil Popazu; tot Emil Popazu arată că Zane a spus la 
secţie cum că Nelly Bozianu “i-a cerut 20 lei pentru nişte afaceri vechi; 
însăşi Bozianca arată la primele cercetări, că ea cunoştea pe Zane din 
vedere. Odată stabilit, că Nelly Bozianu cunoştea mai dinainte pe Zane, 
ne putem explica uşor primirea aşa de repede a invitaţiunei ce acesta le 
făcuse de a'i acompania la şosea şi în urmă de a lua masa împreună. 
Caci repetăm încă odată, că e ilogic, e inadmisibil, ca Nelly Bozianu 
ori cât de perversă ar fi fost, când ştia mai ales că are dată sub pro- 
tecţia ei, o fată de 16 ani, cum era Lili, să fi putut primi invitaţiunea 
unor oameni absolut necunoscuţi. Odată intraţi în vorbă, era natural să 
se facă recomandările şi s'au făcut. Mai mult decât atât, Bozianca arată 
în interogatoriul său, că Zane a spus cu această ocaziune că cunoaşte 
pe fratele d-şoarei, care este tot la primărie. Copila Lili, care avea un 
rol secundar în compania acestor persoane, pe cari nu le cunoştea, faţă 
de dorinţa manifestă a Boziencei, de a primi invitaţia tinerilor, faţă de 
asigurările date copilei, că ea cunoaşte pe Zane, care este om onorabil, 


Lă 


sentința apelată, sunt de părere a se respinge atât apelul d-lui prim-procaror cât şi al 
părței civile Nimfi Popazu. Semnat: Gr. Ştefănescu. E ! 

Iată și sentința trib. Ilfov secția I, relativă la această afacere! 

Având în vedere dispoziţiunile art. 264 cod. pen. în coprinderea următoare: 
<Ori-cine va comite un atentat în contra pudoarei, îndeplinit sau cercat cu violenţă în 
contra unui individ de sex bărbătesc sau femeesc, se va pedepsi cu maximum închi- 
sorei» ; . . 
Considerând că elementele constitutive ale acestui delict sunt: 1) atentatul care 
conzistă în ori-ce fapt exterior, exercitat asupra unei persoane cu intențiunea de a'i 
jìcnì sentimentul pudoarei şi de natură a'i produce o astfel de injurie, şi 2) violența; 

Considerând că tribunalul, din instrucția orală urmată în cauză, constată în 
fapt următoarele: In seara zilei de 28 Iunie 1901, pe la orele 7 jum. seara, Nelly Bo- 
zianu, însoţită fiind de fata Lili Popazu, percurgea calea Victoriei în sus pentru a a- 
junge la şosea; în acelaş timp în urma lor incuipsții Gorăneanu și Zane, eşind dintr'o 
berărie şi plimbându-se pe aceiaş stradă, încurajați fiind de atitudinea acestor femei, 
Je urmează până la şosea, unde după ce se abat prin boschete fac cunoștința lor şi în 
comună înțelegere merg la grădina populară numită Transvaal unde mănâncă, beau și 
petrec împreună cu lăutari. La orele 12 noaptea, după această petrecere, iau cu toții 
o trăsură în care se așează câteşi patru și întorcându-se în oraş se opresc la berăria 
zisă Căpitanul în str. Academiei, unde intrând în localul în care se afla mai mult pu- 
blio au cerut şi li s'a servit bere.—După ce fata Lili Popazu. a băut ca la un sfert de 

ahar de bere, câte-şi patru au plecat în strada Romulus No. 8, locuința prevenitei 

elly Bozianu.—Aci din cauza copiilor aceștia cari erau acasă și deștepţi şi cari puteau 
să-i incomodeze, s'au dus cu toţii la hotel de Londra unde au ocupat pentru acea 
noapte camera cu No. 17: femeile urcând şi intrând înainte în cameră, iar bărbaţii în 
urmă, de oare-ce ei au achitat preţul cerut de otelier. In această cameră se găsesc două 
paturi, căci astfel au fost cerute de bărbaţi în auzul femeilor. După puțin timp, Zane 
cu Bozianca desbrăcAndu-se s'au urcat într'un pat, iar Gorăneanu cu Lili Popazu în 


www.dacoromanica.ro 


136 





faţă de recomandările lor, că Zane este secretar la primărie şi Gorăneanu 
secretar la Ministerul Cultelor, urmând curentului, a mers aproape me- 
canic cu Bozianca şi cei doi tineri la „Grădina Populară“ dela şosea, 
Voința ei era paralizată de voinţa celorlalţi; şi apoi ori câtă dorinţă ar 
fi avut în sufletul său de a nu primi această invitaţie,—ei, căreia pentru 
prima oară în viaţă "i se întâmpla acest lucru,—'i era greu să se opue 
voinţei Boziencei. D-na Popazu arată în declaraţia sa, că fata sa Lili, 
în ajunul sinuciderei, îi mărturisise în legătură cu aceasta, că ea n'ar fi 
primit să meargă cu acei tineri, dacă Bozianca nu inzista, nu o îndem- 
na, nu o silea. Insă-şi Bozianca arată că la început n'au primit invitați- 
unea, Tot Nelly Bozianu în declaraţia sa dela primele cercetări, arată că 
Zane şi Gorăneanu le-a spus la şosea vorbe „puţin cuviincioase“. De 
ce a primit atunci invitaţia? Plecând cu Bozianca de acasă şi trebuind 
tot cu dânsa să se întoacă, Lili Popazu era forţată de împrejurări ca să 
o urmeze; de altfel, Bozianca, femeie de 37 ani, care avea judecata rece 
şi cumpănită, era de datoria ei să se gândească la consecințe, Nu Lili 
Popazu, copilă de 16 ani, naivă şi inocentă, care ducea o viaţă liniştită 
şi retrasă, şi care nu avea experienţa vieţei, nu ea ar fi putut să ghi- 
cească care le era scopul inculpaţilor. Probă că voinţa ei nu a fost păr- 
taşă la această invitaţiune, este că ea în tot timpul mesei a fost tristă. 
Acest fapt îl arată chelnerul Andreescu Andrei, care le-a servit. Instruc- 
ţia stabileşte că fata Lili, în compania acestor oameni de chef, a sta- 
rezervată şi tristă, că nu voia să bea vin cu toate inzistenţele bănuit 
toare ale lui Gorăneanu şi Zane. Or, o fată care ar fi primit de bună- 
voie o astfel de invitaţiune, ar fi fost veselă şi bine dispusă, iar nu 
tristă şi rezervată. 

Bozianca arată în interogatoriul ei că: „fata vărsa vinul pe jos în 
loc de a-l bea“; că inculpaţii le sileau să bea, zicând „să n'avem parte 
de viitor dacă nu bem“, D-na Popazu arată de asemenea că Lili îna- 
inte de-a se sinucide, când i-a făcut confesiunea celor întâmplate, i-a 


celalt pat, unde încercând să posede şi el pe tovarășea sa de petrecere, aceasta împo- 
trivindu-se şi declarându-i că «nu se poate, nu vreau», actul nu s'a consumat. A doua 
zi la ora b dimineaţa Gorăneanu, Bozianca și Lili Popazu au părăsit otelul, ducându- 
se împreună până în str. Romulus No. 8, domiciliul Boziencei, iar Zane a plecat din 
otel mai târziu; 

Considerând că atât din interogatoriul luat separat fie cărui inculpat, cât gi din 
complexul depoziţiunilor martorilor luate sub prestare de jurământ pe sfânta cruce, 
conform art. 163 pr. penală, se constată că dela început, adică din momentul când in- 
culpaţii au făcut cunoștința femeilor şi până la cea din urmă fază a petrecerei lor, cu 
toţii au fost în bună înţelegere, veseli şi că nimic n'a turburat armonia lor; 

Că această petrecere s'a urmat pe stradă, la şosea, în diferite localuri publice 
precum în grădina Transvaal şi berăria Căpitanul, în str. Romulus domiciliul Bozien- 
cei şi în cele din urmă la otel de Londra; 

Că întâlnirea lor durând dela orele 7 jum. seara până la 5 dimineaţa, în tot a- 
cest interval de timp, fata Lili Popazu a arătat mulţumire de a se găsi în societatea 
inculpaţilor şi a luat parte activă la alcătuirea diferitelor distracţii, procurate de băr- 
baţi, precum: mâncare, băutură, lăutari, plimbare cu toţi într'o trăsură; mai mult, 
după cum se constată din depunerea martorilor Andrei Andreescu, C. Constantinescu 
şi Vasile Lăutaru, veselia ei a mers până acolo în cât chiar când lăutarii au cântat 
între altele şi cântece obscene, dânsa n'a făcut nici o împotrivire; 

Că, în urmă, percurgând calea Victoriei în trăsură, femeile au stat în braţele 
bărbaţilor, expuse astfel vederei publicului ; 

Că, după aceasta, ducându-se la Bozianca acasă şi fiind incomodaţi prin pre- 
zenţa copiilor, cu a sa voinţă au plecat cu toţi pe jos şi s'au dus la hotel de Londra; 

Că, după cum rezultă din depoziţia martorilor D. Carapancea, ofițer de ser- 
genţi, şi C. Ștefan, sergent de oraş, veselia lor pe stradă era așa de mare încât a a- 
tras chiar atenţiunea acestora; 

Considerând că atât din ordonanța d-lui judecător de instrucţiune cât și din 


www.dacoromanica.ro 


137 


spus, că: „a fost silită de cei 2 bărbaţi să bea vin“. Că în urmă, eiau 
pus lăutari să le cânte cântece obscene; femeile protestând, lăutarii au 
încetat de a mai cânta. 

De şi inculpaţii la început au avut îndrăzneala a spune că însăşi 
copila Lili Popazu a comandat asemenea cântece obscene, în urmă Zane 
a revenit, declarând că nu fata ci Bozianca a comandat. Înculpaţii sunt 
însă dezminţiţi de martorii Andreescu Andrei, chelner, şi Ion Constanti- 
nescu, lăutar, cari arată că bărbaţii au comandat asemenea cântece şi că 
femeile au oprit şi pe lăutari să mai cânte. 

Instrucţia nu stabileşte că fata Lili a fumat acolo ţigări; inculpaţii 
susțin aceasta fără însă a o proba. De altfel era în sistemul lor de-a 
sili pe fată să bea vin şi a fuma ţigări. Am arătat însă, că fata neobiş- 
nuită cu vinul, îl vărsa jos fără de a-l bea. Nu e adevărat de asemenea 
după cum susţin inculpaţii, că la masă Gorăneanu ar fi sărutat pe co- 
pila Lilj. Chelnerul şi lăutarii declară că nu au văzut aceasta, că din 
contra ea era rezervată şi tristă. Instrucţia stabileşte nu numai că incul- 
paţii aveau perfectă cunoştinţă că ea este domnişoara Lili Popazu, soră 
cu Emil Popazu de la primărie, — coleg cu Z. P. Grigore, — dar mai 
mult decât atâta ea stabileşte că, la masă s'a vorbit că Lili este „fată 
mare“. Ast-fel Bozianca la interogatorul ei arată că: „le-am spus că e 
fată mare, că e cinstită şi le-am jurat chiar“. Deci, cum mai pretind in- 
culpaţii, că ei au crezut că au de-a face cu nişte femei de stradă? când 
fata "i-a fost recomandată şi când Zane a spus, că cunoaşte pe fratele 
său, care este funcţionar la primărie? 

In fine, masa este terminată. Pe la ora 12 pleacă cu toţii din gră- 
dina de la şosea, suindu-se după îndemnul bărbaţilor, sau al Boziencei, 
într'o trăsură. Era de datoria Nelly Bozianu de-a conduce imediat pe co- 
pilă acasă. Ea o luase de la părinţi cu obligaţiunea formală de-a se re- 
întoarce la ora 10. In loc de aceasta însă, ea cere sau primeşte a lua 
loc cu inculpaţii în trăsură. Care era situaţia copilei şi ce putea face ea 


instrucțiunea orală făcută de tribunal în acest proces, nu se constată din partea lui 
Gorăneanu. autorul principal, absolut nici un fapt exercitat asupra persoanei lui Lili 
Popazu în intenţiunea de a jicni pudoarea și de natură a produce o astfel de impresie; 

Că. din contră, se stabileşte cu suficienţă, că intenţiunea ambilor inculpaţi a 
fost dela început să încerce dacă pot petrece gi chefui cu aceste femei, pe cari nu le-au 
cunoscut de loc de mai 'nainte, şi a căror atitudine și pornire firească nu a putut un 
singur minut să lase a se înțelege alta decât că dânsele nu cereau alt-ceva mai 
bine decât petrecerile ce li se ofereau împreună cu consecinţele lor; astfel că în speța 
de faţă, subiectivitatea lui Lili Popazu este singurul element, nu al tentativei la pu- 
doare, ci al lipsei de seriozitate, de bună educațiune în moravuri şi gândire, şi a de- 
gradărei ei morale; 

Considerând că din depunerea d-nei Aslan, directoarea gcoalei în care Lili Po- 
pazu era înscrisă, ascultată de către d-nul judecător de instrucţie, precum şi din ace- 
lea ale martorilor G. Iliescu şi Marin Popescu, se constată că antecedentele acestei co- 
pile încă după băncile şcoalei, sunt de natură a dovedi până la evidenţă, că moravurile 
şi aspiraţiunile ei sufleteşti corespund perfect, cu desvăluirea faptelor petrecute, adică 
de a fi ușoară și cu un caracter care se înclină mai mult spre viața sburdalnică şi 
E cc tal a societăţei, decât spre cea serioasă şi potrivită demnităţii unei adevărate 
emei; 

Că atât petrecerea din grădina Transvaal cât, şi celelalte peripeții prin care a 
“trecut Lili Popazu în seara de 28 Iunie 1901, fără ca ea să fi făcut cea mai mică îm- 
potrivire, ci din contră luând parte activă şi stimulând prin farmecul tinereței şi fru- 
museţea, figurei ei, dovedeşte până la evidenţă o lipsă totală de pudoare din partea, 
unei copile de 15 ani, rezultat pe de o parte al naturei ei, iar pe de alta al unei edu- 
caţiuni care lasă de dorit; 

Considerând că din actul medico-legal, se constată că fizicul acestei copile era 
dezvoltat. bine constituit, având talia de 1 metru 62 şi o greutate de 61 kilograme, 
ceea-ce dovedeşte cu suficienţă precocitate atât la fizio cât şi la psihic, precocitate care, 


www.dacoromanica.ro 


138 


singură? Era aproape fatal, ca dânsa să urmeze pe Bozianca, în mâinele 
căreia fusese încredințată de mama ei. Şi apoi, cu toate opunerile ei,— 
şi opuneri de sigur că au fost, dar fără rezultat. —ce putea face ea sin- 
gură, la şosea, când ora era aşa de înaintată? A fost forţată deci de îm- 
prejurări de a se urca în trăsură, urmând pe Bozianca, conducătoarea ei. 
Ea necunoscând şi neputând nici bănui intenţiunea inculpaţilor, nu era 
în acele împrejurări hotărâtoare când trebuia să ia vre-o măsură eroică, 
fugind. 

Intrase întrun joc periculos, graţie purtărei culpabile şi uşoare a 
Boziencei şi trebuia să joace. Pe de altă parte vinul, cât de puţin, — 
ea care nu bea de loc vin acasă, — a trebuit să'i întunece mintea, lip- 
sind-o de uzagiul obicinut al forţelor sale intelectuale. De alt-fel, de şi 
întârziind, pentru prima oară în viaţa ei, într'o companie aşa de ne-- 
obicinuită şi la o oră aşa de înaintată, credinţa ei era că Bozianca ova 
duce imediat acasă. Ce se întâmplă însă ? Inculpaţii opresc trăsura la be- 
răria „Căpitanu“. 

Maşinaliceşte, fata se dă jos împreună cu dânşii, urmând pe Bo- 
zianca. Aceasta declară că ea a protestat chiar, spunând că nu merge: 
la berărie. Înstrucţia stabileşte în mod neîndoios că Lili Popazu, nu a 
băut de loc bere. Insuşi inculpatul Z. P. Grigore recunoaşte aceasta, 
spunând că fata a gustat numai din bere. Deci un moment nu se poate 
admite, că dorinţa copilei a fost de-a merge la berărie, că ea din libera 
ei voinţă a făcut aceasta, căci atunci firesc era să consume cevă. 

Din contra, ea cerea mereu Boziencei, să fie dusă acasă. In fine, 
ajung cu trăsura la locuinţa Nelly Bozianu, din str. Romulus. No. 8; ora 
era aproape 2 noaptea. Starea sufletească a nefericitei Lili Popazu, era din 
cele mai turburate. Ameţită de vinul pe care-l băuse în silă, iar în minte 
având grija mamei sale, care 'şi închipuia că trebue să fie mirată şi în- 
grijată de această neobicinuită întârziere,—căci ştiut este că d-na Popazu 
le hotărâse a se întoarce la ora 10,—dorinţa ei cea mai mare şi mai fi- 





combinată cu educaţiunea ce îi s'a dat, explică până la evidență atitudinea ei și a- 
ceastă lipsă de simţ al pudoarei, manifestată prin chefuri în localuri publice, plimbare- 
în trăsură şi intrare la hotel, toate acestea petrecute în ochii lumei și în posibilitate 
pentru ea sau de a le evita, sau odată pornită, să fi putut să se sustragă lor, prin fap- 
tul că la cea dintâi protestare s'ar fi găsit cine să-i dea ajutor sau să o apere dacă 
violenţă s'ar fi exercitat asupra ei; 

Având în vedere că odată stabilindu-se cele de mai sus, alegaţiunea făcută că in. 
camera hotelului de Londra s'ar fi exercitat din partea lui Gorăneanu violență spre a 
atenta la pudoarea fetei Lili Popazu şi a o silui, îmbrăcată fiind, cată a fi înlăturată 
ca nedovedită cu nimic; că din contră, din faptele că hainele acesteia, după cum re- 
zultă din seponcis martorilor Dumitru Georgescu, chelner la hotel de Londra, şi in- 
formatorul George Bozianu, nu prezentau urme de ghemaială; 

Că ușa dola cameră, cum rezultă din depunerea aceluiaș martor, nu se putea 
închide fiind stricată broasca, iar cumerile vecine ocupate de martora Isabela Nathan- 
son care declară că n'a auzit nici un sgomot, dovedesc până la evidență că fata Lili 
Popazu s'a desbrăcat de bună voe până la cămașă şi s'a aşezat în acelaș pat în care 
Gorăneanu era deja culcat (vezi răspunsul inculpaţilor la interogatoriul făcut în şedinţă) 
aceasta foarte probabil din cauza curiozităţei ei fireşti şi a simţimântului de imitaţi- 
une inerent naturilor histerice, văzând cele ce se petrece în patul vecin la Nelly Bo- 
zianu, astfel că și aci nu există cea mai mică dovadă că Gorăneanu, autorul princi- 
pal, ar fi exercitat asupra ei acte de natura acelora cerute de legiuitor prin art. 264- 
cod. pen ; 

Că e natural, firesc, și o consecinţă logică că Gorăneanu în asemenea situați- 
une să fi încercat in urma tuturor celor petrecute să poseadă pe tovarăşa sa de petre- 
cere și de pat, şi că în acest scop prin diferite desmerdări, escitări, îmbrăţișări şi chiar- 
mici presiuni, în urma declarațiunei că «nu vreau» şi «nu se poate» ce Lili Popazu 
făcea, a putut să 'i producă echimozele ce actul medico-legal constată pe corpul ei, e- 
chimoze a căror natură, după cum se constată -din-cele-relatate-de către d. medic-le- 


www.dacoromanica.ro 


139 


rească era de a fi dusă cât mai curând acasă. Şi cu atât mai mult grija 
şi teama ei a devenit mai mare, cu câtaflă acasă la Bozianca, de la co- 
piii aceştia, Linica şi Georgică, că fratele său Emil însoţit de vecinul ei 
D. G. Popescu, o căutase pe acolo între orele 12—12 jum. 

Deci, ea vedea, nu numai că cei de acasă erau îngrijiţi şi miraţi 
de lipsa ei, la o oră aşa de târzie, dar văzând că ea nu se mai întoarce, 
o şi căutaseră pe la Bozianca. De aceea Lili Popazu se rugă perzistent 
atunci de Bozianca ca să o conducă imediat acasă. Instrucţia stabileşte 
în mod complect, că aceste cereri şi inzistenţe ale ei de-a fi dusă cât 
mai curând acasă, le-a făcut în modul cel mai hotărât şi mai puternic. 
Copii Boziencei, Georgică şi Linica, arată în declaraţiunile lor, că Lili 
Popazu, când a sosit atunci noaptea, cerea să fie dusă acasă. Insuşi in- 
culpata Nelly Bozianu, arată de repetate ori, în interogatoriul său, că Lili 
Popazu cerea perzistent să fie dusă acasă, că: „Lili cerea să fie dusă 
acasă fiindu-i frică de mama sa“. De asemenea inculpatul Gorăneanu 
arată şi el în interogatoriu, că Lili cerea să fie dusă acasă. 

E evident deci, e în afară de ori-ce discuţie, că Lili Popazu nu- 
mai la hotel nu se gândea. Mintea ei de copilă, obosită, ameţită şi pre-. 
ocupată de grija celor de acasă, nu avea de cât un singur gând, iar cu- 
vintele ei nu exprimau de cât aceiaşi idee: de a fi dusă acasă. 

Ce fac însă inculpaţii ? Profitând de starea deprimată, fizică şi in- 
telectuală, a acestei fete de 15 ani şi 10 luni, sub pretextul de-a o con- 
duce acasă, o conduc în camera unui hotel. Plecând din str. Romulus, 
de la locuinţa Boziencei, ei trec pe la hotelul „Londra“ din apropiere, 
tocmesc o cameră cu 2 paturi, o plătesc mai dinainte, conduc pe fată 
înăuntru sub motivul de-a lua câte-o cafea spre a le trece ameţeala, în- 
chid camera cu cheia, sting lumânarea şi pe când întrun pat Bozianca 
şi cu Zane îşi satistăceau, în prezenţa nevinovatei copile, simţurile lor 
nerăbdătoare şi înflăcărate, în cel-l'alt pat Gorăneanu se lupta cu nefe- 
ricita Lili Popazu, care cu toată oboseala şi deprimarea sa fizică, avu 


gist prin acelaş act, pot fi produse cu înlesnire şi fără întrebuințare de forţă mare, cu 
alte cuvinte simpla comprimare cu mâinile poate să le producă, ceea-ce dovedeşte până 
la evidenţă, că în asemenea împrejurări este neverosimilă alegaţia cum că inculpatul 
ar fi încercat să o poseadă prin violență; 

Că dacă la aceasta se mai adaogă şi faptul că dela grădina Transvaal și până 
la berăria Căpitanul din strada Academiei Lili Popazu a venit în trăsură, stând pe ge- 
nunchii lui Gorăneanu; că în parcursul drumului Gorăneanu declară că a ciupit-o, ceia 
ce de altfel nu poate fi pusă la îndoială mărturisirea lui, căci ştiut este că modul de 
manifestare a dragostei către cine-va se raportă dela om la om şi că ținând seamă de 
gradul de cultură al inculpatului și de situaţiunea în care se găseau, mărturisirea lui 
nu poate să nu fie ținută în seamă şi că deci prezența echimozelor aflate pe corpul 
lui Lili Popazu se explică foarte uşor, cu atât mai mult cuvânt cu cât, dacă violenţă 
ar fi fost și dacă ea nu ar fi ajutat şi încurajat prin buna ei voinţă poftele inculpatu- 
lui, incontestat că ar fi sărit din pat strigând, şi ar fi eșit din cameră afară, a cărei 
uşa era descuiată, după cum s'a constatat şi s'ar fi pus în acest mod la adăpost de 
a "i se aduce injuriile pretinse şi pus în evidență mijloacele de culpabilitate ale incul- 
patului şi complicilor săi, ceea-ce nu rezultă nici din ordonanța d-lui judecător de in~ 
strucţie şi nici din instrucţiunea urmată în cauză; 

Considerând că este dovedit că la ora 5 dimineața, eşind din hotel, Gorăneanu 
a condus pe cele două femei până la locuința lui Nelly Bozianu, unde în ziua de 29 
lunie dimineaţa, Lili Popazu a fost văzută și a vorbit cu martora Maria Georgescu, 
care face declaraţiune că a văzut-o veselă, pudrându-se la oglindă şi cântând un vals, 
ceea-ce dovedeşte până la evidenţă că conştiinţa ei era împăcată şi că purtarea ce o 
avusese în decursul nopței 'i părea corectă şi firească, ceea-ce constitue pentru trib. o 
dovadă mai mult, pe de o parte, de lipsa simțului pudoarei şi a demnităţei ei, iar pe 
de alta a faptului că nu s'a exercitat asupra ei acte cari să stabilească atentatul la 
pudoare, exercitat cu violenţă, fie materială, fie morală; astfel încât-cauza sinuciderei 
acestei fete trebuește atribuită unor alte împrejurări decât acelor alegate; 


www.dacoromanica.ro 


140 


puterea să se lupte cu brutalul său atentator. Înstrucţia stabileşte că in- 
culpaţii Gorăneanu şi Z. P. Grigore, cerând la hotelul „Londra“ o 
cameră cu 2 paturi, Zane o tocmeşte, plătind'o mai dinainte; că ei au 
rămas în acest scop mai în urmă, Bozianca ducând la braţ pe Lili Po- 
pazu; că ei s'au înscris la hotel sub numele falş de Ionescu şi Grigo- 
rescu, toate aceste fapte şi constatări rezultând parte din însăşi declara- 
iunile inculpaţilor, parte din arătările martorului Dumitru Georgescu chel- 
ner la hotelul „Londra“. Tot acest martor mai arată că inculpaţii au în- 
chis uşa şi ferestrele, au stins lumânarea, şi că trecând pe lângă acea 
cameră mai târziu, pe la ora 3, a auzit suspine şi plânsei înăbuşit, pre- 
cum şi de 3 ori vorbele: „nu se poate“, că fiind noapte şi linişte, a pu- 
tut foarte bine distinge şi plânsetul şi vorbele. Şi inculpâtul Gorăneanu 
contrazicându-se în mod flagrant mai în urmă, are îndrăzneala de-a spune 
la primele cercetări, că fata „Lili avea mare bucurie de-a merge la hotel!“ 
Dar faptul violenţei se mai stabileşte şi din arătările însăşi ale in- 
-culpaţilor. Ast-fel Nelly Bozianu declară în interogatorul său că „fata in- 
continuu s'a luptat“. Insuşi Gorăneanu, atentatorul, recunoaşte că fata 
„S'a opus, că ţinea picioarele lipite, spunând şi jurându-se că e fată mare“. 
Dar iată ce zice martorul D. G. Popescu, aceluia căruia nenorocita Lili 
Popazu i s'a confesat în ajunul sinuciderei: „că ea a început să plângă, 
că sa opus, că l’a rugat în genunchi, dar Gorăneanu nu a lăsat-o, ci a 
nenorocit-o“, declaraţie ce coincide cu aceea făcută de acelaş martor la 
primele cercetări. Dacă copila nu a ţipat puternic,— de oare-ce plânsete 
şi mici ţipete au fost,— cauza este că ea nu mai avea forțele necesare. 
De alt-fel uşa şi ferestrele erau închise. Ea s'a luptat spre a'şi salva fe- 
cioria, până când învinsă de oboseală, inculpatul a săvârşit în mod in- 
complect— de oare-ce fata a rămas virgină, — actul său bestial; cămaşa 
copilei, care poartă urme de spermă,—după cum demonstrează d. medic 
legist—dovedeşte aceasta. Dar însuşi faptul că fata a rămas virgină este 
o probă de lipsa consimţimântului său, o probă că ea s'a luptat. 
Instrucţia mai stabileşte că la hotel, copila Lili Popazu nu s'a dez- 


Că deci este dovedit cu suficienţă că Gorăneanu și Zane nu a cunoscut de loc- 
pe cele două femei inainte de seara în care s'au săvârşit faptele expuse; 

Că între ei nu a fost nici o înţelegere ca prin manopere viclene să ademenească 
pe fata Lili Popazu a merge la otel unde Gorăneanu să poată săvârși asupra ei delic- 
tul ce i s'a imputat; 

Că nu "i s'a administrat de inculpaţi, nici alcooluri şi nici narcotice care să o 
facă să-şi piardă dreapta judecată și nici s'a exercitat asupră-i vre-o violenţă fie mate- 
rială fie morală și că dacă această fată a consimţit să petreacă împreună cu inculpaţii 
o noapte întreagă, astfel cum s'a expus mai sus, aceasta a făcut-o din propria ei vo- 
ință şi nesilită de nimeni; 

Că, așa fiind, delictul imputat lui Gorăneanu este cu desăvârşire lipsit de ele- 
mentee constitutive ale atentatului la pudoare cu violență şi deci urmează să fio a- 
chitat; 

Considerând că în ceea-ce priveşte pe Nelly Bozianu şi Zane P. Grigore, incul- 
paţi ca complici ai lui Gorăneanu, pe baza art. 50 al. II cod, penal în coprinderea ur- 
mătoare: «Vor fi pedepsiţi ca complici aceia cari cu bună ştiinţă vor fi ajutat sau vor 
fi azistat pe autorul sau pe autorii acţiunei, în faptele cari au pregătit-o sau a inles- 
nit-o, fără prejudiciul pedepselor cari sunt prevăzute pentru autori de comploturi sau...» 
dânşii urmează să fie achitaţi conform principiului că acolo unde nu e autor principal, 
nu poate fi complici. 

Pentru aceste motive, tribunalul achită pe preveniţi. 

Semnaţi: D. A. Mavrodin, Gr. Călinescu, G. Robescu. 

Iată şi decizia Inaltei Curți de Casaţie: 

Asupra motivului | de casare: 

«Exces de putere, violare și greşită aplicaţiune a art. 264 cod. pen; eroare gro- 
sieră de fapte și nemotivare. 

«Curtea de apel stabilind faptele și apreciindu-le în raport cu legea, denaturează 


www.dacoromanica.ro 


141 


brăcat ; această legendă inventată de inculpaţii, ca multe alte legende 
create de dânşii în interesul apărărei şi al scuzărei brutalei lor fapte, a 
fost înjghebată de ei, în acelaş scop, de-a pune întro lumină urâtă şi 
imorală, conduita nevinovatei copile. Căci în adevăr, dacă de bună voia 
ei ar fi mers la hotel şi dacă de bună voie ea s'ar fi dezbrăcat, atunci 
atentatul făptuit de inculpatul Gorăneanu, îşi micşora proporţiile cu toată 
violenţa lui. Susţinerile lor însă, sunt de o complectă şi îndrăzneață rea 
credinţă. In adevăr, însuşi Gorăneanu arată în interogatoriul său că „fe- 
meile nu voiau să se desbrace“. De asemenea inculpata Nelly Bozianu 
declară la primele cercetări că: „fata nu s'a dezbrăcat“, revenind la ur- 
mă în interogatorul luat. In afară de acestea mai sunt declaraţiunile co- 
piilor Boziencei, Georgică de 15 ani şi Linica de 12 ani, cari arată căa 
doua zi de dimineaţă, când mama lor s'a reîntors acasă împreună cu Lili, 
aceasta părea obosită şi nedormită, având rochia şifonată, din care cauză 
a încălzit un fier şi a călcat-o. Deci, dacă ea s'ar fi dezbrăcat la hotel, 
n'ar fi avut rochia şifonată; aceasta este o probă că atentatul cu violenţă 
s'a comis asupra ei fiind îmbrăcată. Dar proba probelor, care stabileşte 
violenţa în modul cel mai evident şi indiscutabil, este actul medico-le- 
gal. El constată următoarele leziuni pe corpul copilei Lili Popazu în lo- 
Curile caracteristice atentatelor la pudoare cu violenţă: „pe braţe, ante- 
braţe, mâini, şi coapse se găsesc împrăştiate 20 de mici vânătăi, a că- 
ror mărime variază de la aceia a unui bob de linte, până la o monedă 
de 2 lei. Aceste echimoze după sediul şi caracterele lor, trebue să fie re- 
zultatul comprimărei cu mâinele a acestor părţi, în timpul unei lupte sau 
rezistenţe. Ast-fel de echimoze se produc cu multă înlesnire şi fără în- 
trebuinţare de o forță mare, prin comprimarea cu mâinele a acestor părţi, 
mai cu seamă la persoane a căror ţesuturi sunt delicate, cum sunt la fe- 
mei. Ea nu este deflorată. Pe cămaşa sa se găsesc pete de spermă şi 
urme de sânge. Urmele de sânge provin din începutul menstruației. 
(Raportul medic-legist Minovici). Prezenţa acestui sânge pe cămaşe a 
făcut poate pe fată să creadă că a fost dezonorată. 


prin exces de putere caracterul lor legal, cum vom demonstra. Ea precizează eronat 
elementele delictului, faţă cu dispoziţiunile formale ale textului. 

«Curtea ajunge la soluţiunea dată reţinând greşit faptele, și înlătură acte din 
care rezultă că ceea ce mi se impută nu cadrează cu nici un text de lege şi apoi nici 
măcar motivează pentru ce eliminează constatările indicate în sentința trib. care au. 
dovedit neculpabilitatea mea». 

Având în vedere că, prin decizia supusă recursului, Ștefan Gorăneanu este con- 
damnat la un an închisoare conform art. 264 alin. 1 comb. cu art. 60 cod, pen. fiind- 
că el a cercat să comită un atentat cu violenţă la pudoarea copilei Lily Popazu, iar 
pe Nelly Bozianu fiindcă cu bună știință a înlesnit pe Gorăneanu a comite atentatul; 

Având în vedere că Curtea de apel narează în mod suiiațide diferitele fapte 

etrecute în seara de 28 Iunie, anul 1901, pe de o parte între Nelly Bozianu și de- 
uncta Lily Popazu, şi St. Gorăneanu, şi Zane pe de altă parte, și afirmă că Stefan 
Gorăneanu a atentat la pudoarea defunctei fete Lili Popazu cu violență; 

Considerând că neputându-se critica decizia Curţei de apel în cât priveşte fap- 
tele ce ea narează și constată, precum şi a ideei şi a scopului preconceput, precum le 
narează, şi primind chiar însă-și acele fapte nu numai singuratic ci şi în totalitatea 
lor, este a se şti dacă ele ne înfăţişează faptul de atentat la pudoare cu violență con- 
form art. 264 al. 1 cod. penal: 

Considerând că în această privinţă nu poate fi îndoială că analizarea şi carac- 
terizarea faptelor constatate spre a şti dacă ele înfăţişează elementele juridice ale de- 
lictului imputat este o lucrare de drept pe care are a o controla și face și Curtea de 
casaţie, căci altfel sentințele şi deciziile în materie penală nu ar fi supuse cenzurei 
Curţei de Casaţie; că aceasta însă nu poate fi, fiind-că atât pentru constatarea ele- 
mentele juridice ale faptului imputat, cât și ponm motivare, sentința sau decizia in- 
stanței de fond este supusă cenzurei Curţei de casație; 

Considerând că, în speţă, fiind vorba de atentat la pudoare, săvârşit cu violență, 


www.dacoromanica.ro 


142 


In acelaş timp, în care se petreceau toate aceste fapte la cari Nelly 
Bozianu a dat un culpabil ajutor: mergerea la grădină, la berărie şi la 
hotel, acasă la d-na Popazu, mama nefericitei copile, domnea neliniştea 
cea mai mare. Absența aşa de neobicinuită şi la o oră aşa de înaintată 
a copilei Lili—fapt care pentru prima oară în viaţă "i se întâmplase,— 
era de natură a produce grijile şi temerile cele mai mari. De şi condu- 
ita aparentă de până în prezent a Boziencei nu le dăduse nimic de bă- 
nuit, totuşi o presimţire urâtă le îngreuia sufletul. Pentru a-şi uşura grija, 
fratele copilei, împreună cu D. G. Popescu, vecinul şi prietenul său, se 
duc de o caută pe la ora 12:1/ noaptea, la Nelly Bozianu acasă; spre 
marea lor surprindere, ei află de la copiii Boziencei că ea nu se reîn- 
torsese încă acasă; aleargă întrun suflet pe la o doamnă Cerchedi din 
strada Romană, rudă a Boziencei, dar şi aci află că ea nu fusesepe a- 
colo. Se reîntorc din nou pe la ora 2 jum. la locuinţa Boziencei, unde 
află cu mirare că Nelly Bozianu cu Lili fusese pe acolo şi a plecat i- 
mediat spre a o conduce acasă. Ajunşi acasă pe la orele 3 din noapte, 
constatară că fata nu se reîntorsese încă. Nu ştia sărmana şi crud lovita 
familie, că în acel timp, nenorocita lor copilă, dusă fără voia ei, prin a- 
măgire şi surprindere în camera unui hotel, se zbătea în braţele atenta- 
torului ei Gorăneanu, apărându-şi fecioria, pe când Bozianca, femeia că- 
reia îi încredinţase cinstea copilei sale, se zbătea într'un alt pat gustând 
în mod impudic, în faţa copilei, din plăcerile unei nopţi de orgie. 

Concluzia se ştie care a fost: infortunata copilă neştiind că a scă- 
pat virgină din lupta disperată ce a avut cu atentatorul ei, crezându-se 
dezonorată şi nenorocită, aflată de cei de acasă cărora le mărturisi cele 
întâmple, certată cu drept cuvânt de fratele şi mama ei, şi stăpânită de 
un rar sentiment de pudoare şi de înaltă morală, îşi trage a doua zi după 
atentat, un glonte de revolver în inimă. Sub impresia penibilă a ruşinei 
şi a durerei morale, ea nu-şi mai putu suferi existenţa, şi ea, copila de 
16 ani, a preferat moartea, unei vieţi dezonorate. Sinuciderea ei este dez- 





Curtea de Casaţie n'are a se opri în faţa concluziei ce se afirmă de Curtea de apel că 
este atentat la pudoare cu violenţă, ci are a controla şi temeinicia acestei concluzii 
afirmate, şi în deosebi în ce mod e motivată decizia pentru constatarea elementului 
violenţei cerută de art. 264, cod. pen., căci şi violenţa ca să existe trebue nu numai a 
constata oare care fapte pe care ori-cum instanța de fond ar putea să le considere ca 
constituind violenţă; că violenţa ca condiţie juridică în cât privește aplicarea art, 264 
al. I conzistă nu numai în oare-care fapte din partea cuiva, ci și în condiţia fizică— 
psihică a aceluia asupra căruia se exercită violența, astfel că dacă persoana, obiectul 
atentatului, consimte, de violenţă în sensul juridic nu poate fi vorba; 

Considerând că fiind constant că defuncta Lily Popazu consimte la toate pro- 
punerile, la toate seducţiile, participă de bună voe la diferite petreceri prin restauranturi 
până la ore înaintate și primește a se culca cu Gorăneanu într'o odae de la otel, fiind în 
aceiaşi odae şi acea Bozianu care’i-a servit ca mentor pe povârnișul imoralităței, pleacă 
de la otel şi nu se plânge la nimeni că violență s'ar fi exercitat asupra ei; că în toate 
-acele împrejurări, când însă-şi victima primeşte şi capitulează, ea a consimţit şi nu se 
introvodo cum ar putea fi vorba în acele împrejurări de atentat la pudoare cu vi- 
olență; 

Considerând că admițând cu Curtea de apel că violența ar fi nu numai mate- 
xială ci şi morală, cum s'ar putea zice că există violență când persoana mai mare de 
15 ani asupra căreia s'ar fi exercitat violența nu se opune şi consimte; 

Considerând că dacă Curtea susține că ar fi violenţă morală şi materială, pen- 
tru că voinţa victimei de a rezista ar fi fost slăbită prin băuturile ei oferite, prin e- 
chimozele constatate pe corpul victimei şi prin sinuciderea ei, obiectăm că mijloacele 
narcotice oferite victimei nu i-au micşorat nici adormit voinţa, pentru că e constant 
că victima s'a putut opune la desăvârșirea pe deplin a atentalui; că echimozele se 
explică în mod natural în împrejurările date prin deslănțuirea pasiunilor, și hârţuelile 
urmate care nu denotă violență; iar sinuciderea ca fapt posterior nu confirmă aceia ce 
Curtea afirmă că ar fi aducând o dovadă mai mult că atentatul s'a săvârşit fără vo- 


www.dacoromanica.ro 


143 


minţirea cea mai puternică şi mai strălucitoare ce ea aduce după moarte 
cinicilor ei calomniatori.—inculpaţii. 

Dacă această copilă de 16 ani neîmpliniţi, ar fi fost aşa de imo- 
rală în vorbe, în gesturi şi în apucături, după cum o descriu inculpaţii, 
în scopul dea'şi micşora răspunderea josnicei lor fapte, lesne "i-ar fi fost, 
ca în urma observaţiunilor,—de alt-fel destul de legitime—ce a primit de 
acasă, să apuce calea imoralităţei, a prostituţiunei, de cât să-şi curme 
viaţa la o etate atât de fragedă. Avea în favoarea ei tinereţea, sănătatea 
şi frumuseţea. Dar ea a preferat o moarte vie, de cât o viaţă moartă. 

Şi după cum am arătat la început, aceasta este dovada cea mai e- 
loquentă a înaltului şi rarului ei simţ moral! 


IV 


Să trecem acum la cestiunea de drept. Examinate din punct de ve- 
dere social, delictele şi crimele de atentate la pudoare prezintă o deo- 
sebită gravitate în ceea ce priveşte morala şi ordinea publică. Neliniştea, 
dezordinea şi dezonoarea ce ele aruncă în pacea morală a familiilor, a 
făcut pe legiuitorii timpurilor vechi şi moderne, ca să ia măsurile cele 
mai severe pentru reprimarea lor. Intervenţia legei penale în iasemenea 
materie, zice Garraud „poate fi considerată sau ca un mijloc de a mo- 
raliza pe om, forțându-l de a'şi reprima propriile sale pasiuni şi de a 
trăi conform demnităţei omeneşti, sau ca un mijloc de apărare, de coa- 
servare a moralităţei publice, baza civilizaţiei, prevenind  viţiurile şi re- 
lele, cari turbură şi compromit buna ordine în societate şi în familie“. 
(Droit pénal, vol. 4). 

In ţara noastră, de cât-va timp, ca o probă a depravaţiunei mora- 
vurilor, asemenea delicte şi crime: aţâţarea la desfrâuri ca şi atentatele 
la pudoare cu sau fără violenţă, comise în special asupra minorilor, au 
luat proporţii destul de mari. 

Proxenetismul, prostituţia clandestină şi neclandestină, concubina- 
tele, destrăbălările sexuale, ca şi literatura pornografică, străină sau na- 
țională, au început să se întindă cu iuţeala unei boli contagioase. Acea- 
stă stare de insalubritate morală, trebue să dea de gândit parchetului, 
mai mult de cât parchetului, poliţiei, şi mai mult de cât tuturor, legiui- 
torilor noştri. Criza morală prin care trecem, are nevoe de o higienă a 
moravurilor şi a spiritului. 

Câte imoralităţi revoltătoare nu se petrec în societatea noastră, dar 
cari nefiind prevăzute de lege, judecătorii sunt nevoiţi să tacă, neavând 
armele legale necesare contra lor! 


inţa ei, pentru că în această direcție ne aflăm în domeniul fantaziei şi a impresiilor 
triste ce ne sugerează sinuciderea unei tinere; că, din contră, având în vedere numai 
precum și trebue, faptele petrecute de la plecarea defunctei de la căminul părintesc şi 
până la reîntoarcere, fără a ne influenţa de impresiile acelei sinucideri, ele nu implică 
nici nu dovedesc atentatul cu violență săvârșit, iar sinuciderea are a fi considerată, 
oricare ar fi explicaţia, ca un fapt care n'are a servi întru nimic pentru caracteriza- 
rea juridică a faptelor petrecute inainte între Gorâneanu şi defuncta ; 

Considerând că neputând fi atentat la pudoare cu violenţă, urmează a se casa 
decizia, şi aceasta fără trimitere, de oarece nefiind vorba de constatare de fapte 
sau da constatarea altor fapte, ci de aprecierea juridică a faptelor constatate, şi dacă ele 
nu înfăţişează elementul necesar pentru aplicarea art. 264 al. 1 cod. pen. ce se impută 
care ar fi necesitatea a mai trimete cauza la instanța de fond, pentru ca şi aceasta 
să nu aibă alt-ceva a declara decât că nu este condiţia substanţială pentru imputare, 
adică a violenței; astfel că în acest caz ne aflăm în termenii art. 40 a legei Curţei de 
casaţie spre a nu mai trimite. 

Pentru aceste motive, casează fără trimitere. 


www.dacoromanica.ro 


144 


La cei vechi nu se făcea distincţia între imoralitatea şi penalitatea 
unui fapt şi ori-ce infracţiuni de asemenea natură se reprimau cu pe- 
depsele cele mai severe. Legiuitorii vechi, stăpâniţi la început de dorinţa 
de-a reforma moravurile, iar mai în urmă sub influenţa ideilor religioase, 
contundau actele de violenţă şi de corupţiune, cu toate actele de liber- 
tinagiu, cu toate imoralităţile şi actele ruşinoase, cari degradează pe om 
şi pe cari morala le dezaprobă. Netăcând deosebirea între drept şi mo- 
rală, vechiul drept german coprinde dispoziţiuni şi pedepse cu mult 
mai mari şi mai severe de cât însuşi dreptul canonic şi vechiul drept 
francez. Astă-zi, mai toate legiuirile moderne fac deosebire între drept 
şi morală. Şi dacă ori-ce fapt penal este în acelaş timp şi imoral, nu 
ori-ce faptă imorală este şi penală. De şi morala şi dreptul au acelaş 
scop: perfecţionarea omului şi a societăţei, căile lor însă sunt diferite, 
zice Ahrens. (Droit naturel). 

După legiuirile moderne, cee-ce caracterisează delictul sau crima 
de atentat la pudoare, ceea-ce legea socială a voit să pedepsească mai 
mult, este întrebuinţarea violenţei, 

Doctrina şi jurisprudenţa modernă ezitând la început, a sfârşit prin 
a considera, că şi violența morală, pe lângă violența fizică , materială, 
este suficientă pentru ca asemenea fapte să fie pedepsite de lege; că 
deci nu e nevoe numai de cât de forţa brutală, pentru îndeplinirea a- 
tentatului. Ceea-ce legea a voit să reprime este faptul de-a fi abuzat de 
o femee, contra voinţei ei, de-a fi violat libertatea persoanei sale, dezo- 
norând'o fără voia ei. In civil chiar, un contract este anulabil când e 
vițiu de consimţimânt. Mai mult decât atât jurisprudenţa cea mai nouă, 
(Dalloz, supl. repert. tom. I; Garraud, Droit penal), a confirmat în mod 
general, că, faptul de-a abuza de o femee, fără consimţimântul ei, con- 
Stitue crima de viol, chiar atunci, când nu a avut loc nici violenţă fi- 
zică, nici violenţă morală, ci numai: surpriză, înşelăciune, manopere frau- 
duloase, sau întrebuințare de narcotice, pentru că, şi în asemenea cazuri, 
ea a fost lipsită de libertatea obicinuită a voinţei sale. 

In acest sens sunt foarte numeroase deciziunile casaţiei franceze 
din ultimul timp, şi aceasta cu atât mai mult, când e vorba de persoane 
minore, (Dalloz, supl. repert. tom. I; Dalloz, code penal), cum e cazul 
cu Lili Popazu, care nu avea de cât 15 ani şi 10 luni. 

