Mihai Eminescu — Poezii (1884, Editura Librariei SOCECU & Comp.)

PUESII 


Editura Librariei 
SOCECU & Comp. — BUCURESTI 
1884. 





E Eroi perii, ERE LET rii 
[iii cea Apa: 
Lp 


a 
ui Ey 


lsmeta= | AFIA 


i ; 


Stabilimentul grafie 


SOCECU & TECLU — BUCURESTI 


(4; Strada Barzi 9 
IOD. 





di] 


i All 


aiba atatia: Ri) 


În 
E Lua za zi tă —. 
. i amatii 


(> stia de față cuprinde toate poesiile lui Eminescu 


publicate in „Convorbiri Literare “ de vre-o doisprezece 
ani incoace, precum şi cele aflate pănă acum numai II 
manuscript pe la unele persoane particulare. 

Publicarea se face in lipsa poetului din [ară. El a fost 
totdeauna prea impersonal şi prea nepăsător de soarta 
lucrărilor sale, pentru a fi putut fi induplecat să se in- 
erijească însuşi de o asemenea culegere, cu toată stă- 
ruinta amicilor sti literari. 

Poesiile, asa cum se presintă in paginele următoare, 
nu sunt dar revezute de Eminescu şi sunt prin urmare 
lipsite de indreptările ce aveă de gand să le facă, Gel 
putin la cele vechi ( Venere şi Madonă , Mortua est, Eui- 
petul, Noapled, Anger de pază, Imperal şi proletar, Rugă- 
ciumea unui Dac, Anger şi Demon), 

Dacă totusi am publicat ŞI aceste 'poesii, IMpreună cu 
celelalte, aşa Cum Se gasesc, al facut-o dintr'un simţi- 





ment de datorie literară. Trebuiau să devie mai usor 
accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate 
scrierile poetice, chiar si cele incepttoare, a le unui 
autor, care a fost inzestrat cu darul de a intrupă adunea 
să simtire și cele mai inalte gândiri intr o frumuseță de 
forme, subt al cărei farmece limba romănă pare a prirni 


o nouă viată, 


Rucuresti, Decemvwvrie 1883, 


T. MAIORESCU. 





SINGURĂTATE 


| n perdelele lăsate 


]- Șed la masa mea de brad, 
lacul pălpie in sobă, 
lară eu pe gănduri cad. 


3toluni, stoluri trec prin minte 
Dulci iluzii. Amintiri 


Jiriese incet ca greeri 
Pintre negre, vechi zidiri, 


TAI? 





Sau cad grele, mănpăioase 
Și se sfarmă 'n suflet trist, 
Cum in picuri cade ceara 

L.a picioarele lui Crist. 


in odae prin unghere 
Sa țesut painjenis 

ȘI prin cărţile in vravuri 
Umblă soarecii furiș. 


In această dulee pace 
[nu ridic privirea n pod 
Și ascult cum invelisul 


De la cărţi ei mi le rod. 


Ah! de căte-ori voit-am 
Ca să spănzur lira "n cui 
Și un capit poeziei 
Şi pustiului să pui! 





Dar atuncea grecri, soareci, 
Cu usor-măruntul mers, 
keaduc melancolia-mi, 

lară ea se face vers. 


Căte-odată. .... prea arare, 
A tărziu cănd arde lampa, 
Inima din loc imi sare, 

Cănd aud că sună cleampa : 


l-ste fa. Lesarta casă 


Dintr o dată-mui pare plină, 


In privazul negru-al vieţii 


E icoană de lunuină, 


Si mă mir eu, cum de vremea 
SA mai treacă se indură, 

Când eu stau soptind cu draga 
Mănă "n mănă, gură n 


2 MII, 


i 








a iiriae ți 


x a i 
ai i A . 
tu E 
pi x [aril ij 
1 bar i 
E E | 
i 
- n] a 


LASĂ-ȚI LUMEA TA UITATĂ 


O)asă i lumea ta uitată, 


!aMi te dă cu totul mie, 
De ţi al da viața toată, 
Nime "n lume nu ne știe. 


Vin” cu mine, rătăcește 
Pe cărări cu cotituri, 
Unde noaptea ne trezeşte 
Glasul vechilor păduri. 





Pintre crengi scăntee stele, 
Farmec dănd cărării strimte, 
Si afară doar de ele 

Nime "n lume nu ne simte. 


PErul tEu ţi se desprinde 
Și [rumos i se mal sece, 
Nu zi ba de te-oi cuprinde — 


Nime "n lume nu ne vede. 


Tănguiosul bucium sună, 
['ascultiim cu atăta drag, 
Pe cănd iese dulcea lună 
Dintr'o rarişte de fag. 


Și respunde codrul verde 
Fermecat și dureros, 
lară sufletu-mi se pierde 


După chipul tău frumos, 


Li 





Te desfaci c'o dulce silă, 
Mai nu vrei şi mal te lași, 
Ochii t&i sunt plini de nulă, 
L_hip de ăngerdrăgălaş. 


lată lacul. Luna plină 
Poleindu-l £l străbate ; 
E] aprins de-a ci lumină 
Simte-a lui singurătate, 


Tremurănd cu unde n spume 
Intre trestie le larmă, 
„Și visănd o ntreagă lume 
“Tât nu poate să adoarmă, 
E, 


De-al teu clup el se pătrunde, 
Ca o elincla El alege — 


"Ce priveşti zimbind in unde ? 
Esti frumoasă, se 'nțelege. 


î 





Inălţimile albastre 

Pleacă zarea lor pe dealuri, 
Arătănd privirii noastre 

Stele "n ceruri, stele “n valuri. 


E-un miros de teiu in crânguri, 
Dulce-i umbra de răchiţi, 
suntem atăt de singuri 

atăt de fericiţi, 


Și 
= 


Numai luna pintre ceaţă 
Varsă apelor v&pae, 

>i te află strinsă 'n braţe, 
l)ulce dragoste bălae. 





ŞI DACĂ RAMURI BAT IN GEAM 


0); dacă ramuri bat in ea 
) Și se cutremur plopii, 


N. 


im 
e Eie 


dacă stele bat in lac 
Adăncu-i luminăndu |], 

ca durerea mea so mpac 
Inseninăndu-mi găncul, 


UI 





Și dacă Norul des i se duc 
De iese "n luciu luna, 


E ca aminte să mi-acluc 
De tine mn tat deauna, 





je + 
jr 


3 SE 


E ii pa 
DĂ: e îi E 
= A in i 
, E pi i Lil j 
Îi E =, 7 
i fi = i i 
ei E Ei TA Pia 
pui p upiel 
A i Li " F, 
"AI , Thu L, 
HA 


ia 


4 


Ş 
7 


PA JI CLIEI LIN e 


(ajul Cupidon vicleanul 
Mult e, râu şi alintat, 
Cu copii se hărjoneşte, 


lar la dame doarme n pat. 


De lumină ca tălharii 

Se lereste binişor, 

Pe fereşti se sue noaptea 
Dibuind incetisor, 


LI 





Cordeluţe și nimicuri 

lati toate-a lul averi, 

Darnic cănd nu vyreal nici una 
Si sgărcit dacă le ceri. 


In volumul ros de molii 
Cauţi noaptea adevăr, 
Și “ntălnești lipită “n file 


Viţa-i galbenă de pir. 


[| dă gănduri ne "nţelese 
Verstel crude și necoapte, 
! Cu icoane luminoase 

O ingănă ntreaga noapte, 


Când de-o sete suiletească 
E. cuprinsă fata mică — 
A dormit cu ea alături 
Ca doi pur de turturică. 


1 





E. siios ca şi copii, 


Dar zimbirea-i e vicleană, 
'Dară galeş Ei sunt ochii, 


Ca si ochii de vădană. 


(Gzăt și umere frumoase, 
Sinuri albe si rotunde, 
E] le ţine 'mbrăţişate 


SI cu mănile le-ascuncde. 


Die te rogi frumos de dănsul, 
Indestul e de hain 

Vlul alb de peste toate 

Săi | inlăture puțin. 





CE TE LEGENI CODRIUII: 


În Porc arat ea 


1) Fără ploaie, fără vănt, 
„Cu crengile la pământ 


— De ce nu maş legăna, 
Dacă trece vremea mea | 

Zioa scade, noaptea creste 

ȘI trunzişul ml '] răreste 

Bate vEntul frunza "n dungă — 


Căntăreţii mi-i alungă ; 





Bate vEntul dintro parte 
larna-l ici, vara-i departe. 
Și de ce să nu mE plec, 
Dacă păsările trec ! 

Peste vert de rămurele 
Trec in stoluri rendurele, 
Ducănd găndurile mele 
>l norocul meu cu ele. 
Și se duce pe rEnd pe rend 
area lumi  ntunecănd. 
ȘI se duc ca clipele, 
Scuturănd aripele, 

= mE& lasă pustult, 
Vestejit și amorțit — 

ȘI cu doru-mi singurel, 


De mE 'ngăn număi cu el! 








MELANCOLIE 


o] „ărea că pintre nouri s'a fost deschis o poartă, 
jJPrin care trece albă regina nopții moartă — 

AU dormi, o dormi in pace pintre făclii o mie 

ȘI in morment albastru și "n pănze argintie, 

In mausoleu-ţi măndru, al cerurilor arc, 

lu adorat si dulce al nopților monare| 

Bogată in întinderi stă lumea *n promoroacă, 

Ce sate și cămpie-c'un luciu vEl im bracă ; 


10537 





VeEzduhul scănteiază, şi ca unse cu var 
Lucesc zidiri, ruine pe cămpul solitar. 

Și ţintirimul singur cu strimbe cruci veghiază, 
U cucuvae sură pe una se aşază, 

Clopotnița trosneste, in stilpi isbește toaca, 
Si străverziul demon, prin acr cănd să treacă, 
Atinge ncet arama cu zimţi-aripei sale, 

le auzi din ea un valer, un aurit de jale. 


Biserica "n ruină 
Stă cuvioasă, tristă, pustie si bătrănă, 
ȘI prin terestre sparte, prin uși țiue vEntul — 
Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvEntul — 
Năuntrul ei pe stelpi-i, păreţi, iconostas 
Abia conture triste și umbre au rămas; 
Drept preot toarce-un greer un gănd fin și obscur, 
Urept dascăl toacă cariul sub invechitul mur. 
Credinţa zugrăvește icoanele 'n biserici — 
Și "n sufletu-mi pusese povestelei fecrici, 


Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunei pas, 


Abia conture triste si umbre-au mai rămas. 


18 





In van mal caut lumea-mi in obositul creer, 


Căci răgușit, tomnatec vrăjeste trist un greer: 


Pe inima-mi pustie zadarnic măna-mi ţiu, 

l-a bate ca şi cariul incet intrun sicriu. 

ȘI cănd găndesc la viaţa-mi, imi pare că ea cură 
Incet repovestită de o străină gură, 

Ca şi cănd nar fi viaţa-mi, ca și cănd n'as fi fost. 
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, 
De-mi ţin la el urechea şi rid de căte-ascult 

Ca de dureri străine?.... Parcam murit de mult! 








RUGĂCIUNEA UNUI DAC 


Ilf/e cănd nu era moarte, nimic nemuritor 
Nici simburul luminii de viață dătător, 

F Nu era ast nici mtănte, nicl eri nICi totdeauna , 

Căci aud erau toate, si fofud era una; 

Pe cănd pămentul, ceriul, vEzdluhul, lumea toată 

Erau din rendul celor, ce nau tost nicl-odată, 

Pe-atunci erai Lu singur, incăt me ntreb in sine-mui : 

Au cine-i zeul, cărui plecăm a noastre intri? 


.r 


2] 





Ii] singur zeu stătut-a "nainte da îi zeii 

Și din noian de ape puteri au dat scănteii, 
EI zeilor dă suflet şi lumii fericire, 

[| este-al omenirii isvor de măntuire, 

Sus inimile voastre! Căntare aduceţi-i, 

EI este moartea morţii şi invierea wleții ! 


Si el imi dete ochii să ved lumina zilei 

Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, 

n vuetul de venturi auzit-am a lul mers 

Şi 'n glas, purtat de cântec, simții duiosu-i vers, 
Și tot pe lăng” acestea cerșesc ăncă un adaos: 
Să "'ngădue intrarea-mi in vecinicul repaos! 


Să blesteme pe-ori cine de mine-o avea milă, 


Si bine-cuvinteze pe cel ce mE impilă, 

S asculte ori ce gură ce-ar vrea ca Să mE riclă, 

Puteri să pue n braţul, ce-ar sta să me ucidă, 

S'acela intre oameni devină cel ăntăi, 

Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătăi. 





Gonit de toată lumea prin anii mel să trec 

Păn' ce-ciu simţi că ochiu-mi de lacrime e sec, 
Că 'n ori-ce om din lume un dusman ml se naşte, 
C'ajung pe mine insu-mi a nu me mal cunoaște, 
Că chinul şi durerea simţirea-mi a mpetrit o, 

Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit o 
Cănd ura cea mai crudă mi sar păre amor... 
Poate-oiu uita durerea-mi si voiu pute să mor. 


Străin şi [ir de lege de voiu muri atunce, 
Nevrednicu-mi cadavru in uliţă larunce, 


S'aceluia, Părinte, să-i dal coroană scumpă, 


Ce-o să amuţe căinii, ca inima-mi So ruimpă, 
lar celui ce cu petre mE va isbi in faţă 
Indură-te stăpăne și dă-i pe veci viaţă! 

= | 





Astfel numai, Părinte, cu pot săți mulţumesc 
CA tu mi-al dat in lume norocul să trăesc. 


Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte plec, 
Spre ură și blăstemuri aș vrea să te induplec, 
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă 


Si 'n stingerea eternă, dispar fără de urmă! 





A Me 
d li = ATA 

zi Pal loa at lee iri rii 
Ba E PE il d 

d d ss Aloe lui, 


PE ACEEAȘI ULICIOARĂ 


||( e acecasi ulicioară 
Î) ] Bate luna in ferești, 
Numal tu de după gratii 


Vecinie nu te mai iveşti. 


ȘI aceiaşi pomi in floare 
Urengi intind peste zaplaz, 
Numai zilele trecute 

Nu le fac să fie azi. 





Altul este al ttu suflet, 
Alţii ochii tel acum, 

NuUmMal eu, remas acelaş 
Bat mereu același drum, 


Ah: subțire şi gingașsă 

lu păşeal incet, incet, 
Dulce imi veneai in umbra 
Tăinuitului boschet, 


ȘI lăsăndu-te la pieptu-mi 
Nu știam ce-i pe pămiănt, 
Ne spuneam atăt de multe 


Făr' a zice un cuvăEnt. 


Sărutări erau respunsul 
La "'ntrebări indeosebi 

Sl de alte cele "n lume 
N aveai vreme să intrebi. 


20 





Și în farmecul vieţi-mi 

Nu știam că-l tot aceea 

Die te razimi de o umbră 
Sau de crezi ce-a zis femeea. 


V Entul remUurA n perdele 


Astăzi ca și alte dăţi, 
Numai tu de după ele 
Vecinie nu te mal arăţi! 





ai 





DE CATE OEI IUBITO..... 


tie căte. ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, 
Oceanul cel de ghiață mi-apare inainte: 


” Pe bolta alburie o stea nu se arată, 
Departe doară luna cea galbenă — o pată; 

lar peste mii de sloiuri de valuri răpezite 

O pasere plutește cu aripi ostenite, 

Pe când a ci ptreche nainte tot sa dus 

C'un pălc intreg de paseri, perzăndu-se n apus, 





Aruncă pe-a ei urmă priviri suteritoare, 
Nici rău nu-l pare-acuma, nici bine nu — ea moare 
Visăndu-se "ntr'o clipă cu anii inapol. 


Suntem tot mai departe deolaltă amendor, 


Din ce in ce mai singur mă 'ntunec și îngheț, 
Cănd tu te perzi in zarea eternei dimineţi. 





O REMAI... 


l rămăi, remăi la mine 
Ul: Te iubesc atăt de mult 

«Ale tale doruri toate 
«Numai eu știu să le-ascult, 


“In al umbrei intuneric 
«Te asameEn unui prinț 


-Ce se uit adănc în ape 
«Cu ochi negri și cuminţi, 


31 





«ŞI prin vuetul de valuri, 
«Prin mișcarea naltei erbi 
«Eu te fac s'auzi in taină 
« Mersul cărdului de cerbi, 


“Lu te văd răpit de farmec 
= Cum ingăni cu glas domol, 
“In a apei strălucire, 


« IntinzEnd piciorul gol. 


“ŞI privind in luna plină 

“La văpaia de pe lacuri 

“Anii tăi se par ca clipe, 
«Clipe dulci se par ca veacuri, 


Astfel zise lin pidurea 

Bolţi asupra-mi elătinănd, 
Șueram la a ci chemare 
Sam eșit in cămp rizănd. 


Siza 
32 





Astăzi chiar de m aș intoarce 
A 'mţelege n'o mai pot.... 


Unde eşti copilărie, 


Cu pădurea ta cu tot ? 


Îi 








is) = a și 

zi azi baciu uz ce Cea atpraea Amara He 
Uh ME Ai SEE Aer 
AA i d e Si seră a ui asa 


[ar pri 
Pele Zi 


Ta 1 
i m m ca A pă 
radar . sana LR 
= — sate 
ZA 


[i AI 





DESPĂRŢIRE 





(Că cer un semn, iubito, spre a nu te mai uita? 
9 Le-aş cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta 
Nu floarea vesteşită din perul tău bălai, 


Căci singura mearrugă-i : uitării să me dai, 


La ce simţirea crudă a stinsului noroc 

Să nu se sting asemeni, ci 'n veci să stea pe loc? 
Lot alte unde-i sună aceluias părtu ; 

La ce statornicia părerilor de rău, 








(Cănd prin această lume Să trecem ne e S8crIs 


Ca visul unei umbre și umbra unui vis? 

La ce de-acu "nainte tu grija mea seo porţi? 
La ce să măsuri anii ce sboară peste morţi: 
Tot una-i dacă astăzi sau măne o să mor, 

Cănd voiu să-mi piară urma in mintea tuturor, 
Cănd voiu să uiţi norocul visat de amăndoi. 
Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi, 

Să fie neagră umbra in care-om fi perit 

Ca și cănd nici-odată noi nu ne-am hi găsit, 

Ca şi cănd anii. măndri de dor ar hi deșerți — 
Că te-am iubit atăta putea-vel tu să 1erţi? 

Cu tața spre părete me lasă prin străini 

Să 'ngheţe sub pleoape a ochilor lumini, 

Si cănd se va intoarce păimeEntul in păment, 

Au cine o să știe de unde-s, cine sunt? 

Căntări tănguitoare prin zidurile reci 

Cersi-vor pentru mine repaosul de veci, 

Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape, 
Să-mi spue al ttu nume pe 'nchisele mi pleoape, 
Apoi — de vor — m'arunce in margine de drum... . 
Tot imi va fi mai bine ca n ciasul de acum. 


35 


Din zare depărtată răsarun stol de corbi, 
Să "ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, 


Răsar'o vijelie din margini de păment, 
Dănd pulberea-mi ţerinii şi inima-mi la vânt... . 


Ci tu remăi in Aoare ca luna lui April, 

Cu ochii mari și umezi, cu zimbet de copil, 

Din căt eşti de copilă se ntinereşti mereu, 

Să nu mă stii pe mine, cum nu moiu şti nici eu. 








DIN POVEȘTI 


luna argintie, 


Ha le scoate peste ape, 
Je intinde pe cămpie; 


S'adun' flori in șezătoare 

De painjen tort să rumpă 

Și anină n haina nopţii 
Boabe mari de piatră scumpă, 


+34) 
CĂ 





L.ingă lac, pe care norii 
Au urzit o umbră hnă, 
Ruptă de miscări de valuri 
Ca de bulgări de lumină, 


Dăndu-şi trestia intro parte 
Stă copila lin plecată, 
Trandafiri aruncă roșii 
Peste unda fermecată. 


Ca să vad un chip, se uită 
Cum aleargă apa 'n cercuri, 


Căci vrăjit de mult e lacul 


De-un curent al sfintei Mercuri. 


Ca să iasă chipu n tață, 
lrandafiri aruncă tineri, 

Căci vrăţiți sunt trandahrii 
De-un cuvent al sfintei Vineri. 





Ha să sută. ... Peru- calben, 
= 


rața ei lucesc in lună, 


Tar in ochii ei albastri 
Î 


Loate basmele sadună. 








d tal AL AŢI 
RIA 

Pe pă, Sei = i] "A 
Ti a. PPE] 





m 


CIA 


Fe etate cntie, 
mi Ă | 
“Iu credeam să nveţ a muri vrodată, 
J|| Pururi tener, infăşurat in manta-mi, 
Uehii mei "'nălțam visători la steaua 
Singurătății, 


Când de-odată tu răsărişi in cale-mi, 

Suferinţi. tu, dureros de dulce. .... 

Păn' in tund b&ui voluptatea morții 
Ne  ndurătoare, 


i Be 


* 


Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, 


Or ca Hercul inveninat de haina; 


Focul meu al stinge nu pot cu toate 
Apele mării. 
[ 


De-al meu propriu vis mistuit me vaiet, 

Pe-al meu propriu rug mă topesc in flacări,.., 

Pot să mai renviu luminos din €l ca 
Paserea Phoenix? 


Piară-mi ochii turburători din cale, 

Vino iar in sin, nepăsare tristă, 

Ca să pot muri liniştit, pe mine 
Mie redă-mă ! 





IA MIJLOC DE CODRU DES 


fin farma petele 


| 0) a mijloc de codru des 


G Toate păstrile ies 
"Din huceaga de alunis 
La volosul luminis, 
L.uminis de lăngă baltă, 
Care 'n trestia inaltă 
l.egănăndu-se din unde 
In adăncu-i se pttrunde 


A 





de 
de 
de 


de 


lună și de soare 
păseri căletoare, 


lună și de stele 
sbor de răndunele 
chipul dragei mele. 








.- 


VENERE ȘI MADONA 


m, 


“deal perdut in noaptea unei lumi ce nu mai este, 
(2 lume ce găndea în basme și vorbea in poezii, 

O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste 
Dintr'un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. 


Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scăntee, 
braţ molatie ca gândirea unui imperat poet, 

Tu ai tost divinizarea frumuseței de femee, 

A femeei, ce şi astăzi tot trumoasă o revăd. 


4 


Rafael perdut in visuri ca ntro noaple instelată, 
Sufletu 'mbătat de raze şi d'eterne primăveri 
le-a vezut si-a visat raiul cu erădini imbălsămate, 
Te-a văzut plutind regină printre ingerii din cer; 


i 


up Mm 
i 1) ai pia | 
poat A 

A E hi 


UP 


ij) 
4 Fu 


Si-a creat pe pânza go2 lă pe Madona Dumnezec 
Cu diademă de stele, cu surisul blănd, vergin, 
Faţa pală 'n raze blonde, chip de ânger, dar femeec, 


E P. A at 
J] | 


Căci femeeai prototipul ăngerilor din senin. 


Astfel eu, perdut in noaptea unei vieţi de poesie, 
Le-am vezut femee stearpă lără suflet, tără toc 
Si-am făcut din tine-un ănger blănd ca ziua de magie, 
Când în viaţa pustiită ride-o rază de noroc. 


Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie, 

Buza ta învineţită de-al corupție! mușcat, 

S-am sverlit aSupra-ți, eru do, vălul alb de poezie 
Si palorei tale raza inocenţei eu i-am dat. 


48 








L-am dat palidele raze ce nconjoară cu magie 
Fruntea ăngerului-geniu, ăngerului ideal, 

Din demon tăcut o sfăntă, dintrun chiot simtlonie, 
Din ochirile-ți murdare ochiu aurorei matinal. 


