Miscarea anul III, nr. 3 (24), 1-15 febfruarie 1994

DIN 





tone de cerneală pe hârtie, un 
op de vorbe se revarsă prin 
ifuzoare! ale unui sistem în 

care bârfa şi cleveteala au izgonit orice 
„norme şi orice valori, toată lumea critică 
Emetă jumaca Şi dedesubtul acestei 
quasi-penerale se infiltrează, 
devastator, mâlul cenuşiu al 

















Sunt cei care înţeleg strategia 
şi dizolvantă a acestei agresiuni 
peste capul nostru de câţiva ani 


să nu mai fie nici o soluție? Noi 
că este. Şi o spunem nu de pe 
vreunei atitudini „superioare“, 
perspectiva vreunei viziuni 
i „anvergură”. O spunem mai 
şi în primul rând din punctul de 
al omului „obișnuit“, al acelui om 
fiecare din noi, trăieşte cotidian 

Şi tragediile acestei societăți. 
Când toate aventurile 
e, când toate năbădăile 
politicianismului își 
mai mult ca oricând 
a lor sterilitate, e timpul 
m Că singura salvare e 


nostru. 
Uz care nu neamul nostru 
făcut vinovat, societatea 
'ască n-a avut răgazul necesar 
pei a-şi aduna energiile într-un 
unchi suficient de puternic, pentru â 
ia un curs pozitiv traiectoriei sale 


e şi încearcă în continuare 
 înge! uncori - tot soiul 
i de A mia 
| sociale, politice, culturale etc. 
„Noi am propus ca soluție a mult 
ătutei „perioade de tranziţie“ o 
sectorială“, 




















rai 










SUMAR 












e ze 


Adică să se instituie măcar un- dram de 
ordine în aparatul administrativ al Statului 
Român. 

Când am spus „militarizare sectorială' 
mulți au tresărit înspăimântați: „Mişcarea 
dorește dictatură militară“. Asta deşi ceea 
ce am propus noi nu are nici un fel de 
legătură cu dictatura. Am cerut și cerem 
ca legile alcătuite de acest Parlament să 
fie respectate, am cerut şi cerem ca 
programul și hotărârile acestui guvern să 
fie aplicate. Nu am cerut - încă - să se 
voteze legi propuse de noi, nu am adus - 
încă - programul nostru de guvernare. Am 
cerut și cerem ca aceste partide, din acest 
Parlament — și nu noi — să conducă 
România. Să o conducă nu potrivit 
exigenţelor noastre ci potrivit principiilor 
de ele declarate. Am cerut şi cerem ca 
acești oameni care au primit ur vot de 
încredere în septembrie 1992 să respecte 
măcar ceea ce chiar dânșii au promis. 


Cerem prea mult? Şi dacă dânşii nu 
reușesc pentru că nu au posibilităţi, nu au 
forță, în fine, „nu sunt condiţii”, nu 
cerem să venim noi. Când vom fi noi 
pregătiți să conducem România, vom cere 
Țării să ne-acorde încrederea sa. Partide- 
io me le cerem nimic pentru noi. Le 
cerem doar ca, măcar în al doisprezecelea 
ceas, să respecte poporul pe care îl 
conduc. Cerem să se facă apel la acele 
instituţii naţionale în care, ca români, 
putem avea încredere că au pulerea de a 
face puţină - măcar puţină - ordine. De 
exemplu, armata. Să se mai oprească ceva 


a Românie 


MISCAREA 


P10909: 
Publicaţie a Noii Generaţii 


Editor: Mișcarea Pentru România 


|. În celulă e frig, de fapt ca şi în! 
toate casele şi apartamentele Dumnea- 
|voastră. Mi-e foame, şi vouă tot, o Bă 
Iştiu. Vreau libertate, puţin aer curat, 

și voi tot asta doriţi. Atunci prin ce ne 
|deosebim noi: eu, cel condamnat la, 
Imoarte, și voi care parcă trăiţi, parcă! 
inu? - Ori şi voi sunteţi condamnaţi 
[Eu îmi cunosc călăii. Dar voi?...» 


[-] 


din valul de corupție şi debandadă, să se 
mai termine cu lamentaţiile și cerşetoria 
etern electorală. Să mai vedem și ceva 


fapte. 


* 


În ceea ce ne privește, noi ne continuăm 
drumul pe care am pornit. Căci nu 
urmărim soluții de moment şi nici nu 
acceptăm compromisuri când e vorba de 
destinul Neamului Românesc. Trebuie să 
ne pregătim, să ne dezvoltăm, să ajungem 
la forța necesară pentru a izbândi. De 
aceea vă cerem tuturor celor care credeți 
în posibilitatea construirii unui stat român 
întemeiat pe cinste și dreaptă credință 
creştină, să răbdaţi şi să luptaţi alături de 
noi. 

În acest ceas al istoriei, lupta adevărată 
nu se dă din fotolii comode sau de la 
tribune frumos împodobite. Duşmanii 


Lupta SUPLEranNa 


noștri nu sunt cei vizibili cu ușurință. Nu 
sunt partidele, nu sunt demagogii şi 
exponenţii vizibili ai corupţiei şi 
politicianismului. Adevăratul dușman 
lucrează în adâncuri. El îşi trimite la 
suprafaţă doar slugiie, executanţii - 
vrădătorii de țară - şi eventual uneltele 
inconștiente - creduli şi naivii. Ca să-l 
învingem, trebuie să căutăm resorturile 
ascunse de unde pleacă toate dezastrele. 
Trebuie să găsim sălașul în care se urzesc 
toate planurile de destrămare a fiinţei 
noastre. Trebuie să luptăm cu răul, cu 


a Sea 


| 

Ilie ILAȘCU! 
4 decembrie 1993 | 
Tiraspol, celula pentru condamnaţii la moarte nr. 13| 


Dicţionarul Enciclopedic francez. 


pi 














Anul III, Nr. 3 04) 
1 — 15 februarie 1994 








„Mișcarea” reflectă în paginile | 
sale preocupările și frământările. | 
Naii Generaţii, contribuind la | 
dezvoltarea curentului de gândire 
și actiune declanşat de tineretul. || 
ice prin mişcările din 1989- 

Pe plan spiritual-religios, 
„Mişcarea” este o publicaţie 
creștină ortodoxă, așezată sub 
autoritaiea duhovnicească a 
Bisericii Ortodoxe Române. 

Ca orientare. culturală, 
„Mișcarea” 'urmează - linia 
naţională, reprezentată in istoria 
culturii şi publicisticii românești 
de personalități. exemplare ca 
| Mihai Eminescu, Nicolae 
| Bălcescu, Nicolae lorga, Nae 
Jonescu, Mircea Eliade, Petre 
Țujea. 

Din punct de vedere politic, 
Mișcarea” promovează doctrina 

aşa cum este 
formulată în - documentele 


amatice ale Mișcării Pentru 
oaie e ee 



































marele rău şi să-l zdrobim. Nu vă 
chemăm la un lucru uşor, căci nu am 
pornit la un lucru uşor. De trei sute de ani 
se străduiesc românii să-și construiască 
un stat modern, de trei sute de ani tot ce 
construim în puţinele noastre clipe de 
pace, dărâmă dușmanii, dărâmă şi nu se 
mai opresc. 

Unii spun că încercarea aceasta a noastră 
este o iluzie. Spun ei, neîncrezătorii, că 
alții, mai buni ca noi, mai mari ca noi, 
mai dârji ca noi, au încercat să se ridice şi 
au căzut. Cu ce venim noi în plus? 

Aşa să fie? Să fie oare nădejdea noas- 
tră, credința noastră - simple iluzii? Dar 
răul, dragi prieteni neîncrezători, răul tot 
o iluzie este? Nu este oare răul cumplit de 
real, dureros de real? 

Nu, nu avem de ales. Este ceasul luptei 
şi primul obstacol pe care trebuie să-l 
învingem este propria noastră slăbiciune. 
Să găsim puterea adevărată, 
care se află numai în noi înşine, 
în credința noastră, în tradițiile 
noastre, lăsate de toţi cei care 
au luptat şi au murit pentru ca 
noi să stăpânim acest pământ. 
Şi când vom şti să punem în 
mişcare această uriașă energie, bolțile 
adâncurilor se vor prăbuși. k 

Să pornim fără teamă lupta din adâncuni, 
să urcăm iar Golgota noastră, să păşim 
spre Lumină, înfientând hăuri, neputințe 
şi disperări. A 

Şi, oricât ar fi de groaznice subteranele 
răului, vom izbândi dacă vom ști să pășim 
în drumul nostru întotdeauna cu "Țara în 
gând, întotdeauna cu Neamul în suflet, 
întotdeauna privind spre Cer! 


Marian MUNTEANU 





Castelul din Carpaţi“ 


—— 




























suntem printre cei care cred că 
ep şi schimbat nimic“ în 
omâr impotrivă, noi credem că 
imbat enorm de multe, Problema este 
e use sunt puii de 
e societății româneşti, de unde şi 
adi decht a Țări. Dacă pe 
tic schimbările, au fost rapide și 
(în ciuda iei“ de care se tem 
pe teren eco: lucrurile sunt 
de întârziate. După furia demola- 
„aripii Roman“, nici urmașii săi la 
nu au fost capabili de lucruri 
ive. De unde, marasmul economic și 
actual; de unde nemulțumirile 
de. Cum problemele economice 



















Pt să urnească economicul, sau măcar să 
teze speranța că lucrurile se vor urni cât de 


„ Sigur, dacă am rămâne într-un plan, să-i 
7 A “, Iucrurile s-ar explica destul 
de bine. ie sistemul pluralist şi 
„democratic (care în multe privinţe este un 
“succes eclatant în vest) a fost precedat, s-a 
constituit şi a evoluat de, și pe, terenul 
i ietății private și al relaţiilor de piață! De 
le şi constatarea aia tranziţia pa 
„democraţie în fostele dictaturi de dreapta — di 
Germania, Italia, Portugalia și Spania — a fost 
„mai rapidă și mai ușoară decât se anunţă 
actuala tranziție de după dictaturile de stânga. 
„Cum în statele nazi-fasciste se confiscaseră 
mumai libertățile politice, iar proprietatea 
privată, instituţiile, competențele tehnice şi 
mentalitățile subsecvente fuseseră prezervate, 














se înțelege mai bine de unde provine 
dificultatea cu care ne confruntăm cu 
„. toţii în prezent. În Spania, a cărei tranziție ne 
je tar aproape în ump, a fost suficientă o 
: politică făcută cu succes, pentru ca 
„Iucrurile să se pună rapid pe roate. Căci 
economic vorbind, nu era nimic de reformat, 
iar Franco murind, lăsase o Spanie 
situată ferm pe propriile-i linii de evoluţie 
istorică. Cât va fi contribuit la actuala 
„prosperitate spaniolă trecerea la sistemul 
democratic Şi cât prezervarea de către Franco a 
proprietăţii private și celor conexe ei, e o 
discuție fără obiect pragmatic pentru cei ce ies 
acum din tunelul de stânga... 
Revenind la oile noastre, situația actuală 


pare să confirme butada celebră a lui 
Michni 





sediul din București s-a desfăşurat 
conferința de presă lunară a Mișcării 
Pentru România, Conferinţa a fost 
susținută de domnii Marian Munteanu, 
liderul MPR şi dr. Corneliu Dida, 
membru al Senatului MPR. 4 
Au fost abordate următoarele teme: D 
„Impasul politic al guvernării actuale; 2) 
Soluţia reprezentată de posibila asociere 
la guvernare a CDR; 3) Varianta de 
. i a crizei — în viziunea MPR: 
militarizarea sectorială; 4) Poziţia MPR 
4 pă primejdia pseudo-naţionalismului. 
final, reprezentanții MPR au răspuns 
întrebărilor ziariştilor prezenţi. 





(dictaturile de dreapta, zicem noi), poţi face o 
supă; dintr-o n de peşte citit 
nu poţi face un acvariu cu pești vii”. 
iri i hi deşi cu mult mai dificile în 
E ar putea fi unite, 4 * 

Punctul de plecare rămâne, desigur, în 
politic. Adică acolo unde, nu-i așa, s-a 
realizat „atât de mult”! Şi totuşi, guvernările 
de după '89 s-au dovedit ineficiente (delicat 
vorbind!) în chestiunile economice. De ce? 
Am putea găsi — unii au şi făcut-o — explicaţii 
„subiective“ (eufemistic vorbind) pentru furia 
demolatoare a dlui Roman, care realmente a 

o ţară pe butuci; am putea găsi scuze dlui 
e Mira care venise cu un mandat limitat. 
Cum am putea însă explica că lucrurile nu se 
urnesc, iată, după mai bine de un an de 
guvemare Viicăroiu şi alți patru ani trecuţi de 
la Revoluţie încoace? Credem că una din 
posibilele explicaţii rezidă şi în felul 
pompieristic, incorisistent, în care s-au 
constituit actualele partide. Orice guvernare 
presupune o anumită voință politică ferm şi 
transparent urmărită; o reală capacitate 
legislativă a Parlamentului și în primul rând d 
majorităţii guvernamentale constituite; o 
capacitate organizatorică a punerii în operă 
(mai ales în domeniul economic) al celor 
legiferate. Cum au stat şi cum stau la toate 
aceste capitole vitale, marile partideiromânești 
de azi? 

Prost, desigur! Partidele care au guvemnat 
deja, au și plătit-o, Aripa FSN a dlui Roman a 
plătit-o, electoral vorbind, în '92, trecând de 
la 67% la numai 10% (ceea ce e aproape un 
premiu, având în vedere „competența“ 
dovedită ). PNL, aliat în guvernarea Stolojan 
cu FSN, este unde este. Care va fi soarta 
actualului PDSR, e mai puţin important. Dar 
ceea ce contează, credem, este că nici PDSR 
şi guvemul său „monocolor“ nu stau mai bine 
decât, bunăoară, guvernul Roman în vara lui 
“91. O diferenţă există totuși: PDSR este 
conștient de pericolele în fața cărora se află. 
De unde și febra „politică“ actuală. Apt să 
priceapă eşecul spre care se îndreaptă, PDSR 














se agită „din vreme“. Tar, zicem noi, fără să + 


priceapă prea bine cauza profundă a eșecului 
său inevitabil. 