Examinând articolul 264 din Codul penal român şi 332 din Co- 
dul penal francez, observăm în primul loc, că legiuitorul român ca şi 
cel francez, când e vorba de atentate la pudoare, dintr'un interes de 
înaltă morală, pedepseşte tu aceeaşi pedeapsă, nu numai actul săvârşit, 
ci şi actul încercat, tentat numai, confundând ast-fel execuţiunea faptului 
cu simpla lui tentativă. Faustin Hélie zice că: „ajunge un singur fapt, 
un singur gest, pentru a-l constitui; este imposibil a distinge diferitele 
faze ale execuţiunei sale; începutul acestei execuţiuni, este prin el în- 
suşi, un atentat la pudoare îndeplinit. Chiar când tentativa este urmată 
de dezistare, atentatul prezintă aceleaşi caractere şi produce aceleaşi e- 
fecte : violenţa şi ultragiul“. (Théorie du Code penal). Garraud la rân- 
dul șău, interpretând sensul art. 331 şi 332 Codul penal francez, 263 şi 
264 al nostru, zice: „îndată ce există un început de execuţiune, atenta- 
tul există, el este îndeplinit, pentru că pudoarea a fost otensată; deci 
în această materie, tentativă nu există, de oare-ce tentativa şi săvârşirea 
faptului au aceleaşi caractere şi constitue aceeaş infracţiune“. (Traité théo- 
retique et prat. du droit penal vol. 4). 

Aplicând acum aceste principii, stabilite în mod uniform de doc- 


www.dacoromanica.ro 


145 


trină şi de jurisprudenţă, la cazul ce ne preocupă, vedem că atentatul la 
pudoare prin violenţă, făptuit de inculpatul Ştefan Gorăneanu, întruneşte 
în mod complect toate elementele cari alcătuesc existenţa lui penală. Ne 
preocupându-ne de detaliile faptului în sine, de oare-ce ele au fost enu- 
mărate mai sus, stabilim, după cum rezultă din întreaga instrucţie fă- 
cută în cauză, un ultragiu violent făcut asupra victimei Lili Popazu. Con- 
statările de fapt unite cu constatările medicale, stabilesc în mod precis 
hotărât şi evident, nu numai întrebuinţarea violenţei morale, — amăgire, 
inducere în eroare, surprindere, manopere, — dar şi întrebuinţarea celei 
mai brutale violenţi fizice, materiale. In comiterea acestui atentat, incul- 
patul Ştefan Gorăneanu, autorul principal, a fost azistat şi ajutat, în pre- 
pararea şi înlesnirea săvârşirei atentatului, de inculpaţii: Nelly Bozianu 
şi Z. P, Grigore, In drept şi în fapt, situaţia lor penală este aceea de 
complici, în senzul art. 50 al. II din Codul penal. In adevăr, ce este com- 
plicitatea ? şi cari sunt elementele necesare pentru a fi cine-va complice? 

Tr&butien, în cursul său de „Drept criminal“ zice: „complicitatea 
rezultă din fapte secundare, accesorii faptului principal şi cari rămân in- 
dependente de acest fapt, cu alte cuvinte, ori-ce participare indirectă la 
comiterea unei infracțiuni. Participarea directă face să dispară complicele, 
lăsând loc coautorului“. Mai mult de cât atât, acest autor susține, că în 
complicitate, e vorba de o materie, unde legea face abstracţie de inten- 
țiune, destul ca cine-vă să fie azistat, sau să fi dat ajutorul său cu ştiinţă 
şi cunoştinţă de cauză. In acest sens găsim în Dalloz, o deciziune prin 
care se hotărăşte că în delictul de atentat la pudoare nu e nevoe ca şi 
complicele, care a înlesnit actele de violenţă, să fi cunoscut precis scopul 
autorului principal. (Cod. penal). 

Garraud, la rândul său (vol. II pag. 387. urm.) arătând că faptul de 
complicitate coprinde în el două elemente : moral şi material, adică cunoş- 
tinţa criminalităţii faptului şi voinţa de-a lua parte la comiterea lui, arată că 
autorul şi complicele, de şi având intenţiuni diferite se asociază la o o- 
peră comună. Dalloz în „Jurisprudence generale“ arată că: „complicita- 
tea nu e un fapt ci o calificaţiune legală dată faptelor. Simplul fapt al 
acompanierei criminalului în momentul acţiunei, sau a acompanierei 
victimei, pe lângă autorii crimei sau delictului, constitue complicitatea“. 
(Dalloz, Cod. penal). 

Tot în Dalloz se arată, că: „este complice şi acela, care ajută sau 
azistă pe autorul acţiunei, numai în faptele cari au preparato sau a fa- 
cilitato“, 

In fine tot în lucrarea acestui autor găsim următoarea importantă 
jurisprudenţă, că: „într'o acţiune de complicitate la viol, nu este nevoe 
de a se enunţa că acela care s'a făcut culpabil de complicitate, a lucrat 
cu ştiinţă ; această cunoştinţă rezultă destul de suficient din însăşi azis- 
tenja ce a dat autorului violului, căci ar fi fără senz de a presupune că 
el a ignorat crima“. (Dalloz, Cod. penal). 

Aplicând acum principiile doctrinei şi ale jurisprudenţei expuse mai 
sus, la faptele de complicitate ale inculpaţilor: Nelly Bozianu şi Z. P. 
Grigore, vedem că ele intră cu prisosință în termenii art. 50 al. II din 
Codul penal. Referindu-ne la expunerea detaliată a faptelor, făcută în par- 
tea a treia a ordonanţei noastre, constatăm, că atât Nelly Bozianu, cât şi 
Z. P, Grigore, prin rolul important ce ei lau jucat în comiterea acestui 
atentat la pudoare, au preparat şi înlesnit făptuirea lui. Natural, că din 
punct de vedere al aprecierei instanţei de fond, responzabilitatea Nelley 
.Bozianu este cu mult mai mare, ca una care, prin etatea şi situaţiunea 


C. Hamangiu, 10 


www.dacoromanica.ro 


146 


ei de conducătoare a copilei Lili Popazu, putea să înlăture săvârşirea 
atentatului. 

Ne mai rămâne un singur punct de lămurit, acela referitor la cali- 
ficarea penală a faptului, din punct de vedere al pedepsei deci al com- 
petenţei. Complicitatea lui Z. P. Grigore şi a Nelly Bozianu, este ea de 
natură, a constitui circumstanţa agravantă prevăzută de art. 265 din C. 
p. cu alte cuvinte azistenţa sau ajutorul dat de ei este acela prevăzut 
de acest articol? Regulele generale ale complicităţei, zice Garraud, se a- 
plică şi acelora, cari iau parte ca autori sau complici, la comiterea unei 
crime de atentat la pudoare cu violenţă. Insă art. 333 (art. 265 C. p. 
român) consideră ca o circumstanță agravantă, ajutorul dat de una sau 
mai multe persoane la făptuirea crimei. Trebue să distingem pentru a- 
ceasta două situaţiuni: 1) când complicele se mărgineşte a prepara sau 
a înlesni crima, şi 2) când complicele sau autorul concură real şi di- 
rect la săvârşirea faptului. In primul caz, participarea nu este o circum- 
stanță agravantă a atentatului, dar ea devine în al doilea caz. În adevăr, 
ceea ce a avut în vedere art. 333 (265 C. p. român) drept o circums- 
tanță agravantă, este concursul simultaneu al mai multor persoane, aju- 
tându-se între ele, fie pentru a învinge rezistenţa victimei, când e vorba 
de un viol sau atentat la pudoare cu violenţă, fie pentru a'şi satisface 
rând pe rând pasiunea lor, când e vorba de atentatele propriu zise. Re- 
dusă la aceşti termeni, circumstanţa agravantă, care rezultă din plurali- 
tatea de culpabili, se justifică prin aceea, că ea face atentatul mai odios 
în execuţia sa, şi mai funest în urmările sale. (Garraud, vol. 4, Faustin 
Hélie, vol. 4). Dalloz în codul său penal adnotat, ne arată că: „este de 
regulă în materie de viol sau atentat la pudoare cu violenţă că ajutorul 
unei simple complicităţi, nu aduce agravaţiunea pedepsei art. 333, acea- 
stă agravaţiune neavând loc de cât atunci când e vorba de ajutorul dat 
de cine-vă în calitate de coautor“. (op. citat). De asemenea acelaş au- 
tor în „Supplément au répertoire" zice că: „trebue să ne păzim de-a con- 
funda ajutorul, care constitue circumstanţa agravantă a art. 333 (265 C. 
p. român), cu ajutorul care constitue complicitatea“ (loc. cit). In fine 
Blanche, cu autoritatea lui cunoscută, ne spune următoarele în această 
privință: „azistenţa, care atrage după sine agravaţia pedepsei, este aceea 
care contribueşte în mod real şi direct la săvârşirea faptului; — aceea 
însă care nu cooperează de cât la faptele cari prepară şi iplesnesc crima, 
nu poate avea această urmare“, (Blanche, vol. 5 pag. 144). In adevăr 
dacă nu s'ar face această deosebire, atunci ar urma, ca toate cazurile de 
atentate la pudoarea cu violenţă, prevăzute de articolul nostru 264 cod. 
penal, unde ar fi un complice sau mai mulţi, să intre în prevederile 
art. 265 c. p., cu alte cuvinte să nu mai poată exista complicitate pro- 
priu zisă, în termenii art. 50 al. II cod. pen. când e vorba de atentate 
la pudoare cu violenţă. 

Urmează de aci, că aplicând această interpretare şi justă şi logică, 
faptului de complicitate, pus în sarcina inculpaţilor Nelly Bozianu şi Z. 
P. Grigorie, ca unul ce nu constitue circumstanţa agravantă din art. 265 
c. p. să aplicăm acestor complici regulele generate ale complicităţei pre- 
văzute de art. 50 al. II c. p. 





www.dacoromanica.ro 


VIII. 
AFACEREA BANCHERULUI URBAN 





Cuprinsul. 


In fapt. Bancherul Urban din Galaţi. Antecadentele sale. Actul de gaj al lui Alecu Pavel, 
Amplificarea și schimbarea actului conceput de D-l Pavel Macri, de către inculpatul Urban. Noti- 
ficarea actului de gaj. Solvabilitatea lni Alecu Pavel până la facerea actului de gaj. Convenţiunea 
dintre Alecu Pavel şi inculpatul Urban la facerea actului de gaj. Susţinerile lui Alecu Pavel și 
ale inculpatului Urban in această privință. Goana după contractarea nnui împrumut a lui Alecu 
Pavel inainte de facerea actului de gaj. Manoperile inculpatului Urban sprea înşela buna credință 
a lui Alecu Pavel. Declaraţiunile martorilor Galati şi Haralambescu. Actul de gaj făcut de inculpa- 
tul Urban constituia în realitate un act de cesiune. Existența prejudiciului cauzat lui Alecu Éa. 
vel. Abuzul de incredere făptuit de inculpatul Urban în dauna reclamantului Alecu Pavel. Polița 
de 1000 lei semnată de Alecu Pavel şi girată de Colonel Isvoranu și Căpitan St, Ionescu. Scontarea 
ei la inculpatul Urban. Refuzul de a o restitui celor în drept. 

1n drept. Admisibilitatea probei cu martori la actele autenticetArt, 1173 şi 1191c. civ. Doc- 
trina și jurisprudența. Escrocherie simplă şi escrocherie calificată. Art. 832 şi 888 c. p. Abuz de 1n- 


credere. 
In note. Decizia Curței de Apel din Galaţi pronunțată în această afacere în urma apelului 
făcut de Procurorul General iocal. 


Inculpatul Alexandru I. Urban, fost acum 12 ani mic funcţionar, 
iar astăzi mare bancher, are specialitatea afacerilor veroase. Din această 
cauză, el este veşnic în judecată cu aceia cari au avut daraveri cu el, 
In dorinţa lui lacomă de câştig, cu toată inteligența sa naturală plină 
de perversitate şi cu toată prudenţa sa de a nu depăşi marginele co- 
dului penal, a căzut de mai multe ori, prin faptele sale, în prescripțiu- 
nile acestui cod. . 

In treacăt numai menționăm afacerea minorului I. Strat, în care 
cu îndrăzneala unui adevărat deliquent, a exploatat în mod neuman, pa- 
siunile şi slăbiciunile acestui copil nevârstnic; pentru acest fapt atât Tri- 
bunalul cât şi Curtea de Apel din Galaţi, au condamnat pe Urban la 6 
luni şi o zi închisoare; sentinţa rămânând definitivă, a fost atacată de 
inculpat cu recurs. De asemenea a mai fost condamnat de Tribunalul 
Covurlui, prin hotărârea No. 365 din 18 Iunie 1894 la 15 zile închisoare 
pentru delictul de abuz de încredere, etc. etc. 


Note. lată decizia Curţei de Apel din Galaţi, pronunțată în această afacere, în 
urma apelului făcut de Procurorul General local, în contra sentinței achitătoare a 
Trib. Covurlui: 

S'a ascultat Efrosina A. Pavel, succesoara T soția părții civile Alecu Pavel, care 
a declarat că soțul său Alecu, îndată ce a venit de la Tribunal, când a autentificat 
actul dat lui Urban a căzut bolnav şi nu şti6 ce a făcut el acolo; 

S'a ascultat d-l Procuror care a susținut că inculpatul Alexandru Urban este 
vestit în fapte imorale precum: abuzuri şi escrocherii; că Alecu Pavel având daraveri 
de bani cu Urban și plătindu-i parte din eai-a rămas dator cu suma de 7,500 lei, pen- 
tru care sumă a luat garanții; XI 

Că Alecu Pavel având nevoe de bani, se înțelege prin misiți a se împrumuta 
din nou şi negăsind la alţii, merge tot la Urban, acesta convine, de oare ce prima sumă 


www.dacoromanica.ro 


148 





De altfel conduita imorală şi incorectă a bancherului Urban în a- 
facerile sale băneşti, este de notorietate publică. Martorul, D-1 Colonel 
Izvoranu, arată în declaraţia sa, că Ministerul de Război, nu mai primea 
şi nu mai primeşte pe Urban ca concurent la antreprizele sale, din cauză 
că se purtase incorect într'o afacere ce avusese cu acel Minister, cerând 
o diferenţă de plată, de două ori: odată cu o procură dată altuia şi altă 
dată cerând-o personal. Un alt martor, Vasile Galati, antreprenor, arată 
de asemenea că: „Urban este un om cunoscut ca fiind de rea credinţă 
şi care a înşelat pe foarte multă lume din Galaţi, ruinând pe o mulţime 
de oameni cinstiţi cari s'au încrezut în el.“ Iar un alt martor, Neculai 
Haralambescu, comerciant, arată: „Urban a înşelat multă lume în oraşul 
Galaţi, din care cauză a făcut milioane în câţiva ani de zile; el a ne- 
norocit pe mulţi comercianţi; pe unul Petrache Ciochină la ruinat; un 
altul Toma Rădulescu, înşelat de el şi ruinat, a înebunit de supărare şi 
a murit în Spital, după ce toată averea i-o răpise Urban prin înşelătorii.“ 
Nu mai vorbesc de afacerile veroase făcute în dauna lui Buzini şi Ma- 
nusi, a lui Moruzi şi alţii şi cărora puţin le-a lipsit ca din doluri civile, 
cum indulgent au fost calificate de Parchet, să devină afaceri pur penale. 

Toate aceste detalii asupra antecedentelor inculpatului Al. Urban 
am crezut necesar a le pune în evidenţă, pentru că ele caracterizează 
pe individ, arătându-l astfel cum este şi de ce poate fi capabil să facă 
şi în acelaş timp ele ne vor ajuta în presumţiunile de bună sau de rea 
credință, ce vom trage din analiza delictului ce i se impune azi în sar- 
cină, în scopul stabilirei culpabilităţei sale. 

Care este faptul penal care se pune astăzi în sarcina inculpatului 
Alexandru I. Urban ? 

Il vom schiţa la început în câteva cuvinte, pentru ca în urmă să 
revenim pe larg asupra lui, analizându-l în cele mai mici detalii, 

Alecu Pavel, un om bătrân, bolnav şi cu o inteligenţă mărginită, 
având nevoie de 7500 lei, se adresează şi lui Urban, cu care de altfel 





era asigurată prin ipoteci, precum şi prin poliţe și cesiuni de chirii, dar Urban voind 
să ia o a doua garanţie, se duce la d-l avocat P. Macri care îi face un act de gaj, că 
prin acel act Alecu Pavel se înțelese cu Urban să-i dea alţi 7,500 lei, ceea ce nu 
i-a dat; că mergând la tribunal a autentificat actul, Alecu Pavel cere lui Urban să-i 
dea bani, dar acesta îi zice să vie acasă la el să-i dea bani, şi ducându-se de mai 
multe ori nu-l găseşte, dar în fine când îl găsește, îi răspunde, că ce bani să-i dea, 
căci actul întărit de tribunal, este garanţie pentru primul împrumut. — Că prin actul 
de sai, Alecu Pavel înțelegea că se împrumută cu 7500 lei, iar nu să dea gaj pentru 
primele datorii care deja erau garantate; — Că martorii ascultați la tribunal, afirmă 
că a fost învoiala ca Urban să dea 7,500 lei lui Alecu Pavel; că acesta înțelegea în mintea 
lui să facă un nou împrumut de 7500 lei; că proba cu martori este admisibilă întru 
a se stabili manoperile frauduloase, — că nu se dovedeşte că Alecu Pavel a avut in- 
tenţia de a regaranta vechia datorie, când el caută bani să plătească materiale, ingi- 
neri şi lucrători, având în lucrare o cazarmă, luată în antrepriză, de la ministerul de 
resbel, — că înainte de î9 Iunie 1899, Alecu Pavel avea nevoe să plătească datorii;— 
deci acesta a fost scopul lui ca să ia cu împrumut 7500 lei; — Că faptele lui Urban 
este o escrocherie, întrebuințând manopere doloase ca să amăgească pe Alecu Pavel, 
că-i va da bani și în urmă nevoind, a zis, că a luat gaj pentru asigurarea sumei vechi 
ce-i datora; — In privinţa abuzului de încredere, este că sea Pavel a cerut lui Urban 
să-i scompteze o poliţă de 1000 lei, girată de Fănică Ionescu, că primind propunerea 
i-a dat numai 100 lei, fără a-i mai da și restul sau să-i restitue polița; că polița nu-i 
s'a înapoiat de cât atunci când a fost Tortas de girant, deci depozit a existat; 

Că din rapoartele de expertiză se dovedeşte că registrele inculpatului sunt în 
așa neregulă în cât nu se poate cunoaşte operațiunile lui Urban ;—că martorul Fănică 
Ionescu, afirmă că Urban nu a voit să înapoească polita de cât atunci când a inter- 
venit justiţia, deci este un abuz de încredere din care voia să tragă foloase, conchi- 
zând a cerut admiterea apelului parchetului general şi a se condamna inculpatul Al.. 
Urban cu aplicaţiunea art. 332, 333, 323 şi 322 combinate cu art. 40 din cod. penal; 


www.dacoromanica.ro 


149 


avusese adese ori afaceri de împrumut; convin între dânşii ca în schim- 
bul sumei de 7500 lei, ce Urban avea să numere lui Alecu Pavel, acesta 
să-i dea în gaj, drepturile şi acţiunile ce el avea asupra garanţiei, a re- 
ţinerilor făcute şi a câştigului eventual ce rezultă din o antrepriză ce 
avea în tovărăşie cu Colonelul Izvoranu, de la Ministerul de Război, 
pentru construcţia unor cazarme din raionul Galaţi. Lucrul astfel conve- 
nit şi punctele astfel stabilite, rămânea ca Urban să concepteze acest 
act de gaj, aşa fel cum fusese convenţia stabilită anterior, între el şi 
Alecu Pavel. Urban însă, spre a nu-şi dezminţi obiceiurile sale delic- 
tuoase de a înşela acolo unde era posibil şi profitând de starea de slă- 
biciune intelectuală a clientului său se duce la avocatul Pavel Macri, 
căruia ascunzându-i adevărul, îl roagă să'ifacă un act de gaj, nu con- 
form convenţiunei verbale stabilită anterior între el şi Alecu Pavel, ci 
un act prin care Alecu Pavel îi dă în gaj drepturile specificate mai sus, 
asupra antreprizei cu Ministerul de Război, pentru garantarea unei vechi 
datorii de 7500 lei. 

Din primul moment, vedem intenţia frauduloasă a inculpatului 
Urban ; el nu spune avocatului său adevărul în ceea ce priveşte actul 
ce avea să închee cu Alecu Pavel; pe când cu acesta, convenţia fusese 
ca să'i numere 7500 lei, în schimbul actului de gaj ce avea să închee, 
avocatului său îi cere să-i facă un act cu totul de altă natură. Advoca- 
tul Pavel Macri, de perfectă bună credinţă, face clientului său actul dorit, 
In ela lui Urban de a înşela pe Alecu Pavel, începe să reiasă încă 

e aici. 

Amplificând şi schimbând personal, termenii actului conceput de 
D-1 Pavel Macri, Urban îi dă, intenţionat, o redacţie echivocă, făcând 
să creadă pe Alecu Pavel că în adevăr el se va conforma convenției 
verbale, anterior stipulate, de a-i număra banii. 

Actul începe astfel: „Subsemnatul Alecu Pavel, domiciliat în Ga- 
lați, declar că pentru garanţia sumei de 7500 lei ce datoresc d-lui 
Al. Urban constituesc ca gaj .. etc.“ La ce se referă acest: „ce datoresc 2“ 


S'a ascultat d-l avocat Poenaru în apărarea făcută inculpatului, susținând că 
Alecu Pavel devenise în aşa atare că, creditul lui se sdruncinase şi găsea numai la 
Al. Urban un credit, însă acesta văzând situaţia lui Alecu Pavel, se adresează aces- 
tuia de a-i pune gaj, partea de garanţie ce avea depusă la Ministerul de resbel, pentru 
niște lucrări, precum și asupra eventualului căştig, ast-fel că Pavel a convenit a da 
actul de gaj, în chestiune, că mergând la d-l avocat Pavel Macri a-i face actul de gaj 
şi spuindu-i ca să arate în acel act izvorul datoriei, acesta ti spune că nu e nevoea 
se arăta anume ce datorii garantează, cum afirmă d-l Macri sub jurământ, înaintea 
tribunalului, că prin acest act nu se constitueşte o nouă datorie, Urban a căutat să se 
asigure plata vechii datorii, —că apelul părţii civile după art 499 cod. civil este nul, 
întru cât Alecu Pavel, a fost declarat interzis şi din actele medicale ce prezintă, re- 
zultă că în momentul când a făcut apelul, starea lui mintală era alterată, aşa că nu 
a putut să-şi dea seama de ceea ce a făcut; că în urma acestora, lucrarea la Minis- 
terul de resbel a încetat, continuându-se de stat în regie. Ă 

In privinţa apelului d-lui procuror, susţine că faptul, că Urban ar fi întrebuințat 
frauda pentru a obţine o siguranță a existenţei datoriei, este legitimă, căci își apără a- 
verea sa, 
Că cesiunea ce i s'a făcut pentru garanţia de la Ministerul de resbel, nu mai 
avea fiinţă, fiind-că era deja cedată lui Stoicovici şi Izvoranu; | 

Că prin facerea actului de gaj, nu s'a adus nici un prejudiciu lui Alecu Pavel, 
fără să se mai discute manoperile frauduloase, actul de gaj nefiind notificat Ministerului 
de resbel, a rămas nul; că în privinţa poliţej de 1000 lei i-a fostluată de d-l procuror, 
împreună cu alte acte și nu-i s'a liberat de cât la Septemvrie 1899, când a şi dat-o lui 
Fănică Ionescu, girantul ei, şi de la care a primit 100 lei, ce-i avansase lui Alecu 
Pavel, in comptul ei, luând de la Fănică Ionescu șio chitanţă pe care O prezintă; deci 
nu este abuz de încredere, căci nu se dovedește că ar fi pus în circulaţie acea poliţă 
conchizând, a cerut respingerea apelului şi a se confiriaa sentința apelată; 


www.dacoromanica.ro 


150 


La o datorie ce:şi ia naştere chiar în momentul facerei contractului, sau 
la o datorie anterioară? Vom lămuri mai în urmă, că acest cuvânt, pre- 
tabil la două înţelesuri, a fost intenţionat pus astfel în contract, în sco- 
pul de a înşela buna credinţa lui Alecu Pavel, formând una din mul- 
tele manopere întrebuințate de Urban în facerea acestui contract. 

Lesne a fost în urmă lui Urban, ca unui spirit slab ca Alecu Pa- 
vel, să-i lămurească că această frază se referă la suma de 7500 lei ce-i 
datoreşte din momentul ce-i va număra banii. Ce se întâmplă însă? Ur 
ban şi Alecu Pavel merg singuri la Tribunal şi autentifică actul la 19 
Iunie a. c., iar după autentificare, după cum e obiceiul, Alecu Pavel, 
cerând banii, Urban îi spune, faţă fiind martorii Galati şi Haralambescu, 
să vină pe la birou la el ca să-i numere; ducându-se la birou şi negă- 
sindu-l şi ducându-se în urmă acasă, Urban a refuzat să-i numere banii, 
spunând lui Alecu Pavel, faţă fiind şi martorul Galati, că el făcând acel 
act n'a înţeles să-i numere 7500 lei, ci să ia o garanţie mai mult, pen- 
tru o datorie anterioară ce Alecu Pavel avea către el. Vom vedea însă 
mai la urmă că aceasta nu era de cât numai un pretext şi că scopul 
adevărat al inculpatului a fost de a înşela pe Alecu Pavel cu drepturile 
ce i se acorda prin acest contract. 

Văzându-se înşelat prin asemenea manopere, Alecu Pavel pe de-o 
parte reclamă parchetului, iar pe de altă parte în scopul de a'şi apăra 
avutul şi a paraliza efectele actului dat lui Urban, cesionează la 23 Iu- 
nie, aceleaşi drepturi cuprinse în actul de gaj de la 19 Iunie, tovarăşu- 
lui său Izvoranu. 

Intâmplarea a făcut ca notificarea lui Izvoranu să fie făcut cu o zi 
înaintea notificărei lui Urban, pentru ca Alecu Pavel să nu fie deposedat 
de drepturile sale. Nu mai rămâne însă nici-o îndoială că escrocheria 
era deja comisă, delictul deja consumat. 

Parchetul primind reclamaţiunea lui Alecu Pavel, o trimite la Ins- 
ttucţie spre a se face cercetări conform ast. 45 pr. p, iar după aceste 


Curtea 

Asupra apelurilor făcute de d-l procuror general şi de partea civilă Alecu Pavel, 
astă-zi încetat din viaţă și reprezentat prin soţia sa Efrosina A. Pavel, moștenitoare, 
contra sentinţei tribunalului Covurlui sec. I. No. 389 an. 1900, prin care Al. I. Urban 
este achitat de delictul de înșelăciune şi abuz de incredere; 

Ă Ascultând pe d-l procuror în requiziţiunile sale, pe parte civilă în cerere şi pe 
inculpat în apărare; 

In ceea ce priveşte delictul de înșelăciune, considerând că din desbateri, din 
actele produse în instanţă și din circumstanţele cauzei, rezultă că în ziun de 19 Iunie 
1899, între inculpatul Al. I. Urban de o parte și Alecu Pavel de altă parte, intervine 
un contract, pe care părţile le intitulează act de gaj, autentificat de tribunalul Covur- 
lui secţia I, No. 1720, că prin acest contract Alecu Pavel declară, că pentru garanta- 
rea sumei de 7500 lei, ce datorează lui Al. I. Urban, constitue creditorului său ca 
gaj, toate drepturile şi acţiunile ce decurg din două contracte de antrepriză prin care 
dânsul şi colonel Isvoranu, în calitate de asociat, se obligă a executa mai malte lu- 
crări ale Ministerului de răsboiu; că în ziua de 25 Iunie Alecu Pavel, prin petiţiunea 
registrată la No. 435, se plânge către primul-procuror al tribunalului Covurlui, că Al 
Urban după ce a primit la tribunal actul autentificat mai sus menţionat, refuză de 
a-i număra suma de 7500 lei, pe care o garantase prin actul în cestiune, sub cuvânt 
că acest act ar avea de obiect garantarea altor creanţe mai vechi, iar nu a unui îm- 
prumut nou; 

Că Alex. Urban, fiind dat în indecată pentru delictul de escrocherie, afirmă că 
actul de gaj, autentificat la No. 1720 din 19 lunie 1899, este format în scopul de a a- 
sigura o creanță mai veche în sumă de 7500 lei, că ast-fel a fost înţelegerea dintre 
dânsul şi debitor; 

Că aceasta reese chiar din termenii în care actul este redactat; 

Considerând că tribunalul prin sentința apelată, achitând pe inculpat, Curtea în 
urma apelului procurorului-general și a părței civile este chemată a examina din nou 


www.dacoromanica.ro 


151 


prime cercetări, convins de culpabilitatea lui Al. I. Urban, prin rechizi- 
toriul introductiv de la 1 Iulie, semnat de d-i Procuror de secţie V. 
Dragan, deschide contra-i acţiune publică pentru delictul de escrocherie, 
prevăzut şi pedepsit de art. 332 şi 333 din codul penal. 

Acesta fiind faptul imputat inculpatului, să vedem dacă el se std- 
bileşte în mod suficient şi dacă el întruneşte elementele constitutive ale 
delictului de escrocherie. 

Se naşte însă întrebarea: fiind vorba de un act autentic, proba 
acestui fapt se poate face prin martori ? 

De şi în regulă generală, în materie penală, proba testimonială este 
admisibilă pentru justul motiv că de cele mai multe ori altă probă nu este po- 
sibilă, totuşi, când un delict atârnă de un contract civil, atât probarea cât 
şi combaterea lui trebue să se facă după regulele dreptului civil, de oare 
ce nu jurisdicţia determină modul de probaţiune, ci natura faptului ce este 
a se proba; prin urmare, în specie, fiind vorba de a combate un act 
de gaj autentic şi făcut cu îndeplinirea formalităţilor cerute de lege, ur- 
mează să examinăm, dacă faţă cu dispoziţiunile art. 1173 şi 1191 din 
Codul civil, care stabileşte principiile de drept că un act autentic face 
deplină credinţă şi că dovada cu martori, contra sau peste conţinutul 
unui act nu se primeşte nici odată, acest act de gaj se poate combate 
prin proba contrară până la înscrierea în falş, şi prin orice fel de probă. 

Asupra acestor puncte, doctrina şi jurisprudența sunt unanime a 
recunoaşte că aceia ce funcţionarul public, magistratul care dă autenti- 
îicarea unui act, constată că a văzut sau a auzit el, nu se poate com- 
bate până la înscrierea în îalş, şi e şi natural ca această constatare a lui să nu 
se poată combate de cât prin înscrierea în falş, de oare ce se acuză el, func- 
ţionarul public, că a comis un falş ; se poate întâmpla însă că declaraţiunile 
ce ile fac părţile să nu fie sincere, să fie falşe, întru cât însă el, nu atestă 
sinceritatea lor, actul nu face deplină încredere şi în ceea ce priveşte 
sinceritatea acestor declaraţiuni; astfel şi actul de gaj contra căruia se 





faptele și a decide asupra culpabilității inculpatului. —considerând că din conţinutul ac- 
tului rezultă din mod cert, că Alecu Pavel prin actul de gaj, ce formează baza acu- 
zaţiunei ministerului public, se obligă să garanteze suma 7500 lei, ce datorește; 

Că din nimic nu reese că debitorul a înțeles să asigure o sumă equivalentă pe 
care Urban se angajase ca să i-o împrumute în urma autentificărei actului;—că dacă 
alegațiunea lui Alecu Pavel ar fi adevărată, ar fi urmat neapărat ca în act să se in- 
dice termenul pentru care suma se lua cu împrumut şi procentul ce trebuia să se plă- 
tească; că Al Urban fiind un bancher bine cunoscut în oraşul Galaţi, este greu de 
admis că ar fi împrumutat cu titlu gratuit, când principala sa profesiune este tocmai 
specularea capitalului său prin împrumuturi cu procente de multe ori foarte oneroase; 
că afară de aceasta, dacă s'ar admite că intenţiunea lui Alecu Pavel ar fi fost, ca prin 
actul de gaj, ce a constituit se garanteze un împrumut nou, un elementar simţ de 
prevedere, l-ar fi silit să ceară și obțină de la Al. Urban un contra înscris, prin care 
creditorul să recunoască că suma 7500 lei, ce se garanta, nu se numărase și că se va 
număra după autentificarea actului;—că ast-fel fiind termenii în care actul este redac- 
tat şi cele alte circumstanţe ale cauzei mai sus indicate, dovedesc că imputarea adusă 
inculpatului Al. Urban este neintemeiată; Ă 

Considerând că actul de gaj, fiind autentificat de tribunal a fost cetit în faţa 
ambelor părţi şi deci Alecu Pavel nu poate susţine că termenii în care este redactat 
Va indus în eroare;—că în tot cazul în specie ar fi cestiunea de a se şti care a fost 
voința părţilor în momentul când a intervenit contractul, ceea ce ar da naştere la un 
proces pur civil, că dacă civilmente ar fi stabilit că debitorul a înțeles să garanteze 
un imprumut viitor, iar creditorul să-și ea o angajare pentru creanţa mai veche, con- 
tractul ar fi desigur nul din cauza lipsei de consimţimânt asupra modalităţei contrac- 
tului;—că o asemenea soluţiune în nici un caz n'ar putea da naștere la urmărirea cre- 
ditorului pentru escroherie, că atunci când un contract s'a făcut în deplină libertate 
și declaraţiunile părților s'au constatat în mod, autentic ar fi temerar a se susține că 
consimţimântul debitorului a fost nul prin mijloace falacioase; că afară de aceasta 


www.dacoromanica.ro 


152 


reclamă, judecătorul care i-a dat autentificarea, constată că în ziua de 
19 Iunie 1899, inculpatul Al. I. Urban şi reclamantul Alecu Pavel s'au 
prezentat înaintea sa, că le-a citit actul şi l'au subscris după ce au de- 
clarat că cele cuprinse întrânsul sunt cu consimţimântul lor; aceste 
constatări fac deplină încredere şi nu se pot combate de cât înscriindu-se 
în falş ; judecătorul însă nu constată că aceste declaraţiuni sunt sincere; 
el nu spune că a văzut sau a auzit că Al. Urban a numărat lui Alecu 
Pavel suma de 7500 Jei, nici că convenţiunea lor a fost ca acest act să 
garanteze datorii anterioare; deci, aceste fapte, această parte a actului 
de gaj autentic, se poate combate prin proba contrarie şi prin toate 
mijloacele de probaţiune, adică chiar prin martori şi prezumţiuni, atunci 
când este dol sau violenţă, sau a fost în imposibilitate partea lezată, 
de a'şi procura o probă literală. (art. 1191, 1197 şi 1203 Cod. civil). 

Aşa dar, dacă atunci când o convenţiune este pătată de dol, pre- 
Sun iul? şi martorii sunt admisibili ca mijloc de probe pentru stabili- 
rea lui, chiar atunci când nu există un început de dovadă scrisă,—senz 
în care trebue înţeles art. 960 Codul civil—rezultă că reclamantul Alecu 
Pavel, plângându-se că tocmai graţie mijloacelor doloase întrebuințate de 
inculpat, a luat naştere acel act de gaj, poate proba prin martori şi pre- 
zumţiuni, existenţa dolului, existenţa escrocheriei. 

Din complexul tuturor actelor de instrucţiune se stabileşte în mod 
evident şi complect, următoarele puncte cari nu pot fi câtuşi de puţin 
contestate. î 

Alecu Pavel, reclamantul, posedă în Galaţi o frumoasă avere imo- 
biliară, compusă din 9 prăvălii şi 2 case de locuit; toate aceste imobile 
sunt închiriate, producându-i semestrial un venit destul de important. 
Doritor de a'şi mări averea, Alecu Pavel, de şi bătrân şi fără cultură, 
nu s'a mulţumit să trăiască liniştit din venitul averei sale, ci s'a avântat 
în mai multe antreprize. Din această cauză a fost adesea ori nevoit să 
facă diferite împrumuturi, fie la Credit, ipotecându'şi parte din imobile, 
fie la particulari, garantându-i ipotecar sau prin cesiuni de chirii. 


chiar dacă ipotetic s'ar admite, această alegațiune a debitorului Alecu Pavel, delic- 
tul de înșelăciune nu ar putea exista, căci prin manoperile întrebuințate, inculpatul 
nu a obținut niscai-va fonduri de la debitorul ci garantarea unor creanţe vechi, ce 
nu sau putut contesta, că în fapt se constată că sumele de bani ce au fost constituite 
în gaj, erau fictive, de oare-ce Alecu Pavel le cedase mai dinainte firmei Stoicovici 
i co-asociatului său colonel Izvoranu;—că depoziţiunile martorilor produși în instanță în 
aţa împrejurărilor de mai sus nu pot avea nici o tărie convingătoare, că prin urmare 
delictul imputat lui Al. Urban, ne Sind stabilit nici în fapt, nici în drept, în ce priveşte 
escrocheria, apelul procurorului-general şi al părței civile, urmeaza ad respins. 

In ceea ce privește delictul de abuz de încredere; 

Având în vedere că inculpatului Al. I. Urban, i se mai impută şi delictul de abuz 
de încredere, conzistând din faptul următor: 

Alecu Pavel având o poliţă în valoare de 1000 lei, girată de Fănică Ionescu, 
s'a dus la numitul Urban și scontând acea poliţă, i-a dat numai un acont de 100 lei, 
fără a mai da şi restul, iar restituirea poliței i s'a făcut după intervenirea justiției; 

Considerând că însuşi Urban nu tăgădueşte primirea poliţei, dar susţine că a- 
cea poliţă i s'a lăsat ca gaj de Alecu Pavel pentru suma de 100 lei ce-i avansase, că 
această susţinere este adevărată, căci se constată că în momentul când i s'a dat suma 
de 100 lei, a restituit şi polita de 1000 lei; 

Că ast-fel fiind, apelul d-lui procuror-general se găseşte nefondat şi ca atare 
cată a se respinge; 

Având in vedere că în ce privește apelul părţei civile, Alecu Pavel, astă-zi în- 
cetat din viață şi reprezentat prin moştenitoarea, soţia sa Efrosina A. Pavel, întru cât 
numita nu își a formulat pretenţiunile şi chiar de le-ar fi precizat, faţă de cele stabi- 
lite mai sus, Curtea de asemenea, găseşte nefondat și acest apel şi ca atare, cată a-l 
respinge. 

(8.8.) M. A. Beşteley, G. Tanoviceanu, G. Stoicescu, Fr. Papp, S. Stătescu, pro- 


curor G. Drăgici. | 
www.dacoromanica.ro 


153 


Ne vom mărgini de a vorbi numai de relaţiunile băneşti ce Alecu 
Pavel a avut cu inculpatul Al. I. Urban. 

Aceste relaţiuni datează de vre-o 5 ani şi mai bine (28 Sept. 
1893—Martie 1899) în care timp, afacerile de împrumut dintre Alecu 
Pavel şi Urban se ridică la suma de 219.341 lei, 40 bani. 

In acest scurt interval Alecu Pavel se achită faţă de Urban aproape 
de toate datoriile, rămânând în ultimul timp, a'i mai plăti, cu poliţe per- 
sonale sau cu giruri date altora, suma aproximativă de 6,500 lei, plus 
o datorie ipotecară de 3200 lei. 

Din primul loc dar, Alecu Pavel ni se prezintă ca un om perfect 
solvabil, care în decurs de 5 ani, achită aproape integral pe Urban cu 
suma de peste 200,000 lei. 

Până în momentul când inculpatul Al. Urban făptueşte delictul 
de escrocherie ce i se pune în sarcină, —19 Iunie 99—nici una din a- 
ceste creanţe nu devenise exigibile, nu ajunsese la scadenţă. 

Până în acel moment, legalmente vorbind, Alecu Pavel era perfect 
solvabil, ca unul căruia nu i se protestase nici-o poliţă. Şi cu atât mai 
mult, inculpaţul Al. Urban nu se putea îndoi de solvabilitatea lui Alecu 
Pavel, cu cât acesta îi achitase până în ajun, datorii de peste 200 mii lei. 

Dar chiar aceste mici datorii de 7500 lei ce mai avea de incasat 
şi a căror scadenţă nu sosise încă, erau cu prisos garantate şi asigurate 
prin cesiuni de chirii, prin contracte de închiriere făcute în numele lui 
Urban, prin polite semnate de persoane solvabile ide ex. Colonel Izvo- 
tanu, I. Driva, etc. şi girate numai de Alecu Pavel şi prin polițe per- 
sonale, acestea din urmă în valoare numai de 600 lei. 

Repetăm însă încă o dată, că aceste creanţe, poliţe şi cesiuni de 
chirii, nu deveniseră încă exigibile în momentul comiterei delictului, 

E necesar de reţinut acest fapt, de oare-ce ne vom servi de el, 
în analiza alegaţiunilor inculpatului făcute în apărarea sa. 

Astfel stând lucrurile e întrebarea: la 19 Iunie a. c., când inter- 
vine între Al. Pavel şi Urban actul de gaj, pătat de dol şi contra căruia 
se reclamă, care putea fi convenţia părţilor, intenţia lor de a'l face, cauza 
şi obiectul acestui contract ? 

Vom arăta în câteva cuvinte ce susţine în această privinţă recla- 
mantul Alecu Pavel şi ce susține inculpatul Al. Urban şi în urmă vom 
trage concluziunile necesare, arătând şi probând de partea cui este ade- 
vărul şi buna credinţă şi de a cui, dolul şi frauda. 

Reclamantul Alecu Pavel, întărindu-şi spusele sale prin martori, 
arată că la facerea actului de gaj, autentificat de Trib. Covurlui la 19 
Iunie 1899 sub No. 1720, convenţiunea între el şi inculpatul Urban a 
fost ca în schimbul sumei de 7500 lei în numerar de care avea atunci 
absolută trebuinţă, să-i dea în gaj drepturile ce le avea asupra capita- 
lului (garanţiei), reţinerilor şi beneficiului eventual ce avea în antrepriza 
pentru construirea unor magazii luate de la Ministerul de Război, în 
tovărăşie cu Colonelul Izvoranu, că acesta a fost gândul şi credinţa sa, 
când a mers la Tribunal ca să autentifice actul de gaj. i 

Inculpatul Urban susţine din contră, că încheind acel act de gaj, 
nu a fost vorba de a'i număra vre-o sumă de bani lui Alecu Pavel, ci 
acel act de gaj i-a fost dat prin buna voinţa lui Alecu Pavel, spre a'i 
regaranta, spre a'i garanta din nou, pentru a'i garanta mai mult, crean- 
tele ce el avea semnate sau girate de Alecu Pavel, cesiunile de chirii etc. 

Inculpatul Urban însă nu dovedeşte cu nimic că aceasta a fost con- 
“venţia liberă şi conştientă a amândurora, că acesta a fost şi gândul lui 


www.dacoromanica.ro 


154 


Alecu Pavel. Invoacă ca martor pe d-l avocat Pavel Macri, care i-a re- 
dactat în parte acel act de gaj, şi căruia i-a spus că în acest sens voe- 
şte să contracteze cu Alecu Pavel. Dar nimeni nu contestă acest lucru. 
Da, inculpatul Urban ducându-se la avocatul Pavel Macri, i-a cerut să-i 
concepteze un act de gaj în acest sens. Dar faptul acesta nu probează 
că aceasta era şi voinţa lui Alecu Pavel, că acesta era fondul consim- 
țimântului său. De aceia declaraţia d-lui avocat Pavel Macri, plină de 
sinceritate şi bună credinţa, nu poate fi de nici un folos inculpatului Ur- 
ban. Ea stabileşte indirect, mai mult reaua credinţă a lui Urban de cât 
buna sa credinţă, anume că: una vorbeşte eu Alecu Pavel şi alta cere a- 
vocatului său să-i facă. Lui Alecu Pavel îi spune că în schimbul drep- 
turilor conferite prin actul de gaj, îi va număra suma de 7500 lei, iar 
avocatului Pavel Macri cere să-i concepteze un act de gaj, prin care Alecu 
Pavel se oferă pur şi simplu să-i regaranteze nişte vechi datorii, deja 
suficient garantate. Vom arăta însă mai în urmă, că acest act de gaj, de- 
parte de a fi o regarantare a vechilor datorii, a fost schimbat şi formulat 
astfel de Urban, ca el să formeze o creanţă cu totul nouă şi indepen- 
dentă de vechile datorii, deja destul de garantate prin solvabilitatea sem- 
natarilor lor şi prin faptul că nici una nu devenise exigibilă. 

Vedem dar că alegaţiunile inculpatului Urban cu privire la obiec- 
tul şi cauza actului de gaj, intervenit între el şi Alecu Pavel, nu au nici 
un temei şi nici nu pot fi probate cu nimic. 

Din contră, reclamantul Alecu Pavel face proba complectă, clară şi 
decizivă, cum că la alcătuirea actului de gaj în cestiune, convenţia din- 
tre el şi Urban a fost ca acesta să-i numere suma de 7500 lei în schim- 
bul drepturilor ce-i remitea în gaj, asupra capitalului (garanţiei), reține- 
rilor şi beneficiului eventual ce rezulta din antrepriza menţionată. 

Astfel, instrucţia stabileşte în mod indiscutabil că pe la 15—16 
lunie a. c., deci cu câteva zile înainte de intervenirea actului de gaj, 
Alecu Pavel avea absolută nevoe de suma de 7000—8000 lei, ce-i era 
necesară pentru plata de material şi lucrători la antrepriza ce avea, pre- 
cum şi achitarea câtor-va mici creanţe (poliţe) ce se apropiau de sca- 
denţă. In acest scop însărcinase pe misiţii Zisu Bercovici şi Solomon 
Steinberg, ca să-i găsească bani. Misitul Bercovici arată în depoziţia sa 
de martor, că însărcinat la 15—16 Iunie de a-i căuta să împrumute vre-o 
7000 lei, i-a găsit această sumă la d-l Chausserie, profesor, care conve- 
nise cu Alecu Pavel de a-i da cu împrumut această sumă in schimbul 
ipotecei unuia din imobilele sale; că avocatul Nicorescu studiase actele 
şi hotărâse facerea împrumutului, când Alecu Pavel intrând în tratări cu 
Al. Urban, încetă ori-ce demers în privinţa împrumutului de la Chaus- 
serie. 

Deci e natural, e logic, ca la 19 Iunie când intervine actul de gaj 
în chestiune, trei zile după această goană după împrumut a lui Alecu 
Pavel, gândul, intenţia, convenţia lui Alecu Pavel, încheind- acest act cu 
Urban, era de a pune mâna pe banii ce-i făceau absolută necesitate, a- 
dică pe suma de 7500 lei, ce Urban trebuia să-i numere la autentifica- 
rea actului. Inşelat de redacţia echivocă, intenţionat echivocă, a actului 
de gaj, care spunea în mod vag că „pentru garanția sumei de 7500 
lei ce datoresc d-lui Urban, constituesc ca gaj toate drepturile şi ac- 
țiunile“ etc. Alecu Pavel ştiind că în mod verbal se înţelesese suficient 
cu inculpatul Urban asupra încheerei acelui act, nu face nici-o obiecţiune 
la autentificarea lui. De altfel din însuşi cuprinsul acestui act de gaj, 
nu reeşia câtuşi de puţin aceia ce Urban avea în minte: regarantarea 


www.dacoromanica.ro 


155 


datoriilor anterioare. Dar aceasta era un truc al său, pentru a înşela 
buna credinţa lui Alecu Pavel şi a-l face să creadă' că elva pune mâna 
pe bani; şi însăşi această redactare echivocă, vagă şi obscură a actului, 
în ceea-ce priveşte proveniența şi origina sumei de 7500 lei „ce dato- 
resc“, constitue una din manoperile de care Urban se serveşte pentru a 
înşela pe Alecu Pavel. Am spus că deşi acest act era conceput de d-l 
avocat Pavel Macri, după cererea lui Urban, el fusese schimbat şi am- 
plificat de inculpat, în interesul cauzei. 