Dar azi vălul cade, crudo! desmeţit din visuri sece 
Fruntea mea este trezită de a buzei tale 'neheţ, 
ȘI privesc la tine, demon, ȘI amoru-ml stins ȘI rece 
Me invaţă cum asupra-ți eu să caut cu dispreţ! 


Tu imi pari ca o bacantă, ce a luat cu nşelăciune 
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, 
(O) fecioara cărei suflet era stănt ca rugăciunea, 
Pe cănd inima bacantei e spasmatic lung delir. 


O cum hKatael creat-a pe Madona Dumnezec 
Cu diadema-i de stele, cu surisul blănd, vergin, 
lu făcut-am zeitate dintro palidă temee, 

Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! 


19587 45 4 


Plăngi copilă? — C'o privire umedă și rugătoare 

l'oţi din nou sdrobi și frănge apostat inima mea ? 

la picioare-ți cad şiţi caut in ochi negri-adănei ca 
MATEI 

Și sărut a tale măne, şi te 'ntreb.de poţi iertă. 


CL 


m 
pi 


pr 


A fost” Gru cl 


nvinultea, 
A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond, 
Sullete! de-ai îi chiar demon, tu eşti sfântă prin iubire, 
i ador pe acest demon cu ochi mari, cu perul bland. 








SO MEL 


(9 





1 ubind in taină am păstrat tăcere, 
6 Găndind că ast-iel o să'ţi placă ţie, 
Căci în priviri ceteam o vecinicie 


De-ucigătoare visuri de plăcere. 


Dar nu mai pot. A dorului tărie 
Cuvinte dă duioaselor mistere, 
Vreau să mE nec de dulcea nvăpălere 


A celui suflet, ce pe al meu stie. 


1 e 


aia 


Nu vezi că gura-mi arsă e de sete 
Și "n ochii mei se vede 'n friguri chinu-mi 
Lopila mea. cu lungi şi blonde plete? 


Cu o suflare recoreşti suspinu-mi, 


Cun zimbet faci găndirea-mi să se 'mbete; 
Fă un sferșit durerii — vin la sinu-mi. 








SENEI 


fară-l toamnă, trunza “mprăştiată, 
Tar ventul sverle n geamuri grele plicuri; 





i 


ȘI tu citeşti scrisori din roase plicuri 
ȘI intrun cias găndești la viața toată, 


Pierzendu-ți timpul teu cu dulci nimicuri, 
Mai vrea ca nime n usa ta să bată; 
Dar și mai bine-i, cănd atfarăi sloată, 
Să sta visănd la foc, de somn să picuri, 


2063 


Si eu astfel măE uit din jeţ pe gânduri, 
Visez la basmul vechiu al zinei Dochii, 
In juru-mi ceața creste rănduri-rânduri ; 


De odat aud tloşnirea unei rochii, 
Un moale pas abia atins de scănd 
lar măni subţi iri și reci mi-acopăr ochii. 








unt ani la mijloc și ncă mulți vor trece 






> 


Din ciasul stănt in care ne 'ntilnirăm, 
Dar tot mereu gindesc cum ne iubirăm, 


Minune cu ochi mari şi mănă rece. 


O vino lar! Cuvinte dulci inspiră-mi, 
Privirea ta asupra mea să plece, 


Sub raza ei mă lasă a petrece 


ȘI cănturi nou& smulge tu din lira-nal. 


Lu nici nu știi a ta apropiere 
Cum inima-nu de-adănc o linisteste, 


Ca resărirea stelei in tăcere; 


lar cănd te văd zimbind copilăreşte, 
Se stinge-atunci o viaţă de durere, 
Privirea-mi arde, sulletul imi creşte. 








SONET 


e) 


“ind insuși glasul gândurilor tace, 


"ME 'ngănă căntul unei dulci evlavii, 






Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei : 
Din nepuri reci plutind te vei destace: 


Puterea nopţii blănd insenina-vel 
Cu ochii mari și purtători de pace : 
Resai din umbra vremilor incoace 
(> 


a să te vEd venind—ca n vis, asa vii! 


ai 


Cobori incet... aproape, mal aproape, 


Le pleacă iar zimbind peste-a mea faţă, 
A ta iubire cun suspin arat-o. 


Lu geana ta m atinge pe pleope 
Să simt fiorii stringerii in brațe, 
Pe VECI perduto, VECINE adloratoa. 





LD, - = E ia ăi a. a LA -a 
| recut-au anii ca nori lungi pe șesuri 


| [cai = - E în i Mal îti E ia 
Joy! Nici odată nor să wie Iară, 
” Căci nu me 'ncăntă azi cum m€ miscară 


Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri 


Ce truntea-mi de copil o 'nseninară, 

Abia "'nţelese, pline de "'nţelesuri. 

Cu-a tale umbre azi in van mă 'mpresuri, 
O ceas al tainei, asiințit de sară! 


E 





A ore ne  Pof mie etoa. Ba ini e ile să Aici ride A he usile e că sei A d dei ddd E aie 





DEVA ŢIET It ra 


oz 


DT e a re PIATA PEPI TTTIT TTTITEFTTT IPP PTT IEI PTT T FIŢE e a mpi 


Să smulge un sunet din trecutul vieții, 
Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri? 
Cu măna mea in van pe liră lunec: 


Pierdut e tatu "n zarea tinereții 
Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, 


Tar timpul creste n urmă mea... ME 'ntunec| 








SONET 






a stins viaţa falnicei Veneţii, 
|N'auzi căntări, nu vezi lumini pe valuri; 


E 


Pătrunde luna, inălbind păreţil. 


Pe scări de marmură, prin vechi portaluri 


(Olkeanos se plănge pe canaluri, 

El numa n veci e "n floarea tinereții, 
Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, 
Isbeşte "n ziduri vechi, sunănd din valuri. 


Ca 'n ţintirim tăcere e n cetate. 
Preot rămas din a vechimei zile 


San Marc sinistru miezul nopții hate. 


Cu glas adănc, cu graiul de Sibile, 
Rosteşte lin in clipe cadențate. 


Nu "nyie morții —e 'n zadar copile !» 





DORINTIA 


Il(ino 'n codru la isvorul 
d, Care tremură pe prund, 
Unde prispa cea de brazde 


Crengi plecate o ascund. 


ȘI in brațele-mi intinse 

5i alergi, pe piept să-mi caz, 
Să'ţi desprind din creştet vălul, 
să-l ridic de pe obraz. 


B3 





Pe genunchii mei șede-vei, 


Vom fi singuri-singurel, 
lar in per inhorate 
O să-ți cază flori de tei. 


Fruntea albă 'n părul galben 
Pe-al meu braţ incet s'o culci, 
Lăsănd pradă gurei mele 

Ale tale buze dulei.... 


Vom visa un vis ferice, 
Ingăna-ne-vor cun cănt 
Singuratece isvoare, 

Blănda batere de vent; 


Adormind de armonia 
Codrului bătut de gănduri.... 
Flori de teiu de-asupra noastră 
Ori să cadă renduri-renduri, 


+ 





lar poate acolo să fie castele 

Cu arcuri de aur zidite din stele, 

Cu riuri de foc şi cu poduri de-argint, 
Cu ţermuri de smirnă, cu flori care cănt? 


Să treci tu prin ele, o sfăntă regină, 

Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, 
In haină albastră stropită cu aur, 

Pe truntea ta măndră cunună de laur e 


10 moartea. e-un chaos, o mare de stele, 


Când viaţa-i a baltă de vise rebele; 


"10 moartea-i un secul cu son inflorit, 
Cănd viaţa un basmu pustiu și urit. — 


Dar poate.... o! capu-mi pustiu, cu furtune, 
Cindurile-mi rele sugrum cele bune. 

Când sorii se steng si cănd stelele pică, 
lmi vine a crede, că foate-s mzpaacă, 


Sa 


lui 





Se poate ca bolta de Sus să se spargă, 
Să cadă nimicul cu noaptea lui larsă, 
Să wEd cerul negru, cd lumile-si cerne 
Ca prăzi trecătoare a morții eterne. 


S'atunci, de a ti astfel... atunci in vecie 
Guflarea ta caldă, ea no să invIe, 
Atunci eraiu-ţi dulce în veci este mut, 


3 


Atunci acest ănger na fost decăt lut. 


Si totuşi, țerină frumoasă si moartă, 
De racla ta razim eu harta mea spartă 


Si moartea ta n o plăng, ci ma? fericesc 


O rază fugită din chaos lumesc. 


S'apoi cine știe, de este mai bine 
A fi sau a nu fi? dar ştie OrI-EINE, 
Că ceea ce nu e, nu Simte dureri — 
Si multe dureri-s, puţine plăceri. 


Dă 





A fir Nebunie şi tristă și goală; 
Urechea te minte şi ochiul te 'nşală; 
Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszie — 
Decat îti vis sarbăad, mai bine nimic. 


Vid vise ntrupate gonind după vise, 


Păn dau în morminte ce-așteaptă deschise, 
Și nu ştiu găndirea-mi in ce să o sting: 


E, 


să rid ca nebunii? să-i blestem? să-i plăng: 


4 


La ce... Dare totul nu e nebunie? 

Au moartea ta, ănger, ce fu să fie2 
Au e sens in lume?... Tu chip zimbitor 
Trăit-ai anume ca astiel să mori? 

De e sens intrasta, e 'ntors şi ateu — 
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu. 








S'inserează. Nilul doarme şi ies stelele din strungă, 
Luna n mare își aruncă chipul si prin nori le-alungă. — 
Cine-a deschis piramida și inuntru a intrate 

Este regele. In haină de-aur roş şi pietre scumpe 
El intră să vadlacolo tot trecutul. | se rumpe 


A lui suflet, cănd privește peste-a vremurilor vad. 


In zadar guvernă regii lumea cu ințelepciune ! 

Se 'nmulțese semnele rele, se npuţin faptele bune, 
În zadar caut al vieţii ințeles nedeslepat. 

[ese 'n noapte. ....ş' alui umbră lung intins se desfăşoară 
Pe-ale Nilului lungi valuri. Asttel pe-unde de popoară 
Umbra găndurilor regii se aruncă ntunecat. 


Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, 


Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde 
Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, 
Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție 


Se unesc să mbrace măndru vechi -acea impărăţie, 


Să invie in deserturi sir de visuri ce te mint. 





Riul sfânt ne povesteşte cu-ale undelor lui sure 
De-a isvorului seu taină, despre vremi apuse, sure; 
Sufletul se 'mbată n visuri care-alunecă, in sbor, 
Palmii risipiţi in crănguri auriţi de-a lunei rază 
Nalţă sveltele lor trunchiuri; noaptea-i clară 


luminoasă ; 
Undele visează spume, cerurile "'nşiră nori, 


Și in templele măreţe, colonade 'n marmuri albe, 

Noaptea zeii se preumblă in veştmintele lor dalbe 
ale preoţilor căntec sună 'n harfe de argint; 

Și la vEntul din pustie, la recoarea nopţii brună, 

Piramidele din creştet aiurind și jalnic sună, 

Și selbatec se plăng regii in giganticul mormănt. 


In zidirea cea antică, sus in frunte-i turnul maur, 
Magul priivea pe pănduri in oglinda lui de aur, 
Unde-a cerului mii stele ca 'ntrun centru se adun. 
El in mic priveşte-acolo căile lor tăinuite 

Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite. 

Au aflat sămburul lumei, tot ce-i drept, frumos și bun. 


“li 





ȘI se poate că, spre răul unei ginți eleminate, 
Regilor pătaţi de crime, preoțimei destrănate, 
Magul, paza resbunării, a cetit semnul intors ; 
S'atunci veEntul ridicata tot nisipul din pustiuri, 
Astupănd cu el orase, ca gigantice sicriuri 
Unei ginți, ce fără viaţă 'nereuia pămentul 
stors, 


Uraganu-acum aleargă păn” ce caii lui €i crapă, 


Si în Nil numai deșertul, nisipuşul și-l adapă, 
Aşternăndu-l peste cămpii cei odată infloriţi. 
Memfis, Teba, țara 'ntreagă coperită-i de ruine, 
Prin desert străbat selbatec mari familii beduine 
Cu viaţa lor de basme pe cămpie risipiţi. 


Dar ş'acum, turburănd stele pe-ale Nilului lungi unde, 
Noaptea' flamingo cel ros apa 'ncet, incet pătrunde, 
S'acum luna argintește tot Egipetul antic; 
S'atunei sufletul visează toat' istoria străveche, 
(Glasul din trecut străbate la presentului ureche, 
Din a valurilor sfadă prorociri se arldic. 


== 


ii 





> edu Me Us se ir areintos sasa al pustiei, 
rea vijelie . 

Be ati ini ce stau in lună O MINUNE O privesc, 

Povesatindu-si basme măndre imbrăcate 'n flori şi stele 

De Draga EA care 1ese c i n pat de de jele ; 


Pai 


Tarea "n fund clopote are, cate sună n ori ce noapte ; 


ai 
ie În rofee 


Xilu IUTE răciine. are, PONI CU INCrC de-aur COaApUe. “ 


h nisipul 1 lin pustie cufundat e un popor 
Ce cu-oraşele-i de-odată se trezeşte şi se duce 
Sus in curțile din Memfis, unde "n săli lumină luce; 
[i petrec în vin şi-n chiot ori-ce noapte păn in zor, 





Din a lor treacăt să apuc 

Acele dulei cuvinte, 

De cari azi abia mi-aduc 
Aminte. 


Căci astăzi dacă mai ascult 

Nimicurile aceste, 

luu pare-o veche de demult 
Poveste. 


1 dacă luna bate 'n lunci 


ȘI tremură pe lacuri, 
lotuşi imi pare că de-atunci 
Sunt veacuri, 


Cu ochii sării cel de 'ntăi 
ku no volu mai privi-o, 
l)e-aceea n urma mea rămăl, 


— Adio! 


Sl 








AMORUL 


%) 


je e amorul? E un lun 
Prilej pentru “durere 


Căci mii de lacrimi nui ajunge 


Si tot mai multe cere. 


De un semn in treacăt de la ea 
Il sufletul ţi-l leagă, 

Incăt să no mai poţi uita 
Viaţa ta intreagă. 





lar ăncă de te-aşteaptă "n prag 
In umbră de unghere, 

De se ntălneşte drag cu drag, 
Cum inima ta cere: 


Dhispar si ceruri si pămeEnt 


Și pieptul tiu se bate, 


>i totu-aternă de-un cuvEnt, 
Soptit pe jumttate. 


le urmăreşte septămăni 
Un pas făcut a lene, 

O dulce stringere de măni, 
Un tremurat de gene; 


Te urmăresc luminători 
Ca soarele și luna 

Si peste zi de-atătea ori 
Si noaptea totdeauna. 


sd 








les A | 


(0) acul codrilor albastru 
Ig Nuteri calbeni îl incarca, 


Tresărind in cercuri albe 


El cutremură o barcă. 


Si eu trec de-alune de maluri 
Parc ascult și parc aştept 
far dim trestii să resară 


Și să-mi cadă lin pe piept. 


5 


Să sărim in luntrea mică, 
Ingănați de glas de ape, 
Și să scap din mănă cărma 


Ă 


>i lopețile să-mi scape, 


Să plutim cuprinși de farmec 
Sub lumina blăndei lune; 
Vântu "n trestii lin fosșnească, 
Undoioasa apă sune! - 


Dar nu vine, singuratic 


Lângă lacul cel albastru, 
Incărcat cu flori de nulir, 








ANGIER SI DEMON 


oaptea 'n Doma intristată prin lumini ingălbenite 





| A tăclielor de ceară, care ard lăngă altare - 
Pe cănd bolta n lundul Dome stă intunecoasă, 
mare 


Nepitrunsă de-ochii roșii de pe mucuri 'ostenite. 


In biserica pustie lăngă arcul in părete 
Genunchiată stă pe trepte o copilă, ca un ănger, 
Pe-a altarului icoană in de raze roşii [răngeri 
Palidă şi mohorită maica Domnului se vede, 


SU] 





O făclie e infiptă intrun stălp de peatră sură, 
L.ucii picături de smoală la pământ cad sterăinc 
Si cununi de flori uscate lăștiesc amirosindl, 

Sa copilei rugăciune tainice un soptit murmură. 


Cufundat in intuneric, lăng'o cruce miărmurită, 
Intr'o umbră neagră, deasă, ca un demon /:/ veghiază, 
Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-așază, 
Ochii cufundaţi in capu-i, fruntea tristă și 'ncreţită, 


Si bărbia lui sapasă pe al pietrei umer rece, 
Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braț alb; 
Abia candela cea tristă cu reflectul ci ros-alb 
Blind o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece. 


fa un ănuer, ce se roagă — f:f un demon, ce viscaziă 
Fa o inimă de aur — 4/4 un sullet apostat; 
El in umbra lui fatală stă ndărătnic răzimat — 


La picioarele Madonei tristă, stăntă fe veghează, 


IL 


Ochii ei cei mari albastri, de blăndeţe dulci şi moi, 
Cu adăne petrund in ochii lui cei negri furtunoşi, 
Si pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nout ros — 
Se iubesc — și ce departe sunt deolaltă amEndoi ! 


A venit un rege palid, și coroana sa antică, 
Grea de glorii şi putere, la ei poale-ar h depus, 
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus 


Si in măna-i insceptrată, mina ei ăngustă, 
MICĂ. 


Dară nu — mută rămas-au buzele-i abia deschise, 
Mută inima in pieptu-i, măna ei trasă ndărct, 

In a sufletului taină ea iubea. Clar și incet 

Se ivea fața de demon fecioreștilor ei vise. 


Ea-l vedea mișcănd poporul cu idei reci, indrăznețe. 
Ce puternice e! găndi ea cu-amoroasă dulce spaimă, 
El presentul €l rescoală cu-a găndirilor lui faimă 

Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi trunți măreţe. 


93 





E ades suit pe-o piatră cu turbare se ntășoară 
In stindardul roș şi fruntea-i aspră-adăncă, increţiti, 
Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, 
Ochii fulserau și vorba-i trezea furia vulgară. 


Pe un pat sărac asudă intro lungă agonie 
Tentrul. O lampă 'ntinde limb'avară și subţire 
Sferăind in aer bolnav — nimeni nu-i stie de ştire, PS 
Nimeni soarta-i n o mblănzeste, nimeni fruntea nu- e = 
Mie 


au A 
Ci = 


Ah! acele gănduri toate indreptate contra lumel pe 

SC, legilor ce-s scrise, contra ordinii mbrăcate 
“u-a lui D-zeu numire — astăzi toate-s 5 indreptate 

: ontra inimei murinde — sufletul vor să-i sugrume! 


el 
E. a 
Le! 


A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea 
Ce-i ascunsă 'n aste vorbe? — Să te simţi neliber, mic, 
Să vezi marele-aspiraţii că-s reduse la nimic, 

Că domnesc in lume rele, căror nu te poți apune, 








Că-opunăndu-te la ele tu viața-ți risipeşti — 

Si cănd mori, să vezi că 'n lume viețuit-ai zi sadar ; 
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar 
Mai crud, nici e cu putinții. „Srzazz ct mamica mat osti. 


Si acele gănduri negre mai nici a muri nu-l lasă: 

Cum a intrat el in viață! Căt amor de drept și 
bine, 

Cătă sinceră frăție adusese el cu sine. 

5i resplata ? - 





Amărirea, care sufletu-i apasă. 


Dar prin negurile negre, care ochii Ei acopir, 
Se apropie-argintoasă umbra nalta unui ănger, 

Se aşază lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plăngeri 
[a-i sărută; de pe dEnşii negurile se descoper 


Este Fa — Cu-o mulţumire adăncă, ne mai simțită, 
ll] în ochii ei se uită. Măndră- de induiosere, 
Ceasul ultim &i impacă toată viaţa-i de durere. 
Ah! soptește el pe moarte, cine ești găcesc, lubită, 


d 


Cu găndirile-mi rebele. contra cerului deschis — 
E] n'a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis 


e TUMOTUl. 


Pe un ănger, să mE "mpace, și mpăcarea 





aa TR tie ari E 


i | p: 


și] 


i „la 
ij 





FLOARE ALBASTRĂ 


ar te-al cufundat in stele 
ȘI in nori și n ceruri nalte? 






(e) 
De nu mal uita Incalte, 


Sulletul wieţer mele. 


In zadar riuri in soare 
(Crămădesti n a ta săndire 


SI câmpiile Asire 
SI intunecata mare, 


pai Cy7 





Piramidele  nvechite 

Urcă 'n cer vărful lor mare 
Nu căta in depărtare 
Fericirea ta, iubite!» 


Astfel zise mititica, 

l)ulce netezindu-mi perul, 
Ah! ea spuse adeverul; 

Eu am ris, nam zis nimica, 


«Hai in codrul cu verdeață, 


Und isvoare plăng în vale, 


Stănca stă să se prăvale 
In prăpastia măreaţă. 


Acolo "n ochi de pădure 
Lăngă bolta cea senină 
ȘI sub trestia cea lină 
Vom șede in foi de mure. 





Si mi-i spune atunci povesti 


Și minciuni cu a ta euriţă, 


Eu pe-un fir de romoniţă 
Voi cerca de me lubesti. 


Şi de-a soarelui căldură 
Voi hi rosie ca merul, 


Mi-oi destace de-aur perul 
Săi ți astup cu deEnsul gura. 


l)e mi-i da o sărutare, 
Nime n lume na sa ştie, 
Lăci va fin sub pălărie — 
Şapol cine treabă are 


Cănd prin crengi sa fi ivit 
luna n noaptea cea de vară, 
Mii ține de subsuvară, 

le-oi ține de după găt, 


VAL 





Pe cărare n bolți de trunze 
Apucănd spre sat in vale, 
Ne-om da sărutări de cale 
Dulei ca Horile ascunse, 


Si sosind lal porţi prag, 
Vom vorbi "n intuneciine, 


Grija noastră nalbo nime: 


Cui ce-i pasă că ITU Eşti dlra 22 


Inc'o gură —șI dispare... 
Ca un stăle cu stam in lună! 
Ce frumoasă, ce nebună 


E albastra-mi dulce floare! 


Si te-ai dus dulce minune, 


S'a murit Iubirea noastră, 


Totusi este trist in lume, 


Li 








SE BATE MIEZUL, NOPŢII... 





0) e bate miezul nopții in clopotul de-aramă 

9 Si somnul, vames vieţii, nu vrea să-mi ice vanlă, 
Pe căi bătute-adesea vrea moartea să mt poarte, 

S'asemen intre olaltă viaţă şi cu moarte; 

Ci cumpEna găndiri-mi şi azi nu se mal schimbă. 

Căci intre amEndout stă neclintita limbă. 


LU] 





Te duci, sam Ințeles prea bine, 
Să nu me ţin de pasul teu, 
Perdută vecinie pentru mine, 
Mireasa sufletului meu! 


Că te-am zărit e a mea vină, 
Și vecinie no să mi-o mal lert, 
Spăşi-voi visul de lumină 


Tinzendu-mi dreapta in deşert, 


So Să ml resal ca o icoană 

A pururi verginii Marii, 

Pe fruntea ta purtind coroană — 
Unde te duci? Când o să vii? 





III ITI TPI rrTr 





O MAMĂ... 


) mamă, dulce mamă, din necură de vremi 


J]Pe freametul de trunze la tine tu mE chemi: 
Deasupra criptei negre a stăntului morment 

Se scutură salcămii de toamnă şi de vent, 

Se bat incet din ramuri, ingănă glasul teu.., 


Mereu se vor tot bate, tu vel dormi mereu, 


| 








Cănd voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plăngi ; 
Din teiul sfânt si dulce o ramură să trăngi, 

La capul meu cu grijă tu ramura So "ngropi, 
Asupra ei să cadă a ochilor tei stropi; 
Simţi-o-voiu odată umbrind mormentul meu... 
Mereu va creşte umbra-i, eu voiu dormi mereu. 