Aflată în impas, actuala „reformă' se află 
totodată Ja un punc” de tumnură. Incapabili să 
priceapă că eșe=ul de azi provine dintr-o 
voință politică confuzionată, dintr-o 
incapacitate lep.slativă şi organizatorică, 
dovedite public, PDSR este conștient însă de o 
a patra condiționare a politicii sale economice: 
cea a finanj externe. După guvernarea 
Roman, România a devenit dependentă — 

pentru întreg deceniul al anilor 90 — 











Anul ÎI Nr. 3 (24) 


1 - 15 februarie 1994 


de patru ani puternic negativă, serviciul 
datoriei externe depășește deja exportul lunar, 
jar singurii creditori disponibili lucrează 
efectiv în trena FMI. Fără un acord cu FMI, 
România rămâne fără finanțare externă şi în 
1994, cum a rămas și în “93. lar fără finanțare 
externă, jugularea inflaţiei și crearea piețeii 
valutare nu au nici o şansă, Consecința 








perpetuării acestei situaţii ar fi eşecul 
economic, accentuarea nemulțumirilor, iar în 
plan politic, sfârşitul ideii de reformă. Contrar 
multora, noi credem că mu acesta este scopul 
„ascuns“ al dlui Iliescu, poate şi elementul cel 
mai interesat la nivelul actualei puteri de un 
succes al reformei, chiar și parțial. 

Toate acestea subliniază importanța crucială 
pentru actuala Putere a Memorandumului 
semnat în decembrie cu FMI. Cele 660 
milioane de dolari promiși, de FMI (care în 
plus ar deschide porţile finanţării pentru 
România și la Banca Mondială, BERD etc, 
pentru încă 1,5 miliarde de dolari) sunt 
indispensabili reformei şi deci supravieţuirii 
actualei Puteri. Dacă în anii trecuţi, acordurile 
cu FMI nu trebuiau explicit aprobate de 
Parlament, de data aceasta trecerea 
Memorandumului prin Parlament este 
obligatorie pentru ca el să-devină efectiv, iar 
banii să vină. De unde și drama actualului 
guvern: cine va vola pentru şi cine va vota 
contra? Cum două din partidele aliate cu 
PDSR — PSM şi „România Mare“ — au 
serioase rezerve, supunerea în Parlament a 
Memorandumului ar putea să ducă la situația 
paradoxală ca aprobarea să vină pe voturile 
CDR și PD(FSN)!... lar acest fapt ar obliga 
politic şi moral la constituirea unei noi 
majorități de genul PDSR plus CDR și, 
eventual şi asocierea PD(FSN) la guvernare. 
Ar fi chiar o dramă o atare formulă? În 
principiu, nu. Revenind însă la ceea ce 
reprezintă la noi marile partide — desigur că ar 
fi! O asociere a CDR la guvernare, alături de 
PDSR, ar însemna un guvern alcătuit pe baza 
a partide: PDSR, PNŢ-CD, PAC, PNL- 
CD, PL'93, PSDR, PER; desigur, în ipoteza 
că nu va participa şi UDMR. Tehnic vorbind, 
o atare formulă nu funcţionează nicăieri în 
lume mai mult de șase-șapte luni. De 
exemplu, în Japonia — o ţară cu toți sacii în 
căruţă — actualul guvern alcătuit din şapte 
partide este în pragul prăbuşirii la nici şase 
luni de la preluarea puterii. Apoi, un partid 
clientelar, cum se conturează PDSR, ar trebui 


„să cedeze jumătate din posturile guverna- 


mentale și tot atâtea prefecturi, ceea ce ar 
putea duce rapid la îngustarea bazei sale parla- 
mentare, pentru a nu mai vorbi de cea electo- 
rală. Şi pentru ce, vorba dlui Năstase?... 


îs e i probabil 
„dintr-un acvariu cu pești de finanţarea externă. Balanța comercială este Conştient de aceste aspecte, dl Iliescu a Dr. Corneliu DIDA 
În data de 22.01.1994, ora 12.00; la 7 


Conferință de presă 


Cu privire la guvernarea actuală, poziţia 
MPR a fost de la bun început de 
neîncredere. Nici componenţa şi nici 
propunerile FDSN-ului de rezolvare a 
crizei, nu erau de natură să ofere 
certitudini pozitive. După un an de 
guvernare, nimic din ceea ce a promis 
guvernul Văcăroiu nu s-a realizat, 
Cauzele Sunt: voința politică insuficientă 
şi confuziile în acţiunea Guvernului, 
Capacitatea legislativă redusă a 
Parlamentului, incapacitatea organiza- 
torică a Guvernului în aplicarea propriului 
program, lipsa finanțării externe în 1993 
(devenită — din nefericire — indispensabilă 
oricărui program, în condiţiile deficitului 
cronic al balanței comerciale şi de plăţi), 
reacţia societăţii la efectele negative ale 
guvernării (greve, apitaţii sindicale, ete), 

O intrare a PUNR în Buvern nu va 
rezolva aceste probleme. Va rezulta doar 
un guvern de „lime-oui“, în spâteie 
căruia criza se va adânci, iar CDR şi PD 
Vor presa pentru un guvern de vargă 
coaliție. . 

"A privire la Convenţia Democraţică, 
Mișcarea Pentru România apreciază că 
această grupare eterogenă de partide și 


rămâne un amestec coniuzionat, 


slab organizat şi ineficient de aşa-zişi 
social-democrați, liberali, creştin-demo- 
crați (singurul partid bine organizat dintre 
aceștia este UDMR, partid etnic, 
naţionalist în culori maghiare), fiind 
practic blocată de propriile sale deficiențe, 
Cât privește PD(FSN), practic aripa 
„modernă“ a FSN-ului post-—lecembrist, 
se dovedește a fi o grupare dominată de 
politicieni avizi după putere, care nu 
urmăresc altceva decât revenirea la 
guvernare și, în cele din urmă, preluarea 
electoratului Convenţiei Democratice. 


Dată fiind slaba capacitate organiza- 
torică a formațiunilor politice parlamen- 
tare, Mişcarea Pentru România propune 
ca variarită de tranziție militarizarea 
sectorială, Care s-ar concretiza în sprijin 
logistic și organizatoric din partea 
instituţiei - militare, pentru buna funeţio- 
nare a ministerelor cheie. Aceasta, 
dineînțeles, în cadrul unui guvern civil și 
cu sprijinul politic al Parlamentului, 
Precizăm că această soluție este rodul 
unei abordări pur teoretice a problemei 
administrării Statului și nu a unor alianţe, 
grupări sau acorduri cu alte organizaţii 
sau instituții, 

S-a atras încă o dată atenţia asupra 





respins oferta CDR. Numa 
rămân, nu stau nici ele în 
asociere a PUNR, ar „rezolva 
— ar potoli PUNR-ul şi at 
votului din Parlament penrr 
însă, ar rămâne la fel de acu! 
opta mai degrabă pentru o as 
celor trei aliaţi la guvernare 
PRM. Chiar dacă plăcinta pu 
va împărți la patru, ea s 
familie“ , măcar. Ceea ce ar a 
probabil, „unitatea“ actual 
asista pe această cale 
pledând pentru Memorandum în 
împotriva Memorandumulu 
aplicării sale) în revistele D-sa 
asocierea CDR sau PD(FSN 
(puţin probabilă acum) ea nu n 
cum am arătat, nici mai târziu 
această formulă ar avea și un 
dezumfla mai din vreme ultima 
pentru mulți, din România post 
cel al opoziţiei. Ceea ce nu ar fi de 

Încât, noi nu așteptăm nimi 
actualele tribulații politicianiste 
soluția, cel mult, am depăș 
mineriadelor, pentru a trece 
public), la cea a ciolaniadei. Și n 
pentru că tarele care minează actua 
vor persista. Confuzia politică, clie 
cramponarea de putere, corupția, 
organizatorică cer alte soluții, alt 
ciuda unei reforme politice și in 
încheiate, lipsesc prea ade 
capabili, de caracter și armoni 
echipe apte să conducă, să 
insufle autoritate unor institu 
principial, care altfel se usucă. În 
ceva, asistăm la erodarea legii, la p 
crizei, la acumularea nemulțumi 
nu promite lucruri bune pe termen n 
Ba, judecând după grevele 
sindicale ce se anunţă, nici 
scurt nu putem spera la 
Acaparaţi și măcinaţi de cri c 
uităm rădăcinile crizei actuale. Iar una cin 22 
este criza actualelor partide poli 



























agitațiilor pseudo-—naţionaliste, ext 
primejdioase în special prin efecte 
diversioniste. Potrivit conce 
național-democrate a MPR, naționalism 
curat înseamnă atitudini și acțiuni 4: 
substanță, constructive, în acori 
interesele superioare ale naţiunii romine 
Mişcarea Pentru România se d 
tează categoric de orice man 
ridicole, scandaloase și antider 
de genul celor practicate irespon 
diverse grupări şi publicaţii gen 
de vest“, „Europa“, „Dreapta na 
etc. 
Condamnăm orice acțiuni sau 
violente, contrare legalităţii şi sp 
de ordine, indiferent din partea cu 
şi indiferent în ntimeie căror princi 


săvârşite. 








Şeful Mişcării a mai precizat c 
îşi continuă programul de edu 
pregătire, de dezvoltare a struc 
organizatorice interne. 

Mișcarea Pentru România se | 
să ofere Țării o alternativă politică 
nal-democrată care să ducă la inst 
unui climat de cinste, ordine și P: 
național. 


Departamentul Relaţii Public: ” 


VP 









Anul Îl Nr. 34) 
1 = 15 februarie 1994 





dificilă parte abia de-atunci încolo urma 
(fuseseră publicate numai volumele de 
poezie), începând cu Constantin Noica ce a 
purtat un veritabil război personal pentru 
tipărirea caietelor lui Eminescu şi cu 
Alexandru Oprea, directorul din acea perioadă 
al MLR, al cărui demers a fost decisiv în acest 
proces. Munca îndelungată depusă de-a lungul 
acestor 20 de ani a fost nu doar aceea a unor 
specialişti de excepție, ci şi a unor oameni ce 
S-au angajat total în această operă, care Și-au 
asumat riscuri, au făcut eforturi şi sacrificii = 
totul cu o modestie deosebită, căci dl D, 
Vatamaniuc a ținut să precizeze că „Nu € vorba 
de nici un eroism. -Am făcut ceea ce aveai de 
făcut şi ne pare bine că am izbutit.“ Da, au 
e da C izbutit, în ciuda luptei permanente pe câre a 
re pentru a primi publicul ce aţinut trebuit s-o poarte, pentru că, realmente, 
la emoția întâlnirii întru Eminescu; „fiecare volum a fost o cruciadă ne-a asigurat 
lera creată a fost într-adevăr de scriitorul Paul Anghel, unul dintre cei 
bucurie, de satisfacție pentru implicați constant în bătăliile pentru tipărirea 
acestui proiect grandios, despre operei eminesciene. DI Paul Anghel'a arătat 
cul George Munteanu, printre că atacul împotriva lui Eminescu — echivalent 
a afirmat că reprezintă creația de fiecare dată cu atacul împotriva României — 
ială cea mai însemnată a poporului îl putem, din nefericire, simţi şi astăzi, la fel 
o creație de dimensiuni cosmice. de înverşunat, din partea ace! lorași echipe zise 
de di prof. univ. George Munteanu, au culturale. Dar poetului nu i-a fost și nu-i poate 
fo: ți, în calitate de invitați de fi nici măcar clintit prestigiul, iar astăzi, ca o 
di Dimitrie Vatamaniuc — coordonator nouă izbândă, îi avem, iată, opera întreagă 
ivului editorial al volumului, di Radu pentru a ne îmbogăţi oricât de mult minţile și 
Vici — Vicepreşedintele Academiei sufletele la izvorul ei nesecat. 
ne, dl Radu Ciuceanu — directorul 


Ad A fost subliniată poziţia singulară a 
tutului pentru studierea totalitarismului, dl volumului XV între toate celelalte, datorită 
— scriitor, şi dl Ştefan Iordache — 


Anghel conţinutului său ce reprezintă însăși expresia 
'al Teatrului Mic din București. preocupărilor zilnice ale lui Eminescu, Și iese 
"fost amintite numele celor care, din anii pregnant în evidenţă nu doar întinderea 
reluat o activitate a cărei cea mai extraordinară a ariei de preocupă 












oarea nașterii Poetului naţional a 
fi anul acesta onorată într-un mod 
totul special, prin încheierea — odată 
ia volumului XV, semnalat deja în 
rul trecut al revistei noastre — a editării 
iplete a lui Mihai Eminescu. 
a fost lansat vineri, 14 ianuarie, în 
Muzeului Literaturii Române (MLR) 





















































































































Treptat, pe parcursul lecturii, distanţele se 
estompează și, fără a fi explicită, simți că 
Osmoza se produce: traiectoriile se identifică, 
destinele — transfigurându-se — se suprapun. 
Căci amândouă, destinul său şi cel al 
poporului lui, se raportează în cele din urmă la 
aceeaşi paradigmă. Fiecare dintre personaje, 
Mircea Eliade pe de o parte și poporul român 
pe de alta, reiterează pe scena lumii o aceeaşi 
dramă: drama ciobanului mioritic . 

Pentru români, balada Mioriţa dobândește 
rang de categorie existenţială . 