După autentificare, Alecu Pavel cerând lui Urban suma de 7500 
lei, acesta neîndrăznind ca imediat să'şi dea pe față escrocheria făptuită, 
îi răspunde, faţă fiind şi antreprenorul Vasile Galati şi comerciantul N. 
Haralambescu, ca să vină Alecu Pavel după amiază pe la biurou pe la 
el, ca să-i numere banii; Galati şi Haralambescu ascultați ca martori, 
declară sub prestare de jurământ că fiind la Tribunal veniţi ca să pri- 
mească de la Alecu Pavel, nişte bani pentru plata de lucrători şi mate- 
rial, au auzit pe Alecu Pavel cerând lui Urban suma de 7500 lei în 
baza actului de gaj, autentificat atunci, iar pe Urban răspunzând, să vină 
după amiază la biurou ca să-i numere banii. 

Alecu Pavel conveni şi ducându-se după amiază la biurou, nu 
găsi pe Urban, dus fiind la Lacul-Sărat unde avea familia. 

In spre seară, însoţit de antreprenorul Galati, Alecu Pavel se duce 
ia Urban acasă şi găsindu-l îi cere să-i dea banii, 7500 lei, mai repede 
de oare-ce avea de plătit lui Galati, care se ţinea de el, materialul şi 
lucrătorii. In loc de bani, Urban se răsteşte la el, spunându-i că nu-i 
mai dă, ţinând actul de gaj pentru a'şi garanta şi mai bine vechile datorii. 

Rezultatul a fost că Alecu Pavel neputând avea la timp banii ne- 
cesari, nu poate plăti pe lucrători, nu poate cumpăra materialul necesar, 
nu poate plăti micile creanţe ce deveniau exigibile imediat, şi în vede- 
rea plăţei cărora voia să facă împrumutul. 

Din această cauză,—şi faptul este caracteristic, —pentru prima oară 
în viaţă, lui Alecu Pavel, om paşnic şi onest, i se protestează la 25 Ju- 
nie o cambie de 800 lei în ordinul lui losef Segal din Galaţi, urmându-i 
la 30 Iunie o alta, de 280 lei, în ordinul lui H. Seidner şi o alta la 1 
lulie de 500 lei în ordinul tot a lui I. Segal. 

Aceste împrejurări formează probe şi prezumţii puternice, concor- 
dante şi hotărâtoare în cauză, că intenţia părţilor, convenţia ce a avut 
loc între Alecu Pavel şi Urban la alcătuirea actului de gaj, a fost nu- 
mărarea sumei de 7500 lei de care Alecu Pavel avea absolută trebuinţă. 

Deci, alegaţiunea inculpatului Urban, că între ei ar fi fost conven- 
ţia de a-i regaranta prin acel act vechile datorii, este ne firească, ne 
logică şi absolut nefondată. Rezultă de aici că inculpatul Urban prin 
mijloace dolozive, prin manopere frauduloase, a făcut să se nască o a- 
măgire în spiritul lui Alecu Pavel, făcând să creadă de adevărate fapte 
Pa în vedere de-a împărtăşi un folos în paguba averei lui Alecu 

avel. 

Dar vom reveni la urmă mai pe larg asupra acestor mijloace do- 
lozive, asupra acestor manopere frauduloase ale inculpatului Urban, pre- 
cum şi asupra folosului ce el împărtăşea din această escrocherie şi a 
pagubei, a prejudițiului ce cauza lui Alecu Pavel.—De-o cam dată să 
vedem cari sunt obiecţiunile inculpatului Al. Urban şi cari sunt mijloa- 
cele sale de apărare. p 

In primul loc inculpatul pretinde că încheind actul de gaj în ces- 
tiune, cu Alecu Pavel, înțelegerea între dânşii n'a fost de a-i număra 


www.dacoromanica.ro 


156 


banii pentru aceasta, ci numai de a i se garanta din nou nişte datorii 
anterioare ; că a cerut de la Alecu Pavel şi acesta a convenit cu multă 
bună voinţă şi fără nici-o condiţiune ca să-i regaranteze şi prin acest 
act de gaj nişte creanţe în valoare aproape tot de 7500 lei, deja ga- 
rantate prin poliţe neajunse la scadenţă, semnate de persoane solvabile 
şi girate de Alecu Pavel, prin cesiuni de chirii neexigibile încă, prin 
contracte de închiriere făcute pe numele lti Urban, etc. 

Neadevărul şi falşitatea acestor alegaţiuni am dovedit-o cu priso- 
sință prin probe: martori şi prezumţiuni, menţionate mai sus; am sta- 
bilit în mod aproape indiscutabil că Alecu Pavel, care era pe la 15—16 
Iunie a. c. în necesitate absolută de bani, care însărcinase misiţi să-i 
găsească bani, care avea lucrători de plătit, material de cumpărat şi po- 
dite de achitat, nu putea la 19 Iunie, adică peste 3 zile, când intervine 
acest act de gaj, ca în loc să-şi satisfacă nevoile băneşti, să facă luxul 
de a regaranta prin el, lui Urban, poliţe şi creanţe deja suficiente şi sa- 
tisfăcător garantate, şi care nici măcar nu deveniseră exigibile. Conven- 
ţia n'a putut fi de cât aceia care reesă din natura şi logica împrejură- 
rilor. Dar, admițând acest mod de a explica al inculpatului şi luând de 
bună ipoteza ce-i convine, că în adevăr Alecu Pavel ar fi avut extrema 
amabilitate şi galantonie ca să fie aşa de bine-voitor datornic şi să-şi 
facă luxul de a regaranta şi prin un act de gaj, al altor creanţe ale sale, 
—acele asupra antreprizei,— datoriile deja garantate prin poliţe şi cesi- 
uni de chirii, ce avea către Urban, totuşi urma ca Urban să răsplătească 
pe extra-ordinarul datornic, cel puţin cu corectutidinea. 

Examinând însă actul de gaj în chestiune, autentificat la 19 Iunie 
a. €., observăm cu uimire că nu face absolut nici o menţiune că el ga- 
rantează datorii vechi. In registrele comerciale ale inculpatului — registre 
atât de neregulat şi negligent ţinute, după cum arată experţii—nu se 
află de loc înregistrat nici faptul intervenirei actului de gaj, nici coprin- 
sul lui, nici menţiunea că el garantează vechi datorii. 

Actul de gaj redactat la început în termeni vagi şi echivoci,—am 
zis mai sus, intenţionat vagi şi echivoci, — spune: Subsemnatul Alecu 
Pavel, declar că pentru garanția sumei de 7500 lei ce datoresc d-lui 
A. Urban, constituesc ca gaj toate drepturile şi acțiunile etc. observăm 
că nici începutul, nici sfârşitul, nici întregul act nu determină, nu men- 
ționează cel puţin că e vorba de datorii vechi şi care anume. Atunci 
cum mai pretinde, cum mai are îndrăzneală inculpatul ca să susţină că 
intenţia părţilor la facerea actului, a lui şi a lui Alecu Pavel, a fost de 
a regaranta vechile datorii, de 7500 lei, coprinse în poliţele şi creanţele 
anterioare ? 

Intenţia nu a părţilor, ci intenţia lui Urban, a fost o intenţie frau- 
duloasă, alcătuind ast-fel actul. El ne pomenind absolut de loc de a- 
ceste vechi datorii, de quantumul şi natura acestor datorii, de felul cre- 
anţelor în care sunt coprinse, formează prin el însuşi o creanță nouă, 
independentă de cele-lalte creanţe anterioare, prin care inculpatul făcea 
debitor pe Alecu Pavel cu o nouă sumă de 7500 lei cel puțin, şi pen- 
tru plata căreia el putea executa pe reclamant independent de cele 
alte creanțe. lată în ce conzistă adevăratul prejudiciu, iată manoperile 
dolozive, iată fundamentul escrocheriei, dorinţa de a se îmbogăţi pe ne- 
drept în paguba altuia. Insuşi d-l avocat Pavel Macri, cu toată buna vo- 
inţa ce arată clientului său, inculpatul Al Urban, declarând că începutul 
şi finitul actului a fost conceptat de d-sa, adaugă că: „partea de la 
mijloc a actului a fos amplificată de Urban. De altfel, am arătat mai sus 


www.dacoromanica.ro 


157 


că Urban cerând avocatului său Pavel Macri să-i concepteze actul de gaj, 
i-a ascuns adevărul, spunându-i că prin acel act voeşte să ia de la Alecu 
Pavel o nouă garanţie pentru datoriile sale anterioare, adică tocmai aceia 
ce doria el să aibă, înşelând pe Alecu Pavel asupra adevărului conven- 
ției stipulate verbal, de a-i număra banii. Dar, în afară de această ma- 
noperă frauduloasă, conzistând în redactarea echivocă şi vagă a actului 
de gaj, în scopul de a înşela pe Alecu Pavel, inculpatul Urban prin acel 
act îşi arogă drepturi cu mult mai mari, exorbitante chiar, şi care nu 
sunt de natura unor astfel de acte. 

Dacă cetim în întregul său acest act, vedem că nu ne mai aflăm 
în faţa unui act de gaj, ci în fața unui act de cesiune, a unei cesionări 
totale, absolute, definitive şi irevocabile de drepturi, care are numai ca 
titlu: „act de gaj“. 

In adevăr, Urban prin acest act nu-şi constitue numai în gaj, drep- 
turile şi acţiunile ce decurg din contractul de antrepriză a lui Al. Pavel 
cu Ministerul de războiu ; actul continuă adăogând că în baza lui: „d-/ 
Alexandru Urban fiind substituit şi subrogat în mod definitiv şi ire- 
vocabil in integritatea drepturilor şi acțiunilor mele (ale lui Alecu Pavel) 
D-lui rămâne pe viitor îndrituit a se socoti şi lichida toate daraverile“, 
şi mai departe: „D-l Urban este constituit în drept absolut şi irevocabil 
a primi toate sumele de bani“ etc. Astfel fiind, putem lua şi aceasta ca 
o nouă manoperă frauduloasă a inculpatului, de a produce o amăgire în 
spiritul lui Alecu Pavel, ca unul care sub un titlu mare, şi lizibil scris, 
din fruntea actului şi prin care se arată că actul este un „Act de gaj“, 
în realitate el să fie un „Act de cesiune“, prin care inculpatul îşi a- 
rogă drepturi cu mult mai mari, „substituindu-se şi subrogându-se în mod 
absolut, definitiv şi irevocabil în integritatea drepturilor“ lui Alecu Pa- 
vel, spre paguba destul de evidentă a acestuia. 

Dar, adaugă inculpatul, şi cu el şi d-l Procuror de secţie în re- 
chizitorul său de neurmărire, actul de gaj intervenit între Urban şi Alecu 
Pavel şi autentificat la 19 Iunie a. c., era nul, nu putea să producă nici 
un efect şi deci nici prejudiciul lui Alecu Pavel, de oare-ce aceleaşi 
drepturi fuseseră cesionate anterior, la 15 Octombrie 1898, firmei V. Stoi- 
covici cu un act autentic. 

Absolult falş şi rea credinţă din partea inculpatului, absolută eroare 
din partea d-lui Procuror. Actul de gaj intervenit între Urban şi Alecu 
Pavel la 19 Iunie a. c., nu era nul din cauză că aceleaşi drepturi cu- 
prinse în el se cedase deja de Alecu Pavel şi Izvoranu, firmei Stoico- 
vici încă de la 15 Octomvrie 1898; deci el putea foarte bine să-şi pro- 
ducă efectele sale şi deci să fie prejudiciabil lui Alecu Pavel. — Actul 
intervenit la 15 Octomvrie 1898 între Alecu Pavel, Izvoranu şi Stoico- 
vici, este cu totul de altă natură şi cuprinde cu totul alte dizpoziţii şi 
alte condiţii. 

Acest act autentificat de Tribunalul Covurlui, sub No. 2338 la 15 
Octombrie 1898, este un „Act de împrumut cu amanet“ şi are de obiect 
deschiderea unui cont curent de firma Stoicovici, tovarăşilor în antre- 
priză, Alecu Pavel şi Colonel Izvoranu, iar în schimb şi „pentru asigu- 
rarea sumelor avansate în cont curent şi numai pentru un an, d-nii 
Izvoranu şi Alecu Pavel remit în amanet“ numitei firme, creanţele şi con- 
tractele încheiate cu Ministerul de războiu, pentru construirea unor ma- 
gazii, precum şi garanţiile (4500-5700 lei) cu dreptul de a incasa de 
la Ministerul de războiu situaţiunile (preţul întreg al ziselor clădiri) cât 
şi garanţiile, pe care firma Stoicovici incasându-le, le trecea în contul- 


www.dacoromanica.ro 


158 


curent al împrumutătorilor, spre achitarea sumelor avansate şi a soldului 
sau reliquatului ce va rezulta din acest cont curent. (A se vedea actul 
autentificat de Tribunalul Covurlui sub No. 2338 din 15 Octomvrie 1898; 
idem rezumatul actului). 

E clar ca lumina zilei dar, că fiind vorba de un cont-curent, Alecu 
Pavel şi Izvoranu nu cedaseră firmei Stoicovici, situaţiunile şi garanţiile 
depuse la Minister, de cât în scopul de a-i asigura sumele avansate, ră- 
mânând ca la urmă, la terminarea lucrărilor să se soldeze contul curent, 
Alecu Pavel şi Izvoranu primindu-şi rămăşiţele situaţiunilor,—beneiiciul, 
— şi garanţiile mărite prin reţinerile de 10 la sută făcute asupra situa- 
ţiunilor. 

Deci, nici vorbă de o cesiune totală de drepturi, irevocabilă şi de- 
finitivă. O simplă afacere de cont-curent, obişnuită în toate antreprizele 
de acest fel, şi aceasta chiar pe termen de un an numai. 

Dar, adaugă inculpatul în interogatorul său: se putea ca rezulta- 
tul antreprizei să fie o perdere şi nu un beneficiu, şi atunci firma Stoi- 
covici încasa pentru egalizarea şi achitarea avansurilor de bani, făcute 
în cont curent, şi garanţii şi situaţii şi reţineri şi tot. Insuşi inculpatul, 
la chestiunea pusă de noi în interogator, este silit să recunoască, că „de 
obicei antreprizele produc beneficii“ şi „cazul normal este beneficiul“, 
iar martorul Colonel Isvoranu, vorbind de antrepriza în specie, declară 
că pe lângă dublarea garanţiei prin reţinerile de 10 la sută (5 la sută) 
făcută asupra situaţiunilor din această antrepriză, cu siguranţă vor avea 
un beneficiu de 10,000 lei, adică 5,000 lei de fiecare, plus garanţia dublă 
de 22,000 lei adică 11,000 lei de fie-care. Deci 11.000-1+-5.000—16.000 lei, 
era partea lui Alecu Pavel, asupra căreia în baza actului de gaj interve- 
nit la 19 Iunie 1898 între Alecu Pavel şi Urban, acest din urmă deve- 
nea proprietar, ca unul după cum reese din conţinutul acelui act se sub- 
stituise şi se subrogase, în mod absolut definitiv şi irevocabil, asupra 
tuturor drepturilor şi acțiunilor lui Alecu Pavel. 

Iată dar prejudițiul adevărat, paguba evidentă ce inculpatul Urban, 
prin fapta sa şi graţie manoperilor sale frauduloase arătate mai sus, pro- 
ducea lui Alecu Pavel. Şi vorbind de prejudiciu, trebue să arătăm şi 
să accentuăm că pe noi nu ne interesează de cât existența prejudiţiului 
ce era pentru reclamant în momentul comiterei delictului, imediat după 
autentificarea actului de gaj. Dacă mai în urmă inculpatul nu a avut 
diligenţa necesară să facă notificările cerute ide lege, terţiilor persoane 
şi dacă reclamantul în grija şi dorinţa firească, logică, justă şi explica- 
bilă, de a paraliza efectele actului ce-i luase inculpatul prin dol, cesio- 
nează la 23 Iunie, adică peste patru zile după ce a fost înşelat, inte- 
gritatea drepturilor sale asupra antreprizei, tovarăşului său Colonel Izvo- 
ranu, care face notificările imediat şi înainte cu o zi de notificările få- 
«cute de inculpatul Urban, nu se poate susține că nu există prejudițiu. 

Astfel fiind d-l Procuror susținând în rechizitorul său de neurmă- 
rire că nu poate fi vorba de prejudiciu, cade din nou într'o mare eroare. 

Am spus şi o repetăm, că chiar în cazul, neadmis de noi, când 
astăzi n'ar mai exista prejudiţiu, el a existat în mod real, sigur şi indis- 
cutabil, în momentul comiterei delictului, atunci când s'a autentificat actul 
de gaj. Dar noi susţinem că prejudiţiul există şi acum şi derivând în 
mod direct din acest act; de şi anulat ca efecte, în mod posterior co- 
miterei delictului, prin cesiunea făcută de Alecu Pavel lui Izvoranu la 
23 Iunie, totuşi inculpatul în cazul când ar fi fost de bună credinţă, 
avea, pentru acest fapt al lui Alecu Pavel, acţiune în restituire şi în da- 


www.dacoromanica.ro 


159 


une, contra sa. Dar fapta delictuoasă a inculpatului a produs şi prejudiţii 
de o altă natură reclamantului Alecu Pavei: compromiterea creditului 
său în piaţă, protestarea unor poliţe, lui, căruia nu i se protestase până 
atunci nici o poliţă, din cauză că inculpatul Urban nu i-a dat la timp, 
conform convenţiunei, suma de 7,500 lei, de care avea absolută nevoe; 
de asemenea suspendarea lucrărilor din lipsă de bani, etc. 

Dar, cum că această alegaţiune a inculpatului este de o absolută 
rea credinţă, aceia că actul de gaj ar fi nul prin faptul că Alecu Pavel 
cesionase deja aceleaşi drepturi lui Stoicovici încă din 1898, reese din 
împrejurarea flagrantă că el, atunci când a închiriat la 19 Iunie 1899, 
actul de gaj în chestiune cu Alecu Pavel, avea cunoştinţă perfectă de 
existența actului lui Stoicovici, probă că el îl menționează în însuşi 
actul de gaj. Deci acest act n'a fost pentru inculpat o surpriză; el avea 
cunoştinţă certă, că există acest act, şi sub condiţia existenţei lui şi 
fatal a respectărei drepturilor cuprinse în el, convenise cu Alecu Pavel 
la încheerea actului de gaj, din 19 Iunie a. c.; acest act era public, ca 
unul ce era autentificat de Tribunalul Covurlui la 15 Octomvrie 1898, 
sub No. 2338. Şi, am arătat mai sus, că acest act nu cuprinde o cesi- 
une de drepturi, ci pur şi simplu o amanetare, în scopul asigurărei unor 
sumi avansate de firma Stoicovici, lui Alecu Pavel şi Colonel Isvoranu, 
în cont-curent. 

Având în vedere ca în afară de delictul de escrocherie, se mai 
pune în sarcina inculpatului Al. Urban şi delictul de abuz de încredere, 
tăptuit tot în dauna lui Alecu Pavel. El conzistă în următorul fapt şi 
a fost comis în următoarele împrejurări: In ziua de 18 Iunie, cu o di 
mai înainte de încheerea actului de gaj, Al. Pavel, tot din cauza abso- 
lutei trebuinţe de bani ce avea în acel timp, semnează o poliţă de 1000 
lei şi luând girul Colonelului Izvoranu şi Căpitanului St. Ionescu, se 
duce la inculpatul Urban să o sconteze. Acesta sub pretextul că nu are 
bani suficienţi, avansează lui Alecu Pavel suma de una sută lei, spu- 
nându-i că a doua zi i va plăti restul şi având grija de a opri poliţa 
în biuroul său. Ducându-se a doua zi şi a treia zi, Urban refuză să-i 
plătească restul, refuzând şi eliberarea poliţei; atunci Alecu Pavel care 
angajase prin acea cambie şi pe Colonel Izvoranu şi pe Căpitanul S, 
lonescu, giranţii, ia de la acesta o sută de lei şi se duce la biroul lui 
Urban, însoţit de comerciantul I. M. Rotman şi punându-i suta de lei ce-i 
avansase în contul politei în chestiune, pe masă, cere restituirea ei, 
dacă nu voeşte să i-o sconteze după cum fusese la început vorba. Ur- 
ban însă refuză şi de astă dată restituirea ei, fără a motiva acest refuz 
pe vre o cauză legitimă. In urma acestei atitudini a inculpatului, la 23 
Sau 24 lunie, se duce însuşi Căpitanul St. Ionescu, care era ultimul 
portor al poliţei, şi deci interesat în cauză, însoţit de comptabilul Noe 
Schein, la biuroul lui Urban, dându-i acestuia o sută de lei, avansați de 
Urban lui Alecu Pavel, spre a-i restitui poliţa care "i aparţinea, fiind ul- 
timul girant. Urban, iarăşi fără a-şi justifica purtarea, îl refuză şi pe St. 
Ionescu, având chiar o altercaţie din cauza aceasta, cu care ocazie după 
cum arată martorul Schein, Stefan lonescu a făcut pe Urban „pungaş“. 

Instrucţia stabileşte că la aceste două cereri repetate a poliţei pe 
care Urban o -deținea pe nedrept, el avea în biuroul său poliţa în ces- 
tiune, de oarece parchetul ma sesizato de cât tocmai la 25 Iunie, în 
urma plângerei lui Alecu Pavel; or, aceste cereri repetate, aceste puneri 
în întârziere, s'au făcut în zilele ce au urmat imediat după 18 Iunie; 
martorul N. Schein, arată că cu o zi mai înainte de a se duce el cu 


www.dacoromanica.ro 


160 


Stefan Ionescu la biuroul lui Urban, fusese Alecu Pavel cu Rotman şi 
instrucţia stabileşte că Stefan Ionescu a fost la 23 sau 24 Iunie, deci 
înainte ca poliţa să fie sesizată de parchet. 

Inculpatul Urban, în interogatorul său, recunoaşte că a primit în 
depozit poliţa de 1000 lei, semnată de Alecu Pavel şi girată de Colo- 
nelul Izvoranu şi Căpitanul Stef. Ionescu, dar nu în scopul dea o 
scompta, ci ca amanet pentru o sută de lei, ce-i dăduse ca împrumut lui 
Alecu Pavel, cu îndatorire de a i-o restitui Ía înapoerea acestei sume; 
că nu i s'a oferit de nimeni suma de 100 lei ce dăduse lui Alecu Pavel, 
căci atunci ar fi restituit poliţa. Inculpatul însă nu dovedeşte nici cu 
borderoul respectiv, nici cu registrele sale, că în adevăr a oprit această 
poliţă ca amanet pentru 100 lei, de oare ce registrele sale sunt mute în 
această privință, ca şi în alte afaceri de această natură. Declaraţia de 
mai sus a inculpatului, este însă combătută de martorii: Căpitan Ionescu, 
I. C. Rotman, Noe Schein, care arată cu toţii sub prestare de jurământ, 
că atât Alecu Pavel cât şi Căpitanul Ionescu, ultimul portor al poliţei, 
au voit în două rânduri săi restituiască suma de 100 lei lui Urban, dar 
că Urban a refuzat pur şi simplu restituirea, fără a arăta vre o cauză 
legitimă. 

Or, existenţa depozitului este mărturisită de însuşi inculpatul Urban 
în interogatoriul său, iar intenţia frauduloasă a inculpatului reese din 
însăşi reținerea pe nedrept şi în paguba lui Alecu Pavel a poliţei de 
1000 lei, ce îi încredinţase acesta. Alegaţiunea că nu a restituit poliţa, 
din cauză că nu i s'a achitat suta de lei dată lui Alecu Pavel, este în- 
lăturată în mod complect prin declaraţiunile martorilor menţionaţi, care 
declară jurând, că au fost faţă când atât Alecu Pavel însoţit de Rotman, 
cât şi Căpitanul Stefan Ionescu, i-au oferit în două rânduri suta de lei 
în chestiune. Deci, înlăturat acest pretext, ne întrebăm: sub ce titlu şi 
în baza cărui drept, inculpatul Urban, deţinea poliţa de 1000 lei la dân- 
sul? De altfel, reaua credinţă şi intenţia frauduloasă a inculpatului, în 
afară de însuşirea pe nedrept a lucrului încredinţat, însuşire făcută în 
paguba altuia, reese şi din presumţiunea ce putem trage din antece- 
dentele şi obiceiurile delictuoase, atât de familiarizate şi intrate în firea 
inculpatului, cari stabilesc şi mai mult, justificându-le şi explicându-le, 
presumţiunile de rea credinţă ce instrucţia stabileşte în sarcina sa. 

Pe lângă acestea, reaua sa credinţă mai reese şi din împrejurarea 
că n’a făcut borderoul necesar, care e un uz constant al tuturor persoa- 
nelor cari fac afaceri de bancă, aceasta în scopul de a ascunde proveni- 
enţa poliţei şi a nu explica cu ce drept şi sub ce titlu o deţine în biu- 
roul său. De asemenea regătrele sale nu pomenesc nimic despre a- 
ceastă poliţă. 

Considerând aşa dar, că actul de gaj intervenit la 19 lunie 1899 
între Alecu Pavel şi Urban, este pătat de dol, că el se datoreşte mano- 
perilor frauduloase întrebuințate de inculpat, iar în ceia ce priveşte po- 
lita de 1000 lei, depozitată de Alecu Pavel lui Urban în ziua de 18 
Iunie a. c. că i-a fost pe nedrept reţinută, abuzându-se de încrederea lui 
Alecu Pavel, rămâne să stabilim dacă aceste fapte imputate lui Al. I. 
Urban şi dovedite în sarcina sa, întrunesc elementele delictului de es- 
crocherie şi abuz de încredere. 

Din simpla examinare a art. 332, 333 şi 334 din codul penal, ve- 
dem că legiuitorul nostru penal în acestei trei articole, sub aceiaşi de- 
numire de înşelăciune sau escrocherie, prevede diferite delicte; aşa, pe 
când în art. 334 codul penal, face să depindă existenţa acestui delict 
de întrebuinţarea unor mijloace dolosive, anume specificate şi calificate, 


www.dacoromanica.ro 


161 


în art. 332 şi 333 codul penal, dând o definiţiune generală, declară cul- 
pabil de înşelăciune pe acela care face să se nască o amăgire în spiri- 
tul unei persoane, făcând să creadă de adevărate fapte mincinoase, în 
vedere de a împărtăşi un folos şi în paguba averei acelei persoane; şi 
dacă s'ar obiecta că în faptul imputat inculpatului Al. Urban, nu găsim 
mijloacele dolozive, specificate de art. 334 codul penal, nu se poate sus- 
ține însă că fapta sa nu întruneşte, în ceia ce priveşte actul de gaj, 
toate elementele constitutive ale delictului de escrocherie simplă, pre- 
văzută şi pedepsită de art. 332 şi 333 din codul penal; în adevăr in- 
culpatul amăgeşte pe reclamant, făcândul să creadă că prin încheerea 
acelui act de gaj, va pune mâna pe suma de bani de 7,500 lei, de care 
avea urgentă şi absolută trebuinţă; această amăgire el o făcea în sco- 
pul de a împărtăşi un folos, —- valoarea drepturilor ce i se cedau prin 
acel act,—în paguba averei reclamantului, care era privat de aceste drep- 
turi. In ceia ce priveşte polita de 1000 lei şi a delictului de abuz de 
încredere, intenţia frauduloasă reese din însuşirea pe nedrept a poliţei 
ce i se încredinţase, iar existenţa depozitului este recunoscută de însuşi 
inculpatul Urban, 


C. Hamangiu, 11 
www.dacoromanica.ro 


IX. 


Afacerea bonurilor D-nei Gârleşteanu 


Cuprinsul. 


In fupt. Incendiul de la losuința D-nei Gåârlegşteanu str. Manea Brutaru 8. Furtul sacului 
cu hârtii de valoare. Moartea D-nei Gârleșteanu. Impărțirea bonurilor furate intre pompierii: fran- 
taşul Buga Şerban, autorul furtului; sergentul Nicolae Spiridon și soldatii Marin Nedelcu, Bărăscu 
Haralambie și Toma David. Trecerea bonurilor sergentului Nicolae Șerban la Iacob Ficu şi de la 
acesta la cumnatul său Petre Lăstun. Inoredinjarea bonurilor avocatului I. P. Rogianu. Culpabili- 
tatea avocatului î. P. Roşianu. Știința avocatului Roșianu că bonurile proveneau din un furt. Pro- 
punerea făcută de Roşianu lui I. Goldfeld de a schimba bonurile la Viena sau Berlin. Incercarea 
ăcută de Roşianu de a schimba bonurile la casa de bancă Steriu. Predarea bonurilor de către Ro- 
şianu fraţilor Gârleşteanu. , 

In drept. Delictul de tăinuire. Art. 583 c. p. Condiţiunile tăinuirei. Părerile lui Garraud şi 
Blanche asupra acestei cestiuni. Definiţia tăinuirei dată de Blanche. Părerile lui Dalloz și Faustin 
Hélie. Jurisprudența generală și cea română în privinţa delictulai de tăinuire. Diferența între tex- 
tul francez și cel român cu privire la acest delict, 

In note. Sentința Trib. Ilfov sect. III, pronunţată in această afacere. 


La locuinţa bătrânei D-ne Gârleşteanu, din strada Manea Brutaru 
No. 3, are loc, în noaptea de 6—7 Ianuarie, c. un incendiu.—Sosesc 
imediat pompierii şi focul este localizat şi stins. Cu ocaziunea acestui 
incendiu, unul din pompieri, îruntaşul Buga Şerban, fură un sac mic 
de pânză plin cu hârtii, bănuind, şi cu drept cuvânt, că în el se află 
valori, cunoscută fiind în deobşte avariţia bătrânei D-ne Gârleşteanu şi 
zvonul că ea are multă avere în casă şi asupra ei. 

Nu mult după aceasta, atât din cauza emoţiunei ce a suferit cu 
ocaziunea incendiului, cât şi din cauza supărărei pricinuite din cauza 
furtului bonurilor în valoare de aproape 280,000 lei, întreaga ei avere, 
bătrâna D-na Gârleşteanu, moare.—Primele cercetări făcute pentru des- 
coperirea autorilor furtului suferit de D-na Gârleşteanu, rămân infructu- 
oase.—Nimeni nu putea bănui pe pompieri— Tocmai în urmă, peste 
câteva luni, se dovedi că sacul cu hârtii de valoare, scrisuri funciare ru- 


Note.—lată sentința trib. Iifov secţ. III, pronunțată în această afacere: 

In ce priveşte pe prevenitul Buga Ștefan: 

Având în vedere că din cele mai sus expuse se vede că faptul imputat preveni- 
tului, fruntaşului Buga Şerban, este acela că în timpul incendiului casei din str. Manea 
Brutaru No. 3, locuinţa defunctei Gârleșteanu, în calitate de pompier, intrând în casă 
a profitat de îns ieale şi dezordinea în care erau lucrurile şi a furat un săcaleț cu 
16 bonuri a 5000 lei fiecare, plus cupoanele lor, adică 80000 lei, care mai în urmă, la 
cazarmă, i-au fost luate de superiorul său, sergentul Spiridon Nicolae; 

Având în vedere că faptul astfel expus, se stabileşte în sarcina sa, din propria 
lui mărturisire, făcută în tot cursul instrucţiunei şi înaintea tribunalului, coroborată de 
ceilalţi preveniţi şi inculpaţi; 


www.dacoromanica.ro 


163 


tale, fusese furat de pompierul fruntaş, Buga Şerban, care împărţi con- 
ținutul cu sergentul pompier Nicolae Spiridon, căruia i dădu 16 bonuri 
a 5000 lei fiecare, (80,000) lei, precum şi cu pompierii inculpaţi: Marin 
Nedelcu, Bărăscu Haralambie şi Toma David ; sergentului Spiridon Nico- 
lae la rândul său, fiindu-i teamă să schimbe acele bonuri, se adresă 
consăteanului său, lucrătorul brutar, Iacob Ţicu, din comuna Aninoasa, 
județul Muscel.—Acesta la rândul său se adresă cumnatului său Petre 
Lăstun, fost perceptor şi Primar în comuna Bădeşti din Muscel, om bo~ 
gat, cu bună situaţie în comună, prin care spera să poată schimba mai 
uşor bonurile provenite din furt, spunându-i proveniența lor, anume că 
le a primit de la un pompier care le are luate de la un foc.—In acest 
scop "i încredinţă două din aceste 16 bonuri spre a le schimba.—Petre 
Lăstun la rându-i, se adresează avocatului său I, P. Roşianu din Câmpu- 
Lung, al cărui client era, dându-i aceste două bonuri spre a le schimba, 
spunându-i că le are de la Iacob Ţicu, care la rându-ile a luat de la un 
pompier şi spunându-i că restul de 14 bonuri sunt la cumnatul său Ia- 
cob Ţicu, lucrător brutar din Bucureşti. 

In ceea ce priveşte culpabilitatea inculpaţilor Buga Şerban, Spiri- 
don Nicolae, ca autori principali, şi a lui Marin Nedelcu, lacob Ţicu, 
Niţă Ţicu şi Petre Lăstun, ca tăinuitori, ea se stabileşte în mod com- 


Având în vedere că acest fapt, astfel stabilit, în drept, întruneşte elementele de- 
lictului de furt, însoţit de eiren matanja agravantă, că faptul s'a petrecut în timpul in- 
cendiului, delict prevăzut și pedepsit de art. 310 al. 6 c. penal; iar împrejurarea că a- 
gentul delictului, în speţă Buga Șerban, nu a profitat de lucrul furat întru cât a fost 
dat sergentului Spiridon, nu are nici o însemnătate juridică, legea ne cerând ca lucrul 
furat să folosească agentului, ci fiind destul ca sustracțiunea lui să fi fost operată in 
condiţiunele legei, liber fiind în urmă agentul delictului, când lucrul să găseşte în po- 
sesiunea sa să-l arunce, să-l dăruiască, sau să-l remită în contra voinţei sale, cum s'a 
întâmplat în speţă, unde prevenitul Buga, nici nu se putea împotrivi cererei şefului său, 
sergentul Spiridon; 

Considerând încă, că modul de apărare al prevenitului cum că ar fi luat acel 
săculeţ conform îndatorirei ce are ca pompier de a salva lucrurile de valoare ale casei 
incendiate, nu poate fi fondat, întru cât împrejurări posterioare, îmediate după fapt, 
ca aceia că săculețul nu a fost predat îndată șefului și ca aceia că ajuns la cazarmă 
în loc de a-l da, s'a ascuns în dormitor spre a-l deschide şi observa lucrurile din nă- 
untru, sunt de natură a demonstra şi convinge, că intenţiunea sa nu era de a salva, 
ci de a fura; 

Considerând că tot asemenea împrejurarea ră prevenitul Buga, nu ştia ce anume 
conţine săculeţul, nu exclude faţă cu circumstanțele cauzei intențiunea sa de a fura, 
de oarece el însuşi a atribuit o valoare cuprinsului, din acel sac, din momentul ce l-a 
luat și l-a pus în sân și de aceia tocmai şi l-a însușit în credința că va realiza un fo- 
los—căci altfel faptul său nu ar avea nici un sens și nu l-a remis de câtsilit de cererea 
superiorului său; că prin urmare, e locul de a face în contra acestui prevenit aplica- 
țiunea art. 310 al. 6 c. pen; 

Având în vedere că tribunalul găsește că în favoarea acestui prevenit militează 
circumstanţe uşurătoare, aşa că urmează a se aplica și art. 60 c. penal; 

In ce priveşte pe prevenitul sergent Spiridon Nicolae: 

Având în vedere că faptul imputat prevenitului Spiridon Nicolae este acela că, 
el, în calitate de sergent, văzând în timpul incendiului pe prevenitul Buga Şerban, când 
a săvârşit faptul luărei săculeţului cu bonuri, nu l-a oprit şi prin aceasta l-a azistat și 
„ajutat în săvârșirea delictului de furt așa că, acest prevenit, s'ar fi făcut culpabil de 
complicitate la acest delict (art. 50 al. 2 c. p. şi art. 49 c pen.); 

Având în vedere că din instrucţiunea urmată înaintea tribunalului, nu se con- 
stată cu suficienţă că acest prevenit ar fi văzut în timpul incendiului pe prevenitul 
Buga, când a luat săculețul, întru cât ambii preveniţi, neagă acest fapt şi instrucţia 
nu s'a bazat de cât pe declaraţiunea preveniţilor la instrucţiune, declaraţie retractată 
înaintea tribunalului așa că, na rămâne în sarcina prevenitului Spiridon, de cât faptul 
imărei acestor bonuri de la Buga, când a aflat de la alţi soldaţi că le-a sustras de la 
foc, ascunderea lor și apoi remiterea bonurilor lui I. Țicu, spre a le desface, știind că 
au fost furate şi aduse de prevenitul Buga de la incendiu; A 

Având în vedere că în drept, faptul astfel stabilit, întruneşte elementele delic- 


www.dacoromanica.ro 


164 


plect din propriele lor mărturisiri, unite cu declaraţiunile martorilor as- 
cultaţi de d-l judecător de Instrucţie.—De prisos deci a inzista— Vom 
inzista însă numai asupra culpabilităţei lui I. P. Roşianu, care deşi a- 
firmă că a primit numărul de 16 bonuri, în valoare de 80,000 lei, de 
la Petré Lăstun şi Iacob Ţicu, tăgădueşte însa că ar fi avut cunoştinţă 
că aceste bonuri proveneau de la un îurt. 

Este ştiut că elementul principal al delictului de tăinuire, este 
buna ştiinţă, adică cunoştinţa, că lucrurile primite, păstrate sau ascunse, 
provin dintr'un delict sau crimă. 

Este deci întrebarea : I. Roşianu, primind să schimbe, sau să ne- 
guţătorească, cele 16 bonuri rurale, în valoare totală de 80,000 lei, de la 
țăranii Petre Lăstun şi Iacob Ţicu, a ştiut, a avut cunoştinţă că prove- 
nienţa acestor bonuri este delictuoasă ? Ce spune articolul 63 din codul 
nostru penal? s 

„Tăinuitorii sunt aceia cari cu știință, vor lua ca să neguţătorească 
„lucruri sau bani proveniţi din vreo crimă sau delict“. 

Logica cea mai elementară, impunea din primul moment, unui om 
inteligent ca avocatul şi deputatul I. Roşianu, să vadă că aceste bonuri, 
de valoare aşa de însemnată, 80,000 lei, nu putea să ajungă pe o cale 
corectă şi morală, în mâinile unui simplu şi sărac lucrător brutar, cum 


tului de tăinuire, prevăzut și pedepsit de art. 63 și B4 c. penal, iar nu delictul de com- 
plicitate aşa cum s'a susținut; 

Având în vedere că chiar dacă sar admite că prevenitul sergentul Spiridon a 
văzut pe cel-Valt prevenit când a săvârșit faptul, încă nu se poate susţine că faptul ar 
întruni elementele delictulai de complicitate, întru cât, în principia complicitatea pre- 
supune ca o condiţie esenţială a existenţei sale, an acord realabil de voințe, de coo- 
perare, ceea ce în speță nu există; că deşi în mod excepțional se poate ca acest acord 
de voințe să fie improvizat, să se nască concomitent delictului, însă, în acest caz coo- 
perarea la fapt trebue să rezulte dintr'o acțiune pozitivă şi simultanee faptului, ceea 
ce în speță de asemenea nu există, aşa că conform acestor principii nu poate fi com- 
plice acel care, privind un delict s'a abținut de a-l împiedeca de a se comite sau pe 
tând face aceasta, printr'o abstinență voluntară n'a făcut-o; a decide altfel, ar fi a 
declara pe cineva culpabil, de o infracţiune la care nu a luat parte și aceasta chiar 
pentru un funcţionar, care poate ar deveni culpabil, moralmente, sau de vreun delict 
special, nu însă de complicitate; 

Având în vedere că dacă împrejurări posterioare, fac ca persoana care a văzut 
comiterea, delictului, fără a o împedeca, să ia parte activă la continuarea faptelor pos- 
terioare, care au perpetrat delictul, cum în speţă, e sergentul Spiridon, care a cerut şi 
luat bonurile furate de Buga, dar care încă nu poate fi făcut culpabil de o complicitate- 
iniţială, ci de o complicitate posterioară delictului sau tăinuirei; 

Că, aşa fiind, urmează a se aplica contra prevenitului Spiridon Nicolae disp. 
art. 53 şi 54 c. p.; 

n Ceea ce privește pe prevenitul pompier Nedelcu Marin: 

Având în vedere că faptul imputat acestui prevenit, este acela că în noaptea. 

de 5—6 lanuarie, venind la cazarmă din oraș, după întoarcerea colegilor săi de la fo- 
cul din str. Manea Brutaru, ar fi găsit pe jos, prin dormitor o parte din bonurile aduse 
de prevenitul Buga, că ar fi strâns acele bonuri în număr de două, că le-ar fi păstrat 
mai mult timp în cutia sa, știind că sunt din cele furate de la incendiu, iar în ultimul 
moment când a văzut că ceilalți sunt arestaţi le-a mototolit şi le-a aruncat spre a 
ovita sp răspundere, fapt care ar întruni elementele delictului de tăinuire (art. 53 
i 54 c. p.); 
: Având în vedere că din instrucțiunea orală urmată înaintea tribunalului, nu se 
constată că numitul prevenit ar fi avut în posesiunea sa vreun bon, ci numai niște 
acte și hârtii ale sergentului Spiridon; că acest prevenit tăgădueşte că ar fi găsit pe 
jos o hârtie şi această declaraţiune se conciliază perfect asupra. acestui punct şi cu de- 
clarațiunile celorl’alți doi preveniţi Buga Șerban şi sergentul Spiridon, care spun de la 
început că în săculeț nu au fost mai multe de cât cele 16 bonuri cari s'au luat de ser- 
gentul Spiridon şi cari azi se găsesc în mâinile moștenitorilor Gârleșteanu; căci de 
altfel, nu se vede niciun motiv pentru care sergentul Spiridon, care luase toate bonu- 
rile din pr i ar fi ascuns pe acele 16 în sobă sau remiză, după cum s'a stabilit, iar 
două să le fi dat prevenitului Nedelcu Marin sau să le fi aruncat jos ca să le găsească 
acesta; 


www.dacoromanica.ro 


165 


era Iacob Ţicu, de oarece instrucţia stabileşte că singur Iacob Ţicu, săr- 
manul lucrător brutar, poseda toate aceste 16 bonuri a 5.000 lei fiecare, 
din care încredinţase două cumnatului său Petre Lăstun, care Lăstun 
angajă cu neguţătorirea lor pe I. Roşianu. Pe urmă, împrejurările dis- 
crete în care ise predau aceste bonuri, condiţiunile puse de a le schimba 
chiar pe o valoare mai mică, evidenţiau de la început lui I. Roşianu, 
că ele nu puteau fi proprietatea lui Iacob Ţicu, că ele proveneau din 
vre-un delict. Dacă la această prezumţiune puternică, mai adăogăm o 
alta, de aceiaşi valoare logică: propunerea făcută de I. Roşianu lui I. 
Goldfeld de a schimba aceste bonuri la Viena sau Berlin, atunci cestia 
bunei ştiinţe a provenienţei delictuoase a bonurilor, este luminoasă. Căci 
în adevăr, dacă bonurile ar fi fost de provenienţă cinstită, de ce să nu 
le schimbe în ţară, la Bucureşti, unde se aflau, şi de ce să facă chel- 
tueli cu schimbarea lor la Viena sau Berlin? Şi instrucţia dovedeşte cu 
arătările lui Goldield şi a lui Niţă Ţicu, că Roşianu a propus schimba- 
rea acestor bonuri la Viena sau Berlin, indiferent dacă această propu- 
nere le a fost făcută după, sau înaintea mergerei la casa de bancă Ste- 
triu, de unde a aflat în mod indubitabil că bonurile sunt furate de la 
D-na Gârleşteanu.—Dacă propunerea cu Berlinul, a fost făcută înainte 
de mergerea la Steriu, dovedeşte că încă de mai înainte Roşianu cunoş- 


Că tot ceea ce rezultă din instrucţiune, că ar fi mai fost în săculeţ afară de 
cele 16 bonuri făcute toate pachet, încă câteva hârtii mici, adică cupoane, cărora pre- 
veniţii nu le-au dat nicio importanță, lăsându-le să cadă pe jos; 

Considerând însă că mărturisirea prevenitului tăcută la instrucţiune prin care 
a recunoscut că hârtiile ce le-a adunat după jos sunt întocmai ca bonurile ce i-au fost 
prezentate de instrucţie, nu poate inspira nicio încredere tribunalului, întru cât tot din 
acea mărturisire se vede, că prevenitul în ignoranța sa, confunda harta judeţului cu 
bonurile și viceversa; 

Că faţă cu aceste împrejurări şi în lipsă de alte dovezi de culpabilitate el ur- 
mează a fi achitat; 

In ceea ce privește pe inculpaţii Iacob Țicu, Niţă Țicu şi Petre Lăstun: 

Având în vedere că faptul imputat acestor inculpaţi este acela că ar fi tăinuit 
bonurile sustrase de fruntașul Buga Şerban, cu ocazia incendiului, de la casa defunctei 
Gârleșteanu; ; 

Având în vedere că expunând faptele acestei afaceri, s'a stabilit că Iacob Ficu 
a fost primul depozitar al bonurilor furate, fiindu-i aduse de amicul și co-inculpatul său 
sergentul Spiridon, care i-a spus atunci că le are luate de la un foc; că primind aceste 
bonuri, inculpatul 'Țicu şi-ă luat însărcinarea de a se încredința de valoarea lor și apoi 
de a le desface; că în acest scop s'a adresat mai întâi cârciumarului Ioan Bucur zis 
Munteanu, întrebându-l despre valoarea bonurilor, iar acesta spunându-i că sunt hârtii 
de valoare şi că de se va prezenta undeva cu ele va fi închis, inculpatul I. Ficu s'a 
văzut nevoit de a sta în rezervă câteva zile, după care venind la el consăteanul său 
inculpatul Petre Lăstun, I. Țicu i-a dat acestuia parte din acele bonuri, de a căror va- 
loare era acum convins, cu îndatorire de a le desface, explicându-i tot odată origina 
lor, cum i-au fost aduse de sergentul Spiridon și cum și acesta le avea luate ori găsite, 
cum zic ei, de un soldat de la foc; că inculpatul Lăstun, primind bonurile şi ca om 
deștept, dându-și seama de valoarea lor şi de rizicul ce încerca dacă s'ar duce să le 
desfacă ia un bancher, a crezut că este mai prudent să se adreseze vechiului său avo- 
cat, inculpatului J. Roşianu şi de aceia după ce mai întâi îi scrie acestuia că are a-i 
comunica o afacere importantă, se prezintă la Roşianu, îi remite 2 bonuri spunându-i 
că mai sunt 14 la Țicu şi că luându-le şi pe acelea să facă cu ele ce va putea, iar be- 
neficiul să-l împartă pe jumătate; că, la câteva zile după aceasta, inculpatul Iacob Ficu, 
după cererea inculpatului Roşianu, îi duce acestuia la Hotel Regal, cele 14 bonuri, ce- 
rându-i gi el ca beneficiul ce va rezulta din desfacerea lor, să fie împărţit pe jumătate; 
că mai în urmă, Iacob Țicu, văzând că Roşianu întârzie cu Aolaonea arare T te- 
mându-se ca să nu fie înlăturat de la beneficiu scrie fratelui său Niță Ficu, să vină în 
Bucureşti, având a-i comunica o afacere importantă, că Niţă picu, venind la 2 Fe- 
bruarie după ce fratele său i-a spus afacerea cu bunurile și proveniența lor, așa cum 
o ştia de la sergentul Spiridon Nicolae şi după cum o spusese şi lui Lăstun, primeşte 
şi el să ia parte activă la schimbarea ori neguțătorirea acestor bonuri, după ce a fost 
asigurat că va participa la beneficiu, în care scop se interesează de afacere, merge de 


www.dacoromanica.ro 


166 


tea proveniența delictuoasă a bonurilor. — Dacă ea a fost făcută după 
mergerea la Steriu, atunci este şi mai evident că Roşianu cunoştea pro- 
vouen incorectă a bonurilor, că bancherul Steriu t-a spus-o. 

eci, în ambele ipoteze, buna ştiinţă delictuală există la Roşianu. 
Dacă la aceste două prezumţiuni cari să impun cu forţa logicei, adao- 
găm declaraţiunile categorice ale lui Iacob Ţicu, Niţă Ţicu, Steriu şi 
Goldield, atuncea cestiunea bunei ştiinţe devine şi mai clară. In primele 
cercetări făcute la Poliţie, atât Petre Lăstun cât şi Iacob icu, declară 
că încredinţând cele 16 bonuri lui I. Roşianu, i-au spus că le au de la 
un soldat de pompieri. Niţă Ţicu, fratele lui Iacob Țicu, face înaintea d-lui 
judecător de Instrucție, declaraţiuni categorice, arătând că fiind pus în 
curentul afacerei de fratele său, au mers împreună cu 1. Roşianu în strada 
Lipscani la bancherul Steriu, la care a intrat numai Roşianu, învăţân- 
du-i pe ei să declare, de vor fi chemaţi întăuntru că: „le-au găsit pe 
stradă“—De ce această povaţă dată de Roşianu de a declara că le-au 
găsit pe stradă ? Aceasta nu presupune că Roşianu avea cunoştinţa pro- 
venienţei lor delictuoase ? Roşianu eşind de la bancher, le a spus că bo- 
nurile nu sunt bune, fiind publicate şi poprite şi că bancherul nu le dă 
nici un ban pe ele.—Goldfeld şi Niţă Ţicu arată la instrucţie că după 
acest aviz al bancherului Steriu că bonurile nu sunt bune, Roşianu a 


mai multe ori la Roșianu, atât singur cât şi cu fratele său şi Lăstun, merge la Goldfeld, 
la Steriu şi în tot acest timp păstrează la el pachetul cu bonurile și nu le dă de cât 
mai în urmă când i-au fost cerute de Roșianu, care după cum s'a expus deja, aflând 
de la Steriu că sunt luate de la defuncta d-na Gârleșteanu, le remite familiei aceștia; 

Având în vedere că faptele astfel expuse, se stabilește în sarcina inculpaţilor 
atât din propriele lor mărturisiri cât și din arătările celorlalți inculpaţi și toate cir- 
oumstanţele cauzei, că łu ce priveşte buna știință a acestor inculpaţi că bonurile luate 
de ei spre a le desface, proveneau din furt, rezultă din chiar modul cum bonurile au 
intrat în posesiunea lor; astfel, însuşi inculpatul Iacob Țicu, recunoaște că bonurile i-au 
fost date de sergentul Spiridon într'un grajd pe ascuns, unde îl chemase sub cuvânt de 
a-i spune ceva, comunicându-i că le are de la un foc și tot inculpatul lacob Țicu, recu- 
noaște că tot atunci mergând la un cârciumar l. Bucur și întrebându-l despre valoarea 
bonurilor, acesta i-a spus că sunt hârtii de valoare și că să nu se prezinte undeva cu 
ele, căci va fi închis; că în aceste condițiuni petrecându-se faptele, evident că nu poate 
fi îndoială că Iacob Țicu era în cunoștință că bonurile ce deţin sunt de furat și cu 
toate acestea cedând avidităţei de a realiza un câștig ilicit, a urmărit cu orice preț 
desfacerea lor; că date fiind legăturile de prietenie și de înrudire dintre acești trei in- 
culpaţi şi sergentul Spiridon, precum şi interesul comun de a nu fi descoperiţi și de a 
realiza astfel beneficiul ce urmăresc, e de netăgăduit că dânşii au trebuit să-și comu- 
nice și originea boaurilor și spusa cârciumarului Ion Bucur, că un ţăran nu se poate 
prezenta undeva cu asemenea bonuri fără a risca să fie închis; că toți acești inculpaţi 
erau deci în cunoştinţă despre proveniența delictaoasă a bonurilor şi astfel numai se 
și explică misterul în. care dânşii au căutat a învălui această afacere, mister care re- 
zaltă din împrejurarea că Iacob Țicu; chemând la Bucureşti printr'o scrisoare pe fratele 
său Niţă Țicu, nu-i scrie nimic dospre afacere de teama soţiei acestuia, care ştia carte 
Ë de altă parte, Lăstun scriind inculpatului Roşianu, iarăşi nu-i pomeneşte nimio de 
apt şi îi spune numai că are a-i comunica o afacere pe care nu o poate încredința 
altei persoane; că, în fine, ca o confirmare a cunoștinței ce acești inculpaţi aveau des- 
pre proveniența delectuoasă a bonurilor, e declaraţiunea lui Niţă Ţicu, că într'o seară 
având asupra lui bonurile a mers la Teatru, dar aci întâmplându-se un scandal, s'a 
grăbit a fugi de teamă ca nu cumva fiind luat şi dânsul de poliţie, să se găsească a- 
supra lui bonurile; că faţă cu toate acestea şi cu o ultimă împrejurare aceia că incul- 
paţii sus numiţi au căutat să prefacă bonurile în bani, cu orice preț şi în mod absolut 
necondiţionat, tribunalul şi-a format pe deplin convingerea, că dânșii în perfectă cu- 
noștinţă, au tăinuit bonurile furate de la defuncta Gârleşteanu; 

Considerând că este neintemeiată obiecţiunea apărărei cum că în speţă ar fi 
vorba numai de o tentativă de tăinuire; pe care legea nu o pedepsește, întru cât în 
cele din urmă bonurile au fost restituite proprietarului. 