Far dacă impreună va fi ca să murim, 

Să nu ne ducă 'n triste zidiri de ţintirim : 
Mormăntul să ni-l sape la margine de riu, 
Ne pună 'n încăperea aceluiaș sicriu, 
De-apururea aproape vei fi de sinul meu , 
Mereu va plănge apa, noi vom dormi mereu, 





11) 





FET-FRUMOS DIN TEI 


(lancea, stii că din iubire 
Far de lege te-ai născut, 
«Am jurat de la 'nceput 
«Pe Hristos să 1 iel de mire! 





“Imbrăcăndu-te "n veşmentua, 
“Lepedănd viața lumii, 

“Vei spăși eresala mumii 

«Si deo crimă tu mE măntul,: 


III 


—« Traiul lumii, dragă tată, 
«Cine vor, aceia lese |, 
'Dară sufletul mi-e vesel, 

- Tinereţa luminată, 


Danţul, musica, pădurea 

„Pe acestea le "ndrăgii, 

“Nu chiliile pustu 

“Unde plăngi, găndinl aiurea!» 


„Stiu mai bine ce-ţi prieşte, 


(Cum am Spus, ASA remăne 
Pentrn drumul cel de mâne 
„De cu azi te pregăteşte!» 


Mina ea la ochi si-o ține, 
Toate mințile-si adună, 

să ia lumea 'n cap, nebună, 
Par catăta-i mai remăne. 


I12 


. 





Calu-i alb, un bun tovarăș, 
Inşelat așteapt' alară, 

Ha picioru | pune "n seară 
Şi la codru pleacă earâş, 


Sara vine din arinisti, 
Cu miroase o imbată, 
Cerul stelele-şi arată, 


Solii dulei ai lungii linisti; 


Dar prin codri ea petrunde 
Lăngă teiul vechiu și stănt, 
Ce cu flori păn' in păment 
Lin isvor vrăjit ascunde. 


Ingănat de glas de ape 
Cănt' un corn cu ndulosare, 
Tot mai tare si mal tare, 
Mai aproape, mai aproape ; 





Ear isvorul, prins de vrajă, 
kesărea sunănd din valuri : 
Sus in codri de pe dealuri 
Luna blăndă ţine strajă. 


Ca din farmec ea tresare 
ȘI, privind uimită "n lături, 
Vede-un tener chiar alături, 


Pe-un cal negru e călare. ,.. 


Dare ochii ei o mint, 

Sau aievea-l, adeveru-i? 

Flori de teiu el are 'n peruii 
Si la sold un corn deargint. 


5 


Fa privi atunci in Jos, 
Lrece măna pe la tâmple, 
Fară inima-i se ămple 


lie un farmec dureros, 


114 








CU MÂNE ZILELE-ŢI ADAUGI 


u măne zilele-ți adaugi, 


3 


aLu ieri viaţa ta o scazi, 









ȘI al cu toate astea n față 


De-apururi ziua cea de azi. 


Când unul trece, altul vine 
In astă lume a | urma: 
Precum cănd soarele apune, 
Il si resare unde-va, 


Il“ 


Se pare cum că alte valuri 
Cobor mereu pe-acelas vad, 
Se pare cum că-l altă toamnă, 
Ci 'n veci aceleaşi frunze cad. 


Naintea nopții noastre ămblă 
Crăiasa dulcii dimineţi ; 

Chiar moartea EnsășI ce-o părere 
SL un visternie de vieţi. 


Din ori-ce clipă trecătoare 


Ast adevăr il ințeleg, 


Că sprijină vecia 'ntreapă 
ȘI nvărte universu ntreg. 


lie aceea sboare anu-acesta 

Si se cufunde in trecut, 

Lu al șacum comoara ntreagă 
Ce 'n suflet pururi ai avut. 


ls 





Cu măne zilele-ți adaogi, 

Cu ieri viața ta o scazi, 
Avănd cu toate astea 'n față 
De apururi ziua cea de azi. 


Priveliştele sclipitoare 
Le n repezi şiruri se diştern, 


Repausă nestrămutate 
Sub raza găndului etern. 











DIN VALURILE VREMEI 


in valurile vremiei, iubita mea, resal, 


d Cu braţele de marmur, cu perul lung bălai 
“Si faţa străvezie ca fața albei ceri — 
Slăbită e de umbra duioaselor dureri | 

Cu zimbetul tEu dulce tu măngăi ochii miei, 
Femee intre stele zi stea intre temei, 

Si intorcăndu-ţi fața spre umerul tEu stâng, 


In ochii fericirii mE& uit pierdut si plăng. 


L2l 


Cum oare din noianul de neguri să te rump, 


m] 


da te ridic la pleptu-mi, iubite ănger scump, 
ȘI faţa mea in lacrimi pe faţa ta s'o plec, 
Lu sărutări aprinse suflarea -să ţi-o "nec 

ȘI măna friguroasă s'o incălzesc la sin, 
Aproape — mai aproape pe inima "mi so țin. 


Dar vai, un chip aievea nu eşti astfel de treci, 
Și umbra ta se pierde in negurile reci 

De mă găsesc iar singur cu brațele in jos 

In trista amintire a visului frumos | 

fadarnie după umbra ta dulce le intind : 

Din valurile vremei nu pot să te cuprind, 








Pi VES PEA CODRII 


Ir 





mperat slăvit e codrul, 

2) Neamuri Mil Ei cresc sub poale, 
" “Toate inflorind din nulă 
Codrului, Măriei Sale. 


Lună, Soare şi Luceferi 
E] le poartă 'n a lui herb, 
Impregiuru-l are dame 
ȘI curteni din neamul cerb. 


2.3 


Crainici, iepurii cei reţ 
Purtători ei sunt de ai 
Filomele-i ţin orchestrul 
ȘI iSvoare spun povești, 


Peste ori, ce crese in umbră, 
L.ăngă ape, pe potici, 
Vezi bejani de albine, 
Armil grele de furnici. 


Hai și noi la craiul, dragă, 
Și să fim din nou copii, 
Ca norocul şi iubirea 

Să ne pară jucării. 


Mi-a păre cum că natura 


Toată mintea ei şi-a pus, 
De căt ori și ce păpușă 
Să te facă mai presus, 


124 








IMPERAT ȘI PROLETAR 


e bănci de lemn in scunda tavernă mohorită, 





Unde pătrunde zida pintre feresti murdare, 
+ Pe lângă mese lunge stătea posomorită, 

ilie pe A, aq i a Cpt IRRD 
Lu leţe ntunecoase, o ceată pribegităi 


Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. 


Ah! zise unul, spuneţi că-i omul o lumină 

Pe lumea astă plină de-amaruri şi de chin: 
Nici o scăntee 'ntr Ensul nu-i candidă si plină, 
Murdară, este raza-i ca globul cel de tină, 
Asupra cărui dEnsul domneşte pe deplin. 


| 


di 


Spuneţi-mi ce-i dreptatea ? — Cei tari se ingrădire 


1 


Cu-averea si mărirea In SISU lor de legi, 
Prin bunuri ce turare in veci vezi cun conspiră 
Contra celor ce dEnșu la juerui osăindir: 


Si le subjusă munca vieţii lor intr egi. 


Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă, 

Trec zilele voioase şi orele surid; 

In cupe vin de ambră; iarna grădini, verdeață ; 
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de ehiaţă 

li fac din noapte ziuă șa zilei soli inchid. 


Virtutea pentru deEnșii — ea Du esistă. Anse 
V'o predică, căci trebui să fe braţe tari 

A statelor greoaie, cari trebue 'mpinse, 

Si trebuesc luptate resboaele aprinse ; 

Căci voi murind în sănge, el pot să le mari. 


Și Hotele puternice $ s' armatele făloase, 
Coroanele ce regii le pun pe truntea lor, 
Sacele milioane, ce in erămăzi luxoase 
Sunt strinse la bogatul, pe cel sărac apasă 
Si 's supte din sudoarea prostitului popor. 


25 


Cl DE Se, 
| 


Iau 
(A 
e d 
aril 
Tae ati E 


ALU Nou 


e 


IE 


pei | 


E : ţa 





Religia — o frază de dănșşii inventată 


Ca cu a ei putere să vă aplece n Jug, 
Căci de-ar lipsi din inimi speranța e resplată, 


După ce-amar muncirăţi, miseri viața toată, 
Aţi mai purta osEnda, ca vita de la plug? 


Cu umibre, care nu sunt, va ntunecat vederea 
Si va făcut să credeţi ca Veţi fi resplătiți.. 
Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea —- 
Cel ce in astă lume a dus numal slurerea, 


Nimie n arevlineolo, căci marţi sunt cei muriţi, 


Minciuni si frase-i totul ce stalele susține, 
Nu-i ordinea firească ce ei a în susțin: 
Averea să le aperi, mărirea şa lor bine 
ii braţul tEu inarmă, ca să loveşti mn une, 


Si pe voi contra voastră la luptă ei ve mâăn. 


l)e ce să fiţi voi sclavii: milioanelor nefaste, 

Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi 

le ce boala si moartea să he partea vostră, 
Când ei in bogăția cea splendidă şi vastă 

Petrec ca și in ceruri, n'au timp nici de a muri? 


[IRT | "A 





De ce wmtați că n voi e număr și putere? 
Cănd vreţi, puteţi prea lesne pămentul să '"mpărţiţi. 
Nu le mai faceţi ziduri unde să 'nchid' avere, 
Pe voi unde să "nchidă, cănd impinsi de durere 
Veţi crede caveți dreptul şi vol ca să trăiţi. 


Ei, ingrădiți de lege, plăcerilor se lasă 


ȘI sucul cel mai cite pămeEntului 1-l sug, 


bl chiamă n voluptatea orgiei seomotoase 
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase ; 
krumseţile-ne tineri betrănii lor distrug, 


Și de 'ntrebați atuncea, vouă ce vă remăne > 
Munca, din care dănșii se 'mbată in plăceri, 
Robia viața toată, lacrimi pe o neagră păne, 
Lopilelor pătate miseria "n rușine. 

ku tot și vol nimica ; ei cerul. voi dureri! 


De lege nau nevoe — virtutea e uşoară, 
Când ai ce-ţi trebueşte.... Ear legi sunt pentru voi. 
VouE vE pune lege, ge ls vE mesoară, 
Când măna vo intindeți la bunuri zimbitoare, 
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi. 


130 





Sdrobiţi orănduiala cea crudă și nedreaptă 
Ce lumea o imparte in miseri și bogaţi. 
Atunci cănd după moarte resplată nu v așteaptă, 
Făceţi ca 'n astă lume să aibă parte dreaptă, 
Egală fie care, si să trăim ca fraţi! 


Sfirmaţi statuea goală a Venere antice, 
Ardeţi acele pănze cu corpuri de ninsori ! 
lile stărnesc in sufet idea neferice 


A pertecției umane și ele fac să pice 


In shiarele uzurei copile din popor! 


Sfărmaţi tot ce ațiţă inima lor bolnavă, 
Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, 
Svărliţi statui de tirani, in foc să curgă lavă, 
Să spele de pe pietre pănă și urma sclavă 
Celor ce le urmează păn la al lumei fund! 


Sfărmaţi tot ce arată măndrie și avere, 
(O)! desbrăcaţi viața de haina-i de granit, 
De purpură, de aur, de lacrimi, de urit, 
Să fie un vis numai, să fie o părere 

Ce tăr' de patimi trece în timpul nesfirșat. 


131 





Zidiţi din dărmăture- gigantici piramide 

Ca un wremente mori pe al istoriei plan — 
Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide 
Naintea veciniciei ; nu corpul gol ce ride 

Cu mutra de vEndută, cu ochiu vil și viclean. 


O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăți 
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să cas! 
Nimie | Locul hienei 1 luă cel vorbăreţ, 
Locul cruzimii vechie cel lin si pismătăret. 


Formate se schimbaret, dar reul a remas. 


Atunci vă văți intoarce la vremile aurite 

Ce mitele albastre ne le soptese ades; 

Plăcerile egale egal vor îi 'mpărțite, 

Chiar moartea cănd va stinge lampa vieţii finite, 
Vi s'a păre un ănger cu părul blond şi des, 


= 


Atunci veţi muri lesne fără de amor şi grijă, 

“ Feciori or trăi "n lume cum voi aţi vieţuit, 
Chiar clopotul n'a plănge cu limba lui de spijă 
Pentru acel de care norocul avu grijă ; 

Nimeni de-a plănge nare: el traiul şi-a trăit, 


| 





pi boale ce miseria ş'averea nehrească 

le nasc in oameni, toate cu 'ncetul sor topi, 
Va crește tot ce 'n lume este menit să crească, 
Va bea păn' in fund cupa păn! va vrea s'o sdrobească, 


Căci va muri cănd nu va ave la ce trăi. 


Pe malurile Seinei in faeton de gală 
Cesarul trece palid, in gănduri adăncit; 
Al undelor greu vuet, wuirea in granit 
A sute d'echipajuri, găndireă-i n'o inşală; 
Poporul lui &l face tăcut şi umilit. 


fimbirea lui desteaptă, adăncă și tăcută, 
Privirea-i ce citește in suflete omenesti 


2 măna-i care poartă destinele lumesti, 


Lea grupă sdrențuită în cale-i o salută. 
Mărirea-l e in taină legată de aceşti, 


Convins ca vol El este "n nălțimea-i solitară 
lipsită de iubire, cumcă principiul rău, 
Nedreptul şi minciuna al lumei duce frău, 
Istoria umană in veci se desfăsoară, 
Povestea-l a ciocanului ce cade pe ilău, 


183 





Si el — el vărful măndru al celor ce apasă 
Salută 'n a lui cale pe-apărătorul mut. 

De aţi lipsi din lume, voi causa ntunecoasă 
De resturnări măreţe — mărirea-l radioasă — 
Cesarul, chiar Cesarul de mult ar îi căzut. 


Cu ale voastre umbre nimica crezetoare, 

Cu zimbetu-vE rece, de milă părăsit, 

Cu mintea de dreptate și bine rizttoare, 

Cu umbra voastră numai, puteri ingrozitoare, 

La jugu-i el sileşte pe cei, ce lau urit. 

Parisul arde 'n valuri, furtuna n el se scaldă, 
Turnuri ca facle negre trăsnesc a rzend in venit — 
Prin limbile de facări, ce 'n valuri se trămeEnt, 
Răcnete, vuet de-arme petr und marea cea caldă, 
Evul e un cadavru — Paris al lui morment. 


Pe stradele 'ncruşite de flăcări orbitoare, 
Suiţi pe baricade de bulgări de granit, 
Se misc batalioane a plebei proletare 
Cu cumşe frigiene şi arme lucitoare, 


Si clopote de-alarmă resună ră ruşii. 





Ca marmura de albe, ca ea n epăsătoare 

Prin aerul cel roşu femei trec cu-arme 'n braţ 
Lu per bogat și negru ce pe-umeri se coboară 
Și sinii lor acopEr —e ua ȘI turbare 

În ochii lor cei negri, adănci şi desperaţi. 


O! Împtă-te 'nvălită in pletele-ți bogate, 

kroic este astăzi copilul cel pierdut ! 

Căci famura cea roşă cu umbra-i de dreptate 
Sfințește-a ta viață de tină şi păcate. 


Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce te-au văndut! 


Seuntee marea lină, şi placele ei sure 

Se mișc una pe alta ca pături de cristal; 
Prin lunce prăvelite, din tainica pădure 
Apare luna mare cămpiilor azure ; 
Umplendu-le cu ochiul ei măndru, triumfal. 


Pe undele incete iși mișcă legănate 

Corăbii imvechite scheletele de lemn; 

Lrecend incet ca umbre, ţin pănzele umflate 

In tața lunei care prin ele atunci străbate, 

Și n roată de toc galben stă faţă ca un semn, 


135 





Pe maluri -sdrumicate de aiurirea mării 
Cesaru 'ncă veghiază la trunchiul plecat 
Al salerei pletoase, şi ntinse-a apei arii 
In cercuri fulgerănde se pleacă lin suflării 
A zehrului nopţii și sună cadenţat, 


li pare, că prin aer in noaptea instelată 
Călcănd pe vărt de codri, pe-a apelor măriri 
Trecea cu barba albă — pe truntea  ntunecată 
Cununa cea de pae ci atărna uscată — 
Maosneagul rege Lear. 


Uimit privea Lesarul la umbra cea din nouri, 
Prin creţa-i cărei stele lin tremurănd transpar. 
| se deschide 'n minte tot sensul din tablouri 
A vieţii sclipitoare; a popoarelor ecouri 
Par glasuri ce imbracă o lume de amar: 


“In ori ce om o lume iși face incercarea, 
Bitrănul Demiurgos se opinteşte n van, 

In ori ce minte lumea iși pune intrebarea 

Din nou: de unde vine şi unde merge? Floarea 
Dorinţelor obscure sădite in noian,. 





Al lumi 'ntregul simbur, dorința și mărirea, 
În inima ori cărui i-ascuns și trăltor, 
Sverlire hazardată, cum pomu n inflorire 

In ori ce foare 'ncearcă intreacă a sa fire, 

Ci "n calea de-a da roade cele mai multe mor, 


Astfek umana roadă in calea ei inghiaţă, 
Se petrifică unulțin sclav altu mperat, 
Acoperind cu noime sermana lui viață 
Și arătănd la soare-a miseriei lui față 


Faţă, căci inţelesul i-acelaş la toţi dat, 


În veci aceleasi doruri mascate cu-altă haină 
Si 'n toată omenirea in veci acelas om; 

“In multe forme-apare a vieți crudă taină, 
Pe toţi ea &i insală, la nime se distaină, 
Lorinţi nemărginite plantănd intr un atom. 


Cănd ști că visu-acesta cu moarte se sfirşeste, 
Că n urmă-ţi remăn toate astfel cum sunt, de dregi 
Ori-căt ai drege "n lume, atunci te oboseste 
Eterna alergare sun gănd te ademeneşte: 

Ci zis af morpft-eterne e îtața dum "ntregi. 


dap 
Lia | 











PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ... 


pi ia Dee 
| | e lingă plopii lără S0ţ 





Adesea am trecut: 
ME cunoşteau vecinii toţi, 
Tu nu mal cunoscut. 


La geamul teu ce strălucea, 
Privii atăt de des: 

U lume toată nţelegea, 
Tu nu mai inţeles. 


139 


De căte ori am asteptat 
O soaptă de respuns |! 

U zi din viaţă să nu fi dat, 
O zi mi-era de-ajuns; 


(O) oară să [i fost amici, 
Să ne iubim cu dor, 


S ascult de «lasul gurii mici — 
O oară, şi Să mor, 


Dăndu-mai din ochiul tău senin 
O rază din acdins, 


In calea timpilor ce vin 


U stea sar fi aprins; 


Au hi trăit in veci de veci 
Și renduri de vieţi, 

Cu ale tale braţe reci 
Inmărmureai măreț, 


140 





Un chip de-apururi adorat, 
Cum nu mai au pereciu 
Acele zine ce străbat 
Din timpurile vechi! 


Căci te iubeam cu ochi păgăni 
Si plini de suterinţi, 

Ce mi-i lsară din betrăni 
Părinţii din părinți. 


Azi nici măcar IMI pare ru 
Că trec cu mult mal rar, 
Că cu tristeță capul teu 
Se 'ntoarce in zadar. 


Cici azi le semeni tuturor 


La umblet și la port, 
Și te privesc nepăsător 
C'un rece ochiu de mort. 


14] 





Tu trebuia să te cuprinzi 
De acel farmec stănt 


Și noaptea candelă s aprinzi 


lubiru pe păment, 





|| vremea trece, vremea vine, 


|] oate 5 vechi și nou toate; 
Le e ru SI ce € bine 
dau Ze "ntreabă şi socoate. 
Ni spera şi st at teamă : 
Ce e cat, ca valul trece : 
De te "ndeamnă, de te chiamă, 
da rEmăi ta toate vetre. 


14 





Multe trec pe dinainte, 

In auz ne sună multe; 
Cine ține toate munte 

Și ar sta să le asculte? 

Tu aşază-te de-o parte, 
Regăsindu-te pe tine, 

Cănd cu seomote desarte 

|" ee frece, uree mine. 


Nici incline a el limbă * 
Recea cumpăn a găndirii 
In spre clipa ce se schimbă 
Pentru masca tericării, 

Ce din moartea ei se naște 


Si o clipă ține poate: 
Pentru cine o cunoaşte, 
f odte-s vechi Şi nouă toate, 


Privitor ca la teatru 

Tu in lume să te 'nchipul: 
Joace unul și pe patru, 
Totusi tu ghici-vei chipul 


144 





Și de plănge, de se ceartă, 
Tu in colț petreci In tine 
Si "nțelegi din a lor artă, 
Cre stu şi ce e Pre, 


Viitorul și trecutul 

Sunt a filei dou& fețe, 

Vede 'n capăt inceputul 
Cine știe să le nveţe. 

Tot ce-a lost ori o să fie 
In present le-avem pe toate, 
Dar de a lor zădărnicie 

de antreabă si socoate, 


Căci aceloraş mijloace 
Să supun câte există, 
Și de mii de ani incoace 
l.umea-l veselă și tristă ; 
Alte maști, aceeași piesă, 
Alte guri aceeași gamă, 
Amăgit atăt de-adese 


Nu spera şi Mu at teamă. 


Li 





Nu spera cănd vezi mizerii 
La isbăndă făcend punte, 
Te-or intrece nătărăii 

De ai fi cu stea in frunte. 
Teamă nai: căta-vor iarăsi 
Intre denșii să se plece; 
Nu te prinde lor tovarăs: 
Le e val, ca calul trece. 


Cu un cântec de sirenă 
Lumea "'ntinde lucii mreje ; 

Ca să schimbe-actori 'n scenă, 
Le momește in vărteje. 

Tu pe-alături te strecoară ; 

Nu băga nici chiar de seamă, 
Din cărarea ta afară 

je fe "ndeamnă, de te chiamă. 


De te-ating, să feri in lături, 
De hulesc, să taci din gură. 

Ce mai vrei cu a tale sfaturi, 
Dacă știi a lor m&sură ? 


145 





Le A N. i DX 
Ca tii 
= a er ee, —, A PP a mu vilei 
A REZ ii perna Al 
VEDE Ea 
Lică air rr „osul gafă "a - i 


fică toți ce vor să zică, 
Treacă "n lume cine-o trece: 
Ca să nu 'ndrăgeşti nimică, 
fu vămăi ln toate rece. 


fu remi ja toate vede, 

fe te "ndeamină, de te CHIauiă ; 
Le e vai, ca valul trece, 
Na Sfera ŞI Mat Qi teamatde 
e întreabă şi socoate, 

Le e ști st IE bene 3 
vate 15 vechi şi nonă foaie - 


Eh 


"Aa A 
Petar" 


|remea frece, vreniea tinte, 











S'A DUS AMORUL. 





OJ'a dus amorul, un amic 

Supus ameEncdurora ; 

Deci cănturilor mele zic 
Adio tuturora, 


Uitarea le inchide 'n scrin 
Cu măna el cea rece, 

Si nici pe buze nu-mi mal vin 
Și nici prin gând mi-or trece. 


149 


Atăta murmur de 15vor, 
Atăt senin de stele 
Și un atăt de trist amor 
Am ingropat in ele! 


Din ce noian indepărtai 
Au resărit în mine! 

Cu căte lacrimi le-am udat, 
lubito, pentru tine! 


Cum străbătea atăt de greu 
Din jalea mea adăncă | 

Si căt de mult imi pare rtu, 
Că nu mai sufer ăncă, 


Că nu mai vrei să te araţi, 
lumină de ndeparte, 

Cu ochii tei intunecaţi, 
Renăscători din moarte! 


131) 





Si cu acel smerit suris, 
Cu acea blăndă față, 

Să faci din viaţa mea un VIS, 
Din visul meu o viaţă! 