Mircea Eliade nota în jurnalul său: „„În fond, 
mioara rostește un oracol — și soarta revelată 
oracular nu poale fi schimbată. Ciobanul ştie 
că va muri , orice ar face... Dar şi mai 
important mi se pare că elitele culturale s-au 
recunoscul în destinul ciobanului. Nenorocul 
în Istorie etc. Și încercările deznădăjduite ale 
creatorilor și cărturarilor români de a răsturna 
acest nenoroc în istorie, continuând să creeze 
şi să creadă în cultură ca și cum Istoria n-ar 
exista, gala să-i sfarme şi să-i anihileze. Actul 
creator românesc e comparabil strigătului 
ciobanului din Mioriţa , care-și exaltă moartea 
în termeni nupțiali. 

Mioriţa e importantă mai ales pentru ce-au 
văzul în ea intelectualii români de un secol 
încoace” (Jurnal, voLI, pag. 468-469). Şi altă 
însemnare: „Aflând că va fi ucis, păstorul nu 
se lamentează și nu-și blestemă nenorocul. 
Dar nici nu acceptă pasiv, evenimentul; nu se 
împacă, resemnat, cu condiția pe care i-o 
impune destinul: aceea de victimă. 
Dimpotrivă, transformă nenorocul în 
privilegiu. Moartea nu-i acceptată, pur și 
simplu, ca o nuntă (conform străvechiului 
simbolism care solidarizează aceste două 
modificări radicale ale modului de a fi), ci e 
transfigurată într-o nuntă de proporții cosmice. 
În cele din urmă, păstorul reușește să 
transmute un eveniment Într-un „mister“ care 
adaugă noi înțelesuri lumii și existenței. lar 
„răspunsul“ pe care îl dă nenorocului devine 
model exemplar pentru întregul Neam “. 
(Jurnal, vol.I, pag.113), 

Mircea Eliade a indicat un model existen- 
țial, deslușind astfel tragicul destin al popo- 
rului său. Dar şi-a refuzat sieși același 
scenariu, lăsându-ne pe noi, la rândul nostru, 
să identificăm orbita reală a celui mai mare 
exilat român. 

Ridicându-se «împotriva deznădejdii», 
propunându-l pe Dante — și nu pe Ovidiu — 
drep! model al exilului, convertind piedicile 
unei soarte deloc favorabile în tot atâtea 
puncte de plecare pentru traiectoriile şale 


Misaa îacad, 















scrie despre o operă autobiografică 
înseamnă a-ți prevesti, din plecare, un 
eşec. Indiferent de ruta preferată — tip 
— indiferent de hermeneutica 
[) practicată, ţi se refuză sistematic 
1 mănunchi de semnificaţii. 
un rest; altfel spus, tâlcul 
Or, adică al acelor dimensiuni 
me, care, descinzând dintr-un gest sau un 
imeni, le transced, depășind astfel 
âțile unui nivel de lectură i i 





















şi poate camufla înțelesurile reale. 
re cele patru sensuri obligatorii 
lex, 




















tele Eminescu: Laborator cosmic al spiritului uman se aice 

















Cultură e 3 


MLR, Editura Academiei, di Mihai Unghea 





subliniindu-se că de-acum înainta exegeză are 
deschise toate drumurile, toate unghiurile de 
abordare a operei și sunt așteptate acele lucrări 
care să adâncească sensurile propuse în 
gândirea eminesciană, 

n final, di Condeescu, directorul MLR, 
Care s-a dovedit o gazdă admirabilă, ne-a mai 
împărtășit o vaste minunată: ediția integrală a 
operelor lui Eminescu va fi reluată de la 
volumul |, realizându-se şi cele câteva 
corecturi necesare şi oferindu-se publicului 
Însetat de acest nestârit miracol volumele mai 
peer astăzi de negăsit. Să fie Într-un ceas 

un! 


nivelul deosebit de profurizime la care ele erau 
desfășurate de poet. Dacă s-ar fi aplecat mai 
mult asupra fizicii, fizica l-ar fi răpit poeziei, a 
spus cineva, dându-și imediat seama că 
aceleaşi cuvinte pot fi rostite despre oricare 
dintre domeniile cu care Eminescu a venit în 
contact — filosofie, sociologie, teologie, 
matematică, economie politică exc, — şi în 
care, dacă nu a avut răgaz pentru a elabora un 
corp teoretic închegat, intuiţiile şi anticipările 
sale îşi dovedesc totuși remarcabila valoare şi 
sunt deschizătoare de zeci şi sute de drumuri 
spre a fi aprofundate. lar dacă voim a găsi 
lipsuri lui Eminescu, aşa 
cum ne apare din acest 
volum, trebuie să 
observăm că poetul e 
lipsit de vanitate, de 
orice urmă de ură, de 
sentimentul imperialis- 
mului individual ce-l 
caracterizează pe omul 
european de la Renaștere 
încoace, de narcisism — 
„lipsuri“ nu dintre cele 
mai. mici, spunea scrii- 
torul Paul Anghel. 

S-a vorbit frumos și cu 
mult drag despre Emi- 
nescu, căci iubitori de 
Eminescu erau toţi cei 
care se aflau în sală. S- 
au adus mulţumiri tutu- 
ror celor care au con- 
tribuit la apariţia acestui 
ultim volum — colectivul 
de filologi și critici al 





































DI Alexandru 
Condeescu 


































biruitoare, Mircea Eliade nu face decât să 
împlinească până la capăt destinul ciobanului 
mioritic: să transforme „moartea“ sa 
(surghiunul) în „nuntă de proporții cosmice“ 
(izbânda definitivă a creatorului)! 

Devenind astfel: „..„model exemplar pentru 
întregul Neam". 


Franţă sufocată de marxism — la începutul 
carierei sale — boala ce-l macină spre sfârșitul 
vieţii sau atacurile ignobile lansate mpotriva 
lui: „Din Israel s-au primit instrucțiuni precise 
ca să fiu criticat și atacat ca fascist etc... nu se 
poate face nimic. (...) Scopul: eliminarea mea 
dintre favoriţii Premiului Nobel“ ( Jurnal, 
vol.II, pag. 386, 389). 

Peste un singur lucru nu poate trece însă: 
dorul de acasă ! ÎI simți dureros de-a lungul 
întregii scrieri, căci revine obsesiv în paginile 
sale, prin evocări, comparații şi vise... 





Dar modelul nu se calchiază fără rest. 
Învingătorul nu este un învingător absolut, 
căci destinul său nu se împlineşte fără durere . 
Ciobanul mioritic are, în cazul lui Mircea 
Eliade, un surâs trist... 

Jurnalul îl dezvăluie cu adevărat pe Mircea 
Eliade — îi relevă cu adevărat destinul 
exemplar — dar îl dezvăluie întrutotul ; şi cu 
această umbră ce i-a însoțit existența. * 

Toate le înfruntă în exilul său: refuzurile 
sistematice cu care a fost întâmpinat de o 


Devansându-şi semnificaţiile aparente, 
Jurnalul devine cheie pentru descifrarea unui 
destin. Căci Jurnalul este, în cele din urmă, 
acel acasă pe care Mircea Eliade l-a gândit și 
trăit mereu. 


Pavel MUREŞANU 


IMPORTANTE APARIȚII EDITORIALE 


Georges Dumezil — MIT ŞI EPOPEE, 
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, preţ 4800 lei. 








fârşitul anului abia încheiat a însemnat, pentru Editura Ştiinţifică, apariţia lucrării Mie și 
Sp a renumitului istoric al religiilor Georges Dumezil. Avem de-a face cu una dintre 
scrierile fundamentale ale unui domeniu al culturii — mitologia comparată — operă ce transcede 
însă, prin bogăţia sensurilor propuse şi volumul imens al materialelor analizate, graniţele acestui 
domeniu, reușind să dea seamă de dimensiunile cele mai profunde ale omului. Trilogia (în ediția 
franceză) Mit și Epopee — reunită în ediția românească într-un singur volum — reprezintă punctul 
nodal al creaţiei dumEziliene, plasând într-o sinteză impresionantă ideile principale impuse şi 
dezvoltate de cărturarul francez de-a lungul unei jumătăți de veac de activitate. 

Analiza comparată a miturilor, ritualurilor şi epopeelor (denumire folosită de autor pentru a 
desemna, în general, literatura lirică și narativă) indo-europene pune în lumină existența unei 
moșteniri comune indo-europene, a unei ideologii specifice, trifuncţională şi Serartcală le 
trei funcţii: suveranitatea magică și juridică, forţa fizică legată de război şi fecunditatea, 
constituie un sistem cu o dinamică şi o ierarhizare cu nuanţe diferite de la o societate la alta, sira 
structurează nu numai mentalul colectiv, ci și, în mod tendenţial dacă nu manifest, soci 
(categorii sociale ori instituţii corelate cu aceste funcții sunt identificate în mai toate societățile 
ariei în discuţie). Diferenţele vorbesc despre luarea în considerare de către autor şi a ao î 
popoarelor care a determinat, de exemplu, o accentuare a sacrului în India, a istoriei Apă 
defavoarea mitologiei în Roma antică, ori o exacerbare a funcţiei războinice și su A nuarea 
celorlalte două la popoarele germanice. Analize lingvistice ale noţiunilor cheie a a, că 
indo-europene se adugă marilor studii ale structurilor miturilor şi epopeelor, complei ni 
explicaţiile asupra funcţiilor menţionate, care apar tot mai mult ca niște categorii meni 

iale pentru omul indo-euroj A 0 SE 
reni rar a i cia cau întreaga sa operă, o transformare radicala a Racine 
comparatismului religios, distanțându-se de teoriile speculative eleborate până la e (dă pat ari 
comparatismul evoluționist elc.) și a iuti, o rit i de studii comparative 
indo-europene" (Michel Meslin, „Știința religiiloi *, 1993), ti 

Laudabilă, deci iniţiativa publicării acestei lucrări (prima traducere în propria dial d Operă 
vastă) care umple realmente un gol în posibilităţile de documentare Ale) PRI o pu pi a 
Din păcate, avem a semnala şi o deficiență — şi nu dintre cele mai mici: cra har e ric 
de un foare util index, pe care editorii români nu au considerat necesar si BRA ri 
evident, modificările impuse de paginare. Pentru acest tip de lucrări, indexul es 
instrument deosebit de important, iar lipsa lui într-adevăr regretabilă. 





Vladimir ALEXANDRU 














fao 
E 


Anul [N Nr. 3 424) 
1 = 15 februarie 1994 


NICHIFOR CRAINIC 


sările şi amânarea apariţiei ei au privat volumul final de 
consistenta prefaţă a diui Pan Vizirescu, reputatul | 
cunoscător al operei lui Nichifor Crainic şi colaborator 
al acestuia, 

În articolul „Sensul tradiţiei” (Gândirea „ 1936), | 
Nichifor Crainic definea, prin raport cu vechea orientare | 
sămănătoristă, traseul cultural ce-l impusese: proiectul. |i 
pândirist. Vechea orientare, scria el: „„...a avut viziunea 
magnifică a pământului românesc, dar n-a văzut cerul 
spiritualității românești.” Este criteriul decisiv ce | 
despică cele două stiluri culturale. | 

Viziunea impusă de publicaţia Gândirea este |. 
conturată tot în 1936, cu precădere în articolele culese 
în volumul „Puncte cardinale în haos”: „Noi am definit | 
cultura, concepută ca un bun spiritual, raportul omului 
cu cerul, iar civilizaţia, concepută ca bun material, 
raportul omului cu pământul” (articolul „Titanii 
ateismului”). 

Volumul „Nostalgia paradisului” este împlinirea 
deplină a demersului lui Nichifor Crainic din 1926, 
respectiv articolul „Între Apollo şi lisus” în care, 
abandonând „estetica grecească” — cea al cărei model era 
Apollo —, propune o schimbare radicală de viziune, o 
estetică creştină, al cărui model absolut este Mântuitorul 


9 Creștinism 








||_FEBRUARIE- FĂ 
M Înainte 


Îi zu fi 
Sfan 


îi Domnului 





(20 de zile) - rima 11 ore. noa, î 









Apollo Iisus” m St Prcorociţă Aaa 
se tate Casei Editoriale „Gândirea“, după ratie, Adrian și 
o altă încercare, eșuată și ea, din partea Fundaţiei 
Culturale Române, iată că editura ieșeană 
pune la dispoziţia cititorilor o lucrare de 
a meditaţiei estetice şi religioase românești: 
a paradisului. Este prima dintre lucrările lui 
ichifor Crainic, mentorul revistei Gândirea și cel prin a 
» ȘI ES cărui activitate 
„poezia şi teo- 
logia româneas- 
că şi-au aflat 
adevărata împli- 
nire de sens” 
(Părintele Stă- 
niloae). Preju- 
decăţile cu pri- 
vire la Nichifor 
Crainic trebuie 
să cadă, astfel 
că valorosul de- 
mers al editurii 
moldovene se 
cere obligatoriu 















ii Cuv. Lea 
E Prooroe Zaharia 
artei 





















ti după Rusalii (e Cananezuciiy, 3? 
în. Matei XV, 21-28, plan A, vaca, 3 


15 m Spate bunta a ȘI a 
urmărească demonstrația impecabilă pe care ) 
Crainic, cugetând asupra frumuseții de origin 
cosmosului, i-o înfățișează în cartea sa 
Noi îi mai oferim în final mărturia părintelui s 
dovadă de netăgăduit despre armonia, bogăția 
valoarea concepţiei teologice a lui Nichifor Cr 
ştiu cum, dar impresia care m-a Covârșit de câ, 
pătruns în lumea zugrăvită de scrisul lui i 
Crainic, a fost că intru într-o lume scăldată în 
sărbătoare, într-o lume de sfântă, largă şi 













“Ca un miros suav de micșunea. 
Sirăbate-mi iar cu harul Tău, Lisuse, 






















| m Cate vzeszauieşai dn omul dormi: 















je fj a continuat și opera lisus Hristos. Adică, aşa cum declara categoric: „Cultura respiraţie. Am avut certitudinea că e însa 

i „Nemărginirea Cârstea lui reînscrisă ca totalitatea geniului omenesc nu are un sens în sine, ci asa i în ale cărei spaţii paradisiace nu ne i 
P „| Ca-ntr-o pădure sunetul de gornic. urgent în circui- . se integrează ca pane în concepția religioasă. Ea iradiază | nimeni altul ca Nichi Crainic” (articolu 
(A . tul cultural. din credință ca văpaia din focul aprins” (articolul „Modul teologică a lui Nichifor Crainic”, Gândirea , 1944 
N Sau aurul în grunj de minereu, Un singur  teandric”, Gândirea, 1940). E 

„$  Rămâiîn mine să te simi siatomic regret rămâne Toate scrierile şi demersurile sale îl conduc, Silviu R 
&: Contemporanul spiritului meu. până la urmă: indiscutabil, la verdictul pentru care depune mărturie 
i Ş traseul sinuos al întreg volumul: „întreaga creație omenească se naște din Nichifor Crainic — Nostalgia paradisului, 
: NICHIFOR CRAINIC] cărții, tergiver- — nostalgia paradisului”(pag. 242). Cititorul este invitat să Moldova, Iași, 1994, preţ 4000 lei 


 NIHIL SINE DEO: ASOCI 








ine mediatizate prin publicaţii, 
„altfel obscure, tot felul de grupări 
de „spiritiști” şi „yoghini” apărute 
„ca ciupercile după ploaie după 
rit na '89, invitau tinerimea română 


Ja cursuri rapide de „extaz” şi „izbăvire”. 