In adevăr, nu poate fi vorba de o simplă tentativă, căci delictul de tăinuire a 
fost consumat în momentul când aceşti inculpaţi, primind în posesiunea lor bonurile, 
în cunoștință de proveniența lor delictuoasă, le-au reţinut la ei și au căutat apoi să 


www.dacoromanica.ro 


167 


încercat a trimite pe Goldfeld la Berlin să le schimbe, dar că acesta n'a 
voit, fiind că bonurile nu aveai borderot. 

Bâncherul Steriu la rândul său arată că I. Roşianu, i-a spus că 
aceste bonuri lè are de la un ţărân care i-ă declarat că le are de la un 
foc.—De şi e o contradicţie, între această pretinsă declaraţie fătută de 
Roşianu lui Steriu şi sfatul dat de Roşianu ţăranilor de a spune că le 
au găsit pe stradă, totuşi Steriu repetă din nou această declaraţie în 
ziua de 7 Maiu, lămurind că spunând lui Roşianu că va defiunţa poli- 
ției că bonurile Gărleştencei să află la ei, Roşianu i-a spus să nu facă 
acedsta căci va denunţă el cazul. 

Buna ştiinţă a lui Roşianu mai reese din următoarele: 

Lista pe care erau trecute No. bonurilor predate fraţilor Gârleş- 
teni, de Roşianu, coprihde însemnările „este“ şi „nu esta“, ceea te denotă 
că asupra acestor bonuri s'au făcut oare cari calcule. —Roşianu nu voeşte 
a da absolut nici o lămurire asupra acestor însemnări, precum şi asupra 
unui No. 1626—93 scris cu creionul de el, pe această listă. 

De ce nu voeşte a da nici o lămurire? Pentru că aceste însem- 
nări, dscund calcule şi note, care denotă din partea lui Roşianu cunoş- 
tința provenienţei incorecte a bonurilor, căci, dacă acele însemnări ar fi 
inofensive, de ce nu le ar explica şi lămuri? 


le desfacă cum se va putea, dându-le în acest scop, necondiţionat lui Roșianu, spre 
a-și însuşi câte o parte din valoarea lor; iar împrejurările posterioare cari s'au succe- 
dat, din momentul remiterei bonurilor în mâinile lui Roșianu, privesc acţiunea şi res- 
ponzabilitatea acestuia și nu mai pot împiedica existenţa unui delict deja consumat, 
în persoana sua numiţilor incuipaţi; că a decide altfel, ar fi să se subordoneze situați- 
unea acestor inculpaţi, modului cum Roşianu s'a comportat în această afacere, ceeace 
este inadmisibil, 

Că deci urmează a se aplica în contra inculpaţilor Iacob Țicu, Niţă picu și Lăs- 
tun, disp. 53 şi 54 ©. p. 

In ceea ce privește pe inculpatul Ioan Roșianu: Ă 

Având în vedere că acestui inculpat "i se impută faptul că ar fi tăinuit ca şi 
ceilalţi inculpaţi numiţi mai sus bonurile furate de îinculpatul Buga Șerban; " 

Având în vedere că este constatat în fapt și recunoscut de toți inculpații că 
Roșianu a primit 2 bonuri de la Lăstun și 14 bonuri de la Iacob Ficu cu însărcinarea 
de a face cu ele ce va putea, iarwcăștigul ce va rezulta să 'l împartă pe jumătate; 

Având în vedere că abstracţiune făcând de chestiunea de a se ști dacă ìn mo- 
mentul remiterei acestor bonuri lui Roșianu, Lăstun gi Țicu i-au spus că «le au dela 
un foc> sau numai că le-au găsit fără a preciza unde anume, după cum în realitate 
aveau interesul spre a'și înlesni primirea bonurilor de către Roșianu, în tot cazul, ori- 
care din declarațiunile lui icu și Lăstun, variabile asupra acestui „punct, s'ar lua în 
consideraţie, este incontestabil că chiar simplul fapt că Roşianu primea nişte bani de 
o valoare însemnată de la nişte oameni relativ săraci era de natură a'i indica că 
toate probabilitățile sunt că acele bonuri au o proveniență ilicită, că primirea bo- 
nurilor în aceste condițiuni ar fi chiar hotărâtoare asupra vinovăţiei lui Hoşianu- 
dacă n'ar veni în favoarea sa, arătările tutulor co-inculpaţilor și a martorului prin, 
cipal N. Steriu, invocat de Ministerul public în această afacere; că în adevăr, de 
la început și în tot cursul instrucţiunei, ca şi înaintea Tribunalului toţi co-inculpaţii 
lui Roșianu au arătat în mod constant, că dând bonurile acestuia, dânsul le-a primit 
cu rezerva însă: că va cerceta dacă bcnurile sunt bune, sau spre a afla pe adevăratul 
proprietar gi de va câștiga ceva va împărţi cu ei»; că în concordanță perfectă și ca o 
confirmare a acestor arătări e împrejurarea că Roşianu tace cercetări in privința bo- 
nurilor dacă sunt publicate ca pierdute, ori furate la Ad-ţia financiară de C -Lung și 
tot în acest scop merge la Goldfeid și C. Steriu, care ascultat ca martor arată în mod 
categoric şi invariabil atât la instrucţie cât şi înaintea trib, că întro zi pe când se 
găsea singur în biuroul său de bancă a venit Roşianu şi prezentându-i o listă de nişte 
bonuri, l-a întrebat dacă sunt bune şi negociabile; că deși dânsul—martorul—i-a spus 
că sunt bune. Roşianu a venit a doua oară şi l-a rugat să cerceteze din nou și mai 
bine în toate listele dacă bonurile sunt bune şi verificându:se listele bonurilor furate 
ori pierdute s'a constatat că acele bonuri sunt furate dela defuncta Gârleşteanu, 
că atunci Roșianu i-a spus martorului că se va adresa unu domn deputat Gârleșteanu, 
coleg cu el la Cameră, spre a-i comunica existenţa bonurilor și l-a ragat pe murtor ca 


www.dacoromanica.ro 


168 


Pe urmă, în „Monitorul Oficial“ de la 17 Ianuarie 1904, se publică 
poprirea No. bonurilor furate de la D-na Gârleşteanu, iar Roşianu, va- 
zând ca în acest interval nu le poate schimba, le predă în fine la 7 
Februarie fraţilor Gârleşteanu, de şi din primul moment trebuia să facă 
aceasta. 

După cum vedem faptul penal care se pune în sarcina D-lui |. 
Roşianu este acela de tainuire. 

Să vedem ce spune doctrina şi jurisprudența asupra „tainuirei“ 
şi în urmă sa stabilim dacă principiile lor se pot aplica faptului penal 
comis de I. Roşianu. 

Tainuirea nu este de cât tot o complicitatate, o complicitate sui- 
generis bine înţeles, sau dupa cum o numeşte Garraud o „complicitate 
posterioara“, spre diferenţă de complicitatea propriu zisa care presupune 
fapte ce preced sau însoțesc acţiunea principala. 

Pentru a fi cineva tainuitor în senzul art. 53 cod. pen. se cer trei 
elemente: primirea, însuşirea, ascunderea sau pastrarea numai a unor 
obiecte, bani, sau alte lucruri; cunoştinţa ca ele provin din comiterea 
vre-unei crime sau vre-unui delict, şi intenţiunea frauduloasă, adica in- 
tenţia de a'şi procura sieşi sau altuia, un beneficiu nelegitim. — Vorbind 
de cel de al treilea element, — intenţiunea frauduloasa,— Garraud arată 





să păstreze tăcerea, de oarece voește să banekoieze dânsul de prima promisă de moş- 
temtorii defunctei Gârleșteanu ; syo 

Considerând că aratarıle acestui martoi, pe care ni Ministerul public nu le 
pune la îndoiala, coroborate cu declaraţiile cq-ingulpaţilor egpuse mai sus și cu cerce- 
tarile făcute de Roşianu la Ad-ţia financiară, cut çu. desăvârşire ideia că acest in- 
culpat ar fi voit sa favorizeze un delict şi ca a voit s Reguțatoreasca acele bonuri, 
gun ca ele sunt de furat;—ca din împrejurarea că. înartărul Steriu a mai declarat că 

oşianu i-ar fi propus să-i vånda bonurile farzt a-și aminti când anume, nu se poate 
deduce dupa cum pretinde d-nul procuror vinovăția inculpatului, căci cert şi netăgă- 
duit find ca inculpatul a întrebat pe martorul Steriu daca bonurile sunt bune și ne- 
gociabile şi aceasta în două rânduri, evident-că propunerea de vânzare i-a facut-o sub 
rezerva daca bonurile vor fi bune, iar nu când martorul bancher ar fi constatat ca sunt 
poprite, caci în acest caz nici dânsul nu putea cumpăra fară a risca să intre în închi- 
soare şi nici nu e admisibil ca inculpatul să fi propus vânzarea dupa ce la staruinţele 
lui, cercetându-se pentru a doua oara martorul, constatase ca bonurile sunt de furat 
şi acum inculpatul se vedea în situaţie de a incasa o prima însemnată, fara a risca, 
nimic; că aceasta este atât de adevarat încât martorul Steriu precizeaza că îndată ce 
s'a constatat că bonurile sunt furate dela defuncta Gârleșteanu, inculpatul a declarat 
imediat că va merge să comunice faptul și sa realizeze prima ;—ca dacă Roşianu ar fi voit 
sa desfaca bonurile cu orice risc, ar fi putut-o face, fară a cere bancherului să cerceteze 
daca bonurile nu sunt poprite și fară a mai prezenta borderoul, ştiut fiind ca, bonurile 
se pot negocia ușor făra borderou de persoane cari au o situaţie oare-care şi, în orice 
caz le-ar fi vândut la prima cercetare a bancherului şi îndata ce acesta i-a spus ca, 
bonurile sunt bune şi nu ar mai fi venit a doua oară să faca noi cercetari în aceasta 
privinţa, cercetari cari ar fi un non sens şi ar rămâne absolut neexplicabile în ipoteza 
când Roşianu a voit sa tainuiască bonuri de furat; 

Considerând ca în ce priveşte pe martorul Goldfeld, invocat de Ministerul public, 
inculpatul Roşianu a aratat de la inceput ca cunoscând pe Goldfeld ca bancher de 
mulţi ani când i-a fost client,—i-a dat o listă cu numerile bonurilor ca sa cerceteze 
daca sunt bune, ca mai în urmă neavând destulă incredere în Goldfeld, — care acum 
nu se mai ocupa cu chestiuni de bancă,—s'a dus la Steriu de a facut cercetari în a- 
celaş sens, iar când a aflat de la acesta despre proveniența bonurilor, a chemat la el 
pe Goldfeld şi i-a spus să nu mai facă cercetari, comunicându-i acestuia că bonurile 
aparțin moștenitorilor Gârleşteanu şi că va merge să incaseze prima; că declaraţiile 
inculpatului privitoare la martorul Goldfeld, concordă cu aratarile co-inculpaţilor şi cu 
acele ale martorului Steriu expuse mai sus şi anume că i se daduse şi lui în acelaș 
mod, ca şi lui Goldfeld o lista spre a face cercetari dacă bonurile sunt negociabile; ca, 
însuşi Goldfeld, astă-zi înaintea tribunalului, recunoaşte ca i s'a dat o listă de bonuri 
spre a cerceta dacă, sunt bune, adaogă însă caarupt acea listă, ne vroid ase ocupa de 
aceasta, și apoi continuă a arăta că inculpatul îi ar fi propus să negocieze acele bo- 
nuri—el martorul neavând bani spre a le cumpăra-—şi că atunci când inculpatul la 


www.dacoromanica.ro 


169 


că această condiţie nefiind formal cerută de art. 62 (art, 53 cod. pen. ro- 
mân) ea trebue sub înţeleasă pe motivul că orice complicitate, presu- 
pune din partea agentului voința de a favoriza un delict, 

Blanche la rândul său, referindu-se la delictul de tainuire se ex- 
primă : „tăinuirea prezintă un grad de criminalitate egal cu acel al compli- 
„cităţei, ea însă nu trebue confundata cu complicitatea directa, de oare 
„ce tăinuitorul nu se asociază ca şi complicele la prepararea sau la sa- 
„vârşirea crimei sau delictului, el primind numai produsul lor. — Toate 
„regulele complicităţei, sunt aplicabile şi tainuitorului“, (Vol, II p. 214,247.) 

Blanche dând definiţiunea tăinuirei se pronunţă că: „tăinuirea este 
„faptul de a primi în posesiune obiecte obţinute prin mijlocul unei crime 
„sau delict, cunoscând că ele au o proveniența criminală (p. 256 Vol. II), 

In acelaş sens se exprimă şi Faustin Hélie Vol. I pag. 61 şi 62; 
Dalloz în codul său penal adnotat pag. 159 No. 5,7, 13, 42 şi urmatorii, 

Jurisprudenţa română este foarte bogata în deciziuni de ale Inal- 
tei noastre Curți de Casaţie, cari caracterizează în mod precis, elemen- 
tele şi natura acestui delict. Astfel casaţia secţia II prin decizia No. 
595 an. 1892, stabileşte că: „elementul constitutiv al delictului de tai- 
„nuire prevazut de art. 53 c. pen., este buna ştiinţă că lucrurile tainuite 
„provin dintr'o crimă sau dintr'un delict“.— Intr'o altă decizie a acele- 


chemat la hotel şi i-a spus că bonurile sunt de la defuncta Gârleșteanu, l-a întrebat 
pe dansul, martorul, ce să facă şi dacă bauturile nu s'ar putea desface la Viena ori la 
erlin; 

Considerând că în aceste fn srmă declarațiuni, martorul Goldfeld, variază a- 
rătând la instrucţie că i s'a propus de Înculpat ca să-i vândă lui bonurile şi ca nu 
le-a luat ne având borderouy, ur astázì ja tribunal, spune că el ne având bani nu le 
putea. cumpăra şi i-au fost propiy să ie negocieze; apoi la instrucţie, Goldfeld arată că 
inculpatul Roşianu i-a propus să Î.trirwată la Berlin ori Paris spre a le vinde acolo,— 
pe când asta-zi declară că nu i-a propus acâst lucru, ci numai că l'ar fi intrebat dacă 
nu s'ar putea desface la Viena ori Rerliñ, 

Considerând că, abstracţiune facând de aceste variaţiuni în arătările martorului 
Goldfeld, nu e normal că atunci cănd incvipatul Roşianu a comunicat lui Goldfeld că 
bonurile sunt furate de la defuncta Gârleşteanu să | mai fi întrebat pe dânsul ce să 
facă, cu toate ca lui Steriu în spunea să va merge sa denunțe faptul şi să incaseze 
prima; că tot asemenea nu e de admis că acum când inculpatul ştia că există un 
martor ca bancherul Steriu care e în cunoştinţă că bonurile furate de la aarleteanu, 
sunt în posesiunea sa și că deci poate fi mai uşor descoperit, să aibă curagiul de a 
voi sa le desfacă în străinatate, unde inculpatul era în măsură să știe ca sau putut 
face publicaţiuni, ca şi la noi despre furtul bonurilor, că acest lucru este cu atât mai 
puţin admisibil cu cât nu ce în legatură cu declaraţiele co-inculpaţilor asupra celor spuse 
de Roșianu, când i s'a dat bonurile cu arătările martorului Steriu şi cu cercetarile fă- 
cute de inculpat la administraţia financiară de C.-Lung, iar atitudinea lui Goldfeld de- 
favorabilă inculpatului, devine cu atât mai dubioasă cu cât faţă de cele ce preced se a- 
daogă că acest martor la finele declaraţiei sale, spune că inculpatul ar fi putut să îi 
dea și lui o parte din primă pentru că l-a sfatuit să meargă la moştenitorii Gârleş- 
teanu să incaseze prima; că tot ceea ce se depaiează din instrucția urmată în cauză 
e că Roşianu a primit bonurile nu cu intenţia de a favoriza un delict de furt ce se 
comisese şi de a realiza profit dintr'un delict cum e scopul tăinuirei în general, ci a- 
cesta a primit să intre şi să se intereseze de această afacere, în speranța unui căştig, 
fie din desfacerea bonurilor, în cazul când ele ar fi bune şi negociabile, fie găsind pe 
proprietarul bonurilor și obţinând de la el un beneficiu când i-ar readuce în posesiune 
o însemnată avere pierdută;—ca, de aceia şi numai astfel se esplică, cum Roşianu 
mici nu a cumpărat dânsul bonurile ceea ce i-ar fi fost cu putinţă, caci i se daduse 
necondiţionat de ceilalţi inculpaţi, numai cu scopul de a realiza ceva pe ele,—şi nici 
nu a riscat să meargă să le desfacă ori cum şi fara cercetari,—lucru de care s'au te- 
mut chiar ceilalți inculpaţi, oameni mai simpli, făcând pentru aceasta apel la Roşianu,— 
ci, a urmărit numai un căştig în condiţiile arătate, câştig care dacă nu se impaca cu 
morala scapă însă de sub represiunea. codului penal; i 

Că așa fiind, inculpatul Roşianu urmează să fie achitat; m aa 

Având în vedere textele de lege, de care ceilalţi inculpaţi sau făcut pasibili şi 
-a căror citire s'a făcut în ședință de d-l preşedinte și anume art. 310, al. 6 c.p.; art. 
53; art. 54; art 60. 


www.dacoromanica.ro 


170 





aşi secţiuni, Casaţia stabileşte că: „atât jurisprudenţa constantă, cât şi 
„doctrina, precizează că singurul element constitutiv al delictului de tăi- 
„nuire este cunoştinţa că lucrului provine din îăptuirea unui delict, fără 
„a îi necesar să se ştie dacă tăinuitorul a profit sau nu de obiectele 
„tăinuite“, 

Tot Inalta noastră Curte de Casaţie, secţia II, prin decizia No. 110 
anul 1887, stabileşte că: „după art. 53 cod. pen. elementele constitu- 
„tive ale tăinuirei conzistă în buna ştiinţă a provenienţei delictuoase a 
„lucrurilor tăinuite, şi al doilea, într'un fapt care are de scop însuşirea 
„în folosul tăinuitorului, dispariţiunea sau ascunderea lucrului.“ Casaţia 
română merge şi mai departe, hotărând că: „teoria că acolo unde nu 
„Sunt autori, nu sunt nici tăinuitori, nu este adevărată, că tăinuirea după 
„caracterele ei distinctive, precum reese din art. 53, 54 comb. cu art. 
„56, nu constitué o complicitate, ci un delict sui generis“. — (Cas. II 
370 an. 1875). 

Dar, în ce moment trebue ca tăinuitorul să îi avut cunoştinţă de 
origina delictuoasă a obiectelor ce se află în mâinele sale? 

Doctrina şi jurisprudenţa generală sunt de acord în a susţine, că 
nu este nevoe, ca elementul principal, cunoştinţa provenienţei delictuoase 
a lucrului tăinuit, să precedeze momentul primirei lucrului.— Blanche e 
cu desăvârşire în contra acelora cari admit afirmativa, susţinând că nu 
este conform spiritului legiuitorului această interpretare. (Vol. I pag. 262). 

Dalloz în codul său penal adnotat ca şi în jurisprudenţa sa gene- 
rală, arată că: „nu este necesar ca ştiinţa, care constitue tăinuirea delic- 
- „tuoasă, să existe în momentul primirei lucrului; tăinuirea este pedep- 
„Sită chiar atunci când acel ce å primit lucrul, fără a avea cunoştinţă 
„„la început, află în urmă că el provine dintr'un delict şi continuă de a 
„1 păstra.“ 

Obiecţiunea ce s'ar putea aduce că faptul imputat lui I. P. Roşi- 
anu nu ar fi de cât o simplă tentativă dejtăinuire,—deci nepedepsibil,— 
şi nu delictul de tăinuire însuşi, nu poate sta în picioare. In adevăr ali- 
niatul al Il-a al art. 53 codul penal ròfnân, ca şi art. 259 codul penal 
prusian, din care s'a inspirat legiuitorul nostru penal din 1864, nu pre- 
văd ca delictul să fi fost pe deplin consumat spre a îi o tăinuire în ter- 
menii codului penal. 


In ceea ce priveşie cererea de despăgubiri civile; 

Având în vedere că reclamanţii Dimitrie şi G. Gârleşteanu, cer obligarea tutu- 
lor inculpaţilor, în mod solidar, ca să plătească suma de 7800 lei, reprezentând prima 
pe care au dat-o pe nedrept, în necunoștință că bonurile autoarei lor defuncta Gârleş- 
teanu fuseseră furate şi apoi tăinuite de către inculpaţi; 

Considerând că din moment ce inculpaţii Buga Şerban, Spiridon Nicolae, Iacob 
Țicu, Niţă Țicu şi Lăstun au fost găsiţi culpabili, cei dintâiu de delict de furt, iar cei 
patru din urmă de tăinuire a bonurilor furate de la defuncta Gârleşteanu, evident că 
aceşti culpabili urmează să răspundă de daunele cauzate părţei civile prin faptul lor, 
daune care se reduc la suma de 7800 lei, reprezentând prima ce reclamanţii n'ar fi 
plătit-o dacă delictele menţionate nu s'ar fi săvârșit; , 

Considerând că în ce priveşte pe Roşianu, acest inculpat fiind achitat, nu poate 
fi obligat la nici o despăgurire către partea civilă; că fără îndoială reclamanții ar fi 
putut exercita contra lui Roşianu şi au şi de acum înainte în caz când nu sar des- 
păgubi integral pentru un motiv oare-care cu prezenta hotărâre o acţiune în restitu- 
țiune contra lui, pentru o plată făcută din eroare, căci evident că numai printr'o e- 
roare de fapt, au plătit prima promisă prin publicaţiuni, neștiind că e un delict la 
mijloc, dar pe lângă că o cerere în acest sens nu s'a formulat apoi că eșea din com- 
petința tribunalului corecţional, căci instanţele nu pot judeca de cât cererile de daune 
care au de bază și sunt rezultatul unei infracţiuni la legea penală, așa că o ast-fel de 
acţiune e de competinţa tribunalelor civile. 


www.dacoromanica.ro 


171 


Art. 53 al, II codul penal român spune: „Tăinuitorii sunt aceia cari 
„„Cu ştiinţă vor cumpăra, vor primi în schimb sau dar, vor lua ca să negu- 
„țătorească,..... lucruri sau bani proveniţi din vreo crimă sau delict.“ 

După cum vedem din însuşi termenii legei, art. 53 cod. penal, nu 
cere ca acela care primeşte un lucru cu ştiinţă că provine dintr'un delict 
să schimbe, să neguţătorească acel lucru; legea consideră delictul de 
tăinuire ca perfect comis, chiar atunci când persoana inculpată „a luat 
ca să neguţătorească“, aşa că delictul este consumat chiar atunci când 
cel culpabil n'a parvenit să neguţătorească lucrul ce primise în acest scop. 

Textul francez, nu conţine nimic în această privinţă. 

Legiuitorul român însă, în acest al 2-lea aliniat, s'a inspirat, după 
cum am spus mai sus, de la legiuitorul prusian, pe care adese ori l-a 
utilizat în alcătuirea codului nostru penal. Astfel, dacă ne ducem la art. 
259 codul prusian, ne putem şi mai mult lămuri asupra înţelesului art. 
53 cod. penal român, şi în special asupra senzului cuvintelor: „vor lua 
ca să neguțătorească“. Art. 259 codul penal prusian spune între altele, 
că e culpabil de tăinuire „acela care a mijlocit pe lângă alţii pentru a 
„desface lucruri despre care are cunoştinţă că au fost procurate prin 
„comiterea unui fapt penal“. 

Rezultă deci, din aproprierea înţelesului care se degajează din 
art. 53 cod. penal român şi art. 259 cod. penal prusian, că e suficient 
ca cineva să ia numai ca să neguţătorească, fără a neguţători, fără a 
desface propriu zis lucrurile ce voeşte a neguţători, pentru ca delictu! de 
tăinuire să existe: „e suficient ca cineva să mijlocească numai pe lângă 
„alţii pentru a desface lucrurile ce provin dintrun fapt penal“ fără ca 
această „mijlocire“ să aibă de efect desfacerea lucrului delictuos, pentru 
ca delictul de tăinuire să existe. Chiar în cazul când s'ar obiecta că în 
specie este o simplă tentativă, totuşi nu se poate susţine că în termenii 
art. 53 al. II nu intră şi tentativa. Art. 39 codul penal român spune că: 
„tentativa de vre un delict se va. pedepsi numai la întâmplările prevă- 
„zute prin vre o dizpoziţiune specială a legei“. 

Or, în art. 53 al. II există tocmai această dispoziţiune care pedep- 
seşte şi simpla tentativă. 


www.dacoromanica.ro 


X. 


AFACEREA DE LA „PAPAGAL“ 





Cuprinsul. 


In fapt. Furtul de la magazinul «La Papagal» în prejudițial D-nei Ana Sohn. Invinuirea 
făcută de către D-na Rebeca Farchi, patroana magazinului şi Iancu Eschenasi directorul magazi- 
nului D-nei Eufrosina I. Luţescu, ca fiind autoarea acestui iurt. Rechemsrea în magazin a D-nei 
Lutescu. Amenințarea cu forța publică. Violenţa morală exercitată asupra D-nei Lnţescu. Perchi- 
ziționarea ilegală a D-nei Luţescu. Dovedirea făptuirei acestui delict de către reclamanta D-na 
Luţescu. Cazuri identice întâmplate in acest magazin. 

In drept. Delictul de arestare sau secfestrare ilegală. Art. 272 c, p, gi 88 din «Legea asu- 
pra libertăţei individuale.» Elementele acestui delict. Părerile lui Faustin Hélie, Garraud, Blanche 
şi Dalloz în această cestiune. Doctrina şi jurisprndența generală asupra acestui delict. 

In note. Motivele din ordonanța D-lui Judecător de Instrucție al Cab. IV, care a dat caz 
de neurmărire în contra inculpatilor. 


In magazinul „La Papagal“ din strada Lipscani, se fură unei d-ne: 
Ana Sohn, în ziua de 17 Iulie a. c., un bilet de 100 lei.— Pe lângă nu- 
merosul personal al acestui magazin, compus din diferiţi băeţi, asupra 
moralității şi conduitei cărora nu putem spune nimic, se afla în maga- 
zin, în acel moment şi d-na Eufrosina I. Luţescu.—Spre a nu fi bănuită, 
d-na Luţescu s'a controlat singură, deschizând în faţa tutulor umbrela, 
scuturându-şi batista şi verificând portmoneul, spre a vedea dacă nu 
cum-va din eroare biletul de 100 lei al d-nei Sohn, nu căzuse în um- 
brelă, sau nu fusese fără voe pus în buzunar sau portmoneu.—După a- 
cest control benevol, d-na Luţescu pleacă. În magazin se aflau pe lângă 
patroana d-na Rebeca Farchi, şi toţi ceilalţi inculpaţi, împreună cu o mul- 
time de alţi băeţi, vânzători în prăvălie.—D-na Farchi, patroana şi d-l 
lancu Eschenasi, directorul magazinului şi rudă cu patroana, în loc de 
a bănui de furtul biletului de 100 lei pe vreunul din mulţii tineri vân- 
zători în magazin, şi a căror moralitate nu era absolut inatacabilă, dat 
fiind că în acest magazin se mai întâmplase asemenea dispariţiuni de 





Note: Iată și motivele din ordonanța D-lui Judecător de Instrucție. cabinetul IV. 
care, în potriva concluziunilor noastre, a dat caz de neurmărire în contra inculpaţilor: 

Rebeca Farchy și Iancu Eskenasy sunt daţi judecăţei ca agenţi provocatori la 
delictul de sequestrare de persoană, iar ceilalţi ca complici la acest delict; 

Având în vedere în ce privește pe primii doi inculpaţi, că din instrucția urmată 
în cauză, cum şi din actele de la primele cercetări. nu se stabileşte cu nimic, cum că 
ei prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri cul- 


www.dacoromanica.ro 


173 


bani de ai clienţilor (a se vedea declaraţiunile martorilor: Clara Popescu 
şi Elie Anghelescu) acuză formal pe d-na Luţescu, care abia plecase. 
În acest scop trimet pe d-na Sohn, păgubaşa şi pe croitorul Perşunaru, 
însoţitorul ei, de a chema din nou în magazin pe d-na Luţescu, spre a 
îi perchiziţionată şi a verifica astfel dacă nu ea este autoarea îfurtului.— 
Aceştia acostează în stradă pe d-na Luţescu şi o somează să se reîn- 
toarcă în magazin spre a fi căutată, căci în caz contrar va chema comi- 
sarul secţiei respective. Sub presiunea acestei violenţe morale, d-na Lu- 
tescu spre a evita scandalul şi ruşinea unei anchete polițienești, forțată 
de această ameninţare, revine în magazin. Aci este primită de d-na Re- 
beca Farchi şi Iancu Eschenasi şi ceilalţi inculpaţi, şi după ordinul dat 
de patroană şi director, d-na Luţescu, este introdusă într'o cameră vecină 
spre a îi desbrăcată şi perchiziţionată căci, după propria expresie a incul- 
paţilor: „au mai fost desbrăcate şi alte cucoane acolo“.—In această ca- 
meră, reclamanta, d-na Luţescu, este forțată moralmente de a se desbrăca 
până la cămaşe şi a fi căutată în toate părţile, până chiar şi în păr şi 
în ciorapi, de d-na Sohn, delegată în acest scop de inculpaţii principali. 
Negăsindu-se asupra sa biletul de 100 lei dispărut, d-na Luţescu, în 
urma acestei torturi morale, este lăsată liberă să se îmbrace şi să plece.. 
In urmă, ea reclamă autorităţilor pentru arestarea şi perchiziţionarea i- 
legală la care a fost supusă din partea patronilor şi vânzătorilor din ma- 
gazinul „La Papagal“. 

Cu ce dovedeşte reclamanta făptuirea acestui delict în persoana 
sa, din partea inculpaţilor? Cu declaraţiunile d-nei Sohn şi a martorului 
Perşunaru. Ei arată că din 'ordinul d-nei Farchi şi a d-lui Eschenasi au 
adus în prăvălie pe d-na Luţescu; că d-na Farchi şi Eschenasi au dat 
ordin băeţilor să conducă pe d-na Luţescu în camera unde a fost per- 
chiziționată. Mai mult de cât atât martorul Perşunaru, arată că Esche- 
nazi a îmbrâncit chiar pe D-na Luţescu, în camera unde a fost desbrăcată şi 
perchiziţioată.—Că atât d-na Farchi cât şi Eschenasi spuneau „că au mai 
fost şi alte cucoane desbrăcate în acea cameră“.—-Pe lângă aceste probe 
mai avem şi o serie de prezumţiuni puternice cari reese din împrejură- 
rile de fapt ale comiterei acestui delict, prezumţii care se impun cu forța 
probelor. În adevăr, cum poate îi admisibil, ca o femeie străină ca d-na 
Sohn, să-şi permită de a aduce de pe stradă în magazin pe d-na Lu- 
ţescu şi aci să procedeze fără aprobarea şi autorizarea patronilor la des- 





pabile, întrebuințate asupra autorului material, care în specie ar fi D-na Sohn, dată 
în judecată însă, ca complice, au provocat la comiterea delictului de sequestrare; de 
oarece și Ana Sohn, la primele cercetări, cât gi Perşunaru la Poliţie și la Instrucție 
spun că: pre din prăvălie le-ar fi dat ideea să o cheme înapoi pe reclamantă.» 
adevărat că D-na Sohn în interogatorul său la Instrucție, revine și zice că dânsei bă- 
eții din prăvălie, Rebeca Farchy și Eskenasy i-au spus să se ducă după D-na Luţescu 
să o aducă înapoi, să o perchiziționeze căci numai ea a luat banii. Această arătare 
însă, pe lângă că nu poate fi sinceră de oarece: 1) Nu se confirmă de nimeni. 2) D-na 
Sohn o face să'și atenueze fapta sa, dar afară de aceasta, chiar de am admite-o nu con- 
stitue darurile, promisiunile etc. prevăzute de art. 47 i cerute pentru existența, aces- 
tui delict. Dacă s'ar fi stabilit că inculpaţii Rebeca Farchy gi Eskenaay ar fi rostit 
sau ar fi strigat în public,—ceea ce nu'i cazul—căoi băeţii din prăvălie, Ana Sohn şi 
Perșunaru în specie nu pot fi consideraţi ca public, —cum că D-na Luţescu e o hoaţă 
că ea e care a furat banii, să se ducă cineva să o aresteze şi dacă în urma acestora 
cineva din public sar fi dus și ar fi arestat pe reclamantă, ar fi putut intra faptul în 
prevederile art. 47 al. II, combinat cu 294 cod penal, dar aceasta nu se stabileşte. 
Deci în privinţa acestor doi inculpaţi, nestabilinduse faptul ce li se impută, ur- 
mează a fi scoși de sub urmărire în această privinţă, ar putea însă fi daţi în jude- 
cată pentru delictul prevăzut de art. 279 al. ult. cod. penal, adică pentru că ar fi dat 
locuința lor spre a se executa arestarea, închiderea sau sequestrarea. Pentru aceasta. 


www.dacoromanica.ro 


174 


brăcarea şi perchiziţionarea unei femei? Dacă n'ar fi fost consimţimân- 
tul şi autorizarea sau ordinul d-nei Farchi şi a lui Eschenasi, s'ar fi 
putut permite unei necunoscute ca d-na Sohn să procedeze la această 
barbarie în propriul lor magazin şi în faţa lor şi a tuturor băeţilor din 
prăvălie ? Şi dacă n'a fost autorizarea sau ordinul inculpaţilor, e admi- 
sibil ca stăpânii unui mare magazin ca acel al lor, să tolereze comite- 
rea unor astfel de torturi morale? Consimţimântul patronilor, autorizarea 
lor, ordinul lor, rezultă implicit tocmai din această tolerare, ordin care 
de altfel se stabileşte prin arătările martorului Perşunaru şi ale d-nei 
Sohn. D-na Luţescu la rândul său, lămurind detaliile faptului, arată în 
declaraţia sa că d-na Farchi şi Iancu Eschenasi, au ordonat aducerea, 
desbrăcarea şi perchiziţionarea sa, că ei 'i spuneau că, „sunt stăpâni şi 
că au mai desbrăcat şi alte cucoane“, că d-na Farchi spunea d-nei Sohn 
“care o perchiziţiona ca să o caute bine pe „răspunderea sa“ —Că au 
desbrăcat-o până la cămaşe, destăcându-i până şi părul, scoţindu-i până 
şi ghetele. Că aceste desbrăcări şi perchiziţionări, intrau întru cât-va în 
procedeurile magazinului „La Papagal“ avem declaraţia d-nei Aneta Or- 
ban, care arată că acum cinci ani, însuşi patronul magazinului, d-l S. 
D. Farchi, văzând că nu a cumpărat nimic, şi a permis a'i „desface 
haina şi a o pipăi peste tot“ sub pretextul că sunt unele d-ne care fură 
marfă din magazie, după propria expresie a patronului. — Însuşi d-na 
Sohn, se plânge că a fost căutată prin haine de un funcţionar din ma- 
gazin, cu aprobarea patronilor, în scopul de a-i găsi suta de lei ce ’i 
lipsea. 

De asemenea, sunt martori, cari arată că în acest magazin se în- 
tâmplă din când în când să se fure bani clienţilor, ceea ce ar demon- 
stra mai mult că autorii pot fi mai probabil dintre vânzătorii magazinu- 
lui, de cât dintre clienţii şi mai ales clientele magazinului. Astfel d-na 
Clara Popescu, ascultată sub jurământ, ca martoră, declară că acum cinci 
ani, îi s'a furat în magazinul Papagal un portmoneu, în care, e adevă- 
rat nu avea de cât cinci lei, adăogând că „cei de la Papagal şi în spe- 
cial patronul Farchi, se poartă foarte insolent cu clienţii“; o altă mar- 
toră, d-na Colonel Maria Brăescu, arată că anul trecut, fiind în magazi- 
nul Papagal, i s'a furat un bilet de 20 lei ce’! pusese la un loc cu um- 
brela şi mănuşile.—Un alt martor, d-l llie Anghelescu, proprietar, arată 
că acum cinci ani, i s'a furat în magazinul Papagal, un portofel cu suma 


însă urmează a stabili existenţa delictului prevăzut de primul aliniat al acestui arti- 
col care zice: 

«Se va pedepsi cu doi ani închisoare, oricine, fără ordinul autorităţei compe- 
«tinte şi fără de cazurile unde legea ordonă sau permite anume arestarea unei per- 
«soane, va fi arestat, va fi deţinut sau va fi sequeatrat pe o persoană pentru un mo- 
«tiv oarecare şi fără scop de a comite un delict special». 

Cum în specie persoana care a oprit pe reclamanta, care a întors-o din drom, 
care a condus-o înapoi în magazin, care a intrat cu ea în odae şi care a perchiziţio- 
nat-o, e Ana Sohn; să vedem dacă în privinţa ei sunt întrunite elementele delictului 
enunciat mai sus, pentru că după cele spuse până aci, eomplice nu poate fi. 

Pentru ca să existe acest delict se cere un element material și unul moral. 

Un element material adică, e arestare, deținere sau sequestrare, făcută fără or- 
dinu autorităţei competinte şi în afară de cazuri unde legea ordoană, 

Jousse în tratatul său de justiţie criminală, Tom. MI pag. 288, lămureşte foarte 
bine acest element, când zice: x 

«On se rendait coupable du crime de chartre privée — cum o numeau cei 
vechi — toutes les fois 1) Que par violence on retenait quelqu'un enfermé, dans une 
«chambre ovu autre endroit privé; I) Ou lorsqu'on le faisait garder à vue pour lem- 
«pêcher de sortir, sans avoir aucune autorité pour le faire; III) Ou enfin lorsqw'on 
«tenait une personne liée ou enchainée dans une chambre»; apoi Dalloz (Répertoire 


www.dacoromanica.ro 


175 


de 600 sau 800 lei.— O altă serie de martori ca d-nii Dr. Fischer, Ste- 
lian Ştefănescu, Elena Orăscu, Clara Popescu, Const. Făgeţanu şi Bejan 
Bercovici, arată obiceiul patronilor magazinului „La Papagal“ de a se 
purta brusc şi insolent cu clienţii. 

Acesta este faptul. 

In drept, întruneşte el toate elementele delictului de arestare sau 
secfestrare ilegală de persoane, prevăzut de art. 272 din cod. pen.? 

Libertatea individuală, pentru respectarea căreia s'a scris şi s'a lup- 
tat atât de mult, este garantată la noi atât prin art. 99 şi 272 din co- 
dul penal, cât şi prin noua lege asupra libertăţii individuale. In adevăr 
art. 99 din codul penal pedepseşte pe orice funcţionar public care ar or- 
dona sau ar face vreun act arbitrar, prin care să se atace libertatea in- 
dividuală a cuiva. Art. 272 din codul penal, pedepseşte pe orice parti- 
cular, care fără ordinul vreunei autorităţi competente şi afară de cazul 
unde legea permite, va fi arestat, va fi deţinut, sau va fi secfestrat pe 
vre-o persoană. lar art. 88 din „legea libertăţii individuale“ spune că 
nimeni nu poate fi oprit, ridicat, deţinut sau arestat de cât în puterea 
unui mandat.—Şi atunci ne întrebăm: în baza cărui mandat inculpaţii 
Rebeca Farchi şi Iancu Eschenasi, ordonă aducerea d-nei Luţescu în 
magazinul lor? În virtutea cărui drept, aceiaşi inculpaţi dispun oprirea 
şi conducerea acestei d-ne în odaia alăturată de magazin, supunând-o 
ultragiului, torturei morale, de a se desbrăca până la ultima haină în 
faţa tuturor băeţilor din magazin? In baza cărei autorizaţiuni, inculpaţii 
'şi au arogat imensul drept, de a perchiziţiona până la cămaşă pe o fe- 
meie care nu se putea apăra, fără să fi avut autorizaţia formală de per- 
chiziţie, pe care numai judecătorul de instrucţie o poate da? Şi totuşi, 
după cum am văzut, instrucţia stabileşte în mod evident, că d-na Lu- 
tescu este adusă de pe stradă în magazin, din ordinul d-nei Farchi şi al 
lui Iancu Eschenasi, sub violenţa morală a ameninţărei, că dacă nu vine, 
va fi adusă cu forţa de comisar, fără să existe nici un mandat de adu- 
cere cel puţin; că adusă prin aceste ameninţări la magazin, este con- 
dusă, îmbrâncită chiar, în spre odaia, unde din ordinul inculpaţilor, d-na 
Luţescu, este desbrăcată şi perchiziţionată, fără ca să existe vre-o auto- 
rizare de perchiziţie din partea vreunui judecător de instrucţie. Atentatul 
la libertate, la libera voinţă a cuiva, este evident; el intră în mod com- 
plect în prevederile art. 272 din codul penal, 


T. 30, pag 28 No. 65 şi următorii) zice: «il suffit que la personne n'ait pu se râtirer li- 
«brement pour qu'on puisse la considérer comme ayant 6t€ arrâtâe» și mai departe la 
No. 67 «il faut aussi que pendant sa détention, un individu se trouvè placé en quel- 
«que sorte sous la main de celui qui le détient, ou qu’en tout cas, il ne lui soit, pas 
«permis de recourir à une assistence etrangtre et efficace pour que l'art. 341 soit 
«applicable.» e | 

Prin urmare caracterul acestui element este violența materială, conzistând în 
a te ampara, a te asigura de individ în aşa chip in cât el să nu poată fi liber nici 
de a se mișca, nici de a se depărta, nici de a cere ajutor. i 

Ce constatăm în speța noastră? Că D-na Sohn ajunge pe reclamantă, îi aduce 
la cunoştinţă că e bănuită de furtul celor 100 lei şi îi spune să se întoarcă, dându-i 
să înţeleagă că va fi perchiziţionată, adică o înştiinţează despre ce e vorba, şi D-na 
Luţescu, deşi liberă de a se retrage, deşi liberă să recurgă la „ajutorul sau azistența 
ori cui, se întoarce pe o distanţă de mai multe zecimi de metri, fără să protesteze un 
moment măcar; fără să fl pus cineva mâna pe dânsa. Ajunge la prăvălie, unde 'i se 
spune că va fi cercetată şi nu numai că nu se opune, dar vrea să se desbrace chiar 
acolo. însă cum locul nu era propice "i s'a arătat odaea din fund unde singură se 
desbracă, lăsând ușa deschisă fără să zică ceva, apoi pleacă, se duce acașă şi nu re- 
clamă nici unei autorităţi. Unde este dar, imposibilitatea pentru dânsa de a fi liberă, 
-de a se mișca, de a se depărta? Unde este închiderea într'o cameră sau deținerea sa 
legată? Unde în fine violența aşa cum o cere legea? 


www.dacoromanica.ro 


176 


In adevăr care sunt elementele necesare pentru existenţa juridică 
a acestui delict? 