Să mul Să pară cum-că crești, 
De cum resare luna, 

In umbra dulcilor poveşti 
Din nopţi o mie una! 


Era un vis misterios 
Si blănd din eale-atară, 
Şi prea era de tot frumos, 
De-a trebuit să piară, 


Prea mult un ănger mi-ai părut 
Şi prea, puțin temeec, | 

Ca lericirea ce am avut 
Să fi putut să stee. 


lăl 





Prea ne pierdurăm tu şi eu 


În al el farmec poate, 


Prea am uitat pe Dumnezeu, 
Precum uitarăm toate. 


Și poate că nici este loc 
Pe-o lume de mizerii 
Pentr un atăt de stănt noroc, 
Străbătător durerii. 








UEPAR IE. SUNT DE TINE 


(d eparte sunt de tine şi singur lăngă foc 
JPetrec in minte viaţa-mi lipsită de noroc. 

“ Optzeci de ani imi pare in lume cam trăit, 

Căi sunt betrăn ca iarna, că tu vel fi murit. 

Aducerile aminte pe suflet cad in picuri, 

hedeșteptănd in faţă-mi trecutele nimicuri; 

Lu degetele-i ventul loveşte in ferești, 


de toarce n găndu-mi firul duioaselor poveşti, 


lăă 







oii Al „ls, ea ml atlas „3 ai lalele e ei IA iii A A ie d e NE 


AMA 






De De ui zar 


aie ale ele lee 


pla Li, 


— TITI PIETI FETITE TIPI FIII TITI ITI ae 





S'atuncea dinainte-mi prin ceață par” că treci, 

Cu ochii mari în lacrimi, cu măni subțiri și reci, 
Cu braţele-am&ndouă de gătul meu te-anini 

Si par! c'ai vre a 'mi spune ceva, apoi suspini, 
Eu string la piept averea-mi de-amor, de frumuseți, 
In sărutări unim noi sermanele vieţi... 

O glasul amintirii remăe pururi mut, 

Să uit pe veci norocul ce-o clipă lam avut, 

Să uit, cum dup'o clipă din brațele-mi te-ai smuls... .. 
Voi fi bătrăn și singur, vei îi murit de mult! 





lt 





FREAMET DE CODRU 


> 
oi se leagănă sub soare; 


(| 
2; 


l.as aleanul să mE fure 


resărind scăntee lacul 





— 


u, privindu'l din pădure, 


ȘI ascult de la recoare 
Pitpalacul. 


Din isvoare și din gărle 
Apa sună somnoroasă ; 
Unde soarele pătrunde 


Printre ramuri a ei unde, 
Ea in valuri sperioasă 


Se asvărle. 


Cucul căntă, mierle, presurl; 

Cine ştie să le-asculte 

Ale păscrilor neamuri 

Ciripesc pitite în ramuri 

Si vorbesc cu atăt de multe 
Inţelesuri | 


Cucu 'ntreabă : «Unde-i sora 
Viselor noastre de vară : 
-Mlădioasă si iubită, 
“(Cu privirea ostenită, 
„Ca o zină să resară 

: Tuturora. 


La 





leiul vechiu un ram îintins-a 
la să poată să '] indoae, 
hamul tener văEnt să "și dee 
> de braţe "n sus s'o iee, 
Iară florile să ploae 

Peste dănsa. 


Se intreabă trist isvorul: 
“Unde mi-i crălasa oare? 
“Perul moale despletindu-si, 
«Faţa "n apa mea privindu-si, 
Să matingă visătoare 

«Cu piciorul, > 


Am răspuns: «Pădure dragă, 
“Ea nu vine, nu mai vine 


+Singuri voi stejari remăneți 
De visaţi la ochii vineţi, 
«Ce luciră pentru mine 

“Vara 'ntreagă, > 





Ce frumos era in crănguri, 


Cănd cu ea mam prins tovarăş | 
O poveste incăntată, 
Care azi e 'ntunecată . .. 
De-unde ești, revino iarăș, 

Să fim singuri ! 








DE-O IEECIE. ANII 


ijle-ori trece anii cum trecură, 
Ea tot mai mult im va plăce, 
Pentru că n toat a-ei liptură 





E un :nu stiu cum; șun «nu stiu ce. 


M'au fermecat cu va scăntee 
Din clipa 'n care ne vEzum 
De și nu e de căt femee, 

E totusi altfel, nu știu cum. 


lati 


D)e aceea, una-mi este mile 
De-ar vorbi, de-ar tăce; 
“Dac al ei glas e armonie, 


si n tăcere nu stiu ce. 


Astfel robit de-aceeasi jale 
Petrec mereu acelaş drum... 
In taina farmecelor sale 


Ti : 3 Ei era seri Erie 
[. LL ZILL SUIU CE) > UT ENUu SLIU CUI), 3 








SR A EI 


a . : z Ze 
LUA, al «lili A LELE. Lul 
|e duci, şi ani de sulerinţ 
(Joy or să te vază ochi-mi tristi, 
Inamoraţi de-a ta fiinţă, 
Le cum zimbești, de cum te misti. 


ȘI nu e blănd ca o poveste | 
Amorul meu cel dureros, gr 
Un demon sufletul teu este i 

Cu chip de marmură lrumos. 


LAT 151 1] 


In rață farmecul palorii 


Și ochi ce scăntee de vii, 
Sunt umezi, inhorătoril, 
De linguşiri, de viclenii. 


Când m& atingi, eu mE cutremur, 
Tresar la pasul teu cănd treci, 
De-al genei tale gingaş tremur 


Atărnă viaţa mea pe veci. 


Te duci, si rău n'o Să "mi mal pară 
De acum de ziua cea de ieri, 

Că nu am fost victimă Iară 
Neinduratelor dureri, 


(C"'auzu-mmi no să | mal intuneci 
Cu-a gurii dulci suflări tferbinți, 
Pe frunte-mi măna no so luneci 


Ca să mai faci să-mi ies din minţi. 


102 





Puteam numiri defăimătoare 

In găndul meu să "ţi iscodesc, 
Di te uram cu nverşunare, 

le blăstemam — căci te iubesc. 


De-acum nici asta nu-mi remăne 
Si no să am ce blăstema, 

Ca azi va A ziua de măne, 

Ca măni toţi anii sor urma — 


O toamnă, care intărzie 


Pe-un jstovit. și trist Iswor; 


De asupra-i frunzele pustie — 
A mele visuri, care mor. 


Viața-mi pare o nebunie 
Sfărsită fâr' a fi 'nceput, 
In toată neagra vecinicie 
O clipă "n braţe te-am tinut. 


163 





A 3 i 5 > = pl) 
=, : - = = E 
gt ai Eta E A nl 
În ti Fa “a zii E ii 
1 iai 2, m gi dă 
E a E E Ti, 


De atunci, pornind a lui aripe, 
S'a dus pe veci norocul meu; 
Redă-mi comoara unei clipe 
Cu ani de părere de rtul! 








PESTE VERFURI 


este verturi trece luna, 


|Codru şi bate irunza lin, 





Dintre ramuri de arin 
Melancolie cornul sună, 


Maui departe, mal departe, 
Mai incet, tot mai incet, 
Sufletu'mi nemăngăiet 
Indulcind cu dor de moarte. 


ii 


De ce taci, cănd fermecată 


Inima'mi spre tine 'ntorn ? — 


Mai suna-vei, dulce corn, 
Pentru mine vre odată? 





SOMNOROASE PĂSERELE 


0) omnoroase pastrele 


3) Pe la cuiburi se adună, 
— Se ascund in rămurele — 
Noapte bună! 


Doar isvoarele suspină, 

Pe cănd codrul negru tace; 

Dorm şi florile 'n grădină — 
Dormi in pace | 


Li 





4 pa Li D i ii 7 
zu If EP a | 
Eni 


E) 


S 


ina 

1 in i 
n.n pa L m a 
Fr, F a E 
ri 

osie | 


Să 


lebeda pe apă 
Intre trestii să se culce 
Fie-ţi ăngerii aproape, 
Somnul dulce! 


Peste-a nopții lecrie 

Se ridică măndra lună, 

Totu vis şi armonie — 
Noapte bună! 








E E Vrki JI Pre Bi 


Fl Forarecă paru ler 


(9 odrule, codruțule, 
- Ce mai faci drăguţule ? 
Că de cănd nu ne-am vezut, 





Multă vreme a trecut, 


1 de cănd mam depărtat, 


a 
Uf 


Multă lume am ămblat. 


i 


- Ta eu fac ce fac de mult: 
Iarna viscolu /] ascult 
Crensile-mi rupEndu-le, 
Apele-astupăndu-le, 

Lroenind cărările s 
SI gonind căntările, 


Lt) 


Și mai fac ce fac de mult; 
Vara doina mi-o ascult; 
Pe cărarea spre isvor 

Ce le-am dat-o tuturor, 
Umplendu-şi coleile 

Mi-or cănta femeile. 


Codrule cu riuri line, 
Vremea trece, vremea vine : 
Tu din tEnăr precum ești 
Tot mereu intinereşti. 


— (Ce mi-i vremea, când de veacuri 
Stele-mi scăntee pe lacuri, 

Că de-i vremea rea sau bună, 
Văntu-mi bate, frunza-mil sună, 


Și de-i vremea bună, rea, 


Mie-mi curge Dunărea. 
Numai omu-i schimbător 
Pe pământ rătăcitor, 





Har noi locului ne ţinem, 


Cum am fost așa remănem : 


Marea si cu riurile, 
Lumea cu pustiurile, 
Luna si cu soarele, 


Codrul cu izvoarele. 








L ii i . A 
E Aug zi i se îmbrace ie pu 2 ru ai ș Ri 


Tu a ERE 
A EA Lui 
L- ” în "| 
|] Li 


CÂND AMINTIRILE 


[*) ind amintirile "n trecut 


| Incearcă să mE cheme, 
Mai trec din vreme n vreme. 


Pe drumul lung 


De-asupra casei tale ies 
i azi aceleaşi stele, 


E i 


Y 
Ce-au luminat atăt de des 
Induioşării mele. 


L73 





Şi peste arbori resfirați 
kesare blănda lună, 
Ce ne păsea imbrăţosșaţi, 


> ptindu-ne "1 mpreună, 


A noastre inimi iși jurau 
Credinţă pe toți vecii, 
Cănd pe cărări se scuturau 

Le floare liliecii. 


Putut-au oare atăta dor 
In noapte să se stingă, 

Cănd valurile de isvor 
N'au incetat să plănpă, 


Cănd luna trece prin stejari 
Cănd ochii tei tot ăncă mari 
Se uită dulci si galeşi? 


Lu 4 








[3 1. N Ă 


(4 e la Nistru păn' la Tissa 
C lot Românul plănsu-mi-s'a, 
“Că nu mai poate străbate 
l)e-atăta străinătate, 

Din Ilotin si păn' la Mare 
Vin Muscalii de-a călare, 

l)e la Mare la Hotin 


Mereu calea ne-o aţin ; 


Lia 


Din Boian la Vatra-Dornil 
Au umplut omida cornii, 

Si străinul te tot paşte 

De nu te mal poți cunoaşte. 


Sus la munte, jos pe vale 
Si-au făcut dușmanii cale, 

Din Satmar păn' in Săcele 
Numai vaduri ca acele. 

Vai de biet Romăn săracul! 
Indărăt tot dă ca racul, 

Nici &i merge, nici se 'ndeamnă, 
Nici Ei este toamna toamnă, 
Nici e vara vara hui, 

Si-i străin în țara lui, 

De la Turnu n Dorohoi 

Curg dușmanii in puhoi 

Si saşează pe la noi, 

Toate căntecele pier, 

Sboară păstrile toate 

l)e neagra străinătate, 

Numai umbra spinului 

La ușa creștinului. 


176 





zi desbracă țara sinul, 
Codrul — rate cu Romănul — 
Le săcure se tot pleacă 

SI isvoarele €i seacă — 

Sărac in țară săracă | 


Cine-au indrăgit străinii, 
Mănca-i-ar inima eăinii, 


Mănca-i-ar casa pustia, 


SL neamul nemernicia |! 


Stefane Măria Ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 

Las Archimandritului 

Toată era schitului, 

Lasă grija Sfinţilor 

ln sama părinţilor, 

Clopotele să le tragă 

Zioa 'ntreagă, noaptea 'ntreagă, 
Doar s'a 'ndura Dumnezeu, | 
Ca să ți măntui neamul teu! 


1955 177 





Tu te 'nalță „din morment, 
Să te aud din corn sunănd 
Si Moldova adunănd. 

De-i suna din corn odată, 
Ai s'aduni Moldova toată, 
De-i suna de dou€ ori, 

Iți vin codri 'n ajutor, 

lie-i suna a treia oară 
Toţi dușmanii or să piară 


Din hotare in hotar — 


Indrăgi-i-ar ciorile 


Si spănzurătorile | 








MAL AM UN SINGUR DUR 


'ai am un singur dor: 





In linistea sării 
Să mE lăsați să mor 
La margina Mărin ; 

să-mi fe somnul lin 

Şi codrul aproape, 

Pe ntinsele ape 
Să am un cer senin, 

Nu "mi trebue flamuri, 
Nu voiu sicriu bogat, 
Cu-mi uupletiţi un pat 

lin tinere ramuri. 


175) [2 


SL nime n urma mea 
Nu "mi plăngă la creștet, 

lioar toamna glas să dea 
Frunzișului veşted, 

Pe cănd cu sgomot cad 
Isvoarele 'ntr'una, 
Alunece luna 

Prin vărfuri lungi de brad. 
Petrunză talanga 

Al serii rece vent; 

De-asupră-mi teiul sfănt 
Să-şi scuture creanga. 


Cum nou mai îi pribeag 
De-atunci inainte, 

Mor troeni cu drag 
Aduceri aminte; 

L.uceferi ce resar 
Din umbră de cetini, 
Fiindu-mi prietini, 

O să "mi zimbească i 


180 





Va geme de patemi 
Al mării aspru cânt... 
Ci eu volu fi păment 


In singurătate-mi. 








VARIANTA ACELEEAȘI POESII 


e-olu adormi curend 


In noaptea uitării, 
“Să meE duceţi tăcend 
La marginea mării. 


Nu volu sicriu bogat, 
Făclie şi flamuri, 
Ci-mi impletiţi un pat 

Din tinere ramuri, 


185 





Să "mi fie somnul lin 


Și codrul aproape, 


l.uceasc un cer senin 
EHternelor ape, 


Care "m dureri adănci 
Se 'nalţă la maluri, 
S'ar atărna de stănci 
Cu braţe de valuri, 


Se 'nalţă, dar recad 
SI murmură ntr una, 
Cănd pe păduri de brad 
Alunecă luna. 


SL nime "n urma mea 
Nu mi plăngă la creştet, 
Doar moartea glas să dea 
Frunzişului veșted. 





a treacă lin prin vent 
A tot stiutoarea, 
)e-asupră-mui teiul sfânt 


Să "și scuture floarea. 


Lum noiu mai fi pribeap 


|Je atunci inainte, 
Mor troeni cu drag 
Aduceri aminte, 


Ce nor ști că privesc 
O lume de patemi, 
Pe cănd liane cresc 


Pe singurătate-mi. 





Fl a 
E 
E 
sta [ L 
il. 
„e x 
E, 
e 
a 
pi 
i, i 
DI i 
me Să | 
Lu 
ui 
L 
L m 


"7 ia a) 
Li 


RI 








ALTĂ VARIANTĂ 


OTE 

JI]  Căntare și flamuri, 

— Ci-mi impletiţi un pat 

Din tinere ramuri ; 

ȘI nime "n urma mea 
Nu-mi plăngă la creştet, 
Frunzișului veşted 

Doar vEntul glas să-i dea. 
În liniştea scrii 

Să mă 'ngropaţi, pe cănd 

lLrec stoluri sburănd 


La marginea mării. 


Lăi 


U volu mormeEnt bogat, 


E 


ÎI 





Să 'mi fie somnul lin 


Şi codrul aproape; 
l.ucească cer senin 
Eternelor ape, 
Căci din văi adănci 
Se 'nalță la maluri, 
Cu braţe de valuri 
S'ar aternă de stănci 
ȘI murmură ntruna, 
Cănd spumegănd recad ; 
lar pe păduri de brad 
Alunecă luna. 


heverse dulci scântei 
A tat ştiutoarea, 
De-asupra-mi crengi de tei 
Să-și scuture floarea, 
Ne mal fiind pribeag 
De-atunci inainte, 
Aduceri aminte 
Mor coperi cu drag 


1 


Şi stinsele patemi 
L.e-or troeni căzeEnd, 
Litarea intinzEend 

Pe singuritate-ml, 





n n, Mele lia nl polen li a aan esa devii ia a 


(Ess S0sa 


Stă TITI E 
za . a i Sia „pipe 
"i mi să 
Ei! SEFII VERI ii Eli: 


ISS NIRISISUSUSIS 


E IEI PI 


e e dei E 


VAD NR vel | 








ALTĂ VARIANTĂ 


ar cănd volu în păment, 
In liniștea serii 
»ăpaţi-mi un mormânt 





la marginea mării, 


Nu volu Sieriu bogat, 
Podoabe și Hamuri, 
Ci-ml impletiți un pat 


Jin vestede Timur, 


ŞI 


Să-mi fie somnul lin 
OI codrul aproape, 

Să am un cer senin 
Pe-adăncele ape, 


='aud cum blănde cad 
Isvoarele 'ntruna, 

Prin verturi lungi de brad 
Alunece luna. 


S'aud pe valuri vEnt, 
Din munte talanga, 
De-asupra-mi teiul sfănt 

DA-ȘI scuture creanga. 


SI cum n'oiu suferi 
De atuncea "nainte, 

Cu Hori m'or troeni 
Aduceri aminte. 


192 








IER 


ȘI cum va incetă 
Al inimei sbucium, 


(Ce dulce-mi va sună 
Căntarea de buciuri | 


Var arde 'n preajma mea 
L.uminele "n dealuri, 

Isbind s'or frămenta 
.ternele valuri. 


SI nime n urma mea 
Nu 'mi plăngă la creștet, 
(Ci codrul vent să de: 


Frunzişului vested,. 


[L.uceleri de toc 
Privi-or din cetini 
Morment far de noroc 

Și fără prietini. 


183 13 








EPIGONII 


(| ăând privese zilele de-aur a scripturelor romăne, 
| 





LE cutund ca intr'o mare de visări dulci şi senine, 
ȘI în jur par că-mi colindă dulei și măndre Primăverii, 
Sau ved nopți, ce 'ntind deasupră'mi oceanele de stele, 
ile cu trei sori in frunte, verzi dumbrăvi cu Alomele, 


Lu isvoare-ale găndirei şi cu riuri de căntări. 


L33 Eu 


Văd poeţi, ce-au scris o limbă ca un fagure de miere, 
Cichindeai gură de-aur, Miutean glas cu durere, 
Pale firea cea intoarsă, Panzil cel trist și mic, 
Văcărescu căntănd dulce a iubirei primăvară, 
Centemzr croind la planuri din cuțite si pahară, 
Polfiman vestind in stihuri de reshoiul inimic. 


Lira deargint Seh/eana ; — PDontei cuib de nţelepeiune 


Care, cum rar se intemplă, ca să mediteze pune 
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; 
Unde-i boul lui cu minte, unde-i vulpea diplomată ? 
S'au dus toți si s'au dus toate pe o cale ne nturnată, 


S'a dus Pra, tinul Pepelei, cel isteţ ca un proverb. 


Hltaad zidea din visuri și din basme seculare 
Delta biblicelor sfinte, profeţiilor amare, — 
Adevăr scăldat in mite, Sfinx petrunsa de nţeles. 
Munte cu capul de piatră de fortune detunati, 
Stă si azi in faţa lumii, o enigmă ne splicată, 

Si veghiaz'o stăncă arsă dintre nouri de eres. 


196 





Potltac cântă iobagiul şa lui lanţuri de aramă; 
ale ţării lamuri negre C/ova oștirea chiamă, 
In present vrăjeşte umbre dintr'al seculelor plan ; 
Si ca Byron, treaz de vEntul cel selbatic al durerei; 
Palid stinge- A/ecsandeseu Sfănta candel' a sperărei, 
Lescitrănd eternitatea din ruina unul an. 


Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, 


face palida virei nă cu lungi gene, voce blăndă — 
Viaţa-l îu o primă vară, moartea-o părere de rcu, 
Ear poetul ei cel tăntr o privea cu imbătare, 

Si din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare 
Si astfel fo/tntineanu incepu cântecul seu. 


Marășan scutură lanţul cu a lui voce ruginită, 
Rumpe coarde de aramă cu o mănă amoriită, 
Chiamă piatra să invie ca și miticul poet, 

Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune 
ȘI, bogat in sărăciă-i, ca un astru el apune, 

Preot desteptării noastre, semnelor vremei profet. 


le 





[ar Negrussi şterge colbul de pe cronice betrănc, 
Căci pe mucedele pagini stau domniile române, 
Serise de măna cea vechie a 'nveţaţilor mireni; 
Moae pana in coloarea unor vremi de mult trecute, 
Zugrăveşte din nou earăși pănzele posomorite 


Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni, 


S'acel rege al poesiei, vecinic tener şi ferice, 
Ce din frunze iți doineste, ce cu fluerul iți zice, 

Ce cu basmul povestește — veselul 1 /ecsardr:, 
Ce 'nşirănd mărgăritare pe-a st elei blănda rază 
Acum seculii străbate, o minune luminoasă, 
Acum ride pintre lacrimi, cănd o căntă pe Dridrl ; 


Sau visănd o umbră dulce cu de argint aripe albe. 
Cu doi ochi ca două basme mistice, adănce, dalbe, 


Cu zimbirea de virgină, cu glas blănd, duios, incet, 


EI &i pune pe a ei frunte măndru diadem de stele, 
O asează 'n tron de aur să doi ască lumi rebele 
Si iubind'o firă margini serie: + zisul de poet; > 


LS 





dau visănd cu doina tristă a voinicului de munte 
Visul apelor adănce şi a stăncelor cărunte, 

Visul selbelor bătrăne de pe umerii de deal, 

| deșteaptă "n sinul nostru dorul țărei cei străbune, 
| revoacă 'n dulci icoane a istoriei minune, 
Vremea lui Stetan cel mare, zimbrul sombru și regal. 


lvară noi? noi epigonii:,... Simţiri reci, harte sdrobite, 
Mici de zile, mari de patimi; inime bă trănc-urite, 
Măști rizende puse bine pe-un caracter inimic; 


Dumnezeul nostru: umbra, piatria noastră : o frază, 
In noi totul e spoială, tot e lustru fără bază; 
Voi credeaţi in scrisul vostru, poz za credtera în mimic! 


ȘI de-aceca spusa voastră era sfăntă şi frumoasă, 
Căci de minți era găndită, căci din inimi era scoasă, 
Inimi mari, tinere ăncă, de şi voi sunteţi b&trăni, 

S'a intors maşina lumii: cu voi pzztorul trece: 

Not suntem iarăși zrecutu/ fără inimi, trist şi rece; 


Nol în noi n'avem nimica, totu-i calp, totu-i străin | 


LI 





Voi, perduţi in gănduri sfinte, convorbeaţi cu idealuri; 
Noi cărpim cerul cu stele, noi mănşim marea cu valuri, 
(Căci al nostru-e sur și rece— marea noastră-l de ingheţ. 
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine, 
Cănd, plutind pe aripi sfinte pintre stelele senine, 

Ă 
Pe-a lor urme luminoase voi asemene mergeţi. 


Cu a ei candelă de aur palida inţelepeiune 

Lu zimbirea el regală, ca o stea ce nu apune, 
Lumină a vieţei voastre drum de rose semenat ; 
suiletul vostru un ănger, inima voastră o liră, 


Ce la vEntul cald ce-o mișcă cântări molcome respiră; 
Ochiul vostru vedea 'n lume de icoane un palat. 