Preocupările din rândul tinerilor pentru 
asumarea valorilor spirituale tradiționale 
nu prea au beneliciat de publicitate. 
Ceea ce nu înseamnă că aceste 
preocupări nu există. 

Astăzi — despre Asociaţia Studenților 
Creștini Ortodocși Români — ASCOR. 


Organizată în tradiţia mĂsociaţiei 
Studenţilor Creștini Români“ (ASCR) — 
centrul vieţii spirituale al tineretului 
universitar interbelic, ASCOR-ul a luat 
naștere în martie *90, 

Nucleul său (format inițial în cea mai 
bună parte din studenții de la Facultatea de 
Teologie), sustrăgându-se unei etichete pe 
care alții și-au însușit-o comod („blazare'“, 
winerție“), își propunea. atunci să 
redescopere mediului universitar bogăţia 
spirituală a credinței creștine ortodoxe — 
religia noastră străbună. 

Deși este o mişcare studențească, 
Întemeindu-se pe forța mesajului creștin, 
„ASCOR adresează chemarea sa de credință 


București, dar și în filialele sale din centre! 
universitare Timişoara, lași, Craiova, 
Suceava, Galaţi, Bai şi Pitești. În 
ASCOR se poate înscrie orice tânăr de 
religie creştin-onodoxă. . 

Conducerea actuală a ASCOR este 


- formată din studenţii Florin Botezan — 


președinte (Teologie IV), Sabin Vodă — 
vicepreşedinte (Cibernetică V) și Virgil 
Videscu — vicepreşedirue (absolvent Fizică). 


— prin rugăciunea comună în 
fosta Biserică Rusă din 





Bucureşti, astăzi Biserica Studenţească, se 
oficiază, alături de Sfânta Liturghie de 
duminică, „Acatistul Rugului Aprins“, 
miercurea, și „Slujba de Vecernie“, 
sâmbăta seara. De asemenea, tinerii sunt 
chemaţi la rugăciune vinerea, la biserica 
Sfântul Gheorghe cel Nou şi marțea, la 
biserica de la Podul Grozăvești unde se ţine 
slujba „Miezonopticii“. Aceste uniri întru 
rugăciune sunt urmațe de cuvinte de 
învățătură şi meditații pe marginea Sfintei 
Scripturi — atât ale părinţilor slujitori cât şi 


NS A ZA 
AR 


Asaoă 


ale unor invitaţi, 

Sub auspiciile ASCOR a fost de asemenea 
organizat ciclul de conferinţe bilunare 
„Ortodoxia Azi“ (conferințe desfășurate în 
Aula Magna a Universităţii din București), 
Au fost invitaţi cunoscuţi episcopi, preoți și 
duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Române sau 
din alte Biserici Ortodoxe, oameni de 
cultură creștini-ortodocși: IPS Bartolomeu 
Anania, IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei 
şi Bucovinei, d Sorin Dumitrescu, părinţii 
Rafail Noica și Simeon — vieţuitori la 
mânăstirea Essex din Anglia, însoțiți de PS 
Serafim Făgărășanu. Acest ciclu început din 
anul universitar trecut, a fost reluat în anul 
universitar 1993-1994 de Pr. Constantin 
Coman cu tema „Ortodoxie şi modemitate“ 
şi continua! cu conferințele „Ortodoxie şi 
Liturghie“ şi „Mistica Ortodoxă“ susținute 
de Părintele Teofil Paraianu și respectiv PS 
Serafim Făgărășanu. 

Aceste cicluri de conferințe au fost 
completate cu seria celor din liceele 






înălțării de cruci în Piaţa Universităţii pe 


AȚIA STUDENȚILOR CREȘTINI ORTODOCȘI ROMI) 


bucureștene Sfântul Sava, Grigore Moisil, 
Ion Creangă, Gheorghe Lazăr, Şcoala 
Sfinţii Voievozi, Liceul de Informatică. 

Datorită interesului foarte mare al tinerilor 
pentru căutarea şi aprofundarea valorilor 
Ortodoxiei, au fost iniţiate cursuri de 
introducere în spiritualitatea 
creştin-ortodoxă la Politehnică, ASE și 
Facultatea de Fizică. 

Prin grija ASCOR, anul universitar 
1993-1994 a fost deschis prin oficierea de 
„Te Deum-uri“: în Aula Universităţi, cu 
participarea PS Teofan; în Politehnică, cu 
participarea PS Serafim și în Facultatea de 
Fizică, cu participarea Părintelui Galeriu. 

ASCOR are de asemenea în preocupările 
sale distribuirea de cărți creștin-ortodoxe în 
mediul studenţesc, înregistrarea și 
distribuirea de casete audio cu muzică 
psaltică. 

Una dintre cele mai frumoase acțiuni ale 
ASCOR sunt pelerinajele. Acestea sunt 
organizate cu ocazia prăznuirii Hramului 
unor sfinți în locurile unde se află moaştele 
lor. Menţionăm Pelerinajul de Sfânta 
Paraschiva, la Iași, continuat cu o călătorie 
în Basarabia — cu vizite la mai multe 
mănăstiri ortodoxe și participarea la sfințirea 
Schitului Căpriana; pelerinajul de Sfântul 
Dumitru cu participarea studenților creștini 
din ţară — în București; de Sfântul Calinic, 
patronul spiritual al ASCOR, la mănăstirea 


Cemica; pelerinajele la mănăstirea Pasărea. 


şi Cocoșul unde se află moaştele celor patru 
sfinți martiri descoperite la Niculiţel. 

Dragostea pentru descoperirea și 
revalorificarea icoanei tradiţionale 
bizantine, acum când apar tot felul de 
tablouri religioase de multe ori în afara 
canoanelor, i-a determinat pe tinerii creştini 
să înființeze un atelier de icoane unde se 
învaţă pictura pe sticlă și se realizează 
reproduceri pe lemn. “Tabăra de pictură pe 
sticlă de la mănăstirea Nicula constituie o 
continuare a acestei preocupări. 

În anul universitar 1993-1994, s-a 
început un curs de muzică psaltică pentru 
studenţii de la toate facultăţile și un curs de 
presă creştină, 

Studenţii creștini de la ASCOR sunt de 
asemenea iniţiatorii frumoasei acţiuni a 


„Bulgaria, Albania, Serbia și Munter 


| 
| 
| 


locul sfinţit de Eroii martiri ai even 
din decembrie 1989. După cum 
crucile au şi o valoare istorică de 
având o vechime de peste 100 
Acestea fuseseră ascunse de oame 
Alexeni ca să nu fie distruse de comu 

Menţionăm proiectul de construir 
biserici cu hramul Sfântul Grigore 
în incinta Universității Politehnice 
vedere numărul mare al stu 
politehnişti și dorința lor de a avea u 
rugăciune, 

Din aceeași serie de acțiuni fac 
proiectul comun al ASCOR și AFI 
construcție a unui monument a 
anticomuniști, lângă localitatea B 
ASCOR a instalat aici o tabără de 
Tot în această zonă se va ridica un c 
Studențesc pentru rugăciune, st 
recreere, 

ASCOR a luat de asemenea pozi 
de gravele probleme ale societății ron 
Împreună cu invitați medici și pre 
organizat o dezbatere cu privire la uc 
şi lepădarea pruncilor,. fenomen cu 
consecințe, atât din punct de vedere re 
dar şi social. De asemenea, ASC 
înaintat Parlamentului României un 
împotriva legiferării homosexualității 

În perioda 22-23 august 199 
organizarea ASCOR, s-a-desfăşuru 
Academia Ortodoxă de la Ne: 
Conferinţa Tinerilor Ortodocși din Bacu 
Cu acest prilej s-a constituit Asociil! 
Tinerilor Ortodocși din Balcani (B0'4 
din care fac parte organizații erei! 
ortodoxe de tineret din România, Ur 











În prezent ASCOR se află într-un | 
de reorganizare, acest proces vii 
îmbogățirea direcțiilor sale de acțiune. 

Le dorim colegilor noştri de la ASCOK + 
an bun. Mult succes! 


- 

Mulţumim studentului teolog Bo: 
Scorțea de la Departamentul k* 3 
mass-media al ASCOR, cu spnjinu! 
s-a putut realiza acest articol. 


Claudia BURULAN! 



















































tate, când masonii explică mai pe 

acţiunii lor caritative, vezi că e 
„de o fericire a lumii prin scăparea de 
ei de acum, prin așezarea ei pe temeliile 
















icreştine, de totală emancipare a 
nctelor omeneşti inferioare de sub 
virtuţilor creştine. De la Marx până 
şi Troizki, toţi șefii mai de seamă ai 
r ului au fost evrei și francmasoni, 
au cel puțin francmasoni. Ziarul francmason 
a scrie (iulie 1849, p. 237): «Nu putem 

să salutăm socialismul ca pe un excelent 
a al Francmasoneriei în munca de 
obilare a omenirii, în străduinţa de a 
Ya binele omenirii. Socialismul și 


ncria împreună cu comunismul au țâșnit 
lași izvon»(30). 


opul Francmasonerici stă în legătură cu 
soarta întregii omeniri. Francmasoneria luptă 
pentru o anumită direcționare, pentru o 
anumită țintă a întregi; vieţi omenești colective 
şi individuale. esle acest scop? Dintr-o 
mulțime de mărturisiri masonice și din 

e sensului ce se desprinde din toată 
a de până acum a Francmasoneriei 
rezultă că acest scop este întemeierea unei 
ublici mondiale, condusă de i, 

de evrei. O republică cu desăvârşire 
» Cu o omenire îndobitocită de mizerie și 

inferioare ite, 








































1 lui Hiram, templul lui Solomon 
i im. Aceasta înseamnă, fără 
ore, = e eg lui Israil 
Dasric șI si după 


laică, internaţională și extrem 

ică, se explică de ce toate revoluțiile 
din 1789 încoace, toate loviturile 
i, ini iuli ii 

l, principiului autorităţii, sunt opera 
asoneriei. Din aceste motive, toate 
recunosc valoarea pricipiului 
a factorului creştin au desființat 
oneria. za a făcut alia prin 
în 1925 (34), şi Germania prin 
1 a fos! desființată după 
comunismului lui Bela Kuhn, 
„că aces! comunism a fost creația 






























de 
război 





i fă 


grupe 


Anul II Nr. 3 4) 
15 februarie 1994 


una e pur evreiască: 
Bnai Bith , alta, Federaţia lojilor simbolice 
de ril ioanit din România, e evreo-ungurească 
(în Ardeal) și în 1933 s-a unit cu Marea Lojă 
Naţională Română „ iar o a treia e 
cYreo—nemţească: Marea Lojă germană din 
România . Românii se găsesc numai în 
celelalte trei: Marea Lojă Americană din 
România (afiliată la Marea Lojă Americană 
din New-York), Marele Orient din România 
afiliat la Marele Orient din Franța, şi care 
cuprinde 90% evrei și în sfârşit: Marea Lojă 
Najională din România, care afişează 
tricolorul afectează lupta contra celeilalte 
Francmasonerii, pe motiv că e jidovită, dar 
aceasta e numai o mască cu scopul de a vâna 


. cât mai mulţi ofiţeri şi alți buni români (36). 


Marea Lojă Naţională condusă până în 1933 
de di 1. Pangal, în acel an s-a rupt în două, o 
parte din lojile ei — cele provinciale şi cinci din 
cele bucureştene — constituindu-se separat în 
frunte cu di Mihail Sadoveanu. Dar pe di 
Sadoveanu l-au urmat numai masonii din 
primele trei grade, cei din gradele superioare 
au rămăs cu d! Pangal. Şi cum masonii 
primelor trei grade sunt conduși de cei din 
gradele superioare se pare că schisma din 
Marea Lojă Naţională e tot numai o cursă 
pentru românii naivi pe care prestigiul unui 
Sadoveanu îi atrage mai mult decât di Pangal. 

De altfel gruparea diui Sadoveanu s-a aliat 
cu Marele Orient (37). 

Despre opiniile de mason ale dlui 
M.Sadoveanu cităm doar următoarele rânduri 
din cuvântarea rostită la adunarea din 
2.VII.1933, a Marei Loji Naţionale. Sub un 
văl eufemist se întrezăreşte toată adversitatea 
masonică față de credința creştină și ideea 
naţională: «Liber cu adevărat e numai acel 
maestru care izbândește a-şi domina pasiunile 
şi a se elibera de prejudecăţi. Cel care 
păstrează ura de rasă , obscurantismul 
violenţelor, sufi- 
cienţele dogmatice, 
e un sclav ca şi cel 
care nu-și poate 
domina pasiunile 
degradante» (38). 