Ele sunt în număr de patru: 1) Trebue să existe în fapt o ares- 
tare, o deţinere sau sectestrare. 2) Că această arestare, deţinere sau o sec- 
festrare să fie ilegală, adică fără ordinul autorităţilor competinte. 3) Că 
această arestare, deţinere sau secfestare să fie făcută în afară de cazu- 
rile unde legea permite şi ordonă chiar o asemenea măsură şi 4) In 
fine, că această arestare, deţinere sau secfestrare, să fie comisă cu in- 
tenţiune rea. 

După cum vedem, în acest delict sunt coprinse două situaţiuni, 
două fapte: unul material şi altul moral. 

Să examinăm pe cel dintâi. In adevăr, ce înţelegem prin arestare, 
deţinere sau sectestrare ilegală ? Faustin Hélie zice: 

„L'arrestation momentanée d'une personne, sans qu'elle ait été 
„renfermee dans un lieu quelconque, constitue le crime“. 

Tot Faustin Hélie adaogă: „Les anciens auteurs pensaient même 
„que le délit pouvait résulter du seul fait d'avoir retenu un individu dans 
„la rue, de manière qu'il n'ait pas été libre de s'éloigner“. 

Garraud la rândul său spune: „L’arrestation est Pappréhension au 
„corps d'une personne que l’on prive de la liberté d'aller et de venir, 
„en un mot de se mouvoir à son gré“. Aproape aceiaş definițiune o 
dă şi A. Blanche, 

Când arestarea se face într'o casă privată, atunci ia numele de 
secfestrare, cum este în cazul care ne preocupă. Natural că existenţa 
delictului este supusă condiţiunei arătată deja mai sus şi anume că a- 
ceastă arestare sau secfestrare să fie făcută fără ordinul autorităţilor con- 
stituite şi în afară de cazurile unde legea permite şi ordonă o astfel 
de măsură. Astfel după doctrina şi jurisprudenţa generală, este permisă 
arestarea unui nebun care turbură ordinea publică; a unui rău făcător, 
prins în flagrant delict şi urmărit de clamoarea publică ; chiar arestarea 
sau mai bine zis secfestrarea unui copil de părinţii săi, institutorii lui, 
când această măsură este luată ca un fel de mijloc moralizator, ca o 
măsură de corecţiune, fără a depăşi, ca timp şi tratament, marginile per- 
mise unei simple cozecţiuni. In toate aceste cazuri, natural că nu poate 
fi vorba de o arestare, deţinere sau secfestrare ilegală. Dar, „en dehors 
„de ces conditions de légalité, Larrestation, la détention ou la seques- 


Se pretinde de dânsa la Instrucție că în stradă "i s'a spus că, dacă nu vine va 
chema sergentul—fapt care nu rezultă din nimic şi pe care nici nu l'a spus la primele 
cercetări. D-l Prim-Procuror însă îl ia în considerare şi face din el o violenţă morală, 
suficientă pentru stabilirea acestui element al delictului. k 

Aceasta însă nu e admisibil: 1) pentru că faptul acesta nu se stabileşte, 2) că 
chiar de ar fi aşa nu constituă o violență morală. E aaa 

In adevăr, violența morală, este atunci când ne găsim în fața unei situaţiani 
de aşa fel, în cât nu avem altă scăpare, nu putem face alifel, de cât să ne supunem, 
aşa fiind înştiinţarea, ce i s'a făcut. —dacă “i sa făcut—de D-na Sohn, că va recurge 
la o măsură, la care îi da dreptul legea, fiihd-că era un caz, asimilat Hagrantului de- 
lict (art. 106, C. Pr. Fr. şi 309 al. 11 C. P. R.) n'a putut şi nu poate constitui,—cre- 
dem—nici-o dată o violenţă morală, căci în acea măsură dânsa găsea un scut iar nu 
un rău care să o forţeze să se supună. De sigur că dacă lua această măsură în con- 
siderare, lucru care era mai bine să'] facă —trebuind să prefere în totdeauna o autori- 
tate particulară, —ar fi fost scutită de scandalul care sa întâmplat. N'a făcut-o ci, a 
preferat nesilită de nimeni să se întoarcă la magazin; era liberă să o facă, cum era 
liberă să ceară singură intervenirea autorităţei. Ă 

Așa fiind, elementul material al delictului nu există. 

Suntem de acord cu d-l prim-procuror, când invocă doctrina franceză întru cât 
toate citaţiunile menţionate de d-sa cer ca să se stabilească: arestarea, deținerea, sau 


www.dacoromanica.ro 


177 


„tration, doivent être considérées comme un crime, tombant sous lap- 
„plication des art. 341.“ (Dalloz, Code penal p. 552.) 

Tot în codul penal adnotat de Dalloz mai găsim următoarele ju- 
risprudenţe importante cu privire la stabilirea naturei arestărei în com- 
punerea acestui delict. E de ajuns a fi arestare în termenii legei: 

„Une détention ou sequestration plus on moins prolongée, avec 
„ou sans arrestation préalable“ şi mai departe: 

„Il suffit, pour qu'il y ait fait matériel d'arrestation, de détention 
„ou de sequestration d'un particulier, que ce particulier ait été victime 
„dun acte dont l'effet ne lui a pas permis de disposer librement de sa 
„personne“. 

Aplicând acum principiile doctrinei şi ale jurisprudenţei la cazul 
inculpaţilor Rebeca Farchi, Iancu Eschenasi şi ceilalţi, constatăm că fap- 
tul material al secfestrărei, operată fără voia victimei, de oarece nu mai 
încape voinţă, atunci când e violenţă din partea agentului,—violenţă mo- 
rală bine înţeles, violenţă pe care doctrina şi jurisprudenţa unanimă o 
asimilează violenţei fizice, materiale —lIn adevăr sub amenințarea de a 
îi condusă la secţie, ea cedează acestei violenţi şi revine în magazinul 
„La Papagal“ unde aci din ordinul inculpaţilor Rebeca Farchi şi Iancu 
Eschenasi, este condusă şi îmbrâncită în camera unde a fost desbrăcată 
şi perchiziţionată, privând'o astfel fără voia ei de libertate. După cum 
vedem faptul material al secfestrărei este evident şi intră perfect în pre- 
vederile legei, astfel cum o comentează doctrina generală. 

Să trecem acum la faptul moral, la elementul intenţional, singur 
cel material nefiind suficient pentru ca delictul să poată exista. 

Am arătat mai sus cazurile în care legea permite sau ordonă a- 
arestarea cum e în cazul unui nebun, unui rău făcător, suprins în fla- 
grant delict şi urmărit de clamoarea publică, a copiilor de către părinţi 
şi institutori, ca măsură de simplă corecţiune. 

In afară de aceste cazuri care S'ar putea numi legale, în care un 
particular fară a avea drept sau calitate, fără a avea vre un ordin sau 
autorizaţiune, poate opera o arestaţiune, în toate celelalte cazuri, orice 
fel de arestare sau secfestrare nu poate fi de cât ilegală, de cât făcută 
cu intenţiune frauduloasă. In acest senz se pronunţă Faustin Hélie, în 
acelaşi senz Dalloz, în codul penal adnotat unde arată că: 

„En dehors de ces conditions de légalité, l'arrestation, la détention 


sequestrarea materială a cui-va, care să nw'i permită de a dispune liber de persoana 
sa (Dalloz cod. p.) Reţinerea unui individ în stradă, fără ca să nu mai poată fi liber 
a se depărta. (Faustin Hélie). Privarea lui de a se mişca după voe, de a dispune liber 
de persoana sa. (Garraud şi Blanche) pentru a rezulta elementul material al delictului 
or aceste lucruri nu rees în speța care ne preocupă. 

Trecem acum la elementul moral. 7 

«Ici plus qu’en toute autre matière—zice Faustin Hélie, pag. 431 T. IV,—il y a 
«lieu d'aprâcier avec soin l'intention de Pagent; car il est possible que celui-là ne soit 
«pas — même en se portant à des actes arbitraires — animé de l'intention frauduleuse 
«qui constitue le crime». Apoi Garraud pag. 576 T. IV, zice: i 

«Lintention criminelle élément essentiel du crime d'arestation ou de détention 
«arbitraire, ou illâgale—râsulte de ce que le fait incriminé a été accompli avec connais- 
«sance et volonté. , 

In fine art. 272 al. 1 din codul nostru penal, cere ca arestarea, deținerea sau 
sequestrarea cui-va să fie făcută pentru un motiv oare care. a 

In speţă socotim că Ana Sohn când a ajuns pe reclamantă gi i-a spus să se 
întoarcă la magazin căci e bănuită că hârtia de 100 e la dânsa, când prin urmare i-a 
arătat că va fi perchiziţionată, nu s'a gândit, nu a avut cunoștință să aresteze, defie 
sau sequestreze pe D-na Luţescu. 


C. Hamangiu. 12 
www.dacoromanica.ro 


178 


„Ou la sequestration doivent être considérées comme un crime tombant 
„Sous l'application des art. 341“. 

Urmează de aci, că intențiunea frauduloasă este prezumată în toate 
cazurile în care legea nu permite o arestare sau secfestrare, 

Acest element al intențiunei frauduloase este prea personal, prea 
particular, în cât în nici un delict nu poate fi accentuat în mod cate- 
goric. „L'intention criminelle, élément essentiel du crime d'arrestation ar- 
„bitraire ọn illégale, résulte de ce que le fait incriminé a été accompli 
„avec connaissance et volonté“. 

Inculpaţii aveau cunoştinţă că nu aveau nici dreptul, nici calitatea 
de a opera o secfestrare şi o perchiziţie; ei ştiau că acesta este un 
drept pe care legea "1 dă anumitelor autorităţi constituite, totuşi ei, pu- 
nându-se în afară de lege, au voit să făptuească această secfestrare cu 
intenţiunea de a o perchiziţiona. Nu este nevoe pentru existenţa acestui 
delict ca arestarea sau secfestrarea să fi fost comisă cu intenţiunea de 
a priva pe cineva de libertate. Intenţiunea, scopul poate fi variat, destul 
ca această intenţiune să fie frauduloasă şi faptul material să fi avut ca 
rezultat arestarea sau secfestrarea ilegală a cuiva. 

Dacă inculpaţii aveau credinţa,—care s'a văzut că era netondată,— 
că d-na Luţescu era autoarea furtului biletului de 100 lei al d-nei Sohn, 
ei trebuiau să sesizeze în mod legal autoritatea competintă, iar nu să 
se interpună ei în locul acestei autorităţi, arogându-şi drepturi şi calități 
care nu le aveau. Elementul intenţiona! stă tocmai în această înfrângere 
a legei, în făptuirea secfestrărei şi perchiziţionărei fără avizul prealabil 
al celor în drept. 

Alegaţiunea inculpaţilor cum că d-na Luţescu ar fi venit de bună 
voe în magazin, că din propria sa voinţă a consimţit de a trece în o- 
daia magazinului, că ea singură s'a desbrăcat şi că singură a consimțit 
a i se face perchiziţie, nu poate sta un moment în picioare faţă de 
constatările de fapt ale instrucției, care stabilesc tocmai contrariul, dat 
fiind violenţa morală întrebuințată asupra victimei prin amenințările de-a 
o da pe mâna secţiei, dacă nu se supune celor ordonate de inculpaţi. 


Aceasta reese din faptul că agentul comiţând acest delict, trebue să urmărească 
un scop oare-care după cum cere art. 272. 

Or, dacă admitem că în acest scop era perchiziţionarea, de sigur că nu putem 
admite, un moment măcar, că atunci când cineva vrea să sequestreze pe cineva pen- 
tru un motiv oare-care, o să'i comunice mai înainte acest motiv și pe urmă să’! se- 
qguestreze, aceasta e cea mai evidentă dovadă că elementul moral, intenţiunea culpabilă, 
lipsește cu totul în acest fapt. 

Prin urmare nerezultând nici elementul material, nici cel moral, delictul nu 
există; deci nici autor material şi ca o consecință a acestui fapt nici complici, nici 
autori cari au dat casa lor pentru comiterea delictului. 

Incontestabil însă—că ori cât ar fi de grea situaţiunea unor patroni, în caz 
de furt întâmplat în prăvălie—faptul din speța noastră nu constitue mai puţin un abuz, 
un act arbitrar, care dacă nu este o sequestrare de persoană și lipsit fiind de elemen- 
tul pubHoitäțtei, —na poate fi nici atentat la bunele moravuri nici calomnie—este o 
insultă ce se pedepseşte. —Cum însă reclamanta prin actul autentic No. 645 de la 7 
Octomvrie 1903, declară că se dezistă de la ori-ce pretențiune gi civilă și penală în a- 
ceastă afacere, vedem că nu este loc a da caz de urmărire pentru unfapt în care ac- 
țiunea publică se stinge prin împăcarea părților. 


www.dacoromanica.ro 


XI 
Afacerea exploatărei minorilor 


Cuprinsul 


In fapi. Exploatarea minorilor de către cămătari.—Indiferenţa parchetului. Dobânzile colo- 
sale la împrumuturi Fa amanet, Înmulțirea caselor de schimb. Beneficiile realizate de casele de 
schimb. Denunţurile făcute parchetului. Inexistenţa la noi a unei legi contra azurei. Specularea 
minorilor ©. Cotadi, D. Zissu, Stelian Bolintineanu, I. Bibescu şi I). Pavelescu-Sturza de către 
inculpaţii A. Mărculescu, N. Ciurcu, Jean Abramescu, Max Zentler ete. Mijloacele de apărare ale 
incalpaților. Semnarea de către minori a poliţelor în alb. Ştiinţa de către inculpaţi, că prin banii 
daţi favorizează patimele minorilor. Procedeurile întrebuințate de inculpaţi spre a atrage pe minori. 
Rolul samsarilor bancherilor în exploatarea minorilor, Urmărirea minorilor în tot locui de către a- 
ceşti samsari. Abuzurile comise de inculpatul Nicolae Ciurcu în prejudiciul minorilor C. Cotadi, Ste- 
lian Bolintineanu, Ion Bibescu şi D. Paveloscu-Sturza. Declaraţiunile martorului Liifan în afacerea 
exploatărei minorilor de către inculpatul Nicolae Ciurcu. Exploatarea minoralui lon Bibescu de 
către inculpatul Nicolae Ciurcu. Sasa orea de către inculpatul Nicolae Ciurcu a registrelor sale 
comerciale. Exploatarea minorului D, Pavelescu-Sturza de către inculpatul Nicolae Ciurcu. Urmă- 
rirea minorului D, Pavelescu - Sturza do către samsarul Max Zentler. Abuzurile comise de incul- 
patul A. Mărculescu în prejudiciul minorilor C. Cotadi şi Stelian Bolintineanu. Exploatarea mino- 
rilor D. Zissu şi D. Pavelescu - Sturza de câtre inculpatul Natan Mendel. Culpabilitatea inculpatu- 
lui Jean Abramescu în afacerea exploatărei minorilor. Rolul inculpatului Max Zentler în escroca- 
rea minorului Dem. Pavelescu - Sturza, Rolul inculpatului Victor Rădulescu în exploatarea mino- 
tului Dimitrie Ziaau. 

In drept. “Delictul de abuz de încredere. Art, 822 c. p. Părerile lui Garraud, Faustin Hé- 

“lie, Chaveau Adolphe asupra acestei cestiuni. Jurisprudența şi doctrina franceză în această materie. 

A In note. Câteva cuvinte de Ch. Macri.—Sentința Trib. Ilfov secţia II pronunțată in această 
afacere. 


Incă de mult se zvonea şi zvonul devenise public, că există în 
capitală, o ceată de aşa numiţi bancheri, oameni fără scrupul, cari pro- 
fitând de neexperienţa, nevoile şi slăbiciunile tinerilor din familii bogate 
şi cu perspectivă de moşteniri mari, aţâţându-le patimile, uşor de aţâţat 
la etatea lor, le împrumutau sau îi provocau de a împrumuta, diferite 
sume de bani, în schimbul cărora le luau polite semnate de dânşii, de 
cele mai multe ori în alb, poliţe de valori cu mult mai mari de cât va- 
lorile real împrumutate. 

Tineri fără experienţă, în cea mai mare parte minori, necunoscând 
valoarea banului muncit şi orbiţi de uşurinţa posibilităţei de a putea avea- 
mai înainte de vreme, bani mulţi cu care să-şi poată satisface toate pa 





NOTE.—Cred necesar de a reproduce următoarele rânduri, datorite d-lui Ch. Macri, 
care cuprind aprecieri foarte interesante cu privire la exploatarea minorilor de către 
cămătari. Ele servesc drept prefaţă, la o broșură apărută pe vremuri, broșură ce cu- 
prindea rechizitorul nostru și ordonanța definitivă a d-lui Jude Instructor. lată acele 
rânduri: 

Am crezut util, să dăm publicităţei actele cele mai principale din Dosarul afa- 
cerei care a făcut atâta sgomot vara trecută. In adevăr, «Rechizitoriul definitiv» al d-lui 
Prim-Procuror Hamangiu şi sOrdonanța de trimitere» a d-lui Judecător de Instrucție 
Alexandrescu, ne dau icoana cea mai sinceră şi cea mai adevărată a surprinzătoarelor 
şi delictuoaselor exploataţiuni la care au fost supuși o mulţime de minori, de către o 
asociaţie întreagă de aşa numiţi bancheri, oameni lipsiţi de scrupule şi de demnitate. 
Sunt lucruri în aceste acte judecătoreşti, cari aproape nu sar putea crede, dacă ele 
mar avea. caracterul autentic al oficialităţei. Dar,.. nu voim să avansăm; requizitoriul 
şi ordonanța ce publicăm mai la vale, vor confirma în totul aprecierile ce am făcut în 
treacăt. O epuraţiune morală trebuea făcută cu aceşti exploatatori delictuoşi şi Par- 
<hetul de Ilfov a avut curajul de ași face datoria în mod victorios, căci la drept vor- 
bind, e un curaj să lupți cu aceia care au şi banul și influența la îndemână. Astă-zi, 
opt din acești exploatatori ai minorilor, sunt dați în judecată inaintea Tribunalului co- 
recţional. Nu yoim să anticipăm asupra hotărârei Tribunalului ; suntem însă siguri, că 
magistraţii noştri 'și vor face până la sfârșit datoria ce le incumbă frumoasa și înalta 


lor misiune. : 
www.dacozemanica.ro 


180 





timile lor, iscăleau fără nici o rezervă sume nenumărate de poliţe, de va- 
lori cari depăşeau mult sumele împrumutate, preparându-şi cu modul a- 
cesta, graţie ispitirei la cari erau expuşi de aşa numiții bancheri, ruina 
sigură şi repede a întregei lor averi. Recunoaştem că singura lor scuză 
este numai etatea, mai toți din ei fiind minori, dar tocmai aci stă şi gra- 
vitatea culpabilităţii acelora cari, de şi ştiau că orice împrumuturi făcute 
minorilor sunt nule de drept, totuşi ei, în scop de a-şi însuşi un bene- 
ficiu nelegitim, profitând de neexperienţa lor, le împrumutau cu dărnicie 
orice sume de bani, luându-le tot cu dărnicie poliţe de valori înzecit 
mai mari de cât sumele împrumutate. In această împrejurare stă reaua 
lor credinţă, în acest fapt caracteristic stă intenţia culpabilă a inculpaţilor. 
Ei, de şi aveau cunoştinţă că art. 950 şi 1157 din codul civil, declară 
pe minori incapabili de a contracta, de a se obliga şi loveşte cu nuli- 
tale orice angajamente luate de ei, că art. 429 din acelaş cod prevede 
că, chiar minorul emancipat nu se poate împrumuta sub nici un cuvânt 
fără deliberarea consiliului de familie, adeverită şi aceasta de Tribunal, 
totuşi, cu rizicul de a-şi pierde banii împrumutaţi minorilor, dânşii con- 
tinuau de a-i împrumuta, provocându-i chiar de a se împrumuta cât mai 
des. Cine nu riscă nimic, nu câştigă nimic şi de sigur că nu cu gândul 
de a-şi pierde banii, inculpaţii împrumutau aşa de uşor pe minorii re- 
clamanţi. Intenţia culpabilă, intenţia de a frauda, reese clar din aceste 
împrejurări, cari formează o prezumţiune din cele mai puternice în sta- 
bilirea faptelor lor delictuaas&. 

Nu ştim cum sd făcut că Parchetul na căutat până acum să 
controleze veracitatea ăcestot zvonuri devenite publice, controlând în 
acelaş timp şi Operațiunile financiare ale acestui soi de bancheri, cari 
aveau specialitatea exploatărei nevoilor şi neexperienței minorilor. Şi 
cu atât mai mult se impunea ăceasta Parchetului, cu cât exploatarea 
la care erau supuşi minorii, avea de efect ruinarea înainte de vreme 
a o mulțime de tineri, distragerea lor de la studii sau alte ocupațiuni 
serioase, îndrumarea. lor pe căi periculoase, conruperea lor fizică şi mo- 
rală. Pe lângă un interes de ordine publică, era şi un interes înalt de 
ordin social şi moral, de a salva sifuațiunea unor minori, tineri neex- 
perimentați, cari legal vorbind, nu se puteau apăra singuri şi unde in- 
tervenția ministerului public se impunea, era obligatorie: 

lar ca rezultat al acestor exploatări delictuoase, vedeam pe de-o 
parte, oameni fără nici-o ocupaţiune serioasă, transformați în bancheri,— 





In legătură cu cestiunea exploatărei minorilor şi pentru care avem un text 
precis de lege în Codul nostru penal, vine cestiunea uzurei, a cametei, care la noi în 
România, sub pretextul ridicol a unei așa zise libertăţi a comerciului, nu este pedep- 
sită. Totuşi în Franţa, țara tuturor libertăţilor, există o lege în contra cametei; în An- 
glia de asemenea; în Germania, Austria şi Italia, camăta este considerată ca un delict 
şi se pedepseşte cu închisoare şi antendă. De ce dar la noi, s'ar lăsa câmp deschis a- 
cestui jaf îngrozitor, care se face în mod așa de neomenos și pe o scară aşa de întinsă ? 
Ar trebui să luăm exemplul celor alte state, care atât din punct de vedere al civiliza- 
tiei cât şi din acel al libertăţilor, sunt cu mult înaintea noastră, şi să punem capăt 
odată, acestor hoţii, care în lipsa unui text de lege în codul nostru penal, scapă de 
sub controlul riguros al represiunilor, și din care cauză se comit așa de des şi atât 
de îndrăzneţ. La noi, camăta a ajuns un adevărat flagel. Cămătăria e o boală gene- 
rală de care sufere întreaga noastră organizație socială. Nu există la noi nici un func- 
ţionar, nici un meseriaș, nici un mic negustor, care să nu fi fost jefuit în modul cel 
mai neomenos, de cămătari, când au fost prinși la nevoe. Majoritatea falimentelor care 
isbucnesc în piaţa noastră comercială, au ca primă cauză enormitatea dobânzilor ce 
sunt nevoiţi să plătească micii comercianţi, cămătarilor, g 

Se impune dar luarea de măsuri cât de urgente. Soluţia ar fi nu numai o lege se- 
veră în contra cametei, sau transformarea ei în delict, dar și înființarea de Case de 
bancă populare şi Munţi de pielate, care să vină în ajutorul populaţiei nevoiaşe, care astăzi 


www.dacoromanica.ro 


181 


de pildă Mărculescu, care acum cinci ani era 'samsar de procese, — cu 
scopul aproape esclusiv de a face afaceri veroase şi a specula pe mi- 
nori sau interzişi şi făcând în decurs de 3—4 ani averi colosale în ra- 
port cu capitalul infim de mic, cu care şi-au început acest negoţ; iar pe 
de altă parte tineri abia ajunşi la vârsta de 21 ani şi cari au moştenit 
de la părinţii lor averi destul de frumoase, rămaşi pe drumuri, lipsiţi de 
esenţialul necesar pentru a putea trăi, cum e de exemplu cazul tânărului 
loan Bibescu. Nu mai vorbim aci, de exploatările neomenoase la cari 
sunt supuşi tot de aceşti soiu de bancheri, micii comercianţi şi micii 
funcţionari, militarii şi micii industriaşi, nefiind la noi niciun text de lege 
care să pedepsească camăta. Cercetările făcute de noi cu prilegiul exa- 
minărei registrelor unora din aceşti bancheri, ne-au dovedit până la evi- 
denţă şi în mod nediscutabil, registrele lor fiind destul de eloquente, 
marile dobânzi ce ei obişnuesc a lua de la împrumutători, când îi prin- 
deau la nevoe. Aceste dobânzi se ridică la unii din ei la 4, 5, 8 şi 10 
la sută pe lună, ridicându-se chiar la 25% pe lună, la împrumuturile 
pe amaneturi. 

Când vedem aceste dobânzi colosale ce se iau de unele din ca- 
sele noastre de schimb şi când ne gândim că în statele occidentale cota 
dobânzilor oficiale variază între 2 şi 5% pe an şi că băncilor particu- 
lare existente în aceste state nu le este permis a lua mai mult de câ} 
Io peste cota oficială, la noi aceste porțiuni fiind calculate în mod 
lunar, putem uşor vedea că afacerile de scompt sunt din cele mai ren- 
tabile pentru acest soi de bancheri. A 

De aci înmulţirea în mod prodigios a acestor âşa numite „case 
de schimb“, care inundează cu firmele lor, principalele străzi din Bucu- 
reşti. ` A 
Astfel, din controlul făcut acestor registre, putem da următoarele 
a AEE cu privire la unii conducători ai acestor „case de 
schimb“. 

L. Mihalovici, încasează în anul 1895, în comptul dobânzilor 
suma de 82,826 lei 80 bani, plăteşte în compt de dobânzi cifra de 
20,858 lei 85 bani, el personal cheltueşte în acel an 25,611 lei şi cu 
toate acestea mai adaogă la capital cifra de 17,692 lei bani 70. 

I. Goldfeld încheie la finitul anului 1894, un bilahț în care ca- 
pitalul ce avea atinge cifra de 65,185 lei 25 bani, un beneficiu net de 
58,722 lei 80 bani, aşa că dipă un an de zile capitalul său se ridică 


este exploatată în mod neomenos de cămătari. Şi pe lângă măsurile legislative şi eco- 
nomice, ar trebui luate şi o serie de măsuri polițienești în contra cămătarilor, care 
mişună prin toate straturile sociale. Campania dusă de parchet n'ar putea avea roade 
eficace de cât numai pentru prezent, dacă Statul nu ar interveni cu energie, panând 
stavilă camatei, și prevăzând pedepse din cele mai riguroase în contra acelora care se 
îmbogățesc din averea altora, profitând de trebuinţale şi nenorocirile lor. , 

Pe când atâtea oamni de treabă, muncesc de dimineață până seară în mod cins- 
tit, pe când inginerii, medicii, avocații, magistrații, profesorii, oamanii de litere, etc... 
asudă pentru căștigarea unei existenţe din cele mai modeste, cămătarii care nu muncesc 
nimic, care de cele mai multe ori nu au nici an capital propriu al lor, ca anii ce fac 
speculațiuni cu capitalul altora, trăesc în imibelgngats, se imbogățese devin milionari, a- 
cumulând banii și neintrebaințându-i de cât exclusiv în afaceri veroase,. Ă 

O lege contra cametei și înfiinţarea de bănci populare şi munți de pietate, se 
impune 
Ch. Macri, student al facultăței de drept. 
Iată sentința Tribnnalului Ilfov secția III-a pronunțată în această afacere: 
In ce priveşte pe inculpații N. Ciurcu. Avram Mărcalesca, l. Goldenberg, Rudolf 
Marcu și Nathan Mendl; 

Având în vedere ordonanța d-lui Jude instructor cab, V; 

Având în vedere interogatoriile pârâţilor; 


www.dacoromanica.ro 


182 





de la 65,185 lei, la 123,908 lei, fără a se mai avea în vedere şi chel- 
țuelile din acel an, care se ridică la suma de 25,000 lei. 

A. Jacques, are în anul 1888, un capital de 24,032 lei, iar la fi- 
nitul anului 1895, capitalul lui Jacques, grație adausului mereu al do- 
bânzilor, ane cifra de 101,352 lei 90 bani. 

Şi în felul acestora, sunt încă mulți conducători ale aşa numitelor 
case de schimb. 

Să trecem însă asupra cestiunei marilor dobânzi ce se percep la 
noi şi care este în legătură cu cestia uzurei şi să venim la faptul delic- 
tuos al exploatărilor minorilor de unii din conducătorii acestot „case de 
schimb“. 

Toate aceste zvonuri publice, aduse fiind la cunoştiinţa Parchetu- 
lui, unite cu o serie de denunţări, făcute prin scrisori şi ziare, ne-a ho- 
tărât de a face investigaţiuni imediate pe ia mai mulţi din bancherii vi- 
zaţi în acele denunţuri şi rezultatele cercetărilor făcute nu au rămas in- 
fructuoase. 

In adevăr, ne aflam în faţa unor delicte bine definite şi clar sta- 
bilite, cari se comiteau cu cea mai mare îndrăzneală în prejudiciul a o 
mulţime de minori, speculându-se asupra neexperienţei şi slăbiciunilor 
lor. Dacă pentru urmărirea acelora cări luau colosala dobândă de 25% 
pe lună, micilor înncţionari sau micilor comercianţi, nu aveam niciun 
text precis de lege spre a-i supune judecății, la noi ne existând o lege 
contra uzurei ca în Franţa, pentru acei cari speculau împrumuturi ve- 
roase cu minorii, aveam textul clar şi întins al art. 322 din Codul penal, 
copie a art. 406 din Codul penal francez, care prevede anume cazul în 
toate variatele lui manifestări. In baza acestui articol de lege, cari vi- 
zează direct pe uzurari în relaţiunile băneşti ce ar avea cu minorii şi 
care este ca o sancţiune a protecţiunei, ce legea civilă acordă persoanei 
şi averei unui minor, noi am început seria cercetărilor noastre. 

In adevăr ce spune acest articol? „Oricine va specula asupra tre- 
„buințelor, slăbiciunilor sau patimilor unui minor, ca să-l facă să sub- 
„scrie, spre a sa pagubă, obligaţiuni, chitanțe sau vreun înscris de ră- 
„fuire, pentru împrumutare de bani, sub oricare formă se va fi făcut 
„asemenea tocmeală, se va pedepsi cu închisoarea de la două luni până 
„la doi ani şi cu amendă... etc.“ 

Care a fost scopul legiuitorului edictând asemenea pedepse ace- 


Având în vedere depozițiunile martorilor ascultați sub prestare de jurământ, 
ale informatorilor Stelian Bolintineanu, Ion Bibescu și Const. Zissu şi toate cele lalte 
acte de instrucţiune aflate în dosarul cauzei; 

*  Ascultând concluziunile d-lui Prim-procuror gi ale apărărei; 

Văzând şi cererea de despăgubiri civile făcute de reclamantul Const. G. Cotadi, 
în contra lui N. Ciurcu; 

Considerând că de și din actele de instrucţiune scrisă, cât și din instrucţiunea 
orală făcută în cauză, se constată că N. Ciurcu și cei lalţi pârâţi arătaţi, în cursul 
anilor 1894, 1895 şi 1896 au împrumutat minorilor Const. Cotadi, Pavelescu Sturza, 
Stelian Bolintineanu şi cei alţi, știind că sunt minori, diferite sume de bani în schim: 
bul a mai multor poliţe şi alte obligaţiuni foarte oneroase sau primind în schimb ca 
amanet diferite lucruri de valoare, numai în scop de a trage din aceste operaţiuni un 
folos exagerat şi neobişnuit și abuzând astfel de neexperienta şi slăbiciunile lor, totuşi 
prin aceleași acte de instrucţiune nu se stabilește că acești pârâţi au întrebuințat mano- 
pere frauduloase, că adică au căutat ei însuși să aţâţe patimile minorilor şi să le pro- 
voace nevoea de a împrumuta bani în anumite condițiuni, element esenţial şi necesar 
pentru existenta delictului prevăzut de art. 322 c. p. şi pentru aplicaţiunea pedepsei 
impusă de acelaş text; | 

Că aşa fiind, întru cât faptul imputat lor, nu întruneşte elementele delictului 

entru care au fost daţi judecăței, aceşti cinci inculpaţi cată să fie achitaţi de pâra ce 
i se aduce în baza art. 10 al. II c. p. 


www.dacoromanica.ro 


183 


lora care speculează asupra trebuinţei minorilor? Legea civilă declarând 
pe minori incapabili de a se obliga şi lovind cu nulitate orice angaja- 
mente luate de ei (art. 950 Cod. civil), nu avea nicio sancţiune penală, 
în contra acelor cari ar înfrânge dispoziţiunile ei protectoare averei şi 
persoanei minorilor. Legiuitorul penal, a voit ca prin o pedeapsă severă, 
să pună un frâu dorinţei uzurarilor de a specula neexperienţa minorilor. 
În expunerea de motive a codului penal francez de la 1810, raporto- 
rul legei spunea că legea penală a crezut că era oportun de a lua apă- 
rarea minorilor în contra aţâţărei „de ces hommes sans pudeur qui se 
font payer plus cher leurs avances, à raison des risques qu'ils courent, 
et Dinei toutes leurs précautions, pour éluder l'application de la loi 
civile“. 

Să vedem acum cari sunt condițiunile necesare, în drept, pentru 
existența acestui delict. Cu alte cuvinte cari sunt elementele materiale 
din cari el se compune. Din însuşi conținutul art. 322 Codul penal, re- 
zultă că trei sunt aceste elemente: 

1) Să fie vorba, în comiterea acestui abuz, de un minor; II) acel 
minor să-şi fi luat față de inculpat un angagiament înscris, semnat de 
el; III) că acest angagiament, această obligațiune să se fi luat de in- 
culpat, minorului, abuzându-se, speculându-se asupra trebuințelor, slă- 
biciunilor sau patimilor lui, producându-i şi un prejudiciu sau fiind 
posibile de a-i produce un prejudiciu. „La loi, — zice Garraud în co- 
„mentariile sale asupra codului penal,—n'a pas défini en quoi consiste 
„Labus qu'elle punit; elle a abandonné la détermination au juge du fait... 
„Il ne s'agit pas, en effet, de tromper le mineur; il s’agit de tirer pro- 
„fit de ses passions, de ses faiblesses, de son inexperience, en un mot 
„d'abuser de sa condition même. L'article 406 (322 c. p. român) a eu 
„principalement en vue les usuriers, les faiseurs d'affaire, les commer- 
„çants peu scrupuleux qui exploitent les besoins de mineurs à leur pro- 
„fit“. Şi mai departe: „L'Intention exigée par la loi est donc la volonté, 
„de la part du coupable, de se procurer à lui-même ou de procurer à 
„autrui un bénéfice illégitime.“ 

După cum se vede, pentru existenţa delictului prevăzut de art. 322 
din codul penal, relativ la abuzurile comise în prejudiciul minorilor, nu 
este nevoe ca inculpaţii să fi întrebuințat anume manopere frauduloase; 
ele trebuesc caracterizate numai când e vorba de delictul de escrocherie, 
de esenţa căruia sunt, de şi manopere de felul acesta, nu lipsesc în spe- 
cia ce ne preocupă, inculpaţii servindu-se şi de ele la nevoe. 


In ce privește pe pârâţii Jean Avramescu, Max Zentler şi Victor Rădulescu: 

Având în vedere interogatoriile pârâţilor; i 

Având în vedere aceleași acte de instrucțiune şi aceleaşi informațiuni; i 

Având în vedere depoziţiunile luate sub prestare de jurământ ale martorilor 
Mauriciu Litfan, D. Nicoreanu, Victoria Friedman şi Al. Verusi; 

Văzând concluziunile d-lui Prim-Procuror și ale apărărei; Ă , 

Considerând că din instrucțiunea scrisă, coroborată în parte cu instrucțiunea 
orală urmată în cauză, se stabileşte următoarele : i : 

In cursul anilor 1894, 1895 şi 1896 fie-care din acești pârâţi, exercitând mai 
mult sau mai puțin meseria de mijlocitori, fac cunoștința a câțiva minori și ìn spe- 
cial Avramescu pe a tânărului C. Cotadi, Max Zentler, pe a sub-locotenentului D. Pa- 
velescu-Sturza şi Victor Rădulescu, care a avut grijă să dispară în urmă, pe a lui 
Const. D. Zissu și observând apucăturile acestor tineri, după ce se asigură fiecare prin 
diferite cercetări, pe la archivele tribunalului şi aiurea, că noile lor cunoștințe, căutate 
şi făcute cu tot dinadinsul, sunt în perspectiva unor moşteniri frumoase, încep a ur- 
mări pas cu pas, fie-care pe clientul lui prin dif: rite localuri de petrecere, luând adese 
ori parte la petrecerile lor destrăbălate şi costisitoare şi căutând să împrumute, la în- 
ceput, ei singuri pe minori cu sume de ocamdată mici, pentru a plăti consumajiunile 
obişnuite sau cbiar plătind ei singuri câte odată, pentru ca în nrmă prin diferite mij- 
loace viclene, singurul lucru care-i deosebește de cei lalţi cinci pârâţi, să "i facă să 


www.dacoromanica.ro 


184 


Astfel stând cestiunea în drept, ne rămâne să vedem acum dacă 
în fapt, împrejurările în cari minorii au făcut diferitele împrumuturi de 
la bancherii inculpaţi, constituesc sau nu toate elementele din care se 
compune delictul prevăzut de art. 322 din codul penal, şi dacă faptele 
lor pot intra în prevederile acestui articol. 

Am arătat încă de la început cum o mulţime de tineri din familii 
bogate şi cu perspectivă de moşteniri mari, sunt ispitiţi, îndemnați şi 
ademeniţi de acest soi de bancheri, de a contracta împrumuturi de 
bani, luând în schimb de la dânşii poliţe în alb, semnate de ei, de va- 
lori cu mult mai mari, de cât valorile real împrumutate. Că, deşi în ma- 
joritatea cazurilor aceşti tineri erau minori şi prin urmare incapabili de 
a contracta, de a se obliga în mod legal, totuşi dânşii, în scopul de 
a-şi procura nişte beneficii nelegitime, cu rizicul chiar de a perde banii 
împrumutaţi, în cazul când minorii ar cere prin tutorii lor anularea ace- 
lor obligaţiuni, îi îndemnau şi aţâţau la asemenea împrumuturi, abuzând 
şi speculând neexperienţa, patimele sau nevoile lor. Că pe lângă faptul 
delictuos în sine, pe lângă interesul de ordine publică, se ridica aci şi 
un interes înalt de ordin social şi moral şi anume, cum aceste împru- 
muturi nesocotite, făcute întrun mod aşa de imprudent tinerilor minori 
cari nu ştiau aprecia valoarea şi întrebuinţarea banului, produc efecte 
dezastruoase, distrăgându-i de la studii sau alte ocupaţiuni serioase, con- 
rupându-le, la etatea lor cea mai fragedă, moralul şi fizicul, mânându-i 
cu modul acesta spre calea unei sigure ruini şi peiri. Tineri, minori 
încă, cărora dacă poate nu le-ar fi eşit înainte, aţinându-le calea, indi- 
vizi de felul inculpaţilor, spre a le aţâţa şi facilita împrumuturi de bani 
cu cari să-şi poată satisface gusturile lor precoce de lux şi conrupţiune 
şi care ar fi putut urma o cale serioasă de muncă şi studii, spre a de- 
veni folositori societăţei, astăzi 'i vedem istoviţi înainte de vreme, con- 
rupţi la moral ca şi la fizic, ne apți pentru muncă, perduţi pentru so- 
cietate. 

Să intrăm acum în fondul cestiunei de fapt şi să examinăm îm- 
prejurările şi detaliile modului în care s'a comis delictul de abuz de 
încredere făptuit în prejudiciul minorilor, de către inculpaţi. Să vedem 
cum minorii C. Cotadi şi D. Zissu, precum şi Stelian Bolintineanu, Ion 
Bibescu şi D. Pavelescu-Sturza, în timpul când erau minori, au fost spe- 
culaţi de inculpaţii: A. Mărculescu, N. Ciurcu, Jean Abramescu, Max 


vadă că e uşor a avea bani pentru satisfacerea gusturilor lor, şi le inspiră ideia, adesea 
ori ìn mijlocul petrecerilor şi viţiilor la care îi provocau și "i aduceau tot ei, dea se 
împrumuta pe polite la diferiți bancheri sau mai bine zis cămătari, — care n'așteptau 
de cât atât—cu diferite sume de bani, ceea ce minorii nu întârziau de a face, căci de 
îndată încep să se vadă prin biurourile lui Ciurcu şi Mărculescu, când Pavelescu-Sturza, 
când Cotadi ori Bolintineanu, insofi totdeauna de pârâţi, care de altminteri se opreau 
la uşa casei şi așteptau la eșirea clientului lor bacşișul obicinuit; iar minorii fericiți 
că au putut aşa uşor găsi banii ce căutau, numai în schimbul unei semnături, pusă 
asupra unei poliţe ce adesea ori rămânea goală, dar pe care cămătarul greoi la început 
o umplea în urmă cu atâta uşurinţă înzecind şi însutind tifra împrumutată, din cauza, 
zic ei, a rizicului la care se expuneau, se lăsau d'aci înainte a fi continuu momiţi de mij- 
locitorii şi acum prieteni lor nedespărţiţi, care nu se sfieso a lua de acuma de la mi- 
nori poliţe chiar pentru ei, până când într'o bună dimineaţă, în urma zvonului făcut, 
deşteptaţi asupra speculei nerușinate la care se expuseseră și văzând ei singuri peri- 
colul ce amenința averea lor, se plâng parchetului, şi destăinuesc judecătorului de ins- 
trucţiune toate operaţiunile făcute cu cămătarii, cum şi specula şi mijloacele viclene 
intrebuinţate de pretinşii lor samsari, fără a putea stabili însă și concertul pealabil ce 
a trebuit să existe între cămătari şi samsari, din care cauză numai cei dintâi au putut 
să scape de pedeapsă; 

Considerând că de şi acești trei pârâţi, tăgăduesc astăzi înaintea tribunalului 


www.dacoromanica.ro 


185 


Zentler şi alţii, făcându-i să semneze, spre a lor pagubă, poliţe şi obli- 
gaţiuni de valori cu mult mai mari de cât valorile real împrumutate. 
Toţi inculpaţii aproape, ca mijloc de apărare, invoacă faptul, că 
nu ei au fost aceia cari să alerge după minori, că nu ei i-au silit pe 
minori de a împrumuta bani, ci din contră minorii reclamanţi erau aceia 
cari asediau comptoarele lor; că erau rugaţi de aceşti minori de-a le face 
împrumuturi. Chiar dacă faptul ar fi adevărat, el nu poate forma absolut 
nicio scuză în favoarea inculpaţilor, dat fiind că e în deobşte cunoscut 
şi legea trebue să fie cunoscută de toţi, că minorii n'au capacitatea de 
a se obliga şi că în interesul persoanei şi averei lor care trebue prote- 
jată, legiuitorul a sancţionat că ei nu se pot obliga singuri fără anume 
formalităţi, cari sunt garanţiile făurite de lege în favoarea lor. Dar ele- 
mentul fraudulos cari reese din toate aceste împrumuturi făcute cu multă 
liberalitate minorilor, este înprejurarea că ele nu erau acceptate de cât 
în schimbul semnărei de polițe, mai totdeauna în alb, sau chitanţe co- 
prinzând sume cari depăşau enorm valorile real împrumutate. Şi incul- 
pajii ştiau foarte bine, ce destinaţie aveau aceste valori împrumutate cu 
atâta nechibzuință unor copii necunoscători ai valoarei banului muncit, 
necunoscători ai pericolului ce-i aştepta în urma petrecerilor imprudente 
ce injghebau cu banii împrumutaţi atât de uşor. Era de ajuns semnăture 
unui minor, cu perspectivă de moşteniri mari, pe spaţiul de jos al une! 
poliţi şi banii izvorau la moment. 
riveliştea era rară şi banul destul de atrăgător, pentru ca nişte 
„copii inconştienţi să nu cadă în cursă. Însuşi inculpaţii, în interogatoriile 
ce li s'au luat, întrebaţi fiind dacă aveau cunoştinţă de întrebuinţarea 
banilor ce împrumutau minorilor, mărturisesc că aceşti bani erau chel- 
tuiţi în jocuri de cărţi şi în petreceri cu femeile, Ei aveau deci cunoş- 
tință că favorizează patimile minorilor, speculându-le în acelaş timp în 
modul arătat. Perzând banii la cărţi sau în petreceri zgomotoase şi cos- 
tisitoare cu femeile de stradă, singura speranţă a minorilor era iarăşi la 
bancherii lor. La ei găseau banii pe care părinții lor li-i refuzau, aci gă- 
seau izvorul nesecat al posibilităței conrupţiunei lor. Pringi la nevoe, 
pentru sume derizorii de bani, ei semnau, poliţe în alb, cu o uşurinţă 
care nu-şi putea avea scuza de cât în etatea lor. Pentru 300 lei primiţi, 
semnau polite de 2000; pentru 1500, poliţe de 10,000! Mai mult de cât 
atâta, ei semnau în alb, după îndemnul unora din inculpaţi (Jean Abra- 


aproape toate aceste fapte sau mai bine zis faptul de a fi speculat în condiţiunile a- 
rătate, pe minori: D. Pavelescu-Sturdza, Cotadi şi ceilalţi, totuşi el se stabileşte cu 
suficiență din complexul actelor și dovezilor aduse în această afacere; 

ă faptul de a fi revenit asupra primelor declaraţiuni, făcute înaintea judelui 
de instrucțiune, nu explică pentru pârâţi de cât perversitatea şi teama lor de pedeapsă; 
iar pentru reclamanţi uşurinţa şi poate nevoia de a se pune iar bine cu vechii, dar 
înteresuţii lor mijlocitori. 