Noi? Privirea scrutătoare, ce nimica nu visează, 
Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, 

Privim reci la lumea asta-—vE numim VISIONArI 
U convenţie e totul, ce e azi, măne-i minciună — 
Aţi luptat luptă deșartă, aţi venat țintă nebună, 
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar, 


2) 





« Moartea succede vieţii, viața succede la moarte: 
ALL sens n'are lumea asta, nare alt scop, altă soarte; 
UOanenti din toate cele fac icoană si simbol: 
Numesc sfânt, frumos şi bine ce nimic nu insermnează, 
Impărţese a lor găndire pe sisteme numeroasă 

ȘI pun haine de imagini pe cadavrul trist si gol. 


Ce e cugetarea sacră? Combinarea maiestrită 
Unor lucruri n 'esistente, carte tristă și "'neălcită, 
Ce mal mult o inecilrează cel ce vrea a descitra, 
Ce e poesia? Anger palid cu priviri curate, 
Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, 
Strai de purpură şi aur peste țarina cea grea. 


hemăneţi dară cu bine, sfinte firi vizionare, 

Ce făceaţi valul să cănte, ce puneaţi steaua să sboare, 
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi; 

Noi reducem 7o£ la pratul, azi in noi, măine n ruină 
Prosti și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină 


loate-s pral... Lartea-z cata este, si ca densa suntem noi. 








: ii „EI LE 
= aa git le ari ai eta e 


+ 
ji 
2 E poti E I za 
a i i pisi = aia dr e „Al 
a ra iii au rit 
- - I-A Pe lau pr ea 


al ata. i Li [| 
ZE, aq e) SI 


Dia 
= EA RE 
i AL 





(tei i a LN 
rile din mestej 


Gasel, Loamna irunzele colindă 

Sin un BFIer. sul o gr indă, 
Vântul j: aluic hate "n geamuri 
Lu o, mână tremurămdlă, 
Eară tu la gura sobe 
Stai, ca somnul să te prindă 
Ce tresari din vis deadată ? 
Lu auzi paăsand in tindă — 
E -1ubiiul, care vine 
De mijloc să te cupriudă, 

| SI in faţa ta frumoasă 
O să Hre a oglindă 
Să te vezi pe tine 1n5ăş 
Visătoare, surizendă. 


e un deal resare luna, ca o vatră de jaratic 
| kumenind străvechii codri şi castelul singuratic 
> ale riurilor ape, ce selipesc lugind in ropot; 





De departe n văi coboară tănguiosul glas de clopot, 


E: 


al ah 


Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățue. 
Acătat de pietre sure un we nic cu greu le sue; 
Asezănd genunchiu şi mănă cănd pe-un colţ cănd pe 

alt colț, 
Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți 


Si pe-a degetelor vărturi în iatacul tinut 
Intră, unde zidul negru intrun arc a ncremenit, 
Ci prin flori intrețesute printre gratii luna moale, 


Sfiicioasă și smerită, și-au vErsat razele sale, 
Unde-ajung, par văruite zid, podele ca de cridă, 
Pe-unde nu, părea că umbra cu cărbune-l zu errivItă, 
Far de sus păn' în podele un painjăn, prins de vrajă, 
A ţesut subțire pănză, străvezie ca o mreaJă, 
Tremurănd ea licureşte şi se pare a se rumpe, 
Incărcată de o bură, de un colb de petre scumpe, 
După pănza de painjăn doarme tata de mperat; 
Inecată de lumină e întinsă in crivat; 
Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu ] 
măsuri 
Prin usoara 'nvineţire a subțirelor mătăsuri ; 
Ici și colo a ei haină s'a desprins din sponci şarată 
Trupul alb in goliciunea-i, curăţia el de fată, 





hesfiratul păr de aur peste pPErINL Se 'mprăstie, 
Templa bate liniştită ca o umbră vIorIe, 

Si sprincenele arcate fruntea albă i-o incheie, 

Ce o singură trăsură măestrit le incondele ; 

Sub pleoapele inchise globii ochilor se bat, 
Braţul ei atărnă lenes peste marginea de pat, 

De a vărstii ci căldură fragii sinului se coc, 

A ei gură deseleștatiă de-a suflării sale toc, 

Ea zimbind își miscă dulce a ei buze mici, subțiri, 
Ear pe patu-i și la capu-i presuraţi 's trandafiri. 


Ear voinicul s'apropie şi cu măna sa el rumpe 
Pinza cea acoperită de un colb de petre scumpe; 
A frumuseţii haruri goale, ce simţirile- adapă, 
Incăperile găndirii mai nu pot să le incapă. 

Ii] in braţe prinde fata, peste faţă i se nelină, 
Pune gura lui ferbinte pe-a ei buze ce suspină, 

Si inelul scump i "| scoate de pe degetul cel mic 


Ş 
> 


apoi pleacă ear in lume, năsdrăvanul cel voinic, 





|] 


la a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte, 

Și 'n oglind! ale ei buze se văd vinete şi supte — 
Ea zimbindu-și trist se uită şi șopteşte blănd din gură: 

“Sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură. 


IL 


Pie-cine, cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și - 
lar ea samănă celora indrăgiți de sineuri ei-si, 

Și Nareis vezendu-și faţa in oglinda sa, isvorul, 
Singur tuse indrăgitul, singur el indrăgitorul. 

5i dle sar pute pe densa cineva ca să o prindă, 
Lând cu ochii mari selbatici se priveşte in oglindă, 


că ȘI chemăndu-se pe nume 


Subţiindu-şi gura mi 
ȘI hindu-şi șie dragă, cum nu-i este nime n lume: 
Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă 

(Lumcă ea —lrumoasa tată—a ghicit, că e frumoasă. 
Idol tu! răpire minţii! cu ochi mari ŞI părul des, 
Penir o inimă tecioară măndru idol ţi-ai ales! 

Le sopteşte ca in taină, cănd priveste cu mirare 

Al ei chip gingaș și tener, de la cap păn la picioare? 


23 








+ Vis frumos avut-am noaptea. A venit un sburător, 

“ȘI stringendu-l tare 'n braţe, era mai ca să-l omor. 

“Și deaceea, cănd me caut in păretele de-oglinzi, 
«Singurică n cămăruţă braţe albe eu intinz 

“Și mE nbrac in perul galben, ca in strai usor țesut, 


“ȘI zărind rotundu-mi umăr, mai că-mi vine să | sărut, 

“ȘI atunci de shiciune mi-ese săngele 'n obraz — 

“Cum nu vine sburătorul, ca la pieptul lui Să Caz? —pp— 
“Dacă boiul mil immlădiiu, dacă ochii mei imi plac, 
„L temeiul că acestea lericit pe el il fac, 

ȘI mi-s dragă mie insunui, pentruciă 1 sunt dragă lui — 
CGrură tu! 1nvaţă minte, nu me spune nimărui, 


il 


Niei chiar lui, cănd vine noaptea lângă patul meu tiptil, 
“Doritar ca o lemee și viclean ca un copil.» 


[Yi 


Asttel vine n toată noaptea sburător la al ei pat. 

Se trezi din somn deodată de sărutu-u fermecaţț, 

>I atuncea, cănd spre ușă el-se 'ntoarce ca să lugă, 
i.a- | oprește n loc cu ochii și co mult smerită rusă: 
“49 remăi, remăi la mine, tu cu vera duios de fac, 

i Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc, 


RANI 


«Şi nu crede că in lume singurel și rătăcit 

“Nu-i găsi un suflet tener ce de tine-i indrăgit — 

"O tu umbră peritoare cu adăneui, tristi ochi, 
«Dulci 's ochii umbrei tale — nu le fie de diochi!» 
EI sașează lăngă densa și o prinde de mijloc, 

lia șoptește vorbe arse de al buzelor ei toc: 

“O sopteste-mi— zice dEnsul— tu cu ochii plini d eres, 
«+ Dulei cuvinte ne "nțelese, insă pline de 'nţeles, 


„Al vieței vis de aur ca un fulger, ca o clipă e 


Si Ivisez, căndeu-a mea mănă al tău braţ rotund il pipăi, 
“Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile & numeri, 
“Cănd sărut cu "npătimire al te albi si netezi umeri. 
«SI cănd sorb al tău resuflet in suflarea vieței mele, 
“Si cănd inima ne crește de un dor, de-o dulce Jele, 
«Cănd pierdută razimi taţa de arzitorul meu obraz, 
«Perul tău bălaiu și moale de mi-l legi după gprumaz, 
“Ochii tei pe jumătate de-i inchizi, mi 'ntinzi o gură: 
Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură, 
nu vezi |... nu-ţi aflu nume... limba "n 
cură nu Se leagă 
Si nu pot să-ți spun o dată căt —.ah! căt imi eşti 
de dragă!» 


908 





ki şoptesc, multe şi-ar spune şi nu știu de-unde să "'neeapă, 
L_ăci pe răni si-astupă gură, cănd cu ura Se adapă, 
Unu n braţele altuia tremurănd ei se sărută, 

Numai ochiul e vorbareţ, eară limba lor e mută, 

la-şi acopere cu măna fața rosă de sfieală, 

Ochi 'n lacrimi şi-i ascunde intrun păr ca de peteală. 


1 


> a lăicut ca ceara albă faţa rosă ca un măr 44 

ȘI atăta de subțire, să o tai cun fir de păr! 

Și cosița ta bălae o aduci la ochi plăngănd, 

Inimii făr de nădejde, suflete bătut de gănd: 
Loată zioa la fereastră suspinănd nu spui nimică; 
luidicăând a tale gene, al tău suflet se ridică ; 


Urmărind pe ceruri limpezi, cum pluteşte-o ciocărlie, 


Lu ai vre să spui să ducă cătră dEnsul o soţie... 
Dar ea sboară ! Lu, cu ochiul plutitor și 'ntunecos, 
Stai cu buze descleștate de un tremur dureros. 
Nu-ţi mai SCULE achii tineri, dulci cerului fiat 
Nu uita că 'n lacrimi este taina ochilor albastri, 
stele rare ad ca picuri de argint 

Și seninul cer albastru măndru lacrimele-l prind ; 


10537 200 d 





Dar dacă ar căde toate, el remiăne trist şi gol; 
N'ai pute să faci cu ochii inălțimilor oc ol; 

Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rlu 

Nu-i ca noaptea cea mocnită şi pustie din SIETIU 
Si din cănd in cănd versate, măndru lacrimile-ţi stă : 
Dar de seci intreg isvorul, atunci cun 0 să te văd: 
Prin ei curge rumenirea, măndră ca de trandafiri, 
Si zăpada viorie din obrajii tii subțiri; 

Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinieie, 

Ce usor se mistueşte prin plănsorile pustie ! 

Cine e nerod, să ardă in cărbuni smarandul rar 

S'a lui vecinică lucire s'a strivească in zadar? 


Tu-ţi arzi ochii şi frumseţa, dulce noaptea i se stănze, 


Și nici ştii ce perde lumea. Numai plânge, nu mai plânge! 


— VI 


O tu erai cu barba 'n noduri ca şi călții cănd nu-i perii, 
Tu în cap nu ai grăunte, numai pleavă și pusderii. 
Bine-ţi pare să fi singur, crai betrăn fură de minţi, 

Să oftezi dup” a ta fată cu ciubucul intre dinţi? 

Să te primbli şi să numeri scânduri albe in cerdac 
Mult bogat ai fost o dată, mult remas-ai tu sarac | 


— 


Li) 





7 


sa 





Alungat-o-ai pe densa, ca departe de părinţi 

In coliba inmustrită ea să nasc un pui de prinț; 

In zadar ca s'o mai cate tu trimiţi in lume crainic — 
Nimeni n'a afla locasul, unde ea s'ascunde tainic. 


VII 


Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacul apa Sură 
Infunda misearea-i creaţă intre stut la 1ezetură, 

l-ar pădurea lin suspină şi prin trunzele uscate 
'Rănduri, rănduri trece-un freamăt ce le scutură pe toate. 
le când codrul, drasul codru, troenindu-si frunza toată 
Işi deschide-a lui adăncuri fața lunei să le bată, 
Tristă-i firea ; eară vântul sperios o creangă larmă, 
Singuratece isvoare lac cu valurile larmă, 

Pe potica dinspre coilri cine oare se coboară ? 

Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară ; 
Septe ani, de cănd plecat-ai sburător cu negre plete 
> al uitat de soarta măndrel, lubitoarei tale lete | 

ȘI pe cămpul gol el vede un copil umblănd descult 
Si cercând ca să adune intr un cărd bobacii mulţi. 

+ Bună vreme, măi băete!» — + Mulţămim, voinic străin |» 
“ Cum te chiamă, măi copile?» —+ Capetată meu, Călin. 


21] 14 


—_ 


“ Mama-mi spune căte-odată, deo intreb: a cui 's, mamă? 
„Sburătoru-ți este tată, și pe el Călin il chiamă. » 
Când laude, numai dEnsul își stia inima lui, 

Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. 

Atunci intră în colibă, și pe capătu-unei laiţi 

| umina cu mucul negru intrun hărb un ros opaiţ; 
Se cocea pe vatra sură dou€ turte în cenușă ; 

Un papuc e sub o grindă, eară altul după ușă ; 
Hiriită, noduroasă stă in corb răsniţa wechie ; 

In cotlon torcea motanul peptenăndu-și o urechie ; 
Sub icoana atumată unui sfânt cu comanac 

Arde 'n cande! o lumină căt un simbure de mac; 
Pe-a icoanei policioară busioc și mint” uscată 
Umplu casa 'ntunecoasă de-o mireasmă piperată ; 
Pe cuptorul uns cu humă şi pe coşeovii păreți 
Fugrăvit-au c'un cărbune copilasul cel isteţ 
Purceluşi cu coada stredel și cu bețe 'n loc de labă, 
Cum mal bine 1 se şede unul purcelus de treabă ; 
U beşică in loc de sticlă e intinsă 'n ferăstruie, 
Printre care trece-o dungă mohorită şi gălbuie — 
be un pat de scănduri goale doarme tenără nevastă 


In mocnitul intuneric și cu lața spre tereastă, 


219 


_ 








E] s'aşază lăngă densa, fruntea ei o netezeşie, 

O desmiardă cu durere, suspinănd o drăgosteşte, 
Pleacă gura la ureche-i, blănd pe nume el o chiamă. 
Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, 
Spăriet la el se uită... i se pare că visează, 

Ar zimbi şi nu se 'ncrede, ar răeni şi nu cutează, 

3] din patu-i o ridică și pe pieptul lui şi-o punc, 
Inima-i svăcneste tare, viața-i par că se repune. 

Ea se uită, se tot uită, un cuvEnt măcar nu Spune, 
Ride doar cu ochi 'n lacrimi, speriată de-o minune, 
S'apoi &i suceşte părul pe-al ei deget alb subţire, 
[şi ascunde faţa roșă La lui piept duios de mire, 

EI ştergarul i-l desprinde şi-l impinge lin la vale, 
Drept in creştet o sărută pe-al ei ptr de aur moale 
Si bărbia i-o ridică, s'uită "n ochi-i plini de apă, 

Si pe rănd şi-astupă gura când cu gura se adapil. 


VIII 


De treci codri de aramă, de departe vezi albinrl 
S'auzi măndra glăsuire a pădurii de argint. 
Acolo, lăngă isvoare, iarba pare de omit, 

Flori albastre tremur” ude în vEzduhul tămălet ; P 


313 





Pare-că si trunehii vecinici poartă suflețe sub coajii 
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă; 
Far prin măndrul intuneric al pădurii de argint, 
Vezi isvoare sdrumicate peste petre licurind, 

Ele trec cu harnici unde si suspină "n flori molatic, 
Cind coboară "n ropot dulce din tăpsanul prăvălatic; 
le sar in bulgări Auizi peste prundul din reăstoace, 
In cuibar rotind de ape, peste care luna zace. 

Mii de fluturi mici albastri, mii de roiuri de albine 
Cure in riuri sclipitoare peste flori de miere pline, 
Umplu aerul văratic de mireasmă şi recoare, 

A popoarelor de muşte serbători murmuitoare. 
lângă lacul care "n tremur somnoros şi lin se bate, 
Vezi o masă mare "'ntinsă cu tăclii prea luminate : 
Căci din patru părți a lumii imperați și mperătese 
Au venit ca să serbeze nunta gineaşei mirese, 
l'eţi-trumosi cu per de aur, smei cu solzi de oţele, 
Lititorii cei de zodii și savalnicul Pepele. 

ată craiul, socru mare, răzimat im Jeţ cu spată, 

[| pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba peptănată — 
ŢapEn, drept, cu șkiptru n mănă șede 'n perine de puf, 
ȘI cu crengi il aper pagii de muscuţe şi zădut, 


214 





= ai 





A CARI € 






ată ci din codru și Călin nurele ese, 
Care ţine 
ki losnea uscat pe frunze poala lung a albei rochii, 


n a lui mănăi măna SINgAȘEI MUIreSE | A 


Fața-i roşie ca mărul, de noroc 1-5 umezi ochii, ve 
La păment mai că ajunge al ei per de aur moale, 
Care-i cade peste braţe, peste umerele goale 

Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos il poartă, 
Flori albastre are n perui si o stea in frunte poartă. 
Socrul roagă "n capul mesei să pottească să se pună 
Nunul mare, măndrul soare, și pe nuna, măndra lună, 
Și s'asază toţi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul; 
Lin vioarele resună, cară cobza ţine hangul. 

Dar ce sgomot se aude? Băziit ca de albine! — 

Toţi se uită cu mirare și nu știu, de unde wine, 

Pănă vEd painjinişul intre tule ca un pod, 

Peste care trece 'n seomot o mulțime de noroc : 
Trec lurnici ducend în gură de făină mari saci, 

Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci ; 

Si albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, 3 
Ca cercei din el să facă carul, care-i mester laur. 
Eată vine nunta "'ntreagă : vornicel e-un grierel, 

Ei sar purici inaite cu potcoave de oţel, 





2lă 





In veșment de catitfele un bondar rotund in păntec 
Somnoros pe nas ca popii glăsueşte 'ncet un căntec : 
O cojiță de alună trag locuste, podu '] scutur ; 

Cu musteaţa resucită șede 'n ea un mire flutur 
Fluturi mulţi de multe neamuri vin în urma lui un lanţ, 
Loți cu inime uşoare, toţi şagalnici și berbanţi ; 

Vin țințarii lăutarii, găndăceii, cărăbuşii ; 

lar mireasa viorica i-aștepta 'ndărătul ușii ; 

Și pe masa 'mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, 
hidicat in doue labe sa nchinat bătănd din pinten ; 
„| tuşeşte, iși incheie haina plină de sireturi: 

Să lertaţi, boeri, ca nunta s'o pornim şi noi alături. 





1 





STR Ir AL] 


Că trece aceala ca lumul de 
[re PĂMERL La Haareca au inflorit, ca 
iarba s'au taiat, cu pânză se infăgurii, 
cu piunent se acopere. 


[ 


0) ub bolta cea inaltă a unei vechi biserici, 





>XIntre ficlii de ceară, arzând in sfeşnici mari, 
E "'ntinsă "n haine albe cu fața spre altariu 
„ovodnica lui Arald, stăpin peste Avari; 
l.ogod lui Arald, stăpăn peste Avari 


Incet. adănce resună căntările de clerici. 


ali 


Pe pieptul moartei luce de petre scumpe salbă, 
Și pEru-i de-aur curge din raclă la pământ, 
Căzuţi in cap sunt ochii; un zimbet trist şi stint 


: buzele-i lipite ce vinete ăi sunt ; 


He 
Rae faţa ei frumoasă ca varul este albă. 


Si lângă ea n genunche e Arald, măndrul rege, 
Scăntee desperarea in ochi-i crunţi de sănge, 

Si incălcit e părul lui negru, gura-și strânge, 

E] ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plănge; 
De zile trei isi spune povestea vieţi ntrege : 


Eram un copilandru. Din codri vechi de brad 
“Flămănzii ochi rotindu-i eu mistuiana pămentul, 
“Hu resyrăteam imperii, popoarele cu găndul ; 
Visănd, că toată lumea imi ascultă cuvăntul, 
In valurile Volgăi cercam cu spada vad. 
“Domnind sumeţ şi ten&r pe roinicele stoluri, 
“Căror a mea fiinţă un Semizeu părea, 
Simţeam că universul la pasu-mi tresărea, 

„Si naţii călătoare, împinse de a mea, 
“Umplut-au sperioase pustiul păn' la poluri 


218 





„Căci (Odin părăsise de shiață nalta-i domi ; 

Pe sodiu săngeroase porneau a lui popoară, 

Cu creştetele albe preoţi cu pleata rară 
“lrezeau din codri vecinici, din pace seculară 

Mu roiuri vorbitoare, curgend spre vechea Romă. 


«Pe Nistru tăbărisem, poporul teu impil. 

“Cu sfetnici vechi de zile mE ntimpinaşi in cale 
Ca marmura de albă, cu păr de aur moale 

“In Jos plecat-am ochii 'naintea feţii tale, 
„Stătend un indărătnic, un sfiicios copil. 


«La blănda ta mustrare simt glasul cum imi seacă ; 


“buu caut a respunde, nu stiu ce să respund 
Mi ar fi părut mai bine "n păment să mă cutund ! 
«Cu mănele-amendou& cu fața imi ascund, 


ol ntăa-dată n viață un plăns amar me "neacă, 


« FimbirE intre dEnşii betrănii tăi prietini 
ȘI singuri ne lăsart.... le ntreb intrun tărziu 
« Uităndu-mă& la tine, privind fără să știu : 


“La ce-a venit, regină, alcla in pustiu? 
:Ce cauţi la barbarul sub stresina-i de cetini ? 





«Cu glasul plin de lacrimi, de 'nduioşare cald, 
:Privindu-mE cu ochii, in care-aveal un cer, 
ui ai zis: see, din Parti, o rege 


„Eu vreau Să-mi i Saoulk Duall e pe Aald 


Si intoreendu-mi faţa, eu spada ţi-am intins | 
'e plaiuri dunărene poporu-şi opri mersul, 
„Arald copilul rege uitat-a Universul : 
Urechea-i fu menită ca să-ți asculte versul 
: De-atunci, invingătoareo, iubit-al pe invins, 


«De atunci, fecioară blondă ca spicul cel de griu, 
«NVeneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă 
Si "nlănțuindu-mi gătul cu brațe de zăpadă 

«Imi intindeai o gură deschisă pentru sfadă : 

«Eu vin la tine, rege, să cer pe-Arald al meu. 


«De-ai fi cerut pămentul cu ia lui antică, 
«Coroanele ce regii pe trunte le aşază 

«ȘI stelele ce vecinic pe. ceruri coli az ; 

Pe toate la picioare-ți eu le efunai în i patra MIRI 


LE . 


«Dar nul mai vrei pe Arald, căci nu 


220 





“Ah unde-i vremea ceea, cănd eu cercam un vad 
«Să ies la lumea largă! Şi fost-ar fi mai bine 
:Ca nici-odată n viaţă să nu te vEd pe tine, 

:Să fumege nainte-mi orașele n ruine, 

„Să se "'mplinească visu-mi din codri cei de brad!» 


Făcliile ridică, se misc in line pasuri, 
Ducănd la groapă trupul reginei dunărene, 
Monachi, cunoscătorii wieţei pămentene. 

Cu barbele lor albe, cu ochii stinși sub gene, 
Preoţi bătrăni ca iarna cu găngavele glasuri 


O duc căntănd prin tainiţi şi pe sub negre bolți. 
A misticei religii intunecoase cete 

Pe funii lungi coboară sieriul sub părete, 

Pe peatra prăvălită pun crucea drept pecete 

Sub candela ce arde in umbra unul colț. 





In numele slântulua 
Taci, sauzi cum latra 
Căţelul pămentu lui 
Sub crucea de peatră,. 