Foarte sistematic 
zeflemiseşte di M. 
Sadoveanu credința 
creștină ortodoxă 
pe care o socotește 
o credință pentru 
naivi, mult inferi- 
oară științei «egip- 
tene» a «Magului» 
superior, în roma- 
nul «Creanga de 
aur». 

Numărul maso- 
nilor din România 
era încă în 1932 
întristător de urcat. 


sunt și mai mulți. 
În 1932 aveam 
3300 de masoni. 
Cehoslovacia avea 
600, Jugoslavia 
900, Polonia 450, 
Bulgaria 500. Se va recunoaște că România 
faţă de aceste țări vecine are enorm de mulţi. 

Influența masonilor în viața mai nouă a 
Statului nostru se și resimte dureros, dictând 
din toate locurile de conducere, 


8. Aşa zisa Masonerie Naţională Română 


Dar asupra Masoneriei Naţionale Române 
trebuie să insistăm ceva mai mult. Despre 
ateismul Marelui Orient din România și al 
Marei Loji Naţionale a dlui Sadoveanu nu 
poale fi nici o îndoială, odată ce el este în 
strânsă comuniune cu Marele Orient din 
Franţa, despre care însăși întâmpinarea 
Masoneriei Najionale Române către Sfântul 
Sinod spune: «Prima mare organizaţie 
dizidentă a fost aşa numitul Mare Orient din 
Franţa, care încă din secolul al XVIII s-a 
îndepărtat încetul cu încetul de masoneria 


imediată ruptură a relaţiilor între marile loji 
masonice regulate cu Marele Orient din Franța 
i de atunci încoace atât Marele Orient din 
ranța, câ! şi toate organizaţiile afiliate lui din 








Dosarul comunismului e 5 


STUDIU ASUPRA FRANCMASONERIEI 


lumea întreagă sunt socotite ca schismatice, 
eretice şi orice relaţii sunt interzise între 
masonii regulaţi și membrii acestor 
organizaţii». 

Noi vom arăta în primul rând că există relaţii 
între organizaţiile masonice cu care este 
afiliată Masoneria Naţională Română și între 
cele ce stau în legătură cu Marele Orient din 
Franța, iar în al doilea rând vom pune în 
adevărata lumină atitudinea faţă de religie a 
Masoneriei, ce se pretinde adversară Marelui 
Orient din Franţa. 

a) Marele Orient din Franța și Marea Lojă 
din Franţa stau în așa strânse legături, în cât în 
fiecare an se adună delegaţii lor într-un 
convent comun(39). Marea Lojă din Franța 
însă face parte din Asociaţia Masonică 
Internațională (A.M.L.) cu sediul în Geneva, 


„ împreună cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, 


Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, 
Portugalia, Elveţia, Cehoslovacia, Spania, 
Viena şi Iugoslavia, dintre care multe au 
legături cu Masoneria Naţională Română. 
(Vezi întâmpinarea amintită mai sus). De 
altfel, A.M.I. luptă pentru ca, «ântr-un viitor. 
mai apropiat sau mai depărtat, lanţul mondial 
să se încheie în sensul ca diferitele dialecte 
masonice ale umanităţii să se unească într-o 
limbă comună»(40). Deci și acum sunt numai 
deosebiri dialectale. 

Cu Marele Orient din Franţa are alegături 
Marea Lojă din Viena(41). Ori Marea Lojă 
din Viena stă în relaţii oficiale cu Marea Lojă 
din Anglia (42) şi deci şi cu Masoneria 
Naţională Română . 

Cât de neserioase și de trecătoare sunt 
suspendările de relaţii între diferitele 
organizaţii francmasonice se vede şi din pilda 
ce a dat-o în anii recenți Francmasoneria 
germană. Atât cele trei Mari loji prusiene 
vechi care se socotesc foarte naționale, cât şi 
alte patru din cele umanitariste: Marea Lojă 
din Hamburg, cea din 
Bayreuth, cea din 
Frankfurt am Main și 
cea din Darmstadt, au 
rupt relaţiile cu Marea 
Lojă din Viena 
socotită internaţiona- 
listă. Însă în același 
timp Marile Loji din 
Hamburg, Bayreuth și 
Frankfurt am Main, 
au reluat relaţiile cu 
Marea Lojă din 
Anglia, care are la 
rândul ei relaţii cu 
Marea Lojă din Vie- 
na(43). 

Cu drept cuvânt 
observă Fr. Hasselba- 
cher în opera sa mo- 
numentală Entlarvte 
Freimaurerei 1936, 
vol.I, p.71: «Orice 
şcolar care cunoaște 
regulile elementare de 
matematică ştie că: 
două mărimi egale cu 
o a treia, sunt egale și 
între ele. Dacă a=b și 
b=c, atunci și a=c». Dacă Masoneria Naţio- 
nală Română are legături cu cea din Austria, 
iar aceasta cu Marele Orient din Franţa, 
evident că prin masoneria austriacă există 
legături și între Masoneria Naţională Română 
şi Marele Orient Francez. Ze i 

Ce înseamnă acum că două organizaţii 
masonice au legătură și ce înseamnă că 
legăturile acestea sunt suspendate? Când două 
organizaţii masonice stau în legături atunci ele 
comunică oficial prin organele lor 
conducătoare. Astfel în «Regulamentul de 
organizare și funcţionare al Marei Loji 
Naţionale Române» art. 45 lit. i, se spune 
despre Consiliul Marei Loji Naţionale, care 
este pulerea ei executivă, că «reprezintă 
împreună cu Marele Maestru, Marea Lojă 
Naţională din România pe lângă conducerea 
supremă a fiecărui Rit de pe lângă Marile 
Puteri Masonice Sirăine»(44). „Legăturile 
acestea primesc un caracter și mai permanent 
şi mai concret prin aceea că cele două 
organizaţii masonice în legătură îşi 
desemnează câte un delegat, care e numit 
membru regulat cu un grad superior în Marea 
lojă prietenă. Iată ce spune citatul Regulament 
în această privință la art.6 : «Marele Maestru 
poate să numească pe orice frate ca să-l 
reprezinte într-o Mare Lojă soră din 
străinătate, de asemeni el poate numi ca 
membru al Marei Loji Naţionale din România, 





cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice 
frate desemnat ca reprezentant al Marelui 
Maestru a unei Mari Loji soră din 
străinătate»(45). În felul acesta în fiecare 
organizaţie francmasonică sunt prezente 
organizaţiile străine masone. În afară de aceste 
legături, membrii din lojile unei organizații pot 
Vizita oricând lojile de grad egal sau inferior 
ale unei Organizaţii străine, iau parte la 
festivitățile lor și pot fi numiți membri de 
onoare ai acelei organizaţii străine(46). Fr, 
Hasselbacher dovedește în opera citată, pe 
baza unui vast material din arhivele lofilor 
germane desfiinţate, că suspendarea legăturilor 
între două Organizaţii masonice lasă mai 
departe putinţa membrilor din lojile unei 
Organizaţii de a vizita lojile celeilalte 
organizaţii, numai că aceste vizite n-au un 
Caracter «oficial», ci numai unul 
«oficios»(47). Masonii individual sunt fraţi pe 
tot globul pământesc, oricărei Organizaţii ar 
aparţine. Oricărui tit ar aparține un mason, el 
este frate cu toți masonii de pe glob(48). 

De altfel aceste suspendări de relaţii sunt 
accidentale, ele nu sfărâmă unitatea și simpatia 
fundamentală, care leagă întreaga 
francmasonerie universală. Şi se depun 
totdeauna cele mai mari străduințe ca aceste 
suspendări să înceteze cât mai repede și 
unitatea să devină tot mai strânsă. Ba mai 
mult, aceste suspendări de relații au loc numai 
între organizaţiile masoneriei ioanite, a 
primelor trei grade. Masoneria gradelor 
superioare e un front unitar. Ori masoneria 
primelor trei grade e numai un stadiu de 
trecere: spre cea superioară și e condusă de 
aceea. Deci supărările între organizaţiile 
masonice subalterne sunt numai niște iluzii, 
nişte concesii făcute spiritului neprogresat în 
masonerie al membrilor inferiori, cărora le 
place să creadă că sunt în ceartă cu masoneriile 
străine. 

Dăm câteva citate în acest sens din cartea 
masonilor vienezi, Das Blaubuch der 
Freimaurerei (Viena 1933). 

«Organizarea ritului scoţian este foarte 
potrivită pentru urmărirea şi ajungerea 
scopului său depărtat. Existența factică a unui 
lanț mondial francmason (subl. autorului), cel 
puţin în cadrele ritului, este în opoziţie cu 
organizaţiile din nefericire încă aşa de 
neînchegate ale francmasoneriei ioanite, care 
se lupta între ele din motive dogmatice, — 
avantajul fundamental al lucrării sale. Ritul 
scoţian cu ale sale 36 de «Supreme Consilii» 
constituie pentru toate teritoriile francmasone 
o aceeași doctrină, un același mod de a lucra, 
așadar unul și acelaşi front unitar francmasonic 
(subl. autorului). Ritul scoţian este afară de 
aceea un passeport către toate atelierele 
corespunzătoare ale masoneriei mondiale și 
oferă aşadar raza cea mai mare de 
acțiune»(49). Să observăm că Marea Lojă 
Naţională Română care are sub administraţia 
sa gradele 1-3, este sub autoritatea 
Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului 
Scoţian Antic și Acceptat(50). Între cele 36 
Supreme Consilii numite în cartea citată, se 
află şi cel din România și cel din Franţa, 
autoritatea supremă a masoneriei franceze(51). 
Pentru întărirea unităţii între organizaţiile 
gradelor inferioare lucrează, în afară de 
amintita Asociation Masonique Internationale 
cu sediul la Geneva, care întrunește Marile 
Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die 
Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu 
sediul în Basel, care întrunește pe masoni 
individual pentru a realiza lanţul mondial al 
masoneriei(52). Aceste organizaţii dn des 
congrese în diferite centre europene. În Fr. 
Hasselbacher op. cit. vol. 1. pp. 53-80 se 
găsesc multe citate de ale francmasonilor care 
spun că Masoneria este una. Luăm pe Marele 
Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. 
Blunschli, care a scris în Freimaurerei Zeitung 
din 11.1V.1874: «De câţiva zeci de ani lojile se 
adună şi iau un caracter tot mai naţional „ deşi 
misiunea lor este internaţională. De ce 
aceasta? Ce sens are? Căci dacă francma- 
soneria nu are nimic cu patria , de ce se 
îmbracă în forme naționale? Sâmburele cel 
bun al acestei mişcări este trebuința după o mai 
mare consolidare, pentru a valorifica mai bine 
puterea confederației masonice.  Însemnătalea 
internațională a masoneriei nu e slăbită prin 
aceasta, dimpotrivă, puterea ei de acţiune, 
eficacitatea ei devine și mai urcată»(53). 


(va una) 


Notele şi indicaţiile bibiiogratice 
a pre mr la închelerea studii ) 









dă 





P Ii ob 


6 e Dezbateri - 
a NEED COREENE E ZA 





ia 


"Redacţia 





mentale și spiritul european 


UNTEM pacienţii unei duble forme de 

colonizare mentală, operată în interiorul 

structurii spirituale europene: 1) prin 
exercitarea primatului istoric în dent al lui 
„american way of life“ şi 2) în Est, a cenzurii 
impusă de i Neolalia proletară în culturile 
naționale din fostele țări satelit ale Moscovei. 
Complex iradiant de elemente valorice 
superioare, aparținând diverselor „matrici 
stilistice“, pă în tradiţii populare şi culte, 
pluriuniversul cultural al Europei a suferit o 
alienantă scindare. Peste el s-au suprapus 
uniformizator două imperialisme pseu- 
do-culturale, a căror expresie politică a 
constituit-o divizarea în blocuri ideolopice 
divergente: pe de o parte, o „cultură“ curo-atlan- 
tică, supusă dikiatului pieții de consum, cu 
babitusuri mentale transoceanice, pe de cealaltă, 
caltura de masă a socialismului revoluționar, 
aiec în marea ci parte, cu habitusuri 
slavo-asialice. 