Considerând că odată stabilit faptul imputat inculpaţilor Jean Avramescu, Max 
Zentler şi N. Rădulescu, rămâne numai a cerceta dacă acest fapt, căci nu este în speță 
dovedit pentru fie-care pârât, de cât un singur fapt, întrunește toate elementele consti- 
tutive ale delictului prevăzut de art. 322 c. p.; 

Având în vedere ca ceea ce caracterizează acest delict şi poate atrage pedeapsa 
prevăzută de lege, în afară de condiţiunea că delicuentul trebue să cunoască minoritatea 
sau mai bine zis starea de incapacitate legal: a victimei sale, care s'a obligat în scris 
cum şi afară de intenţiunea doloasă a pârâtului, condițiuni în care sau găsit de alt- 
fel şi cei dintâi cinci pârâţi, mai trebuește ca să se fi întrebuințat oare-care manopere 
sau mijloace viclene, pentru a fi ajuns să se speculeze asupra neexperienţei sau pati- 
milor unui minor; 

Având în vedere că din actele de naştere aflate la dosarul cauzei, se constată, 
<ă minorii Cotadi, D Pavelescu-Sturdza şi scut. D. Zissu, sunt născuţi în anii 1876, 


www.dacoromanica.ro 


186 


mescu, Max Zentler şiVictor Rădulescu) un număr numeros de polițe, 
de valori cari se urcau de la 5000 la 60,000, încredinţându-le lor spre 
a încasa pe ele orice valori va fi cu putinţă. Şi inculpaţii, speculând a- 
supra pasiunilor şi slăbiciunilor acestor minori, luau în primire aceste 
poliţe, plasându-le pe cât le era posibil, altele făcându-le uitate în bu- 
zunarele lor şi pregătind cu modul acesta ruina sigură a averei minorilor 
exploataţi. 

Cazul minorilor D. Pavelescu-Sturza şi Dumitru Zissu, sunt cele 
mai importante în această privinţă. lar bancherii inculpaţi sau samsarii 
lor, în urma acestor împrumuturi delictuoase, nu aşteptau de cât ajun- 
gerea la majorat a minorilor, pentru a pune poliţelor luate, data nece- 
sară, pentru a acţiona în judecată pe minorii deveniți majori sau a pre- 
schimba valoarea acestor poliţe în cesiuni sau ipoteci sigure, făcute 
asupra moşiilor rămase pe urma părinţilor lor. 

"Iar minorii ajunşi la majorat 'şi vedeau averea lor compromisă şi 
proprietăţile părinţilor lor, câştigate cu munca unor ani îndelungaţi, a- 
junse proprietatea străinilor. 

Acesta este, schiţat în câteva cuvinte, tabloul adevărat al exploa- 
tărei minorilor de către inculpaţi. 

Acum să vedem şi procedeurile lor obişnuite de a atrage pe mi- 
nori în cursă şi de a aţâţa în minori dorinţa cheltuelilor nebune şi a 
risipirei banilor în lux şi conruptiune. 

Ingrijitori şi cu durere de inimă pentru soarta copiilor lor, era na- 
tural ca părinţii cei mai avuţi, să nu pună la dispoziţia fiilor lor minori 
sume prea mari de bani, pentru a le înlezni calea cheltuelilor fără scop 
şi a-i deprinde cu risipa şi viaţa molatică a petrecerilor şi a conrupţiu- 
nei. Nu ştiau însă, sărmanii părinţi, că cu toată prudenţa lor plină de 
sinceritate, în umbră, stă ascuns duşmanul cel mai periculos al iubiţilor 
lor copii: bancherul fără scrupule, bancherul care aşteaptă numai oca- 
ziunea spre a prinde pe minori în mrejele banilor săi plini de farmecul 
lucrului oprit şi a le acapara toată averea lor viitoare, adunată cu multă 
străduinţă de părinţii lor. In acest scop ei 'şi aveau preparat un adevărat 
arsenal de mijloace pentru a atrage pe minori în cursă: aveau samsarii 
lor, aveau la dispoziția minorilor orice sumă de bani, aveau poliţe în 
alb, aveau totul. Samsarii bancherilor jucau rolul cel mai important în 
aceste afaceri delictuoase. Ei aduceau toate informaţiunile necesare ban- 


1875 și 1877 şi că erau prin urmare mai mici de două-zeci şi unu de ani, în timpul 
când prin stăruința și mijlocirile viclene ale acestor trei pârâţi, împrumutau în con: 

iium foarte oneroase lor, diferite sume de bani, dând în schimb polițe pe la diferiți 
ancheri; 

Având în vedere că din chiar mărturisirile pârâţilor coroborate în parte cu 
toate celelalte împrejurări de fapt stabilite în cursul instrucţiunei. rezultă fără cea 
mai mică îndoială, că pârâți ştiau că reclamanţii sunt minori şi prin urmare incapa- 
bili de a se obliga; 

Având în vedere, că din declaraţiile făcute înaintea judelui de instrucţie, de 
pârâţ? şi de reclamanţi, reese că aceștia au subscris poliţi une ori chiar în alb, în 
schimbul micilor sume de bani ce primeau, și le au remis când bancherilor de la care 
se împrumutau, când însăși mijlocitorilor lor; i 

Că, de și înaintea tribunalalui unii din ei tăgăduesc că au primit polițe, totuși 
declarațiunile martorilor: Mauriciu Litfan, Victoria Friedman, Al Verussi, Iosef Silber- 
stein, Eustațiu Mărculescu și Iacob Marcu, coroborate cu toate celelalte acte de ins- 
trucțiune, nu mai lasă nici o îndoială în această privință; 

S Că alegațiunea pârâtului Ciurcu, cum că Stelian Bolintineanu ar fi iscălit po- 
liţile totdeauna alături cu tutricea sa legală şi că ar fi dat bani lui Cotadi pe simplu 
cuvânt, nu este nici dovedită, nici măcar serioasă; 

Având în vedere că intenţiunea doloasă a pârâţilor, adică intenţiunea de a pă- 


www.dacoromanica.ro 


187 


cherilor inculpaţi, asupra situaţiunei financiare a părinţilor minorilor, a- 
supra etăţei acestor părinţi, dacă sunt bătrâni şi prin urmare aproape de 
sfârşitul vieţei, sau tineri şi prin urmare cu perspectivă de a trai înca 
mulţi ani. Toate aceste detalii erau absolut trebuitoare inculpaţilor, pen- 
tru a fi siguri de solvabilitatea viitoare a minorilor şi de condiţiunile 
mai mult sau mai puţin oneroase, ce trebuea să însoţească orice împrit- 
mut. Astfel, unul dintre minorii reclamanţi, plângându-se samsarului in- 
culpat Max Zentler, despre dobânda enormă ce "i se lua de bancherul 
respectiv, acesta fără cea mai mică jenă şi cu o îndrăzneală caracteris- 
tică, "i răspunde: „Apoi de, tatăl D-tale este voinic şi sănătos, aşa ca 
cine ştie când va muri ca să ne putem lua înapoi banii!!“. Moartea cât 
mai apropiată a părinţilor cari au agonisit cu multe sacrificii banii adu- 
nai, aceasta era dorinţa lor. Pentru minorii ai căror părinţi erau încă în 
viață, ajungerea lor la majorat nu satisfăcea câtuşi de puţin scopurile 
frauduloase ale inculpaţilor. Lor le trebuia moartea parinţilor, pentru a 
pune mâna pe averile ramase pe urma acestora, unor minori inconştienţi. 

Tot piin mijlocirea acestor samsari, inculpaţii cercetau pe la Tri- 
bunale, dosarele moştenirilor frumoase, observau numărul moştenitorilor, 
partea de moştenire cuvenită fiecăruia, starea de solvabilitate reală şi 
sigură a acestor averi şi în urmă, procedau la vânătoarea minorilor cari 
aveau dreptul la acele moşteniri. 

Unii din aceşti samsari, cum sunt de exemplu inculpaţii Jean A- 
bramescu şi Max Zentler, urmăreau pas cu pas pe aceşti minori, le pu- 
neau la dispoziţie prin bancherii lor orice sume de bani, provocându-i 
şi aţâţându-i de a face împrumuturi chiar făra voia lor. Tentaţi în orice 
moment de aceşti samsari, le venea foarte greu unor minori de a nu 
cădea în cursă, Imprumutul odată făcut, poliţa odată semnată, la sca- 
denţa ei, neputând-o plati, era natural sa schimbe poliţa pe o valoare 
cât mai mare, pentru a-şi salva cuvântul dat sau onoarea angajată. In- 
trat în vârtejul patimilor şi al poliţelor, obiceiul odata facut, împrumu- 
turile se succedau unul după altulsşi în condițiuni din ce în ce mai 
oneroase, pâna când întreaga lorsparte de moştenire, era complect aco- 
perită de datorii. Şi tocmai la majorat urma cainţa însoţită de acţionarea 
lor în judecată, pe baza poliţelor în alb eliberate în timpul minoritaţei 
şi post-datate de inculpaţi. 

Acesta era sistemul, acestea erau procedeurile întrebuințate de in- 


gabi pe minori, sau de a se folosi ei în paguba minorilor speculați rezidă în însăși 
una lor ştiinţă, că banii împrumutaţi minorilor, prin mijlocirea lor, sunt risipiţi în 
petreceri şi cheltueli ruinătoare, lucru mărturisit de ei, chiar la interogatoriul ce li 
s'a facut, cum și din faptul, tagăduit în parte, dar stabilit prin atâtea împrejurări de 
fapt şi prin informaţiunile date de martorii ascultați, că aceşti trei inculpaţi au pri- 
mit de la minori, pe lângă diferite sume de bani date ca bacşișuri, cu ocazia împru- 
muturilor reuşite și mai multe poliţe, în schimbul carora aproape nu daduseră aproape 
nimic minorilor, poliţe care au fost vazute de martora Victoria Friedman şi cu care 
se falea în mijlocul petrecerilor pârâtul Max Zentler; 

Considerând că cu privire la cel din urmă element constitutiv al delictului de 
care e vorba, intrebuințarea manoperilor sau mijloacelor viclene, este mai întâi de 
observat ca legiuitorul nu definește și nu arată care anume sunt manoperile de care 
trebue să uzeze căâmatarul sau samsarul care voeşște să speculeze asupra ușurinței i 
patimilor unui minor, și nici măcar nu cere ca manoperile întrebuințate sa fie de a a 
fel, în cât să înșele buna credinţă a celui mai inteligent și experimentat om, cum cere 
când e vorba de a escroca, în înţelesul legei penale, pe cineva; 

Că dar aparţine instanței represive sa vada, dacă din toate circumstanțele de 
fapt ce au însoţit săvârșirea delictului, reese sau nu, că pârâţii au întrebuințat vre o 
viclenie, vre-o meșteșugire oare-care, de natura a înșela neexperiența sau naivitatea 
unui minor, sau au abuzat oare cum de slabiciunea lui pentru a-l specula și păgubi a- 
verea sa; 


www.dacoromanica.ro 


188 


culpaţi pentru a face pe minori sa semneze poliţe, speculându-se asu- 
pra patimilor, slabiciunilor şi nevoilor lor. 

Acum sa vedem, una câte una, probele ce s'au putut culege în 
cursul instrucţiunei pentru stabilirea în mod complect a culpabilitaţei 
inculpaţilor. 

1). In ceea ce priveşte pe inculpatul Nicolae Ciurcu: 

Având în vedere ca faptul penal ce se pune în sarcina inculpatu- 
lui Nicolae Ciurcu, este ca, speculând asupra trebuinţelor, slabiciunilor 
şi patimilor minorilor C. Cotadi, Stelian Bolintineanu, Ion Bibescu şi 
D. Pavelescu-Sturza, "i-a facut sa subscrie, spre a lor paguba, poliţe în 
alb, cu intenţia culpabila de a-i prejudicia, valorile real împrumutate, 
fiind în disproporţie colosală cu valorile reprezentate de poliţele în alb, 
semnate de minori şi luate în astfel de condițiuni şi împrejurari, încât 
intenţia frauduloasă nu poate fi îndepartata, deşi legea de altfel nu cere 
aceasta intenţie, în delictul prevazut de art. 322%-din Codul penal, refe- 
ritor la speculaţiunea şi abuzul săvârşit asupra "patimilor minorilor, prin 
subscriere de obligaţiuni, chitanţe_ sau altfel de înscrisuri pagubitoare 
lor. Asupra cestiunei de drept, a modalur ~ trebue interpretat sensul 
art. 322 din codul nostru penal, am vorbit la începutul acestui rechizitor 
aşa ca acum nu mai e nevoe de a reveni. 

In ce conzistă aceste speculaţiuni, aceste abuzuri comise de incul- 
patul Nicolae Ciurcu în prejudiciul acestor minori ? 

E un lucru cert pe care instrucţia îl dovedeşte în mod perfect şi 
pe care însuşi inculpatul îl recunoaşte în interogatorul ce i s'a luat la 
instrucţie, ca el a împrumutat bani minorilor; câ avea cunoştinţa de 
starea de minoritate a reclamanţilor; mai mult de cât atât, inculpatul 
recunoaşte ca banii le „împrumuta minorilor, erau cheltuiţi de aceştia în 
jocuri de carți şi cu femeile. E natural deci sa ne întrebam: în ce scop 
inculpatul N. Ciurcu facea aceste împrumuturi minorilor R In scopul de 
a le facilita conrupţiunea ? De sigur? ca nu. Scopul sau nu putea fi altul 
de cât de a protita, speculană asupra” acestor patimi ale minorilor, fă- 
cându-i sa subserie poliţe în alb, de vălori cu mult mai mari de cât va- 
loarea sumelor real împrumutate. 

Daca inculpatul n'ar,fi ştiut sau n'ar-fi avut cunoştinţa de între- 
buinţarea acestor bani, împrumutați în moẸ aşa de imprudent unor mi- 
nori, Sau cel puţin daca ei-ar fi fost împrumutaţi în scopul unor nevoi 


Considerând că în cazul de faţă, împrejurările de fapt stabilit, în deajuns din 
actele de instrucţiune, din declaraţiunile martorilor: D. Nicoreanu și Victoria Friedman 
și chiar parte din mărturisirile pârâţilor, cum că fie-care din aceşti trei pârâţi urmă- 
rea pas cu pas pe minorul a cărui cunoştinţă o căutase și o făcuse aşa de ușor, că se 
amestecau în petrecerile lor şi-i provocau la cheltueli ruinătoare, pentru care le pro- 
curau la început ei singuri sumele necesare, făcându-i să creadă că le este foarte les- 
nicios a avea prin mijlocirea lor și numai a lor, banii de carear avea nevoe, în schim- 
bul unor poliţe ori în scrisuri, sau mai bine în schimbul unor simple semnaturi, ce par 
aşı de neînsemnate pentru un om în vârsta și cu apucăturile lor, toate aceste împre- 
jurări sunt de natură a înşela uşurinţa şi naivitatea unui nevârsnic, și de a îndritui 
pe tribunal să constate că acești trei pârâţi nu s'au mulțumit să mijloceasca în mod 
cinstit şi firesc la contractarea împrumuturilor, ci că ei au căutat numai să speculeze 
asupra patimilor și nevoilor zișilor minori, asigurându-și fie-care prin tot felul de mij- 
loace, posibilitatea de a pune mâna mai curând sau mai târziu pe averea, acestora; 

Că aşa fiind faptul, de a fi speculat în mod continuu, un timp determinat, în 
paguba minorilor Stelian Bolintineanu, Const. G. Cottadi, D. Pavelescu-Sturdza şi Cons- 
tantin D. Zissu, în înţelesul art. 322 c. p. există în sarcina pârâţilor Jean Avramescu, 
Max Zentler şi V. Radulescu, cu toate condiţiunile cerute de acest articol, care s'a ci- 
tit de d-l Președinte în şedinţa publică, şi zice: 

«Ori care va specula asupra trebuinţilor, slăbiciunilor sau patimilor unui mi- 


www.dacoromanica.ro 


189 


utile minorilor, atunci cel puţin ar fi scuza morală a faptului. Dar când 
însuşi inculpatul mărturiseşte la interogatoriul ce i s'a luat de d. Jude 
Instructor şi în procesul-verbal de confruntare cu minorii, că avea cu- 
noştință că acei bani sunt daţi de minori în jocuri de cărţi şi la femei 
de stradă, atunci unde mai e moralitatea faptului, unde mai poate fi 
vorba de scuză ? 

Dar să continuăm cu înşirarea faptelor recunoscute de Ciurcu cu 
prilejiul instruirei acestei afaceri şi în urmă să aducem probele necesare 
pentru dovedirea acelor tăgăduite de inculpat. E nevoe de această suc- 
cesiune a faptelor, cele recunoscute de el, ne având trebuinţă de prea 
multe probe, ele fiind prea evidente şi imposibil de tăgăduit. 

Ce mai recunoaşte Ciurcu din cele ce i se pun în sarcină? 

Recunoaşte că a dat minorului C. Cotadi, ca împrumut, suma de 
1200 lei. 

Recunoaşte că a dat lui Stelian Bolintineanu bani, pentru 10,000 
lei în polite, de şi. avea cunoştiinţă că era minor. Că în urmă i-a mai 
dat încă 2000-—3000 lei; că avea cunoştiinţă că aceşti bani Stelian Bo- 
lintineanu îi perdea în j “uri de cărţi. 

Recunoaşte că lui loan Bibescu, pe când era minor i-a dat suma 
de 4000 — 5000 lei, transformânti'o la majorat, în un act de cesiune; 
recunoaşte că minorul Bibescu, theltnja bani în chefuri şi cu o fată a 
unei chelneriţe de la hotel Cofcordia cu care trăia. Mai recunoaşte că 
Bibescu care avea depuşi la Casa de depuneri din timpul minorităţei 
30,000—35,000 lei, azi numai are nimic. 

: Ciurcu, tăgăduind că ar fi 1hat minorilor polițe în alb, semnate de 
ei, confruntat la ifistrucţie cu aceştia, recunoaşte,că în ceea ce priveşte 
pe minorul Stelian Bolintineanu, i-a luat cambii în alb, pretestând că în 
urmă le comțplecta inculpatul. | 

In adevăr în procesul-vețbal. dë confrunțare dela 4 Septemvrie 
curent, Stelian Bolintineanu declară, în fata lui-Ciurcu căa semnat po- 
lite în alb, că numai el singur Semna' aceste polije ar nici de cum îm- 
preună cu mama sa după cum paștinde; Ciurcu,j că poliţele erau date 
absolut în alb, purtând numai în josul poliţei” mențiunea bun pentru...“ 
şi semnând. Că a luat 9006 până lá 4112000 lei, semnând poliţe de acest 
fel de 30,000 lei. Că semnarea cambiilot'o.făcea în camera din fund,— 
„Camera de autopsie“ după'cum o numian. minorii, —aşa ca să nu'i 
vadă nimeni. După cum amarătat mai sus Ciurcu recunoaşte că lua 
de la minorul Stelian Bolintineanu poliţe îħ alb, adăogând însă că le 
complecta în urmă. Ş 

Ciurcu la interogator, susţinând că poliţele în alb luate de la mi- 


«nor, ca să-l facă să subscrie spre a sa pagubă, obligaţiuni, chitanţe sau vre un înscris 
«de răfuire pentru împrumutare de bani sau de lucruri mişcătoare, ori de înscrieri 
«comerciale sau de ori-ce alte înscrisuri, îndatoritoare, sub ori-care formă se va fi fă- 
«cut asemenea tocmeală, se va pedepsi cu închisoarea de la două luni până la doi 
«ani, şi cu amendă, care nu va putea trece peste a patra parte a sumei ori & prețului 
«lucrului ce va urma a se întoarce înapoi vătămatului, nici să fie mai mică de 26 lei». 

Considerând că de şi prin ordonanța d-lui Jude instructor sunt daţi în judecată 
pentru mai multe delicte, cum însă toate faptele imputate fie-cărui pârât, nu consti- 
tuesc de cât unul şi acelaș delict, săvârşit în un timp mai mult sau mai puţin lung 
asupra aceloraşi victime şi deosebit numai prin felul manoperilor întrebuințate, nu 
poate să fie vorba în speţă de cumul de delicte şi prin urmare loc la aplicațiunea, 
art 40 c. p. FE: 

Că dar urmează a se face în contra acestor trei pârâţi numai aplicaţiunea pe- 
depsei prescrise de art. 322 c. p. 

(ss) Alexandrescu, M. Schina. 


www.dacoromanica.ro 


190 


norul Stelian Bolintineanu erau semnate şi de mama acestuia, este des- 
minţit nu numai de reclamant, ci şi de martorul lacob Marcu, care de- 
clară că poliţele de 5000—7000 lei pe care Ciurcu i le-a depus pentru 
ipoteca ce el lua de la Bolintineanu când acesta devenise major, aceste 
polite emise de Bolintineanu din timpul minorităţei, erau semnate numai 
de el şi nici de cum şi de mama sa. 

Ciurcu mai recunoaşte de asemenea că inculpatul Jean Abramescu 
era acela care a intervenit să facă aceste împrumuturi de bani şi sem- 
nături de poliţe de către Stelian Bolintineanu, lucru de altfel netăgăduit 
nici de Jean Abramescu. 

Martorul Litfan, funcţionar la casa de schimb a lui Ciurcu şi omul 
de încredere al acestuia, declară chiar şi el că a văzut pe minorii C. Co- 
tadi, Stelian Bolintineanu şi Bibescu, venind des pe la comptuarul stăpâ- 
nului său, împrumutând bani; că Ciurcu trecând în sala din fund cu câte 
unul din aceşti minori, îl trimetea pe el, martorul, să cumpere poliţe; 
că Ciurcu dedea bani minorilor şi le lua polite semnate de ei; că pe 
“Cotadi şi Stelian Bolintineanu "i aducea Jean Abramescu la Ciurcu. Că 
Ciurcu avea registre comerciale, în care 'şi trecea operaţiunile sale de 
bancă şi scompt, atât în 1895 cât şi în 1896, registre pe care Ciurcu, 
le-a sustras, tăgăduind existenţa celor din 1896 şi pretextând că acele 
din 1895 i-au ars. Aceste declaraţiuni, martorul Litfan le repetă şi le a- 
firmă atât în procesul-verbal de confruntare dintre el, Ciurcu şi minorii, 
cât şi sub prestare de jurământ, la cabinetul d-lui Judecător de Instruc- 
ție. Toate aceste în ceea ce priveşte speculaţiunile făcute de Ciurcu cu 
minorul Stelian Bolintineanu, care, după cum singur declară, că în tim- 
pul minorităţei, până laimajorat, în decurs de un an şi jumătate, a sem- 
nat în alb poliţe de peste 30,000 lei, pentru 10,000 lei primiţi în reali- 
tate. Dacă instrucția na putut verifica punct cu punct quantumul a- 
cestor împrumuturi $i, ale acestor polițe tauza este că Ciurcu sustră- 
gând registrele sale comerciale a făcut „imposibilă această verif.care. 
Dar tocmai această sustragere sau această ascundere de registre, despre 
a căror existenţă martorul Litfan, omul de încredere al lui Ciurcu, face 
declaraţiuni categorice, este o prezumţiune destul de puternică de frauda 
de care erau atinse aceste împrumuturi delictuoase făcute minorilor. Dacă 
registrele sale ar fi conţinut operaţiuni cinstite şi lipsite de fraudă, ce 
motiv ar fi putut avea inculpatul de a le sustrage, de a le ascunde, în 
loc de a le da pe mâna justiţiei, spre a verifica inocența operaţiunilor 
sale? Afirmaţiunea sa, că registrele din 1895—anul în care a făcut cele 
mai multe operaţiuni cu minorii, — ar fi ars cu prilejul unui foc care a 
avut loc la drogueria de alături, iar că în 1896, nu ar fi ţinut registre, 
pe lângă că nu este probată cu nimic, dar este combătută prin mărtu- 
risirile propriului său funcţionar şi om de încredere Litfan, care în tot 
cursul instrucţiunei a declarat că Ciurcu a ţinut registre şi în 1895 şi 
în 1896. 

Acum să trecem la speculaţiunile făcute de Ciurcu asupra nevoilor 
şi patimilor minorilor C. Cotadi, Ion Bibescu şi D. Pavelescu Sturza. 

Am arătat că Ciurcu recunoaşte că a dat cu împrumut minorilor 
C. Cotadi, suma de 1.200 lei. Tăgădueşte însă a'i fi luat poliţi semnate 
de acest minor. Negaţiunea sa însă este combătută: mai întâi prin măr- 
turisirea însăşi a funcţionarului său Litfan care declară că a văzut pe 
Cotadi, după cum a văzut şi pe cei alţi minori, aduşi de Jean Abra- 
mescu, intrând cu Ciurcu în camera din fund; că acolo rămâneau sin- 
guri, iar pe el îl trimitea să cumpere poliţe din târg; că minorul Cotadi 
primea bani şi semna poliţe. 

www.dacoromanica.ro 


191 


Recunosc şi Ciurcu şi Litfan, că banii îi cheltuiau pe „muscali“. 

Dar în afară de mărturisirea lui Litfan, mai sunt şi alte probe şi 
alte împrejurări care să confirme că împrumuturile pe care Ciurcu le 
făcea minorului Cotadi, erau în schimbul poliţelor ce acestuia i se pre- 
tindea să semneze. Cotadi a făcut două împrumuturi la Ciurcu: Unul de 
1000 lei, pentru care a semnat o poliţă în alb de 2000 şi altul de 200 
lei pentru care a semnut o poliţă de 400 lei, Aceste împrumuturi de 
bani şi aceste semnături de poliţe în alb şi în condiţiunile arătate, sunt 
confirmate prin declaraţiunile tutulor celor alţi minori şi prin declarați- 
unile a parte dintre cei inculpaţi. Astfel Stelian Bolintineanu, Ştefan Bo- 
lintineanu, I. Bibescu, D. Pavelescu-Sturza şi alţii, ştiu că C. Cotadi a 
împrumutat bani de la Ciurcu, semnând poliţe în alb şi cheltuind pe 
birji şi jocuri de cărţi. Ştiu în acelaş timp că Cotadi a fost dus la Ciurcu 
de Jean Abramescu. lar Jean Abramescu în interogatoriul său recunos- 
când că a dus pe Cotadi la bancherul Ciurcu, probabil după o înţele- 
gere anterioară; că Ciurcu a condus pe Cotadi în camera din fund, în 
obiceiul lui Ciurcu fiind de a trata în secret cu clienţii, unde s'a făcut 
împrumutul şi semnat poliţele; că minorul Cotadi, i-a spus plecând de 
la Ciurcu, că pentru 1000 de lei a subscris o poliţă de 2000 lei. £ de 
notat că minorul Cotadi avea etatea numai de 18 ani şi Ciurcu in 
interogatoriul său recunoaşte că avea de aface cu un minor după cum 
a recunoscut şi în ceea ce priveşte pe Stelian Bolintineanu. 

Să trecem acum la poliţele semnate de Ion Bolintineanu în timpul 
minorităţei sale, după îndemnul lui Ciurcu şi Jean Abramescu. 

Am arătat mai sus că inculpatul Ciurcu, recunoaşte că lui lon Bi- 
bescu, pe când era minor i-a dat :4000— 5000 lei, transformându-i la ma- 
joritate întrun act de cesiune. Că ridicat ăceşti bani în numerar, de 
la Casa de depuneri unde erzi debusi bani lui Bibescu în timpul mi- 
norității; recunoaşte că Bibescu avea depuşi la Casa de depuneri, ca 
parte cuvenită lui din moştenirea părinţiler, vre-o 30,000—35,000 lei şi 
că azi ajuns la majorat nu mai are nimic; recunoaşte în fine că bani 
ce-i împrumuta minorului Bibescu erau cheltuiţi de acesta în chefuri şi 
cu o fată a unei chelneriţe de la Hotel Concordia, cu care trăia. 

Acum ne rămâne să probăm aceia ce Ciurcu tăgădueşte. 

In declaraţia sa făcută înaintea d-lui Judecător de Instrucție, I. Bi- 
bescu, ne spune că în Noemvrie 1894 era minor; majoratul îl împlinea 
la 25 Decembrie acelaş an; poseda o avere de peste 30,000 lei depusă 
în efecte la Casa de depuneri, pe numele său, spre a-i lua la majorat. 
Imprudent ca ori-ce tânăr la etatea lui, voia să ducă o viaţă mai largă, 
satisfăcându-şi plăcerile; ştiind că are bani pe care nu-i putea lua de cât 
la majorat, s'a dus pe la mai mulţi bancheri să împrumute, dar ştiindu-l 
minor, lau refuzat. Ducânduse şi la Ciurcu, acesta a primit să'l împru- 
mute, după ce mai întâi a cercetat şi s'a asigurat că are avere. La în- 
ceput pentru 500 iei i-a luat o poliţă în alb de 1,200 lei pe termen de 
o lună, de oare ce peste o lună împlinea majoratul şi putea să'şi ridice 
bani de la Casa de depuneri. Obiectând că dobânda este prea mare 
pentru o singură lună de aşteptare, Ciurcu i-ar fi răspuns că „de formă“ 
numai ia pentru cei 500 lei împrumutaţi o poliţă de 1200; că la plată 
"i va lua mai puţin: că două zile înainte de a deveni major, datora lui 
Ciurcu 4,800 lei în poliţe date în alb, sumă pentru care nu primise în 
realitate de cât 2000 lei, şi aceasta într'o singură lună; Că făcând act 
de cesiune pentru această sumă, Ciurcu la majorat i-a făcut poprire pe 
efectele de la Casa de depuneri, luând suma de 4,800 integral şi nu- 


www.dacoromanica.ro 


192 


merar. In fine, I. Bibescu mai adaugă că Ciurcu avea obiceiul de a nu 
restitui poliţele nici la achitare; din prudenţă şi de teamă de sigur, ne- 
voind ca poliţele, proba materială şi evidentă a delictului, să cadă în 
mâinile cuiva, după ce punea ştampila achitat, le rupea în bucăţi mici 
în faţa lui Bibescu. Aceasta este în rezumat declaraţiunea reclamantului 
I. Bibescu. Să căutăm a o verifica şi a controla spre a vedea dacă pu- 
tem pune vre un temei serios pe dânsa. Ne am oprit, în ceeace pri- 
veşte pe Bibescu, la operaţiunile sale cu Ciurcu, până la ajungerea sa 
la majorat. De aci urmează o altă serie, tot aşa de oneroase, dar care 
făcute în timpul majoratului, nu ne interesează din punct de vedere al 
stabilirei delictului ce ne preocupă. 

Am văzut că însuşi Ciurcu recunoaşte în interogatoriul său, că în 
adevăr a dat bani lui Bibescu, în timpul minorităţei sale şi având cu- 
noştinţă că este minor, de la 4000—5000 lei, pe care i-a transformat la 
majorat întrun act de cesiune. Nu ne explică însă Ciurcu, când şi în 
ce anume împrejurări, a putut el să împrumute pe un minor cum era 
Bibescu, cu această sumă de bani destul de însemnată. Ciurcu ştiind 
foarte bine că legea opreşte pe minori de a se obliga şi de a semna 
înscrisuri sau obligaţiuni, se fereşte de a ne spune că a luat polije sau 
alte înscrisuri de la minorul Bibescu. Registrele sale fiind sustrase, n'am 
avut posibilitatea să controlăm proporţiunile şi felul acestor împrumu- 
turi. E însă bătător la ochi, că Ciurcu deprins cu exploataţiunea mino- 
rilor, să fi procedat altfel cu Bibescu, de cât cum a procedat cu Cotadi 
şi Stelian Bolintineanu, cărora am văzut că le-a luat poliţi în alb sem- 
nate de ei. Dacă pe lângă prezumţiunea puternică care reese din îm- 
prejurările aratate, vom aduce probe concludente în cauză, spre a dovedi 
că şi minorului Bibescu, speculândui-se de inculpat nevoile, slăbiciunile 
şi patimile, l'a făcut să semneze, sprg a sa pagubă, poliţe în alb, de 
valori cu mult mai mari de cât valorile real împrumutate. 

Ast-fel Litfan, omul de încredere al lui Ciurcu, declară că vedea 
adese ori pe Bibescu, în cameratăpânului său; că Ciurcu ’l lua în ca- 
mera din fund „Camera de autopsie“ după cum "i zice aşa de sugestiv 
Bibescu, şi că pe el îl trimitea să cumpere poliţe pe care le aducea 
stăpânului său ce se afla în odaia din fund cu Bibescu, şi unde pro- 
babil se tocmea asupra quantumului dobânzilor pe care Ciurcu a luat 
cu atâta liberalitate, abuzând de pasiunile minorului. Insuşi Ciurcu re- 
cunoaşte ce destinaţie avea bani împrumutaţi; după cum am mai arătat, 
dânsul ştia că Bibescu, arunca bani în chefuri, cheltuindui cu fata unei 
chelneriţe de la Hotel Concordia; o declară el însuşi aceasta. 

Fratele lui |. Bibescu, anume D. Bibescu, ofiţer, declară la instrucție 
că fratele său i se plângea că Ciurcu "1 exploatează întrun mod neomenos. 

Martorul L-t. Răceanu şi cei-lalţi minori exploataţi, afirmă acelaş 
lucru, că'i s'a luat cambii în alb pentru sumele împrumutate. 

Dar prezumţiunea cea mai puternică reese din faptul că Ciurcu, 
a sustras registrele sale comerciale, şi din imposibilitatea naturală şi lo- 
gică, ca un bancher, de felul lui Ciurcu, să crediteze pe un minor ca 
I. Bibescu, fără nici o garanţie înscrisă, cu sume de 4000 şi 5000 lei. 

Acum să trecem la speculaţiunea lui D. Pavelescu-Sturza din tim: 
pul minorităţei sale, de către inculpatul Ciurcu. 

Am spus încă de la început, vorbind de procedeurile inculpaţilor 
şi exploatarea averei minorilor, că ei se serveau pentru a le aţâţa do- 
rinţa de bani şi a le arăta uşurinţa posibilităţei de a avea bani, de in- 
termediatori ca Jean Abramescu, Max Zentler, Victor Rădulescu şi alţii, 


www.dacoromanica.ro 


193 


După ce mai întâi Ciurcu şi-a cules toate informaţiunile necesare 
asupra etăţei şi viitoarei averi a L-t. D. Pavelescu-Sturza, începu a'şi 
trimite emisarii săi pentru a'l provoca la împrumuturi. Inculpatul Max 
Zentler a fost însărcinat cu această misiune. In interogatorul ce i s-a luat 
declară că Ciurcu la trimis la cazarmă la d. Pavelescu-Sturza spre a'i 
oferi bani cu împrumut, că Ciurcu i-a spus de a aduce la comptuarul 
săii pe D. Pavelescu-Sturza. 

Că Ciurcu întreba adese ori pe căpitanul Coconeanu de la Arsenal, 
asupra averei ce avea să moştenească Sturza. Max Zentler, mai declară 
în interogatoriul său, că ducănd pe minorul Sturza—aceste împrumuturi 
se făceau în Martie 1896 şi Sturza împlinea majoratul la 15 Iunie 189%, 
—la Casa de schimb a lui Ciurcu, acesta a luat pe Pavelescu-Sturza în 
camera din fund, şi i-a dat să subscrie mai multe poliţe în alb; 
că în urmă, Ciurcu, i-a dat şi lui de a girat patru diu aceste poliţe sem- 
nate de Sturza, în valoare de 10,000 —12,000; că acest gir al său, Ciurcu 
îl lua pentru a putea pune poliţele in circulaţie, girul său neprezentând, 
de alt-fel, nici o garanţie, In fine, Zentler mai declară, că, Ciurcu avea 
cunoştinţă că Sturza este minor, vorbind chiar despre acest fapt cu pri- 
lejul fixărei scadenţelor de la poliţi, care trebueau puse după majorat. 

La rândul său, Dem. Pavelescu-Sturza, declară că, prin mijlocirea 
lui Max Zentler, a semnat lui Ciurcu poliţe în alb, dând succesiv o serie 
de polite de 2000 lei şi primind în schimb la început 1000 pentru 2000 
lei; apoi 600 pentru o poliţă de 2000 lei şi în fine 300 lei pentru o 
polită de 2000. Confruntat cu Max Zentler, acesta recunoaşte în totul, 
adevărul declaraţiunilor lui Sturza. 

Acestea sunt, în rezumat, faptele penale ce se pun în sarcina in- 
culpatului Nicolae Ciurcu. 

Ele întrunind în mod complect elementele delictului prevăzut şi 
pedepsit de art. 322 din Codul penal, domnul Judecător de Instrucție 
va bine-voi să declare că în contra șa, există caz de urmărire, cu apli- 
caţiunea acestui text de lege. E. 

II) In ceea-ce priveşte pe inculpatul A. Mărculescu. 

Având în vedere că faptul penal ce se pune în sarcina acestui 
inculpat este că, speculând asupra trebuinţelor, slăbiciunilor şi patimilor 
minorilor C. Cotadi şi Stelian Bolintineanu, i-a făcut să semneze, spre 
a lor pagubă, poliţe în alb de valori cu mult superioare sumelor real 
împrumutate. 

" Vom urma, în aducerea probelor pentru stabilirea CERS 
inculpatului, aceiaş succesiune de idei urmată cu inculpatul Ciurcu, în- 
cepând cu înşirarea faptelor delictuase recunoscute de însuşi Mărculescu 
şi terminând cu probarea acelora tăgăduite de el. 

Ast-iel inculpatul A. Mărculescu în interogatoriul ce i s'a luat la 
instrucţie, recunoaşte că a dat bani minorilor C. Cotadi şi Stelian Bo- 
lintineanu, făcându-i să semneze poliţe în alb şi anume: a dat lui C. 
Cotadi 1000 lei, luându-i o poliţă în alb de 1500 lei; că a dat lui Ste- 
lian Bolintineanu în mai multe rânduri: 400 lei, luând o poliţă de 500; 
400 lei luând o alta de 640; 200 lei, luând o poliţă 240; 160 lel, luând 
una de 200, De alt-fel nici nu ar fi putut tăgădui inculpatul, existența 
poliţei de- 1500 lei, semnată de minorul C. Cotadi, de oare-ce această 
poliţă cu ordinul şi scadenţa în alb, s'a găsit de noi în casa de fier a 
inculpatului cu ocaziunea percheziţiunei făcute. Alt-fel inculpatul ar fi 
tăgăduit cu siguranță existenţa acestei poliţe în alb, care este dovada 
patentă a speculațiunei şi prin urmare a culpabilităţei sale. Căci, în a- 


C. Hamangiu. 13 


www.dacoromanica.ro 


194 


devăr, în ce scop inculpatul, sait mai bine zis inculpaţii,—toţi obicinuiau 
de a lua poliţe în alb,—pretindeau ca poliţele să fie cu data emisiunei, 
ordinul şi scadenţa în alb? Lesne se poate înţelege care era acest scop, 
şi iarăşi lesne se poate înţelege că acest scop nu putea fi de cât frau- 
dulos. 

Simţindu-se vinovaţi şi având conştiinţă că făptuesc o infracție la 
legea penală, dânşii voind să înconjure rigorile legei, îşi lăsau portiţa 
deschisă, pentru a putea eluda legea. Legea civilă declarând nule ori-ce 
obligaţiuni luate de cine-va în timpul minorităţei, în poliţele luate de 
la minori, ei îşi rezervau libere data emisiunei, a ordinului şi a scadenţei, 
pentru a complecta spaţiurile albe când minorul devenea major, când 
prin urmare creanţa sa devenea valabilă, când putea în fine să-l acţio- 
neze direct şi legal, în judecată. Luarea poliţelor în alb, era şi ea una 
din manoperile frauduloase întrebuințate de inculpaţi, spre a prejudicia 
pe minori. 

Inculpatul Mărculescu, mai recunoaşte în fine că Jean Abramescu, 
a fost acela care i-a adus în comptuarul său pe minorul Stelian Bolin- 
tineanu şi prin mijlocirea căruia s'a semnat acele poliţe ale lui Bolinti- 
neanu. 

Stelian Bolintineanu în declaraţiunile ce face atât înaintea noastră 
cât şi înaintea domnului Judecător de Instrucție, afirmă că inculpatul A, 
Mărculescu i-a dat diferite sume, până la 6000 lei, luându'i poliţe în alb: 
pentru 600 lei, poliţe de 1000 lei cu scadenţa de câte-va luni, până la 
majorat. 

In fine, minorul C. Cotadi. afirmă şi inculpatul nu'l contrazice, re- 
cunoscând în total cele spuse, că pentru 1000 lei ce i-a dat Mărculescu 
Va făcut să semneze o poliţă cu data emisiunei ordinul şi data scaden- 
tei în alb, de 1508 lei. Aceasta e poliţa semnată de minorul C. Cotadi, 
ce s'a găsit la perchiziţiunea făcută, de noi şi Judecătorul de Instrucție, 
în casa de fier a inculpatului A. Mărculescu, 

Și ca o notă caracteristică a temerei şi îngrijirilor în care punea 
pe părinții minorilor, această exploatațiune delictuasă a inculpaţilor, 
avem declarațiunea d-nei Caliopi Cotadi, muma minorului C. Cotadi. 
Ca ori-ce mamă cu durere de inimă pentru soarta copiilor săi, care'i 
vedea spoliați în modul cel mai barbar de aceşti aşa numiţi bancheri, 
D-sa plină de îngrijire, ne spune că cei trei copii ai săi rând pe rând 
au fost exploataţi de aceşti oameni; că a prins scrisori trimise de ei, 
copiilor săi, împreună cu polije în alb, provocându'i la imprumuturi 
de bani. Că întrun rând a plecat la Paris cu copii săi, numai pentru 
ai scăpa de aceşti oameni care le deschidea calea răului. 

Ast-fel fiind şi din cele arătate mai sus reeşind îndestulătoare probe 
şi indicii de culpabilitate, domnul Judecător de Instrucție prin ordonanța 
sa definitivă va bine voi să declare că şi în contra lui A. Mărculescu 
există caz de urmărire, cu aplicaţiunea art. 322 din codul penal, ca unul 
care, speculând asupra nevoilor şi pasiunilor minorilor C. Cotadi şi Ste- 
lian Bolintineanu, "i-a făcut să semneze spre a lor pagubă, poliţe în alb 
de valori cu mult mai mari de cât cele în adevăr împrumutate. 

II) În ceea-ce priveşte pe inculpatul Natan Mendel, 

Având în vedere că şi în contra acestuia ca şi în contra celor-alţi, 
îaptul penal ce'i se pune în sarcină este că speculând asupra nevoilor, 
patimilor sau slăbiciunilor minorilor Dem. Zissu şi Dem. Pavelescu- 
Sturza, i-a făcut să semneze spre a lor pagubă, poliţe în alb pentru 
diferite sume de bani. 


www.dacoromanica.ro 


195 


Inculpatul Natan Mendel fiind dispărut din ţară nn i s'a putut lua 
înterogatoriul. Delictul însă, de care s'a făcut cuipabil se dovedeşte în 
mod complect prin următoarele probe şi împrejurări. Din cercetările fă- 
cute în cursul instrucției, se dovedeşte că pentru 1000 lei, ce a dat mi- 
norului Dem. Pavelescu-Sturza, inculpatul Natan Mendel, l'a făcut să 
semneze două poliţe în alb; una de 4000 şi alta de 2000 lei.— Albert 
Weisbliit atât în interogatoriul luat cât şi cu prilejul confruntării ce i s'a 
făcut cu Sturza mărturiseşte că era de față când Dem. Pavelescu-Sturza, 
după inzistenţa inculpatului Natan Mendel, a semnat două poliţe: una de 
4000 şi alta de 2000 lei, pentru 1000 lei ce inculpatul dăduse minorului 
Sturza, adăogând că aceste poliţe se află la Natan Mendel. In fine Veis- 
bliit mai adaogă că inculpatul Victor Rădulescu este acela care a adus 
pe D. Pavelescu-Sturza la Natan Mendel. 

Minorul Dimitrie Zissu, declară de asemenea că pentru 100 lei ce 
inculpatul Natan Mendel i-a oferit, l-a făcut să semneze o chitanţă în 
alb de 500 lei, chitanţă care s'a găsit de noi în sertarul biuroului de la 
domiciliul inculpatului, cu prilejul percheziţiunei făcute plus o cambie 
de 500 lei pe care inculpatul a pus-o în comerţ. 

Că ast-fel fiind, domnul Judecător de Instrucție va bine-voi să 
declare prin ordonanța sa definitivă că şi în contra lui Natan Mendel 
există caz de urmărire cu aplicaţiunea art. 322 din codul penal, ca unul 
care speculând asupra nevoilor minorilor Dem. Zissu şi Dem. Pavele- 
scu-Sturza, i-a făcut să semneze spre a lor pagubă, poliţe şi chitanţe 
în alb, de valori cu mult mai mari de cât valorile real împrumutate. 

IV) In ceea-ce priveşte pe inculpatul Jean Abramescu. 

Având în vedere că faptul penal de care s'a făcut culpabil incul- 
patul, este că având cunoştinţă că C. Cotadi, Stelian Bolintineanu şi cei 
V'alţi, sunt minori, a speculat asupra trebuinţelor şi patimilor lor, făcân- 
du-i să semneze spre a lor pagubă, prin propria şi directa sa mijlocire 
şi în scopul de a'şi procura un beneficiu nelegitim sie'şi sau inculpa- 
ților Nicolae Ciurcu şi A. Mărculescu, poliţe mai toate în alb, de valori 
cari depăşeau enorm valoarea sumelor împrumutate. 

Ast-fel i se pune în sarcină şi inculpatul nu tăgădueşte, că el a 
mijlocit, că el a determinat pe minorii C. Cotadi şi Stelian Bolintineanu, 
ca să facă împrumuturi în condițiuni veroase la bancherii inculpaţi, N. 
Ciurcu şi A. Mărculescu, făcând ast-fel să se subscrie de aceşti minori 
poliţi în paguba lor şi în beneficiul acelor bancheri. Mai mult de cât 
atât, inculpatul Jean Abramescu mărturiseşte că el a adus pe aceşti mi- 
nori la comptuarele incuipaţilor Ciurcu şi Mărculescu, dând în acelaş 
timp detalii, în interogatoriui ce i s'a luat la instrucţie asupra diferitelor 
procedeuri de a specula pe minori, ale acestor inculpaţi. De alt-fel 
acest fapt, chiar de ar fi fost tăgăduit de Jean Abramescu, el se 
dovedea în mod complect prin declaraţiunile precise şi concordate făcute 
de minorii C. Cotadi, Stelian Bolintineanu şi D. Pavelescu-Sturza, cât 
şi prin mărturisirile L-tului Răceanu, a martorei Victoria Friedman şi 
însăşi ale fratelui său Cociu Abramescu. De asemenea inculpaţii Ciurcu 
şi Mărculescu afirmă în interogatoriul lor, că Jean Abramescu la-a adus 
în comptuarul lor pe minorii C. Cotadi şi Stelian Bolintineanu ; Litfan 
comptabilul lui Ciurcu confirmă şi el acest fapt, asupra veracităţei lui 
deci, nu e nevoie de multă argumentare, probele abundând. Ca detalii 
de fapt, putem adăoga că minorul C. Cotadi, a semnat poliţa în alb de 
1500 lei, ce s'a găsit de noi în casa de fier a inculpatului Mărculescu, 
adus de Jean Abramescu în acest scop, în comptuarul acestuia, cu in 


www.dacoromanica.ro 


196 


tenţiunea culpabilă de a'şi procura sie'şi precum şi lui Mărculescu un 
beneficiu nelegitim. De asemenea Stelian Bolintineanu, tot prin inter- 
mediul lui Jean Abramescu a contractat toate împrumuturile făcute la 
Ciurcu, în condițiuni aşa de oneroase, semnând polite în alb de 30.000 
lei de şi în realitate luase cel mult 10.000—12.000. Tot Jean Abramescu 
a fost acela care a făcut pe Stelian Bolintineanu să semneze inculpa- 
tului Mărculescu poliţe de 1000 pentru 600 ce primea în mână şi aceasta 
în repetate rânduri. 