LI 


Aral pe un cal Negru sbură, SI dealuri, vale, 


În juru-i fug ca visuri; prin nouri joacă lună; 
La peptu-i manta neagră im talduri și-o adună, 
Mowili de frunze "n drumul le spulberă de sună, 
Far steaoa cea polară i-arată a lui cale. 


Ajuns-a el la poala de codru 'n munţii vechi; 
[svoare vii murmură şi saltă de sub peatră, 
Colo cenușa sură in părăsita vatră, 

In codri-adăncei cățelul pămentului tot latră, 
Liătrat cu glas de zimbru resună in urechi, 


Pe-un jeț tăiat în stăncă stă țapăn, palid, drept, 
Cu cărja lui in mănă, preotul cel păgăn. 

De-un veac el șede astfel, de moarte-uitat betrăn ; 
In plete-i creste muschiul si muschiu pe a lui sin, 
Barba 'n pămănt i-ajunge și genele la pept. 


4 IFA 








Asa fel zi şi noapte de veacuri el stă orb, 
Picioarele lui vechie cu peatra 'mpreunate ; 
El numeră in găndu-i zile nenumerate ; 
Și fălfăe deasupra-i, gonindu-se in roate 
Lu-aripele-ostenite, un alb sun negru corb. 


Arald atunci coboară de pe-a lui cal. C'o mănă 
[| scutură din visu-i moşneagu 'ncremenit : 

«O mag, de zile vecinic, la tine am venit, 
«Dă-mi inapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, 
«Și de-azi a mea viaţă la zeii tăi se 'nchină. » 


bBetrănul cu a lui cărjă sus genele-zi ridică, 

de uită lung la densul, dar gura 'nchisă-i tace; 
Cu greu a lui picioare din peatră le desface, 
Din tronu-i se coboară, cu măna semn Ei face 
Ca "n sus să il urmeze pe a codrilor potică. 


In poarta prăbuşită ce duce "n tund de munte, 
Cu cărja lui cea vechie el bate de trei ori — 
Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori; 
Bâtrănul se inchină... pe rege | prind fiori, 
Un stol de gănduri aspre trecu peste-a lui frunte. 


225 


In dom de marmur negru ei intră neopriţi, 
Și porțile în urmă in vechi țițini s aruncă ; 
() candelă bătrănul aprinde, para lungă 
Se 'nalţă "n sus albastră, de fiecare dungă 
Lucese n juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. 


Si in tăcere crudă ei nu ştiu ce astept! 

Cu măna "atinsă magul &i face semn să șadă. 
Arald, cu moartea "n suflet, a eăndurilor pradă, 
Pe jeţ tăcut se lasă, cu dreapta pe a lui spadă, 
[n zid de marmur negru se uită crunt și drept. 


Fantastie pâre-a creşte bătrănul alb și blănd : 


n aer iși ridică a tarmecelor vargă — 

Şi e suflare rece prin dom atunci aleargă, 
Si mii de glasuri slabe incep sub be ta largă 
“Un cănt frumos și dulce, adormitor sunănd. 


Din ce in ce cântarea in valuri ea tot crește, 
Se pare că furtuna ridică al ei glas, 

Că vEntul trece 'n spaimă pe al mărilor talaz, 
Că 'n sufletu-i pămeEntul se sbate cu necaz, 
Că ari ce-i viu. in lume acum incremeneste. 





sgudue tot domul de pare a fi de scănduri, 
Si stănei în temelie clătindu-se vedem, 
Plănsori sfăşietoare impinse de blăstem 
Se urmăresc prin bolte, se chiamă, lulger'”, gem 
Si crese tumultoase in valuri rânduri, rânduri. 
«Din inimă-i pămentul la morţi să dee viaţă, 
“In ochi-i să se scurgă scântei din steaoa lină, 
«A ptrului lucire so dee luna plină, 
“Ear duh dă-i tu, Zamolxe, semenţă de lumină, 


«Din duhul gurei tale ce arde si inghiață. 
«Stihii a lumei patru supuse lui Arald, 
-Străbateţi voi pămăntul şi a lui măruntaie, 
«Făceţi din peatră aur și din ingheţ văpae, 

«Se 'nchege apa 'n sănge, din petre toc să saie, 


«Dar imima-l fecioară hrăniţi cu sănge cald. 


Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere : 

El vede toată firen amestecat! alară, 
Ninsoare, fulger, ghiaţă vEnt arzător de vară, 
Departe vedc-orașul pe sub un arc de pară 


Și lumea nebunită semănd din resputere. 





Biserica creştină, a ei catapiteasmă 

De un fulger drept in două e ruptă și tresare, 
Din tainiţă mormeEntul atuncea &i apare 

Și peatra de pe groapă cr: Sa in două sare.., 
Incet plutind se 'nalță mireasa, o fantasmă. 


O dulce intrupare de-omăt; pe peptu-i salb: 


De petre scumpe; părul i-ajungee la călcăe; 
Uchii căzuţi in capu-i și buze viorie,; 

Cu mănile-i de ceară ea templa și-o măngăe, 
Dar lața ei frumoasă ca varul este albă. 


Prin vănt, prin neguri vine, și nourii s'aștern, 
Fug fulgerele 'n lături lăsănd-o ca să treacă, 
Şi luna inepreşte și ceriu 'ncet se pleacă 

Și apele cu spaimă fug in pământ și seacă — 


Părea că 'n somn un ănger ar trece prin intern 


Priveliștea se stinge. In negrul zid sarată 
Venind ca 'n somn lunatic in pasuri line ea. 
Arald nebun se uită, cu ochii o 'nghiţea, 
Puternicele braţe spre densa intindea 

Şi "n nesimţire cade pe-a Jeţului său spată. 








Iși simte gătu-atuncea cuprins de braţe reci, 

Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiaţă, 
Părea un junghiu că-i curmă suflare şi viaţă, 
Din ce in ce mai vie o simte 'n a lui brață 

Și știe că deacuma a lui remăne "n veci. 


Și sufletul ei dulce din ce in ce-i mai cald... 
Pe ea o ţine-acuma, ce fu a morţii pradă? 
Ea "'nlănțueşte gătu-i cu brațe de zăpadă, 
Intinde-a ci gură, deschisă pentru sfadă: 
«hege-a venit Maria şi-ţi cere pe Araldl» 


“Arald, nu vrei tu fruntea pe sinul meu 50 culci? 
“Lu zeu cu ochii negri, o ce frumosi ochi ai! 
“Las să ţi inlănțui gătul cu peErul meu bălai, 
„Viața, tinereţea mi-ai prefăcut-o *n rai, 

“las să me uit in ochi-ți ucizEtor de dulci.» 


Și blănde triste glasuri din vuet se desfac, 
Acuma la ureche-i un căntec vechiu străbate 
Ca murmur din isvoare prin frunzele uscate, 
Acum o armonie de-amor şi voluptate 

Ca molecoma cadență a undelor pe lac. 


AT 16* 


cum dle multe ari, cănd mar 
samenii, mulți dintr'acei morţi zic că 
se scoală de se fac Strigol . 1. - 
Indrepiarea iezii 1032, 


III 


In salele pustie lumine roși de torții 

Rănesc intunecimea ca pete de jeratic; 

Arald se primblă singur rizend, vorbind selbatic — 
Arald, tEnărul rege, e-un rege singuratic, 


= 


Palatu-i pare'aşteaptă în veci să-i vie morții. 


Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, 
A faclelor lucire, răsbind prin pănza fină, 
Resfrăng o dureroasă lumină din lumină, 
Zidirea cea pustie de jale pare plină 

Si chipul morţii pare că n ori ce colț il vezi. 


De cănd căză un trăsnet in dom, de-atunci in somn 
Ca plumbul surd și rece el doarme zioa toată, 
Pe inimă-i de-atunci sa pus o neagră pată, 

Dar noaptea se trezește și ține judecată 

Si "n negru 'mbracă toate, al nopții palid domn. 





Un obrazar de ceară părea că poartă el, 
Atăt de albă faţa - ş atăt de nemişcată, 

Dar ochi-i ard in friguri şi buza săngerată, 
Pe inima sa poartă deatunci o neagră pată, 
Eară pe frunte poartă coroană de oţel. 


Deatunci in haina morţii el şi-a 'mbrăcat viața, 
li plac adănce cănturi, ca glasuri de furtună, 
Ades călare pleacă in măndre nopţi cu lună, 
Şi cănd se "ntoarce, ochii lucesc de voie bună, 


Pin” ce-un fior de moarte "| coprinde dimineața, 


Arald, ce insemnează pe tine negrul port 

Si fața ta cea albă ca ceară, neschimbată ? 

Ce ai? de cănd pe sinu-ţi tu porți o neagră pată 
De-ţi plac făclii de moarte, căntare "ntunecată ? 
Arald! de nu mă 'nșală privirea, tu eşti mort! 


Si azi el se avăntă pe calul stu arab 

Si drumul, ca săgeţii, &i dă AS, pe 
Care sub luna plină luceşte argi 

El vede de departe pe măndra tn Mase 
Şi văntu 'n codri sună cu glas duios și slab. 


299 





În perul ei de aur rubine 'nflăcărate 

ȘI n ochii ei sadună lumina sfintei mări : 

> ajung curEnd in cale, s'alătură călări, 

Si unul inspre altul se pleacă "n desmerdări — 
Dar buzele ei roşii păreau că 's săngerate. 


E trec ca vijelia cu aripi fără număr, 

Căci caii lor aleargă alăturea nspumaţi, 
Vorbesc de-a lor iubire, iubire fără Saţ ; 
la se lăsase dulce și greu pe a lui braț 
ȘI-șI răzimase capul bălai de a lui umăr, 


«Arald, nu vrei pe sinu-mi tu fruntea ta s'o culci? 
«Tu zeu cu ochii negri, o ce frumoși ochi al! 
“Las săți inlănțui gătul cu părul meu bălai, 
“Viaţa, tinerețea mi-ai prefăcut-o "n rai, 

“Las să me uit "n ochi-ţi ucizător de dulci |; 


Miroase-adormitoare văzduhul il ir greun, 


Căci vEntul adunat-a de flori de tei troiene 
Și le așterne 'n calea reginei dunărene, 

Prin frunze aiurează. soptirile-i a lene, 

Când gurele 'nsetate 'n sărutări se/mpreun!, 


230 





Cum ei mergeănd ca văntul se ceartă și se ntreabă, 
Nu văd in fundul nopţii o umbră de roșeaţă, 
Dar simt că n a lor suflet trecă-un fior de ghiaţă, 
De a morţii gălbeneală periţi ei sunt la faţă... 
Ei simt ca lor vorbire e slabă, tot mal slabă. 


„Arald! strigă erăiasa, las faţa să-mi ascund, 
«N'auzi tu de departe cucoșul răgușit ? 

:0O zare de lumină sarată n r&sărit, 

«Viaţa trecătoare din peptu-mi a rănit, 

«A zilei raze roșii in inimă-mi pătrund.» 


Arald incremenise pe calu-i —un stejar, 
Păinjenit e ochiu-i de-al morţii glas etern, 


Fug caii, duşi de spaimă, și vEntului s'aștern, 
Ca umbre străvezie iesite din infern 
Ei sboară, vEntul geme prin codri cu amar. 


Fi sboar' —o vijelie, tree ape făr' de vad, 
Naintea lor se 'nalță puternic vechii munți, 
Ei trec în răpejune prin riuri fără punți, 
Coroanele de fugă le fulgeră pe frunți, 
Naintea lor se mişcă pădurile de brad. 


231 





Dim tronul lui de peatră bătrănul preot vede 

Și "n venturi el ridică adăncul glas de-aramă, 
Pe soare să-l oprească el noaptea o rechiamă, 
Furtunelor dă sborul pământul de "| distramă. . , 
Tărziu ! căci faptul zilei in slavă se repede! 


Porneşte vijelia adăncu-i cânt de jale, 

Cănd el soseau alături pe cai incremeniţi, 

Cu genele lăsate pe ochi păinjiniţi — 

Frumoşi erau şi astiel de moarte logodiţi — 
Și n dou€ lături templul deschise-a lui portale. 


Călări ei intră 'nuntru şi porțile recad; 
Pe veci perirE n noaptea mărețul L 

In sunete din urmă petrunde 'n fire cănt, 
Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sfănt, 
Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. 
Betrănu-şi pleacă geană si ear remăne orb, 
Piciorele lui vechie cu peatra se 'mpreună, 

El numără in găndu-i și anii Ei adună, 

La o poveste-uitată Arald in minte-i sună, 

Și peste capu-i sboară un alb şun negru corb. 





Pe jețul lui de peatră inţepeneşte drept 
Cu cărja lui cea veche preotul cel păgăn 
ol cu veacuri nainte el sede-uitat bătrăn, 


In plete-i creşte mușchiul și muşchiu pe a lui sin, 


Barba "n păment i-ajunge şi genele de pept. 


LEEA 
ai 











SAT I BA [ 


ERĂ ai Dn In d i ape: pe 
pănd cu gene ostenite sara suflu "n luminare, 









Doar ciasornicul urmează lunga timpului cărare : 
” Căci perdelele 'ntr'o parte cănd le dai, şi in odae 
Luna varsă peste toate voluptoasă ei văpae, 
Ea din noaptea amintirii o vecie ntreagă scoate 
De dureri, pe care insă le simțim ca n vis pe toate, 


Dă 


ie 
Si TE i ti Li 2 
Î ra i e ii 5 - = 
E ea fiu -. 


z7, JA ea Relu 
Ai Ei 


Lună tu, stăpăna mării, pe a lumii boltă luneci 
Si găndirilor dănd viaţă, suterinț ele intunecl ; 

Mii pustiuri scănteiază sub lumina ta fecioară ; 

Si căți codri-ascund in umbră strălucire de isvoară 
Peste căte mii de valuri stăpănirea ta străbate, 
Cănd pluteşti pe mișcătoarea mărilor singurătate | 
Căte țErmuri inflorite, ce palate și cetăți 
Sirtbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi ! 

Și în căte mii de case lin pttruns-ai prin fereşti, 
Căte frunţi, pline de gănduri, gănditoare le priveşti | 
Vezi pe-un rege ce mpănzește lobu 'n planuri pe un veac, 
Când la ziua cea de măne abea cuget un sărac — 
De şi trepte osebite le-au eșit din urna sorții, 
Deopotrivă-i stăpăneşte raza ta şi — geniul morţii, 
La acelaş şir de patimi deopotrivă find robi, 

Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi. 
Unul caută 'n oglindă de-și buclează al seu per; 
Altul caută în lume şi în vreme adevtr, 

De pe galbenele file el adună mii de coji, 

A lor nume trecătoare le insamnă pe r&boj ; 

ară altu "mparte lumea de pe sc indura tărăbu, 
Socotind căt aur marea poartă 'n negrele:i corăbii, 


Di 








Far colo betrănul dascăl, cu-a lui haină roasă 'n coate, 

Intr'un calcul fără capet tot socoate şi socoate 

Și de frig la piept și nchee tremurând halatul vechi, 

Isi infundă gătu "n guler şi bumbacul in urechi; 

Uscăţiv așa cum este, gărbovit și de nimic, 

Universul tără margini e in degetul lui mic! 

Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se incheagă : 

Precum . Atlas in. vechime sprijinea ceriul pe umăr, 

Asa el sprijină lumea și vecia intrun număr. 

Pe când luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, 

Intr'o clipă-l poartă găndul indărăt cu mii de 
veacuri 

la 'nceput, pe cănd ființă nu era, nici nehinţă, 

Pe cănd totul era lipsă de viață si voinţă, 

Lănd nu 5 ascundea nimica, deși tot era ascuns, 

Când petruns de sine insus odihnea cel nepetruns. 

Fu prăpastie genună? lu noian intins de apă? 

N'a fost lume pricepută ȘI NICI minte so priceapă, 

Căci era un intuneric ca o mare lăr o rază, 

Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care so 

Vaz, 
Umbra celor nefăcute nu 'ncepusc-a se destace, 


287 


Si in sine impăcată stăpănea eterna pace | 

Dar deodat' un punct se mișcă... cel intăiu și singur! 
Eată-l] 

Cum din chaos face mumă, eară el devine Tatăl. 

Punctu-acela de miscare, mult mal slab ca boaba 


spumii, 
E stăpănul tără margini peste marginile lumii, 
De-atunci negura eternă se destace in făsii, 


De atunci resare lumea, luna, soare si stihu, 

De atunci și pănă astăzi colonii de lumi pierdute 

Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute 

ȘI, în roiuri luminoase isvorind din infinit, 

»unt atrase in vw aj i de un dar nemărgi nt, 

lar in lumea asta mare noi, copii ai lumii mici, 

l'acem pe pămentul nostru mușunoae de furnici: 

Microscopice popoare, regi, oșteni şi invățați 

Ne suceedem generaţii si ne credem minunați, 

Musti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu 
cotul, 

În acea NEmMĂrgInI Ie ne 'nvelim, uri 7 d cu tatul 

Cumcă lumea asta 'ntreacă e o clipă suspendată, 

Că ndărătu-i şi "nainte-i intuneric a a 








Precum pulberea se joacă in imperiul unei rază, 
Mii de fire viorie ce cu raza inceteazăd : 

Astfel intr'a veciniciei noapte pururea adăncă 
Avem clipa, avem raza, care tot mai ține ăncă. 
Cum s'o stinge, totul piere ca o umbră 'n intuneric : 
Căci e vis al neființei universul cel chimeric, 


In present cugetătorul nu-și oprește a sa minte, 
Ci 'ntr'o clipă găndu '] duce mii de veacuri inainte, 
Soarele, ce azi e măndru, el El vede trist și roș, 
Cum se 'nchide ca o rană printre nori intunecoşi, 
Cum planeții toți ingheaţă şi s'asverl rebeli în spațiu, 
ki, din frenele luminii şi ai soarelui scăpaţi; 

Ear catapiteasma lumii in adănc Sau inegrit, 

Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au perit; 
Timpul mort ş'intinde trupul și devine vecinicie, 
Căci nimie nu se intEmplă în intinderea pustie, 

Și in noaptea neființei totul cade, totul tace, 

Căci in sine impăcată remcepe-eterna pace. 


DĂ 


PE mai 


zi 





IncepEnd la talpa insași a mulțimii omenești 
Si suind in susul scării păn' la frunțile crăeşti, 
De a vieţii lor enigmă ii vedem pe toţi munciţi, 


„Făr a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi. 


Unul e in toți, tot astfel precum una e in toate; 
De asupra tuturora se ridică cine poate, 

Pe cănd alții stănd in umbră și cu inima smerită, 
Nestiuţi se pierd în taină ca și spuma nezărită, 
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor el Sau ce săindesce 2 
Ca și vEntu ?n valuri trece peste traiul omenesc. 


Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l — 
Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrănul dascăl? 
Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa ntreagiă, 
Ca şi edera de-un arbor, de-o idee i se leagă, 
«De oiu muri — işi zice 'n sine —al meu nume 0 
“să. | poarte 

«Secolii din gură "n gură și lor duce mai departe 
«De a pururi, pretutindeni; în ungherul unor cereri 
«Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele 


scr! CTI | 


240 


O sermane! ţii tu minte căte 'n lume-ai auzit, 
Le-ţi trecu pe dinainte, căte singur ai vorbit? 
Prea puţin. De ici, de colo de imagini o fășie, 
re a umbră de găndire, ori un petec de hărtie, 


i sar, LE " EI i aa i F.4 

ii când propria ta viaţă singur no şti pe de rost, 
] , a i pda i, Si . i ke 
10 să-şi bată alții capul so petrunză cum a lost? 


Poate vr'un pedant cu ochii cel verzul, peste un veac, 
Printre tomuri brăcuite așezat, și el un brac, 
Aticismul limbei tale o să-l pună la căntari, 
Colbul ridicat din carte-ţi lo sufla din ochelari, 
Și te-o strănge "n două şiruri, aşezăndu-te la coadă 
In vro notă prizărită sub o pagină neroadă. 


Poţi zidi o lume 'ntreagă, poţi so sfărimi 7 ori ce-al 
spune, 

este toate o lopată de ţărină se depune. 

Măna care-au dorit sceptrul universului, și gănduri 

Le-au cuprins tot universul, incap bine “n patru 
scănluri. 

Or să wie pe-a ta urmă, in convoiu de 'nmormăntare 


Ti 
i 


Splendid ca o ironie, cu priviri nepăsătoare 


19537 + 241 18 





Ear deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, 
Nu slăvindu-te pe tine, — lustruindu-se pe el 
Sub a numelui tău umbră. Eată tot ce te așteaptă. 


Ba să vezi... posteritatea este ăncă și mai dreaptă. 
Neputănd să te ajungă, crezi c'or vrea să te admire: 
Ei vor aplauda de sigur biograha subţire, 

Care s'a 'ncerca s'arete că nai fost vr'un lueru marc, 
C'ai fost om cum sunt si denşii. Măgulit e fiecare 
Că n'ai fost mai mult ca dEnsul. Şi prostatecele nări 
Si le umflă ori și cine in savante adunări, 

And de tine se vorbeste. Sa inţeles de mai nainte, 
C'a ironică grimasă să te laude 'n cuvinte. 


Astfel incăput pe măna a ori cărui, te vor drege, 
Rele-or zice că sunt toate căte nu vor inţele 
Dar afară de acestea, vor căta vieţei tale 
Să-i găsească pete multe, răutăţi și mici scandale: 
Astea toate te apropie de denșii. Nu lumina 

Ce in lume-ai reversat-o, ci pecatele și vina, 
()boseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt 


IF, Ss 
= n. i 


Intr'un mod fatal legate de o mănă de păment, 





loate micele mizerii unui suflet chinuit 
Mult mai mult 1 vor atrage de căt tot ce ai găndit, 


Intre ziduri, pintre arbori ce se scutură de floare, 
Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare |! 

Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate, 
Amorţită li-i durerea, le simţim ca 'n vis pe toate, 


Căci in propria-ne lume ea deschide poarta ntrării 
Și ridică mii de umbre după stinsul luminării, 


Mii pustiuri scănteiază sub lumina ta fecioară, 

ȘI căți codri-ascund in umbră strălucire de isvoară | 
Peste căte mii de valuri stăpănirea ta străbate, 
Cănd pluteşti pe miscătoarea mărilor singurătate, 
ȘI pe toți ce 'n astă lume sunt supuși puterii sorții, 
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii! 











SAT LEA II 


“ar 


le ce pana mea remăne in cerneală, mă intrebi 





1 


[he ce ritmul nu m abate cu ispita-i de la trebi 
De ce dorm, ingrămădite intre galbenele hle, 
Jambii suitori, trocheii, săltărețele dactile 2 

Dacă tu stieai problema astei vieţi cu care lupt, 
Ai vede, că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. 


Da 


j arti 2 i 
i x 
1: T. 
a vu, ni Ii 
„ln 


E i aa: 
i 


N 
a, ma | = 
i 
Ade aa, 
a 


i j. iz i Aa E ra If 


li 


Căci, intreb, la ce-aș incepe să incerc in luptă dreaptă 
A turna in formă nouă limba ve che şi ţel eaptă ? 
Acea tainică simțire, care doarme 'n a mea harfă, 
In cuplete de teatru s'o desfac ca pe o marfă? 

Sau cu sete să caut forma ce să poată să le 'ncapă ?— 
Să le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă?! 