- 


Funcționarea modelului american a fost 
pasul prin administrarea unui drog psihologic 
scară globală: o co! ie strict materialistă şi 
exhibiționist-spectaculară despre libertatea 
civilă. Deși postulată juridic de constituția 
americană, această formă imanentă a lil ţii 
umane din realitatea societății yankec e 
subminată permanent de nenumărate alte forme 
de de nță, limitând existența unui zoon 
litikon autentic în lumea americană: cultul 
anului, manipularea mediatică a lui, 
efemeritatea modelor inconsistente şi 
artificioase, stereotipia moravurilor sociale, 
amestecul rasial, lipsa unei biserici naţi și 
alomizarea sentimentului religios în culte şi 
ae pen aberante sit pn zidi în 
rup), analfi cul itic, excesul de 
pri la 
irmarea calităţilor irituale devine 
foarte dificilă în condiţiile unui pacifism 
i |, deveni! normă socială și politică 
obligatorie, necesară menţinerii unui consens 
multirasial, Rezultanta acestui sentiment de 
frustrație colectivă, datorat imposibilității 
exzltării ca absolute a valorilor etno-culturale ale 
diferitelor grupuri, este o izolare maximă și un 
comunitarism exclusivist. Excomunicând din 
sfera de preocupări culturale problema 
apartenenței geografice, care determină 
originalitatea stilului, societatea americană 
sincretizează și omogenizează ceea ce nu se 
poate de fapt omogeniza — nuclee valorice 
pr boule care stau în femela unor tradiţii 
ioriale; a spune că toate valorile sunt 
valabile şi au drept de existență comunitară 
Înseamnă a instaura ordinea democratică în sfera 
cea mai refractară la relativismul democratic: 
axiologia. Neutralismul axiologic cultivat de 
american este o formă camuflat de indiferență 
9A de orice valoare spirituală (celebra expresie 
fuck, e vlirarelevante În acest sens, prin larga 
ei răspândire), Nu mai există distii 
structurate în jurul unor tradiţii 


pricalare, 


i valori 
alo: 
toate fiind „privite sali masi 


RE Ezaaiii erctte 


reducția repartiție, conform cu pl 

divin. a voca i ale fear mia 

simpla logică a speciei umane. Atitudinea 
„Ea cae 


7 orizonturi ce 
dabile, de destine populare particularizate, 
Cu o acţiune de de tip apant- 
„.,ppeto-izarea tuturor etniilor, reducţia 
iaturi folclorice și reli 
vidarea lor de conținut gina și muzeificarea 
crea divertismentului 
pol furniza 


i 


ă ele nu mai substanța 
mitică şi metafizică unor deşti i 
ratie d - BEI nu i DAI politice 
- 


Europa există şi rămâne eternă. Ea este, cum 


spunea Petre Ţuţea, „o construcție spirituală 
latină“, Deşi masa biologică a locuitorilor 
acestui continent e diversă, prin repartiție 
rasială, „spiritul european nu e nici slay, nici 
german, ci lati Roma imperială, devenită 
centru al creştinătăţii mai târziu, a iradiat niște 
dominante valorice care au fecundat-toate 
culturile şi iza continentului european: a) 
noțiunea de ierarhie şi venerarea excelentei 
calității umane, b) respectul între cei cgali ca 
rang, €) existența unui cod al onoarei, de 
sorginte indo — europeană, practicat de lumea 
romană și de cea germanică în special, d) 
IDEALUL POLITICO-JURIDIC AL STA- 
TULUI INDIVIZIBIL ŞI ETERN, e) 
respectul acordat rio private, ca sursă a 
menținerii respectului demnităţii In 
familiei, naţiunii. Influența romană exercitată 
olicentric, în multiple puncte geografice ale 
uropei, a justificat un imperialism cu detentă 
spirituală, creator al unui substrat comun 
mentalității europene. Prin el Europa încă mai 
există ca un continent generator de istorie şi 
cultură, Elitele politice şi culturale pro-ame- 
ricane corp autenticul spirit european. lată ce 
afirmă un Andre Glucksmann, vechi militant 
marxist şi maoist, care părăseşte internaţionala 
intelectuală socialistă, convertindu-se la valorile 
civilizaţiei noii ordini mondiale“ și ale 
liberalismului economic fără frontiere; 


„Bătrânul continent european nu va mai putea să 
dureze ca o simplă coaliţie de state independente. 
Va trebui deci ca această Europă să ej, să 
apere un spaţiu de libertăţi sociale, o realitate 
economică, care sunt fluide şi transnaţionale 
(implicit supracontinentale; nt. trd,)"* 


Articolul se intitulează „Europa va fi evreiască 
sau nu fi va deloc“, şi a apărut în ziarul 
„Liberation'“ (16 aprilie 1982) 


Un astfel de modus cogitandi domină în 
laboratoarele alchimice ale unificării politice, 
creditată la Maastricht ? Dacă da, atunci el nu 
reflectă fidel autenticul spirit european ci, 
dimpotrivă, îl trădează, apropiindu-l de 
concepția cosmopolită și federalistă a 
superpulerii de peste ocean. Atunci Tratatul de 
la Maastricht va consfinți abandonul 


BED) 

membrilor lui componenți. Vor muri deci 
democraţiile naţionale? În numele unui utopic 
proiect iluminist, care maschează o puternică 
de calcule economice, vom renunța la orice 

po pullită d geo-culturală, la 

locale străvechi? Aceasta ar fi o 
operaţie sinucigaşă de egalizare forțată, de 
uniformizare a Eninitaţise şi vocaţiilor diferite 


ale popoarelor Europei. Dar spiritul s-a 
tensiunea fecundă a epa pani 

a triumfat politic în veacul 

DO e: acela al ririi 
politice şi culturale dintr-un 
particu- 
a spirituală a 
icențrismul 








it eros) iCAȚI, 
urivers de idiomuri și de viziuni 
locale, raportate la atbolut F 

Europei a stat permanent în po 
absolut al structurii ei politice ju culturale. 


Fraternitatea postulată de Europa, în momentul 
romantic al afirmării naţiunilor, rezidă în 
generozitatea cu care ea a privit fiecare centru de 
pe harta acestui continent ca fiind demn să 
reprezinte, cultural şi socio-politic, ideea de 
Europa. Ori acest lucru reclamă egala şansă 
conferită fiecărui popor şi culturii lui ini de 
a-și autoafirma valorile naţionale, concomitent 
Cu exaltarea unei unități spirituale europene. 
Sua căiapeoi cit il si cât suntem mai 
ci, Suntem profund europeni 
limp rămânem ] aacluţ “ial 


Bogdan George RĂDULESCU 





ersoanei, = 


ami Nea 9 MyŞCA: 


1 — 15 februarie 1994 


IMPERIALISM NOMAD 


este doar un proces diacronic. Ea 

presupune i o sincronizare mentală a 
acelei comunităţi cu. un anumit tip de 
civilizație. Acest tip de civilizaţie nu este 
numâi rezultanta unor energii populare ale 
comunităţii ci, mai ales, a unei „geografii 
istorice“ pe care această comunitate şi-o 
asumă. În cazul în care există o lipsă a unor 
constante geo-antropologice , o fluctuaţie a 
acestora în timp, vom remarca producerea 
unui efect inevitabil: reducţia propriei istorii la 
o dimensiune profund iraţională. Astfel, 
istoria nu mai reprezintă iradierea în 
temporalitate a unui „spaţiu sacru“, având la 
bază un mit fondator,. Istoria, în loc să devină 
o expresie a asumării ca destin al acestui loc 
mitic, se transformă într-un frăgil exerciţiu de 
orientare în spaţiu, aflată sub semnul unui 

tuu provizorat. 
ieri condiţii, precaritatea statală a 
„uriașului cu picioare de lut“ de la Răsărit se 
impune ca un dat fundamental. Doar mult 
exageratul prestigiu imperialist a favorizat 
supraviețuirea artificială a acestei forme de 
organizare statală fără temei geo-istoric. 

n stat mare, ne spune Aristotel în 
„Politica“, nu este neapărat un stat 
supra-populat; de aceea, acest principiu politic 
profund european, odată cu grecii, postulează 
necesitatea asocierii unei întinderi juste cu un 
număr potrivit de cetățeni. Altul este cazul 
acestui model de stat slav. EL se constituie pe 
o întindere lipsită de omogenitate emică. Rusia 
suferă de a-lormism geo-antropologic. Lipsa 
unei conştiinţe a limitelor ei teritoriale, cele 
care susțin identitatea fiecărui popor înistorie, 
devine îngrijorătoare și, implicit o amenințare 
la adresa statelor europene şi a frontierelor lor, 
Dacă Rusia nu are conștiința limitelor ei 


Cea istorică a unei comunități nu 


ca pe un zeu. De accea o 
personaliza sau însufleţi un a 
rebel climateric şi pustiu ge f 
„făcut” istoric de acesta, Spaţiul 
de om este uniform şi vid: lo 
asemenea spaţiu nu are 
istorico-—politic, lipsa de conș 
centru mitic infuzându-i o continu 
extindere spre periferii. 

Mircea Eliade atrăgea ater 
univers ia naştere dintr-un centr 
fondează; distanțele alienante 
vidă a teritoriului imperiului ru 
imposibilă orice încercare d 





statală. în aceste condiții, înlocu 
de „popor” cu o denumire arbit 
urma să omogenizeze mai mul! n. 


a doua încercare de a conferi leg 
ersonalitate politică unui teritc 
întregimea lui nu reprezintă de far 
Un stat multinațional, având 
temeiuri istorice şi etnice, format 
rapturi teritoriale, nu este al 
UNIUNE TRIBALĂ NOMAD 
PLANTATĂ ÎN MODERNITAT 
unui specific rusesc, omoger 
teritoriul stăpânit, cum remarca 
consecinţa unei conștiințe ne 
unităţi naturale, inexistente în f 
încercare disperată de a dizolva 
identități ji specificuri etnice în 
mase egalitare și simplificate la d 
comun: biologicul. 

Vechea formulă a imperial 
țarist (țarul ca reprezentant i 
pământ — forma deviată şi alien 
mului apusean) este acum în 
aparat de stat gigantic, bir 
rinal, sub auspiciile uhui singur 
țial (forma actualizată a despotisr 














teritoriale, aflate în permanentă expansiune, 
înseamnă că ea poate absorbi ca un aspirator 
alte popoare şi alte frontiere, integrându-le 
proiectului ei de pulverizare a „spaţiilor sacre'* 
circumscrise de miturile fondatoare ale 
popoarelor. Pentru ea spaţiile geo-politice, 
istorice şi antropologice atât de diferenţiate pe 
acest continent, nu reprezintă date sacrale și, 
deci, inviolabile. Pentru Rusia geografia nu e 
spirituală ci pur materială și omogenă, deci 
oricând spaţiul poate fi cucerit, el nefiind, în 
concepţia ei, întemeiat mitic, ci preferându-se 
o constantă fizică relativă. 


„Forma unui lucru este necesitatea lui“, 
spune Schiller. Lipsa de formă primordial 
mitică a unui spaţiu justifică permanenta 
repunere în discuţie a configuraţiilor teritoriale 
vecine, Imperiul rus este o lume cu două 
dimensiuni: plană, care respectă o geometrie, 
nu 0 topologie. Slavul, conform instinctului 
său nomad, se deplasează permanent în spațiu, 
dar nu sia să circumscrie mitic un loc. Pe rus, 
geogralia sa nu îl personalizează, configurația 
geo-fizică de stepă denotă o lipsă de personali- 


tate. În spirajie, sale teritoriale, populația 
(nu poporul) acestui spaţiu dovedește că nu are 
o limii ceea ce înseamnă că ea nu dispune de 


un punct originar şi fondator de destin istoric 
propriu, existența ei în istorie desfășurându-se 
intr-o alienantă uniformitate, într-o căutare 
poată a identității sale. 

Acest lucru imprimă și o anumită configu- 
rație mentală. Lipsit de categorii metafizice, 
trăindu-şi existenţa fie într-un vegetativ 
teluric, fie într-un mesianism creştin contradic- 
toriu, omul slav înlocuieşte, conform 
tipologiei lui Lucian Blaga( ), categoriile 
intelectuale prin categorii etico-sociale. 


* 

Omul care nu îşi fixează propriile repere 
într-un spaţiu riscă să devină prizonierul 
generației Cate A e vorpaaă. O naţiune lipsită 

vit istorică nu poate câștiga o bătălie 
decisivă fără ajutorul Rote Ci area: şi al 
aliaţilor săi naturali. Dacă o naţiune se verifică 
rin război(2), acest fapt nu este și cazul 


usiei, „eroismul” ei fiind un periplu de 
măcinări lăuntrice A de rezistenţe dia use la 
capăt, în urma ce 


a cărora nu putea decât să-și 
plângă morţii şi să-și sliveaLă clima câinoaiă 





” Mesianismul ortodoxiei rusești, aut 
moştenitor legitim al Bizanțului 
subminat zilnic de etica slavă care a 





„un nihilism tipic sălbăticiei asiatic 
ambiţii de a guverna întregul un 
numele unei socializări externe. Per 
creştin ortodox rus este pervertit 
instinct asiatic, nomad, spre nirvanizare 
absolut impersonal. 

Dar aspiraţiile imperialiste ale si 
sunt sprijinite pe o capacitate 
schimbare „mesianică“ a fundamente 
Nomadul care gândeşte geografic-expa 
e derutat dacă trebuie să se oprea 
convertească pura spaţialitate în 
identitate geo-culturală. 

Grave tulburări ameninţă continer 
dăinuirea istorică a unui astfel de 
Prin fărâmițarea sa în state „care înz 
etnii diferite, el nu poate fi „consa 
(după termenii lui Mircea Eliade), a 
poate fi convertit în „cosmos' social 

Lipsa unei conştiinţe a „proprietă 
anumit loc generează paradoxal se 
pagane totală a „tuturor locu 

urgând teritorii, nomadul contin 

schimbe locul, pentru că nu și-l găsește 
merge din republică în republică, st 
Orpnnizare, aproximativă, dar funcțion: 
ethnos-uri divergente și religii contrad 
Spaţiul slav este imens prin goliciun 
geografia sa nivelată nu este s 
sentimentului unei intense locuiri. Sin 
între peisaj şi individ nu genereaz 
sentimentul unei eternități descopenite 
wăcasă”. Spaţiul se videază de conținul " 
este transtormat în obiect de hărțuial“ 
simplu punct de amestec al unor 
desunale divergente și sfâşietoare. Acesti 
pevadaul rus. Rusia îşi împarte azi nosti 
ntre cele două spaţii geografice: u 
aparținând Europei, celălalt A 

entalitatea politică este încă una as 
Eșecul Rusiei ca imperium autentic p 
mai ales din faptul că moleșeala ei o! 
congenitală intră în sp nuraalicție cu ro 
gigant ciclop prin care Răsăritul ar pulei 
creator spre lumea extemă. 




