Dar în afară de aceste speculaţiuni, făcute în prejudiciul minorilor 
C. Cotadi şi Stelian Bolintineanu, instrucţia a mai dovedit în sarcina 
inculpatului Jean Abramescu şi fapte de o altă natură penală, aceste 
din urmă comise în prejudiciul minorului Dem. Pavelescu-Sturza. Jean 
Abramescu împreună cu inculpatul Max Zentler, în vedere de a împăr- 
tăşi un folos, prin întrebuințare de manopere frauduloase şi abuzând de 
credulitatea minorului Pavelescu-Sturza, 1a făcut să semneze în diferite 
rânduri poliţe în alb în valoare de peste 170.000 lei, amăgindul ca să'i 
aducă bani pe ele, dar neaducându-i niciodată. 

Astfel întro zi, fiind la restaurantul lui Iordache din Covaci, in- 
culpaţii Max Zentler şi cu Jean Abramescu, care urmăreau pas cu pas 
ori-ce mişcare a minorului Pavelescu-Sturza, se fac şi ei sosiți acolo. 
Intrând în vorbă îi prapun imediat să facă o afacere avantagioasă ce- 
rându-i poliţe semnate de el în valoare de 60.000 lei. Minorul Sturza 
cedează, în urma, încredinţărilor mincinoase ale lui Jean Abramescu că 
va pleca la Craiqya să-i aducă bani. Tot la restaurantul Iordache a mai 
iscălit încă o dată poliţi de 60.000 lei. Inculpaţii aveau grije de a trece 
întro odae separhtă, închizând uşa după ce mai întâi îmbătau cu şam- 
panie pe minorul Sturza. Inculpatul Zentler confruntat de noi cn Pave- 
lescu-Sturza a recunoscut toate aceste. 

Altă-dată, fiind la restaurantul Enescu din stada Sf. Ionică, incul- 
patul Max Zenţler vine să-l caute, însoţit fiind de o femee, cu moravuri 
uşoare anume Victoria Friedman, pe care “i-a şi recomandat'o, propu- 
nându'i să Mele împreună la Ferăstăul vechi.—ln acest timp soseşte 
Jean Abramescu tu fratele său Cociu şi împreună cu cei alţi eau drumul 
Fetăstrăului.— Ati au mâncat şi au băut şampanie, iar după şampanie 
inculpatul Max Zentier, 'i spune că de astă dată "i poate găsi bani. L'a 
luat într'o altă cameră şi aci fiind sigur, Sturza şi Zentler, după ce Toma 
chelnerul le-a adus condei şi cerneală, la făcut să semneze poliţi în 
sumă de 45.000 lei, toate în alb ca şi cele alte, amăgindu-l şi acum ca 
şi mai înainte de a'i găsi bani. Aceasta însă era numai un pretext pen- 
tru a excroca pe minor. Alături de şampanie şi de femei aduse poate 
întradins pentru a'l face mai puţin rezistent, minorul Pavelescu-Sturza 
indus în eroare şi amăgit veşnic căi va aduce bani, semna la polițe în 
mod aproape inconştient —Tot cu această ocazie, inculpatul Jean Abra- 
mescu obținu şi el de la Sturza o poliţă de 8000 lei, sub aceleaş pro- 
misiuni veşnic neîndeplinite. Pavelescu-Sturza, în declaraţiunea sa, afirmă 
că imediat ce s'a început de noi cercetările in această afacere, şi îndată 
ce presa a dat alarma, inculpaţii Jean Abramescu şi Max Zentler, au 
venit la el şi Pau rugat să nu mai declare nimic la Parchet despre a- 
ceste poliţe, de oare-ce dânşii le-au ars. 

Înculpaţii în interogatoriile ce li s'au luat la Instrucție, se îircearcă 
a tăgădui aceste fapte, de şi la început cu prilejul confruntarei făcute 
de noi între Pavelescu-Sturza şi Max Zentler, acesta a recunoscut în 
toate detaliile sale, escrocheria făptuită de inculpaţi în prejudiciul mino- 


www.dacoromanica.ro 


197 


tului Sturza. Dar, această negaţiune a lor, nu le foloseşte la nimic, de 
oare-ce sunt alte probe şi împrejurari care vin sa confirme declaraţiunile 
celui înşelat. 

Insuşi fratele inculpatului Jean Abramescu, anume Cociu Abrame- 
scu, declara ca în adevar, a gasit la Ferastraul vechi pe Max Zentler, 
pe fratele său, pe Pavelescu Sturza şi pe femeia Victoria Friedman. A- 
ceasta din urma, declara sub prestare de juramânt, ca martora, ca in 
adevar a mers de la restaurantul Enescu la Ferastraul vechi, împreuna 
cu Jean Abramescu, Cociu Abramescu, Max Zentler şi Pavelescu-Sturza; 
ca aci a baut şampanie multa; ca Jean Abramescu chema mereu într'o 
odae alaturata pe Pavelescu-Sturza şii dedea bani; ca cinci zile dupa 
aceasta Max Zentler i-a aratat vre-o cinci poliţe semnate de Pavalescu- 
Sturza în valoare de 15 25.000 lei.  Confruntaţi unul cu altul, de şi 
Max Zentler tagadueşte faptul, martora Victoria Friedman susţine cu 
tarie în fața lui Zentler cele afirmate sub prestare de juramânt. 

Toate aceste îapte, expuse pâna aci, întrunind în mod complect 
toate elementele delictului de escrocherie : alterare a adevarului, intenţie 
frauduloasa, mijloace viclene, abuz de credulitatea cui-va, prejudiciu sau 
posibilitate de prejudiciu, urmeaza ca în contra inculpatului Jean Abra- 
mescu, domnul Judecator de Instrucție sa bine-voeasca sa declare ca 
exista caz de urmarire cu aplicaţiunea art. 322, 332 şi 333 din Codul 
penal, combinat cu art. 40 din acelaş cod. 

V) In ceea-ce priveşte pe inculpatul Max Zentler. 

Ca şi celor-lalţi inculpaţi şi acestuia, faptul penal ce'i se pune în 
sarcina este tot acela prevazut şi pedepsit de art. 322 din codul penal; 
ca pe lânga acest delict, dânsul a mai faptuit şi pe acel de escrocherie 
în prevederile art 332 din codul penal, şi unul şi altul în prejudiciul 
minorului Dem. Pavelescu-Sturza. 

Am vazut deja, din expunerea faptelor în stabilirea culpabilitaței 
lui Jean Abramescu, rolul principal jucat ae inculpatul Max Zentler, in 
escrocarea minorului Dem. Pavelescu-Sturza cu poliţi semnate de el 
cari depaşeau valoarea de 170.000 lei. E de prisos a mai reveni asupra 
lor, culpabilitatea lui Max Zentler, fiurid Weriect dovedita, atat prin re- 
cunoaşterea facută la început în procesul verb | de confruntare, efectuat 
de noi, cât şi prin declaraţiunile lui Cociu Abramescu şi ale martorei 
Victoria Friedman, care a marturisit sub prestare de juramânt ca a vazut 
la Max Zentler, cinci zile dupa cheful de la trau, cinici poliţe sem- 
nate de Pavelescu-Sturza în valoare de la Iu! 00 la 25.000 lei. 

Inutil deci de a mai inzista. Vom inzist însa asupra unui alt fapt, 
care pune într'o vie lumina manoperile frauduloase întrebuințate de in- 
culpatul Max Zentler, precum şi demersurile repetate şi îndrasneţe ale 
acestuia spre a provoca şi sili pe minorul Sturza de a face împrumuturi 
şi a semna poliţe. 

Am vazut din cele expuse pâna aci, cum inculpatul Max Zentler, 
urmarea pas cu pas pe minorul Pavelescu-Sturza, cautându'l în fie care 
zi pe la restaurante şi pe la cazarma şi propunândui mereu împrumu- 
turi de bani. In aceasta privința Pavelescu-Sturza ne spune că în Martie 
anul acesta, se pomeneşte la cazarma cu un individ necunoscut care s'a 
recomandat: Max Zentler, oferindu-i-se, fara multa vorba, de a'i gasi 
bani şi cerându-i poliţe semnate de el, pentru a'i aduce bani pe ele, l-a 
luat cu modul acesta mai multe palite de 1000, 2000 şi 3000 lei. Peste 
câte-va zile s'a pomenit cu Max Zentler acasa la el, invitându'l sa mearga 
la bancherul N. Ciurcu, de unde poate lua ori câţi bani va voi. Era de 


www.dacoromanica.ro 


198 


față atunci şi studentul Eduard Buzdugan. Am văzut când am vorbit 
despre culpabilitatea lui Ciurcu, la ce sumă se ridicau poliţele iscălite 
de minorul Pavelescu-Sturza, după îndemnul şi mijlocirea inculpatului 
Max Zentler. Nu voi mai reveni asupra acestui fapt, detaliile lui fiind 
expuse pe larg în partea referitoare la stabilirea culpabilităţei lui Ciurcu. 

Am spus că inculpatul Max Zentler urmărea pas cu pas pe mino- 
rul Sturza. El îl căuta pretutindenea şi în fie-care zi. Ast-fel martorul 
căpitan Nicoreanu declară că Max Zentler venea zilnic pe la cazarmă şi 
căuta pe Sturza, „Nu'/ slăbea de loc“ adaogă martorul, până când i-a 
interzis chiar venirea la cazarmă. Dar, după ce i-a interzis aceasta, ne 
spune căpitanul Nicoreanu, "1 vedea pe inculpat urmărind pe stradă şi 
prin localuri publice pe Pavelescu-Sturza. Martorul Eduard Buzdugan, 
Student, declară de asemenea că inculpatul Max Zentler nu mai slăbea 
de loc pe Sturza; că Sturza voia să'l evite, dar inculpattil îl căuta ne- 
contenit pe acasă. 

Nu mai vorbim de chefurile de la Iordache, Enescu şi de la Fe- 
răstrău, înjghebate tot de inculpat, unde între paharele de şampanie, şi 
femeile ce tot inculpatul avea grije să le aducă, el căuta să smulgă de 
la minorul Sturza, poliţe semnate de el, de valori cât mai mari. Intrate 
în cheltueli, ametit de şampanie, fiind şi în vecinătatea unei femei care 
fusese poate adusă de inculpat pentru a'l provoca la cheltueli, minorul 
Sturza era forțat de aceste manopere ale inculpatului să semneze poliţe 
de valori cât de mari, numai să poată face faţă cheltuelilor făcute, îm- 
prumutând bani de la inculpat şi semnând poliţe în alb. 

Toate acestea sunt stabilite deja. 

Toate aceste fapte, unite cu cele arătate mai sus, constituind de- 
lictele de speculaţiune a minorilor şi de escrocherie, domnul Judecător 
de instrucţie va bine-voi ca prin ordonanța definitivă să declare că există 
caz de urmărire penală în contra lui Max Zentler cu aplicaţiunea art. 
322, 332 şi 333 codul penal combinat cu art. 40 acelaş cod. 

VI. În cea ce priveşte pe inculpatul Victor Rădulescu. 

Ca şi în contra inculpaţilor Jean Abramescu şi Max Zentler şi în 
contra acestuia două fapte penale i se pun în sarcină; pe de oparte spe- 
culaţiunea făcută asupra inexperienţei şi patimilor minorului Dimitrie 
Zissu ; iar pe de alta escrocheria aceluiaş minor, făsându-l prin întrebu- 
ințarea de manopere frauduloase să îi semneze poliţi în alb, în valoare 
de peste 45.000 lei, amăgindu-l că îi va găsi bani pe ele, fără însă de 
a-i aduce vre-o dată, făcând cu modul acesta să treacă de adevărate, 
fapte mincinoase. 

Inculpatul Victor Rădulescu, mărturiseşte în cea mai mare parte 
faptele delictuoase de care s'a făcut capabil. 

Ast-fel recunoaşte că a luat de la minorul C. D. Zissu, două po- 
lite, una de 3000 şi alta de 5000 lei spre a-i găsi bani. Recunoaşte că 
a condus pe minorul Zissu la Penhas Elias spre a lua bani şi a semna 
polite; mai mult de cât atât, recunoaşte că temându-se că Penhas să 
nu împrumute bani lui Zissu, ca unul ce era minor,a prezentat lui Pen- 
has un act de naştere îalş spre a proba că este major, şi făcând pe 
Zissu să semneze două polițe, una de 3000 şi alte de 2000 pentru 300 
lei luaţi de la Elias Penhas. Intrebuinţarea actului de naştere îaiş, este 
o probă şi mai mult că inculpatul avea cunoştinţă că Zissu este minor. 
Recunoaşte că a dat polițe semnate de Zissu, una de 5000 lui Verussi, 
fost comisar şi alta de 3000 lui Hagiescu Mirişte, inginer hotarnic; re- 
cunoaşte că a recomandat pe minorul Zissu lui losef Silberstein spre 


www.dacoromanica.ro 


199 


a găsi bani şi că a dat lui Silberman mai m 1 e poliţe semnate de Zi su 
spre a-i găsi bani. Recunoaşte în fine, á Zissu' feltuia bani ce putea 
împrumuta, cu cocotele, cu birjile şi cu petrecerile luând şi el parte la 
acele petreceri. 

La rândul său minorul D. Zissu, elev în fasa VI liceala, de lară 
la instrucţie că prin Ianuarie sau Februarie, anul tre ut, a  unoscut pe 
inculpatul Victor Rădulescu, care s'a oferit a'i pro ura bani, ştiindu-l „cu 
dare de mână la părinți ;* că i-a luat poliţe în alb semnate de el, de 
30.000 lei, amăgindu-l că-i găseşte bani, şi nedându-i niciodata; ca în 
urmă Victor Rădulescu i-a mai pretins altă poliţă de 4990 lei, pentru 
care iarăşi nu i-a dat nici un ban, că tot Victor Radulescu l-a silit de 
a semna către Elias Penhas cele două poliţe de 3000 şi 2000, amagind 
pe Elias Penhas că este major, prin prezentarea unui act de naştere 
alş. 

Din instrucţia făcută în cauză, se constată că inculpatul Victor Ră- 
dulescu, a făcut pe minorul Zissu să semneze catre Natan Mendel, pen- 
tru 100 lei primiţi, o chitanţă în alb de 500, aceia care s'a găsit de noi 
la perchiziţiunea făcută, şi o poliţa tot de 500 lei pe care Natan Men- 
del a şi pus-o în comerţ. 

Prin aceste manopere, inculpatul Victor Rădulescu, reuşeşte de a 
face pe Minorul Zissu, să semneze în decurs de o lună de zile numai 
polițe în valuare de 45.000 lei. Cea mai mare parte din aceste poliţe, 
şi le-a însuşit sieşi pretextând lui Zissu că nu găseşte bani. Doritor de 
a beneficia de valoarea acestor poliţe, dânsul le împărțea pe la diferite 
persoane spre a putea lua bani pe ele. Astfel Iosif Silberstein, declară 
că într-o zi prin luna Decembrie 1895 a venit la el Victor Radulescu, 
cu două poliţe de câte 5000 lei fie-care, semnate de Zissu, spre a ile 
depune în gaj şi a lua bani. 

Al. Verussi, declară că inculpatul Victor Rădulescu i-a dat spre 
încasare, polițe semnate de Zissu în valoare de 18.000 lei; că neputând 
lua bani pe ele i le-a restituit, luând şi o declaraţie de la Victor Rădu- 
lescu pentru primirea lor, declaraţie ce se află la dosar scrisă şi sub- 
scrisă de inculpat. 

Hagiescu-Mirişte, inginer hotarnic, declară la rândul său, că Vic- 
tor Rădulescu i-a oferit poliţe semnate Zissu, de 5000 lei, pentru 2000 
lei, că peste o săptămână i-a adus o poliţă de 3000 lei semnată de Zissu, 
cerându-i pe ea numai 200 lei. 

Insuşi fratele lui Victor Rădulescu, anume Grigorie Radulescu, 
declară că Victor i-a dat vre-o cinci sau şease poliţe semnate de mino- 
rul Zissu, în valoare de 2000—3000 lei, dar ca şi ceilalţi a refuzat. 

Confruntat cu toţi aceşti martori, inculpatul Victor Radulescu, re- 
cunoaşte în totul spusele lor. 

Aceste fiind faptale penale de care s'a făcut culpabil inculpatul 
Victor Rădulescu şi ele întrunind elementele delictelor specificate la în- 
ceput, d-l Judecător de Instrucție va bine-voi ca prin ordonanța sa de- 
finitivă, să declare că, şi în contra lui Victor Rădulescu, exista caz de 
urmărire cu aplicaţia art. 322, 332 şi 333 din codul penal, combinate cu 
art. 40 din acelaş cod. 

Acestea fiind faptele penale imputate inculpaţilor, ramâne sa ne 
întrebăm acum, dacă aşa cum ele sau petrecut şi împrejurarile în care 
ela sau comis, întrunesc sau nu elementele delictului prevazut de art. 
322 din codul penal. 

Am văzut încă de la început că trei sunt elementele cerute de 


www.dacoromanica.ro 


200 


textul acestui articol de lege, pentru ca delictul să existe: 1) ca acel 
culpabil să fie speculat asupra trebuințelor inexperienței, slăbiciunilor 
sau patimilor unui minor; 2) ca această speculă, acest abuz să fi a- 
vut de efect subscrierea de polițe, chitanțe sau alte obligaţiuni pentru 
împrumuturi de bani, efecte de comerț etc.; şi 3) ca aceste polife, chi- 
tanțe sau obligaţiuni, semnate de minori să fi adus sau să fi putut a- 
duce acestora un prejudiciu. (A se vedea: Chauveau Adolphe et Faustin 
Helie : Théorie din Code Penal. Vol. V No. 2247 pag. 446 şi 447; Boi- 
tard: Leçon du Droit criminel, pag. 447 No. 454; Garraud : Traite théo- 
rique et pratique du Droit pénal français Vol V. No. 285 pag. 282. 

Ast-fel Faustin Hélie, în comentariile sale ne spune: „C'est dans 
„Llabus des besoins, des faiblesses ou des passions du mineur qui con- 
„Siste la moralité du délit. La criminalité de l'agent consiste à favo- 
„riser dans un esprit de lucre et de cupidité, les mauvaises passions 
„de la jeunesse, il les entretient et les échauffe pour en profiter; “il 
„trompe en même temps l'inexpérience du mineur, et lui fait des obli- 
„gations onereuses. Ce délit n'est point, proprement parler un abus de 
„confiance. Sans doute, dans la plupart des cas, la confiance du mi- 
„heur aura élé trompée; mais, lors même qu'il aurait clairement con- 
„Senti au préjudice, le délit n'existerait pas moins; car il ne consiste 
„point à abuser de la confiance, mais bien des besoins, des faiblesses, 
„des passions du mineur“. Şi Faustin Hélie arată, că Inalta Curte de 
Casaţie franceză, a întins şi mai departe aplicațiunea acestui articol, res- 
pingând recursul unei “temei care fusese condamnată pentru că specu- 
lase pe un minor, prin mijlocitea pasiunei ce-i inspirase, făcându-l să 
subscrie obligaţiuni prejudiciabile minorului. (A se vedea Chauveau A- 
dolphe et Faustin Hélie, op. cit.-No. 2248 pag. 440). Dar, adaugă ace- 
laş autor: „lart. 406 (332 cod. penal român) a eu principalement en 
„vue les usuriers et les preteurs sur gages qui exploitent les besoins des 
„mineurs“. Tot în acest sens se exprimă şi Garraud în comentariile sale 
la pagina 287. No. 288 vol. V, precum şi Boitard în Cartea dejea citată 
pagina 446. 

lată acum ce ice -Garraud în „Traité théorique et pratique du 
droit penal“ cu privire la natura penală a acestui delict: „La loi civile 
„declare les mineurs incapables de contracter. — Mais cette sanction ci- 
„vile de leur incapacité suffit elle pour les protejer? On ne la pas 
„pensé... Si ces actes nont aucune valeur légale, même après la ma- 
„jorite de celui qui les a souscrits, ils sent souvent rendus publics et ser- 
„vent de prétexte à des poursuites. En un mot, celui qui les a obtenus 
„peut en abuser de toute manière. Ce fait, constitue donc une fraude 
„au préjudice d'atrui que la loi penale a pu incriminer“. Şi mai de- 
parte: „La loi n'a pas défini en quoi consiste abus qu'elle punit; elle 
„en a abandoné la détermination au Juge du fait... il ne s'agit pas, en 
„effet, de tromper le mineur ; il s'agit de tirer profit de ses passions, 
„des ses faiblesses, de son inexpérience, en un mot d'abuser de sa con- 
„dition même.. L'intention exigée par la loi est donc la volonté, de la 
„part du coupable, de se procurer à lui-même, ou de procurer à autrui, 
un benefice illégitime“. i 

Casaţia Franceză şi cu oare-care diferinţă şi Casaţia română, că- 
reia nu i s'a prezentat de cât foarte rar acest caz, rezolvă în acelaş sens 
ca şi doctrina franceză, speculaţiunile ce se fac de uzurari în prejudiciul 
minorilor. Când legea civilă protejă prin atâtea dispoziţiuni salutare, a- 


verea şi persoana minorilor. nici nu se putea ca să nu se găsească şi 
Www.dacoromanica.ro 


201 


o sancţiune contra acelora, care înfrângând atât legile morale cât şi a- 
cele civile proteguitoare intereselor acelora, care nu se pot apăra, spe- 
culau inexperienţa şi nevoile lor, pentru a trage cele mai nelegitimă pro- 
fituri, Pe lângă un interes de ordine publică, era şi un interes de un 
înalt ordin social şi moral, ca legea penală să edicteze anume pedepse 
în contra acelora cari în mod fraudulos intrângeau dispoziţiunile legei 
civile care proteg averea şi persoana minorilor, 

lu expunerea de motive a codului penal francez dela 1810, Faure, 
raportorul legei spunea : „Le code renferme plusieurs dispositions nouvelles 
„Sur les abus de confiancee. L'une atteint ceux qui auront abuse des 
„besoins, des faiblesses ou des passions d'un mineur, pour lui faire sou- 
„scrire des actes prejudiciables à ces intercts. Depuis longtemps on 
„gemissait de voir que cette espèce de corrupteurs de la jeunesse pou- 
„vait impunément ruiner les fils de famille. — En vain le code civile 
„declare que la simple lésion donne lieu à la rescision en faveur du 
„mineur emancipe contre toutes sortes de conventions. Ces hommes 
„Sans pudeur se font payer plus cher leurs avances à raison des 
prisques qu'ils courent; ils prennent toutes les précautions pour 
„éluder lľapplications de la loi civile. Mais la crainte d'une peine 
„correctionnelle pourra les retenir, et les jeunnes gens ne trouveront plus 
„autant de facilité à se procurer des ressourees desastreuses pour leur 
„fortune, et quelque fois plus funestes encore sous le rapport des moeurs“. 

Din această expunere de motive, se vede în mod clar şi neîndo- 
ios, care a fost scopul legiuitorului şi ce a voit el se înţeleagă prin dis- 
poziunile prescrise şi clare cuprinse în agt: '322 din codul penal, copie 
după art. 406 codul penal francez. 


www.dacoromanica.ro 


XII. 


Afacerea escrocheriei cu actele autentice 


Cuprinsul 


In fapt. Caracterul inculpatului Vasile Niţescu. Antecedentele lui. Specialilatea inculpa- 
tului Vasile Niţescu în facerea actelor de notariat şi Impiumuturi la credit. Inşelarea micilor pro- 
prietari din mahalale de către inculpatul Vasile Nițescu. Escrocberia comisă de inculpat in preju- 
diciul reclamantului Ștefan Dinescu. Vinderea locului şi caselor din str. Traian și Bd. Ferdinand. 
Facerea actului de vânzare pe un preţ mai mic de cât cel convenit. Autentificarea actului de vânzare. 
Nenumărarea preţului integral şi cedarea a 2 ipoteci dubioase. Depoziţiunile martorilor Costache 
Petrescu, Stavri Anastasiu şi Dumitru Georgescu în această afacere. Escrocheria comisă de inculpat 
în prejudiciul lui Vasile Dumitrescu. Actul de ipotecă făcut de Vasile Domitrescu asupra imobilu- 
lui din str. Basarab, 75. Nenumărarea sumei coprinsă în acest act de către inculpatui Vasile Ni- 
tescu. Depozițiunile martorilor ]. Leoveanu, C. Orăganu şi Chira Rădulescu in această afacere. Es- 
crocheria comisă de inculpat In prejudiciul bătrânului Alexandru Crăciun. Actul de ipotecă în fa- 
voarea inculpatului. Nenumărarea sumei din acest act. Depozițiuuile martorilor Dobre Gbeorghe, 
Andrei Birt și Dumitru Crăciuneacu In această afacere. 

In drept, Delictul de escrocherie. Admisibilitatea probei cu martori la actele autentice. 
Doctrina şi jurispradență română z franceză cu privire la această cestiune. 

In note. Opoziția făcută de Procurorul General al Curţei de Apel în contra ordonanţei de 
urmărire dată de Judecătorul de Instrucție Cab. III. 


Inculpatul Vasile Nițescuşaprin însăşi înfăţişarea sa, este tipul omu- 
lui spoliator, — o adevărată figură de semit, — şi pentru care scopul de 
a se îmbogăți, scuză imoralitatea mijloacelor. De şi având numai câte- 
va clase primare, totuşi dotat de la natură cu o inteligență plină de 
perversitate şi cu o putere de muncă care i-ar face cinste dacă ar între- 
buința-o într'un mod corect, el parvine în câţi-va ani de zile să'şi ago- 
nisească un capital de vre-o 50.000 lei. Avar şi lacom în acelaş timp, 
el nu voeşte a face comerciu cu aceşti bani; el nu voeşte a face nici 
camătă, de oare ce însăşi camăta, ori cât de mare şi imorală ar fi, nwi 
ar fi putut aduce beneficiile ce el voia să'i producă aceşti bani. De a- 
ceia el căută să le găsească o întrebuințare şi mai rentabilă. Cunoscător 
practicant al legilor şi în special al actelor de notariat şi împrumuturi 
la credit, el 'şi face o specialitate în a cutreera mahalalele, indemnând 
pe văduvele naive, pe bătrânii inconştienţi şi în general pe oameni sim- 
pli, — cu toţi mai uşor de speculat, — de a'şi ipoteca casele lor rămase 
din părinţi în părinţi, în schimbul unor nesigure şi eventuale împru- 
muturi la credit. In acest scop, inculpatul Vasile Niţescu, după ce mai 
întâi prin insinuări dobândea încrederea acestor oameni simpli, juându- 
le actele de proprietate în speranţa împrumutului, le pretindea drept 
plată a demersurilor sale şi a micilor cheltueli ce făcea cu această oca- 
zie, câte o poliţă de 1000, 2000 sau 3000 lei, luată înaintea ori cărei 
poi ce ulterior trebuia să se facă la credit. Ce se întâmpla însă ? 

e obicei, fie din lipsă suficientă de acte, fie din alte cauze, Creditul 
întârzia sau refuza acordarea împrumutului. Sărmanii mici proprietari din 


Note. In contra ordonanţei de urmărire a inculpatului, s'a făcut opoziţie de D-} 
Procuror General al Curţei de Apel din București, opoziţie care a fost admisă de Ca- 
mera de punere sub acuzare care a scos din urmărire penală pe inculpat. 


www.dacoromanica.ro 


203 


mahalale, rămâneau şi fără imprumut şi fără actele de proprietate, carb 
erau încredințate inculpatului, iar Vasile Niţescu rămânea şi cu aceste 
acte în gaj şi cu polita de 1000, 2000 sau 3000 lei,—după cum se învo- 
iau,-—bună şi exigibilă, dată fără condiţia efectuărei împrumutului şi fără 
arătarea cauzei care i-a dat naştere, aşa că deşi proprietarii nu realizau 
împrumutul, el 'i putea urmări în urmă cu creanţa ce le lua prin aceste: 
mijloace imorale. A 

Este lung şirul acestor bătrâni naivi, văduve simple şi oameni ig- 
noranţi, — singurul mediu pe care inculpatul V. Niţescu "1 exploata cu 
succes, graţie simplicităţei lor şi a şireteniei sale, — cari au fost înşelaţi 
astfel de acest improvizat samsar de împrumuturi la Creditul Urban,. 
samsar care pentru a avea mai multă trecere, se dedea prin mahalale 
drept advocat, purtând cu el la subţioară inevitabila servietă. Astfel în- 
tre acei înşelaţi prin asemenea mijloace putem cita pe următorii: 1) Tu- 
dor Stoianovici din str. Zidari 4; 2) Andronie Niculescu din str. Sili- 
vestru 38; 3) Leanca Văduva din str. Cuza-Vodă 122; 4) Ioniță Copoi 
de lângă Biserica Dulgheri; 5) Petrache Grigoriu din str. Principatele 
Unite 1; 6) Petre Dumitrescu din şoseaua Basarab 75; 7) Dumitru Ior- 
dache din str. Mihai Voivod 116; 8) Gheorghe Nicolau din str. Vintilă 
8; 9) Radu Căruţaşu din str. Pandele Dinu 20; 10) Constantin Tănase 
din şoseaua Stefan cel mare; 11) lon Clopotaru din şoseaua Basarab: 
119; 12) Teodor Stoianovici din str. Zidari 4; 13) Petre Ionescu din 
str. Furiilor 9; 14) Nae Bărbulescu din str. Prelungirea Popa Nan; 15) 
Tudorache Pencioiu idem ; 1) mon lonescu str. Dulgheri 30; 17) Cristu 
Anton str. Turcului 11; 18) Marin Bălan din str. Văcărescu II. 2; 19) 
Sevastiţa Dragomirescu, idem ; 20) Nicolae Ion din şoseaua Ciurel; 21): 
Dumitru Ion Rotaru din şoseaua Basarab 77; 22) Radu Gheorghe din. 
str. Gemeni 8; 23) Ştefan Dinescu din str. Traian 163 şi alţii. 

De şi aceste numeroase fapte, în împrejurările în cari au fost co- 
mise, ating codul penal, intrând întru cât-va în prevederile delictului de- 
escrocherie, totuşi, spre a nu pune în urmărire pe inculpat pentru fapte, 
cari de şi imoraie şi incorecte, poate n'ar întruni în mod complect ele- 
mentele acestui delict, le menţionăm numai, fără a'i îace din ele un 
punct de culpabilitate penală. 

De altfel, inculpatul Vasile Niţescu nu pentru prima oară se află 
chemat înaintea instanțelor de represiune; de şease ori a fost reclamat 
parchetului până acum, dar, fie din lipsă de probe, fie din cauza insu- 
ficienţei cercetărilor, aceste reclamaţiuni au fost clasate în mod provizo- 
riu de parchet. 

Sunt în număr de trei faptele cu adevărat penale, pe care instruc- 
ţia le-a stabilit în mod complect în sarcina inculpatului Vasile Niţescu.. 

Ele sunt: 

lată motivele Camerei de punere sub acuzare: 

S'a luat în cercetare opoziţiunea făcută de D-l Procuror General al acestei Curți 
contra ordonanţei finale No. 43 an. 1902 a Judelui Instructor Ilfov, cab. UI, prin care 
declară că există caz de urmărire contra lui Vasile Niţescu pentru delictul de escrocherie. 

Opoziția fiind facută în termen, s'a dat citire actelor din dosar 

Asupra opozițiunei font de D-l Procuror General al acestei Curți contra ordo- 
nanţei finale No. 43 an. 1902 a Judelui Instructor Ilfov, cab IlI, prin oare declară caz. 
de urmărire contra lui Vasile Niţescu pentru delictul de eserocherie; 

Având în vedere că din actele de instrucţiune rezultă următoarele: In an. 1901 
Stefan Dinescu, în vârstă înaintată, convine cu prevenitul Vasile Niţescu să "i vândă 


proprietatea sa din str. Traian 163 pe prețul de 34.000 lei, pentru care vânzătorul pri- 
meşte ca acont suma de cinci sute lei. In ziua autentificărei actului prevenitul con- 


vinge pe vânzător că în scop Aa /epplăţia t2359- cai aici cătts fisc a pus în act prețul 


204 


I). Eschrocheria comisă în prejudiciul reclamantului Stefan Dinescu, 
pe care l'a determinat prin diferite manopere îrauduloase de a'i face şi 
autentifica un act de vânzare a unui loc şi a unor case din Bulevardul 
Ferdinand şi strada Traian, căruia inculpatul Vasile Niţescu, în loc de 
plata sumei de 34.000 lei, preţul convenit al vânzărei, nu i-a numărat 
de cât 500 lei, arvuna dată anterior, nemai voinda'i plăti nimic în urmă, 
după terminarea la Tribunal a contractului de vânzare. 

II). Eschrocheria comisă în prejudiciul lui Petre Dumitrescu,— azi 
-mort de supărare spun martorii, — pe care l-a determinat, prin aceleaşi 
manopere frauduloase, cari erau în firea şi în obiceiul inculpatului, de 
a'i face pe numele sau o ipotecă de 15.000 lei, asupra caselor păguba- 
şului, fară ca inculpatul Vasile Niţescu săi numere preţul de 15.000 lei 
al acestei ipoteci, 

III). Prin aceleaşi manopere frauduloase, inculpatul Vasile Niţescu 
a escrocat pe Alexandru Crăciun, un bătrân bolnav şi inconştient, pe 
care Ta luat în trăsură ducându-l la Tribunal ca să semneze, prin sur- 
prindere, un act de ipotecă asupra caselor sale, act făcut pe numele in- 
culpatului V. Niţescu pentru suma de 1300 lei, pretinsă împrumutată, 
suma pe care inculpatul Vasile Niţescu nu i-a platit-o de loc. 

Dar înainte de a expune probele legale pentru stabilirea şi dove- 
direa acestor excrocherii comise de inculpatul Vasile Niţescu, se naşte 
o întrebare de pur drept şi anume: fiind vorba de combaterea unor acte 
autentice, contracte de vânzare şi ipotecă autentificate de Tribunal, — 
proba nesinceritaţii lor se poate face prin martori şi presumţiuni, con- 
form regulilor comune ? 

Se ştie că în regulă generală, când e vorba de un fapt penal, 
proba testimonială este admisibilă, pentru motivul just şi firesc că altă 
proba în stabilirea unor fapte, nu este posibilă; totuşi, când un delict 
atârna de un contract civil, atât probarea cât şi combaterea lui, trebue 
făcuta dupa regulele şi principiile dreptului civil, de oare-ce nu juris- 
dicţia determina modul de probare, ci natura faptului ce trebue a îi pro- 
bat; prin urmare în speciile ce ne preocupă, fiind vorba de a combate 
nişte acte autentice de vânzare şi ipotecă, făcute cu îndeplinirea forma- 
lităţilor cerute de lege, urmează să examinăm dacă faţă cu dispoziţiunile 
art. 1173 şi 1191 din codul civil, care stabileşte principiile de drept că 
un act autentic face deplină credinţă şi că dovada cu martori, contra sau 
peste conţinutul unui asemenea act, nu se primeşte niciodată, aceste 
acte autentice, de vânzare şi ipotecă, se pot sau nu combate prin proba 
«contrarie pana la înscrierea în falş, şi prin ce fel de probă anume. 

Asupra acestor puncte, doctrina şi jurisprudenţa română şi franceză 


-vânzărei de opt mii lei, și imediat "i va plăti 11.000 lei în numerar, iar pentru restul 
-de 23.000 lei îi cesionază două ipoteci. Dinescu primește aceste condițiuni și înaintea 
Judecăioralui declară că a primit preţul de opt mii lei; odată actul autentificat preve- 
nitul nu se ţine de angajament, ne mai numărând nici un ban din cei 11.000 lei, iar 
cele două ipoteci cedate n'aveau valoare, așa că cu modul acesta vânzătorul n'a pri- 
mit în realitate de cât un acompt de cinci sute lei; tot în acest mod prevenitul a fă- 
cut și pe decedatui Petre Dumitrescu, reprezentat astă-zi prin minorii săi, ca să se pre- 
zinte la Tribunal şi să declare că a primit preţul ipotecei de 15.000 lei, pe când în re- 
alitate nu a primit de cât arvuna de o mie lei şi în fine prevenitul a obținut un act 
de ipotecă de la bătrânul Crăciun pentra suma de 1300 lei, făcând pe acesta să creadă 
că prevenitul "i înlesnește un împrumut de la Credit, pe când în realitate din împru- 
mutual acesta Crăciun nu a primit nici un ban; 

Având în vedere că pentru stabilirea acestor fapte D-nul Judecător de Instrucție 
s'a servit cu proba cu martori; 

Având în vedere că în speţă fiind vorba de nişte acte autentice, intervenite în- 
tre prevenit şi pretinșii păgubași, fac deplină dovadă despre cele conţinute în ele, față 


www.dacoromanica.ro 


205 


sunt unanime în a recunoaşte că aceia ce funcţionarul public, magistra- 
tul care dă autentificarea unor acte, constată că a văzut sau a auzit el 
însuşi, nu se poate combate pănă la înscrierea în falş; de altfel e şi na- 
tural că această constatare a magistratului autentificator să nu se poată 
combate de cât prin înscriere în falş; se poate întâmpla însă, ca decla- 
raţiunile ce i le fac părţile în cauză, să nu fie sincere, să fie chiar ne- 
adevărate, falşe ; întru cât el însă nu atestă sinceritatea lor, adevărul 
conţinutului lor, aceste acte nu pot face deplină încredere şi în ceia ce 
priveşte sinceritatea sau conţinutul adevărat al acestor declaraţiuni; tot 
astfel şi cu actele de vânzare şi ipotecă contra cărora se reclamă, ma- 
gistratul care le-a dat autentificarea constată pur şi simplu ca în zilele 
cutare, inculpatul Vasile Niţescu şi reclamanţii păgubaşi Stefan Dinescu, 
Petre Dumitrescu şi Alexandru Crăciun, s'au prezentat înaintea sa, că 
le-au citit actele de vânzare sau de ipotecă pe cari le-au subscris după 
ce au declarat că cele coprinse într'ânsele sunt cu consimţimântul lor; 
toate aceste constatări fac deplină încredere şi nu se pot combate de 
cât prin înscrierea în falş. Magistratul care dă autentificarea nu constată 
însă, şi nici nu e rolul sau îndatorirea sa, să constate, că aceste decla- 
rațiuni ale părţilor, sunt sau nu sincere, acest magistrat nu arată şi nu 
spune că a văzut sau a auzit, nefiind rolul său aceasta, că inculpatul 
Vasile Niţescu a numărat reclamanţilor Stefan Dinescu, Petre Dumitrescu 
şi Alexandru Crăciun sumele respective cuprinse în actele de vânzare 
şi ipotecă încheiate între dânşii; deci, această parte a actelor autentice, 
se poate combate prin proba contrarie şi prin toate mijloacele ordinare 
de probaţiune, adică prin martori şi prezumţiuni, atunci când în alcatu- 
irea lor a fost întrebuințat dolul sau violenţa, sau când partea lezată a 
fost în imposibilitate de a'şi procura o probă literală conform art. 1191, 
1197 şi 1203 din codul civil. 

Rezultă de aci că atunci când o convenţiune este pătată de dol, 
prezumţiunile şi martorii sunt admisibili, ca mijloc de probaţiune în sco- 
pul stabilirei lui, chiar atunci când nu există nici un început de dovadă 
scrisă, sens în care trebue înţeles art. 960 din codul civil; urmează de 
aci că reclamanţii Stefan Dinescu, Petre Dumitrescu şi Alexandru Cră- 
ciun plângându-se că tocmai graţie mijloacelor doloase şi a manoperilor 
frauduloase întrebuințate de inculpat, au luat naştere acele acte de vân- 
zare şi ipotecă, pot proba prin martori şi prezumţiuni, după regula co- 
mună, existenţa dolului, a îraudei, adică existenţa escrocheriei. 

Odată stabilit acest lucru, să vedem în ce consistă escrocheriile 
ce punem în sarcina inculpatului Vasile Niţescu, aducând în acelaş timp 
probele necesare pentru stabilirea lor. 





cu părţile contractate şi proba rezultând din prezumţiuni ori cât de puternică ar fi ea, 
nu este admisibilă pentru că dărâmă cele conţinute în asemenea acte; 

Că chiar dacă această probă ar fi admisibilă totuşi faptele așa cum sunt stabi- 
lite de instrucţiune nu întrunesc elementele delictului de escrocherie, pentru motivele 
arătate în opozițiunea D-lui Procuror General pe cari Camera și le însuseşte în totul; 

Pentru aceste motive, 

In unire cu conoluziunilo Ministerului Public, 

ecide: 

Admite opoziţia D-lui Procuror General al acestei Curți, contra ordnanţei finale- 
No. 43 an. 1902 a Judelui Instructor Ilfov, cab. II: 

Reformează în totul această ordonanţă; și Ș SAET i 

Declară că nu există caz de urmărire contra lui Vasile Nițescu zis Vişan Niţă 
Neculae, pentru 'delictul de escrocherie, 

Pronunțat la Curtea de Apel din București, Camera de punere sub acuzare, 
seziunea vacanțelor, astă-zi 21 Augurt 1902, sub președenţia D-lui M. Paleologu, iar 
membri D-nii I. G. Dobrescu și Gr. Ştefănescu cari au subscris. 


www.dacoromanica.ro 


206 


Din complexul tutulor actelor de instrucţiune se dovedeşte în mod 
“evident şi complect următoarele : 

1) Vom examina mai întâi escrocheria comisă de inculpatul Vasile 
"Niţescu în prejudiciul reclamantului Stefan Dinescu : 

In ziua de 4 August anul trecut 1901, se prezintă Ja acest Stefan 
Dinescu,—un bătrân de 80 ani, cu inteligenţa mărginită, —samsarul Du- 
mitru Georgescu, care °l întrebă dacă nu voeşte să vândă locul său din 
Bulevardul Ferdinand şi 'strada Traian 163, de oare ce are un muşteriu 
bun şi cu bani gata. Bătrânul Stefan Dinescu având nevoe de banii 
răspunde că este dispus a vinde acest loc de 1300 metri patraţi cu ca- 
sele ce se află pe el cu preţul de 30 lei metrul patrat, lăsându-l mai în 
urmă cu 28 lei metrul patrat. 

In acest scop, bătrânul Stefan Dinescu însoţit de samsarul Dumi- 
tru Georgescu precum şi de doi vecini ai săi: Costache Petrescu şi Sta- 
vri Anastasiu, se duc în strada Brânzari No. 23 la inculpatul Vasile Ni- 
“țescu. Aci după mai multe tocmeli, convin, unul a vinde iar cel lalt a 
cumpăra menţionatul loc cu case cu tot pentru suma de 34.000 lei, pri- 
vind ori ce cheltueli pe inculpatul Vasile Niţescu cumpărătorul. In seara 
aceleiaşi zile de 4 August, pe la orele 8 seara, inculpatul Vasile Niţescu 
se prezintă acasă la reclamantul Stefan Dinescu numărându-i în faţa 
persoanelor de mai sus suma de 500 (cinci sute) lei, drept arvună. 

Până în acest moment afacerea nu prezintă nimic anormal, din 
contră: prin graba inculputului Vasile Niţescu de a plăti imediat, chiar 
în acea zi, arvuna de 500 lei, el ştiuse să capete încrederea bătrânului 
octogenar. Peste trei zile, la 7 August, bătrânul Stefan Dinescu, însoţit 
de persoanele arătate mai sus, se întâlneşte la „Carul cu bere“ cu in- 
culpatul V. Niţescu, care imediat ce sosiră, trimise pe samsarul Dumitru 
-Georgescu cu actul de vânzare pe care el °`! conceptase şi scrisese pe 
hârtie timbrată spre a plăti taxele necesare la casierie. In acest act de 
vânzare inculpatul V. Niţescu stipula ca preţ al vânzărei, contrar înţe- 
legerei verbale anterior avute, suma de 8000 lei în loc de 34.000 lei, 
cât conveniseră cu trei zile mai înainte, explicând bătrânului Stefan Di- 
nescu şi însoţitorilor săi că înadins a pus acest preţ, mai mic, în sco- 
pul de a plăti la casierie o taxă mai mică, lucru care de şi incorect, 
putea fi plausibil în faţa bătrânului; i-a mai spus în acelaş timp, că a- 
ceasta e un preţ de formă convenţional; că între ei s'a stipulat în mod 
hotărât ca preţ al vânzărei suma de 34.000 lei. Bătrânul Dinescu căruia 
inculpatul Vasile Niţescu îi făcuse o bună impresie de când cu plata 
imediată de 500 lei a arvunei, asigurat prin limbagiul convingător şi 
sugestiv al inculpatului, ”1 crezu pe cuvânt primind şi această situaţiune. 
De altfel un om bătrân de 80 ani cum era reclamantul Stefan Dinescu 
putea cu greu rezista lungilor discursuri şi asigurări de cinste ale pre- 
tinsului advocat plin de limbuţia omului şiret, cum era inculpatul Vasile 
Niţescu. In chiar acea zi de 7 August 1901, cu toţi se prezintară la 
Tribunalul de notariat, împreună cu actul de vânzare conceput în con- 
diţiunile de mai sus, adică numai pentru suma de 8000 lei în loc de 
34.000 lei şi cu asigurările formale şi pline de jurăminte ale inculpatului 
Vasile Niţescu, că imediat după autentificare "i va număra suma de 
11.000 lei, iar pentru restul de 23.000 lei, de oarece nu are deocamdată 
bani numerar, îi va ceziona două ipoteci în rangul întâi, cari sunt tot 
aşa de sigure ca şi banii, după asigurările date de V. Niţescu. 