Insă tu imi vei respunde, că e bine ca in lume 
Prin trumoasă stihuire să petrunză al meu nume, 
Să-mi atrag luarea-aminte a bărbaţilor din ţară, 
»ă-mi dedic a mele versuri, la cucoane bunăoară, 
Și desgustul meu din suflet să | impac prin a mea minte, — 
Dragul meu, cărarea asta s'a bătut de mai nainte. 
Noi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi, 
(Lare "ncearcă prin poeme să devie cumularzi: 
Inchinănd ale lor versuri la puternici, la cucoane, 
Sunt căntaţi in catenele și fac zgomot in saloane: 
lar cărările vieţii fiind grele si inguste, | 

Ei incearcă să le treacă prin protecţie de fuste, 
Dedicănd broşuri la dame, a căror bărbaţi ei speră 
L'ajungend cănd va ministri le-a deschide carieră, 


246 








l)e ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu ! 
Oare glorie să fie a vorbi intrun pustiu £ 

Azi, cănd patimilor praprii muritorii toți sunt robi, 
Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi 

Idolului lor inchină, numind mare pe-un pitic 
Ce-o beșică e de spumă intrun secul de nimic, 


Incorda-voi a mea liră să cănt dragostea r Un lanţ 
Ce se 'mparte cu frăție intre doi şi trei amanți! 
Ce? să 'ngăni pe coardă dulce, că de voe te-ai adaos 
La cel cor ce 'n operetă e condus de Menelaos? 
Azi adeseori femeea, ca si lumea, e o scoală, 
Unde 'nveţi numai durere, injosire şi spolală ; 

La aceste academii de ştiinţi a zinei Vineri 

Tot mai des se perindează şi din tineri in mai tineri, 
Lu le vezi primind elevii cei imberbi in a lor clas, 
Până cănd din şcoala toată o ruină a remas. 


Val! tot mai gândeşti la anii, cănd visam in acadenui, | 
Ascultănd pe vechii dascăli cărpocind la haina vremii, 


241 


Ale clipelor cadavre din volume stănil s adune 

SI "n a lucrurilor peteci căutând inţelepciune ? 

Cu murmurele lor blănde, un isvor de horum-haruni, 
Căştieănd eu elipoceală mervane rernan grerendaritit, 
Cu evlavie adăncă ne 'nvăţau al minţii scripet, 
Legănănd cănd o planetă, cănd pe-un rege din 


Egipet. 


Par că-l vid pe astronomul cu al negurii repaos, 


Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos 
Și cum neagra vecinicie ne-o intinde şi ne 'nvaţă, 
Că epocele se nşiră că mărgelele pe aţă. 

Atunci lumea n căpățină se nvertea ca o morişcă 
De simţeam, ca (zalilei, că comedia se mişcă, 


Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii, 
Confundam pe bietul dascăl cu un cra măncat de 
MOI 
Și, privind painjinişul din tavan de pe pilastri, 
Ascultam pe craiul Ramses şi visam—la ochi albastri, 


248 





Si pe margini de caete scriam versuri dulci, de pildă 
Cătră vre-o. trandafirie şi selbatică Clotildă. 

Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic 

Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. 
Scărţiirea de condee dădea farmec astei linişti, 
Vedeam valuri verzi de grăne, undoiarea unei inisti, 


Capul greu cădea pe bancă, păreau toate 'n infinit... 
Cănd sună, stiam că Ramses trebuia să fi murit. 


Atunci lumea cea găndită pentru noi avea hinţă 
ȘI, din contra, cea aevea ne părea cu neputinţă, 
Azi abia vedem, ce stearpă și ce aspră cale este 
Cea ce poate să convie unei inime oneste, 

Far in lumea cea comună a visit e un pericul, 
Si de ai cumva ilusii, eşti pierdut și eşti ridicul, 


SL deaceca de-azi nainte poți să nu me mal intrebi, 
De ce ritmul nu mabate cu ispita-i de la trebi, 
De ce dorm ingrămidite intre galbenele file 


Jambii suitori, trocheii, săltărețele dactile. 


240) 





De-ol urma să scriu in versuri, teamă-ml e ca nu 
CUmM-va 
Oamenii din ziua de-astăzi să me nceap a lăuda, 


Dacă port cu usurință si cu zimbet a lor ură, 


Laudele lor de sigur mar măhni peste măsură. 








a pe [of ASTI] 


n Sultan, dintre aceia ce domnesc peste vr'o limbă 





[| Ce, cu-a turmelor pășune, a ei patrie ş'o schimbă, 


La păment dormea, ținendu-și căpetăi măna cea 
dreaptă ; 
Dară ochiu 'nchis afară, inlăuntru se deşteaptă. 
Vede, cum din ceriuri luna lunecă şi se coboară 
= Ss apropie de densul preschimbată in fecioară. 


251 


Inflorea cărarea ca de pasul blăndei primăveri, 
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri, 
Codrii se infiorează de atăta frumuseţe, 

Apele "ncrețesc in tremur străveziile lor fețe, 
Vulbere de diamante cade fină ca o bură, 
Scănteind plutea prin aer şi pe toate din natură, 
ȘI prin măndra fărmecare sum o muzică de soapte, 
Ear pe ceriuri se inalță curcubeele de noapte... 
Ea, şezEnd cu el alături, măna fină i-o intinde, 
Părul ei cel negru 'n valuri de mătasă se desprinde : 
“Las să leg a mea viață de a ta. In braţu-mi vino, 
“> durerea mea cea dulce cu durarea ta alin-o. 
«“Seris in cartea vieţii este și de veacuri și de stele : 
sa să fiu a ta stăpănă, tu stăpăn vieţii mele, > 
>i cum o privea Sultanul, ea se "'ntunecă, dispare; 
lar din inima lui simte un copac cum că răsare, 
Care creşte intr'o clipă ca in veacuri, mereu creşte, 
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățeşte, 
Umbra lui cea uriașă orizonul il cuprinde 

ȘI sub densul universul intr'o umbră se intinde ; 
bar in patru părți a lumii vede siruri munţii mari, 
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari, 


252 








Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrăni— 
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpănă, 
Astiel Asia, Europa, Atrica cu-a ei pustiuri 

ȘI corăbiile negre legănăndu-se pe riuri, 

Valurile verzi de grăe legănăndu-se pe lanuri, 
Mările țErmutoare şi cetăți lingă limanuri, 

Loate se intind nainte-i. Ca pe-un urias covor 
Vede țară lingă țară, si popor lingă popor 


| 


Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac zi 


In intinsă mperăţie sub o umbră de copac. 


A 


Vulturii, porniţi la ceruri, păn' la ramuri nu ajune ; 
Dar un vent de biruință se pornește indelune 

ai loveste rănduri, rânduri in frunzişul sunător, 
Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nor. 
»gomotul creştea ca marea turburată și inaltă, 
Urlete de bătălie s'alungau după olaltă; 

Insă frunzele-ascuţite se indoae după vEnt 

> deasupra Romei nou& se inclină la pămănt. 


Pi 


Se cutremură Sultanul... se desteaptă... și pe cer 
Vede luna ce pluteşte peste plaiul Lschișer, 

Si priveste trist la casa Șeihului Edebali. 

După gratii de fereastră o copilă el zări 

Ce-i zimbeşte, mlădiosă ca o creangă de alun: 

E a Şeihului copilă, e tlrumoasă Malcatun. 

Atunei el pricepe visul că-i trimis de la proiect, 
Că pe o clipă se nălțase chiar in rai la Mobhamet, 
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, 
Ai căruia ani şi margini numal cerul le cunoaște. 


Visul său se 'nfiripează și Se 'ntinde vultureşte. 

An cu an împărăția tot mai largă se sporeşte, 
Fară Hamura cea verde se înalță an cu an, 

Neam cu neam urmăndu-i sborul și sultan după sultan. 
Astfel ţară după ţară drum de glorie-! deschid... 
Pănă ?m Dunăre ajunge furtunosul Baiazid, 


La un semn, un țerm de altul legănd vas de vas se leagă, 
Si in sunet de fantare trece oastea lui întreagă, 


De 





Jeniceri, copii de suflet ai lui Allah, și Spahii 

Vin de 'ntunecă pămentul la Rovine in cămpii; 
kespăndindu-se- in roiuri, intind corturile mari — 
Insă 'n zarea depărtatată sună codrul de stejari. 


lată vine-un sol de pace c'o năframă 'n veri de biț. 
Baiazid, privind la densul, îl întreabă cu dispreţ : 


“Le yrel tu? 


ÎN E, Bună pace! Și de no fi cu bănat, 


Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul imperat. » 


La un semn deschisă-i calea, şi sapropie de cort 

Un betrăn atăt de simplu după vorbă, după port, 
«Ti esti Mircea ?+ 

«Da mpărate! : 

AU venit să mi te "'nehini, 

Să nu schimb a ta coroană intr'o ramură de spini: 

“Uri ce gănd ai, Impirate, si ori cum vei fi sosit, 

Căt suntem ăncă pe pace, eu iți zic: bine-ai venit! 





Despre partea inchinării insă, Doamne, să ne ierţi.. 


Dar acu, vei vrea cu oaste şi răsboi ca să ne cerți, 
Ori vel vrea săi faci intoarsă de pe-acuma a ta cale, 
Si ne dai un semn și nouă de mila Măriei- Tale— 
De-o fi una, de-o fi alta: ce e scris și pentru noi 
Pucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-l răsbol.: 

+ Cum? Cănd lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot 
“Ca intreg Aliotmanul să se 'mpiedece de-un ciot? 
„O tu nici visezi, bătrăne, căţi in cale mi sau pus! 
“Toată floarea cea vestită a intregului Apus, 

“Tot ce stă în umbra crucii, impăraţi și regi s'adună 
«Să dea piept cu uraganul, ridicat de semi-lună ; 
:S'a imbrăcat in zale lucii cavalerii de la Malta; 
«Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, 

+ Fuleerele adunat-au contra tulge: ului, care 

In turbarea-i furtunoasă a cuprins pămănt şi mare 


Ă | i, 





EA N 


, 


“N'au avut dEicăt cu ochiul ori cu măna semn a face, 
Si apusul işi impinse toate neamurile neoace; 
«Pentru a crucii biruinţă se mişcară riuri-riuri, 
„Ori din codri răscolite ori stărnite din pustiuri, 
:Souduind din pace: adăncă ale humii inceput tut 

« Ineprind tot orizonul cu-a lor zeci de mii dle s 


$! pr 
ul a! j 





“5e mişcau ingrozitoare ca păduri de lănci și săbii, 
+ Lremura inspăimăntată marea de-ale lor corabii | 
“La Nicopole văzut-ai căte tabere s'au string, 
«Ca să stee inainte-mi ca și zidul neinvins. 

“Când vizui a lor mulţime cătă frunză, cătă earbă, 
“Cu o ură ne 'mpăcată mi-am șoptit atunci in barbă, 
«Am jurat că peste dEnşii să trec falnic fără pes, 


Y 


«Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs!... 
ol de crunta-mi vijelie tu te aperi cun toeag? 
91, purtat de biruinţă, să me mpiedec de un moşneag 

fi —De-un moșneag, da, imptrate! Căci moşneagul ce 


1 «Nu e om de rănd, el este Domnul [ării-Romănești, 


j«Lu nu ţi-aș dori vr'odată să ajungi să ne cunosti, 


|» Nici ca Dunărea să 'nece spumegănd a tale oști. 
| “După vremuri mulţi veniră, incepEnd cu acel Pe 
„Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariwal lui Istaspe. 
“Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vr'un pod, 
„De-au trecut cu spaima lumii si mulțime de norod: 
“Imperaţi, pe care lumea nu putea să-i mai Incapă, 
„Au venit şi “n țara noastră de-au cerut pămănt 
ȘI apă. 


1 





Si nu voi ca să mă laud, nici că voi să te nspălmănt : 
:Cum veniră, se tăcurE toţi o apă șun păament, 
“Te fălești că inainte-ți resturnat-ai val-vertej 
„Oştile leite "n zale de 'mperaţi și de viteji? 
«Tu te lauzi că Apusul inainte ți sa pusr... 
“Ce-i măna pe ei in luptă, ce-au voit acel Apus? 
-Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de ler, 
A credinții biruință căta ori ce cavaler. 
«Eu? Imi apăr sărăcia și nevoile și ncamul | 
«Si deaceea tot ce miscă 'n țara asta, riul, ramul, 
Mi-e prieten numai mic, eară ție dușman este; 
«Dusmănit vei fi de toate făr' a prinde chiar «le 
Veste, 
«N'avem osti, dară iubirea de moşie e un zul 


«Care nu ze 'nfiorează dea ta laimă, Balazid, e 


Si abia plecă bătrânul: ce mai [rcamet, ce mal 
sbuenuru | 


Codrul clocoti de seomot și de arme şi de buci, 
lar la poala lui cea verde mii ce capete pletoasă, 


Mii de coifuri lucitoare es din umbra ntunecoasă. 





Călăreţii umplu câmpul şi roese după un semn 

ȘI in caii lor sElbatici bat cu scările de lemn; 

Pe copite iau in fugă faţa negrului păment, 
lănci scăntee lungi in soare, arcuri se intind in vănt! 
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, 
Orizonu "ntunecăndu-l, vin săgeți de pretutindeni 


4 


Văjeimd ca vijelia şi ca plesnetul de ploae, 

Urlă cămpul și de tropot şi de strigăt de bătae, 
In zadar striga 'mperatul ca și leul in turbare, 
Umbra morții se intinde tot mai mare si mai mare; 


5 


In zadar flamura verde o ridică inspre oaste, 
Căci cuprinsă-i de peire și in faţă și in coaste, 
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie, 

Cad Arabii ca și pălcuri risipite pe cămpie; 

In genunchi cădeau pedestri, colo caii se restoarnă, 
Cad săgețile in valuri, care şueră, se toarnă, 

Și lovind. în faţă, 'n spate, ca şi crivățul şi grerul, 
Pe păment lor li se pare că se .nărue tot cerul. 
Mireca insus mănă "n luptă vijelia 'ngrozitoare, 
Care vine, vine, vine, calcă totul in picioare ; 
Durduind soseau călării ca un zid inalt de suliţi, 


intre cetele păgâne trec rupăndu-si large uliţi; 


EC) [e 





Risipite se 'mprăstie a dușmanilor șiraguri, 

ȘI, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri 
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată. 
Peste-un cias păsănătatea e ca pleava venturată, 
Acea grindin' oțelită inspre Dunăre o mănă, 
Ear in urma lor se 'ntinde falnie armia romănă, 


i: EPr 


"op ai Si) aa 


Pe cănd oastea se aşază, ceată soarele apune, 


JNoind_creștetele 'nalte ale ţării să  ncunune 
Cu un nimb de biruință; fulger lung incremenit 
Măreineşște munții negri in intregul asfinţit, 
Păn' ce isvorăse din veacuri stele una căte una 
Și din neguri dintre codri tremurănd s arată luna; 
Doamna mărilor şa nopţii varsă linişte și somn. 
L.ăngă cortu-i unul dintre fu falnicului Domn 
Sta zimbind de-o amintire, pe genunchi seriind o carte, 
S'o trămiţă dragei sale de la Argeş mai departe: 

«De din vale de Rovine 

„CGrăim, Doamnă, cătră ling, 

« Nu chin ură, cl din carte, 

«Că ne esti asa departe. 


201) 





« Le-am ruga, mări, ruga 
e Să-mi trirmuți prin cineva 


ele-l mal mândru n valea La: 


:Codrul cu poenele 


Uchiul cu sprincenele ; 

«Că și cu trimite-vol 

«Ce-i mai măndru pe la noL: 
Oastea mea cu Hamurile, 
Lodrul şi cu ramurile, 
Caitul nalt cu penele, 
«Ochii cu sprincenele. 

“ȘL să știi că 's sănătos, 
Că, mulţămind lui Christos, 
«Te sărut, Doamnă, frumos, 


l)e-aşa vremi Se "nvrednicirE cronicarii ȘI rapsozii, 
Veacul nostru ni-l umplure saltimbancii şi Irozii. 


240| 





In isvoadele bitrăne pe eroi mai pot să caut, 
Au cu lira visătoare ori cu sunete de Ilaut 

Poţi să "ntimpini patrioţii ce-au venit de-atunci 
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! 

O eroi! care "n trecutul de măriri vă adumbriseţi, 
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi 
Si, cu voi drapindu-și nula, ve citează toţi nerozil, 
Mestecănd veacul de aur in noroiul greu al prozei, 
Remăneți in umbră stintă, Basarabi și voi d, 
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini, 

Ce cu plugul şi cu spada aţi intins moșia voastră 
De la munte păn' la mare și la Dunărea albastră. 


hu fresenitul nu ni-l mare? No să-mi dee. ce-o 
să cer? 
N'o să aflu intre-ai noştrii vre un talnic Juvaer : 
Au la Sybaris nu suntem lăngă capiştea spoclii ; 
Nu se nasc glorii pe stradă și la uşa catenelii? 


N'avemi oameni ce se luptă cu retoricele suliți 


In aplausele grele a canaliei de uliţi: 


= 


k Ms 





Panglicari in ale ţării care joacă ca pe lunii, 
'Măşti cu toate de renume din comedia minciunii 


“Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul 

De ai crede că viaţa e curată ca cristalul ? 2 
Nici visezi că inainte-ți stă un stălp de calenele, 
Ce iși ride de-aste vorbe ingănăndu-le pe ele. 
Vezi colo pe_uriciunea fără suflet, fără cuget, 4 


Cu privirea 'mpeEroşată şi la fălci umflat și buget, 
Negru, cocoșat și lacom, un Isvor de siretlicuri, 
La tovarășii sei spune veninoasele-i nimicuri. 
“Toţi pe buze au virtute, ear in ei monedă calpă, 
Ouintesenţă de miserii de la creştet pănă 'n talpă! 
Si deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, 
[şi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască... 
Dint”aceştia ţara noastră işi alege astăzi solii! 
Oameni, vrednici ca să sază in zidirea sfintei Grolii 
In cămeși cu măneci lunge și pe capete sculie, 
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosohe, 
Patriaţii | Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, 

Unde spumegă desireul in mișcări şi in cuvinte, 
Cu evlavie de vulpe ca in strane şed pe locuri 

Si aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri. 


2 





5 —— 
= apr al 

mpi mii 
zi Ta h 


E = a e - j i 
e i iri aa iu 
3 pre A, Pa 


Și apoi în Statul țării se adun” să se 


Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotel cu nas subțire. 
Toate mutrele acestea sunt pretinse de hkoman, 
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! 
>puma asta nveninată, astă plebe, ast gunoi 

Să ajung a fi stăpănă și pe ţară şi pe noi? 

lot ce n ţările vecine e smintit și sterpitură, 
Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de naturii, 
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toţi ilaţii, 
Loţi se scutură aicea şi formează patrioții, 

In căt fonfii şi flecarii, găgăuti si gușaţii, 

Bălbiiţi cu gura strimbă, sunt stăpănii aste naţii | 


Vol sunteți urmașii Romel? Nişte rei si niste 
fameni | 

[-e ruşine omenirii să vE zică vouE oameni | 

Si această clumă "n lume și aceste creaturi 

Nici rusine nau să iee in smintitele lor uri 

Gloria neamului nostru spre-a o lace de ocară, 

Indrăsnesc ca să rostească păn șI numele teu, 


s 
țară | 





Ia. Paris, au lupan are de cinisme şi de lene, 

Cu temeile:i pierdute și n orgiile-i obscene, 
Acolo v aţi pus averea, tinereţele la stos: 

Le a scos din voi Apusul, cănd nimic nu ce de scos: 


Ne-aţi venit apoi, drept minte o stieluță de pomadlă, 
Cu monoclu n ochi, dlrept armă beţişor de promenadă, 
Vestejiți lără de vreme, dar cu crecri de copil, 
Drept științ avend in minte vre-un vals de Bal-Mabil, 
lar in schimb cu-averea toată vr'un papuc de curte- 
FANA, a... 


O te-admir, progenitură de origine Romană! 


ȘI acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic rece, 
Ve miraţi, cum de minciuna astăzi nu vi Se mai 
trece e 
Când vedem că toți aceia, care vorbe mari aruncă, 
Numai banul €£l vEnează și căstieul fără muncă, 


Azi, când fraza lustruită nu ne poate insela, 


Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? 


24) 





Prea v'aţi arctat arama, stisiind această țară, 
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, 
Prea v'aţi bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, 
Ca să nu sarate odată, ce sunteţi: nişte mişei! 
Da, căstigul fără muncă, eată sigura porn re: 
Virtutea ? e-o nerozie; geniul? o nefericire. 


Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă "n colb de 


2 Cronici : 
Din trecutul de mărire war privi cel mult 1ronici. 
Cum nu vii tu, Țepeş-Doamne, ca punend măna pe ei, 
Săi imparți in două cete: in smintiţi și in mișei, 
Si in două temniţi large cu de-a sila să-l aduni, 
Să dai foc la puscărie şi la casa de nebuni! 





i DEI ele AM 


0 castelul singuratic, aglincdindu-se in lacuri, 


Q Har in fundul apei clare doarme umbra lui de 


VEACUrI, 
= inalță in tăcere dintre raristea de brazi 
Dănd atăta intunerec rotitorului talaz. 
Prin ferestrele arcate după geamuri se văd numa 
lungi perdele increțite care scăntele ca bruma, 


2 





Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte, 
Muchi de stâncă, vări de arbor ea pe ceruri zugrăveate, 


l-ar stejarii par o strajă de giganți ce-o inconjoară, 
hesăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară, 
Numai lebedele albe, cănd plutesc incet din trestii, 
Domnitoare peste ape, oaspeți liniştei acestii, 

Lu aripele intinse se mai scutură si-o tae, 

Când in cercuri unduioase, cănd in brazde de văpae. 
Vapura se mişcă "n ireamtt de al undelor cutreer, 
lar in earba inflorită somnoros suspin” un ereer, 
E atiita vară 'n aer, e atăt de dulce zvonul.... 


Singur numai cavalerul suspinănd privea balconul, 
Le narcat era cu trunze, de &i spănzur prin ostrețe 
hose roşie de Şiras şi liane "n fel de feţe. 
hespirarea cea de ape El imbată, ca şi sara; 
Peste farmecul naturei dulce-i picură ghitara : 


«O arată-mi-te ceară "n haina lungă de mătasă, 
«Care pare incărcată de o pulbere-arpintoasă. 


AI 





«Te-aş privi o viaţă 'ntreagă in cununa ta de rază, 
«:Pe cănd măna ta cea albă perul g alben El netează, 
Vino! Joacă-te cu mine, cu norocul meu, mi-aruncă 
«De la sinul tău cel dulce floarea veştedă de luncă, 
“Ca pe coardele ehitarei resunănd incet să cadă. 
„Ah! E-atăt de albă noaptea, par car fi căzut 
zăpadă. 
Ur in umbra partumată a budoarului să vin? 
„Să mă 'mbete acel miros de la pănzele de in: 
:Cupido, un paj şagalnic, va ascunde cu-a lui 
MÂNĂ 
+ Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpănă | 
Și uscat fosni mătasa pe podele, intre glastre, 
Intre rosele de Şiras și lianele albastre, 
Dintre flori copila ride şi se nchină peste gratil: 
La un chip u or de ănger e-arătarea adoratei; 
Din balcon i-aruncă-o roză şi, cu mănile la gură, 
Pare că &l daţeneşte cănd şopteşte cu căldură ; 


Apoi ear dispare "n luntru, auzi pasuri ce coboară, 
ȘI esind pe usă iute, ei sau prins de subsuoară ; 
Braţ de braţ pășese alături, le stă bine la olaltiă, 
lia frumoasă şi el tănăr, el inalt şi ea înaltă, 


260) 





at din umbra de la maluri se desface-acum la larg 
Luntrea cu-ale ci vintrele spănzurate de catarg, 
Si incet inaintează in lovire de lopeţi, 

l.egănănd atăta farmec şi atătea frumuseți. 