1, Lucian Blaga „Silogismul slav“ 

2, Emil Cioran ,, Schimbarea la faţă a K 
niei” 

3. Mircea Eliade „Sacrul şi profanul” 


Răzvan VEN 



































ula Facultății de Drept a fost 
tă cartea lui lie Ilașcu „Lupta 
lanifestarea a fost organizată de 
iaţia Studenţilor Creştini 
din Romfhia, cu colaborarea 
tudenţilor din Universitatea 
În fața unui auditoriu format cu 
din tineri, au vorbit emoţionant, 









nul 1975, când a fost publicat, 
română nu a mai beneficiat de o 
de dimensiunea şi importanța 


lui Explicativ al limbii române, 





































în cazul în care respectivul 
r ar fi fără greșeli (anumite 
i de cuvinte au fost în parte 
prin completarea apărută 
„astăzi nu s-ar pune decât 
unei necesare reeditări într-o 
i mai completă. De fapt situația 
ile de care ediția din 1975 
ză sunt neașteptat de multe, Mai 
u trecut deja patru ani și nu se face 
n partea Academiei Române nici 
aţă concretă de a interveni în 
problemă atât de importantă. 
de față nu-și propune nici pe 
E să epuizeze subiectul. De 
e limpede că întotdeauna pot 
Dar sunt cazuri atât de 
greşelile sunt atât de evidente, 
lua atitudine e o mare eroare. 


u „Despre Constituţie“ publicat 
trecut, pagina apoi 3, 
ea de ins, în Joe de „macdio- 


escu nr. 14, 
45.72.; Fax: 31241.15. 
Română 






















Anul Îl Nr. (ea) 
___1 =15 februarie 1994 


UN SIMBOL AL LUPTEI NAȚIONALE 


cu căldură şi patos, în registrul unui 
profund mesaj naţionalist, Părinţii Nicolae 
Buga și Galeriu, domnii Iurie Roșca, Sorin 
Dumitrescu și loan Alexandru. 

După o rugăciune rostită de Părintele 
Galeriu împreună cu întreaga asistenţă, 
Pr, Prof. Nicolae Buga a transmis mesajul 
Prea Fericitului Patriarh Teoctist adresat 
marelui patriot şi erou „al neamului 
românesc, Ilie Ilaşcu: „Prea Fericitul 
Părinte Patriarh se roagă neîncetat pentru 
Nie Maşcu, este alături de dânsul și-l roagă 
pe bunul Dumnezeu să-i dea putere şi curaj 
să-şi ducă crucea până la capăt.” 

„Pentru români, imaginea simbol este cea 
a lui Ştefan cel Mare aflat mereu într-o 
mână cu sabia și în cealaltă cu crucea“ — a 
spus Pr. Nicolae Buga. î 

lurie Roșca, conducătorul mişcării 
unioniste din Basarabia, a ținut să reafirme 
ideea cu care se deschide cartea lui Ilie 
Iașcu, spunând: „Noi nu vom deveni 
transfugi, fugari niciodată. Noi nu vom 
deveni o generaţie de refugiaţi. Generaţia 
noastră eate datoare să ducă mai departe 
lupta pentru care s-a stins în neîncetate 
bătălii lamura neamului românesc“. 

n continuare, poetul Ioan Alexandru, 
referindu-se la Ilie Ilașcu a spus că el poartă 
crucea în spiritul lui Iisus Hristos și a 
încheiat: „Sunt fericit că fac parte din 
această seminţie! Î rog pe Ilie Ilașcu să mă 








În primul rând, trebuie menţionat un 
fapt fundamental. Vechiul fond 
indo-european nu putea să dispară pur şi 
simplu. O mulțime de cuvinte atribuite 
diferitelor limbi aparțin de fapt acestui 
fond si tot mai mulţi cercetători 
semnalează acest lucru. Un singur 
exemplu: cuvântul „gând“ este atribuit 
limbii maghiare — „gond“ (pag. 374). 
Este mai mult ca sigur că acest cuvânt 
aparține vechiului fond indo-european, şi 
în nici un caz nu a pătruns în limba 
română din maghiară. Că doar în zona 
aceasta maghiarii au venit la sfârșitul sec. 
TX și nu există nici un motiv ca populația 
autohtonă să fi luat acest termen de la ei. 
La capitolul proveniența cuvintelor, 
autorii afirmă în Prefață că „nu este un 
dicționar etimologic propriu-zis. Acest 
lucru nu justifică însă multitudinea 
greșelilor. Alegem doar două: „moş“ și 
„horă“. Pentru primul se indică originea 
albaneză, iar pentru al doilea originea 
bulgară. Nu încape îndoială că limba 
bulgară a împrumutat acest termen din 
română (horă), iar cuvântul moș aparține 


IMPORTANT. 


să sia Bă ia 








Căutăm dituzori voluntari 
pentru publicaţia „Mişcarea“, 
Toţi cei interesaţi: unt rugaţi 
ia legătura cu redacţia sau 
u reprezentanţii MPR din 
țara i Aaaa 












Pentru 


Tribunalul 
lecizia civilă nr, 


it ist 


1, București, 78,158 


George Roncea - Prim Redactor 







Claudia Buruiană 
Pavel Mureşanu 
loan Pera 


Alexandru Zlateo — Şef departament social 
Sandra Cristea — Şef departament cultural 


Ştefan Doru Dăncuş - Corespondent 


Comentarii 9 7 


ierte că nu am putut face mai mult şi îl rog 
să mă primească alături de el ca simplu 
oștean.” 

DI. Sorin Dumitrescu a adăugat, ca o 
concluzie despre Ilie Tlașcu, că acesta și-a 
luat asupra sa misiunea de a reprezenta 
poporul român, asumându-și destinul unui 
neam întreg, Părintele Galeriu a completat 
definindu-l pe marele patriot român drept 
noua conștiință creștină și românească a 
neamului și a umanității în acest moment 
istoric, 

În încheiere, prin sprijinul acordat de 
Fundaţia “Anastasia, a fost proiectat un 
documentar cu imagini ale procesului de la 
Tiraspol şi un interviu a lui Ilie Ilașcu. 

Pentru cei care vor avea ocazia să citească 
„Lupta continuă“, le recomandăm să se 
oprească puţin asupra ultimelor cuvinte 
scrise de Ilie Ilaşcu. Să le citească și să se 
întrebe sincer dacă îşi cunosc călăi, dacă 


Ştiu că și el sunt condamnati iar dacă se tem, | 


să citească și din „Crezul“ lui Radu Gyr: 

(+) Surpați asupra-mi munți şi ape, / 
puteți chiar să mă spânzurați, / Cu grele, 
negre târnăcoape, / credința nu mi-o 


sfărâraați. (...)“ 


Reporter 





fondului traco-ilir şi nu e o apariție 
recentă în limba română. Noi cercetări au 
arătat că originea cuvântului sfânt nu 
poate fi în nici un caz slavă, în condițiile 
în care goții s-au creștinat în sec. IV, au 
fost o bună bucată de timp pe aceste 
meleaguri și foloseau cuvântul „svinthus““, 
Dacă originea este gotică sau nu, asta 
rămâne de văzut. În nici un caz însă nu 
poate fi slavă. 

O altă problemă serioasă este cea a 
exemplificării unor cuvinte. Avem 
surpriza să aflăm la pagina 390 că „halal“ 
este o exclamaţie care exprimă admiraţia. 
Nu e o noutate că sensul corect în limba 
română este cu totul altul, anume — 
ruşine. 

Există în dicţionar şi altfel de greșeli, 
ridicole chiar. La pagina 571, aflăm că 
„moșnean' vine de la „moștean“, iar 
„moștean'* de la „moșnean“. Genial! 

Pentru a încheia această foarte scurtă 
intervenţie e necesar să subliniem încă o 
dată că o astfel de lucrare nu se realizează 
peste noapte, Dar a nu interveni deloc, în 
cazuri clare, a menţine greșeli serioase în 
circulaţie, dându-le girul Academiei, este 
nepermis. 


Liviu IONESCU 


Reamintim cititorilor noștri că 
abonamentele la revista „Mișcarea' se 
pot contracta numai prin intermediul 
redacției noastre, 

Preţul unui abonament pe un an este de 
4000 lei, iar pe 6 luni 2000 lei. 

Veteranii de război, foștii deţinuţi 
politici, pensionarii, studenții și elevii 











Râspuns 
Fratelui Alexandru 


Motto: 
„Aici vom indlta o catedrala 
Cu sfinfi Subpiră si grei de bunatate, 
Cu aur stins, cu marmura epuli 
/ar fin zidari muri—uom jumetate* 


TON OMESCU 


Scrisoarea aceasta a constituit pentru mire 
un cutremur care mi-a spulberat o bună parte 
din liniștea (pe care oricum o acceptasem ca 
provizorie) şi din întrebările pe care mi le 
puneam. 

Ar fost emoționat chiar dacă am rema 
unele exagerări din discursul autorului 
fost un pasaj când am regretat din now 
neputința de a fi fost alături de studenți în 
Piaţa Universității, așa cum atunci când 
citeam Jurnalul fericirii îmi doream să fi putut 
fi în închisoare alături de acele înalte spiri 

Am analizat acestă scrisoare rând cu rând și 
am constatat că avem aceleași nedumeriri (în 
special „Unde sunt modelele vii, actuale ale 
„Noii Generaţii?“), dar că adoptasem o altă 
strategie. În vreme ce Fratele Alexandru a 
ajuns la un fatalism extrem (cel puțin afișat), 
văzând în jur „doar agitaţie sterilă, dezertare, 
fugă sau plictis și resemnare“, eu am adoptat o 
stare de veghe în așteptarea unor momente: 
prielnice, veghe întreruptă de scurte și rare 
încercări de a-mi alătura câțiva prieteni în 
aceleași idealuri. Și eu îi vedeam pe cei din 
jurul meu (atât de bine prezentați într-un 
paragraf al scrisorii), dar mă gândeam că nu 
privesc spre locul potrivit; îmi spuneam că 
trebuie să fie oameni care gândesc și fac ceva 
(poate în alt liceu, într-o altă facultate, în alt 

0raş...). Aşteptam deci prilejul de a mă alătu- 
ra lor. = 

Citeam „Mișcarea“ și speram (cu amuzat 
scepticism) într-o realizare miraculoasă bazată 
pe resurse „magice“. Am înţeles azi din 
articolul din prima pagină că asemenea resurse 
„miraculoase“ nu există. 

Consider, deci, că este necesar să ies din 
anonimatul pe care-l reprobam la Fratele 
Alexandru fără să realizez că și eu mă 
ascundeam în el. Nu ştiu încă în ce fel voi ieși 
în faţă, dar cred că este necesar, deși nu îmi 
place şi nici nu sunt sigur că am cu ce s-o fac. 

Trebuie să spun că mai am o speranţă de 
genul celei anterioare. În aceasta parcă am și 

mai mare încredere. Mă refer la Mișcarea 
Pentru România. Îmi doresc afirmarea grabni- 
că a acesteia în viața politică și vreau să sper 
că se va realiza ceea ce spunea într-un interviu 
Marian Munteanu: „Atunci când Mișcerea 
Pentru România va ieși în față, se va vedea.“ 


G. AVĂCĂRIȚEI, 


elev de liceu 


rcat 











beneficiază de o reducere de 50 %. In 
acest caz este necesară prezentarea unui 
act justificativ (talon pensie, adeverinţă 
etc.). 

Pentru abonaţii 


din străinătate 
abonamentul este de 40 $ USA anual. 
Abonamentele să pot achita prin 
mandat poștal cu specificarea numărului 
nostru de cont (pentru plata în lei) şi prin 
cec money order (pentru $). i 











REDACŢIA: 


Bogdan Munteanu — Secretar de redacţie 


Karina Knapek - Fotoreporter 
Victor Roncea 

Dan Dungaciu 

Silviu Rareş 

Octav Drăgan 


Program relații cu publicul: 
cip ipiit vineri, orele 16.00 — 20.00 














Responsabilitaiea pentru conţinutul 
textelor publicate aparţine exclusiv 
semnatarilor. Punctele de vedere 
susținute în paginile „Mişcării“ nu pot 
n i rinulte formaţiunii politice MPR. 

Mişcarea Pentru România îşi asumă 
responsabilitatea numai pentru 
documentele sau comunicatele pubil- 
cate de-către reprezentații săi aute- 
rizaţi sub semnătură oficială (cu preci- 
zarea funcţiei deţinute în cadrul 
MPR). . 


Publicarea unor articole (Integral 

'sau (ragmeote) apărute în paginile 

„Mişcării“ nu este permisă decât cu 
acordul scris al Redacţiel. ai] 























































A 








| Di Pan M. Vizirescu s-a născut în 16 august 1903, în comună Braneţ, judeţul Romanați 

(actualul judeţ Olt). În 1925 absolvă colegiul Carol (Craiova), Urmează apoi Universitatea 
de Litere și Filosofie din Bucureşti, pe care o absolvă în 1929; Facultatea de Drept o 
abandonează în ultimul an de studenţie, din motive financiare, Dîn 1930 activează ca 
profesor la Cernăuţi, iar din 1931 este cooptat în prestigioasa grupare din jurul revistei 
1938 obține doctoratul cu lucrarea „Poezia specificului nostru naţional“. 


„Gândirea“. În 


8 e Convorbiri 









A condus revistele „Curierul Serviciului Social“(1939), și „Revista muncitorului Român'“ 








„Sfarmă piatră“ etc, sus 
Munte, invitat de Nicolae Iorga. 





| (1941-1944). În aceeași perioadă deţine funcţia de subdirector la Departamentul Radiojumnal 
al Radiodifuziunii române, După 23 august 1944 părăsește Bucureştiul, iar în 1945 este 
condamnat în contumacie de „Tribunalul Poporului" la muncă silnică pe viață. În același lot 
au mai fost condamnați, printre alții, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Pamfil Șeicaru, Stelian 
| Popescu. Reușește să scape de sentinţă stând ascuns vreme de 23 de ani. 

Activitatea literară a dlui Pan Vizirescu începe din 1922 când debutează la revista 
„Universul literar“, condusă de Nicolae orga. Până în 1944 desfăşoară o prodigioasă 
activitate jurnalistică, publicând la „Gândirea“ 
ține zeci de conferințe publice și serii de prelegeri la Vălenii de 


În 1943, la cererea Mitropolitului Nicolae al Ardealului, publică la Cluj lucrarea „Poezia 
noastră religioasă" — „pentru susținerea morală a românilor din Transilvania ocupată“. 