Deja, inculpatul Vasile Niţescu 'şi începe a desveli, a se arăta sub 
„adevărata lui faţă sub obicinuitul său temperament, de om al expedien- 


www.dacoromanica.ro 


207 


telor, al mijloacelor necinstite pus pe cale de a abuza de încrederea 
celor necunoscători, de a înşela. De altfel de la început el ţintise să a- 
jungă aci. In adevăr, în ziua de 7 August 1901 se şi autentifică la Tri- 
bunalul de notariat sub No, 5510 an. 1901 actul de vânzare dintre Ste- 
fan Dinescu şi Vasile Niţescu, prin care cel dintâi trecea celui de al 
doilea, pentru preţul de 8000 lei, proprietatea locului şi a caselor sale 
din Bulevardul Ferdinand şi str. Traian No. 163; preţul real stabilit 
între dânşii fiind de 34.000 lei; pentru rest tot în aceiaş zi de 7 Au- 
gust, conform înţelegerei verbale, se autentifică sub No. 5513 an. 1901 
şi actul de ceziune al unor pretinse ipoteci ce inculpatul Vasile Niţescu 
avea asupra imobilelor lui Petre Dumitrescu—ipotecă luată de asemenea 
prin aceleaşi mijloace franduloase după cum vom vedea în curând, — şi 
Petrache Grigoriu, ceziuni făcute de inculpat către reclamantul Stefan 
Dinescu în schimbul sumei de 23.000 lei ce el pretindea că a primit 
de la Stefan Dinescu, sumă ce în realitate, după înţelegerea verbală a- 
vută anterior, împreună cu cei 11.000 iei promişi a'i număra imediat 
după autentificarea actelor, era plata restului banilor pănă la concurenţa 
sumei de 34.000 lei, sumă hotărâtă ca plată pentru vânzarea locului şi 
a caselor din Bulevardul Ferdinand şi str. Traian 163, ce reclamantul 
Stefan Dinescu vindea inculpatului Vasile Niţescu, Ce se întâmplă însă? 
După ce inculpatul Vasile Niţescu se văzu stăpân pe actul de vânzare, 
autentificat în regulă de Tribunal, 'şi schimbă cu desăvârşire conduita, 
Amână deocamdată plata celor 11.000 lei numerar ce era dator să plă- 
tească reclamantului Stefan Dinescu, iar mai în urmă inculpatul Vasile 
Niţescu refuză ori ce plată şi ori ce discuţie chiar, pretinzând că nu mai 
are nimic de plătit lui Stefan Dinescu, de oarece după cum rezultă din 
actul de vânzare autentic, el a numărat şi Stefan Dinescu a primit suma 
de 8000 lei, arătată în act, preţul vânzărei. Nici vorbă că preţul adevă- 
rat al vânzărei fusese convenit la 34.000 lei, nici vorbă că pentru com- 
plectarea acestui preţ i făcuse aşa numita ceziune a celor două ipoteci 
problematice în sumă de 23.000 lei. Stăpân pe actul de vânzare auten- 
tificat, inculpatul Vasile Niţescu 'şi schimbă cu desăvârşire tactica, El 
pretinde că vânzarea din capul locului a fost hotărâtă pentru suma de 
8000 lei, iar că ceziunea celor două ipoteci, în valoare de 23.000 lei, a 
făcut-o lui Stefan Dinescu nu în scopul complectărei sumei de 34.000 
lei preţul adevărat şi real al vânzărei, ci că această ceziune i-a făcut-o 
independent de acea vânzare, pe bani gata, primind el de la Stefan Di- 
nescu, 23.000 lei numerar preţul ceziunei. Se notează de către noi că 
atât actul de vânzare cât şi acel de ceziune se autentifică de Tribunal 
în una şi aceiaşi zi de 7 August an. 1901 sub No. 5510 şi 5513. Dar, 
vom reveni în curând, asupra imposibilităţei şi absurdităţei acestei ale- 
gaţiuni a inculpatului, alegaţiuni susţinute şi înaintea noastră cu ocazia 
interogatorului luat. , 

Väzându-se escrocat în mod aşa de îndrăzneț de acest pretins ad- 
vocat, văzând că din tot locul şi casele sale din Bulevardul Ferdinand 
şi str. Traian 163, nu s'a ales de rât cu 500 lei (cinci-sute) arvuna ce 
primise anterior autentificărei actului de vânzare şi cu ipotecile de o va- 
loare dubioasă ce “i cezionase, reclamantul Stefan Dinescu face acţiune 
la Tribunalul civil pentru anularea, rezilierea acestui act de vânzare, 
ca unul ce nu i s'a numărat prețul (art. 1361 cod. civ.) actul fiindu-i 
luat prin dol şi fraudă. In urmă el se adresă Parchetului general, tecla- 
mând pentru escrocherie în contra lui Vasile Niţescu a cărui victimă 
fusese. 


www.dacoromanica.ro 


208 


Instrucţia făcută de noi, a stabilit până la evidenţă frauda comisă 
de inculpatul Vasile Niţescu în prejudiciul reclamantului Stefan Dinescu. 

In adevăr, faptul hotărâtor care a determinat pe Stefan Dinescu 
ca să consimtă a'şi vinde locul şi casele din Bulevardul Ferdinand şi 
str. Traian No. 163, era că avea absolută nevoe de bani. Pe timpul de 
criză cine-va nu'şi vinde proprietatea de cât când are nevoe absolută. 
Deci, aşa stând lucrurile cum mai poate susține inculpatul Vasile Niţescu 
că în ziua de 7 August 1901, când s'au autentificat actul de vânzare 
odată cu acel de ceziune al ipotecilor, cum mai poate susține şi pretinde 
zicem, că el a primit bani numerar de la nevoiaşul Stefan Dinescu su- 
ma importantă de 23.000 lei, drept preţ al ceziunei ? (în act este trecut 
23.000 lei). Dar era posibil ca bătrânul Stefan Dinescu, care din cauza 
nevoei şi a strâmtorărei în care se aflà, 'şi vindea casele şi locul său 
lui Vasile Niţescu pentru 8000 lei (cum pretinde incuipatul), să plătească 
în numerar în aceiaşi zi de 7 August an. 1901, însemnata sumă de 
23.000 lei lui Vasile Niţescu inculpatul, pentru ceziunea unor ipoteci du- 
bioase şi problematice? Dar dacă bătrânul Stefan Dinescu ar fi avut 
disponibilă aceasta sumă importantă de 23.000 lei, atunci nu'şi mai vin- 
dea locul şi casele din Bulevardul Ferdinand cu 8000 lei, când toţi ve- 
cinii şi cunoscătorii spun că valoarea lor pe timpuri grele, pe timpuri 
de criză ca acele actuale poate fi de la 25.000 lei la 30.000 lei? Dacă 
Stefan Dinescu ar fi avut acei 23.000 lei disponibili, ce zor ar fi avut 
să'şi vândă casele, şi mai ales locul, pe un preţ aşa de derizoriu faţă cu 
valoarea lor reală? E admisibil oare aceasta? Logica cea mai elemen- 
tară şi raționamentul cel mai Simplu protestează în contra acestei posi- 
bilități, iar a admite acest mod de argumentare ar fi să admitem exis- 
tenţa imposibilului. 

Dar afară de prezumţiunile puternice, logice şi concordante ce re- 
zultă din aceste împrejurări şi situaţiuni, din trecutul inculpatului şi din 
obiceiurile sale de a specula pe oamenii simpli, ignoranţi sau bătrâni, 
instrucţia a stabilit şi prin alte probe că actul de vânzare în cestiune 
este pătat de fraudă şi că el a fost obţinut numai graţie manoperilor 
frauduloase întrebuințate de inculpatul Vasile Niţescu. 

In adevăr iată ce ne spun martorii Costache Petrescu, Stavri Anas- 
tasiu şi Dumitru Georgescu, cari au fost de faţă de la începutul tratărilor 
dintre reclamantul Stefan Dinescu şi inculpatul Vasile Niţescu în pri- 
vința vânzărei locului şi caselor din Bulevardul Ferdinand şi str. Traian 
şi până în momentul autentificărei actului de vânzare la Tribunalul de 
notariat. 

lată ce declară, sub prestare de jurământ, martorul Costache Pe- 
trescu, constructor şi om cu vază: „Ştiu perfect de bine că Vasile Ni- 
„ţescu a înşelat în mod îndrăzneţ pe bătrânul Stefan Dinescu, cu oca- 
„Zia autentificărei actului de vânzare a locului lui Dinescu. Ştiu bine 
„că Stefan Dinescu convenise cu V. Niţescu ca să'i vânză locul din str. 
„Traian 163, cu 34.000 iei, adică cu 28 lei metrul, totai fiind 1200 m. 
„patraţi. In urmă Niţescu i-a spus că în loc de 34.000 lei, "i dă 11.000 
„lei numerariu, iar pentru rest 'i cesionează două ipoteci în primul rang, 
„sigure. Dinescu a consimţit, fără a înţelege ce e cu ceziunea ipotecilor. 
„Ca acont, Niţescu a dat lui Dinescu 500 lei. In urmă a făcut actul de 
„vânzare fără a'l citi lui Dinescu, la taxat la casierie şi în urmă a 
„mers cu Dinescu la Tribunal, sfătuindu-l să spună judecătorului că a 
„primit banii, pe care îi va da după autentificare, când va lua banii de 
„la Casa de Depuneri. Ştiu că în urmă nwi a mai dat nici un ban, aşa 


www.dacoromanica.ro 


209 


„că în loc de 84.000 lei Vasile Niţescu a dat lui Stefan Dinescu pentru 
„cei 1200 m. patraţi, suma de 500 lei acontul şi două ipoteci fără 
„valoare“. 

Al doilea martor Stavri Anastasiu, fost comerciant, declară: 

„Ca vecin al lui Stefan Dinescu ştiu în mod exact cum el a fost 
„escrocat de samsarul Vasile Niţescu cu un act de vânzare. Stefan Di- 
„nescu avea un loc mare de case care dă în str. Traian şi Bulevardul 
„Pache Protopopescu pe care voia să’! vândă. S'a prezintat ca cumpă- 
„Tător Vasile Niţescu, cu care s'a învoit la suma de 34.000 lei. Stefan 
„Dinescu a primit 500 lei arvună. Niţescu a făcut atunci un act prin 
„care Dinescu vindea locul lui Niţescu pentru 8000 lei; Niţescu explica 
„că aceasta o face de formă, spre a plăti o taxă mai mică la Casierie; că 
„în realitate el 'i va da 34.000 lei. In urmă iar a schimbat actul, spunând 
„că pentru 23.000 lei 'i cesionează două ipoteci ce avea de la alţii, dân- 
„du'i restul de 11,000 lei în numerar. Actele se autentifică fără ca Di- 
„hescu să primească de cât 500 lei arvuna. La Tribunal, după sfatul lui 
„Niţescu, a declarat că a primit cei 8000 lei cu cât se spunea în act că s'a 
„făcut vânzarea. În urmă ştiu, că Niţescu nu a mai dat nici un ban lui 
„Dinescu, înşelându'l în acest mod. Stefan Dinescu se plângea la toată 
„lumea, ca unul ce din 34.000 lei s'a ales cu 500 lei arvuna şi două 
„hypoteci fără valoare ce "i-a cesionat Niţescu“. 

In fine, cel de al 3-lea martor, Dimitrie Georgescu, comerciant, a- 
cel care a fost trimis de inculpatul V. Niţescu spre a propune lui Di- 
nescu vânzarea locului, declară: „Eu ştiu perfect de bine că Vasile Ni- 
„țescu a escrocat pe Stefan Dinescu cu 34.000 lei, cu ocazia facerei 
„actului de vânzare al locului lui Dinescu. V. Niţescu m'a trimis pe 
„mine la Stefan Dinescu spre a'l hotărâ să vândă locul ce "1 are în str. 
„Traian şi Bulevardul Pache. Am convenit la început, cu 28 lei me- 
„trul patrat fiind 1200 metri patraţi ; în urmă sa hotărât în total 
„34.000 lei, sumă rotundă. Ştiu că arendaşul Petrache Spandonide din 
„comuna Afumaţi a oferit pentru acest loc lui Dinescu, acum patru ani 
„suma de 36.000 lei. Eu declar că azi acest loc face cel puţin 30.000 
„lei, dat fiind că azi preţurile sunt scăzute. Invoiala hotărâtă, V. Niţescu 
„a făcut actele; în loc de bani, i-a dat 23.000 lei în două ipoteci, — 
„aflu că fără valoare, — ce i-a cesionat, iar restul de 11.000 lei spunea 
„Niţescu că "1 dă în bani. l-a dat 500 lei arvună; în urmă a făcut un 
„act de vânzare al locului pentru 8000 lei, spunând că pune o sumă 
„mai mică spre a plăti o taxă mai mică la Casierie. Dinescu om bătrân 
„Şi incult a crezut toate acestea, crezând că “i va număra banii. După 
„autentificare, la care am azistat şi la care Dinescu sfătuit de Niţescu a 
„spus că a primit banii, am plecat la cârciumă unde Niţescu ne-a dat 
„de beut mult. In urmă nu "i-a mai dat nici un ban, aşa că în loc de 
„34.000 lei, Dinescu s'a ales cu 500 lei arvuna, şi cesiunea a două 
sipoteci în valoare de 23.000 lei, cari sunt azi fără valoare dupe câte 
„âilu. Sunt adânc convins că Dinescu a fost îndrăzneţ escrocat de 
„Niţescu“. 

Ce rezultă din toate aceste mărturisiri categorice, din toate aceste 
prezumţiuni legale puternice, logice şi concordante, expuse de noi mai 
sus? Că în mod evident, graţie manoperilor frauduloase întrebuințate 
de inculpat, bătrânul şi simplul Stefan Dinescu a fost escrocat în mo- 
dul cel mai îndrăzneţ şi mai revoltător de samsarul inculpat Vasile Ni- 
tescu, spirit şiret, ascuţit şi pervers. 

Dar, instrucţia doritoare de a face o lumină cât mai mare asupra 


C. Hamangiu. www.dacoromanica.ro 14 


210 


acestei îndrăzneţe escrocherii, a dispus evaluarea locului lui Stefan Di- 
nescu, obiect al vânzărei, spre a stabili ca punct de apreciere pentru 
instanţa de fond, valoarea reală a acestui loc, pretins a îi cumpărat de 
inculpatul V. Niţescu cu 8000 lei. 

Am văzut că martorul D. pita a a declarat că acum patru ani 
pentru acest loc, arendaşul Petrache Spantonide a oferit lui St. Dinescu 
36.000 lei, că astăzi, pe timp de criză, acest loc face cel puţin 30.000 
lei. Ei bine, inginerul expert A. Rădulescu de la Ministerul Domeniilor, 
însărcinat de noi cu măsurătoarea şi evaluarea acestui loc, ne răspunde 
în raportul său, că astăzi, pe timp de criză, când terenurile sunt depre- 
ciate, acest loc valorează cel puţin 25.000 lei; că înainte de actuala criză 
financiară, acest loc s'ar fi putut vinde cu 40.000 lei. Cum am putea 
deci admite, ca un om, care se află în întregimea facultăţilor sale inte- 
lectuale, cu voinţa liberă, ar putea să'şi vândă avutul său care face 
40.000 lei, numai cu 8000 lei? şi cu atât mai mult, când în aceiaşi zi, 
acelaş om care vinde acest loc de 40.000 lei cu 8000 lei, el cumpără 
cu bani numerar, 23.000 lei, — probă că nu era la nevoie, având bani 
disponibili, — două ceziuni de ipoteci dubioase şi problematice, de la 
acelaş Vasile Niţescu, căruia “i vânduse locul ce valora 40.000 lei, cu 
8000 lei ? Logica cea mai elementară refuză de a mai discuta un ase- 
menea raţionament, o asemenea argumentare, de oarece ar fi să credem 
în inadmisibil, în absurd. Cât priveşte despre valoarea celor două ipo- 
teci pe care le-am numit dubioase şi problematice, ipoteci pe cari in- 
culpatul Vasile Niţescu pretinde a le îi cesionat lui Stefan Dinescu în 
schimbul a 23.000 lei, bani numerar ce a primit de la Stefan Dinescu, 
în aceeaşi zi în care Stefan Dinescu i-a vândut lui locul ce valora 40 
mii lei, în declaraţiunea sa de la început, scrisă şi subscrisă de incul- 
pat, el susţine că a primit de la Stefan Dinescu, drept preț al acestei ce- 
ziuni, suma de 23.000 lei bani numerar, dupe cum se arată în actul au- 
tentic de cesiune, la interogatoriul luat de noi însă, el declară că de şi în 
actul autentic de cesiune se arată că St. Dinescu i-a plătit 23.000 lei, în 
realitate el a primit numai 15.000 lei,.... o probă mai mult a sincerităţii 
actelor şi declaraţiunilor inculpatului, seriozitatea acestor două ipoteci ce- 
sionate de inculpat, reclamantului, se stabileşte pe de oparte din certif. 
Grefei Trib. de Notariat No. 28205 (pag. 8), în care se vede că înaintea 
primei ipoteci a lui P. Dumitrescu, sunt alte trei ipoteci, una de 15.000 
iei, alta de 13.000 lei şi alta de 2000 lei, iar pe de altă parte, din cons- 
tatările făcute de noi că şi această ipotecă în al 4-lea rang este luată tot 
prin fraudă de inculpatul V. Niţescu de la P. Dumitrescu, dupe cum 
vom vedea mai la vale. In ceia ce priveşte seriozitatea celei de a doua 
ipoteci, aceia a lui P. Grigoriu, e de ajuns să citim răspunsurile aces- 
tuia la notificarea ce i-a tăcut Stefan Dinescu cu ocaziunea ceziunei 
ipotecei că: „actul de ipotecă este nul, de oare ce nu mi s'a numărat 
„Suma prevăzută întrânsul fapt, pentru care voi cere pe cale judecăto- 
„rească anularea lui, aşa că nu mă consider dator“. 

Am terminat cu expunerea şi dovedirea primei escrocherii, făptuită 
de inculpatul Vasile Niţescu, în prejudiciul bătrânului Stefan Dinescu. 
Vom trece acum la cea de a doua. 

II). A doua escrochefie făptuită de inculpatul Vasile Niţescu este 
aceia comisă în prejudiciul lui Vasile Dumitrescu azi mort, — deci în 
prejudiciul copiilor săi minori, — căruia prin aceleaşi manopere fraudu- 
loase cari erau în obiceiurile şi firea inculpatului, i-a zmuls un act de 
ipotecă asupra imobilului copiilor săi din şos. Basarab 75, în valoare 


www.dacoromanica.ro 


211 


de 15.000 lei, fără a'i număra vre un ban, afară de arvuna de 1000 lei 
dată înainte. 

Şi dacă pentru stabilirea acestei noi escrocherii, nu putem avea 
acel lux de probe ce lam avut în dovedirea escrocheriei comise în da- 
una lui Stefan Dinescu, totuşi ea se stabileşte în mod destul de com- 
plect şi evident, prin calitatea şi valoarea martorilor precum şi prin pre- 
zumţiunile serioase, logice şi concordante ce reese din arătările lor. In 
adevăr, din actul de ipotecă autentificat de Trib. Ilfov Secţia de Notariat 
la No. 8874 an. 1900 şi înscris la No. 1804 an. 1900, se constată că Petre 
Dumitrescu, tutorul legal al minorilor săi fii, cu avizul consiliului de fa- 
milie, în schimbul sumei de 15.000 lei, primiţi de la inculpatul Vasile 
Niţescu constitue ca ipotecă în al 2-lea rang dupe Credit imobilul său 
indiviz din şos, Basarab No. 75. La început drept arvună, "i dă lui 
Petre Dumitrescu 1000 lei, amânând şi amăgindu-l în urmă prin diferite 
manopere, fără a-i da dupe autentificare, suma coprinsă în act. De alt- 
fel acesta era obiceiul inculpatului mai în toate împrumuturile (?) ipo- 
tecare ce făcea, escrocând pe naivii cari se încredeau în el. 

Dar să stabilim faptele. Şi de oare ce din depoziţiile martorilor 
ascultați reese probe evidente de vinovăția inculpatului, vom da loc aci 
tuturor acestor declaraţiuni precise, clare şi categorice, cari evidenţiează 
în mod complect si hotărâtor escrocheria făptuită de inculpat. 

Astfel, d-l Avocat Ion Leoveanu, sub prestare de jurământ, ne de- 
clară următoarele : „Ştiu că Vasile Niţescu e un samsar care a escro- 
„cat şi a sărăcit multă lume naivă şi ignorantă de pela mahala. Un caz 
„precis pe care 'l cunosc eu personal este următorul: Eu aveam un fiu 
„Petre Dumitrescu, azi defunct, fost comerciant. Prin diferite manopere, 
„V. Niţescu parvine de a'i lua un act de ipotecă de 15.000 lei, fără a'i 
„număra vre un ban. Petre Dumitrescu avea nevoe de bani pentru aşi 
„plăti un creditor care ceruse declararea sa în stare de faliment. A făcut 
„actul de ipotecă pe numele lui Niţescu, fără a primi nici un ban şi 
„fără a lua contra-înscris. Intro dimineaţă, acum un an şi mai bine, era 
„pe toamnă, a venit la mine, în o trăsură a sa cu un cal murg Vasile 
„Niţescu, care mi-a spus că a luat de la Petre Dumitrescu un act de 
„ipotecă în rangul al III-lea, pentru 15.000 lei, că nu i-a dat încă nici un 
„ban, dar dacă, eu voi face să decid pe un neamţ ca săi cedeze 
„lui Niţescu rangul al II-lea, atunci el, Niţescu, va depune 12.000 lei la 
„casa de Depuneri, pentru copii lui P. Dnmitrescu, câte 4000 de fiecare, 
„ca să'i poată ridica când vor deveni majori, iar restul să’! dea lui Du- 
„mitrescu, spre a'şi continua comerciul. EI, Niţescu, îmi declarase mie 
„că până atunci nu numărase nici un ban lui P. Dumitrescu“. 

In acelaş sens declară şi martorii: D-l Avocat Al. Antimescu, C. 
N. Orăşeanu şi Chira M. Rădulescu, arătând în mod precis, că defunctul 
Petre Dumitrescu avea absolută nevoe de bani spre a'şi plăti mai multe 
datorii exigibile, spre a nu fi declarat în stare de faliment; că el, în sco- 
pul de a putea plăti mai multe datorii, a făcut împrumutul ipotecar de 
15.000 lei, la inculpatul V. Niţescu; că inculpatul V. Nlţescu l'a înşelat 
nedându-i suma de 15.000 lei, coprinsă în actul de ipotecă, că el se 
plângea la toată lumea că a fost înşelat, iar consecinţa a fost că Petre 
Dumitrescu care voia să împrumute bani spre a'şi plăti datoriile, nu şi 
poate plăti nici una, fie cât de mică, puțin mai în urmă murind, se zice 
de supărarea pricinuită de acest dezastru material şi moral în care 'l 
adusese inculpatul Ş 

Faţă de aceste declaraţiuni ale martorilor: I. Leoveanu, C. Oră- 


www.dacoromanica.ro 


212 


şeanu şi Chira Rădulescu, ori ce alte argumente sunt de prisos, căci în 
adevăr, dacă Petre Dumitrescu ar fi primit în adevăr valoarea de 15.000 
lei a ipotecei ce dăduse inculpatului V. Niţescu, atunci era firesc ca el 
să'şi achite micile datorii ce avea pe la creditori, spre a înlătura înfrân- 
gerea dezonorantă pentru un comerciant, aceia de a fi declarat în stare 
de faliment. E oare admisibil ca Petre Dumitrescu, care împrumuta de 
la Niţescu bani, tocmai în acest scop, să nu'şi achite absolut de loc nici 
o datorie, preferind ruşinea unui faliment? Dar dacă nu a putut plăti, 
cauza este că nu avea bani, că, deci, nu a primit nici un ban de la V. 
Niţescu, din acei 15.000 lei ai ipotecei. 

Astfel stând lucrurile, probele şi prezumţiunile de existenţa escro- 
cheriei sunt în afară de ori ce îndoială. 

III). Să trecem acum la a treia escrocherie, făptuită de inculpatul 
V. Niţescu. Sub motivul că voeşte ati face un împrumut la credit, in- 
culpatul ia cu sine în trăsură pe bătrânul şi bolnavul Alexandru Crăciun, 
care nu se putea mişca din cauza boalei şi ducându-l la Tribunal, °l 
făcu să semneze un act de ipotecă pentru 1300 lei, în favoarea inculpa- 
tului, asupra caselor sale, fără a'i număra în realitate nici un ban. Aceste 
escrocherii, cari intră de altfel în obiceiurile inculpatului, se stabilesc în 
mod complect prin depoziţiile martorilor: Dobre Gheorghe, Andrei M. 
Birt şi Dumitru Crăciunescu, cari arată că inculpatul Niţescu când a 
luat în trăsură pe bolnavul Alexandru Crăciun şi La dus la Tribunal, 
i-a spus că va semna nişte acte necesare numai spre a face mai uşor 
împrumutul la Credit; inculpatul însă înşelându-l prin aceste manopere, 
Ta pus de a semnat un act de ipotecă pentru 1300 lei, asupra caselor 
sale, fără a'i număra vre un ban. lar ca probă că nu i-a dat nici un ban 
şi că această ipotecă i-a fost Inată prin îraudă, este că bătrânul şi bol- 
navul Alexandru Crăciun, care moare două luni după aceasta, este îngro- 
pat din mila publică, pe urma lui nerămâind nimic. „Nu avea cu ce să 
1 îngroape“, spune martorul Dobre Gheorghe; iar un alt martor Dumi- 
tru Crăciunescu declară: „Ştiu că Alexandru Crăciun a fost înmormân- 
„tat prin mila publică, de şi nu trecuse de cât două luni de la facerea 
„acestui împrumut de la V. Niţescu. Soţia sa spune că nu a primit nici 
„un ban“. 

Toate acestea sunt probe şi prezumţii destul de puternice pentru 
a stabili că şi în acest pretins împrumut ipotecar inculpatul V. Niţescu 
a înşelat în mod îndrăzneţ şi neuman, pe un bătrân bolnav, aflat pe 
marginea gropei. 

De altfel, dacă avem în vedere toate reclamaţiunile de acest gen 
făcute contra inculpatului V. Niţescu, reclamaţiuni pe cari instrucţia nu 
a putut să le dovedească în mod suficient spre a le califica drept fapte 
penale, reese în mod evident un lucru: mijloacele necinstite, în mare 
parte penale, de care inculpatul se serveşte în mod obicinuit, graţie im- 
punităţei de care s'a bucurat până acum în aceste pretinse împrumuturi 
ipotecare, din care şi-a făcut o adevărată specialitate. 

Ne-am rezumat numai la aceste trei escrocherii, de şi în realitate 
ele sunt cu mult mai numeroase, de oare ce aceste trei întrunesc în 
mod complect şi evident elementele delictului de escrocherie. 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


I. Afacerea Pictorian . . » as . . . - . . . . . 


In fapt. Imprumutul de 175 milioana lei, Cererea sindicatului bancherilor din Berlin. 
Legea din 26 Fevruarie 1900 şi operaţiunea de „report“ a Ministerului de Finanţe. 
Statul român cumpără 13 milioane rentă română 40 o şi 50 o Criza financiară din 
anii 1900—1901 şi scăderea rentei române. Tragerile la sorți falşe a titlurilor de 
rentă 40 o şi 5°fo aflate în depozit la sindicatul din Berlin, Totalul acestor trageri 
falşe. Persoanele cari au operat aceste trageri falşe. Scopul de care s'au călăuzit. 
Textul declaraţiei lui I. Pictorian, prin care explică lipsa de prejudiciu pentru terţii 
detentori de titluri. 

In drept. Falş în acte publice: art. 124 codul penal. Cele trei elemente ale de- 
iictului de falş. Lipsa unui element face neegzistent delictul. Discuţiuni asupra do- 
lului genera! şi al dolului special, Părerea d-lui Adolphe Prins, profesor ia Uni- 
versitatea din Bruxelles, în lucrarea sa: „Science pénale et droit positif“, în ceea 
ce priveşte dolul special. Intențiunea frauduloasă în materie de falş. Opinia d-lui 
Nypels din tratatul sau „Code pénal belge interprete“, în această privinţă. Păre- 
rile d-lor Garraud, Faustin Hélie, Dalloz, Poittevin, Ortolan, Blanche şi Merlin, a- 
supra aceleeaş cestiuni. Dol civil. Quasi delict. Acţiune civilă în daune. Caz de 
neurmărire contra lui I. Pictorian şi a celor alţi. 


II. Afacerea Socolescu . . . . s eo . . . . . . 


In fapt. Crima de incendiu: art. 375 codul penal. Căracterul psihologic şi social al 
acestor crime. Oravitatea lor excepţională din punct de vedere al ravagiilor ce pot 
produce şi din cauza greutăţei de a putea fi descoperite. Mobilul acestor crime: 
răzbunarea sau interesul bănesc. Înmulțirea relativă a crimelor de incendiu para- 
lel cu înfiinţarea societaţilor de asigurare. Lipsa de represiune din cauza indul- 
gentei juraţilor. Primul incendiu de la 6 Òctomvre 1902, suferit de I. Socolescu, 
a depozitul său de scânduri. Despăgubirea de 50,000 lei obținută de la societatea 
„Dacia România.“ Al doilea incendiu izbucnit în noaptea de 14 lunie 1903, la ca- 
sele din Bulevardul Carol, 14, case ce erau asigurate la „Dâcia România“ cu 
220,000 lei, iar mobilierul cu 170.000 iei. Atacurile violente aduse de Socolescu, 
înainte de incendiu, societăţilor de asigurare. Probele de cuipabilitate contra lui 
Socolescu. Probe morale şi pote materiale. Apărarea. Invinuirea societăţilor de 
asigurare. Tablou statistic al incendiilor din România, în ultimi zece ani. Numă- 
rul achitărilor şi al condamnărilor. 


IH. Afacerea escrocheriei Jean Abramescu & C-ie .. . . 


In fapt. Exploatarea minorilor şi a interzişilor. Fraudă la lege. Fraude civile şi fraude 
penale. Goana după poliţe vechi. Poliţe de milioane antidatate şi semnate. Gra- 
vitatea excepţională din punct de vedere social şi moral al delictelor de exploa- 
tarea minorilor şi al celor alţi incapabili legali. Buinarea tinerilor avuţi. Cuvimele 
lui Faure, raportorul codului penal francez din 1810, cu privire la impunitatea con- 
rupătorilor tineretului. Inculpatul Jean Abramescu şi pusul sub consiliu judiciar 
Grigorie I. Alexandrescu. Excrocarea acestuia cu polițe în valoare de 60,000 lei. 
Arătările martorilor Jean M. Crisoveloni, I. Basa şi a portarului hotelului splendid. 
Manoperile. Semnarea polițelor. Antidatarea lor. Rolul Băncei Adier din Braşov în 
scomptarea antidatată a poliţelor. Consumarea escrocheriei de 60,000 lei in poliţe, 
pentru o mie lei daţi numerar. Punerea în urmărire penală a inculpaţilor Jean 
Abramescu, Cociu Abramescu şi 3ol. H. Russo, pentru delictul de escrocherie. 

In drept. Excrocherie. Origina art. 332 codul penal Român şi principiile pe care e 
bazat. Art. 241 codul penal. Art. 405 codul penal francez, Diferențe şi analogii de 
texte. Textul român superior celui francez. Garraud şi insaficienţa textului francez. 
Legiuitorul român, inspirâdu-se de la cel prusian în materie de escrocherie. Eroa- 
rea de drept şi eroarea de fapt, ca element al escrocheriel. Părerea d-lui T. P, 
Oppenhof, Primul Procuror din Berlin, asupra acestei cestiuni, în codul ău penal 
adnotat. Elementele delictului de escrocherie după textul art. român pru ian şi 
francez. Ce trebue să inţelegem prin manopere frauduloase? Diterite grade în 
aprecierea manoperilor. Escrocheria simplă şi escrocheria calificată. Diferenţa din- 
tre art. 332 şi 334 codul penal român. Doctrina prusiană şi franceză. Jurispru- 
denţa casaţiei franceze şi române în materie de escrocherie. 


www.dacoromanica.ro 


Il 





Pagina 
IV. Afacerea fraudelor de la „Unirea . . . . . . . . 40 


In fapt. Istoricul sucietăţei „Unirea“. Starea sa financiară în trecut şi prezent. Un mi- 
lion dificit. Gestiunea fostului director-general Alex. Sc. Miclescu, 1899—1901. An- 
tecedentele sale judiciare. Risipa a 700,000 lei, în timpul gestiunei sale. Abuzuri 
de încredere în valoare de 23,022 lei, comise de Al. Sc. Miclescu. Escrocheria de 
32.000 lei comisă în prejudiciul „Unirei“ şi a societăţilor străine de reasigurare 
„Garantie“ din Paris şi „Gladbacher* din Gladbach, relativă la dauna fictivă a lui 
Nicu Catargi. Culpabilitatea de complice tăinuitor a lui Nicu Catargi. Culpabili- 
tatea penală a Ini Emil Ioachimovici, Iosef Marcovici, Isidor Cohen şi Nae An- 
helescu. 

in drept Elementele delictelor de abuz de încredere, de escrocherie şi distrugere de 
acte publice. Teoria complicitäței propriu zise şi a complicităţei prin tăinuire. Cu- 
mul de delicte. Art, 323, 332, . 367, 40, 49, 60, 53 şi 54 din Codul penal. 
Părerea D-lui Blanche, Garraud şi Faustin-Hâlie asupra abuzului de încredere, Di- 
rectorul unei societăți este mandatarul societarilor. Calitatea de mandatar a giran- 
ților sau administratorilor societăţilor. Contract de societate. Opiuiunea autorilor 
mai sus citați şi a jurisprudenţei lui Dalloz asupra acestor cestiuni. Complicitatea 
şi definiţia dată ei de Trebutien, Cestiunna tăinuirei, după doctrină şi jurisprudenţă. 


V. Afacerea falşului Testament Sturdza . . . . . . . 94 


In fapt. Moartea Prințului Grigorie M. Sturdza la ,13 'lanuarie 1901. Oăsirea în 
cassa de fer, a testamentului său olograf, făcut în Constanţa la 12 Septemvrie 
1895. Punerea în posesie a adevăraților moştenitori, legatară universală fiind Dom- 
niţa Ralou Gr. M. Sturdza, iar legatari particulari: flii săi: adoptivi: D. Popovici- 
Sturdza; C. Stefănescu-Sturdza şi D. Pavelescu-Sturdza; d-nu şi d-na Eliza N. 
Catargi şi copila Olga Boga. 

Peste un an, svon de existenţa unui alt testament cu o dată posterioară celui 
dintâi. Cine lansează aceste svonuri ? Al. Sc. Miclescu, fostul Director al „Unirei“, 
deţinut în Văcăreşti, posesorul acestui nou testament. Refuzul său de a'l da la 
iveală, până nu va fi eliberat din penitenciar. Avocatul I. Barozzi depune o ga- 
ranţie de 3000 lei şi liberează pe Alex. Sc, Miclescu. Intimitatea în Penitenciarul 
Văcăreşti, dintre Ax, Sc. Miclescu şi cunoscutul falşificator N. Botez. Plăsmuirea 
de către N. Botez, a unei scrisori datate 11 Ianuarie 1901, ca adresată de Prinţul 
Gr. M. Sturdza lui Al. Sc. Miclescu, prin care Prinţul afirmă că'i dă în păstrare 
un „act important“, adică testamentul. Transterarea falşificatorului N. Botez, la 
Penitenciarul Pângăraţi. Corespondeuţa dintre Alex. Sc. Miclescu şi N. Botez şi 
sumele de bani primite de acesta de la Miclescu. Plăsmuirea de câtre N. Botez, 
aflător la Pângăraţi, a unui non testament şi codicil al Prințului Gr. M. Sturdza, 
datate 5 şi 7 ianuarie 1901, cu câte-va zile înainte de a muri. Alex. Sc. Miclescu 
prezintă Tribunalului Ilfov reepa I acest testament falş, însoțit de codicil, în ziua 
de 4 Mai 1902. Declararea în falş a acestor acte. Probele;de culpabilitate contra 
inculpaţilor, Probe materiale, probe morale. 

In drept. Autor material şi autor intelectual. Situațiuneă penală a acelor care se ser- 
vesc de un act falş, cu bună dami că e falş. Elementele delictului de falş prevă- 
zut de art. 127, Codul penal. Complicitate. Art. 49 ş5 60, al. I. Codul”penal. 


VI. Afacerea fraudelor de la Ministerul de Finance . . . 110 


In fapt. Fraudele de la Ministerul de Finanţe. Funcţionarii Alexandru Parisianu şi Va- 
sile Dumitrescu, de la serviciul datoriei publice, autori acestor trageri falşe. Tra- 
geri falşe în anii 1893—1899, în beneficiul exclusiv al acestor functionari şi al 
unor colegi ai lor. Criza din 1899—1900 şi scăderea titlurilor de rentă 40|2 şi 5n|» 
Participarea iui Dan Albahari la aceste fraude. Titluri scăzute. Beneficiu: aiterenja 
de curs, între valoarea nominală şi cursul zilei sub care se vindeau şi se cumpå- 
rau titlurile de rentă. In 1899 diferenţa de 1000 lei la titlul de 5000 Jei. Lui Dan 
Albahari i se scoate la sorți în mod fraudulos 822 titluri de rentă 4o|o a 5000 lei, 
cu un beneficiu de 811,384 lei, după cum rezultă din registrele sale. Complicitatea 
lui Eustațiu Măcărescu şi Aron Behar şi beneficiile trase de ei. Şantagiul lui Behar, 
Balli din Bucureşti şi Leibling şi Covo din Berlin, încercat contra bâncii Disconto 
Gesellschaft şi a Statului Român. Autorii şantagiului cer 500,000 lei. Denunţarea 
şantagiului de d-l Ministru de Finanţe. Emil Costinescu, la 7 Ianuarie 1903. Ares- 
tarea tutulor vinovaţilor. 

în drept. Falş în acte publice. Art. 124 Codul „penal Şantagiu. Art. 334 Codul penal 
Complicitate, art. 49, 50 şi 51 Codul penal, Elementele dellctelor de falş în acte 
publice, de şantagiu şi de complicitate. 


VII. Afacerea din strada Uranus . . . . .. . . . . 125 


In fapt. Sinuciderea copilei Lili Popazu. Cauzele sinuciderei. Atentatul la pudoare cu 
violenţă, suferit cu o zi înaintea sinuciderei. Consideraţiuni generale asupra aten- 
tatelor la pudoare, ce se comit în Bucureşti. Cauza nedenunţărei lor. Prejudecăţi 
sociale. Portretul lizic, moral şi educativ al copilei Lili Popazu. Conduita, instrucţia 
şi educaţiunea ei. Fapte premergătoare atentatului. Inducerea în eroare a copilei 
de incuipata Nelly Bozianu. Preumblarea de la şosea. Petrecerea de la „Grădina 
popular =, Reîntoarcerea la casa Nelly Bozianu. Conducerea copilei Lili la Hotelul 

ondra. Atentatul. Culpabilitatea lui I, Gorăneanu ca autor principal şi a Nelly 
Bozianu şi Z. P. Grigore ca complici. 


www.dacoromanica.ro 


III 





Pagina 


In drept. Atentat la pudoare cu violență, Art. 264 şi 265 codul penal român şi art. 
332 şi 333 codul penal francez. Gravitatea excepţională, din punct de vedere mo- 
ral, a acestor delicte. Cuvintele lui Garraud în această privinţă. Lacunele legilor 
penale relative la reprimarea unor delicte morale. Severitatea legilor vechi în a- 
ceastă privinţă. Părerea lui Ahrens în cartea sa „Droit naturel“ asupr: scopului 
dreptului şi al moralei. Violenţă fizică şi violenţă morală. Aprecierile d-lor Faustin 
Hélie şi Garraud în această privinţă. Eroare, manopere, surprindere, în materie de 
atentat la pudoare. Viţiu de consimţimânt în civil şi în penal. 

Complicitate în materie de atentat la pudoare. Art. şi art. 50 al, Il! codul 
enal. Părerile d-lor Trâbutien, Garraud şi Dalloz asupra complicităţei. Diferenţa 
ntre complicitatea propriu zisă şi circumstanţa agravantă din art. codul penal. 
Doctrina şi jurisprudenţa franceză asupra acestei cestiuni. 


VIII. Afacerea Bancherului Urban . . . . . . . . . . 147 


In fapt. Bancherul Urban din Galaţi. Antecedentele sale, Actul de gaj al lui Alecu Pa- 
vel. Amplificarea şi schimbarea actului conceput de D-l avocat Pavel Macri, de către 
inculpatul Urban. Notificarea actului de gaj. Solvabilitatea lui Alecu Pavel până la 
facerea actului de gaj. Convenţiunea dintre Alecu Pavel şi inculpatul Urban la 
facerea actului de gaj. Susţinerile lui Alecu Pavel şi ale inculpatului Urban în a- 
ceastă privință. Goana după contractarea unui împrumut, a lui Alecu Pavel ìna- 
inte de facerea actului de gaj. Manoperile inculpatului Urban spre a înşela buna 
credință a lui Alecu Pavel. Declaraţiunile martorilor Galati şi Haralambescu. Actul 
de gaj făcut de inculpatul Urban constituia în realitate un act de cesiune. Exis- 
tenţa prejudiciului cauzat lui Alecu Pavel. Abuzul de încredere făptuit de incul- 
patul Urban în dauna reclamantului Alecu Pavel. Poliţa de 1000 lei semnată de 
Alecu Pavel şi girată de Colonel Isyoranu şi Căpitan St. Ionescu. Scontarea ei la 
inculpatul Urban, Refuzul dea o restitui celor în drept. 

In drept. Admisibilitatea probei cu martori contra celor coprinse în actele auten- 
tice. Art. 1173 şi 1191 c civil. Doctrina şi jurisprudenţa. Escrocherie simplă şi es- 
crocherie calificată. Art. 332 şi 338 c. p. Abuz de încredere. Art. 322 şi 323 codul 
penal. Diferenţa între textul român şi francez în ceia ce priveşte escrocheri:. Tex- 
tul român superior celui francez. Textul român primitor de o mai largă interpretare. 


IX. Afacerea bonurilor D-nei Gârleşteanu sos a e a 162 


In fapt. Incendiul de la locuința D-nei Gârleşteanu strada Manea Brutaru 3. Furtul 
sacului cu hârtii de valoare. Moartea D-nei Gârleşteanu. Impărțirea bonurilor fu- 
rate între pompierii: fruntaşul Buga erban, autorul furtului; sergentul Nicolae 
Spiridon şi soldaţii: Marin Nedelcu, Bărăscu Haralambie şi Toma David. Trecerea 
bonurilor sergentului Nicolae Şerban la lacob Țicu şi de la acesta la cumnatul 
său Petre Lăstun. Încredinţarea bonurilor avocatului I. P. Roşianu. Culpabilitatea 
avocatului 1. P. Ronglan. Sint sa că bonurile proveneau din un furt. Propunerea 
făcută de Roşianu lui I. Goldfeld de a schimba bonurile la Viena sau Berlin. In- 
cercarea făcută de Roşianu de a schimba bonurile la casa de Bancă Steriu. Pre- 
darea bonurilor de către Roşianu fraţilor Gârleşteanu. 

In drept. Delictul de tăinuire. Art. 53, codul penal. Elementele şi condiţiunile pentru 
existenţa legală a acestui delict, Tăinuirea este o complicitate posterioară, după 
cum o defineşte Garraud. Părerile lui Blanche, Faustin Hélie şi Dalloz asupra 
cestiunei tăinuirei. Jurisprudența română şi franceză în această privinţă. In ce 
moment trebue ca tăinuitorul să fi avut cunoştiință de origina delictuoasă a o- 
biectelor ce se află în mânele sale? Tentativa de tăinuire să pedepseşte? In speța 
lui Roşianu avem un delict de tăinuire consumat, iar nu o simplă tentativă. Di- 
ferența dintre textul român, francez şi german. Textul român asupra tăinuirei este 
imprumutat din codul penal prusian, art. 259. 


X. Afacerea de la Magazinul „Papagal“ Q...’ n. n. 12 


Iu fapt. Furtul de la magazinul „La Papagal“ în prejudițiul D-nei Ana Sohn. Invinu- 
irea făcută de către D-na Rebeca Farchi, peroana magazinului şi Iancu Eschenasi 
directorul mazaginului D-nei Eufrosina I. Luţescu, ca fiind autoarea acestui furt. 
Rechemarea în magazin a D-nei Luțescu. Amenințarea cu forța publica. Violenţa 
morală exercitată asupra D-nei Luţescu. Perchiziţionarea ilegală a D-nei Luţescu. 
Dovedirea făptuirei acestui delict de către reclamanta D-na Luţescu. Cazuri iden- 
tice întâmplate în acest magazin, 

In drept. Delictul de arestare sau secfestrare ilegală. Art. 272 c. p. şi 88 din „Legea 
asupra libertăţei individuale.“ Elementele acestui delict. Părerile lui Faustin Helie, 
Garraud, Blanche şi Dalloz în această cestiune. Doctrina şi jurisprudenţa generală 


asupra acestui delict. 


XI. Afacerea exploatărei minorilor . . . . . . . . + 179 


In fapt. Exploatarea minorilor de către cămătari.— Indiferenţa parchetului. Dobânzile 
colosale la împrumuturi pe amanet. Înmulțirea caselor de schimb. Beneficiile re- 
alizate de casele de schimb. Denunţurile făcute parchetului, Inexistenţa la noi a 
unei legi contra uzurei. Specularea minorilor C. Cotadi, D. Zissu, Stelian Bolinti- 
neanu, i Bibescu şi D. Pavelescu-Sturdza de către inculpaţii A, Mărculescu, N. 
Ciurcu, Jean Abramescu, Max Zentler etc. Mijloacele de apărare ale inculpaţilor. 


www.dacoromanica.ro 


IV 
Paginag 


Semnarea de către minori a polițelor în alb. Ştiinţa de către inculpați, că prin 
banii dați favorizează patimile minorilor. Procedeurile întrebuințate de inculpați 
pre a atrage pe minori. Rolul samsarilor bancherilor în exploatarea minorilor. 
Abuzurile comise de inculpatul Nicolae Ciurcu în prejudiciul minorilor C. Co- 
tadi, Stelian Bolintineanu, ion Bibescu şi D. Pavelescu-Sturdza. Declaraţiunile 
martorului Litfan în afacerea exploatarei minorilor de către inculpatul Nicolae 
Ciurcu. Exploatarea minorului ion Bibescu de către inculpatul Nicolae Ciurcu. 
Sustragerea de către inculpatul Ni olae Ciurcu a registrelor sale comerciale. Ex- 
ploatarea minorului D. Pavelescu-Sturza de catre inculpatul Nicolae Ciurcu. Ur- 
mărirea minorului D. Pavelescu-Sturdza de catre samsarul Max Zentler. Abuzu- 
rile comi e de inculpatul A. Marculescu în prejudiciu minorilor C. Cotadi şi Ste- 
lian B lintineanu. Exploatarea minorilor D. Zi su şi D. Pavelescu-Sturdza de către 
inculpatul Natan Mendel. Culpabilitatea inculpatului Jean Abramescu în afacerea 
exploatarei minorilor. Rolul inculpatului Max Zentler în escrocarea minorului Dem. 
Pavele cu-Sturdza. Rolul inculpatului Victor Radulescu în exploatarea minorului 
Dimitrie Zissu. 

In drept. Delictul de abuz de încredere, Art. 322 c. p. Părerile lui Garraud, Faustin 
Helie, Chaveau Adolphe, asupra acestei cestiuni. Jurisprudenţa şi doctrina franceză 
în această materie. Gravitatea din punct de vedere social şi moral a delictelor de 
exploatarea minorilor. Ruinarea tinerilor avuţi. Cuvintele lui Faure, raportorul co- 
dului penal francez din 1810, cu privire la impunitatea conrupatorilor tineretului. 


XII. Afacerea excrocheriei cu actele autentice . . , . . 202 


Jn fapt. Caracterul inculpatului Vasile Niţescu. Antecedentele lui. Specialitatea incul- 

atului Vasile Niţescu în afacerea actelor de notariat şi împrumuturi la credit. 
nşelarea micilor proprietari din mahalale de catre inculpatul Vasile Niţescu. Es- 
crocheria comisa de inculpat în prejudiciul reclamantului Ştefan Dinescu. Vinde- 
rea locului şi caselor din strada Traian şi Bulevardul Ferdinand. Facerea actului 
de vânzare pe un preţ mai mic de cât cel convenit Autentificarea actului de van- 
zare. Nenumărarea preţului integral şi cedarea a 2 ipoteci dubioase. Depoziţiunile 
martorilor Costache Petrescu, Stavri Anastasiu şi Dumitru Georgescu în această 
afacere. Escrocheria comisă de inculpat în prejudiciul lui Vasile Dumitrescu. Actul 
de ipotecă facut de Vasile Dumitrescu asupra imobilului din strada Basarab, 75. 
Nenuimărarea sumei copriusa în acest act de catre inculpatul Vasite Niţescu. De- 
pozitiunile Martorilor 1. Leoveanu, C. Orăşanu şi Chira Radulescu în această a- 
acere, Escrocheria comisă de inculpat în prejudiciul batrânului Alexandru Crăciun. 
Actul de ipotecă în favoarea inculpatului. Nenumărarea sumei din acest act, De- 
pozițiunile martorilor Dobre Gheorghe, Andrei Burt şi Dumitru Crăciunescu în a- 
ceastă afacere. 

Jn drept. Delictul de escrocherie. Admisibilitatea probei cu martori contra celor cu- 
rinse în actele autentice, Doctrina şi jurisprudența română şi franceză cu privire 
a aceasta cestiune, Art. 332 şi 333 codul penal. Diferența dintre textul român şi 
textul francez. Escrocherie simplă şi excrocherie calificata. Textul român, superior 
celui francez, ca fiind primitor de o mai largă intrepretare. 


www.dacoromanica.ro