Luna, luna iese 'ntreagă, se inal ț aşa bălae 

ŞI din ţerm in term durează o cărare de văpace 
Ce pe-o repede 'nmiire de mici unde o asterne 
la, copila cea de aur, visul negurii eterne, 

ol eu căt lumina-i dulce tot mai mult se lămureste, 
Cu-atăt valurile apei, cu-atăt țărmul par'că creste, 
Lodrul pare tot mai mare, par'că vine mai aproape 
Dimpreună cu al lunei disc, stăpănitor de ape; 
ară tei cu umbra lată si cu flori pănă 'n păment 
inspre apa 'ntunecată lin se scutură de vănt. 
leste capul blond al fetei sboară florile şo plouă, 
la se prinde de grumazu-i cu mănuţele-amăndoui 
ȘI pe spate şi lasă capul: « ME umești, dacă nu măntui 
“Ah, ce foros de dulce de pe buza ta cuveEntui| 
Lat de sus ridiei acuma în găndirea ta pe-a roabă, 


zu 





«Și cu focul blănd din glasu-ți tu mE dori si mă 
cutremur! 
«De imi pare o poveste de amor din alte vremuri; 
„Misurile tale toate, ochiul tu atăt de tristu-l, 
«-Cu-a lui umed adăncime toată mintea mea o mustul. 
« Dă-mi-l mile ochii negri, nu privi cu el In laturi, 
Căci de noaptea lor cea dulce vecinie no să me 
mai saturi, 
As orbi privind intr'Enșii. O, ascultă numa ncoace, 
“Lum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroacc, 
“Lodri negri aiurează și isvoarele-i albastre 
“Povestese ele 'n de ele numai dragostele noastre, 


“Și lucelerii ce tremur asa reci prin negre cetini, 


«Lot pămențul, lacul, cerul, toate, toate ni's prietini. 
Ai putea să lepezi cărma și lopeţile să lepezi, 
După propria lor voe să ne ducă unde repezi; 
„Căel orl unde numai ele ar don ca săi ne poarte, 
Pretutindeni lericire — de-i viaţă, de e moarte. n 


4 H F E 


Fantazie, fantazie | cănd suntem Numa NOL SINEUTI, 


(Ce cules mE porţi pe lacuri şi pe mare ȘI prin CrInNgurI | 


27 





Unde ai văzut vrodată aste țeri necunoscute? 
Cind se petreeur” aceste? La o mie patru sute? 
Azi mai chip in toată voia în privirea-i să te perzi, 
Cum iţi vine, cum iţi place pe copila so desmerzi, 
După găt să-i asezi braţul, sură 'n gură, piept la piept 
S'o intrebi numai cu ochii: ME iubeşti tu? Spune 
drept! 
Asi! abia ţi-ai intins măna, sare iverul la ușă, 
EH-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o 
matusa, 
lute capul intr'o parte și te uiţi în Jos smerit... 
Oare nu-i in lumea asta vrun ungher pentru iulut 2. 
Si ea mumii egiptene stau cu toţii n scaun ţepeni, 
Tu cu mănile 'nclestate, mai cu degetele depeni, 
Mai suceşti vre-o ţigară, numeri fire de musteți 
Si 'n probleme culinare te incerci a îi isteţ, 


Sunt sătul de-asa viaţă... nu sorbind a ei pahariă, 


Dar mizeria aceasta, prosa asta e amară. 
Să sfințesti cu mil de lacrimi un instinct atăt de van, 
Ce le-abate şi la păseri de vre-o două ori pe an? 





Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră, el trăește, 


Il cu gura voastră ride, el se ncăntă, el sopteste, 
Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce CUL, 
Vecinie este numai riul: riul este Demiure. 
Nu simțiți e' amorul vostru e-un amor străin 2 N ebuni| 
Nu simțiţi că 'n proaste lucruri voi vedeți numai 
minuni ? 
Nu vedeţi c'acea iubire serv'o causă din natură? 
Că e leagăn unor viețe ce semințe sunt de ură? 
Nu vedeţi că risul vostru e in fii vostri plăns, 
Că-i de vină cumcă neamul Cain ăncă nu sa stins? 
O teatru de păpuşe! zvon de vorbe omeneşti | 
Vovestesc ca papagalii mii de glume si poveşti 
Fără ca să le priceapă. După ele un actor 
Stă de vorbă cu el insuși, spune zeci de mii de ori 
Ce-a spus veacuri dup' olaltă, ce va spune veacuri 
AnNcă, 
Lăn ce soarele so stinge in genunea cea adăncă. 
Ce? cănd luna se strecoară pintre nouri, prin pustii, 
lu cu lumea ta de cănduri după ca să te ații? 
5ă aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, 


Dă priveşti prin lucii geamuri la luminele aprinse 


|? A ia la 





ăi ia 


să 


E [aaa 
pf 


L i | 


Si S'o vezi in conjurată de un roi de pierde: Vară. 
Cum zimbeşte tuturora cu găndirea ei ușoară, 
S'auzi zornetul de pinteni şi foșnirile de rochii, 
be cănd ei sucese musteața, eară ele fac cu ochii? 
Cănd incheie cu-o privire amoroasele 'nţelegeri, 
Cu ridicula-ți simţire tu la poarta ei să degeri ? 
Pătimaș și indărătnie s'o iubesti ca un copil, 
Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui April? 
Incleştănd a tale braţe toată mintea să ţi-o perzi, 
De la creştet la picioare s'o admiri și s'o desmierzi 
Ca pe o marmură de Paros sau o pănză de Lorregio, 
Cănd ea-i rece și cochetă ? Esti ridicul, i nțelege-o. 
Da visam odinioară pe acea ce m'ar iubi, | 

Când aş sta pierdut pe gănduri, peste umEr mi-ar privi, 
Aș simţi-o că-i aproape, și ar şti c'o ințeleg 


Din sermana noastră viață am dura roman intreg. .. 
No mai caut. Ce să caut? [E acelaș căntec vechi, 
Setea liniștei eterne care-mi sună in urechi ; 

Dar organele 's sfărmate, și 'n strigări iregulare 
Vechiul căntec mai pătrunde, cum in NOPȚI isvorul sare, 


Pici pe colo mai străbate căte-o voce mai curată 
Dintr'un Carmen seculare ce "| visai și eu odată; 


DA 





Dar tot şueră și strigă, scapără şi rupt resună, 


Se impinge tumultoasă şi selbatecă pe strună, 


Și în găndu-mi trece vEntul, capul arde pustiit, 
Aspru, rece sună căntul cel etern neisprăvit,... 


Unde 's șirurile clare din viața-mi să le spun 
Ah! organele 's stărmate și maestru e nebun | 





Pe 


(a 
5 
Ea 
[e 
20 


mr i aa ia 


PA PET T eee alu mi 








LIUCEAFERUL 


lost odată ca n poveşti, 
„A fost ca mel odată 

“Din rude mari imperătesti 
O prea lrumoasă lată, 





ȘI era una la părinți 
Și măndră 'n toate cele, 
Cum e Fecioara Intre shinţi 


ȘI luna intre stele. 


Din umbra falnicelor bolți 
Ha pasul şi l imdreaptă 
L.iăngă fereastră, unde n colț 


L.ucealtrul așteaptă, 


Privea in zare cum pe mări 
Resare şi străluce, 

Pe miscătoarele cărări 
Corăbii negre duce, 


E] vede azi, El vede mâni, 
Asttel dorinţ- gata. 

Ii] ear privind de se&ptemăni, 
Ei cade dragă fata. 


Cum ea pe coate-și rizitma 
Visănd ale ei temple, 
De dorul lui și inima 
Și sufletu-i se umple, 


218 





Și căt de viu saprinde el 


In ori şi care sară 
Spre umbra negrului castel, 


Cănd ea o-să-l apară. 


.. 
x 


*i 


SL pas cu pas pe urma el 
Alunecă n oda, 
Vesend cu recile-i scânter 


() mreaji de văpac, 


Și când in pat se ntinde drept 
Copila să se culce, 

l-atinge mănile pe piept, 
I 'mchide geana dulce, 


Si din oglindă luminiş 
Pe trupu-i se revarsă, 

Pe ochii mari, bătEnd inchisi, 
Pe fața ei intoarsă. 


279 





Ea €l privea cu un suris, 
| tremura 'n oglindă, 
Cici o urma adăne in vis 
De suflet să se prindă. 


lar ea, vorbind cu el în somn, 
Ottănd din greu suspină : 

"0, dulce-al nopţii mele Domn, 
«De ce nu vii tu? Vină!l 


'Cobori in jos, luceafăr blănd, 


:Alunecănd pe-o rază, 


„Petrunde "n casă şi in gind 


ŞI viaţa-mii luminează |+ 


|] asculta tremurător, 
Se aprindea mai tare 

ŞI saruncă fulgerător, 
Se cufundă in mare ; 


250) 





ȘI apa, unde-au fost căzut, 
In cercuri se roteste, 
Și din adăne necunoscut 


Un măndru tenăr creşte. 


Usor el trece ca pe prag 
Pe marginea lerestu 


ȘI ţine n mănă un toiag, 
Incununat cu trestii. 


Părea un tentr Voevod 
Cu per de aur moale, 

Un vEnăt piulgi se nchele nod 
Pe umerele goale. 


lar umbra feţei străvezii 
E. albă ca de ceară 

Un mort trumos cu ochii wii 
Ce scăntele n atară. 


28 





«Din sfera mea venil cu greu 
“Ca să-ți urmez chemarea, 
lar cerul este tatăl meu, 
<ȘL MUmMĂ-MEA e marea, 


“Ca in cămara ta să vIn, 
Să te privesc de-aproape, 

Am coborit cu-al meu senin 
:Și m'am născut din ape. 


10 vin, odorul meu nespus, 
Și lumea ta o lasă; 

„Eu sunt luceaterul de sus, 
„lar tu să-m fi mireasă. 


Colo "n palate de mărgean 
“Te-oi duce veacuri multe, 


«Şi toată lumea n ocean 
: De tine o sasculte. » 





—« esti frumos, cum numa n VIS 
“Un ănger se arată, 

«„Dară pe calea ce-ai desclus 
„N'oi merge nici odată; 


„Străin la vorbă și la port 


aL ucesti făr' de viaţii, 
Căci eu sunt we, tu esti mort, 
«Și ochiul tău mE ngeheaţiă, 


E. 


Treci o zi, trecure trei, 
ȘI earăs noaptea vine 

L.ucealtrul deasupra ei 
Cu razele-l senine. 


lia trebui de el in somn 
Aminte să-şi aducă, 

Si dor de-al valurilor Domn 
De mim 0 apucă! 





-—:Cobori in Jos, luceafăr blănd, 
«Alunecănd pe-o rază, 

“D'etrunde "n casă și in gănd 
“ȘI viaţa-mi luminează | 


Cuum el din cer o auzi, 
Se stinse cu durere, 

lar ceru 'ncepe a roti 
In locul unde piere. 


In aer rumene văpăi 

Se 'ntind pe lumea 'ntreasă, 
Si din a chaosului văi 

Un măndru chip se 'ncheagă. 


Pe viţele-i negre de păr 
Coroana-i arde pare, 
Venea plutind in adevăr, 

Scăldat in foc de soare. 


234 





Din negru giulei se desfăsor 
Marmoreele braţă, 

E] vine trist şi gânditor, 
>i palid e la față; 


lar ochii mari și minunați 
Lucese adănc, chimeric, 
La dou€ patimi fără saţ 


Si pline de 'ntuneric. 


—“ Din sfera mea venii cu greu 


“Ca să te-ascult s'acuma, 
Și soarele e tatăl meu, 


“lar noaptea ml este muma, 


“0 vin, odorul nicu nespus, 
:ȘI lumea ta o lasă; 

“ku sunt lucealerul de sus 
lar tu să-mi fii mireasă, 


285 





“O vin, in perul teu bălai 
+S'anin cununi de stele, 

«Pe-a mele ceriuri să ră&sai 
«Mai măndră de căt ele.» 


—+0O eşti frumos, cum numa "n VIS 
Un demon se arată; 

«Dară pe calea ce-ai deschis 
N'oi merge nici odată | 


“Me dar de crudul tu amor 


«A piept ului meu coarde, 
ȘI ochii mari şi grei mE& dor, 
«Privirea ta măE arde.» 


—sDar cum al vrea să mE cobor? 
“Au nu nţelegi tu oare, 

+ Cumeă eu sunt nemuritor 
«Şi tu eşti muritoare 25 





— «Nu caut vorbe pe ales, 


«Nici știu cum as incepe ; 


« Desi vorbeşti pe inţeles, 
„ku nu te pot pricepe. 


“l)ar dacă vrei cu crezEmeEnt 
să te ndrăgesc pe tine, 

“Lu te coboară pe păment, 
FII Muritor ca MINE. 


—* Lu-mr cel clar nemurirea mea 
«In schimb pe o sărutare ? 
Dar voi să ştii asemenea, 
Cât te iubesc de tare. 


«Da, mă voi naşte din păcat, 
« Primind o altă lege, 
"Cu vecinicia sunt legat, 


«i val Să mE deslege.» 


237 





ȘI se tot duce, sa tot dus 
De dragu-unei copile, 

3a rupt din locul lui de sus 
Perind mai multe zile. 

In vremea asta Cătălin, 
Vielean copil de casă, 


Ce umple cupele cu sm 


Mesenilor la masă, 


Lin paj ce poartă pas cu pas 


A "mperătesii rochii, 


Băiat din flori şi de pripas, 


Dar indrăsneț cu ochii, 


Cu obrăjei ca doi bujori 
De rumeni, bată vina, 

Se turişează pănditor 
Priuind la Cătălina. 


25 





Dar ce frumoasă se tăcu 

Si măndră, arzo locul! 
Ei, Cătălin, acu-l acu 

Ca să-ți incerci norocul, 


_— mi 


Si n treactt o cuprinse lin 
Intr'un ungher de grabă; 
Da ce vrei, Măr Cătălin? 


“la las”, cată-ți de treabă. 


„Ce voi? Aş vrea să nu mal stai 
«Pe gănduri totdeauna, 

«Să rizi mal bine ŞI Să-nu dal 
2U gură, numal Una. 


Dar nici nu ştiu măcar ce-n ceri, 

Dă-mi pace, fugi departe 
O, de luceaterul din cer 

:M'a prins un dor de moarte. 


ISU 





—« Dacă nu ştii, ți-as arăta 
Din bob in bab amorul; 

Ci numai nu te mănă, 
"(stai cu binişorul. 


“Cum vEnătoru 'ntinde n crăng 
«La păscrele laţul, 

«Cănd ţi-oi intinde braţul stâng, 
-Să mă cuprinzi cu brațul; 


«Si ochiu tăi nemișcători 
:Sub ochii mei remăie.; 

„De te inalț de subsuori, 
«Le 'nalță din călcăie; 


«Cănd laţa mea se pleacă n Jos, 


«In sus remăi cu față, 
Să ne privim nesăiţios 
«Și dulce toată viaţa ; 


AJ 





Şi ca să-ţi le pe deplin 


-lubirea cunoscută : 
“Cănd sărutăndu-te me& 'nclin, 
: Tu iarăş mă sărută, 


Ea 'l asculta pe copilas 
Limită și distrasă, 
Si rusinos şi drăgalas 


Mai nu vrea, mai se lasă, 


ZICE ncet.: cAncă de mic 
“Le cunoșteam pe tine, 
ouraliv ȘI de nimic 

“Te-ai potrivi cu mine ; 


:Dar un luceater, răsărit 
«Din liniştea uitării, 

Dă orizon nemărginit 
«Sineurătății Mării; 


| 





“Și tainic genele le plec, 


«Căci mi le umple plănsul, 
„Cănd ale apei valuri trec 
„Căletorind spre densul; 


“Luceşte cun amor nespus 
» Durerea să-mi alunge, 

«lar se inalță tot mal sus 
«La să nu-l pot ajunge; 


-Pătrunde” trist cu raze reci 
«Din lumea ce-l desparte: 
“În veci €l voi iubi şi 'n veci 
«Va remănea departe, 


«De aceea zilele imi sunt 

«Pustii ca nişte stepe, 

«Dar nopţile 's de-un farmec sfânt 
«Ce nu-l mai pot pricepe.» 


202 





—« Tu eşti copilă, asta e! 
: Hai, som fugi in lume, 
„Doar ni sor pierde urmele 
«Și nu ne-or şti de nume; 


«Căci amăndoi vom fi cuminţi, 


«Vom fi voioşi şi teteri, 
«Vei pierde dorul de părinţi 


«Și visul de luceteri. a 


= 
Li 


Porni luceaterul. Creşteau 
In cer a lui aripe, 

Si căi de mii de ani treceau 
In tot atătea clipe. 


Un cer de stele de desupt, 
Deasupra-i cer de stele, 
Părea un fulger ne ntrerupt, 

Rătăcitor prin ele, 





Și din a chaosului văi, 
Jur imprejur de sine, 
Vede, ca “n zioa cea C'intăi. 


Cum isvorau lumine, 


Cum, isvorind, €l inconjor 
Ca nişte mări, de a 'notul; 


EI sboară, gănd purtat de dor, 
Pin” piere totul, totul. 


Căci unde-ajunge nu-i hotar, 
Tic ochiu Spre a CUNOAștE, 

Și vremea 'ncearcă in zadar 
Din goluri a se naşte. 


Nu e nimic, și totuş e 
(O sete care "| soarbe; 

!. un adănc, asemene 
Litării celei oarbe. 


204 





-„De greul negrei vecinicii, 
«Părinte, mă desleagă, 
ȘI lăudat pe veci să hi 
+Pe-a lumii scară “ntreagă.. 


0 cere-mi, Doamne, orl-ce preț, 
«Dar dă-mui o altă soarte, 
„Căci tu isvor eşti de vieți 

Şi dlătător de moarte. 


Fela-nui al nemuririi nm 

«Și focul din privire, 
Si pentru toate dă-mi in schimb 
«O oară de iubire! 


Din chaos Doamne-am apărut 
:Si m'aş intoarce "n chaos, 
“Și din repaos mam născut... 


«Mi-e sete de repaos.» 


2 





7 « Hyperion, ce din grenuni 


+«Resai c'o intreagă lume, 
Nu Cere semne ŞI minuni 
“«lCare nau chip și nume, 


«Cu el să te asameni? 
«Dar: plară oamenii cu toţi, 


«Sar naște earăş oameni, 


Ti doar au stele cu noroc 
««5Ș1 prigoniri de soarte ; 

„Nol nu avem nici timp, nici loc, 
2 4 Il NU CUNOAȘTE MOAItE, 


l)in sinul vecinicului ieri 
«« Trăeşte azi ce moare, 
«: Un soare de sar stinge n ceri, 


S aprinde 1arăs soare, 


RL 





«+ Părend pe veci a răsări, 
«Din urmă moartea "| paşte, 

«(Căci toți se nasc spre a muri 
aeȘi mor spre a se naşte. 


«lar tu, Hyperion, remăi 
«« Ori unde ai apune, 

«« Lu eşti din forma cea. d'intăi, 
ce isti vecinică minune. 


«ei pentru cine vrei să mori? 


« «Intoarce-te, te 'ndreaptă 
„« Spre-acel pămeEnt rătăcitor 
«al vezi, ce te aşteaptă,» 


Ș E 


In locul lui menit din ceri 
Hyperion se ntoarsă 

ŞI, ca şi 'n zioa cea de ieri, 
Lumina şi-o revarsă. 


297 





Căci este seară n asfinţit 
Și noaptea o să nceapă, 
Resare luna linistit 
Și tremurănul din apă, 


Si umple cu-ale ei scăntei 
Cărările din crănguri..... 
Sub sirul lung de măndri tel 
Sedeau doi tineri singuri. 


-:0O lasă-mi capul meu pe sin, 
“Tubito, să se culce 

«Sub raza ochiului senin 
«Și negrăit de dulce. 


Cu farmecul luminii reci 
„(aăncirile străbate-mu, 
«-Revarsă lin işte de vecl 


„Pe noaptea mea de patemi, | 


25 





ȘI deasupra mea remăi 
:Durerea mea de-o curmă, 


Căci ești iubirea mea d 'intăi 
«Si visul meu din urmă,» 


Hyperion vedea de sus 
Jimirea "m a lor faţă, 
Abia un braţ pe gât ia pus, 
Și ea la prins in braţă. 


Miroasă florile-argintii 
Si cad, o dulce plonae, 
Pe creștetele-a doi copii 
Cu plete lungi bălae. 


la, imbătată de amor, 
Ridică ochii, vede 

I.meeaferul, și "ncetisor 
Dorinţele-i increde : 


ES) 








*Cobori in Jos, luceafăr blănd, 


« Alunecănd pe rază, 
«Petrunde "n codru şi in gănd, 
= Norocu-nu luminează | 


El tremură ca alte dăţi 
În codri și pe dealuri, 

(_ălăiuzind singrurătăţi | 
De mişcătoare valuri ; 


ldar nu mal cade ca n trecut 
În mări din tot Inaltul: 

„Ce-ţi păsă ţie, chip de lut, 
«Dac oi îi eu sau altul! 


+ Lrăind in cercul vostru strimt, 
eiNorocul vă petrece — 

UL eu In lumea mea mă simt 
-DNemuritor şi rece. 


al) 





CILILCILLOR MII 


E 
ulte flori sunt, dar puţine 





Rod în lume o să poarte: 
loate bat la poarta vieţei, 
Dar se scutur multe moarte. 


E usor a scrie versuri, 
Cănd nimie nu ai a spune, 
Inşirănd cuvinte goale, 
Ce din coadă au să sune. 


0] 


Dar cănd inima "ți lrămentă 
Doruri vii si patimi multe 
Sa lor glasuri a ta minte 
Stă pe toate să le-asculte : 


Ca şi flori in poarta vieţei, 
Bat la porțile găndirii, 
Toate cer intrare 'n lume 
Ler veșmintele vorbirii. 


+ 
Pentru-a tale proprii patimi, 
Pentru propria ŞI vIaţă 
Unde ai judecătorii, 
Ne 'ndurații ochi de gluiaţiă 7 


Ah | atuncea ți se pare, 
Că pe cap iţi cade cerul: 
Inde vei găsi cuventul 


Ce exprimă adevărul ? 


EA 





Critici voi, cu flori deserte, 
Care roade n'aţi adus — 
E. ușor a scrie versuri, 


Cănd nimic nu ai de spus. 





Be E INS 


Prefaţa editorului . 
i. 
. L.asă-ţi lumea ta miată . 


Singurătate . 


3. Şi dacă ramuri bat în geam 


Pajul Cupidon . 


„Ce te legeni, coddrule 
. Melancolie . 
. Rugăciunea unui Dac 


5. Pe aceeaşi ulicicară . 


. De căte ori, lubito 
„O remăr. 

„ Despărțire 

. Crăiasa din poveşti 
odă 


. Ta mijloc de a res 


. Venere și Madona 

+ Sonet (lubind în taină). 

. Sonet (Afară-i toamnă) . 

„ Sonet (Sunt ani la mijloc), 

„Sonet (Cănd insuşi glasul). 

„ Sonel ('Trecut-au anii) . A ! 

. Sonet (S5'a stins viaţa lalnicei Jeneții). 


3 





Dorinţa . 


26. “Adio, E ară 
27. Ce e amorul i 
28 Dale ae z 
30. Floare pa sia E mă 
31. Se bate miezul nopții 
32. Anger de pază. . . 
33. Atăt de fragedă. , . 
34. O mamă, dulce “mamă 
35. FEt frumos din Tei . 
30. Cu măne zilele-ți adaugi 
37. Din valurile yremei ; 
38. Povestea Codrului. 
39, Împărat și Proletar „ . 
240. Pe lingă plopii. firii soţ 
41. Glossa Zi mată 
42, Sa dus E 
44: Et a de SA 
45. De-or trece anii 
46. Te duci. , Ta 
47. Peste vărfuri 
45. Somnoroase păstrele. 
40. Revedere. . . . 
50. Cănd amintirile 
sr Doina. ii cutite aaa 
52. Mai aan un sinzur dor. 
Variantă, 
Altă variantă . 
Al variantă