După 1944 tipăreşte volumele de versuri: „Poeme“ (1981), „Sunet peste culmi" (1986), 
„Călătorie de taină” (1988). În continuare domnul Pan Vizirescu așteaptă apariţia volumelor 
de versuri cât și a „Memoriilor“, predate deja editurilor spre publicare. 


















mUniversul“, „Curentul“, „Calendar“, 












Interviu cu dl Pan Vizirescu 


Reporier: Domnule Pan Vizirescu, ați fost 
cel mai apropiat prieten și colaborator al lui 
Nichifor Crainic și unul dintre cei mai activi 
scriitori ai generaţiei gândiriste. Cum se 
explică acest fenomen de generaţie, cum a 
apărut această extraordinară grupare a 
perioadei interbelice? Care erau reperele 


Seri dumneavoastră? 
Pen Vizirescu: În primul rând vreau să vă 
spun că invitaţia dvs. mă onorează în mod 
deosebit. Şi mi-aduce aminte de tinerețea 
mea... Aşa cum faceți dvs. astăzi, am fost şi 
eu în epoca studenției mele icipant cu 
multă dragoste la mișcările tineretului din 
1922 şi la tot ce a însemnat luptă naţională 
după aceea. 

ia mea — tineretul din anii '20 —30 — 
datorează enorm generaţiei care a făcut 
războiul. Dvs. trebuie să reţineţi un lucru: noi 
avem personalităţi care și-au creat un mit în 
istoria noastră națională și în politica noastră. 
Aceste lităţi sunt, fără excepţie, de 
credință naționalistă. Nu pot fi de altă 
credinţă. acă încearcă ăştia acum, 
comuniștii, și alții asemeni lor, să preia, să-şi 
însușească aceste nume glorioase, asta e o 
înşelătorie. Trebuie să ai suportul adânc al 
credinței românești, să fi luptat i; 


să fi ridicat acest cuvânt — românesc — până 
când simţi că reînvie în tine şi-l trăieşti ca 
valoare supremă. Aceștia au fost naționaliștii... 
Cei care au pus totul în luptă, inclusiv propria 
viață. Ei nu se uitau 
naționalismul pp să te i, rară cu 
- : iţi că ara îți este murmă, 
Și să i cepţi toate rigorile pe care ţi le impune 
aceasi: credință. 

Noi am avul șansa să ne formăm în preajma 
ur or riari personalități. M-aș referi în primul 
râ d |: domnul lorga, care era uriaș... A fost 
aposte! 4] şi sufletul Neamului; la cuvântul lui 
vibre intreaga suflare românească, se auzea 
băLua unică a inimii noastre românești. Când 
te găscai în preajma lui, vă spun — eu l-am 
cunoscut bine, am fost alături de dânsul ca 
elev și colaborator — te si i foarte mic și te 
păuuudea un fior sublim, fiorul credinţei 
naţionale! 


Rep. E unul din părinții naţionalismului 
Tom: sc În epoca modernă! îi 
P.v.: Exact! A fost un Bălcescu al epocii 
noastre, iar pe Plan istoric, uriașa lui fo 
tuală şi înzestrarea pe care le avea de 
mnezeu erau unice... Pot să spun că 


viul Întregirii el și Octavian Goga l-au 
susținut din punct de vedere spiritual. 
Cuvântările 


erau pline de optimism, de 
oarbă în victoria noastră. 

1917, toată țara se adunase în Moldova; 
acolo era armata, acolo era guvernul, acolo 
era regele în primul rând. Regele Ferdinand 
este o figură de epopee, să știți, o figură 
găsise în Iorga apostolul Cape pă arşi 

A ga apostolul care cuvânt 
acelor dramatice împrejurări prii 


bolşevicii, pe de altă parte noi cu statea 
noastră de Apisie descurajantă, foametea 


ile de 
În 





la sacrificii, findcă - 


noastre în Rusia. Şi atunci, primul care s-a 
ridicat a fost A, C. Cuza... 


Rep.: Altă mare personalitate a luptei 
noastre naționale... 

P. V.: Da, ei erau cei doi „mari“: Iorga şi 
Cuza. A.C. Cuza s-a ridicat şi a spus: „Asta ar 
fi o trădare națională, dacă am face lucrul ăsta. 
Să împărtășim destinul țării!”. Iar dl. Iorga s-a 
ridicat cu ia şi grandoarea zeiască pe care 
le avea: „Mai bine să ne mănânce câinii 
pământului nostru decât să plecăm în ţară 
străină!” Atunci regele Ferdinand a zis: 
„Dacă soldatul român trece în altă țară, nu mai 
are legătură cu țara, nu mai are pentru ce să 
mai lupte. El trebuie să lupte aici pentru 
apărarea pământului străbun.” Aşa s-a hotărât 
să nu mai treacă armata în Rusia. Şi atunci am 
rămas și s-a făcut războiul. Vitejia soldatului 
român a fost ceva legendar... Mărăşeşti, 
Mărăşti, Oituz... Era zguduitor că o armată 
secătuită cum era a noastră, care nu avea nici 
hrană şi nici îmbrăcăminte, stătea atât de dârză 
şi hotărâtă în luptă. Căci, să ştiţi: asta 
caracterizează pe român: românul când 
participă la război este cu Țara, Țara e în 
sufletul lui. EI ştie de menirea pe care o are. 
Şi se duce cu toată puterea fiinţei sale să şi-o 
dăruiască pe cât poate fi de folos. Şi după ce 
piereau, sufletul lor parcă rămânea și lupta în 
continuare! Asta a dus la victoria noastră. Nu 
ne-a ajutat nimeni, noi singuri ne-am ajutat. 


Ăsta este românul nostru cu sfânta lui credință 
pe care o are față de Neam. Nu cred să fie alt 
dat ca el. 

n această atmosferă s-a născut generaţia 
noastră și adevărul acesta ntal asupra 
valorii spirituale şi a puterii noastre de 
rezistență trebuie cultivat în continuare ca să 
ne pi fiinţa noastră naţională. 


Rep.: Cum vedeţi aceste valori acum, în 
ziua de astăzi? 
P. V.: Mă îngrijorează ateismul. Aud că 
există asemenea fenomene chiar și în armată! 
când eram copil, acasă, 
şi vedeam un militar... mă uitam la el ca la un 
arhanghel! Eu armata n-o concep decât cu 






drapelul țării şi cu crucea în frunte, cum 
spune şi Andrei Mureșanu: „Preoţi cu emcea-n 
frunte, căci oastea e creştină...” Cum poate 
cineva să se declare ateu și să mai zică apoi că 
este soldat român? Soldatul român, vă spun, 
eu nu-l văd decât ca suport al Neamului. Pe el 
ne bizuim; pe forța lui. lar Neamul nostru este 
miracolul pe care l-a creat Dumnezeu! 

Fiecare popor să-și apere Neamul lui, să-și 
exulte cum vrea valorile proprii, dar să ne lase 
în pace să ne iubim şi noi Neamul nostru şi să 
ne păstrăm așa cum știm noi că străbunii noștri 
au făcut-o. Noi nu ne amestecăm la alte 
neamuri, nu ne ducem peste ele, dar nimeni să 
nu ne oblige pe noi să ne subordonăm altora... 
Ori comunismul asta a făcut, asta a urmărit. 
Comunismul şi toate uneltele lui, care au fost 
şi sunt încă ... 


Rep.: Cum a apărut Gândirea, dle Pan 
Vizirescu ? 

P.V.; După război imediat, viaţa noastră 
politică a căzut într-o degradare morală totală, 
care întina frumuseţea gestului prin care se 
făcuse România Mare. Eroii care se jertfiseră 
pe front nu mai aveau parte de recunoştinţa pe 
care 0 meritau iar valorile apărate de ei erau 
întinate. Începuse o politică de partide, cu 
afaceri extraordinare, concesii față de străini... 
aşa cum este și astăzi. Începuse dezmățul 
polticianist, confuzia de valori — așa-zisa 
democraţie de atunci, ca și astăzi. Şi atunci, 
cei care erau pătrunși de spiritul tranşeelor, 
simțind nevoia unei noi atitudini naţionale în 
cultură şi-au luat angajamentul să împlinească 
adevăratele idealuri ale României Mari. 

Aşa s-a hotărât, în 1921, la Cluj, 
înființarea revistei Gândirea de un grup de 
tineri, printre care Cezar Petrescu, Adrian 
Maniu, Lucian Blaga şi Gib Mihăescu. Erau 
tineri ca și dvs., s-au întâlnit la Cluj, care era 
cetatea Transilvaniei dezrobite, și au scos, cu 
puţinii bani pe care îi aveau, revista Gândirea . 


Rep.: Cine i-a sprijinit? 
P.V.: Nimeni! Nu le-a dat nimeni nici un 
ban! 


Rep.: Aslăzi toți nechemaţii cer bani spunând 
că e criza culturii pentru că nu se 
subvenţionează revistele. 

P.V.: Revistele de cultură care sunt 
necesare trăiesc prin ele însele, cele care nu 
sunt necesare n-au decât să dispară. Revista 
Gândirea s-a înființat fără subvenţii şi n-a 
plătit niciodată colaboratorii, din lipsă de 
fonduri! 


Rep: Cum s-a conturat ortodoxismul 
Gâ fe = 
P.V.: Linia ideologică a fixat-o Crainic, 


când a venit la conducerea revistei prin 1925. 
Nichifor Crainic, acest fiu de brazdă, 








devenit apoi strălucit teolog şi om de cultură, 
a deschis o pârtie nouă în cultura română: 
proiectul gândirist.. El venea cu o înnoire a 
vechilor direcţii tradiționale, în genul 
Goga, Coșbuc, Alecsandri, prin ideile E 
prin viziune, ba chiar și prin vocabular... Îi 
Sunosițiați volumele de versuri. Era repre- 


zentantul autentic al specificului românesc. 
lar asta nu e pe placul oricui, decât numai al 
românilor luminaţi. Sub conducerea lui, 
„Gândirea” a reimpus spiritul ortodox în 
cultura noastră. Acest spirit este tal 
pentru însăşi existența neamului românesc. 
Onodoxia este credința sufletului românesc, în 
care noi respirăm și trăim. 


Rep: Cum ajuns la Gândirea tânărul Pan 


Anul III Nr. 3 (24) 
1 — 15 februarie 1994 
















Vizirescu? 

P.V.: Eu mi-am făcut uceni 
la dl. lorga, la revista. Univ 
acolo, în 1927 am trecut la Țu 
Bilete de papagal. Am plecat ap 
la Liceul Militar din Cernău 
acesta se afirma puternic „c 
mulţi dintre tinerii generație 
îndreptat și eu, firesc, spre „Gân 





Rep.: Aţi cunoscut apoi din 
din jurul Gândirii . Fenom 
această revistă a fost unic în 
pare, astăzi, aproape ne 
anvergura lui: Nichifor Craini. 
on Petrovici, Vasile Voicu 
Caracostea, lon Pilat, Sexti] | 
Vianu, Dumitru Stâniloa, 
Mircea Eliade, Emi! C. 
mulți, mulţi alții. Ştiu 
făceau parte din gruparea 
de opt academicieni 
paradoxal, împotriva multor 
prigoana de exterminare a re 
— continuă să se scrie cu a 
aceleași orori. Cum vă e 
și ienobilă campanie, 
campanie împotriva culturii 1 

P. V.: Da, am să vă spun 
a dat expresie sufletului rom 
pământul şi poezia populară 
care formează sufletul rom 
doctrina lui. Ce spun eu 
schiță, căci doctrina lui ar 
amploarea pe care o știți. E ob 
înțelegerea ei lucrarea sa 





























dvs.; mai ales astăzi sunt fu 
lucările: „Puncte cardinale 

„Ortodoxie și etnocrație”. Sunt 
Dacă genul acesta de cărți ar intra 
tineretului — aceasta ar fi adevăr. 

Gândirea a găsit aderenţi la cei 
oameni din epocă pe care dvs. i-aţi r 
am avut nume extraordinare de ir 
credincioşi, devotați întru totul 
naţional. A fost doctorul Nicolae * 
savantul care împăcase știința cu 
Acesta a fost un sfânt. Era Simion M 
uriaş maestru spiritual, era Pârva 
despre aceştia nu se vorbeşte astăz 
motiv foarte simplu: atitudinea duș 
unor „personalităţi“ contemporane 
bine înfipte în administraţia cultural 
ce a fost şi este credința române: 
Crainic nici măcar nu este re 
adevărat la Academie, dar nu 
mirare în asta. Academia rom 
menirea ei, ar presupune 
exponenților sufletului românesc ai 
Academia noastră nu mai este r 
1948! 

Toate ororile care continuă să 
aceeași îndârjire şi azi.nu fac 
ne dovedească cât de „romi 
administraţia actuală! 


Rep.: Neîndoielnic, Gândirea a 
fundamental în viaţa culturală 
interbelică. Asta este o chestiune c 
poate fi contestată de nici un om s 

P. V.: Ceea ce ar fi înspre 
noastre, fiindcă e singura orie! 
nevoie intelectualitatea româneasc 
fost cumplit încătușată şi devas 
ostile continuă totuși să manifes 
au roluri principale în cond 
noastre culturale! 






























Rep.: Noi vorbim de lucrurile ace 
că aceștia sunt oameni, cum bine î 
cu pozipi importante în zonele cu 
noi ne lovim de ei. La Mișcarea i 
pagina dedicată personali! Ir 


icolae Iorga, Simion Mehe 
Manoilescu, Dimitrie Gusti e!c., 











au trasat linia tradiționalistă în cultur: 
Am fost taxaţi - şi pentru asi 
extremiști”... 


P.V.: Păi este normal! -S-a schimb: 





De la 23 august, de cândam ci 


C 


comunism, nimic nu s-a schimbat 
bolşevicii contra lui Maniu sau < 
îmj cai marele erou naţional, ce 
input 








resei. Pe care o folosesc tot în in 
auşescu a fost tâmpit că n-a da 
presei... Dumnealor însă îşi zic 
domnule să înjure, că nu ne tac n! 
Tot noi ne ridicăm”. Așa că voi să vă «> 
la atacuri şi mai mari. O-ho! De îi 
nu vă plângeţi! 








va 


A consemnat Dan DUNCA"